pr
PRASEODÍM s. n. Element chimic din familia pământurilor rare. [Pr.: -se-o-] – Din fr. praséodyme. DOOM
praseodím (-se-o-) s. n.; simb. Pr
pracrit
PRACRÍT s.n. Dialect indian derivat din sanscrită. [< fr. prakrit < cuv. hindus].
practic
PRÁCTIC, -Ă, practici, -ce, adj. 1. Care se poate executa sau care se efectuează în mod concret; care se verifică prin practică și se poate aplica în viață; care se bazează pe practică; concret, real. ♦ Care corespunde necesităților de fiecare zi; care este ușor de folosit, util, comod sau economicos. 2. (Despre oameni) Care știe să se orienteze în viața de toate zilele, care știe să aplice cunoștințele la viața de toate zilele, care are simțul realității; p. ext. îndemânatic, destoinic, priceput. – Din fr. practique, lat. practicus. DOOM
práctic adj. m., pl. práctici; f. práctică, pl. práctice
practic
PRACTICÁ, práctic, vb. I. Tranz. 1. A exercita o meserie, o profesie; a se ocupa cu..., a profesa. 2. (Rar) A pune în aplicare; a folosi, a utiliza, a întrebuința. Practică virtutea. ◊ Refl. pas. Se practică un anumit procedeu. ♦ A face, a executa; a efectua. A practica o gaură într-un perete. 3. A respecta cu strictețe ceremoniile, cerințele unui cult. – Din fr. pratiquer (după practică). DOOM
practicá (a ~) vb., ind. prez. 3 práctică
practica
PRÁCTIC, -Ă, practici, -ce, adj. 1. Care se poate executa sau care se efectuează în mod concret; care se verifică prin practică și se poate aplica în viață; care se bazează pe practică; concret, real. ♦ Care corespunde necesităților de fiecare zi; care este ușor de folosit, util, comod sau economicos. 2. (Despre oameni) Care știe să se orienteze în viața de toate zilele, care știe să aplice cunoștințele la viața de toate zilele, care are simțul realității; p. ext. îndemânatic, destoinic, priceput. – Din fr. practique, lat. practicus. DOOM
práctic adj. m., pl. práctici; f. práctică, pl. práctice
practica
PRACTICÁ, práctic, vb. I. Tranz. 1. A exercita o meserie, o profesie; a se ocupa cu..., a profesa. 2. (Rar) A pune în aplicare; a folosi, a utiliza, a întrebuința. Practică virtutea. ◊ Refl. pas. Se practică un anumit procedeu. ♦ A face, a executa; a efectua. A practica o gaură într-un perete. 3. A respecta cu strictețe ceremoniile, cerințele unui cult. – Din fr. pratiquer (după practică). DOOM
practicá (a ~) vb., ind. prez. 3 práctică
practica
PRÁCTICĂ, practici, s. f. 1. Practicare, p. ext. deprindere, obicei, rutină. 2. Activitate a oamenilor îndreptată spre crearea condițiilor necesare existenței societății, în primul rând spre producerea și crearea bunurilor materiale și a valorilor culturale; metodă, procedeu aplicat și verificat efectiv. ◊ Loc. adv. În practică = în mod concret, în realitate. ◊ Expr. A pune în practică = a aplica. 3. Exercitare a unei profesii, a unei discipline, profesare a unei științe, a unei arte. ◊ Practică judiciară = ansamblul soluțiilor date de instanțele judecătorești în rezolvarea unor litigii concrete. 4. Aplicare și verificare efectivă a cunoștințelor teoretice dobândite într-un domeniu oarecare. Practică pedagogică. ♦ Stagiu de perfecționare sau de dobândire a unor cunoștințe practice pe care-l face, într-o fabrică, într-o întreprindere etc., un student sau un elev. Practică de producție. 5. (Mai ales la pl.) Ceremonie specifică unui cult, unei credințe sau uzanțe. – Din germ. Praktik, fr. pratique. DOOM
líberă práctică adj. + s. f.
practicabil
PRACTICÁBIL, -Ă, practicabili, -e, adj. 1. Care poate fi pus în practică, care este realizabil; de care te poți folosi în mod concret. 2. Pe unde se poate umbla sau trece cu ușurință; accesibil. ♦ (Substantivat, n.) Element de decor constând dintr-un podium mobil, folosit pentru a realiza pe scenă impresia unei diferențe de nivel (un dâmb, un balcon etc.) și pe care se poate circula; platformă mobilă pe care sunt instalate luminile și camerele de luat vederi care înregistrează un spectacol, o scenă de film etc. – Din fr. practicable (după practică). DOOM
practicábil2 (podium, platformă) s. n., pl. practicábile
practicabila
PRACTICÁBIL, -Ă, practicabili, -e, adj. 1. Care poate fi pus în practică, care este realizabil; de care te poți folosi în mod concret. 2. Pe unde se poate umbla sau trece cu ușurință; accesibil. ♦ (Substantivat, n.) Element de decor constând dintr-un podium mobil, folosit pentru a realiza pe scenă impresia unei diferențe de nivel (un dâmb, un balcon etc.) și pe care se poate circula; platformă mobilă pe care sunt instalate luminile și camerele de luat vederi care înregistrează un spectacol, o scenă de film etc. – Din fr. practicable (după practică). DOOM
practicábil2 (podium, platformă) s. n., pl. practicábile
practicabile
PRACTICÁBIL, -Ă, practicabili, -e, adj. 1. Care poate fi pus în practică, care este realizabil; de care te poți folosi în mod concret. 2. Pe unde se poate umbla sau trece cu ușurință; accesibil. ♦ (Substantivat, n.) Element de decor constând dintr-un podium mobil, folosit pentru a realiza pe scenă impresia unei diferențe de nivel (un dâmb, un balcon etc.) și pe care se poate circula; platformă mobilă pe care sunt instalate luminile și camerele de luat vederi care înregistrează un spectacol, o scenă de film etc. – Din fr. practicable (după practică). DOOM
practicábil2 (podium, platformă) s. n., pl. practicábile
practicabilei
PRACTICÁBIL, -Ă, practicabili, -e, adj. 1. Care poate fi pus în practică, care este realizabil; de care te poți folosi în mod concret. 2. Pe unde se poate umbla sau trece cu ușurință; accesibil. ♦ (Substantivat, n.) Element de decor constând dintr-un podium mobil, folosit pentru a realiza pe scenă impresia unei diferențe de nivel (un dâmb, un balcon etc.) și pe care se poate circula; platformă mobilă pe care sunt instalate luminile și camerele de luat vederi care înregistrează un spectacol, o scenă de film etc. – Din fr. practicable (după practică). DOOM
practicábil2 (podium, platformă) s. n., pl. practicábile
practicabilele
PRACTICÁBIL, -Ă, practicabili, -e, adj. 1. Care poate fi pus în practică, care este realizabil; de care te poți folosi în mod concret. 2. Pe unde se poate umbla sau trece cu ușurință; accesibil. ♦ (Substantivat, n.) Element de decor constând dintr-un podium mobil, folosit pentru a realiza pe scenă impresia unei diferențe de nivel (un dâmb, un balcon etc.) și pe care se poate circula; platformă mobilă pe care sunt instalate luminile și camerele de luat vederi care înregistrează un spectacol, o scenă de film etc. – Din fr. practicable (după practică). DOOM
practicábil2 (podium, platformă) s. n., pl. practicábile
practicabilelor
PRACTICÁBIL, -Ă, practicabili, -e, adj. 1. Care poate fi pus în practică, care este realizabil; de care te poți folosi în mod concret. 2. Pe unde se poate umbla sau trece cu ușurință; accesibil. ♦ (Substantivat, n.) Element de decor constând dintr-un podium mobil, folosit pentru a realiza pe scenă impresia unei diferențe de nivel (un dâmb, un balcon etc.) și pe care se poate circula; platformă mobilă pe care sunt instalate luminile și camerele de luat vederi care înregistrează un spectacol, o scenă de film etc. – Din fr. practicable (după practică). DOOM
practicábil2 (podium, platformă) s. n., pl. practicábile
practicabili
PRACTICÁBIL, -Ă, practicabili, -e, adj. 1. Care poate fi pus în practică, care este realizabil; de care te poți folosi în mod concret. 2. Pe unde se poate umbla sau trece cu ușurință; accesibil. ♦ (Substantivat, n.) Element de decor constând dintr-un podium mobil, folosit pentru a realiza pe scenă impresia unei diferențe de nivel (un dâmb, un balcon etc.) și pe care se poate circula; platformă mobilă pe care sunt instalate luminile și camerele de luat vederi care înregistrează un spectacol, o scenă de film etc. – Din fr. practicable (după practică). DOOM
practicábil2 (podium, platformă) s. n., pl. practicábile
practicabilii
PRACTICÁBIL, -Ă, practicabili, -e, adj. 1. Care poate fi pus în practică, care este realizabil; de care te poți folosi în mod concret. 2. Pe unde se poate umbla sau trece cu ușurință; accesibil. ♦ (Substantivat, n.) Element de decor constând dintr-un podium mobil, folosit pentru a realiza pe scenă impresia unei diferențe de nivel (un dâmb, un balcon etc.) și pe care se poate circula; platformă mobilă pe care sunt instalate luminile și camerele de luat vederi care înregistrează un spectacol, o scenă de film etc. – Din fr. practicable (după practică). DOOM
practicábil2 (podium, platformă) s. n., pl. practicábile
practicabililor
PRACTICÁBIL, -Ă, practicabili, -e, adj. 1. Care poate fi pus în practică, care este realizabil; de care te poți folosi în mod concret. 2. Pe unde se poate umbla sau trece cu ușurință; accesibil. ♦ (Substantivat, n.) Element de decor constând dintr-un podium mobil, folosit pentru a realiza pe scenă impresia unei diferențe de nivel (un dâmb, un balcon etc.) și pe care se poate circula; platformă mobilă pe care sunt instalate luminile și camerele de luat vederi care înregistrează un spectacol, o scenă de film etc. – Din fr. practicable (după practică). DOOM
practicábil2 (podium, platformă) s. n., pl. practicábile
practicabilitate
PRACTICABILITÁTE s. f. (Rar) Calitatea de a fi practicabil. – Din fr. practicabilité.
practicabilitatea
PRACTICABILITÁTE s. f. (Rar) Calitatea de a fi practicabil. – Din fr. practicabilité.
practicabilități
PRACTICABILITÁTE s. f. (Rar) Calitatea de a fi practicabil. – Din fr. practicabilité.
practicabilității
PRACTICABILITÁTE s. f. (Rar) Calitatea de a fi practicabil. – Din fr. practicabilité.
practicabilul
PRACTICÁBIL, -Ă, practicabili, -e, adj. 1. Care poate fi pus în practică, care este realizabil; de care te poți folosi în mod concret. 2. Pe unde se poate umbla sau trece cu ușurință; accesibil. ♦ (Substantivat, n.) Element de decor constând dintr-un podium mobil, folosit pentru a realiza pe scenă impresia unei diferențe de nivel (un dâmb, un balcon etc.) și pe care se poate circula; platformă mobilă pe care sunt instalate luminile și camerele de luat vederi care înregistrează un spectacol, o scenă de film etc. – Din fr. practicable (după practică). DOOM
practicábil2 (podium, platformă) s. n., pl. practicábile
practicabilului
PRACTICÁBIL, -Ă, practicabili, -e, adj. 1. Care poate fi pus în practică, care este realizabil; de care te poți folosi în mod concret. 2. Pe unde se poate umbla sau trece cu ușurință; accesibil. ♦ (Substantivat, n.) Element de decor constând dintr-un podium mobil, folosit pentru a realiza pe scenă impresia unei diferențe de nivel (un dâmb, un balcon etc.) și pe care se poate circula; platformă mobilă pe care sunt instalate luminile și camerele de luat vederi care înregistrează un spectacol, o scenă de film etc. – Din fr. practicable (după practică). DOOM
practicábil2 (podium, platformă) s. n., pl. practicábile
practicai
PRACTICÁ, práctic, vb. I. Tranz. 1. A exercita o meserie, o profesie; a se ocupa cu..., a profesa. 2. (Rar) A pune în aplicare; a folosi, a utiliza, a întrebuința. Practică virtutea. ◊ Refl. pas. Se practică un anumit procedeu. ♦ A face, a executa; a efectua. A practica o gaură într-un perete. 3. A respecta cu strictețe ceremoniile, cerințele unui cult. – Din fr. pratiquer (după practică). DOOM
practicá (a ~) vb., ind. prez. 3 práctică
practicam
PRACTICÁ, práctic, vb. I. Tranz. 1. A exercita o meserie, o profesie; a se ocupa cu..., a profesa. 2. (Rar) A pune în aplicare; a folosi, a utiliza, a întrebuința. Practică virtutea. ◊ Refl. pas. Se practică un anumit procedeu. ♦ A face, a executa; a efectua. A practica o gaură într-un perete. 3. A respecta cu strictețe ceremoniile, cerințele unui cult. – Din fr. pratiquer (după practică). DOOM
practicá (a ~) vb., ind. prez. 3 práctică
practicant
PRACTICÁNT, -Ă, practicanți, -te, s. m. și f. Persoană care îndeplinește un stadiu de practică, lucrând ca începător într-un atelier, într-un birou, într-o întreprindere etc. (pentru a se perfecționa într-o anumită profesie, prin completarea cunoștințelor teoretice cu noțiuni practice). ♦ Cea mai mică funcție administrativă în vechea ierarhie a funcționarilor începători; salariat care execută o muncă de ajutor pe lângă un specialist. – Din germ. Praktikant. DOOM
practicántă s. f., g.-d. art. practicántei; pl. practicánte
practicanta
PRACTICÁNT, -Ă, practicanți, -te, s. m. și f. Persoană care îndeplinește un stadiu de practică, lucrând ca începător într-un atelier, într-un birou, într-o întreprindere etc. (pentru a se perfecționa într-o anumită profesie, prin completarea cunoștințelor teoretice cu noțiuni practice). ♦ Cea mai mică funcție administrativă în vechea ierarhie a funcționarilor începători; salariat care execută o muncă de ajutor pe lângă un specialist. – Din germ. Praktikant. DOOM
practicántă s. f., g.-d. art. practicántei; pl. practicánte
practicante
PRACTICÁNT, -Ă, practicanți, -te, s. m. și f. Persoană care îndeplinește un stadiu de practică, lucrând ca începător într-un atelier, într-un birou, într-o întreprindere etc. (pentru a se perfecționa într-o anumită profesie, prin completarea cunoștințelor teoretice cu noțiuni practice). ♦ Cea mai mică funcție administrativă în vechea ierarhie a funcționarilor începători; salariat care execută o muncă de ajutor pe lângă un specialist. – Din germ. Praktikant. DOOM
practicántă s. f., g.-d. art. practicántei; pl. practicánte
practicantei
PRACTICÁNT, -Ă, practicanți, -te, s. m. și f. Persoană care îndeplinește un stadiu de practică, lucrând ca începător într-un atelier, într-un birou, într-o întreprindere etc. (pentru a se perfecționa într-o anumită profesie, prin completarea cunoștințelor teoretice cu noțiuni practice). ♦ Cea mai mică funcție administrativă în vechea ierarhie a funcționarilor începători; salariat care execută o muncă de ajutor pe lângă un specialist. – Din germ. Praktikant. DOOM
practicántă s. f., g.-d. art. practicántei; pl. practicánte
practicantele
PRACTICÁNT, -Ă, practicanți, -te, s. m. și f. Persoană care îndeplinește un stadiu de practică, lucrând ca începător într-un atelier, într-un birou, într-o întreprindere etc. (pentru a se perfecționa într-o anumită profesie, prin completarea cunoștințelor teoretice cu noțiuni practice). ♦ Cea mai mică funcție administrativă în vechea ierarhie a funcționarilor începători; salariat care execută o muncă de ajutor pe lângă un specialist. – Din germ. Praktikant. DOOM
practicántă s. f., g.-d. art. practicántei; pl. practicánte
practicantelor
PRACTICÁNT, -Ă, practicanți, -te, s. m. și f. Persoană care îndeplinește un stadiu de practică, lucrând ca începător într-un atelier, într-un birou, într-o întreprindere etc. (pentru a se perfecționa într-o anumită profesie, prin completarea cunoștințelor teoretice cu noțiuni practice). ♦ Cea mai mică funcție administrativă în vechea ierarhie a funcționarilor începători; salariat care execută o muncă de ajutor pe lângă un specialist. – Din germ. Praktikant. DOOM
practicántă s. f., g.-d. art. practicántei; pl. practicánte
practicantul
PRACTICÁNT, -Ă, practicanți, -te, s. m. și f. Persoană care îndeplinește un stadiu de practică, lucrând ca începător într-un atelier, într-un birou, într-o întreprindere etc. (pentru a se perfecționa într-o anumită profesie, prin completarea cunoștințelor teoretice cu noțiuni practice). ♦ Cea mai mică funcție administrativă în vechea ierarhie a funcționarilor începători; salariat care execută o muncă de ajutor pe lângă un specialist. – Din germ. Praktikant. DOOM
practicántă s. f., g.-d. art. practicántei; pl. practicánte
practicantului
PRACTICÁNT, -Ă, practicanți, -te, s. m. și f. Persoană care îndeplinește un stadiu de practică, lucrând ca începător într-un atelier, într-un birou, într-o întreprindere etc. (pentru a se perfecționa într-o anumită profesie, prin completarea cunoștințelor teoretice cu noțiuni practice). ♦ Cea mai mică funcție administrativă în vechea ierarhie a funcționarilor începători; salariat care execută o muncă de ajutor pe lângă un specialist. – Din germ. Praktikant. DOOM
practicántă s. f., g.-d. art. practicántei; pl. practicánte
practicanți
PRACTICÁNT, -Ă, practicanți, -te, s. m. și f. Persoană care îndeplinește un stadiu de practică, lucrând ca începător într-un atelier, într-un birou, într-o întreprindere etc. (pentru a se perfecționa într-o anumită profesie, prin completarea cunoștințelor teoretice cu noțiuni practice). ♦ Cea mai mică funcție administrativă în vechea ierarhie a funcționarilor începători; salariat care execută o muncă de ajutor pe lângă un specialist. – Din germ. Praktikant. DOOM
practicántă s. f., g.-d. art. practicántei; pl. practicánte
practicanții
PRACTICÁNT, -Ă, practicanți, -te, s. m. și f. Persoană care îndeplinește un stadiu de practică, lucrând ca începător într-un atelier, într-un birou, într-o întreprindere etc. (pentru a se perfecționa într-o anumită profesie, prin completarea cunoștințelor teoretice cu noțiuni practice). ♦ Cea mai mică funcție administrativă în vechea ierarhie a funcționarilor începători; salariat care execută o muncă de ajutor pe lângă un specialist. – Din germ. Praktikant. DOOM
practicántă s. f., g.-d. art. practicántei; pl. practicánte
practicanților
PRACTICÁNT, -Ă, practicanți, -te, s. m. și f. Persoană care îndeplinește un stadiu de practică, lucrând ca începător într-un atelier, într-un birou, într-o întreprindere etc. (pentru a se perfecționa într-o anumită profesie, prin completarea cunoștințelor teoretice cu noțiuni practice). ♦ Cea mai mică funcție administrativă în vechea ierarhie a funcționarilor începători; salariat care execută o muncă de ajutor pe lângă un specialist. – Din germ. Praktikant. DOOM
practicántă s. f., g.-d. art. practicántei; pl. practicánte
practicare
PRACTICÁ, práctic, vb. I. Tranz. 1. A exercita o meserie, o profesie; a se ocupa cu..., a profesa. 2. (Rar) A pune în aplicare; a folosi, a utiliza, a întrebuința. Practică virtutea. ◊ Refl. pas. Se practică un anumit procedeu. ♦ A face, a executa; a efectua. A practica o gaură într-un perete. 3. A respecta cu strictețe ceremoniile, cerințele unui cult. – Din fr. pratiquer (după practică). DOOM
practicá (a ~) vb., ind. prez. 3 práctică
practicare
PRACTICÁRE s. f. Acțiunea de a practica și rezultatul ei; practică. – V. practica. DOOM
practicáre s. f., g.-d. art. practicắrii
practicarea
PRACTICÁRE s. f. Acțiunea de a practica și rezultatul ei; practică. – V. practica. DOOM
practicáre s. f., g.-d. art. practicắrii
practicară
PRACTICÁ, práctic, vb. I. Tranz. 1. A exercita o meserie, o profesie; a se ocupa cu..., a profesa. 2. (Rar) A pune în aplicare; a folosi, a utiliza, a întrebuința. Practică virtutea. ◊ Refl. pas. Se practică un anumit procedeu. ♦ A face, a executa; a efectua. A practica o gaură într-un perete. 3. A respecta cu strictețe ceremoniile, cerințele unui cult. – Din fr. pratiquer (după practică). DOOM
practicá (a ~) vb., ind. prez. 3 práctică
practicarăm
PRACTICÁ, práctic, vb. I. Tranz. 1. A exercita o meserie, o profesie; a se ocupa cu..., a profesa. 2. (Rar) A pune în aplicare; a folosi, a utiliza, a întrebuința. Practică virtutea. ◊ Refl. pas. Se practică un anumit procedeu. ♦ A face, a executa; a efectua. A practica o gaură într-un perete. 3. A respecta cu strictețe ceremoniile, cerințele unui cult. – Din fr. pratiquer (după practică). DOOM
practicá (a ~) vb., ind. prez. 3 práctică
practicarăți
PRACTICÁ, práctic, vb. I. Tranz. 1. A exercita o meserie, o profesie; a se ocupa cu..., a profesa. 2. (Rar) A pune în aplicare; a folosi, a utiliza, a întrebuința. Practică virtutea. ◊ Refl. pas. Se practică un anumit procedeu. ♦ A face, a executa; a efectua. A practica o gaură într-un perete. 3. A respecta cu strictețe ceremoniile, cerințele unui cult. – Din fr. pratiquer (după practică). DOOM
practicá (a ~) vb., ind. prez. 3 práctică
practicase
PRACTICÁ, práctic, vb. I. Tranz. 1. A exercita o meserie, o profesie; a se ocupa cu..., a profesa. 2. (Rar) A pune în aplicare; a folosi, a utiliza, a întrebuința. Practică virtutea. ◊ Refl. pas. Se practică un anumit procedeu. ♦ A face, a executa; a efectua. A practica o gaură într-un perete. 3. A respecta cu strictețe ceremoniile, cerințele unui cult. – Din fr. pratiquer (după practică). DOOM
practicá (a ~) vb., ind. prez. 3 práctică
practicasem
PRACTICÁ, práctic, vb. I. Tranz. 1. A exercita o meserie, o profesie; a se ocupa cu..., a profesa. 2. (Rar) A pune în aplicare; a folosi, a utiliza, a întrebuința. Practică virtutea. ◊ Refl. pas. Se practică un anumit procedeu. ♦ A face, a executa; a efectua. A practica o gaură într-un perete. 3. A respecta cu strictețe ceremoniile, cerințele unui cult. – Din fr. pratiquer (după practică). DOOM
practicá (a ~) vb., ind. prez. 3 práctică
practicaseră
PRACTICÁ, práctic, vb. I. Tranz. 1. A exercita o meserie, o profesie; a se ocupa cu..., a profesa. 2. (Rar) A pune în aplicare; a folosi, a utiliza, a întrebuința. Practică virtutea. ◊ Refl. pas. Se practică un anumit procedeu. ♦ A face, a executa; a efectua. A practica o gaură într-un perete. 3. A respecta cu strictețe ceremoniile, cerințele unui cult. – Din fr. pratiquer (după practică). DOOM
practicá (a ~) vb., ind. prez. 3 práctică
practicaserăm
PRACTICÁ, práctic, vb. I. Tranz. 1. A exercita o meserie, o profesie; a se ocupa cu..., a profesa. 2. (Rar) A pune în aplicare; a folosi, a utiliza, a întrebuința. Practică virtutea. ◊ Refl. pas. Se practică un anumit procedeu. ♦ A face, a executa; a efectua. A practica o gaură într-un perete. 3. A respecta cu strictețe ceremoniile, cerințele unui cult. – Din fr. pratiquer (după practică). DOOM
practicá (a ~) vb., ind. prez. 3 práctică
practicaserăți
PRACTICÁ, práctic, vb. I. Tranz. 1. A exercita o meserie, o profesie; a se ocupa cu..., a profesa. 2. (Rar) A pune în aplicare; a folosi, a utiliza, a întrebuința. Practică virtutea. ◊ Refl. pas. Se practică un anumit procedeu. ♦ A face, a executa; a efectua. A practica o gaură într-un perete. 3. A respecta cu strictețe ceremoniile, cerințele unui cult. – Din fr. pratiquer (după practică). DOOM
practicá (a ~) vb., ind. prez. 3 práctică
practicaseși
PRACTICÁ, práctic, vb. I. Tranz. 1. A exercita o meserie, o profesie; a se ocupa cu..., a profesa. 2. (Rar) A pune în aplicare; a folosi, a utiliza, a întrebuința. Practică virtutea. ◊ Refl. pas. Se practică un anumit procedeu. ♦ A face, a executa; a efectua. A practica o gaură într-un perete. 3. A respecta cu strictețe ceremoniile, cerințele unui cult. – Din fr. pratiquer (după practică). DOOM
practicá (a ~) vb., ind. prez. 3 práctică
practicaseți
PRACTICÁ, práctic, vb. I. Tranz. 1. A exercita o meserie, o profesie; a se ocupa cu..., a profesa. 2. (Rar) A pune în aplicare; a folosi, a utiliza, a întrebuința. Practică virtutea. ◊ Refl. pas. Se practică un anumit procedeu. ♦ A face, a executa; a efectua. A practica o gaură într-un perete. 3. A respecta cu strictețe ceremoniile, cerințele unui cult. – Din fr. pratiquer (după practică). DOOM
practicá (a ~) vb., ind. prez. 3 práctică
practicat
PRACTICÁ, práctic, vb. I. Tranz. 1. A exercita o meserie, o profesie; a se ocupa cu..., a profesa. 2. (Rar) A pune în aplicare; a folosi, a utiliza, a întrebuința. Practică virtutea. ◊ Refl. pas. Se practică un anumit procedeu. ♦ A face, a executa; a efectua. A practica o gaură într-un perete. 3. A respecta cu strictețe ceremoniile, cerințele unui cult. – Din fr. pratiquer (după practică). DOOM
practicá (a ~) vb., ind. prez. 3 práctică
practicat
PRACTICÁ, práctic, vb. I. Tranz. 1. A exercita o meserie, o profesiune; a se ocupa cu..., a profesa. 2. (Rar) A pune în aplicare; a folosi, a utiliza, a întrebuința. Practică virtutea. ◊ Refl. pas. Se practică un anumit procedeu. ♦ A face, a executa; a efectua. A practica o gaură într-un perete. – Din fr. pratiquer (după practică).
practicau
PRACTICÁ, práctic, vb. I. Tranz. 1. A exercita o meserie, o profesie; a se ocupa cu..., a profesa. 2. (Rar) A pune în aplicare; a folosi, a utiliza, a întrebuința. Practică virtutea. ◊ Refl. pas. Se practică un anumit procedeu. ♦ A face, a executa; a efectua. A practica o gaură într-un perete. 3. A respecta cu strictețe ceremoniile, cerințele unui cult. – Din fr. pratiquer (după practică). DOOM
practicá (a ~) vb., ind. prez. 3 práctică
practicași
PRACTICÁ, práctic, vb. I. Tranz. 1. A exercita o meserie, o profesie; a se ocupa cu..., a profesa. 2. (Rar) A pune în aplicare; a folosi, a utiliza, a întrebuința. Practică virtutea. ◊ Refl. pas. Se practică un anumit procedeu. ♦ A face, a executa; a efectua. A practica o gaură într-un perete. 3. A respecta cu strictețe ceremoniile, cerințele unui cult. – Din fr. pratiquer (după practică). DOOM
practicá (a ~) vb., ind. prez. 3 práctică
practicați
PRACTICÁ, práctic, vb. I. Tranz. 1. A exercita o meserie, o profesie; a se ocupa cu..., a profesa. 2. (Rar) A pune în aplicare; a folosi, a utiliza, a întrebuința. Practică virtutea. ◊ Refl. pas. Se practică un anumit procedeu. ♦ A face, a executa; a efectua. A practica o gaură într-un perete. 3. A respecta cu strictețe ceremoniile, cerințele unui cult. – Din fr. pratiquer (după practică). DOOM
practicá (a ~) vb., ind. prez. 3 práctică
practice
PRÁCTIC, -Ă, practici, -ce, adj. 1. Care se poate executa sau care se efectuează în mod concret; care se verifică prin practică și se poate aplica în viață; care se bazează pe practică; concret, real. ♦ Care corespunde necesităților de fiecare zi; care este ușor de folosit, util, comod sau economicos. 2. (Despre oameni) Care știe să se orienteze în viața de toate zilele, care știe să aplice cunoștințele la viața de toate zilele, care are simțul realității; p. ext. îndemânatic, destoinic, priceput. – Din fr. practique, lat. practicus. DOOM
práctic adj. m., pl. práctici; f. práctică, pl. práctice
practice
PRACTICÁ, práctic, vb. I. Tranz. 1. A exercita o meserie, o profesie; a se ocupa cu..., a profesa. 2. (Rar) A pune în aplicare; a folosi, a utiliza, a întrebuința. Practică virtutea. ◊ Refl. pas. Se practică un anumit procedeu. ♦ A face, a executa; a efectua. A practica o gaură într-un perete. 3. A respecta cu strictețe ceremoniile, cerințele unui cult. – Din fr. pratiquer (după practică). DOOM
practicá (a ~) vb., ind. prez. 3 práctică
practicei
PRÁCTIC, -Ă, practici, -ce, adj. 1. Care se poate executa sau care se efectuează în mod concret; care se verifică prin practică și se poate aplica în viață; care se bazează pe practică; concret, real. ♦ Care corespunde necesităților de fiecare zi; care este ușor de folosit, util, comod sau economicos. 2. (Despre oameni) Care știe să se orienteze în viața de toate zilele, care știe să aplice cunoștințele la viața de toate zilele, care are simțul realității; p. ext. îndemânatic, destoinic, priceput. – Din fr. practique, lat. practicus. DOOM
práctic adj. m., pl. práctici; f. práctică, pl. práctice
practicele
PRÁCTIC, -Ă, practici, -ce, adj. 1. Care se poate executa sau care se efectuează în mod concret; care se verifică prin practică și se poate aplica în viață; care se bazează pe practică; concret, real. ♦ Care corespunde necesităților de fiecare zi; care este ușor de folosit, util, comod sau economicos. 2. (Despre oameni) Care știe să se orienteze în viața de toate zilele, care știe să aplice cunoștințele la viața de toate zilele, care are simțul realității; p. ext. îndemânatic, destoinic, priceput. – Din fr. practique, lat. practicus. DOOM
práctic adj. m., pl. práctici; f. práctică, pl. práctice
practicelor
PRÁCTIC, -Ă, practici, -ce, adj. 1. Care se poate executa sau care se efectuează în mod concret; care se verifică prin practică și se poate aplica în viață; care se bazează pe practică; concret, real. ♦ Care corespunde necesităților de fiecare zi; care este ușor de folosit, util, comod sau economicos. 2. (Despre oameni) Care știe să se orienteze în viața de toate zilele, care știe să aplice cunoștințele la viața de toate zilele, care are simțul realității; p. ext. îndemânatic, destoinic, priceput. – Din fr. practique, lat. practicus. DOOM
práctic adj. m., pl. práctici; f. práctică, pl. práctice
practicește
PRACTICÉȘTE adv. (învechit) În mod practic. Să se arate copiilor practicește creșterea, tăierea și înmulțirea pomilor roditori. I. IONESCU, M. 387.
practici
PRÁCTIC, -Ă, practici, -ce, adj. 1. Care se poate executa sau care se efectuează în mod concret; care se verifică prin practică și se poate aplica în viață; care se bazează pe practică; concret, real. ♦ Care corespunde necesităților de fiecare zi; care este ușor de folosit, util, comod sau economicos. 2. (Despre oameni) Care știe să se orienteze în viața de toate zilele, care știe să aplice cunoștințele la viața de toate zilele, care are simțul realității; p. ext. îndemânatic, destoinic, priceput. – Din fr. practique, lat. practicus. DOOM
práctic adj. m., pl. práctici; f. práctică, pl. práctice
practici
PRACTICÁ, práctic, vb. I. Tranz. 1. A exercita o meserie, o profesie; a se ocupa cu..., a profesa. 2. (Rar) A pune în aplicare; a folosi, a utiliza, a întrebuința. Practică virtutea. ◊ Refl. pas. Se practică un anumit procedeu. ♦ A face, a executa; a efectua. A practica o gaură într-un perete. 3. A respecta cu strictețe ceremoniile, cerințele unui cult. – Din fr. pratiquer (după practică). DOOM
practicá (a ~) vb., ind. prez. 3 práctică
practici
PRÁCTICĂ, practici, s. f. 1. Practicare, p. ext. deprindere, obicei, rutină. 2. Activitate a oamenilor îndreptată spre crearea condițiilor necesare existenței societății, în primul rând spre producerea și crearea bunurilor materiale și a valorilor culturale; metodă, procedeu aplicat și verificat efectiv. ◊ Loc. adv. În practică = în mod concret, în realitate. ◊ Expr. A pune în practică = a aplica. 3. Exercitare a unei profesii, a unei discipline, profesare a unei științe, a unei arte. ◊ Practică judiciară = ansamblul soluțiilor date de instanțele judecătorești în rezolvarea unor litigii concrete. 4. Aplicare și verificare efectivă a cunoștințelor teoretice dobândite într-un domeniu oarecare. Practică pedagogică. ♦ Stagiu de perfecționare sau de dobândire a unor cunoștințe practice pe care-l face, într-o fabrică, într-o întreprindere etc., un student sau un elev. Practică de producție. 5. (Mai ales la pl.) Ceremonie specifică unui cult, unei credințe sau uzanțe. – Din germ. Praktik, fr. pratique. DOOM
líberă práctică adj. + s. f.
practician
PRACTICIÁN, -Ă, practicieni, -e, s. m. și f. Profesionist (de obicei medic) cu practică sau experiență îndelungată. ♦ Persoană care cunoaște mai ales latura practică a meseriei sau a specialității sale. [Pr.: -ci-an] – Din fr. praticien (după practică). DOOM
practiciánă (-ci-a-) s. f., g.-d. art. practiciénei (-ci-e-); pl. practiciéne
practiciana
PRACTICIÁN, -Ă, practicieni, -e, s. m. și f. Profesionist (de obicei medic) cu practică sau experiență îndelungată. ♦ Persoană care cunoaște mai ales latura practică a meseriei sau a specialității sale. [Pr.: -ci-an] – Din fr. praticien (după practică). DOOM
practiciánă (-ci-a-) s. f., g.-d. art. practiciénei (-ci-e-); pl. practiciéne
practicianul
PRACTICIÁN, -Ă, practicieni, -e, s. m. și f. Profesionist (de obicei medic) cu practică sau experiență îndelungată. ♦ Persoană care cunoaște mai ales latura practică a meseriei sau a specialității sale. [Pr.: -ci-an] – Din fr. praticien (după practică). DOOM
practiciánă (-ci-a-) s. f., g.-d. art. practiciénei (-ci-e-); pl. practiciéne
practicianului
PRACTICIÁN, -Ă, practicieni, -e, s. m. și f. Profesionist (de obicei medic) cu practică sau experiență îndelungată. ♦ Persoană care cunoaște mai ales latura practică a meseriei sau a specialității sale. [Pr.: -ci-an] – Din fr. praticien (după practică). DOOM
practiciánă (-ci-a-) s. f., g.-d. art. practiciénei (-ci-e-); pl. practiciéne
practiciene
PRACTICIÁN, -Ă, practicieni, -e, s. m. și f. Profesionist (de obicei medic) cu practică sau experiență îndelungată. ♦ Persoană care cunoaște mai ales latura practică a meseriei sau a specialității sale. [Pr.: -ci-an] – Din fr. praticien (după practică). DOOM
practiciánă (-ci-a-) s. f., g.-d. art. practiciénei (-ci-e-); pl. practiciéne
practicienei
PRACTICIÁN, -Ă, practicieni, -e, s. m. și f. Profesionist (de obicei medic) cu practică sau experiență îndelungată. ♦ Persoană care cunoaște mai ales latura practică a meseriei sau a specialității sale. [Pr.: -ci-an] – Din fr. praticien (după practică). DOOM
practiciánă (-ci-a-) s. f., g.-d. art. practiciénei (-ci-e-); pl. practiciéne
practicienele
PRACTICIÁN, -Ă, practicieni, -e, s. m. și f. Profesionist (de obicei medic) cu practică sau experiență îndelungată. ♦ Persoană care cunoaște mai ales latura practică a meseriei sau a specialității sale. [Pr.: -ci-an] – Din fr. praticien (după practică). DOOM
practiciánă (-ci-a-) s. f., g.-d. art. practiciénei (-ci-e-); pl. practiciéne
practicienelor
PRACTICIÁN, -Ă, practicieni, -e, s. m. și f. Profesionist (de obicei medic) cu practică sau experiență îndelungată. ♦ Persoană care cunoaște mai ales latura practică a meseriei sau a specialității sale. [Pr.: -ci-an] – Din fr. praticien (după practică). DOOM
practiciánă (-ci-a-) s. f., g.-d. art. practiciénei (-ci-e-); pl. practiciéne
practicieni
PRACTICIÁN, -Ă, practicieni, -e, s. m. și f. Profesionist (de obicei medic) cu practică sau experiență îndelungată. ♦ Persoană care cunoaște mai ales latura practică a meseriei sau a specialității sale. [Pr.: -ci-an] – Din fr. praticien (după practică). DOOM
practiciánă (-ci-a-) s. f., g.-d. art. practiciénei (-ci-e-); pl. practiciéne
practicienii
PRACTICIÁN, -Ă, practicieni, -e, s. m. și f. Profesionist (de obicei medic) cu practică sau experiență îndelungată. ♦ Persoană care cunoaște mai ales latura practică a meseriei sau a specialității sale. [Pr.: -ci-an] – Din fr. praticien (după practică). DOOM
practiciánă (-ci-a-) s. f., g.-d. art. practiciénei (-ci-e-); pl. practiciéne
practicienilor
PRACTICIÁN, -Ă, practicieni, -e, s. m. și f. Profesionist (de obicei medic) cu practică sau experiență îndelungată. ♦ Persoană care cunoaște mai ales latura practică a meseriei sau a specialității sale. [Pr.: -ci-an] – Din fr. praticien (după practică). DOOM
practiciánă (-ci-a-) s. f., g.-d. art. practiciénei (-ci-e-); pl. practiciéne
practicii
PRÁCTIC, -Ă, practici, -ce, adj. 1. Care se poate executa sau care se efectuează în mod concret; care se verifică prin practică și se poate aplica în viață; care se bazează pe practică; concret, real. ♦ Care corespunde necesităților de fiecare zi; care este ușor de folosit, util, comod sau economicos. 2. (Despre oameni) Care știe să se orienteze în viața de toate zilele, care știe să aplice cunoștințele la viața de toate zilele, care are simțul realității; p. ext. îndemânatic, destoinic, priceput. – Din fr. practique, lat. practicus. DOOM
práctic adj. m., pl. práctici; f. práctică, pl. práctice
practicii
PRÁCTICĂ, practici, s. f. 1. Practicare, p. ext. deprindere, obicei, rutină. 2. Activitate a oamenilor îndreptată spre crearea condițiilor necesare existenței societății, în primul rând spre producerea și crearea bunurilor materiale și a valorilor culturale; metodă, procedeu aplicat și verificat efectiv. ◊ Loc. adv. În practică = în mod concret, în realitate. ◊ Expr. A pune în practică = a aplica. 3. Exercitare a unei profesii, a unei discipline, profesare a unei științe, a unei arte. ◊ Practică judiciară = ansamblul soluțiilor date de instanțele judecătorești în rezolvarea unor litigii concrete. 4. Aplicare și verificare efectivă a cunoștințelor teoretice dobândite într-un domeniu oarecare. Practică pedagogică. ♦ Stagiu de perfecționare sau de dobândire a unor cunoștințe practice pe care-l face, într-o fabrică, într-o întreprindere etc., un student sau un elev. Practică de producție. 5. (Mai ales la pl.) Ceremonie specifică unui cult, unei credințe sau uzanțe. – Din germ. Praktik, fr. pratique. DOOM
líberă práctică adj. + s. f.
practicile
PRÁCTICĂ, practici, s. f. 1. Practicare, p. ext. deprindere, obicei, rutină. 2. Activitate a oamenilor îndreptată spre crearea condițiilor necesare existenței societății, în primul rând spre producerea și crearea bunurilor materiale și a valorilor culturale; metodă, procedeu aplicat și verificat efectiv. ◊ Loc. adv. În practică = în mod concret, în realitate. ◊ Expr. A pune în practică = a aplica. 3. Exercitare a unei profesii, a unei discipline, profesare a unei științe, a unei arte. ◊ Practică judiciară = ansamblul soluțiilor date de instanțele judecătorești în rezolvarea unor litigii concrete. 4. Aplicare și verificare efectivă a cunoștințelor teoretice dobândite într-un domeniu oarecare. Practică pedagogică. ♦ Stagiu de perfecționare sau de dobândire a unor cunoștințe practice pe care-l face, într-o fabrică, într-o întreprindere etc., un student sau un elev. Practică de producție. 5. (Mai ales la pl.) Ceremonie specifică unui cult, unei credințe sau uzanțe. – Din germ. Praktik, fr. pratique. DOOM
líberă práctică adj. + s. f.
practicilor
PRÁCTIC, -Ă, practici, -ce, adj. 1. Care se poate executa sau care se efectuează în mod concret; care se verifică prin practică și se poate aplica în viață; care se bazează pe practică; concret, real. ♦ Care corespunde necesităților de fiecare zi; care este ușor de folosit, util, comod sau economicos. 2. (Despre oameni) Care știe să se orienteze în viața de toate zilele, care știe să aplice cunoștințele la viața de toate zilele, care are simțul realității; p. ext. îndemânatic, destoinic, priceput. – Din fr. practique, lat. practicus. DOOM
práctic adj. m., pl. práctici; f. práctică, pl. práctice
practicilor
PRÁCTICĂ, practici, s. f. 1. Practicare, p. ext. deprindere, obicei, rutină. 2. Activitate a oamenilor îndreptată spre crearea condițiilor necesare existenței societății, în primul rând spre producerea și crearea bunurilor materiale și a valorilor culturale; metodă, procedeu aplicat și verificat efectiv. ◊ Loc. adv. În practică = în mod concret, în realitate. ◊ Expr. A pune în practică = a aplica. 3. Exercitare a unei profesii, a unei discipline, profesare a unei științe, a unei arte. ◊ Practică judiciară = ansamblul soluțiilor date de instanțele judecătorești în rezolvarea unor litigii concrete. 4. Aplicare și verificare efectivă a cunoștințelor teoretice dobândite într-un domeniu oarecare. Practică pedagogică. ♦ Stagiu de perfecționare sau de dobândire a unor cunoștințe practice pe care-l face, într-o fabrică, într-o întreprindere etc., un student sau un elev. Practică de producție. 5. (Mai ales la pl.) Ceremonie specifică unui cult, unei credințe sau uzanțe. – Din germ. Praktik, fr. pratique. DOOM
líberă práctică adj. + s. f.
practicism
PRACTICÍSM s. n. Preocupare exclusivă pentru problemele nemijlocit practice. ♦ Simț, spirit practic. – Practică + suf. -ism. DOOM
practicísm s. n.
practicismul
PRACTICÍSM s. n. Preocupare exclusivă pentru problemele nemijlocit practice. ♦ Simț, spirit practic. – Practică + suf. -ism. DOOM
practicísm s. n.
practicismului
PRACTICÍSM s. n. Preocupare exclusivă pentru problemele nemijlocit practice. ♦ Simț, spirit practic. – Practică + suf. -ism. DOOM
practicísm s. n.
practicist
PRACTICÍST, -Ă, practiciști, -ste, adj. Care se referă la practicism, care aparține practicismului. – Practic + suf. -ist. DOOM
practicíst adj. m., pl. practicíști; f. practicístă, pl. practicíste
practicista
PRACTICÍST, -Ă, practiciști, -ste, adj. Care se referă la practicism, care aparține practicismului. – Practic + suf. -ist. DOOM
practicíst adj. m., pl. practicíști; f. practicístă, pl. practicíste
practiciste
PRACTICÍST, -Ă, practiciști, -ste, adj. Care se referă la practicism, care aparține practicismului. – Practic + suf. -ist. DOOM
practicíst adj. m., pl. practicíști; f. practicístă, pl. practicíste
practicistei
PRACTICÍST, -Ă, practiciști, -ste, adj. Care se referă la practicism, care aparține practicismului. – Practic + suf. -ist. DOOM
practicíst adj. m., pl. practicíști; f. practicístă, pl. practicíste
practicistele
PRACTICÍST, -Ă, practiciști, -ste, adj. Care se referă la practicism, care aparține practicismului. – Practic + suf. -ist. DOOM
practicíst adj. m., pl. practicíști; f. practicístă, pl. practicíste
practicistelor
PRACTICÍST, -Ă, practiciști, -ste, adj. Care se referă la practicism, care aparține practicismului. – Practic + suf. -ist. DOOM
practicíst adj. m., pl. practicíști; f. practicístă, pl. practicíste
practicistul
PRACTICÍST, -Ă, practiciști, -ste, adj. Care se referă la practicism, care aparține practicismului. – Practic + suf. -ist. DOOM
practicíst adj. m., pl. practicíști; f. practicístă, pl. practicíste
practicistului
PRACTICÍST, -Ă, practiciști, -ste, adj. Care se referă la practicism, care aparține practicismului. – Practic + suf. -ist. DOOM
practicíst adj. m., pl. practicíști; f. practicístă, pl. practicíste
practicitate
PRACTICITÁTE s. f. (Rar) Înclinare spre o activitate practică. – Practic + suf. -itate.
practicitatea
PRACTICITÁTE s. f. (Rar) Înclinare spre o activitate practică. – Practic + suf. -itate.
practicități
PRACTICITÁTE s. f. (Rar) Înclinare spre o activitate practică. – Practic + suf. -itate.
practicității
PRACTICITÁTE s. f. (Rar) Înclinare spre o activitate practică. – Practic + suf. -itate.
practiciști
PRACTICÍST, -Ă, practiciști, -ste, adj. Care se referă la practicism, care aparține practicismului. – Practic + suf. -ist. DOOM
practicíst adj. m., pl. practicíști; f. practicístă, pl. practicíste
practiciștii
PRACTICÍST, -Ă, practiciști, -ste, adj. Care se referă la practicism, care aparține practicismului. – Practic + suf. -ist. DOOM
practicíst adj. m., pl. practicíști; f. practicístă, pl. practicíste
practiciștilor
PRACTICÍST, -Ă, practiciști, -ste, adj. Care se referă la practicism, care aparține practicismului. – Practic + suf. -ist. DOOM
practicíst adj. m., pl. practicíști; f. practicístă, pl. practicíste
practicul
PRÁCTIC, -Ă, practici, -ce, adj. 1. Care se poate executa sau care se efectuează în mod concret; care se verifică prin practică și se poate aplica în viață; care se bazează pe practică; concret, real. ♦ Care corespunde necesităților de fiecare zi; care este ușor de folosit, util, comod sau economicos. 2. (Despre oameni) Care știe să se orienteze în viața de toate zilele, care știe să aplice cunoștințele la viața de toate zilele, care are simțul realității; p. ext. îndemânatic, destoinic, priceput. – Din fr. practique, lat. practicus. DOOM
práctic adj. m., pl. práctici; f. práctică, pl. práctice
practicului
PRÁCTIC, -Ă, practici, -ce, adj. 1. Care se poate executa sau care se efectuează în mod concret; care se verifică prin practică și se poate aplica în viață; care se bazează pe practică; concret, real. ♦ Care corespunde necesităților de fiecare zi; care este ușor de folosit, util, comod sau economicos. 2. (Despre oameni) Care știe să se orienteze în viața de toate zilele, care știe să aplice cunoștințele la viața de toate zilele, care are simțul realității; p. ext. îndemânatic, destoinic, priceput. – Din fr. practique, lat. practicus. DOOM
práctic adj. m., pl. práctici; f. práctică, pl. práctice
practicând
PRACTICÁ, práctic, vb. I. Tranz. 1. A exercita o meserie, o profesie; a se ocupa cu..., a profesa. 2. (Rar) A pune în aplicare; a folosi, a utiliza, a întrebuința. Practică virtutea. ◊ Refl. pas. Se practică un anumit procedeu. ♦ A face, a executa; a efectua. A practica o gaură într-un perete. 3. A respecta cu strictețe ceremoniile, cerințele unui cult. – Din fr. pratiquer (după practică). DOOM
practicá (a ~) vb., ind. prez. 3 práctică
practicînd
PRACTICÁ, práctic, vb. I. Tranz. 1. A exercita o meserie, o profesie; a se ocupa cu..., a profesa. 2. (Rar) A pune în aplicare; a folosi, a utiliza, a întrebuința. Practică virtutea. ◊ Refl. pas. Se practică un anumit procedeu. ♦ A face, a executa; a efectua. A practica o gaură într-un perete. 3. A respecta cu strictețe ceremoniile, cerințele unui cult. – Din fr. pratiquer (după practică). DOOM
practicá (a ~) vb., ind. prez. 3 práctică
practicări
PRACTICÁRE s. f. Acțiunea de a practica și rezultatul ei; practică. – V. practica. DOOM
practicáre s. f., g.-d. art. practicắrii
practicării
PRACTICÁRE s. f. Acțiunea de a practica și rezultatul ei; practică. – V. practica. DOOM
practicáre s. f., g.-d. art. practicắrii
practicările
PRACTICÁRE s. f. Acțiunea de a practica și rezultatul ei; practică. – V. practica. DOOM
practicáre s. f., g.-d. art. practicắrii
practicărilor
PRACTICÁRE s. f. Acțiunea de a practica și rezultatul ei; practică. – V. practica. DOOM
practicáre s. f., g.-d. art. practicắrii
practisea
PRACTISÍ, practisesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A practica. Îi orînduiesc întâi în cele mai mici slujbe și, acolo, după ce... practisesc destul, îi urcă la alta. GOLESCU, Î. 89.
practiseai
PRACTISÍ, practisesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A practica. Îi orînduiesc întâi în cele mai mici slujbe și, acolo, după ce... practisesc destul, îi urcă la alta. GOLESCU, Î. 89.
practiseam
PRACTISÍ, practisesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A practica. Îi orînduiesc întâi în cele mai mici slujbe și, acolo, după ce... practisesc destul, îi urcă la alta. GOLESCU, Î. 89.
practisească
PRACTISÍ, practisesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A practica. Îi orînduiesc întâi în cele mai mici slujbe și, acolo, după ce... practisesc destul, îi urcă la alta. GOLESCU, Î. 89.
practiseau
PRACTISÍ, practisesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A practica. Îi orînduiesc întâi în cele mai mici slujbe și, acolo, după ce... practisesc destul, îi urcă la alta. GOLESCU, Î. 89.
practiseați
PRACTISÍ, practisesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A practica. Îi orînduiesc întâi în cele mai mici slujbe și, acolo, după ce... practisesc destul, îi urcă la alta. GOLESCU, Î. 89.
practisesc
PRACTISÍ, practisesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A practica. Îi orînduiesc întâi în cele mai mici slujbe și, acolo, după ce... practisesc destul, îi urcă la alta. GOLESCU, Î. 89.
practisește
PRACTISÍ, practisesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A practica. Îi orînduiesc întâi în cele mai mici slujbe și, acolo, după ce... practisesc destul, îi urcă la alta. GOLESCU, Î. 89.
practisești
PRACTISÍ, practisesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A practica. Îi orînduiesc întâi în cele mai mici slujbe și, acolo, după ce... practisesc destul, îi urcă la alta. GOLESCU, Î. 89.
practisi
PRACTISÍ, practisesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A practica. Îi orînduiesc întâi în cele mai mici slujbe și, acolo, după ce... practisesc destul, îi urcă la alta. GOLESCU, Î. 89.
practisii
PRACTISÍ, practisesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A practica. Îi orînduiesc întâi în cele mai mici slujbe și, acolo, după ce... practisesc destul, îi urcă la alta. GOLESCU, Î. 89.
practisim
PRACTISÍ, practisesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A practica. Îi orînduiesc întâi în cele mai mici slujbe și, acolo, după ce... practisesc destul, îi urcă la alta. GOLESCU, Î. 89.
practisind
PRACTISÍ, practisesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A practica. Îi orînduiesc întâi în cele mai mici slujbe și, acolo, după ce... practisesc destul, îi urcă la alta. GOLESCU, Î. 89.
practisire
PRACTISÍ, practisesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A practica. Îi orînduiesc întâi în cele mai mici slujbe și, acolo, după ce... practisesc destul, îi urcă la alta. GOLESCU, Î. 89.
practisire
PRACTISÍ, practisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A practica. – Comp. ngr. pratto (viit. praxo).
practisiră
PRACTISÍ, practisesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A practica. Îi orînduiesc întâi în cele mai mici slujbe și, acolo, după ce... practisesc destul, îi urcă la alta. GOLESCU, Î. 89.
practisirăm
PRACTISÍ, practisesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A practica. Îi orînduiesc întâi în cele mai mici slujbe și, acolo, după ce... practisesc destul, îi urcă la alta. GOLESCU, Î. 89.
practisirăți
PRACTISÍ, practisesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A practica. Îi orînduiesc întâi în cele mai mici slujbe și, acolo, după ce... practisesc destul, îi urcă la alta. GOLESCU, Î. 89.
practisise
PRACTISÍ, practisesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A practica. Îi orînduiesc întâi în cele mai mici slujbe și, acolo, după ce... practisesc destul, îi urcă la alta. GOLESCU, Î. 89.
practisisem
PRACTISÍ, practisesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A practica. Îi orînduiesc întâi în cele mai mici slujbe și, acolo, după ce... practisesc destul, îi urcă la alta. GOLESCU, Î. 89.
practisiseră
PRACTISÍ, practisesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A practica. Îi orînduiesc întâi în cele mai mici slujbe și, acolo, după ce... practisesc destul, îi urcă la alta. GOLESCU, Î. 89.
practisiserăm
PRACTISÍ, practisesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A practica. Îi orînduiesc întâi în cele mai mici slujbe și, acolo, după ce... practisesc destul, îi urcă la alta. GOLESCU, Î. 89.
practisiserăți
PRACTISÍ, practisesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A practica. Îi orînduiesc întâi în cele mai mici slujbe și, acolo, după ce... practisesc destul, îi urcă la alta. GOLESCU, Î. 89.
practisiseși
PRACTISÍ, practisesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A practica. Îi orînduiesc întâi în cele mai mici slujbe și, acolo, după ce... practisesc destul, îi urcă la alta. GOLESCU, Î. 89.
practisiseți
PRACTISÍ, practisesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A practica. Îi orînduiesc întâi în cele mai mici slujbe și, acolo, după ce... practisesc destul, îi urcă la alta. GOLESCU, Î. 89.
practisit
PRACTISÍ, practisesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A practica. Îi orînduiesc întâi în cele mai mici slujbe și, acolo, după ce... practisesc destul, îi urcă la alta. GOLESCU, Î. 89.
practisit
PRACTISÍ, practisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A practica. – Comp. ngr. pratto (viit. praxo).
practisiși
PRACTISÍ, practisesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A practica. Îi orînduiesc întâi în cele mai mici slujbe și, acolo, după ce... practisesc destul, îi urcă la alta. GOLESCU, Î. 89.
practisiți
PRACTISÍ, practisesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A practica. Îi orînduiesc întâi în cele mai mici slujbe și, acolo, după ce... practisesc destul, îi urcă la alta. GOLESCU, Î. 89.
prad
PRĂDÁ, prad, vb. I. Tranz. (Pop.) A jefui, a devasta, a pustii o țară, un ținut etc.; a jefui, a fura cuiva bunuri de preț. ♦ A sărăci, a ruina pe cineva prin acte silnice, prin biruri, amenzi, impozite copleșitoare. – Lat. praedare. DOOM
prădá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. prad, 2 sg. prazi, 3 prádă; conj. prez. 3 să práde
prada
PRÁDĂ, prăzi, s. f. 1. Faptul de a prăda; prădare, jefuire, jaf; devastare. 2. (Concr.) Totalitatea bunurilor materiale și (în trecut) a persoanelor luate de cel care pradă (mai ales în timp de război). ◊ Loc. vb. (Înv.) A face pradă = a prăda. 3. Persoană prinsă, răpită, ajunsă în puterea cuiva. ◊ Expr. Pradă (sau prada) cuiva = la discreția, în stăpânirea unei persoane sau a unui sentiment, a unei idei, a unei porniri. 4. Vietate care servește ca hrană animalelor sălbatice carnivore sau păsărilor răpitoare; p. ext. vânat; p. gener. orice poate servi drept hrană viețuitoarelor. ◊ Pasăre de pradă = pasăre răpitoare. 5. (Reg.) Risipă, cheltuială inutilă. – Lat. praeda. DOOM
prádă s. f., g.-d. art. prắzii; pl. prăzi
prade
PRĂDÁ, prad, vb. I. Tranz. (Pop.) A jefui, a devasta, a pustii o țară, un ținut etc.; a jefui, a fura cuiva bunuri de preț. ♦ A sărăci, a ruina pe cineva prin acte silnice, prin biruri, amenzi, impozite copleșitoare. – Lat. praedare. DOOM
prădá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. prad, 2 sg. prazi, 3 prádă; conj. prez. 3 să práde
pradă
PRĂDÁ, prad, vb. I. Tranz. (Pop.) A jefui, a devasta, a pustii o țară, un ținut etc.; a jefui, a fura cuiva bunuri de preț. ♦ A sărăci, a ruina pe cineva prin acte silnice, prin biruri, amenzi, impozite copleșitoare. – Lat. praedare. DOOM
prădá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. prad, 2 sg. prazi, 3 prádă; conj. prez. 3 să práde
praf
PRAF, (2, 3) prafuri, s. n. 1. Material format din particule solide foarte fine, provenite din fărâmițarea naturală a scoarței terestre, a unor corpuri solide, din unele procese biologice ale viețuitoarelor etc.; pulbere, colb. ◊ Expr. A face (pe cineva sau ceva) praf = a) a sfărâma în bucăți; a distruge; b) (cu privire la bunuri materiale) a irosi, a cheltui fără rost; c) (fam.) a învinge pe cineva într-o discuție în contradictoriu, a-i anula argumentele; a impresiona profund (prin cele ce spune sau face); a epata. A (se) face praf și pulbere sau a (se) preface în praf = a (se) distruge complet, a nu mai rămâne nimic. A se alege praful sau nu se alege nici praful, a nu rămâne nici praf = a fi complet distrus, nimicit; a fi ucis. A arunca (cu) praf în ochii cuiva = a încerca să înșele pe cineva, dându-i iluzia că lucrurile sunt altfel decât sunt în realitate, a induce în eroare. A se face praf pentru cineva = a-i purta cuiva o mare grijă, a face tot posibilul pentru cineva. Praful de pe tobă = nimic. 2. (De obicei urmat de determinări) Nume dat diferitelor materiale solide reduse la starea de particule foarte fine și care sunt folosite în diferite scopuri. ◊ Praf de pușcă = pulbere formată dintr-un amestec de azotat de potasiu, sulf și cărbune de lemn, folosită ca explozibil. Praf de spumă = preparat care produce în contact cu apa o spumă și care se folosește pentru stingerea incendiilor. Praf de copt = preparat care se utilizează în patiserie pentru a face să crească aluaturile, prin dioxidul de carbon pe care îl degajează. Lapte praf = lapte sub formă de pulbere, obținut prin eliminarea apei din componența lui. Praf de bronz = pulbere care se amestecă cu ulei sau cu lac și formează vopsele care imită metalul. Praf de mătase = substanță cu aspect lucios, preparată din mică1 pisată, folosită la zugrăveli. Praf hidrofob = material pulverulent, neinflamabil și imputrescibil, obținut din cenușa de la termocentrale cu adaosuri de păcură, folosit pentru hidroizolări. 3. Spec. Substanță toxică sau medicamentoasă în formă de pulbere; (pop.) doză dintr-un astfel de medicament. ◊ (Arg.) Praf alb = cocaină. 4. (Pop.) Polen. [Var.: (înv. și reg.) prav s. n.] – Din sl. prachŭ. DOOM
praf s. n., (substanțe, medicamente) pl. práfuri
praftorea
PRAFTORÍ, praftoresc, vb. IV. Tranz. A stropi sau a lovi cu praftorița. – Variantă: prăftui (VLAHUȚĂ, O. A. III 48) vb. IV.
praftoreai
PRAFTORÍ, praftoresc, vb. IV. Tranz. A stropi sau a lovi cu praftorița. – Variantă: prăftui (VLAHUȚĂ, O. A. III 48) vb. IV.
praftoream
PRAFTORÍ, praftoresc, vb. IV. Tranz. A stropi sau a lovi cu praftorița. – Variantă: prăftui (VLAHUȚĂ, O. A. III 48) vb. IV.
praftorească
PRAFTORÍ, praftoresc, vb. IV. Tranz. A stropi sau a lovi cu praftorița. – Variantă: prăftui (VLAHUȚĂ, O. A. III 48) vb. IV.
praftoreau
PRAFTORÍ, praftoresc, vb. IV. Tranz. A stropi sau a lovi cu praftorița. – Variantă: prăftui (VLAHUȚĂ, O. A. III 48) vb. IV.
praftoreați
PRAFTORÍ, praftoresc, vb. IV. Tranz. A stropi sau a lovi cu praftorița. – Variantă: prăftui (VLAHUȚĂ, O. A. III 48) vb. IV.
praftoresc
PRAFTORÍ, praftoresc, vb. IV. Tranz. A stropi sau a lovi cu praftorița. – Variantă: prăftui (VLAHUȚĂ, O. A. III 48) vb. IV.
praftorește
PRAFTORÍ, praftoresc, vb. IV. Tranz. A stropi sau a lovi cu praftorița. – Variantă: prăftui (VLAHUȚĂ, O. A. III 48) vb. IV.
praftorești
PRAFTORÍ, praftoresc, vb. IV. Tranz. A stropi sau a lovi cu praftorița. – Variantă: prăftui (VLAHUȚĂ, O. A. III 48) vb. IV.
praftori
PRAFTORÍ, praftoresc, vb. IV. Tranz. A stropi sau a lovi cu praftorița. – Variantă: prăftui (VLAHUȚĂ, O. A. III 48) vb. IV.
praftorii
PRAFTORÍ, praftoresc, vb. IV. Tranz. A stropi sau a lovi cu praftorița. – Variantă: prăftui (VLAHUȚĂ, O. A. III 48) vb. IV.
praftorim
PRAFTORÍ, praftoresc, vb. IV. Tranz. A stropi sau a lovi cu praftorița. – Variantă: prăftui (VLAHUȚĂ, O. A. III 48) vb. IV.
praftorind
PRAFTORÍ, praftoresc, vb. IV. Tranz. A stropi sau a lovi cu praftorița. – Variantă: prăftui (VLAHUȚĂ, O. A. III 48) vb. IV.
praftorire
PRAFTORÍ, praftoresc, vb. IV. Tranz. A stropi sau a lovi cu praftorița. – Variantă: prăftui (VLAHUȚĂ, O. A. III 48) vb. IV.
praftorire
PRAFTORÍ, praftoresc, vb. IV. Tranz. A stropi sau a lovi cu praftorița. [Var.: prăftuí vb. IV] – Din praftură.
praftoriră
PRAFTORÍ, praftoresc, vb. IV. Tranz. A stropi sau a lovi cu praftorița. – Variantă: prăftui (VLAHUȚĂ, O. A. III 48) vb. IV.
praftorirăm
PRAFTORÍ, praftoresc, vb. IV. Tranz. A stropi sau a lovi cu praftorița. – Variantă: prăftui (VLAHUȚĂ, O. A. III 48) vb. IV.
praftorirăți
PRAFTORÍ, praftoresc, vb. IV. Tranz. A stropi sau a lovi cu praftorița. – Variantă: prăftui (VLAHUȚĂ, O. A. III 48) vb. IV.
praftorise
PRAFTORÍ, praftoresc, vb. IV. Tranz. A stropi sau a lovi cu praftorița. – Variantă: prăftui (VLAHUȚĂ, O. A. III 48) vb. IV.
praftorisem
PRAFTORÍ, praftoresc, vb. IV. Tranz. A stropi sau a lovi cu praftorița. – Variantă: prăftui (VLAHUȚĂ, O. A. III 48) vb. IV.
praftoriseră
PRAFTORÍ, praftoresc, vb. IV. Tranz. A stropi sau a lovi cu praftorița. – Variantă: prăftui (VLAHUȚĂ, O. A. III 48) vb. IV.
praftoriserăm
PRAFTORÍ, praftoresc, vb. IV. Tranz. A stropi sau a lovi cu praftorița. – Variantă: prăftui (VLAHUȚĂ, O. A. III 48) vb. IV.
praftoriserăți
PRAFTORÍ, praftoresc, vb. IV. Tranz. A stropi sau a lovi cu praftorița. – Variantă: prăftui (VLAHUȚĂ, O. A. III 48) vb. IV.
praftoriseși
PRAFTORÍ, praftoresc, vb. IV. Tranz. A stropi sau a lovi cu praftorița. – Variantă: prăftui (VLAHUȚĂ, O. A. III 48) vb. IV.
praftoriseți
PRAFTORÍ, praftoresc, vb. IV. Tranz. A stropi sau a lovi cu praftorița. – Variantă: prăftui (VLAHUȚĂ, O. A. III 48) vb. IV.
praftorit
PRAFTORÍ, praftoresc, vb. IV. Tranz. A stropi sau a lovi cu praftorița. – Variantă: prăftui (VLAHUȚĂ, O. A. III 48) vb. IV.
praftorit
PRAFTORÍ, praftoresc, vb. IV. Tranz. A stropi sau a lovi cu praftorița. [Var.: prăftuí vb. IV] – Din praftură.
praftoriși
PRAFTORÍ, praftoresc, vb. IV. Tranz. A stropi sau a lovi cu praftorița. – Variantă: prăftui (VLAHUȚĂ, O. A. III 48) vb. IV.
praftorița
PRÁFTORIȚĂ, praftorițe, s. f. (Pop.) Pămătuf din păr, din zdrențe, din fâșii de rafie etc., fixat într-o coadă lungă, folosit pentru a scoate spuza din cuptorul de pâine, în fierărie, pentru a stropi cărbunii încinși etc.; praftură. ◊ Expr. (Fam.) A(-i) da cu praftorița = a) a vorbi mult, a trăncăni; b) a supăra pe cineva prin aluzii jignitoare. – Praftură + suf. -iță. DOOM
práftoriță (pop.) s. f., g.-d. art. práftoriței; pl. práftorițe
praftorițe
PRÁFTORIȚĂ, praftorițe, s. f. (Pop.) Pămătuf din păr, din zdrențe, din fâșii de rafie etc., fixat într-o coadă lungă, folosit pentru a scoate spuza din cuptorul de pâine, în fierărie, pentru a stropi cărbunii încinși etc.; praftură. ◊ Expr. (Fam.) A(-i) da cu praftorița = a) a vorbi mult, a trăncăni; b) a supăra pe cineva prin aluzii jignitoare. – Praftură + suf. -iță. DOOM
práftoriță (pop.) s. f., g.-d. art. práftoriței; pl. práftorițe
praftoriței
PRÁFTORIȚĂ, praftorițe, s. f. (Pop.) Pămătuf din păr, din zdrențe, din fâșii de rafie etc., fixat într-o coadă lungă, folosit pentru a scoate spuza din cuptorul de pâine, în fierărie, pentru a stropi cărbunii încinși etc.; praftură. ◊ Expr. (Fam.) A(-i) da cu praftorița = a) a vorbi mult, a trăncăni; b) a supăra pe cineva prin aluzii jignitoare. – Praftură + suf. -iță. DOOM
práftoriță (pop.) s. f., g.-d. art. práftoriței; pl. práftorițe
praftorițele
PRÁFTORIȚĂ, praftorițe, s. f. (Pop.) Pămătuf din păr, din zdrențe, din fâșii de rafie etc., fixat într-o coadă lungă, folosit pentru a scoate spuza din cuptorul de pâine, în fierărie, pentru a stropi cărbunii încinși etc.; praftură. ◊ Expr. (Fam.) A(-i) da cu praftorița = a) a vorbi mult, a trăncăni; b) a supăra pe cineva prin aluzii jignitoare. – Praftură + suf. -iță. DOOM
práftoriță (pop.) s. f., g.-d. art. práftoriței; pl. práftorițe
praftorițelor
PRÁFTORIȚĂ, praftorițe, s. f. (Pop.) Pămătuf din păr, din zdrențe, din fâșii de rafie etc., fixat într-o coadă lungă, folosit pentru a scoate spuza din cuptorul de pâine, în fierărie, pentru a stropi cărbunii încinși etc.; praftură. ◊ Expr. (Fam.) A(-i) da cu praftorița = a) a vorbi mult, a trăncăni; b) a supăra pe cineva prin aluzii jignitoare. – Praftură + suf. -iță. DOOM
práftoriță (pop.) s. f., g.-d. art. práftoriței; pl. práftorițe
praftoriți
PRAFTORÍ, praftoresc, vb. IV. Tranz. A stropi sau a lovi cu praftorița. – Variantă: prăftui (VLAHUȚĂ, O. A. III 48) vb. IV.
praftura
PRÁFTURĂ, prafturi, s. f. (Pop.) Praftoriță. ◊ Expr. A face (pe cineva) praftură sau a-i face (cuiva) o praftură = a face (pe cineva) de râs; a certa, a ocări. [Var.: pleáftură s. f.] – Et. nec. DOOM
práftură (pop.) s. f., g.-d. art. práfturii; pl. práfturi
prafturi
PRÁFTURĂ, prafturi, s. f. (Pop.) Praftoriță. ◊ Expr. A face (pe cineva) praftură sau a-i face (cuiva) o praftură = a face (pe cineva) de râs; a certa, a ocări. [Var.: pleáftură s. f.] – Et. nec. DOOM
práftură (pop.) s. f., g.-d. art. práfturii; pl. práfturi
prafturii
PRÁFTURĂ, prafturi, s. f. (Pop.) Praftoriță. ◊ Expr. A face (pe cineva) praftură sau a-i face (cuiva) o praftură = a face (pe cineva) de râs; a certa, a ocări. [Var.: pleáftură s. f.] – Et. nec. DOOM
práftură (pop.) s. f., g.-d. art. práfturii; pl. práfturi
prafturile
PRÁFTURĂ, prafturi, s. f. (Pop.) Praftoriță. ◊ Expr. A face (pe cineva) praftură sau a-i face (cuiva) o praftură = a face (pe cineva) de râs; a certa, a ocări. [Var.: pleáftură s. f.] – Et. nec. DOOM
práftură (pop.) s. f., g.-d. art. práfturii; pl. práfturi
prafturilor
PRÁFTURĂ, prafturi, s. f. (Pop.) Praftoriță. ◊ Expr. A face (pe cineva) praftură sau a-i face (cuiva) o praftură = a face (pe cineva) de râs; a certa, a ocări. [Var.: pleáftură s. f.] – Et. nec. DOOM
práftură (pop.) s. f., g.-d. art. práfturii; pl. práfturi
praful
PRAF, (2, 3) prafuri, s. n. 1. Material format din particule solide foarte fine, provenite din fărâmițarea naturală a scoarței terestre, a unor corpuri solide, din unele procese biologice ale viețuitoarelor etc.; pulbere, colb. ◊ Expr. A face (pe cineva sau ceva) praf = a) a sfărâma în bucăți; a distruge; b) (cu privire la bunuri materiale) a irosi, a cheltui fără rost; c) (fam.) a învinge pe cineva într-o discuție în contradictoriu, a-i anula argumentele; a impresiona profund (prin cele ce spune sau face); a epata. A (se) face praf și pulbere sau a (se) preface în praf = a (se) distruge complet, a nu mai rămâne nimic. A se alege praful sau nu se alege nici praful, a nu rămâne nici praf = a fi complet distrus, nimicit; a fi ucis. A arunca (cu) praf în ochii cuiva = a încerca să înșele pe cineva, dându-i iluzia că lucrurile sunt altfel decât sunt în realitate, a induce în eroare. A se face praf pentru cineva = a-i purta cuiva o mare grijă, a face tot posibilul pentru cineva. Praful de pe tobă = nimic. 2. (De obicei urmat de determinări) Nume dat diferitelor materiale solide reduse la starea de particule foarte fine și care sunt folosite în diferite scopuri. ◊ Praf de pușcă = pulbere formată dintr-un amestec de azotat de potasiu, sulf și cărbune de lemn, folosită ca explozibil. Praf de spumă = preparat care produce în contact cu apa o spumă și care se folosește pentru stingerea incendiilor. Praf de copt = preparat care se utilizează în patiserie pentru a face să crească aluaturile, prin dioxidul de carbon pe care îl degajează. Lapte praf = lapte sub formă de pulbere, obținut prin eliminarea apei din componența lui. Praf de bronz = pulbere care se amestecă cu ulei sau cu lac și formează vopsele care imită metalul. Praf de mătase = substanță cu aspect lucios, preparată din mică1 pisată, folosită la zugrăveli. Praf hidrofob = material pulverulent, neinflamabil și imputrescibil, obținut din cenușa de la termocentrale cu adaosuri de păcură, folosit pentru hidroizolări. 3. Spec. Substanță toxică sau medicamentoasă în formă de pulbere; (pop.) doză dintr-un astfel de medicament. ◊ (Arg.) Praf alb = cocaină. 4. (Pop.) Polen. [Var.: (înv. și reg.) prav s. n.] – Din sl. prachŭ. DOOM
praf s. n., (substanțe, medicamente) pl. práfuri
prafului
PRAF, (2, 3) prafuri, s. n. 1. Material format din particule solide foarte fine, provenite din fărâmițarea naturală a scoarței terestre, a unor corpuri solide, din unele procese biologice ale viețuitoarelor etc.; pulbere, colb. ◊ Expr. A face (pe cineva sau ceva) praf = a) a sfărâma în bucăți; a distruge; b) (cu privire la bunuri materiale) a irosi, a cheltui fără rost; c) (fam.) a învinge pe cineva într-o discuție în contradictoriu, a-i anula argumentele; a impresiona profund (prin cele ce spune sau face); a epata. A (se) face praf și pulbere sau a (se) preface în praf = a (se) distruge complet, a nu mai rămâne nimic. A se alege praful sau nu se alege nici praful, a nu rămâne nici praf = a fi complet distrus, nimicit; a fi ucis. A arunca (cu) praf în ochii cuiva = a încerca să înșele pe cineva, dându-i iluzia că lucrurile sunt altfel decât sunt în realitate, a induce în eroare. A se face praf pentru cineva = a-i purta cuiva o mare grijă, a face tot posibilul pentru cineva. Praful de pe tobă = nimic. 2. (De obicei urmat de determinări) Nume dat diferitelor materiale solide reduse la starea de particule foarte fine și care sunt folosite în diferite scopuri. ◊ Praf de pușcă = pulbere formată dintr-un amestec de azotat de potasiu, sulf și cărbune de lemn, folosită ca explozibil. Praf de spumă = preparat care produce în contact cu apa o spumă și care se folosește pentru stingerea incendiilor. Praf de copt = preparat care se utilizează în patiserie pentru a face să crească aluaturile, prin dioxidul de carbon pe care îl degajează. Lapte praf = lapte sub formă de pulbere, obținut prin eliminarea apei din componența lui. Praf de bronz = pulbere care se amestecă cu ulei sau cu lac și formează vopsele care imită metalul. Praf de mătase = substanță cu aspect lucios, preparată din mică1 pisată, folosită la zugrăveli. Praf hidrofob = material pulverulent, neinflamabil și imputrescibil, obținut din cenușa de la termocentrale cu adaosuri de păcură, folosit pentru hidroizolări. 3. Spec. Substanță toxică sau medicamentoasă în formă de pulbere; (pop.) doză dintr-un astfel de medicament. ◊ (Arg.) Praf alb = cocaină. 4. (Pop.) Polen. [Var.: (înv. și reg.) prav s. n.] – Din sl. prachŭ. DOOM
praf s. n., (substanțe, medicamente) pl. práfuri
prafuri
PRAF, (2, 3) prafuri, s. n. 1. Material format din particule solide foarte fine, provenite din fărâmițarea naturală a scoarței terestre, a unor corpuri solide, din unele procese biologice ale viețuitoarelor etc.; pulbere, colb. ◊ Expr. A face (pe cineva sau ceva) praf = a) a sfărâma în bucăți; a distruge; b) (cu privire la bunuri materiale) a irosi, a cheltui fără rost; c) (fam.) a învinge pe cineva într-o discuție în contradictoriu, a-i anula argumentele; a impresiona profund (prin cele ce spune sau face); a epata. A (se) face praf și pulbere sau a (se) preface în praf = a (se) distruge complet, a nu mai rămâne nimic. A se alege praful sau nu se alege nici praful, a nu rămâne nici praf = a fi complet distrus, nimicit; a fi ucis. A arunca (cu) praf în ochii cuiva = a încerca să înșele pe cineva, dându-i iluzia că lucrurile sunt altfel decât sunt în realitate, a induce în eroare. A se face praf pentru cineva = a-i purta cuiva o mare grijă, a face tot posibilul pentru cineva. Praful de pe tobă = nimic. 2. (De obicei urmat de determinări) Nume dat diferitelor materiale solide reduse la starea de particule foarte fine și care sunt folosite în diferite scopuri. ◊ Praf de pușcă = pulbere formată dintr-un amestec de azotat de potasiu, sulf și cărbune de lemn, folosită ca explozibil. Praf de spumă = preparat care produce în contact cu apa o spumă și care se folosește pentru stingerea incendiilor. Praf de copt = preparat care se utilizează în patiserie pentru a face să crească aluaturile, prin dioxidul de carbon pe care îl degajează. Lapte praf = lapte sub formă de pulbere, obținut prin eliminarea apei din componența lui. Praf de bronz = pulbere care se amestecă cu ulei sau cu lac și formează vopsele care imită metalul. Praf de mătase = substanță cu aspect lucios, preparată din mică1 pisată, folosită la zugrăveli. Praf hidrofob = material pulverulent, neinflamabil și imputrescibil, obținut din cenușa de la termocentrale cu adaosuri de păcură, folosit pentru hidroizolări. 3. Spec. Substanță toxică sau medicamentoasă în formă de pulbere; (pop.) doză dintr-un astfel de medicament. ◊ (Arg.) Praf alb = cocaină. 4. (Pop.) Polen. [Var.: (înv. și reg.) prav s. n.] – Din sl. prachŭ. DOOM
praf s. n., (substanțe, medicamente) pl. práfuri
prafurile
PRAF, (2, 3) prafuri, s. n. 1. Material format din particule solide foarte fine, provenite din fărâmițarea naturală a scoarței terestre, a unor corpuri solide, din unele procese biologice ale viețuitoarelor etc.; pulbere, colb. ◊ Expr. A face (pe cineva sau ceva) praf = a) a sfărâma în bucăți; a distruge; b) (cu privire la bunuri materiale) a irosi, a cheltui fără rost; c) (fam.) a învinge pe cineva într-o discuție în contradictoriu, a-i anula argumentele; a impresiona profund (prin cele ce spune sau face); a epata. A (se) face praf și pulbere sau a (se) preface în praf = a (se) distruge complet, a nu mai rămâne nimic. A se alege praful sau nu se alege nici praful, a nu rămâne nici praf = a fi complet distrus, nimicit; a fi ucis. A arunca (cu) praf în ochii cuiva = a încerca să înșele pe cineva, dându-i iluzia că lucrurile sunt altfel decât sunt în realitate, a induce în eroare. A se face praf pentru cineva = a-i purta cuiva o mare grijă, a face tot posibilul pentru cineva. Praful de pe tobă = nimic. 2. (De obicei urmat de determinări) Nume dat diferitelor materiale solide reduse la starea de particule foarte fine și care sunt folosite în diferite scopuri. ◊ Praf de pușcă = pulbere formată dintr-un amestec de azotat de potasiu, sulf și cărbune de lemn, folosită ca explozibil. Praf de spumă = preparat care produce în contact cu apa o spumă și care se folosește pentru stingerea incendiilor. Praf de copt = preparat care se utilizează în patiserie pentru a face să crească aluaturile, prin dioxidul de carbon pe care îl degajează. Lapte praf = lapte sub formă de pulbere, obținut prin eliminarea apei din componența lui. Praf de bronz = pulbere care se amestecă cu ulei sau cu lac și formează vopsele care imită metalul. Praf de mătase = substanță cu aspect lucios, preparată din mică1 pisată, folosită la zugrăveli. Praf hidrofob = material pulverulent, neinflamabil și imputrescibil, obținut din cenușa de la termocentrale cu adaosuri de păcură, folosit pentru hidroizolări. 3. Spec. Substanță toxică sau medicamentoasă în formă de pulbere; (pop.) doză dintr-un astfel de medicament. ◊ (Arg.) Praf alb = cocaină. 4. (Pop.) Polen. [Var.: (înv. și reg.) prav s. n.] – Din sl. prachŭ. DOOM
praf s. n., (substanțe, medicamente) pl. práfuri
prafurilor
PRAF, (2, 3) prafuri, s. n. 1. Material format din particule solide foarte fine, provenite din fărâmițarea naturală a scoarței terestre, a unor corpuri solide, din unele procese biologice ale viețuitoarelor etc.; pulbere, colb. ◊ Expr. A face (pe cineva sau ceva) praf = a) a sfărâma în bucăți; a distruge; b) (cu privire la bunuri materiale) a irosi, a cheltui fără rost; c) (fam.) a învinge pe cineva într-o discuție în contradictoriu, a-i anula argumentele; a impresiona profund (prin cele ce spune sau face); a epata. A (se) face praf și pulbere sau a (se) preface în praf = a (se) distruge complet, a nu mai rămâne nimic. A se alege praful sau nu se alege nici praful, a nu rămâne nici praf = a fi complet distrus, nimicit; a fi ucis. A arunca (cu) praf în ochii cuiva = a încerca să înșele pe cineva, dându-i iluzia că lucrurile sunt altfel decât sunt în realitate, a induce în eroare. A se face praf pentru cineva = a-i purta cuiva o mare grijă, a face tot posibilul pentru cineva. Praful de pe tobă = nimic. 2. (De obicei urmat de determinări) Nume dat diferitelor materiale solide reduse la starea de particule foarte fine și care sunt folosite în diferite scopuri. ◊ Praf de pușcă = pulbere formată dintr-un amestec de azotat de potasiu, sulf și cărbune de lemn, folosită ca explozibil. Praf de spumă = preparat care produce în contact cu apa o spumă și care se folosește pentru stingerea incendiilor. Praf de copt = preparat care se utilizează în patiserie pentru a face să crească aluaturile, prin dioxidul de carbon pe care îl degajează. Lapte praf = lapte sub formă de pulbere, obținut prin eliminarea apei din componența lui. Praf de bronz = pulbere care se amestecă cu ulei sau cu lac și formează vopsele care imită metalul. Praf de mătase = substanță cu aspect lucios, preparată din mică1 pisată, folosită la zugrăveli. Praf hidrofob = material pulverulent, neinflamabil și imputrescibil, obținut din cenușa de la termocentrale cu adaosuri de păcură, folosit pentru hidroizolări. 3. Spec. Substanță toxică sau medicamentoasă în formă de pulbere; (pop.) doză dintr-un astfel de medicament. ◊ (Arg.) Praf alb = cocaină. 4. (Pop.) Polen. [Var.: (înv. și reg.) prav s. n.] – Din sl. prachŭ. DOOM
praf s. n., (substanțe, medicamente) pl. práfuri
prag
PRAG, praguri, s. n. 1. Partea de jos, orizontală, a unui toc de ușă sau a unei porți, puțin mai ridicată de la pământ, peste care se trece la intrare și ieșire. ◊ Expr. A călca (sau a trece, a păși) pragul (casei) = a) a ieși din casă; b) a intra în casa cuiva, a vizita pe cineva. A se pune prag = a se așeza în calea cuiva; a se împotrivi, a se opune acțiunilor cuiva. A pune piciorul în prag = a se opune cu dârzenie la ceva, a avea o atitudine intransigentă, a soma pe cineva să facă ceva. ♦ Mică ridicătură special amenajată pe terenul de sport, pentru a marca limita de la care se efectuează săriturile atletice. ♦ Partea de sus, orizontală, a tocului ușii. ◊ Expr. A da (sau a se lovi, a se izbi) cu capul de pragul de sus = a se convinge de unele adevăruri în urma unei triste experiențe. ◊ Fig. Treaptă socială, rang. 2. Ușă, poartă; p. ext. casă, locuință; cămin, familie. ◊ Expr. Din prag în prag = din casă în casă. A bate pragurile = a umbla pe la multe case, a hoinări, a colinda. ♦ Porțiune de teren din fața ușii de la ieșirea dintr-o casă. ♦ (Rar) Temelie. 3. Fig. Început al unei situații noi, limită care desparte două situații, perioade etc. diferite. În pragul verii. 4. Ridicătură naturală a fundului albiei unei ape curgătoare; banc de depuneri format din materialele transportate de apă; treaptă mai înaltă pe fundul unui bazin oceanic sau marin. ♦ Ridicătură de teren în formă de prag (1); treaptă de stâncă greu de trecut. ♦ Perete de piatră, stâncă peste care trece o apă, formând o cascadă. 5. Proeminență în formă de treaptă pe suprafața unei piese de lemn, care intră într-o scobitură făcută în altă piesă îmbinată cu aceasta, pentru a împiedica deplasarea celor două piese una față de alta. ♦ P. gener. Proeminență în formă de treaptă executată sau formată (în urma uzurii) pe suprafața unei piese. 6. (Fiz.) Valoarea maximă sau minimă a unei mărimi caracteristice unui fenomen dat, deasupra sau dedesubtul căreia fenomenul nu se mai poate petrece. ♦ (Med.) Valoare minimă a unui factor necesară pentru a determina apariția unui fenomen fiziologic sau patologic. ◊ Prag de excitabilitate = intensitatea minimă a unui excitant capabilă să provoace o stare de excitație într-o celulă sau într-un complex de celule nervoase. Prag senzorial absolut = minimul de intensitate al unui stimul la care este posibilă percepția sa. 7. Bucățică de lemn (de abanos) sau de os de elefant care se fizeaxă perpendicular pe capătul superior al corpului unor instrumente muzicale și pe care se sprijină coardele. – Din sl. pragŭ. DOOM
prag s. n., pl. práguri
praghez
PRAGHÉZ, -Ă, praghezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Praga. 2. Adj. Care se referă la Praga sau la praghezi (1), care aparține orașului Praga ori praghezilor. – Praga (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
praghéz adj. m., s. m., pl. praghézi; adj. f., s. f. praghéză, pl. praghéze
praghez
PRAGHÉZ, -Ă, praghezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Praga. 2. Adj. Care se referă la Praga sau la praghezi (1), care aparține orașului Praga ori praghezilor. – Praga (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
praghéz adj. m., s. m., pl. praghézi; adj. f., s. f. praghéză, pl. praghéze
pragheza
PRAGHÉZ, -Ă, praghezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Praga. 2. Adj. Care se referă la Praga sau la praghezi (1), care aparține orașului Praga ori praghezilor. – Praga (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
praghéz adj. m., s. m., pl. praghézi; adj. f., s. f. praghéză, pl. praghéze
pragheza
PRAGHÉZ, -Ă, praghezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Praga. 2. Adj. Care se referă la Praga sau la praghezi (1), care aparține orașului Praga ori praghezilor. – Praga (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
praghéz adj. m., s. m., pl. praghézi; adj. f., s. f. praghéză, pl. praghéze
pragheze
PRAGHÉZ, -Ă, praghezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Praga. 2. Adj. Care se referă la Praga sau la praghezi (1), care aparține orașului Praga ori praghezilor. – Praga (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
praghéz adj. m., s. m., pl. praghézi; adj. f., s. f. praghéză, pl. praghéze
pragheze
PRAGHÉZ, -Ă, praghezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Praga. 2. Adj. Care se referă la Praga sau la praghezi (1), care aparține orașului Praga ori praghezilor. – Praga (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
praghéz adj. m., s. m., pl. praghézi; adj. f., s. f. praghéză, pl. praghéze
pragheze
PRAGHÉZ, -Ă, praghezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Praga. 2. Adj. Care se referă la Praga sau la praghezi (1), care aparține orașului Praga ori praghezilor. – Praga (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
praghéz adj. m., s. m., pl. praghézi; adj. f., s. f. praghéză, pl. praghéze
praghezei
PRAGHÉZ, -Ă, praghezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Praga. 2. Adj. Care se referă la Praga sau la praghezi (1), care aparține orașului Praga ori praghezilor. – Praga (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
praghéz adj. m., s. m., pl. praghézi; adj. f., s. f. praghéză, pl. praghéze
praghezei
PRAGHÉZ, -Ă, praghezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Praga. 2. Adj. Care se referă la Praga sau la praghezi (1), care aparține orașului Praga ori praghezilor. – Praga (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
praghéz adj. m., s. m., pl. praghézi; adj. f., s. f. praghéză, pl. praghéze
praghezele
PRAGHÉZ, -Ă, praghezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Praga. 2. Adj. Care se referă la Praga sau la praghezi (1), care aparține orașului Praga ori praghezilor. – Praga (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
praghéz adj. m., s. m., pl. praghézi; adj. f., s. f. praghéză, pl. praghéze
praghezele
PRAGHÉZ, -Ă, praghezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Praga. 2. Adj. Care se referă la Praga sau la praghezi (1), care aparține orașului Praga ori praghezilor. – Praga (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
praghéz adj. m., s. m., pl. praghézi; adj. f., s. f. praghéză, pl. praghéze
praghezelor
PRAGHÉZ, -Ă, praghezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Praga. 2. Adj. Care se referă la Praga sau la praghezi (1), care aparține orașului Praga ori praghezilor. – Praga (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
praghéz adj. m., s. m., pl. praghézi; adj. f., s. f. praghéză, pl. praghéze
praghezelor
PRAGHÉZ, -Ă, praghezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Praga. 2. Adj. Care se referă la Praga sau la praghezi (1), care aparține orașului Praga ori praghezilor. – Praga (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
praghéz adj. m., s. m., pl. praghézi; adj. f., s. f. praghéză, pl. praghéze
praghezi
PRAGHÉZ, -Ă, praghezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Praga. 2. Adj. Care se referă la Praga sau la praghezi (1), care aparține orașului Praga ori praghezilor. – Praga (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
praghéz adj. m., s. m., pl. praghézi; adj. f., s. f. praghéză, pl. praghéze
praghezi
PRAGHÉZ, -Ă, praghezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Praga. 2. Adj. Care se referă la Praga sau la praghezi (1), care aparține orașului Praga ori praghezilor. – Praga (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
praghéz adj. m., s. m., pl. praghézi; adj. f., s. f. praghéză, pl. praghéze
praghezii
PRAGHÉZ, -Ă, praghezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Praga. 2. Adj. Care se referă la Praga sau la praghezi (1), care aparține orașului Praga ori praghezilor. – Praga (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
praghéz adj. m., s. m., pl. praghézi; adj. f., s. f. praghéză, pl. praghéze
praghezii
PRAGHÉZ, -Ă, praghezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Praga. 2. Adj. Care se referă la Praga sau la praghezi (1), care aparține orașului Praga ori praghezilor. – Praga (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
praghéz adj. m., s. m., pl. praghézi; adj. f., s. f. praghéză, pl. praghéze
praghezilor
PRAGHÉZ, -Ă, praghezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Praga. 2. Adj. Care se referă la Praga sau la praghezi (1), care aparține orașului Praga ori praghezilor. – Praga (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
praghéz adj. m., s. m., pl. praghézi; adj. f., s. f. praghéză, pl. praghéze
praghezilor
PRAGHÉZ, -Ă, praghezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Praga. 2. Adj. Care se referă la Praga sau la praghezi (1), care aparține orașului Praga ori praghezilor. – Praga (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
praghéz adj. m., s. m., pl. praghézi; adj. f., s. f. praghéză, pl. praghéze
praghezo
PRAGHÉZ, -Ă, praghezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Praga. 2. Adj. Care se referă la Praga sau la praghezi (1), care aparține orașului Praga ori praghezilor. – Praga (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
praghéz adj. m., s. m., pl. praghézi; adj. f., s. f. praghéză, pl. praghéze
praghezo
PRAGHÉZ, -Ă, praghezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Praga. 2. Adj. Care se referă la Praga sau la praghezi (1), care aparține orașului Praga ori praghezilor. – Praga (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
praghéz adj. m., s. m., pl. praghézi; adj. f., s. f. praghéză, pl. praghéze
praghezul
PRAGHÉZ, -Ă, praghezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Praga. 2. Adj. Care se referă la Praga sau la praghezi (1), care aparține orașului Praga ori praghezilor. – Praga (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
praghéz adj. m., s. m., pl. praghézi; adj. f., s. f. praghéză, pl. praghéze
praghezul
PRAGHÉZ, -Ă, praghezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Praga. 2. Adj. Care se referă la Praga sau la praghezi (1), care aparține orașului Praga ori praghezilor. – Praga (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
praghéz adj. m., s. m., pl. praghézi; adj. f., s. f. praghéză, pl. praghéze
praghezule
PRAGHÉZ, -Ă, praghezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Praga. 2. Adj. Care se referă la Praga sau la praghezi (1), care aparține orașului Praga ori praghezilor. – Praga (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
praghéz adj. m., s. m., pl. praghézi; adj. f., s. f. praghéză, pl. praghéze
praghezule
PRAGHÉZ, -Ă, praghezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Praga. 2. Adj. Care se referă la Praga sau la praghezi (1), care aparține orașului Praga ori praghezilor. – Praga (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
praghéz adj. m., s. m., pl. praghézi; adj. f., s. f. praghéză, pl. praghéze
praghezului
PRAGHÉZ, -Ă, praghezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Praga. 2. Adj. Care se referă la Praga sau la praghezi (1), care aparține orașului Praga ori praghezilor. – Praga (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
praghéz adj. m., s. m., pl. praghézi; adj. f., s. f. praghéză, pl. praghéze
praghezului
PRAGHÉZ, -Ă, praghezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Praga. 2. Adj. Care se referă la Praga sau la praghezi (1), care aparține orașului Praga ori praghezilor. – Praga (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
praghéz adj. m., s. m., pl. praghézi; adj. f., s. f. praghéză, pl. praghéze
pragmatic
PRAGMÁTIC, -Ă, pragmatici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține pragmatismului, referitor la pragmatism, bazat pe pragmatism; care ia în considerație eficacitatea, utilitatea practică. ♦ Care judecă exclusiv în funcție de utilitatea practică (reală sau aparentă). 2. Adj. (În sintagmele) Istorie pragmatică = prezentare istorică limitată la fapte, la evenimente. Sancțiune pragmatică = (în unele țări) decret de stat privitor la o importantă problemă laică sau bisericească. 3. S. f. Parte a semioticii care studiază scopurile, efectele și implicațiile utilizării construcțiilor lingvistice de către vorbitori. – Din fr. pragmatique. DOOM
pragmátic adj. m., pl. pragmátici; f. pragmátică, pl. pragmátice
pragmatica
PRAGMÁTIC, -Ă, pragmatici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține pragmatismului, referitor la pragmatism, bazat pe pragmatism; care ia în considerație eficacitatea, utilitatea practică. ♦ Care judecă exclusiv în funcție de utilitatea practică (reală sau aparentă). 2. Adj. (În sintagmele) Istorie pragmatică = prezentare istorică limitată la fapte, la evenimente. Sancțiune pragmatică = (în unele țări) decret de stat privitor la o importantă problemă laică sau bisericească. 3. S. f. Parte a semioticii care studiază scopurile, efectele și implicațiile utilizării construcțiilor lingvistice de către vorbitori. – Din fr. pragmatique. DOOM
pragmátic adj. m., pl. pragmátici; f. pragmátică, pl. pragmátice
pragmatica
PRAGMÁTICĂ s.f. Parte a semioticii care studiază modul în care omul înțelege și folosește semnele. [Cf. engl. pragmatics, germ. Pragmatik]. DOOM
pragmátică s. f., g.-d. art. pragmáticii
pragmatice
PRAGMÁTIC, -Ă, pragmatici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține pragmatismului, referitor la pragmatism, bazat pe pragmatism; care ia în considerație eficacitatea, utilitatea practică. ♦ Care judecă exclusiv în funcție de utilitatea practică (reală sau aparentă). 2. Adj. (În sintagmele) Istorie pragmatică = prezentare istorică limitată la fapte, la evenimente. Sancțiune pragmatică = (în unele țări) decret de stat privitor la o importantă problemă laică sau bisericească. 3. S. f. Parte a semioticii care studiază scopurile, efectele și implicațiile utilizării construcțiilor lingvistice de către vorbitori. – Din fr. pragmatique. DOOM
pragmátic adj. m., pl. pragmátici; f. pragmátică, pl. pragmátice
pragmaticei
PRAGMÁTIC, -Ă, pragmatici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține pragmatismului, referitor la pragmatism, bazat pe pragmatism; care ia în considerație eficacitatea, utilitatea practică. ♦ Care judecă exclusiv în funcție de utilitatea practică (reală sau aparentă). 2. Adj. (În sintagmele) Istorie pragmatică = prezentare istorică limitată la fapte, la evenimente. Sancțiune pragmatică = (în unele țări) decret de stat privitor la o importantă problemă laică sau bisericească. 3. S. f. Parte a semioticii care studiază scopurile, efectele și implicațiile utilizării construcțiilor lingvistice de către vorbitori. – Din fr. pragmatique. DOOM
pragmátic adj. m., pl. pragmátici; f. pragmátică, pl. pragmátice
pragmaticele
PRAGMÁTIC, -Ă, pragmatici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține pragmatismului, referitor la pragmatism, bazat pe pragmatism; care ia în considerație eficacitatea, utilitatea practică. ♦ Care judecă exclusiv în funcție de utilitatea practică (reală sau aparentă). 2. Adj. (În sintagmele) Istorie pragmatică = prezentare istorică limitată la fapte, la evenimente. Sancțiune pragmatică = (în unele țări) decret de stat privitor la o importantă problemă laică sau bisericească. 3. S. f. Parte a semioticii care studiază scopurile, efectele și implicațiile utilizării construcțiilor lingvistice de către vorbitori. – Din fr. pragmatique. DOOM
pragmátic adj. m., pl. pragmátici; f. pragmátică, pl. pragmátice
pragmaticelor
PRAGMÁTIC, -Ă, pragmatici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține pragmatismului, referitor la pragmatism, bazat pe pragmatism; care ia în considerație eficacitatea, utilitatea practică. ♦ Care judecă exclusiv în funcție de utilitatea practică (reală sau aparentă). 2. Adj. (În sintagmele) Istorie pragmatică = prezentare istorică limitată la fapte, la evenimente. Sancțiune pragmatică = (în unele țări) decret de stat privitor la o importantă problemă laică sau bisericească. 3. S. f. Parte a semioticii care studiază scopurile, efectele și implicațiile utilizării construcțiilor lingvistice de către vorbitori. – Din fr. pragmatique. DOOM
pragmátic adj. m., pl. pragmátici; f. pragmátică, pl. pragmátice
pragmatici
PRAGMÁTIC, -Ă, pragmatici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține pragmatismului, referitor la pragmatism, bazat pe pragmatism; care ia în considerație eficacitatea, utilitatea practică. ♦ Care judecă exclusiv în funcție de utilitatea practică (reală sau aparentă). 2. Adj. (În sintagmele) Istorie pragmatică = prezentare istorică limitată la fapte, la evenimente. Sancțiune pragmatică = (în unele țări) decret de stat privitor la o importantă problemă laică sau bisericească. 3. S. f. Parte a semioticii care studiază scopurile, efectele și implicațiile utilizării construcțiilor lingvistice de către vorbitori. – Din fr. pragmatique. DOOM
pragmátic adj. m., pl. pragmátici; f. pragmátică, pl. pragmátice
pragmatici
PRAGMÁTICĂ s.f. Parte a semioticii care studiază modul în care omul înțelege și folosește semnele. [Cf. engl. pragmatics, germ. Pragmatik]. DOOM
pragmátică s. f., g.-d. art. pragmáticii
pragmaticii
PRAGMÁTIC, -Ă, pragmatici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține pragmatismului, referitor la pragmatism, bazat pe pragmatism; care ia în considerație eficacitatea, utilitatea practică. ♦ Care judecă exclusiv în funcție de utilitatea practică (reală sau aparentă). 2. Adj. (În sintagmele) Istorie pragmatică = prezentare istorică limitată la fapte, la evenimente. Sancțiune pragmatică = (în unele țări) decret de stat privitor la o importantă problemă laică sau bisericească. 3. S. f. Parte a semioticii care studiază scopurile, efectele și implicațiile utilizării construcțiilor lingvistice de către vorbitori. – Din fr. pragmatique. DOOM
pragmátic adj. m., pl. pragmátici; f. pragmátică, pl. pragmátice
pragmaticii
PRAGMÁTICĂ s.f. Parte a semioticii care studiază modul în care omul înțelege și folosește semnele. [Cf. engl. pragmatics, germ. Pragmatik]. DOOM
pragmátică s. f., g.-d. art. pragmáticii
pragmaticilor
PRAGMÁTIC, -Ă, pragmatici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține pragmatismului, referitor la pragmatism, bazat pe pragmatism; care ia în considerație eficacitatea, utilitatea practică. ♦ Care judecă exclusiv în funcție de utilitatea practică (reală sau aparentă). 2. Adj. (În sintagmele) Istorie pragmatică = prezentare istorică limitată la fapte, la evenimente. Sancțiune pragmatică = (în unele țări) decret de stat privitor la o importantă problemă laică sau bisericească. 3. S. f. Parte a semioticii care studiază scopurile, efectele și implicațiile utilizării construcțiilor lingvistice de către vorbitori. – Din fr. pragmatique. DOOM
pragmátic adj. m., pl. pragmátici; f. pragmátică, pl. pragmátice
pragmaticul
PRAGMÁTIC, -Ă, pragmatici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține pragmatismului, referitor la pragmatism, bazat pe pragmatism; care ia în considerație eficacitatea, utilitatea practică. ♦ Care judecă exclusiv în funcție de utilitatea practică (reală sau aparentă). 2. Adj. (În sintagmele) Istorie pragmatică = prezentare istorică limitată la fapte, la evenimente. Sancțiune pragmatică = (în unele țări) decret de stat privitor la o importantă problemă laică sau bisericească. 3. S. f. Parte a semioticii care studiază scopurile, efectele și implicațiile utilizării construcțiilor lingvistice de către vorbitori. – Din fr. pragmatique. DOOM
pragmátic adj. m., pl. pragmátici; f. pragmátică, pl. pragmátice
pragmaticului
PRAGMÁTIC, -Ă, pragmatici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține pragmatismului, referitor la pragmatism, bazat pe pragmatism; care ia în considerație eficacitatea, utilitatea practică. ♦ Care judecă exclusiv în funcție de utilitatea practică (reală sau aparentă). 2. Adj. (În sintagmele) Istorie pragmatică = prezentare istorică limitată la fapte, la evenimente. Sancțiune pragmatică = (în unele țări) decret de stat privitor la o importantă problemă laică sau bisericească. 3. S. f. Parte a semioticii care studiază scopurile, efectele și implicațiile utilizării construcțiilor lingvistice de către vorbitori. – Din fr. pragmatique. DOOM
pragmátic adj. m., pl. pragmátici; f. pragmátică, pl. pragmátice
pragmatism
PRAGMATÍSM s. n. Tradiție filosofică centrată pe problema semnificației adevărului. ♦ P. gener. Atitudine a celui care se adaptează la orice situație, care ia în considerație (numai) eficacitatea, utilitatea practică. – Din fr. pragmatisme. DOOM
pragmatísm s. n.
pragmatismul
PRAGMATÍSM s. n. Tradiție filosofică centrată pe problema semnificației adevărului. ♦ P. gener. Atitudine a celui care se adaptează la orice situație, care ia în considerație (numai) eficacitatea, utilitatea practică. – Din fr. pragmatisme. DOOM
pragmatísm s. n.
pragmatismului
PRAGMATÍSM s. n. Tradiție filosofică centrată pe problema semnificației adevărului. ♦ P. gener. Atitudine a celui care se adaptează la orice situație, care ia în considerație (numai) eficacitatea, utilitatea practică. – Din fr. pragmatisme. DOOM
pragmatísm s. n.
pragmatist
PRAGMATÍST, -Ă, pragmatiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține pragmatismului, privitor la pragmatism. 2. S. m. și f. Adept al pragmatismului. – Din fr. pragmatiste. DOOM
pragmatíst adj. m., s. m., pl. pragmatíști; adj. f., s. f. pragmatístă, pl. pragmatíste
pragmatist
PRAGMATÍST, -Ă, pragmatiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține pragmatismului, privitor la pragmatism. 2. S. m. și f. Adept al pragmatismului. – Din fr. pragmatiste. DOOM
pragmatíst adj. m., s. m., pl. pragmatíști; adj. f., s. f. pragmatístă, pl. pragmatíste
pragmatista
PRAGMATÍST, -Ă, pragmatiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține pragmatismului, privitor la pragmatism. 2. S. m. și f. Adept al pragmatismului. – Din fr. pragmatiste. DOOM
pragmatíst adj. m., s. m., pl. pragmatíști; adj. f., s. f. pragmatístă, pl. pragmatíste
pragmatista
PRAGMATÍST, -Ă, pragmatiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține pragmatismului, privitor la pragmatism. 2. S. m. și f. Adept al pragmatismului. – Din fr. pragmatiste. DOOM
pragmatíst adj. m., s. m., pl. pragmatíști; adj. f., s. f. pragmatístă, pl. pragmatíste
pragmatiste
PRAGMATÍST, -Ă, pragmatiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține pragmatismului, privitor la pragmatism. 2. S. m. și f. Adept al pragmatismului. – Din fr. pragmatiste. DOOM
pragmatíst adj. m., s. m., pl. pragmatíști; adj. f., s. f. pragmatístă, pl. pragmatíste
pragmatiste
PRAGMATÍST, -Ă, pragmatiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține pragmatismului, privitor la pragmatism. 2. S. m. și f. Adept al pragmatismului. – Din fr. pragmatiste. DOOM
pragmatíst adj. m., s. m., pl. pragmatíști; adj. f., s. f. pragmatístă, pl. pragmatíste
pragmatistei
PRAGMATÍST, -Ă, pragmatiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține pragmatismului, privitor la pragmatism. 2. S. m. și f. Adept al pragmatismului. – Din fr. pragmatiste. DOOM
pragmatíst adj. m., s. m., pl. pragmatíști; adj. f., s. f. pragmatístă, pl. pragmatíste
pragmatistei
PRAGMATÍST, -Ă, pragmatiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține pragmatismului, privitor la pragmatism. 2. S. m. și f. Adept al pragmatismului. – Din fr. pragmatiste. DOOM
pragmatíst adj. m., s. m., pl. pragmatíști; adj. f., s. f. pragmatístă, pl. pragmatíste
pragmatistele
PRAGMATÍST, -Ă, pragmatiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține pragmatismului, privitor la pragmatism. 2. S. m. și f. Adept al pragmatismului. – Din fr. pragmatiste. DOOM
pragmatíst adj. m., s. m., pl. pragmatíști; adj. f., s. f. pragmatístă, pl. pragmatíste
pragmatistele
PRAGMATÍST, -Ă, pragmatiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține pragmatismului, privitor la pragmatism. 2. S. m. și f. Adept al pragmatismului. – Din fr. pragmatiste. DOOM
pragmatíst adj. m., s. m., pl. pragmatíști; adj. f., s. f. pragmatístă, pl. pragmatíste
pragmatistelor
PRAGMATÍST, -Ă, pragmatiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține pragmatismului, privitor la pragmatism. 2. S. m. și f. Adept al pragmatismului. – Din fr. pragmatiste. DOOM
pragmatíst adj. m., s. m., pl. pragmatíști; adj. f., s. f. pragmatístă, pl. pragmatíste
pragmatistelor
PRAGMATÍST, -Ă, pragmatiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține pragmatismului, privitor la pragmatism. 2. S. m. și f. Adept al pragmatismului. – Din fr. pragmatiste. DOOM
pragmatíst adj. m., s. m., pl. pragmatíști; adj. f., s. f. pragmatístă, pl. pragmatíste
pragmatistul
PRAGMATÍST, -Ă, pragmatiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține pragmatismului, privitor la pragmatism. 2. S. m. și f. Adept al pragmatismului. – Din fr. pragmatiste. DOOM
pragmatíst adj. m., s. m., pl. pragmatíști; adj. f., s. f. pragmatístă, pl. pragmatíste
pragmatistul
PRAGMATÍST, -Ă, pragmatiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține pragmatismului, privitor la pragmatism. 2. S. m. și f. Adept al pragmatismului. – Din fr. pragmatiste. DOOM
pragmatíst adj. m., s. m., pl. pragmatíști; adj. f., s. f. pragmatístă, pl. pragmatíste
pragmatistului
PRAGMATÍST, -Ă, pragmatiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține pragmatismului, privitor la pragmatism. 2. S. m. și f. Adept al pragmatismului. – Din fr. pragmatiste. DOOM
pragmatíst adj. m., s. m., pl. pragmatíști; adj. f., s. f. pragmatístă, pl. pragmatíste
pragmatistului
PRAGMATÍST, -Ă, pragmatiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține pragmatismului, privitor la pragmatism. 2. S. m. și f. Adept al pragmatismului. – Din fr. pragmatiste. DOOM
pragmatíst adj. m., s. m., pl. pragmatíști; adj. f., s. f. pragmatístă, pl. pragmatíste
pragmatiști
PRAGMATÍST, -Ă, pragmatiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține pragmatismului, privitor la pragmatism. 2. S. m. și f. Adept al pragmatismului. – Din fr. pragmatiste. DOOM
pragmatíst adj. m., s. m., pl. pragmatíști; adj. f., s. f. pragmatístă, pl. pragmatíste
pragmatiști
PRAGMATÍST, -Ă, pragmatiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține pragmatismului, privitor la pragmatism. 2. S. m. și f. Adept al pragmatismului. – Din fr. pragmatiste. DOOM
pragmatíst adj. m., s. m., pl. pragmatíști; adj. f., s. f. pragmatístă, pl. pragmatíste
pragmatiștii
PRAGMATÍST, -Ă, pragmatiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține pragmatismului, privitor la pragmatism. 2. S. m. și f. Adept al pragmatismului. – Din fr. pragmatiste. DOOM
pragmatíst adj. m., s. m., pl. pragmatíști; adj. f., s. f. pragmatístă, pl. pragmatíste
pragmatiștii
PRAGMATÍST, -Ă, pragmatiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține pragmatismului, privitor la pragmatism. 2. S. m. și f. Adept al pragmatismului. – Din fr. pragmatiste. DOOM
pragmatíst adj. m., s. m., pl. pragmatíști; adj. f., s. f. pragmatístă, pl. pragmatíste
pragmatiștilor
PRAGMATÍST, -Ă, pragmatiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține pragmatismului, privitor la pragmatism. 2. S. m. și f. Adept al pragmatismului. – Din fr. pragmatiste. DOOM
pragmatíst adj. m., s. m., pl. pragmatíști; adj. f., s. f. pragmatístă, pl. pragmatíste
pragmatiștilor
PRAGMATÍST, -Ă, pragmatiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține pragmatismului, privitor la pragmatism. 2. S. m. și f. Adept al pragmatismului. – Din fr. pragmatiste. DOOM
pragmatíst adj. m., s. m., pl. pragmatíști; adj. f., s. f. pragmatístă, pl. pragmatíste
pragul
PRAG, praguri, s. n. 1. Partea de jos, orizontală, a unui toc de ușă sau a unei porți, puțin mai ridicată de la pământ, peste care se trece la intrare și ieșire. ◊ Expr. A călca (sau a trece, a păși) pragul (casei) = a) a ieși din casă; b) a intra în casa cuiva, a vizita pe cineva. A se pune prag = a se așeza în calea cuiva; a se împotrivi, a se opune acțiunilor cuiva. A pune piciorul în prag = a se opune cu dârzenie la ceva, a avea o atitudine intransigentă, a soma pe cineva să facă ceva. ♦ Mică ridicătură special amenajată pe terenul de sport, pentru a marca limita de la care se efectuează săriturile atletice. ♦ Partea de sus, orizontală, a tocului ușii. ◊ Expr. A da (sau a se lovi, a se izbi) cu capul de pragul de sus = a se convinge de unele adevăruri în urma unei triste experiențe. ◊ Fig. Treaptă socială, rang. 2. Ușă, poartă; p. ext. casă, locuință; cămin, familie. ◊ Expr. Din prag în prag = din casă în casă. A bate pragurile = a umbla pe la multe case, a hoinări, a colinda. ♦ Porțiune de teren din fața ușii de la ieșirea dintr-o casă. ♦ (Rar) Temelie. 3. Fig. Început al unei situații noi, limită care desparte două situații, perioade etc. diferite. În pragul verii. 4. Ridicătură naturală a fundului albiei unei ape curgătoare; banc de depuneri format din materialele transportate de apă; treaptă mai înaltă pe fundul unui bazin oceanic sau marin. ♦ Ridicătură de teren în formă de prag (1); treaptă de stâncă greu de trecut. ♦ Perete de piatră, stâncă peste care trece o apă, formând o cascadă. 5. Proeminență în formă de treaptă pe suprafața unei piese de lemn, care intră într-o scobitură făcută în altă piesă îmbinată cu aceasta, pentru a împiedica deplasarea celor două piese una față de alta. ♦ P. gener. Proeminență în formă de treaptă executată sau formată (în urma uzurii) pe suprafața unei piese. 6. (Fiz.) Valoarea maximă sau minimă a unei mărimi caracteristice unui fenomen dat, deasupra sau dedesubtul căreia fenomenul nu se mai poate petrece. ♦ (Med.) Valoare minimă a unui factor necesară pentru a determina apariția unui fenomen fiziologic sau patologic. ◊ Prag de excitabilitate = intensitatea minimă a unui excitant capabilă să provoace o stare de excitație într-o celulă sau într-un complex de celule nervoase. Prag senzorial absolut = minimul de intensitate al unui stimul la care este posibilă percepția sa. 7. Bucățică de lemn (de abanos) sau de os de elefant care se fizeaxă perpendicular pe capătul superior al corpului unor instrumente muzicale și pe care se sprijină coardele. – Din sl. pragŭ. DOOM
prag s. n., pl. práguri
pragului
PRAG, praguri, s. n. 1. Partea de jos, orizontală, a unui toc de ușă sau a unei porți, puțin mai ridicată de la pământ, peste care se trece la intrare și ieșire. ◊ Expr. A călca (sau a trece, a păși) pragul (casei) = a) a ieși din casă; b) a intra în casa cuiva, a vizita pe cineva. A se pune prag = a se așeza în calea cuiva; a se împotrivi, a se opune acțiunilor cuiva. A pune piciorul în prag = a se opune cu dârzenie la ceva, a avea o atitudine intransigentă, a soma pe cineva să facă ceva. ♦ Mică ridicătură special amenajată pe terenul de sport, pentru a marca limita de la care se efectuează săriturile atletice. ♦ Partea de sus, orizontală, a tocului ușii. ◊ Expr. A da (sau a se lovi, a se izbi) cu capul de pragul de sus = a se convinge de unele adevăruri în urma unei triste experiențe. ◊ Fig. Treaptă socială, rang. 2. Ușă, poartă; p. ext. casă, locuință; cămin, familie. ◊ Expr. Din prag în prag = din casă în casă. A bate pragurile = a umbla pe la multe case, a hoinări, a colinda. ♦ Porțiune de teren din fața ușii de la ieșirea dintr-o casă. ♦ (Rar) Temelie. 3. Fig. Început al unei situații noi, limită care desparte două situații, perioade etc. diferite. În pragul verii. 4. Ridicătură naturală a fundului albiei unei ape curgătoare; banc de depuneri format din materialele transportate de apă; treaptă mai înaltă pe fundul unui bazin oceanic sau marin. ♦ Ridicătură de teren în formă de prag (1); treaptă de stâncă greu de trecut. ♦ Perete de piatră, stâncă peste care trece o apă, formând o cascadă. 5. Proeminență în formă de treaptă pe suprafața unei piese de lemn, care intră într-o scobitură făcută în altă piesă îmbinată cu aceasta, pentru a împiedica deplasarea celor două piese una față de alta. ♦ P. gener. Proeminență în formă de treaptă executată sau formată (în urma uzurii) pe suprafața unei piese. 6. (Fiz.) Valoarea maximă sau minimă a unei mărimi caracteristice unui fenomen dat, deasupra sau dedesubtul căreia fenomenul nu se mai poate petrece. ♦ (Med.) Valoare minimă a unui factor necesară pentru a determina apariția unui fenomen fiziologic sau patologic. ◊ Prag de excitabilitate = intensitatea minimă a unui excitant capabilă să provoace o stare de excitație într-o celulă sau într-un complex de celule nervoase. Prag senzorial absolut = minimul de intensitate al unui stimul la care este posibilă percepția sa. 7. Bucățică de lemn (de abanos) sau de os de elefant care se fizeaxă perpendicular pe capătul superior al corpului unor instrumente muzicale și pe care se sprijină coardele. – Din sl. pragŭ. DOOM
prag s. n., pl. práguri
praguri
PRAG, praguri, s. n. 1. Partea de jos, orizontală, a unui toc de ușă sau a unei porți, puțin mai ridicată de la pământ, peste care se trece la intrare și ieșire. ◊ Expr. A călca (sau a trece, a păși) pragul (casei) = a) a ieși din casă; b) a intra în casa cuiva, a vizita pe cineva. A se pune prag = a se așeza în calea cuiva; a se împotrivi, a se opune acțiunilor cuiva. A pune piciorul în prag = a se opune cu dârzenie la ceva, a avea o atitudine intransigentă, a soma pe cineva să facă ceva. ♦ Mică ridicătură special amenajată pe terenul de sport, pentru a marca limita de la care se efectuează săriturile atletice. ♦ Partea de sus, orizontală, a tocului ușii. ◊ Expr. A da (sau a se lovi, a se izbi) cu capul de pragul de sus = a se convinge de unele adevăruri în urma unei triste experiențe. ◊ Fig. Treaptă socială, rang. 2. Ușă, poartă; p. ext. casă, locuință; cămin, familie. ◊ Expr. Din prag în prag = din casă în casă. A bate pragurile = a umbla pe la multe case, a hoinări, a colinda. ♦ Porțiune de teren din fața ușii de la ieșirea dintr-o casă. ♦ (Rar) Temelie. 3. Fig. Început al unei situații noi, limită care desparte două situații, perioade etc. diferite. În pragul verii. 4. Ridicătură naturală a fundului albiei unei ape curgătoare; banc de depuneri format din materialele transportate de apă; treaptă mai înaltă pe fundul unui bazin oceanic sau marin. ♦ Ridicătură de teren în formă de prag (1); treaptă de stâncă greu de trecut. ♦ Perete de piatră, stâncă peste care trece o apă, formând o cascadă. 5. Proeminență în formă de treaptă pe suprafața unei piese de lemn, care intră într-o scobitură făcută în altă piesă îmbinată cu aceasta, pentru a împiedica deplasarea celor două piese una față de alta. ♦ P. gener. Proeminență în formă de treaptă executată sau formată (în urma uzurii) pe suprafața unei piese. 6. (Fiz.) Valoarea maximă sau minimă a unei mărimi caracteristice unui fenomen dat, deasupra sau dedesubtul căreia fenomenul nu se mai poate petrece. ♦ (Med.) Valoare minimă a unui factor necesară pentru a determina apariția unui fenomen fiziologic sau patologic. ◊ Prag de excitabilitate = intensitatea minimă a unui excitant capabilă să provoace o stare de excitație într-o celulă sau într-un complex de celule nervoase. Prag senzorial absolut = minimul de intensitate al unui stimul la care este posibilă percepția sa. 7. Bucățică de lemn (de abanos) sau de os de elefant care se fizeaxă perpendicular pe capătul superior al corpului unor instrumente muzicale și pe care se sprijină coardele. – Din sl. pragŭ. DOOM
prag s. n., pl. práguri
pragurile
PRAG, praguri, s. n. 1. Partea de jos, orizontală, a unui toc de ușă sau a unei porți, puțin mai ridicată de la pământ, peste care se trece la intrare și ieșire. ◊ Expr. A călca (sau a trece, a păși) pragul (casei) = a) a ieși din casă; b) a intra în casa cuiva, a vizita pe cineva. A se pune prag = a se așeza în calea cuiva; a se împotrivi, a se opune acțiunilor cuiva. A pune piciorul în prag = a se opune cu dârzenie la ceva, a avea o atitudine intransigentă, a soma pe cineva să facă ceva. ♦ Mică ridicătură special amenajată pe terenul de sport, pentru a marca limita de la care se efectuează săriturile atletice. ♦ Partea de sus, orizontală, a tocului ușii. ◊ Expr. A da (sau a se lovi, a se izbi) cu capul de pragul de sus = a se convinge de unele adevăruri în urma unei triste experiențe. ◊ Fig. Treaptă socială, rang. 2. Ușă, poartă; p. ext. casă, locuință; cămin, familie. ◊ Expr. Din prag în prag = din casă în casă. A bate pragurile = a umbla pe la multe case, a hoinări, a colinda. ♦ Porțiune de teren din fața ușii de la ieșirea dintr-o casă. ♦ (Rar) Temelie. 3. Fig. Început al unei situații noi, limită care desparte două situații, perioade etc. diferite. În pragul verii. 4. Ridicătură naturală a fundului albiei unei ape curgătoare; banc de depuneri format din materialele transportate de apă; treaptă mai înaltă pe fundul unui bazin oceanic sau marin. ♦ Ridicătură de teren în formă de prag (1); treaptă de stâncă greu de trecut. ♦ Perete de piatră, stâncă peste care trece o apă, formând o cascadă. 5. Proeminență în formă de treaptă pe suprafața unei piese de lemn, care intră într-o scobitură făcută în altă piesă îmbinată cu aceasta, pentru a împiedica deplasarea celor două piese una față de alta. ♦ P. gener. Proeminență în formă de treaptă executată sau formată (în urma uzurii) pe suprafața unei piese. 6. (Fiz.) Valoarea maximă sau minimă a unei mărimi caracteristice unui fenomen dat, deasupra sau dedesubtul căreia fenomenul nu se mai poate petrece. ♦ (Med.) Valoare minimă a unui factor necesară pentru a determina apariția unui fenomen fiziologic sau patologic. ◊ Prag de excitabilitate = intensitatea minimă a unui excitant capabilă să provoace o stare de excitație într-o celulă sau într-un complex de celule nervoase. Prag senzorial absolut = minimul de intensitate al unui stimul la care este posibilă percepția sa. 7. Bucățică de lemn (de abanos) sau de os de elefant care se fizeaxă perpendicular pe capătul superior al corpului unor instrumente muzicale și pe care se sprijină coardele. – Din sl. pragŭ. DOOM
prag s. n., pl. práguri
pragurilor
PRAG, praguri, s. n. 1. Partea de jos, orizontală, a unui toc de ușă sau a unei porți, puțin mai ridicată de la pământ, peste care se trece la intrare și ieșire. ◊ Expr. A călca (sau a trece, a păși) pragul (casei) = a) a ieși din casă; b) a intra în casa cuiva, a vizita pe cineva. A se pune prag = a se așeza în calea cuiva; a se împotrivi, a se opune acțiunilor cuiva. A pune piciorul în prag = a se opune cu dârzenie la ceva, a avea o atitudine intransigentă, a soma pe cineva să facă ceva. ♦ Mică ridicătură special amenajată pe terenul de sport, pentru a marca limita de la care se efectuează săriturile atletice. ♦ Partea de sus, orizontală, a tocului ușii. ◊ Expr. A da (sau a se lovi, a se izbi) cu capul de pragul de sus = a se convinge de unele adevăruri în urma unei triste experiențe. ◊ Fig. Treaptă socială, rang. 2. Ușă, poartă; p. ext. casă, locuință; cămin, familie. ◊ Expr. Din prag în prag = din casă în casă. A bate pragurile = a umbla pe la multe case, a hoinări, a colinda. ♦ Porțiune de teren din fața ușii de la ieșirea dintr-o casă. ♦ (Rar) Temelie. 3. Fig. Început al unei situații noi, limită care desparte două situații, perioade etc. diferite. În pragul verii. 4. Ridicătură naturală a fundului albiei unei ape curgătoare; banc de depuneri format din materialele transportate de apă; treaptă mai înaltă pe fundul unui bazin oceanic sau marin. ♦ Ridicătură de teren în formă de prag (1); treaptă de stâncă greu de trecut. ♦ Perete de piatră, stâncă peste care trece o apă, formând o cascadă. 5. Proeminență în formă de treaptă pe suprafața unei piese de lemn, care intră într-o scobitură făcută în altă piesă îmbinată cu aceasta, pentru a împiedica deplasarea celor două piese una față de alta. ♦ P. gener. Proeminență în formă de treaptă executată sau formată (în urma uzurii) pe suprafața unei piese. 6. (Fiz.) Valoarea maximă sau minimă a unei mărimi caracteristice unui fenomen dat, deasupra sau dedesubtul căreia fenomenul nu se mai poate petrece. ♦ (Med.) Valoare minimă a unui factor necesară pentru a determina apariția unui fenomen fiziologic sau patologic. ◊ Prag de excitabilitate = intensitatea minimă a unui excitant capabilă să provoace o stare de excitație într-o celulă sau într-un complex de celule nervoase. Prag senzorial absolut = minimul de intensitate al unui stimul la care este posibilă percepția sa. 7. Bucățică de lemn (de abanos) sau de os de elefant care se fizeaxă perpendicular pe capătul superior al corpului unor instrumente muzicale și pe care se sprijină coardele. – Din sl. pragŭ. DOOM
prag s. n., pl. práguri
prahaiță
praháiță (-țe), s. f. – Ciupercă (Bovista plumbea). – Var. prahaviță. Bg. prahavica (Tiktin), de la prah „praf”, datorită prafului de spori pe care îl eliberează la maturitate. Cf. praf. Este dubletul lui prohaviță, s. f. (buretele-cerbilor, Lycoperdon), cf. celălalt nume sp., pedo de lobo.
prahovean
PRAHOVEÁN, -Ă, prahoveni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din județul Prahova. 2. Adj. Care aparține județului Prahova sau prahovenilor (1), referitor la județul Prahova ori la prahoveni. – Prahova (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
prahoveán adj. m., s. m., pl. prahovéni; adj. f. prahoveánă, pl. prahovéne
prahovean
PRAHOVEÁN, -Ă, prahoveni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din județul Prahova. 2. Adj. Care aparține județului Prahova sau prahovenilor (1), referitor la județul Prahova ori la prahoveni. – Prahova (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
prahoveán adj. m., s. m., pl. prahovéni; adj. f. prahoveánă, pl. prahovéne
prahoveana
PRAHOVEÁN, -Ă, prahoveni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din județul Prahova. 2. Adj. Care aparține județului Prahova sau prahovenilor (1), referitor la județul Prahova ori la prahoveni. – Prahova (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
prahoveán adj. m., s. m., pl. prahovéni; adj. f. prahoveánă, pl. prahovéne
prahoveanca
PRAHOVEÁNCĂ, prahovence, s. f. 1. Femeie originară sau locuitoare din județul Prahova. 2. (Art.) Numele mai multor dansuri populare românești. – Prahovean + suf. -că. DOOM
prahoveáncă s. f., g.-d. art. prahovéncei; pl. prahovénce
prahoveanco
PRAHOVEÁNCĂ, prahovence, s. f. 1. Femeie originară sau locuitoare din județul Prahova. 2. (Art.) Numele mai multor dansuri populare românești. – Prahovean + suf. -că. DOOM
prahoveáncă s. f., g.-d. art. prahovéncei; pl. prahovénce
prahoveanul
PRAHOVEÁN, -Ă, prahoveni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din județul Prahova. 2. Adj. Care aparține județului Prahova sau prahovenilor (1), referitor la județul Prahova ori la prahoveni. – Prahova (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
prahoveán adj. m., s. m., pl. prahovéni; adj. f. prahoveánă, pl. prahovéne
prahoveanului
PRAHOVEÁN, -Ă, prahoveni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din județul Prahova. 2. Adj. Care aparține județului Prahova sau prahovenilor (1), referitor la județul Prahova ori la prahoveni. – Prahova (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
prahoveán adj. m., s. m., pl. prahovéni; adj. f. prahoveánă, pl. prahovéne
prahovence
PRAHOVEÁNCĂ, prahovence, s. f. 1. Femeie originară sau locuitoare din județul Prahova. 2. (Art.) Numele mai multor dansuri populare românești. – Prahovean + suf. -că. DOOM
prahoveáncă s. f., g.-d. art. prahovéncei; pl. prahovénce
prahovencei
PRAHOVEÁNCĂ, prahovence, s. f. 1. Femeie originară sau locuitoare din județul Prahova. 2. (Art.) Numele mai multor dansuri populare românești. – Prahovean + suf. -că. DOOM
prahoveáncă s. f., g.-d. art. prahovéncei; pl. prahovénce
prahovencele
PRAHOVEÁNCĂ, prahovence, s. f. 1. Femeie originară sau locuitoare din județul Prahova. 2. (Art.) Numele mai multor dansuri populare românești. – Prahovean + suf. -că. DOOM
prahoveáncă s. f., g.-d. art. prahovéncei; pl. prahovénce
prahovencelor
PRAHOVEÁNCĂ, prahovence, s. f. 1. Femeie originară sau locuitoare din județul Prahova. 2. (Art.) Numele mai multor dansuri populare românești. – Prahovean + suf. -că. DOOM
prahoveáncă s. f., g.-d. art. prahovéncei; pl. prahovénce
prahovene
PRAHOVEÁN, -Ă, prahoveni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din județul Prahova. 2. Adj. Care aparține județului Prahova sau prahovenilor (1), referitor la județul Prahova ori la prahoveni. – Prahova (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
prahoveán adj. m., s. m., pl. prahovéni; adj. f. prahoveánă, pl. prahovéne
prahovenei
PRAHOVEÁN, -Ă, prahoveni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din județul Prahova. 2. Adj. Care aparține județului Prahova sau prahovenilor (1), referitor la județul Prahova ori la prahoveni. – Prahova (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
prahoveán adj. m., s. m., pl. prahovéni; adj. f. prahoveánă, pl. prahovéne
prahovenele
PRAHOVEÁN, -Ă, prahoveni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din județul Prahova. 2. Adj. Care aparține județului Prahova sau prahovenilor (1), referitor la județul Prahova ori la prahoveni. – Prahova (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
prahoveán adj. m., s. m., pl. prahovéni; adj. f. prahoveánă, pl. prahovéne
prahovenelor
PRAHOVEÁN, -Ă, prahoveni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din județul Prahova. 2. Adj. Care aparține județului Prahova sau prahovenilor (1), referitor la județul Prahova ori la prahoveni. – Prahova (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
prahoveán adj. m., s. m., pl. prahovéni; adj. f. prahoveánă, pl. prahovéne
prahoveni
PRAHOVEÁN, -Ă, prahoveni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din județul Prahova. 2. Adj. Care aparține județului Prahova sau prahovenilor (1), referitor la județul Prahova ori la prahoveni. – Prahova (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
prahoveán adj. m., s. m., pl. prahovéni; adj. f. prahoveánă, pl. prahovéne
prahovenii
PRAHOVEÁN, -Ă, prahoveni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din județul Prahova. 2. Adj. Care aparține județului Prahova sau prahovenilor (1), referitor la județul Prahova ori la prahoveni. – Prahova (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
prahoveán adj. m., s. m., pl. prahovéni; adj. f. prahoveánă, pl. prahovéne
prahovenilor
PRAHOVEÁN, -Ă, prahoveni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din județul Prahova. 2. Adj. Care aparține județului Prahova sau prahovenilor (1), referitor la județul Prahova ori la prahoveni. – Prahova (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
prahoveán adj. m., s. m., pl. prahovéni; adj. f. prahoveánă, pl. prahovéne
prairial
PRAIRIÁL s. m. (Livr.) A noua lună în calendarul republican francez (20 mai – 18 iunie). [Pr.: pre-ri-al] – Din fr. prairial. DOOM
prairiál (fr.) (livr.) [ai pron. e] (prai-ri-al) s. m.
prairialul
PRAIRIÁL s. m. (Livr.) A noua lună în calendarul republican francez (20 mai – 18 iunie). [Pr.: pre-ri-al] – Din fr. prairial. DOOM
prairiál (fr.) (livr.) [ai pron. e] (prai-ri-al) s. m.
prairialului
PRAIRIÁL s. m. (Livr.) A noua lună în calendarul republican francez (20 mai – 18 iunie). [Pr.: pre-ri-al] – Din fr. prairial. DOOM
prairiál (fr.) (livr.) [ai pron. e] (prai-ri-al) s. m.
praj
PRAZ, (reg.) praji, s. m. Plantă erbacee legumicolă din familia liliaceelor, înrudită cu ceapa, cu tulpina cilindrică, groasă și înaltă, cu frunzele lanceolate și cu bulb cărnos (Allium porrum). ◊ Expr. (Fam.) A mânca praz = a spune minciuni. Adio și-un praz verde, se spune pentru a exprima indiferența totală a cuiva față de cineva sau ceva. ♦ Mâncare pregătită din tulpina plantei descrise mai sus. [Var.: (reg.) praj s. m.] – Din bg. praz. DOOM
praz s. m., (reg.) pl. praji
praji
PRAZ, (reg.) praji, s. m. Plantă erbacee legumicolă din familia liliaceelor, înrudită cu ceapa, cu tulpina cilindrică, groasă și înaltă, cu frunzele lanceolate și cu bulb cărnos (Allium porrum). ◊ Expr. (Fam.) A mânca praz = a spune minciuni. Adio și-un praz verde, se spune pentru a exprima indiferența totală a cuiva față de cineva sau ceva. ♦ Mâncare pregătită din tulpina plantei descrise mai sus. [Var.: (reg.) praj s. m.] – Din bg. praz. DOOM
praz s. m., (reg.) pl. praji
prajii
PRAZ, (reg.) praji, s. m. Plantă erbacee legumicolă din familia liliaceelor, înrudită cu ceapa, cu tulpina cilindrică, groasă și înaltă, cu frunzele lanceolate și cu bulb cărnos (Allium porrum). ◊ Expr. (Fam.) A mânca praz = a spune minciuni. Adio și-un praz verde, se spune pentru a exprima indiferența totală a cuiva față de cineva sau ceva. ♦ Mâncare pregătită din tulpina plantei descrise mai sus. [Var.: (reg.) praj s. m.] – Din bg. praz. DOOM
praz s. m., (reg.) pl. praji
prajilor
PRAZ, (reg.) praji, s. m. Plantă erbacee legumicolă din familia liliaceelor, înrudită cu ceapa, cu tulpina cilindrică, groasă și înaltă, cu frunzele lanceolate și cu bulb cărnos (Allium porrum). ◊ Expr. (Fam.) A mânca praz = a spune minciuni. Adio și-un praz verde, se spune pentru a exprima indiferența totală a cuiva față de cineva sau ceva. ♦ Mâncare pregătită din tulpina plantei descrise mai sus. [Var.: (reg.) praj s. m.] – Din bg. praz. DOOM
praz s. m., (reg.) pl. praji
pralea
pralea s. invar. v. prală.
pralina
PRALÍNĂ, praline, s. f. Bomboană cu învelișul de ciocolată sau de zahăr și cu miezul de migdală sau de nucă. – Din fr. praline. DOOM
pralínă s. f., g.-d. art. pralínei; pl. pralíne
praline
PRALÍNĂ, praline, s. f. Bomboană cu învelișul de ciocolată sau de zahăr și cu miezul de migdală sau de nucă. – Din fr. praline. DOOM
pralínă s. f., g.-d. art. pralínei; pl. pralíne
pralinei
PRALÍNĂ, praline, s. f. Bomboană cu învelișul de ciocolată sau de zahăr și cu miezul de migdală sau de nucă. – Din fr. praline. DOOM
pralínă s. f., g.-d. art. pralínei; pl. pralíne
pralinele
PRALÍNĂ, praline, s. f. Bomboană cu învelișul de ciocolată sau de zahăr și cu miezul de migdală sau de nucă. – Din fr. praline. DOOM
pralínă s. f., g.-d. art. pralínei; pl. pralíne
pralinelor
PRALÍNĂ, praline, s. f. Bomboană cu învelișul de ciocolată sau de zahăr și cu miezul de migdală sau de nucă. – Din fr. praline. DOOM
pralínă s. f., g.-d. art. pralínei; pl. pralíne
prală
prală s. invar. (țig.) frate, tovarăș.
pramatia
PRAMÁTIE, pramatii, s. f. Persoană fără caracter, cu purtări rele, imorală; escroc, canalie, pușlama, stricat, destrăbălat. – Din ngr. pra(gh)matía. DOOM
pramátie (-ti-e) s. f., art. pramátia (-ti-a), g.-d. art. pramátiei; pl. pramátii, art. pramátiile (-ti-i-)
pramatie
PRAMÁTIE, pramatii, s. f. Persoană fără caracter, cu purtări rele, imorală; escroc, canalie, pușlama, stricat, destrăbălat. – Din ngr. pra(gh)matía. DOOM
pramátie (-ti-e) s. f., art. pramátia (-ti-a), g.-d. art. pramátiei; pl. pramátii, art. pramátiile (-ti-i-)
pramatiei
PRAMÁTIE, pramatii, s. f. Persoană fără caracter, cu purtări rele, imorală; escroc, canalie, pușlama, stricat, destrăbălat. – Din ngr. pra(gh)matía. DOOM
pramátie (-ti-e) s. f., art. pramátia (-ti-a), g.-d. art. pramátiei; pl. pramátii, art. pramátiile (-ti-i-)
pramatii
PRAMÁTIE, pramatii, s. f. Persoană fără caracter, cu purtări rele, imorală; escroc, canalie, pușlama, stricat, destrăbălat. – Din ngr. pra(gh)matía. DOOM
pramátie (-ti-e) s. f., art. pramátia (-ti-a), g.-d. art. pramátiei; pl. pramátii, art. pramátiile (-ti-i-)
pramatiile
PRAMÁTIE, pramatii, s. f. Persoană fără caracter, cu purtări rele, imorală; escroc, canalie, pușlama, stricat, destrăbălat. – Din ngr. pra(gh)matía. DOOM
pramátie (-ti-e) s. f., art. pramátia (-ti-a), g.-d. art. pramátiei; pl. pramátii, art. pramátiile (-ti-i-)
pramatiilor
PRAMÁTIE, pramatii, s. f. Persoană fără caracter, cu purtări rele, imorală; escroc, canalie, pușlama, stricat, destrăbălat. – Din ngr. pra(gh)matía. DOOM
pramátie (-ti-e) s. f., art. pramátia (-ti-a), g.-d. art. pramátiei; pl. pramátii, art. pramátiile (-ti-i-)
prandial
PRANDIÁL, -Ă, prandiali, -e, adj. (Rar) Referitor la masa de prânz. [Pr.: -di-al] – Din fr. prandial. DOOM
prandiál (rar) (-di-al) adj. m., pl. prandiáli; f. prandiálă, pl. prandiále
prandiala
PRANDIÁL, -Ă, prandiali, -e, adj. (Rar) Referitor la masa de prânz. [Pr.: -di-al] – Din fr. prandial. DOOM
prandiál (rar) (-di-al) adj. m., pl. prandiáli; f. prandiálă, pl. prandiále
prandiale
PRANDIÁL, -Ă, prandiali, -e, adj. (Rar) Referitor la masa de prânz. [Pr.: -di-al] – Din fr. prandial. DOOM
prandiál (rar) (-di-al) adj. m., pl. prandiáli; f. prandiálă, pl. prandiále
prandialei
PRANDIÁL, -Ă, prandiali, -e, adj. (Rar) Referitor la masa de prânz. [Pr.: -di-al] – Din fr. prandial. DOOM
prandiál (rar) (-di-al) adj. m., pl. prandiáli; f. prandiálă, pl. prandiále
prandialele
PRANDIÁL, -Ă, prandiali, -e, adj. (Rar) Referitor la masa de prânz. [Pr.: -di-al] – Din fr. prandial. DOOM
prandiál (rar) (-di-al) adj. m., pl. prandiáli; f. prandiálă, pl. prandiále
prandialelor
PRANDIÁL, -Ă, prandiali, -e, adj. (Rar) Referitor la masa de prânz. [Pr.: -di-al] – Din fr. prandial. DOOM
prandiál (rar) (-di-al) adj. m., pl. prandiáli; f. prandiálă, pl. prandiále
prandiali
PRANDIÁL, -Ă, prandiali, -e, adj. (Rar) Referitor la masa de prânz. [Pr.: -di-al] – Din fr. prandial. DOOM
prandiál (rar) (-di-al) adj. m., pl. prandiáli; f. prandiálă, pl. prandiále
prandialii
PRANDIÁL, -Ă, prandiali, -e, adj. (Rar) Referitor la masa de prânz. [Pr.: -di-al] – Din fr. prandial. DOOM
prandiál (rar) (-di-al) adj. m., pl. prandiáli; f. prandiálă, pl. prandiále
prandialilor
PRANDIÁL, -Ă, prandiali, -e, adj. (Rar) Referitor la masa de prânz. [Pr.: -di-al] – Din fr. prandial. DOOM
prandiál (rar) (-di-al) adj. m., pl. prandiáli; f. prandiálă, pl. prandiále
prandialul
PRANDIÁL, -Ă, prandiali, -e, adj. (Rar) Referitor la masa de prânz. [Pr.: -di-al] – Din fr. prandial. DOOM
prandiál (rar) (-di-al) adj. m., pl. prandiáli; f. prandiálă, pl. prandiále
prandialului
PRANDIÁL, -Ă, prandiali, -e, adj. (Rar) Referitor la masa de prânz. [Pr.: -di-al] – Din fr. prandial. DOOM
prandiál (rar) (-di-al) adj. m., pl. prandiáli; f. prandiálă, pl. prandiále
prangă
prángă (-ắngi), s. f. – Funie, laț. – Var. șprangă. Tc. pranga „fiare” (Scriban), din it. spranga. În Mold. de S.
pranic
pránic (pránice), s. n. – Mai de bătut rufele. Rut. pranyk (Candrea). În Trans.
prao
PRÁO s.n. Ambarcație mare cu vele, folosită în Malaysia. [Pron. prao. / cf. fr. prao].
prapor
PRÁPOR s. m. v. prapur.
praporcic
PRAPÓRGIC, praporgici, s. m. (Înv.) Sublocotenent în vechea armată rusă. [Var.: prapórcic s. m.] – Din rus. praporșcik. DOOM
!prapórgic/prapórcic (înv.) s. m., pl. prapórgici/prapórcici
praporcici
PRAPÓRGIC, praporgici, s. m. (Înv.) Sublocotenent în vechea armată rusă. [Var.: prapórcic s. m.] – Din rus. praporșcik. DOOM
!prapórgic/prapórcic (înv.) s. m., pl. prapórgici/prapórcici
praporcicii
PRAPÓRGIC, praporgici, s. m. (Înv.) Sublocotenent în vechea armată rusă. [Var.: prapórcic s. m.] – Din rus. praporșcik. DOOM
!prapórgic/prapórcic (înv.) s. m., pl. prapórgici/prapórcici
praporcicilor
PRAPÓRGIC, praporgici, s. m. (Înv.) Sublocotenent în vechea armată rusă. [Var.: prapórcic s. m.] – Din rus. praporșcik. DOOM
!prapórgic/prapórcic (înv.) s. m., pl. prapórgici/prapórcici
praporcicul
PRAPÓRGIC, praporgici, s. m. (Înv.) Sublocotenent în vechea armată rusă. [Var.: prapórcic s. m.] – Din rus. praporșcik. DOOM
!prapórgic/prapórcic (înv.) s. m., pl. prapórgici/prapórcici
praporcicului
PRAPÓRGIC, praporgici, s. m. (Înv.) Sublocotenent în vechea armată rusă. [Var.: prapórcic s. m.] – Din rus. praporșcik. DOOM
!prapórgic/prapórcic (înv.) s. m., pl. prapórgici/prapórcici
praporgic
PRAPÓRGIC, praporgici, s. m. (Înv.) Sublocotenent în vechea armată rusă. [Var.: prapórcic s. m.] – Din rus. praporșcik. DOOM
!prapórgic/prapórcic (înv.) s. m., pl. prapórgici/prapórcici
prapur
PRÁPUR, prapuri, s. m. 1. (În Evul Mediu, în Țara Românească și în Moldova) Steag ostășesc prins de obicei în vârful unei lănci; flamură; p. ext. materialul steagului descris mai sus. 2. Steag bisericesc purtat la procesiuni sau la alte solemnități religioase. 3. (Pop.) Membrană care învelește diferite organe interne ale corpului, în special stomacul și intestinele; peritoneu. [Var.: prápor s. m.] – Din sl. praporŭ. DOOM
prápur s. m., pl. prápuri
prapur
PRÁPUR, prapuri, s. m. 1. (Și în forma prapor) 1. Steag ostășesc, flamură. Se găseau acolo prapori și steaguri pe care se aflau scrise mărirea și puterea și amenințarea. SADOVEANU, D. P. 71. Scutul părintesc... pe care fîlfîie o acvilă albă, emblemă de o imaculată putere, și prapurul purpuriu. ODOBESCU, S. I. 252. Copiii și aprozii... ostășescul prapor a păzi erau datori. NEGRUZZI, S. I. 125. ◊ F i g. Ieri, de la chindie, și-astăzi toată ziua S-a izbit cu gîndul Tot același gînd, Parcă-i sta Lisandru prapur înainte! COȘBUC, P. I 246. ♦ Pînza steagului. [Veneau] copiii din casă... putînd sulițe lungi și stegulețe cu prapore de mătase. BĂLCESCU, O. II 18. F i g. Fumul împins de nori și de apă se balansa în prapuri cernite. C. PETRESCU, A. 490. întindem pînza, prapur blagoslovit al liniștii călătoare, și lotca aleargă... pe sub ciucuri de sălcii. I. BOTEZ, ȘC. 181. ♦ Steag bisericesc cu imagini religioase, purtat la procesiuni sau la alte servicii religioase. 2. (Popular) Membrană care învelește diferite organe interne ale corpului, în special stomacul și intestinele; peritoneu. Prapur de miel. ▭ Se-ncinge luptă... în măruntaie... pînă se face încurcătură-n mațe, de se sparge prapurul. CARAGIALE, la TDRG. – Pl. și: (n.) prapure (ODOBESCU, S. I 107), prapuri (SADOVEANU, O. IV 285, NEGRUZZI, S. III 459). – Variantă: prapór, prapori, s. m., și prapore, s. n.
prapuri
PRÁPUR, prapuri, s. m. 1. (În Evul Mediu, în Țara Românească și în Moldova) Steag ostășesc prins de obicei în vârful unei lănci; flamură; p. ext. materialul steagului descris mai sus. 2. Steag bisericesc purtat la procesiuni sau la alte solemnități religioase. 3. (Pop.) Membrană care învelește diferite organe interne ale corpului, în special stomacul și intestinele; peritoneu. [Var.: prápor s. m.] – Din sl. praporŭ. DOOM
prápur s. m., pl. prápuri
prapurii
PRÁPUR, prapuri, s. m. 1. (În Evul Mediu, în Țara Românească și în Moldova) Steag ostășesc prins de obicei în vârful unei lănci; flamură; p. ext. materialul steagului descris mai sus. 2. Steag bisericesc purtat la procesiuni sau la alte solemnități religioase. 3. (Pop.) Membrană care învelește diferite organe interne ale corpului, în special stomacul și intestinele; peritoneu. [Var.: prápor s. m.] – Din sl. praporŭ. DOOM
prápur s. m., pl. prápuri
prapurilor
PRÁPUR, prapuri, s. m. 1. (În Evul Mediu, în Țara Românească și în Moldova) Steag ostășesc prins de obicei în vârful unei lănci; flamură; p. ext. materialul steagului descris mai sus. 2. Steag bisericesc purtat la procesiuni sau la alte solemnități religioase. 3. (Pop.) Membrană care învelește diferite organe interne ale corpului, în special stomacul și intestinele; peritoneu. [Var.: prápor s. m.] – Din sl. praporŭ. DOOM
prápur s. m., pl. prápuri
prapurul
PRÁPUR, prapuri, s. m. 1. (În Evul Mediu, în Țara Românească și în Moldova) Steag ostășesc prins de obicei în vârful unei lănci; flamură; p. ext. materialul steagului descris mai sus. 2. Steag bisericesc purtat la procesiuni sau la alte solemnități religioase. 3. (Pop.) Membrană care învelește diferite organe interne ale corpului, în special stomacul și intestinele; peritoneu. [Var.: prápor s. m.] – Din sl. praporŭ. DOOM
prápur s. m., pl. prápuri
prapurului
PRÁPUR, prapuri, s. m. 1. (În Evul Mediu, în Țara Românească și în Moldova) Steag ostășesc prins de obicei în vârful unei lănci; flamură; p. ext. materialul steagului descris mai sus. 2. Steag bisericesc purtat la procesiuni sau la alte solemnități religioase. 3. (Pop.) Membrană care învelește diferite organe interne ale corpului, în special stomacul și intestinele; peritoneu. [Var.: prápor s. m.] – Din sl. praporŭ. DOOM
prápur s. m., pl. prápuri
praseodim
PRASEODÍM s. n. Element chimic din familia pământurilor rare. [Pr.: -se-o-] – Din fr. praséodyme. DOOM
praseodím (-se-o-) s. n.; simb. Pr
praseodimul
PRASEODÍM s. n. Element chimic din familia pământurilor rare. [Pr.: -se-o-] – Din fr. praséodyme. DOOM
praseodím (-se-o-) s. n.; simb. Pr
praseodimului
PRASEODÍM s. n. Element chimic din familia pământurilor rare. [Pr.: -se-o-] – Din fr. praséodyme. DOOM
praseodím (-se-o-) s. n.; simb. Pr
prastol
PRISTÓL, pristoluri, s. n. (În bisericile creștine) Masă din mijlocul altarului, pe care se țin obiectele necesare oficierii liturghiei; p. gener; altar. [Var.: (înv. și reg.) prestól, prastól s. n.] – Din sl. prĕstolŭ. DOOM
pristól s. n., pl. pristóluri
prat
PRAT, praturi, s. n. (Regional) Cîmpie pe care se lasă iarba să crească pentru cosit; fîneață. Trupul o seamă la luptă-și deprind pe praturi de iarbă. COȘBUC, AE. 121.
pratense
TRIFÓI, trifoiuri, s. n. Nume dat mai multor plante din familia leguminoaselor, cu frunzele compuse din trei foliole și cu florile strânse în inflorescențe globuloase, divers colorate, unele specii fiind cultivate ca plante furajere (Trifolium). – Lat. trifolium.
pratensis
RÚIN s. m. Plantă erbacee cu tulpina acoperită de peri, cu frunze opuse, lucioase și cu flori liliachii, roșietice sau albe, dispuse în capitule sferice la vârful lujerilor (Succisa pratensis). – Cf. scr. rujan.
pratologia
PRATOLOGÍE s.f. Știință care studiază pajiștile. [Gen. -iei. / < it. pratologia, cf. lat. pratum – pajiște, gr. logos – știință].
pratologie
PRATOLOGÍE s.f. Știință care studiază pajiștile. [Gen. -iei. / < it. pratologia, cf. lat. pratum – pajiște, gr. logos – știință].
pratologiei
PRATOLOGÍE s.f. Știință care studiază pajiștile. [Gen. -iei. / < it. pratologia, cf. lat. pratum – pajiște, gr. logos – știință].
pratologii
PRATOLOGÍE s.f. Știință care studiază pajiștile. [Gen. -iei. / < it. pratologia, cf. lat. pratum – pajiște, gr. logos – știință].
prav
PRAF, (2, 3) prafuri, s. n. 1. Material format din particule solide foarte fine, provenite din fărâmițarea naturală a scoarței terestre, a unor corpuri solide, din unele procese biologice ale viețuitoarelor etc.; pulbere, colb. ◊ Expr. A face (pe cineva sau ceva) praf = a) a sfărâma în bucăți; a distruge; b) (cu privire la bunuri materiale) a irosi, a cheltui fără rost; c) (fam.) a învinge pe cineva într-o discuție în contradictoriu, a-i anula argumentele; a impresiona profund (prin cele ce spune sau face); a epata. A (se) face praf și pulbere sau a (se) preface în praf = a (se) distruge complet, a nu mai rămâne nimic. A se alege praful sau nu se alege nici praful, a nu rămâne nici praf = a fi complet distrus, nimicit; a fi ucis. A arunca (cu) praf în ochii cuiva = a încerca să înșele pe cineva, dându-i iluzia că lucrurile sunt altfel decât sunt în realitate, a induce în eroare. A se face praf pentru cineva = a-i purta cuiva o mare grijă, a face tot posibilul pentru cineva. Praful de pe tobă = nimic. 2. (De obicei urmat de determinări) Nume dat diferitelor materiale solide reduse la starea de particule foarte fine și care sunt folosite în diferite scopuri. ◊ Praf de pușcă = pulbere formată dintr-un amestec de azotat de potasiu, sulf și cărbune de lemn, folosită ca explozibil. Praf de spumă = preparat care produce în contact cu apa o spumă și care se folosește pentru stingerea incendiilor. Praf de copt = preparat care se utilizează în patiserie pentru a face să crească aluaturile, prin dioxidul de carbon pe care îl degajează. Lapte praf = lapte sub formă de pulbere, obținut prin eliminarea apei din componența lui. Praf de bronz = pulbere care se amestecă cu ulei sau cu lac și formează vopsele care imită metalul. Praf de mătase = substanță cu aspect lucios, preparată din mică1 pisată, folosită la zugrăveli. Praf hidrofob = material pulverulent, neinflamabil și imputrescibil, obținut din cenușa de la termocentrale cu adaosuri de păcură, folosit pentru hidroizolări. 3. Spec. Substanță toxică sau medicamentoasă în formă de pulbere; (pop.) doză dintr-un astfel de medicament. ◊ (Arg.) Praf alb = cocaină. 4. (Pop.) Polen. [Var.: (înv. și reg.) prav s. n.] – Din sl. prachŭ. DOOM
praf s. n., (substanțe, medicamente) pl. práfuri
praveț
PRĂVÉȚ s. n. v. pravăț.
pravila
PRÁVILĂ, pravile, s. f. 1. Lege (sau cod de legi), dispoziție, regulament, hotărâre (cu caracter civil sau bisericesc). ◊ Loc. adv. După pravilă = conform legii, legal; just, drept. Peste pravilă = (pe) nedrept, ilegal. ◊ Expr. A pune (sau a rândui) pravilă = a stabili o regulă. ◊ Lege naturală, lege a firii; p. ext. destin. ♦ Carte care conține astfel de legi. ◊ Pravilă împărătească = corp de legi și de dispoziții juridice întocmit inițial pe vremea împăratului Iustinian. 2. Normă după care se produce sau se alcătuiește ceva; regulă. 3. Regulă de comportare. ♦ Obicei, tradiție, datină. [Pl. și: pravili] – Din sl. pravilo. DOOM
právilă s. f., g.-d. art. právilei; pl. právile
pravile
PRÁVILĂ, pravile, s. f. 1. Lege (sau cod de legi), dispoziție, regulament, hotărâre (cu caracter civil sau bisericesc). ◊ Loc. adv. După pravilă = conform legii, legal; just, drept. Peste pravilă = (pe) nedrept, ilegal. ◊ Expr. A pune (sau a rândui) pravilă = a stabili o regulă. ◊ Lege naturală, lege a firii; p. ext. destin. ♦ Carte care conține astfel de legi. ◊ Pravilă împărătească = corp de legi și de dispoziții juridice întocmit inițial pe vremea împăratului Iustinian. 2. Normă după care se produce sau se alcătuiește ceva; regulă. 3. Regulă de comportare. ♦ Obicei, tradiție, datină. [Pl. și: pravili] – Din sl. pravilo. DOOM
právilă s. f., g.-d. art. právilei; pl. právile
pravilei
PRÁVILĂ, pravile, s. f. 1. Lege (sau cod de legi), dispoziție, regulament, hotărâre (cu caracter civil sau bisericesc). ◊ Loc. adv. După pravilă = conform legii, legal; just, drept. Peste pravilă = (pe) nedrept, ilegal. ◊ Expr. A pune (sau a rândui) pravilă = a stabili o regulă. ◊ Lege naturală, lege a firii; p. ext. destin. ♦ Carte care conține astfel de legi. ◊ Pravilă împărătească = corp de legi și de dispoziții juridice întocmit inițial pe vremea împăratului Iustinian. 2. Normă după care se produce sau se alcătuiește ceva; regulă. 3. Regulă de comportare. ♦ Obicei, tradiție, datină. [Pl. și: pravili] – Din sl. pravilo. DOOM
právilă s. f., g.-d. art. právilei; pl. právile
pravilele
PRÁVILĂ, pravile, s. f. 1. Lege (sau cod de legi), dispoziție, regulament, hotărâre (cu caracter civil sau bisericesc). ◊ Loc. adv. După pravilă = conform legii, legal; just, drept. Peste pravilă = (pe) nedrept, ilegal. ◊ Expr. A pune (sau a rândui) pravilă = a stabili o regulă. ◊ Lege naturală, lege a firii; p. ext. destin. ♦ Carte care conține astfel de legi. ◊ Pravilă împărătească = corp de legi și de dispoziții juridice întocmit inițial pe vremea împăratului Iustinian. 2. Normă după care se produce sau se alcătuiește ceva; regulă. 3. Regulă de comportare. ♦ Obicei, tradiție, datină. [Pl. și: pravili] – Din sl. pravilo. DOOM
právilă s. f., g.-d. art. právilei; pl. právile
pravilelor
PRÁVILĂ, pravile, s. f. 1. Lege (sau cod de legi), dispoziție, regulament, hotărâre (cu caracter civil sau bisericesc). ◊ Loc. adv. După pravilă = conform legii, legal; just, drept. Peste pravilă = (pe) nedrept, ilegal. ◊ Expr. A pune (sau a rândui) pravilă = a stabili o regulă. ◊ Lege naturală, lege a firii; p. ext. destin. ♦ Carte care conține astfel de legi. ◊ Pravilă împărătească = corp de legi și de dispoziții juridice întocmit inițial pe vremea împăratului Iustinian. 2. Normă după care se produce sau se alcătuiește ceva; regulă. 3. Regulă de comportare. ♦ Obicei, tradiție, datină. [Pl. și: pravili] – Din sl. pravilo. DOOM
právilă s. f., g.-d. art. právilei; pl. právile
pravilicește
PRAVILICÉȘTE adv. (Înv.) Conform pravilelor; legal; legitim. – Pravilă + suf. -icește.
pravilnic
PRAVÍLNIC, -Ă, pravilnici, -ce, adj. (Înv.) Aflat în conformitate cu pravila, prevăzut de pravilă; legal, pravilnicesc. – Din sl. pravilĩnik. DOOM
pravílnic (înv.) adj. m., pl. pravílnici; f. pravílnică, pl. pravílnice
pravilnica
PRAVÍLNIC, -Ă, pravilnici, -ce, adj. (Înv.) Aflat în conformitate cu pravila, prevăzut de pravilă; legal, pravilnicesc. – Din sl. pravilĩnik. DOOM
pravílnic (înv.) adj. m., pl. pravílnici; f. pravílnică, pl. pravílnice
pravilnice
PRAVÍLNIC, -Ă, pravilnici, -ce, adj. (Înv.) Aflat în conformitate cu pravila, prevăzut de pravilă; legal, pravilnicesc. – Din sl. pravilĩnik. DOOM
pravílnic (înv.) adj. m., pl. pravílnici; f. pravílnică, pl. pravílnice
pravilniceasca
PRAVILNICÉSC, -EÁSCĂ, pravilnicești, adj. (Înv.) Pravilnic. – Pravilnic + suf. -esc. DOOM
pravilnicésc (înv.) adj. m., f. pravilniceáscă; pl. m. și f. pravilnicéști
pravilnicei
PRAVÍLNIC, -Ă, pravilnici, -ce, adj. (Înv.) Aflat în conformitate cu pravila, prevăzut de pravilă; legal, pravilnicesc. – Din sl. pravilĩnik. DOOM
pravílnic (înv.) adj. m., pl. pravílnici; f. pravílnică, pl. pravílnice
pravilnicele
PRAVÍLNIC, -Ă, pravilnici, -ce, adj. (Înv.) Aflat în conformitate cu pravila, prevăzut de pravilă; legal, pravilnicesc. – Din sl. pravilĩnik. DOOM
pravílnic (înv.) adj. m., pl. pravílnici; f. pravílnică, pl. pravílnice
pravilnicelor
PRAVÍLNIC, -Ă, pravilnici, -ce, adj. (Înv.) Aflat în conformitate cu pravila, prevăzut de pravilă; legal, pravilnicesc. – Din sl. pravilĩnik. DOOM
pravílnic (înv.) adj. m., pl. pravílnici; f. pravílnică, pl. pravílnice
pravilnicesc
PRAVILNICÉSC, -EÁSCĂ, pravilnicești, adj. (Înv.) Pravilnic. – Pravilnic + suf. -esc. DOOM
pravilnicésc (înv.) adj. m., f. pravilniceáscă; pl. m. și f. pravilnicéști
pravilnicescul
PRAVILNICÉSC, -EÁSCĂ, pravilnicești, adj. (Înv.) Pravilnic. – Pravilnic + suf. -esc. DOOM
pravilnicésc (înv.) adj. m., f. pravilniceáscă; pl. m. și f. pravilnicéști
pravilnicescului
PRAVILNICÉSC, -EÁSCĂ, pravilnicești, adj. (Înv.) Pravilnic. – Pravilnic + suf. -esc. DOOM
pravilnicésc (înv.) adj. m., f. pravilniceáscă; pl. m. și f. pravilnicéști
pravilnicești
PRAVILNICÉSC, -EÁSCĂ, pravilnicești, adj. (Înv.) Pravilnic. – Pravilnic + suf. -esc. DOOM
pravilnicésc (înv.) adj. m., f. pravilniceáscă; pl. m. și f. pravilnicéști
pravilniceștii
PRAVILNICÉSC, -EÁSCĂ, pravilnicești, adj. (Înv.) Pravilnic. – Pravilnic + suf. -esc. DOOM
pravilnicésc (înv.) adj. m., f. pravilniceáscă; pl. m. și f. pravilnicéști
pravilniceștile
PRAVILNICÉSC, -EÁSCĂ, pravilnicești, adj. (Înv.) Pravilnic. – Pravilnic + suf. -esc. DOOM
pravilnicésc (înv.) adj. m., f. pravilniceáscă; pl. m. și f. pravilnicéști
pravilniceștilor
PRAVILNICÉSC, -EÁSCĂ, pravilnicești, adj. (Înv.) Pravilnic. – Pravilnic + suf. -esc. DOOM
pravilnicésc (înv.) adj. m., f. pravilniceáscă; pl. m. și f. pravilnicéști
pravilnici
PRAVÍLNIC, -Ă, pravilnici, -ce, adj. (Înv.) Aflat în conformitate cu pravila, prevăzut de pravilă; legal, pravilnicesc. – Din sl. pravilĩnik. DOOM
pravílnic (înv.) adj. m., pl. pravílnici; f. pravílnică, pl. pravílnice
pravilnicii
PRAVÍLNIC, -Ă, pravilnici, -ce, adj. (Înv.) Aflat în conformitate cu pravila, prevăzut de pravilă; legal, pravilnicesc. – Din sl. pravilĩnik. DOOM
pravílnic (înv.) adj. m., pl. pravílnici; f. pravílnică, pl. pravílnice
pravilnicilor
PRAVÍLNIC, -Ă, pravilnici, -ce, adj. (Înv.) Aflat în conformitate cu pravila, prevăzut de pravilă; legal, pravilnicesc. – Din sl. pravilĩnik. DOOM
pravílnic (înv.) adj. m., pl. pravílnici; f. pravílnică, pl. pravílnice
pravilnicul
PRAVÍLNIC, -Ă, pravilnici, -ce, adj. (Înv.) Aflat în conformitate cu pravila, prevăzut de pravilă; legal, pravilnicesc. – Din sl. pravilĩnik. DOOM
pravílnic (înv.) adj. m., pl. pravílnici; f. pravílnică, pl. pravílnice
pravilnicului
PRAVÍLNIC, -Ă, pravilnici, -ce, adj. (Înv.) Aflat în conformitate cu pravila, prevăzut de pravilă; legal, pravilnicesc. – Din sl. pravilĩnik. DOOM
pravílnic (înv.) adj. m., pl. pravílnici; f. pravílnică, pl. pravílnice
pravilă
PRÁVILĂ, pravile, s. f. (Înv.) 1. Lege (sau corp de legi), dispoziție, regulament, hotărâre (cu caracter civil sau bisericesc). ◊ Loc. adv. După pravilă = conform legii, legal; just, drept. Peste pravilă = (pe) nedrept, ilegal. ◊ Expr. A pune (sau a rândui) pravilă = a stabili o regulă. ♦ Lege naturală, lege a firii; p. ext. destin. ♦ Carte care conține astfel de legi. ◊ Pravilă împărătească = corp de legi și de dispoziții juridice întocmit inițial pe vremea împăratului Iustinian. 2. Normă după care se produce sau se alcătuiește ceva; regulă. 3. Regulă de comportare. ♦ Obicei, tradiție, datină. [Pl. și: pravili] – Din sl. pravilo.
praviță
PRÁVIȚĂ s. f. v. pravăț.
pravoslavia
PRAVOSLAVÍE s. f. (Înv. și pop.) Religie creștină ortodoxă; ortodoxie. – Din sl. pravoslavije. DOOM
pravoslavíe (înv., pop.) s. f., art. pravoslavía, g.-d. pravoslavíi, art. pravoslavíei
pravoslavie
PRAVOSLAVÍE s. f. (Înv. și pop.) Religie creștină ortodoxă; ortodoxie. – Din sl. pravoslavije. DOOM
pravoslavíe (înv., pop.) s. f., art. pravoslavía, g.-d. pravoslavíi, art. pravoslavíei
pravoslaviei
PRAVOSLAVÍE s. f. (Înv. și pop.) Religie creștină ortodoxă; ortodoxie. – Din sl. pravoslavije. DOOM
pravoslavíe (înv., pop.) s. f., art. pravoslavía, g.-d. pravoslavíi, art. pravoslavíei
pravoslavii
PRAVOSLAVÍE s. f. (Înv. și pop.) Religie creștină ortodoxă; ortodoxie. – Din sl. pravoslavije. DOOM
pravoslavíe (înv., pop.) s. f., art. pravoslavía, g.-d. pravoslavíi, art. pravoslavíei
pravoslavnic
PRAVOSLÁVNIC, -Ă, pravoslavnici, -ce, adj., s. m. și f. (Înv. și pop.) 1. Adj. Care aparține religiei ortodoxe, privitor la această confesiune; ortodox. ◊ Biserică pravoslavnică = Biserica creștină răsăriteană, Biserica ortodoxă. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care aderă la credința ortodoxă; p. gener. (om) credincios, smerit. – Din sl. pravoslavĭnŭ. DOOM
pravoslávnic (înv., pop.) adj. m., s. m., pl. pravoslávnici; adj. f., s. f. pravoslávnică, pl. pravoslávnice
pravoslavnic
PRAVOSLÁVNIC, -Ă, pravoslavnici, -ce, adj., s. m. și f. (Înv. și pop.) 1. Adj. Care aparține religiei ortodoxe, privitor la această confesiune; ortodox. ◊ Biserică pravoslavnică = Biserica creștină răsăriteană, Biserica ortodoxă. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care aderă la credința ortodoxă; p. gener. (om) credincios, smerit. – Din sl. pravoslavĭnŭ. DOOM
pravoslávnic (înv., pop.) adj. m., s. m., pl. pravoslávnici; adj. f., s. f. pravoslávnică, pl. pravoslávnice
pravoslavnica
PRAVOSLÁVNIC, -Ă, pravoslavnici, -ce, adj., s. m. și f. (Înv. și pop.) 1. Adj. Care aparține religiei ortodoxe, privitor la această confesiune; ortodox. ◊ Biserică pravoslavnică = Biserica creștină răsăriteană, Biserica ortodoxă. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care aderă la credința ortodoxă; p. gener. (om) credincios, smerit. – Din sl. pravoslavĭnŭ. DOOM
pravoslávnic (înv., pop.) adj. m., s. m., pl. pravoslávnici; adj. f., s. f. pravoslávnică, pl. pravoslávnice
pravoslavnica
PRAVOSLÁVNIC, -Ă, pravoslavnici, -ce, adj., s. m. și f. (Înv. și pop.) 1. Adj. Care aparține religiei ortodoxe, privitor la această confesiune; ortodox. ◊ Biserică pravoslavnică = Biserica creștină răsăriteană, Biserica ortodoxă. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care aderă la credința ortodoxă; p. gener. (om) credincios, smerit. – Din sl. pravoslavĭnŭ. DOOM
pravoslávnic (înv., pop.) adj. m., s. m., pl. pravoslávnici; adj. f., s. f. pravoslávnică, pl. pravoslávnice
pravoslavnice
PRAVOSLÁVNIC, -Ă, pravoslavnici, -ce, adj., s. m. și f. (Înv. și pop.) 1. Adj. Care aparține religiei ortodoxe, privitor la această confesiune; ortodox. ◊ Biserică pravoslavnică = Biserica creștină răsăriteană, Biserica ortodoxă. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care aderă la credința ortodoxă; p. gener. (om) credincios, smerit. – Din sl. pravoslavĭnŭ. DOOM
pravoslávnic (înv., pop.) adj. m., s. m., pl. pravoslávnici; adj. f., s. f. pravoslávnică, pl. pravoslávnice
pravoslavnice
PRAVOSLÁVNIC, -Ă, pravoslavnici, -ce, adj., s. m. și f. (Înv. și pop.) 1. Adj. Care aparține religiei ortodoxe, privitor la această confesiune; ortodox. ◊ Biserică pravoslavnică = Biserica creștină răsăriteană, Biserica ortodoxă. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care aderă la credința ortodoxă; p. gener. (om) credincios, smerit. – Din sl. pravoslavĭnŭ. DOOM
pravoslávnic (înv., pop.) adj. m., s. m., pl. pravoslávnici; adj. f., s. f. pravoslávnică, pl. pravoslávnice
pravoslavnicei
PRAVOSLÁVNIC, -Ă, pravoslavnici, -ce, adj., s. m. și f. (Înv. și pop.) 1. Adj. Care aparține religiei ortodoxe, privitor la această confesiune; ortodox. ◊ Biserică pravoslavnică = Biserica creștină răsăriteană, Biserica ortodoxă. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care aderă la credința ortodoxă; p. gener. (om) credincios, smerit. – Din sl. pravoslavĭnŭ. DOOM
pravoslávnic (înv., pop.) adj. m., s. m., pl. pravoslávnici; adj. f., s. f. pravoslávnică, pl. pravoslávnice
pravoslavnicei
PRAVOSLÁVNIC, -Ă, pravoslavnici, -ce, adj., s. m. și f. (Înv. și pop.) 1. Adj. Care aparține religiei ortodoxe, privitor la această confesiune; ortodox. ◊ Biserică pravoslavnică = Biserica creștină răsăriteană, Biserica ortodoxă. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care aderă la credința ortodoxă; p. gener. (om) credincios, smerit. – Din sl. pravoslavĭnŭ. DOOM
pravoslávnic (înv., pop.) adj. m., s. m., pl. pravoslávnici; adj. f., s. f. pravoslávnică, pl. pravoslávnice
pravoslavnicele
PRAVOSLÁVNIC, -Ă, pravoslavnici, -ce, adj., s. m. și f. (Înv. și pop.) 1. Adj. Care aparține religiei ortodoxe, privitor la această confesiune; ortodox. ◊ Biserică pravoslavnică = Biserica creștină răsăriteană, Biserica ortodoxă. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care aderă la credința ortodoxă; p. gener. (om) credincios, smerit. – Din sl. pravoslavĭnŭ. DOOM
pravoslávnic (înv., pop.) adj. m., s. m., pl. pravoslávnici; adj. f., s. f. pravoslávnică, pl. pravoslávnice
pravoslavnicele
PRAVOSLÁVNIC, -Ă, pravoslavnici, -ce, adj., s. m. și f. (Înv. și pop.) 1. Adj. Care aparține religiei ortodoxe, privitor la această confesiune; ortodox. ◊ Biserică pravoslavnică = Biserica creștină răsăriteană, Biserica ortodoxă. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care aderă la credința ortodoxă; p. gener. (om) credincios, smerit. – Din sl. pravoslavĭnŭ. DOOM
pravoslávnic (înv., pop.) adj. m., s. m., pl. pravoslávnici; adj. f., s. f. pravoslávnică, pl. pravoslávnice
pravoslavnicelor
PRAVOSLÁVNIC, -Ă, pravoslavnici, -ce, adj., s. m. și f. (Înv. și pop.) 1. Adj. Care aparține religiei ortodoxe, privitor la această confesiune; ortodox. ◊ Biserică pravoslavnică = Biserica creștină răsăriteană, Biserica ortodoxă. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care aderă la credința ortodoxă; p. gener. (om) credincios, smerit. – Din sl. pravoslavĭnŭ. DOOM
pravoslávnic (înv., pop.) adj. m., s. m., pl. pravoslávnici; adj. f., s. f. pravoslávnică, pl. pravoslávnice
pravoslavnicelor
PRAVOSLÁVNIC, -Ă, pravoslavnici, -ce, adj., s. m. și f. (Înv. și pop.) 1. Adj. Care aparține religiei ortodoxe, privitor la această confesiune; ortodox. ◊ Biserică pravoslavnică = Biserica creștină răsăriteană, Biserica ortodoxă. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care aderă la credința ortodoxă; p. gener. (om) credincios, smerit. – Din sl. pravoslavĭnŭ. DOOM
pravoslávnic (înv., pop.) adj. m., s. m., pl. pravoslávnici; adj. f., s. f. pravoslávnică, pl. pravoslávnice
pravoslavnici
PRAVOSLÁVNIC, -Ă, pravoslavnici, -ce, adj., s. m. și f. (Înv. și pop.) 1. Adj. Care aparține religiei ortodoxe, privitor la această confesiune; ortodox. ◊ Biserică pravoslavnică = Biserica creștină răsăriteană, Biserica ortodoxă. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care aderă la credința ortodoxă; p. gener. (om) credincios, smerit. – Din sl. pravoslavĭnŭ. DOOM
pravoslávnic (înv., pop.) adj. m., s. m., pl. pravoslávnici; adj. f., s. f. pravoslávnică, pl. pravoslávnice
pravoslavnici
PRAVOSLÁVNIC, -Ă, pravoslavnici, -ce, adj., s. m. și f. (Înv. și pop.) 1. Adj. Care aparține religiei ortodoxe, privitor la această confesiune; ortodox. ◊ Biserică pravoslavnică = Biserica creștină răsăriteană, Biserica ortodoxă. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care aderă la credința ortodoxă; p. gener. (om) credincios, smerit. – Din sl. pravoslavĭnŭ. DOOM
pravoslávnic (înv., pop.) adj. m., s. m., pl. pravoslávnici; adj. f., s. f. pravoslávnică, pl. pravoslávnice
pravoslavnicia
PRAVOSLAVNICÍE s. f. (Înv. și pop.) Religia creștină ortodoxă; ortodoxie. – Pravoslavnic + suf. -ie. DOOM
pravoslavnicíe (înv., pop.) s. f., art. pravoslavnicía, g.-d. pravoslavnicíi, art. pravoslavnicíei
pravoslavnicie
PRAVOSLAVNICÍE s. f. (Înv. și pop.) Religia creștină ortodoxă; ortodoxie. – Pravoslavnic + suf. -ie. DOOM
pravoslavnicíe (înv., pop.) s. f., art. pravoslavnicía, g.-d. pravoslavnicíi, art. pravoslavnicíei
pravoslavniciei
PRAVOSLAVNICÍE s. f. (Înv. și pop.) Religia creștină ortodoxă; ortodoxie. – Pravoslavnic + suf. -ie. DOOM
pravoslavnicíe (înv., pop.) s. f., art. pravoslavnicía, g.-d. pravoslavnicíi, art. pravoslavnicíei
pravoslavnicii
PRAVOSLÁVNIC, -Ă, pravoslavnici, -ce, adj., s. m. și f. (Înv. și pop.) 1. Adj. Care aparține religiei ortodoxe, privitor la această confesiune; ortodox. ◊ Biserică pravoslavnică = Biserica creștină răsăriteană, Biserica ortodoxă. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care aderă la credința ortodoxă; p. gener. (om) credincios, smerit. – Din sl. pravoslavĭnŭ. DOOM
pravoslávnic (înv., pop.) adj. m., s. m., pl. pravoslávnici; adj. f., s. f. pravoslávnică, pl. pravoslávnice
pravoslavnicii
PRAVOSLÁVNIC, -Ă, pravoslavnici, -ce, adj., s. m. și f. (Înv. și pop.) 1. Adj. Care aparține religiei ortodoxe, privitor la această confesiune; ortodox. ◊ Biserică pravoslavnică = Biserica creștină răsăriteană, Biserica ortodoxă. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care aderă la credința ortodoxă; p. gener. (om) credincios, smerit. – Din sl. pravoslavĭnŭ. DOOM
pravoslávnic (înv., pop.) adj. m., s. m., pl. pravoslávnici; adj. f., s. f. pravoslávnică, pl. pravoslávnice
pravoslavnicii
PRAVOSLAVNICÍE s. f. (Înv. și pop.) Religia creștină ortodoxă; ortodoxie. – Pravoslavnic + suf. -ie. DOOM
pravoslavnicíe (înv., pop.) s. f., art. pravoslavnicía, g.-d. pravoslavnicíi, art. pravoslavnicíei
pravoslavnicilor
PRAVOSLÁVNIC, -Ă, pravoslavnici, -ce, adj., s. m. și f. (Înv. și pop.) 1. Adj. Care aparține religiei ortodoxe, privitor la această confesiune; ortodox. ◊ Biserică pravoslavnică = Biserica creștină răsăriteană, Biserica ortodoxă. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care aderă la credința ortodoxă; p. gener. (om) credincios, smerit. – Din sl. pravoslavĭnŭ. DOOM
pravoslávnic (înv., pop.) adj. m., s. m., pl. pravoslávnici; adj. f., s. f. pravoslávnică, pl. pravoslávnice
pravoslavnicilor
PRAVOSLÁVNIC, -Ă, pravoslavnici, -ce, adj., s. m. și f. (Înv. și pop.) 1. Adj. Care aparține religiei ortodoxe, privitor la această confesiune; ortodox. ◊ Biserică pravoslavnică = Biserica creștină răsăriteană, Biserica ortodoxă. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care aderă la credința ortodoxă; p. gener. (om) credincios, smerit. – Din sl. pravoslavĭnŭ. DOOM
pravoslávnic (înv., pop.) adj. m., s. m., pl. pravoslávnici; adj. f., s. f. pravoslávnică, pl. pravoslávnice
pravoslavnicul
PRAVOSLÁVNIC, -Ă, pravoslavnici, -ce, adj., s. m. și f. (Înv. și pop.) 1. Adj. Care aparține religiei ortodoxe, privitor la această confesiune; ortodox. ◊ Biserică pravoslavnică = Biserica creștină răsăriteană, Biserica ortodoxă. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care aderă la credința ortodoxă; p. gener. (om) credincios, smerit. – Din sl. pravoslavĭnŭ. DOOM
pravoslávnic (înv., pop.) adj. m., s. m., pl. pravoslávnici; adj. f., s. f. pravoslávnică, pl. pravoslávnice
pravoslavnicul
PRAVOSLÁVNIC, -Ă, pravoslavnici, -ce, adj., s. m. și f. (Înv. și pop.) 1. Adj. Care aparține religiei ortodoxe, privitor la această confesiune; ortodox. ◊ Biserică pravoslavnică = Biserica creștină răsăriteană, Biserica ortodoxă. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care aderă la credința ortodoxă; p. gener. (om) credincios, smerit. – Din sl. pravoslavĭnŭ. DOOM
pravoslávnic (înv., pop.) adj. m., s. m., pl. pravoslávnici; adj. f., s. f. pravoslávnică, pl. pravoslávnice
pravoslavnicului
PRAVOSLÁVNIC, -Ă, pravoslavnici, -ce, adj., s. m. și f. (Înv. și pop.) 1. Adj. Care aparține religiei ortodoxe, privitor la această confesiune; ortodox. ◊ Biserică pravoslavnică = Biserica creștină răsăriteană, Biserica ortodoxă. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care aderă la credința ortodoxă; p. gener. (om) credincios, smerit. – Din sl. pravoslavĭnŭ. DOOM
pravoslávnic (înv., pop.) adj. m., s. m., pl. pravoslávnici; adj. f., s. f. pravoslávnică, pl. pravoslávnice
pravoslavnicului
PRAVOSLÁVNIC, -Ă, pravoslavnici, -ce, adj., s. m. și f. (Înv. și pop.) 1. Adj. Care aparține religiei ortodoxe, privitor la această confesiune; ortodox. ◊ Biserică pravoslavnică = Biserica creștină răsăriteană, Biserica ortodoxă. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care aderă la credința ortodoxă; p. gener. (om) credincios, smerit. – Din sl. pravoslavĭnŭ. DOOM
pravoslávnic (înv., pop.) adj. m., s. m., pl. pravoslávnici; adj. f., s. f. pravoslávnică, pl. pravoslávnice
pravăț
PRÁVĂȚ, pravețe, s. n. (Învechit și regional) 1. Țel, țintă, scop. Amîndouă avînd pravăț de-a ține întru unire Dragostea dumnezeiască cu acea de omenire. CONACHI, P. 302. 2. Călăuză, ghid; îndrumător, îndreptar. Ucazele lui Petru care ne-au renoit Din mină nu le lasă; drept pravăț îi slujesc. NEGRUZZI, S. II 194. Să aveți de pravăț bunile sfătuiri. DRĂGHICI, R. 157. – Variante: prăvéț s. n., práviță (I. CR. III 306) s. f.
praxeologie
PRAXIOLOGÍE s. f. Ramură a științei care studiază structura generală a acțiunilor umane și a condițiilor eficacității acestora. [Pr.: -xi-o-. – Var.: praxeologíe s. f.] – Din praxis. DOOM
praxiologíe (-xi-o-) s. f., art. praxiología, g.-d. praxiologíi, art. praxiologíei
praxi
PRAXI- Element prim de compunere savantă cu semnificația „acțiune”, „practică”, „practic”. [Cf. gr. praxis].
praxie
PRÁXIE, praxii, s. f. (Med.) Adaptare a mișcărilor motorii ale omului în vederea unui scop. – Din fr. praxie.
praxiologia
PRAXIOLOGÍE s. f. Ramură a științei care studiază structura generală a acțiunilor umane și a condițiilor eficacității acestora. [Pr.: -xi-o-. – Var.: praxeologíe s. f.] – Din praxis. DOOM
praxiologíe (-xi-o-) s. f., art. praxiología, g.-d. praxiologíi, art. praxiologíei
praxiologic
PRAXIOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la praxiologie. [Pron. -xi-o-. / < praxiologie].
praxiologica
PRAXIOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la praxiologie. [Pron. -xi-o-. / < praxiologie].
praxiologice
PRAXIOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la praxiologie. [Pron. -xi-o-. / < praxiologie].
praxiologicei
PRAXIOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la praxiologie. [Pron. -xi-o-. / < praxiologie].
praxiologicele
PRAXIOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la praxiologie. [Pron. -xi-o-. / < praxiologie].
praxiologicelor
PRAXIOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la praxiologie. [Pron. -xi-o-. / < praxiologie].
praxiologici
PRAXIOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la praxiologie. [Pron. -xi-o-. / < praxiologie].
praxiologicii
PRAXIOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la praxiologie. [Pron. -xi-o-. / < praxiologie].
praxiologicilor
PRAXIOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la praxiologie. [Pron. -xi-o-. / < praxiologie].
praxiologicul
PRAXIOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la praxiologie. [Pron. -xi-o-. / < praxiologie].
praxiologicului
PRAXIOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la praxiologie. [Pron. -xi-o-. / < praxiologie].
praxiologie
PRAXIOLOGÍE s. f. Ramură a științei care studiază structura generală a acțiunilor umane și a condițiilor eficacității acestora. [Pr.: -xi-o-. – Var.: praxeologíe s. f.] – Din praxis. DOOM
praxiologíe (-xi-o-) s. f., art. praxiología, g.-d. praxiologíi, art. praxiologíei
praxiologiei
PRAXIOLOGÍE s. f. Ramură a științei care studiază structura generală a acțiunilor umane și a condițiilor eficacității acestora. [Pr.: -xi-o-. – Var.: praxeologíe s. f.] – Din praxis. DOOM
praxiologíe (-xi-o-) s. f., art. praxiología, g.-d. praxiologíi, art. praxiologíei
praxiologii
PRAXIOLOGÍE s. f. Ramură a științei care studiază structura generală a acțiunilor umane și a condițiilor eficacității acestora. [Pr.: -xi-o-. – Var.: praxeologíe s. f.] – Din praxis. DOOM
praxiologíe (-xi-o-) s. f., art. praxiología, g.-d. praxiologíi, art. praxiologíei
praxis
PRÁXIS s. n. 1. Pricepere dobândită printr-o practică îndelungată; experiență, rutină. 2. Act, document. 3. Obicei, datină. [Var.: práxă s. f.] – Din ngr. práxis. DOOM
práxis s. n.
praxisul
PRÁXIS s. n. 1. Pricepere dobândită printr-o practică îndelungată; experiență, rutină. 2. Act, document. 3. Obicei, datină. [Var.: práxă s. f.] – Din ngr. práxis. DOOM
práxis s. n.
praxisului
PRÁXIS s. n. 1. Pricepere dobândită printr-o practică îndelungată; experiență, rutină. 2. Act, document. 3. Obicei, datină. [Var.: práxă s. f.] – Din ngr. práxis. DOOM
práxis s. n.
praxiu
PRÁXIU, praxiuri, s. n. Carte bisericească care cuprinde faptele și scrierile apostolilor; apostol. – Din ngr. práxeon. DOOM
práxiu [xiu pron. xiu] s. n., art. práxiul; pl. práxiuri
praxiul
PRÁXIU, praxiuri, s. n. Carte bisericească care cuprinde faptele și scrierile apostolilor; apostol. – Din ngr. práxeon. DOOM
práxiu [xiu pron. xiu] s. n., art. práxiul; pl. práxiuri
praxiului
PRÁXIU, praxiuri, s. n. Carte bisericească care cuprinde faptele și scrierile apostolilor; apostol. – Din ngr. práxeon. DOOM
práxiu [xiu pron. xiu] s. n., art. práxiul; pl. práxiuri
praxiuri
PRÁXIU, praxiuri, s. n. Carte bisericească care cuprinde faptele și scrierile apostolilor; apostol. – Din ngr. práxeon. DOOM
práxiu [xiu pron. xiu] s. n., art. práxiul; pl. práxiuri
praxiurile
PRÁXIU, praxiuri, s. n. Carte bisericească care cuprinde faptele și scrierile apostolilor; apostol. – Din ngr. práxeon. DOOM
práxiu [xiu pron. xiu] s. n., art. práxiul; pl. práxiuri
praxiurilor
PRÁXIU, praxiuri, s. n. Carte bisericească care cuprinde faptele și scrierile apostolilor; apostol. – Din ngr. práxeon. DOOM
práxiu [xiu pron. xiu] s. n., art. práxiul; pl. práxiuri
praxă
PRÁXIS s. n. 1. Pricepere dobândită printr-o practică îndelungată; experiență, rutină. 2. Act, document. 3. Obicei, datină. [Var.: práxă s. f.] – Din ngr. práxis. DOOM
práxis s. n.
praz
PRAZ, (reg.) praji, s. m. Plantă erbacee legumicolă din familia liliaceelor, înrudită cu ceapa, cu tulpina cilindrică, groasă și înaltă, cu frunzele lanceolate și cu bulb cărnos (Allium porrum). ◊ Expr. (Fam.) A mânca praz = a spune minciuni. Adio și-un praz verde, se spune pentru a exprima indiferența totală a cuiva față de cineva sau ceva. ♦ Mâncare pregătită din tulpina plantei descrise mai sus. [Var.: (reg.) praj s. m.] – Din bg. praz. DOOM
praz s. m., (reg.) pl. praji
prazi
PRĂDÁ, prad, vb. I. Tranz. (Pop.) A jefui, a devasta, a pustii o țară, un ținut etc.; a jefui, a fura cuiva bunuri de preț. ♦ A sărăci, a ruina pe cineva prin acte silnice, prin biruri, amenzi, impozite copleșitoare. – Lat. praedare. DOOM
prădá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. prad, 2 sg. prazi, 3 prádă; conj. prez. 3 să práde
praznic
PRÁZNIC, praznice, s. n. 1. Masă mare sau ospăț în amintirea unui mort sau la hramul unei biserici; pomană, comândare. ♦ Petrecere mare; chef, ospăț, zaiafet. 2. Sărbătoare bisericească; p. ext. zi în care nu se lucrează. ♦ (Înv.) Aniversare a zilei de naștere a cuiva; patron. – Din sl. prazdĩnikŭ. DOOM
práznic s. n., pl. práznice
praznice
PRÁZNIC, praznice, s. n. 1. Masă mare sau ospăț în amintirea unui mort sau la hramul unei biserici; pomană, comândare. ♦ Petrecere mare; chef, ospăț, zaiafet. 2. Sărbătoare bisericească; p. ext. zi în care nu se lucrează. ♦ (Înv.) Aniversare a zilei de naștere a cuiva; patron. – Din sl. prazdĩnikŭ. DOOM
práznic s. n., pl. práznice
praznicele
PRÁZNIC, praznice, s. n. 1. Masă mare sau ospăț în amintirea unui mort sau la hramul unei biserici; pomană, comândare. ♦ Petrecere mare; chef, ospăț, zaiafet. 2. Sărbătoare bisericească; p. ext. zi în care nu se lucrează. ♦ (Înv.) Aniversare a zilei de naștere a cuiva; patron. – Din sl. prazdĩnikŭ. DOOM
práznic s. n., pl. práznice
praznicelor
PRÁZNIC, praznice, s. n. 1. Masă mare sau ospăț în amintirea unui mort sau la hramul unei biserici; pomană, comândare. ♦ Petrecere mare; chef, ospăț, zaiafet. 2. Sărbătoare bisericească; p. ext. zi în care nu se lucrează. ♦ (Înv.) Aniversare a zilei de naștere a cuiva; patron. – Din sl. prazdĩnikŭ. DOOM
práznic s. n., pl. práznice
praznicul
PRÁZNIC, praznice, s. n. 1. Masă mare sau ospăț în amintirea unui mort sau la hramul unei biserici; pomană, comândare. ♦ Petrecere mare; chef, ospăț, zaiafet. 2. Sărbătoare bisericească; p. ext. zi în care nu se lucrează. ♦ (Înv.) Aniversare a zilei de naștere a cuiva; patron. – Din sl. prazdĩnikŭ. DOOM
práznic s. n., pl. práznice
praznicului
PRÁZNIC, praznice, s. n. 1. Masă mare sau ospăț în amintirea unui mort sau la hramul unei biserici; pomană, comândare. ♦ Petrecere mare; chef, ospăț, zaiafet. 2. Sărbătoare bisericească; p. ext. zi în care nu se lucrează. ♦ (Înv.) Aniversare a zilei de naștere a cuiva; patron. – Din sl. prazdĩnikŭ. DOOM
práznic s. n., pl. práznice
prazul
PRAZ, (reg.) praji, s. m. Plantă erbacee legumicolă din familia liliaceelor, înrudită cu ceapa, cu tulpina cilindrică, groasă și înaltă, cu frunzele lanceolate și cu bulb cărnos (Allium porrum). ◊ Expr. (Fam.) A mânca praz = a spune minciuni. Adio și-un praz verde, se spune pentru a exprima indiferența totală a cuiva față de cineva sau ceva. ♦ Mâncare pregătită din tulpina plantei descrise mai sus. [Var.: (reg.) praj s. m.] – Din bg. praz. DOOM
praz s. m., (reg.) pl. praji
prazului
PRAZ, (reg.) praji, s. m. Plantă erbacee legumicolă din familia liliaceelor, înrudită cu ceapa, cu tulpina cilindrică, groasă și înaltă, cu frunzele lanceolate și cu bulb cărnos (Allium porrum). ◊ Expr. (Fam.) A mânca praz = a spune minciuni. Adio și-un praz verde, se spune pentru a exprima indiferența totală a cuiva față de cineva sau ceva. ♦ Mâncare pregătită din tulpina plantei descrise mai sus. [Var.: (reg.) praj s. m.] – Din bg. praz. DOOM
praz s. m., (reg.) pl. praji
prașa
PRÁȘĂ, prașe, s. f. (Pop.) Prășit1. – Din prăși (derivat regresiv). DOOM
práșă (pop.) s. f., art. práșa, g.-d. art. práșei; pl. práșe
prașcăi
PRAȘCẮU, prașcăi, s. m. (Pop.) Băiețandru ștrengar și haimana. ♦ Om de nimic, ticălos; om imoral. – Et. nec.
prașcăii
PRAȘCẮU, prașcăi, s. m. (Pop.) Băiețandru ștrengar și haimana. ♦ Om de nimic, ticălos; om imoral. – Et. nec.
prașcăilor
PRAȘCẮU, prașcăi, s. m. (Pop.) Băiețandru ștrengar și haimana. ♦ Om de nimic, ticălos; om imoral. – Et. nec.
prașcău
PRAȘCẮU, prașcăi, s. m. (Pop.) Băiețandru ștrengar și haimana. ♦ Om de nimic, ticălos; om imoral. – Et. nec.
prașcăul
PRAȘCẮU, prașcăi, s. m. (Pop.) Băiețandru ștrengar și haimana. ♦ Om de nimic, ticălos; om imoral. – Et. nec.
prașcăului
PRAȘCẮU, prașcăi, s. m. (Pop.) Băiețandru ștrengar și haimana. ♦ Om de nimic, ticălos; om imoral. – Et. nec.
prașe
PRÁȘĂ, prașe, s. f. (Pop.) Prășit1. – Din prăși (derivat regresiv). DOOM
práșă (pop.) s. f., art. práșa, g.-d. art. práșei; pl. práșe
prașei
PRÁȘĂ, prașe, s. f. (Pop.) Prășit1. – Din prăși (derivat regresiv). DOOM
práșă (pop.) s. f., art. práșa, g.-d. art. práșei; pl. práșe
prașele
PRÁȘĂ, prașe, s. f. (Pop.) Prășit1. – Din prăși (derivat regresiv). DOOM
práșă (pop.) s. f., art. práșa, g.-d. art. práșei; pl. práșe
prașelor
PRÁȘĂ, prașe, s. f. (Pop.) Prășit1. – Din prăși (derivat regresiv). DOOM
práșă (pop.) s. f., art. práșa, g.-d. art. práșei; pl. práșe
prașila
PRÁȘILĂ, prașile, s. f. Prășit1. [Var.: prășílă s. f.] – Et. nec. DOOM
práșilă s. f., g.-d. art. práșilei; pl. práșile
prașile
PRÁȘILĂ, prașile, s. f. Prășit1. [Var.: prășílă s. f.] – Et. nec. DOOM
práșilă s. f., g.-d. art. práșilei; pl. práșile
prașilei
PRÁȘILĂ, prașile, s. f. Prășit1. [Var.: prășílă s. f.] – Et. nec. DOOM
práșilă s. f., g.-d. art. práșilei; pl. práșile
prașilele
PRÁȘILĂ, prașile, s. f. Prășit1. [Var.: prășílă s. f.] – Et. nec. DOOM
práșilă s. f., g.-d. art. práșilei; pl. práșile
prașilelor
PRÁȘILĂ, prașile, s. f. Prășit1. [Var.: prășílă s. f.] – Et. nec. DOOM
práșilă s. f., g.-d. art. práșilei; pl. práșile
praștia
PRÁȘTIE, praștii, s. f. 1. Veche armă de luptă formată dintr-o bucată de piele legată cu două sfori, cu care se aruncau pietre asupra dușmanului; (azi) jucărie făcută dintr-una sau două fâșii de elastic la capătul cărora se leagă o bucată de piele, de cârpă etc. în care se pune o pietricică spre a fi aruncată. ◊ Loc. adj. Ca din praștie = repede, cu viteză; în mod violent. 2. Aruncătură cu praștia (1); distanța pe care o străbate o piatră azvârlită cu praștia. ◊ Expr. Ca de o praștie sau cât dai (sau ajungi) cu praștia = la o distanță relativ mică. 3. Frânghie, funie care se leagă de leucă ori de capătul osiei unei căruțe și de care se prinde un cal lăturaș. ◊ Cal de praștie = cal lăturaș. ◊ Expr. (Reg.) A-și lua hamul și praștia = a-și căuta de lucru; a se apuca cu hotărâre de treabă; a-și găsi un rost. ♦ Frânghie sau căpăstru de care se ține un cal pentru a-l dresa. ◊ Expr. A da un cal la praștie = a dresa un cal, ținându-l de o frânghie și făcându-l să alerge în cerc. – Din sl. prašta. DOOM
práștie (-ti-e) s. f., art. práștia (-ti-a), g.-d. art. práștiei; pl. práștii, art. práștiile (-ti-i-)
praștie
PRÁȘTIE, praștii, s. f. 1. Veche armă de luptă formată dintr-o bucată de piele legată cu două sfori, cu care se aruncau pietre asupra dușmanului; (azi) jucărie făcută dintr-una sau două fâșii de elastic la capătul cărora se leagă o bucată de piele, de cârpă etc. în care se pune o pietricică spre a fi aruncată. ◊ Loc. adj. Ca din praștie = repede, cu viteză; în mod violent. 2. Aruncătură cu praștia (1); distanța pe care o străbate o piatră azvârlită cu praștia. ◊ Expr. Ca de o praștie sau cât dai (sau ajungi) cu praștia = la o distanță relativ mică. 3. Frânghie, funie care se leagă de leucă ori de capătul osiei unei căruțe și de care se prinde un cal lăturaș. ◊ Cal de praștie = cal lăturaș. ◊ Expr. (Reg.) A-și lua hamul și praștia = a-și căuta de lucru; a se apuca cu hotărâre de treabă; a-și găsi un rost. ♦ Frânghie sau căpăstru de care se ține un cal pentru a-l dresa. ◊ Expr. A da un cal la praștie = a dresa un cal, ținându-l de o frânghie și făcându-l să alerge în cerc. – Din sl. prašta. DOOM
práștie (-ti-e) s. f., art. práștia (-ti-a), g.-d. art. práștiei; pl. práștii, art. práștiile (-ti-i-)
praștiei
PRÁȘTIE, praștii, s. f. 1. Veche armă de luptă formată dintr-o bucată de piele legată cu două sfori, cu care se aruncau pietre asupra dușmanului; (azi) jucărie făcută dintr-una sau două fâșii de elastic la capătul cărora se leagă o bucată de piele, de cârpă etc. în care se pune o pietricică spre a fi aruncată. ◊ Loc. adj. Ca din praștie = repede, cu viteză; în mod violent. 2. Aruncătură cu praștia (1); distanța pe care o străbate o piatră azvârlită cu praștia. ◊ Expr. Ca de o praștie sau cât dai (sau ajungi) cu praștia = la o distanță relativ mică. 3. Frânghie, funie care se leagă de leucă ori de capătul osiei unei căruțe și de care se prinde un cal lăturaș. ◊ Cal de praștie = cal lăturaș. ◊ Expr. (Reg.) A-și lua hamul și praștia = a-și căuta de lucru; a se apuca cu hotărâre de treabă; a-și găsi un rost. ♦ Frânghie sau căpăstru de care se ține un cal pentru a-l dresa. ◊ Expr. A da un cal la praștie = a dresa un cal, ținându-l de o frânghie și făcându-l să alerge în cerc. – Din sl. prašta. DOOM
práștie (-ti-e) s. f., art. práștia (-ti-a), g.-d. art. práștiei; pl. práștii, art. práștiile (-ti-i-)
praștii
PRÁȘTIE, praștii, s. f. 1. Veche armă de luptă formată dintr-o bucată de piele legată cu două sfori, cu care se aruncau pietre asupra dușmanului; (azi) jucărie făcută dintr-una sau două fâșii de elastic la capătul cărora se leagă o bucată de piele, de cârpă etc. în care se pune o pietricică spre a fi aruncată. ◊ Loc. adj. Ca din praștie = repede, cu viteză; în mod violent. 2. Aruncătură cu praștia (1); distanța pe care o străbate o piatră azvârlită cu praștia. ◊ Expr. Ca de o praștie sau cât dai (sau ajungi) cu praștia = la o distanță relativ mică. 3. Frânghie, funie care se leagă de leucă ori de capătul osiei unei căruțe și de care se prinde un cal lăturaș. ◊ Cal de praștie = cal lăturaș. ◊ Expr. (Reg.) A-și lua hamul și praștia = a-și căuta de lucru; a se apuca cu hotărâre de treabă; a-și găsi un rost. ♦ Frânghie sau căpăstru de care se ține un cal pentru a-l dresa. ◊ Expr. A da un cal la praștie = a dresa un cal, ținându-l de o frânghie și făcându-l să alerge în cerc. – Din sl. prašta. DOOM
práștie (-ti-e) s. f., art. práștia (-ti-a), g.-d. art. práștiei; pl. práștii, art. práștiile (-ti-i-)
praștiile
PRÁȘTIE, praștii, s. f. 1. Veche armă de luptă formată dintr-o bucată de piele legată cu două sfori, cu care se aruncau pietre asupra dușmanului; (azi) jucărie făcută dintr-una sau două fâșii de elastic la capătul cărora se leagă o bucată de piele, de cârpă etc. în care se pune o pietricică spre a fi aruncată. ◊ Loc. adj. Ca din praștie = repede, cu viteză; în mod violent. 2. Aruncătură cu praștia (1); distanța pe care o străbate o piatră azvârlită cu praștia. ◊ Expr. Ca de o praștie sau cât dai (sau ajungi) cu praștia = la o distanță relativ mică. 3. Frânghie, funie care se leagă de leucă ori de capătul osiei unei căruțe și de care se prinde un cal lăturaș. ◊ Cal de praștie = cal lăturaș. ◊ Expr. (Reg.) A-și lua hamul și praștia = a-și căuta de lucru; a se apuca cu hotărâre de treabă; a-și găsi un rost. ♦ Frânghie sau căpăstru de care se ține un cal pentru a-l dresa. ◊ Expr. A da un cal la praștie = a dresa un cal, ținându-l de o frânghie și făcându-l să alerge în cerc. – Din sl. prašta. DOOM
práștie (-ti-e) s. f., art. práștia (-ti-a), g.-d. art. práștiei; pl. práștii, art. práștiile (-ti-i-)
praștiilor
PRÁȘTIE, praștii, s. f. 1. Veche armă de luptă formată dintr-o bucată de piele legată cu două sfori, cu care se aruncau pietre asupra dușmanului; (azi) jucărie făcută dintr-una sau două fâșii de elastic la capătul cărora se leagă o bucată de piele, de cârpă etc. în care se pune o pietricică spre a fi aruncată. ◊ Loc. adj. Ca din praștie = repede, cu viteză; în mod violent. 2. Aruncătură cu praștia (1); distanța pe care o străbate o piatră azvârlită cu praștia. ◊ Expr. Ca de o praștie sau cât dai (sau ajungi) cu praștia = la o distanță relativ mică. 3. Frânghie, funie care se leagă de leucă ori de capătul osiei unei căruțe și de care se prinde un cal lăturaș. ◊ Cal de praștie = cal lăturaș. ◊ Expr. (Reg.) A-și lua hamul și praștia = a-și căuta de lucru; a se apuca cu hotărâre de treabă; a-și găsi un rost. ♦ Frânghie sau căpăstru de care se ține un cal pentru a-l dresa. ◊ Expr. A da un cal la praștie = a dresa un cal, ținându-l de o frânghie și făcându-l să alerge în cerc. – Din sl. prašta. DOOM
práștie (-ti-e) s. f., art. práștia (-ti-a), g.-d. art. práștiei; pl. práștii, art. práștiile (-ti-i-)
praștină
praștínă (-ni), s. f. – Tescovină, boștină. – Mr. pruștină. Bg. praština (Conev 63).
pre
PE prep. I. (Introduce un complement direct). 1. (Complementul este exprimat printr-un substantiv nume propriu sau nume comun care indică o ființă) Îl strig pe Ion. A împușcat pe lup în cap. ♦ (Complementul este exprimat printr-un substantiv comun care indică un lucru) Cui pe cui se scoate. 2. (Complementul este exprimat printr-un pronume personal, relativ, interogativ, demonstrativ, nehotărât sau negativ) L-a întrebat pe el. Pe cine nu-l lași să moară, nu te lasă să trăiești. Pe cine să chem? L-a adus și pe celălalt. A strigat pe cineva. Nu strig pe nimeni. ◊ Expr. Unul pe altul (sau una pe alta, unii pe alții, unele pe altele) = reciproc, între ei (sau între ele). ♦ (Complementul este exprimat prin numeralul nehotărât „câți”, „câte”, cu valoare de pronume relativ) Pe câți i-am ajutat. 3. (Complementul este exprimat printr-un numeral ordinal, cardinal, distributiv) Pe al doilea nu l-am văzut. Adună pe 5 cu 7. Vedea pe câte unul zâmbind. 4. (Complementul este exprimat printr-un adjectiv sau un numeral substantivat, fiind precedat de articolul „cel”) I-a invitat pe cei harnici. 5. (Complementul este exprimat printr-un substantiv sau un pronume precedat de adverbul de comparație „ca”) Mă privește ca pe un străin. ◊ Loc. adv. Ca pe el (sau pe ea, pe ei, pe dânsa etc.) = de-a binelea, de tot; zdravăn. II. (Introduce un complement indirect). 1. În legătură cu..., fiind vorba de... Vorbea pe seama cuiva. 2. Împotriva, în contra (cuiva). E pornit pe el. 3. În schimbul, pentru... A dat doi lei pe bilet. ♦ (Cu o nuanță temporală și distributivă) în schimbul unei munci (de o zi, de o lună etc.); în timp de... Cât să-ți dau pe an? III. (Introduce un complement circumstanțial) 1. (Introduce un complement circumstanțial de loc) S-a oprit pe o treaptă. ◊ Expr. Pe lume = în cuprinsul lumii, pretutindeni; în diverse puncte ale globului. ◊ (Cu o nuanță instrumentală) Emitere pe unde scurte. ◊ (Cu o nuanță temporală) Pe drum i-am spus o poveste. ♦ (Dă complementului pe lângă care stă o nuanță de aproximație) Caută pe după bănci. ◊ Expr. Pe acasă = a) undeva în preajma sau în apropierea casei; b) în interiorul casei, la casa în care locuiește cineva sau în sânul familiei sale. ♦ (Formează expresii și locuțiuni) Pe cale. Pe din jos de... Pe deasupra. Pe de lături. Pe urma... 2. (Introduce un complement circumstanțial de timp) Pe căldura asta o să ne uscăm de sete. ◊ Loc. adv. Pe mâine = a) în cursul zilei de mâine; b) pentru mâine; până mâine. ◊ Loc. conj. Pe când = a) în timp ce, pe vremea când; b) (cu nuanță adversativă) În acest timp însă, în schimb (în acest timp); iar. ◊ Loc. prep. Pe după... = cam după... aproximativ după... Pe aproape de... = (cam) în apropierea..., (cam) înainte de... ♦ Pe timp de..., pe o durată de..., în fiecare, la fiecare, pentru fiecare; într-o perioadă de... Cantitate de cărbune planificată pe 5 ani. ♦ În, spre, înspre. Pe primăvară. Pe-nserate. ♦ (Formează expresii și locuțiuni) Pe atunci. Pe loc. Pe timpuri. Pe veci. Pe viitor. 3. (Introduce un complement circumstanțial de mod) A plecat pe furiș. ◊ Expr. (Pop.) A rămâne (sau a fi) pe a cuiva = a rămâne (sau a fi) pe voia cuiva, a se face după cum dorește (cineva). (Pop.) Dacă-i pe aceea... = dacă-i așa..., dacă așa stau lucrurile... ◊ (Cu o nuanță locală) Munceau până cădeau pe brânci. ♦ În schimbul..., pentru..., cu prețul..., cu... ♦ (Cu o nuanță instrumentală) Cu ajutorul..., prin intermediul..., cu..., prin...; în... ♦ (Cu o nuanță cantitativă; în expr.) Pe atât(a) sau p-atâta = în această măsură, într-atâta, cu atâta, la atâta. ♦ (Indică un raport de măsură) Teren de 20 pe 25 de metri. ♦ (Cu sens distributiv) Câte trei spectacole pe săptămână. ♦ (Formează expresii și locuțiuni) Pe apucate. Pe larg. Pe nume. Pe din două. Pe terminate. 4. (Introduce un complement circumstanțial de cauză, adesea cu nuanță finală) Din cauza. Se contrazic pe nimicuri. ♦ În urma, ca urmare. L-a certat pe spusa unui copil. 5. (Introduce un complement circumstanțial de scop) Spre, pentru; spre a..., pentru a..., să... S-a așternut pe somn. 6. (În formule de jurământ) Pe cinstea mea. IV. (Urmat de un atribut) Are un semn pe toată viața. [Var.: (înv. și pop.) pre prep.] – Lat. super, per. DOOM
pe prep.
pre
PRE1- Element de compunere însemnând „înainte”, „anterior”, care servește la formarea unor substantive, a unor verbe, a unor adverbe și a unor adjective. – Din fr. pré-.
prea
PREA adv. 1. Mai mult decât (este necesar), din cale afară de..., peste măsură, extrem de..., foarte (mult). ◊ Expr. Nu (sau nici) prea = nu chiar, nu tocmai, nu foarte; potrivit. A fi prea din cale-afară (sau prea de tot) = a depăși orice limită admisă. A nu ști prea multe = a fi supărăcios, irascibil, a reacționa impulsiv; a nu ști de glumă. (Fam.) Asta e prea-prea = asta întrece măsura. Mult prea... = excesiv, exagerat. Nici prea-prea, nici foarte-foarte = așa și așa, nici bine, nici rău; potrivit; mediocru. ◊ (Ajută la formarea superlativului absolut) Nu e nici prea mult, nici prea puțin. 2. Element de compunere care înseamnă „foarte”, „peste măsură” și care servește la formarea unor substantive, a unor adjective și a unor verbe. – Din sl. prĕ. DOOM
prea-preá adv.
preabataj
PREABATÁJ, preabataje, s. n. Galerie subterană într-o mină, executată în vederea începerii abatajului. [Pr.: pre-a-] – Pre1- + abataj. DOOM
preabatáj (pre-a-) s. n., pl. preabatáje
preabataje
PREABATÁJ, preabataje, s. n. Galerie subterană într-o mină, executată în vederea începerii abatajului. [Pr.: pre-a-] – Pre1- + abataj. DOOM
preabatáj (pre-a-) s. n., pl. preabatáje
preabatajele
PREABATÁJ, preabataje, s. n. Galerie subterană într-o mină, executată în vederea începerii abatajului. [Pr.: pre-a-] – Pre1- + abataj. DOOM
preabatáj (pre-a-) s. n., pl. preabatáje
preabatajelor
PREABATÁJ, preabataje, s. n. Galerie subterană într-o mină, executată în vederea începerii abatajului. [Pr.: pre-a-] – Pre1- + abataj. DOOM
preabatáj (pre-a-) s. n., pl. preabatáje
preabatajul
PREABATÁJ, preabataje, s. n. Galerie subterană într-o mină, executată în vederea începerii abatajului. [Pr.: pre-a-] – Pre1- + abataj. DOOM
preabatáj (pre-a-) s. n., pl. preabatáje
preabatajului
PREABATÁJ, preabataje, s. n. Galerie subterană într-o mină, executată în vederea începerii abatajului. [Pr.: pre-a-] – Pre1- + abataj. DOOM
preabatáj (pre-a-) s. n., pl. preabatáje
preabun
PREABÚN, -Ă, preabuni, -e, adj. (Înv.) Foarte bun, deosebit de bun. ♦ (Substantivat, m. art.; cu valoare de nume propriu) Dumnezeu. – Prea + bun. DOOM
preabún (înv.) adj. m., pl. preabúni; f. preabúnă, pl. preabúne
preabuna
PREABÚN, -Ă, preabuni, -e, adj. (Înv.) Foarte bun, deosebit de bun. ♦ (Substantivat, m. art.; cu valoare de nume propriu) Dumnezeu. – Prea + bun. DOOM
preabún (înv.) adj. m., pl. preabúni; f. preabúnă, pl. preabúne
preabune
PREABÚN, -Ă, preabuni, -e, adj. (Înv.) Foarte bun, deosebit de bun. ♦ (Substantivat, m. art.; cu valoare de nume propriu) Dumnezeu. – Prea + bun. DOOM
preabún (înv.) adj. m., pl. preabúni; f. preabúnă, pl. preabúne
preabunei
PREABÚN, -Ă, preabuni, -e, adj. (Înv.) Foarte bun, deosebit de bun. ♦ (Substantivat, m. art.; cu valoare de nume propriu) Dumnezeu. – Prea + bun. DOOM
preabún (înv.) adj. m., pl. preabúni; f. preabúnă, pl. preabúne
preabunele
PREABÚN, -Ă, preabuni, -e, adj. (Înv.) Foarte bun, deosebit de bun. ♦ (Substantivat, m. art.; cu valoare de nume propriu) Dumnezeu. – Prea + bun. DOOM
preabún (înv.) adj. m., pl. preabúni; f. preabúnă, pl. preabúne
preabunelor
PREABÚN, -Ă, preabuni, -e, adj. (Înv.) Foarte bun, deosebit de bun. ♦ (Substantivat, m. art.; cu valoare de nume propriu) Dumnezeu. – Prea + bun. DOOM
preabún (înv.) adj. m., pl. preabúni; f. preabúnă, pl. preabúne
preabuni
PREABÚN, -Ă, preabuni, -e, adj. (Înv.) Foarte bun, deosebit de bun. ♦ (Substantivat, m. art.; cu valoare de nume propriu) Dumnezeu. – Prea + bun. DOOM
preabún (înv.) adj. m., pl. preabúni; f. preabúnă, pl. preabúne
preabunii
PREABÚN, -Ă, preabuni, -e, adj. (Înv.) Foarte bun, deosebit de bun. ♦ (Substantivat, m. art.; cu valoare de nume propriu) Dumnezeu. – Prea + bun. DOOM
preabún (înv.) adj. m., pl. preabúni; f. preabúnă, pl. preabúne
preabunilor
PREABÚN, -Ă, preabuni, -e, adj. (Înv.) Foarte bun, deosebit de bun. ♦ (Substantivat, m. art.; cu valoare de nume propriu) Dumnezeu. – Prea + bun. DOOM
preabún (înv.) adj. m., pl. preabúni; f. preabúnă, pl. preabúne
preabunul
PREABÚN, -Ă, preabuni, -e, adj. (Înv.) Foarte bun, deosebit de bun. ♦ (Substantivat, m. art.; cu valoare de nume propriu) Dumnezeu. – Prea + bun. DOOM
preabún (înv.) adj. m., pl. preabúni; f. preabúnă, pl. preabúne
preabunului
PREABÚN, -Ă, preabuni, -e, adj. (Înv.) Foarte bun, deosebit de bun. ♦ (Substantivat, m. art.; cu valoare de nume propriu) Dumnezeu. – Prea + bun. DOOM
preabún (înv.) adj. m., pl. preabúni; f. preabúnă, pl. preabúne
preabăt
PREÁBĂT s. n. (Regional) Împrejurime, preajmă. Crudul crai a pus În preabătul grădinii pîndaș. COȘBUC, P. II 177.
preacinstit
PREACINSTÍT, -Ă, preacinstiți, -te, adj. Foarte cinstit, vrednic de cinste, de venerație; onorabil, respectabil. ♦ (Substantivat, f. art.; cu valoare de nume propriu) Maica Domnului, Fecioara Maria. – Prea + cinstit. DOOM
preacinstít adj. m., pl. preacinstíți; f. preacinstítă, pl. preacinstíte
preacinstita
PREACINSTÍT, -Ă, preacinstiți, -te, adj. Foarte cinstit, vrednic de cinste, de venerație; onorabil, respectabil. ♦ (Substantivat, f. art.; cu valoare de nume propriu) Maica Domnului, Fecioara Maria. – Prea + cinstit. DOOM
preacinstít adj. m., pl. preacinstíți; f. preacinstítă, pl. preacinstíte
preacinstite
PREACINSTÍT, -Ă, preacinstiți, -te, adj. Foarte cinstit, vrednic de cinste, de venerație; onorabil, respectabil. ♦ (Substantivat, f. art.; cu valoare de nume propriu) Maica Domnului, Fecioara Maria. – Prea + cinstit. DOOM
preacinstít adj. m., pl. preacinstíți; f. preacinstítă, pl. preacinstíte
preacinstitei
PREACINSTÍT, -Ă, preacinstiți, -te, adj. Foarte cinstit, vrednic de cinste, de venerație; onorabil, respectabil. ♦ (Substantivat, f. art.; cu valoare de nume propriu) Maica Domnului, Fecioara Maria. – Prea + cinstit. DOOM
preacinstít adj. m., pl. preacinstíți; f. preacinstítă, pl. preacinstíte
preacinstitele
PREACINSTÍT, -Ă, preacinstiți, -te, adj. Foarte cinstit, vrednic de cinste, de venerație; onorabil, respectabil. ♦ (Substantivat, f. art.; cu valoare de nume propriu) Maica Domnului, Fecioara Maria. – Prea + cinstit. DOOM
preacinstít adj. m., pl. preacinstíți; f. preacinstítă, pl. preacinstíte
preacinstitelor
PREACINSTÍT, -Ă, preacinstiți, -te, adj. Foarte cinstit, vrednic de cinste, de venerație; onorabil, respectabil. ♦ (Substantivat, f. art.; cu valoare de nume propriu) Maica Domnului, Fecioara Maria. – Prea + cinstit. DOOM
preacinstít adj. m., pl. preacinstíți; f. preacinstítă, pl. preacinstíte
preacinstitul
PREACINSTÍT, -Ă, preacinstiți, -te, adj. Foarte cinstit, vrednic de cinste, de venerație; onorabil, respectabil. ♦ (Substantivat, f. art.; cu valoare de nume propriu) Maica Domnului, Fecioara Maria. – Prea + cinstit. DOOM
preacinstít adj. m., pl. preacinstíți; f. preacinstítă, pl. preacinstíte
preacinstitului
PREACINSTÍT, -Ă, preacinstiți, -te, adj. Foarte cinstit, vrednic de cinste, de venerație; onorabil, respectabil. ♦ (Substantivat, f. art.; cu valoare de nume propriu) Maica Domnului, Fecioara Maria. – Prea + cinstit. DOOM
preacinstít adj. m., pl. preacinstíți; f. preacinstítă, pl. preacinstíte
preacinstiți
PREACINSTÍT, -Ă, preacinstiți, -te, adj. Foarte cinstit, vrednic de cinste, de venerație; onorabil, respectabil. ♦ (Substantivat, f. art.; cu valoare de nume propriu) Maica Domnului, Fecioara Maria. – Prea + cinstit. DOOM
preacinstít adj. m., pl. preacinstíți; f. preacinstítă, pl. preacinstíte
preacinstiții
PREACINSTÍT, -Ă, preacinstiți, -te, adj. Foarte cinstit, vrednic de cinste, de venerație; onorabil, respectabil. ♦ (Substantivat, f. art.; cu valoare de nume propriu) Maica Domnului, Fecioara Maria. – Prea + cinstit. DOOM
preacinstít adj. m., pl. preacinstíți; f. preacinstítă, pl. preacinstíte
preacinstiților
PREACINSTÍT, -Ă, preacinstiți, -te, adj. Foarte cinstit, vrednic de cinste, de venerație; onorabil, respectabil. ♦ (Substantivat, f. art.; cu valoare de nume propriu) Maica Domnului, Fecioara Maria. – Prea + cinstit. DOOM
preacinstít adj. m., pl. preacinstíți; f. preacinstítă, pl. preacinstíte
preacurat
PREACURÁT, -Ă, preacurați, -te, adj. Curat (din punct de vedere moral), neprihănit, imaculat. ♦ (Substantivat, f. art.) Maica Domnului, Fecioara Maria. – Prea + curat. DOOM
preacurát adj. m., pl. preacuráți; f. preacurátă, pl. preacuráte
preacurata
PREACURÁT, -Ă, preacurați, -te, adj. Curat (din punct de vedere moral), neprihănit, imaculat. ♦ (Substantivat, f. art.) Maica Domnului, Fecioara Maria. – Prea + curat. DOOM
preacurát adj. m., pl. preacuráți; f. preacurátă, pl. preacuráte
preacurate
PREACURÁT, -Ă, preacurați, -te, adj. Curat (din punct de vedere moral), neprihănit, imaculat. ♦ (Substantivat, f. art.) Maica Domnului, Fecioara Maria. – Prea + curat. DOOM
preacurát adj. m., pl. preacuráți; f. preacurátă, pl. preacuráte
preacuratei
PREACURÁT, -Ă, preacurați, -te, adj. Curat (din punct de vedere moral), neprihănit, imaculat. ♦ (Substantivat, f. art.) Maica Domnului, Fecioara Maria. – Prea + curat. DOOM
preacurát adj. m., pl. preacuráți; f. preacurátă, pl. preacuráte
preacuratele
PREACURÁT, -Ă, preacurați, -te, adj. Curat (din punct de vedere moral), neprihănit, imaculat. ♦ (Substantivat, f. art.) Maica Domnului, Fecioara Maria. – Prea + curat. DOOM
preacurát adj. m., pl. preacuráți; f. preacurátă, pl. preacuráte
preacuratelor
PREACURÁT, -Ă, preacurați, -te, adj. Curat (din punct de vedere moral), neprihănit, imaculat. ♦ (Substantivat, f. art.) Maica Domnului, Fecioara Maria. – Prea + curat. DOOM
preacurát adj. m., pl. preacuráți; f. preacurátă, pl. preacuráte
preacuratul
PREACURÁT, -Ă, preacurați, -te, adj. Curat (din punct de vedere moral), neprihănit, imaculat. ♦ (Substantivat, f. art.) Maica Domnului, Fecioara Maria. – Prea + curat. DOOM
preacurát adj. m., pl. preacuráți; f. preacurátă, pl. preacuráte
preacuratului
PREACURÁT, -Ă, preacurați, -te, adj. Curat (din punct de vedere moral), neprihănit, imaculat. ♦ (Substantivat, f. art.) Maica Domnului, Fecioara Maria. – Prea + curat. DOOM
preacurát adj. m., pl. preacuráți; f. preacurátă, pl. preacuráte
preacurați
PREACURÁT, -Ă, preacurați, -te, adj. Curat (din punct de vedere moral), neprihănit, imaculat. ♦ (Substantivat, f. art.) Maica Domnului, Fecioara Maria. – Prea + curat. DOOM
preacurát adj. m., pl. preacuráți; f. preacurátă, pl. preacuráte
preacurații
PREACURÁT, -Ă, preacurați, -te, adj. Curat (din punct de vedere moral), neprihănit, imaculat. ♦ (Substantivat, f. art.) Maica Domnului, Fecioara Maria. – Prea + curat. DOOM
preacurát adj. m., pl. preacuráți; f. preacurátă, pl. preacuráte
preacuraților
PREACURÁT, -Ă, preacurați, -te, adj. Curat (din punct de vedere moral), neprihănit, imaculat. ♦ (Substantivat, f. art.) Maica Domnului, Fecioara Maria. – Prea + curat. DOOM
preacurát adj. m., pl. preacuráți; f. preacurátă, pl. preacuráte
preacurvie
preacurvíe (preacurvíi), s. f. – Destrăbălare; se zicea în vechiul drept despre toate păcatele carnale comise cu o femeie care nu era prostituată (caz în care se zicea curvie). De la curvie, cu pref. sl. prĕ-, după modelul sl. prĕljubodĕjstvo. – Der. preacurvă, s. f. (femeie adulteră); preacurvar, s. m. (adulter; destrăbălat); preacurvi, vb. (a se destrăbăla).
preacuvioasa
PREACUVIÓS, -OÁSĂ, preacuvioși, -oase, adj. (În titulatura dată unor clerici; adesea substantivat) Foarte cuvios, extrem de cucernic. [Pr.: -vi-os] – Prea + cuvios. DOOM
preacuviós (-vi-os) adj. m., pl. preacuvióși; f. preacuvioásă, pl. preacuvioáse
preacuvioase
PREACUVIÓS, -OÁSĂ, preacuvioși, -oase, adj. (În titulatura dată unor clerici; adesea substantivat) Foarte cuvios, extrem de cucernic. [Pr.: -vi-os] – Prea + cuvios. DOOM
preacuviós (-vi-os) adj. m., pl. preacuvióși; f. preacuvioásă, pl. preacuvioáse
preacuvioasei
PREACUVIÓS, -OÁSĂ, preacuvioși, -oase, adj. (În titulatura dată unor clerici; adesea substantivat) Foarte cuvios, extrem de cucernic. [Pr.: -vi-os] – Prea + cuvios. DOOM
preacuviós (-vi-os) adj. m., pl. preacuvióși; f. preacuvioásă, pl. preacuvioáse
preacuvioasele
PREACUVIÓS, -OÁSĂ, preacuvioși, -oase, adj. (În titulatura dată unor clerici; adesea substantivat) Foarte cuvios, extrem de cucernic. [Pr.: -vi-os] – Prea + cuvios. DOOM
preacuviós (-vi-os) adj. m., pl. preacuvióși; f. preacuvioásă, pl. preacuvioáse
preacuvioaselor
PREACUVIÓS, -OÁSĂ, preacuvioși, -oase, adj. (În titulatura dată unor clerici; adesea substantivat) Foarte cuvios, extrem de cucernic. [Pr.: -vi-os] – Prea + cuvios. DOOM
preacuviós (-vi-os) adj. m., pl. preacuvióși; f. preacuvioásă, pl. preacuvioáse
preacuvios
PREACUVIÓS, -OÁSĂ, preacuvioși, -oase, adj. (În titulatura dată unor clerici; adesea substantivat) Foarte cuvios, extrem de cucernic. [Pr.: -vi-os] – Prea + cuvios. DOOM
preacuviós (-vi-os) adj. m., pl. preacuvióși; f. preacuvioásă, pl. preacuvioáse
preacuviosul
PREACUVIÓS, -OÁSĂ, preacuvioși, -oase, adj. (În titulatura dată unor clerici; adesea substantivat) Foarte cuvios, extrem de cucernic. [Pr.: -vi-os] – Prea + cuvios. DOOM
preacuviós (-vi-os) adj. m., pl. preacuvióși; f. preacuvioásă, pl. preacuvioáse
preacuviosului
PREACUVIÓS, -OÁSĂ, preacuvioși, -oase, adj. (În titulatura dată unor clerici; adesea substantivat) Foarte cuvios, extrem de cucernic. [Pr.: -vi-os] – Prea + cuvios. DOOM
preacuviós (-vi-os) adj. m., pl. preacuvióși; f. preacuvioásă, pl. preacuvioáse
preacuvioși
PREACUVIÓS, -OÁSĂ, preacuvioși, -oase, adj. (În titulatura dată unor clerici; adesea substantivat) Foarte cuvios, extrem de cucernic. [Pr.: -vi-os] – Prea + cuvios. DOOM
preacuviós (-vi-os) adj. m., pl. preacuvióși; f. preacuvioásă, pl. preacuvioáse
preacuvioșia
PREACUVIOȘÍE, preacuvioșii, s. f. (Urmat de un adj. pos.) Termen de referență pentru clerici. Preacuvioșia Sa. Preacuvioșiile Voastre. [Pr.: -vi-o-] – Prea + cuvioșie. DOOM
*Preacuvioșíile Voástre (-vi-o-) loc. pr.
preacuvioșie
PREACUVIOȘÍE, preacuvioșii, s. f. (Urmat de un adj. pos.) Termen de referență pentru clerici. Preacuvioșia Sa. Preacuvioșiile Voastre. [Pr.: -vi-o-] – Prea + cuvioșie. DOOM
*Preacuvioșíile Voástre (-vi-o-) loc. pr.
preacuvioșiei
PREACUVIOȘÍE, preacuvioșii, s. f. (Urmat de un adj. pos.) Termen de referență pentru clerici. Preacuvioșia Sa. Preacuvioșiile Voastre. [Pr.: -vi-o-] – Prea + cuvioșie. DOOM
*Preacuvioșíile Voástre (-vi-o-) loc. pr.
preacuvioșii
PREACUVIÓS, -OÁSĂ, preacuvioși, -oase, adj. (În titulatura dată unor clerici; adesea substantivat) Foarte cuvios, extrem de cucernic. [Pr.: -vi-os] – Prea + cuvios. DOOM
preacuviós (-vi-os) adj. m., pl. preacuvióși; f. preacuvioásă, pl. preacuvioáse
preacuvioșii
PREACUVIOȘÍE, preacuvioșii, s. f. (Urmat de un adj. pos.) Termen de referență pentru clerici. Preacuvioșia Sa. Preacuvioșiile Voastre. [Pr.: -vi-o-] – Prea + cuvioșie. DOOM
*Preacuvioșíile Voástre (-vi-o-) loc. pr.
preacuvioșiile
PREACUVIOȘÍE, preacuvioșii, s. f. (Urmat de un adj. pos.) Termen de referență pentru clerici. Preacuvioșia Sa. Preacuvioșiile Voastre. [Pr.: -vi-o-] – Prea + cuvioșie. DOOM
*Preacuvioșíile Voástre (-vi-o-) loc. pr.
preacuvioșiilor
PREACUVIOȘÍE, preacuvioșii, s. f. (Urmat de un adj. pos.) Termen de referență pentru clerici. Preacuvioșia Sa. Preacuvioșiile Voastre. [Pr.: -vi-o-] – Prea + cuvioșie. DOOM
*Preacuvioșíile Voástre (-vi-o-) loc. pr.
preacuvioșilor
PREACUVIÓS, -OÁSĂ, preacuvioși, -oase, adj. (În titulatura dată unor clerici; adesea substantivat) Foarte cuvios, extrem de cucernic. [Pr.: -vi-os] – Prea + cuvios. DOOM
preacuviós (-vi-os) adj. m., pl. preacuvióși; f. preacuvioásă, pl. preacuvioáse
preaderare
PREADERÁRE s. f. Perioadă anterioară aderării. [Pr.: pre-a-] – Cf. engl. preadheration. DOOM
preaderáre (pre-a-) s. f., g.-d. art. preaderắrii
preaderarea
PREADERÁRE s. f. Perioadă anterioară aderării. [Pr.: pre-a-] – Cf. engl. preadheration. DOOM
preaderáre (pre-a-) s. f., g.-d. art. preaderắrii
preaderări
PREADERÁRE s. f. Perioadă anterioară aderării. [Pr.: pre-a-] – Cf. engl. preadheration. DOOM
preaderáre (pre-a-) s. f., g.-d. art. preaderắrii
preaderării
PREADERÁRE s. f. Perioadă anterioară aderării. [Pr.: pre-a-] – Cf. engl. preadheration. DOOM
preaderáre (pre-a-) s. f., g.-d. art. preaderắrii
preadolescent
PREADOLESCÉNT, -Ă, preadolescenți, -te, s. m. și f., adj. (Copil) care nu a ajuns încă în perioada adolescenței. [Pr.: pre-a-] – Pre1- + adolescent. DOOM
preadolescént (pre-a-) adj. m., s. m., pl. preadolescénți; adj. f., s. f. preadolescéntă, pl. preadolescénte
preadolescent
PREADOLESCÉNT, -Ă, preadolescenți, -te, s. m. și f., adj. (Copil) care nu a ajuns încă în perioada adolescenței. [Pr.: pre-a-] – Pre1- + adolescent. DOOM
preadolescént (pre-a-) adj. m., s. m., pl. preadolescénți; adj. f., s. f. preadolescéntă, pl. preadolescénte
preadolescenta
PREADOLESCÉNT, -Ă, preadolescenți, -te, s. m. și f., adj. (Copil) care nu a ajuns încă în perioada adolescenței. [Pr.: pre-a-] – Pre1- + adolescent. DOOM
preadolescént (pre-a-) adj. m., s. m., pl. preadolescénți; adj. f., s. f. preadolescéntă, pl. preadolescénte
preadolescenta
PREADOLESCÉNT, -Ă, preadolescenți, -te, s. m. și f., adj. (Copil) care nu a ajuns încă în perioada adolescenței. [Pr.: pre-a-] – Pre1- + adolescent. DOOM
preadolescént (pre-a-) adj. m., s. m., pl. preadolescénți; adj. f., s. f. preadolescéntă, pl. preadolescénte
preadolescente
PREADOLESCÉNT, -Ă, preadolescenți, -te, s. m. și f., adj. (Copil) care nu a ajuns încă în perioada adolescenței. [Pr.: pre-a-] – Pre1- + adolescent. DOOM
preadolescént (pre-a-) adj. m., s. m., pl. preadolescénți; adj. f., s. f. preadolescéntă, pl. preadolescénte
preadolescente
PREADOLESCÉNT, -Ă, preadolescenți, -te, s. m. și f., adj. (Copil) care nu a ajuns încă în perioada adolescenței. [Pr.: pre-a-] – Pre1- + adolescent. DOOM
preadolescént (pre-a-) adj. m., s. m., pl. preadolescénți; adj. f., s. f. preadolescéntă, pl. preadolescénte
preadolescentei
PREADOLESCÉNT, -Ă, preadolescenți, -te, s. m. și f., adj. (Copil) care nu a ajuns încă în perioada adolescenței. [Pr.: pre-a-] – Pre1- + adolescent. DOOM
preadolescént (pre-a-) adj. m., s. m., pl. preadolescénți; adj. f., s. f. preadolescéntă, pl. preadolescénte
preadolescentei
PREADOLESCÉNT, -Ă, preadolescenți, -te, s. m. și f., adj. (Copil) care nu a ajuns încă în perioada adolescenței. [Pr.: pre-a-] – Pre1- + adolescent. DOOM
preadolescént (pre-a-) adj. m., s. m., pl. preadolescénți; adj. f., s. f. preadolescéntă, pl. preadolescénte
preadolescentele
PREADOLESCÉNT, -Ă, preadolescenți, -te, s. m. și f., adj. (Copil) care nu a ajuns încă în perioada adolescenței. [Pr.: pre-a-] – Pre1- + adolescent. DOOM
preadolescént (pre-a-) adj. m., s. m., pl. preadolescénți; adj. f., s. f. preadolescéntă, pl. preadolescénte
preadolescentele
PREADOLESCÉNT, -Ă, preadolescenți, -te, s. m. și f., adj. (Copil) care nu a ajuns încă în perioada adolescenței. [Pr.: pre-a-] – Pre1- + adolescent. DOOM
preadolescént (pre-a-) adj. m., s. m., pl. preadolescénți; adj. f., s. f. preadolescéntă, pl. preadolescénte
preadolescentelor
PREADOLESCÉNT, -Ă, preadolescenți, -te, s. m. și f., adj. (Copil) care nu a ajuns încă în perioada adolescenței. [Pr.: pre-a-] – Pre1- + adolescent. DOOM
preadolescént (pre-a-) adj. m., s. m., pl. preadolescénți; adj. f., s. f. preadolescéntă, pl. preadolescénte
preadolescentelor
PREADOLESCÉNT, -Ă, preadolescenți, -te, s. m. și f., adj. (Copil) care nu a ajuns încă în perioada adolescenței. [Pr.: pre-a-] – Pre1- + adolescent. DOOM
preadolescént (pre-a-) adj. m., s. m., pl. preadolescénți; adj. f., s. f. preadolescéntă, pl. preadolescénte
preadolescentul
PREADOLESCÉNT, -Ă, preadolescenți, -te, s. m. și f., adj. (Copil) care nu a ajuns încă în perioada adolescenței. [Pr.: pre-a-] – Pre1- + adolescent. DOOM
preadolescént (pre-a-) adj. m., s. m., pl. preadolescénți; adj. f., s. f. preadolescéntă, pl. preadolescénte
preadolescentul
PREADOLESCÉNT, -Ă, preadolescenți, -te, s. m. și f., adj. (Copil) care nu a ajuns încă în perioada adolescenței. [Pr.: pre-a-] – Pre1- + adolescent. DOOM
preadolescént (pre-a-) adj. m., s. m., pl. preadolescénți; adj. f., s. f. preadolescéntă, pl. preadolescénte
preadolescentului
PREADOLESCÉNT, -Ă, preadolescenți, -te, s. m. și f., adj. (Copil) care nu a ajuns încă în perioada adolescenței. [Pr.: pre-a-] – Pre1- + adolescent. DOOM
preadolescént (pre-a-) adj. m., s. m., pl. preadolescénți; adj. f., s. f. preadolescéntă, pl. preadolescénte
preadolescentului
PREADOLESCÉNT, -Ă, preadolescenți, -te, s. m. și f., adj. (Copil) care nu a ajuns încă în perioada adolescenței. [Pr.: pre-a-] – Pre1- + adolescent. DOOM
preadolescént (pre-a-) adj. m., s. m., pl. preadolescénți; adj. f., s. f. preadolescéntă, pl. preadolescénte
preadolescența
PREADOLESCÉNȚĂ s. f. Perioadă din viața unui om situată între pubertate și adolescență. [Pr.: pre-a-] – Pre1- + adolescență. DOOM
preadolescénță (pre-a-) s. f., g.-d. art. preadolescénței
preadolescențe
PREADOLESCÉNȚĂ s. f. Perioadă din viața unui om situată între pubertate și adolescență. [Pr.: pre-a-] – Pre1- + adolescență. DOOM
preadolescénță (pre-a-) s. f., g.-d. art. preadolescénței
preadolescenței
PREADOLESCÉNȚĂ s. f. Perioadă din viața unui om situată între pubertate și adolescență. [Pr.: pre-a-] – Pre1- + adolescență. DOOM
preadolescénță (pre-a-) s. f., g.-d. art. preadolescénței
preadolescenți
PREADOLESCÉNT, -Ă, preadolescenți, -te, s. m. și f., adj. (Copil) care nu a ajuns încă în perioada adolescenței. [Pr.: pre-a-] – Pre1- + adolescent. DOOM
preadolescént (pre-a-) adj. m., s. m., pl. preadolescénți; adj. f., s. f. preadolescéntă, pl. preadolescénte
preadolescenți
PREADOLESCÉNT, -Ă, preadolescenți, -te, s. m. și f., adj. (Copil) care nu a ajuns încă în perioada adolescenței. [Pr.: pre-a-] – Pre1- + adolescent. DOOM
preadolescént (pre-a-) adj. m., s. m., pl. preadolescénți; adj. f., s. f. preadolescéntă, pl. preadolescénte
preadolescenții
PREADOLESCÉNT, -Ă, preadolescenți, -te, s. m. și f., adj. (Copil) care nu a ajuns încă în perioada adolescenței. [Pr.: pre-a-] – Pre1- + adolescent. DOOM
preadolescént (pre-a-) adj. m., s. m., pl. preadolescénți; adj. f., s. f. preadolescéntă, pl. preadolescénte
preadolescenții
PREADOLESCÉNT, -Ă, preadolescenți, -te, s. m. și f., adj. (Copil) care nu a ajuns încă în perioada adolescenței. [Pr.: pre-a-] – Pre1- + adolescent. DOOM
preadolescént (pre-a-) adj. m., s. m., pl. preadolescénți; adj. f., s. f. preadolescéntă, pl. preadolescénte
preadolescenților
PREADOLESCÉNT, -Ă, preadolescenți, -te, s. m. și f., adj. (Copil) care nu a ajuns încă în perioada adolescenței. [Pr.: pre-a-] – Pre1- + adolescent. DOOM
preadolescént (pre-a-) adj. m., s. m., pl. preadolescénți; adj. f., s. f. preadolescéntă, pl. preadolescénte
preadolescenților
PREADOLESCÉNT, -Ă, preadolescenți, -te, s. m. și f., adj. (Copil) care nu a ajuns încă în perioada adolescenței. [Pr.: pre-a-] – Pre1- + adolescent. DOOM
preadolescént (pre-a-) adj. m., s. m., pl. preadolescénți; adj. f., s. f. preadolescéntă, pl. preadolescénte
preafericit
PREAFERICÍT, -Ă, preafericiți, -te, adj. (În titulatura dată ierarhilor care dețin grade înalte; adesea substantivat) Foarte fericit; p. ext. sfânt. – Prea + fericit. DOOM
*Preafericítul s. propriu m., voc. Preafericíte
preafericita
PREAFERICÍT, -Ă, preafericiți, -te, adj. (În titulatura dată ierarhilor care dețin grade înalte; adesea substantivat) Foarte fericit; p. ext. sfânt. – Prea + fericit. DOOM
*Preafericítul s. propriu m., voc. Preafericíte
preafericite
PREAFERICÍT, -Ă, preafericiți, -te, adj. (În titulatura dată ierarhilor care dețin grade înalte; adesea substantivat) Foarte fericit; p. ext. sfânt. – Prea + fericit. DOOM
*Preafericítul s. propriu m., voc. Preafericíte
preafericitei
PREAFERICÍT, -Ă, preafericiți, -te, adj. (În titulatura dată ierarhilor care dețin grade înalte; adesea substantivat) Foarte fericit; p. ext. sfânt. – Prea + fericit. DOOM
*Preafericítul s. propriu m., voc. Preafericíte
preafericitele
PREAFERICÍT, -Ă, preafericiți, -te, adj. (În titulatura dată ierarhilor care dețin grade înalte; adesea substantivat) Foarte fericit; p. ext. sfânt. – Prea + fericit. DOOM
*Preafericítul s. propriu m., voc. Preafericíte
preafericitelor
PREAFERICÍT, -Ă, preafericiți, -te, adj. (În titulatura dată ierarhilor care dețin grade înalte; adesea substantivat) Foarte fericit; p. ext. sfânt. – Prea + fericit. DOOM
*Preafericítul s. propriu m., voc. Preafericíte
preafericitul
PREAFERICÍT, -Ă, preafericiți, -te, adj. (În titulatura dată ierarhilor care dețin grade înalte; adesea substantivat) Foarte fericit; p. ext. sfânt. – Prea + fericit. DOOM
*Preafericítul s. propriu m., voc. Preafericíte
preafericitului
PREAFERICÍT, -Ă, preafericiți, -te, adj. (În titulatura dată ierarhilor care dețin grade înalte; adesea substantivat) Foarte fericit; p. ext. sfânt. – Prea + fericit. DOOM
*Preafericítul s. propriu m., voc. Preafericíte
preafericiți
PREAFERICÍT, -Ă, preafericiți, -te, adj. (În titulatura dată ierarhilor care dețin grade înalte; adesea substantivat) Foarte fericit; p. ext. sfânt. – Prea + fericit. DOOM
*Preafericítul s. propriu m., voc. Preafericíte
preafericiții
PREAFERICÍT, -Ă, preafericiți, -te, adj. (În titulatura dată ierarhilor care dețin grade înalte; adesea substantivat) Foarte fericit; p. ext. sfânt. – Prea + fericit. DOOM
*Preafericítul s. propriu m., voc. Preafericíte
preafericiților
PREAFERICÍT, -Ă, preafericiți, -te, adj. (În titulatura dată ierarhilor care dețin grade înalte; adesea substantivat) Foarte fericit; p. ext. sfânt. – Prea + fericit. DOOM
*Preafericítul s. propriu m., voc. Preafericíte
preafrumoasa
PREAFRUMÓS, -OÁSĂ, preafrumoși, -oase, adj. (Înv.) Foarte frumos, minunat. – Prea + frumos. DOOM
preafrumós (înv.) (prea-fru-) adj. m., pl. preafrumóși; f. preafrumoásă, pl. preafrumoáse
preafrumoase
PREAFRUMÓS, -OÁSĂ, preafrumoși, -oase, adj. (Înv.) Foarte frumos, minunat. – Prea + frumos. DOOM
preafrumós (înv.) (prea-fru-) adj. m., pl. preafrumóși; f. preafrumoásă, pl. preafrumoáse
preafrumoasei
PREAFRUMÓS, -OÁSĂ, preafrumoși, -oase, adj. (Înv.) Foarte frumos, minunat. – Prea + frumos. DOOM
preafrumós (înv.) (prea-fru-) adj. m., pl. preafrumóși; f. preafrumoásă, pl. preafrumoáse
preafrumoasele
PREAFRUMÓS, -OÁSĂ, preafrumoși, -oase, adj. (Înv.) Foarte frumos, minunat. – Prea + frumos. DOOM
preafrumós (înv.) (prea-fru-) adj. m., pl. preafrumóși; f. preafrumoásă, pl. preafrumoáse
preafrumoaselor
PREAFRUMÓS, -OÁSĂ, preafrumoși, -oase, adj. (Înv.) Foarte frumos, minunat. – Prea + frumos. DOOM
preafrumós (înv.) (prea-fru-) adj. m., pl. preafrumóși; f. preafrumoásă, pl. preafrumoáse
preafrumos
PREAFRUMÓS, -OÁSĂ, preafrumoși, -oase, adj. (Înv.) Foarte frumos, minunat. – Prea + frumos. DOOM
preafrumós (înv.) (prea-fru-) adj. m., pl. preafrumóși; f. preafrumoásă, pl. preafrumoáse
preafrumosul
PREAFRUMÓS, -OÁSĂ, preafrumoși, -oase, adj. (Înv.) Foarte frumos, minunat. – Prea + frumos. DOOM
preafrumós (înv.) (prea-fru-) adj. m., pl. preafrumóși; f. preafrumoásă, pl. preafrumoáse
preafrumosului
PREAFRUMÓS, -OÁSĂ, preafrumoși, -oase, adj. (Înv.) Foarte frumos, minunat. – Prea + frumos. DOOM
preafrumós (înv.) (prea-fru-) adj. m., pl. preafrumóși; f. preafrumoásă, pl. preafrumoáse
preafrumoși
PREAFRUMÓS, -OÁSĂ, preafrumoși, -oase, adj. (Înv.) Foarte frumos, minunat. – Prea + frumos. DOOM
preafrumós (înv.) (prea-fru-) adj. m., pl. preafrumóși; f. preafrumoásă, pl. preafrumoáse
preafrumoșii
PREAFRUMÓS, -OÁSĂ, preafrumoși, -oase, adj. (Înv.) Foarte frumos, minunat. – Prea + frumos. DOOM
preafrumós (înv.) (prea-fru-) adj. m., pl. preafrumóși; f. preafrumoásă, pl. preafrumoáse
preafrumoșilor
PREAFRUMÓS, -OÁSĂ, preafrumoși, -oase, adj. (Înv.) Foarte frumos, minunat. – Prea + frumos. DOOM
preafrumós (înv.) (prea-fru-) adj. m., pl. preafrumóși; f. preafrumoásă, pl. preafrumoáse
preaiubit
PREAIUBÍT, -Ă, preaiubiți, -te, adj. (Înv. și pop.; adesea substantivat) Foarte iubit, deosebit de drag; scump. – Prea + iubit. DOOM
preaiubít (înv., pop.) adj. m., pl. preaiubíți; f. preaiubítă, pl. preaiubíte
preaiubita
PREAIUBÍT, -Ă, preaiubiți, -te, adj. (Înv. și pop.; adesea substantivat) Foarte iubit, deosebit de drag; scump. – Prea + iubit. DOOM
preaiubít (înv., pop.) adj. m., pl. preaiubíți; f. preaiubítă, pl. preaiubíte
preaiubite
PREAIUBÍT, -Ă, preaiubiți, -te, adj. (Înv. și pop.; adesea substantivat) Foarte iubit, deosebit de drag; scump. – Prea + iubit. DOOM
preaiubít (înv., pop.) adj. m., pl. preaiubíți; f. preaiubítă, pl. preaiubíte
preaiubitei
PREAIUBÍT, -Ă, preaiubiți, -te, adj. (Înv. și pop.; adesea substantivat) Foarte iubit, deosebit de drag; scump. – Prea + iubit. DOOM
preaiubít (înv., pop.) adj. m., pl. preaiubíți; f. preaiubítă, pl. preaiubíte
preaiubitele
PREAIUBÍT, -Ă, preaiubiți, -te, adj. (Înv. și pop.; adesea substantivat) Foarte iubit, deosebit de drag; scump. – Prea + iubit. DOOM
preaiubít (înv., pop.) adj. m., pl. preaiubíți; f. preaiubítă, pl. preaiubíte
preaiubitelor
PREAIUBÍT, -Ă, preaiubiți, -te, adj. (Înv. și pop.; adesea substantivat) Foarte iubit, deosebit de drag; scump. – Prea + iubit. DOOM
preaiubít (înv., pop.) adj. m., pl. preaiubíți; f. preaiubítă, pl. preaiubíte
preaiubitul
PREAIUBÍT, -Ă, preaiubiți, -te, adj. (Înv. și pop.; adesea substantivat) Foarte iubit, deosebit de drag; scump. – Prea + iubit. DOOM
preaiubít (înv., pop.) adj. m., pl. preaiubíți; f. preaiubítă, pl. preaiubíte
preaiubitului
PREAIUBÍT, -Ă, preaiubiți, -te, adj. (Înv. și pop.; adesea substantivat) Foarte iubit, deosebit de drag; scump. – Prea + iubit. DOOM
preaiubít (înv., pop.) adj. m., pl. preaiubíți; f. preaiubítă, pl. preaiubíte
preaiubiți
PREAIUBÍT, -Ă, preaiubiți, -te, adj. (Înv. și pop.; adesea substantivat) Foarte iubit, deosebit de drag; scump. – Prea + iubit. DOOM
preaiubít (înv., pop.) adj. m., pl. preaiubíți; f. preaiubítă, pl. preaiubíte
preaiubiții
PREAIUBÍT, -Ă, preaiubiți, -te, adj. (Înv. și pop.; adesea substantivat) Foarte iubit, deosebit de drag; scump. – Prea + iubit. DOOM
preaiubít (înv., pop.) adj. m., pl. preaiubíți; f. preaiubítă, pl. preaiubíte
preaiubiților
PREAIUBÍT, -Ă, preaiubiți, -te, adj. (Înv. și pop.; adesea substantivat) Foarte iubit, deosebit de drag; scump. – Prea + iubit. DOOM
preaiubít (înv., pop.) adj. m., pl. preaiubíți; f. preaiubítă, pl. preaiubíte
preajm
PRÍJMĂ s. f. v. preajmă. DOOM
*din preájmă2- loc. prep. (ĭ)
preajmă
PRÍJMĂ s. f. v. preajmă. DOOM
*din preájmă2- loc. prep. (ĭ)
prealabil
PREALÁBIL, -Ă, prealabili, -e, adj. Care trebuie făcut, pregătit, spus înainte de începerea unei acțiuni principale; care precedă, care este anterior; anticipat, preliminar. ◊ Loc. adv. În prealabil = mai întâi, mai înainte de... [Pr.: pre-a-] – Din fr. préalable. DOOM
*prealábil2 (în ~) (pre-a-) loc. adv.
prealabila
PREALÁBIL, -Ă, prealabili, -e, adj. Care trebuie făcut, pregătit, spus înainte de începerea unei acțiuni principale; care precedă, care este anterior; anticipat, preliminar. ◊ Loc. adv. În prealabil = mai întâi, mai înainte de... [Pr.: pre-a-] – Din fr. préalable. DOOM
*prealábil2 (în ~) (pre-a-) loc. adv.
prealabile
PREALÁBIL, -Ă, prealabili, -e, adj. Care trebuie făcut, pregătit, spus înainte de începerea unei acțiuni principale; care precedă, care este anterior; anticipat, preliminar. ◊ Loc. adv. În prealabil = mai întâi, mai înainte de... [Pr.: pre-a-] – Din fr. préalable. DOOM
*prealábil2 (în ~) (pre-a-) loc. adv.
prealabilei
PREALÁBIL, -Ă, prealabili, -e, adj. Care trebuie făcut, pregătit, spus înainte de începerea unei acțiuni principale; care precedă, care este anterior; anticipat, preliminar. ◊ Loc. adv. În prealabil = mai întâi, mai înainte de... [Pr.: pre-a-] – Din fr. préalable. DOOM
*prealábil2 (în ~) (pre-a-) loc. adv.
prealabilele
PREALÁBIL, -Ă, prealabili, -e, adj. Care trebuie făcut, pregătit, spus înainte de începerea unei acțiuni principale; care precedă, care este anterior; anticipat, preliminar. ◊ Loc. adv. În prealabil = mai întâi, mai înainte de... [Pr.: pre-a-] – Din fr. préalable. DOOM
*prealábil2 (în ~) (pre-a-) loc. adv.
prealabilelor
PREALÁBIL, -Ă, prealabili, -e, adj. Care trebuie făcut, pregătit, spus înainte de începerea unei acțiuni principale; care precedă, care este anterior; anticipat, preliminar. ◊ Loc. adv. În prealabil = mai întâi, mai înainte de... [Pr.: pre-a-] – Din fr. préalable. DOOM
*prealábil2 (în ~) (pre-a-) loc. adv.
prealabili
PREALÁBIL, -Ă, prealabili, -e, adj. Care trebuie făcut, pregătit, spus înainte de începerea unei acțiuni principale; care precedă, care este anterior; anticipat, preliminar. ◊ Loc. adv. În prealabil = mai întâi, mai înainte de... [Pr.: pre-a-] – Din fr. préalable. DOOM
*prealábil2 (în ~) (pre-a-) loc. adv.
prealabilii
PREALÁBIL, -Ă, prealabili, -e, adj. Care trebuie făcut, pregătit, spus înainte de începerea unei acțiuni principale; care precedă, care este anterior; anticipat, preliminar. ◊ Loc. adv. În prealabil = mai întâi, mai înainte de... [Pr.: pre-a-] – Din fr. préalable. DOOM
*prealábil2 (în ~) (pre-a-) loc. adv.
prealabililor
PREALÁBIL, -Ă, prealabili, -e, adj. Care trebuie făcut, pregătit, spus înainte de începerea unei acțiuni principale; care precedă, care este anterior; anticipat, preliminar. ◊ Loc. adv. În prealabil = mai întâi, mai înainte de... [Pr.: pre-a-] – Din fr. préalable. DOOM
*prealábil2 (în ~) (pre-a-) loc. adv.
prealabilul
PREALÁBIL, -Ă, prealabili, -e, adj. Care trebuie făcut, pregătit, spus înainte de începerea unei acțiuni principale; care precedă, care este anterior; anticipat, preliminar. ◊ Loc. adv. În prealabil = mai întâi, mai înainte de... [Pr.: pre-a-] – Din fr. préalable. DOOM
*prealábil2 (în ~) (pre-a-) loc. adv.
prealabilului
PREALÁBIL, -Ă, prealabili, -e, adj. Care trebuie făcut, pregătit, spus înainte de începerea unei acțiuni principale; care precedă, care este anterior; anticipat, preliminar. ◊ Loc. adv. În prealabil = mai întâi, mai înainte de... [Pr.: pre-a-] – Din fr. préalable. DOOM
*prealábil2 (în ~) (pre-a-) loc. adv.
prealarmă
PREALÁRMĂ s.f. Alarmă care anunță o alarmă adevărată. [Cf. it. preallarme].
prealuminat
PREALUMINÁT, -Ă, prealuminați, -te, adj. 1. (Înv.) Care constituie un izvor (puternic) de lumină, care răspândește (multă) lumină; (foarte) luminos, strălucitor. 2. (În titulatura dată suveranilor, înalților prelați sau divinității) Mărit, slăvit, preamărit. 3. Fig. Plin de înțelepciune. – Prea + luminat. DOOM
prealuminát (înv.) adj. m., pl. prealumináți; f. prealuminátă, pl. prealumináte
prealuminata
PREALUMINÁT, -Ă, prealuminați, -te, adj. 1. (Înv.) Care constituie un izvor (puternic) de lumină, care răspândește (multă) lumină; (foarte) luminos, strălucitor. 2. (În titulatura dată suveranilor, înalților prelați sau divinității) Mărit, slăvit, preamărit. 3. Fig. Plin de înțelepciune. – Prea + luminat. DOOM
prealuminát (înv.) adj. m., pl. prealumináți; f. prealuminátă, pl. prealumináte
prealuminate
PREALUMINÁT, -Ă, prealuminați, -te, adj. 1. (Înv.) Care constituie un izvor (puternic) de lumină, care răspândește (multă) lumină; (foarte) luminos, strălucitor. 2. (În titulatura dată suveranilor, înalților prelați sau divinității) Mărit, slăvit, preamărit. 3. Fig. Plin de înțelepciune. – Prea + luminat. DOOM
prealuminát (înv.) adj. m., pl. prealumináți; f. prealuminátă, pl. prealumináte
prealuminatei
PREALUMINÁT, -Ă, prealuminați, -te, adj. 1. (Înv.) Care constituie un izvor (puternic) de lumină, care răspândește (multă) lumină; (foarte) luminos, strălucitor. 2. (În titulatura dată suveranilor, înalților prelați sau divinității) Mărit, slăvit, preamărit. 3. Fig. Plin de înțelepciune. – Prea + luminat. DOOM
prealuminát (înv.) adj. m., pl. prealumináți; f. prealuminátă, pl. prealumináte
prealuminatele
PREALUMINÁT, -Ă, prealuminați, -te, adj. 1. (Înv.) Care constituie un izvor (puternic) de lumină, care răspândește (multă) lumină; (foarte) luminos, strălucitor. 2. (În titulatura dată suveranilor, înalților prelați sau divinității) Mărit, slăvit, preamărit. 3. Fig. Plin de înțelepciune. – Prea + luminat. DOOM
prealuminát (înv.) adj. m., pl. prealumináți; f. prealuminátă, pl. prealumináte
prealuminatelor
PREALUMINÁT, -Ă, prealuminați, -te, adj. 1. (Înv.) Care constituie un izvor (puternic) de lumină, care răspândește (multă) lumină; (foarte) luminos, strălucitor. 2. (În titulatura dată suveranilor, înalților prelați sau divinității) Mărit, slăvit, preamărit. 3. Fig. Plin de înțelepciune. – Prea + luminat. DOOM
prealuminát (înv.) adj. m., pl. prealumináți; f. prealuminátă, pl. prealumináte
prealuminatul
PREALUMINÁT, -Ă, prealuminați, -te, adj. 1. (Înv.) Care constituie un izvor (puternic) de lumină, care răspândește (multă) lumină; (foarte) luminos, strălucitor. 2. (În titulatura dată suveranilor, înalților prelați sau divinității) Mărit, slăvit, preamărit. 3. Fig. Plin de înțelepciune. – Prea + luminat. DOOM
prealuminát (înv.) adj. m., pl. prealumináți; f. prealuminátă, pl. prealumináte
prealuminatului
PREALUMINÁT, -Ă, prealuminați, -te, adj. 1. (Înv.) Care constituie un izvor (puternic) de lumină, care răspândește (multă) lumină; (foarte) luminos, strălucitor. 2. (În titulatura dată suveranilor, înalților prelați sau divinității) Mărit, slăvit, preamărit. 3. Fig. Plin de înțelepciune. – Prea + luminat. DOOM
prealuminát (înv.) adj. m., pl. prealumináți; f. prealuminátă, pl. prealumináte
prealuminați
PREALUMINÁT, -Ă, prealuminați, -te, adj. 1. (Înv.) Care constituie un izvor (puternic) de lumină, care răspândește (multă) lumină; (foarte) luminos, strălucitor. 2. (În titulatura dată suveranilor, înalților prelați sau divinității) Mărit, slăvit, preamărit. 3. Fig. Plin de înțelepciune. – Prea + luminat. DOOM
prealuminát (înv.) adj. m., pl. prealumináți; f. prealuminátă, pl. prealumináte
prealuminații
PREALUMINÁT, -Ă, prealuminați, -te, adj. 1. (Înv.) Care constituie un izvor (puternic) de lumină, care răspândește (multă) lumină; (foarte) luminos, strălucitor. 2. (În titulatura dată suveranilor, înalților prelați sau divinității) Mărit, slăvit, preamărit. 3. Fig. Plin de înțelepciune. – Prea + luminat. DOOM
prealuminát (înv.) adj. m., pl. prealumináți; f. prealuminátă, pl. prealumináte
prealuminaților
PREALUMINÁT, -Ă, prealuminați, -te, adj. 1. (Înv.) Care constituie un izvor (puternic) de lumină, care răspândește (multă) lumină; (foarte) luminos, strălucitor. 2. (În titulatura dată suveranilor, înalților prelați sau divinității) Mărit, slăvit, preamărit. 3. Fig. Plin de înțelepciune. – Prea + luminat. DOOM
prealuminát (înv.) adj. m., pl. prealumináți; f. prealuminátă, pl. prealumináte
preambala
PREAMBALÁ, preambalez, vb. I. Tranz. A ambala mărfuri înainte de vânzarea lor. [Pr.: pre-am-] – Pre1- + ambala. DOOM
*preambalá (a ~) (pre-am-) vb., ind. prez. 3 preambaleáză
preambalai
PREAMBALÁ, preambalez, vb. I. Tranz. A ambala mărfuri înainte de vânzarea lor. [Pr.: pre-am-] – Pre1- + ambala. DOOM
*preambalá (a ~) (pre-am-) vb., ind. prez. 3 preambaleáză
preambalam
PREAMBALÁ, preambalez, vb. I. Tranz. A ambala mărfuri înainte de vânzarea lor. [Pr.: pre-am-] – Pre1- + ambala. DOOM
*preambalá (a ~) (pre-am-) vb., ind. prez. 3 preambaleáză
preambalare
PREAMBALÁ, preambalez, vb. I. Tranz. A ambala mărfuri înainte de vânzarea lor. [Pr.: pre-am-] – Pre1- + ambala. DOOM
*preambalá (a ~) (pre-am-) vb., ind. prez. 3 preambaleáză
preambalare
PREAMBALÁRE, preambalări, s. f. Acțiunea de a preambala. [Pr.: pre-am-] – V. preambala.
preambalarea
PREAMBALÁRE, preambalări, s. f. Acțiunea de a preambala. [Pr.: pre-am-] – V. preambala.
preambalară
PREAMBALÁ, preambalez, vb. I. Tranz. A ambala mărfuri înainte de vânzarea lor. [Pr.: pre-am-] – Pre1- + ambala. DOOM
*preambalá (a ~) (pre-am-) vb., ind. prez. 3 preambaleáză
preambalarăm
PREAMBALÁ, preambalez, vb. I. Tranz. A ambala mărfuri înainte de vânzarea lor. [Pr.: pre-am-] – Pre1- + ambala. DOOM
*preambalá (a ~) (pre-am-) vb., ind. prez. 3 preambaleáză
preambalarăți
PREAMBALÁ, preambalez, vb. I. Tranz. A ambala mărfuri înainte de vânzarea lor. [Pr.: pre-am-] – Pre1- + ambala. DOOM
*preambalá (a ~) (pre-am-) vb., ind. prez. 3 preambaleáză
preambalase
PREAMBALÁ, preambalez, vb. I. Tranz. A ambala mărfuri înainte de vânzarea lor. [Pr.: pre-am-] – Pre1- + ambala. DOOM
*preambalá (a ~) (pre-am-) vb., ind. prez. 3 preambaleáză
preambalasem
PREAMBALÁ, preambalez, vb. I. Tranz. A ambala mărfuri înainte de vânzarea lor. [Pr.: pre-am-] – Pre1- + ambala. DOOM
*preambalá (a ~) (pre-am-) vb., ind. prez. 3 preambaleáză
preambalaseră
PREAMBALÁ, preambalez, vb. I. Tranz. A ambala mărfuri înainte de vânzarea lor. [Pr.: pre-am-] – Pre1- + ambala. DOOM
*preambalá (a ~) (pre-am-) vb., ind. prez. 3 preambaleáză
preambalaserăm
PREAMBALÁ, preambalez, vb. I. Tranz. A ambala mărfuri înainte de vânzarea lor. [Pr.: pre-am-] – Pre1- + ambala. DOOM
*preambalá (a ~) (pre-am-) vb., ind. prez. 3 preambaleáză
preambalaserăți
PREAMBALÁ, preambalez, vb. I. Tranz. A ambala mărfuri înainte de vânzarea lor. [Pr.: pre-am-] – Pre1- + ambala. DOOM
*preambalá (a ~) (pre-am-) vb., ind. prez. 3 preambaleáză
preambalaseși
PREAMBALÁ, preambalez, vb. I. Tranz. A ambala mărfuri înainte de vânzarea lor. [Pr.: pre-am-] – Pre1- + ambala. DOOM
*preambalá (a ~) (pre-am-) vb., ind. prez. 3 preambaleáză
preambalaseți
PREAMBALÁ, preambalez, vb. I. Tranz. A ambala mărfuri înainte de vânzarea lor. [Pr.: pre-am-] – Pre1- + ambala. DOOM
*preambalá (a ~) (pre-am-) vb., ind. prez. 3 preambaleáză
preambalat
PREAMBALÁ, preambalez, vb. I. Tranz. A ambala mărfuri înainte de vânzarea lor. [Pr.: pre-am-] – Pre1- + ambala. DOOM
*preambalá (a ~) (pre-am-) vb., ind. prez. 3 preambaleáză
preambalat
PREAMBALÁT, -Ă, preambalați, -te, adj. (Despre mărfuri) Care este ambalat înainte de a fi pus în vânzare. [Pr.: pre-am-] – V. preambala. DOOM
preambalát (pre-am-) adj. m., pl. preambaláți; f. preambalátă, pl. preambaláte
preambalata
PREAMBALÁT, -Ă, preambalați, -te, adj. (Despre mărfuri) Care este ambalat înainte de a fi pus în vânzare. [Pr.: pre-am-] – V. preambala. DOOM
preambalát (pre-am-) adj. m., pl. preambaláți; f. preambalátă, pl. preambaláte
preambalate
PREAMBALÁT, -Ă, preambalați, -te, adj. (Despre mărfuri) Care este ambalat înainte de a fi pus în vânzare. [Pr.: pre-am-] – V. preambala. DOOM
preambalát (pre-am-) adj. m., pl. preambaláți; f. preambalátă, pl. preambaláte
preambalatei
PREAMBALÁT, -Ă, preambalați, -te, adj. (Despre mărfuri) Care este ambalat înainte de a fi pus în vânzare. [Pr.: pre-am-] – V. preambala. DOOM
preambalát (pre-am-) adj. m., pl. preambaláți; f. preambalátă, pl. preambaláte
preambalatele
PREAMBALÁT, -Ă, preambalați, -te, adj. (Despre mărfuri) Care este ambalat înainte de a fi pus în vânzare. [Pr.: pre-am-] – V. preambala. DOOM
preambalát (pre-am-) adj. m., pl. preambaláți; f. preambalátă, pl. preambaláte
preambalatelor
PREAMBALÁT, -Ă, preambalați, -te, adj. (Despre mărfuri) Care este ambalat înainte de a fi pus în vânzare. [Pr.: pre-am-] – V. preambala. DOOM
preambalát (pre-am-) adj. m., pl. preambaláți; f. preambalátă, pl. preambaláte
preambalatul
PREAMBALÁT, -Ă, preambalați, -te, adj. (Despre mărfuri) Care este ambalat înainte de a fi pus în vânzare. [Pr.: pre-am-] – V. preambala. DOOM
preambalát (pre-am-) adj. m., pl. preambaláți; f. preambalátă, pl. preambaláte
preambalatului
PREAMBALÁT, -Ă, preambalați, -te, adj. (Despre mărfuri) Care este ambalat înainte de a fi pus în vânzare. [Pr.: pre-am-] – V. preambala. DOOM
preambalát (pre-am-) adj. m., pl. preambaláți; f. preambalátă, pl. preambaláte
preambalau
PREAMBALÁ, preambalez, vb. I. Tranz. A ambala mărfuri înainte de vânzarea lor. [Pr.: pre-am-] – Pre1- + ambala. DOOM
*preambalá (a ~) (pre-am-) vb., ind. prez. 3 preambaleáză
preambalași
PREAMBALÁ, preambalez, vb. I. Tranz. A ambala mărfuri înainte de vânzarea lor. [Pr.: pre-am-] – Pre1- + ambala. DOOM
*preambalá (a ~) (pre-am-) vb., ind. prez. 3 preambaleáză
preambalați
PREAMBALÁ, preambalez, vb. I. Tranz. A ambala mărfuri înainte de vânzarea lor. [Pr.: pre-am-] – Pre1- + ambala. DOOM
*preambalá (a ~) (pre-am-) vb., ind. prez. 3 preambaleáză
preambalați
PREAMBALÁT, -Ă, preambalați, -te, adj. (Despre mărfuri) Care este ambalat înainte de a fi pus în vânzare. [Pr.: pre-am-] – V. preambala. DOOM
preambalát (pre-am-) adj. m., pl. preambaláți; f. preambalátă, pl. preambaláte
preambalații
PREAMBALÁT, -Ă, preambalați, -te, adj. (Despre mărfuri) Care este ambalat înainte de a fi pus în vânzare. [Pr.: pre-am-] – V. preambala. DOOM
preambalát (pre-am-) adj. m., pl. preambaláți; f. preambalátă, pl. preambaláte
preambalaților
PREAMBALÁT, -Ă, preambalați, -te, adj. (Despre mărfuri) Care este ambalat înainte de a fi pus în vânzare. [Pr.: pre-am-] – V. preambala. DOOM
preambalát (pre-am-) adj. m., pl. preambaláți; f. preambalátă, pl. preambaláte
preambalează
PREAMBALÁ, preambalez, vb. I. Tranz. A ambala mărfuri înainte de vânzarea lor. [Pr.: pre-am-] – Pre1- + ambala. DOOM
*preambalá (a ~) (pre-am-) vb., ind. prez. 3 preambaleáză
preambalez
PREAMBALÁ, preambalez, vb. I. Tranz. A ambala mărfuri înainte de vânzarea lor. [Pr.: pre-am-] – Pre1- + ambala. DOOM
*preambalá (a ~) (pre-am-) vb., ind. prez. 3 preambaleáză
preambaleze
PREAMBALÁ, preambalez, vb. I. Tranz. A ambala mărfuri înainte de vânzarea lor. [Pr.: pre-am-] – Pre1- + ambala. DOOM
*preambalá (a ~) (pre-am-) vb., ind. prez. 3 preambaleáză
preambalezi
PREAMBALÁ, preambalez, vb. I. Tranz. A ambala mărfuri înainte de vânzarea lor. [Pr.: pre-am-] – Pre1- + ambala. DOOM
*preambalá (a ~) (pre-am-) vb., ind. prez. 3 preambaleáză
preambalând
PREAMBALÁ, preambalez, vb. I. Tranz. A ambala mărfuri înainte de vânzarea lor. [Pr.: pre-am-] – Pre1- + ambala. DOOM
*preambalá (a ~) (pre-am-) vb., ind. prez. 3 preambaleáză
preambalînd
PREAMBALÁ, preambalez, vb. I. Tranz. A ambala mărfuri înainte de vânzarea lor. [Pr.: pre-am-] – Pre1- + ambala. DOOM
*preambalá (a ~) (pre-am-) vb., ind. prez. 3 preambaleáză
preambalări
PREAMBALÁRE, preambalări, s. f. Acțiunea de a preambala. [Pr.: pre-am-] – V. preambala.
preambalării
PREAMBALÁRE, preambalări, s. f. Acțiunea de a preambala. [Pr.: pre-am-] – V. preambala.
preambalările
PREAMBALÁRE, preambalări, s. f. Acțiunea de a preambala. [Pr.: pre-am-] – V. preambala.
preambalărilor
PREAMBALÁRE, preambalări, s. f. Acțiunea de a preambala. [Pr.: pre-am-] – V. preambala.
preambul
PREAMBÚL, preambuluri, s. n. 1. Parte introductivă a unui discurs, a unei scrieri, a unei convorbiri, în care sunt expuse rezumativ problemele ce vor fi dezvoltate ulterior; introducere, precuvântare, prefață, cuvânt înainte. ♦ Fig. Ceea ce constituie partea introductivă, premergătoare a unei acțiuni, manifestări etc. 2. Parte introductivă a unui act important, a unui tratat internațional, care lămurește utilitatea sau necesitatea lui sau care prezintă sumar dispozițiile lui generale; expunere de motive (a unui proiect de lege). 3. (Muz.) Preludiu. [Pr.: pre-am.-] – Din fr. préambule. DOOM
preambúl (pre-am-) s. n., pl. preambúluri
preambular
PREAMBULÁR, -Ă, preambulari, -e, adj. Care este în legătură cu un preambul. [Pr.: pre-am-] – Din fr. préambulaire. DOOM
preambulár (pre-am-) adj. m., pl. preambulári; f. preambuláră, pl. preambuláre
preambulara
PREAMBULÁR, -Ă, preambulari, -e, adj. Care este în legătură cu un preambul. [Pr.: pre-am-] – Din fr. préambulaire. DOOM
preambulár (pre-am-) adj. m., pl. preambulári; f. preambuláră, pl. preambuláre
preambulare
PREAMBULÁR, -Ă, preambulari, -e, adj. Care este în legătură cu un preambul. [Pr.: pre-am-] – Din fr. préambulaire. DOOM
preambulár (pre-am-) adj. m., pl. preambulári; f. preambuláră, pl. preambuláre
preambularei
PREAMBULÁR, -Ă, preambulari, -e, adj. Care este în legătură cu un preambul. [Pr.: pre-am-] – Din fr. préambulaire. DOOM
preambulár (pre-am-) adj. m., pl. preambulári; f. preambuláră, pl. preambuláre
preambularele
PREAMBULÁR, -Ă, preambulari, -e, adj. Care este în legătură cu un preambul. [Pr.: pre-am-] – Din fr. préambulaire. DOOM
preambulár (pre-am-) adj. m., pl. preambulári; f. preambuláră, pl. preambuláre
preambularelor
PREAMBULÁR, -Ă, preambulari, -e, adj. Care este în legătură cu un preambul. [Pr.: pre-am-] – Din fr. préambulaire. DOOM
preambulár (pre-am-) adj. m., pl. preambulári; f. preambuláră, pl. preambuláre
preambulari
PREAMBULÁR, -Ă, preambulari, -e, adj. Care este în legătură cu un preambul. [Pr.: pre-am-] – Din fr. préambulaire. DOOM
preambulár (pre-am-) adj. m., pl. preambulári; f. preambuláră, pl. preambuláre
preambularii
PREAMBULÁR, -Ă, preambulari, -e, adj. Care este în legătură cu un preambul. [Pr.: pre-am-] – Din fr. préambulaire. DOOM
preambulár (pre-am-) adj. m., pl. preambulári; f. preambuláră, pl. preambuláre
preambularilor
PREAMBULÁR, -Ă, preambulari, -e, adj. Care este în legătură cu un preambul. [Pr.: pre-am-] – Din fr. préambulaire. DOOM
preambulár (pre-am-) adj. m., pl. preambulári; f. preambuláră, pl. preambuláre
preambularul
PREAMBULÁR, -Ă, preambulari, -e, adj. Care este în legătură cu un preambul. [Pr.: pre-am-] – Din fr. préambulaire. DOOM
preambulár (pre-am-) adj. m., pl. preambulári; f. preambuláră, pl. preambuláre
preambularului
PREAMBULÁR, -Ă, preambulari, -e, adj. Care este în legătură cu un preambul. [Pr.: pre-am-] – Din fr. préambulaire. DOOM
preambulár (pre-am-) adj. m., pl. preambulári; f. preambuláră, pl. preambuláre
preambulul
PREAMBÚL, preambuluri, s. n. 1. Parte introductivă a unui discurs, a unei scrieri, a unei convorbiri, în care sunt expuse rezumativ problemele ce vor fi dezvoltate ulterior; introducere, precuvântare, prefață, cuvânt înainte. ♦ Fig. Ceea ce constituie partea introductivă, premergătoare a unei acțiuni, manifestări etc. 2. Parte introductivă a unui act important, a unui tratat internațional, care lămurește utilitatea sau necesitatea lui sau care prezintă sumar dispozițiile lui generale; expunere de motive (a unui proiect de lege). 3. (Muz.) Preludiu. [Pr.: pre-am.-] – Din fr. préambule. DOOM
preambúl (pre-am-) s. n., pl. preambúluri
preambulului
PREAMBÚL, preambuluri, s. n. 1. Parte introductivă a unui discurs, a unei scrieri, a unei convorbiri, în care sunt expuse rezumativ problemele ce vor fi dezvoltate ulterior; introducere, precuvântare, prefață, cuvânt înainte. ♦ Fig. Ceea ce constituie partea introductivă, premergătoare a unei acțiuni, manifestări etc. 2. Parte introductivă a unui act important, a unui tratat internațional, care lămurește utilitatea sau necesitatea lui sau care prezintă sumar dispozițiile lui generale; expunere de motive (a unui proiect de lege). 3. (Muz.) Preludiu. [Pr.: pre-am.-] – Din fr. préambule. DOOM
preambúl (pre-am-) s. n., pl. preambúluri
preambuluri
PREAMBÚL, preambuluri, s. n. 1. Parte introductivă a unui discurs, a unei scrieri, a unei convorbiri, în care sunt expuse rezumativ problemele ce vor fi dezvoltate ulterior; introducere, precuvântare, prefață, cuvânt înainte. ♦ Fig. Ceea ce constituie partea introductivă, premergătoare a unei acțiuni, manifestări etc. 2. Parte introductivă a unui act important, a unui tratat internațional, care lămurește utilitatea sau necesitatea lui sau care prezintă sumar dispozițiile lui generale; expunere de motive (a unui proiect de lege). 3. (Muz.) Preludiu. [Pr.: pre-am.-] – Din fr. préambule. DOOM
preambúl (pre-am-) s. n., pl. preambúluri
preambulurile
PREAMBÚL, preambuluri, s. n. 1. Parte introductivă a unui discurs, a unei scrieri, a unei convorbiri, în care sunt expuse rezumativ problemele ce vor fi dezvoltate ulterior; introducere, precuvântare, prefață, cuvânt înainte. ♦ Fig. Ceea ce constituie partea introductivă, premergătoare a unei acțiuni, manifestări etc. 2. Parte introductivă a unui act important, a unui tratat internațional, care lămurește utilitatea sau necesitatea lui sau care prezintă sumar dispozițiile lui generale; expunere de motive (a unui proiect de lege). 3. (Muz.) Preludiu. [Pr.: pre-am.-] – Din fr. préambule. DOOM
preambúl (pre-am-) s. n., pl. preambúluri
preambulurilor
PREAMBÚL, preambuluri, s. n. 1. Parte introductivă a unui discurs, a unei scrieri, a unei convorbiri, în care sunt expuse rezumativ problemele ce vor fi dezvoltate ulterior; introducere, precuvântare, prefață, cuvânt înainte. ♦ Fig. Ceea ce constituie partea introductivă, premergătoare a unei acțiuni, manifestări etc. 2. Parte introductivă a unui act important, a unui tratat internațional, care lămurește utilitatea sau necesitatea lui sau care prezintă sumar dispozițiile lui generale; expunere de motive (a unui proiect de lege). 3. (Muz.) Preludiu. [Pr.: pre-am.-] – Din fr. préambule. DOOM
preambúl (pre-am-) s. n., pl. preambúluri
preamilostiv
PREAMILOSTÍV, -Ă, preamilostivi, -e, adj. (Înv.; de obicei în formule de adresare) Foarte milos, foarte îndurător, foarte iertător. – Prea + milostiv. DOOM
preamilostív (înv.) adj. m., pl. preamilostívi; f. preamilostívă, pl. preamilostíve
preamilostiva
PREAMILOSTÍV, -Ă, preamilostivi, -e, adj. (Înv.; de obicei în formule de adresare) Foarte milos, foarte îndurător, foarte iertător. – Prea + milostiv. DOOM
preamilostív (înv.) adj. m., pl. preamilostívi; f. preamilostívă, pl. preamilostíve
preamilostive
PREAMILOSTÍV, -Ă, preamilostivi, -e, adj. (Înv.; de obicei în formule de adresare) Foarte milos, foarte îndurător, foarte iertător. – Prea + milostiv. DOOM
preamilostív (înv.) adj. m., pl. preamilostívi; f. preamilostívă, pl. preamilostíve
preamilostivei
PREAMILOSTÍV, -Ă, preamilostivi, -e, adj. (Înv.; de obicei în formule de adresare) Foarte milos, foarte îndurător, foarte iertător. – Prea + milostiv. DOOM
preamilostív (înv.) adj. m., pl. preamilostívi; f. preamilostívă, pl. preamilostíve
preamilostivele
PREAMILOSTÍV, -Ă, preamilostivi, -e, adj. (Înv.; de obicei în formule de adresare) Foarte milos, foarte îndurător, foarte iertător. – Prea + milostiv. DOOM
preamilostív (înv.) adj. m., pl. preamilostívi; f. preamilostívă, pl. preamilostíve
preamilostivelor
PREAMILOSTÍV, -Ă, preamilostivi, -e, adj. (Înv.; de obicei în formule de adresare) Foarte milos, foarte îndurător, foarte iertător. – Prea + milostiv. DOOM
preamilostív (înv.) adj. m., pl. preamilostívi; f. preamilostívă, pl. preamilostíve
preamilostivi
PREAMILOSTÍV, -Ă, preamilostivi, -e, adj. (Înv.; de obicei în formule de adresare) Foarte milos, foarte îndurător, foarte iertător. – Prea + milostiv. DOOM
preamilostív (înv.) adj. m., pl. preamilostívi; f. preamilostívă, pl. preamilostíve
preamilostivii
PREAMILOSTÍV, -Ă, preamilostivi, -e, adj. (Înv.; de obicei în formule de adresare) Foarte milos, foarte îndurător, foarte iertător. – Prea + milostiv. DOOM
preamilostív (înv.) adj. m., pl. preamilostívi; f. preamilostívă, pl. preamilostíve
preamilostivilor
PREAMILOSTÍV, -Ă, preamilostivi, -e, adj. (Înv.; de obicei în formule de adresare) Foarte milos, foarte îndurător, foarte iertător. – Prea + milostiv. DOOM
preamilostív (înv.) adj. m., pl. preamilostívi; f. preamilostívă, pl. preamilostíve
preamilostivul
PREAMILOSTÍV, -Ă, preamilostivi, -e, adj. (Înv.; de obicei în formule de adresare) Foarte milos, foarte îndurător, foarte iertător. – Prea + milostiv. DOOM
preamilostív (înv.) adj. m., pl. preamilostívi; f. preamilostívă, pl. preamilostíve
preamilostivului
PREAMILOSTÍV, -Ă, preamilostivi, -e, adj. (Înv.; de obicei în formule de adresare) Foarte milos, foarte îndurător, foarte iertător. – Prea + milostiv. DOOM
preamilostív (înv.) adj. m., pl. preamilostívi; f. preamilostívă, pl. preamilostíve
preamplificatoare
PREAMPLIFICATÓR, preamplificatoare, s. n. Amplificator utilizat într-un lanț de transmisie înaintea unui amplificator principal, pentru a ridica nivelul semnalului de intrare al amplificatorului principal și pentru a realiza adaptarea de impedanță necesară. [Pr.: pre-am-] – Pre1- + amplificator. DOOM
preamplificatór (pre-am-) s. n., pl. preamplificatoáre
preamplificatoarele
PREAMPLIFICATÓR, preamplificatoare, s. n. Amplificator utilizat într-un lanț de transmisie înaintea unui amplificator principal, pentru a ridica nivelul semnalului de intrare al amplificatorului principal și pentru a realiza adaptarea de impedanță necesară. [Pr.: pre-am-] – Pre1- + amplificator. DOOM
preamplificatór (pre-am-) s. n., pl. preamplificatoáre
preamplificatoarelor
PREAMPLIFICATÓR, preamplificatoare, s. n. Amplificator utilizat într-un lanț de transmisie înaintea unui amplificator principal, pentru a ridica nivelul semnalului de intrare al amplificatorului principal și pentru a realiza adaptarea de impedanță necesară. [Pr.: pre-am-] – Pre1- + amplificator. DOOM
preamplificatór (pre-am-) s. n., pl. preamplificatoáre
preamplificator
PREAMPLIFICATÓR, preamplificatoare, s. n. Amplificator utilizat într-un lanț de transmisie înaintea unui amplificator principal, pentru a ridica nivelul semnalului de intrare al amplificatorului principal și pentru a realiza adaptarea de impedanță necesară. [Pr.: pre-am-] – Pre1- + amplificator. DOOM
preamplificatór (pre-am-) s. n., pl. preamplificatoáre
preamplificatorul
PREAMPLIFICATÓR, preamplificatoare, s. n. Amplificator utilizat într-un lanț de transmisie înaintea unui amplificator principal, pentru a ridica nivelul semnalului de intrare al amplificatorului principal și pentru a realiza adaptarea de impedanță necesară. [Pr.: pre-am-] – Pre1- + amplificator. DOOM
preamplificatór (pre-am-) s. n., pl. preamplificatoáre
preamplificatorului
PREAMPLIFICATÓR, preamplificatoare, s. n. Amplificator utilizat într-un lanț de transmisie înaintea unui amplificator principal, pentru a ridica nivelul semnalului de intrare al amplificatorului principal și pentru a realiza adaptarea de impedanță necesară. [Pr.: pre-am-] – Pre1- + amplificator. DOOM
preamplificatór (pre-am-) s. n., pl. preamplificatoáre
preamărea
PREAMĂRÍ, preamăresc, vb. IV. Tranz. A ridica în slavă pe cineva sau ceva; a lăuda, a elogia, a slăvi, a glorifica, a preaslăvi. – Prea + mări. DOOM
preamărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preamărésc, imperf. 3. sg. preamăreá; conj. prez. 3 să preamăreáscă
preamăreai
PREAMĂRÍ, preamăresc, vb. IV. Tranz. A ridica în slavă pe cineva sau ceva; a lăuda, a elogia, a slăvi, a glorifica, a preaslăvi. – Prea + mări. DOOM
preamărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preamărésc, imperf. 3. sg. preamăreá; conj. prez. 3 să preamăreáscă
preamăream
PREAMĂRÍ, preamăresc, vb. IV. Tranz. A ridica în slavă pe cineva sau ceva; a lăuda, a elogia, a slăvi, a glorifica, a preaslăvi. – Prea + mări. DOOM
preamărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preamărésc, imperf. 3. sg. preamăreá; conj. prez. 3 să preamăreáscă
preamărească
PREAMĂRÍ, preamăresc, vb. IV. Tranz. A ridica în slavă pe cineva sau ceva; a lăuda, a elogia, a slăvi, a glorifica, a preaslăvi. – Prea + mări. DOOM
preamărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preamărésc, imperf. 3. sg. preamăreá; conj. prez. 3 să preamăreáscă
preamăreau
PREAMĂRÍ, preamăresc, vb. IV. Tranz. A ridica în slavă pe cineva sau ceva; a lăuda, a elogia, a slăvi, a glorifica, a preaslăvi. – Prea + mări. DOOM
preamărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preamărésc, imperf. 3. sg. preamăreá; conj. prez. 3 să preamăreáscă
preamăreați
PREAMĂRÍ, preamăresc, vb. IV. Tranz. A ridica în slavă pe cineva sau ceva; a lăuda, a elogia, a slăvi, a glorifica, a preaslăvi. – Prea + mări. DOOM
preamărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preamărésc, imperf. 3. sg. preamăreá; conj. prez. 3 să preamăreáscă
preamăresc
PREAMĂRÍ, preamăresc, vb. IV. Tranz. A ridica în slavă pe cineva sau ceva; a lăuda, a elogia, a slăvi, a glorifica, a preaslăvi. – Prea + mări. DOOM
preamărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preamărésc, imperf. 3. sg. preamăreá; conj. prez. 3 să preamăreáscă
preamărește
PREAMĂRÍ, preamăresc, vb. IV. Tranz. A ridica în slavă pe cineva sau ceva; a lăuda, a elogia, a slăvi, a glorifica, a preaslăvi. – Prea + mări. DOOM
preamărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preamărésc, imperf. 3. sg. preamăreá; conj. prez. 3 să preamăreáscă
preamărești
PREAMĂRÍ, preamăresc, vb. IV. Tranz. A ridica în slavă pe cineva sau ceva; a lăuda, a elogia, a slăvi, a glorifica, a preaslăvi. – Prea + mări. DOOM
preamărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preamărésc, imperf. 3. sg. preamăreá; conj. prez. 3 să preamăreáscă
preamări
PREAMĂRÍ, preamăresc, vb. IV. Tranz. A ridica în slavă pe cineva sau ceva; a lăuda, a elogia, a slăvi, a glorifica, a preaslăvi. – Prea + mări. DOOM
preamărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preamărésc, imperf. 3. sg. preamăreá; conj. prez. 3 să preamăreáscă
preamării
PREAMĂRÍ, preamăresc, vb. IV. Tranz. A ridica în slavă pe cineva sau ceva; a lăuda, a elogia, a slăvi, a glorifica, a preaslăvi. – Prea + mări. DOOM
preamărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preamărésc, imperf. 3. sg. preamăreá; conj. prez. 3 să preamăreáscă
preamărim
PREAMĂRÍ, preamăresc, vb. IV. Tranz. A ridica în slavă pe cineva sau ceva; a lăuda, a elogia, a slăvi, a glorifica, a preaslăvi. – Prea + mări. DOOM
preamărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preamărésc, imperf. 3. sg. preamăreá; conj. prez. 3 să preamăreáscă
preamărind
PREAMĂRÍ, preamăresc, vb. IV. Tranz. A ridica în slavă pe cineva sau ceva; a lăuda, a elogia, a slăvi, a glorifica, a preaslăvi. – Prea + mări. DOOM
preamărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preamărésc, imperf. 3. sg. preamăreá; conj. prez. 3 să preamăreáscă
preamărire
PREAMĂRÍ, preamăresc, vb. IV. Tranz. A ridica în slavă pe cineva sau ceva; a lăuda, a elogia, a slăvi, a glorifica, a preaslăvi. – Prea + mări. DOOM
preamărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preamărésc, imperf. 3. sg. preamăreá; conj. prez. 3 să preamăreáscă
preamărire
PREAMĂRÍRE, preamăriri, s. f. Acțiunea de a preamări și rezultatul ei. – V. preamări. DOOM
preamăríre s. f., g.-d. art. preamărírii; pl. preamăríri
preamărirea
PREAMĂRÍRE, preamăriri, s. f. Acțiunea de a preamări și rezultatul ei. – V. preamări. DOOM
preamăríre s. f., g.-d. art. preamărírii; pl. preamăríri
preamăriri
PREAMĂRÍRE, preamăriri, s. f. Acțiunea de a preamări și rezultatul ei. – V. preamări. DOOM
preamăríre s. f., g.-d. art. preamărírii; pl. preamăríri
preamăririi
PREAMĂRÍRE, preamăriri, s. f. Acțiunea de a preamări și rezultatul ei. – V. preamări. DOOM
preamăríre s. f., g.-d. art. preamărírii; pl. preamăríri
preamăririle
PREAMĂRÍRE, preamăriri, s. f. Acțiunea de a preamări și rezultatul ei. – V. preamări. DOOM
preamăríre s. f., g.-d. art. preamărírii; pl. preamăríri
preamăririlor
PREAMĂRÍRE, preamăriri, s. f. Acțiunea de a preamări și rezultatul ei. – V. preamări. DOOM
preamăríre s. f., g.-d. art. preamărírii; pl. preamăríri
preamăriră
PREAMĂRÍ, preamăresc, vb. IV. Tranz. A ridica în slavă pe cineva sau ceva; a lăuda, a elogia, a slăvi, a glorifica, a preaslăvi. – Prea + mări. DOOM
preamărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preamărésc, imperf. 3. sg. preamăreá; conj. prez. 3 să preamăreáscă
preamărirăm
PREAMĂRÍ, preamăresc, vb. IV. Tranz. A ridica în slavă pe cineva sau ceva; a lăuda, a elogia, a slăvi, a glorifica, a preaslăvi. – Prea + mări. DOOM
preamărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preamărésc, imperf. 3. sg. preamăreá; conj. prez. 3 să preamăreáscă
preamărirăți
PREAMĂRÍ, preamăresc, vb. IV. Tranz. A ridica în slavă pe cineva sau ceva; a lăuda, a elogia, a slăvi, a glorifica, a preaslăvi. – Prea + mări. DOOM
preamărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preamărésc, imperf. 3. sg. preamăreá; conj. prez. 3 să preamăreáscă
preamărise
PREAMĂRÍ, preamăresc, vb. IV. Tranz. A ridica în slavă pe cineva sau ceva; a lăuda, a elogia, a slăvi, a glorifica, a preaslăvi. – Prea + mări. DOOM
preamărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preamărésc, imperf. 3. sg. preamăreá; conj. prez. 3 să preamăreáscă
preamărisem
PREAMĂRÍ, preamăresc, vb. IV. Tranz. A ridica în slavă pe cineva sau ceva; a lăuda, a elogia, a slăvi, a glorifica, a preaslăvi. – Prea + mări. DOOM
preamărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preamărésc, imperf. 3. sg. preamăreá; conj. prez. 3 să preamăreáscă
preamăriseră
PREAMĂRÍ, preamăresc, vb. IV. Tranz. A ridica în slavă pe cineva sau ceva; a lăuda, a elogia, a slăvi, a glorifica, a preaslăvi. – Prea + mări. DOOM
preamărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preamărésc, imperf. 3. sg. preamăreá; conj. prez. 3 să preamăreáscă
preamăriserăm
PREAMĂRÍ, preamăresc, vb. IV. Tranz. A ridica în slavă pe cineva sau ceva; a lăuda, a elogia, a slăvi, a glorifica, a preaslăvi. – Prea + mări. DOOM
preamărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preamărésc, imperf. 3. sg. preamăreá; conj. prez. 3 să preamăreáscă
preamăriserăți
PREAMĂRÍ, preamăresc, vb. IV. Tranz. A ridica în slavă pe cineva sau ceva; a lăuda, a elogia, a slăvi, a glorifica, a preaslăvi. – Prea + mări. DOOM
preamărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preamărésc, imperf. 3. sg. preamăreá; conj. prez. 3 să preamăreáscă
preamăriseși
PREAMĂRÍ, preamăresc, vb. IV. Tranz. A ridica în slavă pe cineva sau ceva; a lăuda, a elogia, a slăvi, a glorifica, a preaslăvi. – Prea + mări. DOOM
preamărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preamărésc, imperf. 3. sg. preamăreá; conj. prez. 3 să preamăreáscă
preamăriseți
PREAMĂRÍ, preamăresc, vb. IV. Tranz. A ridica în slavă pe cineva sau ceva; a lăuda, a elogia, a slăvi, a glorifica, a preaslăvi. – Prea + mări. DOOM
preamărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preamărésc, imperf. 3. sg. preamăreá; conj. prez. 3 să preamăreáscă
preamărit
PREAMĂRÍ, preamăresc, vb. IV. Tranz. A ridica în slavă pe cineva sau ceva; a lăuda, a elogia, a slăvi, a glorifica, a preaslăvi. – Prea + mări. DOOM
preamărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preamărésc, imperf. 3. sg. preamăreá; conj. prez. 3 să preamăreáscă
preamărit
PREAMĂRÍT, -Ă, preamăriți, -te, adj. (În titulatura dată suveranilor, înalților prelați sau divinității) Lăudat, mărit, slăvit, preaînălțat, prealuminat. – Prea + mărit.
preamărita
PREAMĂRÍT, -Ă, preamăriți, -te, adj. (În titulatura dată suveranilor, înalților prelați sau divinității) Lăudat, mărit, slăvit, preaînălțat, prealuminat. – Prea + mărit.
preamărite
PREAMĂRÍT, -Ă, preamăriți, -te, adj. (În titulatura dată suveranilor, înalților prelați sau divinității) Lăudat, mărit, slăvit, preaînălțat, prealuminat. – Prea + mărit.
preamăritei
PREAMĂRÍT, -Ă, preamăriți, -te, adj. (În titulatura dată suveranilor, înalților prelați sau divinității) Lăudat, mărit, slăvit, preaînălțat, prealuminat. – Prea + mărit.
preamăritele
PREAMĂRÍT, -Ă, preamăriți, -te, adj. (În titulatura dată suveranilor, înalților prelați sau divinității) Lăudat, mărit, slăvit, preaînălțat, prealuminat. – Prea + mărit.
preamăritelor
PREAMĂRÍT, -Ă, preamăriți, -te, adj. (În titulatura dată suveranilor, înalților prelați sau divinității) Lăudat, mărit, slăvit, preaînălțat, prealuminat. – Prea + mărit.
preamăritul
PREAMĂRÍT, -Ă, preamăriți, -te, adj. (În titulatura dată suveranilor, înalților prelați sau divinității) Lăudat, mărit, slăvit, preaînălțat, prealuminat. – Prea + mărit.
preamăritului
PREAMĂRÍT, -Ă, preamăriți, -te, adj. (În titulatura dată suveranilor, înalților prelați sau divinității) Lăudat, mărit, slăvit, preaînălțat, prealuminat. – Prea + mărit.
preamăriși
PREAMĂRÍ, preamăresc, vb. IV. Tranz. A ridica în slavă pe cineva sau ceva; a lăuda, a elogia, a slăvi, a glorifica, a preaslăvi. – Prea + mări. DOOM
preamărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preamărésc, imperf. 3. sg. preamăreá; conj. prez. 3 să preamăreáscă
preamăriți
PREAMĂRÍ, preamăresc, vb. IV. Tranz. A ridica în slavă pe cineva sau ceva; a lăuda, a elogia, a slăvi, a glorifica, a preaslăvi. – Prea + mări. DOOM
preamărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preamărésc, imperf. 3. sg. preamăreá; conj. prez. 3 să preamăreáscă
preamăriți
PREAMĂRÍT, -Ă, preamăriți, -te, adj. (În titulatura dată suveranilor, înalților prelați sau divinității) Lăudat, mărit, slăvit, preaînălțat, prealuminat. – Prea + mărit.
preamăriții
PREAMĂRÍT, -Ă, preamăriți, -te, adj. (În titulatura dată suveranilor, înalților prelați sau divinității) Lăudat, mărit, slăvit, preaînălțat, prealuminat. – Prea + mărit.
preamăriților
PREAMĂRÍT, -Ă, preamăriți, -te, adj. (În titulatura dată suveranilor, înalților prelați sau divinității) Lăudat, mărit, slăvit, preaînălțat, prealuminat. – Prea + mărit.
preanestezia
PREANESTEZÍE, preanestezii, s. f. Pregătire a bolnavului în vederea anesteziei propriu-zise, prin administrarea de medicamente hipnotice și analgezice; prenarcoză. [Pr.: pre-a-] – Din fr. préanesthésie.
preanestezie
PREANESTEZÍE, preanestezii, s. f. Pregătire a bolnavului în vederea anesteziei propriu-zise, prin administrarea de medicamente hipnotice și analgezice; prenarcoză. [Pr.: pre-a-] – Din fr. préanesthésie.
preanesteziei
PREANESTEZÍE, preanestezii, s. f. Pregătire a bolnavului în vederea anesteziei propriu-zise, prin administrarea de medicamente hipnotice și analgezice; prenarcoză. [Pr.: pre-a-] – Din fr. préanesthésie.
preanestezii
PREANESTEZÍE, preanestezii, s. f. Pregătire a bolnavului în vederea anesteziei propriu-zise, prin administrarea de medicamente hipnotice și analgezice; prenarcoză. [Pr.: pre-a-] – Din fr. préanesthésie.
preanesteziile
PREANESTEZÍE, preanestezii, s. f. Pregătire a bolnavului în vederea anesteziei propriu-zise, prin administrarea de medicamente hipnotice și analgezice; prenarcoză. [Pr.: pre-a-] – Din fr. préanesthésie.
preanesteziilor
PREANESTEZÍE, preanestezii, s. f. Pregătire a bolnavului în vederea anesteziei propriu-zise, prin administrarea de medicamente hipnotice și analgezice; prenarcoză. [Pr.: pre-a-] – Din fr. préanesthésie.
preanevinovată
PREANEVINOVÁTĂ adj. (Bis.; despre Fecioara Maria) Neprihănită, castă. ♦ (Substantivat; art.) Fecioara Maria. – Prea + nevinovată.
preaplecat
PREAPLECÁT, -Ă, preaplecați, -te, adj. (Înv.; mai ales în formule de respect) Foarte supus, plecat, ascultător. – Prea + plecat. DOOM
preaplecát (înv.) (prea-ple-) adj. m., pl. preaplecáți; f. preaplecátă, pl. preaplecáte
preaplecata
PREAPLECÁT, -Ă, preaplecați, -te, adj. (Înv.; mai ales în formule de respect) Foarte supus, plecat, ascultător. – Prea + plecat. DOOM
preaplecát (înv.) (prea-ple-) adj. m., pl. preaplecáți; f. preaplecátă, pl. preaplecáte
preaplecate
PREAPLECÁT, -Ă, preaplecați, -te, adj. (Înv.; mai ales în formule de respect) Foarte supus, plecat, ascultător. – Prea + plecat. DOOM
preaplecát (înv.) (prea-ple-) adj. m., pl. preaplecáți; f. preaplecátă, pl. preaplecáte
preaplecatei
PREAPLECÁT, -Ă, preaplecați, -te, adj. (Înv.; mai ales în formule de respect) Foarte supus, plecat, ascultător. – Prea + plecat. DOOM
preaplecát (înv.) (prea-ple-) adj. m., pl. preaplecáți; f. preaplecátă, pl. preaplecáte
preaplecatele
PREAPLECÁT, -Ă, preaplecați, -te, adj. (Înv.; mai ales în formule de respect) Foarte supus, plecat, ascultător. – Prea + plecat. DOOM
preaplecát (înv.) (prea-ple-) adj. m., pl. preaplecáți; f. preaplecátă, pl. preaplecáte
preaplecatelor
PREAPLECÁT, -Ă, preaplecați, -te, adj. (Înv.; mai ales în formule de respect) Foarte supus, plecat, ascultător. – Prea + plecat. DOOM
preaplecát (înv.) (prea-ple-) adj. m., pl. preaplecáți; f. preaplecátă, pl. preaplecáte
preaplecatul
PREAPLECÁT, -Ă, preaplecați, -te, adj. (Înv.; mai ales în formule de respect) Foarte supus, plecat, ascultător. – Prea + plecat. DOOM
preaplecát (înv.) (prea-ple-) adj. m., pl. preaplecáți; f. preaplecátă, pl. preaplecáte
preaplecatului
PREAPLECÁT, -Ă, preaplecați, -te, adj. (Înv.; mai ales în formule de respect) Foarte supus, plecat, ascultător. – Prea + plecat. DOOM
preaplecát (înv.) (prea-ple-) adj. m., pl. preaplecáți; f. preaplecátă, pl. preaplecáte
preaplecați
PREAPLECÁT, -Ă, preaplecați, -te, adj. (Înv.; mai ales în formule de respect) Foarte supus, plecat, ascultător. – Prea + plecat. DOOM
preaplecát (înv.) (prea-ple-) adj. m., pl. preaplecáți; f. preaplecátă, pl. preaplecáte
preaplecații
PREAPLECÁT, -Ă, preaplecați, -te, adj. (Înv.; mai ales în formule de respect) Foarte supus, plecat, ascultător. – Prea + plecat. DOOM
preaplecát (înv.) (prea-ple-) adj. m., pl. preaplecáți; f. preaplecátă, pl. preaplecáte
preaplecaților
PREAPLECÁT, -Ă, preaplecați, -te, adj. (Înv.; mai ales în formule de respect) Foarte supus, plecat, ascultător. – Prea + plecat. DOOM
preaplecát (înv.) (prea-ple-) adj. m., pl. preaplecáți; f. preaplecátă, pl. preaplecáte
preaplin
PREAPLÍN, preaplinuri, s. n. 1. Ceea ce depășește un anumit nivel, ceea ce este prea mult, prea abundent. 2. Dispozitiv de protecție pentru evacuarea automată a lichidului care depășește un anumit nivel într-un bazin, rezervor etc. ♦ P. ext. Conținutul unui rezervor de apă. – Prea + plin. DOOM
preaplín (prea-plin) s. n., pl. preaplínuri
preaplinul
PREAPLÍN, preaplinuri, s. n. 1. Ceea ce depășește un anumit nivel, ceea ce este prea mult, prea abundent. 2. Dispozitiv de protecție pentru evacuarea automată a lichidului care depășește un anumit nivel într-un bazin, rezervor etc. ♦ P. ext. Conținutul unui rezervor de apă. – Prea + plin. DOOM
preaplín (prea-plin) s. n., pl. preaplínuri
preaplinului
PREAPLÍN, preaplinuri, s. n. 1. Ceea ce depășește un anumit nivel, ceea ce este prea mult, prea abundent. 2. Dispozitiv de protecție pentru evacuarea automată a lichidului care depășește un anumit nivel într-un bazin, rezervor etc. ♦ P. ext. Conținutul unui rezervor de apă. – Prea + plin. DOOM
preaplín (prea-plin) s. n., pl. preaplínuri
preaplinuri
PREAPLÍN, preaplinuri, s. n. 1. Ceea ce depășește un anumit nivel, ceea ce este prea mult, prea abundent. 2. Dispozitiv de protecție pentru evacuarea automată a lichidului care depășește un anumit nivel într-un bazin, rezervor etc. ♦ P. ext. Conținutul unui rezervor de apă. – Prea + plin. DOOM
preaplín (prea-plin) s. n., pl. preaplínuri
preaplinurile
PREAPLÍN, preaplinuri, s. n. 1. Ceea ce depășește un anumit nivel, ceea ce este prea mult, prea abundent. 2. Dispozitiv de protecție pentru evacuarea automată a lichidului care depășește un anumit nivel într-un bazin, rezervor etc. ♦ P. ext. Conținutul unui rezervor de apă. – Prea + plin. DOOM
preaplín (prea-plin) s. n., pl. preaplínuri
preaplinurilor
PREAPLÍN, preaplinuri, s. n. 1. Ceea ce depășește un anumit nivel, ceea ce este prea mult, prea abundent. 2. Dispozitiv de protecție pentru evacuarea automată a lichidului care depășește un anumit nivel într-un bazin, rezervor etc. ♦ P. ext. Conținutul unui rezervor de apă. – Prea + plin. DOOM
preaplín (prea-plin) s. n., pl. preaplínuri
preaprețioasa
PREAPREȚIÓS, -OÁSĂ, preaprețioși, -oase, adj. (Rar) Foarte prețios, foarte valoros. [Pr.: -ți-os] – Prea + prețios. DOOM
preaprețiós (rar) (prea-pre-ți-os) adj. m., pl. preaprețióși; f. preaprețioásă, pl. preaprețioáse
preaprețioase
PREAPREȚIÓS, -OÁSĂ, preaprețioși, -oase, adj. (Rar) Foarte prețios, foarte valoros. [Pr.: -ți-os] – Prea + prețios. DOOM
preaprețiós (rar) (prea-pre-ți-os) adj. m., pl. preaprețióși; f. preaprețioásă, pl. preaprețioáse
preaprețioasei
PREAPREȚIÓS, -OÁSĂ, preaprețioși, -oase, adj. (Rar) Foarte prețios, foarte valoros. [Pr.: -ți-os] – Prea + prețios. DOOM
preaprețiós (rar) (prea-pre-ți-os) adj. m., pl. preaprețióși; f. preaprețioásă, pl. preaprețioáse
preaprețioasele
PREAPREȚIÓS, -OÁSĂ, preaprețioși, -oase, adj. (Rar) Foarte prețios, foarte valoros. [Pr.: -ți-os] – Prea + prețios. DOOM
preaprețiós (rar) (prea-pre-ți-os) adj. m., pl. preaprețióși; f. preaprețioásă, pl. preaprețioáse
preaprețioaselor
PREAPREȚIÓS, -OÁSĂ, preaprețioși, -oase, adj. (Rar) Foarte prețios, foarte valoros. [Pr.: -ți-os] – Prea + prețios. DOOM
preaprețiós (rar) (prea-pre-ți-os) adj. m., pl. preaprețióși; f. preaprețioásă, pl. preaprețioáse
preaprețios
PREAPREȚIÓS, -OÁSĂ, preaprețioși, -oase, adj. (Rar) Foarte prețios, foarte valoros. [Pr.: -ți-os] – Prea + prețios. DOOM
preaprețiós (rar) (prea-pre-ți-os) adj. m., pl. preaprețióși; f. preaprețioásă, pl. preaprețioáse
preaprețiosul
PREAPREȚIÓS, -OÁSĂ, preaprețioși, -oase, adj. (Rar) Foarte prețios, foarte valoros. [Pr.: -ți-os] – Prea + prețios. DOOM
preaprețiós (rar) (prea-pre-ți-os) adj. m., pl. preaprețióși; f. preaprețioásă, pl. preaprețioáse
preaprețiosului
PREAPREȚIÓS, -OÁSĂ, preaprețioși, -oase, adj. (Rar) Foarte prețios, foarte valoros. [Pr.: -ți-os] – Prea + prețios. DOOM
preaprețiós (rar) (prea-pre-ți-os) adj. m., pl. preaprețióși; f. preaprețioásă, pl. preaprețioáse
preaprețioși
PREAPREȚIÓS, -OÁSĂ, preaprețioși, -oase, adj. (Rar) Foarte prețios, foarte valoros. [Pr.: -ți-os] – Prea + prețios. DOOM
preaprețiós (rar) (prea-pre-ți-os) adj. m., pl. preaprețióși; f. preaprețioásă, pl. preaprețioáse
preaprețioșii
PREAPREȚIÓS, -OÁSĂ, preaprețioși, -oase, adj. (Rar) Foarte prețios, foarte valoros. [Pr.: -ți-os] – Prea + prețios. DOOM
preaprețiós (rar) (prea-pre-ți-os) adj. m., pl. preaprețióși; f. preaprețioásă, pl. preaprețioáse
preaprețioșilor
PREAPREȚIÓS, -OÁSĂ, preaprețioși, -oase, adj. (Rar) Foarte prețios, foarte valoros. [Pr.: -ți-os] – Prea + prețios. DOOM
preaprețiós (rar) (prea-pre-ți-os) adj. m., pl. preaprețióși; f. preaprețioásă, pl. preaprețioáse
preaprindere
PREAPRÍNDERE, preaprinderi, s. f. Aprindere prematură a combustibilului în cilindrii unui motor cu ardere internă, determinată de apariția incidentală a unor puncte supraîncălzite în interiorul cilindrului și însoțită, adeseori, de detonații. [Pr.: pre-a-] – Pre1- + aprindere. DOOM
preapríndere (pre-a-prin-) s. f., g.-d. art. preaprínderii; pl. preaprínderi
preaprinderea
PREAPRÍNDERE, preaprinderi, s. f. Aprindere prematură a combustibilului în cilindrii unui motor cu ardere internă, determinată de apariția incidentală a unor puncte supraîncălzite în interiorul cilindrului și însoțită, adeseori, de detonații. [Pr.: pre-a-] – Pre1- + aprindere. DOOM
preapríndere (pre-a-prin-) s. f., g.-d. art. preaprínderii; pl. preaprínderi
preaprinderi
PREAPRÍNDERE, preaprinderi, s. f. Aprindere prematură a combustibilului în cilindrii unui motor cu ardere internă, determinată de apariția incidentală a unor puncte supraîncălzite în interiorul cilindrului și însoțită, adeseori, de detonații. [Pr.: pre-a-] – Pre1- + aprindere. DOOM
preapríndere (pre-a-prin-) s. f., g.-d. art. preaprínderii; pl. preaprínderi
preaprinderii
PREAPRÍNDERE, preaprinderi, s. f. Aprindere prematură a combustibilului în cilindrii unui motor cu ardere internă, determinată de apariția incidentală a unor puncte supraîncălzite în interiorul cilindrului și însoțită, adeseori, de detonații. [Pr.: pre-a-] – Pre1- + aprindere. DOOM
preapríndere (pre-a-prin-) s. f., g.-d. art. preaprínderii; pl. preaprínderi
preaprinderile
PREAPRÍNDERE, preaprinderi, s. f. Aprindere prematură a combustibilului în cilindrii unui motor cu ardere internă, determinată de apariția incidentală a unor puncte supraîncălzite în interiorul cilindrului și însoțită, adeseori, de detonații. [Pr.: pre-a-] – Pre1- + aprindere. DOOM
preapríndere (pre-a-prin-) s. f., g.-d. art. preaprínderii; pl. preaprínderi
preaprinderilor
PREAPRÍNDERE, preaprinderi, s. f. Aprindere prematură a combustibilului în cilindrii unui motor cu ardere internă, determinată de apariția incidentală a unor puncte supraîncălzite în interiorul cilindrului și însoțită, adeseori, de detonații. [Pr.: pre-a-] – Pre1- + aprindere. DOOM
preapríndere (pre-a-prin-) s. f., g.-d. art. preaprínderii; pl. preaprínderi
preaputernic
PREAPUTÉRNIC, -Ă, preaputernici, -ce, adj. (Înv.; în titulatura dată suveranilor, demnitarilor etc. sau în formele de adresare) Foarte puternic, atotputernic. ♦ (Substantivat, m. art.) Dumnezeu. – Prea + puternic. DOOM
preaputérnic (înv.) adj. m., pl. preaputérnici; f. preaputérnică, pl. preaputérnice
preaputernica
PREAPUTÉRNIC, -Ă, preaputernici, -ce, adj. (Înv.; în titulatura dată suveranilor, demnitarilor etc. sau în formele de adresare) Foarte puternic, atotputernic. ♦ (Substantivat, m. art.) Dumnezeu. – Prea + puternic. DOOM
preaputérnic (înv.) adj. m., pl. preaputérnici; f. preaputérnică, pl. preaputérnice
preaputernice
PREAPUTÉRNIC, -Ă, preaputernici, -ce, adj. (Înv.; în titulatura dată suveranilor, demnitarilor etc. sau în formele de adresare) Foarte puternic, atotputernic. ♦ (Substantivat, m. art.) Dumnezeu. – Prea + puternic. DOOM
preaputérnic (înv.) adj. m., pl. preaputérnici; f. preaputérnică, pl. preaputérnice
preaputernicei
PREAPUTÉRNIC, -Ă, preaputernici, -ce, adj. (Înv.; în titulatura dată suveranilor, demnitarilor etc. sau în formele de adresare) Foarte puternic, atotputernic. ♦ (Substantivat, m. art.) Dumnezeu. – Prea + puternic. DOOM
preaputérnic (înv.) adj. m., pl. preaputérnici; f. preaputérnică, pl. preaputérnice
preaputernicele
PREAPUTÉRNIC, -Ă, preaputernici, -ce, adj. (Înv.; în titulatura dată suveranilor, demnitarilor etc. sau în formele de adresare) Foarte puternic, atotputernic. ♦ (Substantivat, m. art.) Dumnezeu. – Prea + puternic. DOOM
preaputérnic (înv.) adj. m., pl. preaputérnici; f. preaputérnică, pl. preaputérnice
preaputernicelor
PREAPUTÉRNIC, -Ă, preaputernici, -ce, adj. (Înv.; în titulatura dată suveranilor, demnitarilor etc. sau în formele de adresare) Foarte puternic, atotputernic. ♦ (Substantivat, m. art.) Dumnezeu. – Prea + puternic. DOOM
preaputérnic (înv.) adj. m., pl. preaputérnici; f. preaputérnică, pl. preaputérnice
preaputernici
PREAPUTÉRNIC, -Ă, preaputernici, -ce, adj. (Înv.; în titulatura dată suveranilor, demnitarilor etc. sau în formele de adresare) Foarte puternic, atotputernic. ♦ (Substantivat, m. art.) Dumnezeu. – Prea + puternic. DOOM
preaputérnic (înv.) adj. m., pl. preaputérnici; f. preaputérnică, pl. preaputérnice
preaputernicie
PREAPUTERNICÍE, preaputemicii, s. f. (Învechit) Titlu dat împăraților și înalților demnitari; persoană care poartă acest titlu. Îți voi povesti... cu voia preaputerniciei-sale. GORJAN, H. I 26.
preaputernicii
PREAPUTÉRNIC, -Ă, preaputernici, -ce, adj. (Înv.; în titulatura dată suveranilor, demnitarilor etc. sau în formele de adresare) Foarte puternic, atotputernic. ♦ (Substantivat, m. art.) Dumnezeu. – Prea + puternic. DOOM
preaputérnic (înv.) adj. m., pl. preaputérnici; f. preaputérnică, pl. preaputérnice
preaputernicilor
PREAPUTÉRNIC, -Ă, preaputernici, -ce, adj. (Înv.; în titulatura dată suveranilor, demnitarilor etc. sau în formele de adresare) Foarte puternic, atotputernic. ♦ (Substantivat, m. art.) Dumnezeu. – Prea + puternic. DOOM
preaputérnic (înv.) adj. m., pl. preaputérnici; f. preaputérnică, pl. preaputérnice
preaputernicul
PREAPUTÉRNIC, -Ă, preaputernici, -ce, adj. (Înv.; în titulatura dată suveranilor, demnitarilor etc. sau în formele de adresare) Foarte puternic, atotputernic. ♦ (Substantivat, m. art.) Dumnezeu. – Prea + puternic. DOOM
preaputérnic (înv.) adj. m., pl. preaputérnici; f. preaputérnică, pl. preaputérnice
preaputernicului
PREAPUTÉRNIC, -Ă, preaputernici, -ce, adj. (Înv.; în titulatura dată suveranilor, demnitarilor etc. sau în formele de adresare) Foarte puternic, atotputernic. ♦ (Substantivat, m. art.) Dumnezeu. – Prea + puternic. DOOM
preaputérnic (înv.) adj. m., pl. preaputérnici; f. preaputérnică, pl. preaputérnice
preasenă
PRÉSENĂ, presene, s. f. (Reg.) Cureaua hamului care trece pe sub pieptul calului. [Var.: présen s. n., preásenă s. f.] – Din sb. prsina. DOOM
présenă (reg.) s. f., g.-d. art. présenei; pl. présene
preasfinte
PREASFÂNT, -Ă, preasfinți, -ie, adj., s. m. și f. 1. Adj. (în titulatura dată clericilor, călugărilor, sfinților) Care a primit harul divin; vrednic de a fi sfânt. ♦ (Substantivat, fiart.) Maica Domnului. 2. Adj., s. m. și f. Termen respectuos de adresare sau epitet pentru clerici, mucenici, sfinți. – Prea + sfânt. DOOM
!preasfấnt (preas-fânt/prea-sfânt) adj. m., pl. preasfínți; f. preasfấntă, pl. preasfínte
preasfinte
PREASFÂNT, -Ă, preasfinți, -ie, adj., s. m. și f. 1. Adj. (în titulatura dată clericilor, călugărilor, sfinților) Care a primit harul divin; vrednic de a fi sfânt. ♦ (Substantivat, fiart.) Maica Domnului. 2. Adj., s. m. și f. Termen respectuos de adresare sau epitet pentru clerici, mucenici, sfinți. – Prea + sfânt. DOOM
!preasfấnt (preas-fânt/prea-sfânt) adj. m., pl. preasfínți; f. preasfấntă, pl. preasfínte
preasfintei
PREASFÂNT, -Ă, preasfinți, -ie, adj., s. m. și f. 1. Adj. (în titulatura dată clericilor, călugărilor, sfinților) Care a primit harul divin; vrednic de a fi sfânt. ♦ (Substantivat, fiart.) Maica Domnului. 2. Adj., s. m. și f. Termen respectuos de adresare sau epitet pentru clerici, mucenici, sfinți. – Prea + sfânt. DOOM
!preasfấnt (preas-fânt/prea-sfânt) adj. m., pl. preasfínți; f. preasfấntă, pl. preasfínte
preasfintei
PREASFÂNT, -Ă, preasfinți, -ie, adj., s. m. și f. 1. Adj. (în titulatura dată clericilor, călugărilor, sfinților) Care a primit harul divin; vrednic de a fi sfânt. ♦ (Substantivat, fiart.) Maica Domnului. 2. Adj., s. m. și f. Termen respectuos de adresare sau epitet pentru clerici, mucenici, sfinți. – Prea + sfânt. DOOM
!preasfấnt (preas-fânt/prea-sfânt) adj. m., pl. preasfínți; f. preasfấntă, pl. preasfínte
preasfintele
PREASFÂNT, -Ă, preasfinți, -ie, adj., s. m. și f. 1. Adj. (în titulatura dată clericilor, călugărilor, sfinților) Care a primit harul divin; vrednic de a fi sfânt. ♦ (Substantivat, fiart.) Maica Domnului. 2. Adj., s. m. și f. Termen respectuos de adresare sau epitet pentru clerici, mucenici, sfinți. – Prea + sfânt. DOOM
!preasfấnt (preas-fânt/prea-sfânt) adj. m., pl. preasfínți; f. preasfấntă, pl. preasfínte
preasfintele
PREASFÂNT, -Ă, preasfinți, -ie, adj., s. m. și f. 1. Adj. (în titulatura dată clericilor, călugărilor, sfinților) Care a primit harul divin; vrednic de a fi sfânt. ♦ (Substantivat, fiart.) Maica Domnului. 2. Adj., s. m. și f. Termen respectuos de adresare sau epitet pentru clerici, mucenici, sfinți. – Prea + sfânt. DOOM
!preasfấnt (preas-fânt/prea-sfânt) adj. m., pl. preasfínți; f. preasfấntă, pl. preasfínte
preasfintelor
PREASFÂNT, -Ă, preasfinți, -ie, adj., s. m. și f. 1. Adj. (în titulatura dată clericilor, călugărilor, sfinților) Care a primit harul divin; vrednic de a fi sfânt. ♦ (Substantivat, fiart.) Maica Domnului. 2. Adj., s. m. și f. Termen respectuos de adresare sau epitet pentru clerici, mucenici, sfinți. – Prea + sfânt. DOOM
!preasfấnt (preas-fânt/prea-sfânt) adj. m., pl. preasfínți; f. preasfấntă, pl. preasfínte
preasfintelor
PREASFÂNT, -Ă, preasfinți, -ie, adj., s. m. și f. 1. Adj. (în titulatura dată clericilor, călugărilor, sfinților) Care a primit harul divin; vrednic de a fi sfânt. ♦ (Substantivat, fiart.) Maica Domnului. 2. Adj., s. m. și f. Termen respectuos de adresare sau epitet pentru clerici, mucenici, sfinți. – Prea + sfânt. DOOM
!preasfấnt (preas-fânt/prea-sfânt) adj. m., pl. preasfínți; f. preasfấntă, pl. preasfínte
preasfinți
PREASFÂNT, -Ă, preasfinți, -ie, adj., s. m. și f. 1. Adj. (în titulatura dată clericilor, călugărilor, sfinților) Care a primit harul divin; vrednic de a fi sfânt. ♦ (Substantivat, fiart.) Maica Domnului. 2. Adj., s. m. și f. Termen respectuos de adresare sau epitet pentru clerici, mucenici, sfinți. – Prea + sfânt. DOOM
!preasfấnt (preas-fânt/prea-sfânt) adj. m., pl. preasfínți; f. preasfấntă, pl. preasfínte
preasfinți
PREASFÂNT, -Ă, preasfinți, -ie, adj., s. m. și f. 1. Adj. (în titulatura dată clericilor, călugărilor, sfinților) Care a primit harul divin; vrednic de a fi sfânt. ♦ (Substantivat, fiart.) Maica Domnului. 2. Adj., s. m. și f. Termen respectuos de adresare sau epitet pentru clerici, mucenici, sfinți. – Prea + sfânt. DOOM
!preasfấnt (preas-fânt/prea-sfânt) adj. m., pl. preasfínți; f. preasfấntă, pl. preasfínte
preasfinția
PREASFINȚÍA, preasfințiile, s. f. art. (Urmat de un adj. pos.) Tennen respectuos de adresare sau titulatură respectuoasă pentru arhierei; preasfințit. Preasfinția Sa. Preasfințiile Voastre. – Prea + sfinție. DOOM
!Preasfințía Voástră (Preas-fin-/Prea-sfin-) loc. pr., g.-d. Preasfințíei Voástre
preasfinții
PREASFÂNT, -Ă, preasfinți, -ie, adj., s. m. și f. 1. Adj. (în titulatura dată clericilor, călugărilor, sfinților) Care a primit harul divin; vrednic de a fi sfânt. ♦ (Substantivat, fiart.) Maica Domnului. 2. Adj., s. m. și f. Termen respectuos de adresare sau epitet pentru clerici, mucenici, sfinți. – Prea + sfânt. DOOM
!preasfấnt (preas-fânt/prea-sfânt) adj. m., pl. preasfínți; f. preasfấntă, pl. preasfínte
preasfinții
PREASFÂNT, -Ă, preasfinți, -ie, adj., s. m. și f. 1. Adj. (în titulatura dată clericilor, călugărilor, sfinților) Care a primit harul divin; vrednic de a fi sfânt. ♦ (Substantivat, fiart.) Maica Domnului. 2. Adj., s. m. și f. Termen respectuos de adresare sau epitet pentru clerici, mucenici, sfinți. – Prea + sfânt. DOOM
!preasfấnt (preas-fânt/prea-sfânt) adj. m., pl. preasfínți; f. preasfấntă, pl. preasfínte
preasfinților
PREASFÂNT, -Ă, preasfinți, -ie, adj., s. m. și f. 1. Adj. (în titulatura dată clericilor, călugărilor, sfinților) Care a primit harul divin; vrednic de a fi sfânt. ♦ (Substantivat, fiart.) Maica Domnului. 2. Adj., s. m. și f. Termen respectuos de adresare sau epitet pentru clerici, mucenici, sfinți. – Prea + sfânt. DOOM
!preasfấnt (preas-fânt/prea-sfânt) adj. m., pl. preasfínți; f. preasfấntă, pl. preasfínte
preasfinților
PREASFÂNT, -Ă, preasfinți, -ie, adj., s. m. și f. 1. Adj. (în titulatura dată clericilor, călugărilor, sfinților) Care a primit harul divin; vrednic de a fi sfânt. ♦ (Substantivat, fiart.) Maica Domnului. 2. Adj., s. m. și f. Termen respectuos de adresare sau epitet pentru clerici, mucenici, sfinți. – Prea + sfânt. DOOM
!preasfấnt (preas-fânt/prea-sfânt) adj. m., pl. preasfínți; f. preasfấntă, pl. preasfínte
preasfințit
PREASFINȚÍT, preasfințiți, adj., s. m. 1. Adj. Care a primit harul divin; sfințit. 2. S. m. Preasfinția. – Prea + sfințit. DOOM
!Preasfințítul (Preas-fin-/Prea-sfin-) s. propriu m., voc. Presfințíte
preasfințit
PREASFINȚÍT, preasfințiți, adj., s. m. 1. Adj. Care a primit harul divin; sfințit. 2. S. m. Preasfinția. – Prea + sfințit. DOOM
!Preasfințítul (Preas-fin-/Prea-sfin-) s. propriu m., voc. Presfințíte
preasfințita
PREASFINȚÍT, preasfințiți, adj., s. m. 1. Adj. Care a primit harul divin; sfințit. 2. S. m. Preasfinția. – Prea + sfințit. DOOM
!Preasfințítul (Preas-fin-/Prea-sfin-) s. propriu m., voc. Presfințíte
preasfințite
PREASFINȚÍT, preasfințiți, adj., s. m. 1. Adj. Care a primit harul divin; sfințit. 2. S. m. Preasfinția. – Prea + sfințit. DOOM
!Preasfințítul (Preas-fin-/Prea-sfin-) s. propriu m., voc. Presfințíte
preasfințitei
PREASFINȚÍT, preasfințiți, adj., s. m. 1. Adj. Care a primit harul divin; sfințit. 2. S. m. Preasfinția. – Prea + sfințit. DOOM
!Preasfințítul (Preas-fin-/Prea-sfin-) s. propriu m., voc. Presfințíte
preasfințitele
PREASFINȚÍT, preasfințiți, adj., s. m. 1. Adj. Care a primit harul divin; sfințit. 2. S. m. Preasfinția. – Prea + sfințit. DOOM
!Preasfințítul (Preas-fin-/Prea-sfin-) s. propriu m., voc. Presfințíte
preasfințitelor
PREASFINȚÍT, preasfințiți, adj., s. m. 1. Adj. Care a primit harul divin; sfințit. 2. S. m. Preasfinția. – Prea + sfințit. DOOM
!Preasfințítul (Preas-fin-/Prea-sfin-) s. propriu m., voc. Presfințíte
preasfințitul
PREASFINȚÍT, preasfințiți, adj., s. m. 1. Adj. Care a primit harul divin; sfințit. 2. S. m. Preasfinția. – Prea + sfințit. DOOM
!Preasfințítul (Preas-fin-/Prea-sfin-) s. propriu m., voc. Presfințíte
preasfințitului
PREASFINȚÍT, preasfințiți, adj., s. m. 1. Adj. Care a primit harul divin; sfințit. 2. S. m. Preasfinția. – Prea + sfințit. DOOM
!Preasfințítul (Preas-fin-/Prea-sfin-) s. propriu m., voc. Presfințíte
preasfințiți
PREASFINȚÍT, preasfințiți, adj., s. m. 1. Adj. Care a primit harul divin; sfințit. 2. S. m. Preasfinția. – Prea + sfințit. DOOM
!Preasfințítul (Preas-fin-/Prea-sfin-) s. propriu m., voc. Presfințíte
preasfințiții
PREASFINȚÍT, preasfințiți, adj., s. m. 1. Adj. Care a primit harul divin; sfințit. 2. S. m. Preasfinția. – Prea + sfințit. DOOM
!Preasfințítul (Preas-fin-/Prea-sfin-) s. propriu m., voc. Presfințíte
preasfințiților
PREASFINȚÍT, preasfințiți, adj., s. m. 1. Adj. Care a primit harul divin; sfințit. 2. S. m. Preasfinția. – Prea + sfințit. DOOM
!Preasfințítul (Preas-fin-/Prea-sfin-) s. propriu m., voc. Presfințíte
preasfânt
PREASFÂNT, -Ă, preasfinți, -ie, adj., s. m. și f. 1. Adj. (în titulatura dată clericilor, călugărilor, sfinților) Care a primit harul divin; vrednic de a fi sfânt. ♦ (Substantivat, fiart.) Maica Domnului. 2. Adj., s. m. și f. Termen respectuos de adresare sau epitet pentru clerici, mucenici, sfinți. – Prea + sfânt. DOOM
!preasfấnt (preas-fânt/prea-sfânt) adj. m., pl. preasfínți; f. preasfấntă, pl. preasfínte
preasfânt
PREASFÂNT, -Ă, preasfinți, -ie, adj., s. m. și f. 1. Adj. (în titulatura dată clericilor, călugărilor, sfinților) Care a primit harul divin; vrednic de a fi sfânt. ♦ (Substantivat, fiart.) Maica Domnului. 2. Adj., s. m. și f. Termen respectuos de adresare sau epitet pentru clerici, mucenici, sfinți. – Prea + sfânt. DOOM
!preasfấnt (preas-fânt/prea-sfânt) adj. m., pl. preasfínți; f. preasfấntă, pl. preasfínte
preasfânta
PREASFÂNT, -Ă, preasfinți, -ie, adj., s. m. și f. 1. Adj. (în titulatura dată clericilor, călugărilor, sfinților) Care a primit harul divin; vrednic de a fi sfânt. ♦ (Substantivat, fiart.) Maica Domnului. 2. Adj., s. m. și f. Termen respectuos de adresare sau epitet pentru clerici, mucenici, sfinți. – Prea + sfânt. DOOM
!preasfấnt (preas-fânt/prea-sfânt) adj. m., pl. preasfínți; f. preasfấntă, pl. preasfínte
preasfânta
PREASFÂNT, -Ă, preasfinți, -ie, adj., s. m. și f. 1. Adj. (în titulatura dată clericilor, călugărilor, sfinților) Care a primit harul divin; vrednic de a fi sfânt. ♦ (Substantivat, fiart.) Maica Domnului. 2. Adj., s. m. și f. Termen respectuos de adresare sau epitet pentru clerici, mucenici, sfinți. – Prea + sfânt. DOOM
!preasfấnt (preas-fânt/prea-sfânt) adj. m., pl. preasfínți; f. preasfấntă, pl. preasfínte
preasfântul
PREASFÂNT, -Ă, preasfinți, -ie, adj., s. m. și f. 1. Adj. (în titulatura dată clericilor, călugărilor, sfinților) Care a primit harul divin; vrednic de a fi sfânt. ♦ (Substantivat, fiart.) Maica Domnului. 2. Adj., s. m. și f. Termen respectuos de adresare sau epitet pentru clerici, mucenici, sfinți. – Prea + sfânt. DOOM
!preasfấnt (preas-fânt/prea-sfânt) adj. m., pl. preasfínți; f. preasfấntă, pl. preasfínte
preasfântul
PREASFÂNT, -Ă, preasfinți, -ie, adj., s. m. și f. 1. Adj. (în titulatura dată clericilor, călugărilor, sfinților) Care a primit harul divin; vrednic de a fi sfânt. ♦ (Substantivat, fiart.) Maica Domnului. 2. Adj., s. m. și f. Termen respectuos de adresare sau epitet pentru clerici, mucenici, sfinți. – Prea + sfânt. DOOM
!preasfấnt (preas-fânt/prea-sfânt) adj. m., pl. preasfínți; f. preasfấntă, pl. preasfínte
preasfântului
PREASFÂNT, -Ă, preasfinți, -ie, adj., s. m. și f. 1. Adj. (în titulatura dată clericilor, călugărilor, sfinților) Care a primit harul divin; vrednic de a fi sfânt. ♦ (Substantivat, fiart.) Maica Domnului. 2. Adj., s. m. și f. Termen respectuos de adresare sau epitet pentru clerici, mucenici, sfinți. – Prea + sfânt. DOOM
!preasfấnt (preas-fânt/prea-sfânt) adj. m., pl. preasfínți; f. preasfấntă, pl. preasfínte
preasfântului
PREASFÂNT, -Ă, preasfinți, -ie, adj., s. m. și f. 1. Adj. (în titulatura dată clericilor, călugărilor, sfinților) Care a primit harul divin; vrednic de a fi sfânt. ♦ (Substantivat, fiart.) Maica Domnului. 2. Adj., s. m. și f. Termen respectuos de adresare sau epitet pentru clerici, mucenici, sfinți. – Prea + sfânt. DOOM
!preasfấnt (preas-fânt/prea-sfânt) adj. m., pl. preasfínți; f. preasfấntă, pl. preasfínte
preasfînt
PREASFÂNT, -Ă, preasfinți, -ie, adj., s. m. și f. 1. Adj. (în titulatura dată clericilor, călugărilor, sfinților) Care a primit harul divin; vrednic de a fi sfânt. ♦ (Substantivat, fiart.) Maica Domnului. 2. Adj., s. m. și f. Termen respectuos de adresare sau epitet pentru clerici, mucenici, sfinți. – Prea + sfânt. DOOM
!preasfấnt (preas-fânt/prea-sfânt) adj. m., pl. preasfínți; f. preasfấntă, pl. preasfínte
preasfînt
PREASFÂNT, -Ă, preasfinți, -ie, adj., s. m. și f. 1. Adj. (în titulatura dată clericilor, călugărilor, sfinților) Care a primit harul divin; vrednic de a fi sfânt. ♦ (Substantivat, fiart.) Maica Domnului. 2. Adj., s. m. și f. Termen respectuos de adresare sau epitet pentru clerici, mucenici, sfinți. – Prea + sfânt. DOOM
!preasfấnt (preas-fânt/prea-sfânt) adj. m., pl. preasfínți; f. preasfấntă, pl. preasfínte
preasfînta
PREASFÂNT, -Ă, preasfinți, -ie, adj., s. m. și f. 1. Adj. (în titulatura dată clericilor, călugărilor, sfinților) Care a primit harul divin; vrednic de a fi sfânt. ♦ (Substantivat, fiart.) Maica Domnului. 2. Adj., s. m. și f. Termen respectuos de adresare sau epitet pentru clerici, mucenici, sfinți. – Prea + sfânt. DOOM
!preasfấnt (preas-fânt/prea-sfânt) adj. m., pl. preasfínți; f. preasfấntă, pl. preasfínte
preasfînta
PREASFÂNT, -Ă, preasfinți, -ie, adj., s. m. și f. 1. Adj. (în titulatura dată clericilor, călugărilor, sfinților) Care a primit harul divin; vrednic de a fi sfânt. ♦ (Substantivat, fiart.) Maica Domnului. 2. Adj., s. m. și f. Termen respectuos de adresare sau epitet pentru clerici, mucenici, sfinți. – Prea + sfânt. DOOM
!preasfấnt (preas-fânt/prea-sfânt) adj. m., pl. preasfínți; f. preasfấntă, pl. preasfínte
preasfîntul
PREASFÂNT, -Ă, preasfinți, -ie, adj., s. m. și f. 1. Adj. (în titulatura dată clericilor, călugărilor, sfinților) Care a primit harul divin; vrednic de a fi sfânt. ♦ (Substantivat, fiart.) Maica Domnului. 2. Adj., s. m. și f. Termen respectuos de adresare sau epitet pentru clerici, mucenici, sfinți. – Prea + sfânt. DOOM
!preasfấnt (preas-fânt/prea-sfânt) adj. m., pl. preasfínți; f. preasfấntă, pl. preasfínte
preasfîntul
PREASFÂNT, -Ă, preasfinți, -ie, adj., s. m. și f. 1. Adj. (în titulatura dată clericilor, călugărilor, sfinților) Care a primit harul divin; vrednic de a fi sfânt. ♦ (Substantivat, fiart.) Maica Domnului. 2. Adj., s. m. și f. Termen respectuos de adresare sau epitet pentru clerici, mucenici, sfinți. – Prea + sfânt. DOOM
!preasfấnt (preas-fânt/prea-sfânt) adj. m., pl. preasfínți; f. preasfấntă, pl. preasfínte
preasfîntului
PREASFÂNT, -Ă, preasfinți, -ie, adj., s. m. și f. 1. Adj. (în titulatura dată clericilor, călugărilor, sfinților) Care a primit harul divin; vrednic de a fi sfânt. ♦ (Substantivat, fiart.) Maica Domnului. 2. Adj., s. m. și f. Termen respectuos de adresare sau epitet pentru clerici, mucenici, sfinți. – Prea + sfânt. DOOM
!preasfấnt (preas-fânt/prea-sfânt) adj. m., pl. preasfínți; f. preasfấntă, pl. preasfínte
preasfîntului
PREASFÂNT, -Ă, preasfinți, -ie, adj., s. m. și f. 1. Adj. (în titulatura dată clericilor, călugărilor, sfinților) Care a primit harul divin; vrednic de a fi sfânt. ♦ (Substantivat, fiart.) Maica Domnului. 2. Adj., s. m. și f. Termen respectuos de adresare sau epitet pentru clerici, mucenici, sfinți. – Prea + sfânt. DOOM
!preasfấnt (preas-fânt/prea-sfânt) adj. m., pl. preasfínți; f. preasfấntă, pl. preasfínte
preaslăvea
PREASLĂVÍ, preaslăvesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A preamări. – Prea + slăvi. DOOM
!preaslăví (înv.) (preas-lă-/prea-slă-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preaslăvésc, imperf. 3 sg. preaslăveá; conj. prez. 3 să preaslăveáscă
preaslăveai
PREASLĂVÍ, preaslăvesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A preamări. – Prea + slăvi. DOOM
!preaslăví (înv.) (preas-lă-/prea-slă-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preaslăvésc, imperf. 3 sg. preaslăveá; conj. prez. 3 să preaslăveáscă
preaslăveam
PREASLĂVÍ, preaslăvesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A preamări. – Prea + slăvi. DOOM
!preaslăví (înv.) (preas-lă-/prea-slă-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preaslăvésc, imperf. 3 sg. preaslăveá; conj. prez. 3 să preaslăveáscă
preaslăvească
PREASLĂVÍ, preaslăvesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A preamări. – Prea + slăvi. DOOM
!preaslăví (înv.) (preas-lă-/prea-slă-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preaslăvésc, imperf. 3 sg. preaslăveá; conj. prez. 3 să preaslăveáscă
preaslăveau
PREASLĂVÍ, preaslăvesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A preamări. – Prea + slăvi. DOOM
!preaslăví (înv.) (preas-lă-/prea-slă-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preaslăvésc, imperf. 3 sg. preaslăveá; conj. prez. 3 să preaslăveáscă
preaslăveați
PREASLĂVÍ, preaslăvesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A preamări. – Prea + slăvi. DOOM
!preaslăví (înv.) (preas-lă-/prea-slă-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preaslăvésc, imperf. 3 sg. preaslăveá; conj. prez. 3 să preaslăveáscă
preaslăvesc
PREASLĂVÍ, preaslăvesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A preamări. – Prea + slăvi. DOOM
!preaslăví (înv.) (preas-lă-/prea-slă-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preaslăvésc, imperf. 3 sg. preaslăveá; conj. prez. 3 să preaslăveáscă
preaslăvește
PREASLĂVÍ, preaslăvesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A preamări. – Prea + slăvi. DOOM
!preaslăví (înv.) (preas-lă-/prea-slă-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preaslăvésc, imperf. 3 sg. preaslăveá; conj. prez. 3 să preaslăveáscă
preaslăvești
PREASLĂVÍ, preaslăvesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A preamări. – Prea + slăvi. DOOM
!preaslăví (înv.) (preas-lă-/prea-slă-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preaslăvésc, imperf. 3 sg. preaslăveá; conj. prez. 3 să preaslăveáscă
preaslăvi
PREASLĂVÍ, preaslăvesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A preamări. – Prea + slăvi. DOOM
!preaslăví (înv.) (preas-lă-/prea-slă-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preaslăvésc, imperf. 3 sg. preaslăveá; conj. prez. 3 să preaslăveáscă
preaslăvii
PREASLĂVÍ, preaslăvesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A preamări. – Prea + slăvi. DOOM
!preaslăví (înv.) (preas-lă-/prea-slă-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preaslăvésc, imperf. 3 sg. preaslăveá; conj. prez. 3 să preaslăveáscă
preaslăvim
PREASLĂVÍ, preaslăvesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A preamări. – Prea + slăvi. DOOM
!preaslăví (înv.) (preas-lă-/prea-slă-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preaslăvésc, imperf. 3 sg. preaslăveá; conj. prez. 3 să preaslăveáscă
preaslăvind
PREASLĂVÍ, preaslăvesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A preamări. – Prea + slăvi. DOOM
!preaslăví (înv.) (preas-lă-/prea-slă-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preaslăvésc, imperf. 3 sg. preaslăveá; conj. prez. 3 să preaslăveáscă
preaslăvire
PREASLĂVÍ, preaslăvesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A preamări. – Prea + slăvi. DOOM
!preaslăví (înv.) (preas-lă-/prea-slă-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preaslăvésc, imperf. 3 sg. preaslăveá; conj. prez. 3 să preaslăveáscă
preaslăviră
PREASLĂVÍ, preaslăvesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A preamări. – Prea + slăvi. DOOM
!preaslăví (înv.) (preas-lă-/prea-slă-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preaslăvésc, imperf. 3 sg. preaslăveá; conj. prez. 3 să preaslăveáscă
preaslăvirăm
PREASLĂVÍ, preaslăvesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A preamări. – Prea + slăvi. DOOM
!preaslăví (înv.) (preas-lă-/prea-slă-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preaslăvésc, imperf. 3 sg. preaslăveá; conj. prez. 3 să preaslăveáscă
preaslăvirăți
PREASLĂVÍ, preaslăvesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A preamări. – Prea + slăvi. DOOM
!preaslăví (înv.) (preas-lă-/prea-slă-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preaslăvésc, imperf. 3 sg. preaslăveá; conj. prez. 3 să preaslăveáscă
preaslăvise
PREASLĂVÍ, preaslăvesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A preamări. – Prea + slăvi. DOOM
!preaslăví (înv.) (preas-lă-/prea-slă-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preaslăvésc, imperf. 3 sg. preaslăveá; conj. prez. 3 să preaslăveáscă
preaslăvisem
PREASLĂVÍ, preaslăvesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A preamări. – Prea + slăvi. DOOM
!preaslăví (înv.) (preas-lă-/prea-slă-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preaslăvésc, imperf. 3 sg. preaslăveá; conj. prez. 3 să preaslăveáscă
preaslăviseră
PREASLĂVÍ, preaslăvesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A preamări. – Prea + slăvi. DOOM
!preaslăví (înv.) (preas-lă-/prea-slă-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preaslăvésc, imperf. 3 sg. preaslăveá; conj. prez. 3 să preaslăveáscă
preaslăviserăm
PREASLĂVÍ, preaslăvesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A preamări. – Prea + slăvi. DOOM
!preaslăví (înv.) (preas-lă-/prea-slă-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preaslăvésc, imperf. 3 sg. preaslăveá; conj. prez. 3 să preaslăveáscă
preaslăviserăți
PREASLĂVÍ, preaslăvesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A preamări. – Prea + slăvi. DOOM
!preaslăví (înv.) (preas-lă-/prea-slă-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preaslăvésc, imperf. 3 sg. preaslăveá; conj. prez. 3 să preaslăveáscă
preaslăviseși
PREASLĂVÍ, preaslăvesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A preamări. – Prea + slăvi. DOOM
!preaslăví (înv.) (preas-lă-/prea-slă-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preaslăvésc, imperf. 3 sg. preaslăveá; conj. prez. 3 să preaslăveáscă
preaslăviseți
PREASLĂVÍ, preaslăvesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A preamări. – Prea + slăvi. DOOM
!preaslăví (înv.) (preas-lă-/prea-slă-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preaslăvésc, imperf. 3 sg. preaslăveá; conj. prez. 3 să preaslăveáscă
preaslăvit
PREASLĂVÍ, preaslăvesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A preamări. – Prea + slăvi. DOOM
!preaslăví (înv.) (preas-lă-/prea-slă-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preaslăvésc, imperf. 3 sg. preaslăveá; conj. prez. 3 să preaslăveáscă
preaslăvit
PREASLĂVÍT, -Ă, preaslăviți, -te, adj. Demn de admirație, de laudă; slăvit, lăudat. – Prea + slăvit.
preaslăvita
PREASLĂVÍT, -Ă, preaslăviți, -te, adj. Demn de admirație, de laudă; slăvit, lăudat. – Prea + slăvit.
preaslăvite
PREASLĂVÍT, -Ă, preaslăviți, -te, adj. Demn de admirație, de laudă; slăvit, lăudat. – Prea + slăvit.
preaslăvitei
PREASLĂVÍT, -Ă, preaslăviți, -te, adj. Demn de admirație, de laudă; slăvit, lăudat. – Prea + slăvit.
preaslăvitele
PREASLĂVÍT, -Ă, preaslăviți, -te, adj. Demn de admirație, de laudă; slăvit, lăudat. – Prea + slăvit.
preaslăvitelor
PREASLĂVÍT, -Ă, preaslăviți, -te, adj. Demn de admirație, de laudă; slăvit, lăudat. – Prea + slăvit.
preaslăvitul
PREASLĂVÍT, -Ă, preaslăviți, -te, adj. Demn de admirație, de laudă; slăvit, lăudat. – Prea + slăvit.
preaslăvitului
PREASLĂVÍT, -Ă, preaslăviți, -te, adj. Demn de admirație, de laudă; slăvit, lăudat. – Prea + slăvit.
preaslăviși
PREASLĂVÍ, preaslăvesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A preamări. – Prea + slăvi. DOOM
!preaslăví (înv.) (preas-lă-/prea-slă-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preaslăvésc, imperf. 3 sg. preaslăveá; conj. prez. 3 să preaslăveáscă
preaslăviți
PREASLĂVÍ, preaslăvesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A preamări. – Prea + slăvi. DOOM
!preaslăví (înv.) (preas-lă-/prea-slă-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preaslăvésc, imperf. 3 sg. preaslăveá; conj. prez. 3 să preaslăveáscă
preaslăviți
PREASLĂVÍT, -Ă, preaslăviți, -te, adj. Demn de admirație, de laudă; slăvit, lăudat. – Prea + slăvit.
preaslăviții
PREASLĂVÍT, -Ă, preaslăviți, -te, adj. Demn de admirație, de laudă; slăvit, lăudat. – Prea + slăvit.
preaslăviților
PREASLĂVÍT, -Ă, preaslăviți, -te, adj. Demn de admirație, de laudă; slăvit, lăudat. – Prea + slăvit.
preastimat
PREASTIMÁT, -Ă, preastimați, -te, adj. (Mai ales în formule de adresare) Foarte stimat, foarte respectat. – Prea + stimat. DOOM
!preastimát (preas-ti-/prea-sti-) adj. m., pl. preastimáți; f. preastimátă, pl. preastimáte
preastimata
PREASTIMÁT, -Ă, preastimați, -te, adj. (Mai ales în formule de adresare) Foarte stimat, foarte respectat. – Prea + stimat. DOOM
!preastimát (preas-ti-/prea-sti-) adj. m., pl. preastimáți; f. preastimátă, pl. preastimáte
preastimate
PREASTIMÁT, -Ă, preastimați, -te, adj. (Mai ales în formule de adresare) Foarte stimat, foarte respectat. – Prea + stimat. DOOM
!preastimát (preas-ti-/prea-sti-) adj. m., pl. preastimáți; f. preastimátă, pl. preastimáte
preastimatei
PREASTIMÁT, -Ă, preastimați, -te, adj. (Mai ales în formule de adresare) Foarte stimat, foarte respectat. – Prea + stimat. DOOM
!preastimát (preas-ti-/prea-sti-) adj. m., pl. preastimáți; f. preastimátă, pl. preastimáte
preastimatele
PREASTIMÁT, -Ă, preastimați, -te, adj. (Mai ales în formule de adresare) Foarte stimat, foarte respectat. – Prea + stimat. DOOM
!preastimát (preas-ti-/prea-sti-) adj. m., pl. preastimáți; f. preastimátă, pl. preastimáte
preastimatelor
PREASTIMÁT, -Ă, preastimați, -te, adj. (Mai ales în formule de adresare) Foarte stimat, foarte respectat. – Prea + stimat. DOOM
!preastimát (preas-ti-/prea-sti-) adj. m., pl. preastimáți; f. preastimátă, pl. preastimáte
preastimatul
PREASTIMÁT, -Ă, preastimați, -te, adj. (Mai ales în formule de adresare) Foarte stimat, foarte respectat. – Prea + stimat. DOOM
!preastimát (preas-ti-/prea-sti-) adj. m., pl. preastimáți; f. preastimátă, pl. preastimáte
preastimatului
PREASTIMÁT, -Ă, preastimați, -te, adj. (Mai ales în formule de adresare) Foarte stimat, foarte respectat. – Prea + stimat. DOOM
!preastimát (preas-ti-/prea-sti-) adj. m., pl. preastimáți; f. preastimátă, pl. preastimáte
preastimați
PREASTIMÁT, -Ă, preastimați, -te, adj. (Mai ales în formule de adresare) Foarte stimat, foarte respectat. – Prea + stimat. DOOM
!preastimát (preas-ti-/prea-sti-) adj. m., pl. preastimáți; f. preastimátă, pl. preastimáte
preastimații
PREASTIMÁT, -Ă, preastimați, -te, adj. (Mai ales în formule de adresare) Foarte stimat, foarte respectat. – Prea + stimat. DOOM
!preastimát (preas-ti-/prea-sti-) adj. m., pl. preastimáți; f. preastimátă, pl. preastimáte
preastimaților
PREASTIMÁT, -Ă, preastimați, -te, adj. (Mai ales în formule de adresare) Foarte stimat, foarte respectat. – Prea + stimat. DOOM
!preastimát (preas-ti-/prea-sti-) adj. m., pl. preastimáți; f. preastimátă, pl. preastimáte
preastol
PREASTÓL s. n, V. pristol.
preastrălucit
PREASTRĂLUCÍT, -Ă, preastrăluciți, -te, adj. (Înv.; în titulatura dată suveranilor) Mărit, slăvit. – Prea + strălucit. DOOM
!preastrălucít (înv.) (preas-tră-/prea-stră-) adj. m., pl. preastrălucíți; f. preastrălucítă, pl. preastrălucíte
preastrălucita
PREASTRĂLUCÍT, -Ă, preastrăluciți, -te, adj. (Înv.; în titulatura dată suveranilor) Mărit, slăvit. – Prea + strălucit. DOOM
!preastrălucít (înv.) (preas-tră-/prea-stră-) adj. m., pl. preastrălucíți; f. preastrălucítă, pl. preastrălucíte
preastrălucite
PREASTRĂLUCÍT, -Ă, preastrăluciți, -te, adj. (Înv.; în titulatura dată suveranilor) Mărit, slăvit. – Prea + strălucit. DOOM
!preastrălucít (înv.) (preas-tră-/prea-stră-) adj. m., pl. preastrălucíți; f. preastrălucítă, pl. preastrălucíte
preastrălucitei
PREASTRĂLUCÍT, -Ă, preastrăluciți, -te, adj. (Înv.; în titulatura dată suveranilor) Mărit, slăvit. – Prea + strălucit. DOOM
!preastrălucít (înv.) (preas-tră-/prea-stră-) adj. m., pl. preastrălucíți; f. preastrălucítă, pl. preastrălucíte
preastrălucitele
PREASTRĂLUCÍT, -Ă, preastrăluciți, -te, adj. (Înv.; în titulatura dată suveranilor) Mărit, slăvit. – Prea + strălucit. DOOM
!preastrălucít (înv.) (preas-tră-/prea-stră-) adj. m., pl. preastrălucíți; f. preastrălucítă, pl. preastrălucíte
preastrălucitelor
PREASTRĂLUCÍT, -Ă, preastrăluciți, -te, adj. (Înv.; în titulatura dată suveranilor) Mărit, slăvit. – Prea + strălucit. DOOM
!preastrălucít (înv.) (preas-tră-/prea-stră-) adj. m., pl. preastrălucíți; f. preastrălucítă, pl. preastrălucíte
preastrălucitul
PREASTRĂLUCÍT, -Ă, preastrăluciți, -te, adj. (Înv.; în titulatura dată suveranilor) Mărit, slăvit. – Prea + strălucit. DOOM
!preastrălucít (înv.) (preas-tră-/prea-stră-) adj. m., pl. preastrălucíți; f. preastrălucítă, pl. preastrălucíte
preastrălucitului
PREASTRĂLUCÍT, -Ă, preastrăluciți, -te, adj. (Înv.; în titulatura dată suveranilor) Mărit, slăvit. – Prea + strălucit. DOOM
!preastrălucít (înv.) (preas-tră-/prea-stră-) adj. m., pl. preastrălucíți; f. preastrălucítă, pl. preastrălucíte
preastrăluciți
PREASTRĂLUCÍT, -Ă, preastrăluciți, -te, adj. (Înv.; în titulatura dată suveranilor) Mărit, slăvit. – Prea + strălucit. DOOM
!preastrălucít (înv.) (preas-tră-/prea-stră-) adj. m., pl. preastrălucíți; f. preastrălucítă, pl. preastrălucíte
preastrăluciții
PREASTRĂLUCÍT, -Ă, preastrăluciți, -te, adj. (Înv.; în titulatura dată suveranilor) Mărit, slăvit. – Prea + strălucit. DOOM
!preastrălucít (înv.) (preas-tră-/prea-stră-) adj. m., pl. preastrălucíți; f. preastrălucítă, pl. preastrălucíte
preastrăluciților
PREASTRĂLUCÍT, -Ă, preastrăluciți, -te, adj. (Înv.; în titulatura dată suveranilor) Mărit, slăvit. – Prea + strălucit. DOOM
!preastrălucít (înv.) (preas-tră-/prea-stră-) adj. m., pl. preastrălucíți; f. preastrălucítă, pl. preastrălucíte
preastâpnic
preastîpnic (-ci), s. m. – Apostat. – Var. prestîpnic. Sl. prĕštąpĭnikŭ (Tiktin). Sec. XVI, înv.
preastâpnic
preastîpnic (-ci), s. m. – Apostat. – Var. prestîpnic. Sl. prĕštąpĭnikŭ (Tiktin). Sec. XVI, înv.
preatcă
PRÉTCĂ, pretce, s. f. (Reg.) Fiecare dintre bețișoarele care susțin fagurii, în interiorul stupului. [Var.: preátcă s. f.] – Din sb. pritka. DOOM
prétcă (reg.) s. f., g.-d. art. prétcei; pl. prétce
preatomic
PREATÓMIC, -Ă adj. Anterior descompunerii atomului. [Cf. fr. préatomique].
preavertizare
PREAVERTIZÁRE s.f. Avertizare prealabilă; preavizare. [< pre- + avertizare].
preavertizarea
PREAVERTIZÁRE s.f. Avertizare prealabilă; preavizare. [< pre- + avertizare].
preavertizări
PREAVERTIZÁRE s.f. Avertizare prealabilă; preavizare. [< pre- + avertizare].
preavertizării
PREAVERTIZÁRE s.f. Avertizare prealabilă; preavizare. [< pre- + avertizare].
preavertizările
PREAVERTIZÁRE s.f. Avertizare prealabilă; preavizare. [< pre- + avertizare].
preavertizărilor
PREAVERTIZÁRE s.f. Avertizare prealabilă; preavizare. [< pre- + avertizare].
preaviz
PREAVÍZ, preavize, s. n. Înștiințare prealabilă de concediere făcută unui angajat; p. ext. interval de timp cât un angajat mai lucrează după primirea acestei înștiințări; retribuție care se cuvine angajatului de la primirea înștiințării până la concediere. [Pr.: pre-a-. – Pl. și: preavizuri] – Din fr. préavis. DOOM
preavíz (pre-a-) s. n., pl. preavíze
preaviz
PREAVÍZ, preavize, s. n. Înștiințare prealabilă de concediere făcută unui angajat; p. ext. interval de timp cât un angajat mai lucrează după primirea acestei înștiințări; salariu care se cuvine celui concediat de la primirea înștiințării până la concedierea sa. [Pr.: pre-a-. – Pl. și: preavizuri] – Din fr. préavis.
preaviza
PREAVIZÁ, preavizez, vb. I. Tranz. (Rar) A aviza în prealabil. ♦ Spec. A da cuiva preaviz. [Pr.: pre-a-] – Din fr. préaviser. DOOM
preavizá (a ~) (pre-a-) vb., ind. prez. 3 preavizeáză
preavizai
PREAVIZÁ, preavizez, vb. I. Tranz. (Rar) A aviza în prealabil. ♦ Spec. A da cuiva preaviz. [Pr.: pre-a-] – Din fr. préaviser. DOOM
preavizá (a ~) (pre-a-) vb., ind. prez. 3 preavizeáză
preavizam
PREAVIZÁ, preavizez, vb. I. Tranz. (Rar) A aviza în prealabil. ♦ Spec. A da cuiva preaviz. [Pr.: pre-a-] – Din fr. préaviser. DOOM
preavizá (a ~) (pre-a-) vb., ind. prez. 3 preavizeáză
preavizare
PREAVIZÁ, preavizez, vb. I. Tranz. (Rar) A aviza în prealabil. ♦ Spec. A da cuiva preaviz. [Pr.: pre-a-] – Din fr. préaviser. DOOM
preavizá (a ~) (pre-a-) vb., ind. prez. 3 preavizeáză
preavizare
PREAVIZÁRE s.f. Acțiunea de a preaviza; avizare prealabilă; preavertizare. [< preaviza].
preavizarea
PREAVIZÁRE s.f. Acțiunea de a preaviza; avizare prealabilă; preavertizare. [< preaviza].
preavizară
PREAVIZÁ, preavizez, vb. I. Tranz. (Rar) A aviza în prealabil. ♦ Spec. A da cuiva preaviz. [Pr.: pre-a-] – Din fr. préaviser. DOOM
preavizá (a ~) (pre-a-) vb., ind. prez. 3 preavizeáză
preavizarăm
PREAVIZÁ, preavizez, vb. I. Tranz. (Rar) A aviza în prealabil. ♦ Spec. A da cuiva preaviz. [Pr.: pre-a-] – Din fr. préaviser. DOOM
preavizá (a ~) (pre-a-) vb., ind. prez. 3 preavizeáză
preavizarăți
PREAVIZÁ, preavizez, vb. I. Tranz. (Rar) A aviza în prealabil. ♦ Spec. A da cuiva preaviz. [Pr.: pre-a-] – Din fr. préaviser. DOOM
preavizá (a ~) (pre-a-) vb., ind. prez. 3 preavizeáză
preavizase
PREAVIZÁ, preavizez, vb. I. Tranz. (Rar) A aviza în prealabil. ♦ Spec. A da cuiva preaviz. [Pr.: pre-a-] – Din fr. préaviser. DOOM
preavizá (a ~) (pre-a-) vb., ind. prez. 3 preavizeáză
preavizasem
PREAVIZÁ, preavizez, vb. I. Tranz. (Rar) A aviza în prealabil. ♦ Spec. A da cuiva preaviz. [Pr.: pre-a-] – Din fr. préaviser. DOOM
preavizá (a ~) (pre-a-) vb., ind. prez. 3 preavizeáză
preavizaseră
PREAVIZÁ, preavizez, vb. I. Tranz. (Rar) A aviza în prealabil. ♦ Spec. A da cuiva preaviz. [Pr.: pre-a-] – Din fr. préaviser. DOOM
preavizá (a ~) (pre-a-) vb., ind. prez. 3 preavizeáză
preavizaserăm
PREAVIZÁ, preavizez, vb. I. Tranz. (Rar) A aviza în prealabil. ♦ Spec. A da cuiva preaviz. [Pr.: pre-a-] – Din fr. préaviser. DOOM
preavizá (a ~) (pre-a-) vb., ind. prez. 3 preavizeáză
preavizaserăți
PREAVIZÁ, preavizez, vb. I. Tranz. (Rar) A aviza în prealabil. ♦ Spec. A da cuiva preaviz. [Pr.: pre-a-] – Din fr. préaviser. DOOM
preavizá (a ~) (pre-a-) vb., ind. prez. 3 preavizeáză
preavizaseși
PREAVIZÁ, preavizez, vb. I. Tranz. (Rar) A aviza în prealabil. ♦ Spec. A da cuiva preaviz. [Pr.: pre-a-] – Din fr. préaviser. DOOM
preavizá (a ~) (pre-a-) vb., ind. prez. 3 preavizeáză
preavizaseți
PREAVIZÁ, preavizez, vb. I. Tranz. (Rar) A aviza în prealabil. ♦ Spec. A da cuiva preaviz. [Pr.: pre-a-] – Din fr. préaviser. DOOM
preavizá (a ~) (pre-a-) vb., ind. prez. 3 preavizeáză
preavizat
PREAVIZÁ, preavizez, vb. I. Tranz. (Rar) A aviza în prealabil. ♦ Spec. A da cuiva preaviz. [Pr.: pre-a-] – Din fr. préaviser. DOOM
preavizá (a ~) (pre-a-) vb., ind. prez. 3 preavizeáză
preavizat
PREAVIZÁ, preavizez, vb. I. Tranz. (Rar) A aviza în prealabil. ♦ Spec. A da cuiva preaviz. [Pr.: pre-a-] – Din fr. préaviser.
preavizau
PREAVIZÁ, preavizez, vb. I. Tranz. (Rar) A aviza în prealabil. ♦ Spec. A da cuiva preaviz. [Pr.: pre-a-] – Din fr. préaviser. DOOM
preavizá (a ~) (pre-a-) vb., ind. prez. 3 preavizeáză
preavizași
PREAVIZÁ, preavizez, vb. I. Tranz. (Rar) A aviza în prealabil. ♦ Spec. A da cuiva preaviz. [Pr.: pre-a-] – Din fr. préaviser. DOOM
preavizá (a ~) (pre-a-) vb., ind. prez. 3 preavizeáză
preavizați
PREAVIZÁ, preavizez, vb. I. Tranz. (Rar) A aviza în prealabil. ♦ Spec. A da cuiva preaviz. [Pr.: pre-a-] – Din fr. préaviser. DOOM
preavizá (a ~) (pre-a-) vb., ind. prez. 3 preavizeáză
preavize
PREAVÍZ, preavize, s. n. Înștiințare prealabilă de concediere făcută unui angajat; p. ext. interval de timp cât un angajat mai lucrează după primirea acestei înștiințări; retribuție care se cuvine angajatului de la primirea înștiințării până la concediere. [Pr.: pre-a-. – Pl. și: preavizuri] – Din fr. préavis. DOOM
preavíz (pre-a-) s. n., pl. preavíze
preavizează
PREAVIZÁ, preavizez, vb. I. Tranz. (Rar) A aviza în prealabil. ♦ Spec. A da cuiva preaviz. [Pr.: pre-a-] – Din fr. préaviser. DOOM
preavizá (a ~) (pre-a-) vb., ind. prez. 3 preavizeáză
preavizele
PREAVÍZ, preavize, s. n. Înștiințare prealabilă de concediere făcută unui angajat; p. ext. interval de timp cât un angajat mai lucrează după primirea acestei înștiințări; retribuție care se cuvine angajatului de la primirea înștiințării până la concediere. [Pr.: pre-a-. – Pl. și: preavizuri] – Din fr. préavis. DOOM
preavíz (pre-a-) s. n., pl. preavíze
preavizelor
PREAVÍZ, preavize, s. n. Înștiințare prealabilă de concediere făcută unui angajat; p. ext. interval de timp cât un angajat mai lucrează după primirea acestei înștiințări; retribuție care se cuvine angajatului de la primirea înștiințării până la concediere. [Pr.: pre-a-. – Pl. și: preavizuri] – Din fr. préavis. DOOM
preavíz (pre-a-) s. n., pl. preavíze
preavizez
PREAVIZÁ, preavizez, vb. I. Tranz. (Rar) A aviza în prealabil. ♦ Spec. A da cuiva preaviz. [Pr.: pre-a-] – Din fr. préaviser. DOOM
preavizá (a ~) (pre-a-) vb., ind. prez. 3 preavizeáză
preavizeze
PREAVIZÁ, preavizez, vb. I. Tranz. (Rar) A aviza în prealabil. ♦ Spec. A da cuiva preaviz. [Pr.: pre-a-] – Din fr. préaviser. DOOM
preavizá (a ~) (pre-a-) vb., ind. prez. 3 preavizeáză
preavizezi
PREAVIZÁ, preavizez, vb. I. Tranz. (Rar) A aviza în prealabil. ♦ Spec. A da cuiva preaviz. [Pr.: pre-a-] – Din fr. préaviser. DOOM
preavizá (a ~) (pre-a-) vb., ind. prez. 3 preavizeáză
preavizul
PREAVÍZ, preavize, s. n. Înștiințare prealabilă de concediere făcută unui angajat; p. ext. interval de timp cât un angajat mai lucrează după primirea acestei înștiințări; retribuție care se cuvine angajatului de la primirea înștiințării până la concediere. [Pr.: pre-a-. – Pl. și: preavizuri] – Din fr. préavis. DOOM
preavíz (pre-a-) s. n., pl. preavíze
preavizului
PREAVÍZ, preavize, s. n. Înștiințare prealabilă de concediere făcută unui angajat; p. ext. interval de timp cât un angajat mai lucrează după primirea acestei înștiințări; retribuție care se cuvine angajatului de la primirea înștiințării până la concediere. [Pr.: pre-a-. – Pl. și: preavizuri] – Din fr. préavis. DOOM
preavíz (pre-a-) s. n., pl. preavíze
preavizând
PREAVIZÁ, preavizez, vb. I. Tranz. (Rar) A aviza în prealabil. ♦ Spec. A da cuiva preaviz. [Pr.: pre-a-] – Din fr. préaviser. DOOM
preavizá (a ~) (pre-a-) vb., ind. prez. 3 preavizeáză
preavizînd
PREAVIZÁ, preavizez, vb. I. Tranz. (Rar) A aviza în prealabil. ♦ Spec. A da cuiva preaviz. [Pr.: pre-a-] – Din fr. préaviser. DOOM
preavizá (a ~) (pre-a-) vb., ind. prez. 3 preavizeáză
preavizări
PREAVIZÁRE s.f. Acțiunea de a preaviza; avizare prealabilă; preavertizare. [< preaviza].
preavizării
PREAVIZÁRE s.f. Acțiunea de a preaviza; avizare prealabilă; preavertizare. [< preaviza].
preavizările
PREAVIZÁRE s.f. Acțiunea de a preaviza; avizare prealabilă; preavertizare. [< preaviza].
preavizărilor
PREAVIZÁRE s.f. Acțiunea de a preaviza; avizare prealabilă; preavertizare. [< preaviza].
preaânvățat
PREAÎNVĂȚÁT, -Ă, preaînvățați, -te, adj. (Înv.; adesea substantivat) Foarte instruit, deosebit de cultivat. – Prea + învățat. DOOM
preaînvățát (înv.) adj. m., pl. preaînvățáți; f. preaînvățátă, pl. preaînvățáte
preaânvățata
PREAÎNVĂȚÁT, -Ă, preaînvățați, -te, adj. (Înv.; adesea substantivat) Foarte instruit, deosebit de cultivat. – Prea + învățat. DOOM
preaînvățát (înv.) adj. m., pl. preaînvățáți; f. preaînvățátă, pl. preaînvățáte
preaânvățate
PREAÎNVĂȚÁT, -Ă, preaînvățați, -te, adj. (Înv.; adesea substantivat) Foarte instruit, deosebit de cultivat. – Prea + învățat. DOOM
preaînvățát (înv.) adj. m., pl. preaînvățáți; f. preaînvățátă, pl. preaînvățáte
preaânvățatei
PREAÎNVĂȚÁT, -Ă, preaînvățați, -te, adj. (Înv.; adesea substantivat) Foarte instruit, deosebit de cultivat. – Prea + învățat. DOOM
preaînvățát (înv.) adj. m., pl. preaînvățáți; f. preaînvățátă, pl. preaînvățáte
preaânvățatele
PREAÎNVĂȚÁT, -Ă, preaînvățați, -te, adj. (Înv.; adesea substantivat) Foarte instruit, deosebit de cultivat. – Prea + învățat. DOOM
preaînvățát (înv.) adj. m., pl. preaînvățáți; f. preaînvățátă, pl. preaînvățáte
preaânvățatelor
PREAÎNVĂȚÁT, -Ă, preaînvățați, -te, adj. (Înv.; adesea substantivat) Foarte instruit, deosebit de cultivat. – Prea + învățat. DOOM
preaînvățát (înv.) adj. m., pl. preaînvățáți; f. preaînvățátă, pl. preaînvățáte
preaânvățatul
PREAÎNVĂȚÁT, -Ă, preaînvățați, -te, adj. (Înv.; adesea substantivat) Foarte instruit, deosebit de cultivat. – Prea + învățat. DOOM
preaînvățát (înv.) adj. m., pl. preaînvățáți; f. preaînvățátă, pl. preaînvățáte
preaânvățatului
PREAÎNVĂȚÁT, -Ă, preaînvățați, -te, adj. (Înv.; adesea substantivat) Foarte instruit, deosebit de cultivat. – Prea + învățat. DOOM
preaînvățát (înv.) adj. m., pl. preaînvățáți; f. preaînvățátă, pl. preaînvățáte
preaânvățați
PREAÎNVĂȚÁT, -Ă, preaînvățați, -te, adj. (Înv.; adesea substantivat) Foarte instruit, deosebit de cultivat. – Prea + învățat. DOOM
preaînvățát (înv.) adj. m., pl. preaînvățáți; f. preaînvățátă, pl. preaînvățáte
preaânvățații
PREAÎNVĂȚÁT, -Ă, preaînvățați, -te, adj. (Înv.; adesea substantivat) Foarte instruit, deosebit de cultivat. – Prea + învățat. DOOM
preaînvățát (înv.) adj. m., pl. preaînvățáți; f. preaînvățátă, pl. preaînvățáte
preaânvățaților
PREAÎNVĂȚÁT, -Ă, preaînvățați, -te, adj. (Înv.; adesea substantivat) Foarte instruit, deosebit de cultivat. – Prea + învățat. DOOM
preaînvățát (înv.) adj. m., pl. preaînvățáți; f. preaînvățátă, pl. preaînvățáte
preaânălțat
PREAÎNĂLȚÁT, -Ă, preaînălțați, -te, adj. (În titulatura dată domnilor sau prelaților) Preamărit. – Prea + înălțat. DOOM
preaînălțát (înv.) adj. m., pl. preaînălțáți; f. preaînălțátă, pl. preaînălțáte
preaânălțata
PREAÎNĂLȚÁT, -Ă, preaînălțați, -te, adj. (În titulatura dată domnilor sau prelaților) Preamărit. – Prea + înălțat. DOOM
preaînălțát (înv.) adj. m., pl. preaînălțáți; f. preaînălțátă, pl. preaînălțáte
preaânălțate
PREAÎNĂLȚÁT, -Ă, preaînălțați, -te, adj. (În titulatura dată domnilor sau prelaților) Preamărit. – Prea + înălțat. DOOM
preaînălțát (înv.) adj. m., pl. preaînălțáți; f. preaînălțátă, pl. preaînălțáte
preaânălțatei
PREAÎNĂLȚÁT, -Ă, preaînălțați, -te, adj. (În titulatura dată domnilor sau prelaților) Preamărit. – Prea + înălțat. DOOM
preaînălțát (înv.) adj. m., pl. preaînălțáți; f. preaînălțátă, pl. preaînălțáte
preaânălțatele
PREAÎNĂLȚÁT, -Ă, preaînălțați, -te, adj. (În titulatura dată domnilor sau prelaților) Preamărit. – Prea + înălțat. DOOM
preaînălțát (înv.) adj. m., pl. preaînălțáți; f. preaînălțátă, pl. preaînălțáte
preaânălțatelor
PREAÎNĂLȚÁT, -Ă, preaînălțați, -te, adj. (În titulatura dată domnilor sau prelaților) Preamărit. – Prea + înălțat. DOOM
preaînălțát (înv.) adj. m., pl. preaînălțáți; f. preaînălțátă, pl. preaînălțáte
preaânălțatul
PREAÎNĂLȚÁT, -Ă, preaînălțați, -te, adj. (În titulatura dată domnilor sau prelaților) Preamărit. – Prea + înălțat. DOOM
preaînălțát (înv.) adj. m., pl. preaînălțáți; f. preaînălțátă, pl. preaînălțáte
preaânălțatului
PREAÎNĂLȚÁT, -Ă, preaînălțați, -te, adj. (În titulatura dată domnilor sau prelaților) Preamărit. – Prea + înălțat. DOOM
preaînălțát (înv.) adj. m., pl. preaînălțáți; f. preaînălțátă, pl. preaînălțáte
preaânălțați
PREAÎNĂLȚÁT, -Ă, preaînălțați, -te, adj. (În titulatura dată domnilor sau prelaților) Preamărit. – Prea + înălțat. DOOM
preaînălțát (înv.) adj. m., pl. preaînălțáți; f. preaînălțátă, pl. preaînălțáte
preaânălțații
PREAÎNĂLȚÁT, -Ă, preaînălțați, -te, adj. (În titulatura dată domnilor sau prelaților) Preamărit. – Prea + înălțat. DOOM
preaînălțát (înv.) adj. m., pl. preaînălțáți; f. preaînălțátă, pl. preaînălțáte
preaânălțaților
PREAÎNĂLȚÁT, -Ă, preaînălțați, -te, adj. (În titulatura dată domnilor sau prelaților) Preamărit. – Prea + înălțat. DOOM
preaînălțát (înv.) adj. m., pl. preaînălțáți; f. preaînălțátă, pl. preaînălțáte
preaânțeleapta
PREAÎNȚELÉPT, -EÁPTĂ, preaînțelepți, -te, adj. (Înv.; adesea substantivat) Foarte înțelept; învățat. ♦ (Despre cuvinte, acțiuni etc.) Plin de înțelepciune; care denotă multă înțelepciune. – Prea + înțelept. DOOM
preaînțelépt (înv.) adj. m., pl. preaînțelépți; f. preaînțeleáptă, pl. preaînțelépte
preaânțelept
PREAÎNȚELÉPT, -EÁPTĂ, preaînțelepți, -te, adj. (Înv.; adesea substantivat) Foarte înțelept; învățat. ♦ (Despre cuvinte, acțiuni etc.) Plin de înțelepciune; care denotă multă înțelepciune. – Prea + înțelept. DOOM
preaînțelépt (înv.) adj. m., pl. preaînțelépți; f. preaînțeleáptă, pl. preaînțelépte
preaânțelepte
PREAÎNȚELÉPT, -EÁPTĂ, preaînțelepți, -te, adj. (Înv.; adesea substantivat) Foarte înțelept; învățat. ♦ (Despre cuvinte, acțiuni etc.) Plin de înțelepciune; care denotă multă înțelepciune. – Prea + înțelept. DOOM
preaînțelépt (înv.) adj. m., pl. preaînțelépți; f. preaînțeleáptă, pl. preaînțelépte
preaânțeleptei
PREAÎNȚELÉPT, -EÁPTĂ, preaînțelepți, -te, adj. (Înv.; adesea substantivat) Foarte înțelept; învățat. ♦ (Despre cuvinte, acțiuni etc.) Plin de înțelepciune; care denotă multă înțelepciune. – Prea + înțelept. DOOM
preaînțelépt (înv.) adj. m., pl. preaînțelépți; f. preaînțeleáptă, pl. preaînțelépte
preaânțeleptele
PREAÎNȚELÉPT, -EÁPTĂ, preaînțelepți, -te, adj. (Înv.; adesea substantivat) Foarte înțelept; învățat. ♦ (Despre cuvinte, acțiuni etc.) Plin de înțelepciune; care denotă multă înțelepciune. – Prea + înțelept. DOOM
preaînțelépt (înv.) adj. m., pl. preaînțelépți; f. preaînțeleáptă, pl. preaînțelépte
preaânțeleptelor
PREAÎNȚELÉPT, -EÁPTĂ, preaînțelepți, -te, adj. (Înv.; adesea substantivat) Foarte înțelept; învățat. ♦ (Despre cuvinte, acțiuni etc.) Plin de înțelepciune; care denotă multă înțelepciune. – Prea + înțelept. DOOM
preaînțelépt (înv.) adj. m., pl. preaînțelépți; f. preaînțeleáptă, pl. preaînțelépte
preaânțeleptul
PREAÎNȚELÉPT, -EÁPTĂ, preaînțelepți, -te, adj. (Înv.; adesea substantivat) Foarte înțelept; învățat. ♦ (Despre cuvinte, acțiuni etc.) Plin de înțelepciune; care denotă multă înțelepciune. – Prea + înțelept. DOOM
preaînțelépt (înv.) adj. m., pl. preaînțelépți; f. preaînțeleáptă, pl. preaînțelépte
preaânțeleptului
PREAÎNȚELÉPT, -EÁPTĂ, preaînțelepți, -te, adj. (Înv.; adesea substantivat) Foarte înțelept; învățat. ♦ (Despre cuvinte, acțiuni etc.) Plin de înțelepciune; care denotă multă înțelepciune. – Prea + înțelept. DOOM
preaînțelépt (înv.) adj. m., pl. preaînțelépți; f. preaînțeleáptă, pl. preaînțelépte
preaânțelepți
PREAÎNȚELÉPT, -EÁPTĂ, preaînțelepți, -te, adj. (Înv.; adesea substantivat) Foarte înțelept; învățat. ♦ (Despre cuvinte, acțiuni etc.) Plin de înțelepciune; care denotă multă înțelepciune. – Prea + înțelept. DOOM
preaînțelépt (înv.) adj. m., pl. preaînțelépți; f. preaînțeleáptă, pl. preaînțelépte
preaânțelepții
PREAÎNȚELÉPT, -EÁPTĂ, preaînțelepți, -te, adj. (Înv.; adesea substantivat) Foarte înțelept; învățat. ♦ (Despre cuvinte, acțiuni etc.) Plin de înțelepciune; care denotă multă înțelepciune. – Prea + înțelept. DOOM
preaînțelépt (înv.) adj. m., pl. preaînțelépți; f. preaînțeleáptă, pl. preaînțelépte
preaânțelepților
PREAÎNȚELÉPT, -EÁPTĂ, preaînțelepți, -te, adj. (Înv.; adesea substantivat) Foarte înțelept; învățat. ♦ (Despre cuvinte, acțiuni etc.) Plin de înțelepciune; care denotă multă înțelepciune. – Prea + înțelept. DOOM
preaînțelépt (înv.) adj. m., pl. preaînțelépți; f. preaînțeleáptă, pl. preaînțelépte
preaînalt
PREAÎNÁLT, -Ă, preaînalți, -te, adj. 1. (Bis.) Care vine de la Dumnezeu; dumnezeiesc, divin. ♦ (Substantivat, m. art.) Dumnezeu. 2. Foarte important; distins, ales, superior. – Prea + înalt. DOOM
*Preaînáltul s. propriu m., voc. Preaînalte
preaînvățat
PREAÎNVĂȚÁT, -Ă, preaînvățați, -te, adj. (Înv.; adesea substantivat) Foarte instruit, deosebit de cultivat. – Prea + învățat. DOOM
preaînvățát (înv.) adj. m., pl. preaînvățáți; f. preaînvățátă, pl. preaînvățáte
preaînvățata
PREAÎNVĂȚÁT, -Ă, preaînvățați, -te, adj. (Înv.; adesea substantivat) Foarte instruit, deosebit de cultivat. – Prea + învățat. DOOM
preaînvățát (înv.) adj. m., pl. preaînvățáți; f. preaînvățátă, pl. preaînvățáte
preaînvățate
PREAÎNVĂȚÁT, -Ă, preaînvățați, -te, adj. (Înv.; adesea substantivat) Foarte instruit, deosebit de cultivat. – Prea + învățat. DOOM
preaînvățát (înv.) adj. m., pl. preaînvățáți; f. preaînvățátă, pl. preaînvățáte
preaînvățatei
PREAÎNVĂȚÁT, -Ă, preaînvățați, -te, adj. (Înv.; adesea substantivat) Foarte instruit, deosebit de cultivat. – Prea + învățat. DOOM
preaînvățát (înv.) adj. m., pl. preaînvățáți; f. preaînvățátă, pl. preaînvățáte
preaînvățatele
PREAÎNVĂȚÁT, -Ă, preaînvățați, -te, adj. (Înv.; adesea substantivat) Foarte instruit, deosebit de cultivat. – Prea + învățat. DOOM
preaînvățát (înv.) adj. m., pl. preaînvățáți; f. preaînvățátă, pl. preaînvățáte
preaînvățatelor
PREAÎNVĂȚÁT, -Ă, preaînvățați, -te, adj. (Înv.; adesea substantivat) Foarte instruit, deosebit de cultivat. – Prea + învățat. DOOM
preaînvățát (înv.) adj. m., pl. preaînvățáți; f. preaînvățátă, pl. preaînvățáte
preaînvățatul
PREAÎNVĂȚÁT, -Ă, preaînvățați, -te, adj. (Înv.; adesea substantivat) Foarte instruit, deosebit de cultivat. – Prea + învățat. DOOM
preaînvățát (înv.) adj. m., pl. preaînvățáți; f. preaînvățátă, pl. preaînvățáte
preaînvățatului
PREAÎNVĂȚÁT, -Ă, preaînvățați, -te, adj. (Înv.; adesea substantivat) Foarte instruit, deosebit de cultivat. – Prea + învățat. DOOM
preaînvățát (înv.) adj. m., pl. preaînvățáți; f. preaînvățátă, pl. preaînvățáte
preaînvățați
PREAÎNVĂȚÁT, -Ă, preaînvățați, -te, adj. (Înv.; adesea substantivat) Foarte instruit, deosebit de cultivat. – Prea + învățat. DOOM
preaînvățát (înv.) adj. m., pl. preaînvățáți; f. preaînvățátă, pl. preaînvățáte
preaînvățații
PREAÎNVĂȚÁT, -Ă, preaînvățați, -te, adj. (Înv.; adesea substantivat) Foarte instruit, deosebit de cultivat. – Prea + învățat. DOOM
preaînvățát (înv.) adj. m., pl. preaînvățáți; f. preaînvățátă, pl. preaînvățáte
preaînvățaților
PREAÎNVĂȚÁT, -Ă, preaînvățați, -te, adj. (Înv.; adesea substantivat) Foarte instruit, deosebit de cultivat. – Prea + învățat. DOOM
preaînvățát (înv.) adj. m., pl. preaînvățáți; f. preaînvățátă, pl. preaînvățáte
preaînălțat
PREAÎNĂLȚÁT, -Ă, preaînălțați, -te, adj. (În titulatura dată domnilor sau prelaților) Preamărit. – Prea + înălțat. DOOM
preaînălțát (înv.) adj. m., pl. preaînălțáți; f. preaînălțátă, pl. preaînălțáte
preaînălțata
PREAÎNĂLȚÁT, -Ă, preaînălțați, -te, adj. (În titulatura dată domnilor sau prelaților) Preamărit. – Prea + înălțat. DOOM
preaînălțát (înv.) adj. m., pl. preaînălțáți; f. preaînălțátă, pl. preaînălțáte
preaînălțate
PREAÎNĂLȚÁT, -Ă, preaînălțați, -te, adj. (În titulatura dată domnilor sau prelaților) Preamărit. – Prea + înălțat. DOOM
preaînălțát (înv.) adj. m., pl. preaînălțáți; f. preaînălțátă, pl. preaînălțáte
preaînălțatei
PREAÎNĂLȚÁT, -Ă, preaînălțați, -te, adj. (În titulatura dată domnilor sau prelaților) Preamărit. – Prea + înălțat. DOOM
preaînălțát (înv.) adj. m., pl. preaînălțáți; f. preaînălțátă, pl. preaînălțáte
preaînălțatele
PREAÎNĂLȚÁT, -Ă, preaînălțați, -te, adj. (În titulatura dată domnilor sau prelaților) Preamărit. – Prea + înălțat. DOOM
preaînălțát (înv.) adj. m., pl. preaînălțáți; f. preaînălțátă, pl. preaînălțáte
preaînălțatelor
PREAÎNĂLȚÁT, -Ă, preaînălțați, -te, adj. (În titulatura dată domnilor sau prelaților) Preamărit. – Prea + înălțat. DOOM
preaînălțát (înv.) adj. m., pl. preaînălțáți; f. preaînălțátă, pl. preaînălțáte
preaînălțatul
PREAÎNĂLȚÁT, -Ă, preaînălțați, -te, adj. (În titulatura dată domnilor sau prelaților) Preamărit. – Prea + înălțat. DOOM
preaînălțát (înv.) adj. m., pl. preaînălțáți; f. preaînălțátă, pl. preaînălțáte
preaînălțatului
PREAÎNĂLȚÁT, -Ă, preaînălțați, -te, adj. (În titulatura dată domnilor sau prelaților) Preamărit. – Prea + înălțat. DOOM
preaînălțát (înv.) adj. m., pl. preaînălțáți; f. preaînălțátă, pl. preaînălțáte
preaînălțați
PREAÎNĂLȚÁT, -Ă, preaînălțați, -te, adj. (În titulatura dată domnilor sau prelaților) Preamărit. – Prea + înălțat. DOOM
preaînălțát (înv.) adj. m., pl. preaînălțáți; f. preaînălțátă, pl. preaînălțáte
preaînălțații
PREAÎNĂLȚÁT, -Ă, preaînălțați, -te, adj. (În titulatura dată domnilor sau prelaților) Preamărit. – Prea + înălțat. DOOM
preaînălțát (înv.) adj. m., pl. preaînălțáți; f. preaînălțátă, pl. preaînălțáte
preaînălțaților
PREAÎNĂLȚÁT, -Ă, preaînălțați, -te, adj. (În titulatura dată domnilor sau prelaților) Preamărit. – Prea + înălțat. DOOM
preaînălțát (înv.) adj. m., pl. preaînălțáți; f. preaînălțátă, pl. preaînălțáte
preaînțeleapta
PREAÎNȚELÉPT, -EÁPTĂ, preaînțelepți, -te, adj. (Înv.; adesea substantivat) Foarte înțelept; învățat. ♦ (Despre cuvinte, acțiuni etc.) Plin de înțelepciune; care denotă multă înțelepciune. – Prea + înțelept. DOOM
preaînțelépt (înv.) adj. m., pl. preaînțelépți; f. preaînțeleáptă, pl. preaînțelépte
preaînțelept
PREAÎNȚELÉPT, -EÁPTĂ, preaînțelepți, -te, adj. (Înv.; adesea substantivat) Foarte înțelept; învățat. ♦ (Despre cuvinte, acțiuni etc.) Plin de înțelepciune; care denotă multă înțelepciune. – Prea + înțelept. DOOM
preaînțelépt (înv.) adj. m., pl. preaînțelépți; f. preaînțeleáptă, pl. preaînțelépte
preaînțelepte
PREAÎNȚELÉPT, -EÁPTĂ, preaînțelepți, -te, adj. (Înv.; adesea substantivat) Foarte înțelept; învățat. ♦ (Despre cuvinte, acțiuni etc.) Plin de înțelepciune; care denotă multă înțelepciune. – Prea + înțelept. DOOM
preaînțelépt (înv.) adj. m., pl. preaînțelépți; f. preaînțeleáptă, pl. preaînțelépte
preaînțeleptei
PREAÎNȚELÉPT, -EÁPTĂ, preaînțelepți, -te, adj. (Înv.; adesea substantivat) Foarte înțelept; învățat. ♦ (Despre cuvinte, acțiuni etc.) Plin de înțelepciune; care denotă multă înțelepciune. – Prea + înțelept. DOOM
preaînțelépt (înv.) adj. m., pl. preaînțelépți; f. preaînțeleáptă, pl. preaînțelépte
preaînțeleptele
PREAÎNȚELÉPT, -EÁPTĂ, preaînțelepți, -te, adj. (Înv.; adesea substantivat) Foarte înțelept; învățat. ♦ (Despre cuvinte, acțiuni etc.) Plin de înțelepciune; care denotă multă înțelepciune. – Prea + înțelept. DOOM
preaînțelépt (înv.) adj. m., pl. preaînțelépți; f. preaînțeleáptă, pl. preaînțelépte
preaînțeleptelor
PREAÎNȚELÉPT, -EÁPTĂ, preaînțelepți, -te, adj. (Înv.; adesea substantivat) Foarte înțelept; învățat. ♦ (Despre cuvinte, acțiuni etc.) Plin de înțelepciune; care denotă multă înțelepciune. – Prea + înțelept. DOOM
preaînțelépt (înv.) adj. m., pl. preaînțelépți; f. preaînțeleáptă, pl. preaînțelépte
preaînțeleptul
PREAÎNȚELÉPT, -EÁPTĂ, preaînțelepți, -te, adj. (Înv.; adesea substantivat) Foarte înțelept; învățat. ♦ (Despre cuvinte, acțiuni etc.) Plin de înțelepciune; care denotă multă înțelepciune. – Prea + înțelept. DOOM
preaînțelépt (înv.) adj. m., pl. preaînțelépți; f. preaînțeleáptă, pl. preaînțelépte
preaînțeleptului
PREAÎNȚELÉPT, -EÁPTĂ, preaînțelepți, -te, adj. (Înv.; adesea substantivat) Foarte înțelept; învățat. ♦ (Despre cuvinte, acțiuni etc.) Plin de înțelepciune; care denotă multă înțelepciune. – Prea + înțelept. DOOM
preaînțelépt (înv.) adj. m., pl. preaînțelépți; f. preaînțeleáptă, pl. preaînțelépte
preaînțelepți
PREAÎNȚELÉPT, -EÁPTĂ, preaînțelepți, -te, adj. (Înv.; adesea substantivat) Foarte înțelept; învățat. ♦ (Despre cuvinte, acțiuni etc.) Plin de înțelepciune; care denotă multă înțelepciune. – Prea + înțelept. DOOM
preaînțelépt (înv.) adj. m., pl. preaînțelépți; f. preaînțeleáptă, pl. preaînțelépte
preaînțelepții
PREAÎNȚELÉPT, -EÁPTĂ, preaînțelepți, -te, adj. (Înv.; adesea substantivat) Foarte înțelept; învățat. ♦ (Despre cuvinte, acțiuni etc.) Plin de înțelepciune; care denotă multă înțelepciune. – Prea + înțelept. DOOM
preaînțelépt (înv.) adj. m., pl. preaînțelépți; f. preaînțeleáptă, pl. preaînțelépte
preaînțelepților
PREAÎNȚELÉPT, -EÁPTĂ, preaînțelepți, -te, adj. (Înv.; adesea substantivat) Foarte înțelept; învățat. ♦ (Despre cuvinte, acțiuni etc.) Plin de înțelepciune; care denotă multă înțelepciune. – Prea + înțelept. DOOM
preaînțelépt (înv.) adj. m., pl. preaînțelépți; f. preaînțeleáptă, pl. preaînțelépte
prebenda
PREBÉNDĂ, prebende, s. f. Venit (fix) acordat în trecut unui cleric catolic din Transilvania, mai ales unui canonic1. – Din lat. praebenda.
prebendar
PREBENDÁR, prebendari, s. m. Persoană care beneficia în trecut de o prebendă. – Din lat. praebendarius.
prebendari
PREBENDÁR, prebendari, s. m. Persoană care beneficia în trecut de o prebendă. – Din lat. praebendarius.
prebendarii
PREBENDÁR, prebendari, s. m. Persoană care beneficia în trecut de o prebendă. – Din lat. praebendarius.
prebendarilor
PREBENDÁR, prebendari, s. m. Persoană care beneficia în trecut de o prebendă. – Din lat. praebendarius.
prebendarul
PREBENDÁR, prebendari, s. m. Persoană care beneficia în trecut de o prebendă. – Din lat. praebendarius.
prebendarului
PREBENDÁR, prebendari, s. m. Persoană care beneficia în trecut de o prebendă. – Din lat. praebendarius.
prebende
PREBÉNDĂ, prebende, s. f. Venit (fix) acordat în trecut unui cleric catolic din Transilvania, mai ales unui canonic1. – Din lat. praebenda.
prebendei
PREBÉNDĂ, prebende, s. f. Venit (fix) acordat în trecut unui cleric catolic din Transilvania, mai ales unui canonic1. – Din lat. praebenda.
prebendele
PREBÉNDĂ, prebende, s. f. Venit (fix) acordat în trecut unui cleric catolic din Transilvania, mai ales unui canonic1. – Din lat. praebenda.
prebendelor
PREBÉNDĂ, prebende, s. f. Venit (fix) acordat în trecut unui cleric catolic din Transilvania, mai ales unui canonic1. – Din lat. praebenda.
prebiotic
PREBIÓTIC, -Ă, prebiotici, -ce, adj. (Livr.) Anterior apariției vieții. [Pr.: -bi-o-] – Din engl. prebiotic.
prebiotica
PREBIÓTIC, -Ă, prebiotici, -ce, adj. (Livr.) Anterior apariției vieții. [Pr.: -bi-o-] – Din engl. prebiotic.
prebiotice
PREBIÓTIC, -Ă, prebiotici, -ce, adj. (Livr.) Anterior apariției vieții. [Pr.: -bi-o-] – Din engl. prebiotic.
prebioticei
PREBIÓTIC, -Ă, prebiotici, -ce, adj. (Livr.) Anterior apariției vieții. [Pr.: -bi-o-] – Din engl. prebiotic.
prebioticele
PREBIÓTIC, -Ă, prebiotici, -ce, adj. (Livr.) Anterior apariției vieții. [Pr.: -bi-o-] – Din engl. prebiotic.
prebioticelor
PREBIÓTIC, -Ă, prebiotici, -ce, adj. (Livr.) Anterior apariției vieții. [Pr.: -bi-o-] – Din engl. prebiotic.
prebiotici
PREBIÓTIC, -Ă, prebiotici, -ce, adj. (Livr.) Anterior apariției vieții. [Pr.: -bi-o-] – Din engl. prebiotic.
prebioticii
PREBIÓTIC, -Ă, prebiotici, -ce, adj. (Livr.) Anterior apariției vieții. [Pr.: -bi-o-] – Din engl. prebiotic.
prebioticilor
PREBIÓTIC, -Ă, prebiotici, -ce, adj. (Livr.) Anterior apariției vieții. [Pr.: -bi-o-] – Din engl. prebiotic.
prebioticul
PREBIÓTIC, -Ă, prebiotici, -ce, adj. (Livr.) Anterior apariției vieții. [Pr.: -bi-o-] – Din engl. prebiotic.
prebioticului
PREBIÓTIC, -Ă, prebiotici, -ce, adj. (Livr.) Anterior apariției vieții. [Pr.: -bi-o-] – Din engl. prebiotic.
preburghez
PREBURGHÉZ, -Ă, preburghezi, -e, adj. (Rar) Care este anterior apariției burgheziei, care datează din epoca premergătoare burgheziei. – Pre1- + burghez. DOOM
preburghéz (rar) adj. m., pl. preburghézi; f. preburghéză, pl. preburghéze
preburgheza
PREBURGHÉZ, -Ă, preburghezi, -e, adj. (Rar) Care este anterior apariției burgheziei, care datează din epoca premergătoare burgheziei. – Pre1- + burghez. DOOM
preburghéz (rar) adj. m., pl. preburghézi; f. preburghéză, pl. preburghéze
preburgheze
PREBURGHÉZ, -Ă, preburghezi, -e, adj. (Rar) Care este anterior apariției burgheziei, care datează din epoca premergătoare burgheziei. – Pre1- + burghez. DOOM
preburghéz (rar) adj. m., pl. preburghézi; f. preburghéză, pl. preburghéze
preburghezei
PREBURGHÉZ, -Ă, preburghezi, -e, adj. (Rar) Care este anterior apariției burgheziei, care datează din epoca premergătoare burgheziei. – Pre1- + burghez. DOOM
preburghéz (rar) adj. m., pl. preburghézi; f. preburghéză, pl. preburghéze
preburghezele
PREBURGHÉZ, -Ă, preburghezi, -e, adj. (Rar) Care este anterior apariției burgheziei, care datează din epoca premergătoare burgheziei. – Pre1- + burghez. DOOM
preburghéz (rar) adj. m., pl. preburghézi; f. preburghéză, pl. preburghéze
preburghezelor
PREBURGHÉZ, -Ă, preburghezi, -e, adj. (Rar) Care este anterior apariției burgheziei, care datează din epoca premergătoare burgheziei. – Pre1- + burghez. DOOM
preburghéz (rar) adj. m., pl. preburghézi; f. preburghéză, pl. preburghéze
preburghezi
PREBURGHÉZ, -Ă, preburghezi, -e, adj. (Rar) Care este anterior apariției burgheziei, care datează din epoca premergătoare burgheziei. – Pre1- + burghez. DOOM
preburghéz (rar) adj. m., pl. preburghézi; f. preburghéză, pl. preburghéze
preburghezii
PREBURGHÉZ, -Ă, preburghezi, -e, adj. (Rar) Care este anterior apariției burgheziei, care datează din epoca premergătoare burgheziei. – Pre1- + burghez. DOOM
preburghéz (rar) adj. m., pl. preburghézi; f. preburghéză, pl. preburghéze
preburghezilor
PREBURGHÉZ, -Ă, preburghezi, -e, adj. (Rar) Care este anterior apariției burgheziei, care datează din epoca premergătoare burgheziei. – Pre1- + burghez. DOOM
preburghéz (rar) adj. m., pl. preburghézi; f. preburghéză, pl. preburghéze
preburghezul
PREBURGHÉZ, -Ă, preburghezi, -e, adj. (Rar) Care este anterior apariției burgheziei, care datează din epoca premergătoare burgheziei. – Pre1- + burghez. DOOM
preburghéz (rar) adj. m., pl. preburghézi; f. preburghéză, pl. preburghéze
preburghezului
PREBURGHÉZ, -Ă, preburghezi, -e, adj. (Rar) Care este anterior apariției burgheziei, care datează din epoca premergătoare burgheziei. – Pre1- + burghez. DOOM
preburghéz (rar) adj. m., pl. preburghézi; f. preburghéză, pl. preburghéze
prebândi
prebîndí (-désc, -ít), vb. – A trăi, a dura. – Var. (Trans. și înv.) premîndi, prămîndi. Sl. prebaty, prebądą (Tiktin). Sec. XVI, înv. – Der. preabăt, s. n. (Trans., incintă), cuvînt rar, folosit de Coșbuc, cf. Drăganu, Dacor., V, 370).
prebândire
prebîndí (-désc, -ít), vb. – A trăi, a dura. – Var. (Trans. și înv.) premîndi, prămîndi. Sl. prebaty, prebądą (Tiktin). Sec. XVI, înv. – Der. preabăt, s. n. (Trans., incintă), cuvînt rar, folosit de Coșbuc, cf. Drăganu, Dacor., V, 370).
precalcula
PRECALCULÁ, precalculez, vb. I. Tranz. A calcula în prealabil venituri, cheltuieli etc. – Pre1- + calcula.
precalculai
PRECALCULÁ, precalculez, vb. I. Tranz. A calcula în prealabil venituri, cheltuieli etc. – Pre1- + calcula.
precalculam
PRECALCULÁ, precalculez, vb. I. Tranz. A calcula în prealabil venituri, cheltuieli etc. – Pre1- + calcula.
precalculare
PRECALCULÁ, precalculez, vb. I. Tranz. A calcula în prealabil venituri, cheltuieli etc. – Pre1- + calcula.
precalculare
PRECALCULÁRE, precalculări, s. f. Acțiunea de a precalcula. – V. precalcula.
precalcularea
PRECALCULÁRE, precalculări, s. f. Acțiunea de a precalcula. – V. precalcula.
precalculară
PRECALCULÁ, precalculez, vb. I. Tranz. A calcula în prealabil venituri, cheltuieli etc. – Pre1- + calcula.
precalcularăm
PRECALCULÁ, precalculez, vb. I. Tranz. A calcula în prealabil venituri, cheltuieli etc. – Pre1- + calcula.
precalcularăți
PRECALCULÁ, precalculez, vb. I. Tranz. A calcula în prealabil venituri, cheltuieli etc. – Pre1- + calcula.
precalculase
PRECALCULÁ, precalculez, vb. I. Tranz. A calcula în prealabil venituri, cheltuieli etc. – Pre1- + calcula.
precalculasem
PRECALCULÁ, precalculez, vb. I. Tranz. A calcula în prealabil venituri, cheltuieli etc. – Pre1- + calcula.
precalculaseră
PRECALCULÁ, precalculez, vb. I. Tranz. A calcula în prealabil venituri, cheltuieli etc. – Pre1- + calcula.
precalculaserăm
PRECALCULÁ, precalculez, vb. I. Tranz. A calcula în prealabil venituri, cheltuieli etc. – Pre1- + calcula.
precalculaserăți
PRECALCULÁ, precalculez, vb. I. Tranz. A calcula în prealabil venituri, cheltuieli etc. – Pre1- + calcula.
precalculaseși
PRECALCULÁ, precalculez, vb. I. Tranz. A calcula în prealabil venituri, cheltuieli etc. – Pre1- + calcula.
precalculaseți
PRECALCULÁ, precalculez, vb. I. Tranz. A calcula în prealabil venituri, cheltuieli etc. – Pre1- + calcula.
precalculat
PRECALCULÁ, precalculez, vb. I. Tranz. A calcula în prealabil venituri, cheltuieli etc. – Pre1- + calcula.
precalculat
PRECALCULÁT, -Ă, precalculați, -te, adj. Care a fost calculat în prealabil. – Pre1- + calculat. DOOM
precalculát adj. m., pl. precalculáți; f. precalculátă, pl. precalculáte
precalculata
PRECALCULÁT, -Ă, precalculați, -te, adj. Care a fost calculat în prealabil. – Pre1- + calculat. DOOM
precalculát adj. m., pl. precalculáți; f. precalculátă, pl. precalculáte
precalculate
PRECALCULÁT, -Ă, precalculați, -te, adj. Care a fost calculat în prealabil. – Pre1- + calculat. DOOM
precalculát adj. m., pl. precalculáți; f. precalculátă, pl. precalculáte
precalculatei
PRECALCULÁT, -Ă, precalculați, -te, adj. Care a fost calculat în prealabil. – Pre1- + calculat. DOOM
precalculát adj. m., pl. precalculáți; f. precalculátă, pl. precalculáte
precalculatele
PRECALCULÁT, -Ă, precalculați, -te, adj. Care a fost calculat în prealabil. – Pre1- + calculat. DOOM
precalculát adj. m., pl. precalculáți; f. precalculátă, pl. precalculáte
precalculatelor
PRECALCULÁT, -Ă, precalculați, -te, adj. Care a fost calculat în prealabil. – Pre1- + calculat. DOOM
precalculát adj. m., pl. precalculáți; f. precalculátă, pl. precalculáte
precalculatul
PRECALCULÁT, -Ă, precalculați, -te, adj. Care a fost calculat în prealabil. – Pre1- + calculat. DOOM
precalculát adj. m., pl. precalculáți; f. precalculátă, pl. precalculáte
precalculatului
PRECALCULÁT, -Ă, precalculați, -te, adj. Care a fost calculat în prealabil. – Pre1- + calculat. DOOM
precalculát adj. m., pl. precalculáți; f. precalculátă, pl. precalculáte
precalculau
PRECALCULÁ, precalculez, vb. I. Tranz. A calcula în prealabil venituri, cheltuieli etc. – Pre1- + calcula.
precalculași
PRECALCULÁ, precalculez, vb. I. Tranz. A calcula în prealabil venituri, cheltuieli etc. – Pre1- + calcula.
precalculați
PRECALCULÁ, precalculez, vb. I. Tranz. A calcula în prealabil venituri, cheltuieli etc. – Pre1- + calcula.
precalculați
PRECALCULÁT, -Ă, precalculați, -te, adj. Care a fost calculat în prealabil. – Pre1- + calculat. DOOM
precalculát adj. m., pl. precalculáți; f. precalculátă, pl. precalculáte
precalculații
PRECALCULÁT, -Ă, precalculați, -te, adj. Care a fost calculat în prealabil. – Pre1- + calculat. DOOM
precalculát adj. m., pl. precalculáți; f. precalculátă, pl. precalculáte
precalculaților
PRECALCULÁT, -Ă, precalculați, -te, adj. Care a fost calculat în prealabil. – Pre1- + calculat. DOOM
precalculát adj. m., pl. precalculáți; f. precalculátă, pl. precalculáte
precalculează
PRECALCULÁ, precalculez, vb. I. Tranz. A calcula în prealabil venituri, cheltuieli etc. – Pre1- + calcula.
precalculez
PRECALCULÁ, precalculez, vb. I. Tranz. A calcula în prealabil venituri, cheltuieli etc. – Pre1- + calcula.
precalculeze
PRECALCULÁ, precalculez, vb. I. Tranz. A calcula în prealabil venituri, cheltuieli etc. – Pre1- + calcula.
precalculezi
PRECALCULÁ, precalculez, vb. I. Tranz. A calcula în prealabil venituri, cheltuieli etc. – Pre1- + calcula.
precalculând
PRECALCULÁ, precalculez, vb. I. Tranz. A calcula în prealabil venituri, cheltuieli etc. – Pre1- + calcula.
precalculînd
PRECALCULÁ, precalculez, vb. I. Tranz. A calcula în prealabil venituri, cheltuieli etc. – Pre1- + calcula.
precalculări
PRECALCULÁRE, precalculări, s. f. Acțiunea de a precalcula. – V. precalcula.
precalculării
PRECALCULÁRE, precalculări, s. f. Acțiunea de a precalcula. – V. precalcula.
precalculările
PRECALCULÁRE, precalculări, s. f. Acțiunea de a precalcula. – V. precalcula.
precalculărilor
PRECALCULÁRE, precalculări, s. f. Acțiunea de a precalcula. – V. precalcula.
precambrian
PRECAMBRIÁN, -Ă, precambrieni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Prima eră din istoria Pământului. 2. Adj. Care aparține precambrianului (1), privitor la precambrian. [Pr.: -bri-an] – Din fr. précambrien. DOOM
precambrián2 (-bri-an) s. n.
precambriana
PRECAMBRIÁN, -Ă, precambrieni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Prima eră din istoria Pământului. 2. Adj. Care aparține precambrianului (1), privitor la precambrian. [Pr.: -bri-an] – Din fr. précambrien. DOOM
precambrián2 (-bri-an) s. n.
precambrianul
PRECAMBRIÁN, -Ă, precambrieni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Prima eră din istoria Pământului. 2. Adj. Care aparține precambrianului (1), privitor la precambrian. [Pr.: -bri-an] – Din fr. précambrien. DOOM
precambrián2 (-bri-an) s. n.
precambrianului
PRECAMBRIÁN, -Ă, precambrieni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Prima eră din istoria Pământului. 2. Adj. Care aparține precambrianului (1), privitor la precambrian. [Pr.: -bri-an] – Din fr. précambrien. DOOM
precambrián2 (-bri-an) s. n.
precambriene
PRECAMBRIÁN, -Ă, precambrieni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Prima eră din istoria Pământului. 2. Adj. Care aparține precambrianului (1), privitor la precambrian. [Pr.: -bri-an] – Din fr. précambrien. DOOM
precambrián2 (-bri-an) s. n.
precambrienei
PRECAMBRIÁN, -Ă, precambrieni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Prima eră din istoria Pământului. 2. Adj. Care aparține precambrianului (1), privitor la precambrian. [Pr.: -bri-an] – Din fr. précambrien. DOOM
precambrián2 (-bri-an) s. n.
precambrienele
PRECAMBRIÁN, -Ă, precambrieni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Prima eră din istoria Pământului. 2. Adj. Care aparține precambrianului (1), privitor la precambrian. [Pr.: -bri-an] – Din fr. précambrien. DOOM
precambrián2 (-bri-an) s. n.
precambrienelor
PRECAMBRIÁN, -Ă, precambrieni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Prima eră din istoria Pământului. 2. Adj. Care aparține precambrianului (1), privitor la precambrian. [Pr.: -bri-an] – Din fr. précambrien. DOOM
precambrián2 (-bri-an) s. n.
precambrieni
PRECAMBRIÁN, -Ă, precambrieni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Prima eră din istoria Pământului. 2. Adj. Care aparține precambrianului (1), privitor la precambrian. [Pr.: -bri-an] – Din fr. précambrien. DOOM
precambrián2 (-bri-an) s. n.
precambrienii
PRECAMBRIÁN, -Ă, precambrieni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Prima eră din istoria Pământului. 2. Adj. Care aparține precambrianului (1), privitor la precambrian. [Pr.: -bri-an] – Din fr. précambrien. DOOM
precambrián2 (-bri-an) s. n.
precambrienilor
PRECAMBRIÁN, -Ă, precambrieni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Prima eră din istoria Pământului. 2. Adj. Care aparține precambrianului (1), privitor la precambrian. [Pr.: -bri-an] – Din fr. précambrien. DOOM
precambrián2 (-bri-an) s. n.
precancer
PRECÁNCER s.n. Fază premergătoare necesară pentru apariția bolii canceroase. [Cf. fr. précancer].
precanceros
PRECANCERÓS, -OÁSĂ Referitor la precancer, propriu precancerului. [Cf. fr. précancéreux].
precapitalist
PRECAPITALÍST, -Ă, precapitaliști, -ste, adj. Care este anterior apariției capitalismului, care datează din epoca premergătoare capitalismului. – Pre1- + capitalist. DOOM
precapitalíst adj. m., pl. precapitalíști; f. precapitalístă, pl. precapitalíste
precar
PRECÁR, -Ă, precari, -e, adj. 1. Lipsit de siguranță, de trăinicie, dependent de voința cuiva sau de împrejurări imprevizibile; nesigur, nestabil. + (Rar; despre un edificiu, o clădire) Lipsit de rezistență; șubred. 2. Fig. Lipsit de consistență, de profunzime, de temei, de valoare. – Din fr. précaire, it. precario. DOOM
precár adj. m., pl. precári; f. precáră, pl. precáre
precara
PRECÁR, -Ă, precari, -e, adj. 1. Lipsit de siguranță, de trăinicie, dependent de voința cuiva sau de împrejurări imprevizibile; nesigur, nestabil. + (Rar; despre un edificiu, o clădire) Lipsit de rezistență; șubred. 2. Fig. Lipsit de consistență, de profunzime, de temei, de valoare. – Din fr. précaire, it. precario. DOOM
precár adj. m., pl. precári; f. precáră, pl. precáre
precare
PRECÁR, -Ă, precari, -e, adj. 1. Lipsit de siguranță, de trăinicie, dependent de voința cuiva sau de împrejurări imprevizibile; nesigur, nestabil. + (Rar; despre un edificiu, o clădire) Lipsit de rezistență; șubred. 2. Fig. Lipsit de consistență, de profunzime, de temei, de valoare. – Din fr. précaire, it. precario. DOOM
precár adj. m., pl. precári; f. precáră, pl. precáre
precarei
PRECÁR, -Ă, precari, -e, adj. 1. Lipsit de siguranță, de trăinicie, dependent de voința cuiva sau de împrejurări imprevizibile; nesigur, nestabil. + (Rar; despre un edificiu, o clădire) Lipsit de rezistență; șubred. 2. Fig. Lipsit de consistență, de profunzime, de temei, de valoare. – Din fr. précaire, it. precario. DOOM
precár adj. m., pl. precári; f. precáră, pl. precáre
precarele
PRECÁR, -Ă, precari, -e, adj. 1. Lipsit de siguranță, de trăinicie, dependent de voința cuiva sau de împrejurări imprevizibile; nesigur, nestabil. + (Rar; despre un edificiu, o clădire) Lipsit de rezistență; șubred. 2. Fig. Lipsit de consistență, de profunzime, de temei, de valoare. – Din fr. précaire, it. precario. DOOM
precár adj. m., pl. precári; f. precáră, pl. precáre
precarelor
PRECÁR, -Ă, precari, -e, adj. 1. Lipsit de siguranță, de trăinicie, dependent de voința cuiva sau de împrejurări imprevizibile; nesigur, nestabil. + (Rar; despre un edificiu, o clădire) Lipsit de rezistență; șubred. 2. Fig. Lipsit de consistență, de profunzime, de temei, de valoare. – Din fr. précaire, it. precario. DOOM
precár adj. m., pl. precári; f. precáră, pl. precáre
precari
PRECÁR, -Ă, precari, -e, adj. 1. Lipsit de siguranță, de trăinicie, dependent de voința cuiva sau de împrejurări imprevizibile; nesigur, nestabil. + (Rar; despre un edificiu, o clădire) Lipsit de rezistență; șubred. 2. Fig. Lipsit de consistență, de profunzime, de temei, de valoare. – Din fr. précaire, it. precario. DOOM
precár adj. m., pl. precári; f. precáră, pl. precáre
precaria
PRECÁRIA s. f. (În antichitate și în evul mediu, în apusul Europei) Drept de posesiune asupra unui lot de pământ, primit în schimbul prestării unor obligații față de proprietarul funciar. [Pr.: -ri-a] – Din lat. precaria.
precariei
PRECÁRIA s. f. (În antichitate și în evul mediu, în apusul Europei) Drept de posesiune asupra unui lot de pământ, primit în schimbul prestării unor obligații față de proprietarul funciar. [Pr.: -ri-a] – Din lat. precaria.
precarii
PRECÁR, -Ă, precari, -e, adj. 1. Lipsit de siguranță, de trăinicie, dependent de voința cuiva sau de împrejurări imprevizibile; nesigur, nestabil. + (Rar; despre un edificiu, o clădire) Lipsit de rezistență; șubred. 2. Fig. Lipsit de consistență, de profunzime, de temei, de valoare. – Din fr. précaire, it. precario. DOOM
precár adj. m., pl. precári; f. precáră, pl. precáre
precarii
PRECÁRIA s. f. (În antichitate și în evul mediu, în apusul Europei) Drept de posesiune asupra unui lot de pământ, primit în schimbul prestării unor obligații față de proprietarul funciar. [Pr.: -ri-a] – Din lat. precaria.
precarilor
PRECÁR, -Ă, precari, -e, adj. 1. Lipsit de siguranță, de trăinicie, dependent de voința cuiva sau de împrejurări imprevizibile; nesigur, nestabil. + (Rar; despre un edificiu, o clădire) Lipsit de rezistență; șubred. 2. Fig. Lipsit de consistență, de profunzime, de temei, de valoare. – Din fr. précaire, it. precario. DOOM
precár adj. m., pl. precári; f. precáră, pl. precáre
precaritate
PRECARITÁTE s. f. Caracterul sau însușirea a ceea ce este precar. – Din fr. précarité. DOOM
precaritáte s. f., g.-d. art. precaritắții
precaritatea
PRECARITÁTE s. f. Caracterul sau însușirea a ceea ce este precar. – Din fr. précarité. DOOM
precaritáte s. f., g.-d. art. precaritắții
precarități
PRECARITÁTE s. f. Caracterul sau însușirea a ceea ce este precar. – Din fr. précarité. DOOM
precaritáte s. f., g.-d. art. precaritắții
precarității
PRECARITÁTE s. f. Caracterul sau însușirea a ceea ce este precar. – Din fr. précarité. DOOM
precaritáte s. f., g.-d. art. precaritắții
precariu
PRECÁRIU, -IE adj. v. precar.
precarpatic
PRECARPÁTIC, -Ă, precarpatici, -ce, adj. (Rar) Subcarpatic. – Pre1- + carpatic.
precarpatica
PRECARPÁTIC, -Ă, precarpatici, -ce, adj. (Rar) Subcarpatic. – Pre1- + carpatic.
precarpatice
PRECARPÁTIC, -Ă, precarpatici, -ce, adj. (Rar) Subcarpatic. – Pre1- + carpatic.
precarpaticei
PRECARPÁTIC, -Ă, precarpatici, -ce, adj. (Rar) Subcarpatic. – Pre1- + carpatic.
precarpaticele
PRECARPÁTIC, -Ă, precarpatici, -ce, adj. (Rar) Subcarpatic. – Pre1- + carpatic.
precarpaticelor
PRECARPÁTIC, -Ă, precarpatici, -ce, adj. (Rar) Subcarpatic. – Pre1- + carpatic.
precarpatici
PRECARPÁTIC, -Ă, precarpatici, -ce, adj. (Rar) Subcarpatic. – Pre1- + carpatic.
precarpaticii
PRECARPÁTIC, -Ă, precarpatici, -ce, adj. (Rar) Subcarpatic. – Pre1- + carpatic.
precarpaticilor
PRECARPÁTIC, -Ă, precarpatici, -ce, adj. (Rar) Subcarpatic. – Pre1- + carpatic.
precarpaticul
PRECARPÁTIC, -Ă, precarpatici, -ce, adj. (Rar) Subcarpatic. – Pre1- + carpatic.
precarpaticului
PRECARPÁTIC, -Ă, precarpatici, -ce, adj. (Rar) Subcarpatic. – Pre1- + carpatic.
precarul
PRECÁR, -Ă, precari, -e, adj. 1. Lipsit de siguranță, de trăinicie, dependent de voința cuiva sau de împrejurări imprevizibile; nesigur, nestabil. + (Rar; despre un edificiu, o clădire) Lipsit de rezistență; șubred. 2. Fig. Lipsit de consistență, de profunzime, de temei, de valoare. – Din fr. précaire, it. precario. DOOM
precár adj. m., pl. precári; f. precáră, pl. precáre
precarului
PRECÁR, -Ă, precari, -e, adj. 1. Lipsit de siguranță, de trăinicie, dependent de voința cuiva sau de împrejurări imprevizibile; nesigur, nestabil. + (Rar; despre un edificiu, o clădire) Lipsit de rezistență; șubred. 2. Fig. Lipsit de consistență, de profunzime, de temei, de valoare. – Din fr. précaire, it. precario. DOOM
precár adj. m., pl. precári; f. precáră, pl. precáre
precaut
PRECÁUT, -Ă, precauți, -te, adj. (Despre oameni) Care prevede un pericol posibil, care acționează cu băgare de seamă și ia toate măsurile de prevedere pentru evitarea unui pericol, unei neplăceri; (despre vorbe, gesturi etc.) care dovedește prudență; prudent, prevăzător, circumspect. [Acc. și: precaút] – Din lat. praecautus. DOOM
!precaút/precáut (-ca-ut) adj. m., pl. precaúț i/precáuț i; f. precaútă/precáută, pl. precaúte/precáute
precaut
PRECÁUT, -Ă, precauți, -te, adj. (Despre oameni) Care prevede un pericol posibil, care acționează cu băgare de seamă și ia toate măsurile de prevedere pentru evitarea unui pericol, unei neplăceri; (despre vorbe, gesturi etc.) care dovedește prudență; prudent, prevăzător, circumspect. [Acc. și: precaút] – Din lat. praecautus. DOOM
!precaút/precáut (-ca-ut) adj. m., pl. precaúț i/precáuț i; f. precaútă/precáută, pl. precaúte/precáute
precauta
PRECÁUT, -Ă, precauți, -te, adj. (Despre oameni) Care prevede un pericol posibil, care acționează cu băgare de seamă și ia toate măsurile de prevedere pentru evitarea unui pericol, unei neplăceri; (despre vorbe, gesturi etc.) care dovedește prudență; prudent, prevăzător, circumspect. [Acc. și: precaút] – Din lat. praecautus. DOOM
!precaút/precáut (-ca-ut) adj. m., pl. precaúț i/precáuț i; f. precaútă/precáută, pl. precaúte/precáute
precaute
PRECÁUT, -Ă, precauți, -te, adj. (Despre oameni) Care prevede un pericol posibil, care acționează cu băgare de seamă și ia toate măsurile de prevedere pentru evitarea unui pericol, unei neplăceri; (despre vorbe, gesturi etc.) care dovedește prudență; prudent, prevăzător, circumspect. [Acc. și: precaút] – Din lat. praecautus. DOOM
!precaút/precáut (-ca-ut) adj. m., pl. precaúț i/precáuț i; f. precaútă/precáută, pl. precaúte/precáute
precautei
PRECÁUT, -Ă, precauți, -te, adj. (Despre oameni) Care prevede un pericol posibil, care acționează cu băgare de seamă și ia toate măsurile de prevedere pentru evitarea unui pericol, unei neplăceri; (despre vorbe, gesturi etc.) care dovedește prudență; prudent, prevăzător, circumspect. [Acc. și: precaút] – Din lat. praecautus. DOOM
!precaút/precáut (-ca-ut) adj. m., pl. precaúț i/precáuț i; f. precaútă/precáută, pl. precaúte/precáute
precautele
PRECÁUT, -Ă, precauți, -te, adj. (Despre oameni) Care prevede un pericol posibil, care acționează cu băgare de seamă și ia toate măsurile de prevedere pentru evitarea unui pericol, unei neplăceri; (despre vorbe, gesturi etc.) care dovedește prudență; prudent, prevăzător, circumspect. [Acc. și: precaút] – Din lat. praecautus. DOOM
!precaút/precáut (-ca-ut) adj. m., pl. precaúț i/precáuț i; f. precaútă/precáută, pl. precaúte/precáute
precautelor
PRECÁUT, -Ă, precauți, -te, adj. (Despre oameni) Care prevede un pericol posibil, care acționează cu băgare de seamă și ia toate măsurile de prevedere pentru evitarea unui pericol, unei neplăceri; (despre vorbe, gesturi etc.) care dovedește prudență; prudent, prevăzător, circumspect. [Acc. și: precaút] – Din lat. praecautus. DOOM
!precaút/precáut (-ca-ut) adj. m., pl. precaúț i/precáuț i; f. precaútă/precáută, pl. precaúte/precáute
precautul
PRECÁUT, -Ă, precauți, -te, adj. (Despre oameni) Care prevede un pericol posibil, care acționează cu băgare de seamă și ia toate măsurile de prevedere pentru evitarea unui pericol, unei neplăceri; (despre vorbe, gesturi etc.) care dovedește prudență; prudent, prevăzător, circumspect. [Acc. și: precaút] – Din lat. praecautus. DOOM
!precaút/precáut (-ca-ut) adj. m., pl. precaúț i/precáuț i; f. precaútă/precáută, pl. precaúte/precáute
precautului
PRECÁUT, -Ă, precauți, -te, adj. (Despre oameni) Care prevede un pericol posibil, care acționează cu băgare de seamă și ia toate măsurile de prevedere pentru evitarea unui pericol, unei neplăceri; (despre vorbe, gesturi etc.) care dovedește prudență; prudent, prevăzător, circumspect. [Acc. și: precaút] – Din lat. praecautus. DOOM
!precaút/precáut (-ca-ut) adj. m., pl. precaúț i/precáuț i; f. precaútă/precáută, pl. precaúte/precáute
precauți
PRECÁUT, -Ă, precauți, -te, adj. (Despre oameni) Care prevede un pericol posibil, care acționează cu băgare de seamă și ia toate măsurile de prevedere pentru evitarea unui pericol, unei neplăceri; (despre vorbe, gesturi etc.) care dovedește prudență; prudent, prevăzător, circumspect. [Acc. și: precaút] – Din lat. praecautus. DOOM
!precaút/precáut (-ca-ut) adj. m., pl. precaúț i/precáuț i; f. precaútă/precáută, pl. precaúte/precáute
precauția
PRECAUȚIÚNE s. f. v. precauție. DOOM
precaúție (-ți-e) s. f., art. precaúția (-ți-a), g.-d. art. precaúției; pl. precaúții, art. precaúțiile (-ți-i-)
precauție
PRECAUȚIÚNE s. f. v. precauție. DOOM
precaúție (-ți-e) s. f., art. precaúția (-ți-a), g.-d. art. precaúției; pl. precaúții, art. precaúțiile (-ți-i-)
precauției
PRECAUȚIÚNE s. f. v. precauție. DOOM
precaúție (-ți-e) s. f., art. precaúția (-ți-a), g.-d. art. precaúției; pl. precaúții, art. precaúțiile (-ți-i-)
precauții
PRECÁUT, -Ă, precauți, -te, adj. (Despre oameni) Care prevede un pericol posibil, care acționează cu băgare de seamă și ia toate măsurile de prevedere pentru evitarea unui pericol, unei neplăceri; (despre vorbe, gesturi etc.) care dovedește prudență; prudent, prevăzător, circumspect. [Acc. și: precaút] – Din lat. praecautus. DOOM
!precaút/precáut (-ca-ut) adj. m., pl. precaúț i/precáuț i; f. precaútă/precáută, pl. precaúte/precáute
precauții
PRECAUȚIÚNE s. f. v. precauție. DOOM
precaúție (-ți-e) s. f., art. precaúția (-ți-a), g.-d. art. precaúției; pl. precaúții, art. precaúțiile (-ți-i-)
precauțiile
PRECAUȚIÚNE s. f. v. precauție. DOOM
precaúție (-ți-e) s. f., art. precaúția (-ți-a), g.-d. art. precaúției; pl. precaúții, art. precaúțiile (-ți-i-)
precauțiilor
PRECAUȚIÚNE s. f. v. precauție. DOOM
precaúție (-ți-e) s. f., art. precaúția (-ți-a), g.-d. art. precaúției; pl. precaúții, art. precaúțiile (-ți-i-)
precauților
PRECÁUT, -Ă, precauți, -te, adj. (Despre oameni) Care prevede un pericol posibil, care acționează cu băgare de seamă și ia toate măsurile de prevedere pentru evitarea unui pericol, unei neplăceri; (despre vorbe, gesturi etc.) care dovedește prudență; prudent, prevăzător, circumspect. [Acc. și: precaút] – Din lat. praecautus. DOOM
!precaút/precáut (-ca-ut) adj. m., pl. precaúț i/precáuț i; f. precaútă/precáută, pl. precaúte/precáute
precauțiune
PRECAUȚIÚNE s. f. v. precauție. DOOM
precaúție (-ți-e) s. f., art. precaúția (-ți-a), g.-d. art. precaúției; pl. precaúții, art. precaúțiile (-ți-i-)
preceadă
PRECEDÁ, preced, vb. I. Tranz. A exista, a se produce înainte de altceva în timp; a se afla, a se găsi înainte de altceva sau de altcineva în spațiu, într-o ierarhie etc.; a premerge. – Din fr. précéder, lat. praecedere. DOOM
precedá (a ~) vb., ind. prez. 3 precédă; conj. prez. 3 să preceádă
preceas
PRECEÁS s. n. (Rar) Moment imediat premergător unui fenomen, unui eveniment. Liniștea neclintită a străzii părea uneori un fenomen anormal. Asemeni acalmiei încărcată de panică, din preceasul cicloanelor, cînd nu palpită o frunză pe ram și cerul se golește de zborul păsărilor. C. PETRESCU, O. P. I 263.
preced
PRECEDÁ, preced, vb. I. Tranz. A exista, a se produce înainte de altceva în timp; a se afla, a se găsi înainte de altceva sau de altcineva în spațiu, într-o ierarhie etc.; a premerge. – Din fr. précéder, lat. praecedere. DOOM
precedá (a ~) vb., ind. prez. 3 precédă; conj. prez. 3 să preceádă
preceda
PRECEDÁ, preced, vb. I. Tranz. A exista, a se produce înainte de altceva în timp; a se afla, a se găsi înainte de altceva sau de altcineva în spațiu, într-o ierarhie etc.; a premerge. – Din fr. précéder, lat. praecedere. DOOM
precedá (a ~) vb., ind. prez. 3 precédă; conj. prez. 3 să preceádă
preceda
PRECEDÁ, precéd, vb. I. Tranz. A exista, a se produce înainte de altceva în timp; a se afla, a se găsi înainte de altceva sau de altcineva în spațiu, într-o ierarhie etc. – Din fr. précéder, lat. praecedere.
precedai
PRECEDÁ, preced, vb. I. Tranz. A exista, a se produce înainte de altceva în timp; a se afla, a se găsi înainte de altceva sau de altcineva în spațiu, într-o ierarhie etc.; a premerge. – Din fr. précéder, lat. praecedere. DOOM
precedá (a ~) vb., ind. prez. 3 precédă; conj. prez. 3 să preceádă
precedam
PRECEDÁ, preced, vb. I. Tranz. A exista, a se produce înainte de altceva în timp; a se afla, a se găsi înainte de altceva sau de altcineva în spațiu, într-o ierarhie etc.; a premerge. – Din fr. précéder, lat. praecedere. DOOM
precedá (a ~) vb., ind. prez. 3 precédă; conj. prez. 3 să preceádă
precedare
PRECEDÁ, preced, vb. I. Tranz. A exista, a se produce înainte de altceva în timp; a se afla, a se găsi înainte de altceva sau de altcineva în spațiu, într-o ierarhie etc.; a premerge. – Din fr. précéder, lat. praecedere. DOOM
precedá (a ~) vb., ind. prez. 3 precédă; conj. prez. 3 să preceádă
precedară
PRECEDÁ, preced, vb. I. Tranz. A exista, a se produce înainte de altceva în timp; a se afla, a se găsi înainte de altceva sau de altcineva în spațiu, într-o ierarhie etc.; a premerge. – Din fr. précéder, lat. praecedere. DOOM
precedá (a ~) vb., ind. prez. 3 precédă; conj. prez. 3 să preceádă
precedarăm
PRECEDÁ, preced, vb. I. Tranz. A exista, a se produce înainte de altceva în timp; a se afla, a se găsi înainte de altceva sau de altcineva în spațiu, într-o ierarhie etc.; a premerge. – Din fr. précéder, lat. praecedere. DOOM
precedá (a ~) vb., ind. prez. 3 precédă; conj. prez. 3 să preceádă
precedarăți
PRECEDÁ, preced, vb. I. Tranz. A exista, a se produce înainte de altceva în timp; a se afla, a se găsi înainte de altceva sau de altcineva în spațiu, într-o ierarhie etc.; a premerge. – Din fr. précéder, lat. praecedere. DOOM
precedá (a ~) vb., ind. prez. 3 precédă; conj. prez. 3 să preceádă
precedase
PRECEDÁ, preced, vb. I. Tranz. A exista, a se produce înainte de altceva în timp; a se afla, a se găsi înainte de altceva sau de altcineva în spațiu, într-o ierarhie etc.; a premerge. – Din fr. précéder, lat. praecedere. DOOM
precedá (a ~) vb., ind. prez. 3 precédă; conj. prez. 3 să preceádă
precedasem
PRECEDÁ, preced, vb. I. Tranz. A exista, a se produce înainte de altceva în timp; a se afla, a se găsi înainte de altceva sau de altcineva în spațiu, într-o ierarhie etc.; a premerge. – Din fr. précéder, lat. praecedere. DOOM
precedá (a ~) vb., ind. prez. 3 precédă; conj. prez. 3 să preceádă
precedaseră
PRECEDÁ, preced, vb. I. Tranz. A exista, a se produce înainte de altceva în timp; a se afla, a se găsi înainte de altceva sau de altcineva în spațiu, într-o ierarhie etc.; a premerge. – Din fr. précéder, lat. praecedere. DOOM
precedá (a ~) vb., ind. prez. 3 precédă; conj. prez. 3 să preceádă
precedaserăm
PRECEDÁ, preced, vb. I. Tranz. A exista, a se produce înainte de altceva în timp; a se afla, a se găsi înainte de altceva sau de altcineva în spațiu, într-o ierarhie etc.; a premerge. – Din fr. précéder, lat. praecedere. DOOM
precedá (a ~) vb., ind. prez. 3 precédă; conj. prez. 3 să preceádă
precedaserăți
PRECEDÁ, preced, vb. I. Tranz. A exista, a se produce înainte de altceva în timp; a se afla, a se găsi înainte de altceva sau de altcineva în spațiu, într-o ierarhie etc.; a premerge. – Din fr. précéder, lat. praecedere. DOOM
precedá (a ~) vb., ind. prez. 3 precédă; conj. prez. 3 să preceádă
precedaseși
PRECEDÁ, preced, vb. I. Tranz. A exista, a se produce înainte de altceva în timp; a se afla, a se găsi înainte de altceva sau de altcineva în spațiu, într-o ierarhie etc.; a premerge. – Din fr. précéder, lat. praecedere. DOOM
precedá (a ~) vb., ind. prez. 3 precédă; conj. prez. 3 să preceádă
precedaseți
PRECEDÁ, preced, vb. I. Tranz. A exista, a se produce înainte de altceva în timp; a se afla, a se găsi înainte de altceva sau de altcineva în spațiu, într-o ierarhie etc.; a premerge. – Din fr. précéder, lat. praecedere. DOOM
precedá (a ~) vb., ind. prez. 3 precédă; conj. prez. 3 să preceádă
precedat
PRECEDÁ, preced, vb. I. Tranz. A exista, a se produce înainte de altceva în timp; a se afla, a se găsi înainte de altceva sau de altcineva în spațiu, într-o ierarhie etc.; a premerge. – Din fr. précéder, lat. praecedere. DOOM
precedá (a ~) vb., ind. prez. 3 precédă; conj. prez. 3 să preceádă
precedau
PRECEDÁ, preced, vb. I. Tranz. A exista, a se produce înainte de altceva în timp; a se afla, a se găsi înainte de altceva sau de altcineva în spațiu, într-o ierarhie etc.; a premerge. – Din fr. précéder, lat. praecedere. DOOM
precedá (a ~) vb., ind. prez. 3 precédă; conj. prez. 3 să preceádă
precedași
PRECEDÁ, preced, vb. I. Tranz. A exista, a se produce înainte de altceva în timp; a se afla, a se găsi înainte de altceva sau de altcineva în spațiu, într-o ierarhie etc.; a premerge. – Din fr. précéder, lat. praecedere. DOOM
precedá (a ~) vb., ind. prez. 3 precédă; conj. prez. 3 să preceádă
precedați
PRECEDÁ, preced, vb. I. Tranz. A exista, a se produce înainte de altceva în timp; a se afla, a se găsi înainte de altceva sau de altcineva în spațiu, într-o ierarhie etc.; a premerge. – Din fr. précéder, lat. praecedere. DOOM
precedá (a ~) vb., ind. prez. 3 precédă; conj. prez. 3 să preceádă
precedent
PRECEDÉNT, -Ă, precedenți, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care precedă pe cineva sau ceva în timp sau în spațiu; premergător, anterior. 2. S. n. Fapt sau caz anterior analog, care poate servi ca exemplu, ca regulă de conduită sau ca justificare pentru faptele sau cazurile ulterioare similare. ◊ Loc. adj. Fără precedent = așa cum nu a mai fost, așa cum nu s-a mai întâmplat până în prezent; nemaipomenit, nemaiîntâlnit, excepțional. – Din fr. précédent. DOOM
precedént2 s. n., pl. precedénte
precedenta
PRECEDÉNT, -Ă, precedenți, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care precedă pe cineva sau ceva în timp sau în spațiu; premergător, anterior. 2. S. n. Fapt sau caz anterior analog, care poate servi ca exemplu, ca regulă de conduită sau ca justificare pentru faptele sau cazurile ulterioare similare. ◊ Loc. adj. Fără precedent = așa cum nu a mai fost, așa cum nu s-a mai întâmplat până în prezent; nemaipomenit, nemaiîntâlnit, excepțional. – Din fr. précédent. DOOM
precedént2 s. n., pl. precedénte
precedente
PRECEDÉNT, -Ă, precedenți, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care precedă pe cineva sau ceva în timp sau în spațiu; premergător, anterior. 2. S. n. Fapt sau caz anterior analog, care poate servi ca exemplu, ca regulă de conduită sau ca justificare pentru faptele sau cazurile ulterioare similare. ◊ Loc. adj. Fără precedent = așa cum nu a mai fost, așa cum nu s-a mai întâmplat până în prezent; nemaipomenit, nemaiîntâlnit, excepțional. – Din fr. précédent. DOOM
precedént2 s. n., pl. precedénte
precedentei
PRECEDÉNT, -Ă, precedenți, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care precedă pe cineva sau ceva în timp sau în spațiu; premergător, anterior. 2. S. n. Fapt sau caz anterior analog, care poate servi ca exemplu, ca regulă de conduită sau ca justificare pentru faptele sau cazurile ulterioare similare. ◊ Loc. adj. Fără precedent = așa cum nu a mai fost, așa cum nu s-a mai întâmplat până în prezent; nemaipomenit, nemaiîntâlnit, excepțional. – Din fr. précédent. DOOM
precedént2 s. n., pl. precedénte
precedentele
PRECEDÉNT, -Ă, precedenți, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care precedă pe cineva sau ceva în timp sau în spațiu; premergător, anterior. 2. S. n. Fapt sau caz anterior analog, care poate servi ca exemplu, ca regulă de conduită sau ca justificare pentru faptele sau cazurile ulterioare similare. ◊ Loc. adj. Fără precedent = așa cum nu a mai fost, așa cum nu s-a mai întâmplat până în prezent; nemaipomenit, nemaiîntâlnit, excepțional. – Din fr. précédent. DOOM
precedént2 s. n., pl. precedénte
precedentelor
PRECEDÉNT, -Ă, precedenți, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care precedă pe cineva sau ceva în timp sau în spațiu; premergător, anterior. 2. S. n. Fapt sau caz anterior analog, care poate servi ca exemplu, ca regulă de conduită sau ca justificare pentru faptele sau cazurile ulterioare similare. ◊ Loc. adj. Fără precedent = așa cum nu a mai fost, așa cum nu s-a mai întâmplat până în prezent; nemaipomenit, nemaiîntâlnit, excepțional. – Din fr. précédent. DOOM
precedént2 s. n., pl. precedénte
precedentul
PRECEDÉNT, -Ă, precedenți, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care precedă pe cineva sau ceva în timp sau în spațiu; premergător, anterior. 2. S. n. Fapt sau caz anterior analog, care poate servi ca exemplu, ca regulă de conduită sau ca justificare pentru faptele sau cazurile ulterioare similare. ◊ Loc. adj. Fără precedent = așa cum nu a mai fost, așa cum nu s-a mai întâmplat până în prezent; nemaipomenit, nemaiîntâlnit, excepțional. – Din fr. précédent. DOOM
precedént2 s. n., pl. precedénte
precedentului
PRECEDÉNT, -Ă, precedenți, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care precedă pe cineva sau ceva în timp sau în spațiu; premergător, anterior. 2. S. n. Fapt sau caz anterior analog, care poate servi ca exemplu, ca regulă de conduită sau ca justificare pentru faptele sau cazurile ulterioare similare. ◊ Loc. adj. Fără precedent = așa cum nu a mai fost, așa cum nu s-a mai întâmplat până în prezent; nemaipomenit, nemaiîntâlnit, excepțional. – Din fr. précédent. DOOM
precedént2 s. n., pl. precedénte
precedența
PRECEDÉNȚĂ, precedențe, s. f. Faptul de a preceda (pe cineva sau ceva) în timp sau în spațiu; lucru care precedă alt lucru de aceeași natură; fapt întâmplat înainte de altul; precedent. – Din fr. précédence, it. precedenza. DOOM
precedénță s. f., g.-d. art. precedénței; pl. precedénțe
precedențe
PRECEDÉNȚĂ, precedențe, s. f. Faptul de a preceda (pe cineva sau ceva) în timp sau în spațiu; lucru care precedă alt lucru de aceeași natură; fapt întâmplat înainte de altul; precedent. – Din fr. précédence, it. precedenza. DOOM
precedénță s. f., g.-d. art. precedénței; pl. precedénțe
precedenței
PRECEDÉNȚĂ, precedențe, s. f. Faptul de a preceda (pe cineva sau ceva) în timp sau în spațiu; lucru care precedă alt lucru de aceeași natură; fapt întâmplat înainte de altul; precedent. – Din fr. précédence, it. precedenza. DOOM
precedénță s. f., g.-d. art. precedénței; pl. precedénțe
precedențele
PRECEDÉNȚĂ, precedențe, s. f. Faptul de a preceda (pe cineva sau ceva) în timp sau în spațiu; lucru care precedă alt lucru de aceeași natură; fapt întâmplat înainte de altul; precedent. – Din fr. précédence, it. precedenza. DOOM
precedénță s. f., g.-d. art. precedénței; pl. precedénțe
precedențelor
PRECEDÉNȚĂ, precedențe, s. f. Faptul de a preceda (pe cineva sau ceva) în timp sau în spațiu; lucru care precedă alt lucru de aceeași natură; fapt întâmplat înainte de altul; precedent. – Din fr. précédence, it. precedenza. DOOM
precedénță s. f., g.-d. art. precedénței; pl. precedénțe
precedenți
PRECEDÉNT, -Ă, precedenți, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care precedă pe cineva sau ceva în timp sau în spațiu; premergător, anterior. 2. S. n. Fapt sau caz anterior analog, care poate servi ca exemplu, ca regulă de conduită sau ca justificare pentru faptele sau cazurile ulterioare similare. ◊ Loc. adj. Fără precedent = așa cum nu a mai fost, așa cum nu s-a mai întâmplat până în prezent; nemaipomenit, nemaiîntâlnit, excepțional. – Din fr. précédent. DOOM
precedént2 s. n., pl. precedénte
precedenții
PRECEDÉNT, -Ă, precedenți, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care precedă pe cineva sau ceva în timp sau în spațiu; premergător, anterior. 2. S. n. Fapt sau caz anterior analog, care poate servi ca exemplu, ca regulă de conduită sau ca justificare pentru faptele sau cazurile ulterioare similare. ◊ Loc. adj. Fără precedent = așa cum nu a mai fost, așa cum nu s-a mai întâmplat până în prezent; nemaipomenit, nemaiîntâlnit, excepțional. – Din fr. précédent. DOOM
precedént2 s. n., pl. precedénte
precedenților
PRECEDÉNT, -Ă, precedenți, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care precedă pe cineva sau ceva în timp sau în spațiu; premergător, anterior. 2. S. n. Fapt sau caz anterior analog, care poate servi ca exemplu, ca regulă de conduită sau ca justificare pentru faptele sau cazurile ulterioare similare. ◊ Loc. adj. Fără precedent = așa cum nu a mai fost, așa cum nu s-a mai întâmplat până în prezent; nemaipomenit, nemaiîntâlnit, excepțional. – Din fr. précédent. DOOM
precedént2 s. n., pl. precedénte
precedând
PRECEDÁ, preced, vb. I. Tranz. A exista, a se produce înainte de altceva în timp; a se afla, a se găsi înainte de altceva sau de altcineva în spațiu, într-o ierarhie etc.; a premerge. – Din fr. précéder, lat. praecedere. DOOM
precedá (a ~) vb., ind. prez. 3 precédă; conj. prez. 3 să preceádă
precedînd
PRECEDÁ, preced, vb. I. Tranz. A exista, a se produce înainte de altceva în timp; a se afla, a se găsi înainte de altceva sau de altcineva în spațiu, într-o ierarhie etc.; a premerge. – Din fr. précéder, lat. praecedere. DOOM
precedá (a ~) vb., ind. prez. 3 precédă; conj. prez. 3 să preceádă
precept
PRECÉPT, precepte, s. n. Formulă, principiu, învățătură care stă la baza unei doctrine (mai ales morale); normă, regulă de conduită. ♦ Recomandare, sfat, povață. Precepte de igienă. [Pl. și: precepturi] – Din fr. précepte, lat. praeceptum. DOOM
precépt s. n., pl. precépte
precept
PRECÉPT, precepte, s. n. Formulă, principiu, învățătură care stă la baza unei doctrine (mai ales morale); normă, regulă de conduită. ♦ Recomandare, sfat, povață. Precepte de igienă. [Pl. și: precepturi] – Din fr. précepte, lat. praeceptum.
precepte
PRECÉPT, precepte, s. n. Formulă, principiu, învățătură care stă la baza unei doctrine (mai ales morale); normă, regulă de conduită. ♦ Recomandare, sfat, povață. Precepte de igienă. [Pl. și: precepturi] – Din fr. précepte, lat. praeceptum. DOOM
precépt s. n., pl. precépte
preceptele
PRECÉPT, precepte, s. n. Formulă, principiu, învățătură care stă la baza unei doctrine (mai ales morale); normă, regulă de conduită. ♦ Recomandare, sfat, povață. Precepte de igienă. [Pl. și: precepturi] – Din fr. précepte, lat. praeceptum. DOOM
precépt s. n., pl. precépte
preceptelor
PRECÉPT, precepte, s. n. Formulă, principiu, învățătură care stă la baza unei doctrine (mai ales morale); normă, regulă de conduită. ♦ Recomandare, sfat, povață. Precepte de igienă. [Pl. și: precepturi] – Din fr. précepte, lat. praeceptum. DOOM
precépt s. n., pl. precépte
preceptistic
PRECEPTÍSTIC, -Ă adj. (Rar) Preceptoral. [Cf. it. precettistico].
preceptistica
PRECEPTÍSTIC, -Ă adj. (Rar) Preceptoral. [Cf. it. precettistico].
preceptistice
PRECEPTÍSTIC, -Ă adj. (Rar) Preceptoral. [Cf. it. precettistico].
preceptisticei
PRECEPTÍSTIC, -Ă adj. (Rar) Preceptoral. [Cf. it. precettistico].
preceptisticele
PRECEPTÍSTIC, -Ă adj. (Rar) Preceptoral. [Cf. it. precettistico].
preceptisticelor
PRECEPTÍSTIC, -Ă adj. (Rar) Preceptoral. [Cf. it. precettistico].
preceptistici
PRECEPTÍSTIC, -Ă adj. (Rar) Preceptoral. [Cf. it. precettistico].
preceptisticii
PRECEPTÍSTIC, -Ă adj. (Rar) Preceptoral. [Cf. it. precettistico].
preceptisticilor
PRECEPTÍSTIC, -Ă adj. (Rar) Preceptoral. [Cf. it. precettistico].
preceptisticul
PRECEPTÍSTIC, -Ă adj. (Rar) Preceptoral. [Cf. it. precettistico].
preceptisticului
PRECEPTÍSTIC, -Ă adj. (Rar) Preceptoral. [Cf. it. precettistico].
preceptoare
PRECEPTÓR, preceptori, s. m. Persoană însărcinată cu educarea și instruirea particulară a unui copil (dintr-o familie bogată). [Acc. și: precéptor] – Din fr. précepteur, lat. praeceptor. DOOM
preceptór (educator) s. m., pl. preceptóri
preceptoarea
PRECEPTÓR, preceptori, s. m. Persoană însărcinată cu educarea și instruirea particulară a unui copil (dintr-o familie bogată). [Acc. și: precéptor] – Din fr. précepteur, lat. praeceptor. DOOM
preceptór (educator) s. m., pl. preceptóri
preceptoarei
PRECEPTÓR, preceptori, s. m. Persoană însărcinată cu educarea și instruirea particulară a unui copil (dintr-o familie bogată). [Acc. și: precéptor] – Din fr. précepteur, lat. praeceptor. DOOM
preceptór (educator) s. m., pl. preceptóri
preceptoarele
PRECEPTÓR, preceptori, s. m. Persoană însărcinată cu educarea și instruirea particulară a unui copil (dintr-o familie bogată). [Acc. și: precéptor] – Din fr. précepteur, lat. praeceptor. DOOM
preceptór (educator) s. m., pl. preceptóri
preceptoarelor
PRECEPTÓR, preceptori, s. m. Persoană însărcinată cu educarea și instruirea particulară a unui copil (dintr-o familie bogată). [Acc. și: precéptor] – Din fr. précepteur, lat. praeceptor. DOOM
preceptór (educator) s. m., pl. preceptóri
preceptor
PRECEPTÓR, preceptori, s. m. Persoană însărcinată cu educarea și instruirea particulară a unui copil (dintr-o familie bogată). [Acc. și: precéptor] – Din fr. précepteur, lat. praeceptor. DOOM
preceptór (educator) s. m., pl. preceptóri
preceptoral
PRECEPTORÁL, -Ă adj. De preceptor; preceptistic. [< fr. préceptoral].
preceptorala
PRECEPTORÁL, -Ă adj. De preceptor; preceptistic. [< fr. préceptoral].
preceptorale
PRECEPTORÁL, -Ă adj. De preceptor; preceptistic. [< fr. préceptoral].
preceptoralei
PRECEPTORÁL, -Ă adj. De preceptor; preceptistic. [< fr. préceptoral].
preceptoralele
PRECEPTORÁL, -Ă adj. De preceptor; preceptistic. [< fr. préceptoral].
preceptoralelor
PRECEPTORÁL, -Ă adj. De preceptor; preceptistic. [< fr. préceptoral].
preceptorali
PRECEPTORÁL, -Ă adj. De preceptor; preceptistic. [< fr. préceptoral].
preceptoralii
PRECEPTORÁL, -Ă adj. De preceptor; preceptistic. [< fr. préceptoral].
preceptoralilor
PRECEPTORÁL, -Ă adj. De preceptor; preceptistic. [< fr. préceptoral].
preceptoralul
PRECEPTORÁL, -Ă adj. De preceptor; preceptistic. [< fr. préceptoral].
preceptoralului
PRECEPTORÁL, -Ă adj. De preceptor; preceptistic. [< fr. préceptoral].
preceptori
PRECEPTÓR, preceptori, s. m. Persoană însărcinată cu educarea și instruirea particulară a unui copil (dintr-o familie bogată). [Acc. și: precéptor] – Din fr. précepteur, lat. praeceptor. DOOM
preceptór (educator) s. m., pl. preceptóri
preceptorii
PRECEPTÓR, preceptori, s. m. Persoană însărcinată cu educarea și instruirea particulară a unui copil (dintr-o familie bogată). [Acc. și: precéptor] – Din fr. précepteur, lat. praeceptor. DOOM
preceptór (educator) s. m., pl. preceptóri
preceptorilor
PRECEPTÓR, preceptori, s. m. Persoană însărcinată cu educarea și instruirea particulară a unui copil (dintr-o familie bogată). [Acc. și: precéptor] – Din fr. précepteur, lat. praeceptor. DOOM
preceptór (educator) s. m., pl. preceptóri
preceptorul
PRECEPTÓR, preceptori, s. m. Persoană însărcinată cu educarea și instruirea particulară a unui copil (dintr-o familie bogată). [Acc. și: precéptor] – Din fr. précepteur, lat. praeceptor. DOOM
preceptór (educator) s. m., pl. preceptóri
preceptorului
PRECEPTÓR, preceptori, s. m. Persoană însărcinată cu educarea și instruirea particulară a unui copil (dintr-o familie bogată). [Acc. și: precéptor] – Din fr. précepteur, lat. praeceptor. DOOM
preceptór (educator) s. m., pl. preceptóri
preceptul
PRECÉPT, precepte, s. n. Formulă, principiu, învățătură care stă la baza unei doctrine (mai ales morale); normă, regulă de conduită. ♦ Recomandare, sfat, povață. Precepte de igienă. [Pl. și: precepturi] – Din fr. précepte, lat. praeceptum. DOOM
precépt s. n., pl. precépte
preceptului
PRECÉPT, precepte, s. n. Formulă, principiu, învățătură care stă la baza unei doctrine (mai ales morale); normă, regulă de conduită. ♦ Recomandare, sfat, povață. Precepte de igienă. [Pl. și: precepturi] – Din fr. précepte, lat. praeceptum. DOOM
precépt s. n., pl. precépte
preces
preces part. v. PRECEDA. [DLRM]
precesia
PRECESIÚNE s. f. v. precesie. DOOM
precésie (-si-e) s. f., art. precésia (-si-a), g.-d. art. precésiei; pl. precésii, art. precésiile (-si-i-)
precesie
PRECESIÚNE s. f. v. precesie. DOOM
precésie (-si-e) s. f., art. precésia (-si-a), g.-d. art. precésiei; pl. precésii, art. precésiile (-si-i-)
precesiei
PRECESIÚNE s. f. v. precesie. DOOM
precésie (-si-e) s. f., art. precésia (-si-a), g.-d. art. precésiei; pl. precésii, art. precésiile (-si-i-)
precesii
PRECESIÚNE s. f. v. precesie. DOOM
precésie (-si-e) s. f., art. precésia (-si-a), g.-d. art. precésiei; pl. precésii, art. precésiile (-si-i-)
precesiile
PRECESIÚNE s. f. v. precesie. DOOM
precésie (-si-e) s. f., art. precésia (-si-a), g.-d. art. precésiei; pl. precésii, art. precésiile (-si-i-)
precesiilor
PRECESIÚNE s. f. v. precesie. DOOM
precésie (-si-e) s. f., art. precésia (-si-a), g.-d. art. precésiei; pl. precésii, art. precésiile (-si-i-)
precesiune
PRECESIÚNE s. f. v. precesie. DOOM
precésie (-si-e) s. f., art. precésia (-si-a), g.-d. art. precésiei; pl. precésii, art. precésiile (-si-i-)
precestui
PRECESTUÍ vb. IV v. pricestui.
precestă
PRÉCISTĂ adj. (Mai ales articulat, cu valoare de epitet dat Fecioarei Maria) Care este imaculată, neprihănită; de o curățenie morală desăvârșită. + (Substantivat) Maica Domnului, Fecioara Maria. [Var.: (pop.) précestă adj.] – Din sl. prĕčista. DOOM
Précista s. propriu f., g.-d. Précistei
precezi
PRECEDÁ, preced, vb. I. Tranz. A exista, a se produce înainte de altceva în timp; a se afla, a se găsi înainte de altceva sau de altcineva în spațiu, într-o ierarhie etc.; a premerge. – Din fr. précéder, lat. praecedere. DOOM
precedá (a ~) vb., ind. prez. 3 precédă; conj. prez. 3 să preceádă
prechelean
PRECHELEÁN s.n. (Geol.) Al doilea subetaj al paleoliticului inferior dinaintea cheleanului. // adj. Care aparține acestui subetaj. [Pron. -le-an. / cf. germ. Prächelleen].
precincție
PRECÍNCȚIE s.f. Fiecare dintre scările unui amfiteatru roman. [Gen. -iei. / < lat. praecinctio, fr. précinction].
precipit
PRECIPITÁ, precípit, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să se desfășoare sau a se desfășura într-un timp mai scurt sau într-un ritm mai rapid decât cel obișnuit sau decât cel așteptat; a (se) grăbi, a (se) zori. ♦ Refl. (Despre oameni) A acționa (prea) în grabă (și în dezordine); a se agita; a se repezi. 2. Tranz. A provoca (cu ajutorul unei reacții chimice) depunerea unei substanțe dizolvate într-un lichid. ♦ Refl. și intranz. (Despre o substanță solidă dizolvată într-un lichid) A se separa, a se depune sub formă de precipitat. – Din fr. précipiter, lat. praecipitare. DOOM
precipitá (a ~) vb., ind. prez. 3 precípită; conj. prez. 3 să precípite
precipita
PRECIPITÁ, precípit, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să se desfășoare sau a se desfășura într-un timp mai scurt sau într-un ritm mai rapid decât cel obișnuit sau decât cel așteptat; a (se) grăbi, a (se) zori. ♦ Refl. (Despre oameni) A acționa (prea) în grabă (și în dezordine); a se agita; a se repezi. 2. Tranz. A provoca (cu ajutorul unei reacții chimice) depunerea unei substanțe dizolvate într-un lichid. ♦ Refl. și intranz. (Despre o substanță solidă dizolvată într-un lichid) A se separa, a se depune sub formă de precipitat. – Din fr. précipiter, lat. praecipitare. DOOM
precipitá (a ~) vb., ind. prez. 3 precípită; conj. prez. 3 să precípite
precipitabil
PRECIPITÁBIL, -Ă, precipitabili, -e, adj. (Despre anumite substanțe) Care (se) poate precipita (2), care poate fi precipitat. – Din fr. précipitable. DOOM
precipitábil adj. m., pl. precipitábili; f. precipitábilă, pl. precipitábile
precipitabila
PRECIPITÁBIL, -Ă, precipitabili, -e, adj. (Despre anumite substanțe) Care (se) poate precipita (2), care poate fi precipitat. – Din fr. précipitable. DOOM
precipitábil adj. m., pl. precipitábili; f. precipitábilă, pl. precipitábile
precipitabile
PRECIPITÁBIL, -Ă, precipitabili, -e, adj. (Despre anumite substanțe) Care (se) poate precipita (2), care poate fi precipitat. – Din fr. précipitable. DOOM
precipitábil adj. m., pl. precipitábili; f. precipitábilă, pl. precipitábile
precipitabilei
PRECIPITÁBIL, -Ă, precipitabili, -e, adj. (Despre anumite substanțe) Care (se) poate precipita (2), care poate fi precipitat. – Din fr. précipitable. DOOM
precipitábil adj. m., pl. precipitábili; f. precipitábilă, pl. precipitábile
precipitabilele
PRECIPITÁBIL, -Ă, precipitabili, -e, adj. (Despre anumite substanțe) Care (se) poate precipita (2), care poate fi precipitat. – Din fr. précipitable. DOOM
precipitábil adj. m., pl. precipitábili; f. precipitábilă, pl. precipitábile
precipitabilelor
PRECIPITÁBIL, -Ă, precipitabili, -e, adj. (Despre anumite substanțe) Care (se) poate precipita (2), care poate fi precipitat. – Din fr. précipitable. DOOM
precipitábil adj. m., pl. precipitábili; f. precipitábilă, pl. precipitábile
precipitabili
PRECIPITÁBIL, -Ă, precipitabili, -e, adj. (Despre anumite substanțe) Care (se) poate precipita (2), care poate fi precipitat. – Din fr. précipitable. DOOM
precipitábil adj. m., pl. precipitábili; f. precipitábilă, pl. precipitábile
precipitabilii
PRECIPITÁBIL, -Ă, precipitabili, -e, adj. (Despre anumite substanțe) Care (se) poate precipita (2), care poate fi precipitat. – Din fr. précipitable. DOOM
precipitábil adj. m., pl. precipitábili; f. precipitábilă, pl. precipitábile
precipitabililor
PRECIPITÁBIL, -Ă, precipitabili, -e, adj. (Despre anumite substanțe) Care (se) poate precipita (2), care poate fi precipitat. – Din fr. précipitable. DOOM
precipitábil adj. m., pl. precipitábili; f. precipitábilă, pl. precipitábile
precipitabilitate
PRECIPITABILITÁTE s. f. Proprietate a unor substanțe (chimice) de a (se) putea precipita (2). – Precipitabil + suf. -itate. DOOM
precipitabilitáte s. f., g.-d. art. precipitabilitắții
precipitabilitatea
PRECIPITABILITÁTE s. f. Proprietate a unor substanțe (chimice) de a (se) putea precipita (2). – Precipitabil + suf. -itate. DOOM
precipitabilitáte s. f., g.-d. art. precipitabilitắții
precipitabilități
PRECIPITABILITÁTE s. f. Proprietate a unor substanțe (chimice) de a (se) putea precipita (2). – Precipitabil + suf. -itate. DOOM
precipitabilitáte s. f., g.-d. art. precipitabilitắții
precipitabilității
PRECIPITABILITÁTE s. f. Proprietate a unor substanțe (chimice) de a (se) putea precipita (2). – Precipitabil + suf. -itate. DOOM
precipitabilitáte s. f., g.-d. art. precipitabilitắții
precipitabilul
PRECIPITÁBIL, -Ă, precipitabili, -e, adj. (Despre anumite substanțe) Care (se) poate precipita (2), care poate fi precipitat. – Din fr. précipitable. DOOM
precipitábil adj. m., pl. precipitábili; f. precipitábilă, pl. precipitábile
precipitabilului
PRECIPITÁBIL, -Ă, precipitabili, -e, adj. (Despre anumite substanțe) Care (se) poate precipita (2), care poate fi precipitat. – Din fr. précipitable. DOOM
precipitábil adj. m., pl. precipitábili; f. precipitábilă, pl. precipitábile
precipitai
PRECIPITÁ, precípit, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să se desfășoare sau a se desfășura într-un timp mai scurt sau într-un ritm mai rapid decât cel obișnuit sau decât cel așteptat; a (se) grăbi, a (se) zori. ♦ Refl. (Despre oameni) A acționa (prea) în grabă (și în dezordine); a se agita; a se repezi. 2. Tranz. A provoca (cu ajutorul unei reacții chimice) depunerea unei substanțe dizolvate într-un lichid. ♦ Refl. și intranz. (Despre o substanță solidă dizolvată într-un lichid) A se separa, a se depune sub formă de precipitat. – Din fr. précipiter, lat. praecipitare. DOOM
precipitá (a ~) vb., ind. prez. 3 precípită; conj. prez. 3 să precípite
precipitam
PRECIPITÁ, precípit, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să se desfășoare sau a se desfășura într-un timp mai scurt sau într-un ritm mai rapid decât cel obișnuit sau decât cel așteptat; a (se) grăbi, a (se) zori. ♦ Refl. (Despre oameni) A acționa (prea) în grabă (și în dezordine); a se agita; a se repezi. 2. Tranz. A provoca (cu ajutorul unei reacții chimice) depunerea unei substanțe dizolvate într-un lichid. ♦ Refl. și intranz. (Despre o substanță solidă dizolvată într-un lichid) A se separa, a se depune sub formă de precipitat. – Din fr. précipiter, lat. praecipitare. DOOM
precipitá (a ~) vb., ind. prez. 3 precípită; conj. prez. 3 să precípite
precipitando
PRECIPITÁNDO adv. (Muz.; ca indicație de execuție) Iuțind mișcarea. [< it. precipitando].
precipitant
PRECIPITÁNT, precipitanți, s. m. Produs chimic care, adăugat la o soluție, provoacă o precipitare. – Din fr. précipitant. DOOM
precipitánt s. m., pl. precipitánți
precipitant
PRECIPITÁNT, precipitanți, s. m. Produs chimic care, adăugat la o soluție, provoacă o precipitare. – Din fr. précipitant. DOOM
precipitánt s. m., pl. precipitánți
precipitanta
PRECIPITÁNT, precipitanți, s. m. Produs chimic care, adăugat la o soluție, provoacă o precipitare. – Din fr. précipitant. DOOM
precipitánt s. m., pl. precipitánți
precipitante
PRECIPITÁNT, precipitanți, s. m. Produs chimic care, adăugat la o soluție, provoacă o precipitare. – Din fr. précipitant. DOOM
precipitánt s. m., pl. precipitánți
precipitantei
PRECIPITÁNT, precipitanți, s. m. Produs chimic care, adăugat la o soluție, provoacă o precipitare. – Din fr. précipitant. DOOM
precipitánt s. m., pl. precipitánți
precipitantele
PRECIPITÁNT, precipitanți, s. m. Produs chimic care, adăugat la o soluție, provoacă o precipitare. – Din fr. précipitant. DOOM
precipitánt s. m., pl. precipitánți
precipitantelor
PRECIPITÁNT, precipitanți, s. m. Produs chimic care, adăugat la o soluție, provoacă o precipitare. – Din fr. précipitant. DOOM
precipitánt s. m., pl. precipitánți
precipitantul
PRECIPITÁNT, precipitanți, s. m. Produs chimic care, adăugat la o soluție, provoacă o precipitare. – Din fr. précipitant. DOOM
precipitánt s. m., pl. precipitánți
precipitantul
PRECIPITÁNT, precipitanți, s. m. Produs chimic care, adăugat la o soluție, provoacă o precipitare. – Din fr. précipitant. DOOM
precipitánt s. m., pl. precipitánți
precipitantului
PRECIPITÁNT, precipitanți, s. m. Produs chimic care, adăugat la o soluție, provoacă o precipitare. – Din fr. précipitant. DOOM
precipitánt s. m., pl. precipitánți
precipitantului
PRECIPITÁNT, precipitanți, s. m. Produs chimic care, adăugat la o soluție, provoacă o precipitare. – Din fr. précipitant. DOOM
precipitánt s. m., pl. precipitánți
precipitanți
PRECIPITÁNT, precipitanți, s. m. Produs chimic care, adăugat la o soluție, provoacă o precipitare. – Din fr. précipitant. DOOM
precipitánt s. m., pl. precipitánți
precipitanți
PRECIPITÁNT, precipitanți, s. m. Produs chimic care, adăugat la o soluție, provoacă o precipitare. – Din fr. précipitant. DOOM
precipitánt s. m., pl. precipitánți
precipitanții
PRECIPITÁNT, precipitanți, s. m. Produs chimic care, adăugat la o soluție, provoacă o precipitare. – Din fr. précipitant. DOOM
precipitánt s. m., pl. precipitánți
precipitanții
PRECIPITÁNT, precipitanți, s. m. Produs chimic care, adăugat la o soluție, provoacă o precipitare. – Din fr. précipitant. DOOM
precipitánt s. m., pl. precipitánți
precipitanților
PRECIPITÁNT, precipitanți, s. m. Produs chimic care, adăugat la o soluție, provoacă o precipitare. – Din fr. précipitant. DOOM
precipitánt s. m., pl. precipitánți
precipitanților
PRECIPITÁNT, precipitanți, s. m. Produs chimic care, adăugat la o soluție, provoacă o precipitare. – Din fr. précipitant. DOOM
precipitánt s. m., pl. precipitánți
precipitare
PRECIPITÁ, precípit, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să se desfășoare sau a se desfășura într-un timp mai scurt sau într-un ritm mai rapid decât cel obișnuit sau decât cel așteptat; a (se) grăbi, a (se) zori. ♦ Refl. (Despre oameni) A acționa (prea) în grabă (și în dezordine); a se agita; a se repezi. 2. Tranz. A provoca (cu ajutorul unei reacții chimice) depunerea unei substanțe dizolvate într-un lichid. ♦ Refl. și intranz. (Despre o substanță solidă dizolvată într-un lichid) A se separa, a se depune sub formă de precipitat. – Din fr. précipiter, lat. praecipitare. DOOM
precipitá (a ~) vb., ind. prez. 3 precípită; conj. prez. 3 să precípite
precipitare
PRECIPITÁRE, precipitări, s. f. Acțiunea de a (se) precipita și rezultatul ei; precipitație. – V. precipita. DOOM
precipitáre s. f., g.-d. art. precipitắrii; pl. precipitắri
precipitarea
PRECIPITÁRE, precipitări, s. f. Acțiunea de a (se) precipita și rezultatul ei; precipitație. – V. precipita. DOOM
precipitáre s. f., g.-d. art. precipitắrii; pl. precipitắri
precipitară
PRECIPITÁ, precípit, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să se desfășoare sau a se desfășura într-un timp mai scurt sau într-un ritm mai rapid decât cel obișnuit sau decât cel așteptat; a (se) grăbi, a (se) zori. ♦ Refl. (Despre oameni) A acționa (prea) în grabă (și în dezordine); a se agita; a se repezi. 2. Tranz. A provoca (cu ajutorul unei reacții chimice) depunerea unei substanțe dizolvate într-un lichid. ♦ Refl. și intranz. (Despre o substanță solidă dizolvată într-un lichid) A se separa, a se depune sub formă de precipitat. – Din fr. précipiter, lat. praecipitare. DOOM
precipitá (a ~) vb., ind. prez. 3 precípită; conj. prez. 3 să precípite
precipitarăm
PRECIPITÁ, precípit, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să se desfășoare sau a se desfășura într-un timp mai scurt sau într-un ritm mai rapid decât cel obișnuit sau decât cel așteptat; a (se) grăbi, a (se) zori. ♦ Refl. (Despre oameni) A acționa (prea) în grabă (și în dezordine); a se agita; a se repezi. 2. Tranz. A provoca (cu ajutorul unei reacții chimice) depunerea unei substanțe dizolvate într-un lichid. ♦ Refl. și intranz. (Despre o substanță solidă dizolvată într-un lichid) A se separa, a se depune sub formă de precipitat. – Din fr. précipiter, lat. praecipitare. DOOM
precipitá (a ~) vb., ind. prez. 3 precípită; conj. prez. 3 să precípite
precipitarăți
PRECIPITÁ, precípit, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să se desfășoare sau a se desfășura într-un timp mai scurt sau într-un ritm mai rapid decât cel obișnuit sau decât cel așteptat; a (se) grăbi, a (se) zori. ♦ Refl. (Despre oameni) A acționa (prea) în grabă (și în dezordine); a se agita; a se repezi. 2. Tranz. A provoca (cu ajutorul unei reacții chimice) depunerea unei substanțe dizolvate într-un lichid. ♦ Refl. și intranz. (Despre o substanță solidă dizolvată într-un lichid) A se separa, a se depune sub formă de precipitat. – Din fr. précipiter, lat. praecipitare. DOOM
precipitá (a ~) vb., ind. prez. 3 precípită; conj. prez. 3 să precípite
precipitase
PRECIPITÁ, precípit, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să se desfășoare sau a se desfășura într-un timp mai scurt sau într-un ritm mai rapid decât cel obișnuit sau decât cel așteptat; a (se) grăbi, a (se) zori. ♦ Refl. (Despre oameni) A acționa (prea) în grabă (și în dezordine); a se agita; a se repezi. 2. Tranz. A provoca (cu ajutorul unei reacții chimice) depunerea unei substanțe dizolvate într-un lichid. ♦ Refl. și intranz. (Despre o substanță solidă dizolvată într-un lichid) A se separa, a se depune sub formă de precipitat. – Din fr. précipiter, lat. praecipitare. DOOM
precipitá (a ~) vb., ind. prez. 3 precípită; conj. prez. 3 să precípite
precipitasem
PRECIPITÁ, precípit, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să se desfășoare sau a se desfășura într-un timp mai scurt sau într-un ritm mai rapid decât cel obișnuit sau decât cel așteptat; a (se) grăbi, a (se) zori. ♦ Refl. (Despre oameni) A acționa (prea) în grabă (și în dezordine); a se agita; a se repezi. 2. Tranz. A provoca (cu ajutorul unei reacții chimice) depunerea unei substanțe dizolvate într-un lichid. ♦ Refl. și intranz. (Despre o substanță solidă dizolvată într-un lichid) A se separa, a se depune sub formă de precipitat. – Din fr. précipiter, lat. praecipitare. DOOM
precipitá (a ~) vb., ind. prez. 3 precípită; conj. prez. 3 să precípite
precipitaseră
PRECIPITÁ, precípit, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să se desfășoare sau a se desfășura într-un timp mai scurt sau într-un ritm mai rapid decât cel obișnuit sau decât cel așteptat; a (se) grăbi, a (se) zori. ♦ Refl. (Despre oameni) A acționa (prea) în grabă (și în dezordine); a se agita; a se repezi. 2. Tranz. A provoca (cu ajutorul unei reacții chimice) depunerea unei substanțe dizolvate într-un lichid. ♦ Refl. și intranz. (Despre o substanță solidă dizolvată într-un lichid) A se separa, a se depune sub formă de precipitat. – Din fr. précipiter, lat. praecipitare. DOOM
precipitá (a ~) vb., ind. prez. 3 precípită; conj. prez. 3 să precípite
precipitaserăm
PRECIPITÁ, precípit, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să se desfășoare sau a se desfășura într-un timp mai scurt sau într-un ritm mai rapid decât cel obișnuit sau decât cel așteptat; a (se) grăbi, a (se) zori. ♦ Refl. (Despre oameni) A acționa (prea) în grabă (și în dezordine); a se agita; a se repezi. 2. Tranz. A provoca (cu ajutorul unei reacții chimice) depunerea unei substanțe dizolvate într-un lichid. ♦ Refl. și intranz. (Despre o substanță solidă dizolvată într-un lichid) A se separa, a se depune sub formă de precipitat. – Din fr. précipiter, lat. praecipitare. DOOM
precipitá (a ~) vb., ind. prez. 3 precípită; conj. prez. 3 să precípite
precipitaserăți
PRECIPITÁ, precípit, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să se desfășoare sau a se desfășura într-un timp mai scurt sau într-un ritm mai rapid decât cel obișnuit sau decât cel așteptat; a (se) grăbi, a (se) zori. ♦ Refl. (Despre oameni) A acționa (prea) în grabă (și în dezordine); a se agita; a se repezi. 2. Tranz. A provoca (cu ajutorul unei reacții chimice) depunerea unei substanțe dizolvate într-un lichid. ♦ Refl. și intranz. (Despre o substanță solidă dizolvată într-un lichid) A se separa, a se depune sub formă de precipitat. – Din fr. précipiter, lat. praecipitare. DOOM
precipitá (a ~) vb., ind. prez. 3 precípită; conj. prez. 3 să precípite
precipitaseși
PRECIPITÁ, precípit, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să se desfășoare sau a se desfășura într-un timp mai scurt sau într-un ritm mai rapid decât cel obișnuit sau decât cel așteptat; a (se) grăbi, a (se) zori. ♦ Refl. (Despre oameni) A acționa (prea) în grabă (și în dezordine); a se agita; a se repezi. 2. Tranz. A provoca (cu ajutorul unei reacții chimice) depunerea unei substanțe dizolvate într-un lichid. ♦ Refl. și intranz. (Despre o substanță solidă dizolvată într-un lichid) A se separa, a se depune sub formă de precipitat. – Din fr. précipiter, lat. praecipitare. DOOM
precipitá (a ~) vb., ind. prez. 3 precípită; conj. prez. 3 să precípite
precipitaseți
PRECIPITÁ, precípit, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să se desfășoare sau a se desfășura într-un timp mai scurt sau într-un ritm mai rapid decât cel obișnuit sau decât cel așteptat; a (se) grăbi, a (se) zori. ♦ Refl. (Despre oameni) A acționa (prea) în grabă (și în dezordine); a se agita; a se repezi. 2. Tranz. A provoca (cu ajutorul unei reacții chimice) depunerea unei substanțe dizolvate într-un lichid. ♦ Refl. și intranz. (Despre o substanță solidă dizolvată într-un lichid) A se separa, a se depune sub formă de precipitat. – Din fr. précipiter, lat. praecipitare. DOOM
precipitá (a ~) vb., ind. prez. 3 precípită; conj. prez. 3 să precípite
precipitat
PRECIPITÁ, precípit, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să se desfășoare sau a se desfășura într-un timp mai scurt sau într-un ritm mai rapid decât cel obișnuit sau decât cel așteptat; a (se) grăbi, a (se) zori. ♦ Refl. (Despre oameni) A acționa (prea) în grabă (și în dezordine); a se agita; a se repezi. 2. Tranz. A provoca (cu ajutorul unei reacții chimice) depunerea unei substanțe dizolvate într-un lichid. ♦ Refl. și intranz. (Despre o substanță solidă dizolvată într-un lichid) A se separa, a se depune sub formă de precipitat. – Din fr. précipiter, lat. praecipitare. DOOM
precipitá (a ~) vb., ind. prez. 3 precípită; conj. prez. 3 să precípite
precipitat
PRECIPITÁT2, -Ă, precipitați, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care se produce sau acționează în mare grabă, cu repeziciune; grăbit, zorit. 2. (Despre substanțe solide dizolvate într-un lichid) Depus la fund, separat în masa soluției (prin precipitare). – V. precipita.
precipitat
PRECIPITÁT1, precipitate, s. n. Substanță solidă care se separă dintr-o soluție prin precipitare. – Din fr. précipité. DOOM
precipitát s. n., pl. precipitáte
precipitata
PRECIPITÁT2, -Ă, precipitați, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care se produce sau acționează în mare grabă, cu repeziciune; grăbit, zorit. 2. (Despre substanțe solide dizolvate într-un lichid) Depus la fund, separat în masa soluției (prin precipitare). – V. precipita.
precipitate
PRECIPITÁT2, -Ă, precipitați, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care se produce sau acționează în mare grabă, cu repeziciune; grăbit, zorit. 2. (Despre substanțe solide dizolvate într-un lichid) Depus la fund, separat în masa soluției (prin precipitare). – V. precipita.
precipitatei
PRECIPITÁT2, -Ă, precipitați, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care se produce sau acționează în mare grabă, cu repeziciune; grăbit, zorit. 2. (Despre substanțe solide dizolvate într-un lichid) Depus la fund, separat în masa soluției (prin precipitare). – V. precipita.
precipitatele
PRECIPITÁT2, -Ă, precipitați, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care se produce sau acționează în mare grabă, cu repeziciune; grăbit, zorit. 2. (Despre substanțe solide dizolvate într-un lichid) Depus la fund, separat în masa soluției (prin precipitare). – V. precipita.
precipitatelor
PRECIPITÁT2, -Ă, precipitați, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care se produce sau acționează în mare grabă, cu repeziciune; grăbit, zorit. 2. (Despre substanțe solide dizolvate într-un lichid) Depus la fund, separat în masa soluției (prin precipitare). – V. precipita.
precipitatul
PRECIPITÁT2, -Ă, precipitați, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care se produce sau acționează în mare grabă, cu repeziciune; grăbit, zorit. 2. (Despre substanțe solide dizolvate într-un lichid) Depus la fund, separat în masa soluției (prin precipitare). – V. precipita.
precipitatului
PRECIPITÁT2, -Ă, precipitați, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care se produce sau acționează în mare grabă, cu repeziciune; grăbit, zorit. 2. (Despre substanțe solide dizolvate într-un lichid) Depus la fund, separat în masa soluției (prin precipitare). – V. precipita.
precipitau
PRECIPITÁ, precípit, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să se desfășoare sau a se desfășura într-un timp mai scurt sau într-un ritm mai rapid decât cel obișnuit sau decât cel așteptat; a (se) grăbi, a (se) zori. ♦ Refl. (Despre oameni) A acționa (prea) în grabă (și în dezordine); a se agita; a se repezi. 2. Tranz. A provoca (cu ajutorul unei reacții chimice) depunerea unei substanțe dizolvate într-un lichid. ♦ Refl. și intranz. (Despre o substanță solidă dizolvată într-un lichid) A se separa, a se depune sub formă de precipitat. – Din fr. précipiter, lat. praecipitare. DOOM
precipitá (a ~) vb., ind. prez. 3 precípită; conj. prez. 3 să precípite
precipitași
PRECIPITÁ, precípit, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să se desfășoare sau a se desfășura într-un timp mai scurt sau într-un ritm mai rapid decât cel obișnuit sau decât cel așteptat; a (se) grăbi, a (se) zori. ♦ Refl. (Despre oameni) A acționa (prea) în grabă (și în dezordine); a se agita; a se repezi. 2. Tranz. A provoca (cu ajutorul unei reacții chimice) depunerea unei substanțe dizolvate într-un lichid. ♦ Refl. și intranz. (Despre o substanță solidă dizolvată într-un lichid) A se separa, a se depune sub formă de precipitat. – Din fr. précipiter, lat. praecipitare. DOOM
precipitá (a ~) vb., ind. prez. 3 precípită; conj. prez. 3 să precípite
precipitați
PRECIPITÁ, precípit, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să se desfășoare sau a se desfășura într-un timp mai scurt sau într-un ritm mai rapid decât cel obișnuit sau decât cel așteptat; a (se) grăbi, a (se) zori. ♦ Refl. (Despre oameni) A acționa (prea) în grabă (și în dezordine); a se agita; a se repezi. 2. Tranz. A provoca (cu ajutorul unei reacții chimice) depunerea unei substanțe dizolvate într-un lichid. ♦ Refl. și intranz. (Despre o substanță solidă dizolvată într-un lichid) A se separa, a se depune sub formă de precipitat. – Din fr. précipiter, lat. praecipitare. DOOM
precipitá (a ~) vb., ind. prez. 3 precípită; conj. prez. 3 să precípite
precipitați
PRECIPITÁT2, -Ă, precipitați, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care se produce sau acționează în mare grabă, cu repeziciune; grăbit, zorit. 2. (Despre substanțe solide dizolvate într-un lichid) Depus la fund, separat în masa soluției (prin precipitare). – V. precipita.
precipitația
PRECIPITÁȚIE, precipitații, s. f. 1. Precipitare. 2. (Și în sintagma precipitații atmosferice) Vapori de apă condensați care cad din atmosferă pe suprafața Pământului sub formă de ploaie, ceață, brumă, zăpadă, grindină etc. [Var.: precipitațiúne s. f.] – Din fr. précipitation, lat. praecipitatio, -onis. DOOM
precipitáție (-ți-e) s. f., art. precipitáția (-ți-a), g.-d. art. precipitáției; pl. precipitáții, art. precipitáțiile (-ți-i-)
precipitație
PRECIPITÁȚIE, precipitații, s. f. 1. Precipitare. 2. (Și în sintagma precipitații atmosferice) Vapori de apă condensați care cad din atmosferă pe suprafața Pământului sub formă de ploaie, ceață, brumă, zăpadă, grindină etc. [Var.: precipitațiúne s. f.] – Din fr. précipitation, lat. praecipitatio, -onis. DOOM
precipitáție (-ți-e) s. f., art. precipitáția (-ți-a), g.-d. art. precipitáției; pl. precipitáții, art. precipitáțiile (-ți-i-)
precipitației
PRECIPITÁȚIE, precipitații, s. f. 1. Precipitare. 2. (Și în sintagma precipitații atmosferice) Vapori de apă condensați care cad din atmosferă pe suprafața Pământului sub formă de ploaie, ceață, brumă, zăpadă, grindină etc. [Var.: precipitațiúne s. f.] – Din fr. précipitation, lat. praecipitatio, -onis. DOOM
precipitáție (-ți-e) s. f., art. precipitáția (-ți-a), g.-d. art. precipitáției; pl. precipitáții, art. precipitáțiile (-ți-i-)
precipitații
PRECIPITÁT2, -Ă, precipitați, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care se produce sau acționează în mare grabă, cu repeziciune; grăbit, zorit. 2. (Despre substanțe solide dizolvate într-un lichid) Depus la fund, separat în masa soluției (prin precipitare). – V. precipita.
precipitații
PRECIPITÁȚIE, precipitații, s. f. 1. Precipitare. 2. (Și în sintagma precipitații atmosferice) Vapori de apă condensați care cad din atmosferă pe suprafața Pământului sub formă de ploaie, ceață, brumă, zăpadă, grindină etc. [Var.: precipitațiúne s. f.] – Din fr. précipitation, lat. praecipitatio, -onis. DOOM
precipitáție (-ți-e) s. f., art. precipitáția (-ți-a), g.-d. art. precipitáției; pl. precipitáții, art. precipitáțiile (-ți-i-)
precipitațiile
PRECIPITÁȚIE, precipitații, s. f. 1. Precipitare. 2. (Și în sintagma precipitații atmosferice) Vapori de apă condensați care cad din atmosferă pe suprafața Pământului sub formă de ploaie, ceață, brumă, zăpadă, grindină etc. [Var.: precipitațiúne s. f.] – Din fr. précipitation, lat. praecipitatio, -onis. DOOM
precipitáție (-ți-e) s. f., art. precipitáția (-ți-a), g.-d. art. precipitáției; pl. precipitáții, art. precipitáțiile (-ți-i-)
precipitațiilor
PRECIPITÁȚIE, precipitații, s. f. 1. Precipitare. 2. (Și în sintagma precipitații atmosferice) Vapori de apă condensați care cad din atmosferă pe suprafața Pământului sub formă de ploaie, ceață, brumă, zăpadă, grindină etc. [Var.: precipitațiúne s. f.] – Din fr. précipitation, lat. praecipitatio, -onis. DOOM
precipitáție (-ți-e) s. f., art. precipitáția (-ți-a), g.-d. art. precipitáției; pl. precipitáții, art. precipitáțiile (-ți-i-)
precipitaților
PRECIPITÁT2, -Ă, precipitați, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care se produce sau acționează în mare grabă, cu repeziciune; grăbit, zorit. 2. (Despre substanțe solide dizolvate într-un lichid) Depus la fund, separat în masa soluției (prin precipitare). – V. precipita.
precipitațiune
PRECIPITÁȚIE, precipitații, s. f. 1. Precipitare. 2. (Și în sintagma precipitații atmosferice) Vapori de apă condensați care cad din atmosferă pe suprafața Pământului sub formă de ploaie, ceață, brumă, zăpadă, grindină etc. [Var.: precipitațiúne s. f.] – Din fr. précipitation, lat. praecipitatio, -onis. DOOM
precipitáție (-ți-e) s. f., art. precipitáția (-ți-a), g.-d. art. precipitáției; pl. precipitáții, art. precipitáțiile (-ți-i-)
precipite
PRECIPITÁ, precípit, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să se desfășoare sau a se desfășura într-un timp mai scurt sau într-un ritm mai rapid decât cel obișnuit sau decât cel așteptat; a (se) grăbi, a (se) zori. ♦ Refl. (Despre oameni) A acționa (prea) în grabă (și în dezordine); a se agita; a se repezi. 2. Tranz. A provoca (cu ajutorul unei reacții chimice) depunerea unei substanțe dizolvate într-un lichid. ♦ Refl. și intranz. (Despre o substanță solidă dizolvată într-un lichid) A se separa, a se depune sub formă de precipitat. – Din fr. précipiter, lat. praecipitare. DOOM
precipitá (a ~) vb., ind. prez. 3 precípită; conj. prez. 3 să precípite
precipitina
PRECIPITÍNĂ, precipitine, s. f. Anticorp care provoacă precipitarea antigenului dintr-o soluție. – Din fr. précipitine. DOOM
precipitínă s. f., g.-d. art. precipitínei; pl. precipitíne
precipitine
PRECIPITÍNĂ, precipitine, s. f. Anticorp care provoacă precipitarea antigenului dintr-o soluție. – Din fr. précipitine. DOOM
precipitínă s. f., g.-d. art. precipitínei; pl. precipitíne
precipitinei
PRECIPITÍNĂ, precipitine, s. f. Anticorp care provoacă precipitarea antigenului dintr-o soluție. – Din fr. précipitine. DOOM
precipitínă s. f., g.-d. art. precipitínei; pl. precipitíne
precipitinele
PRECIPITÍNĂ, precipitine, s. f. Anticorp care provoacă precipitarea antigenului dintr-o soluție. – Din fr. précipitine. DOOM
precipitínă s. f., g.-d. art. precipitínei; pl. precipitíne
precipitinelor
PRECIPITÍNĂ, precipitine, s. f. Anticorp care provoacă precipitarea antigenului dintr-o soluție. – Din fr. précipitine. DOOM
precipitínă s. f., g.-d. art. precipitínei; pl. precipitíne
precipitroane
PRECIPITRÓN, precipitroane, s. n. Dispozitiv electrostatic folosit pentru purificarea aerului dintr-o încăpere prin dirijarea prafului spre unul din electrozi pentru precipitare. – Din fr. précipitron. DOOM
precipitrón (-pi-tron) s. n., pl. precipitroáne
precipitroanele
PRECIPITRÓN, precipitroane, s. n. Dispozitiv electrostatic folosit pentru purificarea aerului dintr-o încăpere prin dirijarea prafului spre unul din electrozi pentru precipitare. – Din fr. précipitron. DOOM
precipitrón (-pi-tron) s. n., pl. precipitroáne
precipitroanelor
PRECIPITRÓN, precipitroane, s. n. Dispozitiv electrostatic folosit pentru purificarea aerului dintr-o încăpere prin dirijarea prafului spre unul din electrozi pentru precipitare. – Din fr. précipitron. DOOM
precipitrón (-pi-tron) s. n., pl. precipitroáne
precipitron
PRECIPITRÓN, precipitroane, s. n. Dispozitiv electrostatic folosit pentru purificarea aerului dintr-o încăpere prin dirijarea prafului spre unul din electrozi pentru precipitare. – Din fr. précipitron. DOOM
precipitrón (-pi-tron) s. n., pl. precipitroáne
precipitronul
PRECIPITRÓN, precipitroane, s. n. Dispozitiv electrostatic folosit pentru purificarea aerului dintr-o încăpere prin dirijarea prafului spre unul din electrozi pentru precipitare. – Din fr. précipitron. DOOM
precipitrón (-pi-tron) s. n., pl. precipitroáne
precipitronului
PRECIPITRÓN, precipitroane, s. n. Dispozitiv electrostatic folosit pentru purificarea aerului dintr-o încăpere prin dirijarea prafului spre unul din electrozi pentru precipitare. – Din fr. précipitron. DOOM
precipitrón (-pi-tron) s. n., pl. precipitroáne
precipitând
PRECIPITÁ, precípit, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să se desfășoare sau a se desfășura într-un timp mai scurt sau într-un ritm mai rapid decât cel obișnuit sau decât cel așteptat; a (se) grăbi, a (se) zori. ♦ Refl. (Despre oameni) A acționa (prea) în grabă (și în dezordine); a se agita; a se repezi. 2. Tranz. A provoca (cu ajutorul unei reacții chimice) depunerea unei substanțe dizolvate într-un lichid. ♦ Refl. și intranz. (Despre o substanță solidă dizolvată într-un lichid) A se separa, a se depune sub formă de precipitat. – Din fr. précipiter, lat. praecipitare. DOOM
precipitá (a ~) vb., ind. prez. 3 precípită; conj. prez. 3 să precípite
precipitînd
PRECIPITÁ, precípit, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să se desfășoare sau a se desfășura într-un timp mai scurt sau într-un ritm mai rapid decât cel obișnuit sau decât cel așteptat; a (se) grăbi, a (se) zori. ♦ Refl. (Despre oameni) A acționa (prea) în grabă (și în dezordine); a se agita; a se repezi. 2. Tranz. A provoca (cu ajutorul unei reacții chimice) depunerea unei substanțe dizolvate într-un lichid. ♦ Refl. și intranz. (Despre o substanță solidă dizolvată într-un lichid) A se separa, a se depune sub formă de precipitat. – Din fr. précipiter, lat. praecipitare. DOOM
precipitá (a ~) vb., ind. prez. 3 precípită; conj. prez. 3 să precípite
precipitări
PRECIPITÁRE, precipitări, s. f. Acțiunea de a (se) precipita și rezultatul ei; precipitație. – V. precipita. DOOM
precipitáre s. f., g.-d. art. precipitắrii; pl. precipitắri
precipitării
PRECIPITÁRE, precipitări, s. f. Acțiunea de a (se) precipita și rezultatul ei; precipitație. – V. precipita. DOOM
precipitáre s. f., g.-d. art. precipitắrii; pl. precipitắri
precipitările
PRECIPITÁRE, precipitări, s. f. Acțiunea de a (se) precipita și rezultatul ei; precipitație. – V. precipita. DOOM
precipitáre s. f., g.-d. art. precipitắrii; pl. precipitắri
precipitărilor
PRECIPITÁRE, precipitări, s. f. Acțiunea de a (se) precipita și rezultatul ei; precipitație. – V. precipita. DOOM
precipitáre s. f., g.-d. art. precipitắrii; pl. precipitắri
precipiți
PRECIPITÁ, precípit, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să se desfășoare sau a se desfășura într-un timp mai scurt sau într-un ritm mai rapid decât cel obișnuit sau decât cel așteptat; a (se) grăbi, a (se) zori. ♦ Refl. (Despre oameni) A acționa (prea) în grabă (și în dezordine); a se agita; a se repezi. 2. Tranz. A provoca (cu ajutorul unei reacții chimice) depunerea unei substanțe dizolvate într-un lichid. ♦ Refl. și intranz. (Despre o substanță solidă dizolvată într-un lichid) A se separa, a se depune sub formă de precipitat. – Din fr. précipiter, lat. praecipitare. DOOM
precipitá (a ~) vb., ind. prez. 3 precípită; conj. prez. 3 să precípite
precipiții
PRECIPÍȚIU, precipiții, s. n. (Înv.) Abis, prăpastie. ♦ Cădere de la înălțime. ♦ Fig. Dezastru, ruină. – Din lat. praecipitium. DOOM
precipíțiu (înv.) [țiu pron. țiu] s. n., art. precipíțiul; pl. precipíții, art. precipíțiile (-ți-i-)
precipițiile
PRECIPÍȚIU, precipiții, s. n. (Înv.) Abis, prăpastie. ♦ Cădere de la înălțime. ♦ Fig. Dezastru, ruină. – Din lat. praecipitium. DOOM
precipíțiu (înv.) [țiu pron. țiu] s. n., art. precipíțiul; pl. precipíții, art. precipíțiile (-ți-i-)
precipițiilor
PRECIPÍȚIU, precipiții, s. n. (Înv.) Abis, prăpastie. ♦ Cădere de la înălțime. ♦ Fig. Dezastru, ruină. – Din lat. praecipitium. DOOM
precipíțiu (înv.) [țiu pron. țiu] s. n., art. precipíțiul; pl. precipíții, art. precipíțiile (-ți-i-)
precipițiu
PRECIPÍȚIU, precipiții, s. n. (Înv.) Abis, prăpastie. ♦ Cădere de la înălțime. ♦ Fig. Dezastru, ruină. – Din lat. praecipitium. DOOM
precipíțiu (înv.) [țiu pron. țiu] s. n., art. precipíțiul; pl. precipíții, art. precipíțiile (-ți-i-)
precipițiul
PRECIPÍȚIU, precipiții, s. n. (Înv.) Abis, prăpastie. ♦ Cădere de la înălțime. ♦ Fig. Dezastru, ruină. – Din lat. praecipitium. DOOM
precipíțiu (înv.) [țiu pron. țiu] s. n., art. precipíțiul; pl. precipíții, art. precipíțiile (-ți-i-)
precipițiului
PRECIPÍȚIU, precipiții, s. n. (Înv.) Abis, prăpastie. ♦ Cădere de la înălțime. ♦ Fig. Dezastru, ruină. – Din lat. praecipitium. DOOM
precipíțiu (înv.) [țiu pron. țiu] s. n., art. precipíțiul; pl. precipíții, art. precipíțiile (-ți-i-)
preciput
PRECIPÚT, preciputuri, s. n. Drept acordat unei persoane de a lua o anumită parte dintr-un bun înainte de partaj. – Din fr. préciput. DOOM
precipút s. n., pl. precipúturi
preciputul
PRECIPÚT, preciputuri, s. n. Drept acordat unei persoane de a lua o anumită parte dintr-un bun înainte de partaj. – Din fr. préciput. DOOM
precipút s. n., pl. precipúturi
preciputului
PRECIPÚT, preciputuri, s. n. Drept acordat unei persoane de a lua o anumită parte dintr-un bun înainte de partaj. – Din fr. préciput. DOOM
precipút s. n., pl. precipúturi
preciputuri
PRECIPÚT, preciputuri, s. n. Drept acordat unei persoane de a lua o anumită parte dintr-un bun înainte de partaj. – Din fr. préciput. DOOM
precipút s. n., pl. precipúturi
preciputurile
PRECIPÚT, preciputuri, s. n. Drept acordat unei persoane de a lua o anumită parte dintr-un bun înainte de partaj. – Din fr. préciput. DOOM
precipút s. n., pl. precipúturi
preciputurilor
PRECIPÚT, preciputuri, s. n. Drept acordat unei persoane de a lua o anumită parte dintr-un bun înainte de partaj. – Din fr. préciput. DOOM
precipút s. n., pl. precipúturi
preciroza
PRECIRÓZĂ, preciroze, s. f. (Med.) Stare morbidă a ficatului, exprimând clinic, funcțional și morfologic trecerea de la hepatita cronică la ciroza hepatică. – Din fr. précirrhose.
preciroze
PRECIRÓZĂ, preciroze, s. f. (Med.) Stare morbidă a ficatului, exprimând clinic, funcțional și morfologic trecerea de la hepatita cronică la ciroza hepatică. – Din fr. précirrhose.
precirozei
PRECIRÓZĂ, preciroze, s. f. (Med.) Stare morbidă a ficatului, exprimând clinic, funcțional și morfologic trecerea de la hepatita cronică la ciroza hepatică. – Din fr. précirrhose.
precirozele
PRECIRÓZĂ, preciroze, s. f. (Med.) Stare morbidă a ficatului, exprimând clinic, funcțional și morfologic trecerea de la hepatita cronică la ciroza hepatică. – Din fr. précirrhose.
precirozelor
PRECIRÓZĂ, preciroze, s. f. (Med.) Stare morbidă a ficatului, exprimând clinic, funcțional și morfologic trecerea de la hepatita cronică la ciroza hepatică. – Din fr. précirrhose.
precis
PRECÍS, -Ă, preciși, -se, adj. 1. Care este limpede, lămurit, clar; care este categoric, sigur. 2. Fix, exact. Oră precisă. ♦ (Despre aparate de măsură) Care funcționează cu precizie, care indică valori foarte apropiate de cele reale. – Din fr. précis, lat. praeccisus. DOOM
precís adj. m., pl. precíși; f. precísă, pl. precíse
precisa
PRECÍS, -Ă, preciși, -se, adj. 1. Care este limpede, lămurit, clar; care este categoric, sigur. 2. Fix, exact. Oră precisă. ♦ (Despre aparate de măsură) Care funcționează cu precizie, care indică valori foarte apropiate de cele reale. – Din fr. précis, lat. praeccisus. DOOM
precís adj. m., pl. precíși; f. precísă, pl. precíse
precise
PRECÍS, -Ă, preciși, -se, adj. 1. Care este limpede, lămurit, clar; care este categoric, sigur. 2. Fix, exact. Oră precisă. ♦ (Despre aparate de măsură) Care funcționează cu precizie, care indică valori foarte apropiate de cele reale. – Din fr. précis, lat. praeccisus. DOOM
precís adj. m., pl. precíși; f. precísă, pl. precíse
precisei
PRECÍS, -Ă, preciși, -se, adj. 1. Care este limpede, lămurit, clar; care este categoric, sigur. 2. Fix, exact. Oră precisă. ♦ (Despre aparate de măsură) Care funcționează cu precizie, care indică valori foarte apropiate de cele reale. – Din fr. précis, lat. praeccisus. DOOM
precís adj. m., pl. precíși; f. precísă, pl. precíse
precisele
PRECÍS, -Ă, preciși, -se, adj. 1. Care este limpede, lămurit, clar; care este categoric, sigur. 2. Fix, exact. Oră precisă. ♦ (Despre aparate de măsură) Care funcționează cu precizie, care indică valori foarte apropiate de cele reale. – Din fr. précis, lat. praeccisus. DOOM
precís adj. m., pl. precíși; f. precísă, pl. precíse
preciselor
PRECÍS, -Ă, preciși, -se, adj. 1. Care este limpede, lămurit, clar; care este categoric, sigur. 2. Fix, exact. Oră precisă. ♦ (Despre aparate de măsură) Care funcționează cu precizie, care indică valori foarte apropiate de cele reale. – Din fr. précis, lat. praeccisus. DOOM
precís adj. m., pl. precíși; f. precísă, pl. precíse
precista
PRÉCISTĂ adj. (Mai ales articulat, cu valoare de epitet dat Fecioarei Maria) Care este imaculată, neprihănită; de o curățenie morală desăvârșită. + (Substantivat) Maica Domnului, Fecioara Maria. [Var.: (pop.) précestă adj.] – Din sl. prĕčista. DOOM
Précista s. propriu f., g.-d. Précistei
precistanie
PRECISTÁNIE s. f. v. pricestanie.
preciste
PRÉCISTĂ adj. (Mai ales articulat, cu valoare de epitet dat Fecioarei Maria) Care este imaculată, neprihănită; de o curățenie morală desăvârșită. + (Substantivat) Maica Domnului, Fecioara Maria. [Var.: (pop.) précestă adj.] – Din sl. prĕčista. DOOM
Précista s. propriu f., g.-d. Précistei
precistei
PRÉCISTĂ adj. (Mai ales articulat, cu valoare de epitet dat Fecioarei Maria) Care este imaculată, neprihănită; de o curățenie morală desăvârșită. + (Substantivat) Maica Domnului, Fecioara Maria. [Var.: (pop.) précestă adj.] – Din sl. prĕčista. DOOM
Précista s. propriu f., g.-d. Précistei
precisul
PRECÍS, -Ă, preciși, -se, adj. 1. Care este limpede, lămurit, clar; care este categoric, sigur. 2. Fix, exact. Oră precisă. ♦ (Despre aparate de măsură) Care funcționează cu precizie, care indică valori foarte apropiate de cele reale. – Din fr. précis, lat. praeccisus. DOOM
precís adj. m., pl. precíși; f. precísă, pl. precíse
precisului
PRECÍS, -Ă, preciși, -se, adj. 1. Care este limpede, lămurit, clar; care este categoric, sigur. 2. Fix, exact. Oră precisă. ♦ (Despre aparate de măsură) Care funcționează cu precizie, care indică valori foarte apropiate de cele reale. – Din fr. précis, lat. praeccisus. DOOM
precís adj. m., pl. precíși; f. precísă, pl. precíse
preciza
PRECIZÁ, precizez, vb. I. Tranz. A determina, a stabili, a arăta, a exprima (ceva) în mod precis, exact; a elucida, a clarifica. ♦ A face să se distingă, să se vadă limpede, deslușit; a contura. – Din fr. préciser, it. precisare. DOOM
precizá (a ~) vb., ind. prez. 3 precizeáză
precizabil
PRECIZÁBIL, -Ă, precizabili, -e, adj. Care poate fi precizat. – Preciza + suf. -bil.
precizabila
PRECIZÁBIL, -Ă, precizabili, -e, adj. Care poate fi precizat. – Preciza + suf. -bil.
precizabile
PRECIZÁBIL, -Ă, precizabili, -e, adj. Care poate fi precizat. – Preciza + suf. -bil.
precizabilei
PRECIZÁBIL, -Ă, precizabili, -e, adj. Care poate fi precizat. – Preciza + suf. -bil.
precizabilele
PRECIZÁBIL, -Ă, precizabili, -e, adj. Care poate fi precizat. – Preciza + suf. -bil.
precizabilelor
PRECIZÁBIL, -Ă, precizabili, -e, adj. Care poate fi precizat. – Preciza + suf. -bil.
precizabili
PRECIZÁBIL, -Ă, precizabili, -e, adj. Care poate fi precizat. – Preciza + suf. -bil.
precizabilii
PRECIZÁBIL, -Ă, precizabili, -e, adj. Care poate fi precizat. – Preciza + suf. -bil.
precizabililor
PRECIZÁBIL, -Ă, precizabili, -e, adj. Care poate fi precizat. – Preciza + suf. -bil.
precizabilul
PRECIZÁBIL, -Ă, precizabili, -e, adj. Care poate fi precizat. – Preciza + suf. -bil.
precizabilului
PRECIZÁBIL, -Ă, precizabili, -e, adj. Care poate fi precizat. – Preciza + suf. -bil.
precizai
PRECIZÁ, precizez, vb. I. Tranz. A determina, a stabili, a arăta, a exprima (ceva) în mod precis, exact; a elucida, a clarifica. ♦ A face să se distingă, să se vadă limpede, deslușit; a contura. – Din fr. préciser, it. precisare. DOOM
precizá (a ~) vb., ind. prez. 3 precizeáză
precizam
PRECIZÁ, precizez, vb. I. Tranz. A determina, a stabili, a arăta, a exprima (ceva) în mod precis, exact; a elucida, a clarifica. ♦ A face să se distingă, să se vadă limpede, deslușit; a contura. – Din fr. préciser, it. precisare. DOOM
precizá (a ~) vb., ind. prez. 3 precizeáză
precizamente
PRECIZAMÉNTE adv. (Rar) În mod precis. – Din fr. précisément, it. precisamente.
precizare
PRECIZÁ, precizez, vb. I. Tranz. A determina, a stabili, a arăta, a exprima (ceva) în mod precis, exact; a elucida, a clarifica. ♦ A face să se distingă, să se vadă limpede, deslușit; a contura. – Din fr. préciser, it. precisare. DOOM
precizá (a ~) vb., ind. prez. 3 precizeáză
precizare
PRECIZÁRE, precizări, s. f. Acțiunea de a preciza și rezultatul ei; (Concr.) ceea ce precizează cineva. – V. preciza. DOOM
precizáre s. f., g.-d. art. precizắrii; pl. precizắri
precizarea
PRECIZÁRE, precizări, s. f. Acțiunea de a preciza și rezultatul ei; (Concr.) ceea ce precizează cineva. – V. preciza. DOOM
precizáre s. f., g.-d. art. precizắrii; pl. precizắri
precizară
PRECIZÁ, precizez, vb. I. Tranz. A determina, a stabili, a arăta, a exprima (ceva) în mod precis, exact; a elucida, a clarifica. ♦ A face să se distingă, să se vadă limpede, deslușit; a contura. – Din fr. préciser, it. precisare. DOOM
precizá (a ~) vb., ind. prez. 3 precizeáză
precizarăm
PRECIZÁ, precizez, vb. I. Tranz. A determina, a stabili, a arăta, a exprima (ceva) în mod precis, exact; a elucida, a clarifica. ♦ A face să se distingă, să se vadă limpede, deslușit; a contura. – Din fr. préciser, it. precisare. DOOM
precizá (a ~) vb., ind. prez. 3 precizeáză
precizarăți
PRECIZÁ, precizez, vb. I. Tranz. A determina, a stabili, a arăta, a exprima (ceva) în mod precis, exact; a elucida, a clarifica. ♦ A face să se distingă, să se vadă limpede, deslușit; a contura. – Din fr. préciser, it. precisare. DOOM
precizá (a ~) vb., ind. prez. 3 precizeáză
precizase
PRECIZÁ, precizez, vb. I. Tranz. A determina, a stabili, a arăta, a exprima (ceva) în mod precis, exact; a elucida, a clarifica. ♦ A face să se distingă, să se vadă limpede, deslușit; a contura. – Din fr. préciser, it. precisare. DOOM
precizá (a ~) vb., ind. prez. 3 precizeáză
precizasem
PRECIZÁ, precizez, vb. I. Tranz. A determina, a stabili, a arăta, a exprima (ceva) în mod precis, exact; a elucida, a clarifica. ♦ A face să se distingă, să se vadă limpede, deslușit; a contura. – Din fr. préciser, it. precisare. DOOM
precizá (a ~) vb., ind. prez. 3 precizeáză
precizaseră
PRECIZÁ, precizez, vb. I. Tranz. A determina, a stabili, a arăta, a exprima (ceva) în mod precis, exact; a elucida, a clarifica. ♦ A face să se distingă, să se vadă limpede, deslușit; a contura. – Din fr. préciser, it. precisare. DOOM
precizá (a ~) vb., ind. prez. 3 precizeáză
precizaserăm
PRECIZÁ, precizez, vb. I. Tranz. A determina, a stabili, a arăta, a exprima (ceva) în mod precis, exact; a elucida, a clarifica. ♦ A face să se distingă, să se vadă limpede, deslușit; a contura. – Din fr. préciser, it. precisare. DOOM
precizá (a ~) vb., ind. prez. 3 precizeáză
precizaserăți
PRECIZÁ, precizez, vb. I. Tranz. A determina, a stabili, a arăta, a exprima (ceva) în mod precis, exact; a elucida, a clarifica. ♦ A face să se distingă, să se vadă limpede, deslușit; a contura. – Din fr. préciser, it. precisare. DOOM
precizá (a ~) vb., ind. prez. 3 precizeáză
precizaseși
PRECIZÁ, precizez, vb. I. Tranz. A determina, a stabili, a arăta, a exprima (ceva) în mod precis, exact; a elucida, a clarifica. ♦ A face să se distingă, să se vadă limpede, deslușit; a contura. – Din fr. préciser, it. precisare. DOOM
precizá (a ~) vb., ind. prez. 3 precizeáză
precizaseți
PRECIZÁ, precizez, vb. I. Tranz. A determina, a stabili, a arăta, a exprima (ceva) în mod precis, exact; a elucida, a clarifica. ♦ A face să se distingă, să se vadă limpede, deslușit; a contura. – Din fr. préciser, it. precisare. DOOM
precizá (a ~) vb., ind. prez. 3 precizeáză
precizat
PRECIZÁ, precizez, vb. I. Tranz. A determina, a stabili, a arăta, a exprima (ceva) în mod precis, exact; a elucida, a clarifica. ♦ A face să se distingă, să se vadă limpede, deslușit; a contura. – Din fr. préciser, it. precisare. DOOM
precizá (a ~) vb., ind. prez. 3 precizeáză
precizau
PRECIZÁ, precizez, vb. I. Tranz. A determina, a stabili, a arăta, a exprima (ceva) în mod precis, exact; a elucida, a clarifica. ♦ A face să se distingă, să se vadă limpede, deslușit; a contura. – Din fr. préciser, it. precisare. DOOM
precizá (a ~) vb., ind. prez. 3 precizeáză
precizași
PRECIZÁ, precizez, vb. I. Tranz. A determina, a stabili, a arăta, a exprima (ceva) în mod precis, exact; a elucida, a clarifica. ♦ A face să se distingă, să se vadă limpede, deslușit; a contura. – Din fr. préciser, it. precisare. DOOM
precizá (a ~) vb., ind. prez. 3 precizeáză
precizați
PRECIZÁ, precizez, vb. I. Tranz. A determina, a stabili, a arăta, a exprima (ceva) în mod precis, exact; a elucida, a clarifica. ♦ A face să se distingă, să se vadă limpede, deslușit; a contura. – Din fr. préciser, it. precisare. DOOM
precizá (a ~) vb., ind. prez. 3 precizeáză
precizează
PRECIZÁ, precizez, vb. I. Tranz. A determina, a stabili, a arăta, a exprima (ceva) în mod precis, exact; a elucida, a clarifica. ♦ A face să se distingă, să se vadă limpede, deslușit; a contura. – Din fr. préciser, it. precisare. DOOM
precizá (a ~) vb., ind. prez. 3 precizeáză
precizez
PRECIZÁ, precizez, vb. I. Tranz. A determina, a stabili, a arăta, a exprima (ceva) în mod precis, exact; a elucida, a clarifica. ♦ A face să se distingă, să se vadă limpede, deslușit; a contura. – Din fr. préciser, it. precisare. DOOM
precizá (a ~) vb., ind. prez. 3 precizeáză
precizeze
PRECIZÁ, precizez, vb. I. Tranz. A determina, a stabili, a arăta, a exprima (ceva) în mod precis, exact; a elucida, a clarifica. ♦ A face să se distingă, să se vadă limpede, deslușit; a contura. – Din fr. préciser, it. precisare. DOOM
precizá (a ~) vb., ind. prez. 3 precizeáză
precizezi
PRECIZÁ, precizez, vb. I. Tranz. A determina, a stabili, a arăta, a exprima (ceva) în mod precis, exact; a elucida, a clarifica. ♦ A face să se distingă, să se vadă limpede, deslușit; a contura. – Din fr. préciser, it. precisare. DOOM
precizá (a ~) vb., ind. prez. 3 precizeáză
precizia
PRECÍZIE s. f. 1. Faptul de a fi precis, calitatea de a măsura, de a determina sau de a indica precis; exactitate. ◊ Loc. adj. De precizie = (despre aparate de măsură) foarte exact. ♦ Eroare maximă care se admite la efectuarea unui calcul, a unei măsurări, a unui produs. 2. (Rar, la pl; în forma preciziune) Lămurire, informație precisă; precizare. Așteptăm noi preciziuni. [Var.: (înv.) preciziúne s. f.] – Din fr. précision, lat. praecisio, -onis. DOOM
!preciziúne (precizare) (înv.) (-zi-u-) s. f., g.-d. art. preciziúnii; pl. preciziúni
precizie
PRECÍZIE s. f. 1. Faptul de a fi precis, calitatea de a măsura, de a determina sau de a indica precis; exactitate. ◊ Loc. adj. De precizie = (despre aparate de măsură) foarte exact. ♦ Eroare maximă care se admite la efectuarea unui calcul, a unei măsurări, a unui produs. 2. (Rar, la pl; în forma preciziune) Lămurire, informație precisă; precizare. Așteptăm noi preciziuni. [Var.: (înv.) preciziúne s. f.] – Din fr. précision, lat. praecisio, -onis. DOOM
!preciziúne (precizare) (înv.) (-zi-u-) s. f., g.-d. art. preciziúnii; pl. preciziúni
preciziei
PRECÍZIE s. f. 1. Faptul de a fi precis, calitatea de a măsura, de a determina sau de a indica precis; exactitate. ◊ Loc. adj. De precizie = (despre aparate de măsură) foarte exact. ♦ Eroare maximă care se admite la efectuarea unui calcul, a unei măsurări, a unui produs. 2. (Rar, la pl; în forma preciziune) Lămurire, informație precisă; precizare. Așteptăm noi preciziuni. [Var.: (înv.) preciziúne s. f.] – Din fr. précision, lat. praecisio, -onis. DOOM
!preciziúne (precizare) (înv.) (-zi-u-) s. f., g.-d. art. preciziúnii; pl. preciziúni
precizii
PRECÍZIE s. f. 1. Faptul de a fi precis, calitatea de a măsura, de a determina sau de a indica precis; exactitate. ◊ Loc. adj. De precizie = (despre aparate de măsură) foarte exact. ♦ Eroare maximă care se admite la efectuarea unui calcul, a unei măsurări, a unui produs. 2. (Rar, la pl; în forma preciziune) Lămurire, informație precisă; precizare. Așteptăm noi preciziuni. [Var.: (înv.) preciziúne s. f.] – Din fr. précision, lat. praecisio, -onis. DOOM
!preciziúne (precizare) (înv.) (-zi-u-) s. f., g.-d. art. preciziúnii; pl. preciziúni
preciziile
PRECÍZIE s. f. 1. Faptul de a fi precis, calitatea de a măsura, de a determina sau de a indica precis; exactitate. ◊ Loc. adj. De precizie = (despre aparate de măsură) foarte exact. ♦ Eroare maximă care se admite la efectuarea unui calcul, a unei măsurări, a unui produs. 2. (Rar, la pl; în forma preciziune) Lămurire, informație precisă; precizare. Așteptăm noi preciziuni. [Var.: (înv.) preciziúne s. f.] – Din fr. précision, lat. praecisio, -onis. DOOM
!preciziúne (precizare) (înv.) (-zi-u-) s. f., g.-d. art. preciziúnii; pl. preciziúni
preciziilor
PRECÍZIE s. f. 1. Faptul de a fi precis, calitatea de a măsura, de a determina sau de a indica precis; exactitate. ◊ Loc. adj. De precizie = (despre aparate de măsură) foarte exact. ♦ Eroare maximă care se admite la efectuarea unui calcul, a unei măsurări, a unui produs. 2. (Rar, la pl; în forma preciziune) Lămurire, informație precisă; precizare. Așteptăm noi preciziuni. [Var.: (înv.) preciziúne s. f.] – Din fr. précision, lat. praecisio, -onis. DOOM
!preciziúne (precizare) (înv.) (-zi-u-) s. f., g.-d. art. preciziúnii; pl. preciziúni
preciziune
PRECÍZIE s. f. 1. Faptul de a fi precis, calitatea de a măsura, de a determina sau de a indica precis; exactitate. ◊ Loc. adj. De precizie = (despre aparate de măsură) foarte exact. ♦ Eroare maximă care se admite la efectuarea unui calcul, a unei măsurări, a unui produs. 2. (Rar, la pl; în forma preciziune) Lămurire, informație precisă; precizare. Așteptăm noi preciziuni. [Var.: (înv.) preciziúne s. f.] – Din fr. précision, lat. praecisio, -onis. DOOM
!preciziúne (precizare) (înv.) (-zi-u-) s. f., g.-d. art. preciziúnii; pl. preciziúni
preciziunea
PRECÍZIE s. f. 1. Faptul de a fi precis, calitatea de a măsura, de a determina sau de a indica precis; exactitate. ◊ Loc. adj. De precizie = (despre aparate de măsură) foarte exact. ♦ Eroare maximă care se admite la efectuarea unui calcul, a unei măsurări, a unui produs. 2. (Rar, la pl; în forma preciziune) Lămurire, informație precisă; precizare. Așteptăm noi preciziuni. [Var.: (înv.) preciziúne s. f.] – Din fr. précision, lat. praecisio, -onis. DOOM
!preciziúne (precizare) (înv.) (-zi-u-) s. f., g.-d. art. preciziúnii; pl. preciziúni
preciziuni
PRECÍZIE s. f. 1. Faptul de a fi precis, calitatea de a măsura, de a determina sau de a indica precis; exactitate. ◊ Loc. adj. De precizie = (despre aparate de măsură) foarte exact. ♦ Eroare maximă care se admite la efectuarea unui calcul, a unei măsurări, a unui produs. 2. (Rar, la pl; în forma preciziune) Lămurire, informație precisă; precizare. Așteptăm noi preciziuni. [Var.: (înv.) preciziúne s. f.] – Din fr. précision, lat. praecisio, -onis. DOOM
!preciziúne (precizare) (înv.) (-zi-u-) s. f., g.-d. art. preciziúnii; pl. preciziúni
preciziunii
PRECÍZIE s. f. 1. Faptul de a fi precis, calitatea de a măsura, de a determina sau de a indica precis; exactitate. ◊ Loc. adj. De precizie = (despre aparate de măsură) foarte exact. ♦ Eroare maximă care se admite la efectuarea unui calcul, a unei măsurări, a unui produs. 2. (Rar, la pl; în forma preciziune) Lămurire, informație precisă; precizare. Așteptăm noi preciziuni. [Var.: (înv.) preciziúne s. f.] – Din fr. précision, lat. praecisio, -onis. DOOM
!preciziúne (precizare) (înv.) (-zi-u-) s. f., g.-d. art. preciziúnii; pl. preciziúni
preciziunile
PRECÍZIE s. f. 1. Faptul de a fi precis, calitatea de a măsura, de a determina sau de a indica precis; exactitate. ◊ Loc. adj. De precizie = (despre aparate de măsură) foarte exact. ♦ Eroare maximă care se admite la efectuarea unui calcul, a unei măsurări, a unui produs. 2. (Rar, la pl; în forma preciziune) Lămurire, informație precisă; precizare. Așteptăm noi preciziuni. [Var.: (înv.) preciziúne s. f.] – Din fr. précision, lat. praecisio, -onis. DOOM
!preciziúne (precizare) (înv.) (-zi-u-) s. f., g.-d. art. preciziúnii; pl. preciziúni
preciziunilor
PRECÍZIE s. f. 1. Faptul de a fi precis, calitatea de a măsura, de a determina sau de a indica precis; exactitate. ◊ Loc. adj. De precizie = (despre aparate de măsură) foarte exact. ♦ Eroare maximă care se admite la efectuarea unui calcul, a unei măsurări, a unui produs. 2. (Rar, la pl; în forma preciziune) Lămurire, informație precisă; precizare. Așteptăm noi preciziuni. [Var.: (înv.) preciziúne s. f.] – Din fr. précision, lat. praecisio, -onis. DOOM
!preciziúne (precizare) (înv.) (-zi-u-) s. f., g.-d. art. preciziúnii; pl. preciziúni
precizând
PRECIZÁ, precizez, vb. I. Tranz. A determina, a stabili, a arăta, a exprima (ceva) în mod precis, exact; a elucida, a clarifica. ♦ A face să se distingă, să se vadă limpede, deslușit; a contura. – Din fr. préciser, it. precisare. DOOM
precizá (a ~) vb., ind. prez. 3 precizeáză
precizînd
PRECIZÁ, precizez, vb. I. Tranz. A determina, a stabili, a arăta, a exprima (ceva) în mod precis, exact; a elucida, a clarifica. ♦ A face să se distingă, să se vadă limpede, deslușit; a contura. – Din fr. préciser, it. precisare. DOOM
precizá (a ~) vb., ind. prez. 3 precizeáză
precizări
PRECIZÁRE, precizări, s. f. Acțiunea de a preciza și rezultatul ei; (Concr.) ceea ce precizează cineva. – V. preciza. DOOM
precizáre s. f., g.-d. art. precizắrii; pl. precizắri
precizării
PRECIZÁRE, precizări, s. f. Acțiunea de a preciza și rezultatul ei; (Concr.) ceea ce precizează cineva. – V. preciza. DOOM
precizáre s. f., g.-d. art. precizắrii; pl. precizắri
precizările
PRECIZÁRE, precizări, s. f. Acțiunea de a preciza și rezultatul ei; (Concr.) ceea ce precizează cineva. – V. preciza. DOOM
precizáre s. f., g.-d. art. precizắrii; pl. precizắri
precizărilor
PRECIZÁRE, precizări, s. f. Acțiunea de a preciza și rezultatul ei; (Concr.) ceea ce precizează cineva. – V. preciza. DOOM
precizáre s. f., g.-d. art. precizắrii; pl. precizắri
preciși
PRECÍS, -Ă, preciși, -se, adj. 1. Care este limpede, lămurit, clar; care este categoric, sigur. 2. Fix, exact. Oră precisă. ♦ (Despre aparate de măsură) Care funcționează cu precizie, care indică valori foarte apropiate de cele reale. – Din fr. précis, lat. praeccisus. DOOM
precís adj. m., pl. precíși; f. precísă, pl. precíse
precișii
PRECÍS, -Ă, preciși, -se, adj. 1. Care este limpede, lămurit, clar; care este categoric, sigur. 2. Fix, exact. Oră precisă. ♦ (Despre aparate de măsură) Care funcționează cu precizie, care indică valori foarte apropiate de cele reale. – Din fr. précis, lat. praeccisus. DOOM
precís adj. m., pl. precíși; f. precísă, pl. precíse
precișilor
PRECÍS, -Ă, preciși, -se, adj. 1. Care este limpede, lămurit, clar; care este categoric, sigur. 2. Fix, exact. Oră precisă. ♦ (Despre aparate de măsură) Care funcționează cu precizie, care indică valori foarte apropiate de cele reale. – Din fr. précis, lat. praeccisus. DOOM
precís adj. m., pl. precíși; f. precísă, pl. precíse
preclasic
PRECLÁSIC, -Ă, preclasici, -ce, adj. (Mai ales despre opere artistice) Care este anterior perioadei clasice, care datează din epoca premergătoare clasicismului. ♦ (Substantivat) Scriitor sau creator de artă din această perioadă. – Din fr. préclassique. DOOM
preclásic (pre-cla-) adj. m., pl. preclásici; f. preclásică, pl. preclásice
preclasica
PRECLÁSIC, -Ă, preclasici, -ce, adj. (Mai ales despre opere artistice) Care este anterior perioadei clasice, care datează din epoca premergătoare clasicismului. ♦ (Substantivat) Scriitor sau creator de artă din această perioadă. – Din fr. préclassique. DOOM
preclásic (pre-cla-) adj. m., pl. preclásici; f. preclásică, pl. preclásice
preclasice
PRECLÁSIC, -Ă, preclasici, -ce, adj. (Mai ales despre opere artistice) Care este anterior perioadei clasice, care datează din epoca premergătoare clasicismului. ♦ (Substantivat) Scriitor sau creator de artă din această perioadă. – Din fr. préclassique. DOOM
preclásic (pre-cla-) adj. m., pl. preclásici; f. preclásică, pl. preclásice
preclasicei
PRECLÁSIC, -Ă, preclasici, -ce, adj. (Mai ales despre opere artistice) Care este anterior perioadei clasice, care datează din epoca premergătoare clasicismului. ♦ (Substantivat) Scriitor sau creator de artă din această perioadă. – Din fr. préclassique. DOOM
preclásic (pre-cla-) adj. m., pl. preclásici; f. preclásică, pl. preclásice
preclasicele
PRECLÁSIC, -Ă, preclasici, -ce, adj. (Mai ales despre opere artistice) Care este anterior perioadei clasice, care datează din epoca premergătoare clasicismului. ♦ (Substantivat) Scriitor sau creator de artă din această perioadă. – Din fr. préclassique. DOOM
preclásic (pre-cla-) adj. m., pl. preclásici; f. preclásică, pl. preclásice
preclasicelor
PRECLÁSIC, -Ă, preclasici, -ce, adj. (Mai ales despre opere artistice) Care este anterior perioadei clasice, care datează din epoca premergătoare clasicismului. ♦ (Substantivat) Scriitor sau creator de artă din această perioadă. – Din fr. préclassique. DOOM
preclásic (pre-cla-) adj. m., pl. preclásici; f. preclásică, pl. preclásice
preclasici
PRECLÁSIC, -Ă, preclasici, -ce, adj. (Mai ales despre opere artistice) Care este anterior perioadei clasice, care datează din epoca premergătoare clasicismului. ♦ (Substantivat) Scriitor sau creator de artă din această perioadă. – Din fr. préclassique. DOOM
preclásic (pre-cla-) adj. m., pl. preclásici; f. preclásică, pl. preclásice
preclasicii
PRECLÁSIC, -Ă, preclasici, -ce, adj. (Mai ales despre opere artistice) Care este anterior perioadei clasice, care datează din epoca premergătoare clasicismului. ♦ (Substantivat) Scriitor sau creator de artă din această perioadă. – Din fr. préclassique. DOOM
preclásic (pre-cla-) adj. m., pl. preclásici; f. preclásică, pl. preclásice
preclasicilor
PRECLÁSIC, -Ă, preclasici, -ce, adj. (Mai ales despre opere artistice) Care este anterior perioadei clasice, care datează din epoca premergătoare clasicismului. ♦ (Substantivat) Scriitor sau creator de artă din această perioadă. – Din fr. préclassique. DOOM
preclásic (pre-cla-) adj. m., pl. preclásici; f. preclásică, pl. preclásice
preclasicism
PRECLASICÍSM s. n. Perioadă din istoria literaturii sau a artei anterioară clasicismului. – Preclasic + suf. -ism. DOOM
preclasicísm (pre-cla-) s. n.
preclasicismul
PRECLASICÍSM s. n. Perioadă din istoria literaturii sau a artei anterioară clasicismului. – Preclasic + suf. -ism. DOOM
preclasicísm (pre-cla-) s. n.
preclasicismului
PRECLASICÍSM s. n. Perioadă din istoria literaturii sau a artei anterioară clasicismului. – Preclasic + suf. -ism. DOOM
preclasicísm (pre-cla-) s. n.
preclasicul
PRECLÁSIC, -Ă, preclasici, -ce, adj. (Mai ales despre opere artistice) Care este anterior perioadei clasice, care datează din epoca premergătoare clasicismului. ♦ (Substantivat) Scriitor sau creator de artă din această perioadă. – Din fr. préclassique. DOOM
preclásic (pre-cla-) adj. m., pl. preclásici; f. preclásică, pl. preclásice
preclasicului
PRECLÁSIC, -Ă, preclasici, -ce, adj. (Mai ales despre opere artistice) Care este anterior perioadei clasice, care datează din epoca premergătoare clasicismului. ♦ (Substantivat) Scriitor sau creator de artă din această perioadă. – Din fr. préclassique. DOOM
preclásic (pre-cla-) adj. m., pl. preclásici; f. preclásică, pl. preclásice
precleți
PRECLEȚÍ vb. IV v. procleți.
preclimacteriu
PRECLIMACTÉRIU s.n. Fază anterioară climacteriului. [Cf. lat. prae – înainte, climacterium – climacteriu].
preclinic
PRECLÍNIC, -Ă adj. Dinainte de internarea în clinică. [Cf. fr. préclinique].
preclinica
PRECLÍNIC, -Ă adj. Dinainte de internarea în clinică. [Cf. fr. préclinique].
preclinice
PRECLÍNIC, -Ă adj. Dinainte de internarea în clinică. [Cf. fr. préclinique].
preclinicei
PRECLÍNIC, -Ă adj. Dinainte de internarea în clinică. [Cf. fr. préclinique].
preclinicele
PRECLÍNIC, -Ă adj. Dinainte de internarea în clinică. [Cf. fr. préclinique].
preclinicelor
PRECLÍNIC, -Ă adj. Dinainte de internarea în clinică. [Cf. fr. préclinique].
preclinici
PRECLÍNIC, -Ă adj. Dinainte de internarea în clinică. [Cf. fr. préclinique].
preclinicii
PRECLÍNIC, -Ă adj. Dinainte de internarea în clinică. [Cf. fr. préclinique].
preclinicilor
PRECLÍNIC, -Ă adj. Dinainte de internarea în clinică. [Cf. fr. préclinique].
preclinicul
PRECLÍNIC, -Ă adj. Dinainte de internarea în clinică. [Cf. fr. préclinique].
preclinicului
PRECLÍNIC, -Ă adj. Dinainte de internarea în clinică. [Cf. fr. préclinique].
precoce
PRECÓCE adj. invar. (Despre ființe și însușiri ale lor) Care se dezvoltă fizic sau psihic înainte de vârsta normală, care este mai matur decât alții de aceeași vârstă. ♦ (Despre plante sau fructe) Care ajunge la maturitate foarte devreme, care înfrunzește devreme sau se coace repede; timpuriu, văratic. – Din fr. précoce, lat. praecox, -cis. DOOM
precóce adj. invar
precocea
PRECÓCE adj. invar. (Despre ființe și însușiri ale lor) Care se dezvoltă fizic sau psihic înainte de vârsta normală, care este mai matur decât alții de aceeași vârstă. ♦ (Despre plante sau fructe) Care ajunge la maturitate foarte devreme, care înfrunzește devreme sau se coace repede; timpuriu, văratic. – Din fr. précoce, lat. praecox, -cis. DOOM
precóce adj. invar
precocei
PRECÓCE adj. invar. (Despre ființe și însușiri ale lor) Care se dezvoltă fizic sau psihic înainte de vârsta normală, care este mai matur decât alții de aceeași vârstă. ♦ (Despre plante sau fructe) Care ajunge la maturitate foarte devreme, care înfrunzește devreme sau se coace repede; timpuriu, văratic. – Din fr. précoce, lat. praecox, -cis. DOOM
precóce adj. invar
precocele
PRECÓCE adj. invar. (Despre ființe și însușiri ale lor) Care se dezvoltă fizic sau psihic înainte de vârsta normală, care este mai matur decât alții de aceeași vârstă. ♦ (Despre plante sau fructe) Care ajunge la maturitate foarte devreme, care înfrunzește devreme sau se coace repede; timpuriu, văratic. – Din fr. précoce, lat. praecox, -cis. DOOM
precóce adj. invar
precocelor
PRECÓCE adj. invar. (Despre ființe și însușiri ale lor) Care se dezvoltă fizic sau psihic înainte de vârsta normală, care este mai matur decât alții de aceeași vârstă. ♦ (Despre plante sau fructe) Care ajunge la maturitate foarte devreme, care înfrunzește devreme sau se coace repede; timpuriu, văratic. – Din fr. précoce, lat. praecox, -cis. DOOM
precóce adj. invar
precocelui
PRECÓCE adj. invar. (Despre ființe și însușiri ale lor) Care se dezvoltă fizic sau psihic înainte de vârsta normală, care este mai matur decât alții de aceeași vârstă. ♦ (Despre plante sau fructe) Care ajunge la maturitate foarte devreme, care înfrunzește devreme sau se coace repede; timpuriu, văratic. – Din fr. précoce, lat. praecox, -cis. DOOM
precóce adj. invar
precoci
PRECÓCE adj. invar. (Despre ființe și însușiri ale lor) Care se dezvoltă fizic sau psihic înainte de vârsta normală, care este mai matur decât alții de aceeași vârstă. ♦ (Despre plante sau fructe) Care ajunge la maturitate foarte devreme, care înfrunzește devreme sau se coace repede; timpuriu, văratic. – Din fr. précoce, lat. praecox, -cis. DOOM
precóce adj. invar
precocii
PRECÓCE adj. invar. (Despre ființe și însușiri ale lor) Care se dezvoltă fizic sau psihic înainte de vârsta normală, care este mai matur decât alții de aceeași vârstă. ♦ (Despre plante sau fructe) Care ajunge la maturitate foarte devreme, care înfrunzește devreme sau se coace repede; timpuriu, văratic. – Din fr. précoce, lat. praecox, -cis. DOOM
precóce adj. invar
precocilor
PRECÓCE adj. invar. (Despre ființe și însușiri ale lor) Care se dezvoltă fizic sau psihic înainte de vârsta normală, care este mai matur decât alții de aceeași vârstă. ♦ (Despre plante sau fructe) Care ajunge la maturitate foarte devreme, care înfrunzește devreme sau se coace repede; timpuriu, văratic. – Din fr. précoce, lat. praecox, -cis. DOOM
precóce adj. invar
precocitate
PRECOCITÁTE s. f. Însușirea de a fi precoce, dezvoltare înainte de vreme, timpurie, prematură. ♦ Însușire a animalelor de carne de a realiza sporuri în greutate, cu o valorificare mai mare a hranei în timpul îngrășării. – Din fr. précocité. DOOM
precocitáte s. f., g.-d. art. precocitắții
precocitatea
PRECOCITÁTE s. f. Însușirea de a fi precoce, dezvoltare înainte de vreme, timpurie, prematură. ♦ Însușire a animalelor de carne de a realiza sporuri în greutate, cu o valorificare mai mare a hranei în timpul îngrășării. – Din fr. précocité. DOOM
precocitáte s. f., g.-d. art. precocitắții
precocități
PRECOCITÁTE s. f. Însușirea de a fi precoce, dezvoltare înainte de vreme, timpurie, prematură. ♦ Însușire a animalelor de carne de a realiza sporuri în greutate, cu o valorificare mai mare a hranei în timpul îngrășării. – Din fr. précocité. DOOM
precocitáte s. f., g.-d. art. precocitắții
precocității
PRECOCITÁTE s. f. Însușirea de a fi precoce, dezvoltare înainte de vreme, timpurie, prematură. ♦ Însușire a animalelor de carne de a realiza sporuri în greutate, cu o valorificare mai mare a hranei în timpul îngrășării. – Din fr. précocité. DOOM
precocitáte s. f., g.-d. art. precocitắții
precolumbian
PRECOLUMBIÁN, -Ă, precolumbieni, -e, adj. (Despre civilizație, artă) Care a existat în America înainte de descoperirea acesteia de către Cristofor Columb; care aparține acestei perioade. [Pr.: -bi-an] – Din fr. précolumbien (după n. pr. Columb). DOOM
*precolumbián (-bi-an) adj. m., pl. precolumbiéni (-bi-eni); f. precolumbiánă, pl. precolumbiéne
precolumbiana
PRECOLUMBIÁN, -Ă, precolumbieni, -e, adj. (Despre civilizație, artă) Care a existat în America înainte de descoperirea acesteia de către Cristofor Columb; care aparține acestei perioade. [Pr.: -bi-an] – Din fr. précolumbien (după n. pr. Columb). DOOM
*precolumbián (-bi-an) adj. m., pl. precolumbiéni (-bi-eni); f. precolumbiánă, pl. precolumbiéne
precolumbianul
PRECOLUMBIÁN, -Ă, precolumbieni, -e, adj. (Despre civilizație, artă) Care a existat în America înainte de descoperirea acesteia de către Cristofor Columb; care aparține acestei perioade. [Pr.: -bi-an] – Din fr. précolumbien (după n. pr. Columb). DOOM
*precolumbián (-bi-an) adj. m., pl. precolumbiéni (-bi-eni); f. precolumbiánă, pl. precolumbiéne
precolumbianului
PRECOLUMBIÁN, -Ă, precolumbieni, -e, adj. (Despre civilizație, artă) Care a existat în America înainte de descoperirea acesteia de către Cristofor Columb; care aparține acestei perioade. [Pr.: -bi-an] – Din fr. précolumbien (după n. pr. Columb). DOOM
*precolumbián (-bi-an) adj. m., pl. precolumbiéni (-bi-eni); f. precolumbiánă, pl. precolumbiéne
precolumbiene
PRECOLUMBIÁN, -Ă, precolumbieni, -e, adj. (Despre civilizație, artă) Care a existat în America înainte de descoperirea acesteia de către Cristofor Columb; care aparține acestei perioade. [Pr.: -bi-an] – Din fr. précolumbien (după n. pr. Columb). DOOM
*precolumbián (-bi-an) adj. m., pl. precolumbiéni (-bi-eni); f. precolumbiánă, pl. precolumbiéne
precolumbienei
PRECOLUMBIÁN, -Ă, precolumbieni, -e, adj. (Despre civilizație, artă) Care a existat în America înainte de descoperirea acesteia de către Cristofor Columb; care aparține acestei perioade. [Pr.: -bi-an] – Din fr. précolumbien (după n. pr. Columb). DOOM
*precolumbián (-bi-an) adj. m., pl. precolumbiéni (-bi-eni); f. precolumbiánă, pl. precolumbiéne
precolumbienele
PRECOLUMBIÁN, -Ă, precolumbieni, -e, adj. (Despre civilizație, artă) Care a existat în America înainte de descoperirea acesteia de către Cristofor Columb; care aparține acestei perioade. [Pr.: -bi-an] – Din fr. précolumbien (după n. pr. Columb). DOOM
*precolumbián (-bi-an) adj. m., pl. precolumbiéni (-bi-eni); f. precolumbiánă, pl. precolumbiéne
precolumbienelor
PRECOLUMBIÁN, -Ă, precolumbieni, -e, adj. (Despre civilizație, artă) Care a existat în America înainte de descoperirea acesteia de către Cristofor Columb; care aparține acestei perioade. [Pr.: -bi-an] – Din fr. précolumbien (după n. pr. Columb). DOOM
*precolumbián (-bi-an) adj. m., pl. precolumbiéni (-bi-eni); f. precolumbiánă, pl. precolumbiéne
precolumbieni
PRECOLUMBIÁN, -Ă, precolumbieni, -e, adj. (Despre civilizație, artă) Care a existat în America înainte de descoperirea acesteia de către Cristofor Columb; care aparține acestei perioade. [Pr.: -bi-an] – Din fr. précolumbien (după n. pr. Columb). DOOM
*precolumbián (-bi-an) adj. m., pl. precolumbiéni (-bi-eni); f. precolumbiánă, pl. precolumbiéne
precolumbienii
PRECOLUMBIÁN, -Ă, precolumbieni, -e, adj. (Despre civilizație, artă) Care a existat în America înainte de descoperirea acesteia de către Cristofor Columb; care aparține acestei perioade. [Pr.: -bi-an] – Din fr. précolumbien (după n. pr. Columb). DOOM
*precolumbián (-bi-an) adj. m., pl. precolumbiéni (-bi-eni); f. precolumbiánă, pl. precolumbiéne
precolumbienilor
PRECOLUMBIÁN, -Ă, precolumbieni, -e, adj. (Despre civilizație, artă) Care a existat în America înainte de descoperirea acesteia de către Cristofor Columb; care aparține acestei perioade. [Pr.: -bi-an] – Din fr. précolumbien (după n. pr. Columb). DOOM
*precolumbián (-bi-an) adj. m., pl. precolumbiéni (-bi-eni); f. precolumbiánă, pl. precolumbiéne
precoma
PRECÓMĂ, precome, s. f. (Med.) Sindrom care precedă coma1. – Din fr. précoma.
precomanda
PRECOMÁNDĂ, precomenzi, s. f. Comandă făcută pentru o marfă înainte de a fi fabricată sau pusă în vânzare. – Pre1- + comandă. DOOM
*precomándă s. f., g.-d. art. precoménzii; pl. precoménzi
precombustia
PRECOMBÚSTIE, precombustii, s. f. (Tehn.) Fază a funcționării unor motoare care precedă aprinderea combustibilului. – Din fr. précombustion.
precombustie
PRECOMBÚSTIE, precombustii, s. f. (Tehn.) Fază a funcționării unor motoare care precedă aprinderea combustibilului. – Din fr. précombustion.
precombustiei
PRECOMBÚSTIE, precombustii, s. f. (Tehn.) Fază a funcționării unor motoare care precedă aprinderea combustibilului. – Din fr. précombustion.
precombustii
PRECOMBÚSTIE, precombustii, s. f. (Tehn.) Fază a funcționării unor motoare care precedă aprinderea combustibilului. – Din fr. précombustion.
precombustiile
PRECOMBÚSTIE, precombustii, s. f. (Tehn.) Fază a funcționării unor motoare care precedă aprinderea combustibilului. – Din fr. précombustion.
precombustiilor
PRECOMBÚSTIE, precombustii, s. f. (Tehn.) Fază a funcționării unor motoare care precedă aprinderea combustibilului. – Din fr. précombustion.
precome
PRECÓMĂ, precome, s. f. (Med.) Sindrom care precedă coma1. – Din fr. précoma.
precomei
PRECÓMĂ, precome, s. f. (Med.) Sindrom care precedă coma1. – Din fr. précoma.
precomele
PRECÓMĂ, precome, s. f. (Med.) Sindrom care precedă coma1. – Din fr. précoma.
precomelor
PRECÓMĂ, precome, s. f. (Med.) Sindrom care precedă coma1. – Din fr. précoma.
precomenzi
PRECOMÁNDĂ, precomenzi, s. f. Comandă făcută pentru o marfă înainte de a fi fabricată sau pusă în vânzare. – Pre1- + comandă. DOOM
*precomándă s. f., g.-d. art. precoménzii; pl. precoménzi
precomenzii
PRECOMÁNDĂ, precomenzi, s. f. Comandă făcută pentru o marfă înainte de a fi fabricată sau pusă în vânzare. – Pre1- + comandă. DOOM
*precomándă s. f., g.-d. art. precoménzii; pl. precoménzi
precomenzile
PRECOMÁNDĂ, precomenzi, s. f. Comandă făcută pentru o marfă înainte de a fi fabricată sau pusă în vânzare. – Pre1- + comandă. DOOM
*precomándă s. f., g.-d. art. precoménzii; pl. precoménzi
precomenzilor
PRECOMÁNDĂ, precomenzi, s. f. Comandă făcută pentru o marfă înainte de a fi fabricată sau pusă în vânzare. – Pre1- + comandă. DOOM
*precomándă s. f., g.-d. art. precoménzii; pl. precoménzi
precomprimare
PRECOMPRIMÁRE, precomprimări, s. f. Operație prin care elementele de beton armat sunt supuse unor eforturi de compresiune înainte de aplicarea sarcinilor reale din construcție. – Pre1- + comprimare. DOOM
precomprimáre s. f., g.-d. art. precomprimắrii; pl. precomprimắri
precomprimarea
PRECOMPRIMÁRE, precomprimări, s. f. Operație prin care elementele de beton armat sunt supuse unor eforturi de compresiune înainte de aplicarea sarcinilor reale din construcție. – Pre1- + comprimare. DOOM
precomprimáre s. f., g.-d. art. precomprimắrii; pl. precomprimắri
precomprimat
PRECOMPRIMÁT, -Ă, precomprimați, -te, adj. (Despre betonul armat; adesea substantivat) Care a fost supus operației de precomprimare. – Pre1- + comprimat. DOOM
precomprimát adj. m., pl. precomprimáți; f. precomprimátă, pl. precomprimáte
precomprimata
PRECOMPRIMÁT, -Ă, precomprimați, -te, adj. (Despre betonul armat; adesea substantivat) Care a fost supus operației de precomprimare. – Pre1- + comprimat. DOOM
precomprimát adj. m., pl. precomprimáți; f. precomprimátă, pl. precomprimáte
precomprimate
PRECOMPRIMÁT, -Ă, precomprimați, -te, adj. (Despre betonul armat; adesea substantivat) Care a fost supus operației de precomprimare. – Pre1- + comprimat. DOOM
precomprimát adj. m., pl. precomprimáți; f. precomprimátă, pl. precomprimáte
precomprimatei
PRECOMPRIMÁT, -Ă, precomprimați, -te, adj. (Despre betonul armat; adesea substantivat) Care a fost supus operației de precomprimare. – Pre1- + comprimat. DOOM
precomprimát adj. m., pl. precomprimáți; f. precomprimátă, pl. precomprimáte
precomprimatele
PRECOMPRIMÁT, -Ă, precomprimați, -te, adj. (Despre betonul armat; adesea substantivat) Care a fost supus operației de precomprimare. – Pre1- + comprimat. DOOM
precomprimát adj. m., pl. precomprimáți; f. precomprimátă, pl. precomprimáte
precomprimatelor
PRECOMPRIMÁT, -Ă, precomprimați, -te, adj. (Despre betonul armat; adesea substantivat) Care a fost supus operației de precomprimare. – Pre1- + comprimat. DOOM
precomprimát adj. m., pl. precomprimáți; f. precomprimátă, pl. precomprimáte
precomprimatul
PRECOMPRIMÁT, -Ă, precomprimați, -te, adj. (Despre betonul armat; adesea substantivat) Care a fost supus operației de precomprimare. – Pre1- + comprimat. DOOM
precomprimát adj. m., pl. precomprimáți; f. precomprimátă, pl. precomprimáte
precomprimatului
PRECOMPRIMÁT, -Ă, precomprimați, -te, adj. (Despre betonul armat; adesea substantivat) Care a fost supus operației de precomprimare. – Pre1- + comprimat. DOOM
precomprimát adj. m., pl. precomprimáți; f. precomprimátă, pl. precomprimáte
precomprimați
PRECOMPRIMÁT, -Ă, precomprimați, -te, adj. (Despre betonul armat; adesea substantivat) Care a fost supus operației de precomprimare. – Pre1- + comprimat. DOOM
precomprimát adj. m., pl. precomprimáți; f. precomprimátă, pl. precomprimáte
precomprimații
PRECOMPRIMÁT, -Ă, precomprimați, -te, adj. (Despre betonul armat; adesea substantivat) Care a fost supus operației de precomprimare. – Pre1- + comprimat. DOOM
precomprimát adj. m., pl. precomprimáți; f. precomprimátă, pl. precomprimáte
precomprimaților
PRECOMPRIMÁT, -Ă, precomprimați, -te, adj. (Despre betonul armat; adesea substantivat) Care a fost supus operației de precomprimare. – Pre1- + comprimat. DOOM
precomprimát adj. m., pl. precomprimáți; f. precomprimátă, pl. precomprimáte
precomprimări
PRECOMPRIMÁRE, precomprimări, s. f. Operație prin care elementele de beton armat sunt supuse unor eforturi de compresiune înainte de aplicarea sarcinilor reale din construcție. – Pre1- + comprimare. DOOM
precomprimáre s. f., g.-d. art. precomprimắrii; pl. precomprimắri
precomprimării
PRECOMPRIMÁRE, precomprimări, s. f. Operație prin care elementele de beton armat sunt supuse unor eforturi de compresiune înainte de aplicarea sarcinilor reale din construcție. – Pre1- + comprimare. DOOM
precomprimáre s. f., g.-d. art. precomprimắrii; pl. precomprimắri
precomprimările
PRECOMPRIMÁRE, precomprimări, s. f. Operație prin care elementele de beton armat sunt supuse unor eforturi de compresiune înainte de aplicarea sarcinilor reale din construcție. – Pre1- + comprimare. DOOM
precomprimáre s. f., g.-d. art. precomprimắrii; pl. precomprimắri
precomprimărilor
PRECOMPRIMÁRE, precomprimări, s. f. Operație prin care elementele de beton armat sunt supuse unor eforturi de compresiune înainte de aplicarea sarcinilor reale din construcție. – Pre1- + comprimare. DOOM
precomprimáre s. f., g.-d. art. precomprimắrii; pl. precomprimắri
preconcentrare
PRECONCENTRÁRE, preconcentrări, s. f. (Min.) Operație prin care o substanță minerală este îmbogățită prin înlăturarea unei părți de steril. – După fr. préconcentration.
preconcentrarea
PRECONCENTRÁRE, preconcentrări, s. f. (Min.) Operație prin care o substanță minerală este îmbogățită prin înlăturarea unei părți de steril. – După fr. préconcentration.
preconcentrat
PRECONCENTRÁT s.n. Produs minier îmbogățit în substanțe utile prin operații preliminare urmate de operații de preparare propriu-zisă. [< preconcentrare].
preconcentrate
PRECONCENTRÁT s.n. Produs minier îmbogățit în substanțe utile prin operații preliminare urmate de operații de preparare propriu-zisă. [< preconcentrare].
preconcentratele
PRECONCENTRÁT s.n. Produs minier îmbogățit în substanțe utile prin operații preliminare urmate de operații de preparare propriu-zisă. [< preconcentrare].
preconcentratelor
PRECONCENTRÁT s.n. Produs minier îmbogățit în substanțe utile prin operații preliminare urmate de operații de preparare propriu-zisă. [< preconcentrare].
preconcentratul
PRECONCENTRÁT s.n. Produs minier îmbogățit în substanțe utile prin operații preliminare urmate de operații de preparare propriu-zisă. [< preconcentrare].
preconcentratului
PRECONCENTRÁT s.n. Produs minier îmbogățit în substanțe utile prin operații preliminare urmate de operații de preparare propriu-zisă. [< preconcentrare].
preconcentrări
PRECONCENTRÁRE, preconcentrări, s. f. (Min.) Operație prin care o substanță minerală este îmbogățită prin înlăturarea unei părți de steril. – După fr. préconcentration.
preconcentrării
PRECONCENTRÁRE, preconcentrări, s. f. (Min.) Operație prin care o substanță minerală este îmbogățită prin înlăturarea unei părți de steril. – După fr. préconcentration.
preconcentrările
PRECONCENTRÁRE, preconcentrări, s. f. (Min.) Operație prin care o substanță minerală este îmbogățită prin înlăturarea unei părți de steril. – După fr. préconcentration.
preconcentrărilor
PRECONCENTRÁRE, preconcentrări, s. f. (Min.) Operație prin care o substanță minerală este îmbogățită prin înlăturarea unei părți de steril. – După fr. préconcentration.
preconceput
PRECONCEPÚT, -Ă, preconcepuți, -te, adj. (Despre idei sau păreri) Admis, adoptat dinainte, fără o cercetare sau o experimentare prealabilă. – Pre1- + conceput. DOOM
preconcepút adj. m., pl. preconcepúți; f. preconcepútă, pl. preconcepúte
preconceputa
PRECONCEPÚT, -Ă, preconcepuți, -te, adj. (Despre idei sau păreri) Admis, adoptat dinainte, fără o cercetare sau o experimentare prealabilă. – Pre1- + conceput. DOOM
preconcepút adj. m., pl. preconcepúți; f. preconcepútă, pl. preconcepúte
preconcepute
PRECONCEPÚT, -Ă, preconcepuți, -te, adj. (Despre idei sau păreri) Admis, adoptat dinainte, fără o cercetare sau o experimentare prealabilă. – Pre1- + conceput. DOOM
preconcepút adj. m., pl. preconcepúți; f. preconcepútă, pl. preconcepúte
preconceputei
PRECONCEPÚT, -Ă, preconcepuți, -te, adj. (Despre idei sau păreri) Admis, adoptat dinainte, fără o cercetare sau o experimentare prealabilă. – Pre1- + conceput. DOOM
preconcepút adj. m., pl. preconcepúți; f. preconcepútă, pl. preconcepúte
preconceputele
PRECONCEPÚT, -Ă, preconcepuți, -te, adj. (Despre idei sau păreri) Admis, adoptat dinainte, fără o cercetare sau o experimentare prealabilă. – Pre1- + conceput. DOOM
preconcepút adj. m., pl. preconcepúți; f. preconcepútă, pl. preconcepúte
preconceputelor
PRECONCEPÚT, -Ă, preconcepuți, -te, adj. (Despre idei sau păreri) Admis, adoptat dinainte, fără o cercetare sau o experimentare prealabilă. – Pre1- + conceput. DOOM
preconcepút adj. m., pl. preconcepúți; f. preconcepútă, pl. preconcepúte
preconceputul
PRECONCEPÚT, -Ă, preconcepuți, -te, adj. (Despre idei sau păreri) Admis, adoptat dinainte, fără o cercetare sau o experimentare prealabilă. – Pre1- + conceput. DOOM
preconcepút adj. m., pl. preconcepúți; f. preconcepútă, pl. preconcepúte
preconceputului
PRECONCEPÚT, -Ă, preconcepuți, -te, adj. (Despre idei sau păreri) Admis, adoptat dinainte, fără o cercetare sau o experimentare prealabilă. – Pre1- + conceput. DOOM
preconcepút adj. m., pl. preconcepúți; f. preconcepútă, pl. preconcepúte
preconcepuți
PRECONCEPÚT, -Ă, preconcepuți, -te, adj. (Despre idei sau păreri) Admis, adoptat dinainte, fără o cercetare sau o experimentare prealabilă. – Pre1- + conceput. DOOM
preconcepút adj. m., pl. preconcepúți; f. preconcepútă, pl. preconcepúte
preconcepuții
PRECONCEPÚT, -Ă, preconcepuți, -te, adj. (Despre idei sau păreri) Admis, adoptat dinainte, fără o cercetare sau o experimentare prealabilă. – Pre1- + conceput. DOOM
preconcepút adj. m., pl. preconcepúți; f. preconcepútă, pl. preconcepúte
preconcepuților
PRECONCEPÚT, -Ă, preconcepuți, -te, adj. (Despre idei sau păreri) Admis, adoptat dinainte, fără o cercetare sau o experimentare prealabilă. – Pre1- + conceput. DOOM
preconcepút adj. m., pl. preconcepúți; f. preconcepútă, pl. preconcepúte
preconcepția
PRECONCEPȚIÚNE s. f. v. preconcepție. DOOM
preconcépție (rar) (-ți-e) s. f., art. preconcépția (-ți-a), g.-d. art. preconcépției; pl. preconcépții, art. preconcépțiile (-ți-i-)
preconcepție
PRECONCEPȚIÚNE s. f. v. preconcepție. DOOM
preconcépție (rar) (-ți-e) s. f., art. preconcépția (-ți-a), g.-d. art. preconcépției; pl. preconcépții, art. preconcépțiile (-ți-i-)
preconcepției
PRECONCEPȚIÚNE s. f. v. preconcepție. DOOM
preconcépție (rar) (-ți-e) s. f., art. preconcépția (-ți-a), g.-d. art. preconcépției; pl. preconcépții, art. preconcépțiile (-ți-i-)
preconcepții
PRECONCEPȚIÚNE s. f. v. preconcepție. DOOM
preconcépție (rar) (-ți-e) s. f., art. preconcépția (-ți-a), g.-d. art. preconcépției; pl. preconcépții, art. preconcépțiile (-ți-i-)
preconcepțiile
PRECONCEPȚIÚNE s. f. v. preconcepție. DOOM
preconcépție (rar) (-ți-e) s. f., art. preconcépția (-ți-a), g.-d. art. preconcépției; pl. preconcépții, art. preconcépțiile (-ți-i-)
preconcepțiilor
PRECONCEPȚIÚNE s. f. v. preconcepție. DOOM
preconcépție (rar) (-ți-e) s. f., art. preconcépția (-ți-a), g.-d. art. preconcépției; pl. preconcépții, art. preconcépțiile (-ți-i-)
preconcepțiune
PRECONCEPȚIÚNE s. f. v. preconcepție. DOOM
preconcépție (rar) (-ți-e) s. f., art. preconcépția (-ți-a), g.-d. art. preconcépției; pl. preconcépții, art. preconcépțiile (-ți-i-)
preconferință
PRECONFERÍNȚĂ s.f. Conferință, consfătuire preliminară unei conferințe de mai mare importanță. [< pre- + conferință].
preconiza
PRECONIZÁ, preconizez, vb. I. Tranz. A proiecta, a prevedea, a emite o idee, o ipoteză; p. ext. a propune, a indica, a recomanda ceva. – Din fr. préconiser. DOOM
preconizá (a ~) vb., ind. prez. 3 preconizeáză
preconizai
PRECONIZÁ, preconizez, vb. I. Tranz. A proiecta, a prevedea, a emite o idee, o ipoteză; p. ext. a propune, a indica, a recomanda ceva. – Din fr. préconiser. DOOM
preconizá (a ~) vb., ind. prez. 3 preconizeáză
preconizam
PRECONIZÁ, preconizez, vb. I. Tranz. A proiecta, a prevedea, a emite o idee, o ipoteză; p. ext. a propune, a indica, a recomanda ceva. – Din fr. préconiser. DOOM
preconizá (a ~) vb., ind. prez. 3 preconizeáză
preconizare
PRECONIZÁ, preconizez, vb. I. Tranz. A proiecta, a prevedea, a emite o idee, o ipoteză; p. ext. a propune, a indica, a recomanda ceva. – Din fr. préconiser. DOOM
preconizá (a ~) vb., ind. prez. 3 preconizeáză
preconizare
PRECONIZÁRE, preconizări, s. f. Acțiunea de a preconiza și rezultatul ei. – V. preconiza. DOOM
preconizáre s. f., g.-d. art. preconizắrii; pl. preconizắri
preconizarea
PRECONIZÁRE, preconizări, s. f. Acțiunea de a preconiza și rezultatul ei. – V. preconiza. DOOM
preconizáre s. f., g.-d. art. preconizắrii; pl. preconizắri
preconizară
PRECONIZÁ, preconizez, vb. I. Tranz. A proiecta, a prevedea, a emite o idee, o ipoteză; p. ext. a propune, a indica, a recomanda ceva. – Din fr. préconiser. DOOM
preconizá (a ~) vb., ind. prez. 3 preconizeáză
preconizarăm
PRECONIZÁ, preconizez, vb. I. Tranz. A proiecta, a prevedea, a emite o idee, o ipoteză; p. ext. a propune, a indica, a recomanda ceva. – Din fr. préconiser. DOOM
preconizá (a ~) vb., ind. prez. 3 preconizeáză
preconizarăți
PRECONIZÁ, preconizez, vb. I. Tranz. A proiecta, a prevedea, a emite o idee, o ipoteză; p. ext. a propune, a indica, a recomanda ceva. – Din fr. préconiser. DOOM
preconizá (a ~) vb., ind. prez. 3 preconizeáză
preconizase
PRECONIZÁ, preconizez, vb. I. Tranz. A proiecta, a prevedea, a emite o idee, o ipoteză; p. ext. a propune, a indica, a recomanda ceva. – Din fr. préconiser. DOOM
preconizá (a ~) vb., ind. prez. 3 preconizeáză
preconizasem
PRECONIZÁ, preconizez, vb. I. Tranz. A proiecta, a prevedea, a emite o idee, o ipoteză; p. ext. a propune, a indica, a recomanda ceva. – Din fr. préconiser. DOOM
preconizá (a ~) vb., ind. prez. 3 preconizeáză
preconizaseră
PRECONIZÁ, preconizez, vb. I. Tranz. A proiecta, a prevedea, a emite o idee, o ipoteză; p. ext. a propune, a indica, a recomanda ceva. – Din fr. préconiser. DOOM
preconizá (a ~) vb., ind. prez. 3 preconizeáză
preconizaserăm
PRECONIZÁ, preconizez, vb. I. Tranz. A proiecta, a prevedea, a emite o idee, o ipoteză; p. ext. a propune, a indica, a recomanda ceva. – Din fr. préconiser. DOOM
preconizá (a ~) vb., ind. prez. 3 preconizeáză
preconizaserăți
PRECONIZÁ, preconizez, vb. I. Tranz. A proiecta, a prevedea, a emite o idee, o ipoteză; p. ext. a propune, a indica, a recomanda ceva. – Din fr. préconiser. DOOM
preconizá (a ~) vb., ind. prez. 3 preconizeáză
preconizaseși
PRECONIZÁ, preconizez, vb. I. Tranz. A proiecta, a prevedea, a emite o idee, o ipoteză; p. ext. a propune, a indica, a recomanda ceva. – Din fr. préconiser. DOOM
preconizá (a ~) vb., ind. prez. 3 preconizeáză
preconizaseți
PRECONIZÁ, preconizez, vb. I. Tranz. A proiecta, a prevedea, a emite o idee, o ipoteză; p. ext. a propune, a indica, a recomanda ceva. – Din fr. préconiser. DOOM
preconizá (a ~) vb., ind. prez. 3 preconizeáză
preconizat
PRECONIZÁ, preconizez, vb. I. Tranz. A proiecta, a prevedea, a emite o idee, o ipoteză; p. ext. a propune, a indica, a recomanda ceva. – Din fr. préconiser. DOOM
preconizá (a ~) vb., ind. prez. 3 preconizeáză
preconizat
PRECONIZÁT, -Ă, preconizați, -te, adj. Proiectat, prevăzut; propus, indicat, recomandat. – V. preconiza.
preconizata
PRECONIZÁT, -Ă, preconizați, -te, adj. Proiectat, prevăzut; propus, indicat, recomandat. – V. preconiza.
preconizate
PRECONIZÁT, -Ă, preconizați, -te, adj. Proiectat, prevăzut; propus, indicat, recomandat. – V. preconiza.
preconizatei
PRECONIZÁT, -Ă, preconizați, -te, adj. Proiectat, prevăzut; propus, indicat, recomandat. – V. preconiza.
preconizatele
PRECONIZÁT, -Ă, preconizați, -te, adj. Proiectat, prevăzut; propus, indicat, recomandat. – V. preconiza.
preconizatelor
PRECONIZÁT, -Ă, preconizați, -te, adj. Proiectat, prevăzut; propus, indicat, recomandat. – V. preconiza.
preconizatul
PRECONIZÁT, -Ă, preconizați, -te, adj. Proiectat, prevăzut; propus, indicat, recomandat. – V. preconiza.
preconizatului
PRECONIZÁT, -Ă, preconizați, -te, adj. Proiectat, prevăzut; propus, indicat, recomandat. – V. preconiza.
preconizau
PRECONIZÁ, preconizez, vb. I. Tranz. A proiecta, a prevedea, a emite o idee, o ipoteză; p. ext. a propune, a indica, a recomanda ceva. – Din fr. préconiser. DOOM
preconizá (a ~) vb., ind. prez. 3 preconizeáză
preconizași
PRECONIZÁ, preconizez, vb. I. Tranz. A proiecta, a prevedea, a emite o idee, o ipoteză; p. ext. a propune, a indica, a recomanda ceva. – Din fr. préconiser. DOOM
preconizá (a ~) vb., ind. prez. 3 preconizeáză
preconizați
PRECONIZÁ, preconizez, vb. I. Tranz. A proiecta, a prevedea, a emite o idee, o ipoteză; p. ext. a propune, a indica, a recomanda ceva. – Din fr. préconiser. DOOM
preconizá (a ~) vb., ind. prez. 3 preconizeáză
preconizați
PRECONIZÁT, -Ă, preconizați, -te, adj. Proiectat, prevăzut; propus, indicat, recomandat. – V. preconiza.
preconizații
PRECONIZÁT, -Ă, preconizați, -te, adj. Proiectat, prevăzut; propus, indicat, recomandat. – V. preconiza.
preconizaților
PRECONIZÁT, -Ă, preconizați, -te, adj. Proiectat, prevăzut; propus, indicat, recomandat. – V. preconiza.
preconizează
PRECONIZÁ, preconizez, vb. I. Tranz. A proiecta, a prevedea, a emite o idee, o ipoteză; p. ext. a propune, a indica, a recomanda ceva. – Din fr. préconiser. DOOM
preconizá (a ~) vb., ind. prez. 3 preconizeáză
preconizez
PRECONIZÁ, preconizez, vb. I. Tranz. A proiecta, a prevedea, a emite o idee, o ipoteză; p. ext. a propune, a indica, a recomanda ceva. – Din fr. préconiser. DOOM
preconizá (a ~) vb., ind. prez. 3 preconizeáză
preconizeze
PRECONIZÁ, preconizez, vb. I. Tranz. A proiecta, a prevedea, a emite o idee, o ipoteză; p. ext. a propune, a indica, a recomanda ceva. – Din fr. préconiser. DOOM
preconizá (a ~) vb., ind. prez. 3 preconizeáză
preconizezi
PRECONIZÁ, preconizez, vb. I. Tranz. A proiecta, a prevedea, a emite o idee, o ipoteză; p. ext. a propune, a indica, a recomanda ceva. – Din fr. préconiser. DOOM
preconizá (a ~) vb., ind. prez. 3 preconizeáză
preconizând
PRECONIZÁ, preconizez, vb. I. Tranz. A proiecta, a prevedea, a emite o idee, o ipoteză; p. ext. a propune, a indica, a recomanda ceva. – Din fr. préconiser. DOOM
preconizá (a ~) vb., ind. prez. 3 preconizeáză
preconizînd
PRECONIZÁ, preconizez, vb. I. Tranz. A proiecta, a prevedea, a emite o idee, o ipoteză; p. ext. a propune, a indica, a recomanda ceva. – Din fr. préconiser. DOOM
preconizá (a ~) vb., ind. prez. 3 preconizeáză
preconizări
PRECONIZÁRE, preconizări, s. f. Acțiunea de a preconiza și rezultatul ei. – V. preconiza. DOOM
preconizáre s. f., g.-d. art. preconizắrii; pl. preconizắri
preconizării
PRECONIZÁRE, preconizări, s. f. Acțiunea de a preconiza și rezultatul ei. – V. preconiza. DOOM
preconizáre s. f., g.-d. art. preconizắrii; pl. preconizắri
preconizările
PRECONIZÁRE, preconizări, s. f. Acțiunea de a preconiza și rezultatul ei. – V. preconiza. DOOM
preconizáre s. f., g.-d. art. preconizắrii; pl. preconizắri
preconizărilor
PRECONIZÁRE, preconizări, s. f. Acțiunea de a preconiza și rezultatul ei. – V. preconiza. DOOM
preconizáre s. f., g.-d. art. preconizắrii; pl. preconizắri
preconsolidare
PRECONSOLIDÁRE, preconsolidări, s. f. (Geol.) Consolidare naturală a unui strat de pământ argilos supus, în trecut, unei sarcini geologice mai mari decât cea actuală. – Pre1- + consolidare.
preconsolidarea
PRECONSOLIDÁRE, preconsolidări, s. f. (Geol.) Consolidare naturală a unui strat de pământ argilos supus, în trecut, unei sarcini geologice mai mari decât cea actuală. – Pre1- + consolidare.
preconsolidări
PRECONSOLIDÁRE, preconsolidări, s. f. (Geol.) Consolidare naturală a unui strat de pământ argilos supus, în trecut, unei sarcini geologice mai mari decât cea actuală. – Pre1- + consolidare.
preconsolidării
PRECONSOLIDÁRE, preconsolidări, s. f. (Geol.) Consolidare naturală a unui strat de pământ argilos supus, în trecut, unei sarcini geologice mai mari decât cea actuală. – Pre1- + consolidare.
preconsolidările
PRECONSOLIDÁRE, preconsolidări, s. f. (Geol.) Consolidare naturală a unui strat de pământ argilos supus, în trecut, unei sarcini geologice mai mari decât cea actuală. – Pre1- + consolidare.
preconsolidărilor
PRECONSOLIDÁRE, preconsolidări, s. f. (Geol.) Consolidare naturală a unui strat de pământ argilos supus, în trecut, unei sarcini geologice mai mari decât cea actuală. – Pre1- + consolidare.
preconta
PRECONTÁ, precontez, vb. I. Intranz. (Rar) A conta (de mai mult timp) pe ceva sau pe cineva; a avea în perspectivă. E neînsurat, dar precontează pe una Didina Mazu. CARAGIALE, T. II 121.
precontract
PRECONTRÁCT, precontracte, s. n. Contract provizoriu. – Pre1- + contract (după fr. avant-contracte). DOOM
*precontráct s. n., pl. precontrácte
precontracte
PRECONTRÁCT, precontracte, s. n. Contract provizoriu. – Pre1- + contract (după fr. avant-contracte). DOOM
*precontráct s. n., pl. precontrácte
precontractele
PRECONTRÁCT, precontracte, s. n. Contract provizoriu. – Pre1- + contract (după fr. avant-contracte). DOOM
*precontráct s. n., pl. precontrácte
precontractelor
PRECONTRÁCT, precontracte, s. n. Contract provizoriu. – Pre1- + contract (după fr. avant-contracte). DOOM
*precontráct s. n., pl. precontrácte
precontractual
PRECONTRACTUÁL, -Ă, precontractuali, -e, adj. De dinaintea încheierii unui contract. [Pr.: -tu-al] – Pre1- + contractual.
precontractuala
PRECONTRACTUÁL, -Ă, precontractuali, -e, adj. De dinaintea încheierii unui contract. [Pr.: -tu-al] – Pre1- + contractual.
precontractuale
PRECONTRACTUÁL, -Ă, precontractuali, -e, adj. De dinaintea încheierii unui contract. [Pr.: -tu-al] – Pre1- + contractual.
precontractualei
PRECONTRACTUÁL, -Ă, precontractuali, -e, adj. De dinaintea încheierii unui contract. [Pr.: -tu-al] – Pre1- + contractual.
precontractualele
PRECONTRACTUÁL, -Ă, precontractuali, -e, adj. De dinaintea încheierii unui contract. [Pr.: -tu-al] – Pre1- + contractual.
precontractualelor
PRECONTRACTUÁL, -Ă, precontractuali, -e, adj. De dinaintea încheierii unui contract. [Pr.: -tu-al] – Pre1- + contractual.
precontractuali
PRECONTRACTUÁL, -Ă, precontractuali, -e, adj. De dinaintea încheierii unui contract. [Pr.: -tu-al] – Pre1- + contractual.
precontractualii
PRECONTRACTUÁL, -Ă, precontractuali, -e, adj. De dinaintea încheierii unui contract. [Pr.: -tu-al] – Pre1- + contractual.
precontractualilor
PRECONTRACTUÁL, -Ă, precontractuali, -e, adj. De dinaintea încheierii unui contract. [Pr.: -tu-al] – Pre1- + contractual.
precontractualul
PRECONTRACTUÁL, -Ă, precontractuali, -e, adj. De dinaintea încheierii unui contract. [Pr.: -tu-al] – Pre1- + contractual.
precontractualului
PRECONTRACTUÁL, -Ă, precontractuali, -e, adj. De dinaintea încheierii unui contract. [Pr.: -tu-al] – Pre1- + contractual.
precontractul
PRECONTRÁCT, precontracte, s. n. Contract provizoriu. – Pre1- + contract (după fr. avant-contracte). DOOM
*precontráct s. n., pl. precontrácte
precontractului
PRECONTRÁCT, precontracte, s. n. Contract provizoriu. – Pre1- + contract (după fr. avant-contracte). DOOM
*precontráct s. n., pl. precontrácte
preconștient
PRECONȘTIÉNT s.n. Ansamblu de procese psihice latente, dar disponibile, care pot fi rechemate în conștiință oricând. [< fr. préconscient].
preconștientul
PRECONȘTIÉNT s.n. Ansamblu de procese psihice latente, dar disponibile, care pot fi rechemate în conștiință oricând. [< fr. préconscient].
preconștientului
PRECONȘTIÉNT s.n. Ansamblu de procese psihice latente, dar disponibile, care pot fi rechemate în conștiință oricând. [< fr. préconscient].
precordial
PRECORDIÁL, -Ă, precordiali, -e, adj. (Anat.) Din regiunea anterioară a toracelui, din dreptul inimii. [Pr.: -di-al] – Din fr. précordial.
precordiala
PRECORDIÁL, -Ă, precordiali, -e, adj. (Anat.) Din regiunea anterioară a toracelui, din dreptul inimii. [Pr.: -di-al] – Din fr. précordial.
precordiale
PRECORDIÁL, -Ă, precordiali, -e, adj. (Anat.) Din regiunea anterioară a toracelui, din dreptul inimii. [Pr.: -di-al] – Din fr. précordial.
precordialei
PRECORDIÁL, -Ă, precordiali, -e, adj. (Anat.) Din regiunea anterioară a toracelui, din dreptul inimii. [Pr.: -di-al] – Din fr. précordial.
precordialele
PRECORDIÁL, -Ă, precordiali, -e, adj. (Anat.) Din regiunea anterioară a toracelui, din dreptul inimii. [Pr.: -di-al] – Din fr. précordial.
precordialelor
PRECORDIÁL, -Ă, precordiali, -e, adj. (Anat.) Din regiunea anterioară a toracelui, din dreptul inimii. [Pr.: -di-al] – Din fr. précordial.
precordiali
PRECORDIÁL, -Ă, precordiali, -e, adj. (Anat.) Din regiunea anterioară a toracelui, din dreptul inimii. [Pr.: -di-al] – Din fr. précordial.
precordialii
PRECORDIÁL, -Ă, precordiali, -e, adj. (Anat.) Din regiunea anterioară a toracelui, din dreptul inimii. [Pr.: -di-al] – Din fr. précordial.
precordialilor
PRECORDIÁL, -Ă, precordiali, -e, adj. (Anat.) Din regiunea anterioară a toracelui, din dreptul inimii. [Pr.: -di-al] – Din fr. précordial.
precordialul
PRECORDIÁL, -Ă, precordiali, -e, adj. (Anat.) Din regiunea anterioară a toracelui, din dreptul inimii. [Pr.: -di-al] – Din fr. précordial.
precordialului
PRECORDIÁL, -Ă, precordiali, -e, adj. (Anat.) Din regiunea anterioară a toracelui, din dreptul inimii. [Pr.: -di-al] – Din fr. précordial.
precorectoare
PRECORECTÓR, precorectori, s. m. Persoană care face operația de precorec- tură. [Acc. și: precorector] – Pre1- + corector. DOOM
precoréctor s. m., pl. precoréctori
precorectoare
PRECORÉCTOR, -OÁRE, precorectori, -oare, s. m. și f. Persoana care face operația de precorectură. [Acc. și: precorectór] – Pre1- + corector.
precorectoarea
PRECORECTÓR, precorectori, s. m. Persoană care face operația de precorec- tură. [Acc. și: precorector] – Pre1- + corector. DOOM
precoréctor s. m., pl. precoréctori
precorectoarei
PRECORECTÓR, precorectori, s. m. Persoană care face operația de precorec- tură. [Acc. și: precorector] – Pre1- + corector. DOOM
precoréctor s. m., pl. precoréctori
precorectoarele
PRECORECTÓR, precorectori, s. m. Persoană care face operația de precorec- tură. [Acc. și: precorector] – Pre1- + corector. DOOM
precoréctor s. m., pl. precoréctori
precorectoarelor
PRECORECTÓR, precorectori, s. m. Persoană care face operația de precorec- tură. [Acc. și: precorector] – Pre1- + corector. DOOM
precoréctor s. m., pl. precoréctori
precorector
PRECORECTÓR, precorectori, s. m. Persoană care face operația de precorec- tură. [Acc. și: precorector] – Pre1- + corector. DOOM
precoréctor s. m., pl. precoréctori
precorector
PRECORÉCTOR, -OÁRE, precorectori, -oare, s. m. și f. Persoana care face operația de precorectură. [Acc. și: precorectór] – Pre1- + corector.
precorectori
PRECORECTÓR, precorectori, s. m. Persoană care face operația de precorec- tură. [Acc. și: precorector] – Pre1- + corector. DOOM
precoréctor s. m., pl. precoréctori
precorectorii
PRECORECTÓR, precorectori, s. m. Persoană care face operația de precorec- tură. [Acc. și: precorector] – Pre1- + corector. DOOM
precoréctor s. m., pl. precoréctori
precorectorilor
PRECORECTÓR, precorectori, s. m. Persoană care face operația de precorec- tură. [Acc. și: precorector] – Pre1- + corector. DOOM
precoréctor s. m., pl. precoréctori
precorectorul
PRECORECTÓR, precorectori, s. m. Persoană care face operația de precorec- tură. [Acc. și: precorector] – Pre1- + corector. DOOM
precoréctor s. m., pl. precoréctori
precorectorului
PRECORECTÓR, precorectori, s. m. Persoană care face operația de precorec- tură. [Acc. și: precorector] – Pre1- + corector. DOOM
precoréctor s. m., pl. precoréctori
precorectura
PRECORECTÚRĂ, precorecturi, s. f. Corectură făcută înainte de a da un manuscris la tipar. – Pre1- + corectură. DOOM
precorectúră s. f., g.-d. art. precorectúrii; pl. precorectúri
precorecturi
PRECORECTÚRĂ, precorecturi, s. f. Corectură făcută înainte de a da un manuscris la tipar. – Pre1- + corectură. DOOM
precorectúră s. f., g.-d. art. precorectúrii; pl. precorectúri
precorecturii
PRECORECTÚRĂ, precorecturi, s. f. Corectură făcută înainte de a da un manuscris la tipar. – Pre1- + corectură. DOOM
precorectúră s. f., g.-d. art. precorectúrii; pl. precorectúri
precorecturile
PRECORECTÚRĂ, precorecturi, s. f. Corectură făcută înainte de a da un manuscris la tipar. – Pre1- + corectură. DOOM
precorectúră s. f., g.-d. art. precorectúrii; pl. precorectúri
precorecturilor
PRECORECTÚRĂ, precorecturi, s. f. Corectură făcută înainte de a da un manuscris la tipar. – Pre1- + corectură. DOOM
precorectúră s. f., g.-d. art. precorectúrii; pl. precorectúri
precosmic
PRECÓSMIC, -Ă adj. Anterior lansării sau ajungerii în spațiul cosmic. [Cf. fr. précosmique].
precovârșea
PRECOVÂRȘÍ, precovârșesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A întrece, a fi mai presus de..., a depăși. – Pre1- + covârși. DOOM
precovârșí (a ~) (înv.) vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. precovârșésc, imperf. 3 sg. precovârșeá; conj. prez. 3 să precovârșeáscă
precovârșeai
PRECOVÂRȘÍ, precovârșesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A întrece, a fi mai presus de..., a depăși. – Pre1- + covârși. DOOM
precovârșí (a ~) (înv.) vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. precovârșésc, imperf. 3 sg. precovârșeá; conj. prez. 3 să precovârșeáscă
precovârșeam
PRECOVÂRȘÍ, precovârșesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A întrece, a fi mai presus de..., a depăși. – Pre1- + covârși. DOOM
precovârșí (a ~) (înv.) vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. precovârșésc, imperf. 3 sg. precovârșeá; conj. prez. 3 să precovârșeáscă
precovârșească
PRECOVÂRȘÍ, precovârșesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A întrece, a fi mai presus de..., a depăși. – Pre1- + covârși. DOOM
precovârșí (a ~) (înv.) vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. precovârșésc, imperf. 3 sg. precovârșeá; conj. prez. 3 să precovârșeáscă
precovârșeau
PRECOVÂRȘÍ, precovârșesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A întrece, a fi mai presus de..., a depăși. – Pre1- + covârși. DOOM
precovârșí (a ~) (înv.) vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. precovârșésc, imperf. 3 sg. precovârșeá; conj. prez. 3 să precovârșeáscă
precovârșeați
PRECOVÂRȘÍ, precovârșesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A întrece, a fi mai presus de..., a depăși. – Pre1- + covârși. DOOM
precovârșí (a ~) (înv.) vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. precovârșésc, imperf. 3 sg. precovârșeá; conj. prez. 3 să precovârșeáscă
precovârșesc
PRECOVÂRȘÍ, precovârșesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A întrece, a fi mai presus de..., a depăși. – Pre1- + covârși. DOOM
precovârșí (a ~) (înv.) vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. precovârșésc, imperf. 3 sg. precovârșeá; conj. prez. 3 să precovârșeáscă
precovârșește
PRECOVÂRȘÍ, precovârșesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A întrece, a fi mai presus de..., a depăși. – Pre1- + covârși. DOOM
precovârșí (a ~) (înv.) vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. precovârșésc, imperf. 3 sg. precovârșeá; conj. prez. 3 să precovârșeáscă
precovârșești
PRECOVÂRȘÍ, precovârșesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A întrece, a fi mai presus de..., a depăși. – Pre1- + covârși. DOOM
precovârșí (a ~) (înv.) vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. precovârșésc, imperf. 3 sg. precovârșeá; conj. prez. 3 să precovârșeáscă
precovârși
PRECOVÂRȘÍ, precovârșesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A întrece, a fi mai presus de..., a depăși. – Pre1- + covârși. DOOM
precovârșí (a ~) (înv.) vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. precovârșésc, imperf. 3 sg. precovârșeá; conj. prez. 3 să precovârșeáscă
precovârșii
PRECOVÂRȘÍ, precovârșesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A întrece, a fi mai presus de..., a depăși. – Pre1- + covârși. DOOM
precovârșí (a ~) (înv.) vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. precovârșésc, imperf. 3 sg. precovârșeá; conj. prez. 3 să precovârșeáscă
precovârșim
PRECOVÂRȘÍ, precovârșesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A întrece, a fi mai presus de..., a depăși. – Pre1- + covârși. DOOM
precovârșí (a ~) (înv.) vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. precovârșésc, imperf. 3 sg. precovârșeá; conj. prez. 3 să precovârșeáscă
precovârșind
PRECOVÂRȘÍ, precovârșesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A întrece, a fi mai presus de..., a depăși. – Pre1- + covârși. DOOM
precovârșí (a ~) (înv.) vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. precovârșésc, imperf. 3 sg. precovârșeá; conj. prez. 3 să precovârșeáscă
precovârșire
PRECOVÂRȘÍ, precovârșesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A întrece, a fi mai presus de..., a depăși. – Pre1- + covârși. DOOM
precovârșí (a ~) (înv.) vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. precovârșésc, imperf. 3 sg. precovârșeá; conj. prez. 3 să precovârșeáscă
precovârșire
PRECOVÂRȘÍ, precovârșesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A întrece, a fi mai presus de..., a depăși. – Pre1- + covârși.
precovârșiră
PRECOVÂRȘÍ, precovârșesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A întrece, a fi mai presus de..., a depăși. – Pre1- + covârși. DOOM
precovârșí (a ~) (înv.) vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. precovârșésc, imperf. 3 sg. precovârșeá; conj. prez. 3 să precovârșeáscă
precovârșirăm
PRECOVÂRȘÍ, precovârșesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A întrece, a fi mai presus de..., a depăși. – Pre1- + covârși. DOOM
precovârșí (a ~) (înv.) vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. precovârșésc, imperf. 3 sg. precovârșeá; conj. prez. 3 să precovârșeáscă
precovârșirăți
PRECOVÂRȘÍ, precovârșesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A întrece, a fi mai presus de..., a depăși. – Pre1- + covârși. DOOM
precovârșí (a ~) (înv.) vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. precovârșésc, imperf. 3 sg. precovârșeá; conj. prez. 3 să precovârșeáscă
precovârșise
PRECOVÂRȘÍ, precovârșesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A întrece, a fi mai presus de..., a depăși. – Pre1- + covârși. DOOM
precovârșí (a ~) (înv.) vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. precovârșésc, imperf. 3 sg. precovârșeá; conj. prez. 3 să precovârșeáscă
precovârșisem
PRECOVÂRȘÍ, precovârșesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A întrece, a fi mai presus de..., a depăși. – Pre1- + covârși. DOOM
precovârșí (a ~) (înv.) vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. precovârșésc, imperf. 3 sg. precovârșeá; conj. prez. 3 să precovârșeáscă
precovârșiseră
PRECOVÂRȘÍ, precovârșesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A întrece, a fi mai presus de..., a depăși. – Pre1- + covârși. DOOM
precovârșí (a ~) (înv.) vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. precovârșésc, imperf. 3 sg. precovârșeá; conj. prez. 3 să precovârșeáscă
precovârșiserăm
PRECOVÂRȘÍ, precovârșesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A întrece, a fi mai presus de..., a depăși. – Pre1- + covârși. DOOM
precovârșí (a ~) (înv.) vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. precovârșésc, imperf. 3 sg. precovârșeá; conj. prez. 3 să precovârșeáscă
precovârșiserăți
PRECOVÂRȘÍ, precovârșesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A întrece, a fi mai presus de..., a depăși. – Pre1- + covârși. DOOM
precovârșí (a ~) (înv.) vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. precovârșésc, imperf. 3 sg. precovârșeá; conj. prez. 3 să precovârșeáscă
precovârșiseși
PRECOVÂRȘÍ, precovârșesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A întrece, a fi mai presus de..., a depăși. – Pre1- + covârși. DOOM
precovârșí (a ~) (înv.) vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. precovârșésc, imperf. 3 sg. precovârșeá; conj. prez. 3 să precovârșeáscă
precovârșiseți
PRECOVÂRȘÍ, precovârșesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A întrece, a fi mai presus de..., a depăși. – Pre1- + covârși. DOOM
precovârșí (a ~) (înv.) vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. precovârșésc, imperf. 3 sg. precovârșeá; conj. prez. 3 să precovârșeáscă
precovârșit
PRECOVÂRȘÍ, precovârșesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A întrece, a fi mai presus de..., a depăși. – Pre1- + covârși. DOOM
precovârșí (a ~) (înv.) vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. precovârșésc, imperf. 3 sg. precovârșeá; conj. prez. 3 să precovârșeáscă
precovârșit
PRECOVÂRȘÍ, precovârșesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A întrece, a fi mai presus de..., a depăși. – Pre1- + covârși.
precovârșiși
PRECOVÂRȘÍ, precovârșesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A întrece, a fi mai presus de..., a depăși. – Pre1- + covârși. DOOM
precovârșí (a ~) (înv.) vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. precovârșésc, imperf. 3 sg. precovârșeá; conj. prez. 3 să precovârșeáscă
precovârșiți
PRECOVÂRȘÍ, precovârșesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A întrece, a fi mai presus de..., a depăși. – Pre1- + covârși. DOOM
precovârșí (a ~) (înv.) vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. precovârșésc, imperf. 3 sg. precovârșeá; conj. prez. 3 să precovârșeáscă
precovîrșea
PRECOVÂRȘÍ, precovârșesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A întrece, a fi mai presus de..., a depăși. – Pre1- + covârși. DOOM
precovârșí (a ~) (înv.) vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. precovârșésc, imperf. 3 sg. precovârșeá; conj. prez. 3 să precovârșeáscă
precovîrșeai
PRECOVÂRȘÍ, precovârșesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A întrece, a fi mai presus de..., a depăși. – Pre1- + covârși. DOOM
precovârșí (a ~) (înv.) vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. precovârșésc, imperf. 3 sg. precovârșeá; conj. prez. 3 să precovârșeáscă
precovîrșeam
PRECOVÂRȘÍ, precovârșesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A întrece, a fi mai presus de..., a depăși. – Pre1- + covârși. DOOM
precovârșí (a ~) (înv.) vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. precovârșésc, imperf. 3 sg. precovârșeá; conj. prez. 3 să precovârșeáscă
precovîrșească
PRECOVÂRȘÍ, precovârșesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A întrece, a fi mai presus de..., a depăși. – Pre1- + covârși. DOOM
precovârșí (a ~) (înv.) vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. precovârșésc, imperf. 3 sg. precovârșeá; conj. prez. 3 să precovârșeáscă
precovîrșeau
PRECOVÂRȘÍ, precovârșesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A întrece, a fi mai presus de..., a depăși. – Pre1- + covârși. DOOM
precovârșí (a ~) (înv.) vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. precovârșésc, imperf. 3 sg. precovârșeá; conj. prez. 3 să precovârșeáscă
precovîrșeați
PRECOVÂRȘÍ, precovârșesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A întrece, a fi mai presus de..., a depăși. – Pre1- + covârși. DOOM
precovârșí (a ~) (înv.) vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. precovârșésc, imperf. 3 sg. precovârșeá; conj. prez. 3 să precovârșeáscă
precovîrșesc
PRECOVÂRȘÍ, precovârșesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A întrece, a fi mai presus de..., a depăși. – Pre1- + covârși. DOOM
precovârșí (a ~) (înv.) vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. precovârșésc, imperf. 3 sg. precovârșeá; conj. prez. 3 să precovârșeáscă
precovîrșește
PRECOVÂRȘÍ, precovârșesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A întrece, a fi mai presus de..., a depăși. – Pre1- + covârși. DOOM
precovârșí (a ~) (înv.) vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. precovârșésc, imperf. 3 sg. precovârșeá; conj. prez. 3 să precovârșeáscă
precovîrșești
PRECOVÂRȘÍ, precovârșesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A întrece, a fi mai presus de..., a depăși. – Pre1- + covârși. DOOM
precovârșí (a ~) (înv.) vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. precovârșésc, imperf. 3 sg. precovârșeá; conj. prez. 3 să precovârșeáscă
precovîrși
PRECOVÂRȘÍ, precovârșesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A întrece, a fi mai presus de..., a depăși. – Pre1- + covârși. DOOM
precovârșí (a ~) (înv.) vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. precovârșésc, imperf. 3 sg. precovârșeá; conj. prez. 3 să precovârșeáscă
precovîrșii
PRECOVÂRȘÍ, precovârșesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A întrece, a fi mai presus de..., a depăși. – Pre1- + covârși. DOOM
precovârșí (a ~) (înv.) vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. precovârșésc, imperf. 3 sg. precovârșeá; conj. prez. 3 să precovârșeáscă
precovîrșim
PRECOVÂRȘÍ, precovârșesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A întrece, a fi mai presus de..., a depăși. – Pre1- + covârși. DOOM
precovârșí (a ~) (înv.) vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. precovârșésc, imperf. 3 sg. precovârșeá; conj. prez. 3 să precovârșeáscă
precovîrșind
PRECOVÂRȘÍ, precovârșesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A întrece, a fi mai presus de..., a depăși. – Pre1- + covârși. DOOM
precovârșí (a ~) (înv.) vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. precovârșésc, imperf. 3 sg. precovârșeá; conj. prez. 3 să precovârșeáscă
precovîrșire
PRECOVÂRȘÍ, precovârșesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A întrece, a fi mai presus de..., a depăși. – Pre1- + covârși. DOOM
precovârșí (a ~) (înv.) vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. precovârșésc, imperf. 3 sg. precovârșeá; conj. prez. 3 să precovârșeáscă
precovîrșiră
PRECOVÂRȘÍ, precovârșesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A întrece, a fi mai presus de..., a depăși. – Pre1- + covârși. DOOM
precovârșí (a ~) (înv.) vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. precovârșésc, imperf. 3 sg. precovârșeá; conj. prez. 3 să precovârșeáscă
precovîrșirăm
PRECOVÂRȘÍ, precovârșesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A întrece, a fi mai presus de..., a depăși. – Pre1- + covârși. DOOM
precovârșí (a ~) (înv.) vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. precovârșésc, imperf. 3 sg. precovârșeá; conj. prez. 3 să precovârșeáscă
precovîrșirăți
PRECOVÂRȘÍ, precovârșesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A întrece, a fi mai presus de..., a depăși. – Pre1- + covârși. DOOM
precovârșí (a ~) (înv.) vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. precovârșésc, imperf. 3 sg. precovârșeá; conj. prez. 3 să precovârșeáscă
precovîrșise
PRECOVÂRȘÍ, precovârșesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A întrece, a fi mai presus de..., a depăși. – Pre1- + covârși. DOOM
precovârșí (a ~) (înv.) vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. precovârșésc, imperf. 3 sg. precovârșeá; conj. prez. 3 să precovârșeáscă
precovîrșisem
PRECOVÂRȘÍ, precovârșesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A întrece, a fi mai presus de..., a depăși. – Pre1- + covârși. DOOM
precovârșí (a ~) (înv.) vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. precovârșésc, imperf. 3 sg. precovârșeá; conj. prez. 3 să precovârșeáscă
precovîrșiseră
PRECOVÂRȘÍ, precovârșesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A întrece, a fi mai presus de..., a depăși. – Pre1- + covârși. DOOM
precovârșí (a ~) (înv.) vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. precovârșésc, imperf. 3 sg. precovârșeá; conj. prez. 3 să precovârșeáscă
precovîrșiserăm
PRECOVÂRȘÍ, precovârșesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A întrece, a fi mai presus de..., a depăși. – Pre1- + covârși. DOOM
precovârșí (a ~) (înv.) vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. precovârșésc, imperf. 3 sg. precovârșeá; conj. prez. 3 să precovârșeáscă
precovîrșiserăți
PRECOVÂRȘÍ, precovârșesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A întrece, a fi mai presus de..., a depăși. – Pre1- + covârși. DOOM
precovârșí (a ~) (înv.) vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. precovârșésc, imperf. 3 sg. precovârșeá; conj. prez. 3 să precovârșeáscă
precovîrșiseși
PRECOVÂRȘÍ, precovârșesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A întrece, a fi mai presus de..., a depăși. – Pre1- + covârși. DOOM
precovârșí (a ~) (înv.) vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. precovârșésc, imperf. 3 sg. precovârșeá; conj. prez. 3 să precovârșeáscă
precovîrșiseți
PRECOVÂRȘÍ, precovârșesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A întrece, a fi mai presus de..., a depăși. – Pre1- + covârși. DOOM
precovârșí (a ~) (înv.) vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. precovârșésc, imperf. 3 sg. precovârșeá; conj. prez. 3 să precovârșeáscă
precovîrșit
PRECOVÂRȘÍ, precovârșesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A întrece, a fi mai presus de..., a depăși. – Pre1- + covârși. DOOM
precovârșí (a ~) (înv.) vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. precovârșésc, imperf. 3 sg. precovârșeá; conj. prez. 3 să precovârșeáscă
precovîrșiși
PRECOVÂRȘÍ, precovârșesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A întrece, a fi mai presus de..., a depăși. – Pre1- + covârși. DOOM
precovârșí (a ~) (înv.) vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. precovârșésc, imperf. 3 sg. precovârșeá; conj. prez. 3 să precovârșeáscă
precovîrșiți
PRECOVÂRȘÍ, precovârșesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A întrece, a fi mai presus de..., a depăși. – Pre1- + covârși. DOOM
precovârșí (a ~) (înv.) vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. precovârșésc, imperf. 3 sg. precovârșeá; conj. prez. 3 să precovârșeáscă
precreștin
PRECREȘTÍN, -Ă, precreștini, -e, adj. Anterior apariției creștinismului. – Pre1- + creștin (după fr. préchrétien). DOOM
*precreștín (pre-creș-) adj. m., pl. precreștíni; f. precreștínă, pl. precreștíne
precreștina
PRECREȘTÍN, -Ă, precreștini, -e, adj. Anterior apariției creștinismului. – Pre1- + creștin (după fr. préchrétien). DOOM
*precreștín (pre-creș-) adj. m., pl. precreștíni; f. precreștínă, pl. precreștíne
precreștine
PRECREȘTÍN, -Ă, precreștini, -e, adj. Anterior apariției creștinismului. – Pre1- + creștin (după fr. préchrétien). DOOM
*precreștín (pre-creș-) adj. m., pl. precreștíni; f. precreștínă, pl. precreștíne
precreștinei
PRECREȘTÍN, -Ă, precreștini, -e, adj. Anterior apariției creștinismului. – Pre1- + creștin (după fr. préchrétien). DOOM
*precreștín (pre-creș-) adj. m., pl. precreștíni; f. precreștínă, pl. precreștíne
precreștinele
PRECREȘTÍN, -Ă, precreștini, -e, adj. Anterior apariției creștinismului. – Pre1- + creștin (după fr. préchrétien). DOOM
*precreștín (pre-creș-) adj. m., pl. precreștíni; f. precreștínă, pl. precreștíne
precreștinelor
PRECREȘTÍN, -Ă, precreștini, -e, adj. Anterior apariției creștinismului. – Pre1- + creștin (după fr. préchrétien). DOOM
*precreștín (pre-creș-) adj. m., pl. precreștíni; f. precreștínă, pl. precreștíne
precreștini
PRECREȘTÍN, -Ă, precreștini, -e, adj. Anterior apariției creștinismului. – Pre1- + creștin (după fr. préchrétien). DOOM
*precreștín (pre-creș-) adj. m., pl. precreștíni; f. precreștínă, pl. precreștíne
precreștinii
PRECREȘTÍN, -Ă, precreștini, -e, adj. Anterior apariției creștinismului. – Pre1- + creștin (după fr. préchrétien). DOOM
*precreștín (pre-creș-) adj. m., pl. precreștíni; f. precreștínă, pl. precreștíne
precreștinilor
PRECREȘTÍN, -Ă, precreștini, -e, adj. Anterior apariției creștinismului. – Pre1- + creștin (după fr. préchrétien). DOOM
*precreștín (pre-creș-) adj. m., pl. precreștíni; f. precreștínă, pl. precreștíne
precreștinul
PRECREȘTÍN, -Ă, precreștini, -e, adj. Anterior apariției creștinismului. – Pre1- + creștin (după fr. préchrétien). DOOM
*precreștín (pre-creș-) adj. m., pl. precreștíni; f. precreștínă, pl. precreștíne
precreștinului
PRECREȘTÍN, -Ă, precreștini, -e, adj. Anterior apariției creștinismului. – Pre1- + creștin (după fr. préchrétien). DOOM
*precreștín (pre-creș-) adj. m., pl. precreștíni; f. precreștínă, pl. precreștíne
precuget
PRECUGETÁ, precúget, vb. I. Tranz. (Învechit) A chibzui, a medita înainte de a face ceva; a premedita, a plănui. Nu era el un caracter să precugete vreo faptă înainte de a o împlini. La TDRG.
precugeta
PRECUGETÁ, precúget, vb. I. Tranz. (Învechit) A chibzui, a medita înainte de a face ceva; a premedita, a plănui. Nu era el un caracter să precugete vreo faptă înainte de a o împlini. La TDRG.
precugetai
PRECUGETÁ, precúget, vb. I. Tranz. (Învechit) A chibzui, a medita înainte de a face ceva; a premedita, a plănui. Nu era el un caracter să precugete vreo faptă înainte de a o împlini. La TDRG.
precugetam
PRECUGETÁ, precúget, vb. I. Tranz. (Învechit) A chibzui, a medita înainte de a face ceva; a premedita, a plănui. Nu era el un caracter să precugete vreo faptă înainte de a o împlini. La TDRG.
precugetare
PRECUGETÁ, precúget, vb. I. Tranz. (Învechit) A chibzui, a medita înainte de a face ceva; a premedita, a plănui. Nu era el un caracter să precugete vreo faptă înainte de a o împlini. La TDRG.
precugetare
PRECUGETÁRE s. f. (Învechit) Acțiunea de a precugeta; premeditare. V. plan. Negreșit, n-am avut nici o precugetare cînd am făcut toate aceste. GANE, N. III 34. E plan, precugetare, în șirul orb al vremei și-a lucrurilor lumii? EMINESCU, O. IV 59.
precugetarea
PRECUGETÁRE s. f. (Învechit) Acțiunea de a precugeta; premeditare. V. plan. Negreșit, n-am avut nici o precugetare cînd am făcut toate aceste. GANE, N. III 34. E plan, precugetare, în șirul orb al vremei și-a lucrurilor lumii? EMINESCU, O. IV 59.
precugetară
PRECUGETÁ, precúget, vb. I. Tranz. (Învechit) A chibzui, a medita înainte de a face ceva; a premedita, a plănui. Nu era el un caracter să precugete vreo faptă înainte de a o împlini. La TDRG.
precugetarăm
PRECUGETÁ, precúget, vb. I. Tranz. (Învechit) A chibzui, a medita înainte de a face ceva; a premedita, a plănui. Nu era el un caracter să precugete vreo faptă înainte de a o împlini. La TDRG.
precugetarăți
PRECUGETÁ, precúget, vb. I. Tranz. (Învechit) A chibzui, a medita înainte de a face ceva; a premedita, a plănui. Nu era el un caracter să precugete vreo faptă înainte de a o împlini. La TDRG.
precugetase
PRECUGETÁ, precúget, vb. I. Tranz. (Învechit) A chibzui, a medita înainte de a face ceva; a premedita, a plănui. Nu era el un caracter să precugete vreo faptă înainte de a o împlini. La TDRG.
precugetasem
PRECUGETÁ, precúget, vb. I. Tranz. (Învechit) A chibzui, a medita înainte de a face ceva; a premedita, a plănui. Nu era el un caracter să precugete vreo faptă înainte de a o împlini. La TDRG.
precugetaseră
PRECUGETÁ, precúget, vb. I. Tranz. (Învechit) A chibzui, a medita înainte de a face ceva; a premedita, a plănui. Nu era el un caracter să precugete vreo faptă înainte de a o împlini. La TDRG.
precugetaserăm
PRECUGETÁ, precúget, vb. I. Tranz. (Învechit) A chibzui, a medita înainte de a face ceva; a premedita, a plănui. Nu era el un caracter să precugete vreo faptă înainte de a o împlini. La TDRG.
precugetaserăți
PRECUGETÁ, precúget, vb. I. Tranz. (Învechit) A chibzui, a medita înainte de a face ceva; a premedita, a plănui. Nu era el un caracter să precugete vreo faptă înainte de a o împlini. La TDRG.
precugetaseși
PRECUGETÁ, precúget, vb. I. Tranz. (Învechit) A chibzui, a medita înainte de a face ceva; a premedita, a plănui. Nu era el un caracter să precugete vreo faptă înainte de a o împlini. La TDRG.
precugetaseți
PRECUGETÁ, precúget, vb. I. Tranz. (Învechit) A chibzui, a medita înainte de a face ceva; a premedita, a plănui. Nu era el un caracter să precugete vreo faptă înainte de a o împlini. La TDRG.
precugetat
PRECUGETÁ, precúget, vb. I. Tranz. (Învechit) A chibzui, a medita înainte de a face ceva; a premedita, a plănui. Nu era el un caracter să precugete vreo faptă înainte de a o împlini. La TDRG.
precugetat
PRECUGETÁT, -Ă, precugetați, -te, adj. (Învechit; despre idei, planuri, acțiuni) Plănuit de mai înainte; premeditat. Acei povățuitori vicleni este învederat că nu lucrează fără un plan precugetat. ODOBESCU, S. III 480.
precugetata
PRECUGETÁT, -Ă, precugetați, -te, adj. (Învechit; despre idei, planuri, acțiuni) Plănuit de mai înainte; premeditat. Acei povățuitori vicleni este învederat că nu lucrează fără un plan precugetat. ODOBESCU, S. III 480.
precugetate
PRECUGETÁT, -Ă, precugetați, -te, adj. (Învechit; despre idei, planuri, acțiuni) Plănuit de mai înainte; premeditat. Acei povățuitori vicleni este învederat că nu lucrează fără un plan precugetat. ODOBESCU, S. III 480.
precugetatei
PRECUGETÁT, -Ă, precugetați, -te, adj. (Învechit; despre idei, planuri, acțiuni) Plănuit de mai înainte; premeditat. Acei povățuitori vicleni este învederat că nu lucrează fără un plan precugetat. ODOBESCU, S. III 480.
precugetatele
PRECUGETÁT, -Ă, precugetați, -te, adj. (Învechit; despre idei, planuri, acțiuni) Plănuit de mai înainte; premeditat. Acei povățuitori vicleni este învederat că nu lucrează fără un plan precugetat. ODOBESCU, S. III 480.
precugetatelor
PRECUGETÁT, -Ă, precugetați, -te, adj. (Învechit; despre idei, planuri, acțiuni) Plănuit de mai înainte; premeditat. Acei povățuitori vicleni este învederat că nu lucrează fără un plan precugetat. ODOBESCU, S. III 480.
precugetatul
PRECUGETÁT, -Ă, precugetați, -te, adj. (Învechit; despre idei, planuri, acțiuni) Plănuit de mai înainte; premeditat. Acei povățuitori vicleni este învederat că nu lucrează fără un plan precugetat. ODOBESCU, S. III 480.
precugetatului
PRECUGETÁT, -Ă, precugetați, -te, adj. (Învechit; despre idei, planuri, acțiuni) Plănuit de mai înainte; premeditat. Acei povățuitori vicleni este învederat că nu lucrează fără un plan precugetat. ODOBESCU, S. III 480.
precugetau
PRECUGETÁ, precúget, vb. I. Tranz. (Învechit) A chibzui, a medita înainte de a face ceva; a premedita, a plănui. Nu era el un caracter să precugete vreo faptă înainte de a o împlini. La TDRG.
precugetași
PRECUGETÁ, precúget, vb. I. Tranz. (Învechit) A chibzui, a medita înainte de a face ceva; a premedita, a plănui. Nu era el un caracter să precugete vreo faptă înainte de a o împlini. La TDRG.
precugetați
PRECUGETÁ, precúget, vb. I. Tranz. (Învechit) A chibzui, a medita înainte de a face ceva; a premedita, a plănui. Nu era el un caracter să precugete vreo faptă înainte de a o împlini. La TDRG.
precugetați
PRECUGETÁT, -Ă, precugetați, -te, adj. (Învechit; despre idei, planuri, acțiuni) Plănuit de mai înainte; premeditat. Acei povățuitori vicleni este învederat că nu lucrează fără un plan precugetat. ODOBESCU, S. III 480.
precugetații
PRECUGETÁT, -Ă, precugetați, -te, adj. (Învechit; despre idei, planuri, acțiuni) Plănuit de mai înainte; premeditat. Acei povățuitori vicleni este învederat că nu lucrează fără un plan precugetat. ODOBESCU, S. III 480.
precugetaților
PRECUGETÁT, -Ă, precugetați, -te, adj. (Învechit; despre idei, planuri, acțiuni) Plănuit de mai înainte; premeditat. Acei povățuitori vicleni este învederat că nu lucrează fără un plan precugetat. ODOBESCU, S. III 480.
precugete
PRECUGETÁ, precúget, vb. I. Tranz. (Învechit) A chibzui, a medita înainte de a face ceva; a premedita, a plănui. Nu era el un caracter să precugete vreo faptă înainte de a o împlini. La TDRG.
precugetând
PRECUGETÁ, precúget, vb. I. Tranz. (Învechit) A chibzui, a medita înainte de a face ceva; a premedita, a plănui. Nu era el un caracter să precugete vreo faptă înainte de a o împlini. La TDRG.
precugetînd
PRECUGETÁ, precúget, vb. I. Tranz. (Învechit) A chibzui, a medita înainte de a face ceva; a premedita, a plănui. Nu era el un caracter să precugete vreo faptă înainte de a o împlini. La TDRG.
precugetări
PRECUGETÁRE s. f. (Învechit) Acțiunea de a precugeta; premeditare. V. plan. Negreșit, n-am avut nici o precugetare cînd am făcut toate aceste. GANE, N. III 34. E plan, precugetare, în șirul orb al vremei și-a lucrurilor lumii? EMINESCU, O. IV 59.
precugetării
PRECUGETÁRE s. f. (Învechit) Acțiunea de a precugeta; premeditare. V. plan. Negreșit, n-am avut nici o precugetare cînd am făcut toate aceste. GANE, N. III 34. E plan, precugetare, în șirul orb al vremei și-a lucrurilor lumii? EMINESCU, O. IV 59.
precugetările
PRECUGETÁRE s. f. (Învechit) Acțiunea de a precugeta; premeditare. V. plan. Negreșit, n-am avut nici o precugetare cînd am făcut toate aceste. GANE, N. III 34. E plan, precugetare, în șirul orb al vremei și-a lucrurilor lumii? EMINESCU, O. IV 59.
precugetărilor
PRECUGETÁRE s. f. (Învechit) Acțiunea de a precugeta; premeditare. V. plan. Negreșit, n-am avut nici o precugetare cînd am făcut toate aceste. GANE, N. III 34. E plan, precugetare, în șirul orb al vremei și-a lucrurilor lumii? EMINESCU, O. IV 59.
precugeți
PRECUGETÁ, precúget, vb. I. Tranz. (Învechit) A chibzui, a medita înainte de a face ceva; a premedita, a plănui. Nu era el un caracter să precugete vreo faptă înainte de a o împlini. La TDRG.
precum
PRECÚM conj., adv. I. Conj. 1. (Introduce propoziții circumstanțiale de mod) Cum, așa cum, după cum. Sper că se va face precum doresc. ◊ Loc. adj. și adv. Precum se cade = cum se cuvine, cum trebuie (să fie). 2. (Introduce propoziții comparative) Tot astfel cum, ca și. M-a ajutat precum îl ajutasem și eu. 3. (Urmat de conj. „și”, stabilește un raport copulativ în cadrul aceleiași propoziții) Ca (și), cât (și); cum (și). Și-a destăinuit bucuriile, precum și necazurile. 4. (Introduce propoziții, adesea incidente, care cuprind o afirmație, o observație etc. sigură, categorică, cu caracter de concluzie) După cum, așa cum. ◊ Expr. (Exclamativ și fam.) Precum vezi = așa-i, asta-i (situația). Precum urmează, formulă prin care este anunțată o enumerare, o completare, o lămurire (a unei expuneri, a unei explicații, a unei relatări). 5. (Pop.; urmat de conj. „ca să”, introduce propoziții finale) Pentru (ca să...). ◊ (Urmat de conj. „că”, introduce propoziții completive directe) A susținut precum că toate sunt adevărate. II. Adv. Ca de exemplu, ca de pildă. – Pre2 + cum. DOOM
precúm adv., conjcț.
precumpănea
PRECUMPĂNÍ, precumpănesc, vb. IV. 1. Intranz. A avea mai multă greutate, influență, importanță decât altcineva sau altceva; a constitui elementul hotărâtor, a predomina; p. ext. a birui, a triumfa. 2. Tranz. A ține în cumpănă, a echilibra; a compensa, a contrabalansa, a cumpăni. – Pre2 + cumpăni. DOOM
precumpăní vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. precumpănésc, imperf. 3 sg. precumpăneá; conj. prez. 3 să precumpăneáscă
precumpăneai
PRECUMPĂNÍ, precumpănesc, vb. IV. 1. Intranz. A avea mai multă greutate, influență, importanță decât altcineva sau altceva; a constitui elementul hotărâtor, a predomina; p. ext. a birui, a triumfa. 2. Tranz. A ține în cumpănă, a echilibra; a compensa, a contrabalansa, a cumpăni. – Pre2 + cumpăni. DOOM
precumpăní vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. precumpănésc, imperf. 3 sg. precumpăneá; conj. prez. 3 să precumpăneáscă
precumpăneam
PRECUMPĂNÍ, precumpănesc, vb. IV. 1. Intranz. A avea mai multă greutate, influență, importanță decât altcineva sau altceva; a constitui elementul hotărâtor, a predomina; p. ext. a birui, a triumfa. 2. Tranz. A ține în cumpănă, a echilibra; a compensa, a contrabalansa, a cumpăni. – Pre2 + cumpăni. DOOM
precumpăní vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. precumpănésc, imperf. 3 sg. precumpăneá; conj. prez. 3 să precumpăneáscă
precumpănească
PRECUMPĂNÍ, precumpănesc, vb. IV. 1. Intranz. A avea mai multă greutate, influență, importanță decât altcineva sau altceva; a constitui elementul hotărâtor, a predomina; p. ext. a birui, a triumfa. 2. Tranz. A ține în cumpănă, a echilibra; a compensa, a contrabalansa, a cumpăni. – Pre2 + cumpăni. DOOM
precumpăní vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. precumpănésc, imperf. 3 sg. precumpăneá; conj. prez. 3 să precumpăneáscă
precumpăneau
PRECUMPĂNÍ, precumpănesc, vb. IV. 1. Intranz. A avea mai multă greutate, influență, importanță decât altcineva sau altceva; a constitui elementul hotărâtor, a predomina; p. ext. a birui, a triumfa. 2. Tranz. A ține în cumpănă, a echilibra; a compensa, a contrabalansa, a cumpăni. – Pre2 + cumpăni. DOOM
precumpăní vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. precumpănésc, imperf. 3 sg. precumpăneá; conj. prez. 3 să precumpăneáscă
precumpăneați
PRECUMPĂNÍ, precumpănesc, vb. IV. 1. Intranz. A avea mai multă greutate, influență, importanță decât altcineva sau altceva; a constitui elementul hotărâtor, a predomina; p. ext. a birui, a triumfa. 2. Tranz. A ține în cumpănă, a echilibra; a compensa, a contrabalansa, a cumpăni. – Pre2 + cumpăni. DOOM
precumpăní vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. precumpănésc, imperf. 3 sg. precumpăneá; conj. prez. 3 să precumpăneáscă
precumpănesc
PRECUMPĂNÍ, precumpănesc, vb. IV. 1. Intranz. A avea mai multă greutate, influență, importanță decât altcineva sau altceva; a constitui elementul hotărâtor, a predomina; p. ext. a birui, a triumfa. 2. Tranz. A ține în cumpănă, a echilibra; a compensa, a contrabalansa, a cumpăni. – Pre2 + cumpăni. DOOM
precumpăní vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. precumpănésc, imperf. 3 sg. precumpăneá; conj. prez. 3 să precumpăneáscă
precumpănește
PRECUMPĂNÍ, precumpănesc, vb. IV. 1. Intranz. A avea mai multă greutate, influență, importanță decât altcineva sau altceva; a constitui elementul hotărâtor, a predomina; p. ext. a birui, a triumfa. 2. Tranz. A ține în cumpănă, a echilibra; a compensa, a contrabalansa, a cumpăni. – Pre2 + cumpăni. DOOM
precumpăní vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. precumpănésc, imperf. 3 sg. precumpăneá; conj. prez. 3 să precumpăneáscă
precumpănești
PRECUMPĂNÍ, precumpănesc, vb. IV. 1. Intranz. A avea mai multă greutate, influență, importanță decât altcineva sau altceva; a constitui elementul hotărâtor, a predomina; p. ext. a birui, a triumfa. 2. Tranz. A ține în cumpănă, a echilibra; a compensa, a contrabalansa, a cumpăni. – Pre2 + cumpăni. DOOM
precumpăní vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. precumpănésc, imperf. 3 sg. precumpăneá; conj. prez. 3 să precumpăneáscă
precumpăni
PRECUMPĂNÍ, precumpănesc, vb. IV. 1. Intranz. A avea mai multă greutate, influență, importanță decât altcineva sau altceva; a constitui elementul hotărâtor, a predomina; p. ext. a birui, a triumfa. 2. Tranz. A ține în cumpănă, a echilibra; a compensa, a contrabalansa, a cumpăni. – Pre2 + cumpăni. DOOM
precumpăní vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. precumpănésc, imperf. 3 sg. precumpăneá; conj. prez. 3 să precumpăneáscă
precumpănii
PRECUMPĂNÍ, precumpănesc, vb. IV. 1. Intranz. A avea mai multă greutate, influență, importanță decât altcineva sau altceva; a constitui elementul hotărâtor, a predomina; p. ext. a birui, a triumfa. 2. Tranz. A ține în cumpănă, a echilibra; a compensa, a contrabalansa, a cumpăni. – Pre2 + cumpăni. DOOM
precumpăní vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. precumpănésc, imperf. 3 sg. precumpăneá; conj. prez. 3 să precumpăneáscă
precumpănim
PRECUMPĂNÍ, precumpănesc, vb. IV. 1. Intranz. A avea mai multă greutate, influență, importanță decât altcineva sau altceva; a constitui elementul hotărâtor, a predomina; p. ext. a birui, a triumfa. 2. Tranz. A ține în cumpănă, a echilibra; a compensa, a contrabalansa, a cumpăni. – Pre2 + cumpăni. DOOM
precumpăní vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. precumpănésc, imperf. 3 sg. precumpăneá; conj. prez. 3 să precumpăneáscă
precumpănind
PRECUMPĂNÍ, precumpănesc, vb. IV. 1. Intranz. A avea mai multă greutate, influență, importanță decât altcineva sau altceva; a constitui elementul hotărâtor, a predomina; p. ext. a birui, a triumfa. 2. Tranz. A ține în cumpănă, a echilibra; a compensa, a contrabalansa, a cumpăni. – Pre2 + cumpăni. DOOM
precumpăní vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. precumpănésc, imperf. 3 sg. precumpăneá; conj. prez. 3 să precumpăneáscă
precumpănire
PRECUMPĂNÍ, precumpănesc, vb. IV. 1. Intranz. A avea mai multă greutate, influență, importanță decât altcineva sau altceva; a constitui elementul hotărâtor, a predomina; p. ext. a birui, a triumfa. 2. Tranz. A ține în cumpănă, a echilibra; a compensa, a contrabalansa, a cumpăni. – Pre2 + cumpăni. DOOM
precumpăní vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. precumpănésc, imperf. 3 sg. precumpăneá; conj. prez. 3 să precumpăneáscă
precumpănire
PRECUMPĂNÍRE, precumpăniri, s. f. Faptul de a precumpăni; preponderență, predominare. – V. precumpăni. DOOM
precumpăníre s. f., g.-d. art. precumpănírii; pl. precumpăníri
precumpănirea
PRECUMPĂNÍRE, precumpăniri, s. f. Faptul de a precumpăni; preponderență, predominare. – V. precumpăni. DOOM
precumpăníre s. f., g.-d. art. precumpănírii; pl. precumpăníri
precumpăniri
PRECUMPĂNÍRE, precumpăniri, s. f. Faptul de a precumpăni; preponderență, predominare. – V. precumpăni. DOOM
precumpăníre s. f., g.-d. art. precumpănírii; pl. precumpăníri
precumpănirii
PRECUMPĂNÍRE, precumpăniri, s. f. Faptul de a precumpăni; preponderență, predominare. – V. precumpăni. DOOM
precumpăníre s. f., g.-d. art. precumpănírii; pl. precumpăníri
precumpănirile
PRECUMPĂNÍRE, precumpăniri, s. f. Faptul de a precumpăni; preponderență, predominare. – V. precumpăni. DOOM
precumpăníre s. f., g.-d. art. precumpănírii; pl. precumpăníri
precumpănirilor
PRECUMPĂNÍRE, precumpăniri, s. f. Faptul de a precumpăni; preponderență, predominare. – V. precumpăni. DOOM
precumpăníre s. f., g.-d. art. precumpănírii; pl. precumpăníri
precumpăniră
PRECUMPĂNÍ, precumpănesc, vb. IV. 1. Intranz. A avea mai multă greutate, influență, importanță decât altcineva sau altceva; a constitui elementul hotărâtor, a predomina; p. ext. a birui, a triumfa. 2. Tranz. A ține în cumpănă, a echilibra; a compensa, a contrabalansa, a cumpăni. – Pre2 + cumpăni. DOOM
precumpăní vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. precumpănésc, imperf. 3 sg. precumpăneá; conj. prez. 3 să precumpăneáscă
precumpănirăm
PRECUMPĂNÍ, precumpănesc, vb. IV. 1. Intranz. A avea mai multă greutate, influență, importanță decât altcineva sau altceva; a constitui elementul hotărâtor, a predomina; p. ext. a birui, a triumfa. 2. Tranz. A ține în cumpănă, a echilibra; a compensa, a contrabalansa, a cumpăni. – Pre2 + cumpăni. DOOM
precumpăní vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. precumpănésc, imperf. 3 sg. precumpăneá; conj. prez. 3 să precumpăneáscă
precumpănirăți
PRECUMPĂNÍ, precumpănesc, vb. IV. 1. Intranz. A avea mai multă greutate, influență, importanță decât altcineva sau altceva; a constitui elementul hotărâtor, a predomina; p. ext. a birui, a triumfa. 2. Tranz. A ține în cumpănă, a echilibra; a compensa, a contrabalansa, a cumpăni. – Pre2 + cumpăni. DOOM
precumpăní vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. precumpănésc, imperf. 3 sg. precumpăneá; conj. prez. 3 să precumpăneáscă
precumpănise
PRECUMPĂNÍ, precumpănesc, vb. IV. 1. Intranz. A avea mai multă greutate, influență, importanță decât altcineva sau altceva; a constitui elementul hotărâtor, a predomina; p. ext. a birui, a triumfa. 2. Tranz. A ține în cumpănă, a echilibra; a compensa, a contrabalansa, a cumpăni. – Pre2 + cumpăni. DOOM
precumpăní vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. precumpănésc, imperf. 3 sg. precumpăneá; conj. prez. 3 să precumpăneáscă
precumpănisem
PRECUMPĂNÍ, precumpănesc, vb. IV. 1. Intranz. A avea mai multă greutate, influență, importanță decât altcineva sau altceva; a constitui elementul hotărâtor, a predomina; p. ext. a birui, a triumfa. 2. Tranz. A ține în cumpănă, a echilibra; a compensa, a contrabalansa, a cumpăni. – Pre2 + cumpăni. DOOM
precumpăní vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. precumpănésc, imperf. 3 sg. precumpăneá; conj. prez. 3 să precumpăneáscă
precumpăniseră
PRECUMPĂNÍ, precumpănesc, vb. IV. 1. Intranz. A avea mai multă greutate, influență, importanță decât altcineva sau altceva; a constitui elementul hotărâtor, a predomina; p. ext. a birui, a triumfa. 2. Tranz. A ține în cumpănă, a echilibra; a compensa, a contrabalansa, a cumpăni. – Pre2 + cumpăni. DOOM
precumpăní vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. precumpănésc, imperf. 3 sg. precumpăneá; conj. prez. 3 să precumpăneáscă
precumpăniserăm
PRECUMPĂNÍ, precumpănesc, vb. IV. 1. Intranz. A avea mai multă greutate, influență, importanță decât altcineva sau altceva; a constitui elementul hotărâtor, a predomina; p. ext. a birui, a triumfa. 2. Tranz. A ține în cumpănă, a echilibra; a compensa, a contrabalansa, a cumpăni. – Pre2 + cumpăni. DOOM
precumpăní vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. precumpănésc, imperf. 3 sg. precumpăneá; conj. prez. 3 să precumpăneáscă
precumpăniserăți
PRECUMPĂNÍ, precumpănesc, vb. IV. 1. Intranz. A avea mai multă greutate, influență, importanță decât altcineva sau altceva; a constitui elementul hotărâtor, a predomina; p. ext. a birui, a triumfa. 2. Tranz. A ține în cumpănă, a echilibra; a compensa, a contrabalansa, a cumpăni. – Pre2 + cumpăni. DOOM
precumpăní vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. precumpănésc, imperf. 3 sg. precumpăneá; conj. prez. 3 să precumpăneáscă
precumpăniseși
PRECUMPĂNÍ, precumpănesc, vb. IV. 1. Intranz. A avea mai multă greutate, influență, importanță decât altcineva sau altceva; a constitui elementul hotărâtor, a predomina; p. ext. a birui, a triumfa. 2. Tranz. A ține în cumpănă, a echilibra; a compensa, a contrabalansa, a cumpăni. – Pre2 + cumpăni. DOOM
precumpăní vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. precumpănésc, imperf. 3 sg. precumpăneá; conj. prez. 3 să precumpăneáscă
precumpăniseți
PRECUMPĂNÍ, precumpănesc, vb. IV. 1. Intranz. A avea mai multă greutate, influență, importanță decât altcineva sau altceva; a constitui elementul hotărâtor, a predomina; p. ext. a birui, a triumfa. 2. Tranz. A ține în cumpănă, a echilibra; a compensa, a contrabalansa, a cumpăni. – Pre2 + cumpăni. DOOM
precumpăní vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. precumpănésc, imperf. 3 sg. precumpăneá; conj. prez. 3 să precumpăneáscă
precumpănit
PRECUMPĂNÍ, precumpănesc, vb. IV. 1. Intranz. A avea mai multă greutate, influență, importanță decât altcineva sau altceva; a constitui elementul hotărâtor, a predomina; p. ext. a birui, a triumfa. 2. Tranz. A ține în cumpănă, a echilibra; a compensa, a contrabalansa, a cumpăni. – Pre2 + cumpăni. DOOM
precumpăní vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. precumpănésc, imperf. 3 sg. precumpăneá; conj. prez. 3 să precumpăneáscă
precumpănit
PRECUMPĂNÍ, precumpănesc, vb. IV. 1. Intranz. A avea mai multă greutate, influență, importanță decât altcineva sau altceva; a constitui elementul hotărâtor, a predomina; p. ext. a birui, a triumfa. 2. Tranz. A ține în cumpănă, a echilibra; a compensa, a contrabalansa, a cumpăni. – Pre2 + cumpăni.
precumpănitoare
PRECUMPĂNITÓR, -OÁRE, precumpănitori, -oare, adj. Care precumpănește, predomină ca număr, ca valoare, ca importanță; care constituie elementul hotărâtor; predominant, preponderent. – Precumpăni + suf. -tor. DOOM
precumpănitór adj. m., pl. precumpănitóri; f. sg. și pl. precumpănitoáre
precumpănitoarea
PRECUMPĂNITÓR, -OÁRE, precumpănitori, -oare, adj. Care precumpănește, predomină ca număr, ca valoare, ca importanță; care constituie elementul hotărâtor; predominant, preponderent. – Precumpăni + suf. -tor. DOOM
precumpănitór adj. m., pl. precumpănitóri; f. sg. și pl. precumpănitoáre
precumpănitoarei
PRECUMPĂNITÓR, -OÁRE, precumpănitori, -oare, adj. Care precumpănește, predomină ca număr, ca valoare, ca importanță; care constituie elementul hotărâtor; predominant, preponderent. – Precumpăni + suf. -tor. DOOM
precumpănitór adj. m., pl. precumpănitóri; f. sg. și pl. precumpănitoáre
precumpănitoarele
PRECUMPĂNITÓR, -OÁRE, precumpănitori, -oare, adj. Care precumpănește, predomină ca număr, ca valoare, ca importanță; care constituie elementul hotărâtor; predominant, preponderent. – Precumpăni + suf. -tor. DOOM
precumpănitór adj. m., pl. precumpănitóri; f. sg. și pl. precumpănitoáre
precumpănitoarelor
PRECUMPĂNITÓR, -OÁRE, precumpănitori, -oare, adj. Care precumpănește, predomină ca număr, ca valoare, ca importanță; care constituie elementul hotărâtor; predominant, preponderent. – Precumpăni + suf. -tor. DOOM
precumpănitór adj. m., pl. precumpănitóri; f. sg. și pl. precumpănitoáre
precumpănitor
PRECUMPĂNITÓR, -OÁRE, precumpănitori, -oare, adj. Care precumpănește, predomină ca număr, ca valoare, ca importanță; care constituie elementul hotărâtor; predominant, preponderent. – Precumpăni + suf. -tor. DOOM
precumpănitór adj. m., pl. precumpănitóri; f. sg. și pl. precumpănitoáre
precumpănitori
PRECUMPĂNITÓR, -OÁRE, precumpănitori, -oare, adj. Care precumpănește, predomină ca număr, ca valoare, ca importanță; care constituie elementul hotărâtor; predominant, preponderent. – Precumpăni + suf. -tor. DOOM
precumpănitór adj. m., pl. precumpănitóri; f. sg. și pl. precumpănitoáre
precumpănitorii
PRECUMPĂNITÓR, -OÁRE, precumpănitori, -oare, adj. Care precumpănește, predomină ca număr, ca valoare, ca importanță; care constituie elementul hotărâtor; predominant, preponderent. – Precumpăni + suf. -tor. DOOM
precumpănitór adj. m., pl. precumpănitóri; f. sg. și pl. precumpănitoáre
precumpănitorilor
PRECUMPĂNITÓR, -OÁRE, precumpănitori, -oare, adj. Care precumpănește, predomină ca număr, ca valoare, ca importanță; care constituie elementul hotărâtor; predominant, preponderent. – Precumpăni + suf. -tor. DOOM
precumpănitór adj. m., pl. precumpănitóri; f. sg. și pl. precumpănitoáre
precumpănitorul
PRECUMPĂNITÓR, -OÁRE, precumpănitori, -oare, adj. Care precumpănește, predomină ca număr, ca valoare, ca importanță; care constituie elementul hotărâtor; predominant, preponderent. – Precumpăni + suf. -tor. DOOM
precumpănitór adj. m., pl. precumpănitóri; f. sg. și pl. precumpănitoáre
precumpănitorului
PRECUMPĂNITÓR, -OÁRE, precumpănitori, -oare, adj. Care precumpănește, predomină ca număr, ca valoare, ca importanță; care constituie elementul hotărâtor; predominant, preponderent. – Precumpăni + suf. -tor. DOOM
precumpănitór adj. m., pl. precumpănitóri; f. sg. și pl. precumpănitoáre
precumpăniși
PRECUMPĂNÍ, precumpănesc, vb. IV. 1. Intranz. A avea mai multă greutate, influență, importanță decât altcineva sau altceva; a constitui elementul hotărâtor, a predomina; p. ext. a birui, a triumfa. 2. Tranz. A ține în cumpănă, a echilibra; a compensa, a contrabalansa, a cumpăni. – Pre2 + cumpăni. DOOM
precumpăní vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. precumpănésc, imperf. 3 sg. precumpăneá; conj. prez. 3 să precumpăneáscă
precumpăniți
PRECUMPĂNÍ, precumpănesc, vb. IV. 1. Intranz. A avea mai multă greutate, influență, importanță decât altcineva sau altceva; a constitui elementul hotărâtor, a predomina; p. ext. a birui, a triumfa. 2. Tranz. A ține în cumpănă, a echilibra; a compensa, a contrabalansa, a cumpăni. – Pre2 + cumpăni. DOOM
precumpăní vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. precumpănésc, imperf. 3 sg. precumpăneá; conj. prez. 3 să precumpăneáscă
precupea
PRECUPÍ, precupesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A precupeți. Ticălosul! în ce grad de mîrșăvie a ajuns!.. Să-și precupească soția. ALECSANDRI, T. 1718.
precupeai
PRECUPÍ, precupesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A precupeți. Ticălosul! în ce grad de mîrșăvie a ajuns!.. Să-și precupească soția. ALECSANDRI, T. 1718.
precupeam
PRECUPÍ, precupesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A precupeți. Ticălosul! în ce grad de mîrșăvie a ajuns!.. Să-și precupească soția. ALECSANDRI, T. 1718.
precupească
PRECUPÍ, precupesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A precupeți. Ticălosul! în ce grad de mîrșăvie a ajuns!.. Să-și precupească soția. ALECSANDRI, T. 1718.
precupeau
PRECUPÍ, precupesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A precupeți. Ticălosul! în ce grad de mîrșăvie a ajuns!.. Să-și precupească soția. ALECSANDRI, T. 1718.
precupeața
PRECUPÉȚ, -EÁȚĂ, precupeți, -e, s. m. și f. (Rar la m.) Persoană care cumpără de la producător zarzavaturi, fructe, păsări, ouă etc., pe care le revinde apoi cu preț mai ridicat, în piață sau pe străzile orașului. ♦ Producător individual (de legume, fructe etc.) care își vinde produsele pe piață. – Din bg. prekupeč. DOOM
precupéț (rar) s. m., pl. precupéți
precupeați
PRECUPÍ, precupesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A precupeți. Ticălosul! în ce grad de mîrșăvie a ajuns!.. Să-și precupească soția. ALECSANDRI, T. 1718.
precupesc
PRECUPÍ, precupesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A precupeți. Ticălosul! în ce grad de mîrșăvie a ajuns!.. Să-și precupească soția. ALECSANDRI, T. 1718.
precupește
PRECUPÍ, precupesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A precupeți. Ticălosul! în ce grad de mîrșăvie a ajuns!.. Să-și precupească soția. ALECSANDRI, T. 1718.
precupești
PRECUPÍ, precupesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A precupeți. Ticălosul! în ce grad de mîrșăvie a ajuns!.. Să-și precupească soția. ALECSANDRI, T. 1718.
precupeț
PRECUPÉȚ, -EÁȚĂ, precupeți, -e, s. m. și f. (Rar la m.) Persoană care cumpără de la producător zarzavaturi, fructe, păsări, ouă etc., pe care le revinde apoi cu preț mai ridicat, în piață sau pe străzile orașului. ♦ Producător individual (de legume, fructe etc.) care își vinde produsele pe piață. – Din bg. prekupeč. DOOM
precupéț (rar) s. m., pl. precupéți
precupețe
PRECUPÉȚ, -EÁȚĂ, precupeți, -e, s. m. și f. (Rar la m.) Persoană care cumpără de la producător zarzavaturi, fructe, păsări, ouă etc., pe care le revinde apoi cu preț mai ridicat, în piață sau pe străzile orașului. ♦ Producător individual (de legume, fructe etc.) care își vinde produsele pe piață. – Din bg. prekupeč. DOOM
precupéț (rar) s. m., pl. precupéți
precupețea
PRECUPEȚÍ, precupețesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. (Rar) A practica meseria de precupeț; p. ext. a vinde cu preț de speculă; a trafica. 2. Tranz. Fig. (În propoziții negative) A nu cruța nimic, a face totul pentru reușita cuiva sau a ceva, a dărui din plin, din belșug, cu generozitate. – Din precupeț. DOOM
precupețí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. precupețésc, imperf. 3 sg. precupețeá; conj. prez. 3 să precupețeáscă
precupețeai
PRECUPEȚÍ, precupețesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. (Rar) A practica meseria de precupeț; p. ext. a vinde cu preț de speculă; a trafica. 2. Tranz. Fig. (În propoziții negative) A nu cruța nimic, a face totul pentru reușita cuiva sau a ceva, a dărui din plin, din belșug, cu generozitate. – Din precupeț. DOOM
precupețí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. precupețésc, imperf. 3 sg. precupețeá; conj. prez. 3 să precupețeáscă
precupețeam
PRECUPEȚÍ, precupețesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. (Rar) A practica meseria de precupeț; p. ext. a vinde cu preț de speculă; a trafica. 2. Tranz. Fig. (În propoziții negative) A nu cruța nimic, a face totul pentru reușita cuiva sau a ceva, a dărui din plin, din belșug, cu generozitate. – Din precupeț. DOOM
precupețí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. precupețésc, imperf. 3 sg. precupețeá; conj. prez. 3 să precupețeáscă
precupețească
PRECUPEȚÍ, precupețesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. (Rar) A practica meseria de precupeț; p. ext. a vinde cu preț de speculă; a trafica. 2. Tranz. Fig. (În propoziții negative) A nu cruța nimic, a face totul pentru reușita cuiva sau a ceva, a dărui din plin, din belșug, cu generozitate. – Din precupeț. DOOM
precupețí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. precupețésc, imperf. 3 sg. precupețeá; conj. prez. 3 să precupețeáscă
precupețeau
PRECUPEȚÍ, precupețesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. (Rar) A practica meseria de precupeț; p. ext. a vinde cu preț de speculă; a trafica. 2. Tranz. Fig. (În propoziții negative) A nu cruța nimic, a face totul pentru reușita cuiva sau a ceva, a dărui din plin, din belșug, cu generozitate. – Din precupeț. DOOM
precupețí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. precupețésc, imperf. 3 sg. precupețeá; conj. prez. 3 să precupețeáscă
precupețeați
PRECUPEȚÍ, precupețesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. (Rar) A practica meseria de precupeț; p. ext. a vinde cu preț de speculă; a trafica. 2. Tranz. Fig. (În propoziții negative) A nu cruța nimic, a face totul pentru reușita cuiva sau a ceva, a dărui din plin, din belșug, cu generozitate. – Din precupeț. DOOM
precupețí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. precupețésc, imperf. 3 sg. precupețeá; conj. prez. 3 să precupețeáscă
precupeței
PRECUPÉȚ, -EÁȚĂ, precupeți, -e, s. m. și f. (Rar la m.) Persoană care cumpără de la producător zarzavaturi, fructe, păsări, ouă etc., pe care le revinde apoi cu preț mai ridicat, în piață sau pe străzile orașului. ♦ Producător individual (de legume, fructe etc.) care își vinde produsele pe piață. – Din bg. prekupeč. DOOM
precupéț (rar) s. m., pl. precupéți
precupețele
PRECUPÉȚ, -EÁȚĂ, precupeți, -e, s. m. și f. (Rar la m.) Persoană care cumpără de la producător zarzavaturi, fructe, păsări, ouă etc., pe care le revinde apoi cu preț mai ridicat, în piață sau pe străzile orașului. ♦ Producător individual (de legume, fructe etc.) care își vinde produsele pe piață. – Din bg. prekupeč. DOOM
precupéț (rar) s. m., pl. precupéți
precupețelor
PRECUPÉȚ, -EÁȚĂ, precupeți, -e, s. m. și f. (Rar la m.) Persoană care cumpără de la producător zarzavaturi, fructe, păsări, ouă etc., pe care le revinde apoi cu preț mai ridicat, în piață sau pe străzile orașului. ♦ Producător individual (de legume, fructe etc.) care își vinde produsele pe piață. – Din bg. prekupeč. DOOM
precupéț (rar) s. m., pl. precupéți
precupețesc
PRECUPEȚÍ, precupețesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. (Rar) A practica meseria de precupeț; p. ext. a vinde cu preț de speculă; a trafica. 2. Tranz. Fig. (În propoziții negative) A nu cruța nimic, a face totul pentru reușita cuiva sau a ceva, a dărui din plin, din belșug, cu generozitate. – Din precupeț. DOOM
precupețí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. precupețésc, imperf. 3 sg. precupețeá; conj. prez. 3 să precupețeáscă
precupețește
PRECUPEȚÍ, precupețesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. (Rar) A practica meseria de precupeț; p. ext. a vinde cu preț de speculă; a trafica. 2. Tranz. Fig. (În propoziții negative) A nu cruța nimic, a face totul pentru reușita cuiva sau a ceva, a dărui din plin, din belșug, cu generozitate. – Din precupeț. DOOM
precupețí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. precupețésc, imperf. 3 sg. precupețeá; conj. prez. 3 să precupețeáscă
precupețești
PRECUPEȚÍ, precupețesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. (Rar) A practica meseria de precupeț; p. ext. a vinde cu preț de speculă; a trafica. 2. Tranz. Fig. (În propoziții negative) A nu cruța nimic, a face totul pentru reușita cuiva sau a ceva, a dărui din plin, din belșug, cu generozitate. – Din precupeț. DOOM
precupețí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. precupețésc, imperf. 3 sg. precupețeá; conj. prez. 3 să precupețeáscă
precupeți
PRECUPÉȚ, -EÁȚĂ, precupeți, -e, s. m. și f. (Rar la m.) Persoană care cumpără de la producător zarzavaturi, fructe, păsări, ouă etc., pe care le revinde apoi cu preț mai ridicat, în piață sau pe străzile orașului. ♦ Producător individual (de legume, fructe etc.) care își vinde produsele pe piață. – Din bg. prekupeč. DOOM
precupéț (rar) s. m., pl. precupéți
precupeți
PRECUPEȚÍ, precupețesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. (Rar) A practica meseria de precupeț; p. ext. a vinde cu preț de speculă; a trafica. 2. Tranz. Fig. (În propoziții negative) A nu cruța nimic, a face totul pentru reușita cuiva sau a ceva, a dărui din plin, din belșug, cu generozitate. – Din precupeț. DOOM
precupețí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. precupețésc, imperf. 3 sg. precupețeá; conj. prez. 3 să precupețeáscă
precupeții
PRECUPÉȚ, -EÁȚĂ, precupeți, -e, s. m. și f. (Rar la m.) Persoană care cumpără de la producător zarzavaturi, fructe, păsări, ouă etc., pe care le revinde apoi cu preț mai ridicat, în piață sau pe străzile orașului. ♦ Producător individual (de legume, fructe etc.) care își vinde produsele pe piață. – Din bg. prekupeč. DOOM
precupéț (rar) s. m., pl. precupéți
precupeții
PRECUPEȚÍ, precupețesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. (Rar) A practica meseria de precupeț; p. ext. a vinde cu preț de speculă; a trafica. 2. Tranz. Fig. (În propoziții negative) A nu cruța nimic, a face totul pentru reușita cuiva sau a ceva, a dărui din plin, din belșug, cu generozitate. – Din precupeț. DOOM
precupețí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. precupețésc, imperf. 3 sg. precupețeá; conj. prez. 3 să precupețeáscă
precupeților
PRECUPÉȚ, -EÁȚĂ, precupeți, -e, s. m. și f. (Rar la m.) Persoană care cumpără de la producător zarzavaturi, fructe, păsări, ouă etc., pe care le revinde apoi cu preț mai ridicat, în piață sau pe străzile orașului. ♦ Producător individual (de legume, fructe etc.) care își vinde produsele pe piață. – Din bg. prekupeč. DOOM
precupéț (rar) s. m., pl. precupéți
precupețim
PRECUPEȚÍ, precupețesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. (Rar) A practica meseria de precupeț; p. ext. a vinde cu preț de speculă; a trafica. 2. Tranz. Fig. (În propoziții negative) A nu cruța nimic, a face totul pentru reușita cuiva sau a ceva, a dărui din plin, din belșug, cu generozitate. – Din precupeț. DOOM
precupețí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. precupețésc, imperf. 3 sg. precupețeá; conj. prez. 3 să precupețeáscă
precupețind
PRECUPEȚÍ, precupețesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. (Rar) A practica meseria de precupeț; p. ext. a vinde cu preț de speculă; a trafica. 2. Tranz. Fig. (În propoziții negative) A nu cruța nimic, a face totul pentru reușita cuiva sau a ceva, a dărui din plin, din belșug, cu generozitate. – Din precupeț. DOOM
precupețí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. precupețésc, imperf. 3 sg. precupețeá; conj. prez. 3 să precupețeáscă
precupețire
PRECUPEȚÍ, precupețesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. (Rar) A practica meseria de precupeț; p. ext. a vinde cu preț de speculă; a trafica. 2. Tranz. Fig. (În propoziții negative) A nu cruța nimic, a face totul pentru reușita cuiva sau a ceva, a dărui din plin, din belșug, cu generozitate. – Din precupeț. DOOM
precupețí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. precupețésc, imperf. 3 sg. precupețeá; conj. prez. 3 să precupețeáscă
precupețire
PRECUPEȚÍRE, precupețiri, s. f. Acțiunea de a precupeți și rezultatul ei; traficare. – V. precupeți. DOOM
precupețíre s. f., g.-d. art. precupețírii; pl. precupețíri
precupețirea
PRECUPEȚÍRE, precupețiri, s. f. Acțiunea de a precupeți și rezultatul ei; traficare. – V. precupeți. DOOM
precupețíre s. f., g.-d. art. precupețírii; pl. precupețíri
precupețiri
PRECUPEȚÍRE, precupețiri, s. f. Acțiunea de a precupeți și rezultatul ei; traficare. – V. precupeți. DOOM
precupețíre s. f., g.-d. art. precupețírii; pl. precupețíri
precupețirii
PRECUPEȚÍRE, precupețiri, s. f. Acțiunea de a precupeți și rezultatul ei; traficare. – V. precupeți. DOOM
precupețíre s. f., g.-d. art. precupețírii; pl. precupețíri
precupețirile
PRECUPEȚÍRE, precupețiri, s. f. Acțiunea de a precupeți și rezultatul ei; traficare. – V. precupeți. DOOM
precupețíre s. f., g.-d. art. precupețírii; pl. precupețíri
precupețirilor
PRECUPEȚÍRE, precupețiri, s. f. Acțiunea de a precupeți și rezultatul ei; traficare. – V. precupeți. DOOM
precupețíre s. f., g.-d. art. precupețírii; pl. precupețíri
precupețiră
PRECUPEȚÍ, precupețesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. (Rar) A practica meseria de precupeț; p. ext. a vinde cu preț de speculă; a trafica. 2. Tranz. Fig. (În propoziții negative) A nu cruța nimic, a face totul pentru reușita cuiva sau a ceva, a dărui din plin, din belșug, cu generozitate. – Din precupeț. DOOM
precupețí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. precupețésc, imperf. 3 sg. precupețeá; conj. prez. 3 să precupețeáscă
precupețirăm
PRECUPEȚÍ, precupețesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. (Rar) A practica meseria de precupeț; p. ext. a vinde cu preț de speculă; a trafica. 2. Tranz. Fig. (În propoziții negative) A nu cruța nimic, a face totul pentru reușita cuiva sau a ceva, a dărui din plin, din belșug, cu generozitate. – Din precupeț. DOOM
precupețí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. precupețésc, imperf. 3 sg. precupețeá; conj. prez. 3 să precupețeáscă
precupețirăți
PRECUPEȚÍ, precupețesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. (Rar) A practica meseria de precupeț; p. ext. a vinde cu preț de speculă; a trafica. 2. Tranz. Fig. (În propoziții negative) A nu cruța nimic, a face totul pentru reușita cuiva sau a ceva, a dărui din plin, din belșug, cu generozitate. – Din precupeț. DOOM
precupețí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. precupețésc, imperf. 3 sg. precupețeá; conj. prez. 3 să precupețeáscă
precupețise
PRECUPEȚÍ, precupețesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. (Rar) A practica meseria de precupeț; p. ext. a vinde cu preț de speculă; a trafica. 2. Tranz. Fig. (În propoziții negative) A nu cruța nimic, a face totul pentru reușita cuiva sau a ceva, a dărui din plin, din belșug, cu generozitate. – Din precupeț. DOOM
precupețí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. precupețésc, imperf. 3 sg. precupețeá; conj. prez. 3 să precupețeáscă
precupețisem
PRECUPEȚÍ, precupețesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. (Rar) A practica meseria de precupeț; p. ext. a vinde cu preț de speculă; a trafica. 2. Tranz. Fig. (În propoziții negative) A nu cruța nimic, a face totul pentru reușita cuiva sau a ceva, a dărui din plin, din belșug, cu generozitate. – Din precupeț. DOOM
precupețí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. precupețésc, imperf. 3 sg. precupețeá; conj. prez. 3 să precupețeáscă
precupețiseră
PRECUPEȚÍ, precupețesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. (Rar) A practica meseria de precupeț; p. ext. a vinde cu preț de speculă; a trafica. 2. Tranz. Fig. (În propoziții negative) A nu cruța nimic, a face totul pentru reușita cuiva sau a ceva, a dărui din plin, din belșug, cu generozitate. – Din precupeț. DOOM
precupețí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. precupețésc, imperf. 3 sg. precupețeá; conj. prez. 3 să precupețeáscă
precupețiserăm
PRECUPEȚÍ, precupețesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. (Rar) A practica meseria de precupeț; p. ext. a vinde cu preț de speculă; a trafica. 2. Tranz. Fig. (În propoziții negative) A nu cruța nimic, a face totul pentru reușita cuiva sau a ceva, a dărui din plin, din belșug, cu generozitate. – Din precupeț. DOOM
precupețí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. precupețésc, imperf. 3 sg. precupețeá; conj. prez. 3 să precupețeáscă
precupețiserăți
PRECUPEȚÍ, precupețesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. (Rar) A practica meseria de precupeț; p. ext. a vinde cu preț de speculă; a trafica. 2. Tranz. Fig. (În propoziții negative) A nu cruța nimic, a face totul pentru reușita cuiva sau a ceva, a dărui din plin, din belșug, cu generozitate. – Din precupeț. DOOM
precupețí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. precupețésc, imperf. 3 sg. precupețeá; conj. prez. 3 să precupețeáscă
precupețiseși
PRECUPEȚÍ, precupețesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. (Rar) A practica meseria de precupeț; p. ext. a vinde cu preț de speculă; a trafica. 2. Tranz. Fig. (În propoziții negative) A nu cruța nimic, a face totul pentru reușita cuiva sau a ceva, a dărui din plin, din belșug, cu generozitate. – Din precupeț. DOOM
precupețí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. precupețésc, imperf. 3 sg. precupețeá; conj. prez. 3 să precupețeáscă
precupețiseți
PRECUPEȚÍ, precupețesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. (Rar) A practica meseria de precupeț; p. ext. a vinde cu preț de speculă; a trafica. 2. Tranz. Fig. (În propoziții negative) A nu cruța nimic, a face totul pentru reușita cuiva sau a ceva, a dărui din plin, din belșug, cu generozitate. – Din precupeț. DOOM
precupețí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. precupețésc, imperf. 3 sg. precupețeá; conj. prez. 3 să precupețeáscă
precupețit
PRECUPEȚÍ, precupețesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. (Rar) A practica meseria de precupeț; p. ext. a vinde cu preț de speculă; a trafica. 2. Tranz. Fig. (În propoziții negative) A nu cruța nimic, a face totul pentru reușita cuiva sau a ceva, a dărui din plin, din belșug, cu generozitate. – Din precupeț. DOOM
precupețí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. precupețésc, imperf. 3 sg. precupețeá; conj. prez. 3 să precupețeáscă
precupețit
PRECUPEȚÍ, precupețesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. (Rar) A practica meseria de precupeț; p. ext. a vinde cu preț de speculă; a trafica. 2. Tranz. Fig. (În propoziții negative) A nu cruța nimic, a face totul pentru reușita cuiva sau a ceva, a dărui din plin, din belșug, cu generozitate. – Din precupeț.
precupețiși
PRECUPEȚÍ, precupețesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. (Rar) A practica meseria de precupeț; p. ext. a vinde cu preț de speculă; a trafica. 2. Tranz. Fig. (În propoziții negative) A nu cruța nimic, a face totul pentru reușita cuiva sau a ceva, a dărui din plin, din belșug, cu generozitate. – Din precupeț. DOOM
precupețí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. precupețésc, imperf. 3 sg. precupețeá; conj. prez. 3 să precupețeáscă
precupețiți
PRECUPEȚÍ, precupețesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. (Rar) A practica meseria de precupeț; p. ext. a vinde cu preț de speculă; a trafica. 2. Tranz. Fig. (În propoziții negative) A nu cruța nimic, a face totul pentru reușita cuiva sau a ceva, a dărui din plin, din belșug, cu generozitate. – Din precupeț. DOOM
precupețí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. precupețésc, imperf. 3 sg. precupețeá; conj. prez. 3 să precupețeáscă
precupețul
PRECUPÉȚ, -EÁȚĂ, precupeți, -e, s. m. și f. (Rar la m.) Persoană care cumpără de la producător zarzavaturi, fructe, păsări, ouă etc., pe care le revinde apoi cu preț mai ridicat, în piață sau pe străzile orașului. ♦ Producător individual (de legume, fructe etc.) care își vinde produsele pe piață. – Din bg. prekupeč. DOOM
precupéț (rar) s. m., pl. precupéți
precupețului
PRECUPÉȚ, -EÁȚĂ, precupeți, -e, s. m. și f. (Rar la m.) Persoană care cumpără de la producător zarzavaturi, fructe, păsări, ouă etc., pe care le revinde apoi cu preț mai ridicat, în piață sau pe străzile orașului. ♦ Producător individual (de legume, fructe etc.) care își vinde produsele pe piață. – Din bg. prekupeč. DOOM
precupéț (rar) s. m., pl. precupéți
precupi
PRECUPÍ, precupesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A precupeți. Ticălosul! în ce grad de mîrșăvie a ajuns!.. Să-și precupească soția. ALECSANDRI, T. 1718.
precupii
PRECUPÍ, precupesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A precupeți. Ticălosul! în ce grad de mîrșăvie a ajuns!.. Să-și precupească soția. ALECSANDRI, T. 1718.
precupim
PRECUPÍ, precupesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A precupeți. Ticălosul! în ce grad de mîrșăvie a ajuns!.. Să-și precupească soția. ALECSANDRI, T. 1718.
precupind
PRECUPÍ, precupesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A precupeți. Ticălosul! în ce grad de mîrșăvie a ajuns!.. Să-și precupească soția. ALECSANDRI, T. 1718.
precupire
PRECUPÍ, precupesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A precupeți. Ticălosul! în ce grad de mîrșăvie a ajuns!.. Să-și precupească soția. ALECSANDRI, T. 1718.
precupiră
PRECUPÍ, precupesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A precupeți. Ticălosul! în ce grad de mîrșăvie a ajuns!.. Să-și precupească soția. ALECSANDRI, T. 1718.
precupirăm
PRECUPÍ, precupesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A precupeți. Ticălosul! în ce grad de mîrșăvie a ajuns!.. Să-și precupească soția. ALECSANDRI, T. 1718.
precupirăți
PRECUPÍ, precupesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A precupeți. Ticălosul! în ce grad de mîrșăvie a ajuns!.. Să-și precupească soția. ALECSANDRI, T. 1718.
precupise
PRECUPÍ, precupesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A precupeți. Ticălosul! în ce grad de mîrșăvie a ajuns!.. Să-și precupească soția. ALECSANDRI, T. 1718.
precupisem
PRECUPÍ, precupesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A precupeți. Ticălosul! în ce grad de mîrșăvie a ajuns!.. Să-și precupească soția. ALECSANDRI, T. 1718.
precupiseră
PRECUPÍ, precupesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A precupeți. Ticălosul! în ce grad de mîrșăvie a ajuns!.. Să-și precupească soția. ALECSANDRI, T. 1718.
precupiserăm
PRECUPÍ, precupesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A precupeți. Ticălosul! în ce grad de mîrșăvie a ajuns!.. Să-și precupească soția. ALECSANDRI, T. 1718.
precupiserăți
PRECUPÍ, precupesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A precupeți. Ticălosul! în ce grad de mîrșăvie a ajuns!.. Să-și precupească soția. ALECSANDRI, T. 1718.
precupiseși
PRECUPÍ, precupesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A precupeți. Ticălosul! în ce grad de mîrșăvie a ajuns!.. Să-și precupească soția. ALECSANDRI, T. 1718.
precupiseți
PRECUPÍ, precupesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A precupeți. Ticălosul! în ce grad de mîrșăvie a ajuns!.. Să-și precupească soția. ALECSANDRI, T. 1718.
precupit
PRECUPÍ, precupesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A precupeți. Ticălosul! în ce grad de mîrșăvie a ajuns!.. Să-și precupească soția. ALECSANDRI, T. 1718.
precupit
PRECUPÍ, precupesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A precupeți. – Bg. prekupja, sb. prekupiti.
precupiși
PRECUPÍ, precupesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A precupeți. Ticălosul! în ce grad de mîrșăvie a ajuns!.. Să-și precupească soția. ALECSANDRI, T. 1718.
precupiți
PRECUPÍ, precupesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A precupeți. Ticălosul! în ce grad de mîrșăvie a ajuns!.. Să-și precupească soția. ALECSANDRI, T. 1718.
precurm
PRECURMÁ, precúrm, vb. I. Tranz. și refl. (Înv.) A (se) întrerupe (brusc), a (se) sfârși, a (se) curma. – Pre1- + curma. DOOM
precurmá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 precúrmă
precurma
PRECURMÁ, precúrm, vb. I. Tranz. și refl. (Înv.) A (se) întrerupe (brusc), a (se) sfârși, a (se) curma. – Pre1- + curma. DOOM
precurmá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 precúrmă
precurmai
PRECURMÁ, precúrm, vb. I. Tranz. și refl. (Înv.) A (se) întrerupe (brusc), a (se) sfârși, a (se) curma. – Pre1- + curma. DOOM
precurmá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 precúrmă
precurmam
PRECURMÁ, precúrm, vb. I. Tranz. și refl. (Înv.) A (se) întrerupe (brusc), a (se) sfârși, a (se) curma. – Pre1- + curma. DOOM
precurmá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 precúrmă
precurmare
PRECURMÁ, precúrm, vb. I. Tranz. și refl. (Înv.) A (se) întrerupe (brusc), a (se) sfârși, a (se) curma. – Pre1- + curma. DOOM
precurmá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 precúrmă
precurmare
PRECURMÁRE s. f. (Înv.) Acțiunea de a (se) precurma și rezultatul ei. – V. precurma. DOOM
precurmáre (înv.) s. f., g.-d. art. precurmắrii
precurmarea
PRECURMÁRE s. f. (Înv.) Acțiunea de a (se) precurma și rezultatul ei. – V. precurma. DOOM
precurmáre (înv.) s. f., g.-d. art. precurmắrii
precurmară
PRECURMÁ, precúrm, vb. I. Tranz. și refl. (Înv.) A (se) întrerupe (brusc), a (se) sfârși, a (se) curma. – Pre1- + curma. DOOM
precurmá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 precúrmă
precurmarăm
PRECURMÁ, precúrm, vb. I. Tranz. și refl. (Înv.) A (se) întrerupe (brusc), a (se) sfârși, a (se) curma. – Pre1- + curma. DOOM
precurmá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 precúrmă
precurmarăți
PRECURMÁ, precúrm, vb. I. Tranz. și refl. (Înv.) A (se) întrerupe (brusc), a (se) sfârși, a (se) curma. – Pre1- + curma. DOOM
precurmá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 precúrmă
precurmase
PRECURMÁ, precúrm, vb. I. Tranz. și refl. (Înv.) A (se) întrerupe (brusc), a (se) sfârși, a (se) curma. – Pre1- + curma. DOOM
precurmá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 precúrmă
precurmasem
PRECURMÁ, precúrm, vb. I. Tranz. și refl. (Înv.) A (se) întrerupe (brusc), a (se) sfârși, a (se) curma. – Pre1- + curma. DOOM
precurmá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 precúrmă
precurmaseră
PRECURMÁ, precúrm, vb. I. Tranz. și refl. (Înv.) A (se) întrerupe (brusc), a (se) sfârși, a (se) curma. – Pre1- + curma. DOOM
precurmá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 precúrmă
precurmaserăm
PRECURMÁ, precúrm, vb. I. Tranz. și refl. (Înv.) A (se) întrerupe (brusc), a (se) sfârși, a (se) curma. – Pre1- + curma. DOOM
precurmá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 precúrmă
precurmaserăți
PRECURMÁ, precúrm, vb. I. Tranz. și refl. (Înv.) A (se) întrerupe (brusc), a (se) sfârși, a (se) curma. – Pre1- + curma. DOOM
precurmá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 precúrmă
precurmaseși
PRECURMÁ, precúrm, vb. I. Tranz. și refl. (Înv.) A (se) întrerupe (brusc), a (se) sfârși, a (se) curma. – Pre1- + curma. DOOM
precurmá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 precúrmă
precurmaseți
PRECURMÁ, precúrm, vb. I. Tranz. și refl. (Înv.) A (se) întrerupe (brusc), a (se) sfârși, a (se) curma. – Pre1- + curma. DOOM
precurmá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 precúrmă
precurmat
PRECURMÁ, precúrm, vb. I. Tranz. și refl. (Înv.) A (se) întrerupe (brusc), a (se) sfârși, a (se) curma. – Pre1- + curma. DOOM
precurmá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 precúrmă
precurmau
PRECURMÁ, precúrm, vb. I. Tranz. și refl. (Înv.) A (se) întrerupe (brusc), a (se) sfârși, a (se) curma. – Pre1- + curma. DOOM
precurmá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 precúrmă
precurmași
PRECURMÁ, precúrm, vb. I. Tranz. și refl. (Înv.) A (se) întrerupe (brusc), a (se) sfârși, a (se) curma. – Pre1- + curma. DOOM
precurmá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 precúrmă
precurmați
PRECURMÁ, precúrm, vb. I. Tranz. și refl. (Înv.) A (se) întrerupe (brusc), a (se) sfârși, a (se) curma. – Pre1- + curma. DOOM
precurmá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 precúrmă
precurme
PRECURMÁ, precúrm, vb. I. Tranz. și refl. (Înv.) A (se) întrerupe (brusc), a (se) sfârși, a (se) curma. – Pre1- + curma. DOOM
precurmá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 precúrmă
precurmi
PRECURMÁ, precúrm, vb. I. Tranz. și refl. (Înv.) A (se) întrerupe (brusc), a (se) sfârși, a (se) curma. – Pre1- + curma. DOOM
precurmá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 precúrmă
precurmând
PRECURMÁ, precúrm, vb. I. Tranz. și refl. (Înv.) A (se) întrerupe (brusc), a (se) sfârși, a (se) curma. – Pre1- + curma. DOOM
precurmá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 precúrmă
precurmînd
PRECURMÁ, precúrm, vb. I. Tranz. și refl. (Înv.) A (se) întrerupe (brusc), a (se) sfârși, a (se) curma. – Pre1- + curma. DOOM
precurmá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 precúrmă
precurmări
PRECURMÁRE s. f. (Înv.) Acțiunea de a (se) precurma și rezultatul ei. – V. precurma. DOOM
precurmáre (înv.) s. f., g.-d. art. precurmắrii
precurmării
PRECURMÁRE s. f. (Înv.) Acțiunea de a (se) precurma și rezultatul ei. – V. precurma. DOOM
precurmáre (înv.) s. f., g.-d. art. precurmắrii
precurmările
PRECURMÁRE s. f. (Înv.) Acțiunea de a (se) precurma și rezultatul ei. – V. precurma. DOOM
precurmáre (înv.) s. f., g.-d. art. precurmắrii
precurmărilor
PRECURMÁRE s. f. (Înv.) Acțiunea de a (se) precurma și rezultatul ei. – V. precurma. DOOM
precurmáre (înv.) s. f., g.-d. art. precurmắrii
precurmătoare
PRECURMĂTÓR, -OÁRE, precurmători, -oare, adj. (Înv.) Care pune capăt, care întrerupe, care oprește (brusc). – Precurma + suf. -ător. DOOM
precurmătór (înv.) adj. m., pl. precurmătóri; f. sg. și pl. precurmătoáre
precurmătoarea
PRECURMĂTÓR, -OÁRE, precurmători, -oare, adj. (Înv.) Care pune capăt, care întrerupe, care oprește (brusc). – Precurma + suf. -ător. DOOM
precurmătór (înv.) adj. m., pl. precurmătóri; f. sg. și pl. precurmătoáre
precurmătoarei
PRECURMĂTÓR, -OÁRE, precurmători, -oare, adj. (Înv.) Care pune capăt, care întrerupe, care oprește (brusc). – Precurma + suf. -ător. DOOM
precurmătór (înv.) adj. m., pl. precurmătóri; f. sg. și pl. precurmătoáre
precurmătoarele
PRECURMĂTÓR, -OÁRE, precurmători, -oare, adj. (Înv.) Care pune capăt, care întrerupe, care oprește (brusc). – Precurma + suf. -ător. DOOM
precurmătór (înv.) adj. m., pl. precurmătóri; f. sg. și pl. precurmătoáre
precurmătoarelor
PRECURMĂTÓR, -OÁRE, precurmători, -oare, adj. (Înv.) Care pune capăt, care întrerupe, care oprește (brusc). – Precurma + suf. -ător. DOOM
precurmătór (înv.) adj. m., pl. precurmătóri; f. sg. și pl. precurmătoáre
precurmător
PRECURMĂTÓR, -OÁRE, precurmători, -oare, adj. (Înv.) Care pune capăt, care întrerupe, care oprește (brusc). – Precurma + suf. -ător. DOOM
precurmătór (înv.) adj. m., pl. precurmătóri; f. sg. și pl. precurmătoáre
precurmători
PRECURMĂTÓR, -OÁRE, precurmători, -oare, adj. (Înv.) Care pune capăt, care întrerupe, care oprește (brusc). – Precurma + suf. -ător. DOOM
precurmătór (înv.) adj. m., pl. precurmătóri; f. sg. și pl. precurmătoáre
precurmătorii
PRECURMĂTÓR, -OÁRE, precurmători, -oare, adj. (Înv.) Care pune capăt, care întrerupe, care oprește (brusc). – Precurma + suf. -ător. DOOM
precurmătór (înv.) adj. m., pl. precurmătóri; f. sg. și pl. precurmătoáre
precurmătorilor
PRECURMĂTÓR, -OÁRE, precurmători, -oare, adj. (Înv.) Care pune capăt, care întrerupe, care oprește (brusc). – Precurma + suf. -ător. DOOM
precurmătór (înv.) adj. m., pl. precurmătóri; f. sg. și pl. precurmătoáre
precurmătorul
PRECURMĂTÓR, -OÁRE, precurmători, -oare, adj. (Înv.) Care pune capăt, care întrerupe, care oprește (brusc). – Precurma + suf. -ător. DOOM
precurmătór (înv.) adj. m., pl. precurmătóri; f. sg. și pl. precurmătoáre
precurmătorului
PRECURMĂTÓR, -OÁRE, precurmători, -oare, adj. (Înv.) Care pune capăt, care întrerupe, care oprește (brusc). – Precurma + suf. -ător. DOOM
precurmătór (înv.) adj. m., pl. precurmătóri; f. sg. și pl. precurmătoáre
precursoare
PRECURSÓR, -OÁRE, precursori, -oare, s. m. și f. Persoană care pregătește, prin activitatea sa, terenul pentru o dezvoltare ulterioară mai largă într-un anumit domeniu; deschizător de drumuri; înaintaș, premergător. – Din fr. précurseur. DOOM
precursór s. m., pl. precursóri
precursoarea
PRECURSÓR, -OÁRE, precursori, -oare, s. m. și f. Persoană care pregătește, prin activitatea sa, terenul pentru o dezvoltare ulterioară mai largă într-un anumit domeniu; deschizător de drumuri; înaintaș, premergător. – Din fr. précurseur. DOOM
precursór s. m., pl. precursóri
precursoarei
PRECURSÓR, -OÁRE, precursori, -oare, s. m. și f. Persoană care pregătește, prin activitatea sa, terenul pentru o dezvoltare ulterioară mai largă într-un anumit domeniu; deschizător de drumuri; înaintaș, premergător. – Din fr. précurseur. DOOM
precursór s. m., pl. precursóri
precursoarele
PRECURSÓR, -OÁRE, precursori, -oare, s. m. și f. Persoană care pregătește, prin activitatea sa, terenul pentru o dezvoltare ulterioară mai largă într-un anumit domeniu; deschizător de drumuri; înaintaș, premergător. – Din fr. précurseur. DOOM
precursór s. m., pl. precursóri
precursoarelor
PRECURSÓR, -OÁRE, precursori, -oare, s. m. și f. Persoană care pregătește, prin activitatea sa, terenul pentru o dezvoltare ulterioară mai largă într-un anumit domeniu; deschizător de drumuri; înaintaș, premergător. – Din fr. précurseur. DOOM
precursór s. m., pl. precursóri
precursor
PRECURSÓR, -OÁRE, precursori, -oare, s. m. și f. Persoană care pregătește, prin activitatea sa, terenul pentru o dezvoltare ulterioară mai largă într-un anumit domeniu; deschizător de drumuri; înaintaș, premergător. – Din fr. précurseur. DOOM
precursór s. m., pl. precursóri
precursori
PRECURSÓR, -OÁRE, precursori, -oare, s. m. și f. Persoană care pregătește, prin activitatea sa, terenul pentru o dezvoltare ulterioară mai largă într-un anumit domeniu; deschizător de drumuri; înaintaș, premergător. – Din fr. précurseur. DOOM
precursór s. m., pl. precursóri
precursorii
PRECURSÓR, -OÁRE, precursori, -oare, s. m. și f. Persoană care pregătește, prin activitatea sa, terenul pentru o dezvoltare ulterioară mai largă într-un anumit domeniu; deschizător de drumuri; înaintaș, premergător. – Din fr. précurseur. DOOM
precursór s. m., pl. precursóri
precursorilor
PRECURSÓR, -OÁRE, precursori, -oare, s. m. și f. Persoană care pregătește, prin activitatea sa, terenul pentru o dezvoltare ulterioară mai largă într-un anumit domeniu; deschizător de drumuri; înaintaș, premergător. – Din fr. précurseur. DOOM
precursór s. m., pl. precursóri
precursorul
PRECURSÓR, -OÁRE, precursori, -oare, s. m. și f. Persoană care pregătește, prin activitatea sa, terenul pentru o dezvoltare ulterioară mai largă într-un anumit domeniu; deschizător de drumuri; înaintaș, premergător. – Din fr. précurseur. DOOM
precursór s. m., pl. precursóri
precursorului
PRECURSÓR, -OÁRE, precursori, -oare, s. m. și f. Persoană care pregătește, prin activitatea sa, terenul pentru o dezvoltare ulterioară mai largă într-un anumit domeniu; deschizător de drumuri; înaintaș, premergător. – Din fr. précurseur. DOOM
precursór s. m., pl. precursóri
precuvânta
PRECUVÂNTÁ, precuvântez, vb. I. Tranz. (Înv.) A scrie, a face o precuvântare. – Pre1- + cuvânta. DOOM
precuvântá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 precuvânteáză
precuvântai
PRECUVÂNTÁ, precuvântez, vb. I. Tranz. (Înv.) A scrie, a face o precuvântare. – Pre1- + cuvânta. DOOM
precuvântá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 precuvânteáză
precuvântam
PRECUVÂNTÁ, precuvântez, vb. I. Tranz. (Înv.) A scrie, a face o precuvântare. – Pre1- + cuvânta. DOOM
precuvântá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 precuvânteáză
precuvântare
PRECUVÂNTÁ, precuvântez, vb. I. Tranz. (Înv.) A scrie, a face o precuvântare. – Pre1- + cuvânta. DOOM
precuvântá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 precuvânteáză
precuvântare
PRECUVÂNTÁRE, precuvântări, s. f. (Înv.) Cuvânt introductiv, prefață. ♦ Cuvântare, discurs. – Pre1- + cuvântare. DOOM
precuvântáre (înv.) s. f., g.-d. art. precuvântắrii; pl. precuvântắri
precuvântarea
PRECUVÂNTÁRE, precuvântări, s. f. (Înv.) Cuvânt introductiv, prefață. ♦ Cuvântare, discurs. – Pre1- + cuvântare. DOOM
precuvântáre (înv.) s. f., g.-d. art. precuvântắrii; pl. precuvântắri
precuvântară
PRECUVÂNTÁ, precuvântez, vb. I. Tranz. (Înv.) A scrie, a face o precuvântare. – Pre1- + cuvânta. DOOM
precuvântá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 precuvânteáză
precuvântarăm
PRECUVÂNTÁ, precuvântez, vb. I. Tranz. (Înv.) A scrie, a face o precuvântare. – Pre1- + cuvânta. DOOM
precuvântá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 precuvânteáză
precuvântarăți
PRECUVÂNTÁ, precuvântez, vb. I. Tranz. (Înv.) A scrie, a face o precuvântare. – Pre1- + cuvânta. DOOM
precuvântá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 precuvânteáză
precuvântase
PRECUVÂNTÁ, precuvântez, vb. I. Tranz. (Înv.) A scrie, a face o precuvântare. – Pre1- + cuvânta. DOOM
precuvântá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 precuvânteáză
precuvântasem
PRECUVÂNTÁ, precuvântez, vb. I. Tranz. (Înv.) A scrie, a face o precuvântare. – Pre1- + cuvânta. DOOM
precuvântá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 precuvânteáză
precuvântaseră
PRECUVÂNTÁ, precuvântez, vb. I. Tranz. (Înv.) A scrie, a face o precuvântare. – Pre1- + cuvânta. DOOM
precuvântá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 precuvânteáză
precuvântaserăm
PRECUVÂNTÁ, precuvântez, vb. I. Tranz. (Înv.) A scrie, a face o precuvântare. – Pre1- + cuvânta. DOOM
precuvântá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 precuvânteáză
precuvântaserăți
PRECUVÂNTÁ, precuvântez, vb. I. Tranz. (Înv.) A scrie, a face o precuvântare. – Pre1- + cuvânta. DOOM
precuvântá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 precuvânteáză
precuvântaseși
PRECUVÂNTÁ, precuvântez, vb. I. Tranz. (Înv.) A scrie, a face o precuvântare. – Pre1- + cuvânta. DOOM
precuvântá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 precuvânteáză
precuvântaseți
PRECUVÂNTÁ, precuvântez, vb. I. Tranz. (Înv.) A scrie, a face o precuvântare. – Pre1- + cuvânta. DOOM
precuvântá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 precuvânteáză
precuvântat
PRECUVÂNTÁ, precuvântez, vb. I. Tranz. (Înv.) A scrie, a face o precuvântare. – Pre1- + cuvânta. DOOM
precuvântá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 precuvânteáză
precuvântat
PRECUVÂNTÁ, precuvântez, vb. I. Tranz. (Înv.) A scrie, a face o precuvântare. – Pre1- + cuvânta.
precuvântau
PRECUVÂNTÁ, precuvântez, vb. I. Tranz. (Înv.) A scrie, a face o precuvântare. – Pre1- + cuvânta. DOOM
precuvântá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 precuvânteáză
precuvântași
PRECUVÂNTÁ, precuvântez, vb. I. Tranz. (Înv.) A scrie, a face o precuvântare. – Pre1- + cuvânta. DOOM
precuvântá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 precuvânteáză
precuvântați
PRECUVÂNTÁ, precuvântez, vb. I. Tranz. (Înv.) A scrie, a face o precuvântare. – Pre1- + cuvânta. DOOM
precuvântá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 precuvânteáză
precuvântează
PRECUVÂNTÁ, precuvântez, vb. I. Tranz. (Înv.) A scrie, a face o precuvântare. – Pre1- + cuvânta. DOOM
precuvântá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 precuvânteáză
precuvântez
PRECUVÂNTÁ, precuvântez, vb. I. Tranz. (Înv.) A scrie, a face o precuvântare. – Pre1- + cuvânta. DOOM
precuvântá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 precuvânteáză
precuvânteze
PRECUVÂNTÁ, precuvântez, vb. I. Tranz. (Înv.) A scrie, a face o precuvântare. – Pre1- + cuvânta. DOOM
precuvântá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 precuvânteáză
precuvântezi
PRECUVÂNTÁ, precuvântez, vb. I. Tranz. (Înv.) A scrie, a face o precuvântare. – Pre1- + cuvânta. DOOM
precuvântá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 precuvânteáză
precuvântând
PRECUVÂNTÁ, precuvântez, vb. I. Tranz. (Înv.) A scrie, a face o precuvântare. – Pre1- + cuvânta. DOOM
precuvântá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 precuvânteáză
precuvântări
PRECUVÂNTÁRE, precuvântări, s. f. (Înv.) Cuvânt introductiv, prefață. ♦ Cuvântare, discurs. – Pre1- + cuvântare. DOOM
precuvântáre (înv.) s. f., g.-d. art. precuvântắrii; pl. precuvântắri
precuvântării
PRECUVÂNTÁRE, precuvântări, s. f. (Înv.) Cuvânt introductiv, prefață. ♦ Cuvântare, discurs. – Pre1- + cuvântare. DOOM
precuvântáre (înv.) s. f., g.-d. art. precuvântắrii; pl. precuvântắri
precuvântările
PRECUVÂNTÁRE, precuvântări, s. f. (Înv.) Cuvânt introductiv, prefață. ♦ Cuvântare, discurs. – Pre1- + cuvântare. DOOM
precuvântáre (înv.) s. f., g.-d. art. precuvântắrii; pl. precuvântắri
precuvântărilor
PRECUVÂNTÁRE, precuvântări, s. f. (Înv.) Cuvânt introductiv, prefață. ♦ Cuvântare, discurs. – Pre1- + cuvântare. DOOM
precuvântáre (înv.) s. f., g.-d. art. precuvântắrii; pl. precuvântắri
precuvînta
PRECUVÂNTÁ, precuvântez, vb. I. Tranz. (Înv.) A scrie, a face o precuvântare. – Pre1- + cuvânta. DOOM
precuvântá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 precuvânteáză
precuvîntai
PRECUVÂNTÁ, precuvântez, vb. I. Tranz. (Înv.) A scrie, a face o precuvântare. – Pre1- + cuvânta. DOOM
precuvântá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 precuvânteáză
precuvîntam
PRECUVÂNTÁ, precuvântez, vb. I. Tranz. (Înv.) A scrie, a face o precuvântare. – Pre1- + cuvânta. DOOM
precuvântá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 precuvânteáză
precuvîntare
PRECUVÂNTÁ, precuvântez, vb. I. Tranz. (Înv.) A scrie, a face o precuvântare. – Pre1- + cuvânta. DOOM
precuvântá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 precuvânteáză
precuvîntare
PRECUVÂNTÁRE, precuvântări, s. f. (Înv.) Cuvânt introductiv, prefață. ♦ Cuvântare, discurs. – Pre1- + cuvântare. DOOM
precuvântáre (înv.) s. f., g.-d. art. precuvântắrii; pl. precuvântắri
precuvîntarea
PRECUVÂNTÁRE, precuvântări, s. f. (Înv.) Cuvânt introductiv, prefață. ♦ Cuvântare, discurs. – Pre1- + cuvântare. DOOM
precuvântáre (înv.) s. f., g.-d. art. precuvântắrii; pl. precuvântắri
precuvîntară
PRECUVÂNTÁ, precuvântez, vb. I. Tranz. (Înv.) A scrie, a face o precuvântare. – Pre1- + cuvânta. DOOM
precuvântá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 precuvânteáză
precuvîntarăm
PRECUVÂNTÁ, precuvântez, vb. I. Tranz. (Înv.) A scrie, a face o precuvântare. – Pre1- + cuvânta. DOOM
precuvântá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 precuvânteáză
precuvîntarăți
PRECUVÂNTÁ, precuvântez, vb. I. Tranz. (Înv.) A scrie, a face o precuvântare. – Pre1- + cuvânta. DOOM
precuvântá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 precuvânteáză
precuvîntase
PRECUVÂNTÁ, precuvântez, vb. I. Tranz. (Înv.) A scrie, a face o precuvântare. – Pre1- + cuvânta. DOOM
precuvântá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 precuvânteáză
precuvîntasem
PRECUVÂNTÁ, precuvântez, vb. I. Tranz. (Înv.) A scrie, a face o precuvântare. – Pre1- + cuvânta. DOOM
precuvântá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 precuvânteáză
precuvîntaseră
PRECUVÂNTÁ, precuvântez, vb. I. Tranz. (Înv.) A scrie, a face o precuvântare. – Pre1- + cuvânta. DOOM
precuvântá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 precuvânteáză
precuvîntaserăm
PRECUVÂNTÁ, precuvântez, vb. I. Tranz. (Înv.) A scrie, a face o precuvântare. – Pre1- + cuvânta. DOOM
precuvântá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 precuvânteáză
precuvîntaserăți
PRECUVÂNTÁ, precuvântez, vb. I. Tranz. (Înv.) A scrie, a face o precuvântare. – Pre1- + cuvânta. DOOM
precuvântá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 precuvânteáză
precuvîntaseși
PRECUVÂNTÁ, precuvântez, vb. I. Tranz. (Înv.) A scrie, a face o precuvântare. – Pre1- + cuvânta. DOOM
precuvântá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 precuvânteáză
precuvîntaseți
PRECUVÂNTÁ, precuvântez, vb. I. Tranz. (Înv.) A scrie, a face o precuvântare. – Pre1- + cuvânta. DOOM
precuvântá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 precuvânteáză
precuvîntat
PRECUVÂNTÁ, precuvântez, vb. I. Tranz. (Înv.) A scrie, a face o precuvântare. – Pre1- + cuvânta. DOOM
precuvântá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 precuvânteáză
precuvîntau
PRECUVÂNTÁ, precuvântez, vb. I. Tranz. (Înv.) A scrie, a face o precuvântare. – Pre1- + cuvânta. DOOM
precuvântá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 precuvânteáză
precuvîntași
PRECUVÂNTÁ, precuvântez, vb. I. Tranz. (Înv.) A scrie, a face o precuvântare. – Pre1- + cuvânta. DOOM
precuvântá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 precuvânteáză
precuvîntați
PRECUVÂNTÁ, precuvântez, vb. I. Tranz. (Înv.) A scrie, a face o precuvântare. – Pre1- + cuvânta. DOOM
precuvântá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 precuvânteáză
precuvîntează
PRECUVÂNTÁ, precuvântez, vb. I. Tranz. (Înv.) A scrie, a face o precuvântare. – Pre1- + cuvânta. DOOM
precuvântá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 precuvânteáză
precuvîntez
PRECUVÂNTÁ, precuvântez, vb. I. Tranz. (Înv.) A scrie, a face o precuvântare. – Pre1- + cuvânta. DOOM
precuvântá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 precuvânteáză
precuvînteze
PRECUVÂNTÁ, precuvântez, vb. I. Tranz. (Înv.) A scrie, a face o precuvântare. – Pre1- + cuvânta. DOOM
precuvântá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 precuvânteáză
precuvîntezi
PRECUVÂNTÁ, precuvântez, vb. I. Tranz. (Înv.) A scrie, a face o precuvântare. – Pre1- + cuvânta. DOOM
precuvântá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 precuvânteáză
precuvîntînd
PRECUVÂNTÁ, precuvântez, vb. I. Tranz. (Înv.) A scrie, a face o precuvântare. – Pre1- + cuvânta. DOOM
precuvântá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 precuvânteáză
precuvîntări
PRECUVÂNTÁRE, precuvântări, s. f. (Înv.) Cuvânt introductiv, prefață. ♦ Cuvântare, discurs. – Pre1- + cuvântare. DOOM
precuvântáre (înv.) s. f., g.-d. art. precuvântắrii; pl. precuvântắri
precuvîntării
PRECUVÂNTÁRE, precuvântări, s. f. (Înv.) Cuvânt introductiv, prefață. ♦ Cuvântare, discurs. – Pre1- + cuvântare. DOOM
precuvântáre (înv.) s. f., g.-d. art. precuvântắrii; pl. precuvântắri
precuvîntările
PRECUVÂNTÁRE, precuvântări, s. f. (Înv.) Cuvânt introductiv, prefață. ♦ Cuvântare, discurs. – Pre1- + cuvântare. DOOM
precuvântáre (înv.) s. f., g.-d. art. precuvântắrii; pl. precuvântắri
precuvîntărilor
PRECUVÂNTÁRE, precuvântări, s. f. (Înv.) Cuvânt introductiv, prefață. ♦ Cuvântare, discurs. – Pre1- + cuvântare. DOOM
precuvântáre (înv.) s. f., g.-d. art. precuvântắrii; pl. precuvântắri
precât
PRECẤT adv. (Pop.) După cum, după cât, cât. – Pre2 + cât. DOOM
precất (pop.) adv.
precît
PRECẤT adv. (Pop.) După cum, după cât, cât. – Pre2 + cât. DOOM
precất (pop.) adv.
precădere
PRECĂDÉRE s. f. Întâietate, prioritate, preferință acordată unei persoane, unei probleme etc. ◊ Loc. adv. Cu precădere = în primul rând, înainte de orice; mai ales, în (mod) special, îndeosebi, de preferință. – Pre1- + cădere. DOOM
precădére s. f., g.-d. art. precădérii
precăderea
PRECĂDÉRE s. f. Întâietate, prioritate, preferință acordată unei persoane, unei probleme etc. ◊ Loc. adv. Cu precădere = în primul rând, înainte de orice; mai ales, în (mod) special, îndeosebi, de preferință. – Pre1- + cădere. DOOM
precădére s. f., g.-d. art. precădérii
precăderi
PRECĂDÉRE s. f. Întâietate, prioritate, preferință acordată unei persoane, unei probleme etc. ◊ Loc. adv. Cu precădere = în primul rând, înainte de orice; mai ales, în (mod) special, îndeosebi, de preferință. – Pre1- + cădere. DOOM
precădére s. f., g.-d. art. precădérii
precăderii
PRECĂDÉRE s. f. Întâietate, prioritate, preferință acordată unei persoane, unei probleme etc. ◊ Loc. adv. Cu precădere = în primul rând, înainte de orice; mai ales, în (mod) special, îndeosebi, de preferință. – Pre1- + cădere. DOOM
precădére s. f., g.-d. art. precădérii
precăderile
PRECĂDÉRE s. f. Întâietate, prioritate, preferință acordată unei persoane, unei probleme etc. ◊ Loc. adv. Cu precădere = în primul rând, înainte de orice; mai ales, în (mod) special, îndeosebi, de preferință. – Pre1- + cădere. DOOM
precădére s. f., g.-d. art. precădérii
precăderilor
PRECĂDÉRE s. f. Întâietate, prioritate, preferință acordată unei persoane, unei probleme etc. ◊ Loc. adv. Cu precădere = în primul rând, înainte de orice; mai ales, în (mod) special, îndeosebi, de preferință. – Pre1- + cădere. DOOM
precădére s. f., g.-d. art. precădérii
preda
PREDÁ, predáu, vb. I. 1. Tranz. A da cuiva în primire un obiect, un bun care îi revine de drept sau de care trebuie să răspundă; a înmâna, a încredința, a remite, a transmite. 2. Refl. A se recunoaște învins și a se pune la dispoziția dușmanului, urmăritorului etc. ♦ Tranz. A da pe cineva în mâna cuiva care să dispună de el. 3. Tranz. A transmite, a comunica cuiva în mod sistematic cunoștințele unei discipline (în cadrul unei instituții de învățământ, al unor cursuri speciale); a expune o lecție. – Din sl. prĕdati. DOOM
predá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. predáu, 1 pl. predắm, 2 pl. predáți, imperf. 3 sg. predá, m.m.c.p. 1 sg. predásem, 1 pl. predáserăm; conj. prez. 3 să predeá; imper. neg. 2 sg. nu predá
predabil
PREDÁBIL, -Ă, predabili, -e, adj. (Rar) Care poate fi predat, înmânat; care este gata de a fi predat. – Preda + suf. -bil. DOOM
predábil (rar) adj. m., pl. predábili; f. predábilă, pl. predábile
predabila
PREDÁBIL, -Ă, predabili, -e, adj. (Rar) Care poate fi predat, înmânat; care este gata de a fi predat. – Preda + suf. -bil. DOOM
predábil (rar) adj. m., pl. predábili; f. predábilă, pl. predábile
predabile
PREDÁBIL, -Ă, predabili, -e, adj. (Rar) Care poate fi predat, înmânat; care este gata de a fi predat. – Preda + suf. -bil. DOOM
predábil (rar) adj. m., pl. predábili; f. predábilă, pl. predábile
predabilei
PREDÁBIL, -Ă, predabili, -e, adj. (Rar) Care poate fi predat, înmânat; care este gata de a fi predat. – Preda + suf. -bil. DOOM
predábil (rar) adj. m., pl. predábili; f. predábilă, pl. predábile
predabilele
PREDÁBIL, -Ă, predabili, -e, adj. (Rar) Care poate fi predat, înmânat; care este gata de a fi predat. – Preda + suf. -bil. DOOM
predábil (rar) adj. m., pl. predábili; f. predábilă, pl. predábile
predabilelor
PREDÁBIL, -Ă, predabili, -e, adj. (Rar) Care poate fi predat, înmânat; care este gata de a fi predat. – Preda + suf. -bil. DOOM
predábil (rar) adj. m., pl. predábili; f. predábilă, pl. predábile
predabili
PREDÁBIL, -Ă, predabili, -e, adj. (Rar) Care poate fi predat, înmânat; care este gata de a fi predat. – Preda + suf. -bil. DOOM
predábil (rar) adj. m., pl. predábili; f. predábilă, pl. predábile
predabilii
PREDÁBIL, -Ă, predabili, -e, adj. (Rar) Care poate fi predat, înmânat; care este gata de a fi predat. – Preda + suf. -bil. DOOM
predábil (rar) adj. m., pl. predábili; f. predábilă, pl. predábile
predabililor
PREDÁBIL, -Ă, predabili, -e, adj. (Rar) Care poate fi predat, înmânat; care este gata de a fi predat. – Preda + suf. -bil. DOOM
predábil (rar) adj. m., pl. predábili; f. predábilă, pl. predábile
predabilul
PREDÁBIL, -Ă, predabili, -e, adj. (Rar) Care poate fi predat, înmânat; care este gata de a fi predat. – Preda + suf. -bil. DOOM
predábil (rar) adj. m., pl. predábili; f. predábilă, pl. predábile
predabilului
PREDÁBIL, -Ă, predabili, -e, adj. (Rar) Care poate fi predat, înmânat; care este gata de a fi predat. – Preda + suf. -bil. DOOM
predábil (rar) adj. m., pl. predábili; f. predábilă, pl. predábile
predai
PREDÁ, predáu, vb. I. 1. Tranz. A da cuiva în primire un obiect, un bun care îi revine de drept sau de care trebuie să răspundă; a înmâna, a încredința, a remite, a transmite. 2. Refl. A se recunoaște învins și a se pune la dispoziția dușmanului, urmăritorului etc. ♦ Tranz. A da pe cineva în mâna cuiva care să dispună de el. 3. Tranz. A transmite, a comunica cuiva în mod sistematic cunoștințele unei discipline (în cadrul unei instituții de învățământ, al unor cursuri speciale); a expune o lecție. – Din sl. prĕdati. DOOM
predá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. predáu, 1 pl. predắm, 2 pl. predáți, imperf. 3 sg. predá, m.m.c.p. 1 sg. predásem, 1 pl. predáserăm; conj. prez. 3 să predeá; imper. neg. 2 sg. nu predá
predam
PREDÁ, predáu, vb. I. 1. Tranz. A da cuiva în primire un obiect, un bun care îi revine de drept sau de care trebuie să răspundă; a înmâna, a încredința, a remite, a transmite. 2. Refl. A se recunoaște învins și a se pune la dispoziția dușmanului, urmăritorului etc. ♦ Tranz. A da pe cineva în mâna cuiva care să dispună de el. 3. Tranz. A transmite, a comunica cuiva în mod sistematic cunoștințele unei discipline (în cadrul unei instituții de învățământ, al unor cursuri speciale); a expune o lecție. – Din sl. prĕdati. DOOM
predá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. predáu, 1 pl. predắm, 2 pl. predáți, imperf. 3 sg. predá, m.m.c.p. 1 sg. predásem, 1 pl. predáserăm; conj. prez. 3 să predeá; imper. neg. 2 sg. nu predá
predanie
PREDÁNIE, predanii, s. f. (Învechit) Tradiție. Desprețuind. obiceiurile și predaniile din vechi. La TDRG.
predare
PREDÁ, predáu, vb. I. 1. Tranz. A da cuiva în primire un obiect, un bun care îi revine de drept sau de care trebuie să răspundă; a înmâna, a încredința, a remite, a transmite. 2. Refl. A se recunoaște învins și a se pune la dispoziția dușmanului, urmăritorului etc. ♦ Tranz. A da pe cineva în mâna cuiva care să dispună de el. 3. Tranz. A transmite, a comunica cuiva în mod sistematic cunoștințele unei discipline (în cadrul unei instituții de învățământ, al unor cursuri speciale); a expune o lecție. – Din sl. prĕdati. DOOM
predá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. predáu, 1 pl. predắm, 2 pl. predáți, imperf. 3 sg. predá, m.m.c.p. 1 sg. predásem, 1 pl. predáserăm; conj. prez. 3 să predeá; imper. neg. 2 sg. nu predá
predare
PREDÁRE, predări, s. f. Acțiunea de a (se) preda și rezultatul ei. – V. preda. DOOM
predáre s. f., g.-d. art. predắrii; pl. predắri
predarea
PREDÁRE, predări, s. f. Acțiunea de a (se) preda și rezultatul ei. – V. preda. DOOM
predáre s. f., g.-d. art. predắrii; pl. predắri
predară
PREDÁ, predáu, vb. I. 1. Tranz. A da cuiva în primire un obiect, un bun care îi revine de drept sau de care trebuie să răspundă; a înmâna, a încredința, a remite, a transmite. 2. Refl. A se recunoaște învins și a se pune la dispoziția dușmanului, urmăritorului etc. ♦ Tranz. A da pe cineva în mâna cuiva care să dispună de el. 3. Tranz. A transmite, a comunica cuiva în mod sistematic cunoștințele unei discipline (în cadrul unei instituții de învățământ, al unor cursuri speciale); a expune o lecție. – Din sl. prĕdati. DOOM
predá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. predáu, 1 pl. predắm, 2 pl. predáți, imperf. 3 sg. predá, m.m.c.p. 1 sg. predásem, 1 pl. predáserăm; conj. prez. 3 să predeá; imper. neg. 2 sg. nu predá
predarăm
PREDÁ, predáu, vb. I. 1. Tranz. A da cuiva în primire un obiect, un bun care îi revine de drept sau de care trebuie să răspundă; a înmâna, a încredința, a remite, a transmite. 2. Refl. A se recunoaște învins și a se pune la dispoziția dușmanului, urmăritorului etc. ♦ Tranz. A da pe cineva în mâna cuiva care să dispună de el. 3. Tranz. A transmite, a comunica cuiva în mod sistematic cunoștințele unei discipline (în cadrul unei instituții de învățământ, al unor cursuri speciale); a expune o lecție. – Din sl. prĕdati. DOOM
predá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. predáu, 1 pl. predắm, 2 pl. predáți, imperf. 3 sg. predá, m.m.c.p. 1 sg. predásem, 1 pl. predáserăm; conj. prez. 3 să predeá; imper. neg. 2 sg. nu predá
predarăți
PREDÁ, predáu, vb. I. 1. Tranz. A da cuiva în primire un obiect, un bun care îi revine de drept sau de care trebuie să răspundă; a înmâna, a încredința, a remite, a transmite. 2. Refl. A se recunoaște învins și a se pune la dispoziția dușmanului, urmăritorului etc. ♦ Tranz. A da pe cineva în mâna cuiva care să dispună de el. 3. Tranz. A transmite, a comunica cuiva în mod sistematic cunoștințele unei discipline (în cadrul unei instituții de învățământ, al unor cursuri speciale); a expune o lecție. – Din sl. prĕdati. DOOM
predá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. predáu, 1 pl. predắm, 2 pl. predáți, imperf. 3 sg. predá, m.m.c.p. 1 sg. predásem, 1 pl. predáserăm; conj. prez. 3 să predeá; imper. neg. 2 sg. nu predá
predase
PREDÁ, predáu, vb. I. 1. Tranz. A da cuiva în primire un obiect, un bun care îi revine de drept sau de care trebuie să răspundă; a înmâna, a încredința, a remite, a transmite. 2. Refl. A se recunoaște învins și a se pune la dispoziția dușmanului, urmăritorului etc. ♦ Tranz. A da pe cineva în mâna cuiva care să dispună de el. 3. Tranz. A transmite, a comunica cuiva în mod sistematic cunoștințele unei discipline (în cadrul unei instituții de învățământ, al unor cursuri speciale); a expune o lecție. – Din sl. prĕdati. DOOM
predá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. predáu, 1 pl. predắm, 2 pl. predáți, imperf. 3 sg. predá, m.m.c.p. 1 sg. predásem, 1 pl. predáserăm; conj. prez. 3 să predeá; imper. neg. 2 sg. nu predá
predasem
PREDÁ, predáu, vb. I. 1. Tranz. A da cuiva în primire un obiect, un bun care îi revine de drept sau de care trebuie să răspundă; a înmâna, a încredința, a remite, a transmite. 2. Refl. A se recunoaște învins și a se pune la dispoziția dușmanului, urmăritorului etc. ♦ Tranz. A da pe cineva în mâna cuiva care să dispună de el. 3. Tranz. A transmite, a comunica cuiva în mod sistematic cunoștințele unei discipline (în cadrul unei instituții de învățământ, al unor cursuri speciale); a expune o lecție. – Din sl. prĕdati. DOOM
predá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. predáu, 1 pl. predắm, 2 pl. predáți, imperf. 3 sg. predá, m.m.c.p. 1 sg. predásem, 1 pl. predáserăm; conj. prez. 3 să predeá; imper. neg. 2 sg. nu predá
predaseră
PREDÁ, predáu, vb. I. 1. Tranz. A da cuiva în primire un obiect, un bun care îi revine de drept sau de care trebuie să răspundă; a înmâna, a încredința, a remite, a transmite. 2. Refl. A se recunoaște învins și a se pune la dispoziția dușmanului, urmăritorului etc. ♦ Tranz. A da pe cineva în mâna cuiva care să dispună de el. 3. Tranz. A transmite, a comunica cuiva în mod sistematic cunoștințele unei discipline (în cadrul unei instituții de învățământ, al unor cursuri speciale); a expune o lecție. – Din sl. prĕdati. DOOM
predá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. predáu, 1 pl. predắm, 2 pl. predáți, imperf. 3 sg. predá, m.m.c.p. 1 sg. predásem, 1 pl. predáserăm; conj. prez. 3 să predeá; imper. neg. 2 sg. nu predá
predaserăm
PREDÁ, predáu, vb. I. 1. Tranz. A da cuiva în primire un obiect, un bun care îi revine de drept sau de care trebuie să răspundă; a înmâna, a încredința, a remite, a transmite. 2. Refl. A se recunoaște învins și a se pune la dispoziția dușmanului, urmăritorului etc. ♦ Tranz. A da pe cineva în mâna cuiva care să dispună de el. 3. Tranz. A transmite, a comunica cuiva în mod sistematic cunoștințele unei discipline (în cadrul unei instituții de învățământ, al unor cursuri speciale); a expune o lecție. – Din sl. prĕdati. DOOM
predá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. predáu, 1 pl. predắm, 2 pl. predáți, imperf. 3 sg. predá, m.m.c.p. 1 sg. predásem, 1 pl. predáserăm; conj. prez. 3 să predeá; imper. neg. 2 sg. nu predá
predaserăți
PREDÁ, predáu, vb. I. 1. Tranz. A da cuiva în primire un obiect, un bun care îi revine de drept sau de care trebuie să răspundă; a înmâna, a încredința, a remite, a transmite. 2. Refl. A se recunoaște învins și a se pune la dispoziția dușmanului, urmăritorului etc. ♦ Tranz. A da pe cineva în mâna cuiva care să dispună de el. 3. Tranz. A transmite, a comunica cuiva în mod sistematic cunoștințele unei discipline (în cadrul unei instituții de învățământ, al unor cursuri speciale); a expune o lecție. – Din sl. prĕdati. DOOM
predá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. predáu, 1 pl. predắm, 2 pl. predáți, imperf. 3 sg. predá, m.m.c.p. 1 sg. predásem, 1 pl. predáserăm; conj. prez. 3 să predeá; imper. neg. 2 sg. nu predá
predaseși
PREDÁ, predáu, vb. I. 1. Tranz. A da cuiva în primire un obiect, un bun care îi revine de drept sau de care trebuie să răspundă; a înmâna, a încredința, a remite, a transmite. 2. Refl. A se recunoaște învins și a se pune la dispoziția dușmanului, urmăritorului etc. ♦ Tranz. A da pe cineva în mâna cuiva care să dispună de el. 3. Tranz. A transmite, a comunica cuiva în mod sistematic cunoștințele unei discipline (în cadrul unei instituții de învățământ, al unor cursuri speciale); a expune o lecție. – Din sl. prĕdati. DOOM
predá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. predáu, 1 pl. predắm, 2 pl. predáți, imperf. 3 sg. predá, m.m.c.p. 1 sg. predásem, 1 pl. predáserăm; conj. prez. 3 să predeá; imper. neg. 2 sg. nu predá
predaseți
PREDÁ, predáu, vb. I. 1. Tranz. A da cuiva în primire un obiect, un bun care îi revine de drept sau de care trebuie să răspundă; a înmâna, a încredința, a remite, a transmite. 2. Refl. A se recunoaște învins și a se pune la dispoziția dușmanului, urmăritorului etc. ♦ Tranz. A da pe cineva în mâna cuiva care să dispună de el. 3. Tranz. A transmite, a comunica cuiva în mod sistematic cunoștințele unei discipline (în cadrul unei instituții de învățământ, al unor cursuri speciale); a expune o lecție. – Din sl. prĕdati. DOOM
predá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. predáu, 1 pl. predắm, 2 pl. predáți, imperf. 3 sg. predá, m.m.c.p. 1 sg. predásem, 1 pl. predáserăm; conj. prez. 3 să predeá; imper. neg. 2 sg. nu predá
predat
PREDÁ, predáu, vb. I. 1. Tranz. A da cuiva în primire un obiect, un bun care îi revine de drept sau de care trebuie să răspundă; a înmâna, a încredința, a remite, a transmite. 2. Refl. A se recunoaște învins și a se pune la dispoziția dușmanului, urmăritorului etc. ♦ Tranz. A da pe cineva în mâna cuiva care să dispună de el. 3. Tranz. A transmite, a comunica cuiva în mod sistematic cunoștințele unei discipline (în cadrul unei instituții de învățământ, al unor cursuri speciale); a expune o lecție. – Din sl. prĕdati. DOOM
predá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. predáu, 1 pl. predắm, 2 pl. predáți, imperf. 3 sg. predá, m.m.c.p. 1 sg. predásem, 1 pl. predáserăm; conj. prez. 3 să predeá; imper. neg. 2 sg. nu predá
predat
PREDÁ, predáu, vb. I. 1. Tranz. A da cuiva în primire un obiect, un bun care îi revine de drept sau de care trebuie să răspundă; a înmâna, a încredința, a remite, a transmite. 2. Refl. A se recunoaște învins și a se pune la dispoziția dușmanului, urmăritorului etc. ♦ Tranz. A da pe cineva în mâna cuiva care să dispună de el. 3. Tranz. A transmite, a comunica cuiva în mod sistematic cunoștințele unei discipline (în cadrul unei instituții de învățământ, al unor cursuri speciale); a expune o lecție. – Din sl. prĕdati. DOOM
predá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. predáu, 1 pl. predắm, 2 pl. predáți, imperf. 3 sg. predá, m.m.c.p. 1 sg. predásem, 1 pl. predáserăm; conj. prez. 3 să predeá; imper. neg. 2 sg. nu predá
predau
PREDÁ, predáu, vb. I. 1. Tranz. A da cuiva în primire un obiect, un bun care îi revine de drept sau de care trebuie să răspundă; a înmâna, a încredința, a remite, a transmite. 2. Refl. A se recunoaște învins și a se pune la dispoziția dușmanului, urmăritorului etc. ♦ Tranz. A da pe cineva în mâna cuiva care să dispună de el. 3. Tranz. A transmite, a comunica cuiva în mod sistematic cunoștințele unei discipline (în cadrul unei instituții de învățământ, al unor cursuri speciale); a expune o lecție. – Din sl. prĕdati. DOOM
predá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. predáu, 1 pl. predắm, 2 pl. predáți, imperf. 3 sg. predá, m.m.c.p. 1 sg. predásem, 1 pl. predáserăm; conj. prez. 3 să predeá; imper. neg. 2 sg. nu predá
predași
PREDÁ, predáu, vb. I. 1. Tranz. A da cuiva în primire un obiect, un bun care îi revine de drept sau de care trebuie să răspundă; a înmâna, a încredința, a remite, a transmite. 2. Refl. A se recunoaște învins și a se pune la dispoziția dușmanului, urmăritorului etc. ♦ Tranz. A da pe cineva în mâna cuiva care să dispună de el. 3. Tranz. A transmite, a comunica cuiva în mod sistematic cunoștințele unei discipline (în cadrul unei instituții de învățământ, al unor cursuri speciale); a expune o lecție. – Din sl. prĕdati. DOOM
predá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. predáu, 1 pl. predắm, 2 pl. predáți, imperf. 3 sg. predá, m.m.c.p. 1 sg. predásem, 1 pl. predáserăm; conj. prez. 3 să predeá; imper. neg. 2 sg. nu predá
predați
PREDÁ, predáu, vb. I. 1. Tranz. A da cuiva în primire un obiect, un bun care îi revine de drept sau de care trebuie să răspundă; a înmâna, a încredința, a remite, a transmite. 2. Refl. A se recunoaște învins și a se pune la dispoziția dușmanului, urmăritorului etc. ♦ Tranz. A da pe cineva în mâna cuiva care să dispună de el. 3. Tranz. A transmite, a comunica cuiva în mod sistematic cunoștințele unei discipline (în cadrul unei instituții de învățământ, al unor cursuri speciale); a expune o lecție. – Din sl. prĕdati. DOOM
predá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. predáu, 1 pl. predắm, 2 pl. predáți, imperf. 3 sg. predá, m.m.c.p. 1 sg. predásem, 1 pl. predáserăm; conj. prez. 3 să predeá; imper. neg. 2 sg. nu predá
predea
PREDÁ, predáu, vb. I. 1. Tranz. A da cuiva în primire un obiect, un bun care îi revine de drept sau de care trebuie să răspundă; a înmâna, a încredința, a remite, a transmite. 2. Refl. A se recunoaște învins și a se pune la dispoziția dușmanului, urmăritorului etc. ♦ Tranz. A da pe cineva în mâna cuiva care să dispună de el. 3. Tranz. A transmite, a comunica cuiva în mod sistematic cunoștințele unei discipline (în cadrul unei instituții de învățământ, al unor cursuri speciale); a expune o lecție. – Din sl. prĕdati. DOOM
predá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. predáu, 1 pl. predắm, 2 pl. predáți, imperf. 3 sg. predá, m.m.c.p. 1 sg. predásem, 1 pl. predáserăm; conj. prez. 3 să predeá; imper. neg. 2 sg. nu predá
predecedat
PREDECEDÁT, -Ă, predecedați, -te, adj. (Jur.) Decedat înainte de... – Pre1- + decedat.
predecedata
PREDECEDÁT, -Ă, predecedați, -te, adj. (Jur.) Decedat înainte de... – Pre1- + decedat.
predecedate
PREDECEDÁT, -Ă, predecedați, -te, adj. (Jur.) Decedat înainte de... – Pre1- + decedat.
predecedatei
PREDECEDÁT, -Ă, predecedați, -te, adj. (Jur.) Decedat înainte de... – Pre1- + decedat.
predecedatele
PREDECEDÁT, -Ă, predecedați, -te, adj. (Jur.) Decedat înainte de... – Pre1- + decedat.
predecedatelor
PREDECEDÁT, -Ă, predecedați, -te, adj. (Jur.) Decedat înainte de... – Pre1- + decedat.
predecedatul
PREDECEDÁT, -Ă, predecedați, -te, adj. (Jur.) Decedat înainte de... – Pre1- + decedat.
predecedatului
PREDECEDÁT, -Ă, predecedați, -te, adj. (Jur.) Decedat înainte de... – Pre1- + decedat.
predecedați
PREDECEDÁT, -Ă, predecedați, -te, adj. (Jur.) Decedat înainte de... – Pre1- + decedat.
predecedații
PREDECEDÁT, -Ă, predecedați, -te, adj. (Jur.) Decedat înainte de... – Pre1- + decedat.
predecedaților
PREDECEDÁT, -Ă, predecedați, -te, adj. (Jur.) Decedat înainte de... – Pre1- + decedat.
predecesoare
PREDECESÓR, -OÁRE, predecesori, -oare, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Persoană care a precedat pe cineva într-o funcție, într-un post, într-o activitate etc., considerată în raport cu aceasta; antecesor, înaintaș. 2. S. m. (Mai ales la pl.) Strămoș, înaintaș. – Din fr. prédécesseur. DOOM
predecesór s. m., pl. predecesóri
predecesoarea
PREDECESÓR, -OÁRE, predecesori, -oare, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Persoană care a precedat pe cineva într-o funcție, într-un post, într-o activitate etc., considerată în raport cu aceasta; antecesor, înaintaș. 2. S. m. (Mai ales la pl.) Strămoș, înaintaș. – Din fr. prédécesseur. DOOM
predecesór s. m., pl. predecesóri
predecesoarei
PREDECESÓR, -OÁRE, predecesori, -oare, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Persoană care a precedat pe cineva într-o funcție, într-un post, într-o activitate etc., considerată în raport cu aceasta; antecesor, înaintaș. 2. S. m. (Mai ales la pl.) Strămoș, înaintaș. – Din fr. prédécesseur. DOOM
predecesór s. m., pl. predecesóri
predecesoarele
PREDECESÓR, -OÁRE, predecesori, -oare, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Persoană care a precedat pe cineva într-o funcție, într-un post, într-o activitate etc., considerată în raport cu aceasta; antecesor, înaintaș. 2. S. m. (Mai ales la pl.) Strămoș, înaintaș. – Din fr. prédécesseur. DOOM
predecesór s. m., pl. predecesóri
predecesoarelor
PREDECESÓR, -OÁRE, predecesori, -oare, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Persoană care a precedat pe cineva într-o funcție, într-un post, într-o activitate etc., considerată în raport cu aceasta; antecesor, înaintaș. 2. S. m. (Mai ales la pl.) Strămoș, înaintaș. – Din fr. prédécesseur. DOOM
predecesór s. m., pl. predecesóri
predecesor
PREDECESÓR, -OÁRE, predecesori, -oare, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Persoană care a precedat pe cineva într-o funcție, într-un post, într-o activitate etc., considerată în raport cu aceasta; antecesor, înaintaș. 2. S. m. (Mai ales la pl.) Strămoș, înaintaș. – Din fr. prédécesseur. DOOM
predecesór s. m., pl. predecesóri
predecesori
PREDECESÓR, -OÁRE, predecesori, -oare, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Persoană care a precedat pe cineva într-o funcție, într-un post, într-o activitate etc., considerată în raport cu aceasta; antecesor, înaintaș. 2. S. m. (Mai ales la pl.) Strămoș, înaintaș. – Din fr. prédécesseur. DOOM
predecesór s. m., pl. predecesóri
predecesorii
PREDECESÓR, -OÁRE, predecesori, -oare, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Persoană care a precedat pe cineva într-o funcție, într-un post, într-o activitate etc., considerată în raport cu aceasta; antecesor, înaintaș. 2. S. m. (Mai ales la pl.) Strămoș, înaintaș. – Din fr. prédécesseur. DOOM
predecesór s. m., pl. predecesóri
predecesorilor
PREDECESÓR, -OÁRE, predecesori, -oare, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Persoană care a precedat pe cineva într-o funcție, într-un post, într-o activitate etc., considerată în raport cu aceasta; antecesor, înaintaș. 2. S. m. (Mai ales la pl.) Strămoș, înaintaș. – Din fr. prédécesseur. DOOM
predecesór s. m., pl. predecesóri
predecesorul
PREDECESÓR, -OÁRE, predecesori, -oare, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Persoană care a precedat pe cineva într-o funcție, într-un post, într-o activitate etc., considerată în raport cu aceasta; antecesor, înaintaș. 2. S. m. (Mai ales la pl.) Strămoș, înaintaș. – Din fr. prédécesseur. DOOM
predecesór s. m., pl. predecesóri
predecesorului
PREDECESÓR, -OÁRE, predecesori, -oare, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Persoană care a precedat pe cineva într-o funcție, într-un post, într-o activitate etc., considerată în raport cu aceasta; antecesor, înaintaș. 2. S. m. (Mai ales la pl.) Strămoș, înaintaș. – Din fr. prédécesseur. DOOM
predecesór s. m., pl. predecesóri
predela
PREDÉLĂ, predele, s. f. Partea inferioară a unui tablou reprezentând scene legate de subiectul principal al acestuia. – Din fr. prédelle, it. predella. DOOM
predélă s. f., g.-d. art. predélei; pl. predéle
predele
PREDÉLĂ, predele, s. f. Partea inferioară a unui tablou reprezentând scene legate de subiectul principal al acestuia. – Din fr. prédelle, it. predella. DOOM
predélă s. f., g.-d. art. predélei; pl. predéle
predelei
PREDÉLĂ, predele, s. f. Partea inferioară a unui tablou reprezentând scene legate de subiectul principal al acestuia. – Din fr. prédelle, it. predella. DOOM
predélă s. f., g.-d. art. predélei; pl. predéle
predelele
PREDÉLĂ, predele, s. f. Partea inferioară a unui tablou reprezentând scene legate de subiectul principal al acestuia. – Din fr. prédelle, it. predella. DOOM
predélă s. f., g.-d. art. predélei; pl. predéle
predelelor
PREDÉLĂ, predele, s. f. Partea inferioară a unui tablou reprezentând scene legate de subiectul principal al acestuia. – Din fr. prédelle, it. predella. DOOM
predélă s. f., g.-d. art. predélei; pl. predéle
predestina
PREDESTINÁ, predestinez, vb. I. Tranz. A hotărî dinainte soarta cuiva; a sorti, a meni, a ursi; a decide dinainte o acțiune. – Din fr. prédestiner, lat. praedestinare. DOOM
predestiná (a ~) vb., ind. prez. 3 predestineáză
predestinai
PREDESTINÁ, predestinez, vb. I. Tranz. A hotărî dinainte soarta cuiva; a sorti, a meni, a ursi; a decide dinainte o acțiune. – Din fr. prédestiner, lat. praedestinare. DOOM
predestiná (a ~) vb., ind. prez. 3 predestineáză
predestinam
PREDESTINÁ, predestinez, vb. I. Tranz. A hotărî dinainte soarta cuiva; a sorti, a meni, a ursi; a decide dinainte o acțiune. – Din fr. prédestiner, lat. praedestinare. DOOM
predestiná (a ~) vb., ind. prez. 3 predestineáză
predestinare
PREDESTINÁ, predestinez, vb. I. Tranz. A hotărî dinainte soarta cuiva; a sorti, a meni, a ursi; a decide dinainte o acțiune. – Din fr. prédestiner, lat. praedestinare. DOOM
predestiná (a ~) vb., ind. prez. 3 predestineáză
predestinare
PREDESTINARE, predestinări, s. f. Acțiunea de a predestina și rezultatul ei. ♦ Existența unui destin al omenirii stabilit de voința divină. – V. predestina. DOOM
predestináre s. f., g.-d. art. predestinắrii; pl. predestinắri
predestinarea
PREDESTINARE, predestinări, s. f. Acțiunea de a predestina și rezultatul ei. ♦ Existența unui destin al omenirii stabilit de voința divină. – V. predestina. DOOM
predestináre s. f., g.-d. art. predestinắrii; pl. predestinắri
predestinară
PREDESTINÁ, predestinez, vb. I. Tranz. A hotărî dinainte soarta cuiva; a sorti, a meni, a ursi; a decide dinainte o acțiune. – Din fr. prédestiner, lat. praedestinare. DOOM
predestiná (a ~) vb., ind. prez. 3 predestineáză
predestinarăm
PREDESTINÁ, predestinez, vb. I. Tranz. A hotărî dinainte soarta cuiva; a sorti, a meni, a ursi; a decide dinainte o acțiune. – Din fr. prédestiner, lat. praedestinare. DOOM
predestiná (a ~) vb., ind. prez. 3 predestineáză
predestinarăți
PREDESTINÁ, predestinez, vb. I. Tranz. A hotărî dinainte soarta cuiva; a sorti, a meni, a ursi; a decide dinainte o acțiune. – Din fr. prédestiner, lat. praedestinare. DOOM
predestiná (a ~) vb., ind. prez. 3 predestineáză
predestinase
PREDESTINÁ, predestinez, vb. I. Tranz. A hotărî dinainte soarta cuiva; a sorti, a meni, a ursi; a decide dinainte o acțiune. – Din fr. prédestiner, lat. praedestinare. DOOM
predestiná (a ~) vb., ind. prez. 3 predestineáză
predestinasem
PREDESTINÁ, predestinez, vb. I. Tranz. A hotărî dinainte soarta cuiva; a sorti, a meni, a ursi; a decide dinainte o acțiune. – Din fr. prédestiner, lat. praedestinare. DOOM
predestiná (a ~) vb., ind. prez. 3 predestineáză
predestinaseră
PREDESTINÁ, predestinez, vb. I. Tranz. A hotărî dinainte soarta cuiva; a sorti, a meni, a ursi; a decide dinainte o acțiune. – Din fr. prédestiner, lat. praedestinare. DOOM
predestiná (a ~) vb., ind. prez. 3 predestineáză
predestinaserăm
PREDESTINÁ, predestinez, vb. I. Tranz. A hotărî dinainte soarta cuiva; a sorti, a meni, a ursi; a decide dinainte o acțiune. – Din fr. prédestiner, lat. praedestinare. DOOM
predestiná (a ~) vb., ind. prez. 3 predestineáză
predestinaserăți
PREDESTINÁ, predestinez, vb. I. Tranz. A hotărî dinainte soarta cuiva; a sorti, a meni, a ursi; a decide dinainte o acțiune. – Din fr. prédestiner, lat. praedestinare. DOOM
predestiná (a ~) vb., ind. prez. 3 predestineáză
predestinaseși
PREDESTINÁ, predestinez, vb. I. Tranz. A hotărî dinainte soarta cuiva; a sorti, a meni, a ursi; a decide dinainte o acțiune. – Din fr. prédestiner, lat. praedestinare. DOOM
predestiná (a ~) vb., ind. prez. 3 predestineáză
predestinaseți
PREDESTINÁ, predestinez, vb. I. Tranz. A hotărî dinainte soarta cuiva; a sorti, a meni, a ursi; a decide dinainte o acțiune. – Din fr. prédestiner, lat. praedestinare. DOOM
predestiná (a ~) vb., ind. prez. 3 predestineáză
predestinat
PREDESTINÁ, predestinez, vb. I. Tranz. A hotărî dinainte soarta cuiva; a sorti, a meni, a ursi; a decide dinainte o acțiune. – Din fr. prédestiner, lat. praedestinare. DOOM
predestiná (a ~) vb., ind. prez. 3 predestineáză
predestinat
PREDESTINÁT, -Ă, predestinați, -te, adj. A cărui soartă este dinainte hotărâtă de divinitate; sortit, menit, ursit la un anumit destin. – V. predestina. Cf. fr. prédestiné.
predestinata
PREDESTINÁT, -Ă, predestinați, -te, adj. A cărui soartă este dinainte hotărâtă de divinitate; sortit, menit, ursit la un anumit destin. – V. predestina. Cf. fr. prédestiné.
predestinate
PREDESTINÁT, -Ă, predestinați, -te, adj. A cărui soartă este dinainte hotărâtă de divinitate; sortit, menit, ursit la un anumit destin. – V. predestina. Cf. fr. prédestiné.
predestinatei
PREDESTINÁT, -Ă, predestinați, -te, adj. A cărui soartă este dinainte hotărâtă de divinitate; sortit, menit, ursit la un anumit destin. – V. predestina. Cf. fr. prédestiné.
predestinatele
PREDESTINÁT, -Ă, predestinați, -te, adj. A cărui soartă este dinainte hotărâtă de divinitate; sortit, menit, ursit la un anumit destin. – V. predestina. Cf. fr. prédestiné.
predestinatelor
PREDESTINÁT, -Ă, predestinați, -te, adj. A cărui soartă este dinainte hotărâtă de divinitate; sortit, menit, ursit la un anumit destin. – V. predestina. Cf. fr. prédestiné.
predestinatul
PREDESTINÁT, -Ă, predestinați, -te, adj. A cărui soartă este dinainte hotărâtă de divinitate; sortit, menit, ursit la un anumit destin. – V. predestina. Cf. fr. prédestiné.
predestinatului
PREDESTINÁT, -Ă, predestinați, -te, adj. A cărui soartă este dinainte hotărâtă de divinitate; sortit, menit, ursit la un anumit destin. – V. predestina. Cf. fr. prédestiné.
predestinau
PREDESTINÁ, predestinez, vb. I. Tranz. A hotărî dinainte soarta cuiva; a sorti, a meni, a ursi; a decide dinainte o acțiune. – Din fr. prédestiner, lat. praedestinare. DOOM
predestiná (a ~) vb., ind. prez. 3 predestineáză
predestinași
PREDESTINÁ, predestinez, vb. I. Tranz. A hotărî dinainte soarta cuiva; a sorti, a meni, a ursi; a decide dinainte o acțiune. – Din fr. prédestiner, lat. praedestinare. DOOM
predestiná (a ~) vb., ind. prez. 3 predestineáză
predestinați
PREDESTINÁ, predestinez, vb. I. Tranz. A hotărî dinainte soarta cuiva; a sorti, a meni, a ursi; a decide dinainte o acțiune. – Din fr. prédestiner, lat. praedestinare. DOOM
predestiná (a ~) vb., ind. prez. 3 predestineáză
predestinați
PREDESTINÁT, -Ă, predestinați, -te, adj. A cărui soartă este dinainte hotărâtă de divinitate; sortit, menit, ursit la un anumit destin. – V. predestina. Cf. fr. prédestiné.
predestinația
PREDESTINÁȚIE, predestinații, s. f. (Rar) Predestinare. – Din fr. prédestination. DOOM
predestináție (rar) (-ți-e) s. f., art. predestináția (-ți-a), g.-d. art. predestináției; pl. predestináții, art. predestináțiile (-ți-i-)
predestinație
PREDESTINÁȚIE, predestinații, s. f. (Rar) Predestinare. – Din fr. prédestination. DOOM
predestináție (rar) (-ți-e) s. f., art. predestináția (-ți-a), g.-d. art. predestináției; pl. predestináții, art. predestináțiile (-ți-i-)
predestinației
PREDESTINÁȚIE, predestinații, s. f. (Rar) Predestinare. – Din fr. prédestination. DOOM
predestináție (rar) (-ți-e) s. f., art. predestináția (-ți-a), g.-d. art. predestináției; pl. predestináții, art. predestináțiile (-ți-i-)
predestinații
PREDESTINÁT, -Ă, predestinați, -te, adj. A cărui soartă este dinainte hotărâtă de divinitate; sortit, menit, ursit la un anumit destin. – V. predestina. Cf. fr. prédestiné.
predestinații
PREDESTINÁȚIE, predestinații, s. f. (Rar) Predestinare. – Din fr. prédestination. DOOM
predestináție (rar) (-ți-e) s. f., art. predestináția (-ți-a), g.-d. art. predestináției; pl. predestináții, art. predestináțiile (-ți-i-)
predestinațiile
PREDESTINÁȚIE, predestinații, s. f. (Rar) Predestinare. – Din fr. prédestination. DOOM
predestináție (rar) (-ți-e) s. f., art. predestináția (-ți-a), g.-d. art. predestináției; pl. predestináții, art. predestináțiile (-ți-i-)
predestinațiilor
PREDESTINÁȚIE, predestinații, s. f. (Rar) Predestinare. – Din fr. prédestination. DOOM
predestináție (rar) (-ți-e) s. f., art. predestináția (-ți-a), g.-d. art. predestináției; pl. predestináții, art. predestináțiile (-ți-i-)
predestinaților
PREDESTINÁT, -Ă, predestinați, -te, adj. A cărui soartă este dinainte hotărâtă de divinitate; sortit, menit, ursit la un anumit destin. – V. predestina. Cf. fr. prédestiné.
predestinațiune
PREDESTINAȚIÚNE s.f. v. predestinație.
predestinează
PREDESTINÁ, predestinez, vb. I. Tranz. A hotărî dinainte soarta cuiva; a sorti, a meni, a ursi; a decide dinainte o acțiune. – Din fr. prédestiner, lat. praedestinare. DOOM
predestiná (a ~) vb., ind. prez. 3 predestineáză
predestinez
PREDESTINÁ, predestinez, vb. I. Tranz. A hotărî dinainte soarta cuiva; a sorti, a meni, a ursi; a decide dinainte o acțiune. – Din fr. prédestiner, lat. praedestinare. DOOM
predestiná (a ~) vb., ind. prez. 3 predestineáză
predestineze
PREDESTINÁ, predestinez, vb. I. Tranz. A hotărî dinainte soarta cuiva; a sorti, a meni, a ursi; a decide dinainte o acțiune. – Din fr. prédestiner, lat. praedestinare. DOOM
predestiná (a ~) vb., ind. prez. 3 predestineáză
predestinezi
PREDESTINÁ, predestinez, vb. I. Tranz. A hotărî dinainte soarta cuiva; a sorti, a meni, a ursi; a decide dinainte o acțiune. – Din fr. prédestiner, lat. praedestinare. DOOM
predestiná (a ~) vb., ind. prez. 3 predestineáză
predestinând
PREDESTINÁ, predestinez, vb. I. Tranz. A hotărî dinainte soarta cuiva; a sorti, a meni, a ursi; a decide dinainte o acțiune. – Din fr. prédestiner, lat. praedestinare. DOOM
predestiná (a ~) vb., ind. prez. 3 predestineáză
predestinînd
PREDESTINÁ, predestinez, vb. I. Tranz. A hotărî dinainte soarta cuiva; a sorti, a meni, a ursi; a decide dinainte o acțiune. – Din fr. prédestiner, lat. praedestinare. DOOM
predestiná (a ~) vb., ind. prez. 3 predestineáză
predestinări
PREDESTINARE, predestinări, s. f. Acțiunea de a predestina și rezultatul ei. ♦ Existența unui destin al omenirii stabilit de voința divină. – V. predestina. DOOM
predestináre s. f., g.-d. art. predestinắrii; pl. predestinắri
predestinării
PREDESTINARE, predestinări, s. f. Acțiunea de a predestina și rezultatul ei. ♦ Existența unui destin al omenirii stabilit de voința divină. – V. predestina. DOOM
predestináre s. f., g.-d. art. predestinắrii; pl. predestinắri
predestinările
PREDESTINARE, predestinări, s. f. Acțiunea de a predestina și rezultatul ei. ♦ Existența unui destin al omenirii stabilit de voința divină. – V. predestina. DOOM
predestináre s. f., g.-d. art. predestinắrii; pl. predestinắri
predestinărilor
PREDESTINARE, predestinări, s. f. Acțiunea de a predestina și rezultatul ei. ♦ Existența unui destin al omenirii stabilit de voința divină. – V. predestina. DOOM
predestináre s. f., g.-d. art. predestinắrii; pl. predestinắri
predetermin
PREDETERMINÁ, predetermin, vb. I. Tranz. A determina dinainte actele de voință ale cuiva; a decide dinainte o acțiune a cuiva. – Din fr. prédéterminer. DOOM
predeterminá (a ~) vb., ind. prez. 3 predetérmină
predetermina
PREDETERMINÁ, predetermin, vb. I. Tranz. A determina dinainte actele de voință ale cuiva; a decide dinainte o acțiune a cuiva. – Din fr. prédéterminer. DOOM
predeterminá (a ~) vb., ind. prez. 3 predetérmină
predeterminai
PREDETERMINÁ, predetermin, vb. I. Tranz. A determina dinainte actele de voință ale cuiva; a decide dinainte o acțiune a cuiva. – Din fr. prédéterminer. DOOM
predeterminá (a ~) vb., ind. prez. 3 predetérmină
predeterminam
PREDETERMINÁ, predetermin, vb. I. Tranz. A determina dinainte actele de voință ale cuiva; a decide dinainte o acțiune a cuiva. – Din fr. prédéterminer. DOOM
predeterminá (a ~) vb., ind. prez. 3 predetérmină
predeterminant
PREDETERMINÁNT, -Ă, predeterminând, -te, adj., s. m. (Persoană) care determină dinainte, care decide înainte. – Din fr. prédéterminant. DOOM
*predeterminánt2 s. m., pl. predeterminánți
predeterminanta
PREDETERMINÁNT, -Ă, predeterminând, -te, adj., s. m. (Persoană) care determină dinainte, care decide înainte. – Din fr. prédéterminant. DOOM
*predeterminánt2 s. m., pl. predeterminánți
predeterminante
PREDETERMINÁNT, -Ă, predeterminând, -te, adj., s. m. (Persoană) care determină dinainte, care decide înainte. – Din fr. prédéterminant. DOOM
*predeterminánt2 s. m., pl. predeterminánți
predeterminantei
PREDETERMINÁNT, -Ă, predeterminând, -te, adj., s. m. (Persoană) care determină dinainte, care decide înainte. – Din fr. prédéterminant. DOOM
*predeterminánt2 s. m., pl. predeterminánți
predeterminantele
PREDETERMINÁNT, -Ă, predeterminând, -te, adj., s. m. (Persoană) care determină dinainte, care decide înainte. – Din fr. prédéterminant. DOOM
*predeterminánt2 s. m., pl. predeterminánți
predeterminantelor
PREDETERMINÁNT, -Ă, predeterminând, -te, adj., s. m. (Persoană) care determină dinainte, care decide înainte. – Din fr. prédéterminant. DOOM
*predeterminánt2 s. m., pl. predeterminánți
predeterminantul
PREDETERMINÁNT, -Ă, predeterminând, -te, adj., s. m. (Persoană) care determină dinainte, care decide înainte. – Din fr. prédéterminant. DOOM
*predeterminánt2 s. m., pl. predeterminánți
predeterminantului
PREDETERMINÁNT, -Ă, predeterminând, -te, adj., s. m. (Persoană) care determină dinainte, care decide înainte. – Din fr. prédéterminant. DOOM
*predeterminánt2 s. m., pl. predeterminánți
predeterminanți
PREDETERMINÁNT, -Ă, predeterminând, -te, adj., s. m. (Persoană) care determină dinainte, care decide înainte. – Din fr. prédéterminant. DOOM
*predeterminánt2 s. m., pl. predeterminánți
predeterminanții
PREDETERMINÁNT, -Ă, predeterminând, -te, adj., s. m. (Persoană) care determină dinainte, care decide înainte. – Din fr. prédéterminant. DOOM
*predeterminánt2 s. m., pl. predeterminánți
predeterminanților
PREDETERMINÁNT, -Ă, predeterminând, -te, adj., s. m. (Persoană) care determină dinainte, care decide înainte. – Din fr. prédéterminant. DOOM
*predeterminánt2 s. m., pl. predeterminánți
predeterminare
PREDETERMINÁ, predetermin, vb. I. Tranz. A determina dinainte actele de voință ale cuiva; a decide dinainte o acțiune a cuiva. – Din fr. prédéterminer. DOOM
predeterminá (a ~) vb., ind. prez. 3 predetérmină
predeterminare
PREDETERMINÁRE, predeterminări, s. f. Idee potrivit căreia un eveniment este determinat și fixat dinainte în cauzele și consecințele sale. ◊ Predeterminare divină = act prin care Dumnezeu a determinat de la început destinul omului. DOOM
*predetermináre s. f., g.-d. art. predeterminắrii; pl. predeterminắri
predeterminarea
PREDETERMINÁRE, predeterminări, s. f. Idee potrivit căreia un eveniment este determinat și fixat dinainte în cauzele și consecințele sale. ◊ Predeterminare divină = act prin care Dumnezeu a determinat de la început destinul omului. DOOM
*predetermináre s. f., g.-d. art. predeterminắrii; pl. predeterminắri
predeterminară
PREDETERMINÁ, predetermin, vb. I. Tranz. A determina dinainte actele de voință ale cuiva; a decide dinainte o acțiune a cuiva. – Din fr. prédéterminer. DOOM
predeterminá (a ~) vb., ind. prez. 3 predetérmină
predeterminarăm
PREDETERMINÁ, predetermin, vb. I. Tranz. A determina dinainte actele de voință ale cuiva; a decide dinainte o acțiune a cuiva. – Din fr. prédéterminer. DOOM
predeterminá (a ~) vb., ind. prez. 3 predetérmină
predeterminarăți
PREDETERMINÁ, predetermin, vb. I. Tranz. A determina dinainte actele de voință ale cuiva; a decide dinainte o acțiune a cuiva. – Din fr. prédéterminer. DOOM
predeterminá (a ~) vb., ind. prez. 3 predetérmină
predeterminase
PREDETERMINÁ, predetermin, vb. I. Tranz. A determina dinainte actele de voință ale cuiva; a decide dinainte o acțiune a cuiva. – Din fr. prédéterminer. DOOM
predeterminá (a ~) vb., ind. prez. 3 predetérmină
predeterminasem
PREDETERMINÁ, predetermin, vb. I. Tranz. A determina dinainte actele de voință ale cuiva; a decide dinainte o acțiune a cuiva. – Din fr. prédéterminer. DOOM
predeterminá (a ~) vb., ind. prez. 3 predetérmină
predeterminaseră
PREDETERMINÁ, predetermin, vb. I. Tranz. A determina dinainte actele de voință ale cuiva; a decide dinainte o acțiune a cuiva. – Din fr. prédéterminer. DOOM
predeterminá (a ~) vb., ind. prez. 3 predetérmină
predeterminaserăm
PREDETERMINÁ, predetermin, vb. I. Tranz. A determina dinainte actele de voință ale cuiva; a decide dinainte o acțiune a cuiva. – Din fr. prédéterminer. DOOM
predeterminá (a ~) vb., ind. prez. 3 predetérmină
predeterminaserăți
PREDETERMINÁ, predetermin, vb. I. Tranz. A determina dinainte actele de voință ale cuiva; a decide dinainte o acțiune a cuiva. – Din fr. prédéterminer. DOOM
predeterminá (a ~) vb., ind. prez. 3 predetérmină
predeterminaseși
PREDETERMINÁ, predetermin, vb. I. Tranz. A determina dinainte actele de voință ale cuiva; a decide dinainte o acțiune a cuiva. – Din fr. prédéterminer. DOOM
predeterminá (a ~) vb., ind. prez. 3 predetérmină
predeterminaseți
PREDETERMINÁ, predetermin, vb. I. Tranz. A determina dinainte actele de voință ale cuiva; a decide dinainte o acțiune a cuiva. – Din fr. prédéterminer. DOOM
predeterminá (a ~) vb., ind. prez. 3 predetérmină
predeterminat
PREDETERMINÁ, predetermin, vb. I. Tranz. A determina dinainte actele de voință ale cuiva; a decide dinainte o acțiune a cuiva. – Din fr. prédéterminer. DOOM
predeterminá (a ~) vb., ind. prez. 3 predetérmină
predeterminat
PREDETERMINÁT, -Ă, predeterminați, -te, adj. (Rar; în unele concepții filosofice; despre acțiuni, acte de voință) Determinat dinainte de către divinitate sau de o cauză anterioară actului. – V. predetermina.
predeterminata
PREDETERMINÁT, -Ă, predeterminați, -te, adj. (Rar; în unele concepții filosofice; despre acțiuni, acte de voință) Determinat dinainte de către divinitate sau de o cauză anterioară actului. – V. predetermina.
predeterminate
PREDETERMINÁT, -Ă, predeterminați, -te, adj. (Rar; în unele concepții filosofice; despre acțiuni, acte de voință) Determinat dinainte de către divinitate sau de o cauză anterioară actului. – V. predetermina.
predeterminatei
PREDETERMINÁT, -Ă, predeterminați, -te, adj. (Rar; în unele concepții filosofice; despre acțiuni, acte de voință) Determinat dinainte de către divinitate sau de o cauză anterioară actului. – V. predetermina.
predeterminatele
PREDETERMINÁT, -Ă, predeterminați, -te, adj. (Rar; în unele concepții filosofice; despre acțiuni, acte de voință) Determinat dinainte de către divinitate sau de o cauză anterioară actului. – V. predetermina.
predeterminatelor
PREDETERMINÁT, -Ă, predeterminați, -te, adj. (Rar; în unele concepții filosofice; despre acțiuni, acte de voință) Determinat dinainte de către divinitate sau de o cauză anterioară actului. – V. predetermina.
predeterminatul
PREDETERMINÁT, -Ă, predeterminați, -te, adj. (Rar; în unele concepții filosofice; despre acțiuni, acte de voință) Determinat dinainte de către divinitate sau de o cauză anterioară actului. – V. predetermina.
predeterminatului
PREDETERMINÁT, -Ă, predeterminați, -te, adj. (Rar; în unele concepții filosofice; despre acțiuni, acte de voință) Determinat dinainte de către divinitate sau de o cauză anterioară actului. – V. predetermina.
predeterminau
PREDETERMINÁ, predetermin, vb. I. Tranz. A determina dinainte actele de voință ale cuiva; a decide dinainte o acțiune a cuiva. – Din fr. prédéterminer. DOOM
predeterminá (a ~) vb., ind. prez. 3 predetérmină
predeterminași
PREDETERMINÁ, predetermin, vb. I. Tranz. A determina dinainte actele de voință ale cuiva; a decide dinainte o acțiune a cuiva. – Din fr. prédéterminer. DOOM
predeterminá (a ~) vb., ind. prez. 3 predetérmină
predeterminați
PREDETERMINÁ, predetermin, vb. I. Tranz. A determina dinainte actele de voință ale cuiva; a decide dinainte o acțiune a cuiva. – Din fr. prédéterminer. DOOM
predeterminá (a ~) vb., ind. prez. 3 predetérmină
predeterminați
PREDETERMINÁT, -Ă, predeterminați, -te, adj. (Rar; în unele concepții filosofice; despre acțiuni, acte de voință) Determinat dinainte de către divinitate sau de o cauză anterioară actului. – V. predetermina.
predeterminația
PREDETERMINÁȚIE s. f. (Rar; în unele concepții filosofice) Faptul de a predetermina. – Din fr. prédétermination. DOOM
predetermináție (rar) (-ți-e) s. f., art. predetermináția (-ți-a), g.-d. predetermináții, art. predetermináției
predeterminație
PREDETERMINÁȚIE s. f. (Rar; în unele concepții filosofice) Faptul de a predetermina. – Din fr. prédétermination. DOOM
predetermináție (rar) (-ți-e) s. f., art. predetermináția (-ți-a), g.-d. predetermináții, art. predetermináției
predeterminației
PREDETERMINÁȚIE s. f. (Rar; în unele concepții filosofice) Faptul de a predetermina. – Din fr. prédétermination. DOOM
predetermináție (rar) (-ți-e) s. f., art. predetermináția (-ți-a), g.-d. predetermináții, art. predetermináției
predeterminații
PREDETERMINÁT, -Ă, predeterminați, -te, adj. (Rar; în unele concepții filosofice; despre acțiuni, acte de voință) Determinat dinainte de către divinitate sau de o cauză anterioară actului. – V. predetermina.
predeterminații
PREDETERMINÁȚIE s. f. (Rar; în unele concepții filosofice) Faptul de a predetermina. – Din fr. prédétermination. DOOM
predetermináție (rar) (-ți-e) s. f., art. predetermináția (-ți-a), g.-d. predetermináții, art. predetermináției
predeterminațiile
PREDETERMINÁȚIE s. f. (Rar; în unele concepții filosofice) Faptul de a predetermina. – Din fr. prédétermination. DOOM
predetermináție (rar) (-ți-e) s. f., art. predetermináția (-ți-a), g.-d. predetermináții, art. predetermináției
predeterminațiilor
PREDETERMINÁȚIE s. f. (Rar; în unele concepții filosofice) Faptul de a predetermina. – Din fr. prédétermination. DOOM
predetermináție (rar) (-ți-e) s. f., art. predetermináția (-ți-a), g.-d. predetermináții, art. predetermináției
predeterminaților
PREDETERMINÁT, -Ă, predeterminați, -te, adj. (Rar; în unele concepții filosofice; despre acțiuni, acte de voință) Determinat dinainte de către divinitate sau de o cauză anterioară actului. – V. predetermina.
predetermine
PREDETERMINÁ, predetermin, vb. I. Tranz. A determina dinainte actele de voință ale cuiva; a decide dinainte o acțiune a cuiva. – Din fr. prédéterminer. DOOM
predeterminá (a ~) vb., ind. prez. 3 predetérmină
predetermini
PREDETERMINÁ, predetermin, vb. I. Tranz. A determina dinainte actele de voință ale cuiva; a decide dinainte o acțiune a cuiva. – Din fr. prédéterminer. DOOM
predeterminá (a ~) vb., ind. prez. 3 predetérmină
predeterminism
PREDETERMINÍSM s. n. Concepție filosofică care consideră că actele de voință ale omului și desfășurarea evenimentelor istorice ar fi determinate dinainte de către divinitate. – Din fr. prédéterminisme. DOOM
predeterminísm s. n.
predeterminismul
PREDETERMINÍSM s. n. Concepție filosofică care consideră că actele de voință ale omului și desfășurarea evenimentelor istorice ar fi determinate dinainte de către divinitate. – Din fr. prédéterminisme. DOOM
predeterminísm s. n.
predeterminismului
PREDETERMINÍSM s. n. Concepție filosofică care consideră că actele de voință ale omului și desfășurarea evenimentelor istorice ar fi determinate dinainte de către divinitate. – Din fr. prédéterminisme. DOOM
predeterminísm s. n.
predeterminând
PREDETERMINÁ, predetermin, vb. I. Tranz. A determina dinainte actele de voință ale cuiva; a decide dinainte o acțiune a cuiva. – Din fr. prédéterminer. DOOM
predeterminá (a ~) vb., ind. prez. 3 predetérmină
predeterminînd
PREDETERMINÁ, predetermin, vb. I. Tranz. A determina dinainte actele de voință ale cuiva; a decide dinainte o acțiune a cuiva. – Din fr. prédéterminer. DOOM
predeterminá (a ~) vb., ind. prez. 3 predetérmină
predeterminări
PREDETERMINÁRE, predeterminări, s. f. Idee potrivit căreia un eveniment este determinat și fixat dinainte în cauzele și consecințele sale. ◊ Predeterminare divină = act prin care Dumnezeu a determinat de la început destinul omului. DOOM
*predetermináre s. f., g.-d. art. predeterminắrii; pl. predeterminắri
predeterminării
PREDETERMINÁRE, predeterminări, s. f. Idee potrivit căreia un eveniment este determinat și fixat dinainte în cauzele și consecințele sale. ◊ Predeterminare divină = act prin care Dumnezeu a determinat de la început destinul omului. DOOM
*predetermináre s. f., g.-d. art. predeterminắrii; pl. predeterminắri
predeterminările
PREDETERMINÁRE, predeterminări, s. f. Idee potrivit căreia un eveniment este determinat și fixat dinainte în cauzele și consecințele sale. ◊ Predeterminare divină = act prin care Dumnezeu a determinat de la început destinul omului. DOOM
*predetermináre s. f., g.-d. art. predeterminắrii; pl. predeterminắri
predeterminărilor
PREDETERMINÁRE, predeterminări, s. f. Idee potrivit căreia un eveniment este determinat și fixat dinainte în cauzele și consecințele sale. ◊ Predeterminare divină = act prin care Dumnezeu a determinat de la început destinul omului. DOOM
*predetermináre s. f., g.-d. art. predeterminắrii; pl. predeterminắri
predial
PREDIÁL, -Ă adj. Care este în legătură cu o moștenire. [Pron. -di-al. / < fr. prédial, cf. lat. praedium – moștenire].
prediala
PREDIÁL, -Ă adj. Care este în legătură cu o moștenire. [Pron. -di-al. / < fr. prédial, cf. lat. praedium – moștenire].
prediale
PREDIÁL, -Ă adj. Care este în legătură cu o moștenire. [Pron. -di-al. / < fr. prédial, cf. lat. praedium – moștenire].
predialei
PREDIÁL, -Ă adj. Care este în legătură cu o moștenire. [Pron. -di-al. / < fr. prédial, cf. lat. praedium – moștenire].
predialele
PREDIÁL, -Ă adj. Care este în legătură cu o moștenire. [Pron. -di-al. / < fr. prédial, cf. lat. praedium – moștenire].
predialelor
PREDIÁL, -Ă adj. Care este în legătură cu o moștenire. [Pron. -di-al. / < fr. prédial, cf. lat. praedium – moștenire].
prediali
PREDIÁL, -Ă adj. Care este în legătură cu o moștenire. [Pron. -di-al. / < fr. prédial, cf. lat. praedium – moștenire].
predialii
PREDIÁL, -Ă adj. Care este în legătură cu o moștenire. [Pron. -di-al. / < fr. prédial, cf. lat. praedium – moștenire].
predialilor
PREDIÁL, -Ă adj. Care este în legătură cu o moștenire. [Pron. -di-al. / < fr. prédial, cf. lat. praedium – moștenire].
predialul
PREDIÁL, -Ă adj. Care este în legătură cu o moștenire. [Pron. -di-al. / < fr. prédial, cf. lat. praedium – moștenire].
predialului
PREDIÁL, -Ă adj. Care este în legătură cu o moștenire. [Pron. -di-al. / < fr. prédial, cf. lat. praedium – moștenire].
predic
PREDICÁ, prédic, vb. I. Intranz. (Despre clerici) A rosti o predică. ◊ Expr. A predica în deșert (sau în pustiu) = a vorbi degeaba, a da sfaturi cuiva care nu le ascultă. ♦ Tranz. (Fam.) A recomanda ceva cu insistență; a răspândi, a propaga idei, concepții etc. – Din lat. praedicare. DOOM
predicá (a ~) vb., ind. prez. 3 prédică
predica
PREDICÁ, prédic, vb. I. Intranz. (Despre clerici) A rosti o predică. ◊ Expr. A predica în deșert (sau în pustiu) = a vorbi degeaba, a da sfaturi cuiva care nu le ascultă. ♦ Tranz. (Fam.) A recomanda ceva cu insistență; a răspândi, a propaga idei, concepții etc. – Din lat. praedicare. DOOM
predicá (a ~) vb., ind. prez. 3 prédică
predica
PRÉDICĂ, predici, s. f. Cuvântare rostită de un cleric în biserică, în care se explică și se comentează un text biblic și se dau credincioșilor îndrumări morale; omilie; p. gener. expunere cu conținut moralizator. – Din predica. DOOM
prédică s. f., g.-d. art. prédicii; pl. prédici
predicabil
PREDICÁBIL, -Ă, predicabili, -e, adj. Care poate fi aplicat unui subiect. – Din fr. prédicable. DOOM
predicábil adj. m., pl. predicábili; f. predicábilă, pl. predicábile
predicabila
PREDICÁBIL, -Ă, predicabili, -e, adj. Care poate fi aplicat unui subiect. – Din fr. prédicable. DOOM
predicábil adj. m., pl. predicábili; f. predicábilă, pl. predicábile
predicabile
PREDICÁBIL, -Ă, predicabili, -e, adj. Care poate fi aplicat unui subiect. – Din fr. prédicable. DOOM
predicábil adj. m., pl. predicábili; f. predicábilă, pl. predicábile
predicabilei
PREDICÁBIL, -Ă, predicabili, -e, adj. Care poate fi aplicat unui subiect. – Din fr. prédicable. DOOM
predicábil adj. m., pl. predicábili; f. predicábilă, pl. predicábile
predicabilele
PREDICÁBIL, -Ă, predicabili, -e, adj. Care poate fi aplicat unui subiect. – Din fr. prédicable. DOOM
predicábil adj. m., pl. predicábili; f. predicábilă, pl. predicábile
predicabilelor
PREDICÁBIL, -Ă, predicabili, -e, adj. Care poate fi aplicat unui subiect. – Din fr. prédicable. DOOM
predicábil adj. m., pl. predicábili; f. predicábilă, pl. predicábile
predicabili
PREDICÁBIL, -Ă, predicabili, -e, adj. Care poate fi aplicat unui subiect. – Din fr. prédicable. DOOM
predicábil adj. m., pl. predicábili; f. predicábilă, pl. predicábile
predicabilii
PREDICÁBIL, -Ă, predicabili, -e, adj. Care poate fi aplicat unui subiect. – Din fr. prédicable. DOOM
predicábil adj. m., pl. predicábili; f. predicábilă, pl. predicábile
predicabililor
PREDICÁBIL, -Ă, predicabili, -e, adj. Care poate fi aplicat unui subiect. – Din fr. prédicable. DOOM
predicábil adj. m., pl. predicábili; f. predicábilă, pl. predicábile
predicabilul
PREDICÁBIL, -Ă, predicabili, -e, adj. Care poate fi aplicat unui subiect. – Din fr. prédicable. DOOM
predicábil adj. m., pl. predicábili; f. predicábilă, pl. predicábile
predicabilului
PREDICÁBIL, -Ă, predicabili, -e, adj. Care poate fi aplicat unui subiect. – Din fr. prédicable. DOOM
predicábil adj. m., pl. predicábili; f. predicábilă, pl. predicábile
predicai
PREDICÁ, prédic, vb. I. Intranz. (Despre clerici) A rosti o predică. ◊ Expr. A predica în deșert (sau în pustiu) = a vorbi degeaba, a da sfaturi cuiva care nu le ascultă. ♦ Tranz. (Fam.) A recomanda ceva cu insistență; a răspândi, a propaga idei, concepții etc. – Din lat. praedicare. DOOM
predicá (a ~) vb., ind. prez. 3 prédică
predicam
PREDICÁ, prédic, vb. I. Intranz. (Despre clerici) A rosti o predică. ◊ Expr. A predica în deșert (sau în pustiu) = a vorbi degeaba, a da sfaturi cuiva care nu le ascultă. ♦ Tranz. (Fam.) A recomanda ceva cu insistență; a răspândi, a propaga idei, concepții etc. – Din lat. praedicare. DOOM
predicá (a ~) vb., ind. prez. 3 prédică
predicament
PREDICAMÉNT, predicamente, s. n. (Log.) Categorie (de predicate (2)). – Din fr. prédicament.
predicamental
PREDICAMENTÁL, -Ă adj. (Fil.) Categorial. [Cf. it. predicamentale].
predicamentala
PREDICAMENTÁL, -Ă adj. (Fil.) Categorial. [Cf. it. predicamentale].
predicamentale
PREDICAMENTÁL, -Ă adj. (Fil.) Categorial. [Cf. it. predicamentale].
predicamentalei
PREDICAMENTÁL, -Ă adj. (Fil.) Categorial. [Cf. it. predicamentale].
predicamentalele
PREDICAMENTÁL, -Ă adj. (Fil.) Categorial. [Cf. it. predicamentale].
predicamentalelor
PREDICAMENTÁL, -Ă adj. (Fil.) Categorial. [Cf. it. predicamentale].
predicamentali
PREDICAMENTÁL, -Ă adj. (Fil.) Categorial. [Cf. it. predicamentale].
predicamentalii
PREDICAMENTÁL, -Ă adj. (Fil.) Categorial. [Cf. it. predicamentale].
predicamentalilor
PREDICAMENTÁL, -Ă adj. (Fil.) Categorial. [Cf. it. predicamentale].
predicamentalul
PREDICAMENTÁL, -Ă adj. (Fil.) Categorial. [Cf. it. predicamentale].
predicamentalului
PREDICAMENTÁL, -Ă adj. (Fil.) Categorial. [Cf. it. predicamentale].
predicamente
PREDICAMÉNT, predicamente, s. n. (Log.) Categorie (de predicate (2)). – Din fr. prédicament.
predicamentele
PREDICAMÉNT, predicamente, s. n. (Log.) Categorie (de predicate (2)). – Din fr. prédicament.
predicamentelor
PREDICAMÉNT, predicamente, s. n. (Log.) Categorie (de predicate (2)). – Din fr. prédicament.
predicamentul
PREDICAMÉNT, predicamente, s. n. (Log.) Categorie (de predicate (2)). – Din fr. prédicament.
predicamentului
PREDICAMÉNT, predicamente, s. n. (Log.) Categorie (de predicate (2)). – Din fr. prédicament.
predicare
PREDICÁ, prédic, vb. I. Intranz. (Despre clerici) A rosti o predică. ◊ Expr. A predica în deșert (sau în pustiu) = a vorbi degeaba, a da sfaturi cuiva care nu le ascultă. ♦ Tranz. (Fam.) A recomanda ceva cu insistență; a răspândi, a propaga idei, concepții etc. – Din lat. praedicare. DOOM
predicá (a ~) vb., ind. prez. 3 prédică
predicare
PREDICÁRE, predicări, s. f. (Rar) Acțiunea de a predica și rezultatul ei; predică. – V. predica. DOOM
predicáre s. f., g.-d. art. predicắrii; pl. predicắri
predicarea
PREDICÁRE, predicări, s. f. (Rar) Acțiunea de a predica și rezultatul ei; predică. – V. predica. DOOM
predicáre s. f., g.-d. art. predicắrii; pl. predicắri
predicară
PREDICÁ, prédic, vb. I. Intranz. (Despre clerici) A rosti o predică. ◊ Expr. A predica în deșert (sau în pustiu) = a vorbi degeaba, a da sfaturi cuiva care nu le ascultă. ♦ Tranz. (Fam.) A recomanda ceva cu insistență; a răspândi, a propaga idei, concepții etc. – Din lat. praedicare. DOOM
predicá (a ~) vb., ind. prez. 3 prédică
predicarăm
PREDICÁ, prédic, vb. I. Intranz. (Despre clerici) A rosti o predică. ◊ Expr. A predica în deșert (sau în pustiu) = a vorbi degeaba, a da sfaturi cuiva care nu le ascultă. ♦ Tranz. (Fam.) A recomanda ceva cu insistență; a răspândi, a propaga idei, concepții etc. – Din lat. praedicare. DOOM
predicá (a ~) vb., ind. prez. 3 prédică
predicarăți
PREDICÁ, prédic, vb. I. Intranz. (Despre clerici) A rosti o predică. ◊ Expr. A predica în deșert (sau în pustiu) = a vorbi degeaba, a da sfaturi cuiva care nu le ascultă. ♦ Tranz. (Fam.) A recomanda ceva cu insistență; a răspândi, a propaga idei, concepții etc. – Din lat. praedicare. DOOM
predicá (a ~) vb., ind. prez. 3 prédică
predicase
PREDICÁ, prédic, vb. I. Intranz. (Despre clerici) A rosti o predică. ◊ Expr. A predica în deșert (sau în pustiu) = a vorbi degeaba, a da sfaturi cuiva care nu le ascultă. ♦ Tranz. (Fam.) A recomanda ceva cu insistență; a răspândi, a propaga idei, concepții etc. – Din lat. praedicare. DOOM
predicá (a ~) vb., ind. prez. 3 prédică
predicasem
PREDICÁ, prédic, vb. I. Intranz. (Despre clerici) A rosti o predică. ◊ Expr. A predica în deșert (sau în pustiu) = a vorbi degeaba, a da sfaturi cuiva care nu le ascultă. ♦ Tranz. (Fam.) A recomanda ceva cu insistență; a răspândi, a propaga idei, concepții etc. – Din lat. praedicare. DOOM
predicá (a ~) vb., ind. prez. 3 prédică
predicaseră
PREDICÁ, prédic, vb. I. Intranz. (Despre clerici) A rosti o predică. ◊ Expr. A predica în deșert (sau în pustiu) = a vorbi degeaba, a da sfaturi cuiva care nu le ascultă. ♦ Tranz. (Fam.) A recomanda ceva cu insistență; a răspândi, a propaga idei, concepții etc. – Din lat. praedicare. DOOM
predicá (a ~) vb., ind. prez. 3 prédică
predicaserăm
PREDICÁ, prédic, vb. I. Intranz. (Despre clerici) A rosti o predică. ◊ Expr. A predica în deșert (sau în pustiu) = a vorbi degeaba, a da sfaturi cuiva care nu le ascultă. ♦ Tranz. (Fam.) A recomanda ceva cu insistență; a răspândi, a propaga idei, concepții etc. – Din lat. praedicare. DOOM
predicá (a ~) vb., ind. prez. 3 prédică
predicaserăți
PREDICÁ, prédic, vb. I. Intranz. (Despre clerici) A rosti o predică. ◊ Expr. A predica în deșert (sau în pustiu) = a vorbi degeaba, a da sfaturi cuiva care nu le ascultă. ♦ Tranz. (Fam.) A recomanda ceva cu insistență; a răspândi, a propaga idei, concepții etc. – Din lat. praedicare. DOOM
predicá (a ~) vb., ind. prez. 3 prédică
predicaseși
PREDICÁ, prédic, vb. I. Intranz. (Despre clerici) A rosti o predică. ◊ Expr. A predica în deșert (sau în pustiu) = a vorbi degeaba, a da sfaturi cuiva care nu le ascultă. ♦ Tranz. (Fam.) A recomanda ceva cu insistență; a răspândi, a propaga idei, concepții etc. – Din lat. praedicare. DOOM
predicá (a ~) vb., ind. prez. 3 prédică
predicaseți
PREDICÁ, prédic, vb. I. Intranz. (Despre clerici) A rosti o predică. ◊ Expr. A predica în deșert (sau în pustiu) = a vorbi degeaba, a da sfaturi cuiva care nu le ascultă. ♦ Tranz. (Fam.) A recomanda ceva cu insistență; a răspândi, a propaga idei, concepții etc. – Din lat. praedicare. DOOM
predicá (a ~) vb., ind. prez. 3 prédică
predicat
PREDICÁ, prédic, vb. I. Intranz. (Despre clerici) A rosti o predică. ◊ Expr. A predica în deșert (sau în pustiu) = a vorbi degeaba, a da sfaturi cuiva care nu le ascultă. ♦ Tranz. (Fam.) A recomanda ceva cu insistență; a răspândi, a propaga idei, concepții etc. – Din lat. praedicare. DOOM
predicá (a ~) vb., ind. prez. 3 prédică
predicat
PREDICÁT, predicate, s. n. 1. (Gram.) Parte principală a propoziției, care arată o acțiune, o stare sau o însușire a subiectului. ◊ Predicat verbal = predicat exprimat printr-un verb predicativ la un mod personal (sau printr-o interjecție). Predicat nominal = predicat exprimat printr-un verb copulativ la un mod personal și un nume predicativ. 2. (Log.) Termen al unei judecăți de predicație reprezentând nota care se afirmă sau se neagă despre subiectul judecății. – Din fr. prédicat, lat. praedicatum. DOOM
predicát s. n., pl. predicáte
predicata
PREDICÁT, predicate, s. n. 1. (Gram.) Parte principală a propoziției, care arată o acțiune, o stare sau o însușire a subiectului. ◊ Predicat verbal = predicat exprimat printr-un verb predicativ la un mod personal (sau printr-o interjecție). Predicat nominal = predicat exprimat printr-un verb copulativ la un mod personal și un nume predicativ. 2. (Log.) Termen al unei judecăți de predicație reprezentând nota care se afirmă sau se neagă despre subiectul judecății. – Din fr. prédicat, lat. praedicatum. DOOM
predicát s. n., pl. predicáte
predicate
PREDICÁT, predicate, s. n. 1. (Gram.) Parte principală a propoziției, care arată o acțiune, o stare sau o însușire a subiectului. ◊ Predicat verbal = predicat exprimat printr-un verb predicativ la un mod personal (sau printr-o interjecție). Predicat nominal = predicat exprimat printr-un verb copulativ la un mod personal și un nume predicativ. 2. (Log.) Termen al unei judecăți de predicație reprezentând nota care se afirmă sau se neagă despre subiectul judecății. – Din fr. prédicat, lat. praedicatum. DOOM
predicát s. n., pl. predicáte
predicatei
PREDICÁT, predicate, s. n. 1. (Gram.) Parte principală a propoziției, care arată o acțiune, o stare sau o însușire a subiectului. ◊ Predicat verbal = predicat exprimat printr-un verb predicativ la un mod personal (sau printr-o interjecție). Predicat nominal = predicat exprimat printr-un verb copulativ la un mod personal și un nume predicativ. 2. (Log.) Termen al unei judecăți de predicație reprezentând nota care se afirmă sau se neagă despre subiectul judecății. – Din fr. prédicat, lat. praedicatum. DOOM
predicát s. n., pl. predicáte
predicatele
PREDICÁT, predicate, s. n. 1. (Gram.) Parte principală a propoziției, care arată o acțiune, o stare sau o însușire a subiectului. ◊ Predicat verbal = predicat exprimat printr-un verb predicativ la un mod personal (sau printr-o interjecție). Predicat nominal = predicat exprimat printr-un verb copulativ la un mod personal și un nume predicativ. 2. (Log.) Termen al unei judecăți de predicație reprezentând nota care se afirmă sau se neagă despre subiectul judecății. – Din fr. prédicat, lat. praedicatum. DOOM
predicát s. n., pl. predicáte
predicatelor
PREDICÁT, predicate, s. n. 1. (Gram.) Parte principală a propoziției, care arată o acțiune, o stare sau o însușire a subiectului. ◊ Predicat verbal = predicat exprimat printr-un verb predicativ la un mod personal (sau printr-o interjecție). Predicat nominal = predicat exprimat printr-un verb copulativ la un mod personal și un nume predicativ. 2. (Log.) Termen al unei judecăți de predicație reprezentând nota care se afirmă sau se neagă despre subiectul judecății. – Din fr. prédicat, lat. praedicatum. DOOM
predicát s. n., pl. predicáte
predicativ
PREDICATÍV, -Ă, predicativi, -e, adj. 1. (Gram.) Care formează sau poate forma predicatul (1); referitor la predicat. Verb predicativ = verb care poate constitui singur predicatul unei propoziții. Nume predicativ = nume care, împreună cu un verb copulativ, formează predicatul unei propoziții. Propoziție predicativă = propoziție care îndeplinește rolul de nume predicativ. 2. (Log.) Care se referă la predicat (2), care aparține predicatului. – Din fr. prédicatif. DOOM
predicatív adj. m., pl. predicatívi; f. predicatívă, pl. predicatíve
predicativa
PREDICATÍV, -Ă, predicativi, -e, adj. 1. (Gram.) Care formează sau poate forma predicatul (1); referitor la predicat. Verb predicativ = verb care poate constitui singur predicatul unei propoziții. Nume predicativ = nume care, împreună cu un verb copulativ, formează predicatul unei propoziții. Propoziție predicativă = propoziție care îndeplinește rolul de nume predicativ. 2. (Log.) Care se referă la predicat (2), care aparține predicatului. – Din fr. prédicatif. DOOM
predicatív adj. m., pl. predicatívi; f. predicatívă, pl. predicatíve
predicative
PREDICATÍV, -Ă, predicativi, -e, adj. 1. (Gram.) Care formează sau poate forma predicatul (1); referitor la predicat. Verb predicativ = verb care poate constitui singur predicatul unei propoziții. Nume predicativ = nume care, împreună cu un verb copulativ, formează predicatul unei propoziții. Propoziție predicativă = propoziție care îndeplinește rolul de nume predicativ. 2. (Log.) Care se referă la predicat (2), care aparține predicatului. – Din fr. prédicatif. DOOM
predicatív adj. m., pl. predicatívi; f. predicatívă, pl. predicatíve
predicativei
PREDICATÍV, -Ă, predicativi, -e, adj. 1. (Gram.) Care formează sau poate forma predicatul (1); referitor la predicat. Verb predicativ = verb care poate constitui singur predicatul unei propoziții. Nume predicativ = nume care, împreună cu un verb copulativ, formează predicatul unei propoziții. Propoziție predicativă = propoziție care îndeplinește rolul de nume predicativ. 2. (Log.) Care se referă la predicat (2), care aparține predicatului. – Din fr. prédicatif. DOOM
predicatív adj. m., pl. predicatívi; f. predicatívă, pl. predicatíve
predicativele
PREDICATÍV, -Ă, predicativi, -e, adj. 1. (Gram.) Care formează sau poate forma predicatul (1); referitor la predicat. Verb predicativ = verb care poate constitui singur predicatul unei propoziții. Nume predicativ = nume care, împreună cu un verb copulativ, formează predicatul unei propoziții. Propoziție predicativă = propoziție care îndeplinește rolul de nume predicativ. 2. (Log.) Care se referă la predicat (2), care aparține predicatului. – Din fr. prédicatif. DOOM
predicatív adj. m., pl. predicatívi; f. predicatívă, pl. predicatíve
predicativelor
PREDICATÍV, -Ă, predicativi, -e, adj. 1. (Gram.) Care formează sau poate forma predicatul (1); referitor la predicat. Verb predicativ = verb care poate constitui singur predicatul unei propoziții. Nume predicativ = nume care, împreună cu un verb copulativ, formează predicatul unei propoziții. Propoziție predicativă = propoziție care îndeplinește rolul de nume predicativ. 2. (Log.) Care se referă la predicat (2), care aparține predicatului. – Din fr. prédicatif. DOOM
predicatív adj. m., pl. predicatívi; f. predicatívă, pl. predicatíve
predicativi
PREDICATÍV, -Ă, predicativi, -e, adj. 1. (Gram.) Care formează sau poate forma predicatul (1); referitor la predicat. Verb predicativ = verb care poate constitui singur predicatul unei propoziții. Nume predicativ = nume care, împreună cu un verb copulativ, formează predicatul unei propoziții. Propoziție predicativă = propoziție care îndeplinește rolul de nume predicativ. 2. (Log.) Care se referă la predicat (2), care aparține predicatului. – Din fr. prédicatif. DOOM
predicatív adj. m., pl. predicatívi; f. predicatívă, pl. predicatíve
predicativii
PREDICATÍV, -Ă, predicativi, -e, adj. 1. (Gram.) Care formează sau poate forma predicatul (1); referitor la predicat. Verb predicativ = verb care poate constitui singur predicatul unei propoziții. Nume predicativ = nume care, împreună cu un verb copulativ, formează predicatul unei propoziții. Propoziție predicativă = propoziție care îndeplinește rolul de nume predicativ. 2. (Log.) Care se referă la predicat (2), care aparține predicatului. – Din fr. prédicatif. DOOM
predicatív adj. m., pl. predicatívi; f. predicatívă, pl. predicatíve
predicativilor
PREDICATÍV, -Ă, predicativi, -e, adj. 1. (Gram.) Care formează sau poate forma predicatul (1); referitor la predicat. Verb predicativ = verb care poate constitui singur predicatul unei propoziții. Nume predicativ = nume care, împreună cu un verb copulativ, formează predicatul unei propoziții. Propoziție predicativă = propoziție care îndeplinește rolul de nume predicativ. 2. (Log.) Care se referă la predicat (2), care aparține predicatului. – Din fr. prédicatif. DOOM
predicatív adj. m., pl. predicatívi; f. predicatívă, pl. predicatíve
predicativitate
PREDICATIVITÁTE s. f. (Gram.) Însușire a unui cuvânt de a putea avea funcție de predicat (1). – Predicativ + suf. -itate. DOOM
predicativitáte s. f., g.-d. art. predicativitắții
predicativitatea
PREDICATIVITÁTE s. f. (Gram.) Însușire a unui cuvânt de a putea avea funcție de predicat (1). – Predicativ + suf. -itate. DOOM
predicativitáte s. f., g.-d. art. predicativitắții
predicativități
PREDICATIVITÁTE s. f. (Gram.) Însușire a unui cuvânt de a putea avea funcție de predicat (1). – Predicativ + suf. -itate. DOOM
predicativitáte s. f., g.-d. art. predicativitắții
predicativității
PREDICATIVITÁTE s. f. (Gram.) Însușire a unui cuvânt de a putea avea funcție de predicat (1). – Predicativ + suf. -itate. DOOM
predicativitáte s. f., g.-d. art. predicativitắții
predicativul
PREDICATÍV, -Ă, predicativi, -e, adj. 1. (Gram.) Care formează sau poate forma predicatul (1); referitor la predicat. Verb predicativ = verb care poate constitui singur predicatul unei propoziții. Nume predicativ = nume care, împreună cu un verb copulativ, formează predicatul unei propoziții. Propoziție predicativă = propoziție care îndeplinește rolul de nume predicativ. 2. (Log.) Care se referă la predicat (2), care aparține predicatului. – Din fr. prédicatif. DOOM
predicatív adj. m., pl. predicatívi; f. predicatívă, pl. predicatíve
predicativului
PREDICATÍV, -Ă, predicativi, -e, adj. 1. (Gram.) Care formează sau poate forma predicatul (1); referitor la predicat. Verb predicativ = verb care poate constitui singur predicatul unei propoziții. Nume predicativ = nume care, împreună cu un verb copulativ, formează predicatul unei propoziții. Propoziție predicativă = propoziție care îndeplinește rolul de nume predicativ. 2. (Log.) Care se referă la predicat (2), care aparține predicatului. – Din fr. prédicatif. DOOM
predicatív adj. m., pl. predicatívi; f. predicatívă, pl. predicatíve
predicatoare
PREDICATÓR, -OÁRE, predicatori, -oare, s. m. 1. Persoană care predică; propovăduitor. 2. Conducător al unor comunități baptiste. – Din fr. prédicateur. DOOM
predicatór s. m., pl. predicatóri
predicatoarea
PREDICATÓR, -OÁRE, predicatori, -oare, s. m. 1. Persoană care predică; propovăduitor. 2. Conducător al unor comunități baptiste. – Din fr. prédicateur. DOOM
predicatór s. m., pl. predicatóri
predicatoarei
PREDICATÓR, -OÁRE, predicatori, -oare, s. m. 1. Persoană care predică; propovăduitor. 2. Conducător al unor comunități baptiste. – Din fr. prédicateur. DOOM
predicatór s. m., pl. predicatóri
predicatoarele
PREDICATÓR, -OÁRE, predicatori, -oare, s. m. 1. Persoană care predică; propovăduitor. 2. Conducător al unor comunități baptiste. – Din fr. prédicateur. DOOM
predicatór s. m., pl. predicatóri
predicatoarelor
PREDICATÓR, -OÁRE, predicatori, -oare, s. m. 1. Persoană care predică; propovăduitor. 2. Conducător al unor comunități baptiste. – Din fr. prédicateur. DOOM
predicatór s. m., pl. predicatóri
predicator
PREDICATÓR, -OÁRE, predicatori, -oare, s. m. 1. Persoană care predică; propovăduitor. 2. Conducător al unor comunități baptiste. – Din fr. prédicateur. DOOM
predicatór s. m., pl. predicatóri
predicatori
PREDICATÓR, -OÁRE, predicatori, -oare, s. m. 1. Persoană care predică; propovăduitor. 2. Conducător al unor comunități baptiste. – Din fr. prédicateur. DOOM
predicatór s. m., pl. predicatóri
predicatorii
PREDICATÓR, -OÁRE, predicatori, -oare, s. m. 1. Persoană care predică; propovăduitor. 2. Conducător al unor comunități baptiste. – Din fr. prédicateur. DOOM
predicatór s. m., pl. predicatóri
predicatorilor
PREDICATÓR, -OÁRE, predicatori, -oare, s. m. 1. Persoană care predică; propovăduitor. 2. Conducător al unor comunități baptiste. – Din fr. prédicateur. DOOM
predicatór s. m., pl. predicatóri
predicatorul
PREDICATÓR, -OÁRE, predicatori, -oare, s. m. 1. Persoană care predică; propovăduitor. 2. Conducător al unor comunități baptiste. – Din fr. prédicateur. DOOM
predicatór s. m., pl. predicatóri
predicatorului
PREDICATÓR, -OÁRE, predicatori, -oare, s. m. 1. Persoană care predică; propovăduitor. 2. Conducător al unor comunități baptiste. – Din fr. prédicateur. DOOM
predicatór s. m., pl. predicatóri
predicatul
PREDICÁT, predicate, s. n. 1. (Gram.) Parte principală a propoziției, care arată o acțiune, o stare sau o însușire a subiectului. ◊ Predicat verbal = predicat exprimat printr-un verb predicativ la un mod personal (sau printr-o interjecție). Predicat nominal = predicat exprimat printr-un verb copulativ la un mod personal și un nume predicativ. 2. (Log.) Termen al unei judecăți de predicație reprezentând nota care se afirmă sau se neagă despre subiectul judecății. – Din fr. prédicat, lat. praedicatum. DOOM
predicát s. n., pl. predicáte
predicatului
PREDICÁT, predicate, s. n. 1. (Gram.) Parte principală a propoziției, care arată o acțiune, o stare sau o însușire a subiectului. ◊ Predicat verbal = predicat exprimat printr-un verb predicativ la un mod personal (sau printr-o interjecție). Predicat nominal = predicat exprimat printr-un verb copulativ la un mod personal și un nume predicativ. 2. (Log.) Termen al unei judecăți de predicație reprezentând nota care se afirmă sau se neagă despre subiectul judecății. – Din fr. prédicat, lat. praedicatum. DOOM
predicát s. n., pl. predicáte
predicau
PREDICÁ, prédic, vb. I. Intranz. (Despre clerici) A rosti o predică. ◊ Expr. A predica în deșert (sau în pustiu) = a vorbi degeaba, a da sfaturi cuiva care nu le ascultă. ♦ Tranz. (Fam.) A recomanda ceva cu insistență; a răspândi, a propaga idei, concepții etc. – Din lat. praedicare. DOOM
predicá (a ~) vb., ind. prez. 3 prédică
predicași
PREDICÁ, prédic, vb. I. Intranz. (Despre clerici) A rosti o predică. ◊ Expr. A predica în deșert (sau în pustiu) = a vorbi degeaba, a da sfaturi cuiva care nu le ascultă. ♦ Tranz. (Fam.) A recomanda ceva cu insistență; a răspândi, a propaga idei, concepții etc. – Din lat. praedicare. DOOM
predicá (a ~) vb., ind. prez. 3 prédică
predicați
PREDICÁ, prédic, vb. I. Intranz. (Despre clerici) A rosti o predică. ◊ Expr. A predica în deșert (sau în pustiu) = a vorbi degeaba, a da sfaturi cuiva care nu le ascultă. ♦ Tranz. (Fam.) A recomanda ceva cu insistență; a răspândi, a propaga idei, concepții etc. – Din lat. praedicare. DOOM
predicá (a ~) vb., ind. prez. 3 prédică
predicați
PREDICÁT, predicate, s. n. 1. (Gram.) Parte principală a propoziției, care arată o acțiune, o stare sau o însușire a subiectului. ◊ Predicat verbal = predicat exprimat printr-un verb predicativ la un mod personal (sau printr-o interjecție). Predicat nominal = predicat exprimat printr-un verb copulativ la un mod personal și un nume predicativ. 2. (Log.) Termen al unei judecăți de predicație reprezentând nota care se afirmă sau se neagă despre subiectul judecății. – Din fr. prédicat, lat. praedicatum. DOOM
predicát s. n., pl. predicáte
predicația
PREDICAȚIÚNE s. f. v. predicație. DOOM
predicáție (-ți-e) s. f., art. predicáția (-ți-a), g.-d. art. predicáției; pl. predicáții, art. predicáțiile (-ți-i-)
predicație
PREDICAȚIÚNE s. f. v. predicație. DOOM
predicáție (-ți-e) s. f., art. predicáția (-ți-a), g.-d. art. predicáției; pl. predicáții, art. predicáțiile (-ți-i-)
predicației
PREDICAȚIÚNE s. f. v. predicație. DOOM
predicáție (-ți-e) s. f., art. predicáția (-ți-a), g.-d. art. predicáției; pl. predicáții, art. predicáțiile (-ți-i-)
predicații
PREDICÁT, predicate, s. n. 1. (Gram.) Parte principală a propoziției, care arată o acțiune, o stare sau o însușire a subiectului. ◊ Predicat verbal = predicat exprimat printr-un verb predicativ la un mod personal (sau printr-o interjecție). Predicat nominal = predicat exprimat printr-un verb copulativ la un mod personal și un nume predicativ. 2. (Log.) Termen al unei judecăți de predicație reprezentând nota care se afirmă sau se neagă despre subiectul judecății. – Din fr. prédicat, lat. praedicatum. DOOM
predicát s. n., pl. predicáte
predicații
PREDICAȚIÚNE s. f. v. predicație. DOOM
predicáție (-ți-e) s. f., art. predicáția (-ți-a), g.-d. art. predicáției; pl. predicáții, art. predicáțiile (-ți-i-)
predicațiile
PREDICAȚIÚNE s. f. v. predicație. DOOM
predicáție (-ți-e) s. f., art. predicáția (-ți-a), g.-d. art. predicáției; pl. predicáții, art. predicáțiile (-ți-i-)
predicațiilor
PREDICAȚIÚNE s. f. v. predicație. DOOM
predicáție (-ți-e) s. f., art. predicáția (-ți-a), g.-d. art. predicáției; pl. predicáții, art. predicáțiile (-ți-i-)
predicaților
PREDICÁT, predicate, s. n. 1. (Gram.) Parte principală a propoziției, care arată o acțiune, o stare sau o însușire a subiectului. ◊ Predicat verbal = predicat exprimat printr-un verb predicativ la un mod personal (sau printr-o interjecție). Predicat nominal = predicat exprimat printr-un verb copulativ la un mod personal și un nume predicativ. 2. (Log.) Termen al unei judecăți de predicație reprezentând nota care se afirmă sau se neagă despre subiectul judecății. – Din fr. prédicat, lat. praedicatum. DOOM
predicát s. n., pl. predicáte
predicațiune
PREDICAȚIÚNE s. f. v. predicație. DOOM
predicáție (-ți-e) s. f., art. predicáția (-ți-a), g.-d. art. predicáției; pl. predicáții, art. predicáțiile (-ți-i-)
predice
PREDICÁ, prédic, vb. I. Intranz. (Despre clerici) A rosti o predică. ◊ Expr. A predica în deșert (sau în pustiu) = a vorbi degeaba, a da sfaturi cuiva care nu le ascultă. ♦ Tranz. (Fam.) A recomanda ceva cu insistență; a răspândi, a propaga idei, concepții etc. – Din lat. praedicare. DOOM
predicá (a ~) vb., ind. prez. 3 prédică
predici
PREDICÁ, prédic, vb. I. Intranz. (Despre clerici) A rosti o predică. ◊ Expr. A predica în deșert (sau în pustiu) = a vorbi degeaba, a da sfaturi cuiva care nu le ascultă. ♦ Tranz. (Fam.) A recomanda ceva cu insistență; a răspândi, a propaga idei, concepții etc. – Din lat. praedicare. DOOM
predicá (a ~) vb., ind. prez. 3 prédică
predici
PRÉDICĂ, predici, s. f. Cuvântare rostită de un cleric în biserică, în care se explică și se comentează un text biblic și se dau credincioșilor îndrumări morale; omilie; p. gener. expunere cu conținut moralizator. – Din predica. DOOM
prédică s. f., g.-d. art. prédicii; pl. prédici
predicii
PRÉDICĂ, predici, s. f. Cuvântare rostită de un cleric în biserică, în care se explică și se comentează un text biblic și se dau credincioșilor îndrumări morale; omilie; p. gener. expunere cu conținut moralizator. – Din predica. DOOM
prédică s. f., g.-d. art. prédicii; pl. prédici
predicile
PRÉDICĂ, predici, s. f. Cuvântare rostită de un cleric în biserică, în care se explică și se comentează un text biblic și se dau credincioșilor îndrumări morale; omilie; p. gener. expunere cu conținut moralizator. – Din predica. DOOM
prédică s. f., g.-d. art. prédicii; pl. prédici
predicilor
PRÉDICĂ, predici, s. f. Cuvântare rostită de un cleric în biserică, în care se explică și se comentează un text biblic și se dau credincioșilor îndrumări morale; omilie; p. gener. expunere cu conținut moralizator. – Din predica. DOOM
prédică s. f., g.-d. art. prédicii; pl. prédici
predicând
PREDICÁ, prédic, vb. I. Intranz. (Despre clerici) A rosti o predică. ◊ Expr. A predica în deșert (sau în pustiu) = a vorbi degeaba, a da sfaturi cuiva care nu le ascultă. ♦ Tranz. (Fam.) A recomanda ceva cu insistență; a răspândi, a propaga idei, concepții etc. – Din lat. praedicare. DOOM
predicá (a ~) vb., ind. prez. 3 prédică
predicînd
PREDICÁ, prédic, vb. I. Intranz. (Despre clerici) A rosti o predică. ◊ Expr. A predica în deșert (sau în pustiu) = a vorbi degeaba, a da sfaturi cuiva care nu le ascultă. ♦ Tranz. (Fam.) A recomanda ceva cu insistență; a răspândi, a propaga idei, concepții etc. – Din lat. praedicare. DOOM
predicá (a ~) vb., ind. prez. 3 prédică
predicări
PREDICÁRE, predicări, s. f. (Rar) Acțiunea de a predica și rezultatul ei; predică. – V. predica. DOOM
predicáre s. f., g.-d. art. predicắrii; pl. predicắri
predicării
PREDICÁRE, predicări, s. f. (Rar) Acțiunea de a predica și rezultatul ei; predică. – V. predica. DOOM
predicáre s. f., g.-d. art. predicắrii; pl. predicắri
predicările
PREDICÁRE, predicări, s. f. (Rar) Acțiunea de a predica și rezultatul ei; predică. – V. predica. DOOM
predicáre s. f., g.-d. art. predicắrii; pl. predicắri
predicărilor
PREDICÁRE, predicări, s. f. (Rar) Acțiunea de a predica și rezultatul ei; predică. – V. predica. DOOM
predicáre s. f., g.-d. art. predicắrii; pl. predicắri
predicția
PREDICȚIÚNE s. f. v. predicție. DOOM
predícție (-ți-e) s. f., art. predícția (-ți-a), g.-d. art. predícției; pl. predícții, art. predícțiile (-ți-i-)
predicție
PREDICȚIÚNE s. f. v. predicție. DOOM
predícție (-ți-e) s. f., art. predícția (-ți-a), g.-d. art. predícției; pl. predícții, art. predícțiile (-ți-i-)
predicției
PREDICȚIÚNE s. f. v. predicție. DOOM
predícție (-ți-e) s. f., art. predícția (-ți-a), g.-d. art. predícției; pl. predícții, art. predícțiile (-ți-i-)
predicții
PREDICȚIÚNE s. f. v. predicție. DOOM
predícție (-ți-e) s. f., art. predícția (-ți-a), g.-d. art. predícției; pl. predícții, art. predícțiile (-ți-i-)
predicțiile
PREDICȚIÚNE s. f. v. predicție. DOOM
predícție (-ți-e) s. f., art. predícția (-ți-a), g.-d. art. predícției; pl. predícții, art. predícțiile (-ți-i-)
predicțiilor
PREDICȚIÚNE s. f. v. predicție. DOOM
predícție (-ți-e) s. f., art. predícția (-ți-a), g.-d. art. predícției; pl. predícții, art. predícțiile (-ți-i-)
predicțiune
PREDICȚIÚNE s. f. v. predicție. DOOM
predícție (-ți-e) s. f., art. predícția (-ți-a), g.-d. art. predícției; pl. predícții, art. predícțiile (-ți-i-)
predigestia
PREDIGÉSTIE, predigestii, s. f. Totalitatea fenomenelor care pregătesc digestia. – Din fr. prédigestion. DOOM
predigéstie (-ti-e) s. f., art. predigéstia (-ti-a), g.-d. art. predigéstiei; pl. predigéstii, art. predigéstiile (-ti-i-)
predigestie
PREDIGÉSTIE, predigestii, s. f. Totalitatea fenomenelor care pregătesc digestia. – Din fr. prédigestion. DOOM
predigéstie (-ti-e) s. f., art. predigéstia (-ti-a), g.-d. art. predigéstiei; pl. predigéstii, art. predigéstiile (-ti-i-)
predigestiei
PREDIGÉSTIE, predigestii, s. f. Totalitatea fenomenelor care pregătesc digestia. – Din fr. prédigestion. DOOM
predigéstie (-ti-e) s. f., art. predigéstia (-ti-a), g.-d. art. predigéstiei; pl. predigéstii, art. predigéstiile (-ti-i-)
predigestii
PREDIGÉSTIE, predigestii, s. f. Totalitatea fenomenelor care pregătesc digestia. – Din fr. prédigestion. DOOM
predigéstie (-ti-e) s. f., art. predigéstia (-ti-a), g.-d. art. predigéstiei; pl. predigéstii, art. predigéstiile (-ti-i-)
predigestiile
PREDIGÉSTIE, predigestii, s. f. Totalitatea fenomenelor care pregătesc digestia. – Din fr. prédigestion. DOOM
predigéstie (-ti-e) s. f., art. predigéstia (-ti-a), g.-d. art. predigéstiei; pl. predigéstii, art. predigéstiile (-ti-i-)
predigestiilor
PREDIGÉSTIE, predigestii, s. f. Totalitatea fenomenelor care pregătesc digestia. – Din fr. prédigestion. DOOM
predigéstie (-ti-e) s. f., art. predigéstia (-ti-a), g.-d. art. predigéstiei; pl. predigéstii, art. predigéstiile (-ti-i-)
predilect
PREDILÉCT, -Ă, predilecți, -te, adj. Care constituie o preferință a cuiva, pentru care cineva simte sau are o deosebită înclinare sau plăcere; preferat, favorit. – După it. prediletto (după predilecție). DOOM
prediléct adj. m., pl. predilécți; f. prediléctă, pl. predilécte
predilecta
PREDILÉCT, -Ă, predilecți, -te, adj. Care constituie o preferință a cuiva, pentru care cineva simte sau are o deosebită înclinare sau plăcere; preferat, favorit. – După it. prediletto (după predilecție). DOOM
prediléct adj. m., pl. predilécți; f. prediléctă, pl. predilécte
predilecte
PREDILÉCT, -Ă, predilecți, -te, adj. Care constituie o preferință a cuiva, pentru care cineva simte sau are o deosebită înclinare sau plăcere; preferat, favorit. – După it. prediletto (după predilecție). DOOM
prediléct adj. m., pl. predilécți; f. prediléctă, pl. predilécte
predilectei
PREDILÉCT, -Ă, predilecți, -te, adj. Care constituie o preferință a cuiva, pentru care cineva simte sau are o deosebită înclinare sau plăcere; preferat, favorit. – După it. prediletto (după predilecție). DOOM
prediléct adj. m., pl. predilécți; f. prediléctă, pl. predilécte
predilectele
PREDILÉCT, -Ă, predilecți, -te, adj. Care constituie o preferință a cuiva, pentru care cineva simte sau are o deosebită înclinare sau plăcere; preferat, favorit. – După it. prediletto (după predilecție). DOOM
prediléct adj. m., pl. predilécți; f. prediléctă, pl. predilécte
predilectelor
PREDILÉCT, -Ă, predilecți, -te, adj. Care constituie o preferință a cuiva, pentru care cineva simte sau are o deosebită înclinare sau plăcere; preferat, favorit. – După it. prediletto (după predilecție). DOOM
prediléct adj. m., pl. predilécți; f. prediléctă, pl. predilécte
predilectul
PREDILÉCT, -Ă, predilecți, -te, adj. Care constituie o preferință a cuiva, pentru care cineva simte sau are o deosebită înclinare sau plăcere; preferat, favorit. – După it. prediletto (după predilecție). DOOM
prediléct adj. m., pl. predilécți; f. prediléctă, pl. predilécte
predilectului
PREDILÉCT, -Ă, predilecți, -te, adj. Care constituie o preferință a cuiva, pentru care cineva simte sau are o deosebită înclinare sau plăcere; preferat, favorit. – După it. prediletto (după predilecție). DOOM
prediléct adj. m., pl. predilécți; f. prediléctă, pl. predilécte
predilecți
PREDILÉCT, -Ă, predilecți, -te, adj. Care constituie o preferință a cuiva, pentru care cineva simte sau are o deosebită înclinare sau plăcere; preferat, favorit. – După it. prediletto (după predilecție). DOOM
prediléct adj. m., pl. predilécți; f. prediléctă, pl. predilécte
predilecția
PREDILÉCȚIE, predilecții, s. f. Înclinație, atracție deosebită pentru cineva sau ceva; preferință. ◊ Loc. adj. De predilecție = preferat, favorit. ◊ Loc. adv. Cu (sau de) predilecție = de preferință, mai ales, îndeosebi. – Din fr. prédilection. DOOM
predilécție (-ți-e) s. f., art. predilécția (-ți-a), g.-d. art. predilécției; pl. predilécții, art. predilécțiile (-ți-i-)
predilecție
PREDILÉCȚIE, predilecții, s. f. Înclinație, atracție deosebită pentru cineva sau ceva; preferință. ◊ Loc. adj. De predilecție = preferat, favorit. ◊ Loc. adv. Cu (sau de) predilecție = de preferință, mai ales, îndeosebi. – Din fr. prédilection. DOOM
predilécție (-ți-e) s. f., art. predilécția (-ți-a), g.-d. art. predilécției; pl. predilécții, art. predilécțiile (-ți-i-)
predilecției
PREDILÉCȚIE, predilecții, s. f. Înclinație, atracție deosebită pentru cineva sau ceva; preferință. ◊ Loc. adj. De predilecție = preferat, favorit. ◊ Loc. adv. Cu (sau de) predilecție = de preferință, mai ales, îndeosebi. – Din fr. prédilection. DOOM
predilécție (-ți-e) s. f., art. predilécția (-ți-a), g.-d. art. predilécției; pl. predilécții, art. predilécțiile (-ți-i-)
predilecții
PREDILÉCT, -Ă, predilecți, -te, adj. Care constituie o preferință a cuiva, pentru care cineva simte sau are o deosebită înclinare sau plăcere; preferat, favorit. – După it. prediletto (după predilecție). DOOM
prediléct adj. m., pl. predilécți; f. prediléctă, pl. predilécte
predilecții
PREDILÉCȚIE, predilecții, s. f. Înclinație, atracție deosebită pentru cineva sau ceva; preferință. ◊ Loc. adj. De predilecție = preferat, favorit. ◊ Loc. adv. Cu (sau de) predilecție = de preferință, mai ales, îndeosebi. – Din fr. prédilection. DOOM
predilécție (-ți-e) s. f., art. predilécția (-ți-a), g.-d. art. predilécției; pl. predilécții, art. predilécțiile (-ți-i-)
predilecțiile
PREDILÉCȚIE, predilecții, s. f. Înclinație, atracție deosebită pentru cineva sau ceva; preferință. ◊ Loc. adj. De predilecție = preferat, favorit. ◊ Loc. adv. Cu (sau de) predilecție = de preferință, mai ales, îndeosebi. – Din fr. prédilection. DOOM
predilécție (-ți-e) s. f., art. predilécția (-ți-a), g.-d. art. predilécției; pl. predilécții, art. predilécțiile (-ți-i-)
predilecțiilor
PREDILÉCȚIE, predilecții, s. f. Înclinație, atracție deosebită pentru cineva sau ceva; preferință. ◊ Loc. adj. De predilecție = preferat, favorit. ◊ Loc. adv. Cu (sau de) predilecție = de preferință, mai ales, îndeosebi. – Din fr. prédilection. DOOM
predilécție (-ți-e) s. f., art. predilécția (-ți-a), g.-d. art. predilécției; pl. predilécții, art. predilécțiile (-ți-i-)
predilecților
PREDILÉCT, -Ă, predilecți, -te, adj. Care constituie o preferință a cuiva, pentru care cineva simte sau are o deosebită înclinare sau plăcere; preferat, favorit. – După it. prediletto (după predilecție). DOOM
prediléct adj. m., pl. predilécți; f. prediléctă, pl. predilécte
predilecțiune
PREDILECȚIÚNE s.f. v. predilecție.
predispozant
PREDISPOZÁNT, -Ă, predispozanți, -te, adj. Receptiv, sensibil, predispus la o boală. – Din fr. prédisposant.
predispozanta
PREDISPOZÁNT, -Ă, predispozanți, -te, adj. Receptiv, sensibil, predispus la o boală. – Din fr. prédisposant.
predispozante
PREDISPOZÁNT, -Ă, predispozanți, -te, adj. Receptiv, sensibil, predispus la o boală. – Din fr. prédisposant.
predispozantei
PREDISPOZÁNT, -Ă, predispozanți, -te, adj. Receptiv, sensibil, predispus la o boală. – Din fr. prédisposant.
predispozantele
PREDISPOZÁNT, -Ă, predispozanți, -te, adj. Receptiv, sensibil, predispus la o boală. – Din fr. prédisposant.
predispozantelor
PREDISPOZÁNT, -Ă, predispozanți, -te, adj. Receptiv, sensibil, predispus la o boală. – Din fr. prédisposant.
predispozantul
PREDISPOZÁNT, -Ă, predispozanți, -te, adj. Receptiv, sensibil, predispus la o boală. – Din fr. prédisposant.
predispozantului
PREDISPOZÁNT, -Ă, predispozanți, -te, adj. Receptiv, sensibil, predispus la o boală. – Din fr. prédisposant.
predispozanți
PREDISPOZÁNT, -Ă, predispozanți, -te, adj. Receptiv, sensibil, predispus la o boală. – Din fr. prédisposant.
predispozanții
PREDISPOZÁNT, -Ă, predispozanți, -te, adj. Receptiv, sensibil, predispus la o boală. – Din fr. prédisposant.
predispozanților
PREDISPOZÁNT, -Ă, predispozanți, -te, adj. Receptiv, sensibil, predispus la o boală. – Din fr. prédisposant.
predispoziția
PREDISPOZÍȚIE, predispoziții, s. f. 1. Înclinare, dispoziție înnăscută pentru ceva, constituind premisa favorabilă pentru dezvoltarea talentului; înclinație, aplecare. 2. Sensibilitate crescută sau receptivitate a organismului față de anumite boli. – Din fr. prédisposition. DOOM
predispozíție (-ți-e) s. f., art. predispozíția (-ți-a), g.-d. art. predispozíției; pl. predispozíții, art. predispozíțiile (-ți-i-)
predispoziție
PREDISPOZÍȚIE, predispoziții, s. f. 1. Înclinare, dispoziție înnăscută pentru ceva, constituind premisa favorabilă pentru dezvoltarea talentului; înclinație, aplecare. 2. Sensibilitate crescută sau receptivitate a organismului față de anumite boli. – Din fr. prédisposition. DOOM
predispozíție (-ți-e) s. f., art. predispozíția (-ți-a), g.-d. art. predispozíției; pl. predispozíții, art. predispozíțiile (-ți-i-)
predispoziției
PREDISPOZÍȚIE, predispoziții, s. f. 1. Înclinare, dispoziție înnăscută pentru ceva, constituind premisa favorabilă pentru dezvoltarea talentului; înclinație, aplecare. 2. Sensibilitate crescută sau receptivitate a organismului față de anumite boli. – Din fr. prédisposition. DOOM
predispozíție (-ți-e) s. f., art. predispozíția (-ți-a), g.-d. art. predispozíției; pl. predispozíții, art. predispozíțiile (-ți-i-)
predispoziții
PREDISPOZÍȚIE, predispoziții, s. f. 1. Înclinare, dispoziție înnăscută pentru ceva, constituind premisa favorabilă pentru dezvoltarea talentului; înclinație, aplecare. 2. Sensibilitate crescută sau receptivitate a organismului față de anumite boli. – Din fr. prédisposition. DOOM
predispozíție (-ți-e) s. f., art. predispozíția (-ți-a), g.-d. art. predispozíției; pl. predispozíții, art. predispozíțiile (-ți-i-)
predispozițiile
PREDISPOZÍȚIE, predispoziții, s. f. 1. Înclinare, dispoziție înnăscută pentru ceva, constituind premisa favorabilă pentru dezvoltarea talentului; înclinație, aplecare. 2. Sensibilitate crescută sau receptivitate a organismului față de anumite boli. – Din fr. prédisposition. DOOM
predispozíție (-ți-e) s. f., art. predispozíția (-ți-a), g.-d. art. predispozíției; pl. predispozíții, art. predispozíțiile (-ți-i-)
predispozițiilor
PREDISPOZÍȚIE, predispoziții, s. f. 1. Înclinare, dispoziție înnăscută pentru ceva, constituind premisa favorabilă pentru dezvoltarea talentului; înclinație, aplecare. 2. Sensibilitate crescută sau receptivitate a organismului față de anumite boli. – Din fr. prédisposition. DOOM
predispozíție (-ți-e) s. f., art. predispozíția (-ți-a), g.-d. art. predispozíției; pl. predispozíții, art. predispozíțiile (-ți-i-)
predispozițiune
PREDISPOZIȚIÚNE s.f. v. predispoziție.
predispui
PREDISPÚNE, predispún, vb. III. Tranz. 1. A crea cuiva o anumită dispoziție, stare de spirit, a dispune la ceva. 2. (Med.) A face să aibă o deosebită sensibilitate sau receptivitate față de anumite boli. – Din fr. prédisposer (după dispune). DOOM
predispúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. predispún, 2 sg. predispúi, 1 pl. predispúnem; conj. prez. 3 să predispúnă; ger. predispunấnd; part. predispús
predispuie
PREDISPÚNE, predispún, vb. III. Tranz. 1. A crea cuiva o anumită dispoziție, stare de spirit, a dispune la ceva. 2. (Med.) A face să aibă o deosebită sensibilitate sau receptivitate față de anumite boli. – Din fr. prédisposer (după dispune). DOOM
predispúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. predispún, 2 sg. predispúi, 1 pl. predispúnem; conj. prez. 3 să predispúnă; ger. predispunấnd; part. predispús
predispun
PREDISPÚNE, predispún, vb. III. Tranz. 1. A crea cuiva o anumită dispoziție, stare de spirit, a dispune la ceva. 2. (Med.) A face să aibă o deosebită sensibilitate sau receptivitate față de anumite boli. – Din fr. prédisposer (după dispune). DOOM
predispúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. predispún, 2 sg. predispúi, 1 pl. predispúnem; conj. prez. 3 să predispúnă; ger. predispunấnd; part. predispús
predispune
PREDISPÚNE, predispún, vb. III. Tranz. 1. A crea cuiva o anumită dispoziție, stare de spirit, a dispune la ceva. 2. (Med.) A face să aibă o deosebită sensibilitate sau receptivitate față de anumite boli. – Din fr. prédisposer (după dispune). DOOM
predispúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. predispún, 2 sg. predispúi, 1 pl. predispúnem; conj. prez. 3 să predispúnă; ger. predispunấnd; part. predispús
predispunea
PREDISPÚNE, predispún, vb. III. Tranz. 1. A crea cuiva o anumită dispoziție, stare de spirit, a dispune la ceva. 2. (Med.) A face să aibă o deosebită sensibilitate sau receptivitate față de anumite boli. – Din fr. prédisposer (după dispune). DOOM
predispúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. predispún, 2 sg. predispúi, 1 pl. predispúnem; conj. prez. 3 să predispúnă; ger. predispunấnd; part. predispús
predispuneai
PREDISPÚNE, predispún, vb. III. Tranz. 1. A crea cuiva o anumită dispoziție, stare de spirit, a dispune la ceva. 2. (Med.) A face să aibă o deosebită sensibilitate sau receptivitate față de anumite boli. – Din fr. prédisposer (după dispune). DOOM
predispúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. predispún, 2 sg. predispúi, 1 pl. predispúnem; conj. prez. 3 să predispúnă; ger. predispunấnd; part. predispús
predispuneam
PREDISPÚNE, predispún, vb. III. Tranz. 1. A crea cuiva o anumită dispoziție, stare de spirit, a dispune la ceva. 2. (Med.) A face să aibă o deosebită sensibilitate sau receptivitate față de anumite boli. – Din fr. prédisposer (după dispune). DOOM
predispúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. predispún, 2 sg. predispúi, 1 pl. predispúnem; conj. prez. 3 să predispúnă; ger. predispunấnd; part. predispús
predispuneau
PREDISPÚNE, predispún, vb. III. Tranz. 1. A crea cuiva o anumită dispoziție, stare de spirit, a dispune la ceva. 2. (Med.) A face să aibă o deosebită sensibilitate sau receptivitate față de anumite boli. – Din fr. prédisposer (după dispune). DOOM
predispúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. predispún, 2 sg. predispúi, 1 pl. predispúnem; conj. prez. 3 să predispúnă; ger. predispunấnd; part. predispús
predispuneați
PREDISPÚNE, predispún, vb. III. Tranz. 1. A crea cuiva o anumită dispoziție, stare de spirit, a dispune la ceva. 2. (Med.) A face să aibă o deosebită sensibilitate sau receptivitate față de anumite boli. – Din fr. prédisposer (după dispune). DOOM
predispúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. predispún, 2 sg. predispúi, 1 pl. predispúnem; conj. prez. 3 să predispúnă; ger. predispunấnd; part. predispús
predispunem
PREDISPÚNE, predispún, vb. III. Tranz. 1. A crea cuiva o anumită dispoziție, stare de spirit, a dispune la ceva. 2. (Med.) A face să aibă o deosebită sensibilitate sau receptivitate față de anumite boli. – Din fr. prédisposer (după dispune). DOOM
predispúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. predispún, 2 sg. predispúi, 1 pl. predispúnem; conj. prez. 3 să predispúnă; ger. predispunấnd; part. predispús
predispunere
PREDISPÚNE, predispún, vb. III. Tranz. 1. A crea cuiva o anumită dispoziție, stare de spirit, a dispune la ceva. 2. (Med.) A face să aibă o deosebită sensibilitate sau receptivitate față de anumite boli. – Din fr. prédisposer (după dispune). DOOM
predispúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. predispún, 2 sg. predispúi, 1 pl. predispúnem; conj. prez. 3 să predispúnă; ger. predispunấnd; part. predispús
predispunere
PREDISPÚNERE, predispuneri, s. f. (Rar) Faptul de a fi predispus la ceva; p. ext. predispoziție, înclinare. – V. predispune. DOOM
predispúnere (rar) s. f., g.-d. art. predispúnerii; pl. predispúneri
predispunerea
PREDISPÚNERE, predispuneri, s. f. (Rar) Faptul de a fi predispus la ceva; p. ext. predispoziție, înclinare. – V. predispune. DOOM
predispúnere (rar) s. f., g.-d. art. predispúnerii; pl. predispúneri
predispuneri
PREDISPÚNERE, predispuneri, s. f. (Rar) Faptul de a fi predispus la ceva; p. ext. predispoziție, înclinare. – V. predispune. DOOM
predispúnere (rar) s. f., g.-d. art. predispúnerii; pl. predispúneri
predispunerii
PREDISPÚNERE, predispuneri, s. f. (Rar) Faptul de a fi predispus la ceva; p. ext. predispoziție, înclinare. – V. predispune. DOOM
predispúnere (rar) s. f., g.-d. art. predispúnerii; pl. predispúneri
predispunerile
PREDISPÚNERE, predispuneri, s. f. (Rar) Faptul de a fi predispus la ceva; p. ext. predispoziție, înclinare. – V. predispune. DOOM
predispúnere (rar) s. f., g.-d. art. predispúnerii; pl. predispúneri
predispunerilor
PREDISPÚNERE, predispuneri, s. f. (Rar) Faptul de a fi predispus la ceva; p. ext. predispoziție, înclinare. – V. predispune. DOOM
predispúnere (rar) s. f., g.-d. art. predispúnerii; pl. predispúneri
predispuneți
PREDISPÚNE, predispún, vb. III. Tranz. 1. A crea cuiva o anumită dispoziție, stare de spirit, a dispune la ceva. 2. (Med.) A face să aibă o deosebită sensibilitate sau receptivitate față de anumite boli. – Din fr. prédisposer (după dispune). DOOM
predispúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. predispún, 2 sg. predispúi, 1 pl. predispúnem; conj. prez. 3 să predispúnă; ger. predispunấnd; part. predispús
predispunând
PREDISPÚNE, predispún, vb. III. Tranz. 1. A crea cuiva o anumită dispoziție, stare de spirit, a dispune la ceva. 2. (Med.) A face să aibă o deosebită sensibilitate sau receptivitate față de anumite boli. – Din fr. prédisposer (după dispune). DOOM
predispúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. predispún, 2 sg. predispúi, 1 pl. predispúnem; conj. prez. 3 să predispúnă; ger. predispunấnd; part. predispús
predispunînd
PREDISPÚNE, predispún, vb. III. Tranz. 1. A crea cuiva o anumită dispoziție, stare de spirit, a dispune la ceva. 2. (Med.) A face să aibă o deosebită sensibilitate sau receptivitate față de anumite boli. – Din fr. prédisposer (după dispune). DOOM
predispúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. predispún, 2 sg. predispúi, 1 pl. predispúnem; conj. prez. 3 să predispúnă; ger. predispunấnd; part. predispús
predispună
PREDISPÚNE, predispún, vb. III. Tranz. 1. A crea cuiva o anumită dispoziție, stare de spirit, a dispune la ceva. 2. (Med.) A face să aibă o deosebită sensibilitate sau receptivitate față de anumite boli. – Din fr. prédisposer (după dispune). DOOM
predispúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. predispún, 2 sg. predispúi, 1 pl. predispúnem; conj. prez. 3 să predispúnă; ger. predispunấnd; part. predispús
predispus
PREDISPÚNE, predispún, vb. III. Tranz. 1. A crea cuiva o anumită dispoziție, stare de spirit, a dispune la ceva. 2. (Med.) A face să aibă o deosebită sensibilitate sau receptivitate față de anumite boli. – Din fr. prédisposer (după dispune). DOOM
predispúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. predispún, 2 sg. predispúi, 1 pl. predispúnem; conj. prez. 3 să predispúnă; ger. predispunấnd; part. predispús
predispus
PREDISPÚS, -Ă, predispuși, -se, adj. 1. Care are înclinație, dispoziție înnăscută spre ceva. 2. Care este receptiv, sensibil la unele boli. – V. predispune. DOOM
predispús adj. m., pl. predispúși; f. predispúsă, pl. predispúse
predispusa
PREDISPÚS, -Ă, predispuși, -se, adj. 1. Care are înclinație, dispoziție înnăscută spre ceva. 2. Care este receptiv, sensibil la unele boli. – V. predispune. DOOM
predispús adj. m., pl. predispúși; f. predispúsă, pl. predispúse
predispuse
PREDISPÚNE, predispún, vb. III. Tranz. 1. A crea cuiva o anumită dispoziție, stare de spirit, a dispune la ceva. 2. (Med.) A face să aibă o deosebită sensibilitate sau receptivitate față de anumite boli. – Din fr. prédisposer (după dispune). DOOM
predispúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. predispún, 2 sg. predispúi, 1 pl. predispúnem; conj. prez. 3 să predispúnă; ger. predispunấnd; part. predispús
predispuse
PREDISPÚS, -Ă, predispuși, -se, adj. 1. Care are înclinație, dispoziție înnăscută spre ceva. 2. Care este receptiv, sensibil la unele boli. – V. predispune. DOOM
predispús adj. m., pl. predispúși; f. predispúsă, pl. predispúse
predispusei
PREDISPÚNE, predispún, vb. III. Tranz. 1. A crea cuiva o anumită dispoziție, stare de spirit, a dispune la ceva. 2. (Med.) A face să aibă o deosebită sensibilitate sau receptivitate față de anumite boli. – Din fr. prédisposer (după dispune). DOOM
predispúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. predispún, 2 sg. predispúi, 1 pl. predispúnem; conj. prez. 3 să predispúnă; ger. predispunấnd; part. predispús
predispusei
PREDISPÚS, -Ă, predispuși, -se, adj. 1. Care are înclinație, dispoziție înnăscută spre ceva. 2. Care este receptiv, sensibil la unele boli. – V. predispune. DOOM
predispús adj. m., pl. predispúși; f. predispúsă, pl. predispúse
predispusele
PREDISPÚS, -Ă, predispuși, -se, adj. 1. Care are înclinație, dispoziție înnăscută spre ceva. 2. Care este receptiv, sensibil la unele boli. – V. predispune. DOOM
predispús adj. m., pl. predispúși; f. predispúsă, pl. predispúse
predispuselor
PREDISPÚS, -Ă, predispuși, -se, adj. 1. Care are înclinație, dispoziție înnăscută spre ceva. 2. Care este receptiv, sensibil la unele boli. – V. predispune. DOOM
predispús adj. m., pl. predispúși; f. predispúsă, pl. predispúse
predispuseră
PREDISPÚNE, predispún, vb. III. Tranz. 1. A crea cuiva o anumită dispoziție, stare de spirit, a dispune la ceva. 2. (Med.) A face să aibă o deosebită sensibilitate sau receptivitate față de anumite boli. – Din fr. prédisposer (după dispune). DOOM
predispúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. predispún, 2 sg. predispúi, 1 pl. predispúnem; conj. prez. 3 să predispúnă; ger. predispunấnd; part. predispús
predispuserăm
PREDISPÚNE, predispún, vb. III. Tranz. 1. A crea cuiva o anumită dispoziție, stare de spirit, a dispune la ceva. 2. (Med.) A face să aibă o deosebită sensibilitate sau receptivitate față de anumite boli. – Din fr. prédisposer (după dispune). DOOM
predispúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. predispún, 2 sg. predispúi, 1 pl. predispúnem; conj. prez. 3 să predispúnă; ger. predispunấnd; part. predispús
predispuserăți
PREDISPÚNE, predispún, vb. III. Tranz. 1. A crea cuiva o anumită dispoziție, stare de spirit, a dispune la ceva. 2. (Med.) A face să aibă o deosebită sensibilitate sau receptivitate față de anumite boli. – Din fr. prédisposer (după dispune). DOOM
predispúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. predispún, 2 sg. predispúi, 1 pl. predispúnem; conj. prez. 3 să predispúnă; ger. predispunấnd; part. predispús
predispusese
PREDISPÚNE, predispún, vb. III. Tranz. 1. A crea cuiva o anumită dispoziție, stare de spirit, a dispune la ceva. 2. (Med.) A face să aibă o deosebită sensibilitate sau receptivitate față de anumite boli. – Din fr. prédisposer (după dispune). DOOM
predispúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. predispún, 2 sg. predispúi, 1 pl. predispúnem; conj. prez. 3 să predispúnă; ger. predispunấnd; part. predispús
predispusesem
PREDISPÚNE, predispún, vb. III. Tranz. 1. A crea cuiva o anumită dispoziție, stare de spirit, a dispune la ceva. 2. (Med.) A face să aibă o deosebită sensibilitate sau receptivitate față de anumite boli. – Din fr. prédisposer (după dispune). DOOM
predispúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. predispún, 2 sg. predispúi, 1 pl. predispúnem; conj. prez. 3 să predispúnă; ger. predispunấnd; part. predispús
predispuseseră
PREDISPÚNE, predispún, vb. III. Tranz. 1. A crea cuiva o anumită dispoziție, stare de spirit, a dispune la ceva. 2. (Med.) A face să aibă o deosebită sensibilitate sau receptivitate față de anumite boli. – Din fr. prédisposer (după dispune). DOOM
predispúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. predispún, 2 sg. predispúi, 1 pl. predispúnem; conj. prez. 3 să predispúnă; ger. predispunấnd; part. predispús
predispuseserăm
PREDISPÚNE, predispún, vb. III. Tranz. 1. A crea cuiva o anumită dispoziție, stare de spirit, a dispune la ceva. 2. (Med.) A face să aibă o deosebită sensibilitate sau receptivitate față de anumite boli. – Din fr. prédisposer (după dispune). DOOM
predispúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. predispún, 2 sg. predispúi, 1 pl. predispúnem; conj. prez. 3 să predispúnă; ger. predispunấnd; part. predispús
predispuseserăți
PREDISPÚNE, predispún, vb. III. Tranz. 1. A crea cuiva o anumită dispoziție, stare de spirit, a dispune la ceva. 2. (Med.) A face să aibă o deosebită sensibilitate sau receptivitate față de anumite boli. – Din fr. prédisposer (după dispune). DOOM
predispúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. predispún, 2 sg. predispúi, 1 pl. predispúnem; conj. prez. 3 să predispúnă; ger. predispunấnd; part. predispús
predispuseseși
PREDISPÚNE, predispún, vb. III. Tranz. 1. A crea cuiva o anumită dispoziție, stare de spirit, a dispune la ceva. 2. (Med.) A face să aibă o deosebită sensibilitate sau receptivitate față de anumite boli. – Din fr. prédisposer (după dispune). DOOM
predispúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. predispún, 2 sg. predispúi, 1 pl. predispúnem; conj. prez. 3 să predispúnă; ger. predispunấnd; part. predispús
predispuseseți
PREDISPÚNE, predispún, vb. III. Tranz. 1. A crea cuiva o anumită dispoziție, stare de spirit, a dispune la ceva. 2. (Med.) A face să aibă o deosebită sensibilitate sau receptivitate față de anumite boli. – Din fr. prédisposer (după dispune). DOOM
predispúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. predispún, 2 sg. predispúi, 1 pl. predispúnem; conj. prez. 3 să predispúnă; ger. predispunấnd; part. predispús
predispuseși
PREDISPÚNE, predispún, vb. III. Tranz. 1. A crea cuiva o anumită dispoziție, stare de spirit, a dispune la ceva. 2. (Med.) A face să aibă o deosebită sensibilitate sau receptivitate față de anumite boli. – Din fr. prédisposer (după dispune). DOOM
predispúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. predispún, 2 sg. predispúi, 1 pl. predispúnem; conj. prez. 3 să predispúnă; ger. predispunấnd; part. predispús
predispusul
PREDISPÚS, -Ă, predispuși, -se, adj. 1. Care are înclinație, dispoziție înnăscută spre ceva. 2. Care este receptiv, sensibil la unele boli. – V. predispune. DOOM
predispús adj. m., pl. predispúși; f. predispúsă, pl. predispúse
predispusului
PREDISPÚS, -Ă, predispuși, -se, adj. 1. Care are înclinație, dispoziție înnăscută spre ceva. 2. Care este receptiv, sensibil la unele boli. – V. predispune. DOOM
predispús adj. m., pl. predispúși; f. predispúsă, pl. predispúse
predispuși
PREDISPÚS, -Ă, predispuși, -se, adj. 1. Care are înclinație, dispoziție înnăscută spre ceva. 2. Care este receptiv, sensibil la unele boli. – V. predispune. DOOM
predispús adj. m., pl. predispúși; f. predispúsă, pl. predispúse
predispușii
PREDISPÚS, -Ă, predispuși, -se, adj. 1. Care are înclinație, dispoziție înnăscută spre ceva. 2. Care este receptiv, sensibil la unele boli. – V. predispune. DOOM
predispús adj. m., pl. predispúși; f. predispúsă, pl. predispúse
predispușilor
PREDISPÚS, -Ă, predispuși, -se, adj. 1. Care are înclinație, dispoziție înnăscută spre ceva. 2. Care este receptiv, sensibil la unele boli. – V. predispune. DOOM
predispús adj. m., pl. predispúși; f. predispúsă, pl. predispúse
predlojenie
PREDLOJÉNIE, predlojenii, s. f. (Rusism învechit) Propunere, teză, subiect.
predmet
PREDMÉT, predmeturi, s. n. (Mold., rusism învechit) Afacere, cauză, chestie. M-ai îndatori mult dacă mi-ai comunica părerea d-tale în acest predmet. ALECSANDRI, S. 81. ◊ Loc. prep. În predmetul (cuiva) = în privința..., în chestiunea..., relativ la... Gata-i anaforaoa cătră vodă în predmetul sării? ALECSANDRI, T. 1389. DOOM
predmét (înv.) s. n., pl. predméturi
predomin
PREDOMINÁ, predómin, vb. I. Intranz. A se impune prin număr, forță, valoare, autoritate; a se ridica deasupra altora, a avea întâietate, a domina, a predomni. – Din fr. prédominer. DOOM
predominá (a ~) vb., ind. prez. 3 predómină
predomina
PREDOMINÁ, predómin, vb. I. Intranz. A se impune prin număr, forță, valoare, autoritate; a se ridica deasupra altora, a avea întâietate, a domina, a predomni. – Din fr. prédominer. DOOM
predominá (a ~) vb., ind. prez. 3 predómină
predomina
PREDOMINÁ, predómin, vb. I. Intranz. A covârși (prin număr, forță, valoare, autoritate); a se ridica deasupra altora, a stăpâni, a domina. [Prez. ind. și: predominez] – Fr. prédominer.
predominai
PREDOMINÁ, predómin, vb. I. Intranz. A se impune prin număr, forță, valoare, autoritate; a se ridica deasupra altora, a avea întâietate, a domina, a predomni. – Din fr. prédominer. DOOM
predominá (a ~) vb., ind. prez. 3 predómină
predominam
PREDOMINÁ, predómin, vb. I. Intranz. A se impune prin număr, forță, valoare, autoritate; a se ridica deasupra altora, a avea întâietate, a domina, a predomni. – Din fr. prédominer. DOOM
predominá (a ~) vb., ind. prez. 3 predómină
predominant
PREDOMINÁNT, -Ă, predominanți, -te, adj. Care predomină; dominant, predominator, predomnitor. – Din fr. prédominant. DOOM
predominánt adj. m., pl. predominánți; f. predominántă, pl. predominánte
predominanta
PREDOMINÁNT, -Ă, predominanți, -te, adj. Care predomină; dominant, predominator, predomnitor. – Din fr. prédominant. DOOM
predominánt adj. m., pl. predominánți; f. predominántă, pl. predominánte
predominante
PREDOMINÁNT, -Ă, predominanți, -te, adj. Care predomină; dominant, predominator, predomnitor. – Din fr. prédominant. DOOM
predominánt adj. m., pl. predominánți; f. predominántă, pl. predominánte
predominantei
PREDOMINÁNT, -Ă, predominanți, -te, adj. Care predomină; dominant, predominator, predomnitor. – Din fr. prédominant. DOOM
predominánt adj. m., pl. predominánți; f. predominántă, pl. predominánte
predominantele
PREDOMINÁNT, -Ă, predominanți, -te, adj. Care predomină; dominant, predominator, predomnitor. – Din fr. prédominant. DOOM
predominánt adj. m., pl. predominánți; f. predominántă, pl. predominánte
predominantelor
PREDOMINÁNT, -Ă, predominanți, -te, adj. Care predomină; dominant, predominator, predomnitor. – Din fr. prédominant. DOOM
predominánt adj. m., pl. predominánți; f. predominántă, pl. predominánte
predominantul
PREDOMINÁNT, -Ă, predominanți, -te, adj. Care predomină; dominant, predominator, predomnitor. – Din fr. prédominant. DOOM
predominánt adj. m., pl. predominánți; f. predominántă, pl. predominánte
predominantului
PREDOMINÁNT, -Ă, predominanți, -te, adj. Care predomină; dominant, predominator, predomnitor. – Din fr. prédominant. DOOM
predominánt adj. m., pl. predominánți; f. predominántă, pl. predominánte
predominanța
PREDOMINÁNȚĂ, predominanțe, s. f. (Rar) Predominare; caracter predominant. – Din fr. prédominance. DOOM
predominánță s. f., g.-d. art. predominánței; pl. predominánțe
predominanțe
PREDOMINÁNȚĂ, predominanțe, s. f. (Rar) Predominare; caracter predominant. – Din fr. prédominance. DOOM
predominánță s. f., g.-d. art. predominánței; pl. predominánțe
predominanței
PREDOMINÁNȚĂ, predominanțe, s. f. (Rar) Predominare; caracter predominant. – Din fr. prédominance. DOOM
predominánță s. f., g.-d. art. predominánței; pl. predominánțe
predominanțele
PREDOMINÁNȚĂ, predominanțe, s. f. (Rar) Predominare; caracter predominant. – Din fr. prédominance. DOOM
predominánță s. f., g.-d. art. predominánței; pl. predominánțe
predominanțelor
PREDOMINÁNȚĂ, predominanțe, s. f. (Rar) Predominare; caracter predominant. – Din fr. prédominance. DOOM
predominánță s. f., g.-d. art. predominánței; pl. predominánțe
predominanți
PREDOMINÁNT, -Ă, predominanți, -te, adj. Care predomină; dominant, predominator, predomnitor. – Din fr. prédominant. DOOM
predominánt adj. m., pl. predominánți; f. predominántă, pl. predominánte
predominanții
PREDOMINÁNT, -Ă, predominanți, -te, adj. Care predomină; dominant, predominator, predomnitor. – Din fr. prédominant. DOOM
predominánt adj. m., pl. predominánți; f. predominántă, pl. predominánte
predominanților
PREDOMINÁNT, -Ă, predominanți, -te, adj. Care predomină; dominant, predominator, predomnitor. – Din fr. prédominant. DOOM
predominánt adj. m., pl. predominánți; f. predominántă, pl. predominánte
predominare
PREDOMINÁ, predómin, vb. I. Intranz. A se impune prin număr, forță, valoare, autoritate; a se ridica deasupra altora, a avea întâietate, a domina, a predomni. – Din fr. prédominer. DOOM
predominá (a ~) vb., ind. prez. 3 predómină
predominare
PREDOMINÁRE s. f. Faptul de a predomina; predominanță, predominație, predomnire. – V. predomina. DOOM
predomináre s. f., g.-d. art. predominắrii
predominarea
PREDOMINÁRE s. f. Faptul de a predomina; predominanță, predominație, predomnire. – V. predomina. DOOM
predomináre s. f., g.-d. art. predominắrii
predominară
PREDOMINÁ, predómin, vb. I. Intranz. A se impune prin număr, forță, valoare, autoritate; a se ridica deasupra altora, a avea întâietate, a domina, a predomni. – Din fr. prédominer. DOOM
predominá (a ~) vb., ind. prez. 3 predómină
predominarăm
PREDOMINÁ, predómin, vb. I. Intranz. A se impune prin număr, forță, valoare, autoritate; a se ridica deasupra altora, a avea întâietate, a domina, a predomni. – Din fr. prédominer. DOOM
predominá (a ~) vb., ind. prez. 3 predómină
predominarăți
PREDOMINÁ, predómin, vb. I. Intranz. A se impune prin număr, forță, valoare, autoritate; a se ridica deasupra altora, a avea întâietate, a domina, a predomni. – Din fr. prédominer. DOOM
predominá (a ~) vb., ind. prez. 3 predómină
predominase
PREDOMINÁ, predómin, vb. I. Intranz. A se impune prin număr, forță, valoare, autoritate; a se ridica deasupra altora, a avea întâietate, a domina, a predomni. – Din fr. prédominer. DOOM
predominá (a ~) vb., ind. prez. 3 predómină
predominasem
PREDOMINÁ, predómin, vb. I. Intranz. A se impune prin număr, forță, valoare, autoritate; a se ridica deasupra altora, a avea întâietate, a domina, a predomni. – Din fr. prédominer. DOOM
predominá (a ~) vb., ind. prez. 3 predómină
predominaseră
PREDOMINÁ, predómin, vb. I. Intranz. A se impune prin număr, forță, valoare, autoritate; a se ridica deasupra altora, a avea întâietate, a domina, a predomni. – Din fr. prédominer. DOOM
predominá (a ~) vb., ind. prez. 3 predómină
predominaserăm
PREDOMINÁ, predómin, vb. I. Intranz. A se impune prin număr, forță, valoare, autoritate; a se ridica deasupra altora, a avea întâietate, a domina, a predomni. – Din fr. prédominer. DOOM
predominá (a ~) vb., ind. prez. 3 predómină
predominaserăți
PREDOMINÁ, predómin, vb. I. Intranz. A se impune prin număr, forță, valoare, autoritate; a se ridica deasupra altora, a avea întâietate, a domina, a predomni. – Din fr. prédominer. DOOM
predominá (a ~) vb., ind. prez. 3 predómină
predominaseși
PREDOMINÁ, predómin, vb. I. Intranz. A se impune prin număr, forță, valoare, autoritate; a se ridica deasupra altora, a avea întâietate, a domina, a predomni. – Din fr. prédominer. DOOM
predominá (a ~) vb., ind. prez. 3 predómină
predominaseți
PREDOMINÁ, predómin, vb. I. Intranz. A se impune prin număr, forță, valoare, autoritate; a se ridica deasupra altora, a avea întâietate, a domina, a predomni. – Din fr. prédominer. DOOM
predominá (a ~) vb., ind. prez. 3 predómină
predominat
PREDOMINÁ, predómin, vb. I. Intranz. A se impune prin număr, forță, valoare, autoritate; a se ridica deasupra altora, a avea întâietate, a domina, a predomni. – Din fr. prédominer. DOOM
predominá (a ~) vb., ind. prez. 3 predómină
predominatoare
PREDOMINATÓR, -OÁRE, predominatori, -oare, adj. (Rar) Predominant. – Predomina + suf. -tor. DOOM
predominatór (rar) adj. m., pl. predominatóri; f. sg. și pl. predominatoáre
predominatoarea
PREDOMINATÓR, -OÁRE, predominatori, -oare, adj. (Rar) Predominant. – Predomina + suf. -tor. DOOM
predominatór (rar) adj. m., pl. predominatóri; f. sg. și pl. predominatoáre
predominatoarei
PREDOMINATÓR, -OÁRE, predominatori, -oare, adj. (Rar) Predominant. – Predomina + suf. -tor. DOOM
predominatór (rar) adj. m., pl. predominatóri; f. sg. și pl. predominatoáre
predominatoarele
PREDOMINATÓR, -OÁRE, predominatori, -oare, adj. (Rar) Predominant. – Predomina + suf. -tor. DOOM
predominatór (rar) adj. m., pl. predominatóri; f. sg. și pl. predominatoáre
predominatoarelor
PREDOMINATÓR, -OÁRE, predominatori, -oare, adj. (Rar) Predominant. – Predomina + suf. -tor. DOOM
predominatór (rar) adj. m., pl. predominatóri; f. sg. și pl. predominatoáre
predominator
PREDOMINATÓR, -OÁRE, predominatori, -oare, adj. (Rar) Predominant. – Predomina + suf. -tor. DOOM
predominatór (rar) adj. m., pl. predominatóri; f. sg. și pl. predominatoáre
predominatori
PREDOMINATÓR, -OÁRE, predominatori, -oare, adj. (Rar) Predominant. – Predomina + suf. -tor. DOOM
predominatór (rar) adj. m., pl. predominatóri; f. sg. și pl. predominatoáre
predominatorii
PREDOMINATÓR, -OÁRE, predominatori, -oare, adj. (Rar) Predominant. – Predomina + suf. -tor. DOOM
predominatór (rar) adj. m., pl. predominatóri; f. sg. și pl. predominatoáre
predominatorilor
PREDOMINATÓR, -OÁRE, predominatori, -oare, adj. (Rar) Predominant. – Predomina + suf. -tor. DOOM
predominatór (rar) adj. m., pl. predominatóri; f. sg. și pl. predominatoáre
predominatorul
PREDOMINATÓR, -OÁRE, predominatori, -oare, adj. (Rar) Predominant. – Predomina + suf. -tor. DOOM
predominatór (rar) adj. m., pl. predominatóri; f. sg. și pl. predominatoáre
predominatorului
PREDOMINATÓR, -OÁRE, predominatori, -oare, adj. (Rar) Predominant. – Predomina + suf. -tor. DOOM
predominatór (rar) adj. m., pl. predominatóri; f. sg. și pl. predominatoáre
predominau
PREDOMINÁ, predómin, vb. I. Intranz. A se impune prin număr, forță, valoare, autoritate; a se ridica deasupra altora, a avea întâietate, a domina, a predomni. – Din fr. prédominer. DOOM
predominá (a ~) vb., ind. prez. 3 predómină
predominași
PREDOMINÁ, predómin, vb. I. Intranz. A se impune prin număr, forță, valoare, autoritate; a se ridica deasupra altora, a avea întâietate, a domina, a predomni. – Din fr. prédominer. DOOM
predominá (a ~) vb., ind. prez. 3 predómină
predominați
PREDOMINÁ, predómin, vb. I. Intranz. A se impune prin număr, forță, valoare, autoritate; a se ridica deasupra altora, a avea întâietate, a domina, a predomni. – Din fr. prédominer. DOOM
predominá (a ~) vb., ind. prez. 3 predómină
predominația
PREDOMINÁȚIE, predominații, s. f. Predominare. – Din fr. prédomination. DOOM
predomináție (-ți-e) s. f., art. predomináția (-ți-a), g.-d. art. predomináției; pl. predomináții, art. predomináțiile (-ți-i-)
predominație
PREDOMINÁȚIE, predominații, s. f. Predominare. – Din fr. prédomination. DOOM
predomináție (-ți-e) s. f., art. predomináția (-ți-a), g.-d. art. predomináției; pl. predomináții, art. predomináțiile (-ți-i-)
predominației
PREDOMINÁȚIE, predominații, s. f. Predominare. – Din fr. prédomination. DOOM
predomináție (-ți-e) s. f., art. predomináția (-ți-a), g.-d. art. predomináției; pl. predomináții, art. predomináțiile (-ți-i-)
predominații
PREDOMINÁȚIE, predominații, s. f. Predominare. – Din fr. prédomination. DOOM
predomináție (-ți-e) s. f., art. predomináția (-ți-a), g.-d. art. predomináției; pl. predomináții, art. predomináțiile (-ți-i-)
predominațiile
PREDOMINÁȚIE, predominații, s. f. Predominare. – Din fr. prédomination. DOOM
predomináție (-ți-e) s. f., art. predomináția (-ți-a), g.-d. art. predomináției; pl. predomináții, art. predomináțiile (-ți-i-)
predominațiilor
PREDOMINÁȚIE, predominații, s. f. Predominare. – Din fr. prédomination. DOOM
predomináție (-ți-e) s. f., art. predomináția (-ți-a), g.-d. art. predomináției; pl. predomináții, art. predomináțiile (-ți-i-)
predominațiune
PREDOMINAȚIÚNE s.f. v. predominație.
predomine
PREDOMINÁ, predómin, vb. I. Intranz. A se impune prin număr, forță, valoare, autoritate; a se ridica deasupra altora, a avea întâietate, a domina, a predomni. – Din fr. prédominer. DOOM
predominá (a ~) vb., ind. prez. 3 predómină
predomini
PREDOMINÁ, predómin, vb. I. Intranz. A se impune prin număr, forță, valoare, autoritate; a se ridica deasupra altora, a avea întâietate, a domina, a predomni. – Din fr. prédominer. DOOM
predominá (a ~) vb., ind. prez. 3 predómină
predominând
PREDOMINÁ, predómin, vb. I. Intranz. A se impune prin număr, forță, valoare, autoritate; a se ridica deasupra altora, a avea întâietate, a domina, a predomni. – Din fr. prédominer. DOOM
predominá (a ~) vb., ind. prez. 3 predómină
predominînd
PREDOMINÁ, predómin, vb. I. Intranz. A se impune prin număr, forță, valoare, autoritate; a se ridica deasupra altora, a avea întâietate, a domina, a predomni. – Din fr. prédominer. DOOM
predominá (a ~) vb., ind. prez. 3 predómină
predominări
PREDOMINÁRE s. f. Faptul de a predomina; predominanță, predominație, predomnire. – V. predomina. DOOM
predomináre s. f., g.-d. art. predominắrii
predominării
PREDOMINÁRE s. f. Faptul de a predomina; predominanță, predominație, predomnire. – V. predomina. DOOM
predomináre s. f., g.-d. art. predominắrii
predominările
PREDOMINÁRE s. f. Faptul de a predomina; predominanță, predominație, predomnire. – V. predomina. DOOM
predomináre s. f., g.-d. art. predominắrii
predominărilor
PREDOMINÁRE s. f. Faptul de a predomina; predominanță, predominație, predomnire. – V. predomina. DOOM
predomináre s. f., g.-d. art. predominắrii
predomnea
PREDOMNÍ, predomnesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A predomina. – Pre2 + domni. DOOM
predomní (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. predomnésc, imperf. 3 sg. predomneá; conj. prez. 3 să predomneáscă
predomneai
PREDOMNÍ, predomnesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A predomina. – Pre2 + domni. DOOM
predomní (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. predomnésc, imperf. 3 sg. predomneá; conj. prez. 3 să predomneáscă
predomneam
PREDOMNÍ, predomnesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A predomina. – Pre2 + domni. DOOM
predomní (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. predomnésc, imperf. 3 sg. predomneá; conj. prez. 3 să predomneáscă
predomnească
PREDOMNÍ, predomnesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A predomina. – Pre2 + domni. DOOM
predomní (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. predomnésc, imperf. 3 sg. predomneá; conj. prez. 3 să predomneáscă
predomneau
PREDOMNÍ, predomnesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A predomina. – Pre2 + domni. DOOM
predomní (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. predomnésc, imperf. 3 sg. predomneá; conj. prez. 3 să predomneáscă
predomneați
PREDOMNÍ, predomnesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A predomina. – Pre2 + domni. DOOM
predomní (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. predomnésc, imperf. 3 sg. predomneá; conj. prez. 3 să predomneáscă
predomnesc
PREDOMNÍ, predomnesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A predomina. – Pre2 + domni. DOOM
predomní (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. predomnésc, imperf. 3 sg. predomneá; conj. prez. 3 să predomneáscă
predomnește
PREDOMNÍ, predomnesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A predomina. – Pre2 + domni. DOOM
predomní (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. predomnésc, imperf. 3 sg. predomneá; conj. prez. 3 să predomneáscă
predomnești
PREDOMNÍ, predomnesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A predomina. – Pre2 + domni. DOOM
predomní (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. predomnésc, imperf. 3 sg. predomneá; conj. prez. 3 să predomneáscă
predomni
PREDOMNÍ, predomnesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A predomina. – Pre2 + domni. DOOM
predomní (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. predomnésc, imperf. 3 sg. predomneá; conj. prez. 3 să predomneáscă
predomnii
PREDOMNÍ, predomnesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A predomina. – Pre2 + domni. DOOM
predomní (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. predomnésc, imperf. 3 sg. predomneá; conj. prez. 3 să predomneáscă
predomnim
PREDOMNÍ, predomnesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A predomina. – Pre2 + domni. DOOM
predomní (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. predomnésc, imperf. 3 sg. predomneá; conj. prez. 3 să predomneáscă
predomnind
PREDOMNÍ, predomnesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A predomina. – Pre2 + domni. DOOM
predomní (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. predomnésc, imperf. 3 sg. predomneá; conj. prez. 3 să predomneáscă
predomnire
PREDOMNÍ, predomnesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A predomina. – Pre2 + domni. DOOM
predomní (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. predomnésc, imperf. 3 sg. predomneá; conj. prez. 3 să predomneáscă
predomnire
PREDOMNÍRE s. f. (Înv.) Acțiunea de a predomni și rezultatul ei; predominare. – V. predomni. DOOM
predomníre (înv.) s. f., g.-d. art. predomnírii
predomnirea
PREDOMNÍRE s. f. (Înv.) Acțiunea de a predomni și rezultatul ei; predominare. – V. predomni. DOOM
predomníre (înv.) s. f., g.-d. art. predomnírii
predomniri
PREDOMNÍRE s. f. (Înv.) Acțiunea de a predomni și rezultatul ei; predominare. – V. predomni. DOOM
predomníre (înv.) s. f., g.-d. art. predomnírii
predomnirii
PREDOMNÍRE s. f. (Înv.) Acțiunea de a predomni și rezultatul ei; predominare. – V. predomni. DOOM
predomníre (înv.) s. f., g.-d. art. predomnírii
predomnirile
PREDOMNÍRE s. f. (Înv.) Acțiunea de a predomni și rezultatul ei; predominare. – V. predomni. DOOM
predomníre (înv.) s. f., g.-d. art. predomnírii
predomnirilor
PREDOMNÍRE s. f. (Înv.) Acțiunea de a predomni și rezultatul ei; predominare. – V. predomni. DOOM
predomníre (înv.) s. f., g.-d. art. predomnírii
predomniră
PREDOMNÍ, predomnesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A predomina. – Pre2 + domni. DOOM
predomní (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. predomnésc, imperf. 3 sg. predomneá; conj. prez. 3 să predomneáscă
predomnirăm
PREDOMNÍ, predomnesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A predomina. – Pre2 + domni. DOOM
predomní (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. predomnésc, imperf. 3 sg. predomneá; conj. prez. 3 să predomneáscă
predomnirăți
PREDOMNÍ, predomnesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A predomina. – Pre2 + domni. DOOM
predomní (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. predomnésc, imperf. 3 sg. predomneá; conj. prez. 3 să predomneáscă
predomnise
PREDOMNÍ, predomnesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A predomina. – Pre2 + domni. DOOM
predomní (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. predomnésc, imperf. 3 sg. predomneá; conj. prez. 3 să predomneáscă
predomnisem
PREDOMNÍ, predomnesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A predomina. – Pre2 + domni. DOOM
predomní (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. predomnésc, imperf. 3 sg. predomneá; conj. prez. 3 să predomneáscă
predomniseră
PREDOMNÍ, predomnesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A predomina. – Pre2 + domni. DOOM
predomní (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. predomnésc, imperf. 3 sg. predomneá; conj. prez. 3 să predomneáscă
predomniserăm
PREDOMNÍ, predomnesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A predomina. – Pre2 + domni. DOOM
predomní (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. predomnésc, imperf. 3 sg. predomneá; conj. prez. 3 să predomneáscă
predomniserăți
PREDOMNÍ, predomnesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A predomina. – Pre2 + domni. DOOM
predomní (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. predomnésc, imperf. 3 sg. predomneá; conj. prez. 3 să predomneáscă
predomniseși
PREDOMNÍ, predomnesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A predomina. – Pre2 + domni. DOOM
predomní (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. predomnésc, imperf. 3 sg. predomneá; conj. prez. 3 să predomneáscă
predomniseți
PREDOMNÍ, predomnesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A predomina. – Pre2 + domni. DOOM
predomní (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. predomnésc, imperf. 3 sg. predomneá; conj. prez. 3 să predomneáscă
predomnit
PREDOMNÍ, predomnesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A predomina. – Pre2 + domni. DOOM
predomní (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. predomnésc, imperf. 3 sg. predomneá; conj. prez. 3 să predomneáscă
predomnitoare
PREDOMNITÓR, -OÁRE, predomnitori, -oare, adj. (Înv.) Predominant. – Predomni + suf. -tor. DOOM
predomnitór (înv.) adj. m., pl. predomnitóri; f. sg. și pl. predomnitoáre
predomnitoarea
PREDOMNITÓR, -OÁRE, predomnitori, -oare, adj. (Înv.) Predominant. – Predomni + suf. -tor. DOOM
predomnitór (înv.) adj. m., pl. predomnitóri; f. sg. și pl. predomnitoáre
predomnitoarei
PREDOMNITÓR, -OÁRE, predomnitori, -oare, adj. (Înv.) Predominant. – Predomni + suf. -tor. DOOM
predomnitór (înv.) adj. m., pl. predomnitóri; f. sg. și pl. predomnitoáre
predomnitoarele
PREDOMNITÓR, -OÁRE, predomnitori, -oare, adj. (Înv.) Predominant. – Predomni + suf. -tor. DOOM
predomnitór (înv.) adj. m., pl. predomnitóri; f. sg. și pl. predomnitoáre
predomnitoarelor
PREDOMNITÓR, -OÁRE, predomnitori, -oare, adj. (Înv.) Predominant. – Predomni + suf. -tor. DOOM
predomnitór (înv.) adj. m., pl. predomnitóri; f. sg. și pl. predomnitoáre
predomnitor
PREDOMNITÓR, -OÁRE, predomnitori, -oare, adj. (Înv.) Predominant. – Predomni + suf. -tor. DOOM
predomnitór (înv.) adj. m., pl. predomnitóri; f. sg. și pl. predomnitoáre
predomnitori
PREDOMNITÓR, -OÁRE, predomnitori, -oare, adj. (Înv.) Predominant. – Predomni + suf. -tor. DOOM
predomnitór (înv.) adj. m., pl. predomnitóri; f. sg. și pl. predomnitoáre
predomnitorii
PREDOMNITÓR, -OÁRE, predomnitori, -oare, adj. (Înv.) Predominant. – Predomni + suf. -tor. DOOM
predomnitór (înv.) adj. m., pl. predomnitóri; f. sg. și pl. predomnitoáre
predomnitorilor
PREDOMNITÓR, -OÁRE, predomnitori, -oare, adj. (Înv.) Predominant. – Predomni + suf. -tor. DOOM
predomnitór (înv.) adj. m., pl. predomnitóri; f. sg. și pl. predomnitoáre
predomnitorul
PREDOMNITÓR, -OÁRE, predomnitori, -oare, adj. (Înv.) Predominant. – Predomni + suf. -tor. DOOM
predomnitór (înv.) adj. m., pl. predomnitóri; f. sg. și pl. predomnitoáre
predomnitorului
PREDOMNITÓR, -OÁRE, predomnitori, -oare, adj. (Înv.) Predominant. – Predomni + suf. -tor. DOOM
predomnitór (înv.) adj. m., pl. predomnitóri; f. sg. și pl. predomnitoáre
predomniși
PREDOMNÍ, predomnesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A predomina. – Pre2 + domni. DOOM
predomní (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. predomnésc, imperf. 3 sg. predomneá; conj. prez. 3 să predomneáscă
predomniți
PREDOMNÍ, predomnesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A predomina. – Pre2 + domni. DOOM
predomní (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. predomnésc, imperf. 3 sg. predomneá; conj. prez. 3 să predomneáscă
predoslovia
PREDOSLOVÍE, predoslovii, s. f. (Înv.) Prefață, precuvântare, introducere în cărțile vechi (bisericești). [ Acc. și: predoslóvie] – Din sl. prĕdŭslovije. DOOM
predoslovíe (înv.) s. f., art. predoslovía, g.-d. art. predoslovíei; pl. predoslovíi, art. predoslovíile
predoslovie
PREDOSLOVÍE, predoslovii, s. f. (Înv.) Prefață, precuvântare, introducere în cărțile vechi (bisericești). [ Acc. și: predoslóvie] – Din sl. prĕdŭslovije. DOOM
predoslovíe (înv.) s. f., art. predoslovía, g.-d. art. predoslovíei; pl. predoslovíi, art. predoslovíile
predoslovie
PREDOSLOVÍE, predoslovii, s. f. (Înv.) Prefață, precuvântare, introducere. [Acc. și: predoslóvie] – Din sl. prĕdŭslovije.
predosloviei
PREDOSLOVÍE, predoslovii, s. f. (Înv.) Prefață, precuvântare, introducere în cărțile vechi (bisericești). [ Acc. și: predoslóvie] – Din sl. prĕdŭslovije. DOOM
predoslovíe (înv.) s. f., art. predoslovía, g.-d. art. predoslovíei; pl. predoslovíi, art. predoslovíile
predoslovii
PREDOSLOVÍE, predoslovii, s. f. (Înv.) Prefață, precuvântare, introducere în cărțile vechi (bisericești). [ Acc. și: predoslóvie] – Din sl. prĕdŭslovije. DOOM
predoslovíe (înv.) s. f., art. predoslovía, g.-d. art. predoslovíei; pl. predoslovíi, art. predoslovíile
predosloviile
PREDOSLOVÍE, predoslovii, s. f. (Înv.) Prefață, precuvântare, introducere în cărțile vechi (bisericești). [ Acc. și: predoslóvie] – Din sl. prĕdŭslovije. DOOM
predoslovíe (înv.) s. f., art. predoslovía, g.-d. art. predoslovíei; pl. predoslovíi, art. predoslovíile
predosloviilor
PREDOSLOVÍE, predoslovii, s. f. (Înv.) Prefață, precuvântare, introducere în cărțile vechi (bisericești). [ Acc. și: predoslóvie] – Din sl. prĕdŭslovije. DOOM
predoslovíe (înv.) s. f., art. predoslovía, g.-d. art. predoslovíei; pl. predoslovíi, art. predoslovíile
preducea
PREDUCEÁ, preducele, s. f. (Reg.) Potricală. ♦ Gaură făcută cu această unealtă. – Cf. bg. prĕdupčja „a perfora”, rom. preduf. DOOM
preduceá s. f., art. preduceáua, g.-d. art. preducélei; pl. preducéle, art. preducélele
preduceaua
PREDUCEÁ, preducele, s. f. (Reg.) Potricală. ♦ Gaură făcută cu această unealtă. – Cf. bg. prĕdupčja „a perfora”, rom. preduf. DOOM
preduceá s. f., art. preduceáua, g.-d. art. preducélei; pl. preducéle, art. preducélele
preducele
PREDUCEÁ, preducele, s. f. (Reg.) Potricală. ♦ Gaură făcută cu această unealtă. – Cf. bg. prĕdupčja „a perfora”, rom. preduf. DOOM
preduceá s. f., art. preduceáua, g.-d. art. preducélei; pl. preducéle, art. preducélele
preducelei
PREDUCEÁ, preducele, s. f. (Reg.) Potricală. ♦ Gaură făcută cu această unealtă. – Cf. bg. prĕdupčja „a perfora”, rom. preduf. DOOM
preduceá s. f., art. preduceáua, g.-d. art. preducélei; pl. preducéle, art. preducélele
preducelele
PREDUCEÁ, preducele, s. f. (Reg.) Potricală. ♦ Gaură făcută cu această unealtă. – Cf. bg. prĕdupčja „a perfora”, rom. preduf. DOOM
preduceá s. f., art. preduceáua, g.-d. art. preducélei; pl. preducéle, art. preducélele
preducelelor
PREDUCEÁ, preducele, s. f. (Reg.) Potricală. ♦ Gaură făcută cu această unealtă. – Cf. bg. prĕdupčja „a perfora”, rom. preduf. DOOM
preduceá s. f., art. preduceáua, g.-d. art. preducélei; pl. preducéle, art. preducélele
preduci
preducí (-césc, -ít), vb. – A străpunge cu ceva ascuțit sau a cresta urechea la vite. Bg. predupčam, var. lui produpčam (Scriban), cf. produf. Der. din lat. perdūcĕre (Giuglea, Dacor., II, 822; REW 6405a) este îndoielnică. – Der. preducea (var. preducică), s. f. (sulă, priboi; perforator, unealtă de cizmărie).
preducire
preducí (-césc, -ít), vb. – A străpunge cu ceva ascuțit sau a cresta urechea la vite. Bg. predupčam, var. lui produpčam (Scriban), cf. produf. Der. din lat. perdūcĕre (Giuglea, Dacor., II, 822; REW 6405a) este îndoielnică. – Der. preducea (var. preducică), s. f. (sulă, priboi; perforator, unealtă de cizmărie).
preducit
preducí (-césc, -ít), vb. – A străpunge cu ceva ascuțit sau a cresta urechea la vite. Bg. predupčam, var. lui produpčam (Scriban), cf. produf. Der. din lat. perdūcĕre (Giuglea, Dacor., II, 822; REW 6405a) este îndoielnică. – Der. preducea (var. preducică), s. f. (sulă, priboi; perforator, unealtă de cizmărie).
preduf
PRODÚF, produfuri, s. n. (Reg.) Gaură, copcă făcută în gheața formată deasupra unei ape. [Var.: predúf s. n.] – Din sl. produhŭ. DOOM
prodúf (reg.) s. n., pl. prodúfuri
predând
PREDÁ, predáu, vb. I. 1. Tranz. A da cuiva în primire un obiect, un bun care îi revine de drept sau de care trebuie să răspundă; a înmâna, a încredința, a remite, a transmite. 2. Refl. A se recunoaște învins și a se pune la dispoziția dușmanului, urmăritorului etc. ♦ Tranz. A da pe cineva în mâna cuiva care să dispună de el. 3. Tranz. A transmite, a comunica cuiva în mod sistematic cunoștințele unei discipline (în cadrul unei instituții de învățământ, al unor cursuri speciale); a expune o lecție. – Din sl. prĕdati. DOOM
predá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. predáu, 1 pl. predắm, 2 pl. predáți, imperf. 3 sg. predá, m.m.c.p. 1 sg. predásem, 1 pl. predáserăm; conj. prez. 3 să predeá; imper. neg. 2 sg. nu predá
predînd
PREDÁ, predáu, vb. I. 1. Tranz. A da cuiva în primire un obiect, un bun care îi revine de drept sau de care trebuie să răspundă; a înmâna, a încredința, a remite, a transmite. 2. Refl. A se recunoaște învins și a se pune la dispoziția dușmanului, urmăritorului etc. ♦ Tranz. A da pe cineva în mâna cuiva care să dispună de el. 3. Tranz. A transmite, a comunica cuiva în mod sistematic cunoștințele unei discipline (în cadrul unei instituții de învățământ, al unor cursuri speciale); a expune o lecție. – Din sl. prĕdati. DOOM
predá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. predáu, 1 pl. predắm, 2 pl. predáți, imperf. 3 sg. predá, m.m.c.p. 1 sg. predásem, 1 pl. predáserăm; conj. prez. 3 să predeá; imper. neg. 2 sg. nu predá
predări
PREDÁRE, predări, s. f. Acțiunea de a (se) preda și rezultatul ei. – V. preda. DOOM
predáre s. f., g.-d. art. predắrii; pl. predắri
predării
PREDÁRE, predări, s. f. Acțiunea de a (se) preda și rezultatul ei. – V. preda. DOOM
predáre s. f., g.-d. art. predắrii; pl. predắri
predările
PREDÁRE, predări, s. f. Acțiunea de a (se) preda și rezultatul ei. – V. preda. DOOM
predáre s. f., g.-d. art. predắrii; pl. predắri
predărilor
PREDÁRE, predări, s. f. Acțiunea de a (se) preda și rezultatul ei. – V. preda. DOOM
predáre s. f., g.-d. art. predắrii; pl. predắri
preechipa
PREECHÍPĂ, preechipe, s. f. Echipă din care se selecționează jucătorii pentru un meci oficial (important). [Pr.: pre-e-] – Pre1- + echipă.
preechipe
PREECHÍPĂ, preechipe, s. f. Echipă din care se selecționează jucătorii pentru un meci oficial (important). [Pr.: pre-e-] – Pre1- + echipă.
preechipei
PREECHÍPĂ, preechipe, s. f. Echipă din care se selecționează jucătorii pentru un meci oficial (important). [Pr.: pre-e-] – Pre1- + echipă.
preechipele
PREECHÍPĂ, preechipe, s. f. Echipă din care se selecționează jucătorii pentru un meci oficial (important). [Pr.: pre-e-] – Pre1- + echipă.
preechipelor
PREECHÍPĂ, preechipe, s. f. Echipă din care se selecționează jucătorii pentru un meci oficial (important). [Pr.: pre-e-] – Pre1- + echipă.
preeclampsie
PREECLAMPSÍE s.f. Formă gravă de disgravidie, premergătoare eclampsiei. [Pron. pre-e-. / cf. fr. prééclampsie].
preelectoral
PREELECTORÁL, -Ă, preelectorali, -e, adj. Care se petrece, care are loc înainte de alegeri. [Pr.: pre-e-] – Pre1- + electoral. DOOM
preelectorál adj. m., pl. preelectoráli; f. preelectorálă, pl. preelectorále
preelectorala
PREELECTORÁL, -Ă, preelectorali, -e, adj. Care se petrece, care are loc înainte de alegeri. [Pr.: pre-e-] – Pre1- + electoral. DOOM
preelectorál adj. m., pl. preelectoráli; f. preelectorálă, pl. preelectorále
preelectorale
PREELECTORÁL, -Ă, preelectorali, -e, adj. Care se petrece, care are loc înainte de alegeri. [Pr.: pre-e-] – Pre1- + electoral. DOOM
preelectorál adj. m., pl. preelectoráli; f. preelectorálă, pl. preelectorále
preelectoralei
PREELECTORÁL, -Ă, preelectorali, -e, adj. Care se petrece, care are loc înainte de alegeri. [Pr.: pre-e-] – Pre1- + electoral. DOOM
preelectorál adj. m., pl. preelectoráli; f. preelectorálă, pl. preelectorále
preelectoralele
PREELECTORÁL, -Ă, preelectorali, -e, adj. Care se petrece, care are loc înainte de alegeri. [Pr.: pre-e-] – Pre1- + electoral. DOOM
preelectorál adj. m., pl. preelectoráli; f. preelectorálă, pl. preelectorále
preelectoralelor
PREELECTORÁL, -Ă, preelectorali, -e, adj. Care se petrece, care are loc înainte de alegeri. [Pr.: pre-e-] – Pre1- + electoral. DOOM
preelectorál adj. m., pl. preelectoráli; f. preelectorálă, pl. preelectorále
preelectorali
PREELECTORÁL, -Ă, preelectorali, -e, adj. Care se petrece, care are loc înainte de alegeri. [Pr.: pre-e-] – Pre1- + electoral. DOOM
preelectorál adj. m., pl. preelectoráli; f. preelectorálă, pl. preelectorále
preelectoralii
PREELECTORÁL, -Ă, preelectorali, -e, adj. Care se petrece, care are loc înainte de alegeri. [Pr.: pre-e-] – Pre1- + electoral. DOOM
preelectorál adj. m., pl. preelectoráli; f. preelectorálă, pl. preelectorále
preelectoralilor
PREELECTORÁL, -Ă, preelectorali, -e, adj. Care se petrece, care are loc înainte de alegeri. [Pr.: pre-e-] – Pre1- + electoral. DOOM
preelectorál adj. m., pl. preelectoráli; f. preelectorálă, pl. preelectorále
preelectoralul
PREELECTORÁL, -Ă, preelectorali, -e, adj. Care se petrece, care are loc înainte de alegeri. [Pr.: pre-e-] – Pre1- + electoral. DOOM
preelectorál adj. m., pl. preelectoráli; f. preelectorálă, pl. preelectorále
preelectoralului
PREELECTORÁL, -Ă, preelectorali, -e, adj. Care se petrece, care are loc înainte de alegeri. [Pr.: pre-e-] – Pre1- + electoral. DOOM
preelectorál adj. m., pl. preelectoráli; f. preelectorálă, pl. preelectorále
preeminent
PREEMINÉNT, -Ă, preeminenți, -te, adj. Care este mai presus decât alții sau decât altele, superior (ca valoare, rang etc.) [Pr.: pre-e-] – Din fr. prééminent. DOOM
preeminént (superior) adj. m., pl. preeminénți; f. preeminéntă, pl. preeminénte
preeminenta
PREEMINÉNT, -Ă, preeminenți, -te, adj. Care este mai presus decât alții sau decât altele, superior (ca valoare, rang etc.) [Pr.: pre-e-] – Din fr. prééminent. DOOM
preeminént (superior) adj. m., pl. preeminénți; f. preeminéntă, pl. preeminénte
preeminente
PREEMINÉNT, -Ă, preeminenți, -te, adj. Care este mai presus decât alții sau decât altele, superior (ca valoare, rang etc.) [Pr.: pre-e-] – Din fr. prééminent. DOOM
preeminént (superior) adj. m., pl. preeminénți; f. preeminéntă, pl. preeminénte
preeminentei
PREEMINÉNT, -Ă, preeminenți, -te, adj. Care este mai presus decât alții sau decât altele, superior (ca valoare, rang etc.) [Pr.: pre-e-] – Din fr. prééminent. DOOM
preeminént (superior) adj. m., pl. preeminénți; f. preeminéntă, pl. preeminénte
preeminentele
PREEMINÉNT, -Ă, preeminenți, -te, adj. Care este mai presus decât alții sau decât altele, superior (ca valoare, rang etc.) [Pr.: pre-e-] – Din fr. prééminent. DOOM
preeminént (superior) adj. m., pl. preeminénți; f. preeminéntă, pl. preeminénte
preeminentelor
PREEMINÉNT, -Ă, preeminenți, -te, adj. Care este mai presus decât alții sau decât altele, superior (ca valoare, rang etc.) [Pr.: pre-e-] – Din fr. prééminent. DOOM
preeminént (superior) adj. m., pl. preeminénți; f. preeminéntă, pl. preeminénte
preeminentul
PREEMINÉNT, -Ă, preeminenți, -te, adj. Care este mai presus decât alții sau decât altele, superior (ca valoare, rang etc.) [Pr.: pre-e-] – Din fr. prééminent. DOOM
preeminént (superior) adj. m., pl. preeminénți; f. preeminéntă, pl. preeminénte
preeminentului
PREEMINÉNT, -Ă, preeminenți, -te, adj. Care este mai presus decât alții sau decât altele, superior (ca valoare, rang etc.) [Pr.: pre-e-] – Din fr. prééminent. DOOM
preeminént (superior) adj. m., pl. preeminénți; f. preeminéntă, pl. preeminénte
preeminența
PREEMINÉNȚĂ, preeminențe, s. f. 1. Demnitate, privilegiu al unui rang. 2. Superioritate a cuiva sau a ceva. [Pr.: pre-e-] – Din fr. prééminence. DOOM
preeminénță (superioritate) s. f., g.-d. art. preeminénței; pl. preeminénțe
preeminențe
PREEMINÉNȚĂ, preeminențe, s. f. 1. Demnitate, privilegiu al unui rang. 2. Superioritate a cuiva sau a ceva. [Pr.: pre-e-] – Din fr. prééminence. DOOM
preeminénță (superioritate) s. f., g.-d. art. preeminénței; pl. preeminénțe
preeminenței
PREEMINÉNȚĂ, preeminențe, s. f. 1. Demnitate, privilegiu al unui rang. 2. Superioritate a cuiva sau a ceva. [Pr.: pre-e-] – Din fr. prééminence. DOOM
preeminénță (superioritate) s. f., g.-d. art. preeminénței; pl. preeminénțe
preeminențele
PREEMINÉNȚĂ, preeminențe, s. f. 1. Demnitate, privilegiu al unui rang. 2. Superioritate a cuiva sau a ceva. [Pr.: pre-e-] – Din fr. prééminence. DOOM
preeminénță (superioritate) s. f., g.-d. art. preeminénței; pl. preeminénțe
preeminențelor
PREEMINÉNȚĂ, preeminențe, s. f. 1. Demnitate, privilegiu al unui rang. 2. Superioritate a cuiva sau a ceva. [Pr.: pre-e-] – Din fr. prééminence. DOOM
preeminénță (superioritate) s. f., g.-d. art. preeminénței; pl. preeminénțe
preeminenți
PREEMINÉNT, -Ă, preeminenți, -te, adj. Care este mai presus decât alții sau decât altele, superior (ca valoare, rang etc.) [Pr.: pre-e-] – Din fr. prééminent. DOOM
preeminént (superior) adj. m., pl. preeminénți; f. preeminéntă, pl. preeminénte
preeminenții
PREEMINÉNT, -Ă, preeminenți, -te, adj. Care este mai presus decât alții sau decât altele, superior (ca valoare, rang etc.) [Pr.: pre-e-] – Din fr. prééminent. DOOM
preeminént (superior) adj. m., pl. preeminénți; f. preeminéntă, pl. preeminénte
preeminenților
PREEMINÉNT, -Ă, preeminenți, -te, adj. Care este mai presus decât alții sau decât altele, superior (ca valoare, rang etc.) [Pr.: pre-e-] – Din fr. prééminent. DOOM
preeminént (superior) adj. m., pl. preeminénți; f. preeminéntă, pl. preeminénte
preempțiune
PREEMȚIÚNE, preemțiuni, s. f. (Jur.; în sintagma) Drept de preemțiune = privilegiu pe care îl are cineva printr-un contract sau printr-o lege, la o vânzare-cumpărare, de a fi, în condiții egale, cel preferat dintre mai mulți cumpărători. [Pr.: pre-em-ți-u-] – Din fr. préemption. DOOM
preempțiúne (în drept de ~) (-emp-ți-u-) s. f., g.-d. art. preempțiúnii; pl. preempțiúni
preempțiunea
PREEMȚIÚNE, preemțiuni, s. f. (Jur.; în sintagma) Drept de preemțiune = privilegiu pe care îl are cineva printr-un contract sau printr-o lege, la o vânzare-cumpărare, de a fi, în condiții egale, cel preferat dintre mai mulți cumpărători. [Pr.: pre-em-ți-u-] – Din fr. préemption. DOOM
preempțiúne (în drept de ~) (-emp-ți-u-) s. f., g.-d. art. preempțiúnii; pl. preempțiúni
preempțiuni
PREEMȚIÚNE, preemțiuni, s. f. (Jur.; în sintagma) Drept de preemțiune = privilegiu pe care îl are cineva printr-un contract sau printr-o lege, la o vânzare-cumpărare, de a fi, în condiții egale, cel preferat dintre mai mulți cumpărători. [Pr.: pre-em-ți-u-] – Din fr. préemption. DOOM
preempțiúne (în drept de ~) (-emp-ți-u-) s. f., g.-d. art. preempțiúnii; pl. preempțiúni
preempțiunii
PREEMȚIÚNE, preemțiuni, s. f. (Jur.; în sintagma) Drept de preemțiune = privilegiu pe care îl are cineva printr-un contract sau printr-o lege, la o vânzare-cumpărare, de a fi, în condiții egale, cel preferat dintre mai mulți cumpărători. [Pr.: pre-em-ți-u-] – Din fr. préemption. DOOM
preempțiúne (în drept de ~) (-emp-ți-u-) s. f., g.-d. art. preempțiúnii; pl. preempțiúni
preempțiunile
PREEMȚIÚNE, preemțiuni, s. f. (Jur.; în sintagma) Drept de preemțiune = privilegiu pe care îl are cineva printr-un contract sau printr-o lege, la o vânzare-cumpărare, de a fi, în condiții egale, cel preferat dintre mai mulți cumpărători. [Pr.: pre-em-ți-u-] – Din fr. préemption. DOOM
preempțiúne (în drept de ~) (-emp-ți-u-) s. f., g.-d. art. preempțiúnii; pl. preempțiúni
preempțiunilor
PREEMȚIÚNE, preemțiuni, s. f. (Jur.; în sintagma) Drept de preemțiune = privilegiu pe care îl are cineva printr-un contract sau printr-o lege, la o vânzare-cumpărare, de a fi, în condiții egale, cel preferat dintre mai mulți cumpărători. [Pr.: pre-em-ți-u-] – Din fr. préemption. DOOM
preempțiúne (în drept de ~) (-emp-ți-u-) s. f., g.-d. art. preempțiúnii; pl. preempțiúni
preemțiune
PREEMȚIÚNE, preemțiuni, s. f. (Jur.; în sintagma) Drept de preemțiune = dreptul unei persoane de a fi preferată la cumpărarea unui lucru. [Pr.: pre-em-ți-u-] – Din fr. préémption.
preerie
PREERÍE s.f. v. prerie.
preexista
PREEXISTÁ, pers. 3 preexístă, vb. I. Intranz. A exista înainte de..., a exista de mai înainte. [Pr.: pre-e-] – Din fr. préexister. DOOM
preexistá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 preexístă
preexistare
PREEXISTÁ, pers. 3 preexístă, vb. I. Intranz. A exista înainte de..., a exista de mai înainte. [Pr.: pre-e-] – Din fr. préexister. DOOM
preexistá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 preexístă
preexistare
PREEXISTÁ, pers. 3 preexístă, vb. I. Intranz. A exista înainte de..., a exista de mai înainte. [Pr.: pre-e-] – Din fr. préexister.
preexistară
PREEXISTÁ, pers. 3 preexístă, vb. I. Intranz. A exista înainte de..., a exista de mai înainte. [Pr.: pre-e-] – Din fr. préexister. DOOM
preexistá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 preexístă
preexistase
PREEXISTÁ, pers. 3 preexístă, vb. I. Intranz. A exista înainte de..., a exista de mai înainte. [Pr.: pre-e-] – Din fr. préexister. DOOM
preexistá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 preexístă
preexistaseră
PREEXISTÁ, pers. 3 preexístă, vb. I. Intranz. A exista înainte de..., a exista de mai înainte. [Pr.: pre-e-] – Din fr. préexister. DOOM
preexistá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 preexístă
preexistat
PREEXISTÁ, pers. 3 preexístă, vb. I. Intranz. A exista înainte de..., a exista de mai înainte. [Pr.: pre-e-] – Din fr. préexister. DOOM
preexistá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 preexístă
preexistau
PREEXISTÁ, pers. 3 preexístă, vb. I. Intranz. A exista înainte de..., a exista de mai înainte. [Pr.: pre-e-] – Din fr. préexister. DOOM
preexistá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 preexístă
preexiste
PREEXISTÁ, pers. 3 preexístă, vb. I. Intranz. A exista înainte de..., a exista de mai înainte. [Pr.: pre-e-] – Din fr. préexister. DOOM
preexistá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 preexístă
preexistent
PREEXISTÉNT, -Ă, preexistenți, -te, adj. Care există de mai înainte, care preexistă. [Pr.: pre-e-] – Din fr. préexistant. DOOM
preexistént [x pron. gz] adj. m., pl. preexisténți; f. preexisténtă, pl. preexisténte
preexistenta
PREEXISTÉNT, -Ă, preexistenți, -te, adj. Care există de mai înainte, care preexistă. [Pr.: pre-e-] – Din fr. préexistant. DOOM
preexistént [x pron. gz] adj. m., pl. preexisténți; f. preexisténtă, pl. preexisténte
preexistente
PREEXISTÉNT, -Ă, preexistenți, -te, adj. Care există de mai înainte, care preexistă. [Pr.: pre-e-] – Din fr. préexistant. DOOM
preexistént [x pron. gz] adj. m., pl. preexisténți; f. preexisténtă, pl. preexisténte
preexistentei
PREEXISTÉNT, -Ă, preexistenți, -te, adj. Care există de mai înainte, care preexistă. [Pr.: pre-e-] – Din fr. préexistant. DOOM
preexistént [x pron. gz] adj. m., pl. preexisténți; f. preexisténtă, pl. preexisténte
preexistentele
PREEXISTÉNT, -Ă, preexistenți, -te, adj. Care există de mai înainte, care preexistă. [Pr.: pre-e-] – Din fr. préexistant. DOOM
preexistént [x pron. gz] adj. m., pl. preexisténți; f. preexisténtă, pl. preexisténte
preexistentelor
PREEXISTÉNT, -Ă, preexistenți, -te, adj. Care există de mai înainte, care preexistă. [Pr.: pre-e-] – Din fr. préexistant. DOOM
preexistént [x pron. gz] adj. m., pl. preexisténți; f. preexisténtă, pl. preexisténte
preexistentul
PREEXISTÉNT, -Ă, preexistenți, -te, adj. Care există de mai înainte, care preexistă. [Pr.: pre-e-] – Din fr. préexistant. DOOM
preexistént [x pron. gz] adj. m., pl. preexisténți; f. preexisténtă, pl. preexisténte
preexistentului
PREEXISTÉNT, -Ă, preexistenți, -te, adj. Care există de mai înainte, care preexistă. [Pr.: pre-e-] – Din fr. préexistant. DOOM
preexistént [x pron. gz] adj. m., pl. preexisténți; f. preexisténtă, pl. preexisténte
preexistența
PREEXISTÉNȚĂ, preexistențe, s. f. Faptul de a preexista. ♦ Credința într-o existență anterioară a sufletului. [Pr.: pre-e] – Din fr. prééxistence. DOOM
preexisténță [x pron. gz] s. f., g.-d. art. preexisténței; pl. preexisténțe
preexistențe
PREEXISTÉNȚĂ, preexistențe, s. f. Faptul de a preexista. ♦ Credința într-o existență anterioară a sufletului. [Pr.: pre-e] – Din fr. prééxistence. DOOM
preexisténță [x pron. gz] s. f., g.-d. art. preexisténței; pl. preexisténțe
preexistenței
PREEXISTÉNȚĂ, preexistențe, s. f. Faptul de a preexista. ♦ Credința într-o existență anterioară a sufletului. [Pr.: pre-e] – Din fr. prééxistence. DOOM
preexisténță [x pron. gz] s. f., g.-d. art. preexisténței; pl. preexisténțe
preexistențele
PREEXISTÉNȚĂ, preexistențe, s. f. Faptul de a preexista. ♦ Credința într-o existență anterioară a sufletului. [Pr.: pre-e] – Din fr. prééxistence. DOOM
preexisténță [x pron. gz] s. f., g.-d. art. preexisténței; pl. preexisténțe
preexistențelor
PREEXISTÉNȚĂ, preexistențe, s. f. Faptul de a preexista. ♦ Credința într-o existență anterioară a sufletului. [Pr.: pre-e] – Din fr. prééxistence. DOOM
preexisténță [x pron. gz] s. f., g.-d. art. preexisténței; pl. preexisténțe
preexistenți
PREEXISTÉNT, -Ă, preexistenți, -te, adj. Care există de mai înainte, care preexistă. [Pr.: pre-e-] – Din fr. préexistant. DOOM
preexistént [x pron. gz] adj. m., pl. preexisténți; f. preexisténtă, pl. preexisténte
preexistenții
PREEXISTÉNT, -Ă, preexistenți, -te, adj. Care există de mai înainte, care preexistă. [Pr.: pre-e-] – Din fr. préexistant. DOOM
preexistént [x pron. gz] adj. m., pl. preexisténți; f. preexisténtă, pl. preexisténte
preexistenților
PREEXISTÉNT, -Ă, preexistenți, -te, adj. Care există de mai înainte, care preexistă. [Pr.: pre-e-] – Din fr. préexistant. DOOM
preexistént [x pron. gz] adj. m., pl. preexisténți; f. preexisténtă, pl. preexisténte
preexistând
PREEXISTÁ, pers. 3 preexístă, vb. I. Intranz. A exista înainte de..., a exista de mai înainte. [Pr.: pre-e-] – Din fr. préexister. DOOM
preexistá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 preexístă
preexistînd
PREEXISTÁ, pers. 3 preexístă, vb. I. Intranz. A exista înainte de..., a exista de mai înainte. [Pr.: pre-e-] – Din fr. préexister. DOOM
preexistá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 preexístă
prefabric
PREFABRICÁ, prefábric, vb. I. Tranz. A fabrica într-o întreprindere elementele componente ale unei construcții, care apoi sunt montate și asamblate pe șantier. – Pre1- + fabrica. DOOM
prefabricá (a ~) (rar) (-fa-bri-) vb., ind. prez. 3 prefábrică
prefabrica
PREFABRICÁ, prefábric, vb. I. Tranz. A fabrica într-o întreprindere elementele componente ale unei construcții, care apoi sunt montate și asamblate pe șantier. – Pre1- + fabrica. DOOM
prefabricá (a ~) (rar) (-fa-bri-) vb., ind. prez. 3 prefábrică
prefabricai
PREFABRICÁ, prefábric, vb. I. Tranz. A fabrica într-o întreprindere elementele componente ale unei construcții, care apoi sunt montate și asamblate pe șantier. – Pre1- + fabrica. DOOM
prefabricá (a ~) (rar) (-fa-bri-) vb., ind. prez. 3 prefábrică
prefabricam
PREFABRICÁ, prefábric, vb. I. Tranz. A fabrica într-o întreprindere elementele componente ale unei construcții, care apoi sunt montate și asamblate pe șantier. – Pre1- + fabrica. DOOM
prefabricá (a ~) (rar) (-fa-bri-) vb., ind. prez. 3 prefábrică
prefabricare
PREFABRICÁ, prefábric, vb. I. Tranz. A fabrica într-o întreprindere elementele componente ale unei construcții, care apoi sunt montate și asamblate pe șantier. – Pre1- + fabrica. DOOM
prefabricá (a ~) (rar) (-fa-bri-) vb., ind. prez. 3 prefábrică
prefabricare
PREFABRICÁRE, prefabricări, s. f. Acțiunea de a prefabrica și rezultatul ei. – V. prefabrica. Cf. fr. préfabrication. DOOM
!prefabricáre (-fa-bri-) s. f., g.-d. art. prefabricắrii; pl. prefabricắri
prefabricarea
PREFABRICÁRE, prefabricări, s. f. Acțiunea de a prefabrica și rezultatul ei. – V. prefabrica. Cf. fr. préfabrication. DOOM
!prefabricáre (-fa-bri-) s. f., g.-d. art. prefabricắrii; pl. prefabricắri
prefabricară
PREFABRICÁ, prefábric, vb. I. Tranz. A fabrica într-o întreprindere elementele componente ale unei construcții, care apoi sunt montate și asamblate pe șantier. – Pre1- + fabrica. DOOM
prefabricá (a ~) (rar) (-fa-bri-) vb., ind. prez. 3 prefábrică
prefabricarăm
PREFABRICÁ, prefábric, vb. I. Tranz. A fabrica într-o întreprindere elementele componente ale unei construcții, care apoi sunt montate și asamblate pe șantier. – Pre1- + fabrica. DOOM
prefabricá (a ~) (rar) (-fa-bri-) vb., ind. prez. 3 prefábrică
prefabricarăți
PREFABRICÁ, prefábric, vb. I. Tranz. A fabrica într-o întreprindere elementele componente ale unei construcții, care apoi sunt montate și asamblate pe șantier. – Pre1- + fabrica. DOOM
prefabricá (a ~) (rar) (-fa-bri-) vb., ind. prez. 3 prefábrică
prefabricase
PREFABRICÁ, prefábric, vb. I. Tranz. A fabrica într-o întreprindere elementele componente ale unei construcții, care apoi sunt montate și asamblate pe șantier. – Pre1- + fabrica. DOOM
prefabricá (a ~) (rar) (-fa-bri-) vb., ind. prez. 3 prefábrică
prefabricasem
PREFABRICÁ, prefábric, vb. I. Tranz. A fabrica într-o întreprindere elementele componente ale unei construcții, care apoi sunt montate și asamblate pe șantier. – Pre1- + fabrica. DOOM
prefabricá (a ~) (rar) (-fa-bri-) vb., ind. prez. 3 prefábrică
prefabricaseră
PREFABRICÁ, prefábric, vb. I. Tranz. A fabrica într-o întreprindere elementele componente ale unei construcții, care apoi sunt montate și asamblate pe șantier. – Pre1- + fabrica. DOOM
prefabricá (a ~) (rar) (-fa-bri-) vb., ind. prez. 3 prefábrică
prefabricaserăm
PREFABRICÁ, prefábric, vb. I. Tranz. A fabrica într-o întreprindere elementele componente ale unei construcții, care apoi sunt montate și asamblate pe șantier. – Pre1- + fabrica. DOOM
prefabricá (a ~) (rar) (-fa-bri-) vb., ind. prez. 3 prefábrică
prefabricaserăți
PREFABRICÁ, prefábric, vb. I. Tranz. A fabrica într-o întreprindere elementele componente ale unei construcții, care apoi sunt montate și asamblate pe șantier. – Pre1- + fabrica. DOOM
prefabricá (a ~) (rar) (-fa-bri-) vb., ind. prez. 3 prefábrică
prefabricaseși
PREFABRICÁ, prefábric, vb. I. Tranz. A fabrica într-o întreprindere elementele componente ale unei construcții, care apoi sunt montate și asamblate pe șantier. – Pre1- + fabrica. DOOM
prefabricá (a ~) (rar) (-fa-bri-) vb., ind. prez. 3 prefábrică
prefabricaseți
PREFABRICÁ, prefábric, vb. I. Tranz. A fabrica într-o întreprindere elementele componente ale unei construcții, care apoi sunt montate și asamblate pe șantier. – Pre1- + fabrica. DOOM
prefabricá (a ~) (rar) (-fa-bri-) vb., ind. prez. 3 prefábrică
prefabricat
PREFABRICÁ, prefábric, vb. I. Tranz. A fabrica într-o întreprindere elementele componente ale unei construcții, care apoi sunt montate și asamblate pe șantier. – Pre1- + fabrica. DOOM
prefabricá (a ~) (rar) (-fa-bri-) vb., ind. prez. 3 prefábrică
prefabricat
PREFABRICÁT, -Ă, prefabricați, -te, adj., s. n. (Piesă) care se află într-o fază intermediară de prelucrare; (piesă sau element de construcție) fabricat în prealabil într-o întreprindere pentru a fi montat și asamblat pe șantier. – V. prefabrica. Cf. fr. préfabriqué. DOOM
prefabricát (-fa-bri-) s. n., pl. prefabricáte
prefabricata
PREFABRICÁT, -Ă, prefabricați, -te, adj., s. n. (Piesă) care se află într-o fază intermediară de prelucrare; (piesă sau element de construcție) fabricat în prealabil într-o întreprindere pentru a fi montat și asamblat pe șantier. – V. prefabrica. Cf. fr. préfabriqué. DOOM
prefabricát (-fa-bri-) s. n., pl. prefabricáte
prefabricate
PREFABRICÁT, -Ă, prefabricați, -te, adj., s. n. (Piesă) care se află într-o fază intermediară de prelucrare; (piesă sau element de construcție) fabricat în prealabil într-o întreprindere pentru a fi montat și asamblat pe șantier. – V. prefabrica. Cf. fr. préfabriqué. DOOM
prefabricát (-fa-bri-) s. n., pl. prefabricáte
prefabricatei
PREFABRICÁT, -Ă, prefabricați, -te, adj., s. n. (Piesă) care se află într-o fază intermediară de prelucrare; (piesă sau element de construcție) fabricat în prealabil într-o întreprindere pentru a fi montat și asamblat pe șantier. – V. prefabrica. Cf. fr. préfabriqué. DOOM
prefabricát (-fa-bri-) s. n., pl. prefabricáte
prefabricatele
PREFABRICÁT, -Ă, prefabricați, -te, adj., s. n. (Piesă) care se află într-o fază intermediară de prelucrare; (piesă sau element de construcție) fabricat în prealabil într-o întreprindere pentru a fi montat și asamblat pe șantier. – V. prefabrica. Cf. fr. préfabriqué. DOOM
prefabricát (-fa-bri-) s. n., pl. prefabricáte
prefabricatelor
PREFABRICÁT, -Ă, prefabricați, -te, adj., s. n. (Piesă) care se află într-o fază intermediară de prelucrare; (piesă sau element de construcție) fabricat în prealabil într-o întreprindere pentru a fi montat și asamblat pe șantier. – V. prefabrica. Cf. fr. préfabriqué. DOOM
prefabricát (-fa-bri-) s. n., pl. prefabricáte
prefabricatul
PREFABRICÁT, -Ă, prefabricați, -te, adj., s. n. (Piesă) care se află într-o fază intermediară de prelucrare; (piesă sau element de construcție) fabricat în prealabil într-o întreprindere pentru a fi montat și asamblat pe șantier. – V. prefabrica. Cf. fr. préfabriqué. DOOM
prefabricát (-fa-bri-) s. n., pl. prefabricáte
prefabricatului
PREFABRICÁT, -Ă, prefabricați, -te, adj., s. n. (Piesă) care se află într-o fază intermediară de prelucrare; (piesă sau element de construcție) fabricat în prealabil într-o întreprindere pentru a fi montat și asamblat pe șantier. – V. prefabrica. Cf. fr. préfabriqué. DOOM
prefabricát (-fa-bri-) s. n., pl. prefabricáte
prefabricau
PREFABRICÁ, prefábric, vb. I. Tranz. A fabrica într-o întreprindere elementele componente ale unei construcții, care apoi sunt montate și asamblate pe șantier. – Pre1- + fabrica. DOOM
prefabricá (a ~) (rar) (-fa-bri-) vb., ind. prez. 3 prefábrică
prefabricași
PREFABRICÁ, prefábric, vb. I. Tranz. A fabrica într-o întreprindere elementele componente ale unei construcții, care apoi sunt montate și asamblate pe șantier. – Pre1- + fabrica. DOOM
prefabricá (a ~) (rar) (-fa-bri-) vb., ind. prez. 3 prefábrică
prefabricați
PREFABRICÁ, prefábric, vb. I. Tranz. A fabrica într-o întreprindere elementele componente ale unei construcții, care apoi sunt montate și asamblate pe șantier. – Pre1- + fabrica. DOOM
prefabricá (a ~) (rar) (-fa-bri-) vb., ind. prez. 3 prefábrică
prefabricați
PREFABRICÁT, -Ă, prefabricați, -te, adj., s. n. (Piesă) care se află într-o fază intermediară de prelucrare; (piesă sau element de construcție) fabricat în prealabil într-o întreprindere pentru a fi montat și asamblat pe șantier. – V. prefabrica. Cf. fr. préfabriqué. DOOM
prefabricát (-fa-bri-) s. n., pl. prefabricáte
prefabricația
PREFABRICÁȚIE, prefabricații, s. f. Prefabricare. – Din fr. préfabrication.
prefabricație
PREFABRICÁȚIE, prefabricații, s. f. Prefabricare. – Din fr. préfabrication.
prefabricației
PREFABRICÁȚIE, prefabricații, s. f. Prefabricare. – Din fr. préfabrication.
prefabricații
PREFABRICÁT, -Ă, prefabricați, -te, adj., s. n. (Piesă) care se află într-o fază intermediară de prelucrare; (piesă sau element de construcție) fabricat în prealabil într-o întreprindere pentru a fi montat și asamblat pe șantier. – V. prefabrica. Cf. fr. préfabriqué. DOOM
prefabricát (-fa-bri-) s. n., pl. prefabricáte
prefabricații
PREFABRICÁȚIE, prefabricații, s. f. Prefabricare. – Din fr. préfabrication.
prefabricațiile
PREFABRICÁȚIE, prefabricații, s. f. Prefabricare. – Din fr. préfabrication.
prefabricațiilor
PREFABRICÁȚIE, prefabricații, s. f. Prefabricare. – Din fr. préfabrication.
prefabricaților
PREFABRICÁT, -Ă, prefabricați, -te, adj., s. n. (Piesă) care se află într-o fază intermediară de prelucrare; (piesă sau element de construcție) fabricat în prealabil într-o întreprindere pentru a fi montat și asamblat pe șantier. – V. prefabrica. Cf. fr. préfabriqué. DOOM
prefabricát (-fa-bri-) s. n., pl. prefabricáte
prefabrice
PREFABRICÁ, prefábric, vb. I. Tranz. A fabrica într-o întreprindere elementele componente ale unei construcții, care apoi sunt montate și asamblate pe șantier. – Pre1- + fabrica. DOOM
prefabricá (a ~) (rar) (-fa-bri-) vb., ind. prez. 3 prefábrică
prefabrici
PREFABRICÁ, prefábric, vb. I. Tranz. A fabrica într-o întreprindere elementele componente ale unei construcții, care apoi sunt montate și asamblate pe șantier. – Pre1- + fabrica. DOOM
prefabricá (a ~) (rar) (-fa-bri-) vb., ind. prez. 3 prefábrică
prefabricând
PREFABRICÁ, prefábric, vb. I. Tranz. A fabrica într-o întreprindere elementele componente ale unei construcții, care apoi sunt montate și asamblate pe șantier. – Pre1- + fabrica. DOOM
prefabricá (a ~) (rar) (-fa-bri-) vb., ind. prez. 3 prefábrică
prefabricînd
PREFABRICÁ, prefábric, vb. I. Tranz. A fabrica într-o întreprindere elementele componente ale unei construcții, care apoi sunt montate și asamblate pe șantier. – Pre1- + fabrica. DOOM
prefabricá (a ~) (rar) (-fa-bri-) vb., ind. prez. 3 prefábrică
prefabricări
PREFABRICÁRE, prefabricări, s. f. Acțiunea de a prefabrica și rezultatul ei. – V. prefabrica. Cf. fr. préfabrication. DOOM
!prefabricáre (-fa-bri-) s. f., g.-d. art. prefabricắrii; pl. prefabricắri
prefabricării
PREFABRICÁRE, prefabricări, s. f. Acțiunea de a prefabrica și rezultatul ei. – V. prefabrica. Cf. fr. préfabrication. DOOM
!prefabricáre (-fa-bri-) s. f., g.-d. art. prefabricắrii; pl. prefabricắri
prefabricările
PREFABRICÁRE, prefabricări, s. f. Acțiunea de a prefabrica și rezultatul ei. – V. prefabrica. Cf. fr. préfabrication. DOOM
!prefabricáre (-fa-bri-) s. f., g.-d. art. prefabricắrii; pl. prefabricắri
prefabricărilor
PREFABRICÁRE, prefabricări, s. f. Acțiunea de a prefabrica și rezultatul ei. – V. prefabrica. Cf. fr. préfabrication. DOOM
!prefabricáre (-fa-bri-) s. f., g.-d. art. prefabricắrii; pl. prefabricắri
prefac
PREFÁCE, prefác, vb. III. 1. Tranz. și refl. A da sau a lua o formă nouă, un conținut nou; a (se) transforma, a (se) modifica, a (se) schimba, a (se) preschimba. 2. Tranz. A repara, a reface un obiect, schimbându-i (parțial sau total) aspectul, înfățișarea. 3. Refl. A încerca (prin atitudine, comportare) să dea o impresie falsă, pentru a induce în eroare; a simula. – Pre2 + face (după sl. prĕtvoriti). DOOM
prefáce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prefác, 1 pl. prefácem, 2 pl. prefáceți; imper. 2 sg. prefắ, neg. nu prefáce; ger. prefăcấnd; part. prefăcút
preface
PREFÁCE, prefác, vb. III. 1. Tranz. și refl. A da sau a lua o formă nouă, un conținut nou; a (se) transforma, a (se) modifica, a (se) schimba, a (se) preschimba. 2. Tranz. A repara, a reface un obiect, schimbându-i (parțial sau total) aspectul, înfățișarea. 3. Refl. A încerca (prin atitudine, comportare) să dea o impresie falsă, pentru a induce în eroare; a simula. – Pre2 + face (după sl. prĕtvoriti). DOOM
prefáce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prefác, 1 pl. prefácem, 2 pl. prefáceți; imper. 2 sg. prefắ, neg. nu prefáce; ger. prefăcấnd; part. prefăcút
prefacem
PREFÁCE, prefác, vb. III. 1. Tranz. și refl. A da sau a lua o formă nouă, un conținut nou; a (se) transforma, a (se) modifica, a (se) schimba, a (se) preschimba. 2. Tranz. A repara, a reface un obiect, schimbându-i (parțial sau total) aspectul, înfățișarea. 3. Refl. A încerca (prin atitudine, comportare) să dea o impresie falsă, pentru a induce în eroare; a simula. – Pre2 + face (după sl. prĕtvoriti). DOOM
prefáce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prefác, 1 pl. prefácem, 2 pl. prefáceți; imper. 2 sg. prefắ, neg. nu prefáce; ger. prefăcấnd; part. prefăcút
prefacere
PREFÁCE, prefác, vb. III. 1. Tranz. și refl. A da sau a lua o formă nouă, un conținut nou; a (se) transforma, a (se) modifica, a (se) schimba, a (se) preschimba. 2. Tranz. A repara, a reface un obiect, schimbându-i (parțial sau total) aspectul, înfățișarea. 3. Refl. A încerca (prin atitudine, comportare) să dea o impresie falsă, pentru a induce în eroare; a simula. – Pre2 + face (după sl. prĕtvoriti). DOOM
prefáce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prefác, 1 pl. prefácem, 2 pl. prefáceți; imper. 2 sg. prefắ, neg. nu prefáce; ger. prefăcấnd; part. prefăcút
prefacere
PREFÁCERE, prefaceri, s. f. Acțiunea de a (se) preface și rezultatul ei; schimbare, transformare; evoluție; reparare, refacere, prefăcătură. ◊ Prefacere euharistică = schimbarea elementelor euharistice (pâinea și vinul) în trupul și sângele lui Isus prin invocarea Duhului Sfânt. – V. preface. DOOM
prefácere s. f., g.-d. art. prefácerii; pl. prefáceri
prefacerea
PREFÁCERE, prefaceri, s. f. Acțiunea de a (se) preface și rezultatul ei; schimbare, transformare; evoluție; reparare, refacere, prefăcătură. ◊ Prefacere euharistică = schimbarea elementelor euharistice (pâinea și vinul) în trupul și sângele lui Isus prin invocarea Duhului Sfânt. – V. preface. DOOM
prefácere s. f., g.-d. art. prefácerii; pl. prefáceri
prefaceri
PREFÁCERE, prefaceri, s. f. Acțiunea de a (se) preface și rezultatul ei; schimbare, transformare; evoluție; reparare, refacere, prefăcătură. ◊ Prefacere euharistică = schimbarea elementelor euharistice (pâinea și vinul) în trupul și sângele lui Isus prin invocarea Duhului Sfânt. – V. preface. DOOM
prefácere s. f., g.-d. art. prefácerii; pl. prefáceri
prefacerii
PREFÁCERE, prefaceri, s. f. Acțiunea de a (se) preface și rezultatul ei; schimbare, transformare; evoluție; reparare, refacere, prefăcătură. ◊ Prefacere euharistică = schimbarea elementelor euharistice (pâinea și vinul) în trupul și sângele lui Isus prin invocarea Duhului Sfânt. – V. preface. DOOM
prefácere s. f., g.-d. art. prefácerii; pl. prefáceri
prefacerile
PREFÁCERE, prefaceri, s. f. Acțiunea de a (se) preface și rezultatul ei; schimbare, transformare; evoluție; reparare, refacere, prefăcătură. ◊ Prefacere euharistică = schimbarea elementelor euharistice (pâinea și vinul) în trupul și sângele lui Isus prin invocarea Duhului Sfânt. – V. preface. DOOM
prefácere s. f., g.-d. art. prefácerii; pl. prefáceri
prefacerilor
PREFÁCERE, prefaceri, s. f. Acțiunea de a (se) preface și rezultatul ei; schimbare, transformare; evoluție; reparare, refacere, prefăcătură. ◊ Prefacere euharistică = schimbarea elementelor euharistice (pâinea și vinul) în trupul și sângele lui Isus prin invocarea Duhului Sfânt. – V. preface. DOOM
prefácere s. f., g.-d. art. prefácerii; pl. prefáceri
prefaceți
PREFÁCE, prefác, vb. III. 1. Tranz. și refl. A da sau a lua o formă nouă, un conținut nou; a (se) transforma, a (se) modifica, a (se) schimba, a (se) preschimba. 2. Tranz. A repara, a reface un obiect, schimbându-i (parțial sau total) aspectul, înfățișarea. 3. Refl. A încerca (prin atitudine, comportare) să dea o impresie falsă, pentru a induce în eroare; a simula. – Pre2 + face (după sl. prĕtvoriti). DOOM
prefáce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prefác, 1 pl. prefácem, 2 pl. prefáceți; imper. 2 sg. prefắ, neg. nu prefáce; ger. prefăcấnd; part. prefăcút
prefaci
PREFÁCE, prefác, vb. III. 1. Tranz. și refl. A da sau a lua o formă nouă, un conținut nou; a (se) transforma, a (se) modifica, a (se) schimba, a (se) preschimba. 2. Tranz. A repara, a reface un obiect, schimbându-i (parțial sau total) aspectul, înfățișarea. 3. Refl. A încerca (prin atitudine, comportare) să dea o impresie falsă, pentru a induce în eroare; a simula. – Pre2 + face (după sl. prĕtvoriti). DOOM
prefáce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prefác, 1 pl. prefácem, 2 pl. prefáceți; imper. 2 sg. prefắ, neg. nu prefáce; ger. prefăcấnd; part. prefăcút
prefacă
PREFÁCE, prefác, vb. III. 1. Tranz. și refl. A da sau a lua o formă nouă, un conținut nou; a (se) transforma, a (se) modifica, a (se) schimba, a (se) preschimba. 2. Tranz. A repara, a reface un obiect, schimbându-i (parțial sau total) aspectul, înfățișarea. 3. Refl. A încerca (prin atitudine, comportare) să dea o impresie falsă, pentru a induce în eroare; a simula. – Pre2 + face (după sl. prĕtvoriti). DOOM
prefáce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prefác, 1 pl. prefácem, 2 pl. prefáceți; imper. 2 sg. prefắ, neg. nu prefáce; ger. prefăcấnd; part. prefăcút
prefața
PREFAȚÁ, prefațez, vb. I. Tranz. A scrie prefața unei cărți (a altcuiva). – Din fr. préfacer. DOOM
prefațá (a ~) vb., ind. prez. 3 prefațeáză
prefața
PREFÁȚĂ, prefețe, s. f. Scriere cu caracter explicativ, uneori analitic, precedând o operă literară sau științifică, în care este expus planul lucrării, se dau referiri bibliografice, critice etc.; precuvântare; predoslovie. – Din fr. préface, lat. praefatio. DOOM
prefáță s. f., g.-d. art. preféței; pl. preféțe
prefațare
PREFAȚÁRE s.f. Acțiunea de a prefața și rezultatul ei. [< prefața].
prefațat
PREFAȚÁ, prefațez, vb. I. Tranz. A scrie prefața unei cărți (a altcuiva). – Din fr. préfacer.
prefațatoare
PREFAȚATÓR, -OÁRE, prefațatori, -oare, s. m. și f. Persoană care scrie prefața unei cărți (a altcuiva). – Prefața + suf. -tor. DOOM
prefațatór s. m., pl. prefațatóri
prefațatoarea
PREFAȚATÓR, -OÁRE, prefațatori, -oare, s. m. și f. Persoană care scrie prefața unei cărți (a altcuiva). – Prefața + suf. -tor. DOOM
prefațatór s. m., pl. prefațatóri
prefațatoarei
PREFAȚATÓR, -OÁRE, prefațatori, -oare, s. m. și f. Persoană care scrie prefața unei cărți (a altcuiva). – Prefața + suf. -tor. DOOM
prefațatór s. m., pl. prefațatóri
prefațatoarele
PREFAȚATÓR, -OÁRE, prefațatori, -oare, s. m. și f. Persoană care scrie prefața unei cărți (a altcuiva). – Prefața + suf. -tor. DOOM
prefațatór s. m., pl. prefațatóri
prefațatoarelor
PREFAȚATÓR, -OÁRE, prefațatori, -oare, s. m. și f. Persoană care scrie prefața unei cărți (a altcuiva). – Prefața + suf. -tor. DOOM
prefațatór s. m., pl. prefațatóri
prefațator
PREFAȚATÓR, -OÁRE, prefațatori, -oare, s. m. și f. Persoană care scrie prefața unei cărți (a altcuiva). – Prefața + suf. -tor. DOOM
prefațatór s. m., pl. prefațatóri
prefațatori
PREFAȚATÓR, -OÁRE, prefațatori, -oare, s. m. și f. Persoană care scrie prefața unei cărți (a altcuiva). – Prefața + suf. -tor. DOOM
prefațatór s. m., pl. prefațatóri
prefațatorii
PREFAȚATÓR, -OÁRE, prefațatori, -oare, s. m. și f. Persoană care scrie prefața unei cărți (a altcuiva). – Prefața + suf. -tor. DOOM
prefațatór s. m., pl. prefațatóri
prefațatorilor
PREFAȚATÓR, -OÁRE, prefațatori, -oare, s. m. și f. Persoană care scrie prefața unei cărți (a altcuiva). – Prefața + suf. -tor. DOOM
prefațatór s. m., pl. prefațatóri
prefațatorul
PREFAȚATÓR, -OÁRE, prefațatori, -oare, s. m. și f. Persoană care scrie prefața unei cărți (a altcuiva). – Prefața + suf. -tor. DOOM
prefațatór s. m., pl. prefațatóri
prefațatorului
PREFAȚATÓR, -OÁRE, prefațatori, -oare, s. m. și f. Persoană care scrie prefața unei cărți (a altcuiva). – Prefața + suf. -tor. DOOM
prefațatór s. m., pl. prefațatóri
prefect
PREFÉCT, prefecți, s. m. 1. (În organizarea administrativ-teritorială a României) Reprezentant al conducerii centrale într-un județ, cu atribuții administrative. 2. Persoană care supraveghea și îndruma instrucția și educația într-o școală, în vechea organizare a învățământului din Imperiul Austro-Ungar. 3. (În Roma antică) Titlu dat unor funcționari din administrația civilă și militară; persoană având acest titlu. – Din lat. praefectus. DOOM
preféct s. m., pl. prefécți
prefectoral
PREFECTORÁL, -Ă, prefectorali, -e, adj. Care ține de prefectură, al prefectului. – Din fr. préfectoral. DOOM
prefectorál adj. m., pl. prefectoráli; f. prefectorálă, pl. prefectorále
prefectorala
PREFECTORÁL, -Ă, prefectorali, -e, adj. Care ține de prefectură, al prefectului. – Din fr. préfectoral. DOOM
prefectorál adj. m., pl. prefectoráli; f. prefectorálă, pl. prefectorále
prefectorale
PREFECTORÁL, -Ă, prefectorali, -e, adj. Care ține de prefectură, al prefectului. – Din fr. préfectoral. DOOM
prefectorál adj. m., pl. prefectoráli; f. prefectorálă, pl. prefectorále
prefectoralei
PREFECTORÁL, -Ă, prefectorali, -e, adj. Care ține de prefectură, al prefectului. – Din fr. préfectoral. DOOM
prefectorál adj. m., pl. prefectoráli; f. prefectorálă, pl. prefectorále
prefectoralele
PREFECTORÁL, -Ă, prefectorali, -e, adj. Care ține de prefectură, al prefectului. – Din fr. préfectoral. DOOM
prefectorál adj. m., pl. prefectoráli; f. prefectorálă, pl. prefectorále
prefectoralelor
PREFECTORÁL, -Ă, prefectorali, -e, adj. Care ține de prefectură, al prefectului. – Din fr. préfectoral. DOOM
prefectorál adj. m., pl. prefectoráli; f. prefectorálă, pl. prefectorále
prefectorali
PREFECTORÁL, -Ă, prefectorali, -e, adj. Care ține de prefectură, al prefectului. – Din fr. préfectoral. DOOM
prefectorál adj. m., pl. prefectoráli; f. prefectorálă, pl. prefectorále
prefectoralii
PREFECTORÁL, -Ă, prefectorali, -e, adj. Care ține de prefectură, al prefectului. – Din fr. préfectoral. DOOM
prefectorál adj. m., pl. prefectoráli; f. prefectorálă, pl. prefectorále
prefectoralilor
PREFECTORÁL, -Ă, prefectorali, -e, adj. Care ține de prefectură, al prefectului. – Din fr. préfectoral. DOOM
prefectorál adj. m., pl. prefectoráli; f. prefectorálă, pl. prefectorále
prefectoralul
PREFECTORÁL, -Ă, prefectorali, -e, adj. Care ține de prefectură, al prefectului. – Din fr. préfectoral. DOOM
prefectorál adj. m., pl. prefectoráli; f. prefectorálă, pl. prefectorále
prefectoralului
PREFECTORÁL, -Ă, prefectorali, -e, adj. Care ține de prefectură, al prefectului. – Din fr. préfectoral. DOOM
prefectorál adj. m., pl. prefectoráli; f. prefectorálă, pl. prefectorále
prefectoriță
PREFECTORÍȚĂ, prefectorițe, s. f. (Rar) Soția unui prefect. Prefectorița să rîză de mine ?.... Nu vreau, nu vreau, nu vreau! ALECSANDRI, T. I 278.
prefectul
PREFÉCT, prefecți, s. m. 1. (În organizarea administrativ-teritorială a României) Reprezentant al conducerii centrale într-un județ, cu atribuții administrative. 2. Persoană care supraveghea și îndruma instrucția și educația într-o școală, în vechea organizare a învățământului din Imperiul Austro-Ungar. 3. (În Roma antică) Titlu dat unor funcționari din administrația civilă și militară; persoană având acest titlu. – Din lat. praefectus. DOOM
preféct s. m., pl. prefécți
prefectului
PREFÉCT, prefecți, s. m. 1. (În organizarea administrativ-teritorială a României) Reprezentant al conducerii centrale într-un județ, cu atribuții administrative. 2. Persoană care supraveghea și îndruma instrucția și educația într-o școală, în vechea organizare a învățământului din Imperiul Austro-Ungar. 3. (În Roma antică) Titlu dat unor funcționari din administrația civilă și militară; persoană având acest titlu. – Din lat. praefectus. DOOM
preféct s. m., pl. prefécți
prefectura
PREFECTÚRĂ, prefecturi, s. f. 1. Funcția de prefect (1); instituția și unitatea administrativă condusă de prefect. 2. Timpul cât un prefect își exercită această funcție. 3. (În Roma antică) Funcția de prefect (3). – Din lat. praefectura, fr. préfecture. DOOM
prefectúră s. f., g.-d. art. prefectúrii; pl. prefectúri
prefecturi
PREFECTÚRĂ, prefecturi, s. f. 1. Funcția de prefect (1); instituția și unitatea administrativă condusă de prefect. 2. Timpul cât un prefect își exercită această funcție. 3. (În Roma antică) Funcția de prefect (3). – Din lat. praefectura, fr. préfecture. DOOM
prefectúră s. f., g.-d. art. prefectúrii; pl. prefectúri
prefecturii
PREFECTÚRĂ, prefecturi, s. f. 1. Funcția de prefect (1); instituția și unitatea administrativă condusă de prefect. 2. Timpul cât un prefect își exercită această funcție. 3. (În Roma antică) Funcția de prefect (3). – Din lat. praefectura, fr. préfecture. DOOM
prefectúră s. f., g.-d. art. prefectúrii; pl. prefectúri
prefecturile
PREFECTÚRĂ, prefecturi, s. f. 1. Funcția de prefect (1); instituția și unitatea administrativă condusă de prefect. 2. Timpul cât un prefect își exercită această funcție. 3. (În Roma antică) Funcția de prefect (3). – Din lat. praefectura, fr. préfecture. DOOM
prefectúră s. f., g.-d. art. prefectúrii; pl. prefectúri
prefecturilor
PREFECTÚRĂ, prefecturi, s. f. 1. Funcția de prefect (1); instituția și unitatea administrativă condusă de prefect. 2. Timpul cât un prefect își exercită această funcție. 3. (În Roma antică) Funcția de prefect (3). – Din lat. praefectura, fr. préfecture. DOOM
prefectúră s. f., g.-d. art. prefectúrii; pl. prefectúri
prefecți
PREFÉCT, prefecți, s. m. 1. (În organizarea administrativ-teritorială a României) Reprezentant al conducerii centrale într-un județ, cu atribuții administrative. 2. Persoană care supraveghea și îndruma instrucția și educația într-o școală, în vechea organizare a învățământului din Imperiul Austro-Ungar. 3. (În Roma antică) Titlu dat unor funcționari din administrația civilă și militară; persoană având acest titlu. – Din lat. praefectus. DOOM
preféct s. m., pl. prefécți
prefecții
PREFÉCT, prefecți, s. m. 1. (În organizarea administrativ-teritorială a României) Reprezentant al conducerii centrale într-un județ, cu atribuții administrative. 2. Persoană care supraveghea și îndruma instrucția și educația într-o școală, în vechea organizare a învățământului din Imperiul Austro-Ungar. 3. (În Roma antică) Titlu dat unor funcționari din administrația civilă și militară; persoană având acest titlu. – Din lat. praefectus. DOOM
preféct s. m., pl. prefécți
prefecților
PREFÉCT, prefecți, s. m. 1. (În organizarea administrativ-teritorială a României) Reprezentant al conducerii centrale într-un județ, cu atribuții administrative. 2. Persoană care supraveghea și îndruma instrucția și educația într-o școală, în vechea organizare a învățământului din Imperiul Austro-Ungar. 3. (În Roma antică) Titlu dat unor funcționari din administrația civilă și militară; persoană având acest titlu. – Din lat. praefectus. DOOM
preféct s. m., pl. prefécți
prefer
PREFERÍ vb. IV v. prefera. DOOM
preferá (a ~) vb., ind. prez. 3 preféră
prefera
PREFERÍ vb. IV v. prefera. DOOM
preferá (a ~) vb., ind. prez. 3 preféră
preferabil
PREFERÁBIL, -Ă, preferabili, -e, adj. Care merită să fie preferat, ales. – Din fr. préférable. DOOM
preferábil adj. m., pl. preferábili; f. preferábilă, pl. preferábile
preferabila
PREFERÁBIL, -Ă, preferabili, -e, adj. Care merită să fie preferat, ales. – Din fr. préférable. DOOM
preferábil adj. m., pl. preferábili; f. preferábilă, pl. preferábile
preferabile
PREFERÁBIL, -Ă, preferabili, -e, adj. Care merită să fie preferat, ales. – Din fr. préférable. DOOM
preferábil adj. m., pl. preferábili; f. preferábilă, pl. preferábile
preferabilei
PREFERÁBIL, -Ă, preferabili, -e, adj. Care merită să fie preferat, ales. – Din fr. préférable. DOOM
preferábil adj. m., pl. preferábili; f. preferábilă, pl. preferábile
preferabilele
PREFERÁBIL, -Ă, preferabili, -e, adj. Care merită să fie preferat, ales. – Din fr. préférable. DOOM
preferábil adj. m., pl. preferábili; f. preferábilă, pl. preferábile
preferabilelor
PREFERÁBIL, -Ă, preferabili, -e, adj. Care merită să fie preferat, ales. – Din fr. préférable. DOOM
preferábil adj. m., pl. preferábili; f. preferábilă, pl. preferábile
preferabili
PREFERÁBIL, -Ă, preferabili, -e, adj. Care merită să fie preferat, ales. – Din fr. préférable. DOOM
preferábil adj. m., pl. preferábili; f. preferábilă, pl. preferábile
preferabilii
PREFERÁBIL, -Ă, preferabili, -e, adj. Care merită să fie preferat, ales. – Din fr. préférable. DOOM
preferábil adj. m., pl. preferábili; f. preferábilă, pl. preferábile
preferabililor
PREFERÁBIL, -Ă, preferabili, -e, adj. Care merită să fie preferat, ales. – Din fr. préférable. DOOM
preferábil adj. m., pl. preferábili; f. preferábilă, pl. preferábile
preferabilul
PREFERÁBIL, -Ă, preferabili, -e, adj. Care merită să fie preferat, ales. – Din fr. préférable. DOOM
preferábil adj. m., pl. preferábili; f. preferábilă, pl. preferábile
preferabilului
PREFERÁBIL, -Ă, preferabili, -e, adj. Care merită să fie preferat, ales. – Din fr. préférable. DOOM
preferábil adj. m., pl. preferábili; f. preferábilă, pl. preferábile
preferai
PREFERÍ vb. IV v. prefera. DOOM
preferá (a ~) vb., ind. prez. 3 preféră
preferam
PREFERÍ vb. IV v. prefera. DOOM
preferá (a ~) vb., ind. prez. 3 preféră
preferans
PREFERÁNS, (2) preferansuri, s. n. (Înv.) 1. Numele unui joc de cărți. 2. Partidă dintr-un astfel de joc. [Var.: (înv.) preferánț s. n., preferánță s. f.] – Din rus. preferans, fr. préférence. DOOM
preferáns (înv.) s. n., (partide) pl. preferánsuri
preferansul
PREFERÁNS, (2) preferansuri, s. n. (Înv.) 1. Numele unui joc de cărți. 2. Partidă dintr-un astfel de joc. [Var.: (înv.) preferánț s. n., preferánță s. f.] – Din rus. preferans, fr. préférence. DOOM
preferáns (înv.) s. n., (partide) pl. preferánsuri
preferansului
PREFERÁNS, (2) preferansuri, s. n. (Înv.) 1. Numele unui joc de cărți. 2. Partidă dintr-un astfel de joc. [Var.: (înv.) preferánț s. n., preferánță s. f.] – Din rus. preferans, fr. préférence. DOOM
preferáns (înv.) s. n., (partide) pl. preferánsuri
preferansuri
PREFERÁNS, (2) preferansuri, s. n. (Înv.) 1. Numele unui joc de cărți. 2. Partidă dintr-un astfel de joc. [Var.: (înv.) preferánț s. n., preferánță s. f.] – Din rus. preferans, fr. préférence. DOOM
preferáns (înv.) s. n., (partide) pl. preferánsuri
preferansurile
PREFERÁNS, (2) preferansuri, s. n. (Înv.) 1. Numele unui joc de cărți. 2. Partidă dintr-un astfel de joc. [Var.: (înv.) preferánț s. n., preferánță s. f.] – Din rus. preferans, fr. préférence. DOOM
preferáns (înv.) s. n., (partide) pl. preferánsuri
preferansurilor
PREFERÁNS, (2) preferansuri, s. n. (Înv.) 1. Numele unui joc de cărți. 2. Partidă dintr-un astfel de joc. [Var.: (înv.) preferánț s. n., preferánță s. f.] – Din rus. preferans, fr. préférence. DOOM
preferáns (înv.) s. n., (partide) pl. preferánsuri
preferanț
PREFERÁNS, (2) preferansuri, s. n. (Înv.) 1. Numele unui joc de cărți. 2. Partidă dintr-un astfel de joc. [Var.: (înv.) preferánț s. n., preferánță s. f.] – Din rus. preferans, fr. préférence. DOOM
preferáns (înv.) s. n., (partide) pl. preferánsuri
preferanță
PREFERÁNS, (2) preferansuri, s. n. (Înv.) 1. Numele unui joc de cărți. 2. Partidă dintr-un astfel de joc. [Var.: (înv.) preferánț s. n., preferánță s. f.] – Din rus. preferans, fr. préférence. DOOM
preferáns (înv.) s. n., (partide) pl. preferánsuri
preferare
PREFERÍ vb. IV v. prefera. DOOM
preferá (a ~) vb., ind. prez. 3 preféră
preferare
PREFERÁ, prefér, vb. I. Tranz. A da întâietate sau precădere unui lucru, unei situații sau unei ființe, în raport cu altceva sau cu altcineva; a considera ceva sau pe cineva mai bun, mai valoros, mai important etc., în raport cu altceva sau cu altcineva; a aprecia mai mult ceva sau pe cineva. ◊ Loc. adv. De preferat = preferabil. [Var.: (înv.) preferí vb. IV] – Din fr. préférer.
preferară
PREFERÍ vb. IV v. prefera. DOOM
preferá (a ~) vb., ind. prez. 3 preféră
preferarăm
PREFERÍ vb. IV v. prefera. DOOM
preferá (a ~) vb., ind. prez. 3 preféră
preferarăți
PREFERÍ vb. IV v. prefera. DOOM
preferá (a ~) vb., ind. prez. 3 preféră
preferase
PREFERÍ vb. IV v. prefera. DOOM
preferá (a ~) vb., ind. prez. 3 preféră
preferasem
PREFERÍ vb. IV v. prefera. DOOM
preferá (a ~) vb., ind. prez. 3 preféră
preferaseră
PREFERÍ vb. IV v. prefera. DOOM
preferá (a ~) vb., ind. prez. 3 preféră
preferaserăm
PREFERÍ vb. IV v. prefera. DOOM
preferá (a ~) vb., ind. prez. 3 preféră
preferaserăți
PREFERÍ vb. IV v. prefera. DOOM
preferá (a ~) vb., ind. prez. 3 preféră
preferaseși
PREFERÍ vb. IV v. prefera. DOOM
preferá (a ~) vb., ind. prez. 3 preféră
preferaseți
PREFERÍ vb. IV v. prefera. DOOM
preferá (a ~) vb., ind. prez. 3 preféră
preferat
PREFERÍ vb. IV v. prefera. DOOM
preferá (a ~) vb., ind. prez. 3 preféră
preferat
PREFERÍT, -Ă adj. v. preferat.
preferat
PREFERÍT, -Ă adj. v. preferat.
preferata
PREFERÍT, -Ă adj. v. preferat.
preferata
PREFERÍT, -Ă adj. v. preferat.
preferate
PREFERÍT, -Ă adj. v. preferat.
preferate
PREFERÍT, -Ă adj. v. preferat.
preferatei
PREFERÍT, -Ă adj. v. preferat.
preferatei
PREFERÍT, -Ă adj. v. preferat.
preferatele
PREFERÍT, -Ă adj. v. preferat.
preferatele
PREFERÍT, -Ă adj. v. preferat.
preferatelor
PREFERÍT, -Ă adj. v. preferat.
preferatelor
PREFERÍT, -Ă adj. v. preferat.
preferatul
PREFERÍT, -Ă adj. v. preferat.
preferatul
PREFERÍT, -Ă adj. v. preferat.
preferatului
PREFERÍT, -Ă adj. v. preferat.
preferatului
PREFERÍT, -Ă adj. v. preferat.
preferau
PREFERÍ vb. IV v. prefera. DOOM
preferá (a ~) vb., ind. prez. 3 preféră
preferași
PREFERÍ vb. IV v. prefera. DOOM
preferá (a ~) vb., ind. prez. 3 preféră
preferați
PREFERÍ vb. IV v. prefera. DOOM
preferá (a ~) vb., ind. prez. 3 preféră
preferați
PREFERÍT, -Ă adj. v. preferat.
preferați
PREFERÍT, -Ă adj. v. preferat.
preferații
PREFERÍT, -Ă adj. v. preferat.
preferații
PREFERÍT, -Ă adj. v. preferat.
preferaților
PREFERÍT, -Ă adj. v. preferat.
preferaților
PREFERÍT, -Ă adj. v. preferat.
prefere
PREFERÍ vb. IV v. prefera. DOOM
preferá (a ~) vb., ind. prez. 3 preféră
preferențial
PREFERENȚIÁL, -Ă, preferențiali, -e, adj. Care stabilește o preferință, care se acordă cu preferință; care se face în favoarea cuiva; de favoare. [Pr.: -ți-al] – Din fr. préférentiel. DOOM
preferențiál (-ți-al) adj. m., pl. preferențiáli; f. preferențiálă, pl. preferențiále
preferențiala
PREFERENȚIÁL, -Ă, preferențiali, -e, adj. Care stabilește o preferință, care se acordă cu preferință; care se face în favoarea cuiva; de favoare. [Pr.: -ți-al] – Din fr. préférentiel. DOOM
preferențiál (-ți-al) adj. m., pl. preferențiáli; f. preferențiálă, pl. preferențiále
preferențiale
PREFERENȚIÁL, -Ă, preferențiali, -e, adj. Care stabilește o preferință, care se acordă cu preferință; care se face în favoarea cuiva; de favoare. [Pr.: -ți-al] – Din fr. préférentiel. DOOM
preferențiál (-ți-al) adj. m., pl. preferențiáli; f. preferențiálă, pl. preferențiále
preferențialei
PREFERENȚIÁL, -Ă, preferențiali, -e, adj. Care stabilește o preferință, care se acordă cu preferință; care se face în favoarea cuiva; de favoare. [Pr.: -ți-al] – Din fr. préférentiel. DOOM
preferențiál (-ți-al) adj. m., pl. preferențiáli; f. preferențiálă, pl. preferențiále
preferențialele
PREFERENȚIÁL, -Ă, preferențiali, -e, adj. Care stabilește o preferință, care se acordă cu preferință; care se face în favoarea cuiva; de favoare. [Pr.: -ți-al] – Din fr. préférentiel. DOOM
preferențiál (-ți-al) adj. m., pl. preferențiáli; f. preferențiálă, pl. preferențiále
preferențialelor
PREFERENȚIÁL, -Ă, preferențiali, -e, adj. Care stabilește o preferință, care se acordă cu preferință; care se face în favoarea cuiva; de favoare. [Pr.: -ți-al] – Din fr. préférentiel. DOOM
preferențiál (-ți-al) adj. m., pl. preferențiáli; f. preferențiálă, pl. preferențiále
preferențiali
PREFERENȚIÁL, -Ă, preferențiali, -e, adj. Care stabilește o preferință, care se acordă cu preferință; care se face în favoarea cuiva; de favoare. [Pr.: -ți-al] – Din fr. préférentiel. DOOM
preferențiál (-ți-al) adj. m., pl. preferențiáli; f. preferențiálă, pl. preferențiále
preferențialii
PREFERENȚIÁL, -Ă, preferențiali, -e, adj. Care stabilește o preferință, care se acordă cu preferință; care se face în favoarea cuiva; de favoare. [Pr.: -ți-al] – Din fr. préférentiel. DOOM
preferențiál (-ți-al) adj. m., pl. preferențiáli; f. preferențiálă, pl. preferențiále
preferențialilor
PREFERENȚIÁL, -Ă, preferențiali, -e, adj. Care stabilește o preferință, care se acordă cu preferință; care se face în favoarea cuiva; de favoare. [Pr.: -ți-al] – Din fr. préférentiel. DOOM
preferențiál (-ți-al) adj. m., pl. preferențiáli; f. preferențiálă, pl. preferențiále
preferențialul
PREFERENȚIÁL, -Ă, preferențiali, -e, adj. Care stabilește o preferință, care se acordă cu preferință; care se face în favoarea cuiva; de favoare. [Pr.: -ți-al] – Din fr. préférentiel. DOOM
preferențiál (-ți-al) adj. m., pl. preferențiáli; f. preferențiálă, pl. preferențiále
preferențialului
PREFERENȚIÁL, -Ă, preferențiali, -e, adj. Care stabilește o preferință, care se acordă cu preferință; care se face în favoarea cuiva; de favoare. [Pr.: -ți-al] – Din fr. préférentiel. DOOM
preferențiál (-ți-al) adj. m., pl. preferențiáli; f. preferențiálă, pl. preferențiále
preferențiat
PREFERENȚIÁT, -Ă, preferențiați, -te, adj. Pentru care cineva are o preferință; preferat. [Pr.: -ți-at] – Din preferință.
preferență
PREFERÍNȚĂ, preferințe, s. f. Întâietate acordată unui obiect, unei situații, unei ființe atunci când există posibilitatea de a alege dintre mai multe obiecte, situații sau ființe; înclinație față de o anumită ființă. ◊ Loc. adv. De (sau cu) preferință = cu deosebire, mai ales. [Var.: (înv.) preferénță s. f.] – Din fr. préférence. DOOM
preferínță s. f., g.-d. art. preferínței; pl. preferínțe
preferi
PREFERÍ vb. IV v. prefera. DOOM
preferá (a ~) vb., ind. prez. 3 preféră
preferința
PREFERÍNȚĂ, preferințe, s. f. Întâietate acordată unui obiect, unei situații, unei ființe atunci când există posibilitatea de a alege dintre mai multe obiecte, situații sau ființe; înclinație față de o anumită ființă. ◊ Loc. adv. De (sau cu) preferință = cu deosebire, mai ales. [Var.: (înv.) preferénță s. f.] – Din fr. préférence. DOOM
preferínță s. f., g.-d. art. preferínței; pl. preferínțe
preferințe
PREFERÍNȚĂ, preferințe, s. f. Întâietate acordată unui obiect, unei situații, unei ființe atunci când există posibilitatea de a alege dintre mai multe obiecte, situații sau ființe; înclinație față de o anumită ființă. ◊ Loc. adv. De (sau cu) preferință = cu deosebire, mai ales. [Var.: (înv.) preferénță s. f.] – Din fr. préférence. DOOM
preferínță s. f., g.-d. art. preferínței; pl. preferínțe
preferinței
PREFERÍNȚĂ, preferințe, s. f. Întâietate acordată unui obiect, unei situații, unei ființe atunci când există posibilitatea de a alege dintre mai multe obiecte, situații sau ființe; înclinație față de o anumită ființă. ◊ Loc. adv. De (sau cu) preferință = cu deosebire, mai ales. [Var.: (înv.) preferénță s. f.] – Din fr. préférence. DOOM
preferínță s. f., g.-d. art. preferínței; pl. preferínțe
preferințele
PREFERÍNȚĂ, preferințe, s. f. Întâietate acordată unui obiect, unei situații, unei ființe atunci când există posibilitatea de a alege dintre mai multe obiecte, situații sau ființe; înclinație față de o anumită ființă. ◊ Loc. adv. De (sau cu) preferință = cu deosebire, mai ales. [Var.: (înv.) preferénță s. f.] – Din fr. préférence. DOOM
preferínță s. f., g.-d. art. preferínței; pl. preferínțe
preferințelor
PREFERÍNȚĂ, preferințe, s. f. Întâietate acordată unui obiect, unei situații, unei ființe atunci când există posibilitatea de a alege dintre mai multe obiecte, situații sau ființe; înclinație față de o anumită ființă. ◊ Loc. adv. De (sau cu) preferință = cu deosebire, mai ales. [Var.: (înv.) preferénță s. f.] – Din fr. préférence. DOOM
preferínță s. f., g.-d. art. preferínței; pl. preferínțe
preferințial
PREFERINȚIÁL, -Ă adj. v. preferențial.
preferire
PREFERÍ vb. IV v. prefera.
preferit
PREFERÍT, -Ă adj. v. preferat.
preferit
PREFERÍT, -Ă adj. v. preferat.
preferită
PREFERÍT, -Ă adj. v. preferat.
preferând
PREFERÍ vb. IV v. prefera. DOOM
preferá (a ~) vb., ind. prez. 3 preféră
preferînd
PREFERÍ vb. IV v. prefera. DOOM
preferá (a ~) vb., ind. prez. 3 preféră
prefeudal
PREFEUDÁL, -Ă, prefeudali, -e, adj. Care precedă feudalismul, anterior feudalismului, existent înainte de feudalism. [Pr.: -fe-u-] – Pre1- + feudal. DOOM
prefeudál (-fe-u-) adj. m., pl. prefeudáli; f. prefeudálă, pl. prefeudále
prefeudala
PREFEUDÁL, -Ă, prefeudali, -e, adj. Care precedă feudalismul, anterior feudalismului, existent înainte de feudalism. [Pr.: -fe-u-] – Pre1- + feudal. DOOM
prefeudál (-fe-u-) adj. m., pl. prefeudáli; f. prefeudálă, pl. prefeudále
prefeudale
PREFEUDÁL, -Ă, prefeudali, -e, adj. Care precedă feudalismul, anterior feudalismului, existent înainte de feudalism. [Pr.: -fe-u-] – Pre1- + feudal. DOOM
prefeudál (-fe-u-) adj. m., pl. prefeudáli; f. prefeudálă, pl. prefeudále
prefeudalei
PREFEUDÁL, -Ă, prefeudali, -e, adj. Care precedă feudalismul, anterior feudalismului, existent înainte de feudalism. [Pr.: -fe-u-] – Pre1- + feudal. DOOM
prefeudál (-fe-u-) adj. m., pl. prefeudáli; f. prefeudálă, pl. prefeudále
prefeudalele
PREFEUDÁL, -Ă, prefeudali, -e, adj. Care precedă feudalismul, anterior feudalismului, existent înainte de feudalism. [Pr.: -fe-u-] – Pre1- + feudal. DOOM
prefeudál (-fe-u-) adj. m., pl. prefeudáli; f. prefeudálă, pl. prefeudále
prefeudalelor
PREFEUDÁL, -Ă, prefeudali, -e, adj. Care precedă feudalismul, anterior feudalismului, existent înainte de feudalism. [Pr.: -fe-u-] – Pre1- + feudal. DOOM
prefeudál (-fe-u-) adj. m., pl. prefeudáli; f. prefeudálă, pl. prefeudále
prefeudali
PREFEUDÁL, -Ă, prefeudali, -e, adj. Care precedă feudalismul, anterior feudalismului, existent înainte de feudalism. [Pr.: -fe-u-] – Pre1- + feudal. DOOM
prefeudál (-fe-u-) adj. m., pl. prefeudáli; f. prefeudálă, pl. prefeudále
prefeudalii
PREFEUDÁL, -Ă, prefeudali, -e, adj. Care precedă feudalismul, anterior feudalismului, existent înainte de feudalism. [Pr.: -fe-u-] – Pre1- + feudal. DOOM
prefeudál (-fe-u-) adj. m., pl. prefeudáli; f. prefeudálă, pl. prefeudále
prefeudalilor
PREFEUDÁL, -Ă, prefeudali, -e, adj. Care precedă feudalismul, anterior feudalismului, existent înainte de feudalism. [Pr.: -fe-u-] – Pre1- + feudal. DOOM
prefeudál (-fe-u-) adj. m., pl. prefeudáli; f. prefeudálă, pl. prefeudále
prefeudalul
PREFEUDÁL, -Ă, prefeudali, -e, adj. Care precedă feudalismul, anterior feudalismului, existent înainte de feudalism. [Pr.: -fe-u-] – Pre1- + feudal. DOOM
prefeudál (-fe-u-) adj. m., pl. prefeudáli; f. prefeudálă, pl. prefeudále
prefeudalului
PREFEUDÁL, -Ă, prefeudali, -e, adj. Care precedă feudalismul, anterior feudalismului, existent înainte de feudalism. [Pr.: -fe-u-] – Pre1- + feudal. DOOM
prefeudál (-fe-u-) adj. m., pl. prefeudáli; f. prefeudálă, pl. prefeudále
prefețe
PREFÁȚĂ, prefețe, s. f. Scriere cu caracter explicativ, uneori analitic, precedând o operă literară sau științifică, în care este expus planul lucrării, se dau referiri bibliografice, critice etc.; precuvântare; predoslovie. – Din fr. préface, lat. praefatio. DOOM
prefáță s. f., g.-d. art. preféței; pl. preféțe
prefeței
PREFÁȚĂ, prefețe, s. f. Scriere cu caracter explicativ, uneori analitic, precedând o operă literară sau științifică, în care este expus planul lucrării, se dau referiri bibliografice, critice etc.; precuvântare; predoslovie. – Din fr. préface, lat. praefatio. DOOM
prefáță s. f., g.-d. art. preféței; pl. preféțe
prefețele
PREFÁȚĂ, prefețe, s. f. Scriere cu caracter explicativ, uneori analitic, precedând o operă literară sau științifică, în care este expus planul lucrării, se dau referiri bibliografice, critice etc.; precuvântare; predoslovie. – Din fr. préface, lat. praefatio. DOOM
prefáță s. f., g.-d. art. preféței; pl. preféțe
prefețelor
PREFÁȚĂ, prefețe, s. f. Scriere cu caracter explicativ, uneori analitic, precedând o operă literară sau științifică, în care este expus planul lucrării, se dau referiri bibliografice, critice etc.; precuvântare; predoslovie. – Din fr. préface, lat. praefatio. DOOM
prefáță s. f., g.-d. art. preféței; pl. preféțe
prefice
PREFÍCE s.f.pl. Bocitoare tocmite pentru a plânge morții și a le proslăvi însușirile. [< lat. praeficae].
prefigura
PREFIGURÁ, prefigurez, vb. I. Tranz. A prezenta, a schița ceva în linii mari, înainte de realizare, de aplicare; a avea sau a sugera toate trăsăturile unui lucru, ale unui fenomen etc. viitor. – Din fr. préfigurer. DOOM
prefigurá (a ~) vb., ind. prez. 3 prefigureáză
prefigurai
PREFIGURÁ, prefigurez, vb. I. Tranz. A prezenta, a schița ceva în linii mari, înainte de realizare, de aplicare; a avea sau a sugera toate trăsăturile unui lucru, ale unui fenomen etc. viitor. – Din fr. préfigurer. DOOM
prefigurá (a ~) vb., ind. prez. 3 prefigureáză
prefiguram
PREFIGURÁ, prefigurez, vb. I. Tranz. A prezenta, a schița ceva în linii mari, înainte de realizare, de aplicare; a avea sau a sugera toate trăsăturile unui lucru, ale unui fenomen etc. viitor. – Din fr. préfigurer. DOOM
prefigurá (a ~) vb., ind. prez. 3 prefigureáză
prefigurare
PREFIGURÁ, prefigurez, vb. I. Tranz. A prezenta, a schița ceva în linii mari, înainte de realizare, de aplicare; a avea sau a sugera toate trăsăturile unui lucru, ale unui fenomen etc. viitor. – Din fr. préfigurer. DOOM
prefigurá (a ~) vb., ind. prez. 3 prefigureáză
prefigurare
PREFIGURÁRE, prefigurări, s. f. Acțiunea de a prefigura și rezultatul ei; prefigurație. – V. prefigura. DOOM
prefiguráre s. f., g.-d. art. prefigurắrii; pl. prefigurắri
prefigurarea
PREFIGURÁRE, prefigurări, s. f. Acțiunea de a prefigura și rezultatul ei; prefigurație. – V. prefigura. DOOM
prefiguráre s. f., g.-d. art. prefigurắrii; pl. prefigurắri
prefigurară
PREFIGURÁ, prefigurez, vb. I. Tranz. A prezenta, a schița ceva în linii mari, înainte de realizare, de aplicare; a avea sau a sugera toate trăsăturile unui lucru, ale unui fenomen etc. viitor. – Din fr. préfigurer. DOOM
prefigurá (a ~) vb., ind. prez. 3 prefigureáză
prefigurarăm
PREFIGURÁ, prefigurez, vb. I. Tranz. A prezenta, a schița ceva în linii mari, înainte de realizare, de aplicare; a avea sau a sugera toate trăsăturile unui lucru, ale unui fenomen etc. viitor. – Din fr. préfigurer. DOOM
prefigurá (a ~) vb., ind. prez. 3 prefigureáză
prefigurarăți
PREFIGURÁ, prefigurez, vb. I. Tranz. A prezenta, a schița ceva în linii mari, înainte de realizare, de aplicare; a avea sau a sugera toate trăsăturile unui lucru, ale unui fenomen etc. viitor. – Din fr. préfigurer. DOOM
prefigurá (a ~) vb., ind. prez. 3 prefigureáză
prefigurase
PREFIGURÁ, prefigurez, vb. I. Tranz. A prezenta, a schița ceva în linii mari, înainte de realizare, de aplicare; a avea sau a sugera toate trăsăturile unui lucru, ale unui fenomen etc. viitor. – Din fr. préfigurer. DOOM
prefigurá (a ~) vb., ind. prez. 3 prefigureáză
prefigurasem
PREFIGURÁ, prefigurez, vb. I. Tranz. A prezenta, a schița ceva în linii mari, înainte de realizare, de aplicare; a avea sau a sugera toate trăsăturile unui lucru, ale unui fenomen etc. viitor. – Din fr. préfigurer. DOOM
prefigurá (a ~) vb., ind. prez. 3 prefigureáză
prefiguraseră
PREFIGURÁ, prefigurez, vb. I. Tranz. A prezenta, a schița ceva în linii mari, înainte de realizare, de aplicare; a avea sau a sugera toate trăsăturile unui lucru, ale unui fenomen etc. viitor. – Din fr. préfigurer. DOOM
prefigurá (a ~) vb., ind. prez. 3 prefigureáză
prefiguraserăm
PREFIGURÁ, prefigurez, vb. I. Tranz. A prezenta, a schița ceva în linii mari, înainte de realizare, de aplicare; a avea sau a sugera toate trăsăturile unui lucru, ale unui fenomen etc. viitor. – Din fr. préfigurer. DOOM
prefigurá (a ~) vb., ind. prez. 3 prefigureáză
prefiguraserăți
PREFIGURÁ, prefigurez, vb. I. Tranz. A prezenta, a schița ceva în linii mari, înainte de realizare, de aplicare; a avea sau a sugera toate trăsăturile unui lucru, ale unui fenomen etc. viitor. – Din fr. préfigurer. DOOM
prefigurá (a ~) vb., ind. prez. 3 prefigureáză
prefiguraseși
PREFIGURÁ, prefigurez, vb. I. Tranz. A prezenta, a schița ceva în linii mari, înainte de realizare, de aplicare; a avea sau a sugera toate trăsăturile unui lucru, ale unui fenomen etc. viitor. – Din fr. préfigurer. DOOM
prefigurá (a ~) vb., ind. prez. 3 prefigureáză
prefiguraseți
PREFIGURÁ, prefigurez, vb. I. Tranz. A prezenta, a schița ceva în linii mari, înainte de realizare, de aplicare; a avea sau a sugera toate trăsăturile unui lucru, ale unui fenomen etc. viitor. – Din fr. préfigurer. DOOM
prefigurá (a ~) vb., ind. prez. 3 prefigureáză
prefigurat
PREFIGURÁ, prefigurez, vb. I. Tranz. A prezenta, a schița ceva în linii mari, înainte de realizare, de aplicare; a avea sau a sugera toate trăsăturile unui lucru, ale unui fenomen etc. viitor. – Din fr. préfigurer. DOOM
prefigurá (a ~) vb., ind. prez. 3 prefigureáză
prefigurat
PREFIGURÁ, prefigurez, vb. I. Tranz. (Livr.) A prezenta, a schița ceva în linii mari, înainte de realizare, de aplicare; a avea sau a sugera toate trăsăturile unui lucru, ale unui fenomen etc. viitor. – Din fr. préfigurer.
prefigurativ
PREFIGURATÍV, -Ă, prefigurativi, -e, adj., s. n. (Livr.) (Element) care prefigurează. – Pre1- + figurativ.
prefigurativa
PREFIGURATÍV, -Ă, prefigurativi, -e, adj., s. n. (Livr.) (Element) care prefigurează. – Pre1- + figurativ.
prefigurative
PREFIGURATÍV, -Ă, prefigurativi, -e, adj., s. n. (Livr.) (Element) care prefigurează. – Pre1- + figurativ.
prefigurativei
PREFIGURATÍV, -Ă, prefigurativi, -e, adj., s. n. (Livr.) (Element) care prefigurează. – Pre1- + figurativ.
prefigurativele
PREFIGURATÍV, -Ă, prefigurativi, -e, adj., s. n. (Livr.) (Element) care prefigurează. – Pre1- + figurativ.
prefigurativelor
PREFIGURATÍV, -Ă, prefigurativi, -e, adj., s. n. (Livr.) (Element) care prefigurează. – Pre1- + figurativ.
prefigurativi
PREFIGURATÍV, -Ă, prefigurativi, -e, adj., s. n. (Livr.) (Element) care prefigurează. – Pre1- + figurativ.
prefigurativii
PREFIGURATÍV, -Ă, prefigurativi, -e, adj., s. n. (Livr.) (Element) care prefigurează. – Pre1- + figurativ.
prefigurativilor
PREFIGURATÍV, -Ă, prefigurativi, -e, adj., s. n. (Livr.) (Element) care prefigurează. – Pre1- + figurativ.
prefigurativul
PREFIGURATÍV, -Ă, prefigurativi, -e, adj., s. n. (Livr.) (Element) care prefigurează. – Pre1- + figurativ.
prefigurativului
PREFIGURATÍV, -Ă, prefigurativi, -e, adj., s. n. (Livr.) (Element) care prefigurează. – Pre1- + figurativ.
prefigurau
PREFIGURÁ, prefigurez, vb. I. Tranz. A prezenta, a schița ceva în linii mari, înainte de realizare, de aplicare; a avea sau a sugera toate trăsăturile unui lucru, ale unui fenomen etc. viitor. – Din fr. préfigurer. DOOM
prefigurá (a ~) vb., ind. prez. 3 prefigureáză
prefigurași
PREFIGURÁ, prefigurez, vb. I. Tranz. A prezenta, a schița ceva în linii mari, înainte de realizare, de aplicare; a avea sau a sugera toate trăsăturile unui lucru, ale unui fenomen etc. viitor. – Din fr. préfigurer. DOOM
prefigurá (a ~) vb., ind. prez. 3 prefigureáză
prefigurați
PREFIGURÁ, prefigurez, vb. I. Tranz. A prezenta, a schița ceva în linii mari, înainte de realizare, de aplicare; a avea sau a sugera toate trăsăturile unui lucru, ale unui fenomen etc. viitor. – Din fr. préfigurer. DOOM
prefigurá (a ~) vb., ind. prez. 3 prefigureáză
prefigurația
PREFIGURÁȚIE, prefigurații, s. f. (Rar) Prefigurare. – Din fr. préfiguration. DOOM
prefiguráție (rar) (-ți-e) s. f., art. prefiguráția (-ți-a), g.-d. art. prefiguráției; pl. prefiguráții, art. prefiguráțiile (-ți-i-)
prefigurație
PREFIGURÁȚIE, prefigurații, s. f. (Rar) Prefigurare. – Din fr. préfiguration. DOOM
prefiguráție (rar) (-ți-e) s. f., art. prefiguráția (-ți-a), g.-d. art. prefiguráției; pl. prefiguráții, art. prefiguráțiile (-ți-i-)
prefigurației
PREFIGURÁȚIE, prefigurații, s. f. (Rar) Prefigurare. – Din fr. préfiguration. DOOM
prefiguráție (rar) (-ți-e) s. f., art. prefiguráția (-ți-a), g.-d. art. prefiguráției; pl. prefiguráții, art. prefiguráțiile (-ți-i-)
prefigurații
PREFIGURÁȚIE, prefigurații, s. f. (Rar) Prefigurare. – Din fr. préfiguration. DOOM
prefiguráție (rar) (-ți-e) s. f., art. prefiguráția (-ți-a), g.-d. art. prefiguráției; pl. prefiguráții, art. prefiguráțiile (-ți-i-)
prefigurațiile
PREFIGURÁȚIE, prefigurații, s. f. (Rar) Prefigurare. – Din fr. préfiguration. DOOM
prefiguráție (rar) (-ți-e) s. f., art. prefiguráția (-ți-a), g.-d. art. prefiguráției; pl. prefiguráții, art. prefiguráțiile (-ți-i-)
prefigurațiilor
PREFIGURÁȚIE, prefigurații, s. f. (Rar) Prefigurare. – Din fr. préfiguration. DOOM
prefiguráție (rar) (-ți-e) s. f., art. prefiguráția (-ți-a), g.-d. art. prefiguráției; pl. prefiguráții, art. prefiguráțiile (-ți-i-)
prefigurează
PREFIGURÁ, prefigurez, vb. I. Tranz. A prezenta, a schița ceva în linii mari, înainte de realizare, de aplicare; a avea sau a sugera toate trăsăturile unui lucru, ale unui fenomen etc. viitor. – Din fr. préfigurer. DOOM
prefigurá (a ~) vb., ind. prez. 3 prefigureáză
prefigurez
PREFIGURÁ, prefigurez, vb. I. Tranz. A prezenta, a schița ceva în linii mari, înainte de realizare, de aplicare; a avea sau a sugera toate trăsăturile unui lucru, ale unui fenomen etc. viitor. – Din fr. préfigurer. DOOM
prefigurá (a ~) vb., ind. prez. 3 prefigureáză
prefigureze
PREFIGURÁ, prefigurez, vb. I. Tranz. A prezenta, a schița ceva în linii mari, înainte de realizare, de aplicare; a avea sau a sugera toate trăsăturile unui lucru, ale unui fenomen etc. viitor. – Din fr. préfigurer. DOOM
prefigurá (a ~) vb., ind. prez. 3 prefigureáză
prefigurezi
PREFIGURÁ, prefigurez, vb. I. Tranz. A prezenta, a schița ceva în linii mari, înainte de realizare, de aplicare; a avea sau a sugera toate trăsăturile unui lucru, ale unui fenomen etc. viitor. – Din fr. préfigurer. DOOM
prefigurá (a ~) vb., ind. prez. 3 prefigureáză
prefigurând
PREFIGURÁ, prefigurez, vb. I. Tranz. A prezenta, a schița ceva în linii mari, înainte de realizare, de aplicare; a avea sau a sugera toate trăsăturile unui lucru, ale unui fenomen etc. viitor. – Din fr. préfigurer. DOOM
prefigurá (a ~) vb., ind. prez. 3 prefigureáză
prefigurînd
PREFIGURÁ, prefigurez, vb. I. Tranz. A prezenta, a schița ceva în linii mari, înainte de realizare, de aplicare; a avea sau a sugera toate trăsăturile unui lucru, ale unui fenomen etc. viitor. – Din fr. préfigurer. DOOM
prefigurá (a ~) vb., ind. prez. 3 prefigureáză
prefigurări
PREFIGURÁRE, prefigurări, s. f. Acțiunea de a prefigura și rezultatul ei; prefigurație. – V. prefigura. DOOM
prefiguráre s. f., g.-d. art. prefigurắrii; pl. prefigurắri
prefigurării
PREFIGURÁRE, prefigurări, s. f. Acțiunea de a prefigura și rezultatul ei; prefigurație. – V. prefigura. DOOM
prefiguráre s. f., g.-d. art. prefigurắrii; pl. prefigurắri
prefigurările
PREFIGURÁRE, prefigurări, s. f. Acțiunea de a prefigura și rezultatul ei; prefigurație. – V. prefigura. DOOM
prefiguráre s. f., g.-d. art. prefigurắrii; pl. prefigurắri
prefigurărilor
PREFIGURÁRE, prefigurări, s. f. Acțiunea de a prefigura și rezultatul ei; prefigurație. – V. prefigura. DOOM
prefiguráre s. f., g.-d. art. prefigurắrii; pl. prefigurắri
prefilatelia
PREFILATELÍE s.f. Colecționare de plicuri, cărți poștale, mărci încrustate, banderole etc. care au circulat înaintea mărcii poștale adezive. [Gen. -iei. / < germ. Präphilatelie].
prefilatelie
PREFILATELÍE s.f. Colecționare de plicuri, cărți poștale, mărci încrustate, banderole etc. care au circulat înaintea mărcii poștale adezive. [Gen. -iei. / < germ. Präphilatelie].
prefilateliei
PREFILATELÍE s.f. Colecționare de plicuri, cărți poștale, mărci încrustate, banderole etc. care au circulat înaintea mărcii poștale adezive. [Gen. -iei. / < germ. Präphilatelie].
prefilatelii
PREFILATELÍE s.f. Colecționare de plicuri, cărți poștale, mărci încrustate, banderole etc. care au circulat înaintea mărcii poștale adezive. [Gen. -iei. / < germ. Präphilatelie].
prefilateliile
PREFILATELÍE s.f. Colecționare de plicuri, cărți poștale, mărci încrustate, banderole etc. care au circulat înaintea mărcii poștale adezive. [Gen. -iei. / < germ. Präphilatelie].
prefilateliilor
PREFILATELÍE s.f. Colecționare de plicuri, cărți poștale, mărci încrustate, banderole etc. care au circulat înaintea mărcii poștale adezive. [Gen. -iei. / < germ. Präphilatelie].
prefiltrare
PREFILTRÁRE, prefiltrări, s. f. Trecere a apei prin prefiltru înaintea filtrării propriu-zise. – Pre1- + filtrare (după engl. prefiltering).
prefiltrarea
PREFILTRÁRE, prefiltrări, s. f. Trecere a apei prin prefiltru înaintea filtrării propriu-zise. – Pre1- + filtrare (după engl. prefiltering).
prefiltre
PREFÍLTRU, prefiltre, s. n. Filtru cu strat filtrant de nisip cu granule mai mari, așezat înaintea filtrului principal al instalației de tratare a apei, pentru a reduce încărcarea acestuia. – Pre1 + filtru. DOOM
prefíltru s. n., art. prefíltrul; pl. prefíltre
prefiltrele
PREFÍLTRU, prefiltre, s. n. Filtru cu strat filtrant de nisip cu granule mai mari, așezat înaintea filtrului principal al instalației de tratare a apei, pentru a reduce încărcarea acestuia. – Pre1 + filtru. DOOM
prefíltru s. n., art. prefíltrul; pl. prefíltre
prefiltrelor
PREFÍLTRU, prefiltre, s. n. Filtru cu strat filtrant de nisip cu granule mai mari, așezat înaintea filtrului principal al instalației de tratare a apei, pentru a reduce încărcarea acestuia. – Pre1 + filtru. DOOM
prefíltru s. n., art. prefíltrul; pl. prefíltre
prefiltru
PREFÍLTRU, prefiltre, s. n. Filtru cu strat filtrant de nisip cu granule mai mari, așezat înaintea filtrului principal al instalației de tratare a apei, pentru a reduce încărcarea acestuia. – Pre1 + filtru. DOOM
prefíltru s. n., art. prefíltrul; pl. prefíltre
prefiltrul
PREFÍLTRU, prefiltre, s. n. Filtru cu strat filtrant de nisip cu granule mai mari, așezat înaintea filtrului principal al instalației de tratare a apei, pentru a reduce încărcarea acestuia. – Pre1 + filtru. DOOM
prefíltru s. n., art. prefíltrul; pl. prefíltre
prefiltrului
PREFÍLTRU, prefiltre, s. n. Filtru cu strat filtrant de nisip cu granule mai mari, așezat înaintea filtrului principal al instalației de tratare a apei, pentru a reduce încărcarea acestuia. – Pre1 + filtru. DOOM
prefíltru s. n., art. prefíltrul; pl. prefíltre
prefiltrări
PREFILTRÁRE, prefiltrări, s. f. Trecere a apei prin prefiltru înaintea filtrării propriu-zise. – Pre1- + filtrare (după engl. prefiltering).
prefiltrării
PREFILTRÁRE, prefiltrări, s. f. Trecere a apei prin prefiltru înaintea filtrării propriu-zise. – Pre1- + filtrare (după engl. prefiltering).
prefiltrările
PREFILTRÁRE, prefiltrări, s. f. Trecere a apei prin prefiltru înaintea filtrării propriu-zise. – Pre1- + filtrare (după engl. prefiltering).
prefiltrărilor
PREFILTRÁRE, prefiltrări, s. f. Trecere a apei prin prefiltru înaintea filtrării propriu-zise. – Pre1- + filtrare (după engl. prefiltering).
prefir
PREFIRÁRE s. f. Acțiunea de a (se) prefira și rezultatul ei. – V. prefira. DOOM
prefirá (a ~) vb., ind. prez. 3 prefíră
prefira
PREFIRÁRE s. f. Acțiunea de a (se) prefira și rezultatul ei. – V. prefira. DOOM
prefirá (a ~) vb., ind. prez. 3 prefíră
prefirai
PREFIRÁRE s. f. Acțiunea de a (se) prefira și rezultatul ei. – V. prefira. DOOM
prefirá (a ~) vb., ind. prez. 3 prefíră
prefiram
PREFIRÁRE s. f. Acțiunea de a (se) prefira și rezultatul ei. – V. prefira. DOOM
prefirá (a ~) vb., ind. prez. 3 prefíră
prefirare
PREFIRÁRE s. f. Acțiunea de a (se) prefira și rezultatul ei. – V. prefira. DOOM
prefirá (a ~) vb., ind. prez. 3 prefíră
prefirare
PREFIRÁRE, prefirări, s. f. Acțiunea de a (se) prefira și rezultatul ei. – V. prefira. DOOM
prefiráre s. f., g.-d. art. prefirắrii
prefirarea
PREFIRÁRE, prefirări, s. f. Acțiunea de a (se) prefira și rezultatul ei. – V. prefira. DOOM
prefiráre s. f., g.-d. art. prefirắrii
prefirară
PREFIRÁRE s. f. Acțiunea de a (se) prefira și rezultatul ei. – V. prefira. DOOM
prefirá (a ~) vb., ind. prez. 3 prefíră
prefirarăm
PREFIRÁRE s. f. Acțiunea de a (se) prefira și rezultatul ei. – V. prefira. DOOM
prefirá (a ~) vb., ind. prez. 3 prefíră
prefirarăți
PREFIRÁRE s. f. Acțiunea de a (se) prefira și rezultatul ei. – V. prefira. DOOM
prefirá (a ~) vb., ind. prez. 3 prefíră
prefirase
PREFIRÁRE s. f. Acțiunea de a (se) prefira și rezultatul ei. – V. prefira. DOOM
prefirá (a ~) vb., ind. prez. 3 prefíră
prefirasem
PREFIRÁRE s. f. Acțiunea de a (se) prefira și rezultatul ei. – V. prefira. DOOM
prefirá (a ~) vb., ind. prez. 3 prefíră
prefiraseră
PREFIRÁRE s. f. Acțiunea de a (se) prefira și rezultatul ei. – V. prefira. DOOM
prefirá (a ~) vb., ind. prez. 3 prefíră
prefiraserăm
PREFIRÁRE s. f. Acțiunea de a (se) prefira și rezultatul ei. – V. prefira. DOOM
prefirá (a ~) vb., ind. prez. 3 prefíră
prefiraserăți
PREFIRÁRE s. f. Acțiunea de a (se) prefira și rezultatul ei. – V. prefira. DOOM
prefirá (a ~) vb., ind. prez. 3 prefíră
prefiraseși
PREFIRÁRE s. f. Acțiunea de a (se) prefira și rezultatul ei. – V. prefira. DOOM
prefirá (a ~) vb., ind. prez. 3 prefíră
prefiraseți
PREFIRÁRE s. f. Acțiunea de a (se) prefira și rezultatul ei. – V. prefira. DOOM
prefirá (a ~) vb., ind. prez. 3 prefíră
prefirat
PREFIRÁRE s. f. Acțiunea de a (se) prefira și rezultatul ei. – V. prefira. DOOM
prefirá (a ~) vb., ind. prez. 3 prefíră
prefirat
PREFIRÁT, -Ă, prefirați, -te, adj. Răsfirat, împrăștiat, răspândit. – V. prefira.
prefirata
PREFIRÁT, -Ă, prefirați, -te, adj. Răsfirat, împrăștiat, răspândit. – V. prefira.
prefirate
PREFIRÁT, -Ă, prefirați, -te, adj. Răsfirat, împrăștiat, răspândit. – V. prefira.
prefiratei
PREFIRÁT, -Ă, prefirați, -te, adj. Răsfirat, împrăștiat, răspândit. – V. prefira.
prefiratele
PREFIRÁT, -Ă, prefirați, -te, adj. Răsfirat, împrăștiat, răspândit. – V. prefira.
prefiratelor
PREFIRÁT, -Ă, prefirați, -te, adj. Răsfirat, împrăștiat, răspândit. – V. prefira.
prefiratul
PREFIRÁT, -Ă, prefirați, -te, adj. Răsfirat, împrăștiat, răspândit. – V. prefira.
prefiratului
PREFIRÁT, -Ă, prefirați, -te, adj. Răsfirat, împrăștiat, răspândit. – V. prefira.
prefirau
PREFIRÁRE s. f. Acțiunea de a (se) prefira și rezultatul ei. – V. prefira. DOOM
prefirá (a ~) vb., ind. prez. 3 prefíră
prefirași
PREFIRÁRE s. f. Acțiunea de a (se) prefira și rezultatul ei. – V. prefira. DOOM
prefirá (a ~) vb., ind. prez. 3 prefíră
prefirați
PREFIRÁRE s. f. Acțiunea de a (se) prefira și rezultatul ei. – V. prefira. DOOM
prefirá (a ~) vb., ind. prez. 3 prefíră
prefirați
PREFIRÁT, -Ă, prefirați, -te, adj. Răsfirat, împrăștiat, răspândit. – V. prefira.
prefirații
PREFIRÁT, -Ă, prefirați, -te, adj. Răsfirat, împrăștiat, răspândit. – V. prefira.
prefiraților
PREFIRÁT, -Ă, prefirați, -te, adj. Răsfirat, împrăștiat, răspândit. – V. prefira.
prefire
PREFIRÁRE s. f. Acțiunea de a (se) prefira și rezultatul ei. – V. prefira. DOOM
prefirá (a ~) vb., ind. prez. 3 prefíră
prefiri
PREFIRÁRE s. f. Acțiunea de a (se) prefira și rezultatul ei. – V. prefira. DOOM
prefirá (a ~) vb., ind. prez. 3 prefíră
prefirând
PREFIRÁRE s. f. Acțiunea de a (se) prefira și rezultatul ei. – V. prefira. DOOM
prefirá (a ~) vb., ind. prez. 3 prefíră
prefirînd
PREFIRÁRE s. f. Acțiunea de a (se) prefira și rezultatul ei. – V. prefira. DOOM
prefirá (a ~) vb., ind. prez. 3 prefíră
prefirări
PREFIRÁRE, prefirări, s. f. Acțiunea de a (se) prefira și rezultatul ei. – V. prefira. DOOM
prefiráre s. f., g.-d. art. prefirắrii
prefirării
PREFIRÁRE, prefirări, s. f. Acțiunea de a (se) prefira și rezultatul ei. – V. prefira. DOOM
prefiráre s. f., g.-d. art. prefirắrii
prefirările
PREFIRÁRE, prefirări, s. f. Acțiunea de a (se) prefira și rezultatul ei. – V. prefira. DOOM
prefiráre s. f., g.-d. art. prefirắrii
prefirărilor
PREFIRÁRE, prefirări, s. f. Acțiunea de a (se) prefira și rezultatul ei. – V. prefira. DOOM
prefiráre s. f., g.-d. art. prefirắrii
prefix
PREFÍX, prefixe, s. n. 1. Afix care se atașează înaintea rădăcinii sau a temei unui cuvânt, pentru a forma un derivat. 2. (În telefonia interurbană automată) Număr care indentifică o anumită localitate sau țară și se formează înaintea numărului de telefon al abonatului. – Din fr. préfixe, lat. praefixus. DOOM
prefíx s. n., pl. prefíxe
prefixa
PREFIXÁ, prefixez, vb. I. Tranz. A atașa un prefix unui cuvânt pentru a forma un derivat. – Din fr. préfixer. DOOM
prefixá (a ~) vb., ind. prez. 3 prefixeáză
prefixai
PREFIXÁ, prefixez, vb. I. Tranz. A atașa un prefix unui cuvânt pentru a forma un derivat. – Din fr. préfixer. DOOM
prefixá (a ~) vb., ind. prez. 3 prefixeáză
prefixal
PREFIXÁL, -Ă, prefixali, -e, adj. (Despre formații lexicale derivate) Format cu ajutorul unui prefix, care conține un prefix; (despre elemente derivative) cu caracter de prefix. – Din fr. préfixal. DOOM
*prefixál adj. m., pl. prefixáli; f. prefixálă, pl. prefixále
prefixala
PREFIXÁL, -Ă, prefixali, -e, adj. (Despre formații lexicale derivate) Format cu ajutorul unui prefix, care conține un prefix; (despre elemente derivative) cu caracter de prefix. – Din fr. préfixal. DOOM
*prefixál adj. m., pl. prefixáli; f. prefixálă, pl. prefixále
prefixale
PREFIXÁL, -Ă, prefixali, -e, adj. (Despre formații lexicale derivate) Format cu ajutorul unui prefix, care conține un prefix; (despre elemente derivative) cu caracter de prefix. – Din fr. préfixal. DOOM
*prefixál adj. m., pl. prefixáli; f. prefixálă, pl. prefixále
prefixalei
PREFIXÁL, -Ă, prefixali, -e, adj. (Despre formații lexicale derivate) Format cu ajutorul unui prefix, care conține un prefix; (despre elemente derivative) cu caracter de prefix. – Din fr. préfixal. DOOM
*prefixál adj. m., pl. prefixáli; f. prefixálă, pl. prefixále
prefixalele
PREFIXÁL, -Ă, prefixali, -e, adj. (Despre formații lexicale derivate) Format cu ajutorul unui prefix, care conține un prefix; (despre elemente derivative) cu caracter de prefix. – Din fr. préfixal. DOOM
*prefixál adj. m., pl. prefixáli; f. prefixálă, pl. prefixále
prefixalelor
PREFIXÁL, -Ă, prefixali, -e, adj. (Despre formații lexicale derivate) Format cu ajutorul unui prefix, care conține un prefix; (despre elemente derivative) cu caracter de prefix. – Din fr. préfixal. DOOM
*prefixál adj. m., pl. prefixáli; f. prefixálă, pl. prefixále
prefixali
PREFIXÁL, -Ă, prefixali, -e, adj. (Despre formații lexicale derivate) Format cu ajutorul unui prefix, care conține un prefix; (despre elemente derivative) cu caracter de prefix. – Din fr. préfixal. DOOM
*prefixál adj. m., pl. prefixáli; f. prefixálă, pl. prefixále
prefixalii
PREFIXÁL, -Ă, prefixali, -e, adj. (Despre formații lexicale derivate) Format cu ajutorul unui prefix, care conține un prefix; (despre elemente derivative) cu caracter de prefix. – Din fr. préfixal. DOOM
*prefixál adj. m., pl. prefixáli; f. prefixálă, pl. prefixále
prefixalilor
PREFIXÁL, -Ă, prefixali, -e, adj. (Despre formații lexicale derivate) Format cu ajutorul unui prefix, care conține un prefix; (despre elemente derivative) cu caracter de prefix. – Din fr. préfixal. DOOM
*prefixál adj. m., pl. prefixáli; f. prefixálă, pl. prefixále
prefixalul
PREFIXÁL, -Ă, prefixali, -e, adj. (Despre formații lexicale derivate) Format cu ajutorul unui prefix, care conține un prefix; (despre elemente derivative) cu caracter de prefix. – Din fr. préfixal. DOOM
*prefixál adj. m., pl. prefixáli; f. prefixálă, pl. prefixále
prefixalului
PREFIXÁL, -Ă, prefixali, -e, adj. (Despre formații lexicale derivate) Format cu ajutorul unui prefix, care conține un prefix; (despre elemente derivative) cu caracter de prefix. – Din fr. préfixal. DOOM
*prefixál adj. m., pl. prefixáli; f. prefixálă, pl. prefixále
prefixam
PREFIXÁ, prefixez, vb. I. Tranz. A atașa un prefix unui cuvânt pentru a forma un derivat. – Din fr. préfixer. DOOM
prefixá (a ~) vb., ind. prez. 3 prefixeáză
prefixare
PREFIXÁ, prefixez, vb. I. Tranz. A atașa un prefix unui cuvânt pentru a forma un derivat. – Din fr. préfixer. DOOM
prefixá (a ~) vb., ind. prez. 3 prefixeáză
prefixare
PREFIXÁRE, prefixări, s. f. Acțiunea de a prefixa și rezultatul ei; prefixație. – V. prefixa. DOOM
prefixáre s. f., g.-d. art. prefixắrii; pl. prefixắri
prefixarea
PREFIXÁRE, prefixări, s. f. Acțiunea de a prefixa și rezultatul ei; prefixație. – V. prefixa. DOOM
prefixáre s. f., g.-d. art. prefixắrii; pl. prefixắri
prefixară
PREFIXÁ, prefixez, vb. I. Tranz. A atașa un prefix unui cuvânt pentru a forma un derivat. – Din fr. préfixer. DOOM
prefixá (a ~) vb., ind. prez. 3 prefixeáză
prefixarăm
PREFIXÁ, prefixez, vb. I. Tranz. A atașa un prefix unui cuvânt pentru a forma un derivat. – Din fr. préfixer. DOOM
prefixá (a ~) vb., ind. prez. 3 prefixeáză
prefixarăți
PREFIXÁ, prefixez, vb. I. Tranz. A atașa un prefix unui cuvânt pentru a forma un derivat. – Din fr. préfixer. DOOM
prefixá (a ~) vb., ind. prez. 3 prefixeáză
prefixase
PREFIXÁ, prefixez, vb. I. Tranz. A atașa un prefix unui cuvânt pentru a forma un derivat. – Din fr. préfixer. DOOM
prefixá (a ~) vb., ind. prez. 3 prefixeáză
prefixasem
PREFIXÁ, prefixez, vb. I. Tranz. A atașa un prefix unui cuvânt pentru a forma un derivat. – Din fr. préfixer. DOOM
prefixá (a ~) vb., ind. prez. 3 prefixeáză
prefixaseră
PREFIXÁ, prefixez, vb. I. Tranz. A atașa un prefix unui cuvânt pentru a forma un derivat. – Din fr. préfixer. DOOM
prefixá (a ~) vb., ind. prez. 3 prefixeáză
prefixaserăm
PREFIXÁ, prefixez, vb. I. Tranz. A atașa un prefix unui cuvânt pentru a forma un derivat. – Din fr. préfixer. DOOM
prefixá (a ~) vb., ind. prez. 3 prefixeáză
prefixaserăți
PREFIXÁ, prefixez, vb. I. Tranz. A atașa un prefix unui cuvânt pentru a forma un derivat. – Din fr. préfixer. DOOM
prefixá (a ~) vb., ind. prez. 3 prefixeáză
prefixaseși
PREFIXÁ, prefixez, vb. I. Tranz. A atașa un prefix unui cuvânt pentru a forma un derivat. – Din fr. préfixer. DOOM
prefixá (a ~) vb., ind. prez. 3 prefixeáză
prefixaseți
PREFIXÁ, prefixez, vb. I. Tranz. A atașa un prefix unui cuvânt pentru a forma un derivat. – Din fr. préfixer. DOOM
prefixá (a ~) vb., ind. prez. 3 prefixeáză
prefixat
PREFIXÁ, prefixez, vb. I. Tranz. A atașa un prefix unui cuvânt pentru a forma un derivat. – Din fr. préfixer. DOOM
prefixá (a ~) vb., ind. prez. 3 prefixeáză
prefixat
PREFIXÁT, -Ă, prefixați, -te, adj. (Despre cuvinte derivate) Care este format cu un prefix. – V. prefixa.
prefixata
PREFIXÁT, -Ă, prefixați, -te, adj. (Despre cuvinte derivate) Care este format cu un prefix. – V. prefixa.
prefixate
PREFIXÁT, -Ă, prefixați, -te, adj. (Despre cuvinte derivate) Care este format cu un prefix. – V. prefixa.
prefixatei
PREFIXÁT, -Ă, prefixați, -te, adj. (Despre cuvinte derivate) Care este format cu un prefix. – V. prefixa.
prefixatele
PREFIXÁT, -Ă, prefixați, -te, adj. (Despre cuvinte derivate) Care este format cu un prefix. – V. prefixa.
prefixatelor
PREFIXÁT, -Ă, prefixați, -te, adj. (Despre cuvinte derivate) Care este format cu un prefix. – V. prefixa.
prefixatul
PREFIXÁT, -Ă, prefixați, -te, adj. (Despre cuvinte derivate) Care este format cu un prefix. – V. prefixa.
prefixatului
PREFIXÁT, -Ă, prefixați, -te, adj. (Despre cuvinte derivate) Care este format cu un prefix. – V. prefixa.
prefixau
PREFIXÁ, prefixez, vb. I. Tranz. A atașa un prefix unui cuvânt pentru a forma un derivat. – Din fr. préfixer. DOOM
prefixá (a ~) vb., ind. prez. 3 prefixeáză
prefixași
PREFIXÁ, prefixez, vb. I. Tranz. A atașa un prefix unui cuvânt pentru a forma un derivat. – Din fr. préfixer. DOOM
prefixá (a ~) vb., ind. prez. 3 prefixeáză
prefixați
PREFIXÁ, prefixez, vb. I. Tranz. A atașa un prefix unui cuvânt pentru a forma un derivat. – Din fr. préfixer. DOOM
prefixá (a ~) vb., ind. prez. 3 prefixeáză
prefixați
PREFIXÁT, -Ă, prefixați, -te, adj. (Despre cuvinte derivate) Care este format cu un prefix. – V. prefixa.
prefixația
PREFIXÁȚIE, prefixații, s. f. (Înv.) Prefixare. – Din fr. préfixation. DOOM
prefixáție (înv.) (-ți-e) s. f., art. prefixáția (-ți-a), g.-d. art. prefixáției; pl. prefixáții, art. prefixáțiile (-ți-i-)
prefixație
PREFIXÁȚIE, prefixații, s. f. (Înv.) Prefixare. – Din fr. préfixation. DOOM
prefixáție (înv.) (-ți-e) s. f., art. prefixáția (-ți-a), g.-d. art. prefixáției; pl. prefixáții, art. prefixáțiile (-ți-i-)
prefixației
PREFIXÁȚIE, prefixații, s. f. (Înv.) Prefixare. – Din fr. préfixation. DOOM
prefixáție (înv.) (-ți-e) s. f., art. prefixáția (-ți-a), g.-d. art. prefixáției; pl. prefixáții, art. prefixáțiile (-ți-i-)
prefixații
PREFIXÁT, -Ă, prefixați, -te, adj. (Despre cuvinte derivate) Care este format cu un prefix. – V. prefixa.
prefixații
PREFIXÁȚIE, prefixații, s. f. (Înv.) Prefixare. – Din fr. préfixation. DOOM
prefixáție (înv.) (-ți-e) s. f., art. prefixáția (-ți-a), g.-d. art. prefixáției; pl. prefixáții, art. prefixáțiile (-ți-i-)
prefixațiile
PREFIXÁȚIE, prefixații, s. f. (Înv.) Prefixare. – Din fr. préfixation. DOOM
prefixáție (înv.) (-ți-e) s. f., art. prefixáția (-ți-a), g.-d. art. prefixáției; pl. prefixáții, art. prefixáțiile (-ți-i-)
prefixațiilor
PREFIXÁȚIE, prefixații, s. f. (Înv.) Prefixare. – Din fr. préfixation. DOOM
prefixáție (înv.) (-ți-e) s. f., art. prefixáția (-ți-a), g.-d. art. prefixáției; pl. prefixáții, art. prefixáțiile (-ți-i-)
prefixaților
PREFIXÁT, -Ă, prefixați, -te, adj. (Despre cuvinte derivate) Care este format cu un prefix. – V. prefixa.
prefixe
PREFÍX, prefixe, s. n. 1. Afix care se atașează înaintea rădăcinii sau a temei unui cuvânt, pentru a forma un derivat. 2. (În telefonia interurbană automată) Număr care indentifică o anumită localitate sau țară și se formează înaintea numărului de telefon al abonatului. – Din fr. préfixe, lat. praefixus. DOOM
prefíx s. n., pl. prefíxe
prefixează
PREFIXÁ, prefixez, vb. I. Tranz. A atașa un prefix unui cuvânt pentru a forma un derivat. – Din fr. préfixer. DOOM
prefixá (a ~) vb., ind. prez. 3 prefixeáză
prefixele
PREFÍX, prefixe, s. n. 1. Afix care se atașează înaintea rădăcinii sau a temei unui cuvânt, pentru a forma un derivat. 2. (În telefonia interurbană automată) Număr care indentifică o anumită localitate sau țară și se formează înaintea numărului de telefon al abonatului. – Din fr. préfixe, lat. praefixus. DOOM
prefíx s. n., pl. prefíxe
prefixelor
PREFÍX, prefixe, s. n. 1. Afix care se atașează înaintea rădăcinii sau a temei unui cuvânt, pentru a forma un derivat. 2. (În telefonia interurbană automată) Număr care indentifică o anumită localitate sau țară și se formează înaintea numărului de telefon al abonatului. – Din fr. préfixe, lat. praefixus. DOOM
prefíx s. n., pl. prefíxe
prefixez
PREFIXÁ, prefixez, vb. I. Tranz. A atașa un prefix unui cuvânt pentru a forma un derivat. – Din fr. préfixer. DOOM
prefixá (a ~) vb., ind. prez. 3 prefixeáză
prefixeze
PREFIXÁ, prefixez, vb. I. Tranz. A atașa un prefix unui cuvânt pentru a forma un derivat. – Din fr. préfixer. DOOM
prefixá (a ~) vb., ind. prez. 3 prefixeáză
prefixezi
PREFIXÁ, prefixez, vb. I. Tranz. A atașa un prefix unui cuvânt pentru a forma un derivat. – Din fr. préfixer. DOOM
prefixá (a ~) vb., ind. prez. 3 prefixeáză
prefixoid
PREFIXOÍD, prefixoide, s. n. Pseudoprefix. – Din prefix. DOOM
prefixoíd s. n., pl. prefixoíde
prefixoidal
PREFIXOIDÁL, -Ă, prefixoidali, -e, adj. Format cu ajutorul unui prefixoid; care conține un prefixoid; (despre elemente derivative) cu caracter de prefixoid. [Pr.: -xo-i-] – Prefixoid + suf. -al.
prefixoidala
PREFIXOIDÁL, -Ă, prefixoidali, -e, adj. Format cu ajutorul unui prefixoid; care conține un prefixoid; (despre elemente derivative) cu caracter de prefixoid. [Pr.: -xo-i-] – Prefixoid + suf. -al.
prefixoidale
PREFIXOIDÁL, -Ă, prefixoidali, -e, adj. Format cu ajutorul unui prefixoid; care conține un prefixoid; (despre elemente derivative) cu caracter de prefixoid. [Pr.: -xo-i-] – Prefixoid + suf. -al.
prefixoidalei
PREFIXOIDÁL, -Ă, prefixoidali, -e, adj. Format cu ajutorul unui prefixoid; care conține un prefixoid; (despre elemente derivative) cu caracter de prefixoid. [Pr.: -xo-i-] – Prefixoid + suf. -al.
prefixoidalele
PREFIXOIDÁL, -Ă, prefixoidali, -e, adj. Format cu ajutorul unui prefixoid; care conține un prefixoid; (despre elemente derivative) cu caracter de prefixoid. [Pr.: -xo-i-] – Prefixoid + suf. -al.
prefixoidalelor
PREFIXOIDÁL, -Ă, prefixoidali, -e, adj. Format cu ajutorul unui prefixoid; care conține un prefixoid; (despre elemente derivative) cu caracter de prefixoid. [Pr.: -xo-i-] – Prefixoid + suf. -al.
prefixoidali
PREFIXOIDÁL, -Ă, prefixoidali, -e, adj. Format cu ajutorul unui prefixoid; care conține un prefixoid; (despre elemente derivative) cu caracter de prefixoid. [Pr.: -xo-i-] – Prefixoid + suf. -al.
prefixoidalii
PREFIXOIDÁL, -Ă, prefixoidali, -e, adj. Format cu ajutorul unui prefixoid; care conține un prefixoid; (despre elemente derivative) cu caracter de prefixoid. [Pr.: -xo-i-] – Prefixoid + suf. -al.
prefixoidalilor
PREFIXOIDÁL, -Ă, prefixoidali, -e, adj. Format cu ajutorul unui prefixoid; care conține un prefixoid; (despre elemente derivative) cu caracter de prefixoid. [Pr.: -xo-i-] – Prefixoid + suf. -al.
prefixoidalul
PREFIXOIDÁL, -Ă, prefixoidali, -e, adj. Format cu ajutorul unui prefixoid; care conține un prefixoid; (despre elemente derivative) cu caracter de prefixoid. [Pr.: -xo-i-] – Prefixoid + suf. -al.
prefixoidalului
PREFIXOIDÁL, -Ă, prefixoidali, -e, adj. Format cu ajutorul unui prefixoid; care conține un prefixoid; (despre elemente derivative) cu caracter de prefixoid. [Pr.: -xo-i-] – Prefixoid + suf. -al.
prefixoide
PREFIXOÍD, prefixoide, s. n. Pseudoprefix. – Din prefix. DOOM
prefixoíd s. n., pl. prefixoíde
prefixoidele
PREFIXOÍD, prefixoide, s. n. Pseudoprefix. – Din prefix. DOOM
prefixoíd s. n., pl. prefixoíde
prefixoidelor
PREFIXOÍD, prefixoide, s. n. Pseudoprefix. – Din prefix. DOOM
prefixoíd s. n., pl. prefixoíde
prefixoidul
PREFIXOÍD, prefixoide, s. n. Pseudoprefix. – Din prefix. DOOM
prefixoíd s. n., pl. prefixoíde
prefixoidului
PREFIXOÍD, prefixoide, s. n. Pseudoprefix. – Din prefix. DOOM
prefixoíd s. n., pl. prefixoíde
prefixul
PREFÍX, prefixe, s. n. 1. Afix care se atașează înaintea rădăcinii sau a temei unui cuvânt, pentru a forma un derivat. 2. (În telefonia interurbană automată) Număr care indentifică o anumită localitate sau țară și se formează înaintea numărului de telefon al abonatului. – Din fr. préfixe, lat. praefixus. DOOM
prefíx s. n., pl. prefíxe
prefixului
PREFÍX, prefixe, s. n. 1. Afix care se atașează înaintea rădăcinii sau a temei unui cuvânt, pentru a forma un derivat. 2. (În telefonia interurbană automată) Număr care indentifică o anumită localitate sau țară și se formează înaintea numărului de telefon al abonatului. – Din fr. préfixe, lat. praefixus. DOOM
prefíx s. n., pl. prefíxe
prefixând
PREFIXÁ, prefixez, vb. I. Tranz. A atașa un prefix unui cuvânt pentru a forma un derivat. – Din fr. préfixer. DOOM
prefixá (a ~) vb., ind. prez. 3 prefixeáză
prefixînd
PREFIXÁ, prefixez, vb. I. Tranz. A atașa un prefix unui cuvânt pentru a forma un derivat. – Din fr. préfixer. DOOM
prefixá (a ~) vb., ind. prez. 3 prefixeáză
prefixări
PREFIXÁRE, prefixări, s. f. Acțiunea de a prefixa și rezultatul ei; prefixație. – V. prefixa. DOOM
prefixáre s. f., g.-d. art. prefixắrii; pl. prefixắri
prefixării
PREFIXÁRE, prefixări, s. f. Acțiunea de a prefixa și rezultatul ei; prefixație. – V. prefixa. DOOM
prefixáre s. f., g.-d. art. prefixắrii; pl. prefixắri
prefixările
PREFIXÁRE, prefixări, s. f. Acțiunea de a prefixa și rezultatul ei; prefixație. – V. prefixa. DOOM
prefixáre s. f., g.-d. art. prefixắrii; pl. prefixắri
prefixărilor
PREFIXÁRE, prefixări, s. f. Acțiunea de a prefixa și rezultatul ei; prefixație. – V. prefixa. DOOM
prefixáre s. f., g.-d. art. prefixắrii; pl. prefixắri
preflorația
PREFLORÁȚIE, preflorații, s. f. Mod de așezare a părților componente ale unei flori în mugurul floral. – După fr. préfloraison. DOOM
prefloráție (pre-flo-, -ți-e) s. f., art. prefloráția (-ți-a), g.-d. art. prefloráției; pl. prefloráții, art. prefloráțiile (-ți-i-)
preflorație
PREFLORÁȚIE, preflorații, s. f. Mod de așezare a părților componente ale unei flori în mugurul floral. – După fr. préfloraison. DOOM
prefloráție (pre-flo-, -ți-e) s. f., art. prefloráția (-ți-a), g.-d. art. prefloráției; pl. prefloráții, art. prefloráțiile (-ți-i-)
preflorației
PREFLORÁȚIE, preflorații, s. f. Mod de așezare a părților componente ale unei flori în mugurul floral. – După fr. préfloraison. DOOM
prefloráție (pre-flo-, -ți-e) s. f., art. prefloráția (-ți-a), g.-d. art. prefloráției; pl. prefloráții, art. prefloráțiile (-ți-i-)
preflorații
PREFLORÁȚIE, preflorații, s. f. Mod de așezare a părților componente ale unei flori în mugurul floral. – După fr. préfloraison. DOOM
prefloráție (pre-flo-, -ți-e) s. f., art. prefloráția (-ți-a), g.-d. art. prefloráției; pl. prefloráții, art. prefloráțiile (-ți-i-)
preflorațiile
PREFLORÁȚIE, preflorații, s. f. Mod de așezare a părților componente ale unei flori în mugurul floral. – După fr. préfloraison. DOOM
prefloráție (pre-flo-, -ți-e) s. f., art. prefloráția (-ți-a), g.-d. art. prefloráției; pl. prefloráții, art. prefloráțiile (-ți-i-)
preflorațiilor
PREFLORÁȚIE, preflorații, s. f. Mod de așezare a părților componente ale unei flori în mugurul floral. – După fr. préfloraison. DOOM
prefloráție (pre-flo-, -ți-e) s. f., art. prefloráția (-ți-a), g.-d. art. prefloráției; pl. prefloráții, art. prefloráțiile (-ți-i-)
preflorire
PREFLORÍRE, prefloriri, s. f. (Rar) Preflorație.
prefoliația
PREFOLIÁȚIE, prefoliații, s. f. Mod de dispunere a frunzelor în mugur. [Pr.: -li-a-] – Din fr. préfoliation. DOOM
prefoliáție (-li-a-ți-e) s. f., art. prefoliáția (-ți-a), g.-d. art. prefoliáției; pl. prefoliáții, art. prefoliáțiile (-ți-i-)
prefoliație
PREFOLIÁȚIE, prefoliații, s. f. Mod de dispunere a frunzelor în mugur. [Pr.: -li-a-] – Din fr. préfoliation. DOOM
prefoliáție (-li-a-ți-e) s. f., art. prefoliáția (-ți-a), g.-d. art. prefoliáției; pl. prefoliáții, art. prefoliáțiile (-ți-i-)
prefoliației
PREFOLIÁȚIE, prefoliații, s. f. Mod de dispunere a frunzelor în mugur. [Pr.: -li-a-] – Din fr. préfoliation. DOOM
prefoliáție (-li-a-ți-e) s. f., art. prefoliáția (-ți-a), g.-d. art. prefoliáției; pl. prefoliáții, art. prefoliáțiile (-ți-i-)
prefoliații
PREFOLIÁȚIE, prefoliații, s. f. Mod de dispunere a frunzelor în mugur. [Pr.: -li-a-] – Din fr. préfoliation. DOOM
prefoliáție (-li-a-ți-e) s. f., art. prefoliáția (-ți-a), g.-d. art. prefoliáției; pl. prefoliáții, art. prefoliáțiile (-ți-i-)
prefoliațiile
PREFOLIÁȚIE, prefoliații, s. f. Mod de dispunere a frunzelor în mugur. [Pr.: -li-a-] – Din fr. préfoliation. DOOM
prefoliáție (-li-a-ți-e) s. f., art. prefoliáția (-ți-a), g.-d. art. prefoliáției; pl. prefoliáții, art. prefoliáțiile (-ți-i-)
prefoliațiilor
PREFOLIÁȚIE, prefoliații, s. f. Mod de dispunere a frunzelor în mugur. [Pr.: -li-a-] – Din fr. préfoliation. DOOM
prefoliáție (-li-a-ți-e) s. f., art. prefoliáția (-ți-a), g.-d. art. prefoliáției; pl. prefoliáții, art. prefoliáțiile (-ți-i-)
prefont
PREFÓNT, prefonturi, s. n. (Regional, învechit) Pîine cazonă. Rău maică m-ai blăstămat, Să umblu din sat în sat Și să mînc prefont uscat. HODOȘ, P. P. 210. – Variantă: prifónt (BIBICESCU, P. P. 137, ȘEZ. I 76) s. n.
preforjare
PREFORJÁRE, preforjări, s. f. Operație de forjare preliminară, aplicată unei piese înainte de a i se da forma definitivă. – Pre1- + forjare. DOOM
preforjáre s. f., g.-d. art. preforjắrii; pl. preforjắri
preforjarea
PREFORJÁRE, preforjări, s. f. Operație de forjare preliminară, aplicată unei piese înainte de a i se da forma definitivă. – Pre1- + forjare. DOOM
preforjáre s. f., g.-d. art. preforjắrii; pl. preforjắri
preforjări
PREFORJÁRE, preforjări, s. f. Operație de forjare preliminară, aplicată unei piese înainte de a i se da forma definitivă. – Pre1- + forjare. DOOM
preforjáre s. f., g.-d. art. preforjắrii; pl. preforjắri
preforjării
PREFORJÁRE, preforjări, s. f. Operație de forjare preliminară, aplicată unei piese înainte de a i se da forma definitivă. – Pre1- + forjare. DOOM
preforjáre s. f., g.-d. art. preforjắrii; pl. preforjắri
preforjările
PREFORJÁRE, preforjări, s. f. Operație de forjare preliminară, aplicată unei piese înainte de a i se da forma definitivă. – Pre1- + forjare. DOOM
preforjáre s. f., g.-d. art. preforjắrii; pl. preforjắri
preforjărilor
PREFORJÁRE, preforjări, s. f. Operație de forjare preliminară, aplicată unei piese înainte de a i se da forma definitivă. – Pre1- + forjare. DOOM
preforjáre s. f., g.-d. art. preforjắrii; pl. preforjắri
preformare
PREFORMÁRE, preformări, s. f. Operație prin care pâslele conice sunt transformate în pălării bărbătești cu calotă și bor. – Pre1- + formare (după fr. préformation).
preformarea
PREFORMÁRE, preformări, s. f. Operație prin care pâslele conice sunt transformate în pălării bărbătești cu calotă și bor. – Pre1- + formare (după fr. préformation).
preformația
PREFORMÁȚIE, preformații, s. f. (Înv.) Conformație moștenită; predispoziție. – Din fr. préformation. DOOM
preformáție (înv.) (-ți-e) s. f., art. preformáția (-ți-a), g.-d. art. preformáției; pl. preformáții, art. preformáțiile (-ți-i-)
preformație
PREFORMÁȚIE, preformații, s. f. (Înv.) Conformație moștenită; predispoziție. – Din fr. préformation. DOOM
preformáție (înv.) (-ți-e) s. f., art. preformáția (-ți-a), g.-d. art. preformáției; pl. preformáții, art. preformáțiile (-ți-i-)
preformației
PREFORMÁȚIE, preformații, s. f. (Înv.) Conformație moștenită; predispoziție. – Din fr. préformation. DOOM
preformáție (înv.) (-ți-e) s. f., art. preformáția (-ți-a), g.-d. art. preformáției; pl. preformáții, art. preformáțiile (-ți-i-)
preformații
PREFORMÁȚIE, preformații, s. f. (Înv.) Conformație moștenită; predispoziție. – Din fr. préformation. DOOM
preformáție (înv.) (-ți-e) s. f., art. preformáția (-ți-a), g.-d. art. preformáției; pl. preformáții, art. preformáțiile (-ți-i-)
preformațiile
PREFORMÁȚIE, preformații, s. f. (Înv.) Conformație moștenită; predispoziție. – Din fr. préformation. DOOM
preformáție (înv.) (-ți-e) s. f., art. preformáția (-ți-a), g.-d. art. preformáției; pl. preformáții, art. preformáțiile (-ți-i-)
preformațiilor
PREFORMÁȚIE, preformații, s. f. (Înv.) Conformație moștenită; predispoziție. – Din fr. préformation. DOOM
preformáție (înv.) (-ți-e) s. f., art. preformáția (-ți-a), g.-d. art. preformáției; pl. preformáții, art. preformáțiile (-ți-i-)
preformațiune
PREFORMAȚIÚNE s.f. v. preformație.
preformism
PREFORMÍSM s. n. Teorie speculativă potrivit căreia organele corpului uman adult se găsesc miniaturizate în gamet, dezvoltarea ontogenetică constând în creșteri de volum. – Din germ. Präformismus. DOOM
preformísm s. n.
preformismul
PREFORMÍSM s. n. Teorie speculativă potrivit căreia organele corpului uman adult se găsesc miniaturizate în gamet, dezvoltarea ontogenetică constând în creșteri de volum. – Din germ. Präformismus. DOOM
preformísm s. n.
preformismului
PREFORMÍSM s. n. Teorie speculativă potrivit căreia organele corpului uman adult se găsesc miniaturizate în gamet, dezvoltarea ontogenetică constând în creșteri de volum. – Din germ. Präformismus. DOOM
preformísm s. n.
preformist
PREFORMÍST, -Ă adj. Referitor la preformism. // s.m. și f. Adept al preformismului. [Cf. germ. Präformist].
preformist
PREFORMÍST, -Ă adj. Referitor la preformism. // s.m. și f. Adept al preformismului. [Cf. germ. Präformist].
preformista
PREFORMÍST, -Ă adj. Referitor la preformism. // s.m. și f. Adept al preformismului. [Cf. germ. Präformist].
preformista
PREFORMÍST, -Ă adj. Referitor la preformism. // s.m. și f. Adept al preformismului. [Cf. germ. Präformist].
preformiste
PREFORMÍST, -Ă adj. Referitor la preformism. // s.m. și f. Adept al preformismului. [Cf. germ. Präformist].
preformiste
PREFORMÍST, -Ă adj. Referitor la preformism. // s.m. și f. Adept al preformismului. [Cf. germ. Präformist].
preformistei
PREFORMÍST, -Ă adj. Referitor la preformism. // s.m. și f. Adept al preformismului. [Cf. germ. Präformist].
preformistei
PREFORMÍST, -Ă adj. Referitor la preformism. // s.m. și f. Adept al preformismului. [Cf. germ. Präformist].
preformistele
PREFORMÍST, -Ă adj. Referitor la preformism. // s.m. și f. Adept al preformismului. [Cf. germ. Präformist].
preformistele
PREFORMÍST, -Ă adj. Referitor la preformism. // s.m. și f. Adept al preformismului. [Cf. germ. Präformist].
preformistelor
PREFORMÍST, -Ă adj. Referitor la preformism. // s.m. și f. Adept al preformismului. [Cf. germ. Präformist].
preformistelor
PREFORMÍST, -Ă adj. Referitor la preformism. // s.m. și f. Adept al preformismului. [Cf. germ. Präformist].
preformistul
PREFORMÍST, -Ă adj. Referitor la preformism. // s.m. și f. Adept al preformismului. [Cf. germ. Präformist].
preformistul
PREFORMÍST, -Ă adj. Referitor la preformism. // s.m. și f. Adept al preformismului. [Cf. germ. Präformist].
preformistului
PREFORMÍST, -Ă adj. Referitor la preformism. // s.m. și f. Adept al preformismului. [Cf. germ. Präformist].
preformistului
PREFORMÍST, -Ă adj. Referitor la preformism. // s.m. și f. Adept al preformismului. [Cf. germ. Präformist].
preformiști
PREFORMÍST, -Ă adj. Referitor la preformism. // s.m. și f. Adept al preformismului. [Cf. germ. Präformist].
preformiști
PREFORMÍST, -Ă adj. Referitor la preformism. // s.m. și f. Adept al preformismului. [Cf. germ. Präformist].
preformiștii
PREFORMÍST, -Ă adj. Referitor la preformism. // s.m. și f. Adept al preformismului. [Cf. germ. Präformist].
preformiștii
PREFORMÍST, -Ă adj. Referitor la preformism. // s.m. și f. Adept al preformismului. [Cf. germ. Präformist].
preformiștilor
PREFORMÍST, -Ă adj. Referitor la preformism. // s.m. și f. Adept al preformismului. [Cf. germ. Präformist].
preformiștilor
PREFORMÍST, -Ă adj. Referitor la preformism. // s.m. și f. Adept al preformismului. [Cf. germ. Präformist].
preformări
PREFORMÁRE, preformări, s. f. Operație prin care pâslele conice sunt transformate în pălării bărbătești cu calotă și bor. – Pre1- + formare (după fr. préformation).
preformării
PREFORMÁRE, preformări, s. f. Operație prin care pâslele conice sunt transformate în pălării bărbătești cu calotă și bor. – Pre1- + formare (după fr. préformation).
preformările
PREFORMÁRE, preformări, s. f. Operație prin care pâslele conice sunt transformate în pălării bărbătești cu calotă și bor. – Pre1- + formare (după fr. préformation).
preformărilor
PREFORMÁRE, preformări, s. f. Operație prin care pâslele conice sunt transformate în pălării bărbătești cu calotă și bor. – Pre1- + formare (după fr. préformation).
prefă
PREFÁCE, prefác, vb. III. 1. Tranz. și refl. A da sau a lua o formă nouă, un conținut nou; a (se) transforma, a (se) modifica, a (se) schimba, a (se) preschimba. 2. Tranz. A repara, a reface un obiect, schimbându-i (parțial sau total) aspectul, înfățișarea. 3. Refl. A încerca (prin atitudine, comportare) să dea o impresie falsă, pentru a induce în eroare; a simula. – Pre2 + face (după sl. prĕtvoriti). DOOM
prefáce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prefác, 1 pl. prefácem, 2 pl. prefáceți; imper. 2 sg. prefắ, neg. nu prefáce; ger. prefăcấnd; part. prefăcút
prefăcea
PREFÁCE, prefác, vb. III. 1. Tranz. și refl. A da sau a lua o formă nouă, un conținut nou; a (se) transforma, a (se) modifica, a (se) schimba, a (se) preschimba. 2. Tranz. A repara, a reface un obiect, schimbându-i (parțial sau total) aspectul, înfățișarea. 3. Refl. A încerca (prin atitudine, comportare) să dea o impresie falsă, pentru a induce în eroare; a simula. – Pre2 + face (după sl. prĕtvoriti). DOOM
prefáce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prefác, 1 pl. prefácem, 2 pl. prefáceți; imper. 2 sg. prefắ, neg. nu prefáce; ger. prefăcấnd; part. prefăcút
prefăceai
PREFÁCE, prefác, vb. III. 1. Tranz. și refl. A da sau a lua o formă nouă, un conținut nou; a (se) transforma, a (se) modifica, a (se) schimba, a (se) preschimba. 2. Tranz. A repara, a reface un obiect, schimbându-i (parțial sau total) aspectul, înfățișarea. 3. Refl. A încerca (prin atitudine, comportare) să dea o impresie falsă, pentru a induce în eroare; a simula. – Pre2 + face (după sl. prĕtvoriti). DOOM
prefáce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prefác, 1 pl. prefácem, 2 pl. prefáceți; imper. 2 sg. prefắ, neg. nu prefáce; ger. prefăcấnd; part. prefăcút
prefăceam
PREFÁCE, prefác, vb. III. 1. Tranz. și refl. A da sau a lua o formă nouă, un conținut nou; a (se) transforma, a (se) modifica, a (se) schimba, a (se) preschimba. 2. Tranz. A repara, a reface un obiect, schimbându-i (parțial sau total) aspectul, înfățișarea. 3. Refl. A încerca (prin atitudine, comportare) să dea o impresie falsă, pentru a induce în eroare; a simula. – Pre2 + face (după sl. prĕtvoriti). DOOM
prefáce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prefác, 1 pl. prefácem, 2 pl. prefáceți; imper. 2 sg. prefắ, neg. nu prefáce; ger. prefăcấnd; part. prefăcút
prefăceau
PREFÁCE, prefác, vb. III. 1. Tranz. și refl. A da sau a lua o formă nouă, un conținut nou; a (se) transforma, a (se) modifica, a (se) schimba, a (se) preschimba. 2. Tranz. A repara, a reface un obiect, schimbându-i (parțial sau total) aspectul, înfățișarea. 3. Refl. A încerca (prin atitudine, comportare) să dea o impresie falsă, pentru a induce în eroare; a simula. – Pre2 + face (după sl. prĕtvoriti). DOOM
prefáce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prefác, 1 pl. prefácem, 2 pl. prefáceți; imper. 2 sg. prefắ, neg. nu prefáce; ger. prefăcấnd; part. prefăcút
prefăceați
PREFÁCE, prefác, vb. III. 1. Tranz. și refl. A da sau a lua o formă nouă, un conținut nou; a (se) transforma, a (se) modifica, a (se) schimba, a (se) preschimba. 2. Tranz. A repara, a reface un obiect, schimbându-i (parțial sau total) aspectul, înfățișarea. 3. Refl. A încerca (prin atitudine, comportare) să dea o impresie falsă, pentru a induce în eroare; a simula. – Pre2 + face (după sl. prĕtvoriti). DOOM
prefáce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prefác, 1 pl. prefácem, 2 pl. prefáceți; imper. 2 sg. prefắ, neg. nu prefáce; ger. prefăcấnd; part. prefăcút
prefăcu
PREFÁCE, prefác, vb. III. 1. Tranz. și refl. A da sau a lua o formă nouă, un conținut nou; a (se) transforma, a (se) modifica, a (se) schimba, a (se) preschimba. 2. Tranz. A repara, a reface un obiect, schimbându-i (parțial sau total) aspectul, înfățișarea. 3. Refl. A încerca (prin atitudine, comportare) să dea o impresie falsă, pentru a induce în eroare; a simula. – Pre2 + face (după sl. prĕtvoriti). DOOM
prefáce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prefác, 1 pl. prefácem, 2 pl. prefáceți; imper. 2 sg. prefắ, neg. nu prefáce; ger. prefăcấnd; part. prefăcút
prefăcui
PREFÁCE, prefác, vb. III. 1. Tranz. și refl. A da sau a lua o formă nouă, un conținut nou; a (se) transforma, a (se) modifica, a (se) schimba, a (se) preschimba. 2. Tranz. A repara, a reface un obiect, schimbându-i (parțial sau total) aspectul, înfățișarea. 3. Refl. A încerca (prin atitudine, comportare) să dea o impresie falsă, pentru a induce în eroare; a simula. – Pre2 + face (după sl. prĕtvoriti). DOOM
prefáce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prefác, 1 pl. prefácem, 2 pl. prefáceți; imper. 2 sg. prefắ, neg. nu prefáce; ger. prefăcấnd; part. prefăcút
prefăcură
PREFÁCE, prefác, vb. III. 1. Tranz. și refl. A da sau a lua o formă nouă, un conținut nou; a (se) transforma, a (se) modifica, a (se) schimba, a (se) preschimba. 2. Tranz. A repara, a reface un obiect, schimbându-i (parțial sau total) aspectul, înfățișarea. 3. Refl. A încerca (prin atitudine, comportare) să dea o impresie falsă, pentru a induce în eroare; a simula. – Pre2 + face (după sl. prĕtvoriti). DOOM
prefáce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prefác, 1 pl. prefácem, 2 pl. prefáceți; imper. 2 sg. prefắ, neg. nu prefáce; ger. prefăcấnd; part. prefăcút
prefăcurăm
PREFÁCE, prefác, vb. III. 1. Tranz. și refl. A da sau a lua o formă nouă, un conținut nou; a (se) transforma, a (se) modifica, a (se) schimba, a (se) preschimba. 2. Tranz. A repara, a reface un obiect, schimbându-i (parțial sau total) aspectul, înfățișarea. 3. Refl. A încerca (prin atitudine, comportare) să dea o impresie falsă, pentru a induce în eroare; a simula. – Pre2 + face (după sl. prĕtvoriti). DOOM
prefáce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prefác, 1 pl. prefácem, 2 pl. prefáceți; imper. 2 sg. prefắ, neg. nu prefáce; ger. prefăcấnd; part. prefăcút
prefăcurăți
PREFÁCE, prefác, vb. III. 1. Tranz. și refl. A da sau a lua o formă nouă, un conținut nou; a (se) transforma, a (se) modifica, a (se) schimba, a (se) preschimba. 2. Tranz. A repara, a reface un obiect, schimbându-i (parțial sau total) aspectul, înfățișarea. 3. Refl. A încerca (prin atitudine, comportare) să dea o impresie falsă, pentru a induce în eroare; a simula. – Pre2 + face (după sl. prĕtvoriti). DOOM
prefáce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prefác, 1 pl. prefácem, 2 pl. prefáceți; imper. 2 sg. prefắ, neg. nu prefáce; ger. prefăcấnd; part. prefăcút
prefăcuse
PREFÁCE, prefác, vb. III. 1. Tranz. și refl. A da sau a lua o formă nouă, un conținut nou; a (se) transforma, a (se) modifica, a (se) schimba, a (se) preschimba. 2. Tranz. A repara, a reface un obiect, schimbându-i (parțial sau total) aspectul, înfățișarea. 3. Refl. A încerca (prin atitudine, comportare) să dea o impresie falsă, pentru a induce în eroare; a simula. – Pre2 + face (după sl. prĕtvoriti). DOOM
prefáce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prefác, 1 pl. prefácem, 2 pl. prefáceți; imper. 2 sg. prefắ, neg. nu prefáce; ger. prefăcấnd; part. prefăcút
prefăcusem
PREFÁCE, prefác, vb. III. 1. Tranz. și refl. A da sau a lua o formă nouă, un conținut nou; a (se) transforma, a (se) modifica, a (se) schimba, a (se) preschimba. 2. Tranz. A repara, a reface un obiect, schimbându-i (parțial sau total) aspectul, înfățișarea. 3. Refl. A încerca (prin atitudine, comportare) să dea o impresie falsă, pentru a induce în eroare; a simula. – Pre2 + face (după sl. prĕtvoriti). DOOM
prefáce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prefác, 1 pl. prefácem, 2 pl. prefáceți; imper. 2 sg. prefắ, neg. nu prefáce; ger. prefăcấnd; part. prefăcút
prefăcuseră
PREFÁCE, prefác, vb. III. 1. Tranz. și refl. A da sau a lua o formă nouă, un conținut nou; a (se) transforma, a (se) modifica, a (se) schimba, a (se) preschimba. 2. Tranz. A repara, a reface un obiect, schimbându-i (parțial sau total) aspectul, înfățișarea. 3. Refl. A încerca (prin atitudine, comportare) să dea o impresie falsă, pentru a induce în eroare; a simula. – Pre2 + face (după sl. prĕtvoriti). DOOM
prefáce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prefác, 1 pl. prefácem, 2 pl. prefáceți; imper. 2 sg. prefắ, neg. nu prefáce; ger. prefăcấnd; part. prefăcút
prefăcuserăm
PREFÁCE, prefác, vb. III. 1. Tranz. și refl. A da sau a lua o formă nouă, un conținut nou; a (se) transforma, a (se) modifica, a (se) schimba, a (se) preschimba. 2. Tranz. A repara, a reface un obiect, schimbându-i (parțial sau total) aspectul, înfățișarea. 3. Refl. A încerca (prin atitudine, comportare) să dea o impresie falsă, pentru a induce în eroare; a simula. – Pre2 + face (după sl. prĕtvoriti). DOOM
prefáce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prefác, 1 pl. prefácem, 2 pl. prefáceți; imper. 2 sg. prefắ, neg. nu prefáce; ger. prefăcấnd; part. prefăcút
prefăcuserăți
PREFÁCE, prefác, vb. III. 1. Tranz. și refl. A da sau a lua o formă nouă, un conținut nou; a (se) transforma, a (se) modifica, a (se) schimba, a (se) preschimba. 2. Tranz. A repara, a reface un obiect, schimbându-i (parțial sau total) aspectul, înfățișarea. 3. Refl. A încerca (prin atitudine, comportare) să dea o impresie falsă, pentru a induce în eroare; a simula. – Pre2 + face (după sl. prĕtvoriti). DOOM
prefáce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prefác, 1 pl. prefácem, 2 pl. prefáceți; imper. 2 sg. prefắ, neg. nu prefáce; ger. prefăcấnd; part. prefăcút
prefăcuseși
PREFÁCE, prefác, vb. III. 1. Tranz. și refl. A da sau a lua o formă nouă, un conținut nou; a (se) transforma, a (se) modifica, a (se) schimba, a (se) preschimba. 2. Tranz. A repara, a reface un obiect, schimbându-i (parțial sau total) aspectul, înfățișarea. 3. Refl. A încerca (prin atitudine, comportare) să dea o impresie falsă, pentru a induce în eroare; a simula. – Pre2 + face (după sl. prĕtvoriti). DOOM
prefáce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prefác, 1 pl. prefácem, 2 pl. prefáceți; imper. 2 sg. prefắ, neg. nu prefáce; ger. prefăcấnd; part. prefăcút
prefăcuseți
PREFÁCE, prefác, vb. III. 1. Tranz. și refl. A da sau a lua o formă nouă, un conținut nou; a (se) transforma, a (se) modifica, a (se) schimba, a (se) preschimba. 2. Tranz. A repara, a reface un obiect, schimbându-i (parțial sau total) aspectul, înfățișarea. 3. Refl. A încerca (prin atitudine, comportare) să dea o impresie falsă, pentru a induce în eroare; a simula. – Pre2 + face (după sl. prĕtvoriti). DOOM
prefáce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prefác, 1 pl. prefácem, 2 pl. prefáceți; imper. 2 sg. prefắ, neg. nu prefáce; ger. prefăcấnd; part. prefăcút
prefăcut
PREFÁCE, prefác, vb. III. 1. Tranz. și refl. A da sau a lua o formă nouă, un conținut nou; a (se) transforma, a (se) modifica, a (se) schimba, a (se) preschimba. 2. Tranz. A repara, a reface un obiect, schimbându-i (parțial sau total) aspectul, înfățișarea. 3. Refl. A încerca (prin atitudine, comportare) să dea o impresie falsă, pentru a induce în eroare; a simula. – Pre2 + face (după sl. prĕtvoriti). DOOM
prefáce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prefác, 1 pl. prefácem, 2 pl. prefáceți; imper. 2 sg. prefắ, neg. nu prefáce; ger. prefăcấnd; part. prefăcút
prefăcut
PREFĂCÚT, -Ă, prefăcuți, -te, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Fățarnic, viclean, ipocrit. – V. preface.
prefăcuta
PREFĂCÚT, -Ă, prefăcuți, -te, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Fățarnic, viclean, ipocrit. – V. preface.
prefăcute
PREFĂCÚT, -Ă, prefăcuți, -te, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Fățarnic, viclean, ipocrit. – V. preface.
prefăcutei
PREFĂCÚT, -Ă, prefăcuți, -te, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Fățarnic, viclean, ipocrit. – V. preface.
prefăcutele
PREFĂCÚT, -Ă, prefăcuți, -te, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Fățarnic, viclean, ipocrit. – V. preface.
prefăcutelor
PREFĂCÚT, -Ă, prefăcuți, -te, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Fățarnic, viclean, ipocrit. – V. preface.
prefăcutul
PREFĂCÚT, -Ă, prefăcuți, -te, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Fățarnic, viclean, ipocrit. – V. preface.
prefăcutului
PREFĂCÚT, -Ă, prefăcuți, -te, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Fățarnic, viclean, ipocrit. – V. preface.
prefăcuși
PREFÁCE, prefác, vb. III. 1. Tranz. și refl. A da sau a lua o formă nouă, un conținut nou; a (se) transforma, a (se) modifica, a (se) schimba, a (se) preschimba. 2. Tranz. A repara, a reface un obiect, schimbându-i (parțial sau total) aspectul, înfățișarea. 3. Refl. A încerca (prin atitudine, comportare) să dea o impresie falsă, pentru a induce în eroare; a simula. – Pre2 + face (după sl. prĕtvoriti). DOOM
prefáce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prefác, 1 pl. prefácem, 2 pl. prefáceți; imper. 2 sg. prefắ, neg. nu prefáce; ger. prefăcấnd; part. prefăcút
prefăcuți
PREFĂCÚT, -Ă, prefăcuți, -te, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Fățarnic, viclean, ipocrit. – V. preface.
prefăcuții
PREFĂCÚT, -Ă, prefăcuți, -te, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Fățarnic, viclean, ipocrit. – V. preface.
prefăcuților
PREFĂCÚT, -Ă, prefăcuți, -te, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Fățarnic, viclean, ipocrit. – V. preface.
prefăcând
PREFÁCE, prefác, vb. III. 1. Tranz. și refl. A da sau a lua o formă nouă, un conținut nou; a (se) transforma, a (se) modifica, a (se) schimba, a (se) preschimba. 2. Tranz. A repara, a reface un obiect, schimbându-i (parțial sau total) aspectul, înfățișarea. 3. Refl. A încerca (prin atitudine, comportare) să dea o impresie falsă, pentru a induce în eroare; a simula. – Pre2 + face (după sl. prĕtvoriti). DOOM
prefáce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prefác, 1 pl. prefácem, 2 pl. prefáceți; imper. 2 sg. prefắ, neg. nu prefáce; ger. prefăcấnd; part. prefăcút
prefăcînd
PREFÁCE, prefác, vb. III. 1. Tranz. și refl. A da sau a lua o formă nouă, un conținut nou; a (se) transforma, a (se) modifica, a (se) schimba, a (se) preschimba. 2. Tranz. A repara, a reface un obiect, schimbându-i (parțial sau total) aspectul, înfățișarea. 3. Refl. A încerca (prin atitudine, comportare) să dea o impresie falsă, pentru a induce în eroare; a simula. – Pre2 + face (după sl. prĕtvoriti). DOOM
prefáce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prefác, 1 pl. prefácem, 2 pl. prefáceți; imper. 2 sg. prefắ, neg. nu prefáce; ger. prefăcấnd; part. prefăcút
prefăcătoare
PREFĂCĂTÓR, -OÁRE, prefăcători, -oare, adj. (Rar) 1. Care transformă, schimbă, înnoiește. 2. Prefăcut. – Preface + suf. -ător. DOOM
prefăcătór (rar) adj. m., pl. prefăcătóri; f. sg. și pl. prefăcătoáre
prefăcătoarea
PREFĂCĂTÓR, -OÁRE, prefăcători, -oare, adj. (Rar) 1. Care transformă, schimbă, înnoiește. 2. Prefăcut. – Preface + suf. -ător. DOOM
prefăcătór (rar) adj. m., pl. prefăcătóri; f. sg. și pl. prefăcătoáre
prefăcătoarei
PREFĂCĂTÓR, -OÁRE, prefăcători, -oare, adj. (Rar) 1. Care transformă, schimbă, înnoiește. 2. Prefăcut. – Preface + suf. -ător. DOOM
prefăcătór (rar) adj. m., pl. prefăcătóri; f. sg. și pl. prefăcătoáre
prefăcătoarele
PREFĂCĂTÓR, -OÁRE, prefăcători, -oare, adj. (Rar) 1. Care transformă, schimbă, înnoiește. 2. Prefăcut. – Preface + suf. -ător. DOOM
prefăcătór (rar) adj. m., pl. prefăcătóri; f. sg. și pl. prefăcătoáre
prefăcătoarelor
PREFĂCĂTÓR, -OÁRE, prefăcători, -oare, adj. (Rar) 1. Care transformă, schimbă, înnoiește. 2. Prefăcut. – Preface + suf. -ător. DOOM
prefăcătór (rar) adj. m., pl. prefăcătóri; f. sg. și pl. prefăcătoáre
prefăcător
PREFĂCĂTÓR, -OÁRE, prefăcători, -oare, adj. (Rar) 1. Care transformă, schimbă, înnoiește. 2. Prefăcut. – Preface + suf. -ător. DOOM
prefăcătór (rar) adj. m., pl. prefăcătóri; f. sg. și pl. prefăcătoáre
prefăcători
PREFĂCĂTÓR, -OÁRE, prefăcători, -oare, adj. (Rar) 1. Care transformă, schimbă, înnoiește. 2. Prefăcut. – Preface + suf. -ător. DOOM
prefăcătór (rar) adj. m., pl. prefăcătóri; f. sg. și pl. prefăcătoáre
prefăcătoria
PREFĂCĂTORÍE, prefăcătorii, s. f. Mod de comportare, de manifestare specific omului prefăcut; fățărnicie, ipocrizie, simulare, prefăcătură. – Prefăcător + suf. -ie. DOOM
prefăcătoríe s. f., art. prefăcătoría, g.-d. art. prefăcătoríei; pl. prefăcătoríi, art. prefăcătoríile
prefăcătorie
PREFĂCĂTORÍE, prefăcătorii, s. f. Mod de comportare, de manifestare specific omului prefăcut; fățărnicie, ipocrizie, simulare, prefăcătură. – Prefăcător + suf. -ie. DOOM
prefăcătoríe s. f., art. prefăcătoría, g.-d. art. prefăcătoríei; pl. prefăcătoríi, art. prefăcătoríile
prefăcătoriei
PREFĂCĂTORÍE, prefăcătorii, s. f. Mod de comportare, de manifestare specific omului prefăcut; fățărnicie, ipocrizie, simulare, prefăcătură. – Prefăcător + suf. -ie. DOOM
prefăcătoríe s. f., art. prefăcătoría, g.-d. art. prefăcătoríei; pl. prefăcătoríi, art. prefăcătoríile
prefăcătorii
PREFĂCĂTÓR, -OÁRE, prefăcători, -oare, adj. (Rar) 1. Care transformă, schimbă, înnoiește. 2. Prefăcut. – Preface + suf. -ător. DOOM
prefăcătór (rar) adj. m., pl. prefăcătóri; f. sg. și pl. prefăcătoáre
prefăcătorii
PREFĂCĂTORÍE, prefăcătorii, s. f. Mod de comportare, de manifestare specific omului prefăcut; fățărnicie, ipocrizie, simulare, prefăcătură. – Prefăcător + suf. -ie. DOOM
prefăcătoríe s. f., art. prefăcătoría, g.-d. art. prefăcătoríei; pl. prefăcătoríi, art. prefăcătoríile
prefăcătoriile
PREFĂCĂTORÍE, prefăcătorii, s. f. Mod de comportare, de manifestare specific omului prefăcut; fățărnicie, ipocrizie, simulare, prefăcătură. – Prefăcător + suf. -ie. DOOM
prefăcătoríe s. f., art. prefăcătoría, g.-d. art. prefăcătoríei; pl. prefăcătoríi, art. prefăcătoríile
prefăcătoriilor
PREFĂCĂTORÍE, prefăcătorii, s. f. Mod de comportare, de manifestare specific omului prefăcut; fățărnicie, ipocrizie, simulare, prefăcătură. – Prefăcător + suf. -ie. DOOM
prefăcătoríe s. f., art. prefăcătoría, g.-d. art. prefăcătoríei; pl. prefăcătoríi, art. prefăcătoríile
prefăcătorilor
PREFĂCĂTÓR, -OÁRE, prefăcători, -oare, adj. (Rar) 1. Care transformă, schimbă, înnoiește. 2. Prefăcut. – Preface + suf. -ător. DOOM
prefăcătór (rar) adj. m., pl. prefăcătóri; f. sg. și pl. prefăcătoáre
prefăcătorul
PREFĂCĂTÓR, -OÁRE, prefăcători, -oare, adj. (Rar) 1. Care transformă, schimbă, înnoiește. 2. Prefăcut. – Preface + suf. -ător. DOOM
prefăcătór (rar) adj. m., pl. prefăcătóri; f. sg. și pl. prefăcătoáre
prefăcătorului
PREFĂCĂTÓR, -OÁRE, prefăcători, -oare, adj. (Rar) 1. Care transformă, schimbă, înnoiește. 2. Prefăcut. – Preface + suf. -ător. DOOM
prefăcătór (rar) adj. m., pl. prefăcătóri; f. sg. și pl. prefăcătoáre
prefăcătura
PREFĂCĂTÚRĂ, prefăcături, s. f. (Rar) 1. Prefacere. 2. Prefăcătorie. – Preface + suf. -ătură. DOOM
prefăcătúră (rar) s. f., g.-d. art. prefăcătúrii; pl. prefăcătúri
prefăcături
PREFĂCĂTÚRĂ, prefăcături, s. f. (Rar) 1. Prefacere. 2. Prefăcătorie. – Preface + suf. -ătură. DOOM
prefăcătúră (rar) s. f., g.-d. art. prefăcătúrii; pl. prefăcătúri
prefăcăturii
PREFĂCĂTÚRĂ, prefăcături, s. f. (Rar) 1. Prefacere. 2. Prefăcătorie. – Preface + suf. -ătură. DOOM
prefăcătúră (rar) s. f., g.-d. art. prefăcătúrii; pl. prefăcătúri
prefăcăturile
PREFĂCĂTÚRĂ, prefăcături, s. f. (Rar) 1. Prefacere. 2. Prefăcătorie. – Preface + suf. -ătură. DOOM
prefăcătúră (rar) s. f., g.-d. art. prefăcătúrii; pl. prefăcătúri
prefăcăturilor
PREFĂCĂTÚRĂ, prefăcături, s. f. (Rar) 1. Prefacere. 2. Prefăcătorie. – Preface + suf. -ătură. DOOM
prefăcătúră (rar) s. f., g.-d. art. prefăcătúrii; pl. prefăcătúri
pregeneric
PREGENÉRIC, pregenerice, s. n. Suită de secvențe care precedă genericul unui film. – Din fr. prégénérique. DOOM
*pregenéric s. n., pl. pregenérice
pregenerice
PREGENÉRIC, pregenerice, s. n. Suită de secvențe care precedă genericul unui film. – Din fr. prégénérique. DOOM
*pregenéric s. n., pl. pregenérice
pregenericele
PREGENÉRIC, pregenerice, s. n. Suită de secvențe care precedă genericul unui film. – Din fr. prégénérique. DOOM
*pregenéric s. n., pl. pregenérice
pregenericelor
PREGENÉRIC, pregenerice, s. n. Suită de secvențe care precedă genericul unui film. – Din fr. prégénérique. DOOM
*pregenéric s. n., pl. pregenérice
pregenericul
PREGENÉRIC, pregenerice, s. n. Suită de secvențe care precedă genericul unui film. – Din fr. prégénérique. DOOM
*pregenéric s. n., pl. pregenérice
pregenericului
PREGENÉRIC, pregenerice, s. n. Suită de secvențe care precedă genericul unui film. – Din fr. prégénérique. DOOM
*pregenéric s. n., pl. pregenérice
preget
PREGÉT s. n. (Pop.) Lipsă de activitate; încetare, înterupere a unei activități; răgăz, tihnă; ezitare, șovăire. ◊ Loc. adj. și adv. Fără (de) preget = a) (care are loc) fără întrerupere; neîntrerupt, neobosit; b) (care are loc) neîntârziat, imediat, repede. – Din pregeta (derivat regresiv). DOOM
préget (pop.) s. n.
preget
PREGETÁ, préget, vb. I. Intranz. (Pop.) A sta pe gânduri înainte de a face ceva; a șovăi, a ezita, a se codi; p. ext. a întârzia, a zăbovi, a se lenevi, a sta inactiv. – Probabil lat. *prigitare. DOOM
pregetá (a ~) vb., ind. prez. 3 prégetă
pregeta
PREGETÁ, préget, vb. I. Intranz. (Pop.) A sta pe gânduri înainte de a face ceva; a șovăi, a ezita, a se codi; p. ext. a întârzia, a zăbovi, a se lenevi, a sta inactiv. – Probabil lat. *prigitare. DOOM
pregetá (a ~) vb., ind. prez. 3 prégetă
pregetai
PREGETÁ, préget, vb. I. Intranz. (Pop.) A sta pe gânduri înainte de a face ceva; a șovăi, a ezita, a se codi; p. ext. a întârzia, a zăbovi, a se lenevi, a sta inactiv. – Probabil lat. *prigitare. DOOM
pregetá (a ~) vb., ind. prez. 3 prégetă
pregetam
PREGETÁ, préget, vb. I. Intranz. (Pop.) A sta pe gânduri înainte de a face ceva; a șovăi, a ezita, a se codi; p. ext. a întârzia, a zăbovi, a se lenevi, a sta inactiv. – Probabil lat. *prigitare. DOOM
pregetá (a ~) vb., ind. prez. 3 prégetă
pregetare
PREGETÁ, préget, vb. I. Intranz. (Pop.) A sta pe gânduri înainte de a face ceva; a șovăi, a ezita, a se codi; p. ext. a întârzia, a zăbovi, a se lenevi, a sta inactiv. – Probabil lat. *prigitare. DOOM
pregetá (a ~) vb., ind. prez. 3 prégetă
pregetare
PREGETÁRE s. f. (Rar) Faptul de a pregeta; șovăire, ezitare; întârziere, zăbovire. – V. pregeta. DOOM
pregetáre s. f., g.-d. art. pregetắrii
pregetarea
PREGETÁRE s. f. (Rar) Faptul de a pregeta; șovăire, ezitare; întârziere, zăbovire. – V. pregeta. DOOM
pregetáre s. f., g.-d. art. pregetắrii
pregetară
PREGETÁ, préget, vb. I. Intranz. (Pop.) A sta pe gânduri înainte de a face ceva; a șovăi, a ezita, a se codi; p. ext. a întârzia, a zăbovi, a se lenevi, a sta inactiv. – Probabil lat. *prigitare. DOOM
pregetá (a ~) vb., ind. prez. 3 prégetă
pregetarăm
PREGETÁ, préget, vb. I. Intranz. (Pop.) A sta pe gânduri înainte de a face ceva; a șovăi, a ezita, a se codi; p. ext. a întârzia, a zăbovi, a se lenevi, a sta inactiv. – Probabil lat. *prigitare. DOOM
pregetá (a ~) vb., ind. prez. 3 prégetă
pregetarăți
PREGETÁ, préget, vb. I. Intranz. (Pop.) A sta pe gânduri înainte de a face ceva; a șovăi, a ezita, a se codi; p. ext. a întârzia, a zăbovi, a se lenevi, a sta inactiv. – Probabil lat. *prigitare. DOOM
pregetá (a ~) vb., ind. prez. 3 prégetă
pregetase
PREGETÁ, préget, vb. I. Intranz. (Pop.) A sta pe gânduri înainte de a face ceva; a șovăi, a ezita, a se codi; p. ext. a întârzia, a zăbovi, a se lenevi, a sta inactiv. – Probabil lat. *prigitare. DOOM
pregetá (a ~) vb., ind. prez. 3 prégetă
pregetasem
PREGETÁ, préget, vb. I. Intranz. (Pop.) A sta pe gânduri înainte de a face ceva; a șovăi, a ezita, a se codi; p. ext. a întârzia, a zăbovi, a se lenevi, a sta inactiv. – Probabil lat. *prigitare. DOOM
pregetá (a ~) vb., ind. prez. 3 prégetă
pregetaseră
PREGETÁ, préget, vb. I. Intranz. (Pop.) A sta pe gânduri înainte de a face ceva; a șovăi, a ezita, a se codi; p. ext. a întârzia, a zăbovi, a se lenevi, a sta inactiv. – Probabil lat. *prigitare. DOOM
pregetá (a ~) vb., ind. prez. 3 prégetă
pregetaserăm
PREGETÁ, préget, vb. I. Intranz. (Pop.) A sta pe gânduri înainte de a face ceva; a șovăi, a ezita, a se codi; p. ext. a întârzia, a zăbovi, a se lenevi, a sta inactiv. – Probabil lat. *prigitare. DOOM
pregetá (a ~) vb., ind. prez. 3 prégetă
pregetaserăți
PREGETÁ, préget, vb. I. Intranz. (Pop.) A sta pe gânduri înainte de a face ceva; a șovăi, a ezita, a se codi; p. ext. a întârzia, a zăbovi, a se lenevi, a sta inactiv. – Probabil lat. *prigitare. DOOM
pregetá (a ~) vb., ind. prez. 3 prégetă
pregetaseși
PREGETÁ, préget, vb. I. Intranz. (Pop.) A sta pe gânduri înainte de a face ceva; a șovăi, a ezita, a se codi; p. ext. a întârzia, a zăbovi, a se lenevi, a sta inactiv. – Probabil lat. *prigitare. DOOM
pregetá (a ~) vb., ind. prez. 3 prégetă
pregetaseți
PREGETÁ, préget, vb. I. Intranz. (Pop.) A sta pe gânduri înainte de a face ceva; a șovăi, a ezita, a se codi; p. ext. a întârzia, a zăbovi, a se lenevi, a sta inactiv. – Probabil lat. *prigitare. DOOM
pregetá (a ~) vb., ind. prez. 3 prégetă
pregetat
PREGETÁ, préget, vb. I. Intranz. (Pop.) A sta pe gânduri înainte de a face ceva; a șovăi, a ezita, a se codi; p. ext. a întârzia, a zăbovi, a se lenevi, a sta inactiv. – Probabil lat. *prigitare. DOOM
pregetá (a ~) vb., ind. prez. 3 prégetă
pregetat
PREGETÁ, préget, vb. I. Intranz. (Pop.) A sta pe gânduri înainte de a face ceva; a șovăi, a ezita, a se codi; p. ext. a întârzia, a zăbovi, a se lenevi, a sta inactiv. – Probabil lat. *prigitare.
pregetau
PREGETÁ, préget, vb. I. Intranz. (Pop.) A sta pe gânduri înainte de a face ceva; a șovăi, a ezita, a se codi; p. ext. a întârzia, a zăbovi, a se lenevi, a sta inactiv. – Probabil lat. *prigitare. DOOM
pregetá (a ~) vb., ind. prez. 3 prégetă
pregetași
PREGETÁ, préget, vb. I. Intranz. (Pop.) A sta pe gânduri înainte de a face ceva; a șovăi, a ezita, a se codi; p. ext. a întârzia, a zăbovi, a se lenevi, a sta inactiv. – Probabil lat. *prigitare. DOOM
pregetá (a ~) vb., ind. prez. 3 prégetă
pregetați
PREGETÁ, préget, vb. I. Intranz. (Pop.) A sta pe gânduri înainte de a face ceva; a șovăi, a ezita, a se codi; p. ext. a întârzia, a zăbovi, a se lenevi, a sta inactiv. – Probabil lat. *prigitare. DOOM
pregetá (a ~) vb., ind. prez. 3 prégetă
pregete
PREGÉT s. n. (Pop.) Lipsă de activitate; încetare, înterupere a unei activități; răgăz, tihnă; ezitare, șovăire. ◊ Loc. adj. și adv. Fără (de) preget = a) (care are loc) fără întrerupere; neîntrerupt, neobosit; b) (care are loc) neîntârziat, imediat, repede. – Din pregeta (derivat regresiv). DOOM
préget (pop.) s. n.
pregete
PREGETÁ, préget, vb. I. Intranz. (Pop.) A sta pe gânduri înainte de a face ceva; a șovăi, a ezita, a se codi; p. ext. a întârzia, a zăbovi, a se lenevi, a sta inactiv. – Probabil lat. *prigitare. DOOM
pregetá (a ~) vb., ind. prez. 3 prégetă
pregetele
PREGÉT s. n. (Pop.) Lipsă de activitate; încetare, înterupere a unei activități; răgăz, tihnă; ezitare, șovăire. ◊ Loc. adj. și adv. Fără (de) preget = a) (care are loc) fără întrerupere; neîntrerupt, neobosit; b) (care are loc) neîntârziat, imediat, repede. – Din pregeta (derivat regresiv). DOOM
préget (pop.) s. n.
pregetelor
PREGÉT s. n. (Pop.) Lipsă de activitate; încetare, înterupere a unei activități; răgăz, tihnă; ezitare, șovăire. ◊ Loc. adj. și adv. Fără (de) preget = a) (care are loc) fără întrerupere; neîntrerupt, neobosit; b) (care are loc) neîntârziat, imediat, repede. – Din pregeta (derivat regresiv). DOOM
préget (pop.) s. n.
pregetul
PREGÉT s. n. (Pop.) Lipsă de activitate; încetare, înterupere a unei activități; răgăz, tihnă; ezitare, șovăire. ◊ Loc. adj. și adv. Fără (de) preget = a) (care are loc) fără întrerupere; neîntrerupt, neobosit; b) (care are loc) neîntârziat, imediat, repede. – Din pregeta (derivat regresiv). DOOM
préget (pop.) s. n.
pregetului
PREGÉT s. n. (Pop.) Lipsă de activitate; încetare, înterupere a unei activități; răgăz, tihnă; ezitare, șovăire. ◊ Loc. adj. și adv. Fără (de) preget = a) (care are loc) fără întrerupere; neîntrerupt, neobosit; b) (care are loc) neîntârziat, imediat, repede. – Din pregeta (derivat regresiv). DOOM
préget (pop.) s. n.
pregetând
PREGETÁ, préget, vb. I. Intranz. (Pop.) A sta pe gânduri înainte de a face ceva; a șovăi, a ezita, a se codi; p. ext. a întârzia, a zăbovi, a se lenevi, a sta inactiv. – Probabil lat. *prigitare. DOOM
pregetá (a ~) vb., ind. prez. 3 prégetă
pregetînd
PREGETÁ, préget, vb. I. Intranz. (Pop.) A sta pe gânduri înainte de a face ceva; a șovăi, a ezita, a se codi; p. ext. a întârzia, a zăbovi, a se lenevi, a sta inactiv. – Probabil lat. *prigitare. DOOM
pregetá (a ~) vb., ind. prez. 3 prégetă
pregetări
PREGETÁRE s. f. (Rar) Faptul de a pregeta; șovăire, ezitare; întârziere, zăbovire. – V. pregeta. DOOM
pregetáre s. f., g.-d. art. pregetắrii
pregetării
PREGETÁRE s. f. (Rar) Faptul de a pregeta; șovăire, ezitare; întârziere, zăbovire. – V. pregeta. DOOM
pregetáre s. f., g.-d. art. pregetắrii
pregetările
PREGETÁRE s. f. (Rar) Faptul de a pregeta; șovăire, ezitare; întârziere, zăbovire. – V. pregeta. DOOM
pregetáre s. f., g.-d. art. pregetắrii
pregetărilor
PREGETÁRE s. f. (Rar) Faptul de a pregeta; șovăire, ezitare; întârziere, zăbovire. – V. pregeta. DOOM
pregetáre s. f., g.-d. art. pregetắrii
pregetătură
PREGETĂTÚRĂ, pregetături, s. f. (Rar, popular) Pregetare. Dulcea învățătură fără de pregetătură. ȘEZ. VIII 48.
pregeți
PREGETÁ, préget, vb. I. Intranz. (Pop.) A sta pe gânduri înainte de a face ceva; a șovăi, a ezita, a se codi; p. ext. a întârzia, a zăbovi, a se lenevi, a sta inactiv. – Probabil lat. *prigitare. DOOM
pregetá (a ~) vb., ind. prez. 3 prégetă
preglaciar
PREGLACIÁR, -Ă, preglaciari, -e, adj. (Geol.) Anterior epocii glaciare cuater- nare. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. préglaciaire. DOOM
*preglaciár (pre-gla-) adj. m., pl. preglaciári; f. preglaciáră, pl. preglaciáre
preglaciara
PREGLACIÁR, -Ă, preglaciari, -e, adj. (Geol.) Anterior epocii glaciare cuater- nare. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. préglaciaire. DOOM
*preglaciár (pre-gla-) adj. m., pl. preglaciári; f. preglaciáră, pl. preglaciáre
preglaciare
PREGLACIÁR, -Ă, preglaciari, -e, adj. (Geol.) Anterior epocii glaciare cuater- nare. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. préglaciaire. DOOM
*preglaciár (pre-gla-) adj. m., pl. preglaciári; f. preglaciáră, pl. preglaciáre
preglaciarei
PREGLACIÁR, -Ă, preglaciari, -e, adj. (Geol.) Anterior epocii glaciare cuater- nare. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. préglaciaire. DOOM
*preglaciár (pre-gla-) adj. m., pl. preglaciári; f. preglaciáră, pl. preglaciáre
preglaciarele
PREGLACIÁR, -Ă, preglaciari, -e, adj. (Geol.) Anterior epocii glaciare cuater- nare. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. préglaciaire. DOOM
*preglaciár (pre-gla-) adj. m., pl. preglaciári; f. preglaciáră, pl. preglaciáre
preglaciarelor
PREGLACIÁR, -Ă, preglaciari, -e, adj. (Geol.) Anterior epocii glaciare cuater- nare. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. préglaciaire. DOOM
*preglaciár (pre-gla-) adj. m., pl. preglaciári; f. preglaciáră, pl. preglaciáre
preglaciari
PREGLACIÁR, -Ă, preglaciari, -e, adj. (Geol.) Anterior epocii glaciare cuater- nare. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. préglaciaire. DOOM
*preglaciár (pre-gla-) adj. m., pl. preglaciári; f. preglaciáră, pl. preglaciáre
preglaciarii
PREGLACIÁR, -Ă, preglaciari, -e, adj. (Geol.) Anterior epocii glaciare cuater- nare. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. préglaciaire. DOOM
*preglaciár (pre-gla-) adj. m., pl. preglaciári; f. preglaciáră, pl. preglaciáre
preglaciarilor
PREGLACIÁR, -Ă, preglaciari, -e, adj. (Geol.) Anterior epocii glaciare cuater- nare. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. préglaciaire. DOOM
*preglaciár (pre-gla-) adj. m., pl. preglaciári; f. preglaciáră, pl. preglaciáre
preglaciarul
PREGLACIÁR, -Ă, preglaciari, -e, adj. (Geol.) Anterior epocii glaciare cuater- nare. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. préglaciaire. DOOM
*preglaciár (pre-gla-) adj. m., pl. preglaciári; f. preglaciáră, pl. preglaciáre
preglaciarului
PREGLACIÁR, -Ă, preglaciari, -e, adj. (Geol.) Anterior epocii glaciare cuater- nare. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. préglaciaire. DOOM
*preglaciár (pre-gla-) adj. m., pl. preglaciári; f. preglaciáră, pl. preglaciáre
pregnant
PREGNÁNT, -Ă, pregnanți, -le, adj. Care iese în relief, care se impune prin evidență; vizibil, clar, evident; expresiv. – Din germ. prägnant, fr. prégnant. Cf. it. pregnante. DOOM
pregnánt adj. m., pl. pregnánți; f. pregnántă, pl. pregnánte
pregnanta
PREGNÁNT, -Ă, pregnanți, -le, adj. Care iese în relief, care se impune prin evidență; vizibil, clar, evident; expresiv. – Din germ. prägnant, fr. prégnant. Cf. it. pregnante. DOOM
pregnánt adj. m., pl. pregnánți; f. pregnántă, pl. pregnánte
pregnante
PREGNÁNT, -Ă, pregnanți, -le, adj. Care iese în relief, care se impune prin evidență; vizibil, clar, evident; expresiv. – Din germ. prägnant, fr. prégnant. Cf. it. pregnante. DOOM
pregnánt adj. m., pl. pregnánți; f. pregnántă, pl. pregnánte
pregnantei
PREGNÁNT, -Ă, pregnanți, -le, adj. Care iese în relief, care se impune prin evidență; vizibil, clar, evident; expresiv. – Din germ. prägnant, fr. prégnant. Cf. it. pregnante. DOOM
pregnánt adj. m., pl. pregnánți; f. pregnántă, pl. pregnánte
pregnantele
PREGNÁNT, -Ă, pregnanți, -le, adj. Care iese în relief, care se impune prin evidență; vizibil, clar, evident; expresiv. – Din germ. prägnant, fr. prégnant. Cf. it. pregnante. DOOM
pregnánt adj. m., pl. pregnánți; f. pregnántă, pl. pregnánte
pregnantelor
PREGNÁNT, -Ă, pregnanți, -le, adj. Care iese în relief, care se impune prin evidență; vizibil, clar, evident; expresiv. – Din germ. prägnant, fr. prégnant. Cf. it. pregnante. DOOM
pregnánt adj. m., pl. pregnánți; f. pregnántă, pl. pregnánte
pregnantul
PREGNÁNT, -Ă, pregnanți, -le, adj. Care iese în relief, care se impune prin evidență; vizibil, clar, evident; expresiv. – Din germ. prägnant, fr. prégnant. Cf. it. pregnante. DOOM
pregnánt adj. m., pl. pregnánți; f. pregnántă, pl. pregnánte
pregnantului
PREGNÁNT, -Ă, pregnanți, -le, adj. Care iese în relief, care se impune prin evidență; vizibil, clar, evident; expresiv. – Din germ. prägnant, fr. prégnant. Cf. it. pregnante. DOOM
pregnánt adj. m., pl. pregnánți; f. pregnántă, pl. pregnánte
pregnanța
PREGNÁNȚĂ s. f. Însușirea de a fi pregnant. – Din germ. Prägnanz, fr. prégnance. Cf. it. pregnanza. DOOM
pregnánță s. f., g.-d. art. pregnánței
pregnanțe
PREGNÁNȚĂ s. f. Însușirea de a fi pregnant. – Din germ. Prägnanz, fr. prégnance. Cf. it. pregnanza. DOOM
pregnánță s. f., g.-d. art. pregnánței
pregnanței
PREGNÁNȚĂ s. f. Însușirea de a fi pregnant. – Din germ. Prägnanz, fr. prégnance. Cf. it. pregnanza. DOOM
pregnánță s. f., g.-d. art. pregnánței
pregnanți
PREGNÁNT, -Ă, pregnanți, -le, adj. Care iese în relief, care se impune prin evidență; vizibil, clar, evident; expresiv. – Din germ. prägnant, fr. prégnant. Cf. it. pregnante. DOOM
pregnánt adj. m., pl. pregnánți; f. pregnántă, pl. pregnánte
pregnanții
PREGNÁNT, -Ă, pregnanți, -le, adj. Care iese în relief, care se impune prin evidență; vizibil, clar, evident; expresiv. – Din germ. prägnant, fr. prégnant. Cf. it. pregnante. DOOM
pregnánt adj. m., pl. pregnánți; f. pregnántă, pl. pregnánte
pregnanților
PREGNÁNT, -Ă, pregnanți, -le, adj. Care iese în relief, care se impune prin evidență; vizibil, clar, evident; expresiv. – Din germ. prägnant, fr. prégnant. Cf. it. pregnante. DOOM
pregnánt adj. m., pl. pregnánți; f. pregnántă, pl. pregnánte
pregust
PREGUSTÁ, pregúst, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A gusta o băutură, o mâncare înainte de consumare. – Pre1- + gusta. DOOM
pregustá (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 pregústă
pregusta
PREGUSTÁ, pregúst, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A gusta o băutură, o mâncare înainte de consumare. – Pre1- + gusta. DOOM
pregustá (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 pregústă
pregustai
PREGUSTÁ, pregúst, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A gusta o băutură, o mâncare înainte de consumare. – Pre1- + gusta. DOOM
pregustá (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 pregústă
pregustam
PREGUSTÁ, pregúst, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A gusta o băutură, o mâncare înainte de consumare. – Pre1- + gusta. DOOM
pregustá (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 pregústă
pregustare
PREGUSTÁ, pregúst, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A gusta o băutură, o mâncare înainte de consumare. – Pre1- + gusta. DOOM
pregustá (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 pregústă
pregustare
PREGUSTÁRE, pregustări, s. f. Acțiunea de a pregusta. – V. pregusta.
pregustarea
PREGUSTÁRE, pregustări, s. f. Acțiunea de a pregusta. – V. pregusta.
pregustară
PREGUSTÁ, pregúst, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A gusta o băutură, o mâncare înainte de consumare. – Pre1- + gusta. DOOM
pregustá (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 pregústă
pregustarăm
PREGUSTÁ, pregúst, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A gusta o băutură, o mâncare înainte de consumare. – Pre1- + gusta. DOOM
pregustá (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 pregústă
pregustarăți
PREGUSTÁ, pregúst, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A gusta o băutură, o mâncare înainte de consumare. – Pre1- + gusta. DOOM
pregustá (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 pregústă
pregustase
PREGUSTÁ, pregúst, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A gusta o băutură, o mâncare înainte de consumare. – Pre1- + gusta. DOOM
pregustá (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 pregústă
pregustasem
PREGUSTÁ, pregúst, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A gusta o băutură, o mâncare înainte de consumare. – Pre1- + gusta. DOOM
pregustá (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 pregústă
pregustaseră
PREGUSTÁ, pregúst, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A gusta o băutură, o mâncare înainte de consumare. – Pre1- + gusta. DOOM
pregustá (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 pregústă
pregustaserăm
PREGUSTÁ, pregúst, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A gusta o băutură, o mâncare înainte de consumare. – Pre1- + gusta. DOOM
pregustá (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 pregústă
pregustaserăți
PREGUSTÁ, pregúst, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A gusta o băutură, o mâncare înainte de consumare. – Pre1- + gusta. DOOM
pregustá (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 pregústă
pregustaseși
PREGUSTÁ, pregúst, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A gusta o băutură, o mâncare înainte de consumare. – Pre1- + gusta. DOOM
pregustá (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 pregústă
pregustaseți
PREGUSTÁ, pregúst, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A gusta o băutură, o mâncare înainte de consumare. – Pre1- + gusta. DOOM
pregustá (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 pregústă
pregustat
PREGUSTÁ, pregúst, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A gusta o băutură, o mâncare înainte de consumare. – Pre1- + gusta. DOOM
pregustá (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 pregústă
pregustat
PREGUSTÁT, -Ă, pregustați, -te, adj. (Înv. și reg.; despre băuturi, mâncăruri) Care a fost gustat înainte de consumare. – V. pregusta.
pregustata
PREGUSTÁT, -Ă, pregustați, -te, adj. (Înv. și reg.; despre băuturi, mâncăruri) Care a fost gustat înainte de consumare. – V. pregusta.
pregustate
PREGUSTÁT, -Ă, pregustați, -te, adj. (Înv. și reg.; despre băuturi, mâncăruri) Care a fost gustat înainte de consumare. – V. pregusta.
pregustatei
PREGUSTÁT, -Ă, pregustați, -te, adj. (Înv. și reg.; despre băuturi, mâncăruri) Care a fost gustat înainte de consumare. – V. pregusta.
pregustatele
PREGUSTÁT, -Ă, pregustați, -te, adj. (Înv. și reg.; despre băuturi, mâncăruri) Care a fost gustat înainte de consumare. – V. pregusta.
pregustatelor
PREGUSTÁT, -Ă, pregustați, -te, adj. (Înv. și reg.; despre băuturi, mâncăruri) Care a fost gustat înainte de consumare. – V. pregusta.
pregustatul
PREGUSTÁT, -Ă, pregustați, -te, adj. (Înv. și reg.; despre băuturi, mâncăruri) Care a fost gustat înainte de consumare. – V. pregusta.
pregustatului
PREGUSTÁT, -Ă, pregustați, -te, adj. (Înv. și reg.; despre băuturi, mâncăruri) Care a fost gustat înainte de consumare. – V. pregusta.
pregustau
PREGUSTÁ, pregúst, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A gusta o băutură, o mâncare înainte de consumare. – Pre1- + gusta. DOOM
pregustá (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 pregústă
pregustași
PREGUSTÁ, pregúst, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A gusta o băutură, o mâncare înainte de consumare. – Pre1- + gusta. DOOM
pregustá (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 pregústă
pregustați
PREGUSTÁ, pregúst, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A gusta o băutură, o mâncare înainte de consumare. – Pre1- + gusta. DOOM
pregustá (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 pregústă
pregustați
PREGUSTÁT, -Ă, pregustați, -te, adj. (Înv. și reg.; despre băuturi, mâncăruri) Care a fost gustat înainte de consumare. – V. pregusta.
pregustație
PREGUSTÁȚIE s.f. (Rar) Pregustare. [Gen. -iei. / < fr. prégustation].
pregustații
PREGUSTÁT, -Ă, pregustați, -te, adj. (Înv. și reg.; despre băuturi, mâncăruri) Care a fost gustat înainte de consumare. – V. pregusta.
pregustaților
PREGUSTÁT, -Ă, pregustați, -te, adj. (Înv. și reg.; despre băuturi, mâncăruri) Care a fost gustat înainte de consumare. – V. pregusta.
preguste
PREGUSTÁ, pregúst, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A gusta o băutură, o mâncare înainte de consumare. – Pre1- + gusta. DOOM
pregustá (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 pregústă
pregustând
PREGUSTÁ, pregúst, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A gusta o băutură, o mâncare înainte de consumare. – Pre1- + gusta. DOOM
pregustá (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 pregústă
pregustînd
PREGUSTÁ, pregúst, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A gusta o băutură, o mâncare înainte de consumare. – Pre1- + gusta. DOOM
pregustá (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 pregústă
pregustări
PREGUSTÁRE, pregustări, s. f. Acțiunea de a pregusta. – V. pregusta.
pregustării
PREGUSTÁRE, pregustări, s. f. Acțiunea de a pregusta. – V. pregusta.
pregustările
PREGUSTÁRE, pregustări, s. f. Acțiunea de a pregusta. – V. pregusta.
pregustărilor
PREGUSTÁRE, pregustări, s. f. Acțiunea de a pregusta. – V. pregusta.
preguști
PREGUSTÁ, pregúst, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A gusta o băutură, o mâncare înainte de consumare. – Pre1- + gusta. DOOM
pregustá (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 pregústă
pregătea
PREGĂTÍ, pregătesc, vb. IV. Tranz. 1. A aranja ceva din timp, a face ca ceva să fie gata; a prepara. ◊ Expr. A pregăti terenul = a crea condiții prielnice pentru... ♦ Refl. A fi pe punctul de a..., a fi gata să... 2. A instrui, a forma în vederea unei activități; a da lecții, a medita. ♦ Tranz. și refl. A studia temeinic; a învăța. 3. A preveni pe cineva cu privire la un eveniment (neplăcut), a anunța cuiva un lucru pe ocolite. 4. A găti o mâncare. – Pre1- + găti (după lat. praeparare sau germ. vorbereiten). DOOM
pregătí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pregătésc, imperf. 3 sg. pregăteá; conj. prez. 3 să pregăteáscă
pregăteai
PREGĂTÍ, pregătesc, vb. IV. Tranz. 1. A aranja ceva din timp, a face ca ceva să fie gata; a prepara. ◊ Expr. A pregăti terenul = a crea condiții prielnice pentru... ♦ Refl. A fi pe punctul de a..., a fi gata să... 2. A instrui, a forma în vederea unei activități; a da lecții, a medita. ♦ Tranz. și refl. A studia temeinic; a învăța. 3. A preveni pe cineva cu privire la un eveniment (neplăcut), a anunța cuiva un lucru pe ocolite. 4. A găti o mâncare. – Pre1- + găti (după lat. praeparare sau germ. vorbereiten). DOOM
pregătí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pregătésc, imperf. 3 sg. pregăteá; conj. prez. 3 să pregăteáscă
pregăteam
PREGĂTÍ, pregătesc, vb. IV. Tranz. 1. A aranja ceva din timp, a face ca ceva să fie gata; a prepara. ◊ Expr. A pregăti terenul = a crea condiții prielnice pentru... ♦ Refl. A fi pe punctul de a..., a fi gata să... 2. A instrui, a forma în vederea unei activități; a da lecții, a medita. ♦ Tranz. și refl. A studia temeinic; a învăța. 3. A preveni pe cineva cu privire la un eveniment (neplăcut), a anunța cuiva un lucru pe ocolite. 4. A găti o mâncare. – Pre1- + găti (după lat. praeparare sau germ. vorbereiten). DOOM
pregătí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pregătésc, imperf. 3 sg. pregăteá; conj. prez. 3 să pregăteáscă
pregătească
PREGĂTÍ, pregătesc, vb. IV. Tranz. 1. A aranja ceva din timp, a face ca ceva să fie gata; a prepara. ◊ Expr. A pregăti terenul = a crea condiții prielnice pentru... ♦ Refl. A fi pe punctul de a..., a fi gata să... 2. A instrui, a forma în vederea unei activități; a da lecții, a medita. ♦ Tranz. și refl. A studia temeinic; a învăța. 3. A preveni pe cineva cu privire la un eveniment (neplăcut), a anunța cuiva un lucru pe ocolite. 4. A găti o mâncare. – Pre1- + găti (după lat. praeparare sau germ. vorbereiten). DOOM
pregătí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pregătésc, imperf. 3 sg. pregăteá; conj. prez. 3 să pregăteáscă
pregăteau
PREGĂTÍ, pregătesc, vb. IV. Tranz. 1. A aranja ceva din timp, a face ca ceva să fie gata; a prepara. ◊ Expr. A pregăti terenul = a crea condiții prielnice pentru... ♦ Refl. A fi pe punctul de a..., a fi gata să... 2. A instrui, a forma în vederea unei activități; a da lecții, a medita. ♦ Tranz. și refl. A studia temeinic; a învăța. 3. A preveni pe cineva cu privire la un eveniment (neplăcut), a anunța cuiva un lucru pe ocolite. 4. A găti o mâncare. – Pre1- + găti (după lat. praeparare sau germ. vorbereiten). DOOM
pregătí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pregătésc, imperf. 3 sg. pregăteá; conj. prez. 3 să pregăteáscă
pregăteați
PREGĂTÍ, pregătesc, vb. IV. Tranz. 1. A aranja ceva din timp, a face ca ceva să fie gata; a prepara. ◊ Expr. A pregăti terenul = a crea condiții prielnice pentru... ♦ Refl. A fi pe punctul de a..., a fi gata să... 2. A instrui, a forma în vederea unei activități; a da lecții, a medita. ♦ Tranz. și refl. A studia temeinic; a învăța. 3. A preveni pe cineva cu privire la un eveniment (neplăcut), a anunța cuiva un lucru pe ocolite. 4. A găti o mâncare. – Pre1- + găti (după lat. praeparare sau germ. vorbereiten). DOOM
pregătí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pregătésc, imperf. 3 sg. pregăteá; conj. prez. 3 să pregăteáscă
pregătesc
PREGĂTÍ, pregătesc, vb. IV. Tranz. 1. A aranja ceva din timp, a face ca ceva să fie gata; a prepara. ◊ Expr. A pregăti terenul = a crea condiții prielnice pentru... ♦ Refl. A fi pe punctul de a..., a fi gata să... 2. A instrui, a forma în vederea unei activități; a da lecții, a medita. ♦ Tranz. și refl. A studia temeinic; a învăța. 3. A preveni pe cineva cu privire la un eveniment (neplăcut), a anunța cuiva un lucru pe ocolite. 4. A găti o mâncare. – Pre1- + găti (după lat. praeparare sau germ. vorbereiten). DOOM
pregătí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pregătésc, imperf. 3 sg. pregăteá; conj. prez. 3 să pregăteáscă
pregătește
PREGĂTÍ, pregătesc, vb. IV. Tranz. 1. A aranja ceva din timp, a face ca ceva să fie gata; a prepara. ◊ Expr. A pregăti terenul = a crea condiții prielnice pentru... ♦ Refl. A fi pe punctul de a..., a fi gata să... 2. A instrui, a forma în vederea unei activități; a da lecții, a medita. ♦ Tranz. și refl. A studia temeinic; a învăța. 3. A preveni pe cineva cu privire la un eveniment (neplăcut), a anunța cuiva un lucru pe ocolite. 4. A găti o mâncare. – Pre1- + găti (după lat. praeparare sau germ. vorbereiten). DOOM
pregătí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pregătésc, imperf. 3 sg. pregăteá; conj. prez. 3 să pregăteáscă
pregătești
PREGĂTÍ, pregătesc, vb. IV. Tranz. 1. A aranja ceva din timp, a face ca ceva să fie gata; a prepara. ◊ Expr. A pregăti terenul = a crea condiții prielnice pentru... ♦ Refl. A fi pe punctul de a..., a fi gata să... 2. A instrui, a forma în vederea unei activități; a da lecții, a medita. ♦ Tranz. și refl. A studia temeinic; a învăța. 3. A preveni pe cineva cu privire la un eveniment (neplăcut), a anunța cuiva un lucru pe ocolite. 4. A găti o mâncare. – Pre1- + găti (după lat. praeparare sau germ. vorbereiten). DOOM
pregătí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pregătésc, imperf. 3 sg. pregăteá; conj. prez. 3 să pregăteáscă
pregăti
PREGĂTÍ, pregătesc, vb. IV. Tranz. 1. A aranja ceva din timp, a face ca ceva să fie gata; a prepara. ◊ Expr. A pregăti terenul = a crea condiții prielnice pentru... ♦ Refl. A fi pe punctul de a..., a fi gata să... 2. A instrui, a forma în vederea unei activități; a da lecții, a medita. ♦ Tranz. și refl. A studia temeinic; a învăța. 3. A preveni pe cineva cu privire la un eveniment (neplăcut), a anunța cuiva un lucru pe ocolite. 4. A găti o mâncare. – Pre1- + găti (după lat. praeparare sau germ. vorbereiten). DOOM
pregătí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pregătésc, imperf. 3 sg. pregăteá; conj. prez. 3 să pregăteáscă
pregătii
PREGĂTÍ, pregătesc, vb. IV. Tranz. 1. A aranja ceva din timp, a face ca ceva să fie gata; a prepara. ◊ Expr. A pregăti terenul = a crea condiții prielnice pentru... ♦ Refl. A fi pe punctul de a..., a fi gata să... 2. A instrui, a forma în vederea unei activități; a da lecții, a medita. ♦ Tranz. și refl. A studia temeinic; a învăța. 3. A preveni pe cineva cu privire la un eveniment (neplăcut), a anunța cuiva un lucru pe ocolite. 4. A găti o mâncare. – Pre1- + găti (după lat. praeparare sau germ. vorbereiten). DOOM
pregătí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pregătésc, imperf. 3 sg. pregăteá; conj. prez. 3 să pregăteáscă
pregătim
PREGĂTÍ, pregătesc, vb. IV. Tranz. 1. A aranja ceva din timp, a face ca ceva să fie gata; a prepara. ◊ Expr. A pregăti terenul = a crea condiții prielnice pentru... ♦ Refl. A fi pe punctul de a..., a fi gata să... 2. A instrui, a forma în vederea unei activități; a da lecții, a medita. ♦ Tranz. și refl. A studia temeinic; a învăța. 3. A preveni pe cineva cu privire la un eveniment (neplăcut), a anunța cuiva un lucru pe ocolite. 4. A găti o mâncare. – Pre1- + găti (după lat. praeparare sau germ. vorbereiten). DOOM
pregătí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pregătésc, imperf. 3 sg. pregăteá; conj. prez. 3 să pregăteáscă
pregătind
PREGĂTÍ, pregătesc, vb. IV. Tranz. 1. A aranja ceva din timp, a face ca ceva să fie gata; a prepara. ◊ Expr. A pregăti terenul = a crea condiții prielnice pentru... ♦ Refl. A fi pe punctul de a..., a fi gata să... 2. A instrui, a forma în vederea unei activități; a da lecții, a medita. ♦ Tranz. și refl. A studia temeinic; a învăța. 3. A preveni pe cineva cu privire la un eveniment (neplăcut), a anunța cuiva un lucru pe ocolite. 4. A găti o mâncare. – Pre1- + găti (după lat. praeparare sau germ. vorbereiten). DOOM
pregătí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pregătésc, imperf. 3 sg. pregăteá; conj. prez. 3 să pregăteáscă
pregătire
PREGĂTÍ, pregătesc, vb. IV. Tranz. 1. A aranja ceva din timp, a face ca ceva să fie gata; a prepara. ◊ Expr. A pregăti terenul = a crea condiții prielnice pentru... ♦ Refl. A fi pe punctul de a..., a fi gata să... 2. A instrui, a forma în vederea unei activități; a da lecții, a medita. ♦ Tranz. și refl. A studia temeinic; a învăța. 3. A preveni pe cineva cu privire la un eveniment (neplăcut), a anunța cuiva un lucru pe ocolite. 4. A găti o mâncare. – Pre1- + găti (după lat. praeparare sau germ. vorbereiten). DOOM
pregătí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pregătésc, imperf. 3 sg. pregăteá; conj. prez. 3 să pregăteáscă
pregătire
PREGĂTÍRE, pregătiri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) pregăti și rezultatul ei. 2. (În sintagma) Pregătire de foc = acțiune masivă și unitară de foc (realizată de trupe de rachete, artilerie și aviație), executată înainte de începerea ofensivei, în scopul neutralizării, nimicirii și distrugerii inamicului. – V. pregăti. DOOM
pregătíre s. f., g.-d. art. pregătírii; pl. pregătíri
pregătirea
PREGĂTÍRE, pregătiri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) pregăti și rezultatul ei. 2. (În sintagma) Pregătire de foc = acțiune masivă și unitară de foc (realizată de trupe de rachete, artilerie și aviație), executată înainte de începerea ofensivei, în scopul neutralizării, nimicirii și distrugerii inamicului. – V. pregăti. DOOM
pregătíre s. f., g.-d. art. pregătírii; pl. pregătíri
pregătiri
PREGĂTÍRE, pregătiri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) pregăti și rezultatul ei. 2. (În sintagma) Pregătire de foc = acțiune masivă și unitară de foc (realizată de trupe de rachete, artilerie și aviație), executată înainte de începerea ofensivei, în scopul neutralizării, nimicirii și distrugerii inamicului. – V. pregăti. DOOM
pregătíre s. f., g.-d. art. pregătírii; pl. pregătíri
pregătirii
PREGĂTÍRE, pregătiri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) pregăti și rezultatul ei. 2. (În sintagma) Pregătire de foc = acțiune masivă și unitară de foc (realizată de trupe de rachete, artilerie și aviație), executată înainte de începerea ofensivei, în scopul neutralizării, nimicirii și distrugerii inamicului. – V. pregăti. DOOM
pregătíre s. f., g.-d. art. pregătírii; pl. pregătíri
pregătirile
PREGĂTÍRE, pregătiri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) pregăti și rezultatul ei. 2. (În sintagma) Pregătire de foc = acțiune masivă și unitară de foc (realizată de trupe de rachete, artilerie și aviație), executată înainte de începerea ofensivei, în scopul neutralizării, nimicirii și distrugerii inamicului. – V. pregăti. DOOM
pregătíre s. f., g.-d. art. pregătírii; pl. pregătíri
pregătirilor
PREGĂTÍRE, pregătiri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) pregăti și rezultatul ei. 2. (În sintagma) Pregătire de foc = acțiune masivă și unitară de foc (realizată de trupe de rachete, artilerie și aviație), executată înainte de începerea ofensivei, în scopul neutralizării, nimicirii și distrugerii inamicului. – V. pregăti. DOOM
pregătíre s. f., g.-d. art. pregătírii; pl. pregătíri
pregătiră
PREGĂTÍ, pregătesc, vb. IV. Tranz. 1. A aranja ceva din timp, a face ca ceva să fie gata; a prepara. ◊ Expr. A pregăti terenul = a crea condiții prielnice pentru... ♦ Refl. A fi pe punctul de a..., a fi gata să... 2. A instrui, a forma în vederea unei activități; a da lecții, a medita. ♦ Tranz. și refl. A studia temeinic; a învăța. 3. A preveni pe cineva cu privire la un eveniment (neplăcut), a anunța cuiva un lucru pe ocolite. 4. A găti o mâncare. – Pre1- + găti (după lat. praeparare sau germ. vorbereiten). DOOM
pregătí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pregătésc, imperf. 3 sg. pregăteá; conj. prez. 3 să pregăteáscă
pregătirăm
PREGĂTÍ, pregătesc, vb. IV. Tranz. 1. A aranja ceva din timp, a face ca ceva să fie gata; a prepara. ◊ Expr. A pregăti terenul = a crea condiții prielnice pentru... ♦ Refl. A fi pe punctul de a..., a fi gata să... 2. A instrui, a forma în vederea unei activități; a da lecții, a medita. ♦ Tranz. și refl. A studia temeinic; a învăța. 3. A preveni pe cineva cu privire la un eveniment (neplăcut), a anunța cuiva un lucru pe ocolite. 4. A găti o mâncare. – Pre1- + găti (după lat. praeparare sau germ. vorbereiten). DOOM
pregătí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pregătésc, imperf. 3 sg. pregăteá; conj. prez. 3 să pregăteáscă
pregătirăți
PREGĂTÍ, pregătesc, vb. IV. Tranz. 1. A aranja ceva din timp, a face ca ceva să fie gata; a prepara. ◊ Expr. A pregăti terenul = a crea condiții prielnice pentru... ♦ Refl. A fi pe punctul de a..., a fi gata să... 2. A instrui, a forma în vederea unei activități; a da lecții, a medita. ♦ Tranz. și refl. A studia temeinic; a învăța. 3. A preveni pe cineva cu privire la un eveniment (neplăcut), a anunța cuiva un lucru pe ocolite. 4. A găti o mâncare. – Pre1- + găti (după lat. praeparare sau germ. vorbereiten). DOOM
pregătí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pregătésc, imperf. 3 sg. pregăteá; conj. prez. 3 să pregăteáscă
pregătise
PREGĂTÍ, pregătesc, vb. IV. Tranz. 1. A aranja ceva din timp, a face ca ceva să fie gata; a prepara. ◊ Expr. A pregăti terenul = a crea condiții prielnice pentru... ♦ Refl. A fi pe punctul de a..., a fi gata să... 2. A instrui, a forma în vederea unei activități; a da lecții, a medita. ♦ Tranz. și refl. A studia temeinic; a învăța. 3. A preveni pe cineva cu privire la un eveniment (neplăcut), a anunța cuiva un lucru pe ocolite. 4. A găti o mâncare. – Pre1- + găti (după lat. praeparare sau germ. vorbereiten). DOOM
pregătí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pregătésc, imperf. 3 sg. pregăteá; conj. prez. 3 să pregăteáscă
pregătisem
PREGĂTÍ, pregătesc, vb. IV. Tranz. 1. A aranja ceva din timp, a face ca ceva să fie gata; a prepara. ◊ Expr. A pregăti terenul = a crea condiții prielnice pentru... ♦ Refl. A fi pe punctul de a..., a fi gata să... 2. A instrui, a forma în vederea unei activități; a da lecții, a medita. ♦ Tranz. și refl. A studia temeinic; a învăța. 3. A preveni pe cineva cu privire la un eveniment (neplăcut), a anunța cuiva un lucru pe ocolite. 4. A găti o mâncare. – Pre1- + găti (după lat. praeparare sau germ. vorbereiten). DOOM
pregătí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pregătésc, imperf. 3 sg. pregăteá; conj. prez. 3 să pregăteáscă
pregătiseră
PREGĂTÍ, pregătesc, vb. IV. Tranz. 1. A aranja ceva din timp, a face ca ceva să fie gata; a prepara. ◊ Expr. A pregăti terenul = a crea condiții prielnice pentru... ♦ Refl. A fi pe punctul de a..., a fi gata să... 2. A instrui, a forma în vederea unei activități; a da lecții, a medita. ♦ Tranz. și refl. A studia temeinic; a învăța. 3. A preveni pe cineva cu privire la un eveniment (neplăcut), a anunța cuiva un lucru pe ocolite. 4. A găti o mâncare. – Pre1- + găti (după lat. praeparare sau germ. vorbereiten). DOOM
pregătí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pregătésc, imperf. 3 sg. pregăteá; conj. prez. 3 să pregăteáscă
pregătiserăm
PREGĂTÍ, pregătesc, vb. IV. Tranz. 1. A aranja ceva din timp, a face ca ceva să fie gata; a prepara. ◊ Expr. A pregăti terenul = a crea condiții prielnice pentru... ♦ Refl. A fi pe punctul de a..., a fi gata să... 2. A instrui, a forma în vederea unei activități; a da lecții, a medita. ♦ Tranz. și refl. A studia temeinic; a învăța. 3. A preveni pe cineva cu privire la un eveniment (neplăcut), a anunța cuiva un lucru pe ocolite. 4. A găti o mâncare. – Pre1- + găti (după lat. praeparare sau germ. vorbereiten). DOOM
pregătí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pregătésc, imperf. 3 sg. pregăteá; conj. prez. 3 să pregăteáscă
pregătiserăți
PREGĂTÍ, pregătesc, vb. IV. Tranz. 1. A aranja ceva din timp, a face ca ceva să fie gata; a prepara. ◊ Expr. A pregăti terenul = a crea condiții prielnice pentru... ♦ Refl. A fi pe punctul de a..., a fi gata să... 2. A instrui, a forma în vederea unei activități; a da lecții, a medita. ♦ Tranz. și refl. A studia temeinic; a învăța. 3. A preveni pe cineva cu privire la un eveniment (neplăcut), a anunța cuiva un lucru pe ocolite. 4. A găti o mâncare. – Pre1- + găti (după lat. praeparare sau germ. vorbereiten). DOOM
pregătí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pregătésc, imperf. 3 sg. pregăteá; conj. prez. 3 să pregăteáscă
pregătiseși
PREGĂTÍ, pregătesc, vb. IV. Tranz. 1. A aranja ceva din timp, a face ca ceva să fie gata; a prepara. ◊ Expr. A pregăti terenul = a crea condiții prielnice pentru... ♦ Refl. A fi pe punctul de a..., a fi gata să... 2. A instrui, a forma în vederea unei activități; a da lecții, a medita. ♦ Tranz. și refl. A studia temeinic; a învăța. 3. A preveni pe cineva cu privire la un eveniment (neplăcut), a anunța cuiva un lucru pe ocolite. 4. A găti o mâncare. – Pre1- + găti (după lat. praeparare sau germ. vorbereiten). DOOM
pregătí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pregătésc, imperf. 3 sg. pregăteá; conj. prez. 3 să pregăteáscă
pregătiseți
PREGĂTÍ, pregătesc, vb. IV. Tranz. 1. A aranja ceva din timp, a face ca ceva să fie gata; a prepara. ◊ Expr. A pregăti terenul = a crea condiții prielnice pentru... ♦ Refl. A fi pe punctul de a..., a fi gata să... 2. A instrui, a forma în vederea unei activități; a da lecții, a medita. ♦ Tranz. și refl. A studia temeinic; a învăța. 3. A preveni pe cineva cu privire la un eveniment (neplăcut), a anunța cuiva un lucru pe ocolite. 4. A găti o mâncare. – Pre1- + găti (după lat. praeparare sau germ. vorbereiten). DOOM
pregătí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pregătésc, imperf. 3 sg. pregăteá; conj. prez. 3 să pregăteáscă
pregătit
PREGĂTÍ, pregătesc, vb. IV. Tranz. 1. A aranja ceva din timp, a face ca ceva să fie gata; a prepara. ◊ Expr. A pregăti terenul = a crea condiții prielnice pentru... ♦ Refl. A fi pe punctul de a..., a fi gata să... 2. A instrui, a forma în vederea unei activități; a da lecții, a medita. ♦ Tranz. și refl. A studia temeinic; a învăța. 3. A preveni pe cineva cu privire la un eveniment (neplăcut), a anunța cuiva un lucru pe ocolite. 4. A găti o mâncare. – Pre1- + găti (după lat. praeparare sau germ. vorbereiten). DOOM
pregătí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pregătésc, imperf. 3 sg. pregăteá; conj. prez. 3 să pregăteáscă
pregătit
PREGĂTÍT, -Ă, pregătiți, -te, adj. (Despre oameni) Care are pregătirea, cunoștințele necesare pentru a desfășura o activitate; care are o cultură temeinică (într-un anumit domeniu); instruit, cult, format. – V. pregăti.
pregătita
PREGĂTÍT, -Ă, pregătiți, -te, adj. (Despre oameni) Care are pregătirea, cunoștințele necesare pentru a desfășura o activitate; care are o cultură temeinică (într-un anumit domeniu); instruit, cult, format. – V. pregăti.
pregătite
PREGĂTÍT, -Ă, pregătiți, -te, adj. (Despre oameni) Care are pregătirea, cunoștințele necesare pentru a desfășura o activitate; care are o cultură temeinică (într-un anumit domeniu); instruit, cult, format. – V. pregăti.
pregătitei
PREGĂTÍT, -Ă, pregătiți, -te, adj. (Despre oameni) Care are pregătirea, cunoștințele necesare pentru a desfășura o activitate; care are o cultură temeinică (într-un anumit domeniu); instruit, cult, format. – V. pregăti.
pregătitele
PREGĂTÍT, -Ă, pregătiți, -te, adj. (Despre oameni) Care are pregătirea, cunoștințele necesare pentru a desfășura o activitate; care are o cultură temeinică (într-un anumit domeniu); instruit, cult, format. – V. pregăti.
pregătitelor
PREGĂTÍT, -Ă, pregătiți, -te, adj. (Despre oameni) Care are pregătirea, cunoștințele necesare pentru a desfășura o activitate; care are o cultură temeinică (într-un anumit domeniu); instruit, cult, format. – V. pregăti.
pregătitoare
PREGĂTITÓR, -OÁRE, pregătitori, -oare, adj. Care pregătește (1) ceva; care servește pentru pregătire; preparator. – Pregăti + suf. -tor. DOOM
pregătitór adj. m., pl. pregătitóri; f. sg. și pl. pregătitoáre
pregătitoarea
PREGĂTITÓR, -OÁRE, pregătitori, -oare, adj. Care pregătește (1) ceva; care servește pentru pregătire; preparator. – Pregăti + suf. -tor. DOOM
pregătitór adj. m., pl. pregătitóri; f. sg. și pl. pregătitoáre
pregătitoarei
PREGĂTITÓR, -OÁRE, pregătitori, -oare, adj. Care pregătește (1) ceva; care servește pentru pregătire; preparator. – Pregăti + suf. -tor. DOOM
pregătitór adj. m., pl. pregătitóri; f. sg. și pl. pregătitoáre
pregătitoarele
PREGĂTITÓR, -OÁRE, pregătitori, -oare, adj. Care pregătește (1) ceva; care servește pentru pregătire; preparator. – Pregăti + suf. -tor. DOOM
pregătitór adj. m., pl. pregătitóri; f. sg. și pl. pregătitoáre
pregătitoarelor
PREGĂTITÓR, -OÁRE, pregătitori, -oare, adj. Care pregătește (1) ceva; care servește pentru pregătire; preparator. – Pregăti + suf. -tor. DOOM
pregătitór adj. m., pl. pregătitóri; f. sg. și pl. pregătitoáre
pregătitor
PREGĂTITÓR, -OÁRE, pregătitori, -oare, adj. Care pregătește (1) ceva; care servește pentru pregătire; preparator. – Pregăti + suf. -tor. DOOM
pregătitór adj. m., pl. pregătitóri; f. sg. și pl. pregătitoáre
pregătitori
PREGĂTITÓR, -OÁRE, pregătitori, -oare, adj. Care pregătește (1) ceva; care servește pentru pregătire; preparator. – Pregăti + suf. -tor. DOOM
pregătitór adj. m., pl. pregătitóri; f. sg. și pl. pregătitoáre
pregătitorii
PREGĂTITÓR, -OÁRE, pregătitori, -oare, adj. Care pregătește (1) ceva; care servește pentru pregătire; preparator. – Pregăti + suf. -tor. DOOM
pregătitór adj. m., pl. pregătitóri; f. sg. și pl. pregătitoáre
pregătitorilor
PREGĂTITÓR, -OÁRE, pregătitori, -oare, adj. Care pregătește (1) ceva; care servește pentru pregătire; preparator. – Pregăti + suf. -tor. DOOM
pregătitór adj. m., pl. pregătitóri; f. sg. și pl. pregătitoáre
pregătitorul
PREGĂTITÓR, -OÁRE, pregătitori, -oare, adj. Care pregătește (1) ceva; care servește pentru pregătire; preparator. – Pregăti + suf. -tor. DOOM
pregătitór adj. m., pl. pregătitóri; f. sg. și pl. pregătitoáre
pregătitorului
PREGĂTITÓR, -OÁRE, pregătitori, -oare, adj. Care pregătește (1) ceva; care servește pentru pregătire; preparator. – Pregăti + suf. -tor. DOOM
pregătitór adj. m., pl. pregătitóri; f. sg. și pl. pregătitoáre
pregătitul
PREGĂTÍT, -Ă, pregătiți, -te, adj. (Despre oameni) Care are pregătirea, cunoștințele necesare pentru a desfășura o activitate; care are o cultură temeinică (într-un anumit domeniu); instruit, cult, format. – V. pregăti.
pregătitului
PREGĂTÍT, -Ă, pregătiți, -te, adj. (Despre oameni) Care are pregătirea, cunoștințele necesare pentru a desfășura o activitate; care are o cultură temeinică (într-un anumit domeniu); instruit, cult, format. – V. pregăti.
pregătiși
PREGĂTÍ, pregătesc, vb. IV. Tranz. 1. A aranja ceva din timp, a face ca ceva să fie gata; a prepara. ◊ Expr. A pregăti terenul = a crea condiții prielnice pentru... ♦ Refl. A fi pe punctul de a..., a fi gata să... 2. A instrui, a forma în vederea unei activități; a da lecții, a medita. ♦ Tranz. și refl. A studia temeinic; a învăța. 3. A preveni pe cineva cu privire la un eveniment (neplăcut), a anunța cuiva un lucru pe ocolite. 4. A găti o mâncare. – Pre1- + găti (după lat. praeparare sau germ. vorbereiten). DOOM
pregătí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pregătésc, imperf. 3 sg. pregăteá; conj. prez. 3 să pregăteáscă
pregătiți
PREGĂTÍ, pregătesc, vb. IV. Tranz. 1. A aranja ceva din timp, a face ca ceva să fie gata; a prepara. ◊ Expr. A pregăti terenul = a crea condiții prielnice pentru... ♦ Refl. A fi pe punctul de a..., a fi gata să... 2. A instrui, a forma în vederea unei activități; a da lecții, a medita. ♦ Tranz. și refl. A studia temeinic; a învăța. 3. A preveni pe cineva cu privire la un eveniment (neplăcut), a anunța cuiva un lucru pe ocolite. 4. A găti o mâncare. – Pre1- + găti (după lat. praeparare sau germ. vorbereiten). DOOM
pregătí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pregătésc, imperf. 3 sg. pregăteá; conj. prez. 3 să pregăteáscă
pregătiți
PREGĂTÍT, -Ă, pregătiți, -te, adj. (Despre oameni) Care are pregătirea, cunoștințele necesare pentru a desfășura o activitate; care are o cultură temeinică (într-un anumit domeniu); instruit, cult, format. – V. pregăti.
pregătiții
PREGĂTÍT, -Ă, pregătiți, -te, adj. (Despre oameni) Care are pregătirea, cunoștințele necesare pentru a desfășura o activitate; care are o cultură temeinică (într-un anumit domeniu); instruit, cult, format. – V. pregăti.
pregătiților
PREGĂTÍT, -Ă, pregătiți, -te, adj. (Despre oameni) Care are pregătirea, cunoștințele necesare pentru a desfășura o activitate; care are o cultură temeinică (într-un anumit domeniu); instruit, cult, format. – V. pregăti.
prehensibil
PREHENSÍBIL, -Ă adj. Care poate fi apucat. [Cf. fr. préhensible].
prehensil
PREHENSÍL, -Ă, prehensili, -e, adj. (Despre organe animale) Care are facultatea de a apuca. Maimuța are coadă prehensilă. – Din fr. préhensile. DOOM
prehensíl adj. m., pl. prehensíli; f. prehensílă, pl. prehensíle
prehensila
PREHENSÍL, -Ă, prehensili, -e, adj. (Despre organe animale) Care are facultatea de a apuca. Maimuța are coadă prehensilă. – Din fr. préhensile. DOOM
prehensíl adj. m., pl. prehensíli; f. prehensílă, pl. prehensíle
prehensile
PREHENSÍL, -Ă, prehensili, -e, adj. (Despre organe animale) Care are facultatea de a apuca. Maimuța are coadă prehensilă. – Din fr. préhensile. DOOM
prehensíl adj. m., pl. prehensíli; f. prehensílă, pl. prehensíle
prehensilei
PREHENSÍL, -Ă, prehensili, -e, adj. (Despre organe animale) Care are facultatea de a apuca. Maimuța are coadă prehensilă. – Din fr. préhensile. DOOM
prehensíl adj. m., pl. prehensíli; f. prehensílă, pl. prehensíle
prehensilele
PREHENSÍL, -Ă, prehensili, -e, adj. (Despre organe animale) Care are facultatea de a apuca. Maimuța are coadă prehensilă. – Din fr. préhensile. DOOM
prehensíl adj. m., pl. prehensíli; f. prehensílă, pl. prehensíle
prehensilelor
PREHENSÍL, -Ă, prehensili, -e, adj. (Despre organe animale) Care are facultatea de a apuca. Maimuța are coadă prehensilă. – Din fr. préhensile. DOOM
prehensíl adj. m., pl. prehensíli; f. prehensílă, pl. prehensíle
prehensili
PREHENSÍL, -Ă, prehensili, -e, adj. (Despre organe animale) Care are facultatea de a apuca. Maimuța are coadă prehensilă. – Din fr. préhensile. DOOM
prehensíl adj. m., pl. prehensíli; f. prehensílă, pl. prehensíle
prehensilii
PREHENSÍL, -Ă, prehensili, -e, adj. (Despre organe animale) Care are facultatea de a apuca. Maimuța are coadă prehensilă. – Din fr. préhensile. DOOM
prehensíl adj. m., pl. prehensíli; f. prehensílă, pl. prehensíle
prehensililor
PREHENSÍL, -Ă, prehensili, -e, adj. (Despre organe animale) Care are facultatea de a apuca. Maimuța are coadă prehensilă. – Din fr. préhensile. DOOM
prehensíl adj. m., pl. prehensíli; f. prehensílă, pl. prehensíle
prehensilul
PREHENSÍL, -Ă, prehensili, -e, adj. (Despre organe animale) Care are facultatea de a apuca. Maimuța are coadă prehensilă. – Din fr. préhensile. DOOM
prehensíl adj. m., pl. prehensíli; f. prehensílă, pl. prehensíle
prehensilului
PREHENSÍL, -Ă, prehensili, -e, adj. (Despre organe animale) Care are facultatea de a apuca. Maimuța are coadă prehensilă. – Din fr. préhensile. DOOM
prehensíl adj. m., pl. prehensíli; f. prehensílă, pl. prehensíle
prehensiune
PREHENSIÚNE s.f. Acțiunea mâinii de a prinde cu ajutorul degetelor; (p. ext.) îmbucare a alimentelor. [Pron. -si-u-. / < fr. préhension].
prehensiunea
PREHENSIÚNE s.f. Acțiunea mâinii de a prinde cu ajutorul degetelor; (p. ext.) îmbucare a alimentelor. [Pron. -si-u-. / < fr. préhension].
prehensiuni
PREHENSIÚNE s.f. Acțiunea mâinii de a prinde cu ajutorul degetelor; (p. ext.) îmbucare a alimentelor. [Pron. -si-u-. / < fr. préhension].
prehensiunii
PREHENSIÚNE s.f. Acțiunea mâinii de a prinde cu ajutorul degetelor; (p. ext.) îmbucare a alimentelor. [Pron. -si-u-. / < fr. préhension].
preia
PRELUÁ, preiáu, vb. I. Tranz. A lua în primire; a lua asupra sa, pe seama sa. [Pr.: -lu-a] – Pre2 + lua. DOOM
preluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. preiáu, 2 sg. preiéi, 3 sg. preiá, 1 pl. preluắm (-lu-ăm); m.m.c.p. 1 sg. preluásem, 1 pl. preluáserăm; conj. prez. 3 să preiá; imper. 2 sg. preiá; ger. preluấnd (-lu-ând)
preiau
PRELUÁ, preiáu, vb. I. Tranz. A lua în primire; a lua asupra sa, pe seama sa. [Pr.: -lu-a] – Pre2 + lua. DOOM
preluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. preiáu, 2 sg. preiéi, 3 sg. preiá, 1 pl. preluắm (-lu-ăm); m.m.c.p. 1 sg. preluásem, 1 pl. preluáserăm; conj. prez. 3 să preiá; imper. 2 sg. preiá; ger. preluấnd (-lu-ând)
preiei
PRELUÁ, preiáu, vb. I. Tranz. A lua în primire; a lua asupra sa, pe seama sa. [Pr.: -lu-a] – Pre2 + lua. DOOM
preluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. preiáu, 2 sg. preiéi, 3 sg. preiá, 1 pl. preluắm (-lu-ăm); m.m.c.p. 1 sg. preluásem, 1 pl. preluáserăm; conj. prez. 3 să preiá; imper. 2 sg. preiá; ger. preluấnd (-lu-ând)
preieie
PRELUÁ, preiáu, vb. I. Tranz. A lua în primire; a lua asupra sa, pe seama sa. [Pr.: -lu-a] – Pre2 + lua. DOOM
preluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. preiáu, 2 sg. preiéi, 3 sg. preiá, 1 pl. preluắm (-lu-ăm); m.m.c.p. 1 sg. preluásem, 1 pl. preluáserăm; conj. prez. 3 să preiá; imper. 2 sg. preiá; ger. preluấnd (-lu-ând)
preimperialist
PREIMPERIALÍST, -Ă, preimperialiști, -ste, adj. Care este imediat anterior fazei imperialismului. DOOM
preimperialíst (-ri-a-) adj. m., pl. preimperialíști; f. preimperialístă, pl. preimperialíste
preimperialista
PREIMPERIALÍST, -Ă, preimperialiști, -ste, adj. Care este imediat anterior fazei imperialismului. DOOM
preimperialíst (-ri-a-) adj. m., pl. preimperialíști; f. preimperialístă, pl. preimperialíste
preimperialiste
PREIMPERIALÍST, -Ă, preimperialiști, -ste, adj. Care este imediat anterior fazei imperialismului. DOOM
preimperialíst (-ri-a-) adj. m., pl. preimperialíști; f. preimperialístă, pl. preimperialíste
preimperialistei
PREIMPERIALÍST, -Ă, preimperialiști, -ste, adj. Care este imediat anterior fazei imperialismului. DOOM
preimperialíst (-ri-a-) adj. m., pl. preimperialíști; f. preimperialístă, pl. preimperialíste
preimperialistele
PREIMPERIALÍST, -Ă, preimperialiști, -ste, adj. Care este imediat anterior fazei imperialismului. DOOM
preimperialíst (-ri-a-) adj. m., pl. preimperialíști; f. preimperialístă, pl. preimperialíste
preimperialistelor
PREIMPERIALÍST, -Ă, preimperialiști, -ste, adj. Care este imediat anterior fazei imperialismului. DOOM
preimperialíst (-ri-a-) adj. m., pl. preimperialíști; f. preimperialístă, pl. preimperialíste
preimperialistul
PREIMPERIALÍST, -Ă, preimperialiști, -ste, adj. Care este imediat anterior fazei imperialismului. DOOM
preimperialíst (-ri-a-) adj. m., pl. preimperialíști; f. preimperialístă, pl. preimperialíste
preimperialistului
PREIMPERIALÍST, -Ă, preimperialiști, -ste, adj. Care este imediat anterior fazei imperialismului. DOOM
preimperialíst (-ri-a-) adj. m., pl. preimperialíști; f. preimperialístă, pl. preimperialíste
preimperialiști
PREIMPERIALÍST, -Ă, preimperialiști, -ste, adj. Care este imediat anterior fazei imperialismului. DOOM
preimperialíst (-ri-a-) adj. m., pl. preimperialíști; f. preimperialístă, pl. preimperialíste
preimperialiștii
PREIMPERIALÍST, -Ă, preimperialiști, -ste, adj. Care este imediat anterior fazei imperialismului. DOOM
preimperialíst (-ri-a-) adj. m., pl. preimperialíști; f. preimperialístă, pl. preimperialíste
preimperialiștilor
PREIMPERIALÍST, -Ă, preimperialiști, -ste, adj. Care este imediat anterior fazei imperialismului. DOOM
preimperialíst (-ri-a-) adj. m., pl. preimperialíști; f. preimperialístă, pl. preimperialíste
preindustrializare
PREINDUSTRIALIZÁRE, preindustrializări, s. f. Primă prelucrare a materiilor prime (textile). [Pr.: pre-in-dus-tri-a-] – Pre1- + industrializare.
preindustrializarea
PREINDUSTRIALIZÁRE, preindustrializări, s. f. Primă prelucrare a materiilor prime (textile). [Pr.: pre-in-dus-tri-a-] – Pre1- + industrializare.
preindustrializări
PREINDUSTRIALIZÁRE, preindustrializări, s. f. Primă prelucrare a materiilor prime (textile). [Pr.: pre-in-dus-tri-a-] – Pre1- + industrializare.
preindustrializării
PREINDUSTRIALIZÁRE, preindustrializări, s. f. Primă prelucrare a materiilor prime (textile). [Pr.: pre-in-dus-tri-a-] – Pre1- + industrializare.
preindustrializările
PREINDUSTRIALIZÁRE, preindustrializări, s. f. Primă prelucrare a materiilor prime (textile). [Pr.: pre-in-dus-tri-a-] – Pre1- + industrializare.
preindustrializărilor
PREINDUSTRIALIZÁRE, preindustrializări, s. f. Primă prelucrare a materiilor prime (textile). [Pr.: pre-in-dus-tri-a-] – Pre1- + industrializare.
preinfarct
PREINFÁRCT, preinfarcte, s. n. (Med.) Insuficiență coronariană care se manifestă prin aspecte intennediare între angina pectorală și infarctul miocardic propriu-zis. [Pr.: pre-in-] – Din germ. Präinfarkt. DOOM
*preinfárct s. n., pl. preinfárcte (-farc-te)
preinfarcte
PREINFÁRCT, preinfarcte, s. n. (Med.) Insuficiență coronariană care se manifestă prin aspecte intennediare între angina pectorală și infarctul miocardic propriu-zis. [Pr.: pre-in-] – Din germ. Präinfarkt. DOOM
*preinfárct s. n., pl. preinfárcte (-farc-te)
preinfarctele
PREINFÁRCT, preinfarcte, s. n. (Med.) Insuficiență coronariană care se manifestă prin aspecte intennediare între angina pectorală și infarctul miocardic propriu-zis. [Pr.: pre-in-] – Din germ. Präinfarkt. DOOM
*preinfárct s. n., pl. preinfárcte (-farc-te)
preinfarctelor
PREINFÁRCT, preinfarcte, s. n. (Med.) Insuficiență coronariană care se manifestă prin aspecte intennediare între angina pectorală și infarctul miocardic propriu-zis. [Pr.: pre-in-] – Din germ. Präinfarkt. DOOM
*preinfárct s. n., pl. preinfárcte (-farc-te)
preinfarctul
PREINFÁRCT, preinfarcte, s. n. (Med.) Insuficiență coronariană care se manifestă prin aspecte intennediare între angina pectorală și infarctul miocardic propriu-zis. [Pr.: pre-in-] – Din germ. Präinfarkt. DOOM
*preinfárct s. n., pl. preinfárcte (-farc-te)
preinfarctului
PREINFÁRCT, preinfarcte, s. n. (Med.) Insuficiență coronariană care se manifestă prin aspecte intennediare între angina pectorală și infarctul miocardic propriu-zis. [Pr.: pre-in-] – Din germ. Präinfarkt. DOOM
*preinfárct s. n., pl. preinfárcte (-farc-te)
preistoria
PREISTÓRIE s. f. 1. Perioadă din istoria omenirii de la originea omului până la apariția primelor documente scrise. 2. Parte a istoriei care studiază preistoria (1). [Pr.: pre-is-] – Din fr. préhistoire. DOOM
preistórie (-ri-e) s. f., art. preistória (-ri-a), g.-d. preistórii, art. preistóriei
preistoric
PREISTÓRIC, -Ă, preistorici, -ce, adj. Care aparține preistoriei, privitor la preistorie, din timpul preistoriei. ♦ Fig. (Glumeț) (Foarte) vechi, învechit, perimat. [Pr.: pre-is-] – Din fr. préhistorique. DOOM
preistóric adj. m., pl. preistórici; f. preistórică, pl. preistórice
preistorica
PREISTÓRIC, -Ă, preistorici, -ce, adj. Care aparține preistoriei, privitor la preistorie, din timpul preistoriei. ♦ Fig. (Glumeț) (Foarte) vechi, învechit, perimat. [Pr.: pre-is-] – Din fr. préhistorique. DOOM
preistóric adj. m., pl. preistórici; f. preistórică, pl. preistórice
preistorice
PREISTÓRIC, -Ă, preistorici, -ce, adj. Care aparține preistoriei, privitor la preistorie, din timpul preistoriei. ♦ Fig. (Glumeț) (Foarte) vechi, învechit, perimat. [Pr.: pre-is-] – Din fr. préhistorique. DOOM
preistóric adj. m., pl. preistórici; f. preistórică, pl. preistórice
preistoricei
PREISTÓRIC, -Ă, preistorici, -ce, adj. Care aparține preistoriei, privitor la preistorie, din timpul preistoriei. ♦ Fig. (Glumeț) (Foarte) vechi, învechit, perimat. [Pr.: pre-is-] – Din fr. préhistorique. DOOM
preistóric adj. m., pl. preistórici; f. preistórică, pl. preistórice
preistoricele
PREISTÓRIC, -Ă, preistorici, -ce, adj. Care aparține preistoriei, privitor la preistorie, din timpul preistoriei. ♦ Fig. (Glumeț) (Foarte) vechi, învechit, perimat. [Pr.: pre-is-] – Din fr. préhistorique. DOOM
preistóric adj. m., pl. preistórici; f. preistórică, pl. preistórice
preistoricelor
PREISTÓRIC, -Ă, preistorici, -ce, adj. Care aparține preistoriei, privitor la preistorie, din timpul preistoriei. ♦ Fig. (Glumeț) (Foarte) vechi, învechit, perimat. [Pr.: pre-is-] – Din fr. préhistorique. DOOM
preistóric adj. m., pl. preistórici; f. preistórică, pl. preistórice
preistorici
PREISTÓRIC, -Ă, preistorici, -ce, adj. Care aparține preistoriei, privitor la preistorie, din timpul preistoriei. ♦ Fig. (Glumeț) (Foarte) vechi, învechit, perimat. [Pr.: pre-is-] – Din fr. préhistorique. DOOM
preistóric adj. m., pl. preistórici; f. preistórică, pl. preistórice
preistorician
PREISTORICIÁN, -Ă s.m. și f. Specialist în preistorie. [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / et. incertă].
preistoriciana
PREISTORICIÁN, -Ă s.m. și f. Specialist în preistorie. [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / et. incertă].
preistoricianul
PREISTORICIÁN, -Ă s.m. și f. Specialist în preistorie. [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / et. incertă].
preistoricianului
PREISTORICIÁN, -Ă s.m. și f. Specialist în preistorie. [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / et. incertă].
preistoriciene
PREISTORICIÁN, -Ă s.m. și f. Specialist în preistorie. [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / et. incertă].
preistoricienei
PREISTORICIÁN, -Ă s.m. și f. Specialist în preistorie. [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / et. incertă].
preistoricienele
PREISTORICIÁN, -Ă s.m. și f. Specialist în preistorie. [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / et. incertă].
preistoricienelor
PREISTORICIÁN, -Ă s.m. și f. Specialist în preistorie. [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / et. incertă].
preistoricieni
PREISTORICIÁN, -Ă s.m. și f. Specialist în preistorie. [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / et. incertă].
preistoricienii
PREISTORICIÁN, -Ă s.m. și f. Specialist în preistorie. [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / et. incertă].
preistoricienilor
PREISTORICIÁN, -Ă s.m. și f. Specialist în preistorie. [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / et. incertă].
preistoricii
PREISTÓRIC, -Ă, preistorici, -ce, adj. Care aparține preistoriei, privitor la preistorie, din timpul preistoriei. ♦ Fig. (Glumeț) (Foarte) vechi, învechit, perimat. [Pr.: pre-is-] – Din fr. préhistorique. DOOM
preistóric adj. m., pl. preistórici; f. preistórică, pl. preistórice
preistoricilor
PREISTÓRIC, -Ă, preistorici, -ce, adj. Care aparține preistoriei, privitor la preistorie, din timpul preistoriei. ♦ Fig. (Glumeț) (Foarte) vechi, învechit, perimat. [Pr.: pre-is-] – Din fr. préhistorique. DOOM
preistóric adj. m., pl. preistórici; f. preistórică, pl. preistórice
preistoricul
PREISTÓRIC, -Ă, preistorici, -ce, adj. Care aparține preistoriei, privitor la preistorie, din timpul preistoriei. ♦ Fig. (Glumeț) (Foarte) vechi, învechit, perimat. [Pr.: pre-is-] – Din fr. préhistorique. DOOM
preistóric adj. m., pl. preistórici; f. preistórică, pl. preistórice
preistoricului
PREISTÓRIC, -Ă, preistorici, -ce, adj. Care aparține preistoriei, privitor la preistorie, din timpul preistoriei. ♦ Fig. (Glumeț) (Foarte) vechi, învechit, perimat. [Pr.: pre-is-] – Din fr. préhistorique. DOOM
preistóric adj. m., pl. preistórici; f. preistórică, pl. preistórice
preistorie
PREISTÓRIE s. f. 1. Perioadă din istoria omenirii de la originea omului până la apariția primelor documente scrise. 2. Parte a istoriei care studiază preistoria (1). [Pr.: pre-is-] – Din fr. préhistoire. DOOM
preistórie (-ri-e) s. f., art. preistória (-ri-a), g.-d. preistórii, art. preistóriei
preistoriei
PREISTÓRIE s. f. 1. Perioadă din istoria omenirii de la originea omului până la apariția primelor documente scrise. 2. Parte a istoriei care studiază preistoria (1). [Pr.: pre-is-] – Din fr. préhistoire. DOOM
preistórie (-ri-e) s. f., art. preistória (-ri-a), g.-d. preistórii, art. preistóriei
preistorii
PREISTÓRIE s. f. 1. Perioadă din istoria omenirii de la originea omului până la apariția primelor documente scrise. 2. Parte a istoriei care studiază preistoria (1). [Pr.: pre-is-] – Din fr. préhistoire. DOOM
preistórie (-ri-e) s. f., art. preistória (-ri-a), g.-d. preistórii, art. preistóriei
prejmet
PRÉJMET, prejmete, s. n. (Înv.) Împrejurime, preajmă. – Preajmă + suf. -et. DOOM
préjmet (înv.) s. n., pl. préjmete
prejmete
PRÉJMET, prejmete, s. n. (Înv.) Împrejurime, preajmă. – Preajmă + suf. -et. DOOM
préjmet (înv.) s. n., pl. préjmete
prejmetele
PRÉJMET, prejmete, s. n. (Înv.) Împrejurime, preajmă. – Preajmă + suf. -et. DOOM
préjmet (înv.) s. n., pl. préjmete
prejmetelor
PRÉJMET, prejmete, s. n. (Înv.) Împrejurime, preajmă. – Preajmă + suf. -et. DOOM
préjmet (înv.) s. n., pl. préjmete
prejmetul
PRÉJMET, prejmete, s. n. (Înv.) Împrejurime, preajmă. – Preajmă + suf. -et. DOOM
préjmet (înv.) s. n., pl. préjmete
prejmetului
PRÉJMET, prejmete, s. n. (Înv.) Împrejurime, preajmă. – Preajmă + suf. -et. DOOM
préjmet (înv.) s. n., pl. préjmete
prejmă
PRÍJMĂ s. f. v. preajmă. DOOM
*din preájmă2- loc. prep. (ĭ)
prejos
PREJÓS adv. (În loc. adv.) Mai prejos = în inferioritate față de cineva sau de ceva; mai puțin, mai slab, mai prost decât... – Pre2 + jos. DOOM
!prejós (mai ~) adv.
prejudec
PREJUDECÁ, prejudéc, vb. I. Tranz. (Învechit) A face o apreciere asupra unui lucru înainte de a-l fi examinat, a hotărî (ceva) prematur; a avea idei preconcepute (despre cineva sau despre ceva). Fără a prejudeca cestiunea dacă onorabilul cetățean Buzunărescu este sau tiu un spărgător de boite, noi întrebăm... cu ce drept se arestează cetățenii. ALECSANDRI, T. 1652. ◊ Absol. Să nu prejudecăm și să vedem ce a făcut. GHEREA, ST. CR. II 264.
prejudeca
PREJUDECÁ, prejudéc, vb. I. Tranz. (Învechit) A face o apreciere asupra unui lucru înainte de a-l fi examinat, a hotărî (ceva) prematur; a avea idei preconcepute (despre cineva sau despre ceva). Fără a prejudeca cestiunea dacă onorabilul cetățean Buzunărescu este sau tiu un spărgător de boite, noi întrebăm... cu ce drept se arestează cetățenii. ALECSANDRI, T. 1652. ◊ Absol. Să nu prejudecăm și să vedem ce a făcut. GHEREA, ST. CR. II 264.
prejudecai
PREJUDECÁ, prejudéc, vb. I. Tranz. (Învechit) A face o apreciere asupra unui lucru înainte de a-l fi examinat, a hotărî (ceva) prematur; a avea idei preconcepute (despre cineva sau despre ceva). Fără a prejudeca cestiunea dacă onorabilul cetățean Buzunărescu este sau tiu un spărgător de boite, noi întrebăm... cu ce drept se arestează cetățenii. ALECSANDRI, T. 1652. ◊ Absol. Să nu prejudecăm și să vedem ce a făcut. GHEREA, ST. CR. II 264.
prejudecam
PREJUDECÁ, prejudéc, vb. I. Tranz. (Învechit) A face o apreciere asupra unui lucru înainte de a-l fi examinat, a hotărî (ceva) prematur; a avea idei preconcepute (despre cineva sau despre ceva). Fără a prejudeca cestiunea dacă onorabilul cetățean Buzunărescu este sau tiu un spărgător de boite, noi întrebăm... cu ce drept se arestează cetățenii. ALECSANDRI, T. 1652. ◊ Absol. Să nu prejudecăm și să vedem ce a făcut. GHEREA, ST. CR. II 264.
prejudecare
PREJUDECÁ, prejudéc, vb. I. Tranz. (Învechit) A face o apreciere asupra unui lucru înainte de a-l fi examinat, a hotărî (ceva) prematur; a avea idei preconcepute (despre cineva sau despre ceva). Fără a prejudeca cestiunea dacă onorabilul cetățean Buzunărescu este sau tiu un spărgător de boite, noi întrebăm... cu ce drept se arestează cetățenii. ALECSANDRI, T. 1652. ◊ Absol. Să nu prejudecăm și să vedem ce a făcut. GHEREA, ST. CR. II 264.
prejudecare
PREJUDECÁ, prejúdec, vb. I. Tranz. (Înv.) A face o apreciere asupra unui lucru înainte de a-l fi examinat; a avea idei preconcepute. – Din pre2- + judeca (după fr. prejuger).
prejudecarea
PREJUDECÁ, prejúdec, vb. I. Tranz. (Înv.) A face o apreciere asupra unui lucru înainte de a-l fi examinat; a avea idei preconcepute. – Din pre2- + judeca (după fr. prejuger).
prejudecară
PREJUDECÁ, prejudéc, vb. I. Tranz. (Învechit) A face o apreciere asupra unui lucru înainte de a-l fi examinat, a hotărî (ceva) prematur; a avea idei preconcepute (despre cineva sau despre ceva). Fără a prejudeca cestiunea dacă onorabilul cetățean Buzunărescu este sau tiu un spărgător de boite, noi întrebăm... cu ce drept se arestează cetățenii. ALECSANDRI, T. 1652. ◊ Absol. Să nu prejudecăm și să vedem ce a făcut. GHEREA, ST. CR. II 264.
prejudecarăm
PREJUDECÁ, prejudéc, vb. I. Tranz. (Învechit) A face o apreciere asupra unui lucru înainte de a-l fi examinat, a hotărî (ceva) prematur; a avea idei preconcepute (despre cineva sau despre ceva). Fără a prejudeca cestiunea dacă onorabilul cetățean Buzunărescu este sau tiu un spărgător de boite, noi întrebăm... cu ce drept se arestează cetățenii. ALECSANDRI, T. 1652. ◊ Absol. Să nu prejudecăm și să vedem ce a făcut. GHEREA, ST. CR. II 264.
prejudecarăți
PREJUDECÁ, prejudéc, vb. I. Tranz. (Învechit) A face o apreciere asupra unui lucru înainte de a-l fi examinat, a hotărî (ceva) prematur; a avea idei preconcepute (despre cineva sau despre ceva). Fără a prejudeca cestiunea dacă onorabilul cetățean Buzunărescu este sau tiu un spărgător de boite, noi întrebăm... cu ce drept se arestează cetățenii. ALECSANDRI, T. 1652. ◊ Absol. Să nu prejudecăm și să vedem ce a făcut. GHEREA, ST. CR. II 264.
prejudecase
PREJUDECÁ, prejudéc, vb. I. Tranz. (Învechit) A face o apreciere asupra unui lucru înainte de a-l fi examinat, a hotărî (ceva) prematur; a avea idei preconcepute (despre cineva sau despre ceva). Fără a prejudeca cestiunea dacă onorabilul cetățean Buzunărescu este sau tiu un spărgător de boite, noi întrebăm... cu ce drept se arestează cetățenii. ALECSANDRI, T. 1652. ◊ Absol. Să nu prejudecăm și să vedem ce a făcut. GHEREA, ST. CR. II 264.
prejudecasem
PREJUDECÁ, prejudéc, vb. I. Tranz. (Învechit) A face o apreciere asupra unui lucru înainte de a-l fi examinat, a hotărî (ceva) prematur; a avea idei preconcepute (despre cineva sau despre ceva). Fără a prejudeca cestiunea dacă onorabilul cetățean Buzunărescu este sau tiu un spărgător de boite, noi întrebăm... cu ce drept se arestează cetățenii. ALECSANDRI, T. 1652. ◊ Absol. Să nu prejudecăm și să vedem ce a făcut. GHEREA, ST. CR. II 264.
prejudecaseră
PREJUDECÁ, prejudéc, vb. I. Tranz. (Învechit) A face o apreciere asupra unui lucru înainte de a-l fi examinat, a hotărî (ceva) prematur; a avea idei preconcepute (despre cineva sau despre ceva). Fără a prejudeca cestiunea dacă onorabilul cetățean Buzunărescu este sau tiu un spărgător de boite, noi întrebăm... cu ce drept se arestează cetățenii. ALECSANDRI, T. 1652. ◊ Absol. Să nu prejudecăm și să vedem ce a făcut. GHEREA, ST. CR. II 264.
prejudecaserăm
PREJUDECÁ, prejudéc, vb. I. Tranz. (Învechit) A face o apreciere asupra unui lucru înainte de a-l fi examinat, a hotărî (ceva) prematur; a avea idei preconcepute (despre cineva sau despre ceva). Fără a prejudeca cestiunea dacă onorabilul cetățean Buzunărescu este sau tiu un spărgător de boite, noi întrebăm... cu ce drept se arestează cetățenii. ALECSANDRI, T. 1652. ◊ Absol. Să nu prejudecăm și să vedem ce a făcut. GHEREA, ST. CR. II 264.
prejudecaserăți
PREJUDECÁ, prejudéc, vb. I. Tranz. (Învechit) A face o apreciere asupra unui lucru înainte de a-l fi examinat, a hotărî (ceva) prematur; a avea idei preconcepute (despre cineva sau despre ceva). Fără a prejudeca cestiunea dacă onorabilul cetățean Buzunărescu este sau tiu un spărgător de boite, noi întrebăm... cu ce drept se arestează cetățenii. ALECSANDRI, T. 1652. ◊ Absol. Să nu prejudecăm și să vedem ce a făcut. GHEREA, ST. CR. II 264.
prejudecaseși
PREJUDECÁ, prejudéc, vb. I. Tranz. (Învechit) A face o apreciere asupra unui lucru înainte de a-l fi examinat, a hotărî (ceva) prematur; a avea idei preconcepute (despre cineva sau despre ceva). Fără a prejudeca cestiunea dacă onorabilul cetățean Buzunărescu este sau tiu un spărgător de boite, noi întrebăm... cu ce drept se arestează cetățenii. ALECSANDRI, T. 1652. ◊ Absol. Să nu prejudecăm și să vedem ce a făcut. GHEREA, ST. CR. II 264.
prejudecaseți
PREJUDECÁ, prejudéc, vb. I. Tranz. (Învechit) A face o apreciere asupra unui lucru înainte de a-l fi examinat, a hotărî (ceva) prematur; a avea idei preconcepute (despre cineva sau despre ceva). Fără a prejudeca cestiunea dacă onorabilul cetățean Buzunărescu este sau tiu un spărgător de boite, noi întrebăm... cu ce drept se arestează cetățenii. ALECSANDRI, T. 1652. ◊ Absol. Să nu prejudecăm și să vedem ce a făcut. GHEREA, ST. CR. II 264.
prejudecat
PREJUDECÁ, prejudéc, vb. I. Tranz. (Învechit) A face o apreciere asupra unui lucru înainte de a-l fi examinat, a hotărî (ceva) prematur; a avea idei preconcepute (despre cineva sau despre ceva). Fără a prejudeca cestiunea dacă onorabilul cetățean Buzunărescu este sau tiu un spărgător de boite, noi întrebăm... cu ce drept se arestează cetățenii. ALECSANDRI, T. 1652. ◊ Absol. Să nu prejudecăm și să vedem ce a făcut. GHEREA, ST. CR. II 264.
prejudecat
PREJUDECÁ, prejúdec, vb. I. Tranz. (Înv.) A face o apreciere asupra unui lucru înainte de a-l fi examinat; a avea idei preconcepute. – Din pre2- + judeca (după fr. prejuger).
prejudecată
PREJUDECÁTĂ, prejudecăți, s. f. Părere, idee preconcepută (și adesea eronată) pe care și-o face cineva asupra unui lucru, adoptată, de obicei, fără cunoașterea directă a faptelor sau impusă prin educație, societate; prejudeț, prejudiciu. – Pre1- + judecată (după fr. préjugé). DOOM
prejudecátă s. f., g.-d. art. prejudecắții; pl. prejudecắți
prejudecau
PREJUDECÁ, prejudéc, vb. I. Tranz. (Învechit) A face o apreciere asupra unui lucru înainte de a-l fi examinat, a hotărî (ceva) prematur; a avea idei preconcepute (despre cineva sau despre ceva). Fără a prejudeca cestiunea dacă onorabilul cetățean Buzunărescu este sau tiu un spărgător de boite, noi întrebăm... cu ce drept se arestează cetățenii. ALECSANDRI, T. 1652. ◊ Absol. Să nu prejudecăm și să vedem ce a făcut. GHEREA, ST. CR. II 264.
prejudecași
PREJUDECÁ, prejudéc, vb. I. Tranz. (Învechit) A face o apreciere asupra unui lucru înainte de a-l fi examinat, a hotărî (ceva) prematur; a avea idei preconcepute (despre cineva sau despre ceva). Fără a prejudeca cestiunea dacă onorabilul cetățean Buzunărescu este sau tiu un spărgător de boite, noi întrebăm... cu ce drept se arestează cetățenii. ALECSANDRI, T. 1652. ◊ Absol. Să nu prejudecăm și să vedem ce a făcut. GHEREA, ST. CR. II 264.
prejudecați
PREJUDECÁ, prejudéc, vb. I. Tranz. (Învechit) A face o apreciere asupra unui lucru înainte de a-l fi examinat, a hotărî (ceva) prematur; a avea idei preconcepute (despre cineva sau despre ceva). Fără a prejudeca cestiunea dacă onorabilul cetățean Buzunărescu este sau tiu un spărgător de boite, noi întrebăm... cu ce drept se arestează cetățenii. ALECSANDRI, T. 1652. ◊ Absol. Să nu prejudecăm și să vedem ce a făcut. GHEREA, ST. CR. II 264.
prejudece
PREJUDECÁ, prejudéc, vb. I. Tranz. (Învechit) A face o apreciere asupra unui lucru înainte de a-l fi examinat, a hotărî (ceva) prematur; a avea idei preconcepute (despre cineva sau despre ceva). Fără a prejudeca cestiunea dacă onorabilul cetățean Buzunărescu este sau tiu un spărgător de boite, noi întrebăm... cu ce drept se arestează cetățenii. ALECSANDRI, T. 1652. ◊ Absol. Să nu prejudecăm și să vedem ce a făcut. GHEREA, ST. CR. II 264.
prejudeci
PREJUDECÁ, prejudéc, vb. I. Tranz. (Învechit) A face o apreciere asupra unui lucru înainte de a-l fi examinat, a hotărî (ceva) prematur; a avea idei preconcepute (despre cineva sau despre ceva). Fără a prejudeca cestiunea dacă onorabilul cetățean Buzunărescu este sau tiu un spărgător de boite, noi întrebăm... cu ce drept se arestează cetățenii. ALECSANDRI, T. 1652. ◊ Absol. Să nu prejudecăm și să vedem ce a făcut. GHEREA, ST. CR. II 264.
prejudecând
PREJUDECÁ, prejudéc, vb. I. Tranz. (Învechit) A face o apreciere asupra unui lucru înainte de a-l fi examinat, a hotărî (ceva) prematur; a avea idei preconcepute (despre cineva sau despre ceva). Fără a prejudeca cestiunea dacă onorabilul cetățean Buzunărescu este sau tiu un spărgător de boite, noi întrebăm... cu ce drept se arestează cetățenii. ALECSANDRI, T. 1652. ◊ Absol. Să nu prejudecăm și să vedem ce a făcut. GHEREA, ST. CR. II 264.
prejudecînd
PREJUDECÁ, prejudéc, vb. I. Tranz. (Învechit) A face o apreciere asupra unui lucru înainte de a-l fi examinat, a hotărî (ceva) prematur; a avea idei preconcepute (despre cineva sau despre ceva). Fără a prejudeca cestiunea dacă onorabilul cetățean Buzunărescu este sau tiu un spărgător de boite, noi întrebăm... cu ce drept se arestează cetățenii. ALECSANDRI, T. 1652. ◊ Absol. Să nu prejudecăm și să vedem ce a făcut. GHEREA, ST. CR. II 264.
prejudecări
PREJUDECÁ, prejúdec, vb. I. Tranz. (Înv.) A face o apreciere asupra unui lucru înainte de a-l fi examinat; a avea idei preconcepute. – Din pre2- + judeca (după fr. prejuger).
prejudecării
PREJUDECÁ, prejúdec, vb. I. Tranz. (Înv.) A face o apreciere asupra unui lucru înainte de a-l fi examinat; a avea idei preconcepute. – Din pre2- + judeca (după fr. prejuger).
prejudecările
PREJUDECÁ, prejúdec, vb. I. Tranz. (Înv.) A face o apreciere asupra unui lucru înainte de a-l fi examinat; a avea idei preconcepute. – Din pre2- + judeca (după fr. prejuger).
prejudecărilor
PREJUDECÁ, prejúdec, vb. I. Tranz. (Înv.) A face o apreciere asupra unui lucru înainte de a-l fi examinat; a avea idei preconcepute. – Din pre2- + judeca (după fr. prejuger).
prejudeț
PREJUDÉȚ, prejudețe, s. n. (Înv.) Prejudecată. – Pre1- + județ (după lat. praejudicium). DOOM
prejudéț (înv.) s. n., pl. prejudéțe
prejudețe
PREJUDÉȚ, prejudețe, s. n. (Înv.) Prejudecată. – Pre1- + județ (după lat. praejudicium). DOOM
prejudéț (înv.) s. n., pl. prejudéțe
prejudețele
PREJUDÉȚ, prejudețe, s. n. (Înv.) Prejudecată. – Pre1- + județ (după lat. praejudicium). DOOM
prejudéț (înv.) s. n., pl. prejudéțe
prejudețelor
PREJUDÉȚ, prejudețe, s. n. (Înv.) Prejudecată. – Pre1- + județ (după lat. praejudicium). DOOM
prejudéț (înv.) s. n., pl. prejudéțe
prejudețul
PREJUDÉȚ, prejudețe, s. n. (Înv.) Prejudecată. – Pre1- + județ (după lat. praejudicium). DOOM
prejudéț (înv.) s. n., pl. prejudéțe
prejudețului
PREJUDÉȚ, prejudețe, s. n. (Înv.) Prejudecată. – Pre1- + județ (după lat. praejudicium). DOOM
prejudéț (înv.) s. n., pl. prejudéțe
prejudicia
PREJUDICIÁ, prejudiciez, vb. I. Tranz. A cauza cuiva un prejudiciu. [Pr.: -ci-a] – Din fr. préjudicier. DOOM
prejudiciá (-ci-a) vb., ind. prez. 3 prejudiciáză, 1 pl. prejudiciém (-ci-em); conj. prez. 3 să prejudiciéze; ger. prejudiciínd (-ci-ind)
prejudiciabil
PREJUDICIÁBIL, -Ă, prejudiciabili, -e, adj. Care poate aduce prejudicii; păgubitor, vătămător. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. préjudiciable. DOOM
prejudiciábil (-ci-a-) adj. m., pl. prejudiciábili; f. prejudiciábilă, pl. prejudiciábile
prejudiciabila
PREJUDICIÁBIL, -Ă, prejudiciabili, -e, adj. Care poate aduce prejudicii; păgubitor, vătămător. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. préjudiciable. DOOM
prejudiciábil (-ci-a-) adj. m., pl. prejudiciábili; f. prejudiciábilă, pl. prejudiciábile
prejudiciabile
PREJUDICIÁBIL, -Ă, prejudiciabili, -e, adj. Care poate aduce prejudicii; păgubitor, vătămător. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. préjudiciable. DOOM
prejudiciábil (-ci-a-) adj. m., pl. prejudiciábili; f. prejudiciábilă, pl. prejudiciábile
prejudiciabilei
PREJUDICIÁBIL, -Ă, prejudiciabili, -e, adj. Care poate aduce prejudicii; păgubitor, vătămător. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. préjudiciable. DOOM
prejudiciábil (-ci-a-) adj. m., pl. prejudiciábili; f. prejudiciábilă, pl. prejudiciábile
prejudiciabilele
PREJUDICIÁBIL, -Ă, prejudiciabili, -e, adj. Care poate aduce prejudicii; păgubitor, vătămător. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. préjudiciable. DOOM
prejudiciábil (-ci-a-) adj. m., pl. prejudiciábili; f. prejudiciábilă, pl. prejudiciábile
prejudiciabilelor
PREJUDICIÁBIL, -Ă, prejudiciabili, -e, adj. Care poate aduce prejudicii; păgubitor, vătămător. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. préjudiciable. DOOM
prejudiciábil (-ci-a-) adj. m., pl. prejudiciábili; f. prejudiciábilă, pl. prejudiciábile
prejudiciabili
PREJUDICIÁBIL, -Ă, prejudiciabili, -e, adj. Care poate aduce prejudicii; păgubitor, vătămător. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. préjudiciable. DOOM
prejudiciábil (-ci-a-) adj. m., pl. prejudiciábili; f. prejudiciábilă, pl. prejudiciábile
prejudiciabilii
PREJUDICIÁBIL, -Ă, prejudiciabili, -e, adj. Care poate aduce prejudicii; păgubitor, vătămător. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. préjudiciable. DOOM
prejudiciábil (-ci-a-) adj. m., pl. prejudiciábili; f. prejudiciábilă, pl. prejudiciábile
prejudiciabililor
PREJUDICIÁBIL, -Ă, prejudiciabili, -e, adj. Care poate aduce prejudicii; păgubitor, vătămător. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. préjudiciable. DOOM
prejudiciábil (-ci-a-) adj. m., pl. prejudiciábili; f. prejudiciábilă, pl. prejudiciábile
prejudiciabilul
PREJUDICIÁBIL, -Ă, prejudiciabili, -e, adj. Care poate aduce prejudicii; păgubitor, vătămător. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. préjudiciable. DOOM
prejudiciábil (-ci-a-) adj. m., pl. prejudiciábili; f. prejudiciábilă, pl. prejudiciábile
prejudiciabilului
PREJUDICIÁBIL, -Ă, prejudiciabili, -e, adj. Care poate aduce prejudicii; păgubitor, vătămător. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. préjudiciable. DOOM
prejudiciábil (-ci-a-) adj. m., pl. prejudiciábili; f. prejudiciábilă, pl. prejudiciábile
prejudiciai
PREJUDICIÁ, prejudiciez, vb. I. Tranz. A cauza cuiva un prejudiciu. [Pr.: -ci-a] – Din fr. préjudicier. DOOM
prejudiciá (-ci-a) vb., ind. prez. 3 prejudiciáză, 1 pl. prejudiciém (-ci-em); conj. prez. 3 să prejudiciéze; ger. prejudiciínd (-ci-ind)
prejudicial
PREJUDICIÁL, -Ă, prejudiciali, -e, adj. Care precedă o judecată; p. gener: preliminar. [Pr.: -ci-at] – Din fr. préjudiciel. DOOM
prejudiciál (-ci-al) adj. m., pl. prejudiciáli; f. prejudiciálă, pl. prejudiciále
prejudiciala
PREJUDICIÁL, -Ă, prejudiciali, -e, adj. Care precedă o judecată; p. gener: preliminar. [Pr.: -ci-at] – Din fr. préjudiciel. DOOM
prejudiciál (-ci-al) adj. m., pl. prejudiciáli; f. prejudiciálă, pl. prejudiciále
prejudiciale
PREJUDICIÁL, -Ă, prejudiciali, -e, adj. Care precedă o judecată; p. gener: preliminar. [Pr.: -ci-at] – Din fr. préjudiciel. DOOM
prejudiciál (-ci-al) adj. m., pl. prejudiciáli; f. prejudiciálă, pl. prejudiciále
prejudicialei
PREJUDICIÁL, -Ă, prejudiciali, -e, adj. Care precedă o judecată; p. gener: preliminar. [Pr.: -ci-at] – Din fr. préjudiciel. DOOM
prejudiciál (-ci-al) adj. m., pl. prejudiciáli; f. prejudiciálă, pl. prejudiciále
prejudicialele
PREJUDICIÁL, -Ă, prejudiciali, -e, adj. Care precedă o judecată; p. gener: preliminar. [Pr.: -ci-at] – Din fr. préjudiciel. DOOM
prejudiciál (-ci-al) adj. m., pl. prejudiciáli; f. prejudiciálă, pl. prejudiciále
prejudicialelor
PREJUDICIÁL, -Ă, prejudiciali, -e, adj. Care precedă o judecată; p. gener: preliminar. [Pr.: -ci-at] – Din fr. préjudiciel. DOOM
prejudiciál (-ci-al) adj. m., pl. prejudiciáli; f. prejudiciálă, pl. prejudiciále
prejudiciali
PREJUDICIÁL, -Ă, prejudiciali, -e, adj. Care precedă o judecată; p. gener: preliminar. [Pr.: -ci-at] – Din fr. préjudiciel. DOOM
prejudiciál (-ci-al) adj. m., pl. prejudiciáli; f. prejudiciálă, pl. prejudiciále
prejudicialii
PREJUDICIÁL, -Ă, prejudiciali, -e, adj. Care precedă o judecată; p. gener: preliminar. [Pr.: -ci-at] – Din fr. préjudiciel. DOOM
prejudiciál (-ci-al) adj. m., pl. prejudiciáli; f. prejudiciálă, pl. prejudiciále
prejudicialilor
PREJUDICIÁL, -Ă, prejudiciali, -e, adj. Care precedă o judecată; p. gener: preliminar. [Pr.: -ci-at] – Din fr. préjudiciel. DOOM
prejudiciál (-ci-al) adj. m., pl. prejudiciáli; f. prejudiciálă, pl. prejudiciále
prejudicialul
PREJUDICIÁL, -Ă, prejudiciali, -e, adj. Care precedă o judecată; p. gener: preliminar. [Pr.: -ci-at] – Din fr. préjudiciel. DOOM
prejudiciál (-ci-al) adj. m., pl. prejudiciáli; f. prejudiciálă, pl. prejudiciále
prejudicialului
PREJUDICIÁL, -Ă, prejudiciali, -e, adj. Care precedă o judecată; p. gener: preliminar. [Pr.: -ci-at] – Din fr. préjudiciel. DOOM
prejudiciál (-ci-al) adj. m., pl. prejudiciáli; f. prejudiciálă, pl. prejudiciále
prejudiciam
PREJUDICIÁ, prejudiciez, vb. I. Tranz. A cauza cuiva un prejudiciu. [Pr.: -ci-a] – Din fr. préjudicier. DOOM
prejudiciá (-ci-a) vb., ind. prez. 3 prejudiciáză, 1 pl. prejudiciém (-ci-em); conj. prez. 3 să prejudiciéze; ger. prejudiciínd (-ci-ind)
prejudiciară
PREJUDICIÁ, prejudiciez, vb. I. Tranz. A cauza cuiva un prejudiciu. [Pr.: -ci-a] – Din fr. préjudicier. DOOM
prejudiciá (-ci-a) vb., ind. prez. 3 prejudiciáză, 1 pl. prejudiciém (-ci-em); conj. prez. 3 să prejudiciéze; ger. prejudiciínd (-ci-ind)
prejudiciarăm
PREJUDICIÁ, prejudiciez, vb. I. Tranz. A cauza cuiva un prejudiciu. [Pr.: -ci-a] – Din fr. préjudicier. DOOM
prejudiciá (-ci-a) vb., ind. prez. 3 prejudiciáză, 1 pl. prejudiciém (-ci-em); conj. prez. 3 să prejudiciéze; ger. prejudiciínd (-ci-ind)
prejudiciarăți
PREJUDICIÁ, prejudiciez, vb. I. Tranz. A cauza cuiva un prejudiciu. [Pr.: -ci-a] – Din fr. préjudicier. DOOM
prejudiciá (-ci-a) vb., ind. prez. 3 prejudiciáză, 1 pl. prejudiciém (-ci-em); conj. prez. 3 să prejudiciéze; ger. prejudiciínd (-ci-ind)
prejudiciase
PREJUDICIÁ, prejudiciez, vb. I. Tranz. A cauza cuiva un prejudiciu. [Pr.: -ci-a] – Din fr. préjudicier. DOOM
prejudiciá (-ci-a) vb., ind. prez. 3 prejudiciáză, 1 pl. prejudiciém (-ci-em); conj. prez. 3 să prejudiciéze; ger. prejudiciínd (-ci-ind)
prejudiciasem
PREJUDICIÁ, prejudiciez, vb. I. Tranz. A cauza cuiva un prejudiciu. [Pr.: -ci-a] – Din fr. préjudicier. DOOM
prejudiciá (-ci-a) vb., ind. prez. 3 prejudiciáză, 1 pl. prejudiciém (-ci-em); conj. prez. 3 să prejudiciéze; ger. prejudiciínd (-ci-ind)
prejudiciaseră
PREJUDICIÁ, prejudiciez, vb. I. Tranz. A cauza cuiva un prejudiciu. [Pr.: -ci-a] – Din fr. préjudicier. DOOM
prejudiciá (-ci-a) vb., ind. prez. 3 prejudiciáză, 1 pl. prejudiciém (-ci-em); conj. prez. 3 să prejudiciéze; ger. prejudiciínd (-ci-ind)
prejudiciaserăm
PREJUDICIÁ, prejudiciez, vb. I. Tranz. A cauza cuiva un prejudiciu. [Pr.: -ci-a] – Din fr. préjudicier. DOOM
prejudiciá (-ci-a) vb., ind. prez. 3 prejudiciáză, 1 pl. prejudiciém (-ci-em); conj. prez. 3 să prejudiciéze; ger. prejudiciínd (-ci-ind)
prejudiciaserăți
PREJUDICIÁ, prejudiciez, vb. I. Tranz. A cauza cuiva un prejudiciu. [Pr.: -ci-a] – Din fr. préjudicier. DOOM
prejudiciá (-ci-a) vb., ind. prez. 3 prejudiciáză, 1 pl. prejudiciém (-ci-em); conj. prez. 3 să prejudiciéze; ger. prejudiciínd (-ci-ind)
prejudiciaseși
PREJUDICIÁ, prejudiciez, vb. I. Tranz. A cauza cuiva un prejudiciu. [Pr.: -ci-a] – Din fr. préjudicier. DOOM
prejudiciá (-ci-a) vb., ind. prez. 3 prejudiciáză, 1 pl. prejudiciém (-ci-em); conj. prez. 3 să prejudiciéze; ger. prejudiciínd (-ci-ind)
prejudiciaseți
PREJUDICIÁ, prejudiciez, vb. I. Tranz. A cauza cuiva un prejudiciu. [Pr.: -ci-a] – Din fr. préjudicier. DOOM
prejudiciá (-ci-a) vb., ind. prez. 3 prejudiciáză, 1 pl. prejudiciém (-ci-em); conj. prez. 3 să prejudiciéze; ger. prejudiciínd (-ci-ind)
prejudiciat
PREJUDICIÁ, prejudiciez, vb. I. Tranz. A cauza cuiva un prejudiciu. [Pr.: -ci-a] – Din fr. préjudicier. DOOM
prejudiciá (-ci-a) vb., ind. prez. 3 prejudiciáză, 1 pl. prejudiciém (-ci-em); conj. prez. 3 să prejudiciéze; ger. prejudiciínd (-ci-ind)
prejudiciat
PREJUDICIÁT, -Ă, prejudiciați, -te, adj. Vătămat, păgubit. [Pr.: -ci-at] – V. prejudicia.
prejudiciau
PREJUDICIÁ, prejudiciez, vb. I. Tranz. A cauza cuiva un prejudiciu. [Pr.: -ci-a] – Din fr. préjudicier. DOOM
prejudiciá (-ci-a) vb., ind. prez. 3 prejudiciáză, 1 pl. prejudiciém (-ci-em); conj. prez. 3 să prejudiciéze; ger. prejudiciínd (-ci-ind)
prejudiciază
PREJUDICIÁ, prejudiciez, vb. I. Tranz. A cauza cuiva un prejudiciu. [Pr.: -ci-a] – Din fr. préjudicier. DOOM
prejudiciá (-ci-a) vb., ind. prez. 3 prejudiciáză, 1 pl. prejudiciém (-ci-em); conj. prez. 3 să prejudiciéze; ger. prejudiciínd (-ci-ind)
prejudiciași
PREJUDICIÁ, prejudiciez, vb. I. Tranz. A cauza cuiva un prejudiciu. [Pr.: -ci-a] – Din fr. préjudicier. DOOM
prejudiciá (-ci-a) vb., ind. prez. 3 prejudiciáză, 1 pl. prejudiciém (-ci-em); conj. prez. 3 să prejudiciéze; ger. prejudiciínd (-ci-ind)
prejudiciați
PREJUDICIÁ, prejudiciez, vb. I. Tranz. A cauza cuiva un prejudiciu. [Pr.: -ci-a] – Din fr. préjudicier. DOOM
prejudiciá (-ci-a) vb., ind. prez. 3 prejudiciáză, 1 pl. prejudiciém (-ci-em); conj. prez. 3 să prejudiciéze; ger. prejudiciínd (-ci-ind)
prejudicie
PREJUDICIÁ, prejudiciez, vb. I. Tranz. A cauza cuiva un prejudiciu. [Pr.: -ci-a] – Din fr. préjudicier. DOOM
prejudiciá (-ci-a) vb., ind. prez. 3 prejudiciáză, 1 pl. prejudiciém (-ci-em); conj. prez. 3 să prejudiciéze; ger. prejudiciínd (-ci-ind)
prejudiciem
PREJUDICIÁ, prejudiciez, vb. I. Tranz. A cauza cuiva un prejudiciu. [Pr.: -ci-a] – Din fr. préjudicier. DOOM
prejudiciá (-ci-a) vb., ind. prez. 3 prejudiciáză, 1 pl. prejudiciém (-ci-em); conj. prez. 3 să prejudiciéze; ger. prejudiciínd (-ci-ind)
prejudiciere
PREJUDICIÁ, prejudiciez, vb. I. Tranz. A cauza cuiva un prejudiciu. [Pr.: -ci-a] – Din fr. préjudicier. DOOM
prejudiciá (-ci-a) vb., ind. prez. 3 prejudiciáză, 1 pl. prejudiciém (-ci-em); conj. prez. 3 să prejudiciéze; ger. prejudiciínd (-ci-ind)
prejudiciez
PREJUDICIÁ, prejudiciez, vb. I. Tranz. A cauza cuiva un prejudiciu. [Pr.: -ci-a] – Din fr. préjudicier. DOOM
prejudiciá (-ci-a) vb., ind. prez. 3 prejudiciáză, 1 pl. prejudiciém (-ci-em); conj. prez. 3 să prejudiciéze; ger. prejudiciínd (-ci-ind)
prejudicieze
PREJUDICIÁ, prejudiciez, vb. I. Tranz. A cauza cuiva un prejudiciu. [Pr.: -ci-a] – Din fr. préjudicier. DOOM
prejudiciá (-ci-a) vb., ind. prez. 3 prejudiciáză, 1 pl. prejudiciém (-ci-em); conj. prez. 3 să prejudiciéze; ger. prejudiciínd (-ci-ind)
prejudiciezi
PREJUDICIÁ, prejudiciez, vb. I. Tranz. A cauza cuiva un prejudiciu. [Pr.: -ci-a] – Din fr. préjudicier. DOOM
prejudiciá (-ci-a) vb., ind. prez. 3 prejudiciáză, 1 pl. prejudiciém (-ci-em); conj. prez. 3 să prejudiciéze; ger. prejudiciínd (-ci-ind)
prejudicii
PREJUDICÍU, prejudicii, s. n. 1. Pagubă, daună; p. ext. știrbire a onoarei, a reputației, a prestigiului cuiva. ♦ (Jur.) Atingere adusă intereselor matrimoniale ale unei persoane ori reputației sau onoarei sale. 2. (Înv.) Prejudecată. [Var.: (înv.) prejudițíu s. n.] – Din fr. préjudice, lat. praejudicium. DOOM
prejudíciu [ciu pron. ciu] s. n., art. prejudíciul; pl. prejudícii, art. prejudíciile (-ci-i-)
prejudiciile
PREJUDICÍU, prejudicii, s. n. 1. Pagubă, daună; p. ext. știrbire a onoarei, a reputației, a prestigiului cuiva. ♦ (Jur.) Atingere adusă intereselor matrimoniale ale unei persoane ori reputației sau onoarei sale. 2. (Înv.) Prejudecată. [Var.: (înv.) prejudițíu s. n.] – Din fr. préjudice, lat. praejudicium. DOOM
prejudíciu [ciu pron. ciu] s. n., art. prejudíciul; pl. prejudícii, art. prejudíciile (-ci-i-)
prejudiciilor
PREJUDICÍU, prejudicii, s. n. 1. Pagubă, daună; p. ext. știrbire a onoarei, a reputației, a prestigiului cuiva. ♦ (Jur.) Atingere adusă intereselor matrimoniale ale unei persoane ori reputației sau onoarei sale. 2. (Înv.) Prejudecată. [Var.: (înv.) prejudițíu s. n.] – Din fr. préjudice, lat. praejudicium. DOOM
prejudíciu [ciu pron. ciu] s. n., art. prejudíciul; pl. prejudícii, art. prejudíciile (-ci-i-)
prejudiciind
PREJUDICIÁ, prejudiciez, vb. I. Tranz. A cauza cuiva un prejudiciu. [Pr.: -ci-a] – Din fr. préjudicier. DOOM
prejudiciá (-ci-a) vb., ind. prez. 3 prejudiciáză, 1 pl. prejudiciém (-ci-em); conj. prez. 3 să prejudiciéze; ger. prejudiciínd (-ci-ind)
prejudiciu
PREJUDICÍU, prejudicii, s. n. 1. Pagubă, daună; p. ext. știrbire a onoarei, a reputației, a prestigiului cuiva. ♦ (Jur.) Atingere adusă intereselor matrimoniale ale unei persoane ori reputației sau onoarei sale. 2. (Înv.) Prejudecată. [Var.: (înv.) prejudițíu s. n.] – Din fr. préjudice, lat. praejudicium. DOOM
prejudíciu [ciu pron. ciu] s. n., art. prejudíciul; pl. prejudícii, art. prejudíciile (-ci-i-)
prejudiciul
PREJUDICÍU, prejudicii, s. n. 1. Pagubă, daună; p. ext. știrbire a onoarei, a reputației, a prestigiului cuiva. ♦ (Jur.) Atingere adusă intereselor matrimoniale ale unei persoane ori reputației sau onoarei sale. 2. (Înv.) Prejudecată. [Var.: (înv.) prejudițíu s. n.] – Din fr. préjudice, lat. praejudicium. DOOM
prejudíciu [ciu pron. ciu] s. n., art. prejudíciul; pl. prejudícii, art. prejudíciile (-ci-i-)
prejudiciului
PREJUDICÍU, prejudicii, s. n. 1. Pagubă, daună; p. ext. știrbire a onoarei, a reputației, a prestigiului cuiva. ♦ (Jur.) Atingere adusă intereselor matrimoniale ale unei persoane ori reputației sau onoarei sale. 2. (Înv.) Prejudecată. [Var.: (înv.) prejudițíu s. n.] – Din fr. préjudice, lat. praejudicium. DOOM
prejudíciu [ciu pron. ciu] s. n., art. prejudíciul; pl. prejudícii, art. prejudíciile (-ci-i-)
prejudițiabil
PREJUDIȚIÁBIL, -Ă adj. v. prejudiciabil.
prejudițiu
PREJUDICÍU, prejudicii, s. n. 1. Pagubă, daună; p. ext. știrbire a onoarei, a reputației, a prestigiului cuiva. ♦ (Jur.) Atingere adusă intereselor matrimoniale ale unei persoane ori reputației sau onoarei sale. 2. (Înv.) Prejudecată. [Var.: (înv.) prejudițíu s. n.] – Din fr. préjudice, lat. praejudicium. DOOM
prejudíciu [ciu pron. ciu] s. n., art. prejudíciul; pl. prejudícii, art. prejudíciile (-ci-i-)
prejur
PREJÚR adv. v. împrejur.
prelarg
PRELÁRG s. n. (Înv.) Întindere vastă, spațiu întins. ◊ Loc. prep. În prelargul = în largul, pe întinsul, în cuprinsul. – Pre2 + larg. DOOM
prelárg (înv.) s. n.
prelargul
PRELÁRG s. n. (Înv.) Întindere vastă, spațiu întins. ◊ Loc. prep. În prelargul = în largul, pe întinsul, în cuprinsul. – Pre2 + larg. DOOM
prelárg (înv.) s. n.
prelargului
PRELÁRG s. n. (Înv.) Întindere vastă, spațiu întins. ◊ Loc. prep. În prelargul = în largul, pe întinsul, în cuprinsul. – Pre2 + larg. DOOM
prelárg (înv.) s. n.
prelat
PRELÁT, prelați, s. m. Înalt demnitar bisericesc. – Din fr. prélat, lat. praelatus. DOOM
prelát s. m., pl. preláți
prelata
PRELÁTĂ, prelate, s. f. Bucată de pânză deasă (impermeabilă) cu care se acoperă platforma unui autocamion, un autovehicul staționat, diverse materiale etc. – Din fr. prélart. DOOM
prelátă s. f., g.-d. art. prelátei; pl. preláte
prelate
PRELÁTĂ, prelate, s. f. Bucată de pânză deasă (impermeabilă) cu care se acoperă platforma unui autocamion, un autovehicul staționat, diverse materiale etc. – Din fr. prélart. DOOM
prelátă s. f., g.-d. art. prelátei; pl. preláte
prelatei
PRELÁTĂ, prelate, s. f. Bucată de pânză deasă (impermeabilă) cu care se acoperă platforma unui autocamion, un autovehicul staționat, diverse materiale etc. – Din fr. prélart. DOOM
prelátă s. f., g.-d. art. prelátei; pl. preláte
prelatele
PRELÁTĂ, prelate, s. f. Bucată de pânză deasă (impermeabilă) cu care se acoperă platforma unui autocamion, un autovehicul staționat, diverse materiale etc. – Din fr. prélart. DOOM
prelátă s. f., g.-d. art. prelátei; pl. preláte
prelatelor
PRELÁTĂ, prelate, s. f. Bucată de pânză deasă (impermeabilă) cu care se acoperă platforma unui autocamion, un autovehicul staționat, diverse materiale etc. – Din fr. prélart. DOOM
prelátă s. f., g.-d. art. prelátei; pl. preláte
prelatin
PRELATÍN, -Ă, prelatini, -e, adj. Care este anterior epocii latine. – Pre1- + latin. DOOM
prelatín adj. m., pl. prelatíni; f. prelatínă, pl. prelatíne
prelatina
PRELATÍN, -Ă, prelatini, -e, adj. Care este anterior epocii latine. – Pre1- + latin. DOOM
prelatín adj. m., pl. prelatíni; f. prelatínă, pl. prelatíne
prelatine
PRELATÍN, -Ă, prelatini, -e, adj. Care este anterior epocii latine. – Pre1- + latin. DOOM
prelatín adj. m., pl. prelatíni; f. prelatínă, pl. prelatíne
prelatinei
PRELATÍN, -Ă, prelatini, -e, adj. Care este anterior epocii latine. – Pre1- + latin. DOOM
prelatín adj. m., pl. prelatíni; f. prelatínă, pl. prelatíne
prelatinele
PRELATÍN, -Ă, prelatini, -e, adj. Care este anterior epocii latine. – Pre1- + latin. DOOM
prelatín adj. m., pl. prelatíni; f. prelatínă, pl. prelatíne
prelatinelor
PRELATÍN, -Ă, prelatini, -e, adj. Care este anterior epocii latine. – Pre1- + latin. DOOM
prelatín adj. m., pl. prelatíni; f. prelatínă, pl. prelatíne
prelatini
PRELATÍN, -Ă, prelatini, -e, adj. Care este anterior epocii latine. – Pre1- + latin. DOOM
prelatín adj. m., pl. prelatíni; f. prelatínă, pl. prelatíne
prelatinii
PRELATÍN, -Ă, prelatini, -e, adj. Care este anterior epocii latine. – Pre1- + latin. DOOM
prelatín adj. m., pl. prelatíni; f. prelatínă, pl. prelatíne
prelatinilor
PRELATÍN, -Ă, prelatini, -e, adj. Care este anterior epocii latine. – Pre1- + latin. DOOM
prelatín adj. m., pl. prelatíni; f. prelatínă, pl. prelatíne
prelatinul
PRELATÍN, -Ă, prelatini, -e, adj. Care este anterior epocii latine. – Pre1- + latin. DOOM
prelatín adj. m., pl. prelatíni; f. prelatínă, pl. prelatíne
prelatinului
PRELATÍN, -Ă, prelatini, -e, adj. Care este anterior epocii latine. – Pre1- + latin. DOOM
prelatín adj. m., pl. prelatíni; f. prelatínă, pl. prelatíne
prelatul
PRELÁT, prelați, s. m. Înalt demnitar bisericesc. – Din fr. prélat, lat. praelatus. DOOM
prelát s. m., pl. preláți
prelatului
PRELÁT, prelați, s. m. Înalt demnitar bisericesc. – Din fr. prélat, lat. praelatus. DOOM
prelát s. m., pl. preláți
prelatura
PRELATÚRĂ, prelaturi, s. f. Demnitate de prelat. – Din fr. prélature. DOOM
prelatúră s. f., g.-d. art. prelatúrii; pl. prelatúri
prelaturi
PRELATÚRĂ, prelaturi, s. f. Demnitate de prelat. – Din fr. prélature. DOOM
prelatúră s. f., g.-d. art. prelatúrii; pl. prelatúri
prelaturii
PRELATÚRĂ, prelaturi, s. f. Demnitate de prelat. – Din fr. prélature. DOOM
prelatúră s. f., g.-d. art. prelatúrii; pl. prelatúri
prelaturile
PRELATÚRĂ, prelaturi, s. f. Demnitate de prelat. – Din fr. prélature. DOOM
prelatúră s. f., g.-d. art. prelatúrii; pl. prelatúri
prelaturilor
PRELATÚRĂ, prelaturi, s. f. Demnitate de prelat. – Din fr. prélature. DOOM
prelatúră s. f., g.-d. art. prelatúrii; pl. prelatúri
prelați
PRELÁT, prelați, s. m. Înalt demnitar bisericesc. – Din fr. prélat, lat. praelatus. DOOM
prelát s. m., pl. preláți
prelații
PRELÁT, prelați, s. m. Înalt demnitar bisericesc. – Din fr. prélat, lat. praelatus. DOOM
prelát s. m., pl. preláți
prelaților
PRELÁT, prelați, s. m. Înalt demnitar bisericesc. – Din fr. prélat, lat. praelatus. DOOM
prelát s. m., pl. preláți
prelecția
PRELECȚIÚNE, prelecțiuni, s. f. (Înv.) Prelegere. [Var.: (înv.) prelécție s. f.] – Din lat. praelectio, -onis. DOOM
prelecțiúne (înv.) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. prelecțiúnii; pl. prelecțiúni
prelecție
PRELECȚIÚNE, prelecțiuni, s. f. (Înv.) Prelegere. [Var.: (înv.) prelécție s. f.] – Din lat. praelectio, -onis. DOOM
prelecțiúne (înv.) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. prelecțiúnii; pl. prelecțiúni
prelecției
PRELECȚIÚNE, prelecțiuni, s. f. (Înv.) Prelegere. [Var.: (înv.) prelécție s. f.] – Din lat. praelectio, -onis. DOOM
prelecțiúne (înv.) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. prelecțiúnii; pl. prelecțiúni
prelecții
PRELECȚIÚNE, prelecțiuni, s. f. (Înv.) Prelegere. [Var.: (înv.) prelécție s. f.] – Din lat. praelectio, -onis. DOOM
prelecțiúne (înv.) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. prelecțiúnii; pl. prelecțiúni
prelecțiile
PRELECȚIÚNE, prelecțiuni, s. f. (Înv.) Prelegere. [Var.: (înv.) prelécție s. f.] – Din lat. praelectio, -onis. DOOM
prelecțiúne (înv.) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. prelecțiúnii; pl. prelecțiúni
prelecțiilor
PRELECȚIÚNE, prelecțiuni, s. f. (Înv.) Prelegere. [Var.: (înv.) prelécție s. f.] – Din lat. praelectio, -onis. DOOM
prelecțiúne (înv.) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. prelecțiúnii; pl. prelecțiúni
prelecțiune
PRELECȚIÚNE, prelecțiuni, s. f. (Înv.) Prelegere. [Var.: (înv.) prelécție s. f.] – Din lat. praelectio, -onis. DOOM
prelecțiúne (înv.) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. prelecțiúnii; pl. prelecțiúni
prelegere
PRELÉGERE, prelegeri, s. f. Curs, lecție în învățământul universitar; conferință publică (aparținând unui ciclu); prelecție. – Cf. lat. praelegere. DOOM
prelégere s. f., g.-d. art. prelégerii; pl. prelégeri
prelegerea
PRELÉGERE, prelegeri, s. f. Curs, lecție în învățământul universitar; conferință publică (aparținând unui ciclu); prelecție. – Cf. lat. praelegere. DOOM
prelégere s. f., g.-d. art. prelégerii; pl. prelégeri
prelegeri
PRELÉGERE, prelegeri, s. f. Curs, lecție în învățământul universitar; conferință publică (aparținând unui ciclu); prelecție. – Cf. lat. praelegere. DOOM
prelégere s. f., g.-d. art. prelégerii; pl. prelégeri
prelegerii
PRELÉGERE, prelegeri, s. f. Curs, lecție în învățământul universitar; conferință publică (aparținând unui ciclu); prelecție. – Cf. lat. praelegere. DOOM
prelégere s. f., g.-d. art. prelégerii; pl. prelégeri
prelegerile
PRELÉGERE, prelegeri, s. f. Curs, lecție în învățământul universitar; conferință publică (aparținând unui ciclu); prelecție. – Cf. lat. praelegere. DOOM
prelégere s. f., g.-d. art. prelégerii; pl. prelégeri
prelegerilor
PRELÉGERE, prelegeri, s. f. Curs, lecție în învățământul universitar; conferință publică (aparținând unui ciclu); prelecție. – Cf. lat. praelegere. DOOM
prelégere s. f., g.-d. art. prelégerii; pl. prelégeri
prelev
PRELEVÁ, prelév, vb. I. Tranz. A detașa, a extrage, a lua (cu anticipație) o parte (relativ mică) dintr-un tot, dintr-un ansamblu. [Prez. ind. și: prelevez] – Din fr. prélever. DOOM
prelevá (a ~) (a extrage) vb., ind. prez. 3 prelévă
preleva
PRELEVÁ, prelév, vb. I. Tranz. A detașa, a extrage, a lua (cu anticipație) o parte (relativ mică) dintr-un tot, dintr-un ansamblu. [Prez. ind. și: prelevez] – Din fr. prélever. DOOM
prelevá (a ~) (a extrage) vb., ind. prez. 3 prelévă
preleva
PRELEVÁ, prelév, vb. I. Tranz. (Livr.) A detașa, a extrage, a lua (cu anticipație) o parte dintr-un tot, dintr-un ansamblu. [Prez. ind. și: prelevez] – Din fr. prélever.
prelevai
PRELEVÁ, prelév, vb. I. Tranz. A detașa, a extrage, a lua (cu anticipație) o parte (relativ mică) dintr-un tot, dintr-un ansamblu. [Prez. ind. și: prelevez] – Din fr. prélever. DOOM
prelevá (a ~) (a extrage) vb., ind. prez. 3 prelévă
prelevam
PRELEVÁ, prelév, vb. I. Tranz. A detașa, a extrage, a lua (cu anticipație) o parte (relativ mică) dintr-un tot, dintr-un ansamblu. [Prez. ind. și: prelevez] – Din fr. prélever. DOOM
prelevá (a ~) (a extrage) vb., ind. prez. 3 prelévă
prelevare
PRELEVÁ, prelév, vb. I. Tranz. A detașa, a extrage, a lua (cu anticipație) o parte (relativ mică) dintr-un tot, dintr-un ansamblu. [Prez. ind. și: prelevez] – Din fr. prélever. DOOM
prelevá (a ~) (a extrage) vb., ind. prez. 3 prelévă
prelevare
PRELEVÁRE, prelevări, s. f. Acțiunea de a preleva și rezultatul ei. – V. preleva. DOOM
preleváre s. f., g.-d. art. prelevắrii; pl. prelevắri
prelevarea
PRELEVÁRE, prelevări, s. f. Acțiunea de a preleva și rezultatul ei. – V. preleva. DOOM
preleváre s. f., g.-d. art. prelevắrii; pl. prelevắri
prelevară
PRELEVÁ, prelév, vb. I. Tranz. A detașa, a extrage, a lua (cu anticipație) o parte (relativ mică) dintr-un tot, dintr-un ansamblu. [Prez. ind. și: prelevez] – Din fr. prélever. DOOM
prelevá (a ~) (a extrage) vb., ind. prez. 3 prelévă
prelevarăm
PRELEVÁ, prelév, vb. I. Tranz. A detașa, a extrage, a lua (cu anticipație) o parte (relativ mică) dintr-un tot, dintr-un ansamblu. [Prez. ind. și: prelevez] – Din fr. prélever. DOOM
prelevá (a ~) (a extrage) vb., ind. prez. 3 prelévă
prelevarăți
PRELEVÁ, prelév, vb. I. Tranz. A detașa, a extrage, a lua (cu anticipație) o parte (relativ mică) dintr-un tot, dintr-un ansamblu. [Prez. ind. și: prelevez] – Din fr. prélever. DOOM
prelevá (a ~) (a extrage) vb., ind. prez. 3 prelévă
prelevase
PRELEVÁ, prelév, vb. I. Tranz. A detașa, a extrage, a lua (cu anticipație) o parte (relativ mică) dintr-un tot, dintr-un ansamblu. [Prez. ind. și: prelevez] – Din fr. prélever. DOOM
prelevá (a ~) (a extrage) vb., ind. prez. 3 prelévă
prelevasem
PRELEVÁ, prelév, vb. I. Tranz. A detașa, a extrage, a lua (cu anticipație) o parte (relativ mică) dintr-un tot, dintr-un ansamblu. [Prez. ind. și: prelevez] – Din fr. prélever. DOOM
prelevá (a ~) (a extrage) vb., ind. prez. 3 prelévă
prelevaseră
PRELEVÁ, prelév, vb. I. Tranz. A detașa, a extrage, a lua (cu anticipație) o parte (relativ mică) dintr-un tot, dintr-un ansamblu. [Prez. ind. și: prelevez] – Din fr. prélever. DOOM
prelevá (a ~) (a extrage) vb., ind. prez. 3 prelévă
prelevaserăm
PRELEVÁ, prelév, vb. I. Tranz. A detașa, a extrage, a lua (cu anticipație) o parte (relativ mică) dintr-un tot, dintr-un ansamblu. [Prez. ind. și: prelevez] – Din fr. prélever. DOOM
prelevá (a ~) (a extrage) vb., ind. prez. 3 prelévă
prelevaserăți
PRELEVÁ, prelév, vb. I. Tranz. A detașa, a extrage, a lua (cu anticipație) o parte (relativ mică) dintr-un tot, dintr-un ansamblu. [Prez. ind. și: prelevez] – Din fr. prélever. DOOM
prelevá (a ~) (a extrage) vb., ind. prez. 3 prelévă
prelevaseși
PRELEVÁ, prelév, vb. I. Tranz. A detașa, a extrage, a lua (cu anticipație) o parte (relativ mică) dintr-un tot, dintr-un ansamblu. [Prez. ind. și: prelevez] – Din fr. prélever. DOOM
prelevá (a ~) (a extrage) vb., ind. prez. 3 prelévă
prelevaseți
PRELEVÁ, prelév, vb. I. Tranz. A detașa, a extrage, a lua (cu anticipație) o parte (relativ mică) dintr-un tot, dintr-un ansamblu. [Prez. ind. și: prelevez] – Din fr. prélever. DOOM
prelevá (a ~) (a extrage) vb., ind. prez. 3 prelévă
prelevat
PRELEVÁ, prelév, vb. I. Tranz. A detașa, a extrage, a lua (cu anticipație) o parte (relativ mică) dintr-un tot, dintr-un ansamblu. [Prez. ind. și: prelevez] – Din fr. prélever. DOOM
prelevá (a ~) (a extrage) vb., ind. prez. 3 prelévă
prelevat
PRELEVÁT, -Ă, prelevați, -te, adj. Care este detașat, extras dintr-un tot, dintr-un ansamblu. – V. preleva.
prelevata
PRELEVÁT, -Ă, prelevați, -te, adj. Care este detașat, extras dintr-un tot, dintr-un ansamblu. – V. preleva.
prelevate
PRELEVÁT, -Ă, prelevați, -te, adj. Care este detașat, extras dintr-un tot, dintr-un ansamblu. – V. preleva.
prelevatei
PRELEVÁT, -Ă, prelevați, -te, adj. Care este detașat, extras dintr-un tot, dintr-un ansamblu. – V. preleva.
prelevatele
PRELEVÁT, -Ă, prelevați, -te, adj. Care este detașat, extras dintr-un tot, dintr-un ansamblu. – V. preleva.
prelevatelor
PRELEVÁT, -Ă, prelevați, -te, adj. Care este detașat, extras dintr-un tot, dintr-un ansamblu. – V. preleva.
prelevatul
PRELEVÁT, -Ă, prelevați, -te, adj. Care este detașat, extras dintr-un tot, dintr-un ansamblu. – V. preleva.
prelevatului
PRELEVÁT, -Ă, prelevați, -te, adj. Care este detașat, extras dintr-un tot, dintr-un ansamblu. – V. preleva.
prelevau
PRELEVÁ, prelév, vb. I. Tranz. A detașa, a extrage, a lua (cu anticipație) o parte (relativ mică) dintr-un tot, dintr-un ansamblu. [Prez. ind. și: prelevez] – Din fr. prélever. DOOM
prelevá (a ~) (a extrage) vb., ind. prez. 3 prelévă
prelevași
PRELEVÁ, prelév, vb. I. Tranz. A detașa, a extrage, a lua (cu anticipație) o parte (relativ mică) dintr-un tot, dintr-un ansamblu. [Prez. ind. și: prelevez] – Din fr. prélever. DOOM
prelevá (a ~) (a extrage) vb., ind. prez. 3 prelévă
prelevați
PRELEVÁ, prelév, vb. I. Tranz. A detașa, a extrage, a lua (cu anticipație) o parte (relativ mică) dintr-un tot, dintr-un ansamblu. [Prez. ind. și: prelevez] – Din fr. prélever. DOOM
prelevá (a ~) (a extrage) vb., ind. prez. 3 prelévă
prelevați
PRELEVÁT, -Ă, prelevați, -te, adj. Care este detașat, extras dintr-un tot, dintr-un ansamblu. – V. preleva.
prelevația
PRELEVÁȚIE s.f. (Rar) Prelucrare, prelevare. [Gen. -iei, var. prelevațiune s.f. / cf. fr. prélevation, it. prelevazione].
prelevație
PRELEVÁȚIE s.f. (Rar) Prelucrare, prelevare. [Gen. -iei, var. prelevațiune s.f. / cf. fr. prélevation, it. prelevazione].
prelevației
PRELEVÁȚIE s.f. (Rar) Prelucrare, prelevare. [Gen. -iei, var. prelevațiune s.f. / cf. fr. prélevation, it. prelevazione].
prelevații
PRELEVÁT, -Ă, prelevați, -te, adj. Care este detașat, extras dintr-un tot, dintr-un ansamblu. – V. preleva.
prelevații
PRELEVÁȚIE s.f. (Rar) Prelucrare, prelevare. [Gen. -iei, var. prelevațiune s.f. / cf. fr. prélevation, it. prelevazione].
prelevațiile
PRELEVÁȚIE s.f. (Rar) Prelucrare, prelevare. [Gen. -iei, var. prelevațiune s.f. / cf. fr. prélevation, it. prelevazione].
prelevațiilor
PRELEVÁȚIE s.f. (Rar) Prelucrare, prelevare. [Gen. -iei, var. prelevațiune s.f. / cf. fr. prélevation, it. prelevazione].
prelevaților
PRELEVÁT, -Ă, prelevați, -te, adj. Care este detașat, extras dintr-un tot, dintr-un ansamblu. – V. preleva.
prelevațiune
PRELEVAȚIÚNE s.f. v. prelevație.
preleve
PRELEVÁ, prelév, vb. I. Tranz. A detașa, a extrage, a lua (cu anticipație) o parte (relativ mică) dintr-un tot, dintr-un ansamblu. [Prez. ind. și: prelevez] – Din fr. prélever. DOOM
prelevá (a ~) (a extrage) vb., ind. prez. 3 prelévă
prelevi
PRELEVÁ, prelév, vb. I. Tranz. A detașa, a extrage, a lua (cu anticipație) o parte (relativ mică) dintr-un tot, dintr-un ansamblu. [Prez. ind. și: prelevez] – Din fr. prélever. DOOM
prelevá (a ~) (a extrage) vb., ind. prez. 3 prelévă
prelevând
PRELEVÁ, prelév, vb. I. Tranz. A detașa, a extrage, a lua (cu anticipație) o parte (relativ mică) dintr-un tot, dintr-un ansamblu. [Prez. ind. și: prelevez] – Din fr. prélever. DOOM
prelevá (a ~) (a extrage) vb., ind. prez. 3 prelévă
prelevînd
PRELEVÁ, prelév, vb. I. Tranz. A detașa, a extrage, a lua (cu anticipație) o parte (relativ mică) dintr-un tot, dintr-un ansamblu. [Prez. ind. și: prelevez] – Din fr. prélever. DOOM
prelevá (a ~) (a extrage) vb., ind. prez. 3 prelévă
prelevări
PRELEVÁRE, prelevări, s. f. Acțiunea de a preleva și rezultatul ei. – V. preleva. DOOM
preleváre s. f., g.-d. art. prelevắrii; pl. prelevắri
prelevării
PRELEVÁRE, prelevări, s. f. Acțiunea de a preleva și rezultatul ei. – V. preleva. DOOM
preleváre s. f., g.-d. art. prelevắrii; pl. prelevắri
prelevările
PRELEVÁRE, prelevări, s. f. Acțiunea de a preleva și rezultatul ei. – V. preleva. DOOM
preleváre s. f., g.-d. art. prelevắrii; pl. prelevắri
prelevărilor
PRELEVÁRE, prelevări, s. f. Acțiunea de a preleva și rezultatul ei. – V. preleva. DOOM
preleváre s. f., g.-d. art. prelevắrii; pl. prelevắri
prelimina
PRELIMINÁ vb. I. tr. (Rar) A preceda (o acțiune, un fapt). [< preliminar]. DOOM
preliminá (a prelimina) vb., ind. prez. 3 prelimineáză / prelímină
prelimina
PRELIMINÁ, preliminez, vb. I. Tranz. A calcula, a aprecia, a fixa cu anticipație. [Prez. ind. și: prelímin] – Din preliminar (formație regresivă). DOOM
preliminá (a prelimina) vb., ind. prez. 3 prelimineáză / prelímină
preliminar
PRELIMINÁR, -Ă, (1) preliminarii, s. n., (2) preliminari, -e, adj. 1. S. n. (Astăzi la pl.) Acțiune premergătoare; introducere la ceva; preparative. ♦ Etapă dintr-o competiție sportivă în care sunt selecționate echipele sau sportivii participanți la faza finală a competiției. ♦ Parte introductivă generală (a unui tratat internațional, a unei convenții); preambul. 2. Adj. Care precedă o acțiune, un fapt; premergător; care servește ca introducere; introductiv; p. ext. prealabil. [Var.: prelimináriu, -ie adj.] – Din fr. préliminaire.
preliminar
PRELIMINÁR, -Ă, (1) preliminarii, s. n., (2) preliminari, -e, adj. 1. S. n. (La pl.) Acțiune premergătoare; introducere la ceva; preparative. ♦ Etapă dintr-o competiție sportivă în care sunt selecționate echipele sau sportivii participanți la faza finală a competiției. ♦ Parte introductivă generală (a unui tratat internațional, a unei convenții); preambul. 2. Adj. Care precedă o acțiune, un fapt; premergător; care servește ca introducere; introductiv; p. ext. prealabil. [Var.: prelimináriu, -ie adj.] – Din fr. préliminaire. DOOM
preliminárii s. n. pl., art. prelimináriile (-ri-i-)
preliminara
PRELIMINÁR, -Ă, (1) preliminarii, s. n., (2) preliminari, -e, adj. 1. S. n. (Astăzi la pl.) Acțiune premergătoare; introducere la ceva; preparative. ♦ Etapă dintr-o competiție sportivă în care sunt selecționate echipele sau sportivii participanți la faza finală a competiției. ♦ Parte introductivă generală (a unui tratat internațional, a unei convenții); preambul. 2. Adj. Care precedă o acțiune, un fapt; premergător; care servește ca introducere; introductiv; p. ext. prealabil. [Var.: prelimináriu, -ie adj.] – Din fr. préliminaire.
preliminare
PRELIMINÁR, -Ă, (1) preliminarii, s. n., (2) preliminari, -e, adj. 1. S. n. (Astăzi la pl.) Acțiune premergătoare; introducere la ceva; preparative. ♦ Etapă dintr-o competiție sportivă în care sunt selecționate echipele sau sportivii participanți la faza finală a competiției. ♦ Parte introductivă generală (a unui tratat internațional, a unei convenții); preambul. 2. Adj. Care precedă o acțiune, un fapt; premergător; care servește ca introducere; introductiv; p. ext. prealabil. [Var.: prelimináriu, -ie adj.] – Din fr. préliminaire.
preliminare
PRELIMINÁRE, preliminări, s. f. Includere în mod treptat, în cheltuielile curente, a unor sume care reprezintă cheltuieli viitoare, spre a evita creșterea excesivă a cheltuielilor din perioadele următoare. – V. prelimina. DOOM
prelimináre s. f., g.-d. art. preliminắrii; pl. preliminắri
preliminarea
PRELIMINÁRE, preliminări, s. f. Includere în mod treptat, în cheltuielile curente, a unor sume care reprezintă cheltuieli viitoare, spre a evita creșterea excesivă a cheltuielilor din perioadele următoare. – V. prelimina. DOOM
prelimináre s. f., g.-d. art. preliminắrii; pl. preliminắri
preliminarei
PRELIMINÁR, -Ă, (1) preliminarii, s. n., (2) preliminari, -e, adj. 1. S. n. (Astăzi la pl.) Acțiune premergătoare; introducere la ceva; preparative. ♦ Etapă dintr-o competiție sportivă în care sunt selecționate echipele sau sportivii participanți la faza finală a competiției. ♦ Parte introductivă generală (a unui tratat internațional, a unei convenții); preambul. 2. Adj. Care precedă o acțiune, un fapt; premergător; care servește ca introducere; introductiv; p. ext. prealabil. [Var.: prelimináriu, -ie adj.] – Din fr. préliminaire.
preliminarele
PRELIMINÁR, -Ă, (1) preliminarii, s. n., (2) preliminari, -e, adj. 1. S. n. (Astăzi la pl.) Acțiune premergătoare; introducere la ceva; preparative. ♦ Etapă dintr-o competiție sportivă în care sunt selecționate echipele sau sportivii participanți la faza finală a competiției. ♦ Parte introductivă generală (a unui tratat internațional, a unei convenții); preambul. 2. Adj. Care precedă o acțiune, un fapt; premergător; care servește ca introducere; introductiv; p. ext. prealabil. [Var.: prelimináriu, -ie adj.] – Din fr. préliminaire.
preliminarelor
PRELIMINÁR, -Ă, (1) preliminarii, s. n., (2) preliminari, -e, adj. 1. S. n. (Astăzi la pl.) Acțiune premergătoare; introducere la ceva; preparative. ♦ Etapă dintr-o competiție sportivă în care sunt selecționate echipele sau sportivii participanți la faza finală a competiției. ♦ Parte introductivă generală (a unui tratat internațional, a unei convenții); preambul. 2. Adj. Care precedă o acțiune, un fapt; premergător; care servește ca introducere; introductiv; p. ext. prealabil. [Var.: prelimináriu, -ie adj.] – Din fr. préliminaire.
preliminari
PRELIMINÁR, -Ă, (1) preliminarii, s. n., (2) preliminari, -e, adj. 1. S. n. (Astăzi la pl.) Acțiune premergătoare; introducere la ceva; preparative. ♦ Etapă dintr-o competiție sportivă în care sunt selecționate echipele sau sportivii participanți la faza finală a competiției. ♦ Parte introductivă generală (a unui tratat internațional, a unei convenții); preambul. 2. Adj. Care precedă o acțiune, un fapt; premergător; care servește ca introducere; introductiv; p. ext. prealabil. [Var.: prelimináriu, -ie adj.] – Din fr. préliminaire.
preliminarii
PRELIMINÁR, -Ă, (1) preliminarii, s. n., (2) preliminari, -e, adj. 1. S. n. (Astăzi la pl.) Acțiune premergătoare; introducere la ceva; preparative. ♦ Etapă dintr-o competiție sportivă în care sunt selecționate echipele sau sportivii participanți la faza finală a competiției. ♦ Parte introductivă generală (a unui tratat internațional, a unei convenții); preambul. 2. Adj. Care precedă o acțiune, un fapt; premergător; care servește ca introducere; introductiv; p. ext. prealabil. [Var.: prelimináriu, -ie adj.] – Din fr. préliminaire.
preliminarii
PRELIMINÁR, -Ă, (1) preliminarii, s. n., (2) preliminari, -e, adj. 1. S. n. (La pl.) Acțiune premergătoare; introducere la ceva; preparative. ♦ Etapă dintr-o competiție sportivă în care sunt selecționate echipele sau sportivii participanți la faza finală a competiției. ♦ Parte introductivă generală (a unui tratat internațional, a unei convenții); preambul. 2. Adj. Care precedă o acțiune, un fapt; premergător; care servește ca introducere; introductiv; p. ext. prealabil. [Var.: prelimináriu, -ie adj.] – Din fr. préliminaire. DOOM
preliminárii s. n. pl., art. prelimináriile (-ri-i-)
preliminariile
PRELIMINÁR, -Ă, (1) preliminarii, s. n., (2) preliminari, -e, adj. 1. S. n. (La pl.) Acțiune premergătoare; introducere la ceva; preparative. ♦ Etapă dintr-o competiție sportivă în care sunt selecționate echipele sau sportivii participanți la faza finală a competiției. ♦ Parte introductivă generală (a unui tratat internațional, a unei convenții); preambul. 2. Adj. Care precedă o acțiune, un fapt; premergător; care servește ca introducere; introductiv; p. ext. prealabil. [Var.: prelimináriu, -ie adj.] – Din fr. préliminaire. DOOM
preliminárii s. n. pl., art. prelimináriile (-ri-i-)
preliminariilor
PRELIMINÁR, -Ă, (1) preliminarii, s. n., (2) preliminari, -e, adj. 1. S. n. (La pl.) Acțiune premergătoare; introducere la ceva; preparative. ♦ Etapă dintr-o competiție sportivă în care sunt selecționate echipele sau sportivii participanți la faza finală a competiției. ♦ Parte introductivă generală (a unui tratat internațional, a unei convenții); preambul. 2. Adj. Care precedă o acțiune, un fapt; premergător; care servește ca introducere; introductiv; p. ext. prealabil. [Var.: prelimináriu, -ie adj.] – Din fr. préliminaire. DOOM
preliminárii s. n. pl., art. prelimináriile (-ri-i-)
preliminarilor
PRELIMINÁR, -Ă, (1) preliminarii, s. n., (2) preliminari, -e, adj. 1. S. n. (Astăzi la pl.) Acțiune premergătoare; introducere la ceva; preparative. ♦ Etapă dintr-o competiție sportivă în care sunt selecționate echipele sau sportivii participanți la faza finală a competiției. ♦ Parte introductivă generală (a unui tratat internațional, a unei convenții); preambul. 2. Adj. Care precedă o acțiune, un fapt; premergător; care servește ca introducere; introductiv; p. ext. prealabil. [Var.: prelimináriu, -ie adj.] – Din fr. préliminaire.
preliminariu
PRELIMINÁRIU, -IE adj. v. preliminar.
preliminarul
PRELIMINÁR, -Ă, (1) preliminarii, s. n., (2) preliminari, -e, adj. 1. S. n. (Astăzi la pl.) Acțiune premergătoare; introducere la ceva; preparative. ♦ Etapă dintr-o competiție sportivă în care sunt selecționate echipele sau sportivii participanți la faza finală a competiției. ♦ Parte introductivă generală (a unui tratat internațional, a unei convenții); preambul. 2. Adj. Care precedă o acțiune, un fapt; premergător; care servește ca introducere; introductiv; p. ext. prealabil. [Var.: prelimináriu, -ie adj.] – Din fr. préliminaire.
preliminarul
PRELIMINÁR, -Ă, (1) preliminarii, s. n., (2) preliminari, -e, adj. 1. S. n. (La pl.) Acțiune premergătoare; introducere la ceva; preparative. ♦ Etapă dintr-o competiție sportivă în care sunt selecționate echipele sau sportivii participanți la faza finală a competiției. ♦ Parte introductivă generală (a unui tratat internațional, a unei convenții); preambul. 2. Adj. Care precedă o acțiune, un fapt; premergător; care servește ca introducere; introductiv; p. ext. prealabil. [Var.: prelimináriu, -ie adj.] – Din fr. préliminaire. DOOM
preliminárii s. n. pl., art. prelimináriile (-ri-i-)
preliminarului
PRELIMINÁR, -Ă, (1) preliminarii, s. n., (2) preliminari, -e, adj. 1. S. n. (Astăzi la pl.) Acțiune premergătoare; introducere la ceva; preparative. ♦ Etapă dintr-o competiție sportivă în care sunt selecționate echipele sau sportivii participanți la faza finală a competiției. ♦ Parte introductivă generală (a unui tratat internațional, a unei convenții); preambul. 2. Adj. Care precedă o acțiune, un fapt; premergător; care servește ca introducere; introductiv; p. ext. prealabil. [Var.: prelimináriu, -ie adj.] – Din fr. préliminaire.
preliminarului
PRELIMINÁR, -Ă, (1) preliminarii, s. n., (2) preliminari, -e, adj. 1. S. n. (La pl.) Acțiune premergătoare; introducere la ceva; preparative. ♦ Etapă dintr-o competiție sportivă în care sunt selecționate echipele sau sportivii participanți la faza finală a competiției. ♦ Parte introductivă generală (a unui tratat internațional, a unei convenții); preambul. 2. Adj. Care precedă o acțiune, un fapt; premergător; care servește ca introducere; introductiv; p. ext. prealabil. [Var.: prelimináriu, -ie adj.] – Din fr. préliminaire. DOOM
preliminárii s. n. pl., art. prelimináriile (-ri-i-)
preliminară
PRELIMINÁRĂ s. f. v. preliminar1.
preliminat
PRELIMINÁT, -Ă, preliminați, -te, adj. (Rar) Calculat, apreciat, fixat cu anticipație. – V. prelimina.
preliminata
PRELIMINÁT, -Ă, preliminați, -te, adj. (Rar) Calculat, apreciat, fixat cu anticipație. – V. prelimina.
preliminate
PRELIMINÁT, -Ă, preliminați, -te, adj. (Rar) Calculat, apreciat, fixat cu anticipație. – V. prelimina.
preliminatei
PRELIMINÁT, -Ă, preliminați, -te, adj. (Rar) Calculat, apreciat, fixat cu anticipație. – V. prelimina.
preliminatele
PRELIMINÁT, -Ă, preliminați, -te, adj. (Rar) Calculat, apreciat, fixat cu anticipație. – V. prelimina.
preliminatelor
PRELIMINÁT, -Ă, preliminați, -te, adj. (Rar) Calculat, apreciat, fixat cu anticipație. – V. prelimina.
preliminatul
PRELIMINÁT, -Ă, preliminați, -te, adj. (Rar) Calculat, apreciat, fixat cu anticipație. – V. prelimina.
preliminatului
PRELIMINÁT, -Ă, preliminați, -te, adj. (Rar) Calculat, apreciat, fixat cu anticipație. – V. prelimina.
preliminați
PRELIMINÁT, -Ă, preliminați, -te, adj. (Rar) Calculat, apreciat, fixat cu anticipație. – V. prelimina.
preliminații
PRELIMINÁT, -Ă, preliminați, -te, adj. (Rar) Calculat, apreciat, fixat cu anticipație. – V. prelimina.
preliminaților
PRELIMINÁT, -Ă, preliminați, -te, adj. (Rar) Calculat, apreciat, fixat cu anticipație. – V. prelimina.
preliminări
PRELIMINÁRE, preliminări, s. f. Includere în mod treptat, în cheltuielile curente, a unor sume care reprezintă cheltuieli viitoare, spre a evita creșterea excesivă a cheltuielilor din perioadele următoare. – V. prelimina. DOOM
prelimináre s. f., g.-d. art. preliminắrii; pl. preliminắri
preliminării
PRELIMINÁRE, preliminări, s. f. Includere în mod treptat, în cheltuielile curente, a unor sume care reprezintă cheltuieli viitoare, spre a evita creșterea excesivă a cheltuielilor din perioadele următoare. – V. prelimina. DOOM
prelimináre s. f., g.-d. art. preliminắrii; pl. preliminắri
preliminările
PRELIMINÁRE, preliminări, s. f. Includere în mod treptat, în cheltuielile curente, a unor sume care reprezintă cheltuieli viitoare, spre a evita creșterea excesivă a cheltuielilor din perioadele următoare. – V. prelimina. DOOM
prelimináre s. f., g.-d. art. preliminắrii; pl. preliminắri
preliminărilor
PRELIMINÁRE, preliminări, s. f. Includere în mod treptat, în cheltuielile curente, a unor sume care reprezintă cheltuieli viitoare, spre a evita creșterea excesivă a cheltuielilor din perioadele următoare. – V. prelimina. DOOM
prelimináre s. f., g.-d. art. preliminắrii; pl. preliminắri
prelinge
PRELÍNGE, prelíng, vb. III. Refl. 1. (Despre lichide) A se scurge foarte încet, picătură cu picătură (de-a lungul unui obiect, pe marginea unui vas); a curge domol. ♦ Tranz. A lăsa să curgă încet. 2. (Fam.) A se strecura, a se furișa; a aluneca. – Pre2 + linge. DOOM
!prelínge (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se prelínge, imperf. 3 sg. se prelingeá, perf. s. 3 sg. se prelínse; ger. prelingấndu-se; part. prelíns
prelingere
PRELÍNGERE, prelingeri, s. f. Acțiunea de a (se) prelinge și rezultatul ei. – V. prelinge. DOOM
!prelíngere s. f., g.-d. art. prelíngerii; pl. prelíngeri
prelingerea
PRELÍNGERE, prelingeri, s. f. Acțiunea de a (se) prelinge și rezultatul ei. – V. prelinge. DOOM
!prelíngere s. f., g.-d. art. prelíngerii; pl. prelíngeri
prelingeri
PRELÍNGERE, prelingeri, s. f. Acțiunea de a (se) prelinge și rezultatul ei. – V. prelinge. DOOM
!prelíngere s. f., g.-d. art. prelíngerii; pl. prelíngeri
prelingerii
PRELÍNGERE, prelingeri, s. f. Acțiunea de a (se) prelinge și rezultatul ei. – V. prelinge. DOOM
!prelíngere s. f., g.-d. art. prelíngerii; pl. prelíngeri
prelingerile
PRELÍNGERE, prelingeri, s. f. Acțiunea de a (se) prelinge și rezultatul ei. – V. prelinge. DOOM
!prelíngere s. f., g.-d. art. prelíngerii; pl. prelíngeri
prelingerilor
PRELÍNGERE, prelingeri, s. f. Acțiunea de a (se) prelinge și rezultatul ei. – V. prelinge. DOOM
!prelíngere s. f., g.-d. art. prelíngerii; pl. prelíngeri
prelins
PRELÍNS, -Ă, prelinși, -se, adj. (Despre păr sau pene) Neted, lucios și lipit de corp, lipsit de ondulații; (despre ființe) cu părul sau penele netede, lucioase și lipite de corp; foarte lins. – V. prelinge.
prelinsa
PRELÍNS, -Ă, prelinși, -se, adj. (Despre păr sau pene) Neted, lucios și lipit de corp, lipsit de ondulații; (despre ființe) cu părul sau penele netede, lucioase și lipite de corp; foarte lins. – V. prelinge.
prelinse
PRELÍNS, -Ă, prelinși, -se, adj. (Despre păr sau pene) Neted, lucios și lipit de corp, lipsit de ondulații; (despre ființe) cu părul sau penele netede, lucioase și lipite de corp; foarte lins. – V. prelinge.
prelinsei
PRELÍNS, -Ă, prelinși, -se, adj. (Despre păr sau pene) Neted, lucios și lipit de corp, lipsit de ondulații; (despre ființe) cu părul sau penele netede, lucioase și lipite de corp; foarte lins. – V. prelinge.
prelinsele
PRELÍNS, -Ă, prelinși, -se, adj. (Despre păr sau pene) Neted, lucios și lipit de corp, lipsit de ondulații; (despre ființe) cu părul sau penele netede, lucioase și lipite de corp; foarte lins. – V. prelinge.
prelinselor
PRELÍNS, -Ă, prelinși, -se, adj. (Despre păr sau pene) Neted, lucios și lipit de corp, lipsit de ondulații; (despre ființe) cu părul sau penele netede, lucioase și lipite de corp; foarte lins. – V. prelinge.
prelinsul
PRELÍNS, -Ă, prelinși, -se, adj. (Despre păr sau pene) Neted, lucios și lipit de corp, lipsit de ondulații; (despre ființe) cu părul sau penele netede, lucioase și lipite de corp; foarte lins. – V. prelinge.
prelinsului
PRELÍNS, -Ă, prelinși, -se, adj. (Despre păr sau pene) Neted, lucios și lipit de corp, lipsit de ondulații; (despre ființe) cu părul sau penele netede, lucioase și lipite de corp; foarte lins. – V. prelinge.
prelinși
PRELÍNS, -Ă, prelinși, -se, adj. (Despre păr sau pene) Neted, lucios și lipit de corp, lipsit de ondulații; (despre ființe) cu părul sau penele netede, lucioase și lipite de corp; foarte lins. – V. prelinge.
prelinșii
PRELÍNS, -Ă, prelinși, -se, adj. (Despre păr sau pene) Neted, lucios și lipit de corp, lipsit de ondulații; (despre ființe) cu părul sau penele netede, lucioase și lipite de corp; foarte lins. – V. prelinge.
prelinșilor
PRELÍNS, -Ă, prelinși, -se, adj. (Despre păr sau pene) Neted, lucios și lipit de corp, lipsit de ondulații; (despre ființe) cu părul sau penele netede, lucioase și lipite de corp; foarte lins. – V. prelinge.
prelipcă
PRELÍPCĂ, prelipci, s. f. (Mold.) Șopron ori odăiță lipită de o casă; poiată, celar. Ziceau că după ce-or acoperi mașinile, cărămizile, or face o prelipcă și pentru oameni. GALAN, Z. R. 375.
prelogic
PRELÓGIC, -Ă, prelogici, -ce, adj. (Despre gândirea, mentalitatea primitivă) Care nu se conformează normelor logicii, fiind dominat de emoții. – Din fr. prélogique.
prelogica
PRELÓGIC, -Ă, prelogici, -ce, adj. (Despre gândirea, mentalitatea primitivă) Care nu se conformează normelor logicii, fiind dominat de emoții. – Din fr. prélogique.
prelogice
PRELÓGIC, -Ă, prelogici, -ce, adj. (Despre gândirea, mentalitatea primitivă) Care nu se conformează normelor logicii, fiind dominat de emoții. – Din fr. prélogique.
prelogicei
PRELÓGIC, -Ă, prelogici, -ce, adj. (Despre gândirea, mentalitatea primitivă) Care nu se conformează normelor logicii, fiind dominat de emoții. – Din fr. prélogique.
prelogicele
PRELÓGIC, -Ă, prelogici, -ce, adj. (Despre gândirea, mentalitatea primitivă) Care nu se conformează normelor logicii, fiind dominat de emoții. – Din fr. prélogique.
prelogicelor
PRELÓGIC, -Ă, prelogici, -ce, adj. (Despre gândirea, mentalitatea primitivă) Care nu se conformează normelor logicii, fiind dominat de emoții. – Din fr. prélogique.
prelogici
PRELÓGIC, -Ă, prelogici, -ce, adj. (Despre gândirea, mentalitatea primitivă) Care nu se conformează normelor logicii, fiind dominat de emoții. – Din fr. prélogique.
prelogicii
PRELÓGIC, -Ă, prelogici, -ce, adj. (Despre gândirea, mentalitatea primitivă) Care nu se conformează normelor logicii, fiind dominat de emoții. – Din fr. prélogique.
prelogicilor
PRELÓGIC, -Ă, prelogici, -ce, adj. (Despre gândirea, mentalitatea primitivă) Care nu se conformează normelor logicii, fiind dominat de emoții. – Din fr. prélogique.
prelogicul
PRELÓGIC, -Ă, prelogici, -ce, adj. (Despre gândirea, mentalitatea primitivă) Care nu se conformează normelor logicii, fiind dominat de emoții. – Din fr. prélogique.
prelogicului
PRELÓGIC, -Ă, prelogici, -ce, adj. (Despre gândirea, mentalitatea primitivă) Care nu se conformează normelor logicii, fiind dominat de emoții. – Din fr. prélogique.
prelua
PRELUÁ, preiáu, vb. I. Tranz. A lua în primire; a lua asupra sa, pe seama sa. [Pr.: -lu-a] – Pre2 + lua. DOOM
preluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. preiáu, 2 sg. preiéi, 3 sg. preiá, 1 pl. preluắm (-lu-ăm); m.m.c.p. 1 sg. preluásem, 1 pl. preluáserăm; conj. prez. 3 să preiá; imper. 2 sg. preiá; ger. preluấnd (-lu-ând)
preluai
PRELUÁ, preiáu, vb. I. Tranz. A lua în primire; a lua asupra sa, pe seama sa. [Pr.: -lu-a] – Pre2 + lua. DOOM
preluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. preiáu, 2 sg. preiéi, 3 sg. preiá, 1 pl. preluắm (-lu-ăm); m.m.c.p. 1 sg. preluásem, 1 pl. preluáserăm; conj. prez. 3 să preiá; imper. 2 sg. preiá; ger. preluấnd (-lu-ând)
preluam
PRELUÁ, preiáu, vb. I. Tranz. A lua în primire; a lua asupra sa, pe seama sa. [Pr.: -lu-a] – Pre2 + lua. DOOM
preluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. preiáu, 2 sg. preiéi, 3 sg. preiá, 1 pl. preluắm (-lu-ăm); m.m.c.p. 1 sg. preluásem, 1 pl. preluáserăm; conj. prez. 3 să preiá; imper. 2 sg. preiá; ger. preluấnd (-lu-ând)
preluare
PRELUÁ, preiáu, vb. I. Tranz. A lua în primire; a lua asupra sa, pe seama sa. [Pr.: -lu-a] – Pre2 + lua. DOOM
preluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. preiáu, 2 sg. preiéi, 3 sg. preiá, 1 pl. preluắm (-lu-ăm); m.m.c.p. 1 sg. preluásem, 1 pl. preluáserăm; conj. prez. 3 să preiá; imper. 2 sg. preiá; ger. preluấnd (-lu-ând)
preluare
PRELUÁRE, preluări, s. f. Acțiunea de a prelua și rezultatul ei. [Pr.: -lu-a-] – V. prelua. DOOM
preluáre (-lu-a-) s. f., g.-d. art. preluắrii; pl. preluắri
preluarea
PRELUÁRE, preluări, s. f. Acțiunea de a prelua și rezultatul ei. [Pr.: -lu-a-] – V. prelua. DOOM
preluáre (-lu-a-) s. f., g.-d. art. preluắrii; pl. preluắri
preluară
PRELUÁ, preiáu, vb. I. Tranz. A lua în primire; a lua asupra sa, pe seama sa. [Pr.: -lu-a] – Pre2 + lua. DOOM
preluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. preiáu, 2 sg. preiéi, 3 sg. preiá, 1 pl. preluắm (-lu-ăm); m.m.c.p. 1 sg. preluásem, 1 pl. preluáserăm; conj. prez. 3 să preiá; imper. 2 sg. preiá; ger. preluấnd (-lu-ând)
preluarăm
PRELUÁ, preiáu, vb. I. Tranz. A lua în primire; a lua asupra sa, pe seama sa. [Pr.: -lu-a] – Pre2 + lua. DOOM
preluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. preiáu, 2 sg. preiéi, 3 sg. preiá, 1 pl. preluắm (-lu-ăm); m.m.c.p. 1 sg. preluásem, 1 pl. preluáserăm; conj. prez. 3 să preiá; imper. 2 sg. preiá; ger. preluấnd (-lu-ând)
preluarăți
PRELUÁ, preiáu, vb. I. Tranz. A lua în primire; a lua asupra sa, pe seama sa. [Pr.: -lu-a] – Pre2 + lua. DOOM
preluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. preiáu, 2 sg. preiéi, 3 sg. preiá, 1 pl. preluắm (-lu-ăm); m.m.c.p. 1 sg. preluásem, 1 pl. preluáserăm; conj. prez. 3 să preiá; imper. 2 sg. preiá; ger. preluấnd (-lu-ând)
preluase
PRELUÁ, preiáu, vb. I. Tranz. A lua în primire; a lua asupra sa, pe seama sa. [Pr.: -lu-a] – Pre2 + lua. DOOM
preluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. preiáu, 2 sg. preiéi, 3 sg. preiá, 1 pl. preluắm (-lu-ăm); m.m.c.p. 1 sg. preluásem, 1 pl. preluáserăm; conj. prez. 3 să preiá; imper. 2 sg. preiá; ger. preluấnd (-lu-ând)
preluasem
PRELUÁ, preiáu, vb. I. Tranz. A lua în primire; a lua asupra sa, pe seama sa. [Pr.: -lu-a] – Pre2 + lua. DOOM
preluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. preiáu, 2 sg. preiéi, 3 sg. preiá, 1 pl. preluắm (-lu-ăm); m.m.c.p. 1 sg. preluásem, 1 pl. preluáserăm; conj. prez. 3 să preiá; imper. 2 sg. preiá; ger. preluấnd (-lu-ând)
preluaseră
PRELUÁ, preiáu, vb. I. Tranz. A lua în primire; a lua asupra sa, pe seama sa. [Pr.: -lu-a] – Pre2 + lua. DOOM
preluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. preiáu, 2 sg. preiéi, 3 sg. preiá, 1 pl. preluắm (-lu-ăm); m.m.c.p. 1 sg. preluásem, 1 pl. preluáserăm; conj. prez. 3 să preiá; imper. 2 sg. preiá; ger. preluấnd (-lu-ând)
preluaserăm
PRELUÁ, preiáu, vb. I. Tranz. A lua în primire; a lua asupra sa, pe seama sa. [Pr.: -lu-a] – Pre2 + lua. DOOM
preluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. preiáu, 2 sg. preiéi, 3 sg. preiá, 1 pl. preluắm (-lu-ăm); m.m.c.p. 1 sg. preluásem, 1 pl. preluáserăm; conj. prez. 3 să preiá; imper. 2 sg. preiá; ger. preluấnd (-lu-ând)
preluaserăți
PRELUÁ, preiáu, vb. I. Tranz. A lua în primire; a lua asupra sa, pe seama sa. [Pr.: -lu-a] – Pre2 + lua. DOOM
preluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. preiáu, 2 sg. preiéi, 3 sg. preiá, 1 pl. preluắm (-lu-ăm); m.m.c.p. 1 sg. preluásem, 1 pl. preluáserăm; conj. prez. 3 să preiá; imper. 2 sg. preiá; ger. preluấnd (-lu-ând)
preluaseși
PRELUÁ, preiáu, vb. I. Tranz. A lua în primire; a lua asupra sa, pe seama sa. [Pr.: -lu-a] – Pre2 + lua. DOOM
preluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. preiáu, 2 sg. preiéi, 3 sg. preiá, 1 pl. preluắm (-lu-ăm); m.m.c.p. 1 sg. preluásem, 1 pl. preluáserăm; conj. prez. 3 să preiá; imper. 2 sg. preiá; ger. preluấnd (-lu-ând)
preluaseți
PRELUÁ, preiáu, vb. I. Tranz. A lua în primire; a lua asupra sa, pe seama sa. [Pr.: -lu-a] – Pre2 + lua. DOOM
preluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. preiáu, 2 sg. preiéi, 3 sg. preiá, 1 pl. preluắm (-lu-ăm); m.m.c.p. 1 sg. preluásem, 1 pl. preluáserăm; conj. prez. 3 să preiá; imper. 2 sg. preiá; ger. preluấnd (-lu-ând)
preluat
PRELUÁ, preiáu, vb. I. Tranz. A lua în primire; a lua asupra sa, pe seama sa. [Pr.: -lu-a] – Pre2 + lua. DOOM
preluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. preiáu, 2 sg. preiéi, 3 sg. preiá, 1 pl. preluắm (-lu-ăm); m.m.c.p. 1 sg. preluásem, 1 pl. preluáserăm; conj. prez. 3 să preiá; imper. 2 sg. preiá; ger. preluấnd (-lu-ând)
preluau
PRELUÁ, preiáu, vb. I. Tranz. A lua în primire; a lua asupra sa, pe seama sa. [Pr.: -lu-a] – Pre2 + lua. DOOM
preluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. preiáu, 2 sg. preiéi, 3 sg. preiá, 1 pl. preluắm (-lu-ăm); m.m.c.p. 1 sg. preluásem, 1 pl. preluáserăm; conj. prez. 3 să preiá; imper. 2 sg. preiá; ger. preluấnd (-lu-ând)
preluași
PRELUÁ, preiáu, vb. I. Tranz. A lua în primire; a lua asupra sa, pe seama sa. [Pr.: -lu-a] – Pre2 + lua. DOOM
preluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. preiáu, 2 sg. preiéi, 3 sg. preiá, 1 pl. preluắm (-lu-ăm); m.m.c.p. 1 sg. preluásem, 1 pl. preluáserăm; conj. prez. 3 să preiá; imper. 2 sg. preiá; ger. preluấnd (-lu-ând)
preluați
PRELUÁ, preiáu, vb. I. Tranz. A lua în primire; a lua asupra sa, pe seama sa. [Pr.: -lu-a] – Pre2 + lua. DOOM
preluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. preiáu, 2 sg. preiéi, 3 sg. preiá, 1 pl. preluắm (-lu-ăm); m.m.c.p. 1 sg. preluásem, 1 pl. preluáserăm; conj. prez. 3 să preiá; imper. 2 sg. preiá; ger. preluấnd (-lu-ând)
prelucra
PRELUCRÁ, prelucrez, vb. I. Tranz. 1. A modifica forma, dimensiunile, constituția sau aspectul unui material (pentru a obține produse finite, materii prime etc.). ♦ A adapta unor scopuri determinate o operă literară, științifică etc. 2. A expune, a explica, a analiza în fața unei adunări conținutul unor documente, al unei rezoluții, al unui articol din presă etc. ♦ A căuta să convingă pe cineva să facă ceva, să recunoască ceva etc. – Pre2 + lucra. DOOM
prelucrá (a ~) (-lu-cra) vb., ind. prez. 3 prelucreáză
prelucrabil
PRELUCRÁBIL, -Ă, prelucrabili, -e, adj. (Despre materiale) Care se poate prelucra (1), care poate fi supus operației de prelucrare. – Prelucra + suf. -bil. DOOM
prelucrábil (-lu-cra-) adj. m., pl. prelucrábili; f. prelucrábilă, pl. prelucrábile
prelucrabila
PRELUCRÁBIL, -Ă, prelucrabili, -e, adj. (Despre materiale) Care se poate prelucra (1), care poate fi supus operației de prelucrare. – Prelucra + suf. -bil. DOOM
prelucrábil (-lu-cra-) adj. m., pl. prelucrábili; f. prelucrábilă, pl. prelucrábile
prelucrabile
PRELUCRÁBIL, -Ă, prelucrabili, -e, adj. (Despre materiale) Care se poate prelucra (1), care poate fi supus operației de prelucrare. – Prelucra + suf. -bil. DOOM
prelucrábil (-lu-cra-) adj. m., pl. prelucrábili; f. prelucrábilă, pl. prelucrábile
prelucrabilei
PRELUCRÁBIL, -Ă, prelucrabili, -e, adj. (Despre materiale) Care se poate prelucra (1), care poate fi supus operației de prelucrare. – Prelucra + suf. -bil. DOOM
prelucrábil (-lu-cra-) adj. m., pl. prelucrábili; f. prelucrábilă, pl. prelucrábile
prelucrabilele
PRELUCRÁBIL, -Ă, prelucrabili, -e, adj. (Despre materiale) Care se poate prelucra (1), care poate fi supus operației de prelucrare. – Prelucra + suf. -bil. DOOM
prelucrábil (-lu-cra-) adj. m., pl. prelucrábili; f. prelucrábilă, pl. prelucrábile
prelucrabilelor
PRELUCRÁBIL, -Ă, prelucrabili, -e, adj. (Despre materiale) Care se poate prelucra (1), care poate fi supus operației de prelucrare. – Prelucra + suf. -bil. DOOM
prelucrábil (-lu-cra-) adj. m., pl. prelucrábili; f. prelucrábilă, pl. prelucrábile
prelucrabili
PRELUCRÁBIL, -Ă, prelucrabili, -e, adj. (Despre materiale) Care se poate prelucra (1), care poate fi supus operației de prelucrare. – Prelucra + suf. -bil. DOOM
prelucrábil (-lu-cra-) adj. m., pl. prelucrábili; f. prelucrábilă, pl. prelucrábile
prelucrabilii
PRELUCRÁBIL, -Ă, prelucrabili, -e, adj. (Despre materiale) Care se poate prelucra (1), care poate fi supus operației de prelucrare. – Prelucra + suf. -bil. DOOM
prelucrábil (-lu-cra-) adj. m., pl. prelucrábili; f. prelucrábilă, pl. prelucrábile
prelucrabililor
PRELUCRÁBIL, -Ă, prelucrabili, -e, adj. (Despre materiale) Care se poate prelucra (1), care poate fi supus operației de prelucrare. – Prelucra + suf. -bil. DOOM
prelucrábil (-lu-cra-) adj. m., pl. prelucrábili; f. prelucrábilă, pl. prelucrábile
prelucrabilitate
PRELUCRABILITÁTE s.f. (Rar) Calitatea unui material de a fi prelucrabil. [< prelucrabil + -itate].
prelucrabilul
PRELUCRÁBIL, -Ă, prelucrabili, -e, adj. (Despre materiale) Care se poate prelucra (1), care poate fi supus operației de prelucrare. – Prelucra + suf. -bil. DOOM
prelucrábil (-lu-cra-) adj. m., pl. prelucrábili; f. prelucrábilă, pl. prelucrábile
prelucrabilului
PRELUCRÁBIL, -Ă, prelucrabili, -e, adj. (Despre materiale) Care se poate prelucra (1), care poate fi supus operației de prelucrare. – Prelucra + suf. -bil. DOOM
prelucrábil (-lu-cra-) adj. m., pl. prelucrábili; f. prelucrábilă, pl. prelucrábile
prelucrai
PRELUCRÁ, prelucrez, vb. I. Tranz. 1. A modifica forma, dimensiunile, constituția sau aspectul unui material (pentru a obține produse finite, materii prime etc.). ♦ A adapta unor scopuri determinate o operă literară, științifică etc. 2. A expune, a explica, a analiza în fața unei adunări conținutul unor documente, al unei rezoluții, al unui articol din presă etc. ♦ A căuta să convingă pe cineva să facă ceva, să recunoască ceva etc. – Pre2 + lucra. DOOM
prelucrá (a ~) (-lu-cra) vb., ind. prez. 3 prelucreáză
prelucram
PRELUCRÁ, prelucrez, vb. I. Tranz. 1. A modifica forma, dimensiunile, constituția sau aspectul unui material (pentru a obține produse finite, materii prime etc.). ♦ A adapta unor scopuri determinate o operă literară, științifică etc. 2. A expune, a explica, a analiza în fața unei adunări conținutul unor documente, al unei rezoluții, al unui articol din presă etc. ♦ A căuta să convingă pe cineva să facă ceva, să recunoască ceva etc. – Pre2 + lucra. DOOM
prelucrá (a ~) (-lu-cra) vb., ind. prez. 3 prelucreáză
prelucrare
PRELUCRÁ, prelucrez, vb. I. Tranz. 1. A modifica forma, dimensiunile, constituția sau aspectul unui material (pentru a obține produse finite, materii prime etc.). ♦ A adapta unor scopuri determinate o operă literară, științifică etc. 2. A expune, a explica, a analiza în fața unei adunări conținutul unor documente, al unei rezoluții, al unui articol din presă etc. ♦ A căuta să convingă pe cineva să facă ceva, să recunoască ceva etc. – Pre2 + lucra. DOOM
prelucrá (a ~) (-lu-cra) vb., ind. prez. 3 prelucreáză
prelucrare
PRELUCRÁRE, prelucrări, s. f. Acțiunea de a prelucra și rezultatul ei; (concr.) operă literară, științifică, expunere cu caracter politic etc. realizată pe baza unui izvor cunoscut. – V. prelucra. DOOM
prelucráre (-lu-cra-) s. f., g.-d. art. prelucrắrii; pl. prelucrắri
prelucrarea
PRELUCRÁRE, prelucrări, s. f. Acțiunea de a prelucra și rezultatul ei; (concr.) operă literară, științifică, expunere cu caracter politic etc. realizată pe baza unui izvor cunoscut. – V. prelucra. DOOM
prelucráre (-lu-cra-) s. f., g.-d. art. prelucrắrii; pl. prelucrắri
prelucrară
PRELUCRÁ, prelucrez, vb. I. Tranz. 1. A modifica forma, dimensiunile, constituția sau aspectul unui material (pentru a obține produse finite, materii prime etc.). ♦ A adapta unor scopuri determinate o operă literară, științifică etc. 2. A expune, a explica, a analiza în fața unei adunări conținutul unor documente, al unei rezoluții, al unui articol din presă etc. ♦ A căuta să convingă pe cineva să facă ceva, să recunoască ceva etc. – Pre2 + lucra. DOOM
prelucrá (a ~) (-lu-cra) vb., ind. prez. 3 prelucreáză
prelucrarăm
PRELUCRÁ, prelucrez, vb. I. Tranz. 1. A modifica forma, dimensiunile, constituția sau aspectul unui material (pentru a obține produse finite, materii prime etc.). ♦ A adapta unor scopuri determinate o operă literară, științifică etc. 2. A expune, a explica, a analiza în fața unei adunări conținutul unor documente, al unei rezoluții, al unui articol din presă etc. ♦ A căuta să convingă pe cineva să facă ceva, să recunoască ceva etc. – Pre2 + lucra. DOOM
prelucrá (a ~) (-lu-cra) vb., ind. prez. 3 prelucreáză
prelucrarăți
PRELUCRÁ, prelucrez, vb. I. Tranz. 1. A modifica forma, dimensiunile, constituția sau aspectul unui material (pentru a obține produse finite, materii prime etc.). ♦ A adapta unor scopuri determinate o operă literară, științifică etc. 2. A expune, a explica, a analiza în fața unei adunări conținutul unor documente, al unei rezoluții, al unui articol din presă etc. ♦ A căuta să convingă pe cineva să facă ceva, să recunoască ceva etc. – Pre2 + lucra. DOOM
prelucrá (a ~) (-lu-cra) vb., ind. prez. 3 prelucreáză
prelucrase
PRELUCRÁ, prelucrez, vb. I. Tranz. 1. A modifica forma, dimensiunile, constituția sau aspectul unui material (pentru a obține produse finite, materii prime etc.). ♦ A adapta unor scopuri determinate o operă literară, științifică etc. 2. A expune, a explica, a analiza în fața unei adunări conținutul unor documente, al unei rezoluții, al unui articol din presă etc. ♦ A căuta să convingă pe cineva să facă ceva, să recunoască ceva etc. – Pre2 + lucra. DOOM
prelucrá (a ~) (-lu-cra) vb., ind. prez. 3 prelucreáză
prelucrasem
PRELUCRÁ, prelucrez, vb. I. Tranz. 1. A modifica forma, dimensiunile, constituția sau aspectul unui material (pentru a obține produse finite, materii prime etc.). ♦ A adapta unor scopuri determinate o operă literară, științifică etc. 2. A expune, a explica, a analiza în fața unei adunări conținutul unor documente, al unei rezoluții, al unui articol din presă etc. ♦ A căuta să convingă pe cineva să facă ceva, să recunoască ceva etc. – Pre2 + lucra. DOOM
prelucrá (a ~) (-lu-cra) vb., ind. prez. 3 prelucreáză
prelucraseră
PRELUCRÁ, prelucrez, vb. I. Tranz. 1. A modifica forma, dimensiunile, constituția sau aspectul unui material (pentru a obține produse finite, materii prime etc.). ♦ A adapta unor scopuri determinate o operă literară, științifică etc. 2. A expune, a explica, a analiza în fața unei adunări conținutul unor documente, al unei rezoluții, al unui articol din presă etc. ♦ A căuta să convingă pe cineva să facă ceva, să recunoască ceva etc. – Pre2 + lucra. DOOM
prelucrá (a ~) (-lu-cra) vb., ind. prez. 3 prelucreáză
prelucraserăm
PRELUCRÁ, prelucrez, vb. I. Tranz. 1. A modifica forma, dimensiunile, constituția sau aspectul unui material (pentru a obține produse finite, materii prime etc.). ♦ A adapta unor scopuri determinate o operă literară, științifică etc. 2. A expune, a explica, a analiza în fața unei adunări conținutul unor documente, al unei rezoluții, al unui articol din presă etc. ♦ A căuta să convingă pe cineva să facă ceva, să recunoască ceva etc. – Pre2 + lucra. DOOM
prelucrá (a ~) (-lu-cra) vb., ind. prez. 3 prelucreáză
prelucraserăți
PRELUCRÁ, prelucrez, vb. I. Tranz. 1. A modifica forma, dimensiunile, constituția sau aspectul unui material (pentru a obține produse finite, materii prime etc.). ♦ A adapta unor scopuri determinate o operă literară, științifică etc. 2. A expune, a explica, a analiza în fața unei adunări conținutul unor documente, al unei rezoluții, al unui articol din presă etc. ♦ A căuta să convingă pe cineva să facă ceva, să recunoască ceva etc. – Pre2 + lucra. DOOM
prelucrá (a ~) (-lu-cra) vb., ind. prez. 3 prelucreáză
prelucraseși
PRELUCRÁ, prelucrez, vb. I. Tranz. 1. A modifica forma, dimensiunile, constituția sau aspectul unui material (pentru a obține produse finite, materii prime etc.). ♦ A adapta unor scopuri determinate o operă literară, științifică etc. 2. A expune, a explica, a analiza în fața unei adunări conținutul unor documente, al unei rezoluții, al unui articol din presă etc. ♦ A căuta să convingă pe cineva să facă ceva, să recunoască ceva etc. – Pre2 + lucra. DOOM
prelucrá (a ~) (-lu-cra) vb., ind. prez. 3 prelucreáză
prelucraseți
PRELUCRÁ, prelucrez, vb. I. Tranz. 1. A modifica forma, dimensiunile, constituția sau aspectul unui material (pentru a obține produse finite, materii prime etc.). ♦ A adapta unor scopuri determinate o operă literară, științifică etc. 2. A expune, a explica, a analiza în fața unei adunări conținutul unor documente, al unei rezoluții, al unui articol din presă etc. ♦ A căuta să convingă pe cineva să facă ceva, să recunoască ceva etc. – Pre2 + lucra. DOOM
prelucrá (a ~) (-lu-cra) vb., ind. prez. 3 prelucreáză
prelucrat
PRELUCRÁ, prelucrez, vb. I. Tranz. 1. A modifica forma, dimensiunile, constituția sau aspectul unui material (pentru a obține produse finite, materii prime etc.). ♦ A adapta unor scopuri determinate o operă literară, științifică etc. 2. A expune, a explica, a analiza în fața unei adunări conținutul unor documente, al unei rezoluții, al unui articol din presă etc. ♦ A căuta să convingă pe cineva să facă ceva, să recunoască ceva etc. – Pre2 + lucra. DOOM
prelucrá (a ~) (-lu-cra) vb., ind. prez. 3 prelucreáză
prelucrat
PRELUCRÁT, -Ă, prelucrați, -te, adj. (Despre materiale) Care a fost modificat (și finisat) în urma operației de prelucrare. – V. prelucra.
prelucrata
PRELUCRÁT, -Ă, prelucrați, -te, adj. (Despre materiale) Care a fost modificat (și finisat) în urma operației de prelucrare. – V. prelucra.
prelucrate
PRELUCRÁT, -Ă, prelucrați, -te, adj. (Despre materiale) Care a fost modificat (și finisat) în urma operației de prelucrare. – V. prelucra.
prelucratei
PRELUCRÁT, -Ă, prelucrați, -te, adj. (Despre materiale) Care a fost modificat (și finisat) în urma operației de prelucrare. – V. prelucra.
prelucratele
PRELUCRÁT, -Ă, prelucrați, -te, adj. (Despre materiale) Care a fost modificat (și finisat) în urma operației de prelucrare. – V. prelucra.
prelucratelor
PRELUCRÁT, -Ă, prelucrați, -te, adj. (Despre materiale) Care a fost modificat (și finisat) în urma operației de prelucrare. – V. prelucra.
prelucrativ
PRELUCRATÍV, -Ă, prelucrativi, -e, adj. (Rar) Care poate fi prelucrat. – Prelucrat + suf. -iv.
prelucrativa
PRELUCRATÍV, -Ă, prelucrativi, -e, adj. (Rar) Care poate fi prelucrat. – Prelucrat + suf. -iv.
prelucrative
PRELUCRATÍV, -Ă, prelucrativi, -e, adj. (Rar) Care poate fi prelucrat. – Prelucrat + suf. -iv.
prelucrativei
PRELUCRATÍV, -Ă, prelucrativi, -e, adj. (Rar) Care poate fi prelucrat. – Prelucrat + suf. -iv.
prelucrativele
PRELUCRATÍV, -Ă, prelucrativi, -e, adj. (Rar) Care poate fi prelucrat. – Prelucrat + suf. -iv.
prelucrativelor
PRELUCRATÍV, -Ă, prelucrativi, -e, adj. (Rar) Care poate fi prelucrat. – Prelucrat + suf. -iv.
prelucrativi
PRELUCRATÍV, -Ă, prelucrativi, -e, adj. (Rar) Care poate fi prelucrat. – Prelucrat + suf. -iv.
prelucrativii
PRELUCRATÍV, -Ă, prelucrativi, -e, adj. (Rar) Care poate fi prelucrat. – Prelucrat + suf. -iv.
prelucrativilor
PRELUCRATÍV, -Ă, prelucrativi, -e, adj. (Rar) Care poate fi prelucrat. – Prelucrat + suf. -iv.
prelucrativul
PRELUCRATÍV, -Ă, prelucrativi, -e, adj. (Rar) Care poate fi prelucrat. – Prelucrat + suf. -iv.
prelucrativului
PRELUCRATÍV, -Ă, prelucrativi, -e, adj. (Rar) Care poate fi prelucrat. – Prelucrat + suf. -iv.
prelucratul
PRELUCRÁT, -Ă, prelucrați, -te, adj. (Despre materiale) Care a fost modificat (și finisat) în urma operației de prelucrare. – V. prelucra.
prelucratului
PRELUCRÁT, -Ă, prelucrați, -te, adj. (Despre materiale) Care a fost modificat (și finisat) în urma operației de prelucrare. – V. prelucra.
prelucrau
PRELUCRÁ, prelucrez, vb. I. Tranz. 1. A modifica forma, dimensiunile, constituția sau aspectul unui material (pentru a obține produse finite, materii prime etc.). ♦ A adapta unor scopuri determinate o operă literară, științifică etc. 2. A expune, a explica, a analiza în fața unei adunări conținutul unor documente, al unei rezoluții, al unui articol din presă etc. ♦ A căuta să convingă pe cineva să facă ceva, să recunoască ceva etc. – Pre2 + lucra. DOOM
prelucrá (a ~) (-lu-cra) vb., ind. prez. 3 prelucreáză
prelucrași
PRELUCRÁ, prelucrez, vb. I. Tranz. 1. A modifica forma, dimensiunile, constituția sau aspectul unui material (pentru a obține produse finite, materii prime etc.). ♦ A adapta unor scopuri determinate o operă literară, științifică etc. 2. A expune, a explica, a analiza în fața unei adunări conținutul unor documente, al unei rezoluții, al unui articol din presă etc. ♦ A căuta să convingă pe cineva să facă ceva, să recunoască ceva etc. – Pre2 + lucra. DOOM
prelucrá (a ~) (-lu-cra) vb., ind. prez. 3 prelucreáză
prelucrați
PRELUCRÁ, prelucrez, vb. I. Tranz. 1. A modifica forma, dimensiunile, constituția sau aspectul unui material (pentru a obține produse finite, materii prime etc.). ♦ A adapta unor scopuri determinate o operă literară, științifică etc. 2. A expune, a explica, a analiza în fața unei adunări conținutul unor documente, al unei rezoluții, al unui articol din presă etc. ♦ A căuta să convingă pe cineva să facă ceva, să recunoască ceva etc. – Pre2 + lucra. DOOM
prelucrá (a ~) (-lu-cra) vb., ind. prez. 3 prelucreáză
prelucrați
PRELUCRÁT, -Ă, prelucrați, -te, adj. (Despre materiale) Care a fost modificat (și finisat) în urma operației de prelucrare. – V. prelucra.
prelucrații
PRELUCRÁT, -Ă, prelucrați, -te, adj. (Despre materiale) Care a fost modificat (și finisat) în urma operației de prelucrare. – V. prelucra.
prelucraților
PRELUCRÁT, -Ă, prelucrați, -te, adj. (Despre materiale) Care a fost modificat (și finisat) în urma operației de prelucrare. – V. prelucra.
prelucrează
PRELUCRÁ, prelucrez, vb. I. Tranz. 1. A modifica forma, dimensiunile, constituția sau aspectul unui material (pentru a obține produse finite, materii prime etc.). ♦ A adapta unor scopuri determinate o operă literară, științifică etc. 2. A expune, a explica, a analiza în fața unei adunări conținutul unor documente, al unei rezoluții, al unui articol din presă etc. ♦ A căuta să convingă pe cineva să facă ceva, să recunoască ceva etc. – Pre2 + lucra. DOOM
prelucrá (a ~) (-lu-cra) vb., ind. prez. 3 prelucreáză
prelucrez
PRELUCRÁ, prelucrez, vb. I. Tranz. 1. A modifica forma, dimensiunile, constituția sau aspectul unui material (pentru a obține produse finite, materii prime etc.). ♦ A adapta unor scopuri determinate o operă literară, științifică etc. 2. A expune, a explica, a analiza în fața unei adunări conținutul unor documente, al unei rezoluții, al unui articol din presă etc. ♦ A căuta să convingă pe cineva să facă ceva, să recunoască ceva etc. – Pre2 + lucra. DOOM
prelucrá (a ~) (-lu-cra) vb., ind. prez. 3 prelucreáză
prelucreze
PRELUCRÁ, prelucrez, vb. I. Tranz. 1. A modifica forma, dimensiunile, constituția sau aspectul unui material (pentru a obține produse finite, materii prime etc.). ♦ A adapta unor scopuri determinate o operă literară, științifică etc. 2. A expune, a explica, a analiza în fața unei adunări conținutul unor documente, al unei rezoluții, al unui articol din presă etc. ♦ A căuta să convingă pe cineva să facă ceva, să recunoască ceva etc. – Pre2 + lucra. DOOM
prelucrá (a ~) (-lu-cra) vb., ind. prez. 3 prelucreáză
prelucrezi
PRELUCRÁ, prelucrez, vb. I. Tranz. 1. A modifica forma, dimensiunile, constituția sau aspectul unui material (pentru a obține produse finite, materii prime etc.). ♦ A adapta unor scopuri determinate o operă literară, științifică etc. 2. A expune, a explica, a analiza în fața unei adunări conținutul unor documente, al unei rezoluții, al unui articol din presă etc. ♦ A căuta să convingă pe cineva să facă ceva, să recunoască ceva etc. – Pre2 + lucra. DOOM
prelucrá (a ~) (-lu-cra) vb., ind. prez. 3 prelucreáză
prelucrând
PRELUCRÁ, prelucrez, vb. I. Tranz. 1. A modifica forma, dimensiunile, constituția sau aspectul unui material (pentru a obține produse finite, materii prime etc.). ♦ A adapta unor scopuri determinate o operă literară, științifică etc. 2. A expune, a explica, a analiza în fața unei adunări conținutul unor documente, al unei rezoluții, al unui articol din presă etc. ♦ A căuta să convingă pe cineva să facă ceva, să recunoască ceva etc. – Pre2 + lucra. DOOM
prelucrá (a ~) (-lu-cra) vb., ind. prez. 3 prelucreáză
prelucrînd
PRELUCRÁ, prelucrez, vb. I. Tranz. 1. A modifica forma, dimensiunile, constituția sau aspectul unui material (pentru a obține produse finite, materii prime etc.). ♦ A adapta unor scopuri determinate o operă literară, științifică etc. 2. A expune, a explica, a analiza în fața unei adunări conținutul unor documente, al unei rezoluții, al unui articol din presă etc. ♦ A căuta să convingă pe cineva să facă ceva, să recunoască ceva etc. – Pre2 + lucra. DOOM
prelucrá (a ~) (-lu-cra) vb., ind. prez. 3 prelucreáză
prelucrări
PRELUCRÁRE, prelucrări, s. f. Acțiunea de a prelucra și rezultatul ei; (concr.) operă literară, științifică, expunere cu caracter politic etc. realizată pe baza unui izvor cunoscut. – V. prelucra. DOOM
prelucráre (-lu-cra-) s. f., g.-d. art. prelucrắrii; pl. prelucrắri
prelucrării
PRELUCRÁRE, prelucrări, s. f. Acțiunea de a prelucra și rezultatul ei; (concr.) operă literară, științifică, expunere cu caracter politic etc. realizată pe baza unui izvor cunoscut. – V. prelucra. DOOM
prelucráre (-lu-cra-) s. f., g.-d. art. prelucrắrii; pl. prelucrắri
prelucrările
PRELUCRÁRE, prelucrări, s. f. Acțiunea de a prelucra și rezultatul ei; (concr.) operă literară, științifică, expunere cu caracter politic etc. realizată pe baza unui izvor cunoscut. – V. prelucra. DOOM
prelucráre (-lu-cra-) s. f., g.-d. art. prelucrắrii; pl. prelucrắri
prelucrărilor
PRELUCRÁRE, prelucrări, s. f. Acțiunea de a prelucra și rezultatul ei; (concr.) operă literară, științifică, expunere cu caracter politic etc. realizată pe baza unui izvor cunoscut. – V. prelucra. DOOM
prelucráre (-lu-cra-) s. f., g.-d. art. prelucrắrii; pl. prelucrắri
prelucrătoare
PRELUCRĂTÓR, -OÁRE, prelucrători, -oare, adj. Care prelucrează, al cărui obiectiv este prelucrarea materialelor. Industrie prelucrătoare. – Prelucra + suf. -ător. DOOM
prelucrătór (-lu-cră-) adj. m., pl. prelucrătóri; f. sg. și pl. prelucrătoáre
prelucrătoarea
PRELUCRĂTÓR, -OÁRE, prelucrători, -oare, adj. Care prelucrează, al cărui obiectiv este prelucrarea materialelor. Industrie prelucrătoare. – Prelucra + suf. -ător. DOOM
prelucrătór (-lu-cră-) adj. m., pl. prelucrătóri; f. sg. și pl. prelucrătoáre
prelucrătoarei
PRELUCRĂTÓR, -OÁRE, prelucrători, -oare, adj. Care prelucrează, al cărui obiectiv este prelucrarea materialelor. Industrie prelucrătoare. – Prelucra + suf. -ător. DOOM
prelucrătór (-lu-cră-) adj. m., pl. prelucrătóri; f. sg. și pl. prelucrătoáre
prelucrătoarele
PRELUCRĂTÓR, -OÁRE, prelucrători, -oare, adj. Care prelucrează, al cărui obiectiv este prelucrarea materialelor. Industrie prelucrătoare. – Prelucra + suf. -ător. DOOM
prelucrătór (-lu-cră-) adj. m., pl. prelucrătóri; f. sg. și pl. prelucrătoáre
prelucrătoarelor
PRELUCRĂTÓR, -OÁRE, prelucrători, -oare, adj. Care prelucrează, al cărui obiectiv este prelucrarea materialelor. Industrie prelucrătoare. – Prelucra + suf. -ător. DOOM
prelucrătór (-lu-cră-) adj. m., pl. prelucrătóri; f. sg. și pl. prelucrătoáre
prelucrător
PRELUCRĂTÓR, -OÁRE, prelucrători, -oare, adj. Care prelucrează, al cărui obiectiv este prelucrarea materialelor. Industrie prelucrătoare. – Prelucra + suf. -ător. DOOM
prelucrătór (-lu-cră-) adj. m., pl. prelucrătóri; f. sg. și pl. prelucrătoáre
prelucrători
PRELUCRĂTÓR, -OÁRE, prelucrători, -oare, adj. Care prelucrează, al cărui obiectiv este prelucrarea materialelor. Industrie prelucrătoare. – Prelucra + suf. -ător. DOOM
prelucrătór (-lu-cră-) adj. m., pl. prelucrătóri; f. sg. și pl. prelucrătoáre
prelucrătorii
PRELUCRĂTÓR, -OÁRE, prelucrători, -oare, adj. Care prelucrează, al cărui obiectiv este prelucrarea materialelor. Industrie prelucrătoare. – Prelucra + suf. -ător. DOOM
prelucrătór (-lu-cră-) adj. m., pl. prelucrătóri; f. sg. și pl. prelucrătoáre
prelucrătorilor
PRELUCRĂTÓR, -OÁRE, prelucrători, -oare, adj. Care prelucrează, al cărui obiectiv este prelucrarea materialelor. Industrie prelucrătoare. – Prelucra + suf. -ător. DOOM
prelucrătór (-lu-cră-) adj. m., pl. prelucrătóri; f. sg. și pl. prelucrătoáre
prelucrătorul
PRELUCRĂTÓR, -OÁRE, prelucrători, -oare, adj. Care prelucrează, al cărui obiectiv este prelucrarea materialelor. Industrie prelucrătoare. – Prelucra + suf. -ător. DOOM
prelucrătór (-lu-cră-) adj. m., pl. prelucrătóri; f. sg. și pl. prelucrătoáre
prelucrătorului
PRELUCRĂTÓR, -OÁRE, prelucrători, -oare, adj. Care prelucrează, al cărui obiectiv este prelucrarea materialelor. Industrie prelucrătoare. – Prelucra + suf. -ător. DOOM
prelucrătór (-lu-cră-) adj. m., pl. prelucrătóri; f. sg. și pl. prelucrătoáre
prelucă
PRELÚCĂ, preluci, s. f. (Regional) 1. Poiană mică într-o pădure, între munți sau între dealuri, pe valea unei ape etc. La grădina cu doi nuci, Strigă George din preluci. ȘEZ. XXIII 5. (Și în forma de pl. preluce) Da’ce mîncare-s prelucele tale, bre? – Ia, niște poiene-ntre dealuri, mai jos de Durău. HOGAȘ, M. N. 204. 2. (Rar) Spărtură, despicătură (în nori, în gheață).- Pl. și: (învechit) preluce.
preluda
PRELÚDE vb. III v. preluda. DOOM
preludá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 preludeáză
preludai
PRELÚDE vb. III v. preluda. DOOM
preludá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 preludeáză
preludam
PRELÚDE vb. III v. preluda. DOOM
preludá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 preludeáză
preludare
PRELÚDE vb. III v. preluda. DOOM
preludá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 preludeáză
preludare
PRELUDÁRE, preludări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a preluda și rezultatul ei. – V. preluda. DOOM
preludáre (livr.) s. f., g.-d. art. preludắrii; pl. preludắri
preludarea
PRELUDÁRE, preludări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a preluda și rezultatul ei. – V. preluda. DOOM
preludáre (livr.) s. f., g.-d. art. preludắrii; pl. preludắri
preludară
PRELÚDE vb. III v. preluda. DOOM
preludá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 preludeáză
preludarăm
PRELÚDE vb. III v. preluda. DOOM
preludá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 preludeáză
preludarăți
PRELÚDE vb. III v. preluda. DOOM
preludá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 preludeáză
preludase
PRELÚDE vb. III v. preluda. DOOM
preludá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 preludeáză
preludasem
PRELÚDE vb. III v. preluda. DOOM
preludá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 preludeáză
preludaseră
PRELÚDE vb. III v. preluda. DOOM
preludá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 preludeáză
preludaserăm
PRELÚDE vb. III v. preluda. DOOM
preludá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 preludeáză
preludaserăți
PRELÚDE vb. III v. preluda. DOOM
preludá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 preludeáză
preludaseși
PRELÚDE vb. III v. preluda. DOOM
preludá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 preludeáză
preludaseți
PRELÚDE vb. III v. preluda. DOOM
preludá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 preludeáză
preludat
PRELÚDE vb. III v. preluda. DOOM
preludá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 preludeáză
preludau
PRELÚDE vb. III v. preluda. DOOM
preludá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 preludeáză
preludași
PRELÚDE vb. III v. preluda. DOOM
preludá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 preludeáză
preludați
PRELÚDE vb. III v. preluda. DOOM
preludá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 preludeáză
prelude
PRELÚDE vb. III v. preluda. DOOM
preludá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 preludeáză
preludează
PRELÚDE vb. III v. preluda. DOOM
preludá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 preludeáză
preludere
PRELÚDE vb. III v. preluda.
preludez
PRELÚDE vb. III v. preluda. DOOM
preludá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 preludeáză
preludeze
PRELÚDE vb. III v. preluda. DOOM
preludá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 preludeáză
preludezi
PRELÚDE vb. III v. preluda. DOOM
preludá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 preludeáză
preludii
PRELÚDIU, preludii, s. n. 1. Partea introductivă a unei compoziții muzicale mai ample. ♦ Spec. Prima piesă muzicală dintr-o suită instrumentală; piesă care precedă o fugă sau un coral. ♦ Piesă instrumentală independentă, scrisă în formă liberă. 2. Exercițiu muzical pregătitor; p. ext. improvizație. 3. Fig. Ceea ce anunță, precedă sau pregătește o acțiune sau un eveniment; acțiune premergătoare. – Din fr. prélude, it. preludio, germ. Präludium. DOOM
prelúdiu [diu pron. diu] s. n., art. prelúdiul; pl. prelúdii, art. prelúdiile (-di-i-)
preludiile
PRELÚDIU, preludii, s. n. 1. Partea introductivă a unei compoziții muzicale mai ample. ♦ Spec. Prima piesă muzicală dintr-o suită instrumentală; piesă care precedă o fugă sau un coral. ♦ Piesă instrumentală independentă, scrisă în formă liberă. 2. Exercițiu muzical pregătitor; p. ext. improvizație. 3. Fig. Ceea ce anunță, precedă sau pregătește o acțiune sau un eveniment; acțiune premergătoare. – Din fr. prélude, it. preludio, germ. Präludium. DOOM
prelúdiu [diu pron. diu] s. n., art. prelúdiul; pl. prelúdii, art. prelúdiile (-di-i-)
preludiilor
PRELÚDIU, preludii, s. n. 1. Partea introductivă a unei compoziții muzicale mai ample. ♦ Spec. Prima piesă muzicală dintr-o suită instrumentală; piesă care precedă o fugă sau un coral. ♦ Piesă instrumentală independentă, scrisă în formă liberă. 2. Exercițiu muzical pregătitor; p. ext. improvizație. 3. Fig. Ceea ce anunță, precedă sau pregătește o acțiune sau un eveniment; acțiune premergătoare. – Din fr. prélude, it. preludio, germ. Präludium. DOOM
prelúdiu [diu pron. diu] s. n., art. prelúdiul; pl. prelúdii, art. prelúdiile (-di-i-)
preludiu
PRELÚDIU, preludii, s. n. 1. Partea introductivă a unei compoziții muzicale mai ample. ♦ Spec. Prima piesă muzicală dintr-o suită instrumentală; piesă care precedă o fugă sau un coral. ♦ Piesă instrumentală independentă, scrisă în formă liberă. 2. Exercițiu muzical pregătitor; p. ext. improvizație. 3. Fig. Ceea ce anunță, precedă sau pregătește o acțiune sau un eveniment; acțiune premergătoare. – Din fr. prélude, it. preludio, germ. Präludium. DOOM
prelúdiu [diu pron. diu] s. n., art. prelúdiul; pl. prelúdii, art. prelúdiile (-di-i-)
preludiul
PRELÚDIU, preludii, s. n. 1. Partea introductivă a unei compoziții muzicale mai ample. ♦ Spec. Prima piesă muzicală dintr-o suită instrumentală; piesă care precedă o fugă sau un coral. ♦ Piesă instrumentală independentă, scrisă în formă liberă. 2. Exercițiu muzical pregătitor; p. ext. improvizație. 3. Fig. Ceea ce anunță, precedă sau pregătește o acțiune sau un eveniment; acțiune premergătoare. – Din fr. prélude, it. preludio, germ. Präludium. DOOM
prelúdiu [diu pron. diu] s. n., art. prelúdiul; pl. prelúdii, art. prelúdiile (-di-i-)
preludiului
PRELÚDIU, preludii, s. n. 1. Partea introductivă a unei compoziții muzicale mai ample. ♦ Spec. Prima piesă muzicală dintr-o suită instrumentală; piesă care precedă o fugă sau un coral. ♦ Piesă instrumentală independentă, scrisă în formă liberă. 2. Exercițiu muzical pregătitor; p. ext. improvizație. 3. Fig. Ceea ce anunță, precedă sau pregătește o acțiune sau un eveniment; acțiune premergătoare. – Din fr. prélude, it. preludio, germ. Präludium. DOOM
prelúdiu [diu pron. diu] s. n., art. prelúdiul; pl. prelúdii, art. prelúdiile (-di-i-)
preludând
PRELÚDE vb. III v. preluda. DOOM
preludá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 preludeáză
preludînd
PRELÚDE vb. III v. preluda. DOOM
preludá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 preludeáză
preludări
PRELUDÁRE, preludări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a preluda și rezultatul ei. – V. preluda. DOOM
preludáre (livr.) s. f., g.-d. art. preludắrii; pl. preludắri
preludării
PRELUDÁRE, preludări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a preluda și rezultatul ei. – V. preluda. DOOM
preludáre (livr.) s. f., g.-d. art. preludắrii; pl. preludắri
preludările
PRELUDÁRE, preludări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a preluda și rezultatul ei. – V. preluda. DOOM
preludáre (livr.) s. f., g.-d. art. preludắrii; pl. preludắri
preludărilor
PRELUDÁRE, preludări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a preluda și rezultatul ei. – V. preluda. DOOM
preludáre (livr.) s. f., g.-d. art. preludắrii; pl. preludắri
prelung
PRELÚNG, -Ă, prelungi, adj. 1. Care are o formă alungită, (aproximativ) lungă. 2. Care durează mult; prelungit. – Lat. perlongus. DOOM
prelúng adj. m., f. prelúngă; pl. m. și f. prelúngi
prelunga
PRELÚNG, -Ă, prelungi, adj. 1. Care are o formă alungită, (aproximativ) lungă. 2. Care durează mult; prelungit. – Lat. perlongus. DOOM
prelúng adj. m., f. prelúngă; pl. m. și f. prelúngi
prelungea
PRELUNGÍ, prelungesc, vb. IV. 1. Tranz. A face mai lung; a lungi. 2. Tranz. și refl. A face să dureze sau a dura mai mult; a (se) lungi. ♦ Tranz. A amâna un termen, o scadență. – Din prelung. DOOM
prelungí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prelungésc, imperf. 3 sg. prelungeá; conj. prez. 3 să prelungeáscă
prelungeai
PRELUNGÍ, prelungesc, vb. IV. 1. Tranz. A face mai lung; a lungi. 2. Tranz. și refl. A face să dureze sau a dura mai mult; a (se) lungi. ♦ Tranz. A amâna un termen, o scadență. – Din prelung. DOOM
prelungí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prelungésc, imperf. 3 sg. prelungeá; conj. prez. 3 să prelungeáscă
prelungeam
PRELUNGÍ, prelungesc, vb. IV. 1. Tranz. A face mai lung; a lungi. 2. Tranz. și refl. A face să dureze sau a dura mai mult; a (se) lungi. ♦ Tranz. A amâna un termen, o scadență. – Din prelung. DOOM
prelungí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prelungésc, imperf. 3 sg. prelungeá; conj. prez. 3 să prelungeáscă
prelungească
PRELUNGÍ, prelungesc, vb. IV. 1. Tranz. A face mai lung; a lungi. 2. Tranz. și refl. A face să dureze sau a dura mai mult; a (se) lungi. ♦ Tranz. A amâna un termen, o scadență. – Din prelung. DOOM
prelungí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prelungésc, imperf. 3 sg. prelungeá; conj. prez. 3 să prelungeáscă
prelungeau
PRELUNGÍ, prelungesc, vb. IV. 1. Tranz. A face mai lung; a lungi. 2. Tranz. și refl. A face să dureze sau a dura mai mult; a (se) lungi. ♦ Tranz. A amâna un termen, o scadență. – Din prelung. DOOM
prelungí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prelungésc, imperf. 3 sg. prelungeá; conj. prez. 3 să prelungeáscă
prelungeați
PRELUNGÍ, prelungesc, vb. IV. 1. Tranz. A face mai lung; a lungi. 2. Tranz. și refl. A face să dureze sau a dura mai mult; a (se) lungi. ♦ Tranz. A amâna un termen, o scadență. – Din prelung. DOOM
prelungí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prelungésc, imperf. 3 sg. prelungeá; conj. prez. 3 să prelungeáscă
prelungesc
PRELUNGÍ, prelungesc, vb. IV. 1. Tranz. A face mai lung; a lungi. 2. Tranz. și refl. A face să dureze sau a dura mai mult; a (se) lungi. ♦ Tranz. A amâna un termen, o scadență. – Din prelung. DOOM
prelungí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prelungésc, imperf. 3 sg. prelungeá; conj. prez. 3 să prelungeáscă
prelungește
PRELUNGÍ, prelungesc, vb. IV. 1. Tranz. A face mai lung; a lungi. 2. Tranz. și refl. A face să dureze sau a dura mai mult; a (se) lungi. ♦ Tranz. A amâna un termen, o scadență. – Din prelung. DOOM
prelungí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prelungésc, imperf. 3 sg. prelungeá; conj. prez. 3 să prelungeáscă
prelungești
PRELUNGÍ, prelungesc, vb. IV. 1. Tranz. A face mai lung; a lungi. 2. Tranz. și refl. A face să dureze sau a dura mai mult; a (se) lungi. ♦ Tranz. A amâna un termen, o scadență. – Din prelung. DOOM
prelungí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prelungésc, imperf. 3 sg. prelungeá; conj. prez. 3 să prelungeáscă
prelungi
PRELÚNG, -Ă, prelungi, adj. 1. Care are o formă alungită, (aproximativ) lungă. 2. Care durează mult; prelungit. – Lat. perlongus. DOOM
prelúng adj. m., f. prelúngă; pl. m. și f. prelúngi
prelungi
PRELUNGÍ, prelungesc, vb. IV. 1. Tranz. A face mai lung; a lungi. 2. Tranz. și refl. A face să dureze sau a dura mai mult; a (se) lungi. ♦ Tranz. A amâna un termen, o scadență. – Din prelung. DOOM
prelungí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prelungésc, imperf. 3 sg. prelungeá; conj. prez. 3 să prelungeáscă
prelungii
PRELÚNG, -Ă, prelungi, adj. 1. Care are o formă alungită, (aproximativ) lungă. 2. Care durează mult; prelungit. – Lat. perlongus. DOOM
prelúng adj. m., f. prelúngă; pl. m. și f. prelúngi
prelungii
PRELUNGÍ, prelungesc, vb. IV. 1. Tranz. A face mai lung; a lungi. 2. Tranz. și refl. A face să dureze sau a dura mai mult; a (se) lungi. ♦ Tranz. A amâna un termen, o scadență. – Din prelung. DOOM
prelungí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prelungésc, imperf. 3 sg. prelungeá; conj. prez. 3 să prelungeáscă
prelungile
PRELÚNG, -Ă, prelungi, adj. 1. Care are o formă alungită, (aproximativ) lungă. 2. Care durează mult; prelungit. – Lat. perlongus. DOOM
prelúng adj. m., f. prelúngă; pl. m. și f. prelúngi
prelungilor
PRELÚNG, -Ă, prelungi, adj. 1. Care are o formă alungită, (aproximativ) lungă. 2. Care durează mult; prelungit. – Lat. perlongus. DOOM
prelúng adj. m., f. prelúngă; pl. m. și f. prelúngi
prelungim
PRELUNGÍ, prelungesc, vb. IV. 1. Tranz. A face mai lung; a lungi. 2. Tranz. și refl. A face să dureze sau a dura mai mult; a (se) lungi. ♦ Tranz. A amâna un termen, o scadență. – Din prelung. DOOM
prelungí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prelungésc, imperf. 3 sg. prelungeá; conj. prez. 3 să prelungeáscă
prelungind
PRELUNGÍ, prelungesc, vb. IV. 1. Tranz. A face mai lung; a lungi. 2. Tranz. și refl. A face să dureze sau a dura mai mult; a (se) lungi. ♦ Tranz. A amâna un termen, o scadență. – Din prelung. DOOM
prelungí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prelungésc, imperf. 3 sg. prelungeá; conj. prez. 3 să prelungeáscă
prelungire
PRELUNGÍ, prelungesc, vb. IV. 1. Tranz. A face mai lung; a lungi. 2. Tranz. și refl. A face să dureze sau a dura mai mult; a (se) lungi. ♦ Tranz. A amâna un termen, o scadență. – Din prelung. DOOM
prelungí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prelungésc, imperf. 3 sg. prelungeá; conj. prez. 3 să prelungeáscă
prelungire
PRELUNGÍRE, prelungiri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) prelungi și rezultatul ei. ♦ Timp acordat cuiva peste un anumit termen inițial stabilit. 2. (Concr.) Parte a unui obiect care constituie o extindere, o continuare a lui. – V. prelungi. DOOM
prelungíre s. f., g.-d. art. prelungírii; pl. prelungíri
prelungirea
PRELUNGÍRE, prelungiri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) prelungi și rezultatul ei. ♦ Timp acordat cuiva peste un anumit termen inițial stabilit. 2. (Concr.) Parte a unui obiect care constituie o extindere, o continuare a lui. – V. prelungi. DOOM
prelungíre s. f., g.-d. art. prelungírii; pl. prelungíri
prelungiri
PRELUNGÍRE, prelungiri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) prelungi și rezultatul ei. ♦ Timp acordat cuiva peste un anumit termen inițial stabilit. 2. (Concr.) Parte a unui obiect care constituie o extindere, o continuare a lui. – V. prelungi. DOOM
prelungíre s. f., g.-d. art. prelungírii; pl. prelungíri
prelungirii
PRELUNGÍRE, prelungiri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) prelungi și rezultatul ei. ♦ Timp acordat cuiva peste un anumit termen inițial stabilit. 2. (Concr.) Parte a unui obiect care constituie o extindere, o continuare a lui. – V. prelungi. DOOM
prelungíre s. f., g.-d. art. prelungírii; pl. prelungíri
prelungirile
PRELUNGÍRE, prelungiri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) prelungi și rezultatul ei. ♦ Timp acordat cuiva peste un anumit termen inițial stabilit. 2. (Concr.) Parte a unui obiect care constituie o extindere, o continuare a lui. – V. prelungi. DOOM
prelungíre s. f., g.-d. art. prelungírii; pl. prelungíri
prelungirilor
PRELUNGÍRE, prelungiri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) prelungi și rezultatul ei. ♦ Timp acordat cuiva peste un anumit termen inițial stabilit. 2. (Concr.) Parte a unui obiect care constituie o extindere, o continuare a lui. – V. prelungi. DOOM
prelungíre s. f., g.-d. art. prelungírii; pl. prelungíri
prelungiră
PRELUNGÍ, prelungesc, vb. IV. 1. Tranz. A face mai lung; a lungi. 2. Tranz. și refl. A face să dureze sau a dura mai mult; a (se) lungi. ♦ Tranz. A amâna un termen, o scadență. – Din prelung. DOOM
prelungí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prelungésc, imperf. 3 sg. prelungeá; conj. prez. 3 să prelungeáscă
prelungirăm
PRELUNGÍ, prelungesc, vb. IV. 1. Tranz. A face mai lung; a lungi. 2. Tranz. și refl. A face să dureze sau a dura mai mult; a (se) lungi. ♦ Tranz. A amâna un termen, o scadență. – Din prelung. DOOM
prelungí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prelungésc, imperf. 3 sg. prelungeá; conj. prez. 3 să prelungeáscă
prelungirăți
PRELUNGÍ, prelungesc, vb. IV. 1. Tranz. A face mai lung; a lungi. 2. Tranz. și refl. A face să dureze sau a dura mai mult; a (se) lungi. ♦ Tranz. A amâna un termen, o scadență. – Din prelung. DOOM
prelungí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prelungésc, imperf. 3 sg. prelungeá; conj. prez. 3 să prelungeáscă
prelungise
PRELUNGÍ, prelungesc, vb. IV. 1. Tranz. A face mai lung; a lungi. 2. Tranz. și refl. A face să dureze sau a dura mai mult; a (se) lungi. ♦ Tranz. A amâna un termen, o scadență. – Din prelung. DOOM
prelungí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prelungésc, imperf. 3 sg. prelungeá; conj. prez. 3 să prelungeáscă
prelungisem
PRELUNGÍ, prelungesc, vb. IV. 1. Tranz. A face mai lung; a lungi. 2. Tranz. și refl. A face să dureze sau a dura mai mult; a (se) lungi. ♦ Tranz. A amâna un termen, o scadență. – Din prelung. DOOM
prelungí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prelungésc, imperf. 3 sg. prelungeá; conj. prez. 3 să prelungeáscă
prelungiseră
PRELUNGÍ, prelungesc, vb. IV. 1. Tranz. A face mai lung; a lungi. 2. Tranz. și refl. A face să dureze sau a dura mai mult; a (se) lungi. ♦ Tranz. A amâna un termen, o scadență. – Din prelung. DOOM
prelungí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prelungésc, imperf. 3 sg. prelungeá; conj. prez. 3 să prelungeáscă
prelungiserăm
PRELUNGÍ, prelungesc, vb. IV. 1. Tranz. A face mai lung; a lungi. 2. Tranz. și refl. A face să dureze sau a dura mai mult; a (se) lungi. ♦ Tranz. A amâna un termen, o scadență. – Din prelung. DOOM
prelungí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prelungésc, imperf. 3 sg. prelungeá; conj. prez. 3 să prelungeáscă
prelungiserăți
PRELUNGÍ, prelungesc, vb. IV. 1. Tranz. A face mai lung; a lungi. 2. Tranz. și refl. A face să dureze sau a dura mai mult; a (se) lungi. ♦ Tranz. A amâna un termen, o scadență. – Din prelung. DOOM
prelungí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prelungésc, imperf. 3 sg. prelungeá; conj. prez. 3 să prelungeáscă
prelungiseși
PRELUNGÍ, prelungesc, vb. IV. 1. Tranz. A face mai lung; a lungi. 2. Tranz. și refl. A face să dureze sau a dura mai mult; a (se) lungi. ♦ Tranz. A amâna un termen, o scadență. – Din prelung. DOOM
prelungí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prelungésc, imperf. 3 sg. prelungeá; conj. prez. 3 să prelungeáscă
prelungiseți
PRELUNGÍ, prelungesc, vb. IV. 1. Tranz. A face mai lung; a lungi. 2. Tranz. și refl. A face să dureze sau a dura mai mult; a (se) lungi. ♦ Tranz. A amâna un termen, o scadență. – Din prelung. DOOM
prelungí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prelungésc, imperf. 3 sg. prelungeá; conj. prez. 3 să prelungeáscă
prelungit
PRELUNGÍ, prelungesc, vb. IV. 1. Tranz. A face mai lung; a lungi. 2. Tranz. și refl. A face să dureze sau a dura mai mult; a (se) lungi. ♦ Tranz. A amâna un termen, o scadență. – Din prelung. DOOM
prelungí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prelungésc, imperf. 3 sg. prelungeá; conj. prez. 3 să prelungeáscă
prelungit
PRELUNGÍT, -Ă, prelungiți -te, adj. (Despre obiecte) La care s-a adăugat ceva pentru a-l lungi. – V. prelungi.
prelungita
PRELUNGÍT, -Ă, prelungiți -te, adj. (Despre obiecte) La care s-a adăugat ceva pentru a-l lungi. – V. prelungi.
prelungite
PRELUNGÍT, -Ă, prelungiți -te, adj. (Despre obiecte) La care s-a adăugat ceva pentru a-l lungi. – V. prelungi.
prelungitei
PRELUNGÍT, -Ă, prelungiți -te, adj. (Despre obiecte) La care s-a adăugat ceva pentru a-l lungi. – V. prelungi.
prelungitele
PRELUNGÍT, -Ă, prelungiți -te, adj. (Despre obiecte) La care s-a adăugat ceva pentru a-l lungi. – V. prelungi.
prelungitelor
PRELUNGÍT, -Ă, prelungiți -te, adj. (Despre obiecte) La care s-a adăugat ceva pentru a-l lungi. – V. prelungi.
prelungitoare
PRELUNGITÓR, prelungitoare, s. n. Obiect sau fragment dintr-un obiect care servește la prelungirea altor obiecte. ◊ (Adjectival) Tub prelungitor. – Prelungi + suf. -tor. DOOM
prelungitór s. n., pl. prelungitoáre
prelungitoarele
PRELUNGITÓR, prelungitoare, s. n. Obiect sau fragment dintr-un obiect care servește la prelungirea altor obiecte. ◊ (Adjectival) Tub prelungitor. – Prelungi + suf. -tor. DOOM
prelungitór s. n., pl. prelungitoáre
prelungitoarelor
PRELUNGITÓR, prelungitoare, s. n. Obiect sau fragment dintr-un obiect care servește la prelungirea altor obiecte. ◊ (Adjectival) Tub prelungitor. – Prelungi + suf. -tor. DOOM
prelungitór s. n., pl. prelungitoáre
prelungitor
PRELUNGITÓR, prelungitoare, s. n. Obiect sau fragment dintr-un obiect care servește la prelungirea altor obiecte. ◊ (Adjectival) Tub prelungitor. – Prelungi + suf. -tor. DOOM
prelungitór s. n., pl. prelungitoáre
prelungitorul
PRELUNGITÓR, prelungitoare, s. n. Obiect sau fragment dintr-un obiect care servește la prelungirea altor obiecte. ◊ (Adjectival) Tub prelungitor. – Prelungi + suf. -tor. DOOM
prelungitór s. n., pl. prelungitoáre
prelungitorului
PRELUNGITÓR, prelungitoare, s. n. Obiect sau fragment dintr-un obiect care servește la prelungirea altor obiecte. ◊ (Adjectival) Tub prelungitor. – Prelungi + suf. -tor. DOOM
prelungitór s. n., pl. prelungitoáre
prelungitul
PRELUNGÍT, -Ă, prelungiți -te, adj. (Despre obiecte) La care s-a adăugat ceva pentru a-l lungi. – V. prelungi.
prelungitului
PRELUNGÍT, -Ă, prelungiți -te, adj. (Despre obiecte) La care s-a adăugat ceva pentru a-l lungi. – V. prelungi.
prelungiși
PRELUNGÍ, prelungesc, vb. IV. 1. Tranz. A face mai lung; a lungi. 2. Tranz. și refl. A face să dureze sau a dura mai mult; a (se) lungi. ♦ Tranz. A amâna un termen, o scadență. – Din prelung. DOOM
prelungí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prelungésc, imperf. 3 sg. prelungeá; conj. prez. 3 să prelungeáscă
prelungiți
PRELUNGÍ, prelungesc, vb. IV. 1. Tranz. A face mai lung; a lungi. 2. Tranz. și refl. A face să dureze sau a dura mai mult; a (se) lungi. ♦ Tranz. A amâna un termen, o scadență. – Din prelung. DOOM
prelungí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prelungésc, imperf. 3 sg. prelungeá; conj. prez. 3 să prelungeáscă
prelungiți
PRELUNGÍT, -Ă, prelungiți -te, adj. (Despre obiecte) La care s-a adăugat ceva pentru a-l lungi. – V. prelungi.
prelungiții
PRELUNGÍT, -Ă, prelungiți -te, adj. (Despre obiecte) La care s-a adăugat ceva pentru a-l lungi. – V. prelungi.
prelungiților
PRELUNGÍT, -Ă, prelungiți -te, adj. (Despre obiecte) La care s-a adăugat ceva pentru a-l lungi. – V. prelungi.
prelungul
PRELÚNG, -Ă, prelungi, adj. 1. Care are o formă alungită, (aproximativ) lungă. 2. Care durează mult; prelungit. – Lat. perlongus. DOOM
prelúng adj. m., f. prelúngă; pl. m. și f. prelúngi
prelungului
PRELÚNG, -Ă, prelungi, adj. 1. Care are o formă alungită, (aproximativ) lungă. 2. Care durează mult; prelungit. – Lat. perlongus. DOOM
prelúng adj. m., f. prelúngă; pl. m. și f. prelúngi
preluxația
PRELUXÁȚIE s.f. (Anat.) Stare a unei articulații, caracterizată prin malformații congenitale osoase, care predispune la luxație. [Gen. -iei. / < fr. préluxation].
preluxație
PRELUXÁȚIE s.f. (Anat.) Stare a unei articulații, caracterizată prin malformații congenitale osoase, care predispune la luxație. [Gen. -iei. / < fr. préluxation].
preluxației
PRELUXÁȚIE s.f. (Anat.) Stare a unei articulații, caracterizată prin malformații congenitale osoase, care predispune la luxație. [Gen. -iei. / < fr. préluxation].
preluxații
PRELUXÁȚIE s.f. (Anat.) Stare a unei articulații, caracterizată prin malformații congenitale osoase, care predispune la luxație. [Gen. -iei. / < fr. préluxation].
preluxațiile
PRELUXÁȚIE s.f. (Anat.) Stare a unei articulații, caracterizată prin malformații congenitale osoase, care predispune la luxație. [Gen. -iei. / < fr. préluxation].
preluxațiilor
PRELUXÁȚIE s.f. (Anat.) Stare a unei articulații, caracterizată prin malformații congenitale osoase, care predispune la luxație. [Gen. -iei. / < fr. préluxation].
preluând
PRELUÁ, preiáu, vb. I. Tranz. A lua în primire; a lua asupra sa, pe seama sa. [Pr.: -lu-a] – Pre2 + lua. DOOM
preluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. preiáu, 2 sg. preiéi, 3 sg. preiá, 1 pl. preluắm (-lu-ăm); m.m.c.p. 1 sg. preluásem, 1 pl. preluáserăm; conj. prez. 3 să preiá; imper. 2 sg. preiá; ger. preluấnd (-lu-ând)
preluînd
PRELUÁ, preiáu, vb. I. Tranz. A lua în primire; a lua asupra sa, pe seama sa. [Pr.: -lu-a] – Pre2 + lua. DOOM
preluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. preiáu, 2 sg. preiéi, 3 sg. preiá, 1 pl. preluắm (-lu-ăm); m.m.c.p. 1 sg. preluásem, 1 pl. preluáserăm; conj. prez. 3 să preiá; imper. 2 sg. preiá; ger. preluấnd (-lu-ând)
preluări
PRELUÁRE, preluări, s. f. Acțiunea de a prelua și rezultatul ei. [Pr.: -lu-a-] – V. prelua. DOOM
preluáre (-lu-a-) s. f., g.-d. art. preluắrii; pl. preluắri
preluării
PRELUÁRE, preluări, s. f. Acțiunea de a prelua și rezultatul ei. [Pr.: -lu-a-] – V. prelua. DOOM
preluáre (-lu-a-) s. f., g.-d. art. preluắrii; pl. preluắri
preluările
PRELUÁRE, preluări, s. f. Acțiunea de a prelua și rezultatul ei. [Pr.: -lu-a-] – V. prelua. DOOM
preluáre (-lu-a-) s. f., g.-d. art. preluắrii; pl. preluắri
preluărilor
PRELUÁRE, preluări, s. f. Acțiunea de a prelua și rezultatul ei. [Pr.: -lu-a-] – V. prelua. DOOM
preluáre (-lu-a-) s. f., g.-d. art. preluắrii; pl. preluắri
premarxist
PREMARXÍST, -Ă, premarxiști, -ste, adj. Care precedă marxismul, imediat anterior marxismului. – Pre1- + marxist. DOOM
premarxíst adj. m., pl. premarxíști; f. premarxístă, pl. premarxíste
premarxista
PREMARXÍST, -Ă, premarxiști, -ste, adj. Care precedă marxismul, imediat anterior marxismului. – Pre1- + marxist. DOOM
premarxíst adj. m., pl. premarxíști; f. premarxístă, pl. premarxíste
premarxiste
PREMARXÍST, -Ă, premarxiști, -ste, adj. Care precedă marxismul, imediat anterior marxismului. – Pre1- + marxist. DOOM
premarxíst adj. m., pl. premarxíști; f. premarxístă, pl. premarxíste
premarxistei
PREMARXÍST, -Ă, premarxiști, -ste, adj. Care precedă marxismul, imediat anterior marxismului. – Pre1- + marxist. DOOM
premarxíst adj. m., pl. premarxíști; f. premarxístă, pl. premarxíste
premarxistele
PREMARXÍST, -Ă, premarxiști, -ste, adj. Care precedă marxismul, imediat anterior marxismului. – Pre1- + marxist. DOOM
premarxíst adj. m., pl. premarxíști; f. premarxístă, pl. premarxíste
premarxistelor
PREMARXÍST, -Ă, premarxiști, -ste, adj. Care precedă marxismul, imediat anterior marxismului. – Pre1- + marxist. DOOM
premarxíst adj. m., pl. premarxíști; f. premarxístă, pl. premarxíste
premarxistul
PREMARXÍST, -Ă, premarxiști, -ste, adj. Care precedă marxismul, imediat anterior marxismului. – Pre1- + marxist. DOOM
premarxíst adj. m., pl. premarxíști; f. premarxístă, pl. premarxíste
premarxistului
PREMARXÍST, -Ă, premarxiști, -ste, adj. Care precedă marxismul, imediat anterior marxismului. – Pre1- + marxist. DOOM
premarxíst adj. m., pl. premarxíști; f. premarxístă, pl. premarxíste
premarxiști
PREMARXÍST, -Ă, premarxiști, -ste, adj. Care precedă marxismul, imediat anterior marxismului. – Pre1- + marxist. DOOM
premarxíst adj. m., pl. premarxíști; f. premarxístă, pl. premarxíste
premarxiștii
PREMARXÍST, -Ă, premarxiști, -ste, adj. Care precedă marxismul, imediat anterior marxismului. – Pre1- + marxist. DOOM
premarxíst adj. m., pl. premarxíști; f. premarxístă, pl. premarxíste
premarxiștilor
PREMARXÍST, -Ă, premarxiști, -ste, adj. Care precedă marxismul, imediat anterior marxismului. – Pre1- + marxist. DOOM
premarxíst adj. m., pl. premarxíști; f. premarxístă, pl. premarxíste
prematur
PREMATÚR, -Ă, prematuri, -e, adj., s. m. 1. Care se întâmplă sau apare înainte de vreme ori prea devreme; pretimpuriu. 2. Adj., s. m. (Copil) născut înainte de termen. [Acc. și: premátur] – Din lat. praematurus.
prematur
PREMATÚR, -Ă, prematuri, -e, adj., s. m. 1. Care se întâmplă sau apare înainte de vreme ori prea devreme; pretimpuriu. 2. Adj., s. m. (Copil) născut înainte de termen. [Acc. și: premátur] – Din lat. praematurus. DOOM
prematúr adj. m., s. m., pl. prematúri; adj. f. prematúră, pl. prematúre
prematur
PREMATÚR, -Ă, prematuri, -e, adj., s. m. 1. Care se întâmplă sau apare înainte de vreme ori prea devreme; pretimpuriu. 2. Adj., s. m. (Copil) născut înainte de termen. [Acc. și: premátur] – Din lat. praematurus. DOOM
prematúr adj. m., s. m., pl. prematúri; adj. f. prematúră, pl. prematúre
prematura
PREMATÚR, -Ă, prematuri, -e, adj., s. m. 1. Care se întâmplă sau apare înainte de vreme ori prea devreme; pretimpuriu. 2. Adj., s. m. (Copil) născut înainte de termen. [Acc. și: premátur] – Din lat. praematurus. DOOM
prematúr adj. m., s. m., pl. prematúri; adj. f. prematúră, pl. prematúre
prematura
PREMATÚR, -Ă, prematuri, -e, adj., s. m. 1. Care se întâmplă sau apare înainte de vreme ori prea devreme; pretimpuriu. 2. Adj., s. m. (Copil) născut înainte de termen. [Acc. și: premátur] – Din lat. praematurus. DOOM
prematúr adj. m., s. m., pl. prematúri; adj. f. prematúră, pl. prematúre
prematurare
PREMATURÁRE s.f. Operație în procesul de fabricare a fibrelor din viscoză. [< prematur].
prematurarea
PREMATURÁRE s.f. Operație în procesul de fabricare a fibrelor din viscoză. [< prematur].
premature
PREMATÚR, -Ă, prematuri, -e, adj., s. m. 1. Care se întâmplă sau apare înainte de vreme ori prea devreme; pretimpuriu. 2. Adj., s. m. (Copil) născut înainte de termen. [Acc. și: premátur] – Din lat. praematurus. DOOM
prematúr adj. m., s. m., pl. prematúri; adj. f. prematúră, pl. prematúre
premature
PREMATÚR, -Ă, prematuri, -e, adj., s. m. 1. Care se întâmplă sau apare înainte de vreme ori prea devreme; pretimpuriu. 2. Adj., s. m. (Copil) născut înainte de termen. [Acc. și: premátur] – Din lat. praematurus. DOOM
prematúr adj. m., s. m., pl. prematúri; adj. f. prematúră, pl. prematúre
prematurei
PREMATÚR, -Ă, prematuri, -e, adj., s. m. 1. Care se întâmplă sau apare înainte de vreme ori prea devreme; pretimpuriu. 2. Adj., s. m. (Copil) născut înainte de termen. [Acc. și: premátur] – Din lat. praematurus. DOOM
prematúr adj. m., s. m., pl. prematúri; adj. f. prematúră, pl. prematúre
prematurei
PREMATÚR, -Ă, prematuri, -e, adj., s. m. 1. Care se întâmplă sau apare înainte de vreme ori prea devreme; pretimpuriu. 2. Adj., s. m. (Copil) născut înainte de termen. [Acc. și: premátur] – Din lat. praematurus. DOOM
prematúr adj. m., s. m., pl. prematúri; adj. f. prematúră, pl. prematúre
prematurele
PREMATÚR, -Ă, prematuri, -e, adj., s. m. 1. Care se întâmplă sau apare înainte de vreme ori prea devreme; pretimpuriu. 2. Adj., s. m. (Copil) născut înainte de termen. [Acc. și: premátur] – Din lat. praematurus. DOOM
prematúr adj. m., s. m., pl. prematúri; adj. f. prematúră, pl. prematúre
prematurele
PREMATÚR, -Ă, prematuri, -e, adj., s. m. 1. Care se întâmplă sau apare înainte de vreme ori prea devreme; pretimpuriu. 2. Adj., s. m. (Copil) născut înainte de termen. [Acc. și: premátur] – Din lat. praematurus. DOOM
prematúr adj. m., s. m., pl. prematúri; adj. f. prematúră, pl. prematúre
prematurelor
PREMATÚR, -Ă, prematuri, -e, adj., s. m. 1. Care se întâmplă sau apare înainte de vreme ori prea devreme; pretimpuriu. 2. Adj., s. m. (Copil) născut înainte de termen. [Acc. și: premátur] – Din lat. praematurus. DOOM
prematúr adj. m., s. m., pl. prematúri; adj. f. prematúră, pl. prematúre
prematurelor
PREMATÚR, -Ă, prematuri, -e, adj., s. m. 1. Care se întâmplă sau apare înainte de vreme ori prea devreme; pretimpuriu. 2. Adj., s. m. (Copil) născut înainte de termen. [Acc. și: premátur] – Din lat. praematurus. DOOM
prematúr adj. m., s. m., pl. prematúri; adj. f. prematúră, pl. prematúre
prematuri
PREMATÚR, -Ă, prematuri, -e, adj., s. m. 1. Care se întâmplă sau apare înainte de vreme ori prea devreme; pretimpuriu. 2. Adj., s. m. (Copil) născut înainte de termen. [Acc. și: premátur] – Din lat. praematurus. DOOM
prematúr adj. m., s. m., pl. prematúri; adj. f. prematúră, pl. prematúre
prematuri
PREMATÚR, -Ă, prematuri, -e, adj., s. m. 1. Care se întâmplă sau apare înainte de vreme ori prea devreme; pretimpuriu. 2. Adj., s. m. (Copil) născut înainte de termen. [Acc. și: premátur] – Din lat. praematurus. DOOM
prematúr adj. m., s. m., pl. prematúri; adj. f. prematúră, pl. prematúre
prematurii
PREMATÚR, -Ă, prematuri, -e, adj., s. m. 1. Care se întâmplă sau apare înainte de vreme ori prea devreme; pretimpuriu. 2. Adj., s. m. (Copil) născut înainte de termen. [Acc. și: premátur] – Din lat. praematurus. DOOM
prematúr adj. m., s. m., pl. prematúri; adj. f. prematúră, pl. prematúre
prematurii
PREMATÚR, -Ă, prematuri, -e, adj., s. m. 1. Care se întâmplă sau apare înainte de vreme ori prea devreme; pretimpuriu. 2. Adj., s. m. (Copil) născut înainte de termen. [Acc. și: premátur] – Din lat. praematurus. DOOM
prematúr adj. m., s. m., pl. prematúri; adj. f. prematúră, pl. prematúre
prematurilor
PREMATÚR, -Ă, prematuri, -e, adj., s. m. 1. Care se întâmplă sau apare înainte de vreme ori prea devreme; pretimpuriu. 2. Adj., s. m. (Copil) născut înainte de termen. [Acc. și: premátur] – Din lat. praematurus. DOOM
prematúr adj. m., s. m., pl. prematúri; adj. f. prematúră, pl. prematúre
prematurilor
PREMATÚR, -Ă, prematuri, -e, adj., s. m. 1. Care se întâmplă sau apare înainte de vreme ori prea devreme; pretimpuriu. 2. Adj., s. m. (Copil) născut înainte de termen. [Acc. și: premátur] – Din lat. praematurus. DOOM
prematúr adj. m., s. m., pl. prematúri; adj. f. prematúră, pl. prematúre
prematuritate
PREMATURITÁTE s.f. (Liv.) Caracterul a ceea ce este prematur; dezvoltare timpurie. [Cf. fr. prématurité].
prematurul
PREMATÚR, -Ă, prematuri, -e, adj., s. m. 1. Care se întâmplă sau apare înainte de vreme ori prea devreme; pretimpuriu. 2. Adj., s. m. (Copil) născut înainte de termen. [Acc. și: premátur] – Din lat. praematurus. DOOM
prematúr adj. m., s. m., pl. prematúri; adj. f. prematúră, pl. prematúre
prematurul
PREMATÚR, -Ă, prematuri, -e, adj., s. m. 1. Care se întâmplă sau apare înainte de vreme ori prea devreme; pretimpuriu. 2. Adj., s. m. (Copil) născut înainte de termen. [Acc. și: premátur] – Din lat. praematurus. DOOM
prematúr adj. m., s. m., pl. prematúri; adj. f. prematúră, pl. prematúre
prematurului
PREMATÚR, -Ă, prematuri, -e, adj., s. m. 1. Care se întâmplă sau apare înainte de vreme ori prea devreme; pretimpuriu. 2. Adj., s. m. (Copil) născut înainte de termen. [Acc. și: premátur] – Din lat. praematurus. DOOM
prematúr adj. m., s. m., pl. prematúri; adj. f. prematúră, pl. prematúre
prematurului
PREMATÚR, -Ă, prematuri, -e, adj., s. m. 1. Care se întâmplă sau apare înainte de vreme ori prea devreme; pretimpuriu. 2. Adj., s. m. (Copil) născut înainte de termen. [Acc. și: premátur] – Din lat. praematurus. DOOM
prematúr adj. m., s. m., pl. prematúri; adj. f. prematúră, pl. prematúre
prematurări
PREMATURÁRE s.f. Operație în procesul de fabricare a fibrelor din viscoză. [< prematur].
prematurării
PREMATURÁRE s.f. Operație în procesul de fabricare a fibrelor din viscoză. [< prematur].
prematurările
PREMATURÁRE s.f. Operație în procesul de fabricare a fibrelor din viscoză. [< prematur].
prematurărilor
PREMATURÁRE s.f. Operație în procesul de fabricare a fibrelor din viscoză. [< prematur].
premedicația
PREMEDICÁȚIE, premedicații, s. f. (Med.) Administrare de medicamente înaintea unei intervenții chirurgicale în vederea calmării bolnavului, diminuării secrețiilor etc. – Din fr. prémédication.
premedicație
PREMEDICÁȚIE, premedicații, s. f. (Med.) Administrare de medicamente înaintea unei intervenții chirurgicale în vederea calmării bolnavului, diminuării secrețiilor etc. – Din fr. prémédication.
premedicației
PREMEDICÁȚIE, premedicații, s. f. (Med.) Administrare de medicamente înaintea unei intervenții chirurgicale în vederea calmării bolnavului, diminuării secrețiilor etc. – Din fr. prémédication.
premedicații
PREMEDICÁȚIE, premedicații, s. f. (Med.) Administrare de medicamente înaintea unei intervenții chirurgicale în vederea calmării bolnavului, diminuării secrețiilor etc. – Din fr. prémédication.
premedicațiile
PREMEDICÁȚIE, premedicații, s. f. (Med.) Administrare de medicamente înaintea unei intervenții chirurgicale în vederea calmării bolnavului, diminuării secrețiilor etc. – Din fr. prémédication.
premedicațiilor
PREMEDICÁȚIE, premedicații, s. f. (Med.) Administrare de medicamente înaintea unei intervenții chirurgicale în vederea calmării bolnavului, diminuării secrețiilor etc. – Din fr. prémédication.
premedita
PREMEDITÁ, premeditez, vb. I. Tranz. A pune la cale, a pregăti, a plănui o acțiune (de obicei reprobabilă). – Din fr. préméditer, lat. praemeditari. DOOM
premeditá (a ~) vb., ind. prez. 3 premediteáză
premeditai
PREMEDITÁ, premeditez, vb. I. Tranz. A pune la cale, a pregăti, a plănui o acțiune (de obicei reprobabilă). – Din fr. préméditer, lat. praemeditari. DOOM
premeditá (a ~) vb., ind. prez. 3 premediteáză
premeditam
PREMEDITÁ, premeditez, vb. I. Tranz. A pune la cale, a pregăti, a plănui o acțiune (de obicei reprobabilă). – Din fr. préméditer, lat. praemeditari. DOOM
premeditá (a ~) vb., ind. prez. 3 premediteáză
premeditare
PREMEDITÁ, premeditez, vb. I. Tranz. A pune la cale, a pregăti, a plănui o acțiune (de obicei reprobabilă). – Din fr. préméditer, lat. praemeditari. DOOM
premeditá (a ~) vb., ind. prez. 3 premediteáză
premeditare
PREMEDITÁRE, premeditări, s. f. Acțiunea de a premedita și rezultatul ei; premeditație. ♦ (Jur.) Circumstanță agravantă constând în săvârșirea în mod deliberat, pe baza unor pregătiri minuțioase, a unei infracțiuni. ◊ Loc. adj. și adv. Cu premeditare = (în mod) premeditat. – V. premedita. DOOM
premeditáre s. f., g.-d. art. premeditắrii; pl. premeditắri
premeditarea
PREMEDITÁRE, premeditări, s. f. Acțiunea de a premedita și rezultatul ei; premeditație. ♦ (Jur.) Circumstanță agravantă constând în săvârșirea în mod deliberat, pe baza unor pregătiri minuțioase, a unei infracțiuni. ◊ Loc. adj. și adv. Cu premeditare = (în mod) premeditat. – V. premedita. DOOM
premeditáre s. f., g.-d. art. premeditắrii; pl. premeditắri
premeditară
PREMEDITÁ, premeditez, vb. I. Tranz. A pune la cale, a pregăti, a plănui o acțiune (de obicei reprobabilă). – Din fr. préméditer, lat. praemeditari. DOOM
premeditá (a ~) vb., ind. prez. 3 premediteáză
premeditarăm
PREMEDITÁ, premeditez, vb. I. Tranz. A pune la cale, a pregăti, a plănui o acțiune (de obicei reprobabilă). – Din fr. préméditer, lat. praemeditari. DOOM
premeditá (a ~) vb., ind. prez. 3 premediteáză
premeditarăți
PREMEDITÁ, premeditez, vb. I. Tranz. A pune la cale, a pregăti, a plănui o acțiune (de obicei reprobabilă). – Din fr. préméditer, lat. praemeditari. DOOM
premeditá (a ~) vb., ind. prez. 3 premediteáză
premeditase
PREMEDITÁ, premeditez, vb. I. Tranz. A pune la cale, a pregăti, a plănui o acțiune (de obicei reprobabilă). – Din fr. préméditer, lat. praemeditari. DOOM
premeditá (a ~) vb., ind. prez. 3 premediteáză
premeditasem
PREMEDITÁ, premeditez, vb. I. Tranz. A pune la cale, a pregăti, a plănui o acțiune (de obicei reprobabilă). – Din fr. préméditer, lat. praemeditari. DOOM
premeditá (a ~) vb., ind. prez. 3 premediteáză
premeditaseră
PREMEDITÁ, premeditez, vb. I. Tranz. A pune la cale, a pregăti, a plănui o acțiune (de obicei reprobabilă). – Din fr. préméditer, lat. praemeditari. DOOM
premeditá (a ~) vb., ind. prez. 3 premediteáză
premeditaserăm
PREMEDITÁ, premeditez, vb. I. Tranz. A pune la cale, a pregăti, a plănui o acțiune (de obicei reprobabilă). – Din fr. préméditer, lat. praemeditari. DOOM
premeditá (a ~) vb., ind. prez. 3 premediteáză
premeditaserăți
PREMEDITÁ, premeditez, vb. I. Tranz. A pune la cale, a pregăti, a plănui o acțiune (de obicei reprobabilă). – Din fr. préméditer, lat. praemeditari. DOOM
premeditá (a ~) vb., ind. prez. 3 premediteáză
premeditaseși
PREMEDITÁ, premeditez, vb. I. Tranz. A pune la cale, a pregăti, a plănui o acțiune (de obicei reprobabilă). – Din fr. préméditer, lat. praemeditari. DOOM
premeditá (a ~) vb., ind. prez. 3 premediteáză
premeditaseți
PREMEDITÁ, premeditez, vb. I. Tranz. A pune la cale, a pregăti, a plănui o acțiune (de obicei reprobabilă). – Din fr. préméditer, lat. praemeditari. DOOM
premeditá (a ~) vb., ind. prez. 3 premediteáză
premeditat
PREMEDITÁ, premeditez, vb. I. Tranz. A pune la cale, a pregăti, a plănui o acțiune (de obicei reprobabilă). – Din fr. préméditer, lat. praemeditari. DOOM
premeditá (a ~) vb., ind. prez. 3 premediteáză
premeditat
PREMEDITÁT, -Ă, premeditați, -te, adj. Pus la cale, plănuit dinainte; săvârșit în mod deliberat. – V. premedita.
premeditata
PREMEDITÁT, -Ă, premeditați, -te, adj. Pus la cale, plănuit dinainte; săvârșit în mod deliberat. – V. premedita.
premeditate
PREMEDITÁT, -Ă, premeditați, -te, adj. Pus la cale, plănuit dinainte; săvârșit în mod deliberat. – V. premedita.
premeditatei
PREMEDITÁT, -Ă, premeditați, -te, adj. Pus la cale, plănuit dinainte; săvârșit în mod deliberat. – V. premedita.
premeditatele
PREMEDITÁT, -Ă, premeditați, -te, adj. Pus la cale, plănuit dinainte; săvârșit în mod deliberat. – V. premedita.
premeditatelor
PREMEDITÁT, -Ă, premeditați, -te, adj. Pus la cale, plănuit dinainte; săvârșit în mod deliberat. – V. premedita.
premeditatul
PREMEDITÁT, -Ă, premeditați, -te, adj. Pus la cale, plănuit dinainte; săvârșit în mod deliberat. – V. premedita.
premeditatului
PREMEDITÁT, -Ă, premeditați, -te, adj. Pus la cale, plănuit dinainte; săvârșit în mod deliberat. – V. premedita.
premeditau
PREMEDITÁ, premeditez, vb. I. Tranz. A pune la cale, a pregăti, a plănui o acțiune (de obicei reprobabilă). – Din fr. préméditer, lat. praemeditari. DOOM
premeditá (a ~) vb., ind. prez. 3 premediteáză
premeditași
PREMEDITÁ, premeditez, vb. I. Tranz. A pune la cale, a pregăti, a plănui o acțiune (de obicei reprobabilă). – Din fr. préméditer, lat. praemeditari. DOOM
premeditá (a ~) vb., ind. prez. 3 premediteáză
premeditați
PREMEDITÁ, premeditez, vb. I. Tranz. A pune la cale, a pregăti, a plănui o acțiune (de obicei reprobabilă). – Din fr. préméditer, lat. praemeditari. DOOM
premeditá (a ~) vb., ind. prez. 3 premediteáză
premeditați
PREMEDITÁT, -Ă, premeditați, -te, adj. Pus la cale, plănuit dinainte; săvârșit în mod deliberat. – V. premedita.
premeditația
PREMEDITAȚIÚNE s. f. v. premeditație. DOOM
premeditáție (înv.) (-ți-e) s. f., art. premeditáția (-ți-a), g.-d. art. premeditáției; pl. premeditáții, pl. premeditáțiile (-ți-i-)
premeditație
PREMEDITAȚIÚNE s. f. v. premeditație. DOOM
premeditáție (înv.) (-ți-e) s. f., art. premeditáția (-ți-a), g.-d. art. premeditáției; pl. premeditáții, pl. premeditáțiile (-ți-i-)
premeditației
PREMEDITAȚIÚNE s. f. v. premeditație. DOOM
premeditáție (înv.) (-ți-e) s. f., art. premeditáția (-ți-a), g.-d. art. premeditáției; pl. premeditáții, pl. premeditáțiile (-ți-i-)
premeditații
PREMEDITÁT, -Ă, premeditați, -te, adj. Pus la cale, plănuit dinainte; săvârșit în mod deliberat. – V. premedita.
premeditații
PREMEDITAȚIÚNE s. f. v. premeditație. DOOM
premeditáție (înv.) (-ți-e) s. f., art. premeditáția (-ți-a), g.-d. art. premeditáției; pl. premeditáții, pl. premeditáțiile (-ți-i-)
premeditațiile
PREMEDITAȚIÚNE s. f. v. premeditație. DOOM
premeditáție (înv.) (-ți-e) s. f., art. premeditáția (-ți-a), g.-d. art. premeditáției; pl. premeditáții, pl. premeditáțiile (-ți-i-)
premeditațiilor
PREMEDITAȚIÚNE s. f. v. premeditație. DOOM
premeditáție (înv.) (-ți-e) s. f., art. premeditáția (-ți-a), g.-d. art. premeditáției; pl. premeditáții, pl. premeditáțiile (-ți-i-)
premeditaților
PREMEDITÁT, -Ă, premeditați, -te, adj. Pus la cale, plănuit dinainte; săvârșit în mod deliberat. – V. premedita.
premeditațiune
PREMEDITAȚIÚNE s. f. v. premeditație. DOOM
premeditáție (înv.) (-ți-e) s. f., art. premeditáția (-ți-a), g.-d. art. premeditáției; pl. premeditáții, pl. premeditáțiile (-ți-i-)
premeditează
PREMEDITÁ, premeditez, vb. I. Tranz. A pune la cale, a pregăti, a plănui o acțiune (de obicei reprobabilă). – Din fr. préméditer, lat. praemeditari. DOOM
premeditá (a ~) vb., ind. prez. 3 premediteáză
premeditez
PREMEDITÁ, premeditez, vb. I. Tranz. A pune la cale, a pregăti, a plănui o acțiune (de obicei reprobabilă). – Din fr. préméditer, lat. praemeditari. DOOM
premeditá (a ~) vb., ind. prez. 3 premediteáză
premediteze
PREMEDITÁ, premeditez, vb. I. Tranz. A pune la cale, a pregăti, a plănui o acțiune (de obicei reprobabilă). – Din fr. préméditer, lat. praemeditari. DOOM
premeditá (a ~) vb., ind. prez. 3 premediteáză
premeditezi
PREMEDITÁ, premeditez, vb. I. Tranz. A pune la cale, a pregăti, a plănui o acțiune (de obicei reprobabilă). – Din fr. préméditer, lat. praemeditari. DOOM
premeditá (a ~) vb., ind. prez. 3 premediteáză
premeditând
PREMEDITÁ, premeditez, vb. I. Tranz. A pune la cale, a pregăti, a plănui o acțiune (de obicei reprobabilă). – Din fr. préméditer, lat. praemeditari. DOOM
premeditá (a ~) vb., ind. prez. 3 premediteáză
premeditînd
PREMEDITÁ, premeditez, vb. I. Tranz. A pune la cale, a pregăti, a plănui o acțiune (de obicei reprobabilă). – Din fr. préméditer, lat. praemeditari. DOOM
premeditá (a ~) vb., ind. prez. 3 premediteáză
premeditări
PREMEDITÁRE, premeditări, s. f. Acțiunea de a premedita și rezultatul ei; premeditație. ♦ (Jur.) Circumstanță agravantă constând în săvârșirea în mod deliberat, pe baza unor pregătiri minuțioase, a unei infracțiuni. ◊ Loc. adj. și adv. Cu premeditare = (în mod) premeditat. – V. premedita. DOOM
premeditáre s. f., g.-d. art. premeditắrii; pl. premeditắri
premeditării
PREMEDITÁRE, premeditări, s. f. Acțiunea de a premedita și rezultatul ei; premeditație. ♦ (Jur.) Circumstanță agravantă constând în săvârșirea în mod deliberat, pe baza unor pregătiri minuțioase, a unei infracțiuni. ◊ Loc. adj. și adv. Cu premeditare = (în mod) premeditat. – V. premedita. DOOM
premeditáre s. f., g.-d. art. premeditắrii; pl. premeditắri
premeditările
PREMEDITÁRE, premeditări, s. f. Acțiunea de a premedita și rezultatul ei; premeditație. ♦ (Jur.) Circumstanță agravantă constând în săvârșirea în mod deliberat, pe baza unor pregătiri minuțioase, a unei infracțiuni. ◊ Loc. adj. și adv. Cu premeditare = (în mod) premeditat. – V. premedita. DOOM
premeditáre s. f., g.-d. art. premeditắrii; pl. premeditắri
premeditărilor
PREMEDITÁRE, premeditări, s. f. Acțiunea de a premedita și rezultatul ei; premeditație. ♦ (Jur.) Circumstanță agravantă constând în săvârșirea în mod deliberat, pe baza unor pregătiri minuțioase, a unei infracțiuni. ◊ Loc. adj. și adv. Cu premeditare = (în mod) premeditat. – V. premedita. DOOM
premeditáre s. f., g.-d. art. premeditắrii; pl. premeditắri
premeneală
PREMENEÁLĂ s. f. v. primeneală.
premeni
PRIMENÍ, primenesc, vb. IV. Refl. și tranz. 1. A(-și) schimba rufăria, lenjeria purtată, murdară cu alta curată; p. ext. a (se) îmbrăca frumos, a (se) găti. 2. Fig. A înlocui sau a fi înlocuit (parțial ori total) cu altceva (nou), a (se) reînnoi; a-și schimba sau a face să-și schimbe (în bine) înfățișarea, forma, conținutul; a (se) modifica, a (se) preface; a (se) regenera. ♦ Tranz. A împrospăta aerul (dintr-o incintă). [Var.: (reg.) premení vb. IV] – Din sl. prĕmĕniți. DOOM
primení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. primenésc, imperf. 3 sg. primeneá; conj. prez. 3 să primeneáscă
premenire
PRIMENÍRE, primeniri, s. f. Acțiunea de a (se) primeni și rezultatul ei; primenit1. [Var.: (reg.) premeníre s. f.] – V. primeni. DOOM
primeníre s. f., g.-d. art. primenírii; pl. primeníri
premenit
PREMENÍT2, -Ă adj. v. primenit2.
premenit
PREMENÍT1 s. n. v. primenit1.
premenopauza
PREMENOPÁUZĂ s. f. (Med.) Sindrom care precedă menopauza. [Pr.: -pa-u-] – Din fr. préménopause.
premenopauze
PREMENOPÁUZĂ s. f. (Med.) Sindrom care precedă menopauza. [Pr.: -pa-u-] – Din fr. préménopause.
premenopauzei
PREMENOPÁUZĂ s. f. (Med.) Sindrom care precedă menopauza. [Pr.: -pa-u-] – Din fr. préménopause.
premenstrual
PREMENSTRUÁL, -Ă adj. Care precedă menstruația. [Pron. -tru-al. / cf. fr. prémenstruel].
premerge
PREMÉRGE, pers. 3 premerge, vb. III. Intranz. A fi, a exista, a se întâmpla înaintea unui eveniment, a unei acțiuni etc.; a preceda. – Pre1- + merge. DOOM
premérge (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. premérge, 3 pl. premérg; conj. prez. 3 să premeárgă; part. premérs
premergere
PREMERGERE s.f. Faptul de a premerge. [< premerge].
premergătoare
PREMERGĂTÓR, -OÁRE, premergători, -oare, adj. Care premerge, precedă ceva sau pe cineva. ♦ (Substantivat) Precursor, predecesor, înaintaș. – Pre1- + mergător (după fr. précurseur). DOOM
premergătór1 adj. m., pl. premergătóri; f. sg. și pl. premergătoáre
premergătoarea
PREMERGĂTÓR, -OÁRE, premergători, -oare, adj. Care premerge, precedă ceva sau pe cineva. ♦ (Substantivat) Precursor, predecesor, înaintaș. – Pre1- + mergător (după fr. précurseur). DOOM
premergătór1 adj. m., pl. premergătóri; f. sg. și pl. premergătoáre
premergătoarei
PREMERGĂTÓR, -OÁRE, premergători, -oare, adj. Care premerge, precedă ceva sau pe cineva. ♦ (Substantivat) Precursor, predecesor, înaintaș. – Pre1- + mergător (după fr. précurseur). DOOM
premergătór1 adj. m., pl. premergătóri; f. sg. și pl. premergătoáre
premergătoarele
PREMERGĂTÓR, -OÁRE, premergători, -oare, adj. Care premerge, precedă ceva sau pe cineva. ♦ (Substantivat) Precursor, predecesor, înaintaș. – Pre1- + mergător (după fr. précurseur). DOOM
premergătór1 adj. m., pl. premergătóri; f. sg. și pl. premergătoáre
premergătoarelor
PREMERGĂTÓR, -OÁRE, premergători, -oare, adj. Care premerge, precedă ceva sau pe cineva. ♦ (Substantivat) Precursor, predecesor, înaintaș. – Pre1- + mergător (după fr. précurseur). DOOM
premergătór1 adj. m., pl. premergătóri; f. sg. și pl. premergătoáre
premergător
PREMERGĂTÓR, -OÁRE, premergători, -oare, adj. Care premerge, precedă ceva sau pe cineva. ♦ (Substantivat) Precursor, predecesor, înaintaș. – Pre1- + mergător (după fr. précurseur). DOOM
premergătór1 adj. m., pl. premergătóri; f. sg. și pl. premergătoáre
premergători
PREMERGĂTÓR, -OÁRE, premergători, -oare, adj. Care premerge, precedă ceva sau pe cineva. ♦ (Substantivat) Precursor, predecesor, înaintaș. – Pre1- + mergător (după fr. précurseur). DOOM
premergătór1 adj. m., pl. premergătóri; f. sg. și pl. premergătoáre
premergătorii
PREMERGĂTÓR, -OÁRE, premergători, -oare, adj. Care premerge, precedă ceva sau pe cineva. ♦ (Substantivat) Precursor, predecesor, înaintaș. – Pre1- + mergător (după fr. précurseur). DOOM
premergătór1 adj. m., pl. premergătóri; f. sg. și pl. premergătoáre
premergătorilor
PREMERGĂTÓR, -OÁRE, premergători, -oare, adj. Care premerge, precedă ceva sau pe cineva. ♦ (Substantivat) Precursor, predecesor, înaintaș. – Pre1- + mergător (după fr. précurseur). DOOM
premergătór1 adj. m., pl. premergătóri; f. sg. și pl. premergătoáre
premergătorul
PREMERGĂTÓR, -OÁRE, premergători, -oare, adj. Care premerge, precedă ceva sau pe cineva. ♦ (Substantivat) Precursor, predecesor, înaintaș. – Pre1- + mergător (după fr. précurseur). DOOM
premergătór1 adj. m., pl. premergătóri; f. sg. și pl. premergătoáre
premergătorului
PREMERGĂTÓR, -OÁRE, premergători, -oare, adj. Care premerge, precedă ceva sau pe cineva. ♦ (Substantivat) Precursor, predecesor, înaintaș. – Pre1- + mergător (după fr. précurseur). DOOM
premergătór1 adj. m., pl. premergătóri; f. sg. și pl. premergătoáre
premers
PREMÉRGE, pers. 3 premérge, vb. III. Intranz. A fi, a se întâmpla înainte de...; a preceda. – Pre1- + merge.
premia
PREMIÁ, premiez, vb. I. Tranz. A acorda, a conferi cuiva un premiu. [Pr.: -mi-a] – Din lat. praemiare, it. premiare. DOOM
premiá (a ~) (-mi-a) vb., ind. prez. 3 premiáză, 1 pl. premiém (-mi-em); conj. prez. 3 să premiéze; ger. premiínd (-mi-ind)
premiai
PREMIÁ, premiez, vb. I. Tranz. A acorda, a conferi cuiva un premiu. [Pr.: -mi-a] – Din lat. praemiare, it. premiare. DOOM
premiá (a ~) (-mi-a) vb., ind. prez. 3 premiáză, 1 pl. premiém (-mi-em); conj. prez. 3 să premiéze; ger. premiínd (-mi-ind)
premial
PREMIÁL, -Ă, premiali, -e, adj. (Rar) De premii, privitor la premii, pentru premii. ♦ Sistem premial = instrument economic cu ajutorul căruia se asigură sporirea cointeresării materiale a personalului; parte a sistemului de salarizare care se referă la condițiile de acordare a premiilor și a primelor. [Pr.: -mi-al] – Premiu + suf. -al. DOOM
premiál (rar) (-mi-al) adj. m., pl. premiáli; f. premiálă, pl. premiále
premiala
PREMIÁL, -Ă, premiali, -e, adj. (Rar) De premii, privitor la premii, pentru premii. ♦ Sistem premial = instrument economic cu ajutorul căruia se asigură sporirea cointeresării materiale a personalului; parte a sistemului de salarizare care se referă la condițiile de acordare a premiilor și a primelor. [Pr.: -mi-al] – Premiu + suf. -al. DOOM
premiál (rar) (-mi-al) adj. m., pl. premiáli; f. premiálă, pl. premiále
premiale
PREMIÁL, -Ă, premiali, -e, adj. (Rar) De premii, privitor la premii, pentru premii. ♦ Sistem premial = instrument economic cu ajutorul căruia se asigură sporirea cointeresării materiale a personalului; parte a sistemului de salarizare care se referă la condițiile de acordare a premiilor și a primelor. [Pr.: -mi-al] – Premiu + suf. -al. DOOM
premiál (rar) (-mi-al) adj. m., pl. premiáli; f. premiálă, pl. premiále
premialei
PREMIÁL, -Ă, premiali, -e, adj. (Rar) De premii, privitor la premii, pentru premii. ♦ Sistem premial = instrument economic cu ajutorul căruia se asigură sporirea cointeresării materiale a personalului; parte a sistemului de salarizare care se referă la condițiile de acordare a premiilor și a primelor. [Pr.: -mi-al] – Premiu + suf. -al. DOOM
premiál (rar) (-mi-al) adj. m., pl. premiáli; f. premiálă, pl. premiále
premialele
PREMIÁL, -Ă, premiali, -e, adj. (Rar) De premii, privitor la premii, pentru premii. ♦ Sistem premial = instrument economic cu ajutorul căruia se asigură sporirea cointeresării materiale a personalului; parte a sistemului de salarizare care se referă la condițiile de acordare a premiilor și a primelor. [Pr.: -mi-al] – Premiu + suf. -al. DOOM
premiál (rar) (-mi-al) adj. m., pl. premiáli; f. premiálă, pl. premiále
premialelor
PREMIÁL, -Ă, premiali, -e, adj. (Rar) De premii, privitor la premii, pentru premii. ♦ Sistem premial = instrument economic cu ajutorul căruia se asigură sporirea cointeresării materiale a personalului; parte a sistemului de salarizare care se referă la condițiile de acordare a premiilor și a primelor. [Pr.: -mi-al] – Premiu + suf. -al. DOOM
premiál (rar) (-mi-al) adj. m., pl. premiáli; f. premiálă, pl. premiále
premiali
PREMIÁL, -Ă, premiali, -e, adj. (Rar) De premii, privitor la premii, pentru premii. ♦ Sistem premial = instrument economic cu ajutorul căruia se asigură sporirea cointeresării materiale a personalului; parte a sistemului de salarizare care se referă la condițiile de acordare a premiilor și a primelor. [Pr.: -mi-al] – Premiu + suf. -al. DOOM
premiál (rar) (-mi-al) adj. m., pl. premiáli; f. premiálă, pl. premiále
premialii
PREMIÁL, -Ă, premiali, -e, adj. (Rar) De premii, privitor la premii, pentru premii. ♦ Sistem premial = instrument economic cu ajutorul căruia se asigură sporirea cointeresării materiale a personalului; parte a sistemului de salarizare care se referă la condițiile de acordare a premiilor și a primelor. [Pr.: -mi-al] – Premiu + suf. -al. DOOM
premiál (rar) (-mi-al) adj. m., pl. premiáli; f. premiálă, pl. premiále
premialilor
PREMIÁL, -Ă, premiali, -e, adj. (Rar) De premii, privitor la premii, pentru premii. ♦ Sistem premial = instrument economic cu ajutorul căruia se asigură sporirea cointeresării materiale a personalului; parte a sistemului de salarizare care se referă la condițiile de acordare a premiilor și a primelor. [Pr.: -mi-al] – Premiu + suf. -al. DOOM
premiál (rar) (-mi-al) adj. m., pl. premiáli; f. premiálă, pl. premiále
premialul
PREMIÁL, -Ă, premiali, -e, adj. (Rar) De premii, privitor la premii, pentru premii. ♦ Sistem premial = instrument economic cu ajutorul căruia se asigură sporirea cointeresării materiale a personalului; parte a sistemului de salarizare care se referă la condițiile de acordare a premiilor și a primelor. [Pr.: -mi-al] – Premiu + suf. -al. DOOM
premiál (rar) (-mi-al) adj. m., pl. premiáli; f. premiálă, pl. premiále
premialului
PREMIÁL, -Ă, premiali, -e, adj. (Rar) De premii, privitor la premii, pentru premii. ♦ Sistem premial = instrument economic cu ajutorul căruia se asigură sporirea cointeresării materiale a personalului; parte a sistemului de salarizare care se referă la condițiile de acordare a premiilor și a primelor. [Pr.: -mi-al] – Premiu + suf. -al. DOOM
premiál (rar) (-mi-al) adj. m., pl. premiáli; f. premiálă, pl. premiále
premiam
PREMIÁ, premiez, vb. I. Tranz. A acorda, a conferi cuiva un premiu. [Pr.: -mi-a] – Din lat. praemiare, it. premiare. DOOM
premiá (a ~) (-mi-a) vb., ind. prez. 3 premiáză, 1 pl. premiém (-mi-em); conj. prez. 3 să premiéze; ger. premiínd (-mi-ind)
premiant
PREMIÁNT, -Ă, premianți, -te, s. m. și f. Elev care a obținut un premiu la sfârșitul anului școlar. ♦ (Adjectival) Elev premiant. ♦ Persoană care a obținut un premiu la un concurs. [Pr.: -mi-ant] – Premia + suf. -ant. DOOM
premiántă (-mi-an-) s. f., g.-d. art. premiántei; pl. premiánte
premianta
PREMIÁNT, -Ă, premianți, -te, s. m. și f. Elev care a obținut un premiu la sfârșitul anului școlar. ♦ (Adjectival) Elev premiant. ♦ Persoană care a obținut un premiu la un concurs. [Pr.: -mi-ant] – Premia + suf. -ant. DOOM
premiántă (-mi-an-) s. f., g.-d. art. premiántei; pl. premiánte
premiante
PREMIÁNT, -Ă, premianți, -te, s. m. și f. Elev care a obținut un premiu la sfârșitul anului școlar. ♦ (Adjectival) Elev premiant. ♦ Persoană care a obținut un premiu la un concurs. [Pr.: -mi-ant] – Premia + suf. -ant. DOOM
premiántă (-mi-an-) s. f., g.-d. art. premiántei; pl. premiánte
premiantei
PREMIÁNT, -Ă, premianți, -te, s. m. și f. Elev care a obținut un premiu la sfârșitul anului școlar. ♦ (Adjectival) Elev premiant. ♦ Persoană care a obținut un premiu la un concurs. [Pr.: -mi-ant] – Premia + suf. -ant. DOOM
premiántă (-mi-an-) s. f., g.-d. art. premiántei; pl. premiánte
premiantele
PREMIÁNT, -Ă, premianți, -te, s. m. și f. Elev care a obținut un premiu la sfârșitul anului școlar. ♦ (Adjectival) Elev premiant. ♦ Persoană care a obținut un premiu la un concurs. [Pr.: -mi-ant] – Premia + suf. -ant. DOOM
premiántă (-mi-an-) s. f., g.-d. art. premiántei; pl. premiánte
premiantelor
PREMIÁNT, -Ă, premianți, -te, s. m. și f. Elev care a obținut un premiu la sfârșitul anului școlar. ♦ (Adjectival) Elev premiant. ♦ Persoană care a obținut un premiu la un concurs. [Pr.: -mi-ant] – Premia + suf. -ant. DOOM
premiántă (-mi-an-) s. f., g.-d. art. premiántei; pl. premiánte
premiantul
PREMIÁNT, -Ă, premianți, -te, s. m. și f. Elev care a obținut un premiu la sfârșitul anului școlar. ♦ (Adjectival) Elev premiant. ♦ Persoană care a obținut un premiu la un concurs. [Pr.: -mi-ant] – Premia + suf. -ant. DOOM
premiántă (-mi-an-) s. f., g.-d. art. premiántei; pl. premiánte
premiantului
PREMIÁNT, -Ă, premianți, -te, s. m. și f. Elev care a obținut un premiu la sfârșitul anului școlar. ♦ (Adjectival) Elev premiant. ♦ Persoană care a obținut un premiu la un concurs. [Pr.: -mi-ant] – Premia + suf. -ant. DOOM
premiántă (-mi-an-) s. f., g.-d. art. premiántei; pl. premiánte
premianți
PREMIÁNT, -Ă, premianți, -te, s. m. și f. Elev care a obținut un premiu la sfârșitul anului școlar. ♦ (Adjectival) Elev premiant. ♦ Persoană care a obținut un premiu la un concurs. [Pr.: -mi-ant] – Premia + suf. -ant. DOOM
premiántă (-mi-an-) s. f., g.-d. art. premiántei; pl. premiánte
premianții
PREMIÁNT, -Ă, premianți, -te, s. m. și f. Elev care a obținut un premiu la sfârșitul anului școlar. ♦ (Adjectival) Elev premiant. ♦ Persoană care a obținut un premiu la un concurs. [Pr.: -mi-ant] – Premia + suf. -ant. DOOM
premiántă (-mi-an-) s. f., g.-d. art. premiántei; pl. premiánte
premianților
PREMIÁNT, -Ă, premianți, -te, s. m. și f. Elev care a obținut un premiu la sfârșitul anului școlar. ♦ (Adjectival) Elev premiant. ♦ Persoană care a obținut un premiu la un concurs. [Pr.: -mi-ant] – Premia + suf. -ant. DOOM
premiántă (-mi-an-) s. f., g.-d. art. premiántei; pl. premiánte
premiară
PREMIÁ, premiez, vb. I. Tranz. A acorda, a conferi cuiva un premiu. [Pr.: -mi-a] – Din lat. praemiare, it. premiare. DOOM
premiá (a ~) (-mi-a) vb., ind. prez. 3 premiáză, 1 pl. premiém (-mi-em); conj. prez. 3 să premiéze; ger. premiínd (-mi-ind)
premiarăm
PREMIÁ, premiez, vb. I. Tranz. A acorda, a conferi cuiva un premiu. [Pr.: -mi-a] – Din lat. praemiare, it. premiare. DOOM
premiá (a ~) (-mi-a) vb., ind. prez. 3 premiáză, 1 pl. premiém (-mi-em); conj. prez. 3 să premiéze; ger. premiínd (-mi-ind)
premiarăți
PREMIÁ, premiez, vb. I. Tranz. A acorda, a conferi cuiva un premiu. [Pr.: -mi-a] – Din lat. praemiare, it. premiare. DOOM
premiá (a ~) (-mi-a) vb., ind. prez. 3 premiáză, 1 pl. premiém (-mi-em); conj. prez. 3 să premiéze; ger. premiínd (-mi-ind)
premiase
PREMIÁ, premiez, vb. I. Tranz. A acorda, a conferi cuiva un premiu. [Pr.: -mi-a] – Din lat. praemiare, it. premiare. DOOM
premiá (a ~) (-mi-a) vb., ind. prez. 3 premiáză, 1 pl. premiém (-mi-em); conj. prez. 3 să premiéze; ger. premiínd (-mi-ind)
premiasem
PREMIÁ, premiez, vb. I. Tranz. A acorda, a conferi cuiva un premiu. [Pr.: -mi-a] – Din lat. praemiare, it. premiare. DOOM
premiá (a ~) (-mi-a) vb., ind. prez. 3 premiáză, 1 pl. premiém (-mi-em); conj. prez. 3 să premiéze; ger. premiínd (-mi-ind)
premiaseră
PREMIÁ, premiez, vb. I. Tranz. A acorda, a conferi cuiva un premiu. [Pr.: -mi-a] – Din lat. praemiare, it. premiare. DOOM
premiá (a ~) (-mi-a) vb., ind. prez. 3 premiáză, 1 pl. premiém (-mi-em); conj. prez. 3 să premiéze; ger. premiínd (-mi-ind)
premiaserăm
PREMIÁ, premiez, vb. I. Tranz. A acorda, a conferi cuiva un premiu. [Pr.: -mi-a] – Din lat. praemiare, it. premiare. DOOM
premiá (a ~) (-mi-a) vb., ind. prez. 3 premiáză, 1 pl. premiém (-mi-em); conj. prez. 3 să premiéze; ger. premiínd (-mi-ind)
premiaserăți
PREMIÁ, premiez, vb. I. Tranz. A acorda, a conferi cuiva un premiu. [Pr.: -mi-a] – Din lat. praemiare, it. premiare. DOOM
premiá (a ~) (-mi-a) vb., ind. prez. 3 premiáză, 1 pl. premiém (-mi-em); conj. prez. 3 să premiéze; ger. premiínd (-mi-ind)
premiaseși
PREMIÁ, premiez, vb. I. Tranz. A acorda, a conferi cuiva un premiu. [Pr.: -mi-a] – Din lat. praemiare, it. premiare. DOOM
premiá (a ~) (-mi-a) vb., ind. prez. 3 premiáză, 1 pl. premiém (-mi-em); conj. prez. 3 să premiéze; ger. premiínd (-mi-ind)
premiaseți
PREMIÁ, premiez, vb. I. Tranz. A acorda, a conferi cuiva un premiu. [Pr.: -mi-a] – Din lat. praemiare, it. premiare. DOOM
premiá (a ~) (-mi-a) vb., ind. prez. 3 premiáză, 1 pl. premiém (-mi-em); conj. prez. 3 să premiéze; ger. premiínd (-mi-ind)
premiat
PREMIÁ, premiez, vb. I. Tranz. A acorda, a conferi cuiva un premiu. [Pr.: -mi-a] – Din lat. praemiare, it. premiare. DOOM
premiá (a ~) (-mi-a) vb., ind. prez. 3 premiáză, 1 pl. premiém (-mi-em); conj. prez. 3 să premiéze; ger. premiínd (-mi-ind)
premiat
PREMIÁT, -Ă, premiați, -te, adj. Căruia i s-a acordat un premiu. [Pr.: -mi-at] – V. premia.
premiata
PREMIÁT, -Ă, premiați, -te, adj. Căruia i s-a acordat un premiu. [Pr.: -mi-at] – V. premia.
premiate
PREMIÁT, -Ă, premiați, -te, adj. Căruia i s-a acordat un premiu. [Pr.: -mi-at] – V. premia.
premiatei
PREMIÁT, -Ă, premiați, -te, adj. Căruia i s-a acordat un premiu. [Pr.: -mi-at] – V. premia.
premiatele
PREMIÁT, -Ă, premiați, -te, adj. Căruia i s-a acordat un premiu. [Pr.: -mi-at] – V. premia.
premiatelor
PREMIÁT, -Ă, premiați, -te, adj. Căruia i s-a acordat un premiu. [Pr.: -mi-at] – V. premia.
premiatul
PREMIÁT, -Ă, premiați, -te, adj. Căruia i s-a acordat un premiu. [Pr.: -mi-at] – V. premia.
premiatului
PREMIÁT, -Ă, premiați, -te, adj. Căruia i s-a acordat un premiu. [Pr.: -mi-at] – V. premia.
premiau
PREMIÁ, premiez, vb. I. Tranz. A acorda, a conferi cuiva un premiu. [Pr.: -mi-a] – Din lat. praemiare, it. premiare. DOOM
premiá (a ~) (-mi-a) vb., ind. prez. 3 premiáză, 1 pl. premiém (-mi-em); conj. prez. 3 să premiéze; ger. premiínd (-mi-ind)
premiază
PREMIÁ, premiez, vb. I. Tranz. A acorda, a conferi cuiva un premiu. [Pr.: -mi-a] – Din lat. praemiare, it. premiare. DOOM
premiá (a ~) (-mi-a) vb., ind. prez. 3 premiáză, 1 pl. premiém (-mi-em); conj. prez. 3 să premiéze; ger. premiínd (-mi-ind)
premiași
PREMIÁ, premiez, vb. I. Tranz. A acorda, a conferi cuiva un premiu. [Pr.: -mi-a] – Din lat. praemiare, it. premiare. DOOM
premiá (a ~) (-mi-a) vb., ind. prez. 3 premiáză, 1 pl. premiém (-mi-em); conj. prez. 3 să premiéze; ger. premiínd (-mi-ind)
premiați
PREMIÁ, premiez, vb. I. Tranz. A acorda, a conferi cuiva un premiu. [Pr.: -mi-a] – Din lat. praemiare, it. premiare. DOOM
premiá (a ~) (-mi-a) vb., ind. prez. 3 premiáză, 1 pl. premiém (-mi-em); conj. prez. 3 să premiéze; ger. premiínd (-mi-ind)
premiați
PREMIÁT, -Ă, premiați, -te, adj. Căruia i s-a acordat un premiu. [Pr.: -mi-at] – V. premia.
premiații
PREMIÁT, -Ă, premiați, -te, adj. Căruia i s-a acordat un premiu. [Pr.: -mi-at] – V. premia.
premiaților
PREMIÁT, -Ă, premiați, -te, adj. Căruia i s-a acordat un premiu. [Pr.: -mi-at] – V. premia.
premie
PREMIÁ, premiez, vb. I. Tranz. A acorda, a conferi cuiva un premiu. [Pr.: -mi-a] – Din lat. praemiare, it. premiare. DOOM
premiá (a ~) (-mi-a) vb., ind. prez. 3 premiáză, 1 pl. premiém (-mi-em); conj. prez. 3 să premiéze; ger. premiínd (-mi-ind)
premiem
PREMIÁ, premiez, vb. I. Tranz. A acorda, a conferi cuiva un premiu. [Pr.: -mi-a] – Din lat. praemiare, it. premiare. DOOM
premiá (a ~) (-mi-a) vb., ind. prez. 3 premiáză, 1 pl. premiém (-mi-em); conj. prez. 3 să premiéze; ger. premiínd (-mi-ind)
premier
PREMIÉR, -Ă, premieri, -e, s. m., s. f. I. 1. S. m. Prim-ministru. 2. S. f. Femeie care supraveghează sau execută probele într-un atelier de croitorie, de lenjerie sau într-o casă de mode. II. S. f. Prima reprezentație a unei piese de teatru, a unei opere, a unui film; p. ext. inaugurare a unei activități. Premieră industrială. [Pr.: -mi-er] – Din fr. premier. DOOM
premiér (-mi-er) s. m., pl. premiéri
premiera
PREMIÉRĂ, premieri, s. f. Acțiunea de a premia; acordare a unui premiu. Premierea inovatorilor. DOOM
premiéră (-mi-e-) s. f., g.-d. art. premiérei; pl. premiére
premiera
PREMIÉR, -Ă, premieri, -e, s. m., s. f. I. 1. S. m. Prim-ministru. 2. S. f. Femeie care supraveghează sau execută probele într-un atelier de croitorie, de lenjerie sau într-o casă de mode. II. S. f. Prima reprezentație a unei piese de teatru, a unei opere, a unui film; p. ext. inaugurare a unei activități. Premieră industrială. [Pr.: -mi-er] – Din fr. premier. DOOM
premiér (-mi-er) s. m., pl. premiéri
premiere
PREMIÁ, premiez, vb. I. Tranz. A acorda, a conferi cuiva un premiu. [Pr.: -mi-a] – Din lat. praemiare, it. premiare. DOOM
premiá (a ~) (-mi-a) vb., ind. prez. 3 premiáză, 1 pl. premiém (-mi-em); conj. prez. 3 să premiéze; ger. premiínd (-mi-ind)
premiere
PREMIÉRĂ, premieri, s. f. Acțiunea de a premia; acordare a unui premiu. Premierea inovatorilor. DOOM
premiéră (-mi-e-) s. f., g.-d. art. premiérei; pl. premiére
premiere
PREMIÉR, -Ă, premieri, -e, s. m., s. f. I. 1. S. m. Prim-ministru. 2. S. f. Femeie care supraveghează sau execută probele într-un atelier de croitorie, de lenjerie sau într-o casă de mode. II. S. f. Prima reprezentație a unei piese de teatru, a unei opere, a unui film; p. ext. inaugurare a unei activități. Premieră industrială. [Pr.: -mi-er] – Din fr. premier. DOOM
premiér (-mi-er) s. m., pl. premiéri
premiere
PREMIÉRE, premieri, s. f. Acțiunea de a premia și rezultatul ei. [Pr.: -mi-e-] – V. premia. DOOM
premiére (-mi-e-) s. f., g.-d. art. premiérii; pl. premiéri
premierea
PREMIÉRE, premieri, s. f. Acțiunea de a premia și rezultatul ei. [Pr.: -mi-e-] – V. premia. DOOM
premiére (-mi-e-) s. f., g.-d. art. premiérii; pl. premiéri
premierei
PREMIÉRĂ, premieri, s. f. Acțiunea de a premia; acordare a unui premiu. Premierea inovatorilor. DOOM
premiéră (-mi-e-) s. f., g.-d. art. premiérei; pl. premiére
premierei
PREMIÉR, -Ă, premieri, -e, s. m., s. f. I. 1. S. m. Prim-ministru. 2. S. f. Femeie care supraveghează sau execută probele într-un atelier de croitorie, de lenjerie sau într-o casă de mode. II. S. f. Prima reprezentație a unei piese de teatru, a unei opere, a unui film; p. ext. inaugurare a unei activități. Premieră industrială. [Pr.: -mi-er] – Din fr. premier. DOOM
premiér (-mi-er) s. m., pl. premiéri
premierele
PREMIÉRĂ, premieri, s. f. Acțiunea de a premia; acordare a unui premiu. Premierea inovatorilor. DOOM
premiéră (-mi-e-) s. f., g.-d. art. premiérei; pl. premiére
premierele
PREMIÉR, -Ă, premieri, -e, s. m., s. f. I. 1. S. m. Prim-ministru. 2. S. f. Femeie care supraveghează sau execută probele într-un atelier de croitorie, de lenjerie sau într-o casă de mode. II. S. f. Prima reprezentație a unei piese de teatru, a unei opere, a unui film; p. ext. inaugurare a unei activități. Premieră industrială. [Pr.: -mi-er] – Din fr. premier. DOOM
premiér (-mi-er) s. m., pl. premiéri
premierelor
PREMIÉRĂ, premieri, s. f. Acțiunea de a premia; acordare a unui premiu. Premierea inovatorilor. DOOM
premiéră (-mi-e-) s. f., g.-d. art. premiérei; pl. premiére
premierelor
PREMIÉR, -Ă, premieri, -e, s. m., s. f. I. 1. S. m. Prim-ministru. 2. S. f. Femeie care supraveghează sau execută probele într-un atelier de croitorie, de lenjerie sau într-o casă de mode. II. S. f. Prima reprezentație a unei piese de teatru, a unei opere, a unui film; p. ext. inaugurare a unei activități. Premieră industrială. [Pr.: -mi-er] – Din fr. premier. DOOM
premiér (-mi-er) s. m., pl. premiéri
premieri
PREMIÉR, -Ă, premieri, -e, s. m., s. f. I. 1. S. m. Prim-ministru. 2. S. f. Femeie care supraveghează sau execută probele într-un atelier de croitorie, de lenjerie sau într-o casă de mode. II. S. f. Prima reprezentație a unei piese de teatru, a unei opere, a unui film; p. ext. inaugurare a unei activități. Premieră industrială. [Pr.: -mi-er] – Din fr. premier. DOOM
premiér (-mi-er) s. m., pl. premiéri
premieri
PREMIÉRE, premieri, s. f. Acțiunea de a premia și rezultatul ei. [Pr.: -mi-e-] – V. premia. DOOM
premiére (-mi-e-) s. f., g.-d. art. premiérii; pl. premiéri
premierii
PREMIÉR, -Ă, premieri, -e, s. m., s. f. I. 1. S. m. Prim-ministru. 2. S. f. Femeie care supraveghează sau execută probele într-un atelier de croitorie, de lenjerie sau într-o casă de mode. II. S. f. Prima reprezentație a unei piese de teatru, a unei opere, a unui film; p. ext. inaugurare a unei activități. Premieră industrială. [Pr.: -mi-er] – Din fr. premier. DOOM
premiér (-mi-er) s. m., pl. premiéri
premierii
PREMIÉRE, premieri, s. f. Acțiunea de a premia și rezultatul ei. [Pr.: -mi-e-] – V. premia. DOOM
premiére (-mi-e-) s. f., g.-d. art. premiérii; pl. premiéri
premierile
PREMIÉRE, premieri, s. f. Acțiunea de a premia și rezultatul ei. [Pr.: -mi-e-] – V. premia. DOOM
premiére (-mi-e-) s. f., g.-d. art. premiérii; pl. premiéri
premierilor
PREMIÉR, -Ă, premieri, -e, s. m., s. f. I. 1. S. m. Prim-ministru. 2. S. f. Femeie care supraveghează sau execută probele într-un atelier de croitorie, de lenjerie sau într-o casă de mode. II. S. f. Prima reprezentație a unei piese de teatru, a unei opere, a unui film; p. ext. inaugurare a unei activități. Premieră industrială. [Pr.: -mi-er] – Din fr. premier. DOOM
premiér (-mi-er) s. m., pl. premiéri
premierilor
PREMIÉRE, premieri, s. f. Acțiunea de a premia și rezultatul ei. [Pr.: -mi-e-] – V. premia. DOOM
premiére (-mi-e-) s. f., g.-d. art. premiérii; pl. premiéri
premierul
PREMIÉR, -Ă, premieri, -e, s. m., s. f. I. 1. S. m. Prim-ministru. 2. S. f. Femeie care supraveghează sau execută probele într-un atelier de croitorie, de lenjerie sau într-o casă de mode. II. S. f. Prima reprezentație a unei piese de teatru, a unei opere, a unui film; p. ext. inaugurare a unei activități. Premieră industrială. [Pr.: -mi-er] – Din fr. premier. DOOM
premiér (-mi-er) s. m., pl. premiéri
premierului
PREMIÉR, -Ă, premieri, -e, s. m., s. f. I. 1. S. m. Prim-ministru. 2. S. f. Femeie care supraveghează sau execută probele într-un atelier de croitorie, de lenjerie sau într-o casă de mode. II. S. f. Prima reprezentație a unei piese de teatru, a unei opere, a unui film; p. ext. inaugurare a unei activități. Premieră industrială. [Pr.: -mi-er] – Din fr. premier. DOOM
premiér (-mi-er) s. m., pl. premiéri
premiez
PREMIÁ, premiez, vb. I. Tranz. A acorda, a conferi cuiva un premiu. [Pr.: -mi-a] – Din lat. praemiare, it. premiare. DOOM
premiá (a ~) (-mi-a) vb., ind. prez. 3 premiáză, 1 pl. premiém (-mi-em); conj. prez. 3 să premiéze; ger. premiínd (-mi-ind)
premieze
PREMIÁ, premiez, vb. I. Tranz. A acorda, a conferi cuiva un premiu. [Pr.: -mi-a] – Din lat. praemiare, it. premiare. DOOM
premiá (a ~) (-mi-a) vb., ind. prez. 3 premiáză, 1 pl. premiém (-mi-em); conj. prez. 3 să premiéze; ger. premiínd (-mi-ind)
premiezi
PREMIÁ, premiez, vb. I. Tranz. A acorda, a conferi cuiva un premiu. [Pr.: -mi-a] – Din lat. praemiare, it. premiare. DOOM
premiá (a ~) (-mi-a) vb., ind. prez. 3 premiáză, 1 pl. premiém (-mi-em); conj. prez. 3 să premiéze; ger. premiínd (-mi-ind)
premii
PRÉMIU, premii, s. n. Recompensă materială sau distincție acordată cuiva pentru merite și succese deosebite obținute într-un domeniu de activitate, la un concurs etc. ♦ Distincție acordată la sfârșitul anului școlar elevilor care au obținut cele mai bune rezultate la învățătură. – Din lat. praemium. DOOM
prémiu [miu pron. miu] s. n., art. prémiul; pl. prémii, art. prémiile (-mi-i-)
premiile
PRÉMIU, premii, s. n. Recompensă materială sau distincție acordată cuiva pentru merite și succese deosebite obținute într-un domeniu de activitate, la un concurs etc. ♦ Distincție acordată la sfârșitul anului școlar elevilor care au obținut cele mai bune rezultate la învățătură. – Din lat. praemium. DOOM
prémiu [miu pron. miu] s. n., art. prémiul; pl. prémii, art. prémiile (-mi-i-)
premiilor
PRÉMIU, premii, s. n. Recompensă materială sau distincție acordată cuiva pentru merite și succese deosebite obținute într-un domeniu de activitate, la un concurs etc. ♦ Distincție acordată la sfârșitul anului școlar elevilor care au obținut cele mai bune rezultate la învățătură. – Din lat. praemium. DOOM
prémiu [miu pron. miu] s. n., art. prémiul; pl. prémii, art. prémiile (-mi-i-)
premiind
PREMIÁ, premiez, vb. I. Tranz. A acorda, a conferi cuiva un premiu. [Pr.: -mi-a] – Din lat. praemiare, it. premiare. DOOM
premiá (a ~) (-mi-a) vb., ind. prez. 3 premiáză, 1 pl. premiém (-mi-em); conj. prez. 3 să premiéze; ger. premiínd (-mi-ind)
premilitar
PREMILITÁR, -Ă, premilitari, -e, adj. Care aparține premilităriei, privitor la premilitărie. ♦ (Substantivat) Tânăr care era încadrat în premilitărie. – Din fr. prémilitaire. DOOM
premilitár adj. m., pl. premilitári; f. premilitáră, pl. premilitáre
premilitara
PREMILITÁR, -Ă, premilitari, -e, adj. Care aparține premilităriei, privitor la premilitărie. ♦ (Substantivat) Tânăr care era încadrat în premilitărie. – Din fr. prémilitaire. DOOM
premilitár adj. m., pl. premilitári; f. premilitáră, pl. premilitáre
premilitare
PREMILITÁR, -Ă, premilitari, -e, adj. Care aparține premilităriei, privitor la premilitărie. ♦ (Substantivat) Tânăr care era încadrat în premilitărie. – Din fr. prémilitaire. DOOM
premilitár adj. m., pl. premilitári; f. premilitáră, pl. premilitáre
premilitarei
PREMILITÁR, -Ă, premilitari, -e, adj. Care aparține premilităriei, privitor la premilitărie. ♦ (Substantivat) Tânăr care era încadrat în premilitărie. – Din fr. prémilitaire. DOOM
premilitár adj. m., pl. premilitári; f. premilitáră, pl. premilitáre
premilitarele
PREMILITÁR, -Ă, premilitari, -e, adj. Care aparține premilităriei, privitor la premilitărie. ♦ (Substantivat) Tânăr care era încadrat în premilitărie. – Din fr. prémilitaire. DOOM
premilitár adj. m., pl. premilitári; f. premilitáră, pl. premilitáre
premilitarelor
PREMILITÁR, -Ă, premilitari, -e, adj. Care aparține premilităriei, privitor la premilitărie. ♦ (Substantivat) Tânăr care era încadrat în premilitărie. – Din fr. prémilitaire. DOOM
premilitár adj. m., pl. premilitári; f. premilitáră, pl. premilitáre
premilitari
PREMILITÁR, -Ă, premilitari, -e, adj. Care aparține premilităriei, privitor la premilitărie. ♦ (Substantivat) Tânăr care era încadrat în premilitărie. – Din fr. prémilitaire. DOOM
premilitár adj. m., pl. premilitári; f. premilitáră, pl. premilitáre
premilitarii
PREMILITÁR, -Ă, premilitari, -e, adj. Care aparține premilităriei, privitor la premilitărie. ♦ (Substantivat) Tânăr care era încadrat în premilitărie. – Din fr. prémilitaire. DOOM
premilitár adj. m., pl. premilitári; f. premilitáră, pl. premilitáre
premilitarilor
PREMILITÁR, -Ă, premilitari, -e, adj. Care aparține premilităriei, privitor la premilitărie. ♦ (Substantivat) Tânăr care era încadrat în premilitărie. – Din fr. prémilitaire. DOOM
premilitár adj. m., pl. premilitári; f. premilitáră, pl. premilitáre
premilitarul
PREMILITÁR, -Ă, premilitari, -e, adj. Care aparține premilităriei, privitor la premilitărie. ♦ (Substantivat) Tânăr care era încadrat în premilitărie. – Din fr. prémilitaire. DOOM
premilitár adj. m., pl. premilitári; f. premilitáră, pl. premilitáre
premilitarului
PREMILITÁR, -Ă, premilitari, -e, adj. Care aparține premilităriei, privitor la premilitărie. ♦ (Substantivat) Tânăr care era încadrat în premilitărie. – Din fr. prémilitaire. DOOM
premilitár adj. m., pl. premilitári; f. premilitáră, pl. premilitáre
premilităria
PREMILITĂRÍE s. f. Pregătire militară organizată în România, înainte de cel de-al doilea război mondial, pentru tinerii între 18 și 21 de ani. – Premilitar + suf. -ie. DOOM
premilităríe s. f., art. premilităría, g.-d. premilităríi, art. premilităríei
premilitărie
PREMILITĂRÍE s. f. Pregătire militară organizată în România, înainte de cel de-al doilea război mondial, pentru tinerii între 18 și 21 de ani. – Premilitar + suf. -ie. DOOM
premilităríe s. f., art. premilităría, g.-d. premilităríi, art. premilităríei
premilităriei
PREMILITĂRÍE s. f. Pregătire militară organizată în România, înainte de cel de-al doilea război mondial, pentru tinerii între 18 și 21 de ani. – Premilitar + suf. -ie. DOOM
premilităríe s. f., art. premilităría, g.-d. premilităríi, art. premilităríei
premilitării
PREMILITĂRÍE s. f. Pregătire militară organizată în România, înainte de cel de-al doilea război mondial, pentru tinerii între 18 și 21 de ani. – Premilitar + suf. -ie. DOOM
premilităríe s. f., art. premilităría, g.-d. premilităríi, art. premilităríei
premisa
PREMÍZĂ s. f. v. premisă. DOOM
premísă s. f., g.-d. art. premísei; pl. premíse
premise
PREMÍZĂ s. f. v. premisă. DOOM
premísă s. f., g.-d. art. premísei; pl. premíse
premisei
PREMÍZĂ s. f. v. premisă. DOOM
premísă s. f., g.-d. art. premísei; pl. premíse
premisele
PREMÍZĂ s. f. v. premisă. DOOM
premísă s. f., g.-d. art. premísei; pl. premíse
premiselor
PREMÍZĂ s. f. v. premisă. DOOM
premísă s. f., g.-d. art. premísei; pl. premíse
premiu
PRÉMIU, premii, s. n. Recompensă materială sau distincție acordată cuiva pentru merite și succese deosebite obținute într-un domeniu de activitate, la un concurs etc. ♦ Distincție acordată la sfârșitul anului școlar elevilor care au obținut cele mai bune rezultate la învățătură. – Din lat. praemium. DOOM
prémiu [miu pron. miu] s. n., art. prémiul; pl. prémii, art. prémiile (-mi-i-)
premiul
PRÉMIU, premii, s. n. Recompensă materială sau distincție acordată cuiva pentru merite și succese deosebite obținute într-un domeniu de activitate, la un concurs etc. ♦ Distincție acordată la sfârșitul anului școlar elevilor care au obținut cele mai bune rezultate la învățătură. – Din lat. praemium. DOOM
prémiu [miu pron. miu] s. n., art. prémiul; pl. prémii, art. prémiile (-mi-i-)
premiului
PRÉMIU, premii, s. n. Recompensă materială sau distincție acordată cuiva pentru merite și succese deosebite obținute într-un domeniu de activitate, la un concurs etc. ♦ Distincție acordată la sfârșitul anului școlar elevilor care au obținut cele mai bune rezultate la învățătură. – Din lat. praemium. DOOM
prémiu [miu pron. miu] s. n., art. prémiul; pl. prémii, art. prémiile (-mi-i-)
premiză
PREMÍZĂ s. f. v. premisă. DOOM
premísă s. f., g.-d. art. premísei; pl. premíse
premodern
PREMODÉRN, -Ă, premoderni, -e, adj. Care precedă epoca modernă. – Pre1- + modern. DOOM
*premodérn adj. m., pl. premodérni; f. premodérnă, pl. premodérne
premoderna
PREMODÉRN, -Ă, premoderni, -e, adj. Care precedă epoca modernă. – Pre1- + modern. DOOM
*premodérn adj. m., pl. premodérni; f. premodérnă, pl. premodérne
premoderne
PREMODÉRN, -Ă, premoderni, -e, adj. Care precedă epoca modernă. – Pre1- + modern. DOOM
*premodérn adj. m., pl. premodérni; f. premodérnă, pl. premodérne
premodernei
PREMODÉRN, -Ă, premoderni, -e, adj. Care precedă epoca modernă. – Pre1- + modern. DOOM
*premodérn adj. m., pl. premodérni; f. premodérnă, pl. premodérne
premodernele
PREMODÉRN, -Ă, premoderni, -e, adj. Care precedă epoca modernă. – Pre1- + modern. DOOM
*premodérn adj. m., pl. premodérni; f. premodérnă, pl. premodérne
premodernelor
PREMODÉRN, -Ă, premoderni, -e, adj. Care precedă epoca modernă. – Pre1- + modern. DOOM
*premodérn adj. m., pl. premodérni; f. premodérnă, pl. premodérne
premoderni
PREMODÉRN, -Ă, premoderni, -e, adj. Care precedă epoca modernă. – Pre1- + modern. DOOM
*premodérn adj. m., pl. premodérni; f. premodérnă, pl. premodérne
premodernii
PREMODÉRN, -Ă, premoderni, -e, adj. Care precedă epoca modernă. – Pre1- + modern. DOOM
*premodérn adj. m., pl. premodérni; f. premodérnă, pl. premodérne
premodernilor
PREMODÉRN, -Ă, premoderni, -e, adj. Care precedă epoca modernă. – Pre1- + modern. DOOM
*premodérn adj. m., pl. premodérni; f. premodérnă, pl. premodérne
premodernul
PREMODÉRN, -Ă, premoderni, -e, adj. Care precedă epoca modernă. – Pre1- + modern. DOOM
*premodérn adj. m., pl. premodérni; f. premodérnă, pl. premodérne
premodernului
PREMODÉRN, -Ă, premoderni, -e, adj. Care precedă epoca modernă. – Pre1- + modern. DOOM
*premodérn adj. m., pl. premodérni; f. premodérnă, pl. premodérne
premolar
PREMOLÁR, premolari, s. m. Fiecare dintre dinții mamiferelor situați între canini și molari. ◊ (Adjectival) Dinte premolar. – Din fr. prémolaire. DOOM
premolár s. m., pl. premolári
premolari
PREMOLÁR, premolari, s. m. Fiecare dintre dinții mamiferelor situați între canini și molari. ◊ (Adjectival) Dinte premolar. – Din fr. prémolaire. DOOM
premolár s. m., pl. premolári
premolarii
PREMOLÁR, premolari, s. m. Fiecare dintre dinții mamiferelor situați între canini și molari. ◊ (Adjectival) Dinte premolar. – Din fr. prémolaire. DOOM
premolár s. m., pl. premolári
premolarilor
PREMOLÁR, premolari, s. m. Fiecare dintre dinții mamiferelor situați între canini și molari. ◊ (Adjectival) Dinte premolar. – Din fr. prémolaire. DOOM
premolár s. m., pl. premolári
premolarul
PREMOLÁR, premolari, s. m. Fiecare dintre dinții mamiferelor situați între canini și molari. ◊ (Adjectival) Dinte premolar. – Din fr. prémolaire. DOOM
premolár s. m., pl. premolári
premolarului
PREMOLÁR, premolari, s. m. Fiecare dintre dinții mamiferelor situați între canini și molari. ◊ (Adjectival) Dinte premolar. – Din fr. prémolaire. DOOM
premolár s. m., pl. premolári
premonitoriu
PREMONITÓRIU, -IE, premonitorii, adj. (Med.; despre simptome) Care precedă o anumită boală. – Din fr. prémonitoire. DOOM
premonitóriu [riu pron. riu] adj. m., f. premonitórie (-ri-e); pl. m. și f. premonitórii
premoniția
PREMONÍȚIE, premoniții, s. f. Presimțire, fără un motiv rațional, a unui fapt viitor și care, uneori, se realizează prin intermediul viselor (vise premonitive). – Din fr. prémonition. DOOM
premoníție (-ți-e) s. f., art. premoníția (-ți-a), g.-d. art. premoníției; pl. premoníții, art. premoníțiile (-ți-i-)
premoniție
PREMONÍȚIE, premoniții, s. f. Presimțire, fără un motiv rațional, a unui fapt viitor și care, uneori, se realizează prin intermediul viselor (vise premonitive). – Din fr. prémonition. DOOM
premoníție (-ți-e) s. f., art. premoníția (-ți-a), g.-d. art. premoníției; pl. premoníții, art. premoníțiile (-ți-i-)
premoniției
PREMONÍȚIE, premoniții, s. f. Presimțire, fără un motiv rațional, a unui fapt viitor și care, uneori, se realizează prin intermediul viselor (vise premonitive). – Din fr. prémonition. DOOM
premoníție (-ți-e) s. f., art. premoníția (-ți-a), g.-d. art. premoníției; pl. premoníții, art. premoníțiile (-ți-i-)
premoniții
PREMONÍȚIE, premoniții, s. f. Presimțire, fără un motiv rațional, a unui fapt viitor și care, uneori, se realizează prin intermediul viselor (vise premonitive). – Din fr. prémonition. DOOM
premoníție (-ți-e) s. f., art. premoníția (-ți-a), g.-d. art. premoníției; pl. premoníții, art. premoníțiile (-ți-i-)
premonițiile
PREMONÍȚIE, premoniții, s. f. Presimțire, fără un motiv rațional, a unui fapt viitor și care, uneori, se realizează prin intermediul viselor (vise premonitive). – Din fr. prémonition. DOOM
premoníție (-ți-e) s. f., art. premoníția (-ți-a), g.-d. art. premoníției; pl. premoníții, art. premoníțiile (-ți-i-)
premonițiilor
PREMONÍȚIE, premoniții, s. f. Presimțire, fără un motiv rațional, a unui fapt viitor și care, uneori, se realizează prin intermediul viselor (vise premonitive). – Din fr. prémonition. DOOM
premoníție (-ți-e) s. f., art. premoníția (-ți-a), g.-d. art. premoníției; pl. premoníții, art. premoníțiile (-ți-i-)
premonițiune
PREMONIȚIÚNE s.f. v. premoniție.
premonopolist
PREMONOPOLÍST, -Ă, premonopoliști, -ste, adj. Care precedă monopolismul, care este imediat anterior dezvoltării monopolurilor. – Pre1- + monopolist. DOOM
premonopolíst adj. m., pl. premonopolíști; f. premonopolístă, pl. premonopolíste
premonopolista
PREMONOPOLÍST, -Ă, premonopoliști, -ste, adj. Care precedă monopolismul, care este imediat anterior dezvoltării monopolurilor. – Pre1- + monopolist. DOOM
premonopolíst adj. m., pl. premonopolíști; f. premonopolístă, pl. premonopolíste
premonopoliste
PREMONOPOLÍST, -Ă, premonopoliști, -ste, adj. Care precedă monopolismul, care este imediat anterior dezvoltării monopolurilor. – Pre1- + monopolist. DOOM
premonopolíst adj. m., pl. premonopolíști; f. premonopolístă, pl. premonopolíste
premonopolistei
PREMONOPOLÍST, -Ă, premonopoliști, -ste, adj. Care precedă monopolismul, care este imediat anterior dezvoltării monopolurilor. – Pre1- + monopolist. DOOM
premonopolíst adj. m., pl. premonopolíști; f. premonopolístă, pl. premonopolíste
premonopolistele
PREMONOPOLÍST, -Ă, premonopoliști, -ste, adj. Care precedă monopolismul, care este imediat anterior dezvoltării monopolurilor. – Pre1- + monopolist. DOOM
premonopolíst adj. m., pl. premonopolíști; f. premonopolístă, pl. premonopolíste
premonopolistelor
PREMONOPOLÍST, -Ă, premonopoliști, -ste, adj. Care precedă monopolismul, care este imediat anterior dezvoltării monopolurilor. – Pre1- + monopolist. DOOM
premonopolíst adj. m., pl. premonopolíști; f. premonopolístă, pl. premonopolíste
premonopolistul
PREMONOPOLÍST, -Ă, premonopoliști, -ste, adj. Care precedă monopolismul, care este imediat anterior dezvoltării monopolurilor. – Pre1- + monopolist. DOOM
premonopolíst adj. m., pl. premonopolíști; f. premonopolístă, pl. premonopolíste
premonopolistului
PREMONOPOLÍST, -Ă, premonopoliști, -ste, adj. Care precedă monopolismul, care este imediat anterior dezvoltării monopolurilor. – Pre1- + monopolist. DOOM
premonopolíst adj. m., pl. premonopolíști; f. premonopolístă, pl. premonopolíste
premonopoliști
PREMONOPOLÍST, -Ă, premonopoliști, -ste, adj. Care precedă monopolismul, care este imediat anterior dezvoltării monopolurilor. – Pre1- + monopolist. DOOM
premonopolíst adj. m., pl. premonopolíști; f. premonopolístă, pl. premonopolíste
premonopoliștii
PREMONOPOLÍST, -Ă, premonopoliști, -ste, adj. Care precedă monopolismul, care este imediat anterior dezvoltării monopolurilor. – Pre1- + monopolist. DOOM
premonopolíst adj. m., pl. premonopolíști; f. premonopolístă, pl. premonopolíste
premonopoliștilor
PREMONOPOLÍST, -Ă, premonopoliști, -ste, adj. Care precedă monopolismul, care este imediat anterior dezvoltării monopolurilor. – Pre1- + monopolist. DOOM
premonopolíst adj. m., pl. premonopolíști; f. premonopolístă, pl. premonopolíste
premunitiv
PREMUNITÍV, -Ă adj. Care conferă premuniție. [< fr. prémunitif].
premuniție
PREMUNÍȚIE, s. f. (Med.) Imunitate la altă infecție a unui organism deja infectat. – Din fr. prémunition.
premândă
PREMÎ́NDĂ s. f. (Regional) Plată, simbrie dată în natură. Iobagii din patru sate au venit după premîndă. DAN, U. 308.
prenadez
PRENADÉZ s. n. Substanță vâscoasă adezivă folosită la lipit. – Cf. adeziv. DOOM
*prenadéz s. n.
prenadezul
PRENADÉZ s. n. Substanță vâscoasă adezivă folosită la lipit. – Cf. adeziv. DOOM
*prenadéz s. n.
prenadezului
PRENADÉZ s. n. Substanță vâscoasă adezivă folosită la lipit. – Cf. adeziv. DOOM
*prenadéz s. n.
prenarcoza
PRENARCÓZĂ, prenarcoze, s. f. (Med.) Preanestezie. – Din fr. prénarcose.
prenarcoze
PRENARCÓZĂ, prenarcoze, s. f. (Med.) Preanestezie. – Din fr. prénarcose.
prenarcozei
PRENARCÓZĂ, prenarcoze, s. f. (Med.) Preanestezie. – Din fr. prénarcose.
prenarcozele
PRENARCÓZĂ, prenarcoze, s. f. (Med.) Preanestezie. – Din fr. prénarcose.
prenarcozelor
PRENARCÓZĂ, prenarcoze, s. f. (Med.) Preanestezie. – Din fr. prénarcose.
prenatal
PRENATÁL, -Ă, prenatali, -e, adj. Care precedă nașterea, care are loc înainte de naștere. – Din fr. prénatal. DOOM
prenatál adj. m., pl. prenatáli; f. prenatálă, pl. prenatále
prenatala
PRENATÁL, -Ă, prenatali, -e, adj. Care precedă nașterea, care are loc înainte de naștere. – Din fr. prénatal. DOOM
prenatál adj. m., pl. prenatáli; f. prenatálă, pl. prenatále
prenatale
PRENATÁL, -Ă, prenatali, -e, adj. Care precedă nașterea, care are loc înainte de naștere. – Din fr. prénatal. DOOM
prenatál adj. m., pl. prenatáli; f. prenatálă, pl. prenatále
prenatalei
PRENATÁL, -Ă, prenatali, -e, adj. Care precedă nașterea, care are loc înainte de naștere. – Din fr. prénatal. DOOM
prenatál adj. m., pl. prenatáli; f. prenatálă, pl. prenatále
prenatalele
PRENATÁL, -Ă, prenatali, -e, adj. Care precedă nașterea, care are loc înainte de naștere. – Din fr. prénatal. DOOM
prenatál adj. m., pl. prenatáli; f. prenatálă, pl. prenatále
prenatalelor
PRENATÁL, -Ă, prenatali, -e, adj. Care precedă nașterea, care are loc înainte de naștere. – Din fr. prénatal. DOOM
prenatál adj. m., pl. prenatáli; f. prenatálă, pl. prenatále
prenatali
PRENATÁL, -Ă, prenatali, -e, adj. Care precedă nașterea, care are loc înainte de naștere. – Din fr. prénatal. DOOM
prenatál adj. m., pl. prenatáli; f. prenatálă, pl. prenatále
prenatalii
PRENATÁL, -Ă, prenatali, -e, adj. Care precedă nașterea, care are loc înainte de naștere. – Din fr. prénatal. DOOM
prenatál adj. m., pl. prenatáli; f. prenatálă, pl. prenatále
prenatalilor
PRENATÁL, -Ă, prenatali, -e, adj. Care precedă nașterea, care are loc înainte de naștere. – Din fr. prénatal. DOOM
prenatál adj. m., pl. prenatáli; f. prenatálă, pl. prenatále
prenatalul
PRENATÁL, -Ă, prenatali, -e, adj. Care precedă nașterea, care are loc înainte de naștere. – Din fr. prénatal. DOOM
prenatál adj. m., pl. prenatáli; f. prenatálă, pl. prenatále
prenatalului
PRENATÁL, -Ă, prenatali, -e, adj. Care precedă nașterea, care are loc înainte de naștere. – Din fr. prénatal. DOOM
prenatál adj. m., pl. prenatáli; f. prenatálă, pl. prenatále
prenoi
PREÎNNOÍ, preînnoiesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A restaura, a renova o clădire, un monument. 2. Tranz. și refl. A (se) reînnoi, a (se) redeștepta, a reînvia; a (se) împrospăta. [Pr.: pre-în-] – Var.: prenoí vb. IV] – Pre1- + înnoi. DOOM
preînnoí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preînnoiésc, imperf. 3 sg. preînnoiá; conj. prez. 3 să preînnoiáscă
prenota
PRENOTÁ, prenotez, vb. I. Tranz. (Rar) A înscrie dinainte pe cineva pe o listă, pentru a-l avea în evidență. – Pre1- + nota. DOOM
prenotá (a ~) (rar) vb., ind. prez. prenoteáză
prenotai
PRENOTÁ, prenotez, vb. I. Tranz. (Rar) A înscrie dinainte pe cineva pe o listă, pentru a-l avea în evidență. – Pre1- + nota. DOOM
prenotá (a ~) (rar) vb., ind. prez. prenoteáză
prenotam
PRENOTÁ, prenotez, vb. I. Tranz. (Rar) A înscrie dinainte pe cineva pe o listă, pentru a-l avea în evidență. – Pre1- + nota. DOOM
prenotá (a ~) (rar) vb., ind. prez. prenoteáză
prenotare
PRENOTÁ, prenotez, vb. I. Tranz. (Rar) A înscrie dinainte pe cineva pe o listă, pentru a-l avea în evidență. – Pre1- + nota. DOOM
prenotá (a ~) (rar) vb., ind. prez. prenoteáză
prenotare
PRENOTÁRE, prenotări, s. f. (Rar) Acțiunea de a prenota și rezultatul ei. – V. prenota. DOOM
prenotáre (rar) s. f., g.-d. art. prenotắrii; pl. prenotắri
prenotarea
PRENOTÁRE, prenotări, s. f. (Rar) Acțiunea de a prenota și rezultatul ei. – V. prenota. DOOM
prenotáre (rar) s. f., g.-d. art. prenotắrii; pl. prenotắri
prenotară
PRENOTÁ, prenotez, vb. I. Tranz. (Rar) A înscrie dinainte pe cineva pe o listă, pentru a-l avea în evidență. – Pre1- + nota. DOOM
prenotá (a ~) (rar) vb., ind. prez. prenoteáză
prenotarăm
PRENOTÁ, prenotez, vb. I. Tranz. (Rar) A înscrie dinainte pe cineva pe o listă, pentru a-l avea în evidență. – Pre1- + nota. DOOM
prenotá (a ~) (rar) vb., ind. prez. prenoteáză
prenotarăți
PRENOTÁ, prenotez, vb. I. Tranz. (Rar) A înscrie dinainte pe cineva pe o listă, pentru a-l avea în evidență. – Pre1- + nota. DOOM
prenotá (a ~) (rar) vb., ind. prez. prenoteáză
prenotase
PRENOTÁ, prenotez, vb. I. Tranz. (Rar) A înscrie dinainte pe cineva pe o listă, pentru a-l avea în evidență. – Pre1- + nota. DOOM
prenotá (a ~) (rar) vb., ind. prez. prenoteáză
prenotasem
PRENOTÁ, prenotez, vb. I. Tranz. (Rar) A înscrie dinainte pe cineva pe o listă, pentru a-l avea în evidență. – Pre1- + nota. DOOM
prenotá (a ~) (rar) vb., ind. prez. prenoteáză
prenotaseră
PRENOTÁ, prenotez, vb. I. Tranz. (Rar) A înscrie dinainte pe cineva pe o listă, pentru a-l avea în evidență. – Pre1- + nota. DOOM
prenotá (a ~) (rar) vb., ind. prez. prenoteáză
prenotaserăm
PRENOTÁ, prenotez, vb. I. Tranz. (Rar) A înscrie dinainte pe cineva pe o listă, pentru a-l avea în evidență. – Pre1- + nota. DOOM
prenotá (a ~) (rar) vb., ind. prez. prenoteáză
prenotaserăți
PRENOTÁ, prenotez, vb. I. Tranz. (Rar) A înscrie dinainte pe cineva pe o listă, pentru a-l avea în evidență. – Pre1- + nota. DOOM
prenotá (a ~) (rar) vb., ind. prez. prenoteáză
prenotaseși
PRENOTÁ, prenotez, vb. I. Tranz. (Rar) A înscrie dinainte pe cineva pe o listă, pentru a-l avea în evidență. – Pre1- + nota. DOOM
prenotá (a ~) (rar) vb., ind. prez. prenoteáză
prenotaseți
PRENOTÁ, prenotez, vb. I. Tranz. (Rar) A înscrie dinainte pe cineva pe o listă, pentru a-l avea în evidență. – Pre1- + nota. DOOM
prenotá (a ~) (rar) vb., ind. prez. prenoteáză
prenotat
PRENOTÁ, prenotez, vb. I. Tranz. (Rar) A înscrie dinainte pe cineva pe o listă, pentru a-l avea în evidență. – Pre1- + nota. DOOM
prenotá (a ~) (rar) vb., ind. prez. prenoteáză
prenotau
PRENOTÁ, prenotez, vb. I. Tranz. (Rar) A înscrie dinainte pe cineva pe o listă, pentru a-l avea în evidență. – Pre1- + nota. DOOM
prenotá (a ~) (rar) vb., ind. prez. prenoteáză
prenotași
PRENOTÁ, prenotez, vb. I. Tranz. (Rar) A înscrie dinainte pe cineva pe o listă, pentru a-l avea în evidență. – Pre1- + nota. DOOM
prenotá (a ~) (rar) vb., ind. prez. prenoteáză
prenotați
PRENOTÁ, prenotez, vb. I. Tranz. (Rar) A înscrie dinainte pe cineva pe o listă, pentru a-l avea în evidență. – Pre1- + nota. DOOM
prenotá (a ~) (rar) vb., ind. prez. prenoteáză
prenotează
PRENOTÁ, prenotez, vb. I. Tranz. (Rar) A înscrie dinainte pe cineva pe o listă, pentru a-l avea în evidență. – Pre1- + nota. DOOM
prenotá (a ~) (rar) vb., ind. prez. prenoteáză
prenotez
PRENOTÁ, prenotez, vb. I. Tranz. (Rar) A înscrie dinainte pe cineva pe o listă, pentru a-l avea în evidență. – Pre1- + nota. DOOM
prenotá (a ~) (rar) vb., ind. prez. prenoteáză
prenoteze
PRENOTÁ, prenotez, vb. I. Tranz. (Rar) A înscrie dinainte pe cineva pe o listă, pentru a-l avea în evidență. – Pre1- + nota. DOOM
prenotá (a ~) (rar) vb., ind. prez. prenoteáză
prenotezi
PRENOTÁ, prenotez, vb. I. Tranz. (Rar) A înscrie dinainte pe cineva pe o listă, pentru a-l avea în evidență. – Pre1- + nota. DOOM
prenotá (a ~) (rar) vb., ind. prez. prenoteáză
prenotând
PRENOTÁ, prenotez, vb. I. Tranz. (Rar) A înscrie dinainte pe cineva pe o listă, pentru a-l avea în evidență. – Pre1- + nota. DOOM
prenotá (a ~) (rar) vb., ind. prez. prenoteáză
prenotînd
PRENOTÁ, prenotez, vb. I. Tranz. (Rar) A înscrie dinainte pe cineva pe o listă, pentru a-l avea în evidență. – Pre1- + nota. DOOM
prenotá (a ~) (rar) vb., ind. prez. prenoteáză
prenotări
PRENOTÁRE, prenotări, s. f. (Rar) Acțiunea de a prenota și rezultatul ei. – V. prenota. DOOM
prenotáre (rar) s. f., g.-d. art. prenotắrii; pl. prenotắri
prenotării
PRENOTÁRE, prenotări, s. f. (Rar) Acțiunea de a prenota și rezultatul ei. – V. prenota. DOOM
prenotáre (rar) s. f., g.-d. art. prenotắrii; pl. prenotắri
prenotările
PRENOTÁRE, prenotări, s. f. (Rar) Acțiunea de a prenota și rezultatul ei. – V. prenota. DOOM
prenotáre (rar) s. f., g.-d. art. prenotắrii; pl. prenotắri
prenotărilor
PRENOTÁRE, prenotări, s. f. (Rar) Acțiunea de a prenota și rezultatul ei. – V. prenota. DOOM
prenotáre (rar) s. f., g.-d. art. prenotắrii; pl. prenotắri
prenoțiune
PRENOȚIÚNE s.f. (Log.) Prima noțiune, noțiune preliminară. [< fr. prénotion].
prenoțiunea
PRENOȚIÚNE s.f. (Log.) Prima noțiune, noțiune preliminară. [< fr. prénotion].
prenoțiuni
PRENOȚIÚNE s.f. (Log.) Prima noțiune, noțiune preliminară. [< fr. prénotion].
prenoțiunii
PRENOȚIÚNE s.f. (Log.) Prima noțiune, noțiune preliminară. [< fr. prénotion].
prenoțiunile
PRENOȚIÚNE s.f. (Log.) Prima noțiune, noțiune preliminară. [< fr. prénotion].
prenoțiunilor
PRENOȚIÚNE s.f. (Log.) Prima noțiune, noțiune preliminară. [< fr. prénotion].
prenume
PRENÚME, prenume, s. n. Nume care se dă unui om la naștere și care distinge pe fiecare dintre membrii aceleiași familii; nume de botez. – Din fr. prénom, lat. praenomen (după nume). DOOM
prenúme (nume dat la naștere) s. n., art. prenúmele; pl. prenúme, art. prenúmele
prenumele
PRENÚME, prenume, s. n. Nume care se dă unui om la naștere și care distinge pe fiecare dintre membrii aceleiași familii; nume de botez. – Din fr. prénom, lat. praenomen (după nume). DOOM
prenúme (nume dat la naștere) s. n., art. prenúmele; pl. prenúme, art. prenúmele
prenumelor
PRENÚME, prenume, s. n. Nume care se dă unui om la naștere și care distinge pe fiecare dintre membrii aceleiași familii; nume de botez. – Din fr. prénom, lat. praenomen (după nume). DOOM
prenúme (nume dat la naștere) s. n., art. prenúmele; pl. prenúme, art. prenúmele
prenumelui
PRENÚME, prenume, s. n. Nume care se dă unui om la naștere și care distinge pe fiecare dintre membrii aceleiași familii; nume de botez. – Din fr. prénom, lat. praenomen (după nume). DOOM
prenúme (nume dat la naștere) s. n., art. prenúmele; pl. prenúme, art. prenúmele
prenumerant
PRENUMERÁNT, prenumeranți, s. m. (Ieșit din uz) Abonat la o publicație periodică sau la o carte încă netipărită; p. ext. persoană care contribuie la o listă de subscripție. – Din lat. praenumerans, -ntis.
prenumerantul
PRENUMERÁNT, prenumeranți, s. m. (Ieșit din uz) Abonat la o publicație periodică sau la o carte încă netipărită; p. ext. persoană care contribuie la o listă de subscripție. – Din lat. praenumerans, -ntis.
prenumerantului
PRENUMERÁNT, prenumeranți, s. m. (Ieșit din uz) Abonat la o publicație periodică sau la o carte încă netipărită; p. ext. persoană care contribuie la o listă de subscripție. – Din lat. praenumerans, -ntis.
prenumeranți
PRENUMERÁNT, prenumeranți, s. m. (Ieșit din uz) Abonat la o publicație periodică sau la o carte încă netipărită; p. ext. persoană care contribuie la o listă de subscripție. – Din lat. praenumerans, -ntis.
prenumeranții
PRENUMERÁNT, prenumeranți, s. m. (Ieșit din uz) Abonat la o publicație periodică sau la o carte încă netipărită; p. ext. persoană care contribuie la o listă de subscripție. – Din lat. praenumerans, -ntis.
prenumeranților
PRENUMERÁNT, prenumeranți, s. m. (Ieșit din uz) Abonat la o publicație periodică sau la o carte încă netipărită; p. ext. persoană care contribuie la o listă de subscripție. – Din lat. praenumerans, -ntis.
prenumerare
PRENUMERÁRE s. f. v. prenumărare. DOOM
prenumăráre (rar) s. f., g.-d. art. prenumărắrii; pl. prenumărắri
prenumerație
PRENUMERÁȚIE, prenumerații, s. f. (Învechit) Plată anticipată, abonare. Librerul de la Liunevil urmează de a mă sili pentru urmarea prenumerațiilor. KOGĂLNICEANU, S. 84.
prenumăra
PRENUMĂRÁ, prenúmăr, vb. I. Refl. și tranz. (Rar) A (se) număra printre..., a (se) socoti între... – Pre2 + număra. DOOM
prenumărá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 prenúmără; conj. prez. 3 să prenúmere
prenumărare
PRENUMERÁRE s. f. v. prenumărare. DOOM
prenumăráre (rar) s. f., g.-d. art. prenumărắrii; pl. prenumărắri
prenumărarea
PRENUMERÁRE s. f. v. prenumărare. DOOM
prenumăráre (rar) s. f., g.-d. art. prenumărắrii; pl. prenumărắri
prenumărări
PRENUMERÁRE s. f. v. prenumărare. DOOM
prenumăráre (rar) s. f., g.-d. art. prenumărắrii; pl. prenumărắri
prenumărării
PRENUMERÁRE s. f. v. prenumărare. DOOM
prenumăráre (rar) s. f., g.-d. art. prenumărắrii; pl. prenumărắri
prenumărările
PRENUMERÁRE s. f. v. prenumărare. DOOM
prenumăráre (rar) s. f., g.-d. art. prenumărắrii; pl. prenumărắri
prenumărărilor
PRENUMERÁRE s. f. v. prenumărare. DOOM
prenumăráre (rar) s. f., g.-d. art. prenumărắrii; pl. prenumărắri
prenupțial
PRENUPȚIÁL, -Ă, prenupțiali, -e, adj. Prealabil căsătoriei. ◊ Certificat prenupțial = certificat medical care atestă că viitorii soți sunt apți pentru căsătorie. ◊ Contract prenupțial = contract între viitorii soți prin care se stabilește de comun acord modul de delimitare a bunurilor proprii fiecăruia dintre ei. [Pr.: -ți-al] – Din fr. prénupțial. DOOM
*prenupțiál (-ți-al) adj. m., pl. prenupțiáli; f. prenupțiálă, pl. prenupțiále
prenupțiala
PRENUPȚIÁL, -Ă, prenupțiali, -e, adj. Prealabil căsătoriei. ◊ Certificat prenupțial = certificat medical care atestă că viitorii soți sunt apți pentru căsătorie. ◊ Contract prenupțial = contract între viitorii soți prin care se stabilește de comun acord modul de delimitare a bunurilor proprii fiecăruia dintre ei. [Pr.: -ți-al] – Din fr. prénupțial. DOOM
*prenupțiál (-ți-al) adj. m., pl. prenupțiáli; f. prenupțiálă, pl. prenupțiále
prenupțiale
PRENUPȚIÁL, -Ă, prenupțiali, -e, adj. Prealabil căsătoriei. ◊ Certificat prenupțial = certificat medical care atestă că viitorii soți sunt apți pentru căsătorie. ◊ Contract prenupțial = contract între viitorii soți prin care se stabilește de comun acord modul de delimitare a bunurilor proprii fiecăruia dintre ei. [Pr.: -ți-al] – Din fr. prénupțial. DOOM
*prenupțiál (-ți-al) adj. m., pl. prenupțiáli; f. prenupțiálă, pl. prenupțiále
prenupțialei
PRENUPȚIÁL, -Ă, prenupțiali, -e, adj. Prealabil căsătoriei. ◊ Certificat prenupțial = certificat medical care atestă că viitorii soți sunt apți pentru căsătorie. ◊ Contract prenupțial = contract între viitorii soți prin care se stabilește de comun acord modul de delimitare a bunurilor proprii fiecăruia dintre ei. [Pr.: -ți-al] – Din fr. prénupțial. DOOM
*prenupțiál (-ți-al) adj. m., pl. prenupțiáli; f. prenupțiálă, pl. prenupțiále
prenupțialele
PRENUPȚIÁL, -Ă, prenupțiali, -e, adj. Prealabil căsătoriei. ◊ Certificat prenupțial = certificat medical care atestă că viitorii soți sunt apți pentru căsătorie. ◊ Contract prenupțial = contract între viitorii soți prin care se stabilește de comun acord modul de delimitare a bunurilor proprii fiecăruia dintre ei. [Pr.: -ți-al] – Din fr. prénupțial. DOOM
*prenupțiál (-ți-al) adj. m., pl. prenupțiáli; f. prenupțiálă, pl. prenupțiále
prenupțialelor
PRENUPȚIÁL, -Ă, prenupțiali, -e, adj. Prealabil căsătoriei. ◊ Certificat prenupțial = certificat medical care atestă că viitorii soți sunt apți pentru căsătorie. ◊ Contract prenupțial = contract între viitorii soți prin care se stabilește de comun acord modul de delimitare a bunurilor proprii fiecăruia dintre ei. [Pr.: -ți-al] – Din fr. prénupțial. DOOM
*prenupțiál (-ți-al) adj. m., pl. prenupțiáli; f. prenupțiálă, pl. prenupțiále
prenupțiali
PRENUPȚIÁL, -Ă, prenupțiali, -e, adj. Prealabil căsătoriei. ◊ Certificat prenupțial = certificat medical care atestă că viitorii soți sunt apți pentru căsătorie. ◊ Contract prenupțial = contract între viitorii soți prin care se stabilește de comun acord modul de delimitare a bunurilor proprii fiecăruia dintre ei. [Pr.: -ți-al] – Din fr. prénupțial. DOOM
*prenupțiál (-ți-al) adj. m., pl. prenupțiáli; f. prenupțiálă, pl. prenupțiále
prenupțialii
PRENUPȚIÁL, -Ă, prenupțiali, -e, adj. Prealabil căsătoriei. ◊ Certificat prenupțial = certificat medical care atestă că viitorii soți sunt apți pentru căsătorie. ◊ Contract prenupțial = contract între viitorii soți prin care se stabilește de comun acord modul de delimitare a bunurilor proprii fiecăruia dintre ei. [Pr.: -ți-al] – Din fr. prénupțial. DOOM
*prenupțiál (-ți-al) adj. m., pl. prenupțiáli; f. prenupțiálă, pl. prenupțiále
prenupțialilor
PRENUPȚIÁL, -Ă, prenupțiali, -e, adj. Prealabil căsătoriei. ◊ Certificat prenupțial = certificat medical care atestă că viitorii soți sunt apți pentru căsătorie. ◊ Contract prenupțial = contract între viitorii soți prin care se stabilește de comun acord modul de delimitare a bunurilor proprii fiecăruia dintre ei. [Pr.: -ți-al] – Din fr. prénupțial. DOOM
*prenupțiál (-ți-al) adj. m., pl. prenupțiáli; f. prenupțiálă, pl. prenupțiále
prenupțialul
PRENUPȚIÁL, -Ă, prenupțiali, -e, adj. Prealabil căsătoriei. ◊ Certificat prenupțial = certificat medical care atestă că viitorii soți sunt apți pentru căsătorie. ◊ Contract prenupțial = contract între viitorii soți prin care se stabilește de comun acord modul de delimitare a bunurilor proprii fiecăruia dintre ei. [Pr.: -ți-al] – Din fr. prénupțial. DOOM
*prenupțiál (-ți-al) adj. m., pl. prenupțiáli; f. prenupțiálă, pl. prenupțiále
prenupțialului
PRENUPȚIÁL, -Ă, prenupțiali, -e, adj. Prealabil căsătoriei. ◊ Certificat prenupțial = certificat medical care atestă că viitorii soți sunt apți pentru căsătorie. ◊ Contract prenupțial = contract între viitorii soți prin care se stabilește de comun acord modul de delimitare a bunurilor proprii fiecăruia dintre ei. [Pr.: -ți-al] – Din fr. prénupțial. DOOM
*prenupțiál (-ți-al) adj. m., pl. prenupțiáli; f. prenupțiálă, pl. prenupțiále
preobrajenia
PREOBRAJÉNIE s. f. (Pop.) Sărbătoare religioasă ortodoxă ținută la 6 august; Schimbarea la Față a Domnului. [Pr.: pre-o-] – Din sl. prĕobraženije. DOOM
!Preobrajénie (pop.) (Pre-o-bra-, -ni-e) s. propriu f., art. Preobrajénia (-ni-a), g.-d. art. Preobrajéniei
preobrajenie
PREOBRAJÉNIE s. f. (Pop.) Sărbătoare religioasă ortodoxă ținută la 6 august; Schimbarea la Față a Domnului. [Pr.: pre-o-] – Din sl. prĕobraženije. DOOM
!Preobrajénie (pop.) (Pre-o-bra-, -ni-e) s. propriu f., art. Preobrajénia (-ni-a), g.-d. art. Preobrajéniei
preobrajeniei
PREOBRAJÉNIE s. f. (Pop.) Sărbătoare religioasă ortodoxă ținută la 6 august; Schimbarea la Față a Domnului. [Pr.: pre-o-] – Din sl. prĕobraženije. DOOM
!Preobrajénie (pop.) (Pre-o-bra-, -ni-e) s. propriu f., art. Preobrajénia (-ni-a), g.-d. art. Preobrajéniei
preobrajenii
PREOBRAJÉNIE s. f. (Pop.) Sărbătoare religioasă ortodoxă ținută la 6 august; Schimbarea la Față a Domnului. [Pr.: pre-o-] – Din sl. prĕobraženije. DOOM
!Preobrajénie (pop.) (Pre-o-bra-, -ni-e) s. propriu f., art. Preobrajénia (-ni-a), g.-d. art. Preobrajéniei
preobrajeniile
PREOBRAJÉNIE s. f. (Pop.) Sărbătoare religioasă ortodoxă ținută la 6 august; Schimbarea la Față a Domnului. [Pr.: pre-o-] – Din sl. prĕobraženije. DOOM
!Preobrajénie (pop.) (Pre-o-bra-, -ni-e) s. propriu f., art. Preobrajénia (-ni-a), g.-d. art. Preobrajéniei
preobrajeniilor
PREOBRAJÉNIE s. f. (Pop.) Sărbătoare religioasă ortodoxă ținută la 6 august; Schimbarea la Față a Domnului. [Pr.: pre-o-] – Din sl. prĕobraženije. DOOM
!Preobrajénie (pop.) (Pre-o-bra-, -ni-e) s. propriu f., art. Preobrajénia (-ni-a), g.-d. art. Preobrajéniei
preocup
PREOCUPÁ, preocúp, vb. I. 1. Tranz. (Despre idei, sentimente etc.) A pune stăpânire pe cineva, a domina, a absorbi; p. ext. a neliniști, a frământa, a îngrijora. 2. Refl. A se interesa îndeaproape, a purta de grijă (de cineva sau de ceva). ♦ Tranz. A deștepta interesul; a interesa, a atrage. [Pr.: pre-o-] – Din fr. préoccuper, lat. praeoccupare. DOOM
preocupá (a ~) (pre-o-) vb., ind. prez. 3 preocúpă
preocupa
PREOCUPÁ, preocúp, vb. I. 1. Tranz. (Despre idei, sentimente etc.) A pune stăpânire pe cineva, a domina, a absorbi; p. ext. a neliniști, a frământa, a îngrijora. 2. Refl. A se interesa îndeaproape, a purta de grijă (de cineva sau de ceva). ♦ Tranz. A deștepta interesul; a interesa, a atrage. [Pr.: pre-o-] – Din fr. préoccuper, lat. praeoccupare. DOOM
preocupá (a ~) (pre-o-) vb., ind. prez. 3 preocúpă
preocupai
PREOCUPÁ, preocúp, vb. I. 1. Tranz. (Despre idei, sentimente etc.) A pune stăpânire pe cineva, a domina, a absorbi; p. ext. a neliniști, a frământa, a îngrijora. 2. Refl. A se interesa îndeaproape, a purta de grijă (de cineva sau de ceva). ♦ Tranz. A deștepta interesul; a interesa, a atrage. [Pr.: pre-o-] – Din fr. préoccuper, lat. praeoccupare. DOOM
preocupá (a ~) (pre-o-) vb., ind. prez. 3 preocúpă
preocupam
PREOCUPÁ, preocúp, vb. I. 1. Tranz. (Despre idei, sentimente etc.) A pune stăpânire pe cineva, a domina, a absorbi; p. ext. a neliniști, a frământa, a îngrijora. 2. Refl. A se interesa îndeaproape, a purta de grijă (de cineva sau de ceva). ♦ Tranz. A deștepta interesul; a interesa, a atrage. [Pr.: pre-o-] – Din fr. préoccuper, lat. praeoccupare. DOOM
preocupá (a ~) (pre-o-) vb., ind. prez. 3 preocúpă
preocupare
PREOCUPÁ, preocúp, vb. I. 1. Tranz. (Despre idei, sentimente etc.) A pune stăpânire pe cineva, a domina, a absorbi; p. ext. a neliniști, a frământa, a îngrijora. 2. Refl. A se interesa îndeaproape, a purta de grijă (de cineva sau de ceva). ♦ Tranz. A deștepta interesul; a interesa, a atrage. [Pr.: pre-o-] – Din fr. préoccuper, lat. praeoccupare. DOOM
preocupá (a ~) (pre-o-) vb., ind. prez. 3 preocúpă
preocupare
PREOCUPÁRE, preocupări, s. f. Faptul de a (se) preocupa; preocupație. [Pr.: pre-o-] – V. preocupa. DOOM
preocupáre (pre-o-) s. f., g.-d. art. preocupắrii; pl. preocupắri
preocuparea
PREOCUPÁRE, preocupări, s. f. Faptul de a (se) preocupa; preocupație. [Pr.: pre-o-] – V. preocupa. DOOM
preocupáre (pre-o-) s. f., g.-d. art. preocupắrii; pl. preocupắri
preocupară
PREOCUPÁ, preocúp, vb. I. 1. Tranz. (Despre idei, sentimente etc.) A pune stăpânire pe cineva, a domina, a absorbi; p. ext. a neliniști, a frământa, a îngrijora. 2. Refl. A se interesa îndeaproape, a purta de grijă (de cineva sau de ceva). ♦ Tranz. A deștepta interesul; a interesa, a atrage. [Pr.: pre-o-] – Din fr. préoccuper, lat. praeoccupare. DOOM
preocupá (a ~) (pre-o-) vb., ind. prez. 3 preocúpă
preocuparăm
PREOCUPÁ, preocúp, vb. I. 1. Tranz. (Despre idei, sentimente etc.) A pune stăpânire pe cineva, a domina, a absorbi; p. ext. a neliniști, a frământa, a îngrijora. 2. Refl. A se interesa îndeaproape, a purta de grijă (de cineva sau de ceva). ♦ Tranz. A deștepta interesul; a interesa, a atrage. [Pr.: pre-o-] – Din fr. préoccuper, lat. praeoccupare. DOOM
preocupá (a ~) (pre-o-) vb., ind. prez. 3 preocúpă
preocuparăți
PREOCUPÁ, preocúp, vb. I. 1. Tranz. (Despre idei, sentimente etc.) A pune stăpânire pe cineva, a domina, a absorbi; p. ext. a neliniști, a frământa, a îngrijora. 2. Refl. A se interesa îndeaproape, a purta de grijă (de cineva sau de ceva). ♦ Tranz. A deștepta interesul; a interesa, a atrage. [Pr.: pre-o-] – Din fr. préoccuper, lat. praeoccupare. DOOM
preocupá (a ~) (pre-o-) vb., ind. prez. 3 preocúpă
preocupase
PREOCUPÁ, preocúp, vb. I. 1. Tranz. (Despre idei, sentimente etc.) A pune stăpânire pe cineva, a domina, a absorbi; p. ext. a neliniști, a frământa, a îngrijora. 2. Refl. A se interesa îndeaproape, a purta de grijă (de cineva sau de ceva). ♦ Tranz. A deștepta interesul; a interesa, a atrage. [Pr.: pre-o-] – Din fr. préoccuper, lat. praeoccupare. DOOM
preocupá (a ~) (pre-o-) vb., ind. prez. 3 preocúpă
preocupasem
PREOCUPÁ, preocúp, vb. I. 1. Tranz. (Despre idei, sentimente etc.) A pune stăpânire pe cineva, a domina, a absorbi; p. ext. a neliniști, a frământa, a îngrijora. 2. Refl. A se interesa îndeaproape, a purta de grijă (de cineva sau de ceva). ♦ Tranz. A deștepta interesul; a interesa, a atrage. [Pr.: pre-o-] – Din fr. préoccuper, lat. praeoccupare. DOOM
preocupá (a ~) (pre-o-) vb., ind. prez. 3 preocúpă
preocupaseră
PREOCUPÁ, preocúp, vb. I. 1. Tranz. (Despre idei, sentimente etc.) A pune stăpânire pe cineva, a domina, a absorbi; p. ext. a neliniști, a frământa, a îngrijora. 2. Refl. A se interesa îndeaproape, a purta de grijă (de cineva sau de ceva). ♦ Tranz. A deștepta interesul; a interesa, a atrage. [Pr.: pre-o-] – Din fr. préoccuper, lat. praeoccupare. DOOM
preocupá (a ~) (pre-o-) vb., ind. prez. 3 preocúpă
preocupaserăm
PREOCUPÁ, preocúp, vb. I. 1. Tranz. (Despre idei, sentimente etc.) A pune stăpânire pe cineva, a domina, a absorbi; p. ext. a neliniști, a frământa, a îngrijora. 2. Refl. A se interesa îndeaproape, a purta de grijă (de cineva sau de ceva). ♦ Tranz. A deștepta interesul; a interesa, a atrage. [Pr.: pre-o-] – Din fr. préoccuper, lat. praeoccupare. DOOM
preocupá (a ~) (pre-o-) vb., ind. prez. 3 preocúpă
preocupaserăți
PREOCUPÁ, preocúp, vb. I. 1. Tranz. (Despre idei, sentimente etc.) A pune stăpânire pe cineva, a domina, a absorbi; p. ext. a neliniști, a frământa, a îngrijora. 2. Refl. A se interesa îndeaproape, a purta de grijă (de cineva sau de ceva). ♦ Tranz. A deștepta interesul; a interesa, a atrage. [Pr.: pre-o-] – Din fr. préoccuper, lat. praeoccupare. DOOM
preocupá (a ~) (pre-o-) vb., ind. prez. 3 preocúpă
preocupaseși
PREOCUPÁ, preocúp, vb. I. 1. Tranz. (Despre idei, sentimente etc.) A pune stăpânire pe cineva, a domina, a absorbi; p. ext. a neliniști, a frământa, a îngrijora. 2. Refl. A se interesa îndeaproape, a purta de grijă (de cineva sau de ceva). ♦ Tranz. A deștepta interesul; a interesa, a atrage. [Pr.: pre-o-] – Din fr. préoccuper, lat. praeoccupare. DOOM
preocupá (a ~) (pre-o-) vb., ind. prez. 3 preocúpă
preocupaseți
PREOCUPÁ, preocúp, vb. I. 1. Tranz. (Despre idei, sentimente etc.) A pune stăpânire pe cineva, a domina, a absorbi; p. ext. a neliniști, a frământa, a îngrijora. 2. Refl. A se interesa îndeaproape, a purta de grijă (de cineva sau de ceva). ♦ Tranz. A deștepta interesul; a interesa, a atrage. [Pr.: pre-o-] – Din fr. préoccuper, lat. praeoccupare. DOOM
preocupá (a ~) (pre-o-) vb., ind. prez. 3 preocúpă
preocupat
PREOCUPÁ, preocúp, vb. I. 1. Tranz. (Despre idei, sentimente etc.) A pune stăpânire pe cineva, a domina, a absorbi; p. ext. a neliniști, a frământa, a îngrijora. 2. Refl. A se interesa îndeaproape, a purta de grijă (de cineva sau de ceva). ♦ Tranz. A deștepta interesul; a interesa, a atrage. [Pr.: pre-o-] – Din fr. préoccuper, lat. praeoccupare. DOOM
preocupá (a ~) (pre-o-) vb., ind. prez. 3 preocúpă
preocupat
PREOCUPÁT, -Ă, preocupați, -te, adj. Absorbit de gânduri, de griji; îngândurat. [Pr.: pre-o-] – V. preocupa.
preocupata
PREOCUPÁT, -Ă, preocupați, -te, adj. Absorbit de gânduri, de griji; îngândurat. [Pr.: pre-o-] – V. preocupa.
preocupate
PREOCUPÁT, -Ă, preocupați, -te, adj. Absorbit de gânduri, de griji; îngândurat. [Pr.: pre-o-] – V. preocupa.
preocupatei
PREOCUPÁT, -Ă, preocupați, -te, adj. Absorbit de gânduri, de griji; îngândurat. [Pr.: pre-o-] – V. preocupa.
preocupatele
PREOCUPÁT, -Ă, preocupați, -te, adj. Absorbit de gânduri, de griji; îngândurat. [Pr.: pre-o-] – V. preocupa.
preocupatelor
PREOCUPÁT, -Ă, preocupați, -te, adj. Absorbit de gânduri, de griji; îngândurat. [Pr.: pre-o-] – V. preocupa.
preocupatul
PREOCUPÁT, -Ă, preocupați, -te, adj. Absorbit de gânduri, de griji; îngândurat. [Pr.: pre-o-] – V. preocupa.
preocupatului
PREOCUPÁT, -Ă, preocupați, -te, adj. Absorbit de gânduri, de griji; îngândurat. [Pr.: pre-o-] – V. preocupa.
preocupau
PREOCUPÁ, preocúp, vb. I. 1. Tranz. (Despre idei, sentimente etc.) A pune stăpânire pe cineva, a domina, a absorbi; p. ext. a neliniști, a frământa, a îngrijora. 2. Refl. A se interesa îndeaproape, a purta de grijă (de cineva sau de ceva). ♦ Tranz. A deștepta interesul; a interesa, a atrage. [Pr.: pre-o-] – Din fr. préoccuper, lat. praeoccupare. DOOM
preocupá (a ~) (pre-o-) vb., ind. prez. 3 preocúpă
preocupași
PREOCUPÁ, preocúp, vb. I. 1. Tranz. (Despre idei, sentimente etc.) A pune stăpânire pe cineva, a domina, a absorbi; p. ext. a neliniști, a frământa, a îngrijora. 2. Refl. A se interesa îndeaproape, a purta de grijă (de cineva sau de ceva). ♦ Tranz. A deștepta interesul; a interesa, a atrage. [Pr.: pre-o-] – Din fr. préoccuper, lat. praeoccupare. DOOM
preocupá (a ~) (pre-o-) vb., ind. prez. 3 preocúpă
preocupați
PREOCUPÁ, preocúp, vb. I. 1. Tranz. (Despre idei, sentimente etc.) A pune stăpânire pe cineva, a domina, a absorbi; p. ext. a neliniști, a frământa, a îngrijora. 2. Refl. A se interesa îndeaproape, a purta de grijă (de cineva sau de ceva). ♦ Tranz. A deștepta interesul; a interesa, a atrage. [Pr.: pre-o-] – Din fr. préoccuper, lat. praeoccupare. DOOM
preocupá (a ~) (pre-o-) vb., ind. prez. 3 preocúpă
preocupați
PREOCUPÁT, -Ă, preocupați, -te, adj. Absorbit de gânduri, de griji; îngândurat. [Pr.: pre-o-] – V. preocupa.
preocupația
PREOCUPÁȚIE, preocupații, s. f. (Înv.) Preocupare. [Pr.: pre-o-] – Din fr. préoccupation. DOOM
preocupáție (înv.) (pre-o-, -ți-e) s. f., art. preocupáția (-ți-a), g.-d. art. preocupáției; pl. preocupáții, art. preocupáțiile (-ți-i-)
preocupație
PREOCUPÁȚIE, preocupații, s. f. (Înv.) Preocupare. [Pr.: pre-o-] – Din fr. préoccupation. DOOM
preocupáție (înv.) (pre-o-, -ți-e) s. f., art. preocupáția (-ți-a), g.-d. art. preocupáției; pl. preocupáții, art. preocupáțiile (-ți-i-)
preocupației
PREOCUPÁȚIE, preocupații, s. f. (Înv.) Preocupare. [Pr.: pre-o-] – Din fr. préoccupation. DOOM
preocupáție (înv.) (pre-o-, -ți-e) s. f., art. preocupáția (-ți-a), g.-d. art. preocupáției; pl. preocupáții, art. preocupáțiile (-ți-i-)
preocupații
PREOCUPÁT, -Ă, preocupați, -te, adj. Absorbit de gânduri, de griji; îngândurat. [Pr.: pre-o-] – V. preocupa.
preocupații
PREOCUPÁȚIE, preocupații, s. f. (Înv.) Preocupare. [Pr.: pre-o-] – Din fr. préoccupation. DOOM
preocupáție (înv.) (pre-o-, -ți-e) s. f., art. preocupáția (-ți-a), g.-d. art. preocupáției; pl. preocupáții, art. preocupáțiile (-ți-i-)
preocupațiile
PREOCUPÁȚIE, preocupații, s. f. (Înv.) Preocupare. [Pr.: pre-o-] – Din fr. préoccupation. DOOM
preocupáție (înv.) (pre-o-, -ți-e) s. f., art. preocupáția (-ți-a), g.-d. art. preocupáției; pl. preocupáții, art. preocupáțiile (-ți-i-)
preocupațiilor
PREOCUPÁȚIE, preocupații, s. f. (Înv.) Preocupare. [Pr.: pre-o-] – Din fr. préoccupation. DOOM
preocupáție (înv.) (pre-o-, -ți-e) s. f., art. preocupáția (-ți-a), g.-d. art. preocupáției; pl. preocupáții, art. preocupáțiile (-ți-i-)
preocupaților
PREOCUPÁT, -Ă, preocupați, -te, adj. Absorbit de gânduri, de griji; îngândurat. [Pr.: pre-o-] – V. preocupa.
preocupațiune
PREOCUPAȚIÚNE s. f. v. preocupație.
preocupe
PREOCUPÁ, preocúp, vb. I. 1. Tranz. (Despre idei, sentimente etc.) A pune stăpânire pe cineva, a domina, a absorbi; p. ext. a neliniști, a frământa, a îngrijora. 2. Refl. A se interesa îndeaproape, a purta de grijă (de cineva sau de ceva). ♦ Tranz. A deștepta interesul; a interesa, a atrage. [Pr.: pre-o-] – Din fr. préoccuper, lat. praeoccupare. DOOM
preocupá (a ~) (pre-o-) vb., ind. prez. 3 preocúpă
preocupi
PREOCUPÁ, preocúp, vb. I. 1. Tranz. (Despre idei, sentimente etc.) A pune stăpânire pe cineva, a domina, a absorbi; p. ext. a neliniști, a frământa, a îngrijora. 2. Refl. A se interesa îndeaproape, a purta de grijă (de cineva sau de ceva). ♦ Tranz. A deștepta interesul; a interesa, a atrage. [Pr.: pre-o-] – Din fr. préoccuper, lat. praeoccupare. DOOM
preocupá (a ~) (pre-o-) vb., ind. prez. 3 preocúpă
preocupând
PREOCUPÁ, preocúp, vb. I. 1. Tranz. (Despre idei, sentimente etc.) A pune stăpânire pe cineva, a domina, a absorbi; p. ext. a neliniști, a frământa, a îngrijora. 2. Refl. A se interesa îndeaproape, a purta de grijă (de cineva sau de ceva). ♦ Tranz. A deștepta interesul; a interesa, a atrage. [Pr.: pre-o-] – Din fr. préoccuper, lat. praeoccupare. DOOM
preocupá (a ~) (pre-o-) vb., ind. prez. 3 preocúpă
preocupînd
PREOCUPÁ, preocúp, vb. I. 1. Tranz. (Despre idei, sentimente etc.) A pune stăpânire pe cineva, a domina, a absorbi; p. ext. a neliniști, a frământa, a îngrijora. 2. Refl. A se interesa îndeaproape, a purta de grijă (de cineva sau de ceva). ♦ Tranz. A deștepta interesul; a interesa, a atrage. [Pr.: pre-o-] – Din fr. préoccuper, lat. praeoccupare. DOOM
preocupá (a ~) (pre-o-) vb., ind. prez. 3 preocúpă
preocupări
PREOCUPÁRE, preocupări, s. f. Faptul de a (se) preocupa; preocupație. [Pr.: pre-o-] – V. preocupa. DOOM
preocupáre (pre-o-) s. f., g.-d. art. preocupắrii; pl. preocupắri
preocupării
PREOCUPÁRE, preocupări, s. f. Faptul de a (se) preocupa; preocupație. [Pr.: pre-o-] – V. preocupa. DOOM
preocupáre (pre-o-) s. f., g.-d. art. preocupắrii; pl. preocupắri
preocupările
PREOCUPÁRE, preocupări, s. f. Faptul de a (se) preocupa; preocupație. [Pr.: pre-o-] – V. preocupa. DOOM
preocupáre (pre-o-) s. f., g.-d. art. preocupắrii; pl. preocupắri
preocupărilor
PREOCUPÁRE, preocupări, s. f. Faptul de a (se) preocupa; preocupație. [Pr.: pre-o-] – V. preocupa. DOOM
preocupáre (pre-o-) s. f., g.-d. art. preocupắrii; pl. preocupắri
preolimpic
PREOLÍMPIC, -Ă, preolimpici, -ce, adj. Care precedă jocurile olimpice, anterior acestor jocuri. [Pr.: pre-o-] – Pre1- + olimpic. DOOM
preolímpic (pre-o-) adj. m., pl. preolímpici; f. preolímpică, pl. preolímpice
preolimpica
PREOLÍMPIC, -Ă, preolimpici, -ce, adj. Care precedă jocurile olimpice, anterior acestor jocuri. [Pr.: pre-o-] – Pre1- + olimpic. DOOM
preolímpic (pre-o-) adj. m., pl. preolímpici; f. preolímpică, pl. preolímpice
preolimpice
PREOLÍMPIC, -Ă, preolimpici, -ce, adj. Care precedă jocurile olimpice, anterior acestor jocuri. [Pr.: pre-o-] – Pre1- + olimpic. DOOM
preolímpic (pre-o-) adj. m., pl. preolímpici; f. preolímpică, pl. preolímpice
preolimpicei
PREOLÍMPIC, -Ă, preolimpici, -ce, adj. Care precedă jocurile olimpice, anterior acestor jocuri. [Pr.: pre-o-] – Pre1- + olimpic. DOOM
preolímpic (pre-o-) adj. m., pl. preolímpici; f. preolímpică, pl. preolímpice
preolimpicele
PREOLÍMPIC, -Ă, preolimpici, -ce, adj. Care precedă jocurile olimpice, anterior acestor jocuri. [Pr.: pre-o-] – Pre1- + olimpic. DOOM
preolímpic (pre-o-) adj. m., pl. preolímpici; f. preolímpică, pl. preolímpice
preolimpicelor
PREOLÍMPIC, -Ă, preolimpici, -ce, adj. Care precedă jocurile olimpice, anterior acestor jocuri. [Pr.: pre-o-] – Pre1- + olimpic. DOOM
preolímpic (pre-o-) adj. m., pl. preolímpici; f. preolímpică, pl. preolímpice
preolimpici
PREOLÍMPIC, -Ă, preolimpici, -ce, adj. Care precedă jocurile olimpice, anterior acestor jocuri. [Pr.: pre-o-] – Pre1- + olimpic. DOOM
preolímpic (pre-o-) adj. m., pl. preolímpici; f. preolímpică, pl. preolímpice
preolimpicii
PREOLÍMPIC, -Ă, preolimpici, -ce, adj. Care precedă jocurile olimpice, anterior acestor jocuri. [Pr.: pre-o-] – Pre1- + olimpic. DOOM
preolímpic (pre-o-) adj. m., pl. preolímpici; f. preolímpică, pl. preolímpice
preolimpicilor
PREOLÍMPIC, -Ă, preolimpici, -ce, adj. Care precedă jocurile olimpice, anterior acestor jocuri. [Pr.: pre-o-] – Pre1- + olimpic. DOOM
preolímpic (pre-o-) adj. m., pl. preolímpici; f. preolímpică, pl. preolímpice
preolimpicul
PREOLÍMPIC, -Ă, preolimpici, -ce, adj. Care precedă jocurile olimpice, anterior acestor jocuri. [Pr.: pre-o-] – Pre1- + olimpic. DOOM
preolímpic (pre-o-) adj. m., pl. preolímpici; f. preolímpică, pl. preolímpice
preolimpicului
PREOLÍMPIC, -Ă, preolimpici, -ce, adj. Care precedă jocurile olimpice, anterior acestor jocuri. [Pr.: pre-o-] – Pre1- + olimpic. DOOM
preolímpic (pre-o-) adj. m., pl. preolímpici; f. preolímpică, pl. preolímpice
preoperator
PREOPERATÓR, -OÁRE adj. (Med.) Preoperatoriu. [Cf. fr. préopératoire].
preoperatoriu
PREOPERATÓRIU, -IE, preoperatorii, adj. Care precedă o operație chirurgicală. [Pr.: pre-o-] – Din fr. préopératoire. DOOM
*preoperatóriu [riu pron. riu] (pre-o-) adj. m., f. preoperatórie (-ri-e); pl. m. și f. preoperatórii
preopina
PREOPINÁ, preopinez, vb. I. Intranz. (Rar) A lua atitudine, a opina (înaintea altora). [Pr.: pre-o-] – Din fr. préopiner. DOOM
preopiná (a ~) (rar) (pre-o-) vb., ind. prez. 3 preopineáză
preopinai
PREOPINÁ, preopinez, vb. I. Intranz. (Rar) A lua atitudine, a opina (înaintea altora). [Pr.: pre-o-] – Din fr. préopiner. DOOM
preopiná (a ~) (rar) (pre-o-) vb., ind. prez. 3 preopineáză
preopinam
PREOPINÁ, preopinez, vb. I. Intranz. (Rar) A lua atitudine, a opina (înaintea altora). [Pr.: pre-o-] – Din fr. préopiner. DOOM
preopiná (a ~) (rar) (pre-o-) vb., ind. prez. 3 preopineáză
preopinare
PREOPINÁ, preopinez, vb. I. Intranz. (Rar) A lua atitudine, a opina (înaintea altora). [Pr.: pre-o-] – Din fr. préopiner. DOOM
preopiná (a ~) (rar) (pre-o-) vb., ind. prez. 3 preopineáză
preopinară
PREOPINÁ, preopinez, vb. I. Intranz. (Rar) A lua atitudine, a opina (înaintea altora). [Pr.: pre-o-] – Din fr. préopiner. DOOM
preopiná (a ~) (rar) (pre-o-) vb., ind. prez. 3 preopineáză
preopinarăm
PREOPINÁ, preopinez, vb. I. Intranz. (Rar) A lua atitudine, a opina (înaintea altora). [Pr.: pre-o-] – Din fr. préopiner. DOOM
preopiná (a ~) (rar) (pre-o-) vb., ind. prez. 3 preopineáză
preopinarăți
PREOPINÁ, preopinez, vb. I. Intranz. (Rar) A lua atitudine, a opina (înaintea altora). [Pr.: pre-o-] – Din fr. préopiner. DOOM
preopiná (a ~) (rar) (pre-o-) vb., ind. prez. 3 preopineáză
preopinase
PREOPINÁ, preopinez, vb. I. Intranz. (Rar) A lua atitudine, a opina (înaintea altora). [Pr.: pre-o-] – Din fr. préopiner. DOOM
preopiná (a ~) (rar) (pre-o-) vb., ind. prez. 3 preopineáză
preopinasem
PREOPINÁ, preopinez, vb. I. Intranz. (Rar) A lua atitudine, a opina (înaintea altora). [Pr.: pre-o-] – Din fr. préopiner. DOOM
preopiná (a ~) (rar) (pre-o-) vb., ind. prez. 3 preopineáză
preopinaseră
PREOPINÁ, preopinez, vb. I. Intranz. (Rar) A lua atitudine, a opina (înaintea altora). [Pr.: pre-o-] – Din fr. préopiner. DOOM
preopiná (a ~) (rar) (pre-o-) vb., ind. prez. 3 preopineáză
preopinaserăm
PREOPINÁ, preopinez, vb. I. Intranz. (Rar) A lua atitudine, a opina (înaintea altora). [Pr.: pre-o-] – Din fr. préopiner. DOOM
preopiná (a ~) (rar) (pre-o-) vb., ind. prez. 3 preopineáză
preopinaserăți
PREOPINÁ, preopinez, vb. I. Intranz. (Rar) A lua atitudine, a opina (înaintea altora). [Pr.: pre-o-] – Din fr. préopiner. DOOM
preopiná (a ~) (rar) (pre-o-) vb., ind. prez. 3 preopineáză
preopinaseși
PREOPINÁ, preopinez, vb. I. Intranz. (Rar) A lua atitudine, a opina (înaintea altora). [Pr.: pre-o-] – Din fr. préopiner. DOOM
preopiná (a ~) (rar) (pre-o-) vb., ind. prez. 3 preopineáză
preopinaseți
PREOPINÁ, preopinez, vb. I. Intranz. (Rar) A lua atitudine, a opina (înaintea altora). [Pr.: pre-o-] – Din fr. préopiner. DOOM
preopiná (a ~) (rar) (pre-o-) vb., ind. prez. 3 preopineáză
preopinat
PREOPINÁ, preopinez, vb. I. Intranz. (Rar) A lua atitudine, a opina (înaintea altora). [Pr.: pre-o-] – Din fr. préopiner. DOOM
preopiná (a ~) (rar) (pre-o-) vb., ind. prez. 3 preopineáză
preopinau
PREOPINÁ, preopinez, vb. I. Intranz. (Rar) A lua atitudine, a opina (înaintea altora). [Pr.: pre-o-] – Din fr. préopiner. DOOM
preopiná (a ~) (rar) (pre-o-) vb., ind. prez. 3 preopineáză
preopinași
PREOPINÁ, preopinez, vb. I. Intranz. (Rar) A lua atitudine, a opina (înaintea altora). [Pr.: pre-o-] – Din fr. préopiner. DOOM
preopiná (a ~) (rar) (pre-o-) vb., ind. prez. 3 preopineáză
preopinați
PREOPINÁ, preopinez, vb. I. Intranz. (Rar) A lua atitudine, a opina (înaintea altora). [Pr.: pre-o-] – Din fr. préopiner. DOOM
preopiná (a ~) (rar) (pre-o-) vb., ind. prez. 3 preopineáză
preopinează
PREOPINÁ, preopinez, vb. I. Intranz. (Rar) A lua atitudine, a opina (înaintea altora). [Pr.: pre-o-] – Din fr. préopiner. DOOM
preopiná (a ~) (rar) (pre-o-) vb., ind. prez. 3 preopineáză
preopinent
PREOPINÉNT, -Ă, preopinenți, -te, s. m. și f. Persoană care emite o părere, afirmă ceva înaintea alteia; antevorbitor; p. ext. adversar de opinii. [Pr.: pre-o-] – Din fr. préopinant. DOOM
preopinéntă (pre-o-) s. f., g.-d. art. preopinéntei; pl. preopinénte
preopinenta
PREOPINÉNT, -Ă, preopinenți, -te, s. m. și f. Persoană care emite o părere, afirmă ceva înaintea alteia; antevorbitor; p. ext. adversar de opinii. [Pr.: pre-o-] – Din fr. préopinant. DOOM
preopinéntă (pre-o-) s. f., g.-d. art. preopinéntei; pl. preopinénte
preopinente
PREOPINÉNT, -Ă, preopinenți, -te, s. m. și f. Persoană care emite o părere, afirmă ceva înaintea alteia; antevorbitor; p. ext. adversar de opinii. [Pr.: pre-o-] – Din fr. préopinant. DOOM
preopinéntă (pre-o-) s. f., g.-d. art. preopinéntei; pl. preopinénte
preopinentei
PREOPINÉNT, -Ă, preopinenți, -te, s. m. și f. Persoană care emite o părere, afirmă ceva înaintea alteia; antevorbitor; p. ext. adversar de opinii. [Pr.: pre-o-] – Din fr. préopinant. DOOM
preopinéntă (pre-o-) s. f., g.-d. art. preopinéntei; pl. preopinénte
preopinentele
PREOPINÉNT, -Ă, preopinenți, -te, s. m. și f. Persoană care emite o părere, afirmă ceva înaintea alteia; antevorbitor; p. ext. adversar de opinii. [Pr.: pre-o-] – Din fr. préopinant. DOOM
preopinéntă (pre-o-) s. f., g.-d. art. preopinéntei; pl. preopinénte
preopinentelor
PREOPINÉNT, -Ă, preopinenți, -te, s. m. și f. Persoană care emite o părere, afirmă ceva înaintea alteia; antevorbitor; p. ext. adversar de opinii. [Pr.: pre-o-] – Din fr. préopinant. DOOM
preopinéntă (pre-o-) s. f., g.-d. art. preopinéntei; pl. preopinénte
preopinentul
PREOPINÉNT, -Ă, preopinenți, -te, s. m. și f. Persoană care emite o părere, afirmă ceva înaintea alteia; antevorbitor; p. ext. adversar de opinii. [Pr.: pre-o-] – Din fr. préopinant. DOOM
preopinéntă (pre-o-) s. f., g.-d. art. preopinéntei; pl. preopinénte
preopinentului
PREOPINÉNT, -Ă, preopinenți, -te, s. m. și f. Persoană care emite o părere, afirmă ceva înaintea alteia; antevorbitor; p. ext. adversar de opinii. [Pr.: pre-o-] – Din fr. préopinant. DOOM
preopinéntă (pre-o-) s. f., g.-d. art. preopinéntei; pl. preopinénte
preopinenți
PREOPINÉNT, -Ă, preopinenți, -te, s. m. și f. Persoană care emite o părere, afirmă ceva înaintea alteia; antevorbitor; p. ext. adversar de opinii. [Pr.: pre-o-] – Din fr. préopinant. DOOM
preopinéntă (pre-o-) s. f., g.-d. art. preopinéntei; pl. preopinénte
preopinenții
PREOPINÉNT, -Ă, preopinenți, -te, s. m. și f. Persoană care emite o părere, afirmă ceva înaintea alteia; antevorbitor; p. ext. adversar de opinii. [Pr.: pre-o-] – Din fr. préopinant. DOOM
preopinéntă (pre-o-) s. f., g.-d. art. preopinéntei; pl. preopinénte
preopinenților
PREOPINÉNT, -Ă, preopinenți, -te, s. m. și f. Persoană care emite o părere, afirmă ceva înaintea alteia; antevorbitor; p. ext. adversar de opinii. [Pr.: pre-o-] – Din fr. préopinant. DOOM
preopinéntă (pre-o-) s. f., g.-d. art. preopinéntei; pl. preopinénte
preopinez
PREOPINÁ, preopinez, vb. I. Intranz. (Rar) A lua atitudine, a opina (înaintea altora). [Pr.: pre-o-] – Din fr. préopiner. DOOM
preopiná (a ~) (rar) (pre-o-) vb., ind. prez. 3 preopineáză
preopineze
PREOPINÁ, preopinez, vb. I. Intranz. (Rar) A lua atitudine, a opina (înaintea altora). [Pr.: pre-o-] – Din fr. préopiner. DOOM
preopiná (a ~) (rar) (pre-o-) vb., ind. prez. 3 preopineáză
preopinezi
PREOPINÁ, preopinez, vb. I. Intranz. (Rar) A lua atitudine, a opina (înaintea altora). [Pr.: pre-o-] – Din fr. préopiner. DOOM
preopiná (a ~) (rar) (pre-o-) vb., ind. prez. 3 preopineáză
preopinând
PREOPINÁ, preopinez, vb. I. Intranz. (Rar) A lua atitudine, a opina (înaintea altora). [Pr.: pre-o-] – Din fr. préopiner. DOOM
preopiná (a ~) (rar) (pre-o-) vb., ind. prez. 3 preopineáză
preopinînd
PREOPINÁ, preopinez, vb. I. Intranz. (Rar) A lua atitudine, a opina (înaintea altora). [Pr.: pre-o-] – Din fr. préopiner. DOOM
preopiná (a ~) (rar) (pre-o-) vb., ind. prez. 3 preopineáză
preorășeneasca
PREORĂȘENÉSC, -EÁSCĂ, preorășenești, adj. Care se află în jurul orașului, la intrarea în oraș. [Pr.: pre-o-] – Pre1- + orășenesc. DOOM
*preorășenésc (pre-o-) adj. m., f. preorășeneáscă; pl. m. și f. preorășenéști
preorășenesc
PREORĂȘENÉSC, -EÁSCĂ, preorășenești, adj. Care se află în jurul orașului, la intrarea în oraș. [Pr.: pre-o-] – Pre1- + orășenesc. DOOM
*preorășenésc (pre-o-) adj. m., f. preorășeneáscă; pl. m. și f. preorășenéști
preorășenescul
PREORĂȘENÉSC, -EÁSCĂ, preorășenești, adj. Care se află în jurul orașului, la intrarea în oraș. [Pr.: pre-o-] – Pre1- + orășenesc. DOOM
*preorășenésc (pre-o-) adj. m., f. preorășeneáscă; pl. m. și f. preorășenéști
preorășenescului
PREORĂȘENÉSC, -EÁSCĂ, preorășenești, adj. Care se află în jurul orașului, la intrarea în oraș. [Pr.: pre-o-] – Pre1- + orășenesc. DOOM
*preorășenésc (pre-o-) adj. m., f. preorășeneáscă; pl. m. și f. preorășenéști
preorășenești
PREORĂȘENÉSC, -EÁSCĂ, preorășenești, adj. Care se află în jurul orașului, la intrarea în oraș. [Pr.: pre-o-] – Pre1- + orășenesc. DOOM
*preorășenésc (pre-o-) adj. m., f. preorășeneáscă; pl. m. și f. preorășenéști
preorășeneștii
PREORĂȘENÉSC, -EÁSCĂ, preorășenești, adj. Care se află în jurul orașului, la intrarea în oraș. [Pr.: pre-o-] – Pre1- + orășenesc. DOOM
*preorășenésc (pre-o-) adj. m., f. preorășeneáscă; pl. m. și f. preorășenéști
preorășeneștile
PREORĂȘENÉSC, -EÁSCĂ, preorășenești, adj. Care se află în jurul orașului, la intrarea în oraș. [Pr.: pre-o-] – Pre1- + orășenesc. DOOM
*preorășenésc (pre-o-) adj. m., f. preorășeneáscă; pl. m. și f. preorășenéști
preorășeneștilor
PREORĂȘENÉSC, -EÁSCĂ, preorășenești, adj. Care se află în jurul orașului, la intrarea în oraș. [Pr.: pre-o-] – Pre1- + orășenesc. DOOM
*preorășenésc (pre-o-) adj. m., f. preorășeneáscă; pl. m. și f. preorășenéști
preot
PRÉOT, preoți, s. m. (În majoritatea religiilor primitive sau superioare) Persoană care oficiază cultul religios, fiind, în această postură, mijlocitor între om și divinitate și reprezentând pe semenii săi în sfera sacrului, fără a o perturba; popă. ♦ Fig. Persoană care slujește un ideal, o învățătură; apostol. ◊ Mare preot = conducătorul suprem al cultului (la vechii evrei, egipteni etc.). – Lat. presbiterum. DOOM
préot s. m., pl. préoți
preoteasa
PREOTEÁSĂ, preotese, s. f. 1. Soție de preot. 2. Femeie care îndeplinea în antichitate funcții sacerdotale. [Pr.: pre-o-] – Preot + suf. -easă. DOOM
preoteásă (pre-o-) s. f., g.-d. art. preotései; pl. preotése
preotese
PREOTEÁSĂ, preotese, s. f. 1. Soție de preot. 2. Femeie care îndeplinea în antichitate funcții sacerdotale. [Pr.: pre-o-] – Preot + suf. -easă. DOOM
preoteásă (pre-o-) s. f., g.-d. art. preotései; pl. preotése
preotesei
PREOTEÁSĂ, preotese, s. f. 1. Soție de preot. 2. Femeie care îndeplinea în antichitate funcții sacerdotale. [Pr.: pre-o-] – Preot + suf. -easă. DOOM
preoteásă (pre-o-) s. f., g.-d. art. preotései; pl. preotése
preotesele
PREOTEÁSĂ, preotese, s. f. 1. Soție de preot. 2. Femeie care îndeplinea în antichitate funcții sacerdotale. [Pr.: pre-o-] – Preot + suf. -easă. DOOM
preoteásă (pre-o-) s. f., g.-d. art. preotései; pl. preotése
preoteselor
PREOTEÁSĂ, preotese, s. f. 1. Soție de preot. 2. Femeie care îndeplinea în antichitate funcții sacerdotale. [Pr.: pre-o-] – Preot + suf. -easă. DOOM
preoteásă (pre-o-) s. f., g.-d. art. preotései; pl. preotése
preoteșică
PREOTEȘÍCĂ, preoteșici, s. f. (Rar) Diminutiv al lui preoteasă (1); preoteasă tânără. [Pr.: pre-o-] – Preoteasă + suf. -ică.
preotul
PRÉOT, preoți, s. m. (În majoritatea religiilor primitive sau superioare) Persoană care oficiază cultul religios, fiind, în această postură, mijlocitor între om și divinitate și reprezentând pe semenii săi în sfera sacrului, fără a o perturba; popă. ♦ Fig. Persoană care slujește un ideal, o învățătură; apostol. ◊ Mare preot = conducătorul suprem al cultului (la vechii evrei, egipteni etc.). – Lat. presbiterum. DOOM
préot s. m., pl. préoți
preotului
PRÉOT, preoți, s. m. (În majoritatea religiilor primitive sau superioare) Persoană care oficiază cultul religios, fiind, în această postură, mijlocitor între om și divinitate și reprezentând pe semenii săi în sfera sacrului, fără a o perturba; popă. ♦ Fig. Persoană care slujește un ideal, o învățătură; apostol. ◊ Mare preot = conducătorul suprem al cultului (la vechii evrei, egipteni etc.). – Lat. presbiterum. DOOM
préot s. m., pl. préoți
preoțea
PREOȚÍ, preoțesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) face preot; a (se) popi, a (se) hirotonisi. 2. Intranz. (Înv.) A exercita funcția de preot; a păstori. [Pr.: pre-o-] – Din preot. DOOM
preoțí (a ~) (pre-o-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preoțésc, imperf. 3 sg. preoțeá; conj. prez. 3 să preoțeáscă
preoțeai
PREOȚÍ, preoțesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) face preot; a (se) popi, a (se) hirotonisi. 2. Intranz. (Înv.) A exercita funcția de preot; a păstori. [Pr.: pre-o-] – Din preot. DOOM
preoțí (a ~) (pre-o-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preoțésc, imperf. 3 sg. preoțeá; conj. prez. 3 să preoțeáscă
preoțeam
PREOȚÍ, preoțesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) face preot; a (se) popi, a (se) hirotonisi. 2. Intranz. (Înv.) A exercita funcția de preot; a păstori. [Pr.: pre-o-] – Din preot. DOOM
preoțí (a ~) (pre-o-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preoțésc, imperf. 3 sg. preoțeá; conj. prez. 3 să preoțeáscă
preoțeasca
PREOȚÉSC, -EÁSCĂ, preoțești, adj. Care aparține preotului, referitor la preot; popesc. [Pr.: pre-o-] – Preot + suf. -esc. DOOM
preoțésc (pre-o-) adj. m., f. preoțeáscă; pl. m. și f. preoțéști
preoțească
PREOȚÍ, preoțesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) face preot; a (se) popi, a (se) hirotonisi. 2. Intranz. (Înv.) A exercita funcția de preot; a păstori. [Pr.: pre-o-] – Din preot. DOOM
preoțí (a ~) (pre-o-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preoțésc, imperf. 3 sg. preoțeá; conj. prez. 3 să preoțeáscă
preoțeau
PREOȚÍ, preoțesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) face preot; a (se) popi, a (se) hirotonisi. 2. Intranz. (Înv.) A exercita funcția de preot; a păstori. [Pr.: pre-o-] – Din preot. DOOM
preoțí (a ~) (pre-o-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preoțésc, imperf. 3 sg. preoțeá; conj. prez. 3 să preoțeáscă
preoțeați
PREOȚÍ, preoțesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) face preot; a (se) popi, a (se) hirotonisi. 2. Intranz. (Înv.) A exercita funcția de preot; a păstori. [Pr.: pre-o-] – Din preot. DOOM
preoțí (a ~) (pre-o-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preoțésc, imperf. 3 sg. preoțeá; conj. prez. 3 să preoțeáscă
preoțesc
PREOȚÉSC, -EÁSCĂ, preoțești, adj. Care aparține preotului, referitor la preot; popesc. [Pr.: pre-o-] – Preot + suf. -esc. DOOM
preoțésc (pre-o-) adj. m., f. preoțeáscă; pl. m. și f. preoțéști
preoțesc
PREOȚÍ, preoțesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) face preot; a (se) popi, a (se) hirotonisi. 2. Intranz. (Înv.) A exercita funcția de preot; a păstori. [Pr.: pre-o-] – Din preot. DOOM
preoțí (a ~) (pre-o-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preoțésc, imperf. 3 sg. preoțeá; conj. prez. 3 să preoțeáscă
preoțescul
PREOȚÉSC, -EÁSCĂ, preoțești, adj. Care aparține preotului, referitor la preot; popesc. [Pr.: pre-o-] – Preot + suf. -esc. DOOM
preoțésc (pre-o-) adj. m., f. preoțeáscă; pl. m. și f. preoțéști
preoțescului
PREOȚÉSC, -EÁSCĂ, preoțești, adj. Care aparține preotului, referitor la preot; popesc. [Pr.: pre-o-] – Preot + suf. -esc. DOOM
preoțésc (pre-o-) adj. m., f. preoțeáscă; pl. m. și f. preoțéști
preoțește
PREOȚÉȘTE adv. În felul preoților, ca preoții; popește. [Pr.: pre-o-] – Preot + suf. -ește. DOOM
preoțéște (rar) (pre-o-) adv.
preoțește
PREOȚÍ, preoțesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) face preot; a (se) popi, a (se) hirotonisi. 2. Intranz. (Înv.) A exercita funcția de preot; a păstori. [Pr.: pre-o-] – Din preot. DOOM
preoțí (a ~) (pre-o-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preoțésc, imperf. 3 sg. preoțeá; conj. prez. 3 să preoțeáscă
preoțești
PREOȚÉSC, -EÁSCĂ, preoțești, adj. Care aparține preotului, referitor la preot; popesc. [Pr.: pre-o-] – Preot + suf. -esc. DOOM
preoțésc (pre-o-) adj. m., f. preoțeáscă; pl. m. și f. preoțéști
preoțești
PREOȚÍ, preoțesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) face preot; a (se) popi, a (se) hirotonisi. 2. Intranz. (Înv.) A exercita funcția de preot; a păstori. [Pr.: pre-o-] – Din preot. DOOM
preoțí (a ~) (pre-o-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preoțésc, imperf. 3 sg. preoțeá; conj. prez. 3 să preoțeáscă
preoțeștii
PREOȚÉSC, -EÁSCĂ, preoțești, adj. Care aparține preotului, referitor la preot; popesc. [Pr.: pre-o-] – Preot + suf. -esc. DOOM
preoțésc (pre-o-) adj. m., f. preoțeáscă; pl. m. și f. preoțéști
preoțeștile
PREOȚÉSC, -EÁSCĂ, preoțești, adj. Care aparține preotului, referitor la preot; popesc. [Pr.: pre-o-] – Preot + suf. -esc. DOOM
preoțésc (pre-o-) adj. m., f. preoțeáscă; pl. m. și f. preoțéști
preoțeștilor
PREOȚÉSC, -EÁSCĂ, preoțești, adj. Care aparține preotului, referitor la preot; popesc. [Pr.: pre-o-] – Preot + suf. -esc. DOOM
preoțésc (pre-o-) adj. m., f. preoțeáscă; pl. m. și f. preoțéști
preoți
PRÉOT, preoți, s. m. (În majoritatea religiilor primitive sau superioare) Persoană care oficiază cultul religios, fiind, în această postură, mijlocitor între om și divinitate și reprezentând pe semenii săi în sfera sacrului, fără a o perturba; popă. ♦ Fig. Persoană care slujește un ideal, o învățătură; apostol. ◊ Mare preot = conducătorul suprem al cultului (la vechii evrei, egipteni etc.). – Lat. presbiterum. DOOM
préot s. m., pl. préoți
preoți
PREOȚÍ, preoțesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) face preot; a (se) popi, a (se) hirotonisi. 2. Intranz. (Înv.) A exercita funcția de preot; a păstori. [Pr.: pre-o-] – Din preot. DOOM
preoțí (a ~) (pre-o-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preoțésc, imperf. 3 sg. preoțeá; conj. prez. 3 să preoțeáscă
preoția
PREOȚÍE s. f. 1. Calitatea, demnitatea, funcția de preot; popie. 2. (Înv.; cu sens colectiv) Preoțime. [Pr.: pre-o-] – Preot + suf. -ie. DOOM
preoțíe (pre-o-) s. f., art. preoțía, g.-d. preoțíi, art. preoțíei
preoție
PREOȚÍE s. f. 1. Calitatea, demnitatea, funcția de preot; popie. 2. (Înv.; cu sens colectiv) Preoțime. [Pr.: pre-o-] – Preot + suf. -ie. DOOM
preoțíe (pre-o-) s. f., art. preoțía, g.-d. preoțíi, art. preoțíei
preoției
PREOȚÍE s. f. 1. Calitatea, demnitatea, funcția de preot; popie. 2. (Înv.; cu sens colectiv) Preoțime. [Pr.: pre-o-] – Preot + suf. -ie. DOOM
preoțíe (pre-o-) s. f., art. preoțía, g.-d. preoțíi, art. preoțíei
preoții
PRÉOT, preoți, s. m. (În majoritatea religiilor primitive sau superioare) Persoană care oficiază cultul religios, fiind, în această postură, mijlocitor între om și divinitate și reprezentând pe semenii săi în sfera sacrului, fără a o perturba; popă. ♦ Fig. Persoană care slujește un ideal, o învățătură; apostol. ◊ Mare preot = conducătorul suprem al cultului (la vechii evrei, egipteni etc.). – Lat. presbiterum. DOOM
préot s. m., pl. préoți
preoții
PREOȚÍ, preoțesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) face preot; a (se) popi, a (se) hirotonisi. 2. Intranz. (Înv.) A exercita funcția de preot; a păstori. [Pr.: pre-o-] – Din preot. DOOM
preoțí (a ~) (pre-o-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preoțésc, imperf. 3 sg. preoțeá; conj. prez. 3 să preoțeáscă
preoții
PREOȚÍE s. f. 1. Calitatea, demnitatea, funcția de preot; popie. 2. (Înv.; cu sens colectiv) Preoțime. [Pr.: pre-o-] – Preot + suf. -ie. DOOM
preoțíe (pre-o-) s. f., art. preoțía, g.-d. preoțíi, art. preoțíei
preoților
PRÉOT, preoți, s. m. (În majoritatea religiilor primitive sau superioare) Persoană care oficiază cultul religios, fiind, în această postură, mijlocitor între om și divinitate și reprezentând pe semenii săi în sfera sacrului, fără a o perturba; popă. ♦ Fig. Persoană care slujește un ideal, o învățătură; apostol. ◊ Mare preot = conducătorul suprem al cultului (la vechii evrei, egipteni etc.). – Lat. presbiterum. DOOM
préot s. m., pl. préoți
preoțim
PREOȚÍ, preoțesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) face preot; a (se) popi, a (se) hirotonisi. 2. Intranz. (Înv.) A exercita funcția de preot; a păstori. [Pr.: pre-o-] – Din preot. DOOM
preoțí (a ~) (pre-o-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preoțésc, imperf. 3 sg. preoțeá; conj. prez. 3 să preoțeáscă
preoțime
PREOȚÍME s. f. Tagma preoților; mulțime de preoți, totalitatea preoților. [Pr.: pre-o-] – Preot + suf. -ime. DOOM
preoțíme (pre-o-) s. f., g.-d. art. preoțímii
preoțimea
PREOȚÍME s. f. Tagma preoților; mulțime de preoți, totalitatea preoților. [Pr.: pre-o-] – Preot + suf. -ime. DOOM
preoțíme (pre-o-) s. f., g.-d. art. preoțímii
preoțimi
PREOȚÍME s. f. Tagma preoților; mulțime de preoți, totalitatea preoților. [Pr.: pre-o-] – Preot + suf. -ime. DOOM
preoțíme (pre-o-) s. f., g.-d. art. preoțímii
preoțimii
PREOȚÍME s. f. Tagma preoților; mulțime de preoți, totalitatea preoților. [Pr.: pre-o-] – Preot + suf. -ime. DOOM
preoțíme (pre-o-) s. f., g.-d. art. preoțímii
preoțind
PREOȚÍ, preoțesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) face preot; a (se) popi, a (se) hirotonisi. 2. Intranz. (Înv.) A exercita funcția de preot; a păstori. [Pr.: pre-o-] – Din preot. DOOM
preoțí (a ~) (pre-o-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preoțésc, imperf. 3 sg. preoțeá; conj. prez. 3 să preoțeáscă
preoțire
PREOȚÍ, preoțesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) face preot; a (se) popi, a (se) hirotonisi. 2. Intranz. (Înv.) A exercita funcția de preot; a păstori. [Pr.: pre-o-] – Din preot. DOOM
preoțí (a ~) (pre-o-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preoțésc, imperf. 3 sg. preoțeá; conj. prez. 3 să preoțeáscă
preoțire
PREOȚÍ, preoțesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) face preot; a (se) popi, a (se) hirotonisi. 2. Intranz. (Înv.) A exercita funcția de preot; a păstori. [Pr.: pre-o-] – Din preot.
preoțiră
PREOȚÍ, preoțesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) face preot; a (se) popi, a (se) hirotonisi. 2. Intranz. (Înv.) A exercita funcția de preot; a păstori. [Pr.: pre-o-] – Din preot. DOOM
preoțí (a ~) (pre-o-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preoțésc, imperf. 3 sg. preoțeá; conj. prez. 3 să preoțeáscă
preoțirăm
PREOȚÍ, preoțesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) face preot; a (se) popi, a (se) hirotonisi. 2. Intranz. (Înv.) A exercita funcția de preot; a păstori. [Pr.: pre-o-] – Din preot. DOOM
preoțí (a ~) (pre-o-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preoțésc, imperf. 3 sg. preoțeá; conj. prez. 3 să preoțeáscă
preoțirăți
PREOȚÍ, preoțesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) face preot; a (se) popi, a (se) hirotonisi. 2. Intranz. (Înv.) A exercita funcția de preot; a păstori. [Pr.: pre-o-] – Din preot. DOOM
preoțí (a ~) (pre-o-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preoțésc, imperf. 3 sg. preoțeá; conj. prez. 3 să preoțeáscă
preoțise
PREOȚÍ, preoțesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) face preot; a (se) popi, a (se) hirotonisi. 2. Intranz. (Înv.) A exercita funcția de preot; a păstori. [Pr.: pre-o-] – Din preot. DOOM
preoțí (a ~) (pre-o-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preoțésc, imperf. 3 sg. preoțeá; conj. prez. 3 să preoțeáscă
preoțisem
PREOȚÍ, preoțesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) face preot; a (se) popi, a (se) hirotonisi. 2. Intranz. (Înv.) A exercita funcția de preot; a păstori. [Pr.: pre-o-] – Din preot. DOOM
preoțí (a ~) (pre-o-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preoțésc, imperf. 3 sg. preoțeá; conj. prez. 3 să preoțeáscă
preoțiseră
PREOȚÍ, preoțesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) face preot; a (se) popi, a (se) hirotonisi. 2. Intranz. (Înv.) A exercita funcția de preot; a păstori. [Pr.: pre-o-] – Din preot. DOOM
preoțí (a ~) (pre-o-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preoțésc, imperf. 3 sg. preoțeá; conj. prez. 3 să preoțeáscă
preoțiserăm
PREOȚÍ, preoțesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) face preot; a (se) popi, a (se) hirotonisi. 2. Intranz. (Înv.) A exercita funcția de preot; a păstori. [Pr.: pre-o-] – Din preot. DOOM
preoțí (a ~) (pre-o-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preoțésc, imperf. 3 sg. preoțeá; conj. prez. 3 să preoțeáscă
preoțiserăți
PREOȚÍ, preoțesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) face preot; a (se) popi, a (se) hirotonisi. 2. Intranz. (Înv.) A exercita funcția de preot; a păstori. [Pr.: pre-o-] – Din preot. DOOM
preoțí (a ~) (pre-o-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preoțésc, imperf. 3 sg. preoțeá; conj. prez. 3 să preoțeáscă
preoțiseși
PREOȚÍ, preoțesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) face preot; a (se) popi, a (se) hirotonisi. 2. Intranz. (Înv.) A exercita funcția de preot; a păstori. [Pr.: pre-o-] – Din preot. DOOM
preoțí (a ~) (pre-o-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preoțésc, imperf. 3 sg. preoțeá; conj. prez. 3 să preoțeáscă
preoțiseți
PREOȚÍ, preoțesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) face preot; a (se) popi, a (se) hirotonisi. 2. Intranz. (Înv.) A exercita funcția de preot; a păstori. [Pr.: pre-o-] – Din preot. DOOM
preoțí (a ~) (pre-o-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preoțésc, imperf. 3 sg. preoțeá; conj. prez. 3 să preoțeáscă
preoțit
PREOȚÍ, preoțesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) face preot; a (se) popi, a (se) hirotonisi. 2. Intranz. (Înv.) A exercita funcția de preot; a păstori. [Pr.: pre-o-] – Din preot. DOOM
preoțí (a ~) (pre-o-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preoțésc, imperf. 3 sg. preoțeá; conj. prez. 3 să preoțeáscă
preoțit
PREOȚÍ, preoțesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) face preot; a (se) popi, a (se) hirotonisi. 2. Intranz. (Înv.) A exercita funcția de preot; a păstori. [Pr.: pre-o-] – Din preot.
preoțiși
PREOȚÍ, preoțesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) face preot; a (se) popi, a (se) hirotonisi. 2. Intranz. (Înv.) A exercita funcția de preot; a păstori. [Pr.: pre-o-] – Din preot. DOOM
preoțí (a ~) (pre-o-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preoțésc, imperf. 3 sg. preoțeá; conj. prez. 3 să preoțeáscă
preoțiți
PREOȚÍ, preoțesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) face preot; a (se) popi, a (se) hirotonisi. 2. Intranz. (Înv.) A exercita funcția de preot; a păstori. [Pr.: pre-o-] – Din preot. DOOM
preoțí (a ~) (pre-o-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preoțésc, imperf. 3 sg. preoțeá; conj. prez. 3 să preoțeáscă
prepalatal
PREPALATÁL, -Ă, prepalatali, -e, adj. (Fon.; despre consoane) Care se articulează în partea anterioară a palatului. ♦ (Substantivat, f.) Sunet prepalatal; spec. consoană nazală. – Din fr. prépalatal. DOOM
prepalatál adj. m., pl. prepalatáli; f. prepalatálă, pl. prepalatále
prepalatala
PREPALATÁL, -Ă, prepalatali, -e, adj. (Fon.; despre consoane) Care se articulează în partea anterioară a palatului. ♦ (Substantivat, f.) Sunet prepalatal; spec. consoană nazală. – Din fr. prépalatal. DOOM
prepalatál adj. m., pl. prepalatáli; f. prepalatálă, pl. prepalatále
prepalatale
PREPALATÁL, -Ă, prepalatali, -e, adj. (Fon.; despre consoane) Care se articulează în partea anterioară a palatului. ♦ (Substantivat, f.) Sunet prepalatal; spec. consoană nazală. – Din fr. prépalatal. DOOM
prepalatál adj. m., pl. prepalatáli; f. prepalatálă, pl. prepalatále
prepalatalei
PREPALATÁL, -Ă, prepalatali, -e, adj. (Fon.; despre consoane) Care se articulează în partea anterioară a palatului. ♦ (Substantivat, f.) Sunet prepalatal; spec. consoană nazală. – Din fr. prépalatal. DOOM
prepalatál adj. m., pl. prepalatáli; f. prepalatálă, pl. prepalatále
prepalatalele
PREPALATÁL, -Ă, prepalatali, -e, adj. (Fon.; despre consoane) Care se articulează în partea anterioară a palatului. ♦ (Substantivat, f.) Sunet prepalatal; spec. consoană nazală. – Din fr. prépalatal. DOOM
prepalatál adj. m., pl. prepalatáli; f. prepalatálă, pl. prepalatále
prepalatalelor
PREPALATÁL, -Ă, prepalatali, -e, adj. (Fon.; despre consoane) Care se articulează în partea anterioară a palatului. ♦ (Substantivat, f.) Sunet prepalatal; spec. consoană nazală. – Din fr. prépalatal. DOOM
prepalatál adj. m., pl. prepalatáli; f. prepalatálă, pl. prepalatále
prepalatali
PREPALATÁL, -Ă, prepalatali, -e, adj. (Fon.; despre consoane) Care se articulează în partea anterioară a palatului. ♦ (Substantivat, f.) Sunet prepalatal; spec. consoană nazală. – Din fr. prépalatal. DOOM
prepalatál adj. m., pl. prepalatáli; f. prepalatálă, pl. prepalatále
prepalatalii
PREPALATÁL, -Ă, prepalatali, -e, adj. (Fon.; despre consoane) Care se articulează în partea anterioară a palatului. ♦ (Substantivat, f.) Sunet prepalatal; spec. consoană nazală. – Din fr. prépalatal. DOOM
prepalatál adj. m., pl. prepalatáli; f. prepalatálă, pl. prepalatále
prepalatalilor
PREPALATÁL, -Ă, prepalatali, -e, adj. (Fon.; despre consoane) Care se articulează în partea anterioară a palatului. ♦ (Substantivat, f.) Sunet prepalatal; spec. consoană nazală. – Din fr. prépalatal. DOOM
prepalatál adj. m., pl. prepalatáli; f. prepalatálă, pl. prepalatále
prepalatalul
PREPALATÁL, -Ă, prepalatali, -e, adj. (Fon.; despre consoane) Care se articulează în partea anterioară a palatului. ♦ (Substantivat, f.) Sunet prepalatal; spec. consoană nazală. – Din fr. prépalatal. DOOM
prepalatál adj. m., pl. prepalatáli; f. prepalatálă, pl. prepalatále
prepalatalului
PREPALATÁL, -Ă, prepalatali, -e, adj. (Fon.; despre consoane) Care se articulează în partea anterioară a palatului. ♦ (Substantivat, f.) Sunet prepalatal; spec. consoană nazală. – Din fr. prépalatal. DOOM
prepalatál adj. m., pl. prepalatáli; f. prepalatálă, pl. prepalatále
prepanație
PREPANÁȚIE s. f. (Transilv.; ieșit din uz) Permis de a fabrica și de a vinde băuturi alcoolice; p. ext. depozit de băuturi spirtoase; cîrciumă. Cinta... colo printre cei bețivi la prepanație. RETEGANUL, la CADE.
prepar
PREPARÁ, prepár, vb. I. 1. Tranz. A pregăti din timp ceva, a face ca ceva să fie gata (în vederea unei acțiuni sau a unei prelucrări ulterioare). ♦ Refl. A fi pe punctul de a..., a fi gata să... 2. Tranz. și refl. A (se) pregăti în vederea unui examen, a unei activități; a învăța temeinic. 3. Tranz. A preveni pe cineva asupra unui eveniment, a anunța pe ocolite, cu menajamente. 4. Tranz. A găti (mâncare). – Din fr. préparer, lat. praeparare. DOOM
prepará (a ~) vb., ind. prez. 3 prepáră
prepara
PREPARÁ, prepár, vb. I. 1. Tranz. A pregăti din timp ceva, a face ca ceva să fie gata (în vederea unei acțiuni sau a unei prelucrări ulterioare). ♦ Refl. A fi pe punctul de a..., a fi gata să... 2. Tranz. și refl. A (se) pregăti în vederea unui examen, a unei activități; a învăța temeinic. 3. Tranz. A preveni pe cineva asupra unui eveniment, a anunța pe ocolite, cu menajamente. 4. Tranz. A găti (mâncare). – Din fr. préparer, lat. praeparare. DOOM
prepará (a ~) vb., ind. prez. 3 prepáră
preparai
PREPARÁ, prepár, vb. I. 1. Tranz. A pregăti din timp ceva, a face ca ceva să fie gata (în vederea unei acțiuni sau a unei prelucrări ulterioare). ♦ Refl. A fi pe punctul de a..., a fi gata să... 2. Tranz. și refl. A (se) pregăti în vederea unui examen, a unei activități; a învăța temeinic. 3. Tranz. A preveni pe cineva asupra unui eveniment, a anunța pe ocolite, cu menajamente. 4. Tranz. A găti (mâncare). – Din fr. préparer, lat. praeparare. DOOM
prepará (a ~) vb., ind. prez. 3 prepáră
preparam
PREPARÁ, prepár, vb. I. 1. Tranz. A pregăti din timp ceva, a face ca ceva să fie gata (în vederea unei acțiuni sau a unei prelucrări ulterioare). ♦ Refl. A fi pe punctul de a..., a fi gata să... 2. Tranz. și refl. A (se) pregăti în vederea unui examen, a unei activități; a învăța temeinic. 3. Tranz. A preveni pe cineva asupra unui eveniment, a anunța pe ocolite, cu menajamente. 4. Tranz. A găti (mâncare). – Din fr. préparer, lat. praeparare. DOOM
prepará (a ~) vb., ind. prez. 3 prepáră
preparandia
PREPARÁNDIE, preparandii, s. f. (Înv.) Școală pentru pregătirea învățătorilor; școală normală. – Din germ. Präparandie. DOOM
preparándie (înv.) (-di-e) s. f., art. preparándia (-di-a), g.-d. art. preparándiei; pl. preparándii, art. preparándiile (-di-i-)
preparandial
PREPARANDIÁL, -Ă, preparandiali, -e, adj. (Înv.) Privitor la preparandie, care ține de preparandie. [Pr.: -di-al] – Preparandie + suf. -al. DOOM
preparandiál (înv.) (-di-al) adj. m., pl. preparandiáli; f. preparandiálă, pl. preparandiále
preparandiala
PREPARANDIÁL, -Ă, preparandiali, -e, adj. (Înv.) Privitor la preparandie, care ține de preparandie. [Pr.: -di-al] – Preparandie + suf. -al. DOOM
preparandiál (înv.) (-di-al) adj. m., pl. preparandiáli; f. preparandiálă, pl. preparandiále
preparandiale
PREPARANDIÁL, -Ă, preparandiali, -e, adj. (Înv.) Privitor la preparandie, care ține de preparandie. [Pr.: -di-al] – Preparandie + suf. -al. DOOM
preparandiál (înv.) (-di-al) adj. m., pl. preparandiáli; f. preparandiálă, pl. preparandiále
preparandialei
PREPARANDIÁL, -Ă, preparandiali, -e, adj. (Înv.) Privitor la preparandie, care ține de preparandie. [Pr.: -di-al] – Preparandie + suf. -al. DOOM
preparandiál (înv.) (-di-al) adj. m., pl. preparandiáli; f. preparandiálă, pl. preparandiále
preparandialele
PREPARANDIÁL, -Ă, preparandiali, -e, adj. (Înv.) Privitor la preparandie, care ține de preparandie. [Pr.: -di-al] – Preparandie + suf. -al. DOOM
preparandiál (înv.) (-di-al) adj. m., pl. preparandiáli; f. preparandiálă, pl. preparandiále
preparandialelor
PREPARANDIÁL, -Ă, preparandiali, -e, adj. (Înv.) Privitor la preparandie, care ține de preparandie. [Pr.: -di-al] – Preparandie + suf. -al. DOOM
preparandiál (înv.) (-di-al) adj. m., pl. preparandiáli; f. preparandiálă, pl. preparandiále
preparandiali
PREPARANDIÁL, -Ă, preparandiali, -e, adj. (Înv.) Privitor la preparandie, care ține de preparandie. [Pr.: -di-al] – Preparandie + suf. -al. DOOM
preparandiál (înv.) (-di-al) adj. m., pl. preparandiáli; f. preparandiálă, pl. preparandiále
preparandialii
PREPARANDIÁL, -Ă, preparandiali, -e, adj. (Înv.) Privitor la preparandie, care ține de preparandie. [Pr.: -di-al] – Preparandie + suf. -al. DOOM
preparandiál (înv.) (-di-al) adj. m., pl. preparandiáli; f. preparandiálă, pl. preparandiále
preparandialilor
PREPARANDIÁL, -Ă, preparandiali, -e, adj. (Înv.) Privitor la preparandie, care ține de preparandie. [Pr.: -di-al] – Preparandie + suf. -al. DOOM
preparandiál (înv.) (-di-al) adj. m., pl. preparandiáli; f. preparandiálă, pl. preparandiále
preparandialul
PREPARANDIÁL, -Ă, preparandiali, -e, adj. (Înv.) Privitor la preparandie, care ține de preparandie. [Pr.: -di-al] – Preparandie + suf. -al. DOOM
preparandiál (înv.) (-di-al) adj. m., pl. preparandiáli; f. preparandiálă, pl. preparandiále
preparandialului
PREPARANDIÁL, -Ă, preparandiali, -e, adj. (Înv.) Privitor la preparandie, care ține de preparandie. [Pr.: -di-al] – Preparandie + suf. -al. DOOM
preparandiál (înv.) (-di-al) adj. m., pl. preparandiáli; f. preparandiálă, pl. preparandiále
preparandie
PREPARÁNDIE, preparandii, s. f. (Înv.) Școală pentru pregătirea învățătorilor; școală normală. – Din germ. Präparandie. DOOM
preparándie (înv.) (-di-e) s. f., art. preparándia (-di-a), g.-d. art. preparándiei; pl. preparándii, art. preparándiile (-di-i-)
preparandiei
PREPARÁNDIE, preparandii, s. f. (Înv.) Școală pentru pregătirea învățătorilor; școală normală. – Din germ. Präparandie. DOOM
preparándie (înv.) (-di-e) s. f., art. preparándia (-di-a), g.-d. art. preparándiei; pl. preparándii, art. preparándiile (-di-i-)
preparandii
PREPARÁNDIE, preparandii, s. f. (Înv.) Școală pentru pregătirea învățătorilor; școală normală. – Din germ. Präparandie. DOOM
preparándie (înv.) (-di-e) s. f., art. preparándia (-di-a), g.-d. art. preparándiei; pl. preparándii, art. preparándiile (-di-i-)
preparandiile
PREPARÁNDIE, preparandii, s. f. (Înv.) Școală pentru pregătirea învățătorilor; școală normală. – Din germ. Präparandie. DOOM
preparándie (înv.) (-di-e) s. f., art. preparándia (-di-a), g.-d. art. preparándiei; pl. preparándii, art. preparándiile (-di-i-)
preparandiilor
PREPARÁNDIE, preparandii, s. f. (Înv.) Școală pentru pregătirea învățătorilor; școală normală. – Din germ. Präparandie. DOOM
preparándie (înv.) (-di-e) s. f., art. preparándia (-di-a), g.-d. art. preparándiei; pl. preparándii, art. preparándiile (-di-i-)
preparandist
PREPARANDÍST, preparandiști, s. m. (Înv.) Elev sau absolvent al unei preparandii. – Preparandie + suf. -ist. DOOM
preparandíst (înv.) s. m., pl. preparandíști
preparandistul
PREPARANDÍST, preparandiști, s. m. (Înv.) Elev sau absolvent al unei preparandii. – Preparandie + suf. -ist. DOOM
preparandíst (înv.) s. m., pl. preparandíști
preparandistului
PREPARANDÍST, preparandiști, s. m. (Înv.) Elev sau absolvent al unei preparandii. – Preparandie + suf. -ist. DOOM
preparandíst (înv.) s. m., pl. preparandíști
preparandiști
PREPARANDÍST, preparandiști, s. m. (Înv.) Elev sau absolvent al unei preparandii. – Preparandie + suf. -ist. DOOM
preparandíst (înv.) s. m., pl. preparandíști
preparandiștii
PREPARANDÍST, preparandiști, s. m. (Înv.) Elev sau absolvent al unei preparandii. – Preparandie + suf. -ist. DOOM
preparandíst (înv.) s. m., pl. preparandíști
preparandiștilor
PREPARANDÍST, preparandiști, s. m. (Înv.) Elev sau absolvent al unei preparandii. – Preparandie + suf. -ist. DOOM
preparandíst (înv.) s. m., pl. preparandíști
preparare
PREPARÁ, prepár, vb. I. 1. Tranz. A pregăti din timp ceva, a face ca ceva să fie gata (în vederea unei acțiuni sau a unei prelucrări ulterioare). ♦ Refl. A fi pe punctul de a..., a fi gata să... 2. Tranz. și refl. A (se) pregăti în vederea unui examen, a unei activități; a învăța temeinic. 3. Tranz. A preveni pe cineva asupra unui eveniment, a anunța pe ocolite, cu menajamente. 4. Tranz. A găti (mâncare). – Din fr. préparer, lat. praeparare. DOOM
prepará (a ~) vb., ind. prez. 3 prepáră
preparare
PREPARÁRE, preparări, s. f. Acțiunea de a (se) prepara și rezultatul ei; pregătire. – V. prepara. DOOM
preparáre s. f., g.-d. art. preparắrii; pl. preparắri
prepararea
PREPARÁRE, preparări, s. f. Acțiunea de a (se) prepara și rezultatul ei; pregătire. – V. prepara. DOOM
preparáre s. f., g.-d. art. preparắrii; pl. preparắri
preparară
PREPARÁ, prepár, vb. I. 1. Tranz. A pregăti din timp ceva, a face ca ceva să fie gata (în vederea unei acțiuni sau a unei prelucrări ulterioare). ♦ Refl. A fi pe punctul de a..., a fi gata să... 2. Tranz. și refl. A (se) pregăti în vederea unui examen, a unei activități; a învăța temeinic. 3. Tranz. A preveni pe cineva asupra unui eveniment, a anunța pe ocolite, cu menajamente. 4. Tranz. A găti (mâncare). – Din fr. préparer, lat. praeparare. DOOM
prepará (a ~) vb., ind. prez. 3 prepáră
prepararăm
PREPARÁ, prepár, vb. I. 1. Tranz. A pregăti din timp ceva, a face ca ceva să fie gata (în vederea unei acțiuni sau a unei prelucrări ulterioare). ♦ Refl. A fi pe punctul de a..., a fi gata să... 2. Tranz. și refl. A (se) pregăti în vederea unui examen, a unei activități; a învăța temeinic. 3. Tranz. A preveni pe cineva asupra unui eveniment, a anunța pe ocolite, cu menajamente. 4. Tranz. A găti (mâncare). – Din fr. préparer, lat. praeparare. DOOM
prepará (a ~) vb., ind. prez. 3 prepáră
prepararăți
PREPARÁ, prepár, vb. I. 1. Tranz. A pregăti din timp ceva, a face ca ceva să fie gata (în vederea unei acțiuni sau a unei prelucrări ulterioare). ♦ Refl. A fi pe punctul de a..., a fi gata să... 2. Tranz. și refl. A (se) pregăti în vederea unui examen, a unei activități; a învăța temeinic. 3. Tranz. A preveni pe cineva asupra unui eveniment, a anunța pe ocolite, cu menajamente. 4. Tranz. A găti (mâncare). – Din fr. préparer, lat. praeparare. DOOM
prepará (a ~) vb., ind. prez. 3 prepáră
preparase
PREPARÁ, prepár, vb. I. 1. Tranz. A pregăti din timp ceva, a face ca ceva să fie gata (în vederea unei acțiuni sau a unei prelucrări ulterioare). ♦ Refl. A fi pe punctul de a..., a fi gata să... 2. Tranz. și refl. A (se) pregăti în vederea unui examen, a unei activități; a învăța temeinic. 3. Tranz. A preveni pe cineva asupra unui eveniment, a anunța pe ocolite, cu menajamente. 4. Tranz. A găti (mâncare). – Din fr. préparer, lat. praeparare. DOOM
prepará (a ~) vb., ind. prez. 3 prepáră
preparasem
PREPARÁ, prepár, vb. I. 1. Tranz. A pregăti din timp ceva, a face ca ceva să fie gata (în vederea unei acțiuni sau a unei prelucrări ulterioare). ♦ Refl. A fi pe punctul de a..., a fi gata să... 2. Tranz. și refl. A (se) pregăti în vederea unui examen, a unei activități; a învăța temeinic. 3. Tranz. A preveni pe cineva asupra unui eveniment, a anunța pe ocolite, cu menajamente. 4. Tranz. A găti (mâncare). – Din fr. préparer, lat. praeparare. DOOM
prepará (a ~) vb., ind. prez. 3 prepáră
preparaseră
PREPARÁ, prepár, vb. I. 1. Tranz. A pregăti din timp ceva, a face ca ceva să fie gata (în vederea unei acțiuni sau a unei prelucrări ulterioare). ♦ Refl. A fi pe punctul de a..., a fi gata să... 2. Tranz. și refl. A (se) pregăti în vederea unui examen, a unei activități; a învăța temeinic. 3. Tranz. A preveni pe cineva asupra unui eveniment, a anunța pe ocolite, cu menajamente. 4. Tranz. A găti (mâncare). – Din fr. préparer, lat. praeparare. DOOM
prepará (a ~) vb., ind. prez. 3 prepáră
preparaserăm
PREPARÁ, prepár, vb. I. 1. Tranz. A pregăti din timp ceva, a face ca ceva să fie gata (în vederea unei acțiuni sau a unei prelucrări ulterioare). ♦ Refl. A fi pe punctul de a..., a fi gata să... 2. Tranz. și refl. A (se) pregăti în vederea unui examen, a unei activități; a învăța temeinic. 3. Tranz. A preveni pe cineva asupra unui eveniment, a anunța pe ocolite, cu menajamente. 4. Tranz. A găti (mâncare). – Din fr. préparer, lat. praeparare. DOOM
prepará (a ~) vb., ind. prez. 3 prepáră
preparaserăți
PREPARÁ, prepár, vb. I. 1. Tranz. A pregăti din timp ceva, a face ca ceva să fie gata (în vederea unei acțiuni sau a unei prelucrări ulterioare). ♦ Refl. A fi pe punctul de a..., a fi gata să... 2. Tranz. și refl. A (se) pregăti în vederea unui examen, a unei activități; a învăța temeinic. 3. Tranz. A preveni pe cineva asupra unui eveniment, a anunța pe ocolite, cu menajamente. 4. Tranz. A găti (mâncare). – Din fr. préparer, lat. praeparare. DOOM
prepará (a ~) vb., ind. prez. 3 prepáră
preparaseși
PREPARÁ, prepár, vb. I. 1. Tranz. A pregăti din timp ceva, a face ca ceva să fie gata (în vederea unei acțiuni sau a unei prelucrări ulterioare). ♦ Refl. A fi pe punctul de a..., a fi gata să... 2. Tranz. și refl. A (se) pregăti în vederea unui examen, a unei activități; a învăța temeinic. 3. Tranz. A preveni pe cineva asupra unui eveniment, a anunța pe ocolite, cu menajamente. 4. Tranz. A găti (mâncare). – Din fr. préparer, lat. praeparare. DOOM
prepará (a ~) vb., ind. prez. 3 prepáră
preparaseți
PREPARÁ, prepár, vb. I. 1. Tranz. A pregăti din timp ceva, a face ca ceva să fie gata (în vederea unei acțiuni sau a unei prelucrări ulterioare). ♦ Refl. A fi pe punctul de a..., a fi gata să... 2. Tranz. și refl. A (se) pregăti în vederea unui examen, a unei activități; a învăța temeinic. 3. Tranz. A preveni pe cineva asupra unui eveniment, a anunța pe ocolite, cu menajamente. 4. Tranz. A găti (mâncare). – Din fr. préparer, lat. praeparare. DOOM
prepará (a ~) vb., ind. prez. 3 prepáră
preparat
PREPARÁ, prepár, vb. I. 1. Tranz. A pregăti din timp ceva, a face ca ceva să fie gata (în vederea unei acțiuni sau a unei prelucrări ulterioare). ♦ Refl. A fi pe punctul de a..., a fi gata să... 2. Tranz. și refl. A (se) pregăti în vederea unui examen, a unei activități; a învăța temeinic. 3. Tranz. A preveni pe cineva asupra unui eveniment, a anunța pe ocolite, cu menajamente. 4. Tranz. A găti (mâncare). – Din fr. préparer, lat. praeparare. DOOM
prepará (a ~) vb., ind. prez. 3 prepáră
preparat
PREPARÁT2, -Ă, preparați, -te, adj. Care a fost pregătit. ♦ Meditat. – V. prepara.
preparat
PREPARÁT1, preparate, s. n. Faptul de a (se) prepara; (concr.) produs (mai ales alimentar) rezultat dintr-o operație de preparare. – V. prepara. DOOM
preparát s. n., pl. preparáte
preparata
PREPARÁT2, -Ă, preparați, -te, adj. Care a fost pregătit. ♦ Meditat. – V. prepara.
preparate
PREPARÁT2, -Ă, preparați, -te, adj. Care a fost pregătit. ♦ Meditat. – V. prepara.
preparatei
PREPARÁT2, -Ă, preparați, -te, adj. Care a fost pregătit. ♦ Meditat. – V. prepara.
preparatele
PREPARÁT2, -Ă, preparați, -te, adj. Care a fost pregătit. ♦ Meditat. – V. prepara.
preparatelor
PREPARÁT2, -Ă, preparați, -te, adj. Care a fost pregătit. ♦ Meditat. – V. prepara.
preparative
PREPARATÍVE s. f. pl. Pregătiri speciale făcute în vederea unei acțiuni; acțiune premergătoare. – Din fr. préparatifs. DOOM
preparatíve s. f. pl.
preparativele
PREPARATÍVE s. f. pl. Pregătiri speciale făcute în vederea unei acțiuni; acțiune premergătoare. – Din fr. préparatifs. DOOM
preparatíve s. f. pl.
preparativelor
PREPARATÍVE s. f. pl. Pregătiri speciale făcute în vederea unei acțiuni; acțiune premergătoare. – Din fr. préparatifs. DOOM
preparatíve s. f. pl.
preparatoare
REPETITÓR, -OÁRE, repetitori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. (Ieșit din uz) Pedagog, meditator. 2. S. m. și f. Pianist acompaniator al unui cântăreț sau al unui instrumentist în repetiții și în recitaluri; corepetitor. 3. S. n. Sală de meditație într-un internat. – Din fr. répétiteur, germ. Repetitor. DOOM
preparatór adj. m., s. m., pl. preparatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. preparatoáre
preparatoare
REPETITÓR, -OÁRE, repetitori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. (Ieșit din uz) Pedagog, meditator. 2. S. m. și f. Pianist acompaniator al unui cântăreț sau al unui instrumentist în repetiții și în recitaluri; corepetitor. 3. S. n. Sală de meditație într-un internat. – Din fr. répétiteur, germ. Repetitor. DOOM
preparatór adj. m., s. m., pl. preparatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. preparatoáre
preparatoarea
REPETITÓR, -OÁRE, repetitori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. (Ieșit din uz) Pedagog, meditator. 2. S. m. și f. Pianist acompaniator al unui cântăreț sau al unui instrumentist în repetiții și în recitaluri; corepetitor. 3. S. n. Sală de meditație într-un internat. – Din fr. répétiteur, germ. Repetitor. DOOM
preparatór adj. m., s. m., pl. preparatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. preparatoáre
preparatoarea
REPETITÓR, -OÁRE, repetitori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. (Ieșit din uz) Pedagog, meditator. 2. S. m. și f. Pianist acompaniator al unui cântăreț sau al unui instrumentist în repetiții și în recitaluri; corepetitor. 3. S. n. Sală de meditație într-un internat. – Din fr. répétiteur, germ. Repetitor. DOOM
preparatór adj. m., s. m., pl. preparatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. preparatoáre
preparatoarei
REPETITÓR, -OÁRE, repetitori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. (Ieșit din uz) Pedagog, meditator. 2. S. m. și f. Pianist acompaniator al unui cântăreț sau al unui instrumentist în repetiții și în recitaluri; corepetitor. 3. S. n. Sală de meditație într-un internat. – Din fr. répétiteur, germ. Repetitor. DOOM
preparatór adj. m., s. m., pl. preparatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. preparatoáre
preparatoarei
REPETITÓR, -OÁRE, repetitori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. (Ieșit din uz) Pedagog, meditator. 2. S. m. și f. Pianist acompaniator al unui cântăreț sau al unui instrumentist în repetiții și în recitaluri; corepetitor. 3. S. n. Sală de meditație într-un internat. – Din fr. répétiteur, germ. Repetitor. DOOM
preparatór adj. m., s. m., pl. preparatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. preparatoáre
preparatoarele
REPETITÓR, -OÁRE, repetitori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. (Ieșit din uz) Pedagog, meditator. 2. S. m. și f. Pianist acompaniator al unui cântăreț sau al unui instrumentist în repetiții și în recitaluri; corepetitor. 3. S. n. Sală de meditație într-un internat. – Din fr. répétiteur, germ. Repetitor. DOOM
preparatór adj. m., s. m., pl. preparatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. preparatoáre
preparatoarele
REPETITÓR, -OÁRE, repetitori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. (Ieșit din uz) Pedagog, meditator. 2. S. m. și f. Pianist acompaniator al unui cântăreț sau al unui instrumentist în repetiții și în recitaluri; corepetitor. 3. S. n. Sală de meditație într-un internat. – Din fr. répétiteur, germ. Repetitor. DOOM
preparatór adj. m., s. m., pl. preparatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. preparatoáre
preparatoarelor
REPETITÓR, -OÁRE, repetitori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. (Ieșit din uz) Pedagog, meditator. 2. S. m. și f. Pianist acompaniator al unui cântăreț sau al unui instrumentist în repetiții și în recitaluri; corepetitor. 3. S. n. Sală de meditație într-un internat. – Din fr. répétiteur, germ. Repetitor. DOOM
preparatór adj. m., s. m., pl. preparatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. preparatoáre
preparatoarelor
REPETITÓR, -OÁRE, repetitori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. (Ieșit din uz) Pedagog, meditator. 2. S. m. și f. Pianist acompaniator al unui cântăreț sau al unui instrumentist în repetiții și în recitaluri; corepetitor. 3. S. n. Sală de meditație într-un internat. – Din fr. répétiteur, germ. Repetitor. DOOM
preparatór adj. m., s. m., pl. preparatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. preparatoáre
preparator
REPETITÓR, -OÁRE, repetitori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. (Ieșit din uz) Pedagog, meditator. 2. S. m. și f. Pianist acompaniator al unui cântăreț sau al unui instrumentist în repetiții și în recitaluri; corepetitor. 3. S. n. Sală de meditație într-un internat. – Din fr. répétiteur, germ. Repetitor. DOOM
preparatór adj. m., s. m., pl. preparatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. preparatoáre
preparator
REPETITÓR, -OÁRE, repetitori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. (Ieșit din uz) Pedagog, meditator. 2. S. m. și f. Pianist acompaniator al unui cântăreț sau al unui instrumentist în repetiții și în recitaluri; corepetitor. 3. S. n. Sală de meditație într-un internat. – Din fr. répétiteur, germ. Repetitor. DOOM
preparatór adj. m., s. m., pl. preparatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. preparatoáre
preparatori
REPETITÓR, -OÁRE, repetitori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. (Ieșit din uz) Pedagog, meditator. 2. S. m. și f. Pianist acompaniator al unui cântăreț sau al unui instrumentist în repetiții și în recitaluri; corepetitor. 3. S. n. Sală de meditație într-un internat. – Din fr. répétiteur, germ. Repetitor. DOOM
preparatór adj. m., s. m., pl. preparatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. preparatoáre
preparatori
REPETITÓR, -OÁRE, repetitori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. (Ieșit din uz) Pedagog, meditator. 2. S. m. și f. Pianist acompaniator al unui cântăreț sau al unui instrumentist în repetiții și în recitaluri; corepetitor. 3. S. n. Sală de meditație într-un internat. – Din fr. répétiteur, germ. Repetitor. DOOM
preparatór adj. m., s. m., pl. preparatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. preparatoáre
preparatorii
REPETITÓR, -OÁRE, repetitori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. (Ieșit din uz) Pedagog, meditator. 2. S. m. și f. Pianist acompaniator al unui cântăreț sau al unui instrumentist în repetiții și în recitaluri; corepetitor. 3. S. n. Sală de meditație într-un internat. – Din fr. répétiteur, germ. Repetitor. DOOM
preparatór adj. m., s. m., pl. preparatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. preparatoáre
preparatorii
REPETITÓR, -OÁRE, repetitori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. (Ieșit din uz) Pedagog, meditator. 2. S. m. și f. Pianist acompaniator al unui cântăreț sau al unui instrumentist în repetiții și în recitaluri; corepetitor. 3. S. n. Sală de meditație într-un internat. – Din fr. répétiteur, germ. Repetitor. DOOM
preparatór adj. m., s. m., pl. preparatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. preparatoáre
preparatorilor
REPETITÓR, -OÁRE, repetitori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. (Ieșit din uz) Pedagog, meditator. 2. S. m. și f. Pianist acompaniator al unui cântăreț sau al unui instrumentist în repetiții și în recitaluri; corepetitor. 3. S. n. Sală de meditație într-un internat. – Din fr. répétiteur, germ. Repetitor. DOOM
preparatór adj. m., s. m., pl. preparatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. preparatoáre
preparatorilor
REPETITÓR, -OÁRE, repetitori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. (Ieșit din uz) Pedagog, meditator. 2. S. m. și f. Pianist acompaniator al unui cântăreț sau al unui instrumentist în repetiții și în recitaluri; corepetitor. 3. S. n. Sală de meditație într-un internat. – Din fr. répétiteur, germ. Repetitor. DOOM
preparatór adj. m., s. m., pl. preparatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. preparatoáre
preparatoriu
PREPARATÓRIU, -IE adj. (Rar) Care prepară, preparator. [Pron. -riu. / cf. lat. praeparatorius, fr. préparatoire].
preparatorul
REPETITÓR, -OÁRE, repetitori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. (Ieșit din uz) Pedagog, meditator. 2. S. m. și f. Pianist acompaniator al unui cântăreț sau al unui instrumentist în repetiții și în recitaluri; corepetitor. 3. S. n. Sală de meditație într-un internat. – Din fr. répétiteur, germ. Repetitor. DOOM
preparatór adj. m., s. m., pl. preparatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. preparatoáre
preparatorul
REPETITÓR, -OÁRE, repetitori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. (Ieșit din uz) Pedagog, meditator. 2. S. m. și f. Pianist acompaniator al unui cântăreț sau al unui instrumentist în repetiții și în recitaluri; corepetitor. 3. S. n. Sală de meditație într-un internat. – Din fr. répétiteur, germ. Repetitor. DOOM
preparatór adj. m., s. m., pl. preparatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. preparatoáre
preparatorului
REPETITÓR, -OÁRE, repetitori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. (Ieșit din uz) Pedagog, meditator. 2. S. m. și f. Pianist acompaniator al unui cântăreț sau al unui instrumentist în repetiții și în recitaluri; corepetitor. 3. S. n. Sală de meditație într-un internat. – Din fr. répétiteur, germ. Repetitor. DOOM
preparatór adj. m., s. m., pl. preparatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. preparatoáre
preparatorului
REPETITÓR, -OÁRE, repetitori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. (Ieșit din uz) Pedagog, meditator. 2. S. m. și f. Pianist acompaniator al unui cântăreț sau al unui instrumentist în repetiții și în recitaluri; corepetitor. 3. S. n. Sală de meditație într-un internat. – Din fr. répétiteur, germ. Repetitor. DOOM
preparatór adj. m., s. m., pl. preparatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. preparatoáre
preparatul
PREPARÁT2, -Ă, preparați, -te, adj. Care a fost pregătit. ♦ Meditat. – V. prepara.
preparatului
PREPARÁT2, -Ă, preparați, -te, adj. Care a fost pregătit. ♦ Meditat. – V. prepara.
preparau
PREPARÁ, prepár, vb. I. 1. Tranz. A pregăti din timp ceva, a face ca ceva să fie gata (în vederea unei acțiuni sau a unei prelucrări ulterioare). ♦ Refl. A fi pe punctul de a..., a fi gata să... 2. Tranz. și refl. A (se) pregăti în vederea unui examen, a unei activități; a învăța temeinic. 3. Tranz. A preveni pe cineva asupra unui eveniment, a anunța pe ocolite, cu menajamente. 4. Tranz. A găti (mâncare). – Din fr. préparer, lat. praeparare. DOOM
prepará (a ~) vb., ind. prez. 3 prepáră
preparași
PREPARÁ, prepár, vb. I. 1. Tranz. A pregăti din timp ceva, a face ca ceva să fie gata (în vederea unei acțiuni sau a unei prelucrări ulterioare). ♦ Refl. A fi pe punctul de a..., a fi gata să... 2. Tranz. și refl. A (se) pregăti în vederea unui examen, a unei activități; a învăța temeinic. 3. Tranz. A preveni pe cineva asupra unui eveniment, a anunța pe ocolite, cu menajamente. 4. Tranz. A găti (mâncare). – Din fr. préparer, lat. praeparare. DOOM
prepará (a ~) vb., ind. prez. 3 prepáră
preparați
PREPARÁ, prepár, vb. I. 1. Tranz. A pregăti din timp ceva, a face ca ceva să fie gata (în vederea unei acțiuni sau a unei prelucrări ulterioare). ♦ Refl. A fi pe punctul de a..., a fi gata să... 2. Tranz. și refl. A (se) pregăti în vederea unui examen, a unei activități; a învăța temeinic. 3. Tranz. A preveni pe cineva asupra unui eveniment, a anunța pe ocolite, cu menajamente. 4. Tranz. A găti (mâncare). – Din fr. préparer, lat. praeparare. DOOM
prepará (a ~) vb., ind. prez. 3 prepáră
preparați
PREPARÁT2, -Ă, preparați, -te, adj. Care a fost pregătit. ♦ Meditat. – V. prepara.
preparația
PREPARÁȚIE, preparații, s. f. (Înv.) 1. Preparare, pregătire în vederea unei acțiuni. 2. Prepararea unui produs (pentru a servi unor cercetări). 3. Meditație. [Var. preparațiúne s. f.] – Din fr. préparation, lat. praeparatio, -onis. DOOM
preparáție (înv.) (-ți-e) s. f., art. preparáția (-ți-a), g.-d. art. preparáției; pl. preparáții, art. preparáțiile (-ți-i-)
preparație
PREPARÁȚIE, preparații, s. f. (Înv.) 1. Preparare, pregătire în vederea unei acțiuni. 2. Prepararea unui produs (pentru a servi unor cercetări). 3. Meditație. [Var. preparațiúne s. f.] – Din fr. préparation, lat. praeparatio, -onis. DOOM
preparáție (înv.) (-ți-e) s. f., art. preparáția (-ți-a), g.-d. art. preparáției; pl. preparáții, art. preparáțiile (-ți-i-)
preparației
PREPARÁȚIE, preparații, s. f. (Înv.) 1. Preparare, pregătire în vederea unei acțiuni. 2. Prepararea unui produs (pentru a servi unor cercetări). 3. Meditație. [Var. preparațiúne s. f.] – Din fr. préparation, lat. praeparatio, -onis. DOOM
preparáție (înv.) (-ți-e) s. f., art. preparáția (-ți-a), g.-d. art. preparáției; pl. preparáții, art. preparáțiile (-ți-i-)
preparații
PREPARÁT2, -Ă, preparați, -te, adj. Care a fost pregătit. ♦ Meditat. – V. prepara.
preparații
PREPARÁȚIE, preparații, s. f. (Înv.) 1. Preparare, pregătire în vederea unei acțiuni. 2. Prepararea unui produs (pentru a servi unor cercetări). 3. Meditație. [Var. preparațiúne s. f.] – Din fr. préparation, lat. praeparatio, -onis. DOOM
preparáție (înv.) (-ți-e) s. f., art. preparáția (-ți-a), g.-d. art. preparáției; pl. preparáții, art. preparáțiile (-ți-i-)
preparațiile
PREPARÁȚIE, preparații, s. f. (Înv.) 1. Preparare, pregătire în vederea unei acțiuni. 2. Prepararea unui produs (pentru a servi unor cercetări). 3. Meditație. [Var. preparațiúne s. f.] – Din fr. préparation, lat. praeparatio, -onis. DOOM
preparáție (înv.) (-ți-e) s. f., art. preparáția (-ți-a), g.-d. art. preparáției; pl. preparáții, art. preparáțiile (-ți-i-)
preparațiilor
PREPARÁȚIE, preparații, s. f. (Înv.) 1. Preparare, pregătire în vederea unei acțiuni. 2. Prepararea unui produs (pentru a servi unor cercetări). 3. Meditație. [Var. preparațiúne s. f.] – Din fr. préparation, lat. praeparatio, -onis. DOOM
preparáție (înv.) (-ți-e) s. f., art. preparáția (-ți-a), g.-d. art. preparáției; pl. preparáții, art. preparáțiile (-ți-i-)
preparaților
PREPARÁT2, -Ă, preparați, -te, adj. Care a fost pregătit. ♦ Meditat. – V. prepara.
preparațiune
PREPARÁȚIE, preparații, s. f. (Înv.) 1. Preparare, pregătire în vederea unei acțiuni. 2. Prepararea unui produs (pentru a servi unor cercetări). 3. Meditație. [Var. preparațiúne s. f.] – Din fr. préparation, lat. praeparatio, -onis. DOOM
preparáție (înv.) (-ți-e) s. f., art. preparáția (-ți-a), g.-d. art. preparáției; pl. preparáții, art. preparáțiile (-ți-i-)
prepare
PREPARÁ, prepár, vb. I. 1. Tranz. A pregăti din timp ceva, a face ca ceva să fie gata (în vederea unei acțiuni sau a unei prelucrări ulterioare). ♦ Refl. A fi pe punctul de a..., a fi gata să... 2. Tranz. și refl. A (se) pregăti în vederea unui examen, a unei activități; a învăța temeinic. 3. Tranz. A preveni pe cineva asupra unui eveniment, a anunța pe ocolite, cu menajamente. 4. Tranz. A găti (mâncare). – Din fr. préparer, lat. praeparare. DOOM
prepará (a ~) vb., ind. prez. 3 prepáră
prepari
PREPARÁ, prepár, vb. I. 1. Tranz. A pregăti din timp ceva, a face ca ceva să fie gata (în vederea unei acțiuni sau a unei prelucrări ulterioare). ♦ Refl. A fi pe punctul de a..., a fi gata să... 2. Tranz. și refl. A (se) pregăti în vederea unui examen, a unei activități; a învăța temeinic. 3. Tranz. A preveni pe cineva asupra unui eveniment, a anunța pe ocolite, cu menajamente. 4. Tranz. A găti (mâncare). – Din fr. préparer, lat. praeparare. DOOM
prepará (a ~) vb., ind. prez. 3 prepáră
preparând
PREPARÁ, prepár, vb. I. 1. Tranz. A pregăti din timp ceva, a face ca ceva să fie gata (în vederea unei acțiuni sau a unei prelucrări ulterioare). ♦ Refl. A fi pe punctul de a..., a fi gata să... 2. Tranz. și refl. A (se) pregăti în vederea unui examen, a unei activități; a învăța temeinic. 3. Tranz. A preveni pe cineva asupra unui eveniment, a anunța pe ocolite, cu menajamente. 4. Tranz. A găti (mâncare). – Din fr. préparer, lat. praeparare. DOOM
prepará (a ~) vb., ind. prez. 3 prepáră
preparînd
PREPARÁ, prepár, vb. I. 1. Tranz. A pregăti din timp ceva, a face ca ceva să fie gata (în vederea unei acțiuni sau a unei prelucrări ulterioare). ♦ Refl. A fi pe punctul de a..., a fi gata să... 2. Tranz. și refl. A (se) pregăti în vederea unui examen, a unei activități; a învăța temeinic. 3. Tranz. A preveni pe cineva asupra unui eveniment, a anunța pe ocolite, cu menajamente. 4. Tranz. A găti (mâncare). – Din fr. préparer, lat. praeparare. DOOM
prepará (a ~) vb., ind. prez. 3 prepáră
preparări
PREPARÁRE, preparări, s. f. Acțiunea de a (se) prepara și rezultatul ei; pregătire. – V. prepara. DOOM
preparáre s. f., g.-d. art. preparắrii; pl. preparắri
preparării
PREPARÁRE, preparări, s. f. Acțiunea de a (se) prepara și rezultatul ei; pregătire. – V. prepara. DOOM
preparáre s. f., g.-d. art. preparắrii; pl. preparắri
preparările
PREPARÁRE, preparări, s. f. Acțiunea de a (se) prepara și rezultatul ei; pregătire. – V. prepara. DOOM
preparáre s. f., g.-d. art. preparắrii; pl. preparắri
preparărilor
PREPARÁRE, preparări, s. f. Acțiunea de a (se) prepara și rezultatul ei; pregătire. – V. prepara. DOOM
preparáre s. f., g.-d. art. preparắrii; pl. preparắri
prepeleac
PREPELEÁC, prepelece, s. n. 1. Par cu crăcane scurte, înfipt în pământ, în care se pun, la țară, oalele spălate ca să se scurgă sau de care se atârnă diferite obiecte. ◊ Expr. A fi gol prepeleac = a fi sărac, neîmbrăcat. Cu mustățile în prepeleac = cu mustățile răsucite și întoarse în sus, în furculiță. 2. Prăjină cu crăcane sau ansamblu de prăjini pe care se clădesc căpițele. ♦ Căpiță clădită pe o astfel de prăjină. 3. Scară rudimentară formată dintr-un stâlp prin care sunt trecute cuie lungi de lemn, care servesc drept trepte. [Pl. și: (m.) prepeleci. – Var.: prepeleág s. n.] – Et. nec.
prepeleag
PREPELEÁG s. n. v. prepeleac.
prepeleci
PREPELÉCI, prepeleci, s. m. (Transilv.) Căpiță de fîn. Aceste «clăi de fîn de pădure» se numesc la singular prepeleci, după numele lemnului subțire și lung care se împlîntă în pămînt. PAMFILE, A. R. 159.
prepelicar
PREPELICÁR, prepelicari, s. m. Rasă de câini de vânătoare de talie mare, cu urechile lăsate în jos, folosită pentru vânatul mic; brac1. – Prepeliță + suf. -ar. Cf. sb. prepelicar. DOOM
prepelicár s. m., pl. prepelicári
prepelicari
PREPELICÁR, prepelicari, s. m. Rasă de câini de vânătoare de talie mare, cu urechile lăsate în jos, folosită pentru vânatul mic; brac1. – Prepeliță + suf. -ar. Cf. sb. prepelicar. DOOM
prepelicár s. m., pl. prepelicári
prepelicarii
PREPELICÁR, prepelicari, s. m. Rasă de câini de vânătoare de talie mare, cu urechile lăsate în jos, folosită pentru vânatul mic; brac1. – Prepeliță + suf. -ar. Cf. sb. prepelicar. DOOM
prepelicár s. m., pl. prepelicári
prepelicarilor
PREPELICÁR, prepelicari, s. m. Rasă de câini de vânătoare de talie mare, cu urechile lăsate în jos, folosită pentru vânatul mic; brac1. – Prepeliță + suf. -ar. Cf. sb. prepelicar. DOOM
prepelicár s. m., pl. prepelicári
prepelicarul
PREPELICÁR, prepelicari, s. m. Rasă de câini de vânătoare de talie mare, cu urechile lăsate în jos, folosită pentru vânatul mic; brac1. – Prepeliță + suf. -ar. Cf. sb. prepelicar. DOOM
prepelicár s. m., pl. prepelicári
prepelicarului
PREPELICÁR, prepelicari, s. m. Rasă de câini de vânătoare de talie mare, cu urechile lăsate în jos, folosită pentru vânatul mic; brac1. – Prepeliță + suf. -ar. Cf. sb. prepelicar. DOOM
prepelicár s. m., pl. prepelicári
prepelicioară
PREPELICIOÁRĂ s. f. Diminutiv al lui p r e p e l i ț ă.
prepelicit
PREPELICÍT s. n. sg. (Mold.) Legatul viței de arac.
prepelița
PRÉPELIȚĂ, prepelițe, s. f. Pasăre migratoare de câmpie din ordinul galina- ceelor, de culoare brună, cu dungi pe spate, care se vânează pentru carnea ei gustoasă; pitpalac (Coturnix coturnix). [Acc. și: prepelița] – Din bg., sb. prepelica. DOOM
prépeliță s. f., g.-d. art. prépeliței; pl. prépelițe
prepelițe
PRÉPELIȚĂ, prepelițe, s. f. Pasăre migratoare de câmpie din ordinul galina- ceelor, de culoare brună, cu dungi pe spate, care se vânează pentru carnea ei gustoasă; pitpalac (Coturnix coturnix). [Acc. și: prepelița] – Din bg., sb. prepelica. DOOM
prépeliță s. f., g.-d. art. prépeliței; pl. prépelițe
prepeliței
PRÉPELIȚĂ, prepelițe, s. f. Pasăre migratoare de câmpie din ordinul galina- ceelor, de culoare brună, cu dungi pe spate, care se vânează pentru carnea ei gustoasă; pitpalac (Coturnix coturnix). [Acc. și: prepelița] – Din bg., sb. prepelica. DOOM
prépeliță s. f., g.-d. art. prépeliței; pl. prépelițe
prepelițele
PRÉPELIȚĂ, prepelițe, s. f. Pasăre migratoare de câmpie din ordinul galina- ceelor, de culoare brună, cu dungi pe spate, care se vânează pentru carnea ei gustoasă; pitpalac (Coturnix coturnix). [Acc. și: prepelița] – Din bg., sb. prepelica. DOOM
prépeliță s. f., g.-d. art. prépeliței; pl. prépelițe
prepelițelor
PRÉPELIȚĂ, prepelițe, s. f. Pasăre migratoare de câmpie din ordinul galina- ceelor, de culoare brună, cu dungi pe spate, care se vânează pentru carnea ei gustoasă; pitpalac (Coturnix coturnix). [Acc. și: prepelița] – Din bg., sb. prepelica. DOOM
prépeliță s. f., g.-d. art. prépeliței; pl. prépelițe
prepelițoi
PREPELIȚÓI, prepelițoi, s. m. (Reg.) Bărbătușul prepeliței. – Prepeliță + suf. -oi. DOOM
prepelițói (rar) s. m., pl. prepelițói, art. prepelițóii
prepelițoii
PREPELIȚÓI, prepelițoi, s. m. (Reg.) Bărbătușul prepeliței. – Prepeliță + suf. -oi. DOOM
prepelițói (rar) s. m., pl. prepelițói, art. prepelițóii
prepelițoilor
PREPELIȚÓI, prepelițoi, s. m. (Reg.) Bărbătușul prepeliței. – Prepeliță + suf. -oi. DOOM
prepelițói (rar) s. m., pl. prepelițói, art. prepelițóii
prepelițoiul
PREPELIȚÓI, prepelițoi, s. m. (Reg.) Bărbătușul prepeliței. – Prepeliță + suf. -oi. DOOM
prepelițói (rar) s. m., pl. prepelițói, art. prepelițóii
prepelițoiului
PREPELIȚÓI, prepelițoi, s. m. (Reg.) Bărbătușul prepeliței. – Prepeliță + suf. -oi. DOOM
prepelițói (rar) s. m., pl. prepelițói, art. prepelițóii
prepeliță
PRÉPELIȚĂ, prepelițe, s. f. Pasăre migratoare din ordinul galinaceelor, de culoare brună, cu dungi pe spate, care se vânează pentru carnea ei gustoasă; pitpalac (Coturnix coturnix). [Acc. și: prepelíță] – Din bg., scr. prepelica.
prepinge
prepínge (prepíng, prepíns), vb. – A echilibra, a face contragreutate. Lat. perpendĕre (Densusianu, GS, V, 173; cf. Bogrea, Dacor., III, 734). Cuvînt rar, în Olt.
prepondera
PREPONDERÁ, pers. 3 preponderează, vb. I. Intranz. (Livr.) A fi preponderent; a precumpăni, a predomina. – Din fr. prépondérer, lat. praeponderare. DOOM
preponderá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 prepondereáză
preponderai
PREPONDERÁ, pers. 3 preponderează, vb. I. Intranz. (Livr.) A fi preponderent; a precumpăni, a predomina. – Din fr. prépondérer, lat. praeponderare. DOOM
preponderá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 prepondereáză
preponderam
PREPONDERÁ, pers. 3 preponderează, vb. I. Intranz. (Livr.) A fi preponderent; a precumpăni, a predomina. – Din fr. prépondérer, lat. praeponderare. DOOM
preponderá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 prepondereáză
preponderant
PREPONDERÉNT, -Ă, preponderenți, -te, adj. Care întrece, domină în cantitate, în greutate; superior ca importanță, ca valoare; precumpănitor, dominant. [Var.: preponderánt, -ă adj.] – Din fr. prépondérant. DOOM
preponderént adj. m., pl. preponderénți; f. preponderéntă, pl. preponderénte
preponderanță
PREPONDERÉNȚĂ, preponderențe, s. f. Însușirea de a fi preponderent; superioritate în număr, în greutate, în importanță; precumpănire, predominare. [Var.: preponderánță s. f.] – Din fr. prépondérance, it. preponderanza. DOOM
preponderénță s. f., g.-d. art. preponderénței; pl. preponderénțe
preponderare
PREPONDERÁ, pers. 3 preponderează, vb. I. Intranz. (Livr.) A fi preponderent; a precumpăni, a predomina. – Din fr. prépondérer, lat. praeponderare. DOOM
preponderá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 prepondereáză
preponderare
PREPONDERÁ, pers. 3 preponderează, vb. I. Intranz. (Livr.) A fi preponderent; a precumpăni, a predomina. – Din fr. prépondérer, lat. praeponderare.
preponderară
PREPONDERÁ, pers. 3 preponderează, vb. I. Intranz. (Livr.) A fi preponderent; a precumpăni, a predomina. – Din fr. prépondérer, lat. praeponderare. DOOM
preponderá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 prepondereáză
preponderarăm
PREPONDERÁ, pers. 3 preponderează, vb. I. Intranz. (Livr.) A fi preponderent; a precumpăni, a predomina. – Din fr. prépondérer, lat. praeponderare. DOOM
preponderá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 prepondereáză
preponderarăți
PREPONDERÁ, pers. 3 preponderează, vb. I. Intranz. (Livr.) A fi preponderent; a precumpăni, a predomina. – Din fr. prépondérer, lat. praeponderare. DOOM
preponderá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 prepondereáză
preponderase
PREPONDERÁ, pers. 3 preponderează, vb. I. Intranz. (Livr.) A fi preponderent; a precumpăni, a predomina. – Din fr. prépondérer, lat. praeponderare. DOOM
preponderá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 prepondereáză
preponderasem
PREPONDERÁ, pers. 3 preponderează, vb. I. Intranz. (Livr.) A fi preponderent; a precumpăni, a predomina. – Din fr. prépondérer, lat. praeponderare. DOOM
preponderá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 prepondereáză
preponderaseră
PREPONDERÁ, pers. 3 preponderează, vb. I. Intranz. (Livr.) A fi preponderent; a precumpăni, a predomina. – Din fr. prépondérer, lat. praeponderare. DOOM
preponderá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 prepondereáză
preponderaserăm
PREPONDERÁ, pers. 3 preponderează, vb. I. Intranz. (Livr.) A fi preponderent; a precumpăni, a predomina. – Din fr. prépondérer, lat. praeponderare. DOOM
preponderá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 prepondereáză
preponderaserăți
PREPONDERÁ, pers. 3 preponderează, vb. I. Intranz. (Livr.) A fi preponderent; a precumpăni, a predomina. – Din fr. prépondérer, lat. praeponderare. DOOM
preponderá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 prepondereáză
preponderaseși
PREPONDERÁ, pers. 3 preponderează, vb. I. Intranz. (Livr.) A fi preponderent; a precumpăni, a predomina. – Din fr. prépondérer, lat. praeponderare. DOOM
preponderá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 prepondereáză
preponderaseți
PREPONDERÁ, pers. 3 preponderează, vb. I. Intranz. (Livr.) A fi preponderent; a precumpăni, a predomina. – Din fr. prépondérer, lat. praeponderare. DOOM
preponderá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 prepondereáză
preponderat
PREPONDERÁ, pers. 3 preponderează, vb. I. Intranz. (Livr.) A fi preponderent; a precumpăni, a predomina. – Din fr. prépondérer, lat. praeponderare. DOOM
preponderá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 prepondereáză
preponderau
PREPONDERÁ, pers. 3 preponderează, vb. I. Intranz. (Livr.) A fi preponderent; a precumpăni, a predomina. – Din fr. prépondérer, lat. praeponderare. DOOM
preponderá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 prepondereáză
preponderași
PREPONDERÁ, pers. 3 preponderează, vb. I. Intranz. (Livr.) A fi preponderent; a precumpăni, a predomina. – Din fr. prépondérer, lat. praeponderare. DOOM
preponderá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 prepondereáză
preponderați
PREPONDERÁ, pers. 3 preponderează, vb. I. Intranz. (Livr.) A fi preponderent; a precumpăni, a predomina. – Din fr. prépondérer, lat. praeponderare. DOOM
preponderá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 prepondereáză
preponderează
PREPONDERÁ, pers. 3 preponderează, vb. I. Intranz. (Livr.) A fi preponderent; a precumpăni, a predomina. – Din fr. prépondérer, lat. praeponderare. DOOM
preponderá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 prepondereáză
preponderent
PREPONDERÉNT, -Ă, preponderenți, -te, adj. Care întrece, domină în cantitate, în greutate; superior ca importanță, ca valoare; precumpănitor, dominant. [Var.: preponderánt, -ă adj.] – Din fr. prépondérant. DOOM
preponderént adj. m., pl. preponderénți; f. preponderéntă, pl. preponderénte
preponderenta
PREPONDERÉNT, -Ă, preponderenți, -te, adj. Care întrece, domină în cantitate, în greutate; superior ca importanță, ca valoare; precumpănitor, dominant. [Var.: preponderánt, -ă adj.] – Din fr. prépondérant. DOOM
preponderént adj. m., pl. preponderénți; f. preponderéntă, pl. preponderénte
preponderente
PREPONDERÉNT, -Ă, preponderenți, -te, adj. Care întrece, domină în cantitate, în greutate; superior ca importanță, ca valoare; precumpănitor, dominant. [Var.: preponderánt, -ă adj.] – Din fr. prépondérant. DOOM
preponderént adj. m., pl. preponderénți; f. preponderéntă, pl. preponderénte
preponderentei
PREPONDERÉNT, -Ă, preponderenți, -te, adj. Care întrece, domină în cantitate, în greutate; superior ca importanță, ca valoare; precumpănitor, dominant. [Var.: preponderánt, -ă adj.] – Din fr. prépondérant. DOOM
preponderént adj. m., pl. preponderénți; f. preponderéntă, pl. preponderénte
preponderentele
PREPONDERÉNT, -Ă, preponderenți, -te, adj. Care întrece, domină în cantitate, în greutate; superior ca importanță, ca valoare; precumpănitor, dominant. [Var.: preponderánt, -ă adj.] – Din fr. prépondérant. DOOM
preponderént adj. m., pl. preponderénți; f. preponderéntă, pl. preponderénte
preponderentelor
PREPONDERÉNT, -Ă, preponderenți, -te, adj. Care întrece, domină în cantitate, în greutate; superior ca importanță, ca valoare; precumpănitor, dominant. [Var.: preponderánt, -ă adj.] – Din fr. prépondérant. DOOM
preponderént adj. m., pl. preponderénți; f. preponderéntă, pl. preponderénte
preponderentul
PREPONDERÉNT, -Ă, preponderenți, -te, adj. Care întrece, domină în cantitate, în greutate; superior ca importanță, ca valoare; precumpănitor, dominant. [Var.: preponderánt, -ă adj.] – Din fr. prépondérant. DOOM
preponderént adj. m., pl. preponderénți; f. preponderéntă, pl. preponderénte
preponderentului
PREPONDERÉNT, -Ă, preponderenți, -te, adj. Care întrece, domină în cantitate, în greutate; superior ca importanță, ca valoare; precumpănitor, dominant. [Var.: preponderánt, -ă adj.] – Din fr. prépondérant. DOOM
preponderént adj. m., pl. preponderénți; f. preponderéntă, pl. preponderénte
preponderența
PREPONDERÉNȚĂ, preponderențe, s. f. Însușirea de a fi preponderent; superioritate în număr, în greutate, în importanță; precumpănire, predominare. [Var.: preponderánță s. f.] – Din fr. prépondérance, it. preponderanza. DOOM
preponderénță s. f., g.-d. art. preponderénței; pl. preponderénțe
preponderențe
PREPONDERÉNȚĂ, preponderențe, s. f. Însușirea de a fi preponderent; superioritate în număr, în greutate, în importanță; precumpănire, predominare. [Var.: preponderánță s. f.] – Din fr. prépondérance, it. preponderanza. DOOM
preponderénță s. f., g.-d. art. preponderénței; pl. preponderénțe
preponderenței
PREPONDERÉNȚĂ, preponderențe, s. f. Însușirea de a fi preponderent; superioritate în număr, în greutate, în importanță; precumpănire, predominare. [Var.: preponderánță s. f.] – Din fr. prépondérance, it. preponderanza. DOOM
preponderénță s. f., g.-d. art. preponderénței; pl. preponderénțe
preponderențele
PREPONDERÉNȚĂ, preponderențe, s. f. Însușirea de a fi preponderent; superioritate în număr, în greutate, în importanță; precumpănire, predominare. [Var.: preponderánță s. f.] – Din fr. prépondérance, it. preponderanza. DOOM
preponderénță s. f., g.-d. art. preponderénței; pl. preponderénțe
preponderențelor
PREPONDERÉNȚĂ, preponderențe, s. f. Însușirea de a fi preponderent; superioritate în număr, în greutate, în importanță; precumpănire, predominare. [Var.: preponderánță s. f.] – Din fr. prépondérance, it. preponderanza. DOOM
preponderénță s. f., g.-d. art. preponderénței; pl. preponderénțe
preponderenți
PREPONDERÉNT, -Ă, preponderenți, -te, adj. Care întrece, domină în cantitate, în greutate; superior ca importanță, ca valoare; precumpănitor, dominant. [Var.: preponderánt, -ă adj.] – Din fr. prépondérant. DOOM
preponderént adj. m., pl. preponderénți; f. preponderéntă, pl. preponderénte
preponderenții
PREPONDERÉNT, -Ă, preponderenți, -te, adj. Care întrece, domină în cantitate, în greutate; superior ca importanță, ca valoare; precumpănitor, dominant. [Var.: preponderánt, -ă adj.] – Din fr. prépondérant. DOOM
preponderént adj. m., pl. preponderénți; f. preponderéntă, pl. preponderénte
preponderenților
PREPONDERÉNT, -Ă, preponderenți, -te, adj. Care întrece, domină în cantitate, în greutate; superior ca importanță, ca valoare; precumpănitor, dominant. [Var.: preponderánt, -ă adj.] – Din fr. prépondérant. DOOM
preponderént adj. m., pl. preponderénți; f. preponderéntă, pl. preponderénte
preponderez
PREPONDERÁ, pers. 3 preponderează, vb. I. Intranz. (Livr.) A fi preponderent; a precumpăni, a predomina. – Din fr. prépondérer, lat. praeponderare. DOOM
preponderá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 prepondereáză
prepondereze
PREPONDERÁ, pers. 3 preponderează, vb. I. Intranz. (Livr.) A fi preponderent; a precumpăni, a predomina. – Din fr. prépondérer, lat. praeponderare. DOOM
preponderá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 prepondereáză
preponderezi
PREPONDERÁ, pers. 3 preponderează, vb. I. Intranz. (Livr.) A fi preponderent; a precumpăni, a predomina. – Din fr. prépondérer, lat. praeponderare. DOOM
preponderá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 prepondereáză
preponderând
PREPONDERÁ, pers. 3 preponderează, vb. I. Intranz. (Livr.) A fi preponderent; a precumpăni, a predomina. – Din fr. prépondérer, lat. praeponderare. DOOM
preponderá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 prepondereáză
preponderînd
PREPONDERÁ, pers. 3 preponderează, vb. I. Intranz. (Livr.) A fi preponderent; a precumpăni, a predomina. – Din fr. prépondérer, lat. praeponderare. DOOM
preponderá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 prepondereáză
prepotent
PREPOTÉNT, -Ă, prepotenți, -te, adj. (Rar) Puternic, autoritar, foarte influent. – Din lat. praepotens, -ntis. DOOM
prepotént (rar) adj. m., pl. prepoténți; f. prepoténtă, pl. prepoténte
prepotenta
PREPOTÉNT, -Ă, prepotenți, -te, adj. (Rar) Puternic, autoritar, foarte influent. – Din lat. praepotens, -ntis. DOOM
prepotént (rar) adj. m., pl. prepoténți; f. prepoténtă, pl. prepoténte
prepotente
PREPOTÉNT, -Ă, prepotenți, -te, adj. (Rar) Puternic, autoritar, foarte influent. – Din lat. praepotens, -ntis. DOOM
prepotént (rar) adj. m., pl. prepoténți; f. prepoténtă, pl. prepoténte
prepotentei
PREPOTÉNT, -Ă, prepotenți, -te, adj. (Rar) Puternic, autoritar, foarte influent. – Din lat. praepotens, -ntis. DOOM
prepotént (rar) adj. m., pl. prepoténți; f. prepoténtă, pl. prepoténte
prepotentele
PREPOTÉNT, -Ă, prepotenți, -te, adj. (Rar) Puternic, autoritar, foarte influent. – Din lat. praepotens, -ntis. DOOM
prepotént (rar) adj. m., pl. prepoténți; f. prepoténtă, pl. prepoténte
prepotentelor
PREPOTÉNT, -Ă, prepotenți, -te, adj. (Rar) Puternic, autoritar, foarte influent. – Din lat. praepotens, -ntis. DOOM
prepotént (rar) adj. m., pl. prepoténți; f. prepoténtă, pl. prepoténte
prepotentul
PREPOTÉNT, -Ă, prepotenți, -te, adj. (Rar) Puternic, autoritar, foarte influent. – Din lat. praepotens, -ntis. DOOM
prepotént (rar) adj. m., pl. prepoténți; f. prepoténtă, pl. prepoténte
prepotentului
PREPOTÉNT, -Ă, prepotenți, -te, adj. (Rar) Puternic, autoritar, foarte influent. – Din lat. praepotens, -ntis. DOOM
prepotént (rar) adj. m., pl. prepoténți; f. prepoténtă, pl. prepoténte
prepotența
PREPOTÉNȚĂ, prepotențe, s. f. (Rar) Putere mare, autoritate preponderentă. – Din fr. prépotence, lat. praepotentia. DOOM
prepoténță (rar) s. f., g.-d. art. prepoténței; pl. prepoténțe
prepotențe
PREPOTÉNȚĂ, prepotențe, s. f. (Rar) Putere mare, autoritate preponderentă. – Din fr. prépotence, lat. praepotentia. DOOM
prepoténță (rar) s. f., g.-d. art. prepoténței; pl. prepoténțe
prepotenței
PREPOTÉNȚĂ, prepotențe, s. f. (Rar) Putere mare, autoritate preponderentă. – Din fr. prépotence, lat. praepotentia. DOOM
prepoténță (rar) s. f., g.-d. art. prepoténței; pl. prepoténțe
prepotențele
PREPOTÉNȚĂ, prepotențe, s. f. (Rar) Putere mare, autoritate preponderentă. – Din fr. prépotence, lat. praepotentia. DOOM
prepoténță (rar) s. f., g.-d. art. prepoténței; pl. prepoténțe
prepotențelor
PREPOTÉNȚĂ, prepotențe, s. f. (Rar) Putere mare, autoritate preponderentă. – Din fr. prépotence, lat. praepotentia. DOOM
prepoténță (rar) s. f., g.-d. art. prepoténței; pl. prepoténțe
prepotenți
PREPOTÉNT, -Ă, prepotenți, -te, adj. (Rar) Puternic, autoritar, foarte influent. – Din lat. praepotens, -ntis. DOOM
prepotént (rar) adj. m., pl. prepoténți; f. prepoténtă, pl. prepoténte
prepotenții
PREPOTÉNT, -Ă, prepotenți, -te, adj. (Rar) Puternic, autoritar, foarte influent. – Din lat. praepotens, -ntis. DOOM
prepotént (rar) adj. m., pl. prepoténți; f. prepoténtă, pl. prepoténte
prepotenților
PREPOTÉNT, -Ă, prepotenți, -te, adj. (Rar) Puternic, autoritar, foarte influent. – Din lat. praepotens, -ntis. DOOM
prepotént (rar) adj. m., pl. prepoténți; f. prepoténtă, pl. prepoténte
prepotrivire
PREPOTRIVÍRE, prepotriviri, s. f. Operație de ajustare a formei pentru tipar înalt înainte de a fi introdusă în mașina de tipar pentru potrivire. – Pre1- + potrivire. DOOM
prepotrivíre (-po-tri-) s. f., g.-d. art. prepotrivírii; pl. prepotrivíri
prepotrivirea
PREPOTRIVÍRE, prepotriviri, s. f. Operație de ajustare a formei pentru tipar înalt înainte de a fi introdusă în mașina de tipar pentru potrivire. – Pre1- + potrivire. DOOM
prepotrivíre (-po-tri-) s. f., g.-d. art. prepotrivírii; pl. prepotrivíri
prepotriviri
PREPOTRIVÍRE, prepotriviri, s. f. Operație de ajustare a formei pentru tipar înalt înainte de a fi introdusă în mașina de tipar pentru potrivire. – Pre1- + potrivire. DOOM
prepotrivíre (-po-tri-) s. f., g.-d. art. prepotrivírii; pl. prepotrivíri
prepotrivirii
PREPOTRIVÍRE, prepotriviri, s. f. Operație de ajustare a formei pentru tipar înalt înainte de a fi introdusă în mașina de tipar pentru potrivire. – Pre1- + potrivire. DOOM
prepotrivíre (-po-tri-) s. f., g.-d. art. prepotrivírii; pl. prepotrivíri
prepotrivirile
PREPOTRIVÍRE, prepotriviri, s. f. Operație de ajustare a formei pentru tipar înalt înainte de a fi introdusă în mașina de tipar pentru potrivire. – Pre1- + potrivire. DOOM
prepotrivíre (-po-tri-) s. f., g.-d. art. prepotrivírii; pl. prepotrivíri
prepotrivirilor
PREPOTRIVÍRE, prepotriviri, s. f. Operație de ajustare a formei pentru tipar înalt înainte de a fi introdusă în mașina de tipar pentru potrivire. – Pre1- + potrivire. DOOM
prepotrivíre (-po-tri-) s. f., g.-d. art. prepotrivírii; pl. prepotrivíri
prepozit
PREPÓZIT, prepoziți, s. m. (În ierarhia Bisericii catolice) Cleric de rang înalt care îndeplinește o funcție administrativă importantă. – Din lat. praepositus „cap”, „șef”. DOOM
prepózit s. m., pl. prepóziți
prepozitiv
PREPOZITÍV, -Ă, prepozitivi, -e, adj. (Despre un cuvânt, o particulă) Care se pune înaintea altui cuvânt. – Din fr. prépositif. DOOM
prepozitív adj. m., pl. prepozitívi; f. prepozitívă, pl. prepozitíve
prepozitul
PREPÓZIT, prepoziți, s. m. (În ierarhia Bisericii catolice) Cleric de rang înalt care îndeplinește o funcție administrativă importantă. – Din lat. praepositus „cap”, „șef”. DOOM
prepózit s. m., pl. prepóziți
prepozitului
PREPÓZIT, prepoziți, s. m. (În ierarhia Bisericii catolice) Cleric de rang înalt care îndeplinește o funcție administrativă importantă. – Din lat. praepositus „cap”, „șef”. DOOM
prepózit s. m., pl. prepóziți
prepozitură
PREPOZITÚRĂ s.f. 1. Demnitate de prepozit. 2. Funcție de conducere în anumite congregații religioase. [Cf. it. prepositura, lat. praepositura].
prepoziți
PREPÓZIT, prepoziți, s. m. (În ierarhia Bisericii catolice) Cleric de rang înalt care îndeplinește o funcție administrativă importantă. – Din lat. praepositus „cap”, „șef”. DOOM
prepózit s. m., pl. prepóziți
prepoziția
PREPOZÍȚIE, prepoziții, s. f. Parte de vorbire neflexibilă care exprimă raporturi sintactice de dependență între părțile unei propoziții. [Var.: prepozițiúne s. f.] – Din fr. préposition, lat. praepositio. DOOM
prepozíție (-ți-e) s. f., art. prepozíția (-ți-a), g.-d. art. prepozíției; pl. prepozíții, art. prepozíțiile (-ți-i-)
prepoziție
PREPOZÍȚIE, prepoziții, s. f. Parte de vorbire neflexibilă care exprimă raporturi sintactice de dependență între părțile unei propoziții. [Var.: prepozițiúne s. f.] – Din fr. préposition, lat. praepositio. DOOM
prepozíție (-ți-e) s. f., art. prepozíția (-ți-a), g.-d. art. prepozíției; pl. prepozíții, art. prepozíțiile (-ți-i-)
prepoziției
PREPOZÍȚIE, prepoziții, s. f. Parte de vorbire neflexibilă care exprimă raporturi sintactice de dependență între părțile unei propoziții. [Var.: prepozițiúne s. f.] – Din fr. préposition, lat. praepositio. DOOM
prepozíție (-ți-e) s. f., art. prepozíția (-ți-a), g.-d. art. prepozíției; pl. prepozíții, art. prepozíțiile (-ți-i-)
prepoziții
PREPÓZIT, prepoziți, s. m. (În ierarhia Bisericii catolice) Cleric de rang înalt care îndeplinește o funcție administrativă importantă. – Din lat. praepositus „cap”, „șef”. DOOM
prepózit s. m., pl. prepóziți
prepoziții
PREPOZÍȚIE, prepoziții, s. f. Parte de vorbire neflexibilă care exprimă raporturi sintactice de dependență între părțile unei propoziții. [Var.: prepozițiúne s. f.] – Din fr. préposition, lat. praepositio. DOOM
prepozíție (-ți-e) s. f., art. prepozíția (-ți-a), g.-d. art. prepozíției; pl. prepozíții, art. prepozíțiile (-ți-i-)
prepozițiile
PREPOZÍȚIE, prepoziții, s. f. Parte de vorbire neflexibilă care exprimă raporturi sintactice de dependență între părțile unei propoziții. [Var.: prepozițiúne s. f.] – Din fr. préposition, lat. praepositio. DOOM
prepozíție (-ți-e) s. f., art. prepozíția (-ți-a), g.-d. art. prepozíției; pl. prepozíții, art. prepozíțiile (-ți-i-)
prepozițiilor
PREPOZÍȚIE, prepoziții, s. f. Parte de vorbire neflexibilă care exprimă raporturi sintactice de dependență între părțile unei propoziții. [Var.: prepozițiúne s. f.] – Din fr. préposition, lat. praepositio. DOOM
prepozíție (-ți-e) s. f., art. prepozíția (-ți-a), g.-d. art. prepozíției; pl. prepozíții, art. prepozíțiile (-ți-i-)
prepoziților
PREPÓZIT, prepoziți, s. m. (În ierarhia Bisericii catolice) Cleric de rang înalt care îndeplinește o funcție administrativă importantă. – Din lat. praepositus „cap”, „șef”. DOOM
prepózit s. m., pl. prepóziți
prepozițional
PREPOZIȚIONÁL, -Ă, prepoziționali, -e, adj. (Despre anumite construcții gramaticale) Format cu o prepoziție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. prépositionnel. DOOM
prepoziționál (-ți-o-) adj. m., pl. prepoziționáli; f. prepoziționálă, pl. prepoziționále
prepoziționala
PREPOZIȚIONÁL, -Ă, prepoziționali, -e, adj. (Despre anumite construcții gramaticale) Format cu o prepoziție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. prépositionnel. DOOM
prepoziționál (-ți-o-) adj. m., pl. prepoziționáli; f. prepoziționálă, pl. prepoziționále
prepoziționale
PREPOZIȚIONÁL, -Ă, prepoziționali, -e, adj. (Despre anumite construcții gramaticale) Format cu o prepoziție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. prépositionnel. DOOM
prepoziționál (-ți-o-) adj. m., pl. prepoziționáli; f. prepoziționálă, pl. prepoziționále
prepoziționalei
PREPOZIȚIONÁL, -Ă, prepoziționali, -e, adj. (Despre anumite construcții gramaticale) Format cu o prepoziție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. prépositionnel. DOOM
prepoziționál (-ți-o-) adj. m., pl. prepoziționáli; f. prepoziționálă, pl. prepoziționále
prepoziționalele
PREPOZIȚIONÁL, -Ă, prepoziționali, -e, adj. (Despre anumite construcții gramaticale) Format cu o prepoziție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. prépositionnel. DOOM
prepoziționál (-ți-o-) adj. m., pl. prepoziționáli; f. prepoziționálă, pl. prepoziționále
prepoziționalelor
PREPOZIȚIONÁL, -Ă, prepoziționali, -e, adj. (Despre anumite construcții gramaticale) Format cu o prepoziție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. prépositionnel. DOOM
prepoziționál (-ți-o-) adj. m., pl. prepoziționáli; f. prepoziționálă, pl. prepoziționále
prepoziționali
PREPOZIȚIONÁL, -Ă, prepoziționali, -e, adj. (Despre anumite construcții gramaticale) Format cu o prepoziție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. prépositionnel. DOOM
prepoziționál (-ți-o-) adj. m., pl. prepoziționáli; f. prepoziționálă, pl. prepoziționále
prepoziționalii
PREPOZIȚIONÁL, -Ă, prepoziționali, -e, adj. (Despre anumite construcții gramaticale) Format cu o prepoziție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. prépositionnel. DOOM
prepoziționál (-ți-o-) adj. m., pl. prepoziționáli; f. prepoziționálă, pl. prepoziționále
prepoziționalilor
PREPOZIȚIONÁL, -Ă, prepoziționali, -e, adj. (Despre anumite construcții gramaticale) Format cu o prepoziție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. prépositionnel. DOOM
prepoziționál (-ți-o-) adj. m., pl. prepoziționáli; f. prepoziționálă, pl. prepoziționále
prepoziționalul
PREPOZIȚIONÁL, -Ă, prepoziționali, -e, adj. (Despre anumite construcții gramaticale) Format cu o prepoziție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. prépositionnel. DOOM
prepoziționál (-ți-o-) adj. m., pl. prepoziționáli; f. prepoziționálă, pl. prepoziționále
prepoziționalului
PREPOZIȚIONÁL, -Ă, prepoziționali, -e, adj. (Despre anumite construcții gramaticale) Format cu o prepoziție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. prépositionnel. DOOM
prepoziționál (-ți-o-) adj. m., pl. prepoziționáli; f. prepoziționálă, pl. prepoziționále
prepozițiune
PREPOZÍȚIE, prepoziții, s. f. Parte de vorbire neflexibilă care exprimă raporturi sintactice de dependență între părțile unei propoziții. [Var.: prepozițiúne s. f.] – Din fr. préposition, lat. praepositio. DOOM
prepozíție (-ți-e) s. f., art. prepozíția (-ți-a), g.-d. art. prepozíției; pl. prepozíții, art. prepozíțiile (-ți-i-)
preprint
PREPRÍNT, preprinturi, s. n. Lucrare multiplicată, difuzată separat (înainte de a apărea într-o publicație, de a fi tipărită). – Din engl. preprint.
preprintul
PREPRÍNT, preprinturi, s. n. Lucrare multiplicată, difuzată separat (înainte de a apărea într-o publicație, de a fi tipărită). – Din engl. preprint.
preprintului
PREPRÍNT, preprinturi, s. n. Lucrare multiplicată, difuzată separat (înainte de a apărea într-o publicație, de a fi tipărită). – Din engl. preprint.
preprinturi
PREPRÍNT, preprinturi, s. n. Lucrare multiplicată, difuzată separat (înainte de a apărea într-o publicație, de a fi tipărită). – Din engl. preprint.
preprinturile
PREPRÍNT, preprinturi, s. n. Lucrare multiplicată, difuzată separat (înainte de a apărea într-o publicație, de a fi tipărită). – Din engl. preprint.
preprinturilor
PREPRÍNT, preprinturi, s. n. Lucrare multiplicată, difuzată separat (înainte de a apărea într-o publicație, de a fi tipărită). – Din engl. preprint.
prepubertate
PREPUBERTÁTE s.f. Perioadă, vârstă care precedă pubertatea. [< pre- + pubertate].
prepubertatea
PREPUBERTÁTE s.f. Perioadă, vârstă care precedă pubertatea. [< pre- + pubertate].
prepubertăți
PREPUBERTÁTE s.f. Perioadă, vârstă care precedă pubertatea. [< pre- + pubertate].
prepubertății
PREPUBERTÁTE s.f. Perioadă, vârstă care precedă pubertatea. [< pre- + pubertate].
prepui
PREPÚNE, prepún, vb. III. Tranz. 1. (Pop.) A bănui pe cineva sau ceva, a suspecta; a presupune ceva. ♦ A prevesti. 2. (Rar) A însărcina pe cineva cu o funcție; a propune într-o funcție. – Lat. praeponere (după pune). DOOM
prepúne (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prepún, 2 sg. prepúi, 1 pl. prepúnem, perf. s. 1 sg. prepuséi, 1 pl. prepúserăm; conj. prez. 3 să prepúnă; ger. prepunấnd; part. prepús
prepuie
PREPÚNE, prepún, vb. III. Tranz. 1. (Pop.) A bănui pe cineva sau ceva, a suspecta; a presupune ceva. ♦ A prevesti. 2. (Rar) A însărcina pe cineva cu o funcție; a propune într-o funcție. – Lat. praeponere (după pune). DOOM
prepúne (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prepún, 2 sg. prepúi, 1 pl. prepúnem, perf. s. 1 sg. prepuséi, 1 pl. prepúserăm; conj. prez. 3 să prepúnă; ger. prepunấnd; part. prepús
prepuielnic
PREPUIÉLNIC, -Ă, prepuielnici, -e, adj. (Arhaizant) Care cade ușor la bănuială, bănuitor, neîncrezător. Firea lui bănuitoare, prepuielnică, il biruise și de data asta. CAMIL PETRESCU, O. II 549. Era bătrîn și... prepuielnic; nu putea să-i spună adevărul. SLAVICI, N. II 286. Ca dînsul prepuielnic, alt om în lume nu-i, El vede pretutindeni tot curse și-amăgiri. NEGRUZZI, S. II 210.
prepun
PREPÚNE, prepún, vb. III. Tranz. 1. (Pop.) A bănui pe cineva sau ceva, a suspecta; a presupune ceva. ♦ A prevesti. 2. (Rar) A însărcina pe cineva cu o funcție; a propune într-o funcție. – Lat. praeponere (după pune). DOOM
prepúne (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prepún, 2 sg. prepúi, 1 pl. prepúnem, perf. s. 1 sg. prepuséi, 1 pl. prepúserăm; conj. prez. 3 să prepúnă; ger. prepunấnd; part. prepús
prepune
PREPÚNE, prepún, vb. III. Tranz. 1. (Pop.) A bănui pe cineva sau ceva, a suspecta; a presupune ceva. ♦ A prevesti. 2. (Rar) A însărcina pe cineva cu o funcție; a propune într-o funcție. – Lat. praeponere (după pune). DOOM
prepúne (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prepún, 2 sg. prepúi, 1 pl. prepúnem, perf. s. 1 sg. prepuséi, 1 pl. prepúserăm; conj. prez. 3 să prepúnă; ger. prepunấnd; part. prepús
prepunea
PREPÚNE, prepún, vb. III. Tranz. 1. (Pop.) A bănui pe cineva sau ceva, a suspecta; a presupune ceva. ♦ A prevesti. 2. (Rar) A însărcina pe cineva cu o funcție; a propune într-o funcție. – Lat. praeponere (după pune). DOOM
prepúne (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prepún, 2 sg. prepúi, 1 pl. prepúnem, perf. s. 1 sg. prepuséi, 1 pl. prepúserăm; conj. prez. 3 să prepúnă; ger. prepunấnd; part. prepús
prepuneai
PREPÚNE, prepún, vb. III. Tranz. 1. (Pop.) A bănui pe cineva sau ceva, a suspecta; a presupune ceva. ♦ A prevesti. 2. (Rar) A însărcina pe cineva cu o funcție; a propune într-o funcție. – Lat. praeponere (după pune). DOOM
prepúne (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prepún, 2 sg. prepúi, 1 pl. prepúnem, perf. s. 1 sg. prepuséi, 1 pl. prepúserăm; conj. prez. 3 să prepúnă; ger. prepunấnd; part. prepús
prepuneam
PREPÚNE, prepún, vb. III. Tranz. 1. (Pop.) A bănui pe cineva sau ceva, a suspecta; a presupune ceva. ♦ A prevesti. 2. (Rar) A însărcina pe cineva cu o funcție; a propune într-o funcție. – Lat. praeponere (după pune). DOOM
prepúne (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prepún, 2 sg. prepúi, 1 pl. prepúnem, perf. s. 1 sg. prepuséi, 1 pl. prepúserăm; conj. prez. 3 să prepúnă; ger. prepunấnd; part. prepús
prepuneau
PREPÚNE, prepún, vb. III. Tranz. 1. (Pop.) A bănui pe cineva sau ceva, a suspecta; a presupune ceva. ♦ A prevesti. 2. (Rar) A însărcina pe cineva cu o funcție; a propune într-o funcție. – Lat. praeponere (după pune). DOOM
prepúne (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prepún, 2 sg. prepúi, 1 pl. prepúnem, perf. s. 1 sg. prepuséi, 1 pl. prepúserăm; conj. prez. 3 să prepúnă; ger. prepunấnd; part. prepús
prepuneați
PREPÚNE, prepún, vb. III. Tranz. 1. (Pop.) A bănui pe cineva sau ceva, a suspecta; a presupune ceva. ♦ A prevesti. 2. (Rar) A însărcina pe cineva cu o funcție; a propune într-o funcție. – Lat. praeponere (după pune). DOOM
prepúne (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prepún, 2 sg. prepúi, 1 pl. prepúnem, perf. s. 1 sg. prepuséi, 1 pl. prepúserăm; conj. prez. 3 să prepúnă; ger. prepunấnd; part. prepús
prepunem
PREPÚNE, prepún, vb. III. Tranz. 1. (Pop.) A bănui pe cineva sau ceva, a suspecta; a presupune ceva. ♦ A prevesti. 2. (Rar) A însărcina pe cineva cu o funcție; a propune într-o funcție. – Lat. praeponere (după pune). DOOM
prepúne (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prepún, 2 sg. prepúi, 1 pl. prepúnem, perf. s. 1 sg. prepuséi, 1 pl. prepúserăm; conj. prez. 3 să prepúnă; ger. prepunấnd; part. prepús
prepunere
PREPÚNE, prepún, vb. III. Tranz. 1. (Pop.) A bănui pe cineva sau ceva, a suspecta; a presupune ceva. ♦ A prevesti. 2. (Rar) A însărcina pe cineva cu o funcție; a propune într-o funcție. – Lat. praeponere (după pune). DOOM
prepúne (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prepún, 2 sg. prepúi, 1 pl. prepúnem, perf. s. 1 sg. prepuséi, 1 pl. prepúserăm; conj. prez. 3 să prepúnă; ger. prepunấnd; part. prepús
prepunere
PREPÚNERE, prepuneri, s. f. (Pop.) Faptul de a prepune. – V. prepune. DOOM
prepúnere (pop.) s. f., g.-d. art. prepúnerii; pl. prepúneri
prepunerea
PREPÚNERE, prepuneri, s. f. (Pop.) Faptul de a prepune. – V. prepune. DOOM
prepúnere (pop.) s. f., g.-d. art. prepúnerii; pl. prepúneri
prepuneri
PREPÚNERE, prepuneri, s. f. (Pop.) Faptul de a prepune. – V. prepune. DOOM
prepúnere (pop.) s. f., g.-d. art. prepúnerii; pl. prepúneri
prepunerii
PREPÚNERE, prepuneri, s. f. (Pop.) Faptul de a prepune. – V. prepune. DOOM
prepúnere (pop.) s. f., g.-d. art. prepúnerii; pl. prepúneri
prepunerile
PREPÚNERE, prepuneri, s. f. (Pop.) Faptul de a prepune. – V. prepune. DOOM
prepúnere (pop.) s. f., g.-d. art. prepúnerii; pl. prepúneri
prepunerilor
PREPÚNERE, prepuneri, s. f. (Pop.) Faptul de a prepune. – V. prepune. DOOM
prepúnere (pop.) s. f., g.-d. art. prepúnerii; pl. prepúneri
prepuneți
PREPÚNE, prepún, vb. III. Tranz. 1. (Pop.) A bănui pe cineva sau ceva, a suspecta; a presupune ceva. ♦ A prevesti. 2. (Rar) A însărcina pe cineva cu o funcție; a propune într-o funcție. – Lat. praeponere (după pune). DOOM
prepúne (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prepún, 2 sg. prepúi, 1 pl. prepúnem, perf. s. 1 sg. prepuséi, 1 pl. prepúserăm; conj. prez. 3 să prepúnă; ger. prepunấnd; part. prepús
prepunând
PREPÚNE, prepún, vb. III. Tranz. 1. (Pop.) A bănui pe cineva sau ceva, a suspecta; a presupune ceva. ♦ A prevesti. 2. (Rar) A însărcina pe cineva cu o funcție; a propune într-o funcție. – Lat. praeponere (după pune). DOOM
prepúne (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prepún, 2 sg. prepúi, 1 pl. prepúnem, perf. s. 1 sg. prepuséi, 1 pl. prepúserăm; conj. prez. 3 să prepúnă; ger. prepunấnd; part. prepús
prepunînd
PREPÚNE, prepún, vb. III. Tranz. 1. (Pop.) A bănui pe cineva sau ceva, a suspecta; a presupune ceva. ♦ A prevesti. 2. (Rar) A însărcina pe cineva cu o funcție; a propune într-o funcție. – Lat. praeponere (după pune). DOOM
prepúne (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prepún, 2 sg. prepúi, 1 pl. prepúnem, perf. s. 1 sg. prepuséi, 1 pl. prepúserăm; conj. prez. 3 să prepúnă; ger. prepunấnd; part. prepús
prepună
PREPÚNE, prepún, vb. III. Tranz. 1. (Pop.) A bănui pe cineva sau ceva, a suspecta; a presupune ceva. ♦ A prevesti. 2. (Rar) A însărcina pe cineva cu o funcție; a propune într-o funcție. – Lat. praeponere (după pune). DOOM
prepúne (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prepún, 2 sg. prepúi, 1 pl. prepúnem, perf. s. 1 sg. prepuséi, 1 pl. prepúserăm; conj. prez. 3 să prepúnă; ger. prepunấnd; part. prepús
prepus
PREPÚNE, prepún, vb. III. Tranz. 1. (Pop.) A bănui pe cineva sau ceva, a suspecta; a presupune ceva. ♦ A prevesti. 2. (Rar) A însărcina pe cineva cu o funcție; a propune într-o funcție. – Lat. praeponere (după pune). DOOM
prepúne (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prepún, 2 sg. prepúi, 1 pl. prepúnem, perf. s. 1 sg. prepuséi, 1 pl. prepúserăm; conj. prez. 3 să prepúnă; ger. prepunấnd; part. prepús
prepus
PREPÚS2, -Ă, prepuși, -se, adj., s. m. 1. Adj. Adăugat, pus înainte; pus mai mare peste... 2. Adj. (Pop.) Bănuit, suspectat. 3. S. m. (Jur.) Persoană care efectuează acte juridice sau îndeplinește o funcție după directivele și sub controlul altei persoane. – V. prepune.
prepus
PREPÚS2, -Ă, prepuși, -se, adj., s. m. 1. Adj. Adăugat, pus înainte; pus mai mare peste... 2. Adj. (Pop.) Bănuit, suspectat. 3. S. m. (Jur.) Persoană care efectuează acte juridice sau îndeplinește o funcție după directivele și sub controlul altei persoane. – V. prepune.
prepus
PREPÚS1, prepusuri, s. n. (Pop.) Bănuială, presupunere; suspiciune. – V. prepune. DOOM
prepús2 (pop.) s. n., pl. prepúsuri
prepusa
PREPÚS2, -Ă, prepuși, -se, adj., s. m. 1. Adj. Adăugat, pus înainte; pus mai mare peste... 2. Adj. (Pop.) Bănuit, suspectat. 3. S. m. (Jur.) Persoană care efectuează acte juridice sau îndeplinește o funcție după directivele și sub controlul altei persoane. – V. prepune.
prepusa
PREPÚS2, -Ă, prepuși, -se, adj., s. m. 1. Adj. Adăugat, pus înainte; pus mai mare peste... 2. Adj. (Pop.) Bănuit, suspectat. 3. S. m. (Jur.) Persoană care efectuează acte juridice sau îndeplinește o funcție după directivele și sub controlul altei persoane. – V. prepune.
prepuse
PREPÚNE, prepún, vb. III. Tranz. 1. (Pop.) A bănui pe cineva sau ceva, a suspecta; a presupune ceva. ♦ A prevesti. 2. (Rar) A însărcina pe cineva cu o funcție; a propune într-o funcție. – Lat. praeponere (după pune). DOOM
prepúne (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prepún, 2 sg. prepúi, 1 pl. prepúnem, perf. s. 1 sg. prepuséi, 1 pl. prepúserăm; conj. prez. 3 să prepúnă; ger. prepunấnd; part. prepús
prepuse
PREPÚS2, -Ă, prepuși, -se, adj., s. m. 1. Adj. Adăugat, pus înainte; pus mai mare peste... 2. Adj. (Pop.) Bănuit, suspectat. 3. S. m. (Jur.) Persoană care efectuează acte juridice sau îndeplinește o funcție după directivele și sub controlul altei persoane. – V. prepune.
prepuse
PREPÚS2, -Ă, prepuși, -se, adj., s. m. 1. Adj. Adăugat, pus înainte; pus mai mare peste... 2. Adj. (Pop.) Bănuit, suspectat. 3. S. m. (Jur.) Persoană care efectuează acte juridice sau îndeplinește o funcție după directivele și sub controlul altei persoane. – V. prepune.
prepusei
PREPÚNE, prepún, vb. III. Tranz. 1. (Pop.) A bănui pe cineva sau ceva, a suspecta; a presupune ceva. ♦ A prevesti. 2. (Rar) A însărcina pe cineva cu o funcție; a propune într-o funcție. – Lat. praeponere (după pune). DOOM
prepúne (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prepún, 2 sg. prepúi, 1 pl. prepúnem, perf. s. 1 sg. prepuséi, 1 pl. prepúserăm; conj. prez. 3 să prepúnă; ger. prepunấnd; part. prepús
prepusei
PREPÚS2, -Ă, prepuși, -se, adj., s. m. 1. Adj. Adăugat, pus înainte; pus mai mare peste... 2. Adj. (Pop.) Bănuit, suspectat. 3. S. m. (Jur.) Persoană care efectuează acte juridice sau îndeplinește o funcție după directivele și sub controlul altei persoane. – V. prepune.
prepusei
PREPÚS2, -Ă, prepuși, -se, adj., s. m. 1. Adj. Adăugat, pus înainte; pus mai mare peste... 2. Adj. (Pop.) Bănuit, suspectat. 3. S. m. (Jur.) Persoană care efectuează acte juridice sau îndeplinește o funcție după directivele și sub controlul altei persoane. – V. prepune.
prepusele
PREPÚS2, -Ă, prepuși, -se, adj., s. m. 1. Adj. Adăugat, pus înainte; pus mai mare peste... 2. Adj. (Pop.) Bănuit, suspectat. 3. S. m. (Jur.) Persoană care efectuează acte juridice sau îndeplinește o funcție după directivele și sub controlul altei persoane. – V. prepune.
prepusele
PREPÚS2, -Ă, prepuși, -se, adj., s. m. 1. Adj. Adăugat, pus înainte; pus mai mare peste... 2. Adj. (Pop.) Bănuit, suspectat. 3. S. m. (Jur.) Persoană care efectuează acte juridice sau îndeplinește o funcție după directivele și sub controlul altei persoane. – V. prepune.
prepuselor
PREPÚS2, -Ă, prepuși, -se, adj., s. m. 1. Adj. Adăugat, pus înainte; pus mai mare peste... 2. Adj. (Pop.) Bănuit, suspectat. 3. S. m. (Jur.) Persoană care efectuează acte juridice sau îndeplinește o funcție după directivele și sub controlul altei persoane. – V. prepune.
prepuselor
PREPÚS2, -Ă, prepuși, -se, adj., s. m. 1. Adj. Adăugat, pus înainte; pus mai mare peste... 2. Adj. (Pop.) Bănuit, suspectat. 3. S. m. (Jur.) Persoană care efectuează acte juridice sau îndeplinește o funcție după directivele și sub controlul altei persoane. – V. prepune.
prepuseră
PREPÚNE, prepún, vb. III. Tranz. 1. (Pop.) A bănui pe cineva sau ceva, a suspecta; a presupune ceva. ♦ A prevesti. 2. (Rar) A însărcina pe cineva cu o funcție; a propune într-o funcție. – Lat. praeponere (după pune). DOOM
prepúne (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prepún, 2 sg. prepúi, 1 pl. prepúnem, perf. s. 1 sg. prepuséi, 1 pl. prepúserăm; conj. prez. 3 să prepúnă; ger. prepunấnd; part. prepús
prepuserăm
PREPÚNE, prepún, vb. III. Tranz. 1. (Pop.) A bănui pe cineva sau ceva, a suspecta; a presupune ceva. ♦ A prevesti. 2. (Rar) A însărcina pe cineva cu o funcție; a propune într-o funcție. – Lat. praeponere (după pune). DOOM
prepúne (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prepún, 2 sg. prepúi, 1 pl. prepúnem, perf. s. 1 sg. prepuséi, 1 pl. prepúserăm; conj. prez. 3 să prepúnă; ger. prepunấnd; part. prepús
prepuserăți
PREPÚNE, prepún, vb. III. Tranz. 1. (Pop.) A bănui pe cineva sau ceva, a suspecta; a presupune ceva. ♦ A prevesti. 2. (Rar) A însărcina pe cineva cu o funcție; a propune într-o funcție. – Lat. praeponere (după pune). DOOM
prepúne (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prepún, 2 sg. prepúi, 1 pl. prepúnem, perf. s. 1 sg. prepuséi, 1 pl. prepúserăm; conj. prez. 3 să prepúnă; ger. prepunấnd; part. prepús
prepusese
PREPÚNE, prepún, vb. III. Tranz. 1. (Pop.) A bănui pe cineva sau ceva, a suspecta; a presupune ceva. ♦ A prevesti. 2. (Rar) A însărcina pe cineva cu o funcție; a propune într-o funcție. – Lat. praeponere (după pune). DOOM
prepúne (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prepún, 2 sg. prepúi, 1 pl. prepúnem, perf. s. 1 sg. prepuséi, 1 pl. prepúserăm; conj. prez. 3 să prepúnă; ger. prepunấnd; part. prepús
prepusesem
PREPÚNE, prepún, vb. III. Tranz. 1. (Pop.) A bănui pe cineva sau ceva, a suspecta; a presupune ceva. ♦ A prevesti. 2. (Rar) A însărcina pe cineva cu o funcție; a propune într-o funcție. – Lat. praeponere (după pune). DOOM
prepúne (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prepún, 2 sg. prepúi, 1 pl. prepúnem, perf. s. 1 sg. prepuséi, 1 pl. prepúserăm; conj. prez. 3 să prepúnă; ger. prepunấnd; part. prepús
prepuseseră
PREPÚNE, prepún, vb. III. Tranz. 1. (Pop.) A bănui pe cineva sau ceva, a suspecta; a presupune ceva. ♦ A prevesti. 2. (Rar) A însărcina pe cineva cu o funcție; a propune într-o funcție. – Lat. praeponere (după pune). DOOM
prepúne (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prepún, 2 sg. prepúi, 1 pl. prepúnem, perf. s. 1 sg. prepuséi, 1 pl. prepúserăm; conj. prez. 3 să prepúnă; ger. prepunấnd; part. prepús
prepuseserăm
PREPÚNE, prepún, vb. III. Tranz. 1. (Pop.) A bănui pe cineva sau ceva, a suspecta; a presupune ceva. ♦ A prevesti. 2. (Rar) A însărcina pe cineva cu o funcție; a propune într-o funcție. – Lat. praeponere (după pune). DOOM
prepúne (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prepún, 2 sg. prepúi, 1 pl. prepúnem, perf. s. 1 sg. prepuséi, 1 pl. prepúserăm; conj. prez. 3 să prepúnă; ger. prepunấnd; part. prepús
prepuseserăți
PREPÚNE, prepún, vb. III. Tranz. 1. (Pop.) A bănui pe cineva sau ceva, a suspecta; a presupune ceva. ♦ A prevesti. 2. (Rar) A însărcina pe cineva cu o funcție; a propune într-o funcție. – Lat. praeponere (după pune). DOOM
prepúne (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prepún, 2 sg. prepúi, 1 pl. prepúnem, perf. s. 1 sg. prepuséi, 1 pl. prepúserăm; conj. prez. 3 să prepúnă; ger. prepunấnd; part. prepús
prepuseseși
PREPÚNE, prepún, vb. III. Tranz. 1. (Pop.) A bănui pe cineva sau ceva, a suspecta; a presupune ceva. ♦ A prevesti. 2. (Rar) A însărcina pe cineva cu o funcție; a propune într-o funcție. – Lat. praeponere (după pune). DOOM
prepúne (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prepún, 2 sg. prepúi, 1 pl. prepúnem, perf. s. 1 sg. prepuséi, 1 pl. prepúserăm; conj. prez. 3 să prepúnă; ger. prepunấnd; part. prepús
prepuseseți
PREPÚNE, prepún, vb. III. Tranz. 1. (Pop.) A bănui pe cineva sau ceva, a suspecta; a presupune ceva. ♦ A prevesti. 2. (Rar) A însărcina pe cineva cu o funcție; a propune într-o funcție. – Lat. praeponere (după pune). DOOM
prepúne (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prepún, 2 sg. prepúi, 1 pl. prepúnem, perf. s. 1 sg. prepuséi, 1 pl. prepúserăm; conj. prez. 3 să prepúnă; ger. prepunấnd; part. prepús
prepuseși
PREPÚNE, prepún, vb. III. Tranz. 1. (Pop.) A bănui pe cineva sau ceva, a suspecta; a presupune ceva. ♦ A prevesti. 2. (Rar) A însărcina pe cineva cu o funcție; a propune într-o funcție. – Lat. praeponere (după pune). DOOM
prepúne (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prepún, 2 sg. prepúi, 1 pl. prepúnem, perf. s. 1 sg. prepuséi, 1 pl. prepúserăm; conj. prez. 3 să prepúnă; ger. prepunấnd; part. prepús
prepusul
PREPÚS2, -Ă, prepuși, -se, adj., s. m. 1. Adj. Adăugat, pus înainte; pus mai mare peste... 2. Adj. (Pop.) Bănuit, suspectat. 3. S. m. (Jur.) Persoană care efectuează acte juridice sau îndeplinește o funcție după directivele și sub controlul altei persoane. – V. prepune.
prepusul
PREPÚS2, -Ă, prepuși, -se, adj., s. m. 1. Adj. Adăugat, pus înainte; pus mai mare peste... 2. Adj. (Pop.) Bănuit, suspectat. 3. S. m. (Jur.) Persoană care efectuează acte juridice sau îndeplinește o funcție după directivele și sub controlul altei persoane. – V. prepune.
prepusul
PREPÚS1, prepusuri, s. n. (Pop.) Bănuială, presupunere; suspiciune. – V. prepune. DOOM
prepús2 (pop.) s. n., pl. prepúsuri
prepusului
PREPÚS2, -Ă, prepuși, -se, adj., s. m. 1. Adj. Adăugat, pus înainte; pus mai mare peste... 2. Adj. (Pop.) Bănuit, suspectat. 3. S. m. (Jur.) Persoană care efectuează acte juridice sau îndeplinește o funcție după directivele și sub controlul altei persoane. – V. prepune.
prepusului
PREPÚS2, -Ă, prepuși, -se, adj., s. m. 1. Adj. Adăugat, pus înainte; pus mai mare peste... 2. Adj. (Pop.) Bănuit, suspectat. 3. S. m. (Jur.) Persoană care efectuează acte juridice sau îndeplinește o funcție după directivele și sub controlul altei persoane. – V. prepune.
prepusului
PREPÚS1, prepusuri, s. n. (Pop.) Bănuială, presupunere; suspiciune. – V. prepune. DOOM
prepús2 (pop.) s. n., pl. prepúsuri
prepusuri
PREPÚS1, prepusuri, s. n. (Pop.) Bănuială, presupunere; suspiciune. – V. prepune. DOOM
prepús2 (pop.) s. n., pl. prepúsuri
prepusurile
PREPÚS1, prepusuri, s. n. (Pop.) Bănuială, presupunere; suspiciune. – V. prepune. DOOM
prepús2 (pop.) s. n., pl. prepúsuri
prepusurilor
PREPÚS1, prepusuri, s. n. (Pop.) Bănuială, presupunere; suspiciune. – V. prepune. DOOM
prepús2 (pop.) s. n., pl. prepúsuri
prepuși
PREPÚS2, -Ă, prepuși, -se, adj., s. m. 1. Adj. Adăugat, pus înainte; pus mai mare peste... 2. Adj. (Pop.) Bănuit, suspectat. 3. S. m. (Jur.) Persoană care efectuează acte juridice sau îndeplinește o funcție după directivele și sub controlul altei persoane. – V. prepune.
prepuși
PREPÚS2, -Ă, prepuși, -se, adj., s. m. 1. Adj. Adăugat, pus înainte; pus mai mare peste... 2. Adj. (Pop.) Bănuit, suspectat. 3. S. m. (Jur.) Persoană care efectuează acte juridice sau îndeplinește o funcție după directivele și sub controlul altei persoane. – V. prepune.
prepușii
PREPÚS2, -Ă, prepuși, -se, adj., s. m. 1. Adj. Adăugat, pus înainte; pus mai mare peste... 2. Adj. (Pop.) Bănuit, suspectat. 3. S. m. (Jur.) Persoană care efectuează acte juridice sau îndeplinește o funcție după directivele și sub controlul altei persoane. – V. prepune.
prepușii
PREPÚS2, -Ă, prepuși, -se, adj., s. m. 1. Adj. Adăugat, pus înainte; pus mai mare peste... 2. Adj. (Pop.) Bănuit, suspectat. 3. S. m. (Jur.) Persoană care efectuează acte juridice sau îndeplinește o funcție după directivele și sub controlul altei persoane. – V. prepune.
prepușilor
PREPÚS2, -Ă, prepuși, -se, adj., s. m. 1. Adj. Adăugat, pus înainte; pus mai mare peste... 2. Adj. (Pop.) Bănuit, suspectat. 3. S. m. (Jur.) Persoană care efectuează acte juridice sau îndeplinește o funcție după directivele și sub controlul altei persoane. – V. prepune.
prepușilor
PREPÚS2, -Ă, prepuși, -se, adj., s. m. 1. Adj. Adăugat, pus înainte; pus mai mare peste... 2. Adj. (Pop.) Bănuit, suspectat. 3. S. m. (Jur.) Persoană care efectuează acte juridice sau îndeplinește o funcție după directivele și sub controlul altei persoane. – V. prepune.
prepuț
PREPÚȚIU s. n. v. prepuț. DOOM
prepúț s. n., pl. prepúțuri
prepuțial
PREPUȚIÁL, -Ă adj. Al prepuțului. [Pron. -ți-al. / < fr. préputial].
prepuțiu
PREPÚȚIU s. n. v. prepuț. DOOM
prepúț s. n., pl. prepúțuri
prepuțul
PREPÚȚIU s. n. v. prepuț. DOOM
prepúț s. n., pl. prepúțuri
prepuțului
PREPÚȚIU s. n. v. prepuț. DOOM
prepúț s. n., pl. prepúțuri
prepuțuri
PREPÚȚIU s. n. v. prepuț. DOOM
prepúț s. n., pl. prepúțuri
prepuțurile
PREPÚȚIU s. n. v. prepuț. DOOM
prepúț s. n., pl. prepúțuri
prepuțurilor
PREPÚȚIU s. n. v. prepuț. DOOM
prepúț s. n., pl. prepúțuri
prerafaelism
PRERAFAELITÍSM s. n. Curent artistic apărut în Anglia la mijlocul sec. XIX care, pornind de la ideea că apogeul picturii este reprezentat de înaintașii lui Rafael, a militat pentru o artă de rafinament, antiacademică, paseistă, literaturizantă, ezoterică, moralizatoare. [Pr.: -fa-e-. – Var.: prerafaelísm s. n.] – Din fr. préraphaélitisme. DOOM
prerafaelitísm s. n.
prerafaelit
PRERAFAELÍT, -Ă, prerafaeliți, -te, adj., s. m. și f. (Adept) al prerafaelitismului. [Pr.: -fa-e-] – Din fr. préraphaélite. DOOM
prerafaelít adj. m., s. m., pl. prerafaelíți; adj. f., s. f. prerafaelítă, pl. prerafaelíte
prerafaelit
PRERAFAELÍT, -Ă, prerafaeliți, -te, adj., s. m. și f. (Adept) al prerafaelitismului. [Pr.: -fa-e-] – Din fr. préraphaélite. DOOM
prerafaelít adj. m., s. m., pl. prerafaelíți; adj. f., s. f. prerafaelítă, pl. prerafaelíte
prerafaelita
PRERAFAELÍT, -Ă, prerafaeliți, -te, adj., s. m. și f. (Adept) al prerafaelitismului. [Pr.: -fa-e-] – Din fr. préraphaélite. DOOM
prerafaelít adj. m., s. m., pl. prerafaelíți; adj. f., s. f. prerafaelítă, pl. prerafaelíte
prerafaelita
PRERAFAELÍT, -Ă, prerafaeliți, -te, adj., s. m. și f. (Adept) al prerafaelitismului. [Pr.: -fa-e-] – Din fr. préraphaélite. DOOM
prerafaelít adj. m., s. m., pl. prerafaelíți; adj. f., s. f. prerafaelítă, pl. prerafaelíte
prerafaelite
PRERAFAELÍT, -Ă, prerafaeliți, -te, adj., s. m. și f. (Adept) al prerafaelitismului. [Pr.: -fa-e-] – Din fr. préraphaélite. DOOM
prerafaelít adj. m., s. m., pl. prerafaelíți; adj. f., s. f. prerafaelítă, pl. prerafaelíte
prerafaelite
PRERAFAELÍT, -Ă, prerafaeliți, -te, adj., s. m. și f. (Adept) al prerafaelitismului. [Pr.: -fa-e-] – Din fr. préraphaélite. DOOM
prerafaelít adj. m., s. m., pl. prerafaelíți; adj. f., s. f. prerafaelítă, pl. prerafaelíte
prerafaelitei
PRERAFAELÍT, -Ă, prerafaeliți, -te, adj., s. m. și f. (Adept) al prerafaelitismului. [Pr.: -fa-e-] – Din fr. préraphaélite. DOOM
prerafaelít adj. m., s. m., pl. prerafaelíți; adj. f., s. f. prerafaelítă, pl. prerafaelíte
prerafaelitei
PRERAFAELÍT, -Ă, prerafaeliți, -te, adj., s. m. și f. (Adept) al prerafaelitismului. [Pr.: -fa-e-] – Din fr. préraphaélite. DOOM
prerafaelít adj. m., s. m., pl. prerafaelíți; adj. f., s. f. prerafaelítă, pl. prerafaelíte
prerafaelitele
PRERAFAELÍT, -Ă, prerafaeliți, -te, adj., s. m. și f. (Adept) al prerafaelitismului. [Pr.: -fa-e-] – Din fr. préraphaélite. DOOM
prerafaelít adj. m., s. m., pl. prerafaelíți; adj. f., s. f. prerafaelítă, pl. prerafaelíte
prerafaelitele
PRERAFAELÍT, -Ă, prerafaeliți, -te, adj., s. m. și f. (Adept) al prerafaelitismului. [Pr.: -fa-e-] – Din fr. préraphaélite. DOOM
prerafaelít adj. m., s. m., pl. prerafaelíți; adj. f., s. f. prerafaelítă, pl. prerafaelíte
prerafaelitelor
PRERAFAELÍT, -Ă, prerafaeliți, -te, adj., s. m. și f. (Adept) al prerafaelitismului. [Pr.: -fa-e-] – Din fr. préraphaélite. DOOM
prerafaelít adj. m., s. m., pl. prerafaelíți; adj. f., s. f. prerafaelítă, pl. prerafaelíte
prerafaelitelor
PRERAFAELÍT, -Ă, prerafaeliți, -te, adj., s. m. și f. (Adept) al prerafaelitismului. [Pr.: -fa-e-] – Din fr. préraphaélite. DOOM
prerafaelít adj. m., s. m., pl. prerafaelíți; adj. f., s. f. prerafaelítă, pl. prerafaelíte
prerafaelitism
PRERAFAELITÍSM s. n. Curent artistic apărut în Anglia la mijlocul sec. XIX care, pornind de la ideea că apogeul picturii este reprezentat de înaintașii lui Rafael, a militat pentru o artă de rafinament, antiacademică, paseistă, literaturizantă, ezoterică, moralizatoare. [Pr.: -fa-e-. – Var.: prerafaelísm s. n.] – Din fr. préraphaélitisme. DOOM
prerafaelitísm s. n.
prerafaelitismul
PRERAFAELITÍSM s. n. Curent artistic apărut în Anglia la mijlocul sec. XIX care, pornind de la ideea că apogeul picturii este reprezentat de înaintașii lui Rafael, a militat pentru o artă de rafinament, antiacademică, paseistă, literaturizantă, ezoterică, moralizatoare. [Pr.: -fa-e-. – Var.: prerafaelísm s. n.] – Din fr. préraphaélitisme. DOOM
prerafaelitísm s. n.
prerafaelitismului
PRERAFAELITÍSM s. n. Curent artistic apărut în Anglia la mijlocul sec. XIX care, pornind de la ideea că apogeul picturii este reprezentat de înaintașii lui Rafael, a militat pentru o artă de rafinament, antiacademică, paseistă, literaturizantă, ezoterică, moralizatoare. [Pr.: -fa-e-. – Var.: prerafaelísm s. n.] – Din fr. préraphaélitisme. DOOM
prerafaelitísm s. n.
prerafaelitul
PRERAFAELÍT, -Ă, prerafaeliți, -te, adj., s. m. și f. (Adept) al prerafaelitismului. [Pr.: -fa-e-] – Din fr. préraphaélite. DOOM
prerafaelít adj. m., s. m., pl. prerafaelíți; adj. f., s. f. prerafaelítă, pl. prerafaelíte
prerafaelitul
PRERAFAELÍT, -Ă, prerafaeliți, -te, adj., s. m. și f. (Adept) al prerafaelitismului. [Pr.: -fa-e-] – Din fr. préraphaélite. DOOM
prerafaelít adj. m., s. m., pl. prerafaelíți; adj. f., s. f. prerafaelítă, pl. prerafaelíte
prerafaelitului
PRERAFAELÍT, -Ă, prerafaeliți, -te, adj., s. m. și f. (Adept) al prerafaelitismului. [Pr.: -fa-e-] – Din fr. préraphaélite. DOOM
prerafaelít adj. m., s. m., pl. prerafaelíți; adj. f., s. f. prerafaelítă, pl. prerafaelíte
prerafaelitului
PRERAFAELÍT, -Ă, prerafaeliți, -te, adj., s. m. și f. (Adept) al prerafaelitismului. [Pr.: -fa-e-] – Din fr. préraphaélite. DOOM
prerafaelít adj. m., s. m., pl. prerafaelíți; adj. f., s. f. prerafaelítă, pl. prerafaelíte
prerafaeliți
PRERAFAELÍT, -Ă, prerafaeliți, -te, adj., s. m. și f. (Adept) al prerafaelitismului. [Pr.: -fa-e-] – Din fr. préraphaélite. DOOM
prerafaelít adj. m., s. m., pl. prerafaelíți; adj. f., s. f. prerafaelítă, pl. prerafaelíte
prerafaeliți
PRERAFAELÍT, -Ă, prerafaeliți, -te, adj., s. m. și f. (Adept) al prerafaelitismului. [Pr.: -fa-e-] – Din fr. préraphaélite. DOOM
prerafaelít adj. m., s. m., pl. prerafaelíți; adj. f., s. f. prerafaelítă, pl. prerafaelíte
prerafaeliții
PRERAFAELÍT, -Ă, prerafaeliți, -te, adj., s. m. și f. (Adept) al prerafaelitismului. [Pr.: -fa-e-] – Din fr. préraphaélite. DOOM
prerafaelít adj. m., s. m., pl. prerafaelíți; adj. f., s. f. prerafaelítă, pl. prerafaelíte
prerafaeliții
PRERAFAELÍT, -Ă, prerafaeliți, -te, adj., s. m. și f. (Adept) al prerafaelitismului. [Pr.: -fa-e-] – Din fr. préraphaélite. DOOM
prerafaelít adj. m., s. m., pl. prerafaelíți; adj. f., s. f. prerafaelítă, pl. prerafaelíte
prerafaeliților
PRERAFAELÍT, -Ă, prerafaeliți, -te, adj., s. m. și f. (Adept) al prerafaelitismului. [Pr.: -fa-e-] – Din fr. préraphaélite. DOOM
prerafaelít adj. m., s. m., pl. prerafaelíți; adj. f., s. f. prerafaelítă, pl. prerafaelíte
prerafaeliților
PRERAFAELÍT, -Ă, prerafaeliți, -te, adj., s. m. și f. (Adept) al prerafaelitismului. [Pr.: -fa-e-] – Din fr. préraphaélite. DOOM
prerafaelít adj. m., s. m., pl. prerafaelíți; adj. f., s. f. prerafaelítă, pl. prerafaelíte
prerepartizare
PREREPARTIZÁRE, prerepartizări, s. f. Repartizare prealabilă care se poate definitiva ulterior. – Pre1- + repartizare.
prerepartizarea
PREREPARTIZÁRE, prerepartizări, s. f. Repartizare prealabilă care se poate definitiva ulterior. – Pre1- + repartizare.
prerepartizări
PREREPARTIZÁRE, prerepartizări, s. f. Repartizare prealabilă care se poate definitiva ulterior. – Pre1- + repartizare.
prerepartizării
PREREPARTIZÁRE, prerepartizări, s. f. Repartizare prealabilă care se poate definitiva ulterior. – Pre1- + repartizare.
prerepartizările
PREREPARTIZÁRE, prerepartizări, s. f. Repartizare prealabilă care se poate definitiva ulterior. – Pre1- + repartizare.
prerepartizărilor
PREREPARTIZÁRE, prerepartizări, s. f. Repartizare prealabilă care se poate definitiva ulterior. – Pre1- + repartizare.
prerevoluționar
PREREVOLUȚIONÁR, -Ă, prerevoluționari, -e, adj. Care a existat, a fost, s-a întâmplat înainte de o revoluție; care caracterizează perioada dinaintea unei revoluții. [Pr.: -ți-o-] – Pre1- + revoluționar. DOOM
prerevoluționár (-ți-o-) adj. m., pl. prerevoluționári; f. prerevoluționáră, pl. prerevoluționáre
prerevoluționara
PREREVOLUȚIONÁR, -Ă, prerevoluționari, -e, adj. Care a existat, a fost, s-a întâmplat înainte de o revoluție; care caracterizează perioada dinaintea unei revoluții. [Pr.: -ți-o-] – Pre1- + revoluționar. DOOM
prerevoluționár (-ți-o-) adj. m., pl. prerevoluționári; f. prerevoluționáră, pl. prerevoluționáre
prerevoluționare
PREREVOLUȚIONÁR, -Ă, prerevoluționari, -e, adj. Care a existat, a fost, s-a întâmplat înainte de o revoluție; care caracterizează perioada dinaintea unei revoluții. [Pr.: -ți-o-] – Pre1- + revoluționar. DOOM
prerevoluționár (-ți-o-) adj. m., pl. prerevoluționári; f. prerevoluționáră, pl. prerevoluționáre
prerevoluționarei
PREREVOLUȚIONÁR, -Ă, prerevoluționari, -e, adj. Care a existat, a fost, s-a întâmplat înainte de o revoluție; care caracterizează perioada dinaintea unei revoluții. [Pr.: -ți-o-] – Pre1- + revoluționar. DOOM
prerevoluționár (-ți-o-) adj. m., pl. prerevoluționári; f. prerevoluționáră, pl. prerevoluționáre
prerevoluționarele
PREREVOLUȚIONÁR, -Ă, prerevoluționari, -e, adj. Care a existat, a fost, s-a întâmplat înainte de o revoluție; care caracterizează perioada dinaintea unei revoluții. [Pr.: -ți-o-] – Pre1- + revoluționar. DOOM
prerevoluționár (-ți-o-) adj. m., pl. prerevoluționári; f. prerevoluționáră, pl. prerevoluționáre
prerevoluționarelor
PREREVOLUȚIONÁR, -Ă, prerevoluționari, -e, adj. Care a existat, a fost, s-a întâmplat înainte de o revoluție; care caracterizează perioada dinaintea unei revoluții. [Pr.: -ți-o-] – Pre1- + revoluționar. DOOM
prerevoluționár (-ți-o-) adj. m., pl. prerevoluționári; f. prerevoluționáră, pl. prerevoluționáre
prerevoluționari
PREREVOLUȚIONÁR, -Ă, prerevoluționari, -e, adj. Care a existat, a fost, s-a întâmplat înainte de o revoluție; care caracterizează perioada dinaintea unei revoluții. [Pr.: -ți-o-] – Pre1- + revoluționar. DOOM
prerevoluționár (-ți-o-) adj. m., pl. prerevoluționári; f. prerevoluționáră, pl. prerevoluționáre
prerevoluționarii
PREREVOLUȚIONÁR, -Ă, prerevoluționari, -e, adj. Care a existat, a fost, s-a întâmplat înainte de o revoluție; care caracterizează perioada dinaintea unei revoluții. [Pr.: -ți-o-] – Pre1- + revoluționar. DOOM
prerevoluționár (-ți-o-) adj. m., pl. prerevoluționári; f. prerevoluționáră, pl. prerevoluționáre
prerevoluționarilor
PREREVOLUȚIONÁR, -Ă, prerevoluționari, -e, adj. Care a existat, a fost, s-a întâmplat înainte de o revoluție; care caracterizează perioada dinaintea unei revoluții. [Pr.: -ți-o-] – Pre1- + revoluționar. DOOM
prerevoluționár (-ți-o-) adj. m., pl. prerevoluționári; f. prerevoluționáră, pl. prerevoluționáre
prerevoluționarul
PREREVOLUȚIONÁR, -Ă, prerevoluționari, -e, adj. Care a existat, a fost, s-a întâmplat înainte de o revoluție; care caracterizează perioada dinaintea unei revoluții. [Pr.: -ți-o-] – Pre1- + revoluționar. DOOM
prerevoluționár (-ți-o-) adj. m., pl. prerevoluționári; f. prerevoluționáră, pl. prerevoluționáre
prerevoluționarului
PREREVOLUȚIONÁR, -Ă, prerevoluționari, -e, adj. Care a existat, a fost, s-a întâmplat înainte de o revoluție; care caracterizează perioada dinaintea unei revoluții. [Pr.: -ți-o-] – Pre1- + revoluționar. DOOM
prerevoluționár (-ți-o-) adj. m., pl. prerevoluționári; f. prerevoluționáră, pl. prerevoluționáre
preria
PRERÍE, prerii, s. f. Asociație vegetală formată din ierburi, caracteristică pentru unele regiuni ale Americii de Nord; regiune de stepă care cuprinde o asemenea vegetație. – Din fr. prairie. DOOM
preríe s. f., art. prería, g.-d. art. preríei; pl. preríi, art. preríile
prerie
PRERÍE, prerii, s. f. Asociație vegetală formată din ierburi, caracteristică pentru unele regiuni ale Americii de Nord; regiune de stepă care cuprinde o asemenea vegetație. – Din fr. prairie. DOOM
preríe s. f., art. prería, g.-d. art. preríei; pl. preríi, art. preríile
preriei
PRERÍE, prerii, s. f. Asociație vegetală formată din ierburi, caracteristică pentru unele regiuni ale Americii de Nord; regiune de stepă care cuprinde o asemenea vegetație. – Din fr. prairie. DOOM
preríe s. f., art. prería, g.-d. art. preríei; pl. preríi, art. preríile
prerii
PRERÍE, prerii, s. f. Asociație vegetală formată din ierburi, caracteristică pentru unele regiuni ale Americii de Nord; regiune de stepă care cuprinde o asemenea vegetație. – Din fr. prairie. DOOM
preríe s. f., art. prería, g.-d. art. preríei; pl. preríi, art. preríile
preriile
PRERÍE, prerii, s. f. Asociație vegetală formată din ierburi, caracteristică pentru unele regiuni ale Americii de Nord; regiune de stepă care cuprinde o asemenea vegetație. – Din fr. prairie. DOOM
preríe s. f., art. prería, g.-d. art. preríei; pl. preríi, art. preríile
preriilor
PRERÍE, prerii, s. f. Asociație vegetală formată din ierburi, caracteristică pentru unele regiuni ale Americii de Nord; regiune de stepă care cuprinde o asemenea vegetație. – Din fr. prairie. DOOM
preríe s. f., art. prería, g.-d. art. preríei; pl. preríi, art. preríile
prerogativa
PREROGATÍVĂ, prerogative, s. f. Împuternicire, privilegiu acordat în exclusivitate șefului unui stat sau unui demnitar. – Din fr. prérogative, lat. praerogativa. DOOM
prerogatívă s. f., g.-d. art. prerogatívei; pl. prerogatíve
prerogative
PREROGATÍVĂ, prerogative, s. f. Împuternicire, privilegiu acordat în exclusivitate șefului unui stat sau unui demnitar. – Din fr. prérogative, lat. praerogativa. DOOM
prerogatívă s. f., g.-d. art. prerogatívei; pl. prerogatíve
prerogativei
PREROGATÍVĂ, prerogative, s. f. Împuternicire, privilegiu acordat în exclusivitate șefului unui stat sau unui demnitar. – Din fr. prérogative, lat. praerogativa. DOOM
prerogatívă s. f., g.-d. art. prerogatívei; pl. prerogatíve
prerogativele
PREROGATÍVĂ, prerogative, s. f. Împuternicire, privilegiu acordat în exclusivitate șefului unui stat sau unui demnitar. – Din fr. prérogative, lat. praerogativa. DOOM
prerogatívă s. f., g.-d. art. prerogatívei; pl. prerogatíve
prerogativelor
PREROGATÍVĂ, prerogative, s. f. Împuternicire, privilegiu acordat în exclusivitate șefului unui stat sau unui demnitar. – Din fr. prérogative, lat. praerogativa. DOOM
prerogatívă s. f., g.-d. art. prerogatívei; pl. prerogatíve
preroman
PREROMÁN, -Ă, preromani, -e, adj. Care a existat înainte de apariția romanilor, care aparține acestei perioade. – Pre1- + roman. DOOM
preromán adj. m., pl. prerománi; f. prerománă, pl. prerománe
preromana
PREROMÁN, -Ă, preromani, -e, adj. Care a existat înainte de apariția romanilor, care aparține acestei perioade. – Pre1- + roman. DOOM
preromán adj. m., pl. prerománi; f. prerománă, pl. prerománe
preromane
PREROMÁN, -Ă, preromani, -e, adj. Care a existat înainte de apariția romanilor, care aparține acestei perioade. – Pre1- + roman. DOOM
preromán adj. m., pl. prerománi; f. prerománă, pl. prerománe
preromanei
PREROMÁN, -Ă, preromani, -e, adj. Care a existat înainte de apariția romanilor, care aparține acestei perioade. – Pre1- + roman. DOOM
preromán adj. m., pl. prerománi; f. prerománă, pl. prerománe
preromanele
PREROMÁN, -Ă, preromani, -e, adj. Care a existat înainte de apariția romanilor, care aparține acestei perioade. – Pre1- + roman. DOOM
preromán adj. m., pl. prerománi; f. prerománă, pl. prerománe
preromanelor
PREROMÁN, -Ă, preromani, -e, adj. Care a existat înainte de apariția romanilor, care aparține acestei perioade. – Pre1- + roman. DOOM
preromán adj. m., pl. prerománi; f. prerománă, pl. prerománe
preromani
PREROMÁN, -Ă, preromani, -e, adj. Care a existat înainte de apariția romanilor, care aparține acestei perioade. – Pre1- + roman. DOOM
preromán adj. m., pl. prerománi; f. prerománă, pl. prerománe
preromanii
PREROMÁN, -Ă, preromani, -e, adj. Care a existat înainte de apariția romanilor, care aparține acestei perioade. – Pre1- + roman. DOOM
preromán adj. m., pl. prerománi; f. prerománă, pl. prerománe
preromanilor
PREROMÁN, -Ă, preromani, -e, adj. Care a existat înainte de apariția romanilor, care aparține acestei perioade. – Pre1- + roman. DOOM
preromán adj. m., pl. prerománi; f. prerománă, pl. prerománe
preromantic
PREROMÁNTIC, -Ă, preromantici, -ce, adj. Care aparține preromantismului, privitor la preromantism. – Din fr. préromantique. DOOM
preromántic adj. m., pl. preromántici; f. preromántică, pl. preromántice
preromantica
PREROMÁNTIC, -Ă, preromantici, -ce, adj. Care aparține preromantismului, privitor la preromantism. – Din fr. préromantique. DOOM
preromántic adj. m., pl. preromántici; f. preromántică, pl. preromántice
preromantice
PREROMÁNTIC, -Ă, preromantici, -ce, adj. Care aparține preromantismului, privitor la preromantism. – Din fr. préromantique. DOOM
preromántic adj. m., pl. preromántici; f. preromántică, pl. preromántice
preromanticei
PREROMÁNTIC, -Ă, preromantici, -ce, adj. Care aparține preromantismului, privitor la preromantism. – Din fr. préromantique. DOOM
preromántic adj. m., pl. preromántici; f. preromántică, pl. preromántice
preromanticele
PREROMÁNTIC, -Ă, preromantici, -ce, adj. Care aparține preromantismului, privitor la preromantism. – Din fr. préromantique. DOOM
preromántic adj. m., pl. preromántici; f. preromántică, pl. preromántice
preromanticelor
PREROMÁNTIC, -Ă, preromantici, -ce, adj. Care aparține preromantismului, privitor la preromantism. – Din fr. préromantique. DOOM
preromántic adj. m., pl. preromántici; f. preromántică, pl. preromántice
preromantici
PREROMÁNTIC, -Ă, preromantici, -ce, adj. Care aparține preromantismului, privitor la preromantism. – Din fr. préromantique. DOOM
preromántic adj. m., pl. preromántici; f. preromántică, pl. preromántice
preromanticii
PREROMÁNTIC, -Ă, preromantici, -ce, adj. Care aparține preromantismului, privitor la preromantism. – Din fr. préromantique. DOOM
preromántic adj. m., pl. preromántici; f. preromántică, pl. preromántice
preromanticilor
PREROMÁNTIC, -Ă, preromantici, -ce, adj. Care aparține preromantismului, privitor la preromantism. – Din fr. préromantique. DOOM
preromántic adj. m., pl. preromántici; f. preromántică, pl. preromántice
preromanticul
PREROMÁNTIC, -Ă, preromantici, -ce, adj. Care aparține preromantismului, privitor la preromantism. – Din fr. préromantique. DOOM
preromántic adj. m., pl. preromántici; f. preromántică, pl. preromántice
preromanticului
PREROMÁNTIC, -Ă, preromantici, -ce, adj. Care aparține preromantismului, privitor la preromantism. – Din fr. préromantique. DOOM
preromántic adj. m., pl. preromántici; f. preromántică, pl. preromántice
preromantism
PREROMANTÍSM s. n. Curent literar și artistic din sec. XVIII, anterior romantismului, care se caracterizează prin respingerea canoanelor clasicismului, prin adoptarea cultului sensibilității și al naturii, prin gustul pentru pitoresc și exotic etc. – Din fr. préromantisme. DOOM
preromantísm s. n.
preromantismul
PREROMANTÍSM s. n. Curent literar și artistic din sec. XVIII, anterior romantismului, care se caracterizează prin respingerea canoanelor clasicismului, prin adoptarea cultului sensibilității și al naturii, prin gustul pentru pitoresc și exotic etc. – Din fr. préromantisme. DOOM
preromantísm s. n.
preromantismului
PREROMANTÍSM s. n. Curent literar și artistic din sec. XVIII, anterior romantismului, care se caracterizează prin respingerea canoanelor clasicismului, prin adoptarea cultului sensibilității și al naturii, prin gustul pentru pitoresc și exotic etc. – Din fr. préromantisme. DOOM
preromantísm s. n.
preromanul
PREROMÁN, -Ă, preromani, -e, adj. Care a existat înainte de apariția romanilor, care aparține acestei perioade. – Pre1- + roman. DOOM
preromán adj. m., pl. prerománi; f. prerománă, pl. prerománe
preromanului
PREROMÁN, -Ă, preromani, -e, adj. Care a existat înainte de apariția romanilor, care aparține acestei perioade. – Pre1- + roman. DOOM
preromán adj. m., pl. prerománi; f. prerománă, pl. prerománe
prerup
PRERÚPE, prerúp, vb. III. Tranz. (învechit) A face să înceteze pentru moment, a întrerupe. Prerupînd cuvîntul [craiului] zise cu mirare. PANN, la TDRG.
prerupe
PRERÚPE, prerúp, vb. III. Tranz. (învechit) A face să înceteze pentru moment, a întrerupe. Prerupînd cuvîntul [craiului] zise cu mirare. PANN, la TDRG.
prerupea
PRERÚPE, prerúp, vb. III. Tranz. (învechit) A face să înceteze pentru moment, a întrerupe. Prerupînd cuvîntul [craiului] zise cu mirare. PANN, la TDRG.
prerupeai
PRERÚPE, prerúp, vb. III. Tranz. (învechit) A face să înceteze pentru moment, a întrerupe. Prerupînd cuvîntul [craiului] zise cu mirare. PANN, la TDRG.
prerupeam
PRERÚPE, prerúp, vb. III. Tranz. (învechit) A face să înceteze pentru moment, a întrerupe. Prerupînd cuvîntul [craiului] zise cu mirare. PANN, la TDRG.
prerupeau
PRERÚPE, prerúp, vb. III. Tranz. (învechit) A face să înceteze pentru moment, a întrerupe. Prerupînd cuvîntul [craiului] zise cu mirare. PANN, la TDRG.
prerupeați
PRERÚPE, prerúp, vb. III. Tranz. (învechit) A face să înceteze pentru moment, a întrerupe. Prerupînd cuvîntul [craiului] zise cu mirare. PANN, la TDRG.
prerupem
PRERÚPE, prerúp, vb. III. Tranz. (învechit) A face să înceteze pentru moment, a întrerupe. Prerupînd cuvîntul [craiului] zise cu mirare. PANN, la TDRG.
prerupere
PRERÚPE, prerúp, vb. III. Tranz. (învechit) A face să înceteze pentru moment, a întrerupe. Prerupînd cuvîntul [craiului] zise cu mirare. PANN, la TDRG.
prerupere
PRERÚPE, prerúp, vb. III. Tranz. (Înv.) A întrerupe. – Lat lit. praerumpere.
prerupeți
PRERÚPE, prerúp, vb. III. Tranz. (învechit) A face să înceteze pentru moment, a întrerupe. Prerupînd cuvîntul [craiului] zise cu mirare. PANN, la TDRG.
prerupi
PRERÚPE, prerúp, vb. III. Tranz. (învechit) A face să înceteze pentru moment, a întrerupe. Prerupînd cuvîntul [craiului] zise cu mirare. PANN, la TDRG.
prerupse
PRERÚPE, prerúp, vb. III. Tranz. (învechit) A face să înceteze pentru moment, a întrerupe. Prerupînd cuvîntul [craiului] zise cu mirare. PANN, la TDRG.
prerupsei
PRERÚPE, prerúp, vb. III. Tranz. (învechit) A face să înceteze pentru moment, a întrerupe. Prerupînd cuvîntul [craiului] zise cu mirare. PANN, la TDRG.
prerupseră
PRERÚPE, prerúp, vb. III. Tranz. (învechit) A face să înceteze pentru moment, a întrerupe. Prerupînd cuvîntul [craiului] zise cu mirare. PANN, la TDRG.
prerupserăm
PRERÚPE, prerúp, vb. III. Tranz. (învechit) A face să înceteze pentru moment, a întrerupe. Prerupînd cuvîntul [craiului] zise cu mirare. PANN, la TDRG.
prerupserăți
PRERÚPE, prerúp, vb. III. Tranz. (învechit) A face să înceteze pentru moment, a întrerupe. Prerupînd cuvîntul [craiului] zise cu mirare. PANN, la TDRG.
prerupsese
PRERÚPE, prerúp, vb. III. Tranz. (învechit) A face să înceteze pentru moment, a întrerupe. Prerupînd cuvîntul [craiului] zise cu mirare. PANN, la TDRG.
prerupsesem
PRERÚPE, prerúp, vb. III. Tranz. (învechit) A face să înceteze pentru moment, a întrerupe. Prerupînd cuvîntul [craiului] zise cu mirare. PANN, la TDRG.
prerupseseră
PRERÚPE, prerúp, vb. III. Tranz. (învechit) A face să înceteze pentru moment, a întrerupe. Prerupînd cuvîntul [craiului] zise cu mirare. PANN, la TDRG.
prerupseserăm
PRERÚPE, prerúp, vb. III. Tranz. (învechit) A face să înceteze pentru moment, a întrerupe. Prerupînd cuvîntul [craiului] zise cu mirare. PANN, la TDRG.
prerupseserăți
PRERÚPE, prerúp, vb. III. Tranz. (învechit) A face să înceteze pentru moment, a întrerupe. Prerupînd cuvîntul [craiului] zise cu mirare. PANN, la TDRG.
prerupseseși
PRERÚPE, prerúp, vb. III. Tranz. (învechit) A face să înceteze pentru moment, a întrerupe. Prerupînd cuvîntul [craiului] zise cu mirare. PANN, la TDRG.
prerupseseți
PRERÚPE, prerúp, vb. III. Tranz. (învechit) A face să înceteze pentru moment, a întrerupe. Prerupînd cuvîntul [craiului] zise cu mirare. PANN, la TDRG.
prerupseși
PRERÚPE, prerúp, vb. III. Tranz. (învechit) A face să înceteze pentru moment, a întrerupe. Prerupînd cuvîntul [craiului] zise cu mirare. PANN, la TDRG.
prerupt
PRERÚPE, prerúp, vb. III. Tranz. (învechit) A face să înceteze pentru moment, a întrerupe. Prerupînd cuvîntul [craiului] zise cu mirare. PANN, la TDRG.
prerupt
PRERÚPE, prerúp, vb. III. Tranz. (Înv.) A întrerupe. – Lat lit. praerumpere.
prerupând
PRERÚPE, prerúp, vb. III. Tranz. (învechit) A face să înceteze pentru moment, a întrerupe. Prerupînd cuvîntul [craiului] zise cu mirare. PANN, la TDRG.
prerupînd
PRERÚPE, prerúp, vb. III. Tranz. (învechit) A face să înceteze pentru moment, a întrerupe. Prerupînd cuvîntul [craiului] zise cu mirare. PANN, la TDRG.
prerupă
PRERÚPE, prerúp, vb. III. Tranz. (învechit) A face să înceteze pentru moment, a întrerupe. Prerupînd cuvîntul [craiului] zise cu mirare. PANN, la TDRG.
presa
PRESÁ, presez, vb. I. Tranz. 1. A exercita o presiune asupra unui material, obiect, pentru a-i reduce volumul, a-i da o anumită formă, a extrage lichidul din el etc. ♦ A apăsa. 2. Fig. A constrânge o persoană să acționeze într-un anumit fel. – Din fr. presser. DOOM
presá (a ~) vb., ind. prez. 3 preseáză
presa
PRÉSĂ, (I) prese, s. f. I. Dispozitiv, unealtă, mașină cu care se execută operația de presare a unui material, obiect. ♦ Spec. Mașină tipografică simplă care tipărește prin presarea hârtiei pe un zaț acoperit de cerneală.. II. Totalitatea publicațiilor cotidiene și periodice (ziare, reviste etc.) prin care se realizează informarea publică. ♦ Activitatea sau profesia de gazetar, de publicist; gazetărie, publicistică. ♦ (Concr.) Gazetari, ziariști. ♦ Expl. A avea presă bună (sau proastă) = a se bucura de o apreciere bună (sau rea), a avea o reputație bună (sau proastă). – Din fr. presse. DOOM
présă2 (dispozitiv, mașină) s. f., g.-d. art. prései; pl. prése
presai
PRESÁ, presez, vb. I. Tranz. 1. A exercita o presiune asupra unui material, obiect, pentru a-i reduce volumul, a-i da o anumită formă, a extrage lichidul din el etc. ♦ A apăsa. 2. Fig. A constrânge o persoană să acționeze într-un anumit fel. – Din fr. presser. DOOM
presá (a ~) vb., ind. prez. 3 preseáză
presaj
PRESÁJ s. n. (Rar) Presare. – Din fr. pressage. DOOM
presáj (rar) s. n.
presajul
PRESÁJ s. n. (Rar) Presare. – Din fr. pressage. DOOM
presáj (rar) s. n.
presajului
PRESÁJ s. n. (Rar) Presare. – Din fr. pressage. DOOM
presáj (rar) s. n.
presam
PRESÁ, presez, vb. I. Tranz. 1. A exercita o presiune asupra unui material, obiect, pentru a-i reduce volumul, a-i da o anumită formă, a extrage lichidul din el etc. ♦ A apăsa. 2. Fig. A constrânge o persoană să acționeze într-un anumit fel. – Din fr. presser. DOOM
presá (a ~) vb., ind. prez. 3 preseáză
presant
PRESÁNT, -Ă, presanți, -te, adj. Care exercită o presiune. ♦ Fig. Care impune o rezolvare imediată, care nu poate fi amânat; urgent, grabnic. – Din fr. pressant. DOOM
presánt adj. m., pl. presánți; f. presántă, pl. presánte
presanta
PRESÁNT, -Ă, presanți, -te, adj. Care exercită o presiune. ♦ Fig. Care impune o rezolvare imediată, care nu poate fi amânat; urgent, grabnic. – Din fr. pressant. DOOM
presánt adj. m., pl. presánți; f. presántă, pl. presánte
presante
PRESÁNT, -Ă, presanți, -te, adj. Care exercită o presiune. ♦ Fig. Care impune o rezolvare imediată, care nu poate fi amânat; urgent, grabnic. – Din fr. pressant. DOOM
presánt adj. m., pl. presánți; f. presántă, pl. presánte
presantei
PRESÁNT, -Ă, presanți, -te, adj. Care exercită o presiune. ♦ Fig. Care impune o rezolvare imediată, care nu poate fi amânat; urgent, grabnic. – Din fr. pressant. DOOM
presánt adj. m., pl. presánți; f. presántă, pl. presánte
presantele
PRESÁNT, -Ă, presanți, -te, adj. Care exercită o presiune. ♦ Fig. Care impune o rezolvare imediată, care nu poate fi amânat; urgent, grabnic. – Din fr. pressant. DOOM
presánt adj. m., pl. presánți; f. presántă, pl. presánte
presantelor
PRESÁNT, -Ă, presanți, -te, adj. Care exercită o presiune. ♦ Fig. Care impune o rezolvare imediată, care nu poate fi amânat; urgent, grabnic. – Din fr. pressant. DOOM
presánt adj. m., pl. presánți; f. presántă, pl. presánte
presantul
PRESÁNT, -Ă, presanți, -te, adj. Care exercită o presiune. ♦ Fig. Care impune o rezolvare imediată, care nu poate fi amânat; urgent, grabnic. – Din fr. pressant. DOOM
presánt adj. m., pl. presánți; f. presántă, pl. presánte
presantului
PRESÁNT, -Ă, presanți, -te, adj. Care exercită o presiune. ♦ Fig. Care impune o rezolvare imediată, care nu poate fi amânat; urgent, grabnic. – Din fr. pressant. DOOM
presánt adj. m., pl. presánți; f. presántă, pl. presánte
presanți
PRESÁNT, -Ă, presanți, -te, adj. Care exercită o presiune. ♦ Fig. Care impune o rezolvare imediată, care nu poate fi amânat; urgent, grabnic. – Din fr. pressant. DOOM
presánt adj. m., pl. presánți; f. presántă, pl. presánte
presanții
PRESÁNT, -Ă, presanți, -te, adj. Care exercită o presiune. ♦ Fig. Care impune o rezolvare imediată, care nu poate fi amânat; urgent, grabnic. – Din fr. pressant. DOOM
presánt adj. m., pl. presánți; f. presántă, pl. presánte
presanților
PRESÁNT, -Ă, presanți, -te, adj. Care exercită o presiune. ♦ Fig. Care impune o rezolvare imediată, care nu poate fi amânat; urgent, grabnic. – Din fr. pressant. DOOM
presánt adj. m., pl. presánți; f. presántă, pl. presánte
presar
PRESÁR, presari, s. m. Presator.
presar
PRESĂRÁ, presár, vb. I. Tranz. A împrăștia peste ceva, a arunca ici-colo câte puțină sare, făină, nisip etc.; p. gener. a împrăștia, a răspândi, a risipi. – Pre2 + săra. DOOM
presărá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. presár, 3 presáră; conj. prez. 3 să presáre
presare
PRESÁ, presez, vb. I. Tranz. 1. A exercita o presiune asupra unui material, obiect, pentru a-i reduce volumul, a-i da o anumită formă, a extrage lichidul din el etc. ♦ A apăsa. 2. Fig. A constrânge o persoană să acționeze într-un anumit fel. – Din fr. presser. DOOM
presá (a ~) vb., ind. prez. 3 preseáză
presare
PRESÁRE, presări, s. f. Acțiunea de a presa și rezultatul ei; presat1. – V. presa. DOOM
presáre s. f., g.-d. art. presắrii; pl. presắri
presare
PRESĂRÁ, presár, vb. I. Tranz. A împrăștia peste ceva, a arunca ici-colo câte puțină sare, făină, nisip etc.; p. gener. a împrăștia, a răspândi, a risipi. – Pre2 + săra. DOOM
presărá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. presár, 3 presáră; conj. prez. 3 să presáre
presarea
PRESÁRE, presări, s. f. Acțiunea de a presa și rezultatul ei; presat1. – V. presa. DOOM
presáre s. f., g.-d. art. presắrii; pl. presắri
presari
PRESĂRÁ, presár, vb. I. Tranz. A împrăștia peste ceva, a arunca ici-colo câte puțină sare, făină, nisip etc.; p. gener. a împrăștia, a răspândi, a risipi. – Pre2 + săra. DOOM
presărá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. presár, 3 presáră; conj. prez. 3 să presáre
presară
PRESÁ, presez, vb. I. Tranz. 1. A exercita o presiune asupra unui material, obiect, pentru a-i reduce volumul, a-i da o anumită formă, a extrage lichidul din el etc. ♦ A apăsa. 2. Fig. A constrânge o persoană să acționeze într-un anumit fel. – Din fr. presser. DOOM
presá (a ~) vb., ind. prez. 3 preseáză
presară
PRESĂRÁ, presár, vb. I. Tranz. A împrăștia peste ceva, a arunca ici-colo câte puțină sare, făină, nisip etc.; p. gener. a împrăștia, a răspândi, a risipi. – Pre2 + săra. DOOM
presărá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. presár, 3 presáră; conj. prez. 3 să presáre
presarăm
PRESÁ, presez, vb. I. Tranz. 1. A exercita o presiune asupra unui material, obiect, pentru a-i reduce volumul, a-i da o anumită formă, a extrage lichidul din el etc. ♦ A apăsa. 2. Fig. A constrânge o persoană să acționeze într-un anumit fel. – Din fr. presser. DOOM
presá (a ~) vb., ind. prez. 3 preseáză
presarăți
PRESÁ, presez, vb. I. Tranz. 1. A exercita o presiune asupra unui material, obiect, pentru a-i reduce volumul, a-i da o anumită formă, a extrage lichidul din el etc. ♦ A apăsa. 2. Fig. A constrânge o persoană să acționeze într-un anumit fel. – Din fr. presser. DOOM
presá (a ~) vb., ind. prez. 3 preseáză
presase
PRESÁ, presez, vb. I. Tranz. 1. A exercita o presiune asupra unui material, obiect, pentru a-i reduce volumul, a-i da o anumită formă, a extrage lichidul din el etc. ♦ A apăsa. 2. Fig. A constrânge o persoană să acționeze într-un anumit fel. – Din fr. presser. DOOM
presá (a ~) vb., ind. prez. 3 preseáză
presasem
PRESÁ, presez, vb. I. Tranz. 1. A exercita o presiune asupra unui material, obiect, pentru a-i reduce volumul, a-i da o anumită formă, a extrage lichidul din el etc. ♦ A apăsa. 2. Fig. A constrânge o persoană să acționeze într-un anumit fel. – Din fr. presser. DOOM
presá (a ~) vb., ind. prez. 3 preseáză
presaseră
PRESÁ, presez, vb. I. Tranz. 1. A exercita o presiune asupra unui material, obiect, pentru a-i reduce volumul, a-i da o anumită formă, a extrage lichidul din el etc. ♦ A apăsa. 2. Fig. A constrânge o persoană să acționeze într-un anumit fel. – Din fr. presser. DOOM
presá (a ~) vb., ind. prez. 3 preseáză
presaserăm
PRESÁ, presez, vb. I. Tranz. 1. A exercita o presiune asupra unui material, obiect, pentru a-i reduce volumul, a-i da o anumită formă, a extrage lichidul din el etc. ♦ A apăsa. 2. Fig. A constrânge o persoană să acționeze într-un anumit fel. – Din fr. presser. DOOM
presá (a ~) vb., ind. prez. 3 preseáză
presaserăți
PRESÁ, presez, vb. I. Tranz. 1. A exercita o presiune asupra unui material, obiect, pentru a-i reduce volumul, a-i da o anumită formă, a extrage lichidul din el etc. ♦ A apăsa. 2. Fig. A constrânge o persoană să acționeze într-un anumit fel. – Din fr. presser. DOOM
presá (a ~) vb., ind. prez. 3 preseáză
presaseși
PRESÁ, presez, vb. I. Tranz. 1. A exercita o presiune asupra unui material, obiect, pentru a-i reduce volumul, a-i da o anumită formă, a extrage lichidul din el etc. ♦ A apăsa. 2. Fig. A constrânge o persoană să acționeze într-un anumit fel. – Din fr. presser. DOOM
presá (a ~) vb., ind. prez. 3 preseáză
presaseți
PRESÁ, presez, vb. I. Tranz. 1. A exercita o presiune asupra unui material, obiect, pentru a-i reduce volumul, a-i da o anumită formă, a extrage lichidul din el etc. ♦ A apăsa. 2. Fig. A constrânge o persoană să acționeze într-un anumit fel. – Din fr. presser. DOOM
presá (a ~) vb., ind. prez. 3 preseáză
presat
PRESÁ, presez, vb. I. Tranz. 1. A exercita o presiune asupra unui material, obiect, pentru a-i reduce volumul, a-i da o anumită formă, a extrage lichidul din el etc. ♦ A apăsa. 2. Fig. A constrânge o persoană să acționeze într-un anumit fel. – Din fr. presser. DOOM
presá (a ~) vb., ind. prez. 3 preseáză
presat
PRESÁT2, -Ă, presați, -te, adj. Care a fost supus unei presiuni, care a fost comprimat, îndesat. – V. presa. DOOM
presát s. n.
presata
PRESÁT2, -Ă, presați, -te, adj. Care a fost supus unei presiuni, care a fost comprimat, îndesat. – V. presa. DOOM
presát s. n.
presate
PRESÁT2, -Ă, presați, -te, adj. Care a fost supus unei presiuni, care a fost comprimat, îndesat. – V. presa. DOOM
presát s. n.
presatei
PRESÁT2, -Ă, presați, -te, adj. Care a fost supus unei presiuni, care a fost comprimat, îndesat. – V. presa. DOOM
presát s. n.
presatele
PRESÁT2, -Ă, presați, -te, adj. Care a fost supus unei presiuni, care a fost comprimat, îndesat. – V. presa. DOOM
presát s. n.
presatelor
PRESÁT2, -Ă, presați, -te, adj. Care a fost supus unei presiuni, care a fost comprimat, îndesat. – V. presa. DOOM
presát s. n.
presatoare
PRESATÓR, -OÁRE, presatori, -oare, s. m. și f. (Rar) Muncitor specializat în presarea materialelor. – Presa + suf. -tor. DOOM
presatór (rar) s. m., pl. presatóri
presatoarea
PRESATÓR, -OÁRE, presatori, -oare, s. m. și f. (Rar) Muncitor specializat în presarea materialelor. – Presa + suf. -tor. DOOM
presatór (rar) s. m., pl. presatóri
presatoarei
PRESATÓR, -OÁRE, presatori, -oare, s. m. și f. (Rar) Muncitor specializat în presarea materialelor. – Presa + suf. -tor. DOOM
presatór (rar) s. m., pl. presatóri
presatoarele
PRESATÓR, -OÁRE, presatori, -oare, s. m. și f. (Rar) Muncitor specializat în presarea materialelor. – Presa + suf. -tor. DOOM
presatór (rar) s. m., pl. presatóri
presatoarelor
PRESATÓR, -OÁRE, presatori, -oare, s. m. și f. (Rar) Muncitor specializat în presarea materialelor. – Presa + suf. -tor. DOOM
presatór (rar) s. m., pl. presatóri
presator
PRESATÓR, -OÁRE, presatori, -oare, s. m. și f. (Rar) Muncitor specializat în presarea materialelor. – Presa + suf. -tor. DOOM
presatór (rar) s. m., pl. presatóri
presatori
PRESATÓR, -OÁRE, presatori, -oare, s. m. și f. (Rar) Muncitor specializat în presarea materialelor. – Presa + suf. -tor. DOOM
presatór (rar) s. m., pl. presatóri
presatorii
PRESATÓR, -OÁRE, presatori, -oare, s. m. și f. (Rar) Muncitor specializat în presarea materialelor. – Presa + suf. -tor. DOOM
presatór (rar) s. m., pl. presatóri
presatorilor
PRESATÓR, -OÁRE, presatori, -oare, s. m. și f. (Rar) Muncitor specializat în presarea materialelor. – Presa + suf. -tor. DOOM
presatór (rar) s. m., pl. presatóri
presatorul
PRESATÓR, -OÁRE, presatori, -oare, s. m. și f. (Rar) Muncitor specializat în presarea materialelor. – Presa + suf. -tor. DOOM
presatór (rar) s. m., pl. presatóri
presatorului
PRESATÓR, -OÁRE, presatori, -oare, s. m. și f. (Rar) Muncitor specializat în presarea materialelor. – Presa + suf. -tor. DOOM
presatór (rar) s. m., pl. presatóri
presatul
PRESÁT2, -Ă, presați, -te, adj. Care a fost supus unei presiuni, care a fost comprimat, îndesat. – V. presa. DOOM
presát s. n.
presatului
PRESÁT2, -Ă, presați, -te, adj. Care a fost supus unei presiuni, care a fost comprimat, îndesat. – V. presa. DOOM
presát s. n.
presată
presată, presate s. f. (deț.) conservă.
presau
PRESÁ, presez, vb. I. Tranz. 1. A exercita o presiune asupra unui material, obiect, pentru a-i reduce volumul, a-i da o anumită formă, a extrage lichidul din el etc. ♦ A apăsa. 2. Fig. A constrânge o persoană să acționeze într-un anumit fel. – Din fr. presser. DOOM
presá (a ~) vb., ind. prez. 3 preseáză
presași
PRESÁ, presez, vb. I. Tranz. 1. A exercita o presiune asupra unui material, obiect, pentru a-i reduce volumul, a-i da o anumită formă, a extrage lichidul din el etc. ♦ A apăsa. 2. Fig. A constrânge o persoană să acționeze într-un anumit fel. – Din fr. presser. DOOM
presá (a ~) vb., ind. prez. 3 preseáză
presați
PRESÁ, presez, vb. I. Tranz. 1. A exercita o presiune asupra unui material, obiect, pentru a-i reduce volumul, a-i da o anumită formă, a extrage lichidul din el etc. ♦ A apăsa. 2. Fig. A constrânge o persoană să acționeze într-un anumit fel. – Din fr. presser. DOOM
presá (a ~) vb., ind. prez. 3 preseáză
presați
PRESÁT2, -Ă, presați, -te, adj. Care a fost supus unei presiuni, care a fost comprimat, îndesat. – V. presa. DOOM
presát s. n.
presații
PRESÁT2, -Ă, presați, -te, adj. Care a fost supus unei presiuni, care a fost comprimat, îndesat. – V. presa. DOOM
presát s. n.
presaților
PRESÁT2, -Ă, presați, -te, adj. Care a fost supus unei presiuni, care a fost comprimat, îndesat. – V. presa. DOOM
presát s. n.
preschimb
PRESCHIMBÁ, preschímb, vb. I. 1. Tranz. A ceda un lucru în locul altuia (cam de aceeași valoare); a face schimb. 2. Tranz. și refl. A (se) transforma, a (se) schimba. – Pre2 + schimba. DOOM
!preschimbá (a ~) (pres-chim-/pre-schim-) vb., ind. prez. 3 preschímbă
preschimba
PRESCHIMBÁ, preschímb, vb. I. 1. Tranz. A ceda un lucru în locul altuia (cam de aceeași valoare); a face schimb. 2. Tranz. și refl. A (se) transforma, a (se) schimba. – Pre2 + schimba. DOOM
!preschimbá (a ~) (pres-chim-/pre-schim-) vb., ind. prez. 3 preschímbă
preschimbai
PRESCHIMBÁ, preschímb, vb. I. 1. Tranz. A ceda un lucru în locul altuia (cam de aceeași valoare); a face schimb. 2. Tranz. și refl. A (se) transforma, a (se) schimba. – Pre2 + schimba. DOOM
!preschimbá (a ~) (pres-chim-/pre-schim-) vb., ind. prez. 3 preschímbă
preschimbam
PRESCHIMBÁ, preschímb, vb. I. 1. Tranz. A ceda un lucru în locul altuia (cam de aceeași valoare); a face schimb. 2. Tranz. și refl. A (se) transforma, a (se) schimba. – Pre2 + schimba. DOOM
!preschimbá (a ~) (pres-chim-/pre-schim-) vb., ind. prez. 3 preschímbă
preschimbare
PRESCHIMBÁ, preschímb, vb. I. 1. Tranz. A ceda un lucru în locul altuia (cam de aceeași valoare); a face schimb. 2. Tranz. și refl. A (se) transforma, a (se) schimba. – Pre2 + schimba. DOOM
!preschimbá (a ~) (pres-chim-/pre-schim-) vb., ind. prez. 3 preschímbă
preschimbare
PRESCHIMBÁRE, preschimbări, s. f. Faptul de a (se) preschimba. – V. preschimba. DOOM
!preschimbáre (pres-chim-/pre-schim-) s. f., g.-d. art. preschimbắrii; pl. preschimbắri
preschimbară
PRESCHIMBÁ, preschímb, vb. I. 1. Tranz. A ceda un lucru în locul altuia (cam de aceeași valoare); a face schimb. 2. Tranz. și refl. A (se) transforma, a (se) schimba. – Pre2 + schimba. DOOM
!preschimbá (a ~) (pres-chim-/pre-schim-) vb., ind. prez. 3 preschímbă
preschimbarăm
PRESCHIMBÁ, preschímb, vb. I. 1. Tranz. A ceda un lucru în locul altuia (cam de aceeași valoare); a face schimb. 2. Tranz. și refl. A (se) transforma, a (se) schimba. – Pre2 + schimba. DOOM
!preschimbá (a ~) (pres-chim-/pre-schim-) vb., ind. prez. 3 preschímbă
preschimbarăți
PRESCHIMBÁ, preschímb, vb. I. 1. Tranz. A ceda un lucru în locul altuia (cam de aceeași valoare); a face schimb. 2. Tranz. și refl. A (se) transforma, a (se) schimba. – Pre2 + schimba. DOOM
!preschimbá (a ~) (pres-chim-/pre-schim-) vb., ind. prez. 3 preschímbă
preschimbase
PRESCHIMBÁ, preschímb, vb. I. 1. Tranz. A ceda un lucru în locul altuia (cam de aceeași valoare); a face schimb. 2. Tranz. și refl. A (se) transforma, a (se) schimba. – Pre2 + schimba. DOOM
!preschimbá (a ~) (pres-chim-/pre-schim-) vb., ind. prez. 3 preschímbă
preschimbasem
PRESCHIMBÁ, preschímb, vb. I. 1. Tranz. A ceda un lucru în locul altuia (cam de aceeași valoare); a face schimb. 2. Tranz. și refl. A (se) transforma, a (se) schimba. – Pre2 + schimba. DOOM
!preschimbá (a ~) (pres-chim-/pre-schim-) vb., ind. prez. 3 preschímbă
preschimbaseră
PRESCHIMBÁ, preschímb, vb. I. 1. Tranz. A ceda un lucru în locul altuia (cam de aceeași valoare); a face schimb. 2. Tranz. și refl. A (se) transforma, a (se) schimba. – Pre2 + schimba. DOOM
!preschimbá (a ~) (pres-chim-/pre-schim-) vb., ind. prez. 3 preschímbă
preschimbaserăm
PRESCHIMBÁ, preschímb, vb. I. 1. Tranz. A ceda un lucru în locul altuia (cam de aceeași valoare); a face schimb. 2. Tranz. și refl. A (se) transforma, a (se) schimba. – Pre2 + schimba. DOOM
!preschimbá (a ~) (pres-chim-/pre-schim-) vb., ind. prez. 3 preschímbă
preschimbaserăți
PRESCHIMBÁ, preschímb, vb. I. 1. Tranz. A ceda un lucru în locul altuia (cam de aceeași valoare); a face schimb. 2. Tranz. și refl. A (se) transforma, a (se) schimba. – Pre2 + schimba. DOOM
!preschimbá (a ~) (pres-chim-/pre-schim-) vb., ind. prez. 3 preschímbă
preschimbaseși
PRESCHIMBÁ, preschímb, vb. I. 1. Tranz. A ceda un lucru în locul altuia (cam de aceeași valoare); a face schimb. 2. Tranz. și refl. A (se) transforma, a (se) schimba. – Pre2 + schimba. DOOM
!preschimbá (a ~) (pres-chim-/pre-schim-) vb., ind. prez. 3 preschímbă
preschimbaseți
PRESCHIMBÁ, preschímb, vb. I. 1. Tranz. A ceda un lucru în locul altuia (cam de aceeași valoare); a face schimb. 2. Tranz. și refl. A (se) transforma, a (se) schimba. – Pre2 + schimba. DOOM
!preschimbá (a ~) (pres-chim-/pre-schim-) vb., ind. prez. 3 preschímbă
preschimbat
PRESCHIMBÁ, preschímb, vb. I. 1. Tranz. A ceda un lucru în locul altuia (cam de aceeași valoare); a face schimb. 2. Tranz. și refl. A (se) transforma, a (se) schimba. – Pre2 + schimba. DOOM
!preschimbá (a ~) (pres-chim-/pre-schim-) vb., ind. prez. 3 preschímbă
preschimbat
PRESCHIMBÁT, -Ă, preschimbați, -te, adj. Transformat, modificat. – V. preschimba.
preschimbata
PRESCHIMBÁT, -Ă, preschimbați, -te, adj. Transformat, modificat. – V. preschimba.
preschimbate
PRESCHIMBÁT, -Ă, preschimbați, -te, adj. Transformat, modificat. – V. preschimba.
preschimbatei
PRESCHIMBÁT, -Ă, preschimbați, -te, adj. Transformat, modificat. – V. preschimba.
preschimbatele
PRESCHIMBÁT, -Ă, preschimbați, -te, adj. Transformat, modificat. – V. preschimba.
preschimbatelor
PRESCHIMBÁT, -Ă, preschimbați, -te, adj. Transformat, modificat. – V. preschimba.
preschimbatul
PRESCHIMBÁT, -Ă, preschimbați, -te, adj. Transformat, modificat. – V. preschimba.
preschimbatului
PRESCHIMBÁT, -Ă, preschimbați, -te, adj. Transformat, modificat. – V. preschimba.
preschimbau
PRESCHIMBÁ, preschímb, vb. I. 1. Tranz. A ceda un lucru în locul altuia (cam de aceeași valoare); a face schimb. 2. Tranz. și refl. A (se) transforma, a (se) schimba. – Pre2 + schimba. DOOM
!preschimbá (a ~) (pres-chim-/pre-schim-) vb., ind. prez. 3 preschímbă
preschimbași
PRESCHIMBÁ, preschímb, vb. I. 1. Tranz. A ceda un lucru în locul altuia (cam de aceeași valoare); a face schimb. 2. Tranz. și refl. A (se) transforma, a (se) schimba. – Pre2 + schimba. DOOM
!preschimbá (a ~) (pres-chim-/pre-schim-) vb., ind. prez. 3 preschímbă
preschimbați
PRESCHIMBÁ, preschímb, vb. I. 1. Tranz. A ceda un lucru în locul altuia (cam de aceeași valoare); a face schimb. 2. Tranz. și refl. A (se) transforma, a (se) schimba. – Pre2 + schimba. DOOM
!preschimbá (a ~) (pres-chim-/pre-schim-) vb., ind. prez. 3 preschímbă
preschimbați
PRESCHIMBÁT, -Ă, preschimbați, -te, adj. Transformat, modificat. – V. preschimba.
preschimbații
PRESCHIMBÁT, -Ă, preschimbați, -te, adj. Transformat, modificat. – V. preschimba.
preschimbaților
PRESCHIMBÁT, -Ă, preschimbați, -te, adj. Transformat, modificat. – V. preschimba.
preschimbe
PRESCHIMBÁ, preschímb, vb. I. 1. Tranz. A ceda un lucru în locul altuia (cam de aceeași valoare); a face schimb. 2. Tranz. și refl. A (se) transforma, a (se) schimba. – Pre2 + schimba. DOOM
!preschimbá (a ~) (pres-chim-/pre-schim-) vb., ind. prez. 3 preschímbă
preschimbi
PRESCHIMBÁ, preschímb, vb. I. 1. Tranz. A ceda un lucru în locul altuia (cam de aceeași valoare); a face schimb. 2. Tranz. și refl. A (se) transforma, a (se) schimba. – Pre2 + schimba. DOOM
!preschimbá (a ~) (pres-chim-/pre-schim-) vb., ind. prez. 3 preschímbă
preschimbând
PRESCHIMBÁ, preschímb, vb. I. 1. Tranz. A ceda un lucru în locul altuia (cam de aceeași valoare); a face schimb. 2. Tranz. și refl. A (se) transforma, a (se) schimba. – Pre2 + schimba. DOOM
!preschimbá (a ~) (pres-chim-/pre-schim-) vb., ind. prez. 3 preschímbă
preschimbînd
PRESCHIMBÁ, preschímb, vb. I. 1. Tranz. A ceda un lucru în locul altuia (cam de aceeași valoare); a face schimb. 2. Tranz. și refl. A (se) transforma, a (se) schimba. – Pre2 + schimba. DOOM
!preschimbá (a ~) (pres-chim-/pre-schim-) vb., ind. prez. 3 preschímbă
prescleroză
PRESCLERÓZĂ s.f. (Med.) Stare morbidă care precedă sclerozarea unui țesut. [< fr. présclérose].
prescrie
PRESCRÍE, prescríu, vb. III. 1. Tranz. A indica, a arăta; spec. a recomanda medicamentele sau tratamentul de care are nevoie un bolnav. 2. Tranz. A stabili cu precizie ceea ce trebuie făcut; a dispune, a hotărî. 3. Refl. pas. (Despre pedepse penale, drepturi de proprietate etc.) A se stinge, a înceta prin prescripție (2); a-și pierde valabilitatea. 4. Tranz. (Înv.) A transcrie un text. – Din fr. prescrire (după scrie). DOOM
!prescríe (a ~) (pres-cri-/pre-scri-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prescríu, 2 sg. prescríi, 1 pl. prescríem, 2 pl. prescríeți; conj. prez. 3 să prescríe; imper. 2 pl. prescríeți; ger. prescriínd (-scri-ind); part. prescrís
prescriere
PRESCRÍERE, prescrieri, s. f. Acțiunea de a prescrie și rezultatul ei. – V. prescrie. DOOM
*prescríere (pres-cri-/pre-scri-) s. f., g.-d. art. prescríerii; pl. prescríeri
prescrierea
PRESCRÍERE, prescrieri, s. f. Acțiunea de a prescrie și rezultatul ei. – V. prescrie. DOOM
*prescríere (pres-cri-/pre-scri-) s. f., g.-d. art. prescríerii; pl. prescríeri
prescrieri
PRESCRÍERE, prescrieri, s. f. Acțiunea de a prescrie și rezultatul ei. – V. prescrie. DOOM
*prescríere (pres-cri-/pre-scri-) s. f., g.-d. art. prescríerii; pl. prescríeri
prescrierii
PRESCRÍERE, prescrieri, s. f. Acțiunea de a prescrie și rezultatul ei. – V. prescrie. DOOM
*prescríere (pres-cri-/pre-scri-) s. f., g.-d. art. prescríerii; pl. prescríeri
prescrierile
PRESCRÍERE, prescrieri, s. f. Acțiunea de a prescrie și rezultatul ei. – V. prescrie. DOOM
*prescríere (pres-cri-/pre-scri-) s. f., g.-d. art. prescríerii; pl. prescríeri
prescrierilor
PRESCRÍERE, prescrieri, s. f. Acțiunea de a prescrie și rezultatul ei. – V. prescrie. DOOM
*prescríere (pres-cri-/pre-scri-) s. f., g.-d. art. prescríerii; pl. prescríeri
prescript
PRESCRÍPT, prescripte, s. n. (Înv.) Prescripție (1). – Din lat. praescriptum. DOOM
!prescrípt (înv.) (pres-cript/pre-script) s. n., pl. prescrípte
prescripte
PRESCRÍPT, prescripte, s. n. (Înv.) Prescripție (1). – Din lat. praescriptum. DOOM
!prescrípt (înv.) (pres-cript/pre-script) s. n., pl. prescrípte
prescriptele
PRESCRÍPT, prescripte, s. n. (Înv.) Prescripție (1). – Din lat. praescriptum. DOOM
!prescrípt (înv.) (pres-cript/pre-script) s. n., pl. prescrípte
prescriptelor
PRESCRÍPT, prescripte, s. n. (Înv.) Prescripție (1). – Din lat. praescriptum. DOOM
!prescrípt (înv.) (pres-cript/pre-script) s. n., pl. prescrípte
prescriptibil
PRESCRIPTÍBIL, -Ă, prescriptibili, -e, adj. (Jur.) Care se poate prescrie, care este supus prescripției. – Din fr. prescriptible. DOOM
!prescriptíbil (pres-crip-/pre-scrip-) adj. m., pl. prescriptíbili; f. prescriptíbilă, pl. prescriptíbile
prescriptibila
PRESCRIPTÍBIL, -Ă, prescriptibili, -e, adj. (Jur.) Care se poate prescrie, care este supus prescripției. – Din fr. prescriptible. DOOM
!prescriptíbil (pres-crip-/pre-scrip-) adj. m., pl. prescriptíbili; f. prescriptíbilă, pl. prescriptíbile
prescriptibile
PRESCRIPTÍBIL, -Ă, prescriptibili, -e, adj. (Jur.) Care se poate prescrie, care este supus prescripției. – Din fr. prescriptible. DOOM
!prescriptíbil (pres-crip-/pre-scrip-) adj. m., pl. prescriptíbili; f. prescriptíbilă, pl. prescriptíbile
prescriptibilei
PRESCRIPTÍBIL, -Ă, prescriptibili, -e, adj. (Jur.) Care se poate prescrie, care este supus prescripției. – Din fr. prescriptible. DOOM
!prescriptíbil (pres-crip-/pre-scrip-) adj. m., pl. prescriptíbili; f. prescriptíbilă, pl. prescriptíbile
prescriptibilele
PRESCRIPTÍBIL, -Ă, prescriptibili, -e, adj. (Jur.) Care se poate prescrie, care este supus prescripției. – Din fr. prescriptible. DOOM
!prescriptíbil (pres-crip-/pre-scrip-) adj. m., pl. prescriptíbili; f. prescriptíbilă, pl. prescriptíbile
prescriptibilelor
PRESCRIPTÍBIL, -Ă, prescriptibili, -e, adj. (Jur.) Care se poate prescrie, care este supus prescripției. – Din fr. prescriptible. DOOM
!prescriptíbil (pres-crip-/pre-scrip-) adj. m., pl. prescriptíbili; f. prescriptíbilă, pl. prescriptíbile
prescriptibili
PRESCRIPTÍBIL, -Ă, prescriptibili, -e, adj. (Jur.) Care se poate prescrie, care este supus prescripției. – Din fr. prescriptible. DOOM
!prescriptíbil (pres-crip-/pre-scrip-) adj. m., pl. prescriptíbili; f. prescriptíbilă, pl. prescriptíbile
prescriptibilii
PRESCRIPTÍBIL, -Ă, prescriptibili, -e, adj. (Jur.) Care se poate prescrie, care este supus prescripției. – Din fr. prescriptible. DOOM
!prescriptíbil (pres-crip-/pre-scrip-) adj. m., pl. prescriptíbili; f. prescriptíbilă, pl. prescriptíbile
prescriptibililor
PRESCRIPTÍBIL, -Ă, prescriptibili, -e, adj. (Jur.) Care se poate prescrie, care este supus prescripției. – Din fr. prescriptible. DOOM
!prescriptíbil (pres-crip-/pre-scrip-) adj. m., pl. prescriptíbili; f. prescriptíbilă, pl. prescriptíbile
prescriptibilitate
PRESCRIPTIBILITÁTE s. f. Însușirea sau starea de a fi prescriptibil. – Din fr. prescriptibilité.
prescriptibilitatea
PRESCRIPTIBILITÁTE s. f. Însușirea sau starea de a fi prescriptibil. – Din fr. prescriptibilité.
prescriptibilități
PRESCRIPTIBILITÁTE s. f. Însușirea sau starea de a fi prescriptibil. – Din fr. prescriptibilité.
prescriptibilității
PRESCRIPTIBILITÁTE s. f. Însușirea sau starea de a fi prescriptibil. – Din fr. prescriptibilité.
prescriptibilul
PRESCRIPTÍBIL, -Ă, prescriptibili, -e, adj. (Jur.) Care se poate prescrie, care este supus prescripției. – Din fr. prescriptible. DOOM
!prescriptíbil (pres-crip-/pre-scrip-) adj. m., pl. prescriptíbili; f. prescriptíbilă, pl. prescriptíbile
prescriptibilului
PRESCRIPTÍBIL, -Ă, prescriptibili, -e, adj. (Jur.) Care se poate prescrie, care este supus prescripției. – Din fr. prescriptible. DOOM
!prescriptíbil (pres-crip-/pre-scrip-) adj. m., pl. prescriptíbili; f. prescriptíbilă, pl. prescriptíbile
prescriptul
PRESCRÍPT, prescripte, s. n. (Înv.) Prescripție (1). – Din lat. praescriptum. DOOM
!prescrípt (înv.) (pres-cript/pre-script) s. n., pl. prescrípte
prescriptului
PRESCRÍPT, prescripte, s. n. (Înv.) Prescripție (1). – Din lat. praescriptum. DOOM
!prescrípt (înv.) (pres-cript/pre-script) s. n., pl. prescrípte
prescripția
PRESCRÍPȚIE, prescripții, s. f. 1. Obligație, dispoziție, prevedere (impusă printr-o lege, printr-un regulament etc.); prescript. ♦ Instrucțiuni scrise cuprinzând condițiile tehnice care trebuie respectate la proiectarea, verificarea sau executarea unui sistem tehnic. 2. Stingere a unui drept la acțiune sau la executarea unei hotărâri prin neexercitarea lui în termenul prevăzut de lege sau dobândirea dreptului de proprietate asupra unui lucru prin posesia lui cu bună-credință un anumit timp. 3. (Rar) Recomandație dată de medic unui bolnav (printr-o rețetă); recomandație de folosire a unui medicament; p. ext. rețetă. – Din fr. prescription, lat. praescriptio. DOOM
!prescrípție (prescriere) (rar) (pres-crip-ți-e/pre-scrip-) s. f., art. prescrípția (-ți-a), g.-d. art. prescrípției; pl. prescrípții, art. prescrípțiile (-ți-i-)
prescripție
PRESCRÍPȚIE, prescripții, s. f. 1. Obligație, dispoziție, prevedere (impusă printr-o lege, printr-un regulament etc.); prescript. ♦ Instrucțiuni scrise cuprinzând condițiile tehnice care trebuie respectate la proiectarea, verificarea sau executarea unui sistem tehnic. 2. Stingere a unui drept la acțiune sau la executarea unei hotărâri prin neexercitarea lui în termenul prevăzut de lege sau dobândirea dreptului de proprietate asupra unui lucru prin posesia lui cu bună-credință un anumit timp. 3. (Rar) Recomandație dată de medic unui bolnav (printr-o rețetă); recomandație de folosire a unui medicament; p. ext. rețetă. – Din fr. prescription, lat. praescriptio. DOOM
!prescrípție (prescriere) (rar) (pres-crip-ți-e/pre-scrip-) s. f., art. prescrípția (-ți-a), g.-d. art. prescrípției; pl. prescrípții, art. prescrípțiile (-ți-i-)
prescripției
PRESCRÍPȚIE, prescripții, s. f. 1. Obligație, dispoziție, prevedere (impusă printr-o lege, printr-un regulament etc.); prescript. ♦ Instrucțiuni scrise cuprinzând condițiile tehnice care trebuie respectate la proiectarea, verificarea sau executarea unui sistem tehnic. 2. Stingere a unui drept la acțiune sau la executarea unei hotărâri prin neexercitarea lui în termenul prevăzut de lege sau dobândirea dreptului de proprietate asupra unui lucru prin posesia lui cu bună-credință un anumit timp. 3. (Rar) Recomandație dată de medic unui bolnav (printr-o rețetă); recomandație de folosire a unui medicament; p. ext. rețetă. – Din fr. prescription, lat. praescriptio. DOOM
!prescrípție (prescriere) (rar) (pres-crip-ți-e/pre-scrip-) s. f., art. prescrípția (-ți-a), g.-d. art. prescrípției; pl. prescrípții, art. prescrípțiile (-ți-i-)
prescripții
PRESCRÍPȚIE, prescripții, s. f. 1. Obligație, dispoziție, prevedere (impusă printr-o lege, printr-un regulament etc.); prescript. ♦ Instrucțiuni scrise cuprinzând condițiile tehnice care trebuie respectate la proiectarea, verificarea sau executarea unui sistem tehnic. 2. Stingere a unui drept la acțiune sau la executarea unei hotărâri prin neexercitarea lui în termenul prevăzut de lege sau dobândirea dreptului de proprietate asupra unui lucru prin posesia lui cu bună-credință un anumit timp. 3. (Rar) Recomandație dată de medic unui bolnav (printr-o rețetă); recomandație de folosire a unui medicament; p. ext. rețetă. – Din fr. prescription, lat. praescriptio. DOOM
!prescrípție (prescriere) (rar) (pres-crip-ți-e/pre-scrip-) s. f., art. prescrípția (-ți-a), g.-d. art. prescrípției; pl. prescrípții, art. prescrípțiile (-ți-i-)
prescripțiile
PRESCRÍPȚIE, prescripții, s. f. 1. Obligație, dispoziție, prevedere (impusă printr-o lege, printr-un regulament etc.); prescript. ♦ Instrucțiuni scrise cuprinzând condițiile tehnice care trebuie respectate la proiectarea, verificarea sau executarea unui sistem tehnic. 2. Stingere a unui drept la acțiune sau la executarea unei hotărâri prin neexercitarea lui în termenul prevăzut de lege sau dobândirea dreptului de proprietate asupra unui lucru prin posesia lui cu bună-credință un anumit timp. 3. (Rar) Recomandație dată de medic unui bolnav (printr-o rețetă); recomandație de folosire a unui medicament; p. ext. rețetă. – Din fr. prescription, lat. praescriptio. DOOM
!prescrípție (prescriere) (rar) (pres-crip-ți-e/pre-scrip-) s. f., art. prescrípția (-ți-a), g.-d. art. prescrípției; pl. prescrípții, art. prescrípțiile (-ți-i-)
prescripțiilor
PRESCRÍPȚIE, prescripții, s. f. 1. Obligație, dispoziție, prevedere (impusă printr-o lege, printr-un regulament etc.); prescript. ♦ Instrucțiuni scrise cuprinzând condițiile tehnice care trebuie respectate la proiectarea, verificarea sau executarea unui sistem tehnic. 2. Stingere a unui drept la acțiune sau la executarea unei hotărâri prin neexercitarea lui în termenul prevăzut de lege sau dobândirea dreptului de proprietate asupra unui lucru prin posesia lui cu bună-credință un anumit timp. 3. (Rar) Recomandație dată de medic unui bolnav (printr-o rețetă); recomandație de folosire a unui medicament; p. ext. rețetă. – Din fr. prescription, lat. praescriptio. DOOM
!prescrípție (prescriere) (rar) (pres-crip-ți-e/pre-scrip-) s. f., art. prescrípția (-ți-a), g.-d. art. prescrípției; pl. prescrípții, art. prescrípțiile (-ți-i-)
prescripțiune
PRESCRIPȚIÚNE s.f. v. prescripție.
prescris
PRESCRÍS, -Ă, prescriși, -se, adj. 1. (Despre pedepse penale, drepturi de proprietate etc.) Care și-a pierdut valabilitatea prin prescripție. 2. Care a fost indicat într-un tratament medical. – V. prescrie.
prescrisa
PRESCRÍS, -Ă, prescriși, -se, adj. 1. (Despre pedepse penale, drepturi de proprietate etc.) Care și-a pierdut valabilitatea prin prescripție. 2. Care a fost indicat într-un tratament medical. – V. prescrie.
prescrise
PRESCRÍS, -Ă, prescriși, -se, adj. 1. (Despre pedepse penale, drepturi de proprietate etc.) Care și-a pierdut valabilitatea prin prescripție. 2. Care a fost indicat într-un tratament medical. – V. prescrie.
prescrisei
PRESCRÍS, -Ă, prescriși, -se, adj. 1. (Despre pedepse penale, drepturi de proprietate etc.) Care și-a pierdut valabilitatea prin prescripție. 2. Care a fost indicat într-un tratament medical. – V. prescrie.
prescrisele
PRESCRÍS, -Ă, prescriși, -se, adj. 1. (Despre pedepse penale, drepturi de proprietate etc.) Care și-a pierdut valabilitatea prin prescripție. 2. Care a fost indicat într-un tratament medical. – V. prescrie.
prescriselor
PRESCRÍS, -Ă, prescriși, -se, adj. 1. (Despre pedepse penale, drepturi de proprietate etc.) Care și-a pierdut valabilitatea prin prescripție. 2. Care a fost indicat într-un tratament medical. – V. prescrie.
prescrisul
PRESCRÍS, -Ă, prescriși, -se, adj. 1. (Despre pedepse penale, drepturi de proprietate etc.) Care și-a pierdut valabilitatea prin prescripție. 2. Care a fost indicat într-un tratament medical. – V. prescrie.
prescrisului
PRESCRÍS, -Ă, prescriși, -se, adj. 1. (Despre pedepse penale, drepturi de proprietate etc.) Care și-a pierdut valabilitatea prin prescripție. 2. Care a fost indicat într-un tratament medical. – V. prescrie.
prescriși
PRESCRÍS, -Ă, prescriși, -se, adj. 1. (Despre pedepse penale, drepturi de proprietate etc.) Care și-a pierdut valabilitatea prin prescripție. 2. Care a fost indicat într-un tratament medical. – V. prescrie.
prescrișii
PRESCRÍS, -Ă, prescriși, -se, adj. 1. (Despre pedepse penale, drepturi de proprietate etc.) Care și-a pierdut valabilitatea prin prescripție. 2. Care a fost indicat într-un tratament medical. – V. prescrie.
prescrișilor
PRESCRÍS, -Ă, prescriși, -se, adj. 1. (Despre pedepse penale, drepturi de proprietate etc.) Care și-a pierdut valabilitatea prin prescripție. 2. Care a fost indicat într-un tratament medical. – V. prescrie.
prescura
PRESCÚRĂ, prescuri, s. f. Pâinișoară rotundă sau în formă de cruce, făcută din aluat dospit, folosită în ritualul creștin ortodox pentru pregătirea împărtășaniei și a anafurei. [Acc. și: préscură] – Din sl. proskura. DOOM
prescúră s. f., g.-d. art. prescúrii; pl. prescúri
prescurar
PRESCURÁR, prescurari, s. m. (Rar) Cel care face prescuri. Ieromonahul Artemie, pe lîngă darul de preot, mai are și ascultarea de prescurar. STĂNOIU, C. I. 7.
prescuri
PRESCÚRĂ, prescuri, s. f. Pâinișoară rotundă sau în formă de cruce, făcută din aluat dospit, folosită în ritualul creștin ortodox pentru pregătirea împărtășaniei și a anafurei. [Acc. și: préscură] – Din sl. proskura. DOOM
prescúră s. f., g.-d. art. prescúrii; pl. prescúri
prescurii
PRESCÚRĂ, prescuri, s. f. Pâinișoară rotundă sau în formă de cruce, făcută din aluat dospit, folosită în ritualul creștin ortodox pentru pregătirea împărtășaniei și a anafurei. [Acc. și: préscură] – Din sl. proskura. DOOM
prescúră s. f., g.-d. art. prescúrii; pl. prescúri
prescurile
PRESCÚRĂ, prescuri, s. f. Pâinișoară rotundă sau în formă de cruce, făcută din aluat dospit, folosită în ritualul creștin ortodox pentru pregătirea împărtășaniei și a anafurei. [Acc. și: préscură] – Din sl. proskura. DOOM
prescúră s. f., g.-d. art. prescúrii; pl. prescúri
prescurilor
PRESCÚRĂ, prescuri, s. f. Pâinișoară rotundă sau în formă de cruce, făcută din aluat dospit, folosită în ritualul creștin ortodox pentru pregătirea împărtășaniei și a anafurei. [Acc. și: préscură] – Din sl. proskura. DOOM
prescúră s. f., g.-d. art. prescúrii; pl. prescúri
prescurița
PRESCURÍȚĂ, prescurițe, s. f. Plantă erbacee cu frunze dispuse în rozetă, cu flori albe-gălbui (Sempervivum soboliferum). – Prescură + suf. -iță.
prescurițe
PRESCURÍȚĂ, prescurițe, s. f. Plantă erbacee cu frunze dispuse în rozetă, cu flori albe-gălbui (Sempervivum soboliferum). – Prescură + suf. -iță.
prescuriței
PRESCURÍȚĂ, prescurițe, s. f. Plantă erbacee cu frunze dispuse în rozetă, cu flori albe-gălbui (Sempervivum soboliferum). – Prescură + suf. -iță.
prescurițele
PRESCURÍȚĂ, prescurițe, s. f. Plantă erbacee cu frunze dispuse în rozetă, cu flori albe-gălbui (Sempervivum soboliferum). – Prescură + suf. -iță.
prescurițelor
PRESCURÍȚĂ, prescurițe, s. f. Plantă erbacee cu frunze dispuse în rozetă, cu flori albe-gălbui (Sempervivum soboliferum). – Prescură + suf. -iță.
prescurta
PRESCURTÁ, prescurtez, vb. I. Tranz. A reduce dimensiunile unui text; a scurta un cuvânt, un titlu etc., a abrevia. – Pre2 + scurt. DOOM
!prescurtá (pre-scur-) vb., ind. prez. 3 prescurteáză
prescurtai
PRESCURTÁ, prescurtez, vb. I. Tranz. A reduce dimensiunile unui text; a scurta un cuvânt, un titlu etc., a abrevia. – Pre2 + scurt. DOOM
!prescurtá (pre-scur-) vb., ind. prez. 3 prescurteáză
prescurtam
PRESCURTÁ, prescurtez, vb. I. Tranz. A reduce dimensiunile unui text; a scurta un cuvânt, un titlu etc., a abrevia. – Pre2 + scurt. DOOM
!prescurtá (pre-scur-) vb., ind. prez. 3 prescurteáză
prescurtare
PRESCURTÁ, prescurtez, vb. I. Tranz. A reduce dimensiunile unui text; a scurta un cuvânt, un titlu etc., a abrevia. – Pre2 + scurt. DOOM
!prescurtá (pre-scur-) vb., ind. prez. 3 prescurteáză
prescurtare
PRESCURTÁRE, prescurtări, s. f. Acțiunea de a prescurta și rezultatul ei; rezumare; abreviere. ♦ (Concr.) Cuvânt, titlu etc. abreviat. – V. prescurta. DOOM
!prescurtáre (pre-scur-) s. f., g.-d. art. prescurtắrii; pl. prescurtắri
prescurtarea
PRESCURTÁRE, prescurtări, s. f. Acțiunea de a prescurta și rezultatul ei; rezumare; abreviere. ♦ (Concr.) Cuvânt, titlu etc. abreviat. – V. prescurta. DOOM
!prescurtáre (pre-scur-) s. f., g.-d. art. prescurtắrii; pl. prescurtắri
prescurtară
PRESCURTÁ, prescurtez, vb. I. Tranz. A reduce dimensiunile unui text; a scurta un cuvânt, un titlu etc., a abrevia. – Pre2 + scurt. DOOM
!prescurtá (pre-scur-) vb., ind. prez. 3 prescurteáză
prescurtarăm
PRESCURTÁ, prescurtez, vb. I. Tranz. A reduce dimensiunile unui text; a scurta un cuvânt, un titlu etc., a abrevia. – Pre2 + scurt. DOOM
!prescurtá (pre-scur-) vb., ind. prez. 3 prescurteáză
prescurtarăți
PRESCURTÁ, prescurtez, vb. I. Tranz. A reduce dimensiunile unui text; a scurta un cuvânt, un titlu etc., a abrevia. – Pre2 + scurt. DOOM
!prescurtá (pre-scur-) vb., ind. prez. 3 prescurteáză
prescurtase
PRESCURTÁ, prescurtez, vb. I. Tranz. A reduce dimensiunile unui text; a scurta un cuvânt, un titlu etc., a abrevia. – Pre2 + scurt. DOOM
!prescurtá (pre-scur-) vb., ind. prez. 3 prescurteáză
prescurtasem
PRESCURTÁ, prescurtez, vb. I. Tranz. A reduce dimensiunile unui text; a scurta un cuvânt, un titlu etc., a abrevia. – Pre2 + scurt. DOOM
!prescurtá (pre-scur-) vb., ind. prez. 3 prescurteáză
prescurtaseră
PRESCURTÁ, prescurtez, vb. I. Tranz. A reduce dimensiunile unui text; a scurta un cuvânt, un titlu etc., a abrevia. – Pre2 + scurt. DOOM
!prescurtá (pre-scur-) vb., ind. prez. 3 prescurteáză
prescurtaserăm
PRESCURTÁ, prescurtez, vb. I. Tranz. A reduce dimensiunile unui text; a scurta un cuvânt, un titlu etc., a abrevia. – Pre2 + scurt. DOOM
!prescurtá (pre-scur-) vb., ind. prez. 3 prescurteáză
prescurtaserăți
PRESCURTÁ, prescurtez, vb. I. Tranz. A reduce dimensiunile unui text; a scurta un cuvânt, un titlu etc., a abrevia. – Pre2 + scurt. DOOM
!prescurtá (pre-scur-) vb., ind. prez. 3 prescurteáză
prescurtaseși
PRESCURTÁ, prescurtez, vb. I. Tranz. A reduce dimensiunile unui text; a scurta un cuvânt, un titlu etc., a abrevia. – Pre2 + scurt. DOOM
!prescurtá (pre-scur-) vb., ind. prez. 3 prescurteáză
prescurtaseți
PRESCURTÁ, prescurtez, vb. I. Tranz. A reduce dimensiunile unui text; a scurta un cuvânt, un titlu etc., a abrevia. – Pre2 + scurt. DOOM
!prescurtá (pre-scur-) vb., ind. prez. 3 prescurteáză
prescurtat
PRESCURTÁ, prescurtez, vb. I. Tranz. A reduce dimensiunile unui text; a scurta un cuvânt, un titlu etc., a abrevia. – Pre2 + scurt. DOOM
!prescurtá (pre-scur-) vb., ind. prez. 3 prescurteáză
prescurtat
PRESCURTÁT, -Ă, prescurtați, -te, adj. (Despre texte) Al cărui volum a fost redus; (despre cuvinte, titluri etc.) abreviat. – V. prescurta.
prescurtata
PRESCURTÁT, -Ă, prescurtați, -te, adj. (Despre texte) Al cărui volum a fost redus; (despre cuvinte, titluri etc.) abreviat. – V. prescurta.
prescurtate
PRESCURTÁT, -Ă, prescurtați, -te, adj. (Despre texte) Al cărui volum a fost redus; (despre cuvinte, titluri etc.) abreviat. – V. prescurta.
prescurtatei
PRESCURTÁT, -Ă, prescurtați, -te, adj. (Despre texte) Al cărui volum a fost redus; (despre cuvinte, titluri etc.) abreviat. – V. prescurta.
prescurtatele
PRESCURTÁT, -Ă, prescurtați, -te, adj. (Despre texte) Al cărui volum a fost redus; (despre cuvinte, titluri etc.) abreviat. – V. prescurta.
prescurtatelor
PRESCURTÁT, -Ă, prescurtați, -te, adj. (Despre texte) Al cărui volum a fost redus; (despre cuvinte, titluri etc.) abreviat. – V. prescurta.
prescurtatul
PRESCURTÁT, -Ă, prescurtați, -te, adj. (Despre texte) Al cărui volum a fost redus; (despre cuvinte, titluri etc.) abreviat. – V. prescurta.
prescurtatului
PRESCURTÁT, -Ă, prescurtați, -te, adj. (Despre texte) Al cărui volum a fost redus; (despre cuvinte, titluri etc.) abreviat. – V. prescurta.
prescurtau
PRESCURTÁ, prescurtez, vb. I. Tranz. A reduce dimensiunile unui text; a scurta un cuvânt, un titlu etc., a abrevia. – Pre2 + scurt. DOOM
!prescurtá (pre-scur-) vb., ind. prez. 3 prescurteáză
prescurtași
PRESCURTÁ, prescurtez, vb. I. Tranz. A reduce dimensiunile unui text; a scurta un cuvânt, un titlu etc., a abrevia. – Pre2 + scurt. DOOM
!prescurtá (pre-scur-) vb., ind. prez. 3 prescurteáză
prescurtați
PRESCURTÁ, prescurtez, vb. I. Tranz. A reduce dimensiunile unui text; a scurta un cuvânt, un titlu etc., a abrevia. – Pre2 + scurt. DOOM
!prescurtá (pre-scur-) vb., ind. prez. 3 prescurteáză
prescurtați
PRESCURTÁT, -Ă, prescurtați, -te, adj. (Despre texte) Al cărui volum a fost redus; (despre cuvinte, titluri etc.) abreviat. – V. prescurta.
prescurtații
PRESCURTÁT, -Ă, prescurtați, -te, adj. (Despre texte) Al cărui volum a fost redus; (despre cuvinte, titluri etc.) abreviat. – V. prescurta.
prescurtaților
PRESCURTÁT, -Ă, prescurtați, -te, adj. (Despre texte) Al cărui volum a fost redus; (despre cuvinte, titluri etc.) abreviat. – V. prescurta.
prescurtează
PRESCURTÁ, prescurtez, vb. I. Tranz. A reduce dimensiunile unui text; a scurta un cuvânt, un titlu etc., a abrevia. – Pre2 + scurt. DOOM
!prescurtá (pre-scur-) vb., ind. prez. 3 prescurteáză
prescurtez
PRESCURTÁ, prescurtez, vb. I. Tranz. A reduce dimensiunile unui text; a scurta un cuvânt, un titlu etc., a abrevia. – Pre2 + scurt. DOOM
!prescurtá (pre-scur-) vb., ind. prez. 3 prescurteáză
prescurteze
PRESCURTÁ, prescurtez, vb. I. Tranz. A reduce dimensiunile unui text; a scurta un cuvânt, un titlu etc., a abrevia. – Pre2 + scurt. DOOM
!prescurtá (pre-scur-) vb., ind. prez. 3 prescurteáză
prescurtezi
PRESCURTÁ, prescurtez, vb. I. Tranz. A reduce dimensiunile unui text; a scurta un cuvânt, un titlu etc., a abrevia. – Pre2 + scurt. DOOM
!prescurtá (pre-scur-) vb., ind. prez. 3 prescurteáză
prescurtând
PRESCURTÁ, prescurtez, vb. I. Tranz. A reduce dimensiunile unui text; a scurta un cuvânt, un titlu etc., a abrevia. – Pre2 + scurt. DOOM
!prescurtá (pre-scur-) vb., ind. prez. 3 prescurteáză
prescurtînd
PRESCURTÁ, prescurtez, vb. I. Tranz. A reduce dimensiunile unui text; a scurta un cuvânt, un titlu etc., a abrevia. – Pre2 + scurt. DOOM
!prescurtá (pre-scur-) vb., ind. prez. 3 prescurteáză
prescurtări
PRESCURTÁRE, prescurtări, s. f. Acțiunea de a prescurta și rezultatul ei; rezumare; abreviere. ♦ (Concr.) Cuvânt, titlu etc. abreviat. – V. prescurta. DOOM
!prescurtáre (pre-scur-) s. f., g.-d. art. prescurtắrii; pl. prescurtắri
prescurtării
PRESCURTÁRE, prescurtări, s. f. Acțiunea de a prescurta și rezultatul ei; rezumare; abreviere. ♦ (Concr.) Cuvânt, titlu etc. abreviat. – V. prescurta. DOOM
!prescurtáre (pre-scur-) s. f., g.-d. art. prescurtắrii; pl. prescurtắri
prescurtările
PRESCURTÁRE, prescurtări, s. f. Acțiunea de a prescurta și rezultatul ei; rezumare; abreviere. ♦ (Concr.) Cuvânt, titlu etc. abreviat. – V. prescurta. DOOM
!prescurtáre (pre-scur-) s. f., g.-d. art. prescurtắrii; pl. prescurtắri
prescurtărilor
PRESCURTÁRE, prescurtări, s. f. Acțiunea de a prescurta și rezultatul ei; rezumare; abreviere. ♦ (Concr.) Cuvânt, titlu etc. abreviat. – V. prescurta. DOOM
!prescurtáre (pre-scur-) s. f., g.-d. art. prescurtắrii; pl. prescurtắri
prescurăreasă
PRESCURĂREÁSĂ, prescurărese, s. f. (Rar) Femeie care face prescuri pentru biserică.
prescurăriță
PRESCURĂRÍȚĂ, prescurărițe, s. f. Prescurăreasă.
prese
PRÉSĂ, (I) prese, s. f. I. Dispozitiv, unealtă, mașină cu care se execută operația de presare a unui material, obiect. ♦ Spec. Mașină tipografică simplă care tipărește prin presarea hârtiei pe un zaț acoperit de cerneală.. II. Totalitatea publicațiilor cotidiene și periodice (ziare, reviste etc.) prin care se realizează informarea publică. ♦ Activitatea sau profesia de gazetar, de publicist; gazetărie, publicistică. ♦ (Concr.) Gazetari, ziariști. ♦ Expl. A avea presă bună (sau proastă) = a se bucura de o apreciere bună (sau rea), a avea o reputație bună (sau proastă). – Din fr. presse. DOOM
présă2 (dispozitiv, mașină) s. f., g.-d. art. prései; pl. prése
preseară
PRESEÁRĂ s. f. (Rar) Seara din ajun. Chibzuise bine să se întoarcă la Dej tocmai în preseara tîrgului. VORNIC, P. 199.
presează
PRESÁ, presez, vb. I. Tranz. 1. A exercita o presiune asupra unui material, obiect, pentru a-i reduce volumul, a-i da o anumită formă, a extrage lichidul din el etc. ♦ A apăsa. 2. Fig. A constrânge o persoană să acționeze într-un anumit fel. – Din fr. presser. DOOM
presá (a ~) vb., ind. prez. 3 preseáză
presei
PRÉSĂ, (I) prese, s. f. I. Dispozitiv, unealtă, mașină cu care se execută operația de presare a unui material, obiect. ♦ Spec. Mașină tipografică simplă care tipărește prin presarea hârtiei pe un zaț acoperit de cerneală.. II. Totalitatea publicațiilor cotidiene și periodice (ziare, reviste etc.) prin care se realizează informarea publică. ♦ Activitatea sau profesia de gazetar, de publicist; gazetărie, publicistică. ♦ (Concr.) Gazetari, ziariști. ♦ Expl. A avea presă bună (sau proastă) = a se bucura de o apreciere bună (sau rea), a avea o reputație bună (sau proastă). – Din fr. presse. DOOM
présă2 (dispozitiv, mașină) s. f., g.-d. art. prései; pl. prése
preseismic
PRESEÍSMIC, -Ă, preseismici, -ce, adj. Care precedă mișcările seismice (1). [Pr.: -se-is-] – Pre1- + seismic.
preseismica
PRESEÍSMIC, -Ă, preseismici, -ce, adj. Care precedă mișcările seismice (1). [Pr.: -se-is-] – Pre1- + seismic.
preseismice
PRESEÍSMIC, -Ă, preseismici, -ce, adj. Care precedă mișcările seismice (1). [Pr.: -se-is-] – Pre1- + seismic.
preseismicei
PRESEÍSMIC, -Ă, preseismici, -ce, adj. Care precedă mișcările seismice (1). [Pr.: -se-is-] – Pre1- + seismic.
preseismicele
PRESEÍSMIC, -Ă, preseismici, -ce, adj. Care precedă mișcările seismice (1). [Pr.: -se-is-] – Pre1- + seismic.
preseismicelor
PRESEÍSMIC, -Ă, preseismici, -ce, adj. Care precedă mișcările seismice (1). [Pr.: -se-is-] – Pre1- + seismic.
preseismici
PRESEÍSMIC, -Ă, preseismici, -ce, adj. Care precedă mișcările seismice (1). [Pr.: -se-is-] – Pre1- + seismic.
preseismicii
PRESEÍSMIC, -Ă, preseismici, -ce, adj. Care precedă mișcările seismice (1). [Pr.: -se-is-] – Pre1- + seismic.
preseismicilor
PRESEÍSMIC, -Ă, preseismici, -ce, adj. Care precedă mișcările seismice (1). [Pr.: -se-is-] – Pre1- + seismic.
preseismicul
PRESEÍSMIC, -Ă, preseismici, -ce, adj. Care precedă mișcările seismice (1). [Pr.: -se-is-] – Pre1- + seismic.
preseismicului
PRESEÍSMIC, -Ă, preseismici, -ce, adj. Care precedă mișcările seismice (1). [Pr.: -se-is-] – Pre1- + seismic.
presele
PRÉSĂ, (I) prese, s. f. I. Dispozitiv, unealtă, mașină cu care se execută operația de presare a unui material, obiect. ♦ Spec. Mașină tipografică simplă care tipărește prin presarea hârtiei pe un zaț acoperit de cerneală.. II. Totalitatea publicațiilor cotidiene și periodice (ziare, reviste etc.) prin care se realizează informarea publică. ♦ Activitatea sau profesia de gazetar, de publicist; gazetărie, publicistică. ♦ (Concr.) Gazetari, ziariști. ♦ Expl. A avea presă bună (sau proastă) = a se bucura de o apreciere bună (sau rea), a avea o reputație bună (sau proastă). – Din fr. presse. DOOM
présă2 (dispozitiv, mașină) s. f., g.-d. art. prései; pl. prése
preselecta
PRESELECTÁ, preselectez, vb. I. Tranz. A selecționa în prealabil. – Pre1- + selecta. DOOM
*preselectá (a ~) vb., ind. prez. 3 preselecteáză
preselectai
PRESELECTÁ, preselectez, vb. I. Tranz. A selecționa în prealabil. – Pre1- + selecta. DOOM
*preselectá (a ~) vb., ind. prez. 3 preselecteáză
preselectam
PRESELECTÁ, preselectez, vb. I. Tranz. A selecționa în prealabil. – Pre1- + selecta. DOOM
*preselectá (a ~) vb., ind. prez. 3 preselecteáză
preselectare
PRESELECTÁ, preselectez, vb. I. Tranz. A selecționa în prealabil. – Pre1- + selecta. DOOM
*preselectá (a ~) vb., ind. prez. 3 preselecteáză
preselectare
PRESELECTÁRE, preselectări, s. f. Acțiunea de a preselecta. – V. preselecta.
preselectarea
PRESELECTÁRE, preselectări, s. f. Acțiunea de a preselecta. – V. preselecta.
preselectară
PRESELECTÁ, preselectez, vb. I. Tranz. A selecționa în prealabil. – Pre1- + selecta. DOOM
*preselectá (a ~) vb., ind. prez. 3 preselecteáză
preselectarăm
PRESELECTÁ, preselectez, vb. I. Tranz. A selecționa în prealabil. – Pre1- + selecta. DOOM
*preselectá (a ~) vb., ind. prez. 3 preselecteáză
preselectarăți
PRESELECTÁ, preselectez, vb. I. Tranz. A selecționa în prealabil. – Pre1- + selecta. DOOM
*preselectá (a ~) vb., ind. prez. 3 preselecteáză
preselectase
PRESELECTÁ, preselectez, vb. I. Tranz. A selecționa în prealabil. – Pre1- + selecta. DOOM
*preselectá (a ~) vb., ind. prez. 3 preselecteáză
preselectasem
PRESELECTÁ, preselectez, vb. I. Tranz. A selecționa în prealabil. – Pre1- + selecta. DOOM
*preselectá (a ~) vb., ind. prez. 3 preselecteáză
preselectaseră
PRESELECTÁ, preselectez, vb. I. Tranz. A selecționa în prealabil. – Pre1- + selecta. DOOM
*preselectá (a ~) vb., ind. prez. 3 preselecteáză
preselectaserăm
PRESELECTÁ, preselectez, vb. I. Tranz. A selecționa în prealabil. – Pre1- + selecta. DOOM
*preselectá (a ~) vb., ind. prez. 3 preselecteáză
preselectaserăți
PRESELECTÁ, preselectez, vb. I. Tranz. A selecționa în prealabil. – Pre1- + selecta. DOOM
*preselectá (a ~) vb., ind. prez. 3 preselecteáză
preselectaseși
PRESELECTÁ, preselectez, vb. I. Tranz. A selecționa în prealabil. – Pre1- + selecta. DOOM
*preselectá (a ~) vb., ind. prez. 3 preselecteáză
preselectaseți
PRESELECTÁ, preselectez, vb. I. Tranz. A selecționa în prealabil. – Pre1- + selecta. DOOM
*preselectá (a ~) vb., ind. prez. 3 preselecteáză
preselectat
PRESELECTÁ, preselectez, vb. I. Tranz. A selecționa în prealabil. – Pre1- + selecta. DOOM
*preselectá (a ~) vb., ind. prez. 3 preselecteáză
preselectat
PRESELECTÁT, -Ă, preselectați, -te, adj. Care a fost selecționat în prealabil. – V. preselecta.
preselectata
PRESELECTÁT, -Ă, preselectați, -te, adj. Care a fost selecționat în prealabil. – V. preselecta.
preselectate
PRESELECTÁT, -Ă, preselectați, -te, adj. Care a fost selecționat în prealabil. – V. preselecta.
preselectatei
PRESELECTÁT, -Ă, preselectați, -te, adj. Care a fost selecționat în prealabil. – V. preselecta.
preselectatele
PRESELECTÁT, -Ă, preselectați, -te, adj. Care a fost selecționat în prealabil. – V. preselecta.
preselectatelor
PRESELECTÁT, -Ă, preselectați, -te, adj. Care a fost selecționat în prealabil. – V. preselecta.
preselectatul
PRESELECTÁT, -Ă, preselectați, -te, adj. Care a fost selecționat în prealabil. – V. preselecta.
preselectatului
PRESELECTÁT, -Ă, preselectați, -te, adj. Care a fost selecționat în prealabil. – V. preselecta.
preselectau
PRESELECTÁ, preselectez, vb. I. Tranz. A selecționa în prealabil. – Pre1- + selecta. DOOM
*preselectá (a ~) vb., ind. prez. 3 preselecteáză
preselectași
PRESELECTÁ, preselectez, vb. I. Tranz. A selecționa în prealabil. – Pre1- + selecta. DOOM
*preselectá (a ~) vb., ind. prez. 3 preselecteáză
preselectați
PRESELECTÁ, preselectez, vb. I. Tranz. A selecționa în prealabil. – Pre1- + selecta. DOOM
*preselectá (a ~) vb., ind. prez. 3 preselecteáză
preselectați
PRESELECTÁT, -Ă, preselectați, -te, adj. Care a fost selecționat în prealabil. – V. preselecta.
preselectații
PRESELECTÁT, -Ă, preselectați, -te, adj. Care a fost selecționat în prealabil. – V. preselecta.
preselectaților
PRESELECTÁT, -Ă, preselectați, -te, adj. Care a fost selecționat în prealabil. – V. preselecta.
preselectează
PRESELECTÁ, preselectez, vb. I. Tranz. A selecționa în prealabil. – Pre1- + selecta. DOOM
*preselectá (a ~) vb., ind. prez. 3 preselecteáză
preselectez
PRESELECTÁ, preselectez, vb. I. Tranz. A selecționa în prealabil. – Pre1- + selecta. DOOM
*preselectá (a ~) vb., ind. prez. 3 preselecteáză
preselecteze
PRESELECTÁ, preselectez, vb. I. Tranz. A selecționa în prealabil. – Pre1- + selecta. DOOM
*preselectá (a ~) vb., ind. prez. 3 preselecteáză
preselectezi
PRESELECTÁ, preselectez, vb. I. Tranz. A selecționa în prealabil. – Pre1- + selecta. DOOM
*preselectá (a ~) vb., ind. prez. 3 preselecteáză
preselectoare
PRESELECTÓR, preselectoare, s. n. 1. Dispozitiv care pregătește schimbarea de viteză. 2. Mecanism de comutație din ansamblul unui schimbător telefonic automat, cu preselecție directă, pentru fiecare abonat chemător. – Din fr. présélecteur.
preselectoarele
PRESELECTÓR, preselectoare, s. n. 1. Dispozitiv care pregătește schimbarea de viteză. 2. Mecanism de comutație din ansamblul unui schimbător telefonic automat, cu preselecție directă, pentru fiecare abonat chemător. – Din fr. présélecteur.
preselectoarelor
PRESELECTÓR, preselectoare, s. n. 1. Dispozitiv care pregătește schimbarea de viteză. 2. Mecanism de comutație din ansamblul unui schimbător telefonic automat, cu preselecție directă, pentru fiecare abonat chemător. – Din fr. présélecteur.
preselector
PRESELECTÓR, preselectoare, s. n. 1. Dispozitiv care pregătește schimbarea de viteză. 2. Mecanism de comutație din ansamblul unui schimbător telefonic automat, cu preselecție directă, pentru fiecare abonat chemător. – Din fr. présélecteur.
preselectorul
PRESELECTÓR, preselectoare, s. n. 1. Dispozitiv care pregătește schimbarea de viteză. 2. Mecanism de comutație din ansamblul unui schimbător telefonic automat, cu preselecție directă, pentru fiecare abonat chemător. – Din fr. présélecteur.
preselectorului
PRESELECTÓR, preselectoare, s. n. 1. Dispozitiv care pregătește schimbarea de viteză. 2. Mecanism de comutație din ansamblul unui schimbător telefonic automat, cu preselecție directă, pentru fiecare abonat chemător. – Din fr. présélecteur.
preselectând
PRESELECTÁ, preselectez, vb. I. Tranz. A selecționa în prealabil. – Pre1- + selecta. DOOM
*preselectá (a ~) vb., ind. prez. 3 preselecteáză
preselectînd
PRESELECTÁ, preselectez, vb. I. Tranz. A selecționa în prealabil. – Pre1- + selecta. DOOM
*preselectá (a ~) vb., ind. prez. 3 preselecteáză
preselectări
PRESELECTÁRE, preselectări, s. f. Acțiunea de a preselecta. – V. preselecta.
preselectării
PRESELECTÁRE, preselectări, s. f. Acțiunea de a preselecta. – V. preselecta.
preselectările
PRESELECTÁRE, preselectări, s. f. Acțiunea de a preselecta. – V. preselecta.
preselectărilor
PRESELECTÁRE, preselectări, s. f. Acțiunea de a preselecta. – V. preselecta.
preselecția
PRESELÉCȚIE, preselecții, s. f. 1. Selecționarea prealabilă printr-un examen, înainte de selecția definitivă; (rar) preselecționare. 2. Căutare a unui selector într-o instalație telefonică automată cu grupări de selectare. – Din fr. présélection. DOOM
*preselécție (-ți-e) s. f., art. preselécția (-ți-a), g.-d. art. preselécției; pl. preselécții, art. preselécțiile (-ți-i-)
preselecție
PRESELÉCȚIE, preselecții, s. f. 1. Selecționarea prealabilă printr-un examen, înainte de selecția definitivă; (rar) preselecționare. 2. Căutare a unui selector într-o instalație telefonică automată cu grupări de selectare. – Din fr. présélection. DOOM
*preselécție (-ți-e) s. f., art. preselécția (-ți-a), g.-d. art. preselécției; pl. preselécții, art. preselécțiile (-ți-i-)
preselecției
PRESELÉCȚIE, preselecții, s. f. 1. Selecționarea prealabilă printr-un examen, înainte de selecția definitivă; (rar) preselecționare. 2. Căutare a unui selector într-o instalație telefonică automată cu grupări de selectare. – Din fr. présélection. DOOM
*preselécție (-ți-e) s. f., art. preselécția (-ți-a), g.-d. art. preselécției; pl. preselécții, art. preselécțiile (-ți-i-)
preselecții
PRESELÉCȚIE, preselecții, s. f. 1. Selecționarea prealabilă printr-un examen, înainte de selecția definitivă; (rar) preselecționare. 2. Căutare a unui selector într-o instalație telefonică automată cu grupări de selectare. – Din fr. présélection. DOOM
*preselécție (-ți-e) s. f., art. preselécția (-ți-a), g.-d. art. preselécției; pl. preselécții, art. preselécțiile (-ți-i-)
preselecțiile
PRESELÉCȚIE, preselecții, s. f. 1. Selecționarea prealabilă printr-un examen, înainte de selecția definitivă; (rar) preselecționare. 2. Căutare a unui selector într-o instalație telefonică automată cu grupări de selectare. – Din fr. présélection. DOOM
*preselécție (-ți-e) s. f., art. preselécția (-ți-a), g.-d. art. preselécției; pl. preselécții, art. preselécțiile (-ți-i-)
preselecțiilor
PRESELÉCȚIE, preselecții, s. f. 1. Selecționarea prealabilă printr-un examen, înainte de selecția definitivă; (rar) preselecționare. 2. Căutare a unui selector într-o instalație telefonică automată cu grupări de selectare. – Din fr. présélection. DOOM
*preselécție (-ți-e) s. f., art. preselécția (-ți-a), g.-d. art. preselécției; pl. preselécții, art. preselécțiile (-ți-i-)
preselecționare
PRESELECȚIONÁRE, preselecționări, s. f. (Rar) Preselecție (1). [Pr.: -ți-o-] – Pre1- + selecționare.
preselecționarea
PRESELECȚIONÁRE, preselecționări, s. f. (Rar) Preselecție (1). [Pr.: -ți-o-] – Pre1- + selecționare.
preselecționări
PRESELECȚIONÁRE, preselecționări, s. f. (Rar) Preselecție (1). [Pr.: -ți-o-] – Pre1- + selecționare.
preselecționării
PRESELECȚIONÁRE, preselecționări, s. f. (Rar) Preselecție (1). [Pr.: -ți-o-] – Pre1- + selecționare.
preselecționările
PRESELECȚIONÁRE, preselecționări, s. f. (Rar) Preselecție (1). [Pr.: -ți-o-] – Pre1- + selecționare.
preselecționărilor
PRESELECȚIONÁRE, preselecționări, s. f. (Rar) Preselecție (1). [Pr.: -ți-o-] – Pre1- + selecționare.
preselecțiune
PRESELECȚIÚNE s.f. v. preselecție.
preselor
PRÉSĂ, (I) prese, s. f. I. Dispozitiv, unealtă, mașină cu care se execută operația de presare a unui material, obiect. ♦ Spec. Mașină tipografică simplă care tipărește prin presarea hârtiei pe un zaț acoperit de cerneală.. II. Totalitatea publicațiilor cotidiene și periodice (ziare, reviste etc.) prin care se realizează informarea publică. ♦ Activitatea sau profesia de gazetar, de publicist; gazetărie, publicistică. ♦ (Concr.) Gazetari, ziariști. ♦ Expl. A avea presă bună (sau proastă) = a se bucura de o apreciere bună (sau rea), a avea o reputație bună (sau proastă). – Din fr. presse. DOOM
présă2 (dispozitiv, mașină) s. f., g.-d. art. prései; pl. prése
presemnal
PRESEMNÁL s.n. Orice semnal care în timp sau în spațiu precedă un altul și avertizează asupra acestuia. [Pl. -le, -luri. / cf. it. presegnale].
presemnal
PRESEMNÁL s.n. Orice semnal care în timp sau în spațiu precedă un altul și avertizează asupra acestuia. [Pl. -le, -luri. / cf. it. presegnale].
presemnale
PRESEMNÁL s.n. Orice semnal care în timp sau în spațiu precedă un altul și avertizează asupra acestuia. [Pl. -le, -luri. / cf. it. presegnale].
presemnalele
PRESEMNÁL s.n. Orice semnal care în timp sau în spațiu precedă un altul și avertizează asupra acestuia. [Pl. -le, -luri. / cf. it. presegnale].
presemnalelor
PRESEMNÁL s.n. Orice semnal care în timp sau în spațiu precedă un altul și avertizează asupra acestuia. [Pl. -le, -luri. / cf. it. presegnale].
presemnaliza
PRESEMNALIZÁ vb. I. tr. A semnaliza în prealabil. [< pre- + semnaliza].
presemnalizai
PRESEMNALIZÁ vb. I. tr. A semnaliza în prealabil. [< pre- + semnaliza].
presemnalizam
PRESEMNALIZÁ vb. I. tr. A semnaliza în prealabil. [< pre- + semnaliza].
presemnalizare
PRESEMNALIZÁ vb. I. tr. A semnaliza în prealabil. [< pre- + semnaliza].
presemnalizare
PRESEMNALIZÁRE s.f. Acțiunea de a presemnaliza și rezultatul ei; semnalizare prealabilă. [< presemnaliza].
presemnalizară
PRESEMNALIZÁ vb. I. tr. A semnaliza în prealabil. [< pre- + semnaliza].
presemnalizarăm
PRESEMNALIZÁ vb. I. tr. A semnaliza în prealabil. [< pre- + semnaliza].
presemnalizarăți
PRESEMNALIZÁ vb. I. tr. A semnaliza în prealabil. [< pre- + semnaliza].
presemnalizase
PRESEMNALIZÁ vb. I. tr. A semnaliza în prealabil. [< pre- + semnaliza].
presemnalizasem
PRESEMNALIZÁ vb. I. tr. A semnaliza în prealabil. [< pre- + semnaliza].
presemnalizaseră
PRESEMNALIZÁ vb. I. tr. A semnaliza în prealabil. [< pre- + semnaliza].
presemnalizaserăm
PRESEMNALIZÁ vb. I. tr. A semnaliza în prealabil. [< pre- + semnaliza].
presemnalizaserăți
PRESEMNALIZÁ vb. I. tr. A semnaliza în prealabil. [< pre- + semnaliza].
presemnalizaseși
PRESEMNALIZÁ vb. I. tr. A semnaliza în prealabil. [< pre- + semnaliza].
presemnalizaseți
PRESEMNALIZÁ vb. I. tr. A semnaliza în prealabil. [< pre- + semnaliza].
presemnalizat
PRESEMNALIZÁ vb. I. tr. A semnaliza în prealabil. [< pre- + semnaliza].
presemnalizau
PRESEMNALIZÁ vb. I. tr. A semnaliza în prealabil. [< pre- + semnaliza].
presemnalizași
PRESEMNALIZÁ vb. I. tr. A semnaliza în prealabil. [< pre- + semnaliza].
presemnalizați
PRESEMNALIZÁ vb. I. tr. A semnaliza în prealabil. [< pre- + semnaliza].
presemnalizează
PRESEMNALIZÁ vb. I. tr. A semnaliza în prealabil. [< pre- + semnaliza].
presemnalizez
PRESEMNALIZÁ vb. I. tr. A semnaliza în prealabil. [< pre- + semnaliza].
presemnalizeze
PRESEMNALIZÁ vb. I. tr. A semnaliza în prealabil. [< pre- + semnaliza].
presemnalizezi
PRESEMNALIZÁ vb. I. tr. A semnaliza în prealabil. [< pre- + semnaliza].
presemnalizând
PRESEMNALIZÁ vb. I. tr. A semnaliza în prealabil. [< pre- + semnaliza].
presemnalizînd
PRESEMNALIZÁ vb. I. tr. A semnaliza în prealabil. [< pre- + semnaliza].
presemnalul
PRESEMNÁL s.n. Orice semnal care în timp sau în spațiu precedă un altul și avertizează asupra acestuia. [Pl. -le, -luri. / cf. it. presegnale].
presemnalului
PRESEMNÁL s.n. Orice semnal care în timp sau în spațiu precedă un altul și avertizează asupra acestuia. [Pl. -le, -luri. / cf. it. presegnale].
presen
PRÉSENĂ, presene, s. f. (Reg.) Cureaua hamului care trece pe sub pieptul calului. [Var.: présen s. n., preásenă s. f.] – Din sb. prsina. DOOM
présenă (reg.) s. f., g.-d. art. présenei; pl. présene
presena
PRÉSENĂ, presene, s. f. (Reg.) Cureaua hamului care trece pe sub pieptul calului. [Var.: présen s. n., preásenă s. f.] – Din sb. prsina. DOOM
présenă (reg.) s. f., g.-d. art. présenei; pl. présene
presene
PRÉSENĂ, presene, s. f. (Reg.) Cureaua hamului care trece pe sub pieptul calului. [Var.: présen s. n., preásenă s. f.] – Din sb. prsina. DOOM
présenă (reg.) s. f., g.-d. art. présenei; pl. présene
presenei
PRÉSENĂ, presene, s. f. (Reg.) Cureaua hamului care trece pe sub pieptul calului. [Var.: présen s. n., preásenă s. f.] – Din sb. prsina. DOOM
présenă (reg.) s. f., g.-d. art. présenei; pl. présene
presenele
PRÉSENĂ, presene, s. f. (Reg.) Cureaua hamului care trece pe sub pieptul calului. [Var.: présen s. n., preásenă s. f.] – Din sb. prsina. DOOM
présenă (reg.) s. f., g.-d. art. présenei; pl. présene
presenelor
PRÉSENĂ, presene, s. f. (Reg.) Cureaua hamului care trece pe sub pieptul calului. [Var.: présen s. n., preásenă s. f.] – Din sb. prsina. DOOM
présenă (reg.) s. f., g.-d. art. présenei; pl. présene
presentiment
PRESENTIMÉNT, presentimente, s. n. Presimțire. – Din fr. pressentiment. DOOM
presentimént s. n., pl. presentiménte
presentimente
PRESENTIMÉNT, presentimente, s. n. Presimțire. – Din fr. pressentiment. DOOM
presentimént s. n., pl. presentiménte
presentimentele
PRESENTIMÉNT, presentimente, s. n. Presimțire. – Din fr. pressentiment. DOOM
presentimént s. n., pl. presentiménte
presentimentelor
PRESENTIMÉNT, presentimente, s. n. Presimțire. – Din fr. pressentiment. DOOM
presentimént s. n., pl. presentiménte
presentimentul
PRESENTIMÉNT, presentimente, s. n. Presimțire. – Din fr. pressentiment. DOOM
presentimént s. n., pl. presentiménte
presentimentului
PRESENTIMÉNT, presentimente, s. n. Presimțire. – Din fr. pressentiment. DOOM
presentimént s. n., pl. presentiménte
preseria
PRESÉRIE, preserii, s. f. Cantitate de bunuri realizată în număr limitat înainte de producția în serie. – Din fr. présérie.
preserie
PRESÉRIE, preserii, s. f. Cantitate de bunuri realizată în număr limitat înainte de producția în serie. – Din fr. présérie.
preseriei
PRESÉRIE, preserii, s. f. Cantitate de bunuri realizată în număr limitat înainte de producția în serie. – Din fr. présérie.
preserii
PRESÉRIE, preserii, s. f. Cantitate de bunuri realizată în număr limitat înainte de producția în serie. – Din fr. présérie.
preseriile
PRESÉRIE, preserii, s. f. Cantitate de bunuri realizată în număr limitat înainte de producția în serie. – Din fr. présérie.
preseriilor
PRESÉRIE, preserii, s. f. Cantitate de bunuri realizată în număr limitat înainte de producția în serie. – Din fr. présérie.
presesiune
PRESESIÚNE, s. f. Perioadă în care se dau examene înaintea sesiunii propriu-zise. – Pre1- + sesiune. DOOM
*presesiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. presesiúnii; pl. presesiúni
presesiunea
PRESESIÚNE, s. f. Perioadă în care se dau examene înaintea sesiunii propriu-zise. – Pre1- + sesiune. DOOM
*presesiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. presesiúnii; pl. presesiúni
presesiuni
PRESESIÚNE, s. f. Perioadă în care se dau examene înaintea sesiunii propriu-zise. – Pre1- + sesiune. DOOM
*presesiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. presesiúnii; pl. presesiúni
presesiunii
PRESESIÚNE, s. f. Perioadă în care se dau examene înaintea sesiunii propriu-zise. – Pre1- + sesiune. DOOM
*presesiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. presesiúnii; pl. presesiúni
presesiunile
PRESESIÚNE, s. f. Perioadă în care se dau examene înaintea sesiunii propriu-zise. – Pre1- + sesiune. DOOM
*presesiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. presesiúnii; pl. presesiúni
presesiunilor
PRESESIÚNE, s. f. Perioadă în care se dau examene înaintea sesiunii propriu-zise. – Pre1- + sesiune. DOOM
*presesiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. presesiúnii; pl. presesiúni
presetupa
PRESETÚPĂ, presetupe, s. f. Presgarnitură. – Din fr. presse-etoupe. DOOM
!presetúpă (pre-se-/pres-e-) s. f., g.-d. art. presetúpei; pl. presetúpe
presetupe
PRESETÚPĂ, presetupe, s. f. Presgarnitură. – Din fr. presse-etoupe. DOOM
!presetúpă (pre-se-/pres-e-) s. f., g.-d. art. presetúpei; pl. presetúpe
presetupei
PRESETÚPĂ, presetupe, s. f. Presgarnitură. – Din fr. presse-etoupe. DOOM
!presetúpă (pre-se-/pres-e-) s. f., g.-d. art. presetúpei; pl. presetúpe
presetupele
PRESETÚPĂ, presetupe, s. f. Presgarnitură. – Din fr. presse-etoupe. DOOM
!presetúpă (pre-se-/pres-e-) s. f., g.-d. art. presetúpei; pl. presetúpe
presetupelor
PRESETÚPĂ, presetupe, s. f. Presgarnitură. – Din fr. presse-etoupe. DOOM
!presetúpă (pre-se-/pres-e-) s. f., g.-d. art. presetúpei; pl. presetúpe
presez
PRESÁ, presez, vb. I. Tranz. 1. A exercita o presiune asupra unui material, obiect, pentru a-i reduce volumul, a-i da o anumită formă, a extrage lichidul din el etc. ♦ A apăsa. 2. Fig. A constrânge o persoană să acționeze într-un anumit fel. – Din fr. presser. DOOM
presá (a ~) vb., ind. prez. 3 preseáză
preseze
PRESÁ, presez, vb. I. Tranz. 1. A exercita o presiune asupra unui material, obiect, pentru a-i reduce volumul, a-i da o anumită formă, a extrage lichidul din el etc. ♦ A apăsa. 2. Fig. A constrânge o persoană să acționeze într-un anumit fel. – Din fr. presser. DOOM
presá (a ~) vb., ind. prez. 3 preseáză
presezi
PRESÁ, presez, vb. I. Tranz. 1. A exercita o presiune asupra unui material, obiect, pentru a-i reduce volumul, a-i da o anumită formă, a extrage lichidul din el etc. ♦ A apăsa. 2. Fig. A constrânge o persoană să acționeze într-un anumit fel. – Din fr. presser. DOOM
presá (a ~) vb., ind. prez. 3 preseáză
presezoane
PRESEZÓN, presezoane, s. n. (În turism) Perioadă dinaintea sezonului de referință. – Pre1- + sezon. DOOM
*presezón s. n., pl. presezoáne
presezoanele
PRESEZÓN, presezoane, s. n. (În turism) Perioadă dinaintea sezonului de referință. – Pre1- + sezon. DOOM
*presezón s. n., pl. presezoáne
presezoanelor
PRESEZÓN, presezoane, s. n. (În turism) Perioadă dinaintea sezonului de referință. – Pre1- + sezon. DOOM
*presezón s. n., pl. presezoáne
presezon
PRESEZÓN, presezoane, s. n. (În turism) Perioadă dinaintea sezonului de referință. – Pre1- + sezon. DOOM
*presezón s. n., pl. presezoáne
presezonul
PRESEZÓN, presezoane, s. n. (În turism) Perioadă dinaintea sezonului de referință. – Pre1- + sezon. DOOM
*presezón s. n., pl. presezoáne
presezonului
PRESEZÓN, presezoane, s. n. (În turism) Perioadă dinaintea sezonului de referință. – Pre1- + sezon. DOOM
*presezón s. n., pl. presezoáne
presgarnitura
PRESGARNITÚRĂ, presgarnituri, s. f. Garnitură de etanșare a unui organ mobil al unei mașini. – Din fr. presse-garniture. DOOM
presgarnitúră s. f., g.-d. art. presgarnitúrii; pl. presgarnitúri
presgarnituri
PRESGARNITÚRĂ, presgarnituri, s. f. Garnitură de etanșare a unui organ mobil al unei mașini. – Din fr. presse-garniture. DOOM
presgarnitúră s. f., g.-d. art. presgarnitúrii; pl. presgarnitúri
presgarniturii
PRESGARNITÚRĂ, presgarnituri, s. f. Garnitură de etanșare a unui organ mobil al unei mașini. – Din fr. presse-garniture. DOOM
presgarnitúră s. f., g.-d. art. presgarnitúrii; pl. presgarnitúri
presgarniturile
PRESGARNITÚRĂ, presgarnituri, s. f. Garnitură de etanșare a unui organ mobil al unei mașini. – Din fr. presse-garniture. DOOM
presgarnitúră s. f., g.-d. art. presgarnitúrii; pl. presgarnitúri
presgarniturilor
PRESGARNITÚRĂ, presgarnituri, s. f. Garnitură de etanșare a unui organ mobil al unei mașini. – Din fr. presse-garniture. DOOM
presgarnitúră s. f., g.-d. art. presgarnitúrii; pl. presgarnitúri
presimt
PRESIMȚÍ, presímt, vb. IV. Tranz. A simți dinainte, vag și instinctiv, ceea ce urmează să se întâmple. – Pre1- + simți (după fr. pressentir). DOOM
presimțí (a ~) vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. presímt, imperf. 3 sg. presimțeá; conj. prez. 3 să presímtă
presimte
PRESIMȚÍ, presímt, vb. IV. Tranz. A simți dinainte, vag și instinctiv, ceea ce urmează să se întâmple. – Pre1- + simți (după fr. pressentir). DOOM
presimțí (a ~) vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. presímt, imperf. 3 sg. presimțeá; conj. prez. 3 să presímtă
presimtă
PRESIMȚÍ, presímt, vb. IV. Tranz. A simți dinainte, vag și instinctiv, ceea ce urmează să se întâmple. – Pre1- + simți (după fr. pressentir). DOOM
presimțí (a ~) vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. presímt, imperf. 3 sg. presimțeá; conj. prez. 3 să presímtă
presimț
PRESÍMȚ s. n. (Rar) Presimțire. (Cu pronunțare regională) Copila, ca mai mărișoară, avea un presîmț rău și îmbiase și pe frate-său să nu se ducă. SBIERA, P. 170.
presimțea
PRESIMȚÍ, presímt, vb. IV. Tranz. A simți dinainte, vag și instinctiv, ceea ce urmează să se întâmple. – Pre1- + simți (după fr. pressentir). DOOM
presimțí (a ~) vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. presímt, imperf. 3 sg. presimțeá; conj. prez. 3 să presímtă
presimțeai
PRESIMȚÍ, presímt, vb. IV. Tranz. A simți dinainte, vag și instinctiv, ceea ce urmează să se întâmple. – Pre1- + simți (după fr. pressentir). DOOM
presimțí (a ~) vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. presímt, imperf. 3 sg. presimțeá; conj. prez. 3 să presímtă
presimțeam
PRESIMȚÍ, presímt, vb. IV. Tranz. A simți dinainte, vag și instinctiv, ceea ce urmează să se întâmple. – Pre1- + simți (după fr. pressentir). DOOM
presimțí (a ~) vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. presímt, imperf. 3 sg. presimțeá; conj. prez. 3 să presímtă
presimțeau
PRESIMȚÍ, presímt, vb. IV. Tranz. A simți dinainte, vag și instinctiv, ceea ce urmează să se întâmple. – Pre1- + simți (după fr. pressentir). DOOM
presimțí (a ~) vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. presímt, imperf. 3 sg. presimțeá; conj. prez. 3 să presímtă
presimțeați
PRESIMȚÍ, presímt, vb. IV. Tranz. A simți dinainte, vag și instinctiv, ceea ce urmează să se întâmple. – Pre1- + simți (după fr. pressentir). DOOM
presimțí (a ~) vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. presímt, imperf. 3 sg. presimțeá; conj. prez. 3 să presímtă
presimți
PRESIMȚÍ, presímt, vb. IV. Tranz. A simți dinainte, vag și instinctiv, ceea ce urmează să se întâmple. – Pre1- + simți (după fr. pressentir). DOOM
presimțí (a ~) vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. presímt, imperf. 3 sg. presimțeá; conj. prez. 3 să presímtă
presimții
PRESIMȚÍ, presímt, vb. IV. Tranz. A simți dinainte, vag și instinctiv, ceea ce urmează să se întâmple. – Pre1- + simți (după fr. pressentir). DOOM
presimțí (a ~) vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. presímt, imperf. 3 sg. presimțeá; conj. prez. 3 să presímtă
presimțim
PRESIMȚÍ, presímt, vb. IV. Tranz. A simți dinainte, vag și instinctiv, ceea ce urmează să se întâmple. – Pre1- + simți (după fr. pressentir). DOOM
presimțí (a ~) vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. presímt, imperf. 3 sg. presimțeá; conj. prez. 3 să presímtă
presimțind
PRESIMȚÍ, presímt, vb. IV. Tranz. A simți dinainte, vag și instinctiv, ceea ce urmează să se întâmple. – Pre1- + simți (după fr. pressentir). DOOM
presimțí (a ~) vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. presímt, imperf. 3 sg. presimțeá; conj. prez. 3 să presímtă
presimțire
PRESIMȚÍ, presímt, vb. IV. Tranz. A simți dinainte, vag și instinctiv, ceea ce urmează să se întâmple. – Pre1- + simți (după fr. pressentir). DOOM
presimțí (a ~) vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. presímt, imperf. 3 sg. presimțeá; conj. prez. 3 să presímtă
presimțire
PRESIMȚÍRE, presimțiri, s. f. Faptul de a presimți; sentiment vag și instinctiv pe care îl are cineva față de cele ce se vor întâmpla; presentiment, presimțământ. – V. presimți. DOOM
presimțíre s. f., g.-d. art. presimțírii; pl. presimțíri
presimțirea
PRESIMȚÍRE, presimțiri, s. f. Faptul de a presimți; sentiment vag și instinctiv pe care îl are cineva față de cele ce se vor întâmpla; presentiment, presimțământ. – V. presimți. DOOM
presimțíre s. f., g.-d. art. presimțírii; pl. presimțíri
presimțiri
PRESIMȚÍRE, presimțiri, s. f. Faptul de a presimți; sentiment vag și instinctiv pe care îl are cineva față de cele ce se vor întâmpla; presentiment, presimțământ. – V. presimți. DOOM
presimțíre s. f., g.-d. art. presimțírii; pl. presimțíri
presimțirii
PRESIMȚÍRE, presimțiri, s. f. Faptul de a presimți; sentiment vag și instinctiv pe care îl are cineva față de cele ce se vor întâmpla; presentiment, presimțământ. – V. presimți. DOOM
presimțíre s. f., g.-d. art. presimțírii; pl. presimțíri
presimțirile
PRESIMȚÍRE, presimțiri, s. f. Faptul de a presimți; sentiment vag și instinctiv pe care îl are cineva față de cele ce se vor întâmpla; presentiment, presimțământ. – V. presimți. DOOM
presimțíre s. f., g.-d. art. presimțírii; pl. presimțíri
presimțirilor
PRESIMȚÍRE, presimțiri, s. f. Faptul de a presimți; sentiment vag și instinctiv pe care îl are cineva față de cele ce se vor întâmpla; presentiment, presimțământ. – V. presimți. DOOM
presimțíre s. f., g.-d. art. presimțírii; pl. presimțíri
presimțiră
PRESIMȚÍ, presímt, vb. IV. Tranz. A simți dinainte, vag și instinctiv, ceea ce urmează să se întâmple. – Pre1- + simți (după fr. pressentir). DOOM
presimțí (a ~) vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. presímt, imperf. 3 sg. presimțeá; conj. prez. 3 să presímtă
presimțirăm
PRESIMȚÍ, presímt, vb. IV. Tranz. A simți dinainte, vag și instinctiv, ceea ce urmează să se întâmple. – Pre1- + simți (după fr. pressentir). DOOM
presimțí (a ~) vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. presímt, imperf. 3 sg. presimțeá; conj. prez. 3 să presímtă
presimțirăți
PRESIMȚÍ, presímt, vb. IV. Tranz. A simți dinainte, vag și instinctiv, ceea ce urmează să se întâmple. – Pre1- + simți (după fr. pressentir). DOOM
presimțí (a ~) vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. presímt, imperf. 3 sg. presimțeá; conj. prez. 3 să presímtă
presimțise
PRESIMȚÍ, presímt, vb. IV. Tranz. A simți dinainte, vag și instinctiv, ceea ce urmează să se întâmple. – Pre1- + simți (după fr. pressentir). DOOM
presimțí (a ~) vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. presímt, imperf. 3 sg. presimțeá; conj. prez. 3 să presímtă
presimțisem
PRESIMȚÍ, presímt, vb. IV. Tranz. A simți dinainte, vag și instinctiv, ceea ce urmează să se întâmple. – Pre1- + simți (după fr. pressentir). DOOM
presimțí (a ~) vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. presímt, imperf. 3 sg. presimțeá; conj. prez. 3 să presímtă
presimțiseră
PRESIMȚÍ, presímt, vb. IV. Tranz. A simți dinainte, vag și instinctiv, ceea ce urmează să se întâmple. – Pre1- + simți (după fr. pressentir). DOOM
presimțí (a ~) vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. presímt, imperf. 3 sg. presimțeá; conj. prez. 3 să presímtă
presimțiserăm
PRESIMȚÍ, presímt, vb. IV. Tranz. A simți dinainte, vag și instinctiv, ceea ce urmează să se întâmple. – Pre1- + simți (după fr. pressentir). DOOM
presimțí (a ~) vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. presímt, imperf. 3 sg. presimțeá; conj. prez. 3 să presímtă
presimțiserăți
PRESIMȚÍ, presímt, vb. IV. Tranz. A simți dinainte, vag și instinctiv, ceea ce urmează să se întâmple. – Pre1- + simți (după fr. pressentir). DOOM
presimțí (a ~) vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. presímt, imperf. 3 sg. presimțeá; conj. prez. 3 să presímtă
presimțiseși
PRESIMȚÍ, presímt, vb. IV. Tranz. A simți dinainte, vag și instinctiv, ceea ce urmează să se întâmple. – Pre1- + simți (după fr. pressentir). DOOM
presimțí (a ~) vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. presímt, imperf. 3 sg. presimțeá; conj. prez. 3 să presímtă
presimțiseți
PRESIMȚÍ, presímt, vb. IV. Tranz. A simți dinainte, vag și instinctiv, ceea ce urmează să se întâmple. – Pre1- + simți (după fr. pressentir). DOOM
presimțí (a ~) vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. presímt, imperf. 3 sg. presimțeá; conj. prez. 3 să presímtă
presimțit
PRESIMȚÍ, presímt, vb. IV. Tranz. A simți dinainte, vag și instinctiv, ceea ce urmează să se întâmple. – Pre1- + simți (după fr. pressentir). DOOM
presimțí (a ~) vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. presímt, imperf. 3 sg. presimțeá; conj. prez. 3 să presímtă
presimțit
PRESIMȚÍ, presímt, vb. IV. Tranz. A simți dinainte, vag și instinctiv, ceea ce urmează să se întâmple. – Pre1- + simți (după fr. pressentir).
presimțiși
PRESIMȚÍ, presímt, vb. IV. Tranz. A simți dinainte, vag și instinctiv, ceea ce urmează să se întâmple. – Pre1- + simți (după fr. pressentir). DOOM
presimțí (a ~) vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. presímt, imperf. 3 sg. presimțeá; conj. prez. 3 să presímtă
presimțiți
PRESIMȚÍ, presímt, vb. IV. Tranz. A simți dinainte, vag și instinctiv, ceea ce urmează să se întâmple. – Pre1- + simți (după fr. pressentir). DOOM
presimțí (a ~) vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. presímt, imperf. 3 sg. presimțeá; conj. prez. 3 să presímtă
presimțăminte
PRESIMȚĂMẤNT, presimțăminte, s. n. (Înv.) Presimțire. – Presimți + suf. -ământ (după fr. pressentiment). DOOM
presimțămấnt (înv.) s. n., pl. presimțămínte
presimțămintele
PRESIMȚĂMẤNT, presimțăminte, s. n. (Înv.) Presimțire. – Presimți + suf. -ământ (după fr. pressentiment). DOOM
presimțămấnt (înv.) s. n., pl. presimțămínte
presimțămintelor
PRESIMȚĂMẤNT, presimțăminte, s. n. (Înv.) Presimțire. – Presimți + suf. -ământ (după fr. pressentiment). DOOM
presimțămấnt (înv.) s. n., pl. presimțămínte
presimțământ
PRESIMȚĂMẤNT, presimțăminte, s. n. (Înv.) Presimțire. – Presimți + suf. -ământ (după fr. pressentiment). DOOM
presimțămấnt (înv.) s. n., pl. presimțămínte
presimțământul
PRESIMȚĂMẤNT, presimțăminte, s. n. (Înv.) Presimțire. – Presimți + suf. -ământ (după fr. pressentiment). DOOM
presimțămấnt (înv.) s. n., pl. presimțămínte
presimțământului
PRESIMȚĂMẤNT, presimțăminte, s. n. (Înv.) Presimțire. – Presimți + suf. -ământ (după fr. pressentiment). DOOM
presimțămấnt (înv.) s. n., pl. presimțămínte
presimțămînt
PRESIMȚĂMẤNT, presimțăminte, s. n. (Înv.) Presimțire. – Presimți + suf. -ământ (după fr. pressentiment). DOOM
presimțămấnt (înv.) s. n., pl. presimțămínte
presimțămîntul
PRESIMȚĂMẤNT, presimțăminte, s. n. (Înv.) Presimțire. – Presimți + suf. -ământ (după fr. pressentiment). DOOM
presimțămấnt (înv.) s. n., pl. presimțămínte
presimțămîntului
PRESIMȚĂMẤNT, presimțăminte, s. n. (Înv.) Presimțire. – Presimți + suf. -ământ (după fr. pressentiment). DOOM
presimțămấnt (înv.) s. n., pl. presimțămínte
presin
presín (-ne), s. n. – Pieptar de ham. – Var. preasenă, presen(ă), presină, presun. Sb. prsina (Candrea), cf. presură.
presing
PRÉSING s. n. Tactică prin care fiecare component al unei echipe sportive aflate în apărare își supraveghează în permanență adversarul direct, pentru a-i anihila acțiunile ofensive. – Din engl. pressing. DOOM
présing s. n.
presingul
PRÉSING s. n. Tactică prin care fiecare component al unei echipe sportive aflate în apărare își supraveghează în permanență adversarul direct, pentru a-i anihila acțiunile ofensive. – Din engl. pressing. DOOM
présing s. n.
presingului
PRÉSING s. n. Tactică prin care fiecare component al unei echipe sportive aflate în apărare își supraveghează în permanență adversarul direct, pentru a-i anihila acțiunile ofensive. – Din engl. pressing. DOOM
présing s. n.
presinguri
PRÉSING s. n. Tactică prin care fiecare component al unei echipe sportive aflate în apărare își supraveghează în permanență adversarul direct, pentru a-i anihila acțiunile ofensive. – Din engl. pressing. DOOM
présing s. n.
presingurile
PRÉSING s. n. Tactică prin care fiecare component al unei echipe sportive aflate în apărare își supraveghează în permanență adversarul direct, pentru a-i anihila acțiunile ofensive. – Din engl. pressing. DOOM
présing s. n.
presingurilor
PRÉSING s. n. Tactică prin care fiecare component al unei echipe sportive aflate în apărare își supraveghează în permanență adversarul direct, pentru a-i anihila acțiunile ofensive. – Din engl. pressing. DOOM
présing s. n.
presinterizare
PRESINTERIZÁRE s.f. (Tehn.) Sinterizare anterioară celei finale, la o temperatură mai mică, făcută cu scopul de a conferi obiectului calitatea de a putea fi prelucrat mecanic. [< pre- + sinterizare].
presistola
PRESÍSTOLĂ, presistole, s. f. (Med.) Fază din diastolă care precedă sistola. – Din fr. présystole.
presistole
PRESÍSTOLĂ, presistole, s. f. (Med.) Fază din diastolă care precedă sistola. – Din fr. présystole.
presistolei
PRESÍSTOLĂ, presistole, s. f. (Med.) Fază din diastolă care precedă sistola. – Din fr. présystole.
presistolele
PRESÍSTOLĂ, presistole, s. f. (Med.) Fază din diastolă care precedă sistola. – Din fr. présystole.
presistolelor
PRESÍSTOLĂ, presistole, s. f. (Med.) Fază din diastolă care precedă sistola. – Din fr. présystole.
presiune
PRESIÚNE, presiuni, s. f. 1. Forță care apasă (uniform și perpendicular) pe unitatea de suprafață a unui corp; mărime fizică egală cu raportul dintre valoarea acestei forțe și aria suprafeței corpului respectiv; apăsare. ◊ Presiune atmosferică = presiune pe care o exercită atmosfera asupra suprafeței Pământului și a coipurilor situate pe ea. 2. (În sintagma) Presiune arterială = tensiune arterială. 3. (Bot.; în sintagma) Presiune radiculară = presiune din celulele vii ale rădăcinii care împinge apa în rădăcină și tulpină. 4. Fig. Constrângere (morală, economică, politică, sociala) exercitată asupra cuiva. ◊ Grup de presiune = grup de interese al cărui scop este influențarea factorilor decizionali politici. ♦ (Rar) Stare de apăsare sufletească. [Pr.: -si-u-] – Din fr. pression. DOOM
presiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. presiúnii; pl. presiúni
presiunea
PRESIÚNE, presiuni, s. f. 1. Forță care apasă (uniform și perpendicular) pe unitatea de suprafață a unui corp; mărime fizică egală cu raportul dintre valoarea acestei forțe și aria suprafeței corpului respectiv; apăsare. ◊ Presiune atmosferică = presiune pe care o exercită atmosfera asupra suprafeței Pământului și a coipurilor situate pe ea. 2. (În sintagma) Presiune arterială = tensiune arterială. 3. (Bot.; în sintagma) Presiune radiculară = presiune din celulele vii ale rădăcinii care împinge apa în rădăcină și tulpină. 4. Fig. Constrângere (morală, economică, politică, sociala) exercitată asupra cuiva. ◊ Grup de presiune = grup de interese al cărui scop este influențarea factorilor decizionali politici. ♦ (Rar) Stare de apăsare sufletească. [Pr.: -si-u-] – Din fr. pression. DOOM
presiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. presiúnii; pl. presiúni
presiuni
PRESIÚNE, presiuni, s. f. 1. Forță care apasă (uniform și perpendicular) pe unitatea de suprafață a unui corp; mărime fizică egală cu raportul dintre valoarea acestei forțe și aria suprafeței corpului respectiv; apăsare. ◊ Presiune atmosferică = presiune pe care o exercită atmosfera asupra suprafeței Pământului și a coipurilor situate pe ea. 2. (În sintagma) Presiune arterială = tensiune arterială. 3. (Bot.; în sintagma) Presiune radiculară = presiune din celulele vii ale rădăcinii care împinge apa în rădăcină și tulpină. 4. Fig. Constrângere (morală, economică, politică, sociala) exercitată asupra cuiva. ◊ Grup de presiune = grup de interese al cărui scop este influențarea factorilor decizionali politici. ♦ (Rar) Stare de apăsare sufletească. [Pr.: -si-u-] – Din fr. pression. DOOM
presiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. presiúnii; pl. presiúni
presiunii
PRESIÚNE, presiuni, s. f. 1. Forță care apasă (uniform și perpendicular) pe unitatea de suprafață a unui corp; mărime fizică egală cu raportul dintre valoarea acestei forțe și aria suprafeței corpului respectiv; apăsare. ◊ Presiune atmosferică = presiune pe care o exercită atmosfera asupra suprafeței Pământului și a coipurilor situate pe ea. 2. (În sintagma) Presiune arterială = tensiune arterială. 3. (Bot.; în sintagma) Presiune radiculară = presiune din celulele vii ale rădăcinii care împinge apa în rădăcină și tulpină. 4. Fig. Constrângere (morală, economică, politică, sociala) exercitată asupra cuiva. ◊ Grup de presiune = grup de interese al cărui scop este influențarea factorilor decizionali politici. ♦ (Rar) Stare de apăsare sufletească. [Pr.: -si-u-] – Din fr. pression. DOOM
presiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. presiúnii; pl. presiúni
presiunile
PRESIÚNE, presiuni, s. f. 1. Forță care apasă (uniform și perpendicular) pe unitatea de suprafață a unui corp; mărime fizică egală cu raportul dintre valoarea acestei forțe și aria suprafeței corpului respectiv; apăsare. ◊ Presiune atmosferică = presiune pe care o exercită atmosfera asupra suprafeței Pământului și a coipurilor situate pe ea. 2. (În sintagma) Presiune arterială = tensiune arterială. 3. (Bot.; în sintagma) Presiune radiculară = presiune din celulele vii ale rădăcinii care împinge apa în rădăcină și tulpină. 4. Fig. Constrângere (morală, economică, politică, sociala) exercitată asupra cuiva. ◊ Grup de presiune = grup de interese al cărui scop este influențarea factorilor decizionali politici. ♦ (Rar) Stare de apăsare sufletească. [Pr.: -si-u-] – Din fr. pression. DOOM
presiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. presiúnii; pl. presiúni
presiunilor
PRESIÚNE, presiuni, s. f. 1. Forță care apasă (uniform și perpendicular) pe unitatea de suprafață a unui corp; mărime fizică egală cu raportul dintre valoarea acestei forțe și aria suprafeței corpului respectiv; apăsare. ◊ Presiune atmosferică = presiune pe care o exercită atmosfera asupra suprafeței Pământului și a coipurilor situate pe ea. 2. (În sintagma) Presiune arterială = tensiune arterială. 3. (Bot.; în sintagma) Presiune radiculară = presiune din celulele vii ale rădăcinii care împinge apa în rădăcină și tulpină. 4. Fig. Constrângere (morală, economică, politică, sociala) exercitată asupra cuiva. ◊ Grup de presiune = grup de interese al cărui scop este influențarea factorilor decizionali politici. ♦ (Rar) Stare de apăsare sufletească. [Pr.: -si-u-] – Din fr. pression. DOOM
presiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. presiúnii; pl. presiúni
presoare
PRESÓR, -OÁRE, presori, -oare, s. n., s. m. și f. 1. S. n. Tijă verticală cu picioruș care ține presat materialul pe placa mașinii de cusut. 2. (Rar) S. m. și f. Persoană specializată în prelucrarea materialelor cu ajutorul presei. – Din fr. presseur. DOOM
presór2 (dispozitiv) s. n., pl. presoáre
presoarea
PRESÓR, -OÁRE, presori, -oare, s. n., s. m. și f. 1. S. n. Tijă verticală cu picioruș care ține presat materialul pe placa mașinii de cusut. 2. (Rar) S. m. și f. Persoană specializată în prelucrarea materialelor cu ajutorul presei. – Din fr. presseur. DOOM
presór2 (dispozitiv) s. n., pl. presoáre
presoarei
PRESÓR, -OÁRE, presori, -oare, s. n., s. m. și f. 1. S. n. Tijă verticală cu picioruș care ține presat materialul pe placa mașinii de cusut. 2. (Rar) S. m. și f. Persoană specializată în prelucrarea materialelor cu ajutorul presei. – Din fr. presseur. DOOM
presór2 (dispozitiv) s. n., pl. presoáre
presoarele
PRESÓR, -OÁRE, presori, -oare, s. n., s. m. și f. 1. S. n. Tijă verticală cu picioruș care ține presat materialul pe placa mașinii de cusut. 2. (Rar) S. m. și f. Persoană specializată în prelucrarea materialelor cu ajutorul presei. – Din fr. presseur. DOOM
presór2 (dispozitiv) s. n., pl. presoáre
presoarelor
PRESÓR, -OÁRE, presori, -oare, s. n., s. m. și f. 1. S. n. Tijă verticală cu picioruș care ține presat materialul pe placa mașinii de cusut. 2. (Rar) S. m. și f. Persoană specializată în prelucrarea materialelor cu ajutorul presei. – Din fr. presseur. DOOM
presór2 (dispozitiv) s. n., pl. presoáre
presocialist
PRESOCIALÍST, -Ă, presocialiști, -ste, adj. Care este anterior socialismului. [Pr.: -ci-a-] – Pre1- + socialist. DOOM
presocialíst (-ci-a-) adj. m., pl. presocialíști; f. presocialístă, pl. presocialíste
presocialista
PRESOCIALÍST, -Ă, presocialiști, -ste, adj. Care este anterior socialismului. [Pr.: -ci-a-] – Pre1- + socialist. DOOM
presocialíst (-ci-a-) adj. m., pl. presocialíști; f. presocialístă, pl. presocialíste
presocialiste
PRESOCIALÍST, -Ă, presocialiști, -ste, adj. Care este anterior socialismului. [Pr.: -ci-a-] – Pre1- + socialist. DOOM
presocialíst (-ci-a-) adj. m., pl. presocialíști; f. presocialístă, pl. presocialíste
presocialistei
PRESOCIALÍST, -Ă, presocialiști, -ste, adj. Care este anterior socialismului. [Pr.: -ci-a-] – Pre1- + socialist. DOOM
presocialíst (-ci-a-) adj. m., pl. presocialíști; f. presocialístă, pl. presocialíste
presocialistele
PRESOCIALÍST, -Ă, presocialiști, -ste, adj. Care este anterior socialismului. [Pr.: -ci-a-] – Pre1- + socialist. DOOM
presocialíst (-ci-a-) adj. m., pl. presocialíști; f. presocialístă, pl. presocialíste
presocialistelor
PRESOCIALÍST, -Ă, presocialiști, -ste, adj. Care este anterior socialismului. [Pr.: -ci-a-] – Pre1- + socialist. DOOM
presocialíst (-ci-a-) adj. m., pl. presocialíști; f. presocialístă, pl. presocialíste
presocialistul
PRESOCIALÍST, -Ă, presocialiști, -ste, adj. Care este anterior socialismului. [Pr.: -ci-a-] – Pre1- + socialist. DOOM
presocialíst (-ci-a-) adj. m., pl. presocialíști; f. presocialístă, pl. presocialíste
presocialistului
PRESOCIALÍST, -Ă, presocialiști, -ste, adj. Care este anterior socialismului. [Pr.: -ci-a-] – Pre1- + socialist. DOOM
presocialíst (-ci-a-) adj. m., pl. presocialíști; f. presocialístă, pl. presocialíste
presocialiști
PRESOCIALÍST, -Ă, presocialiști, -ste, adj. Care este anterior socialismului. [Pr.: -ci-a-] – Pre1- + socialist. DOOM
presocialíst (-ci-a-) adj. m., pl. presocialíști; f. presocialístă, pl. presocialíste
presocialiștii
PRESOCIALÍST, -Ă, presocialiști, -ste, adj. Care este anterior socialismului. [Pr.: -ci-a-] – Pre1- + socialist. DOOM
presocialíst (-ci-a-) adj. m., pl. presocialíști; f. presocialístă, pl. presocialíste
presocialiștilor
PRESOCIALÍST, -Ă, presocialiști, -ste, adj. Care este anterior socialismului. [Pr.: -ci-a-] – Pre1- + socialist. DOOM
presocialíst (-ci-a-) adj. m., pl. presocialíști; f. presocialístă, pl. presocialíste
presocratic
PRESOCRÁTIC, -Ă, presocratici, -ce, adj., s. m. pl. 1. Adj. Anterior lui Socrate. 2. S. m. pl. Gânditori greci dinaintea lui Socrate care au fost preocupați îndeosebi de natura realității fizice. – Din fr. présocratique, engl. pre-Socratic. DOOM
presocrátic (-so-cra-) adj. m., s. m., pl. presocrátici; adj. f. presocrátică, pl. presocrátice
presocratica
PRESOCRÁTIC, -Ă, presocratici, -ce, adj., s. m. pl. 1. Adj. Anterior lui Socrate. 2. S. m. pl. Gânditori greci dinaintea lui Socrate care au fost preocupați îndeosebi de natura realității fizice. – Din fr. présocratique, engl. pre-Socratic. DOOM
presocrátic (-so-cra-) adj. m., s. m., pl. presocrátici; adj. f. presocrátică, pl. presocrátice
presocratice
PRESOCRÁTIC, -Ă, presocratici, -ce, adj., s. m. pl. 1. Adj. Anterior lui Socrate. 2. S. m. pl. Gânditori greci dinaintea lui Socrate care au fost preocupați îndeosebi de natura realității fizice. – Din fr. présocratique, engl. pre-Socratic. DOOM
presocrátic (-so-cra-) adj. m., s. m., pl. presocrátici; adj. f. presocrátică, pl. presocrátice
presocraticei
PRESOCRÁTIC, -Ă, presocratici, -ce, adj., s. m. pl. 1. Adj. Anterior lui Socrate. 2. S. m. pl. Gânditori greci dinaintea lui Socrate care au fost preocupați îndeosebi de natura realității fizice. – Din fr. présocratique, engl. pre-Socratic. DOOM
presocrátic (-so-cra-) adj. m., s. m., pl. presocrátici; adj. f. presocrátică, pl. presocrátice
presocraticele
PRESOCRÁTIC, -Ă, presocratici, -ce, adj., s. m. pl. 1. Adj. Anterior lui Socrate. 2. S. m. pl. Gânditori greci dinaintea lui Socrate care au fost preocupați îndeosebi de natura realității fizice. – Din fr. présocratique, engl. pre-Socratic. DOOM
presocrátic (-so-cra-) adj. m., s. m., pl. presocrátici; adj. f. presocrátică, pl. presocrátice
presocraticelor
PRESOCRÁTIC, -Ă, presocratici, -ce, adj., s. m. pl. 1. Adj. Anterior lui Socrate. 2. S. m. pl. Gânditori greci dinaintea lui Socrate care au fost preocupați îndeosebi de natura realității fizice. – Din fr. présocratique, engl. pre-Socratic. DOOM
presocrátic (-so-cra-) adj. m., s. m., pl. presocrátici; adj. f. presocrátică, pl. presocrátice
presocratici
PRESOCRÁTIC, -Ă, presocratici, -ce, adj., s. m. pl. 1. Adj. Anterior lui Socrate. 2. S. m. pl. Gânditori greci dinaintea lui Socrate care au fost preocupați îndeosebi de natura realității fizice. – Din fr. présocratique, engl. pre-Socratic. DOOM
presocrátic (-so-cra-) adj. m., s. m., pl. presocrátici; adj. f. presocrátică, pl. presocrátice
presocraticii
PRESOCRÁTIC, -Ă, presocratici, -ce, adj., s. m. pl. 1. Adj. Anterior lui Socrate. 2. S. m. pl. Gânditori greci dinaintea lui Socrate care au fost preocupați îndeosebi de natura realității fizice. – Din fr. présocratique, engl. pre-Socratic. DOOM
presocrátic (-so-cra-) adj. m., s. m., pl. presocrátici; adj. f. presocrátică, pl. presocrátice
presocraticilor
PRESOCRÁTIC, -Ă, presocratici, -ce, adj., s. m. pl. 1. Adj. Anterior lui Socrate. 2. S. m. pl. Gânditori greci dinaintea lui Socrate care au fost preocupați îndeosebi de natura realității fizice. – Din fr. présocratique, engl. pre-Socratic. DOOM
presocrátic (-so-cra-) adj. m., s. m., pl. presocrátici; adj. f. presocrátică, pl. presocrátice
presocraticul
PRESOCRÁTIC, -Ă, presocratici, -ce, adj., s. m. pl. 1. Adj. Anterior lui Socrate. 2. S. m. pl. Gânditori greci dinaintea lui Socrate care au fost preocupați îndeosebi de natura realității fizice. – Din fr. présocratique, engl. pre-Socratic. DOOM
presocrátic (-so-cra-) adj. m., s. m., pl. presocrátici; adj. f. presocrátică, pl. presocrátice
presocraticului
PRESOCRÁTIC, -Ă, presocratici, -ce, adj., s. m. pl. 1. Adj. Anterior lui Socrate. 2. S. m. pl. Gânditori greci dinaintea lui Socrate care au fost preocupați îndeosebi de natura realității fizice. – Din fr. présocratique, engl. pre-Socratic. DOOM
presocrátic (-so-cra-) adj. m., s. m., pl. presocrátici; adj. f. presocrátică, pl. presocrátice
presometru
PRESOMÉTRU s.n. (Tehn.) Aparat de măsurat presiuni; manometru. [Var. (după alte surse) presiometru. / cf. fr. préssiomètre].
presopunctura
PRESUPUNCTÚRĂ s. f. v. presopunctură. DOOM
*presopunctúră (-punc-tu-) s. f., g.-d. art. presopunctúrii
presopuncturi
PRESUPUNCTÚRĂ s. f. v. presopunctură. DOOM
*presopunctúră (-punc-tu-) s. f., g.-d. art. presopunctúrii
presopuncturii
PRESUPUNCTÚRĂ s. f. v. presopunctură. DOOM
*presopunctúră (-punc-tu-) s. f., g.-d. art. presopunctúrii
presopuncturile
PRESUPUNCTÚRĂ s. f. v. presopunctură. DOOM
*presopunctúră (-punc-tu-) s. f., g.-d. art. presopunctúrii
presopuncturilor
PRESUPUNCTÚRĂ s. f. v. presopunctură. DOOM
*presopunctúră (-punc-tu-) s. f., g.-d. art. presopunctúrii
presor
PRESÓR, -OÁRE, presori, -oare, s. n., s. m. și f. 1. S. n. Tijă verticală cu picioruș care ține presat materialul pe placa mașinii de cusut. 2. (Rar) S. m. și f. Persoană specializată în prelucrarea materialelor cu ajutorul presei. – Din fr. presseur. DOOM
presór2 (dispozitiv) s. n., pl. presoáre
presoreceptor
PRESORECEPTÓR, presoreceptori, s. m. (Fiziol.) Terminație nervoasă din pereții vaselor sangvine, sensibilă la modificările de presiune din aceste vase. – Presiune + receptor. DOOM
presoreceptór s. m., pl. presoreceptóri
presoreceptori
PRESORECEPTÓR, presoreceptori, s. m. (Fiziol.) Terminație nervoasă din pereții vaselor sangvine, sensibilă la modificările de presiune din aceste vase. – Presiune + receptor. DOOM
presoreceptór s. m., pl. presoreceptóri
presoreceptorii
PRESORECEPTÓR, presoreceptori, s. m. (Fiziol.) Terminație nervoasă din pereții vaselor sangvine, sensibilă la modificările de presiune din aceste vase. – Presiune + receptor. DOOM
presoreceptór s. m., pl. presoreceptóri
presoreceptorilor
PRESORECEPTÓR, presoreceptori, s. m. (Fiziol.) Terminație nervoasă din pereții vaselor sangvine, sensibilă la modificările de presiune din aceste vase. – Presiune + receptor. DOOM
presoreceptór s. m., pl. presoreceptóri
presoreceptorul
PRESORECEPTÓR, presoreceptori, s. m. (Fiziol.) Terminație nervoasă din pereții vaselor sangvine, sensibilă la modificările de presiune din aceste vase. – Presiune + receptor. DOOM
presoreceptór s. m., pl. presoreceptóri
presoreceptorului
PRESORECEPTÓR, presoreceptori, s. m. (Fiziol.) Terminație nervoasă din pereții vaselor sangvine, sensibilă la modificările de presiune din aceste vase. – Presiune + receptor. DOOM
presoreceptór s. m., pl. presoreceptóri
presori
PRESÓR, -OÁRE, presori, -oare, s. n., s. m. și f. 1. S. n. Tijă verticală cu picioruș care ține presat materialul pe placa mașinii de cusut. 2. (Rar) S. m. și f. Persoană specializată în prelucrarea materialelor cu ajutorul presei. – Din fr. presseur. DOOM
presór2 (dispozitiv) s. n., pl. presoáre
presorii
PRESÓR, -OÁRE, presori, -oare, s. n., s. m. și f. 1. S. n. Tijă verticală cu picioruș care ține presat materialul pe placa mașinii de cusut. 2. (Rar) S. m. și f. Persoană specializată în prelucrarea materialelor cu ajutorul presei. – Din fr. presseur. DOOM
presór2 (dispozitiv) s. n., pl. presoáre
presorilor
PRESÓR, -OÁRE, presori, -oare, s. n., s. m. și f. 1. S. n. Tijă verticală cu picioruș care ține presat materialul pe placa mașinii de cusut. 2. (Rar) S. m. și f. Persoană specializată în prelucrarea materialelor cu ajutorul presei. – Din fr. presseur. DOOM
presór2 (dispozitiv) s. n., pl. presoáre
presortare
PRESORTÁRE, presortări, s. f. Sortare prealabilă în vederea sporirii calității în sortarea propriu-zisă. – Pre1- + sortare.
presortarea
PRESORTÁRE, presortări, s. f. Sortare prealabilă în vederea sporirii calității în sortarea propriu-zisă. – Pre1- + sortare.
presortări
PRESORTÁRE, presortări, s. f. Sortare prealabilă în vederea sporirii calității în sortarea propriu-zisă. – Pre1- + sortare.
presortării
PRESORTÁRE, presortări, s. f. Sortare prealabilă în vederea sporirii calității în sortarea propriu-zisă. – Pre1- + sortare.
presortările
PRESORTÁRE, presortări, s. f. Sortare prealabilă în vederea sporirii calității în sortarea propriu-zisă. – Pre1- + sortare.
presortărilor
PRESORTÁRE, presortări, s. f. Sortare prealabilă în vederea sporirii calității în sortarea propriu-zisă. – Pre1- + sortare.
presorul
PRESÓR, -OÁRE, presori, -oare, s. n., s. m. și f. 1. S. n. Tijă verticală cu picioruș care ține presat materialul pe placa mașinii de cusut. 2. (Rar) S. m. și f. Persoană specializată în prelucrarea materialelor cu ajutorul presei. – Din fr. presseur. DOOM
presór2 (dispozitiv) s. n., pl. presoáre
presorului
PRESÓR, -OÁRE, presori, -oare, s. n., s. m. și f. 1. S. n. Tijă verticală cu picioruș care ține presat materialul pe placa mașinii de cusut. 2. (Rar) S. m. și f. Persoană specializată în prelucrarea materialelor cu ajutorul presei. – Din fr. presseur. DOOM
presór2 (dispozitiv) s. n., pl. presoáre
presostat
PRESOSTÁT, presostate, s. n. Aparat pentru măsurarea și controlul presiunii unui fluid dintr-o încăpere închisă. – Din fr. pressostat. DOOM
!presostát (-sos-tat/-so-stat) s. n., pl. presostáte
presostate
PRESOSTÁT, presostate, s. n. Aparat pentru măsurarea și controlul presiunii unui fluid dintr-o încăpere închisă. – Din fr. pressostat. DOOM
!presostát (-sos-tat/-so-stat) s. n., pl. presostáte
presostatele
PRESOSTÁT, presostate, s. n. Aparat pentru măsurarea și controlul presiunii unui fluid dintr-o încăpere închisă. – Din fr. pressostat. DOOM
!presostát (-sos-tat/-so-stat) s. n., pl. presostáte
presostatelor
PRESOSTÁT, presostate, s. n. Aparat pentru măsurarea și controlul presiunii unui fluid dintr-o încăpere închisă. – Din fr. pressostat. DOOM
!presostát (-sos-tat/-so-stat) s. n., pl. presostáte
presostatul
PRESOSTÁT, presostate, s. n. Aparat pentru măsurarea și controlul presiunii unui fluid dintr-o încăpere închisă. – Din fr. pressostat. DOOM
!presostát (-sos-tat/-so-stat) s. n., pl. presostáte
presostatului
PRESOSTÁT, presostate, s. n. Aparat pentru măsurarea și controlul presiunii unui fluid dintr-o încăpere închisă. – Din fr. pressostat. DOOM
!presostát (-sos-tat/-so-stat) s. n., pl. presostáte
prespan
PREȘPÁN s. n. v. presșpan. DOOM
presșpán s. n., pl. presșpánuri
prespapier
PRESPAPIÉR, prespapieuri, s. n. Obiect greu care se așază peste hârtiile în lucru de pe un birou, pentru a le împiedica să se împrăștie. – Din fr. presse-papiers. DOOM
prespapiér (-pier) s. n., pl. prespapiéruri
prespapierul
PRESPAPIÉR, prespapieuri, s. n. Obiect greu care se așază peste hârtiile în lucru de pe un birou, pentru a le împiedica să se împrăștie. – Din fr. presse-papiers. DOOM
prespapiér (-pier) s. n., pl. prespapiéruri
prespapierului
PRESPAPIÉR, prespapieuri, s. n. Obiect greu care se așază peste hârtiile în lucru de pe un birou, pentru a le împiedica să se împrăștie. – Din fr. presse-papiers. DOOM
prespapiér (-pier) s. n., pl. prespapiéruri
prespapieruri
PRESPAPIÉR, prespapieuri, s. n. Obiect greu care se așază peste hârtiile în lucru de pe un birou, pentru a le împiedica să se împrăștie. – Din fr. presse-papiers. DOOM
prespapiér (-pier) s. n., pl. prespapiéruri
prespapierurile
PRESPAPIÉR, prespapieuri, s. n. Obiect greu care se așază peste hârtiile în lucru de pe un birou, pentru a le împiedica să se împrăștie. – Din fr. presse-papiers. DOOM
prespapiér (-pier) s. n., pl. prespapiéruri
prespapierurilor
PRESPAPIÉR, prespapieuri, s. n. Obiect greu care se așază peste hârtiile în lucru de pe un birou, pentru a le împiedica să se împrăștie. – Din fr. presse-papiers. DOOM
prespapiér (-pier) s. n., pl. prespapiéruri
prespălare
PRESPĂLÁRE, prespălări, s. f. Spălare prealabilă în scopul ameliorării spălării propriu-zise. – Pre1- + spălare. DOOM
*prespăláre (pres-pă-/pre-spă-) s. f., g.-d. art. prespălắrii; pl. prespălắri
prespălarea
PRESPĂLÁRE, prespălări, s. f. Spălare prealabilă în scopul ameliorării spălării propriu-zise. – Pre1- + spălare. DOOM
*prespăláre (pres-pă-/pre-spă-) s. f., g.-d. art. prespălắrii; pl. prespălắri
prespălări
PRESPĂLÁRE, prespălări, s. f. Spălare prealabilă în scopul ameliorării spălării propriu-zise. – Pre1- + spălare. DOOM
*prespăláre (pres-pă-/pre-spă-) s. f., g.-d. art. prespălắrii; pl. prespălắri
prespălării
PRESPĂLÁRE, prespălări, s. f. Spălare prealabilă în scopul ameliorării spălării propriu-zise. – Pre1- + spălare. DOOM
*prespăláre (pres-pă-/pre-spă-) s. f., g.-d. art. prespălắrii; pl. prespălắri
prespălările
PRESPĂLÁRE, prespălări, s. f. Spălare prealabilă în scopul ameliorării spălării propriu-zise. – Pre1- + spălare. DOOM
*prespăláre (pres-pă-/pre-spă-) s. f., g.-d. art. prespălắrii; pl. prespălắri
prespălărilor
PRESPĂLÁRE, prespălări, s. f. Spălare prealabilă în scopul ameliorării spălării propriu-zise. – Pre1- + spălare. DOOM
*prespăláre (pres-pă-/pre-spă-) s. f., g.-d. art. prespălắrii; pl. prespălắri
presta
PRESTÁ, prestez, vb. I. Tranz. A îndeplini o muncă, a desfășura o activitate; a face, a executa, a furniza un serviciu. ◊ Expr. A presta (un) jurământ = a depune un jurământ (în condițiile prevăzute de lege). – Din lat. praestare. DOOM
prestá (a ~) vb., ind. prez. 3 presteáză
prestabilea
PRESTABILÍ, prestabilesc, vb. IV. Tranz. A fixa, a stabili dinainte, cu anticipație. – Pre1- + stabili (după fr. préétablir). DOOM
!prestabilí (a ~) (pres-ta-/pre-sta-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prestabilésc, imperf. 3 sg. prestabileá; conj. prez. 3 să prestabileáscă
prestabileai
PRESTABILÍ, prestabilesc, vb. IV. Tranz. A fixa, a stabili dinainte, cu anticipație. – Pre1- + stabili (după fr. préétablir). DOOM
!prestabilí (a ~) (pres-ta-/pre-sta-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prestabilésc, imperf. 3 sg. prestabileá; conj. prez. 3 să prestabileáscă
prestabileam
PRESTABILÍ, prestabilesc, vb. IV. Tranz. A fixa, a stabili dinainte, cu anticipație. – Pre1- + stabili (după fr. préétablir). DOOM
!prestabilí (a ~) (pres-ta-/pre-sta-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prestabilésc, imperf. 3 sg. prestabileá; conj. prez. 3 să prestabileáscă
prestabilească
PRESTABILÍ, prestabilesc, vb. IV. Tranz. A fixa, a stabili dinainte, cu anticipație. – Pre1- + stabili (după fr. préétablir). DOOM
!prestabilí (a ~) (pres-ta-/pre-sta-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prestabilésc, imperf. 3 sg. prestabileá; conj. prez. 3 să prestabileáscă
prestabileau
PRESTABILÍ, prestabilesc, vb. IV. Tranz. A fixa, a stabili dinainte, cu anticipație. – Pre1- + stabili (după fr. préétablir). DOOM
!prestabilí (a ~) (pres-ta-/pre-sta-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prestabilésc, imperf. 3 sg. prestabileá; conj. prez. 3 să prestabileáscă
prestabileați
PRESTABILÍ, prestabilesc, vb. IV. Tranz. A fixa, a stabili dinainte, cu anticipație. – Pre1- + stabili (după fr. préétablir). DOOM
!prestabilí (a ~) (pres-ta-/pre-sta-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prestabilésc, imperf. 3 sg. prestabileá; conj. prez. 3 să prestabileáscă
prestabilesc
PRESTABILÍ, prestabilesc, vb. IV. Tranz. A fixa, a stabili dinainte, cu anticipație. – Pre1- + stabili (după fr. préétablir). DOOM
!prestabilí (a ~) (pres-ta-/pre-sta-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prestabilésc, imperf. 3 sg. prestabileá; conj. prez. 3 să prestabileáscă
prestabilește
PRESTABILÍ, prestabilesc, vb. IV. Tranz. A fixa, a stabili dinainte, cu anticipație. – Pre1- + stabili (după fr. préétablir). DOOM
!prestabilí (a ~) (pres-ta-/pre-sta-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prestabilésc, imperf. 3 sg. prestabileá; conj. prez. 3 să prestabileáscă
prestabilești
PRESTABILÍ, prestabilesc, vb. IV. Tranz. A fixa, a stabili dinainte, cu anticipație. – Pre1- + stabili (după fr. préétablir). DOOM
!prestabilí (a ~) (pres-ta-/pre-sta-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prestabilésc, imperf. 3 sg. prestabileá; conj. prez. 3 să prestabileáscă
prestabili
PRESTABILÍ, prestabilesc, vb. IV. Tranz. A fixa, a stabili dinainte, cu anticipație. – Pre1- + stabili (după fr. préétablir). DOOM
!prestabilí (a ~) (pres-ta-/pre-sta-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prestabilésc, imperf. 3 sg. prestabileá; conj. prez. 3 să prestabileáscă
prestabilii
PRESTABILÍ, prestabilesc, vb. IV. Tranz. A fixa, a stabili dinainte, cu anticipație. – Pre1- + stabili (după fr. préétablir). DOOM
!prestabilí (a ~) (pres-ta-/pre-sta-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prestabilésc, imperf. 3 sg. prestabileá; conj. prez. 3 să prestabileáscă
prestabilim
PRESTABILÍ, prestabilesc, vb. IV. Tranz. A fixa, a stabili dinainte, cu anticipație. – Pre1- + stabili (după fr. préétablir). DOOM
!prestabilí (a ~) (pres-ta-/pre-sta-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prestabilésc, imperf. 3 sg. prestabileá; conj. prez. 3 să prestabileáscă
prestabilind
PRESTABILÍ, prestabilesc, vb. IV. Tranz. A fixa, a stabili dinainte, cu anticipație. – Pre1- + stabili (după fr. préétablir). DOOM
!prestabilí (a ~) (pres-ta-/pre-sta-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prestabilésc, imperf. 3 sg. prestabileá; conj. prez. 3 să prestabileáscă
prestabilire
PRESTABILÍ, prestabilesc, vb. IV. Tranz. A fixa, a stabili dinainte, cu anticipație. – Pre1- + stabili (după fr. préétablir). DOOM
!prestabilí (a ~) (pres-ta-/pre-sta-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prestabilésc, imperf. 3 sg. prestabileá; conj. prez. 3 să prestabileáscă
prestabilire
PRESTABILÍRE s.f. Acțiunea de a prestabili și rezultatul ei. [< prestabili].
prestabiliră
PRESTABILÍ, prestabilesc, vb. IV. Tranz. A fixa, a stabili dinainte, cu anticipație. – Pre1- + stabili (după fr. préétablir). DOOM
!prestabilí (a ~) (pres-ta-/pre-sta-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prestabilésc, imperf. 3 sg. prestabileá; conj. prez. 3 să prestabileáscă
prestabilirăm
PRESTABILÍ, prestabilesc, vb. IV. Tranz. A fixa, a stabili dinainte, cu anticipație. – Pre1- + stabili (după fr. préétablir). DOOM
!prestabilí (a ~) (pres-ta-/pre-sta-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prestabilésc, imperf. 3 sg. prestabileá; conj. prez. 3 să prestabileáscă
prestabilirăți
PRESTABILÍ, prestabilesc, vb. IV. Tranz. A fixa, a stabili dinainte, cu anticipație. – Pre1- + stabili (după fr. préétablir). DOOM
!prestabilí (a ~) (pres-ta-/pre-sta-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prestabilésc, imperf. 3 sg. prestabileá; conj. prez. 3 să prestabileáscă
prestabilise
PRESTABILÍ, prestabilesc, vb. IV. Tranz. A fixa, a stabili dinainte, cu anticipație. – Pre1- + stabili (după fr. préétablir). DOOM
!prestabilí (a ~) (pres-ta-/pre-sta-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prestabilésc, imperf. 3 sg. prestabileá; conj. prez. 3 să prestabileáscă
prestabilisem
PRESTABILÍ, prestabilesc, vb. IV. Tranz. A fixa, a stabili dinainte, cu anticipație. – Pre1- + stabili (după fr. préétablir). DOOM
!prestabilí (a ~) (pres-ta-/pre-sta-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prestabilésc, imperf. 3 sg. prestabileá; conj. prez. 3 să prestabileáscă
prestabiliseră
PRESTABILÍ, prestabilesc, vb. IV. Tranz. A fixa, a stabili dinainte, cu anticipație. – Pre1- + stabili (după fr. préétablir). DOOM
!prestabilí (a ~) (pres-ta-/pre-sta-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prestabilésc, imperf. 3 sg. prestabileá; conj. prez. 3 să prestabileáscă
prestabiliserăm
PRESTABILÍ, prestabilesc, vb. IV. Tranz. A fixa, a stabili dinainte, cu anticipație. – Pre1- + stabili (după fr. préétablir). DOOM
!prestabilí (a ~) (pres-ta-/pre-sta-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prestabilésc, imperf. 3 sg. prestabileá; conj. prez. 3 să prestabileáscă
prestabiliserăți
PRESTABILÍ, prestabilesc, vb. IV. Tranz. A fixa, a stabili dinainte, cu anticipație. – Pre1- + stabili (după fr. préétablir). DOOM
!prestabilí (a ~) (pres-ta-/pre-sta-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prestabilésc, imperf. 3 sg. prestabileá; conj. prez. 3 să prestabileáscă
prestabiliseși
PRESTABILÍ, prestabilesc, vb. IV. Tranz. A fixa, a stabili dinainte, cu anticipație. – Pre1- + stabili (după fr. préétablir). DOOM
!prestabilí (a ~) (pres-ta-/pre-sta-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prestabilésc, imperf. 3 sg. prestabileá; conj. prez. 3 să prestabileáscă
prestabiliseți
PRESTABILÍ, prestabilesc, vb. IV. Tranz. A fixa, a stabili dinainte, cu anticipație. – Pre1- + stabili (după fr. préétablir). DOOM
!prestabilí (a ~) (pres-ta-/pre-sta-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prestabilésc, imperf. 3 sg. prestabileá; conj. prez. 3 să prestabileáscă
prestabilit
PRESTABILÍ, prestabilesc, vb. IV. Tranz. A fixa, a stabili dinainte, cu anticipație. – Pre1- + stabili (după fr. préétablir). DOOM
!prestabilí (a ~) (pres-ta-/pre-sta-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prestabilésc, imperf. 3 sg. prestabileá; conj. prez. 3 să prestabileáscă
prestabilit
PRESTABILÍT, -Ă, prestabiliți, -te, adj. Stabilit, fixat dinainte, cu anticipație. – V. prestabili.
prestabilita
PRESTABILÍT, -Ă, prestabiliți, -te, adj. Stabilit, fixat dinainte, cu anticipație. – V. prestabili.
prestabilite
PRESTABILÍT, -Ă, prestabiliți, -te, adj. Stabilit, fixat dinainte, cu anticipație. – V. prestabili.
prestabilitei
PRESTABILÍT, -Ă, prestabiliți, -te, adj. Stabilit, fixat dinainte, cu anticipație. – V. prestabili.
prestabilitele
PRESTABILÍT, -Ă, prestabiliți, -te, adj. Stabilit, fixat dinainte, cu anticipație. – V. prestabili.
prestabilitelor
PRESTABILÍT, -Ă, prestabiliți, -te, adj. Stabilit, fixat dinainte, cu anticipație. – V. prestabili.
prestabilitul
PRESTABILÍT, -Ă, prestabiliți, -te, adj. Stabilit, fixat dinainte, cu anticipație. – V. prestabili.
prestabilitului
PRESTABILÍT, -Ă, prestabiliți, -te, adj. Stabilit, fixat dinainte, cu anticipație. – V. prestabili.
prestabiliși
PRESTABILÍ, prestabilesc, vb. IV. Tranz. A fixa, a stabili dinainte, cu anticipație. – Pre1- + stabili (după fr. préétablir). DOOM
!prestabilí (a ~) (pres-ta-/pre-sta-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prestabilésc, imperf. 3 sg. prestabileá; conj. prez. 3 să prestabileáscă
prestabiliți
PRESTABILÍ, prestabilesc, vb. IV. Tranz. A fixa, a stabili dinainte, cu anticipație. – Pre1- + stabili (după fr. préétablir). DOOM
!prestabilí (a ~) (pres-ta-/pre-sta-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prestabilésc, imperf. 3 sg. prestabileá; conj. prez. 3 să prestabileáscă
prestabiliți
PRESTABILÍT, -Ă, prestabiliți, -te, adj. Stabilit, fixat dinainte, cu anticipație. – V. prestabili.
prestabiliții
PRESTABILÍT, -Ă, prestabiliți, -te, adj. Stabilit, fixat dinainte, cu anticipație. – V. prestabili.
prestabiliților
PRESTABILÍT, -Ă, prestabiliți, -te, adj. Stabilit, fixat dinainte, cu anticipație. – V. prestabili.
prestai
PRESTÁ, prestez, vb. I. Tranz. A îndeplini o muncă, a desfășura o activitate; a face, a executa, a furniza un serviciu. ◊ Expr. A presta (un) jurământ = a depune un jurământ (în condițiile prevăzute de lege). – Din lat. praestare. DOOM
prestá (a ~) vb., ind. prez. 3 presteáză
prestam
PRESTÁ, prestez, vb. I. Tranz. A îndeplini o muncă, a desfășura o activitate; a face, a executa, a furniza un serviciu. ◊ Expr. A presta (un) jurământ = a depune un jurământ (în condițiile prevăzute de lege). – Din lat. praestare. DOOM
prestá (a ~) vb., ind. prez. 3 presteáză
prestant
PRESTÁNT, -Ă adj. (Liv.) Cu prestanță. ♦ Cu aspect impunător, plăcut. [< it. prestante].
prestanta
PRESTÁNT, -Ă adj. (Liv.) Cu prestanță. ♦ Cu aspect impunător, plăcut. [< it. prestante].
prestante
PRESTÁNT, -Ă adj. (Liv.) Cu prestanță. ♦ Cu aspect impunător, plăcut. [< it. prestante].
prestantei
PRESTÁNT, -Ă adj. (Liv.) Cu prestanță. ♦ Cu aspect impunător, plăcut. [< it. prestante].
prestantele
PRESTÁNT, -Ă adj. (Liv.) Cu prestanță. ♦ Cu aspect impunător, plăcut. [< it. prestante].
prestantelor
PRESTÁNT, -Ă adj. (Liv.) Cu prestanță. ♦ Cu aspect impunător, plăcut. [< it. prestante].
prestantul
PRESTÁNT, -Ă adj. (Liv.) Cu prestanță. ♦ Cu aspect impunător, plăcut. [< it. prestante].
prestantului
PRESTÁNT, -Ă adj. (Liv.) Cu prestanță. ♦ Cu aspect impunător, plăcut. [< it. prestante].
prestanța
PRESTÁNȚĂ s. f. Ținută, înfățișare, atitudine impunătoare, demnă. – Din fr. prestance. DOOM
prestánță s. f., g.-d. art. prestánței
prestanțe
PRESTÁNȚĂ s. f. Ținută, înfățișare, atitudine impunătoare, demnă. – Din fr. prestance. DOOM
prestánță s. f., g.-d. art. prestánței
prestanței
PRESTÁNȚĂ s. f. Ținută, înfățișare, atitudine impunătoare, demnă. – Din fr. prestance. DOOM
prestánță s. f., g.-d. art. prestánței
prestanți
PRESTÁNT, -Ă adj. (Liv.) Cu prestanță. ♦ Cu aspect impunător, plăcut. [< it. prestante].
prestanții
PRESTÁNT, -Ă adj. (Liv.) Cu prestanță. ♦ Cu aspect impunător, plăcut. [< it. prestante].
prestanților
PRESTÁNT, -Ă adj. (Liv.) Cu prestanță. ♦ Cu aspect impunător, plăcut. [< it. prestante].
prestare
PRESTÁ, prestez, vb. I. Tranz. A îndeplini o muncă, a desfășura o activitate; a face, a executa, a furniza un serviciu. ◊ Expr. A presta (un) jurământ = a depune un jurământ (în condițiile prevăzute de lege). – Din lat. praestare. DOOM
prestá (a ~) vb., ind. prez. 3 presteáză
prestare
PRESTÁRE, prestări, s. f. 1. Acțiunea de a presta și rezultatul ei; prestație (1). 2. (În sintagma) Prestarea jurământului = depunere a jurământului în condițiile prevăzute de lege (sau de uz). – V. presta. DOOM
prestáre s. f., g.-d. art. prestắrii; pl. prestắri
prestarea
PRESTÁRE, prestări, s. f. 1. Acțiunea de a presta și rezultatul ei; prestație (1). 2. (În sintagma) Prestarea jurământului = depunere a jurământului în condițiile prevăzute de lege (sau de uz). – V. presta. DOOM
prestáre s. f., g.-d. art. prestắrii; pl. prestắri
prestară
PRESTÁ, prestez, vb. I. Tranz. A îndeplini o muncă, a desfășura o activitate; a face, a executa, a furniza un serviciu. ◊ Expr. A presta (un) jurământ = a depune un jurământ (în condițiile prevăzute de lege). – Din lat. praestare. DOOM
prestá (a ~) vb., ind. prez. 3 presteáză
prestarăm
PRESTÁ, prestez, vb. I. Tranz. A îndeplini o muncă, a desfășura o activitate; a face, a executa, a furniza un serviciu. ◊ Expr. A presta (un) jurământ = a depune un jurământ (în condițiile prevăzute de lege). – Din lat. praestare. DOOM
prestá (a ~) vb., ind. prez. 3 presteáză
prestarăți
PRESTÁ, prestez, vb. I. Tranz. A îndeplini o muncă, a desfășura o activitate; a face, a executa, a furniza un serviciu. ◊ Expr. A presta (un) jurământ = a depune un jurământ (în condițiile prevăzute de lege). – Din lat. praestare. DOOM
prestá (a ~) vb., ind. prez. 3 presteáză
prestase
PRESTÁ, prestez, vb. I. Tranz. A îndeplini o muncă, a desfășura o activitate; a face, a executa, a furniza un serviciu. ◊ Expr. A presta (un) jurământ = a depune un jurământ (în condițiile prevăzute de lege). – Din lat. praestare. DOOM
prestá (a ~) vb., ind. prez. 3 presteáză
prestasem
PRESTÁ, prestez, vb. I. Tranz. A îndeplini o muncă, a desfășura o activitate; a face, a executa, a furniza un serviciu. ◊ Expr. A presta (un) jurământ = a depune un jurământ (în condițiile prevăzute de lege). – Din lat. praestare. DOOM
prestá (a ~) vb., ind. prez. 3 presteáză
prestaseră
PRESTÁ, prestez, vb. I. Tranz. A îndeplini o muncă, a desfășura o activitate; a face, a executa, a furniza un serviciu. ◊ Expr. A presta (un) jurământ = a depune un jurământ (în condițiile prevăzute de lege). – Din lat. praestare. DOOM
prestá (a ~) vb., ind. prez. 3 presteáză
prestaserăm
PRESTÁ, prestez, vb. I. Tranz. A îndeplini o muncă, a desfășura o activitate; a face, a executa, a furniza un serviciu. ◊ Expr. A presta (un) jurământ = a depune un jurământ (în condițiile prevăzute de lege). – Din lat. praestare. DOOM
prestá (a ~) vb., ind. prez. 3 presteáză
prestaserăți
PRESTÁ, prestez, vb. I. Tranz. A îndeplini o muncă, a desfășura o activitate; a face, a executa, a furniza un serviciu. ◊ Expr. A presta (un) jurământ = a depune un jurământ (în condițiile prevăzute de lege). – Din lat. praestare. DOOM
prestá (a ~) vb., ind. prez. 3 presteáză
prestaseși
PRESTÁ, prestez, vb. I. Tranz. A îndeplini o muncă, a desfășura o activitate; a face, a executa, a furniza un serviciu. ◊ Expr. A presta (un) jurământ = a depune un jurământ (în condițiile prevăzute de lege). – Din lat. praestare. DOOM
prestá (a ~) vb., ind. prez. 3 presteáză
prestaseți
PRESTÁ, prestez, vb. I. Tranz. A îndeplini o muncă, a desfășura o activitate; a face, a executa, a furniza un serviciu. ◊ Expr. A presta (un) jurământ = a depune un jurământ (în condițiile prevăzute de lege). – Din lat. praestare. DOOM
prestá (a ~) vb., ind. prez. 3 presteáză
prestat
PRESTÁ, prestez, vb. I. Tranz. A îndeplini o muncă, a desfășura o activitate; a face, a executa, a furniza un serviciu. ◊ Expr. A presta (un) jurământ = a depune un jurământ (în condițiile prevăzute de lege). – Din lat. praestare. DOOM
prestá (a ~) vb., ind. prez. 3 presteáză
prestat
PRESTÁ, prestez, vb. I. Tranz. A îndeplini o muncă, a desfășura o activitate. ◊ Expr. A presta (un) jurământ = a depune un jurământ (în condițiile prevăzute de lege). – Din lat. praestare.
prestatal
PRESTATÁL, -Ă, prestatali, -e, adj. Care este anterior formării statului. – Pre1- + statal. DOOM
!prestatál (pres-ta-/pre-sta-) adj. m., pl. prestatáli; f. prestatálă, pl. prestatále
prestatala
PRESTATÁL, -Ă, prestatali, -e, adj. Care este anterior formării statului. – Pre1- + statal. DOOM
!prestatál (pres-ta-/pre-sta-) adj. m., pl. prestatáli; f. prestatálă, pl. prestatále
prestatale
PRESTATÁL, -Ă, prestatali, -e, adj. Care este anterior formării statului. – Pre1- + statal. DOOM
!prestatál (pres-ta-/pre-sta-) adj. m., pl. prestatáli; f. prestatálă, pl. prestatále
prestatalei
PRESTATÁL, -Ă, prestatali, -e, adj. Care este anterior formării statului. – Pre1- + statal. DOOM
!prestatál (pres-ta-/pre-sta-) adj. m., pl. prestatáli; f. prestatálă, pl. prestatále
prestatalele
PRESTATÁL, -Ă, prestatali, -e, adj. Care este anterior formării statului. – Pre1- + statal. DOOM
!prestatál (pres-ta-/pre-sta-) adj. m., pl. prestatáli; f. prestatálă, pl. prestatále
prestatalelor
PRESTATÁL, -Ă, prestatali, -e, adj. Care este anterior formării statului. – Pre1- + statal. DOOM
!prestatál (pres-ta-/pre-sta-) adj. m., pl. prestatáli; f. prestatálă, pl. prestatále
prestatali
PRESTATÁL, -Ă, prestatali, -e, adj. Care este anterior formării statului. – Pre1- + statal. DOOM
!prestatál (pres-ta-/pre-sta-) adj. m., pl. prestatáli; f. prestatálă, pl. prestatále
prestatalii
PRESTATÁL, -Ă, prestatali, -e, adj. Care este anterior formării statului. – Pre1- + statal. DOOM
!prestatál (pres-ta-/pre-sta-) adj. m., pl. prestatáli; f. prestatálă, pl. prestatále
prestatalilor
PRESTATÁL, -Ă, prestatali, -e, adj. Care este anterior formării statului. – Pre1- + statal. DOOM
!prestatál (pres-ta-/pre-sta-) adj. m., pl. prestatáli; f. prestatálă, pl. prestatále
prestatalul
PRESTATÁL, -Ă, prestatali, -e, adj. Care este anterior formării statului. – Pre1- + statal. DOOM
!prestatál (pres-ta-/pre-sta-) adj. m., pl. prestatáli; f. prestatálă, pl. prestatále
prestatalului
PRESTATÁL, -Ă, prestatali, -e, adj. Care este anterior formării statului. – Pre1- + statal. DOOM
!prestatál (pres-ta-/pre-sta-) adj. m., pl. prestatáli; f. prestatálă, pl. prestatále
prestatoare
PRESTATÓR, -OÁRE, prestatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, întreprindere) care prestează o muncă, o activitate. – Presta + suf. -tor.
prestatoare
PRESTATÓR, -OÁRE, prestatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, întreprindere) care prestează o muncă, o activitate. – Presta + suf. -tor.
prestatoarea
PRESTATÓR, -OÁRE, prestatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, întreprindere) care prestează o muncă, o activitate. – Presta + suf. -tor.
prestatoarea
PRESTATÓR, -OÁRE, prestatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, întreprindere) care prestează o muncă, o activitate. – Presta + suf. -tor.
prestatoarei
PRESTATÓR, -OÁRE, prestatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, întreprindere) care prestează o muncă, o activitate. – Presta + suf. -tor.
prestatoarei
PRESTATÓR, -OÁRE, prestatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, întreprindere) care prestează o muncă, o activitate. – Presta + suf. -tor.
prestatoarele
PRESTATÓR, -OÁRE, prestatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, întreprindere) care prestează o muncă, o activitate. – Presta + suf. -tor.
prestatoarele
PRESTATÓR, -OÁRE, prestatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, întreprindere) care prestează o muncă, o activitate. – Presta + suf. -tor.
prestatoarelor
PRESTATÓR, -OÁRE, prestatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, întreprindere) care prestează o muncă, o activitate. – Presta + suf. -tor.
prestatoarelor
PRESTATÓR, -OÁRE, prestatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, întreprindere) care prestează o muncă, o activitate. – Presta + suf. -tor.
prestator
PRESTATÓR, -OÁRE, prestatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, întreprindere) care prestează o muncă, o activitate. – Presta + suf. -tor.
prestator
PRESTATÓR, -OÁRE, prestatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, întreprindere) care prestează o muncă, o activitate. – Presta + suf. -tor.
prestatori
PRESTATÓR, -OÁRE, prestatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, întreprindere) care prestează o muncă, o activitate. – Presta + suf. -tor.
prestatori
PRESTATÓR, -OÁRE, prestatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, întreprindere) care prestează o muncă, o activitate. – Presta + suf. -tor.
prestatorii
PRESTATÓR, -OÁRE, prestatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, întreprindere) care prestează o muncă, o activitate. – Presta + suf. -tor.
prestatorii
PRESTATÓR, -OÁRE, prestatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, întreprindere) care prestează o muncă, o activitate. – Presta + suf. -tor.
prestatorilor
PRESTATÓR, -OÁRE, prestatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, întreprindere) care prestează o muncă, o activitate. – Presta + suf. -tor.
prestatorilor
PRESTATÓR, -OÁRE, prestatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, întreprindere) care prestează o muncă, o activitate. – Presta + suf. -tor.
prestatorul
PRESTATÓR, -OÁRE, prestatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, întreprindere) care prestează o muncă, o activitate. – Presta + suf. -tor.
prestatorul
PRESTATÓR, -OÁRE, prestatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, întreprindere) care prestează o muncă, o activitate. – Presta + suf. -tor.
prestatorului
PRESTATÓR, -OÁRE, prestatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, întreprindere) care prestează o muncă, o activitate. – Presta + suf. -tor.
prestatorului
PRESTATÓR, -OÁRE, prestatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, întreprindere) care prestează o muncă, o activitate. – Presta + suf. -tor.
prestau
PRESTÁ, prestez, vb. I. Tranz. A îndeplini o muncă, a desfășura o activitate; a face, a executa, a furniza un serviciu. ◊ Expr. A presta (un) jurământ = a depune un jurământ (în condițiile prevăzute de lege). – Din lat. praestare. DOOM
prestá (a ~) vb., ind. prez. 3 presteáză
prestași
PRESTÁ, prestez, vb. I. Tranz. A îndeplini o muncă, a desfășura o activitate; a face, a executa, a furniza un serviciu. ◊ Expr. A presta (un) jurământ = a depune un jurământ (în condițiile prevăzute de lege). – Din lat. praestare. DOOM
prestá (a ~) vb., ind. prez. 3 presteáză
prestați
PRESTÁ, prestez, vb. I. Tranz. A îndeplini o muncă, a desfășura o activitate; a face, a executa, a furniza un serviciu. ◊ Expr. A presta (un) jurământ = a depune un jurământ (în condițiile prevăzute de lege). – Din lat. praestare. DOOM
prestá (a ~) vb., ind. prez. 3 presteáză
prestația
PRESTÁȚIE, prestații, s. f. 1. Prestare. 2. Formă de impozit constând în efectuarea unor munci sau în predarea unor produse ori a unor sume de bani, pentru realizarea unor lucrări de interes public etc.; muncă, produse, bani care constituie această formă de impozit. [Var.: prestațiúne s. f.] – Din fr. prestation, lat. praestatio, -onis. DOOM
prestáție (-ți-e-) s. f., art. prestáția (-ți-a), g.-d. art. prestáției; pl. prestáții, art. prestáțiile (-ți-i-)
prestație
PRESTÁȚIE, prestații, s. f. 1. Prestare. 2. Formă de impozit constând în efectuarea unor munci sau în predarea unor produse ori a unor sume de bani, pentru realizarea unor lucrări de interes public etc.; muncă, produse, bani care constituie această formă de impozit. [Var.: prestațiúne s. f.] – Din fr. prestation, lat. praestatio, -onis. DOOM
prestáție (-ți-e-) s. f., art. prestáția (-ți-a), g.-d. art. prestáției; pl. prestáții, art. prestáțiile (-ți-i-)
prestației
PRESTÁȚIE, prestații, s. f. 1. Prestare. 2. Formă de impozit constând în efectuarea unor munci sau în predarea unor produse ori a unor sume de bani, pentru realizarea unor lucrări de interes public etc.; muncă, produse, bani care constituie această formă de impozit. [Var.: prestațiúne s. f.] – Din fr. prestation, lat. praestatio, -onis. DOOM
prestáție (-ți-e-) s. f., art. prestáția (-ți-a), g.-d. art. prestáției; pl. prestáții, art. prestáțiile (-ți-i-)
prestații
PRESTÁȚIE, prestații, s. f. 1. Prestare. 2. Formă de impozit constând în efectuarea unor munci sau în predarea unor produse ori a unor sume de bani, pentru realizarea unor lucrări de interes public etc.; muncă, produse, bani care constituie această formă de impozit. [Var.: prestațiúne s. f.] – Din fr. prestation, lat. praestatio, -onis. DOOM
prestáție (-ți-e-) s. f., art. prestáția (-ți-a), g.-d. art. prestáției; pl. prestáții, art. prestáțiile (-ți-i-)
prestațiile
PRESTÁȚIE, prestații, s. f. 1. Prestare. 2. Formă de impozit constând în efectuarea unor munci sau în predarea unor produse ori a unor sume de bani, pentru realizarea unor lucrări de interes public etc.; muncă, produse, bani care constituie această formă de impozit. [Var.: prestațiúne s. f.] – Din fr. prestation, lat. praestatio, -onis. DOOM
prestáție (-ți-e-) s. f., art. prestáția (-ți-a), g.-d. art. prestáției; pl. prestáții, art. prestáțiile (-ți-i-)
prestațiilor
PRESTÁȚIE, prestații, s. f. 1. Prestare. 2. Formă de impozit constând în efectuarea unor munci sau în predarea unor produse ori a unor sume de bani, pentru realizarea unor lucrări de interes public etc.; muncă, produse, bani care constituie această formă de impozit. [Var.: prestațiúne s. f.] – Din fr. prestation, lat. praestatio, -onis. DOOM
prestáție (-ți-e-) s. f., art. prestáția (-ți-a), g.-d. art. prestáției; pl. prestáții, art. prestáțiile (-ți-i-)
prestațiune
PRESTÁȚIE, prestații, s. f. 1. Prestare. 2. Formă de impozit constând în efectuarea unor munci sau în predarea unor produse ori a unor sume de bani, pentru realizarea unor lucrări de interes public etc.; muncă, produse, bani care constituie această formă de impozit. [Var.: prestațiúne s. f.] – Din fr. prestation, lat. praestatio, -onis. DOOM
prestáție (-ți-e-) s. f., art. prestáția (-ți-a), g.-d. art. prestáției; pl. prestáții, art. prestáțiile (-ți-i-)
prestează
PRESTÁ, prestez, vb. I. Tranz. A îndeplini o muncă, a desfășura o activitate; a face, a executa, a furniza un serviciu. ◊ Expr. A presta (un) jurământ = a depune un jurământ (în condițiile prevăzute de lege). – Din lat. praestare. DOOM
prestá (a ~) vb., ind. prez. 3 presteáză
prestelar
PRESTELÁR, -Ă, prestelari, -e, adj. (Astron.) Care a existat înainte de a fi luat naștere stelele. – Din fr. préstellaire, engl. prestellar.
prestelara
PRESTELÁR, -Ă, prestelari, -e, adj. (Astron.) Care a existat înainte de a fi luat naștere stelele. – Din fr. préstellaire, engl. prestellar.
prestelare
PRESTELÁR, -Ă, prestelari, -e, adj. (Astron.) Care a existat înainte de a fi luat naștere stelele. – Din fr. préstellaire, engl. prestellar.
prestelarei
PRESTELÁR, -Ă, prestelari, -e, adj. (Astron.) Care a existat înainte de a fi luat naștere stelele. – Din fr. préstellaire, engl. prestellar.
prestelarele
PRESTELÁR, -Ă, prestelari, -e, adj. (Astron.) Care a existat înainte de a fi luat naștere stelele. – Din fr. préstellaire, engl. prestellar.
prestelarelor
PRESTELÁR, -Ă, prestelari, -e, adj. (Astron.) Care a existat înainte de a fi luat naștere stelele. – Din fr. préstellaire, engl. prestellar.
prestelari
PRESTELÁR, -Ă, prestelari, -e, adj. (Astron.) Care a existat înainte de a fi luat naștere stelele. – Din fr. préstellaire, engl. prestellar.
prestelarii
PRESTELÁR, -Ă, prestelari, -e, adj. (Astron.) Care a existat înainte de a fi luat naștere stelele. – Din fr. préstellaire, engl. prestellar.
prestelarilor
PRESTELÁR, -Ă, prestelari, -e, adj. (Astron.) Care a existat înainte de a fi luat naștere stelele. – Din fr. préstellaire, engl. prestellar.
prestelarul
PRESTELÁR, -Ă, prestelari, -e, adj. (Astron.) Care a existat înainte de a fi luat naștere stelele. – Din fr. préstellaire, engl. prestellar.
prestelarului
PRESTELÁR, -Ă, prestelari, -e, adj. (Astron.) Care a existat înainte de a fi luat naștere stelele. – Din fr. préstellaire, engl. prestellar.
prestez
PRESTÁ, prestez, vb. I. Tranz. A îndeplini o muncă, a desfășura o activitate; a face, a executa, a furniza un serviciu. ◊ Expr. A presta (un) jurământ = a depune un jurământ (în condițiile prevăzute de lege). – Din lat. praestare. DOOM
prestá (a ~) vb., ind. prez. 3 presteáză
presteze
PRESTÁ, prestez, vb. I. Tranz. A îndeplini o muncă, a desfășura o activitate; a face, a executa, a furniza un serviciu. ◊ Expr. A presta (un) jurământ = a depune un jurământ (în condițiile prevăzute de lege). – Din lat. praestare. DOOM
prestá (a ~) vb., ind. prez. 3 presteáză
prestezi
PRESTÁ, prestez, vb. I. Tranz. A îndeplini o muncă, a desfășura o activitate; a face, a executa, a furniza un serviciu. ◊ Expr. A presta (un) jurământ = a depune un jurământ (în condițiile prevăzute de lege). – Din lat. praestare. DOOM
prestá (a ~) vb., ind. prez. 3 presteáză
presteță
PRESTÉȚĂ s. f. (Franțuzism) Promptitudine. – Din fr. prestesse.
prestidigitator
PRESTIDIGITATÓR, prestidigitatori, s. m. 1. Specialist în prestidigitație (care dă reprezentații publice); scamator. 2. Fig. Persoană care posedă o mare agilitate a mâinilor. – Din fr. prestidigitateur. DOOM
prestidigitatór s. m., pl. prestidigitatóri
prestidigitatori
PRESTIDIGITATÓR, prestidigitatori, s. m. 1. Specialist în prestidigitație (care dă reprezentații publice); scamator. 2. Fig. Persoană care posedă o mare agilitate a mâinilor. – Din fr. prestidigitateur. DOOM
prestidigitatór s. m., pl. prestidigitatóri
prestidigitatorii
PRESTIDIGITATÓR, prestidigitatori, s. m. 1. Specialist în prestidigitație (care dă reprezentații publice); scamator. 2. Fig. Persoană care posedă o mare agilitate a mâinilor. – Din fr. prestidigitateur. DOOM
prestidigitatór s. m., pl. prestidigitatóri
prestidigitatorilor
PRESTIDIGITATÓR, prestidigitatori, s. m. 1. Specialist în prestidigitație (care dă reprezentații publice); scamator. 2. Fig. Persoană care posedă o mare agilitate a mâinilor. – Din fr. prestidigitateur. DOOM
prestidigitatór s. m., pl. prestidigitatóri
prestidigitatorul
PRESTIDIGITATÓR, prestidigitatori, s. m. 1. Specialist în prestidigitație (care dă reprezentații publice); scamator. 2. Fig. Persoană care posedă o mare agilitate a mâinilor. – Din fr. prestidigitateur. DOOM
prestidigitatór s. m., pl. prestidigitatóri
prestidigitatorului
PRESTIDIGITATÓR, prestidigitatori, s. m. 1. Specialist în prestidigitație (care dă reprezentații publice); scamator. 2. Fig. Persoană care posedă o mare agilitate a mâinilor. – Din fr. prestidigitateur. DOOM
prestidigitatór s. m., pl. prestidigitatóri
prestidigitația
PRESTIDIGITÁȚIE s. f. Arta și tehnica de a produce iluzii (optice) prin rapiditatea și agilitatea mișcărilor mâinilor; scamatorie. – Din fr. prestidigitation. DOOM
prestidigitáție (-ți-e) s. f., art. prestidigitáția (-ți-a), g.-d. prestidigitáții, art. prestidigitáției
prestidigitație
PRESTIDIGITÁȚIE s. f. Arta și tehnica de a produce iluzii (optice) prin rapiditatea și agilitatea mișcărilor mâinilor; scamatorie. – Din fr. prestidigitation. DOOM
prestidigitáție (-ți-e) s. f., art. prestidigitáția (-ți-a), g.-d. prestidigitáții, art. prestidigitáției
prestidigitației
PRESTIDIGITÁȚIE s. f. Arta și tehnica de a produce iluzii (optice) prin rapiditatea și agilitatea mișcărilor mâinilor; scamatorie. – Din fr. prestidigitation. DOOM
prestidigitáție (-ți-e) s. f., art. prestidigitáția (-ți-a), g.-d. prestidigitáții, art. prestidigitáției
prestidigitații
PRESTIDIGITÁȚIE s. f. Arta și tehnica de a produce iluzii (optice) prin rapiditatea și agilitatea mișcărilor mâinilor; scamatorie. – Din fr. prestidigitation. DOOM
prestidigitáție (-ți-e) s. f., art. prestidigitáția (-ți-a), g.-d. prestidigitáții, art. prestidigitáției
prestidigitațiune
PRESTIDIGITAȚIÚNE s.f. v. prestidigitație.
prestigioasa
PRESTIGIÓS, -OÁSĂ, prestigioși, -oase, adj. Care are prestigiu (1); care se impune prin valoare, frumusețe, mărime etc. [Pr.: -gi-os] – Din fr. prestigieux. DOOM
prestigiós (-gi-os) adj. m., pl. prestigióși; f. prestigioásă, pl. prestigioáse
prestigioase
PRESTIGIÓS, -OÁSĂ, prestigioși, -oase, adj. Care are prestigiu (1); care se impune prin valoare, frumusețe, mărime etc. [Pr.: -gi-os] – Din fr. prestigieux. DOOM
prestigiós (-gi-os) adj. m., pl. prestigióși; f. prestigioásă, pl. prestigioáse
prestigioasei
PRESTIGIÓS, -OÁSĂ, prestigioși, -oase, adj. Care are prestigiu (1); care se impune prin valoare, frumusețe, mărime etc. [Pr.: -gi-os] – Din fr. prestigieux. DOOM
prestigiós (-gi-os) adj. m., pl. prestigióși; f. prestigioásă, pl. prestigioáse
prestigioasele
PRESTIGIÓS, -OÁSĂ, prestigioși, -oase, adj. Care are prestigiu (1); care se impune prin valoare, frumusețe, mărime etc. [Pr.: -gi-os] – Din fr. prestigieux. DOOM
prestigiós (-gi-os) adj. m., pl. prestigióși; f. prestigioásă, pl. prestigioáse
prestigioaselor
PRESTIGIÓS, -OÁSĂ, prestigioși, -oase, adj. Care are prestigiu (1); care se impune prin valoare, frumusețe, mărime etc. [Pr.: -gi-os] – Din fr. prestigieux. DOOM
prestigiós (-gi-os) adj. m., pl. prestigióși; f. prestigioásă, pl. prestigioáse
prestigios
PRESTIGIÓS, -OÁSĂ, prestigioși, -oase, adj. Care are prestigiu (1); care se impune prin valoare, frumusețe, mărime etc. [Pr.: -gi-os] – Din fr. prestigieux. DOOM
prestigiós (-gi-os) adj. m., pl. prestigióși; f. prestigioásă, pl. prestigioáse
prestigiosul
PRESTIGIÓS, -OÁSĂ, prestigioși, -oase, adj. Care are prestigiu (1); care se impune prin valoare, frumusețe, mărime etc. [Pr.: -gi-os] – Din fr. prestigieux. DOOM
prestigiós (-gi-os) adj. m., pl. prestigióși; f. prestigioásă, pl. prestigioáse
prestigiosului
PRESTIGIÓS, -OÁSĂ, prestigioși, -oase, adj. Care are prestigiu (1); care se impune prin valoare, frumusețe, mărime etc. [Pr.: -gi-os] – Din fr. prestigieux. DOOM
prestigiós (-gi-os) adj. m., pl. prestigióși; f. prestigioásă, pl. prestigioáse
prestigioși
PRESTIGIÓS, -OÁSĂ, prestigioși, -oase, adj. Care are prestigiu (1); care se impune prin valoare, frumusețe, mărime etc. [Pr.: -gi-os] – Din fr. prestigieux. DOOM
prestigiós (-gi-os) adj. m., pl. prestigióși; f. prestigioásă, pl. prestigioáse
prestigioșii
PRESTIGIÓS, -OÁSĂ, prestigioși, -oase, adj. Care are prestigiu (1); care se impune prin valoare, frumusețe, mărime etc. [Pr.: -gi-os] – Din fr. prestigieux. DOOM
prestigiós (-gi-os) adj. m., pl. prestigióși; f. prestigioásă, pl. prestigioáse
prestigioșilor
PRESTIGIÓS, -OÁSĂ, prestigioși, -oase, adj. Care are prestigiu (1); care se impune prin valoare, frumusețe, mărime etc. [Pr.: -gi-os] – Din fr. prestigieux. DOOM
prestigiós (-gi-os) adj. m., pl. prestigióși; f. prestigioásă, pl. prestigioáse
prestigiu
PRESTÍGIU s. n. 1. Autoritate morală, considerație, influență de care se bucură cineva sau ceva datorită calităților, cunoștințelor, talentului etc.; vază, importanță. ◊ Loc. adj. De prestigiu = care onorează, care aduce glorie, considerație; important, valoros. 2. (Rar) Strălucire, farmec, atracție. – Din fr. prestige. DOOM
prestígiu [giu pron. giu] s. n., art. prestígiul
prestigiul
PRESTÍGIU s. n. 1. Autoritate morală, considerație, influență de care se bucură cineva sau ceva datorită calităților, cunoștințelor, talentului etc.; vază, importanță. ◊ Loc. adj. De prestigiu = care onorează, care aduce glorie, considerație; important, valoros. 2. (Rar) Strălucire, farmec, atracție. – Din fr. prestige. DOOM
prestígiu [giu pron. giu] s. n., art. prestígiul
prestigiului
PRESTÍGIU s. n. 1. Autoritate morală, considerație, influență de care se bucură cineva sau ceva datorită calităților, cunoștințelor, talentului etc.; vază, importanță. ◊ Loc. adj. De prestigiu = care onorează, care aduce glorie, considerație; important, valoros. 2. (Rar) Strălucire, farmec, atracție. – Din fr. prestige. DOOM
prestígiu [giu pron. giu] s. n., art. prestígiul
prestimoniu
PRESTIMÓNIU s.n. Venit afectat întreținerii unui preot catolic. [Pron. -niu. / < lat.bis. praestimonium, cf. fr. prestimonie].
prestissimo
PRESTÍSSIMO adv. (Muz.; indică modul de execuție) în tempo foarte rapid. ♦ (Substantivat, n.) (Parte dintr-o) compoziție muzicală concepută în această mișcare. – Cuv. it. DOOM
prestíssimo (it.) adv.
presto
PRÉSTO adv. (Indică modul de executare a unei bucăți muzicale) În tempo rapid. ♦ (Substantivat, n.) (Parte dintr-o) compoziție muzicală concepută în această mișcare. – Cuv. it. DOOM
présto (it.) adv.
prestol
PRISTÓL, pristoluri, s. n. (În bisericile creștine) Masă din mijlocul altarului, pe care se țin obiectele necesare oficierii liturghiei; p. gener; altar. [Var.: (înv. și reg.) prestól, prastól s. n.] – Din sl. prĕstolŭ. DOOM
pristól s. n., pl. pristóluri
prestoul
PRÉSTO adv. (Indică modul de executare a unei bucăți muzicale) În tempo rapid. ♦ (Substantivat, n.) (Parte dintr-o) compoziție muzicală concepută în această mișcare. – Cuv. it. DOOM
présto (it.) adv.
prestoului
PRÉSTO adv. (Indică modul de executare a unei bucăți muzicale) În tempo rapid. ♦ (Substantivat, n.) (Parte dintr-o) compoziție muzicală concepută în această mișcare. – Cuv. it. DOOM
présto (it.) adv.
prestură
pắstură (-ri), s. f. – Sediment, depunere de miere. – Var. (Banat) prestură. Origine îndoielnică. Dicționarele glosează foarte diferit acest cuvînt: „lăptișor alb cu care se hrănesc larvele de albină” (Damé); „excremente de albine moarte de dizenterie” (Tiktin); „miere de calitate inferioară, care se culege din flori mai puțin adecvate” (Scriban). Aceste interpretări diferite au condus la explicații diferite: din lat. pastūra „aliment” (‹ pascĕre „a paște”) după P. Papahagi, Notițe, 41; Pascu, I, 139; Scriban; (cf. REW împotrivă REW 6282); sau din lat. *pestŭla, din pestis „pestă”, după Tiktin, Pascu, Sufixe, 57 și Pascu, Beiträge, 11 (după Philippide, II, 727, în legătură cu alb. busturë). Probabil e vorba de un der. din lat. pistūra „măciniș”, luat inițial în sensul de „resturi, pleavă de la măciniș”.
prestând
PRESTÁ, prestez, vb. I. Tranz. A îndeplini o muncă, a desfășura o activitate; a face, a executa, a furniza un serviciu. ◊ Expr. A presta (un) jurământ = a depune un jurământ (în condițiile prevăzute de lege). – Din lat. praestare. DOOM
prestá (a ~) vb., ind. prez. 3 presteáză
prestînd
PRESTÁ, prestez, vb. I. Tranz. A îndeplini o muncă, a desfășura o activitate; a face, a executa, a furniza un serviciu. ◊ Expr. A presta (un) jurământ = a depune un jurământ (în condițiile prevăzute de lege). – Din lat. praestare. DOOM
prestá (a ~) vb., ind. prez. 3 presteáză
prestări
PRESTÁRE, prestări, s. f. 1. Acțiunea de a presta și rezultatul ei; prestație (1). 2. (În sintagma) Prestarea jurământului = depunere a jurământului în condițiile prevăzute de lege (sau de uz). – V. presta. DOOM
prestáre s. f., g.-d. art. prestắrii; pl. prestắri
prestării
PRESTÁRE, prestări, s. f. 1. Acțiunea de a presta și rezultatul ei; prestație (1). 2. (În sintagma) Prestarea jurământului = depunere a jurământului în condițiile prevăzute de lege (sau de uz). – V. presta. DOOM
prestáre s. f., g.-d. art. prestắrii; pl. prestắri
prestările
PRESTÁRE, prestări, s. f. 1. Acțiunea de a presta și rezultatul ei; prestație (1). 2. (În sintagma) Prestarea jurământului = depunere a jurământului în condițiile prevăzute de lege (sau de uz). – V. presta. DOOM
prestáre s. f., g.-d. art. prestắrii; pl. prestắri
prestărilor
PRESTÁRE, prestări, s. f. 1. Acțiunea de a presta și rezultatul ei; prestație (1). 2. (În sintagma) Prestarea jurământului = depunere a jurământului în condițiile prevăzute de lege (sau de uz). – V. presta. DOOM
prestáre s. f., g.-d. art. prestắrii; pl. prestắri
presupoziția
PRESUPOZÍȚIE, presupoziții, s. f. Presupunere. – Din fr. présupposition. DOOM
presupozíție (-ți-e) s. f., art. presupozíția (-ți-a), g.-d. art. presupozíției; pl. presupozíții, art. presupozíțiile (-ți-i-)
presupoziție
PRESUPOZÍȚIE, presupoziții, s. f. Presupunere. – Din fr. présupposition. DOOM
presupozíție (-ți-e) s. f., art. presupozíția (-ți-a), g.-d. art. presupozíției; pl. presupozíții, art. presupozíțiile (-ți-i-)
presupoziției
PRESUPOZÍȚIE, presupoziții, s. f. Presupunere. – Din fr. présupposition. DOOM
presupozíție (-ți-e) s. f., art. presupozíția (-ți-a), g.-d. art. presupozíției; pl. presupozíții, art. presupozíțiile (-ți-i-)
presupoziții
PRESUPOZÍȚIE, presupoziții, s. f. Presupunere. – Din fr. présupposition. DOOM
presupozíție (-ți-e) s. f., art. presupozíția (-ți-a), g.-d. art. presupozíției; pl. presupozíții, art. presupozíțiile (-ți-i-)
presupozițiile
PRESUPOZÍȚIE, presupoziții, s. f. Presupunere. – Din fr. présupposition. DOOM
presupozíție (-ți-e) s. f., art. presupozíția (-ți-a), g.-d. art. presupozíției; pl. presupozíții, art. presupozíțiile (-ți-i-)
presupozițiilor
PRESUPOZÍȚIE, presupoziții, s. f. Presupunere. – Din fr. présupposition. DOOM
presupozíție (-ți-e) s. f., art. presupozíția (-ți-a), g.-d. art. presupozíției; pl. presupozíții, art. presupozíțiile (-ți-i-)
presupunctura
PRESUPUNCTÚRĂ s. f. v. presopunctură. DOOM
*presopunctúră (-punc-tu-) s. f., g.-d. art. presopunctúrii
presupuncturi
PRESUPUNCTÚRĂ s. f. v. presopunctură. DOOM
*presopunctúră (-punc-tu-) s. f., g.-d. art. presopunctúrii
presupuncturii
PRESUPUNCTÚRĂ s. f. v. presopunctură. DOOM
*presopunctúră (-punc-tu-) s. f., g.-d. art. presopunctúrii
presupuncturile
PRESUPUNCTÚRĂ s. f. v. presopunctură. DOOM
*presopunctúră (-punc-tu-) s. f., g.-d. art. presopunctúrii
presupuncturilor
PRESUPUNCTÚRĂ s. f. v. presopunctură. DOOM
*presopunctúră (-punc-tu-) s. f., g.-d. art. presopunctúrii
presupune
PRESUPÚNE, presupún, vb. III. Tranz. 1. A admite în mod prealabil (și provizoriu) că ceva este posibil, real, adevărat; a fi de părere, a crede, a socoti; a bănui. 2. A avea ca premisă existența prealabilă a unui lucru, a fi condiționat de...; a implica. – Pre1- + supune (după fr. présupposer). DOOM
presupúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. presupún, 2 sg. presupúi, 1 pl. presupúnem; conj. prez. 3 să presupúnă; ger. presupunấnd; part. presupús
presupunere
PRESUPÚNERE, presupuneri, s. f. Faptul de a presupune; ceea ce este admis în mod prealabil drept posibil, real, adevărat; supoziție, ipoteză, presupus, presupoziție. – V. presupune. DOOM
presupúnere s. f., g.-d. art. presupúnerii; pl. presupúneri
presupunerea
PRESUPÚNERE, presupuneri, s. f. Faptul de a presupune; ceea ce este admis în mod prealabil drept posibil, real, adevărat; supoziție, ipoteză, presupus, presupoziție. – V. presupune. DOOM
presupúnere s. f., g.-d. art. presupúnerii; pl. presupúneri
presupuneri
PRESUPÚNERE, presupuneri, s. f. Faptul de a presupune; ceea ce este admis în mod prealabil drept posibil, real, adevărat; supoziție, ipoteză, presupus, presupoziție. – V. presupune. DOOM
presupúnere s. f., g.-d. art. presupúnerii; pl. presupúneri
presupunerii
PRESUPÚNERE, presupuneri, s. f. Faptul de a presupune; ceea ce este admis în mod prealabil drept posibil, real, adevărat; supoziție, ipoteză, presupus, presupoziție. – V. presupune. DOOM
presupúnere s. f., g.-d. art. presupúnerii; pl. presupúneri
presupunerile
PRESUPÚNERE, presupuneri, s. f. Faptul de a presupune; ceea ce este admis în mod prealabil drept posibil, real, adevărat; supoziție, ipoteză, presupus, presupoziție. – V. presupune. DOOM
presupúnere s. f., g.-d. art. presupúnerii; pl. presupúneri
presupunerilor
PRESUPÚNERE, presupuneri, s. f. Faptul de a presupune; ceea ce este admis în mod prealabil drept posibil, real, adevărat; supoziție, ipoteză, presupus, presupoziție. – V. presupune. DOOM
presupúnere s. f., g.-d. art. presupúnerii; pl. presupúneri
presupus
PRESUPÚS1, presupusuri, s. n. (Pop. și fam.) Presupunere. – V. presupune. DOOM
presupús (pop., fam.) s. n., pl. presupúsuri
presupus
PRESUPÚS2, -Ă, presupuși, -se, adj. Prezumtiv. – V. presupune.
presupusa
PRESUPÚS2, -Ă, presupuși, -se, adj. Prezumtiv. – V. presupune.
presupuse
PRESUPÚS2, -Ă, presupuși, -se, adj. Prezumtiv. – V. presupune.
presupusei
PRESUPÚS2, -Ă, presupuși, -se, adj. Prezumtiv. – V. presupune.
presupusele
PRESUPÚS2, -Ă, presupuși, -se, adj. Prezumtiv. – V. presupune.
presupuselor
PRESUPÚS2, -Ă, presupuși, -se, adj. Prezumtiv. – V. presupune.
presupusul
PRESUPÚS1, presupusuri, s. n. (Pop. și fam.) Presupunere. – V. presupune. DOOM
presupús (pop., fam.) s. n., pl. presupúsuri
presupusul
PRESUPÚS2, -Ă, presupuși, -se, adj. Prezumtiv. – V. presupune.
presupusului
PRESUPÚS1, presupusuri, s. n. (Pop. și fam.) Presupunere. – V. presupune. DOOM
presupús (pop., fam.) s. n., pl. presupúsuri
presupusului
PRESUPÚS2, -Ă, presupuși, -se, adj. Prezumtiv. – V. presupune.
presupusuri
PRESUPÚS1, presupusuri, s. n. (Pop. și fam.) Presupunere. – V. presupune. DOOM
presupús (pop., fam.) s. n., pl. presupúsuri
presupusurile
PRESUPÚS1, presupusuri, s. n. (Pop. și fam.) Presupunere. – V. presupune. DOOM
presupús (pop., fam.) s. n., pl. presupúsuri
presupusurilor
PRESUPÚS1, presupusuri, s. n. (Pop. și fam.) Presupunere. – V. presupune. DOOM
presupús (pop., fam.) s. n., pl. presupúsuri
presupuși
PRESUPÚS2, -Ă, presupuși, -se, adj. Prezumtiv. – V. presupune.
presupușii
PRESUPÚS2, -Ă, presupuși, -se, adj. Prezumtiv. – V. presupune.
presupușilor
PRESUPÚS2, -Ă, presupuși, -se, adj. Prezumtiv. – V. presupune.
presur
PRÉSUR, presuri, s. m. Bărbătușul presurei. – Din presură (derivat regresiv).
presura
PRESURÁ vb. I v. presăra.
presura
PRESÚRĂ2 s. f. Cheag (folosit la coagularea laptelui). – Din fr. présure. DOOM
présură s. f., g.-d. art. présurii; pl. présuri
presura
PRÉSUR, presuri, s. m. Bărbătușul presurei. – Din presură (derivat regresiv).
presurare
PRESURÁ vb. I. v. presăra.
presurat
PRESURÁ vb. I. v. presăra.
presure
PRÉSUR, presuri, s. m. Bărbătușul presurei. – Din presură (derivat regresiv).
presurei
PRÉSUR, presuri, s. m. Bărbătușul presurei. – Din presură (derivat regresiv).
presurele
PRÉSUR, presuri, s. m. Bărbătușul presurei. – Din presură (derivat regresiv).
presurelor
PRÉSUR, presuri, s. m. Bărbătușul presurei. – Din presură (derivat regresiv).
presuri
PRÉSUR, presuri, s. m. Bărbătușul presurei. – Din presură (derivat regresiv).
presuri
PRESÚRĂ2 s. f. Cheag (folosit la coagularea laptelui). – Din fr. présure. DOOM
présură s. f., g.-d. art. présurii; pl. présuri
presurii
PRÉSUR, presuri, s. m. Bărbătușul presurei. – Din presură (derivat regresiv).
presurii
PRESÚRĂ2 s. f. Cheag (folosit la coagularea laptelui). – Din fr. présure. DOOM
présură s. f., g.-d. art. présurii; pl. présuri
presurile
PRESÚRĂ2 s. f. Cheag (folosit la coagularea laptelui). – Din fr. présure. DOOM
présură s. f., g.-d. art. présurii; pl. présuri
presurilor
PRÉSUR, presuri, s. m. Bărbătușul presurei. – Din presură (derivat regresiv).
presurilor
PRESÚRĂ2 s. f. Cheag (folosit la coagularea laptelui). – Din fr. présure. DOOM
présură s. f., g.-d. art. présurii; pl. présuri
presuriza
PRESURIZÁ, presurizez, vb. I. Tranz. A menține o presiune normală într-o incintă etanșă; a menține o anumită presiune în elementele ermetic închise ale unui sistem cu scopul de a-i mări rezistența mecanică. – Din pressuriser. DOOM
presurizá (a ~) vb., ind. prez. 3 presurizeáză
presurizai
PRESURIZÁ, presurizez, vb. I. Tranz. A menține o presiune normală într-o incintă etanșă; a menține o anumită presiune în elementele ermetic închise ale unui sistem cu scopul de a-i mări rezistența mecanică. – Din pressuriser. DOOM
presurizá (a ~) vb., ind. prez. 3 presurizeáză
presurizam
PRESURIZÁ, presurizez, vb. I. Tranz. A menține o presiune normală într-o incintă etanșă; a menține o anumită presiune în elementele ermetic închise ale unui sistem cu scopul de a-i mări rezistența mecanică. – Din pressuriser. DOOM
presurizá (a ~) vb., ind. prez. 3 presurizeáză
presurizare
PRESURIZÁ, presurizez, vb. I. Tranz. A menține o presiune normală într-o incintă etanșă; a menține o anumită presiune în elementele ermetic închise ale unui sistem cu scopul de a-i mări rezistența mecanică. – Din pressuriser. DOOM
presurizá (a ~) vb., ind. prez. 3 presurizeáză
presurizare
PRESURIZÁRE, presurizări, s. f. Faptul de a presuriza. – V. presuriza. DOOM
presurizáre s. f., g.-d. art. presurizắrii; pl. presurizắri
presurizarea
PRESURIZÁRE, presurizări, s. f. Faptul de a presuriza. – V. presuriza. DOOM
presurizáre s. f., g.-d. art. presurizắrii; pl. presurizắri
presurizară
PRESURIZÁ, presurizez, vb. I. Tranz. A menține o presiune normală într-o incintă etanșă; a menține o anumită presiune în elementele ermetic închise ale unui sistem cu scopul de a-i mări rezistența mecanică. – Din pressuriser. DOOM
presurizá (a ~) vb., ind. prez. 3 presurizeáză
presurizarăm
PRESURIZÁ, presurizez, vb. I. Tranz. A menține o presiune normală într-o incintă etanșă; a menține o anumită presiune în elementele ermetic închise ale unui sistem cu scopul de a-i mări rezistența mecanică. – Din pressuriser. DOOM
presurizá (a ~) vb., ind. prez. 3 presurizeáză
presurizarăți
PRESURIZÁ, presurizez, vb. I. Tranz. A menține o presiune normală într-o incintă etanșă; a menține o anumită presiune în elementele ermetic închise ale unui sistem cu scopul de a-i mări rezistența mecanică. – Din pressuriser. DOOM
presurizá (a ~) vb., ind. prez. 3 presurizeáză
presurizase
PRESURIZÁ, presurizez, vb. I. Tranz. A menține o presiune normală într-o incintă etanșă; a menține o anumită presiune în elementele ermetic închise ale unui sistem cu scopul de a-i mări rezistența mecanică. – Din pressuriser. DOOM
presurizá (a ~) vb., ind. prez. 3 presurizeáză
presurizasem
PRESURIZÁ, presurizez, vb. I. Tranz. A menține o presiune normală într-o incintă etanșă; a menține o anumită presiune în elementele ermetic închise ale unui sistem cu scopul de a-i mări rezistența mecanică. – Din pressuriser. DOOM
presurizá (a ~) vb., ind. prez. 3 presurizeáză
presurizaseră
PRESURIZÁ, presurizez, vb. I. Tranz. A menține o presiune normală într-o incintă etanșă; a menține o anumită presiune în elementele ermetic închise ale unui sistem cu scopul de a-i mări rezistența mecanică. – Din pressuriser. DOOM
presurizá (a ~) vb., ind. prez. 3 presurizeáză
presurizaserăm
PRESURIZÁ, presurizez, vb. I. Tranz. A menține o presiune normală într-o incintă etanșă; a menține o anumită presiune în elementele ermetic închise ale unui sistem cu scopul de a-i mări rezistența mecanică. – Din pressuriser. DOOM
presurizá (a ~) vb., ind. prez. 3 presurizeáză
presurizaserăți
PRESURIZÁ, presurizez, vb. I. Tranz. A menține o presiune normală într-o incintă etanșă; a menține o anumită presiune în elementele ermetic închise ale unui sistem cu scopul de a-i mări rezistența mecanică. – Din pressuriser. DOOM
presurizá (a ~) vb., ind. prez. 3 presurizeáză
presurizaseși
PRESURIZÁ, presurizez, vb. I. Tranz. A menține o presiune normală într-o incintă etanșă; a menține o anumită presiune în elementele ermetic închise ale unui sistem cu scopul de a-i mări rezistența mecanică. – Din pressuriser. DOOM
presurizá (a ~) vb., ind. prez. 3 presurizeáză
presurizaseți
PRESURIZÁ, presurizez, vb. I. Tranz. A menține o presiune normală într-o incintă etanșă; a menține o anumită presiune în elementele ermetic închise ale unui sistem cu scopul de a-i mări rezistența mecanică. – Din pressuriser. DOOM
presurizá (a ~) vb., ind. prez. 3 presurizeáză
presurizat
PRESURIZÁ, presurizez, vb. I. Tranz. A menține o presiune normală într-o incintă etanșă; a menține o anumită presiune în elementele ermetic închise ale unui sistem cu scopul de a-i mări rezistența mecanică. – Din pressuriser. DOOM
presurizá (a ~) vb., ind. prez. 3 presurizeáză
presurizat
PRESURIZÁT, -Ă, presurizați, -te, adj. (Despre incinte etanșe) În care este menținută o presiune normală. – V. presuriza.
presurizata
PRESURIZÁT, -Ă, presurizați, -te, adj. (Despre incinte etanșe) În care este menținută o presiune normală. – V. presuriza.
presurizate
PRESURIZÁT, -Ă, presurizați, -te, adj. (Despre incinte etanșe) În care este menținută o presiune normală. – V. presuriza.
presurizatei
PRESURIZÁT, -Ă, presurizați, -te, adj. (Despre incinte etanșe) În care este menținută o presiune normală. – V. presuriza.
presurizatele
PRESURIZÁT, -Ă, presurizați, -te, adj. (Despre incinte etanșe) În care este menținută o presiune normală. – V. presuriza.
presurizatelor
PRESURIZÁT, -Ă, presurizați, -te, adj. (Despre incinte etanșe) În care este menținută o presiune normală. – V. presuriza.
presurizator
PRESURIZATÓR, presurizatoare, s. n. Instalație de presurizare. – Presuriza + suf. -tor.
presurizatul
PRESURIZÁT, -Ă, presurizați, -te, adj. (Despre incinte etanșe) În care este menținută o presiune normală. – V. presuriza.
presurizatului
PRESURIZÁT, -Ă, presurizați, -te, adj. (Despre incinte etanșe) În care este menținută o presiune normală. – V. presuriza.
presurizau
PRESURIZÁ, presurizez, vb. I. Tranz. A menține o presiune normală într-o incintă etanșă; a menține o anumită presiune în elementele ermetic închise ale unui sistem cu scopul de a-i mări rezistența mecanică. – Din pressuriser. DOOM
presurizá (a ~) vb., ind. prez. 3 presurizeáză
presurizași
PRESURIZÁ, presurizez, vb. I. Tranz. A menține o presiune normală într-o incintă etanșă; a menține o anumită presiune în elementele ermetic închise ale unui sistem cu scopul de a-i mări rezistența mecanică. – Din pressuriser. DOOM
presurizá (a ~) vb., ind. prez. 3 presurizeáză
presurizați
PRESURIZÁ, presurizez, vb. I. Tranz. A menține o presiune normală într-o incintă etanșă; a menține o anumită presiune în elementele ermetic închise ale unui sistem cu scopul de a-i mări rezistența mecanică. – Din pressuriser. DOOM
presurizá (a ~) vb., ind. prez. 3 presurizeáză
presurizați
PRESURIZÁT, -Ă, presurizați, -te, adj. (Despre incinte etanșe) În care este menținută o presiune normală. – V. presuriza.
presurizații
PRESURIZÁT, -Ă, presurizați, -te, adj. (Despre incinte etanșe) În care este menținută o presiune normală. – V. presuriza.
presurizaților
PRESURIZÁT, -Ă, presurizați, -te, adj. (Despre incinte etanșe) În care este menținută o presiune normală. – V. presuriza.
presurizează
PRESURIZÁ, presurizez, vb. I. Tranz. A menține o presiune normală într-o incintă etanșă; a menține o anumită presiune în elementele ermetic închise ale unui sistem cu scopul de a-i mări rezistența mecanică. – Din pressuriser. DOOM
presurizá (a ~) vb., ind. prez. 3 presurizeáză
presurizez
PRESURIZÁ, presurizez, vb. I. Tranz. A menține o presiune normală într-o incintă etanșă; a menține o anumită presiune în elementele ermetic închise ale unui sistem cu scopul de a-i mări rezistența mecanică. – Din pressuriser. DOOM
presurizá (a ~) vb., ind. prez. 3 presurizeáză
presurizeze
PRESURIZÁ, presurizez, vb. I. Tranz. A menține o presiune normală într-o incintă etanșă; a menține o anumită presiune în elementele ermetic închise ale unui sistem cu scopul de a-i mări rezistența mecanică. – Din pressuriser. DOOM
presurizá (a ~) vb., ind. prez. 3 presurizeáză
presurizezi
PRESURIZÁ, presurizez, vb. I. Tranz. A menține o presiune normală într-o incintă etanșă; a menține o anumită presiune în elementele ermetic închise ale unui sistem cu scopul de a-i mări rezistența mecanică. – Din pressuriser. DOOM
presurizá (a ~) vb., ind. prez. 3 presurizeáză
presurizând
PRESURIZÁ, presurizez, vb. I. Tranz. A menține o presiune normală într-o incintă etanșă; a menține o anumită presiune în elementele ermetic închise ale unui sistem cu scopul de a-i mări rezistența mecanică. – Din pressuriser. DOOM
presurizá (a ~) vb., ind. prez. 3 presurizeáză
presurizînd
PRESURIZÁ, presurizez, vb. I. Tranz. A menține o presiune normală într-o incintă etanșă; a menține o anumită presiune în elementele ermetic închise ale unui sistem cu scopul de a-i mări rezistența mecanică. – Din pressuriser. DOOM
presurizá (a ~) vb., ind. prez. 3 presurizeáză
presurizări
PRESURIZÁRE, presurizări, s. f. Faptul de a presuriza. – V. presuriza. DOOM
presurizáre s. f., g.-d. art. presurizắrii; pl. presurizắri
presurizării
PRESURIZÁRE, presurizări, s. f. Faptul de a presuriza. – V. presuriza. DOOM
presurizáre s. f., g.-d. art. presurizắrii; pl. presurizắri
presurizările
PRESURIZÁRE, presurizări, s. f. Faptul de a presuriza. – V. presuriza. DOOM
presurizáre s. f., g.-d. art. presurizắrii; pl. presurizắri
presurizărilor
PRESURIZÁRE, presurizări, s. f. Faptul de a presuriza. – V. presuriza. DOOM
presurizáre s. f., g.-d. art. presurizắrii; pl. presurizắri
presurul
PRÉSUR, presuri, s. m. Bărbătușul presurei. – Din presură (derivat regresiv).
presurului
PRÉSUR, presuri, s. m. Bărbătușul presurei. – Din presură (derivat regresiv).
presură
PRESÚRĂ2 s. f. Cheag (folosit la coagularea laptelui). – Din fr. présure.
presus
PRESÚS adv. (În loc. adv.) Mai presus de (sau decât)... = mai mult, mai mare, mai important decât... – Pre2 + sus. DOOM
!presús (mai ~) adv.
presustvie
PRESUSTVÍE, presustvii, s. f. (Învechit și arhaizant) Instanță de judecată, judecătorie, tribunal. Au cumpărat la leat 1812 o hirtă de loc de la răzășul Toadir Arbure, pe preț de-un cal bălan, cu zdelcă întărită în presustvia giudecătoriei de Botșăni. ALECSANDRI, T. 1358. Știi că m-ai lăsat în locul tău și nu te îndoiești de sîrguința mea, de vreme ce mulțămirea mea o cunoști că e să mă tăvălesc prin presustvii (tribunaluri). NEGRUZZI, S. I 63. – Variantă: prezúsfie (HOGAȘ, DR. II 162) s. f.
presviteră
PREZVÍTERĂ s. f. v. prezbiteră. DOOM
*prezbíteră s. f., g.-d. art. prezbíterei; pl. prezbítere
presând
PRESÁ, presez, vb. I. Tranz. 1. A exercita o presiune asupra unui material, obiect, pentru a-i reduce volumul, a-i da o anumită formă, a extrage lichidul din el etc. ♦ A apăsa. 2. Fig. A constrânge o persoană să acționeze într-un anumit fel. – Din fr. presser. DOOM
presá (a ~) vb., ind. prez. 3 preseáză
presînd
PRESÁ, presez, vb. I. Tranz. 1. A exercita o presiune asupra unui material, obiect, pentru a-i reduce volumul, a-i da o anumită formă, a extrage lichidul din el etc. ♦ A apăsa. 2. Fig. A constrânge o persoană să acționeze într-un anumit fel. – Din fr. presser. DOOM
presá (a ~) vb., ind. prez. 3 preseáză
presădea
PRESĂDÍ, presădesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A răsădi. – Din sl. prĕsaditi. DOOM
presădí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. presădésc, imperf. 3 sg. presădeá; conj. prez. 3 să presădeáscă
presădeai
PRESĂDÍ, presădesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A răsădi. – Din sl. prĕsaditi. DOOM
presădí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. presădésc, imperf. 3 sg. presădeá; conj. prez. 3 să presădeáscă
presădeam
PRESĂDÍ, presădesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A răsădi. – Din sl. prĕsaditi. DOOM
presădí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. presădésc, imperf. 3 sg. presădeá; conj. prez. 3 să presădeáscă
presădească
PRESĂDÍ, presădesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A răsădi. – Din sl. prĕsaditi. DOOM
presădí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. presădésc, imperf. 3 sg. presădeá; conj. prez. 3 să presădeáscă
presădeau
PRESĂDÍ, presădesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A răsădi. – Din sl. prĕsaditi. DOOM
presădí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. presădésc, imperf. 3 sg. presădeá; conj. prez. 3 să presădeáscă
presădeați
PRESĂDÍ, presădesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A răsădi. – Din sl. prĕsaditi. DOOM
presădí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. presădésc, imperf. 3 sg. presădeá; conj. prez. 3 să presădeáscă
presădesc
PRESĂDÍ, presădesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A răsădi. – Din sl. prĕsaditi. DOOM
presădí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. presădésc, imperf. 3 sg. presădeá; conj. prez. 3 să presădeáscă
presădește
PRESĂDÍ, presădesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A răsădi. – Din sl. prĕsaditi. DOOM
presădí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. presădésc, imperf. 3 sg. presădeá; conj. prez. 3 să presădeáscă
presădești
PRESĂDÍ, presădesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A răsădi. – Din sl. prĕsaditi. DOOM
presădí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. presădésc, imperf. 3 sg. presădeá; conj. prez. 3 să presădeáscă
presădi
PRESĂDÍ, presădesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A răsădi. – Din sl. prĕsaditi. DOOM
presădí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. presădésc, imperf. 3 sg. presădeá; conj. prez. 3 să presădeáscă
presădii
PRESĂDÍ, presădesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A răsădi. – Din sl. prĕsaditi. DOOM
presădí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. presădésc, imperf. 3 sg. presădeá; conj. prez. 3 să presădeáscă
presădim
PRESĂDÍ, presădesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A răsădi. – Din sl. prĕsaditi. DOOM
presădí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. presădésc, imperf. 3 sg. presădeá; conj. prez. 3 să presădeáscă
presădind
PRESĂDÍ, presădesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A răsădi. – Din sl. prĕsaditi. DOOM
presădí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. presădésc, imperf. 3 sg. presădeá; conj. prez. 3 să presădeáscă
presădire
PRESĂDÍ, presădesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A răsădi. – Din sl. prĕsaditi. DOOM
presădí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. presădésc, imperf. 3 sg. presădeá; conj. prez. 3 să presădeáscă
presădire
PRESĂDÍRE, presădiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a presădi și rezultatul ei. – V. presădi. DOOM
presădíre (pop.) s. f., g.-d. art. presădírii; pl. presădíri
presădirea
PRESĂDÍRE, presădiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a presădi și rezultatul ei. – V. presădi. DOOM
presădíre (pop.) s. f., g.-d. art. presădírii; pl. presădíri
presădiri
PRESĂDÍRE, presădiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a presădi și rezultatul ei. – V. presădi. DOOM
presădíre (pop.) s. f., g.-d. art. presădírii; pl. presădíri
presădirii
PRESĂDÍRE, presădiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a presădi și rezultatul ei. – V. presădi. DOOM
presădíre (pop.) s. f., g.-d. art. presădírii; pl. presădíri
presădirile
PRESĂDÍRE, presădiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a presădi și rezultatul ei. – V. presădi. DOOM
presădíre (pop.) s. f., g.-d. art. presădírii; pl. presădíri
presădirilor
PRESĂDÍRE, presădiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a presădi și rezultatul ei. – V. presădi. DOOM
presădíre (pop.) s. f., g.-d. art. presădírii; pl. presădíri
presădiră
PRESĂDÍ, presădesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A răsădi. – Din sl. prĕsaditi. DOOM
presădí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. presădésc, imperf. 3 sg. presădeá; conj. prez. 3 să presădeáscă
presădirăm
PRESĂDÍ, presădesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A răsădi. – Din sl. prĕsaditi. DOOM
presădí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. presădésc, imperf. 3 sg. presădeá; conj. prez. 3 să presădeáscă
presădirăți
PRESĂDÍ, presădesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A răsădi. – Din sl. prĕsaditi. DOOM
presădí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. presădésc, imperf. 3 sg. presădeá; conj. prez. 3 să presădeáscă
presădise
PRESĂDÍ, presădesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A răsădi. – Din sl. prĕsaditi. DOOM
presădí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. presădésc, imperf. 3 sg. presădeá; conj. prez. 3 să presădeáscă
presădisem
PRESĂDÍ, presădesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A răsădi. – Din sl. prĕsaditi. DOOM
presădí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. presădésc, imperf. 3 sg. presădeá; conj. prez. 3 să presădeáscă
presădiseră
PRESĂDÍ, presădesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A răsădi. – Din sl. prĕsaditi. DOOM
presădí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. presădésc, imperf. 3 sg. presădeá; conj. prez. 3 să presădeáscă
presădiserăm
PRESĂDÍ, presădesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A răsădi. – Din sl. prĕsaditi. DOOM
presădí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. presădésc, imperf. 3 sg. presădeá; conj. prez. 3 să presădeáscă
presădiserăți
PRESĂDÍ, presădesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A răsădi. – Din sl. prĕsaditi. DOOM
presădí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. presădésc, imperf. 3 sg. presădeá; conj. prez. 3 să presădeáscă
presădiseși
PRESĂDÍ, presădesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A răsădi. – Din sl. prĕsaditi. DOOM
presădí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. presădésc, imperf. 3 sg. presădeá; conj. prez. 3 să presădeáscă
presădiseți
PRESĂDÍ, presădesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A răsădi. – Din sl. prĕsaditi. DOOM
presădí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. presădésc, imperf. 3 sg. presădeá; conj. prez. 3 să presădeáscă
presădit
PRESĂDÍ, presădesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A răsădi. – Din sl. prĕsaditi. DOOM
presădí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. presădésc, imperf. 3 sg. presădeá; conj. prez. 3 să presădeáscă
presădit
PRESĂDÍT, -Ă, presădiți, -te, adj. (Pop.; despre plante, răsaduri) Răsădit. – V. presădi.
presădiși
PRESĂDÍ, presădesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A răsădi. – Din sl. prĕsaditi. DOOM
presădí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. presădésc, imperf. 3 sg. presădeá; conj. prez. 3 să presădeáscă
presădiți
PRESĂDÍ, presădesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A răsădi. – Din sl. prĕsaditi. DOOM
presădí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. presădésc, imperf. 3 sg. presădeá; conj. prez. 3 să presădeáscă
presărai
PRESĂRÁ, presár, vb. I. Tranz. A împrăștia peste ceva, a arunca ici-colo câte puțină sare, făină, nisip etc.; p. gener. a împrăștia, a răspândi, a risipi. – Pre2 + săra. DOOM
presărá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. presár, 3 presáră; conj. prez. 3 să presáre
presăram
PRESĂRÁ, presár, vb. I. Tranz. A împrăștia peste ceva, a arunca ici-colo câte puțină sare, făină, nisip etc.; p. gener. a împrăștia, a răspândi, a risipi. – Pre2 + săra. DOOM
presărá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. presár, 3 presáră; conj. prez. 3 să presáre
presărare
PRESĂRÁ, presár, vb. I. Tranz. A împrăștia peste ceva, a arunca ici-colo câte puțină sare, făină, nisip etc.; p. gener. a împrăștia, a răspândi, a risipi. – Pre2 + săra. DOOM
presărá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. presár, 3 presáră; conj. prez. 3 să presáre
presărare
PRESĂRÁRE, presărări, s. f. Acțiunea de a presăra și rezultatul ei. – V. presăra. DOOM
!presăráre s. f., g.-d. art. presărắrii; pl. presărắri
presărarea
PRESĂRÁRE, presărări, s. f. Acțiunea de a presăra și rezultatul ei. – V. presăra. DOOM
!presăráre s. f., g.-d. art. presărắrii; pl. presărắri
presărară
PRESĂRÁ, presár, vb. I. Tranz. A împrăștia peste ceva, a arunca ici-colo câte puțină sare, făină, nisip etc.; p. gener. a împrăștia, a răspândi, a risipi. – Pre2 + săra. DOOM
presărá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. presár, 3 presáră; conj. prez. 3 să presáre
presărarăm
PRESĂRÁ, presár, vb. I. Tranz. A împrăștia peste ceva, a arunca ici-colo câte puțină sare, făină, nisip etc.; p. gener. a împrăștia, a răspândi, a risipi. – Pre2 + săra. DOOM
presărá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. presár, 3 presáră; conj. prez. 3 să presáre
presărarăți
PRESĂRÁ, presár, vb. I. Tranz. A împrăștia peste ceva, a arunca ici-colo câte puțină sare, făină, nisip etc.; p. gener. a împrăștia, a răspândi, a risipi. – Pre2 + săra. DOOM
presărá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. presár, 3 presáră; conj. prez. 3 să presáre
presărase
PRESĂRÁ, presár, vb. I. Tranz. A împrăștia peste ceva, a arunca ici-colo câte puțină sare, făină, nisip etc.; p. gener. a împrăștia, a răspândi, a risipi. – Pre2 + săra. DOOM
presărá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. presár, 3 presáră; conj. prez. 3 să presáre
presărasem
PRESĂRÁ, presár, vb. I. Tranz. A împrăștia peste ceva, a arunca ici-colo câte puțină sare, făină, nisip etc.; p. gener. a împrăștia, a răspândi, a risipi. – Pre2 + săra. DOOM
presărá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. presár, 3 presáră; conj. prez. 3 să presáre
presăraseră
PRESĂRÁ, presár, vb. I. Tranz. A împrăștia peste ceva, a arunca ici-colo câte puțină sare, făină, nisip etc.; p. gener. a împrăștia, a răspândi, a risipi. – Pre2 + săra. DOOM
presărá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. presár, 3 presáră; conj. prez. 3 să presáre
presăraserăm
PRESĂRÁ, presár, vb. I. Tranz. A împrăștia peste ceva, a arunca ici-colo câte puțină sare, făină, nisip etc.; p. gener. a împrăștia, a răspândi, a risipi. – Pre2 + săra. DOOM
presărá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. presár, 3 presáră; conj. prez. 3 să presáre
presăraserăți
PRESĂRÁ, presár, vb. I. Tranz. A împrăștia peste ceva, a arunca ici-colo câte puțină sare, făină, nisip etc.; p. gener. a împrăștia, a răspândi, a risipi. – Pre2 + săra. DOOM
presărá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. presár, 3 presáră; conj. prez. 3 să presáre
presăraseși
PRESĂRÁ, presár, vb. I. Tranz. A împrăștia peste ceva, a arunca ici-colo câte puțină sare, făină, nisip etc.; p. gener. a împrăștia, a răspândi, a risipi. – Pre2 + săra. DOOM
presărá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. presár, 3 presáră; conj. prez. 3 să presáre
presăraseți
PRESĂRÁ, presár, vb. I. Tranz. A împrăștia peste ceva, a arunca ici-colo câte puțină sare, făină, nisip etc.; p. gener. a împrăștia, a răspândi, a risipi. – Pre2 + săra. DOOM
presărá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. presár, 3 presáră; conj. prez. 3 să presáre
presărat
PRESĂRÁ, presár, vb. I. Tranz. A împrăștia peste ceva, a arunca ici-colo câte puțină sare, făină, nisip etc.; p. gener. a împrăștia, a răspândi, a risipi. – Pre2 + săra. DOOM
presărá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. presár, 3 presáră; conj. prez. 3 să presáre
presărat
PRESĂRÁT s. n. Faptul de a presăra. – V. presăra. DOOM
presărát s. n.
presărata
PRESĂRÁT s. n. Faptul de a presăra. – V. presăra. DOOM
presărát s. n.
presărate
PRESĂRÁT s. n. Faptul de a presăra. – V. presăra. DOOM
presărát s. n.
presăratei
PRESĂRÁT s. n. Faptul de a presăra. – V. presăra. DOOM
presărát s. n.
presăratele
PRESĂRÁT s. n. Faptul de a presăra. – V. presăra. DOOM
presărát s. n.
presăratelor
PRESĂRÁT s. n. Faptul de a presăra. – V. presăra. DOOM
presărát s. n.
presăratul
PRESĂRÁT s. n. Faptul de a presăra. – V. presăra. DOOM
presărát s. n.
presăratului
PRESĂRÁT s. n. Faptul de a presăra. – V. presăra. DOOM
presărát s. n.
presărau
PRESĂRÁ, presár, vb. I. Tranz. A împrăștia peste ceva, a arunca ici-colo câte puțină sare, făină, nisip etc.; p. gener. a împrăștia, a răspândi, a risipi. – Pre2 + săra. DOOM
presărá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. presár, 3 presáră; conj. prez. 3 să presáre
presărași
PRESĂRÁ, presár, vb. I. Tranz. A împrăștia peste ceva, a arunca ici-colo câte puțină sare, făină, nisip etc.; p. gener. a împrăștia, a răspândi, a risipi. – Pre2 + săra. DOOM
presărá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. presár, 3 presáră; conj. prez. 3 să presáre
presărați
PRESĂRÁ, presár, vb. I. Tranz. A împrăștia peste ceva, a arunca ici-colo câte puțină sare, făină, nisip etc.; p. gener. a împrăștia, a răspândi, a risipi. – Pre2 + săra. DOOM
presărá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. presár, 3 presáră; conj. prez. 3 să presáre
presărați
PRESĂRÁT s. n. Faptul de a presăra. – V. presăra. DOOM
presărát s. n.
presărații
PRESĂRÁT s. n. Faptul de a presăra. – V. presăra. DOOM
presărát s. n.
presăraților
PRESĂRÁT s. n. Faptul de a presăra. – V. presăra. DOOM
presărát s. n.
presări
PRESÁRE, presări, s. f. Acțiunea de a presa și rezultatul ei; presat1. – V. presa. DOOM
presáre s. f., g.-d. art. presắrii; pl. presắri
presării
PRESÁRE, presări, s. f. Acțiunea de a presa și rezultatul ei; presat1. – V. presa. DOOM
presáre s. f., g.-d. art. presắrii; pl. presắri
presările
PRESÁRE, presări, s. f. Acțiunea de a presa și rezultatul ei; presat1. – V. presa. DOOM
presáre s. f., g.-d. art. presắrii; pl. presắri
presărilor
PRESÁRE, presări, s. f. Acțiunea de a presa și rezultatul ei; presat1. – V. presa. DOOM
presáre s. f., g.-d. art. presắrii; pl. presắri
presărând
PRESĂRÁ, presár, vb. I. Tranz. A împrăștia peste ceva, a arunca ici-colo câte puțină sare, făină, nisip etc.; p. gener. a împrăștia, a răspândi, a risipi. – Pre2 + săra. DOOM
presărá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. presár, 3 presáră; conj. prez. 3 să presáre
presărînd
PRESĂRÁ, presár, vb. I. Tranz. A împrăștia peste ceva, a arunca ici-colo câte puțină sare, făină, nisip etc.; p. gener. a împrăștia, a răspândi, a risipi. – Pre2 + săra. DOOM
presărá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. presár, 3 presáră; conj. prez. 3 să presáre
presărări
PRESĂRÁRE, presărări, s. f. Acțiunea de a presăra și rezultatul ei. – V. presăra. DOOM
!presăráre s. f., g.-d. art. presărắrii; pl. presărắri
presărării
PRESĂRÁRE, presărări, s. f. Acțiunea de a presăra și rezultatul ei. – V. presăra. DOOM
!presăráre s. f., g.-d. art. presărắrii; pl. presărắri
presărările
PRESĂRÁRE, presărări, s. f. Acțiunea de a presăra și rezultatul ei. – V. presăra. DOOM
!presăráre s. f., g.-d. art. presărắrii; pl. presărắri
presărărilor
PRESĂRÁRE, presărări, s. f. Acțiunea de a presăra și rezultatul ei. – V. presăra. DOOM
!presăráre s. f., g.-d. art. presărắrii; pl. presărắri
presărătura
PRESĂRĂTÚRĂ, presărături, s. f. (Rar) Ceea ce se presară peste ceva. – Presăra + suf. -ătură. DOOM
presărătúră (rar) s. f., g.-d. art. presărătúrii; pl. presărătúri
presărături
PRESĂRĂTÚRĂ, presărături, s. f. (Rar) Ceea ce se presară peste ceva. – Presăra + suf. -ătură. DOOM
presărătúră (rar) s. f., g.-d. art. presărătúrii; pl. presărătúri
presărăturii
PRESĂRĂTÚRĂ, presărături, s. f. (Rar) Ceea ce se presară peste ceva. – Presăra + suf. -ătură. DOOM
presărătúră (rar) s. f., g.-d. art. presărătúrii; pl. presărătúri
presărăturile
PRESĂRĂTÚRĂ, presărături, s. f. (Rar) Ceea ce se presară peste ceva. – Presăra + suf. -ătură. DOOM
presărătúră (rar) s. f., g.-d. art. presărătúrii; pl. presărătúri
presărăturilor
PRESĂRĂTÚRĂ, presărături, s. f. (Rar) Ceea ce se presară peste ceva. – Presăra + suf. -ătură. DOOM
presărătúră (rar) s. f., g.-d. art. presărătúrii; pl. presărătúri
presșpan
PREȘPÁN s. n. v. presșpan. DOOM
presșpán s. n., pl. presșpánuri
presșpanul
PREȘPÁN s. n. v. presșpan. DOOM
presșpán s. n., pl. presșpánuri
presșpanului
PREȘPÁN s. n. v. presșpan. DOOM
presșpán s. n., pl. presșpánuri
presșpanuri
PREȘPÁN s. n. v. presșpan. DOOM
presșpán s. n., pl. presșpánuri
presșpanurile
PREȘPÁN s. n. v. presșpan. DOOM
presșpán s. n., pl. presșpánuri
presșpanurilor
PREȘPÁN s. n. v. presșpan. DOOM
presșpán s. n., pl. presșpánuri
pret
Pret = Proetus.
preta
PRETÁ, pretez, vb. I. Refl. 1. A consimți să facă ceva incorect sau care este sub demnitatea sa. 2. A se potrivi la..., a fi bun la... – Din fr. prêter. DOOM
!pretá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se preteáză
pretabil
PRETÁBIL, -Ă, pretabili, -e, adj. Care se pretează (2) la ceva. – Din fr. prêtable. DOOM
*pretábil adj. m., pl. pretábili; f. pretábilă, pl. pretábile
pretabila
PRETÁBIL, -Ă, pretabili, -e, adj. Care se pretează (2) la ceva. – Din fr. prêtable. DOOM
*pretábil adj. m., pl. pretábili; f. pretábilă, pl. pretábile
pretabile
PRETÁBIL, -Ă, pretabili, -e, adj. Care se pretează (2) la ceva. – Din fr. prêtable. DOOM
*pretábil adj. m., pl. pretábili; f. pretábilă, pl. pretábile
pretabilei
PRETÁBIL, -Ă, pretabili, -e, adj. Care se pretează (2) la ceva. – Din fr. prêtable. DOOM
*pretábil adj. m., pl. pretábili; f. pretábilă, pl. pretábile
pretabilele
PRETÁBIL, -Ă, pretabili, -e, adj. Care se pretează (2) la ceva. – Din fr. prêtable. DOOM
*pretábil adj. m., pl. pretábili; f. pretábilă, pl. pretábile
pretabilelor
PRETÁBIL, -Ă, pretabili, -e, adj. Care se pretează (2) la ceva. – Din fr. prêtable. DOOM
*pretábil adj. m., pl. pretábili; f. pretábilă, pl. pretábile
pretabili
PRETÁBIL, -Ă, pretabili, -e, adj. Care se pretează (2) la ceva. – Din fr. prêtable. DOOM
*pretábil adj. m., pl. pretábili; f. pretábilă, pl. pretábile
pretabilii
PRETÁBIL, -Ă, pretabili, -e, adj. Care se pretează (2) la ceva. – Din fr. prêtable. DOOM
*pretábil adj. m., pl. pretábili; f. pretábilă, pl. pretábile
pretabililor
PRETÁBIL, -Ă, pretabili, -e, adj. Care se pretează (2) la ceva. – Din fr. prêtable. DOOM
*pretábil adj. m., pl. pretábili; f. pretábilă, pl. pretábile
pretabilul
PRETÁBIL, -Ă, pretabili, -e, adj. Care se pretează (2) la ceva. – Din fr. prêtable. DOOM
*pretábil adj. m., pl. pretábili; f. pretábilă, pl. pretábile
pretabilului
PRETÁBIL, -Ă, pretabili, -e, adj. Care se pretează (2) la ceva. – Din fr. prêtable. DOOM
*pretábil adj. m., pl. pretábili; f. pretábilă, pl. pretábile
pretai
PRETÁ, pretez, vb. I. Refl. 1. A consimți să facă ceva incorect sau care este sub demnitatea sa. 2. A se potrivi la..., a fi bun la... – Din fr. prêter. DOOM
!pretá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se preteáză
pretam
PRETÁ, pretez, vb. I. Refl. 1. A consimți să facă ceva incorect sau care este sub demnitatea sa. 2. A se potrivi la..., a fi bun la... – Din fr. prêter. DOOM
!pretá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se preteáză
pretare
PRETÁ, pretez, vb. I. Refl. 1. A consimți să facă ceva incorect sau care este sub demnitatea sa. 2. A se potrivi la..., a fi bun la... – Din fr. prêter. DOOM
!pretá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se preteáză
pretare
PRETÁ, pretez, vb. I. Refl. 1. A consimți să facă ceva incorect sau care este sub demnitatea sa. 2. A se potrivi la..., a fi bun la... – Din fr. prêter.
pretară
PRETÁ, pretez, vb. I. Refl. 1. A consimți să facă ceva incorect sau care este sub demnitatea sa. 2. A se potrivi la..., a fi bun la... – Din fr. prêter. DOOM
!pretá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se preteáză
pretarăm
PRETÁ, pretez, vb. I. Refl. 1. A consimți să facă ceva incorect sau care este sub demnitatea sa. 2. A se potrivi la..., a fi bun la... – Din fr. prêter. DOOM
!pretá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se preteáză
pretarăți
PRETÁ, pretez, vb. I. Refl. 1. A consimți să facă ceva incorect sau care este sub demnitatea sa. 2. A se potrivi la..., a fi bun la... – Din fr. prêter. DOOM
!pretá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se preteáză
pretase
PRETÁ, pretez, vb. I. Refl. 1. A consimți să facă ceva incorect sau care este sub demnitatea sa. 2. A se potrivi la..., a fi bun la... – Din fr. prêter. DOOM
!pretá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se preteáză
pretasem
PRETÁ, pretez, vb. I. Refl. 1. A consimți să facă ceva incorect sau care este sub demnitatea sa. 2. A se potrivi la..., a fi bun la... – Din fr. prêter. DOOM
!pretá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se preteáză
pretaseră
PRETÁ, pretez, vb. I. Refl. 1. A consimți să facă ceva incorect sau care este sub demnitatea sa. 2. A se potrivi la..., a fi bun la... – Din fr. prêter. DOOM
!pretá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se preteáză
pretaserăm
PRETÁ, pretez, vb. I. Refl. 1. A consimți să facă ceva incorect sau care este sub demnitatea sa. 2. A se potrivi la..., a fi bun la... – Din fr. prêter. DOOM
!pretá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se preteáză
pretaserăți
PRETÁ, pretez, vb. I. Refl. 1. A consimți să facă ceva incorect sau care este sub demnitatea sa. 2. A se potrivi la..., a fi bun la... – Din fr. prêter. DOOM
!pretá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se preteáză
pretaseși
PRETÁ, pretez, vb. I. Refl. 1. A consimți să facă ceva incorect sau care este sub demnitatea sa. 2. A se potrivi la..., a fi bun la... – Din fr. prêter. DOOM
!pretá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se preteáză
pretaseți
PRETÁ, pretez, vb. I. Refl. 1. A consimți să facă ceva incorect sau care este sub demnitatea sa. 2. A se potrivi la..., a fi bun la... – Din fr. prêter. DOOM
!pretá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se preteáză
pretat
PRETÁ, pretez, vb. I. Refl. 1. A consimți să facă ceva incorect sau care este sub demnitatea sa. 2. A se potrivi la..., a fi bun la... – Din fr. prêter. DOOM
!pretá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se preteáză
pretau
PRETÁ, pretez, vb. I. Refl. 1. A consimți să facă ceva incorect sau care este sub demnitatea sa. 2. A se potrivi la..., a fi bun la... – Din fr. prêter. DOOM
!pretá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se preteáză
pretași
PRETÁ, pretez, vb. I. Refl. 1. A consimți să facă ceva incorect sau care este sub demnitatea sa. 2. A se potrivi la..., a fi bun la... – Din fr. prêter. DOOM
!pretá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se preteáză
pretați
PRETÁ, pretez, vb. I. Refl. 1. A consimți să facă ceva incorect sau care este sub demnitatea sa. 2. A se potrivi la..., a fi bun la... – Din fr. prêter. DOOM
!pretá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se preteáză
pretca
PRÉTCĂ, pretce, s. f. (Reg.) Fiecare dintre bețișoarele care susțin fagurii, în interiorul stupului. [Var.: preátcă s. f.] – Din sb. pritka. DOOM
prétcă (reg.) s. f., g.-d. art. prétcei; pl. prétce
pretcar
PRETCÁR, pretcare, s. n. (Reg.) Sfredel cu diametru mic, folosit în dulgherie. – Pretcă + suf. -ar. DOOM
pretcár (reg.) s. n., pl. pretcáre
pretcare
PRETCÁR, pretcare, s. n. (Reg.) Sfredel cu diametru mic, folosit în dulgherie. – Pretcă + suf. -ar. DOOM
pretcár (reg.) s. n., pl. pretcáre
pretcarele
PRETCÁR, pretcare, s. n. (Reg.) Sfredel cu diametru mic, folosit în dulgherie. – Pretcă + suf. -ar. DOOM
pretcár (reg.) s. n., pl. pretcáre
pretcarelor
PRETCÁR, pretcare, s. n. (Reg.) Sfredel cu diametru mic, folosit în dulgherie. – Pretcă + suf. -ar. DOOM
pretcár (reg.) s. n., pl. pretcáre
pretcarul
PRETCÁR, pretcare, s. n. (Reg.) Sfredel cu diametru mic, folosit în dulgherie. – Pretcă + suf. -ar. DOOM
pretcár (reg.) s. n., pl. pretcáre
pretcarului
PRETCÁR, pretcare, s. n. (Reg.) Sfredel cu diametru mic, folosit în dulgherie. – Pretcă + suf. -ar. DOOM
pretcár (reg.) s. n., pl. pretcáre
pretce
PRÉTCĂ, pretce, s. f. (Reg.) Fiecare dintre bețișoarele care susțin fagurii, în interiorul stupului. [Var.: preátcă s. f.] – Din sb. pritka. DOOM
prétcă (reg.) s. f., g.-d. art. prétcei; pl. prétce
pretcei
PRÉTCĂ, pretce, s. f. (Reg.) Fiecare dintre bețișoarele care susțin fagurii, în interiorul stupului. [Var.: preátcă s. f.] – Din sb. pritka. DOOM
prétcă (reg.) s. f., g.-d. art. prétcei; pl. prétce
pretcele
PRÉTCĂ, pretce, s. f. (Reg.) Fiecare dintre bețișoarele care susțin fagurii, în interiorul stupului. [Var.: preátcă s. f.] – Din sb. pritka. DOOM
prétcă (reg.) s. f., g.-d. art. prétcei; pl. prétce
pretcelor
PRÉTCĂ, pretce, s. f. (Reg.) Fiecare dintre bețișoarele care susțin fagurii, în interiorul stupului. [Var.: preátcă s. f.] – Din sb. pritka. DOOM
prétcă (reg.) s. f., g.-d. art. prétcei; pl. prétce
pretează
PRETÁ, pretez, vb. I. Refl. 1. A consimți să facă ceva incorect sau care este sub demnitatea sa. 2. A se potrivi la..., a fi bun la... – Din fr. prêter. DOOM
!pretá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se preteáză
preten
preten, preteni s. m. (adol.) prieten, amic.
pretenar
pretenar, pretenari s. m. (adol.) prieten, amic.
pretenaș
pretenaș, pretenași s. m. (dim.) prieten.
pretenda
PRETENDÁ vb. I v. pretinde.
pretendant
PRETENDÁNT s. m. v. pretendent.
pretendantă
PRETENDÁNT s. m. v. pretendent.
pretendent
PRETENDÉNT, -Ă, pretendenți, -te, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Persoană care tinde, aspiră la ceva, care cere, pretinde ceva. 2. S. m. Bărbat care cere sau are intenția să ceară în căsătorie o femeie. – Din fr. prétendant. DOOM
pretendéntă s. f., g.-d. art. pretendéntei; pl. pretendénte
pretendenta
PRETENDÉNT, -Ă, pretendenți, -te, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Persoană care tinde, aspiră la ceva, care cere, pretinde ceva. 2. S. m. Bărbat care cere sau are intenția să ceară în căsătorie o femeie. – Din fr. prétendant. DOOM
pretendéntă s. f., g.-d. art. pretendéntei; pl. pretendénte
pretendente
PRETENDÉNT, -Ă, pretendenți, -te, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Persoană care tinde, aspiră la ceva, care cere, pretinde ceva. 2. S. m. Bărbat care cere sau are intenția să ceară în căsătorie o femeie. – Din fr. prétendant. DOOM
pretendéntă s. f., g.-d. art. pretendéntei; pl. pretendénte
pretendentei
PRETENDÉNT, -Ă, pretendenți, -te, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Persoană care tinde, aspiră la ceva, care cere, pretinde ceva. 2. S. m. Bărbat care cere sau are intenția să ceară în căsătorie o femeie. – Din fr. prétendant. DOOM
pretendéntă s. f., g.-d. art. pretendéntei; pl. pretendénte
pretendentele
PRETENDÉNT, -Ă, pretendenți, -te, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Persoană care tinde, aspiră la ceva, care cere, pretinde ceva. 2. S. m. Bărbat care cere sau are intenția să ceară în căsătorie o femeie. – Din fr. prétendant. DOOM
pretendéntă s. f., g.-d. art. pretendéntei; pl. pretendénte
pretendentelor
PRETENDÉNT, -Ă, pretendenți, -te, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Persoană care tinde, aspiră la ceva, care cere, pretinde ceva. 2. S. m. Bărbat care cere sau are intenția să ceară în căsătorie o femeie. – Din fr. prétendant. DOOM
pretendéntă s. f., g.-d. art. pretendéntei; pl. pretendénte
pretendentul
PRETENDÉNT, -Ă, pretendenți, -te, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Persoană care tinde, aspiră la ceva, care cere, pretinde ceva. 2. S. m. Bărbat care cere sau are intenția să ceară în căsătorie o femeie. – Din fr. prétendant. DOOM
pretendéntă s. f., g.-d. art. pretendéntei; pl. pretendénte
pretendentului
PRETENDÉNT, -Ă, pretendenți, -te, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Persoană care tinde, aspiră la ceva, care cere, pretinde ceva. 2. S. m. Bărbat care cere sau are intenția să ceară în căsătorie o femeie. – Din fr. prétendant. DOOM
pretendéntă s. f., g.-d. art. pretendéntei; pl. pretendénte
pretendenți
PRETENDÉNT, -Ă, pretendenți, -te, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Persoană care tinde, aspiră la ceva, care cere, pretinde ceva. 2. S. m. Bărbat care cere sau are intenția să ceară în căsătorie o femeie. – Din fr. prétendant. DOOM
pretendéntă s. f., g.-d. art. pretendéntei; pl. pretendénte
pretendenții
PRETENDÉNT, -Ă, pretendenți, -te, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Persoană care tinde, aspiră la ceva, care cere, pretinde ceva. 2. S. m. Bărbat care cere sau are intenția să ceară în căsătorie o femeie. – Din fr. prétendant. DOOM
pretendéntă s. f., g.-d. art. pretendéntei; pl. pretendénte
pretendenților
PRETENDÉNT, -Ă, pretendenți, -te, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Persoană care tinde, aspiră la ceva, care cere, pretinde ceva. 2. S. m. Bărbat care cere sau are intenția să ceară în căsătorie o femeie. – Din fr. prétendant. DOOM
pretendéntă s. f., g.-d. art. pretendéntei; pl. pretendénte
pretensionare
PRETENSIONÁRE, pretensionări, s. f. Operație prin care se realizează o stare inițială de întindere sau de comprimare în materialul unei piese, înainte de aplicarea sarcinilor funcționale. [Pr.: -si-o-] – După engl. pretension. DOOM
pretensionáre (-si-o-) s. f., g.-d. art. pretensionắrii; pl. pretensionắri
pretensionarea
PRETENSIONÁRE, pretensionări, s. f. Operație prin care se realizează o stare inițială de întindere sau de comprimare în materialul unei piese, înainte de aplicarea sarcinilor funcționale. [Pr.: -si-o-] – După engl. pretension. DOOM
pretensionáre (-si-o-) s. f., g.-d. art. pretensionắrii; pl. pretensionắri
pretensionat
PRETENSIONÁT, -Ă, pretensionați, -te, adj. Care a fost supus pretensionării. [Pr.: -si-o-] – Din pretensionare. DOOM
pretensionát (-si-o-) adj. m., pl. pretensionáți; f. pretensionátă, pl. pretensionáte
pretensionata
PRETENSIONÁT, -Ă, pretensionați, -te, adj. Care a fost supus pretensionării. [Pr.: -si-o-] – Din pretensionare. DOOM
pretensionát (-si-o-) adj. m., pl. pretensionáți; f. pretensionátă, pl. pretensionáte
pretensionate
PRETENSIONÁT, -Ă, pretensionați, -te, adj. Care a fost supus pretensionării. [Pr.: -si-o-] – Din pretensionare. DOOM
pretensionát (-si-o-) adj. m., pl. pretensionáți; f. pretensionátă, pl. pretensionáte
pretensionatei
PRETENSIONÁT, -Ă, pretensionați, -te, adj. Care a fost supus pretensionării. [Pr.: -si-o-] – Din pretensionare. DOOM
pretensionát (-si-o-) adj. m., pl. pretensionáți; f. pretensionátă, pl. pretensionáte
pretensionatele
PRETENSIONÁT, -Ă, pretensionați, -te, adj. Care a fost supus pretensionării. [Pr.: -si-o-] – Din pretensionare. DOOM
pretensionát (-si-o-) adj. m., pl. pretensionáți; f. pretensionátă, pl. pretensionáte
pretensionatelor
PRETENSIONÁT, -Ă, pretensionați, -te, adj. Care a fost supus pretensionării. [Pr.: -si-o-] – Din pretensionare. DOOM
pretensionát (-si-o-) adj. m., pl. pretensionáți; f. pretensionátă, pl. pretensionáte
pretensionatul
PRETENSIONÁT, -Ă, pretensionați, -te, adj. Care a fost supus pretensionării. [Pr.: -si-o-] – Din pretensionare. DOOM
pretensionát (-si-o-) adj. m., pl. pretensionáți; f. pretensionátă, pl. pretensionáte
pretensionatului
PRETENSIONÁT, -Ă, pretensionați, -te, adj. Care a fost supus pretensionării. [Pr.: -si-o-] – Din pretensionare. DOOM
pretensionát (-si-o-) adj. m., pl. pretensionáți; f. pretensionátă, pl. pretensionáte
pretensionați
PRETENSIONÁT, -Ă, pretensionați, -te, adj. Care a fost supus pretensionării. [Pr.: -si-o-] – Din pretensionare. DOOM
pretensionát (-si-o-) adj. m., pl. pretensionáți; f. pretensionátă, pl. pretensionáte
pretensionații
PRETENSIONÁT, -Ă, pretensionați, -te, adj. Care a fost supus pretensionării. [Pr.: -si-o-] – Din pretensionare. DOOM
pretensionát (-si-o-) adj. m., pl. pretensionáți; f. pretensionátă, pl. pretensionáte
pretensionaților
PRETENSIONÁT, -Ă, pretensionați, -te, adj. Care a fost supus pretensionării. [Pr.: -si-o-] – Din pretensionare. DOOM
pretensionát (-si-o-) adj. m., pl. pretensionáți; f. pretensionátă, pl. pretensionáte
pretensionări
PRETENSIONÁRE, pretensionări, s. f. Operație prin care se realizează o stare inițială de întindere sau de comprimare în materialul unei piese, înainte de aplicarea sarcinilor funcționale. [Pr.: -si-o-] – După engl. pretension. DOOM
pretensionáre (-si-o-) s. f., g.-d. art. pretensionắrii; pl. pretensionắri
pretensionării
PRETENSIONÁRE, pretensionări, s. f. Operație prin care se realizează o stare inițială de întindere sau de comprimare în materialul unei piese, înainte de aplicarea sarcinilor funcționale. [Pr.: -si-o-] – După engl. pretension. DOOM
pretensionáre (-si-o-) s. f., g.-d. art. pretensionắrii; pl. pretensionắri
pretensionările
PRETENSIONÁRE, pretensionări, s. f. Operație prin care se realizează o stare inițială de întindere sau de comprimare în materialul unei piese, înainte de aplicarea sarcinilor funcționale. [Pr.: -si-o-] – După engl. pretension. DOOM
pretensionáre (-si-o-) s. f., g.-d. art. pretensionắrii; pl. pretensionắri
pretensionărilor
PRETENSIONÁRE, pretensionări, s. f. Operație prin care se realizează o stare inițială de întindere sau de comprimare în materialul unei piese, înainte de aplicarea sarcinilor funcționale. [Pr.: -si-o-] – După engl. pretension. DOOM
pretensionáre (-si-o-) s. f., g.-d. art. pretensionắrii; pl. pretensionắri
pretensiune
PRETENSIÚNE s. f. V. pretenție.
pretensiv
PRETENSÍV, -Ă, pretensivi, -e, adj. (Rar) Pretențios. Era pretensiv moșneagul, dar din față i se citea Cum că el nimic nu lasă din cele ce pretindea! Trei sute de galbeni! COȘBUC, P. II 131.
pretensiva
PRETENSÍV, -Ă, pretensivi, -e, adj. (Rar) Pretențios. Era pretensiv moșneagul, dar din față i se citea Cum că el nimic nu lasă din cele ce pretindea! Trei sute de galbeni! COȘBUC, P. II 131.
pretensive
PRETENSÍV, -Ă, pretensivi, -e, adj. (Rar) Pretențios. Era pretensiv moșneagul, dar din față i se citea Cum că el nimic nu lasă din cele ce pretindea! Trei sute de galbeni! COȘBUC, P. II 131.
pretensivei
PRETENSÍV, -Ă, pretensivi, -e, adj. (Rar) Pretențios. Era pretensiv moșneagul, dar din față i se citea Cum că el nimic nu lasă din cele ce pretindea! Trei sute de galbeni! COȘBUC, P. II 131.
pretensivele
PRETENSÍV, -Ă, pretensivi, -e, adj. (Rar) Pretențios. Era pretensiv moșneagul, dar din față i se citea Cum că el nimic nu lasă din cele ce pretindea! Trei sute de galbeni! COȘBUC, P. II 131.
pretensivelor
PRETENSÍV, -Ă, pretensivi, -e, adj. (Rar) Pretențios. Era pretensiv moșneagul, dar din față i se citea Cum că el nimic nu lasă din cele ce pretindea! Trei sute de galbeni! COȘBUC, P. II 131.
pretensivi
PRETENSÍV, -Ă, pretensivi, -e, adj. (Rar) Pretențios. Era pretensiv moșneagul, dar din față i se citea Cum că el nimic nu lasă din cele ce pretindea! Trei sute de galbeni! COȘBUC, P. II 131.
pretensivii
PRETENSÍV, -Ă, pretensivi, -e, adj. (Rar) Pretențios. Era pretensiv moșneagul, dar din față i se citea Cum că el nimic nu lasă din cele ce pretindea! Trei sute de galbeni! COȘBUC, P. II 131.
pretensivilor
PRETENSÍV, -Ă, pretensivi, -e, adj. (Rar) Pretențios. Era pretensiv moșneagul, dar din față i se citea Cum că el nimic nu lasă din cele ce pretindea! Trei sute de galbeni! COȘBUC, P. II 131.
pretensivul
PRETENSÍV, -Ă, pretensivi, -e, adj. (Rar) Pretențios. Era pretensiv moșneagul, dar din față i se citea Cum că el nimic nu lasă din cele ce pretindea! Trei sute de galbeni! COȘBUC, P. II 131.
pretensivului
PRETENSÍV, -Ă, pretensivi, -e, adj. (Rar) Pretențios. Era pretensiv moșneagul, dar din față i se citea Cum că el nimic nu lasă din cele ce pretindea! Trei sute de galbeni! COȘBUC, P. II 131.
pretenția
PRETÉNȚIE, pretenții, s. f. 1. Revendicare a unui drept; drept pe care și-l revendică cineva. 2. Convingere (nejustificată) pe care o are cineva despre meritele sale și cerința ca această convingere să fie împărtășită și de ceilalți; (la pl.) aere de superioritate, ifose. ♦ Intenție, dorință, năzuință ambițioasă. ◊ Loc. adj. și adv. Fără pretenții = modest, potrivit (ca amploare, valoare etc.). 3. Exigență. – Din fr. prétention. DOOM
preténție (-ți-e) s. f., art. preténția (-ți-a), g.-d. art. preténției; pl. preténții, art. preténțiile (-ți-i-)
pretenție
PRETÉNȚIE, pretenții, s. f. 1. Revendicare a unui drept; drept pe care și-l revendică cineva. 2. Convingere (nejustificată) pe care o are cineva despre meritele sale și cerința ca această convingere să fie împărtășită și de ceilalți; (la pl.) aere de superioritate, ifose. ♦ Intenție, dorință, năzuință ambițioasă. ◊ Loc. adj. și adv. Fără pretenții = modest, potrivit (ca amploare, valoare etc.). 3. Exigență. – Din fr. prétention. DOOM
preténție (-ți-e) s. f., art. preténția (-ți-a), g.-d. art. preténției; pl. preténții, art. preténțiile (-ți-i-)
pretenției
PRETÉNȚIE, pretenții, s. f. 1. Revendicare a unui drept; drept pe care și-l revendică cineva. 2. Convingere (nejustificată) pe care o are cineva despre meritele sale și cerința ca această convingere să fie împărtășită și de ceilalți; (la pl.) aere de superioritate, ifose. ♦ Intenție, dorință, năzuință ambițioasă. ◊ Loc. adj. și adv. Fără pretenții = modest, potrivit (ca amploare, valoare etc.). 3. Exigență. – Din fr. prétention. DOOM
preténție (-ți-e) s. f., art. preténția (-ți-a), g.-d. art. preténției; pl. preténții, art. preténțiile (-ți-i-)
pretenții
PRETÉNȚIE, pretenții, s. f. 1. Revendicare a unui drept; drept pe care și-l revendică cineva. 2. Convingere (nejustificată) pe care o are cineva despre meritele sale și cerința ca această convingere să fie împărtășită și de ceilalți; (la pl.) aere de superioritate, ifose. ♦ Intenție, dorință, năzuință ambițioasă. ◊ Loc. adj. și adv. Fără pretenții = modest, potrivit (ca amploare, valoare etc.). 3. Exigență. – Din fr. prétention. DOOM
preténție (-ți-e) s. f., art. preténția (-ți-a), g.-d. art. preténției; pl. preténții, art. preténțiile (-ți-i-)
pretențiile
PRETÉNȚIE, pretenții, s. f. 1. Revendicare a unui drept; drept pe care și-l revendică cineva. 2. Convingere (nejustificată) pe care o are cineva despre meritele sale și cerința ca această convingere să fie împărtășită și de ceilalți; (la pl.) aere de superioritate, ifose. ♦ Intenție, dorință, năzuință ambițioasă. ◊ Loc. adj. și adv. Fără pretenții = modest, potrivit (ca amploare, valoare etc.). 3. Exigență. – Din fr. prétention. DOOM
preténție (-ți-e) s. f., art. preténția (-ți-a), g.-d. art. preténției; pl. preténții, art. preténțiile (-ți-i-)
pretențiilor
PRETÉNȚIE, pretenții, s. f. 1. Revendicare a unui drept; drept pe care și-l revendică cineva. 2. Convingere (nejustificată) pe care o are cineva despre meritele sale și cerința ca această convingere să fie împărtășită și de ceilalți; (la pl.) aere de superioritate, ifose. ♦ Intenție, dorință, năzuință ambițioasă. ◊ Loc. adj. și adv. Fără pretenții = modest, potrivit (ca amploare, valoare etc.). 3. Exigență. – Din fr. prétention. DOOM
preténție (-ți-e) s. f., art. preténția (-ți-a), g.-d. art. preténției; pl. preténții, art. preténțiile (-ți-i-)
pretențioasa
PRETENȚIÓS, -OÁSĂ, pretențioși, -oase, adj. 1. Care are pretenții multe sau mari, care așteaptă sau pretinde mult; exigent; p. ext. mofturos, capricios. 2. Care vrea să dea impresia (nejustificată) de ceva deosebit, care vrea să pară sau crede despre sine mai mult decât este; plin de sine, încrezut. 3. Care cere o atenție deosebită, însușiri speciale. [Pr.: -ți-os] – Din fr. prétentieux, it. pretenzioso. DOOM
pretențiós (-ți-os) adj. m., pl. pretențióși; f. pretențioásă, pl. pretențioáse
pretențioase
PRETENȚIÓS, -OÁSĂ, pretențioși, -oase, adj. 1. Care are pretenții multe sau mari, care așteaptă sau pretinde mult; exigent; p. ext. mofturos, capricios. 2. Care vrea să dea impresia (nejustificată) de ceva deosebit, care vrea să pară sau crede despre sine mai mult decât este; plin de sine, încrezut. 3. Care cere o atenție deosebită, însușiri speciale. [Pr.: -ți-os] – Din fr. prétentieux, it. pretenzioso. DOOM
pretențiós (-ți-os) adj. m., pl. pretențióși; f. pretențioásă, pl. pretențioáse
pretențioasei
PRETENȚIÓS, -OÁSĂ, pretențioși, -oase, adj. 1. Care are pretenții multe sau mari, care așteaptă sau pretinde mult; exigent; p. ext. mofturos, capricios. 2. Care vrea să dea impresia (nejustificată) de ceva deosebit, care vrea să pară sau crede despre sine mai mult decât este; plin de sine, încrezut. 3. Care cere o atenție deosebită, însușiri speciale. [Pr.: -ți-os] – Din fr. prétentieux, it. pretenzioso. DOOM
pretențiós (-ți-os) adj. m., pl. pretențióși; f. pretențioásă, pl. pretențioáse
pretențioasele
PRETENȚIÓS, -OÁSĂ, pretențioși, -oase, adj. 1. Care are pretenții multe sau mari, care așteaptă sau pretinde mult; exigent; p. ext. mofturos, capricios. 2. Care vrea să dea impresia (nejustificată) de ceva deosebit, care vrea să pară sau crede despre sine mai mult decât este; plin de sine, încrezut. 3. Care cere o atenție deosebită, însușiri speciale. [Pr.: -ți-os] – Din fr. prétentieux, it. pretenzioso. DOOM
pretențiós (-ți-os) adj. m., pl. pretențióși; f. pretențioásă, pl. pretențioáse
pretențioaselor
PRETENȚIÓS, -OÁSĂ, pretențioși, -oase, adj. 1. Care are pretenții multe sau mari, care așteaptă sau pretinde mult; exigent; p. ext. mofturos, capricios. 2. Care vrea să dea impresia (nejustificată) de ceva deosebit, care vrea să pară sau crede despre sine mai mult decât este; plin de sine, încrezut. 3. Care cere o atenție deosebită, însușiri speciale. [Pr.: -ți-os] – Din fr. prétentieux, it. pretenzioso. DOOM
pretențiós (-ți-os) adj. m., pl. pretențióși; f. pretențioásă, pl. pretențioáse
pretențios
PRETENȚIÓS, -OÁSĂ, pretențioși, -oase, adj. 1. Care are pretenții multe sau mari, care așteaptă sau pretinde mult; exigent; p. ext. mofturos, capricios. 2. Care vrea să dea impresia (nejustificată) de ceva deosebit, care vrea să pară sau crede despre sine mai mult decât este; plin de sine, încrezut. 3. Care cere o atenție deosebită, însușiri speciale. [Pr.: -ți-os] – Din fr. prétentieux, it. pretenzioso. DOOM
pretențiós (-ți-os) adj. m., pl. pretențióși; f. pretențioásă, pl. pretențioáse
pretențiosul
PRETENȚIÓS, -OÁSĂ, pretențioși, -oase, adj. 1. Care are pretenții multe sau mari, care așteaptă sau pretinde mult; exigent; p. ext. mofturos, capricios. 2. Care vrea să dea impresia (nejustificată) de ceva deosebit, care vrea să pară sau crede despre sine mai mult decât este; plin de sine, încrezut. 3. Care cere o atenție deosebită, însușiri speciale. [Pr.: -ți-os] – Din fr. prétentieux, it. pretenzioso. DOOM
pretențiós (-ți-os) adj. m., pl. pretențióși; f. pretențioásă, pl. pretențioáse
pretențiosului
PRETENȚIÓS, -OÁSĂ, pretențioși, -oase, adj. 1. Care are pretenții multe sau mari, care așteaptă sau pretinde mult; exigent; p. ext. mofturos, capricios. 2. Care vrea să dea impresia (nejustificată) de ceva deosebit, care vrea să pară sau crede despre sine mai mult decât este; plin de sine, încrezut. 3. Care cere o atenție deosebită, însușiri speciale. [Pr.: -ți-os] – Din fr. prétentieux, it. pretenzioso. DOOM
pretențiós (-ți-os) adj. m., pl. pretențióși; f. pretențioásă, pl. pretențioáse
pretențiozitate
PRETENȚIOZITÁTE s. f. (Rar) Faptul de a avea pretenții exagerate. [Pr.: -ți-o-] – Pretențios + suf. -itate. DOOM
pretențiozitáte (rar) (-ți-o-) s. f., g.-d. art. pretențiozitắții
pretențiozitatea
PRETENȚIOZITÁTE s. f. (Rar) Faptul de a avea pretenții exagerate. [Pr.: -ți-o-] – Pretențios + suf. -itate. DOOM
pretențiozitáte (rar) (-ți-o-) s. f., g.-d. art. pretențiozitắții
pretențiozități
PRETENȚIOZITÁTE s. f. (Rar) Faptul de a avea pretenții exagerate. [Pr.: -ți-o-] – Pretențios + suf. -itate. DOOM
pretențiozitáte (rar) (-ți-o-) s. f., g.-d. art. pretențiozitắții
pretențiozității
PRETENȚIOZITÁTE s. f. (Rar) Faptul de a avea pretenții exagerate. [Pr.: -ți-o-] – Pretențios + suf. -itate. DOOM
pretențiozitáte (rar) (-ți-o-) s. f., g.-d. art. pretențiozitắții
pretențioși
PRETENȚIÓS, -OÁSĂ, pretențioși, -oase, adj. 1. Care are pretenții multe sau mari, care așteaptă sau pretinde mult; exigent; p. ext. mofturos, capricios. 2. Care vrea să dea impresia (nejustificată) de ceva deosebit, care vrea să pară sau crede despre sine mai mult decât este; plin de sine, încrezut. 3. Care cere o atenție deosebită, însușiri speciale. [Pr.: -ți-os] – Din fr. prétentieux, it. pretenzioso. DOOM
pretențiós (-ți-os) adj. m., pl. pretențióși; f. pretențioásă, pl. pretențioáse
pretențioșii
PRETENȚIÓS, -OÁSĂ, pretențioși, -oase, adj. 1. Care are pretenții multe sau mari, care așteaptă sau pretinde mult; exigent; p. ext. mofturos, capricios. 2. Care vrea să dea impresia (nejustificată) de ceva deosebit, care vrea să pară sau crede despre sine mai mult decât este; plin de sine, încrezut. 3. Care cere o atenție deosebită, însușiri speciale. [Pr.: -ți-os] – Din fr. prétentieux, it. pretenzioso. DOOM
pretențiós (-ți-os) adj. m., pl. pretențióși; f. pretențioásă, pl. pretențioáse
pretențioșilor
PRETENȚIÓS, -OÁSĂ, pretențioși, -oase, adj. 1. Care are pretenții multe sau mari, care așteaptă sau pretinde mult; exigent; p. ext. mofturos, capricios. 2. Care vrea să dea impresia (nejustificată) de ceva deosebit, care vrea să pară sau crede despre sine mai mult decât este; plin de sine, încrezut. 3. Care cere o atenție deosebită, însușiri speciale. [Pr.: -ți-os] – Din fr. prétentieux, it. pretenzioso. DOOM
pretențiós (-ți-os) adj. m., pl. pretențióși; f. pretențioásă, pl. pretențioáse
pretențiune
PRETENȚIÚNE s. f. V. pretenție.
preterit
PRETERÍT, preterite, s. n. (Gram.) Timp verbal care exprimă în unele limbi o acțiune trecută (echivalând cu perfectul simplu sau imperfectul). – Din fr. prétérit, lat. praeteritum. DOOM
preterít s. n., pl. preteríte
preterite
PRETERÍT, preterite, s. n. (Gram.) Timp verbal care exprimă în unele limbi o acțiune trecută (echivalând cu perfectul simplu sau imperfectul). – Din fr. prétérit, lat. praeteritum. DOOM
preterít s. n., pl. preteríte
preteritele
PRETERÍT, preterite, s. n. (Gram.) Timp verbal care exprimă în unele limbi o acțiune trecută (echivalând cu perfectul simplu sau imperfectul). – Din fr. prétérit, lat. praeteritum. DOOM
preterít s. n., pl. preteríte
preteritelor
PRETERÍT, preterite, s. n. (Gram.) Timp verbal care exprimă în unele limbi o acțiune trecută (echivalând cu perfectul simplu sau imperfectul). – Din fr. prétérit, lat. praeteritum. DOOM
preterít s. n., pl. preteríte
preteritul
PRETERÍT, preterite, s. n. (Gram.) Timp verbal care exprimă în unele limbi o acțiune trecută (echivalând cu perfectul simplu sau imperfectul). – Din fr. prétérit, lat. praeteritum. DOOM
preterít s. n., pl. preteríte
preteritului
PRETERÍT, preterite, s. n. (Gram.) Timp verbal care exprimă în unele limbi o acțiune trecută (echivalând cu perfectul simplu sau imperfectul). – Din fr. prétérit, lat. praeteritum. DOOM
preterít s. n., pl. preteríte
preterițiune
PRETERIȚIÚNE, preterițiuni, s. f. Procedeu retoric prin care autorul atrage atenția că nu vrea să aducă în discuție un anumit lucru, despre care totuși vorbește. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. prétérition. DOOM
preterițiúne (-ți-u-) s. f., g.-d. art. preterițiúnii; pl. preterițiúni
pretermisia
PRETERMÍSIE s.f. Preterițiune. [Gen. -iei, var. pretermisiune s.f. / < lat. praetermissio, fr. prétermission]. DOOM
pretermísie (-si-e) s. f., art. pretermísia (-si-a), g.-d. art. pretermísiei; pl. pretermísii, art. pretermísiile (-si-i-)
pretermisie
PRETERMÍSIE s.f. Preterițiune. [Gen. -iei, var. pretermisiune s.f. / < lat. praetermissio, fr. prétermission]. DOOM
pretermísie (-si-e) s. f., art. pretermísia (-si-a), g.-d. art. pretermísiei; pl. pretermísii, art. pretermísiile (-si-i-)
pretermisiei
PRETERMÍSIE s.f. Preterițiune. [Gen. -iei, var. pretermisiune s.f. / < lat. praetermissio, fr. prétermission]. DOOM
pretermísie (-si-e) s. f., art. pretermísia (-si-a), g.-d. art. pretermísiei; pl. pretermísii, art. pretermísiile (-si-i-)
pretermisii
PRETERMÍSIE s.f. Preterițiune. [Gen. -iei, var. pretermisiune s.f. / < lat. praetermissio, fr. prétermission]. DOOM
pretermísie (-si-e) s. f., art. pretermísia (-si-a), g.-d. art. pretermísiei; pl. pretermísii, art. pretermísiile (-si-i-)
pretermisiile
PRETERMÍSIE s.f. Preterițiune. [Gen. -iei, var. pretermisiune s.f. / < lat. praetermissio, fr. prétermission]. DOOM
pretermísie (-si-e) s. f., art. pretermísia (-si-a), g.-d. art. pretermísiei; pl. pretermísii, art. pretermísiile (-si-i-)
pretermisiilor
PRETERMÍSIE s.f. Preterițiune. [Gen. -iei, var. pretermisiune s.f. / < lat. praetermissio, fr. prétermission]. DOOM
pretermísie (-si-e) s. f., art. pretermísia (-si-a), g.-d. art. pretermísiei; pl. pretermísii, art. pretermísiile (-si-i-)
pretermisiune
PRETERMISIÚNE s.f. v. pretermisie.
pretext
PRETÉXT, pretexte, s. n. Motiv (neîntemeiat sau neadevărat) invocat ca justificare a unei acțiuni sau pentru a escamota un motiv real. ◊ Loc. conj. Sub pretext că... = pretinzând că... ♦ Impuls, stimulent. – Din fr. prétexte. DOOM
pretéxt s. n., pl. pretéxte
pretexta
PRETEXTÁ, pretextez, vb. I. Tranz. A invoca un motiv (neîntemeiat sau neadevărat) pentru a justifica o acțiune, o atitudine; a se folosi de un pretext. – Din fr. prétexter. DOOM
pretextá (a ~) vb., ind. prez. 3 pretexteáză
pretextai
PRETEXTÁ, pretextez, vb. I. Tranz. A invoca un motiv (neîntemeiat sau neadevărat) pentru a justifica o acțiune, o atitudine; a se folosi de un pretext. – Din fr. prétexter. DOOM
pretextá (a ~) vb., ind. prez. 3 pretexteáză
pretextam
PRETEXTÁ, pretextez, vb. I. Tranz. A invoca un motiv (neîntemeiat sau neadevărat) pentru a justifica o acțiune, o atitudine; a se folosi de un pretext. – Din fr. prétexter. DOOM
pretextá (a ~) vb., ind. prez. 3 pretexteáză
pretextare
PRETEXTÁ, pretextez, vb. I. Tranz. A invoca un motiv (neîntemeiat sau neadevărat) pentru a justifica o acțiune, o atitudine; a se folosi de un pretext. – Din fr. prétexter. DOOM
pretextá (a ~) vb., ind. prez. 3 pretexteáză
pretextară
PRETEXTÁ, pretextez, vb. I. Tranz. A invoca un motiv (neîntemeiat sau neadevărat) pentru a justifica o acțiune, o atitudine; a se folosi de un pretext. – Din fr. prétexter. DOOM
pretextá (a ~) vb., ind. prez. 3 pretexteáză
pretextarăm
PRETEXTÁ, pretextez, vb. I. Tranz. A invoca un motiv (neîntemeiat sau neadevărat) pentru a justifica o acțiune, o atitudine; a se folosi de un pretext. – Din fr. prétexter. DOOM
pretextá (a ~) vb., ind. prez. 3 pretexteáză
pretextarăți
PRETEXTÁ, pretextez, vb. I. Tranz. A invoca un motiv (neîntemeiat sau neadevărat) pentru a justifica o acțiune, o atitudine; a se folosi de un pretext. – Din fr. prétexter. DOOM
pretextá (a ~) vb., ind. prez. 3 pretexteáză
pretextase
PRETEXTÁ, pretextez, vb. I. Tranz. A invoca un motiv (neîntemeiat sau neadevărat) pentru a justifica o acțiune, o atitudine; a se folosi de un pretext. – Din fr. prétexter. DOOM
pretextá (a ~) vb., ind. prez. 3 pretexteáză
pretextasem
PRETEXTÁ, pretextez, vb. I. Tranz. A invoca un motiv (neîntemeiat sau neadevărat) pentru a justifica o acțiune, o atitudine; a se folosi de un pretext. – Din fr. prétexter. DOOM
pretextá (a ~) vb., ind. prez. 3 pretexteáză
pretextaseră
PRETEXTÁ, pretextez, vb. I. Tranz. A invoca un motiv (neîntemeiat sau neadevărat) pentru a justifica o acțiune, o atitudine; a se folosi de un pretext. – Din fr. prétexter. DOOM
pretextá (a ~) vb., ind. prez. 3 pretexteáză
pretextaserăm
PRETEXTÁ, pretextez, vb. I. Tranz. A invoca un motiv (neîntemeiat sau neadevărat) pentru a justifica o acțiune, o atitudine; a se folosi de un pretext. – Din fr. prétexter. DOOM
pretextá (a ~) vb., ind. prez. 3 pretexteáză
pretextaserăți
PRETEXTÁ, pretextez, vb. I. Tranz. A invoca un motiv (neîntemeiat sau neadevărat) pentru a justifica o acțiune, o atitudine; a se folosi de un pretext. – Din fr. prétexter. DOOM
pretextá (a ~) vb., ind. prez. 3 pretexteáză
pretextaseși
PRETEXTÁ, pretextez, vb. I. Tranz. A invoca un motiv (neîntemeiat sau neadevărat) pentru a justifica o acțiune, o atitudine; a se folosi de un pretext. – Din fr. prétexter. DOOM
pretextá (a ~) vb., ind. prez. 3 pretexteáză
pretextaseți
PRETEXTÁ, pretextez, vb. I. Tranz. A invoca un motiv (neîntemeiat sau neadevărat) pentru a justifica o acțiune, o atitudine; a se folosi de un pretext. – Din fr. prétexter. DOOM
pretextá (a ~) vb., ind. prez. 3 pretexteáză
pretextat
PRETEXTÁ, pretextez, vb. I. Tranz. A invoca un motiv (neîntemeiat sau neadevărat) pentru a justifica o acțiune, o atitudine; a se folosi de un pretext. – Din fr. prétexter. DOOM
pretextá (a ~) vb., ind. prez. 3 pretexteáză
pretextat
PRETEXTÁ, pretextez, vb. I. Tranz. A invoca un motiv (neîntemeiat sau neadevărat) pentru a justifica o acțiune, o atitudine; a se folosi de un pretext. – Din fr. prétexter.
pretextau
PRETEXTÁ, pretextez, vb. I. Tranz. A invoca un motiv (neîntemeiat sau neadevărat) pentru a justifica o acțiune, o atitudine; a se folosi de un pretext. – Din fr. prétexter. DOOM
pretextá (a ~) vb., ind. prez. 3 pretexteáză
pretextași
PRETEXTÁ, pretextez, vb. I. Tranz. A invoca un motiv (neîntemeiat sau neadevărat) pentru a justifica o acțiune, o atitudine; a se folosi de un pretext. – Din fr. prétexter. DOOM
pretextá (a ~) vb., ind. prez. 3 pretexteáză
pretextați
PRETEXTÁ, pretextez, vb. I. Tranz. A invoca un motiv (neîntemeiat sau neadevărat) pentru a justifica o acțiune, o atitudine; a se folosi de un pretext. – Din fr. prétexter. DOOM
pretextá (a ~) vb., ind. prez. 3 pretexteáză
pretexte
PRETÉXT, pretexte, s. n. Motiv (neîntemeiat sau neadevărat) invocat ca justificare a unei acțiuni sau pentru a escamota un motiv real. ◊ Loc. conj. Sub pretext că... = pretinzând că... ♦ Impuls, stimulent. – Din fr. prétexte. DOOM
pretéxt s. n., pl. pretéxte
pretextează
PRETEXTÁ, pretextez, vb. I. Tranz. A invoca un motiv (neîntemeiat sau neadevărat) pentru a justifica o acțiune, o atitudine; a se folosi de un pretext. – Din fr. prétexter. DOOM
pretextá (a ~) vb., ind. prez. 3 pretexteáză
pretextele
PRETÉXT, pretexte, s. n. Motiv (neîntemeiat sau neadevărat) invocat ca justificare a unei acțiuni sau pentru a escamota un motiv real. ◊ Loc. conj. Sub pretext că... = pretinzând că... ♦ Impuls, stimulent. – Din fr. prétexte. DOOM
pretéxt s. n., pl. pretéxte
pretextelor
PRETÉXT, pretexte, s. n. Motiv (neîntemeiat sau neadevărat) invocat ca justificare a unei acțiuni sau pentru a escamota un motiv real. ◊ Loc. conj. Sub pretext că... = pretinzând că... ♦ Impuls, stimulent. – Din fr. prétexte. DOOM
pretéxt s. n., pl. pretéxte
pretextez
PRETEXTÁ, pretextez, vb. I. Tranz. A invoca un motiv (neîntemeiat sau neadevărat) pentru a justifica o acțiune, o atitudine; a se folosi de un pretext. – Din fr. prétexter. DOOM
pretextá (a ~) vb., ind. prez. 3 pretexteáză
pretexteze
PRETEXTÁ, pretextez, vb. I. Tranz. A invoca un motiv (neîntemeiat sau neadevărat) pentru a justifica o acțiune, o atitudine; a se folosi de un pretext. – Din fr. prétexter. DOOM
pretextá (a ~) vb., ind. prez. 3 pretexteáză
pretextezi
PRETEXTÁ, pretextez, vb. I. Tranz. A invoca un motiv (neîntemeiat sau neadevărat) pentru a justifica o acțiune, o atitudine; a se folosi de un pretext. – Din fr. prétexter. DOOM
pretextá (a ~) vb., ind. prez. 3 pretexteáză
pretextul
PRETÉXT, pretexte, s. n. Motiv (neîntemeiat sau neadevărat) invocat ca justificare a unei acțiuni sau pentru a escamota un motiv real. ◊ Loc. conj. Sub pretext că... = pretinzând că... ♦ Impuls, stimulent. – Din fr. prétexte. DOOM
pretéxt s. n., pl. pretéxte
pretextului
PRETÉXT, pretexte, s. n. Motiv (neîntemeiat sau neadevărat) invocat ca justificare a unei acțiuni sau pentru a escamota un motiv real. ◊ Loc. conj. Sub pretext că... = pretinzând că... ♦ Impuls, stimulent. – Din fr. prétexte. DOOM
pretéxt s. n., pl. pretéxte
pretexturi
PRETÉXT, pretexte, s. n. Motiv (neîntemeiat sau neadevărat) invocat ca justificare a unei acțiuni sau pentru a escamota un motiv real. ◊ Loc. conj. Sub pretext că... = pretinzând că... ♦ Impuls, stimulent. – Din fr. prétexte. DOOM
pretéxt s. n., pl. pretéxte
pretexturile
PRETÉXT, pretexte, s. n. Motiv (neîntemeiat sau neadevărat) invocat ca justificare a unei acțiuni sau pentru a escamota un motiv real. ◊ Loc. conj. Sub pretext că... = pretinzând că... ♦ Impuls, stimulent. – Din fr. prétexte. DOOM
pretéxt s. n., pl. pretéxte
pretexturilor
PRETÉXT, pretexte, s. n. Motiv (neîntemeiat sau neadevărat) invocat ca justificare a unei acțiuni sau pentru a escamota un motiv real. ◊ Loc. conj. Sub pretext că... = pretinzând că... ♦ Impuls, stimulent. – Din fr. prétexte. DOOM
pretéxt s. n., pl. pretéxte
pretextând
PRETEXTÁ, pretextez, vb. I. Tranz. A invoca un motiv (neîntemeiat sau neadevărat) pentru a justifica o acțiune, o atitudine; a se folosi de un pretext. – Din fr. prétexter. DOOM
pretextá (a ~) vb., ind. prez. 3 pretexteáză
pretextînd
PRETEXTÁ, pretextez, vb. I. Tranz. A invoca un motiv (neîntemeiat sau neadevărat) pentru a justifica o acțiune, o atitudine; a se folosi de un pretext. – Din fr. prétexter. DOOM
pretextá (a ~) vb., ind. prez. 3 pretexteáză
pretextă
PRETÉXTĂ adj.f. Togă pretextă (și s.f.) = togă albă cu garnitură de purpură, pe care o purtau în vechea Romă tinerii patricieni. [< lat. (toga) praetexta].
pretez
PRETÁ, pretez, vb. I. Refl. 1. A consimți să facă ceva incorect sau care este sub demnitatea sa. 2. A se potrivi la..., a fi bun la... – Din fr. prêter. DOOM
!pretá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se preteáză
preteze
PRETÁ, pretez, vb. I. Refl. 1. A consimți să facă ceva incorect sau care este sub demnitatea sa. 2. A se potrivi la..., a fi bun la... – Din fr. prêter. DOOM
!pretá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se preteáză
pretezi
PRETÁ, pretez, vb. I. Refl. 1. A consimți să facă ceva incorect sau care este sub demnitatea sa. 2. A se potrivi la..., a fi bun la... – Din fr. prêter. DOOM
!pretá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se preteáză
preti
pretí (-tésc, -ít), vb. – (Trans.) A avertiza, a aviza. – Var. priti. Sb. pretiti (Candrea).
pretide
Pretide = Proetides.
pretimpuria
PRETIMPURÍU, -ÍE, pretimpurii, adj. Care apare sau se întâmplă înainte de vreme sau prea devreme; prematur. – Pre1- + timpuriu. DOOM
pretimpuríu adj. m., f. pretimpuríe; pl. m. și. f. pretimpuríi
pretimpurie
PRETIMPURÍU, -ÍE, pretimpurii, adj. Care apare sau se întâmplă înainte de vreme sau prea devreme; prematur. – Pre1- + timpuriu. DOOM
pretimpuríu adj. m., f. pretimpuríe; pl. m. și. f. pretimpuríi
pretimpuriei
PRETIMPURÍU, -ÍE, pretimpurii, adj. Care apare sau se întâmplă înainte de vreme sau prea devreme; prematur. – Pre1- + timpuriu. DOOM
pretimpuríu adj. m., f. pretimpuríe; pl. m. și. f. pretimpuríi
pretimpurii
PRETIMPURÍU, -ÍE, pretimpurii, adj. Care apare sau se întâmplă înainte de vreme sau prea devreme; prematur. – Pre1- + timpuriu. DOOM
pretimpuríu adj. m., f. pretimpuríe; pl. m. și. f. pretimpuríi
pretimpuriii
PRETIMPURÍU, -ÍE, pretimpurii, adj. Care apare sau se întâmplă înainte de vreme sau prea devreme; prematur. – Pre1- + timpuriu. DOOM
pretimpuríu adj. m., f. pretimpuríe; pl. m. și. f. pretimpuríi
pretimpuriile
PRETIMPURÍU, -ÍE, pretimpurii, adj. Care apare sau se întâmplă înainte de vreme sau prea devreme; prematur. – Pre1- + timpuriu. DOOM
pretimpuríu adj. m., f. pretimpuríe; pl. m. și. f. pretimpuríi
pretimpuriilor
PRETIMPURÍU, -ÍE, pretimpurii, adj. Care apare sau se întâmplă înainte de vreme sau prea devreme; prematur. – Pre1- + timpuriu. DOOM
pretimpuríu adj. m., f. pretimpuríe; pl. m. și. f. pretimpuríi
pretimpuriu
PRETIMPURÍU, -ÍE, pretimpurii, adj. Care apare sau se întâmplă înainte de vreme sau prea devreme; prematur. – Pre1- + timpuriu. DOOM
pretimpuríu adj. m., f. pretimpuríe; pl. m. și. f. pretimpuríi
pretimpuriul
PRETIMPURÍU, -ÍE, pretimpurii, adj. Care apare sau se întâmplă înainte de vreme sau prea devreme; prematur. – Pre1- + timpuriu. DOOM
pretimpuríu adj. m., f. pretimpuríe; pl. m. și. f. pretimpuríi
pretimpuriului
PRETIMPURÍU, -ÍE, pretimpurii, adj. Care apare sau se întâmplă înainte de vreme sau prea devreme; prematur. – Pre1- + timpuriu. DOOM
pretimpuríu adj. m., f. pretimpuríe; pl. m. și. f. pretimpuríi
pretin
PRETÍN, -Ă s. m. și f. v. prieten.
pretind
PRETÍNDE, pretínd, vb. III. 1. Tranz. A cere insistent un lucru; a reclama, a revendica. 2. Tranz. și intranz. A susține, a afirma ceva cu tărie. ♦ Refl. A-și atribui o calitate, însușiri pe care nu le are; a-și aroga. 3. Tranz. (Despre acțiuni, realizări) A avea nevoie de..., a impune ca o necesitate; a necesita. – Din fr. prétendre (după întinde). DOOM
pretínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pretínd, 1 pl. pretíndem, 2 pl. pretíndeți, imperf. 3 sg. pretindeá; conj. prez. 3 să pretíndă; ger. pretinzấnd; part. pretíns
pretinde
PRETÍNDE, pretínd, vb. III. 1. Tranz. A cere insistent un lucru; a reclama, a revendica. 2. Tranz. și intranz. A susține, a afirma ceva cu tărie. ♦ Refl. A-și atribui o calitate, însușiri pe care nu le are; a-și aroga. 3. Tranz. (Despre acțiuni, realizări) A avea nevoie de..., a impune ca o necesitate; a necesita. – Din fr. prétendre (după întinde). DOOM
pretínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pretínd, 1 pl. pretíndem, 2 pl. pretíndeți, imperf. 3 sg. pretindeá; conj. prez. 3 să pretíndă; ger. pretinzấnd; part. pretíns
pretindea
PRETÍNDE, pretínd, vb. III. 1. Tranz. A cere insistent un lucru; a reclama, a revendica. 2. Tranz. și intranz. A susține, a afirma ceva cu tărie. ♦ Refl. A-și atribui o calitate, însușiri pe care nu le are; a-și aroga. 3. Tranz. (Despre acțiuni, realizări) A avea nevoie de..., a impune ca o necesitate; a necesita. – Din fr. prétendre (după întinde). DOOM
pretínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pretínd, 1 pl. pretíndem, 2 pl. pretíndeți, imperf. 3 sg. pretindeá; conj. prez. 3 să pretíndă; ger. pretinzấnd; part. pretíns
pretindeai
PRETÍNDE, pretínd, vb. III. 1. Tranz. A cere insistent un lucru; a reclama, a revendica. 2. Tranz. și intranz. A susține, a afirma ceva cu tărie. ♦ Refl. A-și atribui o calitate, însușiri pe care nu le are; a-și aroga. 3. Tranz. (Despre acțiuni, realizări) A avea nevoie de..., a impune ca o necesitate; a necesita. – Din fr. prétendre (după întinde). DOOM
pretínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pretínd, 1 pl. pretíndem, 2 pl. pretíndeți, imperf. 3 sg. pretindeá; conj. prez. 3 să pretíndă; ger. pretinzấnd; part. pretíns
pretindeam
PRETÍNDE, pretínd, vb. III. 1. Tranz. A cere insistent un lucru; a reclama, a revendica. 2. Tranz. și intranz. A susține, a afirma ceva cu tărie. ♦ Refl. A-și atribui o calitate, însușiri pe care nu le are; a-și aroga. 3. Tranz. (Despre acțiuni, realizări) A avea nevoie de..., a impune ca o necesitate; a necesita. – Din fr. prétendre (după întinde). DOOM
pretínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pretínd, 1 pl. pretíndem, 2 pl. pretíndeți, imperf. 3 sg. pretindeá; conj. prez. 3 să pretíndă; ger. pretinzấnd; part. pretíns
pretindeau
PRETÍNDE, pretínd, vb. III. 1. Tranz. A cere insistent un lucru; a reclama, a revendica. 2. Tranz. și intranz. A susține, a afirma ceva cu tărie. ♦ Refl. A-și atribui o calitate, însușiri pe care nu le are; a-și aroga. 3. Tranz. (Despre acțiuni, realizări) A avea nevoie de..., a impune ca o necesitate; a necesita. – Din fr. prétendre (după întinde). DOOM
pretínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pretínd, 1 pl. pretíndem, 2 pl. pretíndeți, imperf. 3 sg. pretindeá; conj. prez. 3 să pretíndă; ger. pretinzấnd; part. pretíns
pretindeați
PRETÍNDE, pretínd, vb. III. 1. Tranz. A cere insistent un lucru; a reclama, a revendica. 2. Tranz. și intranz. A susține, a afirma ceva cu tărie. ♦ Refl. A-și atribui o calitate, însușiri pe care nu le are; a-și aroga. 3. Tranz. (Despre acțiuni, realizări) A avea nevoie de..., a impune ca o necesitate; a necesita. – Din fr. prétendre (după întinde). DOOM
pretínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pretínd, 1 pl. pretíndem, 2 pl. pretíndeți, imperf. 3 sg. pretindeá; conj. prez. 3 să pretíndă; ger. pretinzấnd; part. pretíns
pretindem
PRETÍNDE, pretínd, vb. III. 1. Tranz. A cere insistent un lucru; a reclama, a revendica. 2. Tranz. și intranz. A susține, a afirma ceva cu tărie. ♦ Refl. A-și atribui o calitate, însușiri pe care nu le are; a-și aroga. 3. Tranz. (Despre acțiuni, realizări) A avea nevoie de..., a impune ca o necesitate; a necesita. – Din fr. prétendre (după întinde). DOOM
pretínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pretínd, 1 pl. pretíndem, 2 pl. pretíndeți, imperf. 3 sg. pretindeá; conj. prez. 3 să pretíndă; ger. pretinzấnd; part. pretíns
pretindere
PRETÍNDE, pretínd, vb. III. 1. Tranz. A cere insistent un lucru; a reclama, a revendica. 2. Tranz. și intranz. A susține, a afirma ceva cu tărie. ♦ Refl. A-și atribui o calitate, însușiri pe care nu le are; a-și aroga. 3. Tranz. (Despre acțiuni, realizări) A avea nevoie de..., a impune ca o necesitate; a necesita. – Din fr. prétendre (după întinde). DOOM
pretínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pretínd, 1 pl. pretíndem, 2 pl. pretíndeți, imperf. 3 sg. pretindeá; conj. prez. 3 să pretíndă; ger. pretinzấnd; part. pretíns
pretindere
PRETÍNDE, pretínd, vb. III. 1. Tranz. A cere insistent un lucru; a reclama, a revendica. 2. Tranz. și intranz. A susține, a afirma ceva cu tărie. ♦ Refl. A-și atribui o calitate, însușiri pe care nu le are; a-și aroga. 3. Tranz. (Despre acțiuni, realizări) A avea nevoie de..., a impune ca o necesitate; a necesita. – Din fr. prétendre (după întinde).
pretindeți
PRETÍNDE, pretínd, vb. III. 1. Tranz. A cere insistent un lucru; a reclama, a revendica. 2. Tranz. și intranz. A susține, a afirma ceva cu tărie. ♦ Refl. A-și atribui o calitate, însușiri pe care nu le are; a-și aroga. 3. Tranz. (Despre acțiuni, realizări) A avea nevoie de..., a impune ca o necesitate; a necesita. – Din fr. prétendre (după întinde). DOOM
pretínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pretínd, 1 pl. pretíndem, 2 pl. pretíndeți, imperf. 3 sg. pretindeá; conj. prez. 3 să pretíndă; ger. pretinzấnd; part. pretíns
pretindă
PRETÍNDE, pretínd, vb. III. 1. Tranz. A cere insistent un lucru; a reclama, a revendica. 2. Tranz. și intranz. A susține, a afirma ceva cu tărie. ♦ Refl. A-și atribui o calitate, însușiri pe care nu le are; a-și aroga. 3. Tranz. (Despre acțiuni, realizări) A avea nevoie de..., a impune ca o necesitate; a necesita. – Din fr. prétendre (după întinde). DOOM
pretínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pretínd, 1 pl. pretíndem, 2 pl. pretíndeți, imperf. 3 sg. pretindeá; conj. prez. 3 să pretíndă; ger. pretinzấnd; part. pretíns
pretins
PRETÍNDE, pretínd, vb. III. 1. Tranz. A cere insistent un lucru; a reclama, a revendica. 2. Tranz. și intranz. A susține, a afirma ceva cu tărie. ♦ Refl. A-și atribui o calitate, însușiri pe care nu le are; a-și aroga. 3. Tranz. (Despre acțiuni, realizări) A avea nevoie de..., a impune ca o necesitate; a necesita. – Din fr. prétendre (după întinde). DOOM
pretínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pretínd, 1 pl. pretíndem, 2 pl. pretíndeți, imperf. 3 sg. pretindeá; conj. prez. 3 să pretíndă; ger. pretinzấnd; part. pretíns
pretins
PRETÍNS, -Ă, pretinși, -se, adj. Care trece sau vrea să treacă drept altceva decât este în realitate; fals, aparent. – V. pretinde.
pretinsa
PRETÍNS, -Ă, pretinși, -se, adj. Care trece sau vrea să treacă drept altceva decât este în realitate; fals, aparent. – V. pretinde.
pretinse
PRETÍNDE, pretínd, vb. III. 1. Tranz. A cere insistent un lucru; a reclama, a revendica. 2. Tranz. și intranz. A susține, a afirma ceva cu tărie. ♦ Refl. A-și atribui o calitate, însușiri pe care nu le are; a-și aroga. 3. Tranz. (Despre acțiuni, realizări) A avea nevoie de..., a impune ca o necesitate; a necesita. – Din fr. prétendre (după întinde). DOOM
pretínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pretínd, 1 pl. pretíndem, 2 pl. pretíndeți, imperf. 3 sg. pretindeá; conj. prez. 3 să pretíndă; ger. pretinzấnd; part. pretíns
pretinse
PRETÍNS, -Ă, pretinși, -se, adj. Care trece sau vrea să treacă drept altceva decât este în realitate; fals, aparent. – V. pretinde.
pretinsei
PRETÍNDE, pretínd, vb. III. 1. Tranz. A cere insistent un lucru; a reclama, a revendica. 2. Tranz. și intranz. A susține, a afirma ceva cu tărie. ♦ Refl. A-și atribui o calitate, însușiri pe care nu le are; a-și aroga. 3. Tranz. (Despre acțiuni, realizări) A avea nevoie de..., a impune ca o necesitate; a necesita. – Din fr. prétendre (după întinde). DOOM
pretínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pretínd, 1 pl. pretíndem, 2 pl. pretíndeți, imperf. 3 sg. pretindeá; conj. prez. 3 să pretíndă; ger. pretinzấnd; part. pretíns
pretinsei
PRETÍNS, -Ă, pretinși, -se, adj. Care trece sau vrea să treacă drept altceva decât este în realitate; fals, aparent. – V. pretinde.
pretinsele
PRETÍNS, -Ă, pretinși, -se, adj. Care trece sau vrea să treacă drept altceva decât este în realitate; fals, aparent. – V. pretinde.
pretinselor
PRETÍNS, -Ă, pretinși, -se, adj. Care trece sau vrea să treacă drept altceva decât este în realitate; fals, aparent. – V. pretinde.
pretinseră
PRETÍNDE, pretínd, vb. III. 1. Tranz. A cere insistent un lucru; a reclama, a revendica. 2. Tranz. și intranz. A susține, a afirma ceva cu tărie. ♦ Refl. A-și atribui o calitate, însușiri pe care nu le are; a-și aroga. 3. Tranz. (Despre acțiuni, realizări) A avea nevoie de..., a impune ca o necesitate; a necesita. – Din fr. prétendre (după întinde). DOOM
pretínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pretínd, 1 pl. pretíndem, 2 pl. pretíndeți, imperf. 3 sg. pretindeá; conj. prez. 3 să pretíndă; ger. pretinzấnd; part. pretíns
pretinserăm
PRETÍNDE, pretínd, vb. III. 1. Tranz. A cere insistent un lucru; a reclama, a revendica. 2. Tranz. și intranz. A susține, a afirma ceva cu tărie. ♦ Refl. A-și atribui o calitate, însușiri pe care nu le are; a-și aroga. 3. Tranz. (Despre acțiuni, realizări) A avea nevoie de..., a impune ca o necesitate; a necesita. – Din fr. prétendre (după întinde). DOOM
pretínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pretínd, 1 pl. pretíndem, 2 pl. pretíndeți, imperf. 3 sg. pretindeá; conj. prez. 3 să pretíndă; ger. pretinzấnd; part. pretíns
pretinserăți
PRETÍNDE, pretínd, vb. III. 1. Tranz. A cere insistent un lucru; a reclama, a revendica. 2. Tranz. și intranz. A susține, a afirma ceva cu tărie. ♦ Refl. A-și atribui o calitate, însușiri pe care nu le are; a-și aroga. 3. Tranz. (Despre acțiuni, realizări) A avea nevoie de..., a impune ca o necesitate; a necesita. – Din fr. prétendre (după întinde). DOOM
pretínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pretínd, 1 pl. pretíndem, 2 pl. pretíndeți, imperf. 3 sg. pretindeá; conj. prez. 3 să pretíndă; ger. pretinzấnd; part. pretíns
pretinsese
PRETÍNDE, pretínd, vb. III. 1. Tranz. A cere insistent un lucru; a reclama, a revendica. 2. Tranz. și intranz. A susține, a afirma ceva cu tărie. ♦ Refl. A-și atribui o calitate, însușiri pe care nu le are; a-și aroga. 3. Tranz. (Despre acțiuni, realizări) A avea nevoie de..., a impune ca o necesitate; a necesita. – Din fr. prétendre (după întinde). DOOM
pretínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pretínd, 1 pl. pretíndem, 2 pl. pretíndeți, imperf. 3 sg. pretindeá; conj. prez. 3 să pretíndă; ger. pretinzấnd; part. pretíns
pretinsesem
PRETÍNDE, pretínd, vb. III. 1. Tranz. A cere insistent un lucru; a reclama, a revendica. 2. Tranz. și intranz. A susține, a afirma ceva cu tărie. ♦ Refl. A-și atribui o calitate, însușiri pe care nu le are; a-și aroga. 3. Tranz. (Despre acțiuni, realizări) A avea nevoie de..., a impune ca o necesitate; a necesita. – Din fr. prétendre (după întinde). DOOM
pretínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pretínd, 1 pl. pretíndem, 2 pl. pretíndeți, imperf. 3 sg. pretindeá; conj. prez. 3 să pretíndă; ger. pretinzấnd; part. pretíns
pretinseseră
PRETÍNDE, pretínd, vb. III. 1. Tranz. A cere insistent un lucru; a reclama, a revendica. 2. Tranz. și intranz. A susține, a afirma ceva cu tărie. ♦ Refl. A-și atribui o calitate, însușiri pe care nu le are; a-și aroga. 3. Tranz. (Despre acțiuni, realizări) A avea nevoie de..., a impune ca o necesitate; a necesita. – Din fr. prétendre (după întinde). DOOM
pretínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pretínd, 1 pl. pretíndem, 2 pl. pretíndeți, imperf. 3 sg. pretindeá; conj. prez. 3 să pretíndă; ger. pretinzấnd; part. pretíns
pretinseserăm
PRETÍNDE, pretínd, vb. III. 1. Tranz. A cere insistent un lucru; a reclama, a revendica. 2. Tranz. și intranz. A susține, a afirma ceva cu tărie. ♦ Refl. A-și atribui o calitate, însușiri pe care nu le are; a-și aroga. 3. Tranz. (Despre acțiuni, realizări) A avea nevoie de..., a impune ca o necesitate; a necesita. – Din fr. prétendre (după întinde). DOOM
pretínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pretínd, 1 pl. pretíndem, 2 pl. pretíndeți, imperf. 3 sg. pretindeá; conj. prez. 3 să pretíndă; ger. pretinzấnd; part. pretíns
pretinseserăți
PRETÍNDE, pretínd, vb. III. 1. Tranz. A cere insistent un lucru; a reclama, a revendica. 2. Tranz. și intranz. A susține, a afirma ceva cu tărie. ♦ Refl. A-și atribui o calitate, însușiri pe care nu le are; a-și aroga. 3. Tranz. (Despre acțiuni, realizări) A avea nevoie de..., a impune ca o necesitate; a necesita. – Din fr. prétendre (după întinde). DOOM
pretínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pretínd, 1 pl. pretíndem, 2 pl. pretíndeți, imperf. 3 sg. pretindeá; conj. prez. 3 să pretíndă; ger. pretinzấnd; part. pretíns
pretinseseși
PRETÍNDE, pretínd, vb. III. 1. Tranz. A cere insistent un lucru; a reclama, a revendica. 2. Tranz. și intranz. A susține, a afirma ceva cu tărie. ♦ Refl. A-și atribui o calitate, însușiri pe care nu le are; a-și aroga. 3. Tranz. (Despre acțiuni, realizări) A avea nevoie de..., a impune ca o necesitate; a necesita. – Din fr. prétendre (după întinde). DOOM
pretínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pretínd, 1 pl. pretíndem, 2 pl. pretíndeți, imperf. 3 sg. pretindeá; conj. prez. 3 să pretíndă; ger. pretinzấnd; part. pretíns
pretinseseți
PRETÍNDE, pretínd, vb. III. 1. Tranz. A cere insistent un lucru; a reclama, a revendica. 2. Tranz. și intranz. A susține, a afirma ceva cu tărie. ♦ Refl. A-și atribui o calitate, însușiri pe care nu le are; a-și aroga. 3. Tranz. (Despre acțiuni, realizări) A avea nevoie de..., a impune ca o necesitate; a necesita. – Din fr. prétendre (după întinde). DOOM
pretínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pretínd, 1 pl. pretíndem, 2 pl. pretíndeți, imperf. 3 sg. pretindeá; conj. prez. 3 să pretíndă; ger. pretinzấnd; part. pretíns
pretinseși
PRETÍNDE, pretínd, vb. III. 1. Tranz. A cere insistent un lucru; a reclama, a revendica. 2. Tranz. și intranz. A susține, a afirma ceva cu tărie. ♦ Refl. A-și atribui o calitate, însușiri pe care nu le are; a-și aroga. 3. Tranz. (Despre acțiuni, realizări) A avea nevoie de..., a impune ca o necesitate; a necesita. – Din fr. prétendre (după întinde). DOOM
pretínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pretínd, 1 pl. pretíndem, 2 pl. pretíndeți, imperf. 3 sg. pretindeá; conj. prez. 3 să pretíndă; ger. pretinzấnd; part. pretíns
pretinsul
PRETÍNS, -Ă, pretinși, -se, adj. Care trece sau vrea să treacă drept altceva decât este în realitate; fals, aparent. – V. pretinde.
pretinsului
PRETÍNS, -Ă, pretinși, -se, adj. Care trece sau vrea să treacă drept altceva decât este în realitate; fals, aparent. – V. pretinde.
pretinz
PRETÍNDE, pretínd, vb. III. 1. Tranz. A cere insistent un lucru; a reclama, a revendica. 2. Tranz. și intranz. A susține, a afirma ceva cu tărie. ♦ Refl. A-și atribui o calitate, însușiri pe care nu le are; a-și aroga. 3. Tranz. (Despre acțiuni, realizări) A avea nevoie de..., a impune ca o necesitate; a necesita. – Din fr. prétendre (după întinde). DOOM
pretínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pretínd, 1 pl. pretíndem, 2 pl. pretíndeți, imperf. 3 sg. pretindeá; conj. prez. 3 să pretíndă; ger. pretinzấnd; part. pretíns
pretinzi
PRETÍNDE, pretínd, vb. III. 1. Tranz. A cere insistent un lucru; a reclama, a revendica. 2. Tranz. și intranz. A susține, a afirma ceva cu tărie. ♦ Refl. A-și atribui o calitate, însușiri pe care nu le are; a-și aroga. 3. Tranz. (Despre acțiuni, realizări) A avea nevoie de..., a impune ca o necesitate; a necesita. – Din fr. prétendre (după întinde). DOOM
pretínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pretínd, 1 pl. pretíndem, 2 pl. pretíndeți, imperf. 3 sg. pretindeá; conj. prez. 3 să pretíndă; ger. pretinzấnd; part. pretíns
pretinzând
PRETÍNDE, pretínd, vb. III. 1. Tranz. A cere insistent un lucru; a reclama, a revendica. 2. Tranz. și intranz. A susține, a afirma ceva cu tărie. ♦ Refl. A-și atribui o calitate, însușiri pe care nu le are; a-și aroga. 3. Tranz. (Despre acțiuni, realizări) A avea nevoie de..., a impune ca o necesitate; a necesita. – Din fr. prétendre (după întinde). DOOM
pretínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pretínd, 1 pl. pretíndem, 2 pl. pretíndeți, imperf. 3 sg. pretindeá; conj. prez. 3 să pretíndă; ger. pretinzấnd; part. pretíns
pretinzînd
PRETÍNDE, pretínd, vb. III. 1. Tranz. A cere insistent un lucru; a reclama, a revendica. 2. Tranz. și intranz. A susține, a afirma ceva cu tărie. ♦ Refl. A-și atribui o calitate, însușiri pe care nu le are; a-și aroga. 3. Tranz. (Despre acțiuni, realizări) A avea nevoie de..., a impune ca o necesitate; a necesita. – Din fr. prétendre (după întinde). DOOM
pretínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pretínd, 1 pl. pretíndem, 2 pl. pretíndeți, imperf. 3 sg. pretindeá; conj. prez. 3 să pretíndă; ger. pretinzấnd; part. pretíns
pretinză
PRETÍNDE, pretínd, vb. III. 1. Tranz. A cere insistent un lucru; a reclama, a revendica. 2. Tranz. și intranz. A susține, a afirma ceva cu tărie. ♦ Refl. A-și atribui o calitate, însușiri pe care nu le are; a-și aroga. 3. Tranz. (Despre acțiuni, realizări) A avea nevoie de..., a impune ca o necesitate; a necesita. – Din fr. prétendre (după întinde). DOOM
pretínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pretínd, 1 pl. pretíndem, 2 pl. pretíndeți, imperf. 3 sg. pretindeá; conj. prez. 3 să pretíndă; ger. pretinzấnd; part. pretíns
pretinși
PRETÍNS, -Ă, pretinși, -se, adj. Care trece sau vrea să treacă drept altceva decât este în realitate; fals, aparent. – V. pretinde.
pretinșii
PRETÍNS, -Ă, pretinși, -se, adj. Care trece sau vrea să treacă drept altceva decât este în realitate; fals, aparent. – V. pretinde.
pretinșilor
PRETÍNS, -Ă, pretinși, -se, adj. Care trece sau vrea să treacă drept altceva decât este în realitate; fals, aparent. – V. pretinde.
pretire
pretí (-tésc, -ít), vb. – (Trans.) A avertiza, a aviza. – Var. priti. Sb. pretiti (Candrea).
pretit
pretí (-tésc, -ít), vb. – (Trans.) A avertiza, a aviza. – Var. priti. Sb. pretiti (Candrea).
pretor
PRÉTOR, pretori, s. m. 1. Magistrat roman cu înalte atribuții judiciare (și care adesea guverna o provincie romană). 2. (În vechea armată) Persoană numită pe lângă marile unități militare, cu atribuții în poliția administrativă și judiciară în timp de război. 3. (În vechea organizare administrativă a României) Reprezentant al conducerii centrale într-o plasă, având atribuții administrative și de poliție. – Din lat. praetor, -oris. DOOM
prim-prétor s. m., art. prim-prétorul; pl. prim-prétori, art. prim-prétorii
pretorat
PRETORÁT, pretorate, s. n. (În vechea armată) Autoritate militară creată pe lângă marile unități, în timp de mobilizare și de război, cu atribuții în poliția administrativă și judiciară; sediul acestei instituții. – Pretor + suf. -at. DOOM
pretorát s. n., pl. pretoráte
pretorate
PRETORÁT, pretorate, s. n. (În vechea armată) Autoritate militară creată pe lângă marile unități, în timp de mobilizare și de război, cu atribuții în poliția administrativă și judiciară; sediul acestei instituții. – Pretor + suf. -at. DOOM
pretorát s. n., pl. pretoráte
pretoratele
PRETORÁT, pretorate, s. n. (În vechea armată) Autoritate militară creată pe lângă marile unități, în timp de mobilizare și de război, cu atribuții în poliția administrativă și judiciară; sediul acestei instituții. – Pretor + suf. -at. DOOM
pretorát s. n., pl. pretoráte
pretoratelor
PRETORÁT, pretorate, s. n. (În vechea armată) Autoritate militară creată pe lângă marile unități, în timp de mobilizare și de război, cu atribuții în poliția administrativă și judiciară; sediul acestei instituții. – Pretor + suf. -at. DOOM
pretorát s. n., pl. pretoráte
pretoratul
PRETORÁT, pretorate, s. n. (În vechea armată) Autoritate militară creată pe lângă marile unități, în timp de mobilizare și de război, cu atribuții în poliția administrativă și judiciară; sediul acestei instituții. – Pretor + suf. -at. DOOM
pretorát s. n., pl. pretoráte
pretoratului
PRETORÁT, pretorate, s. n. (În vechea armată) Autoritate militară creată pe lângă marile unități, în timp de mobilizare și de război, cu atribuții în poliția administrativă și judiciară; sediul acestei instituții. – Pretor + suf. -at. DOOM
pretorát s. n., pl. pretoráte
pretori
PRÉTOR, pretori, s. m. 1. Magistrat roman cu înalte atribuții judiciare (și care adesea guverna o provincie romană). 2. (În vechea armată) Persoană numită pe lângă marile unități militare, cu atribuții în poliția administrativă și judiciară în timp de război. 3. (În vechea organizare administrativă a României) Reprezentant al conducerii centrale într-o plasă, având atribuții administrative și de poliție. – Din lat. praetor, -oris. DOOM
prim-prétor s. m., art. prim-prétorul; pl. prim-prétori, art. prim-prétorii
pretorian
PRETORIÁN, -Ă, pretorieni, -e, adj., s. m. 1. (La romani) Care aparține pretorului, privitor la pretor. ◊ Gardă pretoriană = unitate militară care constituia garda personală a pretorului (mai târziu a împăraților romani). Provincie pretoriană = provincie administrată de un pretor. 2. S. m. Soldat roman din garda pretoriană. [Pr.: -ri-an] – Din lat. praetorianus, fr. prétorien. DOOM
pretorián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. pretoriéni (-ri-eni); adj. f. pretoriánă, pl. pretoriéne
pretorian
PRETORIÁN, -Ă, pretorieni, -e, adj., s. m. 1. (La romani) Care aparține pretorului, privitor la pretor. ◊ Gardă pretoriană = unitate militară care constituia garda personală a pretorului (mai târziu a împăraților romani). Provincie pretoriană = provincie administrată de un pretor. 2. S. m. Soldat roman din garda pretoriană. [Pr.: -ri-an] – Din lat. praetorianus, fr. prétorien. DOOM
pretorián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. pretoriéni (-ri-eni); adj. f. pretoriánă, pl. pretoriéne
pretoriana
PRETORIÁN, -Ă, pretorieni, -e, adj., s. m. 1. (La romani) Care aparține pretorului, privitor la pretor. ◊ Gardă pretoriană = unitate militară care constituia garda personală a pretorului (mai târziu a împăraților romani). Provincie pretoriană = provincie administrată de un pretor. 2. S. m. Soldat roman din garda pretoriană. [Pr.: -ri-an] – Din lat. praetorianus, fr. prétorien. DOOM
pretorián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. pretoriéni (-ri-eni); adj. f. pretoriánă, pl. pretoriéne
pretoriana
PRETORIÁN, -Ă, pretorieni, -e, adj., s. m. 1. (La romani) Care aparține pretorului, privitor la pretor. ◊ Gardă pretoriană = unitate militară care constituia garda personală a pretorului (mai târziu a împăraților romani). Provincie pretoriană = provincie administrată de un pretor. 2. S. m. Soldat roman din garda pretoriană. [Pr.: -ri-an] – Din lat. praetorianus, fr. prétorien. DOOM
pretorián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. pretoriéni (-ri-eni); adj. f. pretoriánă, pl. pretoriéne
pretorianism
PRETORIANÍSM s. n. Situație din vechea Romă în care pretorienii și soldații aveau o influență predominantă. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. prétorianisme.
pretorianismul
PRETORIANÍSM s. n. Situație din vechea Romă în care pretorienii și soldații aveau o influență predominantă. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. prétorianisme.
pretorianismului
PRETORIANÍSM s. n. Situație din vechea Romă în care pretorienii și soldații aveau o influență predominantă. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. prétorianisme.
pretorianul
PRETORIÁN, -Ă, pretorieni, -e, adj., s. m. 1. (La romani) Care aparține pretorului, privitor la pretor. ◊ Gardă pretoriană = unitate militară care constituia garda personală a pretorului (mai târziu a împăraților romani). Provincie pretoriană = provincie administrată de un pretor. 2. S. m. Soldat roman din garda pretoriană. [Pr.: -ri-an] – Din lat. praetorianus, fr. prétorien. DOOM
pretorián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. pretoriéni (-ri-eni); adj. f. pretoriánă, pl. pretoriéne
pretorianul
PRETORIÁN, -Ă, pretorieni, -e, adj., s. m. 1. (La romani) Care aparține pretorului, privitor la pretor. ◊ Gardă pretoriană = unitate militară care constituia garda personală a pretorului (mai târziu a împăraților romani). Provincie pretoriană = provincie administrată de un pretor. 2. S. m. Soldat roman din garda pretoriană. [Pr.: -ri-an] – Din lat. praetorianus, fr. prétorien. DOOM
pretorián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. pretoriéni (-ri-eni); adj. f. pretoriánă, pl. pretoriéne
pretorianului
PRETORIÁN, -Ă, pretorieni, -e, adj., s. m. 1. (La romani) Care aparține pretorului, privitor la pretor. ◊ Gardă pretoriană = unitate militară care constituia garda personală a pretorului (mai târziu a împăraților romani). Provincie pretoriană = provincie administrată de un pretor. 2. S. m. Soldat roman din garda pretoriană. [Pr.: -ri-an] – Din lat. praetorianus, fr. prétorien. DOOM
pretorián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. pretoriéni (-ri-eni); adj. f. pretoriánă, pl. pretoriéne
pretorianului
PRETORIÁN, -Ă, pretorieni, -e, adj., s. m. 1. (La romani) Care aparține pretorului, privitor la pretor. ◊ Gardă pretoriană = unitate militară care constituia garda personală a pretorului (mai târziu a împăraților romani). Provincie pretoriană = provincie administrată de un pretor. 2. S. m. Soldat roman din garda pretoriană. [Pr.: -ri-an] – Din lat. praetorianus, fr. prétorien. DOOM
pretorián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. pretoriéni (-ri-eni); adj. f. pretoriánă, pl. pretoriéne
pretoriene
PRETORIÁN, -Ă, pretorieni, -e, adj., s. m. 1. (La romani) Care aparține pretorului, privitor la pretor. ◊ Gardă pretoriană = unitate militară care constituia garda personală a pretorului (mai târziu a împăraților romani). Provincie pretoriană = provincie administrată de un pretor. 2. S. m. Soldat roman din garda pretoriană. [Pr.: -ri-an] – Din lat. praetorianus, fr. prétorien. DOOM
pretorián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. pretoriéni (-ri-eni); adj. f. pretoriánă, pl. pretoriéne
pretoriene
PRETORIÁN, -Ă, pretorieni, -e, adj., s. m. 1. (La romani) Care aparține pretorului, privitor la pretor. ◊ Gardă pretoriană = unitate militară care constituia garda personală a pretorului (mai târziu a împăraților romani). Provincie pretoriană = provincie administrată de un pretor. 2. S. m. Soldat roman din garda pretoriană. [Pr.: -ri-an] – Din lat. praetorianus, fr. prétorien. DOOM
pretorián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. pretoriéni (-ri-eni); adj. f. pretoriánă, pl. pretoriéne
pretorienei
PRETORIÁN, -Ă, pretorieni, -e, adj., s. m. 1. (La romani) Care aparține pretorului, privitor la pretor. ◊ Gardă pretoriană = unitate militară care constituia garda personală a pretorului (mai târziu a împăraților romani). Provincie pretoriană = provincie administrată de un pretor. 2. S. m. Soldat roman din garda pretoriană. [Pr.: -ri-an] – Din lat. praetorianus, fr. prétorien. DOOM
pretorián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. pretoriéni (-ri-eni); adj. f. pretoriánă, pl. pretoriéne
pretorienei
PRETORIÁN, -Ă, pretorieni, -e, adj., s. m. 1. (La romani) Care aparține pretorului, privitor la pretor. ◊ Gardă pretoriană = unitate militară care constituia garda personală a pretorului (mai târziu a împăraților romani). Provincie pretoriană = provincie administrată de un pretor. 2. S. m. Soldat roman din garda pretoriană. [Pr.: -ri-an] – Din lat. praetorianus, fr. prétorien. DOOM
pretorián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. pretoriéni (-ri-eni); adj. f. pretoriánă, pl. pretoriéne
pretorienele
PRETORIÁN, -Ă, pretorieni, -e, adj., s. m. 1. (La romani) Care aparține pretorului, privitor la pretor. ◊ Gardă pretoriană = unitate militară care constituia garda personală a pretorului (mai târziu a împăraților romani). Provincie pretoriană = provincie administrată de un pretor. 2. S. m. Soldat roman din garda pretoriană. [Pr.: -ri-an] – Din lat. praetorianus, fr. prétorien. DOOM
pretorián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. pretoriéni (-ri-eni); adj. f. pretoriánă, pl. pretoriéne
pretorienele
PRETORIÁN, -Ă, pretorieni, -e, adj., s. m. 1. (La romani) Care aparține pretorului, privitor la pretor. ◊ Gardă pretoriană = unitate militară care constituia garda personală a pretorului (mai târziu a împăraților romani). Provincie pretoriană = provincie administrată de un pretor. 2. S. m. Soldat roman din garda pretoriană. [Pr.: -ri-an] – Din lat. praetorianus, fr. prétorien. DOOM
pretorián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. pretoriéni (-ri-eni); adj. f. pretoriánă, pl. pretoriéne
pretorienelor
PRETORIÁN, -Ă, pretorieni, -e, adj., s. m. 1. (La romani) Care aparține pretorului, privitor la pretor. ◊ Gardă pretoriană = unitate militară care constituia garda personală a pretorului (mai târziu a împăraților romani). Provincie pretoriană = provincie administrată de un pretor. 2. S. m. Soldat roman din garda pretoriană. [Pr.: -ri-an] – Din lat. praetorianus, fr. prétorien. DOOM
pretorián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. pretoriéni (-ri-eni); adj. f. pretoriánă, pl. pretoriéne
pretorienelor
PRETORIÁN, -Ă, pretorieni, -e, adj., s. m. 1. (La romani) Care aparține pretorului, privitor la pretor. ◊ Gardă pretoriană = unitate militară care constituia garda personală a pretorului (mai târziu a împăraților romani). Provincie pretoriană = provincie administrată de un pretor. 2. S. m. Soldat roman din garda pretoriană. [Pr.: -ri-an] – Din lat. praetorianus, fr. prétorien. DOOM
pretorián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. pretoriéni (-ri-eni); adj. f. pretoriánă, pl. pretoriéne
pretorieni
PRETORIÁN, -Ă, pretorieni, -e, adj., s. m. 1. (La romani) Care aparține pretorului, privitor la pretor. ◊ Gardă pretoriană = unitate militară care constituia garda personală a pretorului (mai târziu a împăraților romani). Provincie pretoriană = provincie administrată de un pretor. 2. S. m. Soldat roman din garda pretoriană. [Pr.: -ri-an] – Din lat. praetorianus, fr. prétorien. DOOM
pretorián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. pretoriéni (-ri-eni); adj. f. pretoriánă, pl. pretoriéne
pretorieni
PRETORIÁN, -Ă, pretorieni, -e, adj., s. m. 1. (La romani) Care aparține pretorului, privitor la pretor. ◊ Gardă pretoriană = unitate militară care constituia garda personală a pretorului (mai târziu a împăraților romani). Provincie pretoriană = provincie administrată de un pretor. 2. S. m. Soldat roman din garda pretoriană. [Pr.: -ri-an] – Din lat. praetorianus, fr. prétorien. DOOM
pretorián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. pretoriéni (-ri-eni); adj. f. pretoriánă, pl. pretoriéne
pretorienii
PRETORIÁN, -Ă, pretorieni, -e, adj., s. m. 1. (La romani) Care aparține pretorului, privitor la pretor. ◊ Gardă pretoriană = unitate militară care constituia garda personală a pretorului (mai târziu a împăraților romani). Provincie pretoriană = provincie administrată de un pretor. 2. S. m. Soldat roman din garda pretoriană. [Pr.: -ri-an] – Din lat. praetorianus, fr. prétorien. DOOM
pretorián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. pretoriéni (-ri-eni); adj. f. pretoriánă, pl. pretoriéne
pretorienii
PRETORIÁN, -Ă, pretorieni, -e, adj., s. m. 1. (La romani) Care aparține pretorului, privitor la pretor. ◊ Gardă pretoriană = unitate militară care constituia garda personală a pretorului (mai târziu a împăraților romani). Provincie pretoriană = provincie administrată de un pretor. 2. S. m. Soldat roman din garda pretoriană. [Pr.: -ri-an] – Din lat. praetorianus, fr. prétorien. DOOM
pretorián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. pretoriéni (-ri-eni); adj. f. pretoriánă, pl. pretoriéne
pretorienilor
PRETORIÁN, -Ă, pretorieni, -e, adj., s. m. 1. (La romani) Care aparține pretorului, privitor la pretor. ◊ Gardă pretoriană = unitate militară care constituia garda personală a pretorului (mai târziu a împăraților romani). Provincie pretoriană = provincie administrată de un pretor. 2. S. m. Soldat roman din garda pretoriană. [Pr.: -ri-an] – Din lat. praetorianus, fr. prétorien. DOOM
pretorián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. pretoriéni (-ri-eni); adj. f. pretoriánă, pl. pretoriéne
pretorienilor
PRETORIÁN, -Ă, pretorieni, -e, adj., s. m. 1. (La romani) Care aparține pretorului, privitor la pretor. ◊ Gardă pretoriană = unitate militară care constituia garda personală a pretorului (mai târziu a împăraților romani). Provincie pretoriană = provincie administrată de un pretor. 2. S. m. Soldat roman din garda pretoriană. [Pr.: -ri-an] – Din lat. praetorianus, fr. prétorien. DOOM
pretorián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. pretoriéni (-ri-eni); adj. f. pretoriánă, pl. pretoriéne
pretorii
PRÉTOR, pretori, s. m. 1. Magistrat roman cu înalte atribuții judiciare (și care adesea guverna o provincie romană). 2. (În vechea armată) Persoană numită pe lângă marile unități militare, cu atribuții în poliția administrativă și judiciară în timp de război. 3. (În vechea organizare administrativă a României) Reprezentant al conducerii centrale într-o plasă, având atribuții administrative și de poliție. – Din lat. praetor, -oris. DOOM
prim-prétor s. m., art. prim-prétorul; pl. prim-prétori, art. prim-prétorii
pretorii
PRETÓRIU, pretorii, s. n. 1. (La romani) Reședința pretorului, sala în care pretorul își exercita funcțiile judecătorești. ♦ Loc într-o tabără romană unde era așezat cortul comandantului. 2. (Înv.) Sală de judecată (în incinta unui tribunal); p. gener. tribunal. 3. (În Evul Mediu, în Țara Românească) Sfat domnesc format din sfetnicii apropiați ai domnului. – Din lat. praetorium, fr. prétoire. DOOM
pretóriu [riu pron. riu] s. m., art. pretóriul; pl. pretórii, art. pretóriile (-ri-i-)
pretoriile
PRETÓRIU, pretorii, s. n. 1. (La romani) Reședința pretorului, sala în care pretorul își exercita funcțiile judecătorești. ♦ Loc într-o tabără romană unde era așezat cortul comandantului. 2. (Înv.) Sală de judecată (în incinta unui tribunal); p. gener. tribunal. 3. (În Evul Mediu, în Țara Românească) Sfat domnesc format din sfetnicii apropiați ai domnului. – Din lat. praetorium, fr. prétoire. DOOM
pretóriu [riu pron. riu] s. m., art. pretóriul; pl. pretórii, art. pretóriile (-ri-i-)
pretoriilor
PRETÓRIU, pretorii, s. n. 1. (La romani) Reședința pretorului, sala în care pretorul își exercita funcțiile judecătorești. ♦ Loc într-o tabără romană unde era așezat cortul comandantului. 2. (Înv.) Sală de judecată (în incinta unui tribunal); p. gener. tribunal. 3. (În Evul Mediu, în Țara Românească) Sfat domnesc format din sfetnicii apropiați ai domnului. – Din lat. praetorium, fr. prétoire. DOOM
pretóriu [riu pron. riu] s. m., art. pretóriul; pl. pretórii, art. pretóriile (-ri-i-)
pretorilor
PRÉTOR, pretori, s. m. 1. Magistrat roman cu înalte atribuții judiciare (și care adesea guverna o provincie romană). 2. (În vechea armată) Persoană numită pe lângă marile unități militare, cu atribuții în poliția administrativă și judiciară în timp de război. 3. (În vechea organizare administrativă a României) Reprezentant al conducerii centrale într-o plasă, având atribuții administrative și de poliție. – Din lat. praetor, -oris. DOOM
prim-prétor s. m., art. prim-prétorul; pl. prim-prétori, art. prim-prétorii
pretoriu
PRETÓRIU, pretorii, s. n. 1. (La romani) Reședința pretorului, sala în care pretorul își exercita funcțiile judecătorești. ♦ Loc într-o tabără romană unde era așezat cortul comandantului. 2. (Înv.) Sală de judecată (în incinta unui tribunal); p. gener. tribunal. 3. (În Evul Mediu, în Țara Românească) Sfat domnesc format din sfetnicii apropiați ai domnului. – Din lat. praetorium, fr. prétoire. DOOM
pretóriu [riu pron. riu] s. m., art. pretóriul; pl. pretórii, art. pretóriile (-ri-i-)
pretoriul
PRETÓRIU, pretorii, s. n. 1. (La romani) Reședința pretorului, sala în care pretorul își exercita funcțiile judecătorești. ♦ Loc într-o tabără romană unde era așezat cortul comandantului. 2. (Înv.) Sală de judecată (în incinta unui tribunal); p. gener. tribunal. 3. (În Evul Mediu, în Țara Românească) Sfat domnesc format din sfetnicii apropiați ai domnului. – Din lat. praetorium, fr. prétoire. DOOM
pretóriu [riu pron. riu] s. m., art. pretóriul; pl. pretórii, art. pretóriile (-ri-i-)
pretoriului
PRETÓRIU, pretorii, s. n. 1. (La romani) Reședința pretorului, sala în care pretorul își exercita funcțiile judecătorești. ♦ Loc într-o tabără romană unde era așezat cortul comandantului. 2. (Înv.) Sală de judecată (în incinta unui tribunal); p. gener. tribunal. 3. (În Evul Mediu, în Țara Românească) Sfat domnesc format din sfetnicii apropiați ai domnului. – Din lat. praetorium, fr. prétoire. DOOM
pretóriu [riu pron. riu] s. m., art. pretóriul; pl. pretórii, art. pretóriile (-ri-i-)
pretorița
PRÉTORIȚĂ, pretorițe, s. f. Soția pretorului (3). – Pretor + suf. -iță.
pretorițe
PRÉTORIȚĂ, pretorițe, s. f. Soția pretorului (3). – Pretor + suf. -iță.
pretoriței
PRÉTORIȚĂ, pretorițe, s. f. Soția pretorului (3). – Pretor + suf. -iță.
pretorițele
PRÉTORIȚĂ, pretorițe, s. f. Soția pretorului (3). – Pretor + suf. -iță.
pretorițelor
PRÉTORIȚĂ, pretorițe, s. f. Soția pretorului (3). – Pretor + suf. -iță.
pretort
PRETÓRT, pretorturi, s. n. Semifabricat din lână obținut prin cardare, din care se obțin firele de țesut stofele. – Pre1- + tort1. DOOM
pretórt s. n., pl. pretórturi
pretortul
PRETÓRT, pretorturi, s. n. Semifabricat din lână obținut prin cardare, din care se obțin firele de țesut stofele. – Pre1- + tort1. DOOM
pretórt s. n., pl. pretórturi
pretortului
PRETÓRT, pretorturi, s. n. Semifabricat din lână obținut prin cardare, din care se obțin firele de țesut stofele. – Pre1- + tort1. DOOM
pretórt s. n., pl. pretórturi
pretorturi
PRETÓRT, pretorturi, s. n. Semifabricat din lână obținut prin cardare, din care se obțin firele de țesut stofele. – Pre1- + tort1. DOOM
pretórt s. n., pl. pretórturi
pretorturile
PRETÓRT, pretorturi, s. n. Semifabricat din lână obținut prin cardare, din care se obțin firele de țesut stofele. – Pre1- + tort1. DOOM
pretórt s. n., pl. pretórturi
pretorturilor
PRETÓRT, pretorturi, s. n. Semifabricat din lână obținut prin cardare, din care se obțin firele de țesut stofele. – Pre1- + tort1. DOOM
pretórt s. n., pl. pretórturi
pretorul
PRÉTOR, pretori, s. m. 1. Magistrat roman cu înalte atribuții judiciare (și care adesea guverna o provincie romană). 2. (În vechea armată) Persoană numită pe lângă marile unități militare, cu atribuții în poliția administrativă și judiciară în timp de război. 3. (În vechea organizare administrativă a României) Reprezentant al conducerii centrale într-o plasă, având atribuții administrative și de poliție. – Din lat. praetor, -oris. DOOM
prim-prétor s. m., art. prim-prétorul; pl. prim-prétori, art. prim-prétorii
pretorului
PRÉTOR, pretori, s. m. 1. Magistrat roman cu înalte atribuții judiciare (și care adesea guverna o provincie romană). 2. (În vechea armată) Persoană numită pe lângă marile unități militare, cu atribuții în poliția administrativă și judiciară în timp de război. 3. (În vechea organizare administrativă a României) Reprezentant al conducerii centrale într-o plasă, având atribuții administrative și de poliție. – Din lat. praetor, -oris. DOOM
prim-prétor s. m., art. prim-prétorul; pl. prim-prétori, art. prim-prétorii
pretrofob
PRETROFÓB, -Ă s.m. și f. Persoană stăpânită de un puternic sentiment anticlerical. [< fr. prêtrophobe].
pretrofobă
PRETROFÓB, -Ă s.m. și f. Persoană stăpânită de un puternic sentiment anticlerical. [< fr. prêtrophobe].
pretura
PRETÚRĂ, preturi, s. f. (În vechea organizare administrativ-teritorială a României) Instituție în care își exercita funcția un pretor (3); serviciul pretorului; local unde funcționa acest serviciu. – Din lat. praetura, fr. préture. DOOM
pretúră s. f., g.-d. art. pretúrii; pl. pretúri
preturi
PRETÚRĂ, preturi, s. f. (În vechea organizare administrativ-teritorială a României) Instituție în care își exercita funcția un pretor (3); serviciul pretorului; local unde funcționa acest serviciu. – Din lat. praetura, fr. préture. DOOM
pretúră s. f., g.-d. art. pretúrii; pl. pretúri
preturii
PRETÚRĂ, preturi, s. f. (În vechea organizare administrativ-teritorială a României) Instituție în care își exercita funcția un pretor (3); serviciul pretorului; local unde funcționa acest serviciu. – Din lat. praetura, fr. préture. DOOM
pretúră s. f., g.-d. art. pretúrii; pl. pretúri
preturile
PRETÚRĂ, preturi, s. f. (În vechea organizare administrativ-teritorială a României) Instituție în care își exercita funcția un pretor (3); serviciul pretorului; local unde funcționa acest serviciu. – Din lat. praetura, fr. préture. DOOM
pretúră s. f., g.-d. art. pretúrii; pl. pretúri
preturilor
PRETÚRĂ, preturi, s. f. (În vechea organizare administrativ-teritorială a României) Instituție în care își exercita funcția un pretor (3); serviciul pretorului; local unde funcționa acest serviciu. – Din lat. praetura, fr. préture. DOOM
pretúră s. f., g.-d. art. pretúrii; pl. pretúri
pretutindene
PRETUTÍNDENE adv. v. pretutindeni.
pretutindenea
PRETUTÍNDENI adv. Peste tot, în toate părțile, în tot locul. [Var.: pretutíndenea adv.] – Pre2 + tutindeni (înv. „peste tot” < lat.). DOOM
!pretutíndeni adv.
pretutindeni
PRETUTÍNDENI adv. Peste tot, în toate părțile, în tot locul. [Var.: pretutíndenea adv.] – Pre2 + tutindeni (înv. „peste tot” < lat.). DOOM
!pretutíndeni adv.
pretând
PRETÁ, pretez, vb. I. Refl. 1. A consimți să facă ceva incorect sau care este sub demnitatea sa. 2. A se potrivi la..., a fi bun la... – Din fr. prêter. DOOM
!pretá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se preteáză
pretînd
PRETÁ, pretez, vb. I. Refl. 1. A consimți să facă ceva incorect sau care este sub demnitatea sa. 2. A se potrivi la..., a fi bun la... – Din fr. prêter. DOOM
!pretá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se preteáză
pretăbăcire
PRETĂBĂCÍRE, pretăbăciri, s. f. Tăbăcire prealabilă. – Pre1- + tăbăcire.
pretăbăcirea
PRETĂBĂCÍRE, pretăbăciri, s. f. Tăbăcire prealabilă. – Pre1- + tăbăcire.
pretăbăciri
PRETĂBĂCÍRE, pretăbăciri, s. f. Tăbăcire prealabilă. – Pre1- + tăbăcire.
pretăbăcirii
PRETĂBĂCÍRE, pretăbăciri, s. f. Tăbăcire prealabilă. – Pre1- + tăbăcire.
pretăbăcirile
PRETĂBĂCÍRE, pretăbăciri, s. f. Tăbăcire prealabilă. – Pre1- + tăbăcire.
pretăbăcirilor
PRETĂBĂCÍRE, pretăbăciri, s. f. Tăbăcire prealabilă. – Pre1- + tăbăcire.
preuman
PREUMÁN, -Ă, preumani, -e, adj. Care a existat înainte de apariția omului pe pământ; care aparține acelei perioade. [Pr.: pre-u-] – Din fr. préhumain.
preumana
PREUMÁN, -Ă, preumani, -e, adj. Care a existat înainte de apariția omului pe pământ; care aparține acelei perioade. [Pr.: pre-u-] – Din fr. préhumain.
preumane
PREUMÁN, -Ă, preumani, -e, adj. Care a existat înainte de apariția omului pe pământ; care aparține acelei perioade. [Pr.: pre-u-] – Din fr. préhumain.
preumanei
PREUMÁN, -Ă, preumani, -e, adj. Care a existat înainte de apariția omului pe pământ; care aparține acelei perioade. [Pr.: pre-u-] – Din fr. préhumain.
preumanele
PREUMÁN, -Ă, preumani, -e, adj. Care a existat înainte de apariția omului pe pământ; care aparține acelei perioade. [Pr.: pre-u-] – Din fr. préhumain.
preumanelor
PREUMÁN, -Ă, preumani, -e, adj. Care a existat înainte de apariția omului pe pământ; care aparține acelei perioade. [Pr.: pre-u-] – Din fr. préhumain.
preumani
PREUMÁN, -Ă, preumani, -e, adj. Care a existat înainte de apariția omului pe pământ; care aparține acelei perioade. [Pr.: pre-u-] – Din fr. préhumain.
preumanii
PREUMÁN, -Ă, preumani, -e, adj. Care a existat înainte de apariția omului pe pământ; care aparține acelei perioade. [Pr.: pre-u-] – Din fr. préhumain.
preumanilor
PREUMÁN, -Ă, preumani, -e, adj. Care a existat înainte de apariția omului pe pământ; care aparține acelei perioade. [Pr.: pre-u-] – Din fr. préhumain.
preumanul
PREUMÁN, -Ă, preumani, -e, adj. Care a existat înainte de apariția omului pe pământ; care aparține acelei perioade. [Pr.: pre-u-] – Din fr. préhumain.
preumanului
PREUMÁN, -Ă, preumani, -e, adj. Care a existat înainte de apariția omului pe pământ; care aparține acelei perioade. [Pr.: pre-u-] – Din fr. préhumain.
preumbla
PLIMBÁ, plimb, vb. I. 1. Refl. A umbla în voie dintr-un loc într-altul pentru a se recrea, a face mișcare, a lua aer etc. ◊ Expr. A se plimba ca vodă prin lobodă = a umbla în toate părțile fără nicio piedică. (Fam.) Du-te de te plimbă = vezi-ți de treabă, du-te și lasă-mă-n pace. ♦ Tranz. A duce, a purta (oameni sau animale); a scoate și a însoți pe cineva la plimbare. 2. Tranz. A mișca un obiect încoace și încolo, a trece dintr-o parte în alta. [Var.: (reg.) preumblá, primblá vb. I] – Lat. perambulare. DOOM
plimbá (a ~) vb., ind. prez. 3 plímbă
preumblare
PRIMBLÁRE s. f. v. plimbare. DOOM
plimbáre s. f., g.-d. art. plimbắrii; pl. plimbắri
preumblat
PREUMBLÁ vb. I v. plimba.
preuniversitar
PREUNIVERSITÁR, -Ă, preuniversitari, -e, adj. (Despre forme de învățământ) Care precedă universitatea. – Din fr. préuniversitaíre. DOOM
*preuniversitár (pre-u-) adj. m., pl. preuniversitári; f. preuniversitáră, pl. preuniversitáre
preuniversitara
PREUNIVERSITÁR, -Ă, preuniversitari, -e, adj. (Despre forme de învățământ) Care precedă universitatea. – Din fr. préuniversitaíre. DOOM
*preuniversitár (pre-u-) adj. m., pl. preuniversitári; f. preuniversitáră, pl. preuniversitáre
preuniversitare
PREUNIVERSITÁR, -Ă, preuniversitari, -e, adj. (Despre forme de învățământ) Care precedă universitatea. – Din fr. préuniversitaíre. DOOM
*preuniversitár (pre-u-) adj. m., pl. preuniversitári; f. preuniversitáră, pl. preuniversitáre
preuniversitarei
PREUNIVERSITÁR, -Ă, preuniversitari, -e, adj. (Despre forme de învățământ) Care precedă universitatea. – Din fr. préuniversitaíre. DOOM
*preuniversitár (pre-u-) adj. m., pl. preuniversitári; f. preuniversitáră, pl. preuniversitáre
preuniversitarele
PREUNIVERSITÁR, -Ă, preuniversitari, -e, adj. (Despre forme de învățământ) Care precedă universitatea. – Din fr. préuniversitaíre. DOOM
*preuniversitár (pre-u-) adj. m., pl. preuniversitári; f. preuniversitáră, pl. preuniversitáre
preuniversitarelor
PREUNIVERSITÁR, -Ă, preuniversitari, -e, adj. (Despre forme de învățământ) Care precedă universitatea. – Din fr. préuniversitaíre. DOOM
*preuniversitár (pre-u-) adj. m., pl. preuniversitári; f. preuniversitáră, pl. preuniversitáre
preuniversitari
PREUNIVERSITÁR, -Ă, preuniversitari, -e, adj. (Despre forme de învățământ) Care precedă universitatea. – Din fr. préuniversitaíre. DOOM
*preuniversitár (pre-u-) adj. m., pl. preuniversitári; f. preuniversitáră, pl. preuniversitáre
preuniversitarii
PREUNIVERSITÁR, -Ă, preuniversitari, -e, adj. (Despre forme de învățământ) Care precedă universitatea. – Din fr. préuniversitaíre. DOOM
*preuniversitár (pre-u-) adj. m., pl. preuniversitári; f. preuniversitáră, pl. preuniversitáre
preuniversitarilor
PREUNIVERSITÁR, -Ă, preuniversitari, -e, adj. (Despre forme de învățământ) Care precedă universitatea. – Din fr. préuniversitaíre. DOOM
*preuniversitár (pre-u-) adj. m., pl. preuniversitári; f. preuniversitáră, pl. preuniversitáre
preuniversitarul
PREUNIVERSITÁR, -Ă, preuniversitari, -e, adj. (Despre forme de învățământ) Care precedă universitatea. – Din fr. préuniversitaíre. DOOM
*preuniversitár (pre-u-) adj. m., pl. preuniversitári; f. preuniversitáră, pl. preuniversitáre
preuniversitarului
PREUNIVERSITÁR, -Ă, preuniversitari, -e, adj. (Despre forme de învățământ) Care precedă universitatea. – Din fr. préuniversitaíre. DOOM
*preuniversitár (pre-u-) adj. m., pl. preuniversitári; f. preuniversitáră, pl. preuniversitáre
preursea
PREURSÍ, preursesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A predestina. – Pre1- + ursi (după fr. prédestiner).
preurseai
PREURSÍ, preursesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A predestina. – Pre1- + ursi (după fr. prédestiner).
preurseam
PREURSÍ, preursesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A predestina. – Pre1- + ursi (după fr. prédestiner).
preursească
PREURSÍ, preursesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A predestina. – Pre1- + ursi (după fr. prédestiner).
preurseau
PREURSÍ, preursesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A predestina. – Pre1- + ursi (după fr. prédestiner).
preurseați
PREURSÍ, preursesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A predestina. – Pre1- + ursi (după fr. prédestiner).
preursesc
PREURSÍ, preursesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A predestina. – Pre1- + ursi (după fr. prédestiner).
preursește
PREURSÍ, preursesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A predestina. – Pre1- + ursi (după fr. prédestiner).
preursești
PREURSÍ, preursesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A predestina. – Pre1- + ursi (după fr. prédestiner).
preursi
PREURSÍ, preursesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A predestina. – Pre1- + ursi (după fr. prédestiner).
preursii
PREURSÍ, preursesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A predestina. – Pre1- + ursi (după fr. prédestiner).
preursim
PREURSÍ, preursesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A predestina. – Pre1- + ursi (după fr. prédestiner).
preursind
PREURSÍ, preursesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A predestina. – Pre1- + ursi (după fr. prédestiner).
preursire
PREURSÍ, preursesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A predestina. – Pre1- + ursi (după fr. prédestiner).
preursire
PREURSÍRE, preursiri, s. f. (Rar) Soartă, destin, ursită. S-ar fi zis, de orișicine, preursirea că-l răsfață Și că este dintre-aceia care-ajung la Capitol. MACEDONSKI, O. I 83.
preursiră
PREURSÍ, preursesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A predestina. – Pre1- + ursi (după fr. prédestiner).
preursirăm
PREURSÍ, preursesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A predestina. – Pre1- + ursi (după fr. prédestiner).
preursirăți
PREURSÍ, preursesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A predestina. – Pre1- + ursi (după fr. prédestiner).
preursise
PREURSÍ, preursesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A predestina. – Pre1- + ursi (după fr. prédestiner).
preursisem
PREURSÍ, preursesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A predestina. – Pre1- + ursi (după fr. prédestiner).
preursiseră
PREURSÍ, preursesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A predestina. – Pre1- + ursi (după fr. prédestiner).
preursiserăm
PREURSÍ, preursesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A predestina. – Pre1- + ursi (după fr. prédestiner).
preursiserăți
PREURSÍ, preursesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A predestina. – Pre1- + ursi (după fr. prédestiner).
preursiseși
PREURSÍ, preursesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A predestina. – Pre1- + ursi (după fr. prédestiner).
preursiseți
PREURSÍ, preursesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A predestina. – Pre1- + ursi (după fr. prédestiner).
preursit
PREURSÍ, preursesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A predestina. – Pre1- + ursi (după fr. prédestiner).
preursit
PREURSÍT, -Ă, preursiți, -te, adj. (Rar) Ursit. Toți bănuiau că acest nou sultan, cu numele Mahomed, va fi cel preursit pentru căderea împărăției. BĂLCESCU, O. II 64.
preursiși
PREURSÍ, preursesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A predestina. – Pre1- + ursi (după fr. prédestiner).
preursiți
PREURSÍ, preursesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A predestina. – Pre1- + ursi (după fr. prédestiner).
preuscare
PREUSCÁRE, preuscări, s. f. Uscare prealabilă. [Pr.: pre-us-] – Pre1- + uscare.
preuteasă
PREUTEÁSĂ s. f. v. preoteasă.
preuție
PREUȚÍE s. f. v. preoție.
prevadă
PREVEDEÁ, prevắd, vb. II. 1. Tranz. A deduce (din fapte care precedă) evoluția evenimentelor viitoare; a avea intuiția celor ce urmează să se întâmple; a întrezări; a presimți. 2. Tranz. (Despre legi, regulamente, îndrumări etc.) A specifica, a prescrie; a indica, a menționa. 3. Tranz. A echipa, a înzestra pe cineva sau ceva cu cele necesare. 4. Refl. (Înv. și reg.) A se vedea prin ceva; a se întrezări. ♦ A se oglindi, a se reflecta. – Pre1- + vedea (după fr. prévoir). DOOM
prevedeá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prevắd, 1 pl. prevedém, 2 pl. prevedéți; conj. prez. 3 să prevádă; ger. prevăzấnd; part. prevăzút
preval
PREVÁL s. n. v. prival.
prevala
PREVALÁ, prevalez, vb. I. 1. Intranz. A avea preponderență; a predomina. 2. Refl. A se folosi de ceva, a face uz de ceva în vederea atingerii unui scop. – Din fr. prévaloir, lat. praevalere. DOOM
prevalá2 (a se ~) (a se folosi) vb. refl., ind. prez. 3 se prevaleáză
prevalai
PREVALÁ, prevalez, vb. I. 1. Intranz. A avea preponderență; a predomina. 2. Refl. A se folosi de ceva, a face uz de ceva în vederea atingerii unui scop. – Din fr. prévaloir, lat. praevalere. DOOM
prevalá2 (a se ~) (a se folosi) vb. refl., ind. prez. 3 se prevaleáză
prevalam
PREVALÁ, prevalez, vb. I. 1. Intranz. A avea preponderență; a predomina. 2. Refl. A se folosi de ceva, a face uz de ceva în vederea atingerii unui scop. – Din fr. prévaloir, lat. praevalere. DOOM
prevalá2 (a se ~) (a se folosi) vb. refl., ind. prez. 3 se prevaleáză
prevalare
PREVALÁ, prevalez, vb. I. 1. Intranz. A avea preponderență; a predomina. 2. Refl. A se folosi de ceva, a face uz de ceva în vederea atingerii unui scop. – Din fr. prévaloir, lat. praevalere. DOOM
prevalá2 (a se ~) (a se folosi) vb. refl., ind. prez. 3 se prevaleáză
prevalare
PREVALÁRE s. f. Faptul de a (se) prevala. – V. prevala. DOOM
prevaláre (rar) s. f., g.-d. art. prevalắrii
prevalarea
PREVALÁRE s. f. Faptul de a (se) prevala. – V. prevala. DOOM
prevaláre (rar) s. f., g.-d. art. prevalắrii
prevalară
PREVALÁ, prevalez, vb. I. 1. Intranz. A avea preponderență; a predomina. 2. Refl. A se folosi de ceva, a face uz de ceva în vederea atingerii unui scop. – Din fr. prévaloir, lat. praevalere. DOOM
prevalá2 (a se ~) (a se folosi) vb. refl., ind. prez. 3 se prevaleáză
prevalarăm
PREVALÁ, prevalez, vb. I. 1. Intranz. A avea preponderență; a predomina. 2. Refl. A se folosi de ceva, a face uz de ceva în vederea atingerii unui scop. – Din fr. prévaloir, lat. praevalere. DOOM
prevalá2 (a se ~) (a se folosi) vb. refl., ind. prez. 3 se prevaleáză
prevalarăți
PREVALÁ, prevalez, vb. I. 1. Intranz. A avea preponderență; a predomina. 2. Refl. A se folosi de ceva, a face uz de ceva în vederea atingerii unui scop. – Din fr. prévaloir, lat. praevalere. DOOM
prevalá2 (a se ~) (a se folosi) vb. refl., ind. prez. 3 se prevaleáză
prevalase
PREVALÁ, prevalez, vb. I. 1. Intranz. A avea preponderență; a predomina. 2. Refl. A se folosi de ceva, a face uz de ceva în vederea atingerii unui scop. – Din fr. prévaloir, lat. praevalere. DOOM
prevalá2 (a se ~) (a se folosi) vb. refl., ind. prez. 3 se prevaleáză
prevalasem
PREVALÁ, prevalez, vb. I. 1. Intranz. A avea preponderență; a predomina. 2. Refl. A se folosi de ceva, a face uz de ceva în vederea atingerii unui scop. – Din fr. prévaloir, lat. praevalere. DOOM
prevalá2 (a se ~) (a se folosi) vb. refl., ind. prez. 3 se prevaleáză
prevalaseră
PREVALÁ, prevalez, vb. I. 1. Intranz. A avea preponderență; a predomina. 2. Refl. A se folosi de ceva, a face uz de ceva în vederea atingerii unui scop. – Din fr. prévaloir, lat. praevalere. DOOM
prevalá2 (a se ~) (a se folosi) vb. refl., ind. prez. 3 se prevaleáză
prevalaserăm
PREVALÁ, prevalez, vb. I. 1. Intranz. A avea preponderență; a predomina. 2. Refl. A se folosi de ceva, a face uz de ceva în vederea atingerii unui scop. – Din fr. prévaloir, lat. praevalere. DOOM
prevalá2 (a se ~) (a se folosi) vb. refl., ind. prez. 3 se prevaleáză
prevalaserăți
PREVALÁ, prevalez, vb. I. 1. Intranz. A avea preponderență; a predomina. 2. Refl. A se folosi de ceva, a face uz de ceva în vederea atingerii unui scop. – Din fr. prévaloir, lat. praevalere. DOOM
prevalá2 (a se ~) (a se folosi) vb. refl., ind. prez. 3 se prevaleáză
prevalaseși
PREVALÁ, prevalez, vb. I. 1. Intranz. A avea preponderență; a predomina. 2. Refl. A se folosi de ceva, a face uz de ceva în vederea atingerii unui scop. – Din fr. prévaloir, lat. praevalere. DOOM
prevalá2 (a se ~) (a se folosi) vb. refl., ind. prez. 3 se prevaleáză
prevalaseți
PREVALÁ, prevalez, vb. I. 1. Intranz. A avea preponderență; a predomina. 2. Refl. A se folosi de ceva, a face uz de ceva în vederea atingerii unui scop. – Din fr. prévaloir, lat. praevalere. DOOM
prevalá2 (a se ~) (a se folosi) vb. refl., ind. prez. 3 se prevaleáză
prevalat
PREVALÁ, prevalez, vb. I. 1. Intranz. A avea preponderență; a predomina. 2. Refl. A se folosi de ceva, a face uz de ceva în vederea atingerii unui scop. – Din fr. prévaloir, lat. praevalere. DOOM
prevalá2 (a se ~) (a se folosi) vb. refl., ind. prez. 3 se prevaleáză
prevalau
PREVALÁ, prevalez, vb. I. 1. Intranz. A avea preponderență; a predomina. 2. Refl. A se folosi de ceva, a face uz de ceva în vederea atingerii unui scop. – Din fr. prévaloir, lat. praevalere. DOOM
prevalá2 (a se ~) (a se folosi) vb. refl., ind. prez. 3 se prevaleáză
prevalași
PREVALÁ, prevalez, vb. I. 1. Intranz. A avea preponderență; a predomina. 2. Refl. A se folosi de ceva, a face uz de ceva în vederea atingerii unui scop. – Din fr. prévaloir, lat. praevalere. DOOM
prevalá2 (a se ~) (a se folosi) vb. refl., ind. prez. 3 se prevaleáză
prevalați
PREVALÁ, prevalez, vb. I. 1. Intranz. A avea preponderență; a predomina. 2. Refl. A se folosi de ceva, a face uz de ceva în vederea atingerii unui scop. – Din fr. prévaloir, lat. praevalere. DOOM
prevalá2 (a se ~) (a se folosi) vb. refl., ind. prez. 3 se prevaleáză
prevalează
PREVALÁ, prevalez, vb. I. 1. Intranz. A avea preponderență; a predomina. 2. Refl. A se folosi de ceva, a face uz de ceva în vederea atingerii unui scop. – Din fr. prévaloir, lat. praevalere. DOOM
prevalá2 (a se ~) (a se folosi) vb. refl., ind. prez. 3 se prevaleáză
prevalent
PREVALÉNT, -Ă, prevalenți, -te, adj. (Livr.) De importanță majoră. ♦ Predominant. – Din lat. praevalens, -tis, engl. prevalent. DOOM
*prevalént (livr.) adj. m., pl. prevalénți; f. prevaléntă, pl. prevalénte
prevalenta
PREVALÉNT, -Ă, prevalenți, -te, adj. (Livr.) De importanță majoră. ♦ Predominant. – Din lat. praevalens, -tis, engl. prevalent. DOOM
*prevalént (livr.) adj. m., pl. prevalénți; f. prevaléntă, pl. prevalénte
prevalente
PREVALÉNT, -Ă, prevalenți, -te, adj. (Livr.) De importanță majoră. ♦ Predominant. – Din lat. praevalens, -tis, engl. prevalent. DOOM
*prevalént (livr.) adj. m., pl. prevalénți; f. prevaléntă, pl. prevalénte
prevalentei
PREVALÉNT, -Ă, prevalenți, -te, adj. (Livr.) De importanță majoră. ♦ Predominant. – Din lat. praevalens, -tis, engl. prevalent. DOOM
*prevalént (livr.) adj. m., pl. prevalénți; f. prevaléntă, pl. prevalénte
prevalentele
PREVALÉNT, -Ă, prevalenți, -te, adj. (Livr.) De importanță majoră. ♦ Predominant. – Din lat. praevalens, -tis, engl. prevalent. DOOM
*prevalént (livr.) adj. m., pl. prevalénți; f. prevaléntă, pl. prevalénte
prevalentelor
PREVALÉNT, -Ă, prevalenți, -te, adj. (Livr.) De importanță majoră. ♦ Predominant. – Din lat. praevalens, -tis, engl. prevalent. DOOM
*prevalént (livr.) adj. m., pl. prevalénți; f. prevaléntă, pl. prevalénte
prevalentul
PREVALÉNT, -Ă, prevalenți, -te, adj. (Livr.) De importanță majoră. ♦ Predominant. – Din lat. praevalens, -tis, engl. prevalent. DOOM
*prevalént (livr.) adj. m., pl. prevalénți; f. prevaléntă, pl. prevalénte
prevalentului
PREVALÉNT, -Ă, prevalenți, -te, adj. (Livr.) De importanță majoră. ♦ Predominant. – Din lat. praevalens, -tis, engl. prevalent. DOOM
*prevalént (livr.) adj. m., pl. prevalénți; f. prevaléntă, pl. prevalénte
prevalenți
PREVALÉNT, -Ă, prevalenți, -te, adj. (Livr.) De importanță majoră. ♦ Predominant. – Din lat. praevalens, -tis, engl. prevalent. DOOM
*prevalént (livr.) adj. m., pl. prevalénți; f. prevaléntă, pl. prevalénte
prevalenții
PREVALÉNT, -Ă, prevalenți, -te, adj. (Livr.) De importanță majoră. ♦ Predominant. – Din lat. praevalens, -tis, engl. prevalent. DOOM
*prevalént (livr.) adj. m., pl. prevalénți; f. prevaléntă, pl. prevalénte
prevalenților
PREVALÉNT, -Ă, prevalenți, -te, adj. (Livr.) De importanță majoră. ♦ Predominant. – Din lat. praevalens, -tis, engl. prevalent. DOOM
*prevalént (livr.) adj. m., pl. prevalénți; f. prevaléntă, pl. prevalénte
prevalență
PREVALÉNȚĂ s. f. (Livr.) Prevalare. – Din engl. prevalence. DOOM
*prevalénță (livr.) s. f., g.-d. art. prevalénței
prevalez
PREVALÁ, prevalez, vb. I. 1. Intranz. A avea preponderență; a predomina. 2. Refl. A se folosi de ceva, a face uz de ceva în vederea atingerii unui scop. – Din fr. prévaloir, lat. praevalere. DOOM
prevalá2 (a se ~) (a se folosi) vb. refl., ind. prez. 3 se prevaleáză
prevaleze
PREVALÁ, prevalez, vb. I. 1. Intranz. A avea preponderență; a predomina. 2. Refl. A se folosi de ceva, a face uz de ceva în vederea atingerii unui scop. – Din fr. prévaloir, lat. praevalere. DOOM
prevalá2 (a se ~) (a se folosi) vb. refl., ind. prez. 3 se prevaleáză
prevalezi
PREVALÁ, prevalez, vb. I. 1. Intranz. A avea preponderență; a predomina. 2. Refl. A se folosi de ceva, a face uz de ceva în vederea atingerii unui scop. – Din fr. prévaloir, lat. praevalere. DOOM
prevalá2 (a se ~) (a se folosi) vb. refl., ind. prez. 3 se prevaleáză
prevalând
PREVALÁ, prevalez, vb. I. 1. Intranz. A avea preponderență; a predomina. 2. Refl. A se folosi de ceva, a face uz de ceva în vederea atingerii unui scop. – Din fr. prévaloir, lat. praevalere. DOOM
prevalá2 (a se ~) (a se folosi) vb. refl., ind. prez. 3 se prevaleáză
prevalînd
PREVALÁ, prevalez, vb. I. 1. Intranz. A avea preponderență; a predomina. 2. Refl. A se folosi de ceva, a face uz de ceva în vederea atingerii unui scop. – Din fr. prévaloir, lat. praevalere. DOOM
prevalá2 (a se ~) (a se folosi) vb. refl., ind. prez. 3 se prevaleáză
prevalări
PREVALÁRE s. f. Faptul de a (se) prevala. – V. prevala. DOOM
prevaláre (rar) s. f., g.-d. art. prevalắrii
prevalării
PREVALÁRE s. f. Faptul de a (se) prevala. – V. prevala. DOOM
prevaláre (rar) s. f., g.-d. art. prevalắrii
prevalările
PREVALÁRE s. f. Faptul de a (se) prevala. – V. prevala. DOOM
prevaláre (rar) s. f., g.-d. art. prevalắrii
prevalărilor
PREVALÁRE s. f. Faptul de a (se) prevala. – V. prevala. DOOM
prevaláre (rar) s. f., g.-d. art. prevalắrii
prevarica
PREVARICÁ, prevarichez, vb. I. Intranz. (Livr.) A contraveni prin rea-credință, abuz, fraudă de la îndatoririle și obligațiile de serviciu. – Din fr. prévariquer.
prevaricai
PREVARICÁ, prevarichez, vb. I. Intranz. (Livr.) A contraveni prin rea-credință, abuz, fraudă de la îndatoririle și obligațiile de serviciu. – Din fr. prévariquer.
prevaricam
PREVARICÁ, prevarichez, vb. I. Intranz. (Livr.) A contraveni prin rea-credință, abuz, fraudă de la îndatoririle și obligațiile de serviciu. – Din fr. prévariquer.
prevaricare
PREVARICÁ, prevarichez, vb. I. Intranz. (Livr.) A contraveni prin rea-credință, abuz, fraudă de la îndatoririle și obligațiile de serviciu. – Din fr. prévariquer.
prevaricară
PREVARICÁ, prevarichez, vb. I. Intranz. (Livr.) A contraveni prin rea-credință, abuz, fraudă de la îndatoririle și obligațiile de serviciu. – Din fr. prévariquer.
prevaricarăm
PREVARICÁ, prevarichez, vb. I. Intranz. (Livr.) A contraveni prin rea-credință, abuz, fraudă de la îndatoririle și obligațiile de serviciu. – Din fr. prévariquer.
prevaricarăți
PREVARICÁ, prevarichez, vb. I. Intranz. (Livr.) A contraveni prin rea-credință, abuz, fraudă de la îndatoririle și obligațiile de serviciu. – Din fr. prévariquer.
prevaricase
PREVARICÁ, prevarichez, vb. I. Intranz. (Livr.) A contraveni prin rea-credință, abuz, fraudă de la îndatoririle și obligațiile de serviciu. – Din fr. prévariquer.
prevaricasem
PREVARICÁ, prevarichez, vb. I. Intranz. (Livr.) A contraveni prin rea-credință, abuz, fraudă de la îndatoririle și obligațiile de serviciu. – Din fr. prévariquer.
prevaricaseră
PREVARICÁ, prevarichez, vb. I. Intranz. (Livr.) A contraveni prin rea-credință, abuz, fraudă de la îndatoririle și obligațiile de serviciu. – Din fr. prévariquer.
prevaricaserăm
PREVARICÁ, prevarichez, vb. I. Intranz. (Livr.) A contraveni prin rea-credință, abuz, fraudă de la îndatoririle și obligațiile de serviciu. – Din fr. prévariquer.
prevaricaserăți
PREVARICÁ, prevarichez, vb. I. Intranz. (Livr.) A contraveni prin rea-credință, abuz, fraudă de la îndatoririle și obligațiile de serviciu. – Din fr. prévariquer.
prevaricaseși
PREVARICÁ, prevarichez, vb. I. Intranz. (Livr.) A contraveni prin rea-credință, abuz, fraudă de la îndatoririle și obligațiile de serviciu. – Din fr. prévariquer.
prevaricaseți
PREVARICÁ, prevarichez, vb. I. Intranz. (Livr.) A contraveni prin rea-credință, abuz, fraudă de la îndatoririle și obligațiile de serviciu. – Din fr. prévariquer.
prevaricat
PREVARICÁ, prevarichez, vb. I. Intranz. (Livr.) A contraveni prin rea-credință, abuz, fraudă de la îndatoririle și obligațiile de serviciu. – Din fr. prévariquer.
prevaricatoare
PREVARICATÓR, -OÁRE, prevaricatori, -oare, s. m. și f., adj. (Livr.) (Persoană) care comite o prevaricațiune. – Din fr. prévaricateur, lat. praevaricator. DOOM
prevaricatór (livr.) adj. m., s. m., pl. prevaricatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. prevaricatoáre
prevaricatoare
PREVARICATÓR, -OÁRE, prevaricatori, -oare, s. m. și f., adj. (Livr.) (Persoană) care comite o prevaricațiune. – Din fr. prévaricateur, lat. praevaricator. DOOM
prevaricatór (livr.) adj. m., s. m., pl. prevaricatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. prevaricatoáre
prevaricatoarea
PREVARICATÓR, -OÁRE, prevaricatori, -oare, s. m. și f., adj. (Livr.) (Persoană) care comite o prevaricațiune. – Din fr. prévaricateur, lat. praevaricator. DOOM
prevaricatór (livr.) adj. m., s. m., pl. prevaricatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. prevaricatoáre
prevaricatoarea
PREVARICATÓR, -OÁRE, prevaricatori, -oare, s. m. și f., adj. (Livr.) (Persoană) care comite o prevaricațiune. – Din fr. prévaricateur, lat. praevaricator. DOOM
prevaricatór (livr.) adj. m., s. m., pl. prevaricatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. prevaricatoáre
prevaricatoarei
PREVARICATÓR, -OÁRE, prevaricatori, -oare, s. m. și f., adj. (Livr.) (Persoană) care comite o prevaricațiune. – Din fr. prévaricateur, lat. praevaricator. DOOM
prevaricatór (livr.) adj. m., s. m., pl. prevaricatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. prevaricatoáre
prevaricatoarei
PREVARICATÓR, -OÁRE, prevaricatori, -oare, s. m. și f., adj. (Livr.) (Persoană) care comite o prevaricațiune. – Din fr. prévaricateur, lat. praevaricator. DOOM
prevaricatór (livr.) adj. m., s. m., pl. prevaricatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. prevaricatoáre
prevaricatoarele
PREVARICATÓR, -OÁRE, prevaricatori, -oare, s. m. și f., adj. (Livr.) (Persoană) care comite o prevaricațiune. – Din fr. prévaricateur, lat. praevaricator. DOOM
prevaricatór (livr.) adj. m., s. m., pl. prevaricatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. prevaricatoáre
prevaricatoarele
PREVARICATÓR, -OÁRE, prevaricatori, -oare, s. m. și f., adj. (Livr.) (Persoană) care comite o prevaricațiune. – Din fr. prévaricateur, lat. praevaricator. DOOM
prevaricatór (livr.) adj. m., s. m., pl. prevaricatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. prevaricatoáre
prevaricatoarelor
PREVARICATÓR, -OÁRE, prevaricatori, -oare, s. m. și f., adj. (Livr.) (Persoană) care comite o prevaricațiune. – Din fr. prévaricateur, lat. praevaricator. DOOM
prevaricatór (livr.) adj. m., s. m., pl. prevaricatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. prevaricatoáre
prevaricatoarelor
PREVARICATÓR, -OÁRE, prevaricatori, -oare, s. m. și f., adj. (Livr.) (Persoană) care comite o prevaricațiune. – Din fr. prévaricateur, lat. praevaricator. DOOM
prevaricatór (livr.) adj. m., s. m., pl. prevaricatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. prevaricatoáre
prevaricator
PREVARICATÓR, -OÁRE, prevaricatori, -oare, s. m. și f., adj. (Livr.) (Persoană) care comite o prevaricațiune. – Din fr. prévaricateur, lat. praevaricator. DOOM
prevaricatór (livr.) adj. m., s. m., pl. prevaricatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. prevaricatoáre
prevaricator
PREVARICATÓR, -OÁRE, prevaricatori, -oare, s. m. și f., adj. (Livr.) (Persoană) care comite o prevaricațiune. – Din fr. prévaricateur, lat. praevaricator. DOOM
prevaricatór (livr.) adj. m., s. m., pl. prevaricatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. prevaricatoáre
prevaricatori
PREVARICATÓR, -OÁRE, prevaricatori, -oare, s. m. și f., adj. (Livr.) (Persoană) care comite o prevaricațiune. – Din fr. prévaricateur, lat. praevaricator. DOOM
prevaricatór (livr.) adj. m., s. m., pl. prevaricatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. prevaricatoáre
prevaricatori
PREVARICATÓR, -OÁRE, prevaricatori, -oare, s. m. și f., adj. (Livr.) (Persoană) care comite o prevaricațiune. – Din fr. prévaricateur, lat. praevaricator. DOOM
prevaricatór (livr.) adj. m., s. m., pl. prevaricatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. prevaricatoáre
prevaricatorii
PREVARICATÓR, -OÁRE, prevaricatori, -oare, s. m. și f., adj. (Livr.) (Persoană) care comite o prevaricațiune. – Din fr. prévaricateur, lat. praevaricator. DOOM
prevaricatór (livr.) adj. m., s. m., pl. prevaricatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. prevaricatoáre
prevaricatorii
PREVARICATÓR, -OÁRE, prevaricatori, -oare, s. m. și f., adj. (Livr.) (Persoană) care comite o prevaricațiune. – Din fr. prévaricateur, lat. praevaricator. DOOM
prevaricatór (livr.) adj. m., s. m., pl. prevaricatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. prevaricatoáre
prevaricatorilor
PREVARICATÓR, -OÁRE, prevaricatori, -oare, s. m. și f., adj. (Livr.) (Persoană) care comite o prevaricațiune. – Din fr. prévaricateur, lat. praevaricator. DOOM
prevaricatór (livr.) adj. m., s. m., pl. prevaricatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. prevaricatoáre
prevaricatorilor
PREVARICATÓR, -OÁRE, prevaricatori, -oare, s. m. și f., adj. (Livr.) (Persoană) care comite o prevaricațiune. – Din fr. prévaricateur, lat. praevaricator. DOOM
prevaricatór (livr.) adj. m., s. m., pl. prevaricatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. prevaricatoáre
prevaricatorul
PREVARICATÓR, -OÁRE, prevaricatori, -oare, s. m. și f., adj. (Livr.) (Persoană) care comite o prevaricațiune. – Din fr. prévaricateur, lat. praevaricator. DOOM
prevaricatór (livr.) adj. m., s. m., pl. prevaricatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. prevaricatoáre
prevaricatorul
PREVARICATÓR, -OÁRE, prevaricatori, -oare, s. m. și f., adj. (Livr.) (Persoană) care comite o prevaricațiune. – Din fr. prévaricateur, lat. praevaricator. DOOM
prevaricatór (livr.) adj. m., s. m., pl. prevaricatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. prevaricatoáre
prevaricatorului
PREVARICATÓR, -OÁRE, prevaricatori, -oare, s. m. și f., adj. (Livr.) (Persoană) care comite o prevaricațiune. – Din fr. prévaricateur, lat. praevaricator. DOOM
prevaricatór (livr.) adj. m., s. m., pl. prevaricatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. prevaricatoáre
prevaricatorului
PREVARICATÓR, -OÁRE, prevaricatori, -oare, s. m. și f., adj. (Livr.) (Persoană) care comite o prevaricațiune. – Din fr. prévaricateur, lat. praevaricator. DOOM
prevaricatór (livr.) adj. m., s. m., pl. prevaricatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. prevaricatoáre
prevaricau
PREVARICÁ, prevarichez, vb. I. Intranz. (Livr.) A contraveni prin rea-credință, abuz, fraudă de la îndatoririle și obligațiile de serviciu. – Din fr. prévariquer.
prevaricași
PREVARICÁ, prevarichez, vb. I. Intranz. (Livr.) A contraveni prin rea-credință, abuz, fraudă de la îndatoririle și obligațiile de serviciu. – Din fr. prévariquer.
prevaricați
PREVARICÁ, prevarichez, vb. I. Intranz. (Livr.) A contraveni prin rea-credință, abuz, fraudă de la îndatoririle și obligațiile de serviciu. – Din fr. prévariquer.
prevaricație
PREVARICÁȚIE s. f. v. prevaricațiune.
prevaricațiune
PREVARICAȚIÚNE, prevaricațiuni, s. f. (Livr.) Abatere de la îndatoririle de serviciu; abuz, delict comis de un funcționar aflat în exercițiul funcțiunii. ♦ Trădare a cauzei, a intereselor cuiva. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. prévarication, lat. praevaricatio, -onis. DOOM
prevaricațiúne (livr.) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. prevaricațiúnii; pl. prevaricațiúni
prevaricațiunea
PREVARICAȚIÚNE, prevaricațiuni, s. f. (Livr.) Abatere de la îndatoririle de serviciu; abuz, delict comis de un funcționar aflat în exercițiul funcțiunii. ♦ Trădare a cauzei, a intereselor cuiva. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. prévarication, lat. praevaricatio, -onis. DOOM
prevaricațiúne (livr.) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. prevaricațiúnii; pl. prevaricațiúni
prevaricațiuni
PREVARICAȚIÚNE, prevaricațiuni, s. f. (Livr.) Abatere de la îndatoririle de serviciu; abuz, delict comis de un funcționar aflat în exercițiul funcțiunii. ♦ Trădare a cauzei, a intereselor cuiva. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. prévarication, lat. praevaricatio, -onis. DOOM
prevaricațiúne (livr.) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. prevaricațiúnii; pl. prevaricațiúni
prevaricațiunii
PREVARICAȚIÚNE, prevaricațiuni, s. f. (Livr.) Abatere de la îndatoririle de serviciu; abuz, delict comis de un funcționar aflat în exercițiul funcțiunii. ♦ Trădare a cauzei, a intereselor cuiva. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. prévarication, lat. praevaricatio, -onis. DOOM
prevaricațiúne (livr.) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. prevaricațiúnii; pl. prevaricațiúni
prevaricațiunile
PREVARICAȚIÚNE, prevaricațiuni, s. f. (Livr.) Abatere de la îndatoririle de serviciu; abuz, delict comis de un funcționar aflat în exercițiul funcțiunii. ♦ Trădare a cauzei, a intereselor cuiva. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. prévarication, lat. praevaricatio, -onis. DOOM
prevaricațiúne (livr.) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. prevaricațiúnii; pl. prevaricațiúni
prevaricațiunilor
PREVARICAȚIÚNE, prevaricațiuni, s. f. (Livr.) Abatere de la îndatoririle de serviciu; abuz, delict comis de un funcționar aflat în exercițiul funcțiunii. ♦ Trădare a cauzei, a intereselor cuiva. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. prévarication, lat. praevaricatio, -onis. DOOM
prevaricațiúne (livr.) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. prevaricațiúnii; pl. prevaricațiúni
prevarichează
PREVARICÁ, prevarichez, vb. I. Intranz. (Livr.) A contraveni prin rea-credință, abuz, fraudă de la îndatoririle și obligațiile de serviciu. – Din fr. prévariquer.
prevarichez
PREVARICÁ, prevarichez, vb. I. Intranz. (Livr.) A contraveni prin rea-credință, abuz, fraudă de la îndatoririle și obligațiile de serviciu. – Din fr. prévariquer.
prevaricheze
PREVARICÁ, prevarichez, vb. I. Intranz. (Livr.) A contraveni prin rea-credință, abuz, fraudă de la îndatoririle și obligațiile de serviciu. – Din fr. prévariquer.
prevarichezi
PREVARICÁ, prevarichez, vb. I. Intranz. (Livr.) A contraveni prin rea-credință, abuz, fraudă de la îndatoririle și obligațiile de serviciu. – Din fr. prévariquer.
prevaricând
PREVARICÁ, prevarichez, vb. I. Intranz. (Livr.) A contraveni prin rea-credință, abuz, fraudă de la îndatoririle și obligațiile de serviciu. – Din fr. prévariquer.
prevaricînd
PREVARICÁ, prevarichez, vb. I. Intranz. (Livr.) A contraveni prin rea-credință, abuz, fraudă de la îndatoririle și obligațiile de serviciu. – Din fr. prévariquer.
prevază
PREVEDEÁ, prevắd, vb. II. 1. Tranz. A deduce (din fapte care precedă) evoluția evenimentelor viitoare; a avea intuiția celor ce urmează să se întâmple; a întrezări; a presimți. 2. Tranz. (Despre legi, regulamente, îndrumări etc.) A specifica, a prescrie; a indica, a menționa. 3. Tranz. A echipa, a înzestra pe cineva sau ceva cu cele necesare. 4. Refl. (Înv. și reg.) A se vedea prin ceva; a se întrezări. ♦ A se oglindi, a se reflecta. – Pre1- + vedea (după fr. prévoir). DOOM
prevedeá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prevắd, 1 pl. prevedém, 2 pl. prevedéți; conj. prez. 3 să prevádă; ger. prevăzấnd; part. prevăzút
prevede
PREVEDEÁ, prevắd, vb. II. 1. Tranz. A deduce (din fapte care precedă) evoluția evenimentelor viitoare; a avea intuiția celor ce urmează să se întâmple; a întrezări; a presimți. 2. Tranz. (Despre legi, regulamente, îndrumări etc.) A specifica, a prescrie; a indica, a menționa. 3. Tranz. A echipa, a înzestra pe cineva sau ceva cu cele necesare. 4. Refl. (Înv. și reg.) A se vedea prin ceva; a se întrezări. ♦ A se oglindi, a se reflecta. – Pre1- + vedea (după fr. prévoir). DOOM
prevedeá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prevắd, 1 pl. prevedém, 2 pl. prevedéți; conj. prez. 3 să prevádă; ger. prevăzấnd; part. prevăzút
prevedea
PREVEDEÁ, prevắd, vb. II. 1. Tranz. A deduce (din fapte care precedă) evoluția evenimentelor viitoare; a avea intuiția celor ce urmează să se întâmple; a întrezări; a presimți. 2. Tranz. (Despre legi, regulamente, îndrumări etc.) A specifica, a prescrie; a indica, a menționa. 3. Tranz. A echipa, a înzestra pe cineva sau ceva cu cele necesare. 4. Refl. (Înv. și reg.) A se vedea prin ceva; a se întrezări. ♦ A se oglindi, a se reflecta. – Pre1- + vedea (după fr. prévoir). DOOM
prevedeá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prevắd, 1 pl. prevedém, 2 pl. prevedéți; conj. prez. 3 să prevádă; ger. prevăzấnd; part. prevăzút
prevedeai
PREVEDEÁ, prevắd, vb. II. 1. Tranz. A deduce (din fapte care precedă) evoluția evenimentelor viitoare; a avea intuiția celor ce urmează să se întâmple; a întrezări; a presimți. 2. Tranz. (Despre legi, regulamente, îndrumări etc.) A specifica, a prescrie; a indica, a menționa. 3. Tranz. A echipa, a înzestra pe cineva sau ceva cu cele necesare. 4. Refl. (Înv. și reg.) A se vedea prin ceva; a se întrezări. ♦ A se oglindi, a se reflecta. – Pre1- + vedea (după fr. prévoir). DOOM
prevedeá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prevắd, 1 pl. prevedém, 2 pl. prevedéți; conj. prez. 3 să prevádă; ger. prevăzấnd; part. prevăzút
prevedeam
PREVEDEÁ, prevắd, vb. II. 1. Tranz. A deduce (din fapte care precedă) evoluția evenimentelor viitoare; a avea intuiția celor ce urmează să se întâmple; a întrezări; a presimți. 2. Tranz. (Despre legi, regulamente, îndrumări etc.) A specifica, a prescrie; a indica, a menționa. 3. Tranz. A echipa, a înzestra pe cineva sau ceva cu cele necesare. 4. Refl. (Înv. și reg.) A se vedea prin ceva; a se întrezări. ♦ A se oglindi, a se reflecta. – Pre1- + vedea (după fr. prévoir). DOOM
prevedeá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prevắd, 1 pl. prevedém, 2 pl. prevedéți; conj. prez. 3 să prevádă; ger. prevăzấnd; part. prevăzút
prevedeau
PREVEDEÁ, prevắd, vb. II. 1. Tranz. A deduce (din fapte care precedă) evoluția evenimentelor viitoare; a avea intuiția celor ce urmează să se întâmple; a întrezări; a presimți. 2. Tranz. (Despre legi, regulamente, îndrumări etc.) A specifica, a prescrie; a indica, a menționa. 3. Tranz. A echipa, a înzestra pe cineva sau ceva cu cele necesare. 4. Refl. (Înv. și reg.) A se vedea prin ceva; a se întrezări. ♦ A se oglindi, a se reflecta. – Pre1- + vedea (după fr. prévoir). DOOM
prevedeá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prevắd, 1 pl. prevedém, 2 pl. prevedéți; conj. prez. 3 să prevádă; ger. prevăzấnd; part. prevăzút
prevedeați
PREVEDEÁ, prevắd, vb. II. 1. Tranz. A deduce (din fapte care precedă) evoluția evenimentelor viitoare; a avea intuiția celor ce urmează să se întâmple; a întrezări; a presimți. 2. Tranz. (Despre legi, regulamente, îndrumări etc.) A specifica, a prescrie; a indica, a menționa. 3. Tranz. A echipa, a înzestra pe cineva sau ceva cu cele necesare. 4. Refl. (Înv. și reg.) A se vedea prin ceva; a se întrezări. ♦ A se oglindi, a se reflecta. – Pre1- + vedea (după fr. prévoir). DOOM
prevedeá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prevắd, 1 pl. prevedém, 2 pl. prevedéți; conj. prez. 3 să prevádă; ger. prevăzấnd; part. prevăzút
prevedem
PREVEDEÁ, prevắd, vb. II. 1. Tranz. A deduce (din fapte care precedă) evoluția evenimentelor viitoare; a avea intuiția celor ce urmează să se întâmple; a întrezări; a presimți. 2. Tranz. (Despre legi, regulamente, îndrumări etc.) A specifica, a prescrie; a indica, a menționa. 3. Tranz. A echipa, a înzestra pe cineva sau ceva cu cele necesare. 4. Refl. (Înv. și reg.) A se vedea prin ceva; a se întrezări. ♦ A se oglindi, a se reflecta. – Pre1- + vedea (după fr. prévoir). DOOM
prevedeá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prevắd, 1 pl. prevedém, 2 pl. prevedéți; conj. prez. 3 să prevádă; ger. prevăzấnd; part. prevăzút
prevedere
PREVEDEÁ, prevắd, vb. II. 1. Tranz. A deduce (din fapte care precedă) evoluția evenimentelor viitoare; a avea intuiția celor ce urmează să se întâmple; a întrezări; a presimți. 2. Tranz. (Despre legi, regulamente, îndrumări etc.) A specifica, a prescrie; a indica, a menționa. 3. Tranz. A echipa, a înzestra pe cineva sau ceva cu cele necesare. 4. Refl. (Înv. și reg.) A se vedea prin ceva; a se întrezări. ♦ A se oglindi, a se reflecta. – Pre1- + vedea (după fr. prévoir). DOOM
prevedeá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prevắd, 1 pl. prevedém, 2 pl. prevedéți; conj. prez. 3 să prevádă; ger. prevăzấnd; part. prevăzút
prevedere
PREVEDÉRE, prevederi, s. f. 1. Faptul de a (se) prevedea. ♦ (Mai ales la pl.) Indicație, dispoziție dintr-un tratat, dintr-un act normativ etc. ♦ Prevederi sociale = ansamblu de măsuri privitoare la acordarea asistenței sociale unor persoane care și-au pierdut capacitatea de muncă sau minorilor rămași fără susținători. 2. Prudență, precauție. – V. prevedea. DOOM
prevedére s. f., g.-d. art. prevedérii; pl. prevedéri
prevederea
PREVEDÉRE, prevederi, s. f. 1. Faptul de a (se) prevedea. ♦ (Mai ales la pl.) Indicație, dispoziție dintr-un tratat, dintr-un act normativ etc. ♦ Prevederi sociale = ansamblu de măsuri privitoare la acordarea asistenței sociale unor persoane care și-au pierdut capacitatea de muncă sau minorilor rămași fără susținători. 2. Prudență, precauție. – V. prevedea. DOOM
prevedére s. f., g.-d. art. prevedérii; pl. prevedéri
prevederi
PREVEDÉRE, prevederi, s. f. 1. Faptul de a (se) prevedea. ♦ (Mai ales la pl.) Indicație, dispoziție dintr-un tratat, dintr-un act normativ etc. ♦ Prevederi sociale = ansamblu de măsuri privitoare la acordarea asistenței sociale unor persoane care și-au pierdut capacitatea de muncă sau minorilor rămași fără susținători. 2. Prudență, precauție. – V. prevedea. DOOM
prevedére s. f., g.-d. art. prevedérii; pl. prevedéri
prevederii
PREVEDÉRE, prevederi, s. f. 1. Faptul de a (se) prevedea. ♦ (Mai ales la pl.) Indicație, dispoziție dintr-un tratat, dintr-un act normativ etc. ♦ Prevederi sociale = ansamblu de măsuri privitoare la acordarea asistenței sociale unor persoane care și-au pierdut capacitatea de muncă sau minorilor rămași fără susținători. 2. Prudență, precauție. – V. prevedea. DOOM
prevedére s. f., g.-d. art. prevedérii; pl. prevedéri
prevederile
PREVEDÉRE, prevederi, s. f. 1. Faptul de a (se) prevedea. ♦ (Mai ales la pl.) Indicație, dispoziție dintr-un tratat, dintr-un act normativ etc. ♦ Prevederi sociale = ansamblu de măsuri privitoare la acordarea asistenței sociale unor persoane care și-au pierdut capacitatea de muncă sau minorilor rămași fără susținători. 2. Prudență, precauție. – V. prevedea. DOOM
prevedére s. f., g.-d. art. prevedérii; pl. prevedéri
prevederilor
PREVEDÉRE, prevederi, s. f. 1. Faptul de a (se) prevedea. ♦ (Mai ales la pl.) Indicație, dispoziție dintr-un tratat, dintr-un act normativ etc. ♦ Prevederi sociale = ansamblu de măsuri privitoare la acordarea asistenței sociale unor persoane care și-au pierdut capacitatea de muncă sau minorilor rămași fără susținători. 2. Prudență, precauție. – V. prevedea. DOOM
prevedére s. f., g.-d. art. prevedérii; pl. prevedéri
prevedeți
PREVEDEÁ, prevắd, vb. II. 1. Tranz. A deduce (din fapte care precedă) evoluția evenimentelor viitoare; a avea intuiția celor ce urmează să se întâmple; a întrezări; a presimți. 2. Tranz. (Despre legi, regulamente, îndrumări etc.) A specifica, a prescrie; a indica, a menționa. 3. Tranz. A echipa, a înzestra pe cineva sau ceva cu cele necesare. 4. Refl. (Înv. și reg.) A se vedea prin ceva; a se întrezări. ♦ A se oglindi, a se reflecta. – Pre1- + vedea (după fr. prévoir). DOOM
prevedeá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prevắd, 1 pl. prevedém, 2 pl. prevedéți; conj. prez. 3 să prevádă; ger. prevăzấnd; part. prevăzút
prevenea
PREVENÍ, prevín, vb. IV. Tranz. 1. A atrage cuiva atenția asupra consecințelor (negative ale) unor acțiuni; a informa în prealabil; a avertiza, a prevesti. 2. A lua măsuri de precauție pentru a înlătura ceva (neplăcut); a preîntâmpina. 3. (Rar) A împlini dinainte dorințele cuiva. – Din fr. prévenir, lat. praevenire. DOOM
prevení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prevín, imperf. 3 sg. preveneá; conj. prez. 3 să prevínă
preveneai
PREVENÍ, prevín, vb. IV. Tranz. 1. A atrage cuiva atenția asupra consecințelor (negative ale) unor acțiuni; a informa în prealabil; a avertiza, a prevesti. 2. A lua măsuri de precauție pentru a înlătura ceva (neplăcut); a preîntâmpina. 3. (Rar) A împlini dinainte dorințele cuiva. – Din fr. prévenir, lat. praevenire. DOOM
prevení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prevín, imperf. 3 sg. preveneá; conj. prez. 3 să prevínă
preveneam
PREVENÍ, prevín, vb. IV. Tranz. 1. A atrage cuiva atenția asupra consecințelor (negative ale) unor acțiuni; a informa în prealabil; a avertiza, a prevesti. 2. A lua măsuri de precauție pentru a înlătura ceva (neplăcut); a preîntâmpina. 3. (Rar) A împlini dinainte dorințele cuiva. – Din fr. prévenir, lat. praevenire. DOOM
prevení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prevín, imperf. 3 sg. preveneá; conj. prez. 3 să prevínă
preveneau
PREVENÍ, prevín, vb. IV. Tranz. 1. A atrage cuiva atenția asupra consecințelor (negative ale) unor acțiuni; a informa în prealabil; a avertiza, a prevesti. 2. A lua măsuri de precauție pentru a înlătura ceva (neplăcut); a preîntâmpina. 3. (Rar) A împlini dinainte dorințele cuiva. – Din fr. prévenir, lat. praevenire. DOOM
prevení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prevín, imperf. 3 sg. preveneá; conj. prez. 3 să prevínă
preveneați
PREVENÍ, prevín, vb. IV. Tranz. 1. A atrage cuiva atenția asupra consecințelor (negative ale) unor acțiuni; a informa în prealabil; a avertiza, a prevesti. 2. A lua măsuri de precauție pentru a înlătura ceva (neplăcut); a preîntâmpina. 3. (Rar) A împlini dinainte dorințele cuiva. – Din fr. prévenir, lat. praevenire. DOOM
prevení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prevín, imperf. 3 sg. preveneá; conj. prez. 3 să prevínă
preveni
PREVENÍ, prevín, vb. IV. Tranz. 1. A atrage cuiva atenția asupra consecințelor (negative ale) unor acțiuni; a informa în prealabil; a avertiza, a prevesti. 2. A lua măsuri de precauție pentru a înlătura ceva (neplăcut); a preîntâmpina. 3. (Rar) A împlini dinainte dorințele cuiva. – Din fr. prévenir, lat. praevenire. DOOM
prevení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prevín, imperf. 3 sg. preveneá; conj. prez. 3 să prevínă
prevenii
PREVENÍ, prevín, vb. IV. Tranz. 1. A atrage cuiva atenția asupra consecințelor (negative ale) unor acțiuni; a informa în prealabil; a avertiza, a prevesti. 2. A lua măsuri de precauție pentru a înlătura ceva (neplăcut); a preîntâmpina. 3. (Rar) A împlini dinainte dorințele cuiva. – Din fr. prévenir, lat. praevenire. DOOM
prevení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prevín, imperf. 3 sg. preveneá; conj. prez. 3 să prevínă
prevenim
PREVENÍ, prevín, vb. IV. Tranz. 1. A atrage cuiva atenția asupra consecințelor (negative ale) unor acțiuni; a informa în prealabil; a avertiza, a prevesti. 2. A lua măsuri de precauție pentru a înlătura ceva (neplăcut); a preîntâmpina. 3. (Rar) A împlini dinainte dorințele cuiva. – Din fr. prévenir, lat. praevenire. DOOM
prevení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prevín, imperf. 3 sg. preveneá; conj. prez. 3 să prevínă
prevenind
PREVENÍ, prevín, vb. IV. Tranz. 1. A atrage cuiva atenția asupra consecințelor (negative ale) unor acțiuni; a informa în prealabil; a avertiza, a prevesti. 2. A lua măsuri de precauție pentru a înlătura ceva (neplăcut); a preîntâmpina. 3. (Rar) A împlini dinainte dorințele cuiva. – Din fr. prévenir, lat. praevenire. DOOM
prevení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prevín, imperf. 3 sg. preveneá; conj. prez. 3 să prevínă
prevenire
PREVENÍ, prevín, vb. IV. Tranz. 1. A atrage cuiva atenția asupra consecințelor (negative ale) unor acțiuni; a informa în prealabil; a avertiza, a prevesti. 2. A lua măsuri de precauție pentru a înlătura ceva (neplăcut); a preîntâmpina. 3. (Rar) A împlini dinainte dorințele cuiva. – Din fr. prévenir, lat. praevenire. DOOM
prevení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prevín, imperf. 3 sg. preveneá; conj. prez. 3 să prevínă
prevenire
PREVENÍRE, preveniri, s. f. Acțiunea de a preveni. – V. preveni. DOOM
preveníre s. f., g.-d. art. prevenírii; pl. preveníri
prevenirea
PREVENÍRE, preveniri, s. f. Acțiunea de a preveni. – V. preveni. DOOM
preveníre s. f., g.-d. art. prevenírii; pl. preveníri
preveniri
PREVENÍRE, preveniri, s. f. Acțiunea de a preveni. – V. preveni. DOOM
preveníre s. f., g.-d. art. prevenírii; pl. preveníri
prevenirii
PREVENÍRE, preveniri, s. f. Acțiunea de a preveni. – V. preveni. DOOM
preveníre s. f., g.-d. art. prevenírii; pl. preveníri
prevenirile
PREVENÍRE, preveniri, s. f. Acțiunea de a preveni. – V. preveni. DOOM
preveníre s. f., g.-d. art. prevenírii; pl. preveníri
prevenirilor
PREVENÍRE, preveniri, s. f. Acțiunea de a preveni. – V. preveni. DOOM
preveníre s. f., g.-d. art. prevenírii; pl. preveníri
preveniră
PREVENÍ, prevín, vb. IV. Tranz. 1. A atrage cuiva atenția asupra consecințelor (negative ale) unor acțiuni; a informa în prealabil; a avertiza, a prevesti. 2. A lua măsuri de precauție pentru a înlătura ceva (neplăcut); a preîntâmpina. 3. (Rar) A împlini dinainte dorințele cuiva. – Din fr. prévenir, lat. praevenire. DOOM
prevení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prevín, imperf. 3 sg. preveneá; conj. prez. 3 să prevínă
prevenirăm
PREVENÍ, prevín, vb. IV. Tranz. 1. A atrage cuiva atenția asupra consecințelor (negative ale) unor acțiuni; a informa în prealabil; a avertiza, a prevesti. 2. A lua măsuri de precauție pentru a înlătura ceva (neplăcut); a preîntâmpina. 3. (Rar) A împlini dinainte dorințele cuiva. – Din fr. prévenir, lat. praevenire. DOOM
prevení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prevín, imperf. 3 sg. preveneá; conj. prez. 3 să prevínă
prevenirăți
PREVENÍ, prevín, vb. IV. Tranz. 1. A atrage cuiva atenția asupra consecințelor (negative ale) unor acțiuni; a informa în prealabil; a avertiza, a prevesti. 2. A lua măsuri de precauție pentru a înlătura ceva (neplăcut); a preîntâmpina. 3. (Rar) A împlini dinainte dorințele cuiva. – Din fr. prévenir, lat. praevenire. DOOM
prevení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prevín, imperf. 3 sg. preveneá; conj. prez. 3 să prevínă
prevenise
PREVENÍ, prevín, vb. IV. Tranz. 1. A atrage cuiva atenția asupra consecințelor (negative ale) unor acțiuni; a informa în prealabil; a avertiza, a prevesti. 2. A lua măsuri de precauție pentru a înlătura ceva (neplăcut); a preîntâmpina. 3. (Rar) A împlini dinainte dorințele cuiva. – Din fr. prévenir, lat. praevenire. DOOM
prevení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prevín, imperf. 3 sg. preveneá; conj. prez. 3 să prevínă
prevenisem
PREVENÍ, prevín, vb. IV. Tranz. 1. A atrage cuiva atenția asupra consecințelor (negative ale) unor acțiuni; a informa în prealabil; a avertiza, a prevesti. 2. A lua măsuri de precauție pentru a înlătura ceva (neplăcut); a preîntâmpina. 3. (Rar) A împlini dinainte dorințele cuiva. – Din fr. prévenir, lat. praevenire. DOOM
prevení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prevín, imperf. 3 sg. preveneá; conj. prez. 3 să prevínă
preveniseră
PREVENÍ, prevín, vb. IV. Tranz. 1. A atrage cuiva atenția asupra consecințelor (negative ale) unor acțiuni; a informa în prealabil; a avertiza, a prevesti. 2. A lua măsuri de precauție pentru a înlătura ceva (neplăcut); a preîntâmpina. 3. (Rar) A împlini dinainte dorințele cuiva. – Din fr. prévenir, lat. praevenire. DOOM
prevení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prevín, imperf. 3 sg. preveneá; conj. prez. 3 să prevínă
preveniserăm
PREVENÍ, prevín, vb. IV. Tranz. 1. A atrage cuiva atenția asupra consecințelor (negative ale) unor acțiuni; a informa în prealabil; a avertiza, a prevesti. 2. A lua măsuri de precauție pentru a înlătura ceva (neplăcut); a preîntâmpina. 3. (Rar) A împlini dinainte dorințele cuiva. – Din fr. prévenir, lat. praevenire. DOOM
prevení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prevín, imperf. 3 sg. preveneá; conj. prez. 3 să prevínă
preveniserăți
PREVENÍ, prevín, vb. IV. Tranz. 1. A atrage cuiva atenția asupra consecințelor (negative ale) unor acțiuni; a informa în prealabil; a avertiza, a prevesti. 2. A lua măsuri de precauție pentru a înlătura ceva (neplăcut); a preîntâmpina. 3. (Rar) A împlini dinainte dorințele cuiva. – Din fr. prévenir, lat. praevenire. DOOM
prevení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prevín, imperf. 3 sg. preveneá; conj. prez. 3 să prevínă
preveniseși
PREVENÍ, prevín, vb. IV. Tranz. 1. A atrage cuiva atenția asupra consecințelor (negative ale) unor acțiuni; a informa în prealabil; a avertiza, a prevesti. 2. A lua măsuri de precauție pentru a înlătura ceva (neplăcut); a preîntâmpina. 3. (Rar) A împlini dinainte dorințele cuiva. – Din fr. prévenir, lat. praevenire. DOOM
prevení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prevín, imperf. 3 sg. preveneá; conj. prez. 3 să prevínă
preveniseți
PREVENÍ, prevín, vb. IV. Tranz. 1. A atrage cuiva atenția asupra consecințelor (negative ale) unor acțiuni; a informa în prealabil; a avertiza, a prevesti. 2. A lua măsuri de precauție pentru a înlătura ceva (neplăcut); a preîntâmpina. 3. (Rar) A împlini dinainte dorințele cuiva. – Din fr. prévenir, lat. praevenire. DOOM
prevení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prevín, imperf. 3 sg. preveneá; conj. prez. 3 să prevínă
prevenit
PREVENÍ, prevín, vb. IV. Tranz. 1. A atrage cuiva atenția asupra consecințelor (negative ale) unor acțiuni; a informa în prealabil; a avertiza, a prevesti. 2. A lua măsuri de precauție pentru a înlătura ceva (neplăcut); a preîntâmpina. 3. (Rar) A împlini dinainte dorințele cuiva. – Din fr. prévenir, lat. praevenire. DOOM
prevení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prevín, imperf. 3 sg. preveneá; conj. prez. 3 să prevínă
prevenit
PREVENÍT, -Ă, preveniți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care a fost avertizat, încunoștiințat. 2. S. m. și f. (Jur.) Persoană aflată în arest preventiv. – V. preveni.
prevenita
PREVENÍT, -Ă, preveniți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care a fost avertizat, încunoștiințat. 2. S. m. și f. (Jur.) Persoană aflată în arest preventiv. – V. preveni.
prevenite
PREVENÍT, -Ă, preveniți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care a fost avertizat, încunoștiințat. 2. S. m. și f. (Jur.) Persoană aflată în arest preventiv. – V. preveni.
prevenitei
PREVENÍT, -Ă, preveniți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care a fost avertizat, încunoștiințat. 2. S. m. și f. (Jur.) Persoană aflată în arest preventiv. – V. preveni.
prevenitele
PREVENÍT, -Ă, preveniți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care a fost avertizat, încunoștiințat. 2. S. m. și f. (Jur.) Persoană aflată în arest preventiv. – V. preveni.
prevenitelor
PREVENÍT, -Ă, preveniți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care a fost avertizat, încunoștiințat. 2. S. m. și f. (Jur.) Persoană aflată în arest preventiv. – V. preveni.
prevenitoare
PREVENITÓR, -OÁRE, prevenitori, -oare, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Care este îndatoritor, curtenitor, amabil; serviabil, politicos. ♦ (Adverbial) Cu precauție. – Preveni + suf. -tor. DOOM
prevenitór2 s. n., pl. prevenitoáre
prevenitoarea
PREVENITÓR, -OÁRE, prevenitori, -oare, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Care este îndatoritor, curtenitor, amabil; serviabil, politicos. ♦ (Adverbial) Cu precauție. – Preveni + suf. -tor. DOOM
prevenitór2 s. n., pl. prevenitoáre
prevenitoarei
PREVENITÓR, -OÁRE, prevenitori, -oare, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Care este îndatoritor, curtenitor, amabil; serviabil, politicos. ♦ (Adverbial) Cu precauție. – Preveni + suf. -tor. DOOM
prevenitór2 s. n., pl. prevenitoáre
prevenitoarele
PREVENITÓR, -OÁRE, prevenitori, -oare, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Care este îndatoritor, curtenitor, amabil; serviabil, politicos. ♦ (Adverbial) Cu precauție. – Preveni + suf. -tor. DOOM
prevenitór2 s. n., pl. prevenitoáre
prevenitoarelor
PREVENITÓR, -OÁRE, prevenitori, -oare, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Care este îndatoritor, curtenitor, amabil; serviabil, politicos. ♦ (Adverbial) Cu precauție. – Preveni + suf. -tor. DOOM
prevenitór2 s. n., pl. prevenitoáre
prevenitor
PREVENITÓR, -OÁRE, prevenitori, -oare, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Care este îndatoritor, curtenitor, amabil; serviabil, politicos. ♦ (Adverbial) Cu precauție. – Preveni + suf. -tor. DOOM
prevenitór2 s. n., pl. prevenitoáre
prevenitori
PREVENITÓR, -OÁRE, prevenitori, -oare, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Care este îndatoritor, curtenitor, amabil; serviabil, politicos. ♦ (Adverbial) Cu precauție. – Preveni + suf. -tor. DOOM
prevenitór2 s. n., pl. prevenitoáre
prevenitorii
PREVENITÓR, -OÁRE, prevenitori, -oare, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Care este îndatoritor, curtenitor, amabil; serviabil, politicos. ♦ (Adverbial) Cu precauție. – Preveni + suf. -tor. DOOM
prevenitór2 s. n., pl. prevenitoáre
prevenitorilor
PREVENITÓR, -OÁRE, prevenitori, -oare, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Care este îndatoritor, curtenitor, amabil; serviabil, politicos. ♦ (Adverbial) Cu precauție. – Preveni + suf. -tor. DOOM
prevenitór2 s. n., pl. prevenitoáre
prevenitorul
PREVENITÓR, -OÁRE, prevenitori, -oare, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Care este îndatoritor, curtenitor, amabil; serviabil, politicos. ♦ (Adverbial) Cu precauție. – Preveni + suf. -tor. DOOM
prevenitór2 s. n., pl. prevenitoáre
prevenitorului
PREVENITÓR, -OÁRE, prevenitori, -oare, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Care este îndatoritor, curtenitor, amabil; serviabil, politicos. ♦ (Adverbial) Cu precauție. – Preveni + suf. -tor. DOOM
prevenitór2 s. n., pl. prevenitoáre
prevenitul
PREVENÍT, -Ă, preveniți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care a fost avertizat, încunoștiințat. 2. S. m. și f. (Jur.) Persoană aflată în arest preventiv. – V. preveni.
prevenitului
PREVENÍT, -Ă, preveniți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care a fost avertizat, încunoștiințat. 2. S. m. și f. (Jur.) Persoană aflată în arest preventiv. – V. preveni.
preveniși
PREVENÍ, prevín, vb. IV. Tranz. 1. A atrage cuiva atenția asupra consecințelor (negative ale) unor acțiuni; a informa în prealabil; a avertiza, a prevesti. 2. A lua măsuri de precauție pentru a înlătura ceva (neplăcut); a preîntâmpina. 3. (Rar) A împlini dinainte dorințele cuiva. – Din fr. prévenir, lat. praevenire. DOOM
prevení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prevín, imperf. 3 sg. preveneá; conj. prez. 3 să prevínă
preveniți
PREVENÍ, prevín, vb. IV. Tranz. 1. A atrage cuiva atenția asupra consecințelor (negative ale) unor acțiuni; a informa în prealabil; a avertiza, a prevesti. 2. A lua măsuri de precauție pentru a înlătura ceva (neplăcut); a preîntâmpina. 3. (Rar) A împlini dinainte dorințele cuiva. – Din fr. prévenir, lat. praevenire. DOOM
prevení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prevín, imperf. 3 sg. preveneá; conj. prez. 3 să prevínă
preveniți
PREVENÍT, -Ă, preveniți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care a fost avertizat, încunoștiințat. 2. S. m. și f. (Jur.) Persoană aflată în arest preventiv. – V. preveni.
preveniții
PREVENÍT, -Ă, preveniți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care a fost avertizat, încunoștiințat. 2. S. m. și f. (Jur.) Persoană aflată în arest preventiv. – V. preveni.
preveniților
PREVENÍT, -Ă, preveniți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care a fost avertizat, încunoștiințat. 2. S. m. și f. (Jur.) Persoană aflată în arest preventiv. – V. preveni.
preventiv
PREVENTÍV, -Ă, preventivi, -e, adj. Care are ca scop preîntâmpinarea unui rău, împiedicarea apariției sau a răspândirii unei boli, a săvârșirii unei infracțiuni etc. ♦ (Jur.) Arest preventiv sau închisoare (ori detenție) preventivă = măsură privativă de libertate, luată în cursul soluționării unui proces penal, în scopul de a preveni fie dispariția infractorului, fie influențarea martorilor de către acesta; prevenție (1); p. ext. loc în care sunt deținuți acești inculpați. (În sintagma) Medicină preventivă = ramură a medicinei care se ocupă cu prevenirea bolilor; profilaxie. – Din fr. préventif. DOOM
preventív adj. m., pl. preventívi; f. preventívă, pl. preventíve
preventiva
PREVENTÍV, -Ă, preventivi, -e, adj. Care are ca scop preîntâmpinarea unui rău, împiedicarea apariției sau a răspândirii unei boli, a săvârșirii unei infracțiuni etc. ♦ (Jur.) Arest preventiv sau închisoare (ori detenție) preventivă = măsură privativă de libertate, luată în cursul soluționării unui proces penal, în scopul de a preveni fie dispariția infractorului, fie influențarea martorilor de către acesta; prevenție (1); p. ext. loc în care sunt deținuți acești inculpați. (În sintagma) Medicină preventivă = ramură a medicinei care se ocupă cu prevenirea bolilor; profilaxie. – Din fr. préventif. DOOM
preventív adj. m., pl. preventívi; f. preventívă, pl. preventíve
preventive
PREVENTÍV, -Ă, preventivi, -e, adj. Care are ca scop preîntâmpinarea unui rău, împiedicarea apariției sau a răspândirii unei boli, a săvârșirii unei infracțiuni etc. ♦ (Jur.) Arest preventiv sau închisoare (ori detenție) preventivă = măsură privativă de libertate, luată în cursul soluționării unui proces penal, în scopul de a preveni fie dispariția infractorului, fie influențarea martorilor de către acesta; prevenție (1); p. ext. loc în care sunt deținuți acești inculpați. (În sintagma) Medicină preventivă = ramură a medicinei care se ocupă cu prevenirea bolilor; profilaxie. – Din fr. préventif. DOOM
preventív adj. m., pl. preventívi; f. preventívă, pl. preventíve
preventivei
PREVENTÍV, -Ă, preventivi, -e, adj. Care are ca scop preîntâmpinarea unui rău, împiedicarea apariției sau a răspândirii unei boli, a săvârșirii unei infracțiuni etc. ♦ (Jur.) Arest preventiv sau închisoare (ori detenție) preventivă = măsură privativă de libertate, luată în cursul soluționării unui proces penal, în scopul de a preveni fie dispariția infractorului, fie influențarea martorilor de către acesta; prevenție (1); p. ext. loc în care sunt deținuți acești inculpați. (În sintagma) Medicină preventivă = ramură a medicinei care se ocupă cu prevenirea bolilor; profilaxie. – Din fr. préventif. DOOM
preventív adj. m., pl. preventívi; f. preventívă, pl. preventíve
preventivele
PREVENTÍV, -Ă, preventivi, -e, adj. Care are ca scop preîntâmpinarea unui rău, împiedicarea apariției sau a răspândirii unei boli, a săvârșirii unei infracțiuni etc. ♦ (Jur.) Arest preventiv sau închisoare (ori detenție) preventivă = măsură privativă de libertate, luată în cursul soluționării unui proces penal, în scopul de a preveni fie dispariția infractorului, fie influențarea martorilor de către acesta; prevenție (1); p. ext. loc în care sunt deținuți acești inculpați. (În sintagma) Medicină preventivă = ramură a medicinei care se ocupă cu prevenirea bolilor; profilaxie. – Din fr. préventif. DOOM
preventív adj. m., pl. preventívi; f. preventívă, pl. preventíve
preventivelor
PREVENTÍV, -Ă, preventivi, -e, adj. Care are ca scop preîntâmpinarea unui rău, împiedicarea apariției sau a răspândirii unei boli, a săvârșirii unei infracțiuni etc. ♦ (Jur.) Arest preventiv sau închisoare (ori detenție) preventivă = măsură privativă de libertate, luată în cursul soluționării unui proces penal, în scopul de a preveni fie dispariția infractorului, fie influențarea martorilor de către acesta; prevenție (1); p. ext. loc în care sunt deținuți acești inculpați. (În sintagma) Medicină preventivă = ramură a medicinei care se ocupă cu prevenirea bolilor; profilaxie. – Din fr. préventif. DOOM
preventív adj. m., pl. preventívi; f. preventívă, pl. preventíve
preventivi
PREVENTÍV, -Ă, preventivi, -e, adj. Care are ca scop preîntâmpinarea unui rău, împiedicarea apariției sau a răspândirii unei boli, a săvârșirii unei infracțiuni etc. ♦ (Jur.) Arest preventiv sau închisoare (ori detenție) preventivă = măsură privativă de libertate, luată în cursul soluționării unui proces penal, în scopul de a preveni fie dispariția infractorului, fie influențarea martorilor de către acesta; prevenție (1); p. ext. loc în care sunt deținuți acești inculpați. (În sintagma) Medicină preventivă = ramură a medicinei care se ocupă cu prevenirea bolilor; profilaxie. – Din fr. préventif. DOOM
preventív adj. m., pl. preventívi; f. preventívă, pl. preventíve
preventivii
PREVENTÍV, -Ă, preventivi, -e, adj. Care are ca scop preîntâmpinarea unui rău, împiedicarea apariției sau a răspândirii unei boli, a săvârșirii unei infracțiuni etc. ♦ (Jur.) Arest preventiv sau închisoare (ori detenție) preventivă = măsură privativă de libertate, luată în cursul soluționării unui proces penal, în scopul de a preveni fie dispariția infractorului, fie influențarea martorilor de către acesta; prevenție (1); p. ext. loc în care sunt deținuți acești inculpați. (În sintagma) Medicină preventivă = ramură a medicinei care se ocupă cu prevenirea bolilor; profilaxie. – Din fr. préventif. DOOM
preventív adj. m., pl. preventívi; f. preventívă, pl. preventíve
preventivilor
PREVENTÍV, -Ă, preventivi, -e, adj. Care are ca scop preîntâmpinarea unui rău, împiedicarea apariției sau a răspândirii unei boli, a săvârșirii unei infracțiuni etc. ♦ (Jur.) Arest preventiv sau închisoare (ori detenție) preventivă = măsură privativă de libertate, luată în cursul soluționării unui proces penal, în scopul de a preveni fie dispariția infractorului, fie influențarea martorilor de către acesta; prevenție (1); p. ext. loc în care sunt deținuți acești inculpați. (În sintagma) Medicină preventivă = ramură a medicinei care se ocupă cu prevenirea bolilor; profilaxie. – Din fr. préventif. DOOM
preventív adj. m., pl. preventívi; f. preventívă, pl. preventíve
preventivul
PREVENTÍV, -Ă, preventivi, -e, adj. Care are ca scop preîntâmpinarea unui rău, împiedicarea apariției sau a răspândirii unei boli, a săvârșirii unei infracțiuni etc. ♦ (Jur.) Arest preventiv sau închisoare (ori detenție) preventivă = măsură privativă de libertate, luată în cursul soluționării unui proces penal, în scopul de a preveni fie dispariția infractorului, fie influențarea martorilor de către acesta; prevenție (1); p. ext. loc în care sunt deținuți acești inculpați. (În sintagma) Medicină preventivă = ramură a medicinei care se ocupă cu prevenirea bolilor; profilaxie. – Din fr. préventif. DOOM
preventív adj. m., pl. preventívi; f. preventívă, pl. preventíve
preventivului
PREVENTÍV, -Ă, preventivi, -e, adj. Care are ca scop preîntâmpinarea unui rău, împiedicarea apariției sau a răspândirii unei boli, a săvârșirii unei infracțiuni etc. ♦ (Jur.) Arest preventiv sau închisoare (ori detenție) preventivă = măsură privativă de libertate, luată în cursul soluționării unui proces penal, în scopul de a preveni fie dispariția infractorului, fie influențarea martorilor de către acesta; prevenție (1); p. ext. loc în care sunt deținuți acești inculpați. (În sintagma) Medicină preventivă = ramură a medicinei care se ocupă cu prevenirea bolilor; profilaxie. – Din fr. préventif. DOOM
preventív adj. m., pl. preventívi; f. preventívă, pl. preventíve
preventorii
PREVENTÓRIU, preventorii, s. n. Instituție medicală în care sunt internate și îngrijite persoanele predispuse la anumite boli grave, în special la tuberculoză. – Din fr. préventorium. DOOM
preventóriu [riu pron. riu] s. n., art. preventóriul; pl. preventórii, art. preventóriile (-ri-i-)
preventoriile
PREVENTÓRIU, preventorii, s. n. Instituție medicală în care sunt internate și îngrijite persoanele predispuse la anumite boli grave, în special la tuberculoză. – Din fr. préventorium. DOOM
preventóriu [riu pron. riu] s. n., art. preventóriul; pl. preventórii, art. preventóriile (-ri-i-)
preventoriilor
PREVENTÓRIU, preventorii, s. n. Instituție medicală în care sunt internate și îngrijite persoanele predispuse la anumite boli grave, în special la tuberculoză. – Din fr. préventorium. DOOM
preventóriu [riu pron. riu] s. n., art. preventóriul; pl. preventórii, art. preventóriile (-ri-i-)
preventoriu
PREVENTÓRIU, preventorii, s. n. Instituție medicală în care sunt internate și îngrijite persoanele predispuse la anumite boli grave, în special la tuberculoză. – Din fr. préventorium. DOOM
preventóriu [riu pron. riu] s. n., art. preventóriul; pl. preventórii, art. preventóriile (-ri-i-)
preventoriul
PREVENTÓRIU, preventorii, s. n. Instituție medicală în care sunt internate și îngrijite persoanele predispuse la anumite boli grave, în special la tuberculoză. – Din fr. préventorium. DOOM
preventóriu [riu pron. riu] s. n., art. preventóriul; pl. preventórii, art. preventóriile (-ri-i-)
preventoriului
PREVENTÓRIU, preventorii, s. n. Instituție medicală în care sunt internate și îngrijite persoanele predispuse la anumite boli grave, în special la tuberculoză. – Din fr. préventorium. DOOM
preventóriu [riu pron. riu] s. n., art. preventóriul; pl. preventórii, art. preventóriile (-ri-i-)
prevenția
PREVENȚIÚNE s. f. v. prevenție. DOOM
prevénție (-ți-e) s. f., art. prevénția (-ți-a), g.-d. art. prevénției; pl. prevénții, art. prevénțiile (-ți-i-)
prevenție
PREVENȚIÚNE s. f. v. prevenție. DOOM
prevénție (-ți-e) s. f., art. prevénția (-ți-a), g.-d. art. prevénției; pl. prevénții, art. prevénțiile (-ți-i-)
prevenției
PREVENȚIÚNE s. f. v. prevenție. DOOM
prevénție (-ți-e) s. f., art. prevénția (-ți-a), g.-d. art. prevénției; pl. prevénții, art. prevénțiile (-ți-i-)
prevenții
PREVENȚIÚNE s. f. v. prevenție. DOOM
prevénție (-ți-e) s. f., art. prevénția (-ți-a), g.-d. art. prevénției; pl. prevénții, art. prevénțiile (-ți-i-)
prevențiile
PREVENȚIÚNE s. f. v. prevenție. DOOM
prevénție (-ți-e) s. f., art. prevénția (-ți-a), g.-d. art. prevénției; pl. prevénții, art. prevénțiile (-ți-i-)
prevențiilor
PREVENȚIÚNE s. f. v. prevenție. DOOM
prevénție (-ți-e) s. f., art. prevénția (-ți-a), g.-d. art. prevénției; pl. prevénții, art. prevénțiile (-ți-i-)
prevențiune
PREVENȚIÚNE s. f. v. prevenție. DOOM
prevénție (-ți-e) s. f., art. prevénția (-ți-a), g.-d. art. prevénției; pl. prevénții, art. prevénțiile (-ți-i-)
preverb
PREVÉRB, preverbe, s. n. (Lingv.) Prefix care se atașează la verbe. – Din fr. préverbe.
preverbe
PREVÉRB, preverbe, s. n. (Lingv.) Prefix care se atașează la verbe. – Din fr. préverbe.
preverbele
PREVÉRB, preverbe, s. n. (Lingv.) Prefix care se atașează la verbe. – Din fr. préverbe.
preverbelor
PREVÉRB, preverbe, s. n. (Lingv.) Prefix care se atașează la verbe. – Din fr. préverbe.
preverbul
PREVÉRB, preverbe, s. n. (Lingv.) Prefix care se atașează la verbe. – Din fr. préverbe.
preverbului
PREVÉRB, preverbe, s. n. (Lingv.) Prefix care se atașează la verbe. – Din fr. préverbe.
prevernal
PREVERNÁL, -Ă adj. (Liv.) Din perioada care precedă primăvara; primăvăratic. [Cf. it. prevernale].
prevernala
PREVERNÁL, -Ă adj. (Liv.) Din perioada care precedă primăvara; primăvăratic. [Cf. it. prevernale].
prevernale
PREVERNÁL, -Ă adj. (Liv.) Din perioada care precedă primăvara; primăvăratic. [Cf. it. prevernale].
prevernalei
PREVERNÁL, -Ă adj. (Liv.) Din perioada care precedă primăvara; primăvăratic. [Cf. it. prevernale].
prevernalele
PREVERNÁL, -Ă adj. (Liv.) Din perioada care precedă primăvara; primăvăratic. [Cf. it. prevernale].
prevernalelor
PREVERNÁL, -Ă adj. (Liv.) Din perioada care precedă primăvara; primăvăratic. [Cf. it. prevernale].
prevernali
PREVERNÁL, -Ă adj. (Liv.) Din perioada care precedă primăvara; primăvăratic. [Cf. it. prevernale].
prevernalii
PREVERNÁL, -Ă adj. (Liv.) Din perioada care precedă primăvara; primăvăratic. [Cf. it. prevernale].
prevernalilor
PREVERNÁL, -Ă adj. (Liv.) Din perioada care precedă primăvara; primăvăratic. [Cf. it. prevernale].
prevernalul
PREVERNÁL, -Ă adj. (Liv.) Din perioada care precedă primăvara; primăvăratic. [Cf. it. prevernale].
prevernalului
PREVERNÁL, -Ă adj. (Liv.) Din perioada care precedă primăvara; primăvăratic. [Cf. it. prevernale].
prevestea
PREVESTÍ, prevestesc, vb. IV. Tranz. 1. A anunța întâmplări sau evenimente viitoare fie după anumite legități, fie prin divinație, fie prin conjecturare; a prezice. 2. (Înv. și pop.) A preveni (1). – Pre1- + vesti. DOOM
prevestí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prevestésc, imperf. 3 sg. prevesteá; conj. prez. 3 să prevesteáscă
prevesteai
PREVESTÍ, prevestesc, vb. IV. Tranz. 1. A anunța întâmplări sau evenimente viitoare fie după anumite legități, fie prin divinație, fie prin conjecturare; a prezice. 2. (Înv. și pop.) A preveni (1). – Pre1- + vesti. DOOM
prevestí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prevestésc, imperf. 3 sg. prevesteá; conj. prez. 3 să prevesteáscă
prevesteam
PREVESTÍ, prevestesc, vb. IV. Tranz. 1. A anunța întâmplări sau evenimente viitoare fie după anumite legități, fie prin divinație, fie prin conjecturare; a prezice. 2. (Înv. și pop.) A preveni (1). – Pre1- + vesti. DOOM
prevestí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prevestésc, imperf. 3 sg. prevesteá; conj. prez. 3 să prevesteáscă
prevestească
PREVESTÍ, prevestesc, vb. IV. Tranz. 1. A anunța întâmplări sau evenimente viitoare fie după anumite legități, fie prin divinație, fie prin conjecturare; a prezice. 2. (Înv. și pop.) A preveni (1). – Pre1- + vesti. DOOM
prevestí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prevestésc, imperf. 3 sg. prevesteá; conj. prez. 3 să prevesteáscă
prevesteau
PREVESTÍ, prevestesc, vb. IV. Tranz. 1. A anunța întâmplări sau evenimente viitoare fie după anumite legități, fie prin divinație, fie prin conjecturare; a prezice. 2. (Înv. și pop.) A preveni (1). – Pre1- + vesti. DOOM
prevestí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prevestésc, imperf. 3 sg. prevesteá; conj. prez. 3 să prevesteáscă
prevesteați
PREVESTÍ, prevestesc, vb. IV. Tranz. 1. A anunța întâmplări sau evenimente viitoare fie după anumite legități, fie prin divinație, fie prin conjecturare; a prezice. 2. (Înv. și pop.) A preveni (1). – Pre1- + vesti. DOOM
prevestí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prevestésc, imperf. 3 sg. prevesteá; conj. prez. 3 să prevesteáscă
prevestesc
PREVESTÍ, prevestesc, vb. IV. Tranz. 1. A anunța întâmplări sau evenimente viitoare fie după anumite legități, fie prin divinație, fie prin conjecturare; a prezice. 2. (Înv. și pop.) A preveni (1). – Pre1- + vesti. DOOM
prevestí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prevestésc, imperf. 3 sg. prevesteá; conj. prez. 3 să prevesteáscă
prevestește
PREVESTÍ, prevestesc, vb. IV. Tranz. 1. A anunța întâmplări sau evenimente viitoare fie după anumite legități, fie prin divinație, fie prin conjecturare; a prezice. 2. (Înv. și pop.) A preveni (1). – Pre1- + vesti. DOOM
prevestí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prevestésc, imperf. 3 sg. prevesteá; conj. prez. 3 să prevesteáscă
prevestești
PREVESTÍ, prevestesc, vb. IV. Tranz. 1. A anunța întâmplări sau evenimente viitoare fie după anumite legități, fie prin divinație, fie prin conjecturare; a prezice. 2. (Înv. și pop.) A preveni (1). – Pre1- + vesti. DOOM
prevestí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prevestésc, imperf. 3 sg. prevesteá; conj. prez. 3 să prevesteáscă
prevesti
PREVESTÍ, prevestesc, vb. IV. Tranz. 1. A anunța întâmplări sau evenimente viitoare fie după anumite legități, fie prin divinație, fie prin conjecturare; a prezice. 2. (Înv. și pop.) A preveni (1). – Pre1- + vesti. DOOM
prevestí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prevestésc, imperf. 3 sg. prevesteá; conj. prez. 3 să prevesteáscă
prevestii
PREVESTÍ, prevestesc, vb. IV. Tranz. 1. A anunța întâmplări sau evenimente viitoare fie după anumite legități, fie prin divinație, fie prin conjecturare; a prezice. 2. (Înv. și pop.) A preveni (1). – Pre1- + vesti. DOOM
prevestí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prevestésc, imperf. 3 sg. prevesteá; conj. prez. 3 să prevesteáscă
prevestim
PREVESTÍ, prevestesc, vb. IV. Tranz. 1. A anunța întâmplări sau evenimente viitoare fie după anumite legități, fie prin divinație, fie prin conjecturare; a prezice. 2. (Înv. și pop.) A preveni (1). – Pre1- + vesti. DOOM
prevestí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prevestésc, imperf. 3 sg. prevesteá; conj. prez. 3 să prevesteáscă
prevestind
PREVESTÍ, prevestesc, vb. IV. Tranz. 1. A anunța întâmplări sau evenimente viitoare fie după anumite legități, fie prin divinație, fie prin conjecturare; a prezice. 2. (Înv. și pop.) A preveni (1). – Pre1- + vesti. DOOM
prevestí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prevestésc, imperf. 3 sg. prevesteá; conj. prez. 3 să prevesteáscă
prevestire
PREVESTÍ, prevestesc, vb. IV. Tranz. 1. A anunța întâmplări sau evenimente viitoare fie după anumite legități, fie prin divinație, fie prin conjecturare; a prezice. 2. (Înv. și pop.) A preveni (1). – Pre1- + vesti. DOOM
prevestí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prevestésc, imperf. 3 sg. prevesteá; conj. prez. 3 să prevesteáscă
prevestire
PREVESTÍRE, prevestiri, s. f. Acțiunea de a prevesti; semn prevestitor. – V. prevesti. DOOM
prevestíre s. f., g.-d. art. prevestírii; pl. prevestíri
prevestirea
PREVESTÍRE, prevestiri, s. f. Acțiunea de a prevesti; semn prevestitor. – V. prevesti. DOOM
prevestíre s. f., g.-d. art. prevestírii; pl. prevestíri
prevestiri
PREVESTÍRE, prevestiri, s. f. Acțiunea de a prevesti; semn prevestitor. – V. prevesti. DOOM
prevestíre s. f., g.-d. art. prevestírii; pl. prevestíri
prevestirii
PREVESTÍRE, prevestiri, s. f. Acțiunea de a prevesti; semn prevestitor. – V. prevesti. DOOM
prevestíre s. f., g.-d. art. prevestírii; pl. prevestíri
prevestirile
PREVESTÍRE, prevestiri, s. f. Acțiunea de a prevesti; semn prevestitor. – V. prevesti. DOOM
prevestíre s. f., g.-d. art. prevestírii; pl. prevestíri
prevestirilor
PREVESTÍRE, prevestiri, s. f. Acțiunea de a prevesti; semn prevestitor. – V. prevesti. DOOM
prevestíre s. f., g.-d. art. prevestírii; pl. prevestíri
prevestiră
PREVESTÍ, prevestesc, vb. IV. Tranz. 1. A anunța întâmplări sau evenimente viitoare fie după anumite legități, fie prin divinație, fie prin conjecturare; a prezice. 2. (Înv. și pop.) A preveni (1). – Pre1- + vesti. DOOM
prevestí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prevestésc, imperf. 3 sg. prevesteá; conj. prez. 3 să prevesteáscă
prevestirăm
PREVESTÍ, prevestesc, vb. IV. Tranz. 1. A anunța întâmplări sau evenimente viitoare fie după anumite legități, fie prin divinație, fie prin conjecturare; a prezice. 2. (Înv. și pop.) A preveni (1). – Pre1- + vesti. DOOM
prevestí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prevestésc, imperf. 3 sg. prevesteá; conj. prez. 3 să prevesteáscă
prevestirăți
PREVESTÍ, prevestesc, vb. IV. Tranz. 1. A anunța întâmplări sau evenimente viitoare fie după anumite legități, fie prin divinație, fie prin conjecturare; a prezice. 2. (Înv. și pop.) A preveni (1). – Pre1- + vesti. DOOM
prevestí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prevestésc, imperf. 3 sg. prevesteá; conj. prez. 3 să prevesteáscă
prevestise
PREVESTÍ, prevestesc, vb. IV. Tranz. 1. A anunța întâmplări sau evenimente viitoare fie după anumite legități, fie prin divinație, fie prin conjecturare; a prezice. 2. (Înv. și pop.) A preveni (1). – Pre1- + vesti. DOOM
prevestí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prevestésc, imperf. 3 sg. prevesteá; conj. prez. 3 să prevesteáscă
prevestisem
PREVESTÍ, prevestesc, vb. IV. Tranz. 1. A anunța întâmplări sau evenimente viitoare fie după anumite legități, fie prin divinație, fie prin conjecturare; a prezice. 2. (Înv. și pop.) A preveni (1). – Pre1- + vesti. DOOM
prevestí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prevestésc, imperf. 3 sg. prevesteá; conj. prez. 3 să prevesteáscă
prevestiseră
PREVESTÍ, prevestesc, vb. IV. Tranz. 1. A anunța întâmplări sau evenimente viitoare fie după anumite legități, fie prin divinație, fie prin conjecturare; a prezice. 2. (Înv. și pop.) A preveni (1). – Pre1- + vesti. DOOM
prevestí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prevestésc, imperf. 3 sg. prevesteá; conj. prez. 3 să prevesteáscă
prevestiserăm
PREVESTÍ, prevestesc, vb. IV. Tranz. 1. A anunța întâmplări sau evenimente viitoare fie după anumite legități, fie prin divinație, fie prin conjecturare; a prezice. 2. (Înv. și pop.) A preveni (1). – Pre1- + vesti. DOOM
prevestí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prevestésc, imperf. 3 sg. prevesteá; conj. prez. 3 să prevesteáscă
prevestiserăți
PREVESTÍ, prevestesc, vb. IV. Tranz. 1. A anunța întâmplări sau evenimente viitoare fie după anumite legități, fie prin divinație, fie prin conjecturare; a prezice. 2. (Înv. și pop.) A preveni (1). – Pre1- + vesti. DOOM
prevestí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prevestésc, imperf. 3 sg. prevesteá; conj. prez. 3 să prevesteáscă
prevestiseși
PREVESTÍ, prevestesc, vb. IV. Tranz. 1. A anunța întâmplări sau evenimente viitoare fie după anumite legități, fie prin divinație, fie prin conjecturare; a prezice. 2. (Înv. și pop.) A preveni (1). – Pre1- + vesti. DOOM
prevestí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prevestésc, imperf. 3 sg. prevesteá; conj. prez. 3 să prevesteáscă
prevestiseți
PREVESTÍ, prevestesc, vb. IV. Tranz. 1. A anunța întâmplări sau evenimente viitoare fie după anumite legități, fie prin divinație, fie prin conjecturare; a prezice. 2. (Înv. și pop.) A preveni (1). – Pre1- + vesti. DOOM
prevestí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prevestésc, imperf. 3 sg. prevesteá; conj. prez. 3 să prevesteáscă
prevestit
PREVESTÍ, prevestesc, vb. IV. Tranz. 1. A anunța întâmplări sau evenimente viitoare fie după anumite legități, fie prin divinație, fie prin conjecturare; a prezice. 2. (Înv. și pop.) A preveni (1). – Pre1- + vesti. DOOM
prevestí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prevestésc, imperf. 3 sg. prevesteá; conj. prez. 3 să prevesteáscă
prevestit
PREVESTÍT s. n. (Rar) 1. Prevestire. 2. (Înv. și reg.) Fază de creștere și de descreștere a lunii. – V. prevesti.
prevestita
PREVESTÍT s. n. (Rar) 1. Prevestire. 2. (Înv. și reg.) Fază de creștere și de descreștere a lunii. – V. prevesti.
prevestite
PREVESTÍT s. n. (Rar) 1. Prevestire. 2. (Înv. și reg.) Fază de creștere și de descreștere a lunii. – V. prevesti.
prevestitei
PREVESTÍT s. n. (Rar) 1. Prevestire. 2. (Înv. și reg.) Fază de creștere și de descreștere a lunii. – V. prevesti.
prevestitele
PREVESTÍT s. n. (Rar) 1. Prevestire. 2. (Înv. și reg.) Fază de creștere și de descreștere a lunii. – V. prevesti.
prevestitelor
PREVESTÍT s. n. (Rar) 1. Prevestire. 2. (Înv. și reg.) Fază de creștere și de descreștere a lunii. – V. prevesti.
prevestitoare
PREVESTITÓR, -OÁRE, prevestitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care anunță dinainte, care prevestește ceva; care constituie un indiciu a ceea ce se va întâmpla. – Prevesti + suf. -tor. DOOM
prevestitór adj. m., pl. prevestitóri; f. sg. și pl. prevestitoáre
prevestitoarea
PREVESTITÓR, -OÁRE, prevestitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care anunță dinainte, care prevestește ceva; care constituie un indiciu a ceea ce se va întâmpla. – Prevesti + suf. -tor. DOOM
prevestitór adj. m., pl. prevestitóri; f. sg. și pl. prevestitoáre
prevestitoarei
PREVESTITÓR, -OÁRE, prevestitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care anunță dinainte, care prevestește ceva; care constituie un indiciu a ceea ce se va întâmpla. – Prevesti + suf. -tor. DOOM
prevestitór adj. m., pl. prevestitóri; f. sg. și pl. prevestitoáre
prevestitoarele
PREVESTITÓR, -OÁRE, prevestitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care anunță dinainte, care prevestește ceva; care constituie un indiciu a ceea ce se va întâmpla. – Prevesti + suf. -tor. DOOM
prevestitór adj. m., pl. prevestitóri; f. sg. și pl. prevestitoáre
prevestitoarelor
PREVESTITÓR, -OÁRE, prevestitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care anunță dinainte, care prevestește ceva; care constituie un indiciu a ceea ce se va întâmpla. – Prevesti + suf. -tor. DOOM
prevestitór adj. m., pl. prevestitóri; f. sg. și pl. prevestitoáre
prevestitor
PREVESTITÓR, -OÁRE, prevestitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care anunță dinainte, care prevestește ceva; care constituie un indiciu a ceea ce se va întâmpla. – Prevesti + suf. -tor. DOOM
prevestitór adj. m., pl. prevestitóri; f. sg. și pl. prevestitoáre
prevestitori
PREVESTITÓR, -OÁRE, prevestitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care anunță dinainte, care prevestește ceva; care constituie un indiciu a ceea ce se va întâmpla. – Prevesti + suf. -tor. DOOM
prevestitór adj. m., pl. prevestitóri; f. sg. și pl. prevestitoáre
prevestitorii
PREVESTITÓR, -OÁRE, prevestitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care anunță dinainte, care prevestește ceva; care constituie un indiciu a ceea ce se va întâmpla. – Prevesti + suf. -tor. DOOM
prevestitór adj. m., pl. prevestitóri; f. sg. și pl. prevestitoáre
prevestitorilor
PREVESTITÓR, -OÁRE, prevestitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care anunță dinainte, care prevestește ceva; care constituie un indiciu a ceea ce se va întâmpla. – Prevesti + suf. -tor. DOOM
prevestitór adj. m., pl. prevestitóri; f. sg. și pl. prevestitoáre
prevestitorul
PREVESTITÓR, -OÁRE, prevestitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care anunță dinainte, care prevestește ceva; care constituie un indiciu a ceea ce se va întâmpla. – Prevesti + suf. -tor. DOOM
prevestitór adj. m., pl. prevestitóri; f. sg. și pl. prevestitoáre
prevestitorului
PREVESTITÓR, -OÁRE, prevestitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care anunță dinainte, care prevestește ceva; care constituie un indiciu a ceea ce se va întâmpla. – Prevesti + suf. -tor. DOOM
prevestitór adj. m., pl. prevestitóri; f. sg. și pl. prevestitoáre
prevestitul
PREVESTÍT s. n. (Rar) 1. Prevestire. 2. (Înv. și reg.) Fază de creștere și de descreștere a lunii. – V. prevesti.
prevestitului
PREVESTÍT s. n. (Rar) 1. Prevestire. 2. (Înv. și reg.) Fază de creștere și de descreștere a lunii. – V. prevesti.
prevestiși
PREVESTÍ, prevestesc, vb. IV. Tranz. 1. A anunța întâmplări sau evenimente viitoare fie după anumite legități, fie prin divinație, fie prin conjecturare; a prezice. 2. (Înv. și pop.) A preveni (1). – Pre1- + vesti. DOOM
prevestí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prevestésc, imperf. 3 sg. prevesteá; conj. prez. 3 să prevesteáscă
prevestiți
PREVESTÍ, prevestesc, vb. IV. Tranz. 1. A anunța întâmplări sau evenimente viitoare fie după anumite legități, fie prin divinație, fie prin conjecturare; a prezice. 2. (Înv. și pop.) A preveni (1). – Pre1- + vesti. DOOM
prevestí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prevestésc, imperf. 3 sg. prevesteá; conj. prez. 3 să prevesteáscă
prevestiți
PREVESTÍT s. n. (Rar) 1. Prevestire. 2. (Înv. și reg.) Fază de creștere și de descreștere a lunii. – V. prevesti.
prevestiții
PREVESTÍT s. n. (Rar) 1. Prevestire. 2. (Înv. și reg.) Fază de creștere și de descreștere a lunii. – V. prevesti.
prevestiților
PREVESTÍT s. n. (Rar) 1. Prevestire. 2. (Înv. și reg.) Fază de creștere și de descreștere a lunii. – V. prevesti.
prevezi
PREVEDEÁ, prevắd, vb. II. 1. Tranz. A deduce (din fapte care precedă) evoluția evenimentelor viitoare; a avea intuiția celor ce urmează să se întâmple; a întrezări; a presimți. 2. Tranz. (Despre legi, regulamente, îndrumări etc.) A specifica, a prescrie; a indica, a menționa. 3. Tranz. A echipa, a înzestra pe cineva sau ceva cu cele necesare. 4. Refl. (Înv. și reg.) A se vedea prin ceva; a se întrezări. ♦ A se oglindi, a se reflecta. – Pre1- + vedea (după fr. prévoir). DOOM
prevedeá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prevắd, 1 pl. prevedém, 2 pl. prevedéți; conj. prez. 3 să prevádă; ger. prevăzấnd; part. prevăzút
preveșteală
PREVEȘTEÁLĂ s. f. (Reg.) 1. Pieliță subțire care se formează la suprafața laptelui fiert. 2. Ceață care acoperă uneori ochii cuiva. – Din prevești + suf. -eală.
prevești
preveștí (--tésc, -ít), vb. – 1. (Trans.) A întrece. – 2. (Bucov.) A se ofili. – 3. (Mold.) A tivi, a nu închide complet. – Var. privești, priviști. Lat. viescĕre, într-un der. *perviescĕre (Candrea). – Der. preveșteală, s. f. (caimac pe laptele fiert; ceață pe ochi), în Trans.
preveștire
preveștí (--tésc, -ít), vb. – 1. (Trans.) A întrece. – 2. (Bucov.) A se ofili. – 3. (Mold.) A tivi, a nu închide complet. – Var. privești, priviști. Lat. viescĕre, într-un der. *perviescĕre (Candrea). – Der. preveșteală, s. f. (caimac pe laptele fiert; ceață pe ochi), în Trans.
preveștit
preveștí (--tésc, -ít), vb. – 1. (Trans.) A întrece. – 2. (Bucov.) A se ofili. – 3. (Mold.) A tivi, a nu închide complet. – Var. privești, priviști. Lat. viescĕre, într-un der. *perviescĕre (Candrea). – Der. preveșteală, s. f. (caimac pe laptele fiert; ceață pe ochi), în Trans.
previe
PREVENÍ, prevín, vb. IV. Tranz. 1. A atrage cuiva atenția asupra consecințelor (negative ale) unor acțiuni; a informa în prealabil; a avertiza, a prevesti. 2. A lua măsuri de precauție pentru a înlătura ceva (neplăcut); a preîntâmpina. 3. (Rar) A împlini dinainte dorințele cuiva. – Din fr. prévenir, lat. praevenire. DOOM
prevení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prevín, imperf. 3 sg. preveneá; conj. prez. 3 să prevínă
previi
PREVENÍ, prevín, vb. IV. Tranz. 1. A atrage cuiva atenția asupra consecințelor (negative ale) unor acțiuni; a informa în prealabil; a avertiza, a prevesti. 2. A lua măsuri de precauție pentru a înlătura ceva (neplăcut); a preîntâmpina. 3. (Rar) A împlini dinainte dorințele cuiva. – Din fr. prévenir, lat. praevenire. DOOM
prevení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prevín, imperf. 3 sg. preveneá; conj. prez. 3 să prevínă
previlă
PREVÍLĂ s. f. v. prevină.
previn
PREVENÍ, prevín, vb. IV. Tranz. 1. A atrage cuiva atenția asupra consecințelor (negative ale) unor acțiuni; a informa în prealabil; a avertiza, a prevesti. 2. A lua măsuri de precauție pentru a înlătura ceva (neplăcut); a preîntâmpina. 3. (Rar) A împlini dinainte dorințele cuiva. – Din fr. prévenir, lat. praevenire. DOOM
prevení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prevín, imperf. 3 sg. preveneá; conj. prez. 3 să prevínă
previne
PREVENÍ, prevín, vb. IV. Tranz. 1. A atrage cuiva atenția asupra consecințelor (negative ale) unor acțiuni; a informa în prealabil; a avertiza, a prevesti. 2. A lua măsuri de precauție pentru a înlătura ceva (neplăcut); a preîntâmpina. 3. (Rar) A împlini dinainte dorințele cuiva. – Din fr. prévenir, lat. praevenire. DOOM
prevení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prevín, imperf. 3 sg. preveneá; conj. prez. 3 să prevínă
previnge
prevínge (-ving, -ns), vb. – A învinge. Lat. pervincĕre. Sec. XVI, înv., cf. învinge.
previngere
prevínge (-ving, -ns), vb. – A învinge. Lat. pervincĕre. Sec. XVI, înv., cf. învinge.
previns
prevínge (-ving, -ns), vb. – A învinge. Lat. pervincĕre. Sec. XVI, înv., cf. învinge.
prevină
PREVENÍ, prevín, vb. IV. Tranz. 1. A atrage cuiva atenția asupra consecințelor (negative ale) unor acțiuni; a informa în prealabil; a avertiza, a prevesti. 2. A lua măsuri de precauție pentru a înlătura ceva (neplăcut); a preîntâmpina. 3. (Rar) A împlini dinainte dorințele cuiva. – Din fr. prévenir, lat. praevenire. DOOM
prevení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prevín, imperf. 3 sg. preveneá; conj. prez. 3 să prevínă
prevină
PREVÍNĂ, previne, s. f. Grindă de lemn fixată pe capătul piloților de la gardurile pescărești, pentru a-i consolida. – Variantă: prevílă s. f.
previu
PREVENÍ, prevín, vb. IV. Tranz. 1. A atrage cuiva atenția asupra consecințelor (negative ale) unor acțiuni; a informa în prealabil; a avertiza, a prevesti. 2. A lua măsuri de precauție pentru a înlătura ceva (neplăcut); a preîntâmpina. 3. (Rar) A împlini dinainte dorințele cuiva. – Din fr. prévenir, lat. praevenire. DOOM
prevení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prevín, imperf. 3 sg. preveneá; conj. prez. 3 să prevínă
previzibil
PREVIZÍBIL, -Ă, previzibili, -e, adj. Care poate fi prevăzut. – Din fr. prévisible. DOOM
previzíbil adj. m., pl. previzíbili; f. previzíbilă, pl. previzíbile
previzibila
PREVIZÍBIL, -Ă, previzibili, -e, adj. Care poate fi prevăzut. – Din fr. prévisible. DOOM
previzíbil adj. m., pl. previzíbili; f. previzíbilă, pl. previzíbile
previzibile
PREVIZÍBIL, -Ă, previzibili, -e, adj. Care poate fi prevăzut. – Din fr. prévisible. DOOM
previzíbil adj. m., pl. previzíbili; f. previzíbilă, pl. previzíbile
previzibilei
PREVIZÍBIL, -Ă, previzibili, -e, adj. Care poate fi prevăzut. – Din fr. prévisible. DOOM
previzíbil adj. m., pl. previzíbili; f. previzíbilă, pl. previzíbile
previzibilele
PREVIZÍBIL, -Ă, previzibili, -e, adj. Care poate fi prevăzut. – Din fr. prévisible. DOOM
previzíbil adj. m., pl. previzíbili; f. previzíbilă, pl. previzíbile
previzibilelor
PREVIZÍBIL, -Ă, previzibili, -e, adj. Care poate fi prevăzut. – Din fr. prévisible. DOOM
previzíbil adj. m., pl. previzíbili; f. previzíbilă, pl. previzíbile
previzibili
PREVIZÍBIL, -Ă, previzibili, -e, adj. Care poate fi prevăzut. – Din fr. prévisible. DOOM
previzíbil adj. m., pl. previzíbili; f. previzíbilă, pl. previzíbile
previzibilii
PREVIZÍBIL, -Ă, previzibili, -e, adj. Care poate fi prevăzut. – Din fr. prévisible. DOOM
previzíbil adj. m., pl. previzíbili; f. previzíbilă, pl. previzíbile
previzibililor
PREVIZÍBIL, -Ă, previzibili, -e, adj. Care poate fi prevăzut. – Din fr. prévisible. DOOM
previzíbil adj. m., pl. previzíbili; f. previzíbilă, pl. previzíbile
previzibilitate
PREVIZIBILITÁTE s. f. Caracter previzibil. – Previzibil + suf. -itate. DOOM
*previzibilitáte s. f., g.-d. art. previzibilitắții
previzibilitatea
PREVIZIBILITÁTE s. f. Caracter previzibil. – Previzibil + suf. -itate. DOOM
*previzibilitáte s. f., g.-d. art. previzibilitắții
previzibilități
PREVIZIBILITÁTE s. f. Caracter previzibil. – Previzibil + suf. -itate. DOOM
*previzibilitáte s. f., g.-d. art. previzibilitắții
previzibilității
PREVIZIBILITÁTE s. f. Caracter previzibil. – Previzibil + suf. -itate. DOOM
*previzibilitáte s. f., g.-d. art. previzibilitắții
previzibilul
PREVIZÍBIL, -Ă, previzibili, -e, adj. Care poate fi prevăzut. – Din fr. prévisible. DOOM
previzíbil adj. m., pl. previzíbili; f. previzíbilă, pl. previzíbile
previzibilului
PREVIZÍBIL, -Ă, previzibili, -e, adj. Care poate fi prevăzut. – Din fr. prévisible. DOOM
previzíbil adj. m., pl. previzíbili; f. previzíbilă, pl. previzíbile
previziona
PREVIZIONÁ, previzionez, vb. I. Tranz. A prevedea. [Pr.: -zi-o-] – Din previziune.
previzionai
PREVIZIONÁ, previzionez, vb. I. Tranz. A prevedea. [Pr.: -zi-o-] – Din previziune.
previzional
PREVIZIONÁL, -Ă, previzionali, -e, adj. Care face obiectul unui calcul anterior unui eveniment. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. prévisionnel.
previzionala
PREVIZIONÁL, -Ă, previzionali, -e, adj. Care face obiectul unui calcul anterior unui eveniment. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. prévisionnel.
previzionale
PREVIZIONÁL, -Ă, previzionali, -e, adj. Care face obiectul unui calcul anterior unui eveniment. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. prévisionnel.
previzionalei
PREVIZIONÁL, -Ă, previzionali, -e, adj. Care face obiectul unui calcul anterior unui eveniment. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. prévisionnel.
previzionalele
PREVIZIONÁL, -Ă, previzionali, -e, adj. Care face obiectul unui calcul anterior unui eveniment. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. prévisionnel.
previzionalelor
PREVIZIONÁL, -Ă, previzionali, -e, adj. Care face obiectul unui calcul anterior unui eveniment. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. prévisionnel.
previzionali
PREVIZIONÁL, -Ă, previzionali, -e, adj. Care face obiectul unui calcul anterior unui eveniment. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. prévisionnel.
previzionalii
PREVIZIONÁL, -Ă, previzionali, -e, adj. Care face obiectul unui calcul anterior unui eveniment. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. prévisionnel.
previzionalilor
PREVIZIONÁL, -Ă, previzionali, -e, adj. Care face obiectul unui calcul anterior unui eveniment. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. prévisionnel.
previzionalul
PREVIZIONÁL, -Ă, previzionali, -e, adj. Care face obiectul unui calcul anterior unui eveniment. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. prévisionnel.
previzionalului
PREVIZIONÁL, -Ă, previzionali, -e, adj. Care face obiectul unui calcul anterior unui eveniment. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. prévisionnel.
previzionam
PREVIZIONÁ, previzionez, vb. I. Tranz. A prevedea. [Pr.: -zi-o-] – Din previziune.
previzionare
PREVIZIONÁ, previzionez, vb. I. Tranz. A prevedea. [Pr.: -zi-o-] – Din previziune.
previzionare
PREVIZIONÁRE, previzionări, s. f. Prevedere. [Pr.: -zi-o-] – V. previziona. DOOM
*previzionáre (-zi-o-) s. f., g.-d. art. previzionắrii; pl. previzionắri
previzionară
PREVIZIONÁ, previzionez, vb. I. Tranz. A prevedea. [Pr.: -zi-o-] – Din previziune.
previzionarăm
PREVIZIONÁ, previzionez, vb. I. Tranz. A prevedea. [Pr.: -zi-o-] – Din previziune.
previzionarăți
PREVIZIONÁ, previzionez, vb. I. Tranz. A prevedea. [Pr.: -zi-o-] – Din previziune.
previzionase
PREVIZIONÁ, previzionez, vb. I. Tranz. A prevedea. [Pr.: -zi-o-] – Din previziune.
previzionasem
PREVIZIONÁ, previzionez, vb. I. Tranz. A prevedea. [Pr.: -zi-o-] – Din previziune.
previzionaseră
PREVIZIONÁ, previzionez, vb. I. Tranz. A prevedea. [Pr.: -zi-o-] – Din previziune.
previzionaserăm
PREVIZIONÁ, previzionez, vb. I. Tranz. A prevedea. [Pr.: -zi-o-] – Din previziune.
previzionaserăți
PREVIZIONÁ, previzionez, vb. I. Tranz. A prevedea. [Pr.: -zi-o-] – Din previziune.
previzionaseși
PREVIZIONÁ, previzionez, vb. I. Tranz. A prevedea. [Pr.: -zi-o-] – Din previziune.
previzionaseți
PREVIZIONÁ, previzionez, vb. I. Tranz. A prevedea. [Pr.: -zi-o-] – Din previziune.
previzionat
PREVIZIONÁ, previzionez, vb. I. Tranz. A prevedea. [Pr.: -zi-o-] – Din previziune.
previzionat
PREVIZIONÁ vb. I. tr. A prevedea. [Pron. -zi-o-. / et. incertă].
previzionau
PREVIZIONÁ, previzionez, vb. I. Tranz. A prevedea. [Pr.: -zi-o-] – Din previziune.
previzionași
PREVIZIONÁ, previzionez, vb. I. Tranz. A prevedea. [Pr.: -zi-o-] – Din previziune.
previzionați
PREVIZIONÁ, previzionez, vb. I. Tranz. A prevedea. [Pr.: -zi-o-] – Din previziune.
previzionează
PREVIZIONÁ, previzionez, vb. I. Tranz. A prevedea. [Pr.: -zi-o-] – Din previziune.
previzionez
PREVIZIONÁ, previzionez, vb. I. Tranz. A prevedea. [Pr.: -zi-o-] – Din previziune.
previzioneze
PREVIZIONÁ, previzionez, vb. I. Tranz. A prevedea. [Pr.: -zi-o-] – Din previziune.
previzionezi
PREVIZIONÁ, previzionez, vb. I. Tranz. A prevedea. [Pr.: -zi-o-] – Din previziune.
previzionând
PREVIZIONÁ, previzionez, vb. I. Tranz. A prevedea. [Pr.: -zi-o-] – Din previziune.
previzionînd
PREVIZIONÁ, previzionez, vb. I. Tranz. A prevedea. [Pr.: -zi-o-] – Din previziune.
previziune
PREVIZIÚNE, (2) previziuni, s. f. 1. Facultatea, posibilitatea de a prevedea apariția sau evoluția evenimentelor viitoare sau a unor procese și sisteme (naturale ori sociale) din analiza anumitor date cunoscute în prezent. 2. Enunțare a unei judecăți, a unei teorii care se bazează pe previziune (1); ceea ce prevede cineva. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. prévision. DOOM
previziúne (-zi-u-) s. f., g.-d. art. previziúnii; pl. previziúni
previziunea
PREVIZIÚNE, (2) previziuni, s. f. 1. Facultatea, posibilitatea de a prevedea apariția sau evoluția evenimentelor viitoare sau a unor procese și sisteme (naturale ori sociale) din analiza anumitor date cunoscute în prezent. 2. Enunțare a unei judecăți, a unei teorii care se bazează pe previziune (1); ceea ce prevede cineva. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. prévision. DOOM
previziúne (-zi-u-) s. f., g.-d. art. previziúnii; pl. previziúni
previziuni
PREVIZIÚNE, (2) previziuni, s. f. 1. Facultatea, posibilitatea de a prevedea apariția sau evoluția evenimentelor viitoare sau a unor procese și sisteme (naturale ori sociale) din analiza anumitor date cunoscute în prezent. 2. Enunțare a unei judecăți, a unei teorii care se bazează pe previziune (1); ceea ce prevede cineva. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. prévision. DOOM
previziúne (-zi-u-) s. f., g.-d. art. previziúnii; pl. previziúni
previziunii
PREVIZIÚNE, (2) previziuni, s. f. 1. Facultatea, posibilitatea de a prevedea apariția sau evoluția evenimentelor viitoare sau a unor procese și sisteme (naturale ori sociale) din analiza anumitor date cunoscute în prezent. 2. Enunțare a unei judecăți, a unei teorii care se bazează pe previziune (1); ceea ce prevede cineva. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. prévision. DOOM
previziúne (-zi-u-) s. f., g.-d. art. previziúnii; pl. previziúni
previziunile
PREVIZIÚNE, (2) previziuni, s. f. 1. Facultatea, posibilitatea de a prevedea apariția sau evoluția evenimentelor viitoare sau a unor procese și sisteme (naturale ori sociale) din analiza anumitor date cunoscute în prezent. 2. Enunțare a unei judecăți, a unei teorii care se bazează pe previziune (1); ceea ce prevede cineva. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. prévision. DOOM
previziúne (-zi-u-) s. f., g.-d. art. previziúnii; pl. previziúni
previziunilor
PREVIZIÚNE, (2) previziuni, s. f. 1. Facultatea, posibilitatea de a prevedea apariția sau evoluția evenimentelor viitoare sau a unor procese și sisteme (naturale ori sociale) din analiza anumitor date cunoscute în prezent. 2. Enunțare a unei judecăți, a unei teorii care se bazează pe previziune (1); ceea ce prevede cineva. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. prévision. DOOM
previziúne (-zi-u-) s. f., g.-d. art. previziúnii; pl. previziúni
prevăd
PREVEDEÁ, prevắd, vb. II. 1. Tranz. A deduce (din fapte care precedă) evoluția evenimentelor viitoare; a avea intuiția celor ce urmează să se întâmple; a întrezări; a presimți. 2. Tranz. (Despre legi, regulamente, îndrumări etc.) A specifica, a prescrie; a indica, a menționa. 3. Tranz. A echipa, a înzestra pe cineva sau ceva cu cele necesare. 4. Refl. (Înv. și reg.) A se vedea prin ceva; a se întrezări. ♦ A se oglindi, a se reflecta. – Pre1- + vedea (după fr. prévoir). DOOM
prevedeá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prevắd, 1 pl. prevedém, 2 pl. prevedéți; conj. prez. 3 să prevádă; ger. prevăzấnd; part. prevăzút
prevăz
PREVEDEÁ, prevắd, vb. II. 1. Tranz. A deduce (din fapte care precedă) evoluția evenimentelor viitoare; a avea intuiția celor ce urmează să se întâmple; a întrezări; a presimți. 2. Tranz. (Despre legi, regulamente, îndrumări etc.) A specifica, a prescrie; a indica, a menționa. 3. Tranz. A echipa, a înzestra pe cineva sau ceva cu cele necesare. 4. Refl. (Înv. și reg.) A se vedea prin ceva; a se întrezări. ♦ A se oglindi, a se reflecta. – Pre1- + vedea (după fr. prévoir). DOOM
prevedeá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prevắd, 1 pl. prevedém, 2 pl. prevedéți; conj. prez. 3 să prevádă; ger. prevăzấnd; part. prevăzút
prevăzu
PREVEDEÁ, prevắd, vb. II. 1. Tranz. A deduce (din fapte care precedă) evoluția evenimentelor viitoare; a avea intuiția celor ce urmează să se întâmple; a întrezări; a presimți. 2. Tranz. (Despre legi, regulamente, îndrumări etc.) A specifica, a prescrie; a indica, a menționa. 3. Tranz. A echipa, a înzestra pe cineva sau ceva cu cele necesare. 4. Refl. (Înv. și reg.) A se vedea prin ceva; a se întrezări. ♦ A se oglindi, a se reflecta. – Pre1- + vedea (după fr. prévoir). DOOM
prevedeá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prevắd, 1 pl. prevedém, 2 pl. prevedéți; conj. prez. 3 să prevádă; ger. prevăzấnd; part. prevăzút
prevăzui
PREVEDEÁ, prevắd, vb. II. 1. Tranz. A deduce (din fapte care precedă) evoluția evenimentelor viitoare; a avea intuiția celor ce urmează să se întâmple; a întrezări; a presimți. 2. Tranz. (Despre legi, regulamente, îndrumări etc.) A specifica, a prescrie; a indica, a menționa. 3. Tranz. A echipa, a înzestra pe cineva sau ceva cu cele necesare. 4. Refl. (Înv. și reg.) A se vedea prin ceva; a se întrezări. ♦ A se oglindi, a se reflecta. – Pre1- + vedea (după fr. prévoir). DOOM
prevedeá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prevắd, 1 pl. prevedém, 2 pl. prevedéți; conj. prez. 3 să prevádă; ger. prevăzấnd; part. prevăzút
prevăzură
PREVEDEÁ, prevắd, vb. II. 1. Tranz. A deduce (din fapte care precedă) evoluția evenimentelor viitoare; a avea intuiția celor ce urmează să se întâmple; a întrezări; a presimți. 2. Tranz. (Despre legi, regulamente, îndrumări etc.) A specifica, a prescrie; a indica, a menționa. 3. Tranz. A echipa, a înzestra pe cineva sau ceva cu cele necesare. 4. Refl. (Înv. și reg.) A se vedea prin ceva; a se întrezări. ♦ A se oglindi, a se reflecta. – Pre1- + vedea (după fr. prévoir). DOOM
prevedeá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prevắd, 1 pl. prevedém, 2 pl. prevedéți; conj. prez. 3 să prevádă; ger. prevăzấnd; part. prevăzút
prevăzurăm
PREVEDEÁ, prevắd, vb. II. 1. Tranz. A deduce (din fapte care precedă) evoluția evenimentelor viitoare; a avea intuiția celor ce urmează să se întâmple; a întrezări; a presimți. 2. Tranz. (Despre legi, regulamente, îndrumări etc.) A specifica, a prescrie; a indica, a menționa. 3. Tranz. A echipa, a înzestra pe cineva sau ceva cu cele necesare. 4. Refl. (Înv. și reg.) A se vedea prin ceva; a se întrezări. ♦ A se oglindi, a se reflecta. – Pre1- + vedea (după fr. prévoir). DOOM
prevedeá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prevắd, 1 pl. prevedém, 2 pl. prevedéți; conj. prez. 3 să prevádă; ger. prevăzấnd; part. prevăzút
prevăzurăți
PREVEDEÁ, prevắd, vb. II. 1. Tranz. A deduce (din fapte care precedă) evoluția evenimentelor viitoare; a avea intuiția celor ce urmează să se întâmple; a întrezări; a presimți. 2. Tranz. (Despre legi, regulamente, îndrumări etc.) A specifica, a prescrie; a indica, a menționa. 3. Tranz. A echipa, a înzestra pe cineva sau ceva cu cele necesare. 4. Refl. (Înv. și reg.) A se vedea prin ceva; a se întrezări. ♦ A se oglindi, a se reflecta. – Pre1- + vedea (după fr. prévoir). DOOM
prevedeá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prevắd, 1 pl. prevedém, 2 pl. prevedéți; conj. prez. 3 să prevádă; ger. prevăzấnd; part. prevăzút
prevăzuse
PREVEDEÁ, prevắd, vb. II. 1. Tranz. A deduce (din fapte care precedă) evoluția evenimentelor viitoare; a avea intuiția celor ce urmează să se întâmple; a întrezări; a presimți. 2. Tranz. (Despre legi, regulamente, îndrumări etc.) A specifica, a prescrie; a indica, a menționa. 3. Tranz. A echipa, a înzestra pe cineva sau ceva cu cele necesare. 4. Refl. (Înv. și reg.) A se vedea prin ceva; a se întrezări. ♦ A se oglindi, a se reflecta. – Pre1- + vedea (după fr. prévoir). DOOM
prevedeá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prevắd, 1 pl. prevedém, 2 pl. prevedéți; conj. prez. 3 să prevádă; ger. prevăzấnd; part. prevăzút
prevăzusem
PREVEDEÁ, prevắd, vb. II. 1. Tranz. A deduce (din fapte care precedă) evoluția evenimentelor viitoare; a avea intuiția celor ce urmează să se întâmple; a întrezări; a presimți. 2. Tranz. (Despre legi, regulamente, îndrumări etc.) A specifica, a prescrie; a indica, a menționa. 3. Tranz. A echipa, a înzestra pe cineva sau ceva cu cele necesare. 4. Refl. (Înv. și reg.) A se vedea prin ceva; a se întrezări. ♦ A se oglindi, a se reflecta. – Pre1- + vedea (după fr. prévoir). DOOM
prevedeá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prevắd, 1 pl. prevedém, 2 pl. prevedéți; conj. prez. 3 să prevádă; ger. prevăzấnd; part. prevăzút
prevăzuseră
PREVEDEÁ, prevắd, vb. II. 1. Tranz. A deduce (din fapte care precedă) evoluția evenimentelor viitoare; a avea intuiția celor ce urmează să se întâmple; a întrezări; a presimți. 2. Tranz. (Despre legi, regulamente, îndrumări etc.) A specifica, a prescrie; a indica, a menționa. 3. Tranz. A echipa, a înzestra pe cineva sau ceva cu cele necesare. 4. Refl. (Înv. și reg.) A se vedea prin ceva; a se întrezări. ♦ A se oglindi, a se reflecta. – Pre1- + vedea (după fr. prévoir). DOOM
prevedeá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prevắd, 1 pl. prevedém, 2 pl. prevedéți; conj. prez. 3 să prevádă; ger. prevăzấnd; part. prevăzút
prevăzuserăm
PREVEDEÁ, prevắd, vb. II. 1. Tranz. A deduce (din fapte care precedă) evoluția evenimentelor viitoare; a avea intuiția celor ce urmează să se întâmple; a întrezări; a presimți. 2. Tranz. (Despre legi, regulamente, îndrumări etc.) A specifica, a prescrie; a indica, a menționa. 3. Tranz. A echipa, a înzestra pe cineva sau ceva cu cele necesare. 4. Refl. (Înv. și reg.) A se vedea prin ceva; a se întrezări. ♦ A se oglindi, a se reflecta. – Pre1- + vedea (după fr. prévoir). DOOM
prevedeá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prevắd, 1 pl. prevedém, 2 pl. prevedéți; conj. prez. 3 să prevádă; ger. prevăzấnd; part. prevăzút
prevăzuserăți
PREVEDEÁ, prevắd, vb. II. 1. Tranz. A deduce (din fapte care precedă) evoluția evenimentelor viitoare; a avea intuiția celor ce urmează să se întâmple; a întrezări; a presimți. 2. Tranz. (Despre legi, regulamente, îndrumări etc.) A specifica, a prescrie; a indica, a menționa. 3. Tranz. A echipa, a înzestra pe cineva sau ceva cu cele necesare. 4. Refl. (Înv. și reg.) A se vedea prin ceva; a se întrezări. ♦ A se oglindi, a se reflecta. – Pre1- + vedea (după fr. prévoir). DOOM
prevedeá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prevắd, 1 pl. prevedém, 2 pl. prevedéți; conj. prez. 3 să prevádă; ger. prevăzấnd; part. prevăzút
prevăzuseși
PREVEDEÁ, prevắd, vb. II. 1. Tranz. A deduce (din fapte care precedă) evoluția evenimentelor viitoare; a avea intuiția celor ce urmează să se întâmple; a întrezări; a presimți. 2. Tranz. (Despre legi, regulamente, îndrumări etc.) A specifica, a prescrie; a indica, a menționa. 3. Tranz. A echipa, a înzestra pe cineva sau ceva cu cele necesare. 4. Refl. (Înv. și reg.) A se vedea prin ceva; a se întrezări. ♦ A se oglindi, a se reflecta. – Pre1- + vedea (după fr. prévoir). DOOM
prevedeá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prevắd, 1 pl. prevedém, 2 pl. prevedéți; conj. prez. 3 să prevádă; ger. prevăzấnd; part. prevăzút
prevăzuseți
PREVEDEÁ, prevắd, vb. II. 1. Tranz. A deduce (din fapte care precedă) evoluția evenimentelor viitoare; a avea intuiția celor ce urmează să se întâmple; a întrezări; a presimți. 2. Tranz. (Despre legi, regulamente, îndrumări etc.) A specifica, a prescrie; a indica, a menționa. 3. Tranz. A echipa, a înzestra pe cineva sau ceva cu cele necesare. 4. Refl. (Înv. și reg.) A se vedea prin ceva; a se întrezări. ♦ A se oglindi, a se reflecta. – Pre1- + vedea (după fr. prévoir). DOOM
prevedeá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prevắd, 1 pl. prevedém, 2 pl. prevedéți; conj. prez. 3 să prevádă; ger. prevăzấnd; part. prevăzút
prevăzut
PREVĂZÚT, -Ă, prevăzuți, -te, adj. 1. Care este dedus din fapte, fenomene, date etc. precedente. 2. Care este prescris, specificat de o lege, de un regulament etc. 3. Care este înzestrat cu cele necesare. – V. prevedea.
prevăzut
PREVEDEÁ, prevắd, vb. II. 1. Tranz. A deduce (din fapte care precedă) evoluția evenimentelor viitoare; a avea intuiția celor ce urmează să se întâmple; a întrezări; a presimți. 2. Tranz. (Despre legi, regulamente, îndrumări etc.) A specifica, a prescrie; a indica, a menționa. 3. Tranz. A echipa, a înzestra pe cineva sau ceva cu cele necesare. 4. Refl. (Înv. și reg.) A se vedea prin ceva; a se întrezări. ♦ A se oglindi, a se reflecta. – Pre1- + vedea (după fr. prévoir). DOOM
prevedeá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prevắd, 1 pl. prevedém, 2 pl. prevedéți; conj. prez. 3 să prevádă; ger. prevăzấnd; part. prevăzút
prevăzuta
PREVĂZÚT, -Ă, prevăzuți, -te, adj. 1. Care este dedus din fapte, fenomene, date etc. precedente. 2. Care este prescris, specificat de o lege, de un regulament etc. 3. Care este înzestrat cu cele necesare. – V. prevedea.
prevăzute
PREVĂZÚT, -Ă, prevăzuți, -te, adj. 1. Care este dedus din fapte, fenomene, date etc. precedente. 2. Care este prescris, specificat de o lege, de un regulament etc. 3. Care este înzestrat cu cele necesare. – V. prevedea.
prevăzutei
PREVĂZÚT, -Ă, prevăzuți, -te, adj. 1. Care este dedus din fapte, fenomene, date etc. precedente. 2. Care este prescris, specificat de o lege, de un regulament etc. 3. Care este înzestrat cu cele necesare. – V. prevedea.
prevăzutele
PREVĂZÚT, -Ă, prevăzuți, -te, adj. 1. Care este dedus din fapte, fenomene, date etc. precedente. 2. Care este prescris, specificat de o lege, de un regulament etc. 3. Care este înzestrat cu cele necesare. – V. prevedea.
prevăzutelor
PREVĂZÚT, -Ă, prevăzuți, -te, adj. 1. Care este dedus din fapte, fenomene, date etc. precedente. 2. Care este prescris, specificat de o lege, de un regulament etc. 3. Care este înzestrat cu cele necesare. – V. prevedea.
prevăzutul
PREVĂZÚT, -Ă, prevăzuți, -te, adj. 1. Care este dedus din fapte, fenomene, date etc. precedente. 2. Care este prescris, specificat de o lege, de un regulament etc. 3. Care este înzestrat cu cele necesare. – V. prevedea.
prevăzutului
PREVĂZÚT, -Ă, prevăzuți, -te, adj. 1. Care este dedus din fapte, fenomene, date etc. precedente. 2. Care este prescris, specificat de o lege, de un regulament etc. 3. Care este înzestrat cu cele necesare. – V. prevedea.
prevăzuși
PREVEDEÁ, prevắd, vb. II. 1. Tranz. A deduce (din fapte care precedă) evoluția evenimentelor viitoare; a avea intuiția celor ce urmează să se întâmple; a întrezări; a presimți. 2. Tranz. (Despre legi, regulamente, îndrumări etc.) A specifica, a prescrie; a indica, a menționa. 3. Tranz. A echipa, a înzestra pe cineva sau ceva cu cele necesare. 4. Refl. (Înv. și reg.) A se vedea prin ceva; a se întrezări. ♦ A se oglindi, a se reflecta. – Pre1- + vedea (după fr. prévoir). DOOM
prevedeá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prevắd, 1 pl. prevedém, 2 pl. prevedéți; conj. prez. 3 să prevádă; ger. prevăzấnd; part. prevăzút
prevăzuți
PREVĂZÚT, -Ă, prevăzuți, -te, adj. 1. Care este dedus din fapte, fenomene, date etc. precedente. 2. Care este prescris, specificat de o lege, de un regulament etc. 3. Care este înzestrat cu cele necesare. – V. prevedea.
prevăzuții
PREVĂZÚT, -Ă, prevăzuți, -te, adj. 1. Care este dedus din fapte, fenomene, date etc. precedente. 2. Care este prescris, specificat de o lege, de un regulament etc. 3. Care este înzestrat cu cele necesare. – V. prevedea.
prevăzuților
PREVĂZÚT, -Ă, prevăzuți, -te, adj. 1. Care este dedus din fapte, fenomene, date etc. precedente. 2. Care este prescris, specificat de o lege, de un regulament etc. 3. Care este înzestrat cu cele necesare. – V. prevedea.
prevăzând
PREVEDEÁ, prevắd, vb. II. 1. Tranz. A deduce (din fapte care precedă) evoluția evenimentelor viitoare; a avea intuiția celor ce urmează să se întâmple; a întrezări; a presimți. 2. Tranz. (Despre legi, regulamente, îndrumări etc.) A specifica, a prescrie; a indica, a menționa. 3. Tranz. A echipa, a înzestra pe cineva sau ceva cu cele necesare. 4. Refl. (Înv. și reg.) A se vedea prin ceva; a se întrezări. ♦ A se oglindi, a se reflecta. – Pre1- + vedea (după fr. prévoir). DOOM
prevedeá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prevắd, 1 pl. prevedém, 2 pl. prevedéți; conj. prez. 3 să prevádă; ger. prevăzấnd; part. prevăzút
prevăzînd
PREVEDEÁ, prevắd, vb. II. 1. Tranz. A deduce (din fapte care precedă) evoluția evenimentelor viitoare; a avea intuiția celor ce urmează să se întâmple; a întrezări; a presimți. 2. Tranz. (Despre legi, regulamente, îndrumări etc.) A specifica, a prescrie; a indica, a menționa. 3. Tranz. A echipa, a înzestra pe cineva sau ceva cu cele necesare. 4. Refl. (Înv. și reg.) A se vedea prin ceva; a se întrezări. ♦ A se oglindi, a se reflecta. – Pre1- + vedea (după fr. prévoir). DOOM
prevedeá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prevắd, 1 pl. prevedém, 2 pl. prevedéți; conj. prez. 3 să prevádă; ger. prevăzấnd; part. prevăzút
prevăzătoare
PREVĂZĂTÓR, -OÁRE, prevăzători, -oare, adj. Care ia din timp măsuri pentru a preîntâmpina unele neplăceri care i s-ar putea întâmpla, care știe să evite neplăcerile; care dovedește prudență; prudent, precaut. – Pre1- + văzător (după fr. prévoyant). DOOM
prevăzătór adj. m., pl. prevăzătóri; f. sg. și pl. prevăzătoáre
prevăzătoarea
PREVĂZĂTÓR, -OÁRE, prevăzători, -oare, adj. Care ia din timp măsuri pentru a preîntâmpina unele neplăceri care i s-ar putea întâmpla, care știe să evite neplăcerile; care dovedește prudență; prudent, precaut. – Pre1- + văzător (după fr. prévoyant). DOOM
prevăzătór adj. m., pl. prevăzătóri; f. sg. și pl. prevăzătoáre
prevăzătoarei
PREVĂZĂTÓR, -OÁRE, prevăzători, -oare, adj. Care ia din timp măsuri pentru a preîntâmpina unele neplăceri care i s-ar putea întâmpla, care știe să evite neplăcerile; care dovedește prudență; prudent, precaut. – Pre1- + văzător (după fr. prévoyant). DOOM
prevăzătór adj. m., pl. prevăzătóri; f. sg. și pl. prevăzătoáre
prevăzătoarele
PREVĂZĂTÓR, -OÁRE, prevăzători, -oare, adj. Care ia din timp măsuri pentru a preîntâmpina unele neplăceri care i s-ar putea întâmpla, care știe să evite neplăcerile; care dovedește prudență; prudent, precaut. – Pre1- + văzător (după fr. prévoyant). DOOM
prevăzătór adj. m., pl. prevăzătóri; f. sg. și pl. prevăzătoáre
prevăzătoarelor
PREVĂZĂTÓR, -OÁRE, prevăzători, -oare, adj. Care ia din timp măsuri pentru a preîntâmpina unele neplăceri care i s-ar putea întâmpla, care știe să evite neplăcerile; care dovedește prudență; prudent, precaut. – Pre1- + văzător (după fr. prévoyant). DOOM
prevăzătór adj. m., pl. prevăzătóri; f. sg. și pl. prevăzătoáre
prevăzător
PREVĂZĂTÓR, -OÁRE, prevăzători, -oare, adj. Care ia din timp măsuri pentru a preîntâmpina unele neplăceri care i s-ar putea întâmpla, care știe să evite neplăcerile; care dovedește prudență; prudent, precaut. – Pre1- + văzător (după fr. prévoyant). DOOM
prevăzătór adj. m., pl. prevăzătóri; f. sg. și pl. prevăzătoáre
prevăzători
PREVĂZĂTÓR, -OÁRE, prevăzători, -oare, adj. Care ia din timp măsuri pentru a preîntâmpina unele neplăceri care i s-ar putea întâmpla, care știe să evite neplăcerile; care dovedește prudență; prudent, precaut. – Pre1- + văzător (după fr. prévoyant). DOOM
prevăzătór adj. m., pl. prevăzătóri; f. sg. și pl. prevăzătoáre
prevăzătorii
PREVĂZĂTÓR, -OÁRE, prevăzători, -oare, adj. Care ia din timp măsuri pentru a preîntâmpina unele neplăceri care i s-ar putea întâmpla, care știe să evite neplăcerile; care dovedește prudență; prudent, precaut. – Pre1- + văzător (după fr. prévoyant). DOOM
prevăzătór adj. m., pl. prevăzătóri; f. sg. și pl. prevăzătoáre
prevăzătorilor
PREVĂZĂTÓR, -OÁRE, prevăzători, -oare, adj. Care ia din timp măsuri pentru a preîntâmpina unele neplăceri care i s-ar putea întâmpla, care știe să evite neplăcerile; care dovedește prudență; prudent, precaut. – Pre1- + văzător (după fr. prévoyant). DOOM
prevăzătór adj. m., pl. prevăzătóri; f. sg. și pl. prevăzătoáre
prevăzătorul
PREVĂZĂTÓR, -OÁRE, prevăzători, -oare, adj. Care ia din timp măsuri pentru a preîntâmpina unele neplăceri care i s-ar putea întâmpla, care știe să evite neplăcerile; care dovedește prudență; prudent, precaut. – Pre1- + văzător (după fr. prévoyant). DOOM
prevăzătór adj. m., pl. prevăzătóri; f. sg. și pl. prevăzătoáre
prevăzătorului
PREVĂZĂTÓR, -OÁRE, prevăzători, -oare, adj. Care ia din timp măsuri pentru a preîntâmpina unele neplăceri care i s-ar putea întâmpla, care știe să evite neplăcerile; care dovedește prudență; prudent, precaut. – Pre1- + văzător (după fr. prévoyant). DOOM
prevăzătór adj. m., pl. prevăzătóri; f. sg. și pl. prevăzătoáre
prezbiacuzia
PREZBIACUZÍE, prezbiacuzii, s. f. (Med.) Slăbire a auzului la oamenii în vârstă. [Pr.: -bi-a-] – Din fr. presbyacousie.
prezbiacuzie
PREZBIACUZÍE, prezbiacuzii, s. f. (Med.) Slăbire a auzului la oamenii în vârstă. [Pr.: -bi-a-] – Din fr. presbyacousie.
prezbiacuziei
PREZBIACUZÍE, prezbiacuzii, s. f. (Med.) Slăbire a auzului la oamenii în vârstă. [Pr.: -bi-a-] – Din fr. presbyacousie.
prezbiacuzii
PREZBIACUZÍE, prezbiacuzii, s. f. (Med.) Slăbire a auzului la oamenii în vârstă. [Pr.: -bi-a-] – Din fr. presbyacousie.
prezbiacuziile
PREZBIACUZÍE, prezbiacuzii, s. f. (Med.) Slăbire a auzului la oamenii în vârstă. [Pr.: -bi-a-] – Din fr. presbyacousie.
prezbiacuziilor
PREZBIACUZÍE, prezbiacuzii, s. f. (Med.) Slăbire a auzului la oamenii în vârstă. [Pr.: -bi-a-] – Din fr. presbyacousie.
prezbiestezia
PREZBIESTEZÍE, prezbiestezii, s. f. (Med.) Scădere a sensibilității cutanate la bătrâni. [Pr.: -bi-es-] – Din fr. presbyesthésie.
prezbiestezie
PREZBIESTEZÍE, prezbiestezii, s. f. (Med.) Scădere a sensibilității cutanate la bătrâni. [Pr.: -bi-es-] – Din fr. presbyesthésie.
prezbiesteziei
PREZBIESTEZÍE, prezbiestezii, s. f. (Med.) Scădere a sensibilității cutanate la bătrâni. [Pr.: -bi-es-] – Din fr. presbyesthésie.
prezbiestezii
PREZBIESTEZÍE, prezbiestezii, s. f. (Med.) Scădere a sensibilității cutanate la bătrâni. [Pr.: -bi-es-] – Din fr. presbyesthésie.
prezbiesteziile
PREZBIESTEZÍE, prezbiestezii, s. f. (Med.) Scădere a sensibilității cutanate la bătrâni. [Pr.: -bi-es-] – Din fr. presbyesthésie.
prezbiesteziilor
PREZBIESTEZÍE, prezbiestezii, s. f. (Med.) Scădere a sensibilității cutanate la bătrâni. [Pr.: -bi-es-] – Din fr. presbyesthésie.
prezbiofrenia
PREZBIOFRENÍE, prezbiofrenii, s. f. (Med.) Formă de demență senilă caracterizată prin tulburări grave de memorie, halucinații euforice însoțite de mimică. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. presbyophrénie.
prezbiofrenie
PREZBIOFRENÍE, prezbiofrenii, s. f. (Med.) Formă de demență senilă caracterizată prin tulburări grave de memorie, halucinații euforice însoțite de mimică. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. presbyophrénie.
prezbiofreniei
PREZBIOFRENÍE, prezbiofrenii, s. f. (Med.) Formă de demență senilă caracterizată prin tulburări grave de memorie, halucinații euforice însoțite de mimică. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. presbyophrénie.
prezbiofrenii
PREZBIOFRENÍE, prezbiofrenii, s. f. (Med.) Formă de demență senilă caracterizată prin tulburări grave de memorie, halucinații euforice însoțite de mimică. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. presbyophrénie.
prezbiofreniile
PREZBIOFRENÍE, prezbiofrenii, s. f. (Med.) Formă de demență senilă caracterizată prin tulburări grave de memorie, halucinații euforice însoțite de mimică. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. presbyophrénie.
prezbiofreniilor
PREZBIOFRENÍE, prezbiofrenii, s. f. (Med.) Formă de demență senilă caracterizată prin tulburări grave de memorie, halucinații euforice însoțite de mimică. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. presbyophrénie.
prezbiopia
PREZBIOPÍE, prezbiopii, s. f. (Rar) Prezbitism. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. presbyopie.
prezbiopie
PREZBIOPÍE, prezbiopii, s. f. (Rar) Prezbitism. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. presbyopie.
prezbiopiei
PREZBIOPÍE, prezbiopii, s. f. (Rar) Prezbitism. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. presbyopie.
prezbiopii
PREZBIOPÍE, prezbiopii, s. f. (Rar) Prezbitism. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. presbyopie.
prezbiopiile
PREZBIOPÍE, prezbiopii, s. f. (Rar) Prezbitism. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. presbyopie.
prezbiopiilor
PREZBIOPÍE, prezbiopii, s. f. (Rar) Prezbitism. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. presbyopie.
prezbit
PREZBÍT, -Ă, prezbiți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de prezbitism. – Din fr. presbyte. DOOM
prezbít adj. m., s. m., pl. prezbíți; adj. f., s. f. prezbítă, pl. prezbíte
prezbit
PREZBÍT, -Ă, prezbiți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de prezbitism. – Din fr. presbyte. DOOM
prezbít adj. m., s. m., pl. prezbíți; adj. f., s. f. prezbítă, pl. prezbíte
prezbita
PREZBÍT, -Ă, prezbiți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de prezbitism. – Din fr. presbyte. DOOM
prezbít adj. m., s. m., pl. prezbíți; adj. f., s. f. prezbítă, pl. prezbíte
prezbita
PREZBÍT, -Ă, prezbiți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de prezbitism. – Din fr. presbyte. DOOM
prezbít adj. m., s. m., pl. prezbíți; adj. f., s. f. prezbítă, pl. prezbíte
prezbite
PREZBÍT, -Ă, prezbiți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de prezbitism. – Din fr. presbyte. DOOM
prezbít adj. m., s. m., pl. prezbíți; adj. f., s. f. prezbítă, pl. prezbíte
prezbite
PREZBÍT, -Ă, prezbiți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de prezbitism. – Din fr. presbyte. DOOM
prezbít adj. m., s. m., pl. prezbíți; adj. f., s. f. prezbítă, pl. prezbíte
prezbitei
PREZBÍT, -Ă, prezbiți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de prezbitism. – Din fr. presbyte. DOOM
prezbít adj. m., s. m., pl. prezbíți; adj. f., s. f. prezbítă, pl. prezbíte
prezbitei
PREZBÍT, -Ă, prezbiți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de prezbitism. – Din fr. presbyte. DOOM
prezbít adj. m., s. m., pl. prezbíți; adj. f., s. f. prezbítă, pl. prezbíte
prezbitele
PREZBÍT, -Ă, prezbiți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de prezbitism. – Din fr. presbyte. DOOM
prezbít adj. m., s. m., pl. prezbíți; adj. f., s. f. prezbítă, pl. prezbíte
prezbitele
PREZBÍT, -Ă, prezbiți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de prezbitism. – Din fr. presbyte. DOOM
prezbít adj. m., s. m., pl. prezbíți; adj. f., s. f. prezbítă, pl. prezbíte
prezbitelor
PREZBÍT, -Ă, prezbiți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de prezbitism. – Din fr. presbyte. DOOM
prezbít adj. m., s. m., pl. prezbíți; adj. f., s. f. prezbítă, pl. prezbíte
prezbitelor
PREZBÍT, -Ă, prezbiți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de prezbitism. – Din fr. presbyte. DOOM
prezbít adj. m., s. m., pl. prezbíți; adj. f., s. f. prezbítă, pl. prezbíte
prezbiter
PREZBÍTER, prezbiteri, s. m. Titlu (onorific) pentru o persoană care face parte din cinul1 (2) bisericesc; spec. preot. – Din ngr. presbytos, fr. presbytère. DOOM
*prezbíter s. m., pl. prezbíteri
prezbitera
PREZVÍTERĂ s. f. v. prezbiteră. DOOM
*prezbíteră s. f., g.-d. art. prezbíterei; pl. prezbítere
prezbiteral
PREZBITERÁL, -Ă, prezbiterali, -e, adj. De prezbiter. – Din fr. presbytéral.
prezbiterala
PREZBITERÁL, -Ă, prezbiterali, -e, adj. De prezbiter. – Din fr. presbytéral.
prezbiterale
PREZBITERÁL, -Ă, prezbiterali, -e, adj. De prezbiter. – Din fr. presbytéral.
prezbiteralei
PREZBITERÁL, -Ă, prezbiterali, -e, adj. De prezbiter. – Din fr. presbytéral.
prezbiteralele
PREZBITERÁL, -Ă, prezbiterali, -e, adj. De prezbiter. – Din fr. presbytéral.
prezbiteralelor
PREZBITERÁL, -Ă, prezbiterali, -e, adj. De prezbiter. – Din fr. presbytéral.
prezbiterali
PREZBITERÁL, -Ă, prezbiterali, -e, adj. De prezbiter. – Din fr. presbytéral.
prezbiteralii
PREZBITERÁL, -Ă, prezbiterali, -e, adj. De prezbiter. – Din fr. presbytéral.
prezbiteralilor
PREZBITERÁL, -Ă, prezbiterali, -e, adj. De prezbiter. – Din fr. presbytéral.
prezbiteralul
PREZBITERÁL, -Ă, prezbiterali, -e, adj. De prezbiter. – Din fr. presbytéral.
prezbiteralului
PREZBITERÁL, -Ă, prezbiterali, -e, adj. De prezbiter. – Din fr. presbytéral.
prezbitere
PREZVÍTERĂ s. f. v. prezbiteră. DOOM
*prezbíteră s. f., g.-d. art. prezbíterei; pl. prezbítere
prezbiterei
PREZVÍTERĂ s. f. v. prezbiteră. DOOM
*prezbíteră s. f., g.-d. art. prezbíterei; pl. prezbítere
prezbiterele
PREZVÍTERĂ s. f. v. prezbiteră. DOOM
*prezbíteră s. f., g.-d. art. prezbíterei; pl. prezbítere
prezbiterelor
PREZVÍTERĂ s. f. v. prezbiteră. DOOM
*prezbíteră s. f., g.-d. art. prezbíterei; pl. prezbítere
prezbiteri
PREZBÍTER, prezbiteri, s. m. Titlu (onorific) pentru o persoană care face parte din cinul1 (2) bisericesc; spec. preot. – Din ngr. presbytos, fr. presbytère. DOOM
*prezbíter s. m., pl. prezbíteri
prezbiterial
PREZBITERIÁL, -Ă adj. Referitor la prezbiteriu. [Pron. -ri-al. / cf. germ. presbyterial, fr. presbytéral].
prezbiteriala
PREZBITERIÁL, -Ă adj. Referitor la prezbiteriu. [Pron. -ri-al. / cf. germ. presbyterial, fr. presbytéral].
prezbiteriale
PREZBITERIÁL, -Ă adj. Referitor la prezbiteriu. [Pron. -ri-al. / cf. germ. presbyterial, fr. presbytéral].
prezbiterialei
PREZBITERIÁL, -Ă adj. Referitor la prezbiteriu. [Pron. -ri-al. / cf. germ. presbyterial, fr. presbytéral].
prezbiterialele
PREZBITERIÁL, -Ă adj. Referitor la prezbiteriu. [Pron. -ri-al. / cf. germ. presbyterial, fr. presbytéral].
prezbiterialelor
PREZBITERIÁL, -Ă adj. Referitor la prezbiteriu. [Pron. -ri-al. / cf. germ. presbyterial, fr. presbytéral].
prezbiteriali
PREZBITERIÁL, -Ă adj. Referitor la prezbiteriu. [Pron. -ri-al. / cf. germ. presbyterial, fr. presbytéral].
prezbiterialii
PREZBITERIÁL, -Ă adj. Referitor la prezbiteriu. [Pron. -ri-al. / cf. germ. presbyterial, fr. presbytéral].
prezbiterialilor
PREZBITERIÁL, -Ă adj. Referitor la prezbiteriu. [Pron. -ri-al. / cf. germ. presbyterial, fr. presbytéral].
prezbiterialul
PREZBITERIÁL, -Ă adj. Referitor la prezbiteriu. [Pron. -ri-al. / cf. germ. presbyterial, fr. presbytéral].
prezbiterialului
PREZBITERIÁL, -Ă adj. Referitor la prezbiteriu. [Pron. -ri-al. / cf. germ. presbyterial, fr. presbytéral].
prezbiterian
PREZBITERIÁN, -Ă, prezbiterieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține prezbiterianismului, privitor la prezbiterianism. 2. S. m. și f. Adept al prezbiterianismului. [Pr.: -ri-an] – Din fr. presbytérien. DOOM
prezbiterián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. prezbiteriéni (-ri-eni); adj. f., s. f. prezbiteriánă, pl. prezbiteriéne
prezbiterian
PREZBITERIÁN, -Ă, prezbiterieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține prezbiterianismului, privitor la prezbiterianism. 2. S. m. și f. Adept al prezbiterianismului. [Pr.: -ri-an] – Din fr. presbytérien. DOOM
prezbiterián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. prezbiteriéni (-ri-eni); adj. f., s. f. prezbiteriánă, pl. prezbiteriéne
prezbiteriana
PREZBITERIÁN, -Ă, prezbiterieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține prezbiterianismului, privitor la prezbiterianism. 2. S. m. și f. Adept al prezbiterianismului. [Pr.: -ri-an] – Din fr. presbytérien. DOOM
prezbiterián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. prezbiteriéni (-ri-eni); adj. f., s. f. prezbiteriánă, pl. prezbiteriéne
prezbiteriana
PREZBITERIÁN, -Ă, prezbiterieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține prezbiterianismului, privitor la prezbiterianism. 2. S. m. și f. Adept al prezbiterianismului. [Pr.: -ri-an] – Din fr. presbytérien. DOOM
prezbiterián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. prezbiteriéni (-ri-eni); adj. f., s. f. prezbiteriánă, pl. prezbiteriéne
prezbiterianism
PREZBITERIANÍSM s. n. Doctrină ecleziastică proprie Bisericii reformate derivate din calvinism, care consideră că prezența lui Isus în euharistie este doar spirituală, producându-se prin intermediul Duhului Sfânt, și nu prin transformarea elementelor pâine și vin. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. presbytérianisme. DOOM
prezbiterianísm (-ri-a-) s. n.
prezbiterianismul
PREZBITERIANÍSM s. n. Doctrină ecleziastică proprie Bisericii reformate derivate din calvinism, care consideră că prezența lui Isus în euharistie este doar spirituală, producându-se prin intermediul Duhului Sfânt, și nu prin transformarea elementelor pâine și vin. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. presbytérianisme. DOOM
prezbiterianísm (-ri-a-) s. n.
prezbiterianismului
PREZBITERIANÍSM s. n. Doctrină ecleziastică proprie Bisericii reformate derivate din calvinism, care consideră că prezența lui Isus în euharistie este doar spirituală, producându-se prin intermediul Duhului Sfânt, și nu prin transformarea elementelor pâine și vin. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. presbytérianisme. DOOM
prezbiterianísm (-ri-a-) s. n.
prezbiterianul
PREZBITERIÁN, -Ă, prezbiterieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține prezbiterianismului, privitor la prezbiterianism. 2. S. m. și f. Adept al prezbiterianismului. [Pr.: -ri-an] – Din fr. presbytérien. DOOM
prezbiterián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. prezbiteriéni (-ri-eni); adj. f., s. f. prezbiteriánă, pl. prezbiteriéne
prezbiterianul
PREZBITERIÁN, -Ă, prezbiterieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține prezbiterianismului, privitor la prezbiterianism. 2. S. m. și f. Adept al prezbiterianismului. [Pr.: -ri-an] – Din fr. presbytérien. DOOM
prezbiterián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. prezbiteriéni (-ri-eni); adj. f., s. f. prezbiteriánă, pl. prezbiteriéne
prezbiterianului
PREZBITERIÁN, -Ă, prezbiterieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține prezbiterianismului, privitor la prezbiterianism. 2. S. m. și f. Adept al prezbiterianismului. [Pr.: -ri-an] – Din fr. presbytérien. DOOM
prezbiterián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. prezbiteriéni (-ri-eni); adj. f., s. f. prezbiteriánă, pl. prezbiteriéne
prezbiterianului
PREZBITERIÁN, -Ă, prezbiterieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține prezbiterianismului, privitor la prezbiterianism. 2. S. m. și f. Adept al prezbiterianismului. [Pr.: -ri-an] – Din fr. presbytérien. DOOM
prezbiterián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. prezbiteriéni (-ri-eni); adj. f., s. f. prezbiteriánă, pl. prezbiteriéne
prezbiteriene
PREZBITERIÁN, -Ă, prezbiterieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține prezbiterianismului, privitor la prezbiterianism. 2. S. m. și f. Adept al prezbiterianismului. [Pr.: -ri-an] – Din fr. presbytérien. DOOM
prezbiterián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. prezbiteriéni (-ri-eni); adj. f., s. f. prezbiteriánă, pl. prezbiteriéne
prezbiteriene
PREZBITERIÁN, -Ă, prezbiterieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține prezbiterianismului, privitor la prezbiterianism. 2. S. m. și f. Adept al prezbiterianismului. [Pr.: -ri-an] – Din fr. presbytérien. DOOM
prezbiterián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. prezbiteriéni (-ri-eni); adj. f., s. f. prezbiteriánă, pl. prezbiteriéne
prezbiterienei
PREZBITERIÁN, -Ă, prezbiterieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține prezbiterianismului, privitor la prezbiterianism. 2. S. m. și f. Adept al prezbiterianismului. [Pr.: -ri-an] – Din fr. presbytérien. DOOM
prezbiterián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. prezbiteriéni (-ri-eni); adj. f., s. f. prezbiteriánă, pl. prezbiteriéne
prezbiterienei
PREZBITERIÁN, -Ă, prezbiterieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține prezbiterianismului, privitor la prezbiterianism. 2. S. m. și f. Adept al prezbiterianismului. [Pr.: -ri-an] – Din fr. presbytérien. DOOM
prezbiterián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. prezbiteriéni (-ri-eni); adj. f., s. f. prezbiteriánă, pl. prezbiteriéne
prezbiterienele
PREZBITERIÁN, -Ă, prezbiterieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține prezbiterianismului, privitor la prezbiterianism. 2. S. m. și f. Adept al prezbiterianismului. [Pr.: -ri-an] – Din fr. presbytérien. DOOM
prezbiterián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. prezbiteriéni (-ri-eni); adj. f., s. f. prezbiteriánă, pl. prezbiteriéne
prezbiterienele
PREZBITERIÁN, -Ă, prezbiterieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține prezbiterianismului, privitor la prezbiterianism. 2. S. m. și f. Adept al prezbiterianismului. [Pr.: -ri-an] – Din fr. presbytérien. DOOM
prezbiterián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. prezbiteriéni (-ri-eni); adj. f., s. f. prezbiteriánă, pl. prezbiteriéne
prezbiterienelor
PREZBITERIÁN, -Ă, prezbiterieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține prezbiterianismului, privitor la prezbiterianism. 2. S. m. și f. Adept al prezbiterianismului. [Pr.: -ri-an] – Din fr. presbytérien. DOOM
prezbiterián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. prezbiteriéni (-ri-eni); adj. f., s. f. prezbiteriánă, pl. prezbiteriéne
prezbiterienelor
PREZBITERIÁN, -Ă, prezbiterieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține prezbiterianismului, privitor la prezbiterianism. 2. S. m. și f. Adept al prezbiterianismului. [Pr.: -ri-an] – Din fr. presbytérien. DOOM
prezbiterián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. prezbiteriéni (-ri-eni); adj. f., s. f. prezbiteriánă, pl. prezbiteriéne
prezbiterieni
PREZBITERIÁN, -Ă, prezbiterieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține prezbiterianismului, privitor la prezbiterianism. 2. S. m. și f. Adept al prezbiterianismului. [Pr.: -ri-an] – Din fr. presbytérien. DOOM
prezbiterián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. prezbiteriéni (-ri-eni); adj. f., s. f. prezbiteriánă, pl. prezbiteriéne
prezbiterieni
PREZBITERIÁN, -Ă, prezbiterieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține prezbiterianismului, privitor la prezbiterianism. 2. S. m. și f. Adept al prezbiterianismului. [Pr.: -ri-an] – Din fr. presbytérien. DOOM
prezbiterián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. prezbiteriéni (-ri-eni); adj. f., s. f. prezbiteriánă, pl. prezbiteriéne
prezbiterienii
PREZBITERIÁN, -Ă, prezbiterieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține prezbiterianismului, privitor la prezbiterianism. 2. S. m. și f. Adept al prezbiterianismului. [Pr.: -ri-an] – Din fr. presbytérien. DOOM
prezbiterián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. prezbiteriéni (-ri-eni); adj. f., s. f. prezbiteriánă, pl. prezbiteriéne
prezbiterienii
PREZBITERIÁN, -Ă, prezbiterieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține prezbiterianismului, privitor la prezbiterianism. 2. S. m. și f. Adept al prezbiterianismului. [Pr.: -ri-an] – Din fr. presbytérien. DOOM
prezbiterián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. prezbiteriéni (-ri-eni); adj. f., s. f. prezbiteriánă, pl. prezbiteriéne
prezbiterienilor
PREZBITERIÁN, -Ă, prezbiterieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține prezbiterianismului, privitor la prezbiterianism. 2. S. m. și f. Adept al prezbiterianismului. [Pr.: -ri-an] – Din fr. presbytérien. DOOM
prezbiterián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. prezbiteriéni (-ri-eni); adj. f., s. f. prezbiteriánă, pl. prezbiteriéne
prezbiterienilor
PREZBITERIÁN, -Ă, prezbiterieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține prezbiterianismului, privitor la prezbiterianism. 2. S. m. și f. Adept al prezbiterianismului. [Pr.: -ri-an] – Din fr. presbytérien. DOOM
prezbiterián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. prezbiteriéni (-ri-eni); adj. f., s. f. prezbiteriánă, pl. prezbiteriéne
prezbiterii
PREZBÍTER, prezbiteri, s. m. Titlu (onorific) pentru o persoană care face parte din cinul1 (2) bisericesc; spec. preot. – Din ngr. presbytos, fr. presbytère. DOOM
*prezbíter s. m., pl. prezbíteri
prezbiterii
PREZBITÉRIU, prezbiterii, s. n. 1. Locuința unui preot paroh (catolic). 2. Parte a unei biserici creștine, între naos și altar, unde stau clericii în timpul oficierii slujbei religioase. 3. Sfatul preoților unei comunități creștine; (la protestanți) corporație aflată în fruntea unei comunități bisericești. – Din lat. presbyterium. DOOM
prezbitériu [riu pron. riu] s. n., art. prezbitériul; pl. prezbitérii, art. prezbitériile (-ri-i-)
prezbiteriile
PREZBITÉRIU, prezbiterii, s. n. 1. Locuința unui preot paroh (catolic). 2. Parte a unei biserici creștine, între naos și altar, unde stau clericii în timpul oficierii slujbei religioase. 3. Sfatul preoților unei comunități creștine; (la protestanți) corporație aflată în fruntea unei comunități bisericești. – Din lat. presbyterium. DOOM
prezbitériu [riu pron. riu] s. n., art. prezbitériul; pl. prezbitérii, art. prezbitériile (-ri-i-)
prezbiteriilor
PREZBITÉRIU, prezbiterii, s. n. 1. Locuința unui preot paroh (catolic). 2. Parte a unei biserici creștine, între naos și altar, unde stau clericii în timpul oficierii slujbei religioase. 3. Sfatul preoților unei comunități creștine; (la protestanți) corporație aflată în fruntea unei comunități bisericești. – Din lat. presbyterium. DOOM
prezbitériu [riu pron. riu] s. n., art. prezbitériul; pl. prezbitérii, art. prezbitériile (-ri-i-)
prezbiterilor
PREZBÍTER, prezbiteri, s. m. Titlu (onorific) pentru o persoană care face parte din cinul1 (2) bisericesc; spec. preot. – Din ngr. presbytos, fr. presbytère. DOOM
*prezbíter s. m., pl. prezbíteri
prezbiteriu
PREZBITÉRIU, prezbiterii, s. n. 1. Locuința unui preot paroh (catolic). 2. Parte a unei biserici creștine, între naos și altar, unde stau clericii în timpul oficierii slujbei religioase. 3. Sfatul preoților unei comunități creștine; (la protestanți) corporație aflată în fruntea unei comunități bisericești. – Din lat. presbyterium. DOOM
prezbitériu [riu pron. riu] s. n., art. prezbitériul; pl. prezbitérii, art. prezbitériile (-ri-i-)
prezbiteriul
PREZBITÉRIU, prezbiterii, s. n. 1. Locuința unui preot paroh (catolic). 2. Parte a unei biserici creștine, între naos și altar, unde stau clericii în timpul oficierii slujbei religioase. 3. Sfatul preoților unei comunități creștine; (la protestanți) corporație aflată în fruntea unei comunități bisericești. – Din lat. presbyterium. DOOM
prezbitériu [riu pron. riu] s. n., art. prezbitériul; pl. prezbitérii, art. prezbitériile (-ri-i-)
prezbiteriului
PREZBITÉRIU, prezbiterii, s. n. 1. Locuința unui preot paroh (catolic). 2. Parte a unei biserici creștine, între naos și altar, unde stau clericii în timpul oficierii slujbei religioase. 3. Sfatul preoților unei comunități creștine; (la protestanți) corporație aflată în fruntea unei comunități bisericești. – Din lat. presbyterium. DOOM
prezbitériu [riu pron. riu] s. n., art. prezbitériul; pl. prezbitérii, art. prezbitériile (-ri-i-)
prezbiterul
PREZBÍTER, prezbiteri, s. m. Titlu (onorific) pentru o persoană care face parte din cinul1 (2) bisericesc; spec. preot. – Din ngr. presbytos, fr. presbytère. DOOM
*prezbíter s. m., pl. prezbíteri
prezbiterului
PREZBÍTER, prezbiteri, s. m. Titlu (onorific) pentru o persoană care face parte din cinul1 (2) bisericesc; spec. preot. – Din ngr. presbytos, fr. presbytère. DOOM
*prezbíter s. m., pl. prezbíteri
prezbitism
PREZBITÍSM s. n. Tulburare de vedere caracterizată prin imposibilitatea de a vedea clar obiectele situate în apropiere; prezbiție. – Din fr. presbytisme. DOOM
prezbitísm s. n.
prezbitismul
PREZBITÍSM s. n. Tulburare de vedere caracterizată prin imposibilitatea de a vedea clar obiectele situate în apropiere; prezbiție. – Din fr. presbytisme. DOOM
prezbitísm s. n.
prezbitismului
PREZBITÍSM s. n. Tulburare de vedere caracterizată prin imposibilitatea de a vedea clar obiectele situate în apropiere; prezbiție. – Din fr. presbytisme. DOOM
prezbitísm s. n.
prezbitul
PREZBÍT, -Ă, prezbiți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de prezbitism. – Din fr. presbyte. DOOM
prezbít adj. m., s. m., pl. prezbíți; adj. f., s. f. prezbítă, pl. prezbíte
prezbitul
PREZBÍT, -Ă, prezbiți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de prezbitism. – Din fr. presbyte. DOOM
prezbít adj. m., s. m., pl. prezbíți; adj. f., s. f. prezbítă, pl. prezbíte
prezbitului
PREZBÍT, -Ă, prezbiți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de prezbitism. – Din fr. presbyte. DOOM
prezbít adj. m., s. m., pl. prezbíți; adj. f., s. f. prezbítă, pl. prezbíte
prezbitului
PREZBÍT, -Ă, prezbiți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de prezbitism. – Din fr. presbyte. DOOM
prezbít adj. m., s. m., pl. prezbíți; adj. f., s. f. prezbítă, pl. prezbíte
prezbiți
PREZBÍT, -Ă, prezbiți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de prezbitism. – Din fr. presbyte. DOOM
prezbít adj. m., s. m., pl. prezbíți; adj. f., s. f. prezbítă, pl. prezbíte
prezbiți
PREZBÍT, -Ă, prezbiți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de prezbitism. – Din fr. presbyte. DOOM
prezbít adj. m., s. m., pl. prezbíți; adj. f., s. f. prezbítă, pl. prezbíte
prezbiția
PREZBIȚÍE, prezbiții, s. f. (Rar) Prezbitism. – Din fr. presbytie. DOOM
prezbițíe s. f., art. prezbițía, g.-d. art. prezbițíei; pl. prezbițíi, art. prezbițíile
prezbiție
PREZBIȚÍE, prezbiții, s. f. (Rar) Prezbitism. – Din fr. presbytie. DOOM
prezbițíe s. f., art. prezbițía, g.-d. art. prezbițíei; pl. prezbițíi, art. prezbițíile
prezbiției
PREZBIȚÍE, prezbiții, s. f. (Rar) Prezbitism. – Din fr. presbytie. DOOM
prezbițíe s. f., art. prezbițía, g.-d. art. prezbițíei; pl. prezbițíi, art. prezbițíile
prezbiții
PREZBÍT, -Ă, prezbiți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de prezbitism. – Din fr. presbyte. DOOM
prezbít adj. m., s. m., pl. prezbíți; adj. f., s. f. prezbítă, pl. prezbíte
prezbiții
PREZBÍT, -Ă, prezbiți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de prezbitism. – Din fr. presbyte. DOOM
prezbít adj. m., s. m., pl. prezbíți; adj. f., s. f. prezbítă, pl. prezbíte
prezbiții
PREZBIȚÍE, prezbiții, s. f. (Rar) Prezbitism. – Din fr. presbytie. DOOM
prezbițíe s. f., art. prezbițía, g.-d. art. prezbițíei; pl. prezbițíi, art. prezbițíile
prezbițiile
PREZBIȚÍE, prezbiții, s. f. (Rar) Prezbitism. – Din fr. presbytie. DOOM
prezbițíe s. f., art. prezbițía, g.-d. art. prezbițíei; pl. prezbițíi, art. prezbițíile
prezbițiilor
PREZBIȚÍE, prezbiții, s. f. (Rar) Prezbitism. – Din fr. presbytie. DOOM
prezbițíe s. f., art. prezbițía, g.-d. art. prezbițíei; pl. prezbițíi, art. prezbițíile
prezbiților
PREZBÍT, -Ă, prezbiți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de prezbitism. – Din fr. presbyte. DOOM
prezbít adj. m., s. m., pl. prezbíți; adj. f., s. f. prezbítă, pl. prezbíte
prezbiților
PREZBÍT, -Ă, prezbiți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de prezbitism. – Din fr. presbyte. DOOM
prezbít adj. m., s. m., pl. prezbíți; adj. f., s. f. prezbítă, pl. prezbíte
prezent
PREZÉNT2, -Ă, prezenți, -te, adj., s. n. I. Adj. 1. Care se află în același loc cu vorbitorul sau în locul la care se referă acesta; de față. ♦ (Cu valoare de interjecție) Formulă prin care cei de față răspund la apelul nominal. ♦ Existent. 2. Care se petrece în timpul vieții vorbitorului sau în epoca la care se referă; actual, contemporan; care se petrece chiar acum, în momentul de față. ♦ De care ești conștient, la care te gândești sau care te preocupă la un moment dat. II. S. n. 1. Perioadă de timp variabilă, concepută ca o unitate distinctă între trecut și viitor; epoca, timpul actual, contemporan; contemporaneitate; p. ext. situație actuală. ◊ Loc. adv. În prezent = azi, acum. 2. (Gram.) Timp al verbului care arată că o acțiune se petrece în momentul vorbirii sau că este de durată. ◊ Prezent istoric = prezent cu valoare de perfect, care se întrebuințează de obicei în narațiune pentru a da stilului o mai mare forță de evocare. – Din lat. praesens, -ntis, fr. présent. DOOM
prezént3 (cadou) (înv.) s. n., pl. prezénturi
prezent
PREZÉNT1 s. n. 1. Timpul actual; p. ext. situația actuală. E... același dor de a înfățișa neamul cît mai mare în trecut, spre a afla mîngîiere pentru prezent. IORGA, E. II 4. Au prezentul nu ni-i mare? N-o să-mi dea ce o să cer? N-o să aflu într-ai noștri vreun falnic juvaer? EMINESCU, O. I 149. Loc. adv. În prezent = azi, acum, în acest moment. în prezent cugetătorul nu-și oprește a sa minte, Ci-ntr-o clipă gîndu-l duce mii de veacuri înainte. EMINESCU, O. I 133. 2. (Gram.) Timpul verbului care arată că o acțiune se petrece în momentul vorbirii sau că este independentă de momentul manifestării ei. Propoziția «eu citesc o carte» are verbul la prezent. ◊ Prezent istoric = prezentul cu valoare de perfect, care se întrebuințează deseori în narațiune pentru a da o mai mare forță de evocare a faptelor.
prezenta
PREZÉNT2, -Ă, prezenți, -te, adj., s. n. I. Adj. 1. Care se află în același loc cu vorbitorul sau în locul la care se referă acesta; de față. ♦ (Cu valoare de interjecție) Formulă prin care cei de față răspund la apelul nominal. ♦ Existent. 2. Care se petrece în timpul vieții vorbitorului sau în epoca la care se referă; actual, contemporan; care se petrece chiar acum, în momentul de față. ♦ De care ești conștient, la care te gândești sau care te preocupă la un moment dat. II. S. n. 1. Perioadă de timp variabilă, concepută ca o unitate distinctă între trecut și viitor; epoca, timpul actual, contemporan; contemporaneitate; p. ext. situație actuală. ◊ Loc. adv. În prezent = azi, acum. 2. (Gram.) Timp al verbului care arată că o acțiune se petrece în momentul vorbirii sau că este de durată. ◊ Prezent istoric = prezent cu valoare de perfect, care se întrebuințează de obicei în narațiune pentru a da stilului o mai mare forță de evocare. – Din lat. praesens, -ntis, fr. présent. DOOM
prezént3 (cadou) (înv.) s. n., pl. prezénturi
prezenta
PREZENTÁ, prezínt, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) face cunoscut celor de față, spunând numele, ocupația etc.; a face cunoștință (cu cineva); a (se) recomanda. ♦ Refl. A deveni prezent în memorie, a apărea în memorie ♦ Tranz. A înfățișa (publicului) un spectacol, aspectele unei activități, rezultatul unor cercetări etc. 2. Refl. A apărea, a se înfățișa într-un anumit loc sau în fața cuiva pentru a răspunde unei anumite obligații sau pentru a oferi ori a solicita ceva. ♦ Refl. și tranz. Spec. A (se) înfățișa la un examen, la un concurs, la alegeri etc. 3. Tranz. A pune înainte, a înmâna, a oferi, a da. ◊ Expr. A prezenta arma = a da onorul cu arma. 4. Tranz. (Despre lucruri supuse unei examinări) A avea o anumită însușire, caracteristică. ♦ Refl. A avea aparența de..., a se înfățișa ca... – Din fr. présenter, lat. praesentare. DOOM
prezentá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. prezínt, 3 prezíntă, 1 pl. prezentắm
prezentabil
PREZENTÁBIL, -Ă, prezentabili, -e, adj. Care are o înfățișare plăcută, atrăgătoare, îngrijită. – Din fr. présentable. DOOM
prezentábil adj. m., pl. prezentábili; f. prezentábilă, pl. prezentábile
prezentabila
PREZENTÁBIL, -Ă, prezentabili, -e, adj. Care are o înfățișare plăcută, atrăgătoare, îngrijită. – Din fr. présentable. DOOM
prezentábil adj. m., pl. prezentábili; f. prezentábilă, pl. prezentábile
prezentabile
PREZENTÁBIL, -Ă, prezentabili, -e, adj. Care are o înfățișare plăcută, atrăgătoare, îngrijită. – Din fr. présentable. DOOM
prezentábil adj. m., pl. prezentábili; f. prezentábilă, pl. prezentábile
prezentabilei
PREZENTÁBIL, -Ă, prezentabili, -e, adj. Care are o înfățișare plăcută, atrăgătoare, îngrijită. – Din fr. présentable. DOOM
prezentábil adj. m., pl. prezentábili; f. prezentábilă, pl. prezentábile
prezentabilele
PREZENTÁBIL, -Ă, prezentabili, -e, adj. Care are o înfățișare plăcută, atrăgătoare, îngrijită. – Din fr. présentable. DOOM
prezentábil adj. m., pl. prezentábili; f. prezentábilă, pl. prezentábile
prezentabilelor
PREZENTÁBIL, -Ă, prezentabili, -e, adj. Care are o înfățișare plăcută, atrăgătoare, îngrijită. – Din fr. présentable. DOOM
prezentábil adj. m., pl. prezentábili; f. prezentábilă, pl. prezentábile
prezentabili
PREZENTÁBIL, -Ă, prezentabili, -e, adj. Care are o înfățișare plăcută, atrăgătoare, îngrijită. – Din fr. présentable. DOOM
prezentábil adj. m., pl. prezentábili; f. prezentábilă, pl. prezentábile
prezentabilii
PREZENTÁBIL, -Ă, prezentabili, -e, adj. Care are o înfățișare plăcută, atrăgătoare, îngrijită. – Din fr. présentable. DOOM
prezentábil adj. m., pl. prezentábili; f. prezentábilă, pl. prezentábile
prezentabililor
PREZENTÁBIL, -Ă, prezentabili, -e, adj. Care are o înfățișare plăcută, atrăgătoare, îngrijită. – Din fr. présentable. DOOM
prezentábil adj. m., pl. prezentábili; f. prezentábilă, pl. prezentábile
prezentabilul
PREZENTÁBIL, -Ă, prezentabili, -e, adj. Care are o înfățișare plăcută, atrăgătoare, îngrijită. – Din fr. présentable. DOOM
prezentábil adj. m., pl. prezentábili; f. prezentábilă, pl. prezentábile
prezentabilului
PREZENTÁBIL, -Ă, prezentabili, -e, adj. Care are o înfățișare plăcută, atrăgătoare, îngrijită. – Din fr. présentable. DOOM
prezentábil adj. m., pl. prezentábili; f. prezentábilă, pl. prezentábile
prezentai
PREZENTÁ, prezínt, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) face cunoscut celor de față, spunând numele, ocupația etc.; a face cunoștință (cu cineva); a (se) recomanda. ♦ Refl. A deveni prezent în memorie, a apărea în memorie ♦ Tranz. A înfățișa (publicului) un spectacol, aspectele unei activități, rezultatul unor cercetări etc. 2. Refl. A apărea, a se înfățișa într-un anumit loc sau în fața cuiva pentru a răspunde unei anumite obligații sau pentru a oferi ori a solicita ceva. ♦ Refl. și tranz. Spec. A (se) înfățișa la un examen, la un concurs, la alegeri etc. 3. Tranz. A pune înainte, a înmâna, a oferi, a da. ◊ Expr. A prezenta arma = a da onorul cu arma. 4. Tranz. (Despre lucruri supuse unei examinări) A avea o anumită însușire, caracteristică. ♦ Refl. A avea aparența de..., a se înfățișa ca... – Din fr. présenter, lat. praesentare. DOOM
prezentá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. prezínt, 3 prezíntă, 1 pl. prezentắm
prezentam
PREZENTÁ, prezínt, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) face cunoscut celor de față, spunând numele, ocupația etc.; a face cunoștință (cu cineva); a (se) recomanda. ♦ Refl. A deveni prezent în memorie, a apărea în memorie ♦ Tranz. A înfățișa (publicului) un spectacol, aspectele unei activități, rezultatul unor cercetări etc. 2. Refl. A apărea, a se înfățișa într-un anumit loc sau în fața cuiva pentru a răspunde unei anumite obligații sau pentru a oferi ori a solicita ceva. ♦ Refl. și tranz. Spec. A (se) înfățișa la un examen, la un concurs, la alegeri etc. 3. Tranz. A pune înainte, a înmâna, a oferi, a da. ◊ Expr. A prezenta arma = a da onorul cu arma. 4. Tranz. (Despre lucruri supuse unei examinări) A avea o anumită însușire, caracteristică. ♦ Refl. A avea aparența de..., a se înfățișa ca... – Din fr. présenter, lat. praesentare. DOOM
prezentá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. prezínt, 3 prezíntă, 1 pl. prezentắm
prezentare
PREZENTÁ, prezínt, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) face cunoscut celor de față, spunând numele, ocupația etc.; a face cunoștință (cu cineva); a (se) recomanda. ♦ Refl. A deveni prezent în memorie, a apărea în memorie ♦ Tranz. A înfățișa (publicului) un spectacol, aspectele unei activități, rezultatul unor cercetări etc. 2. Refl. A apărea, a se înfățișa într-un anumit loc sau în fața cuiva pentru a răspunde unei anumite obligații sau pentru a oferi ori a solicita ceva. ♦ Refl. și tranz. Spec. A (se) înfățișa la un examen, la un concurs, la alegeri etc. 3. Tranz. A pune înainte, a înmâna, a oferi, a da. ◊ Expr. A prezenta arma = a da onorul cu arma. 4. Tranz. (Despre lucruri supuse unei examinări) A avea o anumită însușire, caracteristică. ♦ Refl. A avea aparența de..., a se înfățișa ca... – Din fr. présenter, lat. praesentare. DOOM
prezentá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. prezínt, 3 prezíntă, 1 pl. prezentắm
prezentare
PREZENTÁRE prezentări, s. f. Acțiunea de a (se) prezenta. ♦ Scurtă expunere a unei activități, a rezultatelor unei cercetări etc. – V. prezenta. DOOM
prezentáre (expunere) s. f., g.-d. art. prezentắrii; pl. prezentắri
prezentarea
PREZENTÁRE prezentări, s. f. Acțiunea de a (se) prezenta. ♦ Scurtă expunere a unei activități, a rezultatelor unei cercetări etc. – V. prezenta. DOOM
prezentáre (expunere) s. f., g.-d. art. prezentắrii; pl. prezentắri
prezentară
PREZENTÁ, prezínt, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) face cunoscut celor de față, spunând numele, ocupația etc.; a face cunoștință (cu cineva); a (se) recomanda. ♦ Refl. A deveni prezent în memorie, a apărea în memorie ♦ Tranz. A înfățișa (publicului) un spectacol, aspectele unei activități, rezultatul unor cercetări etc. 2. Refl. A apărea, a se înfățișa într-un anumit loc sau în fața cuiva pentru a răspunde unei anumite obligații sau pentru a oferi ori a solicita ceva. ♦ Refl. și tranz. Spec. A (se) înfățișa la un examen, la un concurs, la alegeri etc. 3. Tranz. A pune înainte, a înmâna, a oferi, a da. ◊ Expr. A prezenta arma = a da onorul cu arma. 4. Tranz. (Despre lucruri supuse unei examinări) A avea o anumită însușire, caracteristică. ♦ Refl. A avea aparența de..., a se înfățișa ca... – Din fr. présenter, lat. praesentare. DOOM
prezentá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. prezínt, 3 prezíntă, 1 pl. prezentắm
prezentarăm
PREZENTÁ, prezínt, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) face cunoscut celor de față, spunând numele, ocupația etc.; a face cunoștință (cu cineva); a (se) recomanda. ♦ Refl. A deveni prezent în memorie, a apărea în memorie ♦ Tranz. A înfățișa (publicului) un spectacol, aspectele unei activități, rezultatul unor cercetări etc. 2. Refl. A apărea, a se înfățișa într-un anumit loc sau în fața cuiva pentru a răspunde unei anumite obligații sau pentru a oferi ori a solicita ceva. ♦ Refl. și tranz. Spec. A (se) înfățișa la un examen, la un concurs, la alegeri etc. 3. Tranz. A pune înainte, a înmâna, a oferi, a da. ◊ Expr. A prezenta arma = a da onorul cu arma. 4. Tranz. (Despre lucruri supuse unei examinări) A avea o anumită însușire, caracteristică. ♦ Refl. A avea aparența de..., a se înfățișa ca... – Din fr. présenter, lat. praesentare. DOOM
prezentá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. prezínt, 3 prezíntă, 1 pl. prezentắm
prezentarăți
PREZENTÁ, prezínt, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) face cunoscut celor de față, spunând numele, ocupația etc.; a face cunoștință (cu cineva); a (se) recomanda. ♦ Refl. A deveni prezent în memorie, a apărea în memorie ♦ Tranz. A înfățișa (publicului) un spectacol, aspectele unei activități, rezultatul unor cercetări etc. 2. Refl. A apărea, a se înfățișa într-un anumit loc sau în fața cuiva pentru a răspunde unei anumite obligații sau pentru a oferi ori a solicita ceva. ♦ Refl. și tranz. Spec. A (se) înfățișa la un examen, la un concurs, la alegeri etc. 3. Tranz. A pune înainte, a înmâna, a oferi, a da. ◊ Expr. A prezenta arma = a da onorul cu arma. 4. Tranz. (Despre lucruri supuse unei examinări) A avea o anumită însușire, caracteristică. ♦ Refl. A avea aparența de..., a se înfățișa ca... – Din fr. présenter, lat. praesentare. DOOM
prezentá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. prezínt, 3 prezíntă, 1 pl. prezentắm
prezentase
PREZENTÁ, prezínt, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) face cunoscut celor de față, spunând numele, ocupația etc.; a face cunoștință (cu cineva); a (se) recomanda. ♦ Refl. A deveni prezent în memorie, a apărea în memorie ♦ Tranz. A înfățișa (publicului) un spectacol, aspectele unei activități, rezultatul unor cercetări etc. 2. Refl. A apărea, a se înfățișa într-un anumit loc sau în fața cuiva pentru a răspunde unei anumite obligații sau pentru a oferi ori a solicita ceva. ♦ Refl. și tranz. Spec. A (se) înfățișa la un examen, la un concurs, la alegeri etc. 3. Tranz. A pune înainte, a înmâna, a oferi, a da. ◊ Expr. A prezenta arma = a da onorul cu arma. 4. Tranz. (Despre lucruri supuse unei examinări) A avea o anumită însușire, caracteristică. ♦ Refl. A avea aparența de..., a se înfățișa ca... – Din fr. présenter, lat. praesentare. DOOM
prezentá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. prezínt, 3 prezíntă, 1 pl. prezentắm
prezentasem
PREZENTÁ, prezínt, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) face cunoscut celor de față, spunând numele, ocupația etc.; a face cunoștință (cu cineva); a (se) recomanda. ♦ Refl. A deveni prezent în memorie, a apărea în memorie ♦ Tranz. A înfățișa (publicului) un spectacol, aspectele unei activități, rezultatul unor cercetări etc. 2. Refl. A apărea, a se înfățișa într-un anumit loc sau în fața cuiva pentru a răspunde unei anumite obligații sau pentru a oferi ori a solicita ceva. ♦ Refl. și tranz. Spec. A (se) înfățișa la un examen, la un concurs, la alegeri etc. 3. Tranz. A pune înainte, a înmâna, a oferi, a da. ◊ Expr. A prezenta arma = a da onorul cu arma. 4. Tranz. (Despre lucruri supuse unei examinări) A avea o anumită însușire, caracteristică. ♦ Refl. A avea aparența de..., a se înfățișa ca... – Din fr. présenter, lat. praesentare. DOOM
prezentá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. prezínt, 3 prezíntă, 1 pl. prezentắm
prezentaseră
PREZENTÁ, prezínt, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) face cunoscut celor de față, spunând numele, ocupația etc.; a face cunoștință (cu cineva); a (se) recomanda. ♦ Refl. A deveni prezent în memorie, a apărea în memorie ♦ Tranz. A înfățișa (publicului) un spectacol, aspectele unei activități, rezultatul unor cercetări etc. 2. Refl. A apărea, a se înfățișa într-un anumit loc sau în fața cuiva pentru a răspunde unei anumite obligații sau pentru a oferi ori a solicita ceva. ♦ Refl. și tranz. Spec. A (se) înfățișa la un examen, la un concurs, la alegeri etc. 3. Tranz. A pune înainte, a înmâna, a oferi, a da. ◊ Expr. A prezenta arma = a da onorul cu arma. 4. Tranz. (Despre lucruri supuse unei examinări) A avea o anumită însușire, caracteristică. ♦ Refl. A avea aparența de..., a se înfățișa ca... – Din fr. présenter, lat. praesentare. DOOM
prezentá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. prezínt, 3 prezíntă, 1 pl. prezentắm
prezentaserăm
PREZENTÁ, prezínt, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) face cunoscut celor de față, spunând numele, ocupația etc.; a face cunoștință (cu cineva); a (se) recomanda. ♦ Refl. A deveni prezent în memorie, a apărea în memorie ♦ Tranz. A înfățișa (publicului) un spectacol, aspectele unei activități, rezultatul unor cercetări etc. 2. Refl. A apărea, a se înfățișa într-un anumit loc sau în fața cuiva pentru a răspunde unei anumite obligații sau pentru a oferi ori a solicita ceva. ♦ Refl. și tranz. Spec. A (se) înfățișa la un examen, la un concurs, la alegeri etc. 3. Tranz. A pune înainte, a înmâna, a oferi, a da. ◊ Expr. A prezenta arma = a da onorul cu arma. 4. Tranz. (Despre lucruri supuse unei examinări) A avea o anumită însușire, caracteristică. ♦ Refl. A avea aparența de..., a se înfățișa ca... – Din fr. présenter, lat. praesentare. DOOM
prezentá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. prezínt, 3 prezíntă, 1 pl. prezentắm
prezentaserăți
PREZENTÁ, prezínt, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) face cunoscut celor de față, spunând numele, ocupația etc.; a face cunoștință (cu cineva); a (se) recomanda. ♦ Refl. A deveni prezent în memorie, a apărea în memorie ♦ Tranz. A înfățișa (publicului) un spectacol, aspectele unei activități, rezultatul unor cercetări etc. 2. Refl. A apărea, a se înfățișa într-un anumit loc sau în fața cuiva pentru a răspunde unei anumite obligații sau pentru a oferi ori a solicita ceva. ♦ Refl. și tranz. Spec. A (se) înfățișa la un examen, la un concurs, la alegeri etc. 3. Tranz. A pune înainte, a înmâna, a oferi, a da. ◊ Expr. A prezenta arma = a da onorul cu arma. 4. Tranz. (Despre lucruri supuse unei examinări) A avea o anumită însușire, caracteristică. ♦ Refl. A avea aparența de..., a se înfățișa ca... – Din fr. présenter, lat. praesentare. DOOM
prezentá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. prezínt, 3 prezíntă, 1 pl. prezentắm
prezentaseși
PREZENTÁ, prezínt, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) face cunoscut celor de față, spunând numele, ocupația etc.; a face cunoștință (cu cineva); a (se) recomanda. ♦ Refl. A deveni prezent în memorie, a apărea în memorie ♦ Tranz. A înfățișa (publicului) un spectacol, aspectele unei activități, rezultatul unor cercetări etc. 2. Refl. A apărea, a se înfățișa într-un anumit loc sau în fața cuiva pentru a răspunde unei anumite obligații sau pentru a oferi ori a solicita ceva. ♦ Refl. și tranz. Spec. A (se) înfățișa la un examen, la un concurs, la alegeri etc. 3. Tranz. A pune înainte, a înmâna, a oferi, a da. ◊ Expr. A prezenta arma = a da onorul cu arma. 4. Tranz. (Despre lucruri supuse unei examinări) A avea o anumită însușire, caracteristică. ♦ Refl. A avea aparența de..., a se înfățișa ca... – Din fr. présenter, lat. praesentare. DOOM
prezentá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. prezínt, 3 prezíntă, 1 pl. prezentắm
prezentaseți
PREZENTÁ, prezínt, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) face cunoscut celor de față, spunând numele, ocupația etc.; a face cunoștință (cu cineva); a (se) recomanda. ♦ Refl. A deveni prezent în memorie, a apărea în memorie ♦ Tranz. A înfățișa (publicului) un spectacol, aspectele unei activități, rezultatul unor cercetări etc. 2. Refl. A apărea, a se înfățișa într-un anumit loc sau în fața cuiva pentru a răspunde unei anumite obligații sau pentru a oferi ori a solicita ceva. ♦ Refl. și tranz. Spec. A (se) înfățișa la un examen, la un concurs, la alegeri etc. 3. Tranz. A pune înainte, a înmâna, a oferi, a da. ◊ Expr. A prezenta arma = a da onorul cu arma. 4. Tranz. (Despre lucruri supuse unei examinări) A avea o anumită însușire, caracteristică. ♦ Refl. A avea aparența de..., a se înfățișa ca... – Din fr. présenter, lat. praesentare. DOOM
prezentá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. prezínt, 3 prezíntă, 1 pl. prezentắm
prezentat
PREZENTÁ, prezínt, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) face cunoscut celor de față, spunând numele, ocupația etc.; a face cunoștință (cu cineva); a (se) recomanda. ♦ Refl. A deveni prezent în memorie, a apărea în memorie ♦ Tranz. A înfățișa (publicului) un spectacol, aspectele unei activități, rezultatul unor cercetări etc. 2. Refl. A apărea, a se înfățișa într-un anumit loc sau în fața cuiva pentru a răspunde unei anumite obligații sau pentru a oferi ori a solicita ceva. ♦ Refl. și tranz. Spec. A (se) înfățișa la un examen, la un concurs, la alegeri etc. 3. Tranz. A pune înainte, a înmâna, a oferi, a da. ◊ Expr. A prezenta arma = a da onorul cu arma. 4. Tranz. (Despre lucruri supuse unei examinări) A avea o anumită însușire, caracteristică. ♦ Refl. A avea aparența de..., a se înfățișa ca... – Din fr. présenter, lat. praesentare. DOOM
prezentá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. prezínt, 3 prezíntă, 1 pl. prezentắm
prezentat
PREZENTÁT, -Ă, prezentați, -te, adj. 1. Care este cunoscut celor de față prin nume, ocupație, grad de rudenie etc. 2. (Despre spectacole, activități, cercetări etc.) Care este înfățișat publicului, specialiștilor etc. 3. Care este înfățișat ca..., având aparența de... – V. prezenta.
prezentatoare
PREZENTATÓR, -OÁRE, prezentatori, -oare, s. m. și f. Persoană care face cunoscut publicului pe cineva sau ceva; persoană care prezintă un spectacol, un concurs etc. – Din fr. présentateur. DOOM
prezentatór s. m., pl. prezentatóri
prezentatoarea
PREZENTATÓR, -OÁRE, prezentatori, -oare, s. m. și f. Persoană care face cunoscut publicului pe cineva sau ceva; persoană care prezintă un spectacol, un concurs etc. – Din fr. présentateur. DOOM
prezentatór s. m., pl. prezentatóri
prezentatoarei
PREZENTATÓR, -OÁRE, prezentatori, -oare, s. m. și f. Persoană care face cunoscut publicului pe cineva sau ceva; persoană care prezintă un spectacol, un concurs etc. – Din fr. présentateur. DOOM
prezentatór s. m., pl. prezentatóri
prezentatoarele
PREZENTATÓR, -OÁRE, prezentatori, -oare, s. m. și f. Persoană care face cunoscut publicului pe cineva sau ceva; persoană care prezintă un spectacol, un concurs etc. – Din fr. présentateur. DOOM
prezentatór s. m., pl. prezentatóri
prezentatoarelor
PREZENTATÓR, -OÁRE, prezentatori, -oare, s. m. și f. Persoană care face cunoscut publicului pe cineva sau ceva; persoană care prezintă un spectacol, un concurs etc. – Din fr. présentateur. DOOM
prezentatór s. m., pl. prezentatóri
prezentator
PREZENTATÓR, -OÁRE, prezentatori, -oare, s. m. și f. Persoană care face cunoscut publicului pe cineva sau ceva; persoană care prezintă un spectacol, un concurs etc. – Din fr. présentateur. DOOM
prezentatór s. m., pl. prezentatóri
prezentatori
PREZENTATÓR, -OÁRE, prezentatori, -oare, s. m. și f. Persoană care face cunoscut publicului pe cineva sau ceva; persoană care prezintă un spectacol, un concurs etc. – Din fr. présentateur. DOOM
prezentatór s. m., pl. prezentatóri
prezentatorii
PREZENTATÓR, -OÁRE, prezentatori, -oare, s. m. și f. Persoană care face cunoscut publicului pe cineva sau ceva; persoană care prezintă un spectacol, un concurs etc. – Din fr. présentateur. DOOM
prezentatór s. m., pl. prezentatóri
prezentatorilor
PREZENTATÓR, -OÁRE, prezentatori, -oare, s. m. și f. Persoană care face cunoscut publicului pe cineva sau ceva; persoană care prezintă un spectacol, un concurs etc. – Din fr. présentateur. DOOM
prezentatór s. m., pl. prezentatóri
prezentatorul
PREZENTATÓR, -OÁRE, prezentatori, -oare, s. m. și f. Persoană care face cunoscut publicului pe cineva sau ceva; persoană care prezintă un spectacol, un concurs etc. – Din fr. présentateur. DOOM
prezentatór s. m., pl. prezentatóri
prezentatorului
PREZENTATÓR, -OÁRE, prezentatori, -oare, s. m. și f. Persoană care face cunoscut publicului pe cineva sau ceva; persoană care prezintă un spectacol, un concurs etc. – Din fr. présentateur. DOOM
prezentatór s. m., pl. prezentatóri
prezentau
PREZENTÁ, prezínt, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) face cunoscut celor de față, spunând numele, ocupația etc.; a face cunoștință (cu cineva); a (se) recomanda. ♦ Refl. A deveni prezent în memorie, a apărea în memorie ♦ Tranz. A înfățișa (publicului) un spectacol, aspectele unei activități, rezultatul unor cercetări etc. 2. Refl. A apărea, a se înfățișa într-un anumit loc sau în fața cuiva pentru a răspunde unei anumite obligații sau pentru a oferi ori a solicita ceva. ♦ Refl. și tranz. Spec. A (se) înfățișa la un examen, la un concurs, la alegeri etc. 3. Tranz. A pune înainte, a înmâna, a oferi, a da. ◊ Expr. A prezenta arma = a da onorul cu arma. 4. Tranz. (Despre lucruri supuse unei examinări) A avea o anumită însușire, caracteristică. ♦ Refl. A avea aparența de..., a se înfățișa ca... – Din fr. présenter, lat. praesentare. DOOM
prezentá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. prezínt, 3 prezíntă, 1 pl. prezentắm
prezentași
PREZENTÁ, prezínt, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) face cunoscut celor de față, spunând numele, ocupația etc.; a face cunoștință (cu cineva); a (se) recomanda. ♦ Refl. A deveni prezent în memorie, a apărea în memorie ♦ Tranz. A înfățișa (publicului) un spectacol, aspectele unei activități, rezultatul unor cercetări etc. 2. Refl. A apărea, a se înfățișa într-un anumit loc sau în fața cuiva pentru a răspunde unei anumite obligații sau pentru a oferi ori a solicita ceva. ♦ Refl. și tranz. Spec. A (se) înfățișa la un examen, la un concurs, la alegeri etc. 3. Tranz. A pune înainte, a înmâna, a oferi, a da. ◊ Expr. A prezenta arma = a da onorul cu arma. 4. Tranz. (Despre lucruri supuse unei examinări) A avea o anumită însușire, caracteristică. ♦ Refl. A avea aparența de..., a se înfățișa ca... – Din fr. présenter, lat. praesentare. DOOM
prezentá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. prezínt, 3 prezíntă, 1 pl. prezentắm
prezentați
PREZENTÁ, prezínt, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) face cunoscut celor de față, spunând numele, ocupația etc.; a face cunoștință (cu cineva); a (se) recomanda. ♦ Refl. A deveni prezent în memorie, a apărea în memorie ♦ Tranz. A înfățișa (publicului) un spectacol, aspectele unei activități, rezultatul unor cercetări etc. 2. Refl. A apărea, a se înfățișa într-un anumit loc sau în fața cuiva pentru a răspunde unei anumite obligații sau pentru a oferi ori a solicita ceva. ♦ Refl. și tranz. Spec. A (se) înfățișa la un examen, la un concurs, la alegeri etc. 3. Tranz. A pune înainte, a înmâna, a oferi, a da. ◊ Expr. A prezenta arma = a da onorul cu arma. 4. Tranz. (Despre lucruri supuse unei examinări) A avea o anumită însușire, caracteristică. ♦ Refl. A avea aparența de..., a se înfățișa ca... – Din fr. présenter, lat. praesentare. DOOM
prezentá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. prezínt, 3 prezíntă, 1 pl. prezentắm
prezentația
PREZENTÁȚIE s. f. (Med.) Parte a fătului care ia prima contact cu strâmtoarea superioară a bazinului la naștere. – Din fr. présentation. DOOM
*prezentáție (poziție a fătului) (-ți-e) s. f., art. prezentáția (-ți-a), g.-d. prezentáții, art. prezentáției
prezentație
PREZENTÁȚIE s. f. (Med.) Parte a fătului care ia prima contact cu strâmtoarea superioară a bazinului la naștere. – Din fr. présentation. DOOM
*prezentáție (poziție a fătului) (-ți-e) s. f., art. prezentáția (-ți-a), g.-d. prezentáții, art. prezentáției
prezentației
PREZENTÁȚIE s. f. (Med.) Parte a fătului care ia prima contact cu strâmtoarea superioară a bazinului la naștere. – Din fr. présentation. DOOM
*prezentáție (poziție a fătului) (-ți-e) s. f., art. prezentáția (-ți-a), g.-d. prezentáții, art. prezentáției
prezentații
PREZENTÁȚIE s. f. (Med.) Parte a fătului care ia prima contact cu strâmtoarea superioară a bazinului la naștere. – Din fr. présentation. DOOM
*prezentáție (poziție a fătului) (-ți-e) s. f., art. prezentáția (-ți-a), g.-d. prezentáții, art. prezentáției
prezentațiile
PREZENTÁȚIE s. f. (Med.) Parte a fătului care ia prima contact cu strâmtoarea superioară a bazinului la naștere. – Din fr. présentation. DOOM
*prezentáție (poziție a fătului) (-ți-e) s. f., art. prezentáția (-ți-a), g.-d. prezentáții, art. prezentáției
prezentațiilor
PREZENTÁȚIE s. f. (Med.) Parte a fătului care ia prima contact cu strâmtoarea superioară a bazinului la naștere. – Din fr. présentation. DOOM
*prezentáție (poziție a fătului) (-ți-e) s. f., art. prezentáția (-ți-a), g.-d. prezentáții, art. prezentáției
prezentațiune
PREZENTAȚIÚNE s. f. v. prezentație.
prezente
PREZÉNT2, -Ă, prezenți, -te, adj., s. n. I. Adj. 1. Care se află în același loc cu vorbitorul sau în locul la care se referă acesta; de față. ♦ (Cu valoare de interjecție) Formulă prin care cei de față răspund la apelul nominal. ♦ Existent. 2. Care se petrece în timpul vieții vorbitorului sau în epoca la care se referă; actual, contemporan; care se petrece chiar acum, în momentul de față. ♦ De care ești conștient, la care te gândești sau care te preocupă la un moment dat. II. S. n. 1. Perioadă de timp variabilă, concepută ca o unitate distinctă între trecut și viitor; epoca, timpul actual, contemporan; contemporaneitate; p. ext. situație actuală. ◊ Loc. adv. În prezent = azi, acum. 2. (Gram.) Timp al verbului care arată că o acțiune se petrece în momentul vorbirii sau că este de durată. ◊ Prezent istoric = prezent cu valoare de perfect, care se întrebuințează de obicei în narațiune pentru a da stilului o mai mare forță de evocare. – Din lat. praesens, -ntis, fr. présent. DOOM
prezént3 (cadou) (înv.) s. n., pl. prezénturi
prezentei
PREZÉNT2, -Ă, prezenți, -te, adj., s. n. I. Adj. 1. Care se află în același loc cu vorbitorul sau în locul la care se referă acesta; de față. ♦ (Cu valoare de interjecție) Formulă prin care cei de față răspund la apelul nominal. ♦ Existent. 2. Care se petrece în timpul vieții vorbitorului sau în epoca la care se referă; actual, contemporan; care se petrece chiar acum, în momentul de față. ♦ De care ești conștient, la care te gândești sau care te preocupă la un moment dat. II. S. n. 1. Perioadă de timp variabilă, concepută ca o unitate distinctă între trecut și viitor; epoca, timpul actual, contemporan; contemporaneitate; p. ext. situație actuală. ◊ Loc. adv. În prezent = azi, acum. 2. (Gram.) Timp al verbului care arată că o acțiune se petrece în momentul vorbirii sau că este de durată. ◊ Prezent istoric = prezent cu valoare de perfect, care se întrebuințează de obicei în narațiune pentru a da stilului o mai mare forță de evocare. – Din lat. praesens, -ntis, fr. présent. DOOM
prezént3 (cadou) (înv.) s. n., pl. prezénturi
prezentele
PREZÉNT2, -Ă, prezenți, -te, adj., s. n. I. Adj. 1. Care se află în același loc cu vorbitorul sau în locul la care se referă acesta; de față. ♦ (Cu valoare de interjecție) Formulă prin care cei de față răspund la apelul nominal. ♦ Existent. 2. Care se petrece în timpul vieții vorbitorului sau în epoca la care se referă; actual, contemporan; care se petrece chiar acum, în momentul de față. ♦ De care ești conștient, la care te gândești sau care te preocupă la un moment dat. II. S. n. 1. Perioadă de timp variabilă, concepută ca o unitate distinctă între trecut și viitor; epoca, timpul actual, contemporan; contemporaneitate; p. ext. situație actuală. ◊ Loc. adv. În prezent = azi, acum. 2. (Gram.) Timp al verbului care arată că o acțiune se petrece în momentul vorbirii sau că este de durată. ◊ Prezent istoric = prezent cu valoare de perfect, care se întrebuințează de obicei în narațiune pentru a da stilului o mai mare forță de evocare. – Din lat. praesens, -ntis, fr. présent. DOOM
prezént3 (cadou) (înv.) s. n., pl. prezénturi
prezentelor
PREZÉNT2, -Ă, prezenți, -te, adj., s. n. I. Adj. 1. Care se află în același loc cu vorbitorul sau în locul la care se referă acesta; de față. ♦ (Cu valoare de interjecție) Formulă prin care cei de față răspund la apelul nominal. ♦ Existent. 2. Care se petrece în timpul vieții vorbitorului sau în epoca la care se referă; actual, contemporan; care se petrece chiar acum, în momentul de față. ♦ De care ești conștient, la care te gândești sau care te preocupă la un moment dat. II. S. n. 1. Perioadă de timp variabilă, concepută ca o unitate distinctă între trecut și viitor; epoca, timpul actual, contemporan; contemporaneitate; p. ext. situație actuală. ◊ Loc. adv. În prezent = azi, acum. 2. (Gram.) Timp al verbului care arată că o acțiune se petrece în momentul vorbirii sau că este de durată. ◊ Prezent istoric = prezent cu valoare de perfect, care se întrebuințează de obicei în narațiune pentru a da stilului o mai mare forță de evocare. – Din lat. praesens, -ntis, fr. présent. DOOM
prezént3 (cadou) (înv.) s. n., pl. prezénturi
prezentificare
PREZENTIFICÁRE s.f. (Psih.) Caracteristică a timpului trecut, văzut ca prezent și integrat ca atare în memorie. [Cf. fr. présentification].
prezentir
PREZENTÍR s. n. (Mil.; regional) Prezentarea armei; defilare. Mă-nvață prezentir. HODOȘ, P. P. 227.
prezentism
PREZENTÍSM s. n. Tendință în filosofie care neagă posibilitatea unei cunoașteri istorice obiective și autentice, reducând știința istoriei la o proiectare în trecut a mentalității și năzuințelor prezentului. – Din engl. presentism.
prezentismul
PREZENTÍSM s. n. Tendință în filosofie care neagă posibilitatea unei cunoașteri istorice obiective și autentice, reducând știința istoriei la o proiectare în trecut a mentalității și năzuințelor prezentului. – Din engl. presentism.
prezentismului
PREZENTÍSM s. n. Tendință în filosofie care neagă posibilitatea unei cunoașteri istorice obiective și autentice, reducând știința istoriei la o proiectare în trecut a mentalității și năzuințelor prezentului. – Din engl. presentism.
prezentul
PREZÉNT2, -Ă, prezenți, -te, adj., s. n. I. Adj. 1. Care se află în același loc cu vorbitorul sau în locul la care se referă acesta; de față. ♦ (Cu valoare de interjecție) Formulă prin care cei de față răspund la apelul nominal. ♦ Existent. 2. Care se petrece în timpul vieții vorbitorului sau în epoca la care se referă; actual, contemporan; care se petrece chiar acum, în momentul de față. ♦ De care ești conștient, la care te gândești sau care te preocupă la un moment dat. II. S. n. 1. Perioadă de timp variabilă, concepută ca o unitate distinctă între trecut și viitor; epoca, timpul actual, contemporan; contemporaneitate; p. ext. situație actuală. ◊ Loc. adv. În prezent = azi, acum. 2. (Gram.) Timp al verbului care arată că o acțiune se petrece în momentul vorbirii sau că este de durată. ◊ Prezent istoric = prezent cu valoare de perfect, care se întrebuințează de obicei în narațiune pentru a da stilului o mai mare forță de evocare. – Din lat. praesens, -ntis, fr. présent. DOOM
prezént3 (cadou) (înv.) s. n., pl. prezénturi
prezentul
PREZÉNT1 s. n. 1. Timpul actual; p. ext. situația actuală. E... același dor de a înfățișa neamul cît mai mare în trecut, spre a afla mîngîiere pentru prezent. IORGA, E. II 4. Au prezentul nu ni-i mare? N-o să-mi dea ce o să cer? N-o să aflu într-ai noștri vreun falnic juvaer? EMINESCU, O. I 149. Loc. adv. În prezent = azi, acum, în acest moment. în prezent cugetătorul nu-și oprește a sa minte, Ci-ntr-o clipă gîndu-l duce mii de veacuri înainte. EMINESCU, O. I 133. 2. (Gram.) Timpul verbului care arată că o acțiune se petrece în momentul vorbirii sau că este independentă de momentul manifestării ei. Propoziția «eu citesc o carte» are verbul la prezent. ◊ Prezent istoric = prezentul cu valoare de perfect, care se întrebuințează deseori în narațiune pentru a da o mai mare forță de evocare a faptelor.
prezentului
PREZÉNT2, -Ă, prezenți, -te, adj., s. n. I. Adj. 1. Care se află în același loc cu vorbitorul sau în locul la care se referă acesta; de față. ♦ (Cu valoare de interjecție) Formulă prin care cei de față răspund la apelul nominal. ♦ Existent. 2. Care se petrece în timpul vieții vorbitorului sau în epoca la care se referă; actual, contemporan; care se petrece chiar acum, în momentul de față. ♦ De care ești conștient, la care te gândești sau care te preocupă la un moment dat. II. S. n. 1. Perioadă de timp variabilă, concepută ca o unitate distinctă între trecut și viitor; epoca, timpul actual, contemporan; contemporaneitate; p. ext. situație actuală. ◊ Loc. adv. În prezent = azi, acum. 2. (Gram.) Timp al verbului care arată că o acțiune se petrece în momentul vorbirii sau că este de durată. ◊ Prezent istoric = prezent cu valoare de perfect, care se întrebuințează de obicei în narațiune pentru a da stilului o mai mare forță de evocare. – Din lat. praesens, -ntis, fr. présent. DOOM
prezént3 (cadou) (înv.) s. n., pl. prezénturi
prezentului
PREZÉNT1 s. n. 1. Timpul actual; p. ext. situația actuală. E... același dor de a înfățișa neamul cît mai mare în trecut, spre a afla mîngîiere pentru prezent. IORGA, E. II 4. Au prezentul nu ni-i mare? N-o să-mi dea ce o să cer? N-o să aflu într-ai noștri vreun falnic juvaer? EMINESCU, O. I 149. Loc. adv. În prezent = azi, acum, în acest moment. în prezent cugetătorul nu-și oprește a sa minte, Ci-ntr-o clipă gîndu-l duce mii de veacuri înainte. EMINESCU, O. I 133. 2. (Gram.) Timpul verbului care arată că o acțiune se petrece în momentul vorbirii sau că este independentă de momentul manifestării ei. Propoziția «eu citesc o carte» are verbul la prezent. ◊ Prezent istoric = prezentul cu valoare de perfect, care se întrebuințează deseori în narațiune pentru a da o mai mare forță de evocare a faptelor.
prezenturi
PREZÉNT1 s. n. 1. Timpul actual; p. ext. situația actuală. E... același dor de a înfățișa neamul cît mai mare în trecut, spre a afla mîngîiere pentru prezent. IORGA, E. II 4. Au prezentul nu ni-i mare? N-o să-mi dea ce o să cer? N-o să aflu într-ai noștri vreun falnic juvaer? EMINESCU, O. I 149. Loc. adv. În prezent = azi, acum, în acest moment. în prezent cugetătorul nu-și oprește a sa minte, Ci-ntr-o clipă gîndu-l duce mii de veacuri înainte. EMINESCU, O. I 133. 2. (Gram.) Timpul verbului care arată că o acțiune se petrece în momentul vorbirii sau că este independentă de momentul manifestării ei. Propoziția «eu citesc o carte» are verbul la prezent. ◊ Prezent istoric = prezentul cu valoare de perfect, care se întrebuințează deseori în narațiune pentru a da o mai mare forță de evocare a faptelor.
prezenturile
PREZÉNT1 s. n. 1. Timpul actual; p. ext. situația actuală. E... același dor de a înfățișa neamul cît mai mare în trecut, spre a afla mîngîiere pentru prezent. IORGA, E. II 4. Au prezentul nu ni-i mare? N-o să-mi dea ce o să cer? N-o să aflu într-ai noștri vreun falnic juvaer? EMINESCU, O. I 149. Loc. adv. În prezent = azi, acum, în acest moment. în prezent cugetătorul nu-și oprește a sa minte, Ci-ntr-o clipă gîndu-l duce mii de veacuri înainte. EMINESCU, O. I 133. 2. (Gram.) Timpul verbului care arată că o acțiune se petrece în momentul vorbirii sau că este independentă de momentul manifestării ei. Propoziția «eu citesc o carte» are verbul la prezent. ◊ Prezent istoric = prezentul cu valoare de perfect, care se întrebuințează deseori în narațiune pentru a da o mai mare forță de evocare a faptelor.
prezenturilor
PREZÉNT1 s. n. 1. Timpul actual; p. ext. situația actuală. E... același dor de a înfățișa neamul cît mai mare în trecut, spre a afla mîngîiere pentru prezent. IORGA, E. II 4. Au prezentul nu ni-i mare? N-o să-mi dea ce o să cer? N-o să aflu într-ai noștri vreun falnic juvaer? EMINESCU, O. I 149. Loc. adv. În prezent = azi, acum, în acest moment. în prezent cugetătorul nu-și oprește a sa minte, Ci-ntr-o clipă gîndu-l duce mii de veacuri înainte. EMINESCU, O. I 133. 2. (Gram.) Timpul verbului care arată că o acțiune se petrece în momentul vorbirii sau că este independentă de momentul manifestării ei. Propoziția «eu citesc o carte» are verbul la prezent. ◊ Prezent istoric = prezentul cu valoare de perfect, care se întrebuințează deseori în narațiune pentru a da o mai mare forță de evocare a faptelor.
prezentând
PREZENTÁ, prezínt, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) face cunoscut celor de față, spunând numele, ocupația etc.; a face cunoștință (cu cineva); a (se) recomanda. ♦ Refl. A deveni prezent în memorie, a apărea în memorie ♦ Tranz. A înfățișa (publicului) un spectacol, aspectele unei activități, rezultatul unor cercetări etc. 2. Refl. A apărea, a se înfățișa într-un anumit loc sau în fața cuiva pentru a răspunde unei anumite obligații sau pentru a oferi ori a solicita ceva. ♦ Refl. și tranz. Spec. A (se) înfățișa la un examen, la un concurs, la alegeri etc. 3. Tranz. A pune înainte, a înmâna, a oferi, a da. ◊ Expr. A prezenta arma = a da onorul cu arma. 4. Tranz. (Despre lucruri supuse unei examinări) A avea o anumită însușire, caracteristică. ♦ Refl. A avea aparența de..., a se înfățișa ca... – Din fr. présenter, lat. praesentare. DOOM
prezentá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. prezínt, 3 prezíntă, 1 pl. prezentắm
prezentînd
PREZENTÁ, prezínt, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) face cunoscut celor de față, spunând numele, ocupația etc.; a face cunoștință (cu cineva); a (se) recomanda. ♦ Refl. A deveni prezent în memorie, a apărea în memorie ♦ Tranz. A înfățișa (publicului) un spectacol, aspectele unei activități, rezultatul unor cercetări etc. 2. Refl. A apărea, a se înfățișa într-un anumit loc sau în fața cuiva pentru a răspunde unei anumite obligații sau pentru a oferi ori a solicita ceva. ♦ Refl. și tranz. Spec. A (se) înfățișa la un examen, la un concurs, la alegeri etc. 3. Tranz. A pune înainte, a înmâna, a oferi, a da. ◊ Expr. A prezenta arma = a da onorul cu arma. 4. Tranz. (Despre lucruri supuse unei examinări) A avea o anumită însușire, caracteristică. ♦ Refl. A avea aparența de..., a se înfățișa ca... – Din fr. présenter, lat. praesentare. DOOM
prezentá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. prezínt, 3 prezíntă, 1 pl. prezentắm
prezentări
PREZENTÁRE prezentări, s. f. Acțiunea de a (se) prezenta. ♦ Scurtă expunere a unei activități, a rezultatelor unei cercetări etc. – V. prezenta. DOOM
prezentáre (expunere) s. f., g.-d. art. prezentắrii; pl. prezentắri
prezentării
PREZENTÁRE prezentări, s. f. Acțiunea de a (se) prezenta. ♦ Scurtă expunere a unei activități, a rezultatelor unei cercetări etc. – V. prezenta. DOOM
prezentáre (expunere) s. f., g.-d. art. prezentắrii; pl. prezentắri
prezentările
PREZENTÁRE prezentări, s. f. Acțiunea de a (se) prezenta. ♦ Scurtă expunere a unei activități, a rezultatelor unei cercetări etc. – V. prezenta. DOOM
prezentáre (expunere) s. f., g.-d. art. prezentắrii; pl. prezentắri
prezentărilor
PREZENTÁRE prezentări, s. f. Acțiunea de a (se) prezenta. ♦ Scurtă expunere a unei activități, a rezultatelor unei cercetări etc. – V. prezenta. DOOM
prezentáre (expunere) s. f., g.-d. art. prezentắrii; pl. prezentắri
prezența
PREZÉNȚĂ, prezențe, s. f. Faptul de a fi prezent undeva; existența cuiva sau a ceva într-un loc sau într-un timp anumit. ◊ Listă (sau caiet, condică) de prezență = listă (sau caiet, condică) în care semnează cei prezenți la un curs, la serviciu etc. Prezență de spirit = promptitudine demonstrată de cineva în împrejurări dificile sau neprevăzute. ◊ Loc. prep. În prezența (cuiva) = fiind de față (cineva); în fața, înaintea (cuiva). ♦ Existență. ♦ Manifestare a unei personalități (de prestigiu). – Din fr. présence. DOOM
prezénță s. f., g.-d. art. prezénței; pl. prezénțe
prezențe
PREZÉNȚĂ, prezențe, s. f. Faptul de a fi prezent undeva; existența cuiva sau a ceva într-un loc sau într-un timp anumit. ◊ Listă (sau caiet, condică) de prezență = listă (sau caiet, condică) în care semnează cei prezenți la un curs, la serviciu etc. Prezență de spirit = promptitudine demonstrată de cineva în împrejurări dificile sau neprevăzute. ◊ Loc. prep. În prezența (cuiva) = fiind de față (cineva); în fața, înaintea (cuiva). ♦ Existență. ♦ Manifestare a unei personalități (de prestigiu). – Din fr. présence. DOOM
prezénță s. f., g.-d. art. prezénței; pl. prezénțe
prezenței
PREZÉNȚĂ, prezențe, s. f. Faptul de a fi prezent undeva; existența cuiva sau a ceva într-un loc sau într-un timp anumit. ◊ Listă (sau caiet, condică) de prezență = listă (sau caiet, condică) în care semnează cei prezenți la un curs, la serviciu etc. Prezență de spirit = promptitudine demonstrată de cineva în împrejurări dificile sau neprevăzute. ◊ Loc. prep. În prezența (cuiva) = fiind de față (cineva); în fața, înaintea (cuiva). ♦ Existență. ♦ Manifestare a unei personalități (de prestigiu). – Din fr. présence. DOOM
prezénță s. f., g.-d. art. prezénței; pl. prezénțe
prezențele
PREZÉNȚĂ, prezențe, s. f. Faptul de a fi prezent undeva; existența cuiva sau a ceva într-un loc sau într-un timp anumit. ◊ Listă (sau caiet, condică) de prezență = listă (sau caiet, condică) în care semnează cei prezenți la un curs, la serviciu etc. Prezență de spirit = promptitudine demonstrată de cineva în împrejurări dificile sau neprevăzute. ◊ Loc. prep. În prezența (cuiva) = fiind de față (cineva); în fața, înaintea (cuiva). ♦ Existență. ♦ Manifestare a unei personalități (de prestigiu). – Din fr. présence. DOOM
prezénță s. f., g.-d. art. prezénței; pl. prezénțe
prezențelor
PREZÉNȚĂ, prezențe, s. f. Faptul de a fi prezent undeva; existența cuiva sau a ceva într-un loc sau într-un timp anumit. ◊ Listă (sau caiet, condică) de prezență = listă (sau caiet, condică) în care semnează cei prezenți la un curs, la serviciu etc. Prezență de spirit = promptitudine demonstrată de cineva în împrejurări dificile sau neprevăzute. ◊ Loc. prep. În prezența (cuiva) = fiind de față (cineva); în fața, înaintea (cuiva). ♦ Existență. ♦ Manifestare a unei personalități (de prestigiu). – Din fr. présence. DOOM
prezénță s. f., g.-d. art. prezénței; pl. prezénțe
prezenți
PREZÉNT2, -Ă, prezenți, -te, adj., s. n. I. Adj. 1. Care se află în același loc cu vorbitorul sau în locul la care se referă acesta; de față. ♦ (Cu valoare de interjecție) Formulă prin care cei de față răspund la apelul nominal. ♦ Existent. 2. Care se petrece în timpul vieții vorbitorului sau în epoca la care se referă; actual, contemporan; care se petrece chiar acum, în momentul de față. ♦ De care ești conștient, la care te gândești sau care te preocupă la un moment dat. II. S. n. 1. Perioadă de timp variabilă, concepută ca o unitate distinctă între trecut și viitor; epoca, timpul actual, contemporan; contemporaneitate; p. ext. situație actuală. ◊ Loc. adv. În prezent = azi, acum. 2. (Gram.) Timp al verbului care arată că o acțiune se petrece în momentul vorbirii sau că este de durată. ◊ Prezent istoric = prezent cu valoare de perfect, care se întrebuințează de obicei în narațiune pentru a da stilului o mai mare forță de evocare. – Din lat. praesens, -ntis, fr. présent. DOOM
prezént3 (cadou) (înv.) s. n., pl. prezénturi
prezenții
PREZÉNT2, -Ă, prezenți, -te, adj., s. n. I. Adj. 1. Care se află în același loc cu vorbitorul sau în locul la care se referă acesta; de față. ♦ (Cu valoare de interjecție) Formulă prin care cei de față răspund la apelul nominal. ♦ Existent. 2. Care se petrece în timpul vieții vorbitorului sau în epoca la care se referă; actual, contemporan; care se petrece chiar acum, în momentul de față. ♦ De care ești conștient, la care te gândești sau care te preocupă la un moment dat. II. S. n. 1. Perioadă de timp variabilă, concepută ca o unitate distinctă între trecut și viitor; epoca, timpul actual, contemporan; contemporaneitate; p. ext. situație actuală. ◊ Loc. adv. În prezent = azi, acum. 2. (Gram.) Timp al verbului care arată că o acțiune se petrece în momentul vorbirii sau că este de durată. ◊ Prezent istoric = prezent cu valoare de perfect, care se întrebuințează de obicei în narațiune pentru a da stilului o mai mare forță de evocare. – Din lat. praesens, -ntis, fr. présent. DOOM
prezént3 (cadou) (înv.) s. n., pl. prezénturi
prezenților
PREZÉNT2, -Ă, prezenți, -te, adj., s. n. I. Adj. 1. Care se află în același loc cu vorbitorul sau în locul la care se referă acesta; de față. ♦ (Cu valoare de interjecție) Formulă prin care cei de față răspund la apelul nominal. ♦ Existent. 2. Care se petrece în timpul vieții vorbitorului sau în epoca la care se referă; actual, contemporan; care se petrece chiar acum, în momentul de față. ♦ De care ești conștient, la care te gândești sau care te preocupă la un moment dat. II. S. n. 1. Perioadă de timp variabilă, concepută ca o unitate distinctă între trecut și viitor; epoca, timpul actual, contemporan; contemporaneitate; p. ext. situație actuală. ◊ Loc. adv. În prezent = azi, acum. 2. (Gram.) Timp al verbului care arată că o acțiune se petrece în momentul vorbirii sau că este de durată. ◊ Prezent istoric = prezent cu valoare de perfect, care se întrebuințează de obicei în narațiune pentru a da stilului o mai mare forță de evocare. – Din lat. praesens, -ntis, fr. présent. DOOM
prezént3 (cadou) (înv.) s. n., pl. prezénturi
prezerv
PREZERVÁ, prezérv, vb. I. Tranz. (Livr.) A apăra, a păzi de un rău, de un pericol. – Din fr. préserver, lat. praeservare. DOOM
prezervá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 prezérvă
prezerva
PREZERVÁ, prezérv, vb. I. Tranz. (Livr.) A apăra, a păzi de un rău, de un pericol. – Din fr. préserver, lat. praeservare. DOOM
prezervá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 prezérvă
prezervai
PREZERVÁ, prezérv, vb. I. Tranz. (Livr.) A apăra, a păzi de un rău, de un pericol. – Din fr. préserver, lat. praeservare. DOOM
prezervá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 prezérvă
prezervam
PREZERVÁ, prezérv, vb. I. Tranz. (Livr.) A apăra, a păzi de un rău, de un pericol. – Din fr. préserver, lat. praeservare. DOOM
prezervá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 prezérvă
prezervare
PREZERVÁ, prezérv, vb. I. Tranz. (Livr.) A apăra, a păzi de un rău, de un pericol. – Din fr. préserver, lat. praeservare. DOOM
prezervá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 prezérvă
prezervare
PREZERVÁRE, prezervări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a prezerva. – V. prezerva. DOOM
prezerváre (livr.) s. f., g.-d. art. prezervắrii; pl. prezervắri
prezervarea
PREZERVÁRE, prezervări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a prezerva. – V. prezerva. DOOM
prezerváre (livr.) s. f., g.-d. art. prezervắrii; pl. prezervắri
prezervară
PREZERVÁ, prezérv, vb. I. Tranz. (Livr.) A apăra, a păzi de un rău, de un pericol. – Din fr. préserver, lat. praeservare. DOOM
prezervá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 prezérvă
prezervarăm
PREZERVÁ, prezérv, vb. I. Tranz. (Livr.) A apăra, a păzi de un rău, de un pericol. – Din fr. préserver, lat. praeservare. DOOM
prezervá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 prezérvă
prezervarăți
PREZERVÁ, prezérv, vb. I. Tranz. (Livr.) A apăra, a păzi de un rău, de un pericol. – Din fr. préserver, lat. praeservare. DOOM
prezervá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 prezérvă
prezervase
PREZERVÁ, prezérv, vb. I. Tranz. (Livr.) A apăra, a păzi de un rău, de un pericol. – Din fr. préserver, lat. praeservare. DOOM
prezervá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 prezérvă
prezervasem
PREZERVÁ, prezérv, vb. I. Tranz. (Livr.) A apăra, a păzi de un rău, de un pericol. – Din fr. préserver, lat. praeservare. DOOM
prezervá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 prezérvă
prezervaseră
PREZERVÁ, prezérv, vb. I. Tranz. (Livr.) A apăra, a păzi de un rău, de un pericol. – Din fr. préserver, lat. praeservare. DOOM
prezervá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 prezérvă
prezervaserăm
PREZERVÁ, prezérv, vb. I. Tranz. (Livr.) A apăra, a păzi de un rău, de un pericol. – Din fr. préserver, lat. praeservare. DOOM
prezervá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 prezérvă
prezervaserăți
PREZERVÁ, prezérv, vb. I. Tranz. (Livr.) A apăra, a păzi de un rău, de un pericol. – Din fr. préserver, lat. praeservare. DOOM
prezervá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 prezérvă
prezervaseși
PREZERVÁ, prezérv, vb. I. Tranz. (Livr.) A apăra, a păzi de un rău, de un pericol. – Din fr. préserver, lat. praeservare. DOOM
prezervá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 prezérvă
prezervaseți
PREZERVÁ, prezérv, vb. I. Tranz. (Livr.) A apăra, a păzi de un rău, de un pericol. – Din fr. préserver, lat. praeservare. DOOM
prezervá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 prezérvă
prezervat
PREZERVÁ, prezérv, vb. I. Tranz. (Livr.) A apăra, a păzi de un rău, de un pericol. – Din fr. préserver, lat. praeservare. DOOM
prezervá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 prezérvă
prezervat
PREZERVÁ, prezérv, vb. I. Tranz. (Livr.) A apăra, a păzi de un rău, de un pericol. – Din fr. préserver, lat. praeservare.
prezervativ
PREZERVATÍV, prezervative, s. n. Remediu folosit pentru prevenirea unui inconvenient (mai ales a unei boli). ♦ Mic tub elastic închis la un capăt, folosit de bărbați în timpul contactului sexual ca protector împotriva bolilor venerice sau ca mijloc anticoncepțional. – Din fr. préservatif. DOOM
prezervatív s. n., pl. prezervatíve
prezervativa
PREZERVATÍV, prezervative, s. n. Remediu folosit pentru prevenirea unui inconvenient (mai ales a unei boli). ♦ Mic tub elastic închis la un capăt, folosit de bărbați în timpul contactului sexual ca protector împotriva bolilor venerice sau ca mijloc anticoncepțional. – Din fr. préservatif. DOOM
prezervatív s. n., pl. prezervatíve
prezervative
PREZERVATÍV, prezervative, s. n. Remediu folosit pentru prevenirea unui inconvenient (mai ales a unei boli). ♦ Mic tub elastic închis la un capăt, folosit de bărbați în timpul contactului sexual ca protector împotriva bolilor venerice sau ca mijloc anticoncepțional. – Din fr. préservatif. DOOM
prezervatív s. n., pl. prezervatíve
prezervativei
PREZERVATÍV, prezervative, s. n. Remediu folosit pentru prevenirea unui inconvenient (mai ales a unei boli). ♦ Mic tub elastic închis la un capăt, folosit de bărbați în timpul contactului sexual ca protector împotriva bolilor venerice sau ca mijloc anticoncepțional. – Din fr. préservatif. DOOM
prezervatív s. n., pl. prezervatíve
prezervativele
PREZERVATÍV, prezervative, s. n. Remediu folosit pentru prevenirea unui inconvenient (mai ales a unei boli). ♦ Mic tub elastic închis la un capăt, folosit de bărbați în timpul contactului sexual ca protector împotriva bolilor venerice sau ca mijloc anticoncepțional. – Din fr. préservatif. DOOM
prezervatív s. n., pl. prezervatíve
prezervativelor
PREZERVATÍV, prezervative, s. n. Remediu folosit pentru prevenirea unui inconvenient (mai ales a unei boli). ♦ Mic tub elastic închis la un capăt, folosit de bărbați în timpul contactului sexual ca protector împotriva bolilor venerice sau ca mijloc anticoncepțional. – Din fr. préservatif. DOOM
prezervatív s. n., pl. prezervatíve
prezervativi
PREZERVATÍV, prezervative, s. n. Remediu folosit pentru prevenirea unui inconvenient (mai ales a unei boli). ♦ Mic tub elastic închis la un capăt, folosit de bărbați în timpul contactului sexual ca protector împotriva bolilor venerice sau ca mijloc anticoncepțional. – Din fr. préservatif. DOOM
prezervatív s. n., pl. prezervatíve
prezervativii
PREZERVATÍV, prezervative, s. n. Remediu folosit pentru prevenirea unui inconvenient (mai ales a unei boli). ♦ Mic tub elastic închis la un capăt, folosit de bărbați în timpul contactului sexual ca protector împotriva bolilor venerice sau ca mijloc anticoncepțional. – Din fr. préservatif. DOOM
prezervatív s. n., pl. prezervatíve
prezervativilor
PREZERVATÍV, prezervative, s. n. Remediu folosit pentru prevenirea unui inconvenient (mai ales a unei boli). ♦ Mic tub elastic închis la un capăt, folosit de bărbați în timpul contactului sexual ca protector împotriva bolilor venerice sau ca mijloc anticoncepțional. – Din fr. préservatif. DOOM
prezervatív s. n., pl. prezervatíve
prezervativul
PREZERVATÍV, prezervative, s. n. Remediu folosit pentru prevenirea unui inconvenient (mai ales a unei boli). ♦ Mic tub elastic închis la un capăt, folosit de bărbați în timpul contactului sexual ca protector împotriva bolilor venerice sau ca mijloc anticoncepțional. – Din fr. préservatif. DOOM
prezervatív s. n., pl. prezervatíve
prezervativului
PREZERVATÍV, prezervative, s. n. Remediu folosit pentru prevenirea unui inconvenient (mai ales a unei boli). ♦ Mic tub elastic închis la un capăt, folosit de bărbați în timpul contactului sexual ca protector împotriva bolilor venerice sau ca mijloc anticoncepțional. – Din fr. préservatif. DOOM
prezervatív s. n., pl. prezervatíve
prezervau
PREZERVÁ, prezérv, vb. I. Tranz. (Livr.) A apăra, a păzi de un rău, de un pericol. – Din fr. préserver, lat. praeservare. DOOM
prezervá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 prezérvă
prezervași
PREZERVÁ, prezérv, vb. I. Tranz. (Livr.) A apăra, a păzi de un rău, de un pericol. – Din fr. préserver, lat. praeservare. DOOM
prezervá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 prezérvă
prezervați
PREZERVÁ, prezérv, vb. I. Tranz. (Livr.) A apăra, a păzi de un rău, de un pericol. – Din fr. préserver, lat. praeservare. DOOM
prezervá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 prezérvă
prezervația
PREZERVÁȚIE, prezervații, s. f. (Livr.) Prezervare. – Din fr. préservation.
prezervație
PREZERVÁȚIE, prezervații, s. f. (Livr.) Prezervare. – Din fr. préservation.
prezervației
PREZERVÁȚIE, prezervații, s. f. (Livr.) Prezervare. – Din fr. préservation.
prezervații
PREZERVÁȚIE, prezervații, s. f. (Livr.) Prezervare. – Din fr. préservation.
prezervațiile
PREZERVÁȚIE, prezervații, s. f. (Livr.) Prezervare. – Din fr. préservation.
prezervațiilor
PREZERVÁȚIE, prezervații, s. f. (Livr.) Prezervare. – Din fr. préservation.
prezerve
PREZERVÁ, prezérv, vb. I. Tranz. (Livr.) A apăra, a păzi de un rău, de un pericol. – Din fr. préserver, lat. praeservare. DOOM
prezervá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 prezérvă
prezervi
PREZERVÁ, prezérv, vb. I. Tranz. (Livr.) A apăra, a păzi de un rău, de un pericol. – Din fr. préserver, lat. praeservare. DOOM
prezervá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 prezérvă
prezervând
PREZERVÁ, prezérv, vb. I. Tranz. (Livr.) A apăra, a păzi de un rău, de un pericol. – Din fr. préserver, lat. praeservare. DOOM
prezervá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 prezérvă
prezervînd
PREZERVÁ, prezérv, vb. I. Tranz. (Livr.) A apăra, a păzi de un rău, de un pericol. – Din fr. préserver, lat. praeservare. DOOM
prezervá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 prezérvă
prezervări
PREZERVÁRE, prezervări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a prezerva. – V. prezerva. DOOM
prezerváre (livr.) s. f., g.-d. art. prezervắrii; pl. prezervắri
prezervării
PREZERVÁRE, prezervări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a prezerva. – V. prezerva. DOOM
prezerváre (livr.) s. f., g.-d. art. prezervắrii; pl. prezervắri
prezervările
PREZERVÁRE, prezervări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a prezerva. – V. prezerva. DOOM
prezerváre (livr.) s. f., g.-d. art. prezervắrii; pl. prezervắri
prezervărilor
PREZERVÁRE, prezervări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a prezerva. – V. prezerva. DOOM
prezerváre (livr.) s. f., g.-d. art. prezervắrii; pl. prezervắri
prezice
PREZÍCE, prezic, vb. III. Tranz. A spune, a anunța dinainte ce se va întâmpla, orientându-se după anumite indicații prezente, după intuiție, raționament etc. ♦ A ghici viitorul cuiva (în cărți, în cafea, în palmă etc.). – Pre1- + zice (după fr. prédire). DOOM
prezíce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prezíc, 1 pl. prezícem, 2 pl. prezíceți; imper. 2 sg. prezí, neg. nu prezíce; part. prezís
prezicere
PREZÍCERE, preziceri, s. f. Acțiunea de a prezice și rezultatul ei; ceea ce prezice cineva. – V. prezice. DOOM
prezícere s. f., g.-d. art. prezícerii; pl. prezíceri
prezicerea
PREZÍCERE, preziceri, s. f. Acțiunea de a prezice și rezultatul ei; ceea ce prezice cineva. – V. prezice. DOOM
prezícere s. f., g.-d. art. prezícerii; pl. prezíceri
preziceri
PREZÍCERE, preziceri, s. f. Acțiunea de a prezice și rezultatul ei; ceea ce prezice cineva. – V. prezice. DOOM
prezícere s. f., g.-d. art. prezícerii; pl. prezíceri
prezicerii
PREZÍCERE, preziceri, s. f. Acțiunea de a prezice și rezultatul ei; ceea ce prezice cineva. – V. prezice. DOOM
prezícere s. f., g.-d. art. prezícerii; pl. prezíceri
prezicerile
PREZÍCERE, preziceri, s. f. Acțiunea de a prezice și rezultatul ei; ceea ce prezice cineva. – V. prezice. DOOM
prezícere s. f., g.-d. art. prezícerii; pl. prezíceri
prezicerilor
PREZÍCERE, preziceri, s. f. Acțiunea de a prezice și rezultatul ei; ceea ce prezice cineva. – V. prezice. DOOM
prezícere s. f., g.-d. art. prezícerii; pl. prezíceri
prezicătoare
PREZICĂTÓR, -OÁRE, prezicători, -oare, s. m. și f. Persoană care se îndeletnicește cu ghicitul viitorului cuiva în cărți, în cafea, în palmă etc.; ghicitor. – Prezice + suf. -ător. DOOM
prezicătór s. m., pl. prezicătóri
prezicătoarea
PREZICĂTÓR, -OÁRE, prezicători, -oare, s. m. și f. Persoană care se îndeletnicește cu ghicitul viitorului cuiva în cărți, în cafea, în palmă etc.; ghicitor. – Prezice + suf. -ător. DOOM
prezicătór s. m., pl. prezicătóri
prezicătoarei
PREZICĂTÓR, -OÁRE, prezicători, -oare, s. m. și f. Persoană care se îndeletnicește cu ghicitul viitorului cuiva în cărți, în cafea, în palmă etc.; ghicitor. – Prezice + suf. -ător. DOOM
prezicătór s. m., pl. prezicătóri
prezicătoarele
PREZICĂTÓR, -OÁRE, prezicători, -oare, s. m. și f. Persoană care se îndeletnicește cu ghicitul viitorului cuiva în cărți, în cafea, în palmă etc.; ghicitor. – Prezice + suf. -ător. DOOM
prezicătór s. m., pl. prezicătóri
prezicătoarelor
PREZICĂTÓR, -OÁRE, prezicători, -oare, s. m. și f. Persoană care se îndeletnicește cu ghicitul viitorului cuiva în cărți, în cafea, în palmă etc.; ghicitor. – Prezice + suf. -ător. DOOM
prezicătór s. m., pl. prezicătóri
prezicător
PREZICĂTÓR, -OÁRE, prezicători, -oare, s. m. și f. Persoană care se îndeletnicește cu ghicitul viitorului cuiva în cărți, în cafea, în palmă etc.; ghicitor. – Prezice + suf. -ător. DOOM
prezicătór s. m., pl. prezicătóri
prezicători
PREZICĂTÓR, -OÁRE, prezicători, -oare, s. m. și f. Persoană care se îndeletnicește cu ghicitul viitorului cuiva în cărți, în cafea, în palmă etc.; ghicitor. – Prezice + suf. -ător. DOOM
prezicătór s. m., pl. prezicătóri
prezicătorii
PREZICĂTÓR, -OÁRE, prezicători, -oare, s. m. și f. Persoană care se îndeletnicește cu ghicitul viitorului cuiva în cărți, în cafea, în palmă etc.; ghicitor. – Prezice + suf. -ător. DOOM
prezicătór s. m., pl. prezicătóri
prezicătorilor
PREZICĂTÓR, -OÁRE, prezicători, -oare, s. m. și f. Persoană care se îndeletnicește cu ghicitul viitorului cuiva în cărți, în cafea, în palmă etc.; ghicitor. – Prezice + suf. -ător. DOOM
prezicătór s. m., pl. prezicătóri
prezicătorul
PREZICĂTÓR, -OÁRE, prezicători, -oare, s. m. și f. Persoană care se îndeletnicește cu ghicitul viitorului cuiva în cărți, în cafea, în palmă etc.; ghicitor. – Prezice + suf. -ător. DOOM
prezicătór s. m., pl. prezicătóri
prezicătorului
PREZICĂTÓR, -OÁRE, prezicători, -oare, s. m. și f. Persoană care se îndeletnicește cu ghicitul viitorului cuiva în cărți, în cafea, în palmă etc.; ghicitor. – Prezice + suf. -ător. DOOM
prezicătór s. m., pl. prezicătóri
prezida
PREZIDÁ, prezidez, vb. I. Tranz. A conduce, în calitate de președinte, o adunare, o dezbatere, o ședință etc.; (fam.) a ocupa locul de frunte la o masă. – Din fr. présider. DOOM
prezidá (a ~) vb., ind. prez. 3 prezideáză
prezidai
PREZIDÁ, prezidez, vb. I. Tranz. A conduce, în calitate de președinte, o adunare, o dezbatere, o ședință etc.; (fam.) a ocupa locul de frunte la o masă. – Din fr. présider. DOOM
prezidá (a ~) vb., ind. prez. 3 prezideáză
prezidam
PREZIDÁ, prezidez, vb. I. Tranz. A conduce, în calitate de președinte, o adunare, o dezbatere, o ședință etc.; (fam.) a ocupa locul de frunte la o masă. – Din fr. présider. DOOM
prezidá (a ~) vb., ind. prez. 3 prezideáză
prezidare
PREZIDÁ, prezidez, vb. I. Tranz. A conduce, în calitate de președinte, o adunare, o dezbatere, o ședință etc.; (fam.) a ocupa locul de frunte la o masă. – Din fr. présider. DOOM
prezidá (a ~) vb., ind. prez. 3 prezideáză
prezidare
PREZIDÁRE, prezidări, s. f. Acțiunea de a prezida. – V. prezida. DOOM
prezidáre s. f., g.-d. art. prezidắrii; pl. prezidắri
prezidarea
PREZIDÁRE, prezidări, s. f. Acțiunea de a prezida. – V. prezida. DOOM
prezidáre s. f., g.-d. art. prezidắrii; pl. prezidắri
prezidară
PREZIDÁ, prezidez, vb. I. Tranz. A conduce, în calitate de președinte, o adunare, o dezbatere, o ședință etc.; (fam.) a ocupa locul de frunte la o masă. – Din fr. présider. DOOM
prezidá (a ~) vb., ind. prez. 3 prezideáză
prezidarăm
PREZIDÁ, prezidez, vb. I. Tranz. A conduce, în calitate de președinte, o adunare, o dezbatere, o ședință etc.; (fam.) a ocupa locul de frunte la o masă. – Din fr. présider. DOOM
prezidá (a ~) vb., ind. prez. 3 prezideáză
prezidarăți
PREZIDÁ, prezidez, vb. I. Tranz. A conduce, în calitate de președinte, o adunare, o dezbatere, o ședință etc.; (fam.) a ocupa locul de frunte la o masă. – Din fr. présider. DOOM
prezidá (a ~) vb., ind. prez. 3 prezideáză
prezidase
PREZIDÁ, prezidez, vb. I. Tranz. A conduce, în calitate de președinte, o adunare, o dezbatere, o ședință etc.; (fam.) a ocupa locul de frunte la o masă. – Din fr. présider. DOOM
prezidá (a ~) vb., ind. prez. 3 prezideáză
prezidasem
PREZIDÁ, prezidez, vb. I. Tranz. A conduce, în calitate de președinte, o adunare, o dezbatere, o ședință etc.; (fam.) a ocupa locul de frunte la o masă. – Din fr. présider. DOOM
prezidá (a ~) vb., ind. prez. 3 prezideáză
prezidaseră
PREZIDÁ, prezidez, vb. I. Tranz. A conduce, în calitate de președinte, o adunare, o dezbatere, o ședință etc.; (fam.) a ocupa locul de frunte la o masă. – Din fr. présider. DOOM
prezidá (a ~) vb., ind. prez. 3 prezideáză
prezidaserăm
PREZIDÁ, prezidez, vb. I. Tranz. A conduce, în calitate de președinte, o adunare, o dezbatere, o ședință etc.; (fam.) a ocupa locul de frunte la o masă. – Din fr. présider. DOOM
prezidá (a ~) vb., ind. prez. 3 prezideáză
prezidaserăți
PREZIDÁ, prezidez, vb. I. Tranz. A conduce, în calitate de președinte, o adunare, o dezbatere, o ședință etc.; (fam.) a ocupa locul de frunte la o masă. – Din fr. présider. DOOM
prezidá (a ~) vb., ind. prez. 3 prezideáză
prezidaseși
PREZIDÁ, prezidez, vb. I. Tranz. A conduce, în calitate de președinte, o adunare, o dezbatere, o ședință etc.; (fam.) a ocupa locul de frunte la o masă. – Din fr. présider. DOOM
prezidá (a ~) vb., ind. prez. 3 prezideáză
prezidaseți
PREZIDÁ, prezidez, vb. I. Tranz. A conduce, în calitate de președinte, o adunare, o dezbatere, o ședință etc.; (fam.) a ocupa locul de frunte la o masă. – Din fr. présider. DOOM
prezidá (a ~) vb., ind. prez. 3 prezideáză
prezidat
PREZIDÁ, prezidez, vb. I. Tranz. A conduce, în calitate de președinte, o adunare, o dezbatere, o ședință etc.; (fam.) a ocupa locul de frunte la o masă. – Din fr. présider. DOOM
prezidá (a ~) vb., ind. prez. 3 prezideáză
prezidat
PREZIDÁ, prezidez, vb. I. Tranz. A conduce, în calitate de președinte, o adunare, o dezbatere, o ședință etc.; (fam.) a ocupa locul de frunte la o masă. – Din fr. présider.
prezidau
PREZIDÁ, prezidez, vb. I. Tranz. A conduce, în calitate de președinte, o adunare, o dezbatere, o ședință etc.; (fam.) a ocupa locul de frunte la o masă. – Din fr. présider. DOOM
prezidá (a ~) vb., ind. prez. 3 prezideáză
prezidași
PREZIDÁ, prezidez, vb. I. Tranz. A conduce, în calitate de președinte, o adunare, o dezbatere, o ședință etc.; (fam.) a ocupa locul de frunte la o masă. – Din fr. présider. DOOM
prezidá (a ~) vb., ind. prez. 3 prezideáză
prezidați
PREZIDÁ, prezidez, vb. I. Tranz. A conduce, în calitate de președinte, o adunare, o dezbatere, o ședință etc.; (fam.) a ocupa locul de frunte la o masă. – Din fr. présider. DOOM
prezidá (a ~) vb., ind. prez. 3 prezideáză
prezidează
PREZIDÁ, prezidez, vb. I. Tranz. A conduce, în calitate de președinte, o adunare, o dezbatere, o ședință etc.; (fam.) a ocupa locul de frunte la o masă. – Din fr. présider. DOOM
prezidá (a ~) vb., ind. prez. 3 prezideáză
prezident
PREZIDÉNT, prezidenți, s. m. (Înv.) Președinte (1). – Din fr. président, lat. praesidens, -ntis. DOOM
prezidént (înv.) s. m., pl. prezidénți
prezidenta
PREZIDÉNT, prezidenți, s. m. (Înv.) Președinte (1). – Din fr. président, lat. praesidens, -ntis. DOOM
prezidént (înv.) s. m., pl. prezidénți
prezidente
PREZIDÉNT, prezidenți, s. m. (Înv.) Președinte (1). – Din fr. président, lat. praesidens, -ntis. DOOM
prezidént (înv.) s. m., pl. prezidénți
prezidentei
PREZIDÉNT, prezidenți, s. m. (Înv.) Președinte (1). – Din fr. président, lat. praesidens, -ntis. DOOM
prezidént (înv.) s. m., pl. prezidénți
prezidentele
PREZIDÉNT, prezidenți, s. m. (Înv.) Președinte (1). – Din fr. président, lat. praesidens, -ntis. DOOM
prezidént (înv.) s. m., pl. prezidénți
prezidentelor
PREZIDÉNT, prezidenți, s. m. (Înv.) Președinte (1). – Din fr. président, lat. praesidens, -ntis. DOOM
prezidént (înv.) s. m., pl. prezidénți
prezidentul
PREZIDÉNT, prezidenți, s. m. (Înv.) Președinte (1). – Din fr. président, lat. praesidens, -ntis. DOOM
prezidént (înv.) s. m., pl. prezidénți
prezidentului
PREZIDÉNT, prezidenți, s. m. (Înv.) Președinte (1). – Din fr. président, lat. praesidens, -ntis. DOOM
prezidént (înv.) s. m., pl. prezidénți
prezidenți
PREZIDÉNT, prezidenți, s. m. (Înv.) Președinte (1). – Din fr. président, lat. praesidens, -ntis. DOOM
prezidént (înv.) s. m., pl. prezidénți
prezidenția
PREZIDENȚÍE, prezidenții, s. f. (Înv.) Președinție. – Prezident + suf. -ie. DOOM
prezidențíe (înv.) s. f., art. prezidențía, g.-d. art. prezidențíei; pl. prezidențíi, art. prezidențíile
prezidențiabil
PREZIDENȚIÁL, -Ă, prezidențiali, -e, adj. De președinte; propriu unui președinte; care emană de la un președinte. Incinta începea să se învioreze. Pe estrada prezidențială forfoteau secretari și funcționari. REBREANU, R. II 35. Consulul își pierdu calmul prezidențial. Izbucni, strigînd și bătînd cu pumnii în masă. BART, E. 285. ◊ (Ieșit din uz) Ordonanță prezidențială v. ordonanță1 (1). DOOM
prezidențiábil (-ți-a-) adj. m., pl. prezidențiábili; f. prezidențiábilă, pl. prezidențiábile
prezidențiabila
PREZIDENȚIÁL, -Ă, prezidențiali, -e, adj. De președinte; propriu unui președinte; care emană de la un președinte. Incinta începea să se învioreze. Pe estrada prezidențială forfoteau secretari și funcționari. REBREANU, R. II 35. Consulul își pierdu calmul prezidențial. Izbucni, strigînd și bătînd cu pumnii în masă. BART, E. 285. ◊ (Ieșit din uz) Ordonanță prezidențială v. ordonanță1 (1). DOOM
prezidențiábil (-ți-a-) adj. m., pl. prezidențiábili; f. prezidențiábilă, pl. prezidențiábile
prezidențiabile
PREZIDENȚIÁL, -Ă, prezidențiali, -e, adj. De președinte; propriu unui președinte; care emană de la un președinte. Incinta începea să se învioreze. Pe estrada prezidențială forfoteau secretari și funcționari. REBREANU, R. II 35. Consulul își pierdu calmul prezidențial. Izbucni, strigînd și bătînd cu pumnii în masă. BART, E. 285. ◊ (Ieșit din uz) Ordonanță prezidențială v. ordonanță1 (1). DOOM
prezidențiábil (-ți-a-) adj. m., pl. prezidențiábili; f. prezidențiábilă, pl. prezidențiábile
prezidențiabilei
PREZIDENȚIÁL, -Ă, prezidențiali, -e, adj. De președinte; propriu unui președinte; care emană de la un președinte. Incinta începea să se învioreze. Pe estrada prezidențială forfoteau secretari și funcționari. REBREANU, R. II 35. Consulul își pierdu calmul prezidențial. Izbucni, strigînd și bătînd cu pumnii în masă. BART, E. 285. ◊ (Ieșit din uz) Ordonanță prezidențială v. ordonanță1 (1). DOOM
prezidențiábil (-ți-a-) adj. m., pl. prezidențiábili; f. prezidențiábilă, pl. prezidențiábile
prezidențiabilele
PREZIDENȚIÁL, -Ă, prezidențiali, -e, adj. De președinte; propriu unui președinte; care emană de la un președinte. Incinta începea să se învioreze. Pe estrada prezidențială forfoteau secretari și funcționari. REBREANU, R. II 35. Consulul își pierdu calmul prezidențial. Izbucni, strigînd și bătînd cu pumnii în masă. BART, E. 285. ◊ (Ieșit din uz) Ordonanță prezidențială v. ordonanță1 (1). DOOM
prezidențiábil (-ți-a-) adj. m., pl. prezidențiábili; f. prezidențiábilă, pl. prezidențiábile
prezidențiabilelor
PREZIDENȚIÁL, -Ă, prezidențiali, -e, adj. De președinte; propriu unui președinte; care emană de la un președinte. Incinta începea să se învioreze. Pe estrada prezidențială forfoteau secretari și funcționari. REBREANU, R. II 35. Consulul își pierdu calmul prezidențial. Izbucni, strigînd și bătînd cu pumnii în masă. BART, E. 285. ◊ (Ieșit din uz) Ordonanță prezidențială v. ordonanță1 (1). DOOM
prezidențiábil (-ți-a-) adj. m., pl. prezidențiábili; f. prezidențiábilă, pl. prezidențiábile
prezidențiabili
PREZIDENȚIÁL, -Ă, prezidențiali, -e, adj. De președinte; propriu unui președinte; care emană de la un președinte. Incinta începea să se învioreze. Pe estrada prezidențială forfoteau secretari și funcționari. REBREANU, R. II 35. Consulul își pierdu calmul prezidențial. Izbucni, strigînd și bătînd cu pumnii în masă. BART, E. 285. ◊ (Ieșit din uz) Ordonanță prezidențială v. ordonanță1 (1). DOOM
prezidențiábil (-ți-a-) adj. m., pl. prezidențiábili; f. prezidențiábilă, pl. prezidențiábile
prezidențiabilii
PREZIDENȚIÁL, -Ă, prezidențiali, -e, adj. De președinte; propriu unui președinte; care emană de la un președinte. Incinta începea să se învioreze. Pe estrada prezidențială forfoteau secretari și funcționari. REBREANU, R. II 35. Consulul își pierdu calmul prezidențial. Izbucni, strigînd și bătînd cu pumnii în masă. BART, E. 285. ◊ (Ieșit din uz) Ordonanță prezidențială v. ordonanță1 (1). DOOM
prezidențiábil (-ți-a-) adj. m., pl. prezidențiábili; f. prezidențiábilă, pl. prezidențiábile
prezidențiabililor
PREZIDENȚIÁL, -Ă, prezidențiali, -e, adj. De președinte; propriu unui președinte; care emană de la un președinte. Incinta începea să se învioreze. Pe estrada prezidențială forfoteau secretari și funcționari. REBREANU, R. II 35. Consulul își pierdu calmul prezidențial. Izbucni, strigînd și bătînd cu pumnii în masă. BART, E. 285. ◊ (Ieșit din uz) Ordonanță prezidențială v. ordonanță1 (1). DOOM
prezidențiábil (-ți-a-) adj. m., pl. prezidențiábili; f. prezidențiábilă, pl. prezidențiábile
prezidențiabilul
PREZIDENȚIÁL, -Ă, prezidențiali, -e, adj. De președinte; propriu unui președinte; care emană de la un președinte. Incinta începea să se învioreze. Pe estrada prezidențială forfoteau secretari și funcționari. REBREANU, R. II 35. Consulul își pierdu calmul prezidențial. Izbucni, strigînd și bătînd cu pumnii în masă. BART, E. 285. ◊ (Ieșit din uz) Ordonanță prezidențială v. ordonanță1 (1). DOOM
prezidențiábil (-ți-a-) adj. m., pl. prezidențiábili; f. prezidențiábilă, pl. prezidențiábile
prezidențiabilului
PREZIDENȚIÁL, -Ă, prezidențiali, -e, adj. De președinte; propriu unui președinte; care emană de la un președinte. Incinta începea să se învioreze. Pe estrada prezidențială forfoteau secretari și funcționari. REBREANU, R. II 35. Consulul își pierdu calmul prezidențial. Izbucni, strigînd și bătînd cu pumnii în masă. BART, E. 285. ◊ (Ieșit din uz) Ordonanță prezidențială v. ordonanță1 (1). DOOM
prezidențiábil (-ți-a-) adj. m., pl. prezidențiábili; f. prezidențiábilă, pl. prezidențiábile
prezidențial
PREZIDENȚIÁL, -Ă, prezidențiali, -e, adj. Care aparține unui președinte, referitor la un președinte; care emană de la un președinte. [Pr.: -ți-al] – Din fr. présidentiel. DOOM
prezidențiál (-ți-al) adj. m., pl. prezidențiáli; f. prezidențiálă, pl. prezidențiále
prezidențiala
PREZIDENȚIÁL, -Ă, prezidențiali, -e, adj. Care aparține unui președinte, referitor la un președinte; care emană de la un președinte. [Pr.: -ți-al] – Din fr. présidentiel. DOOM
prezidențiál (-ți-al) adj. m., pl. prezidențiáli; f. prezidențiálă, pl. prezidențiále
prezidențiale
PREZIDENȚIÁL, -Ă, prezidențiali, -e, adj. Care aparține unui președinte, referitor la un președinte; care emană de la un președinte. [Pr.: -ți-al] – Din fr. présidentiel. DOOM
prezidențiál (-ți-al) adj. m., pl. prezidențiáli; f. prezidențiálă, pl. prezidențiále
prezidențialei
PREZIDENȚIÁL, -Ă, prezidențiali, -e, adj. Care aparține unui președinte, referitor la un președinte; care emană de la un președinte. [Pr.: -ți-al] – Din fr. présidentiel. DOOM
prezidențiál (-ți-al) adj. m., pl. prezidențiáli; f. prezidențiálă, pl. prezidențiále
prezidențialele
PREZIDENȚIÁL, -Ă, prezidențiali, -e, adj. Care aparține unui președinte, referitor la un președinte; care emană de la un președinte. [Pr.: -ți-al] – Din fr. présidentiel. DOOM
prezidențiál (-ți-al) adj. m., pl. prezidențiáli; f. prezidențiálă, pl. prezidențiále
prezidențialelor
PREZIDENȚIÁL, -Ă, prezidențiali, -e, adj. Care aparține unui președinte, referitor la un președinte; care emană de la un președinte. [Pr.: -ți-al] – Din fr. présidentiel. DOOM
prezidențiál (-ți-al) adj. m., pl. prezidențiáli; f. prezidențiálă, pl. prezidențiále
prezidențiali
PREZIDENȚIÁL, -Ă, prezidențiali, -e, adj. Care aparține unui președinte, referitor la un președinte; care emană de la un președinte. [Pr.: -ți-al] – Din fr. présidentiel. DOOM
prezidențiál (-ți-al) adj. m., pl. prezidențiáli; f. prezidențiálă, pl. prezidențiále
prezidențialii
PREZIDENȚIÁL, -Ă, prezidențiali, -e, adj. Care aparține unui președinte, referitor la un președinte; care emană de la un președinte. [Pr.: -ți-al] – Din fr. présidentiel. DOOM
prezidențiál (-ți-al) adj. m., pl. prezidențiáli; f. prezidențiálă, pl. prezidențiále
prezidențialilor
PREZIDENȚIÁL, -Ă, prezidențiali, -e, adj. Care aparține unui președinte, referitor la un președinte; care emană de la un președinte. [Pr.: -ți-al] – Din fr. présidentiel. DOOM
prezidențiál (-ți-al) adj. m., pl. prezidențiáli; f. prezidențiálă, pl. prezidențiále
prezidențialul
PREZIDENȚIÁL, -Ă, prezidențiali, -e, adj. Care aparține unui președinte, referitor la un președinte; care emană de la un președinte. [Pr.: -ți-al] – Din fr. présidentiel. DOOM
prezidențiál (-ți-al) adj. m., pl. prezidențiáli; f. prezidențiálă, pl. prezidențiále
prezidențialului
PREZIDENȚIÁL, -Ă, prezidențiali, -e, adj. Care aparține unui președinte, referitor la un președinte; care emană de la un președinte. [Pr.: -ți-al] – Din fr. présidentiel. DOOM
prezidențiál (-ți-al) adj. m., pl. prezidențiáli; f. prezidențiálă, pl. prezidențiále
prezidenție
PREZIDENȚÍE, prezidenții, s. f. (Înv.) Președinție. – Prezident + suf. -ie. DOOM
prezidențíe (înv.) s. f., art. prezidențía, g.-d. art. prezidențíei; pl. prezidențíi, art. prezidențíile
prezidenției
PREZIDENȚÍE, prezidenții, s. f. (Înv.) Președinție. – Prezident + suf. -ie. DOOM
prezidențíe (înv.) s. f., art. prezidențía, g.-d. art. prezidențíei; pl. prezidențíi, art. prezidențíile
prezidenții
PREZIDÉNT, prezidenți, s. m. (Înv.) Președinte (1). – Din fr. président, lat. praesidens, -ntis. DOOM
prezidént (înv.) s. m., pl. prezidénți
prezidenții
PREZIDENȚÍE, prezidenții, s. f. (Înv.) Președinție. – Prezident + suf. -ie. DOOM
prezidențíe (înv.) s. f., art. prezidențía, g.-d. art. prezidențíei; pl. prezidențíi, art. prezidențíile
prezidențiile
PREZIDENȚÍE, prezidenții, s. f. (Înv.) Președinție. – Prezident + suf. -ie. DOOM
prezidențíe (înv.) s. f., art. prezidențía, g.-d. art. prezidențíei; pl. prezidențíi, art. prezidențíile
prezidențiilor
PREZIDENȚÍE, prezidenții, s. f. (Înv.) Președinție. – Prezident + suf. -ie. DOOM
prezidențíe (înv.) s. f., art. prezidențía, g.-d. art. prezidențíei; pl. prezidențíi, art. prezidențíile
prezidenților
PREZIDÉNT, prezidenți, s. m. (Înv.) Președinte (1). – Din fr. président, lat. praesidens, -ntis. DOOM
prezidént (înv.) s. m., pl. prezidénți
prezidențit
PREZIDENȚÍT, -Ă, prezidențiți, -te, adj. (Glumeț) Făcut prezident. Ea îl așteaptă să vie... prezidențit. NEGRUZZI, S. I 239.
prezidez
PREZIDÁ, prezidez, vb. I. Tranz. A conduce, în calitate de președinte, o adunare, o dezbatere, o ședință etc.; (fam.) a ocupa locul de frunte la o masă. – Din fr. présider. DOOM
prezidá (a ~) vb., ind. prez. 3 prezideáză
prezideze
PREZIDÁ, prezidez, vb. I. Tranz. A conduce, în calitate de președinte, o adunare, o dezbatere, o ședință etc.; (fam.) a ocupa locul de frunte la o masă. – Din fr. présider. DOOM
prezidá (a ~) vb., ind. prez. 3 prezideáză
prezidezi
PREZIDÁ, prezidez, vb. I. Tranz. A conduce, în calitate de președinte, o adunare, o dezbatere, o ședință etc.; (fam.) a ocupa locul de frunte la o masă. – Din fr. présider. DOOM
prezidá (a ~) vb., ind. prez. 3 prezideáză
prezidial
PREZIDIÁL, -Ă, prezidiali, -e, adj. (Rar) De prezidiu. [Pr.: -di-al] – Din fr. présidial. DOOM
prezidiál (rar) (-di-al) adj. m., pl. prezidiáli; f. prezidiálă, pl. prezidiále
prezidiala
PREZIDIÁL, -Ă, prezidiali, -e, adj. (Rar) De prezidiu. [Pr.: -di-al] – Din fr. présidial. DOOM
prezidiál (rar) (-di-al) adj. m., pl. prezidiáli; f. prezidiálă, pl. prezidiále
prezidiale
PREZIDIÁL, -Ă, prezidiali, -e, adj. (Rar) De prezidiu. [Pr.: -di-al] – Din fr. présidial. DOOM
prezidiál (rar) (-di-al) adj. m., pl. prezidiáli; f. prezidiálă, pl. prezidiále
prezidialei
PREZIDIÁL, -Ă, prezidiali, -e, adj. (Rar) De prezidiu. [Pr.: -di-al] – Din fr. présidial. DOOM
prezidiál (rar) (-di-al) adj. m., pl. prezidiáli; f. prezidiálă, pl. prezidiále
prezidialele
PREZIDIÁL, -Ă, prezidiali, -e, adj. (Rar) De prezidiu. [Pr.: -di-al] – Din fr. présidial. DOOM
prezidiál (rar) (-di-al) adj. m., pl. prezidiáli; f. prezidiálă, pl. prezidiále
prezidialelor
PREZIDIÁL, -Ă, prezidiali, -e, adj. (Rar) De prezidiu. [Pr.: -di-al] – Din fr. présidial. DOOM
prezidiál (rar) (-di-al) adj. m., pl. prezidiáli; f. prezidiálă, pl. prezidiále
prezidiali
PREZIDIÁL, -Ă, prezidiali, -e, adj. (Rar) De prezidiu. [Pr.: -di-al] – Din fr. présidial. DOOM
prezidiál (rar) (-di-al) adj. m., pl. prezidiáli; f. prezidiálă, pl. prezidiále
prezidialii
PREZIDIÁL, -Ă, prezidiali, -e, adj. (Rar) De prezidiu. [Pr.: -di-al] – Din fr. présidial. DOOM
prezidiál (rar) (-di-al) adj. m., pl. prezidiáli; f. prezidiálă, pl. prezidiále
prezidialilor
PREZIDIÁL, -Ă, prezidiali, -e, adj. (Rar) De prezidiu. [Pr.: -di-al] – Din fr. présidial. DOOM
prezidiál (rar) (-di-al) adj. m., pl. prezidiáli; f. prezidiálă, pl. prezidiále
prezidialul
PREZIDIÁL, -Ă, prezidiali, -e, adj. (Rar) De prezidiu. [Pr.: -di-al] – Din fr. présidial. DOOM
prezidiál (rar) (-di-al) adj. m., pl. prezidiáli; f. prezidiálă, pl. prezidiále
prezidialului
PREZIDIÁL, -Ă, prezidiali, -e, adj. (Rar) De prezidiu. [Pr.: -di-al] – Din fr. présidial. DOOM
prezidiál (rar) (-di-al) adj. m., pl. prezidiáli; f. prezidiálă, pl. prezidiále
prezidii
PREZÍDIU, prezidii, s. n. 1. Organ colegial exercitând funcția de șef al statului în unele țări. 2. Totalitatea persoanelor alese pentru prezidarea unor adunări, ședințe solemne etc. [Var.: prezídium s. n.] – Din lat. práesidium, rus. prezidium. DOOM
prezídiu [diu pron. diu] s. n., art. prezídiul; pl. prezídii, art. prezídiile (-di-i-)
prezidiile
PREZÍDIU, prezidii, s. n. 1. Organ colegial exercitând funcția de șef al statului în unele țări. 2. Totalitatea persoanelor alese pentru prezidarea unor adunări, ședințe solemne etc. [Var.: prezídium s. n.] – Din lat. práesidium, rus. prezidium. DOOM
prezídiu [diu pron. diu] s. n., art. prezídiul; pl. prezídii, art. prezídiile (-di-i-)
prezidiilor
PREZÍDIU, prezidii, s. n. 1. Organ colegial exercitând funcția de șef al statului în unele țări. 2. Totalitatea persoanelor alese pentru prezidarea unor adunări, ședințe solemne etc. [Var.: prezídium s. n.] – Din lat. práesidium, rus. prezidium. DOOM
prezídiu [diu pron. diu] s. n., art. prezídiul; pl. prezídii, art. prezídiile (-di-i-)
prezidiu
PREZÍDIU, prezidii, s. n. 1. Organ colegial exercitând funcția de șef al statului în unele țări. 2. Totalitatea persoanelor alese pentru prezidarea unor adunări, ședințe solemne etc. [Var.: prezídium s. n.] – Din lat. práesidium, rus. prezidium. DOOM
prezídiu [diu pron. diu] s. n., art. prezídiul; pl. prezídii, art. prezídiile (-di-i-)
prezidiul
PREZÍDIU, prezidii, s. n. 1. Organ colegial exercitând funcția de șef al statului în unele țări. 2. Totalitatea persoanelor alese pentru prezidarea unor adunări, ședințe solemne etc. [Var.: prezídium s. n.] – Din lat. práesidium, rus. prezidium. DOOM
prezídiu [diu pron. diu] s. n., art. prezídiul; pl. prezídii, art. prezídiile (-di-i-)
prezidiului
PREZÍDIU, prezidii, s. n. 1. Organ colegial exercitând funcția de șef al statului în unele țări. 2. Totalitatea persoanelor alese pentru prezidarea unor adunări, ședințe solemne etc. [Var.: prezídium s. n.] – Din lat. práesidium, rus. prezidium. DOOM
prezídiu [diu pron. diu] s. n., art. prezídiul; pl. prezídii, art. prezídiile (-di-i-)
prezidium
PREZÍDIU, prezidii, s. n. 1. Organ colegial exercitând funcția de șef al statului în unele țări. 2. Totalitatea persoanelor alese pentru prezidarea unor adunări, ședințe solemne etc. [Var.: prezídium s. n.] – Din lat. práesidium, rus. prezidium. DOOM
prezídiu [diu pron. diu] s. n., art. prezídiul; pl. prezídii, art. prezídiile (-di-i-)
prezidând
PREZIDÁ, prezidez, vb. I. Tranz. A conduce, în calitate de președinte, o adunare, o dezbatere, o ședință etc.; (fam.) a ocupa locul de frunte la o masă. – Din fr. présider. DOOM
prezidá (a ~) vb., ind. prez. 3 prezideáză
prezidînd
PREZIDÁ, prezidez, vb. I. Tranz. A conduce, în calitate de președinte, o adunare, o dezbatere, o ședință etc.; (fam.) a ocupa locul de frunte la o masă. – Din fr. présider. DOOM
prezidá (a ~) vb., ind. prez. 3 prezideáză
prezidări
PREZIDÁRE, prezidări, s. f. Acțiunea de a prezida. – V. prezida. DOOM
prezidáre s. f., g.-d. art. prezidắrii; pl. prezidắri
prezidării
PREZIDÁRE, prezidări, s. f. Acțiunea de a prezida. – V. prezida. DOOM
prezidáre s. f., g.-d. art. prezidắrii; pl. prezidắri
prezidările
PREZIDÁRE, prezidări, s. f. Acțiunea de a prezida. – V. prezida. DOOM
prezidáre s. f., g.-d. art. prezidắrii; pl. prezidắri
prezidărilor
PREZIDÁRE, prezidări, s. f. Acțiunea de a prezida. – V. prezida. DOOM
prezidáre s. f., g.-d. art. prezidắrii; pl. prezidắri
prezile
PREZÍUĂ s. f. (Construit cu prep. „în” și „din”; de obicei art.) Ziua precedentă; ajun; p. ext. zi (sau perioadă) din trecut foarte apropiată de prezent sau de un eveniment, de o întâmplare etc. [Pr.: -zi-uă] – Pre1- + ziuă. DOOM
!prezíua s. f. art., pl. prezilele (în ~)
prezilei
PREZÍUĂ s. f. (Construit cu prep. „în” și „din”; de obicei art.) Ziua precedentă; ajun; p. ext. zi (sau perioadă) din trecut foarte apropiată de prezent sau de un eveniment, de o întâmplare etc. [Pr.: -zi-uă] – Pre1- + ziuă. DOOM
!prezíua s. f. art., pl. prezilele (în ~)
prezilele
PREZÍUĂ s. f. (Construit cu prep. „în” și „din”; de obicei art.) Ziua precedentă; ajun; p. ext. zi (sau perioadă) din trecut foarte apropiată de prezent sau de un eveniment, de o întâmplare etc. [Pr.: -zi-uă] – Pre1- + ziuă. DOOM
!prezíua s. f. art., pl. prezilele (în ~)
prezilelor
PREZÍUĂ s. f. (Construit cu prep. „în” și „din”; de obicei art.) Ziua precedentă; ajun; p. ext. zi (sau perioadă) din trecut foarte apropiată de prezent sau de un eveniment, de o întâmplare etc. [Pr.: -zi-uă] – Pre1- + ziuă. DOOM
!prezíua s. f. art., pl. prezilele (în ~)
prezint
PREZENTÁ, prezínt, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) face cunoscut celor de față, spunând numele, ocupația etc.; a face cunoștință (cu cineva); a (se) recomanda. ♦ Refl. A deveni prezent în memorie, a apărea în memorie ♦ Tranz. A înfățișa (publicului) un spectacol, aspectele unei activități, rezultatul unor cercetări etc. 2. Refl. A apărea, a se înfățișa într-un anumit loc sau în fața cuiva pentru a răspunde unei anumite obligații sau pentru a oferi ori a solicita ceva. ♦ Refl. și tranz. Spec. A (se) înfățișa la un examen, la un concurs, la alegeri etc. 3. Tranz. A pune înainte, a înmâna, a oferi, a da. ◊ Expr. A prezenta arma = a da onorul cu arma. 4. Tranz. (Despre lucruri supuse unei examinări) A avea o anumită însușire, caracteristică. ♦ Refl. A avea aparența de..., a se înfățișa ca... – Din fr. présenter, lat. praesentare. DOOM
prezentá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. prezínt, 3 prezíntă, 1 pl. prezentắm
prezinte
PREZENTÁ, prezínt, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) face cunoscut celor de față, spunând numele, ocupația etc.; a face cunoștință (cu cineva); a (se) recomanda. ♦ Refl. A deveni prezent în memorie, a apărea în memorie ♦ Tranz. A înfățișa (publicului) un spectacol, aspectele unei activități, rezultatul unor cercetări etc. 2. Refl. A apărea, a se înfățișa într-un anumit loc sau în fața cuiva pentru a răspunde unei anumite obligații sau pentru a oferi ori a solicita ceva. ♦ Refl. și tranz. Spec. A (se) înfățișa la un examen, la un concurs, la alegeri etc. 3. Tranz. A pune înainte, a înmâna, a oferi, a da. ◊ Expr. A prezenta arma = a da onorul cu arma. 4. Tranz. (Despre lucruri supuse unei examinări) A avea o anumită însușire, caracteristică. ♦ Refl. A avea aparența de..., a se înfățișa ca... – Din fr. présenter, lat. praesentare. DOOM
prezentá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. prezínt, 3 prezíntă, 1 pl. prezentắm
prezinte
PREZÍNTE adj. invar. v. prezent3.
prezintă
PREZENTÁ, prezínt, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) face cunoscut celor de față, spunând numele, ocupația etc.; a face cunoștință (cu cineva); a (se) recomanda. ♦ Refl. A deveni prezent în memorie, a apărea în memorie ♦ Tranz. A înfățișa (publicului) un spectacol, aspectele unei activități, rezultatul unor cercetări etc. 2. Refl. A apărea, a se înfățișa într-un anumit loc sau în fața cuiva pentru a răspunde unei anumite obligații sau pentru a oferi ori a solicita ceva. ♦ Refl. și tranz. Spec. A (se) înfățișa la un examen, la un concurs, la alegeri etc. 3. Tranz. A pune înainte, a înmâna, a oferi, a da. ◊ Expr. A prezenta arma = a da onorul cu arma. 4. Tranz. (Despre lucruri supuse unei examinări) A avea o anumită însușire, caracteristică. ♦ Refl. A avea aparența de..., a se înfățișa ca... – Din fr. présenter, lat. praesentare. DOOM
prezentá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. prezínt, 3 prezíntă, 1 pl. prezentắm
prezinți
PREZENTÁ, prezínt, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) face cunoscut celor de față, spunând numele, ocupația etc.; a face cunoștință (cu cineva); a (se) recomanda. ♦ Refl. A deveni prezent în memorie, a apărea în memorie ♦ Tranz. A înfățișa (publicului) un spectacol, aspectele unei activități, rezultatul unor cercetări etc. 2. Refl. A apărea, a se înfățișa într-un anumit loc sau în fața cuiva pentru a răspunde unei anumite obligații sau pentru a oferi ori a solicita ceva. ♦ Refl. și tranz. Spec. A (se) înfățișa la un examen, la un concurs, la alegeri etc. 3. Tranz. A pune înainte, a înmâna, a oferi, a da. ◊ Expr. A prezenta arma = a da onorul cu arma. 4. Tranz. (Despre lucruri supuse unei examinări) A avea o anumită însușire, caracteristică. ♦ Refl. A avea aparența de..., a se înfățișa ca... – Din fr. présenter, lat. praesentare. DOOM
prezentá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. prezínt, 3 prezíntă, 1 pl. prezentắm
prezis
PREZÍS, -Ă, preziși, -se, adj. 1. (Despre evenimente, fapte etc.) A cărui producere sau apariție este anunțată dinainte. 2. (Despre viitor, destin) Care este cunoscut anticipat prin divinație. – V. prezice.
prezisă
PREZÍSĂ, prezise, s. f. (Învechit) Prorocire, profeție. Aceste prezise, adecă prorocii ale împărătesei se împliniră toate întocmai. GORJAN, H. II 228.
preziua
PREZÍUĂ s. f. (Construit cu prep. „în” și „din”; de obicei art.) Ziua precedentă; ajun; p. ext. zi (sau perioadă) din trecut foarte apropiată de prezent sau de un eveniment, de o întâmplare etc. [Pr.: -zi-uă] – Pre1- + ziuă. DOOM
!prezíua s. f. art., pl. prezilele (în ~)
prezon
PRIZÓN, prizoane, s. n. Tijă metalică servind ca element mobil de îmbinare. – Din fr. prison. DOOM
prizón s. n., pl. prizoáne
prezum
PREZUMÁ, prezúm, vb. I. Tranz. (Livr.) A presupune (1); a estima. – Din fr. présumer. DOOM
prezumá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 prezúmă
prezuma
PREZUMÁ, prezúm, vb. I. Tranz. (Livr.) A presupune (1); a estima. – Din fr. présumer. DOOM
prezumá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 prezúmă
prezumabil
PREZUMÁBIL, -Ă adj. (Rar) Care se poate presupune. [Cf. fr. présumable].
prezumabila
PREZUMÁBIL, -Ă adj. (Rar) Care se poate presupune. [Cf. fr. présumable].
prezumabile
PREZUMÁBIL, -Ă adj. (Rar) Care se poate presupune. [Cf. fr. présumable].
prezumabilei
PREZUMÁBIL, -Ă adj. (Rar) Care se poate presupune. [Cf. fr. présumable].
prezumabilele
PREZUMÁBIL, -Ă adj. (Rar) Care se poate presupune. [Cf. fr. présumable].
prezumabilelor
PREZUMÁBIL, -Ă adj. (Rar) Care se poate presupune. [Cf. fr. présumable].
prezumabili
PREZUMÁBIL, -Ă adj. (Rar) Care se poate presupune. [Cf. fr. présumable].
prezumabilii
PREZUMÁBIL, -Ă adj. (Rar) Care se poate presupune. [Cf. fr. présumable].
prezumabililor
PREZUMÁBIL, -Ă adj. (Rar) Care se poate presupune. [Cf. fr. présumable].
prezumabilul
PREZUMÁBIL, -Ă adj. (Rar) Care se poate presupune. [Cf. fr. présumable].
prezumabilului
PREZUMÁBIL, -Ă adj. (Rar) Care se poate presupune. [Cf. fr. présumable].
prezumai
PREZUMÁ, prezúm, vb. I. Tranz. (Livr.) A presupune (1); a estima. – Din fr. présumer. DOOM
prezumá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 prezúmă
prezumam
PREZUMÁ, prezúm, vb. I. Tranz. (Livr.) A presupune (1); a estima. – Din fr. présumer. DOOM
prezumá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 prezúmă
prezumare
PREZUMÁ, prezúm, vb. I. Tranz. (Livr.) A presupune (1); a estima. – Din fr. présumer. DOOM
prezumá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 prezúmă
prezumare
PREZUMÁRE s. f. (Livr.) Presupunere; estimare. – V. prezuma.
prezumarea
PREZUMÁRE s. f. (Livr.) Presupunere; estimare. – V. prezuma.
prezumară
PREZUMÁ, prezúm, vb. I. Tranz. (Livr.) A presupune (1); a estima. – Din fr. présumer. DOOM
prezumá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 prezúmă
prezumarăm
PREZUMÁ, prezúm, vb. I. Tranz. (Livr.) A presupune (1); a estima. – Din fr. présumer. DOOM
prezumá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 prezúmă
prezumarăți
PREZUMÁ, prezúm, vb. I. Tranz. (Livr.) A presupune (1); a estima. – Din fr. présumer. DOOM
prezumá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 prezúmă
prezumase
PREZUMÁ, prezúm, vb. I. Tranz. (Livr.) A presupune (1); a estima. – Din fr. présumer. DOOM
prezumá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 prezúmă
prezumasem
PREZUMÁ, prezúm, vb. I. Tranz. (Livr.) A presupune (1); a estima. – Din fr. présumer. DOOM
prezumá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 prezúmă
prezumaseră
PREZUMÁ, prezúm, vb. I. Tranz. (Livr.) A presupune (1); a estima. – Din fr. présumer. DOOM
prezumá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 prezúmă
prezumaserăm
PREZUMÁ, prezúm, vb. I. Tranz. (Livr.) A presupune (1); a estima. – Din fr. présumer. DOOM
prezumá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 prezúmă
prezumaserăți
PREZUMÁ, prezúm, vb. I. Tranz. (Livr.) A presupune (1); a estima. – Din fr. présumer. DOOM
prezumá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 prezúmă
prezumaseși
PREZUMÁ, prezúm, vb. I. Tranz. (Livr.) A presupune (1); a estima. – Din fr. présumer. DOOM
prezumá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 prezúmă
prezumaseți
PREZUMÁ, prezúm, vb. I. Tranz. (Livr.) A presupune (1); a estima. – Din fr. présumer. DOOM
prezumá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 prezúmă
prezumat
PREZUMÁ, prezúm, vb. I. Tranz. (Livr.) A presupune (1); a estima. – Din fr. présumer. DOOM
prezumá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 prezúmă
prezumat
PREZUMÁT, -Ă, prezumați, -te, adj. Presupus; estimat. – V. prezuma.
prezumata
PREZUMÁT, -Ă, prezumați, -te, adj. Presupus; estimat. – V. prezuma.
prezumate
PREZUMÁT, -Ă, prezumați, -te, adj. Presupus; estimat. – V. prezuma.
prezumatei
PREZUMÁT, -Ă, prezumați, -te, adj. Presupus; estimat. – V. prezuma.
prezumatele
PREZUMÁT, -Ă, prezumați, -te, adj. Presupus; estimat. – V. prezuma.
prezumatelor
PREZUMÁT, -Ă, prezumați, -te, adj. Presupus; estimat. – V. prezuma.
prezumatul
PREZUMÁT, -Ă, prezumați, -te, adj. Presupus; estimat. – V. prezuma.
prezumatului
PREZUMÁT, -Ă, prezumați, -te, adj. Presupus; estimat. – V. prezuma.
prezumau
PREZUMÁ, prezúm, vb. I. Tranz. (Livr.) A presupune (1); a estima. – Din fr. présumer. DOOM
prezumá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 prezúmă
prezumași
PREZUMÁ, prezúm, vb. I. Tranz. (Livr.) A presupune (1); a estima. – Din fr. présumer. DOOM
prezumá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 prezúmă
prezumați
PREZUMÁ, prezúm, vb. I. Tranz. (Livr.) A presupune (1); a estima. – Din fr. présumer. DOOM
prezumá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 prezúmă
prezumați
PREZUMÁT, -Ă, prezumați, -te, adj. Presupus; estimat. – V. prezuma.
prezumații
PREZUMÁT, -Ă, prezumați, -te, adj. Presupus; estimat. – V. prezuma.
prezumaților
PREZUMÁT, -Ă, prezumați, -te, adj. Presupus; estimat. – V. prezuma.
prezume
PREZUMÁ, prezúm, vb. I. Tranz. (Livr.) A presupune (1); a estima. – Din fr. présumer. DOOM
prezumá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 prezúmă
prezumi
PREZUMÁ, prezúm, vb. I. Tranz. (Livr.) A presupune (1); a estima. – Din fr. présumer. DOOM
prezumá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 prezúmă
prezumpt
PREZÚMPT, -Ă, prezumpți, -te, adj. (Rar, învechit) Presupus, socotit. Mă mir cum se face ca pipele, prezumpte antice, ce s-au găsit în Francia... să aibă întocmai forma subțire și ușoară. ODOBESCU, S. II 303.
prezumpție
PREZÚMPȚIE s.f. v. prezumție.
prezumpțios
PREZUMPȚIÓS, -OÁSĂ adj. v. prezumțios.
prezumtiv
PREZUMTÍV, -Ă, prezumtivi, -e, adj. Considerat ca probabil; ipotetic. ◊ Modul prezumtiv (și substantivat, n.) = mod verbal care prezintă acțiunea ca presupusă, bănuită sau probabilă. ♦ Care urmează să moștenească o demnitate, o funcție etc. sau să succeadă pe cineva într-o demnitate, într-o funcție. – Din fr. présomptif, lat. praesumptivus. DOOM
prezumtív2 s. n., pl. prezumtíve
prezumtiva
PREZUMTÍV, -Ă, prezumtivi, -e, adj. Considerat ca probabil; ipotetic. ◊ Modul prezumtiv (și substantivat, n.) = mod verbal care prezintă acțiunea ca presupusă, bănuită sau probabilă. ♦ Care urmează să moștenească o demnitate, o funcție etc. sau să succeadă pe cineva într-o demnitate, într-o funcție. – Din fr. présomptif, lat. praesumptivus. DOOM
prezumtív2 s. n., pl. prezumtíve
prezumtive
PREZUMTÍV, -Ă, prezumtivi, -e, adj. Considerat ca probabil; ipotetic. ◊ Modul prezumtiv (și substantivat, n.) = mod verbal care prezintă acțiunea ca presupusă, bănuită sau probabilă. ♦ Care urmează să moștenească o demnitate, o funcție etc. sau să succeadă pe cineva într-o demnitate, într-o funcție. – Din fr. présomptif, lat. praesumptivus. DOOM
prezumtív2 s. n., pl. prezumtíve
prezumtivei
PREZUMTÍV, -Ă, prezumtivi, -e, adj. Considerat ca probabil; ipotetic. ◊ Modul prezumtiv (și substantivat, n.) = mod verbal care prezintă acțiunea ca presupusă, bănuită sau probabilă. ♦ Care urmează să moștenească o demnitate, o funcție etc. sau să succeadă pe cineva într-o demnitate, într-o funcție. – Din fr. présomptif, lat. praesumptivus. DOOM
prezumtív2 s. n., pl. prezumtíve
prezumtivele
PREZUMTÍV, -Ă, prezumtivi, -e, adj. Considerat ca probabil; ipotetic. ◊ Modul prezumtiv (și substantivat, n.) = mod verbal care prezintă acțiunea ca presupusă, bănuită sau probabilă. ♦ Care urmează să moștenească o demnitate, o funcție etc. sau să succeadă pe cineva într-o demnitate, într-o funcție. – Din fr. présomptif, lat. praesumptivus. DOOM
prezumtív2 s. n., pl. prezumtíve
prezumtivelor
PREZUMTÍV, -Ă, prezumtivi, -e, adj. Considerat ca probabil; ipotetic. ◊ Modul prezumtiv (și substantivat, n.) = mod verbal care prezintă acțiunea ca presupusă, bănuită sau probabilă. ♦ Care urmează să moștenească o demnitate, o funcție etc. sau să succeadă pe cineva într-o demnitate, într-o funcție. – Din fr. présomptif, lat. praesumptivus. DOOM
prezumtív2 s. n., pl. prezumtíve
prezumtivi
PREZUMTÍV, -Ă, prezumtivi, -e, adj. Considerat ca probabil; ipotetic. ◊ Modul prezumtiv (și substantivat, n.) = mod verbal care prezintă acțiunea ca presupusă, bănuită sau probabilă. ♦ Care urmează să moștenească o demnitate, o funcție etc. sau să succeadă pe cineva într-o demnitate, într-o funcție. – Din fr. présomptif, lat. praesumptivus. DOOM
prezumtív2 s. n., pl. prezumtíve
prezumtivii
PREZUMTÍV, -Ă, prezumtivi, -e, adj. Considerat ca probabil; ipotetic. ◊ Modul prezumtiv (și substantivat, n.) = mod verbal care prezintă acțiunea ca presupusă, bănuită sau probabilă. ♦ Care urmează să moștenească o demnitate, o funcție etc. sau să succeadă pe cineva într-o demnitate, într-o funcție. – Din fr. présomptif, lat. praesumptivus. DOOM
prezumtív2 s. n., pl. prezumtíve
prezumtivilor
PREZUMTÍV, -Ă, prezumtivi, -e, adj. Considerat ca probabil; ipotetic. ◊ Modul prezumtiv (și substantivat, n.) = mod verbal care prezintă acțiunea ca presupusă, bănuită sau probabilă. ♦ Care urmează să moștenească o demnitate, o funcție etc. sau să succeadă pe cineva într-o demnitate, într-o funcție. – Din fr. présomptif, lat. praesumptivus. DOOM
prezumtív2 s. n., pl. prezumtíve
prezumtivul
PREZUMTÍV, -Ă, prezumtivi, -e, adj. Considerat ca probabil; ipotetic. ◊ Modul prezumtiv (și substantivat, n.) = mod verbal care prezintă acțiunea ca presupusă, bănuită sau probabilă. ♦ Care urmează să moștenească o demnitate, o funcție etc. sau să succeadă pe cineva într-o demnitate, într-o funcție. – Din fr. présomptif, lat. praesumptivus. DOOM
prezumtív2 s. n., pl. prezumtíve
prezumtivului
PREZUMTÍV, -Ă, prezumtivi, -e, adj. Considerat ca probabil; ipotetic. ◊ Modul prezumtiv (și substantivat, n.) = mod verbal care prezintă acțiunea ca presupusă, bănuită sau probabilă. ♦ Care urmează să moștenească o demnitate, o funcție etc. sau să succeadă pe cineva într-o demnitate, într-o funcție. – Din fr. présomptif, lat. praesumptivus. DOOM
prezumtív2 s. n., pl. prezumtíve
prezumând
PREZUMÁ, prezúm, vb. I. Tranz. (Livr.) A presupune (1); a estima. – Din fr. présumer. DOOM
prezumá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 prezúmă
prezumînd
PREZUMÁ, prezúm, vb. I. Tranz. (Livr.) A presupune (1); a estima. – Din fr. présumer. DOOM
prezumá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 prezúmă
prezumări
PREZUMÁRE s. f. (Livr.) Presupunere; estimare. – V. prezuma.
prezumării
PREZUMÁRE s. f. (Livr.) Presupunere; estimare. – V. prezuma.
prezumările
PREZUMÁRE s. f. (Livr.) Presupunere; estimare. – V. prezuma.
prezumărilor
PREZUMÁRE s. f. (Livr.) Presupunere; estimare. – V. prezuma.
prezumția
PREZÚMȚIE, prezumții, s. f. 1. Părere întemeiată pe aparențe, pe ipoteze, pe deducții; presupunere, supoziție. ♦ (Jur.) Concluzie trasă de lege sau de organul de jurisdicție asupra existenței unui fapt necunoscut și care nu poate fî dovedit direct, prin confirmarea unui fapt cunoscut, vecin și conex. ◊ Prezumție de nevinovăție = considerare a unei persoane acuzate și implicate într-un proces penal ca nevinovată și tratată ca atare până la pronunțarea sentinței judecătorești. 2. Părere exagerat de bună despre sine; înfumurare, aroganță. – Din fr. présomption, lat. praesumptio. DOOM
prezúmție (-ți-e) s. f., art. prezúmția (-ți-a), g.-d. art. prezúmției; pl. prezúmții, art. prezúmțiile (-ți-i-)
prezumție
PREZÚMȚIE, prezumții, s. f. 1. Părere întemeiată pe aparențe, pe ipoteze, pe deducții; presupunere, supoziție. ♦ (Jur.) Concluzie trasă de lege sau de organul de jurisdicție asupra existenței unui fapt necunoscut și care nu poate fî dovedit direct, prin confirmarea unui fapt cunoscut, vecin și conex. ◊ Prezumție de nevinovăție = considerare a unei persoane acuzate și implicate într-un proces penal ca nevinovată și tratată ca atare până la pronunțarea sentinței judecătorești. 2. Părere exagerat de bună despre sine; înfumurare, aroganță. – Din fr. présomption, lat. praesumptio. DOOM
prezúmție (-ți-e) s. f., art. prezúmția (-ți-a), g.-d. art. prezúmției; pl. prezúmții, art. prezúmțiile (-ți-i-)
prezumției
PREZÚMȚIE, prezumții, s. f. 1. Părere întemeiată pe aparențe, pe ipoteze, pe deducții; presupunere, supoziție. ♦ (Jur.) Concluzie trasă de lege sau de organul de jurisdicție asupra existenței unui fapt necunoscut și care nu poate fî dovedit direct, prin confirmarea unui fapt cunoscut, vecin și conex. ◊ Prezumție de nevinovăție = considerare a unei persoane acuzate și implicate într-un proces penal ca nevinovată și tratată ca atare până la pronunțarea sentinței judecătorești. 2. Părere exagerat de bună despre sine; înfumurare, aroganță. – Din fr. présomption, lat. praesumptio. DOOM
prezúmție (-ți-e) s. f., art. prezúmția (-ți-a), g.-d. art. prezúmției; pl. prezúmții, art. prezúmțiile (-ți-i-)
prezumții
PREZÚMȚIE, prezumții, s. f. 1. Părere întemeiată pe aparențe, pe ipoteze, pe deducții; presupunere, supoziție. ♦ (Jur.) Concluzie trasă de lege sau de organul de jurisdicție asupra existenței unui fapt necunoscut și care nu poate fî dovedit direct, prin confirmarea unui fapt cunoscut, vecin și conex. ◊ Prezumție de nevinovăție = considerare a unei persoane acuzate și implicate într-un proces penal ca nevinovată și tratată ca atare până la pronunțarea sentinței judecătorești. 2. Părere exagerat de bună despre sine; înfumurare, aroganță. – Din fr. présomption, lat. praesumptio. DOOM
prezúmție (-ți-e) s. f., art. prezúmția (-ți-a), g.-d. art. prezúmției; pl. prezúmții, art. prezúmțiile (-ți-i-)
prezumțiile
PREZÚMȚIE, prezumții, s. f. 1. Părere întemeiată pe aparențe, pe ipoteze, pe deducții; presupunere, supoziție. ♦ (Jur.) Concluzie trasă de lege sau de organul de jurisdicție asupra existenței unui fapt necunoscut și care nu poate fî dovedit direct, prin confirmarea unui fapt cunoscut, vecin și conex. ◊ Prezumție de nevinovăție = considerare a unei persoane acuzate și implicate într-un proces penal ca nevinovată și tratată ca atare până la pronunțarea sentinței judecătorești. 2. Părere exagerat de bună despre sine; înfumurare, aroganță. – Din fr. présomption, lat. praesumptio. DOOM
prezúmție (-ți-e) s. f., art. prezúmția (-ți-a), g.-d. art. prezúmției; pl. prezúmții, art. prezúmțiile (-ți-i-)
prezumțiilor
PREZÚMȚIE, prezumții, s. f. 1. Părere întemeiată pe aparențe, pe ipoteze, pe deducții; presupunere, supoziție. ♦ (Jur.) Concluzie trasă de lege sau de organul de jurisdicție asupra existenței unui fapt necunoscut și care nu poate fî dovedit direct, prin confirmarea unui fapt cunoscut, vecin și conex. ◊ Prezumție de nevinovăție = considerare a unei persoane acuzate și implicate într-un proces penal ca nevinovată și tratată ca atare până la pronunțarea sentinței judecătorești. 2. Părere exagerat de bună despre sine; înfumurare, aroganță. – Din fr. présomption, lat. praesumptio. DOOM
prezúmție (-ți-e) s. f., art. prezúmția (-ți-a), g.-d. art. prezúmției; pl. prezúmții, art. prezúmțiile (-ți-i-)
prezumțioasa
PREZUMȚIÓS, -OÁSĂ, prezumțioși, -oase, adj. (Livr.) Care are o încredere exagerată în calitățile, în forțele proprii (și disprețuiește ajutorul și experiența altora); încrezut, înfumurat. [Pr.: -ți-os] – Din fr. présomptueux, lat. praesumptuosus (după prezumție). DOOM
prezumțiós (livr.) (-ți-os) adj. m., pl. prezumțióși; f. prezumțioásă, pl. prezumțioáse
prezumțioase
PREZUMȚIÓS, -OÁSĂ, prezumțioși, -oase, adj. (Livr.) Care are o încredere exagerată în calitățile, în forțele proprii (și disprețuiește ajutorul și experiența altora); încrezut, înfumurat. [Pr.: -ți-os] – Din fr. présomptueux, lat. praesumptuosus (după prezumție). DOOM
prezumțiós (livr.) (-ți-os) adj. m., pl. prezumțióși; f. prezumțioásă, pl. prezumțioáse
prezumțioasei
PREZUMȚIÓS, -OÁSĂ, prezumțioși, -oase, adj. (Livr.) Care are o încredere exagerată în calitățile, în forțele proprii (și disprețuiește ajutorul și experiența altora); încrezut, înfumurat. [Pr.: -ți-os] – Din fr. présomptueux, lat. praesumptuosus (după prezumție). DOOM
prezumțiós (livr.) (-ți-os) adj. m., pl. prezumțióși; f. prezumțioásă, pl. prezumțioáse
prezumțioasele
PREZUMȚIÓS, -OÁSĂ, prezumțioși, -oase, adj. (Livr.) Care are o încredere exagerată în calitățile, în forțele proprii (și disprețuiește ajutorul și experiența altora); încrezut, înfumurat. [Pr.: -ți-os] – Din fr. présomptueux, lat. praesumptuosus (după prezumție). DOOM
prezumțiós (livr.) (-ți-os) adj. m., pl. prezumțióși; f. prezumțioásă, pl. prezumțioáse
prezumțioaselor
PREZUMȚIÓS, -OÁSĂ, prezumțioși, -oase, adj. (Livr.) Care are o încredere exagerată în calitățile, în forțele proprii (și disprețuiește ajutorul și experiența altora); încrezut, înfumurat. [Pr.: -ți-os] – Din fr. présomptueux, lat. praesumptuosus (după prezumție). DOOM
prezumțiós (livr.) (-ți-os) adj. m., pl. prezumțióși; f. prezumțioásă, pl. prezumțioáse
prezumțios
PREZUMȚIÓS, -OÁSĂ, prezumțioși, -oase, adj. (Livr.) Care are o încredere exagerată în calitățile, în forțele proprii (și disprețuiește ajutorul și experiența altora); încrezut, înfumurat. [Pr.: -ți-os] – Din fr. présomptueux, lat. praesumptuosus (după prezumție). DOOM
prezumțiós (livr.) (-ți-os) adj. m., pl. prezumțióși; f. prezumțioásă, pl. prezumțioáse
prezumțiosul
PREZUMȚIÓS, -OÁSĂ, prezumțioși, -oase, adj. (Livr.) Care are o încredere exagerată în calitățile, în forțele proprii (și disprețuiește ajutorul și experiența altora); încrezut, înfumurat. [Pr.: -ți-os] – Din fr. présomptueux, lat. praesumptuosus (după prezumție). DOOM
prezumțiós (livr.) (-ți-os) adj. m., pl. prezumțióși; f. prezumțioásă, pl. prezumțioáse
prezumțiosului
PREZUMȚIÓS, -OÁSĂ, prezumțioși, -oase, adj. (Livr.) Care are o încredere exagerată în calitățile, în forțele proprii (și disprețuiește ajutorul și experiența altora); încrezut, înfumurat. [Pr.: -ți-os] – Din fr. présomptueux, lat. praesumptuosus (după prezumție). DOOM
prezumțiós (livr.) (-ți-os) adj. m., pl. prezumțióși; f. prezumțioásă, pl. prezumțioáse
prezumțiozitate
PREZUMȚIOZITÁTE s. f. (Livr.) Înfumurare, aroganță. [Pr.: -ți-o-] – Prezumțios + suf. -itate.
prezumțiozitatea
PREZUMȚIOZITÁTE s. f. (Livr.) Înfumurare, aroganță. [Pr.: -ți-o-] – Prezumțios + suf. -itate.
prezumțiozități
PREZUMȚIOZITÁTE s. f. (Livr.) Înfumurare, aroganță. [Pr.: -ți-o-] – Prezumțios + suf. -itate.
prezumțiozității
PREZUMȚIOZITÁTE s. f. (Livr.) Înfumurare, aroganță. [Pr.: -ți-o-] – Prezumțios + suf. -itate.
prezumțioși
PREZUMȚIÓS, -OÁSĂ, prezumțioși, -oase, adj. (Livr.) Care are o încredere exagerată în calitățile, în forțele proprii (și disprețuiește ajutorul și experiența altora); încrezut, înfumurat. [Pr.: -ți-os] – Din fr. présomptueux, lat. praesumptuosus (după prezumție). DOOM
prezumțiós (livr.) (-ți-os) adj. m., pl. prezumțióși; f. prezumțioásă, pl. prezumțioáse
prezumțioșii
PREZUMȚIÓS, -OÁSĂ, prezumțioși, -oase, adj. (Livr.) Care are o încredere exagerată în calitățile, în forțele proprii (și disprețuiește ajutorul și experiența altora); încrezut, înfumurat. [Pr.: -ți-os] – Din fr. présomptueux, lat. praesumptuosus (după prezumție). DOOM
prezumțiós (livr.) (-ți-os) adj. m., pl. prezumțióși; f. prezumțioásă, pl. prezumțioáse
prezumțioșilor
PREZUMȚIÓS, -OÁSĂ, prezumțioși, -oase, adj. (Livr.) Care are o încredere exagerată în calitățile, în forțele proprii (și disprețuiește ajutorul și experiența altora); încrezut, înfumurat. [Pr.: -ți-os] – Din fr. présomptueux, lat. praesumptuosus (după prezumție). DOOM
prezumțiós (livr.) (-ți-os) adj. m., pl. prezumțióși; f. prezumțioásă, pl. prezumțioáse
prezumțiune
PREZUMȚIÚNE s.f. v. prezumție.
prezusfie
PREZÚSFIE s. f. v. presustvie.
prezviter
PREZVÍTER s. m. v. prezbiter.
prezviteră
PREZVÍTERĂ s. f. v. prezbiteră. DOOM
*prezbíteră s. f., g.-d. art. prezbíterei; pl. prezbítere
prezărit
PREZĂRÍT, -Ă adj. v. prizărit.
preâncălzea
PREÎNCĂLZÍ, preîncălzesc, vb. IV. Tranz. A încălzi în prealabil un fluid în scopul ameliorării unui proces termic, de prelucrare etc. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + încălzi. DOOM
preîncălzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preîncălzésc, imperf. 3 sg. preîncălzeá; conj. prez. 3 să preîncălzeáscă
preâncălzeai
PREÎNCĂLZÍ, preîncălzesc, vb. IV. Tranz. A încălzi în prealabil un fluid în scopul ameliorării unui proces termic, de prelucrare etc. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + încălzi. DOOM
preîncălzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preîncălzésc, imperf. 3 sg. preîncălzeá; conj. prez. 3 să preîncălzeáscă
preâncălzeam
PREÎNCĂLZÍ, preîncălzesc, vb. IV. Tranz. A încălzi în prealabil un fluid în scopul ameliorării unui proces termic, de prelucrare etc. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + încălzi. DOOM
preîncălzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preîncălzésc, imperf. 3 sg. preîncălzeá; conj. prez. 3 să preîncălzeáscă
preâncălzească
PREÎNCĂLZÍ, preîncălzesc, vb. IV. Tranz. A încălzi în prealabil un fluid în scopul ameliorării unui proces termic, de prelucrare etc. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + încălzi. DOOM
preîncălzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preîncălzésc, imperf. 3 sg. preîncălzeá; conj. prez. 3 să preîncălzeáscă
preâncălzeau
PREÎNCĂLZÍ, preîncălzesc, vb. IV. Tranz. A încălzi în prealabil un fluid în scopul ameliorării unui proces termic, de prelucrare etc. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + încălzi. DOOM
preîncălzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preîncălzésc, imperf. 3 sg. preîncălzeá; conj. prez. 3 să preîncălzeáscă
preâncălzeați
PREÎNCĂLZÍ, preîncălzesc, vb. IV. Tranz. A încălzi în prealabil un fluid în scopul ameliorării unui proces termic, de prelucrare etc. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + încălzi. DOOM
preîncălzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preîncălzésc, imperf. 3 sg. preîncălzeá; conj. prez. 3 să preîncălzeáscă
preâncălzesc
PREÎNCĂLZÍ, preîncălzesc, vb. IV. Tranz. A încălzi în prealabil un fluid în scopul ameliorării unui proces termic, de prelucrare etc. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + încălzi. DOOM
preîncălzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preîncălzésc, imperf. 3 sg. preîncălzeá; conj. prez. 3 să preîncălzeáscă
preâncălzește
PREÎNCĂLZÍ, preîncălzesc, vb. IV. Tranz. A încălzi în prealabil un fluid în scopul ameliorării unui proces termic, de prelucrare etc. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + încălzi. DOOM
preîncălzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preîncălzésc, imperf. 3 sg. preîncălzeá; conj. prez. 3 să preîncălzeáscă
preâncălzești
PREÎNCĂLZÍ, preîncălzesc, vb. IV. Tranz. A încălzi în prealabil un fluid în scopul ameliorării unui proces termic, de prelucrare etc. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + încălzi. DOOM
preîncălzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preîncălzésc, imperf. 3 sg. preîncălzeá; conj. prez. 3 să preîncălzeáscă
preâncălzi
PREÎNCĂLZÍ, preîncălzesc, vb. IV. Tranz. A încălzi în prealabil un fluid în scopul ameliorării unui proces termic, de prelucrare etc. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + încălzi. DOOM
preîncălzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preîncălzésc, imperf. 3 sg. preîncălzeá; conj. prez. 3 să preîncălzeáscă
preâncălzii
PREÎNCĂLZÍ, preîncălzesc, vb. IV. Tranz. A încălzi în prealabil un fluid în scopul ameliorării unui proces termic, de prelucrare etc. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + încălzi. DOOM
preîncălzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preîncălzésc, imperf. 3 sg. preîncălzeá; conj. prez. 3 să preîncălzeáscă
preâncălzim
PREÎNCĂLZÍ, preîncălzesc, vb. IV. Tranz. A încălzi în prealabil un fluid în scopul ameliorării unui proces termic, de prelucrare etc. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + încălzi. DOOM
preîncălzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preîncălzésc, imperf. 3 sg. preîncălzeá; conj. prez. 3 să preîncălzeáscă
preâncălzind
PREÎNCĂLZÍ, preîncălzesc, vb. IV. Tranz. A încălzi în prealabil un fluid în scopul ameliorării unui proces termic, de prelucrare etc. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + încălzi. DOOM
preîncălzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preîncălzésc, imperf. 3 sg. preîncălzeá; conj. prez. 3 să preîncălzeáscă
preâncălzire
PREÎNCĂLZÍ, preîncălzesc, vb. IV. Tranz. A încălzi în prealabil un fluid în scopul ameliorării unui proces termic, de prelucrare etc. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + încălzi. DOOM
preîncălzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preîncălzésc, imperf. 3 sg. preîncălzeá; conj. prez. 3 să preîncălzeáscă
preâncălzire
PREÎNCĂLZÍRE, preîncălziri, s. f. Acțiunea de a preîncălzi și rezultatul ei. [Pr.: pre-in-] – V. preîncălzi. DOOM
preîncălzíre s. f., g.-d. art. preîncălzírii; pl. preîncălzíri
preâncălzirea
PREÎNCĂLZÍRE, preîncălziri, s. f. Acțiunea de a preîncălzi și rezultatul ei. [Pr.: pre-in-] – V. preîncălzi. DOOM
preîncălzíre s. f., g.-d. art. preîncălzírii; pl. preîncălzíri
preâncălziri
PREÎNCĂLZÍRE, preîncălziri, s. f. Acțiunea de a preîncălzi și rezultatul ei. [Pr.: pre-in-] – V. preîncălzi. DOOM
preîncălzíre s. f., g.-d. art. preîncălzírii; pl. preîncălzíri
preâncălzirii
PREÎNCĂLZÍRE, preîncălziri, s. f. Acțiunea de a preîncălzi și rezultatul ei. [Pr.: pre-in-] – V. preîncălzi. DOOM
preîncălzíre s. f., g.-d. art. preîncălzírii; pl. preîncălzíri
preâncălzirile
PREÎNCĂLZÍRE, preîncălziri, s. f. Acțiunea de a preîncălzi și rezultatul ei. [Pr.: pre-in-] – V. preîncălzi. DOOM
preîncălzíre s. f., g.-d. art. preîncălzírii; pl. preîncălzíri
preâncălzirilor
PREÎNCĂLZÍRE, preîncălziri, s. f. Acțiunea de a preîncălzi și rezultatul ei. [Pr.: pre-in-] – V. preîncălzi. DOOM
preîncălzíre s. f., g.-d. art. preîncălzírii; pl. preîncălzíri
preâncălziră
PREÎNCĂLZÍ, preîncălzesc, vb. IV. Tranz. A încălzi în prealabil un fluid în scopul ameliorării unui proces termic, de prelucrare etc. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + încălzi. DOOM
preîncălzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preîncălzésc, imperf. 3 sg. preîncălzeá; conj. prez. 3 să preîncălzeáscă
preâncălzirăm
PREÎNCĂLZÍ, preîncălzesc, vb. IV. Tranz. A încălzi în prealabil un fluid în scopul ameliorării unui proces termic, de prelucrare etc. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + încălzi. DOOM
preîncălzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preîncălzésc, imperf. 3 sg. preîncălzeá; conj. prez. 3 să preîncălzeáscă
preâncălzirăți
PREÎNCĂLZÍ, preîncălzesc, vb. IV. Tranz. A încălzi în prealabil un fluid în scopul ameliorării unui proces termic, de prelucrare etc. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + încălzi. DOOM
preîncălzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preîncălzésc, imperf. 3 sg. preîncălzeá; conj. prez. 3 să preîncălzeáscă
preâncălzise
PREÎNCĂLZÍ, preîncălzesc, vb. IV. Tranz. A încălzi în prealabil un fluid în scopul ameliorării unui proces termic, de prelucrare etc. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + încălzi. DOOM
preîncălzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preîncălzésc, imperf. 3 sg. preîncălzeá; conj. prez. 3 să preîncălzeáscă
preâncălzisem
PREÎNCĂLZÍ, preîncălzesc, vb. IV. Tranz. A încălzi în prealabil un fluid în scopul ameliorării unui proces termic, de prelucrare etc. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + încălzi. DOOM
preîncălzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preîncălzésc, imperf. 3 sg. preîncălzeá; conj. prez. 3 să preîncălzeáscă
preâncălziseră
PREÎNCĂLZÍ, preîncălzesc, vb. IV. Tranz. A încălzi în prealabil un fluid în scopul ameliorării unui proces termic, de prelucrare etc. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + încălzi. DOOM
preîncălzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preîncălzésc, imperf. 3 sg. preîncălzeá; conj. prez. 3 să preîncălzeáscă
preâncălziserăm
PREÎNCĂLZÍ, preîncălzesc, vb. IV. Tranz. A încălzi în prealabil un fluid în scopul ameliorării unui proces termic, de prelucrare etc. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + încălzi. DOOM
preîncălzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preîncălzésc, imperf. 3 sg. preîncălzeá; conj. prez. 3 să preîncălzeáscă
preâncălziserăți
PREÎNCĂLZÍ, preîncălzesc, vb. IV. Tranz. A încălzi în prealabil un fluid în scopul ameliorării unui proces termic, de prelucrare etc. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + încălzi. DOOM
preîncălzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preîncălzésc, imperf. 3 sg. preîncălzeá; conj. prez. 3 să preîncălzeáscă
preâncălziseși
PREÎNCĂLZÍ, preîncălzesc, vb. IV. Tranz. A încălzi în prealabil un fluid în scopul ameliorării unui proces termic, de prelucrare etc. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + încălzi. DOOM
preîncălzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preîncălzésc, imperf. 3 sg. preîncălzeá; conj. prez. 3 să preîncălzeáscă
preâncălziseți
PREÎNCĂLZÍ, preîncălzesc, vb. IV. Tranz. A încălzi în prealabil un fluid în scopul ameliorării unui proces termic, de prelucrare etc. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + încălzi. DOOM
preîncălzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preîncălzésc, imperf. 3 sg. preîncălzeá; conj. prez. 3 să preîncălzeáscă
preâncălzit
PREÎNCĂLZÍ, preîncălzesc, vb. IV. Tranz. A încălzi în prealabil un fluid în scopul ameliorării unui proces termic, de prelucrare etc. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + încălzi. DOOM
preîncălzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preîncălzésc, imperf. 3 sg. preîncălzeá; conj. prez. 3 să preîncălzeáscă
preâncălzitoare
PREÎNCĂLZITÓR, preîncălzitoare, s. n. Instalație care servește la preîncălzire. [Pr.: pre-în-] – Preîncălzi + suf. -tor. DOOM
preîncălzitór s. n., pl. preîncălzitoáre
preâncălzitoarele
PREÎNCĂLZITÓR, preîncălzitoare, s. n. Instalație care servește la preîncălzire. [Pr.: pre-în-] – Preîncălzi + suf. -tor. DOOM
preîncălzitór s. n., pl. preîncălzitoáre
preâncălzitoarelor
PREÎNCĂLZITÓR, preîncălzitoare, s. n. Instalație care servește la preîncălzire. [Pr.: pre-în-] – Preîncălzi + suf. -tor. DOOM
preîncălzitór s. n., pl. preîncălzitoáre
preâncălzitor
PREÎNCĂLZITÓR, preîncălzitoare, s. n. Instalație care servește la preîncălzire. [Pr.: pre-în-] – Preîncălzi + suf. -tor. DOOM
preîncălzitór s. n., pl. preîncălzitoáre
preâncălzitorul
PREÎNCĂLZITÓR, preîncălzitoare, s. n. Instalație care servește la preîncălzire. [Pr.: pre-în-] – Preîncălzi + suf. -tor. DOOM
preîncălzitór s. n., pl. preîncălzitoáre
preâncălzitorului
PREÎNCĂLZITÓR, preîncălzitoare, s. n. Instalație care servește la preîncălzire. [Pr.: pre-în-] – Preîncălzi + suf. -tor. DOOM
preîncălzitór s. n., pl. preîncălzitoáre
preâncălziși
PREÎNCĂLZÍ, preîncălzesc, vb. IV. Tranz. A încălzi în prealabil un fluid în scopul ameliorării unui proces termic, de prelucrare etc. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + încălzi. DOOM
preîncălzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preîncălzésc, imperf. 3 sg. preîncălzeá; conj. prez. 3 să preîncălzeáscă
preâncălziți
PREÎNCĂLZÍ, preîncălzesc, vb. IV. Tranz. A încălzi în prealabil un fluid în scopul ameliorării unui proces termic, de prelucrare etc. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + încălzi. DOOM
preîncălzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preîncălzésc, imperf. 3 sg. preîncălzeá; conj. prez. 3 să preîncălzeáscă
preânnoi
PREÎNNOÍ, preînnoiesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A restaura, a renova o clădire, un monument. 2. Tranz. și refl. A (se) reînnoi, a (se) redeștepta, a reînvia; a (se) împrospăta. [Pr.: pre-în-] – Var.: prenoí vb. IV] – Pre1- + înnoi. DOOM
preînnoí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preînnoiésc, imperf. 3 sg. preînnoiá; conj. prez. 3 să preînnoiáscă
preânnoia
PREÎNNOÍ, preînnoiesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A restaura, a renova o clădire, un monument. 2. Tranz. și refl. A (se) reînnoi, a (se) redeștepta, a reînvia; a (se) împrospăta. [Pr.: pre-în-] – Var.: prenoí vb. IV] – Pre1- + înnoi. DOOM
preînnoí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preînnoiésc, imperf. 3 sg. preînnoiá; conj. prez. 3 să preînnoiáscă
preânnoiai
PREÎNNOÍ, preînnoiesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A restaura, a renova o clădire, un monument. 2. Tranz. și refl. A (se) reînnoi, a (se) redeștepta, a reînvia; a (se) împrospăta. [Pr.: pre-în-] – Var.: prenoí vb. IV] – Pre1- + înnoi. DOOM
preînnoí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preînnoiésc, imperf. 3 sg. preînnoiá; conj. prez. 3 să preînnoiáscă
preânnoiam
PREÎNNOÍ, preînnoiesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A restaura, a renova o clădire, un monument. 2. Tranz. și refl. A (se) reînnoi, a (se) redeștepta, a reînvia; a (se) împrospăta. [Pr.: pre-în-] – Var.: prenoí vb. IV] – Pre1- + înnoi. DOOM
preînnoí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preînnoiésc, imperf. 3 sg. preînnoiá; conj. prez. 3 să preînnoiáscă
preânnoiască
PREÎNNOÍ, preînnoiesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A restaura, a renova o clădire, un monument. 2. Tranz. și refl. A (se) reînnoi, a (se) redeștepta, a reînvia; a (se) împrospăta. [Pr.: pre-în-] – Var.: prenoí vb. IV] – Pre1- + înnoi. DOOM
preînnoí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preînnoiésc, imperf. 3 sg. preînnoiá; conj. prez. 3 să preînnoiáscă
preânnoiau
PREÎNNOÍ, preînnoiesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A restaura, a renova o clădire, un monument. 2. Tranz. și refl. A (se) reînnoi, a (se) redeștepta, a reînvia; a (se) împrospăta. [Pr.: pre-în-] – Var.: prenoí vb. IV] – Pre1- + înnoi. DOOM
preînnoí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preînnoiésc, imperf. 3 sg. preînnoiá; conj. prez. 3 să preînnoiáscă
preânnoiați
PREÎNNOÍ, preînnoiesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A restaura, a renova o clădire, un monument. 2. Tranz. și refl. A (se) reînnoi, a (se) redeștepta, a reînvia; a (se) împrospăta. [Pr.: pre-în-] – Var.: prenoí vb. IV] – Pre1- + înnoi. DOOM
preînnoí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preînnoiésc, imperf. 3 sg. preînnoiá; conj. prez. 3 să preînnoiáscă
preânnoiesc
PREÎNNOÍ, preînnoiesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A restaura, a renova o clădire, un monument. 2. Tranz. și refl. A (se) reînnoi, a (se) redeștepta, a reînvia; a (se) împrospăta. [Pr.: pre-în-] – Var.: prenoí vb. IV] – Pre1- + înnoi. DOOM
preînnoí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preînnoiésc, imperf. 3 sg. preînnoiá; conj. prez. 3 să preînnoiáscă
preânnoiește
PREÎNNOÍ, preînnoiesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A restaura, a renova o clădire, un monument. 2. Tranz. și refl. A (se) reînnoi, a (se) redeștepta, a reînvia; a (se) împrospăta. [Pr.: pre-în-] – Var.: prenoí vb. IV] – Pre1- + înnoi. DOOM
preînnoí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preînnoiésc, imperf. 3 sg. preînnoiá; conj. prez. 3 să preînnoiáscă
preânnoiești
PREÎNNOÍ, preînnoiesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A restaura, a renova o clădire, un monument. 2. Tranz. și refl. A (se) reînnoi, a (se) redeștepta, a reînvia; a (se) împrospăta. [Pr.: pre-în-] – Var.: prenoí vb. IV] – Pre1- + înnoi. DOOM
preînnoí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preînnoiésc, imperf. 3 sg. preînnoiá; conj. prez. 3 să preînnoiáscă
preânnoii
PREÎNNOÍ, preînnoiesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A restaura, a renova o clădire, un monument. 2. Tranz. și refl. A (se) reînnoi, a (se) redeștepta, a reînvia; a (se) împrospăta. [Pr.: pre-în-] – Var.: prenoí vb. IV] – Pre1- + înnoi. DOOM
preînnoí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preînnoiésc, imperf. 3 sg. preînnoiá; conj. prez. 3 să preînnoiáscă
preânnoim
PREÎNNOÍ, preînnoiesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A restaura, a renova o clădire, un monument. 2. Tranz. și refl. A (se) reînnoi, a (se) redeștepta, a reînvia; a (se) împrospăta. [Pr.: pre-în-] – Var.: prenoí vb. IV] – Pre1- + înnoi. DOOM
preînnoí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preînnoiésc, imperf. 3 sg. preînnoiá; conj. prez. 3 să preînnoiáscă
preânnoind
PREÎNNOÍ, preînnoiesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A restaura, a renova o clădire, un monument. 2. Tranz. și refl. A (se) reînnoi, a (se) redeștepta, a reînvia; a (se) împrospăta. [Pr.: pre-în-] – Var.: prenoí vb. IV] – Pre1- + înnoi. DOOM
preînnoí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preînnoiésc, imperf. 3 sg. preînnoiá; conj. prez. 3 să preînnoiáscă
preânnoire
PREÎNNOÍ, preînnoiesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A restaura, a renova o clădire, un monument. 2. Tranz. și refl. A (se) reînnoi, a (se) redeștepta, a reînvia; a (se) împrospăta. [Pr.: pre-în-] – Var.: prenoí vb. IV] – Pre1- + înnoi. DOOM
preînnoí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preînnoiésc, imperf. 3 sg. preînnoiá; conj. prez. 3 să preînnoiáscă
preânnoire
PREÎNNOÍRE, preînnoiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a (se) preînnoi și rezultatul ei. [Pr.: pre-în-] – V. preînnoi. DOOM
preînnoíre (înv.) s. f., g.-d. art. preînnoírii; pl. preînnoíri
preânnoirea
PREÎNNOÍRE, preînnoiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a (se) preînnoi și rezultatul ei. [Pr.: pre-în-] – V. preînnoi. DOOM
preînnoíre (înv.) s. f., g.-d. art. preînnoírii; pl. preînnoíri
preânnoiri
PREÎNNOÍRE, preînnoiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a (se) preînnoi și rezultatul ei. [Pr.: pre-în-] – V. preînnoi. DOOM
preînnoíre (înv.) s. f., g.-d. art. preînnoírii; pl. preînnoíri
preânnoirii
PREÎNNOÍRE, preînnoiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a (se) preînnoi și rezultatul ei. [Pr.: pre-în-] – V. preînnoi. DOOM
preînnoíre (înv.) s. f., g.-d. art. preînnoírii; pl. preînnoíri
preânnoirile
PREÎNNOÍRE, preînnoiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a (se) preînnoi și rezultatul ei. [Pr.: pre-în-] – V. preînnoi. DOOM
preînnoíre (înv.) s. f., g.-d. art. preînnoírii; pl. preînnoíri
preânnoirilor
PREÎNNOÍRE, preînnoiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a (se) preînnoi și rezultatul ei. [Pr.: pre-în-] – V. preînnoi. DOOM
preînnoíre (înv.) s. f., g.-d. art. preînnoírii; pl. preînnoíri
preânnoiră
PREÎNNOÍ, preînnoiesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A restaura, a renova o clădire, un monument. 2. Tranz. și refl. A (se) reînnoi, a (se) redeștepta, a reînvia; a (se) împrospăta. [Pr.: pre-în-] – Var.: prenoí vb. IV] – Pre1- + înnoi. DOOM
preînnoí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preînnoiésc, imperf. 3 sg. preînnoiá; conj. prez. 3 să preînnoiáscă
preânnoirăm
PREÎNNOÍ, preînnoiesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A restaura, a renova o clădire, un monument. 2. Tranz. și refl. A (se) reînnoi, a (se) redeștepta, a reînvia; a (se) împrospăta. [Pr.: pre-în-] – Var.: prenoí vb. IV] – Pre1- + înnoi. DOOM
preînnoí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preînnoiésc, imperf. 3 sg. preînnoiá; conj. prez. 3 să preînnoiáscă
preânnoirăți
PREÎNNOÍ, preînnoiesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A restaura, a renova o clădire, un monument. 2. Tranz. și refl. A (se) reînnoi, a (se) redeștepta, a reînvia; a (se) împrospăta. [Pr.: pre-în-] – Var.: prenoí vb. IV] – Pre1- + înnoi. DOOM
preînnoí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preînnoiésc, imperf. 3 sg. preînnoiá; conj. prez. 3 să preînnoiáscă
preânnoise
PREÎNNOÍ, preînnoiesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A restaura, a renova o clădire, un monument. 2. Tranz. și refl. A (se) reînnoi, a (se) redeștepta, a reînvia; a (se) împrospăta. [Pr.: pre-în-] – Var.: prenoí vb. IV] – Pre1- + înnoi. DOOM
preînnoí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preînnoiésc, imperf. 3 sg. preînnoiá; conj. prez. 3 să preînnoiáscă
preânnoisem
PREÎNNOÍ, preînnoiesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A restaura, a renova o clădire, un monument. 2. Tranz. și refl. A (se) reînnoi, a (se) redeștepta, a reînvia; a (se) împrospăta. [Pr.: pre-în-] – Var.: prenoí vb. IV] – Pre1- + înnoi. DOOM
preînnoí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preînnoiésc, imperf. 3 sg. preînnoiá; conj. prez. 3 să preînnoiáscă
preânnoiseră
PREÎNNOÍ, preînnoiesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A restaura, a renova o clădire, un monument. 2. Tranz. și refl. A (se) reînnoi, a (se) redeștepta, a reînvia; a (se) împrospăta. [Pr.: pre-în-] – Var.: prenoí vb. IV] – Pre1- + înnoi. DOOM
preînnoí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preînnoiésc, imperf. 3 sg. preînnoiá; conj. prez. 3 să preînnoiáscă
preânnoiserăm
PREÎNNOÍ, preînnoiesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A restaura, a renova o clădire, un monument. 2. Tranz. și refl. A (se) reînnoi, a (se) redeștepta, a reînvia; a (se) împrospăta. [Pr.: pre-în-] – Var.: prenoí vb. IV] – Pre1- + înnoi. DOOM
preînnoí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preînnoiésc, imperf. 3 sg. preînnoiá; conj. prez. 3 să preînnoiáscă
preânnoiserăți
PREÎNNOÍ, preînnoiesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A restaura, a renova o clădire, un monument. 2. Tranz. și refl. A (se) reînnoi, a (se) redeștepta, a reînvia; a (se) împrospăta. [Pr.: pre-în-] – Var.: prenoí vb. IV] – Pre1- + înnoi. DOOM
preînnoí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preînnoiésc, imperf. 3 sg. preînnoiá; conj. prez. 3 să preînnoiáscă
preânnoiseși
PREÎNNOÍ, preînnoiesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A restaura, a renova o clădire, un monument. 2. Tranz. și refl. A (se) reînnoi, a (se) redeștepta, a reînvia; a (se) împrospăta. [Pr.: pre-în-] – Var.: prenoí vb. IV] – Pre1- + înnoi. DOOM
preînnoí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preînnoiésc, imperf. 3 sg. preînnoiá; conj. prez. 3 să preînnoiáscă
preânnoiseți
PREÎNNOÍ, preînnoiesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A restaura, a renova o clădire, un monument. 2. Tranz. și refl. A (se) reînnoi, a (se) redeștepta, a reînvia; a (se) împrospăta. [Pr.: pre-în-] – Var.: prenoí vb. IV] – Pre1- + înnoi. DOOM
preînnoí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preînnoiésc, imperf. 3 sg. preînnoiá; conj. prez. 3 să preînnoiáscă
preânnoit
PREÎNNOÍ, preînnoiesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A restaura, a renova o clădire, un monument. 2. Tranz. și refl. A (se) reînnoi, a (se) redeștepta, a reînvia; a (se) împrospăta. [Pr.: pre-în-] – Var.: prenoí vb. IV] – Pre1- + înnoi. DOOM
preînnoí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preînnoiésc, imperf. 3 sg. preînnoiá; conj. prez. 3 să preînnoiáscă
preânnoiși
PREÎNNOÍ, preînnoiesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A restaura, a renova o clădire, un monument. 2. Tranz. și refl. A (se) reînnoi, a (se) redeștepta, a reînvia; a (se) împrospăta. [Pr.: pre-în-] – Var.: prenoí vb. IV] – Pre1- + înnoi. DOOM
preînnoí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preînnoiésc, imperf. 3 sg. preînnoiá; conj. prez. 3 să preînnoiáscă
preânnoiți
PREÎNNOÍ, preînnoiesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A restaura, a renova o clădire, un monument. 2. Tranz. și refl. A (se) reînnoi, a (se) redeștepta, a reînvia; a (se) împrospăta. [Pr.: pre-în-] – Var.: prenoí vb. IV] – Pre1- + înnoi. DOOM
preînnoí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preînnoiésc, imperf. 3 sg. preînnoiá; conj. prez. 3 să preînnoiáscă
preânregistrare
PREÎNREGISTRÁRE, preînregistrări, s. f. Înregistrare prealabilă a părții sonore a unui film. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + înregistrare (după engl. pre-recording).
preânregistrarea
PREÎNREGISTRÁRE, preînregistrări, s. f. Înregistrare prealabilă a părții sonore a unui film. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + înregistrare (după engl. pre-recording).
preânregistrări
PREÎNREGISTRÁRE, preînregistrări, s. f. Înregistrare prealabilă a părții sonore a unui film. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + înregistrare (după engl. pre-recording).
preânregistrării
PREÎNREGISTRÁRE, preînregistrări, s. f. Înregistrare prealabilă a părții sonore a unui film. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + înregistrare (după engl. pre-recording).
preânregistrările
PREÎNREGISTRÁRE, preînregistrări, s. f. Înregistrare prealabilă a părții sonore a unui film. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + înregistrare (după engl. pre-recording).
preânregistrărilor
PREÎNREGISTRÁRE, preînregistrări, s. f. Înregistrare prealabilă a părții sonore a unui film. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + înregistrare (după engl. pre-recording).
preântâmpin
PREÎNTÂMPINÁ, preîntấmpin, vb. I. Tranz. A lua din timp măsuri de precauție pentru a înlătura ceva (neplăcut); a preveni. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + întâmpina. DOOM
preîntâmpiná (a ~) vb., ind. prez. 3 preîntấmpină
preântâmpina
PREÎNTÂMPINÁ, preîntấmpin, vb. I. Tranz. A lua din timp măsuri de precauție pentru a înlătura ceva (neplăcut); a preveni. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + întâmpina. DOOM
preîntâmpiná (a ~) vb., ind. prez. 3 preîntấmpină
preântâmpinai
PREÎNTÂMPINÁ, preîntấmpin, vb. I. Tranz. A lua din timp măsuri de precauție pentru a înlătura ceva (neplăcut); a preveni. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + întâmpina. DOOM
preîntâmpiná (a ~) vb., ind. prez. 3 preîntấmpină
preântâmpinam
PREÎNTÂMPINÁ, preîntấmpin, vb. I. Tranz. A lua din timp măsuri de precauție pentru a înlătura ceva (neplăcut); a preveni. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + întâmpina. DOOM
preîntâmpiná (a ~) vb., ind. prez. 3 preîntấmpină
preântâmpinare
PREÎNTÂMPINÁ, preîntấmpin, vb. I. Tranz. A lua din timp măsuri de precauție pentru a înlătura ceva (neplăcut); a preveni. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + întâmpina. DOOM
preîntâmpiná (a ~) vb., ind. prez. 3 preîntấmpină
preântâmpinare
PREÎNTÂMPINÁRE, preîntâmpinări, s. f. Acțiunea de a preîntâmpina și rezultatul ei; prevenire. – V. preîntâmpina. DOOM
preîntâmpináre s. f., g.-d. art. preîntâmpinắrii; pl. preîntâmpinắri
preântâmpinarea
PREÎNTÂMPINÁRE, preîntâmpinări, s. f. Acțiunea de a preîntâmpina și rezultatul ei; prevenire. – V. preîntâmpina. DOOM
preîntâmpináre s. f., g.-d. art. preîntâmpinắrii; pl. preîntâmpinắri
preântâmpinară
PREÎNTÂMPINÁ, preîntấmpin, vb. I. Tranz. A lua din timp măsuri de precauție pentru a înlătura ceva (neplăcut); a preveni. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + întâmpina. DOOM
preîntâmpiná (a ~) vb., ind. prez. 3 preîntấmpină
preântâmpinarăm
PREÎNTÂMPINÁ, preîntấmpin, vb. I. Tranz. A lua din timp măsuri de precauție pentru a înlătura ceva (neplăcut); a preveni. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + întâmpina. DOOM
preîntâmpiná (a ~) vb., ind. prez. 3 preîntấmpină
preântâmpinarăți
PREÎNTÂMPINÁ, preîntấmpin, vb. I. Tranz. A lua din timp măsuri de precauție pentru a înlătura ceva (neplăcut); a preveni. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + întâmpina. DOOM
preîntâmpiná (a ~) vb., ind. prez. 3 preîntấmpină
preântâmpinase
PREÎNTÂMPINÁ, preîntấmpin, vb. I. Tranz. A lua din timp măsuri de precauție pentru a înlătura ceva (neplăcut); a preveni. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + întâmpina. DOOM
preîntâmpiná (a ~) vb., ind. prez. 3 preîntấmpină
preântâmpinasem
PREÎNTÂMPINÁ, preîntấmpin, vb. I. Tranz. A lua din timp măsuri de precauție pentru a înlătura ceva (neplăcut); a preveni. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + întâmpina. DOOM
preîntâmpiná (a ~) vb., ind. prez. 3 preîntấmpină
preântâmpinaseră
PREÎNTÂMPINÁ, preîntấmpin, vb. I. Tranz. A lua din timp măsuri de precauție pentru a înlătura ceva (neplăcut); a preveni. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + întâmpina. DOOM
preîntâmpiná (a ~) vb., ind. prez. 3 preîntấmpină
preântâmpinaserăm
PREÎNTÂMPINÁ, preîntấmpin, vb. I. Tranz. A lua din timp măsuri de precauție pentru a înlătura ceva (neplăcut); a preveni. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + întâmpina. DOOM
preîntâmpiná (a ~) vb., ind. prez. 3 preîntấmpină
preântâmpinaserăți
PREÎNTÂMPINÁ, preîntấmpin, vb. I. Tranz. A lua din timp măsuri de precauție pentru a înlătura ceva (neplăcut); a preveni. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + întâmpina. DOOM
preîntâmpiná (a ~) vb., ind. prez. 3 preîntấmpină
preântâmpinaseși
PREÎNTÂMPINÁ, preîntấmpin, vb. I. Tranz. A lua din timp măsuri de precauție pentru a înlătura ceva (neplăcut); a preveni. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + întâmpina. DOOM
preîntâmpiná (a ~) vb., ind. prez. 3 preîntấmpină
preântâmpinaseți
PREÎNTÂMPINÁ, preîntấmpin, vb. I. Tranz. A lua din timp măsuri de precauție pentru a înlătura ceva (neplăcut); a preveni. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + întâmpina. DOOM
preîntâmpiná (a ~) vb., ind. prez. 3 preîntấmpină
preântâmpinat
PREÎNTÂMPINÁ, preîntấmpin, vb. I. Tranz. A lua din timp măsuri de precauție pentru a înlătura ceva (neplăcut); a preveni. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + întâmpina. DOOM
preîntâmpiná (a ~) vb., ind. prez. 3 preîntấmpină
preântâmpinau
PREÎNTÂMPINÁ, preîntấmpin, vb. I. Tranz. A lua din timp măsuri de precauție pentru a înlătura ceva (neplăcut); a preveni. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + întâmpina. DOOM
preîntâmpiná (a ~) vb., ind. prez. 3 preîntấmpină
preântâmpinași
PREÎNTÂMPINÁ, preîntấmpin, vb. I. Tranz. A lua din timp măsuri de precauție pentru a înlătura ceva (neplăcut); a preveni. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + întâmpina. DOOM
preîntâmpiná (a ~) vb., ind. prez. 3 preîntấmpină
preântâmpinați
PREÎNTÂMPINÁ, preîntấmpin, vb. I. Tranz. A lua din timp măsuri de precauție pentru a înlătura ceva (neplăcut); a preveni. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + întâmpina. DOOM
preîntâmpiná (a ~) vb., ind. prez. 3 preîntấmpină
preântâmpine
PREÎNTÂMPINÁ, preîntấmpin, vb. I. Tranz. A lua din timp măsuri de precauție pentru a înlătura ceva (neplăcut); a preveni. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + întâmpina. DOOM
preîntâmpiná (a ~) vb., ind. prez. 3 preîntấmpină
preântâmpini
PREÎNTÂMPINÁ, preîntấmpin, vb. I. Tranz. A lua din timp măsuri de precauție pentru a înlătura ceva (neplăcut); a preveni. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + întâmpina. DOOM
preîntâmpiná (a ~) vb., ind. prez. 3 preîntấmpină
preântâmpinând
PREÎNTÂMPINÁ, preîntấmpin, vb. I. Tranz. A lua din timp măsuri de precauție pentru a înlătura ceva (neplăcut); a preveni. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + întâmpina. DOOM
preîntâmpiná (a ~) vb., ind. prez. 3 preîntấmpină
preântâmpinări
PREÎNTÂMPINÁRE, preîntâmpinări, s. f. Acțiunea de a preîntâmpina și rezultatul ei; prevenire. – V. preîntâmpina. DOOM
preîntâmpináre s. f., g.-d. art. preîntâmpinắrii; pl. preîntâmpinắri
preântâmpinării
PREÎNTÂMPINÁRE, preîntâmpinări, s. f. Acțiunea de a preîntâmpina și rezultatul ei; prevenire. – V. preîntâmpina. DOOM
preîntâmpináre s. f., g.-d. art. preîntâmpinắrii; pl. preîntâmpinắri
preântâmpinările
PREÎNTÂMPINÁRE, preîntâmpinări, s. f. Acțiunea de a preîntâmpina și rezultatul ei; prevenire. – V. preîntâmpina. DOOM
preîntâmpináre s. f., g.-d. art. preîntâmpinắrii; pl. preîntâmpinắri
preântâmpinărilor
PREÎNTÂMPINÁRE, preîntâmpinări, s. f. Acțiunea de a preîntâmpina și rezultatul ei; prevenire. – V. preîntâmpina. DOOM
preîntâmpináre s. f., g.-d. art. preîntâmpinắrii; pl. preîntâmpinắri
preîncălzea
PREÎNCĂLZÍ, preîncălzesc, vb. IV. Tranz. A încălzi în prealabil un fluid în scopul ameliorării unui proces termic, de prelucrare etc. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + încălzi. DOOM
preîncălzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preîncălzésc, imperf. 3 sg. preîncălzeá; conj. prez. 3 să preîncălzeáscă
preîncălzeai
PREÎNCĂLZÍ, preîncălzesc, vb. IV. Tranz. A încălzi în prealabil un fluid în scopul ameliorării unui proces termic, de prelucrare etc. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + încălzi. DOOM
preîncălzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preîncălzésc, imperf. 3 sg. preîncălzeá; conj. prez. 3 să preîncălzeáscă
preîncălzeam
PREÎNCĂLZÍ, preîncălzesc, vb. IV. Tranz. A încălzi în prealabil un fluid în scopul ameliorării unui proces termic, de prelucrare etc. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + încălzi. DOOM
preîncălzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preîncălzésc, imperf. 3 sg. preîncălzeá; conj. prez. 3 să preîncălzeáscă
preîncălzească
PREÎNCĂLZÍ, preîncălzesc, vb. IV. Tranz. A încălzi în prealabil un fluid în scopul ameliorării unui proces termic, de prelucrare etc. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + încălzi. DOOM
preîncălzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preîncălzésc, imperf. 3 sg. preîncălzeá; conj. prez. 3 să preîncălzeáscă
preîncălzeau
PREÎNCĂLZÍ, preîncălzesc, vb. IV. Tranz. A încălzi în prealabil un fluid în scopul ameliorării unui proces termic, de prelucrare etc. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + încălzi. DOOM
preîncălzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preîncălzésc, imperf. 3 sg. preîncălzeá; conj. prez. 3 să preîncălzeáscă
preîncălzeați
PREÎNCĂLZÍ, preîncălzesc, vb. IV. Tranz. A încălzi în prealabil un fluid în scopul ameliorării unui proces termic, de prelucrare etc. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + încălzi. DOOM
preîncălzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preîncălzésc, imperf. 3 sg. preîncălzeá; conj. prez. 3 să preîncălzeáscă
preîncălzesc
PREÎNCĂLZÍ, preîncălzesc, vb. IV. Tranz. A încălzi în prealabil un fluid în scopul ameliorării unui proces termic, de prelucrare etc. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + încălzi. DOOM
preîncălzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preîncălzésc, imperf. 3 sg. preîncălzeá; conj. prez. 3 să preîncălzeáscă
preîncălzește
PREÎNCĂLZÍ, preîncălzesc, vb. IV. Tranz. A încălzi în prealabil un fluid în scopul ameliorării unui proces termic, de prelucrare etc. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + încălzi. DOOM
preîncălzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preîncălzésc, imperf. 3 sg. preîncălzeá; conj. prez. 3 să preîncălzeáscă
preîncălzești
PREÎNCĂLZÍ, preîncălzesc, vb. IV. Tranz. A încălzi în prealabil un fluid în scopul ameliorării unui proces termic, de prelucrare etc. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + încălzi. DOOM
preîncălzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preîncălzésc, imperf. 3 sg. preîncălzeá; conj. prez. 3 să preîncălzeáscă
preîncălzi
PREÎNCĂLZÍ, preîncălzesc, vb. IV. Tranz. A încălzi în prealabil un fluid în scopul ameliorării unui proces termic, de prelucrare etc. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + încălzi. DOOM
preîncălzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preîncălzésc, imperf. 3 sg. preîncălzeá; conj. prez. 3 să preîncălzeáscă
preîncălzii
PREÎNCĂLZÍ, preîncălzesc, vb. IV. Tranz. A încălzi în prealabil un fluid în scopul ameliorării unui proces termic, de prelucrare etc. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + încălzi. DOOM
preîncălzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preîncălzésc, imperf. 3 sg. preîncălzeá; conj. prez. 3 să preîncălzeáscă
preîncălzim
PREÎNCĂLZÍ, preîncălzesc, vb. IV. Tranz. A încălzi în prealabil un fluid în scopul ameliorării unui proces termic, de prelucrare etc. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + încălzi. DOOM
preîncălzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preîncălzésc, imperf. 3 sg. preîncălzeá; conj. prez. 3 să preîncălzeáscă
preîncălzind
PREÎNCĂLZÍ, preîncălzesc, vb. IV. Tranz. A încălzi în prealabil un fluid în scopul ameliorării unui proces termic, de prelucrare etc. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + încălzi. DOOM
preîncălzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preîncălzésc, imperf. 3 sg. preîncălzeá; conj. prez. 3 să preîncălzeáscă
preîncălzire
PREÎNCĂLZÍ, preîncălzesc, vb. IV. Tranz. A încălzi în prealabil un fluid în scopul ameliorării unui proces termic, de prelucrare etc. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + încălzi. DOOM
preîncălzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preîncălzésc, imperf. 3 sg. preîncălzeá; conj. prez. 3 să preîncălzeáscă
preîncălzire
PREÎNCĂLZÍRE, preîncălziri, s. f. Acțiunea de a preîncălzi și rezultatul ei. [Pr.: pre-in-] – V. preîncălzi. DOOM
preîncălzíre s. f., g.-d. art. preîncălzírii; pl. preîncălzíri
preîncălzirea
PREÎNCĂLZÍRE, preîncălziri, s. f. Acțiunea de a preîncălzi și rezultatul ei. [Pr.: pre-in-] – V. preîncălzi. DOOM
preîncălzíre s. f., g.-d. art. preîncălzírii; pl. preîncălzíri
preîncălziri
PREÎNCĂLZÍRE, preîncălziri, s. f. Acțiunea de a preîncălzi și rezultatul ei. [Pr.: pre-in-] – V. preîncălzi. DOOM
preîncălzíre s. f., g.-d. art. preîncălzírii; pl. preîncălzíri
preîncălzirii
PREÎNCĂLZÍRE, preîncălziri, s. f. Acțiunea de a preîncălzi și rezultatul ei. [Pr.: pre-in-] – V. preîncălzi. DOOM
preîncălzíre s. f., g.-d. art. preîncălzírii; pl. preîncălzíri
preîncălzirile
PREÎNCĂLZÍRE, preîncălziri, s. f. Acțiunea de a preîncălzi și rezultatul ei. [Pr.: pre-in-] – V. preîncălzi. DOOM
preîncălzíre s. f., g.-d. art. preîncălzírii; pl. preîncălzíri
preîncălzirilor
PREÎNCĂLZÍRE, preîncălziri, s. f. Acțiunea de a preîncălzi și rezultatul ei. [Pr.: pre-in-] – V. preîncălzi. DOOM
preîncălzíre s. f., g.-d. art. preîncălzírii; pl. preîncălzíri
preîncălziră
PREÎNCĂLZÍ, preîncălzesc, vb. IV. Tranz. A încălzi în prealabil un fluid în scopul ameliorării unui proces termic, de prelucrare etc. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + încălzi. DOOM
preîncălzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preîncălzésc, imperf. 3 sg. preîncălzeá; conj. prez. 3 să preîncălzeáscă
preîncălzirăm
PREÎNCĂLZÍ, preîncălzesc, vb. IV. Tranz. A încălzi în prealabil un fluid în scopul ameliorării unui proces termic, de prelucrare etc. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + încălzi. DOOM
preîncălzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preîncălzésc, imperf. 3 sg. preîncălzeá; conj. prez. 3 să preîncălzeáscă
preîncălzirăți
PREÎNCĂLZÍ, preîncălzesc, vb. IV. Tranz. A încălzi în prealabil un fluid în scopul ameliorării unui proces termic, de prelucrare etc. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + încălzi. DOOM
preîncălzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preîncălzésc, imperf. 3 sg. preîncălzeá; conj. prez. 3 să preîncălzeáscă
preîncălzise
PREÎNCĂLZÍ, preîncălzesc, vb. IV. Tranz. A încălzi în prealabil un fluid în scopul ameliorării unui proces termic, de prelucrare etc. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + încălzi. DOOM
preîncălzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preîncălzésc, imperf. 3 sg. preîncălzeá; conj. prez. 3 să preîncălzeáscă
preîncălzisem
PREÎNCĂLZÍ, preîncălzesc, vb. IV. Tranz. A încălzi în prealabil un fluid în scopul ameliorării unui proces termic, de prelucrare etc. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + încălzi. DOOM
preîncălzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preîncălzésc, imperf. 3 sg. preîncălzeá; conj. prez. 3 să preîncălzeáscă
preîncălziseră
PREÎNCĂLZÍ, preîncălzesc, vb. IV. Tranz. A încălzi în prealabil un fluid în scopul ameliorării unui proces termic, de prelucrare etc. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + încălzi. DOOM
preîncălzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preîncălzésc, imperf. 3 sg. preîncălzeá; conj. prez. 3 să preîncălzeáscă
preîncălziserăm
PREÎNCĂLZÍ, preîncălzesc, vb. IV. Tranz. A încălzi în prealabil un fluid în scopul ameliorării unui proces termic, de prelucrare etc. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + încălzi. DOOM
preîncălzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preîncălzésc, imperf. 3 sg. preîncălzeá; conj. prez. 3 să preîncălzeáscă
preîncălziserăți
PREÎNCĂLZÍ, preîncălzesc, vb. IV. Tranz. A încălzi în prealabil un fluid în scopul ameliorării unui proces termic, de prelucrare etc. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + încălzi. DOOM
preîncălzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preîncălzésc, imperf. 3 sg. preîncălzeá; conj. prez. 3 să preîncălzeáscă
preîncălziseși
PREÎNCĂLZÍ, preîncălzesc, vb. IV. Tranz. A încălzi în prealabil un fluid în scopul ameliorării unui proces termic, de prelucrare etc. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + încălzi. DOOM
preîncălzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preîncălzésc, imperf. 3 sg. preîncălzeá; conj. prez. 3 să preîncălzeáscă
preîncălziseți
PREÎNCĂLZÍ, preîncălzesc, vb. IV. Tranz. A încălzi în prealabil un fluid în scopul ameliorării unui proces termic, de prelucrare etc. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + încălzi. DOOM
preîncălzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preîncălzésc, imperf. 3 sg. preîncălzeá; conj. prez. 3 să preîncălzeáscă
preîncălzit
PREÎNCĂLZÍ, preîncălzesc, vb. IV. Tranz. A încălzi în prealabil un fluid în scopul ameliorării unui proces termic, de prelucrare etc. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + încălzi. DOOM
preîncălzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preîncălzésc, imperf. 3 sg. preîncălzeá; conj. prez. 3 să preîncălzeáscă
preîncălzit
PREÎNCĂLZÍ, preîncălzesc, vb. IV. Tranz. A încălzi în prealabil, un fluid în scopul ameliorării unui proces termic, de prelucrare etc. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + încălzi.
preîncălzitoare
PREÎNCĂLZITÓR, preîncălzitoare, s. n. Instalație care servește la preîncălzire. [Pr.: pre-în-] – Preîncălzi + suf. -tor. DOOM
preîncălzitór s. n., pl. preîncălzitoáre
preîncălzitoarele
PREÎNCĂLZITÓR, preîncălzitoare, s. n. Instalație care servește la preîncălzire. [Pr.: pre-în-] – Preîncălzi + suf. -tor. DOOM
preîncălzitór s. n., pl. preîncălzitoáre
preîncălzitoarelor
PREÎNCĂLZITÓR, preîncălzitoare, s. n. Instalație care servește la preîncălzire. [Pr.: pre-în-] – Preîncălzi + suf. -tor. DOOM
preîncălzitór s. n., pl. preîncălzitoáre
preîncălzitor
PREÎNCĂLZITÓR, preîncălzitoare, s. n. Instalație care servește la preîncălzire. [Pr.: pre-în-] – Preîncălzi + suf. -tor. DOOM
preîncălzitór s. n., pl. preîncălzitoáre
preîncălzitorul
PREÎNCĂLZITÓR, preîncălzitoare, s. n. Instalație care servește la preîncălzire. [Pr.: pre-în-] – Preîncălzi + suf. -tor. DOOM
preîncălzitór s. n., pl. preîncălzitoáre
preîncălzitorului
PREÎNCĂLZITÓR, preîncălzitoare, s. n. Instalație care servește la preîncălzire. [Pr.: pre-în-] – Preîncălzi + suf. -tor. DOOM
preîncălzitór s. n., pl. preîncălzitoáre
preîncălziși
PREÎNCĂLZÍ, preîncălzesc, vb. IV. Tranz. A încălzi în prealabil un fluid în scopul ameliorării unui proces termic, de prelucrare etc. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + încălzi. DOOM
preîncălzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preîncălzésc, imperf. 3 sg. preîncălzeá; conj. prez. 3 să preîncălzeáscă
preîncălziți
PREÎNCĂLZÍ, preîncălzesc, vb. IV. Tranz. A încălzi în prealabil un fluid în scopul ameliorării unui proces termic, de prelucrare etc. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + încălzi. DOOM
preîncălzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preîncălzésc, imperf. 3 sg. preîncălzeá; conj. prez. 3 să preîncălzeáscă
preînnoi
PREÎNNOÍ, preînnoiesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A restaura, a renova o clădire, un monument. 2. Tranz. și refl. A (se) reînnoi, a (se) redeștepta, a reînvia; a (se) împrospăta. [Pr.: pre-în-] – Var.: prenoí vb. IV] – Pre1- + înnoi. DOOM
preînnoí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preînnoiésc, imperf. 3 sg. preînnoiá; conj. prez. 3 să preînnoiáscă
preînnoia
PREÎNNOÍ, preînnoiesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A restaura, a renova o clădire, un monument. 2. Tranz. și refl. A (se) reînnoi, a (se) redeștepta, a reînvia; a (se) împrospăta. [Pr.: pre-în-] – Var.: prenoí vb. IV] – Pre1- + înnoi. DOOM
preînnoí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preînnoiésc, imperf. 3 sg. preînnoiá; conj. prez. 3 să preînnoiáscă
preînnoiai
PREÎNNOÍ, preînnoiesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A restaura, a renova o clădire, un monument. 2. Tranz. și refl. A (se) reînnoi, a (se) redeștepta, a reînvia; a (se) împrospăta. [Pr.: pre-în-] – Var.: prenoí vb. IV] – Pre1- + înnoi. DOOM
preînnoí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preînnoiésc, imperf. 3 sg. preînnoiá; conj. prez. 3 să preînnoiáscă
preînnoiam
PREÎNNOÍ, preînnoiesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A restaura, a renova o clădire, un monument. 2. Tranz. și refl. A (se) reînnoi, a (se) redeștepta, a reînvia; a (se) împrospăta. [Pr.: pre-în-] – Var.: prenoí vb. IV] – Pre1- + înnoi. DOOM
preînnoí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preînnoiésc, imperf. 3 sg. preînnoiá; conj. prez. 3 să preînnoiáscă
preînnoiască
PREÎNNOÍ, preînnoiesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A restaura, a renova o clădire, un monument. 2. Tranz. și refl. A (se) reînnoi, a (se) redeștepta, a reînvia; a (se) împrospăta. [Pr.: pre-în-] – Var.: prenoí vb. IV] – Pre1- + înnoi. DOOM
preînnoí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preînnoiésc, imperf. 3 sg. preînnoiá; conj. prez. 3 să preînnoiáscă
preînnoiau
PREÎNNOÍ, preînnoiesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A restaura, a renova o clădire, un monument. 2. Tranz. și refl. A (se) reînnoi, a (se) redeștepta, a reînvia; a (se) împrospăta. [Pr.: pre-în-] – Var.: prenoí vb. IV] – Pre1- + înnoi. DOOM
preînnoí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preînnoiésc, imperf. 3 sg. preînnoiá; conj. prez. 3 să preînnoiáscă
preînnoiați
PREÎNNOÍ, preînnoiesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A restaura, a renova o clădire, un monument. 2. Tranz. și refl. A (se) reînnoi, a (se) redeștepta, a reînvia; a (se) împrospăta. [Pr.: pre-în-] – Var.: prenoí vb. IV] – Pre1- + înnoi. DOOM
preînnoí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preînnoiésc, imperf. 3 sg. preînnoiá; conj. prez. 3 să preînnoiáscă
preînnoiesc
PREÎNNOÍ, preînnoiesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A restaura, a renova o clădire, un monument. 2. Tranz. și refl. A (se) reînnoi, a (se) redeștepta, a reînvia; a (se) împrospăta. [Pr.: pre-în-] – Var.: prenoí vb. IV] – Pre1- + înnoi. DOOM
preînnoí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preînnoiésc, imperf. 3 sg. preînnoiá; conj. prez. 3 să preînnoiáscă
preînnoiește
PREÎNNOÍ, preînnoiesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A restaura, a renova o clădire, un monument. 2. Tranz. și refl. A (se) reînnoi, a (se) redeștepta, a reînvia; a (se) împrospăta. [Pr.: pre-în-] – Var.: prenoí vb. IV] – Pre1- + înnoi. DOOM
preînnoí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preînnoiésc, imperf. 3 sg. preînnoiá; conj. prez. 3 să preînnoiáscă
preînnoiești
PREÎNNOÍ, preînnoiesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A restaura, a renova o clădire, un monument. 2. Tranz. și refl. A (se) reînnoi, a (se) redeștepta, a reînvia; a (se) împrospăta. [Pr.: pre-în-] – Var.: prenoí vb. IV] – Pre1- + înnoi. DOOM
preînnoí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preînnoiésc, imperf. 3 sg. preînnoiá; conj. prez. 3 să preînnoiáscă
preînnoii
PREÎNNOÍ, preînnoiesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A restaura, a renova o clădire, un monument. 2. Tranz. și refl. A (se) reînnoi, a (se) redeștepta, a reînvia; a (se) împrospăta. [Pr.: pre-în-] – Var.: prenoí vb. IV] – Pre1- + înnoi. DOOM
preînnoí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preînnoiésc, imperf. 3 sg. preînnoiá; conj. prez. 3 să preînnoiáscă
preînnoim
PREÎNNOÍ, preînnoiesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A restaura, a renova o clădire, un monument. 2. Tranz. și refl. A (se) reînnoi, a (se) redeștepta, a reînvia; a (se) împrospăta. [Pr.: pre-în-] – Var.: prenoí vb. IV] – Pre1- + înnoi. DOOM
preînnoí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preînnoiésc, imperf. 3 sg. preînnoiá; conj. prez. 3 să preînnoiáscă
preînnoind
PREÎNNOÍ, preînnoiesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A restaura, a renova o clădire, un monument. 2. Tranz. și refl. A (se) reînnoi, a (se) redeștepta, a reînvia; a (se) împrospăta. [Pr.: pre-în-] – Var.: prenoí vb. IV] – Pre1- + înnoi. DOOM
preînnoí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preînnoiésc, imperf. 3 sg. preînnoiá; conj. prez. 3 să preînnoiáscă
preînnoire
PREÎNNOÍ, preînnoiesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A restaura, a renova o clădire, un monument. 2. Tranz. și refl. A (se) reînnoi, a (se) redeștepta, a reînvia; a (se) împrospăta. [Pr.: pre-în-] – Var.: prenoí vb. IV] – Pre1- + înnoi. DOOM
preînnoí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preînnoiésc, imperf. 3 sg. preînnoiá; conj. prez. 3 să preînnoiáscă
preînnoire
PREÎNNOÍRE, preînnoiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a (se) preînnoi și rezultatul ei. [Pr.: pre-în-] – V. preînnoi. DOOM
preînnoíre (înv.) s. f., g.-d. art. preînnoírii; pl. preînnoíri
preînnoirea
PREÎNNOÍRE, preînnoiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a (se) preînnoi și rezultatul ei. [Pr.: pre-în-] – V. preînnoi. DOOM
preînnoíre (înv.) s. f., g.-d. art. preînnoírii; pl. preînnoíri
preînnoiri
PREÎNNOÍRE, preînnoiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a (se) preînnoi și rezultatul ei. [Pr.: pre-în-] – V. preînnoi. DOOM
preînnoíre (înv.) s. f., g.-d. art. preînnoírii; pl. preînnoíri
preînnoirii
PREÎNNOÍRE, preînnoiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a (se) preînnoi și rezultatul ei. [Pr.: pre-în-] – V. preînnoi. DOOM
preînnoíre (înv.) s. f., g.-d. art. preînnoírii; pl. preînnoíri
preînnoirile
PREÎNNOÍRE, preînnoiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a (se) preînnoi și rezultatul ei. [Pr.: pre-în-] – V. preînnoi. DOOM
preînnoíre (înv.) s. f., g.-d. art. preînnoírii; pl. preînnoíri
preînnoirilor
PREÎNNOÍRE, preînnoiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a (se) preînnoi și rezultatul ei. [Pr.: pre-în-] – V. preînnoi. DOOM
preînnoíre (înv.) s. f., g.-d. art. preînnoírii; pl. preînnoíri
preînnoiră
PREÎNNOÍ, preînnoiesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A restaura, a renova o clădire, un monument. 2. Tranz. și refl. A (se) reînnoi, a (se) redeștepta, a reînvia; a (se) împrospăta. [Pr.: pre-în-] – Var.: prenoí vb. IV] – Pre1- + înnoi. DOOM
preînnoí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preînnoiésc, imperf. 3 sg. preînnoiá; conj. prez. 3 să preînnoiáscă
preînnoirăm
PREÎNNOÍ, preînnoiesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A restaura, a renova o clădire, un monument. 2. Tranz. și refl. A (se) reînnoi, a (se) redeștepta, a reînvia; a (se) împrospăta. [Pr.: pre-în-] – Var.: prenoí vb. IV] – Pre1- + înnoi. DOOM
preînnoí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preînnoiésc, imperf. 3 sg. preînnoiá; conj. prez. 3 să preînnoiáscă
preînnoirăți
PREÎNNOÍ, preînnoiesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A restaura, a renova o clădire, un monument. 2. Tranz. și refl. A (se) reînnoi, a (se) redeștepta, a reînvia; a (se) împrospăta. [Pr.: pre-în-] – Var.: prenoí vb. IV] – Pre1- + înnoi. DOOM
preînnoí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preînnoiésc, imperf. 3 sg. preînnoiá; conj. prez. 3 să preînnoiáscă
preînnoise
PREÎNNOÍ, preînnoiesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A restaura, a renova o clădire, un monument. 2. Tranz. și refl. A (se) reînnoi, a (se) redeștepta, a reînvia; a (se) împrospăta. [Pr.: pre-în-] – Var.: prenoí vb. IV] – Pre1- + înnoi. DOOM
preînnoí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preînnoiésc, imperf. 3 sg. preînnoiá; conj. prez. 3 să preînnoiáscă
preînnoisem
PREÎNNOÍ, preînnoiesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A restaura, a renova o clădire, un monument. 2. Tranz. și refl. A (se) reînnoi, a (se) redeștepta, a reînvia; a (se) împrospăta. [Pr.: pre-în-] – Var.: prenoí vb. IV] – Pre1- + înnoi. DOOM
preînnoí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preînnoiésc, imperf. 3 sg. preînnoiá; conj. prez. 3 să preînnoiáscă
preînnoiseră
PREÎNNOÍ, preînnoiesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A restaura, a renova o clădire, un monument. 2. Tranz. și refl. A (se) reînnoi, a (se) redeștepta, a reînvia; a (se) împrospăta. [Pr.: pre-în-] – Var.: prenoí vb. IV] – Pre1- + înnoi. DOOM
preînnoí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preînnoiésc, imperf. 3 sg. preînnoiá; conj. prez. 3 să preînnoiáscă
preînnoiserăm
PREÎNNOÍ, preînnoiesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A restaura, a renova o clădire, un monument. 2. Tranz. și refl. A (se) reînnoi, a (se) redeștepta, a reînvia; a (se) împrospăta. [Pr.: pre-în-] – Var.: prenoí vb. IV] – Pre1- + înnoi. DOOM
preînnoí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preînnoiésc, imperf. 3 sg. preînnoiá; conj. prez. 3 să preînnoiáscă
preînnoiserăți
PREÎNNOÍ, preînnoiesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A restaura, a renova o clădire, un monument. 2. Tranz. și refl. A (se) reînnoi, a (se) redeștepta, a reînvia; a (se) împrospăta. [Pr.: pre-în-] – Var.: prenoí vb. IV] – Pre1- + înnoi. DOOM
preînnoí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preînnoiésc, imperf. 3 sg. preînnoiá; conj. prez. 3 să preînnoiáscă
preînnoiseși
PREÎNNOÍ, preînnoiesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A restaura, a renova o clădire, un monument. 2. Tranz. și refl. A (se) reînnoi, a (se) redeștepta, a reînvia; a (se) împrospăta. [Pr.: pre-în-] – Var.: prenoí vb. IV] – Pre1- + înnoi. DOOM
preînnoí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preînnoiésc, imperf. 3 sg. preînnoiá; conj. prez. 3 să preînnoiáscă
preînnoiseți
PREÎNNOÍ, preînnoiesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A restaura, a renova o clădire, un monument. 2. Tranz. și refl. A (se) reînnoi, a (se) redeștepta, a reînvia; a (se) împrospăta. [Pr.: pre-în-] – Var.: prenoí vb. IV] – Pre1- + înnoi. DOOM
preînnoí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preînnoiésc, imperf. 3 sg. preînnoiá; conj. prez. 3 să preînnoiáscă
preînnoit
PREÎNNOÍ, preînnoiesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A restaura, a renova o clădire, un monument. 2. Tranz. și refl. A (se) reînnoi, a (se) redeștepta, a reînvia; a (se) împrospăta. [Pr.: pre-în-] – Var.: prenoí vb. IV] – Pre1- + înnoi. DOOM
preînnoí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preînnoiésc, imperf. 3 sg. preînnoiá; conj. prez. 3 să preînnoiáscă
preînnoit
PREÎNNOÍ, preînnoiesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A restaura, a renova o clădire, un monument. 2. Tranz. și refl. A (se) reînnoi, a (se) redeștepta, a reînvia; a (se) împrospăta. [Pr.: pre-în-. – Var.: prenoí vb. IV] – Pre1- + înnoi.
preînnoiși
PREÎNNOÍ, preînnoiesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A restaura, a renova o clădire, un monument. 2. Tranz. și refl. A (se) reînnoi, a (se) redeștepta, a reînvia; a (se) împrospăta. [Pr.: pre-în-] – Var.: prenoí vb. IV] – Pre1- + înnoi. DOOM
preînnoí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preînnoiésc, imperf. 3 sg. preînnoiá; conj. prez. 3 să preînnoiáscă
preînnoiți
PREÎNNOÍ, preînnoiesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A restaura, a renova o clădire, un monument. 2. Tranz. și refl. A (se) reînnoi, a (se) redeștepta, a reînvia; a (se) împrospăta. [Pr.: pre-în-] – Var.: prenoí vb. IV] – Pre1- + înnoi. DOOM
preînnoí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preînnoiésc, imperf. 3 sg. preînnoiá; conj. prez. 3 să preînnoiáscă
preînregistrare
PREÎNREGISTRÁRE, preînregistrări, s. f. Înregistrare prealabilă a părții sonore a unui film. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + înregistrare (după engl. pre-recording).
preînregistrarea
PREÎNREGISTRÁRE, preînregistrări, s. f. Înregistrare prealabilă a părții sonore a unui film. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + înregistrare (după engl. pre-recording).
preînregistrat
PREÎNREGISTRÁT, -Ă, preînregistrați, -te, adj. (Despre partea sonoră a unui film) Înregistrat în prealabil în studio. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + înregistrat (după engl. pre-recorded).
preînregistrări
PREÎNREGISTRÁRE, preînregistrări, s. f. Înregistrare prealabilă a părții sonore a unui film. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + înregistrare (după engl. pre-recording).
preînregistrării
PREÎNREGISTRÁRE, preînregistrări, s. f. Înregistrare prealabilă a părții sonore a unui film. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + înregistrare (după engl. pre-recording).
preînregistrările
PREÎNREGISTRÁRE, preînregistrări, s. f. Înregistrare prealabilă a părții sonore a unui film. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + înregistrare (după engl. pre-recording).
preînregistrărilor
PREÎNREGISTRÁRE, preînregistrări, s. f. Înregistrare prealabilă a părții sonore a unui film. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + înregistrare (după engl. pre-recording).
preîntâmpin
PREÎNTÂMPINÁ, preîntấmpin, vb. I. Tranz. A lua din timp măsuri de precauție pentru a înlătura ceva (neplăcut); a preveni. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + întâmpina. DOOM
preîntâmpiná (a ~) vb., ind. prez. 3 preîntấmpină
preîntâmpina
PREÎNTÂMPINÁ, preîntấmpin, vb. I. Tranz. A lua din timp măsuri de precauție pentru a înlătura ceva (neplăcut); a preveni. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + întâmpina. DOOM
preîntâmpiná (a ~) vb., ind. prez. 3 preîntấmpină
preîntâmpinai
PREÎNTÂMPINÁ, preîntấmpin, vb. I. Tranz. A lua din timp măsuri de precauție pentru a înlătura ceva (neplăcut); a preveni. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + întâmpina. DOOM
preîntâmpiná (a ~) vb., ind. prez. 3 preîntấmpină
preîntâmpinam
PREÎNTÂMPINÁ, preîntấmpin, vb. I. Tranz. A lua din timp măsuri de precauție pentru a înlătura ceva (neplăcut); a preveni. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + întâmpina. DOOM
preîntâmpiná (a ~) vb., ind. prez. 3 preîntấmpină
preîntâmpinare
PREÎNTÂMPINÁ, preîntấmpin, vb. I. Tranz. A lua din timp măsuri de precauție pentru a înlătura ceva (neplăcut); a preveni. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + întâmpina. DOOM
preîntâmpiná (a ~) vb., ind. prez. 3 preîntấmpină
preîntâmpinare
PREÎNTÂMPINÁRE, preîntâmpinări, s. f. Acțiunea de a preîntâmpina și rezultatul ei; prevenire. – V. preîntâmpina. DOOM
preîntâmpináre s. f., g.-d. art. preîntâmpinắrii; pl. preîntâmpinắri
preîntâmpinarea
PREÎNTÂMPINÁRE, preîntâmpinări, s. f. Acțiunea de a preîntâmpina și rezultatul ei; prevenire. – V. preîntâmpina. DOOM
preîntâmpináre s. f., g.-d. art. preîntâmpinắrii; pl. preîntâmpinắri
preîntâmpinară
PREÎNTÂMPINÁ, preîntấmpin, vb. I. Tranz. A lua din timp măsuri de precauție pentru a înlătura ceva (neplăcut); a preveni. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + întâmpina. DOOM
preîntâmpiná (a ~) vb., ind. prez. 3 preîntấmpină
preîntâmpinarăm
PREÎNTÂMPINÁ, preîntấmpin, vb. I. Tranz. A lua din timp măsuri de precauție pentru a înlătura ceva (neplăcut); a preveni. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + întâmpina. DOOM
preîntâmpiná (a ~) vb., ind. prez. 3 preîntấmpină
preîntâmpinarăți
PREÎNTÂMPINÁ, preîntấmpin, vb. I. Tranz. A lua din timp măsuri de precauție pentru a înlătura ceva (neplăcut); a preveni. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + întâmpina. DOOM
preîntâmpiná (a ~) vb., ind. prez. 3 preîntấmpină
preîntâmpinase
PREÎNTÂMPINÁ, preîntấmpin, vb. I. Tranz. A lua din timp măsuri de precauție pentru a înlătura ceva (neplăcut); a preveni. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + întâmpina. DOOM
preîntâmpiná (a ~) vb., ind. prez. 3 preîntấmpină
preîntâmpinasem
PREÎNTÂMPINÁ, preîntấmpin, vb. I. Tranz. A lua din timp măsuri de precauție pentru a înlătura ceva (neplăcut); a preveni. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + întâmpina. DOOM
preîntâmpiná (a ~) vb., ind. prez. 3 preîntấmpină
preîntâmpinaseră
PREÎNTÂMPINÁ, preîntấmpin, vb. I. Tranz. A lua din timp măsuri de precauție pentru a înlătura ceva (neplăcut); a preveni. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + întâmpina. DOOM
preîntâmpiná (a ~) vb., ind. prez. 3 preîntấmpină
preîntâmpinaserăm
PREÎNTÂMPINÁ, preîntấmpin, vb. I. Tranz. A lua din timp măsuri de precauție pentru a înlătura ceva (neplăcut); a preveni. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + întâmpina. DOOM
preîntâmpiná (a ~) vb., ind. prez. 3 preîntấmpină
preîntâmpinaserăți
PREÎNTÂMPINÁ, preîntấmpin, vb. I. Tranz. A lua din timp măsuri de precauție pentru a înlătura ceva (neplăcut); a preveni. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + întâmpina. DOOM
preîntâmpiná (a ~) vb., ind. prez. 3 preîntấmpină
preîntâmpinaseși
PREÎNTÂMPINÁ, preîntấmpin, vb. I. Tranz. A lua din timp măsuri de precauție pentru a înlătura ceva (neplăcut); a preveni. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + întâmpina. DOOM
preîntâmpiná (a ~) vb., ind. prez. 3 preîntấmpină
preîntâmpinaseți
PREÎNTÂMPINÁ, preîntấmpin, vb. I. Tranz. A lua din timp măsuri de precauție pentru a înlătura ceva (neplăcut); a preveni. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + întâmpina. DOOM
preîntâmpiná (a ~) vb., ind. prez. 3 preîntấmpină
preîntâmpinat
PREÎNTÂMPINÁ, preîntấmpin, vb. I. Tranz. A lua din timp măsuri de precauție pentru a înlătura ceva (neplăcut); a preveni. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + întâmpina. DOOM
preîntâmpiná (a ~) vb., ind. prez. 3 preîntấmpină
preîntâmpinat
PREÎNTÂMPINÁ, preîntấmpin, vb. I. Tranz. A lua măsuri de precauție pentru a înlătura ceva (neplăcut) care ar putea să se întâmple; a preveni. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + întâmpina.
preîntâmpinau
PREÎNTÂMPINÁ, preîntấmpin, vb. I. Tranz. A lua din timp măsuri de precauție pentru a înlătura ceva (neplăcut); a preveni. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + întâmpina. DOOM
preîntâmpiná (a ~) vb., ind. prez. 3 preîntấmpină
preîntâmpinași
PREÎNTÂMPINÁ, preîntấmpin, vb. I. Tranz. A lua din timp măsuri de precauție pentru a înlătura ceva (neplăcut); a preveni. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + întâmpina. DOOM
preîntâmpiná (a ~) vb., ind. prez. 3 preîntấmpină
preîntâmpinați
PREÎNTÂMPINÁ, preîntấmpin, vb. I. Tranz. A lua din timp măsuri de precauție pentru a înlătura ceva (neplăcut); a preveni. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + întâmpina. DOOM
preîntâmpiná (a ~) vb., ind. prez. 3 preîntấmpină
preîntâmpine
PREÎNTÂMPINÁ, preîntấmpin, vb. I. Tranz. A lua din timp măsuri de precauție pentru a înlătura ceva (neplăcut); a preveni. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + întâmpina. DOOM
preîntâmpiná (a ~) vb., ind. prez. 3 preîntấmpină
preîntâmpini
PREÎNTÂMPINÁ, preîntấmpin, vb. I. Tranz. A lua din timp măsuri de precauție pentru a înlătura ceva (neplăcut); a preveni. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + întâmpina. DOOM
preîntâmpiná (a ~) vb., ind. prez. 3 preîntấmpină
preîntâmpinând
PREÎNTÂMPINÁ, preîntấmpin, vb. I. Tranz. A lua din timp măsuri de precauție pentru a înlătura ceva (neplăcut); a preveni. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + întâmpina. DOOM
preîntâmpiná (a ~) vb., ind. prez. 3 preîntấmpină
preîntâmpinări
PREÎNTÂMPINÁRE, preîntâmpinări, s. f. Acțiunea de a preîntâmpina și rezultatul ei; prevenire. – V. preîntâmpina. DOOM
preîntâmpináre s. f., g.-d. art. preîntâmpinắrii; pl. preîntâmpinắri
preîntâmpinării
PREÎNTÂMPINÁRE, preîntâmpinări, s. f. Acțiunea de a preîntâmpina și rezultatul ei; prevenire. – V. preîntâmpina. DOOM
preîntâmpináre s. f., g.-d. art. preîntâmpinắrii; pl. preîntâmpinắri
preîntâmpinările
PREÎNTÂMPINÁRE, preîntâmpinări, s. f. Acțiunea de a preîntâmpina și rezultatul ei; prevenire. – V. preîntâmpina. DOOM
preîntâmpináre s. f., g.-d. art. preîntâmpinắrii; pl. preîntâmpinắri
preîntâmpinărilor
PREÎNTÂMPINÁRE, preîntâmpinări, s. f. Acțiunea de a preîntâmpina și rezultatul ei; prevenire. – V. preîntâmpina. DOOM
preîntâmpináre s. f., g.-d. art. preîntâmpinắrii; pl. preîntâmpinắri
preîntîmpin
PREÎNTÂMPINÁ, preîntấmpin, vb. I. Tranz. A lua din timp măsuri de precauție pentru a înlătura ceva (neplăcut); a preveni. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + întâmpina. DOOM
preîntâmpiná (a ~) vb., ind. prez. 3 preîntấmpină
preîntîmpina
PREÎNTÂMPINÁ, preîntấmpin, vb. I. Tranz. A lua din timp măsuri de precauție pentru a înlătura ceva (neplăcut); a preveni. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + întâmpina. DOOM
preîntâmpiná (a ~) vb., ind. prez. 3 preîntấmpină
preîntîmpinai
PREÎNTÂMPINÁ, preîntấmpin, vb. I. Tranz. A lua din timp măsuri de precauție pentru a înlătura ceva (neplăcut); a preveni. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + întâmpina. DOOM
preîntâmpiná (a ~) vb., ind. prez. 3 preîntấmpină
preîntîmpinam
PREÎNTÂMPINÁ, preîntấmpin, vb. I. Tranz. A lua din timp măsuri de precauție pentru a înlătura ceva (neplăcut); a preveni. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + întâmpina. DOOM
preîntâmpiná (a ~) vb., ind. prez. 3 preîntấmpină
preîntîmpinare
PREÎNTÂMPINÁ, preîntấmpin, vb. I. Tranz. A lua din timp măsuri de precauție pentru a înlătura ceva (neplăcut); a preveni. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + întâmpina. DOOM
preîntâmpiná (a ~) vb., ind. prez. 3 preîntấmpină
preîntîmpinare
PREÎNTÂMPINÁRE, preîntâmpinări, s. f. Acțiunea de a preîntâmpina și rezultatul ei; prevenire. – V. preîntâmpina. DOOM
preîntâmpináre s. f., g.-d. art. preîntâmpinắrii; pl. preîntâmpinắri
preîntîmpinarea
PREÎNTÂMPINÁRE, preîntâmpinări, s. f. Acțiunea de a preîntâmpina și rezultatul ei; prevenire. – V. preîntâmpina. DOOM
preîntâmpináre s. f., g.-d. art. preîntâmpinắrii; pl. preîntâmpinắri
preîntîmpinară
PREÎNTÂMPINÁ, preîntấmpin, vb. I. Tranz. A lua din timp măsuri de precauție pentru a înlătura ceva (neplăcut); a preveni. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + întâmpina. DOOM
preîntâmpiná (a ~) vb., ind. prez. 3 preîntấmpină
preîntîmpinarăm
PREÎNTÂMPINÁ, preîntấmpin, vb. I. Tranz. A lua din timp măsuri de precauție pentru a înlătura ceva (neplăcut); a preveni. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + întâmpina. DOOM
preîntâmpiná (a ~) vb., ind. prez. 3 preîntấmpină
preîntîmpinarăți
PREÎNTÂMPINÁ, preîntấmpin, vb. I. Tranz. A lua din timp măsuri de precauție pentru a înlătura ceva (neplăcut); a preveni. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + întâmpina. DOOM
preîntâmpiná (a ~) vb., ind. prez. 3 preîntấmpină
preîntîmpinase
PREÎNTÂMPINÁ, preîntấmpin, vb. I. Tranz. A lua din timp măsuri de precauție pentru a înlătura ceva (neplăcut); a preveni. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + întâmpina. DOOM
preîntâmpiná (a ~) vb., ind. prez. 3 preîntấmpină
preîntîmpinasem
PREÎNTÂMPINÁ, preîntấmpin, vb. I. Tranz. A lua din timp măsuri de precauție pentru a înlătura ceva (neplăcut); a preveni. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + întâmpina. DOOM
preîntâmpiná (a ~) vb., ind. prez. 3 preîntấmpină
preîntîmpinaseră
PREÎNTÂMPINÁ, preîntấmpin, vb. I. Tranz. A lua din timp măsuri de precauție pentru a înlătura ceva (neplăcut); a preveni. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + întâmpina. DOOM
preîntâmpiná (a ~) vb., ind. prez. 3 preîntấmpină
preîntîmpinaserăm
PREÎNTÂMPINÁ, preîntấmpin, vb. I. Tranz. A lua din timp măsuri de precauție pentru a înlătura ceva (neplăcut); a preveni. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + întâmpina. DOOM
preîntâmpiná (a ~) vb., ind. prez. 3 preîntấmpină
preîntîmpinaserăți
PREÎNTÂMPINÁ, preîntấmpin, vb. I. Tranz. A lua din timp măsuri de precauție pentru a înlătura ceva (neplăcut); a preveni. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + întâmpina. DOOM
preîntâmpiná (a ~) vb., ind. prez. 3 preîntấmpină
preîntîmpinaseși
PREÎNTÂMPINÁ, preîntấmpin, vb. I. Tranz. A lua din timp măsuri de precauție pentru a înlătura ceva (neplăcut); a preveni. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + întâmpina. DOOM
preîntâmpiná (a ~) vb., ind. prez. 3 preîntấmpină
preîntîmpinaseți
PREÎNTÂMPINÁ, preîntấmpin, vb. I. Tranz. A lua din timp măsuri de precauție pentru a înlătura ceva (neplăcut); a preveni. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + întâmpina. DOOM
preîntâmpiná (a ~) vb., ind. prez. 3 preîntấmpină
preîntîmpinat
PREÎNTÂMPINÁ, preîntấmpin, vb. I. Tranz. A lua din timp măsuri de precauție pentru a înlătura ceva (neplăcut); a preveni. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + întâmpina. DOOM
preîntâmpiná (a ~) vb., ind. prez. 3 preîntấmpină
preîntîmpinau
PREÎNTÂMPINÁ, preîntấmpin, vb. I. Tranz. A lua din timp măsuri de precauție pentru a înlătura ceva (neplăcut); a preveni. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + întâmpina. DOOM
preîntâmpiná (a ~) vb., ind. prez. 3 preîntấmpină
preîntîmpinași
PREÎNTÂMPINÁ, preîntấmpin, vb. I. Tranz. A lua din timp măsuri de precauție pentru a înlătura ceva (neplăcut); a preveni. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + întâmpina. DOOM
preîntâmpiná (a ~) vb., ind. prez. 3 preîntấmpină
preîntîmpinați
PREÎNTÂMPINÁ, preîntấmpin, vb. I. Tranz. A lua din timp măsuri de precauție pentru a înlătura ceva (neplăcut); a preveni. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + întâmpina. DOOM
preîntâmpiná (a ~) vb., ind. prez. 3 preîntấmpină
preîntîmpine
PREÎNTÂMPINÁ, preîntấmpin, vb. I. Tranz. A lua din timp măsuri de precauție pentru a înlătura ceva (neplăcut); a preveni. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + întâmpina. DOOM
preîntâmpiná (a ~) vb., ind. prez. 3 preîntấmpină
preîntîmpini
PREÎNTÂMPINÁ, preîntấmpin, vb. I. Tranz. A lua din timp măsuri de precauție pentru a înlătura ceva (neplăcut); a preveni. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + întâmpina. DOOM
preîntâmpiná (a ~) vb., ind. prez. 3 preîntấmpină
preîntîmpinînd
PREÎNTÂMPINÁ, preîntấmpin, vb. I. Tranz. A lua din timp măsuri de precauție pentru a înlătura ceva (neplăcut); a preveni. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + întâmpina. DOOM
preîntâmpiná (a ~) vb., ind. prez. 3 preîntấmpină
preîntîmpinări
PREÎNTÂMPINÁRE, preîntâmpinări, s. f. Acțiunea de a preîntâmpina și rezultatul ei; prevenire. – V. preîntâmpina. DOOM
preîntâmpináre s. f., g.-d. art. preîntâmpinắrii; pl. preîntâmpinắri
preîntîmpinării
PREÎNTÂMPINÁRE, preîntâmpinări, s. f. Acțiunea de a preîntâmpina și rezultatul ei; prevenire. – V. preîntâmpina. DOOM
preîntâmpináre s. f., g.-d. art. preîntâmpinắrii; pl. preîntâmpinắri
preîntîmpinările
PREÎNTÂMPINÁRE, preîntâmpinări, s. f. Acțiunea de a preîntâmpina și rezultatul ei; prevenire. – V. preîntâmpina. DOOM
preîntâmpináre s. f., g.-d. art. preîntâmpinắrii; pl. preîntâmpinắri
preîntîmpinărilor
PREÎNTÂMPINÁRE, preîntâmpinări, s. f. Acțiunea de a preîntâmpina și rezultatul ei; prevenire. – V. preîntâmpina. DOOM
preîntâmpináre s. f., g.-d. art. preîntâmpinắrii; pl. preîntâmpinắri
preș
PREȘ, preșuri, s. n. Covor lung și îngust care se așterne pe jos în încăperile sau pe scările unei clădiri. ◊ Expr. (Fam.) A duce (pe cineva) cu preșul = a păcăli, a înșela, a purta (pe cineva) cu vorba. ♦ Covoraș pentru șters talpa încălțămintei la intrarea într-o casă. – Et. nec. DOOM
preș s. n., pl. préșuri
preșcolar
PREȘCOLÁR, -Ă, preșcolari, -e, adj. Care nu a atins încă vârsta de școală; care se referă la educația, învățământul copiilor sub această vârstă, care aparține acestora. ♦ (Substantivat) Copil care nu a atins vârsta școlară. – Pre1- + școlar (după fr. préscolaire). DOOM
preșcolár (preș-co-/pre-șco-) adj. m., s. m., pl. preșcolári; adj. f. preșcoláră, pl. preșcoláre
preșcolara
PREȘCOLÁR, -Ă, preșcolari, -e, adj. Care nu a atins încă vârsta de școală; care se referă la educația, învățământul copiilor sub această vârstă, care aparține acestora. ♦ (Substantivat) Copil care nu a atins vârsta școlară. – Pre1- + școlar (după fr. préscolaire). DOOM
preșcolár (preș-co-/pre-șco-) adj. m., s. m., pl. preșcolári; adj. f. preșcoláră, pl. preșcoláre
preșcolare
PREȘCOLÁR, -Ă, preșcolari, -e, adj. Care nu a atins încă vârsta de școală; care se referă la educația, învățământul copiilor sub această vârstă, care aparține acestora. ♦ (Substantivat) Copil care nu a atins vârsta școlară. – Pre1- + școlar (după fr. préscolaire). DOOM
preșcolár (preș-co-/pre-șco-) adj. m., s. m., pl. preșcolári; adj. f. preșcoláră, pl. preșcoláre
preșcolarei
PREȘCOLÁR, -Ă, preșcolari, -e, adj. Care nu a atins încă vârsta de școală; care se referă la educația, învățământul copiilor sub această vârstă, care aparține acestora. ♦ (Substantivat) Copil care nu a atins vârsta școlară. – Pre1- + școlar (după fr. préscolaire). DOOM
preșcolár (preș-co-/pre-șco-) adj. m., s. m., pl. preșcolári; adj. f. preșcoláră, pl. preșcoláre
preșcolarele
PREȘCOLÁR, -Ă, preșcolari, -e, adj. Care nu a atins încă vârsta de școală; care se referă la educația, învățământul copiilor sub această vârstă, care aparține acestora. ♦ (Substantivat) Copil care nu a atins vârsta școlară. – Pre1- + școlar (după fr. préscolaire). DOOM
preșcolár (preș-co-/pre-șco-) adj. m., s. m., pl. preșcolári; adj. f. preșcoláră, pl. preșcoláre
preșcolarelor
PREȘCOLÁR, -Ă, preșcolari, -e, adj. Care nu a atins încă vârsta de școală; care se referă la educația, învățământul copiilor sub această vârstă, care aparține acestora. ♦ (Substantivat) Copil care nu a atins vârsta școlară. – Pre1- + școlar (după fr. préscolaire). DOOM
preșcolár (preș-co-/pre-șco-) adj. m., s. m., pl. preșcolári; adj. f. preșcoláră, pl. preșcoláre
preșcolari
PREȘCOLÁR, -Ă, preșcolari, -e, adj. Care nu a atins încă vârsta de școală; care se referă la educația, învățământul copiilor sub această vârstă, care aparține acestora. ♦ (Substantivat) Copil care nu a atins vârsta școlară. – Pre1- + școlar (după fr. préscolaire). DOOM
preșcolár (preș-co-/pre-șco-) adj. m., s. m., pl. preșcolári; adj. f. preșcoláră, pl. preșcoláre
preșcolarii
PREȘCOLÁR, -Ă, preșcolari, -e, adj. Care nu a atins încă vârsta de școală; care se referă la educația, învățământul copiilor sub această vârstă, care aparține acestora. ♦ (Substantivat) Copil care nu a atins vârsta școlară. – Pre1- + școlar (după fr. préscolaire). DOOM
preșcolár (preș-co-/pre-șco-) adj. m., s. m., pl. preșcolári; adj. f. preșcoláră, pl. preșcoláre
preșcolarilor
PREȘCOLÁR, -Ă, preșcolari, -e, adj. Care nu a atins încă vârsta de școală; care se referă la educația, învățământul copiilor sub această vârstă, care aparține acestora. ♦ (Substantivat) Copil care nu a atins vârsta școlară. – Pre1- + școlar (după fr. préscolaire). DOOM
preșcolár (preș-co-/pre-șco-) adj. m., s. m., pl. preșcolári; adj. f. preșcoláră, pl. preșcoláre
preșcolarul
PREȘCOLÁR, -Ă, preșcolari, -e, adj. Care nu a atins încă vârsta de școală; care se referă la educația, învățământul copiilor sub această vârstă, care aparține acestora. ♦ (Substantivat) Copil care nu a atins vârsta școlară. – Pre1- + școlar (după fr. préscolaire). DOOM
preșcolár (preș-co-/pre-șco-) adj. m., s. m., pl. preșcolári; adj. f. preșcoláră, pl. preșcoláre
preșcolarului
PREȘCOLÁR, -Ă, preșcolari, -e, adj. Care nu a atins încă vârsta de școală; care se referă la educația, învățământul copiilor sub această vârstă, care aparține acestora. ♦ (Substantivat) Copil care nu a atins vârsta școlară. – Pre1- + școlar (după fr. préscolaire). DOOM
preșcolár (preș-co-/pre-șco-) adj. m., s. m., pl. preșcolári; adj. f. preșcoláră, pl. preșcoláre
președenție
PREȘEDINȚÍE s. f. Funcție de președinte; perioadă de activitate a unui președinte, munca de conducere a președintelui; p. ext. localul unde funcționează președintele și totalitatea serviciilor organizatorico-administrative în subordine. Consiliu de facultate sub președinția decanilor. – Variantă: (învechit, rar) presedínță (GHICA, A. 617) s. f.
președinta
PREȘEDÍNTE, -Ă, președinți, -te, s. m. și f. 1. Persoană care conduce un organ de stat, o instituție, o organizație de stat, o asociație; persoană care prezidează o adunare, o dezbatere, o comisie etc.; prezident. 2. Denumire oficială dată șefului de stat al unor republici. – Din fr. président, lat. praesidens, -ntis (după ședea). DOOM
președínte s. m., pl. președínți
președinte
PREȘEDÍNTE, -Ă, președinți, -te, s. m. și f. 1. Persoană care conduce un organ de stat, o instituție, o organizație de stat, o asociație; persoană care prezidează o adunare, o dezbatere, o comisie etc.; prezident. 2. Denumire oficială dată șefului de stat al unor republici. – Din fr. président, lat. praesidens, -ntis (după ședea). DOOM
președínte s. m., pl. președínți
președinte
PREȘEDÍNTE, -Ă, președinți, -te, s. m. și f. 1. Persoană care conduce un organ de stat, o instituție, o organizație de stat, o asociație; persoană care prezidează o adunare, o dezbatere, o comisie etc.; prezident. 2. Denumire oficială dată șefului de stat al unor republici. – Din fr. président, lat. praesidens, -ntis (după ședea). DOOM
președínte s. m., pl. președínți
președintei
PREȘEDÍNTE, -Ă, președinți, -te, s. m. și f. 1. Persoană care conduce un organ de stat, o instituție, o organizație de stat, o asociație; persoană care prezidează o adunare, o dezbatere, o comisie etc.; prezident. 2. Denumire oficială dată șefului de stat al unor republici. – Din fr. président, lat. praesidens, -ntis (după ședea). DOOM
președínte s. m., pl. președínți
președintele
PREȘEDÍNTE, -Ă, președinți, -te, s. m. și f. 1. Persoană care conduce un organ de stat, o instituție, o organizație de stat, o asociație; persoană care prezidează o adunare, o dezbatere, o comisie etc.; prezident. 2. Denumire oficială dată șefului de stat al unor republici. – Din fr. président, lat. praesidens, -ntis (după ședea). DOOM
președínte s. m., pl. președínți
președintele
PREȘEDÍNTE, -Ă, președinți, -te, s. m. și f. 1. Persoană care conduce un organ de stat, o instituție, o organizație de stat, o asociație; persoană care prezidează o adunare, o dezbatere, o comisie etc.; prezident. 2. Denumire oficială dată șefului de stat al unor republici. – Din fr. président, lat. praesidens, -ntis (după ședea). DOOM
președínte s. m., pl. președínți
președintelor
PREȘEDÍNTE, -Ă, președinți, -te, s. m. și f. 1. Persoană care conduce un organ de stat, o instituție, o organizație de stat, o asociație; persoană care prezidează o adunare, o dezbatere, o comisie etc.; prezident. 2. Denumire oficială dată șefului de stat al unor republici. – Din fr. président, lat. praesidens, -ntis (după ședea). DOOM
președínte s. m., pl. președínți
președintelui
PREȘEDÍNTE, -Ă, președinți, -te, s. m. și f. 1. Persoană care conduce un organ de stat, o instituție, o organizație de stat, o asociație; persoană care prezidează o adunare, o dezbatere, o comisie etc.; prezident. 2. Denumire oficială dată șefului de stat al unor republici. – Din fr. président, lat. praesidens, -ntis (după ședea). DOOM
președínte s. m., pl. președínți
președinți
PREȘEDÍNTE, -Ă, președinți, -te, s. m. și f. 1. Persoană care conduce un organ de stat, o instituție, o organizație de stat, o asociație; persoană care prezidează o adunare, o dezbatere, o comisie etc.; prezident. 2. Denumire oficială dată șefului de stat al unor republici. – Din fr. président, lat. praesidens, -ntis (după ședea). DOOM
președínte s. m., pl. președínți
președințial
PREȘEDINȚIÁL, -Ă, președințiali, -e, adj. Care aparține unui președinte, care emană de la președinte; prezidențial. [Pr.: -ți-al] – Din fr. présidentiel (după președinte). DOOM
președințiál (-ți-al) adj. m., pl. președințiáli; f. președințiálă, pl. președințiále
președințiala
PREȘEDINȚIÁL, -Ă, președințiali, -e, adj. Care aparține unui președinte, care emană de la președinte; prezidențial. [Pr.: -ți-al] – Din fr. présidentiel (după președinte). DOOM
președințiál (-ți-al) adj. m., pl. președințiáli; f. președințiálă, pl. președințiále
președințiale
PREȘEDINȚIÁL, -Ă, președințiali, -e, adj. Care aparține unui președinte, care emană de la președinte; prezidențial. [Pr.: -ți-al] – Din fr. présidentiel (după președinte). DOOM
președințiál (-ți-al) adj. m., pl. președințiáli; f. președințiálă, pl. președințiále
președințialei
PREȘEDINȚIÁL, -Ă, președințiali, -e, adj. Care aparține unui președinte, care emană de la președinte; prezidențial. [Pr.: -ți-al] – Din fr. présidentiel (după președinte). DOOM
președințiál (-ți-al) adj. m., pl. președințiáli; f. președințiálă, pl. președințiále
președințialele
PREȘEDINȚIÁL, -Ă, președințiali, -e, adj. Care aparține unui președinte, care emană de la președinte; prezidențial. [Pr.: -ți-al] – Din fr. présidentiel (după președinte). DOOM
președințiál (-ți-al) adj. m., pl. președințiáli; f. președințiálă, pl. președințiále
președințialelor
PREȘEDINȚIÁL, -Ă, președințiali, -e, adj. Care aparține unui președinte, care emană de la președinte; prezidențial. [Pr.: -ți-al] – Din fr. présidentiel (după președinte). DOOM
președințiál (-ți-al) adj. m., pl. președințiáli; f. președințiálă, pl. președințiále
președințiali
PREȘEDINȚIÁL, -Ă, președințiali, -e, adj. Care aparține unui președinte, care emană de la președinte; prezidențial. [Pr.: -ți-al] – Din fr. présidentiel (după președinte). DOOM
președințiál (-ți-al) adj. m., pl. președințiáli; f. președințiálă, pl. președințiále
președințialii
PREȘEDINȚIÁL, -Ă, președințiali, -e, adj. Care aparține unui președinte, care emană de la președinte; prezidențial. [Pr.: -ți-al] – Din fr. présidentiel (după președinte). DOOM
președințiál (-ți-al) adj. m., pl. președințiáli; f. președințiálă, pl. președințiále
președințialilor
PREȘEDINȚIÁL, -Ă, președințiali, -e, adj. Care aparține unui președinte, care emană de la președinte; prezidențial. [Pr.: -ți-al] – Din fr. présidentiel (după președinte). DOOM
președințiál (-ți-al) adj. m., pl. președințiáli; f. președințiálă, pl. președințiále
președințialul
PREȘEDINȚIÁL, -Ă, președințiali, -e, adj. Care aparține unui președinte, care emană de la președinte; prezidențial. [Pr.: -ți-al] – Din fr. présidentiel (după președinte). DOOM
președințiál (-ți-al) adj. m., pl. președințiáli; f. președințiálă, pl. președințiále
președințialului
PREȘEDINȚIÁL, -Ă, președințiali, -e, adj. Care aparține unui președinte, care emană de la președinte; prezidențial. [Pr.: -ți-al] – Din fr. présidentiel (după președinte). DOOM
președințiál (-ți-al) adj. m., pl. președințiáli; f. președințiálă, pl. președințiále
președinție
PREȘEDINȚÍE s. f. Funcția și activitatea de conducere a președintelui; perioada de activitate a unui președinte; p. ext. sediu unde își exercită funcția președintele și serviciile în subordine; prezidenție. – Președinte + suf. -ie. DOOM
președințíe s. f., art. președințía, g.-d. președințíi, art. președințíei (dar: Președinția Româniéi)
președinții
PREȘEDÍNTE, -Ă, președinți, -te, s. m. și f. 1. Persoană care conduce un organ de stat, o instituție, o organizație de stat, o asociație; persoană care prezidează o adunare, o dezbatere, o comisie etc.; prezident. 2. Denumire oficială dată șefului de stat al unor republici. – Din fr. président, lat. praesidens, -ntis (după ședea). DOOM
președínte s. m., pl. președínți
președinților
PREȘEDÍNTE, -Ă, președinți, -te, s. m. și f. 1. Persoană care conduce un organ de stat, o instituție, o organizație de stat, o asociație; persoană care prezidează o adunare, o dezbatere, o comisie etc.; prezident. 2. Denumire oficială dată șefului de stat al unor republici. – Din fr. président, lat. praesidens, -ntis (după ședea). DOOM
președínte s. m., pl. președínți
președință
PREȘEDÍNȚĂ s. f. v. președinție.
prești
PREȘTÍ, preștíu, vb. IV. Tranz. (Înv. și pop.) A prevedea (1). – Pre1- + ști.
preștia
PREȘTÍ, preștíu, vb. IV. Tranz. (Înv. și pop.) A prevedea (1). – Pre1- + ști.
preștiai
PREȘTÍ, preștíu, vb. IV. Tranz. (Înv. și pop.) A prevedea (1). – Pre1- + ști.
preștiam
PREȘTÍ, preștíu, vb. IV. Tranz. (Înv. și pop.) A prevedea (1). – Pre1- + ști.
preștiau
PREȘTÍ, preștíu, vb. IV. Tranz. (Înv. și pop.) A prevedea (1). – Pre1- + ști.
preștiați
PREȘTÍ, preștíu, vb. IV. Tranz. (Înv. și pop.) A prevedea (1). – Pre1- + ști.
preștie
PREȘTÍ, preștíu, vb. IV. Tranz. (Înv. și pop.) A prevedea (1). – Pre1- + ști.
preștii
PREȘTÍ, preștíu, vb. IV. Tranz. (Înv. și pop.) A prevedea (1). – Pre1- + ști.
preștiind
PREȘTÍ, preștíu, vb. IV. Tranz. (Înv. și pop.) A prevedea (1). – Pre1- + ști.
preștiința
PREȘTIÍNȚĂ s. f. Cunoaștere proprie lui Dumnezeu, în virtutea omniscienței sale, a actelor viitoare. ♦ P. ext. Cunoașterea evenimentelor viitoare prin mijloace misterioase, diferite de cele ale gândirii normale, care permit previziunea. – Pre1- + știință (după fr. prescience). DOOM
!preștiínță (preș-ti-/pre-ști-) s. f., g.-d. art. preștiínței
preștiințe
PREȘTIÍNȚĂ s. f. Cunoaștere proprie lui Dumnezeu, în virtutea omniscienței sale, a actelor viitoare. ♦ P. ext. Cunoașterea evenimentelor viitoare prin mijloace misterioase, diferite de cele ale gândirii normale, care permit previziunea. – Pre1- + știință (după fr. prescience). DOOM
!preștiínță (preș-ti-/pre-ști-) s. f., g.-d. art. preștiínței
preștiinței
PREȘTIÍNȚĂ s. f. Cunoaștere proprie lui Dumnezeu, în virtutea omniscienței sale, a actelor viitoare. ♦ P. ext. Cunoașterea evenimentelor viitoare prin mijloace misterioase, diferite de cele ale gândirii normale, care permit previziunea. – Pre1- + știință (după fr. prescience). DOOM
!preștiínță (preș-ti-/pre-ști-) s. f., g.-d. art. preștiínței
preștim
PREȘTÍ, preștíu, vb. IV. Tranz. (Înv. și pop.) A prevedea (1). – Pre1- + ști.
preștire
PREȘTÍ, preștíu, vb. IV. Tranz. (Înv. și pop.) A prevedea (1). – Pre1- + ști.
preștiu
PREȘTÍ, preștíu, vb. IV. Tranz. (Înv. și pop.) A prevedea (1). – Pre1- + ști.
preștiui
PREȘTÍ, preștíu, vb. IV. Tranz. (Înv. și pop.) A prevedea (1). – Pre1- + ști.
preștiură
PREȘTÍ, preștíu, vb. IV. Tranz. (Înv. și pop.) A prevedea (1). – Pre1- + ști.
preștiurăm
PREȘTÍ, preștíu, vb. IV. Tranz. (Înv. și pop.) A prevedea (1). – Pre1- + ști.
preștiurăți
PREȘTÍ, preștíu, vb. IV. Tranz. (Înv. și pop.) A prevedea (1). – Pre1- + ști.
preștiuse
PREȘTÍ, preștíu, vb. IV. Tranz. (Înv. și pop.) A prevedea (1). – Pre1- + ști.
preștiusem
PREȘTÍ, preștíu, vb. IV. Tranz. (Înv. și pop.) A prevedea (1). – Pre1- + ști.
preștiuseră
PREȘTÍ, preștíu, vb. IV. Tranz. (Înv. și pop.) A prevedea (1). – Pre1- + ști.
preștiuserăm
PREȘTÍ, preștíu, vb. IV. Tranz. (Înv. și pop.) A prevedea (1). – Pre1- + ști.
preștiuserăți
PREȘTÍ, preștíu, vb. IV. Tranz. (Înv. și pop.) A prevedea (1). – Pre1- + ști.
preștiuseși
PREȘTÍ, preștíu, vb. IV. Tranz. (Înv. și pop.) A prevedea (1). – Pre1- + ști.
preștiuseți
PREȘTÍ, preștíu, vb. IV. Tranz. (Înv. și pop.) A prevedea (1). – Pre1- + ști.
preștiut
PREȘTÍ, preștíu, vb. IV. Tranz. (Înv. și pop.) A prevedea (1). – Pre1- + ști.
preștiut
PREȘTÍ, preștíu, vb. IV. Tranz. (Înv. și pop.) A prevedea (1). – Pre1- + ști.
preștiuși
PREȘTÍ, preștíu, vb. IV. Tranz. (Înv. și pop.) A prevedea (1). – Pre1- + ști.
preștiți
PREȘTÍ, preștíu, vb. IV. Tranz. (Înv. și pop.) A prevedea (1). – Pre1- + ști.
preșul
PREȘ, preșuri, s. n. Covor lung și îngust care se așterne pe jos în încăperile sau pe scările unei clădiri. ◊ Expr. (Fam.) A duce (pe cineva) cu preșul = a păcăli, a înșela, a purta (pe cineva) cu vorba. ♦ Covoraș pentru șters talpa încălțămintei la intrarea într-o casă. – Et. nec. DOOM
preș s. n., pl. préșuri
preșului
PREȘ, preșuri, s. n. Covor lung și îngust care se așterne pe jos în încăperile sau pe scările unei clădiri. ◊ Expr. (Fam.) A duce (pe cineva) cu preșul = a păcăli, a înșela, a purta (pe cineva) cu vorba. ♦ Covoraș pentru șters talpa încălțămintei la intrarea într-o casă. – Et. nec. DOOM
preș s. n., pl. préșuri
preșuri
PREȘ, preșuri, s. n. Covor lung și îngust care se așterne pe jos în încăperile sau pe scările unei clădiri. ◊ Expr. (Fam.) A duce (pe cineva) cu preșul = a păcăli, a înșela, a purta (pe cineva) cu vorba. ♦ Covoraș pentru șters talpa încălțămintei la intrarea într-o casă. – Et. nec. DOOM
preș s. n., pl. préșuri
preșurile
PREȘ, preșuri, s. n. Covor lung și îngust care se așterne pe jos în încăperile sau pe scările unei clădiri. ◊ Expr. (Fam.) A duce (pe cineva) cu preșul = a păcăli, a înșela, a purta (pe cineva) cu vorba. ♦ Covoraș pentru șters talpa încălțămintei la intrarea într-o casă. – Et. nec. DOOM
preș s. n., pl. préșuri
preșurilor
PREȘ, preșuri, s. n. Covor lung și îngust care se așterne pe jos în încăperile sau pe scările unei clădiri. ◊ Expr. (Fam.) A duce (pe cineva) cu preșul = a păcăli, a înșela, a purta (pe cineva) cu vorba. ♦ Covoraș pentru șters talpa încălțămintei la intrarea într-o casă. – Et. nec. DOOM
preș s. n., pl. préșuri
preț
PREȚ, prețuri, s. n. 1. Categorie economică reprezentând expresia bănească a valorii unei mărfi; sumă de bani pe care trebuie să o plătească cumpărătorul pentru achiziționarea unui produs sau pentru un serviciu. ◊ (În sintagmele) Preț cu amănuntul = preț la care se vând către populație bunurile de consum, alimentare și nealimentare. Preț de livrare = preț la nivelul căruia circulă produsele între unitățile producătoare. Preț de producție = preț care înglobează costul produsului și beneficiul. Preț al pieței = preț care se formează pe piață în urma fluctuației cererii și ofertei. Preț mondial = preț al unei mărfi pe piața mondială. ◊ Loc. adj. De (mare) preț = (foarte) valoros, prețios. ◊ Loc. adv. Cu orice preț = orice sacrificiu ar cere, oricât ar costa, cu orice risc. Cu niciun preț = pentru nimic în lume, în niciun caz. Fără (de) preț = a) sub valoarea reală; ieftin; b) de valoare foarte mare, neprețuit. ◊ Expr. A ține la preț = a nu reduce nimic din suma cerută la o vânzare. A se învoi din preț = a încheia o tranzacție căzând de acord asupra prețului. A (nu) avea preț = a) a (nu) se vinde cu mulți bani, a (nu) se cere; a (nu) avea trecere; b) a (nu) valora foarte mult. A ajunge la preț = a ajunge să fie căutat, apreciat. A pune preț pe ceva = a socoti că ceva este de mare valoare, a ține mult la ceva. Preț (ca) de... (sau ca la...) = un timp (cam) de..., o distanță, o valoare (de aproximativ...). ♦ Sumă încasată dintr-o vânzare. 2. Ceea ce se dă cuiva sau primește cineva pentm o muncă prestată, pentru un serviciu făcut; plată, răsplată. ◊ Loc. prep. Cu prețul... = în schimbul...; cu sacrificiul..., cu riscul..., cu efortul... ♦ Tarif. 3. Fig. Valoare, importanță, însemnătate. – Lat. pretium. DOOM
preț s. n., pl. préțuri
prețioasa
PREȚIÓS, -OÁSĂ, prețioși, -oase, adj. 1. Care are, reprezintă o mare valoare materială, spirituală, morală etc.; care este de mare preț, de mare importanță; scump. ◊ Metal prețios v. metal. Piatră prețioasă. v. piatră. ♦ Pe care cineva îl prețuiește, îl stimează, îl iubește mult 2. De un rafinament exagerat, căutat; lipsit de simplitate și de naturalețe; afectat. [Pr.: -ți-os] – Din fr. précieux, lat. pretiosus, it. prezioso. DOOM
prețiós (-ți-os) adj. m., pl. prețióși; f. prețioásă, pl. prețioáse
prețioase
PREȚIÓS, -OÁSĂ, prețioși, -oase, adj. 1. Care are, reprezintă o mare valoare materială, spirituală, morală etc.; care este de mare preț, de mare importanță; scump. ◊ Metal prețios v. metal. Piatră prețioasă. v. piatră. ♦ Pe care cineva îl prețuiește, îl stimează, îl iubește mult 2. De un rafinament exagerat, căutat; lipsit de simplitate și de naturalețe; afectat. [Pr.: -ți-os] – Din fr. précieux, lat. pretiosus, it. prezioso. DOOM
prețiós (-ți-os) adj. m., pl. prețióși; f. prețioásă, pl. prețioáse
prețioasei
PREȚIÓS, -OÁSĂ, prețioși, -oase, adj. 1. Care are, reprezintă o mare valoare materială, spirituală, morală etc.; care este de mare preț, de mare importanță; scump. ◊ Metal prețios v. metal. Piatră prețioasă. v. piatră. ♦ Pe care cineva îl prețuiește, îl stimează, îl iubește mult 2. De un rafinament exagerat, căutat; lipsit de simplitate și de naturalețe; afectat. [Pr.: -ți-os] – Din fr. précieux, lat. pretiosus, it. prezioso. DOOM
prețiós (-ți-os) adj. m., pl. prețióși; f. prețioásă, pl. prețioáse
prețioasele
PREȚIÓS, -OÁSĂ, prețioși, -oase, adj. 1. Care are, reprezintă o mare valoare materială, spirituală, morală etc.; care este de mare preț, de mare importanță; scump. ◊ Metal prețios v. metal. Piatră prețioasă. v. piatră. ♦ Pe care cineva îl prețuiește, îl stimează, îl iubește mult 2. De un rafinament exagerat, căutat; lipsit de simplitate și de naturalețe; afectat. [Pr.: -ți-os] – Din fr. précieux, lat. pretiosus, it. prezioso. DOOM
prețiós (-ți-os) adj. m., pl. prețióși; f. prețioásă, pl. prețioáse
prețioaselor
PREȚIÓS, -OÁSĂ, prețioși, -oase, adj. 1. Care are, reprezintă o mare valoare materială, spirituală, morală etc.; care este de mare preț, de mare importanță; scump. ◊ Metal prețios v. metal. Piatră prețioasă. v. piatră. ♦ Pe care cineva îl prețuiește, îl stimează, îl iubește mult 2. De un rafinament exagerat, căutat; lipsit de simplitate și de naturalețe; afectat. [Pr.: -ți-os] – Din fr. précieux, lat. pretiosus, it. prezioso. DOOM
prețiós (-ți-os) adj. m., pl. prețióși; f. prețioásă, pl. prețioáse
prețios
PREȚIÓS, -OÁSĂ, prețioși, -oase, adj. 1. Care are, reprezintă o mare valoare materială, spirituală, morală etc.; care este de mare preț, de mare importanță; scump. ◊ Metal prețios v. metal. Piatră prețioasă. v. piatră. ♦ Pe care cineva îl prețuiește, îl stimează, îl iubește mult 2. De un rafinament exagerat, căutat; lipsit de simplitate și de naturalețe; afectat. [Pr.: -ți-os] – Din fr. précieux, lat. pretiosus, it. prezioso. DOOM
prețiós (-ți-os) adj. m., pl. prețióși; f. prețioásă, pl. prețioáse
prețiosul
PREȚIÓS, -OÁSĂ, prețioși, -oase, adj. 1. Care are, reprezintă o mare valoare materială, spirituală, morală etc.; care este de mare preț, de mare importanță; scump. ◊ Metal prețios v. metal. Piatră prețioasă. v. piatră. ♦ Pe care cineva îl prețuiește, îl stimează, îl iubește mult 2. De un rafinament exagerat, căutat; lipsit de simplitate și de naturalețe; afectat. [Pr.: -ți-os] – Din fr. précieux, lat. pretiosus, it. prezioso. DOOM
prețiós (-ți-os) adj. m., pl. prețióși; f. prețioásă, pl. prețioáse
prețiosului
PREȚIÓS, -OÁSĂ, prețioși, -oase, adj. 1. Care are, reprezintă o mare valoare materială, spirituală, morală etc.; care este de mare preț, de mare importanță; scump. ◊ Metal prețios v. metal. Piatră prețioasă. v. piatră. ♦ Pe care cineva îl prețuiește, îl stimează, îl iubește mult 2. De un rafinament exagerat, căutat; lipsit de simplitate și de naturalețe; afectat. [Pr.: -ți-os] – Din fr. précieux, lat. pretiosus, it. prezioso. DOOM
prețiós (-ți-os) adj. m., pl. prețióși; f. prețioásă, pl. prețioáse
prețiozitate
PREȚIOZITÁTE, (2) prețiozități, s. f. (Rar) 1. Faptul de a fi prețios (2), căutat, afectat; afectare. 2. (La pl.) Vorbe, atitudini prețioase. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. préciosité. DOOM
prețiozitáte (-ți-o-) s. f., g.-d. art. prețiozitắții; (vorbe, atitudini) pl. prețiozitắți
prețioși
PREȚIÓS, -OÁSĂ, prețioși, -oase, adj. 1. Care are, reprezintă o mare valoare materială, spirituală, morală etc.; care este de mare preț, de mare importanță; scump. ◊ Metal prețios v. metal. Piatră prețioasă. v. piatră. ♦ Pe care cineva îl prețuiește, îl stimează, îl iubește mult 2. De un rafinament exagerat, căutat; lipsit de simplitate și de naturalețe; afectat. [Pr.: -ți-os] – Din fr. précieux, lat. pretiosus, it. prezioso. DOOM
prețiós (-ți-os) adj. m., pl. prețióși; f. prețioásă, pl. prețioáse
prețioșii
PREȚIÓS, -OÁSĂ, prețioși, -oase, adj. 1. Care are, reprezintă o mare valoare materială, spirituală, morală etc.; care este de mare preț, de mare importanță; scump. ◊ Metal prețios v. metal. Piatră prețioasă. v. piatră. ♦ Pe care cineva îl prețuiește, îl stimează, îl iubește mult 2. De un rafinament exagerat, căutat; lipsit de simplitate și de naturalețe; afectat. [Pr.: -ți-os] – Din fr. précieux, lat. pretiosus, it. prezioso. DOOM
prețiós (-ți-os) adj. m., pl. prețióși; f. prețioásă, pl. prețioáse
prețioșilor
PREȚIÓS, -OÁSĂ, prețioși, -oase, adj. 1. Care are, reprezintă o mare valoare materială, spirituală, morală etc.; care este de mare preț, de mare importanță; scump. ◊ Metal prețios v. metal. Piatră prețioasă. v. piatră. ♦ Pe care cineva îl prețuiește, îl stimează, îl iubește mult 2. De un rafinament exagerat, căutat; lipsit de simplitate și de naturalețe; afectat. [Pr.: -ți-os] – Din fr. précieux, lat. pretiosus, it. prezioso. DOOM
prețiós (-ți-os) adj. m., pl. prețióși; f. prețioásă, pl. prețioáse
prețui
PREȚUÍ, prețuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A stabili prețul unui bun (destinat vânzării), a-i determina valoarea în bani; a evalua, a prețălui. ♦ Intranz. A reprezenta o anumită valoare materială, a avea un anumit preț; a valora. ◊ Expr. A ști cât prețuiește (cineva sau ceva) = a aprecia la justa valoare (pe cineva sau ceva), a nu-și face iluzii (cu privire la cineva sau la ceva). 2. A recunoaște importanța sau meritul cuiva sau a ceva, a lua în considerare, a pune mare preț pe...; a aprecia. ♦ Intranz. A avea valoare sau importanță (datorită calităților sale). – Preț + suf. -ui. DOOM
prețuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prețuiésc, imperf. 3 sg. prețuiá; conj. prez. 3 să prețuiáscă
prețuia
PREȚUÍ, prețuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A stabili prețul unui bun (destinat vânzării), a-i determina valoarea în bani; a evalua, a prețălui. ♦ Intranz. A reprezenta o anumită valoare materială, a avea un anumit preț; a valora. ◊ Expr. A ști cât prețuiește (cineva sau ceva) = a aprecia la justa valoare (pe cineva sau ceva), a nu-și face iluzii (cu privire la cineva sau la ceva). 2. A recunoaște importanța sau meritul cuiva sau a ceva, a lua în considerare, a pune mare preț pe...; a aprecia. ♦ Intranz. A avea valoare sau importanță (datorită calităților sale). – Preț + suf. -ui. DOOM
prețuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prețuiésc, imperf. 3 sg. prețuiá; conj. prez. 3 să prețuiáscă
prețuiai
PREȚUÍ, prețuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A stabili prețul unui bun (destinat vânzării), a-i determina valoarea în bani; a evalua, a prețălui. ♦ Intranz. A reprezenta o anumită valoare materială, a avea un anumit preț; a valora. ◊ Expr. A ști cât prețuiește (cineva sau ceva) = a aprecia la justa valoare (pe cineva sau ceva), a nu-și face iluzii (cu privire la cineva sau la ceva). 2. A recunoaște importanța sau meritul cuiva sau a ceva, a lua în considerare, a pune mare preț pe...; a aprecia. ♦ Intranz. A avea valoare sau importanță (datorită calităților sale). – Preț + suf. -ui. DOOM
prețuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prețuiésc, imperf. 3 sg. prețuiá; conj. prez. 3 să prețuiáscă
prețuiam
PREȚUÍ, prețuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A stabili prețul unui bun (destinat vânzării), a-i determina valoarea în bani; a evalua, a prețălui. ♦ Intranz. A reprezenta o anumită valoare materială, a avea un anumit preț; a valora. ◊ Expr. A ști cât prețuiește (cineva sau ceva) = a aprecia la justa valoare (pe cineva sau ceva), a nu-și face iluzii (cu privire la cineva sau la ceva). 2. A recunoaște importanța sau meritul cuiva sau a ceva, a lua în considerare, a pune mare preț pe...; a aprecia. ♦ Intranz. A avea valoare sau importanță (datorită calităților sale). – Preț + suf. -ui. DOOM
prețuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prețuiésc, imperf. 3 sg. prețuiá; conj. prez. 3 să prețuiáscă
prețuiască
PREȚUÍ, prețuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A stabili prețul unui bun (destinat vânzării), a-i determina valoarea în bani; a evalua, a prețălui. ♦ Intranz. A reprezenta o anumită valoare materială, a avea un anumit preț; a valora. ◊ Expr. A ști cât prețuiește (cineva sau ceva) = a aprecia la justa valoare (pe cineva sau ceva), a nu-și face iluzii (cu privire la cineva sau la ceva). 2. A recunoaște importanța sau meritul cuiva sau a ceva, a lua în considerare, a pune mare preț pe...; a aprecia. ♦ Intranz. A avea valoare sau importanță (datorită calităților sale). – Preț + suf. -ui. DOOM
prețuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prețuiésc, imperf. 3 sg. prețuiá; conj. prez. 3 să prețuiáscă
prețuiau
PREȚUÍ, prețuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A stabili prețul unui bun (destinat vânzării), a-i determina valoarea în bani; a evalua, a prețălui. ♦ Intranz. A reprezenta o anumită valoare materială, a avea un anumit preț; a valora. ◊ Expr. A ști cât prețuiește (cineva sau ceva) = a aprecia la justa valoare (pe cineva sau ceva), a nu-și face iluzii (cu privire la cineva sau la ceva). 2. A recunoaște importanța sau meritul cuiva sau a ceva, a lua în considerare, a pune mare preț pe...; a aprecia. ♦ Intranz. A avea valoare sau importanță (datorită calităților sale). – Preț + suf. -ui. DOOM
prețuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prețuiésc, imperf. 3 sg. prețuiá; conj. prez. 3 să prețuiáscă
prețuiați
PREȚUÍ, prețuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A stabili prețul unui bun (destinat vânzării), a-i determina valoarea în bani; a evalua, a prețălui. ♦ Intranz. A reprezenta o anumită valoare materială, a avea un anumit preț; a valora. ◊ Expr. A ști cât prețuiește (cineva sau ceva) = a aprecia la justa valoare (pe cineva sau ceva), a nu-și face iluzii (cu privire la cineva sau la ceva). 2. A recunoaște importanța sau meritul cuiva sau a ceva, a lua în considerare, a pune mare preț pe...; a aprecia. ♦ Intranz. A avea valoare sau importanță (datorită calităților sale). – Preț + suf. -ui. DOOM
prețuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prețuiésc, imperf. 3 sg. prețuiá; conj. prez. 3 să prețuiáscă
prețuiesc
PREȚUÍ, prețuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A stabili prețul unui bun (destinat vânzării), a-i determina valoarea în bani; a evalua, a prețălui. ♦ Intranz. A reprezenta o anumită valoare materială, a avea un anumit preț; a valora. ◊ Expr. A ști cât prețuiește (cineva sau ceva) = a aprecia la justa valoare (pe cineva sau ceva), a nu-și face iluzii (cu privire la cineva sau la ceva). 2. A recunoaște importanța sau meritul cuiva sau a ceva, a lua în considerare, a pune mare preț pe...; a aprecia. ♦ Intranz. A avea valoare sau importanță (datorită calităților sale). – Preț + suf. -ui. DOOM
prețuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prețuiésc, imperf. 3 sg. prețuiá; conj. prez. 3 să prețuiáscă
prețuiește
PREȚUÍ, prețuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A stabili prețul unui bun (destinat vânzării), a-i determina valoarea în bani; a evalua, a prețălui. ♦ Intranz. A reprezenta o anumită valoare materială, a avea un anumit preț; a valora. ◊ Expr. A ști cât prețuiește (cineva sau ceva) = a aprecia la justa valoare (pe cineva sau ceva), a nu-și face iluzii (cu privire la cineva sau la ceva). 2. A recunoaște importanța sau meritul cuiva sau a ceva, a lua în considerare, a pune mare preț pe...; a aprecia. ♦ Intranz. A avea valoare sau importanță (datorită calităților sale). – Preț + suf. -ui. DOOM
prețuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prețuiésc, imperf. 3 sg. prețuiá; conj. prez. 3 să prețuiáscă
prețuiești
PREȚUÍ, prețuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A stabili prețul unui bun (destinat vânzării), a-i determina valoarea în bani; a evalua, a prețălui. ♦ Intranz. A reprezenta o anumită valoare materială, a avea un anumit preț; a valora. ◊ Expr. A ști cât prețuiește (cineva sau ceva) = a aprecia la justa valoare (pe cineva sau ceva), a nu-și face iluzii (cu privire la cineva sau la ceva). 2. A recunoaște importanța sau meritul cuiva sau a ceva, a lua în considerare, a pune mare preț pe...; a aprecia. ♦ Intranz. A avea valoare sau importanță (datorită calităților sale). – Preț + suf. -ui. DOOM
prețuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prețuiésc, imperf. 3 sg. prețuiá; conj. prez. 3 să prețuiáscă
prețuii
PREȚUÍ, prețuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A stabili prețul unui bun (destinat vânzării), a-i determina valoarea în bani; a evalua, a prețălui. ♦ Intranz. A reprezenta o anumită valoare materială, a avea un anumit preț; a valora. ◊ Expr. A ști cât prețuiește (cineva sau ceva) = a aprecia la justa valoare (pe cineva sau ceva), a nu-și face iluzii (cu privire la cineva sau la ceva). 2. A recunoaște importanța sau meritul cuiva sau a ceva, a lua în considerare, a pune mare preț pe...; a aprecia. ♦ Intranz. A avea valoare sau importanță (datorită calităților sale). – Preț + suf. -ui. DOOM
prețuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prețuiésc, imperf. 3 sg. prețuiá; conj. prez. 3 să prețuiáscă
prețuim
PREȚUÍ, prețuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A stabili prețul unui bun (destinat vânzării), a-i determina valoarea în bani; a evalua, a prețălui. ♦ Intranz. A reprezenta o anumită valoare materială, a avea un anumit preț; a valora. ◊ Expr. A ști cât prețuiește (cineva sau ceva) = a aprecia la justa valoare (pe cineva sau ceva), a nu-și face iluzii (cu privire la cineva sau la ceva). 2. A recunoaște importanța sau meritul cuiva sau a ceva, a lua în considerare, a pune mare preț pe...; a aprecia. ♦ Intranz. A avea valoare sau importanță (datorită calităților sale). – Preț + suf. -ui. DOOM
prețuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prețuiésc, imperf. 3 sg. prețuiá; conj. prez. 3 să prețuiáscă
prețuind
PREȚUÍ, prețuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A stabili prețul unui bun (destinat vânzării), a-i determina valoarea în bani; a evalua, a prețălui. ♦ Intranz. A reprezenta o anumită valoare materială, a avea un anumit preț; a valora. ◊ Expr. A ști cât prețuiește (cineva sau ceva) = a aprecia la justa valoare (pe cineva sau ceva), a nu-și face iluzii (cu privire la cineva sau la ceva). 2. A recunoaște importanța sau meritul cuiva sau a ceva, a lua în considerare, a pune mare preț pe...; a aprecia. ♦ Intranz. A avea valoare sau importanță (datorită calităților sale). – Preț + suf. -ui. DOOM
prețuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prețuiésc, imperf. 3 sg. prețuiá; conj. prez. 3 să prețuiáscă
prețuire
PREȚUÍ, prețuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A stabili prețul unui bun (destinat vânzării), a-i determina valoarea în bani; a evalua, a prețălui. ♦ Intranz. A reprezenta o anumită valoare materială, a avea un anumit preț; a valora. ◊ Expr. A ști cât prețuiește (cineva sau ceva) = a aprecia la justa valoare (pe cineva sau ceva), a nu-și face iluzii (cu privire la cineva sau la ceva). 2. A recunoaște importanța sau meritul cuiva sau a ceva, a lua în considerare, a pune mare preț pe...; a aprecia. ♦ Intranz. A avea valoare sau importanță (datorită calităților sale). – Preț + suf. -ui. DOOM
prețuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prețuiésc, imperf. 3 sg. prețuiá; conj. prez. 3 să prețuiáscă
prețuire
PREȚUÍRE s. f. Faptul de a prețui și rezultatul lui. – V. prețui. DOOM
prețuíre s. f., g.-d. art. prețuírii
prețuirea
PREȚUÍRE s. f. Faptul de a prețui și rezultatul lui. – V. prețui. DOOM
prețuíre s. f., g.-d. art. prețuírii
prețuiri
PREȚUÍRE s. f. Faptul de a prețui și rezultatul lui. – V. prețui. DOOM
prețuíre s. f., g.-d. art. prețuírii
prețuirii
PREȚUÍRE s. f. Faptul de a prețui și rezultatul lui. – V. prețui. DOOM
prețuíre s. f., g.-d. art. prețuírii
prețuirile
PREȚUÍRE s. f. Faptul de a prețui și rezultatul lui. – V. prețui. DOOM
prețuíre s. f., g.-d. art. prețuírii
prețuirilor
PREȚUÍRE s. f. Faptul de a prețui și rezultatul lui. – V. prețui. DOOM
prețuíre s. f., g.-d. art. prețuírii
prețuiră
PREȚUÍ, prețuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A stabili prețul unui bun (destinat vânzării), a-i determina valoarea în bani; a evalua, a prețălui. ♦ Intranz. A reprezenta o anumită valoare materială, a avea un anumit preț; a valora. ◊ Expr. A ști cât prețuiește (cineva sau ceva) = a aprecia la justa valoare (pe cineva sau ceva), a nu-și face iluzii (cu privire la cineva sau la ceva). 2. A recunoaște importanța sau meritul cuiva sau a ceva, a lua în considerare, a pune mare preț pe...; a aprecia. ♦ Intranz. A avea valoare sau importanță (datorită calităților sale). – Preț + suf. -ui. DOOM
prețuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prețuiésc, imperf. 3 sg. prețuiá; conj. prez. 3 să prețuiáscă
prețuirăm
PREȚUÍ, prețuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A stabili prețul unui bun (destinat vânzării), a-i determina valoarea în bani; a evalua, a prețălui. ♦ Intranz. A reprezenta o anumită valoare materială, a avea un anumit preț; a valora. ◊ Expr. A ști cât prețuiește (cineva sau ceva) = a aprecia la justa valoare (pe cineva sau ceva), a nu-și face iluzii (cu privire la cineva sau la ceva). 2. A recunoaște importanța sau meritul cuiva sau a ceva, a lua în considerare, a pune mare preț pe...; a aprecia. ♦ Intranz. A avea valoare sau importanță (datorită calităților sale). – Preț + suf. -ui. DOOM
prețuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prețuiésc, imperf. 3 sg. prețuiá; conj. prez. 3 să prețuiáscă
prețuirăți
PREȚUÍ, prețuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A stabili prețul unui bun (destinat vânzării), a-i determina valoarea în bani; a evalua, a prețălui. ♦ Intranz. A reprezenta o anumită valoare materială, a avea un anumit preț; a valora. ◊ Expr. A ști cât prețuiește (cineva sau ceva) = a aprecia la justa valoare (pe cineva sau ceva), a nu-și face iluzii (cu privire la cineva sau la ceva). 2. A recunoaște importanța sau meritul cuiva sau a ceva, a lua în considerare, a pune mare preț pe...; a aprecia. ♦ Intranz. A avea valoare sau importanță (datorită calităților sale). – Preț + suf. -ui. DOOM
prețuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prețuiésc, imperf. 3 sg. prețuiá; conj. prez. 3 să prețuiáscă
prețuise
PREȚUÍ, prețuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A stabili prețul unui bun (destinat vânzării), a-i determina valoarea în bani; a evalua, a prețălui. ♦ Intranz. A reprezenta o anumită valoare materială, a avea un anumit preț; a valora. ◊ Expr. A ști cât prețuiește (cineva sau ceva) = a aprecia la justa valoare (pe cineva sau ceva), a nu-și face iluzii (cu privire la cineva sau la ceva). 2. A recunoaște importanța sau meritul cuiva sau a ceva, a lua în considerare, a pune mare preț pe...; a aprecia. ♦ Intranz. A avea valoare sau importanță (datorită calităților sale). – Preț + suf. -ui. DOOM
prețuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prețuiésc, imperf. 3 sg. prețuiá; conj. prez. 3 să prețuiáscă
prețuisem
PREȚUÍ, prețuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A stabili prețul unui bun (destinat vânzării), a-i determina valoarea în bani; a evalua, a prețălui. ♦ Intranz. A reprezenta o anumită valoare materială, a avea un anumit preț; a valora. ◊ Expr. A ști cât prețuiește (cineva sau ceva) = a aprecia la justa valoare (pe cineva sau ceva), a nu-și face iluzii (cu privire la cineva sau la ceva). 2. A recunoaște importanța sau meritul cuiva sau a ceva, a lua în considerare, a pune mare preț pe...; a aprecia. ♦ Intranz. A avea valoare sau importanță (datorită calităților sale). – Preț + suf. -ui. DOOM
prețuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prețuiésc, imperf. 3 sg. prețuiá; conj. prez. 3 să prețuiáscă
prețuiseră
PREȚUÍ, prețuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A stabili prețul unui bun (destinat vânzării), a-i determina valoarea în bani; a evalua, a prețălui. ♦ Intranz. A reprezenta o anumită valoare materială, a avea un anumit preț; a valora. ◊ Expr. A ști cât prețuiește (cineva sau ceva) = a aprecia la justa valoare (pe cineva sau ceva), a nu-și face iluzii (cu privire la cineva sau la ceva). 2. A recunoaște importanța sau meritul cuiva sau a ceva, a lua în considerare, a pune mare preț pe...; a aprecia. ♦ Intranz. A avea valoare sau importanță (datorită calităților sale). – Preț + suf. -ui. DOOM
prețuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prețuiésc, imperf. 3 sg. prețuiá; conj. prez. 3 să prețuiáscă
prețuiserăm
PREȚUÍ, prețuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A stabili prețul unui bun (destinat vânzării), a-i determina valoarea în bani; a evalua, a prețălui. ♦ Intranz. A reprezenta o anumită valoare materială, a avea un anumit preț; a valora. ◊ Expr. A ști cât prețuiește (cineva sau ceva) = a aprecia la justa valoare (pe cineva sau ceva), a nu-și face iluzii (cu privire la cineva sau la ceva). 2. A recunoaște importanța sau meritul cuiva sau a ceva, a lua în considerare, a pune mare preț pe...; a aprecia. ♦ Intranz. A avea valoare sau importanță (datorită calităților sale). – Preț + suf. -ui. DOOM
prețuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prețuiésc, imperf. 3 sg. prețuiá; conj. prez. 3 să prețuiáscă
prețuiserăți
PREȚUÍ, prețuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A stabili prețul unui bun (destinat vânzării), a-i determina valoarea în bani; a evalua, a prețălui. ♦ Intranz. A reprezenta o anumită valoare materială, a avea un anumit preț; a valora. ◊ Expr. A ști cât prețuiește (cineva sau ceva) = a aprecia la justa valoare (pe cineva sau ceva), a nu-și face iluzii (cu privire la cineva sau la ceva). 2. A recunoaște importanța sau meritul cuiva sau a ceva, a lua în considerare, a pune mare preț pe...; a aprecia. ♦ Intranz. A avea valoare sau importanță (datorită calităților sale). – Preț + suf. -ui. DOOM
prețuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prețuiésc, imperf. 3 sg. prețuiá; conj. prez. 3 să prețuiáscă
prețuiseși
PREȚUÍ, prețuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A stabili prețul unui bun (destinat vânzării), a-i determina valoarea în bani; a evalua, a prețălui. ♦ Intranz. A reprezenta o anumită valoare materială, a avea un anumit preț; a valora. ◊ Expr. A ști cât prețuiește (cineva sau ceva) = a aprecia la justa valoare (pe cineva sau ceva), a nu-și face iluzii (cu privire la cineva sau la ceva). 2. A recunoaște importanța sau meritul cuiva sau a ceva, a lua în considerare, a pune mare preț pe...; a aprecia. ♦ Intranz. A avea valoare sau importanță (datorită calităților sale). – Preț + suf. -ui. DOOM
prețuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prețuiésc, imperf. 3 sg. prețuiá; conj. prez. 3 să prețuiáscă
prețuiseți
PREȚUÍ, prețuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A stabili prețul unui bun (destinat vânzării), a-i determina valoarea în bani; a evalua, a prețălui. ♦ Intranz. A reprezenta o anumită valoare materială, a avea un anumit preț; a valora. ◊ Expr. A ști cât prețuiește (cineva sau ceva) = a aprecia la justa valoare (pe cineva sau ceva), a nu-și face iluzii (cu privire la cineva sau la ceva). 2. A recunoaște importanța sau meritul cuiva sau a ceva, a lua în considerare, a pune mare preț pe...; a aprecia. ♦ Intranz. A avea valoare sau importanță (datorită calităților sale). – Preț + suf. -ui. DOOM
prețuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prețuiésc, imperf. 3 sg. prețuiá; conj. prez. 3 să prețuiáscă
prețuit
PREȚUÍ, prețuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A stabili prețul unui bun (destinat vânzării), a-i determina valoarea în bani; a evalua, a prețălui. ♦ Intranz. A reprezenta o anumită valoare materială, a avea un anumit preț; a valora. ◊ Expr. A ști cât prețuiește (cineva sau ceva) = a aprecia la justa valoare (pe cineva sau ceva), a nu-și face iluzii (cu privire la cineva sau la ceva). 2. A recunoaște importanța sau meritul cuiva sau a ceva, a lua în considerare, a pune mare preț pe...; a aprecia. ♦ Intranz. A avea valoare sau importanță (datorită calităților sale). – Preț + suf. -ui. DOOM
prețuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prețuiésc, imperf. 3 sg. prețuiá; conj. prez. 3 să prețuiáscă
prețuit
PREȚUÍT, -Ă, prețuiți, -te, adj. (Despre oameni) Apreciat, stimat (pentru calitățile sale). – V. prețui.
prețuita
PREȚUÍT, -Ă, prețuiți, -te, adj. (Despre oameni) Apreciat, stimat (pentru calitățile sale). – V. prețui.
prețuite
PREȚUÍT, -Ă, prețuiți, -te, adj. (Despre oameni) Apreciat, stimat (pentru calitățile sale). – V. prețui.
prețuitei
PREȚUÍT, -Ă, prețuiți, -te, adj. (Despre oameni) Apreciat, stimat (pentru calitățile sale). – V. prețui.
prețuitele
PREȚUÍT, -Ă, prețuiți, -te, adj. (Despre oameni) Apreciat, stimat (pentru calitățile sale). – V. prețui.
prețuitelor
PREȚUÍT, -Ă, prețuiți, -te, adj. (Despre oameni) Apreciat, stimat (pentru calitățile sale). – V. prețui.
prețuitoare
PREȚUITÓR, -OÁRE, prețuitori, -oare, s. m. și f. Expert care evaluează un bun, indicând valoarea, prețul lui aproximativ; persoană care poate aprecia valoarea sau importanța unui lucru; prețăluitor. [Pr.: -țu-i-] – Prețui + suf. -tor. DOOM
prețuitór (-țu-i-) s. m., pl. prețuitóri
prețuitoarea
PREȚUITÓR, -OÁRE, prețuitori, -oare, s. m. și f. Expert care evaluează un bun, indicând valoarea, prețul lui aproximativ; persoană care poate aprecia valoarea sau importanța unui lucru; prețăluitor. [Pr.: -țu-i-] – Prețui + suf. -tor. DOOM
prețuitór (-țu-i-) s. m., pl. prețuitóri
prețuitoarei
PREȚUITÓR, -OÁRE, prețuitori, -oare, s. m. și f. Expert care evaluează un bun, indicând valoarea, prețul lui aproximativ; persoană care poate aprecia valoarea sau importanța unui lucru; prețăluitor. [Pr.: -țu-i-] – Prețui + suf. -tor. DOOM
prețuitór (-țu-i-) s. m., pl. prețuitóri
prețuitoarele
PREȚUITÓR, -OÁRE, prețuitori, -oare, s. m. și f. Expert care evaluează un bun, indicând valoarea, prețul lui aproximativ; persoană care poate aprecia valoarea sau importanța unui lucru; prețăluitor. [Pr.: -țu-i-] – Prețui + suf. -tor. DOOM
prețuitór (-țu-i-) s. m., pl. prețuitóri
prețuitoarelor
PREȚUITÓR, -OÁRE, prețuitori, -oare, s. m. și f. Expert care evaluează un bun, indicând valoarea, prețul lui aproximativ; persoană care poate aprecia valoarea sau importanța unui lucru; prețăluitor. [Pr.: -țu-i-] – Prețui + suf. -tor. DOOM
prețuitór (-țu-i-) s. m., pl. prețuitóri
prețuitor
PREȚUITÓR, -OÁRE, prețuitori, -oare, s. m. și f. Expert care evaluează un bun, indicând valoarea, prețul lui aproximativ; persoană care poate aprecia valoarea sau importanța unui lucru; prețăluitor. [Pr.: -țu-i-] – Prețui + suf. -tor. DOOM
prețuitór (-țu-i-) s. m., pl. prețuitóri
prețuitori
PREȚUITÓR, -OÁRE, prețuitori, -oare, s. m. și f. Expert care evaluează un bun, indicând valoarea, prețul lui aproximativ; persoană care poate aprecia valoarea sau importanța unui lucru; prețăluitor. [Pr.: -țu-i-] – Prețui + suf. -tor. DOOM
prețuitór (-țu-i-) s. m., pl. prețuitóri
prețuitorii
PREȚUITÓR, -OÁRE, prețuitori, -oare, s. m. și f. Expert care evaluează un bun, indicând valoarea, prețul lui aproximativ; persoană care poate aprecia valoarea sau importanța unui lucru; prețăluitor. [Pr.: -țu-i-] – Prețui + suf. -tor. DOOM
prețuitór (-țu-i-) s. m., pl. prețuitóri
prețuitorilor
PREȚUITÓR, -OÁRE, prețuitori, -oare, s. m. și f. Expert care evaluează un bun, indicând valoarea, prețul lui aproximativ; persoană care poate aprecia valoarea sau importanța unui lucru; prețăluitor. [Pr.: -țu-i-] – Prețui + suf. -tor. DOOM
prețuitór (-țu-i-) s. m., pl. prețuitóri
prețuitorul
PREȚUITÓR, -OÁRE, prețuitori, -oare, s. m. și f. Expert care evaluează un bun, indicând valoarea, prețul lui aproximativ; persoană care poate aprecia valoarea sau importanța unui lucru; prețăluitor. [Pr.: -țu-i-] – Prețui + suf. -tor. DOOM
prețuitór (-țu-i-) s. m., pl. prețuitóri
prețuitorului
PREȚUITÓR, -OÁRE, prețuitori, -oare, s. m. și f. Expert care evaluează un bun, indicând valoarea, prețul lui aproximativ; persoană care poate aprecia valoarea sau importanța unui lucru; prețăluitor. [Pr.: -țu-i-] – Prețui + suf. -tor. DOOM
prețuitór (-țu-i-) s. m., pl. prețuitóri
prețuitul
PREȚUÍT, -Ă, prețuiți, -te, adj. (Despre oameni) Apreciat, stimat (pentru calitățile sale). – V. prețui.
prețuitului
PREȚUÍT, -Ă, prețuiți, -te, adj. (Despre oameni) Apreciat, stimat (pentru calitățile sale). – V. prețui.
prețuiși
PREȚUÍ, prețuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A stabili prețul unui bun (destinat vânzării), a-i determina valoarea în bani; a evalua, a prețălui. ♦ Intranz. A reprezenta o anumită valoare materială, a avea un anumit preț; a valora. ◊ Expr. A ști cât prețuiește (cineva sau ceva) = a aprecia la justa valoare (pe cineva sau ceva), a nu-și face iluzii (cu privire la cineva sau la ceva). 2. A recunoaște importanța sau meritul cuiva sau a ceva, a lua în considerare, a pune mare preț pe...; a aprecia. ♦ Intranz. A avea valoare sau importanță (datorită calităților sale). – Preț + suf. -ui. DOOM
prețuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prețuiésc, imperf. 3 sg. prețuiá; conj. prez. 3 să prețuiáscă
prețuiți
PREȚUÍ, prețuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A stabili prețul unui bun (destinat vânzării), a-i determina valoarea în bani; a evalua, a prețălui. ♦ Intranz. A reprezenta o anumită valoare materială, a avea un anumit preț; a valora. ◊ Expr. A ști cât prețuiește (cineva sau ceva) = a aprecia la justa valoare (pe cineva sau ceva), a nu-și face iluzii (cu privire la cineva sau la ceva). 2. A recunoaște importanța sau meritul cuiva sau a ceva, a lua în considerare, a pune mare preț pe...; a aprecia. ♦ Intranz. A avea valoare sau importanță (datorită calităților sale). – Preț + suf. -ui. DOOM
prețuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prețuiésc, imperf. 3 sg. prețuiá; conj. prez. 3 să prețuiáscă
prețuiți
PREȚUÍT, -Ă, prețuiți, -te, adj. (Despre oameni) Apreciat, stimat (pentru calitățile sale). – V. prețui.
prețuiții
PREȚUÍT, -Ă, prețuiți, -te, adj. (Despre oameni) Apreciat, stimat (pentru calitățile sale). – V. prețui.
prețuiților
PREȚUÍT, -Ă, prețuiți, -te, adj. (Despre oameni) Apreciat, stimat (pentru calitățile sale). – V. prețui.
prețul
PREȚ, prețuri, s. n. 1. Categorie economică reprezentând expresia bănească a valorii unei mărfi; sumă de bani pe care trebuie să o plătească cumpărătorul pentru achiziționarea unui produs sau pentru un serviciu. ◊ (În sintagmele) Preț cu amănuntul = preț la care se vând către populație bunurile de consum, alimentare și nealimentare. Preț de livrare = preț la nivelul căruia circulă produsele între unitățile producătoare. Preț de producție = preț care înglobează costul produsului și beneficiul. Preț al pieței = preț care se formează pe piață în urma fluctuației cererii și ofertei. Preț mondial = preț al unei mărfi pe piața mondială. ◊ Loc. adj. De (mare) preț = (foarte) valoros, prețios. ◊ Loc. adv. Cu orice preț = orice sacrificiu ar cere, oricât ar costa, cu orice risc. Cu niciun preț = pentru nimic în lume, în niciun caz. Fără (de) preț = a) sub valoarea reală; ieftin; b) de valoare foarte mare, neprețuit. ◊ Expr. A ține la preț = a nu reduce nimic din suma cerută la o vânzare. A se învoi din preț = a încheia o tranzacție căzând de acord asupra prețului. A (nu) avea preț = a) a (nu) se vinde cu mulți bani, a (nu) se cere; a (nu) avea trecere; b) a (nu) valora foarte mult. A ajunge la preț = a ajunge să fie căutat, apreciat. A pune preț pe ceva = a socoti că ceva este de mare valoare, a ține mult la ceva. Preț (ca) de... (sau ca la...) = un timp (cam) de..., o distanță, o valoare (de aproximativ...). ♦ Sumă încasată dintr-o vânzare. 2. Ceea ce se dă cuiva sau primește cineva pentm o muncă prestată, pentru un serviciu făcut; plată, răsplată. ◊ Loc. prep. Cu prețul... = în schimbul...; cu sacrificiul..., cu riscul..., cu efortul... ♦ Tarif. 3. Fig. Valoare, importanță, însemnătate. – Lat. pretium. DOOM
preț s. n., pl. préțuri
prețului
PREȚ, prețuri, s. n. 1. Categorie economică reprezentând expresia bănească a valorii unei mărfi; sumă de bani pe care trebuie să o plătească cumpărătorul pentru achiziționarea unui produs sau pentru un serviciu. ◊ (În sintagmele) Preț cu amănuntul = preț la care se vând către populație bunurile de consum, alimentare și nealimentare. Preț de livrare = preț la nivelul căruia circulă produsele între unitățile producătoare. Preț de producție = preț care înglobează costul produsului și beneficiul. Preț al pieței = preț care se formează pe piață în urma fluctuației cererii și ofertei. Preț mondial = preț al unei mărfi pe piața mondială. ◊ Loc. adj. De (mare) preț = (foarte) valoros, prețios. ◊ Loc. adv. Cu orice preț = orice sacrificiu ar cere, oricât ar costa, cu orice risc. Cu niciun preț = pentru nimic în lume, în niciun caz. Fără (de) preț = a) sub valoarea reală; ieftin; b) de valoare foarte mare, neprețuit. ◊ Expr. A ține la preț = a nu reduce nimic din suma cerută la o vânzare. A se învoi din preț = a încheia o tranzacție căzând de acord asupra prețului. A (nu) avea preț = a) a (nu) se vinde cu mulți bani, a (nu) se cere; a (nu) avea trecere; b) a (nu) valora foarte mult. A ajunge la preț = a ajunge să fie căutat, apreciat. A pune preț pe ceva = a socoti că ceva este de mare valoare, a ține mult la ceva. Preț (ca) de... (sau ca la...) = un timp (cam) de..., o distanță, o valoare (de aproximativ...). ♦ Sumă încasată dintr-o vânzare. 2. Ceea ce se dă cuiva sau primește cineva pentm o muncă prestată, pentru un serviciu făcut; plată, răsplată. ◊ Loc. prep. Cu prețul... = în schimbul...; cu sacrificiul..., cu riscul..., cu efortul... ♦ Tarif. 3. Fig. Valoare, importanță, însemnătate. – Lat. pretium. DOOM
preț s. n., pl. préțuri
prețuri
PREȚ, prețuri, s. n. 1. Categorie economică reprezentând expresia bănească a valorii unei mărfi; sumă de bani pe care trebuie să o plătească cumpărătorul pentru achiziționarea unui produs sau pentru un serviciu. ◊ (În sintagmele) Preț cu amănuntul = preț la care se vând către populație bunurile de consum, alimentare și nealimentare. Preț de livrare = preț la nivelul căruia circulă produsele între unitățile producătoare. Preț de producție = preț care înglobează costul produsului și beneficiul. Preț al pieței = preț care se formează pe piață în urma fluctuației cererii și ofertei. Preț mondial = preț al unei mărfi pe piața mondială. ◊ Loc. adj. De (mare) preț = (foarte) valoros, prețios. ◊ Loc. adv. Cu orice preț = orice sacrificiu ar cere, oricât ar costa, cu orice risc. Cu niciun preț = pentru nimic în lume, în niciun caz. Fără (de) preț = a) sub valoarea reală; ieftin; b) de valoare foarte mare, neprețuit. ◊ Expr. A ține la preț = a nu reduce nimic din suma cerută la o vânzare. A se învoi din preț = a încheia o tranzacție căzând de acord asupra prețului. A (nu) avea preț = a) a (nu) se vinde cu mulți bani, a (nu) se cere; a (nu) avea trecere; b) a (nu) valora foarte mult. A ajunge la preț = a ajunge să fie căutat, apreciat. A pune preț pe ceva = a socoti că ceva este de mare valoare, a ține mult la ceva. Preț (ca) de... (sau ca la...) = un timp (cam) de..., o distanță, o valoare (de aproximativ...). ♦ Sumă încasată dintr-o vânzare. 2. Ceea ce se dă cuiva sau primește cineva pentm o muncă prestată, pentru un serviciu făcut; plată, răsplată. ◊ Loc. prep. Cu prețul... = în schimbul...; cu sacrificiul..., cu riscul..., cu efortul... ♦ Tarif. 3. Fig. Valoare, importanță, însemnătate. – Lat. pretium. DOOM
preț s. n., pl. préțuri
prețurile
PREȚ, prețuri, s. n. 1. Categorie economică reprezentând expresia bănească a valorii unei mărfi; sumă de bani pe care trebuie să o plătească cumpărătorul pentru achiziționarea unui produs sau pentru un serviciu. ◊ (În sintagmele) Preț cu amănuntul = preț la care se vând către populație bunurile de consum, alimentare și nealimentare. Preț de livrare = preț la nivelul căruia circulă produsele între unitățile producătoare. Preț de producție = preț care înglobează costul produsului și beneficiul. Preț al pieței = preț care se formează pe piață în urma fluctuației cererii și ofertei. Preț mondial = preț al unei mărfi pe piața mondială. ◊ Loc. adj. De (mare) preț = (foarte) valoros, prețios. ◊ Loc. adv. Cu orice preț = orice sacrificiu ar cere, oricât ar costa, cu orice risc. Cu niciun preț = pentru nimic în lume, în niciun caz. Fără (de) preț = a) sub valoarea reală; ieftin; b) de valoare foarte mare, neprețuit. ◊ Expr. A ține la preț = a nu reduce nimic din suma cerută la o vânzare. A se învoi din preț = a încheia o tranzacție căzând de acord asupra prețului. A (nu) avea preț = a) a (nu) se vinde cu mulți bani, a (nu) se cere; a (nu) avea trecere; b) a (nu) valora foarte mult. A ajunge la preț = a ajunge să fie căutat, apreciat. A pune preț pe ceva = a socoti că ceva este de mare valoare, a ține mult la ceva. Preț (ca) de... (sau ca la...) = un timp (cam) de..., o distanță, o valoare (de aproximativ...). ♦ Sumă încasată dintr-o vânzare. 2. Ceea ce se dă cuiva sau primește cineva pentm o muncă prestată, pentru un serviciu făcut; plată, răsplată. ◊ Loc. prep. Cu prețul... = în schimbul...; cu sacrificiul..., cu riscul..., cu efortul... ♦ Tarif. 3. Fig. Valoare, importanță, însemnătate. – Lat. pretium. DOOM
preț s. n., pl. préțuri
prețurilor
PREȚ, prețuri, s. n. 1. Categorie economică reprezentând expresia bănească a valorii unei mărfi; sumă de bani pe care trebuie să o plătească cumpărătorul pentru achiziționarea unui produs sau pentru un serviciu. ◊ (În sintagmele) Preț cu amănuntul = preț la care se vând către populație bunurile de consum, alimentare și nealimentare. Preț de livrare = preț la nivelul căruia circulă produsele între unitățile producătoare. Preț de producție = preț care înglobează costul produsului și beneficiul. Preț al pieței = preț care se formează pe piață în urma fluctuației cererii și ofertei. Preț mondial = preț al unei mărfi pe piața mondială. ◊ Loc. adj. De (mare) preț = (foarte) valoros, prețios. ◊ Loc. adv. Cu orice preț = orice sacrificiu ar cere, oricât ar costa, cu orice risc. Cu niciun preț = pentru nimic în lume, în niciun caz. Fără (de) preț = a) sub valoarea reală; ieftin; b) de valoare foarte mare, neprețuit. ◊ Expr. A ține la preț = a nu reduce nimic din suma cerută la o vânzare. A se învoi din preț = a încheia o tranzacție căzând de acord asupra prețului. A (nu) avea preț = a) a (nu) se vinde cu mulți bani, a (nu) se cere; a (nu) avea trecere; b) a (nu) valora foarte mult. A ajunge la preț = a ajunge să fie căutat, apreciat. A pune preț pe ceva = a socoti că ceva este de mare valoare, a ține mult la ceva. Preț (ca) de... (sau ca la...) = un timp (cam) de..., o distanță, o valoare (de aproximativ...). ♦ Sumă încasată dintr-o vânzare. 2. Ceea ce se dă cuiva sau primește cineva pentm o muncă prestată, pentru un serviciu făcut; plată, răsplată. ◊ Loc. prep. Cu prețul... = în schimbul...; cu sacrificiul..., cu riscul..., cu efortul... ♦ Tarif. 3. Fig. Valoare, importanță, însemnătate. – Lat. pretium. DOOM
preț s. n., pl. préțuri
prețălui
PREȚĂLUÍ, prețăluiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și pop.) A prețui, a evalua. – Preț + suf. -ălui. DOOM
prețăluí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prețăluiésc, imperf. 3 sg. prețăluiá; conj. prez. 3 să prețăluiáscă
prețăluia
PREȚĂLUÍ, prețăluiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și pop.) A prețui, a evalua. – Preț + suf. -ălui. DOOM
prețăluí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prețăluiésc, imperf. 3 sg. prețăluiá; conj. prez. 3 să prețăluiáscă
prețăluiai
PREȚĂLUÍ, prețăluiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și pop.) A prețui, a evalua. – Preț + suf. -ălui. DOOM
prețăluí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prețăluiésc, imperf. 3 sg. prețăluiá; conj. prez. 3 să prețăluiáscă
prețăluiam
PREȚĂLUÍ, prețăluiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și pop.) A prețui, a evalua. – Preț + suf. -ălui. DOOM
prețăluí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prețăluiésc, imperf. 3 sg. prețăluiá; conj. prez. 3 să prețăluiáscă
prețăluiască
PREȚĂLUÍ, prețăluiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și pop.) A prețui, a evalua. – Preț + suf. -ălui. DOOM
prețăluí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prețăluiésc, imperf. 3 sg. prețăluiá; conj. prez. 3 să prețăluiáscă
prețăluiau
PREȚĂLUÍ, prețăluiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și pop.) A prețui, a evalua. – Preț + suf. -ălui. DOOM
prețăluí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prețăluiésc, imperf. 3 sg. prețăluiá; conj. prez. 3 să prețăluiáscă
prețăluiați
PREȚĂLUÍ, prețăluiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și pop.) A prețui, a evalua. – Preț + suf. -ălui. DOOM
prețăluí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prețăluiésc, imperf. 3 sg. prețăluiá; conj. prez. 3 să prețăluiáscă
prețăluiesc
PREȚĂLUÍ, prețăluiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și pop.) A prețui, a evalua. – Preț + suf. -ălui. DOOM
prețăluí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prețăluiésc, imperf. 3 sg. prețăluiá; conj. prez. 3 să prețăluiáscă
prețăluiește
PREȚĂLUÍ, prețăluiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și pop.) A prețui, a evalua. – Preț + suf. -ălui. DOOM
prețăluí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prețăluiésc, imperf. 3 sg. prețăluiá; conj. prez. 3 să prețăluiáscă
prețăluiești
PREȚĂLUÍ, prețăluiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și pop.) A prețui, a evalua. – Preț + suf. -ălui. DOOM
prețăluí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prețăluiésc, imperf. 3 sg. prețăluiá; conj. prez. 3 să prețăluiáscă
prețăluii
PREȚĂLUÍ, prețăluiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și pop.) A prețui, a evalua. – Preț + suf. -ălui. DOOM
prețăluí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prețăluiésc, imperf. 3 sg. prețăluiá; conj. prez. 3 să prețăluiáscă
prețăluim
PREȚĂLUÍ, prețăluiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și pop.) A prețui, a evalua. – Preț + suf. -ălui. DOOM
prețăluí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prețăluiésc, imperf. 3 sg. prețăluiá; conj. prez. 3 să prețăluiáscă
prețăluind
PREȚĂLUÍ, prețăluiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și pop.) A prețui, a evalua. – Preț + suf. -ălui. DOOM
prețăluí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prețăluiésc, imperf. 3 sg. prețăluiá; conj. prez. 3 să prețăluiáscă
prețăluire
PREȚĂLUÍ, prețăluiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și pop.) A prețui, a evalua. – Preț + suf. -ălui. DOOM
prețăluí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prețăluiésc, imperf. 3 sg. prețăluiá; conj. prez. 3 să prețăluiáscă
prețăluire
PREȚĂLUÍRE, prețăluiri, s. f. (Înv. și pop.) Faptul de a prețălui; evaluare, prețuire. – V. prețălui. DOOM
prețăluíre (înv., pop.) s. f., g.-d. art. prețăluírii; pl. prețăluíri
prețăluirea
PREȚĂLUÍRE, prețăluiri, s. f. (Înv. și pop.) Faptul de a prețălui; evaluare, prețuire. – V. prețălui. DOOM
prețăluíre (înv., pop.) s. f., g.-d. art. prețăluírii; pl. prețăluíri
prețăluiri
PREȚĂLUÍRE, prețăluiri, s. f. (Înv. și pop.) Faptul de a prețălui; evaluare, prețuire. – V. prețălui. DOOM
prețăluíre (înv., pop.) s. f., g.-d. art. prețăluírii; pl. prețăluíri
prețăluirii
PREȚĂLUÍRE, prețăluiri, s. f. (Înv. și pop.) Faptul de a prețălui; evaluare, prețuire. – V. prețălui. DOOM
prețăluíre (înv., pop.) s. f., g.-d. art. prețăluírii; pl. prețăluíri
prețăluirile
PREȚĂLUÍRE, prețăluiri, s. f. (Înv. și pop.) Faptul de a prețălui; evaluare, prețuire. – V. prețălui. DOOM
prețăluíre (înv., pop.) s. f., g.-d. art. prețăluírii; pl. prețăluíri
prețăluirilor
PREȚĂLUÍRE, prețăluiri, s. f. (Înv. și pop.) Faptul de a prețălui; evaluare, prețuire. – V. prețălui. DOOM
prețăluíre (înv., pop.) s. f., g.-d. art. prețăluírii; pl. prețăluíri
prețăluiră
PREȚĂLUÍ, prețăluiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și pop.) A prețui, a evalua. – Preț + suf. -ălui. DOOM
prețăluí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prețăluiésc, imperf. 3 sg. prețăluiá; conj. prez. 3 să prețăluiáscă
prețăluirăm
PREȚĂLUÍ, prețăluiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și pop.) A prețui, a evalua. – Preț + suf. -ălui. DOOM
prețăluí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prețăluiésc, imperf. 3 sg. prețăluiá; conj. prez. 3 să prețăluiáscă
prețăluirăți
PREȚĂLUÍ, prețăluiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și pop.) A prețui, a evalua. – Preț + suf. -ălui. DOOM
prețăluí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prețăluiésc, imperf. 3 sg. prețăluiá; conj. prez. 3 să prețăluiáscă
prețăluise
PREȚĂLUÍ, prețăluiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și pop.) A prețui, a evalua. – Preț + suf. -ălui. DOOM
prețăluí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prețăluiésc, imperf. 3 sg. prețăluiá; conj. prez. 3 să prețăluiáscă
prețăluisem
PREȚĂLUÍ, prețăluiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și pop.) A prețui, a evalua. – Preț + suf. -ălui. DOOM
prețăluí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prețăluiésc, imperf. 3 sg. prețăluiá; conj. prez. 3 să prețăluiáscă
prețăluiseră
PREȚĂLUÍ, prețăluiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și pop.) A prețui, a evalua. – Preț + suf. -ălui. DOOM
prețăluí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prețăluiésc, imperf. 3 sg. prețăluiá; conj. prez. 3 să prețăluiáscă
prețăluiserăm
PREȚĂLUÍ, prețăluiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și pop.) A prețui, a evalua. – Preț + suf. -ălui. DOOM
prețăluí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prețăluiésc, imperf. 3 sg. prețăluiá; conj. prez. 3 să prețăluiáscă
prețăluiserăți
PREȚĂLUÍ, prețăluiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și pop.) A prețui, a evalua. – Preț + suf. -ălui. DOOM
prețăluí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prețăluiésc, imperf. 3 sg. prețăluiá; conj. prez. 3 să prețăluiáscă
prețăluiseși
PREȚĂLUÍ, prețăluiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și pop.) A prețui, a evalua. – Preț + suf. -ălui. DOOM
prețăluí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prețăluiésc, imperf. 3 sg. prețăluiá; conj. prez. 3 să prețăluiáscă
prețăluiseți
PREȚĂLUÍ, prețăluiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și pop.) A prețui, a evalua. – Preț + suf. -ălui. DOOM
prețăluí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prețăluiésc, imperf. 3 sg. prețăluiá; conj. prez. 3 să prețăluiáscă
prețăluit
PREȚĂLUÍ, prețăluiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și pop.) A prețui, a evalua. – Preț + suf. -ălui. DOOM
prețăluí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prețăluiésc, imperf. 3 sg. prețăluiá; conj. prez. 3 să prețăluiáscă
prețăluit
PREȚĂLUÍ, prețăluiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și pop.) A prețui, a evalua. – Preț + suf. -ălui.
prețăluitor
PREȚĂLUITÓR, prețăluitori, s. m. (Înv. și pop.) Prețuitor. [Pr.: -lu-i-] – Prețălui + suf. -tor. DOOM
prețăluitór (înv., pop.) (-lu-i-) s. m., pl. prețăluitóri
prețăluitori
PREȚĂLUITÓR, prețăluitori, s. m. (Înv. și pop.) Prețuitor. [Pr.: -lu-i-] – Prețălui + suf. -tor. DOOM
prețăluitór (înv., pop.) (-lu-i-) s. m., pl. prețăluitóri
prețăluitorii
PREȚĂLUITÓR, prețăluitori, s. m. (Înv. și pop.) Prețuitor. [Pr.: -lu-i-] – Prețălui + suf. -tor. DOOM
prețăluitór (înv., pop.) (-lu-i-) s. m., pl. prețăluitóri
prețăluitorilor
PREȚĂLUITÓR, prețăluitori, s. m. (Înv. și pop.) Prețuitor. [Pr.: -lu-i-] – Prețălui + suf. -tor. DOOM
prețăluitór (înv., pop.) (-lu-i-) s. m., pl. prețăluitóri
prețăluitorul
PREȚĂLUITÓR, prețăluitori, s. m. (Înv. și pop.) Prețuitor. [Pr.: -lu-i-] – Prețălui + suf. -tor. DOOM
prețăluitór (înv., pop.) (-lu-i-) s. m., pl. prețăluitóri
prețăluitorului
PREȚĂLUITÓR, prețăluitori, s. m. (Înv. și pop.) Prețuitor. [Pr.: -lu-i-] – Prețălui + suf. -tor. DOOM
prețăluitór (înv., pop.) (-lu-i-) s. m., pl. prețăluitóri
prețăluiși
PREȚĂLUÍ, prețăluiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și pop.) A prețui, a evalua. – Preț + suf. -ălui. DOOM
prețăluí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prețăluiésc, imperf. 3 sg. prețăluiá; conj. prez. 3 să prețăluiáscă
prețăluiți
PREȚĂLUÍ, prețăluiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și pop.) A prețui, a evalua. – Preț + suf. -ălui. DOOM
prețăluí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prețăluiésc, imperf. 3 sg. prețăluiá; conj. prez. 3 să prețăluiáscă
priabonian
PRIABONIÁN s.n. (Geol.) Eocenul superior din regiunile alpină și mediteraneană. // adj. Care aparține acestei formații. [Pron. -ni-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. priabonien].
priaboniana
PRIABONIÁN s.n. (Geol.) Eocenul superior din regiunile alpină și mediteraneană. // adj. Care aparține acestei formații. [Pron. -ni-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. priabonien].
priabonianul
PRIABONIÁN s.n. (Geol.) Eocenul superior din regiunile alpină și mediteraneană. // adj. Care aparține acestei formații. [Pron. -ni-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. priabonien].
priabonianului
PRIABONIÁN s.n. (Geol.) Eocenul superior din regiunile alpină și mediteraneană. // adj. Care aparține acestei formații. [Pron. -ni-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. priabonien].
priaboniene
PRIABONIÁN s.n. (Geol.) Eocenul superior din regiunile alpină și mediteraneană. // adj. Care aparține acestei formații. [Pron. -ni-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. priabonien].
priabonienei
PRIABONIÁN s.n. (Geol.) Eocenul superior din regiunile alpină și mediteraneană. // adj. Care aparține acestei formații. [Pron. -ni-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. priabonien].
priabonienele
PRIABONIÁN s.n. (Geol.) Eocenul superior din regiunile alpină și mediteraneană. // adj. Care aparține acestei formații. [Pron. -ni-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. priabonien].
priabonienelor
PRIABONIÁN s.n. (Geol.) Eocenul superior din regiunile alpină și mediteraneană. // adj. Care aparține acestei formații. [Pron. -ni-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. priabonien].
priabonieni
PRIABONIÁN s.n. (Geol.) Eocenul superior din regiunile alpină și mediteraneană. // adj. Care aparține acestei formații. [Pron. -ni-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. priabonien].
priabonienii
PRIABONIÁN s.n. (Geol.) Eocenul superior din regiunile alpină și mediteraneană. // adj. Care aparține acestei formații. [Pron. -ni-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. priabonien].
priabonienilor
PRIABONIÁN s.n. (Geol.) Eocenul superior din regiunile alpină și mediteraneană. // adj. Care aparține acestei formații. [Pron. -ni-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. priabonien].
priam
Priam = Priamus.
priamides
Priamides, denumire purtată de Hector, Deiphobus, Helenus etc. dar mai ales de către Paris, ca fii ai regelui Priamus.
priamidul
Priamidul = Priamides.
priamus
Priamus, fiul lui Laomedon (v. și Laomedon) și ultimul rege al Troiei. Copil fiind, cînd Heracles a cucerit Troia, Priamus – numit pe atunci Podarces – a fost luat în captivitate de către erou împreună cu frații și surorile sale. La rugămintea Hesionei însă, el a fost cumpărat de către aceasta, dobîndindu-și libertatea și totodată noul nume de Priamus (v. Podarces 1. și Hesione). Mai tîrziu Heracles i-a dăruit tronul Troiei, asupra căreia Priamus a domnit mulți ani. S-a căsătorit mai întîi cu Arisba, apoi cu Hecuba și a avut numeroși copii (după o versiune, cincizeci la număr). Printre ei se numărau Hector – cel mai viteaz dintre troieni – apoi Paris, Creusa, Cassandra, Polyxena, Helenus, Deiphobus, Polydorus, Troilus etc. La războiul troian Priamus n-a participat direct, pe cîmpul de luptă, fiind prea bătrîn. Au luptat însă vitejește fiii săi, sub conducerea lui Hector. La moartea acestuia din urmă (v. și Hector), bătrînul îndurerat n-a pregetat să se furișeze noaptea din cetate și, ajungînd pînă în tabăra ahee, în cortul lui Achilles, să-l roage pe erou să-i înapoieze trupul neînsuflețit al fiului său. În momentul incendierii cetății, Priamus se refugiază împreună cu Hecuba în fundul palatului său, pe treptele protectoare ale unui altar. E smuls însă de acolo de către Pyrrhus, care-l sugrumă. Astfel, după ce asistase cu durere la uciderea pe rînd a tuturor fiilor lui, bătrînul rege își află și el o moarte crudă și nedreaptă iar cadavrul său rămîne neîngropat.
prian
PRIÁN, -Ă, priani, -e, adj. (Pop.; despre vite) Care are părul cu dungi sau cu pete de altă culoare (de obicei albe). [Pr.: pri-an] – Et. nec. DOOM
prián (pop.) adj. m., pl. priáni; f. priánă, pl. priáne
priana
PRIÁN, -Ă, priani, -e, adj. (Pop.; despre vite) Care are părul cu dungi sau cu pete de altă culoare (de obicei albe). [Pr.: pri-an] – Et. nec. DOOM
prián (pop.) adj. m., pl. priáni; f. priánă, pl. priáne
priane
PRIÁN, -Ă, priani, -e, adj. (Pop.; despre vite) Care are părul cu dungi sau cu pete de altă culoare (de obicei albe). [Pr.: pri-an] – Et. nec. DOOM
prián (pop.) adj. m., pl. priáni; f. priánă, pl. priáne
prianei
PRIÁN, -Ă, priani, -e, adj. (Pop.; despre vite) Care are părul cu dungi sau cu pete de altă culoare (de obicei albe). [Pr.: pri-an] – Et. nec. DOOM
prián (pop.) adj. m., pl. priáni; f. priánă, pl. priáne
prianele
PRIÁN, -Ă, priani, -e, adj. (Pop.; despre vite) Care are părul cu dungi sau cu pete de altă culoare (de obicei albe). [Pr.: pri-an] – Et. nec. DOOM
prián (pop.) adj. m., pl. priáni; f. priánă, pl. priáne
prianelor
PRIÁN, -Ă, priani, -e, adj. (Pop.; despre vite) Care are părul cu dungi sau cu pete de altă culoare (de obicei albe). [Pr.: pri-an] – Et. nec. DOOM
prián (pop.) adj. m., pl. priáni; f. priánă, pl. priáne
priani
PRIÁN, -Ă, priani, -e, adj. (Pop.; despre vite) Care are părul cu dungi sau cu pete de altă culoare (de obicei albe). [Pr.: pri-an] – Et. nec. DOOM
prián (pop.) adj. m., pl. priáni; f. priánă, pl. priáne
prianii
PRIÁN, -Ă, priani, -e, adj. (Pop.; despre vite) Care are părul cu dungi sau cu pete de altă culoare (de obicei albe). [Pr.: pri-an] – Et. nec. DOOM
prián (pop.) adj. m., pl. priáni; f. priánă, pl. priáne
prianilor
PRIÁN, -Ă, priani, -e, adj. (Pop.; despre vite) Care are părul cu dungi sau cu pete de altă culoare (de obicei albe). [Pr.: pri-an] – Et. nec. DOOM
prián (pop.) adj. m., pl. priáni; f. priánă, pl. priáne
prianul
PRIÁN, -Ă, priani, -e, adj. (Pop.; despre vite) Care are părul cu dungi sau cu pete de altă culoare (de obicei albe). [Pr.: pri-an] – Et. nec. DOOM
prián (pop.) adj. m., pl. priáni; f. priánă, pl. priáne
prianului
PRIÁN, -Ă, priani, -e, adj. (Pop.; despre vite) Care are părul cu dungi sau cu pete de altă culoare (de obicei albe). [Pr.: pri-an] – Et. nec. DOOM
prián (pop.) adj. m., pl. priáni; f. priánă, pl. priáne
priap
PRIÁP s.m. Membru bărbătesc în erecțiune. [Pron. pri-ap. / < fr. priape, gr. priapos, cf. Priapos – zeul grădinilor, al viilor și al fecundității].
priapesc
PRIAPÉSC, -Ă adj. Priapic; priapeu. [Cf. germ. priapeisch].
priapeu
PRIAPÉU, -ÉE adj. Referitor la Priap – zeul fecundității; priapic. // s.n. 1. Formă de vers antic, considerat ca o juxtapoziție a două versuri. 2. Poezie (antică) cu conținut obscen sau licențios. [Pron. pri-a-peu. / cf. it. priapeo, lat. priapeus].
priapic
PRIÁPIC, -Ă, priapici, -ce, adj. (Med.) Referitor la priapism, de priapism. [Pr.: pri-a-] – Din fr. priapique. DOOM
*priápic (pri-a-) adj. m., pl. priápici; f. priápică, pl. priápice
priapica
PRIÁPIC, -Ă, priapici, -ce, adj. (Med.) Referitor la priapism, de priapism. [Pr.: pri-a-] – Din fr. priapique. DOOM
*priápic (pri-a-) adj. m., pl. priápici; f. priápică, pl. priápice
priapice
PRIÁPIC, -Ă, priapici, -ce, adj. (Med.) Referitor la priapism, de priapism. [Pr.: pri-a-] – Din fr. priapique. DOOM
*priápic (pri-a-) adj. m., pl. priápici; f. priápică, pl. priápice
priapicei
PRIÁPIC, -Ă, priapici, -ce, adj. (Med.) Referitor la priapism, de priapism. [Pr.: pri-a-] – Din fr. priapique. DOOM
*priápic (pri-a-) adj. m., pl. priápici; f. priápică, pl. priápice
priapicele
PRIÁPIC, -Ă, priapici, -ce, adj. (Med.) Referitor la priapism, de priapism. [Pr.: pri-a-] – Din fr. priapique. DOOM
*priápic (pri-a-) adj. m., pl. priápici; f. priápică, pl. priápice
priapicelor
PRIÁPIC, -Ă, priapici, -ce, adj. (Med.) Referitor la priapism, de priapism. [Pr.: pri-a-] – Din fr. priapique. DOOM
*priápic (pri-a-) adj. m., pl. priápici; f. priápică, pl. priápice
priapici
PRIÁPIC, -Ă, priapici, -ce, adj. (Med.) Referitor la priapism, de priapism. [Pr.: pri-a-] – Din fr. priapique. DOOM
*priápic (pri-a-) adj. m., pl. priápici; f. priápică, pl. priápice
priapicii
PRIÁPIC, -Ă, priapici, -ce, adj. (Med.) Referitor la priapism, de priapism. [Pr.: pri-a-] – Din fr. priapique. DOOM
*priápic (pri-a-) adj. m., pl. priápici; f. priápică, pl. priápice
priapicilor
PRIÁPIC, -Ă, priapici, -ce, adj. (Med.) Referitor la priapism, de priapism. [Pr.: pri-a-] – Din fr. priapique. DOOM
*priápic (pri-a-) adj. m., pl. priápici; f. priápică, pl. priápice
priapicul
PRIÁPIC, -Ă, priapici, -ce, adj. (Med.) Referitor la priapism, de priapism. [Pr.: pri-a-] – Din fr. priapique. DOOM
*priápic (pri-a-) adj. m., pl. priápici; f. priápică, pl. priápice
priapicului
PRIÁPIC, -Ă, priapici, -ce, adj. (Med.) Referitor la priapism, de priapism. [Pr.: pri-a-] – Din fr. priapique. DOOM
*priápic (pri-a-) adj. m., pl. priápici; f. priápică, pl. priápice
priapism
PRIAPÍSM s. n. (Med.) Stare de erecție a penisului prelungită în mod anormal, adesea dureroasă și neurmată de ejaculare. [Pr.: pri-a-] – Din fr. priapisme. DOOM
priapísm (pri-a-) s. n.
priapismul
PRIAPÍSM s. n. (Med.) Stare de erecție a penisului prelungită în mod anormal, adesea dureroasă și neurmată de ejaculare. [Pr.: pri-a-] – Din fr. priapisme. DOOM
priapísm (pri-a-) s. n.
priapismului
PRIAPÍSM s. n. (Med.) Stare de erecție a penisului prelungită în mod anormal, adesea dureroasă și neurmată de ejaculare. [Pr.: pri-a-] – Din fr. priapisme. DOOM
priapísm (pri-a-) s. n.
priapus
Priapus, zeul fecundității și al rodirii grădinilor și a livezilor, păzitorul viilor și al pomilor fructiferi, era fiul lui Dionysus și al Aphroditei. Originar din Lampsaeus, cultul său a fost introdus de timpuriu în Grecia. El era înfățișat ca făcînd parte din cortegiul lui Dionysus, alături de satiri.
pribag
PRIBÁG, -Ă adj. v. pribeag.
pribeag
PRIBEÁG, -Ă, pribegi, -ge, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care merge din loc în loc fără a avea o țintă sau o treabă precisă; hoinar; străin. ♦ (Om) refugiat, fugar, emigrant. 2. Adj. Singur, izolat, răzleț. – Din sl. prĕbĕgŭ. DOOM
pribeág adj. m., s. m., pl. pribégi; adj. f., s. f. pribeágă, pl. pribége
pribeag
PRIBEÁG, -Ă, pribegi, -ge, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care merge din loc în loc fără a avea o țintă sau o treabă precisă; hoinar; străin. ♦ (Om) refugiat, fugar, emigrant. 2. Adj. Singur, izolat, răzleț. – Din sl. prĕbĕgŭ. DOOM
pribeág adj. m., s. m., pl. pribégi; adj. f., s. f. pribeágă, pl. pribége
pribeaga
PRIBEÁG, -Ă, pribegi, -ge, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care merge din loc în loc fără a avea o țintă sau o treabă precisă; hoinar; străin. ♦ (Om) refugiat, fugar, emigrant. 2. Adj. Singur, izolat, răzleț. – Din sl. prĕbĕgŭ. DOOM
pribeág adj. m., s. m., pl. pribégi; adj. f., s. f. pribeágă, pl. pribége
pribeaga
PRIBEÁG, -Ă, pribegi, -ge, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care merge din loc în loc fără a avea o țintă sau o treabă precisă; hoinar; străin. ♦ (Om) refugiat, fugar, emigrant. 2. Adj. Singur, izolat, răzleț. – Din sl. prĕbĕgŭ. DOOM
pribeág adj. m., s. m., pl. pribégi; adj. f., s. f. pribeágă, pl. pribége
pribeagul
PRIBEÁG, -Ă, pribegi, -ge, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care merge din loc în loc fără a avea o țintă sau o treabă precisă; hoinar; străin. ♦ (Om) refugiat, fugar, emigrant. 2. Adj. Singur, izolat, răzleț. – Din sl. prĕbĕgŭ. DOOM
pribeág adj. m., s. m., pl. pribégi; adj. f., s. f. pribeágă, pl. pribége
pribeagul
PRIBEÁG, -Ă, pribegi, -ge, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care merge din loc în loc fără a avea o țintă sau o treabă precisă; hoinar; străin. ♦ (Om) refugiat, fugar, emigrant. 2. Adj. Singur, izolat, răzleț. – Din sl. prĕbĕgŭ. DOOM
pribeág adj. m., s. m., pl. pribégi; adj. f., s. f. pribeágă, pl. pribége
pribeagului
PRIBEÁG, -Ă, pribegi, -ge, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care merge din loc în loc fără a avea o țintă sau o treabă precisă; hoinar; străin. ♦ (Om) refugiat, fugar, emigrant. 2. Adj. Singur, izolat, răzleț. – Din sl. prĕbĕgŭ. DOOM
pribeág adj. m., s. m., pl. pribégi; adj. f., s. f. pribeágă, pl. pribége
pribeagului
PRIBEÁG, -Ă, pribegi, -ge, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care merge din loc în loc fără a avea o țintă sau o treabă precisă; hoinar; străin. ♦ (Om) refugiat, fugar, emigrant. 2. Adj. Singur, izolat, răzleț. – Din sl. prĕbĕgŭ. DOOM
pribeág adj. m., s. m., pl. pribégi; adj. f., s. f. pribeágă, pl. pribége
pribege
PRIBEÁG, -Ă, pribegi, -ge, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care merge din loc în loc fără a avea o țintă sau o treabă precisă; hoinar; străin. ♦ (Om) refugiat, fugar, emigrant. 2. Adj. Singur, izolat, răzleț. – Din sl. prĕbĕgŭ. DOOM
pribeág adj. m., s. m., pl. pribégi; adj. f., s. f. pribeágă, pl. pribége
pribege
PRIBEÁG, -Ă, pribegi, -ge, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care merge din loc în loc fără a avea o țintă sau o treabă precisă; hoinar; străin. ♦ (Om) refugiat, fugar, emigrant. 2. Adj. Singur, izolat, răzleț. – Din sl. prĕbĕgŭ. DOOM
pribeág adj. m., s. m., pl. pribégi; adj. f., s. f. pribeágă, pl. pribége
pribegea
PRIBEGÍ, pribegesc, vb. IV. Intranz. 1. A fi pribeag; a rătăci din loc în loc; a hoinări. 2. A-și părăsi locul natal, țara; a se refugia, a emigra, a se exila. – Din pribeag. DOOM
pribegí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pribegésc, imperf. 3 sg. pribegeá; conj. prez. 3 să pribegeáscă
pribegeai
PRIBEGÍ, pribegesc, vb. IV. Intranz. 1. A fi pribeag; a rătăci din loc în loc; a hoinări. 2. A-și părăsi locul natal, țara; a se refugia, a emigra, a se exila. – Din pribeag. DOOM
pribegí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pribegésc, imperf. 3 sg. pribegeá; conj. prez. 3 să pribegeáscă
pribegeam
PRIBEGÍ, pribegesc, vb. IV. Intranz. 1. A fi pribeag; a rătăci din loc în loc; a hoinări. 2. A-și părăsi locul natal, țara; a se refugia, a emigra, a se exila. – Din pribeag. DOOM
pribegí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pribegésc, imperf. 3 sg. pribegeá; conj. prez. 3 să pribegeáscă
pribegească
PRIBEGÍ, pribegesc, vb. IV. Intranz. 1. A fi pribeag; a rătăci din loc în loc; a hoinări. 2. A-și părăsi locul natal, țara; a se refugia, a emigra, a se exila. – Din pribeag. DOOM
pribegí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pribegésc, imperf. 3 sg. pribegeá; conj. prez. 3 să pribegeáscă
pribegeau
PRIBEGÍ, pribegesc, vb. IV. Intranz. 1. A fi pribeag; a rătăci din loc în loc; a hoinări. 2. A-și părăsi locul natal, țara; a se refugia, a emigra, a se exila. – Din pribeag. DOOM
pribegí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pribegésc, imperf. 3 sg. pribegeá; conj. prez. 3 să pribegeáscă
pribegeați
PRIBEGÍ, pribegesc, vb. IV. Intranz. 1. A fi pribeag; a rătăci din loc în loc; a hoinări. 2. A-și părăsi locul natal, țara; a se refugia, a emigra, a se exila. – Din pribeag. DOOM
pribegí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pribegésc, imperf. 3 sg. pribegeá; conj. prez. 3 să pribegeáscă
pribegei
PRIBEÁG, -Ă, pribegi, -ge, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care merge din loc în loc fără a avea o țintă sau o treabă precisă; hoinar; străin. ♦ (Om) refugiat, fugar, emigrant. 2. Adj. Singur, izolat, răzleț. – Din sl. prĕbĕgŭ. DOOM
pribeág adj. m., s. m., pl. pribégi; adj. f., s. f. pribeágă, pl. pribége
pribegei
PRIBEÁG, -Ă, pribegi, -ge, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care merge din loc în loc fără a avea o țintă sau o treabă precisă; hoinar; străin. ♦ (Om) refugiat, fugar, emigrant. 2. Adj. Singur, izolat, răzleț. – Din sl. prĕbĕgŭ. DOOM
pribeág adj. m., s. m., pl. pribégi; adj. f., s. f. pribeágă, pl. pribége
pribegele
PRIBEÁG, -Ă, pribegi, -ge, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care merge din loc în loc fără a avea o țintă sau o treabă precisă; hoinar; străin. ♦ (Om) refugiat, fugar, emigrant. 2. Adj. Singur, izolat, răzleț. – Din sl. prĕbĕgŭ. DOOM
pribeág adj. m., s. m., pl. pribégi; adj. f., s. f. pribeágă, pl. pribége
pribegele
PRIBEÁG, -Ă, pribegi, -ge, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care merge din loc în loc fără a avea o țintă sau o treabă precisă; hoinar; străin. ♦ (Om) refugiat, fugar, emigrant. 2. Adj. Singur, izolat, răzleț. – Din sl. prĕbĕgŭ. DOOM
pribeág adj. m., s. m., pl. pribégi; adj. f., s. f. pribeágă, pl. pribége
pribegelor
PRIBEÁG, -Ă, pribegi, -ge, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care merge din loc în loc fără a avea o țintă sau o treabă precisă; hoinar; străin. ♦ (Om) refugiat, fugar, emigrant. 2. Adj. Singur, izolat, răzleț. – Din sl. prĕbĕgŭ. DOOM
pribeág adj. m., s. m., pl. pribégi; adj. f., s. f. pribeágă, pl. pribége
pribegelor
PRIBEÁG, -Ă, pribegi, -ge, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care merge din loc în loc fără a avea o țintă sau o treabă precisă; hoinar; străin. ♦ (Om) refugiat, fugar, emigrant. 2. Adj. Singur, izolat, răzleț. – Din sl. prĕbĕgŭ. DOOM
pribeág adj. m., s. m., pl. pribégi; adj. f., s. f. pribeágă, pl. pribége
pribegesc
PRIBEGÍ, pribegesc, vb. IV. Intranz. 1. A fi pribeag; a rătăci din loc în loc; a hoinări. 2. A-și părăsi locul natal, țara; a se refugia, a emigra, a se exila. – Din pribeag. DOOM
pribegí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pribegésc, imperf. 3 sg. pribegeá; conj. prez. 3 să pribegeáscă
pribegește
PRIBEGÍ, pribegesc, vb. IV. Intranz. 1. A fi pribeag; a rătăci din loc în loc; a hoinări. 2. A-și părăsi locul natal, țara; a se refugia, a emigra, a se exila. – Din pribeag. DOOM
pribegí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pribegésc, imperf. 3 sg. pribegeá; conj. prez. 3 să pribegeáscă
pribegești
PRIBEGÍ, pribegesc, vb. IV. Intranz. 1. A fi pribeag; a rătăci din loc în loc; a hoinări. 2. A-și părăsi locul natal, țara; a se refugia, a emigra, a se exila. – Din pribeag. DOOM
pribegí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pribegésc, imperf. 3 sg. pribegeá; conj. prez. 3 să pribegeáscă
pribegi
PRIBEÁG, -Ă, pribegi, -ge, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care merge din loc în loc fără a avea o țintă sau o treabă precisă; hoinar; străin. ♦ (Om) refugiat, fugar, emigrant. 2. Adj. Singur, izolat, răzleț. – Din sl. prĕbĕgŭ. DOOM
pribeág adj. m., s. m., pl. pribégi; adj. f., s. f. pribeágă, pl. pribége
pribegi
PRIBEÁG, -Ă, pribegi, -ge, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care merge din loc în loc fără a avea o țintă sau o treabă precisă; hoinar; străin. ♦ (Om) refugiat, fugar, emigrant. 2. Adj. Singur, izolat, răzleț. – Din sl. prĕbĕgŭ. DOOM
pribeág adj. m., s. m., pl. pribégi; adj. f., s. f. pribeágă, pl. pribége
pribegi
PRIBEGÍ, pribegesc, vb. IV. Intranz. 1. A fi pribeag; a rătăci din loc în loc; a hoinări. 2. A-și părăsi locul natal, țara; a se refugia, a emigra, a se exila. – Din pribeag. DOOM
pribegí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pribegésc, imperf. 3 sg. pribegeá; conj. prez. 3 să pribegeáscă
pribegia
PRIBEGÍE, pribegii, s. f. Faptul de a pribegi. 1. Rătăcire din loc în loc; hoinăreală, vagabondare. 2. Părăsire a locului natal, stabilire într-un loc străin, în altă țară; exil, refugiu. – Pribeag + suf. -ie. DOOM
pribegíe s. f., art. pribegía, g.-d. art. pribegíei; pl. pribegíi, art. pribegíile
pribegie
PRIBEGÍE, pribegii, s. f. Faptul de a pribegi. 1. Rătăcire din loc în loc; hoinăreală, vagabondare. 2. Părăsire a locului natal, stabilire într-un loc străin, în altă țară; exil, refugiu. – Pribeag + suf. -ie. DOOM
pribegíe s. f., art. pribegía, g.-d. art. pribegíei; pl. pribegíi, art. pribegíile
pribegiei
PRIBEGÍE, pribegii, s. f. Faptul de a pribegi. 1. Rătăcire din loc în loc; hoinăreală, vagabondare. 2. Părăsire a locului natal, stabilire într-un loc străin, în altă țară; exil, refugiu. – Pribeag + suf. -ie. DOOM
pribegíe s. f., art. pribegía, g.-d. art. pribegíei; pl. pribegíi, art. pribegíile
pribegii
PRIBEÁG, -Ă, pribegi, -ge, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care merge din loc în loc fără a avea o țintă sau o treabă precisă; hoinar; străin. ♦ (Om) refugiat, fugar, emigrant. 2. Adj. Singur, izolat, răzleț. – Din sl. prĕbĕgŭ. DOOM
pribeág adj. m., s. m., pl. pribégi; adj. f., s. f. pribeágă, pl. pribége
pribegii
PRIBEÁG, -Ă, pribegi, -ge, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care merge din loc în loc fără a avea o țintă sau o treabă precisă; hoinar; străin. ♦ (Om) refugiat, fugar, emigrant. 2. Adj. Singur, izolat, răzleț. – Din sl. prĕbĕgŭ. DOOM
pribeág adj. m., s. m., pl. pribégi; adj. f., s. f. pribeágă, pl. pribége
pribegii
PRIBEGÍ, pribegesc, vb. IV. Intranz. 1. A fi pribeag; a rătăci din loc în loc; a hoinări. 2. A-și părăsi locul natal, țara; a se refugia, a emigra, a se exila. – Din pribeag. DOOM
pribegí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pribegésc, imperf. 3 sg. pribegeá; conj. prez. 3 să pribegeáscă
pribegii
PRIBEGÍE, pribegii, s. f. Faptul de a pribegi. 1. Rătăcire din loc în loc; hoinăreală, vagabondare. 2. Părăsire a locului natal, stabilire într-un loc străin, în altă țară; exil, refugiu. – Pribeag + suf. -ie. DOOM
pribegíe s. f., art. pribegía, g.-d. art. pribegíei; pl. pribegíi, art. pribegíile
pribegiile
PRIBEGÍE, pribegii, s. f. Faptul de a pribegi. 1. Rătăcire din loc în loc; hoinăreală, vagabondare. 2. Părăsire a locului natal, stabilire într-un loc străin, în altă țară; exil, refugiu. – Pribeag + suf. -ie. DOOM
pribegíe s. f., art. pribegía, g.-d. art. pribegíei; pl. pribegíi, art. pribegíile
pribegiilor
PRIBEGÍE, pribegii, s. f. Faptul de a pribegi. 1. Rătăcire din loc în loc; hoinăreală, vagabondare. 2. Părăsire a locului natal, stabilire într-un loc străin, în altă țară; exil, refugiu. – Pribeag + suf. -ie. DOOM
pribegíe s. f., art. pribegía, g.-d. art. pribegíei; pl. pribegíi, art. pribegíile
pribegilor
PRIBEÁG, -Ă, pribegi, -ge, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care merge din loc în loc fără a avea o țintă sau o treabă precisă; hoinar; străin. ♦ (Om) refugiat, fugar, emigrant. 2. Adj. Singur, izolat, răzleț. – Din sl. prĕbĕgŭ. DOOM
pribeág adj. m., s. m., pl. pribégi; adj. f., s. f. pribeágă, pl. pribége
pribegilor
PRIBEÁG, -Ă, pribegi, -ge, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care merge din loc în loc fără a avea o țintă sau o treabă precisă; hoinar; străin. ♦ (Om) refugiat, fugar, emigrant. 2. Adj. Singur, izolat, răzleț. – Din sl. prĕbĕgŭ. DOOM
pribeág adj. m., s. m., pl. pribégi; adj. f., s. f. pribeágă, pl. pribége
pribegim
PRIBEGÍ, pribegesc, vb. IV. Intranz. 1. A fi pribeag; a rătăci din loc în loc; a hoinări. 2. A-și părăsi locul natal, țara; a se refugia, a emigra, a se exila. – Din pribeag. DOOM
pribegí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pribegésc, imperf. 3 sg. pribegeá; conj. prez. 3 să pribegeáscă
pribegind
PRIBEGÍ, pribegesc, vb. IV. Intranz. 1. A fi pribeag; a rătăci din loc în loc; a hoinări. 2. A-și părăsi locul natal, țara; a se refugia, a emigra, a se exila. – Din pribeag. DOOM
pribegí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pribegésc, imperf. 3 sg. pribegeá; conj. prez. 3 să pribegeáscă
pribegire
PRIBEGÍ, pribegesc, vb. IV. Intranz. 1. A fi pribeag; a rătăci din loc în loc; a hoinări. 2. A-și părăsi locul natal, țara; a se refugia, a emigra, a se exila. – Din pribeag. DOOM
pribegí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pribegésc, imperf. 3 sg. pribegeá; conj. prez. 3 să pribegeáscă
pribegire
PRIBEGÍRE, pribegiri, s. f. Acțiunea de a pribegi. – V. pribegi. DOOM
pribegíre s. f., g.-d. art. pribegírii; pl. pribegíri
pribegirea
PRIBEGÍRE, pribegiri, s. f. Acțiunea de a pribegi. – V. pribegi. DOOM
pribegíre s. f., g.-d. art. pribegírii; pl. pribegíri
pribegiri
PRIBEGÍRE, pribegiri, s. f. Acțiunea de a pribegi. – V. pribegi. DOOM
pribegíre s. f., g.-d. art. pribegírii; pl. pribegíri
pribegirii
PRIBEGÍRE, pribegiri, s. f. Acțiunea de a pribegi. – V. pribegi. DOOM
pribegíre s. f., g.-d. art. pribegírii; pl. pribegíri
pribegirile
PRIBEGÍRE, pribegiri, s. f. Acțiunea de a pribegi. – V. pribegi. DOOM
pribegíre s. f., g.-d. art. pribegírii; pl. pribegíri
pribegirilor
PRIBEGÍRE, pribegiri, s. f. Acțiunea de a pribegi. – V. pribegi. DOOM
pribegíre s. f., g.-d. art. pribegírii; pl. pribegíri
pribegiră
PRIBEGÍ, pribegesc, vb. IV. Intranz. 1. A fi pribeag; a rătăci din loc în loc; a hoinări. 2. A-și părăsi locul natal, țara; a se refugia, a emigra, a se exila. – Din pribeag. DOOM
pribegí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pribegésc, imperf. 3 sg. pribegeá; conj. prez. 3 să pribegeáscă
pribegirăm
PRIBEGÍ, pribegesc, vb. IV. Intranz. 1. A fi pribeag; a rătăci din loc în loc; a hoinări. 2. A-și părăsi locul natal, țara; a se refugia, a emigra, a se exila. – Din pribeag. DOOM
pribegí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pribegésc, imperf. 3 sg. pribegeá; conj. prez. 3 să pribegeáscă
pribegirăți
PRIBEGÍ, pribegesc, vb. IV. Intranz. 1. A fi pribeag; a rătăci din loc în loc; a hoinări. 2. A-și părăsi locul natal, țara; a se refugia, a emigra, a se exila. – Din pribeag. DOOM
pribegí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pribegésc, imperf. 3 sg. pribegeá; conj. prez. 3 să pribegeáscă
pribegise
PRIBEGÍ, pribegesc, vb. IV. Intranz. 1. A fi pribeag; a rătăci din loc în loc; a hoinări. 2. A-și părăsi locul natal, țara; a se refugia, a emigra, a se exila. – Din pribeag. DOOM
pribegí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pribegésc, imperf. 3 sg. pribegeá; conj. prez. 3 să pribegeáscă
pribegisem
PRIBEGÍ, pribegesc, vb. IV. Intranz. 1. A fi pribeag; a rătăci din loc în loc; a hoinări. 2. A-și părăsi locul natal, țara; a se refugia, a emigra, a se exila. – Din pribeag. DOOM
pribegí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pribegésc, imperf. 3 sg. pribegeá; conj. prez. 3 să pribegeáscă
pribegiseră
PRIBEGÍ, pribegesc, vb. IV. Intranz. 1. A fi pribeag; a rătăci din loc în loc; a hoinări. 2. A-și părăsi locul natal, țara; a se refugia, a emigra, a se exila. – Din pribeag. DOOM
pribegí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pribegésc, imperf. 3 sg. pribegeá; conj. prez. 3 să pribegeáscă
pribegiserăm
PRIBEGÍ, pribegesc, vb. IV. Intranz. 1. A fi pribeag; a rătăci din loc în loc; a hoinări. 2. A-și părăsi locul natal, țara; a se refugia, a emigra, a se exila. – Din pribeag. DOOM
pribegí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pribegésc, imperf. 3 sg. pribegeá; conj. prez. 3 să pribegeáscă
pribegiserăți
PRIBEGÍ, pribegesc, vb. IV. Intranz. 1. A fi pribeag; a rătăci din loc în loc; a hoinări. 2. A-și părăsi locul natal, țara; a se refugia, a emigra, a se exila. – Din pribeag. DOOM
pribegí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pribegésc, imperf. 3 sg. pribegeá; conj. prez. 3 să pribegeáscă
pribegiseși
PRIBEGÍ, pribegesc, vb. IV. Intranz. 1. A fi pribeag; a rătăci din loc în loc; a hoinări. 2. A-și părăsi locul natal, țara; a se refugia, a emigra, a se exila. – Din pribeag. DOOM
pribegí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pribegésc, imperf. 3 sg. pribegeá; conj. prez. 3 să pribegeáscă
pribegiseți
PRIBEGÍ, pribegesc, vb. IV. Intranz. 1. A fi pribeag; a rătăci din loc în loc; a hoinări. 2. A-și părăsi locul natal, țara; a se refugia, a emigra, a se exila. – Din pribeag. DOOM
pribegí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pribegésc, imperf. 3 sg. pribegeá; conj. prez. 3 să pribegeáscă
pribegit
PRIBEGÍ, pribegesc, vb. IV. Intranz. 1. A fi pribeag; a rătăci din loc în loc; a hoinări. 2. A-și părăsi locul natal, țara; a se refugia, a emigra, a se exila. – Din pribeag. DOOM
pribegí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pribegésc, imperf. 3 sg. pribegeá; conj. prez. 3 să pribegeáscă
pribegit
PRIBEGÍT s. n. (Rar) Faptul de a pribegi. – V. pribegi.
pribegita
PRIBEGÍT s. n. (Rar) Faptul de a pribegi. – V. pribegi.
pribegite
PRIBEGÍT s. n. (Rar) Faptul de a pribegi. – V. pribegi.
pribegitei
PRIBEGÍT s. n. (Rar) Faptul de a pribegi. – V. pribegi.
pribegitele
PRIBEGÍT s. n. (Rar) Faptul de a pribegi. – V. pribegi.
pribegitelor
PRIBEGÍT s. n. (Rar) Faptul de a pribegi. – V. pribegi.
pribegitoare
PRIBEGITÓR, -OÁRE, pribegitori, -oare, adj. (Rar) Rătăcitor; hoinar. – Pribegi + suf. -tor. DOOM
pribegitór (rar) adj. m., pl. pribegitóri; f. sg. și pl. pribegitoáre
pribegitoarea
PRIBEGITÓR, -OÁRE, pribegitori, -oare, adj. (Rar) Rătăcitor; hoinar. – Pribegi + suf. -tor. DOOM
pribegitór (rar) adj. m., pl. pribegitóri; f. sg. și pl. pribegitoáre
pribegitoarei
PRIBEGITÓR, -OÁRE, pribegitori, -oare, adj. (Rar) Rătăcitor; hoinar. – Pribegi + suf. -tor. DOOM
pribegitór (rar) adj. m., pl. pribegitóri; f. sg. și pl. pribegitoáre
pribegitoarele
PRIBEGITÓR, -OÁRE, pribegitori, -oare, adj. (Rar) Rătăcitor; hoinar. – Pribegi + suf. -tor. DOOM
pribegitór (rar) adj. m., pl. pribegitóri; f. sg. și pl. pribegitoáre
pribegitoarelor
PRIBEGITÓR, -OÁRE, pribegitori, -oare, adj. (Rar) Rătăcitor; hoinar. – Pribegi + suf. -tor. DOOM
pribegitór (rar) adj. m., pl. pribegitóri; f. sg. și pl. pribegitoáre
pribegitor
PRIBEGITÓR, -OÁRE, pribegitori, -oare, adj. (Rar) Rătăcitor; hoinar. – Pribegi + suf. -tor. DOOM
pribegitór (rar) adj. m., pl. pribegitóri; f. sg. și pl. pribegitoáre
pribegitori
PRIBEGITÓR, -OÁRE, pribegitori, -oare, adj. (Rar) Rătăcitor; hoinar. – Pribegi + suf. -tor. DOOM
pribegitór (rar) adj. m., pl. pribegitóri; f. sg. și pl. pribegitoáre
pribegitorii
PRIBEGITÓR, -OÁRE, pribegitori, -oare, adj. (Rar) Rătăcitor; hoinar. – Pribegi + suf. -tor. DOOM
pribegitór (rar) adj. m., pl. pribegitóri; f. sg. și pl. pribegitoáre
pribegitorilor
PRIBEGITÓR, -OÁRE, pribegitori, -oare, adj. (Rar) Rătăcitor; hoinar. – Pribegi + suf. -tor. DOOM
pribegitór (rar) adj. m., pl. pribegitóri; f. sg. și pl. pribegitoáre
pribegitorul
PRIBEGITÓR, -OÁRE, pribegitori, -oare, adj. (Rar) Rătăcitor; hoinar. – Pribegi + suf. -tor. DOOM
pribegitór (rar) adj. m., pl. pribegitóri; f. sg. și pl. pribegitoáre
pribegitorului
PRIBEGITÓR, -OÁRE, pribegitori, -oare, adj. (Rar) Rătăcitor; hoinar. – Pribegi + suf. -tor. DOOM
pribegitór (rar) adj. m., pl. pribegitóri; f. sg. și pl. pribegitoáre
pribegitul
PRIBEGÍT s. n. (Rar) Faptul de a pribegi. – V. pribegi.
pribegitului
PRIBEGÍT s. n. (Rar) Faptul de a pribegi. – V. pribegi.
pribegiși
PRIBEGÍ, pribegesc, vb. IV. Intranz. 1. A fi pribeag; a rătăci din loc în loc; a hoinări. 2. A-și părăsi locul natal, țara; a se refugia, a emigra, a se exila. – Din pribeag. DOOM
pribegí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pribegésc, imperf. 3 sg. pribegeá; conj. prez. 3 să pribegeáscă
pribegiți
PRIBEGÍ, pribegesc, vb. IV. Intranz. 1. A fi pribeag; a rătăci din loc în loc; a hoinări. 2. A-și părăsi locul natal, țara; a se refugia, a emigra, a se exila. – Din pribeag. DOOM
pribegí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pribegésc, imperf. 3 sg. pribegeá; conj. prez. 3 să pribegeáscă
pribegiți
PRIBEGÍT s. n. (Rar) Faptul de a pribegi. – V. pribegi.
pribegiții
PRIBEGÍT s. n. (Rar) Faptul de a pribegi. – V. pribegi.
pribegiților
PRIBEGÍT s. n. (Rar) Faptul de a pribegi. – V. pribegi.
priboaie
PRIBÓI, priboaie, s. n. 1. Unealtă de oțel în formă de bară, cu un capăt conic, care servește, de obicei, la perforarea sau la lărgirea găurilor materialelor metalice; dorn. 2. Băț lung, terminat la unul dintre capete cu un fel de măciulie, cu care se bat icrele pentru a le curăța de pielițe. 3. Plantă erbacee cu frunze plăcut mirositoare și cu flori roșii sau albe (Geranium macrorrhizum). 4. (Reg.) Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. – Din sb. priboj. DOOM
priboí2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. priboiésc, imperf. 3 sg. priboiá; conj. prez. 3 să priboiáscă
priboaiele
PRIBÓI, priboaie, s. n. 1. Unealtă de oțel în formă de bară, cu un capăt conic, care servește, de obicei, la perforarea sau la lărgirea găurilor materialelor metalice; dorn. 2. Băț lung, terminat la unul dintre capete cu un fel de măciulie, cu care se bat icrele pentru a le curăța de pielițe. 3. Plantă erbacee cu frunze plăcut mirositoare și cu flori roșii sau albe (Geranium macrorrhizum). 4. (Reg.) Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. – Din sb. priboj. DOOM
priboí2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. priboiésc, imperf. 3 sg. priboiá; conj. prez. 3 să priboiáscă
priboaielor
PRIBÓI, priboaie, s. n. 1. Unealtă de oțel în formă de bară, cu un capăt conic, care servește, de obicei, la perforarea sau la lărgirea găurilor materialelor metalice; dorn. 2. Băț lung, terminat la unul dintre capete cu un fel de măciulie, cu care se bat icrele pentru a le curăța de pielițe. 3. Plantă erbacee cu frunze plăcut mirositoare și cu flori roșii sau albe (Geranium macrorrhizum). 4. (Reg.) Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. – Din sb. priboj. DOOM
priboí2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. priboiésc, imperf. 3 sg. priboiá; conj. prez. 3 să priboiáscă
priboi
PRIBÓI, priboaie, s. n. 1. Unealtă de oțel în formă de bară, cu un capăt conic, care servește, de obicei, la perforarea sau la lărgirea găurilor materialelor metalice; dorn. 2. Băț lung, terminat la unul dintre capete cu un fel de măciulie, cu care se bat icrele pentru a le curăța de pielițe. 3. Plantă erbacee cu frunze plăcut mirositoare și cu flori roșii sau albe (Geranium macrorrhizum). 4. (Reg.) Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. – Din sb. priboj. DOOM
priboí2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. priboiésc, imperf. 3 sg. priboiá; conj. prez. 3 să priboiáscă
priboi
PRIBOÍ2, priboiesc, vb. IV. Tranz. A găuri sau a lărgi o gaură cu priboiul1 (1). – Din priboi1.
priboia
PRIBOÍ2, priboiesc, vb. IV. Tranz. A găuri sau a lărgi o gaură cu priboiul1 (1). – Din priboi1.
priboiai
PRIBOÍ2, priboiesc, vb. IV. Tranz. A găuri sau a lărgi o gaură cu priboiul1 (1). – Din priboi1.
priboiam
PRIBOÍ2, priboiesc, vb. IV. Tranz. A găuri sau a lărgi o gaură cu priboiul1 (1). – Din priboi1.
priboiască
PRIBOÍ2, priboiesc, vb. IV. Tranz. A găuri sau a lărgi o gaură cu priboiul1 (1). – Din priboi1.
priboiau
PRIBOÍ2, priboiesc, vb. IV. Tranz. A găuri sau a lărgi o gaură cu priboiul1 (1). – Din priboi1.
priboiaș
PRIBOIÁȘ, priboiașe, s. n. Diminutiv al lui priboi1. [Pr.: -bo-iaș] – Priboi1 + suf. -aș. DOOM
priboiáș s. n., pl. priboiáșe
priboiașe
PRIBOIÁȘ, priboiașe, s. n. Diminutiv al lui priboi1. [Pr.: -bo-iaș] – Priboi1 + suf. -aș. DOOM
priboiáș s. n., pl. priboiáșe
priboiașele
PRIBOIÁȘ, priboiașe, s. n. Diminutiv al lui priboi1. [Pr.: -bo-iaș] – Priboi1 + suf. -aș. DOOM
priboiáș s. n., pl. priboiáșe
priboiașelor
PRIBOIÁȘ, priboiașe, s. n. Diminutiv al lui priboi1. [Pr.: -bo-iaș] – Priboi1 + suf. -aș. DOOM
priboiáș s. n., pl. priboiáșe
priboiașul
PRIBOIÁȘ, priboiașe, s. n. Diminutiv al lui priboi1. [Pr.: -bo-iaș] – Priboi1 + suf. -aș. DOOM
priboiáș s. n., pl. priboiáșe
priboiașului
PRIBOIÁȘ, priboiașe, s. n. Diminutiv al lui priboi1. [Pr.: -bo-iaș] – Priboi1 + suf. -aș. DOOM
priboiáș s. n., pl. priboiáșe
priboiați
PRIBOÍ2, priboiesc, vb. IV. Tranz. A găuri sau a lărgi o gaură cu priboiul1 (1). – Din priboi1.
priboiesc
PRIBOÍ2, priboiesc, vb. IV. Tranz. A găuri sau a lărgi o gaură cu priboiul1 (1). – Din priboi1.
priboiește
PRIBOÍ2, priboiesc, vb. IV. Tranz. A găuri sau a lărgi o gaură cu priboiul1 (1). – Din priboi1.
priboiești
PRIBOÍ2, priboiesc, vb. IV. Tranz. A găuri sau a lărgi o gaură cu priboiul1 (1). – Din priboi1.
priboii
PRIBOÍ2, priboiesc, vb. IV. Tranz. A găuri sau a lărgi o gaură cu priboiul1 (1). – Din priboi1.
priboim
PRIBOÍ2, priboiesc, vb. IV. Tranz. A găuri sau a lărgi o gaură cu priboiul1 (1). – Din priboi1.
priboind
PRIBOÍ2, priboiesc, vb. IV. Tranz. A găuri sau a lărgi o gaură cu priboiul1 (1). – Din priboi1.
priboire
PRIBOÍ2, priboiesc, vb. IV. Tranz. A găuri sau a lărgi o gaură cu priboiul1 (1). – Din priboi1.
priboire
PRIBOÍRE s. f. Acțiunea de a priboi2. – V. priboi2. DOOM
priboíre s. f., g.-d. art. priboírii
priboirea
PRIBOÍRE s. f. Acțiunea de a priboi2. – V. priboi2. DOOM
priboíre s. f., g.-d. art. priboírii
priboiri
PRIBOÍRE s. f. Acțiunea de a priboi2. – V. priboi2. DOOM
priboíre s. f., g.-d. art. priboírii
priboirii
PRIBOÍRE s. f. Acțiunea de a priboi2. – V. priboi2. DOOM
priboíre s. f., g.-d. art. priboírii
priboirile
PRIBOÍRE s. f. Acțiunea de a priboi2. – V. priboi2. DOOM
priboíre s. f., g.-d. art. priboírii
priboirilor
PRIBOÍRE s. f. Acțiunea de a priboi2. – V. priboi2. DOOM
priboíre s. f., g.-d. art. priboírii
priboiră
PRIBOÍ2, priboiesc, vb. IV. Tranz. A găuri sau a lărgi o gaură cu priboiul1 (1). – Din priboi1.
priboirăm
PRIBOÍ2, priboiesc, vb. IV. Tranz. A găuri sau a lărgi o gaură cu priboiul1 (1). – Din priboi1.
priboirăți
PRIBOÍ2, priboiesc, vb. IV. Tranz. A găuri sau a lărgi o gaură cu priboiul1 (1). – Din priboi1.
priboise
PRIBOÍ2, priboiesc, vb. IV. Tranz. A găuri sau a lărgi o gaură cu priboiul1 (1). – Din priboi1.
priboisem
PRIBOÍ2, priboiesc, vb. IV. Tranz. A găuri sau a lărgi o gaură cu priboiul1 (1). – Din priboi1.
priboiseră
PRIBOÍ2, priboiesc, vb. IV. Tranz. A găuri sau a lărgi o gaură cu priboiul1 (1). – Din priboi1.
priboiserăm
PRIBOÍ2, priboiesc, vb. IV. Tranz. A găuri sau a lărgi o gaură cu priboiul1 (1). – Din priboi1.
priboiserăți
PRIBOÍ2, priboiesc, vb. IV. Tranz. A găuri sau a lărgi o gaură cu priboiul1 (1). – Din priboi1.
priboiseși
PRIBOÍ2, priboiesc, vb. IV. Tranz. A găuri sau a lărgi o gaură cu priboiul1 (1). – Din priboi1.
priboiseți
PRIBOÍ2, priboiesc, vb. IV. Tranz. A găuri sau a lărgi o gaură cu priboiul1 (1). – Din priboi1.
priboit
PRIBOÍ2, priboiesc, vb. IV. Tranz. A găuri sau a lărgi o gaură cu priboiul1 (1). – Din priboi1.
priboit
PRIBOÍ2, priboiesc, vb. IV. Tranz. A găuri sau a lărgi o gaură cu priboiul1 (1). – Din priboi1.
priboiul
PRIBÓI, priboaie, s. n. 1. Unealtă de oțel în formă de bară, cu un capăt conic, care servește, de obicei, la perforarea sau la lărgirea găurilor materialelor metalice; dorn. 2. Băț lung, terminat la unul dintre capete cu un fel de măciulie, cu care se bat icrele pentru a le curăța de pielițe. 3. Plantă erbacee cu frunze plăcut mirositoare și cu flori roșii sau albe (Geranium macrorrhizum). 4. (Reg.) Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. – Din sb. priboj. DOOM
priboí2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. priboiésc, imperf. 3 sg. priboiá; conj. prez. 3 să priboiáscă
priboiului
PRIBÓI, priboaie, s. n. 1. Unealtă de oțel în formă de bară, cu un capăt conic, care servește, de obicei, la perforarea sau la lărgirea găurilor materialelor metalice; dorn. 2. Băț lung, terminat la unul dintre capete cu un fel de măciulie, cu care se bat icrele pentru a le curăța de pielițe. 3. Plantă erbacee cu frunze plăcut mirositoare și cu flori roșii sau albe (Geranium macrorrhizum). 4. (Reg.) Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. – Din sb. priboj. DOOM
priboí2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. priboiésc, imperf. 3 sg. priboiá; conj. prez. 3 să priboiáscă
priboiși
PRIBOÍ2, priboiesc, vb. IV. Tranz. A găuri sau a lărgi o gaură cu priboiul1 (1). – Din priboi1.
priboiți
PRIBOÍ2, priboiesc, vb. IV. Tranz. A găuri sau a lărgi o gaură cu priboiul1 (1). – Din priboi1.
pribolea
PRIBOLÍ, pribolesc, vb. IV. Refl. (Mold.) A se vindeca de o boală; a se însănătoși. Calidui nu i-i mai rău.. Trebuie să-l priveghem pînă ce se pribolește și apoi după aceea mai avem a-l încăleca și a-l purta. SADOVEANU, F. J. 506. Vita bolește cît bolește ș-apoi se pribolește. ȘEZ. IV 128. ◊ Fig. După ce se va priboli lumea de lingoarea în care se află, a grăit hatmanul... se vor naște oameni noi, care vor clădi o lume mai bună. SADOVEANU, N. P. 231.
priboleai
PRIBOLÍ, pribolesc, vb. IV. Refl. (Mold.) A se vindeca de o boală; a se însănătoși. Calidui nu i-i mai rău.. Trebuie să-l priveghem pînă ce se pribolește și apoi după aceea mai avem a-l încăleca și a-l purta. SADOVEANU, F. J. 506. Vita bolește cît bolește ș-apoi se pribolește. ȘEZ. IV 128. ◊ Fig. După ce se va priboli lumea de lingoarea în care se află, a grăit hatmanul... se vor naște oameni noi, care vor clădi o lume mai bună. SADOVEANU, N. P. 231.
priboleam
PRIBOLÍ, pribolesc, vb. IV. Refl. (Mold.) A se vindeca de o boală; a se însănătoși. Calidui nu i-i mai rău.. Trebuie să-l priveghem pînă ce se pribolește și apoi după aceea mai avem a-l încăleca și a-l purta. SADOVEANU, F. J. 506. Vita bolește cît bolește ș-apoi se pribolește. ȘEZ. IV 128. ◊ Fig. După ce se va priboli lumea de lingoarea în care se află, a grăit hatmanul... se vor naște oameni noi, care vor clădi o lume mai bună. SADOVEANU, N. P. 231.
pribolească
PRIBOLÍ, pribolesc, vb. IV. Refl. (Mold.) A se vindeca de o boală; a se însănătoși. Calidui nu i-i mai rău.. Trebuie să-l priveghem pînă ce se pribolește și apoi după aceea mai avem a-l încăleca și a-l purta. SADOVEANU, F. J. 506. Vita bolește cît bolește ș-apoi se pribolește. ȘEZ. IV 128. ◊ Fig. După ce se va priboli lumea de lingoarea în care se află, a grăit hatmanul... se vor naște oameni noi, care vor clădi o lume mai bună. SADOVEANU, N. P. 231.
priboleau
PRIBOLÍ, pribolesc, vb. IV. Refl. (Mold.) A se vindeca de o boală; a se însănătoși. Calidui nu i-i mai rău.. Trebuie să-l priveghem pînă ce se pribolește și apoi după aceea mai avem a-l încăleca și a-l purta. SADOVEANU, F. J. 506. Vita bolește cît bolește ș-apoi se pribolește. ȘEZ. IV 128. ◊ Fig. După ce se va priboli lumea de lingoarea în care se află, a grăit hatmanul... se vor naște oameni noi, care vor clădi o lume mai bună. SADOVEANU, N. P. 231.
priboleați
PRIBOLÍ, pribolesc, vb. IV. Refl. (Mold.) A se vindeca de o boală; a se însănătoși. Calidui nu i-i mai rău.. Trebuie să-l priveghem pînă ce se pribolește și apoi după aceea mai avem a-l încăleca și a-l purta. SADOVEANU, F. J. 506. Vita bolește cît bolește ș-apoi se pribolește. ȘEZ. IV 128. ◊ Fig. După ce se va priboli lumea de lingoarea în care se află, a grăit hatmanul... se vor naște oameni noi, care vor clădi o lume mai bună. SADOVEANU, N. P. 231.
pribolesc
PRIBOLÍ, pribolesc, vb. IV. Refl. (Mold.) A se vindeca de o boală; a se însănătoși. Calidui nu i-i mai rău.. Trebuie să-l priveghem pînă ce se pribolește și apoi după aceea mai avem a-l încăleca și a-l purta. SADOVEANU, F. J. 506. Vita bolește cît bolește ș-apoi se pribolește. ȘEZ. IV 128. ◊ Fig. După ce se va priboli lumea de lingoarea în care se află, a grăit hatmanul... se vor naște oameni noi, care vor clădi o lume mai bună. SADOVEANU, N. P. 231.
pribolește
PRIBOLÍ, pribolesc, vb. IV. Refl. (Mold.) A se vindeca de o boală; a se însănătoși. Calidui nu i-i mai rău.. Trebuie să-l priveghem pînă ce se pribolește și apoi după aceea mai avem a-l încăleca și a-l purta. SADOVEANU, F. J. 506. Vita bolește cît bolește ș-apoi se pribolește. ȘEZ. IV 128. ◊ Fig. După ce se va priboli lumea de lingoarea în care se află, a grăit hatmanul... se vor naște oameni noi, care vor clădi o lume mai bună. SADOVEANU, N. P. 231.
pribolești
PRIBOLÍ, pribolesc, vb. IV. Refl. (Mold.) A se vindeca de o boală; a se însănătoși. Calidui nu i-i mai rău.. Trebuie să-l priveghem pînă ce se pribolește și apoi după aceea mai avem a-l încăleca și a-l purta. SADOVEANU, F. J. 506. Vita bolește cît bolește ș-apoi se pribolește. ȘEZ. IV 128. ◊ Fig. După ce se va priboli lumea de lingoarea în care se află, a grăit hatmanul... se vor naște oameni noi, care vor clădi o lume mai bună. SADOVEANU, N. P. 231.
priboli
PRIBOLÍ, pribolesc, vb. IV. Refl. (Mold.) A se vindeca de o boală; a se însănătoși. Calidui nu i-i mai rău.. Trebuie să-l priveghem pînă ce se pribolește și apoi după aceea mai avem a-l încăleca și a-l purta. SADOVEANU, F. J. 506. Vita bolește cît bolește ș-apoi se pribolește. ȘEZ. IV 128. ◊ Fig. După ce se va priboli lumea de lingoarea în care se află, a grăit hatmanul... se vor naște oameni noi, care vor clădi o lume mai bună. SADOVEANU, N. P. 231.
pribolii
PRIBOLÍ, pribolesc, vb. IV. Refl. (Mold.) A se vindeca de o boală; a se însănătoși. Calidui nu i-i mai rău.. Trebuie să-l priveghem pînă ce se pribolește și apoi după aceea mai avem a-l încăleca și a-l purta. SADOVEANU, F. J. 506. Vita bolește cît bolește ș-apoi se pribolește. ȘEZ. IV 128. ◊ Fig. După ce se va priboli lumea de lingoarea în care se află, a grăit hatmanul... se vor naște oameni noi, care vor clădi o lume mai bună. SADOVEANU, N. P. 231.
pribolim
PRIBOLÍ, pribolesc, vb. IV. Refl. (Mold.) A se vindeca de o boală; a se însănătoși. Calidui nu i-i mai rău.. Trebuie să-l priveghem pînă ce se pribolește și apoi după aceea mai avem a-l încăleca și a-l purta. SADOVEANU, F. J. 506. Vita bolește cît bolește ș-apoi se pribolește. ȘEZ. IV 128. ◊ Fig. După ce se va priboli lumea de lingoarea în care se află, a grăit hatmanul... se vor naște oameni noi, care vor clădi o lume mai bună. SADOVEANU, N. P. 231.
pribolind
PRIBOLÍ, pribolesc, vb. IV. Refl. (Mold.) A se vindeca de o boală; a se însănătoși. Calidui nu i-i mai rău.. Trebuie să-l priveghem pînă ce se pribolește și apoi după aceea mai avem a-l încăleca și a-l purta. SADOVEANU, F. J. 506. Vita bolește cît bolește ș-apoi se pribolește. ȘEZ. IV 128. ◊ Fig. După ce se va priboli lumea de lingoarea în care se află, a grăit hatmanul... se vor naște oameni noi, care vor clădi o lume mai bună. SADOVEANU, N. P. 231.
pribolire
PRIBOLÍ, pribolesc, vb. IV. Refl. (Mold.) A se vindeca de o boală; a se însănătoși. Calidui nu i-i mai rău.. Trebuie să-l priveghem pînă ce se pribolește și apoi după aceea mai avem a-l încăleca și a-l purta. SADOVEANU, F. J. 506. Vita bolește cît bolește ș-apoi se pribolește. ȘEZ. IV 128. ◊ Fig. După ce se va priboli lumea de lingoarea în care se află, a grăit hatmanul... se vor naște oameni noi, care vor clădi o lume mai bună. SADOVEANU, N. P. 231.
pribolire
PRIBOLÍ, pribolesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se vindeca de o boală, a se însănătoși. – Slav (v. sl. prĕbolĕti).
priboliră
PRIBOLÍ, pribolesc, vb. IV. Refl. (Mold.) A se vindeca de o boală; a se însănătoși. Calidui nu i-i mai rău.. Trebuie să-l priveghem pînă ce se pribolește și apoi după aceea mai avem a-l încăleca și a-l purta. SADOVEANU, F. J. 506. Vita bolește cît bolește ș-apoi se pribolește. ȘEZ. IV 128. ◊ Fig. După ce se va priboli lumea de lingoarea în care se află, a grăit hatmanul... se vor naște oameni noi, care vor clădi o lume mai bună. SADOVEANU, N. P. 231.
pribolirăm
PRIBOLÍ, pribolesc, vb. IV. Refl. (Mold.) A se vindeca de o boală; a se însănătoși. Calidui nu i-i mai rău.. Trebuie să-l priveghem pînă ce se pribolește și apoi după aceea mai avem a-l încăleca și a-l purta. SADOVEANU, F. J. 506. Vita bolește cît bolește ș-apoi se pribolește. ȘEZ. IV 128. ◊ Fig. După ce se va priboli lumea de lingoarea în care se află, a grăit hatmanul... se vor naște oameni noi, care vor clădi o lume mai bună. SADOVEANU, N. P. 231.
pribolirăți
PRIBOLÍ, pribolesc, vb. IV. Refl. (Mold.) A se vindeca de o boală; a se însănătoși. Calidui nu i-i mai rău.. Trebuie să-l priveghem pînă ce se pribolește și apoi după aceea mai avem a-l încăleca și a-l purta. SADOVEANU, F. J. 506. Vita bolește cît bolește ș-apoi se pribolește. ȘEZ. IV 128. ◊ Fig. După ce se va priboli lumea de lingoarea în care se află, a grăit hatmanul... se vor naște oameni noi, care vor clădi o lume mai bună. SADOVEANU, N. P. 231.
pribolise
PRIBOLÍ, pribolesc, vb. IV. Refl. (Mold.) A se vindeca de o boală; a se însănătoși. Calidui nu i-i mai rău.. Trebuie să-l priveghem pînă ce se pribolește și apoi după aceea mai avem a-l încăleca și a-l purta. SADOVEANU, F. J. 506. Vita bolește cît bolește ș-apoi se pribolește. ȘEZ. IV 128. ◊ Fig. După ce se va priboli lumea de lingoarea în care se află, a grăit hatmanul... se vor naște oameni noi, care vor clădi o lume mai bună. SADOVEANU, N. P. 231.
pribolisem
PRIBOLÍ, pribolesc, vb. IV. Refl. (Mold.) A se vindeca de o boală; a se însănătoși. Calidui nu i-i mai rău.. Trebuie să-l priveghem pînă ce se pribolește și apoi după aceea mai avem a-l încăleca și a-l purta. SADOVEANU, F. J. 506. Vita bolește cît bolește ș-apoi se pribolește. ȘEZ. IV 128. ◊ Fig. După ce se va priboli lumea de lingoarea în care se află, a grăit hatmanul... se vor naște oameni noi, care vor clădi o lume mai bună. SADOVEANU, N. P. 231.
priboliseră
PRIBOLÍ, pribolesc, vb. IV. Refl. (Mold.) A se vindeca de o boală; a se însănătoși. Calidui nu i-i mai rău.. Trebuie să-l priveghem pînă ce se pribolește și apoi după aceea mai avem a-l încăleca și a-l purta. SADOVEANU, F. J. 506. Vita bolește cît bolește ș-apoi se pribolește. ȘEZ. IV 128. ◊ Fig. După ce se va priboli lumea de lingoarea în care se află, a grăit hatmanul... se vor naște oameni noi, care vor clădi o lume mai bună. SADOVEANU, N. P. 231.
priboliserăm
PRIBOLÍ, pribolesc, vb. IV. Refl. (Mold.) A se vindeca de o boală; a se însănătoși. Calidui nu i-i mai rău.. Trebuie să-l priveghem pînă ce se pribolește și apoi după aceea mai avem a-l încăleca și a-l purta. SADOVEANU, F. J. 506. Vita bolește cît bolește ș-apoi se pribolește. ȘEZ. IV 128. ◊ Fig. După ce se va priboli lumea de lingoarea în care se află, a grăit hatmanul... se vor naște oameni noi, care vor clădi o lume mai bună. SADOVEANU, N. P. 231.
priboliserăți
PRIBOLÍ, pribolesc, vb. IV. Refl. (Mold.) A se vindeca de o boală; a se însănătoși. Calidui nu i-i mai rău.. Trebuie să-l priveghem pînă ce se pribolește și apoi după aceea mai avem a-l încăleca și a-l purta. SADOVEANU, F. J. 506. Vita bolește cît bolește ș-apoi se pribolește. ȘEZ. IV 128. ◊ Fig. După ce se va priboli lumea de lingoarea în care se află, a grăit hatmanul... se vor naște oameni noi, care vor clădi o lume mai bună. SADOVEANU, N. P. 231.
priboliseși
PRIBOLÍ, pribolesc, vb. IV. Refl. (Mold.) A se vindeca de o boală; a se însănătoși. Calidui nu i-i mai rău.. Trebuie să-l priveghem pînă ce se pribolește și apoi după aceea mai avem a-l încăleca și a-l purta. SADOVEANU, F. J. 506. Vita bolește cît bolește ș-apoi se pribolește. ȘEZ. IV 128. ◊ Fig. După ce se va priboli lumea de lingoarea în care se află, a grăit hatmanul... se vor naște oameni noi, care vor clădi o lume mai bună. SADOVEANU, N. P. 231.
priboliseți
PRIBOLÍ, pribolesc, vb. IV. Refl. (Mold.) A se vindeca de o boală; a se însănătoși. Calidui nu i-i mai rău.. Trebuie să-l priveghem pînă ce se pribolește și apoi după aceea mai avem a-l încăleca și a-l purta. SADOVEANU, F. J. 506. Vita bolește cît bolește ș-apoi se pribolește. ȘEZ. IV 128. ◊ Fig. După ce se va priboli lumea de lingoarea în care se află, a grăit hatmanul... se vor naște oameni noi, care vor clădi o lume mai bună. SADOVEANU, N. P. 231.
pribolit
PRIBOLÍ, pribolesc, vb. IV. Refl. (Mold.) A se vindeca de o boală; a se însănătoși. Calidui nu i-i mai rău.. Trebuie să-l priveghem pînă ce se pribolește și apoi după aceea mai avem a-l încăleca și a-l purta. SADOVEANU, F. J. 506. Vita bolește cît bolește ș-apoi se pribolește. ȘEZ. IV 128. ◊ Fig. După ce se va priboli lumea de lingoarea în care se află, a grăit hatmanul... se vor naște oameni noi, care vor clădi o lume mai bună. SADOVEANU, N. P. 231.
pribolit
PRIBOLÍT, -Ă, priboliți, -te, adj. (Mold.) Care își reface sănătatea după o boală, convalescent. Stănilescu pășea încet-încet, ca un om pribolit. CONTEMPORANUL, VIII 213.
priboliși
PRIBOLÍ, pribolesc, vb. IV. Refl. (Mold.) A se vindeca de o boală; a se însănătoși. Calidui nu i-i mai rău.. Trebuie să-l priveghem pînă ce se pribolește și apoi după aceea mai avem a-l încăleca și a-l purta. SADOVEANU, F. J. 506. Vita bolește cît bolește ș-apoi se pribolește. ȘEZ. IV 128. ◊ Fig. După ce se va priboli lumea de lingoarea în care se află, a grăit hatmanul... se vor naște oameni noi, care vor clădi o lume mai bună. SADOVEANU, N. P. 231.
priboliți
PRIBOLÍ, pribolesc, vb. IV. Refl. (Mold.) A se vindeca de o boală; a se însănătoși. Calidui nu i-i mai rău.. Trebuie să-l priveghem pînă ce se pribolește și apoi după aceea mai avem a-l încăleca și a-l purta. SADOVEANU, F. J. 506. Vita bolește cît bolește ș-apoi se pribolește. ȘEZ. IV 128. ◊ Fig. După ce se va priboli lumea de lingoarea în care se află, a grăit hatmanul... se vor naște oameni noi, care vor clădi o lume mai bună. SADOVEANU, N. P. 231.
pribolnic
PRIBÓLNIC, pribolnici, s. m. Plantă erbacee din familia orhideelor, cu flori mari, roșii (Orchis simia). – Cf. priboi1.
pribolnici
PRIBÓLNIC, pribolnici, s. m. Plantă erbacee din familia orhideelor, cu flori mari, roșii (Orchis simia). – Cf. priboi1.
pribolnicii
PRIBÓLNIC, pribolnici, s. m. Plantă erbacee din familia orhideelor, cu flori mari, roșii (Orchis simia). – Cf. priboi1.
pribolnicilor
PRIBÓLNIC, pribolnici, s. m. Plantă erbacee din familia orhideelor, cu flori mari, roșii (Orchis simia). – Cf. priboi1.
pribolnicul
PRIBÓLNIC, pribolnici, s. m. Plantă erbacee din familia orhideelor, cu flori mari, roșii (Orchis simia). – Cf. priboi1.
pribolnicului
PRIBÓLNIC, pribolnici, s. m. Plantă erbacee din familia orhideelor, cu flori mari, roșii (Orchis simia). – Cf. priboi1.
pric
PRIC, -Ă, prici, -e, adj. (Regional, despre vite) Cu pete albe și negie; bălțat. El îi spuse că are un bou pric. ȘEZ. IX 58.
pricaz
PRICÁZ, pricazuri, s. n. (Reg.) Lucru, întâmplare care pricinuiește cuiva necaz, pagubă, nenorocire; semn rău, piază rea. ◊ Expr. A face (cuiva sau la ceva) pricaz = a atrage (asupra cuiva sau a ceva) răul, nenorocirea. ♦ P. ext. Pagubă însemnată (în vite) suportată de cineva. – Din sl. pricazŭ. DOOM
pricáz (reg.) s. n., pl. pricázuri
price
PRÍCE, prici, s. f. 1. (Înv.) Neînțelegere, ceartă. ◊ Loc. adj. De price = care se împotrivește; opozant, potrivnic. ◊ Loc. vb. A se pune de price = a se împotrivi cuiva, a contrazice pe cineva. 2. (Pop.; în construcție cu verbul „a face”) Supărare, necaz (pricinuit cuiva). ♦ Acuzare, învinovățire. – Din sl. pritŭča. DOOM
príce (înv.) s. f., g.-d. art. prícii; pl. prici
pricea
PRÍCE, prici, s. f. 1. (Înv.) Neînțelegere, ceartă. ◊ Loc. adj. De price = care se împotrivește; opozant, potrivnic. ◊ Loc. vb. A se pune de price = a se împotrivi cuiva, a contrazice pe cineva. 2. (Pop.; în construcție cu verbul „a face”) Supărare, necaz (pricinuit cuiva). ♦ Acuzare, învinovățire. – Din sl. pritŭča. DOOM
príce (înv.) s. f., g.-d. art. prícii; pl. prici
pricea
PRICÍ2, pricesc, vb. IV. Refl. recipr. (Înv. și reg.) A se certa. – Din price. DOOM
pricí (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pricéște, imperf. 3 sg. se priceá; conj. prez. 3 să se priceáscă
priceai
PRICÍ2, pricesc, vb. IV. Refl. recipr. (Înv. și reg.) A se certa. – Din price. DOOM
pricí (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pricéște, imperf. 3 sg. se priceá; conj. prez. 3 să se priceáscă
priceam
PRICÍ2, pricesc, vb. IV. Refl. recipr. (Înv. și reg.) A se certa. – Din price. DOOM
pricí (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pricéște, imperf. 3 sg. se priceá; conj. prez. 3 să se priceáscă
priceapă
PRICÉPE, pricép, vb. III. 1. Tranz. A înțelege, a pătrunde ceva cu mintea. ♦ Refl. (Reg.) A se dumeri, a se lămuri (asupra unui lucru). 2. Refl. A avea cunoștințe temeinice într-o materie, într-un domeniu; a dovedi iscusință, îndemânare, experiență într-o acțiune, într-o situație; a fi capabil, în stare să facă ceva. – Lat. percipere. DOOM
pricépe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pricép; part. pricepút
pricească
PRICÍ2, pricesc, vb. IV. Refl. recipr. (Înv. și reg.) A se certa. – Din price. DOOM
pricí (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pricéște, imperf. 3 sg. se priceá; conj. prez. 3 să se priceáscă
priceasna
PRICEÁSNĂ, pricesne, s. f. Cântare executată în bisericile ortodoxe la slujba liturghiei în timp ce se împărtășește preotul. – Din sl. prĕčĩstĩna. DOOM
priceásnă s. f., g.-d. art. pricésnei; pl. pricésne
priceau
PRICÍ2, pricesc, vb. IV. Refl. recipr. (Înv. și reg.) A se certa. – Din price. DOOM
pricí (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pricéște, imperf. 3 sg. se priceá; conj. prez. 3 să se priceáscă
priceați
PRICÍ2, pricesc, vb. IV. Refl. recipr. (Înv. și reg.) A se certa. – Din price. DOOM
pricí (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pricéște, imperf. 3 sg. se priceá; conj. prez. 3 să se priceáscă
pricep
PRICÉPE, pricép, vb. III. 1. Tranz. A înțelege, a pătrunde ceva cu mintea. ♦ Refl. (Reg.) A se dumeri, a se lămuri (asupra unui lucru). 2. Refl. A avea cunoștințe temeinice într-o materie, într-un domeniu; a dovedi iscusință, îndemânare, experiență într-o acțiune, într-o situație; a fi capabil, în stare să facă ceva. – Lat. percipere. DOOM
pricépe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pricép; part. pricepút
pricepe
PRICÉPE, pricép, vb. III. 1. Tranz. A înțelege, a pătrunde ceva cu mintea. ♦ Refl. (Reg.) A se dumeri, a se lămuri (asupra unui lucru). 2. Refl. A avea cunoștințe temeinice într-o materie, într-un domeniu; a dovedi iscusință, îndemânare, experiență într-o acțiune, într-o situație; a fi capabil, în stare să facă ceva. – Lat. percipere. DOOM
pricépe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pricép; part. pricepút
pricepea
PRICÉPE, pricép, vb. III. 1. Tranz. A înțelege, a pătrunde ceva cu mintea. ♦ Refl. (Reg.) A se dumeri, a se lămuri (asupra unui lucru). 2. Refl. A avea cunoștințe temeinice într-o materie, într-un domeniu; a dovedi iscusință, îndemânare, experiență într-o acțiune, într-o situație; a fi capabil, în stare să facă ceva. – Lat. percipere. DOOM
pricépe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pricép; part. pricepút
pricepeai
PRICÉPE, pricép, vb. III. 1. Tranz. A înțelege, a pătrunde ceva cu mintea. ♦ Refl. (Reg.) A se dumeri, a se lămuri (asupra unui lucru). 2. Refl. A avea cunoștințe temeinice într-o materie, într-un domeniu; a dovedi iscusință, îndemânare, experiență într-o acțiune, într-o situație; a fi capabil, în stare să facă ceva. – Lat. percipere. DOOM
pricépe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pricép; part. pricepút
pricepeam
PRICÉPE, pricép, vb. III. 1. Tranz. A înțelege, a pătrunde ceva cu mintea. ♦ Refl. (Reg.) A se dumeri, a se lămuri (asupra unui lucru). 2. Refl. A avea cunoștințe temeinice într-o materie, într-un domeniu; a dovedi iscusință, îndemânare, experiență într-o acțiune, într-o situație; a fi capabil, în stare să facă ceva. – Lat. percipere. DOOM
pricépe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pricép; part. pricepút
pricepeau
PRICÉPE, pricép, vb. III. 1. Tranz. A înțelege, a pătrunde ceva cu mintea. ♦ Refl. (Reg.) A se dumeri, a se lămuri (asupra unui lucru). 2. Refl. A avea cunoștințe temeinice într-o materie, într-un domeniu; a dovedi iscusință, îndemânare, experiență într-o acțiune, într-o situație; a fi capabil, în stare să facă ceva. – Lat. percipere. DOOM
pricépe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pricép; part. pricepút
pricepeați
PRICÉPE, pricép, vb. III. 1. Tranz. A înțelege, a pătrunde ceva cu mintea. ♦ Refl. (Reg.) A se dumeri, a se lămuri (asupra unui lucru). 2. Refl. A avea cunoștințe temeinice într-o materie, într-un domeniu; a dovedi iscusință, îndemânare, experiență într-o acțiune, într-o situație; a fi capabil, în stare să facă ceva. – Lat. percipere. DOOM
pricépe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pricép; part. pricepút
pricepem
PRICÉPE, pricép, vb. III. 1. Tranz. A înțelege, a pătrunde ceva cu mintea. ♦ Refl. (Reg.) A se dumeri, a se lămuri (asupra unui lucru). 2. Refl. A avea cunoștințe temeinice într-o materie, într-un domeniu; a dovedi iscusință, îndemânare, experiență într-o acțiune, într-o situație; a fi capabil, în stare să facă ceva. – Lat. percipere. DOOM
pricépe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pricép; part. pricepút
pricepere
PRICÉPE, pricép, vb. III. 1. Tranz. A înțelege, a pătrunde ceva cu mintea. ♦ Refl. (Reg.) A se dumeri, a se lămuri (asupra unui lucru). 2. Refl. A avea cunoștințe temeinice într-o materie, într-un domeniu; a dovedi iscusință, îndemânare, experiență într-o acțiune, într-o situație; a fi capabil, în stare să facă ceva. – Lat. percipere. DOOM
pricépe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pricép; part. pricepút
pricepere
PRICÉPERE, priceperi, s. f. Faptul de a (se) pricepe. 1. Facultatea de a înțelege, de a pătrunde ceva (ușor) cu mintea; înțelegere; p. ext. judecată, inteligență. 2. Îndemânare, abilitate, iscusință. – V. pricepe. DOOM
pricépere s. f., g.-d. art. pricéperii; pl. pricéperi
priceperea
PRICÉPERE, priceperi, s. f. Faptul de a (se) pricepe. 1. Facultatea de a înțelege, de a pătrunde ceva (ușor) cu mintea; înțelegere; p. ext. judecată, inteligență. 2. Îndemânare, abilitate, iscusință. – V. pricepe. DOOM
pricépere s. f., g.-d. art. pricéperii; pl. pricéperi
priceperi
PRICÉPERE, priceperi, s. f. Faptul de a (se) pricepe. 1. Facultatea de a înțelege, de a pătrunde ceva (ușor) cu mintea; înțelegere; p. ext. judecată, inteligență. 2. Îndemânare, abilitate, iscusință. – V. pricepe. DOOM
pricépere s. f., g.-d. art. pricéperii; pl. pricéperi
priceperii
PRICÉPERE, priceperi, s. f. Faptul de a (se) pricepe. 1. Facultatea de a înțelege, de a pătrunde ceva (ușor) cu mintea; înțelegere; p. ext. judecată, inteligență. 2. Îndemânare, abilitate, iscusință. – V. pricepe. DOOM
pricépere s. f., g.-d. art. pricéperii; pl. pricéperi
priceperile
PRICÉPERE, priceperi, s. f. Faptul de a (se) pricepe. 1. Facultatea de a înțelege, de a pătrunde ceva (ușor) cu mintea; înțelegere; p. ext. judecată, inteligență. 2. Îndemânare, abilitate, iscusință. – V. pricepe. DOOM
pricépere s. f., g.-d. art. pricéperii; pl. pricéperi
priceperilor
PRICÉPERE, priceperi, s. f. Faptul de a (se) pricepe. 1. Facultatea de a înțelege, de a pătrunde ceva (ușor) cu mintea; înțelegere; p. ext. judecată, inteligență. 2. Îndemânare, abilitate, iscusință. – V. pricepe. DOOM
pricépere s. f., g.-d. art. pricéperii; pl. pricéperi
pricepeți
PRICÉPE, pricép, vb. III. 1. Tranz. A înțelege, a pătrunde ceva cu mintea. ♦ Refl. (Reg.) A se dumeri, a se lămuri (asupra unui lucru). 2. Refl. A avea cunoștințe temeinice într-o materie, într-un domeniu; a dovedi iscusință, îndemânare, experiență într-o acțiune, într-o situație; a fi capabil, în stare să facă ceva. – Lat. percipere. DOOM
pricépe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pricép; part. pricepút
pricepi
PRICÉPE, pricép, vb. III. 1. Tranz. A înțelege, a pătrunde ceva cu mintea. ♦ Refl. (Reg.) A se dumeri, a se lămuri (asupra unui lucru). 2. Refl. A avea cunoștințe temeinice într-o materie, într-un domeniu; a dovedi iscusință, îndemânare, experiență într-o acțiune, într-o situație; a fi capabil, în stare să facă ceva. – Lat. percipere. DOOM
pricépe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pricép; part. pricepút
pricepu
PRICÉPE, pricép, vb. III. 1. Tranz. A înțelege, a pătrunde ceva cu mintea. ♦ Refl. (Reg.) A se dumeri, a se lămuri (asupra unui lucru). 2. Refl. A avea cunoștințe temeinice într-o materie, într-un domeniu; a dovedi iscusință, îndemânare, experiență într-o acțiune, într-o situație; a fi capabil, în stare să facă ceva. – Lat. percipere. DOOM
pricépe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pricép; part. pricepút
pricepui
PRICÉPE, pricép, vb. III. 1. Tranz. A înțelege, a pătrunde ceva cu mintea. ♦ Refl. (Reg.) A se dumeri, a se lămuri (asupra unui lucru). 2. Refl. A avea cunoștințe temeinice într-o materie, într-un domeniu; a dovedi iscusință, îndemânare, experiență într-o acțiune, într-o situație; a fi capabil, în stare să facă ceva. – Lat. percipere. DOOM
pricépe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pricép; part. pricepút
pricepură
PRICÉPE, pricép, vb. III. 1. Tranz. A înțelege, a pătrunde ceva cu mintea. ♦ Refl. (Reg.) A se dumeri, a se lămuri (asupra unui lucru). 2. Refl. A avea cunoștințe temeinice într-o materie, într-un domeniu; a dovedi iscusință, îndemânare, experiență într-o acțiune, într-o situație; a fi capabil, în stare să facă ceva. – Lat. percipere. DOOM
pricépe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pricép; part. pricepút
pricepurăm
PRICÉPE, pricép, vb. III. 1. Tranz. A înțelege, a pătrunde ceva cu mintea. ♦ Refl. (Reg.) A se dumeri, a se lămuri (asupra unui lucru). 2. Refl. A avea cunoștințe temeinice într-o materie, într-un domeniu; a dovedi iscusință, îndemânare, experiență într-o acțiune, într-o situație; a fi capabil, în stare să facă ceva. – Lat. percipere. DOOM
pricépe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pricép; part. pricepút
pricepurăți
PRICÉPE, pricép, vb. III. 1. Tranz. A înțelege, a pătrunde ceva cu mintea. ♦ Refl. (Reg.) A se dumeri, a se lămuri (asupra unui lucru). 2. Refl. A avea cunoștințe temeinice într-o materie, într-un domeniu; a dovedi iscusință, îndemânare, experiență într-o acțiune, într-o situație; a fi capabil, în stare să facă ceva. – Lat. percipere. DOOM
pricépe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pricép; part. pricepút
pricepuse
PRICÉPE, pricép, vb. III. 1. Tranz. A înțelege, a pătrunde ceva cu mintea. ♦ Refl. (Reg.) A se dumeri, a se lămuri (asupra unui lucru). 2. Refl. A avea cunoștințe temeinice într-o materie, într-un domeniu; a dovedi iscusință, îndemânare, experiență într-o acțiune, într-o situație; a fi capabil, în stare să facă ceva. – Lat. percipere. DOOM
pricépe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pricép; part. pricepút
pricepusem
PRICÉPE, pricép, vb. III. 1. Tranz. A înțelege, a pătrunde ceva cu mintea. ♦ Refl. (Reg.) A se dumeri, a se lămuri (asupra unui lucru). 2. Refl. A avea cunoștințe temeinice într-o materie, într-un domeniu; a dovedi iscusință, îndemânare, experiență într-o acțiune, într-o situație; a fi capabil, în stare să facă ceva. – Lat. percipere. DOOM
pricépe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pricép; part. pricepút
pricepuseră
PRICÉPE, pricép, vb. III. 1. Tranz. A înțelege, a pătrunde ceva cu mintea. ♦ Refl. (Reg.) A se dumeri, a se lămuri (asupra unui lucru). 2. Refl. A avea cunoștințe temeinice într-o materie, într-un domeniu; a dovedi iscusință, îndemânare, experiență într-o acțiune, într-o situație; a fi capabil, în stare să facă ceva. – Lat. percipere. DOOM
pricépe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pricép; part. pricepút
pricepuserăm
PRICÉPE, pricép, vb. III. 1. Tranz. A înțelege, a pătrunde ceva cu mintea. ♦ Refl. (Reg.) A se dumeri, a se lămuri (asupra unui lucru). 2. Refl. A avea cunoștințe temeinice într-o materie, într-un domeniu; a dovedi iscusință, îndemânare, experiență într-o acțiune, într-o situație; a fi capabil, în stare să facă ceva. – Lat. percipere. DOOM
pricépe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pricép; part. pricepút
pricepuserăți
PRICÉPE, pricép, vb. III. 1. Tranz. A înțelege, a pătrunde ceva cu mintea. ♦ Refl. (Reg.) A se dumeri, a se lămuri (asupra unui lucru). 2. Refl. A avea cunoștințe temeinice într-o materie, într-un domeniu; a dovedi iscusință, îndemânare, experiență într-o acțiune, într-o situație; a fi capabil, în stare să facă ceva. – Lat. percipere. DOOM
pricépe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pricép; part. pricepút
pricepuseși
PRICÉPE, pricép, vb. III. 1. Tranz. A înțelege, a pătrunde ceva cu mintea. ♦ Refl. (Reg.) A se dumeri, a se lămuri (asupra unui lucru). 2. Refl. A avea cunoștințe temeinice într-o materie, într-un domeniu; a dovedi iscusință, îndemânare, experiență într-o acțiune, într-o situație; a fi capabil, în stare să facă ceva. – Lat. percipere. DOOM
pricépe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pricép; part. pricepút
pricepuseți
PRICÉPE, pricép, vb. III. 1. Tranz. A înțelege, a pătrunde ceva cu mintea. ♦ Refl. (Reg.) A se dumeri, a se lămuri (asupra unui lucru). 2. Refl. A avea cunoștințe temeinice într-o materie, într-un domeniu; a dovedi iscusință, îndemânare, experiență într-o acțiune, într-o situație; a fi capabil, în stare să facă ceva. – Lat. percipere. DOOM
pricépe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pricép; part. pricepút
priceput
PRICÉPE, pricép, vb. III. 1. Tranz. A înțelege, a pătrunde ceva cu mintea. ♦ Refl. (Reg.) A se dumeri, a se lămuri (asupra unui lucru). 2. Refl. A avea cunoștințe temeinice într-o materie, într-un domeniu; a dovedi iscusință, îndemânare, experiență într-o acțiune, într-o situație; a fi capabil, în stare să facă ceva. – Lat. percipere. DOOM
pricépe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pricép; part. pricepút
priceput
PRICEPÚT, -Ă, pricepuți, -te, adj. 1. Care are cunoștințe numeroase, care are o pregătire temeinică într-un domeniu; capabil; iscusit, abil. ♦ Care exprimă pricepere, înțelepciune. 2. (Rar) Care poate fi (ușor) înțeles, pătruns cu mintea; accesibil inteligenței. – V. pricepe.
priceputa
PRICEPÚT, -Ă, pricepuți, -te, adj. 1. Care are cunoștințe numeroase, care are o pregătire temeinică într-un domeniu; capabil; iscusit, abil. ♦ Care exprimă pricepere, înțelepciune. 2. (Rar) Care poate fi (ușor) înțeles, pătruns cu mintea; accesibil inteligenței. – V. pricepe.
pricepute
PRICEPÚT, -Ă, pricepuți, -te, adj. 1. Care are cunoștințe numeroase, care are o pregătire temeinică într-un domeniu; capabil; iscusit, abil. ♦ Care exprimă pricepere, înțelepciune. 2. (Rar) Care poate fi (ușor) înțeles, pătruns cu mintea; accesibil inteligenței. – V. pricepe.
priceputei
PRICEPÚT, -Ă, pricepuți, -te, adj. 1. Care are cunoștințe numeroase, care are o pregătire temeinică într-un domeniu; capabil; iscusit, abil. ♦ Care exprimă pricepere, înțelepciune. 2. (Rar) Care poate fi (ușor) înțeles, pătruns cu mintea; accesibil inteligenței. – V. pricepe.
priceputele
PRICEPÚT, -Ă, pricepuți, -te, adj. 1. Care are cunoștințe numeroase, care are o pregătire temeinică într-un domeniu; capabil; iscusit, abil. ♦ Care exprimă pricepere, înțelepciune. 2. (Rar) Care poate fi (ușor) înțeles, pătruns cu mintea; accesibil inteligenței. – V. pricepe.
priceputelor
PRICEPÚT, -Ă, pricepuți, -te, adj. 1. Care are cunoștințe numeroase, care are o pregătire temeinică într-un domeniu; capabil; iscusit, abil. ♦ Care exprimă pricepere, înțelepciune. 2. (Rar) Care poate fi (ușor) înțeles, pătruns cu mintea; accesibil inteligenței. – V. pricepe.
priceputul
PRICEPÚT, -Ă, pricepuți, -te, adj. 1. Care are cunoștințe numeroase, care are o pregătire temeinică într-un domeniu; capabil; iscusit, abil. ♦ Care exprimă pricepere, înțelepciune. 2. (Rar) Care poate fi (ușor) înțeles, pătruns cu mintea; accesibil inteligenței. – V. pricepe.
priceputului
PRICEPÚT, -Ă, pricepuți, -te, adj. 1. Care are cunoștințe numeroase, care are o pregătire temeinică într-un domeniu; capabil; iscusit, abil. ♦ Care exprimă pricepere, înțelepciune. 2. (Rar) Care poate fi (ușor) înțeles, pătruns cu mintea; accesibil inteligenței. – V. pricepe.
pricepuși
PRICÉPE, pricép, vb. III. 1. Tranz. A înțelege, a pătrunde ceva cu mintea. ♦ Refl. (Reg.) A se dumeri, a se lămuri (asupra unui lucru). 2. Refl. A avea cunoștințe temeinice într-o materie, într-un domeniu; a dovedi iscusință, îndemânare, experiență într-o acțiune, într-o situație; a fi capabil, în stare să facă ceva. – Lat. percipere. DOOM
pricépe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pricép; part. pricepút
pricepuți
PRICEPÚT, -Ă, pricepuți, -te, adj. 1. Care are cunoștințe numeroase, care are o pregătire temeinică într-un domeniu; capabil; iscusit, abil. ♦ Care exprimă pricepere, înțelepciune. 2. (Rar) Care poate fi (ușor) înțeles, pătruns cu mintea; accesibil inteligenței. – V. pricepe.
pricepuții
PRICEPÚT, -Ă, pricepuți, -te, adj. 1. Care are cunoștințe numeroase, care are o pregătire temeinică într-un domeniu; capabil; iscusit, abil. ♦ Care exprimă pricepere, înțelepciune. 2. (Rar) Care poate fi (ușor) înțeles, pătruns cu mintea; accesibil inteligenței. – V. pricepe.
pricepuților
PRICEPÚT, -Ă, pricepuți, -te, adj. 1. Care are cunoștințe numeroase, care are o pregătire temeinică într-un domeniu; capabil; iscusit, abil. ♦ Care exprimă pricepere, înțelepciune. 2. (Rar) Care poate fi (ușor) înțeles, pătruns cu mintea; accesibil inteligenței. – V. pricepe.
pricepând
PRICÉPE, pricép, vb. III. 1. Tranz. A înțelege, a pătrunde ceva cu mintea. ♦ Refl. (Reg.) A se dumeri, a se lămuri (asupra unui lucru). 2. Refl. A avea cunoștințe temeinice într-o materie, într-un domeniu; a dovedi iscusință, îndemânare, experiență într-o acțiune, într-o situație; a fi capabil, în stare să facă ceva. – Lat. percipere. DOOM
pricépe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pricép; part. pricepút
pricepînd
PRICÉPE, pricép, vb. III. 1. Tranz. A înțelege, a pătrunde ceva cu mintea. ♦ Refl. (Reg.) A se dumeri, a se lămuri (asupra unui lucru). 2. Refl. A avea cunoștințe temeinice într-o materie, într-un domeniu; a dovedi iscusință, îndemânare, experiență într-o acțiune, într-o situație; a fi capabil, în stare să facă ceva. – Lat. percipere. DOOM
pricépe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pricép; part. pricepút
pricesc
PRICÍ2, pricesc, vb. IV. Refl. recipr. (Înv. și reg.) A se certa. – Din price. DOOM
pricí (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pricéște, imperf. 3 sg. se priceá; conj. prez. 3 să se priceáscă
pricesne
PRICEÁSNĂ, pricesne, s. f. Cântare executată în bisericile ortodoxe la slujba liturghiei în timp ce se împărtășește preotul. – Din sl. prĕčĩstĩna. DOOM
priceásnă s. f., g.-d. art. pricésnei; pl. pricésne
pricesnei
PRICEÁSNĂ, pricesne, s. f. Cântare executată în bisericile ortodoxe la slujba liturghiei în timp ce se împărtășește preotul. – Din sl. prĕčĩstĩna. DOOM
priceásnă s. f., g.-d. art. pricésnei; pl. pricésne
pricesnele
PRICEÁSNĂ, pricesne, s. f. Cântare executată în bisericile ortodoxe la slujba liturghiei în timp ce se împărtășește preotul. – Din sl. prĕčĩstĩna. DOOM
priceásnă s. f., g.-d. art. pricésnei; pl. pricésne
pricesnelor
PRICEÁSNĂ, pricesne, s. f. Cântare executată în bisericile ortodoxe la slujba liturghiei în timp ce se împărtășește preotul. – Din sl. prĕčĩstĩna. DOOM
priceásnă s. f., g.-d. art. pricésnei; pl. pricésne
pricestanie
PRICESTÁNIE s. f. (Popular) împărtășanie. (Atestat în forma precistanie) Băuse... din vinul pentru precistanie. CAMILAR, N. II 13. Luminiță mîndră-n mînă Și precistanie-n gură. MARIAN, NA. 187. Variantă: precistanie s. f.
pricestui
PRICESTUÍ, pricestuiesc, vb. IV. Tranz. (Popular) A împărtăși. (Atestat în forma precestui) îl duse... în biserică unde-l precestui. ȘEZ. V 36. – Variantă: precestuí vb. IV.
pricestuire
PRICESTUÍ, pricestuiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A da cuiva împărtășanie; a împărtăși. [Var.: precestuí vb. IV] – Slav (v. sl. pricenštvovati).
pricestuit
PRICESTUÍ, pricestuiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A da cuiva împărtășanie; a împărtăși. [Var.: precestuí vb. IV] – Slav (v. sl. pricenštvovati).
pricește
PRICÍ2, pricesc, vb. IV. Refl. recipr. (Înv. și reg.) A se certa. – Din price. DOOM
pricí (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pricéște, imperf. 3 sg. se priceá; conj. prez. 3 să se priceáscă
pricești
PRICÍ2, pricesc, vb. IV. Refl. recipr. (Înv. și reg.) A se certa. – Din price. DOOM
pricí (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pricéște, imperf. 3 sg. se priceá; conj. prez. 3 să se priceáscă
prichici
PRICHÍCI, prichiciuri, s. n. (Pop.) Margine îngustă, ieșită în afară, în formă de poliță1, la horn, la cuptor sau la vatra țărănească. ♦ Marginea de jos a ferestrei, ieșită în afară ca o streașină. – Din ucr. prypičok. DOOM
prichíci (pop.) s. n., pl. prichíciuri
prichiciul
PRICHÍCI, prichiciuri, s. n. (Pop.) Margine îngustă, ieșită în afară, în formă de poliță1, la horn, la cuptor sau la vatra țărănească. ♦ Marginea de jos a ferestrei, ieșită în afară ca o streașină. – Din ucr. prypičok. DOOM
prichíci (pop.) s. n., pl. prichíciuri
prichiciului
PRICHÍCI, prichiciuri, s. n. (Pop.) Margine îngustă, ieșită în afară, în formă de poliță1, la horn, la cuptor sau la vatra țărănească. ♦ Marginea de jos a ferestrei, ieșită în afară ca o streașină. – Din ucr. prypičok. DOOM
prichíci (pop.) s. n., pl. prichíciuri
prichiciuri
PRICHÍCI, prichiciuri, s. n. (Pop.) Margine îngustă, ieșită în afară, în formă de poliță1, la horn, la cuptor sau la vatra țărănească. ♦ Marginea de jos a ferestrei, ieșită în afară ca o streașină. – Din ucr. prypičok. DOOM
prichíci (pop.) s. n., pl. prichíciuri
prichiciurile
PRICHÍCI, prichiciuri, s. n. (Pop.) Margine îngustă, ieșită în afară, în formă de poliță1, la horn, la cuptor sau la vatra țărănească. ♦ Marginea de jos a ferestrei, ieșită în afară ca o streașină. – Din ucr. prypičok. DOOM
prichíci (pop.) s. n., pl. prichíciuri
prichiciurilor
PRICHÍCI, prichiciuri, s. n. (Pop.) Margine îngustă, ieșită în afară, în formă de poliță1, la horn, la cuptor sau la vatra țărănească. ♦ Marginea de jos a ferestrei, ieșită în afară ca o streașină. – Din ucr. prypičok. DOOM
prichíci (pop.) s. n., pl. prichíciuri
prichindei
PRICHINDÉL, prichindei, s. m. (Fam.) Om mic de statură, de obicei vioi și poznaș. ♦ Copil mic (sprinten și zburdalnic); pici. – Et. nec. DOOM
prichindél (fam.) s. m., pl. prichindéi, art. prichindéii
prichindeii
PRICHINDÉL, prichindei, s. m. (Fam.) Om mic de statură, de obicei vioi și poznaș. ♦ Copil mic (sprinten și zburdalnic); pici. – Et. nec. DOOM
prichindél (fam.) s. m., pl. prichindéi, art. prichindéii
prichindeilor
PRICHINDÉL, prichindei, s. m. (Fam.) Om mic de statură, de obicei vioi și poznaș. ♦ Copil mic (sprinten și zburdalnic); pici. – Et. nec. DOOM
prichindél (fam.) s. m., pl. prichindéi, art. prichindéii
prichindel
PRICHINDÉL, prichindei, s. m. (Fam.) Om mic de statură, de obicei vioi și poznaș. ♦ Copil mic (sprinten și zburdalnic); pici. – Et. nec. DOOM
prichindél (fam.) s. m., pl. prichindéi, art. prichindéii
prichindelul
PRICHINDÉL, prichindei, s. m. (Fam.) Om mic de statură, de obicei vioi și poznaș. ♦ Copil mic (sprinten și zburdalnic); pici. – Et. nec. DOOM
prichindél (fam.) s. m., pl. prichindéi, art. prichindéii
prichindelului
PRICHINDÉL, prichindei, s. m. (Fam.) Om mic de statură, de obicei vioi și poznaș. ♦ Copil mic (sprinten și zburdalnic); pici. – Et. nec. DOOM
prichindél (fam.) s. m., pl. prichindéi, art. prichindéii
prici
PRÍCE, prici, s. f. 1. (Înv.) Neînțelegere, ceartă. ◊ Loc. adj. De price = care se împotrivește; opozant, potrivnic. ◊ Loc. vb. A se pune de price = a se împotrivi cuiva, a contrazice pe cineva. 2. (Pop.; în construcție cu verbul „a face”) Supărare, necaz (pricinuit cuiva). ♦ Acuzare, învinovățire. – Din sl. pritŭča. DOOM
príce (înv.) s. f., g.-d. art. prícii; pl. prici
prici
PRÍCI1, priciuri, s. n. Pat rudimentar; spec. pat (de scânduri) pentru un număr mare de persoane, folosit în dormitoarele comune. – Din germ. Pritsche. DOOM
!prici s. n., pl. príciuri
prici
PRICÍ2, pricesc, vb. IV. Refl. recipr. (Înv. și reg.) A se certa. – Din price. DOOM
pricí (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pricéște, imperf. 3 sg. se priceá; conj. prez. 3 să se priceáscă
pricii
PRÍCE, prici, s. f. 1. (Înv.) Neînțelegere, ceartă. ◊ Loc. adj. De price = care se împotrivește; opozant, potrivnic. ◊ Loc. vb. A se pune de price = a se împotrivi cuiva, a contrazice pe cineva. 2. (Pop.; în construcție cu verbul „a face”) Supărare, necaz (pricinuit cuiva). ♦ Acuzare, învinovățire. – Din sl. pritŭča. DOOM
príce (înv.) s. f., g.-d. art. prícii; pl. prici
pricii
PRICÍ2, pricesc, vb. IV. Refl. recipr. (Înv. și reg.) A se certa. – Din price. DOOM
pricí (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pricéște, imperf. 3 sg. se priceá; conj. prez. 3 să se priceáscă
pricile
PRÍCE, prici, s. f. 1. (Înv.) Neînțelegere, ceartă. ◊ Loc. adj. De price = care se împotrivește; opozant, potrivnic. ◊ Loc. vb. A se pune de price = a se împotrivi cuiva, a contrazice pe cineva. 2. (Pop.; în construcție cu verbul „a face”) Supărare, necaz (pricinuit cuiva). ♦ Acuzare, învinovățire. – Din sl. pritŭča. DOOM
príce (înv.) s. f., g.-d. art. prícii; pl. prici
pricilor
PRÍCE, prici, s. f. 1. (Înv.) Neînțelegere, ceartă. ◊ Loc. adj. De price = care se împotrivește; opozant, potrivnic. ◊ Loc. vb. A se pune de price = a se împotrivi cuiva, a contrazice pe cineva. 2. (Pop.; în construcție cu verbul „a face”) Supărare, necaz (pricinuit cuiva). ♦ Acuzare, învinovățire. – Din sl. pritŭča. DOOM
príce (înv.) s. f., g.-d. art. prícii; pl. prici
pricim
PRICÍ2, pricesc, vb. IV. Refl. recipr. (Înv. și reg.) A se certa. – Din price. DOOM
pricí (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pricéște, imperf. 3 sg. se priceá; conj. prez. 3 să se priceáscă
pricina
PRÍCINĂ, pricini, s. f. 1. Cauză care determină ori explică o acțiune, o situație, un fenomen; motiv. ◊ Loc. adv. Fără (nicio) pricină = fără justificare, nemotivat. ◊ Loc. conj. Din pricină că... = pentru că..., deoarece, fiindcă. ◊ Loc. prep. Din pricina... = ca urmare a..., având drept motiv; din vina... ◊ Expr. (Înv.) A pune pricină = a invoca motive, pretexte pentru justificarea unei acțiuni. ♦ Prilej, ocazie, pretext. 2. Motiv de ceartă, de neînțelegere; problemă litigioasă, conflict; spec. proces. ◊ Expr. (Pop.) A se pune de pricină = a) a se împotrivi, a se opune; b) a căuta ceartă, a face gură; a se lua la harță, la bătaie. A căuta (cuiva) pricină (cu lumânarea) = a căuta (cuiva) motiv de ceartă, a căuta nod în papură. A găsi (cuiva) pricină = a găsi un pretext pentru a certa pe cineva. (Pop.) A avea (sau a fi în) pricină (cu cineva) = a fi certat (cu cineva); a fi în proces, a se judeca (cu cineva). ♦ (Înv.) Act în care este consemnată hotărârea luată într-un proces. 3. Întâmplare (neplăcută), chestiune; necaz, supărare. ♦ Problemă; afacere. ◊ Loc. adj. Cu pricina = despre care este vorba, respectiv. [Acc. și: pricínă] – Din bg. prična. DOOM
prícină s. f., g.-d. art. prícinii; pl. prícini
pricinaș
PRICINÁȘ, -Ă, pricinași, -e, s. m. și f., adj. (Pop.) 1. S. m. și f., adj. (Om) certăreț. 2. S. m. și f. Împricinat, inculpat; făptaș, vinovat. – Pricină + suf. -aș. DOOM
pricináș (pop.) adj. m., s. m., pl. pricináși; adj. f., s. f. pricináșă, art. pricináșa, pl. pricináșe
pricinaș
PRICINÁȘ, -Ă, pricinași, -e, s. m. și f., adj. (Pop.) 1. S. m. și f., adj. (Om) certăreț. 2. S. m. și f. Împricinat, inculpat; făptaș, vinovat. – Pricină + suf. -aș. DOOM
pricináș (pop.) adj. m., s. m., pl. pricináși; adj. f., s. f. pricináșă, art. pricináșa, pl. pricináșe
pricinașa
PRICINÁȘ, -Ă, pricinași, -e, s. m. și f., adj. (Pop.) 1. S. m. și f., adj. (Om) certăreț. 2. S. m. și f. Împricinat, inculpat; făptaș, vinovat. – Pricină + suf. -aș. DOOM
pricináș (pop.) adj. m., s. m., pl. pricináși; adj. f., s. f. pricináșă, art. pricináșa, pl. pricináșe
pricinașa
PRICINÁȘ, -Ă, pricinași, -e, s. m. și f., adj. (Pop.) 1. S. m. și f., adj. (Om) certăreț. 2. S. m. și f. Împricinat, inculpat; făptaș, vinovat. – Pricină + suf. -aș. DOOM
pricináș (pop.) adj. m., s. m., pl. pricináși; adj. f., s. f. pricináșă, art. pricináșa, pl. pricináșe
pricinașe
PRICINÁȘ, -Ă, pricinași, -e, s. m. și f., adj. (Pop.) 1. S. m. și f., adj. (Om) certăreț. 2. S. m. și f. Împricinat, inculpat; făptaș, vinovat. – Pricină + suf. -aș. DOOM
pricináș (pop.) adj. m., s. m., pl. pricináși; adj. f., s. f. pricináșă, art. pricináșa, pl. pricináșe
pricinașe
PRICINÁȘ, -Ă, pricinași, -e, s. m. și f., adj. (Pop.) 1. S. m. și f., adj. (Om) certăreț. 2. S. m. și f. Împricinat, inculpat; făptaș, vinovat. – Pricină + suf. -aș. DOOM
pricináș (pop.) adj. m., s. m., pl. pricináși; adj. f., s. f. pricináșă, art. pricináșa, pl. pricináșe
pricinașei
PRICINÁȘ, -Ă, pricinași, -e, s. m. și f., adj. (Pop.) 1. S. m. și f., adj. (Om) certăreț. 2. S. m. și f. Împricinat, inculpat; făptaș, vinovat. – Pricină + suf. -aș. DOOM
pricináș (pop.) adj. m., s. m., pl. pricináși; adj. f., s. f. pricináșă, art. pricináșa, pl. pricináșe
pricinașei
PRICINÁȘ, -Ă, pricinași, -e, s. m. și f., adj. (Pop.) 1. S. m. și f., adj. (Om) certăreț. 2. S. m. și f. Împricinat, inculpat; făptaș, vinovat. – Pricină + suf. -aș. DOOM
pricináș (pop.) adj. m., s. m., pl. pricináși; adj. f., s. f. pricináșă, art. pricináșa, pl. pricináșe
pricinașele
PRICINÁȘ, -Ă, pricinași, -e, s. m. și f., adj. (Pop.) 1. S. m. și f., adj. (Om) certăreț. 2. S. m. și f. Împricinat, inculpat; făptaș, vinovat. – Pricină + suf. -aș. DOOM
pricináș (pop.) adj. m., s. m., pl. pricináși; adj. f., s. f. pricináșă, art. pricináșa, pl. pricináșe
pricinașele
PRICINÁȘ, -Ă, pricinași, -e, s. m. și f., adj. (Pop.) 1. S. m. și f., adj. (Om) certăreț. 2. S. m. și f. Împricinat, inculpat; făptaș, vinovat. – Pricină + suf. -aș. DOOM
pricináș (pop.) adj. m., s. m., pl. pricináși; adj. f., s. f. pricináșă, art. pricináșa, pl. pricináșe
pricinașelor
PRICINÁȘ, -Ă, pricinași, -e, s. m. și f., adj. (Pop.) 1. S. m. și f., adj. (Om) certăreț. 2. S. m. și f. Împricinat, inculpat; făptaș, vinovat. – Pricină + suf. -aș. DOOM
pricináș (pop.) adj. m., s. m., pl. pricináși; adj. f., s. f. pricináșă, art. pricináșa, pl. pricináșe
pricinașelor
PRICINÁȘ, -Ă, pricinași, -e, s. m. și f., adj. (Pop.) 1. S. m. și f., adj. (Om) certăreț. 2. S. m. și f. Împricinat, inculpat; făptaș, vinovat. – Pricină + suf. -aș. DOOM
pricináș (pop.) adj. m., s. m., pl. pricináși; adj. f., s. f. pricináșă, art. pricináșa, pl. pricináșe
pricinași
PRICINÁȘ, -Ă, pricinași, -e, s. m. și f., adj. (Pop.) 1. S. m. și f., adj. (Om) certăreț. 2. S. m. și f. Împricinat, inculpat; făptaș, vinovat. – Pricină + suf. -aș. DOOM
pricináș (pop.) adj. m., s. m., pl. pricináși; adj. f., s. f. pricináșă, art. pricináșa, pl. pricináșe
pricinași
PRICINÁȘ, -Ă, pricinași, -e, s. m. și f., adj. (Pop.) 1. S. m. și f., adj. (Om) certăreț. 2. S. m. și f. Împricinat, inculpat; făptaș, vinovat. – Pricină + suf. -aș. DOOM
pricináș (pop.) adj. m., s. m., pl. pricináși; adj. f., s. f. pricináșă, art. pricináșa, pl. pricináșe
pricinașii
PRICINÁȘ, -Ă, pricinași, -e, s. m. și f., adj. (Pop.) 1. S. m. și f., adj. (Om) certăreț. 2. S. m. și f. Împricinat, inculpat; făptaș, vinovat. – Pricină + suf. -aș. DOOM
pricináș (pop.) adj. m., s. m., pl. pricináși; adj. f., s. f. pricináșă, art. pricináșa, pl. pricináșe
pricinașii
PRICINÁȘ, -Ă, pricinași, -e, s. m. și f., adj. (Pop.) 1. S. m. și f., adj. (Om) certăreț. 2. S. m. și f. Împricinat, inculpat; făptaș, vinovat. – Pricină + suf. -aș. DOOM
pricináș (pop.) adj. m., s. m., pl. pricináși; adj. f., s. f. pricináșă, art. pricináșa, pl. pricináșe
pricinașilor
PRICINÁȘ, -Ă, pricinași, -e, s. m. și f., adj. (Pop.) 1. S. m. și f., adj. (Om) certăreț. 2. S. m. și f. Împricinat, inculpat; făptaș, vinovat. – Pricină + suf. -aș. DOOM
pricináș (pop.) adj. m., s. m., pl. pricináși; adj. f., s. f. pricináșă, art. pricináșa, pl. pricináșe
pricinașilor
PRICINÁȘ, -Ă, pricinași, -e, s. m. și f., adj. (Pop.) 1. S. m. și f., adj. (Om) certăreț. 2. S. m. și f. Împricinat, inculpat; făptaș, vinovat. – Pricină + suf. -aș. DOOM
pricináș (pop.) adj. m., s. m., pl. pricináși; adj. f., s. f. pricináșă, art. pricináșa, pl. pricináșe
pricinașul
PRICINÁȘ, -Ă, pricinași, -e, s. m. și f., adj. (Pop.) 1. S. m. și f., adj. (Om) certăreț. 2. S. m. și f. Împricinat, inculpat; făptaș, vinovat. – Pricină + suf. -aș. DOOM
pricináș (pop.) adj. m., s. m., pl. pricináși; adj. f., s. f. pricináșă, art. pricináșa, pl. pricináșe
pricinașul
PRICINÁȘ, -Ă, pricinași, -e, s. m. și f., adj. (Pop.) 1. S. m. și f., adj. (Om) certăreț. 2. S. m. și f. Împricinat, inculpat; făptaș, vinovat. – Pricină + suf. -aș. DOOM
pricináș (pop.) adj. m., s. m., pl. pricináși; adj. f., s. f. pricináșă, art. pricináșa, pl. pricináșe
pricinașului
PRICINÁȘ, -Ă, pricinași, -e, s. m. și f., adj. (Pop.) 1. S. m. și f., adj. (Om) certăreț. 2. S. m. și f. Împricinat, inculpat; făptaș, vinovat. – Pricină + suf. -aș. DOOM
pricináș (pop.) adj. m., s. m., pl. pricináși; adj. f., s. f. pricináșă, art. pricináșa, pl. pricináșe
pricinașului
PRICINÁȘ, -Ă, pricinași, -e, s. m. și f., adj. (Pop.) 1. S. m. și f., adj. (Om) certăreț. 2. S. m. și f. Împricinat, inculpat; făptaș, vinovat. – Pricină + suf. -aș. DOOM
pricináș (pop.) adj. m., s. m., pl. pricináși; adj. f., s. f. pricináșă, art. pricináșa, pl. pricináșe
pricind
PRICÍ2, pricesc, vb. IV. Refl. recipr. (Înv. și reg.) A se certa. – Din price. DOOM
pricí (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pricéște, imperf. 3 sg. se priceá; conj. prez. 3 să se priceáscă
pricinea
PRICINÍ, pricinesc, vb. IV. Refl. (Popular) A se certa, a se pune de pricină, a se prici. Băiatul începu a-i spune. cum a venit mamonul și cum, pricinindu-se, l-a omorît. RETEGANUL, la CADE.
pricineai
PRICINÍ, pricinesc, vb. IV. Refl. (Popular) A se certa, a se pune de pricină, a se prici. Băiatul începu a-i spune. cum a venit mamonul și cum, pricinindu-se, l-a omorît. RETEGANUL, la CADE.
pricineam
PRICINÍ, pricinesc, vb. IV. Refl. (Popular) A se certa, a se pune de pricină, a se prici. Băiatul începu a-i spune. cum a venit mamonul și cum, pricinindu-se, l-a omorît. RETEGANUL, la CADE.
pricinească
PRICINÍ, pricinesc, vb. IV. Refl. (Popular) A se certa, a se pune de pricină, a se prici. Băiatul începu a-i spune. cum a venit mamonul și cum, pricinindu-se, l-a omorît. RETEGANUL, la CADE.
pricineau
PRICINÍ, pricinesc, vb. IV. Refl. (Popular) A se certa, a se pune de pricină, a se prici. Băiatul începu a-i spune. cum a venit mamonul și cum, pricinindu-se, l-a omorît. RETEGANUL, la CADE.
pricineați
PRICINÍ, pricinesc, vb. IV. Refl. (Popular) A se certa, a se pune de pricină, a se prici. Băiatul începu a-i spune. cum a venit mamonul și cum, pricinindu-se, l-a omorît. RETEGANUL, la CADE.
pricinesc
PRICINÍ, pricinesc, vb. IV. Refl. (Popular) A se certa, a se pune de pricină, a se prici. Băiatul începu a-i spune. cum a venit mamonul și cum, pricinindu-se, l-a omorît. RETEGANUL, la CADE.
pricinește
PRICINÍ, pricinesc, vb. IV. Refl. (Popular) A se certa, a se pune de pricină, a se prici. Băiatul începu a-i spune. cum a venit mamonul și cum, pricinindu-se, l-a omorît. RETEGANUL, la CADE.
pricinești
PRICINÍ, pricinesc, vb. IV. Refl. (Popular) A se certa, a se pune de pricină, a se prici. Băiatul începu a-i spune. cum a venit mamonul și cum, pricinindu-se, l-a omorît. RETEGANUL, la CADE.
pricini
PRÍCINĂ, pricini, s. f. 1. Cauză care determină ori explică o acțiune, o situație, un fenomen; motiv. ◊ Loc. adv. Fără (nicio) pricină = fără justificare, nemotivat. ◊ Loc. conj. Din pricină că... = pentru că..., deoarece, fiindcă. ◊ Loc. prep. Din pricina... = ca urmare a..., având drept motiv; din vina... ◊ Expr. (Înv.) A pune pricină = a invoca motive, pretexte pentru justificarea unei acțiuni. ♦ Prilej, ocazie, pretext. 2. Motiv de ceartă, de neînțelegere; problemă litigioasă, conflict; spec. proces. ◊ Expr. (Pop.) A se pune de pricină = a) a se împotrivi, a se opune; b) a căuta ceartă, a face gură; a se lua la harță, la bătaie. A căuta (cuiva) pricină (cu lumânarea) = a căuta (cuiva) motiv de ceartă, a căuta nod în papură. A găsi (cuiva) pricină = a găsi un pretext pentru a certa pe cineva. (Pop.) A avea (sau a fi în) pricină (cu cineva) = a fi certat (cu cineva); a fi în proces, a se judeca (cu cineva). ♦ (Înv.) Act în care este consemnată hotărârea luată într-un proces. 3. Întâmplare (neplăcută), chestiune; necaz, supărare. ♦ Problemă; afacere. ◊ Loc. adj. Cu pricina = despre care este vorba, respectiv. [Acc. și: pricínă] – Din bg. prična. DOOM
prícină s. f., g.-d. art. prícinii; pl. prícini
pricini
PRICINÍ, pricinesc, vb. IV. Refl. (Popular) A se certa, a se pune de pricină, a se prici. Băiatul începu a-i spune. cum a venit mamonul și cum, pricinindu-se, l-a omorît. RETEGANUL, la CADE.
pricinii
PRÍCINĂ, pricini, s. f. 1. Cauză care determină ori explică o acțiune, o situație, un fenomen; motiv. ◊ Loc. adv. Fără (nicio) pricină = fără justificare, nemotivat. ◊ Loc. conj. Din pricină că... = pentru că..., deoarece, fiindcă. ◊ Loc. prep. Din pricina... = ca urmare a..., având drept motiv; din vina... ◊ Expr. (Înv.) A pune pricină = a invoca motive, pretexte pentru justificarea unei acțiuni. ♦ Prilej, ocazie, pretext. 2. Motiv de ceartă, de neînțelegere; problemă litigioasă, conflict; spec. proces. ◊ Expr. (Pop.) A se pune de pricină = a) a se împotrivi, a se opune; b) a căuta ceartă, a face gură; a se lua la harță, la bătaie. A căuta (cuiva) pricină (cu lumânarea) = a căuta (cuiva) motiv de ceartă, a căuta nod în papură. A găsi (cuiva) pricină = a găsi un pretext pentru a certa pe cineva. (Pop.) A avea (sau a fi în) pricină (cu cineva) = a fi certat (cu cineva); a fi în proces, a se judeca (cu cineva). ♦ (Înv.) Act în care este consemnată hotărârea luată într-un proces. 3. Întâmplare (neplăcută), chestiune; necaz, supărare. ♦ Problemă; afacere. ◊ Loc. adj. Cu pricina = despre care este vorba, respectiv. [Acc. și: pricínă] – Din bg. prična. DOOM
prícină s. f., g.-d. art. prícinii; pl. prícini
pricinii
PRICINÍ, pricinesc, vb. IV. Refl. (Popular) A se certa, a se pune de pricină, a se prici. Băiatul începu a-i spune. cum a venit mamonul și cum, pricinindu-se, l-a omorît. RETEGANUL, la CADE.
pricinile
PRÍCINĂ, pricini, s. f. 1. Cauză care determină ori explică o acțiune, o situație, un fenomen; motiv. ◊ Loc. adv. Fără (nicio) pricină = fără justificare, nemotivat. ◊ Loc. conj. Din pricină că... = pentru că..., deoarece, fiindcă. ◊ Loc. prep. Din pricina... = ca urmare a..., având drept motiv; din vina... ◊ Expr. (Înv.) A pune pricină = a invoca motive, pretexte pentru justificarea unei acțiuni. ♦ Prilej, ocazie, pretext. 2. Motiv de ceartă, de neînțelegere; problemă litigioasă, conflict; spec. proces. ◊ Expr. (Pop.) A se pune de pricină = a) a se împotrivi, a se opune; b) a căuta ceartă, a face gură; a se lua la harță, la bătaie. A căuta (cuiva) pricină (cu lumânarea) = a căuta (cuiva) motiv de ceartă, a căuta nod în papură. A găsi (cuiva) pricină = a găsi un pretext pentru a certa pe cineva. (Pop.) A avea (sau a fi în) pricină (cu cineva) = a fi certat (cu cineva); a fi în proces, a se judeca (cu cineva). ♦ (Înv.) Act în care este consemnată hotărârea luată într-un proces. 3. Întâmplare (neplăcută), chestiune; necaz, supărare. ♦ Problemă; afacere. ◊ Loc. adj. Cu pricina = despre care este vorba, respectiv. [Acc. și: pricínă] – Din bg. prična. DOOM
prícină s. f., g.-d. art. prícinii; pl. prícini
pricinilor
PRÍCINĂ, pricini, s. f. 1. Cauză care determină ori explică o acțiune, o situație, un fenomen; motiv. ◊ Loc. adv. Fără (nicio) pricină = fără justificare, nemotivat. ◊ Loc. conj. Din pricină că... = pentru că..., deoarece, fiindcă. ◊ Loc. prep. Din pricina... = ca urmare a..., având drept motiv; din vina... ◊ Expr. (Înv.) A pune pricină = a invoca motive, pretexte pentru justificarea unei acțiuni. ♦ Prilej, ocazie, pretext. 2. Motiv de ceartă, de neînțelegere; problemă litigioasă, conflict; spec. proces. ◊ Expr. (Pop.) A se pune de pricină = a) a se împotrivi, a se opune; b) a căuta ceartă, a face gură; a se lua la harță, la bătaie. A căuta (cuiva) pricină (cu lumânarea) = a căuta (cuiva) motiv de ceartă, a căuta nod în papură. A găsi (cuiva) pricină = a găsi un pretext pentru a certa pe cineva. (Pop.) A avea (sau a fi în) pricină (cu cineva) = a fi certat (cu cineva); a fi în proces, a se judeca (cu cineva). ♦ (Înv.) Act în care este consemnată hotărârea luată într-un proces. 3. Întâmplare (neplăcută), chestiune; necaz, supărare. ♦ Problemă; afacere. ◊ Loc. adj. Cu pricina = despre care este vorba, respectiv. [Acc. și: pricínă] – Din bg. prična. DOOM
prícină s. f., g.-d. art. prícinii; pl. prícini
pricinim
PRICINÍ, pricinesc, vb. IV. Refl. (Popular) A se certa, a se pune de pricină, a se prici. Băiatul începu a-i spune. cum a venit mamonul și cum, pricinindu-se, l-a omorît. RETEGANUL, la CADE.
pricinind
PRICINÍ, pricinesc, vb. IV. Refl. (Popular) A se certa, a se pune de pricină, a se prici. Băiatul începu a-i spune. cum a venit mamonul și cum, pricinindu-se, l-a omorît. RETEGANUL, la CADE.
pricinire
PRICINÍ, pricinesc, vb. IV. Refl. (Popular) A se certa, a se pune de pricină, a se prici. Băiatul începu a-i spune. cum a venit mamonul și cum, pricinindu-se, l-a omorît. RETEGANUL, la CADE.
pricinire
PRICINÍ, pricinesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se certa, a se pune de pricină. – Din pricină.
priciniră
PRICINÍ, pricinesc, vb. IV. Refl. (Popular) A se certa, a se pune de pricină, a se prici. Băiatul începu a-i spune. cum a venit mamonul și cum, pricinindu-se, l-a omorît. RETEGANUL, la CADE.
pricinirăm
PRICINÍ, pricinesc, vb. IV. Refl. (Popular) A se certa, a se pune de pricină, a se prici. Băiatul începu a-i spune. cum a venit mamonul și cum, pricinindu-se, l-a omorît. RETEGANUL, la CADE.
pricinirăți
PRICINÍ, pricinesc, vb. IV. Refl. (Popular) A se certa, a se pune de pricină, a se prici. Băiatul începu a-i spune. cum a venit mamonul și cum, pricinindu-se, l-a omorît. RETEGANUL, la CADE.
pricinise
PRICINÍ, pricinesc, vb. IV. Refl. (Popular) A se certa, a se pune de pricină, a se prici. Băiatul începu a-i spune. cum a venit mamonul și cum, pricinindu-se, l-a omorît. RETEGANUL, la CADE.
pricinisem
PRICINÍ, pricinesc, vb. IV. Refl. (Popular) A se certa, a se pune de pricină, a se prici. Băiatul începu a-i spune. cum a venit mamonul și cum, pricinindu-se, l-a omorît. RETEGANUL, la CADE.
priciniseră
PRICINÍ, pricinesc, vb. IV. Refl. (Popular) A se certa, a se pune de pricină, a se prici. Băiatul începu a-i spune. cum a venit mamonul și cum, pricinindu-se, l-a omorît. RETEGANUL, la CADE.
priciniserăm
PRICINÍ, pricinesc, vb. IV. Refl. (Popular) A se certa, a se pune de pricină, a se prici. Băiatul începu a-i spune. cum a venit mamonul și cum, pricinindu-se, l-a omorît. RETEGANUL, la CADE.
priciniserăți
PRICINÍ, pricinesc, vb. IV. Refl. (Popular) A se certa, a se pune de pricină, a se prici. Băiatul începu a-i spune. cum a venit mamonul și cum, pricinindu-se, l-a omorît. RETEGANUL, la CADE.
priciniseși
PRICINÍ, pricinesc, vb. IV. Refl. (Popular) A se certa, a se pune de pricină, a se prici. Băiatul începu a-i spune. cum a venit mamonul și cum, pricinindu-se, l-a omorît. RETEGANUL, la CADE.
priciniseți
PRICINÍ, pricinesc, vb. IV. Refl. (Popular) A se certa, a se pune de pricină, a se prici. Băiatul începu a-i spune. cum a venit mamonul și cum, pricinindu-se, l-a omorît. RETEGANUL, la CADE.
pricinit
PRICINÍ, pricinesc, vb. IV. Refl. (Popular) A se certa, a se pune de pricină, a se prici. Băiatul începu a-i spune. cum a venit mamonul și cum, pricinindu-se, l-a omorît. RETEGANUL, la CADE.
priciniși
PRICINÍ, pricinesc, vb. IV. Refl. (Popular) A se certa, a se pune de pricină, a se prici. Băiatul începu a-i spune. cum a venit mamonul și cum, pricinindu-se, l-a omorît. RETEGANUL, la CADE.
priciniți
PRICINÍ, pricinesc, vb. IV. Refl. (Popular) A se certa, a se pune de pricină, a se prici. Băiatul începu a-i spune. cum a venit mamonul și cum, pricinindu-se, l-a omorît. RETEGANUL, la CADE.
pricinui
PRICINUÍ, pricinuiesc, vb. IV. Tranz. A fi cauza, mobilul a ceva; a produce, a determina, a provoca, a prilejui. – Pricină + suf. -ui. DOOM
pricinuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pricinuiésc, imperf. 3 sg. pricinuiá; conj. prez. 3 să pricinuiáscă
pricinuia
PRICINUÍ, pricinuiesc, vb. IV. Tranz. A fi cauza, mobilul a ceva; a produce, a determina, a provoca, a prilejui. – Pricină + suf. -ui. DOOM
pricinuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pricinuiésc, imperf. 3 sg. pricinuiá; conj. prez. 3 să pricinuiáscă
pricinuiai
PRICINUÍ, pricinuiesc, vb. IV. Tranz. A fi cauza, mobilul a ceva; a produce, a determina, a provoca, a prilejui. – Pricină + suf. -ui. DOOM
pricinuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pricinuiésc, imperf. 3 sg. pricinuiá; conj. prez. 3 să pricinuiáscă
pricinuiam
PRICINUÍ, pricinuiesc, vb. IV. Tranz. A fi cauza, mobilul a ceva; a produce, a determina, a provoca, a prilejui. – Pricină + suf. -ui. DOOM
pricinuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pricinuiésc, imperf. 3 sg. pricinuiá; conj. prez. 3 să pricinuiáscă
pricinuiască
PRICINUÍ, pricinuiesc, vb. IV. Tranz. A fi cauza, mobilul a ceva; a produce, a determina, a provoca, a prilejui. – Pricină + suf. -ui. DOOM
pricinuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pricinuiésc, imperf. 3 sg. pricinuiá; conj. prez. 3 să pricinuiáscă
pricinuiau
PRICINUÍ, pricinuiesc, vb. IV. Tranz. A fi cauza, mobilul a ceva; a produce, a determina, a provoca, a prilejui. – Pricină + suf. -ui. DOOM
pricinuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pricinuiésc, imperf. 3 sg. pricinuiá; conj. prez. 3 să pricinuiáscă
pricinuiați
PRICINUÍ, pricinuiesc, vb. IV. Tranz. A fi cauza, mobilul a ceva; a produce, a determina, a provoca, a prilejui. – Pricină + suf. -ui. DOOM
pricinuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pricinuiésc, imperf. 3 sg. pricinuiá; conj. prez. 3 să pricinuiáscă
pricinuiesc
PRICINUÍ, pricinuiesc, vb. IV. Tranz. A fi cauza, mobilul a ceva; a produce, a determina, a provoca, a prilejui. – Pricină + suf. -ui. DOOM
pricinuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pricinuiésc, imperf. 3 sg. pricinuiá; conj. prez. 3 să pricinuiáscă
pricinuiește
PRICINUÍ, pricinuiesc, vb. IV. Tranz. A fi cauza, mobilul a ceva; a produce, a determina, a provoca, a prilejui. – Pricină + suf. -ui. DOOM
pricinuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pricinuiésc, imperf. 3 sg. pricinuiá; conj. prez. 3 să pricinuiáscă
pricinuiești
PRICINUÍ, pricinuiesc, vb. IV. Tranz. A fi cauza, mobilul a ceva; a produce, a determina, a provoca, a prilejui. – Pricină + suf. -ui. DOOM
pricinuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pricinuiésc, imperf. 3 sg. pricinuiá; conj. prez. 3 să pricinuiáscă
pricinuii
PRICINUÍ, pricinuiesc, vb. IV. Tranz. A fi cauza, mobilul a ceva; a produce, a determina, a provoca, a prilejui. – Pricină + suf. -ui. DOOM
pricinuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pricinuiésc, imperf. 3 sg. pricinuiá; conj. prez. 3 să pricinuiáscă
pricinuim
PRICINUÍ, pricinuiesc, vb. IV. Tranz. A fi cauza, mobilul a ceva; a produce, a determina, a provoca, a prilejui. – Pricină + suf. -ui. DOOM
pricinuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pricinuiésc, imperf. 3 sg. pricinuiá; conj. prez. 3 să pricinuiáscă
pricinuind
PRICINUÍ, pricinuiesc, vb. IV. Tranz. A fi cauza, mobilul a ceva; a produce, a determina, a provoca, a prilejui. – Pricină + suf. -ui. DOOM
pricinuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pricinuiésc, imperf. 3 sg. pricinuiá; conj. prez. 3 să pricinuiáscă
pricinuire
PRICINUÍ, pricinuiesc, vb. IV. Tranz. A fi cauza, mobilul a ceva; a produce, a determina, a provoca, a prilejui. – Pricină + suf. -ui. DOOM
pricinuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pricinuiésc, imperf. 3 sg. pricinuiá; conj. prez. 3 să pricinuiáscă
pricinuire
PRICINUÍRE s. f. Acțiunea de a pricinui. – V. pricinui. DOOM
pricinuíre (rar) s. f., g.-d. art. pricinuírii
pricinuirea
PRICINUÍRE s. f. Acțiunea de a pricinui. – V. pricinui. DOOM
pricinuíre (rar) s. f., g.-d. art. pricinuírii
pricinuiri
PRICINUÍRE s. f. Acțiunea de a pricinui. – V. pricinui. DOOM
pricinuíre (rar) s. f., g.-d. art. pricinuírii
pricinuirii
PRICINUÍRE s. f. Acțiunea de a pricinui. – V. pricinui. DOOM
pricinuíre (rar) s. f., g.-d. art. pricinuírii
pricinuirile
PRICINUÍRE s. f. Acțiunea de a pricinui. – V. pricinui. DOOM
pricinuíre (rar) s. f., g.-d. art. pricinuírii
pricinuirilor
PRICINUÍRE s. f. Acțiunea de a pricinui. – V. pricinui. DOOM
pricinuíre (rar) s. f., g.-d. art. pricinuírii
pricinuiră
PRICINUÍ, pricinuiesc, vb. IV. Tranz. A fi cauza, mobilul a ceva; a produce, a determina, a provoca, a prilejui. – Pricină + suf. -ui. DOOM
pricinuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pricinuiésc, imperf. 3 sg. pricinuiá; conj. prez. 3 să pricinuiáscă
pricinuirăm
PRICINUÍ, pricinuiesc, vb. IV. Tranz. A fi cauza, mobilul a ceva; a produce, a determina, a provoca, a prilejui. – Pricină + suf. -ui. DOOM
pricinuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pricinuiésc, imperf. 3 sg. pricinuiá; conj. prez. 3 să pricinuiáscă
pricinuirăți
PRICINUÍ, pricinuiesc, vb. IV. Tranz. A fi cauza, mobilul a ceva; a produce, a determina, a provoca, a prilejui. – Pricină + suf. -ui. DOOM
pricinuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pricinuiésc, imperf. 3 sg. pricinuiá; conj. prez. 3 să pricinuiáscă
pricinuise
PRICINUÍ, pricinuiesc, vb. IV. Tranz. A fi cauza, mobilul a ceva; a produce, a determina, a provoca, a prilejui. – Pricină + suf. -ui. DOOM
pricinuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pricinuiésc, imperf. 3 sg. pricinuiá; conj. prez. 3 să pricinuiáscă
pricinuisem
PRICINUÍ, pricinuiesc, vb. IV. Tranz. A fi cauza, mobilul a ceva; a produce, a determina, a provoca, a prilejui. – Pricină + suf. -ui. DOOM
pricinuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pricinuiésc, imperf. 3 sg. pricinuiá; conj. prez. 3 să pricinuiáscă
pricinuiseră
PRICINUÍ, pricinuiesc, vb. IV. Tranz. A fi cauza, mobilul a ceva; a produce, a determina, a provoca, a prilejui. – Pricină + suf. -ui. DOOM
pricinuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pricinuiésc, imperf. 3 sg. pricinuiá; conj. prez. 3 să pricinuiáscă
pricinuiserăm
PRICINUÍ, pricinuiesc, vb. IV. Tranz. A fi cauza, mobilul a ceva; a produce, a determina, a provoca, a prilejui. – Pricină + suf. -ui. DOOM
pricinuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pricinuiésc, imperf. 3 sg. pricinuiá; conj. prez. 3 să pricinuiáscă
pricinuiserăți
PRICINUÍ, pricinuiesc, vb. IV. Tranz. A fi cauza, mobilul a ceva; a produce, a determina, a provoca, a prilejui. – Pricină + suf. -ui. DOOM
pricinuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pricinuiésc, imperf. 3 sg. pricinuiá; conj. prez. 3 să pricinuiáscă
pricinuiseși
PRICINUÍ, pricinuiesc, vb. IV. Tranz. A fi cauza, mobilul a ceva; a produce, a determina, a provoca, a prilejui. – Pricină + suf. -ui. DOOM
pricinuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pricinuiésc, imperf. 3 sg. pricinuiá; conj. prez. 3 să pricinuiáscă
pricinuiseți
PRICINUÍ, pricinuiesc, vb. IV. Tranz. A fi cauza, mobilul a ceva; a produce, a determina, a provoca, a prilejui. – Pricină + suf. -ui. DOOM
pricinuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pricinuiésc, imperf. 3 sg. pricinuiá; conj. prez. 3 să pricinuiáscă
pricinuit
PRICINUÍ, pricinuiesc, vb. IV. Tranz. A fi cauza, mobilul a ceva; a produce, a determina, a provoca, a prilejui. – Pricină + suf. -ui. DOOM
pricinuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pricinuiésc, imperf. 3 sg. pricinuiá; conj. prez. 3 să pricinuiáscă
pricinuit
PRICINUÍ, pricinuiesc, vb. IV. Tranz. A fi cauza, mobilul a ceva; a produce, a determina, a provoca, a prilejui. – Pricină + suf. -ui.
pricinuitoare
PRICINUITÓR, -OÁRE, pricinuitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. (Rar) Adj. Care produce, provoacă, prilejuiește, dă naștere la ceva. 2. S. m. și f. (Înv.) Persoană care face, inițiază, produce ceva. [Pr.: -nu-i-] – Pricinui + suf. -tor. DOOM
pricinuitór (rar) (-nu-i-) adj. m., s. m., pl. pricinuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pricinuitoáre
pricinuitoare
PRICINUITÓR, -OÁRE, pricinuitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. (Rar) Adj. Care produce, provoacă, prilejuiește, dă naștere la ceva. 2. S. m. și f. (Înv.) Persoană care face, inițiază, produce ceva. [Pr.: -nu-i-] – Pricinui + suf. -tor. DOOM
pricinuitór (rar) (-nu-i-) adj. m., s. m., pl. pricinuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pricinuitoáre
pricinuitoarea
PRICINUITÓR, -OÁRE, pricinuitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. (Rar) Adj. Care produce, provoacă, prilejuiește, dă naștere la ceva. 2. S. m. și f. (Înv.) Persoană care face, inițiază, produce ceva. [Pr.: -nu-i-] – Pricinui + suf. -tor. DOOM
pricinuitór (rar) (-nu-i-) adj. m., s. m., pl. pricinuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pricinuitoáre
pricinuitoarea
PRICINUITÓR, -OÁRE, pricinuitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. (Rar) Adj. Care produce, provoacă, prilejuiește, dă naștere la ceva. 2. S. m. și f. (Înv.) Persoană care face, inițiază, produce ceva. [Pr.: -nu-i-] – Pricinui + suf. -tor. DOOM
pricinuitór (rar) (-nu-i-) adj. m., s. m., pl. pricinuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pricinuitoáre
pricinuitoarei
PRICINUITÓR, -OÁRE, pricinuitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. (Rar) Adj. Care produce, provoacă, prilejuiește, dă naștere la ceva. 2. S. m. și f. (Înv.) Persoană care face, inițiază, produce ceva. [Pr.: -nu-i-] – Pricinui + suf. -tor. DOOM
pricinuitór (rar) (-nu-i-) adj. m., s. m., pl. pricinuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pricinuitoáre
pricinuitoarei
PRICINUITÓR, -OÁRE, pricinuitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. (Rar) Adj. Care produce, provoacă, prilejuiește, dă naștere la ceva. 2. S. m. și f. (Înv.) Persoană care face, inițiază, produce ceva. [Pr.: -nu-i-] – Pricinui + suf. -tor. DOOM
pricinuitór (rar) (-nu-i-) adj. m., s. m., pl. pricinuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pricinuitoáre
pricinuitoarele
PRICINUITÓR, -OÁRE, pricinuitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. (Rar) Adj. Care produce, provoacă, prilejuiește, dă naștere la ceva. 2. S. m. și f. (Înv.) Persoană care face, inițiază, produce ceva. [Pr.: -nu-i-] – Pricinui + suf. -tor. DOOM
pricinuitór (rar) (-nu-i-) adj. m., s. m., pl. pricinuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pricinuitoáre
pricinuitoarele
PRICINUITÓR, -OÁRE, pricinuitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. (Rar) Adj. Care produce, provoacă, prilejuiește, dă naștere la ceva. 2. S. m. și f. (Înv.) Persoană care face, inițiază, produce ceva. [Pr.: -nu-i-] – Pricinui + suf. -tor. DOOM
pricinuitór (rar) (-nu-i-) adj. m., s. m., pl. pricinuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pricinuitoáre
pricinuitoarelor
PRICINUITÓR, -OÁRE, pricinuitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. (Rar) Adj. Care produce, provoacă, prilejuiește, dă naștere la ceva. 2. S. m. și f. (Înv.) Persoană care face, inițiază, produce ceva. [Pr.: -nu-i-] – Pricinui + suf. -tor. DOOM
pricinuitór (rar) (-nu-i-) adj. m., s. m., pl. pricinuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pricinuitoáre
pricinuitoarelor
PRICINUITÓR, -OÁRE, pricinuitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. (Rar) Adj. Care produce, provoacă, prilejuiește, dă naștere la ceva. 2. S. m. și f. (Înv.) Persoană care face, inițiază, produce ceva. [Pr.: -nu-i-] – Pricinui + suf. -tor. DOOM
pricinuitór (rar) (-nu-i-) adj. m., s. m., pl. pricinuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pricinuitoáre
pricinuitor
PRICINUITÓR, -OÁRE, pricinuitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. (Rar) Adj. Care produce, provoacă, prilejuiește, dă naștere la ceva. 2. S. m. și f. (Înv.) Persoană care face, inițiază, produce ceva. [Pr.: -nu-i-] – Pricinui + suf. -tor. DOOM
pricinuitór (rar) (-nu-i-) adj. m., s. m., pl. pricinuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pricinuitoáre
pricinuitor
PRICINUITÓR, -OÁRE, pricinuitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. (Rar) Adj. Care produce, provoacă, prilejuiește, dă naștere la ceva. 2. S. m. și f. (Înv.) Persoană care face, inițiază, produce ceva. [Pr.: -nu-i-] – Pricinui + suf. -tor. DOOM
pricinuitór (rar) (-nu-i-) adj. m., s. m., pl. pricinuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pricinuitoáre
pricinuitori
PRICINUITÓR, -OÁRE, pricinuitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. (Rar) Adj. Care produce, provoacă, prilejuiește, dă naștere la ceva. 2. S. m. și f. (Înv.) Persoană care face, inițiază, produce ceva. [Pr.: -nu-i-] – Pricinui + suf. -tor. DOOM
pricinuitór (rar) (-nu-i-) adj. m., s. m., pl. pricinuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pricinuitoáre
pricinuitori
PRICINUITÓR, -OÁRE, pricinuitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. (Rar) Adj. Care produce, provoacă, prilejuiește, dă naștere la ceva. 2. S. m. și f. (Înv.) Persoană care face, inițiază, produce ceva. [Pr.: -nu-i-] – Pricinui + suf. -tor. DOOM
pricinuitór (rar) (-nu-i-) adj. m., s. m., pl. pricinuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pricinuitoáre
pricinuitorii
PRICINUITÓR, -OÁRE, pricinuitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. (Rar) Adj. Care produce, provoacă, prilejuiește, dă naștere la ceva. 2. S. m. și f. (Înv.) Persoană care face, inițiază, produce ceva. [Pr.: -nu-i-] – Pricinui + suf. -tor. DOOM
pricinuitór (rar) (-nu-i-) adj. m., s. m., pl. pricinuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pricinuitoáre
pricinuitorii
PRICINUITÓR, -OÁRE, pricinuitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. (Rar) Adj. Care produce, provoacă, prilejuiește, dă naștere la ceva. 2. S. m. și f. (Înv.) Persoană care face, inițiază, produce ceva. [Pr.: -nu-i-] – Pricinui + suf. -tor. DOOM
pricinuitór (rar) (-nu-i-) adj. m., s. m., pl. pricinuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pricinuitoáre
pricinuitorilor
PRICINUITÓR, -OÁRE, pricinuitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. (Rar) Adj. Care produce, provoacă, prilejuiește, dă naștere la ceva. 2. S. m. și f. (Înv.) Persoană care face, inițiază, produce ceva. [Pr.: -nu-i-] – Pricinui + suf. -tor. DOOM
pricinuitór (rar) (-nu-i-) adj. m., s. m., pl. pricinuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pricinuitoáre
pricinuitorilor
PRICINUITÓR, -OÁRE, pricinuitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. (Rar) Adj. Care produce, provoacă, prilejuiește, dă naștere la ceva. 2. S. m. și f. (Înv.) Persoană care face, inițiază, produce ceva. [Pr.: -nu-i-] – Pricinui + suf. -tor. DOOM
pricinuitór (rar) (-nu-i-) adj. m., s. m., pl. pricinuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pricinuitoáre
pricinuitorul
PRICINUITÓR, -OÁRE, pricinuitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. (Rar) Adj. Care produce, provoacă, prilejuiește, dă naștere la ceva. 2. S. m. și f. (Înv.) Persoană care face, inițiază, produce ceva. [Pr.: -nu-i-] – Pricinui + suf. -tor. DOOM
pricinuitór (rar) (-nu-i-) adj. m., s. m., pl. pricinuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pricinuitoáre
pricinuitorul
PRICINUITÓR, -OÁRE, pricinuitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. (Rar) Adj. Care produce, provoacă, prilejuiește, dă naștere la ceva. 2. S. m. și f. (Înv.) Persoană care face, inițiază, produce ceva. [Pr.: -nu-i-] – Pricinui + suf. -tor. DOOM
pricinuitór (rar) (-nu-i-) adj. m., s. m., pl. pricinuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pricinuitoáre
pricinuitorului
PRICINUITÓR, -OÁRE, pricinuitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. (Rar) Adj. Care produce, provoacă, prilejuiește, dă naștere la ceva. 2. S. m. și f. (Înv.) Persoană care face, inițiază, produce ceva. [Pr.: -nu-i-] – Pricinui + suf. -tor. DOOM
pricinuitór (rar) (-nu-i-) adj. m., s. m., pl. pricinuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pricinuitoáre
pricinuitorului
PRICINUITÓR, -OÁRE, pricinuitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. (Rar) Adj. Care produce, provoacă, prilejuiește, dă naștere la ceva. 2. S. m. și f. (Înv.) Persoană care face, inițiază, produce ceva. [Pr.: -nu-i-] – Pricinui + suf. -tor. DOOM
pricinuitór (rar) (-nu-i-) adj. m., s. m., pl. pricinuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pricinuitoáre
pricinuiși
PRICINUÍ, pricinuiesc, vb. IV. Tranz. A fi cauza, mobilul a ceva; a produce, a determina, a provoca, a prilejui. – Pricină + suf. -ui. DOOM
pricinuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pricinuiésc, imperf. 3 sg. pricinuiá; conj. prez. 3 să pricinuiáscă
pricinuiți
PRICINUÍ, pricinuiesc, vb. IV. Tranz. A fi cauza, mobilul a ceva; a produce, a determina, a provoca, a prilejui. – Pricină + suf. -ui. DOOM
pricinuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pricinuiésc, imperf. 3 sg. pricinuiá; conj. prez. 3 să pricinuiáscă
pricină
PRÍCINĂ, pricini, s. f. 1. Cauză care determină ori explică o acțiune, o situație, un fenomen; motiv. ◊ Loc. adv. Fără (nici o) pricină = fără justificare, nemotivat. ◊ Loc. conj. Din pricină că... = pentru că..., deoarece, fiindcă. ◊ Loc. prep. Din pricina... = ca urmare a..., având drept motiv; din vina... ◊ Expr. (Înv.) A pune pricină = a invoca motive, pretexte pentru justificarea unei acțiuni. ♦ Prilej, ocazie, pretext. 2. Motiv de ceartă, de neînțelegere; problemă litigioasă, conflict; spec. proces. ♦ Expr. (Pop.) A se pune de pricină = a) a se împotrivi, a se opune; b) a căuta ceartă, a face gură; a se lua la harță, la bătaie. A căuta (cuiva) pricină (cu lumânarea) = a căuta (cuiva) motiv de ceartă, a căuta nod în papură. A găsi (cuiva) pricina = a găsi un pretext pentru a certa pe cineva. (Pop.) A avea (sau a fi în) pricină (cu cineva) = a fi certat (cu cineva); a fi în proces, a se judeca (cu cineva). ♦ (Înv.) Act în care este consemnată hotărârea luată într-un proces. 3. Întâmplare (neplăcută), chestiune; necaz, supărare. ♦ Problemă; afacere. ◊ Loc. adj. Cu pricina = despre care este vorbă, respectiv. [Acc. și: pricínă] – Din bg. prična.
pricire
PRICÍ2, pricesc, vb. IV. Refl. recipr. (Înv. și reg.) A se certa. – Din price. DOOM
pricí (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pricéște, imperf. 3 sg. se priceá; conj. prez. 3 să se priceáscă
pricire
PRICÍRE, priciri, s. f. (Înv. și reg.) Faptul de a se prici2; ceartă, sfadă. – V. prici2. DOOM
pricíre (înv., reg.) s. f., g.-d. art. pricírii; pl. pricíri
pricirea
PRICÍRE, priciri, s. f. (Înv. și reg.) Faptul de a se prici2; ceartă, sfadă. – V. prici2. DOOM
pricíre (înv., reg.) s. f., g.-d. art. pricírii; pl. pricíri
priciri
PRICÍRE, priciri, s. f. (Înv. și reg.) Faptul de a se prici2; ceartă, sfadă. – V. prici2. DOOM
pricíre (înv., reg.) s. f., g.-d. art. pricírii; pl. pricíri
pricirii
PRICÍRE, priciri, s. f. (Înv. și reg.) Faptul de a se prici2; ceartă, sfadă. – V. prici2. DOOM
pricíre (înv., reg.) s. f., g.-d. art. pricírii; pl. pricíri
pricirile
PRICÍRE, priciri, s. f. (Înv. și reg.) Faptul de a se prici2; ceartă, sfadă. – V. prici2. DOOM
pricíre (înv., reg.) s. f., g.-d. art. pricírii; pl. pricíri
pricirilor
PRICÍRE, priciri, s. f. (Înv. și reg.) Faptul de a se prici2; ceartă, sfadă. – V. prici2. DOOM
pricíre (înv., reg.) s. f., g.-d. art. pricírii; pl. pricíri
priciră
PRICÍ2, pricesc, vb. IV. Refl. recipr. (Înv. și reg.) A se certa. – Din price. DOOM
pricí (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pricéște, imperf. 3 sg. se priceá; conj. prez. 3 să se priceáscă
pricirăm
PRICÍ2, pricesc, vb. IV. Refl. recipr. (Înv. și reg.) A se certa. – Din price. DOOM
pricí (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pricéște, imperf. 3 sg. se priceá; conj. prez. 3 să se priceáscă
pricirăți
PRICÍ2, pricesc, vb. IV. Refl. recipr. (Înv. și reg.) A se certa. – Din price. DOOM
pricí (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pricéște, imperf. 3 sg. se priceá; conj. prez. 3 să se priceáscă
pricise
PRICÍ2, pricesc, vb. IV. Refl. recipr. (Înv. și reg.) A se certa. – Din price. DOOM
pricí (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pricéște, imperf. 3 sg. se priceá; conj. prez. 3 să se priceáscă
pricisem
PRICÍ2, pricesc, vb. IV. Refl. recipr. (Înv. și reg.) A se certa. – Din price. DOOM
pricí (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pricéște, imperf. 3 sg. se priceá; conj. prez. 3 să se priceáscă
priciseră
PRICÍ2, pricesc, vb. IV. Refl. recipr. (Înv. și reg.) A se certa. – Din price. DOOM
pricí (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pricéște, imperf. 3 sg. se priceá; conj. prez. 3 să se priceáscă
priciserăm
PRICÍ2, pricesc, vb. IV. Refl. recipr. (Înv. și reg.) A se certa. – Din price. DOOM
pricí (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pricéște, imperf. 3 sg. se priceá; conj. prez. 3 să se priceáscă
priciserăți
PRICÍ2, pricesc, vb. IV. Refl. recipr. (Înv. și reg.) A se certa. – Din price. DOOM
pricí (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pricéște, imperf. 3 sg. se priceá; conj. prez. 3 să se priceáscă
priciseși
PRICÍ2, pricesc, vb. IV. Refl. recipr. (Înv. și reg.) A se certa. – Din price. DOOM
pricí (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pricéște, imperf. 3 sg. se priceá; conj. prez. 3 să se priceáscă
priciseți
PRICÍ2, pricesc, vb. IV. Refl. recipr. (Înv. și reg.) A se certa. – Din price. DOOM
pricí (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pricéște, imperf. 3 sg. se priceá; conj. prez. 3 să se priceáscă
pricit
PRICÍ2, pricesc, vb. IV. Refl. recipr. (Înv. și reg.) A se certa. – Din price. DOOM
pricí (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pricéște, imperf. 3 sg. se priceá; conj. prez. 3 să se priceáscă
priciul
PRÍCI1, priciuri, s. n. Pat rudimentar; spec. pat (de scânduri) pentru un număr mare de persoane, folosit în dormitoarele comune. – Din germ. Pritsche. DOOM
!prici s. n., pl. príciuri
priciului
PRÍCI1, priciuri, s. n. Pat rudimentar; spec. pat (de scânduri) pentru un număr mare de persoane, folosit în dormitoarele comune. – Din germ. Pritsche. DOOM
!prici s. n., pl. príciuri
priciuri
PRÍCI1, priciuri, s. n. Pat rudimentar; spec. pat (de scânduri) pentru un număr mare de persoane, folosit în dormitoarele comune. – Din germ. Pritsche. DOOM
!prici s. n., pl. príciuri
priciurile
PRÍCI1, priciuri, s. n. Pat rudimentar; spec. pat (de scânduri) pentru un număr mare de persoane, folosit în dormitoarele comune. – Din germ. Pritsche. DOOM
!prici s. n., pl. príciuri
priciurilor
PRÍCI1, priciuri, s. n. Pat rudimentar; spec. pat (de scânduri) pentru un număr mare de persoane, folosit în dormitoarele comune. – Din germ. Pritsche. DOOM
!prici s. n., pl. príciuri
priciși
PRICÍ2, pricesc, vb. IV. Refl. recipr. (Înv. și reg.) A se certa. – Din price. DOOM
pricí (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pricéște, imperf. 3 sg. se priceá; conj. prez. 3 să se priceáscă
priciți
PRICÍ2, pricesc, vb. IV. Refl. recipr. (Înv. și reg.) A se certa. – Din price. DOOM
pricí (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pricéște, imperf. 3 sg. se priceá; conj. prez. 3 să se priceáscă
pricolice
PRICOLÍCI, pricolici, s. m. (În superstiții) Duh rău în care se presupune că se transformă unii oameni (mai ales după moarte) și care ia înfățișarea unor animale. ♦ P. gener. Strigoi. ♦ Epitet dat unui copil neastâmpărat. – Et. nec. DOOM
pricolíci s. m., pl. pricolíci, art. pricolícii
pricolici
PRICOLÍCI, pricolici, s. m. (În superstiții) Duh rău în care se presupune că se transformă unii oameni (mai ales după moarte) și care ia înfățișarea unor animale. ♦ P. gener. Strigoi. ♦ Epitet dat unui copil neastâmpărat. – Et. nec. DOOM
pricolíci s. m., pl. pricolíci, art. pricolícii
pricolicii
PRICOLÍCI, pricolici, s. m. (În superstiții) Duh rău în care se presupune că se transformă unii oameni (mai ales după moarte) și care ia înfățișarea unor animale. ♦ P. gener. Strigoi. ♦ Epitet dat unui copil neastâmpărat. – Et. nec. DOOM
pricolíci s. m., pl. pricolíci, art. pricolícii
pricolicilor
PRICOLÍCI, pricolici, s. m. (În superstiții) Duh rău în care se presupune că se transformă unii oameni (mai ales după moarte) și care ia înfățișarea unor animale. ♦ P. gener. Strigoi. ♦ Epitet dat unui copil neastâmpărat. – Et. nec. DOOM
pricolíci s. m., pl. pricolíci, art. pricolícii
pricoliciul
PRICOLÍCI, pricolici, s. m. (În superstiții) Duh rău în care se presupune că se transformă unii oameni (mai ales după moarte) și care ia înfățișarea unor animale. ♦ P. gener. Strigoi. ♦ Epitet dat unui copil neastâmpărat. – Et. nec. DOOM
pricolíci s. m., pl. pricolíci, art. pricolícii
pricoliciule
PRICOLÍCI, pricolici, s. m. (În superstiții) Duh rău în care se presupune că se transformă unii oameni (mai ales după moarte) și care ia înfățișarea unor animale. ♦ P. gener. Strigoi. ♦ Epitet dat unui copil neastâmpărat. – Et. nec. DOOM
pricolíci s. m., pl. pricolíci, art. pricolícii
pricoliciului
PRICOLÍCI, pricolici, s. m. (În superstiții) Duh rău în care se presupune că se transformă unii oameni (mai ales după moarte) și care ia înfățișarea unor animale. ♦ P. gener. Strigoi. ♦ Epitet dat unui copil neastâmpărat. – Et. nec. DOOM
pricolíci s. m., pl. pricolíci, art. pricolícii
pricomigdală
PRICOMIGDÁLĂ, pricomigdale, s. f. 1. Migdală amară. 2. Prăjitură uscată preparată din albuș de ou, zahăr și migdale ori alune sau nuci. [Var.: picromigdálă s. f.] – Din ngr. pikramígdalon. DOOM
!pricomigdálă s. f., g.-d. art. pricomigdálei; pl. pricomigdále
pricopseală
PROCOPSEÁLĂ s. f. v. pricopseală. DOOM
procopseálă v. pricopseálă
pricopsi
PROCOPSÍ vb. IV v. pricopsi. DOOM
procopsí v. pricopsí
pricopsire
PROCOPSÍRE s. f. v. pricopsire. DOOM
procopsíre v. pricopsíre
pricopsit
PROCOPSÍT, -Ă adj. v. pricopsit.
pricăjea
PRICĂJÍ, pricăjesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se sfriji, a se pipernici, a slăbi. – Din pricaz. Cf. sl. prokažati. DOOM
!pricăjí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pricăjéște, imperf. 3 sg. se pricăjeá; conj. prez. 3 să se pricăjeáscă
pricăjeai
PRICĂJÍ, pricăjesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se sfriji, a se pipernici, a slăbi. – Din pricaz. Cf. sl. prokažati. DOOM
!pricăjí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pricăjéște, imperf. 3 sg. se pricăjeá; conj. prez. 3 să se pricăjeáscă
pricăjeam
PRICĂJÍ, pricăjesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se sfriji, a se pipernici, a slăbi. – Din pricaz. Cf. sl. prokažati. DOOM
!pricăjí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pricăjéște, imperf. 3 sg. se pricăjeá; conj. prez. 3 să se pricăjeáscă
pricăjească
PRICĂJÍ, pricăjesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se sfriji, a se pipernici, a slăbi. – Din pricaz. Cf. sl. prokažati. DOOM
!pricăjí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pricăjéște, imperf. 3 sg. se pricăjeá; conj. prez. 3 să se pricăjeáscă
pricăjeau
PRICĂJÍ, pricăjesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se sfriji, a se pipernici, a slăbi. – Din pricaz. Cf. sl. prokažati. DOOM
!pricăjí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pricăjéște, imperf. 3 sg. se pricăjeá; conj. prez. 3 să se pricăjeáscă
pricăjeați
PRICĂJÍ, pricăjesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se sfriji, a se pipernici, a slăbi. – Din pricaz. Cf. sl. prokažati. DOOM
!pricăjí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pricăjéște, imperf. 3 sg. se pricăjeá; conj. prez. 3 să se pricăjeáscă
pricăjesc
PRICĂJÍ, pricăjesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se sfriji, a se pipernici, a slăbi. – Din pricaz. Cf. sl. prokažati. DOOM
!pricăjí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pricăjéște, imperf. 3 sg. se pricăjeá; conj. prez. 3 să se pricăjeáscă
pricăjește
PRICĂJÍ, pricăjesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se sfriji, a se pipernici, a slăbi. – Din pricaz. Cf. sl. prokažati. DOOM
!pricăjí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pricăjéște, imperf. 3 sg. se pricăjeá; conj. prez. 3 să se pricăjeáscă
pricăjești
PRICĂJÍ, pricăjesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se sfriji, a se pipernici, a slăbi. – Din pricaz. Cf. sl. prokažati. DOOM
!pricăjí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pricăjéște, imperf. 3 sg. se pricăjeá; conj. prez. 3 să se pricăjeáscă
pricăji
PRICĂJÍ, pricăjesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se sfriji, a se pipernici, a slăbi. – Din pricaz. Cf. sl. prokažati. DOOM
!pricăjí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pricăjéște, imperf. 3 sg. se pricăjeá; conj. prez. 3 să se pricăjeáscă
pricăjii
PRICĂJÍ, pricăjesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se sfriji, a se pipernici, a slăbi. – Din pricaz. Cf. sl. prokažati. DOOM
!pricăjí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pricăjéște, imperf. 3 sg. se pricăjeá; conj. prez. 3 să se pricăjeáscă
pricăjim
PRICĂJÍ, pricăjesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se sfriji, a se pipernici, a slăbi. – Din pricaz. Cf. sl. prokažati. DOOM
!pricăjí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pricăjéște, imperf. 3 sg. se pricăjeá; conj. prez. 3 să se pricăjeáscă
pricăjind
PRICĂJÍ, pricăjesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se sfriji, a se pipernici, a slăbi. – Din pricaz. Cf. sl. prokažati. DOOM
!pricăjí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pricăjéște, imperf. 3 sg. se pricăjeá; conj. prez. 3 să se pricăjeáscă
pricăjire
PRICĂJÍ, pricăjesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se sfriji, a se pipernici, a slăbi. – Din pricaz. Cf. sl. prokažati. DOOM
!pricăjí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pricăjéște, imperf. 3 sg. se pricăjeá; conj. prez. 3 să se pricăjeáscă
pricăjiră
PRICĂJÍ, pricăjesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se sfriji, a se pipernici, a slăbi. – Din pricaz. Cf. sl. prokažati. DOOM
!pricăjí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pricăjéște, imperf. 3 sg. se pricăjeá; conj. prez. 3 să se pricăjeáscă
pricăjirăm
PRICĂJÍ, pricăjesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se sfriji, a se pipernici, a slăbi. – Din pricaz. Cf. sl. prokažati. DOOM
!pricăjí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pricăjéște, imperf. 3 sg. se pricăjeá; conj. prez. 3 să se pricăjeáscă
pricăjirăți
PRICĂJÍ, pricăjesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se sfriji, a se pipernici, a slăbi. – Din pricaz. Cf. sl. prokažati. DOOM
!pricăjí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pricăjéște, imperf. 3 sg. se pricăjeá; conj. prez. 3 să se pricăjeáscă
pricăjise
PRICĂJÍ, pricăjesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se sfriji, a se pipernici, a slăbi. – Din pricaz. Cf. sl. prokažati. DOOM
!pricăjí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pricăjéște, imperf. 3 sg. se pricăjeá; conj. prez. 3 să se pricăjeáscă
pricăjisem
PRICĂJÍ, pricăjesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se sfriji, a se pipernici, a slăbi. – Din pricaz. Cf. sl. prokažati. DOOM
!pricăjí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pricăjéște, imperf. 3 sg. se pricăjeá; conj. prez. 3 să se pricăjeáscă
pricăjiseră
PRICĂJÍ, pricăjesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se sfriji, a se pipernici, a slăbi. – Din pricaz. Cf. sl. prokažati. DOOM
!pricăjí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pricăjéște, imperf. 3 sg. se pricăjeá; conj. prez. 3 să se pricăjeáscă
pricăjiserăm
PRICĂJÍ, pricăjesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se sfriji, a se pipernici, a slăbi. – Din pricaz. Cf. sl. prokažati. DOOM
!pricăjí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pricăjéște, imperf. 3 sg. se pricăjeá; conj. prez. 3 să se pricăjeáscă
pricăjiserăți
PRICĂJÍ, pricăjesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se sfriji, a se pipernici, a slăbi. – Din pricaz. Cf. sl. prokažati. DOOM
!pricăjí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pricăjéște, imperf. 3 sg. se pricăjeá; conj. prez. 3 să se pricăjeáscă
pricăjiseși
PRICĂJÍ, pricăjesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se sfriji, a se pipernici, a slăbi. – Din pricaz. Cf. sl. prokažati. DOOM
!pricăjí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pricăjéște, imperf. 3 sg. se pricăjeá; conj. prez. 3 să se pricăjeáscă
pricăjiseți
PRICĂJÍ, pricăjesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se sfriji, a se pipernici, a slăbi. – Din pricaz. Cf. sl. prokažati. DOOM
!pricăjí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pricăjéște, imperf. 3 sg. se pricăjeá; conj. prez. 3 să se pricăjeáscă
pricăjit
PRICĂJÍ, pricăjesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se sfriji, a se pipernici, a slăbi. – Din pricaz. Cf. sl. prokažati. DOOM
!pricăjí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pricăjéște, imperf. 3 sg. se pricăjeá; conj. prez. 3 să se pricăjeáscă
pricăjit
PRICĂJÍT, -Ă, pricăjiți, -te, adj. (Reg. și fam.) Care a rămas mic, nedezvoltat, care este insuficient dezvoltat; pipernicit. – V. pricăji.
pricăjiși
PRICĂJÍ, pricăjesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se sfriji, a se pipernici, a slăbi. – Din pricaz. Cf. sl. prokažati. DOOM
!pricăjí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pricăjéște, imperf. 3 sg. se pricăjeá; conj. prez. 3 să se pricăjeáscă
pricăjiți
PRICĂJÍ, pricăjesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se sfriji, a se pipernici, a slăbi. – Din pricaz. Cf. sl. prokažati. DOOM
!pricăjí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pricăjéște, imperf. 3 sg. se pricăjeá; conj. prez. 3 să se pricăjeáscă
pridedi
PRIDEDÍ vb. IV v. prididi.
prididea
PRIDIDÍ, prididesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. și intranz. (De obicei în construcții negative) A fi în stare să ducă ceva cu bine la capăt, să îndeplinească un lucru. 2. Tranz. A năpădi, a asalta, a copleși pe cineva cu ceva. 3. Tranz. A birui, a învinge într-o luptă. ♦ Fig. A stăpâni; a opri. – Din sl. prideti. DOOM
prididí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prididésc, imperf. 3 sg. pridideá; conj. prez. 3 să pridideáscă
pridideai
PRIDIDÍ, prididesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. și intranz. (De obicei în construcții negative) A fi în stare să ducă ceva cu bine la capăt, să îndeplinească un lucru. 2. Tranz. A năpădi, a asalta, a copleși pe cineva cu ceva. 3. Tranz. A birui, a învinge într-o luptă. ♦ Fig. A stăpâni; a opri. – Din sl. prideti. DOOM
prididí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prididésc, imperf. 3 sg. pridideá; conj. prez. 3 să pridideáscă
pridideam
PRIDIDÍ, prididesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. și intranz. (De obicei în construcții negative) A fi în stare să ducă ceva cu bine la capăt, să îndeplinească un lucru. 2. Tranz. A năpădi, a asalta, a copleși pe cineva cu ceva. 3. Tranz. A birui, a învinge într-o luptă. ♦ Fig. A stăpâni; a opri. – Din sl. prideti. DOOM
prididí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prididésc, imperf. 3 sg. pridideá; conj. prez. 3 să pridideáscă
prididească
PRIDIDÍ, prididesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. și intranz. (De obicei în construcții negative) A fi în stare să ducă ceva cu bine la capăt, să îndeplinească un lucru. 2. Tranz. A năpădi, a asalta, a copleși pe cineva cu ceva. 3. Tranz. A birui, a învinge într-o luptă. ♦ Fig. A stăpâni; a opri. – Din sl. prideti. DOOM
prididí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prididésc, imperf. 3 sg. pridideá; conj. prez. 3 să pridideáscă
pridideau
PRIDIDÍ, prididesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. și intranz. (De obicei în construcții negative) A fi în stare să ducă ceva cu bine la capăt, să îndeplinească un lucru. 2. Tranz. A năpădi, a asalta, a copleși pe cineva cu ceva. 3. Tranz. A birui, a învinge într-o luptă. ♦ Fig. A stăpâni; a opri. – Din sl. prideti. DOOM
prididí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prididésc, imperf. 3 sg. pridideá; conj. prez. 3 să pridideáscă
pridideați
PRIDIDÍ, prididesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. și intranz. (De obicei în construcții negative) A fi în stare să ducă ceva cu bine la capăt, să îndeplinească un lucru. 2. Tranz. A năpădi, a asalta, a copleși pe cineva cu ceva. 3. Tranz. A birui, a învinge într-o luptă. ♦ Fig. A stăpâni; a opri. – Din sl. prideti. DOOM
prididí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prididésc, imperf. 3 sg. pridideá; conj. prez. 3 să pridideáscă
prididesc
PRIDIDÍ, prididesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. și intranz. (De obicei în construcții negative) A fi în stare să ducă ceva cu bine la capăt, să îndeplinească un lucru. 2. Tranz. A năpădi, a asalta, a copleși pe cineva cu ceva. 3. Tranz. A birui, a învinge într-o luptă. ♦ Fig. A stăpâni; a opri. – Din sl. prideti. DOOM
prididí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prididésc, imperf. 3 sg. pridideá; conj. prez. 3 să pridideáscă
prididește
PRIDIDÍ, prididesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. și intranz. (De obicei în construcții negative) A fi în stare să ducă ceva cu bine la capăt, să îndeplinească un lucru. 2. Tranz. A năpădi, a asalta, a copleși pe cineva cu ceva. 3. Tranz. A birui, a învinge într-o luptă. ♦ Fig. A stăpâni; a opri. – Din sl. prideti. DOOM
prididí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prididésc, imperf. 3 sg. pridideá; conj. prez. 3 să pridideáscă
prididești
PRIDIDÍ, prididesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. și intranz. (De obicei în construcții negative) A fi în stare să ducă ceva cu bine la capăt, să îndeplinească un lucru. 2. Tranz. A năpădi, a asalta, a copleși pe cineva cu ceva. 3. Tranz. A birui, a învinge într-o luptă. ♦ Fig. A stăpâni; a opri. – Din sl. prideti. DOOM
prididí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prididésc, imperf. 3 sg. pridideá; conj. prez. 3 să pridideáscă
prididi
PRIDIDÍ, prididesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. și intranz. (De obicei în construcții negative) A fi în stare să ducă ceva cu bine la capăt, să îndeplinească un lucru. 2. Tranz. A năpădi, a asalta, a copleși pe cineva cu ceva. 3. Tranz. A birui, a învinge într-o luptă. ♦ Fig. A stăpâni; a opri. – Din sl. prideti. DOOM
prididí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prididésc, imperf. 3 sg. pridideá; conj. prez. 3 să pridideáscă
prididii
PRIDIDÍ, prididesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. și intranz. (De obicei în construcții negative) A fi în stare să ducă ceva cu bine la capăt, să îndeplinească un lucru. 2. Tranz. A năpădi, a asalta, a copleși pe cineva cu ceva. 3. Tranz. A birui, a învinge într-o luptă. ♦ Fig. A stăpâni; a opri. – Din sl. prideti. DOOM
prididí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prididésc, imperf. 3 sg. pridideá; conj. prez. 3 să pridideáscă
prididim
PRIDIDÍ, prididesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. și intranz. (De obicei în construcții negative) A fi în stare să ducă ceva cu bine la capăt, să îndeplinească un lucru. 2. Tranz. A năpădi, a asalta, a copleși pe cineva cu ceva. 3. Tranz. A birui, a învinge într-o luptă. ♦ Fig. A stăpâni; a opri. – Din sl. prideti. DOOM
prididí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prididésc, imperf. 3 sg. pridideá; conj. prez. 3 să pridideáscă
prididind
PRIDIDÍ, prididesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. și intranz. (De obicei în construcții negative) A fi în stare să ducă ceva cu bine la capăt, să îndeplinească un lucru. 2. Tranz. A năpădi, a asalta, a copleși pe cineva cu ceva. 3. Tranz. A birui, a învinge într-o luptă. ♦ Fig. A stăpâni; a opri. – Din sl. prideti. DOOM
prididí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prididésc, imperf. 3 sg. pridideá; conj. prez. 3 să pridideáscă
prididire
PRIDIDÍ, prididesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. și intranz. (De obicei în construcții negative) A fi în stare să ducă ceva cu bine la capăt, să îndeplinească un lucru. 2. Tranz. A năpădi, a asalta, a copleși pe cineva cu ceva. 3. Tranz. A birui, a învinge într-o luptă. ♦ Fig. A stăpâni; a opri. – Din sl. prideti. DOOM
prididí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prididésc, imperf. 3 sg. pridideá; conj. prez. 3 să pridideáscă
prididiră
PRIDIDÍ, prididesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. și intranz. (De obicei în construcții negative) A fi în stare să ducă ceva cu bine la capăt, să îndeplinească un lucru. 2. Tranz. A năpădi, a asalta, a copleși pe cineva cu ceva. 3. Tranz. A birui, a învinge într-o luptă. ♦ Fig. A stăpâni; a opri. – Din sl. prideti. DOOM
prididí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prididésc, imperf. 3 sg. pridideá; conj. prez. 3 să pridideáscă
prididirăm
PRIDIDÍ, prididesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. și intranz. (De obicei în construcții negative) A fi în stare să ducă ceva cu bine la capăt, să îndeplinească un lucru. 2. Tranz. A năpădi, a asalta, a copleși pe cineva cu ceva. 3. Tranz. A birui, a învinge într-o luptă. ♦ Fig. A stăpâni; a opri. – Din sl. prideti. DOOM
prididí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prididésc, imperf. 3 sg. pridideá; conj. prez. 3 să pridideáscă
prididirăți
PRIDIDÍ, prididesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. și intranz. (De obicei în construcții negative) A fi în stare să ducă ceva cu bine la capăt, să îndeplinească un lucru. 2. Tranz. A năpădi, a asalta, a copleși pe cineva cu ceva. 3. Tranz. A birui, a învinge într-o luptă. ♦ Fig. A stăpâni; a opri. – Din sl. prideti. DOOM
prididí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prididésc, imperf. 3 sg. pridideá; conj. prez. 3 să pridideáscă
prididise
PRIDIDÍ, prididesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. și intranz. (De obicei în construcții negative) A fi în stare să ducă ceva cu bine la capăt, să îndeplinească un lucru. 2. Tranz. A năpădi, a asalta, a copleși pe cineva cu ceva. 3. Tranz. A birui, a învinge într-o luptă. ♦ Fig. A stăpâni; a opri. – Din sl. prideti. DOOM
prididí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prididésc, imperf. 3 sg. pridideá; conj. prez. 3 să pridideáscă
prididisem
PRIDIDÍ, prididesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. și intranz. (De obicei în construcții negative) A fi în stare să ducă ceva cu bine la capăt, să îndeplinească un lucru. 2. Tranz. A năpădi, a asalta, a copleși pe cineva cu ceva. 3. Tranz. A birui, a învinge într-o luptă. ♦ Fig. A stăpâni; a opri. – Din sl. prideti. DOOM
prididí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prididésc, imperf. 3 sg. pridideá; conj. prez. 3 să pridideáscă
prididiseră
PRIDIDÍ, prididesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. și intranz. (De obicei în construcții negative) A fi în stare să ducă ceva cu bine la capăt, să îndeplinească un lucru. 2. Tranz. A năpădi, a asalta, a copleși pe cineva cu ceva. 3. Tranz. A birui, a învinge într-o luptă. ♦ Fig. A stăpâni; a opri. – Din sl. prideti. DOOM
prididí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prididésc, imperf. 3 sg. pridideá; conj. prez. 3 să pridideáscă
prididiserăm
PRIDIDÍ, prididesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. și intranz. (De obicei în construcții negative) A fi în stare să ducă ceva cu bine la capăt, să îndeplinească un lucru. 2. Tranz. A năpădi, a asalta, a copleși pe cineva cu ceva. 3. Tranz. A birui, a învinge într-o luptă. ♦ Fig. A stăpâni; a opri. – Din sl. prideti. DOOM
prididí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prididésc, imperf. 3 sg. pridideá; conj. prez. 3 să pridideáscă
prididiserăți
PRIDIDÍ, prididesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. și intranz. (De obicei în construcții negative) A fi în stare să ducă ceva cu bine la capăt, să îndeplinească un lucru. 2. Tranz. A năpădi, a asalta, a copleși pe cineva cu ceva. 3. Tranz. A birui, a învinge într-o luptă. ♦ Fig. A stăpâni; a opri. – Din sl. prideti. DOOM
prididí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prididésc, imperf. 3 sg. pridideá; conj. prez. 3 să pridideáscă
prididiseși
PRIDIDÍ, prididesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. și intranz. (De obicei în construcții negative) A fi în stare să ducă ceva cu bine la capăt, să îndeplinească un lucru. 2. Tranz. A năpădi, a asalta, a copleși pe cineva cu ceva. 3. Tranz. A birui, a învinge într-o luptă. ♦ Fig. A stăpâni; a opri. – Din sl. prideti. DOOM
prididí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prididésc, imperf. 3 sg. pridideá; conj. prez. 3 să pridideáscă
prididiseți
PRIDIDÍ, prididesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. și intranz. (De obicei în construcții negative) A fi în stare să ducă ceva cu bine la capăt, să îndeplinească un lucru. 2. Tranz. A năpădi, a asalta, a copleși pe cineva cu ceva. 3. Tranz. A birui, a învinge într-o luptă. ♦ Fig. A stăpâni; a opri. – Din sl. prideti. DOOM
prididí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prididésc, imperf. 3 sg. pridideá; conj. prez. 3 să pridideáscă
prididit
PRIDIDÍ, prididesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. și intranz. (De obicei în construcții negative) A fi în stare să ducă ceva cu bine la capăt, să îndeplinească un lucru. 2. Tranz. A năpădi, a asalta, a copleși pe cineva cu ceva. 3. Tranz. A birui, a învinge într-o luptă. ♦ Fig. A stăpâni; a opri. – Din sl. prideti. DOOM
prididí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prididésc, imperf. 3 sg. pridideá; conj. prez. 3 să pridideáscă
prididiși
PRIDIDÍ, prididesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. și intranz. (De obicei în construcții negative) A fi în stare să ducă ceva cu bine la capăt, să îndeplinească un lucru. 2. Tranz. A năpădi, a asalta, a copleși pe cineva cu ceva. 3. Tranz. A birui, a învinge într-o luptă. ♦ Fig. A stăpâni; a opri. – Din sl. prideti. DOOM
prididí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prididésc, imperf. 3 sg. pridideá; conj. prez. 3 să pridideáscă
prididiți
PRIDIDÍ, prididesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. și intranz. (De obicei în construcții negative) A fi în stare să ducă ceva cu bine la capăt, să îndeplinească un lucru. 2. Tranz. A năpădi, a asalta, a copleși pe cineva cu ceva. 3. Tranz. A birui, a învinge într-o luptă. ♦ Fig. A stăpâni; a opri. – Din sl. prideti. DOOM
prididí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prididésc, imperf. 3 sg. pridideá; conj. prez. 3 să pridideáscă
pridudi
PRIDUDÍ vb. IV v. prididi.
pridvan
PRIDVÁN, pridvane, s. n. (Regional) Pridvor. Facu-mi casă șindrilită Pe simbria dintr-un an, Facu-mi casă cu pridvan. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 409.
pridvoare
PRIDVÓR, pridvoare, s. n. 1. Galerie exterioară deschisă (mai rar închisă), cu acoperișul sprijinit de stâlpi, așezată în partea din față a unei clădiri sau de jur împrejurul ei; cerdac. 2. Încăpere de la intrarea unei biserici, care precedă pronaosul, cu arcade pe stâlpi. 3. Prima încăpere (de trecere) în unele case țărănești; tindă. – Din sl. pritvorŭ. DOOM
pridvór s. n., pl. pridvoáre
pridvoarele
PRIDVÓR, pridvoare, s. n. 1. Galerie exterioară deschisă (mai rar închisă), cu acoperișul sprijinit de stâlpi, așezată în partea din față a unei clădiri sau de jur împrejurul ei; cerdac. 2. Încăpere de la intrarea unei biserici, care precedă pronaosul, cu arcade pe stâlpi. 3. Prima încăpere (de trecere) în unele case țărănești; tindă. – Din sl. pritvorŭ. DOOM
pridvór s. n., pl. pridvoáre
pridvoarelor
PRIDVÓR, pridvoare, s. n. 1. Galerie exterioară deschisă (mai rar închisă), cu acoperișul sprijinit de stâlpi, așezată în partea din față a unei clădiri sau de jur împrejurul ei; cerdac. 2. Încăpere de la intrarea unei biserici, care precedă pronaosul, cu arcade pe stâlpi. 3. Prima încăpere (de trecere) în unele case țărănești; tindă. – Din sl. pritvorŭ. DOOM
pridvór s. n., pl. pridvoáre
pridvor
PRIDVÓR, pridvoare, s. n. 1. Galerie exterioară deschisă (mai rar închisă), cu acoperișul sprijinit de stâlpi, așezată în partea din față a unei clădiri sau de jur împrejurul ei; cerdac. 2. Încăpere de la intrarea unei biserici, care precedă pronaosul, cu arcade pe stâlpi. 3. Prima încăpere (de trecere) în unele case țărănești; tindă. – Din sl. pritvorŭ. DOOM
pridvór s. n., pl. pridvoáre
pridvorul
PRIDVÓR, pridvoare, s. n. 1. Galerie exterioară deschisă (mai rar închisă), cu acoperișul sprijinit de stâlpi, așezată în partea din față a unei clădiri sau de jur împrejurul ei; cerdac. 2. Încăpere de la intrarea unei biserici, care precedă pronaosul, cu arcade pe stâlpi. 3. Prima încăpere (de trecere) în unele case țărănești; tindă. – Din sl. pritvorŭ. DOOM
pridvór s. n., pl. pridvoáre
pridvorului
PRIDVÓR, pridvoare, s. n. 1. Galerie exterioară deschisă (mai rar închisă), cu acoperișul sprijinit de stâlpi, așezată în partea din față a unei clădiri sau de jur împrejurul ei; cerdac. 2. Încăpere de la intrarea unei biserici, care precedă pronaosul, cu arcade pe stâlpi. 3. Prima încăpere (de trecere) în unele case țărănești; tindă. – Din sl. pritvorŭ. DOOM
pridvór s. n., pl. pridvoáre
prielnic
PRIÉLNIC, -Ă, prielnici, -ce, adj. Care favorizează apariția sau desfășurarea unei acțiuni, a unui fenomen, a unui eveniment; favorabil, avantajos; potrivit, oportun. [Pr.: pri-el-] – Prii + suf. -elnic. DOOM
priélnic (pri-el-) adj. m., pl. priélnici; f. priélnică, pl. priélnice
prielnica
PRIÉLNIC, -Ă, prielnici, -ce, adj. Care favorizează apariția sau desfășurarea unei acțiuni, a unui fenomen, a unui eveniment; favorabil, avantajos; potrivit, oportun. [Pr.: pri-el-] – Prii + suf. -elnic. DOOM
priélnic (pri-el-) adj. m., pl. priélnici; f. priélnică, pl. priélnice
prielnice
PRIÉLNIC, -Ă, prielnici, -ce, adj. Care favorizează apariția sau desfășurarea unei acțiuni, a unui fenomen, a unui eveniment; favorabil, avantajos; potrivit, oportun. [Pr.: pri-el-] – Prii + suf. -elnic. DOOM
priélnic (pri-el-) adj. m., pl. priélnici; f. priélnică, pl. priélnice
prielnicei
PRIÉLNIC, -Ă, prielnici, -ce, adj. Care favorizează apariția sau desfășurarea unei acțiuni, a unui fenomen, a unui eveniment; favorabil, avantajos; potrivit, oportun. [Pr.: pri-el-] – Prii + suf. -elnic. DOOM
priélnic (pri-el-) adj. m., pl. priélnici; f. priélnică, pl. priélnice
prielnicele
PRIÉLNIC, -Ă, prielnici, -ce, adj. Care favorizează apariția sau desfășurarea unei acțiuni, a unui fenomen, a unui eveniment; favorabil, avantajos; potrivit, oportun. [Pr.: pri-el-] – Prii + suf. -elnic. DOOM
priélnic (pri-el-) adj. m., pl. priélnici; f. priélnică, pl. priélnice
prielnicelor
PRIÉLNIC, -Ă, prielnici, -ce, adj. Care favorizează apariția sau desfășurarea unei acțiuni, a unui fenomen, a unui eveniment; favorabil, avantajos; potrivit, oportun. [Pr.: pri-el-] – Prii + suf. -elnic. DOOM
priélnic (pri-el-) adj. m., pl. priélnici; f. priélnică, pl. priélnice
prielnici
PRIÉLNIC, -Ă, prielnici, -ce, adj. Care favorizează apariția sau desfășurarea unei acțiuni, a unui fenomen, a unui eveniment; favorabil, avantajos; potrivit, oportun. [Pr.: pri-el-] – Prii + suf. -elnic. DOOM
priélnic (pri-el-) adj. m., pl. priélnici; f. priélnică, pl. priélnice
prielnicii
PRIÉLNIC, -Ă, prielnici, -ce, adj. Care favorizează apariția sau desfășurarea unei acțiuni, a unui fenomen, a unui eveniment; favorabil, avantajos; potrivit, oportun. [Pr.: pri-el-] – Prii + suf. -elnic. DOOM
priélnic (pri-el-) adj. m., pl. priélnici; f. priélnică, pl. priélnice
prielnicilor
PRIÉLNIC, -Ă, prielnici, -ce, adj. Care favorizează apariția sau desfășurarea unei acțiuni, a unui fenomen, a unui eveniment; favorabil, avantajos; potrivit, oportun. [Pr.: pri-el-] – Prii + suf. -elnic. DOOM
priélnic (pri-el-) adj. m., pl. priélnici; f. priélnică, pl. priélnice
prielnicul
PRIÉLNIC, -Ă, prielnici, -ce, adj. Care favorizează apariția sau desfășurarea unei acțiuni, a unui fenomen, a unui eveniment; favorabil, avantajos; potrivit, oportun. [Pr.: pri-el-] – Prii + suf. -elnic. DOOM
priélnic (pri-el-) adj. m., pl. priélnici; f. priélnică, pl. priélnice
prielnicului
PRIÉLNIC, -Ă, prielnici, -ce, adj. Care favorizează apariția sau desfășurarea unei acțiuni, a unui fenomen, a unui eveniment; favorabil, avantajos; potrivit, oportun. [Pr.: pri-el-] – Prii + suf. -elnic. DOOM
priélnic (pri-el-) adj. m., pl. priélnici; f. priélnică, pl. priélnice
prier
PRIÉR s. m. (Înv. și pop.) Luna aprilie. [Acc. și: príer] – Lat. Aprilis. DOOM
!priér (înv., pop.) s. m., g.-d. lui priér
prierul
PRIÉR s. m. (Înv. și pop.) Luna aprilie. [Acc. și: príer] – Lat. Aprilis. DOOM
!priér (înv., pop.) s. m., g.-d. lui priér
prierului
PRIÉR s. m. (Înv. și pop.) Luna aprilie. [Acc. și: príer] – Lat. Aprilis. DOOM
!priér (înv., pop.) s. m., g.-d. lui priér
prieten
PRIÉTIN, -Ă s. m. și f. v. prieten. DOOM
priétenă (pri-e-) s. f., g.-d. art. priétenei; pl. priétene
prietena
PRIÉTIN, -Ă s. m. și f. v. prieten. DOOM
priétenă (pri-e-) s. f., g.-d. art. priétenei; pl. priétene
prietene
PRIÉTIN, -Ă s. m. și f. v. prieten. DOOM
priétenă (pri-e-) s. f., g.-d. art. priétenei; pl. priétene
prieteneasca
PRIETINÉSC, -EÁSCĂ adj. v. prietenesc. DOOM
prietenésc (pri-e-) adj. m., f. prieteneáscă; pl. m. și f. prietenéști
prietenei
PRIÉTIN, -Ă s. m. și f. v. prieten. DOOM
priétenă (pri-e-) s. f., g.-d. art. priétenei; pl. priétene
prietenele
PRIÉTIN, -Ă s. m. și f. v. prieten. DOOM
priétenă (pri-e-) s. f., g.-d. art. priétenei; pl. priétene
prietenelor
PRIÉTIN, -Ă s. m. și f. v. prieten. DOOM
priétenă (pri-e-) s. f., g.-d. art. priétenei; pl. priétene
prietenesc
PRIETINÉSC, -EÁSCĂ adj. v. prietenesc. DOOM
prietenésc (pri-e-) adj. m., f. prieteneáscă; pl. m. și f. prietenéști
prietenescul
PRIETINÉSC, -EÁSCĂ adj. v. prietenesc. DOOM
prietenésc (pri-e-) adj. m., f. prieteneáscă; pl. m. și f. prietenéști
prietenescului
PRIETINÉSC, -EÁSCĂ adj. v. prietenesc. DOOM
prietenésc (pri-e-) adj. m., f. prieteneáscă; pl. m. și f. prietenéști
prietenește
PRIETENÉȘTE adv. Ca un prieten, cu prietenie; cu bunăvoință; amical. [Pr.: pri-e-] – Prieten + suf. -ește. DOOM
prietenéște (pri-e-) adv.
prietenești
PRIETINÉSC, -EÁSCĂ adj. v. prietenesc. DOOM
prietenésc (pri-e-) adj. m., f. prieteneáscă; pl. m. și f. prietenéști
prieteneștii
PRIETINÉSC, -EÁSCĂ adj. v. prietenesc. DOOM
prietenésc (pri-e-) adj. m., f. prieteneáscă; pl. m. și f. prietenéști
prieteneștile
PRIETINÉSC, -EÁSCĂ adj. v. prietenesc. DOOM
prietenésc (pri-e-) adj. m., f. prieteneáscă; pl. m. și f. prietenéști
prieteneștilor
PRIETINÉSC, -EÁSCĂ adj. v. prietenesc. DOOM
prietenésc (pri-e-) adj. m., f. prieteneáscă; pl. m. și f. prietenéști
prieteni
PRIÉTIN, -Ă s. m. și f. v. prieten. DOOM
priétenă (pri-e-) s. f., g.-d. art. priétenei; pl. priétene
prietenia
PRIETINÍE s. f. v. prietenie. DOOM
prieteníe (pri-e-) s. f., art. prietenía, g.-d. art. prieteníei; pl. prieteníi, art. prieteníile
prietenie
PRIETINÍE s. f. v. prietenie. DOOM
prieteníe (pri-e-) s. f., art. prietenía, g.-d. art. prieteníei; pl. prieteníi, art. prieteníile
prieteniei
PRIETINÍE s. f. v. prietenie. DOOM
prieteníe (pri-e-) s. f., art. prietenía, g.-d. art. prieteníei; pl. prieteníi, art. prieteníile
prietenii
PRIÉTIN, -Ă s. m. și f. v. prieten. DOOM
priétenă (pri-e-) s. f., g.-d. art. priétenei; pl. priétene
prietenii
PRIETINÍE s. f. v. prietenie. DOOM
prieteníe (pri-e-) s. f., art. prietenía, g.-d. art. prieteníei; pl. prieteníi, art. prieteníile
prieteniile
PRIETINÍE s. f. v. prietenie. DOOM
prieteníe (pri-e-) s. f., art. prietenía, g.-d. art. prieteníei; pl. prieteníi, art. prieteníile
prieteniilor
PRIETINÍE s. f. v. prietenie. DOOM
prieteníe (pri-e-) s. f., art. prietenía, g.-d. art. prieteníei; pl. prieteníi, art. prieteníile
prietenilor
PRIÉTIN, -Ă s. m. și f. v. prieten. DOOM
priétenă (pri-e-) s. f., g.-d. art. priétenei; pl. priétene
prietenoasa
PRIETINÓS, -OÁSĂ adj. v. prietenos. DOOM
prietenós (pri-e-) adj. m., pl. prietenóși; f. prietenoásă, pl. prietenoáse
prietenoase
PRIETINÓS, -OÁSĂ adj. v. prietenos. DOOM
prietenós (pri-e-) adj. m., pl. prietenóși; f. prietenoásă, pl. prietenoáse
prietenoasei
PRIETINÓS, -OÁSĂ adj. v. prietenos. DOOM
prietenós (pri-e-) adj. m., pl. prietenóși; f. prietenoásă, pl. prietenoáse
prietenoasele
PRIETINÓS, -OÁSĂ adj. v. prietenos. DOOM
prietenós (pri-e-) adj. m., pl. prietenóși; f. prietenoásă, pl. prietenoáse
prietenoaselor
PRIETINÓS, -OÁSĂ adj. v. prietenos. DOOM
prietenós (pri-e-) adj. m., pl. prietenóși; f. prietenoásă, pl. prietenoáse
prietenos
PRIETINÓS, -OÁSĂ adj. v. prietenos. DOOM
prietenós (pri-e-) adj. m., pl. prietenóși; f. prietenoásă, pl. prietenoáse
prietenosul
PRIETINÓS, -OÁSĂ adj. v. prietenos. DOOM
prietenós (pri-e-) adj. m., pl. prietenóși; f. prietenoásă, pl. prietenoáse
prietenosului
PRIETINÓS, -OÁSĂ adj. v. prietenos. DOOM
prietenós (pri-e-) adj. m., pl. prietenóși; f. prietenoásă, pl. prietenoáse
prietenoși
PRIETINÓS, -OÁSĂ adj. v. prietenos. DOOM
prietenós (pri-e-) adj. m., pl. prietenóși; f. prietenoásă, pl. prietenoáse
prietenoșii
PRIETINÓS, -OÁSĂ adj. v. prietenos. DOOM
prietenós (pri-e-) adj. m., pl. prietenóși; f. prietenoásă, pl. prietenoáse
prietenoșilor
PRIETINÓS, -OÁSĂ adj. v. prietenos. DOOM
prietenós (pri-e-) adj. m., pl. prietenóși; f. prietenoásă, pl. prietenoáse
prietenul
PRIÉTIN, -Ă s. m. și f. v. prieten. DOOM
priétenă (pri-e-) s. f., g.-d. art. priétenei; pl. priétene
prietenului
PRIÉTIN, -Ă s. m. și f. v. prieten. DOOM
priétenă (pri-e-) s. f., g.-d. art. priétenei; pl. priétene
prieteșug
PRIETEȘÚG, prieteșuguri, s. n. (Pop.) Prietenie. [Pr.: pri-e-] – Prieten + suf. -șug. DOOM
prieteșúg (pop.) (pri-e-) s. n., pl. prieteșúguri
prieteșugul
PRIETEȘÚG, prieteșuguri, s. n. (Pop.) Prietenie. [Pr.: pri-e-] – Prieten + suf. -șug. DOOM
prieteșúg (pop.) (pri-e-) s. n., pl. prieteșúguri
prieteșugului
PRIETEȘÚG, prieteșuguri, s. n. (Pop.) Prietenie. [Pr.: pri-e-] – Prieten + suf. -șug. DOOM
prieteșúg (pop.) (pri-e-) s. n., pl. prieteșúguri
prieteșuguri
PRIETEȘÚG, prieteșuguri, s. n. (Pop.) Prietenie. [Pr.: pri-e-] – Prieten + suf. -șug. DOOM
prieteșúg (pop.) (pri-e-) s. n., pl. prieteșúguri
prieteșugurile
PRIETEȘÚG, prieteșuguri, s. n. (Pop.) Prietenie. [Pr.: pri-e-] – Prieten + suf. -șug. DOOM
prieteșúg (pop.) (pri-e-) s. n., pl. prieteșúguri
prieteșugurilor
PRIETEȘÚG, prieteșuguri, s. n. (Pop.) Prietenie. [Pr.: pri-e-] – Prieten + suf. -șug. DOOM
prieteșúg (pop.) (pri-e-) s. n., pl. prieteșúguri
prietin
PRIÉTIN, -Ă s. m. și f. v. prieten. DOOM
priétenă (pri-e-) s. f., g.-d. art. priétenei; pl. priétene
prietinesc
PRIETINÉSC, -EÁSCĂ adj. v. prietenesc. DOOM
prietenésc (pri-e-) adj. m., f. prieteneáscă; pl. m. și f. prietenéști
prietinie
PRIETINÍE s. f. v. prietenie. DOOM
prieteníe (pri-e-) s. f., art. prietenía, g.-d. art. prieteníei; pl. prieteníi, art. prieteníile
prietinos
PRIETINÓS, -OÁSĂ adj. v. prietenos. DOOM
prietenós (pri-e-) adj. m., pl. prietenóși; f. prietenoásă, pl. prietenoáse
prietină
PRIÉTIN, -Ă s. m. și f. v. prieten. DOOM
priétenă (pri-e-) s. f., g.-d. art. priétenei; pl. priétene
prifont
PRIFÓNT s. n. v. prefont.
prigitoare
PRIGITOÁRE, prigitori, s. f. (Reg.) Fotă formată dintr-o singură bucată de țesătură petrecută în jurul corpului. – Et. nec. DOOM
prigitoáre (reg.) s. f., g.-d. art. prigitórii; pl. prigitóri
prigitoarea
PRIGITOÁRE, prigitori, s. f. (Reg.) Fotă formată dintr-o singură bucată de țesătură petrecută în jurul corpului. – Et. nec. DOOM
prigitoáre (reg.) s. f., g.-d. art. prigitórii; pl. prigitóri
prigitori
PRIGITOÁRE, prigitori, s. f. (Reg.) Fotă formată dintr-o singură bucată de țesătură petrecută în jurul corpului. – Et. nec. DOOM
prigitoáre (reg.) s. f., g.-d. art. prigitórii; pl. prigitóri
prigitorii
PRIGITOÁRE, prigitori, s. f. (Reg.) Fotă formată dintr-o singură bucată de țesătură petrecută în jurul corpului. – Et. nec. DOOM
prigitoáre (reg.) s. f., g.-d. art. prigitórii; pl. prigitóri
prigitorile
PRIGITOÁRE, prigitori, s. f. (Reg.) Fotă formată dintr-o singură bucată de țesătură petrecută în jurul corpului. – Et. nec. DOOM
prigitoáre (reg.) s. f., g.-d. art. prigitórii; pl. prigitóri
prigitorilor
PRIGITOÁRE, prigitori, s. f. (Reg.) Fotă formată dintr-o singură bucată de țesătură petrecută în jurul corpului. – Et. nec. DOOM
prigitoáre (reg.) s. f., g.-d. art. prigitórii; pl. prigitóri
prigoadă
prigoádă (prigoáde), s. f. – (Banat) Caz, situație. Sb. prigoda (Candrea).
prigoana
PRIGOÁNĂ, prigoane, s. f. Urmărire aprigă, pornire împotriva cuiva; măsuri represive luate de o autoritate împotriva cuiva; asuprire, persecuție, prigonire. – Din prigoni (derivat regresiv). DOOM
prigoánă s. f., g.-d. art. prigoánei; pl. prigoáne
prigoane
PRIGOÁNĂ, prigoane, s. f. Urmărire aprigă, pornire împotriva cuiva; măsuri represive luate de o autoritate împotriva cuiva; asuprire, persecuție, prigonire. – Din prigoni (derivat regresiv). DOOM
prigoánă s. f., g.-d. art. prigoánei; pl. prigoáne
prigoanei
PRIGOÁNĂ, prigoane, s. f. Urmărire aprigă, pornire împotriva cuiva; măsuri represive luate de o autoritate împotriva cuiva; asuprire, persecuție, prigonire. – Din prigoni (derivat regresiv). DOOM
prigoánă s. f., g.-d. art. prigoánei; pl. prigoáne
prigoanele
PRIGOÁNĂ, prigoane, s. f. Urmărire aprigă, pornire împotriva cuiva; măsuri represive luate de o autoritate împotriva cuiva; asuprire, persecuție, prigonire. – Din prigoni (derivat regresiv). DOOM
prigoánă s. f., g.-d. art. prigoánei; pl. prigoáne
prigoanelor
PRIGOÁNĂ, prigoane, s. f. Urmărire aprigă, pornire împotriva cuiva; măsuri represive luate de o autoritate împotriva cuiva; asuprire, persecuție, prigonire. – Din prigoni (derivat regresiv). DOOM
prigoánă s. f., g.-d. art. prigoánei; pl. prigoáne
prigoare
PRIGÓRIE, prigorii, s. f. Pasăre migratoare zveltă, de mărimea unei turturele, viu colorată (cu roșu, galben, negru, albastru-verzui), cu ciocul lung și subțire, care trăiește pe malurile lutoase ale apelor și se hrănește mai ales cu albine și viespi; albinărel (Merops apiaster). [Var.: prigoáre s. f.] – Din prigori (derivat regresiv). DOOM
prigórie (-ri-e) s. f., art. prigória (-ri-a), g.-d. art. prigóriei; pl. prigórii, art. prigóriile (-ri-i-)
prigoarea
PRIGÓRIE, prigorii, s. f. Pasăre migratoare zveltă, de mărimea unei turturele, viu colorată (cu roșu, galben, negru, albastru-verzui), cu ciocul lung și subțire, care trăiește pe malurile lutoase ale apelor și se hrănește mai ales cu albine și viespi; albinărel (Merops apiaster). [Var.: prigoáre s. f.] – Din prigori (derivat regresiv). DOOM
prigórie (-ri-e) s. f., art. prigória (-ri-a), g.-d. art. prigóriei; pl. prigórii, art. prigóriile (-ri-i-)
prigon
PRIGÓN s. m. (Numai în loc. adj.; despre animale de tracțiune) Din (sau la) prigon = înhămat (sau înjugat) la mijloc (între înaintași și rotași). Plecat-a badea într-o joi, Cu plugul cu doisprezece boi: Cei dinainte Cu coarnele-nvîrtite; Cei dinprigon Trag în odgon. La PAMFILE, R. 106. Se ivește de după deal o butcă cu opt poștalioni albi... pe cei doi de cătră om, de la roate și din prigon era doi surugii. ȘEZ. XII 45.
prigonea
PRIGONÍ, prigonesc, vb. IV. Tranz. 1. A provoca cuiva în mod permanent necazuri, neplăceri, a trata cu ură, cu dușmănie, a persecuta; (despre autorități) a lua măsuri represive, a oprima. 2. A izgoni, a fugări pe cineva. ♦ Fig. (Despre abstracte) A urmări, a obseda; a chinui. – Din sl. prigoniti. DOOM
prigoní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prigonésc, imperf. 3 sg. prigoneá; conj. prez. 3 să prigoneáscă
prigoneai
PRIGONÍ, prigonesc, vb. IV. Tranz. 1. A provoca cuiva în mod permanent necazuri, neplăceri, a trata cu ură, cu dușmănie, a persecuta; (despre autorități) a lua măsuri represive, a oprima. 2. A izgoni, a fugări pe cineva. ♦ Fig. (Despre abstracte) A urmări, a obseda; a chinui. – Din sl. prigoniti. DOOM
prigoní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prigonésc, imperf. 3 sg. prigoneá; conj. prez. 3 să prigoneáscă
prigoneam
PRIGONÍ, prigonesc, vb. IV. Tranz. 1. A provoca cuiva în mod permanent necazuri, neplăceri, a trata cu ură, cu dușmănie, a persecuta; (despre autorități) a lua măsuri represive, a oprima. 2. A izgoni, a fugări pe cineva. ♦ Fig. (Despre abstracte) A urmări, a obseda; a chinui. – Din sl. prigoniti. DOOM
prigoní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prigonésc, imperf. 3 sg. prigoneá; conj. prez. 3 să prigoneáscă
prigonească
PRIGONÍ, prigonesc, vb. IV. Tranz. 1. A provoca cuiva în mod permanent necazuri, neplăceri, a trata cu ură, cu dușmănie, a persecuta; (despre autorități) a lua măsuri represive, a oprima. 2. A izgoni, a fugări pe cineva. ♦ Fig. (Despre abstracte) A urmări, a obseda; a chinui. – Din sl. prigoniti. DOOM
prigoní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prigonésc, imperf. 3 sg. prigoneá; conj. prez. 3 să prigoneáscă
prigoneau
PRIGONÍ, prigonesc, vb. IV. Tranz. 1. A provoca cuiva în mod permanent necazuri, neplăceri, a trata cu ură, cu dușmănie, a persecuta; (despre autorități) a lua măsuri represive, a oprima. 2. A izgoni, a fugări pe cineva. ♦ Fig. (Despre abstracte) A urmări, a obseda; a chinui. – Din sl. prigoniti. DOOM
prigoní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prigonésc, imperf. 3 sg. prigoneá; conj. prez. 3 să prigoneáscă
prigoneați
PRIGONÍ, prigonesc, vb. IV. Tranz. 1. A provoca cuiva în mod permanent necazuri, neplăceri, a trata cu ură, cu dușmănie, a persecuta; (despre autorități) a lua măsuri represive, a oprima. 2. A izgoni, a fugări pe cineva. ♦ Fig. (Despre abstracte) A urmări, a obseda; a chinui. – Din sl. prigoniti. DOOM
prigoní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prigonésc, imperf. 3 sg. prigoneá; conj. prez. 3 să prigoneáscă
prigonesc
PRIGONÍ, prigonesc, vb. IV. Tranz. 1. A provoca cuiva în mod permanent necazuri, neplăceri, a trata cu ură, cu dușmănie, a persecuta; (despre autorități) a lua măsuri represive, a oprima. 2. A izgoni, a fugări pe cineva. ♦ Fig. (Despre abstracte) A urmări, a obseda; a chinui. – Din sl. prigoniti. DOOM
prigoní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prigonésc, imperf. 3 sg. prigoneá; conj. prez. 3 să prigoneáscă
prigonește
PRIGONÍ, prigonesc, vb. IV. Tranz. 1. A provoca cuiva în mod permanent necazuri, neplăceri, a trata cu ură, cu dușmănie, a persecuta; (despre autorități) a lua măsuri represive, a oprima. 2. A izgoni, a fugări pe cineva. ♦ Fig. (Despre abstracte) A urmări, a obseda; a chinui. – Din sl. prigoniti. DOOM
prigoní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prigonésc, imperf. 3 sg. prigoneá; conj. prez. 3 să prigoneáscă
prigonești
PRIGONÍ, prigonesc, vb. IV. Tranz. 1. A provoca cuiva în mod permanent necazuri, neplăceri, a trata cu ură, cu dușmănie, a persecuta; (despre autorități) a lua măsuri represive, a oprima. 2. A izgoni, a fugări pe cineva. ♦ Fig. (Despre abstracte) A urmări, a obseda; a chinui. – Din sl. prigoniti. DOOM
prigoní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prigonésc, imperf. 3 sg. prigoneá; conj. prez. 3 să prigoneáscă
prigoni
PRIGONÍ, prigonesc, vb. IV. Tranz. 1. A provoca cuiva în mod permanent necazuri, neplăceri, a trata cu ură, cu dușmănie, a persecuta; (despre autorități) a lua măsuri represive, a oprima. 2. A izgoni, a fugări pe cineva. ♦ Fig. (Despre abstracte) A urmări, a obseda; a chinui. – Din sl. prigoniti. DOOM
prigoní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prigonésc, imperf. 3 sg. prigoneá; conj. prez. 3 să prigoneáscă
prigonii
PRIGONÍ, prigonesc, vb. IV. Tranz. 1. A provoca cuiva în mod permanent necazuri, neplăceri, a trata cu ură, cu dușmănie, a persecuta; (despre autorități) a lua măsuri represive, a oprima. 2. A izgoni, a fugări pe cineva. ♦ Fig. (Despre abstracte) A urmări, a obseda; a chinui. – Din sl. prigoniti. DOOM
prigoní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prigonésc, imperf. 3 sg. prigoneá; conj. prez. 3 să prigoneáscă
prigonim
PRIGONÍ, prigonesc, vb. IV. Tranz. 1. A provoca cuiva în mod permanent necazuri, neplăceri, a trata cu ură, cu dușmănie, a persecuta; (despre autorități) a lua măsuri represive, a oprima. 2. A izgoni, a fugări pe cineva. ♦ Fig. (Despre abstracte) A urmări, a obseda; a chinui. – Din sl. prigoniti. DOOM
prigoní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prigonésc, imperf. 3 sg. prigoneá; conj. prez. 3 să prigoneáscă
prigonind
PRIGONÍ, prigonesc, vb. IV. Tranz. 1. A provoca cuiva în mod permanent necazuri, neplăceri, a trata cu ură, cu dușmănie, a persecuta; (despre autorități) a lua măsuri represive, a oprima. 2. A izgoni, a fugări pe cineva. ♦ Fig. (Despre abstracte) A urmări, a obseda; a chinui. – Din sl. prigoniti. DOOM
prigoní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prigonésc, imperf. 3 sg. prigoneá; conj. prez. 3 să prigoneáscă
prigonire
PRIGONÍ, prigonesc, vb. IV. Tranz. 1. A provoca cuiva în mod permanent necazuri, neplăceri, a trata cu ură, cu dușmănie, a persecuta; (despre autorități) a lua măsuri represive, a oprima. 2. A izgoni, a fugări pe cineva. ♦ Fig. (Despre abstracte) A urmări, a obseda; a chinui. – Din sl. prigoniti. DOOM
prigoní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prigonésc, imperf. 3 sg. prigoneá; conj. prez. 3 să prigoneáscă
prigonire
PRIGONÍRE, prigoniri, s. f. Acțiunea de a prigoni; persecuție, împilare, asuprire. – V. prigoni. DOOM
prigoníre s. f., g.-d. art. prigonírii; pl. prigoníri
prigonirea
PRIGONÍRE, prigoniri, s. f. Acțiunea de a prigoni; persecuție, împilare, asuprire. – V. prigoni. DOOM
prigoníre s. f., g.-d. art. prigonírii; pl. prigoníri
prigoniri
PRIGONÍRE, prigoniri, s. f. Acțiunea de a prigoni; persecuție, împilare, asuprire. – V. prigoni. DOOM
prigoníre s. f., g.-d. art. prigonírii; pl. prigoníri
prigonirii
PRIGONÍRE, prigoniri, s. f. Acțiunea de a prigoni; persecuție, împilare, asuprire. – V. prigoni. DOOM
prigoníre s. f., g.-d. art. prigonírii; pl. prigoníri
prigonirile
PRIGONÍRE, prigoniri, s. f. Acțiunea de a prigoni; persecuție, împilare, asuprire. – V. prigoni. DOOM
prigoníre s. f., g.-d. art. prigonírii; pl. prigoníri
prigonirilor
PRIGONÍRE, prigoniri, s. f. Acțiunea de a prigoni; persecuție, împilare, asuprire. – V. prigoni. DOOM
prigoníre s. f., g.-d. art. prigonírii; pl. prigoníri
prigoniră
PRIGONÍ, prigonesc, vb. IV. Tranz. 1. A provoca cuiva în mod permanent necazuri, neplăceri, a trata cu ură, cu dușmănie, a persecuta; (despre autorități) a lua măsuri represive, a oprima. 2. A izgoni, a fugări pe cineva. ♦ Fig. (Despre abstracte) A urmări, a obseda; a chinui. – Din sl. prigoniti. DOOM
prigoní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prigonésc, imperf. 3 sg. prigoneá; conj. prez. 3 să prigoneáscă
prigonirăm
PRIGONÍ, prigonesc, vb. IV. Tranz. 1. A provoca cuiva în mod permanent necazuri, neplăceri, a trata cu ură, cu dușmănie, a persecuta; (despre autorități) a lua măsuri represive, a oprima. 2. A izgoni, a fugări pe cineva. ♦ Fig. (Despre abstracte) A urmări, a obseda; a chinui. – Din sl. prigoniti. DOOM
prigoní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prigonésc, imperf. 3 sg. prigoneá; conj. prez. 3 să prigoneáscă
prigonirăți
PRIGONÍ, prigonesc, vb. IV. Tranz. 1. A provoca cuiva în mod permanent necazuri, neplăceri, a trata cu ură, cu dușmănie, a persecuta; (despre autorități) a lua măsuri represive, a oprima. 2. A izgoni, a fugări pe cineva. ♦ Fig. (Despre abstracte) A urmări, a obseda; a chinui. – Din sl. prigoniti. DOOM
prigoní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prigonésc, imperf. 3 sg. prigoneá; conj. prez. 3 să prigoneáscă
prigonise
PRIGONÍ, prigonesc, vb. IV. Tranz. 1. A provoca cuiva în mod permanent necazuri, neplăceri, a trata cu ură, cu dușmănie, a persecuta; (despre autorități) a lua măsuri represive, a oprima. 2. A izgoni, a fugări pe cineva. ♦ Fig. (Despre abstracte) A urmări, a obseda; a chinui. – Din sl. prigoniti. DOOM
prigoní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prigonésc, imperf. 3 sg. prigoneá; conj. prez. 3 să prigoneáscă
prigonisem
PRIGONÍ, prigonesc, vb. IV. Tranz. 1. A provoca cuiva în mod permanent necazuri, neplăceri, a trata cu ură, cu dușmănie, a persecuta; (despre autorități) a lua măsuri represive, a oprima. 2. A izgoni, a fugări pe cineva. ♦ Fig. (Despre abstracte) A urmări, a obseda; a chinui. – Din sl. prigoniti. DOOM
prigoní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prigonésc, imperf. 3 sg. prigoneá; conj. prez. 3 să prigoneáscă
prigoniseră
PRIGONÍ, prigonesc, vb. IV. Tranz. 1. A provoca cuiva în mod permanent necazuri, neplăceri, a trata cu ură, cu dușmănie, a persecuta; (despre autorități) a lua măsuri represive, a oprima. 2. A izgoni, a fugări pe cineva. ♦ Fig. (Despre abstracte) A urmări, a obseda; a chinui. – Din sl. prigoniti. DOOM
prigoní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prigonésc, imperf. 3 sg. prigoneá; conj. prez. 3 să prigoneáscă
prigoniserăm
PRIGONÍ, prigonesc, vb. IV. Tranz. 1. A provoca cuiva în mod permanent necazuri, neplăceri, a trata cu ură, cu dușmănie, a persecuta; (despre autorități) a lua măsuri represive, a oprima. 2. A izgoni, a fugări pe cineva. ♦ Fig. (Despre abstracte) A urmări, a obseda; a chinui. – Din sl. prigoniti. DOOM
prigoní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prigonésc, imperf. 3 sg. prigoneá; conj. prez. 3 să prigoneáscă
prigoniserăți
PRIGONÍ, prigonesc, vb. IV. Tranz. 1. A provoca cuiva în mod permanent necazuri, neplăceri, a trata cu ură, cu dușmănie, a persecuta; (despre autorități) a lua măsuri represive, a oprima. 2. A izgoni, a fugări pe cineva. ♦ Fig. (Despre abstracte) A urmări, a obseda; a chinui. – Din sl. prigoniti. DOOM
prigoní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prigonésc, imperf. 3 sg. prigoneá; conj. prez. 3 să prigoneáscă
prigoniseși
PRIGONÍ, prigonesc, vb. IV. Tranz. 1. A provoca cuiva în mod permanent necazuri, neplăceri, a trata cu ură, cu dușmănie, a persecuta; (despre autorități) a lua măsuri represive, a oprima. 2. A izgoni, a fugări pe cineva. ♦ Fig. (Despre abstracte) A urmări, a obseda; a chinui. – Din sl. prigoniti. DOOM
prigoní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prigonésc, imperf. 3 sg. prigoneá; conj. prez. 3 să prigoneáscă
prigoniseți
PRIGONÍ, prigonesc, vb. IV. Tranz. 1. A provoca cuiva în mod permanent necazuri, neplăceri, a trata cu ură, cu dușmănie, a persecuta; (despre autorități) a lua măsuri represive, a oprima. 2. A izgoni, a fugări pe cineva. ♦ Fig. (Despre abstracte) A urmări, a obseda; a chinui. – Din sl. prigoniti. DOOM
prigoní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prigonésc, imperf. 3 sg. prigoneá; conj. prez. 3 să prigoneáscă
prigonit
PRIGONÍ, prigonesc, vb. IV. Tranz. 1. A provoca cuiva în mod permanent necazuri, neplăceri, a trata cu ură, cu dușmănie, a persecuta; (despre autorități) a lua măsuri represive, a oprima. 2. A izgoni, a fugări pe cineva. ♦ Fig. (Despre abstracte) A urmări, a obseda; a chinui. – Din sl. prigoniti. DOOM
prigoní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prigonésc, imperf. 3 sg. prigoneá; conj. prez. 3 să prigoneáscă
prigonit
PRIGONÍT, -Ă, prigoniți, -te, adj. Persecutat, asuprit, oprimat. – V. prigoni.
prigonita
PRIGONÍT, -Ă, prigoniți, -te, adj. Persecutat, asuprit, oprimat. – V. prigoni.
prigonite
PRIGONÍT, -Ă, prigoniți, -te, adj. Persecutat, asuprit, oprimat. – V. prigoni.
prigonitei
PRIGONÍT, -Ă, prigoniți, -te, adj. Persecutat, asuprit, oprimat. – V. prigoni.
prigonitele
PRIGONÍT, -Ă, prigoniți, -te, adj. Persecutat, asuprit, oprimat. – V. prigoni.
prigonitelor
PRIGONÍT, -Ă, prigoniți, -te, adj. Persecutat, asuprit, oprimat. – V. prigoni.
prigonitoare
PRIGONITÓR, -OÁRE, prigonitori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care prigonește; asupritor. – Prigoni + suf. -tor. DOOM
prigonitór (rar) s. m., pl. prigonitóri
prigonitoarea
PRIGONITÓR, -OÁRE, prigonitori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care prigonește; asupritor. – Prigoni + suf. -tor. DOOM
prigonitór (rar) s. m., pl. prigonitóri
prigonitoarei
PRIGONITÓR, -OÁRE, prigonitori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care prigonește; asupritor. – Prigoni + suf. -tor. DOOM
prigonitór (rar) s. m., pl. prigonitóri
prigonitoarele
PRIGONITÓR, -OÁRE, prigonitori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care prigonește; asupritor. – Prigoni + suf. -tor. DOOM
prigonitór (rar) s. m., pl. prigonitóri
prigonitoarelor
PRIGONITÓR, -OÁRE, prigonitori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care prigonește; asupritor. – Prigoni + suf. -tor. DOOM
prigonitór (rar) s. m., pl. prigonitóri
prigonitor
PRIGONITÓR, -OÁRE, prigonitori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care prigonește; asupritor. – Prigoni + suf. -tor. DOOM
prigonitór (rar) s. m., pl. prigonitóri
prigonitori
PRIGONITÓR, -OÁRE, prigonitori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care prigonește; asupritor. – Prigoni + suf. -tor. DOOM
prigonitór (rar) s. m., pl. prigonitóri
prigonitorii
PRIGONITÓR, -OÁRE, prigonitori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care prigonește; asupritor. – Prigoni + suf. -tor. DOOM
prigonitór (rar) s. m., pl. prigonitóri
prigonitorilor
PRIGONITÓR, -OÁRE, prigonitori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care prigonește; asupritor. – Prigoni + suf. -tor. DOOM
prigonitór (rar) s. m., pl. prigonitóri
prigonitorul
PRIGONITÓR, -OÁRE, prigonitori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care prigonește; asupritor. – Prigoni + suf. -tor. DOOM
prigonitór (rar) s. m., pl. prigonitóri
prigonitorului
PRIGONITÓR, -OÁRE, prigonitori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care prigonește; asupritor. – Prigoni + suf. -tor. DOOM
prigonitór (rar) s. m., pl. prigonitóri
prigonitul
PRIGONÍT, -Ă, prigoniți, -te, adj. Persecutat, asuprit, oprimat. – V. prigoni.
prigonitului
PRIGONÍT, -Ă, prigoniți, -te, adj. Persecutat, asuprit, oprimat. – V. prigoni.
prigoniși
PRIGONÍ, prigonesc, vb. IV. Tranz. 1. A provoca cuiva în mod permanent necazuri, neplăceri, a trata cu ură, cu dușmănie, a persecuta; (despre autorități) a lua măsuri represive, a oprima. 2. A izgoni, a fugări pe cineva. ♦ Fig. (Despre abstracte) A urmări, a obseda; a chinui. – Din sl. prigoniti. DOOM
prigoní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prigonésc, imperf. 3 sg. prigoneá; conj. prez. 3 să prigoneáscă
prigoniți
PRIGONÍ, prigonesc, vb. IV. Tranz. 1. A provoca cuiva în mod permanent necazuri, neplăceri, a trata cu ură, cu dușmănie, a persecuta; (despre autorități) a lua măsuri represive, a oprima. 2. A izgoni, a fugări pe cineva. ♦ Fig. (Despre abstracte) A urmări, a obseda; a chinui. – Din sl. prigoniti. DOOM
prigoní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prigonésc, imperf. 3 sg. prigoneá; conj. prez. 3 să prigoneáscă
prigoniți
PRIGONÍT, -Ă, prigoniți, -te, adj. Persecutat, asuprit, oprimat. – V. prigoni.
prigoniții
PRIGONÍT, -Ă, prigoniți, -te, adj. Persecutat, asuprit, oprimat. – V. prigoni.
prigoniților
PRIGONÍT, -Ă, prigoniți, -te, adj. Persecutat, asuprit, oprimat. – V. prigoni.
prigor
PRIGÓR, prigori, s. m. Prigorie. Și din bolțile tăriei cad străfulgerați prigorii. IOSIF, P. 74.
prigorea
PRIGORÍ, prigoresc, vb. IV. Refl. (Înv. și reg.) A se expune la dogoarea focului sau a soarelui; a se încălzi prea tare. ♦ Fig. A fi chinuit, torturat de ceva, a se frământa, a se perpeli. – Din sl. prigorĕti. DOOM
!prigorí (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se prigoréște, imperf. 3 sg. se prigoreá; conj. prez. 3 să se prigoreáscă
prigoreai
PRIGORÍ, prigoresc, vb. IV. Refl. (Înv. și reg.) A se expune la dogoarea focului sau a soarelui; a se încălzi prea tare. ♦ Fig. A fi chinuit, torturat de ceva, a se frământa, a se perpeli. – Din sl. prigorĕti. DOOM
!prigorí (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se prigoréște, imperf. 3 sg. se prigoreá; conj. prez. 3 să se prigoreáscă
prigoream
PRIGORÍ, prigoresc, vb. IV. Refl. (Înv. și reg.) A se expune la dogoarea focului sau a soarelui; a se încălzi prea tare. ♦ Fig. A fi chinuit, torturat de ceva, a se frământa, a se perpeli. – Din sl. prigorĕti. DOOM
!prigorí (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se prigoréște, imperf. 3 sg. se prigoreá; conj. prez. 3 să se prigoreáscă
prigorească
PRIGORÍ, prigoresc, vb. IV. Refl. (Înv. și reg.) A se expune la dogoarea focului sau a soarelui; a se încălzi prea tare. ♦ Fig. A fi chinuit, torturat de ceva, a se frământa, a se perpeli. – Din sl. prigorĕti. DOOM
!prigorí (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se prigoréște, imperf. 3 sg. se prigoreá; conj. prez. 3 să se prigoreáscă
prigoreau
PRIGORÍ, prigoresc, vb. IV. Refl. (Înv. și reg.) A se expune la dogoarea focului sau a soarelui; a se încălzi prea tare. ♦ Fig. A fi chinuit, torturat de ceva, a se frământa, a se perpeli. – Din sl. prigorĕti. DOOM
!prigorí (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se prigoréște, imperf. 3 sg. se prigoreá; conj. prez. 3 să se prigoreáscă
prigoreați
PRIGORÍ, prigoresc, vb. IV. Refl. (Înv. și reg.) A se expune la dogoarea focului sau a soarelui; a se încălzi prea tare. ♦ Fig. A fi chinuit, torturat de ceva, a se frământa, a se perpeli. – Din sl. prigorĕti. DOOM
!prigorí (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se prigoréște, imperf. 3 sg. se prigoreá; conj. prez. 3 să se prigoreáscă
prigoresc
PRIGORÍ, prigoresc, vb. IV. Refl. (Înv. și reg.) A se expune la dogoarea focului sau a soarelui; a se încălzi prea tare. ♦ Fig. A fi chinuit, torturat de ceva, a se frământa, a se perpeli. – Din sl. prigorĕti. DOOM
!prigorí (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se prigoréște, imperf. 3 sg. se prigoreá; conj. prez. 3 să se prigoreáscă
prigorește
PRIGORÍ, prigoresc, vb. IV. Refl. (Înv. și reg.) A se expune la dogoarea focului sau a soarelui; a se încălzi prea tare. ♦ Fig. A fi chinuit, torturat de ceva, a se frământa, a se perpeli. – Din sl. prigorĕti. DOOM
!prigorí (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se prigoréște, imperf. 3 sg. se prigoreá; conj. prez. 3 să se prigoreáscă
prigorești
PRIGORÍ, prigoresc, vb. IV. Refl. (Înv. și reg.) A se expune la dogoarea focului sau a soarelui; a se încălzi prea tare. ♦ Fig. A fi chinuit, torturat de ceva, a se frământa, a se perpeli. – Din sl. prigorĕti. DOOM
!prigorí (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se prigoréște, imperf. 3 sg. se prigoreá; conj. prez. 3 să se prigoreáscă
prigori
PRIGORÍ, prigoresc, vb. IV. Refl. (Înv. și reg.) A se expune la dogoarea focului sau a soarelui; a se încălzi prea tare. ♦ Fig. A fi chinuit, torturat de ceva, a se frământa, a se perpeli. – Din sl. prigorĕti. DOOM
!prigorí (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se prigoréște, imperf. 3 sg. se prigoreá; conj. prez. 3 să se prigoreáscă
prigori
PRIGÓRIE, prigorii, s. f. Pasăre migratoare zveltă, de mărimea unei turturele, viu colorată (cu roșu, galben, negru, albastru-verzui), cu ciocul lung și subțire, care trăiește pe malurile lutoase ale apelor și se hrănește mai ales cu albine și viespi; albinărel (Merops apiaster). [Var.: prigoáre s. f.] – Din prigori (derivat regresiv). DOOM
prigórie (-ri-e) s. f., art. prigória (-ri-a), g.-d. art. prigóriei; pl. prigórii, art. prigóriile (-ri-i-)
prigoria
PRIGÓRIE, prigorii, s. f. Pasăre migratoare zveltă, de mărimea unei turturele, viu colorată (cu roșu, galben, negru, albastru-verzui), cu ciocul lung și subțire, care trăiește pe malurile lutoase ale apelor și se hrănește mai ales cu albine și viespi; albinărel (Merops apiaster). [Var.: prigoáre s. f.] – Din prigori (derivat regresiv). DOOM
prigórie (-ri-e) s. f., art. prigória (-ri-a), g.-d. art. prigóriei; pl. prigórii, art. prigóriile (-ri-i-)
prigorie
PRIGÓRIE, prigorii, s. f. Pasăre migratoare zveltă, de mărimea unei turturele, viu colorată (cu roșu, galben, negru, albastru-verzui), cu ciocul lung și subțire, care trăiește pe malurile lutoase ale apelor și se hrănește mai ales cu albine și viespi; albinărel (Merops apiaster). [Var.: prigoáre s. f.] – Din prigori (derivat regresiv). DOOM
prigórie (-ri-e) s. f., art. prigória (-ri-a), g.-d. art. prigóriei; pl. prigórii, art. prigóriile (-ri-i-)
prigoriei
PRIGÓRIE, prigorii, s. f. Pasăre migratoare zveltă, de mărimea unei turturele, viu colorată (cu roșu, galben, negru, albastru-verzui), cu ciocul lung și subțire, care trăiește pe malurile lutoase ale apelor și se hrănește mai ales cu albine și viespi; albinărel (Merops apiaster). [Var.: prigoáre s. f.] – Din prigori (derivat regresiv). DOOM
prigórie (-ri-e) s. f., art. prigória (-ri-a), g.-d. art. prigóriei; pl. prigórii, art. prigóriile (-ri-i-)
prigorii
PRIGORÍ, prigoresc, vb. IV. Refl. (Înv. și reg.) A se expune la dogoarea focului sau a soarelui; a se încălzi prea tare. ♦ Fig. A fi chinuit, torturat de ceva, a se frământa, a se perpeli. – Din sl. prigorĕti. DOOM
!prigorí (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se prigoréște, imperf. 3 sg. se prigoreá; conj. prez. 3 să se prigoreáscă
prigorii
PRIGÓRIE, prigorii, s. f. Pasăre migratoare zveltă, de mărimea unei turturele, viu colorată (cu roșu, galben, negru, albastru-verzui), cu ciocul lung și subțire, care trăiește pe malurile lutoase ale apelor și se hrănește mai ales cu albine și viespi; albinărel (Merops apiaster). [Var.: prigoáre s. f.] – Din prigori (derivat regresiv). DOOM
prigórie (-ri-e) s. f., art. prigória (-ri-a), g.-d. art. prigóriei; pl. prigórii, art. prigóriile (-ri-i-)
prigoriile
PRIGÓRIE, prigorii, s. f. Pasăre migratoare zveltă, de mărimea unei turturele, viu colorată (cu roșu, galben, negru, albastru-verzui), cu ciocul lung și subțire, care trăiește pe malurile lutoase ale apelor și se hrănește mai ales cu albine și viespi; albinărel (Merops apiaster). [Var.: prigoáre s. f.] – Din prigori (derivat regresiv). DOOM
prigórie (-ri-e) s. f., art. prigória (-ri-a), g.-d. art. prigóriei; pl. prigórii, art. prigóriile (-ri-i-)
prigoriilor
PRIGÓRIE, prigorii, s. f. Pasăre migratoare zveltă, de mărimea unei turturele, viu colorată (cu roșu, galben, negru, albastru-verzui), cu ciocul lung și subțire, care trăiește pe malurile lutoase ale apelor și se hrănește mai ales cu albine și viespi; albinărel (Merops apiaster). [Var.: prigoáre s. f.] – Din prigori (derivat regresiv). DOOM
prigórie (-ri-e) s. f., art. prigória (-ri-a), g.-d. art. prigóriei; pl. prigórii, art. prigóriile (-ri-i-)
prigorile
PRIGÓRIE, prigorii, s. f. Pasăre migratoare zveltă, de mărimea unei turturele, viu colorată (cu roșu, galben, negru, albastru-verzui), cu ciocul lung și subțire, care trăiește pe malurile lutoase ale apelor și se hrănește mai ales cu albine și viespi; albinărel (Merops apiaster). [Var.: prigoáre s. f.] – Din prigori (derivat regresiv). DOOM
prigórie (-ri-e) s. f., art. prigória (-ri-a), g.-d. art. prigóriei; pl. prigórii, art. prigóriile (-ri-i-)
prigorilor
PRIGÓRIE, prigorii, s. f. Pasăre migratoare zveltă, de mărimea unei turturele, viu colorată (cu roșu, galben, negru, albastru-verzui), cu ciocul lung și subțire, care trăiește pe malurile lutoase ale apelor și se hrănește mai ales cu albine și viespi; albinărel (Merops apiaster). [Var.: prigoáre s. f.] – Din prigori (derivat regresiv). DOOM
prigórie (-ri-e) s. f., art. prigória (-ri-a), g.-d. art. prigóriei; pl. prigórii, art. prigóriile (-ri-i-)
prigorim
PRIGORÍ, prigoresc, vb. IV. Refl. (Înv. și reg.) A se expune la dogoarea focului sau a soarelui; a se încălzi prea tare. ♦ Fig. A fi chinuit, torturat de ceva, a se frământa, a se perpeli. – Din sl. prigorĕti. DOOM
!prigorí (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se prigoréște, imperf. 3 sg. se prigoreá; conj. prez. 3 să se prigoreáscă
prigorind
PRIGORÍ, prigoresc, vb. IV. Refl. (Înv. și reg.) A se expune la dogoarea focului sau a soarelui; a se încălzi prea tare. ♦ Fig. A fi chinuit, torturat de ceva, a se frământa, a se perpeli. – Din sl. prigorĕti. DOOM
!prigorí (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se prigoréște, imperf. 3 sg. se prigoreá; conj. prez. 3 să se prigoreáscă
prigorire
PRIGORÍ, prigoresc, vb. IV. Refl. (Înv. și reg.) A se expune la dogoarea focului sau a soarelui; a se încălzi prea tare. ♦ Fig. A fi chinuit, torturat de ceva, a se frământa, a se perpeli. – Din sl. prigorĕti. DOOM
!prigorí (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se prigoréște, imperf. 3 sg. se prigoreá; conj. prez. 3 să se prigoreáscă
prigorire
PRIGORÍ, prigoresc, vb. IV. Refl. (Înv. și reg.) A se expune la dogoarea focului sau a soarelui; a se încălzi prea tare. ♦ Fig. A fi chinuit, torturat de ceva, a se frământa, a se perpeli. – Din sl. prigorĕti.
prigoriră
PRIGORÍ, prigoresc, vb. IV. Refl. (Înv. și reg.) A se expune la dogoarea focului sau a soarelui; a se încălzi prea tare. ♦ Fig. A fi chinuit, torturat de ceva, a se frământa, a se perpeli. – Din sl. prigorĕti. DOOM
!prigorí (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se prigoréște, imperf. 3 sg. se prigoreá; conj. prez. 3 să se prigoreáscă
prigorirăm
PRIGORÍ, prigoresc, vb. IV. Refl. (Înv. și reg.) A se expune la dogoarea focului sau a soarelui; a se încălzi prea tare. ♦ Fig. A fi chinuit, torturat de ceva, a se frământa, a se perpeli. – Din sl. prigorĕti. DOOM
!prigorí (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se prigoréște, imperf. 3 sg. se prigoreá; conj. prez. 3 să se prigoreáscă
prigorirăți
PRIGORÍ, prigoresc, vb. IV. Refl. (Înv. și reg.) A se expune la dogoarea focului sau a soarelui; a se încălzi prea tare. ♦ Fig. A fi chinuit, torturat de ceva, a se frământa, a se perpeli. – Din sl. prigorĕti. DOOM
!prigorí (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se prigoréște, imperf. 3 sg. se prigoreá; conj. prez. 3 să se prigoreáscă
prigorise
PRIGORÍ, prigoresc, vb. IV. Refl. (Înv. și reg.) A se expune la dogoarea focului sau a soarelui; a se încălzi prea tare. ♦ Fig. A fi chinuit, torturat de ceva, a se frământa, a se perpeli. – Din sl. prigorĕti. DOOM
!prigorí (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se prigoréște, imperf. 3 sg. se prigoreá; conj. prez. 3 să se prigoreáscă
prigorisem
PRIGORÍ, prigoresc, vb. IV. Refl. (Înv. și reg.) A se expune la dogoarea focului sau a soarelui; a se încălzi prea tare. ♦ Fig. A fi chinuit, torturat de ceva, a se frământa, a se perpeli. – Din sl. prigorĕti. DOOM
!prigorí (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se prigoréște, imperf. 3 sg. se prigoreá; conj. prez. 3 să se prigoreáscă
prigoriseră
PRIGORÍ, prigoresc, vb. IV. Refl. (Înv. și reg.) A se expune la dogoarea focului sau a soarelui; a se încălzi prea tare. ♦ Fig. A fi chinuit, torturat de ceva, a se frământa, a se perpeli. – Din sl. prigorĕti. DOOM
!prigorí (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se prigoréște, imperf. 3 sg. se prigoreá; conj. prez. 3 să se prigoreáscă
prigoriserăm
PRIGORÍ, prigoresc, vb. IV. Refl. (Înv. și reg.) A se expune la dogoarea focului sau a soarelui; a se încălzi prea tare. ♦ Fig. A fi chinuit, torturat de ceva, a se frământa, a se perpeli. – Din sl. prigorĕti. DOOM
!prigorí (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se prigoréște, imperf. 3 sg. se prigoreá; conj. prez. 3 să se prigoreáscă
prigoriserăți
PRIGORÍ, prigoresc, vb. IV. Refl. (Înv. și reg.) A se expune la dogoarea focului sau a soarelui; a se încălzi prea tare. ♦ Fig. A fi chinuit, torturat de ceva, a se frământa, a se perpeli. – Din sl. prigorĕti. DOOM
!prigorí (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se prigoréște, imperf. 3 sg. se prigoreá; conj. prez. 3 să se prigoreáscă
prigoriseși
PRIGORÍ, prigoresc, vb. IV. Refl. (Înv. și reg.) A se expune la dogoarea focului sau a soarelui; a se încălzi prea tare. ♦ Fig. A fi chinuit, torturat de ceva, a se frământa, a se perpeli. – Din sl. prigorĕti. DOOM
!prigorí (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se prigoréște, imperf. 3 sg. se prigoreá; conj. prez. 3 să se prigoreáscă
prigoriseți
PRIGORÍ, prigoresc, vb. IV. Refl. (Înv. și reg.) A se expune la dogoarea focului sau a soarelui; a se încălzi prea tare. ♦ Fig. A fi chinuit, torturat de ceva, a se frământa, a se perpeli. – Din sl. prigorĕti. DOOM
!prigorí (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se prigoréște, imperf. 3 sg. se prigoreá; conj. prez. 3 să se prigoreáscă
prigorit
PRIGORÍ, prigoresc, vb. IV. Refl. (Înv. și reg.) A se expune la dogoarea focului sau a soarelui; a se încălzi prea tare. ♦ Fig. A fi chinuit, torturat de ceva, a se frământa, a se perpeli. – Din sl. prigorĕti. DOOM
!prigorí (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se prigoréște, imperf. 3 sg. se prigoreá; conj. prez. 3 să se prigoreáscă
prigoriși
PRIGORÍ, prigoresc, vb. IV. Refl. (Înv. și reg.) A se expune la dogoarea focului sau a soarelui; a se încălzi prea tare. ♦ Fig. A fi chinuit, torturat de ceva, a se frământa, a se perpeli. – Din sl. prigorĕti. DOOM
!prigorí (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se prigoréște, imperf. 3 sg. se prigoreá; conj. prez. 3 să se prigoreáscă
prigoriți
PRIGORÍ, prigoresc, vb. IV. Refl. (Înv. și reg.) A se expune la dogoarea focului sau a soarelui; a se încălzi prea tare. ♦ Fig. A fi chinuit, torturat de ceva, a se frământa, a se perpeli. – Din sl. prigorĕti. DOOM
!prigorí (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se prigoréște, imperf. 3 sg. se prigoreá; conj. prez. 3 să se prigoreáscă
prihana
PRIHÁNĂ, prihane, s. f. (Rar) Faptă care încalcă morala; vină morală, necinste; păcat. ◊ Loc. adj. Fără (de) prihană = curat, pur2, nevinovat; cast. – Din ucr. pryhana. DOOM
prihánă (rar) s. f., g.-d. art. prihánei; pl. priháne
prihane
PRIHÁNĂ, prihane, s. f. (Rar) Faptă care încalcă morala; vină morală, necinste; păcat. ◊ Loc. adj. Fără (de) prihană = curat, pur2, nevinovat; cast. – Din ucr. pryhana. DOOM
prihánă (rar) s. f., g.-d. art. prihánei; pl. priháne
prihanei
PRIHÁNĂ, prihane, s. f. (Rar) Faptă care încalcă morala; vină morală, necinste; păcat. ◊ Loc. adj. Fără (de) prihană = curat, pur2, nevinovat; cast. – Din ucr. pryhana. DOOM
prihánă (rar) s. f., g.-d. art. prihánei; pl. priháne
prihanele
PRIHÁNĂ, prihane, s. f. (Rar) Faptă care încalcă morala; vină morală, necinste; păcat. ◊ Loc. adj. Fără (de) prihană = curat, pur2, nevinovat; cast. – Din ucr. pryhana. DOOM
prihánă (rar) s. f., g.-d. art. prihánei; pl. priháne
prihanelor
PRIHÁNĂ, prihane, s. f. (Rar) Faptă care încalcă morala; vină morală, necinste; păcat. ◊ Loc. adj. Fără (de) prihană = curat, pur2, nevinovat; cast. – Din ucr. pryhana. DOOM
prihánă (rar) s. f., g.-d. art. prihánei; pl. priháne
prihăni
PRIHÁNĂ, prihane, s. f. (Rar) Faptă care încalcă morala; vină morală, necinste; păcat. ◊ Loc. adj. Fără (de) prihană = curat, pur2, nevinovat; cast. – Din ucr. pryhana. DOOM
prihánă (rar) s. f., g.-d. art. prihánei; pl. priháne
prihănie
PRIHĂNÍE s. f. (Învechit, în loc. adj.) Fără prihănie = fără prihană, curat, cast. Așa m-au deprins Ștefan, ușoară țărna-i fie! Ea trai fără mustrare și fără prihănie. ALECSANDRI, P. III 295.
prihănii
PRIHÁNĂ, prihane, s. f. (Rar) Faptă care încalcă morala; vină morală, necinste; păcat. ◊ Loc. adj. Fără (de) prihană = curat, pur2, nevinovat; cast. – Din ucr. pryhana. DOOM
prihánă (rar) s. f., g.-d. art. prihánei; pl. priháne
prihănile
PRIHÁNĂ, prihane, s. f. (Rar) Faptă care încalcă morala; vină morală, necinste; păcat. ◊ Loc. adj. Fără (de) prihană = curat, pur2, nevinovat; cast. – Din ucr. pryhana. DOOM
prihánă (rar) s. f., g.-d. art. prihánei; pl. priháne
prihănilor
PRIHÁNĂ, prihane, s. f. (Rar) Faptă care încalcă morala; vină morală, necinste; păcat. ◊ Loc. adj. Fără (de) prihană = curat, pur2, nevinovat; cast. – Din ucr. pryhana. DOOM
prihánă (rar) s. f., g.-d. art. prihánei; pl. priháne
prii
PRIÍ, pers. 3 priește, vb. IV. Intranz. unipers. (Construit cu dativul) A-i fi cuiva prielnic, favorabil, a-i fi de folos, a-i cădea bine; a-i tihni; a face să prospere. – Din sl. prijati. DOOM
prií (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. priéște (pri-eș-), imperf. 3 sg. priá; conj. prez. 3 să priáscă (pri-as-); ger. priínd
priincioasa
PRIINCIÓS, -OÁSĂ, priincioși, -oase, adj. (Pop.) Prielnic, favorabil, folositor. [Pr.: pri-in-] – Priință + suf. -ios. DOOM
priinciós (pop.) (pri-in-) adj. m., pl. priincióși; f. priincioásă, pl. priincioáse
priincioase
PRIINCIÓS, -OÁSĂ, priincioși, -oase, adj. (Pop.) Prielnic, favorabil, folositor. [Pr.: pri-in-] – Priință + suf. -ios. DOOM
priinciós (pop.) (pri-in-) adj. m., pl. priincióși; f. priincioásă, pl. priincioáse
priincioasei
PRIINCIÓS, -OÁSĂ, priincioși, -oase, adj. (Pop.) Prielnic, favorabil, folositor. [Pr.: pri-in-] – Priință + suf. -ios. DOOM
priinciós (pop.) (pri-in-) adj. m., pl. priincióși; f. priincioásă, pl. priincioáse
priincioasele
PRIINCIÓS, -OÁSĂ, priincioși, -oase, adj. (Pop.) Prielnic, favorabil, folositor. [Pr.: pri-in-] – Priință + suf. -ios. DOOM
priinciós (pop.) (pri-in-) adj. m., pl. priincióși; f. priincioásă, pl. priincioáse
priincioaselor
PRIINCIÓS, -OÁSĂ, priincioși, -oase, adj. (Pop.) Prielnic, favorabil, folositor. [Pr.: pri-in-] – Priință + suf. -ios. DOOM
priinciós (pop.) (pri-in-) adj. m., pl. priincióși; f. priincioásă, pl. priincioáse
priincios
PRIINCIÓS, -OÁSĂ, priincioși, -oase, adj. (Pop.) Prielnic, favorabil, folositor. [Pr.: pri-in-] – Priință + suf. -ios. DOOM
priinciós (pop.) (pri-in-) adj. m., pl. priincióși; f. priincioásă, pl. priincioáse
priinciosul
PRIINCIÓS, -OÁSĂ, priincioși, -oase, adj. (Pop.) Prielnic, favorabil, folositor. [Pr.: pri-in-] – Priință + suf. -ios. DOOM
priinciós (pop.) (pri-in-) adj. m., pl. priincióși; f. priincioásă, pl. priincioáse
priinciosului
PRIINCIÓS, -OÁSĂ, priincioși, -oase, adj. (Pop.) Prielnic, favorabil, folositor. [Pr.: pri-in-] – Priință + suf. -ios. DOOM
priinciós (pop.) (pri-in-) adj. m., pl. priincióși; f. priincioásă, pl. priincioáse
priincioși
PRIINCIÓS, -OÁSĂ, priincioși, -oase, adj. (Pop.) Prielnic, favorabil, folositor. [Pr.: pri-in-] – Priință + suf. -ios. DOOM
priinciós (pop.) (pri-in-) adj. m., pl. priincióși; f. priincioásă, pl. priincioáse
priincioșii
PRIINCIÓS, -OÁSĂ, priincioși, -oase, adj. (Pop.) Prielnic, favorabil, folositor. [Pr.: pri-in-] – Priință + suf. -ios. DOOM
priinciós (pop.) (pri-in-) adj. m., pl. priincióși; f. priincioásă, pl. priincioáse
priincioșilor
PRIINCIÓS, -OÁSĂ, priincioși, -oase, adj. (Pop.) Prielnic, favorabil, folositor. [Pr.: pri-in-] – Priință + suf. -ios. DOOM
priinciós (pop.) (pri-in-) adj. m., pl. priincióși; f. priincioásă, pl. priincioáse
priința
PRIÍNȚĂ, priințe, s. f. (Pop.) 1. Atitudine favorabilă; bunăvoință, simpatie, prietenie. ◊ Expr. A fi (cuiva) cu priință = a fi devotat, credincios (cuiva), a fi de partea cuiva. 2. Folos, ajutor, serviciu. ◊ Loc. adj. De (sau cu) priință = folositor. – Prii + suf. -ință. DOOM
priínță (pop.) s. f., g.-d. art. priínței; pl. priínțe
priințe
PRIÍNȚĂ, priințe, s. f. (Pop.) 1. Atitudine favorabilă; bunăvoință, simpatie, prietenie. ◊ Expr. A fi (cuiva) cu priință = a fi devotat, credincios (cuiva), a fi de partea cuiva. 2. Folos, ajutor, serviciu. ◊ Loc. adj. De (sau cu) priință = folositor. – Prii + suf. -ință. DOOM
priínță (pop.) s. f., g.-d. art. priínței; pl. priínțe
priinței
PRIÍNȚĂ, priințe, s. f. (Pop.) 1. Atitudine favorabilă; bunăvoință, simpatie, prietenie. ◊ Expr. A fi (cuiva) cu priință = a fi devotat, credincios (cuiva), a fi de partea cuiva. 2. Folos, ajutor, serviciu. ◊ Loc. adj. De (sau cu) priință = folositor. – Prii + suf. -ință. DOOM
priínță (pop.) s. f., g.-d. art. priínței; pl. priínțe
priințele
PRIÍNȚĂ, priințe, s. f. (Pop.) 1. Atitudine favorabilă; bunăvoință, simpatie, prietenie. ◊ Expr. A fi (cuiva) cu priință = a fi devotat, credincios (cuiva), a fi de partea cuiva. 2. Folos, ajutor, serviciu. ◊ Loc. adj. De (sau cu) priință = folositor. – Prii + suf. -ință. DOOM
priínță (pop.) s. f., g.-d. art. priínței; pl. priínțe
priințelor
PRIÍNȚĂ, priințe, s. f. (Pop.) 1. Atitudine favorabilă; bunăvoință, simpatie, prietenie. ◊ Expr. A fi (cuiva) cu priință = a fi devotat, credincios (cuiva), a fi de partea cuiva. 2. Folos, ajutor, serviciu. ◊ Loc. adj. De (sau cu) priință = folositor. – Prii + suf. -ință. DOOM
priínță (pop.) s. f., g.-d. art. priínței; pl. priínțe
priitor
PRIITÓR, -OÁRE, priitori, -oare, adj. (Rar) Favorabil, prielnic. N-au fost priitoare împrejurările în care se afla țara. GHEREA, ST. CR. II 98.
priji
prijí (-jésc, -ít), vb. – (Trans.) A vizita, a frecventa. Origine necunoscută. Poate în loc de priviti.
prijini
SPRIJINÍ, spríjin și sprijinesc, vb. IV. Tranz. 1. A susține, a rezema, a propti ceva sau pe cineva (ca să nu cadă). Observă că doamna Vorvoreanu se cam clatină pe picioare cînd umblă. Alergă după ea s-o sprijine. DUMITRIU, N. 82. Atlas în vechime sprijinea cerul pe umeri. EMINESCU, O. I 132. Pe braț capu-mi sprijinesc Și tot la mîndra gîndesc. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 12. ◊ Refl. Stoicea dădu spre iaz, sprijinindu-se în ciomag. GALACTION, O. I 47. Cercă să umble, sprijinindu-se în toiagul său. ISPIRESCU, L. 59. Vrea să se sprijinească în picioare, dar se împiedeca. NEGRUZZI, S. I 156. ♦ Fig. A baza, a întemeia pe... Pe această pagină am sprijinit, ani de zile, durerile mele, nesiguranțele inimii mele și fragila mea pace sufletească. GALACTION, O. I 348. ◊ Refl. Arta socialistă se sprijină pe marile realizări în domeniul artei universale. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 334, 4/4. 2. A susține, a ajuta (pe cineva sau ceva), a da concursul (cuiva sau la ceva). Irina mă sprijină. Fără Irina m-aș fi pierdut poate. BARANGA, I. 214. Pentru aceasta trebuie ca propunerea să fie sprijinită de doi membri. GHICA, A. 800. Trimise o solie și la craiul Poloniei, poftindu-l ca să nu sprijinească pe dușmanul său, Ieremia Movilă. BĂLCESCU, O. II 279. ♦ (Învechit) A susține, a fi de părere că... Sprijin că această proprietate teritorială a noastră este mărginită, este supusă la legi. KOGĂLNICEANU, S. A. 139. 3. (Învechit și regional) A ține piept unui atac, a rezista. Puindu-să la stare De-a sprijini lovitura păgînă S-apără cu groaznica prăjină. BUDAI-DELEANU, Ț. 249. ◊ Absol. Acesta sprijini cu ciomagul său, dar lovitura era atît de tare, că n-o putu opri de tot. PREDA, Î. 66. 4. (Regional) A opri în loc, a apuca, a prinde. Rupe și cîte-un măr Și-n sus l-azvîrlește-n palmă-l sprijinește. TEODORESCU, P. P. 79. ♦ (Cu privire la lichide) A aduna, a culege, a capta (într-un vas). Ia apă într-o oală și aruncînd-o peste streașina casei, o sprijinește cu un ciur. MARIAN, NA. 37. Tatăl nu lăsa... sîngele să piară, că mi-l sprijinea În pahar. POP. 5. A primi, a întîmpina. Cină tu te-ai născut Io m-am prilejit De te-am sprijinit ’N poală de văstmînt. TEODORESCU, P. P. 24. – Variante: sprijăní (SEVASTOS, C. 185, RUSSO, S. 59), sprijuní (BIBICESCU, P. P. 242), prijiní (MAT. FOLK. 119), prijuní (ȘEZ. VII 61) vb. IV.
prijinire
SPRIJINÍ, spríjin și sprijinesc, vb. IV. Tranz. 1. A susține, a rezema, a propti ceva sau pe cineva (ca să nu cadă). Observă că doamna Vorvoreanu se cam clatină pe picioare cînd umblă. Alergă după ea s-o sprijine. DUMITRIU, N. 82. Atlas în vechime sprijinea cerul pe umeri. EMINESCU, O. I 132. Pe braț capu-mi sprijinesc Și tot la mîndra gîndesc. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 12. ◊ Refl. Stoicea dădu spre iaz, sprijinindu-se în ciomag. GALACTION, O. I 47. Cercă să umble, sprijinindu-se în toiagul său. ISPIRESCU, L. 59. Vrea să se sprijinească în picioare, dar se împiedeca. NEGRUZZI, S. I 156. ♦ Fig. A baza, a întemeia pe... Pe această pagină am sprijinit, ani de zile, durerile mele, nesiguranțele inimii mele și fragila mea pace sufletească. GALACTION, O. I 348. ◊ Refl. Arta socialistă se sprijină pe marile realizări în domeniul artei universale. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 334, 4/4. 2. A susține, a ajuta (pe cineva sau ceva), a da concursul (cuiva sau la ceva). Irina mă sprijină. Fără Irina m-aș fi pierdut poate. BARANGA, I. 214. Pentru aceasta trebuie ca propunerea să fie sprijinită de doi membri. GHICA, A. 800. Trimise o solie și la craiul Poloniei, poftindu-l ca să nu sprijinească pe dușmanul său, Ieremia Movilă. BĂLCESCU, O. II 279. ♦ (Învechit) A susține, a fi de părere că... Sprijin că această proprietate teritorială a noastră este mărginită, este supusă la legi. KOGĂLNICEANU, S. A. 139. 3. (Învechit și regional) A ține piept unui atac, a rezista. Puindu-să la stare De-a sprijini lovitura păgînă S-apără cu groaznica prăjină. BUDAI-DELEANU, Ț. 249. ◊ Absol. Acesta sprijini cu ciomagul său, dar lovitura era atît de tare, că n-o putu opri de tot. PREDA, Î. 66. 4. (Regional) A opri în loc, a apuca, a prinde. Rupe și cîte-un măr Și-n sus l-azvîrlește-n palmă-l sprijinește. TEODORESCU, P. P. 79. ♦ (Cu privire la lichide) A aduna, a culege, a capta (într-un vas). Ia apă într-o oală și aruncînd-o peste streașina casei, o sprijinește cu un ciur. MARIAN, NA. 37. Tatăl nu lăsa... sîngele să piară, că mi-l sprijinea În pahar. POP. 5. A primi, a întîmpina. Cină tu te-ai născut Io m-am prilejit De te-am sprijinit ’N poală de văstmînt. TEODORESCU, P. P. 24. – Variante: sprijăní (SEVASTOS, C. 185, RUSSO, S. 59), sprijuní (BIBICESCU, P. P. 242), prijiní (MAT. FOLK. 119), prijuní (ȘEZ. VII 61) vb. IV.
prijire
prijí (-jésc, -ít), vb. – (Trans.) A vizita, a frecventa. Origine necunoscută. Poate în loc de priviti.
prijit
prijí (-jésc, -ít), vb. – (Trans.) A vizita, a frecventa. Origine necunoscută. Poate în loc de priviti.
prijmă
PRÍJMĂ s. f. v. preajmă. DOOM
*din preájmă2- loc. prep. (ĭ)
prijuni
SPRIJINÍ, spríjin și sprijinesc, vb. IV. Tranz. 1. A susține, a rezema, a propti ceva sau pe cineva (ca să nu cadă). Observă că doamna Vorvoreanu se cam clatină pe picioare cînd umblă. Alergă după ea s-o sprijine. DUMITRIU, N. 82. Atlas în vechime sprijinea cerul pe umeri. EMINESCU, O. I 132. Pe braț capu-mi sprijinesc Și tot la mîndra gîndesc. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 12. ◊ Refl. Stoicea dădu spre iaz, sprijinindu-se în ciomag. GALACTION, O. I 47. Cercă să umble, sprijinindu-se în toiagul său. ISPIRESCU, L. 59. Vrea să se sprijinească în picioare, dar se împiedeca. NEGRUZZI, S. I 156. ♦ Fig. A baza, a întemeia pe... Pe această pagină am sprijinit, ani de zile, durerile mele, nesiguranțele inimii mele și fragila mea pace sufletească. GALACTION, O. I 348. ◊ Refl. Arta socialistă se sprijină pe marile realizări în domeniul artei universale. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 334, 4/4. 2. A susține, a ajuta (pe cineva sau ceva), a da concursul (cuiva sau la ceva). Irina mă sprijină. Fără Irina m-aș fi pierdut poate. BARANGA, I. 214. Pentru aceasta trebuie ca propunerea să fie sprijinită de doi membri. GHICA, A. 800. Trimise o solie și la craiul Poloniei, poftindu-l ca să nu sprijinească pe dușmanul său, Ieremia Movilă. BĂLCESCU, O. II 279. ♦ (Învechit) A susține, a fi de părere că... Sprijin că această proprietate teritorială a noastră este mărginită, este supusă la legi. KOGĂLNICEANU, S. A. 139. 3. (Învechit și regional) A ține piept unui atac, a rezista. Puindu-să la stare De-a sprijini lovitura păgînă S-apără cu groaznica prăjină. BUDAI-DELEANU, Ț. 249. ◊ Absol. Acesta sprijini cu ciomagul său, dar lovitura era atît de tare, că n-o putu opri de tot. PREDA, Î. 66. 4. (Regional) A opri în loc, a apuca, a prinde. Rupe și cîte-un măr Și-n sus l-azvîrlește-n palmă-l sprijinește. TEODORESCU, P. P. 79. ♦ (Cu privire la lichide) A aduna, a culege, a capta (într-un vas). Ia apă într-o oală și aruncînd-o peste streașina casei, o sprijinește cu un ciur. MARIAN, NA. 37. Tatăl nu lăsa... sîngele să piară, că mi-l sprijinea În pahar. POP. 5. A primi, a întîmpina. Cină tu te-ai născut Io m-am prilejit De te-am sprijinit ’N poală de văstmînt. TEODORESCU, P. P. 24. – Variante: sprijăní (SEVASTOS, C. 185, RUSSO, S. 59), sprijuní (BIBICESCU, P. P. 242), prijiní (MAT. FOLK. 119), prijuní (ȘEZ. VII 61) vb. IV.
prilej
PRILÉJ, prilejuri, s. n. 1. Ocazie, împrejurare; moment oportun. ◊ Expr. (Înv. și reg.) Vreme cu prilej = moment potrivit, favorabil. 2. Pretext, motiv. – Din bg. prilež. DOOM
priléj s. n., pl. priléjuri
prilejea
PRILEJÍ, prilejesc, vb. IV. Tranz. și refl. impers. (Înv.) A (se) prilejui. – Din prilej. DOOM
prilejí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prilejésc, imperf. 3 sg. prilejeá; conj. prez. 3 să prilejeáscă
prilejeai
PRILEJÍ, prilejesc, vb. IV. Tranz. și refl. impers. (Înv.) A (se) prilejui. – Din prilej. DOOM
prilejí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prilejésc, imperf. 3 sg. prilejeá; conj. prez. 3 să prilejeáscă
prilejeam
PRILEJÍ, prilejesc, vb. IV. Tranz. și refl. impers. (Înv.) A (se) prilejui. – Din prilej. DOOM
prilejí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prilejésc, imperf. 3 sg. prilejeá; conj. prez. 3 să prilejeáscă
prilejească
PRILEJÍ, prilejesc, vb. IV. Tranz. și refl. impers. (Înv.) A (se) prilejui. – Din prilej. DOOM
prilejí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prilejésc, imperf. 3 sg. prilejeá; conj. prez. 3 să prilejeáscă
prilejeau
PRILEJÍ, prilejesc, vb. IV. Tranz. și refl. impers. (Înv.) A (se) prilejui. – Din prilej. DOOM
prilejí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prilejésc, imperf. 3 sg. prilejeá; conj. prez. 3 să prilejeáscă
prilejeați
PRILEJÍ, prilejesc, vb. IV. Tranz. și refl. impers. (Înv.) A (se) prilejui. – Din prilej. DOOM
prilejí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prilejésc, imperf. 3 sg. prilejeá; conj. prez. 3 să prilejeáscă
prilejesc
PRILEJÍ, prilejesc, vb. IV. Tranz. și refl. impers. (Înv.) A (se) prilejui. – Din prilej. DOOM
prilejí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prilejésc, imperf. 3 sg. prilejeá; conj. prez. 3 să prilejeáscă
prilejește
PRILEJÍ, prilejesc, vb. IV. Tranz. și refl. impers. (Înv.) A (se) prilejui. – Din prilej. DOOM
prilejí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prilejésc, imperf. 3 sg. prilejeá; conj. prez. 3 să prilejeáscă
prilejești
PRILEJÍ, prilejesc, vb. IV. Tranz. și refl. impers. (Înv.) A (se) prilejui. – Din prilej. DOOM
prilejí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prilejésc, imperf. 3 sg. prilejeá; conj. prez. 3 să prilejeáscă
prileji
PRILEJÍ, prilejesc, vb. IV. Tranz. și refl. impers. (Înv.) A (se) prilejui. – Din prilej. DOOM
prilejí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prilejésc, imperf. 3 sg. prilejeá; conj. prez. 3 să prilejeáscă
prilejii
PRILEJÍ, prilejesc, vb. IV. Tranz. și refl. impers. (Înv.) A (se) prilejui. – Din prilej. DOOM
prilejí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prilejésc, imperf. 3 sg. prilejeá; conj. prez. 3 să prilejeáscă
prilejim
PRILEJÍ, prilejesc, vb. IV. Tranz. și refl. impers. (Înv.) A (se) prilejui. – Din prilej. DOOM
prilejí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prilejésc, imperf. 3 sg. prilejeá; conj. prez. 3 să prilejeáscă
prilejind
PRILEJÍ, prilejesc, vb. IV. Tranz. și refl. impers. (Înv.) A (se) prilejui. – Din prilej. DOOM
prilejí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prilejésc, imperf. 3 sg. prilejeá; conj. prez. 3 să prilejeáscă
prilejire
PRILEJÍ, prilejesc, vb. IV. Tranz. și refl. impers. (Înv.) A (se) prilejui. – Din prilej. DOOM
prilejí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prilejésc, imperf. 3 sg. prilejeá; conj. prez. 3 să prilejeáscă
prilejire
PRILEJÍRE, prilejiri, s. f. (Învechit) Prilej, ocazie, împrejurare. Mă azvîrlii în căruță, surugiul scoase un răcnet sălbatic, care în acea prilejire mi se părea ca o cobe rea. RUSSO, O. 142.
prilejiră
PRILEJÍ, prilejesc, vb. IV. Tranz. și refl. impers. (Înv.) A (se) prilejui. – Din prilej. DOOM
prilejí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prilejésc, imperf. 3 sg. prilejeá; conj. prez. 3 să prilejeáscă
prilejirăm
PRILEJÍ, prilejesc, vb. IV. Tranz. și refl. impers. (Înv.) A (se) prilejui. – Din prilej. DOOM
prilejí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prilejésc, imperf. 3 sg. prilejeá; conj. prez. 3 să prilejeáscă
prilejirăți
PRILEJÍ, prilejesc, vb. IV. Tranz. și refl. impers. (Înv.) A (se) prilejui. – Din prilej. DOOM
prilejí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prilejésc, imperf. 3 sg. prilejeá; conj. prez. 3 să prilejeáscă
prilejise
PRILEJÍ, prilejesc, vb. IV. Tranz. și refl. impers. (Înv.) A (se) prilejui. – Din prilej. DOOM
prilejí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prilejésc, imperf. 3 sg. prilejeá; conj. prez. 3 să prilejeáscă
prilejisem
PRILEJÍ, prilejesc, vb. IV. Tranz. și refl. impers. (Înv.) A (se) prilejui. – Din prilej. DOOM
prilejí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prilejésc, imperf. 3 sg. prilejeá; conj. prez. 3 să prilejeáscă
prilejiseră
PRILEJÍ, prilejesc, vb. IV. Tranz. și refl. impers. (Înv.) A (se) prilejui. – Din prilej. DOOM
prilejí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prilejésc, imperf. 3 sg. prilejeá; conj. prez. 3 să prilejeáscă
prilejiserăm
PRILEJÍ, prilejesc, vb. IV. Tranz. și refl. impers. (Înv.) A (se) prilejui. – Din prilej. DOOM
prilejí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prilejésc, imperf. 3 sg. prilejeá; conj. prez. 3 să prilejeáscă
prilejiserăți
PRILEJÍ, prilejesc, vb. IV. Tranz. și refl. impers. (Înv.) A (se) prilejui. – Din prilej. DOOM
prilejí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prilejésc, imperf. 3 sg. prilejeá; conj. prez. 3 să prilejeáscă
prilejiseși
PRILEJÍ, prilejesc, vb. IV. Tranz. și refl. impers. (Înv.) A (se) prilejui. – Din prilej. DOOM
prilejí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prilejésc, imperf. 3 sg. prilejeá; conj. prez. 3 să prilejeáscă
prilejiseți
PRILEJÍ, prilejesc, vb. IV. Tranz. și refl. impers. (Înv.) A (se) prilejui. – Din prilej. DOOM
prilejí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prilejésc, imperf. 3 sg. prilejeá; conj. prez. 3 să prilejeáscă
prilejit
PRILEJÍ, prilejesc, vb. IV. Tranz. și refl. impers. (Înv.) A (se) prilejui. – Din prilej. DOOM
prilejí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prilejésc, imperf. 3 sg. prilejeá; conj. prez. 3 să prilejeáscă
prilejit
PRILEJÍ, prilejesc, vb. IV. Tranz. și refl. impers. (Înv.) A (se) prilejui. – Din prilej.
prilejiși
PRILEJÍ, prilejesc, vb. IV. Tranz. și refl. impers. (Înv.) A (se) prilejui. – Din prilej. DOOM
prilejí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prilejésc, imperf. 3 sg. prilejeá; conj. prez. 3 să prilejeáscă
prilejiți
PRILEJÍ, prilejesc, vb. IV. Tranz. și refl. impers. (Înv.) A (se) prilejui. – Din prilej. DOOM
prilejí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prilejésc, imperf. 3 sg. prilejeá; conj. prez. 3 să prilejeáscă
prilejui
PRILEJUÍ, prilejuiesc, vb. IV. Tranz. A permite, a da ocazia, a îngădui să se facă, să se întâmple etc. ceva; a favoriza; a da naștere, a produce, a cauza, a pricinui, a prileji. ♦ Refl. impers. A i se întâmpla cuiva ceva, a i se ivi o ocazie. – Prilej + suf. -ui. DOOM
prilejuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prilejuiésc, imperf. 3 sg. prilejuiá; conj. prez. 3 să prilejuiáscă
prilejuia
PRILEJUÍ, prilejuiesc, vb. IV. Tranz. A permite, a da ocazia, a îngădui să se facă, să se întâmple etc. ceva; a favoriza; a da naștere, a produce, a cauza, a pricinui, a prileji. ♦ Refl. impers. A i se întâmpla cuiva ceva, a i se ivi o ocazie. – Prilej + suf. -ui. DOOM
prilejuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prilejuiésc, imperf. 3 sg. prilejuiá; conj. prez. 3 să prilejuiáscă
prilejuiai
PRILEJUÍ, prilejuiesc, vb. IV. Tranz. A permite, a da ocazia, a îngădui să se facă, să se întâmple etc. ceva; a favoriza; a da naștere, a produce, a cauza, a pricinui, a prileji. ♦ Refl. impers. A i se întâmpla cuiva ceva, a i se ivi o ocazie. – Prilej + suf. -ui. DOOM
prilejuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prilejuiésc, imperf. 3 sg. prilejuiá; conj. prez. 3 să prilejuiáscă
prilejuiam
PRILEJUÍ, prilejuiesc, vb. IV. Tranz. A permite, a da ocazia, a îngădui să se facă, să se întâmple etc. ceva; a favoriza; a da naștere, a produce, a cauza, a pricinui, a prileji. ♦ Refl. impers. A i se întâmpla cuiva ceva, a i se ivi o ocazie. – Prilej + suf. -ui. DOOM
prilejuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prilejuiésc, imperf. 3 sg. prilejuiá; conj. prez. 3 să prilejuiáscă
prilejuiască
PRILEJUÍ, prilejuiesc, vb. IV. Tranz. A permite, a da ocazia, a îngădui să se facă, să se întâmple etc. ceva; a favoriza; a da naștere, a produce, a cauza, a pricinui, a prileji. ♦ Refl. impers. A i se întâmpla cuiva ceva, a i se ivi o ocazie. – Prilej + suf. -ui. DOOM
prilejuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prilejuiésc, imperf. 3 sg. prilejuiá; conj. prez. 3 să prilejuiáscă
prilejuiau
PRILEJUÍ, prilejuiesc, vb. IV. Tranz. A permite, a da ocazia, a îngădui să se facă, să se întâmple etc. ceva; a favoriza; a da naștere, a produce, a cauza, a pricinui, a prileji. ♦ Refl. impers. A i se întâmpla cuiva ceva, a i se ivi o ocazie. – Prilej + suf. -ui. DOOM
prilejuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prilejuiésc, imperf. 3 sg. prilejuiá; conj. prez. 3 să prilejuiáscă
prilejuiați
PRILEJUÍ, prilejuiesc, vb. IV. Tranz. A permite, a da ocazia, a îngădui să se facă, să se întâmple etc. ceva; a favoriza; a da naștere, a produce, a cauza, a pricinui, a prileji. ♦ Refl. impers. A i se întâmpla cuiva ceva, a i se ivi o ocazie. – Prilej + suf. -ui. DOOM
prilejuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prilejuiésc, imperf. 3 sg. prilejuiá; conj. prez. 3 să prilejuiáscă
prilejuiesc
PRILEJUÍ, prilejuiesc, vb. IV. Tranz. A permite, a da ocazia, a îngădui să se facă, să se întâmple etc. ceva; a favoriza; a da naștere, a produce, a cauza, a pricinui, a prileji. ♦ Refl. impers. A i se întâmpla cuiva ceva, a i se ivi o ocazie. – Prilej + suf. -ui. DOOM
prilejuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prilejuiésc, imperf. 3 sg. prilejuiá; conj. prez. 3 să prilejuiáscă
prilejuiește
PRILEJUÍ, prilejuiesc, vb. IV. Tranz. A permite, a da ocazia, a îngădui să se facă, să se întâmple etc. ceva; a favoriza; a da naștere, a produce, a cauza, a pricinui, a prileji. ♦ Refl. impers. A i se întâmpla cuiva ceva, a i se ivi o ocazie. – Prilej + suf. -ui. DOOM
prilejuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prilejuiésc, imperf. 3 sg. prilejuiá; conj. prez. 3 să prilejuiáscă
prilejuiești
PRILEJUÍ, prilejuiesc, vb. IV. Tranz. A permite, a da ocazia, a îngădui să se facă, să se întâmple etc. ceva; a favoriza; a da naștere, a produce, a cauza, a pricinui, a prileji. ♦ Refl. impers. A i se întâmpla cuiva ceva, a i se ivi o ocazie. – Prilej + suf. -ui. DOOM
prilejuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prilejuiésc, imperf. 3 sg. prilejuiá; conj. prez. 3 să prilejuiáscă
prilejuii
PRILEJUÍ, prilejuiesc, vb. IV. Tranz. A permite, a da ocazia, a îngădui să se facă, să se întâmple etc. ceva; a favoriza; a da naștere, a produce, a cauza, a pricinui, a prileji. ♦ Refl. impers. A i se întâmpla cuiva ceva, a i se ivi o ocazie. – Prilej + suf. -ui. DOOM
prilejuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prilejuiésc, imperf. 3 sg. prilejuiá; conj. prez. 3 să prilejuiáscă
prilejuim
PRILEJUÍ, prilejuiesc, vb. IV. Tranz. A permite, a da ocazia, a îngădui să se facă, să se întâmple etc. ceva; a favoriza; a da naștere, a produce, a cauza, a pricinui, a prileji. ♦ Refl. impers. A i se întâmpla cuiva ceva, a i se ivi o ocazie. – Prilej + suf. -ui. DOOM
prilejuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prilejuiésc, imperf. 3 sg. prilejuiá; conj. prez. 3 să prilejuiáscă
prilejuind
PRILEJUÍ, prilejuiesc, vb. IV. Tranz. A permite, a da ocazia, a îngădui să se facă, să se întâmple etc. ceva; a favoriza; a da naștere, a produce, a cauza, a pricinui, a prileji. ♦ Refl. impers. A i se întâmpla cuiva ceva, a i se ivi o ocazie. – Prilej + suf. -ui. DOOM
prilejuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prilejuiésc, imperf. 3 sg. prilejuiá; conj. prez. 3 să prilejuiáscă
prilejuire
PRILEJUÍ, prilejuiesc, vb. IV. Tranz. A permite, a da ocazia, a îngădui să se facă, să se întâmple etc. ceva; a favoriza; a da naștere, a produce, a cauza, a pricinui, a prileji. ♦ Refl. impers. A i se întâmpla cuiva ceva, a i se ivi o ocazie. – Prilej + suf. -ui. DOOM
prilejuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prilejuiésc, imperf. 3 sg. prilejuiá; conj. prez. 3 să prilejuiáscă
prilejuiră
PRILEJUÍ, prilejuiesc, vb. IV. Tranz. A permite, a da ocazia, a îngădui să se facă, să se întâmple etc. ceva; a favoriza; a da naștere, a produce, a cauza, a pricinui, a prileji. ♦ Refl. impers. A i se întâmpla cuiva ceva, a i se ivi o ocazie. – Prilej + suf. -ui. DOOM
prilejuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prilejuiésc, imperf. 3 sg. prilejuiá; conj. prez. 3 să prilejuiáscă
prilejuirăm
PRILEJUÍ, prilejuiesc, vb. IV. Tranz. A permite, a da ocazia, a îngădui să se facă, să se întâmple etc. ceva; a favoriza; a da naștere, a produce, a cauza, a pricinui, a prileji. ♦ Refl. impers. A i se întâmpla cuiva ceva, a i se ivi o ocazie. – Prilej + suf. -ui. DOOM
prilejuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prilejuiésc, imperf. 3 sg. prilejuiá; conj. prez. 3 să prilejuiáscă
prilejuirăți
PRILEJUÍ, prilejuiesc, vb. IV. Tranz. A permite, a da ocazia, a îngădui să se facă, să se întâmple etc. ceva; a favoriza; a da naștere, a produce, a cauza, a pricinui, a prileji. ♦ Refl. impers. A i se întâmpla cuiva ceva, a i se ivi o ocazie. – Prilej + suf. -ui. DOOM
prilejuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prilejuiésc, imperf. 3 sg. prilejuiá; conj. prez. 3 să prilejuiáscă
prilejuise
PRILEJUÍ, prilejuiesc, vb. IV. Tranz. A permite, a da ocazia, a îngădui să se facă, să se întâmple etc. ceva; a favoriza; a da naștere, a produce, a cauza, a pricinui, a prileji. ♦ Refl. impers. A i se întâmpla cuiva ceva, a i se ivi o ocazie. – Prilej + suf. -ui. DOOM
prilejuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prilejuiésc, imperf. 3 sg. prilejuiá; conj. prez. 3 să prilejuiáscă
prilejuisem
PRILEJUÍ, prilejuiesc, vb. IV. Tranz. A permite, a da ocazia, a îngădui să se facă, să se întâmple etc. ceva; a favoriza; a da naștere, a produce, a cauza, a pricinui, a prileji. ♦ Refl. impers. A i se întâmpla cuiva ceva, a i se ivi o ocazie. – Prilej + suf. -ui. DOOM
prilejuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prilejuiésc, imperf. 3 sg. prilejuiá; conj. prez. 3 să prilejuiáscă
prilejuiseră
PRILEJUÍ, prilejuiesc, vb. IV. Tranz. A permite, a da ocazia, a îngădui să se facă, să se întâmple etc. ceva; a favoriza; a da naștere, a produce, a cauza, a pricinui, a prileji. ♦ Refl. impers. A i se întâmpla cuiva ceva, a i se ivi o ocazie. – Prilej + suf. -ui. DOOM
prilejuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prilejuiésc, imperf. 3 sg. prilejuiá; conj. prez. 3 să prilejuiáscă
prilejuiserăm
PRILEJUÍ, prilejuiesc, vb. IV. Tranz. A permite, a da ocazia, a îngădui să se facă, să se întâmple etc. ceva; a favoriza; a da naștere, a produce, a cauza, a pricinui, a prileji. ♦ Refl. impers. A i se întâmpla cuiva ceva, a i se ivi o ocazie. – Prilej + suf. -ui. DOOM
prilejuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prilejuiésc, imperf. 3 sg. prilejuiá; conj. prez. 3 să prilejuiáscă
prilejuiserăți
PRILEJUÍ, prilejuiesc, vb. IV. Tranz. A permite, a da ocazia, a îngădui să se facă, să se întâmple etc. ceva; a favoriza; a da naștere, a produce, a cauza, a pricinui, a prileji. ♦ Refl. impers. A i se întâmpla cuiva ceva, a i se ivi o ocazie. – Prilej + suf. -ui. DOOM
prilejuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prilejuiésc, imperf. 3 sg. prilejuiá; conj. prez. 3 să prilejuiáscă
prilejuiseși
PRILEJUÍ, prilejuiesc, vb. IV. Tranz. A permite, a da ocazia, a îngădui să se facă, să se întâmple etc. ceva; a favoriza; a da naștere, a produce, a cauza, a pricinui, a prileji. ♦ Refl. impers. A i se întâmpla cuiva ceva, a i se ivi o ocazie. – Prilej + suf. -ui. DOOM
prilejuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prilejuiésc, imperf. 3 sg. prilejuiá; conj. prez. 3 să prilejuiáscă
prilejuiseți
PRILEJUÍ, prilejuiesc, vb. IV. Tranz. A permite, a da ocazia, a îngădui să se facă, să se întâmple etc. ceva; a favoriza; a da naștere, a produce, a cauza, a pricinui, a prileji. ♦ Refl. impers. A i se întâmpla cuiva ceva, a i se ivi o ocazie. – Prilej + suf. -ui. DOOM
prilejuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prilejuiésc, imperf. 3 sg. prilejuiá; conj. prez. 3 să prilejuiáscă
prilejuit
PRILEJUÍ, prilejuiesc, vb. IV. Tranz. A permite, a da ocazia, a îngădui să se facă, să se întâmple etc. ceva; a favoriza; a da naștere, a produce, a cauza, a pricinui, a prileji. ♦ Refl. impers. A i se întâmpla cuiva ceva, a i se ivi o ocazie. – Prilej + suf. -ui. DOOM
prilejuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prilejuiésc, imperf. 3 sg. prilejuiá; conj. prez. 3 să prilejuiáscă
prilejuit
PRILEJUÍ, prilejuiesc, vb. IV. Tranz. A permite, a da ocazia, a îngădui să se facă, să se întâmple etc. ceva; a favoriza; a da naștere, a produce, a cauza, a pricinui, a prileji. ♦ Refl. impers. A i se întâmpla cuiva ceva, a i se ivi o ocazie. – Prilej + suf. -ui.
prilejuiși
PRILEJUÍ, prilejuiesc, vb. IV. Tranz. A permite, a da ocazia, a îngădui să se facă, să se întâmple etc. ceva; a favoriza; a da naștere, a produce, a cauza, a pricinui, a prileji. ♦ Refl. impers. A i se întâmpla cuiva ceva, a i se ivi o ocazie. – Prilej + suf. -ui. DOOM
prilejuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prilejuiésc, imperf. 3 sg. prilejuiá; conj. prez. 3 să prilejuiáscă
prilejuiți
PRILEJUÍ, prilejuiesc, vb. IV. Tranz. A permite, a da ocazia, a îngădui să se facă, să se întâmple etc. ceva; a favoriza; a da naștere, a produce, a cauza, a pricinui, a prileji. ♦ Refl. impers. A i se întâmpla cuiva ceva, a i se ivi o ocazie. – Prilej + suf. -ui. DOOM
prilejuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prilejuiésc, imperf. 3 sg. prilejuiá; conj. prez. 3 să prilejuiáscă
prilejul
PRILÉJ, prilejuri, s. n. 1. Ocazie, împrejurare; moment oportun. ◊ Expr. (Înv. și reg.) Vreme cu prilej = moment potrivit, favorabil. 2. Pretext, motiv. – Din bg. prilež. DOOM
priléj s. n., pl. priléjuri
prilejului
PRILÉJ, prilejuri, s. n. 1. Ocazie, împrejurare; moment oportun. ◊ Expr. (Înv. și reg.) Vreme cu prilej = moment potrivit, favorabil. 2. Pretext, motiv. – Din bg. prilež. DOOM
priléj s. n., pl. priléjuri
prilejuri
PRILÉJ, prilejuri, s. n. 1. Ocazie, împrejurare; moment oportun. ◊ Expr. (Înv. și reg.) Vreme cu prilej = moment potrivit, favorabil. 2. Pretext, motiv. – Din bg. prilež. DOOM
priléj s. n., pl. priléjuri
prilejurile
PRILÉJ, prilejuri, s. n. 1. Ocazie, împrejurare; moment oportun. ◊ Expr. (Înv. și reg.) Vreme cu prilej = moment potrivit, favorabil. 2. Pretext, motiv. – Din bg. prilež. DOOM
priléj s. n., pl. priléjuri
prilejurilor
PRILÉJ, prilejuri, s. n. 1. Ocazie, împrejurare; moment oportun. ◊ Expr. (Înv. și reg.) Vreme cu prilej = moment potrivit, favorabil. 2. Pretext, motiv. – Din bg. prilež. DOOM
priléj s. n., pl. priléjuri
prilesti
prilestí (-tésc, -ít), vb. – A înșela, a amăgi. – Var. prilăsti, prilosti, prelăsti, prelesti, cu der. Sl. prĕlištiti (Miklosich, Slaw. Elem., 40; Cihac, II, 292). Înv.
prilestire
prilestí (-tésc, -ít), vb. – A înșela, a amăgi. – Var. prilăsti, prilosti, prelăsti, prelesti, cu der. Sl. prĕlištiti (Miklosich, Slaw. Elem., 40; Cihac, II, 292). Înv.
priloagă
PRILOÁGĂ s. f. v. pîrloagă.
prilog
PRILÓG s. n. v. pîrloagă.
prilogi
PÂRLOGÍ, pers. 3 părlogește, vb. IV. Refl. (Reg.: despre terenuri agricole nelucrate) A se părăgini. – Din pârloagă. DOOM
!pârlogí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pârlogéște, imperf. 3 sg. se pârlogeá; conj. prez. 3 să se pârlogeáscă
prilogire
PRILOGÍ vb. IV v. pârlogi.
prim
PRIM1, primuri, s. n. (Reg.) Garnitură din blană (neagră, de miel) aplicată pe marginea căciulilor, a pieptarelor, a hainelor. – Din magh. prém. DOOM
prim3 (garnitură de blană) (reg.) s. n., pl. prímuri
prim
PRIM2, -Ă, primi, -e, num. ord. (Adesea cu valoare de adjectiv) 1. Cel dintâi (în spațiu sau în timp); care se află la început, în fruntea unei serii; întâi, dintâi. ◊ Prima tinerețe = întâia perioadă a tinereții, care urmează imediat copilăriei. Primă audiție = executare a unei bucăți pentru prima oară în fața publicului. Prim-ajutor = ajutor medical imediat, care se dă unui bolnav sau unui accidentat la fața locului. Materie primă = material destinat prelucrării în vederea fabricării unui produs finit. ◊ Loc. adv. În primul rând (sau loc) = înainte de toate. ♦ (Cu valoare adverbială, la f.; fam.) Mai întâi; primo. 2. Care este înaintea tuturor în privința însemnătății, a rangului, a calităților; important, principal. ◊ Prim-amorez = actor care interpretează rolul de tânăr îndrăgostit; june prim. ◊ Loc. adj. De prim(ul) rang = de calitate superioară; excelent. ♦ (Ca element de compunere, precedând un termen care indică o funcție sau un grad ierarhic) Pe treapta cea mai înaltă, întâiul în categoria respectivă. Prim-solist. ◊ Prim-ministru = șeful executivului; premier. ♦ (Despre instrumente, voci, instrumentiști) Care execută melodia principală, dominantă. 3. (În sintagma) Număr prim = număr divizibil numai cu unitatea sau cu el însuși. – Din lat. primus. DOOM
prim-viceprím-minístru (-ce-prim-) s. m., art. prim-viceprím-minístrul; pl. prim-viceprím-miníștri, art. prim-viceprím-miníștrii
prim
PRIM-PLÁN, prim-planuri, s. n. Cadru cinematografic în care interpreții sunt filmați de aproape. – Prim2 + plan. DOOM
prim-plán s. n., pl. prim-plánuri
prima
PRIMÁ, primez, vb. I. Intranz. A avea întâietate, a fi pe primul plan. – Din fr. primer. DOOM
primá (a ~) vb., ind. prez. 3 primeáză
prima
PRÍMĂ1, prime, s. f. 1. Sumă de bani acordată cuiva peste salariul de bază ca recompensă pentru calitatea deosebită a muncii depuse; premiu (acordat în sistemul de salarizare). ♦ Primă de export = sumă de bani sau scutire de taxe, de impozite acordată unor exportatori și întreprinzători pentru a le spori interesul și capacitatea de concurență. Primă de asigurare = sumă de bani pe care asiguratul o plătește (periodic) celui care asigură, pentru asumarea riscului. Primă de economie = sumă plătită deponenților de către unele case de economii, peste nivelul ratei dobânzii. 2. (Muz.) Cel mai mic interval posibil format între două trepte de aceeași înălțime prin repetarea notei date. – Din fr. prime. DOOM
prímă s. f., g.-d. art. prímei; pl. príme
primadona
PRIMADÓNĂ, primadone, s. f. Prim-solista unui teatru de operă sau de operetă. – Din it. prima dona. DOOM
primadónă s. f., g.-d. art. primadónei; pl. primadóne
primadone
PRIMADÓNĂ, primadone, s. f. Prim-solista unui teatru de operă sau de operetă. – Din it. prima dona. DOOM
primadónă s. f., g.-d. art. primadónei; pl. primadóne
primadonei
PRIMADÓNĂ, primadone, s. f. Prim-solista unui teatru de operă sau de operetă. – Din it. prima dona. DOOM
primadónă s. f., g.-d. art. primadónei; pl. primadóne
primadonele
PRIMADÓNĂ, primadone, s. f. Prim-solista unui teatru de operă sau de operetă. – Din it. prima dona. DOOM
primadónă s. f., g.-d. art. primadónei; pl. primadóne
primadonelor
PRIMADÓNĂ, primadone, s. f. Prim-solista unui teatru de operă sau de operetă. – Din it. prima dona. DOOM
primadónă s. f., g.-d. art. primadónei; pl. primadóne
primai
PRIMÁ, primez, vb. I. Intranz. A avea întâietate, a fi pe primul plan. – Din fr. primer. DOOM
primá (a ~) vb., ind. prez. 3 primeáză
primaj
PRIMÁJ, primaje, s. n. 1. (Mar.) Bonificație la frahtul maritim acordată căpitanului sau proprietarului unei nave comerciale. 2. (Tehn.) Antrenarea apei dintr-un cazan de către aburul produs. – Din fr. primage.
primaje
PRIMÁJ, primaje, s. n. 1. (Mar.) Bonificație la frahtul maritim acordată căpitanului sau proprietarului unei nave comerciale. 2. (Tehn.) Antrenarea apei dintr-un cazan de către aburul produs. – Din fr. primage.
primajele
PRIMÁJ, primaje, s. n. 1. (Mar.) Bonificație la frahtul maritim acordată căpitanului sau proprietarului unei nave comerciale. 2. (Tehn.) Antrenarea apei dintr-un cazan de către aburul produs. – Din fr. primage.
primajelor
PRIMÁJ, primaje, s. n. 1. (Mar.) Bonificație la frahtul maritim acordată căpitanului sau proprietarului unei nave comerciale. 2. (Tehn.) Antrenarea apei dintr-un cazan de către aburul produs. – Din fr. primage.
primajul
PRIMÁJ, primaje, s. n. 1. (Mar.) Bonificație la frahtul maritim acordată căpitanului sau proprietarului unei nave comerciale. 2. (Tehn.) Antrenarea apei dintr-un cazan de către aburul produs. – Din fr. primage.
primajului
PRIMÁJ, primaje, s. n. 1. (Mar.) Bonificație la frahtul maritim acordată căpitanului sau proprietarului unei nave comerciale. 2. (Tehn.) Antrenarea apei dintr-un cazan de către aburul produs. – Din fr. primage.
primam
PRIMÁ, primez, vb. I. Intranz. A avea întâietate, a fi pe primul plan. – Din fr. primer. DOOM
primá (a ~) vb., ind. prez. 3 primeáză
primar
PRIMÁR, -Ă, primari, -e, adj., s. m. I. Adj. 1. Inițial, primordial, originar; p. ext. de prim grad, de primă importanță, de bază. ◊ Învățământ primar = formă de învățământ cu caracter obligatoriu, în care se predau elementele de bază ale celor mai importante discipline și care constituie primele patru clase ale școlii generale. Clasă primară (și substantivat, f.) = clasă din cursul primar. Școală primară (și substantivat, f.) = școală de învățământ primar; curs primar; clădire în care se preda această formă de învățământ. Văr primar (sau vară primară) = grad de rudenie între copiii mai multor frați și surori; persoană care se află cu alta într-un asemenea grad de rudenie. (Geol.) Era primară = era paleozoică. Medic primar = grad în ierarhia cadrelor medicale, superior medicului specialist, care se obține în urma unui concurs; persoană care are acest grad. ♦ Simplu, rudimentar, elementar; p. ext. neevoluat. ♦ (Despre cuvinte) Care provine direct din rădăcină și care servește ca element de bază pentru formarea altor cuvinte; primitiv. 2. (Despre elemente și compuși chimici) Care are o singură valență satisfăcută de un anumit element sau radical. II. S. m. Șeful unei administrații municipale, orășenești, comunale, cu atribuții administrative. [Var.: (pop., II) primáre s. m.] – Din lat. primarius. Cf. fr. primaire, maire. DOOM
primár adj. m., s. m., pl. primári; adj. f. primáră, pl. primáre
primara
PRIMÁR, -Ă, primari, -e, adj., s. m. I. Adj. 1. Inițial, primordial, originar; p. ext. de prim grad, de primă importanță, de bază. ◊ Învățământ primar = formă de învățământ cu caracter obligatoriu, în care se predau elementele de bază ale celor mai importante discipline și care constituie primele patru clase ale școlii generale. Clasă primară (și substantivat, f.) = clasă din cursul primar. Școală primară (și substantivat, f.) = școală de învățământ primar; curs primar; clădire în care se preda această formă de învățământ. Văr primar (sau vară primară) = grad de rudenie între copiii mai multor frați și surori; persoană care se află cu alta într-un asemenea grad de rudenie. (Geol.) Era primară = era paleozoică. Medic primar = grad în ierarhia cadrelor medicale, superior medicului specialist, care se obține în urma unui concurs; persoană care are acest grad. ♦ Simplu, rudimentar, elementar; p. ext. neevoluat. ♦ (Despre cuvinte) Care provine direct din rădăcină și care servește ca element de bază pentru formarea altor cuvinte; primitiv. 2. (Despre elemente și compuși chimici) Care are o singură valență satisfăcută de un anumit element sau radical. II. S. m. Șeful unei administrații municipale, orășenești, comunale, cu atribuții administrative. [Var.: (pop., II) primáre s. m.] – Din lat. primarius. Cf. fr. primaire, maire. DOOM
primár adj. m., s. m., pl. primári; adj. f. primáră, pl. primáre
primara
PRIMÁR, -Ă, primari, -e, adj., s. m. I. Adj. 1. Inițial, primordial, originar; p. ext. de prim grad, de primă importanță, de bază. ◊ Învățământ primar = formă de învățământ cu caracter obligatoriu, în care se predau elementele de bază ale celor mai importante discipline și care constituie primele patru clase ale școlii generale. Clasă primară (și substantivat, f.) = clasă din cursul primar. Școală primară (și substantivat, f.) = școală de învățământ primar; curs primar; clădire în care se preda această formă de învățământ. Văr primar (sau vară primară) = grad de rudenie între copiii mai multor frați și surori; persoană care se află cu alta într-un asemenea grad de rudenie. (Geol.) Era primară = era paleozoică. Medic primar = grad în ierarhia cadrelor medicale, superior medicului specialist, care se obține în urma unui concurs; persoană care are acest grad. ♦ Simplu, rudimentar, elementar; p. ext. neevoluat. ♦ (Despre cuvinte) Care provine direct din rădăcină și care servește ca element de bază pentru formarea altor cuvinte; primitiv. 2. (Despre elemente și compuși chimici) Care are o singură valență satisfăcută de un anumit element sau radical. II. S. m. Șeful unei administrații municipale, orășenești, comunale, cu atribuții administrative. [Var.: (pop., II) primáre s. m.] – Din lat. primarius. Cf. fr. primaire, maire. DOOM
primár adj. m., s. m., pl. primári; adj. f. primáră, pl. primáre
primare
PRIMÁ, primez, vb. I. Intranz. A avea întâietate, a fi pe primul plan. – Din fr. primer. DOOM
primá (a ~) vb., ind. prez. 3 primeáză
primare
PRIMÁR, -Ă, primari, -e, adj., s. m. I. Adj. 1. Inițial, primordial, originar; p. ext. de prim grad, de primă importanță, de bază. ◊ Învățământ primar = formă de învățământ cu caracter obligatoriu, în care se predau elementele de bază ale celor mai importante discipline și care constituie primele patru clase ale școlii generale. Clasă primară (și substantivat, f.) = clasă din cursul primar. Școală primară (și substantivat, f.) = școală de învățământ primar; curs primar; clădire în care se preda această formă de învățământ. Văr primar (sau vară primară) = grad de rudenie între copiii mai multor frați și surori; persoană care se află cu alta într-un asemenea grad de rudenie. (Geol.) Era primară = era paleozoică. Medic primar = grad în ierarhia cadrelor medicale, superior medicului specialist, care se obține în urma unui concurs; persoană care are acest grad. ♦ Simplu, rudimentar, elementar; p. ext. neevoluat. ♦ (Despre cuvinte) Care provine direct din rădăcină și care servește ca element de bază pentru formarea altor cuvinte; primitiv. 2. (Despre elemente și compuși chimici) Care are o singură valență satisfăcută de un anumit element sau radical. II. S. m. Șeful unei administrații municipale, orășenești, comunale, cu atribuții administrative. [Var.: (pop., II) primáre s. m.] – Din lat. primarius. Cf. fr. primaire, maire. DOOM
primár adj. m., s. m., pl. primári; adj. f. primáră, pl. primáre
primare
PRIMÁR, -Ă, primari, -e, adj., s. m. I. Adj. 1. Inițial, primordial, originar; p. ext. de prim grad, de primă importanță, de bază. ◊ Învățământ primar = formă de învățământ cu caracter obligatoriu, în care se predau elementele de bază ale celor mai importante discipline și care constituie primele patru clase ale școlii generale. Clasă primară (și substantivat, f.) = clasă din cursul primar. Școală primară (și substantivat, f.) = școală de învățământ primar; curs primar; clădire în care se preda această formă de învățământ. Văr primar (sau vară primară) = grad de rudenie între copiii mai multor frați și surori; persoană care se află cu alta într-un asemenea grad de rudenie. (Geol.) Era primară = era paleozoică. Medic primar = grad în ierarhia cadrelor medicale, superior medicului specialist, care se obține în urma unui concurs; persoană care are acest grad. ♦ Simplu, rudimentar, elementar; p. ext. neevoluat. ♦ (Despre cuvinte) Care provine direct din rădăcină și care servește ca element de bază pentru formarea altor cuvinte; primitiv. 2. (Despre elemente și compuși chimici) Care are o singură valență satisfăcută de un anumit element sau radical. II. S. m. Șeful unei administrații municipale, orășenești, comunale, cu atribuții administrative. [Var.: (pop., II) primáre s. m.] – Din lat. primarius. Cf. fr. primaire, maire. DOOM
primár adj. m., s. m., pl. primári; adj. f. primáră, pl. primáre
primare
PRIMÁR, -Ă, primari, -e, adj., s. m. I. Adj. 1. Inițial, primordial, originar; p. ext. de prim grad, de primă importanță, de bază. ◊ Învățământ primar = formă de învățământ cu caracter obligatoriu, în care se predau elementele de bază ale celor mai importante discipline și care constituie primele patru clase ale școlii generale. Clasă primară (și substantivat, f.) = clasă din cursul primar. Școală primară (și substantivat, f.) = școală de învățământ primar; curs primar; clădire în care se preda această formă de învățământ. Văr primar (sau vară primară) = grad de rudenie între copiii mai multor frați și surori; persoană care se află cu alta într-un asemenea grad de rudenie. (Geol.) Era primară = era paleozoică. Medic primar = grad în ierarhia cadrelor medicale, superior medicului specialist, care se obține în urma unui concurs; persoană care are acest grad. ♦ Simplu, rudimentar, elementar; p. ext. neevoluat. ♦ (Despre cuvinte) Care provine direct din rădăcină și care servește ca element de bază pentru formarea altor cuvinte; primitiv. 2. (Despre elemente și compuși chimici) Care are o singură valență satisfăcută de un anumit element sau radical. II. S. m. Șeful unei administrații municipale, orășenești, comunale, cu atribuții administrative. [Var.: (pop., II) primáre s. m.] – Din lat. primarius. Cf. fr. primaire, maire. DOOM
primár adj. m., s. m., pl. primári; adj. f. primáră, pl. primáre
primarei
PRIMÁR, -Ă, primari, -e, adj., s. m. I. Adj. 1. Inițial, primordial, originar; p. ext. de prim grad, de primă importanță, de bază. ◊ Învățământ primar = formă de învățământ cu caracter obligatoriu, în care se predau elementele de bază ale celor mai importante discipline și care constituie primele patru clase ale școlii generale. Clasă primară (și substantivat, f.) = clasă din cursul primar. Școală primară (și substantivat, f.) = școală de învățământ primar; curs primar; clădire în care se preda această formă de învățământ. Văr primar (sau vară primară) = grad de rudenie între copiii mai multor frați și surori; persoană care se află cu alta într-un asemenea grad de rudenie. (Geol.) Era primară = era paleozoică. Medic primar = grad în ierarhia cadrelor medicale, superior medicului specialist, care se obține în urma unui concurs; persoană care are acest grad. ♦ Simplu, rudimentar, elementar; p. ext. neevoluat. ♦ (Despre cuvinte) Care provine direct din rădăcină și care servește ca element de bază pentru formarea altor cuvinte; primitiv. 2. (Despre elemente și compuși chimici) Care are o singură valență satisfăcută de un anumit element sau radical. II. S. m. Șeful unei administrații municipale, orășenești, comunale, cu atribuții administrative. [Var.: (pop., II) primáre s. m.] – Din lat. primarius. Cf. fr. primaire, maire. DOOM
primár adj. m., s. m., pl. primári; adj. f. primáră, pl. primáre
primarei
PRIMÁR, -Ă, primari, -e, adj., s. m. I. Adj. 1. Inițial, primordial, originar; p. ext. de prim grad, de primă importanță, de bază. ◊ Învățământ primar = formă de învățământ cu caracter obligatoriu, în care se predau elementele de bază ale celor mai importante discipline și care constituie primele patru clase ale școlii generale. Clasă primară (și substantivat, f.) = clasă din cursul primar. Școală primară (și substantivat, f.) = școală de învățământ primar; curs primar; clădire în care se preda această formă de învățământ. Văr primar (sau vară primară) = grad de rudenie între copiii mai multor frați și surori; persoană care se află cu alta într-un asemenea grad de rudenie. (Geol.) Era primară = era paleozoică. Medic primar = grad în ierarhia cadrelor medicale, superior medicului specialist, care se obține în urma unui concurs; persoană care are acest grad. ♦ Simplu, rudimentar, elementar; p. ext. neevoluat. ♦ (Despre cuvinte) Care provine direct din rădăcină și care servește ca element de bază pentru formarea altor cuvinte; primitiv. 2. (Despre elemente și compuși chimici) Care are o singură valență satisfăcută de un anumit element sau radical. II. S. m. Șeful unei administrații municipale, orășenești, comunale, cu atribuții administrative. [Var.: (pop., II) primáre s. m.] – Din lat. primarius. Cf. fr. primaire, maire. DOOM
primár adj. m., s. m., pl. primári; adj. f. primáră, pl. primáre
primarele
PRIMÁR, -Ă, primari, -e, adj., s. m. I. Adj. 1. Inițial, primordial, originar; p. ext. de prim grad, de primă importanță, de bază. ◊ Învățământ primar = formă de învățământ cu caracter obligatoriu, în care se predau elementele de bază ale celor mai importante discipline și care constituie primele patru clase ale școlii generale. Clasă primară (și substantivat, f.) = clasă din cursul primar. Școală primară (și substantivat, f.) = școală de învățământ primar; curs primar; clădire în care se preda această formă de învățământ. Văr primar (sau vară primară) = grad de rudenie între copiii mai multor frați și surori; persoană care se află cu alta într-un asemenea grad de rudenie. (Geol.) Era primară = era paleozoică. Medic primar = grad în ierarhia cadrelor medicale, superior medicului specialist, care se obține în urma unui concurs; persoană care are acest grad. ♦ Simplu, rudimentar, elementar; p. ext. neevoluat. ♦ (Despre cuvinte) Care provine direct din rădăcină și care servește ca element de bază pentru formarea altor cuvinte; primitiv. 2. (Despre elemente și compuși chimici) Care are o singură valență satisfăcută de un anumit element sau radical. II. S. m. Șeful unei administrații municipale, orășenești, comunale, cu atribuții administrative. [Var.: (pop., II) primáre s. m.] – Din lat. primarius. Cf. fr. primaire, maire. DOOM
primár adj. m., s. m., pl. primári; adj. f. primáră, pl. primáre
primarele
PRIMÁR, -Ă, primari, -e, adj., s. m. I. Adj. 1. Inițial, primordial, originar; p. ext. de prim grad, de primă importanță, de bază. ◊ Învățământ primar = formă de învățământ cu caracter obligatoriu, în care se predau elementele de bază ale celor mai importante discipline și care constituie primele patru clase ale școlii generale. Clasă primară (și substantivat, f.) = clasă din cursul primar. Școală primară (și substantivat, f.) = școală de învățământ primar; curs primar; clădire în care se preda această formă de învățământ. Văr primar (sau vară primară) = grad de rudenie între copiii mai multor frați și surori; persoană care se află cu alta într-un asemenea grad de rudenie. (Geol.) Era primară = era paleozoică. Medic primar = grad în ierarhia cadrelor medicale, superior medicului specialist, care se obține în urma unui concurs; persoană care are acest grad. ♦ Simplu, rudimentar, elementar; p. ext. neevoluat. ♦ (Despre cuvinte) Care provine direct din rădăcină și care servește ca element de bază pentru formarea altor cuvinte; primitiv. 2. (Despre elemente și compuși chimici) Care are o singură valență satisfăcută de un anumit element sau radical. II. S. m. Șeful unei administrații municipale, orășenești, comunale, cu atribuții administrative. [Var.: (pop., II) primáre s. m.] – Din lat. primarius. Cf. fr. primaire, maire. DOOM
primár adj. m., s. m., pl. primári; adj. f. primáră, pl. primáre
primarelor
PRIMÁR, -Ă, primari, -e, adj., s. m. I. Adj. 1. Inițial, primordial, originar; p. ext. de prim grad, de primă importanță, de bază. ◊ Învățământ primar = formă de învățământ cu caracter obligatoriu, în care se predau elementele de bază ale celor mai importante discipline și care constituie primele patru clase ale școlii generale. Clasă primară (și substantivat, f.) = clasă din cursul primar. Școală primară (și substantivat, f.) = școală de învățământ primar; curs primar; clădire în care se preda această formă de învățământ. Văr primar (sau vară primară) = grad de rudenie între copiii mai multor frați și surori; persoană care se află cu alta într-un asemenea grad de rudenie. (Geol.) Era primară = era paleozoică. Medic primar = grad în ierarhia cadrelor medicale, superior medicului specialist, care se obține în urma unui concurs; persoană care are acest grad. ♦ Simplu, rudimentar, elementar; p. ext. neevoluat. ♦ (Despre cuvinte) Care provine direct din rădăcină și care servește ca element de bază pentru formarea altor cuvinte; primitiv. 2. (Despre elemente și compuși chimici) Care are o singură valență satisfăcută de un anumit element sau radical. II. S. m. Șeful unei administrații municipale, orășenești, comunale, cu atribuții administrative. [Var.: (pop., II) primáre s. m.] – Din lat. primarius. Cf. fr. primaire, maire. DOOM
primár adj. m., s. m., pl. primári; adj. f. primáră, pl. primáre
primarelor
PRIMÁR, -Ă, primari, -e, adj., s. m. I. Adj. 1. Inițial, primordial, originar; p. ext. de prim grad, de primă importanță, de bază. ◊ Învățământ primar = formă de învățământ cu caracter obligatoriu, în care se predau elementele de bază ale celor mai importante discipline și care constituie primele patru clase ale școlii generale. Clasă primară (și substantivat, f.) = clasă din cursul primar. Școală primară (și substantivat, f.) = școală de învățământ primar; curs primar; clădire în care se preda această formă de învățământ. Văr primar (sau vară primară) = grad de rudenie între copiii mai multor frați și surori; persoană care se află cu alta într-un asemenea grad de rudenie. (Geol.) Era primară = era paleozoică. Medic primar = grad în ierarhia cadrelor medicale, superior medicului specialist, care se obține în urma unui concurs; persoană care are acest grad. ♦ Simplu, rudimentar, elementar; p. ext. neevoluat. ♦ (Despre cuvinte) Care provine direct din rădăcină și care servește ca element de bază pentru formarea altor cuvinte; primitiv. 2. (Despre elemente și compuși chimici) Care are o singură valență satisfăcută de un anumit element sau radical. II. S. m. Șeful unei administrații municipale, orășenești, comunale, cu atribuții administrative. [Var.: (pop., II) primáre s. m.] – Din lat. primarius. Cf. fr. primaire, maire. DOOM
primár adj. m., s. m., pl. primári; adj. f. primáră, pl. primáre
primari
PRIMÁR, -Ă, primari, -e, adj., s. m. I. Adj. 1. Inițial, primordial, originar; p. ext. de prim grad, de primă importanță, de bază. ◊ Învățământ primar = formă de învățământ cu caracter obligatoriu, în care se predau elementele de bază ale celor mai importante discipline și care constituie primele patru clase ale școlii generale. Clasă primară (și substantivat, f.) = clasă din cursul primar. Școală primară (și substantivat, f.) = școală de învățământ primar; curs primar; clădire în care se preda această formă de învățământ. Văr primar (sau vară primară) = grad de rudenie între copiii mai multor frați și surori; persoană care se află cu alta într-un asemenea grad de rudenie. (Geol.) Era primară = era paleozoică. Medic primar = grad în ierarhia cadrelor medicale, superior medicului specialist, care se obține în urma unui concurs; persoană care are acest grad. ♦ Simplu, rudimentar, elementar; p. ext. neevoluat. ♦ (Despre cuvinte) Care provine direct din rădăcină și care servește ca element de bază pentru formarea altor cuvinte; primitiv. 2. (Despre elemente și compuși chimici) Care are o singură valență satisfăcută de un anumit element sau radical. II. S. m. Șeful unei administrații municipale, orășenești, comunale, cu atribuții administrative. [Var.: (pop., II) primáre s. m.] – Din lat. primarius. Cf. fr. primaire, maire. DOOM
primár adj. m., s. m., pl. primári; adj. f. primáră, pl. primáre
primariat
PRIMARIÁT, primariate, s. n. 1. Funcție, titlu de primar (II); perioadă de timp în care cineva exercită această funcție. 2. Examen susținut de un medic pentru a obține titlul de medic primar. [Pr.: -ri-at] – Primar + suf. -iat. DOOM
primariát (-ri-at) s. n., pl. primariáte
primariate
PRIMARIÁT, primariate, s. n. 1. Funcție, titlu de primar (II); perioadă de timp în care cineva exercită această funcție. 2. Examen susținut de un medic pentru a obține titlul de medic primar. [Pr.: -ri-at] – Primar + suf. -iat. DOOM
primariát (-ri-at) s. n., pl. primariáte
primariatele
PRIMARIÁT, primariate, s. n. 1. Funcție, titlu de primar (II); perioadă de timp în care cineva exercită această funcție. 2. Examen susținut de un medic pentru a obține titlul de medic primar. [Pr.: -ri-at] – Primar + suf. -iat. DOOM
primariát (-ri-at) s. n., pl. primariáte
primariatelor
PRIMARIÁT, primariate, s. n. 1. Funcție, titlu de primar (II); perioadă de timp în care cineva exercită această funcție. 2. Examen susținut de un medic pentru a obține titlul de medic primar. [Pr.: -ri-at] – Primar + suf. -iat. DOOM
primariát (-ri-at) s. n., pl. primariáte
primariatul
PRIMARIÁT, primariate, s. n. 1. Funcție, titlu de primar (II); perioadă de timp în care cineva exercită această funcție. 2. Examen susținut de un medic pentru a obține titlul de medic primar. [Pr.: -ri-at] – Primar + suf. -iat. DOOM
primariát (-ri-at) s. n., pl. primariáte
primariatului
PRIMARIÁT, primariate, s. n. 1. Funcție, titlu de primar (II); perioadă de timp în care cineva exercită această funcție. 2. Examen susținut de un medic pentru a obține titlul de medic primar. [Pr.: -ri-at] – Primar + suf. -iat. DOOM
primariát (-ri-at) s. n., pl. primariáte
primarii
PRIMÁR, -Ă, primari, -e, adj., s. m. I. Adj. 1. Inițial, primordial, originar; p. ext. de prim grad, de primă importanță, de bază. ◊ Învățământ primar = formă de învățământ cu caracter obligatoriu, în care se predau elementele de bază ale celor mai importante discipline și care constituie primele patru clase ale școlii generale. Clasă primară (și substantivat, f.) = clasă din cursul primar. Școală primară (și substantivat, f.) = școală de învățământ primar; curs primar; clădire în care se preda această formă de învățământ. Văr primar (sau vară primară) = grad de rudenie între copiii mai multor frați și surori; persoană care se află cu alta într-un asemenea grad de rudenie. (Geol.) Era primară = era paleozoică. Medic primar = grad în ierarhia cadrelor medicale, superior medicului specialist, care se obține în urma unui concurs; persoană care are acest grad. ♦ Simplu, rudimentar, elementar; p. ext. neevoluat. ♦ (Despre cuvinte) Care provine direct din rădăcină și care servește ca element de bază pentru formarea altor cuvinte; primitiv. 2. (Despre elemente și compuși chimici) Care are o singură valență satisfăcută de un anumit element sau radical. II. S. m. Șeful unei administrații municipale, orășenești, comunale, cu atribuții administrative. [Var.: (pop., II) primáre s. m.] – Din lat. primarius. Cf. fr. primaire, maire. DOOM
primár adj. m., s. m., pl. primári; adj. f. primáră, pl. primáre
primarilor
PRIMÁR, -Ă, primari, -e, adj., s. m. I. Adj. 1. Inițial, primordial, originar; p. ext. de prim grad, de primă importanță, de bază. ◊ Învățământ primar = formă de învățământ cu caracter obligatoriu, în care se predau elementele de bază ale celor mai importante discipline și care constituie primele patru clase ale școlii generale. Clasă primară (și substantivat, f.) = clasă din cursul primar. Școală primară (și substantivat, f.) = școală de învățământ primar; curs primar; clădire în care se preda această formă de învățământ. Văr primar (sau vară primară) = grad de rudenie între copiii mai multor frați și surori; persoană care se află cu alta într-un asemenea grad de rudenie. (Geol.) Era primară = era paleozoică. Medic primar = grad în ierarhia cadrelor medicale, superior medicului specialist, care se obține în urma unui concurs; persoană care are acest grad. ♦ Simplu, rudimentar, elementar; p. ext. neevoluat. ♦ (Despre cuvinte) Care provine direct din rădăcină și care servește ca element de bază pentru formarea altor cuvinte; primitiv. 2. (Despre elemente și compuși chimici) Care are o singură valență satisfăcută de un anumit element sau radical. II. S. m. Șeful unei administrații municipale, orășenești, comunale, cu atribuții administrative. [Var.: (pop., II) primáre s. m.] – Din lat. primarius. Cf. fr. primaire, maire. DOOM
primár adj. m., s. m., pl. primári; adj. f. primáră, pl. primáre
primarul
PRIMÁR, -Ă, primari, -e, adj., s. m. I. Adj. 1. Inițial, primordial, originar; p. ext. de prim grad, de primă importanță, de bază. ◊ Învățământ primar = formă de învățământ cu caracter obligatoriu, în care se predau elementele de bază ale celor mai importante discipline și care constituie primele patru clase ale școlii generale. Clasă primară (și substantivat, f.) = clasă din cursul primar. Școală primară (și substantivat, f.) = școală de învățământ primar; curs primar; clădire în care se preda această formă de învățământ. Văr primar (sau vară primară) = grad de rudenie între copiii mai multor frați și surori; persoană care se află cu alta într-un asemenea grad de rudenie. (Geol.) Era primară = era paleozoică. Medic primar = grad în ierarhia cadrelor medicale, superior medicului specialist, care se obține în urma unui concurs; persoană care are acest grad. ♦ Simplu, rudimentar, elementar; p. ext. neevoluat. ♦ (Despre cuvinte) Care provine direct din rădăcină și care servește ca element de bază pentru formarea altor cuvinte; primitiv. 2. (Despre elemente și compuși chimici) Care are o singură valență satisfăcută de un anumit element sau radical. II. S. m. Șeful unei administrații municipale, orășenești, comunale, cu atribuții administrative. [Var.: (pop., II) primáre s. m.] – Din lat. primarius. Cf. fr. primaire, maire. DOOM
primár adj. m., s. m., pl. primári; adj. f. primáră, pl. primáre
primarului
PRIMÁR, -Ă, primari, -e, adj., s. m. I. Adj. 1. Inițial, primordial, originar; p. ext. de prim grad, de primă importanță, de bază. ◊ Învățământ primar = formă de învățământ cu caracter obligatoriu, în care se predau elementele de bază ale celor mai importante discipline și care constituie primele patru clase ale școlii generale. Clasă primară (și substantivat, f.) = clasă din cursul primar. Școală primară (și substantivat, f.) = școală de învățământ primar; curs primar; clădire în care se preda această formă de învățământ. Văr primar (sau vară primară) = grad de rudenie între copiii mai multor frați și surori; persoană care se află cu alta într-un asemenea grad de rudenie. (Geol.) Era primară = era paleozoică. Medic primar = grad în ierarhia cadrelor medicale, superior medicului specialist, care se obține în urma unui concurs; persoană care are acest grad. ♦ Simplu, rudimentar, elementar; p. ext. neevoluat. ♦ (Despre cuvinte) Care provine direct din rădăcină și care servește ca element de bază pentru formarea altor cuvinte; primitiv. 2. (Despre elemente și compuși chimici) Care are o singură valență satisfăcută de un anumit element sau radical. II. S. m. Șeful unei administrații municipale, orășenești, comunale, cu atribuții administrative. [Var.: (pop., II) primáre s. m.] – Din lat. primarius. Cf. fr. primaire, maire. DOOM
primár adj. m., s. m., pl. primári; adj. f. primáră, pl. primáre
primară
PRIMÁ, primez, vb. I. Intranz. A avea întâietate, a fi pe primul plan. – Din fr. primer. DOOM
primá (a ~) vb., ind. prez. 3 primeáză
primarăm
PRIMÁ, primez, vb. I. Intranz. A avea întâietate, a fi pe primul plan. – Din fr. primer. DOOM
primá (a ~) vb., ind. prez. 3 primeáză
primarăți
PRIMÁ, primez, vb. I. Intranz. A avea întâietate, a fi pe primul plan. – Din fr. primer. DOOM
primá (a ~) vb., ind. prez. 3 primeáză
primase
PRIMÁ, primez, vb. I. Intranz. A avea întâietate, a fi pe primul plan. – Din fr. primer. DOOM
primá (a ~) vb., ind. prez. 3 primeáză
primasem
PRIMÁ, primez, vb. I. Intranz. A avea întâietate, a fi pe primul plan. – Din fr. primer. DOOM
primá (a ~) vb., ind. prez. 3 primeáză
primaseră
PRIMÁ, primez, vb. I. Intranz. A avea întâietate, a fi pe primul plan. – Din fr. primer. DOOM
primá (a ~) vb., ind. prez. 3 primeáză
primaserăm
PRIMÁ, primez, vb. I. Intranz. A avea întâietate, a fi pe primul plan. – Din fr. primer. DOOM
primá (a ~) vb., ind. prez. 3 primeáză
primaserăți
PRIMÁ, primez, vb. I. Intranz. A avea întâietate, a fi pe primul plan. – Din fr. primer. DOOM
primá (a ~) vb., ind. prez. 3 primeáză
primaseși
PRIMÁ, primez, vb. I. Intranz. A avea întâietate, a fi pe primul plan. – Din fr. primer. DOOM
primá (a ~) vb., ind. prez. 3 primeáză
primaseți
PRIMÁ, primez, vb. I. Intranz. A avea întâietate, a fi pe primul plan. – Din fr. primer. DOOM
primá (a ~) vb., ind. prez. 3 primeáză
primat
PRIMÁ, primez, vb. I. Intranz. A avea întâietate, a fi pe primul plan. – Din fr. primer. DOOM
primá (a ~) vb., ind. prez. 3 primeáză
primat
PRIMÁT3, primați, s. m. Cel mai înalt grad în vechea ierarhie a Bisericii ortodoxe și catolice. ♦ (Adjectival; în sintagma) Mitropolit primat = (în trecut, în România) primul mitropolit al țării, cu reședința în București, președinte al sinodului și conducătorul Bisericii din întreaga țară; patriarh. – Din fr. primat, lat. primatis. DOOM
primát3 (mamifer) s. n., pl. primáte
primat
PRIMÁT3, primați, s. m. Cel mai înalt grad în vechea ierarhie a Bisericii ortodoxe și catolice. ♦ (Adjectival; în sintagma) Mitropolit primat = (în trecut, în România) primul mitropolit al țării, cu reședința în București, președinte al sinodului și conducătorul Bisericii din întreaga țară; patriarh. – Din fr. primat, lat. primatis. DOOM
primát3 (mamifer) s. n., pl. primáte
primat
PRIMÁT1 s. n. Importanță primordială; întâietate, primordialitate. – Din lat. primatus, fr. primat. DOOM
primát2 (primordialitate) s. n.
primata
PRIMÁT3, primați, s. m. Cel mai înalt grad în vechea ierarhie a Bisericii ortodoxe și catolice. ♦ (Adjectival; în sintagma) Mitropolit primat = (în trecut, în România) primul mitropolit al țării, cu reședința în București, președinte al sinodului și conducătorul Bisericii din întreaga țară; patriarh. – Din fr. primat, lat. primatis. DOOM
primát3 (mamifer) s. n., pl. primáte
primate
PRIMÁT3, primați, s. m. Cel mai înalt grad în vechea ierarhie a Bisericii ortodoxe și catolice. ♦ (Adjectival; în sintagma) Mitropolit primat = (în trecut, în România) primul mitropolit al țării, cu reședința în București, președinte al sinodului și conducătorul Bisericii din întreaga țară; patriarh. – Din fr. primat, lat. primatis. DOOM
primát3 (mamifer) s. n., pl. primáte
primate
PRIMÁT1 s. n. Importanță primordială; întâietate, primordialitate. – Din lat. primatus, fr. primat. DOOM
primát2 (primordialitate) s. n.
primatei
PRIMÁT3, primați, s. m. Cel mai înalt grad în vechea ierarhie a Bisericii ortodoxe și catolice. ♦ (Adjectival; în sintagma) Mitropolit primat = (în trecut, în România) primul mitropolit al țării, cu reședința în București, președinte al sinodului și conducătorul Bisericii din întreaga țară; patriarh. – Din fr. primat, lat. primatis. DOOM
primát3 (mamifer) s. n., pl. primáte
primatele
PRIMÁT3, primați, s. m. Cel mai înalt grad în vechea ierarhie a Bisericii ortodoxe și catolice. ♦ (Adjectival; în sintagma) Mitropolit primat = (în trecut, în România) primul mitropolit al țării, cu reședința în București, președinte al sinodului și conducătorul Bisericii din întreaga țară; patriarh. – Din fr. primat, lat. primatis. DOOM
primát3 (mamifer) s. n., pl. primáte
primatele
PRIMÁT1 s. n. Importanță primordială; întâietate, primordialitate. – Din lat. primatus, fr. primat. DOOM
primát2 (primordialitate) s. n.
primatelor
PRIMÁT3, primați, s. m. Cel mai înalt grad în vechea ierarhie a Bisericii ortodoxe și catolice. ♦ (Adjectival; în sintagma) Mitropolit primat = (în trecut, în România) primul mitropolit al țării, cu reședința în București, președinte al sinodului și conducătorul Bisericii din întreaga țară; patriarh. – Din fr. primat, lat. primatis. DOOM
primát3 (mamifer) s. n., pl. primáte
primatelor
PRIMÁT1 s. n. Importanță primordială; întâietate, primordialitate. – Din lat. primatus, fr. primat. DOOM
primát2 (primordialitate) s. n.
primatul
PRIMÁT3, primați, s. m. Cel mai înalt grad în vechea ierarhie a Bisericii ortodoxe și catolice. ♦ (Adjectival; în sintagma) Mitropolit primat = (în trecut, în România) primul mitropolit al țării, cu reședința în București, președinte al sinodului și conducătorul Bisericii din întreaga țară; patriarh. – Din fr. primat, lat. primatis. DOOM
primát3 (mamifer) s. n., pl. primáte
primatul
PRIMÁT3, primați, s. m. Cel mai înalt grad în vechea ierarhie a Bisericii ortodoxe și catolice. ♦ (Adjectival; în sintagma) Mitropolit primat = (în trecut, în România) primul mitropolit al țării, cu reședința în București, președinte al sinodului și conducătorul Bisericii din întreaga țară; patriarh. – Din fr. primat, lat. primatis. DOOM
primát3 (mamifer) s. n., pl. primáte
primatul
PRIMÁT1 s. n. Importanță primordială; întâietate, primordialitate. – Din lat. primatus, fr. primat. DOOM
primát2 (primordialitate) s. n.
primatului
PRIMÁT3, primați, s. m. Cel mai înalt grad în vechea ierarhie a Bisericii ortodoxe și catolice. ♦ (Adjectival; în sintagma) Mitropolit primat = (în trecut, în România) primul mitropolit al țării, cu reședința în București, președinte al sinodului și conducătorul Bisericii din întreaga țară; patriarh. – Din fr. primat, lat. primatis. DOOM
primát3 (mamifer) s. n., pl. primáte
primatului
PRIMÁT3, primați, s. m. Cel mai înalt grad în vechea ierarhie a Bisericii ortodoxe și catolice. ♦ (Adjectival; în sintagma) Mitropolit primat = (în trecut, în România) primul mitropolit al țării, cu reședința în București, președinte al sinodului și conducătorul Bisericii din întreaga țară; patriarh. – Din fr. primat, lat. primatis. DOOM
primát3 (mamifer) s. n., pl. primáte
primatului
PRIMÁT1 s. n. Importanță primordială; întâietate, primordialitate. – Din lat. primatus, fr. primat. DOOM
primát2 (primordialitate) s. n.
primaturi
PRIMÁT1 s. n. Importanță primordială; întâietate, primordialitate. – Din lat. primatus, fr. primat. DOOM
primát2 (primordialitate) s. n.
primaturile
PRIMÁT1 s. n. Importanță primordială; întâietate, primordialitate. – Din lat. primatus, fr. primat. DOOM
primát2 (primordialitate) s. n.
primaturilor
PRIMÁT1 s. n. Importanță primordială; întâietate, primordialitate. – Din lat. primatus, fr. primat. DOOM
primát2 (primordialitate) s. n.
primau
PRIMÁ, primez, vb. I. Intranz. A avea întâietate, a fi pe primul plan. – Din fr. primer. DOOM
primá (a ~) vb., ind. prez. 3 primeáză
primași
PRIMÁ, primez, vb. I. Intranz. A avea întâietate, a fi pe primul plan. – Din fr. primer. DOOM
primá (a ~) vb., ind. prez. 3 primeáză
primați
PRIMÁ, primez, vb. I. Intranz. A avea întâietate, a fi pe primul plan. – Din fr. primer. DOOM
primá (a ~) vb., ind. prez. 3 primeáză
primați
PRIMÁT3, primați, s. m. Cel mai înalt grad în vechea ierarhie a Bisericii ortodoxe și catolice. ♦ (Adjectival; în sintagma) Mitropolit primat = (în trecut, în România) primul mitropolit al țării, cu reședința în București, președinte al sinodului și conducătorul Bisericii din întreaga țară; patriarh. – Din fr. primat, lat. primatis. DOOM
primát3 (mamifer) s. n., pl. primáte
primați
PRIMÁT3, primați, s. m. Cel mai înalt grad în vechea ierarhie a Bisericii ortodoxe și catolice. ♦ (Adjectival; în sintagma) Mitropolit primat = (în trecut, în România) primul mitropolit al țării, cu reședința în București, președinte al sinodului și conducătorul Bisericii din întreaga țară; patriarh. – Din fr. primat, lat. primatis. DOOM
primát3 (mamifer) s. n., pl. primáte
primații
PRIMÁT3, primați, s. m. Cel mai înalt grad în vechea ierarhie a Bisericii ortodoxe și catolice. ♦ (Adjectival; în sintagma) Mitropolit primat = (în trecut, în România) primul mitropolit al țării, cu reședința în București, președinte al sinodului și conducătorul Bisericii din întreaga țară; patriarh. – Din fr. primat, lat. primatis. DOOM
primát3 (mamifer) s. n., pl. primáte
primații
PRIMÁT3, primați, s. m. Cel mai înalt grad în vechea ierarhie a Bisericii ortodoxe și catolice. ♦ (Adjectival; în sintagma) Mitropolit primat = (în trecut, în România) primul mitropolit al țării, cu reședința în București, președinte al sinodului și conducătorul Bisericii din întreaga țară; patriarh. – Din fr. primat, lat. primatis. DOOM
primát3 (mamifer) s. n., pl. primáte
primaților
PRIMÁT3, primați, s. m. Cel mai înalt grad în vechea ierarhie a Bisericii ortodoxe și catolice. ♦ (Adjectival; în sintagma) Mitropolit primat = (în trecut, în România) primul mitropolit al țării, cu reședința în București, președinte al sinodului și conducătorul Bisericii din întreaga țară; patriarh. – Din fr. primat, lat. primatis. DOOM
primát3 (mamifer) s. n., pl. primáte
primaților
PRIMÁT3, primați, s. m. Cel mai înalt grad în vechea ierarhie a Bisericii ortodoxe și catolice. ♦ (Adjectival; în sintagma) Mitropolit primat = (în trecut, în România) primul mitropolit al țării, cu reședința în București, președinte al sinodului și conducătorul Bisericii din întreaga țară; patriarh. – Din fr. primat, lat. primatis. DOOM
primát3 (mamifer) s. n., pl. primáte
primbla
PLIMBÁ, plimb, vb. I. 1. Refl. A umbla în voie dintr-un loc într-altul pentru a se recrea, a face mișcare, a lua aer etc. ◊ Expr. A se plimba ca vodă prin lobodă = a umbla în toate părțile fără nicio piedică. (Fam.) Du-te de te plimbă = vezi-ți de treabă, du-te și lasă-mă-n pace. ♦ Tranz. A duce, a purta (oameni sau animale); a scoate și a însoți pe cineva la plimbare. 2. Tranz. A mișca un obiect încoace și încolo, a trece dintr-o parte în alta. [Var.: (reg.) preumblá, primblá vb. I] – Lat. perambulare. DOOM
plimbá (a ~) vb., ind. prez. 3 plímbă
primblare
PRIMBLÁRE s. f. v. plimbare. DOOM
plimbáre s. f., g.-d. art. plimbắrii; pl. plimbắri
primblat
PRIMBLÁ vb. I v. plimba.
primblă
PRÍMBLĂ, primble, s. f. (Reg.) 1. Balustradă. 2. Fiecare dintre scândurelele care alcătuiesc spătarul unui scaun, care unesc picioarele unei mese etc. – Comp. plimba.
prime
PRÍMĂ1, prime, s. f. 1. Sumă de bani acordată cuiva peste salariul de bază ca recompensă pentru calitatea deosebită a muncii depuse; premiu (acordat în sistemul de salarizare). ♦ Primă de export = sumă de bani sau scutire de taxe, de impozite acordată unor exportatori și întreprinzători pentru a le spori interesul și capacitatea de concurență. Primă de asigurare = sumă de bani pe care asiguratul o plătește (periodic) celui care asigură, pentru asumarea riscului. Primă de economie = sumă plătită deponenților de către unele case de economii, peste nivelul ratei dobânzii. 2. (Muz.) Cel mai mic interval posibil format între două trepte de aceeași înălțime prin repetarea notei date. – Din fr. prime. DOOM
prímă s. f., g.-d. art. prímei; pl. príme
prime
prime-time s. n. (pub.) ore de maximă audiență (la radio, la televiziune).
primea
PRIMÍ, primesc, vb. IV. Tranz. 1. A lua în posesiune sau a accepta ceea ce ți se oferă, ți se dă, ți se datorează; a obține, a căpăta; spec. a încasa. ♦ A-i fi atribuit un titlu, un rang etc. ♦ A lua cunoștință de o știre, de o dispoziție etc. ♦ A fi obiectul spre care se îndreaptă o acțiune sau care suferă efectele ei. 2. A se ocupa de un oaspete, a ieși în întâmpinarea lui; p. ext. a oferi cuiva ospitalitate; a găzdui. ♦ A avea oaspeți; a da o petrecere. ♦ A accepta vizita cuiva (în interes profesional, personal etc.); a acorda o audiență. 3. A admite, a include, a încadra pe cineva într-o întreprindere, într-o instituție, într-o organizație etc. ♦ A cuprinde, a îngloba, a include. 4. A consimți la..., a fi de acord cu...; a accepta, a admite. ♦ A îmbrățișa o teorie, o doctrină, o concepție religioasă; a adera la... ♦ A manifesta o anumită atitudine față de cineva sau de ceva. – Din sl. priimati. DOOM
primí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. primésc, imperf. 3 sg. primeá; conj. prez. 3 să primeáscă
primeai
PRIMÍ, primesc, vb. IV. Tranz. 1. A lua în posesiune sau a accepta ceea ce ți se oferă, ți se dă, ți se datorează; a obține, a căpăta; spec. a încasa. ♦ A-i fi atribuit un titlu, un rang etc. ♦ A lua cunoștință de o știre, de o dispoziție etc. ♦ A fi obiectul spre care se îndreaptă o acțiune sau care suferă efectele ei. 2. A se ocupa de un oaspete, a ieși în întâmpinarea lui; p. ext. a oferi cuiva ospitalitate; a găzdui. ♦ A avea oaspeți; a da o petrecere. ♦ A accepta vizita cuiva (în interes profesional, personal etc.); a acorda o audiență. 3. A admite, a include, a încadra pe cineva într-o întreprindere, într-o instituție, într-o organizație etc. ♦ A cuprinde, a îngloba, a include. 4. A consimți la..., a fi de acord cu...; a accepta, a admite. ♦ A îmbrățișa o teorie, o doctrină, o concepție religioasă; a adera la... ♦ A manifesta o anumită atitudine față de cineva sau de ceva. – Din sl. priimati. DOOM
primí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. primésc, imperf. 3 sg. primeá; conj. prez. 3 să primeáscă
primeam
PRIMÍ, primesc, vb. IV. Tranz. 1. A lua în posesiune sau a accepta ceea ce ți se oferă, ți se dă, ți se datorează; a obține, a căpăta; spec. a încasa. ♦ A-i fi atribuit un titlu, un rang etc. ♦ A lua cunoștință de o știre, de o dispoziție etc. ♦ A fi obiectul spre care se îndreaptă o acțiune sau care suferă efectele ei. 2. A se ocupa de un oaspete, a ieși în întâmpinarea lui; p. ext. a oferi cuiva ospitalitate; a găzdui. ♦ A avea oaspeți; a da o petrecere. ♦ A accepta vizita cuiva (în interes profesional, personal etc.); a acorda o audiență. 3. A admite, a include, a încadra pe cineva într-o întreprindere, într-o instituție, într-o organizație etc. ♦ A cuprinde, a îngloba, a include. 4. A consimți la..., a fi de acord cu...; a accepta, a admite. ♦ A îmbrățișa o teorie, o doctrină, o concepție religioasă; a adera la... ♦ A manifesta o anumită atitudine față de cineva sau de ceva. – Din sl. priimati. DOOM
primí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. primésc, imperf. 3 sg. primeá; conj. prez. 3 să primeáscă
primească
PRIMÍ, primesc, vb. IV. Tranz. 1. A lua în posesiune sau a accepta ceea ce ți se oferă, ți se dă, ți se datorează; a obține, a căpăta; spec. a încasa. ♦ A-i fi atribuit un titlu, un rang etc. ♦ A lua cunoștință de o știre, de o dispoziție etc. ♦ A fi obiectul spre care se îndreaptă o acțiune sau care suferă efectele ei. 2. A se ocupa de un oaspete, a ieși în întâmpinarea lui; p. ext. a oferi cuiva ospitalitate; a găzdui. ♦ A avea oaspeți; a da o petrecere. ♦ A accepta vizita cuiva (în interes profesional, personal etc.); a acorda o audiență. 3. A admite, a include, a încadra pe cineva într-o întreprindere, într-o instituție, într-o organizație etc. ♦ A cuprinde, a îngloba, a include. 4. A consimți la..., a fi de acord cu...; a accepta, a admite. ♦ A îmbrățișa o teorie, o doctrină, o concepție religioasă; a adera la... ♦ A manifesta o anumită atitudine față de cineva sau de ceva. – Din sl. priimati. DOOM
primí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. primésc, imperf. 3 sg. primeá; conj. prez. 3 să primeáscă
primeau
PRIMÍ, primesc, vb. IV. Tranz. 1. A lua în posesiune sau a accepta ceea ce ți se oferă, ți se dă, ți se datorează; a obține, a căpăta; spec. a încasa. ♦ A-i fi atribuit un titlu, un rang etc. ♦ A lua cunoștință de o știre, de o dispoziție etc. ♦ A fi obiectul spre care se îndreaptă o acțiune sau care suferă efectele ei. 2. A se ocupa de un oaspete, a ieși în întâmpinarea lui; p. ext. a oferi cuiva ospitalitate; a găzdui. ♦ A avea oaspeți; a da o petrecere. ♦ A accepta vizita cuiva (în interes profesional, personal etc.); a acorda o audiență. 3. A admite, a include, a încadra pe cineva într-o întreprindere, într-o instituție, într-o organizație etc. ♦ A cuprinde, a îngloba, a include. 4. A consimți la..., a fi de acord cu...; a accepta, a admite. ♦ A îmbrățișa o teorie, o doctrină, o concepție religioasă; a adera la... ♦ A manifesta o anumită atitudine față de cineva sau de ceva. – Din sl. priimati. DOOM
primí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. primésc, imperf. 3 sg. primeá; conj. prez. 3 să primeáscă
primează
PRIMÁ, primez, vb. I. Intranz. A avea întâietate, a fi pe primul plan. – Din fr. primer. DOOM
primá (a ~) vb., ind. prez. 3 primeáză
primeați
PRIMÍ, primesc, vb. IV. Tranz. 1. A lua în posesiune sau a accepta ceea ce ți se oferă, ți se dă, ți se datorează; a obține, a căpăta; spec. a încasa. ♦ A-i fi atribuit un titlu, un rang etc. ♦ A lua cunoștință de o știre, de o dispoziție etc. ♦ A fi obiectul spre care se îndreaptă o acțiune sau care suferă efectele ei. 2. A se ocupa de un oaspete, a ieși în întâmpinarea lui; p. ext. a oferi cuiva ospitalitate; a găzdui. ♦ A avea oaspeți; a da o petrecere. ♦ A accepta vizita cuiva (în interes profesional, personal etc.); a acorda o audiență. 3. A admite, a include, a încadra pe cineva într-o întreprindere, într-o instituție, într-o organizație etc. ♦ A cuprinde, a îngloba, a include. 4. A consimți la..., a fi de acord cu...; a accepta, a admite. ♦ A îmbrățișa o teorie, o doctrină, o concepție religioasă; a adera la... ♦ A manifesta o anumită atitudine față de cineva sau de ceva. – Din sl. priimati. DOOM
primí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. primésc, imperf. 3 sg. primeá; conj. prez. 3 să primeáscă
primei
PRÍMĂ1, prime, s. f. 1. Sumă de bani acordată cuiva peste salariul de bază ca recompensă pentru calitatea deosebită a muncii depuse; premiu (acordat în sistemul de salarizare). ♦ Primă de export = sumă de bani sau scutire de taxe, de impozite acordată unor exportatori și întreprinzători pentru a le spori interesul și capacitatea de concurență. Primă de asigurare = sumă de bani pe care asiguratul o plătește (periodic) celui care asigură, pentru asumarea riscului. Primă de economie = sumă plătită deponenților de către unele case de economii, peste nivelul ratei dobânzii. 2. (Muz.) Cel mai mic interval posibil format între două trepte de aceeași înălțime prin repetarea notei date. – Din fr. prime. DOOM
prímă s. f., g.-d. art. prímei; pl. príme
primejdia
PRIMÉJDIE, primejdii, s. f. Împrejurare, situație care amenință liniștea, securitatea sau existența cuiva sau a ceva; pericol; p. ext. necaz, supărare. ◊ Loc. adj. De primejdie = a) primejdios; b) care vestește un pericol. ♦ Risc. – Din sl. prĕmeždije. DOOM
priméjdie (-di-e) s. f., art. priméjdia (-di-a), g.-d. art. priméjdiei; pl. priméjdii, art. priméjdiile (-di-i-)
primejdie
PRIMÉJDIE, primejdii, s. f. Împrejurare, situație care amenință liniștea, securitatea sau existența cuiva sau a ceva; pericol; p. ext. necaz, supărare. ◊ Loc. adj. De primejdie = a) primejdios; b) care vestește un pericol. ♦ Risc. – Din sl. prĕmeždije. DOOM
priméjdie (-di-e) s. f., art. priméjdia (-di-a), g.-d. art. priméjdiei; pl. priméjdii, art. priméjdiile (-di-i-)
primejdiei
PRIMÉJDIE, primejdii, s. f. Împrejurare, situație care amenință liniștea, securitatea sau existența cuiva sau a ceva; pericol; p. ext. necaz, supărare. ◊ Loc. adj. De primejdie = a) primejdios; b) care vestește un pericol. ♦ Risc. – Din sl. prĕmeždije. DOOM
priméjdie (-di-e) s. f., art. priméjdia (-di-a), g.-d. art. priméjdiei; pl. priméjdii, art. priméjdiile (-di-i-)
primejdii
PRIMÉJDIE, primejdii, s. f. Împrejurare, situație care amenință liniștea, securitatea sau existența cuiva sau a ceva; pericol; p. ext. necaz, supărare. ◊ Loc. adj. De primejdie = a) primejdios; b) care vestește un pericol. ♦ Risc. – Din sl. prĕmeždije. DOOM
priméjdie (-di-e) s. f., art. priméjdia (-di-a), g.-d. art. priméjdiei; pl. priméjdii, art. priméjdiile (-di-i-)
primejdiile
PRIMÉJDIE, primejdii, s. f. Împrejurare, situație care amenință liniștea, securitatea sau existența cuiva sau a ceva; pericol; p. ext. necaz, supărare. ◊ Loc. adj. De primejdie = a) primejdios; b) care vestește un pericol. ♦ Risc. – Din sl. prĕmeždije. DOOM
priméjdie (-di-e) s. f., art. priméjdia (-di-a), g.-d. art. priméjdiei; pl. priméjdii, art. priméjdiile (-di-i-)
primejdiilor
PRIMÉJDIE, primejdii, s. f. Împrejurare, situație care amenință liniștea, securitatea sau existența cuiva sau a ceva; pericol; p. ext. necaz, supărare. ◊ Loc. adj. De primejdie = a) primejdios; b) care vestește un pericol. ♦ Risc. – Din sl. prĕmeždije. DOOM
priméjdie (-di-e) s. f., art. priméjdia (-di-a), g.-d. art. priméjdiei; pl. priméjdii, art. priméjdiile (-di-i-)
primejdioasa
PRIMEJDIÓS, -OÁSĂ, primejdioși, -oase, adj. Care constituie o primejdie, o amenințare pentru cineva sau ceva; periculos. ♦ Riscant. [Pr.: -di-os] – Primejdie + suf. -os. DOOM
primejdiós (-di-os) adj. m., pl. primejdióși; f. primejdioásă, pl. primejdioáse
primejdioase
PRIMEJDIÓS, -OÁSĂ, primejdioși, -oase, adj. Care constituie o primejdie, o amenințare pentru cineva sau ceva; periculos. ♦ Riscant. [Pr.: -di-os] – Primejdie + suf. -os. DOOM
primejdiós (-di-os) adj. m., pl. primejdióși; f. primejdioásă, pl. primejdioáse
primejdioasei
PRIMEJDIÓS, -OÁSĂ, primejdioși, -oase, adj. Care constituie o primejdie, o amenințare pentru cineva sau ceva; periculos. ♦ Riscant. [Pr.: -di-os] – Primejdie + suf. -os. DOOM
primejdiós (-di-os) adj. m., pl. primejdióși; f. primejdioásă, pl. primejdioáse
primejdioasele
PRIMEJDIÓS, -OÁSĂ, primejdioși, -oase, adj. Care constituie o primejdie, o amenințare pentru cineva sau ceva; periculos. ♦ Riscant. [Pr.: -di-os] – Primejdie + suf. -os. DOOM
primejdiós (-di-os) adj. m., pl. primejdióși; f. primejdioásă, pl. primejdioáse
primejdioaselor
PRIMEJDIÓS, -OÁSĂ, primejdioși, -oase, adj. Care constituie o primejdie, o amenințare pentru cineva sau ceva; periculos. ♦ Riscant. [Pr.: -di-os] – Primejdie + suf. -os. DOOM
primejdiós (-di-os) adj. m., pl. primejdióși; f. primejdioásă, pl. primejdioáse
primejdios
PRIMEJDIÓS, -OÁSĂ, primejdioși, -oase, adj. Care constituie o primejdie, o amenințare pentru cineva sau ceva; periculos. ♦ Riscant. [Pr.: -di-os] – Primejdie + suf. -os. DOOM
primejdiós (-di-os) adj. m., pl. primejdióși; f. primejdioásă, pl. primejdioáse
primejdiosul
PRIMEJDIÓS, -OÁSĂ, primejdioși, -oase, adj. Care constituie o primejdie, o amenințare pentru cineva sau ceva; periculos. ♦ Riscant. [Pr.: -di-os] – Primejdie + suf. -os. DOOM
primejdiós (-di-os) adj. m., pl. primejdióși; f. primejdioásă, pl. primejdioáse
primejdiosului
PRIMEJDIÓS, -OÁSĂ, primejdioși, -oase, adj. Care constituie o primejdie, o amenințare pentru cineva sau ceva; periculos. ♦ Riscant. [Pr.: -di-os] – Primejdie + suf. -os. DOOM
primejdiós (-di-os) adj. m., pl. primejdióși; f. primejdioásă, pl. primejdioáse
primejdioși
PRIMEJDIÓS, -OÁSĂ, primejdioși, -oase, adj. Care constituie o primejdie, o amenințare pentru cineva sau ceva; periculos. ♦ Riscant. [Pr.: -di-os] – Primejdie + suf. -os. DOOM
primejdiós (-di-os) adj. m., pl. primejdióși; f. primejdioásă, pl. primejdioáse
primejdioșii
PRIMEJDIÓS, -OÁSĂ, primejdioși, -oase, adj. Care constituie o primejdie, o amenințare pentru cineva sau ceva; periculos. ♦ Riscant. [Pr.: -di-os] – Primejdie + suf. -os. DOOM
primejdiós (-di-os) adj. m., pl. primejdióși; f. primejdioásă, pl. primejdioáse
primejdioșilor
PRIMEJDIÓS, -OÁSĂ, primejdioși, -oase, adj. Care constituie o primejdie, o amenințare pentru cineva sau ceva; periculos. ♦ Riscant. [Pr.: -di-os] – Primejdie + suf. -os. DOOM
primejdiós (-di-os) adj. m., pl. primejdióși; f. primejdioásă, pl. primejdioáse
primejdui
PRIMEJDUÍ, primejduiesc, vb. IV. Tranz. A constitui o primejdie pentru cineva sau ceva; a amenința, a periclita. ♦ Refl. A-și risca liniștea, securitatea, libertatea sau viața; a se expune. – Primejdie + suf. -ui. DOOM
primejduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. primejduiésc, imperf. 3 sg. primejduiá; conj. prez. 3 să primejduiáscă
primejduia
PRIMEJDUÍ, primejduiesc, vb. IV. Tranz. A constitui o primejdie pentru cineva sau ceva; a amenința, a periclita. ♦ Refl. A-și risca liniștea, securitatea, libertatea sau viața; a se expune. – Primejdie + suf. -ui. DOOM
primejduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. primejduiésc, imperf. 3 sg. primejduiá; conj. prez. 3 să primejduiáscă
primejduiai
PRIMEJDUÍ, primejduiesc, vb. IV. Tranz. A constitui o primejdie pentru cineva sau ceva; a amenința, a periclita. ♦ Refl. A-și risca liniștea, securitatea, libertatea sau viața; a se expune. – Primejdie + suf. -ui. DOOM
primejduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. primejduiésc, imperf. 3 sg. primejduiá; conj. prez. 3 să primejduiáscă
primejduiam
PRIMEJDUÍ, primejduiesc, vb. IV. Tranz. A constitui o primejdie pentru cineva sau ceva; a amenința, a periclita. ♦ Refl. A-și risca liniștea, securitatea, libertatea sau viața; a se expune. – Primejdie + suf. -ui. DOOM
primejduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. primejduiésc, imperf. 3 sg. primejduiá; conj. prez. 3 să primejduiáscă
primejduiască
PRIMEJDUÍ, primejduiesc, vb. IV. Tranz. A constitui o primejdie pentru cineva sau ceva; a amenința, a periclita. ♦ Refl. A-și risca liniștea, securitatea, libertatea sau viața; a se expune. – Primejdie + suf. -ui. DOOM
primejduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. primejduiésc, imperf. 3 sg. primejduiá; conj. prez. 3 să primejduiáscă
primejduiau
PRIMEJDUÍ, primejduiesc, vb. IV. Tranz. A constitui o primejdie pentru cineva sau ceva; a amenința, a periclita. ♦ Refl. A-și risca liniștea, securitatea, libertatea sau viața; a se expune. – Primejdie + suf. -ui. DOOM
primejduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. primejduiésc, imperf. 3 sg. primejduiá; conj. prez. 3 să primejduiáscă
primejduiați
PRIMEJDUÍ, primejduiesc, vb. IV. Tranz. A constitui o primejdie pentru cineva sau ceva; a amenința, a periclita. ♦ Refl. A-și risca liniștea, securitatea, libertatea sau viața; a se expune. – Primejdie + suf. -ui. DOOM
primejduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. primejduiésc, imperf. 3 sg. primejduiá; conj. prez. 3 să primejduiáscă
primejduiesc
PRIMEJDUÍ, primejduiesc, vb. IV. Tranz. A constitui o primejdie pentru cineva sau ceva; a amenința, a periclita. ♦ Refl. A-și risca liniștea, securitatea, libertatea sau viața; a se expune. – Primejdie + suf. -ui. DOOM
primejduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. primejduiésc, imperf. 3 sg. primejduiá; conj. prez. 3 să primejduiáscă
primejduiește
PRIMEJDUÍ, primejduiesc, vb. IV. Tranz. A constitui o primejdie pentru cineva sau ceva; a amenința, a periclita. ♦ Refl. A-și risca liniștea, securitatea, libertatea sau viața; a se expune. – Primejdie + suf. -ui. DOOM
primejduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. primejduiésc, imperf. 3 sg. primejduiá; conj. prez. 3 să primejduiáscă
primejduiești
PRIMEJDUÍ, primejduiesc, vb. IV. Tranz. A constitui o primejdie pentru cineva sau ceva; a amenința, a periclita. ♦ Refl. A-și risca liniștea, securitatea, libertatea sau viața; a se expune. – Primejdie + suf. -ui. DOOM
primejduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. primejduiésc, imperf. 3 sg. primejduiá; conj. prez. 3 să primejduiáscă
primejduii
PRIMEJDUÍ, primejduiesc, vb. IV. Tranz. A constitui o primejdie pentru cineva sau ceva; a amenința, a periclita. ♦ Refl. A-și risca liniștea, securitatea, libertatea sau viața; a se expune. – Primejdie + suf. -ui. DOOM
primejduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. primejduiésc, imperf. 3 sg. primejduiá; conj. prez. 3 să primejduiáscă
primejduim
PRIMEJDUÍ, primejduiesc, vb. IV. Tranz. A constitui o primejdie pentru cineva sau ceva; a amenința, a periclita. ♦ Refl. A-și risca liniștea, securitatea, libertatea sau viața; a se expune. – Primejdie + suf. -ui. DOOM
primejduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. primejduiésc, imperf. 3 sg. primejduiá; conj. prez. 3 să primejduiáscă
primejduind
PRIMEJDUÍ, primejduiesc, vb. IV. Tranz. A constitui o primejdie pentru cineva sau ceva; a amenința, a periclita. ♦ Refl. A-și risca liniștea, securitatea, libertatea sau viața; a se expune. – Primejdie + suf. -ui. DOOM
primejduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. primejduiésc, imperf. 3 sg. primejduiá; conj. prez. 3 să primejduiáscă
primejduire
PRIMEJDUÍ, primejduiesc, vb. IV. Tranz. A constitui o primejdie pentru cineva sau ceva; a amenința, a periclita. ♦ Refl. A-și risca liniștea, securitatea, libertatea sau viața; a se expune. – Primejdie + suf. -ui. DOOM
primejduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. primejduiésc, imperf. 3 sg. primejduiá; conj. prez. 3 să primejduiáscă
primejduire
PRIMEJDUÍRE, primejduiri, s. f. Acțiunea de a (se) primejdui; periclitare. – V. primejdui. DOOM
primejduíre s. f., g.-d. art. primejduírii; pl. primejduíri
primejduirea
PRIMEJDUÍRE, primejduiri, s. f. Acțiunea de a (se) primejdui; periclitare. – V. primejdui. DOOM
primejduíre s. f., g.-d. art. primejduírii; pl. primejduíri
primejduiri
PRIMEJDUÍRE, primejduiri, s. f. Acțiunea de a (se) primejdui; periclitare. – V. primejdui. DOOM
primejduíre s. f., g.-d. art. primejduírii; pl. primejduíri
primejduirii
PRIMEJDUÍRE, primejduiri, s. f. Acțiunea de a (se) primejdui; periclitare. – V. primejdui. DOOM
primejduíre s. f., g.-d. art. primejduírii; pl. primejduíri
primejduirile
PRIMEJDUÍRE, primejduiri, s. f. Acțiunea de a (se) primejdui; periclitare. – V. primejdui. DOOM
primejduíre s. f., g.-d. art. primejduírii; pl. primejduíri
primejduirilor
PRIMEJDUÍRE, primejduiri, s. f. Acțiunea de a (se) primejdui; periclitare. – V. primejdui. DOOM
primejduíre s. f., g.-d. art. primejduírii; pl. primejduíri
primejduiră
PRIMEJDUÍ, primejduiesc, vb. IV. Tranz. A constitui o primejdie pentru cineva sau ceva; a amenința, a periclita. ♦ Refl. A-și risca liniștea, securitatea, libertatea sau viața; a se expune. – Primejdie + suf. -ui. DOOM
primejduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. primejduiésc, imperf. 3 sg. primejduiá; conj. prez. 3 să primejduiáscă
primejduirăm
PRIMEJDUÍ, primejduiesc, vb. IV. Tranz. A constitui o primejdie pentru cineva sau ceva; a amenința, a periclita. ♦ Refl. A-și risca liniștea, securitatea, libertatea sau viața; a se expune. – Primejdie + suf. -ui. DOOM
primejduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. primejduiésc, imperf. 3 sg. primejduiá; conj. prez. 3 să primejduiáscă
primejduirăți
PRIMEJDUÍ, primejduiesc, vb. IV. Tranz. A constitui o primejdie pentru cineva sau ceva; a amenința, a periclita. ♦ Refl. A-și risca liniștea, securitatea, libertatea sau viața; a se expune. – Primejdie + suf. -ui. DOOM
primejduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. primejduiésc, imperf. 3 sg. primejduiá; conj. prez. 3 să primejduiáscă
primejduise
PRIMEJDUÍ, primejduiesc, vb. IV. Tranz. A constitui o primejdie pentru cineva sau ceva; a amenința, a periclita. ♦ Refl. A-și risca liniștea, securitatea, libertatea sau viața; a se expune. – Primejdie + suf. -ui. DOOM
primejduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. primejduiésc, imperf. 3 sg. primejduiá; conj. prez. 3 să primejduiáscă
primejduisem
PRIMEJDUÍ, primejduiesc, vb. IV. Tranz. A constitui o primejdie pentru cineva sau ceva; a amenința, a periclita. ♦ Refl. A-și risca liniștea, securitatea, libertatea sau viața; a se expune. – Primejdie + suf. -ui. DOOM
primejduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. primejduiésc, imperf. 3 sg. primejduiá; conj. prez. 3 să primejduiáscă
primejduiseră
PRIMEJDUÍ, primejduiesc, vb. IV. Tranz. A constitui o primejdie pentru cineva sau ceva; a amenința, a periclita. ♦ Refl. A-și risca liniștea, securitatea, libertatea sau viața; a se expune. – Primejdie + suf. -ui. DOOM
primejduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. primejduiésc, imperf. 3 sg. primejduiá; conj. prez. 3 să primejduiáscă
primejduiserăm
PRIMEJDUÍ, primejduiesc, vb. IV. Tranz. A constitui o primejdie pentru cineva sau ceva; a amenința, a periclita. ♦ Refl. A-și risca liniștea, securitatea, libertatea sau viața; a se expune. – Primejdie + suf. -ui. DOOM
primejduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. primejduiésc, imperf. 3 sg. primejduiá; conj. prez. 3 să primejduiáscă
primejduiserăți
PRIMEJDUÍ, primejduiesc, vb. IV. Tranz. A constitui o primejdie pentru cineva sau ceva; a amenința, a periclita. ♦ Refl. A-și risca liniștea, securitatea, libertatea sau viața; a se expune. – Primejdie + suf. -ui. DOOM
primejduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. primejduiésc, imperf. 3 sg. primejduiá; conj. prez. 3 să primejduiáscă
primejduiseși
PRIMEJDUÍ, primejduiesc, vb. IV. Tranz. A constitui o primejdie pentru cineva sau ceva; a amenința, a periclita. ♦ Refl. A-și risca liniștea, securitatea, libertatea sau viața; a se expune. – Primejdie + suf. -ui. DOOM
primejduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. primejduiésc, imperf. 3 sg. primejduiá; conj. prez. 3 să primejduiáscă
primejduiseți
PRIMEJDUÍ, primejduiesc, vb. IV. Tranz. A constitui o primejdie pentru cineva sau ceva; a amenința, a periclita. ♦ Refl. A-și risca liniștea, securitatea, libertatea sau viața; a se expune. – Primejdie + suf. -ui. DOOM
primejduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. primejduiésc, imperf. 3 sg. primejduiá; conj. prez. 3 să primejduiáscă
primejduit
PRIMEJDUÍ, primejduiesc, vb. IV. Tranz. A constitui o primejdie pentru cineva sau ceva; a amenința, a periclita. ♦ Refl. A-și risca liniștea, securitatea, libertatea sau viața; a se expune. – Primejdie + suf. -ui. DOOM
primejduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. primejduiésc, imperf. 3 sg. primejduiá; conj. prez. 3 să primejduiáscă
primejduit
PRIMEJDUÍT, -Ă, primejduiți, -te, adj. Care e în primejdie; periclitat. A început atunci pentru Jap viața grelei și mult primejduitei libertăți. GALACTION, O. I 308.
primejduita
PRIMEJDUÍT, -Ă, primejduiți, -te, adj. Care e în primejdie; periclitat. A început atunci pentru Jap viața grelei și mult primejduitei libertăți. GALACTION, O. I 308.
primejduite
PRIMEJDUÍT, -Ă, primejduiți, -te, adj. Care e în primejdie; periclitat. A început atunci pentru Jap viața grelei și mult primejduitei libertăți. GALACTION, O. I 308.
primejduitei
PRIMEJDUÍT, -Ă, primejduiți, -te, adj. Care e în primejdie; periclitat. A început atunci pentru Jap viața grelei și mult primejduitei libertăți. GALACTION, O. I 308.
primejduitele
PRIMEJDUÍT, -Ă, primejduiți, -te, adj. Care e în primejdie; periclitat. A început atunci pentru Jap viața grelei și mult primejduitei libertăți. GALACTION, O. I 308.
primejduitelor
PRIMEJDUÍT, -Ă, primejduiți, -te, adj. Care e în primejdie; periclitat. A început atunci pentru Jap viața grelei și mult primejduitei libertăți. GALACTION, O. I 308.
primejduitor
PRIMEJDUITÓR, -OÁRE, primejduitori, -oare, adj. (Învechit) Primejdios. Un ceas de nengrijire e primejduitor. NEGRUZZI, S. II 191.
primejduitul
PRIMEJDUÍT, -Ă, primejduiți, -te, adj. Care e în primejdie; periclitat. A început atunci pentru Jap viața grelei și mult primejduitei libertăți. GALACTION, O. I 308.
primejduitului
PRIMEJDUÍT, -Ă, primejduiți, -te, adj. Care e în primejdie; periclitat. A început atunci pentru Jap viața grelei și mult primejduitei libertăți. GALACTION, O. I 308.
primejduiși
PRIMEJDUÍ, primejduiesc, vb. IV. Tranz. A constitui o primejdie pentru cineva sau ceva; a amenința, a periclita. ♦ Refl. A-și risca liniștea, securitatea, libertatea sau viața; a se expune. – Primejdie + suf. -ui. DOOM
primejduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. primejduiésc, imperf. 3 sg. primejduiá; conj. prez. 3 să primejduiáscă
primejduiți
PRIMEJDUÍ, primejduiesc, vb. IV. Tranz. A constitui o primejdie pentru cineva sau ceva; a amenința, a periclita. ♦ Refl. A-și risca liniștea, securitatea, libertatea sau viața; a se expune. – Primejdie + suf. -ui. DOOM
primejduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. primejduiésc, imperf. 3 sg. primejduiá; conj. prez. 3 să primejduiáscă
primejduiți
PRIMEJDUÍT, -Ă, primejduiți, -te, adj. Care e în primejdie; periclitat. A început atunci pentru Jap viața grelei și mult primejduitei libertăți. GALACTION, O. I 308.
primejduiții
PRIMEJDUÍT, -Ă, primejduiți, -te, adj. Care e în primejdie; periclitat. A început atunci pentru Jap viața grelei și mult primejduitei libertăți. GALACTION, O. I 308.
primejduiților
PRIMEJDUÍT, -Ă, primejduiți, -te, adj. Care e în primejdie; periclitat. A început atunci pentru Jap viața grelei și mult primejduitei libertăți. GALACTION, O. I 308.
primele
PRÍMĂ1, prime, s. f. 1. Sumă de bani acordată cuiva peste salariul de bază ca recompensă pentru calitatea deosebită a muncii depuse; premiu (acordat în sistemul de salarizare). ♦ Primă de export = sumă de bani sau scutire de taxe, de impozite acordată unor exportatori și întreprinzători pentru a le spori interesul și capacitatea de concurență. Primă de asigurare = sumă de bani pe care asiguratul o plătește (periodic) celui care asigură, pentru asumarea riscului. Primă de economie = sumă plătită deponenților de către unele case de economii, peste nivelul ratei dobânzii. 2. (Muz.) Cel mai mic interval posibil format între două trepte de aceeași înălțime prin repetarea notei date. – Din fr. prime. DOOM
prímă s. f., g.-d. art. prímei; pl. príme
primelor
PRÍMĂ1, prime, s. f. 1. Sumă de bani acordată cuiva peste salariul de bază ca recompensă pentru calitatea deosebită a muncii depuse; premiu (acordat în sistemul de salarizare). ♦ Primă de export = sumă de bani sau scutire de taxe, de impozite acordată unor exportatori și întreprinzători pentru a le spori interesul și capacitatea de concurență. Primă de asigurare = sumă de bani pe care asiguratul o plătește (periodic) celui care asigură, pentru asumarea riscului. Primă de economie = sumă plătită deponenților de către unele case de economii, peste nivelul ratei dobânzii. 2. (Muz.) Cel mai mic interval posibil format între două trepte de aceeași înălțime prin repetarea notei date. – Din fr. prime. DOOM
prímă s. f., g.-d. art. prímei; pl. príme
primenea
PRIMENÍ, primenesc, vb. IV. Refl. și tranz. 1. A(-și) schimba rufăria, lenjeria purtată, murdară cu alta curată; p. ext. a (se) îmbrăca frumos, a (se) găti. 2. Fig. A înlocui sau a fi înlocuit (parțial ori total) cu altceva (nou), a (se) reînnoi; a-și schimba sau a face să-și schimbe (în bine) înfățișarea, forma, conținutul; a (se) modifica, a (se) preface; a (se) regenera. ♦ Tranz. A împrospăta aerul (dintr-o incintă). [Var.: (reg.) premení vb. IV] – Din sl. prĕmĕniți. DOOM
primení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. primenésc, imperf. 3 sg. primeneá; conj. prez. 3 să primeneáscă
primeneai
PRIMENÍ, primenesc, vb. IV. Refl. și tranz. 1. A(-și) schimba rufăria, lenjeria purtată, murdară cu alta curată; p. ext. a (se) îmbrăca frumos, a (se) găti. 2. Fig. A înlocui sau a fi înlocuit (parțial ori total) cu altceva (nou), a (se) reînnoi; a-și schimba sau a face să-și schimbe (în bine) înfățișarea, forma, conținutul; a (se) modifica, a (se) preface; a (se) regenera. ♦ Tranz. A împrospăta aerul (dintr-o incintă). [Var.: (reg.) premení vb. IV] – Din sl. prĕmĕniți. DOOM
primení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. primenésc, imperf. 3 sg. primeneá; conj. prez. 3 să primeneáscă
primeneala
PRIMENEÁLĂ, primeneli, s. f. 1. Schimbare a rufăriei, a lenjeriei murdare cu alta curată. 2. (La pl.; concr.) Rufe, albituri curate, de schimb. 3. Fig. Înviorare, împrospătare. [Pl. și: primenele. – Var.: (reg.) premeneálă s. f.] – Primeni + suf. -eală.
primeneală
PRIMENEÁLĂ, primeneli, s. f. 1. Schimbare a rufăriei, a lenjeriei murdare cu alta curată. 2. (La pl.; concr.) Rufe, albituri curate, de schimb. 3. Fig. Înviorare, împrospătare. [Pl. și: primenele. – Var.: (reg.) premeneálă s. f.] – Primeni + suf. -eală. DOOM
primeneálă s. f., g.-d. art. primenélii; (rufe) pl. primenéli
primeneam
PRIMENÍ, primenesc, vb. IV. Refl. și tranz. 1. A(-și) schimba rufăria, lenjeria purtată, murdară cu alta curată; p. ext. a (se) îmbrăca frumos, a (se) găti. 2. Fig. A înlocui sau a fi înlocuit (parțial ori total) cu altceva (nou), a (se) reînnoi; a-și schimba sau a face să-și schimbe (în bine) înfățișarea, forma, conținutul; a (se) modifica, a (se) preface; a (se) regenera. ♦ Tranz. A împrospăta aerul (dintr-o incintă). [Var.: (reg.) premení vb. IV] – Din sl. prĕmĕniți. DOOM
primení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. primenésc, imperf. 3 sg. primeneá; conj. prez. 3 să primeneáscă
primenească
PRIMENÍ, primenesc, vb. IV. Refl. și tranz. 1. A(-și) schimba rufăria, lenjeria purtată, murdară cu alta curată; p. ext. a (se) îmbrăca frumos, a (se) găti. 2. Fig. A înlocui sau a fi înlocuit (parțial ori total) cu altceva (nou), a (se) reînnoi; a-și schimba sau a face să-și schimbe (în bine) înfățișarea, forma, conținutul; a (se) modifica, a (se) preface; a (se) regenera. ♦ Tranz. A împrospăta aerul (dintr-o incintă). [Var.: (reg.) premení vb. IV] – Din sl. prĕmĕniți. DOOM
primení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. primenésc, imperf. 3 sg. primeneá; conj. prez. 3 să primeneáscă
primeneau
PRIMENÍ, primenesc, vb. IV. Refl. și tranz. 1. A(-și) schimba rufăria, lenjeria purtată, murdară cu alta curată; p. ext. a (se) îmbrăca frumos, a (se) găti. 2. Fig. A înlocui sau a fi înlocuit (parțial ori total) cu altceva (nou), a (se) reînnoi; a-și schimba sau a face să-și schimbe (în bine) înfățișarea, forma, conținutul; a (se) modifica, a (se) preface; a (se) regenera. ♦ Tranz. A împrospăta aerul (dintr-o incintă). [Var.: (reg.) premení vb. IV] – Din sl. prĕmĕniți. DOOM
primení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. primenésc, imperf. 3 sg. primeneá; conj. prez. 3 să primeneáscă
primeneați
PRIMENÍ, primenesc, vb. IV. Refl. și tranz. 1. A(-și) schimba rufăria, lenjeria purtată, murdară cu alta curată; p. ext. a (se) îmbrăca frumos, a (se) găti. 2. Fig. A înlocui sau a fi înlocuit (parțial ori total) cu altceva (nou), a (se) reînnoi; a-și schimba sau a face să-și schimbe (în bine) înfățișarea, forma, conținutul; a (se) modifica, a (se) preface; a (se) regenera. ♦ Tranz. A împrospăta aerul (dintr-o incintă). [Var.: (reg.) premení vb. IV] – Din sl. prĕmĕniți. DOOM
primení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. primenésc, imperf. 3 sg. primeneá; conj. prez. 3 să primeneáscă
primeneli
PRIMENEÁLĂ, primeneli, s. f. 1. Schimbare a rufăriei, a lenjeriei murdare cu alta curată. 2. (La pl.; concr.) Rufe, albituri curate, de schimb. 3. Fig. Înviorare, împrospătare. [Pl. și: primenele. – Var.: (reg.) premeneálă s. f.] – Primeni + suf. -eală.
primenelii
PRIMENEÁLĂ, primeneli, s. f. 1. Schimbare a rufăriei, a lenjeriei murdare cu alta curată. 2. (La pl.; concr.) Rufe, albituri curate, de schimb. 3. Fig. Înviorare, împrospătare. [Pl. și: primenele. – Var.: (reg.) premeneálă s. f.] – Primeni + suf. -eală.
primenelile
PRIMENEÁLĂ, primeneli, s. f. 1. Schimbare a rufăriei, a lenjeriei murdare cu alta curată. 2. (La pl.; concr.) Rufe, albituri curate, de schimb. 3. Fig. Înviorare, împrospătare. [Pl. și: primenele. – Var.: (reg.) premeneálă s. f.] – Primeni + suf. -eală.
primenelilor
PRIMENEÁLĂ, primeneli, s. f. 1. Schimbare a rufăriei, a lenjeriei murdare cu alta curată. 2. (La pl.; concr.) Rufe, albituri curate, de schimb. 3. Fig. Înviorare, împrospătare. [Pl. și: primenele. – Var.: (reg.) premeneálă s. f.] – Primeni + suf. -eală.
primenesc
PRIMENÍ, primenesc, vb. IV. Refl. și tranz. 1. A(-și) schimba rufăria, lenjeria purtată, murdară cu alta curată; p. ext. a (se) îmbrăca frumos, a (se) găti. 2. Fig. A înlocui sau a fi înlocuit (parțial ori total) cu altceva (nou), a (se) reînnoi; a-și schimba sau a face să-și schimbe (în bine) înfățișarea, forma, conținutul; a (se) modifica, a (se) preface; a (se) regenera. ♦ Tranz. A împrospăta aerul (dintr-o incintă). [Var.: (reg.) premení vb. IV] – Din sl. prĕmĕniți. DOOM
primení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. primenésc, imperf. 3 sg. primeneá; conj. prez. 3 să primeneáscă
primenește
PRIMENÍ, primenesc, vb. IV. Refl. și tranz. 1. A(-și) schimba rufăria, lenjeria purtată, murdară cu alta curată; p. ext. a (se) îmbrăca frumos, a (se) găti. 2. Fig. A înlocui sau a fi înlocuit (parțial ori total) cu altceva (nou), a (se) reînnoi; a-și schimba sau a face să-și schimbe (în bine) înfățișarea, forma, conținutul; a (se) modifica, a (se) preface; a (se) regenera. ♦ Tranz. A împrospăta aerul (dintr-o incintă). [Var.: (reg.) premení vb. IV] – Din sl. prĕmĕniți. DOOM
primení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. primenésc, imperf. 3 sg. primeneá; conj. prez. 3 să primeneáscă
primenești
PRIMENÍ, primenesc, vb. IV. Refl. și tranz. 1. A(-și) schimba rufăria, lenjeria purtată, murdară cu alta curată; p. ext. a (se) îmbrăca frumos, a (se) găti. 2. Fig. A înlocui sau a fi înlocuit (parțial ori total) cu altceva (nou), a (se) reînnoi; a-și schimba sau a face să-și schimbe (în bine) înfățișarea, forma, conținutul; a (se) modifica, a (se) preface; a (se) regenera. ♦ Tranz. A împrospăta aerul (dintr-o incintă). [Var.: (reg.) premení vb. IV] – Din sl. prĕmĕniți. DOOM
primení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. primenésc, imperf. 3 sg. primeneá; conj. prez. 3 să primeneáscă
primeni
PRIMENÍ, primenesc, vb. IV. Refl. și tranz. 1. A(-și) schimba rufăria, lenjeria purtată, murdară cu alta curată; p. ext. a (se) îmbrăca frumos, a (se) găti. 2. Fig. A înlocui sau a fi înlocuit (parțial ori total) cu altceva (nou), a (se) reînnoi; a-și schimba sau a face să-și schimbe (în bine) înfățișarea, forma, conținutul; a (se) modifica, a (se) preface; a (se) regenera. ♦ Tranz. A împrospăta aerul (dintr-o incintă). [Var.: (reg.) premení vb. IV] – Din sl. prĕmĕniți. DOOM
primení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. primenésc, imperf. 3 sg. primeneá; conj. prez. 3 să primeneáscă
primenii
PRIMENÍ, primenesc, vb. IV. Refl. și tranz. 1. A(-și) schimba rufăria, lenjeria purtată, murdară cu alta curată; p. ext. a (se) îmbrăca frumos, a (se) găti. 2. Fig. A înlocui sau a fi înlocuit (parțial ori total) cu altceva (nou), a (se) reînnoi; a-și schimba sau a face să-și schimbe (în bine) înfățișarea, forma, conținutul; a (se) modifica, a (se) preface; a (se) regenera. ♦ Tranz. A împrospăta aerul (dintr-o incintă). [Var.: (reg.) premení vb. IV] – Din sl. prĕmĕniți. DOOM
primení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. primenésc, imperf. 3 sg. primeneá; conj. prez. 3 să primeneáscă
primenim
PRIMENÍ, primenesc, vb. IV. Refl. și tranz. 1. A(-și) schimba rufăria, lenjeria purtată, murdară cu alta curată; p. ext. a (se) îmbrăca frumos, a (se) găti. 2. Fig. A înlocui sau a fi înlocuit (parțial ori total) cu altceva (nou), a (se) reînnoi; a-și schimba sau a face să-și schimbe (în bine) înfățișarea, forma, conținutul; a (se) modifica, a (se) preface; a (se) regenera. ♦ Tranz. A împrospăta aerul (dintr-o incintă). [Var.: (reg.) premení vb. IV] – Din sl. prĕmĕniți. DOOM
primení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. primenésc, imperf. 3 sg. primeneá; conj. prez. 3 să primeneáscă
primenind
PRIMENÍ, primenesc, vb. IV. Refl. și tranz. 1. A(-și) schimba rufăria, lenjeria purtată, murdară cu alta curată; p. ext. a (se) îmbrăca frumos, a (se) găti. 2. Fig. A înlocui sau a fi înlocuit (parțial ori total) cu altceva (nou), a (se) reînnoi; a-și schimba sau a face să-și schimbe (în bine) înfățișarea, forma, conținutul; a (se) modifica, a (se) preface; a (se) regenera. ♦ Tranz. A împrospăta aerul (dintr-o incintă). [Var.: (reg.) premení vb. IV] – Din sl. prĕmĕniți. DOOM
primení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. primenésc, imperf. 3 sg. primeneá; conj. prez. 3 să primeneáscă
primenire
PRIMENÍ, primenesc, vb. IV. Refl. și tranz. 1. A(-și) schimba rufăria, lenjeria purtată, murdară cu alta curată; p. ext. a (se) îmbrăca frumos, a (se) găti. 2. Fig. A înlocui sau a fi înlocuit (parțial ori total) cu altceva (nou), a (se) reînnoi; a-și schimba sau a face să-și schimbe (în bine) înfățișarea, forma, conținutul; a (se) modifica, a (se) preface; a (se) regenera. ♦ Tranz. A împrospăta aerul (dintr-o incintă). [Var.: (reg.) premení vb. IV] – Din sl. prĕmĕniți. DOOM
primení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. primenésc, imperf. 3 sg. primeneá; conj. prez. 3 să primeneáscă
primenire
PRIMENÍRE, primeniri, s. f. Acțiunea de a (se) primeni și rezultatul ei; primenit1. [Var.: (reg.) premeníre s. f.] – V. primeni. DOOM
primeníre s. f., g.-d. art. primenírii; pl. primeníri
primenirea
PRIMENÍRE, primeniri, s. f. Acțiunea de a (se) primeni și rezultatul ei; primenit1. [Var.: (reg.) premeníre s. f.] – V. primeni. DOOM
primeníre s. f., g.-d. art. primenírii; pl. primeníri
primeniri
PRIMENÍRE, primeniri, s. f. Acțiunea de a (se) primeni și rezultatul ei; primenit1. [Var.: (reg.) premeníre s. f.] – V. primeni. DOOM
primeníre s. f., g.-d. art. primenírii; pl. primeníri
primenirii
PRIMENÍRE, primeniri, s. f. Acțiunea de a (se) primeni și rezultatul ei; primenit1. [Var.: (reg.) premeníre s. f.] – V. primeni. DOOM
primeníre s. f., g.-d. art. primenírii; pl. primeníri
primenirile
PRIMENÍRE, primeniri, s. f. Acțiunea de a (se) primeni și rezultatul ei; primenit1. [Var.: (reg.) premeníre s. f.] – V. primeni. DOOM
primeníre s. f., g.-d. art. primenírii; pl. primeníri
primenirilor
PRIMENÍRE, primeniri, s. f. Acțiunea de a (se) primeni și rezultatul ei; primenit1. [Var.: (reg.) premeníre s. f.] – V. primeni. DOOM
primeníre s. f., g.-d. art. primenírii; pl. primeníri
primeniră
PRIMENÍ, primenesc, vb. IV. Refl. și tranz. 1. A(-și) schimba rufăria, lenjeria purtată, murdară cu alta curată; p. ext. a (se) îmbrăca frumos, a (se) găti. 2. Fig. A înlocui sau a fi înlocuit (parțial ori total) cu altceva (nou), a (se) reînnoi; a-și schimba sau a face să-și schimbe (în bine) înfățișarea, forma, conținutul; a (se) modifica, a (se) preface; a (se) regenera. ♦ Tranz. A împrospăta aerul (dintr-o incintă). [Var.: (reg.) premení vb. IV] – Din sl. prĕmĕniți. DOOM
primení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. primenésc, imperf. 3 sg. primeneá; conj. prez. 3 să primeneáscă
primenirăm
PRIMENÍ, primenesc, vb. IV. Refl. și tranz. 1. A(-și) schimba rufăria, lenjeria purtată, murdară cu alta curată; p. ext. a (se) îmbrăca frumos, a (se) găti. 2. Fig. A înlocui sau a fi înlocuit (parțial ori total) cu altceva (nou), a (se) reînnoi; a-și schimba sau a face să-și schimbe (în bine) înfățișarea, forma, conținutul; a (se) modifica, a (se) preface; a (se) regenera. ♦ Tranz. A împrospăta aerul (dintr-o incintă). [Var.: (reg.) premení vb. IV] – Din sl. prĕmĕniți. DOOM
primení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. primenésc, imperf. 3 sg. primeneá; conj. prez. 3 să primeneáscă
primenirăți
PRIMENÍ, primenesc, vb. IV. Refl. și tranz. 1. A(-și) schimba rufăria, lenjeria purtată, murdară cu alta curată; p. ext. a (se) îmbrăca frumos, a (se) găti. 2. Fig. A înlocui sau a fi înlocuit (parțial ori total) cu altceva (nou), a (se) reînnoi; a-și schimba sau a face să-și schimbe (în bine) înfățișarea, forma, conținutul; a (se) modifica, a (se) preface; a (se) regenera. ♦ Tranz. A împrospăta aerul (dintr-o incintă). [Var.: (reg.) premení vb. IV] – Din sl. prĕmĕniți. DOOM
primení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. primenésc, imperf. 3 sg. primeneá; conj. prez. 3 să primeneáscă
primenise
PRIMENÍ, primenesc, vb. IV. Refl. și tranz. 1. A(-și) schimba rufăria, lenjeria purtată, murdară cu alta curată; p. ext. a (se) îmbrăca frumos, a (se) găti. 2. Fig. A înlocui sau a fi înlocuit (parțial ori total) cu altceva (nou), a (se) reînnoi; a-și schimba sau a face să-și schimbe (în bine) înfățișarea, forma, conținutul; a (se) modifica, a (se) preface; a (se) regenera. ♦ Tranz. A împrospăta aerul (dintr-o incintă). [Var.: (reg.) premení vb. IV] – Din sl. prĕmĕniți. DOOM
primení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. primenésc, imperf. 3 sg. primeneá; conj. prez. 3 să primeneáscă
primenisem
PRIMENÍ, primenesc, vb. IV. Refl. și tranz. 1. A(-și) schimba rufăria, lenjeria purtată, murdară cu alta curată; p. ext. a (se) îmbrăca frumos, a (se) găti. 2. Fig. A înlocui sau a fi înlocuit (parțial ori total) cu altceva (nou), a (se) reînnoi; a-și schimba sau a face să-și schimbe (în bine) înfățișarea, forma, conținutul; a (se) modifica, a (se) preface; a (se) regenera. ♦ Tranz. A împrospăta aerul (dintr-o incintă). [Var.: (reg.) premení vb. IV] – Din sl. prĕmĕniți. DOOM
primení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. primenésc, imperf. 3 sg. primeneá; conj. prez. 3 să primeneáscă
primeniseră
PRIMENÍ, primenesc, vb. IV. Refl. și tranz. 1. A(-și) schimba rufăria, lenjeria purtată, murdară cu alta curată; p. ext. a (se) îmbrăca frumos, a (se) găti. 2. Fig. A înlocui sau a fi înlocuit (parțial ori total) cu altceva (nou), a (se) reînnoi; a-și schimba sau a face să-și schimbe (în bine) înfățișarea, forma, conținutul; a (se) modifica, a (se) preface; a (se) regenera. ♦ Tranz. A împrospăta aerul (dintr-o incintă). [Var.: (reg.) premení vb. IV] – Din sl. prĕmĕniți. DOOM
primení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. primenésc, imperf. 3 sg. primeneá; conj. prez. 3 să primeneáscă
primeniserăm
PRIMENÍ, primenesc, vb. IV. Refl. și tranz. 1. A(-și) schimba rufăria, lenjeria purtată, murdară cu alta curată; p. ext. a (se) îmbrăca frumos, a (se) găti. 2. Fig. A înlocui sau a fi înlocuit (parțial ori total) cu altceva (nou), a (se) reînnoi; a-și schimba sau a face să-și schimbe (în bine) înfățișarea, forma, conținutul; a (se) modifica, a (se) preface; a (se) regenera. ♦ Tranz. A împrospăta aerul (dintr-o incintă). [Var.: (reg.) premení vb. IV] – Din sl. prĕmĕniți. DOOM
primení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. primenésc, imperf. 3 sg. primeneá; conj. prez. 3 să primeneáscă
primeniserăți
PRIMENÍ, primenesc, vb. IV. Refl. și tranz. 1. A(-și) schimba rufăria, lenjeria purtată, murdară cu alta curată; p. ext. a (se) îmbrăca frumos, a (se) găti. 2. Fig. A înlocui sau a fi înlocuit (parțial ori total) cu altceva (nou), a (se) reînnoi; a-și schimba sau a face să-și schimbe (în bine) înfățișarea, forma, conținutul; a (se) modifica, a (se) preface; a (se) regenera. ♦ Tranz. A împrospăta aerul (dintr-o incintă). [Var.: (reg.) premení vb. IV] – Din sl. prĕmĕniți. DOOM
primení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. primenésc, imperf. 3 sg. primeneá; conj. prez. 3 să primeneáscă
primeniseși
PRIMENÍ, primenesc, vb. IV. Refl. și tranz. 1. A(-și) schimba rufăria, lenjeria purtată, murdară cu alta curată; p. ext. a (se) îmbrăca frumos, a (se) găti. 2. Fig. A înlocui sau a fi înlocuit (parțial ori total) cu altceva (nou), a (se) reînnoi; a-și schimba sau a face să-și schimbe (în bine) înfățișarea, forma, conținutul; a (se) modifica, a (se) preface; a (se) regenera. ♦ Tranz. A împrospăta aerul (dintr-o incintă). [Var.: (reg.) premení vb. IV] – Din sl. prĕmĕniți. DOOM
primení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. primenésc, imperf. 3 sg. primeneá; conj. prez. 3 să primeneáscă
primeniseți
PRIMENÍ, primenesc, vb. IV. Refl. și tranz. 1. A(-și) schimba rufăria, lenjeria purtată, murdară cu alta curată; p. ext. a (se) îmbrăca frumos, a (se) găti. 2. Fig. A înlocui sau a fi înlocuit (parțial ori total) cu altceva (nou), a (se) reînnoi; a-și schimba sau a face să-și schimbe (în bine) înfățișarea, forma, conținutul; a (se) modifica, a (se) preface; a (se) regenera. ♦ Tranz. A împrospăta aerul (dintr-o incintă). [Var.: (reg.) premení vb. IV] – Din sl. prĕmĕniți. DOOM
primení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. primenésc, imperf. 3 sg. primeneá; conj. prez. 3 să primeneáscă
primenit
PRIMENÍ, primenesc, vb. IV. Refl. și tranz. 1. A(-și) schimba rufăria, lenjeria purtată, murdară cu alta curată; p. ext. a (se) îmbrăca frumos, a (se) găti. 2. Fig. A înlocui sau a fi înlocuit (parțial ori total) cu altceva (nou), a (se) reînnoi; a-și schimba sau a face să-și schimbe (în bine) înfățișarea, forma, conținutul; a (se) modifica, a (se) preface; a (se) regenera. ♦ Tranz. A împrospăta aerul (dintr-o incintă). [Var.: (reg.) premení vb. IV] – Din sl. prĕmĕniți. DOOM
primení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. primenésc, imperf. 3 sg. primeneá; conj. prez. 3 să primeneáscă
primenit
PRIMENÍT2, -Ă, primeniți, -te, adj. 1. Care și-a pus rufărie, lenjerie curată. 2. Fig. Care a suferit modificări, transformări (pozitive); care s-a înnoit, s-a împrospătat. [Var.: (reg.) premenít, -ă adj.] – V. primeni.
primenit
PRIMENÍT1 s. n. Primenire. [Var.: (reg.) premenít s. n.] – V. primeni. DOOM
primenít s. n.
primenita
PRIMENÍT2, -Ă, primeniți, -te, adj. 1. Care și-a pus rufărie, lenjerie curată. 2. Fig. Care a suferit modificări, transformări (pozitive); care s-a înnoit, s-a împrospătat. [Var.: (reg.) premenít, -ă adj.] – V. primeni.
primenite
PRIMENÍT2, -Ă, primeniți, -te, adj. 1. Care și-a pus rufărie, lenjerie curată. 2. Fig. Care a suferit modificări, transformări (pozitive); care s-a înnoit, s-a împrospătat. [Var.: (reg.) premenít, -ă adj.] – V. primeni.
primenitei
PRIMENÍT2, -Ă, primeniți, -te, adj. 1. Care și-a pus rufărie, lenjerie curată. 2. Fig. Care a suferit modificări, transformări (pozitive); care s-a înnoit, s-a împrospătat. [Var.: (reg.) premenít, -ă adj.] – V. primeni.
primenitele
PRIMENÍT2, -Ă, primeniți, -te, adj. 1. Care și-a pus rufărie, lenjerie curată. 2. Fig. Care a suferit modificări, transformări (pozitive); care s-a înnoit, s-a împrospătat. [Var.: (reg.) premenít, -ă adj.] – V. primeni.
primenitelor
PRIMENÍT2, -Ă, primeniți, -te, adj. 1. Care și-a pus rufărie, lenjerie curată. 2. Fig. Care a suferit modificări, transformări (pozitive); care s-a înnoit, s-a împrospătat. [Var.: (reg.) premenít, -ă adj.] – V. primeni.
primenitul
PRIMENÍT2, -Ă, primeniți, -te, adj. 1. Care și-a pus rufărie, lenjerie curată. 2. Fig. Care a suferit modificări, transformări (pozitive); care s-a înnoit, s-a împrospătat. [Var.: (reg.) premenít, -ă adj.] – V. primeni.
primenitul
PRIMENÍT1 s. n. Primenire. [Var.: (reg.) premenít s. n.] – V. primeni. DOOM
primenít s. n.
primenitului
PRIMENÍT2, -Ă, primeniți, -te, adj. 1. Care și-a pus rufărie, lenjerie curată. 2. Fig. Care a suferit modificări, transformări (pozitive); care s-a înnoit, s-a împrospătat. [Var.: (reg.) premenít, -ă adj.] – V. primeni.
primenitului
PRIMENÍT1 s. n. Primenire. [Var.: (reg.) premenít s. n.] – V. primeni. DOOM
primenít s. n.
primenituri
PRIMENÍT1 s. n. Primenire. [Var.: (reg.) premenít s. n.] – V. primeni. DOOM
primenít s. n.
primeniturile
PRIMENÍT1 s. n. Primenire. [Var.: (reg.) premenít s. n.] – V. primeni. DOOM
primenít s. n.
primeniturilor
PRIMENÍT1 s. n. Primenire. [Var.: (reg.) premenít s. n.] – V. primeni. DOOM
primenít s. n.
primeniși
PRIMENÍ, primenesc, vb. IV. Refl. și tranz. 1. A(-și) schimba rufăria, lenjeria purtată, murdară cu alta curată; p. ext. a (se) îmbrăca frumos, a (se) găti. 2. Fig. A înlocui sau a fi înlocuit (parțial ori total) cu altceva (nou), a (se) reînnoi; a-și schimba sau a face să-și schimbe (în bine) înfățișarea, forma, conținutul; a (se) modifica, a (se) preface; a (se) regenera. ♦ Tranz. A împrospăta aerul (dintr-o incintă). [Var.: (reg.) premení vb. IV] – Din sl. prĕmĕniți. DOOM
primení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. primenésc, imperf. 3 sg. primeneá; conj. prez. 3 să primeneáscă
primeniți
PRIMENÍ, primenesc, vb. IV. Refl. și tranz. 1. A(-și) schimba rufăria, lenjeria purtată, murdară cu alta curată; p. ext. a (se) îmbrăca frumos, a (se) găti. 2. Fig. A înlocui sau a fi înlocuit (parțial ori total) cu altceva (nou), a (se) reînnoi; a-și schimba sau a face să-și schimbe (în bine) înfățișarea, forma, conținutul; a (se) modifica, a (se) preface; a (se) regenera. ♦ Tranz. A împrospăta aerul (dintr-o incintă). [Var.: (reg.) premení vb. IV] – Din sl. prĕmĕniți. DOOM
primení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. primenésc, imperf. 3 sg. primeneá; conj. prez. 3 să primeneáscă
primeniți
PRIMENÍT2, -Ă, primeniți, -te, adj. 1. Care și-a pus rufărie, lenjerie curată. 2. Fig. Care a suferit modificări, transformări (pozitive); care s-a înnoit, s-a împrospătat. [Var.: (reg.) premenít, -ă adj.] – V. primeni.
primeniții
PRIMENÍT2, -Ă, primeniți, -te, adj. 1. Care și-a pus rufărie, lenjerie curată. 2. Fig. Care a suferit modificări, transformări (pozitive); care s-a înnoit, s-a împrospătat. [Var.: (reg.) premenít, -ă adj.] – V. primeni.
primeniților
PRIMENÍT2, -Ă, primeniți, -te, adj. 1. Care și-a pus rufărie, lenjerie curată. 2. Fig. Care a suferit modificări, transformări (pozitive); care s-a înnoit, s-a împrospătat. [Var.: (reg.) premenít, -ă adj.] – V. primeni.
primesc
PRIMÍ, primesc, vb. IV. Tranz. 1. A lua în posesiune sau a accepta ceea ce ți se oferă, ți se dă, ți se datorează; a obține, a căpăta; spec. a încasa. ♦ A-i fi atribuit un titlu, un rang etc. ♦ A lua cunoștință de o știre, de o dispoziție etc. ♦ A fi obiectul spre care se îndreaptă o acțiune sau care suferă efectele ei. 2. A se ocupa de un oaspete, a ieși în întâmpinarea lui; p. ext. a oferi cuiva ospitalitate; a găzdui. ♦ A avea oaspeți; a da o petrecere. ♦ A accepta vizita cuiva (în interes profesional, personal etc.); a acorda o audiență. 3. A admite, a include, a încadra pe cineva într-o întreprindere, într-o instituție, într-o organizație etc. ♦ A cuprinde, a îngloba, a include. 4. A consimți la..., a fi de acord cu...; a accepta, a admite. ♦ A îmbrățișa o teorie, o doctrină, o concepție religioasă; a adera la... ♦ A manifesta o anumită atitudine față de cineva sau de ceva. – Din sl. priimati. DOOM
primí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. primésc, imperf. 3 sg. primeá; conj. prez. 3 să primeáscă
primet
PRIMÉT s.n. (Liv.) Primul exemplar dintr-o carte intrat în bibliotecă. [< lat. primus, după dublet].
primeti
primetí (-tésc, -ít), vb. – 1. A mătura. – 2. A curăța, a vîntura. – Var. premeti. Sl. (bg.) prĕmetati (Tiktin). – În Trans. – Der. primeteală, s. f. (Trans., băț).
primetire
primetí (-tésc, -ít), vb. – 1. A mătura. – 2. A curăța, a vîntura. – Var. premeti. Sl. (bg.) prĕmetati (Tiktin). – În Trans. – Der. primeteală, s. f. (Trans., băț).
primetit
primetí (-tésc, -ít), vb. – 1. A mătura. – 2. A curăța, a vîntura. – Var. premeti. Sl. (bg.) prĕmetati (Tiktin). – În Trans. – Der. primeteală, s. f. (Trans., băț).
primetul
PRIMÉT s.n. (Liv.) Primul exemplar dintr-o carte intrat în bibliotecă. [< lat. primus, după dublet].
primetului
PRIMÉT s.n. (Liv.) Primul exemplar dintr-o carte intrat în bibliotecă. [< lat. primus, după dublet].
primeturi
PRIMÉT s.n. (Liv.) Primul exemplar dintr-o carte intrat în bibliotecă. [< lat. primus, după dublet].
primeturile
PRIMÉT s.n. (Liv.) Primul exemplar dintr-o carte intrat în bibliotecă. [< lat. primus, după dublet].
primeturilor
PRIMÉT s.n. (Liv.) Primul exemplar dintr-o carte intrat în bibliotecă. [< lat. primus, după dublet].
primez
PRIMÁ, primez, vb. I. Intranz. A avea întâietate, a fi pe primul plan. – Din fr. primer. DOOM
primá (a ~) vb., ind. prez. 3 primeáză
primez
PRIMÉZ, primezuri, s. n. (Regional) Scîndură sau bară de lemn care desparte un spațiu închis. ♦ Zid despărțitor.
primeze
PRIMÁ, primez, vb. I. Intranz. A avea întâietate, a fi pe primul plan. – Din fr. primer. DOOM
primá (a ~) vb., ind. prez. 3 primeáză
primezi
PRIMÁ, primez, vb. I. Intranz. A avea întâietate, a fi pe primul plan. – Din fr. primer. DOOM
primá (a ~) vb., ind. prez. 3 primeáză
primește
PRIMÍ, primesc, vb. IV. Tranz. 1. A lua în posesiune sau a accepta ceea ce ți se oferă, ți se dă, ți se datorează; a obține, a căpăta; spec. a încasa. ♦ A-i fi atribuit un titlu, un rang etc. ♦ A lua cunoștință de o știre, de o dispoziție etc. ♦ A fi obiectul spre care se îndreaptă o acțiune sau care suferă efectele ei. 2. A se ocupa de un oaspete, a ieși în întâmpinarea lui; p. ext. a oferi cuiva ospitalitate; a găzdui. ♦ A avea oaspeți; a da o petrecere. ♦ A accepta vizita cuiva (în interes profesional, personal etc.); a acorda o audiență. 3. A admite, a include, a încadra pe cineva într-o întreprindere, într-o instituție, într-o organizație etc. ♦ A cuprinde, a îngloba, a include. 4. A consimți la..., a fi de acord cu...; a accepta, a admite. ♦ A îmbrățișa o teorie, o doctrină, o concepție religioasă; a adera la... ♦ A manifesta o anumită atitudine față de cineva sau de ceva. – Din sl. priimati. DOOM
primí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. primésc, imperf. 3 sg. primeá; conj. prez. 3 să primeáscă
primești
PRIMÍ, primesc, vb. IV. Tranz. 1. A lua în posesiune sau a accepta ceea ce ți se oferă, ți se dă, ți se datorează; a obține, a căpăta; spec. a încasa. ♦ A-i fi atribuit un titlu, un rang etc. ♦ A lua cunoștință de o știre, de o dispoziție etc. ♦ A fi obiectul spre care se îndreaptă o acțiune sau care suferă efectele ei. 2. A se ocupa de un oaspete, a ieși în întâmpinarea lui; p. ext. a oferi cuiva ospitalitate; a găzdui. ♦ A avea oaspeți; a da o petrecere. ♦ A accepta vizita cuiva (în interes profesional, personal etc.); a acorda o audiență. 3. A admite, a include, a încadra pe cineva într-o întreprindere, într-o instituție, într-o organizație etc. ♦ A cuprinde, a îngloba, a include. 4. A consimți la..., a fi de acord cu...; a accepta, a admite. ♦ A îmbrățișa o teorie, o doctrină, o concepție religioasă; a adera la... ♦ A manifesta o anumită atitudine față de cineva sau de ceva. – Din sl. priimati. DOOM
primí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. primésc, imperf. 3 sg. primeá; conj. prez. 3 să primeáscă
primi
PRIMI- v. prim (3) [în DN].
primi
PRIMÍ, primesc, vb. IV. Tranz. 1. A lua în posesiune sau a accepta ceea ce ți se oferă, ți se dă, ți se datorează; a obține, a căpăta; spec. a încasa. ♦ A-i fi atribuit un titlu, un rang etc. ♦ A lua cunoștință de o știre, de o dispoziție etc. ♦ A fi obiectul spre care se îndreaptă o acțiune sau care suferă efectele ei. 2. A se ocupa de un oaspete, a ieși în întâmpinarea lui; p. ext. a oferi cuiva ospitalitate; a găzdui. ♦ A avea oaspeți; a da o petrecere. ♦ A accepta vizita cuiva (în interes profesional, personal etc.); a acorda o audiență. 3. A admite, a include, a încadra pe cineva într-o întreprindere, într-o instituție, într-o organizație etc. ♦ A cuprinde, a îngloba, a include. 4. A consimți la..., a fi de acord cu...; a accepta, a admite. ♦ A îmbrățișa o teorie, o doctrină, o concepție religioasă; a adera la... ♦ A manifesta o anumită atitudine față de cineva sau de ceva. – Din sl. priimati. DOOM
primí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. primésc, imperf. 3 sg. primeá; conj. prez. 3 să primeáscă
primicer
PRIMICÉR, primiceri, s. m. (Transilv.) Conducător secund al călușarilor. Conducătorul [călușarilor] se numește stariț; al doilea e primicerul (mutul călușarilor) a cărui sarcină este de a întreba pe stariț ce joc poftește să se joace. PAMFILE, S. V. 54.
primicerial
PRIMICERIÁL, -Ă adj. De primicer, referitor la primiceriat. [Pron. -ri-al. / cf. it. primiceriale].
primiceriat
PRIMICERIÁT s.n. Demnitatea de primicer. [Pron. -ri-at. / cf. it. primiceriato].
primicier
PRIMICIÉR s.m. v. primicer.
primigesta
PRIMIGÉSTĂ, primigeste, adj., s. f. (Femeie) care este pentru prima oară gravidă. – Din fr. primigeste. DOOM
primigéstă adj. f., s. f., pl. primigéste
primigeste
PRIMIGÉSTĂ, primigeste, adj., s. f. (Femeie) care este pentru prima oară gravidă. – Din fr. primigeste. DOOM
primigéstă adj. f., s. f., pl. primigéste
primigestei
PRIMIGÉSTĂ, primigeste, adj., s. f. (Femeie) care este pentru prima oară gravidă. – Din fr. primigeste. DOOM
primigéstă adj. f., s. f., pl. primigéste
primigestele
PRIMIGÉSTĂ, primigeste, adj., s. f. (Femeie) care este pentru prima oară gravidă. – Din fr. primigeste. DOOM
primigéstă adj. f., s. f., pl. primigéste
primigestelor
PRIMIGÉSTĂ, primigeste, adj., s. f. (Femeie) care este pentru prima oară gravidă. – Din fr. primigeste. DOOM
primigéstă adj. f., s. f., pl. primigéste
primii
PRIMÍ, primesc, vb. IV. Tranz. 1. A lua în posesiune sau a accepta ceea ce ți se oferă, ți se dă, ți se datorează; a obține, a căpăta; spec. a încasa. ♦ A-i fi atribuit un titlu, un rang etc. ♦ A lua cunoștință de o știre, de o dispoziție etc. ♦ A fi obiectul spre care se îndreaptă o acțiune sau care suferă efectele ei. 2. A se ocupa de un oaspete, a ieși în întâmpinarea lui; p. ext. a oferi cuiva ospitalitate; a găzdui. ♦ A avea oaspeți; a da o petrecere. ♦ A accepta vizita cuiva (în interes profesional, personal etc.); a acorda o audiență. 3. A admite, a include, a încadra pe cineva într-o întreprindere, într-o instituție, într-o organizație etc. ♦ A cuprinde, a îngloba, a include. 4. A consimți la..., a fi de acord cu...; a accepta, a admite. ♦ A îmbrățișa o teorie, o doctrină, o concepție religioasă; a adera la... ♦ A manifesta o anumită atitudine față de cineva sau de ceva. – Din sl. priimati. DOOM
primí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. primésc, imperf. 3 sg. primeá; conj. prez. 3 să primeáscă
primim
PRIMÍ, primesc, vb. IV. Tranz. 1. A lua în posesiune sau a accepta ceea ce ți se oferă, ți se dă, ți se datorează; a obține, a căpăta; spec. a încasa. ♦ A-i fi atribuit un titlu, un rang etc. ♦ A lua cunoștință de o știre, de o dispoziție etc. ♦ A fi obiectul spre care se îndreaptă o acțiune sau care suferă efectele ei. 2. A se ocupa de un oaspete, a ieși în întâmpinarea lui; p. ext. a oferi cuiva ospitalitate; a găzdui. ♦ A avea oaspeți; a da o petrecere. ♦ A accepta vizita cuiva (în interes profesional, personal etc.); a acorda o audiență. 3. A admite, a include, a încadra pe cineva într-o întreprindere, într-o instituție, într-o organizație etc. ♦ A cuprinde, a îngloba, a include. 4. A consimți la..., a fi de acord cu...; a accepta, a admite. ♦ A îmbrățișa o teorie, o doctrină, o concepție religioasă; a adera la... ♦ A manifesta o anumită atitudine față de cineva sau de ceva. – Din sl. priimati. DOOM
primí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. primésc, imperf. 3 sg. primeá; conj. prez. 3 să primeáscă
primind
PRIMÍ, primesc, vb. IV. Tranz. 1. A lua în posesiune sau a accepta ceea ce ți se oferă, ți se dă, ți se datorează; a obține, a căpăta; spec. a încasa. ♦ A-i fi atribuit un titlu, un rang etc. ♦ A lua cunoștință de o știre, de o dispoziție etc. ♦ A fi obiectul spre care se îndreaptă o acțiune sau care suferă efectele ei. 2. A se ocupa de un oaspete, a ieși în întâmpinarea lui; p. ext. a oferi cuiva ospitalitate; a găzdui. ♦ A avea oaspeți; a da o petrecere. ♦ A accepta vizita cuiva (în interes profesional, personal etc.); a acorda o audiență. 3. A admite, a include, a încadra pe cineva într-o întreprindere, într-o instituție, într-o organizație etc. ♦ A cuprinde, a îngloba, a include. 4. A consimți la..., a fi de acord cu...; a accepta, a admite. ♦ A îmbrățișa o teorie, o doctrină, o concepție religioasă; a adera la... ♦ A manifesta o anumită atitudine față de cineva sau de ceva. – Din sl. priimati. DOOM
primí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. primésc, imperf. 3 sg. primeá; conj. prez. 3 să primeáscă
primineală
PRIMINEÁLĂ s. f. v. primeneală.
primineală
PRIMINEÁLĂ s. f. v. primeneală.
primini
PRIMINÍ vb. IV. v. primeni.
primintean
PRIMINTEÁN, -Ă, priminteni, -e, adj. (Regional) Pămîntean. Nici pasere priminteană nu s-a abătut prin meleagurile acestea. ȘEZ. II 53.
primipara
PRIMIPÁRĂ, primipare, adj., s. f. (Femeie) care a născut pentru prima oară. – Din fr. primipare. DOOM
primipáră adj. f., s. f., pl. primipáre
primipare
PRIMIPÁRĂ, primipare, adj., s. f. (Femeie) care a născut pentru prima oară. – Din fr. primipare. DOOM
primipáră adj. f., s. f., pl. primipáre
primiparei
PRIMIPÁRĂ, primipare, adj., s. f. (Femeie) care a născut pentru prima oară. – Din fr. primipare. DOOM
primipáră adj. f., s. f., pl. primipáre
primiparele
PRIMIPÁRĂ, primipare, adj., s. f. (Femeie) care a născut pentru prima oară. – Din fr. primipare. DOOM
primipáră adj. f., s. f., pl. primipáre
primiparelor
PRIMIPÁRĂ, primipare, adj., s. f. (Femeie) care a născut pentru prima oară. – Din fr. primipare. DOOM
primipáră adj. f., s. f., pl. primipáre
primipilar
PRIMIPILÁR s.m. Centurion care comanda prima unitate a unei cohorte în armata romană. [< lat. primipilaris, cf. fr. primipilaire].
primire
PRIMÍ, primesc, vb. IV. Tranz. 1. A lua în posesiune sau a accepta ceea ce ți se oferă, ți se dă, ți se datorează; a obține, a căpăta; spec. a încasa. ♦ A-i fi atribuit un titlu, un rang etc. ♦ A lua cunoștință de o știre, de o dispoziție etc. ♦ A fi obiectul spre care se îndreaptă o acțiune sau care suferă efectele ei. 2. A se ocupa de un oaspete, a ieși în întâmpinarea lui; p. ext. a oferi cuiva ospitalitate; a găzdui. ♦ A avea oaspeți; a da o petrecere. ♦ A accepta vizita cuiva (în interes profesional, personal etc.); a acorda o audiență. 3. A admite, a include, a încadra pe cineva într-o întreprindere, într-o instituție, într-o organizație etc. ♦ A cuprinde, a îngloba, a include. 4. A consimți la..., a fi de acord cu...; a accepta, a admite. ♦ A îmbrățișa o teorie, o doctrină, o concepție religioasă; a adera la... ♦ A manifesta o anumită atitudine față de cineva sau de ceva. – Din sl. priimati. DOOM
primí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. primésc, imperf. 3 sg. primeá; conj. prez. 3 să primeáscă
primire
PRIMÍRE, primiri, s. f. Faptul de a primi. 1. Luare în posesiune a unui bun care ți-a fost oferit, dat, datorat. ◊ Loc. vb. A da (cuiva ceva) în primire = a preda, a încredința (cuiva ceva). A lua (ceva) în primire = a prelua (ceva); a recepționa. ◊ Expr. A lua (pe cineva) în primire = a) a lua (pe cineva) în grija sa, sub supravegherea sa (pentru a-l îndruma), a purta de grijă; b) (fam.) a certa pe cineva, a-i face reproșuri. 2. Acceptare, admitere a unui vizitator, a unui solicitator; modul de a-l întâmpina, de a-l trata. ◊ Loc. adj. De primire = a) (despre ore, zile) în care este permis accesul publicului într-un loc; b) (despre încăperi) destinat vizitatorilor, solicitatorilor. 3. Manifestare a unei anumite atitudini față de ceva. 4. Admitere a cuiva într-o întreprindere, într-o instituție, într-o organizație. – V. primi. DOOM
primíre s. f., g.-d. art. primírii; pl. primíri
primirea
PRIMÍRE, primiri, s. f. Faptul de a primi. 1. Luare în posesiune a unui bun care ți-a fost oferit, dat, datorat. ◊ Loc. vb. A da (cuiva ceva) în primire = a preda, a încredința (cuiva ceva). A lua (ceva) în primire = a prelua (ceva); a recepționa. ◊ Expr. A lua (pe cineva) în primire = a) a lua (pe cineva) în grija sa, sub supravegherea sa (pentru a-l îndruma), a purta de grijă; b) (fam.) a certa pe cineva, a-i face reproșuri. 2. Acceptare, admitere a unui vizitator, a unui solicitator; modul de a-l întâmpina, de a-l trata. ◊ Loc. adj. De primire = a) (despre ore, zile) în care este permis accesul publicului într-un loc; b) (despre încăperi) destinat vizitatorilor, solicitatorilor. 3. Manifestare a unei anumite atitudini față de ceva. 4. Admitere a cuiva într-o întreprindere, într-o instituție, într-o organizație. – V. primi. DOOM
primíre s. f., g.-d. art. primírii; pl. primíri
primiri
PRIMÍRE, primiri, s. f. Faptul de a primi. 1. Luare în posesiune a unui bun care ți-a fost oferit, dat, datorat. ◊ Loc. vb. A da (cuiva ceva) în primire = a preda, a încredința (cuiva ceva). A lua (ceva) în primire = a prelua (ceva); a recepționa. ◊ Expr. A lua (pe cineva) în primire = a) a lua (pe cineva) în grija sa, sub supravegherea sa (pentru a-l îndruma), a purta de grijă; b) (fam.) a certa pe cineva, a-i face reproșuri. 2. Acceptare, admitere a unui vizitator, a unui solicitator; modul de a-l întâmpina, de a-l trata. ◊ Loc. adj. De primire = a) (despre ore, zile) în care este permis accesul publicului într-un loc; b) (despre încăperi) destinat vizitatorilor, solicitatorilor. 3. Manifestare a unei anumite atitudini față de ceva. 4. Admitere a cuiva într-o întreprindere, într-o instituție, într-o organizație. – V. primi. DOOM
primíre s. f., g.-d. art. primírii; pl. primíri
primirii
PRIMÍRE, primiri, s. f. Faptul de a primi. 1. Luare în posesiune a unui bun care ți-a fost oferit, dat, datorat. ◊ Loc. vb. A da (cuiva ceva) în primire = a preda, a încredința (cuiva ceva). A lua (ceva) în primire = a prelua (ceva); a recepționa. ◊ Expr. A lua (pe cineva) în primire = a) a lua (pe cineva) în grija sa, sub supravegherea sa (pentru a-l îndruma), a purta de grijă; b) (fam.) a certa pe cineva, a-i face reproșuri. 2. Acceptare, admitere a unui vizitator, a unui solicitator; modul de a-l întâmpina, de a-l trata. ◊ Loc. adj. De primire = a) (despre ore, zile) în care este permis accesul publicului într-un loc; b) (despre încăperi) destinat vizitatorilor, solicitatorilor. 3. Manifestare a unei anumite atitudini față de ceva. 4. Admitere a cuiva într-o întreprindere, într-o instituție, într-o organizație. – V. primi. DOOM
primíre s. f., g.-d. art. primírii; pl. primíri
primirile
PRIMÍRE, primiri, s. f. Faptul de a primi. 1. Luare în posesiune a unui bun care ți-a fost oferit, dat, datorat. ◊ Loc. vb. A da (cuiva ceva) în primire = a preda, a încredința (cuiva ceva). A lua (ceva) în primire = a prelua (ceva); a recepționa. ◊ Expr. A lua (pe cineva) în primire = a) a lua (pe cineva) în grija sa, sub supravegherea sa (pentru a-l îndruma), a purta de grijă; b) (fam.) a certa pe cineva, a-i face reproșuri. 2. Acceptare, admitere a unui vizitator, a unui solicitator; modul de a-l întâmpina, de a-l trata. ◊ Loc. adj. De primire = a) (despre ore, zile) în care este permis accesul publicului într-un loc; b) (despre încăperi) destinat vizitatorilor, solicitatorilor. 3. Manifestare a unei anumite atitudini față de ceva. 4. Admitere a cuiva într-o întreprindere, într-o instituție, într-o organizație. – V. primi. DOOM
primíre s. f., g.-d. art. primírii; pl. primíri
primirilor
PRIMÍRE, primiri, s. f. Faptul de a primi. 1. Luare în posesiune a unui bun care ți-a fost oferit, dat, datorat. ◊ Loc. vb. A da (cuiva ceva) în primire = a preda, a încredința (cuiva ceva). A lua (ceva) în primire = a prelua (ceva); a recepționa. ◊ Expr. A lua (pe cineva) în primire = a) a lua (pe cineva) în grija sa, sub supravegherea sa (pentru a-l îndruma), a purta de grijă; b) (fam.) a certa pe cineva, a-i face reproșuri. 2. Acceptare, admitere a unui vizitator, a unui solicitator; modul de a-l întâmpina, de a-l trata. ◊ Loc. adj. De primire = a) (despre ore, zile) în care este permis accesul publicului într-un loc; b) (despre încăperi) destinat vizitatorilor, solicitatorilor. 3. Manifestare a unei anumite atitudini față de ceva. 4. Admitere a cuiva într-o întreprindere, într-o instituție, într-o organizație. – V. primi. DOOM
primíre s. f., g.-d. art. primírii; pl. primíri
primiră
PRIMÍ, primesc, vb. IV. Tranz. 1. A lua în posesiune sau a accepta ceea ce ți se oferă, ți se dă, ți se datorează; a obține, a căpăta; spec. a încasa. ♦ A-i fi atribuit un titlu, un rang etc. ♦ A lua cunoștință de o știre, de o dispoziție etc. ♦ A fi obiectul spre care se îndreaptă o acțiune sau care suferă efectele ei. 2. A se ocupa de un oaspete, a ieși în întâmpinarea lui; p. ext. a oferi cuiva ospitalitate; a găzdui. ♦ A avea oaspeți; a da o petrecere. ♦ A accepta vizita cuiva (în interes profesional, personal etc.); a acorda o audiență. 3. A admite, a include, a încadra pe cineva într-o întreprindere, într-o instituție, într-o organizație etc. ♦ A cuprinde, a îngloba, a include. 4. A consimți la..., a fi de acord cu...; a accepta, a admite. ♦ A îmbrățișa o teorie, o doctrină, o concepție religioasă; a adera la... ♦ A manifesta o anumită atitudine față de cineva sau de ceva. – Din sl. priimati. DOOM
primí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. primésc, imperf. 3 sg. primeá; conj. prez. 3 să primeáscă
primirăm
PRIMÍ, primesc, vb. IV. Tranz. 1. A lua în posesiune sau a accepta ceea ce ți se oferă, ți se dă, ți se datorează; a obține, a căpăta; spec. a încasa. ♦ A-i fi atribuit un titlu, un rang etc. ♦ A lua cunoștință de o știre, de o dispoziție etc. ♦ A fi obiectul spre care se îndreaptă o acțiune sau care suferă efectele ei. 2. A se ocupa de un oaspete, a ieși în întâmpinarea lui; p. ext. a oferi cuiva ospitalitate; a găzdui. ♦ A avea oaspeți; a da o petrecere. ♦ A accepta vizita cuiva (în interes profesional, personal etc.); a acorda o audiență. 3. A admite, a include, a încadra pe cineva într-o întreprindere, într-o instituție, într-o organizație etc. ♦ A cuprinde, a îngloba, a include. 4. A consimți la..., a fi de acord cu...; a accepta, a admite. ♦ A îmbrățișa o teorie, o doctrină, o concepție religioasă; a adera la... ♦ A manifesta o anumită atitudine față de cineva sau de ceva. – Din sl. priimati. DOOM
primí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. primésc, imperf. 3 sg. primeá; conj. prez. 3 să primeáscă
primirăți
PRIMÍ, primesc, vb. IV. Tranz. 1. A lua în posesiune sau a accepta ceea ce ți se oferă, ți se dă, ți se datorează; a obține, a căpăta; spec. a încasa. ♦ A-i fi atribuit un titlu, un rang etc. ♦ A lua cunoștință de o știre, de o dispoziție etc. ♦ A fi obiectul spre care se îndreaptă o acțiune sau care suferă efectele ei. 2. A se ocupa de un oaspete, a ieși în întâmpinarea lui; p. ext. a oferi cuiva ospitalitate; a găzdui. ♦ A avea oaspeți; a da o petrecere. ♦ A accepta vizita cuiva (în interes profesional, personal etc.); a acorda o audiență. 3. A admite, a include, a încadra pe cineva într-o întreprindere, într-o instituție, într-o organizație etc. ♦ A cuprinde, a îngloba, a include. 4. A consimți la..., a fi de acord cu...; a accepta, a admite. ♦ A îmbrățișa o teorie, o doctrină, o concepție religioasă; a adera la... ♦ A manifesta o anumită atitudine față de cineva sau de ceva. – Din sl. priimati. DOOM
primí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. primésc, imperf. 3 sg. primeá; conj. prez. 3 să primeáscă
primise
PRIMÍ, primesc, vb. IV. Tranz. 1. A lua în posesiune sau a accepta ceea ce ți se oferă, ți se dă, ți se datorează; a obține, a căpăta; spec. a încasa. ♦ A-i fi atribuit un titlu, un rang etc. ♦ A lua cunoștință de o știre, de o dispoziție etc. ♦ A fi obiectul spre care se îndreaptă o acțiune sau care suferă efectele ei. 2. A se ocupa de un oaspete, a ieși în întâmpinarea lui; p. ext. a oferi cuiva ospitalitate; a găzdui. ♦ A avea oaspeți; a da o petrecere. ♦ A accepta vizita cuiva (în interes profesional, personal etc.); a acorda o audiență. 3. A admite, a include, a încadra pe cineva într-o întreprindere, într-o instituție, într-o organizație etc. ♦ A cuprinde, a îngloba, a include. 4. A consimți la..., a fi de acord cu...; a accepta, a admite. ♦ A îmbrățișa o teorie, o doctrină, o concepție religioasă; a adera la... ♦ A manifesta o anumită atitudine față de cineva sau de ceva. – Din sl. priimati. DOOM
primí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. primésc, imperf. 3 sg. primeá; conj. prez. 3 să primeáscă
primisem
PRIMÍ, primesc, vb. IV. Tranz. 1. A lua în posesiune sau a accepta ceea ce ți se oferă, ți se dă, ți se datorează; a obține, a căpăta; spec. a încasa. ♦ A-i fi atribuit un titlu, un rang etc. ♦ A lua cunoștință de o știre, de o dispoziție etc. ♦ A fi obiectul spre care se îndreaptă o acțiune sau care suferă efectele ei. 2. A se ocupa de un oaspete, a ieși în întâmpinarea lui; p. ext. a oferi cuiva ospitalitate; a găzdui. ♦ A avea oaspeți; a da o petrecere. ♦ A accepta vizita cuiva (în interes profesional, personal etc.); a acorda o audiență. 3. A admite, a include, a încadra pe cineva într-o întreprindere, într-o instituție, într-o organizație etc. ♦ A cuprinde, a îngloba, a include. 4. A consimți la..., a fi de acord cu...; a accepta, a admite. ♦ A îmbrățișa o teorie, o doctrină, o concepție religioasă; a adera la... ♦ A manifesta o anumită atitudine față de cineva sau de ceva. – Din sl. priimati. DOOM
primí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. primésc, imperf. 3 sg. primeá; conj. prez. 3 să primeáscă
primiseră
PRIMÍ, primesc, vb. IV. Tranz. 1. A lua în posesiune sau a accepta ceea ce ți se oferă, ți se dă, ți se datorează; a obține, a căpăta; spec. a încasa. ♦ A-i fi atribuit un titlu, un rang etc. ♦ A lua cunoștință de o știre, de o dispoziție etc. ♦ A fi obiectul spre care se îndreaptă o acțiune sau care suferă efectele ei. 2. A se ocupa de un oaspete, a ieși în întâmpinarea lui; p. ext. a oferi cuiva ospitalitate; a găzdui. ♦ A avea oaspeți; a da o petrecere. ♦ A accepta vizita cuiva (în interes profesional, personal etc.); a acorda o audiență. 3. A admite, a include, a încadra pe cineva într-o întreprindere, într-o instituție, într-o organizație etc. ♦ A cuprinde, a îngloba, a include. 4. A consimți la..., a fi de acord cu...; a accepta, a admite. ♦ A îmbrățișa o teorie, o doctrină, o concepție religioasă; a adera la... ♦ A manifesta o anumită atitudine față de cineva sau de ceva. – Din sl. priimati. DOOM
primí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. primésc, imperf. 3 sg. primeá; conj. prez. 3 să primeáscă
primiserăm
PRIMÍ, primesc, vb. IV. Tranz. 1. A lua în posesiune sau a accepta ceea ce ți se oferă, ți se dă, ți se datorează; a obține, a căpăta; spec. a încasa. ♦ A-i fi atribuit un titlu, un rang etc. ♦ A lua cunoștință de o știre, de o dispoziție etc. ♦ A fi obiectul spre care se îndreaptă o acțiune sau care suferă efectele ei. 2. A se ocupa de un oaspete, a ieși în întâmpinarea lui; p. ext. a oferi cuiva ospitalitate; a găzdui. ♦ A avea oaspeți; a da o petrecere. ♦ A accepta vizita cuiva (în interes profesional, personal etc.); a acorda o audiență. 3. A admite, a include, a încadra pe cineva într-o întreprindere, într-o instituție, într-o organizație etc. ♦ A cuprinde, a îngloba, a include. 4. A consimți la..., a fi de acord cu...; a accepta, a admite. ♦ A îmbrățișa o teorie, o doctrină, o concepție religioasă; a adera la... ♦ A manifesta o anumită atitudine față de cineva sau de ceva. – Din sl. priimati. DOOM
primí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. primésc, imperf. 3 sg. primeá; conj. prez. 3 să primeáscă
primiserăți
PRIMÍ, primesc, vb. IV. Tranz. 1. A lua în posesiune sau a accepta ceea ce ți se oferă, ți se dă, ți se datorează; a obține, a căpăta; spec. a încasa. ♦ A-i fi atribuit un titlu, un rang etc. ♦ A lua cunoștință de o știre, de o dispoziție etc. ♦ A fi obiectul spre care se îndreaptă o acțiune sau care suferă efectele ei. 2. A se ocupa de un oaspete, a ieși în întâmpinarea lui; p. ext. a oferi cuiva ospitalitate; a găzdui. ♦ A avea oaspeți; a da o petrecere. ♦ A accepta vizita cuiva (în interes profesional, personal etc.); a acorda o audiență. 3. A admite, a include, a încadra pe cineva într-o întreprindere, într-o instituție, într-o organizație etc. ♦ A cuprinde, a îngloba, a include. 4. A consimți la..., a fi de acord cu...; a accepta, a admite. ♦ A îmbrățișa o teorie, o doctrină, o concepție religioasă; a adera la... ♦ A manifesta o anumită atitudine față de cineva sau de ceva. – Din sl. priimati. DOOM
primí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. primésc, imperf. 3 sg. primeá; conj. prez. 3 să primeáscă
primiseși
PRIMÍ, primesc, vb. IV. Tranz. 1. A lua în posesiune sau a accepta ceea ce ți se oferă, ți se dă, ți se datorează; a obține, a căpăta; spec. a încasa. ♦ A-i fi atribuit un titlu, un rang etc. ♦ A lua cunoștință de o știre, de o dispoziție etc. ♦ A fi obiectul spre care se îndreaptă o acțiune sau care suferă efectele ei. 2. A se ocupa de un oaspete, a ieși în întâmpinarea lui; p. ext. a oferi cuiva ospitalitate; a găzdui. ♦ A avea oaspeți; a da o petrecere. ♦ A accepta vizita cuiva (în interes profesional, personal etc.); a acorda o audiență. 3. A admite, a include, a încadra pe cineva într-o întreprindere, într-o instituție, într-o organizație etc. ♦ A cuprinde, a îngloba, a include. 4. A consimți la..., a fi de acord cu...; a accepta, a admite. ♦ A îmbrățișa o teorie, o doctrină, o concepție religioasă; a adera la... ♦ A manifesta o anumită atitudine față de cineva sau de ceva. – Din sl. priimati. DOOM
primí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. primésc, imperf. 3 sg. primeá; conj. prez. 3 să primeáscă
primiseți
PRIMÍ, primesc, vb. IV. Tranz. 1. A lua în posesiune sau a accepta ceea ce ți se oferă, ți se dă, ți se datorează; a obține, a căpăta; spec. a încasa. ♦ A-i fi atribuit un titlu, un rang etc. ♦ A lua cunoștință de o știre, de o dispoziție etc. ♦ A fi obiectul spre care se îndreaptă o acțiune sau care suferă efectele ei. 2. A se ocupa de un oaspete, a ieși în întâmpinarea lui; p. ext. a oferi cuiva ospitalitate; a găzdui. ♦ A avea oaspeți; a da o petrecere. ♦ A accepta vizita cuiva (în interes profesional, personal etc.); a acorda o audiență. 3. A admite, a include, a încadra pe cineva într-o întreprindere, într-o instituție, într-o organizație etc. ♦ A cuprinde, a îngloba, a include. 4. A consimți la..., a fi de acord cu...; a accepta, a admite. ♦ A îmbrățișa o teorie, o doctrină, o concepție religioasă; a adera la... ♦ A manifesta o anumită atitudine față de cineva sau de ceva. – Din sl. priimati. DOOM
primí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. primésc, imperf. 3 sg. primeá; conj. prez. 3 să primeáscă
primit
PRIMÍ, primesc, vb. IV. Tranz. 1. A lua în posesiune sau a accepta ceea ce ți se oferă, ți se dă, ți se datorează; a obține, a căpăta; spec. a încasa. ♦ A-i fi atribuit un titlu, un rang etc. ♦ A lua cunoștință de o știre, de o dispoziție etc. ♦ A fi obiectul spre care se îndreaptă o acțiune sau care suferă efectele ei. 2. A se ocupa de un oaspete, a ieși în întâmpinarea lui; p. ext. a oferi cuiva ospitalitate; a găzdui. ♦ A avea oaspeți; a da o petrecere. ♦ A accepta vizita cuiva (în interes profesional, personal etc.); a acorda o audiență. 3. A admite, a include, a încadra pe cineva într-o întreprindere, într-o instituție, într-o organizație etc. ♦ A cuprinde, a îngloba, a include. 4. A consimți la..., a fi de acord cu...; a accepta, a admite. ♦ A îmbrățișa o teorie, o doctrină, o concepție religioasă; a adera la... ♦ A manifesta o anumită atitudine față de cineva sau de ceva. – Din sl. priimati. DOOM
primí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. primésc, imperf. 3 sg. primeá; conj. prez. 3 să primeáscă
primitea
PRIMITEÁ, primitele, s. f. (Reg.) Un fel de mătură cu coadă lungă, cu care se mătură pleava când se vântură grânele pe arie. – Din primiteală.
primitea
PRIMITÍ, primitesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A vîntura a doua oară grîul, ovăzul sau orzul. Prin unele părți, orzul și mai ales ovăzul și grîul se mai vîntură o dată. Această vînturare se numește... și primiteală sau primitit, iar verbul este a primiti. PAMFILE, A. R. 215.
primiteai
PRIMITÍ, primitesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A vîntura a doua oară grîul, ovăzul sau orzul. Prin unele părți, orzul și mai ales ovăzul și grîul se mai vîntură o dată. Această vînturare se numește... și primiteală sau primitit, iar verbul este a primiti. PAMFILE, A. R. 215.
primiteală
PRIMITEÁ, primitele, s. f. (Regional) Un fel de mătură cu coada lungă, cu care se mătură pleava, cînd se vîntură grînele pe arie. Mătura de la primitit are o coadă lungă și subțire de lemn cu trei bețe la capăt legate cu ațe și formînd un schelet pe care se leagă ramurile de mătură... este lată și se numește primitea. PAMFILE, A. R. 216.
primiteală
PRIMITEÁLĂ, primiteli, s. f. (Regional) Al doilea vînturat al grîului, ovăzului sau orzului. Prin unele părți, orzul și mai ales ovăzul și grîul se mai vîntură o dată. Această vînturare... se zice și primiteală. PAMFILE, A. R. 215.
primiteam
PRIMITÍ, primitesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A vîntura a doua oară grîul, ovăzul sau orzul. Prin unele părți, orzul și mai ales ovăzul și grîul se mai vîntură o dată. Această vînturare se numește... și primiteală sau primitit, iar verbul este a primiti. PAMFILE, A. R. 215.
primitească
PRIMITÍ, primitesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A vîntura a doua oară grîul, ovăzul sau orzul. Prin unele părți, orzul și mai ales ovăzul și grîul se mai vîntură o dată. Această vînturare se numește... și primiteală sau primitit, iar verbul este a primiti. PAMFILE, A. R. 215.
primiteau
PRIMITÍ, primitesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A vîntura a doua oară grîul, ovăzul sau orzul. Prin unele părți, orzul și mai ales ovăzul și grîul se mai vîntură o dată. Această vînturare se numește... și primiteală sau primitit, iar verbul este a primiti. PAMFILE, A. R. 215.
primiteați
PRIMITÍ, primitesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A vîntura a doua oară grîul, ovăzul sau orzul. Prin unele părți, orzul și mai ales ovăzul și grîul se mai vîntură o dată. Această vînturare se numește... și primiteală sau primitit, iar verbul este a primiti. PAMFILE, A. R. 215.
primitesc
PRIMITÍ, primitesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A vîntura a doua oară grîul, ovăzul sau orzul. Prin unele părți, orzul și mai ales ovăzul și grîul se mai vîntură o dată. Această vînturare se numește... și primiteală sau primitit, iar verbul este a primiti. PAMFILE, A. R. 215.
primitește
PRIMITÍ, primitesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A vîntura a doua oară grîul, ovăzul sau orzul. Prin unele părți, orzul și mai ales ovăzul și grîul se mai vîntură o dată. Această vînturare se numește... și primiteală sau primitit, iar verbul este a primiti. PAMFILE, A. R. 215.
primitești
PRIMITÍ, primitesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A vîntura a doua oară grîul, ovăzul sau orzul. Prin unele părți, orzul și mai ales ovăzul și grîul se mai vîntură o dată. Această vînturare se numește... și primiteală sau primitit, iar verbul este a primiti. PAMFILE, A. R. 215.
primiti
PRIMITÍ, primitesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A vîntura a doua oară grîul, ovăzul sau orzul. Prin unele părți, orzul și mai ales ovăzul și grîul se mai vîntură o dată. Această vînturare se numește... și primiteală sau primitit, iar verbul este a primiti. PAMFILE, A. R. 215.
primitii
PRIMITÍ, primitesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A vîntura a doua oară grîul, ovăzul sau orzul. Prin unele părți, orzul și mai ales ovăzul și grîul se mai vîntură o dată. Această vînturare se numește... și primiteală sau primitit, iar verbul este a primiti. PAMFILE, A. R. 215.
primitim
PRIMITÍ, primitesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A vîntura a doua oară grîul, ovăzul sau orzul. Prin unele părți, orzul și mai ales ovăzul și grîul se mai vîntură o dată. Această vînturare se numește... și primiteală sau primitit, iar verbul este a primiti. PAMFILE, A. R. 215.
primitind
PRIMITÍ, primitesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A vîntura a doua oară grîul, ovăzul sau orzul. Prin unele părți, orzul și mai ales ovăzul și grîul se mai vîntură o dată. Această vînturare se numește... și primiteală sau primitit, iar verbul este a primiti. PAMFILE, A. R. 215.
primitire
PRIMITÍ, primitesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A vîntura a doua oară grîul, ovăzul sau orzul. Prin unele părți, orzul și mai ales ovăzul și grîul se mai vîntură o dată. Această vînturare se numește... și primiteală sau primitit, iar verbul este a primiti. PAMFILE, A. R. 215.
primitire
PRIMITÍ, primitesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A vântura a doua oară grâul, ovăzul sau orzul. – Bg. premitam.
primitiră
PRIMITÍ, primitesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A vîntura a doua oară grîul, ovăzul sau orzul. Prin unele părți, orzul și mai ales ovăzul și grîul se mai vîntură o dată. Această vînturare se numește... și primiteală sau primitit, iar verbul este a primiti. PAMFILE, A. R. 215.
primitirăm
PRIMITÍ, primitesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A vîntura a doua oară grîul, ovăzul sau orzul. Prin unele părți, orzul și mai ales ovăzul și grîul se mai vîntură o dată. Această vînturare se numește... și primiteală sau primitit, iar verbul este a primiti. PAMFILE, A. R. 215.
primitirăți
PRIMITÍ, primitesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A vîntura a doua oară grîul, ovăzul sau orzul. Prin unele părți, orzul și mai ales ovăzul și grîul se mai vîntură o dată. Această vînturare se numește... și primiteală sau primitit, iar verbul este a primiti. PAMFILE, A. R. 215.
primitise
PRIMITÍ, primitesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A vîntura a doua oară grîul, ovăzul sau orzul. Prin unele părți, orzul și mai ales ovăzul și grîul se mai vîntură o dată. Această vînturare se numește... și primiteală sau primitit, iar verbul este a primiti. PAMFILE, A. R. 215.
primitisem
PRIMITÍ, primitesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A vîntura a doua oară grîul, ovăzul sau orzul. Prin unele părți, orzul și mai ales ovăzul și grîul se mai vîntură o dată. Această vînturare se numește... și primiteală sau primitit, iar verbul este a primiti. PAMFILE, A. R. 215.
primitiseră
PRIMITÍ, primitesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A vîntura a doua oară grîul, ovăzul sau orzul. Prin unele părți, orzul și mai ales ovăzul și grîul se mai vîntură o dată. Această vînturare se numește... și primiteală sau primitit, iar verbul este a primiti. PAMFILE, A. R. 215.
primitiserăm
PRIMITÍ, primitesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A vîntura a doua oară grîul, ovăzul sau orzul. Prin unele părți, orzul și mai ales ovăzul și grîul se mai vîntură o dată. Această vînturare se numește... și primiteală sau primitit, iar verbul este a primiti. PAMFILE, A. R. 215.
primitiserăți
PRIMITÍ, primitesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A vîntura a doua oară grîul, ovăzul sau orzul. Prin unele părți, orzul și mai ales ovăzul și grîul se mai vîntură o dată. Această vînturare se numește... și primiteală sau primitit, iar verbul este a primiti. PAMFILE, A. R. 215.
primitiseși
PRIMITÍ, primitesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A vîntura a doua oară grîul, ovăzul sau orzul. Prin unele părți, orzul și mai ales ovăzul și grîul se mai vîntură o dată. Această vînturare se numește... și primiteală sau primitit, iar verbul este a primiti. PAMFILE, A. R. 215.
primitiseți
PRIMITÍ, primitesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A vîntura a doua oară grîul, ovăzul sau orzul. Prin unele părți, orzul și mai ales ovăzul și grîul se mai vîntură o dată. Această vînturare se numește... și primiteală sau primitit, iar verbul este a primiti. PAMFILE, A. R. 215.
primitit
PRIMITÍ, primitesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A vîntura a doua oară grîul, ovăzul sau orzul. Prin unele părți, orzul și mai ales ovăzul și grîul se mai vîntură o dată. Această vînturare se numește... și primiteală sau primitit, iar verbul este a primiti. PAMFILE, A. R. 215.
primitit
PRIMITÍT s. n. (Regional) Primiteală. Mătura de la primitit are o coadă lungă și subțire. PAMFILE, A. R. 215.
primitiv
PRIMITÍV, -Ă, primitivi, -e, adj. 1. Din perioada de la începutul societății umane; străvechi. ♦ Care se află pe treapta cea mai de jos a dezvoltării (sociale). 2. Care are un caracter simplu, rudimentar; (despre oameni și despre manifestările lor) sălbatic; p. ext. necivilizat, necioplit, grosolan. 3. Care se referă la începutul istoric al existenței sale, care se află în starea de la început; originar, primar. ♦ (Despre cuvinte) Care servește ca element de bază pentru formarea de derivate; primar. ♦ (În sintagma) Culori primitive = cele șapte culori ale spectrului solar. ♦ (Substantivat, m. pl.) Pictori adepți ai primitivismului (2). – Din fr. primitif, lat. primitivus. DOOM
primitív adj. m., pl. primitívi; f. primitívă, pl. primitíve
primitiva
PRIMITÍV, -Ă, primitivi, -e, adj. 1. Din perioada de la începutul societății umane; străvechi. ♦ Care se află pe treapta cea mai de jos a dezvoltării (sociale). 2. Care are un caracter simplu, rudimentar; (despre oameni și despre manifestările lor) sălbatic; p. ext. necivilizat, necioplit, grosolan. 3. Care se referă la începutul istoric al existenței sale, care se află în starea de la început; originar, primar. ♦ (Despre cuvinte) Care servește ca element de bază pentru formarea de derivate; primar. ♦ (În sintagma) Culori primitive = cele șapte culori ale spectrului solar. ♦ (Substantivat, m. pl.) Pictori adepți ai primitivismului (2). – Din fr. primitif, lat. primitivus. DOOM
primitív adj. m., pl. primitívi; f. primitívă, pl. primitíve
primitive
PRIMITÍV, -Ă, primitivi, -e, adj. 1. Din perioada de la începutul societății umane; străvechi. ♦ Care se află pe treapta cea mai de jos a dezvoltării (sociale). 2. Care are un caracter simplu, rudimentar; (despre oameni și despre manifestările lor) sălbatic; p. ext. necivilizat, necioplit, grosolan. 3. Care se referă la începutul istoric al existenței sale, care se află în starea de la început; originar, primar. ♦ (Despre cuvinte) Care servește ca element de bază pentru formarea de derivate; primar. ♦ (În sintagma) Culori primitive = cele șapte culori ale spectrului solar. ♦ (Substantivat, m. pl.) Pictori adepți ai primitivismului (2). – Din fr. primitif, lat. primitivus. DOOM
primitív adj. m., pl. primitívi; f. primitívă, pl. primitíve
primitivei
PRIMITÍV, -Ă, primitivi, -e, adj. 1. Din perioada de la începutul societății umane; străvechi. ♦ Care se află pe treapta cea mai de jos a dezvoltării (sociale). 2. Care are un caracter simplu, rudimentar; (despre oameni și despre manifestările lor) sălbatic; p. ext. necivilizat, necioplit, grosolan. 3. Care se referă la începutul istoric al existenței sale, care se află în starea de la început; originar, primar. ♦ (Despre cuvinte) Care servește ca element de bază pentru formarea de derivate; primar. ♦ (În sintagma) Culori primitive = cele șapte culori ale spectrului solar. ♦ (Substantivat, m. pl.) Pictori adepți ai primitivismului (2). – Din fr. primitif, lat. primitivus. DOOM
primitív adj. m., pl. primitívi; f. primitívă, pl. primitíve
primitivele
PRIMITÍV, -Ă, primitivi, -e, adj. 1. Din perioada de la începutul societății umane; străvechi. ♦ Care se află pe treapta cea mai de jos a dezvoltării (sociale). 2. Care are un caracter simplu, rudimentar; (despre oameni și despre manifestările lor) sălbatic; p. ext. necivilizat, necioplit, grosolan. 3. Care se referă la începutul istoric al existenței sale, care se află în starea de la început; originar, primar. ♦ (Despre cuvinte) Care servește ca element de bază pentru formarea de derivate; primar. ♦ (În sintagma) Culori primitive = cele șapte culori ale spectrului solar. ♦ (Substantivat, m. pl.) Pictori adepți ai primitivismului (2). – Din fr. primitif, lat. primitivus. DOOM
primitív adj. m., pl. primitívi; f. primitívă, pl. primitíve
primitivelor
PRIMITÍV, -Ă, primitivi, -e, adj. 1. Din perioada de la începutul societății umane; străvechi. ♦ Care se află pe treapta cea mai de jos a dezvoltării (sociale). 2. Care are un caracter simplu, rudimentar; (despre oameni și despre manifestările lor) sălbatic; p. ext. necivilizat, necioplit, grosolan. 3. Care se referă la începutul istoric al existenței sale, care se află în starea de la început; originar, primar. ♦ (Despre cuvinte) Care servește ca element de bază pentru formarea de derivate; primar. ♦ (În sintagma) Culori primitive = cele șapte culori ale spectrului solar. ♦ (Substantivat, m. pl.) Pictori adepți ai primitivismului (2). – Din fr. primitif, lat. primitivus. DOOM
primitív adj. m., pl. primitívi; f. primitívă, pl. primitíve
primitivi
PRIMITÍV, -Ă, primitivi, -e, adj. 1. Din perioada de la începutul societății umane; străvechi. ♦ Care se află pe treapta cea mai de jos a dezvoltării (sociale). 2. Care are un caracter simplu, rudimentar; (despre oameni și despre manifestările lor) sălbatic; p. ext. necivilizat, necioplit, grosolan. 3. Care se referă la începutul istoric al existenței sale, care se află în starea de la început; originar, primar. ♦ (Despre cuvinte) Care servește ca element de bază pentru formarea de derivate; primar. ♦ (În sintagma) Culori primitive = cele șapte culori ale spectrului solar. ♦ (Substantivat, m. pl.) Pictori adepți ai primitivismului (2). – Din fr. primitif, lat. primitivus. DOOM
primitív adj. m., pl. primitívi; f. primitívă, pl. primitíve
primitivii
PRIMITÍV, -Ă, primitivi, -e, adj. 1. Din perioada de la începutul societății umane; străvechi. ♦ Care se află pe treapta cea mai de jos a dezvoltării (sociale). 2. Care are un caracter simplu, rudimentar; (despre oameni și despre manifestările lor) sălbatic; p. ext. necivilizat, necioplit, grosolan. 3. Care se referă la începutul istoric al existenței sale, care se află în starea de la început; originar, primar. ♦ (Despre cuvinte) Care servește ca element de bază pentru formarea de derivate; primar. ♦ (În sintagma) Culori primitive = cele șapte culori ale spectrului solar. ♦ (Substantivat, m. pl.) Pictori adepți ai primitivismului (2). – Din fr. primitif, lat. primitivus. DOOM
primitív adj. m., pl. primitívi; f. primitívă, pl. primitíve
primitivilor
PRIMITÍV, -Ă, primitivi, -e, adj. 1. Din perioada de la începutul societății umane; străvechi. ♦ Care se află pe treapta cea mai de jos a dezvoltării (sociale). 2. Care are un caracter simplu, rudimentar; (despre oameni și despre manifestările lor) sălbatic; p. ext. necivilizat, necioplit, grosolan. 3. Care se referă la începutul istoric al existenței sale, care se află în starea de la început; originar, primar. ♦ (Despre cuvinte) Care servește ca element de bază pentru formarea de derivate; primar. ♦ (În sintagma) Culori primitive = cele șapte culori ale spectrului solar. ♦ (Substantivat, m. pl.) Pictori adepți ai primitivismului (2). – Din fr. primitif, lat. primitivus. DOOM
primitív adj. m., pl. primitívi; f. primitívă, pl. primitíve
primitivism
PRIMITIVÍSM s. n. 1. Faptul de a fi primitiv, starea a ceea ce este primitiv; perioadă primitivă; primitivitate. 2. Tendință în creația spirituală de a conserva sau resuscita calitățile operelor create în primele faze ale dezvoltării societății, manifestată în evul mediu și în epoca modernă. – Din fr. primitivisme. DOOM
primitivísm s. n.
primitivismul
PRIMITIVÍSM s. n. 1. Faptul de a fi primitiv, starea a ceea ce este primitiv; perioadă primitivă; primitivitate. 2. Tendință în creația spirituală de a conserva sau resuscita calitățile operelor create în primele faze ale dezvoltării societății, manifestată în evul mediu și în epoca modernă. – Din fr. primitivisme. DOOM
primitivísm s. n.
primitivismului
PRIMITIVÍSM s. n. 1. Faptul de a fi primitiv, starea a ceea ce este primitiv; perioadă primitivă; primitivitate. 2. Tendință în creația spirituală de a conserva sau resuscita calitățile operelor create în primele faze ale dezvoltării societății, manifestată în evul mediu și în epoca modernă. – Din fr. primitivisme. DOOM
primitivísm s. n.
primitivitate
PRIMITIVITÁTE s. f. Primitivism. – Din fr. primitivité. DOOM
primitivitáte s. f., g.-d. art. primitivitắții
primitivitatea
PRIMITIVITÁTE s. f. Primitivism. – Din fr. primitivité. DOOM
primitivitáte s. f., g.-d. art. primitivitắții
primitivități
PRIMITIVITÁTE s. f. Primitivism. – Din fr. primitivité. DOOM
primitivitáte s. f., g.-d. art. primitivitắții
primitivității
PRIMITIVITÁTE s. f. Primitivism. – Din fr. primitivité. DOOM
primitivitáte s. f., g.-d. art. primitivitắții
primitiviza
PRIMITIVIZÁ, primitivizez, vb. I. Tranz. A aduce în stare de primitivism, a face să fie primitiv. – Primitiv + suf. -iza.
primitivizai
PRIMITIVIZÁ, primitivizez, vb. I. Tranz. A aduce în stare de primitivism, a face să fie primitiv. – Primitiv + suf. -iza.
primitivizam
PRIMITIVIZÁ, primitivizez, vb. I. Tranz. A aduce în stare de primitivism, a face să fie primitiv. – Primitiv + suf. -iza.
primitivizare
PRIMITIVIZÁ, primitivizez, vb. I. Tranz. A aduce în stare de primitivism, a face să fie primitiv. – Primitiv + suf. -iza.
primitivizare
PRIMITIVIZÁRE, primitivizări, s. f. Acțiunea de a primitiviza și rezultatul ei. – V. primitiviza.
primitivizarea
PRIMITIVIZÁRE, primitivizări, s. f. Acțiunea de a primitiviza și rezultatul ei. – V. primitiviza.
primitivizară
PRIMITIVIZÁ, primitivizez, vb. I. Tranz. A aduce în stare de primitivism, a face să fie primitiv. – Primitiv + suf. -iza.
primitivizarăm
PRIMITIVIZÁ, primitivizez, vb. I. Tranz. A aduce în stare de primitivism, a face să fie primitiv. – Primitiv + suf. -iza.
primitivizarăți
PRIMITIVIZÁ, primitivizez, vb. I. Tranz. A aduce în stare de primitivism, a face să fie primitiv. – Primitiv + suf. -iza.
primitivizase
PRIMITIVIZÁ, primitivizez, vb. I. Tranz. A aduce în stare de primitivism, a face să fie primitiv. – Primitiv + suf. -iza.
primitivizasem
PRIMITIVIZÁ, primitivizez, vb. I. Tranz. A aduce în stare de primitivism, a face să fie primitiv. – Primitiv + suf. -iza.
primitivizaseră
PRIMITIVIZÁ, primitivizez, vb. I. Tranz. A aduce în stare de primitivism, a face să fie primitiv. – Primitiv + suf. -iza.
primitivizaserăm
PRIMITIVIZÁ, primitivizez, vb. I. Tranz. A aduce în stare de primitivism, a face să fie primitiv. – Primitiv + suf. -iza.
primitivizaserăți
PRIMITIVIZÁ, primitivizez, vb. I. Tranz. A aduce în stare de primitivism, a face să fie primitiv. – Primitiv + suf. -iza.
primitivizaseși
PRIMITIVIZÁ, primitivizez, vb. I. Tranz. A aduce în stare de primitivism, a face să fie primitiv. – Primitiv + suf. -iza.
primitivizaseți
PRIMITIVIZÁ, primitivizez, vb. I. Tranz. A aduce în stare de primitivism, a face să fie primitiv. – Primitiv + suf. -iza.
primitivizat
PRIMITIVIZÁ, primitivizez, vb. I. Tranz. A aduce în stare de primitivism, a face să fie primitiv. – Primitiv + suf. -iza.
primitivizat
PRIMITIVIZÁ, primitivizez, vb. I. Tranz. A aduce în stare de primitivism, a face să fie primitiv. – Primitiv + suf. -iza.
primitivizau
PRIMITIVIZÁ, primitivizez, vb. I. Tranz. A aduce în stare de primitivism, a face să fie primitiv. – Primitiv + suf. -iza.
primitivizași
PRIMITIVIZÁ, primitivizez, vb. I. Tranz. A aduce în stare de primitivism, a face să fie primitiv. – Primitiv + suf. -iza.
primitivizați
PRIMITIVIZÁ, primitivizez, vb. I. Tranz. A aduce în stare de primitivism, a face să fie primitiv. – Primitiv + suf. -iza.
primitivizează
PRIMITIVIZÁ, primitivizez, vb. I. Tranz. A aduce în stare de primitivism, a face să fie primitiv. – Primitiv + suf. -iza.
primitivizez
PRIMITIVIZÁ, primitivizez, vb. I. Tranz. A aduce în stare de primitivism, a face să fie primitiv. – Primitiv + suf. -iza.
primitivizeze
PRIMITIVIZÁ, primitivizez, vb. I. Tranz. A aduce în stare de primitivism, a face să fie primitiv. – Primitiv + suf. -iza.
primitivizezi
PRIMITIVIZÁ, primitivizez, vb. I. Tranz. A aduce în stare de primitivism, a face să fie primitiv. – Primitiv + suf. -iza.
primitivizând
PRIMITIVIZÁ, primitivizez, vb. I. Tranz. A aduce în stare de primitivism, a face să fie primitiv. – Primitiv + suf. -iza.
primitivizînd
PRIMITIVIZÁ, primitivizez, vb. I. Tranz. A aduce în stare de primitivism, a face să fie primitiv. – Primitiv + suf. -iza.
primitivizări
PRIMITIVIZÁRE, primitivizări, s. f. Acțiunea de a primitiviza și rezultatul ei. – V. primitiviza.
primitivizării
PRIMITIVIZÁRE, primitivizări, s. f. Acțiunea de a primitiviza și rezultatul ei. – V. primitiviza.
primitivizările
PRIMITIVIZÁRE, primitivizări, s. f. Acțiunea de a primitiviza și rezultatul ei. – V. primitiviza.
primitivizărilor
PRIMITIVIZÁRE, primitivizări, s. f. Acțiunea de a primitiviza și rezultatul ei. – V. primitiviza.
primitivul
PRIMITÍV, -Ă, primitivi, -e, adj. 1. Din perioada de la începutul societății umane; străvechi. ♦ Care se află pe treapta cea mai de jos a dezvoltării (sociale). 2. Care are un caracter simplu, rudimentar; (despre oameni și despre manifestările lor) sălbatic; p. ext. necivilizat, necioplit, grosolan. 3. Care se referă la începutul istoric al existenței sale, care se află în starea de la început; originar, primar. ♦ (Despre cuvinte) Care servește ca element de bază pentru formarea de derivate; primar. ♦ (În sintagma) Culori primitive = cele șapte culori ale spectrului solar. ♦ (Substantivat, m. pl.) Pictori adepți ai primitivismului (2). – Din fr. primitif, lat. primitivus. DOOM
primitív adj. m., pl. primitívi; f. primitívă, pl. primitíve
primitivului
PRIMITÍV, -Ă, primitivi, -e, adj. 1. Din perioada de la începutul societății umane; străvechi. ♦ Care se află pe treapta cea mai de jos a dezvoltării (sociale). 2. Care are un caracter simplu, rudimentar; (despre oameni și despre manifestările lor) sălbatic; p. ext. necivilizat, necioplit, grosolan. 3. Care se referă la începutul istoric al existenței sale, care se află în starea de la început; originar, primar. ♦ (Despre cuvinte) Care servește ca element de bază pentru formarea de derivate; primar. ♦ (În sintagma) Culori primitive = cele șapte culori ale spectrului solar. ♦ (Substantivat, m. pl.) Pictori adepți ai primitivismului (2). – Din fr. primitif, lat. primitivus. DOOM
primitív adj. m., pl. primitívi; f. primitívă, pl. primitíve
primitiși
PRIMITÍ, primitesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A vîntura a doua oară grîul, ovăzul sau orzul. Prin unele părți, orzul și mai ales ovăzul și grîul se mai vîntură o dată. Această vînturare se numește... și primiteală sau primitit, iar verbul este a primiti. PAMFILE, A. R. 215.
primitiți
PRIMITÍ, primitesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A vîntura a doua oară grîul, ovăzul sau orzul. Prin unele părți, orzul și mai ales ovăzul și grîul se mai vîntură o dată. Această vînturare se numește... și primiteală sau primitit, iar verbul este a primiti. PAMFILE, A. R. 215.
primitoare
PRIMITÓR, -OÁRE, primitori, -oare, adj. 1. Care primește cu plăcere, cu căldură oaspeți; ospitalier. ♦ Care atrage, îmbie, place (prin aspect). Ținut primitor. 2. (Rar) Care primește, care acceptă; receptiv. – Primi + suf. -tor. DOOM
primitór adj. m., pl. primitóri; f. sg. și pl. primitoáre
primitoarea
PRIMITÓR, -OÁRE, primitori, -oare, adj. 1. Care primește cu plăcere, cu căldură oaspeți; ospitalier. ♦ Care atrage, îmbie, place (prin aspect). Ținut primitor. 2. (Rar) Care primește, care acceptă; receptiv. – Primi + suf. -tor. DOOM
primitór adj. m., pl. primitóri; f. sg. și pl. primitoáre
primitoarei
PRIMITÓR, -OÁRE, primitori, -oare, adj. 1. Care primește cu plăcere, cu căldură oaspeți; ospitalier. ♦ Care atrage, îmbie, place (prin aspect). Ținut primitor. 2. (Rar) Care primește, care acceptă; receptiv. – Primi + suf. -tor. DOOM
primitór adj. m., pl. primitóri; f. sg. și pl. primitoáre
primitoarele
PRIMITÓR, -OÁRE, primitori, -oare, adj. 1. Care primește cu plăcere, cu căldură oaspeți; ospitalier. ♦ Care atrage, îmbie, place (prin aspect). Ținut primitor. 2. (Rar) Care primește, care acceptă; receptiv. – Primi + suf. -tor. DOOM
primitór adj. m., pl. primitóri; f. sg. și pl. primitoáre
primitoarelor
PRIMITÓR, -OÁRE, primitori, -oare, adj. 1. Care primește cu plăcere, cu căldură oaspeți; ospitalier. ♦ Care atrage, îmbie, place (prin aspect). Ținut primitor. 2. (Rar) Care primește, care acceptă; receptiv. – Primi + suf. -tor. DOOM
primitór adj. m., pl. primitóri; f. sg. și pl. primitoáre
primitor
PRIMITÓR, -OÁRE, primitori, -oare, adj. 1. Care primește cu plăcere, cu căldură oaspeți; ospitalier. ♦ Care atrage, îmbie, place (prin aspect). Ținut primitor. 2. (Rar) Care primește, care acceptă; receptiv. – Primi + suf. -tor. DOOM
primitór adj. m., pl. primitóri; f. sg. și pl. primitoáre
primitori
PRIMITÓR, -OÁRE, primitori, -oare, adj. 1. Care primește cu plăcere, cu căldură oaspeți; ospitalier. ♦ Care atrage, îmbie, place (prin aspect). Ținut primitor. 2. (Rar) Care primește, care acceptă; receptiv. – Primi + suf. -tor. DOOM
primitór adj. m., pl. primitóri; f. sg. și pl. primitoáre
primitorii
PRIMITÓR, -OÁRE, primitori, -oare, adj. 1. Care primește cu plăcere, cu căldură oaspeți; ospitalier. ♦ Care atrage, îmbie, place (prin aspect). Ținut primitor. 2. (Rar) Care primește, care acceptă; receptiv. – Primi + suf. -tor. DOOM
primitór adj. m., pl. primitóri; f. sg. și pl. primitoáre
primitorilor
PRIMITÓR, -OÁRE, primitori, -oare, adj. 1. Care primește cu plăcere, cu căldură oaspeți; ospitalier. ♦ Care atrage, îmbie, place (prin aspect). Ținut primitor. 2. (Rar) Care primește, care acceptă; receptiv. – Primi + suf. -tor. DOOM
primitór adj. m., pl. primitóri; f. sg. și pl. primitoáre
primitorul
PRIMITÓR, -OÁRE, primitori, -oare, adj. 1. Care primește cu plăcere, cu căldură oaspeți; ospitalier. ♦ Care atrage, îmbie, place (prin aspect). Ținut primitor. 2. (Rar) Care primește, care acceptă; receptiv. – Primi + suf. -tor. DOOM
primitór adj. m., pl. primitóri; f. sg. și pl. primitoáre
primitorului
PRIMITÓR, -OÁRE, primitori, -oare, adj. 1. Care primește cu plăcere, cu căldură oaspeți; ospitalier. ♦ Care atrage, îmbie, place (prin aspect). Ținut primitor. 2. (Rar) Care primește, care acceptă; receptiv. – Primi + suf. -tor. DOOM
primitór adj. m., pl. primitóri; f. sg. și pl. primitoáre
primiși
PRIMÍ, primesc, vb. IV. Tranz. 1. A lua în posesiune sau a accepta ceea ce ți se oferă, ți se dă, ți se datorează; a obține, a căpăta; spec. a încasa. ♦ A-i fi atribuit un titlu, un rang etc. ♦ A lua cunoștință de o știre, de o dispoziție etc. ♦ A fi obiectul spre care se îndreaptă o acțiune sau care suferă efectele ei. 2. A se ocupa de un oaspete, a ieși în întâmpinarea lui; p. ext. a oferi cuiva ospitalitate; a găzdui. ♦ A avea oaspeți; a da o petrecere. ♦ A accepta vizita cuiva (în interes profesional, personal etc.); a acorda o audiență. 3. A admite, a include, a încadra pe cineva într-o întreprindere, într-o instituție, într-o organizație etc. ♦ A cuprinde, a îngloba, a include. 4. A consimți la..., a fi de acord cu...; a accepta, a admite. ♦ A îmbrățișa o teorie, o doctrină, o concepție religioasă; a adera la... ♦ A manifesta o anumită atitudine față de cineva sau de ceva. – Din sl. priimati. DOOM
primí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. primésc, imperf. 3 sg. primeá; conj. prez. 3 să primeáscă
primiți
PRIMÍ, primesc, vb. IV. Tranz. 1. A lua în posesiune sau a accepta ceea ce ți se oferă, ți se dă, ți se datorează; a obține, a căpăta; spec. a încasa. ♦ A-i fi atribuit un titlu, un rang etc. ♦ A lua cunoștință de o știre, de o dispoziție etc. ♦ A fi obiectul spre care se îndreaptă o acțiune sau care suferă efectele ei. 2. A se ocupa de un oaspete, a ieși în întâmpinarea lui; p. ext. a oferi cuiva ospitalitate; a găzdui. ♦ A avea oaspeți; a da o petrecere. ♦ A accepta vizita cuiva (în interes profesional, personal etc.); a acorda o audiență. 3. A admite, a include, a încadra pe cineva într-o întreprindere, într-o instituție, într-o organizație etc. ♦ A cuprinde, a îngloba, a include. 4. A consimți la..., a fi de acord cu...; a accepta, a admite. ♦ A îmbrățișa o teorie, o doctrină, o concepție religioasă; a adera la... ♦ A manifesta o anumită atitudine față de cineva sau de ceva. – Din sl. priimati. DOOM
primí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. primésc, imperf. 3 sg. primeá; conj. prez. 3 să primeáscă
primo
PRÍMO adv. (Livr.) În primul rând, mai întâi. – Din it., fr. primo. DOOM
prímo (it.) adv.
primo
PRIMO- v. prim (3) [în DN].
primogenit
PRIMOGÉNIT, -Ă, primogeniți, -te, adj., s. m. și f. (Livr.) (Copil) născut primul (într-o familie regală, princiară etc.); primogenitură. – Din lat. primogenitus.
primogenit
PRIMOGÉNIT, -Ă, primogeniți, -te, adj., s. m. și f. (Livr.) (Copil) născut primul (într-o familie regală, princiară etc.); primogenitură. – Din lat. primogenitus.
primogenita
PRIMOGÉNIT, -Ă, primogeniți, -te, adj., s. m. și f. (Livr.) (Copil) născut primul (într-o familie regală, princiară etc.); primogenitură. – Din lat. primogenitus.
primogenita
PRIMOGÉNIT, -Ă, primogeniți, -te, adj., s. m. și f. (Livr.) (Copil) născut primul (într-o familie regală, princiară etc.); primogenitură. – Din lat. primogenitus.
primogenite
PRIMOGÉNIT, -Ă, primogeniți, -te, adj., s. m. și f. (Livr.) (Copil) născut primul (într-o familie regală, princiară etc.); primogenitură. – Din lat. primogenitus.
primogenite
PRIMOGÉNIT, -Ă, primogeniți, -te, adj., s. m. și f. (Livr.) (Copil) născut primul (într-o familie regală, princiară etc.); primogenitură. – Din lat. primogenitus.
primogenitei
PRIMOGÉNIT, -Ă, primogeniți, -te, adj., s. m. și f. (Livr.) (Copil) născut primul (într-o familie regală, princiară etc.); primogenitură. – Din lat. primogenitus.
primogenitei
PRIMOGÉNIT, -Ă, primogeniți, -te, adj., s. m. și f. (Livr.) (Copil) născut primul (într-o familie regală, princiară etc.); primogenitură. – Din lat. primogenitus.
primogenitele
PRIMOGÉNIT, -Ă, primogeniți, -te, adj., s. m. și f. (Livr.) (Copil) născut primul (într-o familie regală, princiară etc.); primogenitură. – Din lat. primogenitus.
primogenitele
PRIMOGÉNIT, -Ă, primogeniți, -te, adj., s. m. și f. (Livr.) (Copil) născut primul (într-o familie regală, princiară etc.); primogenitură. – Din lat. primogenitus.
primogenitelor
PRIMOGÉNIT, -Ă, primogeniți, -te, adj., s. m. și f. (Livr.) (Copil) născut primul (într-o familie regală, princiară etc.); primogenitură. – Din lat. primogenitus.
primogenitelor
PRIMOGÉNIT, -Ă, primogeniți, -te, adj., s. m. și f. (Livr.) (Copil) născut primul (într-o familie regală, princiară etc.); primogenitură. – Din lat. primogenitus.
primogenitul
PRIMOGÉNIT, -Ă, primogeniți, -te, adj., s. m. și f. (Livr.) (Copil) născut primul (într-o familie regală, princiară etc.); primogenitură. – Din lat. primogenitus.
primogenitul
PRIMOGÉNIT, -Ă, primogeniți, -te, adj., s. m. și f. (Livr.) (Copil) născut primul (într-o familie regală, princiară etc.); primogenitură. – Din lat. primogenitus.
primogenitului
PRIMOGÉNIT, -Ă, primogeniți, -te, adj., s. m. și f. (Livr.) (Copil) născut primul (într-o familie regală, princiară etc.); primogenitură. – Din lat. primogenitus.
primogenitului
PRIMOGÉNIT, -Ă, primogeniți, -te, adj., s. m. și f. (Livr.) (Copil) născut primul (într-o familie regală, princiară etc.); primogenitură. – Din lat. primogenitus.
primogenitura
PRIMOGENITÚRĂ s. f. (Livr.; mai ales în familiile domnitoare, princiare, nobiliare) Întâietate, prioritate pe care o are (în unele țări) cel dintâi născut dintre mai mulți frați în dobândirea anumitor drepturi; primogenit. – Din fr. primogéniture. DOOM
primogenitúră (rar) s. f., g.-d. art. primogenitúrii
primogenituri
PRIMOGENITÚRĂ s. f. (Livr.; mai ales în familiile domnitoare, princiare, nobiliare) Întâietate, prioritate pe care o are (în unele țări) cel dintâi născut dintre mai mulți frați în dobândirea anumitor drepturi; primogenit. – Din fr. primogéniture. DOOM
primogenitúră (rar) s. f., g.-d. art. primogenitúrii
primogeniturii
PRIMOGENITÚRĂ s. f. (Livr.; mai ales în familiile domnitoare, princiare, nobiliare) Întâietate, prioritate pe care o are (în unele țări) cel dintâi născut dintre mai mulți frați în dobândirea anumitor drepturi; primogenit. – Din fr. primogéniture. DOOM
primogenitúră (rar) s. f., g.-d. art. primogenitúrii
primogeniți
PRIMOGÉNIT, -Ă, primogeniți, -te, adj., s. m. și f. (Livr.) (Copil) născut primul (într-o familie regală, princiară etc.); primogenitură. – Din lat. primogenitus.
primogeniți
PRIMOGÉNIT, -Ă, primogeniți, -te, adj., s. m. și f. (Livr.) (Copil) născut primul (într-o familie regală, princiară etc.); primogenitură. – Din lat. primogenitus.
primogeniții
PRIMOGÉNIT, -Ă, primogeniți, -te, adj., s. m. și f. (Livr.) (Copil) născut primul (într-o familie regală, princiară etc.); primogenitură. – Din lat. primogenitus.
primogeniții
PRIMOGÉNIT, -Ă, primogeniți, -te, adj., s. m. și f. (Livr.) (Copil) născut primul (într-o familie regală, princiară etc.); primogenitură. – Din lat. primogenitus.
primogeniților
PRIMOGÉNIT, -Ă, primogeniți, -te, adj., s. m. și f. (Livr.) (Copil) născut primul (într-o familie regală, princiară etc.); primogenitură. – Din lat. primogenitus.
primogeniților
PRIMOGÉNIT, -Ă, primogeniți, -te, adj., s. m. și f. (Livr.) (Copil) născut primul (într-o familie regală, princiară etc.); primogenitură. – Din lat. primogenitus.
primoinfecția
PRIMOINFECȚÍE, primoinfecții, s. f. Prima invazie, într-un organism, a unui germen infecțios. – Din fr. primo-infection. DOOM
*primoinfécție (-ți-e) s. f., art. primoinfécția (-ți-a), g.-d. art. primoinfécției; pl. primoinfécții, art. primoinfécțiile (-ți-i-)
primoinfecție
PRIMOINFECȚÍE, primoinfecții, s. f. Prima invazie, într-un organism, a unui germen infecțios. – Din fr. primo-infection. DOOM
*primoinfécție (-ți-e) s. f., art. primoinfécția (-ți-a), g.-d. art. primoinfécției; pl. primoinfécții, art. primoinfécțiile (-ți-i-)
primoinfecției
PRIMOINFECȚÍE, primoinfecții, s. f. Prima invazie, într-un organism, a unui germen infecțios. – Din fr. primo-infection. DOOM
*primoinfécție (-ți-e) s. f., art. primoinfécția (-ți-a), g.-d. art. primoinfécției; pl. primoinfécții, art. primoinfécțiile (-ți-i-)
primoinfecții
PRIMOINFECȚÍE, primoinfecții, s. f. Prima invazie, într-un organism, a unui germen infecțios. – Din fr. primo-infection. DOOM
*primoinfécție (-ți-e) s. f., art. primoinfécția (-ți-a), g.-d. art. primoinfécției; pl. primoinfécții, art. primoinfécțiile (-ți-i-)
primoinfecțiile
PRIMOINFECȚÍE, primoinfecții, s. f. Prima invazie, într-un organism, a unui germen infecțios. – Din fr. primo-infection. DOOM
*primoinfécție (-ți-e) s. f., art. primoinfécția (-ți-a), g.-d. art. primoinfécției; pl. primoinfécții, art. primoinfécțiile (-ți-i-)
primoinfecțiilor
PRIMOINFECȚÍE, primoinfecții, s. f. Prima invazie, într-un organism, a unui germen infecțios. – Din fr. primo-infection. DOOM
*primoinfécție (-ți-e) s. f., art. primoinfécția (-ți-a), g.-d. art. primoinfécției; pl. primoinfécții, art. primoinfécțiile (-ți-i-)
primordial
PRIMORDIÁL, -Ă, primordiali, -e, adj. De la început, de la origine, inițial, originar; p. ext. de primă importanță, principal, esențial. [Pr.: -di-al] – Din fr. primordial. DOOM
!primordiál (-di-al) adj. m., pl. primordiáli; f. primordiálă, pl. primordiále
primordiala
PRIMORDIÁL, -Ă, primordiali, -e, adj. De la început, de la origine, inițial, originar; p. ext. de primă importanță, principal, esențial. [Pr.: -di-al] – Din fr. primordial. DOOM
!primordiál (-di-al) adj. m., pl. primordiáli; f. primordiálă, pl. primordiále
primordiale
PRIMORDIÁL, -Ă, primordiali, -e, adj. De la început, de la origine, inițial, originar; p. ext. de primă importanță, principal, esențial. [Pr.: -di-al] – Din fr. primordial. DOOM
!primordiál (-di-al) adj. m., pl. primordiáli; f. primordiálă, pl. primordiále
primordialei
PRIMORDIÁL, -Ă, primordiali, -e, adj. De la început, de la origine, inițial, originar; p. ext. de primă importanță, principal, esențial. [Pr.: -di-al] – Din fr. primordial. DOOM
!primordiál (-di-al) adj. m., pl. primordiáli; f. primordiálă, pl. primordiále
primordialele
PRIMORDIÁL, -Ă, primordiali, -e, adj. De la început, de la origine, inițial, originar; p. ext. de primă importanță, principal, esențial. [Pr.: -di-al] – Din fr. primordial. DOOM
!primordiál (-di-al) adj. m., pl. primordiáli; f. primordiálă, pl. primordiále
primordialelor
PRIMORDIÁL, -Ă, primordiali, -e, adj. De la început, de la origine, inițial, originar; p. ext. de primă importanță, principal, esențial. [Pr.: -di-al] – Din fr. primordial. DOOM
!primordiál (-di-al) adj. m., pl. primordiáli; f. primordiálă, pl. primordiále
primordiali
PRIMORDIÁL, -Ă, primordiali, -e, adj. De la început, de la origine, inițial, originar; p. ext. de primă importanță, principal, esențial. [Pr.: -di-al] – Din fr. primordial. DOOM
!primordiál (-di-al) adj. m., pl. primordiáli; f. primordiálă, pl. primordiále
primordialii
PRIMORDIÁL, -Ă, primordiali, -e, adj. De la început, de la origine, inițial, originar; p. ext. de primă importanță, principal, esențial. [Pr.: -di-al] – Din fr. primordial. DOOM
!primordiál (-di-al) adj. m., pl. primordiáli; f. primordiálă, pl. primordiále
primordialilor
PRIMORDIÁL, -Ă, primordiali, -e, adj. De la început, de la origine, inițial, originar; p. ext. de primă importanță, principal, esențial. [Pr.: -di-al] – Din fr. primordial. DOOM
!primordiál (-di-al) adj. m., pl. primordiáli; f. primordiálă, pl. primordiále
primordialitate
PRIMORDIALITÁTE s. f. Faptul de a fi primordial; întâietate, prioritate; superioritate. [Pr.: -di-a-] – Din fr. primordialité. DOOM
!primordialitáte (-di-a-) s. f., g.-d. art. primordialitắții
primordialitatea
PRIMORDIALITÁTE s. f. Faptul de a fi primordial; întâietate, prioritate; superioritate. [Pr.: -di-a-] – Din fr. primordialité. DOOM
!primordialitáte (-di-a-) s. f., g.-d. art. primordialitắții
primordialități
PRIMORDIALITÁTE s. f. Faptul de a fi primordial; întâietate, prioritate; superioritate. [Pr.: -di-a-] – Din fr. primordialité. DOOM
!primordialitáte (-di-a-) s. f., g.-d. art. primordialitắții
primordialității
PRIMORDIALITÁTE s. f. Faptul de a fi primordial; întâietate, prioritate; superioritate. [Pr.: -di-a-] – Din fr. primordialité. DOOM
!primordialitáte (-di-a-) s. f., g.-d. art. primordialitắții
primordialul
PRIMORDIÁL, -Ă, primordiali, -e, adj. De la început, de la origine, inițial, originar; p. ext. de primă importanță, principal, esențial. [Pr.: -di-al] – Din fr. primordial. DOOM
!primordiál (-di-al) adj. m., pl. primordiáli; f. primordiálă, pl. primordiále
primordialului
PRIMORDIÁL, -Ă, primordiali, -e, adj. De la început, de la origine, inițial, originar; p. ext. de primă importanță, principal, esențial. [Pr.: -di-al] – Din fr. primordial. DOOM
!primordiál (-di-al) adj. m., pl. primordiáli; f. primordiálă, pl. primordiále
primordie
PRIMÓRDIE s.f. v. primordiu.
primordiu
PRIMÓRDIU s.n. Nume dat primelor frunze ale unei plante. [Var. primordie s.f. / < germ. Primordium, cf. lat. primordium, primordia – origine].
primovaccinare
PRIMOVACCINÁRE, primovaccinări, s. f. (Med.) Prima administrare a vaccinului. – Primo + vaccinare (după fr. primovaccination).
primovaccinarea
PRIMOVACCINÁRE, primovaccinări, s. f. (Med.) Prima administrare a vaccinului. – Primo + vaccinare (după fr. primovaccination).
primovaccinări
PRIMOVACCINÁRE, primovaccinări, s. f. (Med.) Prima administrare a vaccinului. – Primo + vaccinare (după fr. primovaccination).
primovaccinării
PRIMOVACCINÁRE, primovaccinări, s. f. (Med.) Prima administrare a vaccinului. – Primo + vaccinare (după fr. primovaccination).
primovaccinările
PRIMOVACCINÁRE, primovaccinări, s. f. (Med.) Prima administrare a vaccinului. – Primo + vaccinare (după fr. primovaccination).
primovaccinărilor
PRIMOVACCINÁRE, primovaccinări, s. f. (Med.) Prima administrare a vaccinului. – Primo + vaccinare (după fr. primovaccination).
primplan
PRIM-PLÁN, prim-planuri, s. n. Cadru cinematografic în care interpreții sunt filmați de aproape. – Prim2 + plan.
primprejur
PRIMPREJÚR adv., prep. (Local) 1. Adv. Prin apropiere, din (sau în) vecinătate; în jur, împrejur. 2. Prep. (Art.) În jurul, (de jur) împrejurul. – Prin + pre2 + jur. DOOM
primprejúr adv.
primpretor
PRIMPRÉTOR, primpretori, s. m. (În ierarhia administrativă mai veche din Transilvania, extinsă pentru scurtă vreme și în restul țării) Conducătorul unei plăși. V. subprefect.
primul
PRIM1, primuri, s. n. (Reg.) Garnitură din blană (neagră, de miel) aplicată pe marginea căciulilor, a pieptarelor, a hainelor. – Din magh. prém. DOOM
prim3 (garnitură de blană) (reg.) s. n., pl. prímuri
primul
la prima expr. (intl.) buzunar exterior de haină. DOOM
!prim2/prímul (cu valoare adjectivală, numai antepus față de s.) num. m. (un prim pas / primul pas), f. primă/prima (o primă observație / prima observație)
primula
CIUBOȚÍCĂ, ciuboțele, s. f. 1. (Reg.) Cizmuliță sau gheată de damă. 2. Compuse: ciuboțica-cucului = plantă erbacee cu frunze ovale dispuse în rozete și păroase pe partea inferioară, cu flori galbene și cu fructul o capsulă (Primula officinalis); ciuboțica-ursului = plantă erbacee cu frunze lobate și cu flori purpurii (Cortusa matthioli). [Var.: cioboțícă s. f.] – Ciubotă + suf. -ică.
primula
PRÍMULĂ, primule, s. f. Plantă ornamentală din familia primulaceelor, cu flori liliachii sau purpurii (Primula obconica). [Acc. și: primúlă] – Din fr., lat. primula. DOOM
!primúlă/prímulă s. f., g.-d. art. primúlei/prímulei; pl. primúle/prímule
primulacee
PRIMULACÉE, primulacee, s. f. (La pl.) Familie de plante perene, rar anuale, cu frunzele dispuse de obicei în rozetă, cu florile gamopetale; (și la sg.) plantă care face parte din această familie. [Pr.: -ce-e] – Din fr. primulacée. DOOM
primulacée s. f., art. primulacéea, g.-d. art. primulacéei; pl. primulacée
primulaceea
PRIMULACÉE, primulacee, s. f. (La pl.) Familie de plante perene, rar anuale, cu frunzele dispuse de obicei în rozetă, cu florile gamopetale; (și la sg.) plantă care face parte din această familie. [Pr.: -ce-e] – Din fr. primulacée. DOOM
primulacée s. f., art. primulacéea, g.-d. art. primulacéei; pl. primulacée
primulaceei
PRIMULACÉE, primulacee, s. f. (La pl.) Familie de plante perene, rar anuale, cu frunzele dispuse de obicei în rozetă, cu florile gamopetale; (și la sg.) plantă care face parte din această familie. [Pr.: -ce-e] – Din fr. primulacée. DOOM
primulacée s. f., art. primulacéea, g.-d. art. primulacéei; pl. primulacée
primulaceele
PRIMULACÉE, primulacee, s. f. (La pl.) Familie de plante perene, rar anuale, cu frunzele dispuse de obicei în rozetă, cu florile gamopetale; (și la sg.) plantă care face parte din această familie. [Pr.: -ce-e] – Din fr. primulacée. DOOM
primulacée s. f., art. primulacéea, g.-d. art. primulacéei; pl. primulacée
primulaceelor
PRIMULACÉE, primulacee, s. f. (La pl.) Familie de plante perene, rar anuale, cu frunzele dispuse de obicei în rozetă, cu florile gamopetale; (și la sg.) plantă care face parte din această familie. [Pr.: -ce-e] – Din fr. primulacée. DOOM
primulacée s. f., art. primulacéea, g.-d. art. primulacéei; pl. primulacée
primule
PRÍMULĂ, primule, s. f. Plantă ornamentală din familia primulaceelor, cu flori liliachii sau purpurii (Primula obconica). [Acc. și: primúlă] – Din fr., lat. primula. DOOM
!primúlă/prímulă s. f., g.-d. art. primúlei/prímulei; pl. primúle/prímule
primulei
PRÍMULĂ, primule, s. f. Plantă ornamentală din familia primulaceelor, cu flori liliachii sau purpurii (Primula obconica). [Acc. și: primúlă] – Din fr., lat. primula. DOOM
!primúlă/prímulă s. f., g.-d. art. primúlei/prímulei; pl. primúle/prímule
primulele
PRÍMULĂ, primule, s. f. Plantă ornamentală din familia primulaceelor, cu flori liliachii sau purpurii (Primula obconica). [Acc. și: primúlă] – Din fr., lat. primula. DOOM
!primúlă/prímulă s. f., g.-d. art. primúlei/prímulei; pl. primúle/prímule
primulelor
PRÍMULĂ, primule, s. f. Plantă ornamentală din familia primulaceelor, cu flori liliachii sau purpurii (Primula obconica). [Acc. și: primúlă] – Din fr., lat. primula. DOOM
!primúlă/prímulă s. f., g.-d. art. primúlei/prímulei; pl. primúle/prímule
primulină
PRIMULÍNĂ s. f. Substanță colorantă, galbenă, folosită la colorarea bumbacului.
primului
PRIM1, primuri, s. n. (Reg.) Garnitură din blană (neagră, de miel) aplicată pe marginea căciulilor, a pieptarelor, a hainelor. – Din magh. prém. DOOM
prim3 (garnitură de blană) (reg.) s. n., pl. prímuri
primulă
PRÍMULĂ, primule, s. f. Plantă ornamentală din familia primulaceelor, cu flori liliachii sau purpurii (Primula obconica). [Acc. și: primúlă] – Din fr., lat. primula.
primuri
PRIM1, primuri, s. n. (Reg.) Garnitură din blană (neagră, de miel) aplicată pe marginea căciulilor, a pieptarelor, a hainelor. – Din magh. prém. DOOM
prim3 (garnitură de blană) (reg.) s. n., pl. prímuri
primurile
PRIM1, primuri, s. n. (Reg.) Garnitură din blană (neagră, de miel) aplicată pe marginea căciulilor, a pieptarelor, a hainelor. – Din magh. prém. DOOM
prim3 (garnitură de blană) (reg.) s. n., pl. prímuri
primurilor
PRIM1, primuri, s. n. (Reg.) Garnitură din blană (neagră, de miel) aplicată pe marginea căciulilor, a pieptarelor, a hainelor. – Din magh. prém. DOOM
prim3 (garnitură de blană) (reg.) s. n., pl. prímuri
primură
PRÍMURĂ, primuri, s. f. (Transilv.) Primă2. Cînd se apropie seara... feciorii iau primurile (panglicele, petelele, frunzele) cele mai frumoase din cosițele fetelor. ȘEZ. XVIII 120.
primus
PRÍMUS, primusuri, s. n. Aparat casnic pentru gătit care. folosește drept combustibil benzina sau petrolul lampant. – Din germ. Primus[kocker]. DOOM
prímus s. n., pl. prímusuri
primusul
PRÍMUS, primusuri, s. n. Aparat casnic pentru gătit care. folosește drept combustibil benzina sau petrolul lampant. – Din germ. Primus[kocker]. DOOM
prímus s. n., pl. prímusuri
primusului
PRÍMUS, primusuri, s. n. Aparat casnic pentru gătit care. folosește drept combustibil benzina sau petrolul lampant. – Din germ. Primus[kocker]. DOOM
prímus s. n., pl. prímusuri
primusuri
PRÍMUS, primusuri, s. n. Aparat casnic pentru gătit care. folosește drept combustibil benzina sau petrolul lampant. – Din germ. Primus[kocker]. DOOM
prímus s. n., pl. prímusuri
primusurile
PRÍMUS, primusuri, s. n. Aparat casnic pentru gătit care. folosește drept combustibil benzina sau petrolul lampant. – Din germ. Primus[kocker]. DOOM
prímus s. n., pl. prímusuri
primusurilor
PRÍMUS, primusuri, s. n. Aparat casnic pentru gătit care. folosește drept combustibil benzina sau petrolul lampant. – Din germ. Primus[kocker]. DOOM
prímus s. n., pl. prímusuri
primând
PRIMÁ, primez, vb. I. Intranz. A avea întâietate, a fi pe primul plan. – Din fr. primer. DOOM
primá (a ~) vb., ind. prez. 3 primeáză
primînd
PRIMÁ, primez, vb. I. Intranz. A avea întâietate, a fi pe primul plan. – Din fr. primer. DOOM
primá (a ~) vb., ind. prez. 3 primeáză
primăreasa
PRIMĂREÁSĂ, primărese, s. f. (Rar) Primăriță. – Primar + suf. -easă. DOOM
primăreásă (rar) s. f., g.-d. art. primărései; pl. primărése
primărese
PRIMĂREÁSĂ, primărese, s. f. (Rar) Primăriță. – Primar + suf. -easă. DOOM
primăreásă (rar) s. f., g.-d. art. primărései; pl. primărése
primăresei
PRIMĂREÁSĂ, primărese, s. f. (Rar) Primăriță. – Primar + suf. -easă. DOOM
primăreásă (rar) s. f., g.-d. art. primărései; pl. primărése
primăresele
PRIMĂREÁSĂ, primărese, s. f. (Rar) Primăriță. – Primar + suf. -easă. DOOM
primăreásă (rar) s. f., g.-d. art. primărései; pl. primărése
primăreselor
PRIMĂREÁSĂ, primărese, s. f. (Rar) Primăriță. – Primar + suf. -easă. DOOM
primăreásă (rar) s. f., g.-d. art. primărései; pl. primărése
primăria
PRIMĂRÍE, primării, s. f. Organ local al puterii administrative în municipii, orașe și comune; clădire în care primarul (II) își exercită funcția. ♦ (Rar) Primariat (1). – Primar + suf. -ie. DOOM
primăríe s. f., art. primăría, g.-d. art. primăríei; pl. primăríi, art. primăríile
primăria
PRIMĂRÍU, -ÍE, primării, adj. (Reg.; despre fructe) Care se coace devreme; timpuriu. – Cf. prim2. DOOM
primăríu (reg.) adj. m., f. primăríe; pl. m. și f. primăríi
primărie
PRIMĂRÍE, primării, s. f. Organ local al puterii administrative în municipii, orașe și comune; clădire în care primarul (II) își exercită funcția. ♦ (Rar) Primariat (1). – Primar + suf. -ie. DOOM
primăríe s. f., art. primăría, g.-d. art. primăríei; pl. primăríi, art. primăríile
primărie
PRIMĂRÍU, -ÍE, primării, adj. (Reg.; despre fructe) Care se coace devreme; timpuriu. – Cf. prim2. DOOM
primăríu (reg.) adj. m., f. primăríe; pl. m. și f. primăríi
primăriei
PRIMĂRÍE, primării, s. f. Organ local al puterii administrative în municipii, orașe și comune; clădire în care primarul (II) își exercită funcția. ♦ (Rar) Primariat (1). – Primar + suf. -ie. DOOM
primăríe s. f., art. primăría, g.-d. art. primăríei; pl. primăríi, art. primăríile
primăriei
PRIMĂRÍU, -ÍE, primării, adj. (Reg.; despre fructe) Care se coace devreme; timpuriu. – Cf. prim2. DOOM
primăríu (reg.) adj. m., f. primăríe; pl. m. și f. primăríi
primării
PRIMĂRÍE, primării, s. f. Organ local al puterii administrative în municipii, orașe și comune; clădire în care primarul (II) își exercită funcția. ♦ (Rar) Primariat (1). – Primar + suf. -ie. DOOM
primăríe s. f., art. primăría, g.-d. art. primăríei; pl. primăríi, art. primăríile
primării
PRIMĂRÍU, -ÍE, primării, adj. (Reg.; despre fructe) Care se coace devreme; timpuriu. – Cf. prim2. DOOM
primăríu (reg.) adj. m., f. primăríe; pl. m. și f. primăríi
primăriii
PRIMĂRÍU, -ÍE, primării, adj. (Reg.; despre fructe) Care se coace devreme; timpuriu. – Cf. prim2. DOOM
primăríu (reg.) adj. m., f. primăríe; pl. m. și f. primăríi
primăriile
PRIMĂRÍE, primării, s. f. Organ local al puterii administrative în municipii, orașe și comune; clădire în care primarul (II) își exercită funcția. ♦ (Rar) Primariat (1). – Primar + suf. -ie. DOOM
primăríe s. f., art. primăría, g.-d. art. primăríei; pl. primăríi, art. primăríile
primăriile
PRIMĂRÍU, -ÍE, primării, adj. (Reg.; despre fructe) Care se coace devreme; timpuriu. – Cf. prim2. DOOM
primăríu (reg.) adj. m., f. primăríe; pl. m. și f. primăríi
primăriilor
PRIMĂRÍE, primării, s. f. Organ local al puterii administrative în municipii, orașe și comune; clădire în care primarul (II) își exercită funcția. ♦ (Rar) Primariat (1). – Primar + suf. -ie. DOOM
primăríe s. f., art. primăría, g.-d. art. primăríei; pl. primăríi, art. primăríile
primăriilor
PRIMĂRÍU, -ÍE, primării, adj. (Reg.; despre fructe) Care se coace devreme; timpuriu. – Cf. prim2. DOOM
primăríu (reg.) adj. m., f. primăríe; pl. m. și f. primăríi
primăriu
PRIMĂRÍU, -ÍE, primării, adj. (Reg.; despre fructe) Care se coace devreme; timpuriu. – Cf. prim2. DOOM
primăríu (reg.) adj. m., f. primăríe; pl. m. și f. primăríi
primăriul
PRIMĂRÍU, -ÍE, primării, adj. (Reg.; despre fructe) Care se coace devreme; timpuriu. – Cf. prim2. DOOM
primăríu (reg.) adj. m., f. primăríe; pl. m. și f. primăríi
primăriului
PRIMĂRÍU, -ÍE, primării, adj. (Reg.; despre fructe) Care se coace devreme; timpuriu. – Cf. prim2. DOOM
primăríu (reg.) adj. m., f. primăríe; pl. m. și f. primăríi
primărița
PRIMĂRÍȚĂ, primărițe, s. f. 1. Soția primarului; primăreasă. 2. Femeie care îndeplinește funcția de primar (II); primăreasă. – Primar + suf. -iță. DOOM
primăríță s. f., g.-d. art. primăríței; pl. primăríțe
primărițe
PRIMĂRÍȚĂ, primărițe, s. f. 1. Soția primarului; primăreasă. 2. Femeie care îndeplinește funcția de primar (II); primăreasă. – Primar + suf. -iță. DOOM
primăríță s. f., g.-d. art. primăríței; pl. primăríțe
primăriței
PRIMĂRÍȚĂ, primărițe, s. f. 1. Soția primarului; primăreasă. 2. Femeie care îndeplinește funcția de primar (II); primăreasă. – Primar + suf. -iță. DOOM
primăríță s. f., g.-d. art. primăríței; pl. primăríțe
primărițele
PRIMĂRÍȚĂ, primărițe, s. f. 1. Soția primarului; primăreasă. 2. Femeie care îndeplinește funcția de primar (II); primăreasă. – Primar + suf. -iță. DOOM
primăríță s. f., g.-d. art. primăríței; pl. primăríțe
primărițelor
PRIMĂRÍȚĂ, primărițe, s. f. 1. Soția primarului; primăreasă. 2. Femeie care îndeplinește funcția de primar (II); primăreasă. – Primar + suf. -iță. DOOM
primăríță s. f., g.-d. art. primăríței; pl. primăríțe
primăvara
PRÍMĂVARĂ, primăveri, s. f. Unul dintre cele patru anotimpuri care urmează după iarnă și precedă vara, cuprinzând (în emisfera noastră) intervalul dintre echinocțiul de la 21 martie și solstițiul de la 21 iunie. ◊ Expr. Primăvara vieții = tinerețea; tineretul. ♦ (Adverbial; art.) În timpul sau în cursul acestui anotimp; în fiecare primăvară. ♦ Fig. (La pl.) Ani (de tinerețe). Are 20 de primăveri. [Acc. și: primăváră] – Lat. primavera. DOOM
prímăvară s. f., g.-d. art. prímăverii; pl. prímăveri
primăvaro
PRÍMĂVARĂ, primăveri, s. f. Unul dintre cele patru anotimpuri care urmează după iarnă și precedă vara, cuprinzând (în emisfera noastră) intervalul dintre echinocțiul de la 21 martie și solstițiul de la 21 iunie. ◊ Expr. Primăvara vieții = tinerețea; tineretul. ♦ (Adverbial; art.) În timpul sau în cursul acestui anotimp; în fiecare primăvară. ♦ Fig. (La pl.) Ani (de tinerețe). Are 20 de primăveri. [Acc. și: primăváră] – Lat. primavera. DOOM
prímăvară s. f., g.-d. art. prímăverii; pl. prímăveri
primăveri
PRÍMĂVARĂ, primăveri, s. f. Unul dintre cele patru anotimpuri care urmează după iarnă și precedă vara, cuprinzând (în emisfera noastră) intervalul dintre echinocțiul de la 21 martie și solstițiul de la 21 iunie. ◊ Expr. Primăvara vieții = tinerețea; tineretul. ♦ (Adverbial; art.) În timpul sau în cursul acestui anotimp; în fiecare primăvară. ♦ Fig. (La pl.) Ani (de tinerețe). Are 20 de primăveri. [Acc. și: primăváră] – Lat. primavera. DOOM
prímăvară s. f., g.-d. art. prímăverii; pl. prímăveri
primăverii
PRÍMĂVARĂ, primăveri, s. f. Unul dintre cele patru anotimpuri care urmează după iarnă și precedă vara, cuprinzând (în emisfera noastră) intervalul dintre echinocțiul de la 21 martie și solstițiul de la 21 iunie. ◊ Expr. Primăvara vieții = tinerețea; tineretul. ♦ (Adverbial; art.) În timpul sau în cursul acestui anotimp; în fiecare primăvară. ♦ Fig. (La pl.) Ani (de tinerețe). Are 20 de primăveri. [Acc. și: primăváră] – Lat. primavera. DOOM
prímăvară s. f., g.-d. art. prímăverii; pl. prímăveri
primăverile
PRÍMĂVARĂ, primăveri, s. f. Unul dintre cele patru anotimpuri care urmează după iarnă și precedă vara, cuprinzând (în emisfera noastră) intervalul dintre echinocțiul de la 21 martie și solstițiul de la 21 iunie. ◊ Expr. Primăvara vieții = tinerețea; tineretul. ♦ (Adverbial; art.) În timpul sau în cursul acestui anotimp; în fiecare primăvară. ♦ Fig. (La pl.) Ani (de tinerețe). Are 20 de primăveri. [Acc. și: primăváră] – Lat. primavera. DOOM
prímăvară s. f., g.-d. art. prímăverii; pl. prímăveri
primăverilor
PRÍMĂVARĂ, primăveri, s. f. Unul dintre cele patru anotimpuri care urmează după iarnă și precedă vara, cuprinzând (în emisfera noastră) intervalul dintre echinocțiul de la 21 martie și solstițiul de la 21 iunie. ◊ Expr. Primăvara vieții = tinerețea; tineretul. ♦ (Adverbial; art.) În timpul sau în cursul acestui anotimp; în fiecare primăvară. ♦ Fig. (La pl.) Ani (de tinerețe). Are 20 de primăveri. [Acc. și: primăváră] – Lat. primavera. DOOM
prímăvară s. f., g.-d. art. prímăverii; pl. prímăveri
primăvărat
PRIMĂVĂRÁT s. n. (Reg.) Scoatere a oilor și a vitelor la pășune, primăvara. – Din primăvară. DOOM
primăvărát (reg.) s. n.
primăvăratec
PRIMĂVĂRÁTIC, -Ă, primăvăratici, -ce, adj. De primăvară, al primăverii; specific sau adecvat primăverii; care se dezvoltă sau se coace primăvara; primăvăros. ♦ Fig. Gingaș, fraged, tânăr. [Var.: primăvărátec, -ă adj.] – Primăvară + suf. -tic. DOOM
primăvărátic adj. m., pl. primăvărátici; f. primăvărátică, pl. primăvărátice
primăvăratic
PRIMĂVĂRÁTIC, -Ă, primăvăratici, -ce, adj. De primăvară, al primăverii; specific sau adecvat primăverii; care se dezvoltă sau se coace primăvara; primăvăros. ♦ Fig. Gingaș, fraged, tânăr. [Var.: primăvărátec, -ă adj.] – Primăvară + suf. -tic. DOOM
primăvărátic adj. m., pl. primăvărátici; f. primăvărátică, pl. primăvărátice
primăvăratica
PRIMĂVĂRÁTIC, -Ă, primăvăratici, -ce, adj. De primăvară, al primăverii; specific sau adecvat primăverii; care se dezvoltă sau se coace primăvara; primăvăros. ♦ Fig. Gingaș, fraged, tânăr. [Var.: primăvărátec, -ă adj.] – Primăvară + suf. -tic. DOOM
primăvărátic adj. m., pl. primăvărátici; f. primăvărátică, pl. primăvărátice
primăvăratice
PRIMĂVĂRÁTIC, -Ă, primăvăratici, -ce, adj. De primăvară, al primăverii; specific sau adecvat primăverii; care se dezvoltă sau se coace primăvara; primăvăros. ♦ Fig. Gingaș, fraged, tânăr. [Var.: primăvărátec, -ă adj.] – Primăvară + suf. -tic. DOOM
primăvărátic adj. m., pl. primăvărátici; f. primăvărátică, pl. primăvărátice
primăvăraticei
PRIMĂVĂRÁTIC, -Ă, primăvăratici, -ce, adj. De primăvară, al primăverii; specific sau adecvat primăverii; care se dezvoltă sau se coace primăvara; primăvăros. ♦ Fig. Gingaș, fraged, tânăr. [Var.: primăvărátec, -ă adj.] – Primăvară + suf. -tic. DOOM
primăvărátic adj. m., pl. primăvărátici; f. primăvărátică, pl. primăvărátice
primăvăraticele
PRIMĂVĂRÁTIC, -Ă, primăvăratici, -ce, adj. De primăvară, al primăverii; specific sau adecvat primăverii; care se dezvoltă sau se coace primăvara; primăvăros. ♦ Fig. Gingaș, fraged, tânăr. [Var.: primăvărátec, -ă adj.] – Primăvară + suf. -tic. DOOM
primăvărátic adj. m., pl. primăvărátici; f. primăvărátică, pl. primăvărátice
primăvăraticelor
PRIMĂVĂRÁTIC, -Ă, primăvăratici, -ce, adj. De primăvară, al primăverii; specific sau adecvat primăverii; care se dezvoltă sau se coace primăvara; primăvăros. ♦ Fig. Gingaș, fraged, tânăr. [Var.: primăvărátec, -ă adj.] – Primăvară + suf. -tic. DOOM
primăvărátic adj. m., pl. primăvărátici; f. primăvărátică, pl. primăvărátice
primăvăratici
PRIMĂVĂRÁTIC, -Ă, primăvăratici, -ce, adj. De primăvară, al primăverii; specific sau adecvat primăverii; care se dezvoltă sau se coace primăvara; primăvăros. ♦ Fig. Gingaș, fraged, tânăr. [Var.: primăvărátec, -ă adj.] – Primăvară + suf. -tic. DOOM
primăvărátic adj. m., pl. primăvărátici; f. primăvărátică, pl. primăvărátice
primăvăraticii
PRIMĂVĂRÁTIC, -Ă, primăvăratici, -ce, adj. De primăvară, al primăverii; specific sau adecvat primăverii; care se dezvoltă sau se coace primăvara; primăvăros. ♦ Fig. Gingaș, fraged, tânăr. [Var.: primăvărátec, -ă adj.] – Primăvară + suf. -tic. DOOM
primăvărátic adj. m., pl. primăvărátici; f. primăvărátică, pl. primăvărátice
primăvăraticilor
PRIMĂVĂRÁTIC, -Ă, primăvăratici, -ce, adj. De primăvară, al primăverii; specific sau adecvat primăverii; care se dezvoltă sau se coace primăvara; primăvăros. ♦ Fig. Gingaș, fraged, tânăr. [Var.: primăvărátec, -ă adj.] – Primăvară + suf. -tic. DOOM
primăvărátic adj. m., pl. primăvărátici; f. primăvărátică, pl. primăvărátice
primăvăraticul
PRIMĂVĂRÁTIC, -Ă, primăvăratici, -ce, adj. De primăvară, al primăverii; specific sau adecvat primăverii; care se dezvoltă sau se coace primăvara; primăvăros. ♦ Fig. Gingaș, fraged, tânăr. [Var.: primăvărátec, -ă adj.] – Primăvară + suf. -tic. DOOM
primăvărátic adj. m., pl. primăvărátici; f. primăvărátică, pl. primăvărátice
primăvăraticului
PRIMĂVĂRÁTIC, -Ă, primăvăratici, -ce, adj. De primăvară, al primăverii; specific sau adecvat primăverii; care se dezvoltă sau se coace primăvara; primăvăros. ♦ Fig. Gingaș, fraged, tânăr. [Var.: primăvărátec, -ă adj.] – Primăvară + suf. -tic. DOOM
primăvărátic adj. m., pl. primăvărátici; f. primăvărátică, pl. primăvărátice
primăvăratul
PRIMĂVĂRÁT s. n. (Reg.) Scoatere a oilor și a vitelor la pășune, primăvara. – Din primăvară. DOOM
primăvărát (reg.) s. n.
primăvăratului
PRIMĂVĂRÁT s. n. (Reg.) Scoatere a oilor și a vitelor la pășune, primăvara. – Din primăvară. DOOM
primăvărát (reg.) s. n.
primăvărița
PRIMĂVĂRÍȚĂ, primăvărițe, s. f. (Bot.; pop.) Ghiocel. – Primăvară + suf. -iță. DOOM
primăvăríță (plantă) (pop.) s. f., g.-d. art. primăvăríței; pl. primăvăríțe
primăvărițe
PRIMĂVĂRÍȚĂ, primăvărițe, s. f. (Bot.; pop.) Ghiocel. – Primăvară + suf. -iță. DOOM
primăvăríță (plantă) (pop.) s. f., g.-d. art. primăvăríței; pl. primăvăríțe
primăvăriței
PRIMĂVĂRÍȚĂ, primăvărițe, s. f. (Bot.; pop.) Ghiocel. – Primăvară + suf. -iță. DOOM
primăvăríță (plantă) (pop.) s. f., g.-d. art. primăvăríței; pl. primăvăríțe
primăvărițele
PRIMĂVĂRÍȚĂ, primăvărițe, s. f. (Bot.; pop.) Ghiocel. – Primăvară + suf. -iță. DOOM
primăvăríță (plantă) (pop.) s. f., g.-d. art. primăvăríței; pl. primăvăríțe
primăvărițelor
PRIMĂVĂRÍȚĂ, primăvărițe, s. f. (Bot.; pop.) Ghiocel. – Primăvară + suf. -iță. DOOM
primăvăríță (plantă) (pop.) s. f., g.-d. art. primăvăríței; pl. primăvăríțe
primăvăroasa
PRIMĂVĂRÓS, -OÁSĂ, primăvăroși, -oase, adj. (Rar) Primăvăratic. – Primăvară + suf. -os. DOOM
primăvărós (rar) adj. m., pl. primăvăróși; f. primăvăroásă, pl. primăvăroáse
primăvăroase
PRIMĂVĂRÓS, -OÁSĂ, primăvăroși, -oase, adj. (Rar) Primăvăratic. – Primăvară + suf. -os. DOOM
primăvărós (rar) adj. m., pl. primăvăróși; f. primăvăroásă, pl. primăvăroáse
primăvăroasei
PRIMĂVĂRÓS, -OÁSĂ, primăvăroși, -oase, adj. (Rar) Primăvăratic. – Primăvară + suf. -os. DOOM
primăvărós (rar) adj. m., pl. primăvăróși; f. primăvăroásă, pl. primăvăroáse
primăvăroasele
PRIMĂVĂRÓS, -OÁSĂ, primăvăroși, -oase, adj. (Rar) Primăvăratic. – Primăvară + suf. -os. DOOM
primăvărós (rar) adj. m., pl. primăvăróși; f. primăvăroásă, pl. primăvăroáse
primăvăroaselor
PRIMĂVĂRÓS, -OÁSĂ, primăvăroși, -oase, adj. (Rar) Primăvăratic. – Primăvară + suf. -os. DOOM
primăvărós (rar) adj. m., pl. primăvăróși; f. primăvăroásă, pl. primăvăroáse
primăvăros
PRIMĂVĂRÓS, -OÁSĂ, primăvăroși, -oase, adj. (Rar) Primăvăratic. – Primăvară + suf. -os. DOOM
primăvărós (rar) adj. m., pl. primăvăróși; f. primăvăroásă, pl. primăvăroáse
primăvărosul
PRIMĂVĂRÓS, -OÁSĂ, primăvăroși, -oase, adj. (Rar) Primăvăratic. – Primăvară + suf. -os. DOOM
primăvărós (rar) adj. m., pl. primăvăróși; f. primăvăroásă, pl. primăvăroáse
primăvărosului
PRIMĂVĂRÓS, -OÁSĂ, primăvăroși, -oase, adj. (Rar) Primăvăratic. – Primăvară + suf. -os. DOOM
primăvărós (rar) adj. m., pl. primăvăróși; f. primăvăroásă, pl. primăvăroáse
primăvăroși
PRIMĂVĂRÓS, -OÁSĂ, primăvăroși, -oase, adj. (Rar) Primăvăratic. – Primăvară + suf. -os. DOOM
primăvărós (rar) adj. m., pl. primăvăróși; f. primăvăroásă, pl. primăvăroáse
primăvăroșii
PRIMĂVĂRÓS, -OÁSĂ, primăvăroși, -oase, adj. (Rar) Primăvăratic. – Primăvară + suf. -os. DOOM
primăvărós (rar) adj. m., pl. primăvăróși; f. primăvăroásă, pl. primăvăroáse
primăvăroșilor
PRIMĂVĂRÓS, -OÁSĂ, primăvăroși, -oase, adj. (Rar) Primăvăratic. – Primăvară + suf. -os. DOOM
primăvărós (rar) adj. m., pl. primăvăróși; f. primăvăroásă, pl. primăvăroáse
prin
PRIN prep. I. (Introduce un complement circumstanțial de loc) 1. (Complementul arată spațiul pe care îl străbate sau pe unde pătrunde ceva) Lumina trece prin geam. 2. (Complementul arată spațiul în interiorul căruia se desfășoară sau are loc o acțiune) În, pe undeva. Se ascund prin văgăuni. ♦ (Complementul arată spațiul dintre două sau mai multe obiecte identice) Printre. II. (Introduce un complement circumstanțial instrumental) Cu..., cu ajutorul..., pe calea..., utilizând. Se înțeleg prin soli. ♦ Datorită. ♦ De către, de. III. (Introduce un complement circumstanțial modal, în construcții infinitivale cerute de obicei de verbele „a începe” și „a sfârși”) Autorul începe prin a-și expune planul. ◊ Loc. conj. Prin urmare = în consecință, deci. IV. (Introduce un complement circumstanțial de timp) În..., în cursul..., în timpul... Tresare prin somn. ♦ Cam în..., aproape de... V. (Precedat de prep. „de”, formează loc. prep. prin care se exprimă timpul, locul aproximativ) De prin iulie. De prin pădure. [Var.: (reg.) pân, pin prep.] – Pre2 + în. DOOM
prin prep.
princeps
PRÍNCEPS adj. invar., s. m. invar. 1. Adj. invar. (În sintagma) Ediție princeps = prima ediție a operei unui scriitor (clasic). 2. S. m. invar. Împărat în Imperiul Roman. [Pr.: prin-] – Cuv. lat. DOOM
prínceps adj. invar.
princiar
PRINCIÁR, -Ă, princiari, -e, adj. Care aparține unui principe, privitor la un principe, de principe. ♦ Fig. Măreț; bogat, îmbelșugat; somptuos. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. princier. DOOM
princiár (-ci-ar) adj. m., pl. princiári; f. princiáră, pl. princiáre
princiara
PRINCIÁR, -Ă, princiari, -e, adj. Care aparține unui principe, privitor la un principe, de principe. ♦ Fig. Măreț; bogat, îmbelșugat; somptuos. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. princier. DOOM
princiár (-ci-ar) adj. m., pl. princiári; f. princiáră, pl. princiáre
princiare
PRINCIÁR, -Ă, princiari, -e, adj. Care aparține unui principe, privitor la un principe, de principe. ♦ Fig. Măreț; bogat, îmbelșugat; somptuos. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. princier. DOOM
princiár (-ci-ar) adj. m., pl. princiári; f. princiáră, pl. princiáre
princiarei
PRINCIÁR, -Ă, princiari, -e, adj. Care aparține unui principe, privitor la un principe, de principe. ♦ Fig. Măreț; bogat, îmbelșugat; somptuos. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. princier. DOOM
princiár (-ci-ar) adj. m., pl. princiári; f. princiáră, pl. princiáre
princiarele
PRINCIÁR, -Ă, princiari, -e, adj. Care aparține unui principe, privitor la un principe, de principe. ♦ Fig. Măreț; bogat, îmbelșugat; somptuos. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. princier. DOOM
princiár (-ci-ar) adj. m., pl. princiári; f. princiáră, pl. princiáre
princiarelor
PRINCIÁR, -Ă, princiari, -e, adj. Care aparține unui principe, privitor la un principe, de principe. ♦ Fig. Măreț; bogat, îmbelșugat; somptuos. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. princier. DOOM
princiár (-ci-ar) adj. m., pl. princiári; f. princiáră, pl. princiáre
princiari
PRINCIÁR, -Ă, princiari, -e, adj. Care aparține unui principe, privitor la un principe, de principe. ♦ Fig. Măreț; bogat, îmbelșugat; somptuos. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. princier. DOOM
princiár (-ci-ar) adj. m., pl. princiári; f. princiáră, pl. princiáre
princiarii
PRINCIÁR, -Ă, princiari, -e, adj. Care aparține unui principe, privitor la un principe, de principe. ♦ Fig. Măreț; bogat, îmbelșugat; somptuos. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. princier. DOOM
princiár (-ci-ar) adj. m., pl. princiári; f. princiáră, pl. princiáre
princiarilor
PRINCIÁR, -Ă, princiari, -e, adj. Care aparține unui principe, privitor la un principe, de principe. ♦ Fig. Măreț; bogat, îmbelșugat; somptuos. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. princier. DOOM
princiár (-ci-ar) adj. m., pl. princiári; f. princiáră, pl. princiáre
princiarul
PRINCIÁR, -Ă, princiari, -e, adj. Care aparține unui principe, privitor la un principe, de principe. ♦ Fig. Măreț; bogat, îmbelșugat; somptuos. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. princier. DOOM
princiár (-ci-ar) adj. m., pl. princiári; f. princiáră, pl. princiáre
princiarului
PRINCIÁR, -Ă, princiari, -e, adj. Care aparține unui principe, privitor la un principe, de principe. ♦ Fig. Măreț; bogat, îmbelșugat; somptuos. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. princier. DOOM
princiár (-ci-ar) adj. m., pl. princiári; f. princiáră, pl. princiáre
princip
PRINȚÍP s. n. v. principiu. DOOM
princípiu [piu pron. piu] s. n., art. princípiul; pl. princípii, art. princípiile (-pi-i-)
principal
PRINCIPÁL, -Ă, principali, -e, adj. Care are o importanță deosebită sau cea mai mare importanță; de căpetenie, de frunte. ◊ (Gram.) Propoziție principală (și substantivat, f.) = propoziție independentă dintr-o frază, de care depind propozițiile subordonate. – Din fr. principal, lat. principalis. DOOM
principál adj. m., pl. principáli; f. principálă, pl. principále
principala
PRINCIPÁL, -Ă, principali, -e, adj. Care are o importanță deosebită sau cea mai mare importanță; de căpetenie, de frunte. ◊ (Gram.) Propoziție principală (și substantivat, f.) = propoziție independentă dintr-o frază, de care depind propozițiile subordonate. – Din fr. principal, lat. principalis. DOOM
principál adj. m., pl. principáli; f. principálă, pl. principále
principale
PRINCIPÁL, -Ă, principali, -e, adj. Care are o importanță deosebită sau cea mai mare importanță; de căpetenie, de frunte. ◊ (Gram.) Propoziție principală (și substantivat, f.) = propoziție independentă dintr-o frază, de care depind propozițiile subordonate. – Din fr. principal, lat. principalis. DOOM
principál adj. m., pl. principáli; f. principálă, pl. principále
principalei
PRINCIPÁL, -Ă, principali, -e, adj. Care are o importanță deosebită sau cea mai mare importanță; de căpetenie, de frunte. ◊ (Gram.) Propoziție principală (și substantivat, f.) = propoziție independentă dintr-o frază, de care depind propozițiile subordonate. – Din fr. principal, lat. principalis. DOOM
principál adj. m., pl. principáli; f. principálă, pl. principále
principalele
PRINCIPÁL, -Ă, principali, -e, adj. Care are o importanță deosebită sau cea mai mare importanță; de căpetenie, de frunte. ◊ (Gram.) Propoziție principală (și substantivat, f.) = propoziție independentă dintr-o frază, de care depind propozițiile subordonate. – Din fr. principal, lat. principalis. DOOM
principál adj. m., pl. principáli; f. principálă, pl. principále
principalelor
PRINCIPÁL, -Ă, principali, -e, adj. Care are o importanță deosebită sau cea mai mare importanță; de căpetenie, de frunte. ◊ (Gram.) Propoziție principală (și substantivat, f.) = propoziție independentă dintr-o frază, de care depind propozițiile subordonate. – Din fr. principal, lat. principalis. DOOM
principál adj. m., pl. principáli; f. principálă, pl. principále
principali
PRINCIPÁL, -Ă, principali, -e, adj. Care are o importanță deosebită sau cea mai mare importanță; de căpetenie, de frunte. ◊ (Gram.) Propoziție principală (și substantivat, f.) = propoziție independentă dintr-o frază, de care depind propozițiile subordonate. – Din fr. principal, lat. principalis. DOOM
principál adj. m., pl. principáli; f. principálă, pl. principále
principalii
PRINCIPÁL, -Ă, principali, -e, adj. Care are o importanță deosebită sau cea mai mare importanță; de căpetenie, de frunte. ◊ (Gram.) Propoziție principală (și substantivat, f.) = propoziție independentă dintr-o frază, de care depind propozițiile subordonate. – Din fr. principal, lat. principalis. DOOM
principál adj. m., pl. principáli; f. principálă, pl. principále
principalilor
PRINCIPÁL, -Ă, principali, -e, adj. Care are o importanță deosebită sau cea mai mare importanță; de căpetenie, de frunte. ◊ (Gram.) Propoziție principală (și substantivat, f.) = propoziție independentă dintr-o frază, de care depind propozițiile subordonate. – Din fr. principal, lat. principalis. DOOM
principál adj. m., pl. principáli; f. principálă, pl. principále
principalul
PRINCIPÁL, -Ă, principali, -e, adj. Care are o importanță deosebită sau cea mai mare importanță; de căpetenie, de frunte. ◊ (Gram.) Propoziție principală (și substantivat, f.) = propoziție independentă dintr-o frază, de care depind propozițiile subordonate. – Din fr. principal, lat. principalis. DOOM
principál adj. m., pl. principáli; f. principálă, pl. principále
principalului
PRINCIPÁL, -Ă, principali, -e, adj. Care are o importanță deosebită sau cea mai mare importanță; de căpetenie, de frunte. ◊ (Gram.) Propoziție principală (și substantivat, f.) = propoziție independentă dintr-o frază, de care depind propozițiile subordonate. – Din fr. principal, lat. principalis. DOOM
principál adj. m., pl. principáli; f. principálă, pl. principále
principat
PRINCIPÁT, principate, s. n. 1. Teritoriu condus de un suveran care are titlul de principe. A (La pl.; de obicei determinat prin „române” sau „dunărene”) Țara Românească și Moldova, împreună, înainte de Unirea din 1859. 2. Demnitatea de principe. 3. (În Roma antică) Sistem de guvernare instaurat de Augustus la sfârșitul războaielor civile. [Var.: (înv.) prințipát s. n.] – Din fr. principat, lat. principatus. DOOM
principát s. n., pl. principáte
principate
PRINCIPÁT, principate, s. n. 1. Teritoriu condus de un suveran care are titlul de principe. A (La pl.; de obicei determinat prin „române” sau „dunărene”) Țara Românească și Moldova, împreună, înainte de Unirea din 1859. 2. Demnitatea de principe. 3. (În Roma antică) Sistem de guvernare instaurat de Augustus la sfârșitul războaielor civile. [Var.: (înv.) prințipát s. n.] – Din fr. principat, lat. principatus. DOOM
principát s. n., pl. principáte
principatele
PRINCIPÁT, principate, s. n. 1. Teritoriu condus de un suveran care are titlul de principe. A (La pl.; de obicei determinat prin „române” sau „dunărene”) Țara Românească și Moldova, împreună, înainte de Unirea din 1859. 2. Demnitatea de principe. 3. (În Roma antică) Sistem de guvernare instaurat de Augustus la sfârșitul războaielor civile. [Var.: (înv.) prințipát s. n.] – Din fr. principat, lat. principatus. DOOM
principát s. n., pl. principáte
principatelor
PRINCIPÁT, principate, s. n. 1. Teritoriu condus de un suveran care are titlul de principe. A (La pl.; de obicei determinat prin „române” sau „dunărene”) Țara Românească și Moldova, împreună, înainte de Unirea din 1859. 2. Demnitatea de principe. 3. (În Roma antică) Sistem de guvernare instaurat de Augustus la sfârșitul războaielor civile. [Var.: (înv.) prințipát s. n.] – Din fr. principat, lat. principatus. DOOM
principát s. n., pl. principáte
principatul
PRINCIPÁT, principate, s. n. 1. Teritoriu condus de un suveran care are titlul de principe. A (La pl.; de obicei determinat prin „române” sau „dunărene”) Țara Românească și Moldova, împreună, înainte de Unirea din 1859. 2. Demnitatea de principe. 3. (În Roma antică) Sistem de guvernare instaurat de Augustus la sfârșitul războaielor civile. [Var.: (înv.) prințipát s. n.] – Din fr. principat, lat. principatus. DOOM
principát s. n., pl. principáte
principatului
PRINCIPÁT, principate, s. n. 1. Teritoriu condus de un suveran care are titlul de principe. A (La pl.; de obicei determinat prin „române” sau „dunărene”) Țara Românească și Moldova, împreună, înainte de Unirea din 1859. 2. Demnitatea de principe. 3. (În Roma antică) Sistem de guvernare instaurat de Augustus la sfârșitul războaielor civile. [Var.: (înv.) prințipát s. n.] – Din fr. principat, lat. principatus. DOOM
principát s. n., pl. principáte
principe
PRÍNCIPE, principi, s. m. Titlu purtat de conducătorul unui principat și de membrii unor familii princiare, regale sau imperiale; persoană având acest titlu; prinț. – Din it. principe, lat. princeps, -ipis. DOOM
príncipe s. m., pl. príncipi
principele
PRÍNCIPE, principi, s. m. Titlu purtat de conducătorul unui principat și de membrii unor familii princiare, regale sau imperiale; persoană având acest titlu; prinț. – Din it. principe, lat. princeps, -ipis. DOOM
príncipe s. m., pl. príncipi
principelui
PRÍNCIPE, principi, s. m. Titlu purtat de conducătorul unui principat și de membrii unor familii princiare, regale sau imperiale; persoană având acest titlu; prinț. – Din it. principe, lat. princeps, -ipis. DOOM
príncipe s. m., pl. príncipi
principesa
PRINCIPÉSĂ, principese, s. f. Fiică a unui principe, a unui rege, a unui împărat; soție a unui principe; femeie care conduce un principat; prințesă. – Din it. principessa. DOOM
principésă s. f., g.-d. art. principései; pl. principése
principese
PRINCIPÉSĂ, principese, s. f. Fiică a unui principe, a unui rege, a unui împărat; soție a unui principe; femeie care conduce un principat; prințesă. – Din it. principessa. DOOM
principésă s. f., g.-d. art. principései; pl. principése
principesei
PRINCIPÉSĂ, principese, s. f. Fiică a unui principe, a unui rege, a unui împărat; soție a unui principe; femeie care conduce un principat; prințesă. – Din it. principessa. DOOM
principésă s. f., g.-d. art. principései; pl. principése
principesele
PRINCIPÉSĂ, principese, s. f. Fiică a unui principe, a unui rege, a unui împărat; soție a unui principe; femeie care conduce un principat; prințesă. – Din it. principessa. DOOM
principésă s. f., g.-d. art. principései; pl. principése
principeselor
PRINCIPÉSĂ, principese, s. f. Fiică a unui principe, a unui rege, a unui împărat; soție a unui principe; femeie care conduce un principat; prințesă. – Din it. principessa. DOOM
principésă s. f., g.-d. art. principései; pl. principése
principi
PRÍNCIPE, principi, s. m. Titlu purtat de conducătorul unui principat și de membrii unor familii princiare, regale sau imperiale; persoană având acest titlu; prinț. – Din it. principe, lat. princeps, -ipis. DOOM
príncipe s. m., pl. príncipi
principial
PRINCIPIÁL, -Ă, principiali, -e, adj. Care este conform cu un principiu, care decurge dintr-un principiu; care se conduce după anumite principii (juste). ♦ (Adverbial) În principiu; în linii generale. [Pr.: -pi-al] – Principiu + suf. -al. DOOM
principiál (-pi-al) adj. m., pl. principiáli; f. principiálă, pl. principiále
principiala
PRINCIPIÁL, -Ă, principiali, -e, adj. Care este conform cu un principiu, care decurge dintr-un principiu; care se conduce după anumite principii (juste). ♦ (Adverbial) În principiu; în linii generale. [Pr.: -pi-al] – Principiu + suf. -al. DOOM
principiál (-pi-al) adj. m., pl. principiáli; f. principiálă, pl. principiále
principiale
PRINCIPIÁL, -Ă, principiali, -e, adj. Care este conform cu un principiu, care decurge dintr-un principiu; care se conduce după anumite principii (juste). ♦ (Adverbial) În principiu; în linii generale. [Pr.: -pi-al] – Principiu + suf. -al. DOOM
principiál (-pi-al) adj. m., pl. principiáli; f. principiálă, pl. principiále
principialei
PRINCIPIÁL, -Ă, principiali, -e, adj. Care este conform cu un principiu, care decurge dintr-un principiu; care se conduce după anumite principii (juste). ♦ (Adverbial) În principiu; în linii generale. [Pr.: -pi-al] – Principiu + suf. -al. DOOM
principiál (-pi-al) adj. m., pl. principiáli; f. principiálă, pl. principiále
principialele
PRINCIPIÁL, -Ă, principiali, -e, adj. Care este conform cu un principiu, care decurge dintr-un principiu; care se conduce după anumite principii (juste). ♦ (Adverbial) În principiu; în linii generale. [Pr.: -pi-al] – Principiu + suf. -al. DOOM
principiál (-pi-al) adj. m., pl. principiáli; f. principiálă, pl. principiále
principialelor
PRINCIPIÁL, -Ă, principiali, -e, adj. Care este conform cu un principiu, care decurge dintr-un principiu; care se conduce după anumite principii (juste). ♦ (Adverbial) În principiu; în linii generale. [Pr.: -pi-al] – Principiu + suf. -al. DOOM
principiál (-pi-al) adj. m., pl. principiáli; f. principiálă, pl. principiále
principiali
PRINCIPIÁL, -Ă, principiali, -e, adj. Care este conform cu un principiu, care decurge dintr-un principiu; care se conduce după anumite principii (juste). ♦ (Adverbial) În principiu; în linii generale. [Pr.: -pi-al] – Principiu + suf. -al. DOOM
principiál (-pi-al) adj. m., pl. principiáli; f. principiálă, pl. principiále
principialii
PRINCIPIÁL, -Ă, principiali, -e, adj. Care este conform cu un principiu, care decurge dintr-un principiu; care se conduce după anumite principii (juste). ♦ (Adverbial) În principiu; în linii generale. [Pr.: -pi-al] – Principiu + suf. -al. DOOM
principiál (-pi-al) adj. m., pl. principiáli; f. principiálă, pl. principiále
principialilor
PRINCIPIÁL, -Ă, principiali, -e, adj. Care este conform cu un principiu, care decurge dintr-un principiu; care se conduce după anumite principii (juste). ♦ (Adverbial) În principiu; în linii generale. [Pr.: -pi-al] – Principiu + suf. -al. DOOM
principiál (-pi-al) adj. m., pl. principiáli; f. principiálă, pl. principiále
principialitate
PRINCIPIALITÁTE s. f. Însușirea de a fi principial. [Pr.: -pi-a-] – Principial + suf. -itate. DOOM
principialitáte (-pi-a-) s. f., g.-d. art. principialitắții
principialitatea
PRINCIPIALITÁTE s. f. Însușirea de a fi principial. [Pr.: -pi-a-] – Principial + suf. -itate. DOOM
principialitáte (-pi-a-) s. f., g.-d. art. principialitắții
principialități
PRINCIPIALITÁTE s. f. Însușirea de a fi principial. [Pr.: -pi-a-] – Principial + suf. -itate. DOOM
principialitáte (-pi-a-) s. f., g.-d. art. principialitắții
principialității
PRINCIPIALITÁTE s. f. Însușirea de a fi principial. [Pr.: -pi-a-] – Principial + suf. -itate. DOOM
principialitáte (-pi-a-) s. f., g.-d. art. principialitắții
principialul
PRINCIPIÁL, -Ă, principiali, -e, adj. Care este conform cu un principiu, care decurge dintr-un principiu; care se conduce după anumite principii (juste). ♦ (Adverbial) În principiu; în linii generale. [Pr.: -pi-al] – Principiu + suf. -al. DOOM
principiál (-pi-al) adj. m., pl. principiáli; f. principiálă, pl. principiále
principialului
PRINCIPIÁL, -Ă, principiali, -e, adj. Care este conform cu un principiu, care decurge dintr-un principiu; care se conduce după anumite principii (juste). ♦ (Adverbial) În principiu; în linii generale. [Pr.: -pi-al] – Principiu + suf. -al. DOOM
principiál (-pi-al) adj. m., pl. principiáli; f. principiálă, pl. principiále
principie
PRINȚÍP s. n. v. principiu. DOOM
princípiu [piu pron. piu] s. n., art. princípiul; pl. princípii, art. princípiile (-pi-i-)
principii
PRÍNCIPE, principi, s. m. Titlu purtat de conducătorul unui principat și de membrii unor familii princiare, regale sau imperiale; persoană având acest titlu; prinț. – Din it. principe, lat. princeps, -ipis. DOOM
príncipe s. m., pl. príncipi
principii
PRINȚÍP s. n. v. principiu. DOOM
princípiu [piu pron. piu] s. n., art. princípiul; pl. princípii, art. princípiile (-pi-i-)
principiile
PRINȚÍP s. n. v. principiu. DOOM
princípiu [piu pron. piu] s. n., art. princípiul; pl. princípii, art. princípiile (-pi-i-)
principiilor
PRINȚÍP s. n. v. principiu. DOOM
princípiu [piu pron. piu] s. n., art. princípiul; pl. princípii, art. princípiile (-pi-i-)
principilor
PRÍNCIPE, principi, s. m. Titlu purtat de conducătorul unui principat și de membrii unor familii princiare, regale sau imperiale; persoană având acest titlu; prinț. – Din it. principe, lat. princeps, -ipis. DOOM
príncipe s. m., pl. príncipi
principiu
PRINȚÍP s. n. v. principiu. DOOM
princípiu [piu pron. piu] s. n., art. princípiul; pl. princípii, art. princípiile (-pi-i-)
principiul
PRINȚÍP s. n. v. principiu. DOOM
princípiu [piu pron. piu] s. n., art. princípiul; pl. princípii, art. princípiile (-pi-i-)
principiului
PRINȚÍP s. n. v. principiu. DOOM
princípiu [piu pron. piu] s. n., art. princípiul; pl. princípii, art. princípiile (-pi-i-)
prind
PRÍNDE, prind, vb. III. I. 1. Tranz. A apuca ceva sau pe cineva cu mâna, cu ajutorul unui instrument etc. ◊ Expr. Parcă (l-)a prins pe Dumnezeu de (un) picior, se spune când cineva are o bucurie mare, neașteptată. ♦ (Despre animale) A apuca cu dinții, cu ghearele. ♦ A fixa, imobilizând. 2. Tranz. Fig. A lua cunoștință de ceva (cu ochii, cu urechea, cu mintea); a percepe. ◊ Expr. (Intranz.) A prinde de veste = a observa, a remarca, a afla ceva, a băga de seamă (din timp). 3. Refl. A-și încleșta mâna sau mâinile pe ceva pentru a se sprijini, pentru a se agăța. 4. Refl. recipr. A se lua de mână cu cineva (pentru a forma o horă, pentru a dansa). 5. Tranz. A cuprinde pe cineva cu mâinile, cu brațele. II. Tranz. 1. A ajunge din urmă (și a imobiliza) pe cineva sau ceva care se mișcă, aleargă; a captura (un fugar, un răufăcător, un inamic). ♦ A pune mâna (sau laba) pe un animal. 2. A surprinde pe cineva asupra unei fapte (reprobabile) săvârșite pe ascuns; a descoperi pe cineva cu o vină, cu o neregulă. ◊ Expr. A prinde (pe cineva) cu minciuna = a descoperi că cineva a mințit. ♦ A încurca pe cineva cu vorba, a-l face să se încurce în răspunsuri (încercând să ocolească adevărul). 3. A ajunge în ultima clipă spre a mai găsi o persoană, un vehicul etc. care sunt gata de plecare. ◊ Expr. A prinde momentul (sau ocazia, prilejul) = a găsi, a nu lăsa să scape momentul (sau prilejul) favorabil. A nu-l prinde pe cineva vremea în loc = a fi ocupat tot timpul, a nu sta nicio clipă neocupat. ♦ (Despre fenomene ale naturii, evenimente etc.) A surprinde. 4. Fig. (Despre stări fizice sau sufletești) A cuprinde (pe neașteptate); a copleși. ♦ A absorbi. III. 1. Tranz. A fixa ceva prin legare, coasere sau agățare. ♦ Refl. A rămâne fixat sau agățat (de sau în ceva). ♦ Fig. A înregistra, a fixa și a reda prin mijloace artistice aspecte din lumea înconjurătoare. 2. Tranz. A înhăma; a înjuga. 3. Refl. A se lega, a se asocia cu cineva (în calitate de...). 4. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) angaja, a (se) tocmi într-o slujbă. 5. Refl. A se angaja, a se învoi la ceva; a accepta, a primi. ◊ Expr. A se prinde chezaș (pentru cineva) = a garanta (pentru cineva). ♦ Refl. recipr. A se lua cu cineva la întrecere, a se măsura, a rivaliza. ♦ Refl. recipr. A face un pariu cu cineva, a pune rămășag. IV. 1. Refl. A se lipi de ceva sau de cineva. ◊ Expr. A nu se prinde lucrul de cineva, se spune când cineva nu are chef să lucreze. ♦ Fig. (Despre privire, ochi) A se opri, a se fixa, a se pironi asupra cuiva sau a ceva. ♦ Refl. și tranz. A (se) împreuna, a (se) îmbina formând un tot, a (se) suda. 2. Tranz. (Despre îmbrăcămintea cuiva; p. ext. despre gesturi, atitudini etc.) A-i ședea cuiva bine, a i se potrivi. 3. Refl. (Despre mâncare; în expr.) A se prinde de cineva = a-i prii cuiva, a se asimila. V. 1. Tranz. A începe să... ◊ Expr. (Refl. recipr.) A se prinde (cu cineva) la vorbă = a) a începe să discute (cu cineva); b) a se înțelege (unul cu altul), a cădea de acord să... 2. Refl. (Pop.) A se apuca de o treabă, a se porni la lucru. VI. 1. Tranz. A obține, a căpăta, a dobândi. ◊ Expr. (Fam.) A prinde carne (sau seu) = a se îngrășa. A prinde minte sau (intranz.) a prinde la minte = a câștiga experiență, a se face om de treabă. A prinde viață = a) a căpăta putere, tărie; a se înviora; b) a începe să se realizeze, să fie pus în practică. A prinde inimă sau (intranz.) a prinde la inimă = a căpăta curaj, a se îmbărbăta. ♦ Fig. A-și însuși o cunoștință, o deprindere etc., a învăța (de la altul). 2. Intranz. și refl. A se dezvolta după transplantare, a crește. ◊ Expr. (Tranz.) A prinde rădăcini (sau rădăcină) = a se fixa într-un loc, a căpăta stabilitate, forță, putere. VII. Refl. Fig. (Fam.) A fi crezut, a fi luat drept adevărat, bun, valabil. VIII. Refl. (Despre lapte; p. ext. despre alte substanțe) A se coagula, a se închega. [Prez. ind. și: (pop.) prinz. – Perf. s. prinsei, part. prins] – Lat. pre(he)ndere. DOOM
prínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prind, 1 pl. príndem, 2 pl. príndeți, perf. s. 1 sg. prinséi, 1 pl. prínserăm; conj. prez. 3 să príndă; imper. 2 sg. prínde; ger. prinzấnd; part. prins
prinde
PRÍNDE, prind, vb. III. I. 1. Tranz. A apuca ceva sau pe cineva cu mâna, cu ajutorul unui instrument etc. ◊ Expr. Parcă (l-)a prins pe Dumnezeu de (un) picior, se spune când cineva are o bucurie mare, neașteptată. ♦ (Despre animale) A apuca cu dinții, cu ghearele. ♦ A fixa, imobilizând. 2. Tranz. Fig. A lua cunoștință de ceva (cu ochii, cu urechea, cu mintea); a percepe. ◊ Expr. (Intranz.) A prinde de veste = a observa, a remarca, a afla ceva, a băga de seamă (din timp). 3. Refl. A-și încleșta mâna sau mâinile pe ceva pentru a se sprijini, pentru a se agăța. 4. Refl. recipr. A se lua de mână cu cineva (pentru a forma o horă, pentru a dansa). 5. Tranz. A cuprinde pe cineva cu mâinile, cu brațele. II. Tranz. 1. A ajunge din urmă (și a imobiliza) pe cineva sau ceva care se mișcă, aleargă; a captura (un fugar, un răufăcător, un inamic). ♦ A pune mâna (sau laba) pe un animal. 2. A surprinde pe cineva asupra unei fapte (reprobabile) săvârșite pe ascuns; a descoperi pe cineva cu o vină, cu o neregulă. ◊ Expr. A prinde (pe cineva) cu minciuna = a descoperi că cineva a mințit. ♦ A încurca pe cineva cu vorba, a-l face să se încurce în răspunsuri (încercând să ocolească adevărul). 3. A ajunge în ultima clipă spre a mai găsi o persoană, un vehicul etc. care sunt gata de plecare. ◊ Expr. A prinde momentul (sau ocazia, prilejul) = a găsi, a nu lăsa să scape momentul (sau prilejul) favorabil. A nu-l prinde pe cineva vremea în loc = a fi ocupat tot timpul, a nu sta nicio clipă neocupat. ♦ (Despre fenomene ale naturii, evenimente etc.) A surprinde. 4. Fig. (Despre stări fizice sau sufletești) A cuprinde (pe neașteptate); a copleși. ♦ A absorbi. III. 1. Tranz. A fixa ceva prin legare, coasere sau agățare. ♦ Refl. A rămâne fixat sau agățat (de sau în ceva). ♦ Fig. A înregistra, a fixa și a reda prin mijloace artistice aspecte din lumea înconjurătoare. 2. Tranz. A înhăma; a înjuga. 3. Refl. A se lega, a se asocia cu cineva (în calitate de...). 4. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) angaja, a (se) tocmi într-o slujbă. 5. Refl. A se angaja, a se învoi la ceva; a accepta, a primi. ◊ Expr. A se prinde chezaș (pentru cineva) = a garanta (pentru cineva). ♦ Refl. recipr. A se lua cu cineva la întrecere, a se măsura, a rivaliza. ♦ Refl. recipr. A face un pariu cu cineva, a pune rămășag. IV. 1. Refl. A se lipi de ceva sau de cineva. ◊ Expr. A nu se prinde lucrul de cineva, se spune când cineva nu are chef să lucreze. ♦ Fig. (Despre privire, ochi) A se opri, a se fixa, a se pironi asupra cuiva sau a ceva. ♦ Refl. și tranz. A (se) împreuna, a (se) îmbina formând un tot, a (se) suda. 2. Tranz. (Despre îmbrăcămintea cuiva; p. ext. despre gesturi, atitudini etc.) A-i ședea cuiva bine, a i se potrivi. 3. Refl. (Despre mâncare; în expr.) A se prinde de cineva = a-i prii cuiva, a se asimila. V. 1. Tranz. A începe să... ◊ Expr. (Refl. recipr.) A se prinde (cu cineva) la vorbă = a) a începe să discute (cu cineva); b) a se înțelege (unul cu altul), a cădea de acord să... 2. Refl. (Pop.) A se apuca de o treabă, a se porni la lucru. VI. 1. Tranz. A obține, a căpăta, a dobândi. ◊ Expr. (Fam.) A prinde carne (sau seu) = a se îngrășa. A prinde minte sau (intranz.) a prinde la minte = a câștiga experiență, a se face om de treabă. A prinde viață = a) a căpăta putere, tărie; a se înviora; b) a începe să se realizeze, să fie pus în practică. A prinde inimă sau (intranz.) a prinde la inimă = a căpăta curaj, a se îmbărbăta. ♦ Fig. A-și însuși o cunoștință, o deprindere etc., a învăța (de la altul). 2. Intranz. și refl. A se dezvolta după transplantare, a crește. ◊ Expr. (Tranz.) A prinde rădăcini (sau rădăcină) = a se fixa într-un loc, a căpăta stabilitate, forță, putere. VII. Refl. Fig. (Fam.) A fi crezut, a fi luat drept adevărat, bun, valabil. VIII. Refl. (Despre lapte; p. ext. despre alte substanțe) A se coagula, a se închega. [Prez. ind. și: (pop.) prinz. – Perf. s. prinsei, part. prins] – Lat. pre(he)ndere. DOOM
prínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prind, 1 pl. príndem, 2 pl. príndeți, perf. s. 1 sg. prinséi, 1 pl. prínserăm; conj. prez. 3 să príndă; imper. 2 sg. prínde; ger. prinzấnd; part. prins
prindea
PRÍNDE, prind, vb. III. I. 1. Tranz. A apuca ceva sau pe cineva cu mâna, cu ajutorul unui instrument etc. ◊ Expr. Parcă (l-)a prins pe Dumnezeu de (un) picior, se spune când cineva are o bucurie mare, neașteptată. ♦ (Despre animale) A apuca cu dinții, cu ghearele. ♦ A fixa, imobilizând. 2. Tranz. Fig. A lua cunoștință de ceva (cu ochii, cu urechea, cu mintea); a percepe. ◊ Expr. (Intranz.) A prinde de veste = a observa, a remarca, a afla ceva, a băga de seamă (din timp). 3. Refl. A-și încleșta mâna sau mâinile pe ceva pentru a se sprijini, pentru a se agăța. 4. Refl. recipr. A se lua de mână cu cineva (pentru a forma o horă, pentru a dansa). 5. Tranz. A cuprinde pe cineva cu mâinile, cu brațele. II. Tranz. 1. A ajunge din urmă (și a imobiliza) pe cineva sau ceva care se mișcă, aleargă; a captura (un fugar, un răufăcător, un inamic). ♦ A pune mâna (sau laba) pe un animal. 2. A surprinde pe cineva asupra unei fapte (reprobabile) săvârșite pe ascuns; a descoperi pe cineva cu o vină, cu o neregulă. ◊ Expr. A prinde (pe cineva) cu minciuna = a descoperi că cineva a mințit. ♦ A încurca pe cineva cu vorba, a-l face să se încurce în răspunsuri (încercând să ocolească adevărul). 3. A ajunge în ultima clipă spre a mai găsi o persoană, un vehicul etc. care sunt gata de plecare. ◊ Expr. A prinde momentul (sau ocazia, prilejul) = a găsi, a nu lăsa să scape momentul (sau prilejul) favorabil. A nu-l prinde pe cineva vremea în loc = a fi ocupat tot timpul, a nu sta nicio clipă neocupat. ♦ (Despre fenomene ale naturii, evenimente etc.) A surprinde. 4. Fig. (Despre stări fizice sau sufletești) A cuprinde (pe neașteptate); a copleși. ♦ A absorbi. III. 1. Tranz. A fixa ceva prin legare, coasere sau agățare. ♦ Refl. A rămâne fixat sau agățat (de sau în ceva). ♦ Fig. A înregistra, a fixa și a reda prin mijloace artistice aspecte din lumea înconjurătoare. 2. Tranz. A înhăma; a înjuga. 3. Refl. A se lega, a se asocia cu cineva (în calitate de...). 4. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) angaja, a (se) tocmi într-o slujbă. 5. Refl. A se angaja, a se învoi la ceva; a accepta, a primi. ◊ Expr. A se prinde chezaș (pentru cineva) = a garanta (pentru cineva). ♦ Refl. recipr. A se lua cu cineva la întrecere, a se măsura, a rivaliza. ♦ Refl. recipr. A face un pariu cu cineva, a pune rămășag. IV. 1. Refl. A se lipi de ceva sau de cineva. ◊ Expr. A nu se prinde lucrul de cineva, se spune când cineva nu are chef să lucreze. ♦ Fig. (Despre privire, ochi) A se opri, a se fixa, a se pironi asupra cuiva sau a ceva. ♦ Refl. și tranz. A (se) împreuna, a (se) îmbina formând un tot, a (se) suda. 2. Tranz. (Despre îmbrăcămintea cuiva; p. ext. despre gesturi, atitudini etc.) A-i ședea cuiva bine, a i se potrivi. 3. Refl. (Despre mâncare; în expr.) A se prinde de cineva = a-i prii cuiva, a se asimila. V. 1. Tranz. A începe să... ◊ Expr. (Refl. recipr.) A se prinde (cu cineva) la vorbă = a) a începe să discute (cu cineva); b) a se înțelege (unul cu altul), a cădea de acord să... 2. Refl. (Pop.) A se apuca de o treabă, a se porni la lucru. VI. 1. Tranz. A obține, a căpăta, a dobândi. ◊ Expr. (Fam.) A prinde carne (sau seu) = a se îngrășa. A prinde minte sau (intranz.) a prinde la minte = a câștiga experiență, a se face om de treabă. A prinde viață = a) a căpăta putere, tărie; a se înviora; b) a începe să se realizeze, să fie pus în practică. A prinde inimă sau (intranz.) a prinde la inimă = a căpăta curaj, a se îmbărbăta. ♦ Fig. A-și însuși o cunoștință, o deprindere etc., a învăța (de la altul). 2. Intranz. și refl. A se dezvolta după transplantare, a crește. ◊ Expr. (Tranz.) A prinde rădăcini (sau rădăcină) = a se fixa într-un loc, a căpăta stabilitate, forță, putere. VII. Refl. Fig. (Fam.) A fi crezut, a fi luat drept adevărat, bun, valabil. VIII. Refl. (Despre lapte; p. ext. despre alte substanțe) A se coagula, a se închega. [Prez. ind. și: (pop.) prinz. – Perf. s. prinsei, part. prins] – Lat. pre(he)ndere. DOOM
prínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prind, 1 pl. príndem, 2 pl. príndeți, perf. s. 1 sg. prinséi, 1 pl. prínserăm; conj. prez. 3 să príndă; imper. 2 sg. prínde; ger. prinzấnd; part. prins
prindeai
PRÍNDE, prind, vb. III. I. 1. Tranz. A apuca ceva sau pe cineva cu mâna, cu ajutorul unui instrument etc. ◊ Expr. Parcă (l-)a prins pe Dumnezeu de (un) picior, se spune când cineva are o bucurie mare, neașteptată. ♦ (Despre animale) A apuca cu dinții, cu ghearele. ♦ A fixa, imobilizând. 2. Tranz. Fig. A lua cunoștință de ceva (cu ochii, cu urechea, cu mintea); a percepe. ◊ Expr. (Intranz.) A prinde de veste = a observa, a remarca, a afla ceva, a băga de seamă (din timp). 3. Refl. A-și încleșta mâna sau mâinile pe ceva pentru a se sprijini, pentru a se agăța. 4. Refl. recipr. A se lua de mână cu cineva (pentru a forma o horă, pentru a dansa). 5. Tranz. A cuprinde pe cineva cu mâinile, cu brațele. II. Tranz. 1. A ajunge din urmă (și a imobiliza) pe cineva sau ceva care se mișcă, aleargă; a captura (un fugar, un răufăcător, un inamic). ♦ A pune mâna (sau laba) pe un animal. 2. A surprinde pe cineva asupra unei fapte (reprobabile) săvârșite pe ascuns; a descoperi pe cineva cu o vină, cu o neregulă. ◊ Expr. A prinde (pe cineva) cu minciuna = a descoperi că cineva a mințit. ♦ A încurca pe cineva cu vorba, a-l face să se încurce în răspunsuri (încercând să ocolească adevărul). 3. A ajunge în ultima clipă spre a mai găsi o persoană, un vehicul etc. care sunt gata de plecare. ◊ Expr. A prinde momentul (sau ocazia, prilejul) = a găsi, a nu lăsa să scape momentul (sau prilejul) favorabil. A nu-l prinde pe cineva vremea în loc = a fi ocupat tot timpul, a nu sta nicio clipă neocupat. ♦ (Despre fenomene ale naturii, evenimente etc.) A surprinde. 4. Fig. (Despre stări fizice sau sufletești) A cuprinde (pe neașteptate); a copleși. ♦ A absorbi. III. 1. Tranz. A fixa ceva prin legare, coasere sau agățare. ♦ Refl. A rămâne fixat sau agățat (de sau în ceva). ♦ Fig. A înregistra, a fixa și a reda prin mijloace artistice aspecte din lumea înconjurătoare. 2. Tranz. A înhăma; a înjuga. 3. Refl. A se lega, a se asocia cu cineva (în calitate de...). 4. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) angaja, a (se) tocmi într-o slujbă. 5. Refl. A se angaja, a se învoi la ceva; a accepta, a primi. ◊ Expr. A se prinde chezaș (pentru cineva) = a garanta (pentru cineva). ♦ Refl. recipr. A se lua cu cineva la întrecere, a se măsura, a rivaliza. ♦ Refl. recipr. A face un pariu cu cineva, a pune rămășag. IV. 1. Refl. A se lipi de ceva sau de cineva. ◊ Expr. A nu se prinde lucrul de cineva, se spune când cineva nu are chef să lucreze. ♦ Fig. (Despre privire, ochi) A se opri, a se fixa, a se pironi asupra cuiva sau a ceva. ♦ Refl. și tranz. A (se) împreuna, a (se) îmbina formând un tot, a (se) suda. 2. Tranz. (Despre îmbrăcămintea cuiva; p. ext. despre gesturi, atitudini etc.) A-i ședea cuiva bine, a i se potrivi. 3. Refl. (Despre mâncare; în expr.) A se prinde de cineva = a-i prii cuiva, a se asimila. V. 1. Tranz. A începe să... ◊ Expr. (Refl. recipr.) A se prinde (cu cineva) la vorbă = a) a începe să discute (cu cineva); b) a se înțelege (unul cu altul), a cădea de acord să... 2. Refl. (Pop.) A se apuca de o treabă, a se porni la lucru. VI. 1. Tranz. A obține, a căpăta, a dobândi. ◊ Expr. (Fam.) A prinde carne (sau seu) = a se îngrășa. A prinde minte sau (intranz.) a prinde la minte = a câștiga experiență, a se face om de treabă. A prinde viață = a) a căpăta putere, tărie; a se înviora; b) a începe să se realizeze, să fie pus în practică. A prinde inimă sau (intranz.) a prinde la inimă = a căpăta curaj, a se îmbărbăta. ♦ Fig. A-și însuși o cunoștință, o deprindere etc., a învăța (de la altul). 2. Intranz. și refl. A se dezvolta după transplantare, a crește. ◊ Expr. (Tranz.) A prinde rădăcini (sau rădăcină) = a se fixa într-un loc, a căpăta stabilitate, forță, putere. VII. Refl. Fig. (Fam.) A fi crezut, a fi luat drept adevărat, bun, valabil. VIII. Refl. (Despre lapte; p. ext. despre alte substanțe) A se coagula, a se închega. [Prez. ind. și: (pop.) prinz. – Perf. s. prinsei, part. prins] – Lat. pre(he)ndere. DOOM
prínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prind, 1 pl. príndem, 2 pl. príndeți, perf. s. 1 sg. prinséi, 1 pl. prínserăm; conj. prez. 3 să príndă; imper. 2 sg. prínde; ger. prinzấnd; part. prins
prindeam
PRÍNDE, prind, vb. III. I. 1. Tranz. A apuca ceva sau pe cineva cu mâna, cu ajutorul unui instrument etc. ◊ Expr. Parcă (l-)a prins pe Dumnezeu de (un) picior, se spune când cineva are o bucurie mare, neașteptată. ♦ (Despre animale) A apuca cu dinții, cu ghearele. ♦ A fixa, imobilizând. 2. Tranz. Fig. A lua cunoștință de ceva (cu ochii, cu urechea, cu mintea); a percepe. ◊ Expr. (Intranz.) A prinde de veste = a observa, a remarca, a afla ceva, a băga de seamă (din timp). 3. Refl. A-și încleșta mâna sau mâinile pe ceva pentru a se sprijini, pentru a se agăța. 4. Refl. recipr. A se lua de mână cu cineva (pentru a forma o horă, pentru a dansa). 5. Tranz. A cuprinde pe cineva cu mâinile, cu brațele. II. Tranz. 1. A ajunge din urmă (și a imobiliza) pe cineva sau ceva care se mișcă, aleargă; a captura (un fugar, un răufăcător, un inamic). ♦ A pune mâna (sau laba) pe un animal. 2. A surprinde pe cineva asupra unei fapte (reprobabile) săvârșite pe ascuns; a descoperi pe cineva cu o vină, cu o neregulă. ◊ Expr. A prinde (pe cineva) cu minciuna = a descoperi că cineva a mințit. ♦ A încurca pe cineva cu vorba, a-l face să se încurce în răspunsuri (încercând să ocolească adevărul). 3. A ajunge în ultima clipă spre a mai găsi o persoană, un vehicul etc. care sunt gata de plecare. ◊ Expr. A prinde momentul (sau ocazia, prilejul) = a găsi, a nu lăsa să scape momentul (sau prilejul) favorabil. A nu-l prinde pe cineva vremea în loc = a fi ocupat tot timpul, a nu sta nicio clipă neocupat. ♦ (Despre fenomene ale naturii, evenimente etc.) A surprinde. 4. Fig. (Despre stări fizice sau sufletești) A cuprinde (pe neașteptate); a copleși. ♦ A absorbi. III. 1. Tranz. A fixa ceva prin legare, coasere sau agățare. ♦ Refl. A rămâne fixat sau agățat (de sau în ceva). ♦ Fig. A înregistra, a fixa și a reda prin mijloace artistice aspecte din lumea înconjurătoare. 2. Tranz. A înhăma; a înjuga. 3. Refl. A se lega, a se asocia cu cineva (în calitate de...). 4. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) angaja, a (se) tocmi într-o slujbă. 5. Refl. A se angaja, a se învoi la ceva; a accepta, a primi. ◊ Expr. A se prinde chezaș (pentru cineva) = a garanta (pentru cineva). ♦ Refl. recipr. A se lua cu cineva la întrecere, a se măsura, a rivaliza. ♦ Refl. recipr. A face un pariu cu cineva, a pune rămășag. IV. 1. Refl. A se lipi de ceva sau de cineva. ◊ Expr. A nu se prinde lucrul de cineva, se spune când cineva nu are chef să lucreze. ♦ Fig. (Despre privire, ochi) A se opri, a se fixa, a se pironi asupra cuiva sau a ceva. ♦ Refl. și tranz. A (se) împreuna, a (se) îmbina formând un tot, a (se) suda. 2. Tranz. (Despre îmbrăcămintea cuiva; p. ext. despre gesturi, atitudini etc.) A-i ședea cuiva bine, a i se potrivi. 3. Refl. (Despre mâncare; în expr.) A se prinde de cineva = a-i prii cuiva, a se asimila. V. 1. Tranz. A începe să... ◊ Expr. (Refl. recipr.) A se prinde (cu cineva) la vorbă = a) a începe să discute (cu cineva); b) a se înțelege (unul cu altul), a cădea de acord să... 2. Refl. (Pop.) A se apuca de o treabă, a se porni la lucru. VI. 1. Tranz. A obține, a căpăta, a dobândi. ◊ Expr. (Fam.) A prinde carne (sau seu) = a se îngrășa. A prinde minte sau (intranz.) a prinde la minte = a câștiga experiență, a se face om de treabă. A prinde viață = a) a căpăta putere, tărie; a se înviora; b) a începe să se realizeze, să fie pus în practică. A prinde inimă sau (intranz.) a prinde la inimă = a căpăta curaj, a se îmbărbăta. ♦ Fig. A-și însuși o cunoștință, o deprindere etc., a învăța (de la altul). 2. Intranz. și refl. A se dezvolta după transplantare, a crește. ◊ Expr. (Tranz.) A prinde rădăcini (sau rădăcină) = a se fixa într-un loc, a căpăta stabilitate, forță, putere. VII. Refl. Fig. (Fam.) A fi crezut, a fi luat drept adevărat, bun, valabil. VIII. Refl. (Despre lapte; p. ext. despre alte substanțe) A se coagula, a se închega. [Prez. ind. și: (pop.) prinz. – Perf. s. prinsei, part. prins] – Lat. pre(he)ndere. DOOM
prínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prind, 1 pl. príndem, 2 pl. príndeți, perf. s. 1 sg. prinséi, 1 pl. prínserăm; conj. prez. 3 să príndă; imper. 2 sg. prínde; ger. prinzấnd; part. prins
prindeau
PRÍNDE, prind, vb. III. I. 1. Tranz. A apuca ceva sau pe cineva cu mâna, cu ajutorul unui instrument etc. ◊ Expr. Parcă (l-)a prins pe Dumnezeu de (un) picior, se spune când cineva are o bucurie mare, neașteptată. ♦ (Despre animale) A apuca cu dinții, cu ghearele. ♦ A fixa, imobilizând. 2. Tranz. Fig. A lua cunoștință de ceva (cu ochii, cu urechea, cu mintea); a percepe. ◊ Expr. (Intranz.) A prinde de veste = a observa, a remarca, a afla ceva, a băga de seamă (din timp). 3. Refl. A-și încleșta mâna sau mâinile pe ceva pentru a se sprijini, pentru a se agăța. 4. Refl. recipr. A se lua de mână cu cineva (pentru a forma o horă, pentru a dansa). 5. Tranz. A cuprinde pe cineva cu mâinile, cu brațele. II. Tranz. 1. A ajunge din urmă (și a imobiliza) pe cineva sau ceva care se mișcă, aleargă; a captura (un fugar, un răufăcător, un inamic). ♦ A pune mâna (sau laba) pe un animal. 2. A surprinde pe cineva asupra unei fapte (reprobabile) săvârșite pe ascuns; a descoperi pe cineva cu o vină, cu o neregulă. ◊ Expr. A prinde (pe cineva) cu minciuna = a descoperi că cineva a mințit. ♦ A încurca pe cineva cu vorba, a-l face să se încurce în răspunsuri (încercând să ocolească adevărul). 3. A ajunge în ultima clipă spre a mai găsi o persoană, un vehicul etc. care sunt gata de plecare. ◊ Expr. A prinde momentul (sau ocazia, prilejul) = a găsi, a nu lăsa să scape momentul (sau prilejul) favorabil. A nu-l prinde pe cineva vremea în loc = a fi ocupat tot timpul, a nu sta nicio clipă neocupat. ♦ (Despre fenomene ale naturii, evenimente etc.) A surprinde. 4. Fig. (Despre stări fizice sau sufletești) A cuprinde (pe neașteptate); a copleși. ♦ A absorbi. III. 1. Tranz. A fixa ceva prin legare, coasere sau agățare. ♦ Refl. A rămâne fixat sau agățat (de sau în ceva). ♦ Fig. A înregistra, a fixa și a reda prin mijloace artistice aspecte din lumea înconjurătoare. 2. Tranz. A înhăma; a înjuga. 3. Refl. A se lega, a se asocia cu cineva (în calitate de...). 4. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) angaja, a (se) tocmi într-o slujbă. 5. Refl. A se angaja, a se învoi la ceva; a accepta, a primi. ◊ Expr. A se prinde chezaș (pentru cineva) = a garanta (pentru cineva). ♦ Refl. recipr. A se lua cu cineva la întrecere, a se măsura, a rivaliza. ♦ Refl. recipr. A face un pariu cu cineva, a pune rămășag. IV. 1. Refl. A se lipi de ceva sau de cineva. ◊ Expr. A nu se prinde lucrul de cineva, se spune când cineva nu are chef să lucreze. ♦ Fig. (Despre privire, ochi) A se opri, a se fixa, a se pironi asupra cuiva sau a ceva. ♦ Refl. și tranz. A (se) împreuna, a (se) îmbina formând un tot, a (se) suda. 2. Tranz. (Despre îmbrăcămintea cuiva; p. ext. despre gesturi, atitudini etc.) A-i ședea cuiva bine, a i se potrivi. 3. Refl. (Despre mâncare; în expr.) A se prinde de cineva = a-i prii cuiva, a se asimila. V. 1. Tranz. A începe să... ◊ Expr. (Refl. recipr.) A se prinde (cu cineva) la vorbă = a) a începe să discute (cu cineva); b) a se înțelege (unul cu altul), a cădea de acord să... 2. Refl. (Pop.) A se apuca de o treabă, a se porni la lucru. VI. 1. Tranz. A obține, a căpăta, a dobândi. ◊ Expr. (Fam.) A prinde carne (sau seu) = a se îngrășa. A prinde minte sau (intranz.) a prinde la minte = a câștiga experiență, a se face om de treabă. A prinde viață = a) a căpăta putere, tărie; a se înviora; b) a începe să se realizeze, să fie pus în practică. A prinde inimă sau (intranz.) a prinde la inimă = a căpăta curaj, a se îmbărbăta. ♦ Fig. A-și însuși o cunoștință, o deprindere etc., a învăța (de la altul). 2. Intranz. și refl. A se dezvolta după transplantare, a crește. ◊ Expr. (Tranz.) A prinde rădăcini (sau rădăcină) = a se fixa într-un loc, a căpăta stabilitate, forță, putere. VII. Refl. Fig. (Fam.) A fi crezut, a fi luat drept adevărat, bun, valabil. VIII. Refl. (Despre lapte; p. ext. despre alte substanțe) A se coagula, a se închega. [Prez. ind. și: (pop.) prinz. – Perf. s. prinsei, part. prins] – Lat. pre(he)ndere. DOOM
prínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prind, 1 pl. príndem, 2 pl. príndeți, perf. s. 1 sg. prinséi, 1 pl. prínserăm; conj. prez. 3 să príndă; imper. 2 sg. prínde; ger. prinzấnd; part. prins
prindeați
PRÍNDE, prind, vb. III. I. 1. Tranz. A apuca ceva sau pe cineva cu mâna, cu ajutorul unui instrument etc. ◊ Expr. Parcă (l-)a prins pe Dumnezeu de (un) picior, se spune când cineva are o bucurie mare, neașteptată. ♦ (Despre animale) A apuca cu dinții, cu ghearele. ♦ A fixa, imobilizând. 2. Tranz. Fig. A lua cunoștință de ceva (cu ochii, cu urechea, cu mintea); a percepe. ◊ Expr. (Intranz.) A prinde de veste = a observa, a remarca, a afla ceva, a băga de seamă (din timp). 3. Refl. A-și încleșta mâna sau mâinile pe ceva pentru a se sprijini, pentru a se agăța. 4. Refl. recipr. A se lua de mână cu cineva (pentru a forma o horă, pentru a dansa). 5. Tranz. A cuprinde pe cineva cu mâinile, cu brațele. II. Tranz. 1. A ajunge din urmă (și a imobiliza) pe cineva sau ceva care se mișcă, aleargă; a captura (un fugar, un răufăcător, un inamic). ♦ A pune mâna (sau laba) pe un animal. 2. A surprinde pe cineva asupra unei fapte (reprobabile) săvârșite pe ascuns; a descoperi pe cineva cu o vină, cu o neregulă. ◊ Expr. A prinde (pe cineva) cu minciuna = a descoperi că cineva a mințit. ♦ A încurca pe cineva cu vorba, a-l face să se încurce în răspunsuri (încercând să ocolească adevărul). 3. A ajunge în ultima clipă spre a mai găsi o persoană, un vehicul etc. care sunt gata de plecare. ◊ Expr. A prinde momentul (sau ocazia, prilejul) = a găsi, a nu lăsa să scape momentul (sau prilejul) favorabil. A nu-l prinde pe cineva vremea în loc = a fi ocupat tot timpul, a nu sta nicio clipă neocupat. ♦ (Despre fenomene ale naturii, evenimente etc.) A surprinde. 4. Fig. (Despre stări fizice sau sufletești) A cuprinde (pe neașteptate); a copleși. ♦ A absorbi. III. 1. Tranz. A fixa ceva prin legare, coasere sau agățare. ♦ Refl. A rămâne fixat sau agățat (de sau în ceva). ♦ Fig. A înregistra, a fixa și a reda prin mijloace artistice aspecte din lumea înconjurătoare. 2. Tranz. A înhăma; a înjuga. 3. Refl. A se lega, a se asocia cu cineva (în calitate de...). 4. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) angaja, a (se) tocmi într-o slujbă. 5. Refl. A se angaja, a se învoi la ceva; a accepta, a primi. ◊ Expr. A se prinde chezaș (pentru cineva) = a garanta (pentru cineva). ♦ Refl. recipr. A se lua cu cineva la întrecere, a se măsura, a rivaliza. ♦ Refl. recipr. A face un pariu cu cineva, a pune rămășag. IV. 1. Refl. A se lipi de ceva sau de cineva. ◊ Expr. A nu se prinde lucrul de cineva, se spune când cineva nu are chef să lucreze. ♦ Fig. (Despre privire, ochi) A se opri, a se fixa, a se pironi asupra cuiva sau a ceva. ♦ Refl. și tranz. A (se) împreuna, a (se) îmbina formând un tot, a (se) suda. 2. Tranz. (Despre îmbrăcămintea cuiva; p. ext. despre gesturi, atitudini etc.) A-i ședea cuiva bine, a i se potrivi. 3. Refl. (Despre mâncare; în expr.) A se prinde de cineva = a-i prii cuiva, a se asimila. V. 1. Tranz. A începe să... ◊ Expr. (Refl. recipr.) A se prinde (cu cineva) la vorbă = a) a începe să discute (cu cineva); b) a se înțelege (unul cu altul), a cădea de acord să... 2. Refl. (Pop.) A se apuca de o treabă, a se porni la lucru. VI. 1. Tranz. A obține, a căpăta, a dobândi. ◊ Expr. (Fam.) A prinde carne (sau seu) = a se îngrășa. A prinde minte sau (intranz.) a prinde la minte = a câștiga experiență, a se face om de treabă. A prinde viață = a) a căpăta putere, tărie; a se înviora; b) a începe să se realizeze, să fie pus în practică. A prinde inimă sau (intranz.) a prinde la inimă = a căpăta curaj, a se îmbărbăta. ♦ Fig. A-și însuși o cunoștință, o deprindere etc., a învăța (de la altul). 2. Intranz. și refl. A se dezvolta după transplantare, a crește. ◊ Expr. (Tranz.) A prinde rădăcini (sau rădăcină) = a se fixa într-un loc, a căpăta stabilitate, forță, putere. VII. Refl. Fig. (Fam.) A fi crezut, a fi luat drept adevărat, bun, valabil. VIII. Refl. (Despre lapte; p. ext. despre alte substanțe) A se coagula, a se închega. [Prez. ind. și: (pop.) prinz. – Perf. s. prinsei, part. prins] – Lat. pre(he)ndere. DOOM
prínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prind, 1 pl. príndem, 2 pl. príndeți, perf. s. 1 sg. prinséi, 1 pl. prínserăm; conj. prez. 3 să príndă; imper. 2 sg. prínde; ger. prinzấnd; part. prins
prindem
PRÍNDE, prind, vb. III. I. 1. Tranz. A apuca ceva sau pe cineva cu mâna, cu ajutorul unui instrument etc. ◊ Expr. Parcă (l-)a prins pe Dumnezeu de (un) picior, se spune când cineva are o bucurie mare, neașteptată. ♦ (Despre animale) A apuca cu dinții, cu ghearele. ♦ A fixa, imobilizând. 2. Tranz. Fig. A lua cunoștință de ceva (cu ochii, cu urechea, cu mintea); a percepe. ◊ Expr. (Intranz.) A prinde de veste = a observa, a remarca, a afla ceva, a băga de seamă (din timp). 3. Refl. A-și încleșta mâna sau mâinile pe ceva pentru a se sprijini, pentru a se agăța. 4. Refl. recipr. A se lua de mână cu cineva (pentru a forma o horă, pentru a dansa). 5. Tranz. A cuprinde pe cineva cu mâinile, cu brațele. II. Tranz. 1. A ajunge din urmă (și a imobiliza) pe cineva sau ceva care se mișcă, aleargă; a captura (un fugar, un răufăcător, un inamic). ♦ A pune mâna (sau laba) pe un animal. 2. A surprinde pe cineva asupra unei fapte (reprobabile) săvârșite pe ascuns; a descoperi pe cineva cu o vină, cu o neregulă. ◊ Expr. A prinde (pe cineva) cu minciuna = a descoperi că cineva a mințit. ♦ A încurca pe cineva cu vorba, a-l face să se încurce în răspunsuri (încercând să ocolească adevărul). 3. A ajunge în ultima clipă spre a mai găsi o persoană, un vehicul etc. care sunt gata de plecare. ◊ Expr. A prinde momentul (sau ocazia, prilejul) = a găsi, a nu lăsa să scape momentul (sau prilejul) favorabil. A nu-l prinde pe cineva vremea în loc = a fi ocupat tot timpul, a nu sta nicio clipă neocupat. ♦ (Despre fenomene ale naturii, evenimente etc.) A surprinde. 4. Fig. (Despre stări fizice sau sufletești) A cuprinde (pe neașteptate); a copleși. ♦ A absorbi. III. 1. Tranz. A fixa ceva prin legare, coasere sau agățare. ♦ Refl. A rămâne fixat sau agățat (de sau în ceva). ♦ Fig. A înregistra, a fixa și a reda prin mijloace artistice aspecte din lumea înconjurătoare. 2. Tranz. A înhăma; a înjuga. 3. Refl. A se lega, a se asocia cu cineva (în calitate de...). 4. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) angaja, a (se) tocmi într-o slujbă. 5. Refl. A se angaja, a se învoi la ceva; a accepta, a primi. ◊ Expr. A se prinde chezaș (pentru cineva) = a garanta (pentru cineva). ♦ Refl. recipr. A se lua cu cineva la întrecere, a se măsura, a rivaliza. ♦ Refl. recipr. A face un pariu cu cineva, a pune rămășag. IV. 1. Refl. A se lipi de ceva sau de cineva. ◊ Expr. A nu se prinde lucrul de cineva, se spune când cineva nu are chef să lucreze. ♦ Fig. (Despre privire, ochi) A se opri, a se fixa, a se pironi asupra cuiva sau a ceva. ♦ Refl. și tranz. A (se) împreuna, a (se) îmbina formând un tot, a (se) suda. 2. Tranz. (Despre îmbrăcămintea cuiva; p. ext. despre gesturi, atitudini etc.) A-i ședea cuiva bine, a i se potrivi. 3. Refl. (Despre mâncare; în expr.) A se prinde de cineva = a-i prii cuiva, a se asimila. V. 1. Tranz. A începe să... ◊ Expr. (Refl. recipr.) A se prinde (cu cineva) la vorbă = a) a începe să discute (cu cineva); b) a se înțelege (unul cu altul), a cădea de acord să... 2. Refl. (Pop.) A se apuca de o treabă, a se porni la lucru. VI. 1. Tranz. A obține, a căpăta, a dobândi. ◊ Expr. (Fam.) A prinde carne (sau seu) = a se îngrășa. A prinde minte sau (intranz.) a prinde la minte = a câștiga experiență, a se face om de treabă. A prinde viață = a) a căpăta putere, tărie; a se înviora; b) a începe să se realizeze, să fie pus în practică. A prinde inimă sau (intranz.) a prinde la inimă = a căpăta curaj, a se îmbărbăta. ♦ Fig. A-și însuși o cunoștință, o deprindere etc., a învăța (de la altul). 2. Intranz. și refl. A se dezvolta după transplantare, a crește. ◊ Expr. (Tranz.) A prinde rădăcini (sau rădăcină) = a se fixa într-un loc, a căpăta stabilitate, forță, putere. VII. Refl. Fig. (Fam.) A fi crezut, a fi luat drept adevărat, bun, valabil. VIII. Refl. (Despre lapte; p. ext. despre alte substanțe) A se coagula, a se închega. [Prez. ind. și: (pop.) prinz. – Perf. s. prinsei, part. prins] – Lat. pre(he)ndere. DOOM
prínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prind, 1 pl. príndem, 2 pl. príndeți, perf. s. 1 sg. prinséi, 1 pl. prínserăm; conj. prez. 3 să príndă; imper. 2 sg. prínde; ger. prinzấnd; part. prins
prindere
PRÍNDE, prind, vb. III. I. 1. Tranz. A apuca ceva sau pe cineva cu mâna, cu ajutorul unui instrument etc. ◊ Expr. Parcă (l-)a prins pe Dumnezeu de (un) picior, se spune când cineva are o bucurie mare, neașteptată. ♦ (Despre animale) A apuca cu dinții, cu ghearele. ♦ A fixa, imobilizând. 2. Tranz. Fig. A lua cunoștință de ceva (cu ochii, cu urechea, cu mintea); a percepe. ◊ Expr. (Intranz.) A prinde de veste = a observa, a remarca, a afla ceva, a băga de seamă (din timp). 3. Refl. A-și încleșta mâna sau mâinile pe ceva pentru a se sprijini, pentru a se agăța. 4. Refl. recipr. A se lua de mână cu cineva (pentru a forma o horă, pentru a dansa). 5. Tranz. A cuprinde pe cineva cu mâinile, cu brațele. II. Tranz. 1. A ajunge din urmă (și a imobiliza) pe cineva sau ceva care se mișcă, aleargă; a captura (un fugar, un răufăcător, un inamic). ♦ A pune mâna (sau laba) pe un animal. 2. A surprinde pe cineva asupra unei fapte (reprobabile) săvârșite pe ascuns; a descoperi pe cineva cu o vină, cu o neregulă. ◊ Expr. A prinde (pe cineva) cu minciuna = a descoperi că cineva a mințit. ♦ A încurca pe cineva cu vorba, a-l face să se încurce în răspunsuri (încercând să ocolească adevărul). 3. A ajunge în ultima clipă spre a mai găsi o persoană, un vehicul etc. care sunt gata de plecare. ◊ Expr. A prinde momentul (sau ocazia, prilejul) = a găsi, a nu lăsa să scape momentul (sau prilejul) favorabil. A nu-l prinde pe cineva vremea în loc = a fi ocupat tot timpul, a nu sta nicio clipă neocupat. ♦ (Despre fenomene ale naturii, evenimente etc.) A surprinde. 4. Fig. (Despre stări fizice sau sufletești) A cuprinde (pe neașteptate); a copleși. ♦ A absorbi. III. 1. Tranz. A fixa ceva prin legare, coasere sau agățare. ♦ Refl. A rămâne fixat sau agățat (de sau în ceva). ♦ Fig. A înregistra, a fixa și a reda prin mijloace artistice aspecte din lumea înconjurătoare. 2. Tranz. A înhăma; a înjuga. 3. Refl. A se lega, a se asocia cu cineva (în calitate de...). 4. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) angaja, a (se) tocmi într-o slujbă. 5. Refl. A se angaja, a se învoi la ceva; a accepta, a primi. ◊ Expr. A se prinde chezaș (pentru cineva) = a garanta (pentru cineva). ♦ Refl. recipr. A se lua cu cineva la întrecere, a se măsura, a rivaliza. ♦ Refl. recipr. A face un pariu cu cineva, a pune rămășag. IV. 1. Refl. A se lipi de ceva sau de cineva. ◊ Expr. A nu se prinde lucrul de cineva, se spune când cineva nu are chef să lucreze. ♦ Fig. (Despre privire, ochi) A se opri, a se fixa, a se pironi asupra cuiva sau a ceva. ♦ Refl. și tranz. A (se) împreuna, a (se) îmbina formând un tot, a (se) suda. 2. Tranz. (Despre îmbrăcămintea cuiva; p. ext. despre gesturi, atitudini etc.) A-i ședea cuiva bine, a i se potrivi. 3. Refl. (Despre mâncare; în expr.) A se prinde de cineva = a-i prii cuiva, a se asimila. V. 1. Tranz. A începe să... ◊ Expr. (Refl. recipr.) A se prinde (cu cineva) la vorbă = a) a începe să discute (cu cineva); b) a se înțelege (unul cu altul), a cădea de acord să... 2. Refl. (Pop.) A se apuca de o treabă, a se porni la lucru. VI. 1. Tranz. A obține, a căpăta, a dobândi. ◊ Expr. (Fam.) A prinde carne (sau seu) = a se îngrășa. A prinde minte sau (intranz.) a prinde la minte = a câștiga experiență, a se face om de treabă. A prinde viață = a) a căpăta putere, tărie; a se înviora; b) a începe să se realizeze, să fie pus în practică. A prinde inimă sau (intranz.) a prinde la inimă = a căpăta curaj, a se îmbărbăta. ♦ Fig. A-și însuși o cunoștință, o deprindere etc., a învăța (de la altul). 2. Intranz. și refl. A se dezvolta după transplantare, a crește. ◊ Expr. (Tranz.) A prinde rădăcini (sau rădăcină) = a se fixa într-un loc, a căpăta stabilitate, forță, putere. VII. Refl. Fig. (Fam.) A fi crezut, a fi luat drept adevărat, bun, valabil. VIII. Refl. (Despre lapte; p. ext. despre alte substanțe) A se coagula, a se închega. [Prez. ind. și: (pop.) prinz. – Perf. s. prinsei, part. prins] – Lat. pre(he)ndere. DOOM
prínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prind, 1 pl. príndem, 2 pl. príndeți, perf. s. 1 sg. prinséi, 1 pl. prínserăm; conj. prez. 3 să príndă; imper. 2 sg. prínde; ger. prinzấnd; part. prins
prindere
PRÍNDERE, prinderi, s. f. Acțiunea de a (se) prinde și rezultatul ei; prins1. – V. prinde. DOOM
príndere s. f., g.-d. art. prínderii; pl. prínderi
prinderea
PRÍNDERE, prinderi, s. f. Acțiunea de a (se) prinde și rezultatul ei; prins1. – V. prinde. DOOM
príndere s. f., g.-d. art. prínderii; pl. prínderi
prinderi
PRÍNDERE, prinderi, s. f. Acțiunea de a (se) prinde și rezultatul ei; prins1. – V. prinde. DOOM
príndere s. f., g.-d. art. prínderii; pl. prínderi
prinderii
PRÍNDERE, prinderi, s. f. Acțiunea de a (se) prinde și rezultatul ei; prins1. – V. prinde. DOOM
príndere s. f., g.-d. art. prínderii; pl. prínderi
prinderile
PRÍNDERE, prinderi, s. f. Acțiunea de a (se) prinde și rezultatul ei; prins1. – V. prinde. DOOM
príndere s. f., g.-d. art. prínderii; pl. prínderi
prinderilor
PRÍNDERE, prinderi, s. f. Acțiunea de a (se) prinde și rezultatul ei; prins1. – V. prinde. DOOM
príndere s. f., g.-d. art. prínderii; pl. prínderi
prindeți
PRÍNDE, prind, vb. III. I. 1. Tranz. A apuca ceva sau pe cineva cu mâna, cu ajutorul unui instrument etc. ◊ Expr. Parcă (l-)a prins pe Dumnezeu de (un) picior, se spune când cineva are o bucurie mare, neașteptată. ♦ (Despre animale) A apuca cu dinții, cu ghearele. ♦ A fixa, imobilizând. 2. Tranz. Fig. A lua cunoștință de ceva (cu ochii, cu urechea, cu mintea); a percepe. ◊ Expr. (Intranz.) A prinde de veste = a observa, a remarca, a afla ceva, a băga de seamă (din timp). 3. Refl. A-și încleșta mâna sau mâinile pe ceva pentru a se sprijini, pentru a se agăța. 4. Refl. recipr. A se lua de mână cu cineva (pentru a forma o horă, pentru a dansa). 5. Tranz. A cuprinde pe cineva cu mâinile, cu brațele. II. Tranz. 1. A ajunge din urmă (și a imobiliza) pe cineva sau ceva care se mișcă, aleargă; a captura (un fugar, un răufăcător, un inamic). ♦ A pune mâna (sau laba) pe un animal. 2. A surprinde pe cineva asupra unei fapte (reprobabile) săvârșite pe ascuns; a descoperi pe cineva cu o vină, cu o neregulă. ◊ Expr. A prinde (pe cineva) cu minciuna = a descoperi că cineva a mințit. ♦ A încurca pe cineva cu vorba, a-l face să se încurce în răspunsuri (încercând să ocolească adevărul). 3. A ajunge în ultima clipă spre a mai găsi o persoană, un vehicul etc. care sunt gata de plecare. ◊ Expr. A prinde momentul (sau ocazia, prilejul) = a găsi, a nu lăsa să scape momentul (sau prilejul) favorabil. A nu-l prinde pe cineva vremea în loc = a fi ocupat tot timpul, a nu sta nicio clipă neocupat. ♦ (Despre fenomene ale naturii, evenimente etc.) A surprinde. 4. Fig. (Despre stări fizice sau sufletești) A cuprinde (pe neașteptate); a copleși. ♦ A absorbi. III. 1. Tranz. A fixa ceva prin legare, coasere sau agățare. ♦ Refl. A rămâne fixat sau agățat (de sau în ceva). ♦ Fig. A înregistra, a fixa și a reda prin mijloace artistice aspecte din lumea înconjurătoare. 2. Tranz. A înhăma; a înjuga. 3. Refl. A se lega, a se asocia cu cineva (în calitate de...). 4. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) angaja, a (se) tocmi într-o slujbă. 5. Refl. A se angaja, a se învoi la ceva; a accepta, a primi. ◊ Expr. A se prinde chezaș (pentru cineva) = a garanta (pentru cineva). ♦ Refl. recipr. A se lua cu cineva la întrecere, a se măsura, a rivaliza. ♦ Refl. recipr. A face un pariu cu cineva, a pune rămășag. IV. 1. Refl. A se lipi de ceva sau de cineva. ◊ Expr. A nu se prinde lucrul de cineva, se spune când cineva nu are chef să lucreze. ♦ Fig. (Despre privire, ochi) A se opri, a se fixa, a se pironi asupra cuiva sau a ceva. ♦ Refl. și tranz. A (se) împreuna, a (se) îmbina formând un tot, a (se) suda. 2. Tranz. (Despre îmbrăcămintea cuiva; p. ext. despre gesturi, atitudini etc.) A-i ședea cuiva bine, a i se potrivi. 3. Refl. (Despre mâncare; în expr.) A se prinde de cineva = a-i prii cuiva, a se asimila. V. 1. Tranz. A începe să... ◊ Expr. (Refl. recipr.) A se prinde (cu cineva) la vorbă = a) a începe să discute (cu cineva); b) a se înțelege (unul cu altul), a cădea de acord să... 2. Refl. (Pop.) A se apuca de o treabă, a se porni la lucru. VI. 1. Tranz. A obține, a căpăta, a dobândi. ◊ Expr. (Fam.) A prinde carne (sau seu) = a se îngrășa. A prinde minte sau (intranz.) a prinde la minte = a câștiga experiență, a se face om de treabă. A prinde viață = a) a căpăta putere, tărie; a se înviora; b) a începe să se realizeze, să fie pus în practică. A prinde inimă sau (intranz.) a prinde la inimă = a căpăta curaj, a se îmbărbăta. ♦ Fig. A-și însuși o cunoștință, o deprindere etc., a învăța (de la altul). 2. Intranz. și refl. A se dezvolta după transplantare, a crește. ◊ Expr. (Tranz.) A prinde rădăcini (sau rădăcină) = a se fixa într-un loc, a căpăta stabilitate, forță, putere. VII. Refl. Fig. (Fam.) A fi crezut, a fi luat drept adevărat, bun, valabil. VIII. Refl. (Despre lapte; p. ext. despre alte substanțe) A se coagula, a se închega. [Prez. ind. și: (pop.) prinz. – Perf. s. prinsei, part. prins] – Lat. pre(he)ndere. DOOM
prínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prind, 1 pl. príndem, 2 pl. príndeți, perf. s. 1 sg. prinséi, 1 pl. prínserăm; conj. prez. 3 să príndă; imper. 2 sg. prínde; ger. prinzấnd; part. prins
prindă
PRÍNDE, prind, vb. III. I. 1. Tranz. A apuca ceva sau pe cineva cu mâna, cu ajutorul unui instrument etc. ◊ Expr. Parcă (l-)a prins pe Dumnezeu de (un) picior, se spune când cineva are o bucurie mare, neașteptată. ♦ (Despre animale) A apuca cu dinții, cu ghearele. ♦ A fixa, imobilizând. 2. Tranz. Fig. A lua cunoștință de ceva (cu ochii, cu urechea, cu mintea); a percepe. ◊ Expr. (Intranz.) A prinde de veste = a observa, a remarca, a afla ceva, a băga de seamă (din timp). 3. Refl. A-și încleșta mâna sau mâinile pe ceva pentru a se sprijini, pentru a se agăța. 4. Refl. recipr. A se lua de mână cu cineva (pentru a forma o horă, pentru a dansa). 5. Tranz. A cuprinde pe cineva cu mâinile, cu brațele. II. Tranz. 1. A ajunge din urmă (și a imobiliza) pe cineva sau ceva care se mișcă, aleargă; a captura (un fugar, un răufăcător, un inamic). ♦ A pune mâna (sau laba) pe un animal. 2. A surprinde pe cineva asupra unei fapte (reprobabile) săvârșite pe ascuns; a descoperi pe cineva cu o vină, cu o neregulă. ◊ Expr. A prinde (pe cineva) cu minciuna = a descoperi că cineva a mințit. ♦ A încurca pe cineva cu vorba, a-l face să se încurce în răspunsuri (încercând să ocolească adevărul). 3. A ajunge în ultima clipă spre a mai găsi o persoană, un vehicul etc. care sunt gata de plecare. ◊ Expr. A prinde momentul (sau ocazia, prilejul) = a găsi, a nu lăsa să scape momentul (sau prilejul) favorabil. A nu-l prinde pe cineva vremea în loc = a fi ocupat tot timpul, a nu sta nicio clipă neocupat. ♦ (Despre fenomene ale naturii, evenimente etc.) A surprinde. 4. Fig. (Despre stări fizice sau sufletești) A cuprinde (pe neașteptate); a copleși. ♦ A absorbi. III. 1. Tranz. A fixa ceva prin legare, coasere sau agățare. ♦ Refl. A rămâne fixat sau agățat (de sau în ceva). ♦ Fig. A înregistra, a fixa și a reda prin mijloace artistice aspecte din lumea înconjurătoare. 2. Tranz. A înhăma; a înjuga. 3. Refl. A se lega, a se asocia cu cineva (în calitate de...). 4. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) angaja, a (se) tocmi într-o slujbă. 5. Refl. A se angaja, a se învoi la ceva; a accepta, a primi. ◊ Expr. A se prinde chezaș (pentru cineva) = a garanta (pentru cineva). ♦ Refl. recipr. A se lua cu cineva la întrecere, a se măsura, a rivaliza. ♦ Refl. recipr. A face un pariu cu cineva, a pune rămășag. IV. 1. Refl. A se lipi de ceva sau de cineva. ◊ Expr. A nu se prinde lucrul de cineva, se spune când cineva nu are chef să lucreze. ♦ Fig. (Despre privire, ochi) A se opri, a se fixa, a se pironi asupra cuiva sau a ceva. ♦ Refl. și tranz. A (se) împreuna, a (se) îmbina formând un tot, a (se) suda. 2. Tranz. (Despre îmbrăcămintea cuiva; p. ext. despre gesturi, atitudini etc.) A-i ședea cuiva bine, a i se potrivi. 3. Refl. (Despre mâncare; în expr.) A se prinde de cineva = a-i prii cuiva, a se asimila. V. 1. Tranz. A începe să... ◊ Expr. (Refl. recipr.) A se prinde (cu cineva) la vorbă = a) a începe să discute (cu cineva); b) a se înțelege (unul cu altul), a cădea de acord să... 2. Refl. (Pop.) A se apuca de o treabă, a se porni la lucru. VI. 1. Tranz. A obține, a căpăta, a dobândi. ◊ Expr. (Fam.) A prinde carne (sau seu) = a se îngrășa. A prinde minte sau (intranz.) a prinde la minte = a câștiga experiență, a se face om de treabă. A prinde viață = a) a căpăta putere, tărie; a se înviora; b) a începe să se realizeze, să fie pus în practică. A prinde inimă sau (intranz.) a prinde la inimă = a căpăta curaj, a se îmbărbăta. ♦ Fig. A-și însuși o cunoștință, o deprindere etc., a învăța (de la altul). 2. Intranz. și refl. A se dezvolta după transplantare, a crește. ◊ Expr. (Tranz.) A prinde rădăcini (sau rădăcină) = a se fixa într-un loc, a căpăta stabilitate, forță, putere. VII. Refl. Fig. (Fam.) A fi crezut, a fi luat drept adevărat, bun, valabil. VIII. Refl. (Despre lapte; p. ext. despre alte substanțe) A se coagula, a se închega. [Prez. ind. și: (pop.) prinz. – Perf. s. prinsei, part. prins] – Lat. pre(he)ndere. DOOM
prínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prind, 1 pl. príndem, 2 pl. príndeți, perf. s. 1 sg. prinséi, 1 pl. prínserăm; conj. prez. 3 să príndă; imper. 2 sg. prínde; ger. prinzấnd; part. prins
prinoase
PRINÓS, prinosuri, s. n. (În antichitate) Dar2 oferit divinității; p. ext. dar2 oferit unui stăpânitor. ♦ Fig. Omagiu adus cuiva în semn de devotament, de admirație, de recunoștință; contribuție adusă în slujba unei cauze. – Din sl. prinosŭ. DOOM
prinós (înv., livr.) s. n., pl. prinósuri
prinoasele
PRINÓS, prinosuri, s. n. (În antichitate) Dar2 oferit divinității; p. ext. dar2 oferit unui stăpânitor. ♦ Fig. Omagiu adus cuiva în semn de devotament, de admirație, de recunoștință; contribuție adusă în slujba unei cauze. – Din sl. prinosŭ. DOOM
prinós (înv., livr.) s. n., pl. prinósuri
prinoaselor
PRINÓS, prinosuri, s. n. (În antichitate) Dar2 oferit divinității; p. ext. dar2 oferit unui stăpânitor. ♦ Fig. Omagiu adus cuiva în semn de devotament, de admirație, de recunoștință; contribuție adusă în slujba unei cauze. – Din sl. prinosŭ. DOOM
prinós (înv., livr.) s. n., pl. prinósuri
prinos
PRINÓS, prinosuri, s. n. (În antichitate) Dar2 oferit divinității; p. ext. dar2 oferit unui stăpânitor. ♦ Fig. Omagiu adus cuiva în semn de devotament, de admirație, de recunoștință; contribuție adusă în slujba unei cauze. – Din sl. prinosŭ. DOOM
prinós (înv., livr.) s. n., pl. prinósuri
prinosul
PRINÓS, prinosuri, s. n. (În antichitate) Dar2 oferit divinității; p. ext. dar2 oferit unui stăpânitor. ♦ Fig. Omagiu adus cuiva în semn de devotament, de admirație, de recunoștință; contribuție adusă în slujba unei cauze. – Din sl. prinosŭ. DOOM
prinós (înv., livr.) s. n., pl. prinósuri
prinosului
PRINÓS, prinosuri, s. n. (În antichitate) Dar2 oferit divinității; p. ext. dar2 oferit unui stăpânitor. ♦ Fig. Omagiu adus cuiva în semn de devotament, de admirație, de recunoștință; contribuție adusă în slujba unei cauze. – Din sl. prinosŭ. DOOM
prinós (înv., livr.) s. n., pl. prinósuri
prinosuri
PRINÓS, prinosuri, s. n. (În antichitate) Dar2 oferit divinității; p. ext. dar2 oferit unui stăpânitor. ♦ Fig. Omagiu adus cuiva în semn de devotament, de admirație, de recunoștință; contribuție adusă în slujba unei cauze. – Din sl. prinosŭ. DOOM
prinós (înv., livr.) s. n., pl. prinósuri
prinosurile
PRINÓS, prinosuri, s. n. (În antichitate) Dar2 oferit divinității; p. ext. dar2 oferit unui stăpânitor. ♦ Fig. Omagiu adus cuiva în semn de devotament, de admirație, de recunoștință; contribuție adusă în slujba unei cauze. – Din sl. prinosŭ. DOOM
prinós (înv., livr.) s. n., pl. prinósuri
prinosurilor
PRINÓS, prinosuri, s. n. (În antichitate) Dar2 oferit divinității; p. ext. dar2 oferit unui stăpânitor. ♦ Fig. Omagiu adus cuiva în semn de devotament, de admirație, de recunoștință; contribuție adusă în slujba unei cauze. – Din sl. prinosŭ. DOOM
prinós (înv., livr.) s. n., pl. prinósuri
prins
PRÍNDE, prind, vb. III. I. 1. Tranz. A apuca ceva sau pe cineva cu mâna, cu ajutorul unui instrument etc. ◊ Expr. Parcă (l-)a prins pe Dumnezeu de (un) picior, se spune când cineva are o bucurie mare, neașteptată. ♦ (Despre animale) A apuca cu dinții, cu ghearele. ♦ A fixa, imobilizând. 2. Tranz. Fig. A lua cunoștință de ceva (cu ochii, cu urechea, cu mintea); a percepe. ◊ Expr. (Intranz.) A prinde de veste = a observa, a remarca, a afla ceva, a băga de seamă (din timp). 3. Refl. A-și încleșta mâna sau mâinile pe ceva pentru a se sprijini, pentru a se agăța. 4. Refl. recipr. A se lua de mână cu cineva (pentru a forma o horă, pentru a dansa). 5. Tranz. A cuprinde pe cineva cu mâinile, cu brațele. II. Tranz. 1. A ajunge din urmă (și a imobiliza) pe cineva sau ceva care se mișcă, aleargă; a captura (un fugar, un răufăcător, un inamic). ♦ A pune mâna (sau laba) pe un animal. 2. A surprinde pe cineva asupra unei fapte (reprobabile) săvârșite pe ascuns; a descoperi pe cineva cu o vină, cu o neregulă. ◊ Expr. A prinde (pe cineva) cu minciuna = a descoperi că cineva a mințit. ♦ A încurca pe cineva cu vorba, a-l face să se încurce în răspunsuri (încercând să ocolească adevărul). 3. A ajunge în ultima clipă spre a mai găsi o persoană, un vehicul etc. care sunt gata de plecare. ◊ Expr. A prinde momentul (sau ocazia, prilejul) = a găsi, a nu lăsa să scape momentul (sau prilejul) favorabil. A nu-l prinde pe cineva vremea în loc = a fi ocupat tot timpul, a nu sta nicio clipă neocupat. ♦ (Despre fenomene ale naturii, evenimente etc.) A surprinde. 4. Fig. (Despre stări fizice sau sufletești) A cuprinde (pe neașteptate); a copleși. ♦ A absorbi. III. 1. Tranz. A fixa ceva prin legare, coasere sau agățare. ♦ Refl. A rămâne fixat sau agățat (de sau în ceva). ♦ Fig. A înregistra, a fixa și a reda prin mijloace artistice aspecte din lumea înconjurătoare. 2. Tranz. A înhăma; a înjuga. 3. Refl. A se lega, a se asocia cu cineva (în calitate de...). 4. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) angaja, a (se) tocmi într-o slujbă. 5. Refl. A se angaja, a se învoi la ceva; a accepta, a primi. ◊ Expr. A se prinde chezaș (pentru cineva) = a garanta (pentru cineva). ♦ Refl. recipr. A se lua cu cineva la întrecere, a se măsura, a rivaliza. ♦ Refl. recipr. A face un pariu cu cineva, a pune rămășag. IV. 1. Refl. A se lipi de ceva sau de cineva. ◊ Expr. A nu se prinde lucrul de cineva, se spune când cineva nu are chef să lucreze. ♦ Fig. (Despre privire, ochi) A se opri, a se fixa, a se pironi asupra cuiva sau a ceva. ♦ Refl. și tranz. A (se) împreuna, a (se) îmbina formând un tot, a (se) suda. 2. Tranz. (Despre îmbrăcămintea cuiva; p. ext. despre gesturi, atitudini etc.) A-i ședea cuiva bine, a i se potrivi. 3. Refl. (Despre mâncare; în expr.) A se prinde de cineva = a-i prii cuiva, a se asimila. V. 1. Tranz. A începe să... ◊ Expr. (Refl. recipr.) A se prinde (cu cineva) la vorbă = a) a începe să discute (cu cineva); b) a se înțelege (unul cu altul), a cădea de acord să... 2. Refl. (Pop.) A se apuca de o treabă, a se porni la lucru. VI. 1. Tranz. A obține, a căpăta, a dobândi. ◊ Expr. (Fam.) A prinde carne (sau seu) = a se îngrășa. A prinde minte sau (intranz.) a prinde la minte = a câștiga experiență, a se face om de treabă. A prinde viață = a) a căpăta putere, tărie; a se înviora; b) a începe să se realizeze, să fie pus în practică. A prinde inimă sau (intranz.) a prinde la inimă = a căpăta curaj, a se îmbărbăta. ♦ Fig. A-și însuși o cunoștință, o deprindere etc., a învăța (de la altul). 2. Intranz. și refl. A se dezvolta după transplantare, a crește. ◊ Expr. (Tranz.) A prinde rădăcini (sau rădăcină) = a se fixa într-un loc, a căpăta stabilitate, forță, putere. VII. Refl. Fig. (Fam.) A fi crezut, a fi luat drept adevărat, bun, valabil. VIII. Refl. (Despre lapte; p. ext. despre alte substanțe) A se coagula, a se închega. [Prez. ind. și: (pop.) prinz. – Perf. s. prinsei, part. prins] – Lat. pre(he)ndere. DOOM
prínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prind, 1 pl. príndem, 2 pl. príndeți, perf. s. 1 sg. prinséi, 1 pl. prínserăm; conj. prez. 3 să príndă; imper. 2 sg. prínde; ger. prinzấnd; part. prins
prins
PRINS2, -Ă, prinși, -se, adj. 1. Care a căzut în mâinile cuiva, care este lipsit de libertate; captiv. ◊ Expr. A se da prins = a se recunoaște învins, a se preda. ♦ (Despre încheieturi, articulații etc.) Anchilozat. 2. Ocupat cu diverse treburi, copleșit de treburi. 3. (Despre lapte) Închegat, coagulat; bătut. – V. prinde.
prins
PRINS1 s. n. Prindere. ◊ De-a prinsul sau de-a prinselea = joc de copii în care un jucător aleargă să prindă pe alții care fug. – V. prinde. DOOM
prins s. n.
prinsa
PRINS2, -Ă, prinși, -se, adj. 1. Care a căzut în mâinile cuiva, care este lipsit de libertate; captiv. ◊ Expr. A se da prins = a se recunoaște învins, a se preda. ♦ (Despre încheieturi, articulații etc.) Anchilozat. 2. Ocupat cu diverse treburi, copleșit de treburi. 3. (Despre lapte) Închegat, coagulat; bătut. – V. prinde.
prinse
PRÍNDE, prind, vb. III. I. 1. Tranz. A apuca ceva sau pe cineva cu mâna, cu ajutorul unui instrument etc. ◊ Expr. Parcă (l-)a prins pe Dumnezeu de (un) picior, se spune când cineva are o bucurie mare, neașteptată. ♦ (Despre animale) A apuca cu dinții, cu ghearele. ♦ A fixa, imobilizând. 2. Tranz. Fig. A lua cunoștință de ceva (cu ochii, cu urechea, cu mintea); a percepe. ◊ Expr. (Intranz.) A prinde de veste = a observa, a remarca, a afla ceva, a băga de seamă (din timp). 3. Refl. A-și încleșta mâna sau mâinile pe ceva pentru a se sprijini, pentru a se agăța. 4. Refl. recipr. A se lua de mână cu cineva (pentru a forma o horă, pentru a dansa). 5. Tranz. A cuprinde pe cineva cu mâinile, cu brațele. II. Tranz. 1. A ajunge din urmă (și a imobiliza) pe cineva sau ceva care se mișcă, aleargă; a captura (un fugar, un răufăcător, un inamic). ♦ A pune mâna (sau laba) pe un animal. 2. A surprinde pe cineva asupra unei fapte (reprobabile) săvârșite pe ascuns; a descoperi pe cineva cu o vină, cu o neregulă. ◊ Expr. A prinde (pe cineva) cu minciuna = a descoperi că cineva a mințit. ♦ A încurca pe cineva cu vorba, a-l face să se încurce în răspunsuri (încercând să ocolească adevărul). 3. A ajunge în ultima clipă spre a mai găsi o persoană, un vehicul etc. care sunt gata de plecare. ◊ Expr. A prinde momentul (sau ocazia, prilejul) = a găsi, a nu lăsa să scape momentul (sau prilejul) favorabil. A nu-l prinde pe cineva vremea în loc = a fi ocupat tot timpul, a nu sta nicio clipă neocupat. ♦ (Despre fenomene ale naturii, evenimente etc.) A surprinde. 4. Fig. (Despre stări fizice sau sufletești) A cuprinde (pe neașteptate); a copleși. ♦ A absorbi. III. 1. Tranz. A fixa ceva prin legare, coasere sau agățare. ♦ Refl. A rămâne fixat sau agățat (de sau în ceva). ♦ Fig. A înregistra, a fixa și a reda prin mijloace artistice aspecte din lumea înconjurătoare. 2. Tranz. A înhăma; a înjuga. 3. Refl. A se lega, a se asocia cu cineva (în calitate de...). 4. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) angaja, a (se) tocmi într-o slujbă. 5. Refl. A se angaja, a se învoi la ceva; a accepta, a primi. ◊ Expr. A se prinde chezaș (pentru cineva) = a garanta (pentru cineva). ♦ Refl. recipr. A se lua cu cineva la întrecere, a se măsura, a rivaliza. ♦ Refl. recipr. A face un pariu cu cineva, a pune rămășag. IV. 1. Refl. A se lipi de ceva sau de cineva. ◊ Expr. A nu se prinde lucrul de cineva, se spune când cineva nu are chef să lucreze. ♦ Fig. (Despre privire, ochi) A se opri, a se fixa, a se pironi asupra cuiva sau a ceva. ♦ Refl. și tranz. A (se) împreuna, a (se) îmbina formând un tot, a (se) suda. 2. Tranz. (Despre îmbrăcămintea cuiva; p. ext. despre gesturi, atitudini etc.) A-i ședea cuiva bine, a i se potrivi. 3. Refl. (Despre mâncare; în expr.) A se prinde de cineva = a-i prii cuiva, a se asimila. V. 1. Tranz. A începe să... ◊ Expr. (Refl. recipr.) A se prinde (cu cineva) la vorbă = a) a începe să discute (cu cineva); b) a se înțelege (unul cu altul), a cădea de acord să... 2. Refl. (Pop.) A se apuca de o treabă, a se porni la lucru. VI. 1. Tranz. A obține, a căpăta, a dobândi. ◊ Expr. (Fam.) A prinde carne (sau seu) = a se îngrășa. A prinde minte sau (intranz.) a prinde la minte = a câștiga experiență, a se face om de treabă. A prinde viață = a) a căpăta putere, tărie; a se înviora; b) a începe să se realizeze, să fie pus în practică. A prinde inimă sau (intranz.) a prinde la inimă = a căpăta curaj, a se îmbărbăta. ♦ Fig. A-și însuși o cunoștință, o deprindere etc., a învăța (de la altul). 2. Intranz. și refl. A se dezvolta după transplantare, a crește. ◊ Expr. (Tranz.) A prinde rădăcini (sau rădăcină) = a se fixa într-un loc, a căpăta stabilitate, forță, putere. VII. Refl. Fig. (Fam.) A fi crezut, a fi luat drept adevărat, bun, valabil. VIII. Refl. (Despre lapte; p. ext. despre alte substanțe) A se coagula, a se închega. [Prez. ind. și: (pop.) prinz. – Perf. s. prinsei, part. prins] – Lat. pre(he)ndere. DOOM
prínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prind, 1 pl. príndem, 2 pl. príndeți, perf. s. 1 sg. prinséi, 1 pl. prínserăm; conj. prez. 3 să príndă; imper. 2 sg. prínde; ger. prinzấnd; part. prins
prinse
PRINS2, -Ă, prinși, -se, adj. 1. Care a căzut în mâinile cuiva, care este lipsit de libertate; captiv. ◊ Expr. A se da prins = a se recunoaște învins, a se preda. ♦ (Despre încheieturi, articulații etc.) Anchilozat. 2. Ocupat cu diverse treburi, copleșit de treburi. 3. (Despre lapte) Închegat, coagulat; bătut. – V. prinde.
prinsei
PRÍNDE, prind, vb. III. I. 1. Tranz. A apuca ceva sau pe cineva cu mâna, cu ajutorul unui instrument etc. ◊ Expr. Parcă (l-)a prins pe Dumnezeu de (un) picior, se spune când cineva are o bucurie mare, neașteptată. ♦ (Despre animale) A apuca cu dinții, cu ghearele. ♦ A fixa, imobilizând. 2. Tranz. Fig. A lua cunoștință de ceva (cu ochii, cu urechea, cu mintea); a percepe. ◊ Expr. (Intranz.) A prinde de veste = a observa, a remarca, a afla ceva, a băga de seamă (din timp). 3. Refl. A-și încleșta mâna sau mâinile pe ceva pentru a se sprijini, pentru a se agăța. 4. Refl. recipr. A se lua de mână cu cineva (pentru a forma o horă, pentru a dansa). 5. Tranz. A cuprinde pe cineva cu mâinile, cu brațele. II. Tranz. 1. A ajunge din urmă (și a imobiliza) pe cineva sau ceva care se mișcă, aleargă; a captura (un fugar, un răufăcător, un inamic). ♦ A pune mâna (sau laba) pe un animal. 2. A surprinde pe cineva asupra unei fapte (reprobabile) săvârșite pe ascuns; a descoperi pe cineva cu o vină, cu o neregulă. ◊ Expr. A prinde (pe cineva) cu minciuna = a descoperi că cineva a mințit. ♦ A încurca pe cineva cu vorba, a-l face să se încurce în răspunsuri (încercând să ocolească adevărul). 3. A ajunge în ultima clipă spre a mai găsi o persoană, un vehicul etc. care sunt gata de plecare. ◊ Expr. A prinde momentul (sau ocazia, prilejul) = a găsi, a nu lăsa să scape momentul (sau prilejul) favorabil. A nu-l prinde pe cineva vremea în loc = a fi ocupat tot timpul, a nu sta nicio clipă neocupat. ♦ (Despre fenomene ale naturii, evenimente etc.) A surprinde. 4. Fig. (Despre stări fizice sau sufletești) A cuprinde (pe neașteptate); a copleși. ♦ A absorbi. III. 1. Tranz. A fixa ceva prin legare, coasere sau agățare. ♦ Refl. A rămâne fixat sau agățat (de sau în ceva). ♦ Fig. A înregistra, a fixa și a reda prin mijloace artistice aspecte din lumea înconjurătoare. 2. Tranz. A înhăma; a înjuga. 3. Refl. A se lega, a se asocia cu cineva (în calitate de...). 4. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) angaja, a (se) tocmi într-o slujbă. 5. Refl. A se angaja, a se învoi la ceva; a accepta, a primi. ◊ Expr. A se prinde chezaș (pentru cineva) = a garanta (pentru cineva). ♦ Refl. recipr. A se lua cu cineva la întrecere, a se măsura, a rivaliza. ♦ Refl. recipr. A face un pariu cu cineva, a pune rămășag. IV. 1. Refl. A se lipi de ceva sau de cineva. ◊ Expr. A nu se prinde lucrul de cineva, se spune când cineva nu are chef să lucreze. ♦ Fig. (Despre privire, ochi) A se opri, a se fixa, a se pironi asupra cuiva sau a ceva. ♦ Refl. și tranz. A (se) împreuna, a (se) îmbina formând un tot, a (se) suda. 2. Tranz. (Despre îmbrăcămintea cuiva; p. ext. despre gesturi, atitudini etc.) A-i ședea cuiva bine, a i se potrivi. 3. Refl. (Despre mâncare; în expr.) A se prinde de cineva = a-i prii cuiva, a se asimila. V. 1. Tranz. A începe să... ◊ Expr. (Refl. recipr.) A se prinde (cu cineva) la vorbă = a) a începe să discute (cu cineva); b) a se înțelege (unul cu altul), a cădea de acord să... 2. Refl. (Pop.) A se apuca de o treabă, a se porni la lucru. VI. 1. Tranz. A obține, a căpăta, a dobândi. ◊ Expr. (Fam.) A prinde carne (sau seu) = a se îngrășa. A prinde minte sau (intranz.) a prinde la minte = a câștiga experiență, a se face om de treabă. A prinde viață = a) a căpăta putere, tărie; a se înviora; b) a începe să se realizeze, să fie pus în practică. A prinde inimă sau (intranz.) a prinde la inimă = a căpăta curaj, a se îmbărbăta. ♦ Fig. A-și însuși o cunoștință, o deprindere etc., a învăța (de la altul). 2. Intranz. și refl. A se dezvolta după transplantare, a crește. ◊ Expr. (Tranz.) A prinde rădăcini (sau rădăcină) = a se fixa într-un loc, a căpăta stabilitate, forță, putere. VII. Refl. Fig. (Fam.) A fi crezut, a fi luat drept adevărat, bun, valabil. VIII. Refl. (Despre lapte; p. ext. despre alte substanțe) A se coagula, a se închega. [Prez. ind. și: (pop.) prinz. – Perf. s. prinsei, part. prins] – Lat. pre(he)ndere. DOOM
prínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prind, 1 pl. príndem, 2 pl. príndeți, perf. s. 1 sg. prinséi, 1 pl. prínserăm; conj. prez. 3 să príndă; imper. 2 sg. prínde; ger. prinzấnd; part. prins
prinsei
PRINS2, -Ă, prinși, -se, adj. 1. Care a căzut în mâinile cuiva, care este lipsit de libertate; captiv. ◊ Expr. A se da prins = a se recunoaște învins, a se preda. ♦ (Despre încheieturi, articulații etc.) Anchilozat. 2. Ocupat cu diverse treburi, copleșit de treburi. 3. (Despre lapte) Închegat, coagulat; bătut. – V. prinde.
prinsele
PRINS2, -Ă, prinși, -se, adj. 1. Care a căzut în mâinile cuiva, care este lipsit de libertate; captiv. ◊ Expr. A se da prins = a se recunoaște învins, a se preda. ♦ (Despre încheieturi, articulații etc.) Anchilozat. 2. Ocupat cu diverse treburi, copleșit de treburi. 3. (Despre lapte) Închegat, coagulat; bătut. – V. prinde.
prinselor
PRINS2, -Ă, prinși, -se, adj. 1. Care a căzut în mâinile cuiva, care este lipsit de libertate; captiv. ◊ Expr. A se da prins = a se recunoaște învins, a se preda. ♦ (Despre încheieturi, articulații etc.) Anchilozat. 2. Ocupat cu diverse treburi, copleșit de treburi. 3. (Despre lapte) Închegat, coagulat; bătut. – V. prinde.
prinseră
PRÍNDE, prind, vb. III. I. 1. Tranz. A apuca ceva sau pe cineva cu mâna, cu ajutorul unui instrument etc. ◊ Expr. Parcă (l-)a prins pe Dumnezeu de (un) picior, se spune când cineva are o bucurie mare, neașteptată. ♦ (Despre animale) A apuca cu dinții, cu ghearele. ♦ A fixa, imobilizând. 2. Tranz. Fig. A lua cunoștință de ceva (cu ochii, cu urechea, cu mintea); a percepe. ◊ Expr. (Intranz.) A prinde de veste = a observa, a remarca, a afla ceva, a băga de seamă (din timp). 3. Refl. A-și încleșta mâna sau mâinile pe ceva pentru a se sprijini, pentru a se agăța. 4. Refl. recipr. A se lua de mână cu cineva (pentru a forma o horă, pentru a dansa). 5. Tranz. A cuprinde pe cineva cu mâinile, cu brațele. II. Tranz. 1. A ajunge din urmă (și a imobiliza) pe cineva sau ceva care se mișcă, aleargă; a captura (un fugar, un răufăcător, un inamic). ♦ A pune mâna (sau laba) pe un animal. 2. A surprinde pe cineva asupra unei fapte (reprobabile) săvârșite pe ascuns; a descoperi pe cineva cu o vină, cu o neregulă. ◊ Expr. A prinde (pe cineva) cu minciuna = a descoperi că cineva a mințit. ♦ A încurca pe cineva cu vorba, a-l face să se încurce în răspunsuri (încercând să ocolească adevărul). 3. A ajunge în ultima clipă spre a mai găsi o persoană, un vehicul etc. care sunt gata de plecare. ◊ Expr. A prinde momentul (sau ocazia, prilejul) = a găsi, a nu lăsa să scape momentul (sau prilejul) favorabil. A nu-l prinde pe cineva vremea în loc = a fi ocupat tot timpul, a nu sta nicio clipă neocupat. ♦ (Despre fenomene ale naturii, evenimente etc.) A surprinde. 4. Fig. (Despre stări fizice sau sufletești) A cuprinde (pe neașteptate); a copleși. ♦ A absorbi. III. 1. Tranz. A fixa ceva prin legare, coasere sau agățare. ♦ Refl. A rămâne fixat sau agățat (de sau în ceva). ♦ Fig. A înregistra, a fixa și a reda prin mijloace artistice aspecte din lumea înconjurătoare. 2. Tranz. A înhăma; a înjuga. 3. Refl. A se lega, a se asocia cu cineva (în calitate de...). 4. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) angaja, a (se) tocmi într-o slujbă. 5. Refl. A se angaja, a se învoi la ceva; a accepta, a primi. ◊ Expr. A se prinde chezaș (pentru cineva) = a garanta (pentru cineva). ♦ Refl. recipr. A se lua cu cineva la întrecere, a se măsura, a rivaliza. ♦ Refl. recipr. A face un pariu cu cineva, a pune rămășag. IV. 1. Refl. A se lipi de ceva sau de cineva. ◊ Expr. A nu se prinde lucrul de cineva, se spune când cineva nu are chef să lucreze. ♦ Fig. (Despre privire, ochi) A se opri, a se fixa, a se pironi asupra cuiva sau a ceva. ♦ Refl. și tranz. A (se) împreuna, a (se) îmbina formând un tot, a (se) suda. 2. Tranz. (Despre îmbrăcămintea cuiva; p. ext. despre gesturi, atitudini etc.) A-i ședea cuiva bine, a i se potrivi. 3. Refl. (Despre mâncare; în expr.) A se prinde de cineva = a-i prii cuiva, a se asimila. V. 1. Tranz. A începe să... ◊ Expr. (Refl. recipr.) A se prinde (cu cineva) la vorbă = a) a începe să discute (cu cineva); b) a se înțelege (unul cu altul), a cădea de acord să... 2. Refl. (Pop.) A se apuca de o treabă, a se porni la lucru. VI. 1. Tranz. A obține, a căpăta, a dobândi. ◊ Expr. (Fam.) A prinde carne (sau seu) = a se îngrășa. A prinde minte sau (intranz.) a prinde la minte = a câștiga experiență, a se face om de treabă. A prinde viață = a) a căpăta putere, tărie; a se înviora; b) a începe să se realizeze, să fie pus în practică. A prinde inimă sau (intranz.) a prinde la inimă = a căpăta curaj, a se îmbărbăta. ♦ Fig. A-și însuși o cunoștință, o deprindere etc., a învăța (de la altul). 2. Intranz. și refl. A se dezvolta după transplantare, a crește. ◊ Expr. (Tranz.) A prinde rădăcini (sau rădăcină) = a se fixa într-un loc, a căpăta stabilitate, forță, putere. VII. Refl. Fig. (Fam.) A fi crezut, a fi luat drept adevărat, bun, valabil. VIII. Refl. (Despre lapte; p. ext. despre alte substanțe) A se coagula, a se închega. [Prez. ind. și: (pop.) prinz. – Perf. s. prinsei, part. prins] – Lat. pre(he)ndere. DOOM
prínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prind, 1 pl. príndem, 2 pl. príndeți, perf. s. 1 sg. prinséi, 1 pl. prínserăm; conj. prez. 3 să príndă; imper. 2 sg. prínde; ger. prinzấnd; part. prins
prinserăm
PRÍNDE, prind, vb. III. I. 1. Tranz. A apuca ceva sau pe cineva cu mâna, cu ajutorul unui instrument etc. ◊ Expr. Parcă (l-)a prins pe Dumnezeu de (un) picior, se spune când cineva are o bucurie mare, neașteptată. ♦ (Despre animale) A apuca cu dinții, cu ghearele. ♦ A fixa, imobilizând. 2. Tranz. Fig. A lua cunoștință de ceva (cu ochii, cu urechea, cu mintea); a percepe. ◊ Expr. (Intranz.) A prinde de veste = a observa, a remarca, a afla ceva, a băga de seamă (din timp). 3. Refl. A-și încleșta mâna sau mâinile pe ceva pentru a se sprijini, pentru a se agăța. 4. Refl. recipr. A se lua de mână cu cineva (pentru a forma o horă, pentru a dansa). 5. Tranz. A cuprinde pe cineva cu mâinile, cu brațele. II. Tranz. 1. A ajunge din urmă (și a imobiliza) pe cineva sau ceva care se mișcă, aleargă; a captura (un fugar, un răufăcător, un inamic). ♦ A pune mâna (sau laba) pe un animal. 2. A surprinde pe cineva asupra unei fapte (reprobabile) săvârșite pe ascuns; a descoperi pe cineva cu o vină, cu o neregulă. ◊ Expr. A prinde (pe cineva) cu minciuna = a descoperi că cineva a mințit. ♦ A încurca pe cineva cu vorba, a-l face să se încurce în răspunsuri (încercând să ocolească adevărul). 3. A ajunge în ultima clipă spre a mai găsi o persoană, un vehicul etc. care sunt gata de plecare. ◊ Expr. A prinde momentul (sau ocazia, prilejul) = a găsi, a nu lăsa să scape momentul (sau prilejul) favorabil. A nu-l prinde pe cineva vremea în loc = a fi ocupat tot timpul, a nu sta nicio clipă neocupat. ♦ (Despre fenomene ale naturii, evenimente etc.) A surprinde. 4. Fig. (Despre stări fizice sau sufletești) A cuprinde (pe neașteptate); a copleși. ♦ A absorbi. III. 1. Tranz. A fixa ceva prin legare, coasere sau agățare. ♦ Refl. A rămâne fixat sau agățat (de sau în ceva). ♦ Fig. A înregistra, a fixa și a reda prin mijloace artistice aspecte din lumea înconjurătoare. 2. Tranz. A înhăma; a înjuga. 3. Refl. A se lega, a se asocia cu cineva (în calitate de...). 4. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) angaja, a (se) tocmi într-o slujbă. 5. Refl. A se angaja, a se învoi la ceva; a accepta, a primi. ◊ Expr. A se prinde chezaș (pentru cineva) = a garanta (pentru cineva). ♦ Refl. recipr. A se lua cu cineva la întrecere, a se măsura, a rivaliza. ♦ Refl. recipr. A face un pariu cu cineva, a pune rămășag. IV. 1. Refl. A se lipi de ceva sau de cineva. ◊ Expr. A nu se prinde lucrul de cineva, se spune când cineva nu are chef să lucreze. ♦ Fig. (Despre privire, ochi) A se opri, a se fixa, a se pironi asupra cuiva sau a ceva. ♦ Refl. și tranz. A (se) împreuna, a (se) îmbina formând un tot, a (se) suda. 2. Tranz. (Despre îmbrăcămintea cuiva; p. ext. despre gesturi, atitudini etc.) A-i ședea cuiva bine, a i se potrivi. 3. Refl. (Despre mâncare; în expr.) A se prinde de cineva = a-i prii cuiva, a se asimila. V. 1. Tranz. A începe să... ◊ Expr. (Refl. recipr.) A se prinde (cu cineva) la vorbă = a) a începe să discute (cu cineva); b) a se înțelege (unul cu altul), a cădea de acord să... 2. Refl. (Pop.) A se apuca de o treabă, a se porni la lucru. VI. 1. Tranz. A obține, a căpăta, a dobândi. ◊ Expr. (Fam.) A prinde carne (sau seu) = a se îngrășa. A prinde minte sau (intranz.) a prinde la minte = a câștiga experiență, a se face om de treabă. A prinde viață = a) a căpăta putere, tărie; a se înviora; b) a începe să se realizeze, să fie pus în practică. A prinde inimă sau (intranz.) a prinde la inimă = a căpăta curaj, a se îmbărbăta. ♦ Fig. A-și însuși o cunoștință, o deprindere etc., a învăța (de la altul). 2. Intranz. și refl. A se dezvolta după transplantare, a crește. ◊ Expr. (Tranz.) A prinde rădăcini (sau rădăcină) = a se fixa într-un loc, a căpăta stabilitate, forță, putere. VII. Refl. Fig. (Fam.) A fi crezut, a fi luat drept adevărat, bun, valabil. VIII. Refl. (Despre lapte; p. ext. despre alte substanțe) A se coagula, a se închega. [Prez. ind. și: (pop.) prinz. – Perf. s. prinsei, part. prins] – Lat. pre(he)ndere. DOOM
prínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prind, 1 pl. príndem, 2 pl. príndeți, perf. s. 1 sg. prinséi, 1 pl. prínserăm; conj. prez. 3 să príndă; imper. 2 sg. prínde; ger. prinzấnd; part. prins
prinserăți
PRÍNDE, prind, vb. III. I. 1. Tranz. A apuca ceva sau pe cineva cu mâna, cu ajutorul unui instrument etc. ◊ Expr. Parcă (l-)a prins pe Dumnezeu de (un) picior, se spune când cineva are o bucurie mare, neașteptată. ♦ (Despre animale) A apuca cu dinții, cu ghearele. ♦ A fixa, imobilizând. 2. Tranz. Fig. A lua cunoștință de ceva (cu ochii, cu urechea, cu mintea); a percepe. ◊ Expr. (Intranz.) A prinde de veste = a observa, a remarca, a afla ceva, a băga de seamă (din timp). 3. Refl. A-și încleșta mâna sau mâinile pe ceva pentru a se sprijini, pentru a se agăța. 4. Refl. recipr. A se lua de mână cu cineva (pentru a forma o horă, pentru a dansa). 5. Tranz. A cuprinde pe cineva cu mâinile, cu brațele. II. Tranz. 1. A ajunge din urmă (și a imobiliza) pe cineva sau ceva care se mișcă, aleargă; a captura (un fugar, un răufăcător, un inamic). ♦ A pune mâna (sau laba) pe un animal. 2. A surprinde pe cineva asupra unei fapte (reprobabile) săvârșite pe ascuns; a descoperi pe cineva cu o vină, cu o neregulă. ◊ Expr. A prinde (pe cineva) cu minciuna = a descoperi că cineva a mințit. ♦ A încurca pe cineva cu vorba, a-l face să se încurce în răspunsuri (încercând să ocolească adevărul). 3. A ajunge în ultima clipă spre a mai găsi o persoană, un vehicul etc. care sunt gata de plecare. ◊ Expr. A prinde momentul (sau ocazia, prilejul) = a găsi, a nu lăsa să scape momentul (sau prilejul) favorabil. A nu-l prinde pe cineva vremea în loc = a fi ocupat tot timpul, a nu sta nicio clipă neocupat. ♦ (Despre fenomene ale naturii, evenimente etc.) A surprinde. 4. Fig. (Despre stări fizice sau sufletești) A cuprinde (pe neașteptate); a copleși. ♦ A absorbi. III. 1. Tranz. A fixa ceva prin legare, coasere sau agățare. ♦ Refl. A rămâne fixat sau agățat (de sau în ceva). ♦ Fig. A înregistra, a fixa și a reda prin mijloace artistice aspecte din lumea înconjurătoare. 2. Tranz. A înhăma; a înjuga. 3. Refl. A se lega, a se asocia cu cineva (în calitate de...). 4. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) angaja, a (se) tocmi într-o slujbă. 5. Refl. A se angaja, a se învoi la ceva; a accepta, a primi. ◊ Expr. A se prinde chezaș (pentru cineva) = a garanta (pentru cineva). ♦ Refl. recipr. A se lua cu cineva la întrecere, a se măsura, a rivaliza. ♦ Refl. recipr. A face un pariu cu cineva, a pune rămășag. IV. 1. Refl. A se lipi de ceva sau de cineva. ◊ Expr. A nu se prinde lucrul de cineva, se spune când cineva nu are chef să lucreze. ♦ Fig. (Despre privire, ochi) A se opri, a se fixa, a se pironi asupra cuiva sau a ceva. ♦ Refl. și tranz. A (se) împreuna, a (se) îmbina formând un tot, a (se) suda. 2. Tranz. (Despre îmbrăcămintea cuiva; p. ext. despre gesturi, atitudini etc.) A-i ședea cuiva bine, a i se potrivi. 3. Refl. (Despre mâncare; în expr.) A se prinde de cineva = a-i prii cuiva, a se asimila. V. 1. Tranz. A începe să... ◊ Expr. (Refl. recipr.) A se prinde (cu cineva) la vorbă = a) a începe să discute (cu cineva); b) a se înțelege (unul cu altul), a cădea de acord să... 2. Refl. (Pop.) A se apuca de o treabă, a se porni la lucru. VI. 1. Tranz. A obține, a căpăta, a dobândi. ◊ Expr. (Fam.) A prinde carne (sau seu) = a se îngrășa. A prinde minte sau (intranz.) a prinde la minte = a câștiga experiență, a se face om de treabă. A prinde viață = a) a căpăta putere, tărie; a se înviora; b) a începe să se realizeze, să fie pus în practică. A prinde inimă sau (intranz.) a prinde la inimă = a căpăta curaj, a se îmbărbăta. ♦ Fig. A-și însuși o cunoștință, o deprindere etc., a învăța (de la altul). 2. Intranz. și refl. A se dezvolta după transplantare, a crește. ◊ Expr. (Tranz.) A prinde rădăcini (sau rădăcină) = a se fixa într-un loc, a căpăta stabilitate, forță, putere. VII. Refl. Fig. (Fam.) A fi crezut, a fi luat drept adevărat, bun, valabil. VIII. Refl. (Despre lapte; p. ext. despre alte substanțe) A se coagula, a se închega. [Prez. ind. și: (pop.) prinz. – Perf. s. prinsei, part. prins] – Lat. pre(he)ndere. DOOM
prínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prind, 1 pl. príndem, 2 pl. príndeți, perf. s. 1 sg. prinséi, 1 pl. prínserăm; conj. prez. 3 să príndă; imper. 2 sg. prínde; ger. prinzấnd; part. prins
prinsese
PRÍNDE, prind, vb. III. I. 1. Tranz. A apuca ceva sau pe cineva cu mâna, cu ajutorul unui instrument etc. ◊ Expr. Parcă (l-)a prins pe Dumnezeu de (un) picior, se spune când cineva are o bucurie mare, neașteptată. ♦ (Despre animale) A apuca cu dinții, cu ghearele. ♦ A fixa, imobilizând. 2. Tranz. Fig. A lua cunoștință de ceva (cu ochii, cu urechea, cu mintea); a percepe. ◊ Expr. (Intranz.) A prinde de veste = a observa, a remarca, a afla ceva, a băga de seamă (din timp). 3. Refl. A-și încleșta mâna sau mâinile pe ceva pentru a se sprijini, pentru a se agăța. 4. Refl. recipr. A se lua de mână cu cineva (pentru a forma o horă, pentru a dansa). 5. Tranz. A cuprinde pe cineva cu mâinile, cu brațele. II. Tranz. 1. A ajunge din urmă (și a imobiliza) pe cineva sau ceva care se mișcă, aleargă; a captura (un fugar, un răufăcător, un inamic). ♦ A pune mâna (sau laba) pe un animal. 2. A surprinde pe cineva asupra unei fapte (reprobabile) săvârșite pe ascuns; a descoperi pe cineva cu o vină, cu o neregulă. ◊ Expr. A prinde (pe cineva) cu minciuna = a descoperi că cineva a mințit. ♦ A încurca pe cineva cu vorba, a-l face să se încurce în răspunsuri (încercând să ocolească adevărul). 3. A ajunge în ultima clipă spre a mai găsi o persoană, un vehicul etc. care sunt gata de plecare. ◊ Expr. A prinde momentul (sau ocazia, prilejul) = a găsi, a nu lăsa să scape momentul (sau prilejul) favorabil. A nu-l prinde pe cineva vremea în loc = a fi ocupat tot timpul, a nu sta nicio clipă neocupat. ♦ (Despre fenomene ale naturii, evenimente etc.) A surprinde. 4. Fig. (Despre stări fizice sau sufletești) A cuprinde (pe neașteptate); a copleși. ♦ A absorbi. III. 1. Tranz. A fixa ceva prin legare, coasere sau agățare. ♦ Refl. A rămâne fixat sau agățat (de sau în ceva). ♦ Fig. A înregistra, a fixa și a reda prin mijloace artistice aspecte din lumea înconjurătoare. 2. Tranz. A înhăma; a înjuga. 3. Refl. A se lega, a se asocia cu cineva (în calitate de...). 4. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) angaja, a (se) tocmi într-o slujbă. 5. Refl. A se angaja, a se învoi la ceva; a accepta, a primi. ◊ Expr. A se prinde chezaș (pentru cineva) = a garanta (pentru cineva). ♦ Refl. recipr. A se lua cu cineva la întrecere, a se măsura, a rivaliza. ♦ Refl. recipr. A face un pariu cu cineva, a pune rămășag. IV. 1. Refl. A se lipi de ceva sau de cineva. ◊ Expr. A nu se prinde lucrul de cineva, se spune când cineva nu are chef să lucreze. ♦ Fig. (Despre privire, ochi) A se opri, a se fixa, a se pironi asupra cuiva sau a ceva. ♦ Refl. și tranz. A (se) împreuna, a (se) îmbina formând un tot, a (se) suda. 2. Tranz. (Despre îmbrăcămintea cuiva; p. ext. despre gesturi, atitudini etc.) A-i ședea cuiva bine, a i se potrivi. 3. Refl. (Despre mâncare; în expr.) A se prinde de cineva = a-i prii cuiva, a se asimila. V. 1. Tranz. A începe să... ◊ Expr. (Refl. recipr.) A se prinde (cu cineva) la vorbă = a) a începe să discute (cu cineva); b) a se înțelege (unul cu altul), a cădea de acord să... 2. Refl. (Pop.) A se apuca de o treabă, a se porni la lucru. VI. 1. Tranz. A obține, a căpăta, a dobândi. ◊ Expr. (Fam.) A prinde carne (sau seu) = a se îngrășa. A prinde minte sau (intranz.) a prinde la minte = a câștiga experiență, a se face om de treabă. A prinde viață = a) a căpăta putere, tărie; a se înviora; b) a începe să se realizeze, să fie pus în practică. A prinde inimă sau (intranz.) a prinde la inimă = a căpăta curaj, a se îmbărbăta. ♦ Fig. A-și însuși o cunoștință, o deprindere etc., a învăța (de la altul). 2. Intranz. și refl. A se dezvolta după transplantare, a crește. ◊ Expr. (Tranz.) A prinde rădăcini (sau rădăcină) = a se fixa într-un loc, a căpăta stabilitate, forță, putere. VII. Refl. Fig. (Fam.) A fi crezut, a fi luat drept adevărat, bun, valabil. VIII. Refl. (Despre lapte; p. ext. despre alte substanțe) A se coagula, a se închega. [Prez. ind. și: (pop.) prinz. – Perf. s. prinsei, part. prins] – Lat. pre(he)ndere. DOOM
prínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prind, 1 pl. príndem, 2 pl. príndeți, perf. s. 1 sg. prinséi, 1 pl. prínserăm; conj. prez. 3 să príndă; imper. 2 sg. prínde; ger. prinzấnd; part. prins
prinsesem
PRÍNDE, prind, vb. III. I. 1. Tranz. A apuca ceva sau pe cineva cu mâna, cu ajutorul unui instrument etc. ◊ Expr. Parcă (l-)a prins pe Dumnezeu de (un) picior, se spune când cineva are o bucurie mare, neașteptată. ♦ (Despre animale) A apuca cu dinții, cu ghearele. ♦ A fixa, imobilizând. 2. Tranz. Fig. A lua cunoștință de ceva (cu ochii, cu urechea, cu mintea); a percepe. ◊ Expr. (Intranz.) A prinde de veste = a observa, a remarca, a afla ceva, a băga de seamă (din timp). 3. Refl. A-și încleșta mâna sau mâinile pe ceva pentru a se sprijini, pentru a se agăța. 4. Refl. recipr. A se lua de mână cu cineva (pentru a forma o horă, pentru a dansa). 5. Tranz. A cuprinde pe cineva cu mâinile, cu brațele. II. Tranz. 1. A ajunge din urmă (și a imobiliza) pe cineva sau ceva care se mișcă, aleargă; a captura (un fugar, un răufăcător, un inamic). ♦ A pune mâna (sau laba) pe un animal. 2. A surprinde pe cineva asupra unei fapte (reprobabile) săvârșite pe ascuns; a descoperi pe cineva cu o vină, cu o neregulă. ◊ Expr. A prinde (pe cineva) cu minciuna = a descoperi că cineva a mințit. ♦ A încurca pe cineva cu vorba, a-l face să se încurce în răspunsuri (încercând să ocolească adevărul). 3. A ajunge în ultima clipă spre a mai găsi o persoană, un vehicul etc. care sunt gata de plecare. ◊ Expr. A prinde momentul (sau ocazia, prilejul) = a găsi, a nu lăsa să scape momentul (sau prilejul) favorabil. A nu-l prinde pe cineva vremea în loc = a fi ocupat tot timpul, a nu sta nicio clipă neocupat. ♦ (Despre fenomene ale naturii, evenimente etc.) A surprinde. 4. Fig. (Despre stări fizice sau sufletești) A cuprinde (pe neașteptate); a copleși. ♦ A absorbi. III. 1. Tranz. A fixa ceva prin legare, coasere sau agățare. ♦ Refl. A rămâne fixat sau agățat (de sau în ceva). ♦ Fig. A înregistra, a fixa și a reda prin mijloace artistice aspecte din lumea înconjurătoare. 2. Tranz. A înhăma; a înjuga. 3. Refl. A se lega, a se asocia cu cineva (în calitate de...). 4. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) angaja, a (se) tocmi într-o slujbă. 5. Refl. A se angaja, a se învoi la ceva; a accepta, a primi. ◊ Expr. A se prinde chezaș (pentru cineva) = a garanta (pentru cineva). ♦ Refl. recipr. A se lua cu cineva la întrecere, a se măsura, a rivaliza. ♦ Refl. recipr. A face un pariu cu cineva, a pune rămășag. IV. 1. Refl. A se lipi de ceva sau de cineva. ◊ Expr. A nu se prinde lucrul de cineva, se spune când cineva nu are chef să lucreze. ♦ Fig. (Despre privire, ochi) A se opri, a se fixa, a se pironi asupra cuiva sau a ceva. ♦ Refl. și tranz. A (se) împreuna, a (se) îmbina formând un tot, a (se) suda. 2. Tranz. (Despre îmbrăcămintea cuiva; p. ext. despre gesturi, atitudini etc.) A-i ședea cuiva bine, a i se potrivi. 3. Refl. (Despre mâncare; în expr.) A se prinde de cineva = a-i prii cuiva, a se asimila. V. 1. Tranz. A începe să... ◊ Expr. (Refl. recipr.) A se prinde (cu cineva) la vorbă = a) a începe să discute (cu cineva); b) a se înțelege (unul cu altul), a cădea de acord să... 2. Refl. (Pop.) A se apuca de o treabă, a se porni la lucru. VI. 1. Tranz. A obține, a căpăta, a dobândi. ◊ Expr. (Fam.) A prinde carne (sau seu) = a se îngrășa. A prinde minte sau (intranz.) a prinde la minte = a câștiga experiență, a se face om de treabă. A prinde viață = a) a căpăta putere, tărie; a se înviora; b) a începe să se realizeze, să fie pus în practică. A prinde inimă sau (intranz.) a prinde la inimă = a căpăta curaj, a se îmbărbăta. ♦ Fig. A-și însuși o cunoștință, o deprindere etc., a învăța (de la altul). 2. Intranz. și refl. A se dezvolta după transplantare, a crește. ◊ Expr. (Tranz.) A prinde rădăcini (sau rădăcină) = a se fixa într-un loc, a căpăta stabilitate, forță, putere. VII. Refl. Fig. (Fam.) A fi crezut, a fi luat drept adevărat, bun, valabil. VIII. Refl. (Despre lapte; p. ext. despre alte substanțe) A se coagula, a se închega. [Prez. ind. și: (pop.) prinz. – Perf. s. prinsei, part. prins] – Lat. pre(he)ndere. DOOM
prínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prind, 1 pl. príndem, 2 pl. príndeți, perf. s. 1 sg. prinséi, 1 pl. prínserăm; conj. prez. 3 să príndă; imper. 2 sg. prínde; ger. prinzấnd; part. prins
prinseseră
PRÍNDE, prind, vb. III. I. 1. Tranz. A apuca ceva sau pe cineva cu mâna, cu ajutorul unui instrument etc. ◊ Expr. Parcă (l-)a prins pe Dumnezeu de (un) picior, se spune când cineva are o bucurie mare, neașteptată. ♦ (Despre animale) A apuca cu dinții, cu ghearele. ♦ A fixa, imobilizând. 2. Tranz. Fig. A lua cunoștință de ceva (cu ochii, cu urechea, cu mintea); a percepe. ◊ Expr. (Intranz.) A prinde de veste = a observa, a remarca, a afla ceva, a băga de seamă (din timp). 3. Refl. A-și încleșta mâna sau mâinile pe ceva pentru a se sprijini, pentru a se agăța. 4. Refl. recipr. A se lua de mână cu cineva (pentru a forma o horă, pentru a dansa). 5. Tranz. A cuprinde pe cineva cu mâinile, cu brațele. II. Tranz. 1. A ajunge din urmă (și a imobiliza) pe cineva sau ceva care se mișcă, aleargă; a captura (un fugar, un răufăcător, un inamic). ♦ A pune mâna (sau laba) pe un animal. 2. A surprinde pe cineva asupra unei fapte (reprobabile) săvârșite pe ascuns; a descoperi pe cineva cu o vină, cu o neregulă. ◊ Expr. A prinde (pe cineva) cu minciuna = a descoperi că cineva a mințit. ♦ A încurca pe cineva cu vorba, a-l face să se încurce în răspunsuri (încercând să ocolească adevărul). 3. A ajunge în ultima clipă spre a mai găsi o persoană, un vehicul etc. care sunt gata de plecare. ◊ Expr. A prinde momentul (sau ocazia, prilejul) = a găsi, a nu lăsa să scape momentul (sau prilejul) favorabil. A nu-l prinde pe cineva vremea în loc = a fi ocupat tot timpul, a nu sta nicio clipă neocupat. ♦ (Despre fenomene ale naturii, evenimente etc.) A surprinde. 4. Fig. (Despre stări fizice sau sufletești) A cuprinde (pe neașteptate); a copleși. ♦ A absorbi. III. 1. Tranz. A fixa ceva prin legare, coasere sau agățare. ♦ Refl. A rămâne fixat sau agățat (de sau în ceva). ♦ Fig. A înregistra, a fixa și a reda prin mijloace artistice aspecte din lumea înconjurătoare. 2. Tranz. A înhăma; a înjuga. 3. Refl. A se lega, a se asocia cu cineva (în calitate de...). 4. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) angaja, a (se) tocmi într-o slujbă. 5. Refl. A se angaja, a se învoi la ceva; a accepta, a primi. ◊ Expr. A se prinde chezaș (pentru cineva) = a garanta (pentru cineva). ♦ Refl. recipr. A se lua cu cineva la întrecere, a se măsura, a rivaliza. ♦ Refl. recipr. A face un pariu cu cineva, a pune rămășag. IV. 1. Refl. A se lipi de ceva sau de cineva. ◊ Expr. A nu se prinde lucrul de cineva, se spune când cineva nu are chef să lucreze. ♦ Fig. (Despre privire, ochi) A se opri, a se fixa, a se pironi asupra cuiva sau a ceva. ♦ Refl. și tranz. A (se) împreuna, a (se) îmbina formând un tot, a (se) suda. 2. Tranz. (Despre îmbrăcămintea cuiva; p. ext. despre gesturi, atitudini etc.) A-i ședea cuiva bine, a i se potrivi. 3. Refl. (Despre mâncare; în expr.) A se prinde de cineva = a-i prii cuiva, a se asimila. V. 1. Tranz. A începe să... ◊ Expr. (Refl. recipr.) A se prinde (cu cineva) la vorbă = a) a începe să discute (cu cineva); b) a se înțelege (unul cu altul), a cădea de acord să... 2. Refl. (Pop.) A se apuca de o treabă, a se porni la lucru. VI. 1. Tranz. A obține, a căpăta, a dobândi. ◊ Expr. (Fam.) A prinde carne (sau seu) = a se îngrășa. A prinde minte sau (intranz.) a prinde la minte = a câștiga experiență, a se face om de treabă. A prinde viață = a) a căpăta putere, tărie; a se înviora; b) a începe să se realizeze, să fie pus în practică. A prinde inimă sau (intranz.) a prinde la inimă = a căpăta curaj, a se îmbărbăta. ♦ Fig. A-și însuși o cunoștință, o deprindere etc., a învăța (de la altul). 2. Intranz. și refl. A se dezvolta după transplantare, a crește. ◊ Expr. (Tranz.) A prinde rădăcini (sau rădăcină) = a se fixa într-un loc, a căpăta stabilitate, forță, putere. VII. Refl. Fig. (Fam.) A fi crezut, a fi luat drept adevărat, bun, valabil. VIII. Refl. (Despre lapte; p. ext. despre alte substanțe) A se coagula, a se închega. [Prez. ind. și: (pop.) prinz. – Perf. s. prinsei, part. prins] – Lat. pre(he)ndere. DOOM
prínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prind, 1 pl. príndem, 2 pl. príndeți, perf. s. 1 sg. prinséi, 1 pl. prínserăm; conj. prez. 3 să príndă; imper. 2 sg. prínde; ger. prinzấnd; part. prins
prinseserăm
PRÍNDE, prind, vb. III. I. 1. Tranz. A apuca ceva sau pe cineva cu mâna, cu ajutorul unui instrument etc. ◊ Expr. Parcă (l-)a prins pe Dumnezeu de (un) picior, se spune când cineva are o bucurie mare, neașteptată. ♦ (Despre animale) A apuca cu dinții, cu ghearele. ♦ A fixa, imobilizând. 2. Tranz. Fig. A lua cunoștință de ceva (cu ochii, cu urechea, cu mintea); a percepe. ◊ Expr. (Intranz.) A prinde de veste = a observa, a remarca, a afla ceva, a băga de seamă (din timp). 3. Refl. A-și încleșta mâna sau mâinile pe ceva pentru a se sprijini, pentru a se agăța. 4. Refl. recipr. A se lua de mână cu cineva (pentru a forma o horă, pentru a dansa). 5. Tranz. A cuprinde pe cineva cu mâinile, cu brațele. II. Tranz. 1. A ajunge din urmă (și a imobiliza) pe cineva sau ceva care se mișcă, aleargă; a captura (un fugar, un răufăcător, un inamic). ♦ A pune mâna (sau laba) pe un animal. 2. A surprinde pe cineva asupra unei fapte (reprobabile) săvârșite pe ascuns; a descoperi pe cineva cu o vină, cu o neregulă. ◊ Expr. A prinde (pe cineva) cu minciuna = a descoperi că cineva a mințit. ♦ A încurca pe cineva cu vorba, a-l face să se încurce în răspunsuri (încercând să ocolească adevărul). 3. A ajunge în ultima clipă spre a mai găsi o persoană, un vehicul etc. care sunt gata de plecare. ◊ Expr. A prinde momentul (sau ocazia, prilejul) = a găsi, a nu lăsa să scape momentul (sau prilejul) favorabil. A nu-l prinde pe cineva vremea în loc = a fi ocupat tot timpul, a nu sta nicio clipă neocupat. ♦ (Despre fenomene ale naturii, evenimente etc.) A surprinde. 4. Fig. (Despre stări fizice sau sufletești) A cuprinde (pe neașteptate); a copleși. ♦ A absorbi. III. 1. Tranz. A fixa ceva prin legare, coasere sau agățare. ♦ Refl. A rămâne fixat sau agățat (de sau în ceva). ♦ Fig. A înregistra, a fixa și a reda prin mijloace artistice aspecte din lumea înconjurătoare. 2. Tranz. A înhăma; a înjuga. 3. Refl. A se lega, a se asocia cu cineva (în calitate de...). 4. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) angaja, a (se) tocmi într-o slujbă. 5. Refl. A se angaja, a se învoi la ceva; a accepta, a primi. ◊ Expr. A se prinde chezaș (pentru cineva) = a garanta (pentru cineva). ♦ Refl. recipr. A se lua cu cineva la întrecere, a se măsura, a rivaliza. ♦ Refl. recipr. A face un pariu cu cineva, a pune rămășag. IV. 1. Refl. A se lipi de ceva sau de cineva. ◊ Expr. A nu se prinde lucrul de cineva, se spune când cineva nu are chef să lucreze. ♦ Fig. (Despre privire, ochi) A se opri, a se fixa, a se pironi asupra cuiva sau a ceva. ♦ Refl. și tranz. A (se) împreuna, a (se) îmbina formând un tot, a (se) suda. 2. Tranz. (Despre îmbrăcămintea cuiva; p. ext. despre gesturi, atitudini etc.) A-i ședea cuiva bine, a i se potrivi. 3. Refl. (Despre mâncare; în expr.) A se prinde de cineva = a-i prii cuiva, a se asimila. V. 1. Tranz. A începe să... ◊ Expr. (Refl. recipr.) A se prinde (cu cineva) la vorbă = a) a începe să discute (cu cineva); b) a se înțelege (unul cu altul), a cădea de acord să... 2. Refl. (Pop.) A se apuca de o treabă, a se porni la lucru. VI. 1. Tranz. A obține, a căpăta, a dobândi. ◊ Expr. (Fam.) A prinde carne (sau seu) = a se îngrășa. A prinde minte sau (intranz.) a prinde la minte = a câștiga experiență, a se face om de treabă. A prinde viață = a) a căpăta putere, tărie; a se înviora; b) a începe să se realizeze, să fie pus în practică. A prinde inimă sau (intranz.) a prinde la inimă = a căpăta curaj, a se îmbărbăta. ♦ Fig. A-și însuși o cunoștință, o deprindere etc., a învăța (de la altul). 2. Intranz. și refl. A se dezvolta după transplantare, a crește. ◊ Expr. (Tranz.) A prinde rădăcini (sau rădăcină) = a se fixa într-un loc, a căpăta stabilitate, forță, putere. VII. Refl. Fig. (Fam.) A fi crezut, a fi luat drept adevărat, bun, valabil. VIII. Refl. (Despre lapte; p. ext. despre alte substanțe) A se coagula, a se închega. [Prez. ind. și: (pop.) prinz. – Perf. s. prinsei, part. prins] – Lat. pre(he)ndere. DOOM
prínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prind, 1 pl. príndem, 2 pl. príndeți, perf. s. 1 sg. prinséi, 1 pl. prínserăm; conj. prez. 3 să príndă; imper. 2 sg. prínde; ger. prinzấnd; part. prins
prinseserăți
PRÍNDE, prind, vb. III. I. 1. Tranz. A apuca ceva sau pe cineva cu mâna, cu ajutorul unui instrument etc. ◊ Expr. Parcă (l-)a prins pe Dumnezeu de (un) picior, se spune când cineva are o bucurie mare, neașteptată. ♦ (Despre animale) A apuca cu dinții, cu ghearele. ♦ A fixa, imobilizând. 2. Tranz. Fig. A lua cunoștință de ceva (cu ochii, cu urechea, cu mintea); a percepe. ◊ Expr. (Intranz.) A prinde de veste = a observa, a remarca, a afla ceva, a băga de seamă (din timp). 3. Refl. A-și încleșta mâna sau mâinile pe ceva pentru a se sprijini, pentru a se agăța. 4. Refl. recipr. A se lua de mână cu cineva (pentru a forma o horă, pentru a dansa). 5. Tranz. A cuprinde pe cineva cu mâinile, cu brațele. II. Tranz. 1. A ajunge din urmă (și a imobiliza) pe cineva sau ceva care se mișcă, aleargă; a captura (un fugar, un răufăcător, un inamic). ♦ A pune mâna (sau laba) pe un animal. 2. A surprinde pe cineva asupra unei fapte (reprobabile) săvârșite pe ascuns; a descoperi pe cineva cu o vină, cu o neregulă. ◊ Expr. A prinde (pe cineva) cu minciuna = a descoperi că cineva a mințit. ♦ A încurca pe cineva cu vorba, a-l face să se încurce în răspunsuri (încercând să ocolească adevărul). 3. A ajunge în ultima clipă spre a mai găsi o persoană, un vehicul etc. care sunt gata de plecare. ◊ Expr. A prinde momentul (sau ocazia, prilejul) = a găsi, a nu lăsa să scape momentul (sau prilejul) favorabil. A nu-l prinde pe cineva vremea în loc = a fi ocupat tot timpul, a nu sta nicio clipă neocupat. ♦ (Despre fenomene ale naturii, evenimente etc.) A surprinde. 4. Fig. (Despre stări fizice sau sufletești) A cuprinde (pe neașteptate); a copleși. ♦ A absorbi. III. 1. Tranz. A fixa ceva prin legare, coasere sau agățare. ♦ Refl. A rămâne fixat sau agățat (de sau în ceva). ♦ Fig. A înregistra, a fixa și a reda prin mijloace artistice aspecte din lumea înconjurătoare. 2. Tranz. A înhăma; a înjuga. 3. Refl. A se lega, a se asocia cu cineva (în calitate de...). 4. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) angaja, a (se) tocmi într-o slujbă. 5. Refl. A se angaja, a se învoi la ceva; a accepta, a primi. ◊ Expr. A se prinde chezaș (pentru cineva) = a garanta (pentru cineva). ♦ Refl. recipr. A se lua cu cineva la întrecere, a se măsura, a rivaliza. ♦ Refl. recipr. A face un pariu cu cineva, a pune rămășag. IV. 1. Refl. A se lipi de ceva sau de cineva. ◊ Expr. A nu se prinde lucrul de cineva, se spune când cineva nu are chef să lucreze. ♦ Fig. (Despre privire, ochi) A se opri, a se fixa, a se pironi asupra cuiva sau a ceva. ♦ Refl. și tranz. A (se) împreuna, a (se) îmbina formând un tot, a (se) suda. 2. Tranz. (Despre îmbrăcămintea cuiva; p. ext. despre gesturi, atitudini etc.) A-i ședea cuiva bine, a i se potrivi. 3. Refl. (Despre mâncare; în expr.) A se prinde de cineva = a-i prii cuiva, a se asimila. V. 1. Tranz. A începe să... ◊ Expr. (Refl. recipr.) A se prinde (cu cineva) la vorbă = a) a începe să discute (cu cineva); b) a se înțelege (unul cu altul), a cădea de acord să... 2. Refl. (Pop.) A se apuca de o treabă, a se porni la lucru. VI. 1. Tranz. A obține, a căpăta, a dobândi. ◊ Expr. (Fam.) A prinde carne (sau seu) = a se îngrășa. A prinde minte sau (intranz.) a prinde la minte = a câștiga experiență, a se face om de treabă. A prinde viață = a) a căpăta putere, tărie; a se înviora; b) a începe să se realizeze, să fie pus în practică. A prinde inimă sau (intranz.) a prinde la inimă = a căpăta curaj, a se îmbărbăta. ♦ Fig. A-și însuși o cunoștință, o deprindere etc., a învăța (de la altul). 2. Intranz. și refl. A se dezvolta după transplantare, a crește. ◊ Expr. (Tranz.) A prinde rădăcini (sau rădăcină) = a se fixa într-un loc, a căpăta stabilitate, forță, putere. VII. Refl. Fig. (Fam.) A fi crezut, a fi luat drept adevărat, bun, valabil. VIII. Refl. (Despre lapte; p. ext. despre alte substanțe) A se coagula, a se închega. [Prez. ind. și: (pop.) prinz. – Perf. s. prinsei, part. prins] – Lat. pre(he)ndere. DOOM
prínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prind, 1 pl. príndem, 2 pl. príndeți, perf. s. 1 sg. prinséi, 1 pl. prínserăm; conj. prez. 3 să príndă; imper. 2 sg. prínde; ger. prinzấnd; part. prins
prinseseși
PRÍNDE, prind, vb. III. I. 1. Tranz. A apuca ceva sau pe cineva cu mâna, cu ajutorul unui instrument etc. ◊ Expr. Parcă (l-)a prins pe Dumnezeu de (un) picior, se spune când cineva are o bucurie mare, neașteptată. ♦ (Despre animale) A apuca cu dinții, cu ghearele. ♦ A fixa, imobilizând. 2. Tranz. Fig. A lua cunoștință de ceva (cu ochii, cu urechea, cu mintea); a percepe. ◊ Expr. (Intranz.) A prinde de veste = a observa, a remarca, a afla ceva, a băga de seamă (din timp). 3. Refl. A-și încleșta mâna sau mâinile pe ceva pentru a se sprijini, pentru a se agăța. 4. Refl. recipr. A se lua de mână cu cineva (pentru a forma o horă, pentru a dansa). 5. Tranz. A cuprinde pe cineva cu mâinile, cu brațele. II. Tranz. 1. A ajunge din urmă (și a imobiliza) pe cineva sau ceva care se mișcă, aleargă; a captura (un fugar, un răufăcător, un inamic). ♦ A pune mâna (sau laba) pe un animal. 2. A surprinde pe cineva asupra unei fapte (reprobabile) săvârșite pe ascuns; a descoperi pe cineva cu o vină, cu o neregulă. ◊ Expr. A prinde (pe cineva) cu minciuna = a descoperi că cineva a mințit. ♦ A încurca pe cineva cu vorba, a-l face să se încurce în răspunsuri (încercând să ocolească adevărul). 3. A ajunge în ultima clipă spre a mai găsi o persoană, un vehicul etc. care sunt gata de plecare. ◊ Expr. A prinde momentul (sau ocazia, prilejul) = a găsi, a nu lăsa să scape momentul (sau prilejul) favorabil. A nu-l prinde pe cineva vremea în loc = a fi ocupat tot timpul, a nu sta nicio clipă neocupat. ♦ (Despre fenomene ale naturii, evenimente etc.) A surprinde. 4. Fig. (Despre stări fizice sau sufletești) A cuprinde (pe neașteptate); a copleși. ♦ A absorbi. III. 1. Tranz. A fixa ceva prin legare, coasere sau agățare. ♦ Refl. A rămâne fixat sau agățat (de sau în ceva). ♦ Fig. A înregistra, a fixa și a reda prin mijloace artistice aspecte din lumea înconjurătoare. 2. Tranz. A înhăma; a înjuga. 3. Refl. A se lega, a se asocia cu cineva (în calitate de...). 4. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) angaja, a (se) tocmi într-o slujbă. 5. Refl. A se angaja, a se învoi la ceva; a accepta, a primi. ◊ Expr. A se prinde chezaș (pentru cineva) = a garanta (pentru cineva). ♦ Refl. recipr. A se lua cu cineva la întrecere, a se măsura, a rivaliza. ♦ Refl. recipr. A face un pariu cu cineva, a pune rămășag. IV. 1. Refl. A se lipi de ceva sau de cineva. ◊ Expr. A nu se prinde lucrul de cineva, se spune când cineva nu are chef să lucreze. ♦ Fig. (Despre privire, ochi) A se opri, a se fixa, a se pironi asupra cuiva sau a ceva. ♦ Refl. și tranz. A (se) împreuna, a (se) îmbina formând un tot, a (se) suda. 2. Tranz. (Despre îmbrăcămintea cuiva; p. ext. despre gesturi, atitudini etc.) A-i ședea cuiva bine, a i se potrivi. 3. Refl. (Despre mâncare; în expr.) A se prinde de cineva = a-i prii cuiva, a se asimila. V. 1. Tranz. A începe să... ◊ Expr. (Refl. recipr.) A se prinde (cu cineva) la vorbă = a) a începe să discute (cu cineva); b) a se înțelege (unul cu altul), a cădea de acord să... 2. Refl. (Pop.) A se apuca de o treabă, a se porni la lucru. VI. 1. Tranz. A obține, a căpăta, a dobândi. ◊ Expr. (Fam.) A prinde carne (sau seu) = a se îngrășa. A prinde minte sau (intranz.) a prinde la minte = a câștiga experiență, a se face om de treabă. A prinde viață = a) a căpăta putere, tărie; a se înviora; b) a începe să se realizeze, să fie pus în practică. A prinde inimă sau (intranz.) a prinde la inimă = a căpăta curaj, a se îmbărbăta. ♦ Fig. A-și însuși o cunoștință, o deprindere etc., a învăța (de la altul). 2. Intranz. și refl. A se dezvolta după transplantare, a crește. ◊ Expr. (Tranz.) A prinde rădăcini (sau rădăcină) = a se fixa într-un loc, a căpăta stabilitate, forță, putere. VII. Refl. Fig. (Fam.) A fi crezut, a fi luat drept adevărat, bun, valabil. VIII. Refl. (Despre lapte; p. ext. despre alte substanțe) A se coagula, a se închega. [Prez. ind. și: (pop.) prinz. – Perf. s. prinsei, part. prins] – Lat. pre(he)ndere. DOOM
prínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prind, 1 pl. príndem, 2 pl. príndeți, perf. s. 1 sg. prinséi, 1 pl. prínserăm; conj. prez. 3 să príndă; imper. 2 sg. prínde; ger. prinzấnd; part. prins
prinseseți
PRÍNDE, prind, vb. III. I. 1. Tranz. A apuca ceva sau pe cineva cu mâna, cu ajutorul unui instrument etc. ◊ Expr. Parcă (l-)a prins pe Dumnezeu de (un) picior, se spune când cineva are o bucurie mare, neașteptată. ♦ (Despre animale) A apuca cu dinții, cu ghearele. ♦ A fixa, imobilizând. 2. Tranz. Fig. A lua cunoștință de ceva (cu ochii, cu urechea, cu mintea); a percepe. ◊ Expr. (Intranz.) A prinde de veste = a observa, a remarca, a afla ceva, a băga de seamă (din timp). 3. Refl. A-și încleșta mâna sau mâinile pe ceva pentru a se sprijini, pentru a se agăța. 4. Refl. recipr. A se lua de mână cu cineva (pentru a forma o horă, pentru a dansa). 5. Tranz. A cuprinde pe cineva cu mâinile, cu brațele. II. Tranz. 1. A ajunge din urmă (și a imobiliza) pe cineva sau ceva care se mișcă, aleargă; a captura (un fugar, un răufăcător, un inamic). ♦ A pune mâna (sau laba) pe un animal. 2. A surprinde pe cineva asupra unei fapte (reprobabile) săvârșite pe ascuns; a descoperi pe cineva cu o vină, cu o neregulă. ◊ Expr. A prinde (pe cineva) cu minciuna = a descoperi că cineva a mințit. ♦ A încurca pe cineva cu vorba, a-l face să se încurce în răspunsuri (încercând să ocolească adevărul). 3. A ajunge în ultima clipă spre a mai găsi o persoană, un vehicul etc. care sunt gata de plecare. ◊ Expr. A prinde momentul (sau ocazia, prilejul) = a găsi, a nu lăsa să scape momentul (sau prilejul) favorabil. A nu-l prinde pe cineva vremea în loc = a fi ocupat tot timpul, a nu sta nicio clipă neocupat. ♦ (Despre fenomene ale naturii, evenimente etc.) A surprinde. 4. Fig. (Despre stări fizice sau sufletești) A cuprinde (pe neașteptate); a copleși. ♦ A absorbi. III. 1. Tranz. A fixa ceva prin legare, coasere sau agățare. ♦ Refl. A rămâne fixat sau agățat (de sau în ceva). ♦ Fig. A înregistra, a fixa și a reda prin mijloace artistice aspecte din lumea înconjurătoare. 2. Tranz. A înhăma; a înjuga. 3. Refl. A se lega, a se asocia cu cineva (în calitate de...). 4. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) angaja, a (se) tocmi într-o slujbă. 5. Refl. A se angaja, a se învoi la ceva; a accepta, a primi. ◊ Expr. A se prinde chezaș (pentru cineva) = a garanta (pentru cineva). ♦ Refl. recipr. A se lua cu cineva la întrecere, a se măsura, a rivaliza. ♦ Refl. recipr. A face un pariu cu cineva, a pune rămășag. IV. 1. Refl. A se lipi de ceva sau de cineva. ◊ Expr. A nu se prinde lucrul de cineva, se spune când cineva nu are chef să lucreze. ♦ Fig. (Despre privire, ochi) A se opri, a se fixa, a se pironi asupra cuiva sau a ceva. ♦ Refl. și tranz. A (se) împreuna, a (se) îmbina formând un tot, a (se) suda. 2. Tranz. (Despre îmbrăcămintea cuiva; p. ext. despre gesturi, atitudini etc.) A-i ședea cuiva bine, a i se potrivi. 3. Refl. (Despre mâncare; în expr.) A se prinde de cineva = a-i prii cuiva, a se asimila. V. 1. Tranz. A începe să... ◊ Expr. (Refl. recipr.) A se prinde (cu cineva) la vorbă = a) a începe să discute (cu cineva); b) a se înțelege (unul cu altul), a cădea de acord să... 2. Refl. (Pop.) A se apuca de o treabă, a se porni la lucru. VI. 1. Tranz. A obține, a căpăta, a dobândi. ◊ Expr. (Fam.) A prinde carne (sau seu) = a se îngrășa. A prinde minte sau (intranz.) a prinde la minte = a câștiga experiență, a se face om de treabă. A prinde viață = a) a căpăta putere, tărie; a se înviora; b) a începe să se realizeze, să fie pus în practică. A prinde inimă sau (intranz.) a prinde la inimă = a căpăta curaj, a se îmbărbăta. ♦ Fig. A-și însuși o cunoștință, o deprindere etc., a învăța (de la altul). 2. Intranz. și refl. A se dezvolta după transplantare, a crește. ◊ Expr. (Tranz.) A prinde rădăcini (sau rădăcină) = a se fixa într-un loc, a căpăta stabilitate, forță, putere. VII. Refl. Fig. (Fam.) A fi crezut, a fi luat drept adevărat, bun, valabil. VIII. Refl. (Despre lapte; p. ext. despre alte substanțe) A se coagula, a se închega. [Prez. ind. și: (pop.) prinz. – Perf. s. prinsei, part. prins] – Lat. pre(he)ndere. DOOM
prínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prind, 1 pl. príndem, 2 pl. príndeți, perf. s. 1 sg. prinséi, 1 pl. prínserăm; conj. prez. 3 să príndă; imper. 2 sg. prínde; ger. prinzấnd; part. prins
prinseși
PRÍNDE, prind, vb. III. I. 1. Tranz. A apuca ceva sau pe cineva cu mâna, cu ajutorul unui instrument etc. ◊ Expr. Parcă (l-)a prins pe Dumnezeu de (un) picior, se spune când cineva are o bucurie mare, neașteptată. ♦ (Despre animale) A apuca cu dinții, cu ghearele. ♦ A fixa, imobilizând. 2. Tranz. Fig. A lua cunoștință de ceva (cu ochii, cu urechea, cu mintea); a percepe. ◊ Expr. (Intranz.) A prinde de veste = a observa, a remarca, a afla ceva, a băga de seamă (din timp). 3. Refl. A-și încleșta mâna sau mâinile pe ceva pentru a se sprijini, pentru a se agăța. 4. Refl. recipr. A se lua de mână cu cineva (pentru a forma o horă, pentru a dansa). 5. Tranz. A cuprinde pe cineva cu mâinile, cu brațele. II. Tranz. 1. A ajunge din urmă (și a imobiliza) pe cineva sau ceva care se mișcă, aleargă; a captura (un fugar, un răufăcător, un inamic). ♦ A pune mâna (sau laba) pe un animal. 2. A surprinde pe cineva asupra unei fapte (reprobabile) săvârșite pe ascuns; a descoperi pe cineva cu o vină, cu o neregulă. ◊ Expr. A prinde (pe cineva) cu minciuna = a descoperi că cineva a mințit. ♦ A încurca pe cineva cu vorba, a-l face să se încurce în răspunsuri (încercând să ocolească adevărul). 3. A ajunge în ultima clipă spre a mai găsi o persoană, un vehicul etc. care sunt gata de plecare. ◊ Expr. A prinde momentul (sau ocazia, prilejul) = a găsi, a nu lăsa să scape momentul (sau prilejul) favorabil. A nu-l prinde pe cineva vremea în loc = a fi ocupat tot timpul, a nu sta nicio clipă neocupat. ♦ (Despre fenomene ale naturii, evenimente etc.) A surprinde. 4. Fig. (Despre stări fizice sau sufletești) A cuprinde (pe neașteptate); a copleși. ♦ A absorbi. III. 1. Tranz. A fixa ceva prin legare, coasere sau agățare. ♦ Refl. A rămâne fixat sau agățat (de sau în ceva). ♦ Fig. A înregistra, a fixa și a reda prin mijloace artistice aspecte din lumea înconjurătoare. 2. Tranz. A înhăma; a înjuga. 3. Refl. A se lega, a se asocia cu cineva (în calitate de...). 4. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) angaja, a (se) tocmi într-o slujbă. 5. Refl. A se angaja, a se învoi la ceva; a accepta, a primi. ◊ Expr. A se prinde chezaș (pentru cineva) = a garanta (pentru cineva). ♦ Refl. recipr. A se lua cu cineva la întrecere, a se măsura, a rivaliza. ♦ Refl. recipr. A face un pariu cu cineva, a pune rămășag. IV. 1. Refl. A se lipi de ceva sau de cineva. ◊ Expr. A nu se prinde lucrul de cineva, se spune când cineva nu are chef să lucreze. ♦ Fig. (Despre privire, ochi) A se opri, a se fixa, a se pironi asupra cuiva sau a ceva. ♦ Refl. și tranz. A (se) împreuna, a (se) îmbina formând un tot, a (se) suda. 2. Tranz. (Despre îmbrăcămintea cuiva; p. ext. despre gesturi, atitudini etc.) A-i ședea cuiva bine, a i se potrivi. 3. Refl. (Despre mâncare; în expr.) A se prinde de cineva = a-i prii cuiva, a se asimila. V. 1. Tranz. A începe să... ◊ Expr. (Refl. recipr.) A se prinde (cu cineva) la vorbă = a) a începe să discute (cu cineva); b) a se înțelege (unul cu altul), a cădea de acord să... 2. Refl. (Pop.) A se apuca de o treabă, a se porni la lucru. VI. 1. Tranz. A obține, a căpăta, a dobândi. ◊ Expr. (Fam.) A prinde carne (sau seu) = a se îngrășa. A prinde minte sau (intranz.) a prinde la minte = a câștiga experiență, a se face om de treabă. A prinde viață = a) a căpăta putere, tărie; a se înviora; b) a începe să se realizeze, să fie pus în practică. A prinde inimă sau (intranz.) a prinde la inimă = a căpăta curaj, a se îmbărbăta. ♦ Fig. A-și însuși o cunoștință, o deprindere etc., a învăța (de la altul). 2. Intranz. și refl. A se dezvolta după transplantare, a crește. ◊ Expr. (Tranz.) A prinde rădăcini (sau rădăcină) = a se fixa într-un loc, a căpăta stabilitate, forță, putere. VII. Refl. Fig. (Fam.) A fi crezut, a fi luat drept adevărat, bun, valabil. VIII. Refl. (Despre lapte; p. ext. despre alte substanțe) A se coagula, a se închega. [Prez. ind. și: (pop.) prinz. – Perf. s. prinsei, part. prins] – Lat. pre(he)ndere. DOOM
prínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prind, 1 pl. príndem, 2 pl. príndeți, perf. s. 1 sg. prinséi, 1 pl. prínserăm; conj. prez. 3 să príndă; imper. 2 sg. prínde; ger. prinzấnd; part. prins
prinsoare
PRINSOÁRE, prinsori, s. f. 1. (Pop.) Rămășag, pariu. 2. (Înv.) Faptul de a fi captiv, prizonier; (concr.) închisoare. ♦ Capcană pentru animale. – Prins2 + suf. -oare. DOOM
prinsoáre (pop.) s. f., g.-d. art. prinsórii; pl. prinsóri
prinsoarea
PRINSOÁRE, prinsori, s. f. 1. (Pop.) Rămășag, pariu. 2. (Înv.) Faptul de a fi captiv, prizonier; (concr.) închisoare. ♦ Capcană pentru animale. – Prins2 + suf. -oare. DOOM
prinsoáre (pop.) s. f., g.-d. art. prinsórii; pl. prinsóri
prinsori
PRINSOÁRE, prinsori, s. f. 1. (Pop.) Rămășag, pariu. 2. (Înv.) Faptul de a fi captiv, prizonier; (concr.) închisoare. ♦ Capcană pentru animale. – Prins2 + suf. -oare. DOOM
prinsoáre (pop.) s. f., g.-d. art. prinsórii; pl. prinsóri
prinsorii
PRINSOÁRE, prinsori, s. f. 1. (Pop.) Rămășag, pariu. 2. (Înv.) Faptul de a fi captiv, prizonier; (concr.) închisoare. ♦ Capcană pentru animale. – Prins2 + suf. -oare. DOOM
prinsoáre (pop.) s. f., g.-d. art. prinsórii; pl. prinsóri
prinsorile
PRINSOÁRE, prinsori, s. f. 1. (Pop.) Rămășag, pariu. 2. (Înv.) Faptul de a fi captiv, prizonier; (concr.) închisoare. ♦ Capcană pentru animale. – Prins2 + suf. -oare. DOOM
prinsoáre (pop.) s. f., g.-d. art. prinsórii; pl. prinsóri
prinsorilor
PRINSOÁRE, prinsori, s. f. 1. (Pop.) Rămășag, pariu. 2. (Înv.) Faptul de a fi captiv, prizonier; (concr.) închisoare. ♦ Capcană pentru animale. – Prins2 + suf. -oare. DOOM
prinsoáre (pop.) s. f., g.-d. art. prinsórii; pl. prinsóri
prinsul
PRINS2, -Ă, prinși, -se, adj. 1. Care a căzut în mâinile cuiva, care este lipsit de libertate; captiv. ◊ Expr. A se da prins = a se recunoaște învins, a se preda. ♦ (Despre încheieturi, articulații etc.) Anchilozat. 2. Ocupat cu diverse treburi, copleșit de treburi. 3. (Despre lapte) Închegat, coagulat; bătut. – V. prinde.
prinsului
PRINS2, -Ă, prinși, -se, adj. 1. Care a căzut în mâinile cuiva, care este lipsit de libertate; captiv. ◊ Expr. A se da prins = a se recunoaște învins, a se preda. ♦ (Despre încheieturi, articulații etc.) Anchilozat. 2. Ocupat cu diverse treburi, copleșit de treburi. 3. (Despre lapte) Închegat, coagulat; bătut. – V. prinde.
print
PRINT, printuri, s. n. (Inform.) Listare. ♦ Program, document etc, listat. – Din engl. print. DOOM
print s. n., pl. prínturi
printa
PRINTÁ, printez, vb. I Tranz. (Inform.) A lista. – Din engl. print. DOOM
printá (a ~) vb. ind. prez. 3 printeáză
printai
PRINTÁ, printez, vb. I Tranz. (Inform.) A lista. – Din engl. print. DOOM
printá (a ~) vb. ind. prez. 3 printeáză
printam
PRINTÁ, printez, vb. I Tranz. (Inform.) A lista. – Din engl. print. DOOM
printá (a ~) vb. ind. prez. 3 printeáză
printare
PRINTÁ, printez, vb. I Tranz. (Inform.) A lista. – Din engl. print. DOOM
printá (a ~) vb. ind. prez. 3 printeáză
printară
PRINTÁ, printez, vb. I Tranz. (Inform.) A lista. – Din engl. print. DOOM
printá (a ~) vb. ind. prez. 3 printeáză
printarăm
PRINTÁ, printez, vb. I Tranz. (Inform.) A lista. – Din engl. print. DOOM
printá (a ~) vb. ind. prez. 3 printeáză
printarăți
PRINTÁ, printez, vb. I Tranz. (Inform.) A lista. – Din engl. print. DOOM
printá (a ~) vb. ind. prez. 3 printeáză
printase
PRINTÁ, printez, vb. I Tranz. (Inform.) A lista. – Din engl. print. DOOM
printá (a ~) vb. ind. prez. 3 printeáză
printasem
PRINTÁ, printez, vb. I Tranz. (Inform.) A lista. – Din engl. print. DOOM
printá (a ~) vb. ind. prez. 3 printeáză
printaseră
PRINTÁ, printez, vb. I Tranz. (Inform.) A lista. – Din engl. print. DOOM
printá (a ~) vb. ind. prez. 3 printeáză
printaserăm
PRINTÁ, printez, vb. I Tranz. (Inform.) A lista. – Din engl. print. DOOM
printá (a ~) vb. ind. prez. 3 printeáză
printaserăți
PRINTÁ, printez, vb. I Tranz. (Inform.) A lista. – Din engl. print. DOOM
printá (a ~) vb. ind. prez. 3 printeáză
printaseși
PRINTÁ, printez, vb. I Tranz. (Inform.) A lista. – Din engl. print. DOOM
printá (a ~) vb. ind. prez. 3 printeáză
printaseți
PRINTÁ, printez, vb. I Tranz. (Inform.) A lista. – Din engl. print. DOOM
printá (a ~) vb. ind. prez. 3 printeáză
printat
PRINTÁ, printez, vb. I Tranz. (Inform.) A lista. – Din engl. print. DOOM
printá (a ~) vb. ind. prez. 3 printeáză
printau
PRINTÁ, printez, vb. I Tranz. (Inform.) A lista. – Din engl. print. DOOM
printá (a ~) vb. ind. prez. 3 printeáză
printași
PRINTÁ, printez, vb. I Tranz. (Inform.) A lista. – Din engl. print. DOOM
printá (a ~) vb. ind. prez. 3 printeáză
printați
PRINTÁ, printez, vb. I Tranz. (Inform.) A lista. – Din engl. print. DOOM
printá (a ~) vb. ind. prez. 3 printeáză
printează
PRINTÁ, printez, vb. I Tranz. (Inform.) A lista. – Din engl. print. DOOM
printá (a ~) vb. ind. prez. 3 printeáză
printez
PRINTÁ, printez, vb. I Tranz. (Inform.) A lista. – Din engl. print. DOOM
printá (a ~) vb. ind. prez. 3 printeáză
printeze
PRINTÁ, printez, vb. I Tranz. (Inform.) A lista. – Din engl. print. DOOM
printá (a ~) vb. ind. prez. 3 printeáză
printezi
PRINTÁ, printez, vb. I Tranz. (Inform.) A lista. – Din engl. print. DOOM
printá (a ~) vb. ind. prez. 3 printeáză
printre
PRÍNTRE prep. 1. În mijlocul...; între. ♦ Spec. În spațiul dintre mai multe ființe sau obiecte. 2. În intervalul dintre două etape, două momente ale unei acțiuni, ale unui fenomen etc. 3. (Rar) Prin. 4. (Rar) Dintre. [Var.: (pop.) píntre, pấntre prep.] – Pre2 + între. DOOM
príntre prep.
printru
PRÍNTRU prep. Prin. – Pre2 + întru. DOOM
príntru (înv., reg.) prep.
printul
PRINT, printuri, s. n. (Inform.) Listare. ♦ Program, document etc, listat. – Din engl. print. DOOM
print s. n., pl. prínturi
printului
PRINT, printuri, s. n. (Inform.) Listare. ♦ Program, document etc, listat. – Din engl. print. DOOM
print s. n., pl. prínturi
printuri
PRINT, printuri, s. n. (Inform.) Listare. ♦ Program, document etc, listat. – Din engl. print. DOOM
print s. n., pl. prínturi
printurile
PRINT, printuri, s. n. (Inform.) Listare. ♦ Program, document etc, listat. – Din engl. print. DOOM
print s. n., pl. prínturi
printurilor
PRINT, printuri, s. n. (Inform.) Listare. ♦ Program, document etc, listat. – Din engl. print. DOOM
print s. n., pl. prínturi
printând
PRINTÁ, printez, vb. I Tranz. (Inform.) A lista. – Din engl. print. DOOM
printá (a ~) vb. ind. prez. 3 printeáză
printînd
PRINTÁ, printez, vb. I Tranz. (Inform.) A lista. – Din engl. print. DOOM
printá (a ~) vb. ind. prez. 3 printeáză
prinz
PRÍNDE, prind, vb. III. I. 1. Tranz. A apuca ceva sau pe cineva cu mâna, cu ajutorul unui instrument etc. ◊ Expr. Parcă (l-)a prins pe Dumnezeu de (un) picior, se spune când cineva are o bucurie mare, neașteptată. ♦ (Despre animale) A apuca cu dinții, cu ghearele. ♦ A fixa, imobilizând. 2. Tranz. Fig. A lua cunoștință de ceva (cu ochii, cu urechea, cu mintea); a percepe. ◊ Expr. (Intranz.) A prinde de veste = a observa, a remarca, a afla ceva, a băga de seamă (din timp). 3. Refl. A-și încleșta mâna sau mâinile pe ceva pentru a se sprijini, pentru a se agăța. 4. Refl. recipr. A se lua de mână cu cineva (pentru a forma o horă, pentru a dansa). 5. Tranz. A cuprinde pe cineva cu mâinile, cu brațele. II. Tranz. 1. A ajunge din urmă (și a imobiliza) pe cineva sau ceva care se mișcă, aleargă; a captura (un fugar, un răufăcător, un inamic). ♦ A pune mâna (sau laba) pe un animal. 2. A surprinde pe cineva asupra unei fapte (reprobabile) săvârșite pe ascuns; a descoperi pe cineva cu o vină, cu o neregulă. ◊ Expr. A prinde (pe cineva) cu minciuna = a descoperi că cineva a mințit. ♦ A încurca pe cineva cu vorba, a-l face să se încurce în răspunsuri (încercând să ocolească adevărul). 3. A ajunge în ultima clipă spre a mai găsi o persoană, un vehicul etc. care sunt gata de plecare. ◊ Expr. A prinde momentul (sau ocazia, prilejul) = a găsi, a nu lăsa să scape momentul (sau prilejul) favorabil. A nu-l prinde pe cineva vremea în loc = a fi ocupat tot timpul, a nu sta nicio clipă neocupat. ♦ (Despre fenomene ale naturii, evenimente etc.) A surprinde. 4. Fig. (Despre stări fizice sau sufletești) A cuprinde (pe neașteptate); a copleși. ♦ A absorbi. III. 1. Tranz. A fixa ceva prin legare, coasere sau agățare. ♦ Refl. A rămâne fixat sau agățat (de sau în ceva). ♦ Fig. A înregistra, a fixa și a reda prin mijloace artistice aspecte din lumea înconjurătoare. 2. Tranz. A înhăma; a înjuga. 3. Refl. A se lega, a se asocia cu cineva (în calitate de...). 4. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) angaja, a (se) tocmi într-o slujbă. 5. Refl. A se angaja, a se învoi la ceva; a accepta, a primi. ◊ Expr. A se prinde chezaș (pentru cineva) = a garanta (pentru cineva). ♦ Refl. recipr. A se lua cu cineva la întrecere, a se măsura, a rivaliza. ♦ Refl. recipr. A face un pariu cu cineva, a pune rămășag. IV. 1. Refl. A se lipi de ceva sau de cineva. ◊ Expr. A nu se prinde lucrul de cineva, se spune când cineva nu are chef să lucreze. ♦ Fig. (Despre privire, ochi) A se opri, a se fixa, a se pironi asupra cuiva sau a ceva. ♦ Refl. și tranz. A (se) împreuna, a (se) îmbina formând un tot, a (se) suda. 2. Tranz. (Despre îmbrăcămintea cuiva; p. ext. despre gesturi, atitudini etc.) A-i ședea cuiva bine, a i se potrivi. 3. Refl. (Despre mâncare; în expr.) A se prinde de cineva = a-i prii cuiva, a se asimila. V. 1. Tranz. A începe să... ◊ Expr. (Refl. recipr.) A se prinde (cu cineva) la vorbă = a) a începe să discute (cu cineva); b) a se înțelege (unul cu altul), a cădea de acord să... 2. Refl. (Pop.) A se apuca de o treabă, a se porni la lucru. VI. 1. Tranz. A obține, a căpăta, a dobândi. ◊ Expr. (Fam.) A prinde carne (sau seu) = a se îngrășa. A prinde minte sau (intranz.) a prinde la minte = a câștiga experiență, a se face om de treabă. A prinde viață = a) a căpăta putere, tărie; a se înviora; b) a începe să se realizeze, să fie pus în practică. A prinde inimă sau (intranz.) a prinde la inimă = a căpăta curaj, a se îmbărbăta. ♦ Fig. A-și însuși o cunoștință, o deprindere etc., a învăța (de la altul). 2. Intranz. și refl. A se dezvolta după transplantare, a crește. ◊ Expr. (Tranz.) A prinde rădăcini (sau rădăcină) = a se fixa într-un loc, a căpăta stabilitate, forță, putere. VII. Refl. Fig. (Fam.) A fi crezut, a fi luat drept adevărat, bun, valabil. VIII. Refl. (Despre lapte; p. ext. despre alte substanțe) A se coagula, a se închega. [Prez. ind. și: (pop.) prinz. – Perf. s. prinsei, part. prins] – Lat. pre(he)ndere. DOOM
prínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prind, 1 pl. príndem, 2 pl. príndeți, perf. s. 1 sg. prinséi, 1 pl. prínserăm; conj. prez. 3 să príndă; imper. 2 sg. prínde; ger. prinzấnd; part. prins
prinzi
PRÍNDE, prind, vb. III. I. 1. Tranz. A apuca ceva sau pe cineva cu mâna, cu ajutorul unui instrument etc. ◊ Expr. Parcă (l-)a prins pe Dumnezeu de (un) picior, se spune când cineva are o bucurie mare, neașteptată. ♦ (Despre animale) A apuca cu dinții, cu ghearele. ♦ A fixa, imobilizând. 2. Tranz. Fig. A lua cunoștință de ceva (cu ochii, cu urechea, cu mintea); a percepe. ◊ Expr. (Intranz.) A prinde de veste = a observa, a remarca, a afla ceva, a băga de seamă (din timp). 3. Refl. A-și încleșta mâna sau mâinile pe ceva pentru a se sprijini, pentru a se agăța. 4. Refl. recipr. A se lua de mână cu cineva (pentru a forma o horă, pentru a dansa). 5. Tranz. A cuprinde pe cineva cu mâinile, cu brațele. II. Tranz. 1. A ajunge din urmă (și a imobiliza) pe cineva sau ceva care se mișcă, aleargă; a captura (un fugar, un răufăcător, un inamic). ♦ A pune mâna (sau laba) pe un animal. 2. A surprinde pe cineva asupra unei fapte (reprobabile) săvârșite pe ascuns; a descoperi pe cineva cu o vină, cu o neregulă. ◊ Expr. A prinde (pe cineva) cu minciuna = a descoperi că cineva a mințit. ♦ A încurca pe cineva cu vorba, a-l face să se încurce în răspunsuri (încercând să ocolească adevărul). 3. A ajunge în ultima clipă spre a mai găsi o persoană, un vehicul etc. care sunt gata de plecare. ◊ Expr. A prinde momentul (sau ocazia, prilejul) = a găsi, a nu lăsa să scape momentul (sau prilejul) favorabil. A nu-l prinde pe cineva vremea în loc = a fi ocupat tot timpul, a nu sta nicio clipă neocupat. ♦ (Despre fenomene ale naturii, evenimente etc.) A surprinde. 4. Fig. (Despre stări fizice sau sufletești) A cuprinde (pe neașteptate); a copleși. ♦ A absorbi. III. 1. Tranz. A fixa ceva prin legare, coasere sau agățare. ♦ Refl. A rămâne fixat sau agățat (de sau în ceva). ♦ Fig. A înregistra, a fixa și a reda prin mijloace artistice aspecte din lumea înconjurătoare. 2. Tranz. A înhăma; a înjuga. 3. Refl. A se lega, a se asocia cu cineva (în calitate de...). 4. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) angaja, a (se) tocmi într-o slujbă. 5. Refl. A se angaja, a se învoi la ceva; a accepta, a primi. ◊ Expr. A se prinde chezaș (pentru cineva) = a garanta (pentru cineva). ♦ Refl. recipr. A se lua cu cineva la întrecere, a se măsura, a rivaliza. ♦ Refl. recipr. A face un pariu cu cineva, a pune rămășag. IV. 1. Refl. A se lipi de ceva sau de cineva. ◊ Expr. A nu se prinde lucrul de cineva, se spune când cineva nu are chef să lucreze. ♦ Fig. (Despre privire, ochi) A se opri, a se fixa, a se pironi asupra cuiva sau a ceva. ♦ Refl. și tranz. A (se) împreuna, a (se) îmbina formând un tot, a (se) suda. 2. Tranz. (Despre îmbrăcămintea cuiva; p. ext. despre gesturi, atitudini etc.) A-i ședea cuiva bine, a i se potrivi. 3. Refl. (Despre mâncare; în expr.) A se prinde de cineva = a-i prii cuiva, a se asimila. V. 1. Tranz. A începe să... ◊ Expr. (Refl. recipr.) A se prinde (cu cineva) la vorbă = a) a începe să discute (cu cineva); b) a se înțelege (unul cu altul), a cădea de acord să... 2. Refl. (Pop.) A se apuca de o treabă, a se porni la lucru. VI. 1. Tranz. A obține, a căpăta, a dobândi. ◊ Expr. (Fam.) A prinde carne (sau seu) = a se îngrășa. A prinde minte sau (intranz.) a prinde la minte = a câștiga experiență, a se face om de treabă. A prinde viață = a) a căpăta putere, tărie; a se înviora; b) a începe să se realizeze, să fie pus în practică. A prinde inimă sau (intranz.) a prinde la inimă = a căpăta curaj, a se îmbărbăta. ♦ Fig. A-și însuși o cunoștință, o deprindere etc., a învăța (de la altul). 2. Intranz. și refl. A se dezvolta după transplantare, a crește. ◊ Expr. (Tranz.) A prinde rădăcini (sau rădăcină) = a se fixa într-un loc, a căpăta stabilitate, forță, putere. VII. Refl. Fig. (Fam.) A fi crezut, a fi luat drept adevărat, bun, valabil. VIII. Refl. (Despre lapte; p. ext. despre alte substanțe) A se coagula, a se închega. [Prez. ind. și: (pop.) prinz. – Perf. s. prinsei, part. prins] – Lat. pre(he)ndere. DOOM
prínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prind, 1 pl. príndem, 2 pl. príndeți, perf. s. 1 sg. prinséi, 1 pl. prínserăm; conj. prez. 3 să príndă; imper. 2 sg. prínde; ger. prinzấnd; part. prins
prinzând
PRÍNDE, prind, vb. III. I. 1. Tranz. A apuca ceva sau pe cineva cu mâna, cu ajutorul unui instrument etc. ◊ Expr. Parcă (l-)a prins pe Dumnezeu de (un) picior, se spune când cineva are o bucurie mare, neașteptată. ♦ (Despre animale) A apuca cu dinții, cu ghearele. ♦ A fixa, imobilizând. 2. Tranz. Fig. A lua cunoștință de ceva (cu ochii, cu urechea, cu mintea); a percepe. ◊ Expr. (Intranz.) A prinde de veste = a observa, a remarca, a afla ceva, a băga de seamă (din timp). 3. Refl. A-și încleșta mâna sau mâinile pe ceva pentru a se sprijini, pentru a se agăța. 4. Refl. recipr. A se lua de mână cu cineva (pentru a forma o horă, pentru a dansa). 5. Tranz. A cuprinde pe cineva cu mâinile, cu brațele. II. Tranz. 1. A ajunge din urmă (și a imobiliza) pe cineva sau ceva care se mișcă, aleargă; a captura (un fugar, un răufăcător, un inamic). ♦ A pune mâna (sau laba) pe un animal. 2. A surprinde pe cineva asupra unei fapte (reprobabile) săvârșite pe ascuns; a descoperi pe cineva cu o vină, cu o neregulă. ◊ Expr. A prinde (pe cineva) cu minciuna = a descoperi că cineva a mințit. ♦ A încurca pe cineva cu vorba, a-l face să se încurce în răspunsuri (încercând să ocolească adevărul). 3. A ajunge în ultima clipă spre a mai găsi o persoană, un vehicul etc. care sunt gata de plecare. ◊ Expr. A prinde momentul (sau ocazia, prilejul) = a găsi, a nu lăsa să scape momentul (sau prilejul) favorabil. A nu-l prinde pe cineva vremea în loc = a fi ocupat tot timpul, a nu sta nicio clipă neocupat. ♦ (Despre fenomene ale naturii, evenimente etc.) A surprinde. 4. Fig. (Despre stări fizice sau sufletești) A cuprinde (pe neașteptate); a copleși. ♦ A absorbi. III. 1. Tranz. A fixa ceva prin legare, coasere sau agățare. ♦ Refl. A rămâne fixat sau agățat (de sau în ceva). ♦ Fig. A înregistra, a fixa și a reda prin mijloace artistice aspecte din lumea înconjurătoare. 2. Tranz. A înhăma; a înjuga. 3. Refl. A se lega, a se asocia cu cineva (în calitate de...). 4. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) angaja, a (se) tocmi într-o slujbă. 5. Refl. A se angaja, a se învoi la ceva; a accepta, a primi. ◊ Expr. A se prinde chezaș (pentru cineva) = a garanta (pentru cineva). ♦ Refl. recipr. A se lua cu cineva la întrecere, a se măsura, a rivaliza. ♦ Refl. recipr. A face un pariu cu cineva, a pune rămășag. IV. 1. Refl. A se lipi de ceva sau de cineva. ◊ Expr. A nu se prinde lucrul de cineva, se spune când cineva nu are chef să lucreze. ♦ Fig. (Despre privire, ochi) A se opri, a se fixa, a se pironi asupra cuiva sau a ceva. ♦ Refl. și tranz. A (se) împreuna, a (se) îmbina formând un tot, a (se) suda. 2. Tranz. (Despre îmbrăcămintea cuiva; p. ext. despre gesturi, atitudini etc.) A-i ședea cuiva bine, a i se potrivi. 3. Refl. (Despre mâncare; în expr.) A se prinde de cineva = a-i prii cuiva, a se asimila. V. 1. Tranz. A începe să... ◊ Expr. (Refl. recipr.) A se prinde (cu cineva) la vorbă = a) a începe să discute (cu cineva); b) a se înțelege (unul cu altul), a cădea de acord să... 2. Refl. (Pop.) A se apuca de o treabă, a se porni la lucru. VI. 1. Tranz. A obține, a căpăta, a dobândi. ◊ Expr. (Fam.) A prinde carne (sau seu) = a se îngrășa. A prinde minte sau (intranz.) a prinde la minte = a câștiga experiență, a se face om de treabă. A prinde viață = a) a căpăta putere, tărie; a se înviora; b) a începe să se realizeze, să fie pus în practică. A prinde inimă sau (intranz.) a prinde la inimă = a căpăta curaj, a se îmbărbăta. ♦ Fig. A-și însuși o cunoștință, o deprindere etc., a învăța (de la altul). 2. Intranz. și refl. A se dezvolta după transplantare, a crește. ◊ Expr. (Tranz.) A prinde rădăcini (sau rădăcină) = a se fixa într-un loc, a căpăta stabilitate, forță, putere. VII. Refl. Fig. (Fam.) A fi crezut, a fi luat drept adevărat, bun, valabil. VIII. Refl. (Despre lapte; p. ext. despre alte substanțe) A se coagula, a se închega. [Prez. ind. și: (pop.) prinz. – Perf. s. prinsei, part. prins] – Lat. pre(he)ndere. DOOM
prínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prind, 1 pl. príndem, 2 pl. príndeți, perf. s. 1 sg. prinséi, 1 pl. prínserăm; conj. prez. 3 să príndă; imper. 2 sg. prínde; ger. prinzấnd; part. prins
prinzînd
PRÍNDE, prind, vb. III. I. 1. Tranz. A apuca ceva sau pe cineva cu mâna, cu ajutorul unui instrument etc. ◊ Expr. Parcă (l-)a prins pe Dumnezeu de (un) picior, se spune când cineva are o bucurie mare, neașteptată. ♦ (Despre animale) A apuca cu dinții, cu ghearele. ♦ A fixa, imobilizând. 2. Tranz. Fig. A lua cunoștință de ceva (cu ochii, cu urechea, cu mintea); a percepe. ◊ Expr. (Intranz.) A prinde de veste = a observa, a remarca, a afla ceva, a băga de seamă (din timp). 3. Refl. A-și încleșta mâna sau mâinile pe ceva pentru a se sprijini, pentru a se agăța. 4. Refl. recipr. A se lua de mână cu cineva (pentru a forma o horă, pentru a dansa). 5. Tranz. A cuprinde pe cineva cu mâinile, cu brațele. II. Tranz. 1. A ajunge din urmă (și a imobiliza) pe cineva sau ceva care se mișcă, aleargă; a captura (un fugar, un răufăcător, un inamic). ♦ A pune mâna (sau laba) pe un animal. 2. A surprinde pe cineva asupra unei fapte (reprobabile) săvârșite pe ascuns; a descoperi pe cineva cu o vină, cu o neregulă. ◊ Expr. A prinde (pe cineva) cu minciuna = a descoperi că cineva a mințit. ♦ A încurca pe cineva cu vorba, a-l face să se încurce în răspunsuri (încercând să ocolească adevărul). 3. A ajunge în ultima clipă spre a mai găsi o persoană, un vehicul etc. care sunt gata de plecare. ◊ Expr. A prinde momentul (sau ocazia, prilejul) = a găsi, a nu lăsa să scape momentul (sau prilejul) favorabil. A nu-l prinde pe cineva vremea în loc = a fi ocupat tot timpul, a nu sta nicio clipă neocupat. ♦ (Despre fenomene ale naturii, evenimente etc.) A surprinde. 4. Fig. (Despre stări fizice sau sufletești) A cuprinde (pe neașteptate); a copleși. ♦ A absorbi. III. 1. Tranz. A fixa ceva prin legare, coasere sau agățare. ♦ Refl. A rămâne fixat sau agățat (de sau în ceva). ♦ Fig. A înregistra, a fixa și a reda prin mijloace artistice aspecte din lumea înconjurătoare. 2. Tranz. A înhăma; a înjuga. 3. Refl. A se lega, a se asocia cu cineva (în calitate de...). 4. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) angaja, a (se) tocmi într-o slujbă. 5. Refl. A se angaja, a se învoi la ceva; a accepta, a primi. ◊ Expr. A se prinde chezaș (pentru cineva) = a garanta (pentru cineva). ♦ Refl. recipr. A se lua cu cineva la întrecere, a se măsura, a rivaliza. ♦ Refl. recipr. A face un pariu cu cineva, a pune rămășag. IV. 1. Refl. A se lipi de ceva sau de cineva. ◊ Expr. A nu se prinde lucrul de cineva, se spune când cineva nu are chef să lucreze. ♦ Fig. (Despre privire, ochi) A se opri, a se fixa, a se pironi asupra cuiva sau a ceva. ♦ Refl. și tranz. A (se) împreuna, a (se) îmbina formând un tot, a (se) suda. 2. Tranz. (Despre îmbrăcămintea cuiva; p. ext. despre gesturi, atitudini etc.) A-i ședea cuiva bine, a i se potrivi. 3. Refl. (Despre mâncare; în expr.) A se prinde de cineva = a-i prii cuiva, a se asimila. V. 1. Tranz. A începe să... ◊ Expr. (Refl. recipr.) A se prinde (cu cineva) la vorbă = a) a începe să discute (cu cineva); b) a se înțelege (unul cu altul), a cădea de acord să... 2. Refl. (Pop.) A se apuca de o treabă, a se porni la lucru. VI. 1. Tranz. A obține, a căpăta, a dobândi. ◊ Expr. (Fam.) A prinde carne (sau seu) = a se îngrășa. A prinde minte sau (intranz.) a prinde la minte = a câștiga experiență, a se face om de treabă. A prinde viață = a) a căpăta putere, tărie; a se înviora; b) a începe să se realizeze, să fie pus în practică. A prinde inimă sau (intranz.) a prinde la inimă = a căpăta curaj, a se îmbărbăta. ♦ Fig. A-și însuși o cunoștință, o deprindere etc., a învăța (de la altul). 2. Intranz. și refl. A se dezvolta după transplantare, a crește. ◊ Expr. (Tranz.) A prinde rădăcini (sau rădăcină) = a se fixa într-un loc, a căpăta stabilitate, forță, putere. VII. Refl. Fig. (Fam.) A fi crezut, a fi luat drept adevărat, bun, valabil. VIII. Refl. (Despre lapte; p. ext. despre alte substanțe) A se coagula, a se închega. [Prez. ind. și: (pop.) prinz. – Perf. s. prinsei, part. prins] – Lat. pre(he)ndere. DOOM
prínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prind, 1 pl. príndem, 2 pl. príndeți, perf. s. 1 sg. prinséi, 1 pl. prínserăm; conj. prez. 3 să príndă; imper. 2 sg. prínde; ger. prinzấnd; part. prins
prinză
PRÍNDE, prind, vb. III. I. 1. Tranz. A apuca ceva sau pe cineva cu mâna, cu ajutorul unui instrument etc. ◊ Expr. Parcă (l-)a prins pe Dumnezeu de (un) picior, se spune când cineva are o bucurie mare, neașteptată. ♦ (Despre animale) A apuca cu dinții, cu ghearele. ♦ A fixa, imobilizând. 2. Tranz. Fig. A lua cunoștință de ceva (cu ochii, cu urechea, cu mintea); a percepe. ◊ Expr. (Intranz.) A prinde de veste = a observa, a remarca, a afla ceva, a băga de seamă (din timp). 3. Refl. A-și încleșta mâna sau mâinile pe ceva pentru a se sprijini, pentru a se agăța. 4. Refl. recipr. A se lua de mână cu cineva (pentru a forma o horă, pentru a dansa). 5. Tranz. A cuprinde pe cineva cu mâinile, cu brațele. II. Tranz. 1. A ajunge din urmă (și a imobiliza) pe cineva sau ceva care se mișcă, aleargă; a captura (un fugar, un răufăcător, un inamic). ♦ A pune mâna (sau laba) pe un animal. 2. A surprinde pe cineva asupra unei fapte (reprobabile) săvârșite pe ascuns; a descoperi pe cineva cu o vină, cu o neregulă. ◊ Expr. A prinde (pe cineva) cu minciuna = a descoperi că cineva a mințit. ♦ A încurca pe cineva cu vorba, a-l face să se încurce în răspunsuri (încercând să ocolească adevărul). 3. A ajunge în ultima clipă spre a mai găsi o persoană, un vehicul etc. care sunt gata de plecare. ◊ Expr. A prinde momentul (sau ocazia, prilejul) = a găsi, a nu lăsa să scape momentul (sau prilejul) favorabil. A nu-l prinde pe cineva vremea în loc = a fi ocupat tot timpul, a nu sta nicio clipă neocupat. ♦ (Despre fenomene ale naturii, evenimente etc.) A surprinde. 4. Fig. (Despre stări fizice sau sufletești) A cuprinde (pe neașteptate); a copleși. ♦ A absorbi. III. 1. Tranz. A fixa ceva prin legare, coasere sau agățare. ♦ Refl. A rămâne fixat sau agățat (de sau în ceva). ♦ Fig. A înregistra, a fixa și a reda prin mijloace artistice aspecte din lumea înconjurătoare. 2. Tranz. A înhăma; a înjuga. 3. Refl. A se lega, a se asocia cu cineva (în calitate de...). 4. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) angaja, a (se) tocmi într-o slujbă. 5. Refl. A se angaja, a se învoi la ceva; a accepta, a primi. ◊ Expr. A se prinde chezaș (pentru cineva) = a garanta (pentru cineva). ♦ Refl. recipr. A se lua cu cineva la întrecere, a se măsura, a rivaliza. ♦ Refl. recipr. A face un pariu cu cineva, a pune rămășag. IV. 1. Refl. A se lipi de ceva sau de cineva. ◊ Expr. A nu se prinde lucrul de cineva, se spune când cineva nu are chef să lucreze. ♦ Fig. (Despre privire, ochi) A se opri, a se fixa, a se pironi asupra cuiva sau a ceva. ♦ Refl. și tranz. A (se) împreuna, a (se) îmbina formând un tot, a (se) suda. 2. Tranz. (Despre îmbrăcămintea cuiva; p. ext. despre gesturi, atitudini etc.) A-i ședea cuiva bine, a i se potrivi. 3. Refl. (Despre mâncare; în expr.) A se prinde de cineva = a-i prii cuiva, a se asimila. V. 1. Tranz. A începe să... ◊ Expr. (Refl. recipr.) A se prinde (cu cineva) la vorbă = a) a începe să discute (cu cineva); b) a se înțelege (unul cu altul), a cădea de acord să... 2. Refl. (Pop.) A se apuca de o treabă, a se porni la lucru. VI. 1. Tranz. A obține, a căpăta, a dobândi. ◊ Expr. (Fam.) A prinde carne (sau seu) = a se îngrășa. A prinde minte sau (intranz.) a prinde la minte = a câștiga experiență, a se face om de treabă. A prinde viață = a) a căpăta putere, tărie; a se înviora; b) a începe să se realizeze, să fie pus în practică. A prinde inimă sau (intranz.) a prinde la inimă = a căpăta curaj, a se îmbărbăta. ♦ Fig. A-și însuși o cunoștință, o deprindere etc., a învăța (de la altul). 2. Intranz. și refl. A se dezvolta după transplantare, a crește. ◊ Expr. (Tranz.) A prinde rădăcini (sau rădăcină) = a se fixa într-un loc, a căpăta stabilitate, forță, putere. VII. Refl. Fig. (Fam.) A fi crezut, a fi luat drept adevărat, bun, valabil. VIII. Refl. (Despre lapte; p. ext. despre alte substanțe) A se coagula, a se închega. [Prez. ind. și: (pop.) prinz. – Perf. s. prinsei, part. prins] – Lat. pre(he)ndere. DOOM
prínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prind, 1 pl. príndem, 2 pl. príndeți, perf. s. 1 sg. prinséi, 1 pl. prínserăm; conj. prez. 3 să príndă; imper. 2 sg. prínde; ger. prinzấnd; part. prins
prinzătoare
PRINZĂTOÁRE, prinzători, s. f. (Rar) Cursă de prins păsări. V. capcană. Ai fost și tu vînător într-o vreme, însă de vrăbii, pițigoi și sticleți, cu praștia, cu cleiul și prinzătoarea. PAS, Z. I 209. DOOM
prinzătoáre (capcană) (rar) s. f., g.-d. art. prinzătórii; pl. prinzătóri
prinzătoare
PRINZĂTÓR, -OÁRE, prinzători, -oare, adj., s. f., s. n. 1. Adj. Care prinde, care apucă sau înhață. 2. S. f. (Rar) Cursă de prins păsări. 3. S. n. Mașină sau instalație folosită pentru separarea anumitor impurități dintr-un material. – Prinde + suf. -ător. DOOM
prinzătór (mașină) s. n., pl. prinzătoáre
prinzătoarea
PRINZĂTOÁRE, prinzători, s. f. (Rar) Cursă de prins păsări. V. capcană. Ai fost și tu vînător într-o vreme, însă de vrăbii, pițigoi și sticleți, cu praștia, cu cleiul și prinzătoarea. PAS, Z. I 209. DOOM
prinzătoáre (capcană) (rar) s. f., g.-d. art. prinzătórii; pl. prinzătóri
prinzătoarea
PRINZĂTÓR, -OÁRE, prinzători, -oare, adj., s. f., s. n. 1. Adj. Care prinde, care apucă sau înhață. 2. S. f. (Rar) Cursă de prins păsări. 3. S. n. Mașină sau instalație folosită pentru separarea anumitor impurități dintr-un material. – Prinde + suf. -ător. DOOM
prinzătór (mașină) s. n., pl. prinzătoáre
prinzătoarei
PRINZĂTÓR, -OÁRE, prinzători, -oare, adj., s. f., s. n. 1. Adj. Care prinde, care apucă sau înhață. 2. S. f. (Rar) Cursă de prins păsări. 3. S. n. Mașină sau instalație folosită pentru separarea anumitor impurități dintr-un material. – Prinde + suf. -ător. DOOM
prinzătór (mașină) s. n., pl. prinzătoáre
prinzătoarele
PRINZĂTÓR, -OÁRE, prinzători, -oare, adj., s. f., s. n. 1. Adj. Care prinde, care apucă sau înhață. 2. S. f. (Rar) Cursă de prins păsări. 3. S. n. Mașină sau instalație folosită pentru separarea anumitor impurități dintr-un material. – Prinde + suf. -ător. DOOM
prinzătór (mașină) s. n., pl. prinzătoáre
prinzătoarelor
PRINZĂTÓR, -OÁRE, prinzători, -oare, adj., s. f., s. n. 1. Adj. Care prinde, care apucă sau înhață. 2. S. f. (Rar) Cursă de prins păsări. 3. S. n. Mașină sau instalație folosită pentru separarea anumitor impurități dintr-un material. – Prinde + suf. -ător. DOOM
prinzătór (mașină) s. n., pl. prinzătoáre
prinzător
PRINZĂTÓR, -OÁRE, prinzători, -oare, adj., s. f., s. n. 1. Adj. Care prinde, care apucă sau înhață. 2. S. f. (Rar) Cursă de prins păsări. 3. S. n. Mașină sau instalație folosită pentru separarea anumitor impurități dintr-un material. – Prinde + suf. -ător. DOOM
prinzătór (mașină) s. n., pl. prinzătoáre
prinzători
PRINZĂTOÁRE, prinzători, s. f. (Rar) Cursă de prins păsări. V. capcană. Ai fost și tu vînător într-o vreme, însă de vrăbii, pițigoi și sticleți, cu praștia, cu cleiul și prinzătoarea. PAS, Z. I 209. DOOM
prinzătoáre (capcană) (rar) s. f., g.-d. art. prinzătórii; pl. prinzătóri
prinzători
PRINZĂTÓR, -OÁRE, prinzători, -oare, adj., s. f., s. n. 1. Adj. Care prinde, care apucă sau înhață. 2. S. f. (Rar) Cursă de prins păsări. 3. S. n. Mașină sau instalație folosită pentru separarea anumitor impurități dintr-un material. – Prinde + suf. -ător. DOOM
prinzătór (mașină) s. n., pl. prinzătoáre
prinzătorii
PRINZĂTOÁRE, prinzători, s. f. (Rar) Cursă de prins păsări. V. capcană. Ai fost și tu vînător într-o vreme, însă de vrăbii, pițigoi și sticleți, cu praștia, cu cleiul și prinzătoarea. PAS, Z. I 209. DOOM
prinzătoáre (capcană) (rar) s. f., g.-d. art. prinzătórii; pl. prinzătóri
prinzătorii
PRINZĂTÓR, -OÁRE, prinzători, -oare, adj., s. f., s. n. 1. Adj. Care prinde, care apucă sau înhață. 2. S. f. (Rar) Cursă de prins păsări. 3. S. n. Mașină sau instalație folosită pentru separarea anumitor impurități dintr-un material. – Prinde + suf. -ător. DOOM
prinzătór (mașină) s. n., pl. prinzătoáre
prinzătorile
PRINZĂTOÁRE, prinzători, s. f. (Rar) Cursă de prins păsări. V. capcană. Ai fost și tu vînător într-o vreme, însă de vrăbii, pițigoi și sticleți, cu praștia, cu cleiul și prinzătoarea. PAS, Z. I 209. DOOM
prinzătoáre (capcană) (rar) s. f., g.-d. art. prinzătórii; pl. prinzătóri
prinzătorilor
PRINZĂTOÁRE, prinzători, s. f. (Rar) Cursă de prins păsări. V. capcană. Ai fost și tu vînător într-o vreme, însă de vrăbii, pițigoi și sticleți, cu praștia, cu cleiul și prinzătoarea. PAS, Z. I 209. DOOM
prinzătoáre (capcană) (rar) s. f., g.-d. art. prinzătórii; pl. prinzătóri
prinzătorilor
PRINZĂTÓR, -OÁRE, prinzători, -oare, adj., s. f., s. n. 1. Adj. Care prinde, care apucă sau înhață. 2. S. f. (Rar) Cursă de prins păsări. 3. S. n. Mașină sau instalație folosită pentru separarea anumitor impurități dintr-un material. – Prinde + suf. -ător. DOOM
prinzătór (mașină) s. n., pl. prinzătoáre
prinzătorul
PRINZĂTÓR, -OÁRE, prinzători, -oare, adj., s. f., s. n. 1. Adj. Care prinde, care apucă sau înhață. 2. S. f. (Rar) Cursă de prins păsări. 3. S. n. Mașină sau instalație folosită pentru separarea anumitor impurități dintr-un material. – Prinde + suf. -ător. DOOM
prinzătór (mașină) s. n., pl. prinzătoáre
prinzătorului
PRINZĂTÓR, -OÁRE, prinzători, -oare, adj., s. f., s. n. 1. Adj. Care prinde, care apucă sau înhață. 2. S. f. (Rar) Cursă de prins păsări. 3. S. n. Mașină sau instalație folosită pentru separarea anumitor impurități dintr-un material. – Prinde + suf. -ător. DOOM
prinzătór (mașină) s. n., pl. prinzătoáre
prinși
PRINS2, -Ă, prinși, -se, adj. 1. Care a căzut în mâinile cuiva, care este lipsit de libertate; captiv. ◊ Expr. A se da prins = a se recunoaște învins, a se preda. ♦ (Despre încheieturi, articulații etc.) Anchilozat. 2. Ocupat cu diverse treburi, copleșit de treburi. 3. (Despre lapte) Închegat, coagulat; bătut. – V. prinde.
prinșii
PRINS2, -Ă, prinși, -se, adj. 1. Care a căzut în mâinile cuiva, care este lipsit de libertate; captiv. ◊ Expr. A se da prins = a se recunoaște învins, a se preda. ♦ (Despre încheieturi, articulații etc.) Anchilozat. 2. Ocupat cu diverse treburi, copleșit de treburi. 3. (Despre lapte) Închegat, coagulat; bătut. – V. prinde.
prinșilor
PRINS2, -Ă, prinși, -se, adj. 1. Care a căzut în mâinile cuiva, care este lipsit de libertate; captiv. ◊ Expr. A se da prins = a se recunoaște învins, a se preda. ♦ (Despre încheieturi, articulații etc.) Anchilozat. 2. Ocupat cu diverse treburi, copleșit de treburi. 3. (Despre lapte) Închegat, coagulat; bătut. – V. prinde.
prinț
PRINȚ, prinți, s. m. Principe. ◊ Expr. A trăi ca un prinț = a trăi o viață extrem de îmbelșugată. – Din fr. prince, germ. Prinz. DOOM
prinț s. m., pl. prinți
prințesa
PRINȚÉSĂ, prințese, s. f. Principesă. – Din fr. princesse (după prinț). DOOM
prințésă s. f., g.-d. art. prințései; pl. prințése
prințese
PRINȚÉSĂ, prințese, s. f. Principesă. – Din fr. princesse (după prinț). DOOM
prințésă s. f., g.-d. art. prințései; pl. prințése
prințesei
PRINȚÉSĂ, prințese, s. f. Principesă. – Din fr. princesse (după prinț). DOOM
prințésă s. f., g.-d. art. prințései; pl. prințése
prințesele
PRINȚÉSĂ, prințese, s. f. Principesă. – Din fr. princesse (după prinț). DOOM
prințésă s. f., g.-d. art. prințései; pl. prințése
prințeselor
PRINȚÉSĂ, prințese, s. f. Principesă. – Din fr. princesse (după prinț). DOOM
prințésă s. f., g.-d. art. prințései; pl. prințése
prinți
PRINȚ, prinți, s. m. Principe. ◊ Expr. A trăi ca un prinț = a trăi o viață extrem de îmbelșugată. – Din fr. prince, germ. Prinz. DOOM
prinț s. m., pl. prinți
prinții
PRINȚ, prinți, s. m. Principe. ◊ Expr. A trăi ca un prinț = a trăi o viață extrem de îmbelșugată. – Din fr. prince, germ. Prinz. DOOM
prinț s. m., pl. prinți
prinților
PRINȚ, prinți, s. m. Principe. ◊ Expr. A trăi ca un prinț = a trăi o viață extrem de îmbelșugată. – Din fr. prince, germ. Prinz. DOOM
prinț s. m., pl. prinți
prințip
PRINȚÍP s. n. v. principiu. DOOM
princípiu [piu pron. piu] s. n., art. princípiul; pl. princípii, art. princípiile (-pi-i-)
prințipat
PRINCIPÁT, principate, s. n. 1. Teritoriu condus de un suveran care are titlul de principe. A (La pl.; de obicei determinat prin „române” sau „dunărene”) Țara Românească și Moldova, împreună, înainte de Unirea din 1859. 2. Demnitatea de principe. 3. (În Roma antică) Sistem de guvernare instaurat de Augustus la sfârșitul războaielor civile. [Var.: (înv.) prințipát s. n.] – Din fr. principat, lat. principatus. DOOM
principát s. n., pl. principáte
prințișor
PRINȚIȘÓR, prințișori, s. m. Diminutiv al lui prinț. – Prinț + suf. -ișor. DOOM
prințișór s. m., pl. prințișóri
prințișori
PRINȚIȘÓR, prințișori, s. m. Diminutiv al lui prinț. – Prinț + suf. -ișor. DOOM
prințișór s. m., pl. prințișóri
prințișorii
PRINȚIȘÓR, prințișori, s. m. Diminutiv al lui prinț. – Prinț + suf. -ișor. DOOM
prințișór s. m., pl. prințișóri
prințișorilor
PRINȚIȘÓR, prințișori, s. m. Diminutiv al lui prinț. – Prinț + suf. -ișor. DOOM
prințișór s. m., pl. prințișóri
prințișorul
PRINȚIȘÓR, prințișori, s. m. Diminutiv al lui prinț. – Prinț + suf. -ișor. DOOM
prințișór s. m., pl. prințișóri
prințișorului
PRINȚIȘÓR, prințișori, s. m. Diminutiv al lui prinț. – Prinț + suf. -ișor. DOOM
prințișór s. m., pl. prințișóri
prințul
PRINȚ, prinți, s. m. Principe. ◊ Expr. A trăi ca un prinț = a trăi o viață extrem de îmbelșugată. – Din fr. prince, germ. Prinz. DOOM
prinț s. m., pl. prinți
prințului
PRINȚ, prinți, s. m. Principe. ◊ Expr. A trăi ca un prinț = a trăi o viață extrem de îmbelșugată. – Din fr. prince, germ. Prinz. DOOM
prinț s. m., pl. prinți
priod
PRIÓD s. n. (Regional) 1. Drumul pe unde trece vînatul; trecătoarea vînatului. 2. Loc de pîndă la vînat.
prior
PRIOR2, -Ă, priori, -e, s. m. și f. Conducător al unei mănăstiri catolice sau al unei congregații de călugări. [Pr.: pri-or] – Din lat. prior, germ. Prior. DOOM
*prióră (pri-o-) s. f., g.-d. art. priórei; pl. prióre
prior
PRIOR2, -Ă, priori, -e, s. m. și f. Conducător al unei mănăstiri catolice sau al unei congregații de călugări. [Pr.: pri-or] – Din lat. prior, germ. Prior. DOOM
*prióră (pri-o-) s. f., g.-d. art. priórei; pl. prióre
priora
PRIOR2, -Ă, priori, -e, s. m. și f. Conducător al unei mănăstiri catolice sau al unei congregații de călugări. [Pr.: pri-or] – Din lat. prior, germ. Prior. DOOM
*prióră (pri-o-) s. f., g.-d. art. priórei; pl. prióre
priora
PRIOR2, -Ă, priori, -e, s. m. și f. Conducător al unei mănăstiri catolice sau al unei congregații de călugări. [Pr.: pri-or] – Din lat. prior, germ. Prior. DOOM
*prióră (pri-o-) s. f., g.-d. art. priórei; pl. prióre
priorat
PRIORÁT s. n. Funcție, titlu de prior2; perioadă de timp în care cineva exercită această funcție. [Pr.: pri-o-] – Din lat. prioratus, germ. Priorat. DOOM
*priorát (funcție a unui prior2) (pri-o-) s. n.
priorate
PRIORÁT s. n. Funcție, titlu de prior2; perioadă de timp în care cineva exercită această funcție. [Pr.: pri-o-] – Din lat. prioratus, germ. Priorat. DOOM
*priorát (funcție a unui prior2) (pri-o-) s. n.
prioratele
PRIORÁT s. n. Funcție, titlu de prior2; perioadă de timp în care cineva exercită această funcție. [Pr.: pri-o-] – Din lat. prioratus, germ. Priorat. DOOM
*priorát (funcție a unui prior2) (pri-o-) s. n.
prioratelor
PRIORÁT s. n. Funcție, titlu de prior2; perioadă de timp în care cineva exercită această funcție. [Pr.: pri-o-] – Din lat. prioratus, germ. Priorat. DOOM
*priorát (funcție a unui prior2) (pri-o-) s. n.
prioratul
PRIORÁT s. n. Funcție, titlu de prior2; perioadă de timp în care cineva exercită această funcție. [Pr.: pri-o-] – Din lat. prioratus, germ. Priorat. DOOM
*priorát (funcție a unui prior2) (pri-o-) s. n.
prioratului
PRIORÁT s. n. Funcție, titlu de prior2; perioadă de timp în care cineva exercită această funcție. [Pr.: pri-o-] – Din lat. prioratus, germ. Priorat. DOOM
*priorát (funcție a unui prior2) (pri-o-) s. n.
priore
PRIOR2, -Ă, priori, -e, s. m. și f. Conducător al unei mănăstiri catolice sau al unei congregații de călugări. [Pr.: pri-or] – Din lat. prior, germ. Prior. DOOM
*prióră (pri-o-) s. f., g.-d. art. priórei; pl. prióre
priore
PRIOR2, -Ă, priori, -e, s. m. și f. Conducător al unei mănăstiri catolice sau al unei congregații de călugări. [Pr.: pri-or] – Din lat. prior, germ. Prior. DOOM
*prióră (pri-o-) s. f., g.-d. art. priórei; pl. prióre
priorei
PRIOR2, -Ă, priori, -e, s. m. și f. Conducător al unei mănăstiri catolice sau al unei congregații de călugări. [Pr.: pri-or] – Din lat. prior, germ. Prior. DOOM
*prióră (pri-o-) s. f., g.-d. art. priórei; pl. prióre
priorei
PRIOR2, -Ă, priori, -e, s. m. și f. Conducător al unei mănăstiri catolice sau al unei congregații de călugări. [Pr.: pri-or] – Din lat. prior, germ. Prior. DOOM
*prióră (pri-o-) s. f., g.-d. art. priórei; pl. prióre
priorele
PRIOR2, -Ă, priori, -e, s. m. și f. Conducător al unei mănăstiri catolice sau al unei congregații de călugări. [Pr.: pri-or] – Din lat. prior, germ. Prior. DOOM
*prióră (pri-o-) s. f., g.-d. art. priórei; pl. prióre
priorele
PRIOR2, -Ă, priori, -e, s. m. și f. Conducător al unei mănăstiri catolice sau al unei congregații de călugări. [Pr.: pri-or] – Din lat. prior, germ. Prior. DOOM
*prióră (pri-o-) s. f., g.-d. art. priórei; pl. prióre
priorelor
PRIOR2, -Ă, priori, -e, s. m. și f. Conducător al unei mănăstiri catolice sau al unei congregații de călugări. [Pr.: pri-or] – Din lat. prior, germ. Prior. DOOM
*prióră (pri-o-) s. f., g.-d. art. priórei; pl. prióre
priorelor
PRIOR2, -Ă, priori, -e, s. m. și f. Conducător al unei mănăstiri catolice sau al unei congregații de călugări. [Pr.: pri-or] – Din lat. prior, germ. Prior. DOOM
*prióră (pri-o-) s. f., g.-d. art. priórei; pl. prióre
priori
PRIOR2, -Ă, priori, -e, s. m. și f. Conducător al unei mănăstiri catolice sau al unei congregații de călugări. [Pr.: pri-or] – Din lat. prior, germ. Prior. DOOM
*prióră (pri-o-) s. f., g.-d. art. priórei; pl. prióre
priori
PRIOR2, -Ă, priori, -e, s. m. și f. Conducător al unei mănăstiri catolice sau al unei congregații de călugări. [Pr.: pri-or] – Din lat. prior, germ. Prior. DOOM
*prióră (pri-o-) s. f., g.-d. art. priórei; pl. prióre
priori
A PRIÓRI loc. adj., loc. adv. (Fil.) (În mod) aprioric. [Pr.: -pri-o-] – Loc. lat. DOOM
a prióri (lat.) (-pri-o-ri) loc. adj., loc. adv.
priorii
PRIOR2, -Ă, priori, -e, s. m. și f. Conducător al unei mănăstiri catolice sau al unei congregații de călugări. [Pr.: pri-or] – Din lat. prior, germ. Prior. DOOM
*prióră (pri-o-) s. f., g.-d. art. priórei; pl. prióre
priorii
PRIOR2, -Ă, priori, -e, s. m. și f. Conducător al unei mănăstiri catolice sau al unei congregații de călugări. [Pr.: pri-or] – Din lat. prior, germ. Prior. DOOM
*prióră (pri-o-) s. f., g.-d. art. priórei; pl. prióre
priorilor
PRIOR2, -Ă, priori, -e, s. m. și f. Conducător al unei mănăstiri catolice sau al unei congregații de călugări. [Pr.: pri-or] – Din lat. prior, germ. Prior. DOOM
*prióră (pri-o-) s. f., g.-d. art. priórei; pl. prióre
priorilor
PRIOR2, -Ă, priori, -e, s. m. și f. Conducător al unei mănăstiri catolice sau al unei congregații de călugări. [Pr.: pri-or] – Din lat. prior, germ. Prior. DOOM
*prióră (pri-o-) s. f., g.-d. art. priórei; pl. prióre
prioritar
PRIORITÁR, -Ă, prioritari, -e, adj. Care are sau trebuie să aibă prioritate. Sarcini prioritare. [Pr.: pri-o-] – Din fr. prioritaire. DOOM
*prioritár (pri-o-) adj. m., pl. prioritári; f. prioritáră, pl. prioritáre
prioritara
PRIORITÁR, -Ă, prioritari, -e, adj. Care are sau trebuie să aibă prioritate. Sarcini prioritare. [Pr.: pri-o-] – Din fr. prioritaire. DOOM
*prioritár (pri-o-) adj. m., pl. prioritári; f. prioritáră, pl. prioritáre
prioritare
PRIORITÁR, -Ă, prioritari, -e, adj. Care are sau trebuie să aibă prioritate. Sarcini prioritare. [Pr.: pri-o-] – Din fr. prioritaire. DOOM
*prioritár (pri-o-) adj. m., pl. prioritári; f. prioritáră, pl. prioritáre
prioritarei
PRIORITÁR, -Ă, prioritari, -e, adj. Care are sau trebuie să aibă prioritate. Sarcini prioritare. [Pr.: pri-o-] – Din fr. prioritaire. DOOM
*prioritár (pri-o-) adj. m., pl. prioritári; f. prioritáră, pl. prioritáre
prioritarele
PRIORITÁR, -Ă, prioritari, -e, adj. Care are sau trebuie să aibă prioritate. Sarcini prioritare. [Pr.: pri-o-] – Din fr. prioritaire. DOOM
*prioritár (pri-o-) adj. m., pl. prioritári; f. prioritáră, pl. prioritáre
prioritarelor
PRIORITÁR, -Ă, prioritari, -e, adj. Care are sau trebuie să aibă prioritate. Sarcini prioritare. [Pr.: pri-o-] – Din fr. prioritaire. DOOM
*prioritár (pri-o-) adj. m., pl. prioritári; f. prioritáră, pl. prioritáre
prioritari
PRIORITÁR, -Ă, prioritari, -e, adj. Care are sau trebuie să aibă prioritate. Sarcini prioritare. [Pr.: pri-o-] – Din fr. prioritaire. DOOM
*prioritár (pri-o-) adj. m., pl. prioritári; f. prioritáră, pl. prioritáre
prioritarii
PRIORITÁR, -Ă, prioritari, -e, adj. Care are sau trebuie să aibă prioritate. Sarcini prioritare. [Pr.: pri-o-] – Din fr. prioritaire. DOOM
*prioritár (pri-o-) adj. m., pl. prioritári; f. prioritáră, pl. prioritáre
prioritarilor
PRIORITÁR, -Ă, prioritari, -e, adj. Care are sau trebuie să aibă prioritate. Sarcini prioritare. [Pr.: pri-o-] – Din fr. prioritaire. DOOM
*prioritár (pri-o-) adj. m., pl. prioritári; f. prioritáră, pl. prioritáre
prioritarul
PRIORITÁR, -Ă, prioritari, -e, adj. Care are sau trebuie să aibă prioritate. Sarcini prioritare. [Pr.: pri-o-] – Din fr. prioritaire. DOOM
*prioritár (pri-o-) adj. m., pl. prioritári; f. prioritáră, pl. prioritáre
prioritarului
PRIORITÁR, -Ă, prioritari, -e, adj. Care are sau trebuie să aibă prioritate. Sarcini prioritare. [Pr.: pri-o-] – Din fr. prioritaire. DOOM
*prioritár (pri-o-) adj. m., pl. prioritári; f. prioritáră, pl. prioritáre
prioritate
PRIORITÁTE, priorități, s. f. Însușirea de a fi primul în timp; dreptul de a ocupa primul loc ca importanță, ca valoare, ca demnitate; precădere, primordialitate, întâietate. ◊ Prioritate de trecere = întâietatea la trecerea printr-o intersecție nedirijată a unui vehicul în raport cu celelalte care sosesc în același timp din direcții diferite. [Pr.: pri-o-] – Din fr. priorité. DOOM
prioritáte (pri-o-) s. f., g.-d. art. prioritắții; pl. prioritắți
prioritatea
PRIORITÁTE, priorități, s. f. Însușirea de a fi primul în timp; dreptul de a ocupa primul loc ca importanță, ca valoare, ca demnitate; precădere, primordialitate, întâietate. ◊ Prioritate de trecere = întâietatea la trecerea printr-o intersecție nedirijată a unui vehicul în raport cu celelalte care sosesc în același timp din direcții diferite. [Pr.: pri-o-] – Din fr. priorité. DOOM
prioritáte (pri-o-) s. f., g.-d. art. prioritắții; pl. prioritắți
priorități
PRIORITÁTE, priorități, s. f. Însușirea de a fi primul în timp; dreptul de a ocupa primul loc ca importanță, ca valoare, ca demnitate; precădere, primordialitate, întâietate. ◊ Prioritate de trecere = întâietatea la trecerea printr-o intersecție nedirijată a unui vehicul în raport cu celelalte care sosesc în același timp din direcții diferite. [Pr.: pri-o-] – Din fr. priorité. DOOM
prioritáte (pri-o-) s. f., g.-d. art. prioritắții; pl. prioritắți
priorității
PRIORITÁTE, priorități, s. f. Însușirea de a fi primul în timp; dreptul de a ocupa primul loc ca importanță, ca valoare, ca demnitate; precădere, primordialitate, întâietate. ◊ Prioritate de trecere = întâietatea la trecerea printr-o intersecție nedirijată a unui vehicul în raport cu celelalte care sosesc în același timp din direcții diferite. [Pr.: pri-o-] – Din fr. priorité. DOOM
prioritáte (pri-o-) s. f., g.-d. art. prioritắții; pl. prioritắți
prioritățile
PRIORITÁTE, priorități, s. f. Însușirea de a fi primul în timp; dreptul de a ocupa primul loc ca importanță, ca valoare, ca demnitate; precădere, primordialitate, întâietate. ◊ Prioritate de trecere = întâietatea la trecerea printr-o intersecție nedirijată a unui vehicul în raport cu celelalte care sosesc în același timp din direcții diferite. [Pr.: pri-o-] – Din fr. priorité. DOOM
prioritáte (pri-o-) s. f., g.-d. art. prioritắții; pl. prioritắți
priorităților
PRIORITÁTE, priorități, s. f. Însușirea de a fi primul în timp; dreptul de a ocupa primul loc ca importanță, ca valoare, ca demnitate; precădere, primordialitate, întâietate. ◊ Prioritate de trecere = întâietatea la trecerea printr-o intersecție nedirijată a unui vehicul în raport cu celelalte care sosesc în același timp din direcții diferite. [Pr.: pri-o-] – Din fr. priorité. DOOM
prioritáte (pri-o-) s. f., g.-d. art. prioritắții; pl. prioritắți
priorul
PRIOR2, -Ă, priori, -e, s. m. și f. Conducător al unei mănăstiri catolice sau al unei congregații de călugări. [Pr.: pri-or] – Din lat. prior, germ. Prior. DOOM
*prióră (pri-o-) s. f., g.-d. art. priórei; pl. prióre
priorul
PRIOR2, -Ă, priori, -e, s. m. și f. Conducător al unei mănăstiri catolice sau al unei congregații de călugări. [Pr.: pri-or] – Din lat. prior, germ. Prior. DOOM
*prióră (pri-o-) s. f., g.-d. art. priórei; pl. prióre
priorului
PRIOR2, -Ă, priori, -e, s. m. și f. Conducător al unei mănăstiri catolice sau al unei congregații de călugări. [Pr.: pri-or] – Din lat. prior, germ. Prior. DOOM
*prióră (pri-o-) s. f., g.-d. art. priórei; pl. prióre
priorului
PRIOR2, -Ă, priori, -e, s. m. și f. Conducător al unei mănăstiri catolice sau al unei congregații de călugări. [Pr.: pri-or] – Din lat. prior, germ. Prior. DOOM
*prióră (pri-o-) s. f., g.-d. art. priórei; pl. prióre
pripa
PRÍPĂ s. f. Grabă mare, zor. ◊ Loc. adv. În (sau, înv., cu) pripă = grabnic, repede, iute. Fără pripă = fără grabă, pe îndelete. ◊ Loc. prep. În pripă... = în graba momentului. – Din pripi (derivat regresiv). DOOM
*prípă2 (în/fắră ~) (pop., fam.) loc. adv.
pripache
pripache s. invar. (intl.) închisoare, penitenciar.
pripas
PRIPÁS, pripasuri, s. n. 1. (Înv. și pop.) Pui de animal domestic. 2. (Pop.; în loc. adj.) De pripas = a) (despre animale domestice) care rătăcește de colo până colo, fără stăpân; p. ext. luat drept zălog, drept garanție (până la recuperarea pagubei produse în semănături străine); b) (despre copii) părăsit, abandonat; p. ext. nelegitim; c) (despre oameni) venit din altă parte; străin, venetic. 3. (Reg.) Despăgubire plătită pentru o vită care a produs stricăciuni în semănături străine. – Din sl. pripasŭ. DOOM
pripás (înv., pop.) s. n., pl. pripásuri
pripasul
PRIPÁS, pripasuri, s. n. 1. (Înv. și pop.) Pui de animal domestic. 2. (Pop.; în loc. adj.) De pripas = a) (despre animale domestice) care rătăcește de colo până colo, fără stăpân; p. ext. luat drept zălog, drept garanție (până la recuperarea pagubei produse în semănături străine); b) (despre copii) părăsit, abandonat; p. ext. nelegitim; c) (despre oameni) venit din altă parte; străin, venetic. 3. (Reg.) Despăgubire plătită pentru o vită care a produs stricăciuni în semănături străine. – Din sl. pripasŭ. DOOM
pripás (înv., pop.) s. n., pl. pripásuri
pripasului
PRIPÁS, pripasuri, s. n. 1. (Înv. și pop.) Pui de animal domestic. 2. (Pop.; în loc. adj.) De pripas = a) (despre animale domestice) care rătăcește de colo până colo, fără stăpân; p. ext. luat drept zălog, drept garanție (până la recuperarea pagubei produse în semănături străine); b) (despre copii) părăsit, abandonat; p. ext. nelegitim; c) (despre oameni) venit din altă parte; străin, venetic. 3. (Reg.) Despăgubire plătită pentru o vită care a produs stricăciuni în semănături străine. – Din sl. pripasŭ. DOOM
pripás (înv., pop.) s. n., pl. pripásuri
pripasuri
PRIPÁS, pripasuri, s. n. 1. (Înv. și pop.) Pui de animal domestic. 2. (Pop.; în loc. adj.) De pripas = a) (despre animale domestice) care rătăcește de colo până colo, fără stăpân; p. ext. luat drept zălog, drept garanție (până la recuperarea pagubei produse în semănături străine); b) (despre copii) părăsit, abandonat; p. ext. nelegitim; c) (despre oameni) venit din altă parte; străin, venetic. 3. (Reg.) Despăgubire plătită pentru o vită care a produs stricăciuni în semănături străine. – Din sl. pripasŭ. DOOM
pripás (înv., pop.) s. n., pl. pripásuri
pripasurile
PRIPÁS, pripasuri, s. n. 1. (Înv. și pop.) Pui de animal domestic. 2. (Pop.; în loc. adj.) De pripas = a) (despre animale domestice) care rătăcește de colo până colo, fără stăpân; p. ext. luat drept zălog, drept garanție (până la recuperarea pagubei produse în semănături străine); b) (despre copii) părăsit, abandonat; p. ext. nelegitim; c) (despre oameni) venit din altă parte; străin, venetic. 3. (Reg.) Despăgubire plătită pentru o vită care a produs stricăciuni în semănături străine. – Din sl. pripasŭ. DOOM
pripás (înv., pop.) s. n., pl. pripásuri
pripasurilor
PRIPÁS, pripasuri, s. n. 1. (Înv. și pop.) Pui de animal domestic. 2. (Pop.; în loc. adj.) De pripas = a) (despre animale domestice) care rătăcește de colo până colo, fără stăpân; p. ext. luat drept zălog, drept garanție (până la recuperarea pagubei produse în semănături străine); b) (despre copii) părăsit, abandonat; p. ext. nelegitim; c) (despre oameni) venit din altă parte; străin, venetic. 3. (Reg.) Despăgubire plătită pentru o vită care a produs stricăciuni în semănături străine. – Din sl. pripasŭ. DOOM
pripás (înv., pop.) s. n., pl. pripásuri
pripe
PRÍPĂ s. f. Grabă mare, zor. ◊ Loc. adv. În (sau, înv., cu) pripă = grabnic, repede, iute. Fără pripă = fără grabă, pe îndelete. ◊ Loc. prep. În pripă... = în graba momentului. – Din pripi (derivat regresiv). DOOM
*prípă2 (în/fắră ~) (pop., fam.) loc. adv.
pripea
PRIPÍ, pripesc, vb. IV. 1. Refl. A face un lucru în grabă și adesea fără chibzuială, a acționa în pripă. ♦ Intranz. (Înv.) A se grăbi, a se zori. ♦ Tranz. A accelera, a iuți ritmul unei acțiuni. ♦ A nu izbuti, a rata o acțiune din cauza grabei. 2. Refl. A se încălzi la foc; (despre alimente) a se coace (superficial) la un foc (prea) repede. 3. Tranz. (Pop.; despre soare) A dogori, a arde. – Cf. bg. pripra. DOOM
pripí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pripésc, imperf. 3 sg. pripeá; conj. prez. 3 să pripeáscă
pripeai
PRIPÍ, pripesc, vb. IV. 1. Refl. A face un lucru în grabă și adesea fără chibzuială, a acționa în pripă. ♦ Intranz. (Înv.) A se grăbi, a se zori. ♦ Tranz. A accelera, a iuți ritmul unei acțiuni. ♦ A nu izbuti, a rata o acțiune din cauza grabei. 2. Refl. A se încălzi la foc; (despre alimente) a se coace (superficial) la un foc (prea) repede. 3. Tranz. (Pop.; despre soare) A dogori, a arde. – Cf. bg. pripra. DOOM
pripí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pripésc, imperf. 3 sg. pripeá; conj. prez. 3 să pripeáscă
pripeala
PRIPEÁLĂ, pripeli, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a (se) pripi. 1. Grabă mare; precipitare. 2. (Înv. și reg.) Căldură mare și dogoritoare; arșiță. – Pripi + suf. -eală. DOOM
pripeálă (pop., fam.) s. f., g.-d. art. pripélii; pl. pripéli
pripeam
PRIPÍ, pripesc, vb. IV. 1. Refl. A face un lucru în grabă și adesea fără chibzuială, a acționa în pripă. ♦ Intranz. (Înv.) A se grăbi, a se zori. ♦ Tranz. A accelera, a iuți ritmul unei acțiuni. ♦ A nu izbuti, a rata o acțiune din cauza grabei. 2. Refl. A se încălzi la foc; (despre alimente) a se coace (superficial) la un foc (prea) repede. 3. Tranz. (Pop.; despre soare) A dogori, a arde. – Cf. bg. pripra. DOOM
pripí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pripésc, imperf. 3 sg. pripeá; conj. prez. 3 să pripeáscă
pripească
PRIPÍ, pripesc, vb. IV. 1. Refl. A face un lucru în grabă și adesea fără chibzuială, a acționa în pripă. ♦ Intranz. (Înv.) A se grăbi, a se zori. ♦ Tranz. A accelera, a iuți ritmul unei acțiuni. ♦ A nu izbuti, a rata o acțiune din cauza grabei. 2. Refl. A se încălzi la foc; (despre alimente) a se coace (superficial) la un foc (prea) repede. 3. Tranz. (Pop.; despre soare) A dogori, a arde. – Cf. bg. pripra. DOOM
pripí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pripésc, imperf. 3 sg. pripeá; conj. prez. 3 să pripeáscă
pripeau
PRIPÍ, pripesc, vb. IV. 1. Refl. A face un lucru în grabă și adesea fără chibzuială, a acționa în pripă. ♦ Intranz. (Înv.) A se grăbi, a se zori. ♦ Tranz. A accelera, a iuți ritmul unei acțiuni. ♦ A nu izbuti, a rata o acțiune din cauza grabei. 2. Refl. A se încălzi la foc; (despre alimente) a se coace (superficial) la un foc (prea) repede. 3. Tranz. (Pop.; despre soare) A dogori, a arde. – Cf. bg. pripra. DOOM
pripí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pripésc, imperf. 3 sg. pripeá; conj. prez. 3 să pripeáscă
pripeați
PRIPÍ, pripesc, vb. IV. 1. Refl. A face un lucru în grabă și adesea fără chibzuială, a acționa în pripă. ♦ Intranz. (Înv.) A se grăbi, a se zori. ♦ Tranz. A accelera, a iuți ritmul unei acțiuni. ♦ A nu izbuti, a rata o acțiune din cauza grabei. 2. Refl. A se încălzi la foc; (despre alimente) a se coace (superficial) la un foc (prea) repede. 3. Tranz. (Pop.; despre soare) A dogori, a arde. – Cf. bg. pripra. DOOM
pripí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pripésc, imperf. 3 sg. pripeá; conj. prez. 3 să pripeáscă
pripei
PRÍPĂ s. f. Grabă mare, zor. ◊ Loc. adv. În (sau, înv., cu) pripă = grabnic, repede, iute. Fără pripă = fără grabă, pe îndelete. ◊ Loc. prep. În pripă... = în graba momentului. – Din pripi (derivat regresiv). DOOM
*prípă2 (în/fắră ~) (pop., fam.) loc. adv.
pripeli
PRIPEÁLĂ, pripeli, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a (se) pripi. 1. Grabă mare; precipitare. 2. (Înv. și reg.) Căldură mare și dogoritoare; arșiță. – Pripi + suf. -eală. DOOM
pripeálă (pop., fam.) s. f., g.-d. art. pripélii; pl. pripéli
pripelii
PRIPEÁLĂ, pripeli, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a (se) pripi. 1. Grabă mare; precipitare. 2. (Înv. și reg.) Căldură mare și dogoritoare; arșiță. – Pripi + suf. -eală. DOOM
pripeálă (pop., fam.) s. f., g.-d. art. pripélii; pl. pripéli
pripelile
PRIPEÁLĂ, pripeli, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a (se) pripi. 1. Grabă mare; precipitare. 2. (Înv. și reg.) Căldură mare și dogoritoare; arșiță. – Pripi + suf. -eală. DOOM
pripeálă (pop., fam.) s. f., g.-d. art. pripélii; pl. pripéli
pripelilor
PRIPEÁLĂ, pripeli, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a (se) pripi. 1. Grabă mare; precipitare. 2. (Înv. și reg.) Căldură mare și dogoritoare; arșiță. – Pripi + suf. -eală. DOOM
pripeálă (pop., fam.) s. f., g.-d. art. pripélii; pl. pripéli
pripelnic
PRIPÉLNIC, -Ă, pripelnici, -ce, adj. Iute din fire, gata să facă ceva, nerăbdător; pripit. – Din pripi + suf. -elnic.
pripesc
PRIPÍ, pripesc, vb. IV. 1. Refl. A face un lucru în grabă și adesea fără chibzuială, a acționa în pripă. ♦ Intranz. (Înv.) A se grăbi, a se zori. ♦ Tranz. A accelera, a iuți ritmul unei acțiuni. ♦ A nu izbuti, a rata o acțiune din cauza grabei. 2. Refl. A se încălzi la foc; (despre alimente) a se coace (superficial) la un foc (prea) repede. 3. Tranz. (Pop.; despre soare) A dogori, a arde. – Cf. bg. pripra. DOOM
pripí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pripésc, imperf. 3 sg. pripeá; conj. prez. 3 să pripeáscă
pripește
PRIPÍ, pripesc, vb. IV. 1. Refl. A face un lucru în grabă și adesea fără chibzuială, a acționa în pripă. ♦ Intranz. (Înv.) A se grăbi, a se zori. ♦ Tranz. A accelera, a iuți ritmul unei acțiuni. ♦ A nu izbuti, a rata o acțiune din cauza grabei. 2. Refl. A se încălzi la foc; (despre alimente) a se coace (superficial) la un foc (prea) repede. 3. Tranz. (Pop.; despre soare) A dogori, a arde. – Cf. bg. pripra. DOOM
pripí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pripésc, imperf. 3 sg. pripeá; conj. prez. 3 să pripeáscă
pripești
PRIPÍ, pripesc, vb. IV. 1. Refl. A face un lucru în grabă și adesea fără chibzuială, a acționa în pripă. ♦ Intranz. (Înv.) A se grăbi, a se zori. ♦ Tranz. A accelera, a iuți ritmul unei acțiuni. ♦ A nu izbuti, a rata o acțiune din cauza grabei. 2. Refl. A se încălzi la foc; (despre alimente) a se coace (superficial) la un foc (prea) repede. 3. Tranz. (Pop.; despre soare) A dogori, a arde. – Cf. bg. pripra. DOOM
pripí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pripésc, imperf. 3 sg. pripeá; conj. prez. 3 să pripeáscă
pripi
PRIPÍ, pripesc, vb. IV. 1. Refl. A face un lucru în grabă și adesea fără chibzuială, a acționa în pripă. ♦ Intranz. (Înv.) A se grăbi, a se zori. ♦ Tranz. A accelera, a iuți ritmul unei acțiuni. ♦ A nu izbuti, a rata o acțiune din cauza grabei. 2. Refl. A se încălzi la foc; (despre alimente) a se coace (superficial) la un foc (prea) repede. 3. Tranz. (Pop.; despre soare) A dogori, a arde. – Cf. bg. pripra. DOOM
pripí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pripésc, imperf. 3 sg. pripeá; conj. prez. 3 să pripeáscă
pripii
PRIPÍ, pripesc, vb. IV. 1. Refl. A face un lucru în grabă și adesea fără chibzuială, a acționa în pripă. ♦ Intranz. (Înv.) A se grăbi, a se zori. ♦ Tranz. A accelera, a iuți ritmul unei acțiuni. ♦ A nu izbuti, a rata o acțiune din cauza grabei. 2. Refl. A se încălzi la foc; (despre alimente) a se coace (superficial) la un foc (prea) repede. 3. Tranz. (Pop.; despre soare) A dogori, a arde. – Cf. bg. pripra. DOOM
pripí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pripésc, imperf. 3 sg. pripeá; conj. prez. 3 să pripeáscă
pripim
PRIPÍ, pripesc, vb. IV. 1. Refl. A face un lucru în grabă și adesea fără chibzuială, a acționa în pripă. ♦ Intranz. (Înv.) A se grăbi, a se zori. ♦ Tranz. A accelera, a iuți ritmul unei acțiuni. ♦ A nu izbuti, a rata o acțiune din cauza grabei. 2. Refl. A se încălzi la foc; (despre alimente) a se coace (superficial) la un foc (prea) repede. 3. Tranz. (Pop.; despre soare) A dogori, a arde. – Cf. bg. pripra. DOOM
pripí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pripésc, imperf. 3 sg. pripeá; conj. prez. 3 să pripeáscă
pripind
PRIPÍ, pripesc, vb. IV. 1. Refl. A face un lucru în grabă și adesea fără chibzuială, a acționa în pripă. ♦ Intranz. (Înv.) A se grăbi, a se zori. ♦ Tranz. A accelera, a iuți ritmul unei acțiuni. ♦ A nu izbuti, a rata o acțiune din cauza grabei. 2. Refl. A se încălzi la foc; (despre alimente) a se coace (superficial) la un foc (prea) repede. 3. Tranz. (Pop.; despre soare) A dogori, a arde. – Cf. bg. pripra. DOOM
pripí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pripésc, imperf. 3 sg. pripeá; conj. prez. 3 să pripeáscă
pripire
PRIPÍ, pripesc, vb. IV. 1. Refl. A face un lucru în grabă și adesea fără chibzuială, a acționa în pripă. ♦ Intranz. (Înv.) A se grăbi, a se zori. ♦ Tranz. A accelera, a iuți ritmul unei acțiuni. ♦ A nu izbuti, a rata o acțiune din cauza grabei. 2. Refl. A se încălzi la foc; (despre alimente) a se coace (superficial) la un foc (prea) repede. 3. Tranz. (Pop.; despre soare) A dogori, a arde. – Cf. bg. pripra. DOOM
pripí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pripésc, imperf. 3 sg. pripeá; conj. prez. 3 să pripeáscă
pripire
PRIPÍRE, pripiri, s. f. Faptul de a (se) pripi. – V. pripi. DOOM
pripíre (rar) s. f., g.-d. art. pripírii; pl. pripíri
pripirea
PRIPÍRE, pripiri, s. f. Faptul de a (se) pripi. – V. pripi. DOOM
pripíre (rar) s. f., g.-d. art. pripírii; pl. pripíri
pripiri
PRIPÍRE, pripiri, s. f. Faptul de a (se) pripi. – V. pripi. DOOM
pripíre (rar) s. f., g.-d. art. pripírii; pl. pripíri
pripirii
PRIPÍRE, pripiri, s. f. Faptul de a (se) pripi. – V. pripi. DOOM
pripíre (rar) s. f., g.-d. art. pripírii; pl. pripíri
pripirile
PRIPÍRE, pripiri, s. f. Faptul de a (se) pripi. – V. pripi. DOOM
pripíre (rar) s. f., g.-d. art. pripírii; pl. pripíri
pripirilor
PRIPÍRE, pripiri, s. f. Faptul de a (se) pripi. – V. pripi. DOOM
pripíre (rar) s. f., g.-d. art. pripírii; pl. pripíri
pripiră
PRIPÍ, pripesc, vb. IV. 1. Refl. A face un lucru în grabă și adesea fără chibzuială, a acționa în pripă. ♦ Intranz. (Înv.) A se grăbi, a se zori. ♦ Tranz. A accelera, a iuți ritmul unei acțiuni. ♦ A nu izbuti, a rata o acțiune din cauza grabei. 2. Refl. A se încălzi la foc; (despre alimente) a se coace (superficial) la un foc (prea) repede. 3. Tranz. (Pop.; despre soare) A dogori, a arde. – Cf. bg. pripra. DOOM
pripí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pripésc, imperf. 3 sg. pripeá; conj. prez. 3 să pripeáscă
pripirăm
PRIPÍ, pripesc, vb. IV. 1. Refl. A face un lucru în grabă și adesea fără chibzuială, a acționa în pripă. ♦ Intranz. (Înv.) A se grăbi, a se zori. ♦ Tranz. A accelera, a iuți ritmul unei acțiuni. ♦ A nu izbuti, a rata o acțiune din cauza grabei. 2. Refl. A se încălzi la foc; (despre alimente) a se coace (superficial) la un foc (prea) repede. 3. Tranz. (Pop.; despre soare) A dogori, a arde. – Cf. bg. pripra. DOOM
pripí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pripésc, imperf. 3 sg. pripeá; conj. prez. 3 să pripeáscă
pripirăți
PRIPÍ, pripesc, vb. IV. 1. Refl. A face un lucru în grabă și adesea fără chibzuială, a acționa în pripă. ♦ Intranz. (Înv.) A se grăbi, a se zori. ♦ Tranz. A accelera, a iuți ritmul unei acțiuni. ♦ A nu izbuti, a rata o acțiune din cauza grabei. 2. Refl. A se încălzi la foc; (despre alimente) a se coace (superficial) la un foc (prea) repede. 3. Tranz. (Pop.; despre soare) A dogori, a arde. – Cf. bg. pripra. DOOM
pripí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pripésc, imperf. 3 sg. pripeá; conj. prez. 3 să pripeáscă
pripise
PRIPÍ, pripesc, vb. IV. 1. Refl. A face un lucru în grabă și adesea fără chibzuială, a acționa în pripă. ♦ Intranz. (Înv.) A se grăbi, a se zori. ♦ Tranz. A accelera, a iuți ritmul unei acțiuni. ♦ A nu izbuti, a rata o acțiune din cauza grabei. 2. Refl. A se încălzi la foc; (despre alimente) a se coace (superficial) la un foc (prea) repede. 3. Tranz. (Pop.; despre soare) A dogori, a arde. – Cf. bg. pripra. DOOM
pripí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pripésc, imperf. 3 sg. pripeá; conj. prez. 3 să pripeáscă
pripisem
PRIPÍ, pripesc, vb. IV. 1. Refl. A face un lucru în grabă și adesea fără chibzuială, a acționa în pripă. ♦ Intranz. (Înv.) A se grăbi, a se zori. ♦ Tranz. A accelera, a iuți ritmul unei acțiuni. ♦ A nu izbuti, a rata o acțiune din cauza grabei. 2. Refl. A se încălzi la foc; (despre alimente) a se coace (superficial) la un foc (prea) repede. 3. Tranz. (Pop.; despre soare) A dogori, a arde. – Cf. bg. pripra. DOOM
pripí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pripésc, imperf. 3 sg. pripeá; conj. prez. 3 să pripeáscă
pripiseră
PRIPÍ, pripesc, vb. IV. 1. Refl. A face un lucru în grabă și adesea fără chibzuială, a acționa în pripă. ♦ Intranz. (Înv.) A se grăbi, a se zori. ♦ Tranz. A accelera, a iuți ritmul unei acțiuni. ♦ A nu izbuti, a rata o acțiune din cauza grabei. 2. Refl. A se încălzi la foc; (despre alimente) a se coace (superficial) la un foc (prea) repede. 3. Tranz. (Pop.; despre soare) A dogori, a arde. – Cf. bg. pripra. DOOM
pripí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pripésc, imperf. 3 sg. pripeá; conj. prez. 3 să pripeáscă
pripiserăm
PRIPÍ, pripesc, vb. IV. 1. Refl. A face un lucru în grabă și adesea fără chibzuială, a acționa în pripă. ♦ Intranz. (Înv.) A se grăbi, a se zori. ♦ Tranz. A accelera, a iuți ritmul unei acțiuni. ♦ A nu izbuti, a rata o acțiune din cauza grabei. 2. Refl. A se încălzi la foc; (despre alimente) a se coace (superficial) la un foc (prea) repede. 3. Tranz. (Pop.; despre soare) A dogori, a arde. – Cf. bg. pripra. DOOM
pripí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pripésc, imperf. 3 sg. pripeá; conj. prez. 3 să pripeáscă
pripiserăți
PRIPÍ, pripesc, vb. IV. 1. Refl. A face un lucru în grabă și adesea fără chibzuială, a acționa în pripă. ♦ Intranz. (Înv.) A se grăbi, a se zori. ♦ Tranz. A accelera, a iuți ritmul unei acțiuni. ♦ A nu izbuti, a rata o acțiune din cauza grabei. 2. Refl. A se încălzi la foc; (despre alimente) a se coace (superficial) la un foc (prea) repede. 3. Tranz. (Pop.; despre soare) A dogori, a arde. – Cf. bg. pripra. DOOM
pripí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pripésc, imperf. 3 sg. pripeá; conj. prez. 3 să pripeáscă
pripiseși
PRIPÍ, pripesc, vb. IV. 1. Refl. A face un lucru în grabă și adesea fără chibzuială, a acționa în pripă. ♦ Intranz. (Înv.) A se grăbi, a se zori. ♦ Tranz. A accelera, a iuți ritmul unei acțiuni. ♦ A nu izbuti, a rata o acțiune din cauza grabei. 2. Refl. A se încălzi la foc; (despre alimente) a se coace (superficial) la un foc (prea) repede. 3. Tranz. (Pop.; despre soare) A dogori, a arde. – Cf. bg. pripra. DOOM
pripí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pripésc, imperf. 3 sg. pripeá; conj. prez. 3 să pripeáscă
pripiseți
PRIPÍ, pripesc, vb. IV. 1. Refl. A face un lucru în grabă și adesea fără chibzuială, a acționa în pripă. ♦ Intranz. (Înv.) A se grăbi, a se zori. ♦ Tranz. A accelera, a iuți ritmul unei acțiuni. ♦ A nu izbuti, a rata o acțiune din cauza grabei. 2. Refl. A se încălzi la foc; (despre alimente) a se coace (superficial) la un foc (prea) repede. 3. Tranz. (Pop.; despre soare) A dogori, a arde. – Cf. bg. pripra. DOOM
pripí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pripésc, imperf. 3 sg. pripeá; conj. prez. 3 să pripeáscă
pripit
PRIPÍ, pripesc, vb. IV. 1. Refl. A face un lucru în grabă și adesea fără chibzuială, a acționa în pripă. ♦ Intranz. (Înv.) A se grăbi, a se zori. ♦ Tranz. A accelera, a iuți ritmul unei acțiuni. ♦ A nu izbuti, a rata o acțiune din cauza grabei. 2. Refl. A se încălzi la foc; (despre alimente) a se coace (superficial) la un foc (prea) repede. 3. Tranz. (Pop.; despre soare) A dogori, a arde. – Cf. bg. pripra. DOOM
pripí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pripésc, imperf. 3 sg. pripeá; conj. prez. 3 să pripeáscă
pripit
PRIPÍT, -Ă, pripiți, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care se mișcă sau acționează prea repede și adesea fără chibzuială. ♦ (Despre acțiunile, manifestările oamenilor) Care se face sau se spune prea repede, adesea fără o suficientă chibzuială. 2. (Despre mâncăruri) Fiert sau copt în grabă (la suprafață), la un foc (prea) iute. ◊ Mămăligă pripită = mămăligă mestecată pe măsură ce se adaugă mălaiul în apa clocotită. – V. pripi.
pripita
PRIPÍT, -Ă, pripiți, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care se mișcă sau acționează prea repede și adesea fără chibzuială. ♦ (Despre acțiunile, manifestările oamenilor) Care se face sau se spune prea repede, adesea fără o suficientă chibzuială. 2. (Despre mâncăruri) Fiert sau copt în grabă (la suprafață), la un foc (prea) iute. ◊ Mămăligă pripită = mămăligă mestecată pe măsură ce se adaugă mălaiul în apa clocotită. – V. pripi.
pripite
PRIPÍT, -Ă, pripiți, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care se mișcă sau acționează prea repede și adesea fără chibzuială. ♦ (Despre acțiunile, manifestările oamenilor) Care se face sau se spune prea repede, adesea fără o suficientă chibzuială. 2. (Despre mâncăruri) Fiert sau copt în grabă (la suprafață), la un foc (prea) iute. ◊ Mămăligă pripită = mămăligă mestecată pe măsură ce se adaugă mălaiul în apa clocotită. – V. pripi.
pripitei
PRIPÍT, -Ă, pripiți, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care se mișcă sau acționează prea repede și adesea fără chibzuială. ♦ (Despre acțiunile, manifestările oamenilor) Care se face sau se spune prea repede, adesea fără o suficientă chibzuială. 2. (Despre mâncăruri) Fiert sau copt în grabă (la suprafață), la un foc (prea) iute. ◊ Mămăligă pripită = mămăligă mestecată pe măsură ce se adaugă mălaiul în apa clocotită. – V. pripi.
pripitele
PRIPÍT, -Ă, pripiți, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care se mișcă sau acționează prea repede și adesea fără chibzuială. ♦ (Despre acțiunile, manifestările oamenilor) Care se face sau se spune prea repede, adesea fără o suficientă chibzuială. 2. (Despre mâncăruri) Fiert sau copt în grabă (la suprafață), la un foc (prea) iute. ◊ Mămăligă pripită = mămăligă mestecată pe măsură ce se adaugă mălaiul în apa clocotită. – V. pripi.
pripitelor
PRIPÍT, -Ă, pripiți, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care se mișcă sau acționează prea repede și adesea fără chibzuială. ♦ (Despre acțiunile, manifestările oamenilor) Care se face sau se spune prea repede, adesea fără o suficientă chibzuială. 2. (Despre mâncăruri) Fiert sau copt în grabă (la suprafață), la un foc (prea) iute. ◊ Mămăligă pripită = mămăligă mestecată pe măsură ce se adaugă mălaiul în apa clocotită. – V. pripi.
pripitor
PRIPITÓR, -OÁRE, pripitori, -oare, adj. (Reg.; despre pământul arabil) Care pripește, care grăbește coacerea semănăturilor. – Din pripi + suf. -(i)tor.
pripitul
PRIPÍT, -Ă, pripiți, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care se mișcă sau acționează prea repede și adesea fără chibzuială. ♦ (Despre acțiunile, manifestările oamenilor) Care se face sau se spune prea repede, adesea fără o suficientă chibzuială. 2. (Despre mâncăruri) Fiert sau copt în grabă (la suprafață), la un foc (prea) iute. ◊ Mămăligă pripită = mămăligă mestecată pe măsură ce se adaugă mălaiul în apa clocotită. – V. pripi.
pripitului
PRIPÍT, -Ă, pripiți, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care se mișcă sau acționează prea repede și adesea fără chibzuială. ♦ (Despre acțiunile, manifestările oamenilor) Care se face sau se spune prea repede, adesea fără o suficientă chibzuială. 2. (Despre mâncăruri) Fiert sau copt în grabă (la suprafață), la un foc (prea) iute. ◊ Mămăligă pripită = mămăligă mestecată pe măsură ce se adaugă mălaiul în apa clocotită. – V. pripi.
pripiși
PRIPÍ, pripesc, vb. IV. 1. Refl. A face un lucru în grabă și adesea fără chibzuială, a acționa în pripă. ♦ Intranz. (Înv.) A se grăbi, a se zori. ♦ Tranz. A accelera, a iuți ritmul unei acțiuni. ♦ A nu izbuti, a rata o acțiune din cauza grabei. 2. Refl. A se încălzi la foc; (despre alimente) a se coace (superficial) la un foc (prea) repede. 3. Tranz. (Pop.; despre soare) A dogori, a arde. – Cf. bg. pripra. DOOM
pripí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pripésc, imperf. 3 sg. pripeá; conj. prez. 3 să pripeáscă
pripiți
PRIPÍ, pripesc, vb. IV. 1. Refl. A face un lucru în grabă și adesea fără chibzuială, a acționa în pripă. ♦ Intranz. (Înv.) A se grăbi, a se zori. ♦ Tranz. A accelera, a iuți ritmul unei acțiuni. ♦ A nu izbuti, a rata o acțiune din cauza grabei. 2. Refl. A se încălzi la foc; (despre alimente) a se coace (superficial) la un foc (prea) repede. 3. Tranz. (Pop.; despre soare) A dogori, a arde. – Cf. bg. pripra. DOOM
pripí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pripésc, imperf. 3 sg. pripeá; conj. prez. 3 să pripeáscă
pripiți
PRIPÍT, -Ă, pripiți, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care se mișcă sau acționează prea repede și adesea fără chibzuială. ♦ (Despre acțiunile, manifestările oamenilor) Care se face sau se spune prea repede, adesea fără o suficientă chibzuială. 2. (Despre mâncăruri) Fiert sau copt în grabă (la suprafață), la un foc (prea) iute. ◊ Mămăligă pripită = mămăligă mestecată pe măsură ce se adaugă mălaiul în apa clocotită. – V. pripi.
pripiții
PRIPÍT, -Ă, pripiți, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care se mișcă sau acționează prea repede și adesea fără chibzuială. ♦ (Despre acțiunile, manifestările oamenilor) Care se face sau se spune prea repede, adesea fără o suficientă chibzuială. 2. (Despre mâncăruri) Fiert sau copt în grabă (la suprafață), la un foc (prea) iute. ◊ Mămăligă pripită = mămăligă mestecată pe măsură ce se adaugă mălaiul în apa clocotită. – V. pripi.
pripiților
PRIPÍT, -Ă, pripiți, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care se mișcă sau acționează prea repede și adesea fără chibzuială. ♦ (Despre acțiunile, manifestările oamenilor) Care se face sau se spune prea repede, adesea fără o suficientă chibzuială. 2. (Despre mâncăruri) Fiert sau copt în grabă (la suprafață), la un foc (prea) iute. ◊ Mămăligă pripită = mămăligă mestecată pe măsură ce se adaugă mălaiul în apa clocotită. – V. pripi.
pripoane
PRIPÓN, pripoane, s. n. 1. Funie sau odgon cu care se leagă vitele la păscut; țăruș înfipt în pământ de care se prinde această funie sau acest odgon. ♦ Funie care servește la legarea de mal sau la tragerea la mal a unei ambarcațiuni; țăruș de care se leagă o ambarcațiune la țărm, cu care se fixează un cort etc. 2. Șir de cârlige cu nadă pentru pescuit. – Din sb. pripon. DOOM
pripón s. n., pl. pripoáne
pripoanele
PRIPÓN, pripoane, s. n. 1. Funie sau odgon cu care se leagă vitele la păscut; țăruș înfipt în pământ de care se prinde această funie sau acest odgon. ♦ Funie care servește la legarea de mal sau la tragerea la mal a unei ambarcațiuni; țăruș de care se leagă o ambarcațiune la țărm, cu care se fixează un cort etc. 2. Șir de cârlige cu nadă pentru pescuit. – Din sb. pripon. DOOM
pripón s. n., pl. pripoáne
pripoanelor
PRIPÓN, pripoane, s. n. 1. Funie sau odgon cu care se leagă vitele la păscut; țăruș înfipt în pământ de care se prinde această funie sau acest odgon. ♦ Funie care servește la legarea de mal sau la tragerea la mal a unei ambarcațiuni; țăruș de care se leagă o ambarcațiune la țărm, cu care se fixează un cort etc. 2. Șir de cârlige cu nadă pentru pescuit. – Din sb. pripon. DOOM
pripón s. n., pl. pripoáne
pripoare
PRIPÓR, pripoare, s. n. (Reg.) 1. Coastă de deal sau de munte, pantă abruptă; povârniș. 2. Adăpost de iarnă pentru oi, făcut din împletitură de nuiele sau din stuf și acoperit cu paie, trestie, cetină de brad etc. – Din bg. pripor. Cf. ucr. prypir, -poru. DOOM
pripór (reg.) s. n., pl. pripoáre
pripoarele
PRIPÓR, pripoare, s. n. (Reg.) 1. Coastă de deal sau de munte, pantă abruptă; povârniș. 2. Adăpost de iarnă pentru oi, făcut din împletitură de nuiele sau din stuf și acoperit cu paie, trestie, cetină de brad etc. – Din bg. pripor. Cf. ucr. prypir, -poru. DOOM
pripór (reg.) s. n., pl. pripoáre
pripoarelor
PRIPÓR, pripoare, s. n. (Reg.) 1. Coastă de deal sau de munte, pantă abruptă; povârniș. 2. Adăpost de iarnă pentru oi, făcut din împletitură de nuiele sau din stuf și acoperit cu paie, trestie, cetină de brad etc. – Din bg. pripor. Cf. ucr. prypir, -poru. DOOM
pripór (reg.) s. n., pl. pripoáre
pripoi
pripói (-oáie), s. n. – Lipitură, metal pentru sudură. Sb., rus. pripoj (Tiktin). Sec. XVII, înv. – Der. pripoi, vb. (a lipi), din sb. pripojiti.
pripoire
pripói (-oáie), s. n. – Lipitură, metal pentru sudură. Sb., rus. pripoj (Tiktin). Sec. XVII, înv. – Der. pripoi, vb. (a lipi), din sb. pripojiti.
pripoit
pripói (-oáie), s. n. – Lipitură, metal pentru sudură. Sb., rus. pripoj (Tiktin). Sec. XVII, înv. – Der. pripoi, vb. (a lipi), din sb. pripojiti.
pripon
PRIPÓN, pripoane, s. n. 1. Funie sau odgon cu care se leagă vitele la păscut; țăruș înfipt în pământ de care se prinde această funie sau acest odgon. ♦ Funie care servește la legarea de mal sau la tragerea la mal a unei ambarcațiuni; țăruș de care se leagă o ambarcațiune la țărm, cu care se fixează un cort etc. 2. Șir de cârlige cu nadă pentru pescuit. – Din sb. pripon. DOOM
pripón s. n., pl. pripoáne
priponache
priponache s. invar. (iron.) închisoare.
priponar
priponar, priponari s. m. (intl.) 1. polițist. 2. gardian de penitenciar. 3. securist.
priponea
PRIPONÍ, priponesc, vb. IV. Tranz. 1. A lega un animal de (sau cu) un pripon. ♦ A pune piedică la picioarele animalelor (ca să nu poată fugi). ♦ A lega de un pripon o ambarcațiune. 2. P. gener. A imobiliza, a fixa ceva (prin legare); a lega. – Din pripon. DOOM
priponí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. priponésc, imperf. 3 sg. priponeá; conj. prez. 3 să priponeáscă
priponeai
PRIPONÍ, priponesc, vb. IV. Tranz. 1. A lega un animal de (sau cu) un pripon. ♦ A pune piedică la picioarele animalelor (ca să nu poată fugi). ♦ A lega de un pripon o ambarcațiune. 2. P. gener. A imobiliza, a fixa ceva (prin legare); a lega. – Din pripon. DOOM
priponí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. priponésc, imperf. 3 sg. priponeá; conj. prez. 3 să priponeáscă
priponeam
PRIPONÍ, priponesc, vb. IV. Tranz. 1. A lega un animal de (sau cu) un pripon. ♦ A pune piedică la picioarele animalelor (ca să nu poată fugi). ♦ A lega de un pripon o ambarcațiune. 2. P. gener. A imobiliza, a fixa ceva (prin legare); a lega. – Din pripon. DOOM
priponí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. priponésc, imperf. 3 sg. priponeá; conj. prez. 3 să priponeáscă
priponească
PRIPONÍ, priponesc, vb. IV. Tranz. 1. A lega un animal de (sau cu) un pripon. ♦ A pune piedică la picioarele animalelor (ca să nu poată fugi). ♦ A lega de un pripon o ambarcațiune. 2. P. gener. A imobiliza, a fixa ceva (prin legare); a lega. – Din pripon. DOOM
priponí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. priponésc, imperf. 3 sg. priponeá; conj. prez. 3 să priponeáscă
priponeau
PRIPONÍ, priponesc, vb. IV. Tranz. 1. A lega un animal de (sau cu) un pripon. ♦ A pune piedică la picioarele animalelor (ca să nu poată fugi). ♦ A lega de un pripon o ambarcațiune. 2. P. gener. A imobiliza, a fixa ceva (prin legare); a lega. – Din pripon. DOOM
priponí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. priponésc, imperf. 3 sg. priponeá; conj. prez. 3 să priponeáscă
priponeați
PRIPONÍ, priponesc, vb. IV. Tranz. 1. A lega un animal de (sau cu) un pripon. ♦ A pune piedică la picioarele animalelor (ca să nu poată fugi). ♦ A lega de un pripon o ambarcațiune. 2. P. gener. A imobiliza, a fixa ceva (prin legare); a lega. – Din pripon. DOOM
priponí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. priponésc, imperf. 3 sg. priponeá; conj. prez. 3 să priponeáscă
priponesc
PRIPONÍ, priponesc, vb. IV. Tranz. 1. A lega un animal de (sau cu) un pripon. ♦ A pune piedică la picioarele animalelor (ca să nu poată fugi). ♦ A lega de un pripon o ambarcațiune. 2. P. gener. A imobiliza, a fixa ceva (prin legare); a lega. – Din pripon. DOOM
priponí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. priponésc, imperf. 3 sg. priponeá; conj. prez. 3 să priponeáscă
priponescu
priponescu s. invar. (iron.) închisoare.
priponex
Priponex SRL expr. (glum.) închisoare.
priponește
PRIPONÍ, priponesc, vb. IV. Tranz. 1. A lega un animal de (sau cu) un pripon. ♦ A pune piedică la picioarele animalelor (ca să nu poată fugi). ♦ A lega de un pripon o ambarcațiune. 2. P. gener. A imobiliza, a fixa ceva (prin legare); a lega. – Din pripon. DOOM
priponí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. priponésc, imperf. 3 sg. priponeá; conj. prez. 3 să priponeáscă
priponești
PRIPONÍ, priponesc, vb. IV. Tranz. 1. A lega un animal de (sau cu) un pripon. ♦ A pune piedică la picioarele animalelor (ca să nu poată fugi). ♦ A lega de un pripon o ambarcațiune. 2. P. gener. A imobiliza, a fixa ceva (prin legare); a lega. – Din pripon. DOOM
priponí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. priponésc, imperf. 3 sg. priponeá; conj. prez. 3 să priponeáscă
priponi
PRIPONÍ, priponesc, vb. IV. Tranz. 1. A lega un animal de (sau cu) un pripon. ♦ A pune piedică la picioarele animalelor (ca să nu poată fugi). ♦ A lega de un pripon o ambarcațiune. 2. P. gener. A imobiliza, a fixa ceva (prin legare); a lega. – Din pripon. DOOM
priponí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. priponésc, imperf. 3 sg. priponeá; conj. prez. 3 să priponeáscă
priponii
PRIPONÍ, priponesc, vb. IV. Tranz. 1. A lega un animal de (sau cu) un pripon. ♦ A pune piedică la picioarele animalelor (ca să nu poată fugi). ♦ A lega de un pripon o ambarcațiune. 2. P. gener. A imobiliza, a fixa ceva (prin legare); a lega. – Din pripon. DOOM
priponí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. priponésc, imperf. 3 sg. priponeá; conj. prez. 3 să priponeáscă
priponim
PRIPONÍ, priponesc, vb. IV. Tranz. 1. A lega un animal de (sau cu) un pripon. ♦ A pune piedică la picioarele animalelor (ca să nu poată fugi). ♦ A lega de un pripon o ambarcațiune. 2. P. gener. A imobiliza, a fixa ceva (prin legare); a lega. – Din pripon. DOOM
priponí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. priponésc, imperf. 3 sg. priponeá; conj. prez. 3 să priponeáscă
priponind
PRIPONÍ, priponesc, vb. IV. Tranz. 1. A lega un animal de (sau cu) un pripon. ♦ A pune piedică la picioarele animalelor (ca să nu poată fugi). ♦ A lega de un pripon o ambarcațiune. 2. P. gener. A imobiliza, a fixa ceva (prin legare); a lega. – Din pripon. DOOM
priponí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. priponésc, imperf. 3 sg. priponeá; conj. prez. 3 să priponeáscă
priponire
PRIPONÍ, priponesc, vb. IV. Tranz. 1. A lega un animal de (sau cu) un pripon. ♦ A pune piedică la picioarele animalelor (ca să nu poată fugi). ♦ A lega de un pripon o ambarcațiune. 2. P. gener. A imobiliza, a fixa ceva (prin legare); a lega. – Din pripon. DOOM
priponí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. priponésc, imperf. 3 sg. priponeá; conj. prez. 3 să priponeáscă
priponire
PRIPONÍRE, priponiri, s. f. Acțiunea de a priponi. – V. priponi. DOOM
priponíre s. f., g.-d. art. priponírii; pl. priponíri
priponirea
PRIPONÍRE, priponiri, s. f. Acțiunea de a priponi. – V. priponi. DOOM
priponíre s. f., g.-d. art. priponírii; pl. priponíri
priponiri
PRIPONÍRE, priponiri, s. f. Acțiunea de a priponi. – V. priponi. DOOM
priponíre s. f., g.-d. art. priponírii; pl. priponíri
priponirii
PRIPONÍRE, priponiri, s. f. Acțiunea de a priponi. – V. priponi. DOOM
priponíre s. f., g.-d. art. priponírii; pl. priponíri
priponirile
PRIPONÍRE, priponiri, s. f. Acțiunea de a priponi. – V. priponi. DOOM
priponíre s. f., g.-d. art. priponírii; pl. priponíri
priponirilor
PRIPONÍRE, priponiri, s. f. Acțiunea de a priponi. – V. priponi. DOOM
priponíre s. f., g.-d. art. priponírii; pl. priponíri
priponiră
PRIPONÍ, priponesc, vb. IV. Tranz. 1. A lega un animal de (sau cu) un pripon. ♦ A pune piedică la picioarele animalelor (ca să nu poată fugi). ♦ A lega de un pripon o ambarcațiune. 2. P. gener. A imobiliza, a fixa ceva (prin legare); a lega. – Din pripon. DOOM
priponí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. priponésc, imperf. 3 sg. priponeá; conj. prez. 3 să priponeáscă
priponirăm
PRIPONÍ, priponesc, vb. IV. Tranz. 1. A lega un animal de (sau cu) un pripon. ♦ A pune piedică la picioarele animalelor (ca să nu poată fugi). ♦ A lega de un pripon o ambarcațiune. 2. P. gener. A imobiliza, a fixa ceva (prin legare); a lega. – Din pripon. DOOM
priponí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. priponésc, imperf. 3 sg. priponeá; conj. prez. 3 să priponeáscă
priponirăți
PRIPONÍ, priponesc, vb. IV. Tranz. 1. A lega un animal de (sau cu) un pripon. ♦ A pune piedică la picioarele animalelor (ca să nu poată fugi). ♦ A lega de un pripon o ambarcațiune. 2. P. gener. A imobiliza, a fixa ceva (prin legare); a lega. – Din pripon. DOOM
priponí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. priponésc, imperf. 3 sg. priponeá; conj. prez. 3 să priponeáscă
priponise
PRIPONÍ, priponesc, vb. IV. Tranz. 1. A lega un animal de (sau cu) un pripon. ♦ A pune piedică la picioarele animalelor (ca să nu poată fugi). ♦ A lega de un pripon o ambarcațiune. 2. P. gener. A imobiliza, a fixa ceva (prin legare); a lega. – Din pripon. DOOM
priponí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. priponésc, imperf. 3 sg. priponeá; conj. prez. 3 să priponeáscă
priponisem
PRIPONÍ, priponesc, vb. IV. Tranz. 1. A lega un animal de (sau cu) un pripon. ♦ A pune piedică la picioarele animalelor (ca să nu poată fugi). ♦ A lega de un pripon o ambarcațiune. 2. P. gener. A imobiliza, a fixa ceva (prin legare); a lega. – Din pripon. DOOM
priponí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. priponésc, imperf. 3 sg. priponeá; conj. prez. 3 să priponeáscă
priponiseră
PRIPONÍ, priponesc, vb. IV. Tranz. 1. A lega un animal de (sau cu) un pripon. ♦ A pune piedică la picioarele animalelor (ca să nu poată fugi). ♦ A lega de un pripon o ambarcațiune. 2. P. gener. A imobiliza, a fixa ceva (prin legare); a lega. – Din pripon. DOOM
priponí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. priponésc, imperf. 3 sg. priponeá; conj. prez. 3 să priponeáscă
priponiserăm
PRIPONÍ, priponesc, vb. IV. Tranz. 1. A lega un animal de (sau cu) un pripon. ♦ A pune piedică la picioarele animalelor (ca să nu poată fugi). ♦ A lega de un pripon o ambarcațiune. 2. P. gener. A imobiliza, a fixa ceva (prin legare); a lega. – Din pripon. DOOM
priponí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. priponésc, imperf. 3 sg. priponeá; conj. prez. 3 să priponeáscă
priponiserăți
PRIPONÍ, priponesc, vb. IV. Tranz. 1. A lega un animal de (sau cu) un pripon. ♦ A pune piedică la picioarele animalelor (ca să nu poată fugi). ♦ A lega de un pripon o ambarcațiune. 2. P. gener. A imobiliza, a fixa ceva (prin legare); a lega. – Din pripon. DOOM
priponí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. priponésc, imperf. 3 sg. priponeá; conj. prez. 3 să priponeáscă
priponiseși
PRIPONÍ, priponesc, vb. IV. Tranz. 1. A lega un animal de (sau cu) un pripon. ♦ A pune piedică la picioarele animalelor (ca să nu poată fugi). ♦ A lega de un pripon o ambarcațiune. 2. P. gener. A imobiliza, a fixa ceva (prin legare); a lega. – Din pripon. DOOM
priponí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. priponésc, imperf. 3 sg. priponeá; conj. prez. 3 să priponeáscă
priponiseți
PRIPONÍ, priponesc, vb. IV. Tranz. 1. A lega un animal de (sau cu) un pripon. ♦ A pune piedică la picioarele animalelor (ca să nu poată fugi). ♦ A lega de un pripon o ambarcațiune. 2. P. gener. A imobiliza, a fixa ceva (prin legare); a lega. – Din pripon. DOOM
priponí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. priponésc, imperf. 3 sg. priponeá; conj. prez. 3 să priponeáscă
priponit
PRIPONÍ, priponesc, vb. IV. Tranz. 1. A lega un animal de (sau cu) un pripon. ♦ A pune piedică la picioarele animalelor (ca să nu poată fugi). ♦ A lega de un pripon o ambarcațiune. 2. P. gener. A imobiliza, a fixa ceva (prin legare); a lega. – Din pripon. DOOM
priponí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. priponésc, imperf. 3 sg. priponeá; conj. prez. 3 să priponeáscă
priponit
PRIPONÍT, -Ă, priponiți, -te, adj. Legat de pripon. Roata frâmînta apa și valuri mici veneau la mal, săltînd cu putere bărcile priponite. DUNĂREANU, N. 12. Se văd cîrduri de copii cîte c-o vacă legată de coarne ori de picior, priponită sau împiedicată, ca să nu dea în păpușoii necideși. SP. POPESCU, M. G. 41. Pe la capetele locurilor erau căruțe omenești. Vitele pășteau priponite pe lîngă ele. SANDU-ALDEA, U. P. 159.
priponita
PRIPONÍT, -Ă, priponiți, -te, adj. Legat de pripon. Roata frâmînta apa și valuri mici veneau la mal, săltînd cu putere bărcile priponite. DUNĂREANU, N. 12. Se văd cîrduri de copii cîte c-o vacă legată de coarne ori de picior, priponită sau împiedicată, ca să nu dea în păpușoii necideși. SP. POPESCU, M. G. 41. Pe la capetele locurilor erau căruțe omenești. Vitele pășteau priponite pe lîngă ele. SANDU-ALDEA, U. P. 159.
priponite
PRIPONÍT, -Ă, priponiți, -te, adj. Legat de pripon. Roata frâmînta apa și valuri mici veneau la mal, săltînd cu putere bărcile priponite. DUNĂREANU, N. 12. Se văd cîrduri de copii cîte c-o vacă legată de coarne ori de picior, priponită sau împiedicată, ca să nu dea în păpușoii necideși. SP. POPESCU, M. G. 41. Pe la capetele locurilor erau căruțe omenești. Vitele pășteau priponite pe lîngă ele. SANDU-ALDEA, U. P. 159.
priponitei
PRIPONÍT, -Ă, priponiți, -te, adj. Legat de pripon. Roata frâmînta apa și valuri mici veneau la mal, săltînd cu putere bărcile priponite. DUNĂREANU, N. 12. Se văd cîrduri de copii cîte c-o vacă legată de coarne ori de picior, priponită sau împiedicată, ca să nu dea în păpușoii necideși. SP. POPESCU, M. G. 41. Pe la capetele locurilor erau căruțe omenești. Vitele pășteau priponite pe lîngă ele. SANDU-ALDEA, U. P. 159.
priponitele
PRIPONÍT, -Ă, priponiți, -te, adj. Legat de pripon. Roata frâmînta apa și valuri mici veneau la mal, săltînd cu putere bărcile priponite. DUNĂREANU, N. 12. Se văd cîrduri de copii cîte c-o vacă legată de coarne ori de picior, priponită sau împiedicată, ca să nu dea în păpușoii necideși. SP. POPESCU, M. G. 41. Pe la capetele locurilor erau căruțe omenești. Vitele pășteau priponite pe lîngă ele. SANDU-ALDEA, U. P. 159.
priponitelor
PRIPONÍT, -Ă, priponiți, -te, adj. Legat de pripon. Roata frâmînta apa și valuri mici veneau la mal, săltînd cu putere bărcile priponite. DUNĂREANU, N. 12. Se văd cîrduri de copii cîte c-o vacă legată de coarne ori de picior, priponită sau împiedicată, ca să nu dea în păpușoii necideși. SP. POPESCU, M. G. 41. Pe la capetele locurilor erau căruțe omenești. Vitele pășteau priponite pe lîngă ele. SANDU-ALDEA, U. P. 159.
priponitul
PRIPONÍT, -Ă, priponiți, -te, adj. Legat de pripon. Roata frâmînta apa și valuri mici veneau la mal, săltînd cu putere bărcile priponite. DUNĂREANU, N. 12. Se văd cîrduri de copii cîte c-o vacă legată de coarne ori de picior, priponită sau împiedicată, ca să nu dea în păpușoii necideși. SP. POPESCU, M. G. 41. Pe la capetele locurilor erau căruțe omenești. Vitele pășteau priponite pe lîngă ele. SANDU-ALDEA, U. P. 159.
priponitului
PRIPONÍT, -Ă, priponiți, -te, adj. Legat de pripon. Roata frâmînta apa și valuri mici veneau la mal, săltînd cu putere bărcile priponite. DUNĂREANU, N. 12. Se văd cîrduri de copii cîte c-o vacă legată de coarne ori de picior, priponită sau împiedicată, ca să nu dea în păpușoii necideși. SP. POPESCU, M. G. 41. Pe la capetele locurilor erau căruțe omenești. Vitele pășteau priponite pe lîngă ele. SANDU-ALDEA, U. P. 159.
priponiși
PRIPONÍ, priponesc, vb. IV. Tranz. 1. A lega un animal de (sau cu) un pripon. ♦ A pune piedică la picioarele animalelor (ca să nu poată fugi). ♦ A lega de un pripon o ambarcațiune. 2. P. gener. A imobiliza, a fixa ceva (prin legare); a lega. – Din pripon. DOOM
priponí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. priponésc, imperf. 3 sg. priponeá; conj. prez. 3 să priponeáscă
priponiți
PRIPONÍ, priponesc, vb. IV. Tranz. 1. A lega un animal de (sau cu) un pripon. ♦ A pune piedică la picioarele animalelor (ca să nu poată fugi). ♦ A lega de un pripon o ambarcațiune. 2. P. gener. A imobiliza, a fixa ceva (prin legare); a lega. – Din pripon. DOOM
priponí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. priponésc, imperf. 3 sg. priponeá; conj. prez. 3 să priponeáscă
priponiți
PRIPONÍT, -Ă, priponiți, -te, adj. Legat de pripon. Roata frâmînta apa și valuri mici veneau la mal, săltînd cu putere bărcile priponite. DUNĂREANU, N. 12. Se văd cîrduri de copii cîte c-o vacă legată de coarne ori de picior, priponită sau împiedicată, ca să nu dea în păpușoii necideși. SP. POPESCU, M. G. 41. Pe la capetele locurilor erau căruțe omenești. Vitele pășteau priponite pe lîngă ele. SANDU-ALDEA, U. P. 159.
priponiții
PRIPONÍT, -Ă, priponiți, -te, adj. Legat de pripon. Roata frâmînta apa și valuri mici veneau la mal, săltînd cu putere bărcile priponite. DUNĂREANU, N. 12. Se văd cîrduri de copii cîte c-o vacă legată de coarne ori de picior, priponită sau împiedicată, ca să nu dea în păpușoii necideși. SP. POPESCU, M. G. 41. Pe la capetele locurilor erau căruțe omenești. Vitele pășteau priponite pe lîngă ele. SANDU-ALDEA, U. P. 159.
priponiților
PRIPONÍT, -Ă, priponiți, -te, adj. Legat de pripon. Roata frâmînta apa și valuri mici veneau la mal, săltînd cu putere bărcile priponite. DUNĂREANU, N. 12. Se văd cîrduri de copii cîte c-o vacă legată de coarne ori de picior, priponită sau împiedicată, ca să nu dea în păpușoii necideși. SP. POPESCU, M. G. 41. Pe la capetele locurilor erau căruțe omenești. Vitele pășteau priponite pe lîngă ele. SANDU-ALDEA, U. P. 159.
priponul
PRIPÓN, pripoane, s. n. 1. Funie sau odgon cu care se leagă vitele la păscut; țăruș înfipt în pământ de care se prinde această funie sau acest odgon. ♦ Funie care servește la legarea de mal sau la tragerea la mal a unei ambarcațiuni; țăruș de care se leagă o ambarcațiune la țărm, cu care se fixează un cort etc. 2. Șir de cârlige cu nadă pentru pescuit. – Din sb. pripon. DOOM
pripón s. n., pl. pripoáne
priponului
PRIPÓN, pripoane, s. n. 1. Funie sau odgon cu care se leagă vitele la păscut; țăruș înfipt în pământ de care se prinde această funie sau acest odgon. ♦ Funie care servește la legarea de mal sau la tragerea la mal a unei ambarcațiuni; țăruș de care se leagă o ambarcațiune la țărm, cu care se fixează un cort etc. 2. Șir de cârlige cu nadă pentru pescuit. – Din sb. pripon. DOOM
pripón s. n., pl. pripoáne
pripor
PRIPÓR, pripoare, s. n. (Reg.) 1. Coastă de deal sau de munte, pantă abruptă; povârniș. 2. Adăpost de iarnă pentru oi, făcut din împletitură de nuiele sau din stuf și acoperit cu paie, trestie, cetină de brad etc. – Din bg. pripor. Cf. ucr. prypir, -poru. DOOM
pripór (reg.) s. n., pl. pripoáre
priporaș
PRIPORÁȘ, priporașe, s. n. (Regional) Șal purtat la gît de flăcăi. Nu știu coase, ori descoase, Guleraș tătîne-săi, Priporaș frăține-săi. PĂSCULESCU, L. P. 56.
priporoasa
PRIPORÓS, -OÁSĂ, priporoși, -oase, adj. (Reg.; despre terenuri) Abrupt, povârnit, prăpăstios. – Pripor + suf. -os. DOOM
priporós (reg.) adj. m., pl. priporóși; f. priporoásă, pl. priporoáse
priporoase
PRIPORÓS, -OÁSĂ, priporoși, -oase, adj. (Reg.; despre terenuri) Abrupt, povârnit, prăpăstios. – Pripor + suf. -os. DOOM
priporós (reg.) adj. m., pl. priporóși; f. priporoásă, pl. priporoáse
priporoasei
PRIPORÓS, -OÁSĂ, priporoși, -oase, adj. (Reg.; despre terenuri) Abrupt, povârnit, prăpăstios. – Pripor + suf. -os. DOOM
priporós (reg.) adj. m., pl. priporóși; f. priporoásă, pl. priporoáse
priporoasele
PRIPORÓS, -OÁSĂ, priporoși, -oase, adj. (Reg.; despre terenuri) Abrupt, povârnit, prăpăstios. – Pripor + suf. -os. DOOM
priporós (reg.) adj. m., pl. priporóși; f. priporoásă, pl. priporoáse
priporoaselor
PRIPORÓS, -OÁSĂ, priporoși, -oase, adj. (Reg.; despre terenuri) Abrupt, povârnit, prăpăstios. – Pripor + suf. -os. DOOM
priporós (reg.) adj. m., pl. priporóși; f. priporoásă, pl. priporoáse
priporos
PRIPORÓS, -OÁSĂ, priporoși, -oase, adj. (Reg.; despre terenuri) Abrupt, povârnit, prăpăstios. – Pripor + suf. -os. DOOM
priporós (reg.) adj. m., pl. priporóși; f. priporoásă, pl. priporoáse
priporosul
PRIPORÓS, -OÁSĂ, priporoși, -oase, adj. (Reg.; despre terenuri) Abrupt, povârnit, prăpăstios. – Pripor + suf. -os. DOOM
priporós (reg.) adj. m., pl. priporóși; f. priporoásă, pl. priporoáse
priporosului
PRIPORÓS, -OÁSĂ, priporoși, -oase, adj. (Reg.; despre terenuri) Abrupt, povârnit, prăpăstios. – Pripor + suf. -os. DOOM
priporós (reg.) adj. m., pl. priporóși; f. priporoásă, pl. priporoáse
priporoși
PRIPORÓS, -OÁSĂ, priporoși, -oase, adj. (Reg.; despre terenuri) Abrupt, povârnit, prăpăstios. – Pripor + suf. -os. DOOM
priporós (reg.) adj. m., pl. priporóși; f. priporoásă, pl. priporoáse
priporoșii
PRIPORÓS, -OÁSĂ, priporoși, -oase, adj. (Reg.; despre terenuri) Abrupt, povârnit, prăpăstios. – Pripor + suf. -os. DOOM
priporós (reg.) adj. m., pl. priporóși; f. priporoásă, pl. priporoáse
priporoșilor
PRIPORÓS, -OÁSĂ, priporoși, -oase, adj. (Reg.; despre terenuri) Abrupt, povârnit, prăpăstios. – Pripor + suf. -os. DOOM
priporós (reg.) adj. m., pl. priporóși; f. priporoásă, pl. priporoáse
priporul
PRIPÓR, pripoare, s. n. (Reg.) 1. Coastă de deal sau de munte, pantă abruptă; povârniș. 2. Adăpost de iarnă pentru oi, făcut din împletitură de nuiele sau din stuf și acoperit cu paie, trestie, cetină de brad etc. – Din bg. pripor. Cf. ucr. prypir, -poru. DOOM
pripór (reg.) s. n., pl. pripoáre
priporului
PRIPÓR, pripoare, s. n. (Reg.) 1. Coastă de deal sau de munte, pantă abruptă; povârniș. 2. Adăpost de iarnă pentru oi, făcut din împletitură de nuiele sau din stuf și acoperit cu paie, trestie, cetină de brad etc. – Din bg. pripor. Cf. ucr. prypir, -poru. DOOM
pripór (reg.) s. n., pl. pripoáre
pripășar
PRIPĂȘÁR, pripășari, s. m. (Învechit) Slujbaș însărcinat cu încasarea amenzilor pentru vitele găsite pășunînd pe locuri oprite.
pripășea
PRIPĂȘÍ, pripășesc, vb. IV. (Pop.) 1. Refl. A se stabili undeva sau pe lângă cineva (venind din altă parte); a se oploși, a se aciua. 2. Tranz. A lua și a ține pe lângă sine; a adăposti. – Din pripas. DOOM
pripășí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pripășésc, imperf. 3 sg. pripășeá; conj. prez. 3 să pripășeáscă
pripășeai
PRIPĂȘÍ, pripășesc, vb. IV. (Pop.) 1. Refl. A se stabili undeva sau pe lângă cineva (venind din altă parte); a se oploși, a se aciua. 2. Tranz. A lua și a ține pe lângă sine; a adăposti. – Din pripas. DOOM
pripășí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pripășésc, imperf. 3 sg. pripășeá; conj. prez. 3 să pripășeáscă
pripășeam
PRIPĂȘÍ, pripășesc, vb. IV. (Pop.) 1. Refl. A se stabili undeva sau pe lângă cineva (venind din altă parte); a se oploși, a se aciua. 2. Tranz. A lua și a ține pe lângă sine; a adăposti. – Din pripas. DOOM
pripășí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pripășésc, imperf. 3 sg. pripășeá; conj. prez. 3 să pripășeáscă
pripășească
PRIPĂȘÍ, pripășesc, vb. IV. (Pop.) 1. Refl. A se stabili undeva sau pe lângă cineva (venind din altă parte); a se oploși, a se aciua. 2. Tranz. A lua și a ține pe lângă sine; a adăposti. – Din pripas. DOOM
pripășí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pripășésc, imperf. 3 sg. pripășeá; conj. prez. 3 să pripășeáscă
pripășeau
PRIPĂȘÍ, pripășesc, vb. IV. (Pop.) 1. Refl. A se stabili undeva sau pe lângă cineva (venind din altă parte); a se oploși, a se aciua. 2. Tranz. A lua și a ține pe lângă sine; a adăposti. – Din pripas. DOOM
pripășí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pripășésc, imperf. 3 sg. pripășeá; conj. prez. 3 să pripășeáscă
pripășeați
PRIPĂȘÍ, pripășesc, vb. IV. (Pop.) 1. Refl. A se stabili undeva sau pe lângă cineva (venind din altă parte); a se oploși, a se aciua. 2. Tranz. A lua și a ține pe lângă sine; a adăposti. – Din pripas. DOOM
pripășí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pripășésc, imperf. 3 sg. pripășeá; conj. prez. 3 să pripășeáscă
pripășesc
PRIPĂȘÍ, pripășesc, vb. IV. (Pop.) 1. Refl. A se stabili undeva sau pe lângă cineva (venind din altă parte); a se oploși, a se aciua. 2. Tranz. A lua și a ține pe lângă sine; a adăposti. – Din pripas. DOOM
pripășí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pripășésc, imperf. 3 sg. pripășeá; conj. prez. 3 să pripășeáscă
pripășește
PRIPĂȘÍ, pripășesc, vb. IV. (Pop.) 1. Refl. A se stabili undeva sau pe lângă cineva (venind din altă parte); a se oploși, a se aciua. 2. Tranz. A lua și a ține pe lângă sine; a adăposti. – Din pripas. DOOM
pripășí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pripășésc, imperf. 3 sg. pripășeá; conj. prez. 3 să pripășeáscă
pripășești
PRIPĂȘÍ, pripășesc, vb. IV. (Pop.) 1. Refl. A se stabili undeva sau pe lângă cineva (venind din altă parte); a se oploși, a se aciua. 2. Tranz. A lua și a ține pe lângă sine; a adăposti. – Din pripas. DOOM
pripășí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pripășésc, imperf. 3 sg. pripășeá; conj. prez. 3 să pripășeáscă
pripăși
PRIPĂȘÍ, pripășesc, vb. IV. (Pop.) 1. Refl. A se stabili undeva sau pe lângă cineva (venind din altă parte); a se oploși, a se aciua. 2. Tranz. A lua și a ține pe lângă sine; a adăposti. – Din pripas. DOOM
pripășí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pripășésc, imperf. 3 sg. pripășeá; conj. prez. 3 să pripășeáscă
pripășii
PRIPĂȘÍ, pripășesc, vb. IV. (Pop.) 1. Refl. A se stabili undeva sau pe lângă cineva (venind din altă parte); a se oploși, a se aciua. 2. Tranz. A lua și a ține pe lângă sine; a adăposti. – Din pripas. DOOM
pripășí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pripășésc, imperf. 3 sg. pripășeá; conj. prez. 3 să pripășeáscă
pripășim
PRIPĂȘÍ, pripășesc, vb. IV. (Pop.) 1. Refl. A se stabili undeva sau pe lângă cineva (venind din altă parte); a se oploși, a se aciua. 2. Tranz. A lua și a ține pe lângă sine; a adăposti. – Din pripas. DOOM
pripășí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pripășésc, imperf. 3 sg. pripășeá; conj. prez. 3 să pripășeáscă
pripășind
PRIPĂȘÍ, pripășesc, vb. IV. (Pop.) 1. Refl. A se stabili undeva sau pe lângă cineva (venind din altă parte); a se oploși, a se aciua. 2. Tranz. A lua și a ține pe lângă sine; a adăposti. – Din pripas. DOOM
pripășí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pripășésc, imperf. 3 sg. pripășeá; conj. prez. 3 să pripășeáscă
pripășire
PRIPĂȘÍ, pripășesc, vb. IV. (Pop.) 1. Refl. A se stabili undeva sau pe lângă cineva (venind din altă parte); a se oploși, a se aciua. 2. Tranz. A lua și a ține pe lângă sine; a adăposti. – Din pripas. DOOM
pripășí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pripășésc, imperf. 3 sg. pripășeá; conj. prez. 3 să pripășeáscă
pripășire
PRIPĂȘÍRE, pripășiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a se pripăși și rezultatul ei. – V. pripăși. DOOM
*pripășíre (pop.) s. f., g.-d. art. pripășírii; pl. pripășíri
pripășirea
PRIPĂȘÍRE, pripășiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a se pripăși și rezultatul ei. – V. pripăși. DOOM
*pripășíre (pop.) s. f., g.-d. art. pripășírii; pl. pripășíri
pripășiri
PRIPĂȘÍRE, pripășiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a se pripăși și rezultatul ei. – V. pripăși. DOOM
*pripășíre (pop.) s. f., g.-d. art. pripășírii; pl. pripășíri
pripășirii
PRIPĂȘÍRE, pripășiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a se pripăși și rezultatul ei. – V. pripăși. DOOM
*pripășíre (pop.) s. f., g.-d. art. pripășírii; pl. pripășíri
pripășirile
PRIPĂȘÍRE, pripășiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a se pripăși și rezultatul ei. – V. pripăși. DOOM
*pripășíre (pop.) s. f., g.-d. art. pripășírii; pl. pripășíri
pripășirilor
PRIPĂȘÍRE, pripășiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a se pripăși și rezultatul ei. – V. pripăși. DOOM
*pripășíre (pop.) s. f., g.-d. art. pripășírii; pl. pripășíri
pripășiră
PRIPĂȘÍ, pripășesc, vb. IV. (Pop.) 1. Refl. A se stabili undeva sau pe lângă cineva (venind din altă parte); a se oploși, a se aciua. 2. Tranz. A lua și a ține pe lângă sine; a adăposti. – Din pripas. DOOM
pripășí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pripășésc, imperf. 3 sg. pripășeá; conj. prez. 3 să pripășeáscă
pripășirăm
PRIPĂȘÍ, pripășesc, vb. IV. (Pop.) 1. Refl. A se stabili undeva sau pe lângă cineva (venind din altă parte); a se oploși, a se aciua. 2. Tranz. A lua și a ține pe lângă sine; a adăposti. – Din pripas. DOOM
pripășí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pripășésc, imperf. 3 sg. pripășeá; conj. prez. 3 să pripășeáscă
pripășirăți
PRIPĂȘÍ, pripășesc, vb. IV. (Pop.) 1. Refl. A se stabili undeva sau pe lângă cineva (venind din altă parte); a se oploși, a se aciua. 2. Tranz. A lua și a ține pe lângă sine; a adăposti. – Din pripas. DOOM
pripășí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pripășésc, imperf. 3 sg. pripășeá; conj. prez. 3 să pripășeáscă
pripășise
PRIPĂȘÍ, pripășesc, vb. IV. (Pop.) 1. Refl. A se stabili undeva sau pe lângă cineva (venind din altă parte); a se oploși, a se aciua. 2. Tranz. A lua și a ține pe lângă sine; a adăposti. – Din pripas. DOOM
pripășí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pripășésc, imperf. 3 sg. pripășeá; conj. prez. 3 să pripășeáscă
pripășisem
PRIPĂȘÍ, pripășesc, vb. IV. (Pop.) 1. Refl. A se stabili undeva sau pe lângă cineva (venind din altă parte); a se oploși, a se aciua. 2. Tranz. A lua și a ține pe lângă sine; a adăposti. – Din pripas. DOOM
pripășí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pripășésc, imperf. 3 sg. pripășeá; conj. prez. 3 să pripășeáscă
pripășiseră
PRIPĂȘÍ, pripășesc, vb. IV. (Pop.) 1. Refl. A se stabili undeva sau pe lângă cineva (venind din altă parte); a se oploși, a se aciua. 2. Tranz. A lua și a ține pe lângă sine; a adăposti. – Din pripas. DOOM
pripășí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pripășésc, imperf. 3 sg. pripășeá; conj. prez. 3 să pripășeáscă
pripășiserăm
PRIPĂȘÍ, pripășesc, vb. IV. (Pop.) 1. Refl. A se stabili undeva sau pe lângă cineva (venind din altă parte); a se oploși, a se aciua. 2. Tranz. A lua și a ține pe lângă sine; a adăposti. – Din pripas. DOOM
pripășí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pripășésc, imperf. 3 sg. pripășeá; conj. prez. 3 să pripășeáscă
pripășiserăți
PRIPĂȘÍ, pripășesc, vb. IV. (Pop.) 1. Refl. A se stabili undeva sau pe lângă cineva (venind din altă parte); a se oploși, a se aciua. 2. Tranz. A lua și a ține pe lângă sine; a adăposti. – Din pripas. DOOM
pripășí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pripășésc, imperf. 3 sg. pripășeá; conj. prez. 3 să pripășeáscă
pripășiseși
PRIPĂȘÍ, pripășesc, vb. IV. (Pop.) 1. Refl. A se stabili undeva sau pe lângă cineva (venind din altă parte); a se oploși, a se aciua. 2. Tranz. A lua și a ține pe lângă sine; a adăposti. – Din pripas. DOOM
pripășí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pripășésc, imperf. 3 sg. pripășeá; conj. prez. 3 să pripășeáscă
pripășiseți
PRIPĂȘÍ, pripășesc, vb. IV. (Pop.) 1. Refl. A se stabili undeva sau pe lângă cineva (venind din altă parte); a se oploși, a se aciua. 2. Tranz. A lua și a ține pe lângă sine; a adăposti. – Din pripas. DOOM
pripășí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pripășésc, imperf. 3 sg. pripășeá; conj. prez. 3 să pripășeáscă
pripășit
PRIPĂȘÍ, pripășesc, vb. IV. (Pop.) 1. Refl. A se stabili undeva sau pe lângă cineva (venind din altă parte); a se oploși, a se aciua. 2. Tranz. A lua și a ține pe lângă sine; a adăposti. – Din pripas. DOOM
pripășí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pripășésc, imperf. 3 sg. pripășeá; conj. prez. 3 să pripășeáscă
pripășit
PRIPĂȘÍT2, -Ă, pripășiți, -te, adj. (Pop.) Care s-a stabilit undeva sau pe lângă cineva (venind din altă parte); aciuat. – V. pripăși.
pripășit
PRIPĂȘÍT1 s. n. (Pop.) Faptul de a pripăși. – V. pripăși.
pripășiși
PRIPĂȘÍ, pripășesc, vb. IV. (Pop.) 1. Refl. A se stabili undeva sau pe lângă cineva (venind din altă parte); a se oploși, a se aciua. 2. Tranz. A lua și a ține pe lângă sine; a adăposti. – Din pripas. DOOM
pripășí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pripășésc, imperf. 3 sg. pripășeá; conj. prez. 3 să pripășeáscă
pripășiți
PRIPĂȘÍ, pripășesc, vb. IV. (Pop.) 1. Refl. A se stabili undeva sau pe lângă cineva (venind din altă parte); a se oploși, a se aciua. 2. Tranz. A lua și a ține pe lângă sine; a adăposti. – Din pripas. DOOM
pripășí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pripășésc, imperf. 3 sg. pripășeá; conj. prez. 3 să pripășeáscă
prisaca
PRISÁCĂ, prisăci, s. f. Loc unde sunt așezați stupii, unde se cresc albine; totalitatea stupilor aflați pe acest loc; stupină. ♦ (Cu sens colectiv) Albinele dintr-o stupină. – Et. nec. DOOM
prisácă s. f., g.-d. art. prisắcii; pl. prisắci
priscornic
PRISCÓRNIC s. n. v. pistornic.
priscus
Tarquinius 1. Tarquinius Priscus, cel de-al cincilea rege al Romei. Era fiul unui grec, pe nume Damaratus, stabilit în Italia. S-a căsătorit cu Tanaquil, o prințesă de origine etruscă. La moartea lui Ancus Marcius a fost ales drept succesor al acestuia. Domnia sa lungă, de aproape patruzeci de ani, a fost marcată de prosperitate și de succese atît în războaie, cît și în organizarea statului. 2. Tarquinius Superbus, nepotul lui Tarquinius Priscus, s-a distins prin cruzime și trufie, fapt datorită căruia și-a cîștigat renumele de Superbus. Alungat de la domnie, s-a zbătut în van să-și recapete tronul cerînd ajutor străin, de la Porsenna. 3. Tarquinius Sextus, fiul lui Tarquinius Superbus. A necinstit-o pe Lucreția, soția vărului său, determinînd-o să se sinucidă. În felul acesta a atras ura romanilor asupra întregii sale familii. Datorită mîrșăviei lui, Tarquinii au fost alungați de la domnie. 4. Tarquinius Collatinus, nepotul lui Tarquinius Superbus și soțul Lucreției. Cînd soția sa a fost necinstită de către Tarquinius Sextus, el s-a aliat cu Brutus și i-a izgonit pe Tarquini din Roma.
prisliță
PRÍSLIȚĂ, prislițe, s. f. (Regional) Furcă de tors crestată sau scobită. Fetele te bat, Fetele cu furcile... Neveste cu prislițe. BIBICESCU, P. P. 307.
prisloape
PRISLÓP, prisloape, s. n. (Geogr.) Pas în formă de șa, situat la înălțime. – Et. nec. DOOM
prislóp s. n., pl. prisloápe
prisloapele
PRISLÓP, prisloape, s. n. (Geogr.) Pas în formă de șa, situat la înălțime. – Et. nec. DOOM
prislóp s. n., pl. prisloápe
prisloapelor
PRISLÓP, prisloape, s. n. (Geogr.) Pas în formă de șa, situat la înălțime. – Et. nec. DOOM
prislóp s. n., pl. prisloápe
prislop
PRISLÓP, prisloape, s. n. (Geogr.) Pas în formă de șa, situat la înălțime. – Et. nec. DOOM
prislóp s. n., pl. prisloápe
prislop
prislóp (prislopi), s. m. – Rariște, luminiș, poiană. Sl. prĕslopŭ (Candrea).
prislopul
PRISLÓP, prisloape, s. n. (Geogr.) Pas în formă de șa, situat la înălțime. – Et. nec. DOOM
prislóp s. n., pl. prisloápe
prislopului
PRISLÓP, prisloape, s. n. (Geogr.) Pas în formă de șa, situat la înălțime. – Et. nec. DOOM
prislóp s. n., pl. prisloápe
prislugă
PRISLÚGĂ, prislugi, s. f. (învechit) Tub sau trestie umplută cu pulbere explozivă pentru minat; p. ext. fitilul aprins care produce explozia.
prisma
PRÍSMĂ, prisme, s. f. 1. Poliedru care are două fețe (numite baze) egale și paralele și cu celelalte fețe în formă de paralelogram; corp solid care are această formă. 2. Piesă de sticlă, de cuarț sau de alt material transparent, de obicei în formă de prismă (1), folosită la aparatele optice pentru descompunerea, polarizarea, reflexia etc. luminii. ◊ Loc. prep. Prin prisma... = din punctul de vedere..., potrivit cu..., în lumina... – Din fr. prisme. DOOM
prísmă s. f., g.-d. art. prísmei; pl. prísme
prismatic
PRISMÁTIC, -Ă, prismatici, -ce, adj. Care are forma unei prisme. – Din fr. prismatique. DOOM
prismátic adj. m., pl. prismátici; f. prismátică, pl. prismátice
prismatica
PRISMÁTIC, -Ă, prismatici, -ce, adj. Care are forma unei prisme. – Din fr. prismatique. DOOM
prismátic adj. m., pl. prismátici; f. prismátică, pl. prismátice
prismatice
PRISMÁTIC, -Ă, prismatici, -ce, adj. Care are forma unei prisme. – Din fr. prismatique. DOOM
prismátic adj. m., pl. prismátici; f. prismátică, pl. prismátice
prismaticei
PRISMÁTIC, -Ă, prismatici, -ce, adj. Care are forma unei prisme. – Din fr. prismatique. DOOM
prismátic adj. m., pl. prismátici; f. prismátică, pl. prismátice
prismaticele
PRISMÁTIC, -Ă, prismatici, -ce, adj. Care are forma unei prisme. – Din fr. prismatique. DOOM
prismátic adj. m., pl. prismátici; f. prismátică, pl. prismátice
prismaticelor
PRISMÁTIC, -Ă, prismatici, -ce, adj. Care are forma unei prisme. – Din fr. prismatique. DOOM
prismátic adj. m., pl. prismátici; f. prismátică, pl. prismátice
prismatici
PRISMÁTIC, -Ă, prismatici, -ce, adj. Care are forma unei prisme. – Din fr. prismatique. DOOM
prismátic adj. m., pl. prismátici; f. prismátică, pl. prismátice
prismaticii
PRISMÁTIC, -Ă, prismatici, -ce, adj. Care are forma unei prisme. – Din fr. prismatique. DOOM
prismátic adj. m., pl. prismátici; f. prismátică, pl. prismátice
prismaticilor
PRISMÁTIC, -Ă, prismatici, -ce, adj. Care are forma unei prisme. – Din fr. prismatique. DOOM
prismátic adj. m., pl. prismátici; f. prismátică, pl. prismátice
prismaticul
PRISMÁTIC, -Ă, prismatici, -ce, adj. Care are forma unei prisme. – Din fr. prismatique. DOOM
prismátic adj. m., pl. prismátici; f. prismátică, pl. prismátice
prismaticului
PRISMÁTIC, -Ă, prismatici, -ce, adj. Care are forma unei prisme. – Din fr. prismatique. DOOM
prismátic adj. m., pl. prismátici; f. prismátică, pl. prismátice
prismatoid
PRISMATOÍD, prismatoide, s. n. Corp cu o formă apropiată de aceea a unei prisme (1). [Pr.: -to-id] – Din fr. prismatoïde.
prisme
PRÍSMĂ, prisme, s. f. 1. Poliedru care are două fețe (numite baze) egale și paralele și cu celelalte fețe în formă de paralelogram; corp solid care are această formă. 2. Piesă de sticlă, de cuarț sau de alt material transparent, de obicei în formă de prismă (1), folosită la aparatele optice pentru descompunerea, polarizarea, reflexia etc. luminii. ◊ Loc. prep. Prin prisma... = din punctul de vedere..., potrivit cu..., în lumina... – Din fr. prisme. DOOM
prísmă s. f., g.-d. art. prísmei; pl. prísme
prismei
PRÍSMĂ, prisme, s. f. 1. Poliedru care are două fețe (numite baze) egale și paralele și cu celelalte fețe în formă de paralelogram; corp solid care are această formă. 2. Piesă de sticlă, de cuarț sau de alt material transparent, de obicei în formă de prismă (1), folosită la aparatele optice pentru descompunerea, polarizarea, reflexia etc. luminii. ◊ Loc. prep. Prin prisma... = din punctul de vedere..., potrivit cu..., în lumina... – Din fr. prisme. DOOM
prísmă s. f., g.-d. art. prísmei; pl. prísme
prismele
PRÍSMĂ, prisme, s. f. 1. Poliedru care are două fețe (numite baze) egale și paralele și cu celelalte fețe în formă de paralelogram; corp solid care are această formă. 2. Piesă de sticlă, de cuarț sau de alt material transparent, de obicei în formă de prismă (1), folosită la aparatele optice pentru descompunerea, polarizarea, reflexia etc. luminii. ◊ Loc. prep. Prin prisma... = din punctul de vedere..., potrivit cu..., în lumina... – Din fr. prisme. DOOM
prísmă s. f., g.-d. art. prísmei; pl. prísme
prismelor
PRÍSMĂ, prisme, s. f. 1. Poliedru care are două fețe (numite baze) egale și paralele și cu celelalte fețe în formă de paralelogram; corp solid care are această formă. 2. Piesă de sticlă, de cuarț sau de alt material transparent, de obicei în formă de prismă (1), folosită la aparatele optice pentru descompunerea, polarizarea, reflexia etc. luminii. ◊ Loc. prep. Prin prisma... = din punctul de vedere..., potrivit cu..., în lumina... – Din fr. prisme. DOOM
prísmă s. f., g.-d. art. prísmei; pl. prísme
prisne
PRÍSNE adv. (Învechit și regional) În întregime, cu totul. Față de masă Prisne de mătasă. SEVASTOS, N. 395. (Adjectival) Curat, neamestecat. O căsuță cu șindrilă nouă care steclea în asfințitul soarelui ca argint prisne. La CADE.
prisnel
PRÂSNÉL, prâsnele, s. n. 1. Jucărie mică făcută din lemn, din os, din metal, cu un vârf ascuțit și care se rotește pe o suprafață plană; titirez, sfârlează. ◊ Expr. (Sprinten sau iute) ca prâsnelul (sau ca un prâsnel) = foarte iute, sprinten, ager. ♦ Fig. Copil mic (sau om mic de statură) și foarte vioi. 2. Capătul (conic) inferior al fusului de tors, care face ca fusul să se învârtească mai ușor. 3. Partea inferioară a fusului morii, fixată într-una din pietrele acesteia. [Var.: prisnél s. n.] – Pristen (reg. „prâsnel” < bg.) + suf. -el. DOOM
prâsnél s. n., pl. prâsnéle
prisnă
prísnă (-ne), s. f. – (Înv.) Lumină veșnică. Sl. prisno „veșnic” (Tiktin; Cihac, II, 293).
prisoase
PRISÓS, prisosuri și prisoase, s. n. 1. (Adesea urmat de determinări introduse prin prep. «de») Ceea ce depășește necesarul, ceea ce întrece o anumită limită; surplus, excedent. Aveam slăbăciunea să dau cu ușurință din prisosul meu. SADOVEANU, A. R. 9. Prisosul de iubire, pe care firea și anii îl îngrămădiseră în ființa lor, se revărsase acum cu duioșie asupra singurului băiat din familie. BASSARABESCU, V. 4. Ducînd de dîrlogi un soi de dihanie, pe care cu im prisos de bunăvoință, ai fi putut-o lua drept cal. HOGAȘ, M. N. 8. ◊ Loc. adj. și adv. De prisos = (care este) în plus, p. ext. inutil, fără rost. Eu voi pleca pe-o cale, pe-o cale depărtată... Sînt de prisos aice. BOLINTINEANU, O. 205. ◊ Loc. adv. Cu prisos = în plus, p. ext. din plin, din belșug. Comori de aur dorm ascunse-n mănăstire. Călugărul murind i-a spus că sub altar Se află cu prisos lumeasca fericire. MACEDONSKI, O. I 102. Noi am mîncat degeaba și banii pentru pine îi avem în pungă cu prisos. CREANGĂ, O. A. 267. Acest instinct a înlesnit chiar omului primele sale inspirațiuni artistice și aceasta ne-o dovedesc cu prisos figurile de elefanți... gravate cu sula de către oamenii străvechi. ODOBESCU, S. III 78. ♦ Belșug, abundență. Belșugul chnpului împrăștia cheful chiar în cocioaba, sărmanilor... Era un an cît cinci; săturase orice rîvnă, că din vreme veche nu se pomenise atîta prisos de bucate. DELAVRANCEA, S. 54. Un angleuș, acolo-n țară... trăia Destul de cu prisosuri. COȘBUC, P. II 172. 2. (Numai la pl.; regional, în trecut) Terenuri agricole care prisoseau moșierului și pe care acesta le arenda țăranilor. Prisoasele și ierbăritul sînt viodurile de exploatare cele mai generale întrebuințate iu județul Mehedinți. I. IONESCU, M. 285. – Pl. și: prisoase (CARAGIALE, S. U. 87). – Variantă: (regional) pristós, pristoase (MARIAN, INS. 130, I. IONESCU, 447), s. n. DOOM
prisoáse (terenuri) (înv., reg.) s. n. pl.
prisoasele
PRISÓS, prisosuri și prisoase, s. n. 1. (Adesea urmat de determinări introduse prin prep. «de») Ceea ce depășește necesarul, ceea ce întrece o anumită limită; surplus, excedent. Aveam slăbăciunea să dau cu ușurință din prisosul meu. SADOVEANU, A. R. 9. Prisosul de iubire, pe care firea și anii îl îngrămădiseră în ființa lor, se revărsase acum cu duioșie asupra singurului băiat din familie. BASSARABESCU, V. 4. Ducînd de dîrlogi un soi de dihanie, pe care cu im prisos de bunăvoință, ai fi putut-o lua drept cal. HOGAȘ, M. N. 8. ◊ Loc. adj. și adv. De prisos = (care este) în plus, p. ext. inutil, fără rost. Eu voi pleca pe-o cale, pe-o cale depărtată... Sînt de prisos aice. BOLINTINEANU, O. 205. ◊ Loc. adv. Cu prisos = în plus, p. ext. din plin, din belșug. Comori de aur dorm ascunse-n mănăstire. Călugărul murind i-a spus că sub altar Se află cu prisos lumeasca fericire. MACEDONSKI, O. I 102. Noi am mîncat degeaba și banii pentru pine îi avem în pungă cu prisos. CREANGĂ, O. A. 267. Acest instinct a înlesnit chiar omului primele sale inspirațiuni artistice și aceasta ne-o dovedesc cu prisos figurile de elefanți... gravate cu sula de către oamenii străvechi. ODOBESCU, S. III 78. ♦ Belșug, abundență. Belșugul chnpului împrăștia cheful chiar în cocioaba, sărmanilor... Era un an cît cinci; săturase orice rîvnă, că din vreme veche nu se pomenise atîta prisos de bucate. DELAVRANCEA, S. 54. Un angleuș, acolo-n țară... trăia Destul de cu prisosuri. COȘBUC, P. II 172. 2. (Numai la pl.; regional, în trecut) Terenuri agricole care prisoseau moșierului și pe care acesta le arenda țăranilor. Prisoasele și ierbăritul sînt viodurile de exploatare cele mai generale întrebuințate iu județul Mehedinți. I. IONESCU, M. 285. – Pl. și: prisoase (CARAGIALE, S. U. 87). – Variantă: (regional) pristós, pristoase (MARIAN, INS. 130, I. IONESCU, 447), s. n. DOOM
prisoáse (terenuri) (înv., reg.) s. n. pl.
prisoaselor
PRISÓS, prisosuri și prisoase, s. n. 1. (Adesea urmat de determinări introduse prin prep. «de») Ceea ce depășește necesarul, ceea ce întrece o anumită limită; surplus, excedent. Aveam slăbăciunea să dau cu ușurință din prisosul meu. SADOVEANU, A. R. 9. Prisosul de iubire, pe care firea și anii îl îngrămădiseră în ființa lor, se revărsase acum cu duioșie asupra singurului băiat din familie. BASSARABESCU, V. 4. Ducînd de dîrlogi un soi de dihanie, pe care cu im prisos de bunăvoință, ai fi putut-o lua drept cal. HOGAȘ, M. N. 8. ◊ Loc. adj. și adv. De prisos = (care este) în plus, p. ext. inutil, fără rost. Eu voi pleca pe-o cale, pe-o cale depărtată... Sînt de prisos aice. BOLINTINEANU, O. 205. ◊ Loc. adv. Cu prisos = în plus, p. ext. din plin, din belșug. Comori de aur dorm ascunse-n mănăstire. Călugărul murind i-a spus că sub altar Se află cu prisos lumeasca fericire. MACEDONSKI, O. I 102. Noi am mîncat degeaba și banii pentru pine îi avem în pungă cu prisos. CREANGĂ, O. A. 267. Acest instinct a înlesnit chiar omului primele sale inspirațiuni artistice și aceasta ne-o dovedesc cu prisos figurile de elefanți... gravate cu sula de către oamenii străvechi. ODOBESCU, S. III 78. ♦ Belșug, abundență. Belșugul chnpului împrăștia cheful chiar în cocioaba, sărmanilor... Era un an cît cinci; săturase orice rîvnă, că din vreme veche nu se pomenise atîta prisos de bucate. DELAVRANCEA, S. 54. Un angleuș, acolo-n țară... trăia Destul de cu prisosuri. COȘBUC, P. II 172. 2. (Numai la pl.; regional, în trecut) Terenuri agricole care prisoseau moșierului și pe care acesta le arenda țăranilor. Prisoasele și ierbăritul sînt viodurile de exploatare cele mai generale întrebuințate iu județul Mehedinți. I. IONESCU, M. 285. – Pl. și: prisoase (CARAGIALE, S. U. 87). – Variantă: (regional) pristós, pristoase (MARIAN, INS. 130, I. IONESCU, 447), s. n. DOOM
prisoáse (terenuri) (înv., reg.) s. n. pl.
prisos
PRISÓS, prisosuri și prisoase, s. n. 1. (Adesea urmat de determinări introduse prin prep. «de») Ceea ce depășește necesarul, ceea ce întrece o anumită limită; surplus, excedent. Aveam slăbăciunea să dau cu ușurință din prisosul meu. SADOVEANU, A. R. 9. Prisosul de iubire, pe care firea și anii îl îngrămădiseră în ființa lor, se revărsase acum cu duioșie asupra singurului băiat din familie. BASSARABESCU, V. 4. Ducînd de dîrlogi un soi de dihanie, pe care cu im prisos de bunăvoință, ai fi putut-o lua drept cal. HOGAȘ, M. N. 8. ◊ Loc. adj. și adv. De prisos = (care este) în plus, p. ext. inutil, fără rost. Eu voi pleca pe-o cale, pe-o cale depărtată... Sînt de prisos aice. BOLINTINEANU, O. 205. ◊ Loc. adv. Cu prisos = în plus, p. ext. din plin, din belșug. Comori de aur dorm ascunse-n mănăstire. Călugărul murind i-a spus că sub altar Se află cu prisos lumeasca fericire. MACEDONSKI, O. I 102. Noi am mîncat degeaba și banii pentru pine îi avem în pungă cu prisos. CREANGĂ, O. A. 267. Acest instinct a înlesnit chiar omului primele sale inspirațiuni artistice și aceasta ne-o dovedesc cu prisos figurile de elefanți... gravate cu sula de către oamenii străvechi. ODOBESCU, S. III 78. ♦ Belșug, abundență. Belșugul chnpului împrăștia cheful chiar în cocioaba, sărmanilor... Era un an cît cinci; săturase orice rîvnă, că din vreme veche nu se pomenise atîta prisos de bucate. DELAVRANCEA, S. 54. Un angleuș, acolo-n țară... trăia Destul de cu prisosuri. COȘBUC, P. II 172. 2. (Numai la pl.; regional, în trecut) Terenuri agricole care prisoseau moșierului și pe care acesta le arenda țăranilor. Prisoasele și ierbăritul sînt viodurile de exploatare cele mai generale întrebuințate iu județul Mehedinți. I. IONESCU, M. 285. – Pl. și: prisoase (CARAGIALE, S. U. 87). – Variantă: (regional) pristós, pristoase (MARIAN, INS. 130, I. IONESCU, 447), s. n. DOOM
prisoáse (terenuri) (înv., reg.) s. n. pl.
prisos
PRISÓS, prisosuri, s. n. 1. Ceea ce depășește necesarul, ceea ce întrece o anumită limită; prisosire, prisosință, prisoseală, surplus, excedent; p. ext. belșug, abundență. ◊ Loc. adj. și adv. De prisos = (care este) în plus; p. ext. (care este) inutil, fără rost. ◊ Loc. adv. Cu prisos = în plus; din plin, din belșug. 2. (La pl.; înv. și reg.) Teren agricol care prisosea moșierului și pe care acesta îl arenda țăranilor. – Din ngr. perissós. DOOM
prisós (surplus) s. n., pl. prisósuri
prisosea
PRISOSÍ, prisosesc, vb. IV. Intranz. A fi, a exista, a se afla în cantitate mai mare decât este necesar sau decât îi trebuie cuiva. ♦ A fi inutil. – Din prisos. DOOM
prisosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prisosésc, imperf. 3 sg. prisoseá; conj. prez. 3 să prisoseáscă
prisoseai
PRISOSÍ, prisosesc, vb. IV. Intranz. A fi, a exista, a se afla în cantitate mai mare decât este necesar sau decât îi trebuie cuiva. ♦ A fi inutil. – Din prisos. DOOM
prisosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prisosésc, imperf. 3 sg. prisoseá; conj. prez. 3 să prisoseáscă
prisoseala
PRISOSEÁLĂ, prisoseli, s. f. (Pop.) Prisos (1). – Prisosi + suf. -eală. DOOM
prisoseálă (pop.) s. f., g.-d. art. prisosélii; pl. prisoséli
prisoseam
PRISOSÍ, prisosesc, vb. IV. Intranz. A fi, a exista, a se afla în cantitate mai mare decât este necesar sau decât îi trebuie cuiva. ♦ A fi inutil. – Din prisos. DOOM
prisosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prisosésc, imperf. 3 sg. prisoseá; conj. prez. 3 să prisoseáscă
prisosească
PRISOSÍ, prisosesc, vb. IV. Intranz. A fi, a exista, a se afla în cantitate mai mare decât este necesar sau decât îi trebuie cuiva. ♦ A fi inutil. – Din prisos. DOOM
prisosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prisosésc, imperf. 3 sg. prisoseá; conj. prez. 3 să prisoseáscă
prisoseau
PRISOSÍ, prisosesc, vb. IV. Intranz. A fi, a exista, a se afla în cantitate mai mare decât este necesar sau decât îi trebuie cuiva. ♦ A fi inutil. – Din prisos. DOOM
prisosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prisosésc, imperf. 3 sg. prisoseá; conj. prez. 3 să prisoseáscă
prisoseați
PRISOSÍ, prisosesc, vb. IV. Intranz. A fi, a exista, a se afla în cantitate mai mare decât este necesar sau decât îi trebuie cuiva. ♦ A fi inutil. – Din prisos. DOOM
prisosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prisosésc, imperf. 3 sg. prisoseá; conj. prez. 3 să prisoseáscă
prisoseli
PRISOSEÁLĂ, prisoseli, s. f. (Pop.) Prisos (1). – Prisosi + suf. -eală. DOOM
prisoseálă (pop.) s. f., g.-d. art. prisosélii; pl. prisoséli
prisoselii
PRISOSEÁLĂ, prisoseli, s. f. (Pop.) Prisos (1). – Prisosi + suf. -eală. DOOM
prisoseálă (pop.) s. f., g.-d. art. prisosélii; pl. prisoséli
prisoselile
PRISOSEÁLĂ, prisoseli, s. f. (Pop.) Prisos (1). – Prisosi + suf. -eală. DOOM
prisoseálă (pop.) s. f., g.-d. art. prisosélii; pl. prisoséli
prisoselilor
PRISOSEÁLĂ, prisoseli, s. f. (Pop.) Prisos (1). – Prisosi + suf. -eală. DOOM
prisoseálă (pop.) s. f., g.-d. art. prisosélii; pl. prisoséli
prisoselnic
PRISOSÉLNIC, -Ă, prisoselnici, -ce, adj. Care prisosește. – Prisosi + suf. -elnic.
prisoselnica
PRISOSÉLNIC, -Ă, prisoselnici, -ce, adj. Care prisosește. – Prisosi + suf. -elnic.
prisoselnice
PRISOSÉLNIC, -Ă, prisoselnici, -ce, adj. Care prisosește. – Prisosi + suf. -elnic.
prisoselnicei
PRISOSÉLNIC, -Ă, prisoselnici, -ce, adj. Care prisosește. – Prisosi + suf. -elnic.
prisoselnicele
PRISOSÉLNIC, -Ă, prisoselnici, -ce, adj. Care prisosește. – Prisosi + suf. -elnic.
prisoselnicelor
PRISOSÉLNIC, -Ă, prisoselnici, -ce, adj. Care prisosește. – Prisosi + suf. -elnic.
prisoselnici
PRISOSÉLNIC, -Ă, prisoselnici, -ce, adj. Care prisosește. – Prisosi + suf. -elnic.
prisoselnicii
PRISOSÉLNIC, -Ă, prisoselnici, -ce, adj. Care prisosește. – Prisosi + suf. -elnic.
prisoselnicilor
PRISOSÉLNIC, -Ă, prisoselnici, -ce, adj. Care prisosește. – Prisosi + suf. -elnic.
prisoselnicul
PRISOSÉLNIC, -Ă, prisoselnici, -ce, adj. Care prisosește. – Prisosi + suf. -elnic.
prisoselnicului
PRISOSÉLNIC, -Ă, prisoselnici, -ce, adj. Care prisosește. – Prisosi + suf. -elnic.
prisosesc
PRISOSÍ, prisosesc, vb. IV. Intranz. A fi, a exista, a se afla în cantitate mai mare decât este necesar sau decât îi trebuie cuiva. ♦ A fi inutil. – Din prisos. DOOM
prisosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prisosésc, imperf. 3 sg. prisoseá; conj. prez. 3 să prisoseáscă
prisosește
PRISOSÍ, prisosesc, vb. IV. Intranz. A fi, a exista, a se afla în cantitate mai mare decât este necesar sau decât îi trebuie cuiva. ♦ A fi inutil. – Din prisos. DOOM
prisosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prisosésc, imperf. 3 sg. prisoseá; conj. prez. 3 să prisoseáscă
prisosești
PRISOSÍ, prisosesc, vb. IV. Intranz. A fi, a exista, a se afla în cantitate mai mare decât este necesar sau decât îi trebuie cuiva. ♦ A fi inutil. – Din prisos. DOOM
prisosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prisosésc, imperf. 3 sg. prisoseá; conj. prez. 3 să prisoseáscă
prisosi
PRISOSÍ, prisosesc, vb. IV. Intranz. A fi, a exista, a se afla în cantitate mai mare decât este necesar sau decât îi trebuie cuiva. ♦ A fi inutil. – Din prisos. DOOM
prisosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prisosésc, imperf. 3 sg. prisoseá; conj. prez. 3 să prisoseáscă
prisosii
PRISOSÍ, prisosesc, vb. IV. Intranz. A fi, a exista, a se afla în cantitate mai mare decât este necesar sau decât îi trebuie cuiva. ♦ A fi inutil. – Din prisos. DOOM
prisosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prisosésc, imperf. 3 sg. prisoseá; conj. prez. 3 să prisoseáscă
prisosim
PRISOSÍ, prisosesc, vb. IV. Intranz. A fi, a exista, a se afla în cantitate mai mare decât este necesar sau decât îi trebuie cuiva. ♦ A fi inutil. – Din prisos. DOOM
prisosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prisosésc, imperf. 3 sg. prisoseá; conj. prez. 3 să prisoseáscă
prisosind
PRISOSÍ, prisosesc, vb. IV. Intranz. A fi, a exista, a se afla în cantitate mai mare decât este necesar sau decât îi trebuie cuiva. ♦ A fi inutil. – Din prisos. DOOM
prisosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prisosésc, imperf. 3 sg. prisoseá; conj. prez. 3 să prisoseáscă
prisosința
PRISOSÍNȚĂ, prisosințe, s. f. Prisos (1); belșug. ◊ Loc. adv. Cu prisosință = din belșug, din plin; fig. în mod ireproșabil, dovedind un zel deosebit. – Prisosi + suf. -ință. DOOM
prisosínță s. f., g.-d. art. prisosínței; pl. prisosínțe
prisosințe
PRISOSÍNȚĂ, prisosințe, s. f. Prisos (1); belșug. ◊ Loc. adv. Cu prisosință = din belșug, din plin; fig. în mod ireproșabil, dovedind un zel deosebit. – Prisosi + suf. -ință. DOOM
prisosínță s. f., g.-d. art. prisosínței; pl. prisosínțe
prisosinței
PRISOSÍNȚĂ, prisosințe, s. f. Prisos (1); belșug. ◊ Loc. adv. Cu prisosință = din belșug, din plin; fig. în mod ireproșabil, dovedind un zel deosebit. – Prisosi + suf. -ință. DOOM
prisosínță s. f., g.-d. art. prisosínței; pl. prisosínțe
prisosințele
PRISOSÍNȚĂ, prisosințe, s. f. Prisos (1); belșug. ◊ Loc. adv. Cu prisosință = din belșug, din plin; fig. în mod ireproșabil, dovedind un zel deosebit. – Prisosi + suf. -ință. DOOM
prisosínță s. f., g.-d. art. prisosínței; pl. prisosínțe
prisosințelor
PRISOSÍNȚĂ, prisosințe, s. f. Prisos (1); belșug. ◊ Loc. adv. Cu prisosință = din belșug, din plin; fig. în mod ireproșabil, dovedind un zel deosebit. – Prisosi + suf. -ință. DOOM
prisosínță s. f., g.-d. art. prisosínței; pl. prisosínțe
prisosire
PRISOSÍ, prisosesc, vb. IV. Intranz. A fi, a exista, a se afla în cantitate mai mare decât este necesar sau decât îi trebuie cuiva. ♦ A fi inutil. – Din prisos. DOOM
prisosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prisosésc, imperf. 3 sg. prisoseá; conj. prez. 3 să prisoseáscă
prisosire
PRISOSÍRE s. f. (Rar) Faptul de a prisosi; prisos (1). – V. prisosi. DOOM
prisosíre (rar) s. f., g.-d. art. prisosírii
prisosirea
PRISOSÍRE s. f. (Rar) Faptul de a prisosi; prisos (1). – V. prisosi. DOOM
prisosíre (rar) s. f., g.-d. art. prisosírii
prisosiri
PRISOSÍRE s. f. (Rar) Faptul de a prisosi; prisos (1). – V. prisosi. DOOM
prisosíre (rar) s. f., g.-d. art. prisosírii
prisosirii
PRISOSÍRE s. f. (Rar) Faptul de a prisosi; prisos (1). – V. prisosi. DOOM
prisosíre (rar) s. f., g.-d. art. prisosírii
prisosirile
PRISOSÍRE s. f. (Rar) Faptul de a prisosi; prisos (1). – V. prisosi. DOOM
prisosíre (rar) s. f., g.-d. art. prisosírii
prisosirilor
PRISOSÍRE s. f. (Rar) Faptul de a prisosi; prisos (1). – V. prisosi. DOOM
prisosíre (rar) s. f., g.-d. art. prisosírii
prisosiră
PRISOSÍ, prisosesc, vb. IV. Intranz. A fi, a exista, a se afla în cantitate mai mare decât este necesar sau decât îi trebuie cuiva. ♦ A fi inutil. – Din prisos. DOOM
prisosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prisosésc, imperf. 3 sg. prisoseá; conj. prez. 3 să prisoseáscă
prisosirăm
PRISOSÍ, prisosesc, vb. IV. Intranz. A fi, a exista, a se afla în cantitate mai mare decât este necesar sau decât îi trebuie cuiva. ♦ A fi inutil. – Din prisos. DOOM
prisosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prisosésc, imperf. 3 sg. prisoseá; conj. prez. 3 să prisoseáscă
prisosirăți
PRISOSÍ, prisosesc, vb. IV. Intranz. A fi, a exista, a se afla în cantitate mai mare decât este necesar sau decât îi trebuie cuiva. ♦ A fi inutil. – Din prisos. DOOM
prisosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prisosésc, imperf. 3 sg. prisoseá; conj. prez. 3 să prisoseáscă
prisosise
PRISOSÍ, prisosesc, vb. IV. Intranz. A fi, a exista, a se afla în cantitate mai mare decât este necesar sau decât îi trebuie cuiva. ♦ A fi inutil. – Din prisos. DOOM
prisosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prisosésc, imperf. 3 sg. prisoseá; conj. prez. 3 să prisoseáscă
prisosisem
PRISOSÍ, prisosesc, vb. IV. Intranz. A fi, a exista, a se afla în cantitate mai mare decât este necesar sau decât îi trebuie cuiva. ♦ A fi inutil. – Din prisos. DOOM
prisosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prisosésc, imperf. 3 sg. prisoseá; conj. prez. 3 să prisoseáscă
prisosiseră
PRISOSÍ, prisosesc, vb. IV. Intranz. A fi, a exista, a se afla în cantitate mai mare decât este necesar sau decât îi trebuie cuiva. ♦ A fi inutil. – Din prisos. DOOM
prisosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prisosésc, imperf. 3 sg. prisoseá; conj. prez. 3 să prisoseáscă
prisosiserăm
PRISOSÍ, prisosesc, vb. IV. Intranz. A fi, a exista, a se afla în cantitate mai mare decât este necesar sau decât îi trebuie cuiva. ♦ A fi inutil. – Din prisos. DOOM
prisosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prisosésc, imperf. 3 sg. prisoseá; conj. prez. 3 să prisoseáscă
prisosiserăți
PRISOSÍ, prisosesc, vb. IV. Intranz. A fi, a exista, a se afla în cantitate mai mare decât este necesar sau decât îi trebuie cuiva. ♦ A fi inutil. – Din prisos. DOOM
prisosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prisosésc, imperf. 3 sg. prisoseá; conj. prez. 3 să prisoseáscă
prisosiseși
PRISOSÍ, prisosesc, vb. IV. Intranz. A fi, a exista, a se afla în cantitate mai mare decât este necesar sau decât îi trebuie cuiva. ♦ A fi inutil. – Din prisos. DOOM
prisosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prisosésc, imperf. 3 sg. prisoseá; conj. prez. 3 să prisoseáscă
prisosiseți
PRISOSÍ, prisosesc, vb. IV. Intranz. A fi, a exista, a se afla în cantitate mai mare decât este necesar sau decât îi trebuie cuiva. ♦ A fi inutil. – Din prisos. DOOM
prisosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prisosésc, imperf. 3 sg. prisoseá; conj. prez. 3 să prisoseáscă
prisosit
PRISOSÍ, prisosesc, vb. IV. Intranz. A fi, a exista, a se afla în cantitate mai mare decât este necesar sau decât îi trebuie cuiva. ♦ A fi inutil. – Din prisos. DOOM
prisosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prisosésc, imperf. 3 sg. prisoseá; conj. prez. 3 să prisoseáscă
prisositoare
PRISOSITÓR, -OÁRE, prisositori, -oare, adj. (Înv.) Care prisosește; inutil. – Prisosi + suf. -tor. DOOM
prisositór (înv.) adj. m., pl. prisositóri; f. sg. și pl. prisositoáre
prisositoarea
PRISOSITÓR, -OÁRE, prisositori, -oare, adj. (Înv.) Care prisosește; inutil. – Prisosi + suf. -tor. DOOM
prisositór (înv.) adj. m., pl. prisositóri; f. sg. și pl. prisositoáre
prisositoarei
PRISOSITÓR, -OÁRE, prisositori, -oare, adj. (Înv.) Care prisosește; inutil. – Prisosi + suf. -tor. DOOM
prisositór (înv.) adj. m., pl. prisositóri; f. sg. și pl. prisositoáre
prisositoarele
PRISOSITÓR, -OÁRE, prisositori, -oare, adj. (Înv.) Care prisosește; inutil. – Prisosi + suf. -tor. DOOM
prisositór (înv.) adj. m., pl. prisositóri; f. sg. și pl. prisositoáre
prisositoarelor
PRISOSITÓR, -OÁRE, prisositori, -oare, adj. (Înv.) Care prisosește; inutil. – Prisosi + suf. -tor. DOOM
prisositór (înv.) adj. m., pl. prisositóri; f. sg. și pl. prisositoáre
prisositor
PRISOSITÓR, -OÁRE, prisositori, -oare, adj. (Înv.) Care prisosește; inutil. – Prisosi + suf. -tor. DOOM
prisositór (înv.) adj. m., pl. prisositóri; f. sg. și pl. prisositoáre
prisositori
PRISOSITÓR, -OÁRE, prisositori, -oare, adj. (Înv.) Care prisosește; inutil. – Prisosi + suf. -tor. DOOM
prisositór (înv.) adj. m., pl. prisositóri; f. sg. și pl. prisositoáre
prisositorii
PRISOSITÓR, -OÁRE, prisositori, -oare, adj. (Înv.) Care prisosește; inutil. – Prisosi + suf. -tor. DOOM
prisositór (înv.) adj. m., pl. prisositóri; f. sg. și pl. prisositoáre
prisositorilor
PRISOSITÓR, -OÁRE, prisositori, -oare, adj. (Înv.) Care prisosește; inutil. – Prisosi + suf. -tor. DOOM
prisositór (înv.) adj. m., pl. prisositóri; f. sg. și pl. prisositoáre
prisositorul
PRISOSITÓR, -OÁRE, prisositori, -oare, adj. (Înv.) Care prisosește; inutil. – Prisosi + suf. -tor. DOOM
prisositór (înv.) adj. m., pl. prisositóri; f. sg. și pl. prisositoáre
prisositorului
PRISOSITÓR, -OÁRE, prisositori, -oare, adj. (Înv.) Care prisosește; inutil. – Prisosi + suf. -tor. DOOM
prisositór (înv.) adj. m., pl. prisositóri; f. sg. și pl. prisositoáre
prisosiși
PRISOSÍ, prisosesc, vb. IV. Intranz. A fi, a exista, a se afla în cantitate mai mare decât este necesar sau decât îi trebuie cuiva. ♦ A fi inutil. – Din prisos. DOOM
prisosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prisosésc, imperf. 3 sg. prisoseá; conj. prez. 3 să prisoseáscă
prisosiți
PRISOSÍ, prisosesc, vb. IV. Intranz. A fi, a exista, a se afla în cantitate mai mare decât este necesar sau decât îi trebuie cuiva. ♦ A fi inutil. – Din prisos. DOOM
prisosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prisosésc, imperf. 3 sg. prisoseá; conj. prez. 3 să prisoseáscă
prisosul
PRISÓS, prisosuri și prisoase, s. n. 1. (Adesea urmat de determinări introduse prin prep. «de») Ceea ce depășește necesarul, ceea ce întrece o anumită limită; surplus, excedent. Aveam slăbăciunea să dau cu ușurință din prisosul meu. SADOVEANU, A. R. 9. Prisosul de iubire, pe care firea și anii îl îngrămădiseră în ființa lor, se revărsase acum cu duioșie asupra singurului băiat din familie. BASSARABESCU, V. 4. Ducînd de dîrlogi un soi de dihanie, pe care cu im prisos de bunăvoință, ai fi putut-o lua drept cal. HOGAȘ, M. N. 8. ◊ Loc. adj. și adv. De prisos = (care este) în plus, p. ext. inutil, fără rost. Eu voi pleca pe-o cale, pe-o cale depărtată... Sînt de prisos aice. BOLINTINEANU, O. 205. ◊ Loc. adv. Cu prisos = în plus, p. ext. din plin, din belșug. Comori de aur dorm ascunse-n mănăstire. Călugărul murind i-a spus că sub altar Se află cu prisos lumeasca fericire. MACEDONSKI, O. I 102. Noi am mîncat degeaba și banii pentru pine îi avem în pungă cu prisos. CREANGĂ, O. A. 267. Acest instinct a înlesnit chiar omului primele sale inspirațiuni artistice și aceasta ne-o dovedesc cu prisos figurile de elefanți... gravate cu sula de către oamenii străvechi. ODOBESCU, S. III 78. ♦ Belșug, abundență. Belșugul chnpului împrăștia cheful chiar în cocioaba, sărmanilor... Era un an cît cinci; săturase orice rîvnă, că din vreme veche nu se pomenise atîta prisos de bucate. DELAVRANCEA, S. 54. Un angleuș, acolo-n țară... trăia Destul de cu prisosuri. COȘBUC, P. II 172. 2. (Numai la pl.; regional, în trecut) Terenuri agricole care prisoseau moșierului și pe care acesta le arenda țăranilor. Prisoasele și ierbăritul sînt viodurile de exploatare cele mai generale întrebuințate iu județul Mehedinți. I. IONESCU, M. 285. – Pl. și: prisoase (CARAGIALE, S. U. 87). – Variantă: (regional) pristós, pristoase (MARIAN, INS. 130, I. IONESCU, 447), s. n. DOOM
prisoáse (terenuri) (înv., reg.) s. n. pl.
prisosul
PRISÓS, prisosuri, s. n. 1. Ceea ce depășește necesarul, ceea ce întrece o anumită limită; prisosire, prisosință, prisoseală, surplus, excedent; p. ext. belșug, abundență. ◊ Loc. adj. și adv. De prisos = (care este) în plus; p. ext. (care este) inutil, fără rost. ◊ Loc. adv. Cu prisos = în plus; din plin, din belșug. 2. (La pl.; înv. și reg.) Teren agricol care prisosea moșierului și pe care acesta îl arenda țăranilor. – Din ngr. perissós. DOOM
prisós (surplus) s. n., pl. prisósuri
prisosului
PRISÓS, prisosuri și prisoase, s. n. 1. (Adesea urmat de determinări introduse prin prep. «de») Ceea ce depășește necesarul, ceea ce întrece o anumită limită; surplus, excedent. Aveam slăbăciunea să dau cu ușurință din prisosul meu. SADOVEANU, A. R. 9. Prisosul de iubire, pe care firea și anii îl îngrămădiseră în ființa lor, se revărsase acum cu duioșie asupra singurului băiat din familie. BASSARABESCU, V. 4. Ducînd de dîrlogi un soi de dihanie, pe care cu im prisos de bunăvoință, ai fi putut-o lua drept cal. HOGAȘ, M. N. 8. ◊ Loc. adj. și adv. De prisos = (care este) în plus, p. ext. inutil, fără rost. Eu voi pleca pe-o cale, pe-o cale depărtată... Sînt de prisos aice. BOLINTINEANU, O. 205. ◊ Loc. adv. Cu prisos = în plus, p. ext. din plin, din belșug. Comori de aur dorm ascunse-n mănăstire. Călugărul murind i-a spus că sub altar Se află cu prisos lumeasca fericire. MACEDONSKI, O. I 102. Noi am mîncat degeaba și banii pentru pine îi avem în pungă cu prisos. CREANGĂ, O. A. 267. Acest instinct a înlesnit chiar omului primele sale inspirațiuni artistice și aceasta ne-o dovedesc cu prisos figurile de elefanți... gravate cu sula de către oamenii străvechi. ODOBESCU, S. III 78. ♦ Belșug, abundență. Belșugul chnpului împrăștia cheful chiar în cocioaba, sărmanilor... Era un an cît cinci; săturase orice rîvnă, că din vreme veche nu se pomenise atîta prisos de bucate. DELAVRANCEA, S. 54. Un angleuș, acolo-n țară... trăia Destul de cu prisosuri. COȘBUC, P. II 172. 2. (Numai la pl.; regional, în trecut) Terenuri agricole care prisoseau moșierului și pe care acesta le arenda țăranilor. Prisoasele și ierbăritul sînt viodurile de exploatare cele mai generale întrebuințate iu județul Mehedinți. I. IONESCU, M. 285. – Pl. și: prisoase (CARAGIALE, S. U. 87). – Variantă: (regional) pristós, pristoase (MARIAN, INS. 130, I. IONESCU, 447), s. n. DOOM
prisoáse (terenuri) (înv., reg.) s. n. pl.
prisosului
PRISÓS, prisosuri, s. n. 1. Ceea ce depășește necesarul, ceea ce întrece o anumită limită; prisosire, prisosință, prisoseală, surplus, excedent; p. ext. belșug, abundență. ◊ Loc. adj. și adv. De prisos = (care este) în plus; p. ext. (care este) inutil, fără rost. ◊ Loc. adv. Cu prisos = în plus; din plin, din belșug. 2. (La pl.; înv. și reg.) Teren agricol care prisosea moșierului și pe care acesta îl arenda țăranilor. – Din ngr. perissós. DOOM
prisós (surplus) s. n., pl. prisósuri
prisosuri
PRISÓS, prisosuri, s. n. 1. Ceea ce depășește necesarul, ceea ce întrece o anumită limită; prisosire, prisosință, prisoseală, surplus, excedent; p. ext. belșug, abundență. ◊ Loc. adj. și adv. De prisos = (care este) în plus; p. ext. (care este) inutil, fără rost. ◊ Loc. adv. Cu prisos = în plus; din plin, din belșug. 2. (La pl.; înv. și reg.) Teren agricol care prisosea moșierului și pe care acesta îl arenda țăranilor. – Din ngr. perissós. DOOM
prisós (surplus) s. n., pl. prisósuri
prisosurile
PRISÓS, prisosuri, s. n. 1. Ceea ce depășește necesarul, ceea ce întrece o anumită limită; prisosire, prisosință, prisoseală, surplus, excedent; p. ext. belșug, abundență. ◊ Loc. adj. și adv. De prisos = (care este) în plus; p. ext. (care este) inutil, fără rost. ◊ Loc. adv. Cu prisos = în plus; din plin, din belșug. 2. (La pl.; înv. și reg.) Teren agricol care prisosea moșierului și pe care acesta îl arenda țăranilor. – Din ngr. perissós. DOOM
prisós (surplus) s. n., pl. prisósuri
prisosurilor
PRISÓS, prisosuri, s. n. 1. Ceea ce depășește necesarul, ceea ce întrece o anumită limită; prisosire, prisosință, prisoseală, surplus, excedent; p. ext. belșug, abundență. ◊ Loc. adj. și adv. De prisos = (care este) în plus; p. ext. (care este) inutil, fără rost. ◊ Loc. adv. Cu prisos = în plus; din plin, din belșug. 2. (La pl.; înv. și reg.) Teren agricol care prisosea moșierului și pe care acesta îl arenda țăranilor. – Din ngr. perissós. DOOM
prisós (surplus) s. n., pl. prisósuri
prispa
PRÍSPĂ, prispe, s. f. 1. Terasă îngustă înălțată de-a lungul peretelui din față (uneori și al celor laterali) la casele țărănești, lipită cu pământ sau pardosită cu scânduri, adesea mărginită de o balustradă scundă de lemn sau de zidărie. 2. Porțiune de teren cu suprafața plană, fără denivelări (situată la diferite altitudini); platformă, tăpșan. 3. Dig rudimentar de pământ sau de lemn folosit pentru a menține nivelul apei în bălți. – Probabil din sl. *prisŭpa. DOOM
príspă s. f., g.-d. art. príspei; pl. príspe
prispe
PRÍSPĂ, prispe, s. f. 1. Terasă îngustă înălțată de-a lungul peretelui din față (uneori și al celor laterali) la casele țărănești, lipită cu pământ sau pardosită cu scânduri, adesea mărginită de o balustradă scundă de lemn sau de zidărie. 2. Porțiune de teren cu suprafața plană, fără denivelări (situată la diferite altitudini); platformă, tăpșan. 3. Dig rudimentar de pământ sau de lemn folosit pentru a menține nivelul apei în bălți. – Probabil din sl. *prisŭpa. DOOM
príspă s. f., g.-d. art. príspei; pl. príspe
prispei
PRÍSPĂ, prispe, s. f. 1. Terasă îngustă înălțată de-a lungul peretelui din față (uneori și al celor laterali) la casele țărănești, lipită cu pământ sau pardosită cu scânduri, adesea mărginită de o balustradă scundă de lemn sau de zidărie. 2. Porțiune de teren cu suprafața plană, fără denivelări (situată la diferite altitudini); platformă, tăpșan. 3. Dig rudimentar de pământ sau de lemn folosit pentru a menține nivelul apei în bălți. – Probabil din sl. *prisŭpa. DOOM
príspă s. f., g.-d. art. príspei; pl. príspe
prispele
PRÍSPĂ, prispe, s. f. 1. Terasă îngustă înălțată de-a lungul peretelui din față (uneori și al celor laterali) la casele țărănești, lipită cu pământ sau pardosită cu scânduri, adesea mărginită de o balustradă scundă de lemn sau de zidărie. 2. Porțiune de teren cu suprafața plană, fără denivelări (situată la diferite altitudini); platformă, tăpșan. 3. Dig rudimentar de pământ sau de lemn folosit pentru a menține nivelul apei în bălți. – Probabil din sl. *prisŭpa. DOOM
príspă s. f., g.-d. art. príspei; pl. príspe
prispelor
PRÍSPĂ, prispe, s. f. 1. Terasă îngustă înălțată de-a lungul peretelui din față (uneori și al celor laterali) la casele țărănești, lipită cu pământ sau pardosită cu scânduri, adesea mărginită de o balustradă scundă de lemn sau de zidărie. 2. Porțiune de teren cu suprafața plană, fără denivelări (situată la diferite altitudini); platformă, tăpșan. 3. Dig rudimentar de pământ sau de lemn folosit pentru a menține nivelul apei în bălți. – Probabil din sl. *prisŭpa. DOOM
príspă s. f., g.-d. art. príspei; pl. príspe
prispișoara
PRISPIȘOÁRĂ, prispișoare, s. f. (Pop.) Prispuliță. – Prispă + suf. -ișoară. DOOM
prispișoáră (pop.) s. f., g.-d. art. prispișoárei; pl. prispișoáre
prispișoare
PRISPIȘOÁRĂ, prispișoare, s. f. (Pop.) Prispuliță. – Prispă + suf. -ișoară. DOOM
prispișoáră (pop.) s. f., g.-d. art. prispișoárei; pl. prispișoáre
prispișoarei
PRISPIȘOÁRĂ, prispișoare, s. f. (Pop.) Prispuliță. – Prispă + suf. -ișoară. DOOM
prispișoáră (pop.) s. f., g.-d. art. prispișoárei; pl. prispișoáre
prispișoarele
PRISPIȘOÁRĂ, prispișoare, s. f. (Pop.) Prispuliță. – Prispă + suf. -ișoară. DOOM
prispișoáră (pop.) s. f., g.-d. art. prispișoárei; pl. prispișoáre
prispișoarelor
PRISPIȘOÁRĂ, prispișoare, s. f. (Pop.) Prispuliță. – Prispă + suf. -ișoară. DOOM
prispișoáră (pop.) s. f., g.-d. art. prispișoárei; pl. prispișoáre
prispulița
PRISPULÍȚĂ, prispulițe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui prispă (1); prispișoară, prispușoară. – Prispă + suf. -uliță. DOOM
prispulíță (pop.) s. f., g.-d. art. prispulíței; pl. prispulíțe
prispulițe
PRISPULÍȚĂ, prispulițe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui prispă (1); prispișoară, prispușoară. – Prispă + suf. -uliță. DOOM
prispulíță (pop.) s. f., g.-d. art. prispulíței; pl. prispulíțe
prispuliței
PRISPULÍȚĂ, prispulițe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui prispă (1); prispișoară, prispușoară. – Prispă + suf. -uliță. DOOM
prispulíță (pop.) s. f., g.-d. art. prispulíței; pl. prispulíțe
prispulițele
PRISPULÍȚĂ, prispulițe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui prispă (1); prispișoară, prispușoară. – Prispă + suf. -uliță. DOOM
prispulíță (pop.) s. f., g.-d. art. prispulíței; pl. prispulíțe
prispulițelor
PRISPULÍȚĂ, prispulițe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui prispă (1); prispișoară, prispușoară. – Prispă + suf. -uliță. DOOM
prispulíță (pop.) s. f., g.-d. art. prispulíței; pl. prispulíțe
prispușoara
PRISPUȘOÁRĂ, prispușoare, s. f. (Pop.) Prispuliță. – Prispă + suf. -ușoară. DOOM
prispușoáră (pop.) s. f., g.-d. art. prispușoárei; pl. prispușoáre
prispușoare
PRISPUȘOÁRĂ, prispușoare, s. f. (Pop.) Prispuliță. – Prispă + suf. -ușoară. DOOM
prispușoáră (pop.) s. f., g.-d. art. prispușoárei; pl. prispușoáre
prispușoarei
PRISPUȘOÁRĂ, prispușoare, s. f. (Pop.) Prispuliță. – Prispă + suf. -ușoară. DOOM
prispușoáră (pop.) s. f., g.-d. art. prispușoárei; pl. prispușoáre
prispușoarele
PRISPUȘOÁRĂ, prispușoare, s. f. (Pop.) Prispuliță. – Prispă + suf. -ușoară. DOOM
prispușoáră (pop.) s. f., g.-d. art. prispușoárei; pl. prispușoáre
prispușoarelor
PRISPUȘOÁRĂ, prispușoare, s. f. (Pop.) Prispuliță. – Prispă + suf. -ușoară. DOOM
prispușoáră (pop.) s. f., g.-d. art. prispușoárei; pl. prispușoáre
pristanda
PRISTANDÁUA, pristandale, s. f. art. (Reg.) Numele unui dans popular asemănător cu brâul; melodie după care se execută acest dans. – Et. nec. DOOM
!pristandáua (dans) (reg.) s. f. art., neart. pristandá, g.-d. art. pristandálei; pl. pristandále, art. pristandálele
pristandale
PRISTANDÁUA, pristandale, s. f. art. (Reg.) Numele unui dans popular asemănător cu brâul; melodie după care se execută acest dans. – Et. nec. DOOM
!pristandáua (dans) (reg.) s. f. art., neart. pristandá, g.-d. art. pristandálei; pl. pristandále, art. pristandálele
pristandalei
PRISTANDÁUA, pristandale, s. f. art. (Reg.) Numele unui dans popular asemănător cu brâul; melodie după care se execută acest dans. – Et. nec. DOOM
!pristandáua (dans) (reg.) s. f. art., neart. pristandá, g.-d. art. pristandálei; pl. pristandále, art. pristandálele
pristandalele
PRISTANDÁUA, pristandale, s. f. art. (Reg.) Numele unui dans popular asemănător cu brâul; melodie după care se execută acest dans. – Et. nec. DOOM
!pristandáua (dans) (reg.) s. f. art., neart. pristandá, g.-d. art. pristandálei; pl. pristandále, art. pristandálele
pristandalelor
PRISTANDÁUA, pristandale, s. f. art. (Reg.) Numele unui dans popular asemănător cu brâul; melodie după care se execută acest dans. – Et. nec. DOOM
!pristandáua (dans) (reg.) s. f. art., neart. pristandá, g.-d. art. pristandálei; pl. pristandále, art. pristandálele
pristandaua
PRISTANDÁUA, pristandale, s. f. art. (Reg.) Numele unui dans popular asemănător cu brâul; melodie după care se execută acest dans. – Et. nec. DOOM
!pristandáua (dans) (reg.) s. f. art., neart. pristandá, g.-d. art. pristandálei; pl. pristandále, art. pristandálele
pristav
PRISTÁV, (1, 2) pristavi, s. m., (3) pristavuri, s. n. 1. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Persoană care anunța populației știrile oficiale; crainic. ♦ Funcționar administrativ; ispravnic. 2. S. m. Vătaf pe moșia unui boier. 3. S. n. (Înv.) Comunicare oficială, ordonanță, poruncă. – Din sl. pristavŭ. DOOM
pristáv2 (poruncă) (înv.) s. n., pl. pristávuri
pristav
PRISTÁV, (1, 2) pristavi, s. m., (3) pristavuri, s. n. 1. (În Evul Mediu, în Țara Românească și în Moldova) Persoană care anunța populației știrile oficiale, dispozițiile, ordonanțele; crainic. ♦ Funcționar administrativ; ispravnic. 2. S. m. Vătaf pe moșia unui boier. 3. S. n. (Înv.) Comunicare oficială, ordonanță, poruncă. – Din sl. pristavŭ. DOOM
pristáv1 (vătaf, ispravnic, crainic) s. m., pl. pristávi
pristavi
PRISTÁV, (1, 2) pristavi, s. m., (3) pristavuri, s. n. 1. (În Evul Mediu, în Țara Românească și în Moldova) Persoană care anunța populației știrile oficiale, dispozițiile, ordonanțele; crainic. ♦ Funcționar administrativ; ispravnic. 2. S. m. Vătaf pe moșia unui boier. 3. S. n. (Înv.) Comunicare oficială, ordonanță, poruncă. – Din sl. pristavŭ. DOOM
pristáv1 (vătaf, ispravnic, crainic) s. m., pl. pristávi
pristavii
PRISTÁV, (1, 2) pristavi, s. m., (3) pristavuri, s. n. 1. (În Evul Mediu, în Țara Românească și în Moldova) Persoană care anunța populației știrile oficiale, dispozițiile, ordonanțele; crainic. ♦ Funcționar administrativ; ispravnic. 2. S. m. Vătaf pe moșia unui boier. 3. S. n. (Înv.) Comunicare oficială, ordonanță, poruncă. – Din sl. pristavŭ. DOOM
pristáv1 (vătaf, ispravnic, crainic) s. m., pl. pristávi
pristavilor
PRISTÁV, (1, 2) pristavi, s. m., (3) pristavuri, s. n. 1. (În Evul Mediu, în Țara Românească și în Moldova) Persoană care anunța populației știrile oficiale, dispozițiile, ordonanțele; crainic. ♦ Funcționar administrativ; ispravnic. 2. S. m. Vătaf pe moșia unui boier. 3. S. n. (Înv.) Comunicare oficială, ordonanță, poruncă. – Din sl. pristavŭ. DOOM
pristáv1 (vătaf, ispravnic, crainic) s. m., pl. pristávi
pristavlisea
PRISTAVLISÍ, pristavlisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A înmâna, a preda. 2. A recomanda, a prezenta. – Rus predstavljat'.
pristavliseai
PRISTAVLISÍ, pristavlisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A înmâna, a preda. 2. A recomanda, a prezenta. – Rus predstavljat'.
pristavliseam
PRISTAVLISÍ, pristavlisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A înmâna, a preda. 2. A recomanda, a prezenta. – Rus predstavljat'.
pristavlisească
PRISTAVLISÍ, pristavlisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A înmâna, a preda. 2. A recomanda, a prezenta. – Rus predstavljat'.
pristavliseau
PRISTAVLISÍ, pristavlisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A înmâna, a preda. 2. A recomanda, a prezenta. – Rus predstavljat'.
pristavliseați
PRISTAVLISÍ, pristavlisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A înmâna, a preda. 2. A recomanda, a prezenta. – Rus predstavljat'.
pristavlisesc
PRISTAVLISÍ, pristavlisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A înmâna, a preda. 2. A recomanda, a prezenta. – Rus predstavljat'.
pristavlisește
PRISTAVLISÍ, pristavlisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A înmâna, a preda. 2. A recomanda, a prezenta. – Rus predstavljat'.
pristavlisești
PRISTAVLISÍ, pristavlisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A înmâna, a preda. 2. A recomanda, a prezenta. – Rus predstavljat'.
pristavlisi
PRISTAVLISÍ, pristavlisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A înmâna, a preda. 2. A recomanda, a prezenta. – Rus predstavljat'.
pristavlisii
PRISTAVLISÍ, pristavlisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A înmâna, a preda. 2. A recomanda, a prezenta. – Rus predstavljat'.
pristavlisim
PRISTAVLISÍ, pristavlisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A înmâna, a preda. 2. A recomanda, a prezenta. – Rus predstavljat'.
pristavlisind
PRISTAVLISÍ, pristavlisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A înmâna, a preda. 2. A recomanda, a prezenta. – Rus predstavljat'.
pristavlisire
PRISTAVLISÍ, pristavlisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A înmâna, a preda. 2. A recomanda, a prezenta. – Rus predstavljat'.
pristavlisire
PRISTAVLISÍ, pristavlisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A înmâna, a preda. 2. A recomanda, a prezenta. – Rus predstavljat'.
pristavlisiră
PRISTAVLISÍ, pristavlisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A înmâna, a preda. 2. A recomanda, a prezenta. – Rus predstavljat'.
pristavlisirăm
PRISTAVLISÍ, pristavlisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A înmâna, a preda. 2. A recomanda, a prezenta. – Rus predstavljat'.
pristavlisirăți
PRISTAVLISÍ, pristavlisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A înmâna, a preda. 2. A recomanda, a prezenta. – Rus predstavljat'.
pristavlisise
PRISTAVLISÍ, pristavlisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A înmâna, a preda. 2. A recomanda, a prezenta. – Rus predstavljat'.
pristavlisisem
PRISTAVLISÍ, pristavlisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A înmâna, a preda. 2. A recomanda, a prezenta. – Rus predstavljat'.
pristavlisiseră
PRISTAVLISÍ, pristavlisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A înmâna, a preda. 2. A recomanda, a prezenta. – Rus predstavljat'.
pristavlisiserăm
PRISTAVLISÍ, pristavlisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A înmâna, a preda. 2. A recomanda, a prezenta. – Rus predstavljat'.
pristavlisiserăți
PRISTAVLISÍ, pristavlisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A înmâna, a preda. 2. A recomanda, a prezenta. – Rus predstavljat'.
pristavlisiseși
PRISTAVLISÍ, pristavlisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A înmâna, a preda. 2. A recomanda, a prezenta. – Rus predstavljat'.
pristavlisiseți
PRISTAVLISÍ, pristavlisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A înmâna, a preda. 2. A recomanda, a prezenta. – Rus predstavljat'.
pristavlisit
PRISTAVLISÍ, pristavlisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A înmâna, a preda. 2. A recomanda, a prezenta. – Rus predstavljat'.
pristavlisit
PRISTAVLISÍ, pristavlisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A înmâna, a preda. 2. A recomanda, a prezenta. – Rus predstavljat'.
pristavlisiși
PRISTAVLISÍ, pristavlisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A înmâna, a preda. 2. A recomanda, a prezenta. – Rus predstavljat'.
pristavlisiți
PRISTAVLISÍ, pristavlisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A înmâna, a preda. 2. A recomanda, a prezenta. – Rus predstavljat'.
pristavul
PRISTÁV, (1, 2) pristavi, s. m., (3) pristavuri, s. n. 1. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Persoană care anunța populației știrile oficiale; crainic. ♦ Funcționar administrativ; ispravnic. 2. S. m. Vătaf pe moșia unui boier. 3. S. n. (Înv.) Comunicare oficială, ordonanță, poruncă. – Din sl. pristavŭ. DOOM
pristáv2 (poruncă) (înv.) s. n., pl. pristávuri
pristavul
PRISTÁV, (1, 2) pristavi, s. m., (3) pristavuri, s. n. 1. (În Evul Mediu, în Țara Românească și în Moldova) Persoană care anunța populației știrile oficiale, dispozițiile, ordonanțele; crainic. ♦ Funcționar administrativ; ispravnic. 2. S. m. Vătaf pe moșia unui boier. 3. S. n. (Înv.) Comunicare oficială, ordonanță, poruncă. – Din sl. pristavŭ. DOOM
pristáv1 (vătaf, ispravnic, crainic) s. m., pl. pristávi
pristavului
PRISTÁV, (1, 2) pristavi, s. m., (3) pristavuri, s. n. 1. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Persoană care anunța populației știrile oficiale; crainic. ♦ Funcționar administrativ; ispravnic. 2. S. m. Vătaf pe moșia unui boier. 3. S. n. (Înv.) Comunicare oficială, ordonanță, poruncă. – Din sl. pristavŭ. DOOM
pristáv2 (poruncă) (înv.) s. n., pl. pristávuri
pristavului
PRISTÁV, (1, 2) pristavi, s. m., (3) pristavuri, s. n. 1. (În Evul Mediu, în Țara Românească și în Moldova) Persoană care anunța populației știrile oficiale, dispozițiile, ordonanțele; crainic. ♦ Funcționar administrativ; ispravnic. 2. S. m. Vătaf pe moșia unui boier. 3. S. n. (Înv.) Comunicare oficială, ordonanță, poruncă. – Din sl. pristavŭ. DOOM
pristáv1 (vătaf, ispravnic, crainic) s. m., pl. pristávi
pristavuri
PRISTÁV, (1, 2) pristavi, s. m., (3) pristavuri, s. n. 1. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Persoană care anunța populației știrile oficiale; crainic. ♦ Funcționar administrativ; ispravnic. 2. S. m. Vătaf pe moșia unui boier. 3. S. n. (Înv.) Comunicare oficială, ordonanță, poruncă. – Din sl. pristavŭ. DOOM
pristáv2 (poruncă) (înv.) s. n., pl. pristávuri
pristavurile
PRISTÁV, (1, 2) pristavi, s. m., (3) pristavuri, s. n. 1. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Persoană care anunța populației știrile oficiale; crainic. ♦ Funcționar administrativ; ispravnic. 2. S. m. Vătaf pe moșia unui boier. 3. S. n. (Înv.) Comunicare oficială, ordonanță, poruncă. – Din sl. pristavŭ. DOOM
pristáv2 (poruncă) (înv.) s. n., pl. pristávuri
pristavurilor
PRISTÁV, (1, 2) pristavi, s. m., (3) pristavuri, s. n. 1. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Persoană care anunța populației știrile oficiale; crainic. ♦ Funcționar administrativ; ispravnic. 2. S. m. Vătaf pe moșia unui boier. 3. S. n. (Înv.) Comunicare oficială, ordonanță, poruncă. – Din sl. pristavŭ. DOOM
pristáv2 (poruncă) (înv.) s. n., pl. pristávuri
pristoi
pristoí (-oésc, -ít), vb. – A zăbovi, a sta, a înceta. Cuvînt în care se confundă două verbe sl., pristojati și prĕstajati (Tiktin). Sec. XVI, înv.
pristoire
pristoí (-oésc, -ít), vb. – A zăbovi, a sta, a înceta. Cuvînt în care se confundă două verbe sl., pristojati și prĕstajati (Tiktin). Sec. XVI, înv.
pristol
PRISTÓL, pristoluri, s. n. (În bisericile creștine) Masă din mijlocul altarului, pe care se țin obiectele necesare oficierii liturghiei; p. gener; altar. [Var.: (înv. și reg.) prestól, prastól s. n.] – Din sl. prĕstolŭ. DOOM
pristól s. n., pl. pristóluri
pristoleanca
PRISTOLEÁNCA s. f. art. Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. – Et. nec. DOOM
pristoleánca (dans) s. f. art., neart. pristoleáncă, g.-d. art. pristoléncii
pristolenci
PRISTOLEÁNCA s. f. art. Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. – Et. nec. DOOM
pristoleánca (dans) s. f. art., neart. pristoleáncă, g.-d. art. pristoléncii
pristolencii
PRISTOLEÁNCA s. f. art. Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. – Et. nec. DOOM
pristoleánca (dans) s. f. art., neart. pristoleáncă, g.-d. art. pristoléncii
pristolnic
PRISTÓLNIC, (1) pristolnice, s. n., (2) s. m. 1. S. n. (Înv.) Sigiliu de piatră sau de lemn cu care se imprimă pe prescuri semnul crucii și inițialele rituale. 2. S. m. Plantă erbacee din familia malvaceelor, cu tulpina înaltă, cu frunzele stelate și păroase și cu florile galbene, ale cărei fructe se întrebuințează ca sigiliu pentru însemnat prescurile (Abutilon theophrasti). [Var.: pistórnic s. m.] – Et. nec. DOOM
pristólnic (plantă) s. m.
pristolnici
PRISTÓLNIC, (1) pristolnice, s. n., (2) s. m. 1. S. n. (Înv.) Sigiliu de piatră sau de lemn cu care se imprimă pe prescuri semnul crucii și inițialele rituale. 2. S. m. Plantă erbacee din familia malvaceelor, cu tulpina înaltă, cu frunzele stelate și păroase și cu florile galbene, ale cărei fructe se întrebuințează ca sigiliu pentru însemnat prescurile (Abutilon theophrasti). [Var.: pistórnic s. m.] – Et. nec. DOOM
pristólnic (plantă) s. m.
pristolnicii
PRISTÓLNIC, (1) pristolnice, s. n., (2) s. m. 1. S. n. (Înv.) Sigiliu de piatră sau de lemn cu care se imprimă pe prescuri semnul crucii și inițialele rituale. 2. S. m. Plantă erbacee din familia malvaceelor, cu tulpina înaltă, cu frunzele stelate și păroase și cu florile galbene, ale cărei fructe se întrebuințează ca sigiliu pentru însemnat prescurile (Abutilon theophrasti). [Var.: pistórnic s. m.] – Et. nec. DOOM
pristólnic (plantă) s. m.
pristolnicilor
PRISTÓLNIC, (1) pristolnice, s. n., (2) s. m. 1. S. n. (Înv.) Sigiliu de piatră sau de lemn cu care se imprimă pe prescuri semnul crucii și inițialele rituale. 2. S. m. Plantă erbacee din familia malvaceelor, cu tulpina înaltă, cu frunzele stelate și păroase și cu florile galbene, ale cărei fructe se întrebuințează ca sigiliu pentru însemnat prescurile (Abutilon theophrasti). [Var.: pistórnic s. m.] – Et. nec. DOOM
pristólnic (plantă) s. m.
pristolnicul
PRISTÓLNIC, (1) pristolnice, s. n., (2) s. m. 1. S. n. (Înv.) Sigiliu de piatră sau de lemn cu care se imprimă pe prescuri semnul crucii și inițialele rituale. 2. S. m. Plantă erbacee din familia malvaceelor, cu tulpina înaltă, cu frunzele stelate și păroase și cu florile galbene, ale cărei fructe se întrebuințează ca sigiliu pentru însemnat prescurile (Abutilon theophrasti). [Var.: pistórnic s. m.] – Et. nec. DOOM
pristólnic (plantă) s. m.
pristolnicului
PRISTÓLNIC, (1) pristolnice, s. n., (2) s. m. 1. S. n. (Înv.) Sigiliu de piatră sau de lemn cu care se imprimă pe prescuri semnul crucii și inițialele rituale. 2. S. m. Plantă erbacee din familia malvaceelor, cu tulpina înaltă, cu frunzele stelate și păroase și cu florile galbene, ale cărei fructe se întrebuințează ca sigiliu pentru însemnat prescurile (Abutilon theophrasti). [Var.: pistórnic s. m.] – Et. nec. DOOM
pristólnic (plantă) s. m.
pristolul
PRISTÓL, pristoluri, s. n. (În bisericile creștine) Masă din mijlocul altarului, pe care se țin obiectele necesare oficierii liturghiei; p. gener; altar. [Var.: (înv. și reg.) prestól, prastól s. n.] – Din sl. prĕstolŭ. DOOM
pristól s. n., pl. pristóluri
pristolului
PRISTÓL, pristoluri, s. n. (În bisericile creștine) Masă din mijlocul altarului, pe care se țin obiectele necesare oficierii liturghiei; p. gener; altar. [Var.: (înv. și reg.) prestól, prastól s. n.] – Din sl. prĕstolŭ. DOOM
pristól s. n., pl. pristóluri
pristoluri
PRISTÓL, pristoluri, s. n. (În bisericile creștine) Masă din mijlocul altarului, pe care se țin obiectele necesare oficierii liturghiei; p. gener; altar. [Var.: (înv. și reg.) prestól, prastól s. n.] – Din sl. prĕstolŭ. DOOM
pristól s. n., pl. pristóluri
pristolurile
PRISTÓL, pristoluri, s. n. (În bisericile creștine) Masă din mijlocul altarului, pe care se țin obiectele necesare oficierii liturghiei; p. gener; altar. [Var.: (înv. și reg.) prestól, prastól s. n.] – Din sl. prĕstolŭ. DOOM
pristól s. n., pl. pristóluri
pristolurilor
PRISTÓL, pristoluri, s. n. (În bisericile creștine) Masă din mijlocul altarului, pe care se țin obiectele necesare oficierii liturghiei; p. gener; altar. [Var.: (înv. și reg.) prestól, prastól s. n.] – Din sl. prĕstolŭ. DOOM
pristól s. n., pl. pristóluri
pristos
PRISTÓS s. n. v. prisos.
pristos
PRISTÓS s. n. v. prisos.
pristosi
PRISTOSÍ vb. IV v. prisosi.
pristăni
pristăní (-nésc, -ít), vb. – 1. A locui. – 2. A consimți. Sl. pristati, pristaną (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 294). – Der. pristaniște, s. f. (port, liman), din sl. pristanište. Sec. XVIII, înv. Cf. pristini, vb. (Olt., a consimți), din sb. pristati, pristanem.
pristăvea
PRISTĂVÍ, pristăvesc, vb. IV. Refl. (Înv. și reg.) A muri. – Din sl. prĕstaviti sen. DOOM
!pristăví (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pristăvéște, imperf. 3 sg. se pristăveá; conj. prez. 3 să se pristăveáscă
pristăveai
PRISTĂVÍ, pristăvesc, vb. IV. Refl. (Înv. și reg.) A muri. – Din sl. prĕstaviti sen. DOOM
!pristăví (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pristăvéște, imperf. 3 sg. se pristăveá; conj. prez. 3 să se pristăveáscă
pristăveam
PRISTĂVÍ, pristăvesc, vb. IV. Refl. (Înv. și reg.) A muri. – Din sl. prĕstaviti sen. DOOM
!pristăví (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pristăvéște, imperf. 3 sg. se pristăveá; conj. prez. 3 să se pristăveáscă
pristăvească
PRISTĂVÍ, pristăvesc, vb. IV. Refl. (Înv. și reg.) A muri. – Din sl. prĕstaviti sen. DOOM
!pristăví (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pristăvéște, imperf. 3 sg. se pristăveá; conj. prez. 3 să se pristăveáscă
pristăveau
PRISTĂVÍ, pristăvesc, vb. IV. Refl. (Înv. și reg.) A muri. – Din sl. prĕstaviti sen. DOOM
!pristăví (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pristăvéște, imperf. 3 sg. se pristăveá; conj. prez. 3 să se pristăveáscă
pristăveați
PRISTĂVÍ, pristăvesc, vb. IV. Refl. (Înv. și reg.) A muri. – Din sl. prĕstaviti sen. DOOM
!pristăví (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pristăvéște, imperf. 3 sg. se pristăveá; conj. prez. 3 să se pristăveáscă
pristăvesc
PRISTĂVÍ, pristăvesc, vb. IV. Refl. (Înv. și reg.) A muri. – Din sl. prĕstaviti sen. DOOM
!pristăví (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pristăvéște, imperf. 3 sg. se pristăveá; conj. prez. 3 să se pristăveáscă
pristăvește
PRISTĂVÍ, pristăvesc, vb. IV. Refl. (Înv. și reg.) A muri. – Din sl. prĕstaviti sen. DOOM
!pristăví (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pristăvéște, imperf. 3 sg. se pristăveá; conj. prez. 3 să se pristăveáscă
pristăvești
PRISTĂVÍ, pristăvesc, vb. IV. Refl. (Înv. și reg.) A muri. – Din sl. prĕstaviti sen. DOOM
!pristăví (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pristăvéște, imperf. 3 sg. se pristăveá; conj. prez. 3 să se pristăveáscă
pristăvi
PRISTĂVÍ, pristăvesc, vb. IV. Refl. (Înv. și reg.) A muri. – Din sl. prĕstaviti sen. DOOM
!pristăví (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pristăvéște, imperf. 3 sg. se pristăveá; conj. prez. 3 să se pristăveáscă
pristăvii
PRISTĂVÍ, pristăvesc, vb. IV. Refl. (Înv. și reg.) A muri. – Din sl. prĕstaviti sen. DOOM
!pristăví (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pristăvéște, imperf. 3 sg. se pristăveá; conj. prez. 3 să se pristăveáscă
pristăvim
PRISTĂVÍ, pristăvesc, vb. IV. Refl. (Înv. și reg.) A muri. – Din sl. prĕstaviti sen. DOOM
!pristăví (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pristăvéște, imperf. 3 sg. se pristăveá; conj. prez. 3 să se pristăveáscă
pristăvind
PRISTĂVÍ, pristăvesc, vb. IV. Refl. (Înv. și reg.) A muri. – Din sl. prĕstaviti sen. DOOM
!pristăví (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pristăvéște, imperf. 3 sg. se pristăveá; conj. prez. 3 să se pristăveáscă
pristăvire
PRISTĂVÍ, pristăvesc, vb. IV. Refl. (Înv. și reg.) A muri. – Din sl. prĕstaviti sen. DOOM
!pristăví (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pristăvéște, imperf. 3 sg. se pristăveá; conj. prez. 3 să se pristăveáscă
pristăvire
PRISTĂVÍRE, pristăviri, s. f. (Înv.) Faptul de a se pristăvi; moarte. – V. pristăvi. DOOM
pristăvíre (înv., reg.) s. f., g.-d. art. pristăvírii; pl. pristăvíri
pristăvirea
PRISTĂVÍRE, pristăviri, s. f. (Înv.) Faptul de a se pristăvi; moarte. – V. pristăvi. DOOM
pristăvíre (înv., reg.) s. f., g.-d. art. pristăvírii; pl. pristăvíri
pristăviri
PRISTĂVÍRE, pristăviri, s. f. (Înv.) Faptul de a se pristăvi; moarte. – V. pristăvi. DOOM
pristăvíre (înv., reg.) s. f., g.-d. art. pristăvírii; pl. pristăvíri
pristăvirii
PRISTĂVÍRE, pristăviri, s. f. (Înv.) Faptul de a se pristăvi; moarte. – V. pristăvi. DOOM
pristăvíre (înv., reg.) s. f., g.-d. art. pristăvírii; pl. pristăvíri
pristăvirile
PRISTĂVÍRE, pristăviri, s. f. (Înv.) Faptul de a se pristăvi; moarte. – V. pristăvi. DOOM
pristăvíre (înv., reg.) s. f., g.-d. art. pristăvírii; pl. pristăvíri
pristăvirilor
PRISTĂVÍRE, pristăviri, s. f. (Înv.) Faptul de a se pristăvi; moarte. – V. pristăvi. DOOM
pristăvíre (înv., reg.) s. f., g.-d. art. pristăvírii; pl. pristăvíri
pristăviră
PRISTĂVÍ, pristăvesc, vb. IV. Refl. (Înv. și reg.) A muri. – Din sl. prĕstaviti sen. DOOM
!pristăví (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pristăvéște, imperf. 3 sg. se pristăveá; conj. prez. 3 să se pristăveáscă
pristăvirăm
PRISTĂVÍ, pristăvesc, vb. IV. Refl. (Înv. și reg.) A muri. – Din sl. prĕstaviti sen. DOOM
!pristăví (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pristăvéște, imperf. 3 sg. se pristăveá; conj. prez. 3 să se pristăveáscă
pristăvirăți
PRISTĂVÍ, pristăvesc, vb. IV. Refl. (Înv. și reg.) A muri. – Din sl. prĕstaviti sen. DOOM
!pristăví (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pristăvéște, imperf. 3 sg. se pristăveá; conj. prez. 3 să se pristăveáscă
pristăvise
PRISTĂVÍ, pristăvesc, vb. IV. Refl. (Înv. și reg.) A muri. – Din sl. prĕstaviti sen. DOOM
!pristăví (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pristăvéște, imperf. 3 sg. se pristăveá; conj. prez. 3 să se pristăveáscă
pristăvisem
PRISTĂVÍ, pristăvesc, vb. IV. Refl. (Înv. și reg.) A muri. – Din sl. prĕstaviti sen. DOOM
!pristăví (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pristăvéște, imperf. 3 sg. se pristăveá; conj. prez. 3 să se pristăveáscă
pristăviseră
PRISTĂVÍ, pristăvesc, vb. IV. Refl. (Înv. și reg.) A muri. – Din sl. prĕstaviti sen. DOOM
!pristăví (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pristăvéște, imperf. 3 sg. se pristăveá; conj. prez. 3 să se pristăveáscă
pristăviserăm
PRISTĂVÍ, pristăvesc, vb. IV. Refl. (Înv. și reg.) A muri. – Din sl. prĕstaviti sen. DOOM
!pristăví (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pristăvéște, imperf. 3 sg. se pristăveá; conj. prez. 3 să se pristăveáscă
pristăviserăți
PRISTĂVÍ, pristăvesc, vb. IV. Refl. (Înv. și reg.) A muri. – Din sl. prĕstaviti sen. DOOM
!pristăví (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pristăvéște, imperf. 3 sg. se pristăveá; conj. prez. 3 să se pristăveáscă
pristăviseși
PRISTĂVÍ, pristăvesc, vb. IV. Refl. (Înv. și reg.) A muri. – Din sl. prĕstaviti sen. DOOM
!pristăví (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pristăvéște, imperf. 3 sg. se pristăveá; conj. prez. 3 să se pristăveáscă
pristăviseți
PRISTĂVÍ, pristăvesc, vb. IV. Refl. (Înv. și reg.) A muri. – Din sl. prĕstaviti sen. DOOM
!pristăví (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pristăvéște, imperf. 3 sg. se pristăveá; conj. prez. 3 să se pristăveáscă
pristăvit
PRISTĂVÍ, pristăvesc, vb. IV. Refl. (Înv. și reg.) A muri. – Din sl. prĕstaviti sen. DOOM
!pristăví (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pristăvéște, imperf. 3 sg. se pristăveá; conj. prez. 3 să se pristăveáscă
pristăviși
PRISTĂVÍ, pristăvesc, vb. IV. Refl. (Înv. și reg.) A muri. – Din sl. prĕstaviti sen. DOOM
!pristăví (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pristăvéște, imperf. 3 sg. se pristăveá; conj. prez. 3 să se pristăveáscă
pristăviți
PRISTĂVÍ, pristăvesc, vb. IV. Refl. (Înv. și reg.) A muri. – Din sl. prĕstaviti sen. DOOM
!pristăví (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pristăvéște, imperf. 3 sg. se pristăveá; conj. prez. 3 să se pristăveáscă
pristăvoaia
PRISTĂVOÁIE, pristăvoaie, s. f. (Rar) Soția pristavului. [Pr.: -voa-ie] – Pristav + suf. -oaie. DOOM
pristăvoáie (rar) s. f., g.-d. art. pristăvoáiei; pl. pristăvoáie
pristăvoaie
PRISTĂVOÁIE, pristăvoaie, s. f. (Rar) Soția pristavului. [Pr.: -voa-ie] – Pristav + suf. -oaie. DOOM
pristăvoáie (rar) s. f., g.-d. art. pristăvoáiei; pl. pristăvoáie
pristăvoaiei
PRISTĂVOÁIE, pristăvoaie, s. f. (Rar) Soția pristavului. [Pr.: -voa-ie] – Pristav + suf. -oaie. DOOM
pristăvoáie (rar) s. f., g.-d. art. pristăvoáiei; pl. pristăvoáie
pristăvoaiele
PRISTĂVOÁIE, pristăvoaie, s. f. (Rar) Soția pristavului. [Pr.: -voa-ie] – Pristav + suf. -oaie. DOOM
pristăvoáie (rar) s. f., g.-d. art. pristăvoáiei; pl. pristăvoáie
pristăvoaielor
PRISTĂVOÁIE, pristăvoaie, s. f. (Rar) Soția pristavului. [Pr.: -voa-ie] – Pristav + suf. -oaie. DOOM
pristăvoáie (rar) s. f., g.-d. art. pristăvoáiei; pl. pristăvoáie
prisăcar
PRISĂCÁR, prisăcari, s. m. Persoană care crește albine (pentru a obține miere și ceară); stupar, albinar; apicultor. – Prisacă + suf. -ar. DOOM
prisăcár s. m., pl. prisăcári
prisăcari
PRISĂCÁR, prisăcari, s. m. Persoană care crește albine (pentru a obține miere și ceară); stupar, albinar; apicultor. – Prisacă + suf. -ar. DOOM
prisăcár s. m., pl. prisăcári
prisăcarii
PRISĂCÁR, prisăcari, s. m. Persoană care crește albine (pentru a obține miere și ceară); stupar, albinar; apicultor. – Prisacă + suf. -ar. DOOM
prisăcár s. m., pl. prisăcári
prisăcarilor
PRISĂCÁR, prisăcari, s. m. Persoană care crește albine (pentru a obține miere și ceară); stupar, albinar; apicultor. – Prisacă + suf. -ar. DOOM
prisăcár s. m., pl. prisăcári
prisăcarul
PRISĂCÁR, prisăcari, s. m. Persoană care crește albine (pentru a obține miere și ceară); stupar, albinar; apicultor. – Prisacă + suf. -ar. DOOM
prisăcár s. m., pl. prisăcári
prisăcarului
PRISĂCÁR, prisăcari, s. m. Persoană care crește albine (pentru a obține miere și ceară); stupar, albinar; apicultor. – Prisacă + suf. -ar. DOOM
prisăcár s. m., pl. prisăcári
prisăcea
PRISĂCÍ, prisăcesc, vb. IV. T ranz. (Regional) A sparge, a preface în cioburi; a ciobi. Mesele le fărîmă, Vasale le prisăci. MAT. FOLK. 1590.
prisăceai
PRISĂCÍ, prisăcesc, vb. IV. T ranz. (Regional) A sparge, a preface în cioburi; a ciobi. Mesele le fărîmă, Vasale le prisăci. MAT. FOLK. 1590.
prisăceam
PRISĂCÍ, prisăcesc, vb. IV. T ranz. (Regional) A sparge, a preface în cioburi; a ciobi. Mesele le fărîmă, Vasale le prisăci. MAT. FOLK. 1590.
prisăcească
PRISĂCÍ, prisăcesc, vb. IV. T ranz. (Regional) A sparge, a preface în cioburi; a ciobi. Mesele le fărîmă, Vasale le prisăci. MAT. FOLK. 1590.
prisăceau
PRISĂCÍ, prisăcesc, vb. IV. T ranz. (Regional) A sparge, a preface în cioburi; a ciobi. Mesele le fărîmă, Vasale le prisăci. MAT. FOLK. 1590.
prisăceați
PRISĂCÍ, prisăcesc, vb. IV. T ranz. (Regional) A sparge, a preface în cioburi; a ciobi. Mesele le fărîmă, Vasale le prisăci. MAT. FOLK. 1590.
prisăcesc
PRISĂCÍ, prisăcesc, vb. IV. T ranz. (Regional) A sparge, a preface în cioburi; a ciobi. Mesele le fărîmă, Vasale le prisăci. MAT. FOLK. 1590.
prisăcește
PRISĂCÍ, prisăcesc, vb. IV. T ranz. (Regional) A sparge, a preface în cioburi; a ciobi. Mesele le fărîmă, Vasale le prisăci. MAT. FOLK. 1590.
prisăcești
PRISĂCÍ, prisăcesc, vb. IV. T ranz. (Regional) A sparge, a preface în cioburi; a ciobi. Mesele le fărîmă, Vasale le prisăci. MAT. FOLK. 1590.
prisăci
PRISÁCĂ, prisăci, s. f. Loc unde sunt așezați stupii, unde se cresc albine; totalitatea stupilor aflați pe acest loc; stupină. ♦ (Cu sens colectiv) Albinele dintr-o stupină. – Et. nec. DOOM
prisácă s. f., g.-d. art. prisắcii; pl. prisắci
prisăci
PRISĂCÍ, prisăcesc, vb. IV. T ranz. (Regional) A sparge, a preface în cioburi; a ciobi. Mesele le fărîmă, Vasale le prisăci. MAT. FOLK. 1590.
prisăcii
PRISÁCĂ, prisăci, s. f. Loc unde sunt așezați stupii, unde se cresc albine; totalitatea stupilor aflați pe acest loc; stupină. ♦ (Cu sens colectiv) Albinele dintr-o stupină. – Et. nec. DOOM
prisácă s. f., g.-d. art. prisắcii; pl. prisắci
prisăcii
PRISĂCÍ, prisăcesc, vb. IV. T ranz. (Regional) A sparge, a preface în cioburi; a ciobi. Mesele le fărîmă, Vasale le prisăci. MAT. FOLK. 1590.
prisăcile
PRISÁCĂ, prisăci, s. f. Loc unde sunt așezați stupii, unde se cresc albine; totalitatea stupilor aflați pe acest loc; stupină. ♦ (Cu sens colectiv) Albinele dintr-o stupină. – Et. nec. DOOM
prisácă s. f., g.-d. art. prisắcii; pl. prisắci
prisăcilor
PRISÁCĂ, prisăci, s. f. Loc unde sunt așezați stupii, unde se cresc albine; totalitatea stupilor aflați pe acest loc; stupină. ♦ (Cu sens colectiv) Albinele dintr-o stupină. – Et. nec. DOOM
prisácă s. f., g.-d. art. prisắcii; pl. prisắci
prisăcim
PRISĂCÍ, prisăcesc, vb. IV. T ranz. (Regional) A sparge, a preface în cioburi; a ciobi. Mesele le fărîmă, Vasale le prisăci. MAT. FOLK. 1590.
prisăcind
PRISĂCÍ, prisăcesc, vb. IV. T ranz. (Regional) A sparge, a preface în cioburi; a ciobi. Mesele le fărîmă, Vasale le prisăci. MAT. FOLK. 1590.
prisăcire
PRISĂCÍ, prisăcesc, vb. IV. T ranz. (Regional) A sparge, a preface în cioburi; a ciobi. Mesele le fărîmă, Vasale le prisăci. MAT. FOLK. 1590.
prisăcire
PRISĂCÍ, prisăcesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A sparge; a ciobi. – Slav (v. sl. prĕsĕkati).
prisăciră
PRISĂCÍ, prisăcesc, vb. IV. T ranz. (Regional) A sparge, a preface în cioburi; a ciobi. Mesele le fărîmă, Vasale le prisăci. MAT. FOLK. 1590.
prisăcirăm
PRISĂCÍ, prisăcesc, vb. IV. T ranz. (Regional) A sparge, a preface în cioburi; a ciobi. Mesele le fărîmă, Vasale le prisăci. MAT. FOLK. 1590.
prisăcirăți
PRISĂCÍ, prisăcesc, vb. IV. T ranz. (Regional) A sparge, a preface în cioburi; a ciobi. Mesele le fărîmă, Vasale le prisăci. MAT. FOLK. 1590.
prisăcise
PRISĂCÍ, prisăcesc, vb. IV. T ranz. (Regional) A sparge, a preface în cioburi; a ciobi. Mesele le fărîmă, Vasale le prisăci. MAT. FOLK. 1590.
prisăcisem
PRISĂCÍ, prisăcesc, vb. IV. T ranz. (Regional) A sparge, a preface în cioburi; a ciobi. Mesele le fărîmă, Vasale le prisăci. MAT. FOLK. 1590.
prisăciseră
PRISĂCÍ, prisăcesc, vb. IV. T ranz. (Regional) A sparge, a preface în cioburi; a ciobi. Mesele le fărîmă, Vasale le prisăci. MAT. FOLK. 1590.
prisăciserăm
PRISĂCÍ, prisăcesc, vb. IV. T ranz. (Regional) A sparge, a preface în cioburi; a ciobi. Mesele le fărîmă, Vasale le prisăci. MAT. FOLK. 1590.
prisăciserăți
PRISĂCÍ, prisăcesc, vb. IV. T ranz. (Regional) A sparge, a preface în cioburi; a ciobi. Mesele le fărîmă, Vasale le prisăci. MAT. FOLK. 1590.
prisăciseși
PRISĂCÍ, prisăcesc, vb. IV. T ranz. (Regional) A sparge, a preface în cioburi; a ciobi. Mesele le fărîmă, Vasale le prisăci. MAT. FOLK. 1590.
prisăciseți
PRISĂCÍ, prisăcesc, vb. IV. T ranz. (Regional) A sparge, a preface în cioburi; a ciobi. Mesele le fărîmă, Vasale le prisăci. MAT. FOLK. 1590.
prisăcit
PRISĂCÍ, prisăcesc, vb. IV. T ranz. (Regional) A sparge, a preface în cioburi; a ciobi. Mesele le fărîmă, Vasale le prisăci. MAT. FOLK. 1590.
prisăcit
PRISĂCÍ, prisăcesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A sparge; a ciobi. – Slav (v. sl. prĕsĕkati).
prisăciși
PRISĂCÍ, prisăcesc, vb. IV. T ranz. (Regional) A sparge, a preface în cioburi; a ciobi. Mesele le fărîmă, Vasale le prisăci. MAT. FOLK. 1590.
prisăciți
PRISĂCÍ, prisăcesc, vb. IV. T ranz. (Regional) A sparge, a preface în cioburi; a ciobi. Mesele le fărîmă, Vasale le prisăci. MAT. FOLK. 1590.
prisăcărie
PRISĂCĂRÍE s. f. Ocupația prisăcarului; albinărit, prisăcărit, stupărit; apicultură. – Prisăcar + suf. -ie. DOOM
prisăcăríe s. f., art. prisăcăría, g.-d. prisăcăríi, art. priscăríei
prisăcărit
PRISĂCĂRÍT s. n. 1. (Reg.) Prisăcărie, apicultură. 2. Impozit care se plătea în Moldova pe stupi. – Prisăcar + suf. -it. DOOM
prisăcărít s. n.
prisăcăritul
PRISĂCĂRÍT s. n. 1. (Reg.) Prisăcărie, apicultură. 2. Impozit care se plătea în Moldova pe stupi. – Prisăcar + suf. -it. DOOM
prisăcărít s. n.
prisăcăritului
PRISĂCĂRÍT s. n. 1. (Reg.) Prisăcărie, apicultură. 2. Impozit care se plătea în Moldova pe stupi. – Prisăcar + suf. -it. DOOM
prisăcărít s. n.
prisăcărița
PRISĂCĂRÍȚĂ, prisăcărițe, s. f. (Rar) Femeie care se ocupă cu prisăcăria. – Prisăcar + suf. -iță. DOOM
prisăcăríță (rar) s. f., g.-d. art. prisăcăríței; pl. prisăcăríțe
prisăcărițe
PRISĂCĂRÍȚĂ, prisăcărițe, s. f. (Rar) Femeie care se ocupă cu prisăcăria. – Prisăcar + suf. -iță. DOOM
prisăcăríță (rar) s. f., g.-d. art. prisăcăríței; pl. prisăcăríțe
prisăcăriței
PRISĂCĂRÍȚĂ, prisăcărițe, s. f. (Rar) Femeie care se ocupă cu prisăcăria. – Prisăcar + suf. -iță. DOOM
prisăcăríță (rar) s. f., g.-d. art. prisăcăríței; pl. prisăcăríțe
prisăcărițele
PRISĂCĂRÍȚĂ, prisăcărițe, s. f. (Rar) Femeie care se ocupă cu prisăcăria. – Prisăcar + suf. -iță. DOOM
prisăcăríță (rar) s. f., g.-d. art. prisăcăríței; pl. prisăcăríțe
prisăcărițelor
PRISĂCĂRÍȚĂ, prisăcărițe, s. f. (Rar) Femeie care se ocupă cu prisăcăria. – Prisăcar + suf. -iță. DOOM
prisăcăríță (rar) s. f., g.-d. art. prisăcăríței; pl. prisăcăríțe
prisădi
PRISĂDÍ vb. IV v. presădi.
pritan
PRITÁN, pritani, s. m. (În Grecia antică) Magistrat principal; delegat al unui trib în Sfatul celor cinci sute din Atena. – Din fr. prytane.
pritanee
PRITANÉU, pritanee, s. n. (În Antichitate) Edificiu în care avea loc consiliul pritanilor. – Din fr. prytanée.
pritaneele
PRITANÉU, pritanee, s. n. (În Antichitate) Edificiu în care avea loc consiliul pritanilor. – Din fr. prytanée.
pritaneelor
PRITANÉU, pritanee, s. n. (În Antichitate) Edificiu în care avea loc consiliul pritanilor. – Din fr. prytanée.
pritaneu
PRITANÉU, pritanee, s. n. (În Antichitate) Edificiu în care avea loc consiliul pritanilor. – Din fr. prytanée.
pritaneul
PRITANÉU, pritanee, s. n. (În Antichitate) Edificiu în care avea loc consiliul pritanilor. – Din fr. prytanée.
pritaneului
PRITANÉU, pritanee, s. n. (În Antichitate) Edificiu în care avea loc consiliul pritanilor. – Din fr. prytanée.
pritani
PRITÁN, pritani, s. m. (În Grecia antică) Magistrat principal; delegat al unui trib în Sfatul celor cinci sute din Atena. – Din fr. prytane.
pritanii
PRITÁN, pritani, s. m. (În Grecia antică) Magistrat principal; delegat al unui trib în Sfatul celor cinci sute din Atena. – Din fr. prytane.
pritanilor
PRITÁN, pritani, s. m. (În Grecia antică) Magistrat principal; delegat al unui trib în Sfatul celor cinci sute din Atena. – Din fr. prytane.
pritanul
PRITÁN, pritani, s. m. (În Grecia antică) Magistrat principal; delegat al unui trib în Sfatul celor cinci sute din Atena. – Din fr. prytane.
pritanului
PRITÁN, pritani, s. m. (În Grecia antică) Magistrat principal; delegat al unui trib în Sfatul celor cinci sute din Atena. – Din fr. prytane.
priteașcă
PRITEÁȘCĂ s. f. (Rar) Orcicul care se adaugă la una dintre extremitățile crucii căruței, spre a se putea pune și un al treilea cal. Să-ți dau eu pe breazul mieu să-l pui la priteașcă. CONTEMPORANUL, VIII 298.
pritelnic
PRITÉLNIC, -Ă, pripelnici, -e, adj. Iute din fire, gata de a face ceva, nerăbdător; pripit. La gură mai zăbavnic și la slujbă mai pripelnic.
pritita
PRITITÁ, prititez, vb. I. Intranz. (Reg.) A hotărî; a porunci; a comanda.
pritoaca
PRITOÁCĂ, pritoace, s. f. (Reg.) Vas de lemn în care se transportă strugurii la teasc, în timpul culesului. – Din pritoci (derivat regresiv). DOOM
pritoácă (vas) (reg.) s. f., g.-d. art. pritoácei; pl. pritoáce
pritoace
PRITOÁCĂ, pritoace, s. f. (Reg.) Vas de lemn în care se transportă strugurii la teasc, în timpul culesului. – Din pritoci (derivat regresiv). DOOM
pritoácă (vas) (reg.) s. f., g.-d. art. pritoácei; pl. pritoáce
pritoacei
PRITOÁCĂ, pritoace, s. f. (Reg.) Vas de lemn în care se transportă strugurii la teasc, în timpul culesului. – Din pritoci (derivat regresiv). DOOM
pritoácă (vas) (reg.) s. f., g.-d. art. pritoácei; pl. pritoáce
pritoacele
PRITOÁCĂ, pritoace, s. f. (Reg.) Vas de lemn în care se transportă strugurii la teasc, în timpul culesului. – Din pritoci (derivat regresiv). DOOM
pritoácă (vas) (reg.) s. f., g.-d. art. pritoácei; pl. pritoáce
pritoacelor
PRITOÁCĂ, pritoace, s. f. (Reg.) Vas de lemn în care se transportă strugurii la teasc, în timpul culesului. – Din pritoci (derivat regresiv). DOOM
pritoácă (vas) (reg.) s. f., g.-d. art. pritoácei; pl. pritoáce
pritoc
PRITÓC s. n. (Pop.) Pritocire. – Din pritoci (derivat regresiv). DOOM
pritóc (pritocire) (pop.) s. n.
pritocea
PRITOCÍ, pritocesc, vb. IV. Tranz. A turna vinul dintr-un butoi în altul, după fermentație, pentru a-l limpezi (prin separarea de drojdia care s-a lăsat la fund); p. gener. a turna un lichid dintr-un vas în altul. ♦ A scoate și a turna la loc, de mai multe ori la rând, zeama dintr-un vas cu murături, cu varză acră, pentru a dizolva sarea depusă la fund. ♦ Fig. A muta dintr-un loc în altul. – Din bg. pretoča, sb. pretočiti. DOOM
pritocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pritocésc, imperf. 3 sg. pritoceá; conj. prez. 3 să pritoceáscă
pritoceai
PRITOCÍ, pritocesc, vb. IV. Tranz. A turna vinul dintr-un butoi în altul, după fermentație, pentru a-l limpezi (prin separarea de drojdia care s-a lăsat la fund); p. gener. a turna un lichid dintr-un vas în altul. ♦ A scoate și a turna la loc, de mai multe ori la rând, zeama dintr-un vas cu murături, cu varză acră, pentru a dizolva sarea depusă la fund. ♦ Fig. A muta dintr-un loc în altul. – Din bg. pretoča, sb. pretočiti. DOOM
pritocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pritocésc, imperf. 3 sg. pritoceá; conj. prez. 3 să pritoceáscă
pritoceala
PRITOCEÁLĂ s. f. Pritocire. – Pritoci + suf. -eală. DOOM
pritoceálă s. f., g.-d. art. pritocélii
pritoceam
PRITOCÍ, pritocesc, vb. IV. Tranz. A turna vinul dintr-un butoi în altul, după fermentație, pentru a-l limpezi (prin separarea de drojdia care s-a lăsat la fund); p. gener. a turna un lichid dintr-un vas în altul. ♦ A scoate și a turna la loc, de mai multe ori la rând, zeama dintr-un vas cu murături, cu varză acră, pentru a dizolva sarea depusă la fund. ♦ Fig. A muta dintr-un loc în altul. – Din bg. pretoča, sb. pretočiti. DOOM
pritocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pritocésc, imperf. 3 sg. pritoceá; conj. prez. 3 să pritoceáscă
pritocească
PRITOCÍ, pritocesc, vb. IV. Tranz. A turna vinul dintr-un butoi în altul, după fermentație, pentru a-l limpezi (prin separarea de drojdia care s-a lăsat la fund); p. gener. a turna un lichid dintr-un vas în altul. ♦ A scoate și a turna la loc, de mai multe ori la rând, zeama dintr-un vas cu murături, cu varză acră, pentru a dizolva sarea depusă la fund. ♦ Fig. A muta dintr-un loc în altul. – Din bg. pretoča, sb. pretočiti. DOOM
pritocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pritocésc, imperf. 3 sg. pritoceá; conj. prez. 3 să pritoceáscă
pritoceau
PRITOCÍ, pritocesc, vb. IV. Tranz. A turna vinul dintr-un butoi în altul, după fermentație, pentru a-l limpezi (prin separarea de drojdia care s-a lăsat la fund); p. gener. a turna un lichid dintr-un vas în altul. ♦ A scoate și a turna la loc, de mai multe ori la rând, zeama dintr-un vas cu murături, cu varză acră, pentru a dizolva sarea depusă la fund. ♦ Fig. A muta dintr-un loc în altul. – Din bg. pretoča, sb. pretočiti. DOOM
pritocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pritocésc, imperf. 3 sg. pritoceá; conj. prez. 3 să pritoceáscă
pritoceați
PRITOCÍ, pritocesc, vb. IV. Tranz. A turna vinul dintr-un butoi în altul, după fermentație, pentru a-l limpezi (prin separarea de drojdia care s-a lăsat la fund); p. gener. a turna un lichid dintr-un vas în altul. ♦ A scoate și a turna la loc, de mai multe ori la rând, zeama dintr-un vas cu murături, cu varză acră, pentru a dizolva sarea depusă la fund. ♦ Fig. A muta dintr-un loc în altul. – Din bg. pretoča, sb. pretočiti. DOOM
pritocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pritocésc, imperf. 3 sg. pritoceá; conj. prez. 3 să pritoceáscă
pritoceli
PRITOCEÁLĂ s. f. Pritocire. – Pritoci + suf. -eală. DOOM
pritoceálă s. f., g.-d. art. pritocélii
pritocelii
PRITOCEÁLĂ s. f. Pritocire. – Pritoci + suf. -eală. DOOM
pritoceálă s. f., g.-d. art. pritocélii
pritocelile
PRITOCEÁLĂ s. f. Pritocire. – Pritoci + suf. -eală. DOOM
pritoceálă s. f., g.-d. art. pritocélii
pritocelilor
PRITOCEÁLĂ s. f. Pritocire. – Pritoci + suf. -eală. DOOM
pritoceálă s. f., g.-d. art. pritocélii
pritocesc
PRITOCÍ, pritocesc, vb. IV. Tranz. A turna vinul dintr-un butoi în altul, după fermentație, pentru a-l limpezi (prin separarea de drojdia care s-a lăsat la fund); p. gener. a turna un lichid dintr-un vas în altul. ♦ A scoate și a turna la loc, de mai multe ori la rând, zeama dintr-un vas cu murături, cu varză acră, pentru a dizolva sarea depusă la fund. ♦ Fig. A muta dintr-un loc în altul. – Din bg. pretoča, sb. pretočiti. DOOM
pritocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pritocésc, imperf. 3 sg. pritoceá; conj. prez. 3 să pritoceáscă
pritocește
PRITOCÍ, pritocesc, vb. IV. Tranz. A turna vinul dintr-un butoi în altul, după fermentație, pentru a-l limpezi (prin separarea de drojdia care s-a lăsat la fund); p. gener. a turna un lichid dintr-un vas în altul. ♦ A scoate și a turna la loc, de mai multe ori la rând, zeama dintr-un vas cu murături, cu varză acră, pentru a dizolva sarea depusă la fund. ♦ Fig. A muta dintr-un loc în altul. – Din bg. pretoča, sb. pretočiti. DOOM
pritocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pritocésc, imperf. 3 sg. pritoceá; conj. prez. 3 să pritoceáscă
pritocești
PRITOCÍ, pritocesc, vb. IV. Tranz. A turna vinul dintr-un butoi în altul, după fermentație, pentru a-l limpezi (prin separarea de drojdia care s-a lăsat la fund); p. gener. a turna un lichid dintr-un vas în altul. ♦ A scoate și a turna la loc, de mai multe ori la rând, zeama dintr-un vas cu murături, cu varză acră, pentru a dizolva sarea depusă la fund. ♦ Fig. A muta dintr-un loc în altul. – Din bg. pretoča, sb. pretočiti. DOOM
pritocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pritocésc, imperf. 3 sg. pritoceá; conj. prez. 3 să pritoceáscă
pritoci
PRITOCÍ, pritocesc, vb. IV. Tranz. A turna vinul dintr-un butoi în altul, după fermentație, pentru a-l limpezi (prin separarea de drojdia care s-a lăsat la fund); p. gener. a turna un lichid dintr-un vas în altul. ♦ A scoate și a turna la loc, de mai multe ori la rând, zeama dintr-un vas cu murături, cu varză acră, pentru a dizolva sarea depusă la fund. ♦ Fig. A muta dintr-un loc în altul. – Din bg. pretoča, sb. pretočiti. DOOM
pritocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pritocésc, imperf. 3 sg. pritoceá; conj. prez. 3 să pritoceáscă
pritocii
PRITOCÍ, pritocesc, vb. IV. Tranz. A turna vinul dintr-un butoi în altul, după fermentație, pentru a-l limpezi (prin separarea de drojdia care s-a lăsat la fund); p. gener. a turna un lichid dintr-un vas în altul. ♦ A scoate și a turna la loc, de mai multe ori la rând, zeama dintr-un vas cu murături, cu varză acră, pentru a dizolva sarea depusă la fund. ♦ Fig. A muta dintr-un loc în altul. – Din bg. pretoča, sb. pretočiti. DOOM
pritocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pritocésc, imperf. 3 sg. pritoceá; conj. prez. 3 să pritoceáscă
pritocim
PRITOCÍ, pritocesc, vb. IV. Tranz. A turna vinul dintr-un butoi în altul, după fermentație, pentru a-l limpezi (prin separarea de drojdia care s-a lăsat la fund); p. gener. a turna un lichid dintr-un vas în altul. ♦ A scoate și a turna la loc, de mai multe ori la rând, zeama dintr-un vas cu murături, cu varză acră, pentru a dizolva sarea depusă la fund. ♦ Fig. A muta dintr-un loc în altul. – Din bg. pretoča, sb. pretočiti. DOOM
pritocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pritocésc, imperf. 3 sg. pritoceá; conj. prez. 3 să pritoceáscă
pritocind
PRITOCÍ, pritocesc, vb. IV. Tranz. A turna vinul dintr-un butoi în altul, după fermentație, pentru a-l limpezi (prin separarea de drojdia care s-a lăsat la fund); p. gener. a turna un lichid dintr-un vas în altul. ♦ A scoate și a turna la loc, de mai multe ori la rând, zeama dintr-un vas cu murături, cu varză acră, pentru a dizolva sarea depusă la fund. ♦ Fig. A muta dintr-un loc în altul. – Din bg. pretoča, sb. pretočiti. DOOM
pritocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pritocésc, imperf. 3 sg. pritoceá; conj. prez. 3 să pritoceáscă
pritocire
PRITOCÍ, pritocesc, vb. IV. Tranz. A turna vinul dintr-un butoi în altul, după fermentație, pentru a-l limpezi (prin separarea de drojdia care s-a lăsat la fund); p. gener. a turna un lichid dintr-un vas în altul. ♦ A scoate și a turna la loc, de mai multe ori la rând, zeama dintr-un vas cu murături, cu varză acră, pentru a dizolva sarea depusă la fund. ♦ Fig. A muta dintr-un loc în altul. – Din bg. pretoča, sb. pretočiti. DOOM
pritocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pritocésc, imperf. 3 sg. pritoceá; conj. prez. 3 să pritoceáscă
pritocire
PRITOCÍRE, pritociri, s. f. Acțiunea de a pritoci și rezultatul ei; pritoceală, pritocit, pritoc. – V. pritoci. DOOM
pritocíre s. f., g.-d. art. pritocírii; pl. pritocíri
pritocirea
PRITOCÍRE, pritociri, s. f. Acțiunea de a pritoci și rezultatul ei; pritoceală, pritocit, pritoc. – V. pritoci. DOOM
pritocíre s. f., g.-d. art. pritocírii; pl. pritocíri
pritociri
PRITOCÍRE, pritociri, s. f. Acțiunea de a pritoci și rezultatul ei; pritoceală, pritocit, pritoc. – V. pritoci. DOOM
pritocíre s. f., g.-d. art. pritocírii; pl. pritocíri
pritocirii
PRITOCÍRE, pritociri, s. f. Acțiunea de a pritoci și rezultatul ei; pritoceală, pritocit, pritoc. – V. pritoci. DOOM
pritocíre s. f., g.-d. art. pritocírii; pl. pritocíri
pritocirile
PRITOCÍRE, pritociri, s. f. Acțiunea de a pritoci și rezultatul ei; pritoceală, pritocit, pritoc. – V. pritoci. DOOM
pritocíre s. f., g.-d. art. pritocírii; pl. pritocíri
pritocirilor
PRITOCÍRE, pritociri, s. f. Acțiunea de a pritoci și rezultatul ei; pritoceală, pritocit, pritoc. – V. pritoci. DOOM
pritocíre s. f., g.-d. art. pritocírii; pl. pritocíri
pritociră
PRITOCÍ, pritocesc, vb. IV. Tranz. A turna vinul dintr-un butoi în altul, după fermentație, pentru a-l limpezi (prin separarea de drojdia care s-a lăsat la fund); p. gener. a turna un lichid dintr-un vas în altul. ♦ A scoate și a turna la loc, de mai multe ori la rând, zeama dintr-un vas cu murături, cu varză acră, pentru a dizolva sarea depusă la fund. ♦ Fig. A muta dintr-un loc în altul. – Din bg. pretoča, sb. pretočiti. DOOM
pritocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pritocésc, imperf. 3 sg. pritoceá; conj. prez. 3 să pritoceáscă
pritocirăm
PRITOCÍ, pritocesc, vb. IV. Tranz. A turna vinul dintr-un butoi în altul, după fermentație, pentru a-l limpezi (prin separarea de drojdia care s-a lăsat la fund); p. gener. a turna un lichid dintr-un vas în altul. ♦ A scoate și a turna la loc, de mai multe ori la rând, zeama dintr-un vas cu murături, cu varză acră, pentru a dizolva sarea depusă la fund. ♦ Fig. A muta dintr-un loc în altul. – Din bg. pretoča, sb. pretočiti. DOOM
pritocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pritocésc, imperf. 3 sg. pritoceá; conj. prez. 3 să pritoceáscă
pritocirăți
PRITOCÍ, pritocesc, vb. IV. Tranz. A turna vinul dintr-un butoi în altul, după fermentație, pentru a-l limpezi (prin separarea de drojdia care s-a lăsat la fund); p. gener. a turna un lichid dintr-un vas în altul. ♦ A scoate și a turna la loc, de mai multe ori la rând, zeama dintr-un vas cu murături, cu varză acră, pentru a dizolva sarea depusă la fund. ♦ Fig. A muta dintr-un loc în altul. – Din bg. pretoča, sb. pretočiti. DOOM
pritocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pritocésc, imperf. 3 sg. pritoceá; conj. prez. 3 să pritoceáscă
pritocise
PRITOCÍ, pritocesc, vb. IV. Tranz. A turna vinul dintr-un butoi în altul, după fermentație, pentru a-l limpezi (prin separarea de drojdia care s-a lăsat la fund); p. gener. a turna un lichid dintr-un vas în altul. ♦ A scoate și a turna la loc, de mai multe ori la rând, zeama dintr-un vas cu murături, cu varză acră, pentru a dizolva sarea depusă la fund. ♦ Fig. A muta dintr-un loc în altul. – Din bg. pretoča, sb. pretočiti. DOOM
pritocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pritocésc, imperf. 3 sg. pritoceá; conj. prez. 3 să pritoceáscă
pritocisem
PRITOCÍ, pritocesc, vb. IV. Tranz. A turna vinul dintr-un butoi în altul, după fermentație, pentru a-l limpezi (prin separarea de drojdia care s-a lăsat la fund); p. gener. a turna un lichid dintr-un vas în altul. ♦ A scoate și a turna la loc, de mai multe ori la rând, zeama dintr-un vas cu murături, cu varză acră, pentru a dizolva sarea depusă la fund. ♦ Fig. A muta dintr-un loc în altul. – Din bg. pretoča, sb. pretočiti. DOOM
pritocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pritocésc, imperf. 3 sg. pritoceá; conj. prez. 3 să pritoceáscă
pritociseră
PRITOCÍ, pritocesc, vb. IV. Tranz. A turna vinul dintr-un butoi în altul, după fermentație, pentru a-l limpezi (prin separarea de drojdia care s-a lăsat la fund); p. gener. a turna un lichid dintr-un vas în altul. ♦ A scoate și a turna la loc, de mai multe ori la rând, zeama dintr-un vas cu murături, cu varză acră, pentru a dizolva sarea depusă la fund. ♦ Fig. A muta dintr-un loc în altul. – Din bg. pretoča, sb. pretočiti. DOOM
pritocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pritocésc, imperf. 3 sg. pritoceá; conj. prez. 3 să pritoceáscă
pritociserăm
PRITOCÍ, pritocesc, vb. IV. Tranz. A turna vinul dintr-un butoi în altul, după fermentație, pentru a-l limpezi (prin separarea de drojdia care s-a lăsat la fund); p. gener. a turna un lichid dintr-un vas în altul. ♦ A scoate și a turna la loc, de mai multe ori la rând, zeama dintr-un vas cu murături, cu varză acră, pentru a dizolva sarea depusă la fund. ♦ Fig. A muta dintr-un loc în altul. – Din bg. pretoča, sb. pretočiti. DOOM
pritocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pritocésc, imperf. 3 sg. pritoceá; conj. prez. 3 să pritoceáscă
pritociserăți
PRITOCÍ, pritocesc, vb. IV. Tranz. A turna vinul dintr-un butoi în altul, după fermentație, pentru a-l limpezi (prin separarea de drojdia care s-a lăsat la fund); p. gener. a turna un lichid dintr-un vas în altul. ♦ A scoate și a turna la loc, de mai multe ori la rând, zeama dintr-un vas cu murături, cu varză acră, pentru a dizolva sarea depusă la fund. ♦ Fig. A muta dintr-un loc în altul. – Din bg. pretoča, sb. pretočiti. DOOM
pritocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pritocésc, imperf. 3 sg. pritoceá; conj. prez. 3 să pritoceáscă
pritociseși
PRITOCÍ, pritocesc, vb. IV. Tranz. A turna vinul dintr-un butoi în altul, după fermentație, pentru a-l limpezi (prin separarea de drojdia care s-a lăsat la fund); p. gener. a turna un lichid dintr-un vas în altul. ♦ A scoate și a turna la loc, de mai multe ori la rând, zeama dintr-un vas cu murături, cu varză acră, pentru a dizolva sarea depusă la fund. ♦ Fig. A muta dintr-un loc în altul. – Din bg. pretoča, sb. pretočiti. DOOM
pritocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pritocésc, imperf. 3 sg. pritoceá; conj. prez. 3 să pritoceáscă
pritociseți
PRITOCÍ, pritocesc, vb. IV. Tranz. A turna vinul dintr-un butoi în altul, după fermentație, pentru a-l limpezi (prin separarea de drojdia care s-a lăsat la fund); p. gener. a turna un lichid dintr-un vas în altul. ♦ A scoate și a turna la loc, de mai multe ori la rând, zeama dintr-un vas cu murături, cu varză acră, pentru a dizolva sarea depusă la fund. ♦ Fig. A muta dintr-un loc în altul. – Din bg. pretoča, sb. pretočiti. DOOM
pritocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pritocésc, imperf. 3 sg. pritoceá; conj. prez. 3 să pritoceáscă
pritocit
PRITOCÍ, pritocesc, vb. IV. Tranz. A turna vinul dintr-un butoi în altul, după fermentație, pentru a-l limpezi (prin separarea de drojdia care s-a lăsat la fund); p. gener. a turna un lichid dintr-un vas în altul. ♦ A scoate și a turna la loc, de mai multe ori la rând, zeama dintr-un vas cu murături, cu varză acră, pentru a dizolva sarea depusă la fund. ♦ Fig. A muta dintr-un loc în altul. – Din bg. pretoča, sb. pretočiti. DOOM
pritocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pritocésc, imperf. 3 sg. pritoceá; conj. prez. 3 să pritoceáscă
pritocit
PRITOCÍT2, -Ă, pritociți, -te, adj. (Despre vin sau zeama de varză, de murături) Care a fost supus pritocirii. – V. pritoci.
pritocit
PRITOCÍT1 s. n. Pritocire. – V. pritoci. DOOM
pritocít s. n.
pritocita
PRITOCÍT2, -Ă, pritociți, -te, adj. (Despre vin sau zeama de varză, de murături) Care a fost supus pritocirii. – V. pritoci.
pritocite
PRITOCÍT2, -Ă, pritociți, -te, adj. (Despre vin sau zeama de varză, de murături) Care a fost supus pritocirii. – V. pritoci.
pritocitei
PRITOCÍT2, -Ă, pritociți, -te, adj. (Despre vin sau zeama de varză, de murături) Care a fost supus pritocirii. – V. pritoci.
pritocitele
PRITOCÍT2, -Ă, pritociți, -te, adj. (Despre vin sau zeama de varză, de murături) Care a fost supus pritocirii. – V. pritoci.
pritocitelor
PRITOCÍT2, -Ă, pritociți, -te, adj. (Despre vin sau zeama de varză, de murături) Care a fost supus pritocirii. – V. pritoci.
pritocitul
PRITOCÍT2, -Ă, pritociți, -te, adj. (Despre vin sau zeama de varză, de murături) Care a fost supus pritocirii. – V. pritoci.
pritocitului
PRITOCÍT2, -Ă, pritociți, -te, adj. (Despre vin sau zeama de varză, de murături) Care a fost supus pritocirii. – V. pritoci.
pritociși
PRITOCÍ, pritocesc, vb. IV. Tranz. A turna vinul dintr-un butoi în altul, după fermentație, pentru a-l limpezi (prin separarea de drojdia care s-a lăsat la fund); p. gener. a turna un lichid dintr-un vas în altul. ♦ A scoate și a turna la loc, de mai multe ori la rând, zeama dintr-un vas cu murături, cu varză acră, pentru a dizolva sarea depusă la fund. ♦ Fig. A muta dintr-un loc în altul. – Din bg. pretoča, sb. pretočiti. DOOM
pritocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pritocésc, imperf. 3 sg. pritoceá; conj. prez. 3 să pritoceáscă
pritociți
PRITOCÍ, pritocesc, vb. IV. Tranz. A turna vinul dintr-un butoi în altul, după fermentație, pentru a-l limpezi (prin separarea de drojdia care s-a lăsat la fund); p. gener. a turna un lichid dintr-un vas în altul. ♦ A scoate și a turna la loc, de mai multe ori la rând, zeama dintr-un vas cu murături, cu varză acră, pentru a dizolva sarea depusă la fund. ♦ Fig. A muta dintr-un loc în altul. – Din bg. pretoča, sb. pretočiti. DOOM
pritocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pritocésc, imperf. 3 sg. pritoceá; conj. prez. 3 să pritoceáscă
pritociți
PRITOCÍT2, -Ă, pritociți, -te, adj. (Despre vin sau zeama de varză, de murături) Care a fost supus pritocirii. – V. pritoci.
pritociții
PRITOCÍT2, -Ă, pritociți, -te, adj. (Despre vin sau zeama de varză, de murături) Care a fost supus pritocirii. – V. pritoci.
pritociților
PRITOCÍT2, -Ă, pritociți, -te, adj. (Despre vin sau zeama de varză, de murături) Care a fost supus pritocirii. – V. pritoci.
priu
príu (-íe), adj. – (Bou) pătat cu alb. Origine incertă. Ar putea fi vorba de lat. prῑvus „caracteristic” (Tiktin), dar semantismul nu este clar. – Der. prian (var. prior), adj. (tărcat cu alb), pe care Cihac, II, 290 îl punea în legătură în mod puțin convingător cu slov. prižan „pestriț” și Scriban cu sb. prijan „prieten”. Pric, adj. (Olt., pătat cu altă culoare), pare a fi var. a aceluiași cuvînt; a fost pus în legătură de Diculescu, Elementele, 457, cu gr. ποιϰίλος „pestriț”. Pentru prior, Pascu, Arch. Rom., VI, 264, propunea un lat. *priulus.
priva
PRIVÁ, privez, vb. I. Tranz. (Livr.) A împiedica pe cineva să se bucure de un avantaj, de un drept care i se cuvine, de ceva necesar. ♦ Refl. A renunța (de bunăvoie sau constrâns la ceva necesar) la un bun sau la un drept. – Din fr. priver, lat. privare. DOOM
privá (a ~) vb., ind. prez. 3 priveáză
privai
PRIVÁ, privez, vb. I. Tranz. (Livr.) A împiedica pe cineva să se bucure de un avantaj, de un drept care i se cuvine, de ceva necesar. ♦ Refl. A renunța (de bunăvoie sau constrâns la ceva necesar) la un bun sau la un drept. – Din fr. priver, lat. privare. DOOM
privá (a ~) vb., ind. prez. 3 priveáză
prival
PRIVÁL s. n. v. prăval. DOOM
privál v. prăvál
prival
PRIVÁL s. n. v. prăval.
privalul
PRIVÁL s. n. v. prăval.
privalului
PRIVÁL s. n. v. prăval.
privaluri
PRIVÁL s. n. v. prăval.
privalurile
PRIVÁL s. n. v. prăval.
privalurilor
PRIVÁL s. n. v. prăval.
privam
PRIVÁ, privez, vb. I. Tranz. (Livr.) A împiedica pe cineva să se bucure de un avantaj, de un drept care i se cuvine, de ceva necesar. ♦ Refl. A renunța (de bunăvoie sau constrâns la ceva necesar) la un bun sau la un drept. – Din fr. priver, lat. privare. DOOM
privá (a ~) vb., ind. prez. 3 priveáză
privare
PRIVÁ, privez, vb. I. Tranz. (Livr.) A împiedica pe cineva să se bucure de un avantaj, de un drept care i se cuvine, de ceva necesar. ♦ Refl. A renunța (de bunăvoie sau constrâns la ceva necesar) la un bun sau la un drept. – Din fr. priver, lat. privare. DOOM
privá (a ~) vb., ind. prez. 3 priveáză
privare
PRIVÁRE, privări, s. f. Faptul de a (se) priva. – V. priva. DOOM
priváre s. f., g.-d. art. privắrii; pl. privắri
privarea
PRIVÁRE, privări, s. f. Faptul de a (se) priva. – V. priva. DOOM
priváre s. f., g.-d. art. privắrii; pl. privắri
privară
PRIVÁ, privez, vb. I. Tranz. (Livr.) A împiedica pe cineva să se bucure de un avantaj, de un drept care i se cuvine, de ceva necesar. ♦ Refl. A renunța (de bunăvoie sau constrâns la ceva necesar) la un bun sau la un drept. – Din fr. priver, lat. privare. DOOM
privá (a ~) vb., ind. prez. 3 priveáză
privarăm
PRIVÁ, privez, vb. I. Tranz. (Livr.) A împiedica pe cineva să se bucure de un avantaj, de un drept care i se cuvine, de ceva necesar. ♦ Refl. A renunța (de bunăvoie sau constrâns la ceva necesar) la un bun sau la un drept. – Din fr. priver, lat. privare. DOOM
privá (a ~) vb., ind. prez. 3 priveáză
privarăți
PRIVÁ, privez, vb. I. Tranz. (Livr.) A împiedica pe cineva să se bucure de un avantaj, de un drept care i se cuvine, de ceva necesar. ♦ Refl. A renunța (de bunăvoie sau constrâns la ceva necesar) la un bun sau la un drept. – Din fr. priver, lat. privare. DOOM
privá (a ~) vb., ind. prez. 3 priveáză
privase
PRIVÁ, privez, vb. I. Tranz. (Livr.) A împiedica pe cineva să se bucure de un avantaj, de un drept care i se cuvine, de ceva necesar. ♦ Refl. A renunța (de bunăvoie sau constrâns la ceva necesar) la un bun sau la un drept. – Din fr. priver, lat. privare. DOOM
privá (a ~) vb., ind. prez. 3 priveáză
privasem
PRIVÁ, privez, vb. I. Tranz. (Livr.) A împiedica pe cineva să se bucure de un avantaj, de un drept care i se cuvine, de ceva necesar. ♦ Refl. A renunța (de bunăvoie sau constrâns la ceva necesar) la un bun sau la un drept. – Din fr. priver, lat. privare. DOOM
privá (a ~) vb., ind. prez. 3 priveáză
privaseră
PRIVÁ, privez, vb. I. Tranz. (Livr.) A împiedica pe cineva să se bucure de un avantaj, de un drept care i se cuvine, de ceva necesar. ♦ Refl. A renunța (de bunăvoie sau constrâns la ceva necesar) la un bun sau la un drept. – Din fr. priver, lat. privare. DOOM
privá (a ~) vb., ind. prez. 3 priveáză
privaserăm
PRIVÁ, privez, vb. I. Tranz. (Livr.) A împiedica pe cineva să se bucure de un avantaj, de un drept care i se cuvine, de ceva necesar. ♦ Refl. A renunța (de bunăvoie sau constrâns la ceva necesar) la un bun sau la un drept. – Din fr. priver, lat. privare. DOOM
privá (a ~) vb., ind. prez. 3 priveáză
privaserăți
PRIVÁ, privez, vb. I. Tranz. (Livr.) A împiedica pe cineva să se bucure de un avantaj, de un drept care i se cuvine, de ceva necesar. ♦ Refl. A renunța (de bunăvoie sau constrâns la ceva necesar) la un bun sau la un drept. – Din fr. priver, lat. privare. DOOM
privá (a ~) vb., ind. prez. 3 priveáză
privaseși
PRIVÁ, privez, vb. I. Tranz. (Livr.) A împiedica pe cineva să se bucure de un avantaj, de un drept care i se cuvine, de ceva necesar. ♦ Refl. A renunța (de bunăvoie sau constrâns la ceva necesar) la un bun sau la un drept. – Din fr. priver, lat. privare. DOOM
privá (a ~) vb., ind. prez. 3 priveáză
privaseți
PRIVÁ, privez, vb. I. Tranz. (Livr.) A împiedica pe cineva să se bucure de un avantaj, de un drept care i se cuvine, de ceva necesar. ♦ Refl. A renunța (de bunăvoie sau constrâns la ceva necesar) la un bun sau la un drept. – Din fr. priver, lat. privare. DOOM
privá (a ~) vb., ind. prez. 3 priveáză
privat
PRIVÁ, privez, vb. I. Tranz. (Livr.) A împiedica pe cineva să se bucure de un avantaj, de un drept care i se cuvine, de ceva necesar. ♦ Refl. A renunța (de bunăvoie sau constrâns la ceva necesar) la un bun sau la un drept. – Din fr. priver, lat. privare. DOOM
privá (a ~) vb., ind. prez. 3 priveáză
privat
PRIVÁT, -Ă, privați, -te, s. f. 1. Adj. Particular, individual. 2. S. f. (Pop.) Closet. – Din fr. privé, lat. privatus. DOOM
*privát adj. m., pl. priváți; f. privátă, pl. priváte
privata
PRIVÁT, -Ă, privați, -te, s. f. 1. Adj. Particular, individual. 2. S. f. (Pop.) Closet. – Din fr. privé, lat. privatus. DOOM
*privát adj. m., pl. priváți; f. privátă, pl. priváte
privata
PRIVÁTĂ, privăți, s. f. Closet, latrină, (popular) umblătoare. Trei bărăci de privăți, cu ușile date în lături. C. PETRESCU, Î. IX 42. DOOM
privátă (pop.) s. f., g.-d. art. privátei; pl. priváte
private
PRIVÁT, -Ă, privați, -te, s. f. 1. Adj. Particular, individual. 2. S. f. (Pop.) Closet. – Din fr. privé, lat. privatus. DOOM
*privát adj. m., pl. priváți; f. privátă, pl. priváte
private
PRIVÁTĂ, privăți, s. f. Closet, latrină, (popular) umblătoare. Trei bărăci de privăți, cu ușile date în lături. C. PETRESCU, Î. IX 42. DOOM
privátă (pop.) s. f., g.-d. art. privátei; pl. priváte
privatei
PRIVÁT, -Ă, privați, -te, s. f. 1. Adj. Particular, individual. 2. S. f. (Pop.) Closet. – Din fr. privé, lat. privatus. DOOM
*privát adj. m., pl. priváți; f. privátă, pl. priváte
privatei
PRIVÁTĂ, privăți, s. f. Closet, latrină, (popular) umblătoare. Trei bărăci de privăți, cu ușile date în lături. C. PETRESCU, Î. IX 42. DOOM
privátă (pop.) s. f., g.-d. art. privátei; pl. priváte
privatele
PRIVÁT, -Ă, privați, -te, s. f. 1. Adj. Particular, individual. 2. S. f. (Pop.) Closet. – Din fr. privé, lat. privatus. DOOM
*privát adj. m., pl. priváți; f. privátă, pl. priváte
privatele
PRIVÁTĂ, privăți, s. f. Closet, latrină, (popular) umblătoare. Trei bărăci de privăți, cu ușile date în lături. C. PETRESCU, Î. IX 42. DOOM
privátă (pop.) s. f., g.-d. art. privátei; pl. priváte
privatelor
PRIVÁT, -Ă, privați, -te, s. f. 1. Adj. Particular, individual. 2. S. f. (Pop.) Closet. – Din fr. privé, lat. privatus. DOOM
*privát adj. m., pl. priváți; f. privátă, pl. priváte
privatelor
PRIVÁTĂ, privăți, s. f. Closet, latrină, (popular) umblătoare. Trei bărăci de privăți, cu ușile date în lături. C. PETRESCU, Î. IX 42. DOOM
privátă (pop.) s. f., g.-d. art. privátei; pl. priváte
privativ
PRIVATÍV, -Ă, privativi, -e, adj. Care lipsește pe cineva de ceva, care exclude ceva. ♦ Spec. (Despre afixe) Care exprimă lipsa, excluderea, dând cuvântului derivat un sens opus celui de bază. – Din fr. privatif. DOOM
privatív adj. m., pl. privatívi; f. privatívă, pl. privatíve
privativa
PRIVATÍV, -Ă, privativi, -e, adj. Care lipsește pe cineva de ceva, care exclude ceva. ♦ Spec. (Despre afixe) Care exprimă lipsa, excluderea, dând cuvântului derivat un sens opus celui de bază. – Din fr. privatif. DOOM
privatív adj. m., pl. privatívi; f. privatívă, pl. privatíve
privative
PRIVATÍV, -Ă, privativi, -e, adj. Care lipsește pe cineva de ceva, care exclude ceva. ♦ Spec. (Despre afixe) Care exprimă lipsa, excluderea, dând cuvântului derivat un sens opus celui de bază. – Din fr. privatif. DOOM
privatív adj. m., pl. privatívi; f. privatívă, pl. privatíve
privativei
PRIVATÍV, -Ă, privativi, -e, adj. Care lipsește pe cineva de ceva, care exclude ceva. ♦ Spec. (Despre afixe) Care exprimă lipsa, excluderea, dând cuvântului derivat un sens opus celui de bază. – Din fr. privatif. DOOM
privatív adj. m., pl. privatívi; f. privatívă, pl. privatíve
privativele
PRIVATÍV, -Ă, privativi, -e, adj. Care lipsește pe cineva de ceva, care exclude ceva. ♦ Spec. (Despre afixe) Care exprimă lipsa, excluderea, dând cuvântului derivat un sens opus celui de bază. – Din fr. privatif. DOOM
privatív adj. m., pl. privatívi; f. privatívă, pl. privatíve
privativelor
PRIVATÍV, -Ă, privativi, -e, adj. Care lipsește pe cineva de ceva, care exclude ceva. ♦ Spec. (Despre afixe) Care exprimă lipsa, excluderea, dând cuvântului derivat un sens opus celui de bază. – Din fr. privatif. DOOM
privatív adj. m., pl. privatívi; f. privatívă, pl. privatíve
privativi
PRIVATÍV, -Ă, privativi, -e, adj. Care lipsește pe cineva de ceva, care exclude ceva. ♦ Spec. (Despre afixe) Care exprimă lipsa, excluderea, dând cuvântului derivat un sens opus celui de bază. – Din fr. privatif. DOOM
privatív adj. m., pl. privatívi; f. privatívă, pl. privatíve
privativii
PRIVATÍV, -Ă, privativi, -e, adj. Care lipsește pe cineva de ceva, care exclude ceva. ♦ Spec. (Despre afixe) Care exprimă lipsa, excluderea, dând cuvântului derivat un sens opus celui de bază. – Din fr. privatif. DOOM
privatív adj. m., pl. privatívi; f. privatívă, pl. privatíve
privativilor
PRIVATÍV, -Ă, privativi, -e, adj. Care lipsește pe cineva de ceva, care exclude ceva. ♦ Spec. (Despre afixe) Care exprimă lipsa, excluderea, dând cuvântului derivat un sens opus celui de bază. – Din fr. privatif. DOOM
privatív adj. m., pl. privatívi; f. privatívă, pl. privatíve
privativul
PRIVATÍV, -Ă, privativi, -e, adj. Care lipsește pe cineva de ceva, care exclude ceva. ♦ Spec. (Despre afixe) Care exprimă lipsa, excluderea, dând cuvântului derivat un sens opus celui de bază. – Din fr. privatif. DOOM
privatív adj. m., pl. privatívi; f. privatívă, pl. privatíve
privativului
PRIVATÍV, -Ă, privativi, -e, adj. Care lipsește pe cineva de ceva, care exclude ceva. ♦ Spec. (Despre afixe) Care exprimă lipsa, excluderea, dând cuvântului derivat un sens opus celui de bază. – Din fr. privatif. DOOM
privatív adj. m., pl. privatívi; f. privatívă, pl. privatíve
privatiza
PRIVATIZÁ, privatizez, vb. I. 1. Tranz. A trece întreprinderi sau instituții din proprietatea statului în proprietatea particulară. 2. Refl. A(-și) înființa o întreprindere, o firmă particulară; a iniția o afacere. – Privat + suf. -iza. DOOM
*privatizá (a ~) vb., ind. prez. 3 privatizeáză
privatizai
PRIVATIZÁ, privatizez, vb. I. 1. Tranz. A trece întreprinderi sau instituții din proprietatea statului în proprietatea particulară. 2. Refl. A(-și) înființa o întreprindere, o firmă particulară; a iniția o afacere. – Privat + suf. -iza. DOOM
*privatizá (a ~) vb., ind. prez. 3 privatizeáză
privatizam
PRIVATIZÁ, privatizez, vb. I. 1. Tranz. A trece întreprinderi sau instituții din proprietatea statului în proprietatea particulară. 2. Refl. A(-și) înființa o întreprindere, o firmă particulară; a iniția o afacere. – Privat + suf. -iza. DOOM
*privatizá (a ~) vb., ind. prez. 3 privatizeáză
privatizare
PRIVATIZÁ, privatizez, vb. I. 1. Tranz. A trece întreprinderi sau instituții din proprietatea statului în proprietatea particulară. 2. Refl. A(-și) înființa o întreprindere, o firmă particulară; a iniția o afacere. – Privat + suf. -iza. DOOM
*privatizá (a ~) vb., ind. prez. 3 privatizeáză
privatizare
PRIVATIZÁRE, privatizări, s. f. Acțiunea de a (se) privatiza. – V. privatiza. DOOM
*privatizáre s. f., g.-d. art. privatizắrii; pl. privatizắri
privatizarea
PRIVATIZÁRE, privatizări, s. f. Acțiunea de a (se) privatiza. – V. privatiza. DOOM
*privatizáre s. f., g.-d. art. privatizắrii; pl. privatizắri
privatizară
PRIVATIZÁ, privatizez, vb. I. 1. Tranz. A trece întreprinderi sau instituții din proprietatea statului în proprietatea particulară. 2. Refl. A(-și) înființa o întreprindere, o firmă particulară; a iniția o afacere. – Privat + suf. -iza. DOOM
*privatizá (a ~) vb., ind. prez. 3 privatizeáză
privatizarăm
PRIVATIZÁ, privatizez, vb. I. 1. Tranz. A trece întreprinderi sau instituții din proprietatea statului în proprietatea particulară. 2. Refl. A(-și) înființa o întreprindere, o firmă particulară; a iniția o afacere. – Privat + suf. -iza. DOOM
*privatizá (a ~) vb., ind. prez. 3 privatizeáză
privatizarăți
PRIVATIZÁ, privatizez, vb. I. 1. Tranz. A trece întreprinderi sau instituții din proprietatea statului în proprietatea particulară. 2. Refl. A(-și) înființa o întreprindere, o firmă particulară; a iniția o afacere. – Privat + suf. -iza. DOOM
*privatizá (a ~) vb., ind. prez. 3 privatizeáză
privatizase
PRIVATIZÁ, privatizez, vb. I. 1. Tranz. A trece întreprinderi sau instituții din proprietatea statului în proprietatea particulară. 2. Refl. A(-și) înființa o întreprindere, o firmă particulară; a iniția o afacere. – Privat + suf. -iza. DOOM
*privatizá (a ~) vb., ind. prez. 3 privatizeáză
privatizasem
PRIVATIZÁ, privatizez, vb. I. 1. Tranz. A trece întreprinderi sau instituții din proprietatea statului în proprietatea particulară. 2. Refl. A(-și) înființa o întreprindere, o firmă particulară; a iniția o afacere. – Privat + suf. -iza. DOOM
*privatizá (a ~) vb., ind. prez. 3 privatizeáză
privatizaseră
PRIVATIZÁ, privatizez, vb. I. 1. Tranz. A trece întreprinderi sau instituții din proprietatea statului în proprietatea particulară. 2. Refl. A(-și) înființa o întreprindere, o firmă particulară; a iniția o afacere. – Privat + suf. -iza. DOOM
*privatizá (a ~) vb., ind. prez. 3 privatizeáză
privatizaserăm
PRIVATIZÁ, privatizez, vb. I. 1. Tranz. A trece întreprinderi sau instituții din proprietatea statului în proprietatea particulară. 2. Refl. A(-și) înființa o întreprindere, o firmă particulară; a iniția o afacere. – Privat + suf. -iza. DOOM
*privatizá (a ~) vb., ind. prez. 3 privatizeáză
privatizaserăți
PRIVATIZÁ, privatizez, vb. I. 1. Tranz. A trece întreprinderi sau instituții din proprietatea statului în proprietatea particulară. 2. Refl. A(-și) înființa o întreprindere, o firmă particulară; a iniția o afacere. – Privat + suf. -iza. DOOM
*privatizá (a ~) vb., ind. prez. 3 privatizeáză
privatizaseși
PRIVATIZÁ, privatizez, vb. I. 1. Tranz. A trece întreprinderi sau instituții din proprietatea statului în proprietatea particulară. 2. Refl. A(-și) înființa o întreprindere, o firmă particulară; a iniția o afacere. – Privat + suf. -iza. DOOM
*privatizá (a ~) vb., ind. prez. 3 privatizeáză
privatizaseți
PRIVATIZÁ, privatizez, vb. I. 1. Tranz. A trece întreprinderi sau instituții din proprietatea statului în proprietatea particulară. 2. Refl. A(-și) înființa o întreprindere, o firmă particulară; a iniția o afacere. – Privat + suf. -iza. DOOM
*privatizá (a ~) vb., ind. prez. 3 privatizeáză
privatizat
PRIVATIZÁ, privatizez, vb. I. 1. Tranz. A trece întreprinderi sau instituții din proprietatea statului în proprietatea particulară. 2. Refl. A(-și) înființa o întreprindere, o firmă particulară; a iniția o afacere. – Privat + suf. -iza. DOOM
*privatizá (a ~) vb., ind. prez. 3 privatizeáză
privatizat
PRIVATIZÁT, -Ă, privatizați, -te, adj. Care a trecut din proprietatea statului în proprietatea particulară. ♦ (Fam.; substantivat) Persoană care are o întreprindere proprie. – V. privatiza.
privatizata
PRIVATIZÁT, -Ă, privatizați, -te, adj. Care a trecut din proprietatea statului în proprietatea particulară. ♦ (Fam.; substantivat) Persoană care are o întreprindere proprie. – V. privatiza.
privatizate
PRIVATIZÁT, -Ă, privatizați, -te, adj. Care a trecut din proprietatea statului în proprietatea particulară. ♦ (Fam.; substantivat) Persoană care are o întreprindere proprie. – V. privatiza.
privatizatei
PRIVATIZÁT, -Ă, privatizați, -te, adj. Care a trecut din proprietatea statului în proprietatea particulară. ♦ (Fam.; substantivat) Persoană care are o întreprindere proprie. – V. privatiza.
privatizatele
PRIVATIZÁT, -Ă, privatizați, -te, adj. Care a trecut din proprietatea statului în proprietatea particulară. ♦ (Fam.; substantivat) Persoană care are o întreprindere proprie. – V. privatiza.
privatizatelor
PRIVATIZÁT, -Ă, privatizați, -te, adj. Care a trecut din proprietatea statului în proprietatea particulară. ♦ (Fam.; substantivat) Persoană care are o întreprindere proprie. – V. privatiza.
privatizatul
PRIVATIZÁT, -Ă, privatizați, -te, adj. Care a trecut din proprietatea statului în proprietatea particulară. ♦ (Fam.; substantivat) Persoană care are o întreprindere proprie. – V. privatiza.
privatizatului
PRIVATIZÁT, -Ă, privatizați, -te, adj. Care a trecut din proprietatea statului în proprietatea particulară. ♦ (Fam.; substantivat) Persoană care are o întreprindere proprie. – V. privatiza.
privatizau
PRIVATIZÁ, privatizez, vb. I. 1. Tranz. A trece întreprinderi sau instituții din proprietatea statului în proprietatea particulară. 2. Refl. A(-și) înființa o întreprindere, o firmă particulară; a iniția o afacere. – Privat + suf. -iza. DOOM
*privatizá (a ~) vb., ind. prez. 3 privatizeáză
privatizași
PRIVATIZÁ, privatizez, vb. I. 1. Tranz. A trece întreprinderi sau instituții din proprietatea statului în proprietatea particulară. 2. Refl. A(-și) înființa o întreprindere, o firmă particulară; a iniția o afacere. – Privat + suf. -iza. DOOM
*privatizá (a ~) vb., ind. prez. 3 privatizeáză
privatizați
PRIVATIZÁ, privatizez, vb. I. 1. Tranz. A trece întreprinderi sau instituții din proprietatea statului în proprietatea particulară. 2. Refl. A(-și) înființa o întreprindere, o firmă particulară; a iniția o afacere. – Privat + suf. -iza. DOOM
*privatizá (a ~) vb., ind. prez. 3 privatizeáză
privatizați
PRIVATIZÁT, -Ă, privatizați, -te, adj. Care a trecut din proprietatea statului în proprietatea particulară. ♦ (Fam.; substantivat) Persoană care are o întreprindere proprie. – V. privatiza.
privatizații
PRIVATIZÁT, -Ă, privatizați, -te, adj. Care a trecut din proprietatea statului în proprietatea particulară. ♦ (Fam.; substantivat) Persoană care are o întreprindere proprie. – V. privatiza.
privatizaților
PRIVATIZÁT, -Ă, privatizați, -te, adj. Care a trecut din proprietatea statului în proprietatea particulară. ♦ (Fam.; substantivat) Persoană care are o întreprindere proprie. – V. privatiza.
privatizează
PRIVATIZÁ, privatizez, vb. I. 1. Tranz. A trece întreprinderi sau instituții din proprietatea statului în proprietatea particulară. 2. Refl. A(-și) înființa o întreprindere, o firmă particulară; a iniția o afacere. – Privat + suf. -iza. DOOM
*privatizá (a ~) vb., ind. prez. 3 privatizeáză
privatizez
PRIVATIZÁ, privatizez, vb. I. 1. Tranz. A trece întreprinderi sau instituții din proprietatea statului în proprietatea particulară. 2. Refl. A(-și) înființa o întreprindere, o firmă particulară; a iniția o afacere. – Privat + suf. -iza. DOOM
*privatizá (a ~) vb., ind. prez. 3 privatizeáză
privatizeze
PRIVATIZÁ, privatizez, vb. I. 1. Tranz. A trece întreprinderi sau instituții din proprietatea statului în proprietatea particulară. 2. Refl. A(-și) înființa o întreprindere, o firmă particulară; a iniția o afacere. – Privat + suf. -iza. DOOM
*privatizá (a ~) vb., ind. prez. 3 privatizeáză
privatizezi
PRIVATIZÁ, privatizez, vb. I. 1. Tranz. A trece întreprinderi sau instituții din proprietatea statului în proprietatea particulară. 2. Refl. A(-și) înființa o întreprindere, o firmă particulară; a iniția o afacere. – Privat + suf. -iza. DOOM
*privatizá (a ~) vb., ind. prez. 3 privatizeáză
privatizând
PRIVATIZÁ, privatizez, vb. I. 1. Tranz. A trece întreprinderi sau instituții din proprietatea statului în proprietatea particulară. 2. Refl. A(-și) înființa o întreprindere, o firmă particulară; a iniția o afacere. – Privat + suf. -iza. DOOM
*privatizá (a ~) vb., ind. prez. 3 privatizeáză
privatizînd
PRIVATIZÁ, privatizez, vb. I. 1. Tranz. A trece întreprinderi sau instituții din proprietatea statului în proprietatea particulară. 2. Refl. A(-și) înființa o întreprindere, o firmă particulară; a iniția o afacere. – Privat + suf. -iza. DOOM
*privatizá (a ~) vb., ind. prez. 3 privatizeáză
privatizări
PRIVATIZÁRE, privatizări, s. f. Acțiunea de a (se) privatiza. – V. privatiza. DOOM
*privatizáre s. f., g.-d. art. privatizắrii; pl. privatizắri
privatizării
PRIVATIZÁRE, privatizări, s. f. Acțiunea de a (se) privatiza. – V. privatiza. DOOM
*privatizáre s. f., g.-d. art. privatizắrii; pl. privatizắri
privatizările
PRIVATIZÁRE, privatizări, s. f. Acțiunea de a (se) privatiza. – V. privatiza. DOOM
*privatizáre s. f., g.-d. art. privatizắrii; pl. privatizắri
privatizărilor
PRIVATIZÁRE, privatizări, s. f. Acțiunea de a (se) privatiza. – V. privatiza. DOOM
*privatizáre s. f., g.-d. art. privatizắrii; pl. privatizắri
privatul
PRIVÁT, -Ă, privați, -te, s. f. 1. Adj. Particular, individual. 2. S. f. (Pop.) Closet. – Din fr. privé, lat. privatus. DOOM
*privát adj. m., pl. priváți; f. privátă, pl. priváte
privatului
PRIVÁT, -Ă, privați, -te, s. f. 1. Adj. Particular, individual. 2. S. f. (Pop.) Closet. – Din fr. privé, lat. privatus. DOOM
*privát adj. m., pl. priváți; f. privátă, pl. priváte
privau
PRIVÁ, privez, vb. I. Tranz. (Livr.) A împiedica pe cineva să se bucure de un avantaj, de un drept care i se cuvine, de ceva necesar. ♦ Refl. A renunța (de bunăvoie sau constrâns la ceva necesar) la un bun sau la un drept. – Din fr. priver, lat. privare. DOOM
privá (a ~) vb., ind. prez. 3 priveáză
privaz
PRIVÁZ s. n. v. pervaz. DOOM
perváz s. n., pl. pervázuri
privași
PRIVÁ, privez, vb. I. Tranz. (Livr.) A împiedica pe cineva să se bucure de un avantaj, de un drept care i se cuvine, de ceva necesar. ♦ Refl. A renunța (de bunăvoie sau constrâns la ceva necesar) la un bun sau la un drept. – Din fr. priver, lat. privare. DOOM
privá (a ~) vb., ind. prez. 3 priveáză
privați
PRIVÁ, privez, vb. I. Tranz. (Livr.) A împiedica pe cineva să se bucure de un avantaj, de un drept care i se cuvine, de ceva necesar. ♦ Refl. A renunța (de bunăvoie sau constrâns la ceva necesar) la un bun sau la un drept. – Din fr. priver, lat. privare. DOOM
privá (a ~) vb., ind. prez. 3 priveáză
privați
PRIVÁT, -Ă, privați, -te, s. f. 1. Adj. Particular, individual. 2. S. f. (Pop.) Closet. – Din fr. privé, lat. privatus. DOOM
*privát adj. m., pl. priváți; f. privátă, pl. priváte
privații
PRIVÁT, -Ă, privați, -te, s. f. 1. Adj. Particular, individual. 2. S. f. (Pop.) Closet. – Din fr. privé, lat. privatus. DOOM
*privát adj. m., pl. priváți; f. privátă, pl. priváte
privaților
PRIVÁT, -Ă, privați, -te, s. f. 1. Adj. Particular, individual. 2. S. f. (Pop.) Closet. – Din fr. privé, lat. privatus. DOOM
*privát adj. m., pl. priváți; f. privátă, pl. priváte
privațiune
PRIVAȚIÚNE, privațiuni, s. f. Faptul de a fi privat sau de a se priva de ceva; (de obicei la pl.) lipsă, sărăcie, mizerie. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. privation. DOOM
privațiúne (-ți-u-) s. f., g.-d. art. privațiúnii; pl. privațiúni
privațiunea
PRIVAȚIÚNE, privațiuni, s. f. Faptul de a fi privat sau de a se priva de ceva; (de obicei la pl.) lipsă, sărăcie, mizerie. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. privation. DOOM
privațiúne (-ți-u-) s. f., g.-d. art. privațiúnii; pl. privațiúni
privațiuni
PRIVAȚIÚNE, privațiuni, s. f. Faptul de a fi privat sau de a se priva de ceva; (de obicei la pl.) lipsă, sărăcie, mizerie. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. privation. DOOM
privațiúne (-ți-u-) s. f., g.-d. art. privațiúnii; pl. privațiúni
privațiunii
PRIVAȚIÚNE, privațiuni, s. f. Faptul de a fi privat sau de a se priva de ceva; (de obicei la pl.) lipsă, sărăcie, mizerie. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. privation. DOOM
privațiúne (-ți-u-) s. f., g.-d. art. privațiúnii; pl. privațiúni
privațiunile
PRIVAȚIÚNE, privațiuni, s. f. Faptul de a fi privat sau de a se priva de ceva; (de obicei la pl.) lipsă, sărăcie, mizerie. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. privation. DOOM
privațiúne (-ți-u-) s. f., g.-d. art. privațiúnii; pl. privațiúni
privațiunilor
PRIVAȚIÚNE, privațiuni, s. f. Faptul de a fi privat sau de a se priva de ceva; (de obicei la pl.) lipsă, sărăcie, mizerie. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. privation. DOOM
privațiúne (-ți-u-) s. f., g.-d. art. privațiúnii; pl. privațiúni
privea
PRIVÍ, privesc, vb. IV. 1. Tranz., intranz. și refl. recipr. A-și îndrepta ochii, privirea spre cineva sau ceva pentru a vedea; a se uita. ◊ Expr. (Tranz.) A nu privi cu ochi buni = a dezaproba, a nu admite. 2. Tranz. și refl. A (se) considera, a (se) socoti, a (se) crede. 3. Tranz. (La pers. 3) A se referi la...; a interesa pe cineva; a fi de competența cuiva. ◊ Expr. În (ceea) ce privește... = în privința..., cu privire la..., relativ la... – Cf. sl. praviti. DOOM
priví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. privésc, imperf. 3 sg. priveá; conj. prez. 3 să priveáscă
priveai
PRIVÍ, privesc, vb. IV. 1. Tranz., intranz. și refl. recipr. A-și îndrepta ochii, privirea spre cineva sau ceva pentru a vedea; a se uita. ◊ Expr. (Tranz.) A nu privi cu ochi buni = a dezaproba, a nu admite. 2. Tranz. și refl. A (se) considera, a (se) socoti, a (se) crede. 3. Tranz. (La pers. 3) A se referi la...; a interesa pe cineva; a fi de competența cuiva. ◊ Expr. În (ceea) ce privește... = în privința..., cu privire la..., relativ la... – Cf. sl. praviti. DOOM
priví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. privésc, imperf. 3 sg. priveá; conj. prez. 3 să priveáscă
priveala
PRIVEÁLĂ, priveli, s. f. (Înv. și reg.) 1. Privit. ◊ Loc. vb. A sta (sau a ieși) în priveală = a privi. ♦ Inspecție. 2. Priveliște (1). – Privi + suf. -eală. DOOM
priveálă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. privélii; (priveliști) pl. privéli
priveam
PRIVÍ, privesc, vb. IV. 1. Tranz., intranz. și refl. recipr. A-și îndrepta ochii, privirea spre cineva sau ceva pentru a vedea; a se uita. ◊ Expr. (Tranz.) A nu privi cu ochi buni = a dezaproba, a nu admite. 2. Tranz. și refl. A (se) considera, a (se) socoti, a (se) crede. 3. Tranz. (La pers. 3) A se referi la...; a interesa pe cineva; a fi de competența cuiva. ◊ Expr. În (ceea) ce privește... = în privința..., cu privire la..., relativ la... – Cf. sl. praviti. DOOM
priví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. privésc, imperf. 3 sg. priveá; conj. prez. 3 să priveáscă
privească
PRIVÍ, privesc, vb. IV. 1. Tranz., intranz. și refl. recipr. A-și îndrepta ochii, privirea spre cineva sau ceva pentru a vedea; a se uita. ◊ Expr. (Tranz.) A nu privi cu ochi buni = a dezaproba, a nu admite. 2. Tranz. și refl. A (se) considera, a (se) socoti, a (se) crede. 3. Tranz. (La pers. 3) A se referi la...; a interesa pe cineva; a fi de competența cuiva. ◊ Expr. În (ceea) ce privește... = în privința..., cu privire la..., relativ la... – Cf. sl. praviti. DOOM
priví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. privésc, imperf. 3 sg. priveá; conj. prez. 3 să priveáscă
priveau
PRIVÍ, privesc, vb. IV. 1. Tranz., intranz. și refl. recipr. A-și îndrepta ochii, privirea spre cineva sau ceva pentru a vedea; a se uita. ◊ Expr. (Tranz.) A nu privi cu ochi buni = a dezaproba, a nu admite. 2. Tranz. și refl. A (se) considera, a (se) socoti, a (se) crede. 3. Tranz. (La pers. 3) A se referi la...; a interesa pe cineva; a fi de competența cuiva. ◊ Expr. În (ceea) ce privește... = în privința..., cu privire la..., relativ la... – Cf. sl. praviti. DOOM
priví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. privésc, imperf. 3 sg. priveá; conj. prez. 3 să priveáscă
privează
PRIVÁ, privez, vb. I. Tranz. (Livr.) A împiedica pe cineva să se bucure de un avantaj, de un drept care i se cuvine, de ceva necesar. ♦ Refl. A renunța (de bunăvoie sau constrâns la ceva necesar) la un bun sau la un drept. – Din fr. priver, lat. privare. DOOM
privá (a ~) vb., ind. prez. 3 priveáză
priveați
PRIVÍ, privesc, vb. IV. 1. Tranz., intranz. și refl. recipr. A-și îndrepta ochii, privirea spre cineva sau ceva pentru a vedea; a se uita. ◊ Expr. (Tranz.) A nu privi cu ochi buni = a dezaproba, a nu admite. 2. Tranz. și refl. A (se) considera, a (se) socoti, a (se) crede. 3. Tranz. (La pers. 3) A se referi la...; a interesa pe cineva; a fi de competența cuiva. ◊ Expr. În (ceea) ce privește... = în privința..., cu privire la..., relativ la... – Cf. sl. praviti. DOOM
priví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. privésc, imperf. 3 sg. priveá; conj. prez. 3 să priveáscă
priveghe
PRIVIGHEÁ vb. I v. priveghea. DOOM
privegheá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 privegheáză, 1 pl. priveghém, 2 pl. privegheáți; conj. prez. 3 să priveghéze; ger. priveghínd; part. privegheát
priveghe
PRIVÉGHI, priveghiuri, s. n. (Pop.) 1. Veghere a unui mort noaptea înainte de înmormântare. 2. Veghe, pază, strajă. [Var.: (reg.) privéghe s. f.] – Din priveghea (derivat regresiv). DOOM
privéghi (pop.) s. n., pl. privéghiuri
priveghea
PRIVIGHEÁ vb. I v. priveghea. DOOM
privegheá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 privegheáză, 1 pl. priveghém, 2 pl. privegheáți; conj. prez. 3 să priveghéze; ger. priveghínd; part. privegheát
privegheai
PRIVIGHEÁ vb. I v. priveghea. DOOM
privegheá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 privegheáză, 1 pl. priveghém, 2 pl. privegheáți; conj. prez. 3 să priveghéze; ger. priveghínd; part. privegheát
privegheala
PRIVEGHEÁLĂ s. f. (Pop.) Priveghere. [Var.: (reg.) privigheálă s. f.] – Priveghea + suf. -eală. DOOM
privegheálă (pop.) s. f., g.-d. art. priveghélii
privegheam
PRIVIGHEÁ vb. I v. priveghea. DOOM
privegheá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 privegheáză, 1 pl. priveghém, 2 pl. privegheáți; conj. prez. 3 să priveghéze; ger. priveghínd; part. privegheát
privegheară
PRIVIGHEÁ vb. I v. priveghea. DOOM
privegheá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 privegheáză, 1 pl. priveghém, 2 pl. privegheáți; conj. prez. 3 să priveghéze; ger. priveghínd; part. privegheát
priveghearăm
PRIVIGHEÁ vb. I v. priveghea. DOOM
privegheá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 privegheáză, 1 pl. priveghém, 2 pl. privegheáți; conj. prez. 3 să priveghéze; ger. priveghínd; part. privegheát
priveghearăți
PRIVIGHEÁ vb. I v. priveghea. DOOM
privegheá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 privegheáză, 1 pl. priveghém, 2 pl. privegheáți; conj. prez. 3 să priveghéze; ger. priveghínd; part. privegheát
priveghease
PRIVIGHEÁ vb. I v. priveghea. DOOM
privegheá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 privegheáză, 1 pl. priveghém, 2 pl. privegheáți; conj. prez. 3 să priveghéze; ger. priveghínd; part. privegheát
privegheasem
PRIVIGHEÁ vb. I v. priveghea. DOOM
privegheá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 privegheáză, 1 pl. priveghém, 2 pl. privegheáți; conj. prez. 3 să priveghéze; ger. priveghínd; part. privegheát
privegheaseră
PRIVIGHEÁ vb. I v. priveghea. DOOM
privegheá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 privegheáză, 1 pl. priveghém, 2 pl. privegheáți; conj. prez. 3 să priveghéze; ger. priveghínd; part. privegheát
privegheaserăm
PRIVIGHEÁ vb. I v. priveghea. DOOM
privegheá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 privegheáză, 1 pl. priveghém, 2 pl. privegheáți; conj. prez. 3 să priveghéze; ger. priveghínd; part. privegheát
privegheaserăți
PRIVIGHEÁ vb. I v. priveghea. DOOM
privegheá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 privegheáză, 1 pl. priveghém, 2 pl. privegheáți; conj. prez. 3 să priveghéze; ger. priveghínd; part. privegheát
privegheaseși
PRIVIGHEÁ vb. I v. priveghea. DOOM
privegheá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 privegheáză, 1 pl. priveghém, 2 pl. privegheáți; conj. prez. 3 să priveghéze; ger. priveghínd; part. privegheát
privegheaseți
PRIVIGHEÁ vb. I v. priveghea. DOOM
privegheá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 privegheáză, 1 pl. priveghém, 2 pl. privegheáți; conj. prez. 3 să priveghéze; ger. priveghínd; part. privegheát
privegheat
PRIVIGHEÁ vb. I v. priveghea. DOOM
privegheá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 privegheáză, 1 pl. priveghém, 2 pl. privegheáți; conj. prez. 3 să priveghéze; ger. priveghínd; part. privegheát
privegheau
PRIVIGHEÁ vb. I v. priveghea. DOOM
privegheá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 privegheáză, 1 pl. priveghém, 2 pl. privegheáți; conj. prez. 3 să priveghéze; ger. priveghínd; part. privegheát
priveghează
PRIVIGHEÁ vb. I v. priveghea. DOOM
privegheá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 privegheáză, 1 pl. priveghém, 2 pl. privegheáți; conj. prez. 3 să priveghéze; ger. priveghínd; part. privegheát
privegheași
PRIVIGHEÁ vb. I v. priveghea. DOOM
privegheá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 privegheáză, 1 pl. priveghém, 2 pl. privegheáți; conj. prez. 3 să priveghéze; ger. priveghínd; part. privegheát
privegheați
PRIVIGHEÁ vb. I v. priveghea. DOOM
privegheá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 privegheáză, 1 pl. priveghém, 2 pl. privegheáți; conj. prez. 3 să priveghéze; ger. priveghínd; part. privegheát
privegheli
PRIVEGHEÁLĂ s. f. (Pop.) Priveghere. [Var.: (reg.) privigheálă s. f.] – Priveghea + suf. -eală. DOOM
privegheálă (pop.) s. f., g.-d. art. priveghélii
priveghelii
PRIVEGHEÁLĂ s. f. (Pop.) Priveghere. [Var.: (reg.) privigheálă s. f.] – Priveghea + suf. -eală. DOOM
privegheálă (pop.) s. f., g.-d. art. priveghélii
priveghelile
PRIVEGHEÁLĂ s. f. (Pop.) Priveghere. [Var.: (reg.) privigheálă s. f.] – Priveghea + suf. -eală. DOOM
privegheálă (pop.) s. f., g.-d. art. priveghélii
priveghelilor
PRIVEGHEÁLĂ s. f. (Pop.) Priveghere. [Var.: (reg.) privigheálă s. f.] – Priveghea + suf. -eală. DOOM
privegheálă (pop.) s. f., g.-d. art. priveghélii
priveghem
PRIVIGHEÁ vb. I v. priveghea. DOOM
privegheá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 privegheáză, 1 pl. priveghém, 2 pl. privegheáți; conj. prez. 3 să priveghéze; ger. priveghínd; part. privegheát
privegher
PRIVEGHÉR, priveghere, s. n. Carte bisericească cuprinzând rânduiala slujbei privegherii (2). – Priveghi + suf. -ar.
priveghere
PRIVIGHEÁ vb. I v. priveghea. DOOM
privegheá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 privegheáză, 1 pl. priveghém, 2 pl. privegheáți; conj. prez. 3 să priveghéze; ger. priveghínd; part. privegheát
priveghere
PRIVEGHÉR, priveghere, s. n. Carte bisericească cuprinzând rânduiala slujbei privegherii (2). – Priveghi + suf. -ar.
priveghere
PRIVEGHÉRE, privegheri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a priveghea. 1. Străjuire, pază, veghe. ♦ Supraveghere, control; grijă, atenție. 2. Serviciu religios care se oficiază noaptea sau seara, în ajunul unei sărbători, într-o mănăstire sau într-o biserică ortodoxă. [Var.: (reg.) privighére s. f.] – V. priveghea. DOOM
priveghére (pop.) s. f., g.-d. art. priveghérii; pl. priveghéri
privegherea
PRIVEGHÉRE, privegheri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a priveghea. 1. Străjuire, pază, veghe. ♦ Supraveghere, control; grijă, atenție. 2. Serviciu religios care se oficiază noaptea sau seara, în ajunul unei sărbători, într-o mănăstire sau într-o biserică ortodoxă. [Var.: (reg.) privighére s. f.] – V. priveghea. DOOM
priveghére (pop.) s. f., g.-d. art. priveghérii; pl. priveghéri
privegherele
PRIVEGHÉR, priveghere, s. n. Carte bisericească cuprinzând rânduiala slujbei privegherii (2). – Priveghi + suf. -ar.
privegherelor
PRIVEGHÉR, priveghere, s. n. Carte bisericească cuprinzând rânduiala slujbei privegherii (2). – Priveghi + suf. -ar.
privegheri
PRIVEGHÉRE, privegheri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a priveghea. 1. Străjuire, pază, veghe. ♦ Supraveghere, control; grijă, atenție. 2. Serviciu religios care se oficiază noaptea sau seara, în ajunul unei sărbători, într-o mănăstire sau într-o biserică ortodoxă. [Var.: (reg.) privighére s. f.] – V. priveghea. DOOM
priveghére (pop.) s. f., g.-d. art. priveghérii; pl. priveghéri
privegherii
PRIVEGHÉRE, privegheri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a priveghea. 1. Străjuire, pază, veghe. ♦ Supraveghere, control; grijă, atenție. 2. Serviciu religios care se oficiază noaptea sau seara, în ajunul unei sărbători, într-o mănăstire sau într-o biserică ortodoxă. [Var.: (reg.) privighére s. f.] – V. priveghea. DOOM
priveghére (pop.) s. f., g.-d. art. priveghérii; pl. priveghéri
privegherile
PRIVEGHÉRE, privegheri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a priveghea. 1. Străjuire, pază, veghe. ♦ Supraveghere, control; grijă, atenție. 2. Serviciu religios care se oficiază noaptea sau seara, în ajunul unei sărbători, într-o mănăstire sau într-o biserică ortodoxă. [Var.: (reg.) privighére s. f.] – V. priveghea. DOOM
priveghére (pop.) s. f., g.-d. art. priveghérii; pl. priveghéri
privegherilor
PRIVEGHÉRE, privegheri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a priveghea. 1. Străjuire, pază, veghe. ♦ Supraveghere, control; grijă, atenție. 2. Serviciu religios care se oficiază noaptea sau seara, în ajunul unei sărbători, într-o mănăstire sau într-o biserică ortodoxă. [Var.: (reg.) privighére s. f.] – V. priveghea. DOOM
priveghére (pop.) s. f., g.-d. art. priveghérii; pl. priveghéri
privegherul
PRIVEGHÉR, priveghere, s. n. Carte bisericească cuprinzând rânduiala slujbei privegherii (2). – Priveghi + suf. -ar.
privegherului
PRIVEGHÉR, priveghere, s. n. Carte bisericească cuprinzând rânduiala slujbei privegherii (2). – Priveghi + suf. -ar.
priveghetoare
PRIVIGHITÓR, -OÁRE s. m. și f. v. priveghetor. DOOM
priveghetór (pop.) s. m., pl. priveghetóri
priveghetoarea
PRIVIGHITÓR, -OÁRE s. m. și f. v. priveghetor. DOOM
priveghetór (pop.) s. m., pl. priveghetóri
priveghetoarei
PRIVIGHITÓR, -OÁRE s. m. și f. v. priveghetor. DOOM
priveghetór (pop.) s. m., pl. priveghetóri
priveghetoarele
PRIVIGHITÓR, -OÁRE s. m. și f. v. priveghetor. DOOM
priveghetór (pop.) s. m., pl. priveghetóri
priveghetoarelor
PRIVIGHITÓR, -OÁRE s. m. și f. v. priveghetor. DOOM
priveghetór (pop.) s. m., pl. priveghetóri
priveghetoareo
PRIVIGHITÓR, -OÁRE s. m. și f. v. priveghetor. DOOM
priveghetór (pop.) s. m., pl. priveghetóri
priveghetor
PRIVIGHITÓR, -OÁRE s. m. și f. v. priveghetor. DOOM
priveghetór (pop.) s. m., pl. priveghetóri
priveghetore
PRIVIGHITÓR, -OÁRE s. m. și f. v. priveghetor. DOOM
priveghetór (pop.) s. m., pl. priveghetóri
priveghetori
PRIVIGHITÓR, -OÁRE s. m. și f. v. priveghetor. DOOM
priveghetór (pop.) s. m., pl. priveghetóri
priveghetorii
PRIVIGHITÓR, -OÁRE s. m. și f. v. priveghetor. DOOM
priveghetór (pop.) s. m., pl. priveghetóri
priveghetorilor
PRIVIGHITÓR, -OÁRE s. m. și f. v. priveghetor. DOOM
priveghetór (pop.) s. m., pl. priveghetóri
priveghetorul
PRIVIGHITÓR, -OÁRE s. m. și f. v. priveghetor. DOOM
priveghetór (pop.) s. m., pl. priveghetóri
priveghetorule
PRIVIGHITÓR, -OÁRE s. m. și f. v. priveghetor. DOOM
priveghetór (pop.) s. m., pl. priveghetóri
priveghetorului
PRIVIGHITÓR, -OÁRE s. m. și f. v. priveghetor. DOOM
priveghetór (pop.) s. m., pl. priveghetóri
priveghez
PRIVIGHEÁ vb. I v. priveghea. DOOM
privegheá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 privegheáză, 1 pl. priveghém, 2 pl. privegheáți; conj. prez. 3 să priveghéze; ger. priveghínd; part. privegheát
privegheze
PRIVIGHEÁ vb. I v. priveghea. DOOM
privegheá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 privegheáză, 1 pl. priveghém, 2 pl. privegheáți; conj. prez. 3 să priveghéze; ger. priveghínd; part. privegheát
priveghezi
PRIVIGHEÁ vb. I v. priveghea. DOOM
privegheá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 privegheáză, 1 pl. priveghém, 2 pl. privegheáți; conj. prez. 3 să priveghéze; ger. priveghínd; part. privegheát
priveghi
PRIVÉGHI, priveghiuri, s. n. (Pop.) 1. Veghere a unui mort noaptea înainte de înmormântare. 2. Veghe, pază, strajă. [Var.: (reg.) privéghe s. f.] – Din priveghea (derivat regresiv). DOOM
privéghi (pop.) s. n., pl. privéghiuri
priveghia
priveghiá (ghéz, – át), vb. – 1. A sta treaz, a sta de veghe. – 2. A veghea, a păzi. – Mr. privegl’u. Var. privighia și der. Lat. pervĭgĭlare (Pușcariu 1391; Philippide, II, 652). – Der. priveghere, s. f. (veghe, pază; supraveghere; slujbă în ajunul unei sărbători); priveghetor, s. m. (supraveghetor; gardă; bărbătușul priveghetorii; Mold., subprefect, funcție stabilită prin decretul lui Alexandru Cuza, în 24 ianuarie 1859); privighetoare, s. f. (femeie care priveghează; Trans., lumînare care se aprinde la căpătîiul unui mort; pasăre cîntătoare, Erithacus luscinia); priveghiu, s. n. (veghe, pază, pază de noapte; veghere a unui mort, înainte de înmormîntare). Din rom. provine rut. prewetje (Candrea, Elemente, 408), ca și sb. privek „serbare nocturnă”.
priveghie
PRIVÉGHIE s. f. v. priveghi.
priveghiere
priveghiá (ghéz, – át), vb. – 1. A sta treaz, a sta de veghe. – 2. A veghea, a păzi. – Mr. privegl’u. Var. privighia și der. Lat. pervĭgĭlare (Pușcariu 1391; Philippide, II, 652). – Der. priveghere, s. f. (veghe, pază; supraveghere; slujbă în ajunul unei sărbători); priveghetor, s. m. (supraveghetor; gardă; bărbătușul priveghetorii; Mold., subprefect, funcție stabilită prin decretul lui Alexandru Cuza, în 24 ianuarie 1859); privighetoare, s. f. (femeie care priveghează; Trans., lumînare care se aprinde la căpătîiul unui mort; pasăre cîntătoare, Erithacus luscinia); priveghiu, s. n. (veghe, pază, pază de noapte; veghere a unui mort, înainte de înmormîntare). Din rom. provine rut. prewetje (Candrea, Elemente, 408), ca și sb. privek „serbare nocturnă”.
priveghind
PRIVIGHEÁ vb. I v. priveghea. DOOM
privegheá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 privegheáză, 1 pl. priveghém, 2 pl. privegheáți; conj. prez. 3 să priveghéze; ger. priveghínd; part. privegheát
priveghiul
PRIVÉGHI, priveghiuri, s. n. (Pop.) 1. Veghere a unui mort noaptea înainte de înmormântare. 2. Veghe, pază, strajă. [Var.: (reg.) privéghe s. f.] – Din priveghea (derivat regresiv). DOOM
privéghi (pop.) s. n., pl. privéghiuri
priveghiului
PRIVÉGHI, priveghiuri, s. n. (Pop.) 1. Veghere a unui mort noaptea înainte de înmormântare. 2. Veghe, pază, strajă. [Var.: (reg.) privéghe s. f.] – Din priveghea (derivat regresiv). DOOM
privéghi (pop.) s. n., pl. privéghiuri
priveghiuri
PRIVÉGHI, priveghiuri, s. n. (Pop.) 1. Veghere a unui mort noaptea înainte de înmormântare. 2. Veghe, pază, strajă. [Var.: (reg.) privéghe s. f.] – Din priveghea (derivat regresiv). DOOM
privéghi (pop.) s. n., pl. privéghiuri
priveghiurile
PRIVÉGHI, priveghiuri, s. n. (Pop.) 1. Veghere a unui mort noaptea înainte de înmormântare. 2. Veghe, pază, strajă. [Var.: (reg.) privéghe s. f.] – Din priveghea (derivat regresiv). DOOM
privéghi (pop.) s. n., pl. privéghiuri
priveghiurilor
PRIVÉGHI, priveghiuri, s. n. (Pop.) 1. Veghere a unui mort noaptea înainte de înmormântare. 2. Veghe, pază, strajă. [Var.: (reg.) privéghe s. f.] – Din priveghea (derivat regresiv). DOOM
privéghi (pop.) s. n., pl. privéghiuri
priveli
PRIVEÁLĂ, priveli, s. f. (Înv. și reg.) 1. Privit. ◊ Loc. vb. A sta (sau a ieși) în priveală = a privi. ♦ Inspecție. 2. Priveliște (1). – Privi + suf. -eală. DOOM
priveálă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. privélii; (priveliști) pl. privéli
privelii
PRIVEÁLĂ, priveli, s. f. (Înv. și reg.) 1. Privit. ◊ Loc. vb. A sta (sau a ieși) în priveală = a privi. ♦ Inspecție. 2. Priveliște (1). – Privi + suf. -eală. DOOM
priveálă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. privélii; (priveliști) pl. privéli
privelile
PRIVEÁLĂ, priveli, s. f. (Înv. și reg.) 1. Privit. ◊ Loc. vb. A sta (sau a ieși) în priveală = a privi. ♦ Inspecție. 2. Priveliște (1). – Privi + suf. -eală. DOOM
priveálă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. privélii; (priveliști) pl. privéli
privelilor
PRIVEÁLĂ, priveli, s. f. (Înv. și reg.) 1. Privit. ◊ Loc. vb. A sta (sau a ieși) în priveală = a privi. ♦ Inspecție. 2. Priveliște (1). – Privi + suf. -eală. DOOM
priveálă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. privélii; (priveliști) pl. privéli
priveliște
PRIVÉLIȘTE, priveliști, s. f. 1. Tablou, aspect din natură; peisaj, priveală. 2. Aspect, fapt etc. (interesant, neobișnuit etc.) care se înfățișează înaintea ochilor. 3. (Înv.) Faptul de a privi. ◊ Loc. adv. În priveliște = în văzul tuturor, la vedere, în public. – Priveală + suf. -iște. DOOM
privéliște s. f., g.-d. art. privéliștii; pl. privéliști
priveliștea
PRIVÉLIȘTE, priveliști, s. f. 1. Tablou, aspect din natură; peisaj, priveală. 2. Aspect, fapt etc. (interesant, neobișnuit etc.) care se înfățișează înaintea ochilor. 3. (Înv.) Faptul de a privi. ◊ Loc. adv. În priveliște = în văzul tuturor, la vedere, în public. – Priveală + suf. -iște. DOOM
privéliște s. f., g.-d. art. privéliștii; pl. privéliști
priveliști
PRIVÉLIȘTE, priveliști, s. f. 1. Tablou, aspect din natură; peisaj, priveală. 2. Aspect, fapt etc. (interesant, neobișnuit etc.) care se înfățișează înaintea ochilor. 3. (Înv.) Faptul de a privi. ◊ Loc. adv. În priveliște = în văzul tuturor, la vedere, în public. – Priveală + suf. -iște. DOOM
privéliște s. f., g.-d. art. privéliștii; pl. privéliști
priveliștii
PRIVÉLIȘTE, priveliști, s. f. 1. Tablou, aspect din natură; peisaj, priveală. 2. Aspect, fapt etc. (interesant, neobișnuit etc.) care se înfățișează înaintea ochilor. 3. (Înv.) Faptul de a privi. ◊ Loc. adv. În priveliște = în văzul tuturor, la vedere, în public. – Priveală + suf. -iște. DOOM
privéliște s. f., g.-d. art. privéliștii; pl. privéliști
priveliștile
PRIVÉLIȘTE, priveliști, s. f. 1. Tablou, aspect din natură; peisaj, priveală. 2. Aspect, fapt etc. (interesant, neobișnuit etc.) care se înfățișează înaintea ochilor. 3. (Înv.) Faptul de a privi. ◊ Loc. adv. În priveliște = în văzul tuturor, la vedere, în public. – Priveală + suf. -iște. DOOM
privéliște s. f., g.-d. art. privéliștii; pl. privéliști
priveliștilor
PRIVÉLIȘTE, priveliști, s. f. 1. Tablou, aspect din natură; peisaj, priveală. 2. Aspect, fapt etc. (interesant, neobișnuit etc.) care se înfățișează înaintea ochilor. 3. (Înv.) Faptul de a privi. ◊ Loc. adv. În priveliște = în văzul tuturor, la vedere, în public. – Priveală + suf. -iște. DOOM
privéliște s. f., g.-d. art. privéliștii; pl. privéliști
privesc
PRIVÍ, privesc, vb. IV. 1. Tranz., intranz. și refl. recipr. A-și îndrepta ochii, privirea spre cineva sau ceva pentru a vedea; a se uita. ◊ Expr. (Tranz.) A nu privi cu ochi buni = a dezaproba, a nu admite. 2. Tranz. și refl. A (se) considera, a (se) socoti, a (se) crede. 3. Tranz. (La pers. 3) A se referi la...; a interesa pe cineva; a fi de competența cuiva. ◊ Expr. În (ceea) ce privește... = în privința..., cu privire la..., relativ la... – Cf. sl. praviti. DOOM
priví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. privésc, imperf. 3 sg. priveá; conj. prez. 3 să priveáscă
privez
PRIVÁ, privez, vb. I. Tranz. (Livr.) A împiedica pe cineva să se bucure de un avantaj, de un drept care i se cuvine, de ceva necesar. ♦ Refl. A renunța (de bunăvoie sau constrâns la ceva necesar) la un bun sau la un drept. – Din fr. priver, lat. privare. DOOM
privá (a ~) vb., ind. prez. 3 priveáză
priveze
PRIVÁ, privez, vb. I. Tranz. (Livr.) A împiedica pe cineva să se bucure de un avantaj, de un drept care i se cuvine, de ceva necesar. ♦ Refl. A renunța (de bunăvoie sau constrâns la ceva necesar) la un bun sau la un drept. – Din fr. priver, lat. privare. DOOM
privá (a ~) vb., ind. prez. 3 priveáză
privezi
PRIVÁ, privez, vb. I. Tranz. (Livr.) A împiedica pe cineva să se bucure de un avantaj, de un drept care i se cuvine, de ceva necesar. ♦ Refl. A renunța (de bunăvoie sau constrâns la ceva necesar) la un bun sau la un drept. – Din fr. priver, lat. privare. DOOM
privá (a ~) vb., ind. prez. 3 priveáză
privește
PRIVÍ, privesc, vb. IV. 1. Tranz., intranz. și refl. recipr. A-și îndrepta ochii, privirea spre cineva sau ceva pentru a vedea; a se uita. ◊ Expr. (Tranz.) A nu privi cu ochi buni = a dezaproba, a nu admite. 2. Tranz. și refl. A (se) considera, a (se) socoti, a (se) crede. 3. Tranz. (La pers. 3) A se referi la...; a interesa pe cineva; a fi de competența cuiva. ◊ Expr. În (ceea) ce privește... = în privința..., cu privire la..., relativ la... – Cf. sl. praviti. DOOM
priví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. privésc, imperf. 3 sg. priveá; conj. prez. 3 să priveáscă
priveștea
PRIVEȘTÍ, priveștesc, vb. IV. Tranz. (Regional) 1. A acoperi, a trece peste; (despre lichide) a se revărsa peste marginile unui vas prea plin. (Fig.) A dragostelor fire. Uscatul tot îl cuprinde și mările priveștește. CONACHI, P. 83. 2. A tivi, a întoarce o tivitură, făcînd-o dublă, spre a fi mai trainică. – Variantă: priviștí (ȘEZ. V 119) vb. IV.
priveșteai
PRIVEȘTÍ, priveștesc, vb. IV. Tranz. (Regional) 1. A acoperi, a trece peste; (despre lichide) a se revărsa peste marginile unui vas prea plin. (Fig.) A dragostelor fire. Uscatul tot îl cuprinde și mările priveștește. CONACHI, P. 83. 2. A tivi, a întoarce o tivitură, făcînd-o dublă, spre a fi mai trainică. – Variantă: priviștí (ȘEZ. V 119) vb. IV.
priveșteam
PRIVEȘTÍ, priveștesc, vb. IV. Tranz. (Regional) 1. A acoperi, a trece peste; (despre lichide) a se revărsa peste marginile unui vas prea plin. (Fig.) A dragostelor fire. Uscatul tot îl cuprinde și mările priveștește. CONACHI, P. 83. 2. A tivi, a întoarce o tivitură, făcînd-o dublă, spre a fi mai trainică. – Variantă: priviștí (ȘEZ. V 119) vb. IV.
priveștească
PRIVEȘTÍ, priveștesc, vb. IV. Tranz. (Regional) 1. A acoperi, a trece peste; (despre lichide) a se revărsa peste marginile unui vas prea plin. (Fig.) A dragostelor fire. Uscatul tot îl cuprinde și mările priveștește. CONACHI, P. 83. 2. A tivi, a întoarce o tivitură, făcînd-o dublă, spre a fi mai trainică. – Variantă: priviștí (ȘEZ. V 119) vb. IV.
priveșteau
PRIVEȘTÍ, priveștesc, vb. IV. Tranz. (Regional) 1. A acoperi, a trece peste; (despre lichide) a se revărsa peste marginile unui vas prea plin. (Fig.) A dragostelor fire. Uscatul tot îl cuprinde și mările priveștește. CONACHI, P. 83. 2. A tivi, a întoarce o tivitură, făcînd-o dublă, spre a fi mai trainică. – Variantă: priviștí (ȘEZ. V 119) vb. IV.
priveșteați
PRIVEȘTÍ, priveștesc, vb. IV. Tranz. (Regional) 1. A acoperi, a trece peste; (despre lichide) a se revărsa peste marginile unui vas prea plin. (Fig.) A dragostelor fire. Uscatul tot îl cuprinde și mările priveștește. CONACHI, P. 83. 2. A tivi, a întoarce o tivitură, făcînd-o dublă, spre a fi mai trainică. – Variantă: priviștí (ȘEZ. V 119) vb. IV.
priveștesc
PRIVEȘTÍ, priveștesc, vb. IV. Tranz. (Regional) 1. A acoperi, a trece peste; (despre lichide) a se revărsa peste marginile unui vas prea plin. (Fig.) A dragostelor fire. Uscatul tot îl cuprinde și mările priveștește. CONACHI, P. 83. 2. A tivi, a întoarce o tivitură, făcînd-o dublă, spre a fi mai trainică. – Variantă: priviștí (ȘEZ. V 119) vb. IV.
priveștește
PRIVEȘTÍ, priveștesc, vb. IV. Tranz. (Regional) 1. A acoperi, a trece peste; (despre lichide) a se revărsa peste marginile unui vas prea plin. (Fig.) A dragostelor fire. Uscatul tot îl cuprinde și mările priveștește. CONACHI, P. 83. 2. A tivi, a întoarce o tivitură, făcînd-o dublă, spre a fi mai trainică. – Variantă: priviștí (ȘEZ. V 119) vb. IV.
priveștești
PRIVEȘTÍ, priveștesc, vb. IV. Tranz. (Regional) 1. A acoperi, a trece peste; (despre lichide) a se revărsa peste marginile unui vas prea plin. (Fig.) A dragostelor fire. Uscatul tot îl cuprinde și mările priveștește. CONACHI, P. 83. 2. A tivi, a întoarce o tivitură, făcînd-o dublă, spre a fi mai trainică. – Variantă: priviștí (ȘEZ. V 119) vb. IV.
privești
PRIVEȘTÍ, priveștesc, vb. IV. Tranz. (Regional) 1. A acoperi, a trece peste; (despre lichide) a se revărsa peste marginile unui vas prea plin. (Fig.) A dragostelor fire. Uscatul tot îl cuprinde și mările priveștește. CONACHI, P. 83. 2. A tivi, a întoarce o tivitură, făcînd-o dublă, spre a fi mai trainică. – Variantă: priviștí (ȘEZ. V 119) vb. IV.
privești
PRIVÍ, privesc, vb. IV. 1. Tranz., intranz. și refl. recipr. A-și îndrepta ochii, privirea spre cineva sau ceva pentru a vedea; a se uita. ◊ Expr. (Tranz.) A nu privi cu ochi buni = a dezaproba, a nu admite. 2. Tranz. și refl. A (se) considera, a (se) socoti, a (se) crede. 3. Tranz. (La pers. 3) A se referi la...; a interesa pe cineva; a fi de competența cuiva. ◊ Expr. În (ceea) ce privește... = în privința..., cu privire la..., relativ la... – Cf. sl. praviti. DOOM
priví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. privésc, imperf. 3 sg. priveá; conj. prez. 3 să priveáscă
priveștii
PRIVEȘTÍ, priveștesc, vb. IV. Tranz. (Regional) 1. A acoperi, a trece peste; (despre lichide) a se revărsa peste marginile unui vas prea plin. (Fig.) A dragostelor fire. Uscatul tot îl cuprinde și mările priveștește. CONACHI, P. 83. 2. A tivi, a întoarce o tivitură, făcînd-o dublă, spre a fi mai trainică. – Variantă: priviștí (ȘEZ. V 119) vb. IV.
priveștim
PRIVEȘTÍ, priveștesc, vb. IV. Tranz. (Regional) 1. A acoperi, a trece peste; (despre lichide) a se revărsa peste marginile unui vas prea plin. (Fig.) A dragostelor fire. Uscatul tot îl cuprinde și mările priveștește. CONACHI, P. 83. 2. A tivi, a întoarce o tivitură, făcînd-o dublă, spre a fi mai trainică. – Variantă: priviștí (ȘEZ. V 119) vb. IV.
priveștind
PRIVEȘTÍ, priveștesc, vb. IV. Tranz. (Regional) 1. A acoperi, a trece peste; (despre lichide) a se revărsa peste marginile unui vas prea plin. (Fig.) A dragostelor fire. Uscatul tot îl cuprinde și mările priveștește. CONACHI, P. 83. 2. A tivi, a întoarce o tivitură, făcînd-o dublă, spre a fi mai trainică. – Variantă: priviștí (ȘEZ. V 119) vb. IV.
priveștire
PRIVEȘTÍ, priveștesc, vb. IV. Tranz. (Regional) 1. A acoperi, a trece peste; (despre lichide) a se revărsa peste marginile unui vas prea plin. (Fig.) A dragostelor fire. Uscatul tot îl cuprinde și mările priveștește. CONACHI, P. 83. 2. A tivi, a întoarce o tivitură, făcînd-o dublă, spre a fi mai trainică. – Variantă: priviștí (ȘEZ. V 119) vb. IV.
priveștire
PRIVEȘTÍ, priveștesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A acoperi, a trece peste; (despre lichide) a se vărsa peste marginile unui vas prea plin. 2. A tivi. – V. prevești.
priveștiră
PRIVEȘTÍ, priveștesc, vb. IV. Tranz. (Regional) 1. A acoperi, a trece peste; (despre lichide) a se revărsa peste marginile unui vas prea plin. (Fig.) A dragostelor fire. Uscatul tot îl cuprinde și mările priveștește. CONACHI, P. 83. 2. A tivi, a întoarce o tivitură, făcînd-o dublă, spre a fi mai trainică. – Variantă: priviștí (ȘEZ. V 119) vb. IV.
priveștirăm
PRIVEȘTÍ, priveștesc, vb. IV. Tranz. (Regional) 1. A acoperi, a trece peste; (despre lichide) a se revărsa peste marginile unui vas prea plin. (Fig.) A dragostelor fire. Uscatul tot îl cuprinde și mările priveștește. CONACHI, P. 83. 2. A tivi, a întoarce o tivitură, făcînd-o dublă, spre a fi mai trainică. – Variantă: priviștí (ȘEZ. V 119) vb. IV.
priveștirăți
PRIVEȘTÍ, priveștesc, vb. IV. Tranz. (Regional) 1. A acoperi, a trece peste; (despre lichide) a se revărsa peste marginile unui vas prea plin. (Fig.) A dragostelor fire. Uscatul tot îl cuprinde și mările priveștește. CONACHI, P. 83. 2. A tivi, a întoarce o tivitură, făcînd-o dublă, spre a fi mai trainică. – Variantă: priviștí (ȘEZ. V 119) vb. IV.
priveștise
PRIVEȘTÍ, priveștesc, vb. IV. Tranz. (Regional) 1. A acoperi, a trece peste; (despre lichide) a se revărsa peste marginile unui vas prea plin. (Fig.) A dragostelor fire. Uscatul tot îl cuprinde și mările priveștește. CONACHI, P. 83. 2. A tivi, a întoarce o tivitură, făcînd-o dublă, spre a fi mai trainică. – Variantă: priviștí (ȘEZ. V 119) vb. IV.
priveștisem
PRIVEȘTÍ, priveștesc, vb. IV. Tranz. (Regional) 1. A acoperi, a trece peste; (despre lichide) a se revărsa peste marginile unui vas prea plin. (Fig.) A dragostelor fire. Uscatul tot îl cuprinde și mările priveștește. CONACHI, P. 83. 2. A tivi, a întoarce o tivitură, făcînd-o dublă, spre a fi mai trainică. – Variantă: priviștí (ȘEZ. V 119) vb. IV.
priveștiseră
PRIVEȘTÍ, priveștesc, vb. IV. Tranz. (Regional) 1. A acoperi, a trece peste; (despre lichide) a se revărsa peste marginile unui vas prea plin. (Fig.) A dragostelor fire. Uscatul tot îl cuprinde și mările priveștește. CONACHI, P. 83. 2. A tivi, a întoarce o tivitură, făcînd-o dublă, spre a fi mai trainică. – Variantă: priviștí (ȘEZ. V 119) vb. IV.
priveștiserăm
PRIVEȘTÍ, priveștesc, vb. IV. Tranz. (Regional) 1. A acoperi, a trece peste; (despre lichide) a se revărsa peste marginile unui vas prea plin. (Fig.) A dragostelor fire. Uscatul tot îl cuprinde și mările priveștește. CONACHI, P. 83. 2. A tivi, a întoarce o tivitură, făcînd-o dublă, spre a fi mai trainică. – Variantă: priviștí (ȘEZ. V 119) vb. IV.
priveștiserăți
PRIVEȘTÍ, priveștesc, vb. IV. Tranz. (Regional) 1. A acoperi, a trece peste; (despre lichide) a se revărsa peste marginile unui vas prea plin. (Fig.) A dragostelor fire. Uscatul tot îl cuprinde și mările priveștește. CONACHI, P. 83. 2. A tivi, a întoarce o tivitură, făcînd-o dublă, spre a fi mai trainică. – Variantă: priviștí (ȘEZ. V 119) vb. IV.
priveștiseși
PRIVEȘTÍ, priveștesc, vb. IV. Tranz. (Regional) 1. A acoperi, a trece peste; (despre lichide) a se revărsa peste marginile unui vas prea plin. (Fig.) A dragostelor fire. Uscatul tot îl cuprinde și mările priveștește. CONACHI, P. 83. 2. A tivi, a întoarce o tivitură, făcînd-o dublă, spre a fi mai trainică. – Variantă: priviștí (ȘEZ. V 119) vb. IV.
priveștiseți
PRIVEȘTÍ, priveștesc, vb. IV. Tranz. (Regional) 1. A acoperi, a trece peste; (despre lichide) a se revărsa peste marginile unui vas prea plin. (Fig.) A dragostelor fire. Uscatul tot îl cuprinde și mările priveștește. CONACHI, P. 83. 2. A tivi, a întoarce o tivitură, făcînd-o dublă, spre a fi mai trainică. – Variantă: priviștí (ȘEZ. V 119) vb. IV.
priveștit
PRIVEȘTÍ, priveștesc, vb. IV. Tranz. (Regional) 1. A acoperi, a trece peste; (despre lichide) a se revărsa peste marginile unui vas prea plin. (Fig.) A dragostelor fire. Uscatul tot îl cuprinde și mările priveștește. CONACHI, P. 83. 2. A tivi, a întoarce o tivitură, făcînd-o dublă, spre a fi mai trainică. – Variantă: priviștí (ȘEZ. V 119) vb. IV.
priveștit
PRIVEȘTÍT, -Ă, priveștiți, -te, adj. (Regional) Acoperit. (Atestat în forma priviștit) împăratul cel iscoditor, înțelegînd adîncul aist priviștit de mare, atunci a priceput că-i tare greu să birui pe un om și viteaz și înțelept. I. CR. II 235. – Variantă: priviștít, -ă adj.
priveștiși
PRIVEȘTÍ, priveștesc, vb. IV. Tranz. (Regional) 1. A acoperi, a trece peste; (despre lichide) a se revărsa peste marginile unui vas prea plin. (Fig.) A dragostelor fire. Uscatul tot îl cuprinde și mările priveștește. CONACHI, P. 83. 2. A tivi, a întoarce o tivitură, făcînd-o dublă, spre a fi mai trainică. – Variantă: priviștí (ȘEZ. V 119) vb. IV.
priveștiți
PRIVEȘTÍ, priveștesc, vb. IV. Tranz. (Regional) 1. A acoperi, a trece peste; (despre lichide) a se revărsa peste marginile unui vas prea plin. (Fig.) A dragostelor fire. Uscatul tot îl cuprinde și mările priveștește. CONACHI, P. 83. 2. A tivi, a întoarce o tivitură, făcînd-o dublă, spre a fi mai trainică. – Variantă: priviștí (ȘEZ. V 119) vb. IV.
privi
PRIVÍ, privesc, vb. IV. 1. Tranz., intranz. și refl. recipr. A-și îndrepta ochii, privirea spre cineva sau ceva pentru a vedea; a se uita. ◊ Expr. (Tranz.) A nu privi cu ochi buni = a dezaproba, a nu admite. 2. Tranz. și refl. A (se) considera, a (se) socoti, a (se) crede. 3. Tranz. (La pers. 3) A se referi la...; a interesa pe cineva; a fi de competența cuiva. ◊ Expr. În (ceea) ce privește... = în privința..., cu privire la..., relativ la... – Cf. sl. praviti. DOOM
priví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. privésc, imperf. 3 sg. priveá; conj. prez. 3 să priveáscă
privighea
PRIVIGHEÁ vb. I v. priveghea. DOOM
privegheá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 privegheáză, 1 pl. priveghém, 2 pl. privegheáți; conj. prez. 3 să priveghéze; ger. priveghínd; part. privegheát
privigheală
PRIVEGHEÁLĂ s. f. (Pop.) Priveghere. [Var.: (reg.) privigheálă s. f.] – Priveghea + suf. -eală. DOOM
privegheálă (pop.) s. f., g.-d. art. priveghélii
privigheat
PRIVIGHEÁ vb. I v. priveghea.
privighere
PRIVEGHÉRE, privegheri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a priveghea. 1. Străjuire, pază, veghe. ♦ Supraveghere, control; grijă, atenție. 2. Serviciu religios care se oficiază noaptea sau seara, în ajunul unei sărbători, într-o mănăstire sau într-o biserică ortodoxă. [Var.: (reg.) privighére s. f.] – V. priveghea. DOOM
priveghére (pop.) s. f., g.-d. art. priveghérii; pl. priveghéri
privighetoare
PRIVIGHITÓR, -OÁRE s. m. și f. v. priveghetor. DOOM
priveghetór (pop.) s. m., pl. priveghetóri
privighetoare
PRIVIGHITOÁRE s. f. v. privighetoare. DOOM
privighetoáre (pasăre) s. f., g.-d. art. privighetórii; pl. privighetóri
privighetoarea
PRIVIGHITÓR, -OÁRE s. m. și f. v. priveghetor. DOOM
priveghetór (pop.) s. m., pl. priveghetóri
privighetoarea
PRIVIGHITOÁRE s. f. v. privighetoare. DOOM
privighetoáre (pasăre) s. f., g.-d. art. privighetórii; pl. privighetóri
privighetoarei
PRIVIGHITÓR, -OÁRE s. m. și f. v. priveghetor. DOOM
priveghetór (pop.) s. m., pl. priveghetóri
privighetoarele
PRIVIGHITÓR, -OÁRE s. m. și f. v. priveghetor. DOOM
priveghetór (pop.) s. m., pl. priveghetóri
privighetoarelor
PRIVIGHITÓR, -OÁRE s. m. și f. v. priveghetor. DOOM
priveghetór (pop.) s. m., pl. priveghetóri
privighetoareo
PRIVIGHITÓR, -OÁRE s. m. și f. v. priveghetor. DOOM
priveghetór (pop.) s. m., pl. priveghetóri
privighetoareo
PRIVIGHITOÁRE s. f. v. privighetoare. DOOM
privighetoáre (pasăre) s. f., g.-d. art. privighetórii; pl. privighetóri
privighetor
PRIVIGHITÓR, -OÁRE s. m. și f. v. priveghetor. DOOM
priveghetór (pop.) s. m., pl. priveghetóri
privighetore
PRIVIGHITÓR, -OÁRE s. m. și f. v. priveghetor. DOOM
priveghetór (pop.) s. m., pl. priveghetóri
privighetori
PRIVIGHITÓR, -OÁRE s. m. și f. v. priveghetor. DOOM
priveghetór (pop.) s. m., pl. priveghetóri
privighetori
PRIVIGHITOÁRE s. f. v. privighetoare. DOOM
privighetoáre (pasăre) s. f., g.-d. art. privighetórii; pl. privighetóri
privighetorii
PRIVIGHITÓR, -OÁRE s. m. și f. v. priveghetor. DOOM
priveghetór (pop.) s. m., pl. priveghetóri
privighetorii
PRIVIGHITOÁRE s. f. v. privighetoare. DOOM
privighetoáre (pasăre) s. f., g.-d. art. privighetórii; pl. privighetóri
privighetorile
PRIVIGHITOÁRE s. f. v. privighetoare. DOOM
privighetoáre (pasăre) s. f., g.-d. art. privighetórii; pl. privighetóri
privighetorilor
PRIVIGHITÓR, -OÁRE s. m. și f. v. priveghetor. DOOM
priveghetór (pop.) s. m., pl. priveghetóri
privighetorilor
PRIVIGHITOÁRE s. f. v. privighetoare. DOOM
privighetoáre (pasăre) s. f., g.-d. art. privighetórii; pl. privighetóri
privighetorul
PRIVIGHITÓR, -OÁRE s. m. și f. v. priveghetor. DOOM
priveghetór (pop.) s. m., pl. priveghetóri
privighetorule
PRIVIGHITÓR, -OÁRE s. m. și f. v. priveghetor. DOOM
priveghetór (pop.) s. m., pl. priveghetóri
privighetorului
PRIVIGHITÓR, -OÁRE s. m. și f. v. priveghetor. DOOM
priveghetór (pop.) s. m., pl. priveghetóri
privighitoare
PRIVIGHITÓR, -OÁRE s. m. și f. v. priveghetor. DOOM
priveghetór (pop.) s. m., pl. priveghetóri
privighitoare
PRIVIGHITOÁRE s. f. v. privighetoare. DOOM
privighetoáre (pasăre) s. f., g.-d. art. privighetórii; pl. privighetóri
privighitor
PRIVIGHITÓR, -OÁRE s. m. și f. v. priveghetor. DOOM
priveghetór (pop.) s. m., pl. priveghetóri
privii
PRIVÍ, privesc, vb. IV. 1. Tranz., intranz. și refl. recipr. A-și îndrepta ochii, privirea spre cineva sau ceva pentru a vedea; a se uita. ◊ Expr. (Tranz.) A nu privi cu ochi buni = a dezaproba, a nu admite. 2. Tranz. și refl. A (se) considera, a (se) socoti, a (se) crede. 3. Tranz. (La pers. 3) A se referi la...; a interesa pe cineva; a fi de competența cuiva. ◊ Expr. În (ceea) ce privește... = în privința..., cu privire la..., relativ la... – Cf. sl. praviti. DOOM
priví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. privésc, imperf. 3 sg. priveá; conj. prez. 3 să priveáscă
privilegia
PRIVILEGIÁ, privilegiez, vb. I. Tranz. A favoriza pe cineva, a acorda cuiva o favoare, un privilegiu. [Pr.: -gi-a] – Din fr. privilégier. DOOM
privilegiá (a ~) (-gi-a) vb., ind. prez. 3 privilegiáză, 1 pl. privilegiém (-gi-em); conj. prez. 3 să privilegiéze; ger. privilegiínd (-gi-ind)
privilegiai
PRIVILEGIÁ, privilegiez, vb. I. Tranz. A favoriza pe cineva, a acorda cuiva o favoare, un privilegiu. [Pr.: -gi-a] – Din fr. privilégier. DOOM
privilegiá (a ~) (-gi-a) vb., ind. prez. 3 privilegiáză, 1 pl. privilegiém (-gi-em); conj. prez. 3 să privilegiéze; ger. privilegiínd (-gi-ind)
privilegial
PRIVILEGIÁL, -Ă adj. Referitor la privilegiu, care prevede un privilegiu. [Pron. gi-al. / et. incertă].
privilegiala
PRIVILEGIÁL, -Ă adj. Referitor la privilegiu, care prevede un privilegiu. [Pron. gi-al. / et. incertă].
privilegiale
PRIVILEGIÁL, -Ă adj. Referitor la privilegiu, care prevede un privilegiu. [Pron. gi-al. / et. incertă].
privilegialei
PRIVILEGIÁL, -Ă adj. Referitor la privilegiu, care prevede un privilegiu. [Pron. gi-al. / et. incertă].
privilegialele
PRIVILEGIÁL, -Ă adj. Referitor la privilegiu, care prevede un privilegiu. [Pron. gi-al. / et. incertă].
privilegialelor
PRIVILEGIÁL, -Ă adj. Referitor la privilegiu, care prevede un privilegiu. [Pron. gi-al. / et. incertă].
privilegiali
PRIVILEGIÁL, -Ă adj. Referitor la privilegiu, care prevede un privilegiu. [Pron. gi-al. / et. incertă].
privilegialii
PRIVILEGIÁL, -Ă adj. Referitor la privilegiu, care prevede un privilegiu. [Pron. gi-al. / et. incertă].
privilegialilor
PRIVILEGIÁL, -Ă adj. Referitor la privilegiu, care prevede un privilegiu. [Pron. gi-al. / et. incertă].
privilegialul
PRIVILEGIÁL, -Ă adj. Referitor la privilegiu, care prevede un privilegiu. [Pron. gi-al. / et. incertă].
privilegialului
PRIVILEGIÁL, -Ă adj. Referitor la privilegiu, care prevede un privilegiu. [Pron. gi-al. / et. incertă].
privilegiam
PRIVILEGIÁ, privilegiez, vb. I. Tranz. A favoriza pe cineva, a acorda cuiva o favoare, un privilegiu. [Pr.: -gi-a] – Din fr. privilégier. DOOM
privilegiá (a ~) (-gi-a) vb., ind. prez. 3 privilegiáză, 1 pl. privilegiém (-gi-em); conj. prez. 3 să privilegiéze; ger. privilegiínd (-gi-ind)
privilegiară
PRIVILEGIÁ, privilegiez, vb. I. Tranz. A favoriza pe cineva, a acorda cuiva o favoare, un privilegiu. [Pr.: -gi-a] – Din fr. privilégier. DOOM
privilegiá (a ~) (-gi-a) vb., ind. prez. 3 privilegiáză, 1 pl. privilegiém (-gi-em); conj. prez. 3 să privilegiéze; ger. privilegiínd (-gi-ind)
privilegiarăm
PRIVILEGIÁ, privilegiez, vb. I. Tranz. A favoriza pe cineva, a acorda cuiva o favoare, un privilegiu. [Pr.: -gi-a] – Din fr. privilégier. DOOM
privilegiá (a ~) (-gi-a) vb., ind. prez. 3 privilegiáză, 1 pl. privilegiém (-gi-em); conj. prez. 3 să privilegiéze; ger. privilegiínd (-gi-ind)
privilegiarăți
PRIVILEGIÁ, privilegiez, vb. I. Tranz. A favoriza pe cineva, a acorda cuiva o favoare, un privilegiu. [Pr.: -gi-a] – Din fr. privilégier. DOOM
privilegiá (a ~) (-gi-a) vb., ind. prez. 3 privilegiáză, 1 pl. privilegiém (-gi-em); conj. prez. 3 să privilegiéze; ger. privilegiínd (-gi-ind)
privilegiase
PRIVILEGIÁ, privilegiez, vb. I. Tranz. A favoriza pe cineva, a acorda cuiva o favoare, un privilegiu. [Pr.: -gi-a] – Din fr. privilégier. DOOM
privilegiá (a ~) (-gi-a) vb., ind. prez. 3 privilegiáză, 1 pl. privilegiém (-gi-em); conj. prez. 3 să privilegiéze; ger. privilegiínd (-gi-ind)
privilegiasem
PRIVILEGIÁ, privilegiez, vb. I. Tranz. A favoriza pe cineva, a acorda cuiva o favoare, un privilegiu. [Pr.: -gi-a] – Din fr. privilégier. DOOM
privilegiá (a ~) (-gi-a) vb., ind. prez. 3 privilegiáză, 1 pl. privilegiém (-gi-em); conj. prez. 3 să privilegiéze; ger. privilegiínd (-gi-ind)
privilegiaseră
PRIVILEGIÁ, privilegiez, vb. I. Tranz. A favoriza pe cineva, a acorda cuiva o favoare, un privilegiu. [Pr.: -gi-a] – Din fr. privilégier. DOOM
privilegiá (a ~) (-gi-a) vb., ind. prez. 3 privilegiáză, 1 pl. privilegiém (-gi-em); conj. prez. 3 să privilegiéze; ger. privilegiínd (-gi-ind)
privilegiaserăm
PRIVILEGIÁ, privilegiez, vb. I. Tranz. A favoriza pe cineva, a acorda cuiva o favoare, un privilegiu. [Pr.: -gi-a] – Din fr. privilégier. DOOM
privilegiá (a ~) (-gi-a) vb., ind. prez. 3 privilegiáză, 1 pl. privilegiém (-gi-em); conj. prez. 3 să privilegiéze; ger. privilegiínd (-gi-ind)
privilegiaserăți
PRIVILEGIÁ, privilegiez, vb. I. Tranz. A favoriza pe cineva, a acorda cuiva o favoare, un privilegiu. [Pr.: -gi-a] – Din fr. privilégier. DOOM
privilegiá (a ~) (-gi-a) vb., ind. prez. 3 privilegiáză, 1 pl. privilegiém (-gi-em); conj. prez. 3 să privilegiéze; ger. privilegiínd (-gi-ind)
privilegiaseși
PRIVILEGIÁ, privilegiez, vb. I. Tranz. A favoriza pe cineva, a acorda cuiva o favoare, un privilegiu. [Pr.: -gi-a] – Din fr. privilégier. DOOM
privilegiá (a ~) (-gi-a) vb., ind. prez. 3 privilegiáză, 1 pl. privilegiém (-gi-em); conj. prez. 3 să privilegiéze; ger. privilegiínd (-gi-ind)
privilegiaseți
PRIVILEGIÁ, privilegiez, vb. I. Tranz. A favoriza pe cineva, a acorda cuiva o favoare, un privilegiu. [Pr.: -gi-a] – Din fr. privilégier. DOOM
privilegiá (a ~) (-gi-a) vb., ind. prez. 3 privilegiáză, 1 pl. privilegiém (-gi-em); conj. prez. 3 să privilegiéze; ger. privilegiínd (-gi-ind)
privilegiat
PRIVILEGIÁ, privilegiez, vb. I. Tranz. A favoriza pe cineva, a acorda cuiva o favoare, un privilegiu. [Pr.: -gi-a] – Din fr. privilégier. DOOM
privilegiá (a ~) (-gi-a) vb., ind. prez. 3 privilegiáză, 1 pl. privilegiém (-gi-em); conj. prez. 3 să privilegiéze; ger. privilegiínd (-gi-ind)
privilegiat
PRIVILEGIÁT, -Ă, privilegiați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană, grup, clasă socială) care se bucură de un privilegiu, de o favoare, de un avantaj. [Pr.: -gi-at] – V. privilegia. DOOM
privilegiát (-gi-at) adj. m., s. m., pl. privilegiáți; adj. f., s. f. privilegiátă, pl. privilegiáte
privilegiat
PRIVILEGIÁT, -Ă, privilegiați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană, grup, clasă socială) care se bucură de un privilegiu, de o favoare, de un avantaj. [Pr.: -gi-at] – V. privilegia. DOOM
privilegiát (-gi-at) adj. m., s. m., pl. privilegiáți; adj. f., s. f. privilegiátă, pl. privilegiáte
privilegiata
PRIVILEGIÁT, -Ă, privilegiați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană, grup, clasă socială) care se bucură de un privilegiu, de o favoare, de un avantaj. [Pr.: -gi-at] – V. privilegia. DOOM
privilegiát (-gi-at) adj. m., s. m., pl. privilegiáți; adj. f., s. f. privilegiátă, pl. privilegiáte
privilegiata
PRIVILEGIÁT, -Ă, privilegiați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană, grup, clasă socială) care se bucură de un privilegiu, de o favoare, de un avantaj. [Pr.: -gi-at] – V. privilegia. DOOM
privilegiát (-gi-at) adj. m., s. m., pl. privilegiáți; adj. f., s. f. privilegiátă, pl. privilegiáte
privilegiate
PRIVILEGIÁT, -Ă, privilegiați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană, grup, clasă socială) care se bucură de un privilegiu, de o favoare, de un avantaj. [Pr.: -gi-at] – V. privilegia. DOOM
privilegiát (-gi-at) adj. m., s. m., pl. privilegiáți; adj. f., s. f. privilegiátă, pl. privilegiáte
privilegiate
PRIVILEGIÁT, -Ă, privilegiați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană, grup, clasă socială) care se bucură de un privilegiu, de o favoare, de un avantaj. [Pr.: -gi-at] – V. privilegia. DOOM
privilegiát (-gi-at) adj. m., s. m., pl. privilegiáți; adj. f., s. f. privilegiátă, pl. privilegiáte
privilegiatei
PRIVILEGIÁT, -Ă, privilegiați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană, grup, clasă socială) care se bucură de un privilegiu, de o favoare, de un avantaj. [Pr.: -gi-at] – V. privilegia. DOOM
privilegiát (-gi-at) adj. m., s. m., pl. privilegiáți; adj. f., s. f. privilegiátă, pl. privilegiáte
privilegiatei
PRIVILEGIÁT, -Ă, privilegiați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană, grup, clasă socială) care se bucură de un privilegiu, de o favoare, de un avantaj. [Pr.: -gi-at] – V. privilegia. DOOM
privilegiát (-gi-at) adj. m., s. m., pl. privilegiáți; adj. f., s. f. privilegiátă, pl. privilegiáte
privilegiatele
PRIVILEGIÁT, -Ă, privilegiați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană, grup, clasă socială) care se bucură de un privilegiu, de o favoare, de un avantaj. [Pr.: -gi-at] – V. privilegia. DOOM
privilegiát (-gi-at) adj. m., s. m., pl. privilegiáți; adj. f., s. f. privilegiátă, pl. privilegiáte
privilegiatele
PRIVILEGIÁT, -Ă, privilegiați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană, grup, clasă socială) care se bucură de un privilegiu, de o favoare, de un avantaj. [Pr.: -gi-at] – V. privilegia. DOOM
privilegiát (-gi-at) adj. m., s. m., pl. privilegiáți; adj. f., s. f. privilegiátă, pl. privilegiáte
privilegiatelor
PRIVILEGIÁT, -Ă, privilegiați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană, grup, clasă socială) care se bucură de un privilegiu, de o favoare, de un avantaj. [Pr.: -gi-at] – V. privilegia. DOOM
privilegiát (-gi-at) adj. m., s. m., pl. privilegiáți; adj. f., s. f. privilegiátă, pl. privilegiáte
privilegiatelor
PRIVILEGIÁT, -Ă, privilegiați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană, grup, clasă socială) care se bucură de un privilegiu, de o favoare, de un avantaj. [Pr.: -gi-at] – V. privilegia. DOOM
privilegiát (-gi-at) adj. m., s. m., pl. privilegiáți; adj. f., s. f. privilegiátă, pl. privilegiáte
privilegiativ
PRIVILEGIATÍV, -Ă adj. Care conferă privilegii. [Pron. -gi-a-. / cf. it. privilegiativo].
privilegiativa
PRIVILEGIATÍV, -Ă adj. Care conferă privilegii. [Pron. -gi-a-. / cf. it. privilegiativo].
privilegiative
PRIVILEGIATÍV, -Ă adj. Care conferă privilegii. [Pron. -gi-a-. / cf. it. privilegiativo].
privilegiativei
PRIVILEGIATÍV, -Ă adj. Care conferă privilegii. [Pron. -gi-a-. / cf. it. privilegiativo].
privilegiativele
PRIVILEGIATÍV, -Ă adj. Care conferă privilegii. [Pron. -gi-a-. / cf. it. privilegiativo].
privilegiativelor
PRIVILEGIATÍV, -Ă adj. Care conferă privilegii. [Pron. -gi-a-. / cf. it. privilegiativo].
privilegiativi
PRIVILEGIATÍV, -Ă adj. Care conferă privilegii. [Pron. -gi-a-. / cf. it. privilegiativo].
privilegiativii
PRIVILEGIATÍV, -Ă adj. Care conferă privilegii. [Pron. -gi-a-. / cf. it. privilegiativo].
privilegiativilor
PRIVILEGIATÍV, -Ă adj. Care conferă privilegii. [Pron. -gi-a-. / cf. it. privilegiativo].
privilegiativul
PRIVILEGIATÍV, -Ă adj. Care conferă privilegii. [Pron. -gi-a-. / cf. it. privilegiativo].
privilegiativului
PRIVILEGIATÍV, -Ă adj. Care conferă privilegii. [Pron. -gi-a-. / cf. it. privilegiativo].
privilegiatul
PRIVILEGIÁT, -Ă, privilegiați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană, grup, clasă socială) care se bucură de un privilegiu, de o favoare, de un avantaj. [Pr.: -gi-at] – V. privilegia. DOOM
privilegiát (-gi-at) adj. m., s. m., pl. privilegiáți; adj. f., s. f. privilegiátă, pl. privilegiáte
privilegiatul
PRIVILEGIÁT, -Ă, privilegiați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană, grup, clasă socială) care se bucură de un privilegiu, de o favoare, de un avantaj. [Pr.: -gi-at] – V. privilegia. DOOM
privilegiát (-gi-at) adj. m., s. m., pl. privilegiáți; adj. f., s. f. privilegiátă, pl. privilegiáte
privilegiatului
PRIVILEGIÁT, -Ă, privilegiați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană, grup, clasă socială) care se bucură de un privilegiu, de o favoare, de un avantaj. [Pr.: -gi-at] – V. privilegia. DOOM
privilegiát (-gi-at) adj. m., s. m., pl. privilegiáți; adj. f., s. f. privilegiátă, pl. privilegiáte
privilegiatului
PRIVILEGIÁT, -Ă, privilegiați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană, grup, clasă socială) care se bucură de un privilegiu, de o favoare, de un avantaj. [Pr.: -gi-at] – V. privilegia. DOOM
privilegiát (-gi-at) adj. m., s. m., pl. privilegiáți; adj. f., s. f. privilegiátă, pl. privilegiáte
privilegiau
PRIVILEGIÁ, privilegiez, vb. I. Tranz. A favoriza pe cineva, a acorda cuiva o favoare, un privilegiu. [Pr.: -gi-a] – Din fr. privilégier. DOOM
privilegiá (a ~) (-gi-a) vb., ind. prez. 3 privilegiáză, 1 pl. privilegiém (-gi-em); conj. prez. 3 să privilegiéze; ger. privilegiínd (-gi-ind)
privilegiază
PRIVILEGIÁ, privilegiez, vb. I. Tranz. A favoriza pe cineva, a acorda cuiva o favoare, un privilegiu. [Pr.: -gi-a] – Din fr. privilégier. DOOM
privilegiá (a ~) (-gi-a) vb., ind. prez. 3 privilegiáză, 1 pl. privilegiém (-gi-em); conj. prez. 3 să privilegiéze; ger. privilegiínd (-gi-ind)
privilegiași
PRIVILEGIÁ, privilegiez, vb. I. Tranz. A favoriza pe cineva, a acorda cuiva o favoare, un privilegiu. [Pr.: -gi-a] – Din fr. privilégier. DOOM
privilegiá (a ~) (-gi-a) vb., ind. prez. 3 privilegiáză, 1 pl. privilegiém (-gi-em); conj. prez. 3 să privilegiéze; ger. privilegiínd (-gi-ind)
privilegiați
PRIVILEGIÁ, privilegiez, vb. I. Tranz. A favoriza pe cineva, a acorda cuiva o favoare, un privilegiu. [Pr.: -gi-a] – Din fr. privilégier. DOOM
privilegiá (a ~) (-gi-a) vb., ind. prez. 3 privilegiáză, 1 pl. privilegiém (-gi-em); conj. prez. 3 să privilegiéze; ger. privilegiínd (-gi-ind)
privilegiați
PRIVILEGIÁT, -Ă, privilegiați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană, grup, clasă socială) care se bucură de un privilegiu, de o favoare, de un avantaj. [Pr.: -gi-at] – V. privilegia. DOOM
privilegiát (-gi-at) adj. m., s. m., pl. privilegiáți; adj. f., s. f. privilegiátă, pl. privilegiáte
privilegiați
PRIVILEGIÁT, -Ă, privilegiați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană, grup, clasă socială) care se bucură de un privilegiu, de o favoare, de un avantaj. [Pr.: -gi-at] – V. privilegia. DOOM
privilegiát (-gi-at) adj. m., s. m., pl. privilegiáți; adj. f., s. f. privilegiátă, pl. privilegiáte
privilegiații
PRIVILEGIÁT, -Ă, privilegiați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană, grup, clasă socială) care se bucură de un privilegiu, de o favoare, de un avantaj. [Pr.: -gi-at] – V. privilegia. DOOM
privilegiát (-gi-at) adj. m., s. m., pl. privilegiáți; adj. f., s. f. privilegiátă, pl. privilegiáte
privilegiații
PRIVILEGIÁT, -Ă, privilegiați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană, grup, clasă socială) care se bucură de un privilegiu, de o favoare, de un avantaj. [Pr.: -gi-at] – V. privilegia. DOOM
privilegiát (-gi-at) adj. m., s. m., pl. privilegiáți; adj. f., s. f. privilegiátă, pl. privilegiáte
privilegiaților
PRIVILEGIÁT, -Ă, privilegiați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană, grup, clasă socială) care se bucură de un privilegiu, de o favoare, de un avantaj. [Pr.: -gi-at] – V. privilegia. DOOM
privilegiát (-gi-at) adj. m., s. m., pl. privilegiáți; adj. f., s. f. privilegiátă, pl. privilegiáte
privilegiaților
PRIVILEGIÁT, -Ă, privilegiați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană, grup, clasă socială) care se bucură de un privilegiu, de o favoare, de un avantaj. [Pr.: -gi-at] – V. privilegia. DOOM
privilegiát (-gi-at) adj. m., s. m., pl. privilegiáți; adj. f., s. f. privilegiátă, pl. privilegiáte
privilegie
PRIVILEGIÁ, privilegiez, vb. I. Tranz. A favoriza pe cineva, a acorda cuiva o favoare, un privilegiu. [Pr.: -gi-a] – Din fr. privilégier. DOOM
privilegiá (a ~) (-gi-a) vb., ind. prez. 3 privilegiáză, 1 pl. privilegiém (-gi-em); conj. prez. 3 să privilegiéze; ger. privilegiínd (-gi-ind)
privilegiem
PRIVILEGIÁ, privilegiez, vb. I. Tranz. A favoriza pe cineva, a acorda cuiva o favoare, un privilegiu. [Pr.: -gi-a] – Din fr. privilégier. DOOM
privilegiá (a ~) (-gi-a) vb., ind. prez. 3 privilegiáză, 1 pl. privilegiém (-gi-em); conj. prez. 3 să privilegiéze; ger. privilegiínd (-gi-ind)
privilegiere
PRIVILEGIÁ, privilegiez, vb. I. Tranz. A favoriza pe cineva, a acorda cuiva o favoare, un privilegiu. [Pr.: -gi-a] – Din fr. privilégier. DOOM
privilegiá (a ~) (-gi-a) vb., ind. prez. 3 privilegiáză, 1 pl. privilegiém (-gi-em); conj. prez. 3 să privilegiéze; ger. privilegiínd (-gi-ind)
privilegiere
PRIVILEGIÁ, privilegiez, vb. I. Tranz. A favoriza pe cineva, a acorda cuiva o favoare, un privilegiu. [Pr.: -gi-a] – Din fr. privilégier.
privilegiez
PRIVILEGIÁ, privilegiez, vb. I. Tranz. A favoriza pe cineva, a acorda cuiva o favoare, un privilegiu. [Pr.: -gi-a] – Din fr. privilégier. DOOM
privilegiá (a ~) (-gi-a) vb., ind. prez. 3 privilegiáză, 1 pl. privilegiém (-gi-em); conj. prez. 3 să privilegiéze; ger. privilegiínd (-gi-ind)
privilegieze
PRIVILEGIÁ, privilegiez, vb. I. Tranz. A favoriza pe cineva, a acorda cuiva o favoare, un privilegiu. [Pr.: -gi-a] – Din fr. privilégier. DOOM
privilegiá (a ~) (-gi-a) vb., ind. prez. 3 privilegiáză, 1 pl. privilegiém (-gi-em); conj. prez. 3 să privilegiéze; ger. privilegiínd (-gi-ind)
privilegiezi
PRIVILEGIÁ, privilegiez, vb. I. Tranz. A favoriza pe cineva, a acorda cuiva o favoare, un privilegiu. [Pr.: -gi-a] – Din fr. privilégier. DOOM
privilegiá (a ~) (-gi-a) vb., ind. prez. 3 privilegiáză, 1 pl. privilegiém (-gi-em); conj. prez. 3 să privilegiéze; ger. privilegiínd (-gi-ind)
privilegii
PRIVILÉGIU, privilegii, s. n. Avantaj, scutire de obligații (către stat), drept sau distincție socială care se acordă, în situații speciale, unei persoane, unui grup sau unei clase sociale ori, în feudalism, orașelor și mănăstirilor; (concr.) act prin care se acordă un avantaj, un drept, o distincție etc. ♦ Spec. (Jur.) Drept conferit de lege unui creditor de a fi preferat celorlalți creditori, în virtutea creanței sale. ♦ P. gener. Drept, avantaj, favoare; împrejurare favorabilă pentru cineva. [Pl. și: (înv.) privilegiuri] – Din fr. privilège, lat. privilegium.
privilegiile
PRIVILÉGIU, privilegii, s. n. Avantaj, scutire de obligații (către stat), drept sau distincție socială care se acordă, în situații speciale, unei persoane, unui grup sau unei clase sociale ori, în feudalism, orașelor și mănăstirilor; (concr.) act prin care se acordă un avantaj, un drept, o distincție etc. ♦ Spec. (Jur.) Drept conferit de lege unui creditor de a fi preferat celorlalți creditori, în virtutea creanței sale. ♦ P. gener. Drept, avantaj, favoare; împrejurare favorabilă pentru cineva. [Pl. și: (înv.) privilegiuri] – Din fr. privilège, lat. privilegium.
privilegiilor
PRIVILÉGIU, privilegii, s. n. Avantaj, scutire de obligații (către stat), drept sau distincție socială care se acordă, în situații speciale, unei persoane, unui grup sau unei clase sociale ori, în feudalism, orașelor și mănăstirilor; (concr.) act prin care se acordă un avantaj, un drept, o distincție etc. ♦ Spec. (Jur.) Drept conferit de lege unui creditor de a fi preferat celorlalți creditori, în virtutea creanței sale. ♦ P. gener. Drept, avantaj, favoare; împrejurare favorabilă pentru cineva. [Pl. și: (înv.) privilegiuri] – Din fr. privilège, lat. privilegium.
privilegiind
PRIVILEGIÁ, privilegiez, vb. I. Tranz. A favoriza pe cineva, a acorda cuiva o favoare, un privilegiu. [Pr.: -gi-a] – Din fr. privilégier. DOOM
privilegiá (a ~) (-gi-a) vb., ind. prez. 3 privilegiáză, 1 pl. privilegiém (-gi-em); conj. prez. 3 să privilegiéze; ger. privilegiínd (-gi-ind)
privilegiu
PRIVILÉGIU, privilegii, s. n. Avantaj, scutire de obligații (către stat), drept sau distincție socială care se acordă, în situații speciale, unei persoane, unui grup sau unei clase sociale ori, în feudalism, orașelor și mănăstirilor; (concr.) act prin care se acordă un avantaj, un drept, o distincție etc. ♦ Spec. (Jur.) Drept conferit de lege unui creditor de a fi preferat celorlalți creditori, în virtutea creanței sale. ♦ P. gener. Drept, avantaj, favoare; împrejurare favorabilă pentru cineva. [Pl. și: (înv.) privilegiuri] – Din fr. privilège, lat. privilegium.
privilegiu
PRIVILÉGIU, privilegii, s. n. Avantaj, scutire de obligații (către stat), drept sau distincție socială care se acordă, în situații speciale, unei persoane, unui grup sau unei clase sociale ori, în feudalism, orașelor și mănăstirilor; (concr.) act prin care se acordă un avantaj, un drept, o distincție etc. ♦ Spec. (Jur.) Drept conferit de lege unui creditor de a fi preferat celorlalți creditori, în virtutea creanței sale. ♦ P. gener. Drept, avantaj, favoare; împrejurare favorabilă pentru cineva. [Pl. și: (înv.) privilegiuri] – Din fr. privilège, lat. privilegium. DOOM
privilégiu [giu pron. giu] s. n., art. privilégiul; pl. privilégii, art. privilégiile (-gi-i-)
privilegiul
PRIVILÉGIU, privilegii, s. n. Avantaj, scutire de obligații (către stat), drept sau distincție socială care se acordă, în situații speciale, unei persoane, unui grup sau unei clase sociale ori, în feudalism, orașelor și mănăstirilor; (concr.) act prin care se acordă un avantaj, un drept, o distincție etc. ♦ Spec. (Jur.) Drept conferit de lege unui creditor de a fi preferat celorlalți creditori, în virtutea creanței sale. ♦ P. gener. Drept, avantaj, favoare; împrejurare favorabilă pentru cineva. [Pl. și: (înv.) privilegiuri] – Din fr. privilège, lat. privilegium.
privilegiului
PRIVILÉGIU, privilegii, s. n. Avantaj, scutire de obligații (către stat), drept sau distincție socială care se acordă, în situații speciale, unei persoane, unui grup sau unei clase sociale ori, în feudalism, orașelor și mănăstirilor; (concr.) act prin care se acordă un avantaj, un drept, o distincție etc. ♦ Spec. (Jur.) Drept conferit de lege unui creditor de a fi preferat celorlalți creditori, în virtutea creanței sale. ♦ P. gener. Drept, avantaj, favoare; împrejurare favorabilă pentru cineva. [Pl. și: (înv.) privilegiuri] – Din fr. privilège, lat. privilegium.
privim
PRIVÍ, privesc, vb. IV. 1. Tranz., intranz. și refl. recipr. A-și îndrepta ochii, privirea spre cineva sau ceva pentru a vedea; a se uita. ◊ Expr. (Tranz.) A nu privi cu ochi buni = a dezaproba, a nu admite. 2. Tranz. și refl. A (se) considera, a (se) socoti, a (se) crede. 3. Tranz. (La pers. 3) A se referi la...; a interesa pe cineva; a fi de competența cuiva. ◊ Expr. În (ceea) ce privește... = în privința..., cu privire la..., relativ la... – Cf. sl. praviti. DOOM
priví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. privésc, imperf. 3 sg. priveá; conj. prez. 3 să priveáscă
privind
PRIVÍ, privesc, vb. IV. 1. Tranz., intranz. și refl. recipr. A-și îndrepta ochii, privirea spre cineva sau ceva pentru a vedea; a se uita. ◊ Expr. (Tranz.) A nu privi cu ochi buni = a dezaproba, a nu admite. 2. Tranz. și refl. A (se) considera, a (se) socoti, a (se) crede. 3. Tranz. (La pers. 3) A se referi la...; a interesa pe cineva; a fi de competența cuiva. ◊ Expr. În (ceea) ce privește... = în privința..., cu privire la..., relativ la... – Cf. sl. praviti. DOOM
priví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. privésc, imperf. 3 sg. priveá; conj. prez. 3 să priveáscă
privină
PRÍVINĂ, privine, s. f. Grindă lungă și groasă care, legată transversal, cu odgoane, de niște stîlpi înfipți în fundul unei gîrle, formează un fel de gard care servește la pescuit.
privința
PRIVÍNȚĂ, privințe, s. f. 1. (În loc. adv.) Într-o privință = dintr-un anumit punct de vedere. 2. (În loc. prep.) În privința... = în ceea ce privește...; cu privire la..., relativ la... – Privi + suf. -ință. DOOM
privínță s. f., g.-d. art. privínței; pl. privínțe
privințe
PRIVÍNȚĂ, privințe, s. f. 1. (În loc. adv.) Într-o privință = dintr-un anumit punct de vedere. 2. (În loc. prep.) În privința... = în ceea ce privește...; cu privire la..., relativ la... – Privi + suf. -ință. DOOM
privínță s. f., g.-d. art. privínței; pl. privínțe
privinței
PRIVÍNȚĂ, privințe, s. f. 1. (În loc. adv.) Într-o privință = dintr-un anumit punct de vedere. 2. (În loc. prep.) În privința... = în ceea ce privește...; cu privire la..., relativ la... – Privi + suf. -ință. DOOM
privínță s. f., g.-d. art. privínței; pl. privínțe
privințele
PRIVÍNȚĂ, privințe, s. f. 1. (În loc. adv.) Într-o privință = dintr-un anumit punct de vedere. 2. (În loc. prep.) În privința... = în ceea ce privește...; cu privire la..., relativ la... – Privi + suf. -ință. DOOM
privínță s. f., g.-d. art. privínței; pl. privínțe
privințelor
PRIVÍNȚĂ, privințe, s. f. 1. (În loc. adv.) Într-o privință = dintr-un anumit punct de vedere. 2. (În loc. prep.) În privința... = în ceea ce privește...; cu privire la..., relativ la... – Privi + suf. -ință. DOOM
privínță s. f., g.-d. art. privínței; pl. privínțe
privire
PRIVÍ, privesc, vb. IV. 1. Tranz., intranz. și refl. recipr. A-și îndrepta ochii, privirea spre cineva sau ceva pentru a vedea; a se uita. ◊ Expr. (Tranz.) A nu privi cu ochi buni = a dezaproba, a nu admite. 2. Tranz. și refl. A (se) considera, a (se) socoti, a (se) crede. 3. Tranz. (La pers. 3) A se referi la...; a interesa pe cineva; a fi de competența cuiva. ◊ Expr. În (ceea) ce privește... = în privința..., cu privire la..., relativ la... – Cf. sl. praviti. DOOM
priví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. privésc, imperf. 3 sg. priveá; conj. prez. 3 să priveáscă
privire
PRIVÍRE, priviri, s. f. Acțiunea de a (se) privi și rezultatul ei. 1. Funcția organică a ochilor, văz; mod de a privi, căutătură, uitătură. ♦ (Concr.) Organul vederii; ochii. 2. Examinare, apreciere, considerare (fugară, de ansamblu). 3. (În loc. prep.) Cu privire la... = referitor la..., în privința..., în ceea ce privește... – V. privi. DOOM
privíre s. f., g.-d. art. privírii; pl. privíri
privirea
PRIVÍRE, priviri, s. f. Acțiunea de a (se) privi și rezultatul ei. 1. Funcția organică a ochilor, văz; mod de a privi, căutătură, uitătură. ♦ (Concr.) Organul vederii; ochii. 2. Examinare, apreciere, considerare (fugară, de ansamblu). 3. (În loc. prep.) Cu privire la... = referitor la..., în privința..., în ceea ce privește... – V. privi. DOOM
privíre s. f., g.-d. art. privírii; pl. privíri
priviri
PRIVÍRE, priviri, s. f. Acțiunea de a (se) privi și rezultatul ei. 1. Funcția organică a ochilor, văz; mod de a privi, căutătură, uitătură. ♦ (Concr.) Organul vederii; ochii. 2. Examinare, apreciere, considerare (fugară, de ansamblu). 3. (În loc. prep.) Cu privire la... = referitor la..., în privința..., în ceea ce privește... – V. privi. DOOM
privíre s. f., g.-d. art. privírii; pl. privíri
privirii
PRIVÍRE, priviri, s. f. Acțiunea de a (se) privi și rezultatul ei. 1. Funcția organică a ochilor, văz; mod de a privi, căutătură, uitătură. ♦ (Concr.) Organul vederii; ochii. 2. Examinare, apreciere, considerare (fugară, de ansamblu). 3. (În loc. prep.) Cu privire la... = referitor la..., în privința..., în ceea ce privește... – V. privi. DOOM
privíre s. f., g.-d. art. privírii; pl. privíri
privirile
PRIVÍRE, priviri, s. f. Acțiunea de a (se) privi și rezultatul ei. 1. Funcția organică a ochilor, văz; mod de a privi, căutătură, uitătură. ♦ (Concr.) Organul vederii; ochii. 2. Examinare, apreciere, considerare (fugară, de ansamblu). 3. (În loc. prep.) Cu privire la... = referitor la..., în privința..., în ceea ce privește... – V. privi. DOOM
privíre s. f., g.-d. art. privírii; pl. privíri
privirilor
PRIVÍRE, priviri, s. f. Acțiunea de a (se) privi și rezultatul ei. 1. Funcția organică a ochilor, văz; mod de a privi, căutătură, uitătură. ♦ (Concr.) Organul vederii; ochii. 2. Examinare, apreciere, considerare (fugară, de ansamblu). 3. (În loc. prep.) Cu privire la... = referitor la..., în privința..., în ceea ce privește... – V. privi. DOOM
privíre s. f., g.-d. art. privírii; pl. privíri
priviră
PRIVÍ, privesc, vb. IV. 1. Tranz., intranz. și refl. recipr. A-și îndrepta ochii, privirea spre cineva sau ceva pentru a vedea; a se uita. ◊ Expr. (Tranz.) A nu privi cu ochi buni = a dezaproba, a nu admite. 2. Tranz. și refl. A (se) considera, a (se) socoti, a (se) crede. 3. Tranz. (La pers. 3) A se referi la...; a interesa pe cineva; a fi de competența cuiva. ◊ Expr. În (ceea) ce privește... = în privința..., cu privire la..., relativ la... – Cf. sl. praviti. DOOM
priví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. privésc, imperf. 3 sg. priveá; conj. prez. 3 să priveáscă
privirăm
PRIVÍ, privesc, vb. IV. 1. Tranz., intranz. și refl. recipr. A-și îndrepta ochii, privirea spre cineva sau ceva pentru a vedea; a se uita. ◊ Expr. (Tranz.) A nu privi cu ochi buni = a dezaproba, a nu admite. 2. Tranz. și refl. A (se) considera, a (se) socoti, a (se) crede. 3. Tranz. (La pers. 3) A se referi la...; a interesa pe cineva; a fi de competența cuiva. ◊ Expr. În (ceea) ce privește... = în privința..., cu privire la..., relativ la... – Cf. sl. praviti. DOOM
priví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. privésc, imperf. 3 sg. priveá; conj. prez. 3 să priveáscă
privirăți
PRIVÍ, privesc, vb. IV. 1. Tranz., intranz. și refl. recipr. A-și îndrepta ochii, privirea spre cineva sau ceva pentru a vedea; a se uita. ◊ Expr. (Tranz.) A nu privi cu ochi buni = a dezaproba, a nu admite. 2. Tranz. și refl. A (se) considera, a (se) socoti, a (se) crede. 3. Tranz. (La pers. 3) A se referi la...; a interesa pe cineva; a fi de competența cuiva. ◊ Expr. În (ceea) ce privește... = în privința..., cu privire la..., relativ la... – Cf. sl. praviti. DOOM
priví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. privésc, imperf. 3 sg. priveá; conj. prez. 3 să priveáscă
privise
PRIVÍ, privesc, vb. IV. 1. Tranz., intranz. și refl. recipr. A-și îndrepta ochii, privirea spre cineva sau ceva pentru a vedea; a se uita. ◊ Expr. (Tranz.) A nu privi cu ochi buni = a dezaproba, a nu admite. 2. Tranz. și refl. A (se) considera, a (se) socoti, a (se) crede. 3. Tranz. (La pers. 3) A se referi la...; a interesa pe cineva; a fi de competența cuiva. ◊ Expr. În (ceea) ce privește... = în privința..., cu privire la..., relativ la... – Cf. sl. praviti. DOOM
priví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. privésc, imperf. 3 sg. priveá; conj. prez. 3 să priveáscă
privisem
PRIVÍ, privesc, vb. IV. 1. Tranz., intranz. și refl. recipr. A-și îndrepta ochii, privirea spre cineva sau ceva pentru a vedea; a se uita. ◊ Expr. (Tranz.) A nu privi cu ochi buni = a dezaproba, a nu admite. 2. Tranz. și refl. A (se) considera, a (se) socoti, a (se) crede. 3. Tranz. (La pers. 3) A se referi la...; a interesa pe cineva; a fi de competența cuiva. ◊ Expr. În (ceea) ce privește... = în privința..., cu privire la..., relativ la... – Cf. sl. praviti. DOOM
priví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. privésc, imperf. 3 sg. priveá; conj. prez. 3 să priveáscă
priviseră
PRIVÍ, privesc, vb. IV. 1. Tranz., intranz. și refl. recipr. A-și îndrepta ochii, privirea spre cineva sau ceva pentru a vedea; a se uita. ◊ Expr. (Tranz.) A nu privi cu ochi buni = a dezaproba, a nu admite. 2. Tranz. și refl. A (se) considera, a (se) socoti, a (se) crede. 3. Tranz. (La pers. 3) A se referi la...; a interesa pe cineva; a fi de competența cuiva. ◊ Expr. În (ceea) ce privește... = în privința..., cu privire la..., relativ la... – Cf. sl. praviti. DOOM
priví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. privésc, imperf. 3 sg. priveá; conj. prez. 3 să priveáscă
priviserăm
PRIVÍ, privesc, vb. IV. 1. Tranz., intranz. și refl. recipr. A-și îndrepta ochii, privirea spre cineva sau ceva pentru a vedea; a se uita. ◊ Expr. (Tranz.) A nu privi cu ochi buni = a dezaproba, a nu admite. 2. Tranz. și refl. A (se) considera, a (se) socoti, a (se) crede. 3. Tranz. (La pers. 3) A se referi la...; a interesa pe cineva; a fi de competența cuiva. ◊ Expr. În (ceea) ce privește... = în privința..., cu privire la..., relativ la... – Cf. sl. praviti. DOOM
priví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. privésc, imperf. 3 sg. priveá; conj. prez. 3 să priveáscă
priviserăți
PRIVÍ, privesc, vb. IV. 1. Tranz., intranz. și refl. recipr. A-și îndrepta ochii, privirea spre cineva sau ceva pentru a vedea; a se uita. ◊ Expr. (Tranz.) A nu privi cu ochi buni = a dezaproba, a nu admite. 2. Tranz. și refl. A (se) considera, a (se) socoti, a (se) crede. 3. Tranz. (La pers. 3) A se referi la...; a interesa pe cineva; a fi de competența cuiva. ◊ Expr. În (ceea) ce privește... = în privința..., cu privire la..., relativ la... – Cf. sl. praviti. DOOM
priví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. privésc, imperf. 3 sg. priveá; conj. prez. 3 să priveáscă
priviseși
PRIVÍ, privesc, vb. IV. 1. Tranz., intranz. și refl. recipr. A-și îndrepta ochii, privirea spre cineva sau ceva pentru a vedea; a se uita. ◊ Expr. (Tranz.) A nu privi cu ochi buni = a dezaproba, a nu admite. 2. Tranz. și refl. A (se) considera, a (se) socoti, a (se) crede. 3. Tranz. (La pers. 3) A se referi la...; a interesa pe cineva; a fi de competența cuiva. ◊ Expr. În (ceea) ce privește... = în privința..., cu privire la..., relativ la... – Cf. sl. praviti. DOOM
priví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. privésc, imperf. 3 sg. priveá; conj. prez. 3 să priveáscă
priviseți
PRIVÍ, privesc, vb. IV. 1. Tranz., intranz. și refl. recipr. A-și îndrepta ochii, privirea spre cineva sau ceva pentru a vedea; a se uita. ◊ Expr. (Tranz.) A nu privi cu ochi buni = a dezaproba, a nu admite. 2. Tranz. și refl. A (se) considera, a (se) socoti, a (se) crede. 3. Tranz. (La pers. 3) A se referi la...; a interesa pe cineva; a fi de competența cuiva. ◊ Expr. În (ceea) ce privește... = în privința..., cu privire la..., relativ la... – Cf. sl. praviti. DOOM
priví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. privésc, imperf. 3 sg. priveá; conj. prez. 3 să priveáscă
privit
PRIVÍ, privesc, vb. IV. 1. Tranz., intranz. și refl. recipr. A-și îndrepta ochii, privirea spre cineva sau ceva pentru a vedea; a se uita. ◊ Expr. (Tranz.) A nu privi cu ochi buni = a dezaproba, a nu admite. 2. Tranz. și refl. A (se) considera, a (se) socoti, a (se) crede. 3. Tranz. (La pers. 3) A se referi la...; a interesa pe cineva; a fi de competența cuiva. ◊ Expr. În (ceea) ce privește... = în privința..., cu privire la..., relativ la... – Cf. sl. praviti. DOOM
priví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. privésc, imperf. 3 sg. priveá; conj. prez. 3 să priveáscă
privit
PRIVÍT s. n. Faptul de a privi; priveală. – V. privi. DOOM
privít s. n.
privita
PRIVÍT s. n. Faptul de a privi; priveală. – V. privi. DOOM
privít s. n.
privite
PRIVÍT s. n. Faptul de a privi; priveală. – V. privi. DOOM
privít s. n.
privitei
PRIVÍT s. n. Faptul de a privi; priveală. – V. privi. DOOM
privít s. n.
privitele
PRIVÍT s. n. Faptul de a privi; priveală. – V. privi. DOOM
privít s. n.
privitelor
PRIVÍT s. n. Faptul de a privi; priveală. – V. privi. DOOM
privít s. n.
privitor
PRIVITÓR, -OÁRE, privitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care privește, care se uită la cineva sau la ceva. ◊ Loc. prep. Privitor la... = referitor la..., relativ la..., în ceea ce privește..., în privința...; asupra, despre. ♦ (Substantivat) Persoană care asistă la un spectacol artistic sau, p. ext., la o adunare, la o ceremonie etc.; spectator. – Privi + suf. -tor. DOOM
privitór adj. m., s. m., pl. privitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. privitoáre
privitul
PRIVÍT s. n. Faptul de a privi; priveală. – V. privi. DOOM
privít s. n.
privitului
PRIVÍT s. n. Faptul de a privi; priveală. – V. privi. DOOM
privít s. n.
privită
PRIVÍTĂ, privite, s. f. (Regional) Nuia flexibilă cu care se leagă o sarcină de lemne, de fîn etc. ◊ Expr. A pune în privită = a strînge laolaltă și a lega cu nuiele. Căratul finului se face.... puindu-l în privită, adecă îl ocolește cu o prăjină, după aceea îl leagă cu alta și-l ia în spate. I. IONESCU, M. 404. – Variantă: privít, priviți (GORJAN, H. II 37), s. m.
priviși
PRIVÍ, privesc, vb. IV. 1. Tranz., intranz. și refl. recipr. A-și îndrepta ochii, privirea spre cineva sau ceva pentru a vedea; a se uita. ◊ Expr. (Tranz.) A nu privi cu ochi buni = a dezaproba, a nu admite. 2. Tranz. și refl. A (se) considera, a (se) socoti, a (se) crede. 3. Tranz. (La pers. 3) A se referi la...; a interesa pe cineva; a fi de competența cuiva. ◊ Expr. În (ceea) ce privește... = în privința..., cu privire la..., relativ la... – Cf. sl. praviti. DOOM
priví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. privésc, imperf. 3 sg. priveá; conj. prez. 3 să priveáscă
priviști
PRIVIȘTÍ vb. IV v. privești.
priviștit
PRIVIȘTÍT, -Ă adj. v. priveștit.
priviți
PRIVÍ, privesc, vb. IV. 1. Tranz., intranz. și refl. recipr. A-și îndrepta ochii, privirea spre cineva sau ceva pentru a vedea; a se uita. ◊ Expr. (Tranz.) A nu privi cu ochi buni = a dezaproba, a nu admite. 2. Tranz. și refl. A (se) considera, a (se) socoti, a (se) crede. 3. Tranz. (La pers. 3) A se referi la...; a interesa pe cineva; a fi de competența cuiva. ◊ Expr. În (ceea) ce privește... = în privința..., cu privire la..., relativ la... – Cf. sl. praviti. DOOM
priví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. privésc, imperf. 3 sg. priveá; conj. prez. 3 să priveáscă
priviți
PRIVÍT s. n. Faptul de a privi; priveală. – V. privi. DOOM
privít s. n.
priviții
PRIVÍT s. n. Faptul de a privi; priveală. – V. privi. DOOM
privít s. n.
priviților
PRIVÍT s. n. Faptul de a privi; priveală. – V. privi. DOOM
privít s. n.
privând
PRIVÁ, privez, vb. I. Tranz. (Livr.) A împiedica pe cineva să se bucure de un avantaj, de un drept care i se cuvine, de ceva necesar. ♦ Refl. A renunța (de bunăvoie sau constrâns la ceva necesar) la un bun sau la un drept. – Din fr. priver, lat. privare. DOOM
privá (a ~) vb., ind. prez. 3 priveáză
privînd
PRIVÁ, privez, vb. I. Tranz. (Livr.) A împiedica pe cineva să se bucure de un avantaj, de un drept care i se cuvine, de ceva necesar. ♦ Refl. A renunța (de bunăvoie sau constrâns la ceva necesar) la un bun sau la un drept. – Din fr. priver, lat. privare. DOOM
privá (a ~) vb., ind. prez. 3 priveáză
privări
PRIVÁRE, privări, s. f. Faptul de a (se) priva. – V. priva. DOOM
priváre s. f., g.-d. art. privắrii; pl. privắri
privării
PRIVÁRE, privări, s. f. Faptul de a (se) priva. – V. priva. DOOM
priváre s. f., g.-d. art. privắrii; pl. privắri
privările
PRIVÁRE, privări, s. f. Faptul de a (se) priva. – V. priva. DOOM
priváre s. f., g.-d. art. privắrii; pl. privắri
privărilor
PRIVÁRE, privări, s. f. Faptul de a (se) priva. – V. priva. DOOM
priváre s. f., g.-d. art. privắrii; pl. privắri
privătar
PRIVĂTÁR, privătari, s. m. (Învechit) Cămătar, zaraf. Un grec turcit, fiu de privătari. BUDAI-DELEANU, Ț. 155.
priza
PRÍZA1, prizez, vb. I. Tranz. A trage, a aspira pe nas tutun sau alte substanțe în stare pulverulentă (droguri). – Din fr. priser. DOOM
prizá (a ~) vb., ind. prez. 3 prizeáză
priza
PRÍZĂ, prize, s. f. 1. (Tehn.) Dispozitiv care permite conectarea la rețeaua electrică a unui aparat, instrument etc. prin intermediul unei fișe de curent; p. restr. orificiu, cu un dispozitiv de obturare sau de reglare, făcut în peretele unei încăperi, al unui generator, al unei conducte etc., prin care se realizează legătura electrică. ◊ Priză aeriană de curent = priză în formă de bară, de liră etc., prin care se realizează legătura dintre o linie electrică aeriană și un tramvai, o locomotivă electrică etc. Priză de pământ = ansamblu de conductoare metalice prin care se face împământarea unei rețele electrice, a utilajelor acționate electric. 2. Deschizătură în peretele exterior al unei construcții prin care se face aerisirea. 3. Angrenare a două roți dințate într-un mecanism. 4. Fenomen de transformare din stare plastică în stare rigidă a amestecurilor hidratate de lianți care se fololosesc în construcții. 5. (În sintagma) Priză de aterizare (sau de teren) = ansamblul manevrelor executate de un pilot pentru a ateriza exact în punctul dorit. 6. (Fam.; în expr. A avea (sau a fi cu) priză la cineva (sau asupra cuiva) = a avea trecere (la cineva), influență (asupra cuiva), a trezi interesul (cuiva). 7. (Livr.) Cantitate mică de tutun (sau de alte substanțe pulverulente) care se trage pe nas. 8. Doză (mică) de medicament.9. Tehnică de prindere a mingii la handbal, baschet, rugbi etc. sau de ținere a prăjinii, a suliței sau a rachetei și a paletei de tenis etc. 10. (La judo, lupte etc.) Dezechilibrare și proiectare a adversarului. 11. (Cin.; în sintagma) Priză directă = tehnică de înregistrare a dialogului sincron cu filmarea, asigurând veridicitatea interpretării actoricești. – Din fr. prise. DOOM
príză s. f., g.-d. art. prízei; pl. príze
prizai
PRÍZA1, prizez, vb. I. Tranz. A trage, a aspira pe nas tutun sau alte substanțe în stare pulverulentă (droguri). – Din fr. priser. DOOM
prizá (a ~) vb., ind. prez. 3 prizeáză
prizam
PRÍZA1, prizez, vb. I. Tranz. A trage, a aspira pe nas tutun sau alte substanțe în stare pulverulentă (droguri). – Din fr. priser. DOOM
prizá (a ~) vb., ind. prez. 3 prizeáză
prizare
PRÍZA1, prizez, vb. I. Tranz. A trage, a aspira pe nas tutun sau alte substanțe în stare pulverulentă (droguri). – Din fr. priser. DOOM
prizá (a ~) vb., ind. prez. 3 prizeáză
prizare
PRIZÁ2, prizez, vb. I. Tranz. (Livr.) A aprecia, a prețui. – Din fr. priser.
prizară
PRÍZA1, prizez, vb. I. Tranz. A trage, a aspira pe nas tutun sau alte substanțe în stare pulverulentă (droguri). – Din fr. priser. DOOM
prizá (a ~) vb., ind. prez. 3 prizeáză
prizarăm
PRÍZA1, prizez, vb. I. Tranz. A trage, a aspira pe nas tutun sau alte substanțe în stare pulverulentă (droguri). – Din fr. priser. DOOM
prizá (a ~) vb., ind. prez. 3 prizeáză
prizarăți
PRÍZA1, prizez, vb. I. Tranz. A trage, a aspira pe nas tutun sau alte substanțe în stare pulverulentă (droguri). – Din fr. priser. DOOM
prizá (a ~) vb., ind. prez. 3 prizeáză
prizase
PRÍZA1, prizez, vb. I. Tranz. A trage, a aspira pe nas tutun sau alte substanțe în stare pulverulentă (droguri). – Din fr. priser. DOOM
prizá (a ~) vb., ind. prez. 3 prizeáză
prizasem
PRÍZA1, prizez, vb. I. Tranz. A trage, a aspira pe nas tutun sau alte substanțe în stare pulverulentă (droguri). – Din fr. priser. DOOM
prizá (a ~) vb., ind. prez. 3 prizeáză
prizaseră
PRÍZA1, prizez, vb. I. Tranz. A trage, a aspira pe nas tutun sau alte substanțe în stare pulverulentă (droguri). – Din fr. priser. DOOM
prizá (a ~) vb., ind. prez. 3 prizeáză
prizaserăm
PRÍZA1, prizez, vb. I. Tranz. A trage, a aspira pe nas tutun sau alte substanțe în stare pulverulentă (droguri). – Din fr. priser. DOOM
prizá (a ~) vb., ind. prez. 3 prizeáză
prizaserăți
PRÍZA1, prizez, vb. I. Tranz. A trage, a aspira pe nas tutun sau alte substanțe în stare pulverulentă (droguri). – Din fr. priser. DOOM
prizá (a ~) vb., ind. prez. 3 prizeáză
prizaseși
PRÍZA1, prizez, vb. I. Tranz. A trage, a aspira pe nas tutun sau alte substanțe în stare pulverulentă (droguri). – Din fr. priser. DOOM
prizá (a ~) vb., ind. prez. 3 prizeáză
prizaseți
PRÍZA1, prizez, vb. I. Tranz. A trage, a aspira pe nas tutun sau alte substanțe în stare pulverulentă (droguri). – Din fr. priser. DOOM
prizá (a ~) vb., ind. prez. 3 prizeáză
prizat
PRÍZA1, prizez, vb. I. Tranz. A trage, a aspira pe nas tutun sau alte substanțe în stare pulverulentă (droguri). – Din fr. priser. DOOM
prizá (a ~) vb., ind. prez. 3 prizeáză
prizat
PRIZÁ2, prizez, vb. I. Tranz. (Livr.) A aprecia, a prețui. – Din fr. priser.
prizau
PRÍZA1, prizez, vb. I. Tranz. A trage, a aspira pe nas tutun sau alte substanțe în stare pulverulentă (droguri). – Din fr. priser. DOOM
prizá (a ~) vb., ind. prez. 3 prizeáză
prizași
PRÍZA1, prizez, vb. I. Tranz. A trage, a aspira pe nas tutun sau alte substanțe în stare pulverulentă (droguri). – Din fr. priser. DOOM
prizá (a ~) vb., ind. prez. 3 prizeáză
prizați
PRÍZA1, prizez, vb. I. Tranz. A trage, a aspira pe nas tutun sau alte substanțe în stare pulverulentă (droguri). – Din fr. priser. DOOM
prizá (a ~) vb., ind. prez. 3 prizeáză
prize
PRÍZĂ, prize, s. f. 1. (Tehn.) Dispozitiv care permite conectarea la rețeaua electrică a unui aparat, instrument etc. prin intermediul unei fișe de curent; p. restr. orificiu, cu un dispozitiv de obturare sau de reglare, făcut în peretele unei încăperi, al unui generator, al unei conducte etc., prin care se realizează legătura electrică. ◊ Priză aeriană de curent = priză în formă de bară, de liră etc., prin care se realizează legătura dintre o linie electrică aeriană și un tramvai, o locomotivă electrică etc. Priză de pământ = ansamblu de conductoare metalice prin care se face împământarea unei rețele electrice, a utilajelor acționate electric. 2. Deschizătură în peretele exterior al unei construcții prin care se face aerisirea. 3. Angrenare a două roți dințate într-un mecanism. 4. Fenomen de transformare din stare plastică în stare rigidă a amestecurilor hidratate de lianți care se fololosesc în construcții. 5. (În sintagma) Priză de aterizare (sau de teren) = ansamblul manevrelor executate de un pilot pentru a ateriza exact în punctul dorit. 6. (Fam.; în expr. A avea (sau a fi cu) priză la cineva (sau asupra cuiva) = a avea trecere (la cineva), influență (asupra cuiva), a trezi interesul (cuiva). 7. (Livr.) Cantitate mică de tutun (sau de alte substanțe pulverulente) care se trage pe nas. 8. Doză (mică) de medicament.9. Tehnică de prindere a mingii la handbal, baschet, rugbi etc. sau de ținere a prăjinii, a suliței sau a rachetei și a paletei de tenis etc. 10. (La judo, lupte etc.) Dezechilibrare și proiectare a adversarului. 11. (Cin.; în sintagma) Priză directă = tehnică de înregistrare a dialogului sincron cu filmarea, asigurând veridicitatea interpretării actoricești. – Din fr. prise. DOOM
príză s. f., g.-d. art. prízei; pl. príze
prizează
PRÍZA1, prizez, vb. I. Tranz. A trage, a aspira pe nas tutun sau alte substanțe în stare pulverulentă (droguri). – Din fr. priser. DOOM
prizá (a ~) vb., ind. prez. 3 prizeáză
prizei
PRÍZĂ, prize, s. f. 1. (Tehn.) Dispozitiv care permite conectarea la rețeaua electrică a unui aparat, instrument etc. prin intermediul unei fișe de curent; p. restr. orificiu, cu un dispozitiv de obturare sau de reglare, făcut în peretele unei încăperi, al unui generator, al unei conducte etc., prin care se realizează legătura electrică. ◊ Priză aeriană de curent = priză în formă de bară, de liră etc., prin care se realizează legătura dintre o linie electrică aeriană și un tramvai, o locomotivă electrică etc. Priză de pământ = ansamblu de conductoare metalice prin care se face împământarea unei rețele electrice, a utilajelor acționate electric. 2. Deschizătură în peretele exterior al unei construcții prin care se face aerisirea. 3. Angrenare a două roți dințate într-un mecanism. 4. Fenomen de transformare din stare plastică în stare rigidă a amestecurilor hidratate de lianți care se fololosesc în construcții. 5. (În sintagma) Priză de aterizare (sau de teren) = ansamblul manevrelor executate de un pilot pentru a ateriza exact în punctul dorit. 6. (Fam.; în expr. A avea (sau a fi cu) priză la cineva (sau asupra cuiva) = a avea trecere (la cineva), influență (asupra cuiva), a trezi interesul (cuiva). 7. (Livr.) Cantitate mică de tutun (sau de alte substanțe pulverulente) care se trage pe nas. 8. Doză (mică) de medicament.9. Tehnică de prindere a mingii la handbal, baschet, rugbi etc. sau de ținere a prăjinii, a suliței sau a rachetei și a paletei de tenis etc. 10. (La judo, lupte etc.) Dezechilibrare și proiectare a adversarului. 11. (Cin.; în sintagma) Priză directă = tehnică de înregistrare a dialogului sincron cu filmarea, asigurând veridicitatea interpretării actoricești. – Din fr. prise. DOOM
príză s. f., g.-d. art. prízei; pl. príze
prizele
PRÍZĂ, prize, s. f. 1. (Tehn.) Dispozitiv care permite conectarea la rețeaua electrică a unui aparat, instrument etc. prin intermediul unei fișe de curent; p. restr. orificiu, cu un dispozitiv de obturare sau de reglare, făcut în peretele unei încăperi, al unui generator, al unei conducte etc., prin care se realizează legătura electrică. ◊ Priză aeriană de curent = priză în formă de bară, de liră etc., prin care se realizează legătura dintre o linie electrică aeriană și un tramvai, o locomotivă electrică etc. Priză de pământ = ansamblu de conductoare metalice prin care se face împământarea unei rețele electrice, a utilajelor acționate electric. 2. Deschizătură în peretele exterior al unei construcții prin care se face aerisirea. 3. Angrenare a două roți dințate într-un mecanism. 4. Fenomen de transformare din stare plastică în stare rigidă a amestecurilor hidratate de lianți care se fololosesc în construcții. 5. (În sintagma) Priză de aterizare (sau de teren) = ansamblul manevrelor executate de un pilot pentru a ateriza exact în punctul dorit. 6. (Fam.; în expr. A avea (sau a fi cu) priză la cineva (sau asupra cuiva) = a avea trecere (la cineva), influență (asupra cuiva), a trezi interesul (cuiva). 7. (Livr.) Cantitate mică de tutun (sau de alte substanțe pulverulente) care se trage pe nas. 8. Doză (mică) de medicament.9. Tehnică de prindere a mingii la handbal, baschet, rugbi etc. sau de ținere a prăjinii, a suliței sau a rachetei și a paletei de tenis etc. 10. (La judo, lupte etc.) Dezechilibrare și proiectare a adversarului. 11. (Cin.; în sintagma) Priză directă = tehnică de înregistrare a dialogului sincron cu filmarea, asigurând veridicitatea interpretării actoricești. – Din fr. prise. DOOM
príză s. f., g.-d. art. prízei; pl. príze
prizelor
PRÍZĂ, prize, s. f. 1. (Tehn.) Dispozitiv care permite conectarea la rețeaua electrică a unui aparat, instrument etc. prin intermediul unei fișe de curent; p. restr. orificiu, cu un dispozitiv de obturare sau de reglare, făcut în peretele unei încăperi, al unui generator, al unei conducte etc., prin care se realizează legătura electrică. ◊ Priză aeriană de curent = priză în formă de bară, de liră etc., prin care se realizează legătura dintre o linie electrică aeriană și un tramvai, o locomotivă electrică etc. Priză de pământ = ansamblu de conductoare metalice prin care se face împământarea unei rețele electrice, a utilajelor acționate electric. 2. Deschizătură în peretele exterior al unei construcții prin care se face aerisirea. 3. Angrenare a două roți dințate într-un mecanism. 4. Fenomen de transformare din stare plastică în stare rigidă a amestecurilor hidratate de lianți care se fololosesc în construcții. 5. (În sintagma) Priză de aterizare (sau de teren) = ansamblul manevrelor executate de un pilot pentru a ateriza exact în punctul dorit. 6. (Fam.; în expr. A avea (sau a fi cu) priză la cineva (sau asupra cuiva) = a avea trecere (la cineva), influență (asupra cuiva), a trezi interesul (cuiva). 7. (Livr.) Cantitate mică de tutun (sau de alte substanțe pulverulente) care se trage pe nas. 8. Doză (mică) de medicament.9. Tehnică de prindere a mingii la handbal, baschet, rugbi etc. sau de ținere a prăjinii, a suliței sau a rachetei și a paletei de tenis etc. 10. (La judo, lupte etc.) Dezechilibrare și proiectare a adversarului. 11. (Cin.; în sintagma) Priză directă = tehnică de înregistrare a dialogului sincron cu filmarea, asigurând veridicitatea interpretării actoricești. – Din fr. prise. DOOM
príză s. f., g.-d. art. prízei; pl. príze
prizez
PRÍZA1, prizez, vb. I. Tranz. A trage, a aspira pe nas tutun sau alte substanțe în stare pulverulentă (droguri). – Din fr. priser. DOOM
prizá (a ~) vb., ind. prez. 3 prizeáză
prizeze
PRÍZA1, prizez, vb. I. Tranz. A trage, a aspira pe nas tutun sau alte substanțe în stare pulverulentă (droguri). – Din fr. priser. DOOM
prizá (a ~) vb., ind. prez. 3 prizeáză
prizezi
PRÍZA1, prizez, vb. I. Tranz. A trage, a aspira pe nas tutun sau alte substanțe în stare pulverulentă (droguri). – Din fr. priser. DOOM
prizá (a ~) vb., ind. prez. 3 prizeáză
prizoane
PRIZÓN, prizoane, s. n. Tijă metalică servind ca element mobil de îmbinare. – Din fr. prison. DOOM
prizón s. n., pl. prizoáne
prizoanele
PRIZÓN, prizoane, s. n. Tijă metalică servind ca element mobil de îmbinare. – Din fr. prison. DOOM
prizón s. n., pl. prizoáne
prizoanelor
PRIZÓN, prizoane, s. n. Tijă metalică servind ca element mobil de îmbinare. – Din fr. prison. DOOM
prizón s. n., pl. prizoáne
prizometre
PRIZOMÉTRU, prizometre, s. n. Aparat pentru determinarea începutului și sfârșitului prizei unui ciment. – Din fr. prisomètre.
prizometrele
PRIZOMÉTRU, prizometre, s. n. Aparat pentru determinarea începutului și sfârșitului prizei unui ciment. – Din fr. prisomètre.
prizometrelor
PRIZOMÉTRU, prizometre, s. n. Aparat pentru determinarea începutului și sfârșitului prizei unui ciment. – Din fr. prisomètre.
prizometru
PRIZOMÉTRU, prizometre, s. n. Aparat pentru determinarea începutului și sfârșitului prizei unui ciment. – Din fr. prisomètre.
prizometrul
PRIZOMÉTRU, prizometre, s. n. Aparat pentru determinarea începutului și sfârșitului prizei unui ciment. – Din fr. prisomètre.
prizometrului
PRIZOMÉTRU, prizometre, s. n. Aparat pentru determinarea începutului și sfârșitului prizei unui ciment. – Din fr. prisomètre.
prizon
PRIZÓN, prizoane, s. n. Tijă metalică servind ca element mobil de îmbinare. – Din fr. prison. DOOM
prizón s. n., pl. prizoáne
prizonier
PRIZONIÉR, -Ă, prizonieri, -e, s. m. și f. 1. Militar luat în captivitate în timpul unui război și reținut de dușman pentru a nu mai participa la ostilități; p. ext. persoană căzută în mâinile unui dușman și rămasă în puterea acestuia; captiv, prins. 2. Persoană arestată, întemnițată; deținut. ♦ Fig. Persoană lipsită de libertate. ♦ Fig. Persoană obsedată de un gând, o idee etc. 3. (Tehn.; în sintagma) Șurub prizonier = prizon. [Pr.: -ni-er] – Din fr. prisonnier. DOOM
prizoniéră (-ni-e-) s. f., g.-d. art. prizoniérei; pl. prizoniére
prizoniera
PRIZONIÉR, -Ă, prizonieri, -e, s. m. și f. 1. Militar luat în captivitate în timpul unui război și reținut de dușman pentru a nu mai participa la ostilități; p. ext. persoană căzută în mâinile unui dușman și rămasă în puterea acestuia; captiv, prins. 2. Persoană arestată, întemnițată; deținut. ♦ Fig. Persoană lipsită de libertate. ♦ Fig. Persoană obsedată de un gând, o idee etc. 3. (Tehn.; în sintagma) Șurub prizonier = prizon. [Pr.: -ni-er] – Din fr. prisonnier. DOOM
prizoniéră (-ni-e-) s. f., g.-d. art. prizoniérei; pl. prizoniére
prizonierat
PRIZONIERÁT s. n. Situația sau starea de prizonier (1); p. ext. perioadă de timp în cursul căreia cineva este prizonier (1); captivitate. [Pr.: -ni-e-] – Prizonier + suf. -at. DOOM
prizonierát (-ni-e-) s. n.
prizonieratul
PRIZONIERÁT s. n. Situația sau starea de prizonier (1); p. ext. perioadă de timp în cursul căreia cineva este prizonier (1); captivitate. [Pr.: -ni-e-] – Prizonier + suf. -at. DOOM
prizonierát (-ni-e-) s. n.
prizonieratului
PRIZONIERÁT s. n. Situația sau starea de prizonier (1); p. ext. perioadă de timp în cursul căreia cineva este prizonier (1); captivitate. [Pr.: -ni-e-] – Prizonier + suf. -at. DOOM
prizonierát (-ni-e-) s. n.
prizoniere
PRIZONIÉR, -Ă, prizonieri, -e, s. m. și f. 1. Militar luat în captivitate în timpul unui război și reținut de dușman pentru a nu mai participa la ostilități; p. ext. persoană căzută în mâinile unui dușman și rămasă în puterea acestuia; captiv, prins. 2. Persoană arestată, întemnițată; deținut. ♦ Fig. Persoană lipsită de libertate. ♦ Fig. Persoană obsedată de un gând, o idee etc. 3. (Tehn.; în sintagma) Șurub prizonier = prizon. [Pr.: -ni-er] – Din fr. prisonnier. DOOM
prizoniéră (-ni-e-) s. f., g.-d. art. prizoniérei; pl. prizoniére
prizonierei
PRIZONIÉR, -Ă, prizonieri, -e, s. m. și f. 1. Militar luat în captivitate în timpul unui război și reținut de dușman pentru a nu mai participa la ostilități; p. ext. persoană căzută în mâinile unui dușman și rămasă în puterea acestuia; captiv, prins. 2. Persoană arestată, întemnițată; deținut. ♦ Fig. Persoană lipsită de libertate. ♦ Fig. Persoană obsedată de un gând, o idee etc. 3. (Tehn.; în sintagma) Șurub prizonier = prizon. [Pr.: -ni-er] – Din fr. prisonnier. DOOM
prizoniéră (-ni-e-) s. f., g.-d. art. prizoniérei; pl. prizoniére
prizonierele
PRIZONIÉR, -Ă, prizonieri, -e, s. m. și f. 1. Militar luat în captivitate în timpul unui război și reținut de dușman pentru a nu mai participa la ostilități; p. ext. persoană căzută în mâinile unui dușman și rămasă în puterea acestuia; captiv, prins. 2. Persoană arestată, întemnițată; deținut. ♦ Fig. Persoană lipsită de libertate. ♦ Fig. Persoană obsedată de un gând, o idee etc. 3. (Tehn.; în sintagma) Șurub prizonier = prizon. [Pr.: -ni-er] – Din fr. prisonnier. DOOM
prizoniéră (-ni-e-) s. f., g.-d. art. prizoniérei; pl. prizoniére
prizonierelor
PRIZONIÉR, -Ă, prizonieri, -e, s. m. și f. 1. Militar luat în captivitate în timpul unui război și reținut de dușman pentru a nu mai participa la ostilități; p. ext. persoană căzută în mâinile unui dușman și rămasă în puterea acestuia; captiv, prins. 2. Persoană arestată, întemnițată; deținut. ♦ Fig. Persoană lipsită de libertate. ♦ Fig. Persoană obsedată de un gând, o idee etc. 3. (Tehn.; în sintagma) Șurub prizonier = prizon. [Pr.: -ni-er] – Din fr. prisonnier. DOOM
prizoniéră (-ni-e-) s. f., g.-d. art. prizoniérei; pl. prizoniére
prizonieri
PRIZONIÉR, -Ă, prizonieri, -e, s. m. și f. 1. Militar luat în captivitate în timpul unui război și reținut de dușman pentru a nu mai participa la ostilități; p. ext. persoană căzută în mâinile unui dușman și rămasă în puterea acestuia; captiv, prins. 2. Persoană arestată, întemnițată; deținut. ♦ Fig. Persoană lipsită de libertate. ♦ Fig. Persoană obsedată de un gând, o idee etc. 3. (Tehn.; în sintagma) Șurub prizonier = prizon. [Pr.: -ni-er] – Din fr. prisonnier. DOOM
prizoniéră (-ni-e-) s. f., g.-d. art. prizoniérei; pl. prizoniére
prizonierii
PRIZONIÉR, -Ă, prizonieri, -e, s. m. și f. 1. Militar luat în captivitate în timpul unui război și reținut de dușman pentru a nu mai participa la ostilități; p. ext. persoană căzută în mâinile unui dușman și rămasă în puterea acestuia; captiv, prins. 2. Persoană arestată, întemnițată; deținut. ♦ Fig. Persoană lipsită de libertate. ♦ Fig. Persoană obsedată de un gând, o idee etc. 3. (Tehn.; în sintagma) Șurub prizonier = prizon. [Pr.: -ni-er] – Din fr. prisonnier. DOOM
prizoniéră (-ni-e-) s. f., g.-d. art. prizoniérei; pl. prizoniére
prizonierilor
PRIZONIÉR, -Ă, prizonieri, -e, s. m. și f. 1. Militar luat în captivitate în timpul unui război și reținut de dușman pentru a nu mai participa la ostilități; p. ext. persoană căzută în mâinile unui dușman și rămasă în puterea acestuia; captiv, prins. 2. Persoană arestată, întemnițată; deținut. ♦ Fig. Persoană lipsită de libertate. ♦ Fig. Persoană obsedată de un gând, o idee etc. 3. (Tehn.; în sintagma) Șurub prizonier = prizon. [Pr.: -ni-er] – Din fr. prisonnier. DOOM
prizoniéră (-ni-e-) s. f., g.-d. art. prizoniérei; pl. prizoniére
prizonierul
PRIZONIÉR, -Ă, prizonieri, -e, s. m. și f. 1. Militar luat în captivitate în timpul unui război și reținut de dușman pentru a nu mai participa la ostilități; p. ext. persoană căzută în mâinile unui dușman și rămasă în puterea acestuia; captiv, prins. 2. Persoană arestată, întemnițată; deținut. ♦ Fig. Persoană lipsită de libertate. ♦ Fig. Persoană obsedată de un gând, o idee etc. 3. (Tehn.; în sintagma) Șurub prizonier = prizon. [Pr.: -ni-er] – Din fr. prisonnier. DOOM
prizoniéră (-ni-e-) s. f., g.-d. art. prizoniérei; pl. prizoniére
prizonierului
PRIZONIÉR, -Ă, prizonieri, -e, s. m. și f. 1. Militar luat în captivitate în timpul unui război și reținut de dușman pentru a nu mai participa la ostilități; p. ext. persoană căzută în mâinile unui dușman și rămasă în puterea acestuia; captiv, prins. 2. Persoană arestată, întemnițată; deținut. ♦ Fig. Persoană lipsită de libertate. ♦ Fig. Persoană obsedată de un gând, o idee etc. 3. (Tehn.; în sintagma) Șurub prizonier = prizon. [Pr.: -ni-er] – Din fr. prisonnier. DOOM
prizoniéră (-ni-e-) s. f., g.-d. art. prizoniérei; pl. prizoniére
prizonul
PRIZÓN, prizoane, s. n. Tijă metalică servind ca element mobil de îmbinare. – Din fr. prison. DOOM
prizón s. n., pl. prizoáne
prizonului
PRIZÓN, prizoane, s. n. Tijă metalică servind ca element mobil de îmbinare. – Din fr. prison. DOOM
prizón s. n., pl. prizoáne
prizând
PRÍZA1, prizez, vb. I. Tranz. A trage, a aspira pe nas tutun sau alte substanțe în stare pulverulentă (droguri). – Din fr. priser. DOOM
prizá (a ~) vb., ind. prez. 3 prizeáză
prizînd
PRÍZA1, prizez, vb. I. Tranz. A trage, a aspira pe nas tutun sau alte substanțe în stare pulverulentă (droguri). – Din fr. priser. DOOM
prizá (a ~) vb., ind. prez. 3 prizeáză
prizărea
PRIZĂRÍ, pers. 3 prizărește, vb. IV. Refl. (Pop. și fam.; despre oameni, animale și plante) A deveni sau a rămâne mic, nedezvoltat; a se pipernici, a se chirci. – Din sl. prĕzrĕti. DOOM
!prizărí (a se ~) (pop., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se prizăréște, imperf. 3 sg. se prizăreá; conj. prez. 3 să se prizăreáscă
prizăreai
PRIZĂRÍ, pers. 3 prizărește, vb. IV. Refl. (Pop. și fam.; despre oameni, animale și plante) A deveni sau a rămâne mic, nedezvoltat; a se pipernici, a se chirci. – Din sl. prĕzrĕti. DOOM
!prizărí (a se ~) (pop., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se prizăréște, imperf. 3 sg. se prizăreá; conj. prez. 3 să se prizăreáscă
prizăream
PRIZĂRÍ, pers. 3 prizărește, vb. IV. Refl. (Pop. și fam.; despre oameni, animale și plante) A deveni sau a rămâne mic, nedezvoltat; a se pipernici, a se chirci. – Din sl. prĕzrĕti. DOOM
!prizărí (a se ~) (pop., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se prizăréște, imperf. 3 sg. se prizăreá; conj. prez. 3 să se prizăreáscă
prizărească
PRIZĂRÍ, pers. 3 prizărește, vb. IV. Refl. (Pop. și fam.; despre oameni, animale și plante) A deveni sau a rămâne mic, nedezvoltat; a se pipernici, a se chirci. – Din sl. prĕzrĕti. DOOM
!prizărí (a se ~) (pop., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se prizăréște, imperf. 3 sg. se prizăreá; conj. prez. 3 să se prizăreáscă
prizăreau
PRIZĂRÍ, pers. 3 prizărește, vb. IV. Refl. (Pop. și fam.; despre oameni, animale și plante) A deveni sau a rămâne mic, nedezvoltat; a se pipernici, a se chirci. – Din sl. prĕzrĕti. DOOM
!prizărí (a se ~) (pop., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se prizăréște, imperf. 3 sg. se prizăreá; conj. prez. 3 să se prizăreáscă
prizăreați
PRIZĂRÍ, pers. 3 prizărește, vb. IV. Refl. (Pop. și fam.; despre oameni, animale și plante) A deveni sau a rămâne mic, nedezvoltat; a se pipernici, a se chirci. – Din sl. prĕzrĕti. DOOM
!prizărí (a se ~) (pop., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se prizăréște, imperf. 3 sg. se prizăreá; conj. prez. 3 să se prizăreáscă
prizăresc
PRIZĂRÍ, pers. 3 prizărește, vb. IV. Refl. (Pop. și fam.; despre oameni, animale și plante) A deveni sau a rămâne mic, nedezvoltat; a se pipernici, a se chirci. – Din sl. prĕzrĕti. DOOM
!prizărí (a se ~) (pop., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se prizăréște, imperf. 3 sg. se prizăreá; conj. prez. 3 să se prizăreáscă
prizărește
PRIZĂRÍ, pers. 3 prizărește, vb. IV. Refl. (Pop. și fam.; despre oameni, animale și plante) A deveni sau a rămâne mic, nedezvoltat; a se pipernici, a se chirci. – Din sl. prĕzrĕti. DOOM
!prizărí (a se ~) (pop., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se prizăréște, imperf. 3 sg. se prizăreá; conj. prez. 3 să se prizăreáscă
prizărești
PRIZĂRÍ, pers. 3 prizărește, vb. IV. Refl. (Pop. și fam.; despre oameni, animale și plante) A deveni sau a rămâne mic, nedezvoltat; a se pipernici, a se chirci. – Din sl. prĕzrĕti. DOOM
!prizărí (a se ~) (pop., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se prizăréște, imperf. 3 sg. se prizăreá; conj. prez. 3 să se prizăreáscă
prizări
PRIZĂRÍ, pers. 3 prizărește, vb. IV. Refl. (Pop. și fam.; despre oameni, animale și plante) A deveni sau a rămâne mic, nedezvoltat; a se pipernici, a se chirci. – Din sl. prĕzrĕti. DOOM
!prizărí (a se ~) (pop., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se prizăréște, imperf. 3 sg. se prizăreá; conj. prez. 3 să se prizăreáscă
prizării
PRIZĂRÍ, pers. 3 prizărește, vb. IV. Refl. (Pop. și fam.; despre oameni, animale și plante) A deveni sau a rămâne mic, nedezvoltat; a se pipernici, a se chirci. – Din sl. prĕzrĕti. DOOM
!prizărí (a se ~) (pop., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se prizăréște, imperf. 3 sg. se prizăreá; conj. prez. 3 să se prizăreáscă
prizărim
PRIZĂRÍ, pers. 3 prizărește, vb. IV. Refl. (Pop. și fam.; despre oameni, animale și plante) A deveni sau a rămâne mic, nedezvoltat; a se pipernici, a se chirci. – Din sl. prĕzrĕti. DOOM
!prizărí (a se ~) (pop., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se prizăréște, imperf. 3 sg. se prizăreá; conj. prez. 3 să se prizăreáscă
prizărind
PRIZĂRÍ, pers. 3 prizărește, vb. IV. Refl. (Pop. și fam.; despre oameni, animale și plante) A deveni sau a rămâne mic, nedezvoltat; a se pipernici, a se chirci. – Din sl. prĕzrĕti. DOOM
!prizărí (a se ~) (pop., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se prizăréște, imperf. 3 sg. se prizăreá; conj. prez. 3 să se prizăreáscă
prizărire
PRIZĂRÍ, pers. 3 prizărește, vb. IV. Refl. (Pop. și fam.; despre oameni, animale și plante) A deveni sau a rămâne mic, nedezvoltat; a se pipernici, a se chirci. – Din sl. prĕzrĕti. DOOM
!prizărí (a se ~) (pop., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se prizăréște, imperf. 3 sg. se prizăreá; conj. prez. 3 să se prizăreáscă
prizărire
PRIZĂRÍ, pers. 3 prizărește, vb. IV. Refl. (Pop. și fam.; despre oameni, animale și plante) A deveni sau a rămâne mic, nedezvoltat; a se pipernici, a se chirci. – Din sl. prĕzrĕti.
prizăriră
PRIZĂRÍ, pers. 3 prizărește, vb. IV. Refl. (Pop. și fam.; despre oameni, animale și plante) A deveni sau a rămâne mic, nedezvoltat; a se pipernici, a se chirci. – Din sl. prĕzrĕti. DOOM
!prizărí (a se ~) (pop., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se prizăréște, imperf. 3 sg. se prizăreá; conj. prez. 3 să se prizăreáscă
prizărirăm
PRIZĂRÍ, pers. 3 prizărește, vb. IV. Refl. (Pop. și fam.; despre oameni, animale și plante) A deveni sau a rămâne mic, nedezvoltat; a se pipernici, a se chirci. – Din sl. prĕzrĕti. DOOM
!prizărí (a se ~) (pop., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se prizăréște, imperf. 3 sg. se prizăreá; conj. prez. 3 să se prizăreáscă
prizărirăți
PRIZĂRÍ, pers. 3 prizărește, vb. IV. Refl. (Pop. și fam.; despre oameni, animale și plante) A deveni sau a rămâne mic, nedezvoltat; a se pipernici, a se chirci. – Din sl. prĕzrĕti. DOOM
!prizărí (a se ~) (pop., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se prizăréște, imperf. 3 sg. se prizăreá; conj. prez. 3 să se prizăreáscă
prizărise
PRIZĂRÍ, pers. 3 prizărește, vb. IV. Refl. (Pop. și fam.; despre oameni, animale și plante) A deveni sau a rămâne mic, nedezvoltat; a se pipernici, a se chirci. – Din sl. prĕzrĕti. DOOM
!prizărí (a se ~) (pop., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se prizăréște, imperf. 3 sg. se prizăreá; conj. prez. 3 să se prizăreáscă
prizărisem
PRIZĂRÍ, pers. 3 prizărește, vb. IV. Refl. (Pop. și fam.; despre oameni, animale și plante) A deveni sau a rămâne mic, nedezvoltat; a se pipernici, a se chirci. – Din sl. prĕzrĕti. DOOM
!prizărí (a se ~) (pop., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se prizăréște, imperf. 3 sg. se prizăreá; conj. prez. 3 să se prizăreáscă
prizăriseră
PRIZĂRÍ, pers. 3 prizărește, vb. IV. Refl. (Pop. și fam.; despre oameni, animale și plante) A deveni sau a rămâne mic, nedezvoltat; a se pipernici, a se chirci. – Din sl. prĕzrĕti. DOOM
!prizărí (a se ~) (pop., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se prizăréște, imperf. 3 sg. se prizăreá; conj. prez. 3 să se prizăreáscă
prizăriserăm
PRIZĂRÍ, pers. 3 prizărește, vb. IV. Refl. (Pop. și fam.; despre oameni, animale și plante) A deveni sau a rămâne mic, nedezvoltat; a se pipernici, a se chirci. – Din sl. prĕzrĕti. DOOM
!prizărí (a se ~) (pop., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se prizăréște, imperf. 3 sg. se prizăreá; conj. prez. 3 să se prizăreáscă
prizăriserăți
PRIZĂRÍ, pers. 3 prizărește, vb. IV. Refl. (Pop. și fam.; despre oameni, animale și plante) A deveni sau a rămâne mic, nedezvoltat; a se pipernici, a se chirci. – Din sl. prĕzrĕti. DOOM
!prizărí (a se ~) (pop., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se prizăréște, imperf. 3 sg. se prizăreá; conj. prez. 3 să se prizăreáscă
prizăriseși
PRIZĂRÍ, pers. 3 prizărește, vb. IV. Refl. (Pop. și fam.; despre oameni, animale și plante) A deveni sau a rămâne mic, nedezvoltat; a se pipernici, a se chirci. – Din sl. prĕzrĕti. DOOM
!prizărí (a se ~) (pop., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se prizăréște, imperf. 3 sg. se prizăreá; conj. prez. 3 să se prizăreáscă
prizăriseți
PRIZĂRÍ, pers. 3 prizărește, vb. IV. Refl. (Pop. și fam.; despre oameni, animale și plante) A deveni sau a rămâne mic, nedezvoltat; a se pipernici, a se chirci. – Din sl. prĕzrĕti. DOOM
!prizărí (a se ~) (pop., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se prizăréște, imperf. 3 sg. se prizăreá; conj. prez. 3 să se prizăreáscă
prizărit
PRIZĂRÍ, pers. 3 prizărește, vb. IV. Refl. (Pop. și fam.; despre oameni, animale și plante) A deveni sau a rămâne mic, nedezvoltat; a se pipernici, a se chirci. – Din sl. prĕzrĕti. DOOM
!prizărí (a se ~) (pop., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se prizăréște, imperf. 3 sg. se prizăreá; conj. prez. 3 să se prizăreáscă
prizărit
PRIZĂRÍT, -Ă, prizăriți, -te, adj. (Pop. și fam.; despre oameni, animale și plante) Care nu s-a dezvoltat bine, care a rămas mic, nedezvoltat, pipernicit; firav. – V. prizări.
prizărita
PRIZĂRÍT, -Ă, prizăriți, -te, adj. (Pop. și fam.; despre oameni, animale și plante) Care nu s-a dezvoltat bine, care a rămas mic, nedezvoltat, pipernicit; firav. – V. prizări.
prizărite
PRIZĂRÍT, -Ă, prizăriți, -te, adj. (Pop. și fam.; despre oameni, animale și plante) Care nu s-a dezvoltat bine, care a rămas mic, nedezvoltat, pipernicit; firav. – V. prizări.
prizăritei
PRIZĂRÍT, -Ă, prizăriți, -te, adj. (Pop. și fam.; despre oameni, animale și plante) Care nu s-a dezvoltat bine, care a rămas mic, nedezvoltat, pipernicit; firav. – V. prizări.
prizăritele
PRIZĂRÍT, -Ă, prizăriți, -te, adj. (Pop. și fam.; despre oameni, animale și plante) Care nu s-a dezvoltat bine, care a rămas mic, nedezvoltat, pipernicit; firav. – V. prizări.
prizăritelor
PRIZĂRÍT, -Ă, prizăriți, -te, adj. (Pop. și fam.; despre oameni, animale și plante) Care nu s-a dezvoltat bine, care a rămas mic, nedezvoltat, pipernicit; firav. – V. prizări.
prizăritul
PRIZĂRÍT, -Ă, prizăriți, -te, adj. (Pop. și fam.; despre oameni, animale și plante) Care nu s-a dezvoltat bine, care a rămas mic, nedezvoltat, pipernicit; firav. – V. prizări.
prizăritului
PRIZĂRÍT, -Ă, prizăriți, -te, adj. (Pop. și fam.; despre oameni, animale și plante) Care nu s-a dezvoltat bine, care a rămas mic, nedezvoltat, pipernicit; firav. – V. prizări.
prizăriși
PRIZĂRÍ, pers. 3 prizărește, vb. IV. Refl. (Pop. și fam.; despre oameni, animale și plante) A deveni sau a rămâne mic, nedezvoltat; a se pipernici, a se chirci. – Din sl. prĕzrĕti. DOOM
!prizărí (a se ~) (pop., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se prizăréște, imperf. 3 sg. se prizăreá; conj. prez. 3 să se prizăreáscă
prizăriți
PRIZĂRÍ, pers. 3 prizărește, vb. IV. Refl. (Pop. și fam.; despre oameni, animale și plante) A deveni sau a rămâne mic, nedezvoltat; a se pipernici, a se chirci. – Din sl. prĕzrĕti. DOOM
!prizărí (a se ~) (pop., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se prizăréște, imperf. 3 sg. se prizăreá; conj. prez. 3 să se prizăreáscă
prizăriți
PRIZĂRÍT, -Ă, prizăriți, -te, adj. (Pop. și fam.; despre oameni, animale și plante) Care nu s-a dezvoltat bine, care a rămas mic, nedezvoltat, pipernicit; firav. – V. prizări.
prizăriții
PRIZĂRÍT, -Ă, prizăriți, -te, adj. (Pop. și fam.; despre oameni, animale și plante) Care nu s-a dezvoltat bine, care a rămas mic, nedezvoltat, pipernicit; firav. – V. prizări.
prizăriților
PRIZĂRÍT, -Ă, prizăriți, -te, adj. (Pop. și fam.; despre oameni, animale și plante) Care nu s-a dezvoltat bine, care a rămas mic, nedezvoltat, pipernicit; firav. – V. prizări.
prișcală
prișcálă (prișcắli), s. f. – Bețișor care se folosește într-un anumit joc de ajun. – Var. drișcală. Sb. drška) „băț”.
prișleși
prișleșí (-șésc, -ít), vb. – 1. A se stabili în altă parte. – 2. A emigra. Sl. prišĭlŭ, part. din priiti „a veni” (Tiktin). Sec. XVII, înv., ca și der. prișleț, s. m. (venetic), din sl. prišĭlĭcĭ.
prișleșire
prișleșí (-șésc, -ít), vb. – 1. A se stabili în altă parte. – 2. A emigra. Sl. prišĭlŭ, part. din priiti „a veni” (Tiktin). Sec. XVII, înv., ca și der. prișleț, s. m. (venetic), din sl. prišĭlĭcĭ.
prișniț
PRÍȘNIȚĂ s. f. v. prișniț. DOOM
príșniț s. n., pl. príșnițe
prișnițe
PRÍȘNIȚĂ s. f. v. prișniț. DOOM
príșniț s. n., pl. príșnițe
prișnițele
PRÍȘNIȚĂ s. f. v. prișniț. DOOM
príșniț s. n., pl. príșnițe
prișnițelor
PRÍȘNIȚĂ s. f. v. prișniț. DOOM
príșniț s. n., pl. príșnițe
prișnițul
PRÍȘNIȚĂ s. f. v. prișniț. DOOM
príșniț s. n., pl. príșnițe
prișnițului
PRÍȘNIȚĂ s. f. v. prișniț. DOOM
príșniț s. n., pl. príșnițe
prișniță
PRÍȘNIȚĂ s. f. v. prișniț. DOOM
príșniț s. n., pl. príșnițe
pro
PRO prep. 1. Pentru, în favoarea..., în sprijinul... 2. Element de compunere însemnând „pentru...”, „în favoarea...”, care servește la formarea unor adjective. – Din lat. pro, fr. pro-. DOOM
pro prep.
proamerican
PROAMERICÁN, -Ă, proamericani, -e, adj. Care este de partea americanilor, favorabil americanilor. [Pr.: pro-a-] – Pro- + american. DOOM
*proamericán (pro-a-) adj. m., pl. proamericáni; f. proamericánă, pl. proamericáne
proamericana
PROAMERICÁN, -Ă, proamericani, -e, adj. Care este de partea americanilor, favorabil americanilor. [Pr.: pro-a-] – Pro- + american. DOOM
*proamericán (pro-a-) adj. m., pl. proamericáni; f. proamericánă, pl. proamericáne
proamericane
PROAMERICÁN, -Ă, proamericani, -e, adj. Care este de partea americanilor, favorabil americanilor. [Pr.: pro-a-] – Pro- + american. DOOM
*proamericán (pro-a-) adj. m., pl. proamericáni; f. proamericánă, pl. proamericáne
proamericanei
PROAMERICÁN, -Ă, proamericani, -e, adj. Care este de partea americanilor, favorabil americanilor. [Pr.: pro-a-] – Pro- + american. DOOM
*proamericán (pro-a-) adj. m., pl. proamericáni; f. proamericánă, pl. proamericáne
proamericanele
PROAMERICÁN, -Ă, proamericani, -e, adj. Care este de partea americanilor, favorabil americanilor. [Pr.: pro-a-] – Pro- + american. DOOM
*proamericán (pro-a-) adj. m., pl. proamericáni; f. proamericánă, pl. proamericáne
proamericanelor
PROAMERICÁN, -Ă, proamericani, -e, adj. Care este de partea americanilor, favorabil americanilor. [Pr.: pro-a-] – Pro- + american. DOOM
*proamericán (pro-a-) adj. m., pl. proamericáni; f. proamericánă, pl. proamericáne
proamericani
PROAMERICÁN, -Ă, proamericani, -e, adj. Care este de partea americanilor, favorabil americanilor. [Pr.: pro-a-] – Pro- + american. DOOM
*proamericán (pro-a-) adj. m., pl. proamericáni; f. proamericánă, pl. proamericáne
proamericanii
PROAMERICÁN, -Ă, proamericani, -e, adj. Care este de partea americanilor, favorabil americanilor. [Pr.: pro-a-] – Pro- + american. DOOM
*proamericán (pro-a-) adj. m., pl. proamericáni; f. proamericánă, pl. proamericáne
proamericanilor
PROAMERICÁN, -Ă, proamericani, -e, adj. Care este de partea americanilor, favorabil americanilor. [Pr.: pro-a-] – Pro- + american. DOOM
*proamericán (pro-a-) adj. m., pl. proamericáni; f. proamericánă, pl. proamericáne
proamericanul
PROAMERICÁN, -Ă, proamericani, -e, adj. Care este de partea americanilor, favorabil americanilor. [Pr.: pro-a-] – Pro- + american. DOOM
*proamericán (pro-a-) adj. m., pl. proamericáni; f. proamericánă, pl. proamericáne
proamericanului
PROAMERICÁN, -Ă, proamericani, -e, adj. Care este de partea americanilor, favorabil americanilor. [Pr.: pro-a-] – Pro- + american. DOOM
*proamericán (pro-a-) adj. m., pl. proamericáni; f. proamericánă, pl. proamericáne
proaspete
PROÁSPĂT, -Ă, proaspeți, -te, adj. 1. (Despre alimente sau produse alimentare) Pregătit sau recoltat recent; p. ext. care n-a fost supus unui procedeu de conservare. ♦ (Despre plante) Cules, rupt de curând; neofilit. 2. Fig. Tânăr, fraged. ♦ Care are sau care păstrează calități de strălucire, de vitalitate, de tinerețe, care exprimă tinerețe, sănătate etc. 3. Care există sau a luat ființă de puțină vreme, care a fost făcut, creat etc. de curând; de dată recentă, nou. ◊ Loc. adv. (Reg.) Din proaspăt = de curând. ♦ (Despre oameni) Care se află într-o anumită situație sau care are o calitate de puțină vreme. ♦ Care își păstrează noutatea; viu, actual. 4. (Despre aer) Neviciat, curat. ♦ (Despre apă) Adus de curând de la sursă, bun de băut; p. ext. rece. 5. Fig. Curat, pur, neîntinat. 6. Cu forțe noi; odihnit. – Din gr. prósfatos. DOOM
proáspăt adj. m., pl. proáspeți; f. proáspătă, pl. proáspete
proaspetei
PROÁSPĂT, -Ă, proaspeți, -te, adj. 1. (Despre alimente sau produse alimentare) Pregătit sau recoltat recent; p. ext. care n-a fost supus unui procedeu de conservare. ♦ (Despre plante) Cules, rupt de curând; neofilit. 2. Fig. Tânăr, fraged. ♦ Care are sau care păstrează calități de strălucire, de vitalitate, de tinerețe, care exprimă tinerețe, sănătate etc. 3. Care există sau a luat ființă de puțină vreme, care a fost făcut, creat etc. de curând; de dată recentă, nou. ◊ Loc. adv. (Reg.) Din proaspăt = de curând. ♦ (Despre oameni) Care se află într-o anumită situație sau care are o calitate de puțină vreme. ♦ Care își păstrează noutatea; viu, actual. 4. (Despre aer) Neviciat, curat. ♦ (Despre apă) Adus de curând de la sursă, bun de băut; p. ext. rece. 5. Fig. Curat, pur, neîntinat. 6. Cu forțe noi; odihnit. – Din gr. prósfatos. DOOM
proáspăt adj. m., pl. proáspeți; f. proáspătă, pl. proáspete
proaspetele
PROÁSPĂT, -Ă, proaspeți, -te, adj. 1. (Despre alimente sau produse alimentare) Pregătit sau recoltat recent; p. ext. care n-a fost supus unui procedeu de conservare. ♦ (Despre plante) Cules, rupt de curând; neofilit. 2. Fig. Tânăr, fraged. ♦ Care are sau care păstrează calități de strălucire, de vitalitate, de tinerețe, care exprimă tinerețe, sănătate etc. 3. Care există sau a luat ființă de puțină vreme, care a fost făcut, creat etc. de curând; de dată recentă, nou. ◊ Loc. adv. (Reg.) Din proaspăt = de curând. ♦ (Despre oameni) Care se află într-o anumită situație sau care are o calitate de puțină vreme. ♦ Care își păstrează noutatea; viu, actual. 4. (Despre aer) Neviciat, curat. ♦ (Despre apă) Adus de curând de la sursă, bun de băut; p. ext. rece. 5. Fig. Curat, pur, neîntinat. 6. Cu forțe noi; odihnit. – Din gr. prósfatos. DOOM
proáspăt adj. m., pl. proáspeți; f. proáspătă, pl. proáspete
proaspetelor
PROÁSPĂT, -Ă, proaspeți, -te, adj. 1. (Despre alimente sau produse alimentare) Pregătit sau recoltat recent; p. ext. care n-a fost supus unui procedeu de conservare. ♦ (Despre plante) Cules, rupt de curând; neofilit. 2. Fig. Tânăr, fraged. ♦ Care are sau care păstrează calități de strălucire, de vitalitate, de tinerețe, care exprimă tinerețe, sănătate etc. 3. Care există sau a luat ființă de puțină vreme, care a fost făcut, creat etc. de curând; de dată recentă, nou. ◊ Loc. adv. (Reg.) Din proaspăt = de curând. ♦ (Despre oameni) Care se află într-o anumită situație sau care are o calitate de puțină vreme. ♦ Care își păstrează noutatea; viu, actual. 4. (Despre aer) Neviciat, curat. ♦ (Despre apă) Adus de curând de la sursă, bun de băut; p. ext. rece. 5. Fig. Curat, pur, neîntinat. 6. Cu forțe noi; odihnit. – Din gr. prósfatos. DOOM
proáspăt adj. m., pl. proáspeți; f. proáspătă, pl. proáspete
proaspeți
PROÁSPĂT, -Ă, proaspeți, -te, adj. 1. (Despre alimente sau produse alimentare) Pregătit sau recoltat recent; p. ext. care n-a fost supus unui procedeu de conservare. ♦ (Despre plante) Cules, rupt de curând; neofilit. 2. Fig. Tânăr, fraged. ♦ Care are sau care păstrează calități de strălucire, de vitalitate, de tinerețe, care exprimă tinerețe, sănătate etc. 3. Care există sau a luat ființă de puțină vreme, care a fost făcut, creat etc. de curând; de dată recentă, nou. ◊ Loc. adv. (Reg.) Din proaspăt = de curând. ♦ (Despre oameni) Care se află într-o anumită situație sau care are o calitate de puțină vreme. ♦ Care își păstrează noutatea; viu, actual. 4. (Despre aer) Neviciat, curat. ♦ (Despre apă) Adus de curând de la sursă, bun de băut; p. ext. rece. 5. Fig. Curat, pur, neîntinat. 6. Cu forțe noi; odihnit. – Din gr. prósfatos. DOOM
proáspăt adj. m., pl. proáspeți; f. proáspătă, pl. proáspete
proaspeții
PROÁSPĂT, -Ă, proaspeți, -te, adj. 1. (Despre alimente sau produse alimentare) Pregătit sau recoltat recent; p. ext. care n-a fost supus unui procedeu de conservare. ♦ (Despre plante) Cules, rupt de curând; neofilit. 2. Fig. Tânăr, fraged. ♦ Care are sau care păstrează calități de strălucire, de vitalitate, de tinerețe, care exprimă tinerețe, sănătate etc. 3. Care există sau a luat ființă de puțină vreme, care a fost făcut, creat etc. de curând; de dată recentă, nou. ◊ Loc. adv. (Reg.) Din proaspăt = de curând. ♦ (Despre oameni) Care se află într-o anumită situație sau care are o calitate de puțină vreme. ♦ Care își păstrează noutatea; viu, actual. 4. (Despre aer) Neviciat, curat. ♦ (Despre apă) Adus de curând de la sursă, bun de băut; p. ext. rece. 5. Fig. Curat, pur, neîntinat. 6. Cu forțe noi; odihnit. – Din gr. prósfatos. DOOM
proáspăt adj. m., pl. proáspeți; f. proáspătă, pl. proáspete
proaspeților
PROÁSPĂT, -Ă, proaspeți, -te, adj. 1. (Despre alimente sau produse alimentare) Pregătit sau recoltat recent; p. ext. care n-a fost supus unui procedeu de conservare. ♦ (Despre plante) Cules, rupt de curând; neofilit. 2. Fig. Tânăr, fraged. ♦ Care are sau care păstrează calități de strălucire, de vitalitate, de tinerețe, care exprimă tinerețe, sănătate etc. 3. Care există sau a luat ființă de puțină vreme, care a fost făcut, creat etc. de curând; de dată recentă, nou. ◊ Loc. adv. (Reg.) Din proaspăt = de curând. ♦ (Despre oameni) Care se află într-o anumită situație sau care are o calitate de puțină vreme. ♦ Care își păstrează noutatea; viu, actual. 4. (Despre aer) Neviciat, curat. ♦ (Despre apă) Adus de curând de la sursă, bun de băut; p. ext. rece. 5. Fig. Curat, pur, neîntinat. 6. Cu forțe noi; odihnit. – Din gr. prósfatos. DOOM
proáspăt adj. m., pl. proáspeți; f. proáspătă, pl. proáspete
proaspăt
PROÁSPĂT, -Ă, proaspeți, -te, adj. 1. (Despre alimente sau produse alimentare) Pregătit sau recoltat recent; p. ext. care n-a fost supus unui procedeu de conservare. ♦ (Despre plante) Cules, rupt de curând; neofilit. 2. Fig. Tânăr, fraged. ♦ Care are sau care păstrează calități de strălucire, de vitalitate, de tinerețe, care exprimă tinerețe, sănătate etc. 3. Care există sau a luat ființă de puțină vreme, care a fost făcut, creat etc. de curând; de dată recentă, nou. ◊ Loc. adv. (Reg.) Din proaspăt = de curând. ♦ (Despre oameni) Care se află într-o anumită situație sau care are o calitate de puțină vreme. ♦ Care își păstrează noutatea; viu, actual. 4. (Despre aer) Neviciat, curat. ♦ (Despre apă) Adus de curând de la sursă, bun de băut; p. ext. rece. 5. Fig. Curat, pur, neîntinat. 6. Cu forțe noi; odihnit. – Din gr. prósfatos. DOOM
proáspăt adj. m., pl. proáspeți; f. proáspătă, pl. proáspete
proaspăta
PROÁSPĂT, -Ă, proaspeți, -te, adj. 1. (Despre alimente sau produse alimentare) Pregătit sau recoltat recent; p. ext. care n-a fost supus unui procedeu de conservare. ♦ (Despre plante) Cules, rupt de curând; neofilit. 2. Fig. Tânăr, fraged. ♦ Care are sau care păstrează calități de strălucire, de vitalitate, de tinerețe, care exprimă tinerețe, sănătate etc. 3. Care există sau a luat ființă de puțină vreme, care a fost făcut, creat etc. de curând; de dată recentă, nou. ◊ Loc. adv. (Reg.) Din proaspăt = de curând. ♦ (Despre oameni) Care se află într-o anumită situație sau care are o calitate de puțină vreme. ♦ Care își păstrează noutatea; viu, actual. 4. (Despre aer) Neviciat, curat. ♦ (Despre apă) Adus de curând de la sursă, bun de băut; p. ext. rece. 5. Fig. Curat, pur, neîntinat. 6. Cu forțe noi; odihnit. – Din gr. prósfatos. DOOM
proáspăt adj. m., pl. proáspeți; f. proáspătă, pl. proáspete
proaspătul
PROÁSPĂT, -Ă, proaspeți, -te, adj. 1. (Despre alimente sau produse alimentare) Pregătit sau recoltat recent; p. ext. care n-a fost supus unui procedeu de conservare. ♦ (Despre plante) Cules, rupt de curând; neofilit. 2. Fig. Tânăr, fraged. ♦ Care are sau care păstrează calități de strălucire, de vitalitate, de tinerețe, care exprimă tinerețe, sănătate etc. 3. Care există sau a luat ființă de puțină vreme, care a fost făcut, creat etc. de curând; de dată recentă, nou. ◊ Loc. adv. (Reg.) Din proaspăt = de curând. ♦ (Despre oameni) Care se află într-o anumită situație sau care are o calitate de puțină vreme. ♦ Care își păstrează noutatea; viu, actual. 4. (Despre aer) Neviciat, curat. ♦ (Despre apă) Adus de curând de la sursă, bun de băut; p. ext. rece. 5. Fig. Curat, pur, neîntinat. 6. Cu forțe noi; odihnit. – Din gr. prósfatos. DOOM
proáspăt adj. m., pl. proáspeți; f. proáspătă, pl. proáspete
proaspătului
PROÁSPĂT, -Ă, proaspeți, -te, adj. 1. (Despre alimente sau produse alimentare) Pregătit sau recoltat recent; p. ext. care n-a fost supus unui procedeu de conservare. ♦ (Despre plante) Cules, rupt de curând; neofilit. 2. Fig. Tânăr, fraged. ♦ Care are sau care păstrează calități de strălucire, de vitalitate, de tinerețe, care exprimă tinerețe, sănătate etc. 3. Care există sau a luat ființă de puțină vreme, care a fost făcut, creat etc. de curând; de dată recentă, nou. ◊ Loc. adv. (Reg.) Din proaspăt = de curând. ♦ (Despre oameni) Care se află într-o anumită situație sau care are o calitate de puțină vreme. ♦ Care își păstrează noutatea; viu, actual. 4. (Despre aer) Neviciat, curat. ♦ (Despre apă) Adus de curând de la sursă, bun de băut; p. ext. rece. 5. Fig. Curat, pur, neîntinat. 6. Cu forțe noi; odihnit. – Din gr. prósfatos. DOOM
proáspăt adj. m., pl. proáspeți; f. proáspătă, pl. proáspete
proasta
PROST, PROÁSTĂ, proști, proaste, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) lipsit de inteligență, fără judecată, fără minte; nătărău, nerod, tont, prostănac. ◊ Expr. Un prost și jumătate = foarte prost. A face pe prostul = a simula prostia. ♦ (Om) care se încrede ușor; (om) naiv, credul. ◊ Expr. A-și găsi prostul = a-și găsi omul pe care să-l poată înșela ușor, pe care să-l poată duce de nas. 2. Adj., s. m. și f. (Înv. și pop.) (Persoană) fără știință de carte; (om) neînvățat, ignorant. ♦ (Om) lipsit de rafinament; (om) simplu, neevoluat. 3. Adj. De condiție socială modestă, din popor, de jos, de rând. ◊ (În trecut) Soldat prost = ostaș fără grad; soldat. 4. Adj. Obișnuit, comun. ♦ De calitate inferioară, lipsit de valoare. 5. Adj. (Adesea adverbial) Care nu este așa cum trebuie (din punct de vedere calitativ, funcțional etc.); necorespunzător, nesatisfăcător. ♦ (Adverbial; în legătură cu verbul „a vorbi”) Stricat, incorect. ♦ (Despre situații, știri, întâmplări etc.) Neplăcut, nefavorabil, nenorocit. ♦ (Despre vreme) Nefavorabil, rău. ♦ Nepriceput, nepregătit, neîndemânatic într-o meserie, într-o profesie etc. 6. Adj. Dăunător; neprielnic. ◊ Expr. Glumă proastă (sau de prost gust) = glumă fără haz, care supără, jignește. Vorbă proastă = vorbă îndrăzneață sau injurioasă; p. ext. ceartă. – Din sl. prostŭ. DOOM
prost adj. m., s. m., pl. proști; adj. f., s. f. proástă, pl. proáste
proasta
PROST, PROÁSTĂ, proști, proaste, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) lipsit de inteligență, fără judecată, fără minte; nătărău, nerod, tont, prostănac. ◊ Expr. Un prost și jumătate = foarte prost. A face pe prostul = a simula prostia. ♦ (Om) care se încrede ușor; (om) naiv, credul. ◊ Expr. A-și găsi prostul = a-și găsi omul pe care să-l poată înșela ușor, pe care să-l poată duce de nas. 2. Adj., s. m. și f. (Înv. și pop.) (Persoană) fără știință de carte; (om) neînvățat, ignorant. ♦ (Om) lipsit de rafinament; (om) simplu, neevoluat. 3. Adj. De condiție socială modestă, din popor, de jos, de rând. ◊ (În trecut) Soldat prost = ostaș fără grad; soldat. 4. Adj. Obișnuit, comun. ♦ De calitate inferioară, lipsit de valoare. 5. Adj. (Adesea adverbial) Care nu este așa cum trebuie (din punct de vedere calitativ, funcțional etc.); necorespunzător, nesatisfăcător. ♦ (Adverbial; în legătură cu verbul „a vorbi”) Stricat, incorect. ♦ (Despre situații, știri, întâmplări etc.) Neplăcut, nefavorabil, nenorocit. ♦ (Despre vreme) Nefavorabil, rău. ♦ Nepriceput, nepregătit, neîndemânatic într-o meserie, într-o profesie etc. 6. Adj. Dăunător; neprielnic. ◊ Expr. Glumă proastă (sau de prost gust) = glumă fără haz, care supără, jignește. Vorbă proastă = vorbă îndrăzneață sau injurioasă; p. ext. ceartă. – Din sl. prostŭ. DOOM
prost adj. m., s. m., pl. proști; adj. f., s. f. proástă, pl. proáste
proaste
PROST, PROÁSTĂ, proști, proaste, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) lipsit de inteligență, fără judecată, fără minte; nătărău, nerod, tont, prostănac. ◊ Expr. Un prost și jumătate = foarte prost. A face pe prostul = a simula prostia. ♦ (Om) care se încrede ușor; (om) naiv, credul. ◊ Expr. A-și găsi prostul = a-și găsi omul pe care să-l poată înșela ușor, pe care să-l poată duce de nas. 2. Adj., s. m. și f. (Înv. și pop.) (Persoană) fără știință de carte; (om) neînvățat, ignorant. ♦ (Om) lipsit de rafinament; (om) simplu, neevoluat. 3. Adj. De condiție socială modestă, din popor, de jos, de rând. ◊ (În trecut) Soldat prost = ostaș fără grad; soldat. 4. Adj. Obișnuit, comun. ♦ De calitate inferioară, lipsit de valoare. 5. Adj. (Adesea adverbial) Care nu este așa cum trebuie (din punct de vedere calitativ, funcțional etc.); necorespunzător, nesatisfăcător. ♦ (Adverbial; în legătură cu verbul „a vorbi”) Stricat, incorect. ♦ (Despre situații, știri, întâmplări etc.) Neplăcut, nefavorabil, nenorocit. ♦ (Despre vreme) Nefavorabil, rău. ♦ Nepriceput, nepregătit, neîndemânatic într-o meserie, într-o profesie etc. 6. Adj. Dăunător; neprielnic. ◊ Expr. Glumă proastă (sau de prost gust) = glumă fără haz, care supără, jignește. Vorbă proastă = vorbă îndrăzneață sau injurioasă; p. ext. ceartă. – Din sl. prostŭ. DOOM
prost adj. m., s. m., pl. proști; adj. f., s. f. proástă, pl. proáste
proaste
PROST, PROÁSTĂ, proști, proaste, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) lipsit de inteligență, fără judecată, fără minte; nătărău, nerod, tont, prostănac. ◊ Expr. Un prost și jumătate = foarte prost. A face pe prostul = a simula prostia. ♦ (Om) care se încrede ușor; (om) naiv, credul. ◊ Expr. A-și găsi prostul = a-și găsi omul pe care să-l poată înșela ușor, pe care să-l poată duce de nas. 2. Adj., s. m. și f. (Înv. și pop.) (Persoană) fără știință de carte; (om) neînvățat, ignorant. ♦ (Om) lipsit de rafinament; (om) simplu, neevoluat. 3. Adj. De condiție socială modestă, din popor, de jos, de rând. ◊ (În trecut) Soldat prost = ostaș fără grad; soldat. 4. Adj. Obișnuit, comun. ♦ De calitate inferioară, lipsit de valoare. 5. Adj. (Adesea adverbial) Care nu este așa cum trebuie (din punct de vedere calitativ, funcțional etc.); necorespunzător, nesatisfăcător. ♦ (Adverbial; în legătură cu verbul „a vorbi”) Stricat, incorect. ♦ (Despre situații, știri, întâmplări etc.) Neplăcut, nefavorabil, nenorocit. ♦ (Despre vreme) Nefavorabil, rău. ♦ Nepriceput, nepregătit, neîndemânatic într-o meserie, într-o profesie etc. 6. Adj. Dăunător; neprielnic. ◊ Expr. Glumă proastă (sau de prost gust) = glumă fără haz, care supără, jignește. Vorbă proastă = vorbă îndrăzneață sau injurioasă; p. ext. ceartă. – Din sl. prostŭ. DOOM
prost adj. m., s. m., pl. proști; adj. f., s. f. proástă, pl. proáste
proastei
PROST, PROÁSTĂ, proști, proaste, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) lipsit de inteligență, fără judecată, fără minte; nătărău, nerod, tont, prostănac. ◊ Expr. Un prost și jumătate = foarte prost. A face pe prostul = a simula prostia. ♦ (Om) care se încrede ușor; (om) naiv, credul. ◊ Expr. A-și găsi prostul = a-și găsi omul pe care să-l poată înșela ușor, pe care să-l poată duce de nas. 2. Adj., s. m. și f. (Înv. și pop.) (Persoană) fără știință de carte; (om) neînvățat, ignorant. ♦ (Om) lipsit de rafinament; (om) simplu, neevoluat. 3. Adj. De condiție socială modestă, din popor, de jos, de rând. ◊ (În trecut) Soldat prost = ostaș fără grad; soldat. 4. Adj. Obișnuit, comun. ♦ De calitate inferioară, lipsit de valoare. 5. Adj. (Adesea adverbial) Care nu este așa cum trebuie (din punct de vedere calitativ, funcțional etc.); necorespunzător, nesatisfăcător. ♦ (Adverbial; în legătură cu verbul „a vorbi”) Stricat, incorect. ♦ (Despre situații, știri, întâmplări etc.) Neplăcut, nefavorabil, nenorocit. ♦ (Despre vreme) Nefavorabil, rău. ♦ Nepriceput, nepregătit, neîndemânatic într-o meserie, într-o profesie etc. 6. Adj. Dăunător; neprielnic. ◊ Expr. Glumă proastă (sau de prost gust) = glumă fără haz, care supără, jignește. Vorbă proastă = vorbă îndrăzneață sau injurioasă; p. ext. ceartă. – Din sl. prostŭ. DOOM
prost adj. m., s. m., pl. proști; adj. f., s. f. proástă, pl. proáste
proastei
PROST, PROÁSTĂ, proști, proaste, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) lipsit de inteligență, fără judecată, fără minte; nătărău, nerod, tont, prostănac. ◊ Expr. Un prost și jumătate = foarte prost. A face pe prostul = a simula prostia. ♦ (Om) care se încrede ușor; (om) naiv, credul. ◊ Expr. A-și găsi prostul = a-și găsi omul pe care să-l poată înșela ușor, pe care să-l poată duce de nas. 2. Adj., s. m. și f. (Înv. și pop.) (Persoană) fără știință de carte; (om) neînvățat, ignorant. ♦ (Om) lipsit de rafinament; (om) simplu, neevoluat. 3. Adj. De condiție socială modestă, din popor, de jos, de rând. ◊ (În trecut) Soldat prost = ostaș fără grad; soldat. 4. Adj. Obișnuit, comun. ♦ De calitate inferioară, lipsit de valoare. 5. Adj. (Adesea adverbial) Care nu este așa cum trebuie (din punct de vedere calitativ, funcțional etc.); necorespunzător, nesatisfăcător. ♦ (Adverbial; în legătură cu verbul „a vorbi”) Stricat, incorect. ♦ (Despre situații, știri, întâmplări etc.) Neplăcut, nefavorabil, nenorocit. ♦ (Despre vreme) Nefavorabil, rău. ♦ Nepriceput, nepregătit, neîndemânatic într-o meserie, într-o profesie etc. 6. Adj. Dăunător; neprielnic. ◊ Expr. Glumă proastă (sau de prost gust) = glumă fără haz, care supără, jignește. Vorbă proastă = vorbă îndrăzneață sau injurioasă; p. ext. ceartă. – Din sl. prostŭ. DOOM
prost adj. m., s. m., pl. proști; adj. f., s. f. proástă, pl. proáste
proastele
PROST, PROÁSTĂ, proști, proaste, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) lipsit de inteligență, fără judecată, fără minte; nătărău, nerod, tont, prostănac. ◊ Expr. Un prost și jumătate = foarte prost. A face pe prostul = a simula prostia. ♦ (Om) care se încrede ușor; (om) naiv, credul. ◊ Expr. A-și găsi prostul = a-și găsi omul pe care să-l poată înșela ușor, pe care să-l poată duce de nas. 2. Adj., s. m. și f. (Înv. și pop.) (Persoană) fără știință de carte; (om) neînvățat, ignorant. ♦ (Om) lipsit de rafinament; (om) simplu, neevoluat. 3. Adj. De condiție socială modestă, din popor, de jos, de rând. ◊ (În trecut) Soldat prost = ostaș fără grad; soldat. 4. Adj. Obișnuit, comun. ♦ De calitate inferioară, lipsit de valoare. 5. Adj. (Adesea adverbial) Care nu este așa cum trebuie (din punct de vedere calitativ, funcțional etc.); necorespunzător, nesatisfăcător. ♦ (Adverbial; în legătură cu verbul „a vorbi”) Stricat, incorect. ♦ (Despre situații, știri, întâmplări etc.) Neplăcut, nefavorabil, nenorocit. ♦ (Despre vreme) Nefavorabil, rău. ♦ Nepriceput, nepregătit, neîndemânatic într-o meserie, într-o profesie etc. 6. Adj. Dăunător; neprielnic. ◊ Expr. Glumă proastă (sau de prost gust) = glumă fără haz, care supără, jignește. Vorbă proastă = vorbă îndrăzneață sau injurioasă; p. ext. ceartă. – Din sl. prostŭ. DOOM
prost adj. m., s. m., pl. proști; adj. f., s. f. proástă, pl. proáste
proastele
PROST, PROÁSTĂ, proști, proaste, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) lipsit de inteligență, fără judecată, fără minte; nătărău, nerod, tont, prostănac. ◊ Expr. Un prost și jumătate = foarte prost. A face pe prostul = a simula prostia. ♦ (Om) care se încrede ușor; (om) naiv, credul. ◊ Expr. A-și găsi prostul = a-și găsi omul pe care să-l poată înșela ușor, pe care să-l poată duce de nas. 2. Adj., s. m. și f. (Înv. și pop.) (Persoană) fără știință de carte; (om) neînvățat, ignorant. ♦ (Om) lipsit de rafinament; (om) simplu, neevoluat. 3. Adj. De condiție socială modestă, din popor, de jos, de rând. ◊ (În trecut) Soldat prost = ostaș fără grad; soldat. 4. Adj. Obișnuit, comun. ♦ De calitate inferioară, lipsit de valoare. 5. Adj. (Adesea adverbial) Care nu este așa cum trebuie (din punct de vedere calitativ, funcțional etc.); necorespunzător, nesatisfăcător. ♦ (Adverbial; în legătură cu verbul „a vorbi”) Stricat, incorect. ♦ (Despre situații, știri, întâmplări etc.) Neplăcut, nefavorabil, nenorocit. ♦ (Despre vreme) Nefavorabil, rău. ♦ Nepriceput, nepregătit, neîndemânatic într-o meserie, într-o profesie etc. 6. Adj. Dăunător; neprielnic. ◊ Expr. Glumă proastă (sau de prost gust) = glumă fără haz, care supără, jignește. Vorbă proastă = vorbă îndrăzneață sau injurioasă; p. ext. ceartă. – Din sl. prostŭ. DOOM
prost adj. m., s. m., pl. proști; adj. f., s. f. proástă, pl. proáste
proastelor
PROST, PROÁSTĂ, proști, proaste, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) lipsit de inteligență, fără judecată, fără minte; nătărău, nerod, tont, prostănac. ◊ Expr. Un prost și jumătate = foarte prost. A face pe prostul = a simula prostia. ♦ (Om) care se încrede ușor; (om) naiv, credul. ◊ Expr. A-și găsi prostul = a-și găsi omul pe care să-l poată înșela ușor, pe care să-l poată duce de nas. 2. Adj., s. m. și f. (Înv. și pop.) (Persoană) fără știință de carte; (om) neînvățat, ignorant. ♦ (Om) lipsit de rafinament; (om) simplu, neevoluat. 3. Adj. De condiție socială modestă, din popor, de jos, de rând. ◊ (În trecut) Soldat prost = ostaș fără grad; soldat. 4. Adj. Obișnuit, comun. ♦ De calitate inferioară, lipsit de valoare. 5. Adj. (Adesea adverbial) Care nu este așa cum trebuie (din punct de vedere calitativ, funcțional etc.); necorespunzător, nesatisfăcător. ♦ (Adverbial; în legătură cu verbul „a vorbi”) Stricat, incorect. ♦ (Despre situații, știri, întâmplări etc.) Neplăcut, nefavorabil, nenorocit. ♦ (Despre vreme) Nefavorabil, rău. ♦ Nepriceput, nepregătit, neîndemânatic într-o meserie, într-o profesie etc. 6. Adj. Dăunător; neprielnic. ◊ Expr. Glumă proastă (sau de prost gust) = glumă fără haz, care supără, jignește. Vorbă proastă = vorbă îndrăzneață sau injurioasă; p. ext. ceartă. – Din sl. prostŭ. DOOM
prost adj. m., s. m., pl. proști; adj. f., s. f. proástă, pl. proáste
proastelor
PROST, PROÁSTĂ, proști, proaste, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) lipsit de inteligență, fără judecată, fără minte; nătărău, nerod, tont, prostănac. ◊ Expr. Un prost și jumătate = foarte prost. A face pe prostul = a simula prostia. ♦ (Om) care se încrede ușor; (om) naiv, credul. ◊ Expr. A-și găsi prostul = a-și găsi omul pe care să-l poată înșela ușor, pe care să-l poată duce de nas. 2. Adj., s. m. și f. (Înv. și pop.) (Persoană) fără știință de carte; (om) neînvățat, ignorant. ♦ (Om) lipsit de rafinament; (om) simplu, neevoluat. 3. Adj. De condiție socială modestă, din popor, de jos, de rând. ◊ (În trecut) Soldat prost = ostaș fără grad; soldat. 4. Adj. Obișnuit, comun. ♦ De calitate inferioară, lipsit de valoare. 5. Adj. (Adesea adverbial) Care nu este așa cum trebuie (din punct de vedere calitativ, funcțional etc.); necorespunzător, nesatisfăcător. ♦ (Adverbial; în legătură cu verbul „a vorbi”) Stricat, incorect. ♦ (Despre situații, știri, întâmplări etc.) Neplăcut, nefavorabil, nenorocit. ♦ (Despre vreme) Nefavorabil, rău. ♦ Nepriceput, nepregătit, neîndemânatic într-o meserie, într-o profesie etc. 6. Adj. Dăunător; neprielnic. ◊ Expr. Glumă proastă (sau de prost gust) = glumă fără haz, care supără, jignește. Vorbă proastă = vorbă îndrăzneață sau injurioasă; p. ext. ceartă. – Din sl. prostŭ. DOOM
prost adj. m., s. m., pl. proști; adj. f., s. f. proástă, pl. proáste
proașca
PROÁȘCĂ, proaște, s. f. (Pop.) 1. Cantitate de apă, de noroi etc. care țâșnește de undeva și împroașcă. 2. (În expr.) A face (sau a da) proașca (sau proașcă) (în, între sau prin...) = a face prăpăd, a se năpusti, a da năvală, a da iama (în, între sau prin, printre...). – Din [îm]proșca. DOOM
proáșcă (pop.) s. f., g.-d. art. proáștei; pl. proáște
proaște
PROÁȘCĂ, proaște, s. f. (Pop.) 1. Cantitate de apă, de noroi etc. care țâșnește de undeva și împroașcă. 2. (În expr.) A face (sau a da) proașca (sau proașcă) (în, între sau prin...) = a face prăpăd, a se năpusti, a da năvală, a da iama (în, între sau prin, printre...). – Din [îm]proșca. DOOM
proáșcă (pop.) s. f., g.-d. art. proáștei; pl. proáște
proaștei
PROÁȘCĂ, proaște, s. f. (Pop.) 1. Cantitate de apă, de noroi etc. care țâșnește de undeva și împroașcă. 2. (În expr.) A face (sau a da) proașca (sau proașcă) (în, între sau prin...) = a face prăpăd, a se năpusti, a da năvală, a da iama (în, între sau prin, printre...). – Din [îm]proșca. DOOM
proáșcă (pop.) s. f., g.-d. art. proáștei; pl. proáște
proaștele
PROÁȘCĂ, proaște, s. f. (Pop.) 1. Cantitate de apă, de noroi etc. care țâșnește de undeva și împroașcă. 2. (În expr.) A face (sau a da) proașca (sau proașcă) (în, între sau prin...) = a face prăpăd, a se năpusti, a da năvală, a da iama (în, între sau prin, printre...). – Din [îm]proșca. DOOM
proáșcă (pop.) s. f., g.-d. art. proáștei; pl. proáște
proaștelor
PROÁȘCĂ, proaște, s. f. (Pop.) 1. Cantitate de apă, de noroi etc. care țâșnește de undeva și împroașcă. 2. (În expr.) A face (sau a da) proașca (sau proașcă) (în, între sau prin...) = a face prăpăd, a se năpusti, a da năvală, a da iama (în, între sau prin, printre...). – Din [îm]proșca. DOOM
proáșcă (pop.) s. f., g.-d. art. proáștei; pl. proáște
prob
PROB, -Ă, probi, -e, adj. (Livr.) Cinstit, onest, integru, loial. – Din fr. probe. DOOM
prob (livr.) adj. m., pl. probi; f. próbă, pl. próbe
proba
PROB, -Ă, probi, -e, adj. (Livr.) Cinstit, onest, integru, loial. – Din fr. probe. DOOM
prob (livr.) adj. m., pl. probi; f. próbă, pl. próbe
proba
PROBÁ, probez, vb. I. Tranz. 1. (Folosit și absol.) A supune ceva sau pe cineva la o probă, la o încercare, pentru a vedea dacă este corespunzător unui scop, unor cerințe etc.; p. restr. a încerca un obiect de îmbrăcăminte, de încălțăminte etc. 2. A dovedi, a demonstra (cu probe), a pune în evidență. – Din lat. probare. DOOM
probá (a ~) vb., ind. prez. 3 probeáză
proba
PRÓBĂ, probe, s. f. 1. Confirmare a unui adevăr, dovedire; dovadă, semn, mărturie în sprijinul cuiva sau a ceva. ◊ Probă cu martori = susținere prin martori a unei afirmații în fața instanțelor de judecată. ◊ Loc. vb. A da probă (sau probe) de... = a proba (2), a dovedi. 2. Acțiune întreprinsă pentru a constata dacă ceva sau cineva îndeplinește condițiile cerute; încercare; verificare. ◊ Loc. adj. și adv. De probă = ca încercare, de încercare. ♦ Spec. Încercare a unui obiect de îmbrăcăminte pentru a vedea dacă se potrivește. ♦ Spec. Încercare a unei mașini, a unui aparat etc. (pentru a verifica buna lor funcționare). ♦ Fiecare dintre părțile, dintre etapele din care constă un examen; p. gener. examen. ♦ Fiecare dintre întrecerile sportive organizate în cadrul unei competiții mai mari. 3. Repetiție (făcută în vederea unei reprezentații artistice). ♦ (Rar) Număr dintr-un spectacol prezentat ca reclamă. 4. Verificare a exactității unei operații aritmetice. 5. Obiect dintr-o serie de obiecte identice sau cantitate mică dintr-un material care poate să servească la determinarea anumitor caracteristici ale obiectelor respective sau ale întregului material din care fac parte; eșantion, mostră ♦ Analiză medicală. ♦ Observare a funcției unui organ în vederea stabilirii unui diagnostic. ♦ (Fot.) Copie pozitivă pe hârtie. 6. Pildă, exemplu, model. – Din lat. proba (cu sensuri după fr. preuve). DOOM
próbă s. f., g.-d. art. próbei; pl. próbe
probabil
PROBÁBIL, -Ă, probabili, -e, adj. Care se poate produce, întâmpla; care poate fi adevărat. ◊ Timpul probabil = condițiile meteorologice care se prevăd pentru zilele următoare. ♦ (Adverbial) După cât se pare, după toate probabilitățile; poate. – Din fr. probable, lat. probabilis. DOOM
*probábil2 adv.
probabila
PROBÁBIL, -Ă, probabili, -e, adj. Care se poate produce, întâmpla; care poate fi adevărat. ◊ Timpul probabil = condițiile meteorologice care se prevăd pentru zilele următoare. ♦ (Adverbial) După cât se pare, după toate probabilitățile; poate. – Din fr. probable, lat. probabilis. DOOM
*probábil2 adv.
probabile
PROBÁBIL, -Ă, probabili, -e, adj. Care se poate produce, întâmpla; care poate fi adevărat. ◊ Timpul probabil = condițiile meteorologice care se prevăd pentru zilele următoare. ♦ (Adverbial) După cât se pare, după toate probabilitățile; poate. – Din fr. probable, lat. probabilis. DOOM
*probábil2 adv.
probabilei
PROBÁBIL, -Ă, probabili, -e, adj. Care se poate produce, întâmpla; care poate fi adevărat. ◊ Timpul probabil = condițiile meteorologice care se prevăd pentru zilele următoare. ♦ (Adverbial) După cât se pare, după toate probabilitățile; poate. – Din fr. probable, lat. probabilis. DOOM
*probábil2 adv.
probabilele
PROBÁBIL, -Ă, probabili, -e, adj. Care se poate produce, întâmpla; care poate fi adevărat. ◊ Timpul probabil = condițiile meteorologice care se prevăd pentru zilele următoare. ♦ (Adverbial) După cât se pare, după toate probabilitățile; poate. – Din fr. probable, lat. probabilis. DOOM
*probábil2 adv.
probabilelor
PROBÁBIL, -Ă, probabili, -e, adj. Care se poate produce, întâmpla; care poate fi adevărat. ◊ Timpul probabil = condițiile meteorologice care se prevăd pentru zilele următoare. ♦ (Adverbial) După cât se pare, după toate probabilitățile; poate. – Din fr. probable, lat. probabilis. DOOM
*probábil2 adv.
probabili
PROBÁBIL, -Ă, probabili, -e, adj. Care se poate produce, întâmpla; care poate fi adevărat. ◊ Timpul probabil = condițiile meteorologice care se prevăd pentru zilele următoare. ♦ (Adverbial) După cât se pare, după toate probabilitățile; poate. – Din fr. probable, lat. probabilis. DOOM
*probábil2 adv.
probabilii
PROBÁBIL, -Ă, probabili, -e, adj. Care se poate produce, întâmpla; care poate fi adevărat. ◊ Timpul probabil = condițiile meteorologice care se prevăd pentru zilele următoare. ♦ (Adverbial) După cât se pare, după toate probabilitățile; poate. – Din fr. probable, lat. probabilis. DOOM
*probábil2 adv.
probabililor
PROBÁBIL, -Ă, probabili, -e, adj. Care se poate produce, întâmpla; care poate fi adevărat. ◊ Timpul probabil = condițiile meteorologice care se prevăd pentru zilele următoare. ♦ (Adverbial) După cât se pare, după toate probabilitățile; poate. – Din fr. probable, lat. probabilis. DOOM
*probábil2 adv.
probabiliorism
PROBABILIORÍSM s.n. Sistem catolic de teologie morală potrivit căruia nu suntem obligați să respectăm legea când existența acesteia e mai puțin probabilă decât nonexistența ei. [Pron. -li-o-. / cf. it. probabiliorismo < lat. probabilior, comparativ al lui probabilis].
probabilism
PROBABILÍSM s. n. Doctrină asociată scepticilor din Academia platonică potrivit căreia nu putem avea niciun fel de cunoștințe sigure, dar putem ajunge la opinii probabile. – Din fr. probabilisme. DOOM
probabilísm s. n.
probabilismul
PROBABILÍSM s. n. Doctrină asociată scepticilor din Academia platonică potrivit căreia nu putem avea niciun fel de cunoștințe sigure, dar putem ajunge la opinii probabile. – Din fr. probabilisme. DOOM
probabilísm s. n.
probabilismului
PROBABILÍSM s. n. Doctrină asociată scepticilor din Academia platonică potrivit căreia nu putem avea niciun fel de cunoștințe sigure, dar putem ajunge la opinii probabile. – Din fr. probabilisme. DOOM
probabilísm s. n.
probabilist
PROBABILÍST, -Ă, probabiliști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține probabilismului, privitor la probabilism. 2. Adj. Care folosește calculul probabilităților. 3. S. m. și f. Matematician specialist în calculul probabilităților. – Din fr. probabiliste. DOOM
probabilíst adj. m., s. m., pl. probabilíști; adj. f., s. f. probabilístă, pl. probabilíste
probabilist
PROBABILÍST, -Ă, probabiliști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține probabilismului, privitor la probabilism. 2. Adj. Care folosește calculul probabilităților. 3. S. m. și f. Matematician specialist în calculul probabilităților. – Din fr. probabiliste. DOOM
probabilíst adj. m., s. m., pl. probabilíști; adj. f., s. f. probabilístă, pl. probabilíste
probabilista
PROBABILÍST, -Ă, probabiliști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține probabilismului, privitor la probabilism. 2. Adj. Care folosește calculul probabilităților. 3. S. m. și f. Matematician specialist în calculul probabilităților. – Din fr. probabiliste. DOOM
probabilíst adj. m., s. m., pl. probabilíști; adj. f., s. f. probabilístă, pl. probabilíste
probabilista
PROBABILÍST, -Ă, probabiliști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține probabilismului, privitor la probabilism. 2. Adj. Care folosește calculul probabilităților. 3. S. m. și f. Matematician specialist în calculul probabilităților. – Din fr. probabiliste. DOOM
probabilíst adj. m., s. m., pl. probabilíști; adj. f., s. f. probabilístă, pl. probabilíste
probabiliste
PROBABILÍST, -Ă, probabiliști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține probabilismului, privitor la probabilism. 2. Adj. Care folosește calculul probabilităților. 3. S. m. și f. Matematician specialist în calculul probabilităților. – Din fr. probabiliste. DOOM
probabilíst adj. m., s. m., pl. probabilíști; adj. f., s. f. probabilístă, pl. probabilíste
probabiliste
PROBABILÍST, -Ă, probabiliști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține probabilismului, privitor la probabilism. 2. Adj. Care folosește calculul probabilităților. 3. S. m. și f. Matematician specialist în calculul probabilităților. – Din fr. probabiliste. DOOM
probabilíst adj. m., s. m., pl. probabilíști; adj. f., s. f. probabilístă, pl. probabilíste
probabilistei
PROBABILÍST, -Ă, probabiliști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține probabilismului, privitor la probabilism. 2. Adj. Care folosește calculul probabilităților. 3. S. m. și f. Matematician specialist în calculul probabilităților. – Din fr. probabiliste. DOOM
probabilíst adj. m., s. m., pl. probabilíști; adj. f., s. f. probabilístă, pl. probabilíste
probabilistei
PROBABILÍST, -Ă, probabiliști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține probabilismului, privitor la probabilism. 2. Adj. Care folosește calculul probabilităților. 3. S. m. și f. Matematician specialist în calculul probabilităților. – Din fr. probabiliste. DOOM
probabilíst adj. m., s. m., pl. probabilíști; adj. f., s. f. probabilístă, pl. probabilíste
probabilistele
PROBABILÍST, -Ă, probabiliști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține probabilismului, privitor la probabilism. 2. Adj. Care folosește calculul probabilităților. 3. S. m. și f. Matematician specialist în calculul probabilităților. – Din fr. probabiliste. DOOM
probabilíst adj. m., s. m., pl. probabilíști; adj. f., s. f. probabilístă, pl. probabilíste
probabilistele
PROBABILÍST, -Ă, probabiliști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține probabilismului, privitor la probabilism. 2. Adj. Care folosește calculul probabilităților. 3. S. m. și f. Matematician specialist în calculul probabilităților. – Din fr. probabiliste. DOOM
probabilíst adj. m., s. m., pl. probabilíști; adj. f., s. f. probabilístă, pl. probabilíste
probabilistelor
PROBABILÍST, -Ă, probabiliști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține probabilismului, privitor la probabilism. 2. Adj. Care folosește calculul probabilităților. 3. S. m. și f. Matematician specialist în calculul probabilităților. – Din fr. probabiliste. DOOM
probabilíst adj. m., s. m., pl. probabilíști; adj. f., s. f. probabilístă, pl. probabilíste
probabilistelor
PROBABILÍST, -Ă, probabiliști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține probabilismului, privitor la probabilism. 2. Adj. Care folosește calculul probabilităților. 3. S. m. și f. Matematician specialist în calculul probabilităților. – Din fr. probabiliste. DOOM
probabilíst adj. m., s. m., pl. probabilíști; adj. f., s. f. probabilístă, pl. probabilíste
probabilistic
PROBABILÍSTIC, -Ă, probabilistici, -ce, adj. 1. Cu caracter de probabilitate. 2. Referitor la teoria probabilităților, la calculul probabilităților. – Probabil + suf. -istic. DOOM
*probabilístic adj. m., pl. probabilístici; f. probabilístică, pl. probabilístice
probabilistica
PROBABILÍSTIC, -Ă, probabilistici, -ce, adj. 1. Cu caracter de probabilitate. 2. Referitor la teoria probabilităților, la calculul probabilităților. – Probabil + suf. -istic. DOOM
*probabilístic adj. m., pl. probabilístici; f. probabilístică, pl. probabilístice
probabilistice
PROBABILÍSTIC, -Ă, probabilistici, -ce, adj. 1. Cu caracter de probabilitate. 2. Referitor la teoria probabilităților, la calculul probabilităților. – Probabil + suf. -istic. DOOM
*probabilístic adj. m., pl. probabilístici; f. probabilístică, pl. probabilístice
probabilisticei
PROBABILÍSTIC, -Ă, probabilistici, -ce, adj. 1. Cu caracter de probabilitate. 2. Referitor la teoria probabilităților, la calculul probabilităților. – Probabil + suf. -istic. DOOM
*probabilístic adj. m., pl. probabilístici; f. probabilístică, pl. probabilístice
probabilisticele
PROBABILÍSTIC, -Ă, probabilistici, -ce, adj. 1. Cu caracter de probabilitate. 2. Referitor la teoria probabilităților, la calculul probabilităților. – Probabil + suf. -istic. DOOM
*probabilístic adj. m., pl. probabilístici; f. probabilístică, pl. probabilístice
probabilisticelor
PROBABILÍSTIC, -Ă, probabilistici, -ce, adj. 1. Cu caracter de probabilitate. 2. Referitor la teoria probabilităților, la calculul probabilităților. – Probabil + suf. -istic. DOOM
*probabilístic adj. m., pl. probabilístici; f. probabilístică, pl. probabilístice
probabilistici
PROBABILÍSTIC, -Ă, probabilistici, -ce, adj. 1. Cu caracter de probabilitate. 2. Referitor la teoria probabilităților, la calculul probabilităților. – Probabil + suf. -istic. DOOM
*probabilístic adj. m., pl. probabilístici; f. probabilístică, pl. probabilístice
probabilisticii
PROBABILÍSTIC, -Ă, probabilistici, -ce, adj. 1. Cu caracter de probabilitate. 2. Referitor la teoria probabilităților, la calculul probabilităților. – Probabil + suf. -istic. DOOM
*probabilístic adj. m., pl. probabilístici; f. probabilístică, pl. probabilístice
probabilisticilor
PROBABILÍSTIC, -Ă, probabilistici, -ce, adj. 1. Cu caracter de probabilitate. 2. Referitor la teoria probabilităților, la calculul probabilităților. – Probabil + suf. -istic. DOOM
*probabilístic adj. m., pl. probabilístici; f. probabilístică, pl. probabilístice
probabilisticul
PROBABILÍSTIC, -Ă, probabilistici, -ce, adj. 1. Cu caracter de probabilitate. 2. Referitor la teoria probabilităților, la calculul probabilităților. – Probabil + suf. -istic. DOOM
*probabilístic adj. m., pl. probabilístici; f. probabilístică, pl. probabilístice
probabilisticului
PROBABILÍSTIC, -Ă, probabilistici, -ce, adj. 1. Cu caracter de probabilitate. 2. Referitor la teoria probabilităților, la calculul probabilităților. – Probabil + suf. -istic. DOOM
*probabilístic adj. m., pl. probabilístici; f. probabilístică, pl. probabilístice
probabilistul
PROBABILÍST, -Ă, probabiliști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține probabilismului, privitor la probabilism. 2. Adj. Care folosește calculul probabilităților. 3. S. m. și f. Matematician specialist în calculul probabilităților. – Din fr. probabiliste. DOOM
probabilíst adj. m., s. m., pl. probabilíști; adj. f., s. f. probabilístă, pl. probabilíste
probabilistul
PROBABILÍST, -Ă, probabiliști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține probabilismului, privitor la probabilism. 2. Adj. Care folosește calculul probabilităților. 3. S. m. și f. Matematician specialist în calculul probabilităților. – Din fr. probabiliste. DOOM
probabilíst adj. m., s. m., pl. probabilíști; adj. f., s. f. probabilístă, pl. probabilíste
probabilistului
PROBABILÍST, -Ă, probabiliști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține probabilismului, privitor la probabilism. 2. Adj. Care folosește calculul probabilităților. 3. S. m. și f. Matematician specialist în calculul probabilităților. – Din fr. probabiliste. DOOM
probabilíst adj. m., s. m., pl. probabilíști; adj. f., s. f. probabilístă, pl. probabilíste
probabilistului
PROBABILÍST, -Ă, probabiliști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține probabilismului, privitor la probabilism. 2. Adj. Care folosește calculul probabilităților. 3. S. m. și f. Matematician specialist în calculul probabilităților. – Din fr. probabiliste. DOOM
probabilíst adj. m., s. m., pl. probabilíști; adj. f., s. f. probabilístă, pl. probabilíste
probabilitate
PROBABILITÁTE, probabilități, s. f. 1. Caracterul sau însușirea a ceea ce este probabil; fapt, întâmplare probabilă, posibilă. ◊ Expr. După toate probabilitățile = după cât se pare, probabil. 2. (Mat.) Mulțime numerică prin care se exprimă caracterul aleatoriu (posibil sau nesigur) al unui eveniment, al unui fenomen. ◊ Calculul probabilităților = calcul matematic care permite să se aprecieze dacă un eveniment complex se va întâmpla sau nu, în funcție de eventualitatea unor evenimente mai simple, presupus cunoscute. – Din fr. probabilité, lat. probabilitas, -atis. DOOM
probabilitáte s. f., g.-d. art. probabilitắții; pl. probabilitắți
probabilitatea
PROBABILITÁTE, probabilități, s. f. 1. Caracterul sau însușirea a ceea ce este probabil; fapt, întâmplare probabilă, posibilă. ◊ Expr. După toate probabilitățile = după cât se pare, probabil. 2. (Mat.) Mulțime numerică prin care se exprimă caracterul aleatoriu (posibil sau nesigur) al unui eveniment, al unui fenomen. ◊ Calculul probabilităților = calcul matematic care permite să se aprecieze dacă un eveniment complex se va întâmpla sau nu, în funcție de eventualitatea unor evenimente mai simple, presupus cunoscute. – Din fr. probabilité, lat. probabilitas, -atis. DOOM
probabilitáte s. f., g.-d. art. probabilitắții; pl. probabilitắți
probabilități
PROBABILITÁTE, probabilități, s. f. 1. Caracterul sau însușirea a ceea ce este probabil; fapt, întâmplare probabilă, posibilă. ◊ Expr. După toate probabilitățile = după cât se pare, probabil. 2. (Mat.) Mulțime numerică prin care se exprimă caracterul aleatoriu (posibil sau nesigur) al unui eveniment, al unui fenomen. ◊ Calculul probabilităților = calcul matematic care permite să se aprecieze dacă un eveniment complex se va întâmpla sau nu, în funcție de eventualitatea unor evenimente mai simple, presupus cunoscute. – Din fr. probabilité, lat. probabilitas, -atis. DOOM
probabilitáte s. f., g.-d. art. probabilitắții; pl. probabilitắți
probabilității
PROBABILITÁTE, probabilități, s. f. 1. Caracterul sau însușirea a ceea ce este probabil; fapt, întâmplare probabilă, posibilă. ◊ Expr. După toate probabilitățile = după cât se pare, probabil. 2. (Mat.) Mulțime numerică prin care se exprimă caracterul aleatoriu (posibil sau nesigur) al unui eveniment, al unui fenomen. ◊ Calculul probabilităților = calcul matematic care permite să se aprecieze dacă un eveniment complex se va întâmpla sau nu, în funcție de eventualitatea unor evenimente mai simple, presupus cunoscute. – Din fr. probabilité, lat. probabilitas, -atis. DOOM
probabilitáte s. f., g.-d. art. probabilitắții; pl. probabilitắți
probabilitățile
PROBABILITÁTE, probabilități, s. f. 1. Caracterul sau însușirea a ceea ce este probabil; fapt, întâmplare probabilă, posibilă. ◊ Expr. După toate probabilitățile = după cât se pare, probabil. 2. (Mat.) Mulțime numerică prin care se exprimă caracterul aleatoriu (posibil sau nesigur) al unui eveniment, al unui fenomen. ◊ Calculul probabilităților = calcul matematic care permite să se aprecieze dacă un eveniment complex se va întâmpla sau nu, în funcție de eventualitatea unor evenimente mai simple, presupus cunoscute. – Din fr. probabilité, lat. probabilitas, -atis. DOOM
probabilitáte s. f., g.-d. art. probabilitắții; pl. probabilitắți
probabilităților
PROBABILITÁTE, probabilități, s. f. 1. Caracterul sau însușirea a ceea ce este probabil; fapt, întâmplare probabilă, posibilă. ◊ Expr. După toate probabilitățile = după cât se pare, probabil. 2. (Mat.) Mulțime numerică prin care se exprimă caracterul aleatoriu (posibil sau nesigur) al unui eveniment, al unui fenomen. ◊ Calculul probabilităților = calcul matematic care permite să se aprecieze dacă un eveniment complex se va întâmpla sau nu, în funcție de eventualitatea unor evenimente mai simple, presupus cunoscute. – Din fr. probabilité, lat. probabilitas, -atis. DOOM
probabilitáte s. f., g.-d. art. probabilitắții; pl. probabilitắți
probabiliști
PROBABILÍST, -Ă, probabiliști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține probabilismului, privitor la probabilism. 2. Adj. Care folosește calculul probabilităților. 3. S. m. și f. Matematician specialist în calculul probabilităților. – Din fr. probabiliste. DOOM
probabilíst adj. m., s. m., pl. probabilíști; adj. f., s. f. probabilístă, pl. probabilíste
probabiliști
PROBABILÍST, -Ă, probabiliști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține probabilismului, privitor la probabilism. 2. Adj. Care folosește calculul probabilităților. 3. S. m. și f. Matematician specialist în calculul probabilităților. – Din fr. probabiliste. DOOM
probabilíst adj. m., s. m., pl. probabilíști; adj. f., s. f. probabilístă, pl. probabilíste
probabiliștii
PROBABILÍST, -Ă, probabiliști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține probabilismului, privitor la probabilism. 2. Adj. Care folosește calculul probabilităților. 3. S. m. și f. Matematician specialist în calculul probabilităților. – Din fr. probabiliste. DOOM
probabilíst adj. m., s. m., pl. probabilíști; adj. f., s. f. probabilístă, pl. probabilíste
probabiliștii
PROBABILÍST, -Ă, probabiliști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține probabilismului, privitor la probabilism. 2. Adj. Care folosește calculul probabilităților. 3. S. m. și f. Matematician specialist în calculul probabilităților. – Din fr. probabiliste. DOOM
probabilíst adj. m., s. m., pl. probabilíști; adj. f., s. f. probabilístă, pl. probabilíste
probabiliștilor
PROBABILÍST, -Ă, probabiliști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține probabilismului, privitor la probabilism. 2. Adj. Care folosește calculul probabilităților. 3. S. m. și f. Matematician specialist în calculul probabilităților. – Din fr. probabiliste. DOOM
probabilíst adj. m., s. m., pl. probabilíști; adj. f., s. f. probabilístă, pl. probabilíste
probabiliștilor
PROBABILÍST, -Ă, probabiliști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține probabilismului, privitor la probabilism. 2. Adj. Care folosește calculul probabilităților. 3. S. m. și f. Matematician specialist în calculul probabilităților. – Din fr. probabiliste. DOOM
probabilíst adj. m., s. m., pl. probabilíști; adj. f., s. f. probabilístă, pl. probabilíste
probabilmente
PROBABILMÉNTE adv. (Învechit) Probabil, poate. Noi avem numai a constata, deocamdată, ca aparținînd probabilmente acelei epoce: movile multe... ulcele și hîrburi. ODOBESCU, S. II 263.
probabilul
PROBÁBIL, -Ă, probabili, -e, adj. Care se poate produce, întâmpla; care poate fi adevărat. ◊ Timpul probabil = condițiile meteorologice care se prevăd pentru zilele următoare. ♦ (Adverbial) După cât se pare, după toate probabilitățile; poate. – Din fr. probable, lat. probabilis. DOOM
*probábil2 adv.
probabilului
PROBÁBIL, -Ă, probabili, -e, adj. Care se poate produce, întâmpla; care poate fi adevărat. ◊ Timpul probabil = condițiile meteorologice care se prevăd pentru zilele următoare. ♦ (Adverbial) După cât se pare, după toate probabilitățile; poate. – Din fr. probable, lat. probabilis. DOOM
*probábil2 adv.
probai
PROBÁ, probez, vb. I. Tranz. 1. (Folosit și absol.) A supune ceva sau pe cineva la o probă, la o încercare, pentru a vedea dacă este corespunzător unui scop, unor cerințe etc.; p. restr. a încerca un obiect de îmbrăcăminte, de încălțăminte etc. 2. A dovedi, a demonstra (cu probe), a pune în evidență. – Din lat. probare. DOOM
probá (a ~) vb., ind. prez. 3 probeáză
probam
PROBÁ, probez, vb. I. Tranz. 1. (Folosit și absol.) A supune ceva sau pe cineva la o probă, la o încercare, pentru a vedea dacă este corespunzător unui scop, unor cerințe etc.; p. restr. a încerca un obiect de îmbrăcăminte, de încălțăminte etc. 2. A dovedi, a demonstra (cu probe), a pune în evidență. – Din lat. probare. DOOM
probá (a ~) vb., ind. prez. 3 probeáză
proband
PROBÁND, -Ă s.m. și f. (Bis.) Persoană care cere să fie primită într-un ordin religios (catolic). [Pl. -nzi, -nde]. / cf. it. probando, lat. probandus].
proband
PROBÁND, -Ă s.m. și f. (Bis.) Persoană care cere să fie primită într-un ordin religios (catolic). [Pl. -nzi, -nde]. / cf. it. probando, lat. probandus].
probanda
PROBÁND, -Ă s.m. și f. (Bis.) Persoană care cere să fie primită într-un ordin religios (catolic). [Pl. -nzi, -nde]. / cf. it. probando, lat. probandus].
probanda
PROBÁND, -Ă s.m. și f. (Bis.) Persoană care cere să fie primită într-un ordin religios (catolic). [Pl. -nzi, -nde]. / cf. it. probando, lat. probandus].
probandat
PROBANDÁT s.n. (Bis.) Perioadă de probă la care sunt supuși aspiranții la anumite ordine de călugări (catolici). [Pl. -te. / < it. probandato].
probandate
PROBANDÁT s.n. (Bis.) Perioadă de probă la care sunt supuși aspiranții la anumite ordine de călugări (catolici). [Pl. -te. / < it. probandato].
probandatele
PROBANDÁT s.n. (Bis.) Perioadă de probă la care sunt supuși aspiranții la anumite ordine de călugări (catolici). [Pl. -te. / < it. probandato].
probandatelor
PROBANDÁT s.n. (Bis.) Perioadă de probă la care sunt supuși aspiranții la anumite ordine de călugări (catolici). [Pl. -te. / < it. probandato].
probandatul
PROBANDÁT s.n. (Bis.) Perioadă de probă la care sunt supuși aspiranții la anumite ordine de călugări (catolici). [Pl. -te. / < it. probandato].
probandatului
PROBANDÁT s.n. (Bis.) Perioadă de probă la care sunt supuși aspiranții la anumite ordine de călugări (catolici). [Pl. -te. / < it. probandato].
probande
PROBÁND, -Ă s.m. și f. (Bis.) Persoană care cere să fie primită într-un ordin religios (catolic). [Pl. -nzi, -nde]. / cf. it. probando, lat. probandus].
probande
PROBÁND, -Ă s.m. și f. (Bis.) Persoană care cere să fie primită într-un ordin religios (catolic). [Pl. -nzi, -nde]. / cf. it. probando, lat. probandus].
probandei
PROBÁND, -Ă s.m. și f. (Bis.) Persoană care cere să fie primită într-un ordin religios (catolic). [Pl. -nzi, -nde]. / cf. it. probando, lat. probandus].
probandei
PROBÁND, -Ă s.m. și f. (Bis.) Persoană care cere să fie primită într-un ordin religios (catolic). [Pl. -nzi, -nde]. / cf. it. probando, lat. probandus].
probandele
PROBÁND, -Ă s.m. și f. (Bis.) Persoană care cere să fie primită într-un ordin religios (catolic). [Pl. -nzi, -nde]. / cf. it. probando, lat. probandus].
probandele
PROBÁND, -Ă s.m. și f. (Bis.) Persoană care cere să fie primită într-un ordin religios (catolic). [Pl. -nzi, -nde]. / cf. it. probando, lat. probandus].
probandelor
PROBÁND, -Ă s.m. și f. (Bis.) Persoană care cere să fie primită într-un ordin religios (catolic). [Pl. -nzi, -nde]. / cf. it. probando, lat. probandus].
probandelor
PROBÁND, -Ă s.m. și f. (Bis.) Persoană care cere să fie primită într-un ordin religios (catolic). [Pl. -nzi, -nde]. / cf. it. probando, lat. probandus].
probandul
PROBÁND, -Ă s.m. și f. (Bis.) Persoană care cere să fie primită într-un ordin religios (catolic). [Pl. -nzi, -nde]. / cf. it. probando, lat. probandus].
probandul
PROBÁND, -Ă s.m. și f. (Bis.) Persoană care cere să fie primită într-un ordin religios (catolic). [Pl. -nzi, -nde]. / cf. it. probando, lat. probandus].
probandului
PROBÁND, -Ă s.m. și f. (Bis.) Persoană care cere să fie primită într-un ordin religios (catolic). [Pl. -nzi, -nde]. / cf. it. probando, lat. probandus].
probandului
PROBÁND, -Ă s.m. și f. (Bis.) Persoană care cere să fie primită într-un ordin religios (catolic). [Pl. -nzi, -nde]. / cf. it. probando, lat. probandus].
probant
PROBÁNT, -Ă, probanți, -te, adj. (Rar) Care probează, dovedește, convinge; edificator, concludent. – Din fr. probant. DOOM
probánt adj. m., pl. probánți; f. probántă, pl. probánte
probanta
PROBÁNT, -Ă, probanți, -te, adj. (Rar) Care probează, dovedește, convinge; edificator, concludent. – Din fr. probant. DOOM
probánt adj. m., pl. probánți; f. probántă, pl. probánte
probante
PROBÁNT, -Ă, probanți, -te, adj. (Rar) Care probează, dovedește, convinge; edificator, concludent. – Din fr. probant. DOOM
probánt adj. m., pl. probánți; f. probántă, pl. probánte
probantei
PROBÁNT, -Ă, probanți, -te, adj. (Rar) Care probează, dovedește, convinge; edificator, concludent. – Din fr. probant. DOOM
probánt adj. m., pl. probánți; f. probántă, pl. probánte
probantele
PROBÁNT, -Ă, probanți, -te, adj. (Rar) Care probează, dovedește, convinge; edificator, concludent. – Din fr. probant. DOOM
probánt adj. m., pl. probánți; f. probántă, pl. probánte
probantelor
PROBÁNT, -Ă, probanți, -te, adj. (Rar) Care probează, dovedește, convinge; edificator, concludent. – Din fr. probant. DOOM
probánt adj. m., pl. probánți; f. probántă, pl. probánte
probantul
PROBÁNT, -Ă, probanți, -te, adj. (Rar) Care probează, dovedește, convinge; edificator, concludent. – Din fr. probant. DOOM
probánt adj. m., pl. probánți; f. probántă, pl. probánte
probantului
PROBÁNT, -Ă, probanți, -te, adj. (Rar) Care probează, dovedește, convinge; edificator, concludent. – Din fr. probant. DOOM
probánt adj. m., pl. probánți; f. probántă, pl. probánte
probanzi
PROBÁND, -Ă s.m. și f. (Bis.) Persoană care cere să fie primită într-un ordin religios (catolic). [Pl. -nzi, -nde]. / cf. it. probando, lat. probandus].
probanzi
PROBÁND, -Ă s.m. și f. (Bis.) Persoană care cere să fie primită într-un ordin religios (catolic). [Pl. -nzi, -nde]. / cf. it. probando, lat. probandus].
probanzii
PROBÁND, -Ă s.m. și f. (Bis.) Persoană care cere să fie primită într-un ordin religios (catolic). [Pl. -nzi, -nde]. / cf. it. probando, lat. probandus].
probanzii
PROBÁND, -Ă s.m. și f. (Bis.) Persoană care cere să fie primită într-un ordin religios (catolic). [Pl. -nzi, -nde]. / cf. it. probando, lat. probandus].
probanzilor
PROBÁND, -Ă s.m. și f. (Bis.) Persoană care cere să fie primită într-un ordin religios (catolic). [Pl. -nzi, -nde]. / cf. it. probando, lat. probandus].
probanzilor
PROBÁND, -Ă s.m. și f. (Bis.) Persoană care cere să fie primită într-un ordin religios (catolic). [Pl. -nzi, -nde]. / cf. it. probando, lat. probandus].
probanți
PROBÁNT, -Ă, probanți, -te, adj. (Rar) Care probează, dovedește, convinge; edificator, concludent. – Din fr. probant. DOOM
probánt adj. m., pl. probánți; f. probántă, pl. probánte
probanții
PROBÁNT, -Ă, probanți, -te, adj. (Rar) Care probează, dovedește, convinge; edificator, concludent. – Din fr. probant. DOOM
probánt adj. m., pl. probánți; f. probántă, pl. probánte
probanților
PROBÁNT, -Ă, probanți, -te, adj. (Rar) Care probează, dovedește, convinge; edificator, concludent. – Din fr. probant. DOOM
probánt adj. m., pl. probánți; f. probántă, pl. probánte
probar
PROBÁR, probare, s. n. (Și în sintagma probar de litere) Album cu modele de litere, cifre și alte semne, inclusiv ornamente, pe care o tipografie le poate folosi la culegerea diferitelor lucrări. – Probă + suf. -ar. DOOM
probár s. n., pl. probáre
probare
PROBÁ, probez, vb. I. Tranz. 1. (Folosit și absol.) A supune ceva sau pe cineva la o probă, la o încercare, pentru a vedea dacă este corespunzător unui scop, unor cerințe etc.; p. restr. a încerca un obiect de îmbrăcăminte, de încălțăminte etc. 2. A dovedi, a demonstra (cu probe), a pune în evidență. – Din lat. probare. DOOM
probá (a ~) vb., ind. prez. 3 probeáză
probare
PROBÁR, probare, s. n. (Și în sintagma probar de litere) Album cu modele de litere, cifre și alte semne, inclusiv ornamente, pe care o tipografie le poate folosi la culegerea diferitelor lucrări. – Probă + suf. -ar. DOOM
probár s. n., pl. probáre
probare
PROBÁRE, probări, s. f. Acțiunea de a proba. – V. proba. DOOM
probáre s. f., g.-d. art. probắrii; pl. probắri
probarea
PROBÁRE, probări, s. f. Acțiunea de a proba. – V. proba. DOOM
probáre s. f., g.-d. art. probắrii; pl. probắri
probarele
PROBÁR, probare, s. n. (Și în sintagma probar de litere) Album cu modele de litere, cifre și alte semne, inclusiv ornamente, pe care o tipografie le poate folosi la culegerea diferitelor lucrări. – Probă + suf. -ar. DOOM
probár s. n., pl. probáre
probarelor
PROBÁR, probare, s. n. (Și în sintagma probar de litere) Album cu modele de litere, cifre și alte semne, inclusiv ornamente, pe care o tipografie le poate folosi la culegerea diferitelor lucrări. – Probă + suf. -ar. DOOM
probár s. n., pl. probáre
probarul
PROBÁR, probare, s. n. (Și în sintagma probar de litere) Album cu modele de litere, cifre și alte semne, inclusiv ornamente, pe care o tipografie le poate folosi la culegerea diferitelor lucrări. – Probă + suf. -ar. DOOM
probár s. n., pl. probáre
probarului
PROBÁR, probare, s. n. (Și în sintagma probar de litere) Album cu modele de litere, cifre și alte semne, inclusiv ornamente, pe care o tipografie le poate folosi la culegerea diferitelor lucrări. – Probă + suf. -ar. DOOM
probár s. n., pl. probáre
probară
PROBÁ, probez, vb. I. Tranz. 1. (Folosit și absol.) A supune ceva sau pe cineva la o probă, la o încercare, pentru a vedea dacă este corespunzător unui scop, unor cerințe etc.; p. restr. a încerca un obiect de îmbrăcăminte, de încălțăminte etc. 2. A dovedi, a demonstra (cu probe), a pune în evidență. – Din lat. probare. DOOM
probá (a ~) vb., ind. prez. 3 probeáză
probarăm
PROBÁ, probez, vb. I. Tranz. 1. (Folosit și absol.) A supune ceva sau pe cineva la o probă, la o încercare, pentru a vedea dacă este corespunzător unui scop, unor cerințe etc.; p. restr. a încerca un obiect de îmbrăcăminte, de încălțăminte etc. 2. A dovedi, a demonstra (cu probe), a pune în evidență. – Din lat. probare. DOOM
probá (a ~) vb., ind. prez. 3 probeáză
probarăți
PROBÁ, probez, vb. I. Tranz. 1. (Folosit și absol.) A supune ceva sau pe cineva la o probă, la o încercare, pentru a vedea dacă este corespunzător unui scop, unor cerințe etc.; p. restr. a încerca un obiect de îmbrăcăminte, de încălțăminte etc. 2. A dovedi, a demonstra (cu probe), a pune în evidență. – Din lat. probare. DOOM
probá (a ~) vb., ind. prez. 3 probeáză
probase
PROBÁ, probez, vb. I. Tranz. 1. (Folosit și absol.) A supune ceva sau pe cineva la o probă, la o încercare, pentru a vedea dacă este corespunzător unui scop, unor cerințe etc.; p. restr. a încerca un obiect de îmbrăcăminte, de încălțăminte etc. 2. A dovedi, a demonstra (cu probe), a pune în evidență. – Din lat. probare. DOOM
probá (a ~) vb., ind. prez. 3 probeáză
probasem
PROBÁ, probez, vb. I. Tranz. 1. (Folosit și absol.) A supune ceva sau pe cineva la o probă, la o încercare, pentru a vedea dacă este corespunzător unui scop, unor cerințe etc.; p. restr. a încerca un obiect de îmbrăcăminte, de încălțăminte etc. 2. A dovedi, a demonstra (cu probe), a pune în evidență. – Din lat. probare. DOOM
probá (a ~) vb., ind. prez. 3 probeáză
probaseră
PROBÁ, probez, vb. I. Tranz. 1. (Folosit și absol.) A supune ceva sau pe cineva la o probă, la o încercare, pentru a vedea dacă este corespunzător unui scop, unor cerințe etc.; p. restr. a încerca un obiect de îmbrăcăminte, de încălțăminte etc. 2. A dovedi, a demonstra (cu probe), a pune în evidență. – Din lat. probare. DOOM
probá (a ~) vb., ind. prez. 3 probeáză
probaserăm
PROBÁ, probez, vb. I. Tranz. 1. (Folosit și absol.) A supune ceva sau pe cineva la o probă, la o încercare, pentru a vedea dacă este corespunzător unui scop, unor cerințe etc.; p. restr. a încerca un obiect de îmbrăcăminte, de încălțăminte etc. 2. A dovedi, a demonstra (cu probe), a pune în evidență. – Din lat. probare. DOOM
probá (a ~) vb., ind. prez. 3 probeáză
probaserăți
PROBÁ, probez, vb. I. Tranz. 1. (Folosit și absol.) A supune ceva sau pe cineva la o probă, la o încercare, pentru a vedea dacă este corespunzător unui scop, unor cerințe etc.; p. restr. a încerca un obiect de îmbrăcăminte, de încălțăminte etc. 2. A dovedi, a demonstra (cu probe), a pune în evidență. – Din lat. probare. DOOM
probá (a ~) vb., ind. prez. 3 probeáză
probaseși
PROBÁ, probez, vb. I. Tranz. 1. (Folosit și absol.) A supune ceva sau pe cineva la o probă, la o încercare, pentru a vedea dacă este corespunzător unui scop, unor cerințe etc.; p. restr. a încerca un obiect de îmbrăcăminte, de încălțăminte etc. 2. A dovedi, a demonstra (cu probe), a pune în evidență. – Din lat. probare. DOOM
probá (a ~) vb., ind. prez. 3 probeáză
probaseți
PROBÁ, probez, vb. I. Tranz. 1. (Folosit și absol.) A supune ceva sau pe cineva la o probă, la o încercare, pentru a vedea dacă este corespunzător unui scop, unor cerințe etc.; p. restr. a încerca un obiect de îmbrăcăminte, de încălțăminte etc. 2. A dovedi, a demonstra (cu probe), a pune în evidență. – Din lat. probare. DOOM
probá (a ~) vb., ind. prez. 3 probeáză
probat
PROBÁ, probez, vb. I. Tranz. 1. (Folosit și absol.) A supune ceva sau pe cineva la o probă, la o încercare, pentru a vedea dacă este corespunzător unui scop, unor cerințe etc.; p. restr. a încerca un obiect de îmbrăcăminte, de încălțăminte etc. 2. A dovedi, a demonstra (cu probe), a pune în evidență. – Din lat. probare. DOOM
probá (a ~) vb., ind. prez. 3 probeáză
probat
PROBÁT, -Ă, probați, -te, adj. 1. Încercat, verificat, experimentat. 2. Dovedit, arătat, demonstrat. – V. proba.
probata
PROBÁT, -Ă, probați, -te, adj. 1. Încercat, verificat, experimentat. 2. Dovedit, arătat, demonstrat. – V. proba.
probate
PROBÁT, -Ă, probați, -te, adj. 1. Încercat, verificat, experimentat. 2. Dovedit, arătat, demonstrat. – V. proba.
probatei
PROBÁT, -Ă, probați, -te, adj. 1. Încercat, verificat, experimentat. 2. Dovedit, arătat, demonstrat. – V. proba.
probatele
PROBÁT, -Ă, probați, -te, adj. 1. Încercat, verificat, experimentat. 2. Dovedit, arătat, demonstrat. – V. proba.
probatelor
PROBÁT, -Ă, probați, -te, adj. 1. Încercat, verificat, experimentat. 2. Dovedit, arătat, demonstrat. – V. proba.
probatoare
PROBATÓR, -OÁRE, probatori, -oare, adj. Care are calitatea de a dovedi ceva, care poate servi drept dovadă; probatoriu (2). – Din fr. probatoire.
probatoarea
PROBATÓR, -OÁRE, probatori, -oare, adj. Care are calitatea de a dovedi ceva, care poate servi drept dovadă; probatoriu (2). – Din fr. probatoire.
probatoarei
PROBATÓR, -OÁRE, probatori, -oare, adj. Care are calitatea de a dovedi ceva, care poate servi drept dovadă; probatoriu (2). – Din fr. probatoire.
probatoarele
PROBATÓR, -OÁRE, probatori, -oare, adj. Care are calitatea de a dovedi ceva, care poate servi drept dovadă; probatoriu (2). – Din fr. probatoire.
probatoarelor
PROBATÓR, -OÁRE, probatori, -oare, adj. Care are calitatea de a dovedi ceva, care poate servi drept dovadă; probatoriu (2). – Din fr. probatoire.
probator
PROBATÓR, -OÁRE, probatori, -oare, adj. Care are calitatea de a dovedi ceva, care poate servi drept dovadă; probatoriu (2). – Din fr. probatoire.
probatori
PROBATÓR, -OÁRE, probatori, -oare, adj. Care are calitatea de a dovedi ceva, care poate servi drept dovadă; probatoriu (2). – Din fr. probatoire.
probatoria
PROBATÓRIU, -IE, probatorii, s. n., adj. 1. S. n. Procedură de culegere a probelor (1) în justiție; totalitatea probelor adunate și prezentate într-un litigiu. 2. Adj. Probator. – Din lat. probatorium. DOOM
probatóriu2 [riu pron. riu] s. n., art. probatóriul; pl. probatórii, art. probatóriile (-ri-i-)
probatorie
PROBATÓRIU, -IE, probatorii, s. n., adj. 1. S. n. Procedură de culegere a probelor (1) în justiție; totalitatea probelor adunate și prezentate într-un litigiu. 2. Adj. Probator. – Din lat. probatorium. DOOM
probatóriu2 [riu pron. riu] s. n., art. probatóriul; pl. probatórii, art. probatóriile (-ri-i-)
probatoriei
PROBATÓRIU, -IE, probatorii, s. n., adj. 1. S. n. Procedură de culegere a probelor (1) în justiție; totalitatea probelor adunate și prezentate într-un litigiu. 2. Adj. Probator. – Din lat. probatorium. DOOM
probatóriu2 [riu pron. riu] s. n., art. probatóriul; pl. probatórii, art. probatóriile (-ri-i-)
probatorii
PROBATÓR, -OÁRE, probatori, -oare, adj. Care are calitatea de a dovedi ceva, care poate servi drept dovadă; probatoriu (2). – Din fr. probatoire.
probatorii
PROBATÓRIU, -IE, probatorii, s. n., adj. 1. S. n. Procedură de culegere a probelor (1) în justiție; totalitatea probelor adunate și prezentate într-un litigiu. 2. Adj. Probator. – Din lat. probatorium. DOOM
probatóriu2 [riu pron. riu] s. n., art. probatóriul; pl. probatórii, art. probatóriile (-ri-i-)
probatoriii
PROBATÓRIU, -IE, probatorii, s. n., adj. 1. S. n. Procedură de culegere a probelor (1) în justiție; totalitatea probelor adunate și prezentate într-un litigiu. 2. Adj. Probator. – Din lat. probatorium. DOOM
probatóriu2 [riu pron. riu] s. n., art. probatóriul; pl. probatórii, art. probatóriile (-ri-i-)
probatoriile
PROBATÓRIU, -IE, probatorii, s. n., adj. 1. S. n. Procedură de culegere a probelor (1) în justiție; totalitatea probelor adunate și prezentate într-un litigiu. 2. Adj. Probator. – Din lat. probatorium. DOOM
probatóriu2 [riu pron. riu] s. n., art. probatóriul; pl. probatórii, art. probatóriile (-ri-i-)
probatoriilor
PROBATÓRIU, -IE, probatorii, s. n., adj. 1. S. n. Procedură de culegere a probelor (1) în justiție; totalitatea probelor adunate și prezentate într-un litigiu. 2. Adj. Probator. – Din lat. probatorium. DOOM
probatóriu2 [riu pron. riu] s. n., art. probatóriul; pl. probatórii, art. probatóriile (-ri-i-)
probatorilor
PROBATÓR, -OÁRE, probatori, -oare, adj. Care are calitatea de a dovedi ceva, care poate servi drept dovadă; probatoriu (2). – Din fr. probatoire.
probatoriu
PROBATÓRIU, -IE, probatorii, s. n., adj. 1. S. n. Procedură de culegere a probelor (1) în justiție; totalitatea probelor adunate și prezentate într-un litigiu. 2. Adj. Probator. – Din lat. probatorium. DOOM
probatóriu2 [riu pron. riu] s. n., art. probatóriul; pl. probatórii, art. probatóriile (-ri-i-)
probatoriul
PROBATÓRIU, -IE, probatorii, s. n., adj. 1. S. n. Procedură de culegere a probelor (1) în justiție; totalitatea probelor adunate și prezentate într-un litigiu. 2. Adj. Probator. – Din lat. probatorium. DOOM
probatóriu2 [riu pron. riu] s. n., art. probatóriul; pl. probatórii, art. probatóriile (-ri-i-)
probatoriului
PROBATÓRIU, -IE, probatorii, s. n., adj. 1. S. n. Procedură de culegere a probelor (1) în justiție; totalitatea probelor adunate și prezentate într-un litigiu. 2. Adj. Probator. – Din lat. probatorium. DOOM
probatóriu2 [riu pron. riu] s. n., art. probatóriul; pl. probatórii, art. probatóriile (-ri-i-)
probatorul
PROBATÓR, -OÁRE, probatori, -oare, adj. Care are calitatea de a dovedi ceva, care poate servi drept dovadă; probatoriu (2). – Din fr. probatoire.
probatorului
PROBATÓR, -OÁRE, probatori, -oare, adj. Care are calitatea de a dovedi ceva, care poate servi drept dovadă; probatoriu (2). – Din fr. probatoire.
probatul
PROBÁT, -Ă, probați, -te, adj. 1. Încercat, verificat, experimentat. 2. Dovedit, arătat, demonstrat. – V. proba.
probatului
PROBÁT, -Ă, probați, -te, adj. 1. Încercat, verificat, experimentat. 2. Dovedit, arătat, demonstrat. – V. proba.
probau
PROBÁ, probez, vb. I. Tranz. 1. (Folosit și absol.) A supune ceva sau pe cineva la o probă, la o încercare, pentru a vedea dacă este corespunzător unui scop, unor cerințe etc.; p. restr. a încerca un obiect de îmbrăcăminte, de încălțăminte etc. 2. A dovedi, a demonstra (cu probe), a pune în evidență. – Din lat. probare. DOOM
probá (a ~) vb., ind. prez. 3 probeáză
probază
PROBÁZĂ s. f. (Reg.) Probozeală. – Postverbal al lui probozi.
probază
PROBÁZĂ s. f. (Regional) Mustrare, probozeală. De-or intra de-afară-n casă, La toți le-or fi de probază. MARIAN, Î. 523. Își pusese el canonul cînd cu probaza starețului. ȘEZ. VI 136.
probași
PROBÁ, probez, vb. I. Tranz. 1. (Folosit și absol.) A supune ceva sau pe cineva la o probă, la o încercare, pentru a vedea dacă este corespunzător unui scop, unor cerințe etc.; p. restr. a încerca un obiect de îmbrăcăminte, de încălțăminte etc. 2. A dovedi, a demonstra (cu probe), a pune în evidență. – Din lat. probare. DOOM
probá (a ~) vb., ind. prez. 3 probeáză
probați
PROBÁ, probez, vb. I. Tranz. 1. (Folosit și absol.) A supune ceva sau pe cineva la o probă, la o încercare, pentru a vedea dacă este corespunzător unui scop, unor cerințe etc.; p. restr. a încerca un obiect de îmbrăcăminte, de încălțăminte etc. 2. A dovedi, a demonstra (cu probe), a pune în evidență. – Din lat. probare. DOOM
probá (a ~) vb., ind. prez. 3 probeáză
probați
PROBÁT, -Ă, probați, -te, adj. 1. Încercat, verificat, experimentat. 2. Dovedit, arătat, demonstrat. – V. proba.
probație
PROBÁȚIE s.f. Noviciat. [Gen. -iei. / cf. lat. probatio, fr. probation].
probații
PROBÁT, -Ă, probați, -te, adj. 1. Încercat, verificat, experimentat. 2. Dovedit, arătat, demonstrat. – V. proba.
probaților
PROBÁT, -Ă, probați, -te, adj. 1. Încercat, verificat, experimentat. 2. Dovedit, arătat, demonstrat. – V. proba.
probațiune
PROBAȚIÚNE, probațiuni, s. f. (Jur.) Dovedire; concr. dovadă. [Pr.: -ți-u-] – Din lat. probatio, -onis, fr. probation. DOOM
*probațiúne (-ți-u-) s. f., g.-d. art. probațiúnii; pl. probațiúni
probațiunea
PROBAȚIÚNE, probațiuni, s. f. (Jur.) Dovedire; concr. dovadă. [Pr.: -ți-u-] – Din lat. probatio, -onis, fr. probation. DOOM
*probațiúne (-ți-u-) s. f., g.-d. art. probațiúnii; pl. probațiúni
probațiuni
PROBAȚIÚNE, probațiuni, s. f. (Jur.) Dovedire; concr. dovadă. [Pr.: -ți-u-] – Din lat. probatio, -onis, fr. probation. DOOM
*probațiúne (-ți-u-) s. f., g.-d. art. probațiúnii; pl. probațiúni
probațiunii
PROBAȚIÚNE, probațiuni, s. f. (Jur.) Dovedire; concr. dovadă. [Pr.: -ți-u-] – Din lat. probatio, -onis, fr. probation. DOOM
*probațiúne (-ți-u-) s. f., g.-d. art. probațiúnii; pl. probațiúni
probațiunile
PROBAȚIÚNE, probațiuni, s. f. (Jur.) Dovedire; concr. dovadă. [Pr.: -ți-u-] – Din lat. probatio, -onis, fr. probation. DOOM
*probațiúne (-ți-u-) s. f., g.-d. art. probațiúnii; pl. probațiúni
probațiunilor
PROBAȚIÚNE, probațiuni, s. f. (Jur.) Dovedire; concr. dovadă. [Pr.: -ți-u-] – Din lat. probatio, -onis, fr. probation. DOOM
*probațiúne (-ți-u-) s. f., g.-d. art. probațiúnii; pl. probațiúni
probe
PROB, -Ă, probi, -e, adj. (Livr.) Cinstit, onest, integru, loial. – Din fr. probe. DOOM
prob (livr.) adj. m., pl. probi; f. próbă, pl. próbe
probe
PRÓBĂ, probe, s. f. 1. Confirmare a unui adevăr, dovedire; dovadă, semn, mărturie în sprijinul cuiva sau a ceva. ◊ Probă cu martori = susținere prin martori a unei afirmații în fața instanțelor de judecată. ◊ Loc. vb. A da probă (sau probe) de... = a proba (2), a dovedi. 2. Acțiune întreprinsă pentru a constata dacă ceva sau cineva îndeplinește condițiile cerute; încercare; verificare. ◊ Loc. adj. și adv. De probă = ca încercare, de încercare. ♦ Spec. Încercare a unui obiect de îmbrăcăminte pentru a vedea dacă se potrivește. ♦ Spec. Încercare a unei mașini, a unui aparat etc. (pentru a verifica buna lor funcționare). ♦ Fiecare dintre părțile, dintre etapele din care constă un examen; p. gener. examen. ♦ Fiecare dintre întrecerile sportive organizate în cadrul unei competiții mai mari. 3. Repetiție (făcută în vederea unei reprezentații artistice). ♦ (Rar) Număr dintr-un spectacol prezentat ca reclamă. 4. Verificare a exactității unei operații aritmetice. 5. Obiect dintr-o serie de obiecte identice sau cantitate mică dintr-un material care poate să servească la determinarea anumitor caracteristici ale obiectelor respective sau ale întregului material din care fac parte; eșantion, mostră ♦ Analiză medicală. ♦ Observare a funcției unui organ în vederea stabilirii unui diagnostic. ♦ (Fot.) Copie pozitivă pe hârtie. 6. Pildă, exemplu, model. – Din lat. proba (cu sensuri după fr. preuve). DOOM
próbă s. f., g.-d. art. próbei; pl. próbe
probează
PROBÁ, probez, vb. I. Tranz. 1. (Folosit și absol.) A supune ceva sau pe cineva la o probă, la o încercare, pentru a vedea dacă este corespunzător unui scop, unor cerințe etc.; p. restr. a încerca un obiect de îmbrăcăminte, de încălțăminte etc. 2. A dovedi, a demonstra (cu probe), a pune în evidență. – Din lat. probare. DOOM
probá (a ~) vb., ind. prez. 3 probeáză
probei
PROB, -Ă, probi, -e, adj. (Livr.) Cinstit, onest, integru, loial. – Din fr. probe. DOOM
prob (livr.) adj. m., pl. probi; f. próbă, pl. próbe
probei
PRÓBĂ, probe, s. f. 1. Confirmare a unui adevăr, dovedire; dovadă, semn, mărturie în sprijinul cuiva sau a ceva. ◊ Probă cu martori = susținere prin martori a unei afirmații în fața instanțelor de judecată. ◊ Loc. vb. A da probă (sau probe) de... = a proba (2), a dovedi. 2. Acțiune întreprinsă pentru a constata dacă ceva sau cineva îndeplinește condițiile cerute; încercare; verificare. ◊ Loc. adj. și adv. De probă = ca încercare, de încercare. ♦ Spec. Încercare a unui obiect de îmbrăcăminte pentru a vedea dacă se potrivește. ♦ Spec. Încercare a unei mașini, a unui aparat etc. (pentru a verifica buna lor funcționare). ♦ Fiecare dintre părțile, dintre etapele din care constă un examen; p. gener. examen. ♦ Fiecare dintre întrecerile sportive organizate în cadrul unei competiții mai mari. 3. Repetiție (făcută în vederea unei reprezentații artistice). ♦ (Rar) Număr dintr-un spectacol prezentat ca reclamă. 4. Verificare a exactității unei operații aritmetice. 5. Obiect dintr-o serie de obiecte identice sau cantitate mică dintr-un material care poate să servească la determinarea anumitor caracteristici ale obiectelor respective sau ale întregului material din care fac parte; eșantion, mostră ♦ Analiză medicală. ♦ Observare a funcției unui organ în vederea stabilirii unui diagnostic. ♦ (Fot.) Copie pozitivă pe hârtie. 6. Pildă, exemplu, model. – Din lat. proba (cu sensuri după fr. preuve). DOOM
próbă s. f., g.-d. art. próbei; pl. próbe
probela
PROBÉLĂ s.f. 1. (Ist.) Navă acționată cu vapori. 2. Navă de mare care poate naviga pe Dunăre. [Var. propelă s.f. / < engl. propeller].
probele
PROB, -Ă, probi, -e, adj. (Livr.) Cinstit, onest, integru, loial. – Din fr. probe. DOOM
prob (livr.) adj. m., pl. probi; f. próbă, pl. próbe
probele
PRÓBĂ, probe, s. f. 1. Confirmare a unui adevăr, dovedire; dovadă, semn, mărturie în sprijinul cuiva sau a ceva. ◊ Probă cu martori = susținere prin martori a unei afirmații în fața instanțelor de judecată. ◊ Loc. vb. A da probă (sau probe) de... = a proba (2), a dovedi. 2. Acțiune întreprinsă pentru a constata dacă ceva sau cineva îndeplinește condițiile cerute; încercare; verificare. ◊ Loc. adj. și adv. De probă = ca încercare, de încercare. ♦ Spec. Încercare a unui obiect de îmbrăcăminte pentru a vedea dacă se potrivește. ♦ Spec. Încercare a unei mașini, a unui aparat etc. (pentru a verifica buna lor funcționare). ♦ Fiecare dintre părțile, dintre etapele din care constă un examen; p. gener. examen. ♦ Fiecare dintre întrecerile sportive organizate în cadrul unei competiții mai mari. 3. Repetiție (făcută în vederea unei reprezentații artistice). ♦ (Rar) Număr dintr-un spectacol prezentat ca reclamă. 4. Verificare a exactității unei operații aritmetice. 5. Obiect dintr-o serie de obiecte identice sau cantitate mică dintr-un material care poate să servească la determinarea anumitor caracteristici ale obiectelor respective sau ale întregului material din care fac parte; eșantion, mostră ♦ Analiză medicală. ♦ Observare a funcției unui organ în vederea stabilirii unui diagnostic. ♦ (Fot.) Copie pozitivă pe hârtie. 6. Pildă, exemplu, model. – Din lat. proba (cu sensuri după fr. preuve). DOOM
próbă s. f., g.-d. art. próbei; pl. próbe
probele
PROBÉLĂ s.f. 1. (Ist.) Navă acționată cu vapori. 2. Navă de mare care poate naviga pe Dunăre. [Var. propelă s.f. / < engl. propeller].
probelei
PROBÉLĂ s.f. 1. (Ist.) Navă acționată cu vapori. 2. Navă de mare care poate naviga pe Dunăre. [Var. propelă s.f. / < engl. propeller].
probelele
PROBÉLĂ s.f. 1. (Ist.) Navă acționată cu vapori. 2. Navă de mare care poate naviga pe Dunăre. [Var. propelă s.f. / < engl. propeller].
probelelor
PROBÉLĂ s.f. 1. (Ist.) Navă acționată cu vapori. 2. Navă de mare care poate naviga pe Dunăre. [Var. propelă s.f. / < engl. propeller].
probelor
PROB, -Ă, probi, -e, adj. (Livr.) Cinstit, onest, integru, loial. – Din fr. probe. DOOM
prob (livr.) adj. m., pl. probi; f. próbă, pl. próbe
probelor
PRÓBĂ, probe, s. f. 1. Confirmare a unui adevăr, dovedire; dovadă, semn, mărturie în sprijinul cuiva sau a ceva. ◊ Probă cu martori = susținere prin martori a unei afirmații în fața instanțelor de judecată. ◊ Loc. vb. A da probă (sau probe) de... = a proba (2), a dovedi. 2. Acțiune întreprinsă pentru a constata dacă ceva sau cineva îndeplinește condițiile cerute; încercare; verificare. ◊ Loc. adj. și adv. De probă = ca încercare, de încercare. ♦ Spec. Încercare a unui obiect de îmbrăcăminte pentru a vedea dacă se potrivește. ♦ Spec. Încercare a unei mașini, a unui aparat etc. (pentru a verifica buna lor funcționare). ♦ Fiecare dintre părțile, dintre etapele din care constă un examen; p. gener. examen. ♦ Fiecare dintre întrecerile sportive organizate în cadrul unei competiții mai mari. 3. Repetiție (făcută în vederea unei reprezentații artistice). ♦ (Rar) Număr dintr-un spectacol prezentat ca reclamă. 4. Verificare a exactității unei operații aritmetice. 5. Obiect dintr-o serie de obiecte identice sau cantitate mică dintr-un material care poate să servească la determinarea anumitor caracteristici ale obiectelor respective sau ale întregului material din care fac parte; eșantion, mostră ♦ Analiză medicală. ♦ Observare a funcției unui organ în vederea stabilirii unui diagnostic. ♦ (Fot.) Copie pozitivă pe hârtie. 6. Pildă, exemplu, model. – Din lat. proba (cu sensuri după fr. preuve). DOOM
próbă s. f., g.-d. art. próbei; pl. próbe
probez
PROBÁ, probez, vb. I. Tranz. 1. (Folosit și absol.) A supune ceva sau pe cineva la o probă, la o încercare, pentru a vedea dacă este corespunzător unui scop, unor cerințe etc.; p. restr. a încerca un obiect de îmbrăcăminte, de încălțăminte etc. 2. A dovedi, a demonstra (cu probe), a pune în evidență. – Din lat. probare. DOOM
probá (a ~) vb., ind. prez. 3 probeáză
probeze
PROBÁ, probez, vb. I. Tranz. 1. (Folosit și absol.) A supune ceva sau pe cineva la o probă, la o încercare, pentru a vedea dacă este corespunzător unui scop, unor cerințe etc.; p. restr. a încerca un obiect de îmbrăcăminte, de încălțăminte etc. 2. A dovedi, a demonstra (cu probe), a pune în evidență. – Din lat. probare. DOOM
probá (a ~) vb., ind. prez. 3 probeáză
probezi
PROBÁ, probez, vb. I. Tranz. 1. (Folosit și absol.) A supune ceva sau pe cineva la o probă, la o încercare, pentru a vedea dacă este corespunzător unui scop, unor cerințe etc.; p. restr. a încerca un obiect de îmbrăcăminte, de încălțăminte etc. 2. A dovedi, a demonstra (cu probe), a pune în evidență. – Din lat. probare. DOOM
probá (a ~) vb., ind. prez. 3 probeáză
probi
PROB, -Ă, probi, -e, adj. (Livr.) Cinstit, onest, integru, loial. – Din fr. probe. DOOM
prob (livr.) adj. m., pl. probi; f. próbă, pl. próbe
probii
PROB, -Ă, probi, -e, adj. (Livr.) Cinstit, onest, integru, loial. – Din fr. probe. DOOM
prob (livr.) adj. m., pl. probi; f. próbă, pl. próbe
probilor
PROB, -Ă, probi, -e, adj. (Livr.) Cinstit, onest, integru, loial. – Din fr. probe. DOOM
prob (livr.) adj. m., pl. probi; f. próbă, pl. próbe
probitate
PROBITÁTE s. f. Cinste, integritate, onestitate. – Din fr. probité, lat. probitas, -atis. DOOM
probitáte s. f., g.-d. art. probitắții
probitatea
PROBITÁTE s. f. Cinste, integritate, onestitate. – Din fr. probité, lat. probitas, -atis. DOOM
probitáte s. f., g.-d. art. probitắții
probități
PROBITÁTE s. f. Cinste, integritate, onestitate. – Din fr. probité, lat. probitas, -atis. DOOM
probitáte s. f., g.-d. art. probitắții
probității
PROBITÁTE s. f. Cinste, integritate, onestitate. – Din fr. probité, lat. probitas, -atis. DOOM
probitáte s. f., g.-d. art. probitắții
problem
PROBLÉMĂ, probleme, s. f. I. 1. Chestiune care prezintă aspecte neclare, discutabile, care necesită o lămurire, o precizare, care se pretează la discuții. 2. Chestiune importantă care constituie o sarcină, o preocupare (majoră) și care cere o soluționare (imediată). 3. Chestiune care intră în sfera preocupărilor, a cercetărilor cuiva; obiect principal al preocupărilor cuiva; temă, materie. ♦ (Mat.) Chestiune în care, fiind date anumite ipoteze, se cere rezolvarea, prin calcule sau prin raționamente, a unor date. II. 1. Dificultate care trebuie rezolvată pentru a obține un anumit rezultat; greutate, impas. 2. Lucru greu de înțeles, greu de rezolvat sau de explicat; mister, enigmă. [Var.: (înv.) problém s. n.] – Din fr. problème, lat. problema. DOOM
problémă (pro-ble-) s. f., g.-d. art. problémei; pl. probléme
problema
PROBLÉMĂ, probleme, s. f. I. 1. Chestiune care prezintă aspecte neclare, discutabile, care necesită o lămurire, o precizare, care se pretează la discuții. 2. Chestiune importantă care constituie o sarcină, o preocupare (majoră) și care cere o soluționare (imediată). 3. Chestiune care intră în sfera preocupărilor, a cercetărilor cuiva; obiect principal al preocupărilor cuiva; temă, materie. ♦ (Mat.) Chestiune în care, fiind date anumite ipoteze, se cere rezolvarea, prin calcule sau prin raționamente, a unor date. II. 1. Dificultate care trebuie rezolvată pentru a obține un anumit rezultat; greutate, impas. 2. Lucru greu de înțeles, greu de rezolvat sau de explicat; mister, enigmă. [Var.: (înv.) problém s. n.] – Din fr. problème, lat. problema. DOOM
problémă (pro-ble-) s. f., g.-d. art. problémei; pl. probléme
problematic
PROBLEMÁTIC, -Ă, problematici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. îndoielnic, nesigur, ipotetic. ♦ P. ext. Dubios, suspect, necurat. 2. Adj. Care constituie o problemă, o enigmă. ♦ (Log.; despre judecăți) Care anunță un raport posibil între termenii judecății. 3. S. f. Ansamblu de probleme (I 3) cu privire la un anumit domeniu, disciplină, subiect; tematică. – Din fr. problématique. DOOM
problemátic (pro-ble-) adj. m., pl. problemátici; f. problemátică, pl. problemátice
problematica
PROBLEMÁTIC, -Ă, problematici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. îndoielnic, nesigur, ipotetic. ♦ P. ext. Dubios, suspect, necurat. 2. Adj. Care constituie o problemă, o enigmă. ♦ (Log.; despre judecăți) Care anunță un raport posibil între termenii judecății. 3. S. f. Ansamblu de probleme (I 3) cu privire la un anumit domeniu, disciplină, subiect; tematică. – Din fr. problématique. DOOM
problemátic (pro-ble-) adj. m., pl. problemátici; f. problemátică, pl. problemátice
problematica
PROBLEMÁTIC, -Ă, problematici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Îndoielnic, nesigur, ipotetic. ♦ P. ext. Dubios, suspect, necurat. 2. Adj. Care constituie o problemă, o enigmă. ♦ (Log.; despre judecăți) Care anunță un raport posibil între termenii judecății. 3. S. f. Ansamblu de probleme (I 3) cu privire la același subiect; tematică. – Din fr. problématique. DOOM
problemátică (pro-ble-) s. f., g.-d. art. problemáticii
problematice
PROBLEMÁTIC, -Ă, problematici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. îndoielnic, nesigur, ipotetic. ♦ P. ext. Dubios, suspect, necurat. 2. Adj. Care constituie o problemă, o enigmă. ♦ (Log.; despre judecăți) Care anunță un raport posibil între termenii judecății. 3. S. f. Ansamblu de probleme (I 3) cu privire la un anumit domeniu, disciplină, subiect; tematică. – Din fr. problématique. DOOM
problemátic (pro-ble-) adj. m., pl. problemátici; f. problemátică, pl. problemátice
problematicei
PROBLEMÁTIC, -Ă, problematici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. îndoielnic, nesigur, ipotetic. ♦ P. ext. Dubios, suspect, necurat. 2. Adj. Care constituie o problemă, o enigmă. ♦ (Log.; despre judecăți) Care anunță un raport posibil între termenii judecății. 3. S. f. Ansamblu de probleme (I 3) cu privire la un anumit domeniu, disciplină, subiect; tematică. – Din fr. problématique. DOOM
problemátic (pro-ble-) adj. m., pl. problemátici; f. problemátică, pl. problemátice
problematicele
PROBLEMÁTIC, -Ă, problematici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. îndoielnic, nesigur, ipotetic. ♦ P. ext. Dubios, suspect, necurat. 2. Adj. Care constituie o problemă, o enigmă. ♦ (Log.; despre judecăți) Care anunță un raport posibil între termenii judecății. 3. S. f. Ansamblu de probleme (I 3) cu privire la un anumit domeniu, disciplină, subiect; tematică. – Din fr. problématique. DOOM
problemátic (pro-ble-) adj. m., pl. problemátici; f. problemátică, pl. problemátice
problematicelor
PROBLEMÁTIC, -Ă, problematici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. îndoielnic, nesigur, ipotetic. ♦ P. ext. Dubios, suspect, necurat. 2. Adj. Care constituie o problemă, o enigmă. ♦ (Log.; despre judecăți) Care anunță un raport posibil între termenii judecății. 3. S. f. Ansamblu de probleme (I 3) cu privire la un anumit domeniu, disciplină, subiect; tematică. – Din fr. problématique. DOOM
problemátic (pro-ble-) adj. m., pl. problemátici; f. problemátică, pl. problemátice
problematici
PROBLEMÁTIC, -Ă, problematici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. îndoielnic, nesigur, ipotetic. ♦ P. ext. Dubios, suspect, necurat. 2. Adj. Care constituie o problemă, o enigmă. ♦ (Log.; despre judecăți) Care anunță un raport posibil între termenii judecății. 3. S. f. Ansamblu de probleme (I 3) cu privire la un anumit domeniu, disciplină, subiect; tematică. – Din fr. problématique. DOOM
problemátic (pro-ble-) adj. m., pl. problemátici; f. problemátică, pl. problemátice
problematici
PROBLEMÁTIC, -Ă, problematici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Îndoielnic, nesigur, ipotetic. ♦ P. ext. Dubios, suspect, necurat. 2. Adj. Care constituie o problemă, o enigmă. ♦ (Log.; despre judecăți) Care anunță un raport posibil între termenii judecății. 3. S. f. Ansamblu de probleme (I 3) cu privire la același subiect; tematică. – Din fr. problématique. DOOM
problemátică (pro-ble-) s. f., g.-d. art. problemáticii
problematicii
PROBLEMÁTIC, -Ă, problematici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. îndoielnic, nesigur, ipotetic. ♦ P. ext. Dubios, suspect, necurat. 2. Adj. Care constituie o problemă, o enigmă. ♦ (Log.; despre judecăți) Care anunță un raport posibil între termenii judecății. 3. S. f. Ansamblu de probleme (I 3) cu privire la un anumit domeniu, disciplină, subiect; tematică. – Din fr. problématique. DOOM
problemátic (pro-ble-) adj. m., pl. problemátici; f. problemátică, pl. problemátice
problematicii
PROBLEMÁTIC, -Ă, problematici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Îndoielnic, nesigur, ipotetic. ♦ P. ext. Dubios, suspect, necurat. 2. Adj. Care constituie o problemă, o enigmă. ♦ (Log.; despre judecăți) Care anunță un raport posibil între termenii judecății. 3. S. f. Ansamblu de probleme (I 3) cu privire la același subiect; tematică. – Din fr. problématique. DOOM
problemátică (pro-ble-) s. f., g.-d. art. problemáticii
problematicile
PROBLEMÁTIC, -Ă, problematici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Îndoielnic, nesigur, ipotetic. ♦ P. ext. Dubios, suspect, necurat. 2. Adj. Care constituie o problemă, o enigmă. ♦ (Log.; despre judecăți) Care anunță un raport posibil între termenii judecății. 3. S. f. Ansamblu de probleme (I 3) cu privire la același subiect; tematică. – Din fr. problématique. DOOM
problemátică (pro-ble-) s. f., g.-d. art. problemáticii
problematicilor
PROBLEMÁTIC, -Ă, problematici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. îndoielnic, nesigur, ipotetic. ♦ P. ext. Dubios, suspect, necurat. 2. Adj. Care constituie o problemă, o enigmă. ♦ (Log.; despre judecăți) Care anunță un raport posibil între termenii judecății. 3. S. f. Ansamblu de probleme (I 3) cu privire la un anumit domeniu, disciplină, subiect; tematică. – Din fr. problématique. DOOM
problemátic (pro-ble-) adj. m., pl. problemátici; f. problemátică, pl. problemátice
problematicilor
PROBLEMÁTIC, -Ă, problematici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Îndoielnic, nesigur, ipotetic. ♦ P. ext. Dubios, suspect, necurat. 2. Adj. Care constituie o problemă, o enigmă. ♦ (Log.; despre judecăți) Care anunță un raport posibil între termenii judecății. 3. S. f. Ansamblu de probleme (I 3) cu privire la același subiect; tematică. – Din fr. problématique. DOOM
problemátică (pro-ble-) s. f., g.-d. art. problemáticii
problematicul
PROBLEMÁTIC, -Ă, problematici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. îndoielnic, nesigur, ipotetic. ♦ P. ext. Dubios, suspect, necurat. 2. Adj. Care constituie o problemă, o enigmă. ♦ (Log.; despre judecăți) Care anunță un raport posibil între termenii judecății. 3. S. f. Ansamblu de probleme (I 3) cu privire la un anumit domeniu, disciplină, subiect; tematică. – Din fr. problématique. DOOM
problemátic (pro-ble-) adj. m., pl. problemátici; f. problemátică, pl. problemátice
problematicului
PROBLEMÁTIC, -Ă, problematici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. îndoielnic, nesigur, ipotetic. ♦ P. ext. Dubios, suspect, necurat. 2. Adj. Care constituie o problemă, o enigmă. ♦ (Log.; despre judecăți) Care anunță un raport posibil între termenii judecății. 3. S. f. Ansamblu de probleme (I 3) cu privire la un anumit domeniu, disciplină, subiect; tematică. – Din fr. problématique. DOOM
problemátic (pro-ble-) adj. m., pl. problemátici; f. problemátică, pl. problemátice
problematiza
PROBLEMATIZÁ, problematizez, vb. I. Tranz. 1. (Livr.) A sistematiza pe probleme. 2. A face (din orice lucru) o problemă (I 1). – Problemat[ic] + suf. -iza. DOOM
*problematizá (a ~) (pro-ble-) vb., ind. prez. 3 problematizeáză
problematizai
PROBLEMATIZÁ, problematizez, vb. I. Tranz. 1. (Livr.) A sistematiza pe probleme. 2. A face (din orice lucru) o problemă (I 1). – Problemat[ic] + suf. -iza. DOOM
*problematizá (a ~) (pro-ble-) vb., ind. prez. 3 problematizeáză
problematizam
PROBLEMATIZÁ, problematizez, vb. I. Tranz. 1. (Livr.) A sistematiza pe probleme. 2. A face (din orice lucru) o problemă (I 1). – Problemat[ic] + suf. -iza. DOOM
*problematizá (a ~) (pro-ble-) vb., ind. prez. 3 problematizeáză
problematizare
PROBLEMATIZÁ, problematizez, vb. I. Tranz. 1. (Livr.) A sistematiza pe probleme. 2. A face (din orice lucru) o problemă (I 1). – Problemat[ic] + suf. -iza. DOOM
*problematizá (a ~) (pro-ble-) vb., ind. prez. 3 problematizeáză
problematizare
PROBLEMATIZÁRE, problematizări, s. f. 1. Acțiunea de a problematiza și rezultatul ei. 2. Metodă de învățământ care declanșează activitatea independentă a elevului, gândirea și efortul personal al acestuia. – V. problematiza. DOOM
*problematizáre (pro-ble-) s. f., g.-d. art. problematizắrii; pl. problematizắri
problematizarea
PROBLEMATIZÁRE, problematizări, s. f. 1. Acțiunea de a problematiza și rezultatul ei. 2. Metodă de învățământ care declanșează activitatea independentă a elevului, gândirea și efortul personal al acestuia. – V. problematiza. DOOM
*problematizáre (pro-ble-) s. f., g.-d. art. problematizắrii; pl. problematizắri
problematizară
PROBLEMATIZÁ, problematizez, vb. I. Tranz. 1. (Livr.) A sistematiza pe probleme. 2. A face (din orice lucru) o problemă (I 1). – Problemat[ic] + suf. -iza. DOOM
*problematizá (a ~) (pro-ble-) vb., ind. prez. 3 problematizeáză
problematizarăm
PROBLEMATIZÁ, problematizez, vb. I. Tranz. 1. (Livr.) A sistematiza pe probleme. 2. A face (din orice lucru) o problemă (I 1). – Problemat[ic] + suf. -iza. DOOM
*problematizá (a ~) (pro-ble-) vb., ind. prez. 3 problematizeáză
problematizarăți
PROBLEMATIZÁ, problematizez, vb. I. Tranz. 1. (Livr.) A sistematiza pe probleme. 2. A face (din orice lucru) o problemă (I 1). – Problemat[ic] + suf. -iza. DOOM
*problematizá (a ~) (pro-ble-) vb., ind. prez. 3 problematizeáză
problematizase
PROBLEMATIZÁ, problematizez, vb. I. Tranz. 1. (Livr.) A sistematiza pe probleme. 2. A face (din orice lucru) o problemă (I 1). – Problemat[ic] + suf. -iza. DOOM
*problematizá (a ~) (pro-ble-) vb., ind. prez. 3 problematizeáză
problematizasem
PROBLEMATIZÁ, problematizez, vb. I. Tranz. 1. (Livr.) A sistematiza pe probleme. 2. A face (din orice lucru) o problemă (I 1). – Problemat[ic] + suf. -iza. DOOM
*problematizá (a ~) (pro-ble-) vb., ind. prez. 3 problematizeáză
problematizaseră
PROBLEMATIZÁ, problematizez, vb. I. Tranz. 1. (Livr.) A sistematiza pe probleme. 2. A face (din orice lucru) o problemă (I 1). – Problemat[ic] + suf. -iza. DOOM
*problematizá (a ~) (pro-ble-) vb., ind. prez. 3 problematizeáză
problematizaserăm
PROBLEMATIZÁ, problematizez, vb. I. Tranz. 1. (Livr.) A sistematiza pe probleme. 2. A face (din orice lucru) o problemă (I 1). – Problemat[ic] + suf. -iza. DOOM
*problematizá (a ~) (pro-ble-) vb., ind. prez. 3 problematizeáză
problematizaserăți
PROBLEMATIZÁ, problematizez, vb. I. Tranz. 1. (Livr.) A sistematiza pe probleme. 2. A face (din orice lucru) o problemă (I 1). – Problemat[ic] + suf. -iza. DOOM
*problematizá (a ~) (pro-ble-) vb., ind. prez. 3 problematizeáză
problematizaseși
PROBLEMATIZÁ, problematizez, vb. I. Tranz. 1. (Livr.) A sistematiza pe probleme. 2. A face (din orice lucru) o problemă (I 1). – Problemat[ic] + suf. -iza. DOOM
*problematizá (a ~) (pro-ble-) vb., ind. prez. 3 problematizeáză
problematizaseți
PROBLEMATIZÁ, problematizez, vb. I. Tranz. 1. (Livr.) A sistematiza pe probleme. 2. A face (din orice lucru) o problemă (I 1). – Problemat[ic] + suf. -iza. DOOM
*problematizá (a ~) (pro-ble-) vb., ind. prez. 3 problematizeáză
problematizat
PROBLEMATIZÁ, problematizez, vb. I. Tranz. 1. (Livr.) A sistematiza pe probleme. 2. A face (din orice lucru) o problemă (I 1). – Problemat[ic] + suf. -iza. DOOM
*problematizá (a ~) (pro-ble-) vb., ind. prez. 3 problematizeáză
problematizat
PROBLEMATIZÁ, problematizez, vb. I. Tranz. 1. (Livr.) A sistematiza pe probleme. 2. A face (din orice lucru) o problemă (I 1). – Problemat[ic] + suf. -iza.
problematizau
PROBLEMATIZÁ, problematizez, vb. I. Tranz. 1. (Livr.) A sistematiza pe probleme. 2. A face (din orice lucru) o problemă (I 1). – Problemat[ic] + suf. -iza. DOOM
*problematizá (a ~) (pro-ble-) vb., ind. prez. 3 problematizeáză
problematizași
PROBLEMATIZÁ, problematizez, vb. I. Tranz. 1. (Livr.) A sistematiza pe probleme. 2. A face (din orice lucru) o problemă (I 1). – Problemat[ic] + suf. -iza. DOOM
*problematizá (a ~) (pro-ble-) vb., ind. prez. 3 problematizeáză
problematizați
PROBLEMATIZÁ, problematizez, vb. I. Tranz. 1. (Livr.) A sistematiza pe probleme. 2. A face (din orice lucru) o problemă (I 1). – Problemat[ic] + suf. -iza. DOOM
*problematizá (a ~) (pro-ble-) vb., ind. prez. 3 problematizeáză
problematizează
PROBLEMATIZÁ, problematizez, vb. I. Tranz. 1. (Livr.) A sistematiza pe probleme. 2. A face (din orice lucru) o problemă (I 1). – Problemat[ic] + suf. -iza. DOOM
*problematizá (a ~) (pro-ble-) vb., ind. prez. 3 problematizeáză
problematizez
PROBLEMATIZÁ, problematizez, vb. I. Tranz. 1. (Livr.) A sistematiza pe probleme. 2. A face (din orice lucru) o problemă (I 1). – Problemat[ic] + suf. -iza. DOOM
*problematizá (a ~) (pro-ble-) vb., ind. prez. 3 problematizeáză
problematizeze
PROBLEMATIZÁ, problematizez, vb. I. Tranz. 1. (Livr.) A sistematiza pe probleme. 2. A face (din orice lucru) o problemă (I 1). – Problemat[ic] + suf. -iza. DOOM
*problematizá (a ~) (pro-ble-) vb., ind. prez. 3 problematizeáză
problematizezi
PROBLEMATIZÁ, problematizez, vb. I. Tranz. 1. (Livr.) A sistematiza pe probleme. 2. A face (din orice lucru) o problemă (I 1). – Problemat[ic] + suf. -iza. DOOM
*problematizá (a ~) (pro-ble-) vb., ind. prez. 3 problematizeáză
problematizând
PROBLEMATIZÁ, problematizez, vb. I. Tranz. 1. (Livr.) A sistematiza pe probleme. 2. A face (din orice lucru) o problemă (I 1). – Problemat[ic] + suf. -iza. DOOM
*problematizá (a ~) (pro-ble-) vb., ind. prez. 3 problematizeáză
problematizînd
PROBLEMATIZÁ, problematizez, vb. I. Tranz. 1. (Livr.) A sistematiza pe probleme. 2. A face (din orice lucru) o problemă (I 1). – Problemat[ic] + suf. -iza. DOOM
*problematizá (a ~) (pro-ble-) vb., ind. prez. 3 problematizeáză
problematizări
PROBLEMATIZÁRE, problematizări, s. f. 1. Acțiunea de a problematiza și rezultatul ei. 2. Metodă de învățământ care declanșează activitatea independentă a elevului, gândirea și efortul personal al acestuia. – V. problematiza. DOOM
*problematizáre (pro-ble-) s. f., g.-d. art. problematizắrii; pl. problematizắri
problematizării
PROBLEMATIZÁRE, problematizări, s. f. 1. Acțiunea de a problematiza și rezultatul ei. 2. Metodă de învățământ care declanșează activitatea independentă a elevului, gândirea și efortul personal al acestuia. – V. problematiza. DOOM
*problematizáre (pro-ble-) s. f., g.-d. art. problematizắrii; pl. problematizắri
problematizările
PROBLEMATIZÁRE, problematizări, s. f. 1. Acțiunea de a problematiza și rezultatul ei. 2. Metodă de învățământ care declanșează activitatea independentă a elevului, gândirea și efortul personal al acestuia. – V. problematiza. DOOM
*problematizáre (pro-ble-) s. f., g.-d. art. problematizắrii; pl. problematizắri
problematizărilor
PROBLEMATIZÁRE, problematizări, s. f. 1. Acțiunea de a problematiza și rezultatul ei. 2. Metodă de învățământ care declanșează activitatea independentă a elevului, gândirea și efortul personal al acestuia. – V. problematiza. DOOM
*problematizáre (pro-ble-) s. f., g.-d. art. problematizắrii; pl. problematizắri
probleme
PROBLÉMĂ, probleme, s. f. I. 1. Chestiune care prezintă aspecte neclare, discutabile, care necesită o lămurire, o precizare, care se pretează la discuții. 2. Chestiune importantă care constituie o sarcină, o preocupare (majoră) și care cere o soluționare (imediată). 3. Chestiune care intră în sfera preocupărilor, a cercetărilor cuiva; obiect principal al preocupărilor cuiva; temă, materie. ♦ (Mat.) Chestiune în care, fiind date anumite ipoteze, se cere rezolvarea, prin calcule sau prin raționamente, a unor date. II. 1. Dificultate care trebuie rezolvată pentru a obține un anumit rezultat; greutate, impas. 2. Lucru greu de înțeles, greu de rezolvat sau de explicat; mister, enigmă. [Var.: (înv.) problém s. n.] – Din fr. problème, lat. problema. DOOM
problémă (pro-ble-) s. f., g.-d. art. problémei; pl. probléme
problemei
PROBLÉMĂ, probleme, s. f. I. 1. Chestiune care prezintă aspecte neclare, discutabile, care necesită o lămurire, o precizare, care se pretează la discuții. 2. Chestiune importantă care constituie o sarcină, o preocupare (majoră) și care cere o soluționare (imediată). 3. Chestiune care intră în sfera preocupărilor, a cercetărilor cuiva; obiect principal al preocupărilor cuiva; temă, materie. ♦ (Mat.) Chestiune în care, fiind date anumite ipoteze, se cere rezolvarea, prin calcule sau prin raționamente, a unor date. II. 1. Dificultate care trebuie rezolvată pentru a obține un anumit rezultat; greutate, impas. 2. Lucru greu de înțeles, greu de rezolvat sau de explicat; mister, enigmă. [Var.: (înv.) problém s. n.] – Din fr. problème, lat. problema. DOOM
problémă (pro-ble-) s. f., g.-d. art. problémei; pl. probléme
problemele
PROBLÉMĂ, probleme, s. f. I. 1. Chestiune care prezintă aspecte neclare, discutabile, care necesită o lămurire, o precizare, care se pretează la discuții. 2. Chestiune importantă care constituie o sarcină, o preocupare (majoră) și care cere o soluționare (imediată). 3. Chestiune care intră în sfera preocupărilor, a cercetărilor cuiva; obiect principal al preocupărilor cuiva; temă, materie. ♦ (Mat.) Chestiune în care, fiind date anumite ipoteze, se cere rezolvarea, prin calcule sau prin raționamente, a unor date. II. 1. Dificultate care trebuie rezolvată pentru a obține un anumit rezultat; greutate, impas. 2. Lucru greu de înțeles, greu de rezolvat sau de explicat; mister, enigmă. [Var.: (înv.) problém s. n.] – Din fr. problème, lat. problema. DOOM
problémă (pro-ble-) s. f., g.-d. art. problémei; pl. probléme
problemelor
PROBLÉMĂ, probleme, s. f. I. 1. Chestiune care prezintă aspecte neclare, discutabile, care necesită o lămurire, o precizare, care se pretează la discuții. 2. Chestiune importantă care constituie o sarcină, o preocupare (majoră) și care cere o soluționare (imediată). 3. Chestiune care intră în sfera preocupărilor, a cercetărilor cuiva; obiect principal al preocupărilor cuiva; temă, materie. ♦ (Mat.) Chestiune în care, fiind date anumite ipoteze, se cere rezolvarea, prin calcule sau prin raționamente, a unor date. II. 1. Dificultate care trebuie rezolvată pentru a obține un anumit rezultat; greutate, impas. 2. Lucru greu de înțeles, greu de rezolvat sau de explicat; mister, enigmă. [Var.: (înv.) problém s. n.] – Din fr. problème, lat. problema. DOOM
problémă (pro-ble-) s. f., g.-d. art. problémei; pl. probléme
problemist
PROBLEMÍST, -Ă, problemiști, -ste, s. m. și f. Specialist în elaborarea de probleme în domeniul șahului sau al matematicii. – Problemă + suf. -ist. DOOM
problemístă (pro-ble-) s. f., g.-d. art. problemístei; pl. problemíste
problemista
PROBLEMÍST, -Ă, problemiști, -ste, s. m. și f. Specialist în elaborarea de probleme în domeniul șahului sau al matematicii. – Problemă + suf. -ist. DOOM
problemístă (pro-ble-) s. f., g.-d. art. problemístei; pl. problemíste
problemiste
PROBLEMÍST, -Ă, problemiști, -ste, s. m. și f. Specialist în elaborarea de probleme în domeniul șahului sau al matematicii. – Problemă + suf. -ist. DOOM
problemístă (pro-ble-) s. f., g.-d. art. problemístei; pl. problemíste
problemistei
PROBLEMÍST, -Ă, problemiști, -ste, s. m. și f. Specialist în elaborarea de probleme în domeniul șahului sau al matematicii. – Problemă + suf. -ist. DOOM
problemístă (pro-ble-) s. f., g.-d. art. problemístei; pl. problemíste
problemistele
PROBLEMÍST, -Ă, problemiști, -ste, s. m. și f. Specialist în elaborarea de probleme în domeniul șahului sau al matematicii. – Problemă + suf. -ist. DOOM
problemístă (pro-ble-) s. f., g.-d. art. problemístei; pl. problemíste
problemistelor
PROBLEMÍST, -Ă, problemiști, -ste, s. m. și f. Specialist în elaborarea de probleme în domeniul șahului sau al matematicii. – Problemă + suf. -ist. DOOM
problemístă (pro-ble-) s. f., g.-d. art. problemístei; pl. problemíste
problemistul
PROBLEMÍST, -Ă, problemiști, -ste, s. m. și f. Specialist în elaborarea de probleme în domeniul șahului sau al matematicii. – Problemă + suf. -ist. DOOM
problemístă (pro-ble-) s. f., g.-d. art. problemístei; pl. problemíste
problemistului
PROBLEMÍST, -Ă, problemiști, -ste, s. m. și f. Specialist în elaborarea de probleme în domeniul șahului sau al matematicii. – Problemă + suf. -ist. DOOM
problemístă (pro-ble-) s. f., g.-d. art. problemístei; pl. problemíste
problemiști
PROBLEMÍST, -Ă, problemiști, -ste, s. m. și f. Specialist în elaborarea de probleme în domeniul șahului sau al matematicii. – Problemă + suf. -ist. DOOM
problemístă (pro-ble-) s. f., g.-d. art. problemístei; pl. problemíste
problemiștii
PROBLEMÍST, -Ă, problemiști, -ste, s. m. și f. Specialist în elaborarea de probleme în domeniul șahului sau al matematicii. – Problemă + suf. -ist. DOOM
problemístă (pro-ble-) s. f., g.-d. art. problemístei; pl. problemíste
problemiștilor
PROBLEMÍST, -Ă, problemiști, -ste, s. m. și f. Specialist în elaborarea de probleme în domeniul șahului sau al matematicii. – Problemă + suf. -ist. DOOM
problemístă (pro-ble-) s. f., g.-d. art. problemístei; pl. problemíste
problemuța
PROBLEMÚȚĂ, problemuțe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui problemă. – Problemă + suf. -uță.
problemuțe
PROBLEMÚȚĂ, problemuțe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui problemă. – Problemă + suf. -uță.
problemuței
PROBLEMÚȚĂ, problemuțe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui problemă. – Problemă + suf. -uță.
problemuțele
PROBLEMÚȚĂ, problemuțe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui problemă. – Problemă + suf. -uță.
problemuțelor
PROBLEMÚȚĂ, problemuțe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui problemă. – Problemă + suf. -uță.
proboscida
PROBOSCÍDĂ, proboscide, s. f. (Înv.) Trompa elefantului. ♦ Trompa unor insecte diptere. – Din fr. proboscide. DOOM
proboscídă (înv.) s. f., g.-d. art. proboscídei; pl. proboscíde
proboscide
PROBOSCÍDĂ, proboscide, s. f. (Înv.) Trompa elefantului. ♦ Trompa unor insecte diptere. – Din fr. proboscide. DOOM
proboscídă (înv.) s. f., g.-d. art. proboscídei; pl. proboscíde
proboscidei
PROBOSCÍDĂ, proboscide, s. f. (Înv.) Trompa elefantului. ♦ Trompa unor insecte diptere. – Din fr. proboscide. DOOM
proboscídă (înv.) s. f., g.-d. art. proboscídei; pl. proboscíde
proboscidele
PROBOSCÍDĂ, proboscide, s. f. (Înv.) Trompa elefantului. ♦ Trompa unor insecte diptere. – Din fr. proboscide. DOOM
proboscídă (înv.) s. f., g.-d. art. proboscídei; pl. proboscíde
proboscidelor
PROBOSCÍDĂ, proboscide, s. f. (Înv.) Trompa elefantului. ♦ Trompa unor insecte diptere. – Din fr. proboscide. DOOM
proboscídă (înv.) s. f., g.-d. art. proboscídei; pl. proboscíde
proboscidian
PROBOSCIDIÁN, proboscidieni, s. m. (La pl.) Ordin de mamifere, din care face parte elefantul, caracterizate prin trompa lor lungă, mobilă; (și la sg.) animal care face parte din acest ordin. [Pr.: -di-an] – Din fr. proboscidien. DOOM
proboscidián (-di-an) s. m., pl. proboscidiéni (-di-eni)
proboscidianul
PROBOSCIDIÁN, proboscidieni, s. m. (La pl.) Ordin de mamifere, din care face parte elefantul, caracterizate prin trompa lor lungă, mobilă; (și la sg.) animal care face parte din acest ordin. [Pr.: -di-an] – Din fr. proboscidien. DOOM
proboscidián (-di-an) s. m., pl. proboscidiéni (-di-eni)
proboscidianului
PROBOSCIDIÁN, proboscidieni, s. m. (La pl.) Ordin de mamifere, din care face parte elefantul, caracterizate prin trompa lor lungă, mobilă; (și la sg.) animal care face parte din acest ordin. [Pr.: -di-an] – Din fr. proboscidien. DOOM
proboscidián (-di-an) s. m., pl. proboscidiéni (-di-eni)
proboscidieni
PROBOSCIDIÁN, proboscidieni, s. m. (La pl.) Ordin de mamifere, din care face parte elefantul, caracterizate prin trompa lor lungă, mobilă; (și la sg.) animal care face parte din acest ordin. [Pr.: -di-an] – Din fr. proboscidien. DOOM
proboscidián (-di-an) s. m., pl. proboscidiéni (-di-eni)
proboscidieni
PROBOSCIDIÉNI s.m.pl. Ordin de mamifere mari, greoaie, care au nasul prelungit cu o trompă, cuprinzând elefanții; (la sg.) animal din acest ordin. [Pron. -di-eni, sg. proboscidian. / fr. proboscidiens].
proboscidienii
PROBOSCIDIÁN, proboscidieni, s. m. (La pl.) Ordin de mamifere, din care face parte elefantul, caracterizate prin trompa lor lungă, mobilă; (și la sg.) animal care face parte din acest ordin. [Pr.: -di-an] – Din fr. proboscidien. DOOM
proboscidián (-di-an) s. m., pl. proboscidiéni (-di-eni)
proboscidienilor
PROBOSCIDIÁN, proboscidieni, s. m. (La pl.) Ordin de mamifere, din care face parte elefantul, caracterizate prin trompa lor lungă, mobilă; (și la sg.) animal care face parte din acest ordin. [Pr.: -di-an] – Din fr. proboscidien. DOOM
proboscidián (-di-an) s. m., pl. proboscidiéni (-di-eni)
probozea
PROBOZÍ, probozesc, vb. IV. Tranz. (Înv., reg. și fam.) A mustra, a dojeni, a certa pe cineva; a face de rușine; a ocărî. – Din sl. proobraziti. DOOM
probozí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. probozésc, imperf. 3 sg. probozeá; conj. prez. 3 să probozeáscă
probozeai
PROBOZÍ, probozesc, vb. IV. Tranz. (Înv., reg. și fam.) A mustra, a dojeni, a certa pe cineva; a face de rușine; a ocărî. – Din sl. proobraziti. DOOM
probozí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. probozésc, imperf. 3 sg. probozeá; conj. prez. 3 să probozeáscă
probozeala
PROBOZEÁLĂ, probozeli, s. f. (Înv., reg. și fam.) Faptul de a probozi. – Probozi + suf. -eală. DOOM
probozeálă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. probozélii; pl. probozéli
probozeam
PROBOZÍ, probozesc, vb. IV. Tranz. (Înv., reg. și fam.) A mustra, a dojeni, a certa pe cineva; a face de rușine; a ocărî. – Din sl. proobraziti. DOOM
probozí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. probozésc, imperf. 3 sg. probozeá; conj. prez. 3 să probozeáscă
probozească
PROBOZÍ, probozesc, vb. IV. Tranz. (Înv., reg. și fam.) A mustra, a dojeni, a certa pe cineva; a face de rușine; a ocărî. – Din sl. proobraziti. DOOM
probozí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. probozésc, imperf. 3 sg. probozeá; conj. prez. 3 să probozeáscă
probozeau
PROBOZÍ, probozesc, vb. IV. Tranz. (Înv., reg. și fam.) A mustra, a dojeni, a certa pe cineva; a face de rușine; a ocărî. – Din sl. proobraziti. DOOM
probozí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. probozésc, imperf. 3 sg. probozeá; conj. prez. 3 să probozeáscă
probozeați
PROBOZÍ, probozesc, vb. IV. Tranz. (Înv., reg. și fam.) A mustra, a dojeni, a certa pe cineva; a face de rușine; a ocărî. – Din sl. proobraziti. DOOM
probozí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. probozésc, imperf. 3 sg. probozeá; conj. prez. 3 să probozeáscă
probozeli
PROBOZEÁLĂ, probozeli, s. f. (Înv., reg. și fam.) Faptul de a probozi. – Probozi + suf. -eală. DOOM
probozeálă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. probozélii; pl. probozéli
probozelii
PROBOZEÁLĂ, probozeli, s. f. (Înv., reg. și fam.) Faptul de a probozi. – Probozi + suf. -eală. DOOM
probozeálă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. probozélii; pl. probozéli
probozelile
PROBOZEÁLĂ, probozeli, s. f. (Înv., reg. și fam.) Faptul de a probozi. – Probozi + suf. -eală. DOOM
probozeálă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. probozélii; pl. probozéli
probozelilor
PROBOZEÁLĂ, probozeli, s. f. (Înv., reg. și fam.) Faptul de a probozi. – Probozi + suf. -eală. DOOM
probozeálă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. probozélii; pl. probozéli
probozesc
PROBOZÍ, probozesc, vb. IV. Tranz. (Înv., reg. și fam.) A mustra, a dojeni, a certa pe cineva; a face de rușine; a ocărî. – Din sl. proobraziti. DOOM
probozí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. probozésc, imperf. 3 sg. probozeá; conj. prez. 3 să probozeáscă
probozește
PROBOZÍ, probozesc, vb. IV. Tranz. (Înv., reg. și fam.) A mustra, a dojeni, a certa pe cineva; a face de rușine; a ocărî. – Din sl. proobraziti. DOOM
probozí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. probozésc, imperf. 3 sg. probozeá; conj. prez. 3 să probozeáscă
probozești
PROBOZÍ, probozesc, vb. IV. Tranz. (Înv., reg. și fam.) A mustra, a dojeni, a certa pe cineva; a face de rușine; a ocărî. – Din sl. proobraziti. DOOM
probozí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. probozésc, imperf. 3 sg. probozeá; conj. prez. 3 să probozeáscă
probozi
PROBOZÍ, probozesc, vb. IV. Tranz. (Înv., reg. și fam.) A mustra, a dojeni, a certa pe cineva; a face de rușine; a ocărî. – Din sl. proobraziti. DOOM
probozí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. probozésc, imperf. 3 sg. probozeá; conj. prez. 3 să probozeáscă
probozii
PROBOZÍ, probozesc, vb. IV. Tranz. (Înv., reg. și fam.) A mustra, a dojeni, a certa pe cineva; a face de rușine; a ocărî. – Din sl. proobraziti. DOOM
probozí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. probozésc, imperf. 3 sg. probozeá; conj. prez. 3 să probozeáscă
probozim
PROBOZÍ, probozesc, vb. IV. Tranz. (Înv., reg. și fam.) A mustra, a dojeni, a certa pe cineva; a face de rușine; a ocărî. – Din sl. proobraziti. DOOM
probozí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. probozésc, imperf. 3 sg. probozeá; conj. prez. 3 să probozeáscă
probozind
PROBOZÍ, probozesc, vb. IV. Tranz. (Înv., reg. și fam.) A mustra, a dojeni, a certa pe cineva; a face de rușine; a ocărî. – Din sl. proobraziti. DOOM
probozí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. probozésc, imperf. 3 sg. probozeá; conj. prez. 3 să probozeáscă
probozire
PROBOZÍ, probozesc, vb. IV. Tranz. (Înv., reg. și fam.) A mustra, a dojeni, a certa pe cineva; a face de rușine; a ocărî. – Din sl. proobraziti. DOOM
probozí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. probozésc, imperf. 3 sg. probozeá; conj. prez. 3 să probozeáscă
probozire
PROBOZÍRE, proboziri, s. f. (Înv., reg. și fam.) Acțiunea de a probozi. – V. probozi. DOOM
probozíre (înv., reg.) s. f., g.-d. art. probozírii; pl. probozíri
probozirea
PROBOZÍRE, proboziri, s. f. (Înv., reg. și fam.) Acțiunea de a probozi. – V. probozi. DOOM
probozíre (înv., reg.) s. f., g.-d. art. probozírii; pl. probozíri
proboziri
PROBOZÍRE, proboziri, s. f. (Înv., reg. și fam.) Acțiunea de a probozi. – V. probozi. DOOM
probozíre (înv., reg.) s. f., g.-d. art. probozírii; pl. probozíri
probozirii
PROBOZÍRE, proboziri, s. f. (Înv., reg. și fam.) Acțiunea de a probozi. – V. probozi. DOOM
probozíre (înv., reg.) s. f., g.-d. art. probozírii; pl. probozíri
probozirile
PROBOZÍRE, proboziri, s. f. (Înv., reg. și fam.) Acțiunea de a probozi. – V. probozi. DOOM
probozíre (înv., reg.) s. f., g.-d. art. probozírii; pl. probozíri
probozirilor
PROBOZÍRE, proboziri, s. f. (Înv., reg. și fam.) Acțiunea de a probozi. – V. probozi. DOOM
probozíre (înv., reg.) s. f., g.-d. art. probozírii; pl. probozíri
proboziră
PROBOZÍ, probozesc, vb. IV. Tranz. (Înv., reg. și fam.) A mustra, a dojeni, a certa pe cineva; a face de rușine; a ocărî. – Din sl. proobraziti. DOOM
probozí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. probozésc, imperf. 3 sg. probozeá; conj. prez. 3 să probozeáscă
probozirăm
PROBOZÍ, probozesc, vb. IV. Tranz. (Înv., reg. și fam.) A mustra, a dojeni, a certa pe cineva; a face de rușine; a ocărî. – Din sl. proobraziti. DOOM
probozí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. probozésc, imperf. 3 sg. probozeá; conj. prez. 3 să probozeáscă
probozirăți
PROBOZÍ, probozesc, vb. IV. Tranz. (Înv., reg. și fam.) A mustra, a dojeni, a certa pe cineva; a face de rușine; a ocărî. – Din sl. proobraziti. DOOM
probozí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. probozésc, imperf. 3 sg. probozeá; conj. prez. 3 să probozeáscă
probozise
PROBOZÍ, probozesc, vb. IV. Tranz. (Înv., reg. și fam.) A mustra, a dojeni, a certa pe cineva; a face de rușine; a ocărî. – Din sl. proobraziti. DOOM
probozí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. probozésc, imperf. 3 sg. probozeá; conj. prez. 3 să probozeáscă
probozisem
PROBOZÍ, probozesc, vb. IV. Tranz. (Înv., reg. și fam.) A mustra, a dojeni, a certa pe cineva; a face de rușine; a ocărî. – Din sl. proobraziti. DOOM
probozí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. probozésc, imperf. 3 sg. probozeá; conj. prez. 3 să probozeáscă
proboziseră
PROBOZÍ, probozesc, vb. IV. Tranz. (Înv., reg. și fam.) A mustra, a dojeni, a certa pe cineva; a face de rușine; a ocărî. – Din sl. proobraziti. DOOM
probozí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. probozésc, imperf. 3 sg. probozeá; conj. prez. 3 să probozeáscă
proboziserăm
PROBOZÍ, probozesc, vb. IV. Tranz. (Înv., reg. și fam.) A mustra, a dojeni, a certa pe cineva; a face de rușine; a ocărî. – Din sl. proobraziti. DOOM
probozí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. probozésc, imperf. 3 sg. probozeá; conj. prez. 3 să probozeáscă
proboziserăți
PROBOZÍ, probozesc, vb. IV. Tranz. (Înv., reg. și fam.) A mustra, a dojeni, a certa pe cineva; a face de rușine; a ocărî. – Din sl. proobraziti. DOOM
probozí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. probozésc, imperf. 3 sg. probozeá; conj. prez. 3 să probozeáscă
proboziseși
PROBOZÍ, probozesc, vb. IV. Tranz. (Înv., reg. și fam.) A mustra, a dojeni, a certa pe cineva; a face de rușine; a ocărî. – Din sl. proobraziti. DOOM
probozí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. probozésc, imperf. 3 sg. probozeá; conj. prez. 3 să probozeáscă
proboziseți
PROBOZÍ, probozesc, vb. IV. Tranz. (Înv., reg. și fam.) A mustra, a dojeni, a certa pe cineva; a face de rușine; a ocărî. – Din sl. proobraziti. DOOM
probozí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. probozésc, imperf. 3 sg. probozeá; conj. prez. 3 să probozeáscă
probozit
PROBOZÍ, probozesc, vb. IV. Tranz. (Înv., reg. și fam.) A mustra, a dojeni, a certa pe cineva; a face de rușine; a ocărî. – Din sl. proobraziti. DOOM
probozí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. probozésc, imperf. 3 sg. probozeá; conj. prez. 3 să probozeáscă
probozit
PROBOZÍ, probozesc, vb. IV. Tranz. (Înv., reg. și fam.) A mustra, a dojeni, a certa pe cineva; a face de rușine; a ocărî. – Din sl. proobraziti.
proboziși
PROBOZÍ, probozesc, vb. IV. Tranz. (Înv., reg. și fam.) A mustra, a dojeni, a certa pe cineva; a face de rușine; a ocărî. – Din sl. proobraziti. DOOM
probozí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. probozésc, imperf. 3 sg. probozeá; conj. prez. 3 să probozeáscă
proboziți
PROBOZÍ, probozesc, vb. IV. Tranz. (Înv., reg. și fam.) A mustra, a dojeni, a certa pe cineva; a face de rușine; a ocărî. – Din sl. proobraziti. DOOM
probozí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. probozésc, imperf. 3 sg. probozeá; conj. prez. 3 să probozeáscă
probul
PROB, -Ă, probi, -e, adj. (Livr.) Cinstit, onest, integru, loial. – Din fr. probe. DOOM
prob (livr.) adj. m., pl. probi; f. próbă, pl. próbe
probului
PROB, -Ă, probi, -e, adj. (Livr.) Cinstit, onest, integru, loial. – Din fr. probe. DOOM
prob (livr.) adj. m., pl. probi; f. próbă, pl. próbe
probând
PROBÁ, probez, vb. I. Tranz. 1. (Folosit și absol.) A supune ceva sau pe cineva la o probă, la o încercare, pentru a vedea dacă este corespunzător unui scop, unor cerințe etc.; p. restr. a încerca un obiect de îmbrăcăminte, de încălțăminte etc. 2. A dovedi, a demonstra (cu probe), a pune în evidență. – Din lat. probare. DOOM
probá (a ~) vb., ind. prez. 3 probeáză
probînd
PROBÁ, probez, vb. I. Tranz. 1. (Folosit și absol.) A supune ceva sau pe cineva la o probă, la o încercare, pentru a vedea dacă este corespunzător unui scop, unor cerințe etc.; p. restr. a încerca un obiect de îmbrăcăminte, de încălțăminte etc. 2. A dovedi, a demonstra (cu probe), a pune în evidență. – Din lat. probare. DOOM
probá (a ~) vb., ind. prez. 3 probeáză
probălui
PRUBULUÍ vb. IV v. probălui. DOOM
probăluí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. probăluiésc, imperf. 3 sg. probăluiá; conj. prez. 3 să probăluiáscă
probăluia
PRUBULUÍ vb. IV v. probălui. DOOM
probăluí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. probăluiésc, imperf. 3 sg. probăluiá; conj. prez. 3 să probăluiáscă
probăluiai
PRUBULUÍ vb. IV v. probălui. DOOM
probăluí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. probăluiésc, imperf. 3 sg. probăluiá; conj. prez. 3 să probăluiáscă
probăluiam
PRUBULUÍ vb. IV v. probălui. DOOM
probăluí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. probăluiésc, imperf. 3 sg. probăluiá; conj. prez. 3 să probăluiáscă
probăluiască
PRUBULUÍ vb. IV v. probălui. DOOM
probăluí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. probăluiésc, imperf. 3 sg. probăluiá; conj. prez. 3 să probăluiáscă
probăluiau
PRUBULUÍ vb. IV v. probălui. DOOM
probăluí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. probăluiésc, imperf. 3 sg. probăluiá; conj. prez. 3 să probăluiáscă
probăluiați
PRUBULUÍ vb. IV v. probălui. DOOM
probăluí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. probăluiésc, imperf. 3 sg. probăluiá; conj. prez. 3 să probăluiáscă
probăluiesc
PRUBULUÍ vb. IV v. probălui. DOOM
probăluí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. probăluiésc, imperf. 3 sg. probăluiá; conj. prez. 3 să probăluiáscă
probăluiește
PRUBULUÍ vb. IV v. probălui. DOOM
probăluí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. probăluiésc, imperf. 3 sg. probăluiá; conj. prez. 3 să probăluiáscă
probăluiești
PRUBULUÍ vb. IV v. probălui. DOOM
probăluí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. probăluiésc, imperf. 3 sg. probăluiá; conj. prez. 3 să probăluiáscă
probăluii
PRUBULUÍ vb. IV v. probălui. DOOM
probăluí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. probăluiésc, imperf. 3 sg. probăluiá; conj. prez. 3 să probăluiáscă
probăluim
PRUBULUÍ vb. IV v. probălui. DOOM
probăluí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. probăluiésc, imperf. 3 sg. probăluiá; conj. prez. 3 să probăluiáscă
probăluind
PRUBULUÍ vb. IV v. probălui. DOOM
probăluí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. probăluiésc, imperf. 3 sg. probăluiá; conj. prez. 3 să probăluiáscă
probăluire
PRUBULUÍ vb. IV v. probălui. DOOM
probăluí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. probăluiésc, imperf. 3 sg. probăluiá; conj. prez. 3 să probăluiáscă
probăluire
PROBĂLUÍRE, probăluiri, s. f. (Înv. și reg.) Acțiunea de a probălui. – V. probălui. DOOM
probăluíre (înv., reg.) s. f., g.-d. art. probăluírii; pl. probăluíri
probăluirea
PROBĂLUÍRE, probăluiri, s. f. (Înv. și reg.) Acțiunea de a probălui. – V. probălui. DOOM
probăluíre (înv., reg.) s. f., g.-d. art. probăluírii; pl. probăluíri
probăluiri
PROBĂLUÍRE, probăluiri, s. f. (Înv. și reg.) Acțiunea de a probălui. – V. probălui. DOOM
probăluíre (înv., reg.) s. f., g.-d. art. probăluírii; pl. probăluíri
probăluirii
PROBĂLUÍRE, probăluiri, s. f. (Înv. și reg.) Acțiunea de a probălui. – V. probălui. DOOM
probăluíre (înv., reg.) s. f., g.-d. art. probăluírii; pl. probăluíri
probăluirile
PROBĂLUÍRE, probăluiri, s. f. (Înv. și reg.) Acțiunea de a probălui. – V. probălui. DOOM
probăluíre (înv., reg.) s. f., g.-d. art. probăluírii; pl. probăluíri
probăluirilor
PROBĂLUÍRE, probăluiri, s. f. (Înv. și reg.) Acțiunea de a probălui. – V. probălui. DOOM
probăluíre (înv., reg.) s. f., g.-d. art. probăluírii; pl. probăluíri
probăluiră
PRUBULUÍ vb. IV v. probălui. DOOM
probăluí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. probăluiésc, imperf. 3 sg. probăluiá; conj. prez. 3 să probăluiáscă
probăluirăm
PRUBULUÍ vb. IV v. probălui. DOOM
probăluí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. probăluiésc, imperf. 3 sg. probăluiá; conj. prez. 3 să probăluiáscă
probăluirăți
PRUBULUÍ vb. IV v. probălui. DOOM
probăluí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. probăluiésc, imperf. 3 sg. probăluiá; conj. prez. 3 să probăluiáscă
probăluise
PRUBULUÍ vb. IV v. probălui. DOOM
probăluí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. probăluiésc, imperf. 3 sg. probăluiá; conj. prez. 3 să probăluiáscă
probăluisem
PRUBULUÍ vb. IV v. probălui. DOOM
probăluí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. probăluiésc, imperf. 3 sg. probăluiá; conj. prez. 3 să probăluiáscă
probăluiseră
PRUBULUÍ vb. IV v. probălui. DOOM
probăluí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. probăluiésc, imperf. 3 sg. probăluiá; conj. prez. 3 să probăluiáscă
probăluiserăm
PRUBULUÍ vb. IV v. probălui. DOOM
probăluí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. probăluiésc, imperf. 3 sg. probăluiá; conj. prez. 3 să probăluiáscă
probăluiserăți
PRUBULUÍ vb. IV v. probălui. DOOM
probăluí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. probăluiésc, imperf. 3 sg. probăluiá; conj. prez. 3 să probăluiáscă
probăluiseși
PRUBULUÍ vb. IV v. probălui. DOOM
probăluí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. probăluiésc, imperf. 3 sg. probăluiá; conj. prez. 3 să probăluiáscă
probăluiseți
PRUBULUÍ vb. IV v. probălui. DOOM
probăluí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. probăluiésc, imperf. 3 sg. probăluiá; conj. prez. 3 să probăluiáscă
probăluit
PRUBULUÍ vb. IV v. probălui. DOOM
probăluí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. probăluiésc, imperf. 3 sg. probăluiá; conj. prez. 3 să probăluiáscă
probăluiși
PRUBULUÍ vb. IV v. probălui. DOOM
probăluí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. probăluiésc, imperf. 3 sg. probăluiá; conj. prez. 3 să probăluiáscă
probăluiți
PRUBULUÍ vb. IV v. probălui. DOOM
probăluí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. probăluiésc, imperf. 3 sg. probăluiá; conj. prez. 3 să probăluiáscă
probări
PROBÁRE, probări, s. f. Acțiunea de a proba. – V. proba. DOOM
probáre s. f., g.-d. art. probắrii; pl. probắri
probării
PROBÁRE, probări, s. f. Acțiunea de a proba. – V. proba. DOOM
probáre s. f., g.-d. art. probắrii; pl. probắri
probările
PROBÁRE, probări, s. f. Acțiunea de a proba. – V. proba. DOOM
probáre s. f., g.-d. art. probắrii; pl. probắri
probărilor
PROBÁRE, probări, s. f. Acțiunea de a proba. – V. proba. DOOM
probáre s. f., g.-d. art. probắrii; pl. probắri
proca
Procas (sau Proca), tatăl lui Amulius și al lui Numitor și rege în cetatea Alba Longa.
procaina
PROCAÍNĂ s. f. (Farm.) Substanță cu proprietăți asemănătoare novocainei. [Pr.: -ca-i-] – Din fr. procaïne.
procaine
PROCAÍNĂ s. f. (Farm.) Substanță cu proprietăți asemănătoare novocainei. [Pr.: -ca-i-] – Din fr. procaïne.
procainei
PROCAÍNĂ s. f. (Farm.) Substanță cu proprietăți asemănătoare novocainei. [Pr.: -ca-i-] – Din fr. procaïne.
procariot
PROCARIÓT, procariote, s. n. (Biol.; la pl.) Grup de organisme primitive (viruși, bacterii, alge albastre) monocelulare, cu structură simplă; (și la sg.) specie din acest grup. [Pr.: -ri-ot] – Din fr., engl. procaryote.
procariote
PROCARIÓT, procariote, s. n. (Biol.; la pl.) Grup de organisme primitive (viruși, bacterii, alge albastre) monocelulare, cu structură simplă; (și la sg.) specie din acest grup. [Pr.: -ri-ot] – Din fr., engl. procaryote.
procariotele
PROCARIÓT, procariote, s. n. (Biol.; la pl.) Grup de organisme primitive (viruși, bacterii, alge albastre) monocelulare, cu structură simplă; (și la sg.) specie din acest grup. [Pr.: -ri-ot] – Din fr., engl. procaryote.
procariotelor
PROCARIÓT, procariote, s. n. (Biol.; la pl.) Grup de organisme primitive (viruși, bacterii, alge albastre) monocelulare, cu structură simplă; (și la sg.) specie din acest grup. [Pr.: -ri-ot] – Din fr., engl. procaryote.
procariotul
PROCARIÓT, procariote, s. n. (Biol.; la pl.) Grup de organisme primitive (viruși, bacterii, alge albastre) monocelulare, cu structură simplă; (și la sg.) specie din acest grup. [Pr.: -ri-ot] – Din fr., engl. procaryote.
procariotului
PROCARIÓT, procariote, s. n. (Biol.; la pl.) Grup de organisme primitive (viruși, bacterii, alge albastre) monocelulare, cu structură simplă; (și la sg.) specie din acest grup. [Pr.: -ri-ot] – Din fr., engl. procaryote.
procas
Procas (sau Proca), tatăl lui Amulius și al lui Numitor și rege în cetatea Alba Longa.
procatalepsă
PROCATALÉPSĂ s.f. Figură de stil constând în dislocarea și anticiparea unui membru al propoziției subordonate și introducerea lui în propoziția regentă. [Cf. gr. prokatalepsis – anticipare].
procator
PROCÁTOR, procatori, s. m. (Reg.) Avocat. – Din magh. prókátor. DOOM
!procátor (reg.) s. m., pl. procátori
procatori
PROCÁTOR, procatori, s. m. (Reg.) Avocat. – Din magh. prókátor. DOOM
!procátor (reg.) s. m., pl. procátori
procatorii
PROCÁTOR, procatori, s. m. (Reg.) Avocat. – Din magh. prókátor. DOOM
!procátor (reg.) s. m., pl. procátori
procatorilor
PROCÁTOR, procatori, s. m. (Reg.) Avocat. – Din magh. prókátor. DOOM
!procátor (reg.) s. m., pl. procátori
procatorul
PROCÁTOR, procatori, s. m. (Reg.) Avocat. – Din magh. prókátor. DOOM
!procátor (reg.) s. m., pl. procátori
procatorului
PROCÁTOR, procatori, s. m. (Reg.) Avocat. – Din magh. prókátor. DOOM
!procátor (reg.) s. m., pl. procátori
procatăr
PROCÁTĂR, procatări, s. m. (Regional) Avocat. Dintre cei trei dieci foarte învățați, al doilea era procatăr, adecă încurcător de trebi. RETEGANUL, la CADE.
proceda
PROCÉDE vb. III v. proceda. DOOM
procedá (a ~) vb., ind. prez. 3 procedeáză
procedai
PROCÉDE vb. III v. proceda. DOOM
procedá (a ~) vb., ind. prez. 3 procedeáză
procedam
PROCÉDE vb. III v. proceda. DOOM
procedá (a ~) vb., ind. prez. 3 procedeáză
procedare
PROCÉDE vb. III v. proceda. DOOM
procedá (a ~) vb., ind. prez. 3 procedeáză
procedare
PROCEDÁRE s. f. Acțiunea de a proceda; acționare într-un anumit fel. Eu nu pot considera această procedare decît ca o șicană. BART, S. M. 102. – Variantă: (învechit) procédere (ODOBESCU, S. III 522, GHICA, A. 67) s. f.
procedarea
PROCEDÁRE s. f. Acțiunea de a proceda; acționare într-un anumit fel. Eu nu pot considera această procedare decît ca o șicană. BART, S. M. 102. – Variantă: (învechit) procédere (ODOBESCU, S. III 522, GHICA, A. 67) s. f.
procedară
PROCÉDE vb. III v. proceda. DOOM
procedá (a ~) vb., ind. prez. 3 procedeáză
procedarăm
PROCÉDE vb. III v. proceda. DOOM
procedá (a ~) vb., ind. prez. 3 procedeáză
procedarăți
PROCÉDE vb. III v. proceda. DOOM
procedá (a ~) vb., ind. prez. 3 procedeáză
procedase
PROCÉDE vb. III v. proceda. DOOM
procedá (a ~) vb., ind. prez. 3 procedeáză
procedasem
PROCÉDE vb. III v. proceda. DOOM
procedá (a ~) vb., ind. prez. 3 procedeáză
procedaseră
PROCÉDE vb. III v. proceda. DOOM
procedá (a ~) vb., ind. prez. 3 procedeáză
procedaserăm
PROCÉDE vb. III v. proceda. DOOM
procedá (a ~) vb., ind. prez. 3 procedeáză
procedaserăți
PROCÉDE vb. III v. proceda. DOOM
procedá (a ~) vb., ind. prez. 3 procedeáză
procedaseși
PROCÉDE vb. III v. proceda. DOOM
procedá (a ~) vb., ind. prez. 3 procedeáză
procedaseți
PROCÉDE vb. III v. proceda. DOOM
procedá (a ~) vb., ind. prez. 3 procedeáză
procedat
PROCÉDE vb. III v. proceda. DOOM
procedá (a ~) vb., ind. prez. 3 procedeáză
procedau
PROCÉDE vb. III v. proceda. DOOM
procedá (a ~) vb., ind. prez. 3 procedeáză
procedași
PROCÉDE vb. III v. proceda. DOOM
procedá (a ~) vb., ind. prez. 3 procedeáză
procedați
PROCÉDE vb. III v. proceda. DOOM
procedá (a ~) vb., ind. prez. 3 procedeáză
procede
PROCÉDE vb. III v. proceda. DOOM
procedá (a ~) vb., ind. prez. 3 procedeáză
procedează
PROCÉDE vb. III v. proceda. DOOM
procedá (a ~) vb., ind. prez. 3 procedeáză
procedee
PROCEDÉU, procedee, s. n. 1. Mijloc folosit pentru a ajunge la un anumit rezultat, mod de a proceda; mijloc, modalitate, procedură. 2. Mod sistematic de executare a unei operații sau a unui proces prin folosirea unei anumite metode. [Pl. și: procedeuri] – Din fr. procédé. DOOM
procedéu s. n., art. procedéul; pl. procedée
procedeele
PROCEDÉU, procedee, s. n. 1. Mijloc folosit pentru a ajunge la un anumit rezultat, mod de a proceda; mijloc, modalitate, procedură. 2. Mod sistematic de executare a unei operații sau a unui proces prin folosirea unei anumite metode. [Pl. și: procedeuri] – Din fr. procédé. DOOM
procedéu s. n., art. procedéul; pl. procedée
procedeelor
PROCEDÉU, procedee, s. n. 1. Mijloc folosit pentru a ajunge la un anumit rezultat, mod de a proceda; mijloc, modalitate, procedură. 2. Mod sistematic de executare a unei operații sau a unui proces prin folosirea unei anumite metode. [Pl. și: procedeuri] – Din fr. procédé. DOOM
procedéu s. n., art. procedéul; pl. procedée
procedere
PROCÉDE vb. III v. proceda.
procedeu
PROCEDÉU, procedee, s. n. 1. Mijloc folosit pentru a ajunge la un anumit rezultat, mod de a proceda; mijloc, modalitate, procedură. 2. Mod sistematic de executare a unei operații sau a unui proces prin folosirea unei anumite metode. [Pl. și: procedeuri] – Din fr. procédé. DOOM
procedéu s. n., art. procedéul; pl. procedée
procedeu
PROCEDÉU, procedee, s. n. 1. Mijloc folosit pentru a ajunge la un anumit rezultat, mod de a proceda; mijloc, modalitate, procedură. 2. Soluție practică adoptată ca sistem pentru efectuarea sau producerea unui lucru. [Pl. și: procedeuri] – Din fr. procédé.
procedeul
PROCEDÉU, procedee, s. n. 1. Mijloc folosit pentru a ajunge la un anumit rezultat, mod de a proceda; mijloc, modalitate, procedură. 2. Mod sistematic de executare a unei operații sau a unui proces prin folosirea unei anumite metode. [Pl. și: procedeuri] – Din fr. procédé. DOOM
procedéu s. n., art. procedéul; pl. procedée
procedeului
PROCEDÉU, procedee, s. n. 1. Mijloc folosit pentru a ajunge la un anumit rezultat, mod de a proceda; mijloc, modalitate, procedură. 2. Mod sistematic de executare a unei operații sau a unui proces prin folosirea unei anumite metode. [Pl. și: procedeuri] – Din fr. procédé. DOOM
procedéu s. n., art. procedéul; pl. procedée
procedez
PROCÉDE vb. III v. proceda. DOOM
procedá (a ~) vb., ind. prez. 3 procedeáză
procedeze
PROCÉDE vb. III v. proceda. DOOM
procedá (a ~) vb., ind. prez. 3 procedeáză
procedezi
PROCÉDE vb. III v. proceda. DOOM
procedá (a ~) vb., ind. prez. 3 procedeáză
procedibil
PROCEDÍBIL, -Ă adj. (Jur.; despre procese, judecăți) Care poate avea ulterior curs; care poate fi deschis ca procedură. [Cf. it. procedibile].
procedibila
PROCEDÍBIL, -Ă adj. (Jur.; despre procese, judecăți) Care poate avea ulterior curs; care poate fi deschis ca procedură. [Cf. it. procedibile].
procedibile
PROCEDÍBIL, -Ă adj. (Jur.; despre procese, judecăți) Care poate avea ulterior curs; care poate fi deschis ca procedură. [Cf. it. procedibile].
procedibilei
PROCEDÍBIL, -Ă adj. (Jur.; despre procese, judecăți) Care poate avea ulterior curs; care poate fi deschis ca procedură. [Cf. it. procedibile].
procedibilele
PROCEDÍBIL, -Ă adj. (Jur.; despre procese, judecăți) Care poate avea ulterior curs; care poate fi deschis ca procedură. [Cf. it. procedibile].
procedibilelor
PROCEDÍBIL, -Ă adj. (Jur.; despre procese, judecăți) Care poate avea ulterior curs; care poate fi deschis ca procedură. [Cf. it. procedibile].
procedibili
PROCEDÍBIL, -Ă adj. (Jur.; despre procese, judecăți) Care poate avea ulterior curs; care poate fi deschis ca procedură. [Cf. it. procedibile].
procedibilii
PROCEDÍBIL, -Ă adj. (Jur.; despre procese, judecăți) Care poate avea ulterior curs; care poate fi deschis ca procedură. [Cf. it. procedibile].
procedibililor
PROCEDÍBIL, -Ă adj. (Jur.; despre procese, judecăți) Care poate avea ulterior curs; care poate fi deschis ca procedură. [Cf. it. procedibile].
procedibilitate
PROCEDIBILITÁTE s.f. (Liv.) Punerea în mișcare a procedurii judiciare. [Cf. it. procedibilità].
procedibilitatea
PROCEDIBILITÁTE s.f. (Liv.) Punerea în mișcare a procedurii judiciare. [Cf. it. procedibilità].
procedibilități
PROCEDIBILITÁTE s.f. (Liv.) Punerea în mișcare a procedurii judiciare. [Cf. it. procedibilità].
procedibilității
PROCEDIBILITÁTE s.f. (Liv.) Punerea în mișcare a procedurii judiciare. [Cf. it. procedibilità].
procedibilul
PROCEDÍBIL, -Ă adj. (Jur.; despre procese, judecăți) Care poate avea ulterior curs; care poate fi deschis ca procedură. [Cf. it. procedibile].
procedibilului
PROCEDÍBIL, -Ă adj. (Jur.; despre procese, judecăți) Care poate avea ulterior curs; care poate fi deschis ca procedură. [Cf. it. procedibile].
procedura
PROCEDÚRĂ, proceduri, s. f. 1. Totalitatea actelor și a formelor îndeplinite în cadrul activității desfășurate de un organ de jurisdicție, de executare sau de alt organ de stat. 2. (Livr.) Procedeu (1). 3. Ramură a dreptului care are ca obiect studiul procedurii (1). 4. (Mai ales la pl.) Tratament special efectuat în unități sanitare pentru tratarea diverselor boli. – Din fr. procédure. DOOM
procedúră s. f., g.-d. art. procedúrii; pl. procedúri
procedural
PROCEDURÁL, -Ă, procedurali, -e, adj. Privitor la procedura legală, în conformitate cu regulile acestei proceduri. – Din fr. procédural. DOOM
procedurál adj. m., pl. proceduráli; f. procedurálă, pl. procedurále
procedurala
PROCEDURÁL, -Ă, procedurali, -e, adj. Privitor la procedura legală, în conformitate cu regulile acestei proceduri. – Din fr. procédural. DOOM
procedurál adj. m., pl. proceduráli; f. procedurálă, pl. procedurále
procedurale
PROCEDURÁL, -Ă, procedurali, -e, adj. Privitor la procedura legală, în conformitate cu regulile acestei proceduri. – Din fr. procédural. DOOM
procedurál adj. m., pl. proceduráli; f. procedurálă, pl. procedurále
proceduralei
PROCEDURÁL, -Ă, procedurali, -e, adj. Privitor la procedura legală, în conformitate cu regulile acestei proceduri. – Din fr. procédural. DOOM
procedurál adj. m., pl. proceduráli; f. procedurálă, pl. procedurále
proceduralele
PROCEDURÁL, -Ă, procedurali, -e, adj. Privitor la procedura legală, în conformitate cu regulile acestei proceduri. – Din fr. procédural. DOOM
procedurál adj. m., pl. proceduráli; f. procedurálă, pl. procedurále
proceduralelor
PROCEDURÁL, -Ă, procedurali, -e, adj. Privitor la procedura legală, în conformitate cu regulile acestei proceduri. – Din fr. procédural. DOOM
procedurál adj. m., pl. proceduráli; f. procedurálă, pl. procedurále
procedurali
PROCEDURÁL, -Ă, procedurali, -e, adj. Privitor la procedura legală, în conformitate cu regulile acestei proceduri. – Din fr. procédural. DOOM
procedurál adj. m., pl. proceduráli; f. procedurálă, pl. procedurále
proceduralii
PROCEDURÁL, -Ă, procedurali, -e, adj. Privitor la procedura legală, în conformitate cu regulile acestei proceduri. – Din fr. procédural. DOOM
procedurál adj. m., pl. proceduráli; f. procedurálă, pl. procedurále
proceduralilor
PROCEDURÁL, -Ă, procedurali, -e, adj. Privitor la procedura legală, în conformitate cu regulile acestei proceduri. – Din fr. procédural. DOOM
procedurál adj. m., pl. proceduráli; f. procedurálă, pl. procedurále
proceduralul
PROCEDURÁL, -Ă, procedurali, -e, adj. Privitor la procedura legală, în conformitate cu regulile acestei proceduri. – Din fr. procédural. DOOM
procedurál adj. m., pl. proceduráli; f. procedurálă, pl. procedurále
proceduralului
PROCEDURÁL, -Ă, procedurali, -e, adj. Privitor la procedura legală, în conformitate cu regulile acestei proceduri. – Din fr. procédural. DOOM
procedurál adj. m., pl. proceduráli; f. procedurálă, pl. procedurále
proceduri
PROCEDÚRĂ, proceduri, s. f. 1. Totalitatea actelor și a formelor îndeplinite în cadrul activității desfășurate de un organ de jurisdicție, de executare sau de alt organ de stat. 2. (Livr.) Procedeu (1). 3. Ramură a dreptului care are ca obiect studiul procedurii (1). 4. (Mai ales la pl.) Tratament special efectuat în unități sanitare pentru tratarea diverselor boli. – Din fr. procédure. DOOM
procedúră s. f., g.-d. art. procedúrii; pl. procedúri
procedurii
PROCEDÚRĂ, proceduri, s. f. 1. Totalitatea actelor și a formelor îndeplinite în cadrul activității desfășurate de un organ de jurisdicție, de executare sau de alt organ de stat. 2. (Livr.) Procedeu (1). 3. Ramură a dreptului care are ca obiect studiul procedurii (1). 4. (Mai ales la pl.) Tratament special efectuat în unități sanitare pentru tratarea diverselor boli. – Din fr. procédure. DOOM
procedúră s. f., g.-d. art. procedúrii; pl. procedúri
procedurile
PROCEDÚRĂ, proceduri, s. f. 1. Totalitatea actelor și a formelor îndeplinite în cadrul activității desfășurate de un organ de jurisdicție, de executare sau de alt organ de stat. 2. (Livr.) Procedeu (1). 3. Ramură a dreptului care are ca obiect studiul procedurii (1). 4. (Mai ales la pl.) Tratament special efectuat în unități sanitare pentru tratarea diverselor boli. – Din fr. procédure. DOOM
procedúră s. f., g.-d. art. procedúrii; pl. procedúri
procedurilor
PROCEDÚRĂ, proceduri, s. f. 1. Totalitatea actelor și a formelor îndeplinite în cadrul activității desfășurate de un organ de jurisdicție, de executare sau de alt organ de stat. 2. (Livr.) Procedeu (1). 3. Ramură a dreptului care are ca obiect studiul procedurii (1). 4. (Mai ales la pl.) Tratament special efectuat în unități sanitare pentru tratarea diverselor boli. – Din fr. procédure. DOOM
procedúră s. f., g.-d. art. procedúrii; pl. procedúri
procedurist
PROCEDURÍST, -Ă, proceduriști, -ste, s. m. Specialist în procedură judiciară, în dreptul procesual. – Procedură + suf. -ist. DOOM
*procedurístă s. f., g.-d. art. procedurístei; pl. proceduríste
procedurista
PROCEDURÍST, -Ă, proceduriști, -ste, s. m. Specialist în procedură judiciară, în dreptul procesual. – Procedură + suf. -ist. DOOM
*procedurístă s. f., g.-d. art. procedurístei; pl. proceduríste
proceduriste
PROCEDURÍST, -Ă, proceduriști, -ste, s. m. Specialist în procedură judiciară, în dreptul procesual. – Procedură + suf. -ist. DOOM
*procedurístă s. f., g.-d. art. procedurístei; pl. proceduríste
proceduristei
PROCEDURÍST, -Ă, proceduriști, -ste, s. m. Specialist în procedură judiciară, în dreptul procesual. – Procedură + suf. -ist. DOOM
*procedurístă s. f., g.-d. art. procedurístei; pl. proceduríste
proceduristele
PROCEDURÍST, -Ă, proceduriști, -ste, s. m. Specialist în procedură judiciară, în dreptul procesual. – Procedură + suf. -ist. DOOM
*procedurístă s. f., g.-d. art. procedurístei; pl. proceduríste
proceduristelor
PROCEDURÍST, -Ă, proceduriști, -ste, s. m. Specialist în procedură judiciară, în dreptul procesual. – Procedură + suf. -ist. DOOM
*procedurístă s. f., g.-d. art. procedurístei; pl. proceduríste
proceduristul
PROCEDURÍST, -Ă, proceduriști, -ste, s. m. Specialist în procedură judiciară, în dreptul procesual. – Procedură + suf. -ist. DOOM
*procedurístă s. f., g.-d. art. procedurístei; pl. proceduríste
proceduristului
PROCEDURÍST, -Ă, proceduriști, -ste, s. m. Specialist în procedură judiciară, în dreptul procesual. – Procedură + suf. -ist. DOOM
*procedurístă s. f., g.-d. art. procedurístei; pl. proceduríste
proceduriști
PROCEDURÍST, -Ă, proceduriști, -ste, s. m. Specialist în procedură judiciară, în dreptul procesual. – Procedură + suf. -ist. DOOM
*procedurístă s. f., g.-d. art. procedurístei; pl. proceduríste
proceduriștii
PROCEDURÍST, -Ă, proceduriști, -ste, s. m. Specialist în procedură judiciară, în dreptul procesual. – Procedură + suf. -ist. DOOM
*procedurístă s. f., g.-d. art. procedurístei; pl. proceduríste
proceduriștilor
PROCEDURÍST, -Ă, proceduriști, -ste, s. m. Specialist în procedură judiciară, în dreptul procesual. – Procedură + suf. -ist. DOOM
*procedurístă s. f., g.-d. art. procedurístei; pl. proceduríste
procedând
PROCÉDE vb. III v. proceda. DOOM
procedá (a ~) vb., ind. prez. 3 procedeáză
procedînd
PROCÉDE vb. III v. proceda. DOOM
procedá (a ~) vb., ind. prez. 3 procedeáză
procedări
PROCEDÁRE s. f. Acțiunea de a proceda; acționare într-un anumit fel. Eu nu pot considera această procedare decît ca o șicană. BART, S. M. 102. – Variantă: (învechit) procédere (ODOBESCU, S. III 522, GHICA, A. 67) s. f.
procedării
PROCEDÁRE s. f. Acțiunea de a proceda; acționare într-un anumit fel. Eu nu pot considera această procedare decît ca o șicană. BART, S. M. 102. – Variantă: (învechit) procédere (ODOBESCU, S. III 522, GHICA, A. 67) s. f.
procedările
PROCEDÁRE s. f. Acțiunea de a proceda; acționare într-un anumit fel. Eu nu pot considera această procedare decît ca o șicană. BART, S. M. 102. – Variantă: (învechit) procédere (ODOBESCU, S. III 522, GHICA, A. 67) s. f.
procedărilor
PROCEDÁRE s. f. Acțiunea de a proceda; acționare într-un anumit fel. Eu nu pot considera această procedare decît ca o șicană. BART, S. M. 102. – Variantă: (învechit) procédere (ODOBESCU, S. III 522, GHICA, A. 67) s. f.
proceleusmatic
PROCELEUSMÁTIC, -Ă adj. (Metr.; despre picioare) Compus din patru silabe scurte. [Pron. -le-us-. / < fr. procéleusmatique, gr. prokeleusmatikos].
procent
PROȚÉNT s. n. v. procent. DOOM
procént s. n., pl. procénte
procentaj
PROCENTÁJ, procentaje, s. n. Procent. ♦ Calcul făcut pentru stabilirea procentului; cifră obținută prin acest calcul. – Procent + suf. -aj (după fr. pourcentage). DOOM
procentáj s. n., pl. procentáje
procentaje
PROCENTÁJ, procentaje, s. n. Procent. ♦ Calcul făcut pentru stabilirea procentului; cifră obținută prin acest calcul. – Procent + suf. -aj (după fr. pourcentage). DOOM
procentáj s. n., pl. procentáje
procentajele
PROCENTÁJ, procentaje, s. n. Procent. ♦ Calcul făcut pentru stabilirea procentului; cifră obținută prin acest calcul. – Procent + suf. -aj (după fr. pourcentage). DOOM
procentáj s. n., pl. procentáje
procentajelor
PROCENTÁJ, procentaje, s. n. Procent. ♦ Calcul făcut pentru stabilirea procentului; cifră obținută prin acest calcul. – Procent + suf. -aj (după fr. pourcentage). DOOM
procentáj s. n., pl. procentáje
procentajul
PROCENTÁJ, procentaje, s. n. Procent. ♦ Calcul făcut pentru stabilirea procentului; cifră obținută prin acest calcul. – Procent + suf. -aj (după fr. pourcentage). DOOM
procentáj s. n., pl. procentáje
procentajului
PROCENTÁJ, procentaje, s. n. Procent. ♦ Calcul făcut pentru stabilirea procentului; cifră obținută prin acest calcul. – Procent + suf. -aj (după fr. pourcentage). DOOM
procentáj s. n., pl. procentáje
procente
PROȚÉNT s. n. v. procent. DOOM
procént s. n., pl. procénte
procentele
PROȚÉNT s. n. v. procent. DOOM
procént s. n., pl. procénte
procentelor
PROȚÉNT s. n. v. procent. DOOM
procént s. n., pl. procénte
procentual
PROCENTUÁL, -Ă, procentuali, -e, adj. Calculat, exprimat în procente; care reprezintă un anumit procent dintr-o cantitate. [Pr.: -tu-al] – Din germ. prozentual. DOOM
procentuál (-tu-al) adj. m., pl. procentuáli; f. procentuálă, pl. procentuále
procentuala
PROCENTUÁL, -Ă, procentuali, -e, adj. Calculat, exprimat în procente; care reprezintă un anumit procent dintr-o cantitate. [Pr.: -tu-al] – Din germ. prozentual. DOOM
procentuál (-tu-al) adj. m., pl. procentuáli; f. procentuálă, pl. procentuále
procentuale
PROCENTUÁL, -Ă, procentuali, -e, adj. Calculat, exprimat în procente; care reprezintă un anumit procent dintr-o cantitate. [Pr.: -tu-al] – Din germ. prozentual. DOOM
procentuál (-tu-al) adj. m., pl. procentuáli; f. procentuálă, pl. procentuále
procentualei
PROCENTUÁL, -Ă, procentuali, -e, adj. Calculat, exprimat în procente; care reprezintă un anumit procent dintr-o cantitate. [Pr.: -tu-al] – Din germ. prozentual. DOOM
procentuál (-tu-al) adj. m., pl. procentuáli; f. procentuálă, pl. procentuále
procentualele
PROCENTUÁL, -Ă, procentuali, -e, adj. Calculat, exprimat în procente; care reprezintă un anumit procent dintr-o cantitate. [Pr.: -tu-al] – Din germ. prozentual. DOOM
procentuál (-tu-al) adj. m., pl. procentuáli; f. procentuálă, pl. procentuále
procentualelor
PROCENTUÁL, -Ă, procentuali, -e, adj. Calculat, exprimat în procente; care reprezintă un anumit procent dintr-o cantitate. [Pr.: -tu-al] – Din germ. prozentual. DOOM
procentuál (-tu-al) adj. m., pl. procentuáli; f. procentuálă, pl. procentuále
procentuali
PROCENTUÁL, -Ă, procentuali, -e, adj. Calculat, exprimat în procente; care reprezintă un anumit procent dintr-o cantitate. [Pr.: -tu-al] – Din germ. prozentual. DOOM
procentuál (-tu-al) adj. m., pl. procentuáli; f. procentuálă, pl. procentuále
procentualii
PROCENTUÁL, -Ă, procentuali, -e, adj. Calculat, exprimat în procente; care reprezintă un anumit procent dintr-o cantitate. [Pr.: -tu-al] – Din germ. prozentual. DOOM
procentuál (-tu-al) adj. m., pl. procentuáli; f. procentuálă, pl. procentuále
procentualilor
PROCENTUÁL, -Ă, procentuali, -e, adj. Calculat, exprimat în procente; care reprezintă un anumit procent dintr-o cantitate. [Pr.: -tu-al] – Din germ. prozentual. DOOM
procentuál (-tu-al) adj. m., pl. procentuáli; f. procentuálă, pl. procentuále
procentualul
PROCENTUÁL, -Ă, procentuali, -e, adj. Calculat, exprimat în procente; care reprezintă un anumit procent dintr-o cantitate. [Pr.: -tu-al] – Din germ. prozentual. DOOM
procentuál (-tu-al) adj. m., pl. procentuáli; f. procentuálă, pl. procentuále
procentualului
PROCENTUÁL, -Ă, procentuali, -e, adj. Calculat, exprimat în procente; care reprezintă un anumit procent dintr-o cantitate. [Pr.: -tu-al] – Din germ. prozentual. DOOM
procentuál (-tu-al) adj. m., pl. procentuáli; f. procentuálă, pl. procentuále
procentul
PROȚÉNT s. n. v. procent. DOOM
procént s. n., pl. procénte
procentului
PROȚÉNT s. n. v. procent. DOOM
procént s. n., pl. procénte
proces
PROCÉS, procese, s. n. 1. Acțiune în justiție făcută pentru soluționarea unui diferend între două părți care sunt în litigiu sau pentru constatarea și sancționarea încălcării legilor statului; acțiune judecătorească; totalitatea actelor, documentelor adunate în vederea acestei acțiuni. ◊ Expr. A face (sau a intenta) cuiva proces = a chema pe cineva în fața instanțelor de judecată, a da pe cineva în judecată. A face procesul (cuiva sau a ceva) = a critica, a ataca (pe cineva sau ceva). A-i face cuiva proces de intenție = a învinui pe cineva de intenții reprobabile pe care nu poți dovedi că le-a avut. A-și face proces(e) de conștiință = a regreta, a-și reproșa anumite atitudini sau acțiuni. ◊ Proces-verbal = înscris (cu caracter oficial) în care se consemnează un fapt de natură juridică; act cu caracter oficial în care se redau pe scurt discuțiile și hotărârile unei adunări constituite. 2. Succesiune de stări, etape, stadii prin care trec, în desfășurarea lor temporală, în schimbarea lor, diverse obiecte, fenomene etc.; evoluție, dezvoltare, desfășurare; acțiune. ♦ Proces tehnologic = totalitatea operațiilor care comportă prelucrări mecanice și chimice, tratamente termice, impregnări, montaje etc. și prin care materiile prime, semifabricatele etc. sunt transformate în produse finite. 3. Maladie (a unui organ sau a întregului organism) în evoluție (sau în regres). [Pl. și: (înv.) procesuri. – Var.: (înv.) proțés s. n.] – Din it. processo, fr. procès, lat. processus. DOOM
procés-verbál s. n., pl. procése-verbále
procesa
PROCESÁ, procesez, vb. I. Tranz. A prelucra semnalele înregistrate pe bandă magnetică prin intermediul unui procesor. – Din engl. process. DOOM
*procesá (a ~) vb., ind. prez. 3 proceseáză
procesai
PROCESÁ, procesez, vb. I. Tranz. A prelucra semnalele înregistrate pe bandă magnetică prin intermediul unui procesor. – Din engl. process. DOOM
*procesá (a ~) vb., ind. prez. 3 proceseáză
procesam
PROCESÁ, procesez, vb. I. Tranz. A prelucra semnalele înregistrate pe bandă magnetică prin intermediul unui procesor. – Din engl. process. DOOM
*procesá (a ~) vb., ind. prez. 3 proceseáză
procesare
PROCESÁ, procesez, vb. I. Tranz. A prelucra semnalele înregistrate pe bandă magnetică prin intermediul unui procesor. – Din engl. process. DOOM
*procesá (a ~) vb., ind. prez. 3 proceseáză
procesare
PROCESÁRE, procesări, s. f. Acțiunea de a procesa. – V. procesa. DOOM
*procesáre s. f., g.-d. art. procesắrii; pl. procesắri
procesarea
PROCESÁRE, procesări, s. f. Acțiunea de a procesa. – V. procesa. DOOM
*procesáre s. f., g.-d. art. procesắrii; pl. procesắri
procesară
PROCESÁ, procesez, vb. I. Tranz. A prelucra semnalele înregistrate pe bandă magnetică prin intermediul unui procesor. – Din engl. process. DOOM
*procesá (a ~) vb., ind. prez. 3 proceseáză
procesarăm
PROCESÁ, procesez, vb. I. Tranz. A prelucra semnalele înregistrate pe bandă magnetică prin intermediul unui procesor. – Din engl. process. DOOM
*procesá (a ~) vb., ind. prez. 3 proceseáză
procesarăți
PROCESÁ, procesez, vb. I. Tranz. A prelucra semnalele înregistrate pe bandă magnetică prin intermediul unui procesor. – Din engl. process. DOOM
*procesá (a ~) vb., ind. prez. 3 proceseáză
procesase
PROCESÁ, procesez, vb. I. Tranz. A prelucra semnalele înregistrate pe bandă magnetică prin intermediul unui procesor. – Din engl. process. DOOM
*procesá (a ~) vb., ind. prez. 3 proceseáză
procesasem
PROCESÁ, procesez, vb. I. Tranz. A prelucra semnalele înregistrate pe bandă magnetică prin intermediul unui procesor. – Din engl. process. DOOM
*procesá (a ~) vb., ind. prez. 3 proceseáză
procesaseră
PROCESÁ, procesez, vb. I. Tranz. A prelucra semnalele înregistrate pe bandă magnetică prin intermediul unui procesor. – Din engl. process. DOOM
*procesá (a ~) vb., ind. prez. 3 proceseáză
procesaserăm
PROCESÁ, procesez, vb. I. Tranz. A prelucra semnalele înregistrate pe bandă magnetică prin intermediul unui procesor. – Din engl. process. DOOM
*procesá (a ~) vb., ind. prez. 3 proceseáză
procesaserăți
PROCESÁ, procesez, vb. I. Tranz. A prelucra semnalele înregistrate pe bandă magnetică prin intermediul unui procesor. – Din engl. process. DOOM
*procesá (a ~) vb., ind. prez. 3 proceseáză
procesaseși
PROCESÁ, procesez, vb. I. Tranz. A prelucra semnalele înregistrate pe bandă magnetică prin intermediul unui procesor. – Din engl. process. DOOM
*procesá (a ~) vb., ind. prez. 3 proceseáză
procesaseți
PROCESÁ, procesez, vb. I. Tranz. A prelucra semnalele înregistrate pe bandă magnetică prin intermediul unui procesor. – Din engl. process. DOOM
*procesá (a ~) vb., ind. prez. 3 proceseáză
procesat
PROCESÁ, procesez, vb. I. Tranz. A prelucra semnalele înregistrate pe bandă magnetică prin intermediul unui procesor. – Din engl. process. DOOM
*procesá (a ~) vb., ind. prez. 3 proceseáză
procesat
PROCESÁT, -Ă, procesați, -te, adj. (Despre semnale înregistrate pe bandă magnetică) Care a fost prelucrat prin intermediul unui procesor. – V. procesa.
procesata
PROCESÁT, -Ă, procesați, -te, adj. (Despre semnale înregistrate pe bandă magnetică) Care a fost prelucrat prin intermediul unui procesor. – V. procesa.
procesate
PROCESÁT, -Ă, procesați, -te, adj. (Despre semnale înregistrate pe bandă magnetică) Care a fost prelucrat prin intermediul unui procesor. – V. procesa.
procesatei
PROCESÁT, -Ă, procesați, -te, adj. (Despre semnale înregistrate pe bandă magnetică) Care a fost prelucrat prin intermediul unui procesor. – V. procesa.
procesatele
PROCESÁT, -Ă, procesați, -te, adj. (Despre semnale înregistrate pe bandă magnetică) Care a fost prelucrat prin intermediul unui procesor. – V. procesa.
procesatelor
PROCESÁT, -Ă, procesați, -te, adj. (Despre semnale înregistrate pe bandă magnetică) Care a fost prelucrat prin intermediul unui procesor. – V. procesa.
procesatul
PROCESÁT, -Ă, procesați, -te, adj. (Despre semnale înregistrate pe bandă magnetică) Care a fost prelucrat prin intermediul unui procesor. – V. procesa.
procesatului
PROCESÁT, -Ă, procesați, -te, adj. (Despre semnale înregistrate pe bandă magnetică) Care a fost prelucrat prin intermediul unui procesor. – V. procesa.
procesau
PROCESÁ, procesez, vb. I. Tranz. A prelucra semnalele înregistrate pe bandă magnetică prin intermediul unui procesor. – Din engl. process. DOOM
*procesá (a ~) vb., ind. prez. 3 proceseáză
procesași
PROCESÁ, procesez, vb. I. Tranz. A prelucra semnalele înregistrate pe bandă magnetică prin intermediul unui procesor. – Din engl. process. DOOM
*procesá (a ~) vb., ind. prez. 3 proceseáză
procesați
PROCESÁ, procesez, vb. I. Tranz. A prelucra semnalele înregistrate pe bandă magnetică prin intermediul unui procesor. – Din engl. process. DOOM
*procesá (a ~) vb., ind. prez. 3 proceseáză
procesați
PROCESÁT, -Ă, procesați, -te, adj. (Despre semnale înregistrate pe bandă magnetică) Care a fost prelucrat prin intermediul unui procesor. – V. procesa.
procesații
PROCESÁT, -Ă, procesați, -te, adj. (Despre semnale înregistrate pe bandă magnetică) Care a fost prelucrat prin intermediul unui procesor. – V. procesa.
procesaților
PROCESÁT, -Ă, procesați, -te, adj. (Despre semnale înregistrate pe bandă magnetică) Care a fost prelucrat prin intermediul unui procesor. – V. procesa.
procese
PROCÉS, procese, s. n. 1. Acțiune în justiție făcută pentru soluționarea unui diferend între două părți care sunt în litigiu sau pentru constatarea și sancționarea încălcării legilor statului; acțiune judecătorească; totalitatea actelor, documentelor adunate în vederea acestei acțiuni. ◊ Expr. A face (sau a intenta) cuiva proces = a chema pe cineva în fața instanțelor de judecată, a da pe cineva în judecată. A face procesul (cuiva sau a ceva) = a critica, a ataca (pe cineva sau ceva). A-i face cuiva proces de intenție = a învinui pe cineva de intenții reprobabile pe care nu poți dovedi că le-a avut. A-și face proces(e) de conștiință = a regreta, a-și reproșa anumite atitudini sau acțiuni. ◊ Proces-verbal = înscris (cu caracter oficial) în care se consemnează un fapt de natură juridică; act cu caracter oficial în care se redau pe scurt discuțiile și hotărârile unei adunări constituite. 2. Succesiune de stări, etape, stadii prin care trec, în desfășurarea lor temporală, în schimbarea lor, diverse obiecte, fenomene etc.; evoluție, dezvoltare, desfășurare; acțiune. ♦ Proces tehnologic = totalitatea operațiilor care comportă prelucrări mecanice și chimice, tratamente termice, impregnări, montaje etc. și prin care materiile prime, semifabricatele etc. sunt transformate în produse finite. 3. Maladie (a unui organ sau a întregului organism) în evoluție (sau în regres). [Pl. și: (înv.) procesuri. – Var.: (înv.) proțés s. n.] – Din it. processo, fr. procès, lat. processus. DOOM
procés-verbál s. n., pl. procése-verbále
procesează
PROCESÁ, procesez, vb. I. Tranz. A prelucra semnalele înregistrate pe bandă magnetică prin intermediul unui procesor. – Din engl. process. DOOM
*procesá (a ~) vb., ind. prez. 3 proceseáză
procesele
PROCÉS, procese, s. n. 1. Acțiune în justiție făcută pentru soluționarea unui diferend între două părți care sunt în litigiu sau pentru constatarea și sancționarea încălcării legilor statului; acțiune judecătorească; totalitatea actelor, documentelor adunate în vederea acestei acțiuni. ◊ Expr. A face (sau a intenta) cuiva proces = a chema pe cineva în fața instanțelor de judecată, a da pe cineva în judecată. A face procesul (cuiva sau a ceva) = a critica, a ataca (pe cineva sau ceva). A-i face cuiva proces de intenție = a învinui pe cineva de intenții reprobabile pe care nu poți dovedi că le-a avut. A-și face proces(e) de conștiință = a regreta, a-și reproșa anumite atitudini sau acțiuni. ◊ Proces-verbal = înscris (cu caracter oficial) în care se consemnează un fapt de natură juridică; act cu caracter oficial în care se redau pe scurt discuțiile și hotărârile unei adunări constituite. 2. Succesiune de stări, etape, stadii prin care trec, în desfășurarea lor temporală, în schimbarea lor, diverse obiecte, fenomene etc.; evoluție, dezvoltare, desfășurare; acțiune. ♦ Proces tehnologic = totalitatea operațiilor care comportă prelucrări mecanice și chimice, tratamente termice, impregnări, montaje etc. și prin care materiile prime, semifabricatele etc. sunt transformate în produse finite. 3. Maladie (a unui organ sau a întregului organism) în evoluție (sau în regres). [Pl. și: (înv.) procesuri. – Var.: (înv.) proțés s. n.] – Din it. processo, fr. procès, lat. processus. DOOM
procés-verbál s. n., pl. procése-verbále
proceselor
PROCÉS, procese, s. n. 1. Acțiune în justiție făcută pentru soluționarea unui diferend între două părți care sunt în litigiu sau pentru constatarea și sancționarea încălcării legilor statului; acțiune judecătorească; totalitatea actelor, documentelor adunate în vederea acestei acțiuni. ◊ Expr. A face (sau a intenta) cuiva proces = a chema pe cineva în fața instanțelor de judecată, a da pe cineva în judecată. A face procesul (cuiva sau a ceva) = a critica, a ataca (pe cineva sau ceva). A-i face cuiva proces de intenție = a învinui pe cineva de intenții reprobabile pe care nu poți dovedi că le-a avut. A-și face proces(e) de conștiință = a regreta, a-și reproșa anumite atitudini sau acțiuni. ◊ Proces-verbal = înscris (cu caracter oficial) în care se consemnează un fapt de natură juridică; act cu caracter oficial în care se redau pe scurt discuțiile și hotărârile unei adunări constituite. 2. Succesiune de stări, etape, stadii prin care trec, în desfășurarea lor temporală, în schimbarea lor, diverse obiecte, fenomene etc.; evoluție, dezvoltare, desfășurare; acțiune. ♦ Proces tehnologic = totalitatea operațiilor care comportă prelucrări mecanice și chimice, tratamente termice, impregnări, montaje etc. și prin care materiile prime, semifabricatele etc. sunt transformate în produse finite. 3. Maladie (a unui organ sau a întregului organism) în evoluție (sau în regres). [Pl. și: (înv.) procesuri. – Var.: (înv.) proțés s. n.] – Din it. processo, fr. procès, lat. processus. DOOM
procés-verbál s. n., pl. procése-verbále
procesez
PROCESÁ, procesez, vb. I. Tranz. A prelucra semnalele înregistrate pe bandă magnetică prin intermediul unui procesor. – Din engl. process. DOOM
*procesá (a ~) vb., ind. prez. 3 proceseáză
proceseze
PROCESÁ, procesez, vb. I. Tranz. A prelucra semnalele înregistrate pe bandă magnetică prin intermediul unui procesor. – Din engl. process. DOOM
*procesá (a ~) vb., ind. prez. 3 proceseáză
procesezi
PROCESÁ, procesez, vb. I. Tranz. A prelucra semnalele înregistrate pe bandă magnetică prin intermediul unui procesor. – Din engl. process. DOOM
*procesá (a ~) vb., ind. prez. 3 proceseáză
procesie
PROCESIÚNE, procesiuni, s. f. 1. Șir lung de oameni care merg într-o anumită ordine în aceeași direcție și cu același scop; cortegiu, convoi; alai. 2. Ceremonie religioasă în timpul căreia credincioșii merg în convoi, precedați de slujitorii Bisericii, purtând diferite obiecte de cult, cântând imnuri religioase sau rostind rugăciuni, pentru a mulțumi sau a cere ajutorul divinității într-o anumită împrejurare. [Pr.: -si-u-] – Var.: (înv.) procésie s. f.] – Din fr. procéssion, lat. processio, -onis. DOOM
procesiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. procesiúnii; pl. procesiúni
procesional
PROCESIONÁL, -Ă, procesionali, -e, adj. (Rar) De procesiune, relativ la procesiune. [Pr.: -si-o-] – Din fr. processionnel. DOOM
procesionál (-si-o-) adj. m., pl. procesionáli; f. procesionálă, pl. procesionále
procesionala
PROCESIONÁL, -Ă, procesionali, -e, adj. (Rar) De procesiune, relativ la procesiune. [Pr.: -si-o-] – Din fr. processionnel. DOOM
procesionál (-si-o-) adj. m., pl. procesionáli; f. procesionálă, pl. procesionále
procesionale
PROCESIONÁL, -Ă, procesionali, -e, adj. (Rar) De procesiune, relativ la procesiune. [Pr.: -si-o-] – Din fr. processionnel. DOOM
procesionál (-si-o-) adj. m., pl. procesionáli; f. procesionálă, pl. procesionále
procesionalei
PROCESIONÁL, -Ă, procesionali, -e, adj. (Rar) De procesiune, relativ la procesiune. [Pr.: -si-o-] – Din fr. processionnel. DOOM
procesionál (-si-o-) adj. m., pl. procesionáli; f. procesionálă, pl. procesionále
procesionalele
PROCESIONÁL, -Ă, procesionali, -e, adj. (Rar) De procesiune, relativ la procesiune. [Pr.: -si-o-] – Din fr. processionnel. DOOM
procesionál (-si-o-) adj. m., pl. procesionáli; f. procesionálă, pl. procesionále
procesionalelor
PROCESIONÁL, -Ă, procesionali, -e, adj. (Rar) De procesiune, relativ la procesiune. [Pr.: -si-o-] – Din fr. processionnel. DOOM
procesionál (-si-o-) adj. m., pl. procesionáli; f. procesionálă, pl. procesionále
procesionali
PROCESIONÁL, -Ă, procesionali, -e, adj. (Rar) De procesiune, relativ la procesiune. [Pr.: -si-o-] – Din fr. processionnel. DOOM
procesionál (-si-o-) adj. m., pl. procesionáli; f. procesionálă, pl. procesionále
procesionalii
PROCESIONÁL, -Ă, procesionali, -e, adj. (Rar) De procesiune, relativ la procesiune. [Pr.: -si-o-] – Din fr. processionnel. DOOM
procesionál (-si-o-) adj. m., pl. procesionáli; f. procesionálă, pl. procesionále
procesionalilor
PROCESIONÁL, -Ă, procesionali, -e, adj. (Rar) De procesiune, relativ la procesiune. [Pr.: -si-o-] – Din fr. processionnel. DOOM
procesionál (-si-o-) adj. m., pl. procesionáli; f. procesionálă, pl. procesionále
procesionalul
PROCESIONÁL, -Ă, procesionali, -e, adj. (Rar) De procesiune, relativ la procesiune. [Pr.: -si-o-] – Din fr. processionnel. DOOM
procesionál (-si-o-) adj. m., pl. procesionáli; f. procesionálă, pl. procesionále
procesionalului
PROCESIONÁL, -Ă, procesionali, -e, adj. (Rar) De procesiune, relativ la procesiune. [Pr.: -si-o-] – Din fr. processionnel. DOOM
procesionál (-si-o-) adj. m., pl. procesionáli; f. procesionálă, pl. procesionále
procesionar
PROCESIONÁR, -Ă adj. Omizi procesionare = omizi care merg în cârduri. [Pron. -si-o-. / < fr. processionnaire].
procesionara
PROCESIONÁR, -Ă adj. Omizi procesionare = omizi care merg în cârduri. [Pron. -si-o-. / < fr. processionnaire].
procesionare
PROCESIONÁR, -Ă adj. Omizi procesionare = omizi care merg în cârduri. [Pron. -si-o-. / < fr. processionnaire].
procesionarei
PROCESIONÁR, -Ă adj. Omizi procesionare = omizi care merg în cârduri. [Pron. -si-o-. / < fr. processionnaire].
procesionarele
PROCESIONÁR, -Ă adj. Omizi procesionare = omizi care merg în cârduri. [Pron. -si-o-. / < fr. processionnaire].
procesionarelor
PROCESIONÁR, -Ă adj. Omizi procesionare = omizi care merg în cârduri. [Pron. -si-o-. / < fr. processionnaire].
procesionari
PROCESIONÁR, -Ă adj. Omizi procesionare = omizi care merg în cârduri. [Pron. -si-o-. / < fr. processionnaire].
procesionarii
PROCESIONÁR, -Ă adj. Omizi procesionare = omizi care merg în cârduri. [Pron. -si-o-. / < fr. processionnaire].
procesionarilor
PROCESIONÁR, -Ă adj. Omizi procesionare = omizi care merg în cârduri. [Pron. -si-o-. / < fr. processionnaire].
procesionarul
PROCESIONÁR, -Ă adj. Omizi procesionare = omizi care merg în cârduri. [Pron. -si-o-. / < fr. processionnaire].
procesionarului
PROCESIONÁR, -Ă adj. Omizi procesionare = omizi care merg în cârduri. [Pron. -si-o-. / < fr. processionnaire].
procesiune
PROCESIÚNE, procesiuni, s. f. 1. Șir lung de oameni care merg într-o anumită ordine în aceeași direcție și cu același scop; cortegiu, convoi; alai. 2. Ceremonie religioasă în timpul căreia credincioșii merg în convoi, precedați de slujitorii Bisericii, purtând diferite obiecte de cult, cântând imnuri religioase sau rostind rugăciuni, pentru a mulțumi sau a cere ajutorul divinității într-o anumită împrejurare. [Pr.: -si-u-] – Var.: (înv.) procésie s. f.] – Din fr. procéssion, lat. processio, -onis. DOOM
procesiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. procesiúnii; pl. procesiúni
procesiunea
PROCESIÚNE, procesiuni, s. f. 1. Șir lung de oameni care merg într-o anumită ordine în aceeași direcție și cu același scop; cortegiu, convoi; alai. 2. Ceremonie religioasă în timpul căreia credincioșii merg în convoi, precedați de slujitorii Bisericii, purtând diferite obiecte de cult, cântând imnuri religioase sau rostind rugăciuni, pentru a mulțumi sau a cere ajutorul divinității într-o anumită împrejurare. [Pr.: -si-u-] – Var.: (înv.) procésie s. f.] – Din fr. procéssion, lat. processio, -onis. DOOM
procesiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. procesiúnii; pl. procesiúni
procesiuni
PROCESIÚNE, procesiuni, s. f. 1. Șir lung de oameni care merg într-o anumită ordine în aceeași direcție și cu același scop; cortegiu, convoi; alai. 2. Ceremonie religioasă în timpul căreia credincioșii merg în convoi, precedați de slujitorii Bisericii, purtând diferite obiecte de cult, cântând imnuri religioase sau rostind rugăciuni, pentru a mulțumi sau a cere ajutorul divinității într-o anumită împrejurare. [Pr.: -si-u-] – Var.: (înv.) procésie s. f.] – Din fr. procéssion, lat. processio, -onis. DOOM
procesiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. procesiúnii; pl. procesiúni
procesiunii
PROCESIÚNE, procesiuni, s. f. 1. Șir lung de oameni care merg într-o anumită ordine în aceeași direcție și cu același scop; cortegiu, convoi; alai. 2. Ceremonie religioasă în timpul căreia credincioșii merg în convoi, precedați de slujitorii Bisericii, purtând diferite obiecte de cult, cântând imnuri religioase sau rostind rugăciuni, pentru a mulțumi sau a cere ajutorul divinității într-o anumită împrejurare. [Pr.: -si-u-] – Var.: (înv.) procésie s. f.] – Din fr. procéssion, lat. processio, -onis. DOOM
procesiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. procesiúnii; pl. procesiúni
procesiunile
PROCESIÚNE, procesiuni, s. f. 1. Șir lung de oameni care merg într-o anumită ordine în aceeași direcție și cu același scop; cortegiu, convoi; alai. 2. Ceremonie religioasă în timpul căreia credincioșii merg în convoi, precedați de slujitorii Bisericii, purtând diferite obiecte de cult, cântând imnuri religioase sau rostind rugăciuni, pentru a mulțumi sau a cere ajutorul divinității într-o anumită împrejurare. [Pr.: -si-u-] – Var.: (înv.) procésie s. f.] – Din fr. procéssion, lat. processio, -onis. DOOM
procesiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. procesiúnii; pl. procesiúni
procesiunilor
PROCESIÚNE, procesiuni, s. f. 1. Șir lung de oameni care merg într-o anumită ordine în aceeași direcție și cu același scop; cortegiu, convoi; alai. 2. Ceremonie religioasă în timpul căreia credincioșii merg în convoi, precedați de slujitorii Bisericii, purtând diferite obiecte de cult, cântând imnuri religioase sau rostind rugăciuni, pentru a mulțumi sau a cere ajutorul divinității într-o anumită împrejurare. [Pr.: -si-u-] – Var.: (înv.) procésie s. f.] – Din fr. procéssion, lat. processio, -onis. DOOM
procesiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. procesiúnii; pl. procesiúni
procesoare
PROCESÓR, procesoare, s. n. Echipament sau dispozitiv capabil să execute un set de instrucțiuni, să formeze adresele acestora și să le citească dintr-o memorie care păstrează programul pe durata executării acestuia. – Din engl. processor. DOOM
*procesór s. n., pl. procesoáre
procesoarele
PROCESÓR, procesoare, s. n. Echipament sau dispozitiv capabil să execute un set de instrucțiuni, să formeze adresele acestora și să le citească dintr-o memorie care păstrează programul pe durata executării acestuia. – Din engl. processor. DOOM
*procesór s. n., pl. procesoáre
procesoarelor
PROCESÓR, procesoare, s. n. Echipament sau dispozitiv capabil să execute un set de instrucțiuni, să formeze adresele acestora și să le citească dintr-o memorie care păstrează programul pe durata executării acestuia. – Din engl. processor. DOOM
*procesór s. n., pl. procesoáre
procesoman
PROCESOMÁN, -Ă, procesomani, -e, s. m. și f. Persoană care are mania de a intenta procese juridice. – Proces + suf. -oman. DOOM
procesománă s. f., g.-d. art. procesománei; pl. procesománe
procesomana
PROCESOMÁN, -Ă, procesomani, -e, s. m. și f. Persoană care are mania de a intenta procese juridice. – Proces + suf. -oman. DOOM
procesománă s. f., g.-d. art. procesománei; pl. procesománe
procesomane
PROCESOMÁN, -Ă, procesomani, -e, s. m. și f. Persoană care are mania de a intenta procese juridice. – Proces + suf. -oman. DOOM
procesománă s. f., g.-d. art. procesománei; pl. procesománe
procesomanei
PROCESOMÁN, -Ă, procesomani, -e, s. m. și f. Persoană care are mania de a intenta procese juridice. – Proces + suf. -oman. DOOM
procesománă s. f., g.-d. art. procesománei; pl. procesománe
procesomanele
PROCESOMÁN, -Ă, procesomani, -e, s. m. și f. Persoană care are mania de a intenta procese juridice. – Proces + suf. -oman. DOOM
procesománă s. f., g.-d. art. procesománei; pl. procesománe
procesomanelor
PROCESOMÁN, -Ă, procesomani, -e, s. m. și f. Persoană care are mania de a intenta procese juridice. – Proces + suf. -oman. DOOM
procesománă s. f., g.-d. art. procesománei; pl. procesománe
procesomani
PROCESOMÁN, -Ă, procesomani, -e, s. m. și f. Persoană care are mania de a intenta procese juridice. – Proces + suf. -oman. DOOM
procesománă s. f., g.-d. art. procesománei; pl. procesománe
procesomania
PROCESOMANÍE s. f. Mania (2) de a intenta (nejustificat) procese (1). – Procesoman + suf. -ie. DOOM
*procesomaníe s. f., art. procesomanía, g.-d. procesomaníi, art. procesomaníei
procesomanie
PROCESOMANÍE s. f. Mania (2) de a intenta (nejustificat) procese (1). – Procesoman + suf. -ie. DOOM
*procesomaníe s. f., art. procesomanía, g.-d. procesomaníi, art. procesomaníei
procesomaniei
PROCESOMANÍE s. f. Mania (2) de a intenta (nejustificat) procese (1). – Procesoman + suf. -ie. DOOM
*procesomaníe s. f., art. procesomanía, g.-d. procesomaníi, art. procesomaníei
procesomanii
PROCESOMÁN, -Ă, procesomani, -e, s. m. și f. Persoană care are mania de a intenta procese juridice. – Proces + suf. -oman. DOOM
procesománă s. f., g.-d. art. procesománei; pl. procesománe
procesomanii
PROCESOMANÍE s. f. Mania (2) de a intenta (nejustificat) procese (1). – Procesoman + suf. -ie. DOOM
*procesomaníe s. f., art. procesomanía, g.-d. procesomaníi, art. procesomaníei
procesomaniile
PROCESOMANÍE s. f. Mania (2) de a intenta (nejustificat) procese (1). – Procesoman + suf. -ie. DOOM
*procesomaníe s. f., art. procesomanía, g.-d. procesomaníi, art. procesomaníei
procesomaniilor
PROCESOMANÍE s. f. Mania (2) de a intenta (nejustificat) procese (1). – Procesoman + suf. -ie. DOOM
*procesomaníe s. f., art. procesomanía, g.-d. procesomaníi, art. procesomaníei
procesomanilor
PROCESOMÁN, -Ă, procesomani, -e, s. m. și f. Persoană care are mania de a intenta procese juridice. – Proces + suf. -oman. DOOM
procesománă s. f., g.-d. art. procesománei; pl. procesománe
procesomanul
PROCESOMÁN, -Ă, procesomani, -e, s. m. și f. Persoană care are mania de a intenta procese juridice. – Proces + suf. -oman. DOOM
procesománă s. f., g.-d. art. procesománei; pl. procesománe
procesomanului
PROCESOMÁN, -Ă, procesomani, -e, s. m. și f. Persoană care are mania de a intenta procese juridice. – Proces + suf. -oman. DOOM
procesománă s. f., g.-d. art. procesománei; pl. procesománe
procesor
PROCESÓR, procesoare, s. n. Echipament sau dispozitiv capabil să execute un set de instrucțiuni, să formeze adresele acestora și să le citească dintr-o memorie care păstrează programul pe durata executării acestuia. – Din engl. processor. DOOM
*procesór s. n., pl. procesoáre
procesorul
PROCESÓR, procesoare, s. n. Echipament sau dispozitiv capabil să execute un set de instrucțiuni, să formeze adresele acestora și să le citească dintr-o memorie care păstrează programul pe durata executării acestuia. – Din engl. processor. DOOM
*procesór s. n., pl. procesoáre
procesorului
PROCESÓR, procesoare, s. n. Echipament sau dispozitiv capabil să execute un set de instrucțiuni, să formeze adresele acestora și să le citească dintr-o memorie care păstrează programul pe durata executării acestuia. – Din engl. processor. DOOM
*procesór s. n., pl. procesoáre
procest
PROCÉST s. n. v. proces.
procesual
PROCESUÁL, -Ă, procesuali, -e, adj. 1. (În sintagma) Drept procesual =ansamblul normelor juridice care reglementează procedura de rezolvare a litigiilor civile sau penale, precum și de executare a hotărârilor pronunțate; b) disciplină care se ocupă cu studiul acestei proceduri. 2. Care se desfășoară în etape succesive specifice dezvoltării fenomenului; treptat, gradat.[Pr.: -su-al] – Din it. processuale. DOOM
procesuál (-su-al) adj. m., pl. procesuáli; f. procesuálă, pl. procesuále
procesuala
PROCESUÁL, -Ă, procesuali, -e, adj. 1. (În sintagma) Drept procesual =ansamblul normelor juridice care reglementează procedura de rezolvare a litigiilor civile sau penale, precum și de executare a hotărârilor pronunțate; b) disciplină care se ocupă cu studiul acestei proceduri. 2. Care se desfășoară în etape succesive specifice dezvoltării fenomenului; treptat, gradat.[Pr.: -su-al] – Din it. processuale. DOOM
procesuál (-su-al) adj. m., pl. procesuáli; f. procesuálă, pl. procesuále
procesuale
PROCESUÁL, -Ă, procesuali, -e, adj. 1. (În sintagma) Drept procesual =ansamblul normelor juridice care reglementează procedura de rezolvare a litigiilor civile sau penale, precum și de executare a hotărârilor pronunțate; b) disciplină care se ocupă cu studiul acestei proceduri. 2. Care se desfășoară în etape succesive specifice dezvoltării fenomenului; treptat, gradat.[Pr.: -su-al] – Din it. processuale. DOOM
procesuál (-su-al) adj. m., pl. procesuáli; f. procesuálă, pl. procesuále
procesualei
PROCESUÁL, -Ă, procesuali, -e, adj. 1. (În sintagma) Drept procesual =ansamblul normelor juridice care reglementează procedura de rezolvare a litigiilor civile sau penale, precum și de executare a hotărârilor pronunțate; b) disciplină care se ocupă cu studiul acestei proceduri. 2. Care se desfășoară în etape succesive specifice dezvoltării fenomenului; treptat, gradat.[Pr.: -su-al] – Din it. processuale. DOOM
procesuál (-su-al) adj. m., pl. procesuáli; f. procesuálă, pl. procesuále
procesualele
PROCESUÁL, -Ă, procesuali, -e, adj. 1. (În sintagma) Drept procesual =ansamblul normelor juridice care reglementează procedura de rezolvare a litigiilor civile sau penale, precum și de executare a hotărârilor pronunțate; b) disciplină care se ocupă cu studiul acestei proceduri. 2. Care se desfășoară în etape succesive specifice dezvoltării fenomenului; treptat, gradat.[Pr.: -su-al] – Din it. processuale. DOOM
procesuál (-su-al) adj. m., pl. procesuáli; f. procesuálă, pl. procesuále
procesualelor
PROCESUÁL, -Ă, procesuali, -e, adj. 1. (În sintagma) Drept procesual =ansamblul normelor juridice care reglementează procedura de rezolvare a litigiilor civile sau penale, precum și de executare a hotărârilor pronunțate; b) disciplină care se ocupă cu studiul acestei proceduri. 2. Care se desfășoară în etape succesive specifice dezvoltării fenomenului; treptat, gradat.[Pr.: -su-al] – Din it. processuale. DOOM
procesuál (-su-al) adj. m., pl. procesuáli; f. procesuálă, pl. procesuále
procesuali
PROCESUÁL, -Ă, procesuali, -e, adj. 1. (În sintagma) Drept procesual =ansamblul normelor juridice care reglementează procedura de rezolvare a litigiilor civile sau penale, precum și de executare a hotărârilor pronunțate; b) disciplină care se ocupă cu studiul acestei proceduri. 2. Care se desfășoară în etape succesive specifice dezvoltării fenomenului; treptat, gradat.[Pr.: -su-al] – Din it. processuale. DOOM
procesuál (-su-al) adj. m., pl. procesuáli; f. procesuálă, pl. procesuále
procesualii
PROCESUÁL, -Ă, procesuali, -e, adj. 1. (În sintagma) Drept procesual =ansamblul normelor juridice care reglementează procedura de rezolvare a litigiilor civile sau penale, precum și de executare a hotărârilor pronunțate; b) disciplină care se ocupă cu studiul acestei proceduri. 2. Care se desfășoară în etape succesive specifice dezvoltării fenomenului; treptat, gradat.[Pr.: -su-al] – Din it. processuale. DOOM
procesuál (-su-al) adj. m., pl. procesuáli; f. procesuálă, pl. procesuále
procesualilor
PROCESUÁL, -Ă, procesuali, -e, adj. 1. (În sintagma) Drept procesual =ansamblul normelor juridice care reglementează procedura de rezolvare a litigiilor civile sau penale, precum și de executare a hotărârilor pronunțate; b) disciplină care se ocupă cu studiul acestei proceduri. 2. Care se desfășoară în etape succesive specifice dezvoltării fenomenului; treptat, gradat.[Pr.: -su-al] – Din it. processuale. DOOM
procesuál (-su-al) adj. m., pl. procesuáli; f. procesuálă, pl. procesuále
procesualitate
PROCESUALITÁTE s. f. Caracter procesual. [Pr.: -su-a-] – Procesual + suf. -itate. DOOM
*procesualitáte (-su-a-) s. f., g.-d. art. procesualitắții
procesualitatea
PROCESUALITÁTE s. f. Caracter procesual. [Pr.: -su-a-] – Procesual + suf. -itate. DOOM
*procesualitáte (-su-a-) s. f., g.-d. art. procesualitắții
procesualități
PROCESUALITÁTE s. f. Caracter procesual. [Pr.: -su-a-] – Procesual + suf. -itate. DOOM
*procesualitáte (-su-a-) s. f., g.-d. art. procesualitắții
procesualității
PROCESUALITÁTE s. f. Caracter procesual. [Pr.: -su-a-] – Procesual + suf. -itate. DOOM
*procesualitáte (-su-a-) s. f., g.-d. art. procesualitắții
procesualul
PROCESUÁL, -Ă, procesuali, -e, adj. 1. (În sintagma) Drept procesual =ansamblul normelor juridice care reglementează procedura de rezolvare a litigiilor civile sau penale, precum și de executare a hotărârilor pronunțate; b) disciplină care se ocupă cu studiul acestei proceduri. 2. Care se desfășoară în etape succesive specifice dezvoltării fenomenului; treptat, gradat.[Pr.: -su-al] – Din it. processuale. DOOM
procesuál (-su-al) adj. m., pl. procesuáli; f. procesuálă, pl. procesuále
procesualului
PROCESUÁL, -Ă, procesuali, -e, adj. 1. (În sintagma) Drept procesual =ansamblul normelor juridice care reglementează procedura de rezolvare a litigiilor civile sau penale, precum și de executare a hotărârilor pronunțate; b) disciplină care se ocupă cu studiul acestei proceduri. 2. Care se desfășoară în etape succesive specifice dezvoltării fenomenului; treptat, gradat.[Pr.: -su-al] – Din it. processuale. DOOM
procesuál (-su-al) adj. m., pl. procesuáli; f. procesuálă, pl. procesuále
procesul
PROCÉS, procese, s. n. 1. Acțiune în justiție făcută pentru soluționarea unui diferend între două părți care sunt în litigiu sau pentru constatarea și sancționarea încălcării legilor statului; acțiune judecătorească; totalitatea actelor, documentelor adunate în vederea acestei acțiuni. ◊ Expr. A face (sau a intenta) cuiva proces = a chema pe cineva în fața instanțelor de judecată, a da pe cineva în judecată. A face procesul (cuiva sau a ceva) = a critica, a ataca (pe cineva sau ceva). A-i face cuiva proces de intenție = a învinui pe cineva de intenții reprobabile pe care nu poți dovedi că le-a avut. A-și face proces(e) de conștiință = a regreta, a-și reproșa anumite atitudini sau acțiuni. ◊ Proces-verbal = înscris (cu caracter oficial) în care se consemnează un fapt de natură juridică; act cu caracter oficial în care se redau pe scurt discuțiile și hotărârile unei adunări constituite. 2. Succesiune de stări, etape, stadii prin care trec, în desfășurarea lor temporală, în schimbarea lor, diverse obiecte, fenomene etc.; evoluție, dezvoltare, desfășurare; acțiune. ♦ Proces tehnologic = totalitatea operațiilor care comportă prelucrări mecanice și chimice, tratamente termice, impregnări, montaje etc. și prin care materiile prime, semifabricatele etc. sunt transformate în produse finite. 3. Maladie (a unui organ sau a întregului organism) în evoluție (sau în regres). [Pl. și: (înv.) procesuri. – Var.: (înv.) proțés s. n.] – Din it. processo, fr. procès, lat. processus. DOOM
procés-verbál s. n., pl. procése-verbále
procesului
PROCÉS, procese, s. n. 1. Acțiune în justiție făcută pentru soluționarea unui diferend între două părți care sunt în litigiu sau pentru constatarea și sancționarea încălcării legilor statului; acțiune judecătorească; totalitatea actelor, documentelor adunate în vederea acestei acțiuni. ◊ Expr. A face (sau a intenta) cuiva proces = a chema pe cineva în fața instanțelor de judecată, a da pe cineva în judecată. A face procesul (cuiva sau a ceva) = a critica, a ataca (pe cineva sau ceva). A-i face cuiva proces de intenție = a învinui pe cineva de intenții reprobabile pe care nu poți dovedi că le-a avut. A-și face proces(e) de conștiință = a regreta, a-și reproșa anumite atitudini sau acțiuni. ◊ Proces-verbal = înscris (cu caracter oficial) în care se consemnează un fapt de natură juridică; act cu caracter oficial în care se redau pe scurt discuțiile și hotărârile unei adunări constituite. 2. Succesiune de stări, etape, stadii prin care trec, în desfășurarea lor temporală, în schimbarea lor, diverse obiecte, fenomene etc.; evoluție, dezvoltare, desfășurare; acțiune. ♦ Proces tehnologic = totalitatea operațiilor care comportă prelucrări mecanice și chimice, tratamente termice, impregnări, montaje etc. și prin care materiile prime, semifabricatele etc. sunt transformate în produse finite. 3. Maladie (a unui organ sau a întregului organism) în evoluție (sau în regres). [Pl. și: (înv.) procesuri. – Var.: (înv.) proțés s. n.] – Din it. processo, fr. procès, lat. processus. DOOM
procés-verbál s. n., pl. procése-verbále
procesuri
PROCÉS, procese, s. n. 1. Acțiune în justiție făcută pentru soluționarea unui diferend între două părți care sunt în litigiu sau pentru constatarea și sancționarea încălcării legilor statului; acțiune judecătorească; totalitatea actelor, documentelor adunate în vederea acestei acțiuni. ◊ Expr. A face (sau a intenta) cuiva proces = a chema pe cineva în fața instanțelor de judecată, a da pe cineva în judecată. A face procesul (cuiva sau a ceva) = a critica, a ataca (pe cineva sau ceva). A-i face cuiva proces de intenție = a învinui pe cineva de intenții reprobabile pe care nu poți dovedi că le-a avut. A-și face proces(e) de conștiință = a regreta, a-și reproșa anumite atitudini sau acțiuni. ◊ Proces-verbal = înscris (cu caracter oficial) în care se consemnează un fapt de natură juridică; act cu caracter oficial în care se redau pe scurt discuțiile și hotărârile unei adunări constituite. 2. Succesiune de stări, etape, stadii prin care trec, în desfășurarea lor temporală, în schimbarea lor, diverse obiecte, fenomene etc.; evoluție, dezvoltare, desfășurare; acțiune. ♦ Proces tehnologic = totalitatea operațiilor care comportă prelucrări mecanice și chimice, tratamente termice, impregnări, montaje etc. și prin care materiile prime, semifabricatele etc. sunt transformate în produse finite. 3. Maladie (a unui organ sau a întregului organism) în evoluție (sau în regres). [Pl. și: (înv.) procesuri. – Var.: (înv.) proțés s. n.] – Din it. processo, fr. procès, lat. processus. DOOM
procés-verbál s. n., pl. procése-verbále
procesurile
PROCÉS, procese, s. n. 1. Acțiune în justiție făcută pentru soluționarea unui diferend între două părți care sunt în litigiu sau pentru constatarea și sancționarea încălcării legilor statului; acțiune judecătorească; totalitatea actelor, documentelor adunate în vederea acestei acțiuni. ◊ Expr. A face (sau a intenta) cuiva proces = a chema pe cineva în fața instanțelor de judecată, a da pe cineva în judecată. A face procesul (cuiva sau a ceva) = a critica, a ataca (pe cineva sau ceva). A-i face cuiva proces de intenție = a învinui pe cineva de intenții reprobabile pe care nu poți dovedi că le-a avut. A-și face proces(e) de conștiință = a regreta, a-și reproșa anumite atitudini sau acțiuni. ◊ Proces-verbal = înscris (cu caracter oficial) în care se consemnează un fapt de natură juridică; act cu caracter oficial în care se redau pe scurt discuțiile și hotărârile unei adunări constituite. 2. Succesiune de stări, etape, stadii prin care trec, în desfășurarea lor temporală, în schimbarea lor, diverse obiecte, fenomene etc.; evoluție, dezvoltare, desfășurare; acțiune. ♦ Proces tehnologic = totalitatea operațiilor care comportă prelucrări mecanice și chimice, tratamente termice, impregnări, montaje etc. și prin care materiile prime, semifabricatele etc. sunt transformate în produse finite. 3. Maladie (a unui organ sau a întregului organism) în evoluție (sau în regres). [Pl. și: (înv.) procesuri. – Var.: (înv.) proțés s. n.] – Din it. processo, fr. procès, lat. processus. DOOM
procés-verbál s. n., pl. procése-verbále
procesurilor
PROCÉS, procese, s. n. 1. Acțiune în justiție făcută pentru soluționarea unui diferend între două părți care sunt în litigiu sau pentru constatarea și sancționarea încălcării legilor statului; acțiune judecătorească; totalitatea actelor, documentelor adunate în vederea acestei acțiuni. ◊ Expr. A face (sau a intenta) cuiva proces = a chema pe cineva în fața instanțelor de judecată, a da pe cineva în judecată. A face procesul (cuiva sau a ceva) = a critica, a ataca (pe cineva sau ceva). A-i face cuiva proces de intenție = a învinui pe cineva de intenții reprobabile pe care nu poți dovedi că le-a avut. A-și face proces(e) de conștiință = a regreta, a-și reproșa anumite atitudini sau acțiuni. ◊ Proces-verbal = înscris (cu caracter oficial) în care se consemnează un fapt de natură juridică; act cu caracter oficial în care se redau pe scurt discuțiile și hotărârile unei adunări constituite. 2. Succesiune de stări, etape, stadii prin care trec, în desfășurarea lor temporală, în schimbarea lor, diverse obiecte, fenomene etc.; evoluție, dezvoltare, desfășurare; acțiune. ♦ Proces tehnologic = totalitatea operațiilor care comportă prelucrări mecanice și chimice, tratamente termice, impregnări, montaje etc. și prin care materiile prime, semifabricatele etc. sunt transformate în produse finite. 3. Maladie (a unui organ sau a întregului organism) în evoluție (sau în regres). [Pl. și: (înv.) procesuri. – Var.: (înv.) proțés s. n.] – Din it. processo, fr. procès, lat. processus. DOOM
procés-verbál s. n., pl. procése-verbále
procesând
PROCESÁ, procesez, vb. I. Tranz. A prelucra semnalele înregistrate pe bandă magnetică prin intermediul unui procesor. – Din engl. process. DOOM
*procesá (a ~) vb., ind. prez. 3 proceseáză
procesînd
PROCESÁ, procesez, vb. I. Tranz. A prelucra semnalele înregistrate pe bandă magnetică prin intermediul unui procesor. – Din engl. process. DOOM
*procesá (a ~) vb., ind. prez. 3 proceseáză
procesări
PROCESÁRE, procesări, s. f. Acțiunea de a procesa. – V. procesa. DOOM
*procesáre s. f., g.-d. art. procesắrii; pl. procesắri
procesării
PROCESÁRE, procesări, s. f. Acțiunea de a procesa. – V. procesa. DOOM
*procesáre s. f., g.-d. art. procesắrii; pl. procesắri
procesările
PROCESÁRE, procesări, s. f. Acțiunea de a procesa. – V. procesa. DOOM
*procesáre s. f., g.-d. art. procesắrii; pl. procesắri
procesărilor
PROCESÁRE, procesări, s. f. Acțiunea de a procesa. – V. procesa. DOOM
*procesáre s. f., g.-d. art. procesắrii; pl. procesắri
proceti
PROCITÍ, procitesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A reciti, a repeta. 2. A examina (recapitulativ) un elev. 3. A certa, a mustra; a cicăli. [Var.: procetí vb. IV] – Din rus. pročitat'. DOOM
procití (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. procitésc, imperf. 3 sg. prociteá; conj. prez. 3 să prociteáscă
procetire
PROCETÍ vb. IV v. prociti.
procetit
PROCETÍ vb. IV v. prociti.
procheilie
PROCHEILÍE s.f. (Anat.) Situație în care o buză este mai ieșită în afară. [< germ. Procheilie, cf. gr. pro – înainte, cheilos – buză].
prochestor
PROCHÉSTOR, prochestori, s. m. Magistrat roman care exercita funcții financiare în provincii. – Din lat. proquaestor.
prochestori
PROCHÉSTOR, prochestori, s. m. Magistrat roman care exercita funcții financiare în provincii. – Din lat. proquaestor.
prochestorii
PROCHÉSTOR, prochestori, s. m. Magistrat roman care exercita funcții financiare în provincii. – Din lat. proquaestor.
prochestorilor
PROCHÉSTOR, prochestori, s. m. Magistrat roman care exercita funcții financiare în provincii. – Din lat. proquaestor.
prochestorul
PROCHÉSTOR, prochestori, s. m. Magistrat roman care exercita funcții financiare în provincii. – Din lat. proquaestor.
prochestorului
PROCHÉSTOR, prochestori, s. m. Magistrat roman care exercita funcții financiare în provincii. – Din lat. proquaestor.
prochimen
PROCHIMÉN, prochimene, s. n. 1. (Bis.) Verset din psalmi care se cântă înainte de a se citi un pasaj din Biblie sau înainte de o rugăciune sau de o cântare. 2. (Înv.; în expr.) A veni la prochimen = a reveni la subiect, după o digresiune. A aduce (pe cineva) la prochimen = a îndrepta, a aduce (pe cineva) pe calea cea bună. – Din ngr. prokímenon. DOOM
prochímen s. n., (versete) pl. prochímene
prochimene
PROCHIMÉN, prochimene, s. n. 1. (Bis.) Verset din psalmi care se cântă înainte de a se citi un pasaj din Biblie sau înainte de o rugăciune sau de o cântare. 2. (Înv.; în expr.) A veni la prochimen = a reveni la subiect, după o digresiune. A aduce (pe cineva) la prochimen = a îndrepta, a aduce (pe cineva) pe calea cea bună. – Din ngr. prokímenon. DOOM
prochímen s. n., (versete) pl. prochímene
prochimenele
PROCHIMÉN, prochimene, s. n. 1. (Bis.) Verset din psalmi care se cântă înainte de a se citi un pasaj din Biblie sau înainte de o rugăciune sau de o cântare. 2. (Înv.; în expr.) A veni la prochimen = a reveni la subiect, după o digresiune. A aduce (pe cineva) la prochimen = a îndrepta, a aduce (pe cineva) pe calea cea bună. – Din ngr. prokímenon. DOOM
prochímen s. n., (versete) pl. prochímene
prochimenelor
PROCHIMÉN, prochimene, s. n. 1. (Bis.) Verset din psalmi care se cântă înainte de a se citi un pasaj din Biblie sau înainte de o rugăciune sau de o cântare. 2. (Înv.; în expr.) A veni la prochimen = a reveni la subiect, după o digresiune. A aduce (pe cineva) la prochimen = a îndrepta, a aduce (pe cineva) pe calea cea bună. – Din ngr. prokímenon. DOOM
prochímen s. n., (versete) pl. prochímene
prochimenul
PROCHIMÉN, prochimene, s. n. 1. (Bis.) Verset din psalmi care se cântă înainte de a se citi un pasaj din Biblie sau înainte de o rugăciune sau de o cântare. 2. (Înv.; în expr.) A veni la prochimen = a reveni la subiect, după o digresiune. A aduce (pe cineva) la prochimen = a îndrepta, a aduce (pe cineva) pe calea cea bună. – Din ngr. prokímenon. DOOM
prochímen s. n., (versete) pl. prochímene
prochimenului
PROCHIMÉN, prochimene, s. n. 1. (Bis.) Verset din psalmi care se cântă înainte de a se citi un pasaj din Biblie sau înainte de o rugăciune sau de o cântare. 2. (Înv.; în expr.) A veni la prochimen = a reveni la subiect, după o digresiune. A aduce (pe cineva) la prochimen = a îndrepta, a aduce (pe cineva) pe calea cea bună. – Din ngr. prokímenon. DOOM
prochímen s. n., (versete) pl. prochímene
proci
PROCI adv. (Înv.) Și așa mai departe. – Din sl. procĭ. DOOM
!proci (sl.) (înv.) adv.
procidența
PROCIDÉNȚĂ, procidențe, s. f. (Anat.) Coborâre sau deplasare din locul său a unui organ sau a unei părți mobile dintr-un organ. – Din fr. procidence.
procidențe
PROCIDÉNȚĂ, procidențe, s. f. (Anat.) Coborâre sau deplasare din locul său a unui organ sau a unei părți mobile dintr-un organ. – Din fr. procidence.
procidenței
PROCIDÉNȚĂ, procidențe, s. f. (Anat.) Coborâre sau deplasare din locul său a unui organ sau a unei părți mobile dintr-un organ. – Din fr. procidence.
procidențele
PROCIDÉNȚĂ, procidențe, s. f. (Anat.) Coborâre sau deplasare din locul său a unui organ sau a unei părți mobile dintr-un organ. – Din fr. procidence.
procidențelor
PROCIDÉNȚĂ, procidențe, s. f. (Anat.) Coborâre sau deplasare din locul său a unui organ sau a unei părți mobile dintr-un organ. – Din fr. procidence.
procitania
PROCITÁNIE, procitanii, s. f. (Înv.) Recitire, repetiție, repetare. ♦ Examinare (recapitulativă) a elevilor. – Din rus. pročitanic. DOOM
procitánie (înv.) (-ni-e) s. f., art. procitánia (-ni-a), g.-d. art. procitániei; pl. procitánii, art. procitániile (-ni-i-)
procitanie
PROCITÁNIE, procitanii, s. f. (Înv.) Recitire, repetiție, repetare. ♦ Examinare (recapitulativă) a elevilor. – Din rus. pročitanic. DOOM
procitánie (înv.) (-ni-e) s. f., art. procitánia (-ni-a), g.-d. art. procitániei; pl. procitánii, art. procitániile (-ni-i-)
procitaniei
PROCITÁNIE, procitanii, s. f. (Înv.) Recitire, repetiție, repetare. ♦ Examinare (recapitulativă) a elevilor. – Din rus. pročitanic. DOOM
procitánie (înv.) (-ni-e) s. f., art. procitánia (-ni-a), g.-d. art. procitániei; pl. procitánii, art. procitániile (-ni-i-)
procitanii
PROCITÁNIE, procitanii, s. f. (Înv.) Recitire, repetiție, repetare. ♦ Examinare (recapitulativă) a elevilor. – Din rus. pročitanic. DOOM
procitánie (înv.) (-ni-e) s. f., art. procitánia (-ni-a), g.-d. art. procitániei; pl. procitánii, art. procitániile (-ni-i-)
procitaniile
PROCITÁNIE, procitanii, s. f. (Înv.) Recitire, repetiție, repetare. ♦ Examinare (recapitulativă) a elevilor. – Din rus. pročitanic. DOOM
procitánie (înv.) (-ni-e) s. f., art. procitánia (-ni-a), g.-d. art. procitániei; pl. procitánii, art. procitániile (-ni-i-)
procitaniilor
PROCITÁNIE, procitanii, s. f. (Înv.) Recitire, repetiție, repetare. ♦ Examinare (recapitulativă) a elevilor. – Din rus. pročitanic. DOOM
procitánie (înv.) (-ni-e) s. f., art. procitánia (-ni-a), g.-d. art. procitániei; pl. procitánii, art. procitániile (-ni-i-)
procitea
PROCITÍ, procitesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A reciti, a repeta. 2. A examina (recapitulativ) un elev. 3. A certa, a mustra; a cicăli. [Var.: procetí vb. IV] – Din rus. pročitat'. DOOM
procití (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. procitésc, imperf. 3 sg. prociteá; conj. prez. 3 să prociteáscă
prociteai
PROCITÍ, procitesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A reciti, a repeta. 2. A examina (recapitulativ) un elev. 3. A certa, a mustra; a cicăli. [Var.: procetí vb. IV] – Din rus. pročitat'. DOOM
procití (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. procitésc, imperf. 3 sg. prociteá; conj. prez. 3 să prociteáscă
prociteala
PROCITEÁLĂ, prociteli, s. f. (Înv.) Faptul de a prociti. – Prociti + suf. -eală.
prociteam
PROCITÍ, procitesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A reciti, a repeta. 2. A examina (recapitulativ) un elev. 3. A certa, a mustra; a cicăli. [Var.: procetí vb. IV] – Din rus. pročitat'. DOOM
procití (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. procitésc, imperf. 3 sg. prociteá; conj. prez. 3 să prociteáscă
procitească
PROCITÍ, procitesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A reciti, a repeta. 2. A examina (recapitulativ) un elev. 3. A certa, a mustra; a cicăli. [Var.: procetí vb. IV] – Din rus. pročitat'. DOOM
procití (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. procitésc, imperf. 3 sg. prociteá; conj. prez. 3 să prociteáscă
prociteau
PROCITÍ, procitesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A reciti, a repeta. 2. A examina (recapitulativ) un elev. 3. A certa, a mustra; a cicăli. [Var.: procetí vb. IV] – Din rus. pročitat'. DOOM
procití (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. procitésc, imperf. 3 sg. prociteá; conj. prez. 3 să prociteáscă
prociteați
PROCITÍ, procitesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A reciti, a repeta. 2. A examina (recapitulativ) un elev. 3. A certa, a mustra; a cicăli. [Var.: procetí vb. IV] – Din rus. pročitat'. DOOM
procití (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. procitésc, imperf. 3 sg. prociteá; conj. prez. 3 să prociteáscă
prociteli
PROCITEÁLĂ, prociteli, s. f. (Înv.) Faptul de a prociti. – Prociti + suf. -eală.
procitelii
PROCITEÁLĂ, prociteli, s. f. (Înv.) Faptul de a prociti. – Prociti + suf. -eală.
procitelile
PROCITEÁLĂ, prociteli, s. f. (Înv.) Faptul de a prociti. – Prociti + suf. -eală.
procitelilor
PROCITEÁLĂ, prociteli, s. f. (Înv.) Faptul de a prociti. – Prociti + suf. -eală.
procitesc
PROCITÍ, procitesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A reciti, a repeta. 2. A examina (recapitulativ) un elev. 3. A certa, a mustra; a cicăli. [Var.: procetí vb. IV] – Din rus. pročitat'. DOOM
procití (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. procitésc, imperf. 3 sg. prociteá; conj. prez. 3 să prociteáscă
procitește
PROCITÍ, procitesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A reciti, a repeta. 2. A examina (recapitulativ) un elev. 3. A certa, a mustra; a cicăli. [Var.: procetí vb. IV] – Din rus. pročitat'. DOOM
procití (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. procitésc, imperf. 3 sg. prociteá; conj. prez. 3 să prociteáscă
procitești
PROCITÍ, procitesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A reciti, a repeta. 2. A examina (recapitulativ) un elev. 3. A certa, a mustra; a cicăli. [Var.: procetí vb. IV] – Din rus. pročitat'. DOOM
procití (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. procitésc, imperf. 3 sg. prociteá; conj. prez. 3 să prociteáscă
prociti
PROCITÍ, procitesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A reciti, a repeta. 2. A examina (recapitulativ) un elev. 3. A certa, a mustra; a cicăli. [Var.: procetí vb. IV] – Din rus. pročitat'. DOOM
procití (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. procitésc, imperf. 3 sg. prociteá; conj. prez. 3 să prociteáscă
procitii
PROCITÍ, procitesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A reciti, a repeta. 2. A examina (recapitulativ) un elev. 3. A certa, a mustra; a cicăli. [Var.: procetí vb. IV] – Din rus. pročitat'. DOOM
procití (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. procitésc, imperf. 3 sg. prociteá; conj. prez. 3 să prociteáscă
procitim
PROCITÍ, procitesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A reciti, a repeta. 2. A examina (recapitulativ) un elev. 3. A certa, a mustra; a cicăli. [Var.: procetí vb. IV] – Din rus. pročitat'. DOOM
procití (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. procitésc, imperf. 3 sg. prociteá; conj. prez. 3 să prociteáscă
procitind
PROCITÍ, procitesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A reciti, a repeta. 2. A examina (recapitulativ) un elev. 3. A certa, a mustra; a cicăli. [Var.: procetí vb. IV] – Din rus. pročitat'. DOOM
procití (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. procitésc, imperf. 3 sg. prociteá; conj. prez. 3 să prociteáscă
procitire
PROCITÍ, procitesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A reciti, a repeta. 2. A examina (recapitulativ) un elev. 3. A certa, a mustra; a cicăli. [Var.: procetí vb. IV] – Din rus. pročitat'. DOOM
procití (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. procitésc, imperf. 3 sg. prociteá; conj. prez. 3 să prociteáscă
procitire
PROCITÍRE, procitiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a prociti. – V. prociti.
procitirea
PROCITÍRE, procitiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a prociti. – V. prociti.
procitiri
PROCITÍRE, procitiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a prociti. – V. prociti.
procitirii
PROCITÍRE, procitiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a prociti. – V. prociti.
procitirile
PROCITÍRE, procitiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a prociti. – V. prociti.
procitirilor
PROCITÍRE, procitiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a prociti. – V. prociti.
procitiră
PROCITÍ, procitesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A reciti, a repeta. 2. A examina (recapitulativ) un elev. 3. A certa, a mustra; a cicăli. [Var.: procetí vb. IV] – Din rus. pročitat'. DOOM
procití (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. procitésc, imperf. 3 sg. prociteá; conj. prez. 3 să prociteáscă
procitirăm
PROCITÍ, procitesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A reciti, a repeta. 2. A examina (recapitulativ) un elev. 3. A certa, a mustra; a cicăli. [Var.: procetí vb. IV] – Din rus. pročitat'. DOOM
procití (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. procitésc, imperf. 3 sg. prociteá; conj. prez. 3 să prociteáscă
procitirăți
PROCITÍ, procitesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A reciti, a repeta. 2. A examina (recapitulativ) un elev. 3. A certa, a mustra; a cicăli. [Var.: procetí vb. IV] – Din rus. pročitat'. DOOM
procití (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. procitésc, imperf. 3 sg. prociteá; conj. prez. 3 să prociteáscă
procitise
PROCITÍ, procitesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A reciti, a repeta. 2. A examina (recapitulativ) un elev. 3. A certa, a mustra; a cicăli. [Var.: procetí vb. IV] – Din rus. pročitat'. DOOM
procití (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. procitésc, imperf. 3 sg. prociteá; conj. prez. 3 să prociteáscă
procitisem
PROCITÍ, procitesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A reciti, a repeta. 2. A examina (recapitulativ) un elev. 3. A certa, a mustra; a cicăli. [Var.: procetí vb. IV] – Din rus. pročitat'. DOOM
procití (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. procitésc, imperf. 3 sg. prociteá; conj. prez. 3 să prociteáscă
procitiseră
PROCITÍ, procitesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A reciti, a repeta. 2. A examina (recapitulativ) un elev. 3. A certa, a mustra; a cicăli. [Var.: procetí vb. IV] – Din rus. pročitat'. DOOM
procití (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. procitésc, imperf. 3 sg. prociteá; conj. prez. 3 să prociteáscă
procitiserăm
PROCITÍ, procitesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A reciti, a repeta. 2. A examina (recapitulativ) un elev. 3. A certa, a mustra; a cicăli. [Var.: procetí vb. IV] – Din rus. pročitat'. DOOM
procití (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. procitésc, imperf. 3 sg. prociteá; conj. prez. 3 să prociteáscă
procitiserăți
PROCITÍ, procitesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A reciti, a repeta. 2. A examina (recapitulativ) un elev. 3. A certa, a mustra; a cicăli. [Var.: procetí vb. IV] – Din rus. pročitat'. DOOM
procití (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. procitésc, imperf. 3 sg. prociteá; conj. prez. 3 să prociteáscă
procitiseși
PROCITÍ, procitesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A reciti, a repeta. 2. A examina (recapitulativ) un elev. 3. A certa, a mustra; a cicăli. [Var.: procetí vb. IV] – Din rus. pročitat'. DOOM
procití (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. procitésc, imperf. 3 sg. prociteá; conj. prez. 3 să prociteáscă
procitiseți
PROCITÍ, procitesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A reciti, a repeta. 2. A examina (recapitulativ) un elev. 3. A certa, a mustra; a cicăli. [Var.: procetí vb. IV] – Din rus. pročitat'. DOOM
procití (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. procitésc, imperf. 3 sg. prociteá; conj. prez. 3 să prociteáscă
procitit
PROCITÍ, procitesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A reciti, a repeta. 2. A examina (recapitulativ) un elev. 3. A certa, a mustra; a cicăli. [Var.: procetí vb. IV] – Din rus. pročitat'. DOOM
procití (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. procitésc, imperf. 3 sg. prociteá; conj. prez. 3 să prociteáscă
procitit
PROCITÍ, procitesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A reciti, a repeta. 2. A examina (recapitulativ) un elev. 3. A certa, a mustra; a cicăli. [Var.: procetí vb. IV] – Din rus. pročitat'.
procitiși
PROCITÍ, procitesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A reciti, a repeta. 2. A examina (recapitulativ) un elev. 3. A certa, a mustra; a cicăli. [Var.: procetí vb. IV] – Din rus. pročitat'. DOOM
procití (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. procitésc, imperf. 3 sg. prociteá; conj. prez. 3 să prociteáscă
procitiți
PROCITÍ, procitesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A reciti, a repeta. 2. A examina (recapitulativ) un elev. 3. A certa, a mustra; a cicăli. [Var.: procetí vb. IV] – Din rus. pročitat'. DOOM
procití (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. procitésc, imperf. 3 sg. prociteá; conj. prez. 3 să prociteáscă
proclam
PROCLAMÁ, proclám, vb. I. Tranz. 1. A anunța ceva în mod solemn și oficial; a aduce la cunoștința publică (printr-o proclamație) un fapt de mare importanță și de interes general. 2. A acorda cuiva în mod oficial un titlu, un drept, o calitate. ◊ Refl. Colonia s-a proclamat independentă. 3. A crea, a institui, a stabili, a introduce. 4. A susține ceva deschis, cu convingere; a afirma cu tărie. – Din fr. proclamer, lat. proclamare. DOOM
proclamá (a ~) (pro-cla-) vb., ind. prez. 3 proclámă
proclama
PROCLAMÁ, proclám, vb. I. Tranz. 1. A anunța ceva în mod solemn și oficial; a aduce la cunoștința publică (printr-o proclamație) un fapt de mare importanță și de interes general. 2. A acorda cuiva în mod oficial un titlu, un drept, o calitate. ◊ Refl. Colonia s-a proclamat independentă. 3. A crea, a institui, a stabili, a introduce. 4. A susține ceva deschis, cu convingere; a afirma cu tărie. – Din fr. proclamer, lat. proclamare. DOOM
proclamá (a ~) (pro-cla-) vb., ind. prez. 3 proclámă
proclama
PROCLAMÁ vb. I. 1. tr. A anunța ceva în mod solemn. 2. tr., refl. A (se) învesti în mod oficial cu un titlu. 3. tr. A susține, a declara ceva deschis, în public. [P.i. proclám și -mez. / < fr. proclamer, it., lat. proclamare].
proclamai
PROCLAMÁ, proclám, vb. I. Tranz. 1. A anunța ceva în mod solemn și oficial; a aduce la cunoștința publică (printr-o proclamație) un fapt de mare importanță și de interes general. 2. A acorda cuiva în mod oficial un titlu, un drept, o calitate. ◊ Refl. Colonia s-a proclamat independentă. 3. A crea, a institui, a stabili, a introduce. 4. A susține ceva deschis, cu convingere; a afirma cu tărie. – Din fr. proclamer, lat. proclamare. DOOM
proclamá (a ~) (pro-cla-) vb., ind. prez. 3 proclámă
proclamam
PROCLAMÁ, proclám, vb. I. Tranz. 1. A anunța ceva în mod solemn și oficial; a aduce la cunoștința publică (printr-o proclamație) un fapt de mare importanță și de interes general. 2. A acorda cuiva în mod oficial un titlu, un drept, o calitate. ◊ Refl. Colonia s-a proclamat independentă. 3. A crea, a institui, a stabili, a introduce. 4. A susține ceva deschis, cu convingere; a afirma cu tărie. – Din fr. proclamer, lat. proclamare. DOOM
proclamá (a ~) (pro-cla-) vb., ind. prez. 3 proclámă
proclamare
PROCLAMÁ, proclám, vb. I. Tranz. 1. A anunța ceva în mod solemn și oficial; a aduce la cunoștința publică (printr-o proclamație) un fapt de mare importanță și de interes general. 2. A acorda cuiva în mod oficial un titlu, un drept, o calitate. ◊ Refl. Colonia s-a proclamat independentă. 3. A crea, a institui, a stabili, a introduce. 4. A susține ceva deschis, cu convingere; a afirma cu tărie. – Din fr. proclamer, lat. proclamare. DOOM
proclamá (a ~) (pro-cla-) vb., ind. prez. 3 proclámă
proclamare
PROCLAMÁRE, proclamări, s. f. Acțiunea de a (se) proclama și rezultatul ei. ♦ (Concr.) Proclamație (1). – V. proclama. DOOM
proclamáre (pro-cla-) s. f., g.-d. art. proclamắrii
proclamarea
PROCLAMÁRE, proclamări, s. f. Acțiunea de a (se) proclama și rezultatul ei. ♦ (Concr.) Proclamație (1). – V. proclama. DOOM
proclamáre (pro-cla-) s. f., g.-d. art. proclamắrii
proclamară
PROCLAMÁ, proclám, vb. I. Tranz. 1. A anunța ceva în mod solemn și oficial; a aduce la cunoștința publică (printr-o proclamație) un fapt de mare importanță și de interes general. 2. A acorda cuiva în mod oficial un titlu, un drept, o calitate. ◊ Refl. Colonia s-a proclamat independentă. 3. A crea, a institui, a stabili, a introduce. 4. A susține ceva deschis, cu convingere; a afirma cu tărie. – Din fr. proclamer, lat. proclamare. DOOM
proclamá (a ~) (pro-cla-) vb., ind. prez. 3 proclámă
proclamarăm
PROCLAMÁ, proclám, vb. I. Tranz. 1. A anunța ceva în mod solemn și oficial; a aduce la cunoștința publică (printr-o proclamație) un fapt de mare importanță și de interes general. 2. A acorda cuiva în mod oficial un titlu, un drept, o calitate. ◊ Refl. Colonia s-a proclamat independentă. 3. A crea, a institui, a stabili, a introduce. 4. A susține ceva deschis, cu convingere; a afirma cu tărie. – Din fr. proclamer, lat. proclamare. DOOM
proclamá (a ~) (pro-cla-) vb., ind. prez. 3 proclámă
proclamarăți
PROCLAMÁ, proclám, vb. I. Tranz. 1. A anunța ceva în mod solemn și oficial; a aduce la cunoștința publică (printr-o proclamație) un fapt de mare importanță și de interes general. 2. A acorda cuiva în mod oficial un titlu, un drept, o calitate. ◊ Refl. Colonia s-a proclamat independentă. 3. A crea, a institui, a stabili, a introduce. 4. A susține ceva deschis, cu convingere; a afirma cu tărie. – Din fr. proclamer, lat. proclamare. DOOM
proclamá (a ~) (pro-cla-) vb., ind. prez. 3 proclámă
proclamase
PROCLAMÁ, proclám, vb. I. Tranz. 1. A anunța ceva în mod solemn și oficial; a aduce la cunoștința publică (printr-o proclamație) un fapt de mare importanță și de interes general. 2. A acorda cuiva în mod oficial un titlu, un drept, o calitate. ◊ Refl. Colonia s-a proclamat independentă. 3. A crea, a institui, a stabili, a introduce. 4. A susține ceva deschis, cu convingere; a afirma cu tărie. – Din fr. proclamer, lat. proclamare. DOOM
proclamá (a ~) (pro-cla-) vb., ind. prez. 3 proclámă
proclamasem
PROCLAMÁ, proclám, vb. I. Tranz. 1. A anunța ceva în mod solemn și oficial; a aduce la cunoștința publică (printr-o proclamație) un fapt de mare importanță și de interes general. 2. A acorda cuiva în mod oficial un titlu, un drept, o calitate. ◊ Refl. Colonia s-a proclamat independentă. 3. A crea, a institui, a stabili, a introduce. 4. A susține ceva deschis, cu convingere; a afirma cu tărie. – Din fr. proclamer, lat. proclamare. DOOM
proclamá (a ~) (pro-cla-) vb., ind. prez. 3 proclámă
proclamaseră
PROCLAMÁ, proclám, vb. I. Tranz. 1. A anunța ceva în mod solemn și oficial; a aduce la cunoștința publică (printr-o proclamație) un fapt de mare importanță și de interes general. 2. A acorda cuiva în mod oficial un titlu, un drept, o calitate. ◊ Refl. Colonia s-a proclamat independentă. 3. A crea, a institui, a stabili, a introduce. 4. A susține ceva deschis, cu convingere; a afirma cu tărie. – Din fr. proclamer, lat. proclamare. DOOM
proclamá (a ~) (pro-cla-) vb., ind. prez. 3 proclámă
proclamaserăm
PROCLAMÁ, proclám, vb. I. Tranz. 1. A anunța ceva în mod solemn și oficial; a aduce la cunoștința publică (printr-o proclamație) un fapt de mare importanță și de interes general. 2. A acorda cuiva în mod oficial un titlu, un drept, o calitate. ◊ Refl. Colonia s-a proclamat independentă. 3. A crea, a institui, a stabili, a introduce. 4. A susține ceva deschis, cu convingere; a afirma cu tărie. – Din fr. proclamer, lat. proclamare. DOOM
proclamá (a ~) (pro-cla-) vb., ind. prez. 3 proclámă
proclamaserăți
PROCLAMÁ, proclám, vb. I. Tranz. 1. A anunța ceva în mod solemn și oficial; a aduce la cunoștința publică (printr-o proclamație) un fapt de mare importanță și de interes general. 2. A acorda cuiva în mod oficial un titlu, un drept, o calitate. ◊ Refl. Colonia s-a proclamat independentă. 3. A crea, a institui, a stabili, a introduce. 4. A susține ceva deschis, cu convingere; a afirma cu tărie. – Din fr. proclamer, lat. proclamare. DOOM
proclamá (a ~) (pro-cla-) vb., ind. prez. 3 proclámă
proclamaseși
PROCLAMÁ, proclám, vb. I. Tranz. 1. A anunța ceva în mod solemn și oficial; a aduce la cunoștința publică (printr-o proclamație) un fapt de mare importanță și de interes general. 2. A acorda cuiva în mod oficial un titlu, un drept, o calitate. ◊ Refl. Colonia s-a proclamat independentă. 3. A crea, a institui, a stabili, a introduce. 4. A susține ceva deschis, cu convingere; a afirma cu tărie. – Din fr. proclamer, lat. proclamare. DOOM
proclamá (a ~) (pro-cla-) vb., ind. prez. 3 proclámă
proclamaseți
PROCLAMÁ, proclám, vb. I. Tranz. 1. A anunța ceva în mod solemn și oficial; a aduce la cunoștința publică (printr-o proclamație) un fapt de mare importanță și de interes general. 2. A acorda cuiva în mod oficial un titlu, un drept, o calitate. ◊ Refl. Colonia s-a proclamat independentă. 3. A crea, a institui, a stabili, a introduce. 4. A susține ceva deschis, cu convingere; a afirma cu tărie. – Din fr. proclamer, lat. proclamare. DOOM
proclamá (a ~) (pro-cla-) vb., ind. prez. 3 proclámă
proclamat
PROCLAMÁ, proclám, vb. I. Tranz. 1. A anunța ceva în mod solemn și oficial; a aduce la cunoștința publică (printr-o proclamație) un fapt de mare importanță și de interes general. 2. A acorda cuiva în mod oficial un titlu, un drept, o calitate. ◊ Refl. Colonia s-a proclamat independentă. 3. A crea, a institui, a stabili, a introduce. 4. A susține ceva deschis, cu convingere; a afirma cu tărie. – Din fr. proclamer, lat. proclamare. DOOM
proclamá (a ~) (pro-cla-) vb., ind. prez. 3 proclámă
proclamat
PROCLAMÁ, proclám, vb. I. Tranz. 1. A anunța ceva în mod solemn și oficial; a aduce la cunoștința publică (printr-o proclamație) un fapt de mare importanță și de interes general. 2. A acorda cuiva în mod oficial un titlu, un drept, o calitate. ◊ Refl. Colonia s-a proclamat independentă. 3. A crea, a institui, a stabili, a introduce. 4. A susține ceva deschis, cu convingere; a afirma cu tărie. – Din fr. proclamer, lat. proclamare.
proclamativ
PROCLAMATÍV, -Ă, proclamativi, -e, adj. (Rar) Care proclamă ceva. – Proclama + suf. -(a)tiv.
proclamativa
PROCLAMATÍV, -Ă, proclamativi, -e, adj. (Rar) Care proclamă ceva. – Proclama + suf. -(a)tiv.
proclamative
PROCLAMATÍV, -Ă, proclamativi, -e, adj. (Rar) Care proclamă ceva. – Proclama + suf. -(a)tiv.
proclamativei
PROCLAMATÍV, -Ă, proclamativi, -e, adj. (Rar) Care proclamă ceva. – Proclama + suf. -(a)tiv.
proclamativele
PROCLAMATÍV, -Ă, proclamativi, -e, adj. (Rar) Care proclamă ceva. – Proclama + suf. -(a)tiv.
proclamativelor
PROCLAMATÍV, -Ă, proclamativi, -e, adj. (Rar) Care proclamă ceva. – Proclama + suf. -(a)tiv.
proclamativi
PROCLAMATÍV, -Ă, proclamativi, -e, adj. (Rar) Care proclamă ceva. – Proclama + suf. -(a)tiv.
proclamativii
PROCLAMATÍV, -Ă, proclamativi, -e, adj. (Rar) Care proclamă ceva. – Proclama + suf. -(a)tiv.
proclamativilor
PROCLAMATÍV, -Ă, proclamativi, -e, adj. (Rar) Care proclamă ceva. – Proclama + suf. -(a)tiv.
proclamativul
PROCLAMATÍV, -Ă, proclamativi, -e, adj. (Rar) Care proclamă ceva. – Proclama + suf. -(a)tiv.
proclamativului
PROCLAMATÍV, -Ă, proclamativi, -e, adj. (Rar) Care proclamă ceva. – Proclama + suf. -(a)tiv.
proclamatoare
PROCLAMATÓR, -OÁRE, proclamatori, -oare, s. m. și f. Persoană care face o proclamație, care proclamă ceva în public. – Din fr. proclamateur.
proclamatoare
PROCLAMATÓR, -OÁRE, proclamatori, -oare, s. m. și f. Persoană care face o proclamație, care proclamă ceva în public. – Din fr. proclamateur.
proclamatoarea
PROCLAMATÓR, -OÁRE, proclamatori, -oare, s. m. și f. Persoană care face o proclamație, care proclamă ceva în public. – Din fr. proclamateur.
proclamatoarea
PROCLAMATÓR, -OÁRE, proclamatori, -oare, s. m. și f. Persoană care face o proclamație, care proclamă ceva în public. – Din fr. proclamateur.
proclamatoarei
PROCLAMATÓR, -OÁRE, proclamatori, -oare, s. m. și f. Persoană care face o proclamație, care proclamă ceva în public. – Din fr. proclamateur.
proclamatoarei
PROCLAMATÓR, -OÁRE, proclamatori, -oare, s. m. și f. Persoană care face o proclamație, care proclamă ceva în public. – Din fr. proclamateur.
proclamatoarele
PROCLAMATÓR, -OÁRE, proclamatori, -oare, s. m. și f. Persoană care face o proclamație, care proclamă ceva în public. – Din fr. proclamateur.
proclamatoarele
PROCLAMATÓR, -OÁRE, proclamatori, -oare, s. m. și f. Persoană care face o proclamație, care proclamă ceva în public. – Din fr. proclamateur.
proclamatoarelor
PROCLAMATÓR, -OÁRE, proclamatori, -oare, s. m. și f. Persoană care face o proclamație, care proclamă ceva în public. – Din fr. proclamateur.
proclamatoarelor
PROCLAMATÓR, -OÁRE, proclamatori, -oare, s. m. și f. Persoană care face o proclamație, care proclamă ceva în public. – Din fr. proclamateur.
proclamator
PROCLAMATÓR, -OÁRE, proclamatori, -oare, s. m. și f. Persoană care face o proclamație, care proclamă ceva în public. – Din fr. proclamateur.
proclamator
PROCLAMATÓR, -OÁRE, proclamatori, -oare, s. m. și f. Persoană care face o proclamație, care proclamă ceva în public. – Din fr. proclamateur.
proclamatori
PROCLAMATÓR, -OÁRE, proclamatori, -oare, s. m. și f. Persoană care face o proclamație, care proclamă ceva în public. – Din fr. proclamateur.
proclamatori
PROCLAMATÓR, -OÁRE, proclamatori, -oare, s. m. și f. Persoană care face o proclamație, care proclamă ceva în public. – Din fr. proclamateur.
proclamatorii
PROCLAMATÓR, -OÁRE, proclamatori, -oare, s. m. și f. Persoană care face o proclamație, care proclamă ceva în public. – Din fr. proclamateur.
proclamatorii
PROCLAMATÓR, -OÁRE, proclamatori, -oare, s. m. și f. Persoană care face o proclamație, care proclamă ceva în public. – Din fr. proclamateur.
proclamatorilor
PROCLAMATÓR, -OÁRE, proclamatori, -oare, s. m. și f. Persoană care face o proclamație, care proclamă ceva în public. – Din fr. proclamateur.
proclamatorilor
PROCLAMATÓR, -OÁRE, proclamatori, -oare, s. m. și f. Persoană care face o proclamație, care proclamă ceva în public. – Din fr. proclamateur.
proclamatorul
PROCLAMATÓR, -OÁRE, proclamatori, -oare, s. m. și f. Persoană care face o proclamație, care proclamă ceva în public. – Din fr. proclamateur.
proclamatorul
PROCLAMATÓR, -OÁRE, proclamatori, -oare, s. m. și f. Persoană care face o proclamație, care proclamă ceva în public. – Din fr. proclamateur.
proclamatorului
PROCLAMATÓR, -OÁRE, proclamatori, -oare, s. m. și f. Persoană care face o proclamație, care proclamă ceva în public. – Din fr. proclamateur.
proclamatorului
PROCLAMATÓR, -OÁRE, proclamatori, -oare, s. m. și f. Persoană care face o proclamație, care proclamă ceva în public. – Din fr. proclamateur.
proclamau
PROCLAMÁ, proclám, vb. I. Tranz. 1. A anunța ceva în mod solemn și oficial; a aduce la cunoștința publică (printr-o proclamație) un fapt de mare importanță și de interes general. 2. A acorda cuiva în mod oficial un titlu, un drept, o calitate. ◊ Refl. Colonia s-a proclamat independentă. 3. A crea, a institui, a stabili, a introduce. 4. A susține ceva deschis, cu convingere; a afirma cu tărie. – Din fr. proclamer, lat. proclamare. DOOM
proclamá (a ~) (pro-cla-) vb., ind. prez. 3 proclámă
proclamași
PROCLAMÁ, proclám, vb. I. Tranz. 1. A anunța ceva în mod solemn și oficial; a aduce la cunoștința publică (printr-o proclamație) un fapt de mare importanță și de interes general. 2. A acorda cuiva în mod oficial un titlu, un drept, o calitate. ◊ Refl. Colonia s-a proclamat independentă. 3. A crea, a institui, a stabili, a introduce. 4. A susține ceva deschis, cu convingere; a afirma cu tărie. – Din fr. proclamer, lat. proclamare. DOOM
proclamá (a ~) (pro-cla-) vb., ind. prez. 3 proclámă
proclamați
PROCLAMÁ, proclám, vb. I. Tranz. 1. A anunța ceva în mod solemn și oficial; a aduce la cunoștința publică (printr-o proclamație) un fapt de mare importanță și de interes general. 2. A acorda cuiva în mod oficial un titlu, un drept, o calitate. ◊ Refl. Colonia s-a proclamat independentă. 3. A crea, a institui, a stabili, a introduce. 4. A susține ceva deschis, cu convingere; a afirma cu tărie. – Din fr. proclamer, lat. proclamare. DOOM
proclamá (a ~) (pro-cla-) vb., ind. prez. 3 proclámă
proclamația
PROCLAMAȚIÚNE s. f. v. proclamație. DOOM
proclamáție (pro-cla-, -ți-e) s. f., art. proclamáția (-ți-a), g.-d. art. proclamáției; pl. proclamáții, art. proclamáțiile (-ți-i-)
proclamație
PROCLAMAȚIÚNE s. f. v. proclamație. DOOM
proclamáție (pro-cla-, -ți-e) s. f., art. proclamáția (-ți-a), g.-d. art. proclamáției; pl. proclamáții, art. proclamáțiile (-ți-i-)
proclamației
PROCLAMAȚIÚNE s. f. v. proclamație. DOOM
proclamáție (pro-cla-, -ți-e) s. f., art. proclamáția (-ți-a), g.-d. art. proclamáției; pl. proclamáții, art. proclamáțiile (-ți-i-)
proclamații
PROCLAMAȚIÚNE s. f. v. proclamație. DOOM
proclamáție (pro-cla-, -ți-e) s. f., art. proclamáția (-ți-a), g.-d. art. proclamáției; pl. proclamáții, art. proclamáțiile (-ți-i-)
proclamațiile
PROCLAMAȚIÚNE s. f. v. proclamație. DOOM
proclamáție (pro-cla-, -ți-e) s. f., art. proclamáția (-ți-a), g.-d. art. proclamáției; pl. proclamáții, art. proclamáțiile (-ți-i-)
proclamațiilor
PROCLAMAȚIÚNE s. f. v. proclamație. DOOM
proclamáție (pro-cla-, -ți-e) s. f., art. proclamáția (-ți-a), g.-d. art. proclamáției; pl. proclamáții, art. proclamáțiile (-ți-i-)
proclamațiune
PROCLAMAȚIÚNE s. f. v. proclamație. DOOM
proclamáție (pro-cla-, -ți-e) s. f., art. proclamáția (-ți-a), g.-d. art. proclamáției; pl. proclamáții, art. proclamáțiile (-ți-i-)
proclame
PROCLAMÁ, proclám, vb. I. Tranz. 1. A anunța ceva în mod solemn și oficial; a aduce la cunoștința publică (printr-o proclamație) un fapt de mare importanță și de interes general. 2. A acorda cuiva în mod oficial un titlu, un drept, o calitate. ◊ Refl. Colonia s-a proclamat independentă. 3. A crea, a institui, a stabili, a introduce. 4. A susține ceva deschis, cu convingere; a afirma cu tărie. – Din fr. proclamer, lat. proclamare. DOOM
proclamá (a ~) (pro-cla-) vb., ind. prez. 3 proclámă
proclami
PROCLAMÁ, proclám, vb. I. Tranz. 1. A anunța ceva în mod solemn și oficial; a aduce la cunoștința publică (printr-o proclamație) un fapt de mare importanță și de interes general. 2. A acorda cuiva în mod oficial un titlu, un drept, o calitate. ◊ Refl. Colonia s-a proclamat independentă. 3. A crea, a institui, a stabili, a introduce. 4. A susține ceva deschis, cu convingere; a afirma cu tărie. – Din fr. proclamer, lat. proclamare. DOOM
proclamá (a ~) (pro-cla-) vb., ind. prez. 3 proclámă
proclamând
PROCLAMÁ, proclám, vb. I. Tranz. 1. A anunța ceva în mod solemn și oficial; a aduce la cunoștința publică (printr-o proclamație) un fapt de mare importanță și de interes general. 2. A acorda cuiva în mod oficial un titlu, un drept, o calitate. ◊ Refl. Colonia s-a proclamat independentă. 3. A crea, a institui, a stabili, a introduce. 4. A susține ceva deschis, cu convingere; a afirma cu tărie. – Din fr. proclamer, lat. proclamare. DOOM
proclamá (a ~) (pro-cla-) vb., ind. prez. 3 proclámă
proclamînd
PROCLAMÁ, proclám, vb. I. Tranz. 1. A anunța ceva în mod solemn și oficial; a aduce la cunoștința publică (printr-o proclamație) un fapt de mare importanță și de interes general. 2. A acorda cuiva în mod oficial un titlu, un drept, o calitate. ◊ Refl. Colonia s-a proclamat independentă. 3. A crea, a institui, a stabili, a introduce. 4. A susține ceva deschis, cu convingere; a afirma cu tărie. – Din fr. proclamer, lat. proclamare. DOOM
proclamá (a ~) (pro-cla-) vb., ind. prez. 3 proclámă
proclamări
PROCLAMÁRE, proclamări, s. f. Acțiunea de a (se) proclama și rezultatul ei. ♦ (Concr.) Proclamație (1). – V. proclama. DOOM
proclamáre (pro-cla-) s. f., g.-d. art. proclamắrii
proclamării
PROCLAMÁRE, proclamări, s. f. Acțiunea de a (se) proclama și rezultatul ei. ♦ (Concr.) Proclamație (1). – V. proclama. DOOM
proclamáre (pro-cla-) s. f., g.-d. art. proclamắrii
proclamările
PROCLAMÁRE, proclamări, s. f. Acțiunea de a (se) proclama și rezultatul ei. ♦ (Concr.) Proclamație (1). – V. proclama. DOOM
proclamáre (pro-cla-) s. f., g.-d. art. proclamắrii
proclamărilor
PROCLAMÁRE, proclamări, s. f. Acțiunea de a (se) proclama și rezultatul ei. ♦ (Concr.) Proclamație (1). – V. proclama. DOOM
proclamáre (pro-cla-) s. f., g.-d. art. proclamắrii
procle
Procle = Procles.
procles
Procles, fiul lui Aristodemus și al Argiei și frate geamăn cu Eurysthenes. Între cei doi frați a existat un permanent conflict pentru tronul Spartei.
proclet
PROCLÉT, -Ă, procleți, -te, adj. 1. (Înv.; adesea substantivat) Care a fost excomunicat, anatemizat, blestemat; eretic; p. ext. păgân, necredincios. 2. (Reg.; adesea substantivat) Ticălos, rău, păcătos, ipocrit. 3. (Reg.) Grozav, strașnic, cumplit. – Din bg. proklet. DOOM
proclét (înv., reg.) (pro-clet) adj. m., pl. procléți; f. proclétă, pl. procléte
procleta
PROCLÉT, -Ă, procleți, -te, adj. 1. (Înv.; adesea substantivat) Care a fost excomunicat, anatemizat, blestemat; eretic; p. ext. păgân, necredincios. 2. (Reg.; adesea substantivat) Ticălos, rău, păcătos, ipocrit. 3. (Reg.) Grozav, strașnic, cumplit. – Din bg. proklet. DOOM
proclét (înv., reg.) (pro-clet) adj. m., pl. procléți; f. proclétă, pl. procléte
proclete
PROCLÉT, -Ă, procleți, -te, adj. 1. (Înv.; adesea substantivat) Care a fost excomunicat, anatemizat, blestemat; eretic; p. ext. păgân, necredincios. 2. (Reg.; adesea substantivat) Ticălos, rău, păcătos, ipocrit. 3. (Reg.) Grozav, strașnic, cumplit. – Din bg. proklet. DOOM
proclét (înv., reg.) (pro-clet) adj. m., pl. procléți; f. proclétă, pl. procléte
procletei
PROCLÉT, -Ă, procleți, -te, adj. 1. (Înv.; adesea substantivat) Care a fost excomunicat, anatemizat, blestemat; eretic; p. ext. păgân, necredincios. 2. (Reg.; adesea substantivat) Ticălos, rău, păcătos, ipocrit. 3. (Reg.) Grozav, strașnic, cumplit. – Din bg. proklet. DOOM
proclét (înv., reg.) (pro-clet) adj. m., pl. procléți; f. proclétă, pl. procléte
procletele
PROCLÉT, -Ă, procleți, -te, adj. 1. (Înv.; adesea substantivat) Care a fost excomunicat, anatemizat, blestemat; eretic; p. ext. păgân, necredincios. 2. (Reg.; adesea substantivat) Ticălos, rău, păcătos, ipocrit. 3. (Reg.) Grozav, strașnic, cumplit. – Din bg. proklet. DOOM
proclét (înv., reg.) (pro-clet) adj. m., pl. procléți; f. proclétă, pl. procléte
procletelor
PROCLÉT, -Ă, procleți, -te, adj. 1. (Înv.; adesea substantivat) Care a fost excomunicat, anatemizat, blestemat; eretic; p. ext. păgân, necredincios. 2. (Reg.; adesea substantivat) Ticălos, rău, păcătos, ipocrit. 3. (Reg.) Grozav, strașnic, cumplit. – Din bg. proklet. DOOM
proclét (înv., reg.) (pro-clet) adj. m., pl. procléți; f. proclétă, pl. procléte
procletul
PROCLÉT, -Ă, procleți, -te, adj. 1. (Înv.; adesea substantivat) Care a fost excomunicat, anatemizat, blestemat; eretic; p. ext. păgân, necredincios. 2. (Reg.; adesea substantivat) Ticălos, rău, păcătos, ipocrit. 3. (Reg.) Grozav, strașnic, cumplit. – Din bg. proklet. DOOM
proclét (înv., reg.) (pro-clet) adj. m., pl. procléți; f. proclétă, pl. procléte
procletului
PROCLÉT, -Ă, procleți, -te, adj. 1. (Înv.; adesea substantivat) Care a fost excomunicat, anatemizat, blestemat; eretic; p. ext. păgân, necredincios. 2. (Reg.; adesea substantivat) Ticălos, rău, păcătos, ipocrit. 3. (Reg.) Grozav, strașnic, cumplit. – Din bg. proklet. DOOM
proclét (înv., reg.) (pro-clet) adj. m., pl. procléți; f. proclétă, pl. procléte
proclețea
PROCLEȚÍ, proclețesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A afurisi, a blestema. De multa beție încep a sudui, a procleți. ȚICHINDEAL, F. 314. ♦ Refl. (Despre boală) A se înrăutăți, a se agrava. (Atestat în forma precleți) Așa și buba lui... Nici să se coacă, nici să se preclețească. I. CR. II 71. – Variantă: preclețí vb. IV.
proclețeai
PROCLEȚÍ, proclețesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A afurisi, a blestema. De multa beție încep a sudui, a procleți. ȚICHINDEAL, F. 314. ♦ Refl. (Despre boală) A se înrăutăți, a se agrava. (Atestat în forma precleți) Așa și buba lui... Nici să se coacă, nici să se preclețească. I. CR. II 71. – Variantă: preclețí vb. IV.
proclețeam
PROCLEȚÍ, proclețesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A afurisi, a blestema. De multa beție încep a sudui, a procleți. ȚICHINDEAL, F. 314. ♦ Refl. (Despre boală) A se înrăutăți, a se agrava. (Atestat în forma precleți) Așa și buba lui... Nici să se coacă, nici să se preclețească. I. CR. II 71. – Variantă: preclețí vb. IV.
proclețească
PROCLEȚÍ, proclețesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A afurisi, a blestema. De multa beție încep a sudui, a procleți. ȚICHINDEAL, F. 314. ♦ Refl. (Despre boală) A se înrăutăți, a se agrava. (Atestat în forma precleți) Așa și buba lui... Nici să se coacă, nici să se preclețească. I. CR. II 71. – Variantă: preclețí vb. IV.
proclețeau
PROCLEȚÍ, proclețesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A afurisi, a blestema. De multa beție încep a sudui, a procleți. ȚICHINDEAL, F. 314. ♦ Refl. (Despre boală) A se înrăutăți, a se agrava. (Atestat în forma precleți) Așa și buba lui... Nici să se coacă, nici să se preclețească. I. CR. II 71. – Variantă: preclețí vb. IV.
proclețeați
PROCLEȚÍ, proclețesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A afurisi, a blestema. De multa beție încep a sudui, a procleți. ȚICHINDEAL, F. 314. ♦ Refl. (Despre boală) A se înrăutăți, a se agrava. (Atestat în forma precleți) Așa și buba lui... Nici să se coacă, nici să se preclețească. I. CR. II 71. – Variantă: preclețí vb. IV.
proclețesc
PROCLEȚÍ, proclețesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A afurisi, a blestema. De multa beție încep a sudui, a procleți. ȚICHINDEAL, F. 314. ♦ Refl. (Despre boală) A se înrăutăți, a se agrava. (Atestat în forma precleți) Așa și buba lui... Nici să se coacă, nici să se preclețească. I. CR. II 71. – Variantă: preclețí vb. IV.
proclețește
PROCLEȚÍ, proclețesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A afurisi, a blestema. De multa beție încep a sudui, a procleți. ȚICHINDEAL, F. 314. ♦ Refl. (Despre boală) A se înrăutăți, a se agrava. (Atestat în forma precleți) Așa și buba lui... Nici să se coacă, nici să se preclețească. I. CR. II 71. – Variantă: preclețí vb. IV.
proclețești
PROCLEȚÍ, proclețesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A afurisi, a blestema. De multa beție încep a sudui, a procleți. ȚICHINDEAL, F. 314. ♦ Refl. (Despre boală) A se înrăutăți, a se agrava. (Atestat în forma precleți) Așa și buba lui... Nici să se coacă, nici să se preclețească. I. CR. II 71. – Variantă: preclețí vb. IV.
procleți
PROCLÉT, -Ă, procleți, -te, adj. 1. (Înv.; adesea substantivat) Care a fost excomunicat, anatemizat, blestemat; eretic; p. ext. păgân, necredincios. 2. (Reg.; adesea substantivat) Ticălos, rău, păcătos, ipocrit. 3. (Reg.) Grozav, strașnic, cumplit. – Din bg. proklet. DOOM
proclét (înv., reg.) (pro-clet) adj. m., pl. procléți; f. proclétă, pl. procléte
procleți
PROCLEȚÍ, proclețesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A afurisi, a blestema. De multa beție încep a sudui, a procleți. ȚICHINDEAL, F. 314. ♦ Refl. (Despre boală) A se înrăutăți, a se agrava. (Atestat în forma precleți) Așa și buba lui... Nici să se coacă, nici să se preclețească. I. CR. II 71. – Variantă: preclețí vb. IV.
procleții
PROCLÉT, -Ă, procleți, -te, adj. 1. (Înv.; adesea substantivat) Care a fost excomunicat, anatemizat, blestemat; eretic; p. ext. păgân, necredincios. 2. (Reg.; adesea substantivat) Ticălos, rău, păcătos, ipocrit. 3. (Reg.) Grozav, strașnic, cumplit. – Din bg. proklet. DOOM
proclét (înv., reg.) (pro-clet) adj. m., pl. procléți; f. proclétă, pl. procléte
procleții
PROCLEȚÍ, proclețesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A afurisi, a blestema. De multa beție încep a sudui, a procleți. ȚICHINDEAL, F. 314. ♦ Refl. (Despre boală) A se înrăutăți, a se agrava. (Atestat în forma precleți) Așa și buba lui... Nici să se coacă, nici să se preclețească. I. CR. II 71. – Variantă: preclețí vb. IV.
procleților
PROCLÉT, -Ă, procleți, -te, adj. 1. (Înv.; adesea substantivat) Care a fost excomunicat, anatemizat, blestemat; eretic; p. ext. păgân, necredincios. 2. (Reg.; adesea substantivat) Ticălos, rău, păcătos, ipocrit. 3. (Reg.) Grozav, strașnic, cumplit. – Din bg. proklet. DOOM
proclét (înv., reg.) (pro-clet) adj. m., pl. procléți; f. proclétă, pl. procléte
proclețim
PROCLEȚÍ, proclețesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A afurisi, a blestema. De multa beție încep a sudui, a procleți. ȚICHINDEAL, F. 314. ♦ Refl. (Despre boală) A se înrăutăți, a se agrava. (Atestat în forma precleți) Așa și buba lui... Nici să se coacă, nici să se preclețească. I. CR. II 71. – Variantă: preclețí vb. IV.
proclețind
PROCLEȚÍ, proclețesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A afurisi, a blestema. De multa beție încep a sudui, a procleți. ȚICHINDEAL, F. 314. ♦ Refl. (Despre boală) A se înrăutăți, a se agrava. (Atestat în forma precleți) Așa și buba lui... Nici să se coacă, nici să se preclețească. I. CR. II 71. – Variantă: preclețí vb. IV.
proclețire
PROCLEȚÍ, proclețesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A afurisi, a blestema. De multa beție încep a sudui, a procleți. ȚICHINDEAL, F. 314. ♦ Refl. (Despre boală) A se înrăutăți, a se agrava. (Atestat în forma precleți) Așa și buba lui... Nici să se coacă, nici să se preclețească. I. CR. II 71. – Variantă: preclețí vb. IV.
proclețire
PROCLEȚÍ, proclețesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A afurisi, a blestema. ♦ Refl. (Despre boli) A se înrăutăți, a se agrava. – Din proclet.
proclețiră
PROCLEȚÍ, proclețesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A afurisi, a blestema. De multa beție încep a sudui, a procleți. ȚICHINDEAL, F. 314. ♦ Refl. (Despre boală) A se înrăutăți, a se agrava. (Atestat în forma precleți) Așa și buba lui... Nici să se coacă, nici să se preclețească. I. CR. II 71. – Variantă: preclețí vb. IV.
proclețirăm
PROCLEȚÍ, proclețesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A afurisi, a blestema. De multa beție încep a sudui, a procleți. ȚICHINDEAL, F. 314. ♦ Refl. (Despre boală) A se înrăutăți, a se agrava. (Atestat în forma precleți) Așa și buba lui... Nici să se coacă, nici să se preclețească. I. CR. II 71. – Variantă: preclețí vb. IV.
proclețirăți
PROCLEȚÍ, proclețesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A afurisi, a blestema. De multa beție încep a sudui, a procleți. ȚICHINDEAL, F. 314. ♦ Refl. (Despre boală) A se înrăutăți, a se agrava. (Atestat în forma precleți) Așa și buba lui... Nici să se coacă, nici să se preclețească. I. CR. II 71. – Variantă: preclețí vb. IV.
proclețise
PROCLEȚÍ, proclețesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A afurisi, a blestema. De multa beție încep a sudui, a procleți. ȚICHINDEAL, F. 314. ♦ Refl. (Despre boală) A se înrăutăți, a se agrava. (Atestat în forma precleți) Așa și buba lui... Nici să se coacă, nici să se preclețească. I. CR. II 71. – Variantă: preclețí vb. IV.
proclețisem
PROCLEȚÍ, proclețesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A afurisi, a blestema. De multa beție încep a sudui, a procleți. ȚICHINDEAL, F. 314. ♦ Refl. (Despre boală) A se înrăutăți, a se agrava. (Atestat în forma precleți) Așa și buba lui... Nici să se coacă, nici să se preclețească. I. CR. II 71. – Variantă: preclețí vb. IV.
proclețiseră
PROCLEȚÍ, proclețesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A afurisi, a blestema. De multa beție încep a sudui, a procleți. ȚICHINDEAL, F. 314. ♦ Refl. (Despre boală) A se înrăutăți, a se agrava. (Atestat în forma precleți) Așa și buba lui... Nici să se coacă, nici să se preclețească. I. CR. II 71. – Variantă: preclețí vb. IV.
proclețiserăm
PROCLEȚÍ, proclețesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A afurisi, a blestema. De multa beție încep a sudui, a procleți. ȚICHINDEAL, F. 314. ♦ Refl. (Despre boală) A se înrăutăți, a se agrava. (Atestat în forma precleți) Așa și buba lui... Nici să se coacă, nici să se preclețească. I. CR. II 71. – Variantă: preclețí vb. IV.
proclețiserăți
PROCLEȚÍ, proclețesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A afurisi, a blestema. De multa beție încep a sudui, a procleți. ȚICHINDEAL, F. 314. ♦ Refl. (Despre boală) A se înrăutăți, a se agrava. (Atestat în forma precleți) Așa și buba lui... Nici să se coacă, nici să se preclețească. I. CR. II 71. – Variantă: preclețí vb. IV.
proclețiseși
PROCLEȚÍ, proclețesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A afurisi, a blestema. De multa beție încep a sudui, a procleți. ȚICHINDEAL, F. 314. ♦ Refl. (Despre boală) A se înrăutăți, a se agrava. (Atestat în forma precleți) Așa și buba lui... Nici să se coacă, nici să se preclețească. I. CR. II 71. – Variantă: preclețí vb. IV.
proclețiseți
PROCLEȚÍ, proclețesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A afurisi, a blestema. De multa beție încep a sudui, a procleți. ȚICHINDEAL, F. 314. ♦ Refl. (Despre boală) A se înrăutăți, a se agrava. (Atestat în forma precleți) Așa și buba lui... Nici să se coacă, nici să se preclețească. I. CR. II 71. – Variantă: preclețí vb. IV.
proclețit
PROCLEȚÍ, proclețesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A afurisi, a blestema. De multa beție încep a sudui, a procleți. ȚICHINDEAL, F. 314. ♦ Refl. (Despre boală) A se înrăutăți, a se agrava. (Atestat în forma precleți) Așa și buba lui... Nici să se coacă, nici să se preclețească. I. CR. II 71. – Variantă: preclețí vb. IV.
proclețit
PROCLEȚÍ, proclețesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A afurisi, a blestema. ♦ Refl. (Despre boli) A se înrăutăți, a se agrava. – Din proclet.
proclețiși
PROCLEȚÍ, proclețesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A afurisi, a blestema. De multa beție încep a sudui, a procleți. ȚICHINDEAL, F. 314. ♦ Refl. (Despre boală) A se înrăutăți, a se agrava. (Atestat în forma precleți) Așa și buba lui... Nici să se coacă, nici să se preclețească. I. CR. II 71. – Variantă: preclețí vb. IV.
proclețiți
PROCLEȚÍ, proclețesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A afurisi, a blestema. De multa beție încep a sudui, a procleți. ȚICHINDEAL, F. 314. ♦ Refl. (Despre boală) A se înrăutăți, a se agrava. (Atestat în forma precleți) Așa și buba lui... Nici să se coacă, nici să se preclețească. I. CR. II 71. – Variantă: preclețí vb. IV.
proclidae
Proclidae, urmașii lui Procles.
proclitic
PROCLÍTIC, -Ă, proclitici, -ce, adj. (Gram.; despre cuvinte) Așezat înaintea altui cuvânt (cu care face corp fonetic comun), neavând accent propriu. – Din fr. proclitique. DOOM
proclític (pro-cli-) adj. m., pl. proclítici; f. proclítică, pl. proclítice
proclitica
PROCLÍTIC, -Ă, proclitici, -ce, adj. (Gram.; despre cuvinte) Așezat înaintea altui cuvânt (cu care face corp fonetic comun), neavând accent propriu. – Din fr. proclitique. DOOM
proclític (pro-cli-) adj. m., pl. proclítici; f. proclítică, pl. proclítice
proclitice
PROCLÍTIC, -Ă, proclitici, -ce, adj. (Gram.; despre cuvinte) Așezat înaintea altui cuvânt (cu care face corp fonetic comun), neavând accent propriu. – Din fr. proclitique. DOOM
proclític (pro-cli-) adj. m., pl. proclítici; f. proclítică, pl. proclítice
procliticei
PROCLÍTIC, -Ă, proclitici, -ce, adj. (Gram.; despre cuvinte) Așezat înaintea altui cuvânt (cu care face corp fonetic comun), neavând accent propriu. – Din fr. proclitique. DOOM
proclític (pro-cli-) adj. m., pl. proclítici; f. proclítică, pl. proclítice
procliticele
PROCLÍTIC, -Ă, proclitici, -ce, adj. (Gram.; despre cuvinte) Așezat înaintea altui cuvânt (cu care face corp fonetic comun), neavând accent propriu. – Din fr. proclitique. DOOM
proclític (pro-cli-) adj. m., pl. proclítici; f. proclítică, pl. proclítice
procliticelor
PROCLÍTIC, -Ă, proclitici, -ce, adj. (Gram.; despre cuvinte) Așezat înaintea altui cuvânt (cu care face corp fonetic comun), neavând accent propriu. – Din fr. proclitique. DOOM
proclític (pro-cli-) adj. m., pl. proclítici; f. proclítică, pl. proclítice
proclitici
PROCLÍTIC, -Ă, proclitici, -ce, adj. (Gram.; despre cuvinte) Așezat înaintea altui cuvânt (cu care face corp fonetic comun), neavând accent propriu. – Din fr. proclitique. DOOM
proclític (pro-cli-) adj. m., pl. proclítici; f. proclítică, pl. proclítice
procliticii
PROCLÍTIC, -Ă, proclitici, -ce, adj. (Gram.; despre cuvinte) Așezat înaintea altui cuvânt (cu care face corp fonetic comun), neavând accent propriu. – Din fr. proclitique. DOOM
proclític (pro-cli-) adj. m., pl. proclítici; f. proclítică, pl. proclítice
procliticilor
PROCLÍTIC, -Ă, proclitici, -ce, adj. (Gram.; despre cuvinte) Așezat înaintea altui cuvânt (cu care face corp fonetic comun), neavând accent propriu. – Din fr. proclitique. DOOM
proclític (pro-cli-) adj. m., pl. proclítici; f. proclítică, pl. proclítice
procliticul
PROCLÍTIC, -Ă, proclitici, -ce, adj. (Gram.; despre cuvinte) Așezat înaintea altui cuvânt (cu care face corp fonetic comun), neavând accent propriu. – Din fr. proclitique. DOOM
proclític (pro-cli-) adj. m., pl. proclítici; f. proclítică, pl. proclítice
procliticului
PROCLÍTIC, -Ă, proclitici, -ce, adj. (Gram.; despre cuvinte) Așezat înaintea altui cuvânt (cu care face corp fonetic comun), neavând accent propriu. – Din fr. proclitique. DOOM
proclític (pro-cli-) adj. m., pl. proclítici; f. proclítică, pl. proclítice
procliza
PROCLÍZĂ, proclize, s. f. (Gram.) Așezare a unui cuvânt neaccentuat înaintea altui cuvânt, cu care poate face corp fonetic comun. – Din fr. proclise. DOOM
proclíză (pro-cli-) s. f., g.-d. art. proclízei; pl. proclíze
proclize
PROCLÍZĂ, proclize, s. f. (Gram.) Așezare a unui cuvânt neaccentuat înaintea altui cuvânt, cu care poate face corp fonetic comun. – Din fr. proclise. DOOM
proclíză (pro-cli-) s. f., g.-d. art. proclízei; pl. proclíze
proclizei
PROCLÍZĂ, proclize, s. f. (Gram.) Așezare a unui cuvânt neaccentuat înaintea altui cuvânt, cu care poate face corp fonetic comun. – Din fr. proclise. DOOM
proclíză (pro-cli-) s. f., g.-d. art. proclízei; pl. proclíze
proclizele
PROCLÍZĂ, proclize, s. f. (Gram.) Așezare a unui cuvânt neaccentuat înaintea altui cuvânt, cu care poate face corp fonetic comun. – Din fr. proclise. DOOM
proclíză (pro-cli-) s. f., g.-d. art. proclízei; pl. proclíze
proclizelor
PROCLÍZĂ, proclize, s. f. (Gram.) Așezare a unui cuvânt neaccentuat înaintea altui cuvânt, cu care poate face corp fonetic comun. – Din fr. proclise. DOOM
proclíză (pro-cli-) s. f., g.-d. art. proclízei; pl. proclíze
proclizi
Proclizi = Proclidae.
procna
Procna = Procne.
procne
Procne, fiica lui Pandion, regele cetății Athenae, și soția lui Tereus. Soarta nenorocită pe care Procne a împărtășit-o cu sora ei constituia subiectul unei triste legende (v. și Philomela).
proconsul
PROCÓNSUL, proconsuli, s. m. Magistrat roman care, după încheierea consulatului, era însărcinat cu guvernarea unei provincii. – Din lat., fr. proconsul. DOOM
procónsul s. m., pl. procónsuli
proconsular
PROCONSULÁR, -Ă, proconsulari, -e, adj. Care ține de proconsul, privitor la proconsul, guvernat de un proconsul. – Din lat. proconsularis, fr. proconsulaire. DOOM
proconsulár adj. m., pl. proconsulári; f. proconsuláră, pl. proconsuláre
proconsulara
PROCONSULÁR, -Ă, proconsulari, -e, adj. Care ține de proconsul, privitor la proconsul, guvernat de un proconsul. – Din lat. proconsularis, fr. proconsulaire. DOOM
proconsulár adj. m., pl. proconsulári; f. proconsuláră, pl. proconsuláre
proconsulare
PROCONSULÁR, -Ă, proconsulari, -e, adj. Care ține de proconsul, privitor la proconsul, guvernat de un proconsul. – Din lat. proconsularis, fr. proconsulaire. DOOM
proconsulár adj. m., pl. proconsulári; f. proconsuláră, pl. proconsuláre
proconsularei
PROCONSULÁR, -Ă, proconsulari, -e, adj. Care ține de proconsul, privitor la proconsul, guvernat de un proconsul. – Din lat. proconsularis, fr. proconsulaire. DOOM
proconsulár adj. m., pl. proconsulári; f. proconsuláră, pl. proconsuláre
proconsularele
PROCONSULÁR, -Ă, proconsulari, -e, adj. Care ține de proconsul, privitor la proconsul, guvernat de un proconsul. – Din lat. proconsularis, fr. proconsulaire. DOOM
proconsulár adj. m., pl. proconsulári; f. proconsuláră, pl. proconsuláre
proconsularelor
PROCONSULÁR, -Ă, proconsulari, -e, adj. Care ține de proconsul, privitor la proconsul, guvernat de un proconsul. – Din lat. proconsularis, fr. proconsulaire. DOOM
proconsulár adj. m., pl. proconsulári; f. proconsuláră, pl. proconsuláre
proconsulari
PROCONSULÁR, -Ă, proconsulari, -e, adj. Care ține de proconsul, privitor la proconsul, guvernat de un proconsul. – Din lat. proconsularis, fr. proconsulaire. DOOM
proconsulár adj. m., pl. proconsulári; f. proconsuláră, pl. proconsuláre
proconsularii
PROCONSULÁR, -Ă, proconsulari, -e, adj. Care ține de proconsul, privitor la proconsul, guvernat de un proconsul. – Din lat. proconsularis, fr. proconsulaire. DOOM
proconsulár adj. m., pl. proconsulári; f. proconsuláră, pl. proconsuláre
proconsularilor
PROCONSULÁR, -Ă, proconsulari, -e, adj. Care ține de proconsul, privitor la proconsul, guvernat de un proconsul. – Din lat. proconsularis, fr. proconsulaire. DOOM
proconsulár adj. m., pl. proconsulári; f. proconsuláră, pl. proconsuláre
proconsularul
PROCONSULÁR, -Ă, proconsulari, -e, adj. Care ține de proconsul, privitor la proconsul, guvernat de un proconsul. – Din lat. proconsularis, fr. proconsulaire. DOOM
proconsulár adj. m., pl. proconsulári; f. proconsuláră, pl. proconsuláre
proconsularului
PROCONSULÁR, -Ă, proconsulari, -e, adj. Care ține de proconsul, privitor la proconsul, guvernat de un proconsul. – Din lat. proconsularis, fr. proconsulaire. DOOM
proconsulár adj. m., pl. proconsulári; f. proconsuláră, pl. proconsuláre
proconsulat
PROCONSULÁT, proconsulate, s. n. Funcția de proconsul; timpul în care un proconsul își exercita atribuțiile. – Din lat. proconsulatus, fr. proconsulat. DOOM
proconsulát s. n., pl. proconsuláte
proconsulate
PROCONSULÁT, proconsulate, s. n. Funcția de proconsul; timpul în care un proconsul își exercita atribuțiile. – Din lat. proconsulatus, fr. proconsulat. DOOM
proconsulát s. n., pl. proconsuláte
proconsulatele
PROCONSULÁT, proconsulate, s. n. Funcția de proconsul; timpul în care un proconsul își exercita atribuțiile. – Din lat. proconsulatus, fr. proconsulat. DOOM
proconsulát s. n., pl. proconsuláte
proconsulatelor
PROCONSULÁT, proconsulate, s. n. Funcția de proconsul; timpul în care un proconsul își exercita atribuțiile. – Din lat. proconsulatus, fr. proconsulat. DOOM
proconsulát s. n., pl. proconsuláte
proconsulatul
PROCONSULÁT, proconsulate, s. n. Funcția de proconsul; timpul în care un proconsul își exercita atribuțiile. – Din lat. proconsulatus, fr. proconsulat. DOOM
proconsulát s. n., pl. proconsuláte
proconsulatului
PROCONSULÁT, proconsulate, s. n. Funcția de proconsul; timpul în care un proconsul își exercita atribuțiile. – Din lat. proconsulatus, fr. proconsulat. DOOM
proconsulát s. n., pl. proconsuláte
proconsuli
PROCÓNSUL, proconsuli, s. m. Magistrat roman care, după încheierea consulatului, era însărcinat cu guvernarea unei provincii. – Din lat., fr. proconsul. DOOM
procónsul s. m., pl. procónsuli
proconsulii
PROCÓNSUL, proconsuli, s. m. Magistrat roman care, după încheierea consulatului, era însărcinat cu guvernarea unei provincii. – Din lat., fr. proconsul. DOOM
procónsul s. m., pl. procónsuli
proconsulilor
PROCÓNSUL, proconsuli, s. m. Magistrat roman care, după încheierea consulatului, era însărcinat cu guvernarea unei provincii. – Din lat., fr. proconsul. DOOM
procónsul s. m., pl. procónsuli
proconsulul
PROCÓNSUL, proconsuli, s. m. Magistrat roman care, după încheierea consulatului, era însărcinat cu guvernarea unei provincii. – Din lat., fr. proconsul. DOOM
procónsul s. m., pl. procónsuli
proconsulului
PROCÓNSUL, proconsuli, s. m. Magistrat roman care, după încheierea consulatului, era însărcinat cu guvernarea unei provincii. – Din lat., fr. proconsul. DOOM
procónsul s. m., pl. procónsuli
procopsală
PROCOPSÁLĂ s. f. v. procopseală.
procopsea
PROCOPSÍ vb. IV v. pricopsi. DOOM
procopsí v. pricopsí
procopseai
PROCOPSÍ vb. IV v. pricopsi. DOOM
procopsí v. pricopsí
procopseala
PROCOPSEÁLĂ s. f. v. pricopseală. DOOM
procopseálă v. pricopseálă
procopseam
PROCOPSÍ vb. IV v. pricopsi. DOOM
procopsí v. pricopsí
procopsească
PROCOPSÍ vb. IV v. pricopsi. DOOM
procopsí v. pricopsí
procopseau
PROCOPSÍ vb. IV v. pricopsi. DOOM
procopsí v. pricopsí
procopseați
PROCOPSÍ vb. IV v. pricopsi. DOOM
procopsí v. pricopsí
procopseli
PROCOPSEÁLĂ s. f. v. pricopseală. DOOM
procopseálă v. pricopseálă
procopselii
PROCOPSEÁLĂ s. f. v. pricopseală. DOOM
procopseálă v. pricopseálă
procopselile
PROCOPSEÁLĂ s. f. v. pricopseală. DOOM
procopseálă v. pricopseálă
procopselilor
PROCOPSEÁLĂ s. f. v. pricopseală. DOOM
procopseálă v. pricopseálă
procopsesc
PROCOPSÍ vb. IV v. pricopsi. DOOM
procopsí v. pricopsí
procopsește
PROCOPSÍ vb. IV v. pricopsi. DOOM
procopsí v. pricopsí
procopsești
PROCOPSÍ vb. IV v. pricopsi. DOOM
procopsí v. pricopsí
procopsi
PROCOPSÍ vb. IV v. pricopsi. DOOM
procopsí v. pricopsí
procopsii
PROCOPSÍ vb. IV v. pricopsi. DOOM
procopsí v. pricopsí
procopsim
PROCOPSÍ vb. IV v. pricopsi. DOOM
procopsí v. pricopsí
procopsind
PROCOPSÍ vb. IV v. pricopsi. DOOM
procopsí v. pricopsí
procopsire
PROCOPSÍ vb. IV v. pricopsi. DOOM
procopsí v. pricopsí
procopsire
PROCOPSÍRE s. f. v. pricopsire. DOOM
procopsíre v. pricopsíre
procopsiră
PROCOPSÍ vb. IV v. pricopsi. DOOM
procopsí v. pricopsí
procopsirăm
PROCOPSÍ vb. IV v. pricopsi. DOOM
procopsí v. pricopsí
procopsirăți
PROCOPSÍ vb. IV v. pricopsi. DOOM
procopsí v. pricopsí
procopsise
PROCOPSÍ vb. IV v. pricopsi. DOOM
procopsí v. pricopsí
procopsisem
PROCOPSÍ vb. IV v. pricopsi. DOOM
procopsí v. pricopsí
procopsiseră
PROCOPSÍ vb. IV v. pricopsi. DOOM
procopsí v. pricopsí
procopsiserăm
PROCOPSÍ vb. IV v. pricopsi. DOOM
procopsí v. pricopsí
procopsiserăți
PROCOPSÍ vb. IV v. pricopsi. DOOM
procopsí v. pricopsí
procopsiseși
PROCOPSÍ vb. IV v. pricopsi. DOOM
procopsí v. pricopsí
procopsiseți
PROCOPSÍ vb. IV v. pricopsi. DOOM
procopsí v. pricopsí
procopsit
PROCOPSÍ vb. IV v. pricopsi. DOOM
procopsí v. pricopsí
procopsit
PROCOPSÍT, -Ă adj. v. pricopsit.
procopsita
PROCOPSÍT, -Ă adj. v. pricopsit.
procopsite
PROCOPSÍT, -Ă adj. v. pricopsit.
procopsitei
PROCOPSÍT, -Ă adj. v. pricopsit.
procopsitele
PROCOPSÍT, -Ă adj. v. pricopsit.
procopsitelor
PROCOPSÍT, -Ă adj. v. pricopsit.
procopsitul
PROCOPSÍT, -Ă adj. v. pricopsit.
procopsitului
PROCOPSÍT, -Ă adj. v. pricopsit.
procopsiși
PROCOPSÍ vb. IV v. pricopsi. DOOM
procopsí v. pricopsí
procopsiți
PROCOPSÍ vb. IV v. pricopsi. DOOM
procopsí v. pricopsí
procopsiți
PROCOPSÍT, -Ă adj. v. pricopsit.
procopsiții
PROCOPSÍT, -Ă adj. v. pricopsit.
procopsiților
PROCOPSÍT, -Ă adj. v. pricopsit.
procov
PROCÓV, procoave, s. n. (Învechit și regional) Văl, pînză cu care se acoperă diverse lucruri; pătură, postav ordinar. M-a trimis doamna de sus la a de jos, să-i dai un procov neurzit, nețăsut, necroit (Gheața). PĂSCULESCU, L. P. 84.
procovancă
PROCOVÁNCĂ s. f. Numele unui dans popular și melodia după care se execută.
procoviță
PRÓCOVIȚĂ, procovițe, s. f. (Regional) Procov. Hai mîndr-acasă, Că n-ai nici mălai pe masă, doar procoviță pe pat. HODOȘ P. P. 191. – Accentuat și: procóviță. – Variante: prócovăț, procovățe (la TDRG), s. n., pócroviță, proșcóviță (ib.) s. f.
procovăț
PROCOVĂȚ s. n. v. pocrovăț. DOOM
pocrovắț (po-cro-) s. n., pl. pocrovéțe
procrea
PROCREÁ, procreez, vb. I. Intranz. și tranz. A da naștere, a da viață; a zămisli, a concepe; a se reproduce, a naște. [Pr.: -cre-a] – Din fr. procréer. DOOM
procreá (pro-cre-a) vb., ind. prez. 3 procreeáză, 1 pl. procreắm (-cre-ăm); conj. prez. 3 să procreéze; ger. procreấnd (-cre-ând); part. procreát
procreai
PROCREÁ, procreez, vb. I. Intranz. și tranz. A da naștere, a da viață; a zămisli, a concepe; a se reproduce, a naște. [Pr.: -cre-a] – Din fr. procréer. DOOM
procreá (pro-cre-a) vb., ind. prez. 3 procreeáză, 1 pl. procreắm (-cre-ăm); conj. prez. 3 să procreéze; ger. procreấnd (-cre-ând); part. procreát
procream
PROCREÁ, procreez, vb. I. Intranz. și tranz. A da naștere, a da viață; a zămisli, a concepe; a se reproduce, a naște. [Pr.: -cre-a] – Din fr. procréer. DOOM
procreá (pro-cre-a) vb., ind. prez. 3 procreeáză, 1 pl. procreắm (-cre-ăm); conj. prez. 3 să procreéze; ger. procreấnd (-cre-ând); part. procreát
procreare
PROCREÁ, procreez, vb. I. Intranz. și tranz. A da naștere, a da viață; a zămisli, a concepe; a se reproduce, a naște. [Pr.: -cre-a] – Din fr. procréer. DOOM
procreá (pro-cre-a) vb., ind. prez. 3 procreeáză, 1 pl. procreắm (-cre-ăm); conj. prez. 3 să procreéze; ger. procreấnd (-cre-ând); part. procreát
procreare
PROCREÁRE, procreări, s. f. Acțiunea de a procrea și rezultatul ei; procreație. [Pr.: -cre-a-] – V. procrea. DOOM
procreáre (pro-cre-a-) s. f., g.-d. art. procreắrii; pl. procreắri
procrearea
PROCREÁRE, procreări, s. f. Acțiunea de a procrea și rezultatul ei; procreație. [Pr.: -cre-a-] – V. procrea. DOOM
procreáre (pro-cre-a-) s. f., g.-d. art. procreắrii; pl. procreắri
procreară
PROCREÁ, procreez, vb. I. Intranz. și tranz. A da naștere, a da viață; a zămisli, a concepe; a se reproduce, a naște. [Pr.: -cre-a] – Din fr. procréer. DOOM
procreá (pro-cre-a) vb., ind. prez. 3 procreeáză, 1 pl. procreắm (-cre-ăm); conj. prez. 3 să procreéze; ger. procreấnd (-cre-ând); part. procreát
procrearăm
PROCREÁ, procreez, vb. I. Intranz. și tranz. A da naștere, a da viață; a zămisli, a concepe; a se reproduce, a naște. [Pr.: -cre-a] – Din fr. procréer. DOOM
procreá (pro-cre-a) vb., ind. prez. 3 procreeáză, 1 pl. procreắm (-cre-ăm); conj. prez. 3 să procreéze; ger. procreấnd (-cre-ând); part. procreát
procrearăți
PROCREÁ, procreez, vb. I. Intranz. și tranz. A da naștere, a da viață; a zămisli, a concepe; a se reproduce, a naște. [Pr.: -cre-a] – Din fr. procréer. DOOM
procreá (pro-cre-a) vb., ind. prez. 3 procreeáză, 1 pl. procreắm (-cre-ăm); conj. prez. 3 să procreéze; ger. procreấnd (-cre-ând); part. procreát
procrease
PROCREÁ, procreez, vb. I. Intranz. și tranz. A da naștere, a da viață; a zămisli, a concepe; a se reproduce, a naște. [Pr.: -cre-a] – Din fr. procréer. DOOM
procreá (pro-cre-a) vb., ind. prez. 3 procreeáză, 1 pl. procreắm (-cre-ăm); conj. prez. 3 să procreéze; ger. procreấnd (-cre-ând); part. procreát
procreasem
PROCREÁ, procreez, vb. I. Intranz. și tranz. A da naștere, a da viață; a zămisli, a concepe; a se reproduce, a naște. [Pr.: -cre-a] – Din fr. procréer. DOOM
procreá (pro-cre-a) vb., ind. prez. 3 procreeáză, 1 pl. procreắm (-cre-ăm); conj. prez. 3 să procreéze; ger. procreấnd (-cre-ând); part. procreát
procreaseră
PROCREÁ, procreez, vb. I. Intranz. și tranz. A da naștere, a da viață; a zămisli, a concepe; a se reproduce, a naște. [Pr.: -cre-a] – Din fr. procréer. DOOM
procreá (pro-cre-a) vb., ind. prez. 3 procreeáză, 1 pl. procreắm (-cre-ăm); conj. prez. 3 să procreéze; ger. procreấnd (-cre-ând); part. procreát
procreaserăm
PROCREÁ, procreez, vb. I. Intranz. și tranz. A da naștere, a da viață; a zămisli, a concepe; a se reproduce, a naște. [Pr.: -cre-a] – Din fr. procréer. DOOM
procreá (pro-cre-a) vb., ind. prez. 3 procreeáză, 1 pl. procreắm (-cre-ăm); conj. prez. 3 să procreéze; ger. procreấnd (-cre-ând); part. procreát
procreaserăți
PROCREÁ, procreez, vb. I. Intranz. și tranz. A da naștere, a da viață; a zămisli, a concepe; a se reproduce, a naște. [Pr.: -cre-a] – Din fr. procréer. DOOM
procreá (pro-cre-a) vb., ind. prez. 3 procreeáză, 1 pl. procreắm (-cre-ăm); conj. prez. 3 să procreéze; ger. procreấnd (-cre-ând); part. procreát
procreaseși
PROCREÁ, procreez, vb. I. Intranz. și tranz. A da naștere, a da viață; a zămisli, a concepe; a se reproduce, a naște. [Pr.: -cre-a] – Din fr. procréer. DOOM
procreá (pro-cre-a) vb., ind. prez. 3 procreeáză, 1 pl. procreắm (-cre-ăm); conj. prez. 3 să procreéze; ger. procreấnd (-cre-ând); part. procreát
procreaseți
PROCREÁ, procreez, vb. I. Intranz. și tranz. A da naștere, a da viață; a zămisli, a concepe; a se reproduce, a naște. [Pr.: -cre-a] – Din fr. procréer. DOOM
procreá (pro-cre-a) vb., ind. prez. 3 procreeáză, 1 pl. procreắm (-cre-ăm); conj. prez. 3 să procreéze; ger. procreấnd (-cre-ând); part. procreát
procreat
PROCREÁ, procreez, vb. I. Intranz. și tranz. A da naștere, a da viață; a zămisli, a concepe; a se reproduce, a naște. [Pr.: -cre-a] – Din fr. procréer. DOOM
procreá (pro-cre-a) vb., ind. prez. 3 procreeáză, 1 pl. procreắm (-cre-ăm); conj. prez. 3 să procreéze; ger. procreấnd (-cre-ând); part. procreát
procreat
PROCREÁ, procreez, vb. I. Intranz. și tranz. A da naștere, a da viață; a zămisli, a concepe; a se reproduce, a naște. [Pr.: -cre-a] – Din fr. procréer.
procreativ
PROCREATÍV, -Ă, procreativi, -e, adj. (Livr.) Procreator. [Pr.: -cre-a-] – Procrea + suf. -(a)tiv.
procreativa
PROCREATÍV, -Ă, procreativi, -e, adj. (Livr.) Procreator. [Pr.: -cre-a-] – Procrea + suf. -(a)tiv.
procreative
PROCREATÍV, -Ă, procreativi, -e, adj. (Livr.) Procreator. [Pr.: -cre-a-] – Procrea + suf. -(a)tiv.
procreativei
PROCREATÍV, -Ă, procreativi, -e, adj. (Livr.) Procreator. [Pr.: -cre-a-] – Procrea + suf. -(a)tiv.
procreativele
PROCREATÍV, -Ă, procreativi, -e, adj. (Livr.) Procreator. [Pr.: -cre-a-] – Procrea + suf. -(a)tiv.
procreativelor
PROCREATÍV, -Ă, procreativi, -e, adj. (Livr.) Procreator. [Pr.: -cre-a-] – Procrea + suf. -(a)tiv.
procreativi
PROCREATÍV, -Ă, procreativi, -e, adj. (Livr.) Procreator. [Pr.: -cre-a-] – Procrea + suf. -(a)tiv.
procreativii
PROCREATÍV, -Ă, procreativi, -e, adj. (Livr.) Procreator. [Pr.: -cre-a-] – Procrea + suf. -(a)tiv.
procreativilor
PROCREATÍV, -Ă, procreativi, -e, adj. (Livr.) Procreator. [Pr.: -cre-a-] – Procrea + suf. -(a)tiv.
procreativul
PROCREATÍV, -Ă, procreativi, -e, adj. (Livr.) Procreator. [Pr.: -cre-a-] – Procrea + suf. -(a)tiv.
procreativului
PROCREATÍV, -Ă, procreativi, -e, adj. (Livr.) Procreator. [Pr.: -cre-a-] – Procrea + suf. -(a)tiv.
procreatoare
PROCREATÓR, -OÁRE, procreatori, -oare, adj. (Rar) Care procreează. [Pr.: -cre-a-] – Din fr. procréateur. DOOM
procreatór (rar) (pro-cre-a-) adj. m., pl. procreatóri; f. sg. și pl. procreatoáre
procreatoarea
PROCREATÓR, -OÁRE, procreatori, -oare, adj. (Rar) Care procreează. [Pr.: -cre-a-] – Din fr. procréateur. DOOM
procreatór (rar) (pro-cre-a-) adj. m., pl. procreatóri; f. sg. și pl. procreatoáre
procreatoarei
PROCREATÓR, -OÁRE, procreatori, -oare, adj. (Rar) Care procreează. [Pr.: -cre-a-] – Din fr. procréateur. DOOM
procreatór (rar) (pro-cre-a-) adj. m., pl. procreatóri; f. sg. și pl. procreatoáre
procreatoarele
PROCREATÓR, -OÁRE, procreatori, -oare, adj. (Rar) Care procreează. [Pr.: -cre-a-] – Din fr. procréateur. DOOM
procreatór (rar) (pro-cre-a-) adj. m., pl. procreatóri; f. sg. și pl. procreatoáre
procreatoarelor
PROCREATÓR, -OÁRE, procreatori, -oare, adj. (Rar) Care procreează. [Pr.: -cre-a-] – Din fr. procréateur. DOOM
procreatór (rar) (pro-cre-a-) adj. m., pl. procreatóri; f. sg. și pl. procreatoáre
procreator
PROCREATÓR, -OÁRE, procreatori, -oare, adj. (Rar) Care procreează. [Pr.: -cre-a-] – Din fr. procréateur. DOOM
procreatór (rar) (pro-cre-a-) adj. m., pl. procreatóri; f. sg. și pl. procreatoáre
procreatori
PROCREATÓR, -OÁRE, procreatori, -oare, adj. (Rar) Care procreează. [Pr.: -cre-a-] – Din fr. procréateur. DOOM
procreatór (rar) (pro-cre-a-) adj. m., pl. procreatóri; f. sg. și pl. procreatoáre
procreatorii
PROCREATÓR, -OÁRE, procreatori, -oare, adj. (Rar) Care procreează. [Pr.: -cre-a-] – Din fr. procréateur. DOOM
procreatór (rar) (pro-cre-a-) adj. m., pl. procreatóri; f. sg. și pl. procreatoáre
procreatorilor
PROCREATÓR, -OÁRE, procreatori, -oare, adj. (Rar) Care procreează. [Pr.: -cre-a-] – Din fr. procréateur. DOOM
procreatór (rar) (pro-cre-a-) adj. m., pl. procreatóri; f. sg. și pl. procreatoáre
procreatorul
PROCREATÓR, -OÁRE, procreatori, -oare, adj. (Rar) Care procreează. [Pr.: -cre-a-] – Din fr. procréateur. DOOM
procreatór (rar) (pro-cre-a-) adj. m., pl. procreatóri; f. sg. și pl. procreatoáre
procreatorului
PROCREATÓR, -OÁRE, procreatori, -oare, adj. (Rar) Care procreează. [Pr.: -cre-a-] – Din fr. procréateur. DOOM
procreatór (rar) (pro-cre-a-) adj. m., pl. procreatóri; f. sg. și pl. procreatoáre
procreau
PROCREÁ, procreez, vb. I. Intranz. și tranz. A da naștere, a da viață; a zămisli, a concepe; a se reproduce, a naște. [Pr.: -cre-a] – Din fr. procréer. DOOM
procreá (pro-cre-a) vb., ind. prez. 3 procreeáză, 1 pl. procreắm (-cre-ăm); conj. prez. 3 să procreéze; ger. procreấnd (-cre-ând); part. procreát
procreași
PROCREÁ, procreez, vb. I. Intranz. și tranz. A da naștere, a da viață; a zămisli, a concepe; a se reproduce, a naște. [Pr.: -cre-a] – Din fr. procréer. DOOM
procreá (pro-cre-a) vb., ind. prez. 3 procreeáză, 1 pl. procreắm (-cre-ăm); conj. prez. 3 să procreéze; ger. procreấnd (-cre-ând); part. procreát
procreați
PROCREÁ, procreez, vb. I. Intranz. și tranz. A da naștere, a da viață; a zămisli, a concepe; a se reproduce, a naște. [Pr.: -cre-a] – Din fr. procréer. DOOM
procreá (pro-cre-a) vb., ind. prez. 3 procreeáză, 1 pl. procreắm (-cre-ăm); conj. prez. 3 să procreéze; ger. procreấnd (-cre-ând); part. procreát
procreația
PROCREÁȚIE, procreații, s. f. Procreare. [Pr.: -cre-a-] – Din fr. procréation. DOOM
procreáție (pro-cre-a-ți-e) s. f., art. procreáția (-ți-a), g.-d. art. procreáției; pl. procreáții, art. procreáțiile (-ți-i-)
procreație
PROCREÁȚIE, procreații, s. f. Procreare. [Pr.: -cre-a-] – Din fr. procréation. DOOM
procreáție (pro-cre-a-ți-e) s. f., art. procreáția (-ți-a), g.-d. art. procreáției; pl. procreáții, art. procreáțiile (-ți-i-)
procreației
PROCREÁȚIE, procreații, s. f. Procreare. [Pr.: -cre-a-] – Din fr. procréation. DOOM
procreáție (pro-cre-a-ți-e) s. f., art. procreáția (-ți-a), g.-d. art. procreáției; pl. procreáții, art. procreáțiile (-ți-i-)
procreații
PROCREÁȚIE, procreații, s. f. Procreare. [Pr.: -cre-a-] – Din fr. procréation. DOOM
procreáție (pro-cre-a-ți-e) s. f., art. procreáția (-ți-a), g.-d. art. procreáției; pl. procreáții, art. procreáțiile (-ți-i-)
procreațiile
PROCREÁȚIE, procreații, s. f. Procreare. [Pr.: -cre-a-] – Din fr. procréation. DOOM
procreáție (pro-cre-a-ți-e) s. f., art. procreáția (-ți-a), g.-d. art. procreáției; pl. procreáții, art. procreáțiile (-ți-i-)
procreațiilor
PROCREÁȚIE, procreații, s. f. Procreare. [Pr.: -cre-a-] – Din fr. procréation. DOOM
procreáție (pro-cre-a-ți-e) s. f., art. procreáția (-ți-a), g.-d. art. procreáției; pl. procreáții, art. procreáțiile (-ți-i-)
procreațiune
PROCREAȚIÚNE s.f. v. procreație.
procreează
PROCREÁ, procreez, vb. I. Intranz. și tranz. A da naștere, a da viață; a zămisli, a concepe; a se reproduce, a naște. [Pr.: -cre-a] – Din fr. procréer. DOOM
procreá (pro-cre-a) vb., ind. prez. 3 procreeáză, 1 pl. procreắm (-cre-ăm); conj. prez. 3 să procreéze; ger. procreấnd (-cre-ând); part. procreát
procreez
PROCREÁ, procreez, vb. I. Intranz. și tranz. A da naștere, a da viață; a zămisli, a concepe; a se reproduce, a naște. [Pr.: -cre-a] – Din fr. procréer. DOOM
procreá (pro-cre-a) vb., ind. prez. 3 procreeáză, 1 pl. procreắm (-cre-ăm); conj. prez. 3 să procreéze; ger. procreấnd (-cre-ând); part. procreát
procreeze
PROCREÁ, procreez, vb. I. Intranz. și tranz. A da naștere, a da viață; a zămisli, a concepe; a se reproduce, a naște. [Pr.: -cre-a] – Din fr. procréer. DOOM
procreá (pro-cre-a) vb., ind. prez. 3 procreeáză, 1 pl. procreắm (-cre-ăm); conj. prez. 3 să procreéze; ger. procreấnd (-cre-ând); part. procreát
procreezi
PROCREÁ, procreez, vb. I. Intranz. și tranz. A da naștere, a da viață; a zămisli, a concepe; a se reproduce, a naște. [Pr.: -cre-a] – Din fr. procréer. DOOM
procreá (pro-cre-a) vb., ind. prez. 3 procreeáză, 1 pl. procreắm (-cre-ăm); conj. prez. 3 să procreéze; ger. procreấnd (-cre-ând); part. procreát
procreând
PROCREÁ, procreez, vb. I. Intranz. și tranz. A da naștere, a da viață; a zămisli, a concepe; a se reproduce, a naște. [Pr.: -cre-a] – Din fr. procréer. DOOM
procreá (pro-cre-a) vb., ind. prez. 3 procreeáză, 1 pl. procreắm (-cre-ăm); conj. prez. 3 să procreéze; ger. procreấnd (-cre-ând); part. procreát
procreînd
PROCREÁ, procreez, vb. I. Intranz. și tranz. A da naștere, a da viață; a zămisli, a concepe; a se reproduce, a naște. [Pr.: -cre-a] – Din fr. procréer. DOOM
procreá (pro-cre-a) vb., ind. prez. 3 procreeáză, 1 pl. procreắm (-cre-ăm); conj. prez. 3 să procreéze; ger. procreấnd (-cre-ând); part. procreát
procreări
PROCREÁRE, procreări, s. f. Acțiunea de a procrea și rezultatul ei; procreație. [Pr.: -cre-a-] – V. procrea. DOOM
procreáre (pro-cre-a-) s. f., g.-d. art. procreắrii; pl. procreắri
procreării
PROCREÁRE, procreări, s. f. Acțiunea de a procrea și rezultatul ei; procreație. [Pr.: -cre-a-] – V. procrea. DOOM
procreáre (pro-cre-a-) s. f., g.-d. art. procreắrii; pl. procreắri
procreările
PROCREÁRE, procreări, s. f. Acțiunea de a procrea și rezultatul ei; procreație. [Pr.: -cre-a-] – V. procrea. DOOM
procreáre (pro-cre-a-) s. f., g.-d. art. procreắrii; pl. procreắri
procreărilor
PROCREÁRE, procreări, s. f. Acțiunea de a procrea și rezultatul ei; procreație. [Pr.: -cre-a-] – V. procrea. DOOM
procreáre (pro-cre-a-) s. f., g.-d. art. procreắrii; pl. procreắri
procrida
Procrida = Procris.
procris
Procris, fiica lui Erechtheus, regele cetății Athenae, și soția lui Cephalus. Gelozia ei față de acesta din urmă i-a atras moartea (v. Cephalus).
procrust
Proc(r)ust = Procrustes.
procrustes
Procrustes v. Damastes.
proct
PROCT- v. procto-.
proctalgia
PROCTALGÍE, proctalgii, s. f. (Med.) Durere a anusului. – Din fr. proctalgie.
proctalgie
PROCTALGÍE, proctalgii, s. f. (Med.) Durere a anusului. – Din fr. proctalgie.
proctalgiei
PROCTALGÍE, proctalgii, s. f. (Med.) Durere a anusului. – Din fr. proctalgie.
proctalgii
PROCTALGÍE, proctalgii, s. f. (Med.) Durere a anusului. – Din fr. proctalgie.
proctalgiile
PROCTALGÍE, proctalgii, s. f. (Med.) Durere a anusului. – Din fr. proctalgie.
proctalgiilor
PROCTALGÍE, proctalgii, s. f. (Med.) Durere a anusului. – Din fr. proctalgie.
proctectazia
PROCTECTAZÍE, proctectazii, s. f. (Med.) Dilatație a anusului sau a rectului. – Din fr. proctectasie.
proctectazie
PROCTECTAZÍE, proctectazii, s. f. (Med.) Dilatație a anusului sau a rectului. – Din fr. proctectasie.
proctectaziei
PROCTECTAZÍE, proctectazii, s. f. (Med.) Dilatație a anusului sau a rectului. – Din fr. proctectasie.
proctectazii
PROCTECTAZÍE, proctectazii, s. f. (Med.) Dilatație a anusului sau a rectului. – Din fr. proctectasie.
proctectaziile
PROCTECTAZÍE, proctectazii, s. f. (Med.) Dilatație a anusului sau a rectului. – Din fr. proctectasie.
proctectaziilor
PROCTECTAZÍE, proctectazii, s. f. (Med.) Dilatație a anusului sau a rectului. – Din fr. proctectasie.
proctectomia
PROCTECTOMÍE, proctectomii, s. f. (Med.) Rezecție a unei părți a rectului. – Din fr. proctectomie.
proctectomie
PROCTECTOMÍE, proctectomii, s. f. (Med.) Rezecție a unei părți a rectului. – Din fr. proctectomie.
proctectomiei
PROCTECTOMÍE, proctectomii, s. f. (Med.) Rezecție a unei părți a rectului. – Din fr. proctectomie.
proctectomii
PROCTECTOMÍE, proctectomii, s. f. (Med.) Rezecție a unei părți a rectului. – Din fr. proctectomie.
proctectomiile
PROCTECTOMÍE, proctectomii, s. f. (Med.) Rezecție a unei părți a rectului. – Din fr. proctectomie.
proctectomiilor
PROCTECTOMÍE, proctectomii, s. f. (Med.) Rezecție a unei părți a rectului. – Din fr. proctectomie.
proctita
PROCTÍTĂ, proctite, s. f. (Med.) Inflamație a anusului; rectită. – Din fr. proctite.
proctite
PROCTÍTĂ, proctite, s. f. (Med.) Inflamație a anusului; rectită. – Din fr. proctite.
proctitei
PROCTÍTĂ, proctite, s. f. (Med.) Inflamație a anusului; rectită. – Din fr. proctite.
proctitele
PROCTÍTĂ, proctite, s. f. (Med.) Inflamație a anusului; rectită. – Din fr. proctite.
proctitelor
PROCTÍTĂ, proctite, s. f. (Med.) Inflamație a anusului; rectită. – Din fr. proctite.
procto
PROCTO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) anus”, „din regiunea, al anusului”. [Var. proct-. / < fr., it. procto-, cf. gr. proktos].
proctolog
PROCTOLÓG, -Ă s.m. și f. Medic specialist în proctologie. [< fr. proctologue].
proctologa
PROCTOLÓG, -Ă s.m. și f. Medic specialist în proctologie. [< fr. proctologue].
proctologe
PROCTOLÓG, -Ă s.m. și f. Medic specialist în proctologie. [< fr. proctologue].
proctologei
PROCTOLÓG, -Ă s.m. și f. Medic specialist în proctologie. [< fr. proctologue].
proctologele
PROCTOLÓG, -Ă s.m. și f. Medic specialist în proctologie. [< fr. proctologue].
proctologelor
PROCTOLÓG, -Ă s.m. și f. Medic specialist în proctologie. [< fr. proctologue].
proctologi
PROCTOLÓG, -Ă s.m. și f. Medic specialist în proctologie. [< fr. proctologue].
proctologia
PROCTOLOGÍE s.f. Disciplină medicală care se ocupă cu afecțiunile anusului sau rectului. [Gen. -iei. / < fr. proctologie, cf. gr. proktos – anus, logos – știință].
proctologie
PROCTOLOGÍE s.f. Disciplină medicală care se ocupă cu afecțiunile anusului sau rectului. [Gen. -iei. / < fr. proctologie, cf. gr. proktos – anus, logos – știință].
proctologiei
PROCTOLOGÍE s.f. Disciplină medicală care se ocupă cu afecțiunile anusului sau rectului. [Gen. -iei. / < fr. proctologie, cf. gr. proktos – anus, logos – știință].
proctologii
PROCTOLÓG, -Ă s.m. și f. Medic specialist în proctologie. [< fr. proctologue].
proctologii
PROCTOLOGÍE s.f. Disciplină medicală care se ocupă cu afecțiunile anusului sau rectului. [Gen. -iei. / < fr. proctologie, cf. gr. proktos – anus, logos – știință].
proctologilor
PROCTOLÓG, -Ă s.m. și f. Medic specialist în proctologie. [< fr. proctologue].
proctologul
PROCTOLÓG, -Ă s.m. și f. Medic specialist în proctologie. [< fr. proctologue].
proctologului
PROCTOLÓG, -Ă s.m. și f. Medic specialist în proctologie. [< fr. proctologue].
proctoplastia
PROCTOPLASTÍE, proctoplastii, s. f. (Med.) Creare sau refacere chirurgicală a orificiului anal. – Din fr. proctoplastie.
proctoplastie
PROCTOPLASTÍE, proctoplastii, s. f. (Med.) Creare sau refacere chirurgicală a orificiului anal. – Din fr. proctoplastie.
proctoplastiei
PROCTOPLASTÍE, proctoplastii, s. f. (Med.) Creare sau refacere chirurgicală a orificiului anal. – Din fr. proctoplastie.
proctoplastii
PROCTOPLASTÍE, proctoplastii, s. f. (Med.) Creare sau refacere chirurgicală a orificiului anal. – Din fr. proctoplastie.
proctoplastiile
PROCTOPLASTÍE, proctoplastii, s. f. (Med.) Creare sau refacere chirurgicală a orificiului anal. – Din fr. proctoplastie.
proctoplastiilor
PROCTOPLASTÍE, proctoplastii, s. f. (Med.) Creare sau refacere chirurgicală a orificiului anal. – Din fr. proctoplastie.
proctor
PRÓCTOR s.m. (Rar) Numele unor funcționari însărcinați cu supravegherea disciplinei în universitățile engleze de la Oxford și Cambridge. [< engl., fr. proctor].
proctoragie
PROCTORAGÍE s.f. (Med.) Rectoragie. [Gen. -iei. / < fr. proctorrhagie, cf. gr. proktos – anus, rhegnynai – a curge].
proctoree
PROCTORÉE s.f. (Med.) Scurgere mucoasă prin anus. [Pron. -re-e. / < fr. proctorrhée].
proctori
PRÓCTOR s.m. (Rar) Numele unor funcționari însărcinați cu supravegherea disciplinei în universitățile engleze de la Oxford și Cambridge. [< engl., fr. proctor].
proctorii
PRÓCTOR s.m. (Rar) Numele unor funcționari însărcinați cu supravegherea disciplinei în universitățile engleze de la Oxford și Cambridge. [< engl., fr. proctor].
proctorilor
PRÓCTOR s.m. (Rar) Numele unor funcționari însărcinați cu supravegherea disciplinei în universitățile engleze de la Oxford și Cambridge. [< engl., fr. proctor].
proctorul
PRÓCTOR s.m. (Rar) Numele unor funcționari însărcinați cu supravegherea disciplinei în universitățile engleze de la Oxford și Cambridge. [< engl., fr. proctor].
proctorului
PRÓCTOR s.m. (Rar) Numele unor funcționari însărcinați cu supravegherea disciplinei în universitățile engleze de la Oxford și Cambridge. [< engl., fr. proctor].
proctoscopia
PROCTOSCOPÍE, proctoscopii, s. f. (Med.) Rectoscopie. – Din fr. proctoscopie, engl. proctoscopy.
proctoscopie
PROCTOSCOPÍE, proctoscopii, s. f. (Med.) Rectoscopie. – Din fr. proctoscopie, engl. proctoscopy.
proctoscopiei
PROCTOSCOPÍE, proctoscopii, s. f. (Med.) Rectoscopie. – Din fr. proctoscopie, engl. proctoscopy.
proctoscopii
PROCTOSCOPÍE, proctoscopii, s. f. (Med.) Rectoscopie. – Din fr. proctoscopie, engl. proctoscopy.
proctoscopiile
PROCTOSCOPÍE, proctoscopii, s. f. (Med.) Rectoscopie. – Din fr. proctoscopie, engl. proctoscopy.
proctoscopiilor
PROCTOSCOPÍE, proctoscopii, s. f. (Med.) Rectoscopie. – Din fr. proctoscopie, engl. proctoscopy.
proctotomie
PROCTOTOMÍE s.f. (Med.) Secționare chirurgicală a anusului. [Gen. -iei. / < fr. proctotomie, cf. gr. proktos – anus, tome – tăiere].
procumbens
RUMENEÁLĂ, (2, 3) rumenele, s. f. 1. Culoare rumenă, roșeață. 2. (Pop.) Fard, suliman, dresuri. 3. Plantă erbacee din familia rozaceelor, cu tulpina întinsă pe pământ și cu flori de culoare galbenă (Potentilla procumbens). – Rumeni + suf. -eală.
procumbent
PROCUMBÉNT, -Ă adj. (Despre tulpină) Care stă culcată pe pământ, având numai vârful îndreptat în sus. [< lat. procumbens].
procumbenta
PROCUMBÉNT, -Ă adj. (Despre tulpină) Care stă culcată pe pământ, având numai vârful îndreptat în sus. [< lat. procumbens].
procumbente
PROCUMBÉNT, -Ă adj. (Despre tulpină) Care stă culcată pe pământ, având numai vârful îndreptat în sus. [< lat. procumbens].
procumbentei
PROCUMBÉNT, -Ă adj. (Despre tulpină) Care stă culcată pe pământ, având numai vârful îndreptat în sus. [< lat. procumbens].
procumbentele
PROCUMBÉNT, -Ă adj. (Despre tulpină) Care stă culcată pe pământ, având numai vârful îndreptat în sus. [< lat. procumbens].
procumbentelor
PROCUMBÉNT, -Ă adj. (Despre tulpină) Care stă culcată pe pământ, având numai vârful îndreptat în sus. [< lat. procumbens].
procumbentul
PROCUMBÉNT, -Ă adj. (Despre tulpină) Care stă culcată pe pământ, având numai vârful îndreptat în sus. [< lat. procumbens].
procumbentului
PROCUMBÉNT, -Ă adj. (Despre tulpină) Care stă culcată pe pământ, având numai vârful îndreptat în sus. [< lat. procumbens].
procumbenți
PROCUMBÉNT, -Ă adj. (Despre tulpină) Care stă culcată pe pământ, având numai vârful îndreptat în sus. [< lat. procumbens].
procumbenții
PROCUMBÉNT, -Ă adj. (Despre tulpină) Care stă culcată pe pământ, având numai vârful îndreptat în sus. [< lat. procumbens].
procumbenților
PROCUMBÉNT, -Ă adj. (Despre tulpină) Care stă culcată pe pământ, având numai vârful îndreptat în sus. [< lat. procumbens].
procur
PROCURÁ, procúr, vb. I. Tranz. 1. A face rost de ceva, a obține ceva, a achiziționa. 2. A produce, a provoca, a pricinui. – Din fr. procurér, lat. procurare. DOOM
procurá (a ~) vb., ind. prez. 3 procúră
procura
PROCURÁ, procúr, vb. I. Tranz. 1. A face rost de ceva, a obține ceva, a achiziționa. 2. A produce, a provoca, a pricinui. – Din fr. procurér, lat. procurare. DOOM
procurá (a ~) vb., ind. prez. 3 procúră
procura
PROCÚRĂ, procuri, s. f. Împuternicire legalizată prin care cineva poate reprezenta o persoană fizică sau juridică și poate acționa în numele acesteia; (concr.) act prin care se dă această împuternicire; mandat. – Din germ. Prokura. DOOM
procúră s. f., g.-d. art. procúrii; pl. procúri
procurai
PROCURÁ, procúr, vb. I. Tranz. 1. A face rost de ceva, a obține ceva, a achiziționa. 2. A produce, a provoca, a pricinui. – Din fr. procurér, lat. procurare. DOOM
procurá (a ~) vb., ind. prez. 3 procúră
procuram
PROCURÁ, procúr, vb. I. Tranz. 1. A face rost de ceva, a obține ceva, a achiziționa. 2. A produce, a provoca, a pricinui. – Din fr. procurér, lat. procurare. DOOM
procurá (a ~) vb., ind. prez. 3 procúră
procurant
PROCURÁNT s.m. (Rar) Procurator (2) [în DN]. [< fr., it. procurante].
procurantă
PROCURÁNT s.m. (Rar) Procurator (2) [în DN]. [< fr., it. procurante].
procurare
PROCURÁ, procúr, vb. I. Tranz. 1. A face rost de ceva, a obține ceva, a achiziționa. 2. A produce, a provoca, a pricinui. – Din fr. procurér, lat. procurare. DOOM
procurá (a ~) vb., ind. prez. 3 procúră
procurare
PROCURÁRE, procurări, s. f. Acțiunea de a procura și rezultatul ei. – V. procura. DOOM
procuráre s. f., g.-d. art. procurắrii; pl. procurắri
procurarea
PROCURÁRE, procurări, s. f. Acțiunea de a procura și rezultatul ei. – V. procura. DOOM
procuráre s. f., g.-d. art. procurắrii; pl. procurắri
procurară
PROCURÁ, procúr, vb. I. Tranz. 1. A face rost de ceva, a obține ceva, a achiziționa. 2. A produce, a provoca, a pricinui. – Din fr. procurér, lat. procurare. DOOM
procurá (a ~) vb., ind. prez. 3 procúră
procurarăm
PROCURÁ, procúr, vb. I. Tranz. 1. A face rost de ceva, a obține ceva, a achiziționa. 2. A produce, a provoca, a pricinui. – Din fr. procurér, lat. procurare. DOOM
procurá (a ~) vb., ind. prez. 3 procúră
procurarăți
PROCURÁ, procúr, vb. I. Tranz. 1. A face rost de ceva, a obține ceva, a achiziționa. 2. A produce, a provoca, a pricinui. – Din fr. procurér, lat. procurare. DOOM
procurá (a ~) vb., ind. prez. 3 procúră
procurase
PROCURÁ, procúr, vb. I. Tranz. 1. A face rost de ceva, a obține ceva, a achiziționa. 2. A produce, a provoca, a pricinui. – Din fr. procurér, lat. procurare. DOOM
procurá (a ~) vb., ind. prez. 3 procúră
procurasem
PROCURÁ, procúr, vb. I. Tranz. 1. A face rost de ceva, a obține ceva, a achiziționa. 2. A produce, a provoca, a pricinui. – Din fr. procurér, lat. procurare. DOOM
procurá (a ~) vb., ind. prez. 3 procúră
procuraseră
PROCURÁ, procúr, vb. I. Tranz. 1. A face rost de ceva, a obține ceva, a achiziționa. 2. A produce, a provoca, a pricinui. – Din fr. procurér, lat. procurare. DOOM
procurá (a ~) vb., ind. prez. 3 procúră
procuraserăm
PROCURÁ, procúr, vb. I. Tranz. 1. A face rost de ceva, a obține ceva, a achiziționa. 2. A produce, a provoca, a pricinui. – Din fr. procurér, lat. procurare. DOOM
procurá (a ~) vb., ind. prez. 3 procúră
procuraserăți
PROCURÁ, procúr, vb. I. Tranz. 1. A face rost de ceva, a obține ceva, a achiziționa. 2. A produce, a provoca, a pricinui. – Din fr. procurér, lat. procurare. DOOM
procurá (a ~) vb., ind. prez. 3 procúră
procuraseși
PROCURÁ, procúr, vb. I. Tranz. 1. A face rost de ceva, a obține ceva, a achiziționa. 2. A produce, a provoca, a pricinui. – Din fr. procurér, lat. procurare. DOOM
procurá (a ~) vb., ind. prez. 3 procúră
procuraseți
PROCURÁ, procúr, vb. I. Tranz. 1. A face rost de ceva, a obține ceva, a achiziționa. 2. A produce, a provoca, a pricinui. – Din fr. procurér, lat. procurare. DOOM
procurá (a ~) vb., ind. prez. 3 procúră
procurat
PROCURÁ, procúr, vb. I. Tranz. 1. A face rost de ceva, a obține ceva, a achiziționa. 2. A produce, a provoca, a pricinui. – Din fr. procurér, lat. procurare. DOOM
procurá (a ~) vb., ind. prez. 3 procúră
procurat
PROCURÁ, procúr, vb. I. Tranz. 1. A face rost de ceva, a obține ceva. 2. A produce, a provoca, a pricinui. – Din fr. procurer, lat. procurare.
procuratoare
PROCURATÓR, procuratori, s. m. 1. Magistrat roman, ales de obicei dintre liberți, însărcinat cu strângerea dărilor și cu conducerea provinciilor imperiale. 2. Înalt demnitar în republicile Veneția și Genova, în Evul Mediu. 3. Persoană care acționează în numele cuiva, pe baza unei procuri; mandatar. – Din fr. procurateur, lat. procurator, -oris. DOOM
procuratór s. m., pl. procuratóri
procuratoarea
PROCURATÓR, procuratori, s. m. 1. Magistrat roman, ales de obicei dintre liberți, însărcinat cu strângerea dărilor și cu conducerea provinciilor imperiale. 2. Înalt demnitar în republicile Veneția și Genova, în Evul Mediu. 3. Persoană care acționează în numele cuiva, pe baza unei procuri; mandatar. – Din fr. procurateur, lat. procurator, -oris. DOOM
procuratór s. m., pl. procuratóri
procuratoarei
PROCURATÓR, procuratori, s. m. 1. Magistrat roman, ales de obicei dintre liberți, însărcinat cu strângerea dărilor și cu conducerea provinciilor imperiale. 2. Înalt demnitar în republicile Veneția și Genova, în Evul Mediu. 3. Persoană care acționează în numele cuiva, pe baza unei procuri; mandatar. – Din fr. procurateur, lat. procurator, -oris. DOOM
procuratór s. m., pl. procuratóri
procuratoarele
PROCURATÓR, procuratori, s. m. 1. Magistrat roman, ales de obicei dintre liberți, însărcinat cu strângerea dărilor și cu conducerea provinciilor imperiale. 2. Înalt demnitar în republicile Veneția și Genova, în Evul Mediu. 3. Persoană care acționează în numele cuiva, pe baza unei procuri; mandatar. – Din fr. procurateur, lat. procurator, -oris. DOOM
procuratór s. m., pl. procuratóri
procuratoarelor
PROCURATÓR, procuratori, s. m. 1. Magistrat roman, ales de obicei dintre liberți, însărcinat cu strângerea dărilor și cu conducerea provinciilor imperiale. 2. Înalt demnitar în republicile Veneția și Genova, în Evul Mediu. 3. Persoană care acționează în numele cuiva, pe baza unei procuri; mandatar. – Din fr. procurateur, lat. procurator, -oris. DOOM
procuratór s. m., pl. procuratóri
procurator
PROCURATÓR, procuratori, s. m. 1. Magistrat roman, ales de obicei dintre liberți, însărcinat cu strângerea dărilor și cu conducerea provinciilor imperiale. 2. Înalt demnitar în republicile Veneția și Genova, în Evul Mediu. 3. Persoană care acționează în numele cuiva, pe baza unei procuri; mandatar. – Din fr. procurateur, lat. procurator, -oris. DOOM
procuratór s. m., pl. procuratóri
procuratori
PROCURATÓR, procuratori, s. m. 1. Magistrat roman, ales de obicei dintre liberți, însărcinat cu strângerea dărilor și cu conducerea provinciilor imperiale. 2. Înalt demnitar în republicile Veneția și Genova, în Evul Mediu. 3. Persoană care acționează în numele cuiva, pe baza unei procuri; mandatar. – Din fr. procurateur, lat. procurator, -oris. DOOM
procuratór s. m., pl. procuratóri
procuratorii
PROCURATÓR, procuratori, s. m. 1. Magistrat roman, ales de obicei dintre liberți, însărcinat cu strângerea dărilor și cu conducerea provinciilor imperiale. 2. Înalt demnitar în republicile Veneția și Genova, în Evul Mediu. 3. Persoană care acționează în numele cuiva, pe baza unei procuri; mandatar. – Din fr. procurateur, lat. procurator, -oris. DOOM
procuratór s. m., pl. procuratóri
procuratorilor
PROCURATÓR, procuratori, s. m. 1. Magistrat roman, ales de obicei dintre liberți, însărcinat cu strângerea dărilor și cu conducerea provinciilor imperiale. 2. Înalt demnitar în republicile Veneția și Genova, în Evul Mediu. 3. Persoană care acționează în numele cuiva, pe baza unei procuri; mandatar. – Din fr. procurateur, lat. procurator, -oris. DOOM
procuratór s. m., pl. procuratóri
procuratorul
PROCURATÓR, procuratori, s. m. 1. Magistrat roman, ales de obicei dintre liberți, însărcinat cu strângerea dărilor și cu conducerea provinciilor imperiale. 2. Înalt demnitar în republicile Veneția și Genova, în Evul Mediu. 3. Persoană care acționează în numele cuiva, pe baza unei procuri; mandatar. – Din fr. procurateur, lat. procurator, -oris. DOOM
procuratór s. m., pl. procuratóri
procuratorului
PROCURATÓR, procuratori, s. m. 1. Magistrat roman, ales de obicei dintre liberți, însărcinat cu strângerea dărilor și cu conducerea provinciilor imperiale. 2. Înalt demnitar în republicile Veneția și Genova, în Evul Mediu. 3. Persoană care acționează în numele cuiva, pe baza unei procuri; mandatar. – Din fr. procurateur, lat. procurator, -oris. DOOM
procuratór s. m., pl. procuratóri
procuratura
PROCURATÚRĂ, procuraturi, s. f. Organ al puterii de stat în sarcina căruia intră supravegherea aplicării și executării legilor, trimiterea infractorilor în fața justiției, susținerea acuzării înaintea instanțelor judecătorești, precum și reprezentarea intereselor statului în instanță; p. ext. clădire în care își are sediul acest organ al puterii de stat. – Din rus. prokuratura. DOOM
procuratúră s. f., g.-d. art. procuratúrii; pl. procuratúri
procuraturi
PROCURATÚRĂ, procuraturi, s. f. Organ al puterii de stat în sarcina căruia intră supravegherea aplicării și executării legilor, trimiterea infractorilor în fața justiției, susținerea acuzării înaintea instanțelor judecătorești, precum și reprezentarea intereselor statului în instanță; p. ext. clădire în care își are sediul acest organ al puterii de stat. – Din rus. prokuratura. DOOM
procuratúră s. f., g.-d. art. procuratúrii; pl. procuratúri
procuraturii
PROCURATÚRĂ, procuraturi, s. f. Organ al puterii de stat în sarcina căruia intră supravegherea aplicării și executării legilor, trimiterea infractorilor în fața justiției, susținerea acuzării înaintea instanțelor judecătorești, precum și reprezentarea intereselor statului în instanță; p. ext. clădire în care își are sediul acest organ al puterii de stat. – Din rus. prokuratura. DOOM
procuratúră s. f., g.-d. art. procuratúrii; pl. procuratúri
procuraturile
PROCURATÚRĂ, procuraturi, s. f. Organ al puterii de stat în sarcina căruia intră supravegherea aplicării și executării legilor, trimiterea infractorilor în fața justiției, susținerea acuzării înaintea instanțelor judecătorești, precum și reprezentarea intereselor statului în instanță; p. ext. clădire în care își are sediul acest organ al puterii de stat. – Din rus. prokuratura. DOOM
procuratúră s. f., g.-d. art. procuratúrii; pl. procuratúri
procuraturilor
PROCURATÚRĂ, procuraturi, s. f. Organ al puterii de stat în sarcina căruia intră supravegherea aplicării și executării legilor, trimiterea infractorilor în fața justiției, susținerea acuzării înaintea instanțelor judecătorești, precum și reprezentarea intereselor statului în instanță; p. ext. clădire în care își are sediul acest organ al puterii de stat. – Din rus. prokuratura. DOOM
procuratúră s. f., g.-d. art. procuratúrii; pl. procuratúri
procurau
PROCURÁ, procúr, vb. I. Tranz. 1. A face rost de ceva, a obține ceva, a achiziționa. 2. A produce, a provoca, a pricinui. – Din fr. procurér, lat. procurare. DOOM
procurá (a ~) vb., ind. prez. 3 procúră
procurași
PROCURÁ, procúr, vb. I. Tranz. 1. A face rost de ceva, a obține ceva, a achiziționa. 2. A produce, a provoca, a pricinui. – Din fr. procurér, lat. procurare. DOOM
procurá (a ~) vb., ind. prez. 3 procúră
procurați
PROCURÁ, procúr, vb. I. Tranz. 1. A face rost de ceva, a obține ceva, a achiziționa. 2. A produce, a provoca, a pricinui. – Din fr. procurér, lat. procurare. DOOM
procurá (a ~) vb., ind. prez. 3 procúră
procure
PROCURÁ, procúr, vb. I. Tranz. 1. A face rost de ceva, a obține ceva, a achiziționa. 2. A produce, a provoca, a pricinui. – Din fr. procurér, lat. procurare. DOOM
procurá (a ~) vb., ind. prez. 3 procúră
procuri
PROCURÁ, procúr, vb. I. Tranz. 1. A face rost de ceva, a obține ceva, a achiziționa. 2. A produce, a provoca, a pricinui. – Din fr. procurér, lat. procurare. DOOM
procurá (a ~) vb., ind. prez. 3 procúră
procuri
PROCÚRĂ, procuri, s. f. Împuternicire legalizată prin care cineva poate reprezenta o persoană fizică sau juridică și poate acționa în numele acesteia; (concr.) act prin care se dă această împuternicire; mandat. – Din germ. Prokura. DOOM
procúră s. f., g.-d. art. procúrii; pl. procúri
procurii
PROCÚRĂ, procuri, s. f. Împuternicire legalizată prin care cineva poate reprezenta o persoană fizică sau juridică și poate acționa în numele acesteia; (concr.) act prin care se dă această împuternicire; mandat. – Din germ. Prokura. DOOM
procúră s. f., g.-d. art. procúrii; pl. procúri
procurile
PROCÚRĂ, procuri, s. f. Împuternicire legalizată prin care cineva poate reprezenta o persoană fizică sau juridică și poate acționa în numele acesteia; (concr.) act prin care se dă această împuternicire; mandat. – Din germ. Prokura. DOOM
procúră s. f., g.-d. art. procúrii; pl. procúri
procurilor
PROCÚRĂ, procuri, s. f. Împuternicire legalizată prin care cineva poate reprezenta o persoană fizică sau juridică și poate acționa în numele acesteia; (concr.) act prin care se dă această împuternicire; mandat. – Din germ. Prokura. DOOM
procúră s. f., g.-d. art. procúrii; pl. procúri
procurist
PROCURÍST, -Ă, procuriști, -ste, s. m. și f. Mandatar având de obicei împuterniciri pentru îndeplinirea actelor juridice în numele cuiva. – Din germ. Prokurist. DOOM
*procurístă s. f., g.-d. art. procurístei; pl. procuríste
procurista
PROCURÍST, -Ă, procuriști, -ste, s. m. și f. Mandatar având de obicei împuterniciri pentru îndeplinirea actelor juridice în numele cuiva. – Din germ. Prokurist. DOOM
*procurístă s. f., g.-d. art. procurístei; pl. procuríste
procuriste
PROCURÍST, -Ă, procuriști, -ste, s. m. și f. Mandatar având de obicei împuterniciri pentru îndeplinirea actelor juridice în numele cuiva. – Din germ. Prokurist. DOOM
*procurístă s. f., g.-d. art. procurístei; pl. procuríste
procuristei
PROCURÍST, -Ă, procuriști, -ste, s. m. și f. Mandatar având de obicei împuterniciri pentru îndeplinirea actelor juridice în numele cuiva. – Din germ. Prokurist. DOOM
*procurístă s. f., g.-d. art. procurístei; pl. procuríste
procuristele
PROCURÍST, -Ă, procuriști, -ste, s. m. și f. Mandatar având de obicei împuterniciri pentru îndeplinirea actelor juridice în numele cuiva. – Din germ. Prokurist. DOOM
*procurístă s. f., g.-d. art. procurístei; pl. procuríste
procuristelor
PROCURÍST, -Ă, procuriști, -ste, s. m. și f. Mandatar având de obicei împuterniciri pentru îndeplinirea actelor juridice în numele cuiva. – Din germ. Prokurist. DOOM
*procurístă s. f., g.-d. art. procurístei; pl. procuríste
procuristul
PROCURÍST, -Ă, procuriști, -ste, s. m. și f. Mandatar având de obicei împuterniciri pentru îndeplinirea actelor juridice în numele cuiva. – Din germ. Prokurist. DOOM
*procurístă s. f., g.-d. art. procurístei; pl. procuríste
procuristului
PROCURÍST, -Ă, procuriști, -ste, s. m. și f. Mandatar având de obicei împuterniciri pentru îndeplinirea actelor juridice în numele cuiva. – Din germ. Prokurist. DOOM
*procurístă s. f., g.-d. art. procurístei; pl. procuríste
procuriști
PROCURÍST, -Ă, procuriști, -ste, s. m. și f. Mandatar având de obicei împuterniciri pentru îndeplinirea actelor juridice în numele cuiva. – Din germ. Prokurist. DOOM
*procurístă s. f., g.-d. art. procurístei; pl. procuríste
procuriștii
PROCURÍST, -Ă, procuriști, -ste, s. m. și f. Mandatar având de obicei împuterniciri pentru îndeplinirea actelor juridice în numele cuiva. – Din germ. Prokurist. DOOM
*procurístă s. f., g.-d. art. procurístei; pl. procuríste
procuriștilor
PROCURÍST, -Ă, procuriști, -ste, s. m. și f. Mandatar având de obicei împuterniciri pentru îndeplinirea actelor juridice în numele cuiva. – Din germ. Prokurist. DOOM
*procurístă s. f., g.-d. art. procurístei; pl. procuríste
procuror
PROCURÓR, procurori, s. m. Magistrat membru al Parchetului, care are rolul de a exercita acțiunea penală și de a susține acuzarea; membru al procuraturii, care decide trimiterea infractorilor în fața justiției, susține acuzarea în procesele judiciare, supraveghează justa aplicare a legilor și reprezintă interesele statului într-un proces. – Din fr. procureur. DOOM
procurór s. m., pl. procuróri
procurora
PROCURÓR, procurori, s. m. Magistrat membru al Parchetului, care are rolul de a exercita acțiunea penală și de a susține acuzarea; membru al procuraturii, care decide trimiterea infractorilor în fața justiției, susține acuzarea în procesele judiciare, supraveghează justa aplicare a legilor și reprezintă interesele statului într-un proces. – Din fr. procureur. DOOM
procurór s. m., pl. procuróri
procurore
PROCURÓR, procurori, s. m. Magistrat membru al Parchetului, care are rolul de a exercita acțiunea penală și de a susține acuzarea; membru al procuraturii, care decide trimiterea infractorilor în fața justiției, susține acuzarea în procesele judiciare, supraveghează justa aplicare a legilor și reprezintă interesele statului într-un proces. – Din fr. procureur. DOOM
procurór s. m., pl. procuróri
procurorei
PROCURÓR, procurori, s. m. Magistrat membru al Parchetului, care are rolul de a exercita acțiunea penală și de a susține acuzarea; membru al procuraturii, care decide trimiterea infractorilor în fața justiției, susține acuzarea în procesele judiciare, supraveghează justa aplicare a legilor și reprezintă interesele statului într-un proces. – Din fr. procureur. DOOM
procurór s. m., pl. procuróri
procurorele
PROCURÓR, procurori, s. m. Magistrat membru al Parchetului, care are rolul de a exercita acțiunea penală și de a susține acuzarea; membru al procuraturii, care decide trimiterea infractorilor în fața justiției, susține acuzarea în procesele judiciare, supraveghează justa aplicare a legilor și reprezintă interesele statului într-un proces. – Din fr. procureur. DOOM
procurór s. m., pl. procuróri
procurorelor
PROCURÓR, procurori, s. m. Magistrat membru al Parchetului, care are rolul de a exercita acțiunea penală și de a susține acuzarea; membru al procuraturii, care decide trimiterea infractorilor în fața justiției, susține acuzarea în procesele judiciare, supraveghează justa aplicare a legilor și reprezintă interesele statului într-un proces. – Din fr. procureur. DOOM
procurór s. m., pl. procuróri
procurori
PROCURÓR, procurori, s. m. Magistrat membru al Parchetului, care are rolul de a exercita acțiunea penală și de a susține acuzarea; membru al procuraturii, care decide trimiterea infractorilor în fața justiției, susține acuzarea în procesele judiciare, supraveghează justa aplicare a legilor și reprezintă interesele statului într-un proces. – Din fr. procureur. DOOM
procurór s. m., pl. procuróri
procurorii
PROCURÓR, procurori, s. m. Magistrat membru al Parchetului, care are rolul de a exercita acțiunea penală și de a susține acuzarea; membru al procuraturii, care decide trimiterea infractorilor în fața justiției, susține acuzarea în procesele judiciare, supraveghează justa aplicare a legilor și reprezintă interesele statului într-un proces. – Din fr. procureur. DOOM
procurór s. m., pl. procuróri
procurorilor
PROCURÓR, procurori, s. m. Magistrat membru al Parchetului, care are rolul de a exercita acțiunea penală și de a susține acuzarea; membru al procuraturii, care decide trimiterea infractorilor în fața justiției, susține acuzarea în procesele judiciare, supraveghează justa aplicare a legilor și reprezintă interesele statului într-un proces. – Din fr. procureur. DOOM
procurór s. m., pl. procuróri
procurorul
PROCURÓR, procurori, s. m. Magistrat membru al Parchetului, care are rolul de a exercita acțiunea penală și de a susține acuzarea; membru al procuraturii, care decide trimiterea infractorilor în fața justiției, susține acuzarea în procesele judiciare, supraveghează justa aplicare a legilor și reprezintă interesele statului într-un proces. – Din fr. procureur. DOOM
procurór s. m., pl. procuróri
procurorului
PROCURÓR, procurori, s. m. Magistrat membru al Parchetului, care are rolul de a exercita acțiunea penală și de a susține acuzarea; membru al procuraturii, care decide trimiterea infractorilor în fața justiției, susține acuzarea în procesele judiciare, supraveghează justa aplicare a legilor și reprezintă interesele statului într-un proces. – Din fr. procureur. DOOM
procurór s. m., pl. procuróri
procurând
PROCURÁ, procúr, vb. I. Tranz. 1. A face rost de ceva, a obține ceva, a achiziționa. 2. A produce, a provoca, a pricinui. – Din fr. procurér, lat. procurare. DOOM
procurá (a ~) vb., ind. prez. 3 procúră
procurînd
PROCURÁ, procúr, vb. I. Tranz. 1. A face rost de ceva, a obține ceva, a achiziționa. 2. A produce, a provoca, a pricinui. – Din fr. procurér, lat. procurare. DOOM
procurá (a ~) vb., ind. prez. 3 procúră
procurări
PROCURÁRE, procurări, s. f. Acțiunea de a procura și rezultatul ei. – V. procura. DOOM
procuráre s. f., g.-d. art. procurắrii; pl. procurắri
procurării
PROCURÁRE, procurări, s. f. Acțiunea de a procura și rezultatul ei. – V. procura. DOOM
procuráre s. f., g.-d. art. procurắrii; pl. procurắri
procurările
PROCURÁRE, procurări, s. f. Acțiunea de a procura și rezultatul ei. – V. procura. DOOM
procuráre s. f., g.-d. art. procurắrii; pl. procurắri
procurărilor
PROCURÁRE, procurări, s. f. Acțiunea de a procura și rezultatul ei. – V. procura. DOOM
procuráre s. f., g.-d. art. procurắrii; pl. procurắri
procust
Proc(r)ust = Procrustes.
procusta
PROCUSTÁ vb. I. tr. (Rar; fig.) A lungi sau a scurta după împrejurări. [Cf. Procust – tâlhar din antichitate care jefuia și tortura pe călători].
procustai
PROCUSTÁ vb. I. tr. (Rar; fig.) A lungi sau a scurta după împrejurări. [Cf. Procust – tâlhar din antichitate care jefuia și tortura pe călători].
procustam
PROCUSTÁ vb. I. tr. (Rar; fig.) A lungi sau a scurta după împrejurări. [Cf. Procust – tâlhar din antichitate care jefuia și tortura pe călători].
procustare
PROCUSTÁ vb. I. tr. (Rar; fig.) A lungi sau a scurta după împrejurări. [Cf. Procust – tâlhar din antichitate care jefuia și tortura pe călători].
procustare
PROCUSTÁRE s.f. Acțiunea de a procusta și rezultatul ei. [< procusta].
procustarea
PROCUSTÁRE s.f. Acțiunea de a procusta și rezultatul ei. [< procusta].
procustară
PROCUSTÁ vb. I. tr. (Rar; fig.) A lungi sau a scurta după împrejurări. [Cf. Procust – tâlhar din antichitate care jefuia și tortura pe călători].
procustarăm
PROCUSTÁ vb. I. tr. (Rar; fig.) A lungi sau a scurta după împrejurări. [Cf. Procust – tâlhar din antichitate care jefuia și tortura pe călători].
procustarăți
PROCUSTÁ vb. I. tr. (Rar; fig.) A lungi sau a scurta după împrejurări. [Cf. Procust – tâlhar din antichitate care jefuia și tortura pe călători].
procustase
PROCUSTÁ vb. I. tr. (Rar; fig.) A lungi sau a scurta după împrejurări. [Cf. Procust – tâlhar din antichitate care jefuia și tortura pe călători].
procustasem
PROCUSTÁ vb. I. tr. (Rar; fig.) A lungi sau a scurta după împrejurări. [Cf. Procust – tâlhar din antichitate care jefuia și tortura pe călători].
procustaseră
PROCUSTÁ vb. I. tr. (Rar; fig.) A lungi sau a scurta după împrejurări. [Cf. Procust – tâlhar din antichitate care jefuia și tortura pe călători].
procustaserăm
PROCUSTÁ vb. I. tr. (Rar; fig.) A lungi sau a scurta după împrejurări. [Cf. Procust – tâlhar din antichitate care jefuia și tortura pe călători].
procustaserăți
PROCUSTÁ vb. I. tr. (Rar; fig.) A lungi sau a scurta după împrejurări. [Cf. Procust – tâlhar din antichitate care jefuia și tortura pe călători].
procustaseși
PROCUSTÁ vb. I. tr. (Rar; fig.) A lungi sau a scurta după împrejurări. [Cf. Procust – tâlhar din antichitate care jefuia și tortura pe călători].
procustaseți
PROCUSTÁ vb. I. tr. (Rar; fig.) A lungi sau a scurta după împrejurări. [Cf. Procust – tâlhar din antichitate care jefuia și tortura pe călători].
procustat
PROCUSTÁ vb. I. tr. (Rar; fig.) A lungi sau a scurta după împrejurări. [Cf. Procust – tâlhar din antichitate care jefuia și tortura pe călători].
procustat
PROCUSTÁ vb. I. tr. (Rar; fig.) A lungi sau a scurta după împrejurări. [Cf. Procust – tâlhar din antichitate care jefuia și tortura pe călători].
procustau
PROCUSTÁ vb. I. tr. (Rar; fig.) A lungi sau a scurta după împrejurări. [Cf. Procust – tâlhar din antichitate care jefuia și tortura pe călători].
procustași
PROCUSTÁ vb. I. tr. (Rar; fig.) A lungi sau a scurta după împrejurări. [Cf. Procust – tâlhar din antichitate care jefuia și tortura pe călători].
procustați
PROCUSTÁ vb. I. tr. (Rar; fig.) A lungi sau a scurta după împrejurări. [Cf. Procust – tâlhar din antichitate care jefuia și tortura pe călători].
procustează
PROCUSTÁ vb. I. tr. (Rar; fig.) A lungi sau a scurta după împrejurări. [Cf. Procust – tâlhar din antichitate care jefuia și tortura pe călători].
procustez
PROCUSTÁ vb. I. tr. (Rar; fig.) A lungi sau a scurta după împrejurări. [Cf. Procust – tâlhar din antichitate care jefuia și tortura pe călători].
procusteze
PROCUSTÁ vb. I. tr. (Rar; fig.) A lungi sau a scurta după împrejurări. [Cf. Procust – tâlhar din antichitate care jefuia și tortura pe călători].
procustezi
PROCUSTÁ vb. I. tr. (Rar; fig.) A lungi sau a scurta după împrejurări. [Cf. Procust – tâlhar din antichitate care jefuia și tortura pe călători].
procustând
PROCUSTÁ vb. I. tr. (Rar; fig.) A lungi sau a scurta după împrejurări. [Cf. Procust – tâlhar din antichitate care jefuia și tortura pe călători].
procustînd
PROCUSTÁ vb. I. tr. (Rar; fig.) A lungi sau a scurta după împrejurări. [Cf. Procust – tâlhar din antichitate care jefuia și tortura pe călători].
procustări
PROCUSTÁRE s.f. Acțiunea de a procusta și rezultatul ei. [< procusta].
procustării
PROCUSTÁRE s.f. Acțiunea de a procusta și rezultatul ei. [< procusta].
procustările
PROCUSTÁRE s.f. Acțiunea de a procusta și rezultatul ei. [< procusta].
procustărilor
PROCUSTÁRE s.f. Acțiunea de a procusta și rezultatul ei. [< procusta].
prodecan
PRODECÁN, prodecani, s. m. 1. Membru al corpului didactic universitar care are funcția de locțiitor de decan. 2. Avocat care are funcția de locțiitor al decanului baroului. – Din germ. Prodekan, it. prodecano. DOOM
prodecán s. m., pl. prodecáni
prodecani
PRODECÁN, prodecani, s. m. 1. Membru al corpului didactic universitar care are funcția de locțiitor de decan. 2. Avocat care are funcția de locțiitor al decanului baroului. – Din germ. Prodekan, it. prodecano. DOOM
prodecán s. m., pl. prodecáni
prodecanii
PRODECÁN, prodecani, s. m. 1. Membru al corpului didactic universitar care are funcția de locțiitor de decan. 2. Avocat care are funcția de locțiitor al decanului baroului. – Din germ. Prodekan, it. prodecano. DOOM
prodecán s. m., pl. prodecáni
prodecanilor
PRODECÁN, prodecani, s. m. 1. Membru al corpului didactic universitar care are funcția de locțiitor de decan. 2. Avocat care are funcția de locțiitor al decanului baroului. – Din germ. Prodekan, it. prodecano. DOOM
prodecán s. m., pl. prodecáni
prodecanul
PRODECÁN, prodecani, s. m. 1. Membru al corpului didactic universitar care are funcția de locțiitor de decan. 2. Avocat care are funcția de locțiitor al decanului baroului. – Din germ. Prodekan, it. prodecano. DOOM
prodecán s. m., pl. prodecáni
prodecanului
PRODECÁN, prodecani, s. m. 1. Membru al corpului didactic universitar care are funcția de locțiitor de decan. 2. Avocat care are funcția de locțiitor al decanului baroului. – Din germ. Prodekan, it. prodecano. DOOM
prodecán s. m., pl. prodecáni
prodenția
PRODENȚÍE, prodenții, s. f. (Med.) Orientarea spre înainte a dinților. – Din germ. Prodentie.
prodenție
PRODENȚÍE, prodenții, s. f. (Med.) Orientarea spre înainte a dinților. – Din germ. Prodentie.
prodenției
PRODENȚÍE, prodenții, s. f. (Med.) Orientarea spre înainte a dinților. – Din germ. Prodentie.
prodenții
PRODENȚÍE, prodenții, s. f. (Med.) Orientarea spre înainte a dinților. – Din germ. Prodentie.
prodențiile
PRODENȚÍE, prodenții, s. f. (Med.) Orientarea spre înainte a dinților. – Din germ. Prodentie.
prodențiilor
PRODENȚÍE, prodenții, s. f. (Med.) Orientarea spre înainte a dinților. – Din germ. Prodentie.
prodig
PRODÍG, -Ă, prodigi, -ge, adj. (Livr.) Risipitor, cheltuitor; (excesiv de) generos. – Din fr. prodigue, lat. prodigus. DOOM
prodíg (livr.) adj. m., pl. prodígi; f. prodígă, pl. prodíge
prodig
PRODIGÁ, prodíg, vb. I. Tranz. (Livr.) A cheltui fără măsură, a risipi; a acorda cu generozitate, a dărui din belșug. – Din fr. prodiguer. DOOM
prodigá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 prodígă
prodiga
PRODÍG, -Ă, prodigi, -ge, adj. (Livr.) Risipitor, cheltuitor; (excesiv de) generos. – Din fr. prodigue, lat. prodigus. DOOM
prodíg (livr.) adj. m., pl. prodígi; f. prodígă, pl. prodíge
prodiga
PRODIGÁ, prodíg, vb. I. Tranz. (Livr.) A cheltui fără măsură, a risipi; a acorda cu generozitate, a dărui din belșug. – Din fr. prodiguer. DOOM
prodigá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 prodígă
prodigai
PRODIGÁ, prodíg, vb. I. Tranz. (Livr.) A cheltui fără măsură, a risipi; a acorda cu generozitate, a dărui din belșug. – Din fr. prodiguer. DOOM
prodigá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 prodígă
prodigalitate
PRODIGALITÁTE, prodigalități, s. f. (Livr.) Risipă, cheltuială excesivă. – Din fr. prodigalité. DOOM
prodigalitáte (livr.) s. f., g.-d. art. prodigalitắții; pl. prodigalitắți
prodigalitatea
PRODIGALITÁTE, prodigalități, s. f. (Livr.) Risipă, cheltuială excesivă. – Din fr. prodigalité. DOOM
prodigalitáte (livr.) s. f., g.-d. art. prodigalitắții; pl. prodigalitắți
prodigalități
PRODIGALITÁTE, prodigalități, s. f. (Livr.) Risipă, cheltuială excesivă. – Din fr. prodigalité. DOOM
prodigalitáte (livr.) s. f., g.-d. art. prodigalitắții; pl. prodigalitắți
prodigalității
PRODIGALITÁTE, prodigalități, s. f. (Livr.) Risipă, cheltuială excesivă. – Din fr. prodigalité. DOOM
prodigalitáte (livr.) s. f., g.-d. art. prodigalitắții; pl. prodigalitắți
prodigalitățile
PRODIGALITÁTE, prodigalități, s. f. (Livr.) Risipă, cheltuială excesivă. – Din fr. prodigalité. DOOM
prodigalitáte (livr.) s. f., g.-d. art. prodigalitắții; pl. prodigalitắți
prodigalităților
PRODIGALITÁTE, prodigalități, s. f. (Livr.) Risipă, cheltuială excesivă. – Din fr. prodigalité. DOOM
prodigalitáte (livr.) s. f., g.-d. art. prodigalitắții; pl. prodigalitắți
prodigam
PRODIGÁ, prodíg, vb. I. Tranz. (Livr.) A cheltui fără măsură, a risipi; a acorda cu generozitate, a dărui din belșug. – Din fr. prodiguer. DOOM
prodigá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 prodígă
prodigare
PRODIGÁ, prodíg, vb. I. Tranz. (Livr.) A cheltui fără măsură, a risipi; a acorda cu generozitate, a dărui din belșug. – Din fr. prodiguer. DOOM
prodigá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 prodígă
prodigare
PRODIGÁ, prodíg, vb. I. Tranz. (Livr.) A cheltui fără măsură, a risipi; a acorda cu generozitate, a dărui din belșug. – Din fr. prodiguer.
prodigară
PRODIGÁ, prodíg, vb. I. Tranz. (Livr.) A cheltui fără măsură, a risipi; a acorda cu generozitate, a dărui din belșug. – Din fr. prodiguer. DOOM
prodigá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 prodígă
prodigarăm
PRODIGÁ, prodíg, vb. I. Tranz. (Livr.) A cheltui fără măsură, a risipi; a acorda cu generozitate, a dărui din belșug. – Din fr. prodiguer. DOOM
prodigá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 prodígă
prodigarăți
PRODIGÁ, prodíg, vb. I. Tranz. (Livr.) A cheltui fără măsură, a risipi; a acorda cu generozitate, a dărui din belșug. – Din fr. prodiguer. DOOM
prodigá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 prodígă
prodigase
PRODIGÁ, prodíg, vb. I. Tranz. (Livr.) A cheltui fără măsură, a risipi; a acorda cu generozitate, a dărui din belșug. – Din fr. prodiguer. DOOM
prodigá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 prodígă
prodigasem
PRODIGÁ, prodíg, vb. I. Tranz. (Livr.) A cheltui fără măsură, a risipi; a acorda cu generozitate, a dărui din belșug. – Din fr. prodiguer. DOOM
prodigá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 prodígă
prodigaseră
PRODIGÁ, prodíg, vb. I. Tranz. (Livr.) A cheltui fără măsură, a risipi; a acorda cu generozitate, a dărui din belșug. – Din fr. prodiguer. DOOM
prodigá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 prodígă
prodigaserăm
PRODIGÁ, prodíg, vb. I. Tranz. (Livr.) A cheltui fără măsură, a risipi; a acorda cu generozitate, a dărui din belșug. – Din fr. prodiguer. DOOM
prodigá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 prodígă
prodigaserăți
PRODIGÁ, prodíg, vb. I. Tranz. (Livr.) A cheltui fără măsură, a risipi; a acorda cu generozitate, a dărui din belșug. – Din fr. prodiguer. DOOM
prodigá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 prodígă
prodigaseși
PRODIGÁ, prodíg, vb. I. Tranz. (Livr.) A cheltui fără măsură, a risipi; a acorda cu generozitate, a dărui din belșug. – Din fr. prodiguer. DOOM
prodigá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 prodígă
prodigaseți
PRODIGÁ, prodíg, vb. I. Tranz. (Livr.) A cheltui fără măsură, a risipi; a acorda cu generozitate, a dărui din belșug. – Din fr. prodiguer. DOOM
prodigá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 prodígă
prodigat
PRODIGÁ, prodíg, vb. I. Tranz. (Livr.) A cheltui fără măsură, a risipi; a acorda cu generozitate, a dărui din belșug. – Din fr. prodiguer. DOOM
prodigá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 prodígă
prodigat
PRODIGÁ, prodíg, vb. I. Tranz. (Livr.) A cheltui fără măsură, a risipi; a acorda cu generozitate, a dărui din belșug. – Din fr. prodiguer.
prodigau
PRODIGÁ, prodíg, vb. I. Tranz. (Livr.) A cheltui fără măsură, a risipi; a acorda cu generozitate, a dărui din belșug. – Din fr. prodiguer. DOOM
prodigá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 prodígă
prodigași
PRODIGÁ, prodíg, vb. I. Tranz. (Livr.) A cheltui fără măsură, a risipi; a acorda cu generozitate, a dărui din belșug. – Din fr. prodiguer. DOOM
prodigá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 prodígă
prodigați
PRODIGÁ, prodíg, vb. I. Tranz. (Livr.) A cheltui fără măsură, a risipi; a acorda cu generozitate, a dărui din belșug. – Din fr. prodiguer. DOOM
prodigá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 prodígă
prodige
PRODÍG, -Ă, prodigi, -ge, adj. (Livr.) Risipitor, cheltuitor; (excesiv de) generos. – Din fr. prodigue, lat. prodigus. DOOM
prodíg (livr.) adj. m., pl. prodígi; f. prodígă, pl. prodíge
prodige
PRODIGÁ, prodíg, vb. I. Tranz. (Livr.) A cheltui fără măsură, a risipi; a acorda cu generozitate, a dărui din belșug. – Din fr. prodiguer. DOOM
prodigá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 prodígă
prodigei
PRODÍG, -Ă, prodigi, -ge, adj. (Livr.) Risipitor, cheltuitor; (excesiv de) generos. – Din fr. prodigue, lat. prodigus. DOOM
prodíg (livr.) adj. m., pl. prodígi; f. prodígă, pl. prodíge
prodigele
PRODÍG, -Ă, prodigi, -ge, adj. (Livr.) Risipitor, cheltuitor; (excesiv de) generos. – Din fr. prodigue, lat. prodigus. DOOM
prodíg (livr.) adj. m., pl. prodígi; f. prodígă, pl. prodíge
prodigelor
PRODÍG, -Ă, prodigi, -ge, adj. (Livr.) Risipitor, cheltuitor; (excesiv de) generos. – Din fr. prodigue, lat. prodigus. DOOM
prodíg (livr.) adj. m., pl. prodígi; f. prodígă, pl. prodíge
prodigi
PRODÍG, -Ă, prodigi, -ge, adj. (Livr.) Risipitor, cheltuitor; (excesiv de) generos. – Din fr. prodigue, lat. prodigus. DOOM
prodíg (livr.) adj. m., pl. prodígi; f. prodígă, pl. prodíge
prodigi
PRODIGÁ, prodíg, vb. I. Tranz. (Livr.) A cheltui fără măsură, a risipi; a acorda cu generozitate, a dărui din belșug. – Din fr. prodiguer. DOOM
prodigá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 prodígă
prodigii
PRODÍG, -Ă, prodigi, -ge, adj. (Livr.) Risipitor, cheltuitor; (excesiv de) generos. – Din fr. prodigue, lat. prodigus. DOOM
prodíg (livr.) adj. m., pl. prodígi; f. prodígă, pl. prodíge
prodigii
PRODÍGIU s.n. (Rar) 1. Eveniment extraordinar, cu caracter magic sau supranatural; minune, miracol. 2. Persoană extraordinară prin talentul, prin virtuțile sau viciile sale. [< lat. prodigium, fr. prodige].
prodigiile
PRODÍGIU s.n. (Rar) 1. Eveniment extraordinar, cu caracter magic sau supranatural; minune, miracol. 2. Persoană extraordinară prin talentul, prin virtuțile sau viciile sale. [< lat. prodigium, fr. prodige].
prodigiilor
PRODÍGIU s.n. (Rar) 1. Eveniment extraordinar, cu caracter magic sau supranatural; minune, miracol. 2. Persoană extraordinară prin talentul, prin virtuțile sau viciile sale. [< lat. prodigium, fr. prodige].
prodigilor
PRODÍG, -Ă, prodigi, -ge, adj. (Livr.) Risipitor, cheltuitor; (excesiv de) generos. – Din fr. prodigue, lat. prodigus. DOOM
prodíg (livr.) adj. m., pl. prodígi; f. prodígă, pl. prodíge
prodigioasa
PRODIGIÓS, -OÁSĂ, prodigioși, -oase, adj. Ieșit din comun (prin cantitate, bogăție, varietate, calitate); uluitor, extraordinar, uimitor. [Pr.: -gi-os] – Din fr. prodigieux, lat. prodigiosus. DOOM
prodigiós (-gi-os) adj. m., pl. prodigióși; f. prodigioásă, pl. prodigioáse
prodigioase
PRODIGIÓS, -OÁSĂ, prodigioși, -oase, adj. Ieșit din comun (prin cantitate, bogăție, varietate, calitate); uluitor, extraordinar, uimitor. [Pr.: -gi-os] – Din fr. prodigieux, lat. prodigiosus. DOOM
prodigiós (-gi-os) adj. m., pl. prodigióși; f. prodigioásă, pl. prodigioáse
prodigioasei
PRODIGIÓS, -OÁSĂ, prodigioși, -oase, adj. Ieșit din comun (prin cantitate, bogăție, varietate, calitate); uluitor, extraordinar, uimitor. [Pr.: -gi-os] – Din fr. prodigieux, lat. prodigiosus. DOOM
prodigiós (-gi-os) adj. m., pl. prodigióși; f. prodigioásă, pl. prodigioáse
prodigioasele
PRODIGIÓS, -OÁSĂ, prodigioși, -oase, adj. Ieșit din comun (prin cantitate, bogăție, varietate, calitate); uluitor, extraordinar, uimitor. [Pr.: -gi-os] – Din fr. prodigieux, lat. prodigiosus. DOOM
prodigiós (-gi-os) adj. m., pl. prodigióși; f. prodigioásă, pl. prodigioáse
prodigioaselor
PRODIGIÓS, -OÁSĂ, prodigioși, -oase, adj. Ieșit din comun (prin cantitate, bogăție, varietate, calitate); uluitor, extraordinar, uimitor. [Pr.: -gi-os] – Din fr. prodigieux, lat. prodigiosus. DOOM
prodigiós (-gi-os) adj. m., pl. prodigióși; f. prodigioásă, pl. prodigioáse
prodigios
PRODIGIÓS, -OÁSĂ, prodigioși, -oase, adj. Ieșit din comun (prin cantitate, bogăție, varietate, calitate); uluitor, extraordinar, uimitor. [Pr.: -gi-os] – Din fr. prodigieux, lat. prodigiosus. DOOM
prodigiós (-gi-os) adj. m., pl. prodigióși; f. prodigioásă, pl. prodigioáse
prodigiosul
PRODIGIÓS, -OÁSĂ, prodigioși, -oase, adj. Ieșit din comun (prin cantitate, bogăție, varietate, calitate); uluitor, extraordinar, uimitor. [Pr.: -gi-os] – Din fr. prodigieux, lat. prodigiosus. DOOM
prodigiós (-gi-os) adj. m., pl. prodigióși; f. prodigioásă, pl. prodigioáse
prodigiosului
PRODIGIÓS, -OÁSĂ, prodigioși, -oase, adj. Ieșit din comun (prin cantitate, bogăție, varietate, calitate); uluitor, extraordinar, uimitor. [Pr.: -gi-os] – Din fr. prodigieux, lat. prodigiosus. DOOM
prodigiós (-gi-os) adj. m., pl. prodigióși; f. prodigioásă, pl. prodigioáse
prodigiozitate
PRODIGIOZITÁTE s. f. Însușirea de a fi prodigios. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. prodigiosité.
prodigiozitatea
PRODIGIOZITÁTE s. f. Însușirea de a fi prodigios. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. prodigiosité.
prodigiozități
PRODIGIOZITÁTE s. f. Însușirea de a fi prodigios. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. prodigiosité.
prodigiozității
PRODIGIOZITÁTE s. f. Însușirea de a fi prodigios. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. prodigiosité.
prodigioși
PRODIGIÓS, -OÁSĂ, prodigioși, -oase, adj. Ieșit din comun (prin cantitate, bogăție, varietate, calitate); uluitor, extraordinar, uimitor. [Pr.: -gi-os] – Din fr. prodigieux, lat. prodigiosus. DOOM
prodigiós (-gi-os) adj. m., pl. prodigióși; f. prodigioásă, pl. prodigioáse
prodigioșii
PRODIGIÓS, -OÁSĂ, prodigioși, -oase, adj. Ieșit din comun (prin cantitate, bogăție, varietate, calitate); uluitor, extraordinar, uimitor. [Pr.: -gi-os] – Din fr. prodigieux, lat. prodigiosus. DOOM
prodigiós (-gi-os) adj. m., pl. prodigióși; f. prodigioásă, pl. prodigioáse
prodigioșilor
PRODIGIÓS, -OÁSĂ, prodigioși, -oase, adj. Ieșit din comun (prin cantitate, bogăție, varietate, calitate); uluitor, extraordinar, uimitor. [Pr.: -gi-os] – Din fr. prodigieux, lat. prodigiosus. DOOM
prodigiós (-gi-os) adj. m., pl. prodigióși; f. prodigioásă, pl. prodigioáse
prodigiu
PRODÍGIU s.n. (Rar) 1. Eveniment extraordinar, cu caracter magic sau supranatural; minune, miracol. 2. Persoană extraordinară prin talentul, prin virtuțile sau viciile sale. [< lat. prodigium, fr. prodige].
prodigiul
PRODÍGIU s.n. (Rar) 1. Eveniment extraordinar, cu caracter magic sau supranatural; minune, miracol. 2. Persoană extraordinară prin talentul, prin virtuțile sau viciile sale. [< lat. prodigium, fr. prodige].
prodigiului
PRODÍGIU s.n. (Rar) 1. Eveniment extraordinar, cu caracter magic sau supranatural; minune, miracol. 2. Persoană extraordinară prin talentul, prin virtuțile sau viciile sale. [< lat. prodigium, fr. prodige].
prodigul
PRODÍG, -Ă, prodigi, -ge, adj. (Livr.) Risipitor, cheltuitor; (excesiv de) generos. – Din fr. prodigue, lat. prodigus. DOOM
prodíg (livr.) adj. m., pl. prodígi; f. prodígă, pl. prodíge
prodigului
PRODÍG, -Ă, prodigi, -ge, adj. (Livr.) Risipitor, cheltuitor; (excesiv de) generos. – Din fr. prodigue, lat. prodigus. DOOM
prodíg (livr.) adj. m., pl. prodígi; f. prodígă, pl. prodíge
prodigând
PRODIGÁ, prodíg, vb. I. Tranz. (Livr.) A cheltui fără măsură, a risipi; a acorda cu generozitate, a dărui din belșug. – Din fr. prodiguer. DOOM
prodigá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 prodígă
prodigînd
PRODIGÁ, prodíg, vb. I. Tranz. (Livr.) A cheltui fără măsură, a risipi; a acorda cu generozitate, a dărui din belșug. – Din fr. prodiguer. DOOM
prodigá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 prodígă
prodosi
prodosí (-sésc, -ít), vb. – A trăda. – Var. înv. prodi. Ngr. προδίδω, viitor προδώσω (Tiktin). – Der. prodosie, s. f. (trădare), din ngr. προδοσία; prodot, s. m. (trădător), din ngr. προδότης. Cuvinte înv.
prodosit
prodosí (-sésc, -ít), vb. – A trăda. – Var. înv. prodi. Ngr. προδίδω, viitor προδώσω (Tiktin). – Der. prodosie, s. f. (trădare), din ngr. προδοσία; prodot, s. m. (trădător), din ngr. προδότης. Cuvinte înv.
prodrom
PRODRÓM, prodromuri, s. n. (Rar) 1. Introducere în studiul unei științe. 2. Simptom precoce care precedă sau anunță apariția unei boli. – Din fr. prodrome. DOOM
prodróm (rar) (pro-drom) s. n., pl. prodrómuri
prodrom
prodróm (-mi), s. m. – 1. (Înv.) Precursor. – 2. (S. n.) Indispoziție, semn de boală. Ngr. πρόδρομος, sec. XVIII (Gáldi 237), și din fr. prodrome.
prodromul
PRODRÓM, prodromuri, s. n. (Rar) 1. Introducere în studiul unei științe. 2. Simptom precoce care precedă sau anunță apariția unei boli. – Din fr. prodrome. DOOM
prodróm (rar) (pro-drom) s. n., pl. prodrómuri
prodromului
PRODRÓM, prodromuri, s. n. (Rar) 1. Introducere în studiul unei științe. 2. Simptom precoce care precedă sau anunță apariția unei boli. – Din fr. prodrome. DOOM
prodróm (rar) (pro-drom) s. n., pl. prodrómuri
prodromuri
PRODRÓM, prodromuri, s. n. (Rar) 1. Introducere în studiul unei științe. 2. Simptom precoce care precedă sau anunță apariția unei boli. – Din fr. prodrome. DOOM
prodróm (rar) (pro-drom) s. n., pl. prodrómuri
prodromurile
PRODRÓM, prodromuri, s. n. (Rar) 1. Introducere în studiul unei științe. 2. Simptom precoce care precedă sau anunță apariția unei boli. – Din fr. prodrome. DOOM
prodróm (rar) (pro-drom) s. n., pl. prodrómuri
prodromurilor
PRODRÓM, prodromuri, s. n. (Rar) 1. Introducere în studiul unei științe. 2. Simptom precoce care precedă sau anunță apariția unei boli. – Din fr. prodrome. DOOM
prodróm (rar) (pro-drom) s. n., pl. prodrómuri
produce
PRODÚCE, prodúc, vb. III. 1. Tranz. A realiza prin muncă bunuri materiale, valori științifice sau artistice, a crea ceva (printr-o activitate oarecare); p. restr. a fabrica. 2. Tranz. (Folosit și absol.; despre pământ, plante etc.) A da roade. 3. Tranz. A realiza un profit, un venit. 4. Tranz. A fi cauza, mobilul a ceva; a da naștere; a provoca. 5. Refl. (Despre evenimente, acțiuni etc.; la pers. 3) A se înfăptui, a se realiza, a avea loc; a se întâmpla, a se petrece. 6. Refl. A se prezenta în fața spectatorilor cu un program artistic. 7. Tranz. (Livr.) A arăta, a prezenta (ca dovadă). – Din lat. producere. DOOM
prodúce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prodúc, 1 pl. prodúcem, 2 pl. prodúceți; imper. 2 sg. prodú, neg. nu prodúce; part. prodús
producere
PRODÚCERE, produceri, s. f. Acțiunea de a (se) produce și rezultatul ei. ♦ (Înv.) Producție (1). ♦ (Înv.) Operă, producție artistică, literară. – V. produce. DOOM
prodúcere s. f., g.-d. art. prodúcerii; pl. prodúceri
producerea
PRODÚCERE, produceri, s. f. Acțiunea de a (se) produce și rezultatul ei. ♦ (Înv.) Producție (1). ♦ (Înv.) Operă, producție artistică, literară. – V. produce. DOOM
prodúcere s. f., g.-d. art. prodúcerii; pl. prodúceri
produceri
PRODÚCERE, produceri, s. f. Acțiunea de a (se) produce și rezultatul ei. ♦ (Înv.) Producție (1). ♦ (Înv.) Operă, producție artistică, literară. – V. produce. DOOM
prodúcere s. f., g.-d. art. prodúcerii; pl. prodúceri
producerii
PRODÚCERE, produceri, s. f. Acțiunea de a (se) produce și rezultatul ei. ♦ (Înv.) Producție (1). ♦ (Înv.) Operă, producție artistică, literară. – V. produce. DOOM
prodúcere s. f., g.-d. art. prodúcerii; pl. prodúceri
producerile
PRODÚCERE, produceri, s. f. Acțiunea de a (se) produce și rezultatul ei. ♦ (Înv.) Producție (1). ♦ (Înv.) Operă, producție artistică, literară. – V. produce. DOOM
prodúcere s. f., g.-d. art. prodúcerii; pl. prodúceri
producerilor
PRODÚCERE, produceri, s. f. Acțiunea de a (se) produce și rezultatul ei. ♦ (Înv.) Producție (1). ♦ (Înv.) Operă, producție artistică, literară. – V. produce. DOOM
prodúcere s. f., g.-d. art. prodúcerii; pl. prodúceri
product
PRODÚCT, producte, s. n. (Înv.) 1. Produs (1); marfă. 2. Produs (2). – Din lat. productus, germ. Produkt. DOOM
prodúct (înv.) s. n., pl. prodúcte
producte
PRODÚCT, producte, s. n. (Înv.) 1. Produs (1); marfă. 2. Produs (2). – Din lat. productus, germ. Produkt. DOOM
prodúct (înv.) s. n., pl. prodúcte
productele
PRODÚCT, producte, s. n. (Înv.) 1. Produs (1); marfă. 2. Produs (2). – Din lat. productus, germ. Produkt. DOOM
prodúct (înv.) s. n., pl. prodúcte
productelor
PRODÚCT, producte, s. n. (Înv.) 1. Produs (1); marfă. 2. Produs (2). – Din lat. productus, germ. Produkt. DOOM
prodúct (înv.) s. n., pl. prodúcte
productibil
PRODUCTÍBIL, -Ă, productibili, -e, adj. Care poate fi produs. – Din fr. productible. DOOM
productíbil adj. m., pl. productíbili; f. productíbilă, pl. productíbile
productibila
PRODUCTÍBIL, -Ă, productibili, -e, adj. Care poate fi produs. – Din fr. productible. DOOM
productíbil adj. m., pl. productíbili; f. productíbilă, pl. productíbile
productibile
PRODUCTÍBIL, -Ă, productibili, -e, adj. Care poate fi produs. – Din fr. productible. DOOM
productíbil adj. m., pl. productíbili; f. productíbilă, pl. productíbile
productibilei
PRODUCTÍBIL, -Ă, productibili, -e, adj. Care poate fi produs. – Din fr. productible. DOOM
productíbil adj. m., pl. productíbili; f. productíbilă, pl. productíbile
productibilele
PRODUCTÍBIL, -Ă, productibili, -e, adj. Care poate fi produs. – Din fr. productible. DOOM
productíbil adj. m., pl. productíbili; f. productíbilă, pl. productíbile
productibilelor
PRODUCTÍBIL, -Ă, productibili, -e, adj. Care poate fi produs. – Din fr. productible. DOOM
productíbil adj. m., pl. productíbili; f. productíbilă, pl. productíbile
productibili
PRODUCTÍBIL, -Ă, productibili, -e, adj. Care poate fi produs. – Din fr. productible. DOOM
productíbil adj. m., pl. productíbili; f. productíbilă, pl. productíbile
productibilii
PRODUCTÍBIL, -Ă, productibili, -e, adj. Care poate fi produs. – Din fr. productible. DOOM
productíbil adj. m., pl. productíbili; f. productíbilă, pl. productíbile
productibililor
PRODUCTÍBIL, -Ă, productibili, -e, adj. Care poate fi produs. – Din fr. productible. DOOM
productíbil adj. m., pl. productíbili; f. productíbilă, pl. productíbile
productibilitate
PRODUCTIBILITÁTE s. f. Capacitate de producție, perspectivă de producție. – Din fr. productibilité. DOOM
productibilitáte s. f., g.-d. art. productibilitắții
productibilitatea
PRODUCTIBILITÁTE s. f. Capacitate de producție, perspectivă de producție. – Din fr. productibilité. DOOM
productibilitáte s. f., g.-d. art. productibilitắții
productibilități
PRODUCTIBILITÁTE s. f. Capacitate de producție, perspectivă de producție. – Din fr. productibilité. DOOM
productibilitáte s. f., g.-d. art. productibilitắții
productibilității
PRODUCTIBILITÁTE s. f. Capacitate de producție, perspectivă de producție. – Din fr. productibilité. DOOM
productibilitáte s. f., g.-d. art. productibilitắții
productibilul
PRODUCTÍBIL, -Ă, productibili, -e, adj. Care poate fi produs. – Din fr. productible. DOOM
productíbil adj. m., pl. productíbili; f. productíbilă, pl. productíbile
productibilului
PRODUCTÍBIL, -Ă, productibili, -e, adj. Care poate fi produs. – Din fr. productible. DOOM
productíbil adj. m., pl. productíbili; f. productíbilă, pl. productíbile
productiv
PRODUCTÍV, -Ă, productivi, -e, adj. 1. Care produce (mult); care dă randament. ◊ Pământ productiv = pământ fertil, rodnic. Rasă (de animale) productivă = rasă fecundă, prolifică. ♦ (Despre întreprinderi, meserii etc.) Rentabil, bănos. 2. (Despre sufixe, prefixe, elemente de compunere, cuvinte etc.) Care formează, are numeroase derivate, compuse etc. ♦ (Despre conjugări) Care se îmbogățește mereu. – Din fr. productif. DOOM
productív adj. m., pl. productívi; f. productívă, pl. productíve
productiva
PRODUCTÍV, -Ă, productivi, -e, adj. 1. Care produce (mult); care dă randament. ◊ Pământ productiv = pământ fertil, rodnic. Rasă (de animale) productivă = rasă fecundă, prolifică. ♦ (Despre întreprinderi, meserii etc.) Rentabil, bănos. 2. (Despre sufixe, prefixe, elemente de compunere, cuvinte etc.) Care formează, are numeroase derivate, compuse etc. ♦ (Despre conjugări) Care se îmbogățește mereu. – Din fr. productif. DOOM
productív adj. m., pl. productívi; f. productívă, pl. productíve
productive
PRODUCTÍV, -Ă, productivi, -e, adj. 1. Care produce (mult); care dă randament. ◊ Pământ productiv = pământ fertil, rodnic. Rasă (de animale) productivă = rasă fecundă, prolifică. ♦ (Despre întreprinderi, meserii etc.) Rentabil, bănos. 2. (Despre sufixe, prefixe, elemente de compunere, cuvinte etc.) Care formează, are numeroase derivate, compuse etc. ♦ (Despre conjugări) Care se îmbogățește mereu. – Din fr. productif. DOOM
productív adj. m., pl. productívi; f. productívă, pl. productíve
productivei
PRODUCTÍV, -Ă, productivi, -e, adj. 1. Care produce (mult); care dă randament. ◊ Pământ productiv = pământ fertil, rodnic. Rasă (de animale) productivă = rasă fecundă, prolifică. ♦ (Despre întreprinderi, meserii etc.) Rentabil, bănos. 2. (Despre sufixe, prefixe, elemente de compunere, cuvinte etc.) Care formează, are numeroase derivate, compuse etc. ♦ (Despre conjugări) Care se îmbogățește mereu. – Din fr. productif. DOOM
productív adj. m., pl. productívi; f. productívă, pl. productíve
productivele
PRODUCTÍV, -Ă, productivi, -e, adj. 1. Care produce (mult); care dă randament. ◊ Pământ productiv = pământ fertil, rodnic. Rasă (de animale) productivă = rasă fecundă, prolifică. ♦ (Despre întreprinderi, meserii etc.) Rentabil, bănos. 2. (Despre sufixe, prefixe, elemente de compunere, cuvinte etc.) Care formează, are numeroase derivate, compuse etc. ♦ (Despre conjugări) Care se îmbogățește mereu. – Din fr. productif. DOOM
productív adj. m., pl. productívi; f. productívă, pl. productíve
productivelor
PRODUCTÍV, -Ă, productivi, -e, adj. 1. Care produce (mult); care dă randament. ◊ Pământ productiv = pământ fertil, rodnic. Rasă (de animale) productivă = rasă fecundă, prolifică. ♦ (Despre întreprinderi, meserii etc.) Rentabil, bănos. 2. (Despre sufixe, prefixe, elemente de compunere, cuvinte etc.) Care formează, are numeroase derivate, compuse etc. ♦ (Despre conjugări) Care se îmbogățește mereu. – Din fr. productif. DOOM
productív adj. m., pl. productívi; f. productívă, pl. productíve
productivi
PRODUCTÍV, -Ă, productivi, -e, adj. 1. Care produce (mult); care dă randament. ◊ Pământ productiv = pământ fertil, rodnic. Rasă (de animale) productivă = rasă fecundă, prolifică. ♦ (Despre întreprinderi, meserii etc.) Rentabil, bănos. 2. (Despre sufixe, prefixe, elemente de compunere, cuvinte etc.) Care formează, are numeroase derivate, compuse etc. ♦ (Despre conjugări) Care se îmbogățește mereu. – Din fr. productif. DOOM
productív adj. m., pl. productívi; f. productívă, pl. productíve
productivii
PRODUCTÍV, -Ă, productivi, -e, adj. 1. Care produce (mult); care dă randament. ◊ Pământ productiv = pământ fertil, rodnic. Rasă (de animale) productivă = rasă fecundă, prolifică. ♦ (Despre întreprinderi, meserii etc.) Rentabil, bănos. 2. (Despre sufixe, prefixe, elemente de compunere, cuvinte etc.) Care formează, are numeroase derivate, compuse etc. ♦ (Despre conjugări) Care se îmbogățește mereu. – Din fr. productif. DOOM
productív adj. m., pl. productívi; f. productívă, pl. productíve
productivilor
PRODUCTÍV, -Ă, productivi, -e, adj. 1. Care produce (mult); care dă randament. ◊ Pământ productiv = pământ fertil, rodnic. Rasă (de animale) productivă = rasă fecundă, prolifică. ♦ (Despre întreprinderi, meserii etc.) Rentabil, bănos. 2. (Despre sufixe, prefixe, elemente de compunere, cuvinte etc.) Care formează, are numeroase derivate, compuse etc. ♦ (Despre conjugări) Care se îmbogățește mereu. – Din fr. productif. DOOM
productív adj. m., pl. productívi; f. productívă, pl. productíve
productivitate
PRODUCTIVITÁTE s. f. Capacitatea sau însușirea de a fi productiv; capacitatea de a produce (mult); randament. ◊ Productivitatea muncii = eficiență a muncii exprimată prin raportul dintre cantitatea de produse realizată și volumul de muncă consumat. ♦ Capacitatea unor sufixe, prefixe, elemente de compunere etc. de a forma (numeroase) derivate, compuse etc. ♦ Capacitatea unor cuvinte de a forma (multe) sensuri sau derivate noi. ♦ Capacitatea unor conjugări de a se îmbogăți mereu. – Din fr. productivité. DOOM
productivitáte s. f., g.-d. art. productivitắții
productivitatea
PRODUCTIVITÁTE s. f. Capacitatea sau însușirea de a fi productiv; capacitatea de a produce (mult); randament. ◊ Productivitatea muncii = eficiență a muncii exprimată prin raportul dintre cantitatea de produse realizată și volumul de muncă consumat. ♦ Capacitatea unor sufixe, prefixe, elemente de compunere etc. de a forma (numeroase) derivate, compuse etc. ♦ Capacitatea unor cuvinte de a forma (multe) sensuri sau derivate noi. ♦ Capacitatea unor conjugări de a se îmbogăți mereu. – Din fr. productivité. DOOM
productivitáte s. f., g.-d. art. productivitắții
productivități
PRODUCTIVITÁTE s. f. Capacitatea sau însușirea de a fi productiv; capacitatea de a produce (mult); randament. ◊ Productivitatea muncii = eficiență a muncii exprimată prin raportul dintre cantitatea de produse realizată și volumul de muncă consumat. ♦ Capacitatea unor sufixe, prefixe, elemente de compunere etc. de a forma (numeroase) derivate, compuse etc. ♦ Capacitatea unor cuvinte de a forma (multe) sensuri sau derivate noi. ♦ Capacitatea unor conjugări de a se îmbogăți mereu. – Din fr. productivité. DOOM
productivitáte s. f., g.-d. art. productivitắții
productivității
PRODUCTIVITÁTE s. f. Capacitatea sau însușirea de a fi productiv; capacitatea de a produce (mult); randament. ◊ Productivitatea muncii = eficiență a muncii exprimată prin raportul dintre cantitatea de produse realizată și volumul de muncă consumat. ♦ Capacitatea unor sufixe, prefixe, elemente de compunere etc. de a forma (numeroase) derivate, compuse etc. ♦ Capacitatea unor cuvinte de a forma (multe) sensuri sau derivate noi. ♦ Capacitatea unor conjugări de a se îmbogăți mereu. – Din fr. productivité. DOOM
productivitáte s. f., g.-d. art. productivitắții
productivul
PRODUCTÍV, -Ă, productivi, -e, adj. 1. Care produce (mult); care dă randament. ◊ Pământ productiv = pământ fertil, rodnic. Rasă (de animale) productivă = rasă fecundă, prolifică. ♦ (Despre întreprinderi, meserii etc.) Rentabil, bănos. 2. (Despre sufixe, prefixe, elemente de compunere, cuvinte etc.) Care formează, are numeroase derivate, compuse etc. ♦ (Despre conjugări) Care se îmbogățește mereu. – Din fr. productif. DOOM
productív adj. m., pl. productívi; f. productívă, pl. productíve
productivului
PRODUCTÍV, -Ă, productivi, -e, adj. 1. Care produce (mult); care dă randament. ◊ Pământ productiv = pământ fertil, rodnic. Rasă (de animale) productivă = rasă fecundă, prolifică. ♦ (Despre întreprinderi, meserii etc.) Rentabil, bănos. 2. (Despre sufixe, prefixe, elemente de compunere, cuvinte etc.) Care formează, are numeroase derivate, compuse etc. ♦ (Despre conjugări) Care se îmbogățește mereu. – Din fr. productif. DOOM
productív adj. m., pl. productívi; f. productívă, pl. productíve
productometre
PRODUCTOMÉTRU, productometre, s. n. Înregistrator automat de producție. – Cf. germ. Produktionsmesser. DOOM
productométru (-me-tru) s. n., art. productométrul; pl. productométre
productometrele
PRODUCTOMÉTRU, productometre, s. n. Înregistrator automat de producție. – Cf. germ. Produktionsmesser. DOOM
productométru (-me-tru) s. n., art. productométrul; pl. productométre
productometrelor
PRODUCTOMÉTRU, productometre, s. n. Înregistrator automat de producție. – Cf. germ. Produktionsmesser. DOOM
productométru (-me-tru) s. n., art. productométrul; pl. productométre
productometru
PRODUCTOMÉTRU, productometre, s. n. Înregistrator automat de producție. – Cf. germ. Produktionsmesser. DOOM
productométru (-me-tru) s. n., art. productométrul; pl. productométre
productometrul
PRODUCTOMÉTRU, productometre, s. n. Înregistrator automat de producție. – Cf. germ. Produktionsmesser. DOOM
productométru (-me-tru) s. n., art. productométrul; pl. productométre
productometrului
PRODUCTOMÉTRU, productometre, s. n. Înregistrator automat de producție. – Cf. germ. Produktionsmesser. DOOM
productométru (-me-tru) s. n., art. productométrul; pl. productométre
productul
PRODÚCT, producte, s. n. (Înv.) 1. Produs (1); marfă. 2. Produs (2). – Din lat. productus, germ. Produkt. DOOM
prodúct (înv.) s. n., pl. prodúcte
productului
PRODÚCT, producte, s. n. (Înv.) 1. Produs (1); marfă. 2. Produs (2). – Din lat. productus, germ. Produkt. DOOM
prodúct (înv.) s. n., pl. prodúcte
producătoare
PRODUCĂTÓR, -OÁRE, producători, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj. Care produce ceva, care dă naștere la ceva. 2. S. m. și f. Persoană, imitate economică etc. care produce bunuri materiale, valori științifice sau artistice. 3. S. m. Persoană sau societate care asigură finanțarea unui film cinematografic. – Produce + suf. -ător (după fr. producteur). DOOM
producătór adj. m., s. m., pl. producătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. producătoáre
producătoare
PRODUCĂTÓR, -OÁRE, producători, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj. Care produce ceva, care dă naștere la ceva. 2. S. m. și f. Persoană, imitate economică etc. care produce bunuri materiale, valori științifice sau artistice. 3. S. m. Persoană sau societate care asigură finanțarea unui film cinematografic. – Produce + suf. -ător (după fr. producteur). DOOM
producătór adj. m., s. m., pl. producătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. producătoáre
producătoarea
PRODUCĂTÓR, -OÁRE, producători, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj. Care produce ceva, care dă naștere la ceva. 2. S. m. și f. Persoană, imitate economică etc. care produce bunuri materiale, valori științifice sau artistice. 3. S. m. Persoană sau societate care asigură finanțarea unui film cinematografic. – Produce + suf. -ător (după fr. producteur). DOOM
producătór adj. m., s. m., pl. producătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. producătoáre
producătoarea
PRODUCĂTÓR, -OÁRE, producători, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj. Care produce ceva, care dă naștere la ceva. 2. S. m. și f. Persoană, imitate economică etc. care produce bunuri materiale, valori științifice sau artistice. 3. S. m. Persoană sau societate care asigură finanțarea unui film cinematografic. – Produce + suf. -ător (după fr. producteur). DOOM
producătór adj. m., s. m., pl. producătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. producătoáre
producătoarei
PRODUCĂTÓR, -OÁRE, producători, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj. Care produce ceva, care dă naștere la ceva. 2. S. m. și f. Persoană, imitate economică etc. care produce bunuri materiale, valori științifice sau artistice. 3. S. m. Persoană sau societate care asigură finanțarea unui film cinematografic. – Produce + suf. -ător (după fr. producteur). DOOM
producătór adj. m., s. m., pl. producătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. producătoáre
producătoarei
PRODUCĂTÓR, -OÁRE, producători, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj. Care produce ceva, care dă naștere la ceva. 2. S. m. și f. Persoană, imitate economică etc. care produce bunuri materiale, valori științifice sau artistice. 3. S. m. Persoană sau societate care asigură finanțarea unui film cinematografic. – Produce + suf. -ător (după fr. producteur). DOOM
producătór adj. m., s. m., pl. producătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. producătoáre
producătoarele
PRODUCĂTÓR, -OÁRE, producători, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj. Care produce ceva, care dă naștere la ceva. 2. S. m. și f. Persoană, imitate economică etc. care produce bunuri materiale, valori științifice sau artistice. 3. S. m. Persoană sau societate care asigură finanțarea unui film cinematografic. – Produce + suf. -ător (după fr. producteur). DOOM
producătór adj. m., s. m., pl. producătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. producătoáre
producătoarele
PRODUCĂTÓR, -OÁRE, producători, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj. Care produce ceva, care dă naștere la ceva. 2. S. m. și f. Persoană, imitate economică etc. care produce bunuri materiale, valori științifice sau artistice. 3. S. m. Persoană sau societate care asigură finanțarea unui film cinematografic. – Produce + suf. -ător (după fr. producteur). DOOM
producătór adj. m., s. m., pl. producătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. producătoáre
producătoarelor
PRODUCĂTÓR, -OÁRE, producători, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj. Care produce ceva, care dă naștere la ceva. 2. S. m. și f. Persoană, imitate economică etc. care produce bunuri materiale, valori științifice sau artistice. 3. S. m. Persoană sau societate care asigură finanțarea unui film cinematografic. – Produce + suf. -ător (după fr. producteur). DOOM
producătór adj. m., s. m., pl. producătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. producătoáre
producătoarelor
PRODUCĂTÓR, -OÁRE, producători, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj. Care produce ceva, care dă naștere la ceva. 2. S. m. și f. Persoană, imitate economică etc. care produce bunuri materiale, valori științifice sau artistice. 3. S. m. Persoană sau societate care asigură finanțarea unui film cinematografic. – Produce + suf. -ător (după fr. producteur). DOOM
producătór adj. m., s. m., pl. producătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. producătoáre
producător
PRODUCĂTÓR, -OÁRE, producători, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj. Care produce ceva, care dă naștere la ceva. 2. S. m. și f. Persoană, imitate economică etc. care produce bunuri materiale, valori științifice sau artistice. 3. S. m. Persoană sau societate care asigură finanțarea unui film cinematografic. – Produce + suf. -ător (după fr. producteur). DOOM
producătór adj. m., s. m., pl. producătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. producătoáre
producător
PRODUCĂTÓR, -OÁRE, producători, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj. Care produce ceva, care dă naștere la ceva. 2. S. m. și f. Persoană, imitate economică etc. care produce bunuri materiale, valori științifice sau artistice. 3. S. m. Persoană sau societate care asigură finanțarea unui film cinematografic. – Produce + suf. -ător (după fr. producteur). DOOM
producătór adj. m., s. m., pl. producătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. producătoáre
producători
PRODUCĂTÓR, -OÁRE, producători, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj. Care produce ceva, care dă naștere la ceva. 2. S. m. și f. Persoană, imitate economică etc. care produce bunuri materiale, valori științifice sau artistice. 3. S. m. Persoană sau societate care asigură finanțarea unui film cinematografic. – Produce + suf. -ător (după fr. producteur). DOOM
producătór adj. m., s. m., pl. producătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. producătoáre
producători
PRODUCĂTÓR, -OÁRE, producători, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj. Care produce ceva, care dă naștere la ceva. 2. S. m. și f. Persoană, imitate economică etc. care produce bunuri materiale, valori științifice sau artistice. 3. S. m. Persoană sau societate care asigură finanțarea unui film cinematografic. – Produce + suf. -ător (după fr. producteur). DOOM
producătór adj. m., s. m., pl. producătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. producătoáre
producătorii
PRODUCĂTÓR, -OÁRE, producători, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj. Care produce ceva, care dă naștere la ceva. 2. S. m. și f. Persoană, imitate economică etc. care produce bunuri materiale, valori științifice sau artistice. 3. S. m. Persoană sau societate care asigură finanțarea unui film cinematografic. – Produce + suf. -ător (după fr. producteur). DOOM
producătór adj. m., s. m., pl. producătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. producătoáre
producătorii
PRODUCĂTÓR, -OÁRE, producători, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj. Care produce ceva, care dă naștere la ceva. 2. S. m. și f. Persoană, imitate economică etc. care produce bunuri materiale, valori științifice sau artistice. 3. S. m. Persoană sau societate care asigură finanțarea unui film cinematografic. – Produce + suf. -ător (după fr. producteur). DOOM
producătór adj. m., s. m., pl. producătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. producătoáre
producătorilor
PRODUCĂTÓR, -OÁRE, producători, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj. Care produce ceva, care dă naștere la ceva. 2. S. m. și f. Persoană, imitate economică etc. care produce bunuri materiale, valori științifice sau artistice. 3. S. m. Persoană sau societate care asigură finanțarea unui film cinematografic. – Produce + suf. -ător (după fr. producteur). DOOM
producătór adj. m., s. m., pl. producătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. producătoáre
producătorilor
PRODUCĂTÓR, -OÁRE, producători, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj. Care produce ceva, care dă naștere la ceva. 2. S. m. și f. Persoană, imitate economică etc. care produce bunuri materiale, valori științifice sau artistice. 3. S. m. Persoană sau societate care asigură finanțarea unui film cinematografic. – Produce + suf. -ător (după fr. producteur). DOOM
producătór adj. m., s. m., pl. producătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. producătoáre
producătorul
PRODUCĂTÓR, -OÁRE, producători, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj. Care produce ceva, care dă naștere la ceva. 2. S. m. și f. Persoană, imitate economică etc. care produce bunuri materiale, valori științifice sau artistice. 3. S. m. Persoană sau societate care asigură finanțarea unui film cinematografic. – Produce + suf. -ător (după fr. producteur). DOOM
producătór adj. m., s. m., pl. producătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. producătoáre
producătorul
PRODUCĂTÓR, -OÁRE, producători, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj. Care produce ceva, care dă naștere la ceva. 2. S. m. și f. Persoană, imitate economică etc. care produce bunuri materiale, valori științifice sau artistice. 3. S. m. Persoană sau societate care asigură finanțarea unui film cinematografic. – Produce + suf. -ător (după fr. producteur). DOOM
producătór adj. m., s. m., pl. producătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. producătoáre
producătorului
PRODUCĂTÓR, -OÁRE, producători, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj. Care produce ceva, care dă naștere la ceva. 2. S. m. și f. Persoană, imitate economică etc. care produce bunuri materiale, valori științifice sau artistice. 3. S. m. Persoană sau societate care asigură finanțarea unui film cinematografic. – Produce + suf. -ător (după fr. producteur). DOOM
producătór adj. m., s. m., pl. producătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. producătoáre
producătorului
PRODUCĂTÓR, -OÁRE, producători, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj. Care produce ceva, care dă naștere la ceva. 2. S. m. și f. Persoană, imitate economică etc. care produce bunuri materiale, valori științifice sau artistice. 3. S. m. Persoană sau societate care asigură finanțarea unui film cinematografic. – Produce + suf. -ător (după fr. producteur). DOOM
producătór adj. m., s. m., pl. producătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. producătoáre
producția
PRODUCȚÍE, producții, s. f. 1. Procesul creării bunurilor necesare existenței și dezvoltării societății, în cursul căruia oamenii exploatează și modifică elementele din natură potrivit trebuințelor lor. ◊ Producție de mărfuri = formă de organizare a economiei sociale în care produsele muncii sunt create de producători independenți, autonomi, fiecare dintre ei specializându-se în confecționarea unui anumit produs. Producție marfă = producție (2) în expresie bănească a întreprinderilor sau a ramurilor economiei naționale într-o anumită perioadă de timp, livrată sau destinată desfacerii. Producție netă = valoarea producției marfa minus cheltuielile de producție. 2. Totalitatea produselor (1) obținute în procesul muncii, într-o perioadă de timp determinată, într-un anumit sector al activității sociale etc. 3. Lucrare, operă literară, științifică sau artistică. 4. Manifestare artistică organizată la sfârșitul unui an școlar în institutele de artă teatrală și cinematografică, în școlile de muzică, de coregrafie etc. [Var.: (înv.) producțiúne s. f.] – Din fr. production. DOOM
prodúcție (-ți-e) s. f., art. prodúcția (-ți-a), g.-d. art. prodúcției; pl. prodúcții, art. prodúcțiile (-ți-i-)
producție
PRODUCȚÍE, producții, s. f. 1. Procesul creării bunurilor necesare existenței și dezvoltării societății, în cursul căruia oamenii exploatează și modifică elementele din natură potrivit trebuințelor lor. ◊ Producție de mărfuri = formă de organizare a economiei sociale în care produsele muncii sunt create de producători independenți, autonomi, fiecare dintre ei specializându-se în confecționarea unui anumit produs. Producție marfă = producție (2) în expresie bănească a întreprinderilor sau a ramurilor economiei naționale într-o anumită perioadă de timp, livrată sau destinată desfacerii. Producție netă = valoarea producției marfa minus cheltuielile de producție. 2. Totalitatea produselor (1) obținute în procesul muncii, într-o perioadă de timp determinată, într-un anumit sector al activității sociale etc. 3. Lucrare, operă literară, științifică sau artistică. 4. Manifestare artistică organizată la sfârșitul unui an școlar în institutele de artă teatrală și cinematografică, în școlile de muzică, de coregrafie etc. [Var.: (înv.) producțiúne s. f.] – Din fr. production. DOOM
prodúcție (-ți-e) s. f., art. prodúcția (-ți-a), g.-d. art. prodúcției; pl. prodúcții, art. prodúcțiile (-ți-i-)
producției
PRODUCȚÍE, producții, s. f. 1. Procesul creării bunurilor necesare existenței și dezvoltării societății, în cursul căruia oamenii exploatează și modifică elementele din natură potrivit trebuințelor lor. ◊ Producție de mărfuri = formă de organizare a economiei sociale în care produsele muncii sunt create de producători independenți, autonomi, fiecare dintre ei specializându-se în confecționarea unui anumit produs. Producție marfă = producție (2) în expresie bănească a întreprinderilor sau a ramurilor economiei naționale într-o anumită perioadă de timp, livrată sau destinată desfacerii. Producție netă = valoarea producției marfa minus cheltuielile de producție. 2. Totalitatea produselor (1) obținute în procesul muncii, într-o perioadă de timp determinată, într-un anumit sector al activității sociale etc. 3. Lucrare, operă literară, științifică sau artistică. 4. Manifestare artistică organizată la sfârșitul unui an școlar în institutele de artă teatrală și cinematografică, în școlile de muzică, de coregrafie etc. [Var.: (înv.) producțiúne s. f.] – Din fr. production. DOOM
prodúcție (-ți-e) s. f., art. prodúcția (-ți-a), g.-d. art. prodúcției; pl. prodúcții, art. prodúcțiile (-ți-i-)
producții
PRODUCȚÍE, producții, s. f. 1. Procesul creării bunurilor necesare existenței și dezvoltării societății, în cursul căruia oamenii exploatează și modifică elementele din natură potrivit trebuințelor lor. ◊ Producție de mărfuri = formă de organizare a economiei sociale în care produsele muncii sunt create de producători independenți, autonomi, fiecare dintre ei specializându-se în confecționarea unui anumit produs. Producție marfă = producție (2) în expresie bănească a întreprinderilor sau a ramurilor economiei naționale într-o anumită perioadă de timp, livrată sau destinată desfacerii. Producție netă = valoarea producției marfa minus cheltuielile de producție. 2. Totalitatea produselor (1) obținute în procesul muncii, într-o perioadă de timp determinată, într-un anumit sector al activității sociale etc. 3. Lucrare, operă literară, științifică sau artistică. 4. Manifestare artistică organizată la sfârșitul unui an școlar în institutele de artă teatrală și cinematografică, în școlile de muzică, de coregrafie etc. [Var.: (înv.) producțiúne s. f.] – Din fr. production. DOOM
prodúcție (-ți-e) s. f., art. prodúcția (-ți-a), g.-d. art. prodúcției; pl. prodúcții, art. prodúcțiile (-ți-i-)
producțiile
PRODUCȚÍE, producții, s. f. 1. Procesul creării bunurilor necesare existenței și dezvoltării societății, în cursul căruia oamenii exploatează și modifică elementele din natură potrivit trebuințelor lor. ◊ Producție de mărfuri = formă de organizare a economiei sociale în care produsele muncii sunt create de producători independenți, autonomi, fiecare dintre ei specializându-se în confecționarea unui anumit produs. Producție marfă = producție (2) în expresie bănească a întreprinderilor sau a ramurilor economiei naționale într-o anumită perioadă de timp, livrată sau destinată desfacerii. Producție netă = valoarea producției marfa minus cheltuielile de producție. 2. Totalitatea produselor (1) obținute în procesul muncii, într-o perioadă de timp determinată, într-un anumit sector al activității sociale etc. 3. Lucrare, operă literară, științifică sau artistică. 4. Manifestare artistică organizată la sfârșitul unui an școlar în institutele de artă teatrală și cinematografică, în școlile de muzică, de coregrafie etc. [Var.: (înv.) producțiúne s. f.] – Din fr. production. DOOM
prodúcție (-ți-e) s. f., art. prodúcția (-ți-a), g.-d. art. prodúcției; pl. prodúcții, art. prodúcțiile (-ți-i-)
producțiilor
PRODUCȚÍE, producții, s. f. 1. Procesul creării bunurilor necesare existenței și dezvoltării societății, în cursul căruia oamenii exploatează și modifică elementele din natură potrivit trebuințelor lor. ◊ Producție de mărfuri = formă de organizare a economiei sociale în care produsele muncii sunt create de producători independenți, autonomi, fiecare dintre ei specializându-se în confecționarea unui anumit produs. Producție marfă = producție (2) în expresie bănească a întreprinderilor sau a ramurilor economiei naționale într-o anumită perioadă de timp, livrată sau destinată desfacerii. Producție netă = valoarea producției marfa minus cheltuielile de producție. 2. Totalitatea produselor (1) obținute în procesul muncii, într-o perioadă de timp determinată, într-un anumit sector al activității sociale etc. 3. Lucrare, operă literară, științifică sau artistică. 4. Manifestare artistică organizată la sfârșitul unui an școlar în institutele de artă teatrală și cinematografică, în școlile de muzică, de coregrafie etc. [Var.: (înv.) producțiúne s. f.] – Din fr. production. DOOM
prodúcție (-ți-e) s. f., art. prodúcția (-ți-a), g.-d. art. prodúcției; pl. prodúcții, art. prodúcțiile (-ți-i-)
producțiune
PRODUCȚÍE, producții, s. f. 1. Procesul creării bunurilor necesare existenței și dezvoltării societății, în cursul căruia oamenii exploatează și modifică elementele din natură potrivit trebuințelor lor. ◊ Producție de mărfuri = formă de organizare a economiei sociale în care produsele muncii sunt create de producători independenți, autonomi, fiecare dintre ei specializându-se în confecționarea unui anumit produs. Producție marfă = producție (2) în expresie bănească a întreprinderilor sau a ramurilor economiei naționale într-o anumită perioadă de timp, livrată sau destinată desfacerii. Producție netă = valoarea producției marfa minus cheltuielile de producție. 2. Totalitatea produselor (1) obținute în procesul muncii, într-o perioadă de timp determinată, într-un anumit sector al activității sociale etc. 3. Lucrare, operă literară, științifică sau artistică. 4. Manifestare artistică organizată la sfârșitul unui an școlar în institutele de artă teatrală și cinematografică, în școlile de muzică, de coregrafie etc. [Var.: (înv.) producțiúne s. f.] – Din fr. production. DOOM
prodúcție (-ți-e) s. f., art. prodúcția (-ți-a), g.-d. art. prodúcției; pl. prodúcții, art. prodúcțiile (-ți-i-)
produf
PRODÚF, produfuri, s. n. (Reg.) Gaură, copcă făcută în gheața formată deasupra unei ape. [Var.: predúf s. n.] – Din sl. produhŭ. DOOM
prodúf (reg.) s. n., pl. prodúfuri
produful
PRODÚF, produfuri, s. n. (Reg.) Gaură, copcă făcută în gheața formată deasupra unei ape. [Var.: predúf s. n.] – Din sl. produhŭ. DOOM
prodúf (reg.) s. n., pl. prodúfuri
produfului
PRODÚF, produfuri, s. n. (Reg.) Gaură, copcă făcută în gheața formată deasupra unei ape. [Var.: predúf s. n.] – Din sl. produhŭ. DOOM
prodúf (reg.) s. n., pl. prodúfuri
produfuri
PRODÚF, produfuri, s. n. (Reg.) Gaură, copcă făcută în gheața formată deasupra unei ape. [Var.: predúf s. n.] – Din sl. produhŭ. DOOM
prodúf (reg.) s. n., pl. prodúfuri
produfurile
PRODÚF, produfuri, s. n. (Reg.) Gaură, copcă făcută în gheața formată deasupra unei ape. [Var.: predúf s. n.] – Din sl. produhŭ. DOOM
prodúf (reg.) s. n., pl. prodúfuri
produfurilor
PRODÚF, produfuri, s. n. (Reg.) Gaură, copcă făcută în gheața formată deasupra unei ape. [Var.: predúf s. n.] – Din sl. produhŭ. DOOM
prodúf (reg.) s. n., pl. prodúfuri
produh
PRODÚH s. n. v. produf.
produs
PRODÚS, produse, s. n. 1. Bun material rezultat dintr-un proces de muncă; totalitatea obiectelor sau a bunurilor obținute în procesul de producție; bun, product (1). ◊ Produs de schimb = marfă. Produs social total = indicator macroeconomic reprezentând totalitatea bunurilor materiale create în decursul unei perioade de timp de lucrătorii ocupați în economia națională. Produs intern brut = expresie valorică a totalității bunurilor și serviciilor finale furnizate de agenții economici care-și desfășoară activitatea pe teritoriul unei țări. Produs național brut = produsul intern brut plus soldul comerțului exterior. ♦ Corp sau substanță obținută pe cale naturală sau în laborator; preparat. 2. Rezultat material al unui proces social sau natural, al unui proces fiziologic sau de creație; rezultat material al unui complex de fenomene sau de acțiuni; p. ext. urmare, efect, rod; product (2). 3. Rezultatul înmulțirii a doi factori (numere, mărimi scalare, vectoriale etc.); p. ext. înmulțire. – V. produce (după fr. produit). DOOM
prodús s. n., pl. prodúse
produs
PRODÚS, produse, s. n. 1. (Mai ales la pl.; la sg. cu sens colectiv) Bun material care rezultă dintr-un proces de muncă; totalitatea obiectelor sau bunurilor produse. Produse agricole. ▭ Unul din rezultatele de seamă obținute de regimul de democrație populară este creșterea puternică a consumului propriu de produse alimentare în gospodăriile țărănești. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2859. ◊ Produs brut = semifabricat. Produs finit = bun material apt pentru folosire sau consumație. Produs de schimb= marfă. ♦ (Urmat de determinări care indică proveniența sau compoziția) Corp sau substanță obținută pe cale naturală sau în laborator; preparat. Bazaltul este un produs vulcanic. Produs farmaceutic. Produse chimice. 2. Rezultat al unui proces social, al unui complex de fenomene sau de acțiuni; urmare, efect, rod, fruct. 3. (Mat.) Rezultatul înmulțirii a doi factori (numere, mărimi scalare, vectoriale, motoare etc.).
produsa
PRODÚS, produse, s. n. 1. Bun material rezultat dintr-un proces de muncă; totalitatea obiectelor sau a bunurilor obținute în procesul de producție; bun, product (1). ◊ Produs de schimb = marfă. Produs social total = indicator macroeconomic reprezentând totalitatea bunurilor materiale create în decursul unei perioade de timp de lucrătorii ocupați în economia națională. Produs intern brut = expresie valorică a totalității bunurilor și serviciilor finale furnizate de agenții economici care-și desfășoară activitatea pe teritoriul unei țări. Produs național brut = produsul intern brut plus soldul comerțului exterior. ♦ Corp sau substanță obținută pe cale naturală sau în laborator; preparat. 2. Rezultat material al unui proces social sau natural, al unui proces fiziologic sau de creație; rezultat material al unui complex de fenomene sau de acțiuni; p. ext. urmare, efect, rod; product (2). 3. Rezultatul înmulțirii a doi factori (numere, mărimi scalare, vectoriale etc.); p. ext. înmulțire. – V. produce (după fr. produit). DOOM
prodús s. n., pl. prodúse
produse
PRODÚS, produse, s. n. 1. Bun material rezultat dintr-un proces de muncă; totalitatea obiectelor sau a bunurilor obținute în procesul de producție; bun, product (1). ◊ Produs de schimb = marfă. Produs social total = indicator macroeconomic reprezentând totalitatea bunurilor materiale create în decursul unei perioade de timp de lucrătorii ocupați în economia națională. Produs intern brut = expresie valorică a totalității bunurilor și serviciilor finale furnizate de agenții economici care-și desfășoară activitatea pe teritoriul unei țări. Produs național brut = produsul intern brut plus soldul comerțului exterior. ♦ Corp sau substanță obținută pe cale naturală sau în laborator; preparat. 2. Rezultat material al unui proces social sau natural, al unui proces fiziologic sau de creație; rezultat material al unui complex de fenomene sau de acțiuni; p. ext. urmare, efect, rod; product (2). 3. Rezultatul înmulțirii a doi factori (numere, mărimi scalare, vectoriale etc.); p. ext. înmulțire. – V. produce (după fr. produit). DOOM
prodús s. n., pl. prodúse
produsei
PRODÚS, produse, s. n. 1. Bun material rezultat dintr-un proces de muncă; totalitatea obiectelor sau a bunurilor obținute în procesul de producție; bun, product (1). ◊ Produs de schimb = marfă. Produs social total = indicator macroeconomic reprezentând totalitatea bunurilor materiale create în decursul unei perioade de timp de lucrătorii ocupați în economia națională. Produs intern brut = expresie valorică a totalității bunurilor și serviciilor finale furnizate de agenții economici care-și desfășoară activitatea pe teritoriul unei țări. Produs național brut = produsul intern brut plus soldul comerțului exterior. ♦ Corp sau substanță obținută pe cale naturală sau în laborator; preparat. 2. Rezultat material al unui proces social sau natural, al unui proces fiziologic sau de creație; rezultat material al unui complex de fenomene sau de acțiuni; p. ext. urmare, efect, rod; product (2). 3. Rezultatul înmulțirii a doi factori (numere, mărimi scalare, vectoriale etc.); p. ext. înmulțire. – V. produce (după fr. produit). DOOM
prodús s. n., pl. prodúse
produsele
PRODÚS, produse, s. n. 1. Bun material rezultat dintr-un proces de muncă; totalitatea obiectelor sau a bunurilor obținute în procesul de producție; bun, product (1). ◊ Produs de schimb = marfă. Produs social total = indicator macroeconomic reprezentând totalitatea bunurilor materiale create în decursul unei perioade de timp de lucrătorii ocupați în economia națională. Produs intern brut = expresie valorică a totalității bunurilor și serviciilor finale furnizate de agenții economici care-și desfășoară activitatea pe teritoriul unei țări. Produs național brut = produsul intern brut plus soldul comerțului exterior. ♦ Corp sau substanță obținută pe cale naturală sau în laborator; preparat. 2. Rezultat material al unui proces social sau natural, al unui proces fiziologic sau de creație; rezultat material al unui complex de fenomene sau de acțiuni; p. ext. urmare, efect, rod; product (2). 3. Rezultatul înmulțirii a doi factori (numere, mărimi scalare, vectoriale etc.); p. ext. înmulțire. – V. produce (după fr. produit). DOOM
prodús s. n., pl. prodúse
produselor
PRODÚS, produse, s. n. 1. Bun material rezultat dintr-un proces de muncă; totalitatea obiectelor sau a bunurilor obținute în procesul de producție; bun, product (1). ◊ Produs de schimb = marfă. Produs social total = indicator macroeconomic reprezentând totalitatea bunurilor materiale create în decursul unei perioade de timp de lucrătorii ocupați în economia națională. Produs intern brut = expresie valorică a totalității bunurilor și serviciilor finale furnizate de agenții economici care-și desfășoară activitatea pe teritoriul unei țări. Produs național brut = produsul intern brut plus soldul comerțului exterior. ♦ Corp sau substanță obținută pe cale naturală sau în laborator; preparat. 2. Rezultat material al unui proces social sau natural, al unui proces fiziologic sau de creație; rezultat material al unui complex de fenomene sau de acțiuni; p. ext. urmare, efect, rod; product (2). 3. Rezultatul înmulțirii a doi factori (numere, mărimi scalare, vectoriale etc.); p. ext. înmulțire. – V. produce (după fr. produit). DOOM
prodús s. n., pl. prodúse
produsul
PRODÚS, produse, s. n. 1. Bun material rezultat dintr-un proces de muncă; totalitatea obiectelor sau a bunurilor obținute în procesul de producție; bun, product (1). ◊ Produs de schimb = marfă. Produs social total = indicator macroeconomic reprezentând totalitatea bunurilor materiale create în decursul unei perioade de timp de lucrătorii ocupați în economia națională. Produs intern brut = expresie valorică a totalității bunurilor și serviciilor finale furnizate de agenții economici care-și desfășoară activitatea pe teritoriul unei țări. Produs național brut = produsul intern brut plus soldul comerțului exterior. ♦ Corp sau substanță obținută pe cale naturală sau în laborator; preparat. 2. Rezultat material al unui proces social sau natural, al unui proces fiziologic sau de creație; rezultat material al unui complex de fenomene sau de acțiuni; p. ext. urmare, efect, rod; product (2). 3. Rezultatul înmulțirii a doi factori (numere, mărimi scalare, vectoriale etc.); p. ext. înmulțire. – V. produce (după fr. produit). DOOM
prodús s. n., pl. prodúse
produsului
PRODÚS, produse, s. n. 1. Bun material rezultat dintr-un proces de muncă; totalitatea obiectelor sau a bunurilor obținute în procesul de producție; bun, product (1). ◊ Produs de schimb = marfă. Produs social total = indicator macroeconomic reprezentând totalitatea bunurilor materiale create în decursul unei perioade de timp de lucrătorii ocupați în economia națională. Produs intern brut = expresie valorică a totalității bunurilor și serviciilor finale furnizate de agenții economici care-și desfășoară activitatea pe teritoriul unei țări. Produs național brut = produsul intern brut plus soldul comerțului exterior. ♦ Corp sau substanță obținută pe cale naturală sau în laborator; preparat. 2. Rezultat material al unui proces social sau natural, al unui proces fiziologic sau de creație; rezultat material al unui complex de fenomene sau de acțiuni; p. ext. urmare, efect, rod; product (2). 3. Rezultatul înmulțirii a doi factori (numere, mărimi scalare, vectoriale etc.); p. ext. înmulțire. – V. produce (după fr. produit). DOOM
prodús s. n., pl. prodúse
produși
PRODÚS, produse, s. n. 1. Bun material rezultat dintr-un proces de muncă; totalitatea obiectelor sau a bunurilor obținute în procesul de producție; bun, product (1). ◊ Produs de schimb = marfă. Produs social total = indicator macroeconomic reprezentând totalitatea bunurilor materiale create în decursul unei perioade de timp de lucrătorii ocupați în economia națională. Produs intern brut = expresie valorică a totalității bunurilor și serviciilor finale furnizate de agenții economici care-și desfășoară activitatea pe teritoriul unei țări. Produs național brut = produsul intern brut plus soldul comerțului exterior. ♦ Corp sau substanță obținută pe cale naturală sau în laborator; preparat. 2. Rezultat material al unui proces social sau natural, al unui proces fiziologic sau de creație; rezultat material al unui complex de fenomene sau de acțiuni; p. ext. urmare, efect, rod; product (2). 3. Rezultatul înmulțirii a doi factori (numere, mărimi scalare, vectoriale etc.); p. ext. înmulțire. – V. produce (după fr. produit). DOOM
prodús s. n., pl. prodúse
produșii
PRODÚS, produse, s. n. 1. Bun material rezultat dintr-un proces de muncă; totalitatea obiectelor sau a bunurilor obținute în procesul de producție; bun, product (1). ◊ Produs de schimb = marfă. Produs social total = indicator macroeconomic reprezentând totalitatea bunurilor materiale create în decursul unei perioade de timp de lucrătorii ocupați în economia națională. Produs intern brut = expresie valorică a totalității bunurilor și serviciilor finale furnizate de agenții economici care-și desfășoară activitatea pe teritoriul unei țări. Produs național brut = produsul intern brut plus soldul comerțului exterior. ♦ Corp sau substanță obținută pe cale naturală sau în laborator; preparat. 2. Rezultat material al unui proces social sau natural, al unui proces fiziologic sau de creație; rezultat material al unui complex de fenomene sau de acțiuni; p. ext. urmare, efect, rod; product (2). 3. Rezultatul înmulțirii a doi factori (numere, mărimi scalare, vectoriale etc.); p. ext. înmulțire. – V. produce (după fr. produit). DOOM
prodús s. n., pl. prodúse
produșilor
PRODÚS, produse, s. n. 1. Bun material rezultat dintr-un proces de muncă; totalitatea obiectelor sau a bunurilor obținute în procesul de producție; bun, product (1). ◊ Produs de schimb = marfă. Produs social total = indicator macroeconomic reprezentând totalitatea bunurilor materiale create în decursul unei perioade de timp de lucrătorii ocupați în economia națională. Produs intern brut = expresie valorică a totalității bunurilor și serviciilor finale furnizate de agenții economici care-și desfășoară activitatea pe teritoriul unei țări. Produs național brut = produsul intern brut plus soldul comerțului exterior. ♦ Corp sau substanță obținută pe cale naturală sau în laborator; preparat. 2. Rezultat material al unui proces social sau natural, al unui proces fiziologic sau de creație; rezultat material al unui complex de fenomene sau de acțiuni; p. ext. urmare, efect, rod; product (2). 3. Rezultatul înmulțirii a doi factori (numere, mărimi scalare, vectoriale etc.); p. ext. înmulțire. – V. produce (după fr. produit). DOOM
prodús s. n., pl. prodúse
proedru
PROÉDRU s.m. Nume dat fiecăruia dintre cei nouă cetățeni din Atena aleși prin tragere la sorți ca să prezideze adunările consiliului celor cinci sute și adunările populare. [Pron. pro-e-. / < gr. proedros, cf. pro – înainte, hedra – scaun].
proeminent
PROEMINÉNT, -Ă, proeminenți, -te, adj. Care iese mult în relief. ♦ (Despre oameni sau acțiunile, realizările lor) Care iese din comun prin valoare, calități; remarcabil. [Pr.: pro-e-] – Din fr. proéminent. DOOM
proeminént (ieșit în relief) adj. m., pl. proeminénți; f. proeminéntă, pl. proeminénte
proeminenta
PROEMINÉNT, -Ă, proeminenți, -te, adj. Care iese mult în relief. ♦ (Despre oameni sau acțiunile, realizările lor) Care iese din comun prin valoare, calități; remarcabil. [Pr.: pro-e-] – Din fr. proéminent. DOOM
proeminént (ieșit în relief) adj. m., pl. proeminénți; f. proeminéntă, pl. proeminénte
proeminente
PROEMINÉNT, -Ă, proeminenți, -te, adj. Care iese mult în relief. ♦ (Despre oameni sau acțiunile, realizările lor) Care iese din comun prin valoare, calități; remarcabil. [Pr.: pro-e-] – Din fr. proéminent. DOOM
proeminént (ieșit în relief) adj. m., pl. proeminénți; f. proeminéntă, pl. proeminénte
proeminentei
PROEMINÉNT, -Ă, proeminenți, -te, adj. Care iese mult în relief. ♦ (Despre oameni sau acțiunile, realizările lor) Care iese din comun prin valoare, calități; remarcabil. [Pr.: pro-e-] – Din fr. proéminent. DOOM
proeminént (ieșit în relief) adj. m., pl. proeminénți; f. proeminéntă, pl. proeminénte
proeminentele
PROEMINÉNT, -Ă, proeminenți, -te, adj. Care iese mult în relief. ♦ (Despre oameni sau acțiunile, realizările lor) Care iese din comun prin valoare, calități; remarcabil. [Pr.: pro-e-] – Din fr. proéminent. DOOM
proeminént (ieșit în relief) adj. m., pl. proeminénți; f. proeminéntă, pl. proeminénte
proeminentelor
PROEMINÉNT, -Ă, proeminenți, -te, adj. Care iese mult în relief. ♦ (Despre oameni sau acțiunile, realizările lor) Care iese din comun prin valoare, calități; remarcabil. [Pr.: pro-e-] – Din fr. proéminent. DOOM
proeminént (ieșit în relief) adj. m., pl. proeminénți; f. proeminéntă, pl. proeminénte
proeminentul
PROEMINÉNT, -Ă, proeminenți, -te, adj. Care iese mult în relief. ♦ (Despre oameni sau acțiunile, realizările lor) Care iese din comun prin valoare, calități; remarcabil. [Pr.: pro-e-] – Din fr. proéminent. DOOM
proeminént (ieșit în relief) adj. m., pl. proeminénți; f. proeminéntă, pl. proeminénte
proeminentului
PROEMINÉNT, -Ă, proeminenți, -te, adj. Care iese mult în relief. ♦ (Despre oameni sau acțiunile, realizările lor) Care iese din comun prin valoare, calități; remarcabil. [Pr.: pro-e-] – Din fr. proéminent. DOOM
proeminént (ieșit în relief) adj. m., pl. proeminénți; f. proeminéntă, pl. proeminénte
proeminența
PROEMINÉNȚĂ, proeminențe, s. f. Faptul de a fi proeminent; (concr.) parte proeminentă a unui obiect, ridicătură, ieșitură. [Pr.: pro-e-] – Din fr. proéminence. DOOM
proeminénță (ieșitură, ridicătură) s. f., g.-d. art. proeminénței; (părți proeminente) pl. proeminénțe
proeminențe
PROEMINÉNȚĂ, proeminențe, s. f. Faptul de a fi proeminent; (concr.) parte proeminentă a unui obiect, ridicătură, ieșitură. [Pr.: pro-e-] – Din fr. proéminence. DOOM
proeminénță (ieșitură, ridicătură) s. f., g.-d. art. proeminénței; (părți proeminente) pl. proeminénțe
proeminenței
PROEMINÉNȚĂ, proeminențe, s. f. Faptul de a fi proeminent; (concr.) parte proeminentă a unui obiect, ridicătură, ieșitură. [Pr.: pro-e-] – Din fr. proéminence. DOOM
proeminénță (ieșitură, ridicătură) s. f., g.-d. art. proeminénței; (părți proeminente) pl. proeminénțe
proeminențele
PROEMINÉNȚĂ, proeminențe, s. f. Faptul de a fi proeminent; (concr.) parte proeminentă a unui obiect, ridicătură, ieșitură. [Pr.: pro-e-] – Din fr. proéminence. DOOM
proeminénță (ieșitură, ridicătură) s. f., g.-d. art. proeminénței; (părți proeminente) pl. proeminénțe
proeminențelor
PROEMINÉNȚĂ, proeminențe, s. f. Faptul de a fi proeminent; (concr.) parte proeminentă a unui obiect, ridicătură, ieșitură. [Pr.: pro-e-] – Din fr. proéminence. DOOM
proeminénță (ieșitură, ridicătură) s. f., g.-d. art. proeminénței; (părți proeminente) pl. proeminénțe
proeminenți
PROEMINÉNT, -Ă, proeminenți, -te, adj. Care iese mult în relief. ♦ (Despre oameni sau acțiunile, realizările lor) Care iese din comun prin valoare, calități; remarcabil. [Pr.: pro-e-] – Din fr. proéminent. DOOM
proeminént (ieșit în relief) adj. m., pl. proeminénți; f. proeminéntă, pl. proeminénte
proeminenții
PROEMINÉNT, -Ă, proeminenți, -te, adj. Care iese mult în relief. ♦ (Despre oameni sau acțiunile, realizările lor) Care iese din comun prin valoare, calități; remarcabil. [Pr.: pro-e-] – Din fr. proéminent. DOOM
proeminént (ieșit în relief) adj. m., pl. proeminénți; f. proeminéntă, pl. proeminénte
proeminenților
PROEMINÉNT, -Ă, proeminenți, -te, adj. Care iese mult în relief. ♦ (Despre oameni sau acțiunile, realizările lor) Care iese din comun prin valoare, calități; remarcabil. [Pr.: pro-e-] – Din fr. proéminent. DOOM
proeminént (ieșit în relief) adj. m., pl. proeminénți; f. proeminéntă, pl. proeminénte
proeres
PROERESÍS s. n. (Înv.) Bunăvoință, intenție bună, generozitate. [Var.: proéres s. n.] – Din ngr. proéresis. DOOM
proéresis (gr.)/proéres (înv.) s. n.
proeresis
PROERESÍS s. n. (Înv.) Bunăvoință, intenție bună, generozitate. [Var.: proéres s. n.] – Din ngr. proéresis. DOOM
proéresis (gr.)/proéres (înv.) s. n.
proeresul
PROERESÍS s. n. (Înv.) Bunăvoință, intenție bună, generozitate. [Var.: proéres s. n.] – Din ngr. proéresis. DOOM
proéresis (gr.)/proéres (înv.) s. n.
proeresului
PROERESÍS s. n. (Înv.) Bunăvoință, intenție bună, generozitate. [Var.: proéres s. n.] – Din ngr. proéresis. DOOM
proéresis (gr.)/proéres (înv.) s. n.
proestos
PROESTÓS, proestoși, s. m. (Înv. și reg.) Călugăr sau preot cu cel mai înalt rang în ierarhia clericilor unei mănăstiri sau a unei biserici. [Pr.: pro-es-. – Var.: proistós s. m.] – Din ngr. proestós. DOOM
proistós v. proestós
proetides
Proetides, denumire purtată de Iphianassa, Iphinoë și Lysippe, fiicele lui Proetus, regele Tiryntului. Fiindcă o sfidaseră cu frumusețea lor, Hera, mînioasă, le-a luat mințile celor trei surori. Pradă rătăcirii care le stăpînea, ele cutreierau în lung și-n lat munții și pădurile. Îndurerat, părintele lor l-a chemat în ajutor pe prezicătorul Melampus (v. și Melampus), care a reușit să le purifice. Drept răsplată, regele Proetus le-a dăruit, atît lui Melampus cît și fratelui său, Bias, cîte o treime din regatul său. Cei doi s-au căsătorit cu două dintre Pretide.
proetus
Proetus, fiul lui Abas și rege al Tiryntului. Dușmănia și rivalitatea pentru tron dintre Proetus și fratele său geamăn, Acrisius, au rămas celebre. În cele din urmă cei doi și-au împărțit pămîntul Argolidei, împărțire în urma căreia lui Proetus i-a revenit Tiryntul. De numele lui Proetus e legat și un episod din viața lui Bellerophon (v. și Bellerophon(tes)). Pentru a-și vindeca fiicele de nebunia care le chinuia, Proetus a dăruit două treimi din regatul său (v. Proetides). În afară de cele trei fiice el a mai avut un fiu, pe nume Megapenthes (v. și Perseus).
prof
prof, -ă, profi, -e s. m., s. f. (șc.) profesor, profesoară, cadru didactic.
profan
PROFÁN, -Ă, profani, -e, adj. (Adesea substantivat) 1. Care este ignorant într-un domeniu oarecare; neștiutor, nepriceput, ageamiu. 2. Care nu ține de religie, care nu reprezintă sau nu exprimă un punct de vedere religios; laic. 3. Care nu respectă lucrurile considerate sacre; necredincios. – Din fr. profane, lat. profanus. DOOM
profán adj. m., pl. profáni; f. profánă, pl. profáne
profana
PROFÁN, -Ă, profani, -e, adj. (Adesea substantivat) 1. Care este ignorant într-un domeniu oarecare; neștiutor, nepriceput, ageamiu. 2. Care nu ține de religie, care nu reprezintă sau nu exprimă un punct de vedere religios; laic. 3. Care nu respectă lucrurile considerate sacre; necredincios. – Din fr. profane, lat. profanus. DOOM
profán adj. m., pl. profáni; f. profánă, pl. profáne
profana
PROFANÁ, profanez, vb. I. Tranz. A trata fără respectul cuvenit lucruri considerate sfinte, a pângări; p. ext. a batjocori, a necinsti, a terfeli. – Din fr. profaner, lat. profanare. DOOM
profaná (a ~) vb., ind. prez. 3 profaneáză
profanai
PROFANÁ, profanez, vb. I. Tranz. A trata fără respectul cuvenit lucruri considerate sfinte, a pângări; p. ext. a batjocori, a necinsti, a terfeli. – Din fr. profaner, lat. profanare. DOOM
profaná (a ~) vb., ind. prez. 3 profaneáză
profanam
PROFANÁ, profanez, vb. I. Tranz. A trata fără respectul cuvenit lucruri considerate sfinte, a pângări; p. ext. a batjocori, a necinsti, a terfeli. – Din fr. profaner, lat. profanare. DOOM
profaná (a ~) vb., ind. prez. 3 profaneáză
profanare
PROFANÁ, profanez, vb. I. Tranz. A trata fără respectul cuvenit lucruri considerate sfinte, a pângări; p. ext. a batjocori, a necinsti, a terfeli. – Din fr. profaner, lat. profanare. DOOM
profaná (a ~) vb., ind. prez. 3 profaneáză
profanare
PROFANÁRE, profanări, s. f. Acțiunea de a profana și rezultatul ei; profanațiune. – V. profana. DOOM
profanáre s. f., g.-d. art. profanắrii; pl. profanắri
profanarea
PROFANÁRE, profanări, s. f. Acțiunea de a profana și rezultatul ei; profanațiune. – V. profana. DOOM
profanáre s. f., g.-d. art. profanắrii; pl. profanắri
profanară
PROFANÁ, profanez, vb. I. Tranz. A trata fără respectul cuvenit lucruri considerate sfinte, a pângări; p. ext. a batjocori, a necinsti, a terfeli. – Din fr. profaner, lat. profanare. DOOM
profaná (a ~) vb., ind. prez. 3 profaneáză
profanarăm
PROFANÁ, profanez, vb. I. Tranz. A trata fără respectul cuvenit lucruri considerate sfinte, a pângări; p. ext. a batjocori, a necinsti, a terfeli. – Din fr. profaner, lat. profanare. DOOM
profaná (a ~) vb., ind. prez. 3 profaneáză
profanarăți
PROFANÁ, profanez, vb. I. Tranz. A trata fără respectul cuvenit lucruri considerate sfinte, a pângări; p. ext. a batjocori, a necinsti, a terfeli. – Din fr. profaner, lat. profanare. DOOM
profaná (a ~) vb., ind. prez. 3 profaneáză
profanase
PROFANÁ, profanez, vb. I. Tranz. A trata fără respectul cuvenit lucruri considerate sfinte, a pângări; p. ext. a batjocori, a necinsti, a terfeli. – Din fr. profaner, lat. profanare. DOOM
profaná (a ~) vb., ind. prez. 3 profaneáză
profanasem
PROFANÁ, profanez, vb. I. Tranz. A trata fără respectul cuvenit lucruri considerate sfinte, a pângări; p. ext. a batjocori, a necinsti, a terfeli. – Din fr. profaner, lat. profanare. DOOM
profaná (a ~) vb., ind. prez. 3 profaneáză
profanaseră
PROFANÁ, profanez, vb. I. Tranz. A trata fără respectul cuvenit lucruri considerate sfinte, a pângări; p. ext. a batjocori, a necinsti, a terfeli. – Din fr. profaner, lat. profanare. DOOM
profaná (a ~) vb., ind. prez. 3 profaneáză
profanaserăm
PROFANÁ, profanez, vb. I. Tranz. A trata fără respectul cuvenit lucruri considerate sfinte, a pângări; p. ext. a batjocori, a necinsti, a terfeli. – Din fr. profaner, lat. profanare. DOOM
profaná (a ~) vb., ind. prez. 3 profaneáză
profanaserăți
PROFANÁ, profanez, vb. I. Tranz. A trata fără respectul cuvenit lucruri considerate sfinte, a pângări; p. ext. a batjocori, a necinsti, a terfeli. – Din fr. profaner, lat. profanare. DOOM
profaná (a ~) vb., ind. prez. 3 profaneáză
profanaseși
PROFANÁ, profanez, vb. I. Tranz. A trata fără respectul cuvenit lucruri considerate sfinte, a pângări; p. ext. a batjocori, a necinsti, a terfeli. – Din fr. profaner, lat. profanare. DOOM
profaná (a ~) vb., ind. prez. 3 profaneáză
profanaseți
PROFANÁ, profanez, vb. I. Tranz. A trata fără respectul cuvenit lucruri considerate sfinte, a pângări; p. ext. a batjocori, a necinsti, a terfeli. – Din fr. profaner, lat. profanare. DOOM
profaná (a ~) vb., ind. prez. 3 profaneáză
profanat
PROFANÁ, profanez, vb. I. Tranz. A trata fără respectul cuvenit lucruri considerate sfinte, a pângări; p. ext. a batjocori, a necinsti, a terfeli. – Din fr. profaner, lat. profanare. DOOM
profaná (a ~) vb., ind. prez. 3 profaneáză
profanat
PROFANÁT, -Ă, profanați, -te, adj. (Despre lucruri considerate sacre) Tratat fără respectul cuvenit; batjocorit, dezonorat, necinstit. – V. profana.
profanata
PROFANÁT, -Ă, profanați, -te, adj. (Despre lucruri considerate sacre) Tratat fără respectul cuvenit; batjocorit, dezonorat, necinstit. – V. profana.
profanate
PROFANÁT, -Ă, profanați, -te, adj. (Despre lucruri considerate sacre) Tratat fără respectul cuvenit; batjocorit, dezonorat, necinstit. – V. profana.
profanatei
PROFANÁT, -Ă, profanați, -te, adj. (Despre lucruri considerate sacre) Tratat fără respectul cuvenit; batjocorit, dezonorat, necinstit. – V. profana.
profanatele
PROFANÁT, -Ă, profanați, -te, adj. (Despre lucruri considerate sacre) Tratat fără respectul cuvenit; batjocorit, dezonorat, necinstit. – V. profana.
profanatelor
PROFANÁT, -Ă, profanați, -te, adj. (Despre lucruri considerate sacre) Tratat fără respectul cuvenit; batjocorit, dezonorat, necinstit. – V. profana.
profanatoare
PROFANATÓR, -OÁRE, profanatori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care profanează; pângăritor. – Din fr. profaneteur, lat. profanator, -oris. DOOM
profanatór adj. m., s. m., pl. profanatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. profanatoáre
profanatoare
PROFANATÓR, -OÁRE, profanatori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care profanează; pângăritor. – Din fr. profaneteur, lat. profanator, -oris. DOOM
profanatór adj. m., s. m., pl. profanatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. profanatoáre
profanatoarea
PROFANATÓR, -OÁRE, profanatori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care profanează; pângăritor. – Din fr. profaneteur, lat. profanator, -oris. DOOM
profanatór adj. m., s. m., pl. profanatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. profanatoáre
profanatoarea
PROFANATÓR, -OÁRE, profanatori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care profanează; pângăritor. – Din fr. profaneteur, lat. profanator, -oris. DOOM
profanatór adj. m., s. m., pl. profanatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. profanatoáre
profanatoarei
PROFANATÓR, -OÁRE, profanatori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care profanează; pângăritor. – Din fr. profaneteur, lat. profanator, -oris. DOOM
profanatór adj. m., s. m., pl. profanatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. profanatoáre
profanatoarei
PROFANATÓR, -OÁRE, profanatori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care profanează; pângăritor. – Din fr. profaneteur, lat. profanator, -oris. DOOM
profanatór adj. m., s. m., pl. profanatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. profanatoáre
profanatoarele
PROFANATÓR, -OÁRE, profanatori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care profanează; pângăritor. – Din fr. profaneteur, lat. profanator, -oris. DOOM
profanatór adj. m., s. m., pl. profanatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. profanatoáre
profanatoarele
PROFANATÓR, -OÁRE, profanatori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care profanează; pângăritor. – Din fr. profaneteur, lat. profanator, -oris. DOOM
profanatór adj. m., s. m., pl. profanatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. profanatoáre
profanatoarelor
PROFANATÓR, -OÁRE, profanatori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care profanează; pângăritor. – Din fr. profaneteur, lat. profanator, -oris. DOOM
profanatór adj. m., s. m., pl. profanatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. profanatoáre
profanatoarelor
PROFANATÓR, -OÁRE, profanatori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care profanează; pângăritor. – Din fr. profaneteur, lat. profanator, -oris. DOOM
profanatór adj. m., s. m., pl. profanatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. profanatoáre
profanator
PROFANATÓR, -OÁRE, profanatori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care profanează; pângăritor. – Din fr. profaneteur, lat. profanator, -oris. DOOM
profanatór adj. m., s. m., pl. profanatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. profanatoáre
profanator
PROFANATÓR, -OÁRE, profanatori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care profanează; pângăritor. – Din fr. profaneteur, lat. profanator, -oris. DOOM
profanatór adj. m., s. m., pl. profanatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. profanatoáre
profanatori
PROFANATÓR, -OÁRE, profanatori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care profanează; pângăritor. – Din fr. profaneteur, lat. profanator, -oris. DOOM
profanatór adj. m., s. m., pl. profanatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. profanatoáre
profanatori
PROFANATÓR, -OÁRE, profanatori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care profanează; pângăritor. – Din fr. profaneteur, lat. profanator, -oris. DOOM
profanatór adj. m., s. m., pl. profanatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. profanatoáre
profanatorii
PROFANATÓR, -OÁRE, profanatori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care profanează; pângăritor. – Din fr. profaneteur, lat. profanator, -oris. DOOM
profanatór adj. m., s. m., pl. profanatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. profanatoáre
profanatorii
PROFANATÓR, -OÁRE, profanatori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care profanează; pângăritor. – Din fr. profaneteur, lat. profanator, -oris. DOOM
profanatór adj. m., s. m., pl. profanatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. profanatoáre
profanatorilor
PROFANATÓR, -OÁRE, profanatori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care profanează; pângăritor. – Din fr. profaneteur, lat. profanator, -oris. DOOM
profanatór adj. m., s. m., pl. profanatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. profanatoáre
profanatorilor
PROFANATÓR, -OÁRE, profanatori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care profanează; pângăritor. – Din fr. profaneteur, lat. profanator, -oris. DOOM
profanatór adj. m., s. m., pl. profanatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. profanatoáre
profanatorul
PROFANATÓR, -OÁRE, profanatori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care profanează; pângăritor. – Din fr. profaneteur, lat. profanator, -oris. DOOM
profanatór adj. m., s. m., pl. profanatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. profanatoáre
profanatorul
PROFANATÓR, -OÁRE, profanatori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care profanează; pângăritor. – Din fr. profaneteur, lat. profanator, -oris. DOOM
profanatór adj. m., s. m., pl. profanatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. profanatoáre
profanatorului
PROFANATÓR, -OÁRE, profanatori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care profanează; pângăritor. – Din fr. profaneteur, lat. profanator, -oris. DOOM
profanatór adj. m., s. m., pl. profanatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. profanatoáre
profanatorului
PROFANATÓR, -OÁRE, profanatori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care profanează; pângăritor. – Din fr. profaneteur, lat. profanator, -oris. DOOM
profanatór adj. m., s. m., pl. profanatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. profanatoáre
profanatul
PROFANÁT, -Ă, profanați, -te, adj. (Despre lucruri considerate sacre) Tratat fără respectul cuvenit; batjocorit, dezonorat, necinstit. – V. profana.
profanatului
PROFANÁT, -Ă, profanați, -te, adj. (Despre lucruri considerate sacre) Tratat fără respectul cuvenit; batjocorit, dezonorat, necinstit. – V. profana.
profanau
PROFANÁ, profanez, vb. I. Tranz. A trata fără respectul cuvenit lucruri considerate sfinte, a pângări; p. ext. a batjocori, a necinsti, a terfeli. – Din fr. profaner, lat. profanare. DOOM
profaná (a ~) vb., ind. prez. 3 profaneáză
profanași
PROFANÁ, profanez, vb. I. Tranz. A trata fără respectul cuvenit lucruri considerate sfinte, a pângări; p. ext. a batjocori, a necinsti, a terfeli. – Din fr. profaner, lat. profanare. DOOM
profaná (a ~) vb., ind. prez. 3 profaneáză
profanați
PROFANÁ, profanez, vb. I. Tranz. A trata fără respectul cuvenit lucruri considerate sfinte, a pângări; p. ext. a batjocori, a necinsti, a terfeli. – Din fr. profaner, lat. profanare. DOOM
profaná (a ~) vb., ind. prez. 3 profaneáză
profanați
PROFANÁT, -Ă, profanați, -te, adj. (Despre lucruri considerate sacre) Tratat fără respectul cuvenit; batjocorit, dezonorat, necinstit. – V. profana.
profanații
PROFANÁT, -Ă, profanați, -te, adj. (Despre lucruri considerate sacre) Tratat fără respectul cuvenit; batjocorit, dezonorat, necinstit. – V. profana.
profanaților
PROFANÁT, -Ă, profanați, -te, adj. (Despre lucruri considerate sacre) Tratat fără respectul cuvenit; batjocorit, dezonorat, necinstit. – V. profana.
profanațiune
PROFANAȚIÚNE, profanațiuni, s. f. (Înv.) Profanare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. profanation, lat. profanatio, -onis. DOOM
profanațiúne (înv.) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. profanațiúnii; pl. profanațiúni
profanațiunea
PROFANAȚIÚNE, profanațiuni, s. f. (Înv.) Profanare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. profanation, lat. profanatio, -onis. DOOM
profanațiúne (înv.) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. profanațiúnii; pl. profanațiúni
profanațiuni
PROFANAȚIÚNE, profanațiuni, s. f. (Înv.) Profanare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. profanation, lat. profanatio, -onis. DOOM
profanațiúne (înv.) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. profanațiúnii; pl. profanațiúni
profanațiunii
PROFANAȚIÚNE, profanațiuni, s. f. (Înv.) Profanare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. profanation, lat. profanatio, -onis. DOOM
profanațiúne (înv.) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. profanațiúnii; pl. profanațiúni
profanațiunile
PROFANAȚIÚNE, profanațiuni, s. f. (Înv.) Profanare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. profanation, lat. profanatio, -onis. DOOM
profanațiúne (înv.) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. profanațiúnii; pl. profanațiúni
profanațiunilor
PROFANAȚIÚNE, profanațiuni, s. f. (Înv.) Profanare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. profanation, lat. profanatio, -onis. DOOM
profanațiúne (înv.) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. profanațiúnii; pl. profanațiúni
profane
PROFÁN, -Ă, profani, -e, adj. (Adesea substantivat) 1. Care este ignorant într-un domeniu oarecare; neștiutor, nepriceput, ageamiu. 2. Care nu ține de religie, care nu reprezintă sau nu exprimă un punct de vedere religios; laic. 3. Care nu respectă lucrurile considerate sacre; necredincios. – Din fr. profane, lat. profanus. DOOM
profán adj. m., pl. profáni; f. profánă, pl. profáne
profanează
PROFANÁ, profanez, vb. I. Tranz. A trata fără respectul cuvenit lucruri considerate sfinte, a pângări; p. ext. a batjocori, a necinsti, a terfeli. – Din fr. profaner, lat. profanare. DOOM
profaná (a ~) vb., ind. prez. 3 profaneáză
profanei
PROFÁN, -Ă, profani, -e, adj. (Adesea substantivat) 1. Care este ignorant într-un domeniu oarecare; neștiutor, nepriceput, ageamiu. 2. Care nu ține de religie, care nu reprezintă sau nu exprimă un punct de vedere religios; laic. 3. Care nu respectă lucrurile considerate sacre; necredincios. – Din fr. profane, lat. profanus. DOOM
profán adj. m., pl. profáni; f. profánă, pl. profáne
profanele
PROFÁN, -Ă, profani, -e, adj. (Adesea substantivat) 1. Care este ignorant într-un domeniu oarecare; neștiutor, nepriceput, ageamiu. 2. Care nu ține de religie, care nu reprezintă sau nu exprimă un punct de vedere religios; laic. 3. Care nu respectă lucrurile considerate sacre; necredincios. – Din fr. profane, lat. profanus. DOOM
profán adj. m., pl. profáni; f. profánă, pl. profáne
profanelor
PROFÁN, -Ă, profani, -e, adj. (Adesea substantivat) 1. Care este ignorant într-un domeniu oarecare; neștiutor, nepriceput, ageamiu. 2. Care nu ține de religie, care nu reprezintă sau nu exprimă un punct de vedere religios; laic. 3. Care nu respectă lucrurile considerate sacre; necredincios. – Din fr. profane, lat. profanus. DOOM
profán adj. m., pl. profáni; f. profánă, pl. profáne
profanez
PROFANÁ, profanez, vb. I. Tranz. A trata fără respectul cuvenit lucruri considerate sfinte, a pângări; p. ext. a batjocori, a necinsti, a terfeli. – Din fr. profaner, lat. profanare. DOOM
profaná (a ~) vb., ind. prez. 3 profaneáză
profaneze
PROFANÁ, profanez, vb. I. Tranz. A trata fără respectul cuvenit lucruri considerate sfinte, a pângări; p. ext. a batjocori, a necinsti, a terfeli. – Din fr. profaner, lat. profanare. DOOM
profaná (a ~) vb., ind. prez. 3 profaneáză
profanezi
PROFANÁ, profanez, vb. I. Tranz. A trata fără respectul cuvenit lucruri considerate sfinte, a pângări; p. ext. a batjocori, a necinsti, a terfeli. – Din fr. profaner, lat. profanare. DOOM
profaná (a ~) vb., ind. prez. 3 profaneáză
profani
PROFÁN, -Ă, profani, -e, adj. (Adesea substantivat) 1. Care este ignorant într-un domeniu oarecare; neștiutor, nepriceput, ageamiu. 2. Care nu ține de religie, care nu reprezintă sau nu exprimă un punct de vedere religios; laic. 3. Care nu respectă lucrurile considerate sacre; necredincios. – Din fr. profane, lat. profanus. DOOM
profán adj. m., pl. profáni; f. profánă, pl. profáne
profanii
PROFÁN, -Ă, profani, -e, adj. (Adesea substantivat) 1. Care este ignorant într-un domeniu oarecare; neștiutor, nepriceput, ageamiu. 2. Care nu ține de religie, care nu reprezintă sau nu exprimă un punct de vedere religios; laic. 3. Care nu respectă lucrurile considerate sacre; necredincios. – Din fr. profane, lat. profanus. DOOM
profán adj. m., pl. profáni; f. profánă, pl. profáne
profanilor
PROFÁN, -Ă, profani, -e, adj. (Adesea substantivat) 1. Care este ignorant într-un domeniu oarecare; neștiutor, nepriceput, ageamiu. 2. Care nu ține de religie, care nu reprezintă sau nu exprimă un punct de vedere religios; laic. 3. Care nu respectă lucrurile considerate sacre; necredincios. – Din fr. profane, lat. profanus. DOOM
profán adj. m., pl. profáni; f. profánă, pl. profáne
profanul
PROFÁN, -Ă, profani, -e, adj. (Adesea substantivat) 1. Care este ignorant într-un domeniu oarecare; neștiutor, nepriceput, ageamiu. 2. Care nu ține de religie, care nu reprezintă sau nu exprimă un punct de vedere religios; laic. 3. Care nu respectă lucrurile considerate sacre; necredincios. – Din fr. profane, lat. profanus. DOOM
profán adj. m., pl. profáni; f. profánă, pl. profáne
profanului
PROFÁN, -Ă, profani, -e, adj. (Adesea substantivat) 1. Care este ignorant într-un domeniu oarecare; neștiutor, nepriceput, ageamiu. 2. Care nu ține de religie, care nu reprezintă sau nu exprimă un punct de vedere religios; laic. 3. Care nu respectă lucrurile considerate sacre; necredincios. – Din fr. profane, lat. profanus. DOOM
profán adj. m., pl. profáni; f. profánă, pl. profáne
profanând
PROFANÁ, profanez, vb. I. Tranz. A trata fără respectul cuvenit lucruri considerate sfinte, a pângări; p. ext. a batjocori, a necinsti, a terfeli. – Din fr. profaner, lat. profanare. DOOM
profaná (a ~) vb., ind. prez. 3 profaneáză
profanînd
PROFANÁ, profanez, vb. I. Tranz. A trata fără respectul cuvenit lucruri considerate sfinte, a pângări; p. ext. a batjocori, a necinsti, a terfeli. – Din fr. profaner, lat. profanare. DOOM
profaná (a ~) vb., ind. prez. 3 profaneáză
profanări
PROFANÁRE, profanări, s. f. Acțiunea de a profana și rezultatul ei; profanațiune. – V. profana. DOOM
profanáre s. f., g.-d. art. profanắrii; pl. profanắri
profanării
PROFANÁRE, profanări, s. f. Acțiunea de a profana și rezultatul ei; profanațiune. – V. profana. DOOM
profanáre s. f., g.-d. art. profanắrii; pl. profanắri
profanările
PROFANÁRE, profanări, s. f. Acțiunea de a profana și rezultatul ei; profanațiune. – V. profana. DOOM
profanáre s. f., g.-d. art. profanắrii; pl. profanắri
profanărilor
PROFANÁRE, profanări, s. f. Acțiunea de a profana și rezultatul ei; profanațiune. – V. profana. DOOM
profanáre s. f., g.-d. art. profanắrii; pl. profanắri
profascist
PROFASCÍST, -Ă, profasciști, -ste, adj. Care este favorabil fascismului, care susține pe fasciști, care este de partea fasciștilor. – Din engl. profascist. DOOM
profascíst adj. m., pl. profascíști; f. profascístă, pl. profascíste
profascista
PROFASCÍST, -Ă, profasciști, -ste, adj. Care este favorabil fascismului, care susține pe fasciști, care este de partea fasciștilor. – Din engl. profascist. DOOM
profascíst adj. m., pl. profascíști; f. profascístă, pl. profascíste
profasciste
PROFASCÍST, -Ă, profasciști, -ste, adj. Care este favorabil fascismului, care susține pe fasciști, care este de partea fasciștilor. – Din engl. profascist. DOOM
profascíst adj. m., pl. profascíști; f. profascístă, pl. profascíste
profascistei
PROFASCÍST, -Ă, profasciști, -ste, adj. Care este favorabil fascismului, care susține pe fasciști, care este de partea fasciștilor. – Din engl. profascist. DOOM
profascíst adj. m., pl. profascíști; f. profascístă, pl. profascíste
profascistele
PROFASCÍST, -Ă, profasciști, -ste, adj. Care este favorabil fascismului, care susține pe fasciști, care este de partea fasciștilor. – Din engl. profascist. DOOM
profascíst adj. m., pl. profascíști; f. profascístă, pl. profascíste
profascistelor
PROFASCÍST, -Ă, profasciști, -ste, adj. Care este favorabil fascismului, care susține pe fasciști, care este de partea fasciștilor. – Din engl. profascist. DOOM
profascíst adj. m., pl. profascíști; f. profascístă, pl. profascíste
profascistul
PROFASCÍST, -Ă, profasciști, -ste, adj. Care este favorabil fascismului, care susține pe fasciști, care este de partea fasciștilor. – Din engl. profascist. DOOM
profascíst adj. m., pl. profascíști; f. profascístă, pl. profascíste
profascistului
PROFASCÍST, -Ă, profasciști, -ste, adj. Care este favorabil fascismului, care susține pe fasciști, care este de partea fasciștilor. – Din engl. profascist. DOOM
profascíst adj. m., pl. profascíști; f. profascístă, pl. profascíste
profasciști
PROFASCÍST, -Ă, profasciști, -ste, adj. Care este favorabil fascismului, care susține pe fasciști, care este de partea fasciștilor. – Din engl. profascist. DOOM
profascíst adj. m., pl. profascíști; f. profascístă, pl. profascíste
profasciștii
PROFASCÍST, -Ă, profasciști, -ste, adj. Care este favorabil fascismului, care susține pe fasciști, care este de partea fasciștilor. – Din engl. profascist. DOOM
profascíst adj. m., pl. profascíști; f. profascístă, pl. profascíste
profasciștilor
PROFASCÍST, -Ă, profasciști, -ste, adj. Care este favorabil fascismului, care susține pe fasciști, care este de partea fasciștilor. – Din engl. profascist. DOOM
profascíst adj. m., pl. profascíști; f. profascístă, pl. profascíste
profaza
PROFÁZĂ, profaze, s. f. (Biol.) Primul stadiu al mitozei, când se formează cromozomii. – Din fr. prophase.
profaze
PROFÁZĂ, profaze, s. f. (Biol.) Primul stadiu al mitozei, când se formează cromozomii. – Din fr. prophase.
profazei
PROFÁZĂ, profaze, s. f. (Biol.) Primul stadiu al mitozei, când se formează cromozomii. – Din fr. prophase.
profazele
PROFÁZĂ, profaze, s. f. (Biol.) Primul stadiu al mitozei, când se formează cromozomii. – Din fr. prophase.
profazelor
PROFÁZĂ, profaze, s. f. (Biol.) Primul stadiu al mitozei, când se formează cromozomii. – Din fr. prophase.
profeminist
PROFEMINÍST, -Ă, profeminiști, -ste, adj. Care susține drepturile femeilor, favorabil femeilor. – Din engl. profeminist. DOOM
profeminíst adj. m., pl. profeminíști; f. profeminístă, pl. profeminíste
profeminista
PROFEMINÍST, -Ă, profeminiști, -ste, adj. Care susține drepturile femeilor, favorabil femeilor. – Din engl. profeminist. DOOM
profeminíst adj. m., pl. profeminíști; f. profeminístă, pl. profeminíste
profeministe
PROFEMINÍST, -Ă, profeminiști, -ste, adj. Care susține drepturile femeilor, favorabil femeilor. – Din engl. profeminist. DOOM
profeminíst adj. m., pl. profeminíști; f. profeminístă, pl. profeminíste
profeministei
PROFEMINÍST, -Ă, profeminiști, -ste, adj. Care susține drepturile femeilor, favorabil femeilor. – Din engl. profeminist. DOOM
profeminíst adj. m., pl. profeminíști; f. profeminístă, pl. profeminíste
profeministele
PROFEMINÍST, -Ă, profeminiști, -ste, adj. Care susține drepturile femeilor, favorabil femeilor. – Din engl. profeminist. DOOM
profeminíst adj. m., pl. profeminíști; f. profeminístă, pl. profeminíste
profeministelor
PROFEMINÍST, -Ă, profeminiști, -ste, adj. Care susține drepturile femeilor, favorabil femeilor. – Din engl. profeminist. DOOM
profeminíst adj. m., pl. profeminíști; f. profeminístă, pl. profeminíste
profeministul
PROFEMINÍST, -Ă, profeminiști, -ste, adj. Care susține drepturile femeilor, favorabil femeilor. – Din engl. profeminist. DOOM
profeminíst adj. m., pl. profeminíști; f. profeminístă, pl. profeminíste
profeministului
PROFEMINÍST, -Ă, profeminiști, -ste, adj. Care susține drepturile femeilor, favorabil femeilor. – Din engl. profeminist. DOOM
profeminíst adj. m., pl. profeminíști; f. profeminístă, pl. profeminíste
profeminiști
PROFEMINÍST, -Ă, profeminiști, -ste, adj. Care susține drepturile femeilor, favorabil femeilor. – Din engl. profeminist. DOOM
profeminíst adj. m., pl. profeminíști; f. profeminístă, pl. profeminíste
profeminiștii
PROFEMINÍST, -Ă, profeminiști, -ste, adj. Care susține drepturile femeilor, favorabil femeilor. – Din engl. profeminist. DOOM
profeminíst adj. m., pl. profeminíști; f. profeminístă, pl. profeminíste
profeminiștilor
PROFEMINÍST, -Ă, profeminiști, -ste, adj. Care susține drepturile femeilor, favorabil femeilor. – Din engl. profeminist. DOOM
profeminíst adj. m., pl. profeminíști; f. profeminístă, pl. profeminíste
profera
PROFERÁ, proferez, vb. I. Tranz. (Livr.) A rosti, a pronunța (cu voce ridicată) blesteme, amenințări etc. [Prez. ind. și: profér] – Din fr. proférer. DOOM
!proferá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 profereáză
profera
PROFERÁ, proferez, vb. I. Tranz. (Livr.) A rosti, a pronunța (cu voce ridicată) blesteme, amenințări etc. [Prez. ind. și: profér] – Din fr. proférer.
proferai
PROFERÁ, proferez, vb. I. Tranz. (Livr.) A rosti, a pronunța (cu voce ridicată) blesteme, amenințări etc. [Prez. ind. și: profér] – Din fr. proférer.
proferam
PROFERÁ, proferez, vb. I. Tranz. (Livr.) A rosti, a pronunța (cu voce ridicată) blesteme, amenințări etc. [Prez. ind. și: profér] – Din fr. proférer.
proferare
PROFERÁ, proferez, vb. I. Tranz. (Livr.) A rosti, a pronunța (cu voce ridicată) blesteme, amenințări etc. [Prez. ind. și: profér] – Din fr. proférer.
proferare
PROFERÁRE, proferări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a profera și rezultatul ei. – V. profera. DOOM
proferáre (livr.) s. f., g.-d. art. proferắrii; pl. proferắri
proferarea
PROFERÁRE, proferări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a profera și rezultatul ei. – V. profera. DOOM
proferáre (livr.) s. f., g.-d. art. proferắrii; pl. proferắri
proferară
PROFERÁ, proferez, vb. I. Tranz. (Livr.) A rosti, a pronunța (cu voce ridicată) blesteme, amenințări etc. [Prez. ind. și: profér] – Din fr. proférer.
proferarăm
PROFERÁ, proferez, vb. I. Tranz. (Livr.) A rosti, a pronunța (cu voce ridicată) blesteme, amenințări etc. [Prez. ind. și: profér] – Din fr. proférer.
proferarăți
PROFERÁ, proferez, vb. I. Tranz. (Livr.) A rosti, a pronunța (cu voce ridicată) blesteme, amenințări etc. [Prez. ind. și: profér] – Din fr. proférer.
proferase
PROFERÁ, proferez, vb. I. Tranz. (Livr.) A rosti, a pronunța (cu voce ridicată) blesteme, amenințări etc. [Prez. ind. și: profér] – Din fr. proférer.
proferasem
PROFERÁ, proferez, vb. I. Tranz. (Livr.) A rosti, a pronunța (cu voce ridicată) blesteme, amenințări etc. [Prez. ind. și: profér] – Din fr. proférer.
proferaseră
PROFERÁ, proferez, vb. I. Tranz. (Livr.) A rosti, a pronunța (cu voce ridicată) blesteme, amenințări etc. [Prez. ind. și: profér] – Din fr. proférer.
proferaserăm
PROFERÁ, proferez, vb. I. Tranz. (Livr.) A rosti, a pronunța (cu voce ridicată) blesteme, amenințări etc. [Prez. ind. și: profér] – Din fr. proférer.
proferaserăți
PROFERÁ, proferez, vb. I. Tranz. (Livr.) A rosti, a pronunța (cu voce ridicată) blesteme, amenințări etc. [Prez. ind. și: profér] – Din fr. proférer.
proferaseși
PROFERÁ, proferez, vb. I. Tranz. (Livr.) A rosti, a pronunța (cu voce ridicată) blesteme, amenințări etc. [Prez. ind. și: profér] – Din fr. proférer.
proferaseți
PROFERÁ, proferez, vb. I. Tranz. (Livr.) A rosti, a pronunța (cu voce ridicată) blesteme, amenințări etc. [Prez. ind. și: profér] – Din fr. proférer.
proferat
PROFERÁ, proferez, vb. I. Tranz. (Livr.) A rosti, a pronunța (cu voce ridicată) blesteme, amenințări etc. [Prez. ind. și: profér] – Din fr. proférer.
proferat
PROFERÁ, proferez, vb. I. Tranz. (Livr.) A rosti, a pronunța (cu voce ridicată) blesteme, amenințări etc. [Prez. ind. și: profér] – Din fr. proférer.
proferau
PROFERÁ, proferez, vb. I. Tranz. (Livr.) A rosti, a pronunța (cu voce ridicată) blesteme, amenințări etc. [Prez. ind. și: profér] – Din fr. proférer.
proferași
PROFERÁ, proferez, vb. I. Tranz. (Livr.) A rosti, a pronunța (cu voce ridicată) blesteme, amenințări etc. [Prez. ind. și: profér] – Din fr. proférer.
proferați
PROFERÁ, proferez, vb. I. Tranz. (Livr.) A rosti, a pronunța (cu voce ridicată) blesteme, amenințări etc. [Prez. ind. și: profér] – Din fr. proférer.
proferează
PROFERÁ, proferez, vb. I. Tranz. (Livr.) A rosti, a pronunța (cu voce ridicată) blesteme, amenințări etc. [Prez. ind. și: profér] – Din fr. proférer.
proferez
PROFERÁ, proferez, vb. I. Tranz. (Livr.) A rosti, a pronunța (cu voce ridicată) blesteme, amenințări etc. [Prez. ind. și: profér] – Din fr. proférer.
profereze
PROFERÁ, proferez, vb. I. Tranz. (Livr.) A rosti, a pronunța (cu voce ridicată) blesteme, amenințări etc. [Prez. ind. și: profér] – Din fr. proférer.
proferezi
PROFERÁ, proferez, vb. I. Tranz. (Livr.) A rosti, a pronunța (cu voce ridicată) blesteme, amenințări etc. [Prez. ind. și: profér] – Din fr. proférer.
proferment
PROFERMÉNT s.m. Substanță proteică inactivă, care se activează în prezența coenzimei. [< fr. proferment].
profermentul
PROFERMÉNT s.m. Substanță proteică inactivă, care se activează în prezența coenzimei. [< fr. proferment].
profermentului
PROFERMÉNT s.m. Substanță proteică inactivă, care se activează în prezența coenzimei. [< fr. proferment].
profermenți
PROFERMÉNT s.m. Substanță proteică inactivă, care se activează în prezența coenzimei. [< fr. proferment].
profermenții
PROFERMÉNT s.m. Substanță proteică inactivă, care se activează în prezența coenzimei. [< fr. proferment].
profermenților
PROFERMÉNT s.m. Substanță proteică inactivă, care se activează în prezența coenzimei. [< fr. proferment].
proferând
PROFERÁ, proferez, vb. I. Tranz. (Livr.) A rosti, a pronunța (cu voce ridicată) blesteme, amenințări etc. [Prez. ind. și: profér] – Din fr. proférer.
proferînd
PROFERÁ, proferez, vb. I. Tranz. (Livr.) A rosti, a pronunța (cu voce ridicată) blesteme, amenințări etc. [Prez. ind. și: profér] – Din fr. proférer.
proferări
PROFERÁRE, proferări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a profera și rezultatul ei. – V. profera. DOOM
proferáre (livr.) s. f., g.-d. art. proferắrii; pl. proferắri
proferării
PROFERÁRE, proferări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a profera și rezultatul ei. – V. profera. DOOM
proferáre (livr.) s. f., g.-d. art. proferắrii; pl. proferắri
proferările
PROFERÁRE, proferări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a profera și rezultatul ei. – V. profera. DOOM
proferáre (livr.) s. f., g.-d. art. proferắrii; pl. proferắri
proferărilor
PROFERÁRE, proferări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a profera și rezultatul ei. – V. profera. DOOM
proferáre (livr.) s. f., g.-d. art. proferắrii; pl. proferắri
profesa
PROFESÁ, profesez, vb. I. 1. Tranz. și intranz. A practica, a exercita o meserie, o profesie. 2. Tranz. A manifesta, a mărturisi, a susține public o concepție, o atitudine, o părere, o convingere. – Din fr. professer. DOOM
profesá (a ~) vb., ind. prez. 3 profeseáză
profesai
PROFESÁ, profesez, vb. I. 1. Tranz. și intranz. A practica, a exercita o meserie, o profesie. 2. Tranz. A manifesta, a mărturisi, a susține public o concepție, o atitudine, o părere, o convingere. – Din fr. professer. DOOM
profesá (a ~) vb., ind. prez. 3 profeseáză
profesam
PROFESÁ, profesez, vb. I. 1. Tranz. și intranz. A practica, a exercita o meserie, o profesie. 2. Tranz. A manifesta, a mărturisi, a susține public o concepție, o atitudine, o părere, o convingere. – Din fr. professer. DOOM
profesá (a ~) vb., ind. prez. 3 profeseáză
profesare
PROFESÁ, profesez, vb. I. 1. Tranz. și intranz. A practica, a exercita o meserie, o profesie. 2. Tranz. A manifesta, a mărturisi, a susține public o concepție, o atitudine, o părere, o convingere. – Din fr. professer. DOOM
profesá (a ~) vb., ind. prez. 3 profeseáză
profesare
PROFESÁRE, profesări, s. f. (Rar) Acțiunea de a profesa și rezultatul ei. – V. profesa. DOOM
profesáre s. f., g.-d. art. profesắrii
profesarea
PROFESÁRE, profesări, s. f. (Rar) Acțiunea de a profesa și rezultatul ei. – V. profesa. DOOM
profesáre s. f., g.-d. art. profesắrii
profesară
PROFESÁ, profesez, vb. I. 1. Tranz. și intranz. A practica, a exercita o meserie, o profesie. 2. Tranz. A manifesta, a mărturisi, a susține public o concepție, o atitudine, o părere, o convingere. – Din fr. professer. DOOM
profesá (a ~) vb., ind. prez. 3 profeseáză
profesarăm
PROFESÁ, profesez, vb. I. 1. Tranz. și intranz. A practica, a exercita o meserie, o profesie. 2. Tranz. A manifesta, a mărturisi, a susține public o concepție, o atitudine, o părere, o convingere. – Din fr. professer. DOOM
profesá (a ~) vb., ind. prez. 3 profeseáză
profesarăți
PROFESÁ, profesez, vb. I. 1. Tranz. și intranz. A practica, a exercita o meserie, o profesie. 2. Tranz. A manifesta, a mărturisi, a susține public o concepție, o atitudine, o părere, o convingere. – Din fr. professer. DOOM
profesá (a ~) vb., ind. prez. 3 profeseáză
profesase
PROFESÁ, profesez, vb. I. 1. Tranz. și intranz. A practica, a exercita o meserie, o profesie. 2. Tranz. A manifesta, a mărturisi, a susține public o concepție, o atitudine, o părere, o convingere. – Din fr. professer. DOOM
profesá (a ~) vb., ind. prez. 3 profeseáză
profesasem
PROFESÁ, profesez, vb. I. 1. Tranz. și intranz. A practica, a exercita o meserie, o profesie. 2. Tranz. A manifesta, a mărturisi, a susține public o concepție, o atitudine, o părere, o convingere. – Din fr. professer. DOOM
profesá (a ~) vb., ind. prez. 3 profeseáză
profesaseră
PROFESÁ, profesez, vb. I. 1. Tranz. și intranz. A practica, a exercita o meserie, o profesie. 2. Tranz. A manifesta, a mărturisi, a susține public o concepție, o atitudine, o părere, o convingere. – Din fr. professer. DOOM
profesá (a ~) vb., ind. prez. 3 profeseáză
profesaserăm
PROFESÁ, profesez, vb. I. 1. Tranz. și intranz. A practica, a exercita o meserie, o profesie. 2. Tranz. A manifesta, a mărturisi, a susține public o concepție, o atitudine, o părere, o convingere. – Din fr. professer. DOOM
profesá (a ~) vb., ind. prez. 3 profeseáză
profesaserăți
PROFESÁ, profesez, vb. I. 1. Tranz. și intranz. A practica, a exercita o meserie, o profesie. 2. Tranz. A manifesta, a mărturisi, a susține public o concepție, o atitudine, o părere, o convingere. – Din fr. professer. DOOM
profesá (a ~) vb., ind. prez. 3 profeseáză
profesaseși
PROFESÁ, profesez, vb. I. 1. Tranz. și intranz. A practica, a exercita o meserie, o profesie. 2. Tranz. A manifesta, a mărturisi, a susține public o concepție, o atitudine, o părere, o convingere. – Din fr. professer. DOOM
profesá (a ~) vb., ind. prez. 3 profeseáză
profesaseți
PROFESÁ, profesez, vb. I. 1. Tranz. și intranz. A practica, a exercita o meserie, o profesie. 2. Tranz. A manifesta, a mărturisi, a susține public o concepție, o atitudine, o părere, o convingere. – Din fr. professer. DOOM
profesá (a ~) vb., ind. prez. 3 profeseáză
profesat
PROFESÁ, profesez, vb. I. 1. Tranz. și intranz. A practica, a exercita o meserie, o profesie. 2. Tranz. A manifesta, a mărturisi, a susține public o concepție, o atitudine, o părere, o convingere. – Din fr. professer. DOOM
profesá (a ~) vb., ind. prez. 3 profeseáză
profesat
PROFESÁ, profesez, vb. I. 1. Tranz. și intranz. A practica, a exercita o meserie, o profesiune. 2. Tranz. A manifesta, a mărturisi, a susține public o concepție, o atitudine, o părere, o convingere. – Din fr. professer.
profesau
PROFESÁ, profesez, vb. I. 1. Tranz. și intranz. A practica, a exercita o meserie, o profesie. 2. Tranz. A manifesta, a mărturisi, a susține public o concepție, o atitudine, o părere, o convingere. – Din fr. professer. DOOM
profesá (a ~) vb., ind. prez. 3 profeseáză
profesași
PROFESÁ, profesez, vb. I. 1. Tranz. și intranz. A practica, a exercita o meserie, o profesie. 2. Tranz. A manifesta, a mărturisi, a susține public o concepție, o atitudine, o părere, o convingere. – Din fr. professer. DOOM
profesá (a ~) vb., ind. prez. 3 profeseáză
profesați
PROFESÁ, profesez, vb. I. 1. Tranz. și intranz. A practica, a exercita o meserie, o profesie. 2. Tranz. A manifesta, a mărturisi, a susține public o concepție, o atitudine, o părere, o convingere. – Din fr. professer. DOOM
profesá (a ~) vb., ind. prez. 3 profeseáză
profesează
PROFESÁ, profesez, vb. I. 1. Tranz. și intranz. A practica, a exercita o meserie, o profesie. 2. Tranz. A manifesta, a mărturisi, a susține public o concepție, o atitudine, o părere, o convingere. – Din fr. professer. DOOM
profesá (a ~) vb., ind. prez. 3 profeseáză
profesez
PROFESÁ, profesez, vb. I. 1. Tranz. și intranz. A practica, a exercita o meserie, o profesie. 2. Tranz. A manifesta, a mărturisi, a susține public o concepție, o atitudine, o părere, o convingere. – Din fr. professer. DOOM
profesá (a ~) vb., ind. prez. 3 profeseáză
profeseze
PROFESÁ, profesez, vb. I. 1. Tranz. și intranz. A practica, a exercita o meserie, o profesie. 2. Tranz. A manifesta, a mărturisi, a susține public o concepție, o atitudine, o părere, o convingere. – Din fr. professer. DOOM
profesá (a ~) vb., ind. prez. 3 profeseáză
profesezi
PROFESÁ, profesez, vb. I. 1. Tranz. și intranz. A practica, a exercita o meserie, o profesie. 2. Tranz. A manifesta, a mărturisi, a susține public o concepție, o atitudine, o părere, o convingere. – Din fr. professer. DOOM
profesá (a ~) vb., ind. prez. 3 profeseáză
profesia
PROFESIÚNE s. f. v. profesie. DOOM
!profesiúne (în ~ de credință) (-si-u-) s. f., g.-d. art. profesiúnii; pl. profesiúni
profesie
PROFESIÚNE s. f. v. profesie. DOOM
!profesiúne (în ~ de credință) (-si-u-) s. f., g.-d. art. profesiúnii; pl. profesiúni
profesiei
PROFESIÚNE s. f. v. profesie. DOOM
!profesiúne (în ~ de credință) (-si-u-) s. f., g.-d. art. profesiúnii; pl. profesiúni
profesii
PROFESIÚNE s. f. v. profesie. DOOM
!profesiúne (în ~ de credință) (-si-u-) s. f., g.-d. art. profesiúnii; pl. profesiúni
profesiile
PROFESIÚNE s. f. v. profesie. DOOM
!profesiúne (în ~ de credință) (-si-u-) s. f., g.-d. art. profesiúnii; pl. profesiúni
profesiilor
PROFESIÚNE s. f. v. profesie. DOOM
!profesiúne (în ~ de credință) (-si-u-) s. f., g.-d. art. profesiúnii; pl. profesiúni
profesiograma
PROFESIOGRÁMĂ, profesiograme, s. f. Reprezentare cronologică detaliată a caracteristicilor unei activități profesionale sub aspectul solicitărilor fizice, psihice și al repausului într-o zi de muncă. [Pr.: -si-o-] – Din germ. Professiogramm.
profesiograme
PROFESIOGRÁMĂ, profesiograme, s. f. Reprezentare cronologică detaliată a caracteristicilor unei activități profesionale sub aspectul solicitărilor fizice, psihice și al repausului într-o zi de muncă. [Pr.: -si-o-] – Din germ. Professiogramm.
profesiogramei
PROFESIOGRÁMĂ, profesiograme, s. f. Reprezentare cronologică detaliată a caracteristicilor unei activități profesionale sub aspectul solicitărilor fizice, psihice și al repausului într-o zi de muncă. [Pr.: -si-o-] – Din germ. Professiogramm.
profesiogramele
PROFESIOGRÁMĂ, profesiograme, s. f. Reprezentare cronologică detaliată a caracteristicilor unei activități profesionale sub aspectul solicitărilor fizice, psihice și al repausului într-o zi de muncă. [Pr.: -si-o-] – Din germ. Professiogramm.
profesiogramelor
PROFESIOGRÁMĂ, profesiograme, s. f. Reprezentare cronologică detaliată a caracteristicilor unei activități profesionale sub aspectul solicitărilor fizice, psihice și al repausului într-o zi de muncă. [Pr.: -si-o-] – Din germ. Professiogramm.
profesional
PROFESIONÁL, -Ă, profesionali, -e, adj. Care ține de o profesie, privitor la o profesie; care este legat de o profesie. ◊ Secret profesional = informație pe care o deține cineva grație profesiei sale și pe care nu are dreptul să o divulge nimănui. învățământ profesional = învățământ pentru pregătirea și specializarea muncitorilor calificați dintre absolvenții școlii generale. Boală profesională = boală specifică unei profesii sau provocată de o anumită profesie. ♦ (Adverbial) Cu obișnuința unui profesionist. [Pr.: -si-o-] – Din fr. professionnel. DOOM
profesionál (-si-o-) adj. m., pl. profesionáli; f. profesionálă, pl. profesionále
profesionala
PROFESIONÁL, -Ă, profesionali, -e, adj. Care ține de o profesie, privitor la o profesie; care este legat de o profesie. ◊ Secret profesional = informație pe care o deține cineva grație profesiei sale și pe care nu are dreptul să o divulge nimănui. învățământ profesional = învățământ pentru pregătirea și specializarea muncitorilor calificați dintre absolvenții școlii generale. Boală profesională = boală specifică unei profesii sau provocată de o anumită profesie. ♦ (Adverbial) Cu obișnuința unui profesionist. [Pr.: -si-o-] – Din fr. professionnel. DOOM
profesionál (-si-o-) adj. m., pl. profesionáli; f. profesionálă, pl. profesionále
profesionale
PROFESIONÁL, -Ă, profesionali, -e, adj. Care ține de o profesie, privitor la o profesie; care este legat de o profesie. ◊ Secret profesional = informație pe care o deține cineva grație profesiei sale și pe care nu are dreptul să o divulge nimănui. învățământ profesional = învățământ pentru pregătirea și specializarea muncitorilor calificați dintre absolvenții școlii generale. Boală profesională = boală specifică unei profesii sau provocată de o anumită profesie. ♦ (Adverbial) Cu obișnuința unui profesionist. [Pr.: -si-o-] – Din fr. professionnel. DOOM
profesionál (-si-o-) adj. m., pl. profesionáli; f. profesionálă, pl. profesionále
profesionalei
PROFESIONÁL, -Ă, profesionali, -e, adj. Care ține de o profesie, privitor la o profesie; care este legat de o profesie. ◊ Secret profesional = informație pe care o deține cineva grație profesiei sale și pe care nu are dreptul să o divulge nimănui. învățământ profesional = învățământ pentru pregătirea și specializarea muncitorilor calificați dintre absolvenții școlii generale. Boală profesională = boală specifică unei profesii sau provocată de o anumită profesie. ♦ (Adverbial) Cu obișnuința unui profesionist. [Pr.: -si-o-] – Din fr. professionnel. DOOM
profesionál (-si-o-) adj. m., pl. profesionáli; f. profesionálă, pl. profesionále
profesionalele
PROFESIONÁL, -Ă, profesionali, -e, adj. Care ține de o profesie, privitor la o profesie; care este legat de o profesie. ◊ Secret profesional = informație pe care o deține cineva grație profesiei sale și pe care nu are dreptul să o divulge nimănui. învățământ profesional = învățământ pentru pregătirea și specializarea muncitorilor calificați dintre absolvenții școlii generale. Boală profesională = boală specifică unei profesii sau provocată de o anumită profesie. ♦ (Adverbial) Cu obișnuința unui profesionist. [Pr.: -si-o-] – Din fr. professionnel. DOOM
profesionál (-si-o-) adj. m., pl. profesionáli; f. profesionálă, pl. profesionále
profesionalelor
PROFESIONÁL, -Ă, profesionali, -e, adj. Care ține de o profesie, privitor la o profesie; care este legat de o profesie. ◊ Secret profesional = informație pe care o deține cineva grație profesiei sale și pe care nu are dreptul să o divulge nimănui. învățământ profesional = învățământ pentru pregătirea și specializarea muncitorilor calificați dintre absolvenții școlii generale. Boală profesională = boală specifică unei profesii sau provocată de o anumită profesie. ♦ (Adverbial) Cu obișnuința unui profesionist. [Pr.: -si-o-] – Din fr. professionnel. DOOM
profesionál (-si-o-) adj. m., pl. profesionáli; f. profesionálă, pl. profesionále
profesionali
PROFESIONÁL, -Ă, profesionali, -e, adj. Care ține de o profesie, privitor la o profesie; care este legat de o profesie. ◊ Secret profesional = informație pe care o deține cineva grație profesiei sale și pe care nu are dreptul să o divulge nimănui. învățământ profesional = învățământ pentru pregătirea și specializarea muncitorilor calificați dintre absolvenții școlii generale. Boală profesională = boală specifică unei profesii sau provocată de o anumită profesie. ♦ (Adverbial) Cu obișnuința unui profesionist. [Pr.: -si-o-] – Din fr. professionnel. DOOM
profesionál (-si-o-) adj. m., pl. profesionáli; f. profesionálă, pl. profesionále
profesionalii
PROFESIONÁL, -Ă, profesionali, -e, adj. Care ține de o profesie, privitor la o profesie; care este legat de o profesie. ◊ Secret profesional = informație pe care o deține cineva grație profesiei sale și pe care nu are dreptul să o divulge nimănui. învățământ profesional = învățământ pentru pregătirea și specializarea muncitorilor calificați dintre absolvenții școlii generale. Boală profesională = boală specifică unei profesii sau provocată de o anumită profesie. ♦ (Adverbial) Cu obișnuința unui profesionist. [Pr.: -si-o-] – Din fr. professionnel. DOOM
profesionál (-si-o-) adj. m., pl. profesionáli; f. profesionálă, pl. profesionále
profesionalilor
PROFESIONÁL, -Ă, profesionali, -e, adj. Care ține de o profesie, privitor la o profesie; care este legat de o profesie. ◊ Secret profesional = informație pe care o deține cineva grație profesiei sale și pe care nu are dreptul să o divulge nimănui. învățământ profesional = învățământ pentru pregătirea și specializarea muncitorilor calificați dintre absolvenții școlii generale. Boală profesională = boală specifică unei profesii sau provocată de o anumită profesie. ♦ (Adverbial) Cu obișnuința unui profesionist. [Pr.: -si-o-] – Din fr. professionnel. DOOM
profesionál (-si-o-) adj. m., pl. profesionáli; f. profesionálă, pl. profesionále
profesionalism
PROFESIONALÍSM s. n. 1. Profesionism. ♦ Conștiință profesională. 2. Cuvânt care aparține unui limbaj profesional. [Pr.: si-o-] – Din fr. professionnalisme. DOOM
profesionalísm (caracter profesional) (-si-o-) s. n.
profesionalisme
PROFESIONALÍSM s. n. 1. Profesionism. ♦ Conștiință profesională. 2. Cuvânt care aparține unui limbaj profesional. [Pr.: si-o-] – Din fr. professionnalisme. DOOM
profesionalísm (caracter profesional) (-si-o-) s. n.
profesionalismele
PROFESIONALÍSM s. n. 1. Profesionism. ♦ Conștiință profesională. 2. Cuvânt care aparține unui limbaj profesional. [Pr.: si-o-] – Din fr. professionnalisme. DOOM
profesionalísm (caracter profesional) (-si-o-) s. n.
profesionalismelor
PROFESIONALÍSM s. n. 1. Profesionism. ♦ Conștiință profesională. 2. Cuvânt care aparține unui limbaj profesional. [Pr.: si-o-] – Din fr. professionnalisme. DOOM
profesionalísm (caracter profesional) (-si-o-) s. n.
profesionalismul
PROFESIONALÍSM s. n. 1. Profesionism. ♦ Conștiință profesională. 2. Cuvânt care aparține unui limbaj profesional. [Pr.: si-o-] – Din fr. professionnalisme. DOOM
profesionalísm (caracter profesional) (-si-o-) s. n.
profesionalismului
PROFESIONALÍSM s. n. 1. Profesionism. ♦ Conștiință profesională. 2. Cuvânt care aparține unui limbaj profesional. [Pr.: si-o-] – Din fr. professionnalisme. DOOM
profesionalísm (caracter profesional) (-si-o-) s. n.
profesionalitate
PROFESIONALITÁTE s. f. Calitatea de a fi un bun profesionist. ♦ Conștiință profesională; profesionalism. [Pr.: -si-o-] – Profesional + suf. -itate.
profesionalitatea
PROFESIONALITÁTE s. f. Calitatea de a fi un bun profesionist. ♦ Conștiință profesională; profesionalism. [Pr.: -si-o-] – Profesional + suf. -itate.
profesionalități
PROFESIONALITÁTE s. f. Calitatea de a fi un bun profesionist. ♦ Conștiință profesională; profesionalism. [Pr.: -si-o-] – Profesional + suf. -itate.
profesionalității
PROFESIONALITÁTE s. f. Calitatea de a fi un bun profesionist. ♦ Conștiință profesională; profesionalism. [Pr.: -si-o-] – Profesional + suf. -itate.
profesionaliza
PROFESIONALIZÁ, profesionalizez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A face să capete sau a căpăta un caracter profesional; a face să devină sau a deveni o profesie. [Pr.: -si-o-] – Profesional + suf. -iza. DOOM
profesionalizá (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 profesionalizeáză
profesionalizai
PROFESIONALIZÁ, profesionalizez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A face să capete sau a căpăta un caracter profesional; a face să devină sau a deveni o profesie. [Pr.: -si-o-] – Profesional + suf. -iza. DOOM
profesionalizá (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 profesionalizeáză
profesionalizam
PROFESIONALIZÁ, profesionalizez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A face să capete sau a căpăta un caracter profesional; a face să devină sau a deveni o profesie. [Pr.: -si-o-] – Profesional + suf. -iza. DOOM
profesionalizá (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 profesionalizeáză
profesionalizare
PROFESIONALIZÁ, profesionalizez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A face să capete sau a căpăta un caracter profesional; a face să devină sau a deveni o profesie. [Pr.: -si-o-] – Profesional + suf. -iza. DOOM
profesionalizá (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 profesionalizeáză
profesionalizare
PROFESIONALIZÁRE, profesionalizări, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) profesionaliza și rezultatul ei. [Pr.: -si-o-] – V. profesionaliza. DOOM
profesionalizáre (-si-o-) s. f., g.-d. art. profesionalizắrii
profesionalizarea
PROFESIONALIZÁRE, profesionalizări, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) profesionaliza și rezultatul ei. [Pr.: -si-o-] – V. profesionaliza. DOOM
profesionalizáre (-si-o-) s. f., g.-d. art. profesionalizắrii
profesionalizară
PROFESIONALIZÁ, profesionalizez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A face să capete sau a căpăta un caracter profesional; a face să devină sau a deveni o profesie. [Pr.: -si-o-] – Profesional + suf. -iza. DOOM
profesionalizá (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 profesionalizeáză
profesionalizarăm
PROFESIONALIZÁ, profesionalizez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A face să capete sau a căpăta un caracter profesional; a face să devină sau a deveni o profesie. [Pr.: -si-o-] – Profesional + suf. -iza. DOOM
profesionalizá (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 profesionalizeáză
profesionalizarăți
PROFESIONALIZÁ, profesionalizez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A face să capete sau a căpăta un caracter profesional; a face să devină sau a deveni o profesie. [Pr.: -si-o-] – Profesional + suf. -iza. DOOM
profesionalizá (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 profesionalizeáză
profesionalizase
PROFESIONALIZÁ, profesionalizez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A face să capete sau a căpăta un caracter profesional; a face să devină sau a deveni o profesie. [Pr.: -si-o-] – Profesional + suf. -iza. DOOM
profesionalizá (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 profesionalizeáză
profesionalizasem
PROFESIONALIZÁ, profesionalizez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A face să capete sau a căpăta un caracter profesional; a face să devină sau a deveni o profesie. [Pr.: -si-o-] – Profesional + suf. -iza. DOOM
profesionalizá (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 profesionalizeáză
profesionalizaseră
PROFESIONALIZÁ, profesionalizez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A face să capete sau a căpăta un caracter profesional; a face să devină sau a deveni o profesie. [Pr.: -si-o-] – Profesional + suf. -iza. DOOM
profesionalizá (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 profesionalizeáză
profesionalizaserăm
PROFESIONALIZÁ, profesionalizez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A face să capete sau a căpăta un caracter profesional; a face să devină sau a deveni o profesie. [Pr.: -si-o-] – Profesional + suf. -iza. DOOM
profesionalizá (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 profesionalizeáză
profesionalizaserăți
PROFESIONALIZÁ, profesionalizez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A face să capete sau a căpăta un caracter profesional; a face să devină sau a deveni o profesie. [Pr.: -si-o-] – Profesional + suf. -iza. DOOM
profesionalizá (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 profesionalizeáză
profesionalizaseși
PROFESIONALIZÁ, profesionalizez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A face să capete sau a căpăta un caracter profesional; a face să devină sau a deveni o profesie. [Pr.: -si-o-] – Profesional + suf. -iza. DOOM
profesionalizá (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 profesionalizeáză
profesionalizaseți
PROFESIONALIZÁ, profesionalizez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A face să capete sau a căpăta un caracter profesional; a face să devină sau a deveni o profesie. [Pr.: -si-o-] – Profesional + suf. -iza. DOOM
profesionalizá (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 profesionalizeáză
profesionalizat
PROFESIONALIZÁ, profesionalizez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A face să capete sau a căpăta un caracter profesional; a face să devină sau a deveni o profesie. [Pr.: -si-o-] – Profesional + suf. -iza. DOOM
profesionalizá (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 profesionalizeáză
profesionalizat
PROFESIONALIZÁ, profesionalizez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A face să capete sau a căpăta un caracter profesional; a face să devină sau a deveni o profesiune. [Pr.: -si-o-] – Profesional + suf. -iza.
profesionalizau
PROFESIONALIZÁ, profesionalizez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A face să capete sau a căpăta un caracter profesional; a face să devină sau a deveni o profesie. [Pr.: -si-o-] – Profesional + suf. -iza. DOOM
profesionalizá (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 profesionalizeáză
profesionalizași
PROFESIONALIZÁ, profesionalizez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A face să capete sau a căpăta un caracter profesional; a face să devină sau a deveni o profesie. [Pr.: -si-o-] – Profesional + suf. -iza. DOOM
profesionalizá (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 profesionalizeáză
profesionalizați
PROFESIONALIZÁ, profesionalizez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A face să capete sau a căpăta un caracter profesional; a face să devină sau a deveni o profesie. [Pr.: -si-o-] – Profesional + suf. -iza. DOOM
profesionalizá (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 profesionalizeáză
profesionalizează
PROFESIONALIZÁ, profesionalizez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A face să capete sau a căpăta un caracter profesional; a face să devină sau a deveni o profesie. [Pr.: -si-o-] – Profesional + suf. -iza. DOOM
profesionalizá (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 profesionalizeáză
profesionalizez
PROFESIONALIZÁ, profesionalizez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A face să capete sau a căpăta un caracter profesional; a face să devină sau a deveni o profesie. [Pr.: -si-o-] – Profesional + suf. -iza. DOOM
profesionalizá (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 profesionalizeáză
profesionalizeze
PROFESIONALIZÁ, profesionalizez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A face să capete sau a căpăta un caracter profesional; a face să devină sau a deveni o profesie. [Pr.: -si-o-] – Profesional + suf. -iza. DOOM
profesionalizá (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 profesionalizeáză
profesionalizezi
PROFESIONALIZÁ, profesionalizez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A face să capete sau a căpăta un caracter profesional; a face să devină sau a deveni o profesie. [Pr.: -si-o-] – Profesional + suf. -iza. DOOM
profesionalizá (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 profesionalizeáză
profesionalizând
PROFESIONALIZÁ, profesionalizez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A face să capete sau a căpăta un caracter profesional; a face să devină sau a deveni o profesie. [Pr.: -si-o-] – Profesional + suf. -iza. DOOM
profesionalizá (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 profesionalizeáză
profesionalizînd
PROFESIONALIZÁ, profesionalizez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A face să capete sau a căpăta un caracter profesional; a face să devină sau a deveni o profesie. [Pr.: -si-o-] – Profesional + suf. -iza. DOOM
profesionalizá (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 profesionalizeáză
profesionalizări
PROFESIONALIZÁRE, profesionalizări, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) profesionaliza și rezultatul ei. [Pr.: -si-o-] – V. profesionaliza. DOOM
profesionalizáre (-si-o-) s. f., g.-d. art. profesionalizắrii
profesionalizării
PROFESIONALIZÁRE, profesionalizări, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) profesionaliza și rezultatul ei. [Pr.: -si-o-] – V. profesionaliza. DOOM
profesionalizáre (-si-o-) s. f., g.-d. art. profesionalizắrii
profesionalizările
PROFESIONALIZÁRE, profesionalizări, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) profesionaliza și rezultatul ei. [Pr.: -si-o-] – V. profesionaliza. DOOM
profesionalizáre (-si-o-) s. f., g.-d. art. profesionalizắrii
profesionalizărilor
PROFESIONALIZÁRE, profesionalizări, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) profesionaliza și rezultatul ei. [Pr.: -si-o-] – V. profesionaliza. DOOM
profesionalizáre (-si-o-) s. f., g.-d. art. profesionalizắrii
profesionalmente
PROFESIONALMÉNTE adv. (Rar) Din punct de vedere profesional. [Pr.: -si-o-] – Profesional + suf. -mente (după fr. professionnellement).
profesionalul
PROFESIONÁL, -Ă, profesionali, -e, adj. Care ține de o profesie, privitor la o profesie; care este legat de o profesie. ◊ Secret profesional = informație pe care o deține cineva grație profesiei sale și pe care nu are dreptul să o divulge nimănui. învățământ profesional = învățământ pentru pregătirea și specializarea muncitorilor calificați dintre absolvenții școlii generale. Boală profesională = boală specifică unei profesii sau provocată de o anumită profesie. ♦ (Adverbial) Cu obișnuința unui profesionist. [Pr.: -si-o-] – Din fr. professionnel. DOOM
profesionál (-si-o-) adj. m., pl. profesionáli; f. profesionálă, pl. profesionále
profesionalului
PROFESIONÁL, -Ă, profesionali, -e, adj. Care ține de o profesie, privitor la o profesie; care este legat de o profesie. ◊ Secret profesional = informație pe care o deține cineva grație profesiei sale și pe care nu are dreptul să o divulge nimănui. învățământ profesional = învățământ pentru pregătirea și specializarea muncitorilor calificați dintre absolvenții școlii generale. Boală profesională = boală specifică unei profesii sau provocată de o anumită profesie. ♦ (Adverbial) Cu obișnuința unui profesionist. [Pr.: -si-o-] – Din fr. professionnel. DOOM
profesionál (-si-o-) adj. m., pl. profesionáli; f. profesionálă, pl. profesionále
profesionism
PROFESIONÍSM s. n. Practicare a unei îndeletniciri ca profesie; p. ext. ramură a artei, a sportului etc. practicată ca profesie; profesionalism. [Pr.: -si-o-] – Profesion[ist] + suf. -ism. DOOM
profesionísm (practicare a sportului/a artei ca profesie) (-si-o-) s. n.
profesionismul
PROFESIONÍSM s. n. Practicare a unei îndeletniciri ca profesie; p. ext. ramură a artei, a sportului etc. practicată ca profesie; profesionalism. [Pr.: -si-o-] – Profesion[ist] + suf. -ism. DOOM
profesionísm (practicare a sportului/a artei ca profesie) (-si-o-) s. n.
profesionismului
PROFESIONÍSM s. n. Practicare a unei îndeletniciri ca profesie; p. ext. ramură a artei, a sportului etc. practicată ca profesie; profesionalism. [Pr.: -si-o-] – Profesion[ist] + suf. -ism. DOOM
profesionísm (practicare a sportului/a artei ca profesie) (-si-o-) s. n.
profesionist
PROFESIONÍST, -Ă, profesioniști, -ste, s. m. și f., adj. (Persoană) care lucrează într-un anumit domeniu de activitate pe baza unei pregătiri corespunzătoare. [Pr.: -si-o-] – Din germ. Professionist. DOOM
líber-profesionístă (-si-o-) s. f., g.-d. art. líber-profesionístei; pl. líber-profesioníste
profesionist
PROFESIONÍST, -Ă, profesioniști, -ste, s. m. și f., adj. (Persoană) care lucrează într-un anumit domeniu de activitate pe baza unei pregătiri corespunzătoare. [Pr.: -si-o-] – Din germ. Professionist. DOOM
líber-profesionístă (-si-o-) s. f., g.-d. art. líber-profesionístei; pl. líber-profesioníste
profesionista
PROFESIONÍST, -Ă, profesioniști, -ste, s. m. și f., adj. (Persoană) care lucrează într-un anumit domeniu de activitate pe baza unei pregătiri corespunzătoare. [Pr.: -si-o-] – Din germ. Professionist. DOOM
líber-profesionístă (-si-o-) s. f., g.-d. art. líber-profesionístei; pl. líber-profesioníste
profesionista
PROFESIONÍST, -Ă, profesioniști, -ste, s. m. și f., adj. (Persoană) care lucrează într-un anumit domeniu de activitate pe baza unei pregătiri corespunzătoare. [Pr.: -si-o-] – Din germ. Professionist. DOOM
líber-profesionístă (-si-o-) s. f., g.-d. art. líber-profesionístei; pl. líber-profesioníste
profesioniste
PROFESIONÍST, -Ă, profesioniști, -ste, s. m. și f., adj. (Persoană) care lucrează într-un anumit domeniu de activitate pe baza unei pregătiri corespunzătoare. [Pr.: -si-o-] – Din germ. Professionist. DOOM
líber-profesionístă (-si-o-) s. f., g.-d. art. líber-profesionístei; pl. líber-profesioníste
profesioniste
PROFESIONÍST, -Ă, profesioniști, -ste, s. m. și f., adj. (Persoană) care lucrează într-un anumit domeniu de activitate pe baza unei pregătiri corespunzătoare. [Pr.: -si-o-] – Din germ. Professionist. DOOM
líber-profesionístă (-si-o-) s. f., g.-d. art. líber-profesionístei; pl. líber-profesioníste
profesionistei
PROFESIONÍST, -Ă, profesioniști, -ste, s. m. și f., adj. (Persoană) care lucrează într-un anumit domeniu de activitate pe baza unei pregătiri corespunzătoare. [Pr.: -si-o-] – Din germ. Professionist. DOOM
líber-profesionístă (-si-o-) s. f., g.-d. art. líber-profesionístei; pl. líber-profesioníste
profesionistei
PROFESIONÍST, -Ă, profesioniști, -ste, s. m. și f., adj. (Persoană) care lucrează într-un anumit domeniu de activitate pe baza unei pregătiri corespunzătoare. [Pr.: -si-o-] – Din germ. Professionist. DOOM
líber-profesionístă (-si-o-) s. f., g.-d. art. líber-profesionístei; pl. líber-profesioníste
profesionistele
PROFESIONÍST, -Ă, profesioniști, -ste, s. m. și f., adj. (Persoană) care lucrează într-un anumit domeniu de activitate pe baza unei pregătiri corespunzătoare. [Pr.: -si-o-] – Din germ. Professionist. DOOM
líber-profesionístă (-si-o-) s. f., g.-d. art. líber-profesionístei; pl. líber-profesioníste
profesionistele
PROFESIONÍST, -Ă, profesioniști, -ste, s. m. și f., adj. (Persoană) care lucrează într-un anumit domeniu de activitate pe baza unei pregătiri corespunzătoare. [Pr.: -si-o-] – Din germ. Professionist. DOOM
líber-profesionístă (-si-o-) s. f., g.-d. art. líber-profesionístei; pl. líber-profesioníste
profesionistelor
PROFESIONÍST, -Ă, profesioniști, -ste, s. m. și f., adj. (Persoană) care lucrează într-un anumit domeniu de activitate pe baza unei pregătiri corespunzătoare. [Pr.: -si-o-] – Din germ. Professionist. DOOM
líber-profesionístă (-si-o-) s. f., g.-d. art. líber-profesionístei; pl. líber-profesioníste
profesionistelor
PROFESIONÍST, -Ă, profesioniști, -ste, s. m. și f., adj. (Persoană) care lucrează într-un anumit domeniu de activitate pe baza unei pregătiri corespunzătoare. [Pr.: -si-o-] – Din germ. Professionist. DOOM
líber-profesionístă (-si-o-) s. f., g.-d. art. líber-profesionístei; pl. líber-profesioníste
profesionistul
PROFESIONÍST, -Ă, profesioniști, -ste, s. m. și f., adj. (Persoană) care lucrează într-un anumit domeniu de activitate pe baza unei pregătiri corespunzătoare. [Pr.: -si-o-] – Din germ. Professionist. DOOM
líber-profesionístă (-si-o-) s. f., g.-d. art. líber-profesionístei; pl. líber-profesioníste
profesionistul
PROFESIONÍST, -Ă, profesioniști, -ste, s. m. și f., adj. (Persoană) care lucrează într-un anumit domeniu de activitate pe baza unei pregătiri corespunzătoare. [Pr.: -si-o-] – Din germ. Professionist. DOOM
líber-profesionístă (-si-o-) s. f., g.-d. art. líber-profesionístei; pl. líber-profesioníste
profesionistului
PROFESIONÍST, -Ă, profesioniști, -ste, s. m. și f., adj. (Persoană) care lucrează într-un anumit domeniu de activitate pe baza unei pregătiri corespunzătoare. [Pr.: -si-o-] – Din germ. Professionist. DOOM
líber-profesionístă (-si-o-) s. f., g.-d. art. líber-profesionístei; pl. líber-profesioníste
profesionistului
PROFESIONÍST, -Ă, profesioniști, -ste, s. m. și f., adj. (Persoană) care lucrează într-un anumit domeniu de activitate pe baza unei pregătiri corespunzătoare. [Pr.: -si-o-] – Din germ. Professionist. DOOM
líber-profesionístă (-si-o-) s. f., g.-d. art. líber-profesionístei; pl. líber-profesioníste
profesioniști
PROFESIONÍST, -Ă, profesioniști, -ste, s. m. și f., adj. (Persoană) care lucrează într-un anumit domeniu de activitate pe baza unei pregătiri corespunzătoare. [Pr.: -si-o-] – Din germ. Professionist. DOOM
líber-profesionístă (-si-o-) s. f., g.-d. art. líber-profesionístei; pl. líber-profesioníste
profesioniști
PROFESIONÍST, -Ă, profesioniști, -ste, s. m. și f., adj. (Persoană) care lucrează într-un anumit domeniu de activitate pe baza unei pregătiri corespunzătoare. [Pr.: -si-o-] – Din germ. Professionist. DOOM
líber-profesionístă (-si-o-) s. f., g.-d. art. líber-profesionístei; pl. líber-profesioníste
profesioniștii
PROFESIONÍST, -Ă, profesioniști, -ste, s. m. și f., adj. (Persoană) care lucrează într-un anumit domeniu de activitate pe baza unei pregătiri corespunzătoare. [Pr.: -si-o-] – Din germ. Professionist. DOOM
líber-profesionístă (-si-o-) s. f., g.-d. art. líber-profesionístei; pl. líber-profesioníste
profesioniștii
PROFESIONÍST, -Ă, profesioniști, -ste, s. m. și f., adj. (Persoană) care lucrează într-un anumit domeniu de activitate pe baza unei pregătiri corespunzătoare. [Pr.: -si-o-] – Din germ. Professionist. DOOM
líber-profesionístă (-si-o-) s. f., g.-d. art. líber-profesionístei; pl. líber-profesioníste
profesioniștilor
PROFESIONÍST, -Ă, profesioniști, -ste, s. m. și f., adj. (Persoană) care lucrează într-un anumit domeniu de activitate pe baza unei pregătiri corespunzătoare. [Pr.: -si-o-] – Din germ. Professionist. DOOM
líber-profesionístă (-si-o-) s. f., g.-d. art. líber-profesionístei; pl. líber-profesioníste
profesioniștilor
PROFESIONÍST, -Ă, profesioniști, -ste, s. m. și f., adj. (Persoană) care lucrează într-un anumit domeniu de activitate pe baza unei pregătiri corespunzătoare. [Pr.: -si-o-] – Din germ. Professionist. DOOM
líber-profesionístă (-si-o-) s. f., g.-d. art. líber-profesionístei; pl. líber-profesioníste
profesiune
PROFESIÚNE s. f. v. profesie. DOOM
!profesiúne (în ~ de credință) (-si-u-) s. f., g.-d. art. profesiúnii; pl. profesiúni
profesiunea
PROFESIÚNE s. f. v. profesie. DOOM
!profesiúne (în ~ de credință) (-si-u-) s. f., g.-d. art. profesiúnii; pl. profesiúni
profesiuni
PROFESIÚNE s. f. v. profesie. DOOM
!profesiúne (în ~ de credință) (-si-u-) s. f., g.-d. art. profesiúnii; pl. profesiúni
profesiunii
PROFESIÚNE s. f. v. profesie. DOOM
!profesiúne (în ~ de credință) (-si-u-) s. f., g.-d. art. profesiúnii; pl. profesiúni
profesiunile
PROFESIÚNE s. f. v. profesie. DOOM
!profesiúne (în ~ de credință) (-si-u-) s. f., g.-d. art. profesiúnii; pl. profesiúni
profesiunilor
PROFESIÚNE s. f. v. profesie. DOOM
!profesiúne (în ~ de credință) (-si-u-) s. f., g.-d. art. profesiúnii; pl. profesiúni
profesoara
PROFÉSOR, -OARĂ, profesori, -oare, s. m. și f. Persoană calificată care predă o materie de învățământ (în școală). ◊ Profesor universitar = funcție didactică în învățământul superior. ♦ (Impr.) învățător. ♦ P. gener. Persoană care îndrumă, educă, învață pe cineva. [Acc. și: profesór] – Din fr. professeur, germ. Professor. DOOM
profésor/profesór s. m., pl. profésori/profesóri; abr. prof.
profesoare
PROFÉSOR, -OARĂ, profesori, -oare, s. m. și f. Persoană calificată care predă o materie de învățământ (în școală). ◊ Profesor universitar = funcție didactică în învățământul superior. ♦ (Impr.) învățător. ♦ P. gener. Persoană care îndrumă, educă, învață pe cineva. [Acc. și: profesór] – Din fr. professeur, germ. Professor. DOOM
profésor/profesór s. m., pl. profésori/profesóri; abr. prof.
profesoarei
PROFÉSOR, -OARĂ, profesori, -oare, s. m. și f. Persoană calificată care predă o materie de învățământ (în școală). ◊ Profesor universitar = funcție didactică în învățământul superior. ♦ (Impr.) învățător. ♦ P. gener. Persoană care îndrumă, educă, învață pe cineva. [Acc. și: profesór] – Din fr. professeur, germ. Professor. DOOM
profésor/profesór s. m., pl. profésori/profesóri; abr. prof.
profesoarele
PROFÉSOR, -OARĂ, profesori, -oare, s. m. și f. Persoană calificată care predă o materie de învățământ (în școală). ◊ Profesor universitar = funcție didactică în învățământul superior. ♦ (Impr.) învățător. ♦ P. gener. Persoană care îndrumă, educă, învață pe cineva. [Acc. și: profesór] – Din fr. professeur, germ. Professor. DOOM
profésor/profesór s. m., pl. profésori/profesóri; abr. prof.
profesoarelor
PROFÉSOR, -OARĂ, profesori, -oare, s. m. și f. Persoană calificată care predă o materie de învățământ (în școală). ◊ Profesor universitar = funcție didactică în învățământul superior. ♦ (Impr.) învățător. ♦ P. gener. Persoană care îndrumă, educă, învață pe cineva. [Acc. și: profesór] – Din fr. professeur, germ. Professor. DOOM
profésor/profesór s. m., pl. profésori/profesóri; abr. prof.
profesor
PROFÉSOR, -OARĂ, profesori, -oare, s. m. și f. Persoană calificată care predă o materie de învățământ (în școală). ◊ Profesor universitar = funcție didactică în învățământul superior. ♦ (Impr.) învățător. ♦ P. gener. Persoană care îndrumă, educă, învață pe cineva. [Acc. și: profesór] – Din fr. professeur, germ. Professor. DOOM
profésor/profesór s. m., pl. profésori/profesóri; abr. prof.
profesoral
PROFESORÁL, -Ă, profesorali, -e, adj. Care ține de profesori, privitor la funcția de profesor, specific profesorilor. ♦ Care este alcătuit din profesori. Corp profesoral. ♦ (Depr.) Pretențios, pedant, cu aere de savant. Ton profesoral. – Din fr. professoral. DOOM
profesorál adj. m., pl. profesoráli; f. profesorálă, pl. profesorále
profesorala
PROFESORÁL, -Ă, profesorali, -e, adj. Care ține de profesori, privitor la funcția de profesor, specific profesorilor. ♦ Care este alcătuit din profesori. Corp profesoral. ♦ (Depr.) Pretențios, pedant, cu aere de savant. Ton profesoral. – Din fr. professoral. DOOM
profesorál adj. m., pl. profesoráli; f. profesorálă, pl. profesorále
profesorale
PROFESORÁL, -Ă, profesorali, -e, adj. Care ține de profesori, privitor la funcția de profesor, specific profesorilor. ♦ Care este alcătuit din profesori. Corp profesoral. ♦ (Depr.) Pretențios, pedant, cu aere de savant. Ton profesoral. – Din fr. professoral. DOOM
profesorál adj. m., pl. profesoráli; f. profesorálă, pl. profesorále
profesoralei
PROFESORÁL, -Ă, profesorali, -e, adj. Care ține de profesori, privitor la funcția de profesor, specific profesorilor. ♦ Care este alcătuit din profesori. Corp profesoral. ♦ (Depr.) Pretențios, pedant, cu aere de savant. Ton profesoral. – Din fr. professoral. DOOM
profesorál adj. m., pl. profesoráli; f. profesorálă, pl. profesorále
profesoralele
PROFESORÁL, -Ă, profesorali, -e, adj. Care ține de profesori, privitor la funcția de profesor, specific profesorilor. ♦ Care este alcătuit din profesori. Corp profesoral. ♦ (Depr.) Pretențios, pedant, cu aere de savant. Ton profesoral. – Din fr. professoral. DOOM
profesorál adj. m., pl. profesoráli; f. profesorálă, pl. profesorále
profesoralelor
PROFESORÁL, -Ă, profesorali, -e, adj. Care ține de profesori, privitor la funcția de profesor, specific profesorilor. ♦ Care este alcătuit din profesori. Corp profesoral. ♦ (Depr.) Pretențios, pedant, cu aere de savant. Ton profesoral. – Din fr. professoral. DOOM
profesorál adj. m., pl. profesoráli; f. profesorálă, pl. profesorále
profesorali
PROFESORÁL, -Ă, profesorali, -e, adj. Care ține de profesori, privitor la funcția de profesor, specific profesorilor. ♦ Care este alcătuit din profesori. Corp profesoral. ♦ (Depr.) Pretențios, pedant, cu aere de savant. Ton profesoral. – Din fr. professoral. DOOM
profesorál adj. m., pl. profesoráli; f. profesorálă, pl. profesorále
profesoralii
PROFESORÁL, -Ă, profesorali, -e, adj. Care ține de profesori, privitor la funcția de profesor, specific profesorilor. ♦ Care este alcătuit din profesori. Corp profesoral. ♦ (Depr.) Pretențios, pedant, cu aere de savant. Ton profesoral. – Din fr. professoral. DOOM
profesorál adj. m., pl. profesoráli; f. profesorálă, pl. profesorále
profesoralilor
PROFESORÁL, -Ă, profesorali, -e, adj. Care ține de profesori, privitor la funcția de profesor, specific profesorilor. ♦ Care este alcătuit din profesori. Corp profesoral. ♦ (Depr.) Pretențios, pedant, cu aere de savant. Ton profesoral. – Din fr. professoral. DOOM
profesorál adj. m., pl. profesoráli; f. profesorálă, pl. profesorále
profesoralul
PROFESORÁL, -Ă, profesorali, -e, adj. Care ține de profesori, privitor la funcția de profesor, specific profesorilor. ♦ Care este alcătuit din profesori. Corp profesoral. ♦ (Depr.) Pretențios, pedant, cu aere de savant. Ton profesoral. – Din fr. professoral. DOOM
profesorál adj. m., pl. profesoráli; f. profesorálă, pl. profesorále
profesoralului
PROFESORÁL, -Ă, profesorali, -e, adj. Care ține de profesori, privitor la funcția de profesor, specific profesorilor. ♦ Care este alcătuit din profesori. Corp profesoral. ♦ (Depr.) Pretențios, pedant, cu aere de savant. Ton profesoral. – Din fr. professoral. DOOM
profesorál adj. m., pl. profesoráli; f. profesorálă, pl. profesorále
profesorat
PROFESORÁT s. n. Meseria de profesor; funcția de profesor; timpul cât cineva exercită această profesie. – Din fr. professorat. Cf. germ. Professorat. DOOM
profesorát s. n.
profesoratul
PROFESORÁT s. n. Meseria de profesor; funcția de profesor; timpul cât cineva exercită această profesie. – Din fr. professorat. Cf. germ. Professorat. DOOM
profesorát s. n.
profesoratului
PROFESORÁT s. n. Meseria de profesor; funcția de profesor; timpul cât cineva exercită această profesie. – Din fr. professorat. Cf. germ. Professorat. DOOM
profesorát s. n.
profesoraș
PROFESORÁȘ, profesorași, s. m. (Depr.) Diminutiv al lui profesor. – Profesor + suf. -aș. DOOM
profesoráș (fam.) s. m., pl. profesoráși
profesorași
PROFESORÁȘ, profesorași, s. m. (Depr.) Diminutiv al lui profesor. – Profesor + suf. -aș. DOOM
profesoráș (fam.) s. m., pl. profesoráși
profesorașii
PROFESORÁȘ, profesorași, s. m. (Depr.) Diminutiv al lui profesor. – Profesor + suf. -aș. DOOM
profesoráș (fam.) s. m., pl. profesoráși
profesorașilor
PROFESORÁȘ, profesorași, s. m. (Depr.) Diminutiv al lui profesor. – Profesor + suf. -aș. DOOM
profesoráș (fam.) s. m., pl. profesoráși
profesorașul
PROFESORÁȘ, profesorași, s. m. (Depr.) Diminutiv al lui profesor. – Profesor + suf. -aș. DOOM
profesoráș (fam.) s. m., pl. profesoráși
profesorașului
PROFESORÁȘ, profesorași, s. m. (Depr.) Diminutiv al lui profesor. – Profesor + suf. -aș. DOOM
profesoráș (fam.) s. m., pl. profesoráși
profesori
PROFÉSOR, -OARĂ, profesori, -oare, s. m. și f. Persoană calificată care predă o materie de învățământ (în școală). ◊ Profesor universitar = funcție didactică în învățământul superior. ♦ (Impr.) învățător. ♦ P. gener. Persoană care îndrumă, educă, învață pe cineva. [Acc. și: profesór] – Din fr. professeur, germ. Professor. DOOM
profésor/profesór s. m., pl. profésori/profesóri; abr. prof.
profesorii
PROFÉSOR, -OARĂ, profesori, -oare, s. m. și f. Persoană calificată care predă o materie de învățământ (în școală). ◊ Profesor universitar = funcție didactică în învățământul superior. ♦ (Impr.) învățător. ♦ P. gener. Persoană care îndrumă, educă, învață pe cineva. [Acc. și: profesór] – Din fr. professeur, germ. Professor. DOOM
profésor/profesór s. m., pl. profésori/profesóri; abr. prof.
profesorilor
PROFÉSOR, -OARĂ, profesori, -oare, s. m. și f. Persoană calificată care predă o materie de învățământ (în școală). ◊ Profesor universitar = funcție didactică în învățământul superior. ♦ (Impr.) învățător. ♦ P. gener. Persoană care îndrumă, educă, învață pe cineva. [Acc. și: profesór] – Din fr. professeur, germ. Professor. DOOM
profésor/profesór s. m., pl. profésori/profesóri; abr. prof.
profesorime
PROFESORÍME s. f. (Rar) Totalitatea profesorilor; mulțime de profesori. – Profesor + suf. -ime. DOOM
profesoríme (rar) s. f., g.-d. art. profesorímii
profesorimea
PROFESORÍME s. f. (Rar) Totalitatea profesorilor; mulțime de profesori. – Profesor + suf. -ime. DOOM
profesoríme (rar) s. f., g.-d. art. profesorímii
profesorimi
PROFESORÍME s. f. (Rar) Totalitatea profesorilor; mulțime de profesori. – Profesor + suf. -ime. DOOM
profesoríme (rar) s. f., g.-d. art. profesorímii
profesorimii
PROFESORÍME s. f. (Rar) Totalitatea profesorilor; mulțime de profesori. – Profesor + suf. -ime. DOOM
profesoríme (rar) s. f., g.-d. art. profesorímii
profesorul
PROFÉSOR, -OARĂ, profesori, -oare, s. m. și f. Persoană calificată care predă o materie de învățământ (în școală). ◊ Profesor universitar = funcție didactică în învățământul superior. ♦ (Impr.) învățător. ♦ P. gener. Persoană care îndrumă, educă, învață pe cineva. [Acc. și: profesór] – Din fr. professeur, germ. Professor. DOOM
profésor/profesór s. m., pl. profésori/profesóri; abr. prof.
profesorului
PROFÉSOR, -OARĂ, profesori, -oare, s. m. și f. Persoană calificată care predă o materie de învățământ (în școală). ◊ Profesor universitar = funcție didactică în învățământul superior. ♦ (Impr.) învățător. ♦ P. gener. Persoană care îndrumă, educă, învață pe cineva. [Acc. și: profesór] – Din fr. professeur, germ. Professor. DOOM
profésor/profesór s. m., pl. profésori/profesóri; abr. prof.
profesura
PROFESÚRĂ, profesuri, s. f. (Înv.) Profesorat. – Germ. Professur.
profesuri
PROFESÚRĂ, profesuri, s. f. (Înv.) Profesorat. – Germ. Professur.
profesurii
PROFESÚRĂ, profesuri, s. f. (Înv.) Profesorat. – Germ. Professur.
profesurile
PROFESÚRĂ, profesuri, s. f. (Înv.) Profesorat. – Germ. Professur.
profesurilor
PROFESÚRĂ, profesuri, s. f. (Înv.) Profesorat. – Germ. Professur.
profesând
PROFESÁ, profesez, vb. I. 1. Tranz. și intranz. A practica, a exercita o meserie, o profesie. 2. Tranz. A manifesta, a mărturisi, a susține public o concepție, o atitudine, o părere, o convingere. – Din fr. professer. DOOM
profesá (a ~) vb., ind. prez. 3 profeseáză
profesînd
PROFESÁ, profesez, vb. I. 1. Tranz. și intranz. A practica, a exercita o meserie, o profesie. 2. Tranz. A manifesta, a mărturisi, a susține public o concepție, o atitudine, o părere, o convingere. – Din fr. professer. DOOM
profesá (a ~) vb., ind. prez. 3 profeseáză
profesări
PROFESÁRE, profesări, s. f. (Rar) Acțiunea de a profesa și rezultatul ei. – V. profesa. DOOM
profesáre s. f., g.-d. art. profesắrii
profesării
PROFESÁRE, profesări, s. f. (Rar) Acțiunea de a profesa și rezultatul ei. – V. profesa. DOOM
profesáre s. f., g.-d. art. profesắrii
profesările
PROFESÁRE, profesări, s. f. (Rar) Acțiunea de a profesa și rezultatul ei. – V. profesa. DOOM
profesáre s. f., g.-d. art. profesắrii
profesărilor
PROFESÁRE, profesări, s. f. (Rar) Acțiunea de a profesa și rezultatul ei. – V. profesa. DOOM
profesáre s. f., g.-d. art. profesắrii
profet
PROFÉT, profeți, s. m. Predicator religios, trimis al lui Dumnezeu pe Pământ și ales de acesta să perceapă cuvântul divin și să primească viziuni pe care le va interpreta; proroc. ♦ (Art.) Nume dat de musulmani lui Mahomed. ♦ Vizionar ale cărui presupuneri sunt susceptibile de a se împlini ori s-au împlinit deja. – Din fr. prophète. DOOM
profét s. m., pl. proféți
profetesa
PROFETÉSĂ, profetese, s. f. (Livr.) Femeie înzestrată cu darul de a proroci. – Din fr. prophétesse. DOOM
profetésă (livr.) s. f., g.-d. art. profetései; pl. profetése
profetese
PROFETÉSĂ, profetese, s. f. (Livr.) Femeie înzestrată cu darul de a proroci. – Din fr. prophétesse. DOOM
profetésă (livr.) s. f., g.-d. art. profetései; pl. profetése
profetesei
PROFETÉSĂ, profetese, s. f. (Livr.) Femeie înzestrată cu darul de a proroci. – Din fr. prophétesse. DOOM
profetésă (livr.) s. f., g.-d. art. profetései; pl. profetése
profetesele
PROFETÉSĂ, profetese, s. f. (Livr.) Femeie înzestrată cu darul de a proroci. – Din fr. prophétesse. DOOM
profetésă (livr.) s. f., g.-d. art. profetései; pl. profetése
profeteselor
PROFETÉSĂ, profetese, s. f. (Livr.) Femeie înzestrată cu darul de a proroci. – Din fr. prophétesse. DOOM
profetésă (livr.) s. f., g.-d. art. profetései; pl. profetése
profetic
PROFÉTIC, -Ă, profetici, -ce, adj. De profet; care prevestește. – Din fr. prophétique. DOOM
profétic adj. m., pl. profétici; f. profétică, pl. profétice
profetica
PROFÉTIC, -Ă, profetici, -ce, adj. De profet; care prevestește. – Din fr. prophétique. DOOM
profétic adj. m., pl. profétici; f. profétică, pl. profétice
profetice
PROFÉTIC, -Ă, profetici, -ce, adj. De profet; care prevestește. – Din fr. prophétique. DOOM
profétic adj. m., pl. profétici; f. profétică, pl. profétice
profeticei
PROFÉTIC, -Ă, profetici, -ce, adj. De profet; care prevestește. – Din fr. prophétique. DOOM
profétic adj. m., pl. profétici; f. profétică, pl. profétice
profeticele
PROFÉTIC, -Ă, profetici, -ce, adj. De profet; care prevestește. – Din fr. prophétique. DOOM
profétic adj. m., pl. profétici; f. profétică, pl. profétice
profeticelor
PROFÉTIC, -Ă, profetici, -ce, adj. De profet; care prevestește. – Din fr. prophétique. DOOM
profétic adj. m., pl. profétici; f. profétică, pl. profétice
profetici
PROFÉTIC, -Ă, profetici, -ce, adj. De profet; care prevestește. – Din fr. prophétique. DOOM
profétic adj. m., pl. profétici; f. profétică, pl. profétice
profeticii
PROFÉTIC, -Ă, profetici, -ce, adj. De profet; care prevestește. – Din fr. prophétique. DOOM
profétic adj. m., pl. profétici; f. profétică, pl. profétice
profeticilor
PROFÉTIC, -Ă, profetici, -ce, adj. De profet; care prevestește. – Din fr. prophétique. DOOM
profétic adj. m., pl. profétici; f. profétică, pl. profétice
profeticul
PROFÉTIC, -Ă, profetici, -ce, adj. De profet; care prevestește. – Din fr. prophétique. DOOM
profétic adj. m., pl. profétici; f. profétică, pl. profétice
profeticului
PROFÉTIC, -Ă, profetici, -ce, adj. De profet; care prevestește. – Din fr. prophétique. DOOM
profétic adj. m., pl. profétici; f. profétică, pl. profétice
profetism
PROFETÍSM s. n. 1. Curent religios care propagă învățătura și susține menirea profeților. 2. Caracter profetic; profeție. – Din fr. prophétisme.
profetismul
PROFETÍSM s. n. 1. Curent religios care propagă învățătura și susține menirea profeților. 2. Caracter profetic; profeție. – Din fr. prophétisme.
profetismului
PROFETÍSM s. n. 1. Curent religios care propagă învățătura și susține menirea profeților. 2. Caracter profetic; profeție. – Din fr. prophétisme.
profetiza
PROFETIZÁ, profetizez, vb. I. Tranz. A profeți. – Din fr. prophétiser. DOOM
profetizá (a ~) vb., ind. prez. 3 profetizeáză
profetizai
PROFETIZÁ, profetizez, vb. I. Tranz. A profeți. – Din fr. prophétiser. DOOM
profetizá (a ~) vb., ind. prez. 3 profetizeáză
profetizam
PROFETIZÁ, profetizez, vb. I. Tranz. A profeți. – Din fr. prophétiser. DOOM
profetizá (a ~) vb., ind. prez. 3 profetizeáză
profetizare
PROFETIZÁ, profetizez, vb. I. Tranz. A profeți. – Din fr. prophétiser. DOOM
profetizá (a ~) vb., ind. prez. 3 profetizeáză
profetizare
PROFETIZÁRE, profetizări, s. f. (Rar) Acțiunea de a profetiza. – V. profetiza.
profetizarea
PROFETIZÁRE, profetizări, s. f. (Rar) Acțiunea de a profetiza. – V. profetiza.
profetizară
PROFETIZÁ, profetizez, vb. I. Tranz. A profeți. – Din fr. prophétiser. DOOM
profetizá (a ~) vb., ind. prez. 3 profetizeáză
profetizarăm
PROFETIZÁ, profetizez, vb. I. Tranz. A profeți. – Din fr. prophétiser. DOOM
profetizá (a ~) vb., ind. prez. 3 profetizeáză
profetizarăți
PROFETIZÁ, profetizez, vb. I. Tranz. A profeți. – Din fr. prophétiser. DOOM
profetizá (a ~) vb., ind. prez. 3 profetizeáză
profetizase
PROFETIZÁ, profetizez, vb. I. Tranz. A profeți. – Din fr. prophétiser. DOOM
profetizá (a ~) vb., ind. prez. 3 profetizeáză
profetizasem
PROFETIZÁ, profetizez, vb. I. Tranz. A profeți. – Din fr. prophétiser. DOOM
profetizá (a ~) vb., ind. prez. 3 profetizeáză
profetizaseră
PROFETIZÁ, profetizez, vb. I. Tranz. A profeți. – Din fr. prophétiser. DOOM
profetizá (a ~) vb., ind. prez. 3 profetizeáză
profetizaserăm
PROFETIZÁ, profetizez, vb. I. Tranz. A profeți. – Din fr. prophétiser. DOOM
profetizá (a ~) vb., ind. prez. 3 profetizeáză
profetizaserăți
PROFETIZÁ, profetizez, vb. I. Tranz. A profeți. – Din fr. prophétiser. DOOM
profetizá (a ~) vb., ind. prez. 3 profetizeáză
profetizaseși
PROFETIZÁ, profetizez, vb. I. Tranz. A profeți. – Din fr. prophétiser. DOOM
profetizá (a ~) vb., ind. prez. 3 profetizeáză
profetizaseți
PROFETIZÁ, profetizez, vb. I. Tranz. A profeți. – Din fr. prophétiser. DOOM
profetizá (a ~) vb., ind. prez. 3 profetizeáză
profetizat
PROFETIZÁ, profetizez, vb. I. Tranz. A profeți. – Din fr. prophétiser. DOOM
profetizá (a ~) vb., ind. prez. 3 profetizeáză
profetizat
PROFETIZÁ, profetizez, vb. I. Tranz. A profeți. – Din fr. prophétiser.
profetizau
PROFETIZÁ, profetizez, vb. I. Tranz. A profeți. – Din fr. prophétiser. DOOM
profetizá (a ~) vb., ind. prez. 3 profetizeáză
profetizași
PROFETIZÁ, profetizez, vb. I. Tranz. A profeți. – Din fr. prophétiser. DOOM
profetizá (a ~) vb., ind. prez. 3 profetizeáză
profetizați
PROFETIZÁ, profetizez, vb. I. Tranz. A profeți. – Din fr. prophétiser. DOOM
profetizá (a ~) vb., ind. prez. 3 profetizeáză
profetizează
PROFETIZÁ, profetizez, vb. I. Tranz. A profeți. – Din fr. prophétiser. DOOM
profetizá (a ~) vb., ind. prez. 3 profetizeáză
profetizez
PROFETIZÁ, profetizez, vb. I. Tranz. A profeți. – Din fr. prophétiser. DOOM
profetizá (a ~) vb., ind. prez. 3 profetizeáză
profetizeze
PROFETIZÁ, profetizez, vb. I. Tranz. A profeți. – Din fr. prophétiser. DOOM
profetizá (a ~) vb., ind. prez. 3 profetizeáză
profetizezi
PROFETIZÁ, profetizez, vb. I. Tranz. A profeți. – Din fr. prophétiser. DOOM
profetizá (a ~) vb., ind. prez. 3 profetizeáză
profetizând
PROFETIZÁ, profetizez, vb. I. Tranz. A profeți. – Din fr. prophétiser. DOOM
profetizá (a ~) vb., ind. prez. 3 profetizeáză
profetizînd
PROFETIZÁ, profetizez, vb. I. Tranz. A profeți. – Din fr. prophétiser. DOOM
profetizá (a ~) vb., ind. prez. 3 profetizeáză
profetizări
PROFETIZÁRE, profetizări, s. f. (Rar) Acțiunea de a profetiza. – V. profetiza.
profetizării
PROFETIZÁRE, profetizări, s. f. (Rar) Acțiunea de a profetiza. – V. profetiza.
profetizările
PROFETIZÁRE, profetizări, s. f. (Rar) Acțiunea de a profetiza. – V. profetiza.
profetizărilor
PROFETIZÁRE, profetizări, s. f. (Rar) Acțiunea de a profetiza. – V. profetiza.
profetul
PROFÉT, profeți, s. m. Predicator religios, trimis al lui Dumnezeu pe Pământ și ales de acesta să perceapă cuvântul divin și să primească viziuni pe care le va interpreta; proroc. ♦ (Art.) Nume dat de musulmani lui Mahomed. ♦ Vizionar ale cărui presupuneri sunt susceptibile de a se împlini ori s-au împlinit deja. – Din fr. prophète. DOOM
profét s. m., pl. proféți
profetului
PROFÉT, profeți, s. m. Predicator religios, trimis al lui Dumnezeu pe Pământ și ales de acesta să perceapă cuvântul divin și să primească viziuni pe care le va interpreta; proroc. ♦ (Art.) Nume dat de musulmani lui Mahomed. ♦ Vizionar ale cărui presupuneri sunt susceptibile de a se împlini ori s-au împlinit deja. – Din fr. prophète. DOOM
profét s. m., pl. proféți
profetă
profetă, profete s. f. (șc.) profesoară.
profețea
PROFEȚÍ, profețesc, vb. IV. Tranz. A face profeții, a prezice viitorul (în calitate de profet); a proroci, a profetiza, a prevesti. – Din profet. DOOM
profețí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. profețésc, imperf. 3 sg. profețeá; conj. prez. 3 să profețeáscă
profețeai
PROFEȚÍ, profețesc, vb. IV. Tranz. A face profeții, a prezice viitorul (în calitate de profet); a proroci, a profetiza, a prevesti. – Din profet. DOOM
profețí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. profețésc, imperf. 3 sg. profețeá; conj. prez. 3 să profețeáscă
profețeam
PROFEȚÍ, profețesc, vb. IV. Tranz. A face profeții, a prezice viitorul (în calitate de profet); a proroci, a profetiza, a prevesti. – Din profet. DOOM
profețí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. profețésc, imperf. 3 sg. profețeá; conj. prez. 3 să profețeáscă
profețească
PROFEȚÍ, profețesc, vb. IV. Tranz. A face profeții, a prezice viitorul (în calitate de profet); a proroci, a profetiza, a prevesti. – Din profet. DOOM
profețí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. profețésc, imperf. 3 sg. profețeá; conj. prez. 3 să profețeáscă
profețeau
PROFEȚÍ, profețesc, vb. IV. Tranz. A face profeții, a prezice viitorul (în calitate de profet); a proroci, a profetiza, a prevesti. – Din profet. DOOM
profețí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. profețésc, imperf. 3 sg. profețeá; conj. prez. 3 să profețeáscă
profețeați
PROFEȚÍ, profețesc, vb. IV. Tranz. A face profeții, a prezice viitorul (în calitate de profet); a proroci, a profetiza, a prevesti. – Din profet. DOOM
profețí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. profețésc, imperf. 3 sg. profețeá; conj. prez. 3 să profețeáscă
profețesc
PROFEȚÍ, profețesc, vb. IV. Tranz. A face profeții, a prezice viitorul (în calitate de profet); a proroci, a profetiza, a prevesti. – Din profet. DOOM
profețí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. profețésc, imperf. 3 sg. profețeá; conj. prez. 3 să profețeáscă
profețește
PROFEȚÍ, profețesc, vb. IV. Tranz. A face profeții, a prezice viitorul (în calitate de profet); a proroci, a profetiza, a prevesti. – Din profet. DOOM
profețí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. profețésc, imperf. 3 sg. profețeá; conj. prez. 3 să profețeáscă
profețești
PROFEȚÍ, profețesc, vb. IV. Tranz. A face profeții, a prezice viitorul (în calitate de profet); a proroci, a profetiza, a prevesti. – Din profet. DOOM
profețí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. profețésc, imperf. 3 sg. profețeá; conj. prez. 3 să profețeáscă
profeți
PROFÉT, profeți, s. m. Predicator religios, trimis al lui Dumnezeu pe Pământ și ales de acesta să perceapă cuvântul divin și să primească viziuni pe care le va interpreta; proroc. ♦ (Art.) Nume dat de musulmani lui Mahomed. ♦ Vizionar ale cărui presupuneri sunt susceptibile de a se împlini ori s-au împlinit deja. – Din fr. prophète. DOOM
profét s. m., pl. proféți
profeți
PROFEȚÍ, profețesc, vb. IV. Tranz. A face profeții, a prezice viitorul (în calitate de profet); a proroci, a profetiza, a prevesti. – Din profet. DOOM
profețí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. profețésc, imperf. 3 sg. profețeá; conj. prez. 3 să profețeáscă
profeția
PROFEȚÍE, profeții, s. f. Ceea ce profețește cineva; prorocire, prevestire, prezicere. – Din fr. prophétie. DOOM
profețíe s. f., art. profețía, g.-d. art. profețíei; pl. profețíi, art. profețíile
profeție
PROFEȚÍE, profeții, s. f. Ceea ce profețește cineva; prorocire, prevestire, prezicere. – Din fr. prophétie. DOOM
profețíe s. f., art. profețía, g.-d. art. profețíei; pl. profețíi, art. profețíile
profeției
PROFEȚÍE, profeții, s. f. Ceea ce profețește cineva; prorocire, prevestire, prezicere. – Din fr. prophétie. DOOM
profețíe s. f., art. profețía, g.-d. art. profețíei; pl. profețíi, art. profețíile
profeții
PROFÉT, profeți, s. m. Predicator religios, trimis al lui Dumnezeu pe Pământ și ales de acesta să perceapă cuvântul divin și să primească viziuni pe care le va interpreta; proroc. ♦ (Art.) Nume dat de musulmani lui Mahomed. ♦ Vizionar ale cărui presupuneri sunt susceptibile de a se împlini ori s-au împlinit deja. – Din fr. prophète. DOOM
profét s. m., pl. proféți
profeții
PROFEȚÍ, profețesc, vb. IV. Tranz. A face profeții, a prezice viitorul (în calitate de profet); a proroci, a profetiza, a prevesti. – Din profet. DOOM
profețí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. profețésc, imperf. 3 sg. profețeá; conj. prez. 3 să profețeáscă
profeții
PROFEȚÍE, profeții, s. f. Ceea ce profețește cineva; prorocire, prevestire, prezicere. – Din fr. prophétie. DOOM
profețíe s. f., art. profețía, g.-d. art. profețíei; pl. profețíi, art. profețíile
profețiile
PROFEȚÍE, profeții, s. f. Ceea ce profețește cineva; prorocire, prevestire, prezicere. – Din fr. prophétie. DOOM
profețíe s. f., art. profețía, g.-d. art. profețíei; pl. profețíi, art. profețíile
profețiilor
PROFEȚÍE, profeții, s. f. Ceea ce profețește cineva; prorocire, prevestire, prezicere. – Din fr. prophétie. DOOM
profețíe s. f., art. profețía, g.-d. art. profețíei; pl. profețíi, art. profețíile
profeților
PROFÉT, profeți, s. m. Predicator religios, trimis al lui Dumnezeu pe Pământ și ales de acesta să perceapă cuvântul divin și să primească viziuni pe care le va interpreta; proroc. ♦ (Art.) Nume dat de musulmani lui Mahomed. ♦ Vizionar ale cărui presupuneri sunt susceptibile de a se împlini ori s-au împlinit deja. – Din fr. prophète. DOOM
profét s. m., pl. proféți
profețim
PROFEȚÍ, profețesc, vb. IV. Tranz. A face profeții, a prezice viitorul (în calitate de profet); a proroci, a profetiza, a prevesti. – Din profet. DOOM
profețí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. profețésc, imperf. 3 sg. profețeá; conj. prez. 3 să profețeáscă
profețind
PROFEȚÍ, profețesc, vb. IV. Tranz. A face profeții, a prezice viitorul (în calitate de profet); a proroci, a profetiza, a prevesti. – Din profet. DOOM
profețí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. profețésc, imperf. 3 sg. profețeá; conj. prez. 3 să profețeáscă
profețire
PROFEȚÍ, profețesc, vb. IV. Tranz. A face profeții, a prezice viitorul (în calitate de profet); a proroci, a profetiza, a prevesti. – Din profet. DOOM
profețí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. profețésc, imperf. 3 sg. profețeá; conj. prez. 3 să profețeáscă
profețire
PROFEȚÍ, profețesc, vb. IV. Tranz. A face profeții, a prezice viitorul (în calitate de profet); a proroci, a profetiza, a prevesti. – Din profet.
profețiră
PROFEȚÍ, profețesc, vb. IV. Tranz. A face profeții, a prezice viitorul (în calitate de profet); a proroci, a profetiza, a prevesti. – Din profet. DOOM
profețí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. profețésc, imperf. 3 sg. profețeá; conj. prez. 3 să profețeáscă
profețirăm
PROFEȚÍ, profețesc, vb. IV. Tranz. A face profeții, a prezice viitorul (în calitate de profet); a proroci, a profetiza, a prevesti. – Din profet. DOOM
profețí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. profețésc, imperf. 3 sg. profețeá; conj. prez. 3 să profețeáscă
profețirăți
PROFEȚÍ, profețesc, vb. IV. Tranz. A face profeții, a prezice viitorul (în calitate de profet); a proroci, a profetiza, a prevesti. – Din profet. DOOM
profețí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. profețésc, imperf. 3 sg. profețeá; conj. prez. 3 să profețeáscă
profețise
PROFEȚÍ, profețesc, vb. IV. Tranz. A face profeții, a prezice viitorul (în calitate de profet); a proroci, a profetiza, a prevesti. – Din profet. DOOM
profețí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. profețésc, imperf. 3 sg. profețeá; conj. prez. 3 să profețeáscă
profețisem
PROFEȚÍ, profețesc, vb. IV. Tranz. A face profeții, a prezice viitorul (în calitate de profet); a proroci, a profetiza, a prevesti. – Din profet. DOOM
profețí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. profețésc, imperf. 3 sg. profețeá; conj. prez. 3 să profețeáscă
profețiseră
PROFEȚÍ, profețesc, vb. IV. Tranz. A face profeții, a prezice viitorul (în calitate de profet); a proroci, a profetiza, a prevesti. – Din profet. DOOM
profețí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. profețésc, imperf. 3 sg. profețeá; conj. prez. 3 să profețeáscă
profețiserăm
PROFEȚÍ, profețesc, vb. IV. Tranz. A face profeții, a prezice viitorul (în calitate de profet); a proroci, a profetiza, a prevesti. – Din profet. DOOM
profețí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. profețésc, imperf. 3 sg. profețeá; conj. prez. 3 să profețeáscă
profețiserăți
PROFEȚÍ, profețesc, vb. IV. Tranz. A face profeții, a prezice viitorul (în calitate de profet); a proroci, a profetiza, a prevesti. – Din profet. DOOM
profețí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. profețésc, imperf. 3 sg. profețeá; conj. prez. 3 să profețeáscă
profețiseși
PROFEȚÍ, profețesc, vb. IV. Tranz. A face profeții, a prezice viitorul (în calitate de profet); a proroci, a profetiza, a prevesti. – Din profet. DOOM
profețí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. profețésc, imperf. 3 sg. profețeá; conj. prez. 3 să profețeáscă
profețiseți
PROFEȚÍ, profețesc, vb. IV. Tranz. A face profeții, a prezice viitorul (în calitate de profet); a proroci, a profetiza, a prevesti. – Din profet. DOOM
profețí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. profețésc, imperf. 3 sg. profețeá; conj. prez. 3 să profețeáscă
profețit
PROFEȚÍ, profețesc, vb. IV. Tranz. A face profeții, a prezice viitorul (în calitate de profet); a proroci, a profetiza, a prevesti. – Din profet. DOOM
profețí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. profețésc, imperf. 3 sg. profețeá; conj. prez. 3 să profețeáscă
profețit
PROFEȚÍ, profețesc, vb. IV. Tranz. A face profeții, a prezice viitorul (în calitate de profet); a proroci, a profetiza, a prevesti. – Din profet.
profețiși
PROFEȚÍ, profețesc, vb. IV. Tranz. A face profeții, a prezice viitorul (în calitate de profet); a proroci, a profetiza, a prevesti. – Din profet. DOOM
profețí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. profețésc, imperf. 3 sg. profețeá; conj. prez. 3 să profețeáscă
profețiți
PROFEȚÍ, profețesc, vb. IV. Tranz. A face profeții, a prezice viitorul (în calitate de profet); a proroci, a profetiza, a prevesti. – Din profet. DOOM
profețí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. profețésc, imperf. 3 sg. profețeá; conj. prez. 3 să profețeáscă
profil
PROFÍL s.n. 1. Contur, aspect al chipului cuiva privit dintr-o parte. ♦ Aspect, portret, figură. 2. Contur al unui lucru, al unei forme de relief etc. 3. Mod de organizare a unei întreprinderi, a unei instituții etc. 4. Conturul unei secțiuni plane a unui element de construcție, a unei regiuni a scoarței Pământului etc.; reprezentare grafică a unei asemenea secțiuni. [Pl. -luri, -le. / < fr. profil, it. profilo]. DOOM
profíl s. n., pl. profíluri
profil
PROFÍL, profiluri, s. n. 1. Contur, aspect al feței cuiva, privită dintr-o parte. ◊ Loc. adv. Din (sau în) profil = dintr-o parte. ♦ Fig. Portret, figură. 2. Înfățișare, aspect, formă. ♦ Caracter predominant al cuiva sau a ceva. ♦ Contur al unui lucru, al unei forme de relief etc. ◊ Profil geologic = reprezentare grafică a structurii geologice a unei porțiuni din scoarța terestră. ◊ Profil morfologic = reprezentare grafică în plan vertical, la o anumită scară, a reliefului unei regiuni. 3. Conturul unei secțiuni plane a unui obiect, a unui edificiu, a unui corp geometric. ♦ Conturul aparent al unui obiect, rezultat dintr-o proiecție ortogonală pe un plan. 4. Desen care reprezintă o secțiune verticală făcută într-o construcție sau în sol, pentru a indica distribuția sau structura acestora. ◊ Plan de profil = plan perpendicular pe două plane de proiecție și pe linia de pământ. ♦ Dispozitiv sau ansamblu de piese folosit pentru a indica, într-un plan vertical, limitele până la care trebuie să se întindă o lucrare. 5. Piesă decorativă, în relief, folosită la ornamentarea unei clădiri, la consolidări aparente, la îmbunătățirea acusticii unei săli etc. 6. Obiectivul de bază al producției unei întreprinderi, al activității unei instituții, căruia îi corespunde un anumit mod de organizare. – Din fr. profil.
profila
PROFILÁ, profilez, vb. I. 1. Refl. A ieși în evidență; a se reliefa, a se contura. 2. Tranz. A stabili obiectivul de bază al producției unei întreprinderi, al activității unei instituții, organizându-le în mod corespunzător. 3. Tranz. A lamina un drug de metal, dându-i un profil uniform pe toată lungimea lui. ♦ P. gener. A fasona, a prelucra un obiect sau un material pentru a-i da un anumit profil. 4. Tranz. și refl. A (se) specializa. – Din fr. profiler. DOOM
profilá (a ~) vb., ind. prez. 3 profileáză
profilactic
PROFILÁCTIC, -Ă, profilactici, -ce, adj. Care se referă la profilaxie, care aparține profilaxiei; preventiv. – Din fr. prophylactique. DOOM
profiláctic adj. m., pl. profiláctici; f. profiláctică, pl. profiláctice
profilactica
PROFILÁCTIC, -Ă, profilactici, -ce, adj. Care se referă la profilaxie, care aparține profilaxiei; preventiv. – Din fr. prophylactique. DOOM
profiláctic adj. m., pl. profiláctici; f. profiláctică, pl. profiláctice
profilactice
PROFILÁCTIC, -Ă, profilactici, -ce, adj. Care se referă la profilaxie, care aparține profilaxiei; preventiv. – Din fr. prophylactique. DOOM
profiláctic adj. m., pl. profiláctici; f. profiláctică, pl. profiláctice
profilacticei
PROFILÁCTIC, -Ă, profilactici, -ce, adj. Care se referă la profilaxie, care aparține profilaxiei; preventiv. – Din fr. prophylactique. DOOM
profiláctic adj. m., pl. profiláctici; f. profiláctică, pl. profiláctice
profilacticele
PROFILÁCTIC, -Ă, profilactici, -ce, adj. Care se referă la profilaxie, care aparține profilaxiei; preventiv. – Din fr. prophylactique. DOOM
profiláctic adj. m., pl. profiláctici; f. profiláctică, pl. profiláctice
profilacticelor
PROFILÁCTIC, -Ă, profilactici, -ce, adj. Care se referă la profilaxie, care aparține profilaxiei; preventiv. – Din fr. prophylactique. DOOM
profiláctic adj. m., pl. profiláctici; f. profiláctică, pl. profiláctice
profilactici
PROFILÁCTIC, -Ă, profilactici, -ce, adj. Care se referă la profilaxie, care aparține profilaxiei; preventiv. – Din fr. prophylactique. DOOM
profiláctic adj. m., pl. profiláctici; f. profiláctică, pl. profiláctice
profilacticii
PROFILÁCTIC, -Ă, profilactici, -ce, adj. Care se referă la profilaxie, care aparține profilaxiei; preventiv. – Din fr. prophylactique. DOOM
profiláctic adj. m., pl. profiláctici; f. profiláctică, pl. profiláctice
profilacticilor
PROFILÁCTIC, -Ă, profilactici, -ce, adj. Care se referă la profilaxie, care aparține profilaxiei; preventiv. – Din fr. prophylactique. DOOM
profiláctic adj. m., pl. profiláctici; f. profiláctică, pl. profiláctice
profilacticul
PROFILÁCTIC, -Ă, profilactici, -ce, adj. Care se referă la profilaxie, care aparține profilaxiei; preventiv. – Din fr. prophylactique. DOOM
profiláctic adj. m., pl. profiláctici; f. profiláctică, pl. profiláctice
profilacticului
PROFILÁCTIC, -Ă, profilactici, -ce, adj. Care se referă la profilaxie, care aparține profilaxiei; preventiv. – Din fr. prophylactique. DOOM
profiláctic adj. m., pl. profiláctici; f. profiláctică, pl. profiláctice
profilai
PROFILÁ, profilez, vb. I. 1. Refl. A ieși în evidență; a se reliefa, a se contura. 2. Tranz. A stabili obiectivul de bază al producției unei întreprinderi, al activității unei instituții, organizându-le în mod corespunzător. 3. Tranz. A lamina un drug de metal, dându-i un profil uniform pe toată lungimea lui. ♦ P. gener. A fasona, a prelucra un obiect sau un material pentru a-i da un anumit profil. 4. Tranz. și refl. A (se) specializa. – Din fr. profiler. DOOM
profilá (a ~) vb., ind. prez. 3 profileáză
profilam
PROFILÁ, profilez, vb. I. 1. Refl. A ieși în evidență; a se reliefa, a se contura. 2. Tranz. A stabili obiectivul de bază al producției unei întreprinderi, al activității unei instituții, organizându-le în mod corespunzător. 3. Tranz. A lamina un drug de metal, dându-i un profil uniform pe toată lungimea lui. ♦ P. gener. A fasona, a prelucra un obiect sau un material pentru a-i da un anumit profil. 4. Tranz. și refl. A (se) specializa. – Din fr. profiler. DOOM
profilá (a ~) vb., ind. prez. 3 profileáză
profilare
PROFILÁ, profilez, vb. I. 1. Refl. A ieși în evidență; a se reliefa, a se contura. 2. Tranz. A stabili obiectivul de bază al producției unei întreprinderi, al activității unei instituții, organizându-le în mod corespunzător. 3. Tranz. A lamina un drug de metal, dându-i un profil uniform pe toată lungimea lui. ♦ P. gener. A fasona, a prelucra un obiect sau un material pentru a-i da un anumit profil. 4. Tranz. și refl. A (se) specializa. – Din fr. profiler. DOOM
profilá (a ~) vb., ind. prez. 3 profileáză
profilare
PROFILÁRE, profilări, s. f. Acțiunea de a (se) profila și rezultatul ei. – V. profila. DOOM
profiláre s. f., g.-d. art. profilắrii; pl. profilắri
profilarea
PROFILÁRE, profilări, s. f. Acțiunea de a (se) profila și rezultatul ei. – V. profila. DOOM
profiláre s. f., g.-d. art. profilắrii; pl. profilắri
profilară
PROFILÁ, profilez, vb. I. 1. Refl. A ieși în evidență; a se reliefa, a se contura. 2. Tranz. A stabili obiectivul de bază al producției unei întreprinderi, al activității unei instituții, organizându-le în mod corespunzător. 3. Tranz. A lamina un drug de metal, dându-i un profil uniform pe toată lungimea lui. ♦ P. gener. A fasona, a prelucra un obiect sau un material pentru a-i da un anumit profil. 4. Tranz. și refl. A (se) specializa. – Din fr. profiler. DOOM
profilá (a ~) vb., ind. prez. 3 profileáză
profilarăm
PROFILÁ, profilez, vb. I. 1. Refl. A ieși în evidență; a se reliefa, a se contura. 2. Tranz. A stabili obiectivul de bază al producției unei întreprinderi, al activității unei instituții, organizându-le în mod corespunzător. 3. Tranz. A lamina un drug de metal, dându-i un profil uniform pe toată lungimea lui. ♦ P. gener. A fasona, a prelucra un obiect sau un material pentru a-i da un anumit profil. 4. Tranz. și refl. A (se) specializa. – Din fr. profiler. DOOM
profilá (a ~) vb., ind. prez. 3 profileáză
profilarăți
PROFILÁ, profilez, vb. I. 1. Refl. A ieși în evidență; a se reliefa, a se contura. 2. Tranz. A stabili obiectivul de bază al producției unei întreprinderi, al activității unei instituții, organizându-le în mod corespunzător. 3. Tranz. A lamina un drug de metal, dându-i un profil uniform pe toată lungimea lui. ♦ P. gener. A fasona, a prelucra un obiect sau un material pentru a-i da un anumit profil. 4. Tranz. și refl. A (se) specializa. – Din fr. profiler. DOOM
profilá (a ~) vb., ind. prez. 3 profileáză
profilase
PROFILÁ, profilez, vb. I. 1. Refl. A ieși în evidență; a se reliefa, a se contura. 2. Tranz. A stabili obiectivul de bază al producției unei întreprinderi, al activității unei instituții, organizându-le în mod corespunzător. 3. Tranz. A lamina un drug de metal, dându-i un profil uniform pe toată lungimea lui. ♦ P. gener. A fasona, a prelucra un obiect sau un material pentru a-i da un anumit profil. 4. Tranz. și refl. A (se) specializa. – Din fr. profiler. DOOM
profilá (a ~) vb., ind. prez. 3 profileáză
profilasem
PROFILÁ, profilez, vb. I. 1. Refl. A ieși în evidență; a se reliefa, a se contura. 2. Tranz. A stabili obiectivul de bază al producției unei întreprinderi, al activității unei instituții, organizându-le în mod corespunzător. 3. Tranz. A lamina un drug de metal, dându-i un profil uniform pe toată lungimea lui. ♦ P. gener. A fasona, a prelucra un obiect sau un material pentru a-i da un anumit profil. 4. Tranz. și refl. A (se) specializa. – Din fr. profiler. DOOM
profilá (a ~) vb., ind. prez. 3 profileáză
profilaseră
PROFILÁ, profilez, vb. I. 1. Refl. A ieși în evidență; a se reliefa, a se contura. 2. Tranz. A stabili obiectivul de bază al producției unei întreprinderi, al activității unei instituții, organizându-le în mod corespunzător. 3. Tranz. A lamina un drug de metal, dându-i un profil uniform pe toată lungimea lui. ♦ P. gener. A fasona, a prelucra un obiect sau un material pentru a-i da un anumit profil. 4. Tranz. și refl. A (se) specializa. – Din fr. profiler. DOOM
profilá (a ~) vb., ind. prez. 3 profileáză
profilaserăm
PROFILÁ, profilez, vb. I. 1. Refl. A ieși în evidență; a se reliefa, a se contura. 2. Tranz. A stabili obiectivul de bază al producției unei întreprinderi, al activității unei instituții, organizându-le în mod corespunzător. 3. Tranz. A lamina un drug de metal, dându-i un profil uniform pe toată lungimea lui. ♦ P. gener. A fasona, a prelucra un obiect sau un material pentru a-i da un anumit profil. 4. Tranz. și refl. A (se) specializa. – Din fr. profiler. DOOM
profilá (a ~) vb., ind. prez. 3 profileáză
profilaserăți
PROFILÁ, profilez, vb. I. 1. Refl. A ieși în evidență; a se reliefa, a se contura. 2. Tranz. A stabili obiectivul de bază al producției unei întreprinderi, al activității unei instituții, organizându-le în mod corespunzător. 3. Tranz. A lamina un drug de metal, dându-i un profil uniform pe toată lungimea lui. ♦ P. gener. A fasona, a prelucra un obiect sau un material pentru a-i da un anumit profil. 4. Tranz. și refl. A (se) specializa. – Din fr. profiler. DOOM
profilá (a ~) vb., ind. prez. 3 profileáză
profilaseși
PROFILÁ, profilez, vb. I. 1. Refl. A ieși în evidență; a se reliefa, a se contura. 2. Tranz. A stabili obiectivul de bază al producției unei întreprinderi, al activității unei instituții, organizându-le în mod corespunzător. 3. Tranz. A lamina un drug de metal, dându-i un profil uniform pe toată lungimea lui. ♦ P. gener. A fasona, a prelucra un obiect sau un material pentru a-i da un anumit profil. 4. Tranz. și refl. A (se) specializa. – Din fr. profiler. DOOM
profilá (a ~) vb., ind. prez. 3 profileáză
profilaseți
PROFILÁ, profilez, vb. I. 1. Refl. A ieși în evidență; a se reliefa, a se contura. 2. Tranz. A stabili obiectivul de bază al producției unei întreprinderi, al activității unei instituții, organizându-le în mod corespunzător. 3. Tranz. A lamina un drug de metal, dându-i un profil uniform pe toată lungimea lui. ♦ P. gener. A fasona, a prelucra un obiect sau un material pentru a-i da un anumit profil. 4. Tranz. și refl. A (se) specializa. – Din fr. profiler. DOOM
profilá (a ~) vb., ind. prez. 3 profileáză
profilat
PROFILÁ, profilez, vb. I. 1. Refl. A ieși în evidență; a se reliefa, a se contura. 2. Tranz. A stabili obiectivul de bază al producției unei întreprinderi, al activității unei instituții, organizându-le în mod corespunzător. 3. Tranz. A lamina un drug de metal, dându-i un profil uniform pe toată lungimea lui. ♦ P. gener. A fasona, a prelucra un obiect sau un material pentru a-i da un anumit profil. 4. Tranz. și refl. A (se) specializa. – Din fr. profiler. DOOM
profilá (a ~) vb., ind. prez. 3 profileáză
profilat
PROFILÁ, profilez, vb. I. 1. Refl. A ieși în evidență; a se reliefa, a se contura. 2. Tranz. A stabili obiectivul de bază al producției unei întreprinderi, al activității unei instituții, organizându-le în mod corespunzător. 3. Tranz. A lamina un drug de metal, dându-i un profil uniform pe toată lungimea lui. ♦ P. gener. A fasona, a prelucra un obiect sau un material pentru a-i da un anumit profil. – Din fr. profiler.
profilau
PROFILÁ, profilez, vb. I. 1. Refl. A ieși în evidență; a se reliefa, a se contura. 2. Tranz. A stabili obiectivul de bază al producției unei întreprinderi, al activității unei instituții, organizându-le în mod corespunzător. 3. Tranz. A lamina un drug de metal, dându-i un profil uniform pe toată lungimea lui. ♦ P. gener. A fasona, a prelucra un obiect sau un material pentru a-i da un anumit profil. 4. Tranz. și refl. A (se) specializa. – Din fr. profiler. DOOM
profilá (a ~) vb., ind. prez. 3 profileáză
profilaxia
PROFILAXÍE, profilaxii, s. f. Ansamblul măsurilor medico-sanitare care se iau pentru prevenirea apariției și a răspândirii bolilor. ♦ Ramură a medicinei care se ocupă cu studierea și aplicarea măsurilor profilactice. – Din fr. prophylaxie. DOOM
profilaxíe s. f., art. profilaxía, g.-d. art. profilaxíei; pl. profilaxíi, art. profilaxíile
profilaxie
PROFILAXÍE, profilaxii, s. f. Ansamblul măsurilor medico-sanitare care se iau pentru prevenirea apariției și a răspândirii bolilor. ♦ Ramură a medicinei care se ocupă cu studierea și aplicarea măsurilor profilactice. – Din fr. prophylaxie. DOOM
profilaxíe s. f., art. profilaxía, g.-d. art. profilaxíei; pl. profilaxíi, art. profilaxíile
profilaxiei
PROFILAXÍE, profilaxii, s. f. Ansamblul măsurilor medico-sanitare care se iau pentru prevenirea apariției și a răspândirii bolilor. ♦ Ramură a medicinei care se ocupă cu studierea și aplicarea măsurilor profilactice. – Din fr. prophylaxie. DOOM
profilaxíe s. f., art. profilaxía, g.-d. art. profilaxíei; pl. profilaxíi, art. profilaxíile
profilaxii
PROFILAXÍE, profilaxii, s. f. Ansamblul măsurilor medico-sanitare care se iau pentru prevenirea apariției și a răspândirii bolilor. ♦ Ramură a medicinei care se ocupă cu studierea și aplicarea măsurilor profilactice. – Din fr. prophylaxie. DOOM
profilaxíe s. f., art. profilaxía, g.-d. art. profilaxíei; pl. profilaxíi, art. profilaxíile
profilaxiile
PROFILAXÍE, profilaxii, s. f. Ansamblul măsurilor medico-sanitare care se iau pentru prevenirea apariției și a răspândirii bolilor. ♦ Ramură a medicinei care se ocupă cu studierea și aplicarea măsurilor profilactice. – Din fr. prophylaxie. DOOM
profilaxíe s. f., art. profilaxía, g.-d. art. profilaxíei; pl. profilaxíi, art. profilaxíile
profilaxiilor
PROFILAXÍE, profilaxii, s. f. Ansamblul măsurilor medico-sanitare care se iau pentru prevenirea apariției și a răspândirii bolilor. ♦ Ramură a medicinei care se ocupă cu studierea și aplicarea măsurilor profilactice. – Din fr. prophylaxie. DOOM
profilaxíe s. f., art. profilaxía, g.-d. art. profilaxíei; pl. profilaxíi, art. profilaxíile
profilași
PROFILÁ, profilez, vb. I. 1. Refl. A ieși în evidență; a se reliefa, a se contura. 2. Tranz. A stabili obiectivul de bază al producției unei întreprinderi, al activității unei instituții, organizându-le în mod corespunzător. 3. Tranz. A lamina un drug de metal, dându-i un profil uniform pe toată lungimea lui. ♦ P. gener. A fasona, a prelucra un obiect sau un material pentru a-i da un anumit profil. 4. Tranz. și refl. A (se) specializa. – Din fr. profiler. DOOM
profilá (a ~) vb., ind. prez. 3 profileáză
profilați
PROFILÁ, profilez, vb. I. 1. Refl. A ieși în evidență; a se reliefa, a se contura. 2. Tranz. A stabili obiectivul de bază al producției unei întreprinderi, al activității unei instituții, organizându-le în mod corespunzător. 3. Tranz. A lamina un drug de metal, dându-i un profil uniform pe toată lungimea lui. ♦ P. gener. A fasona, a prelucra un obiect sau un material pentru a-i da un anumit profil. 4. Tranz. și refl. A (se) specializa. – Din fr. profiler. DOOM
profilá (a ~) vb., ind. prez. 3 profileáză
profilează
PROFILÁ, profilez, vb. I. 1. Refl. A ieși în evidență; a se reliefa, a se contura. 2. Tranz. A stabili obiectivul de bază al producției unei întreprinderi, al activității unei instituții, organizându-le în mod corespunzător. 3. Tranz. A lamina un drug de metal, dându-i un profil uniform pe toată lungimea lui. ♦ P. gener. A fasona, a prelucra un obiect sau un material pentru a-i da un anumit profil. 4. Tranz. și refl. A (se) specializa. – Din fr. profiler. DOOM
profilá (a ~) vb., ind. prez. 3 profileáză
profilez
PROFILÁ, profilez, vb. I. 1. Refl. A ieși în evidență; a se reliefa, a se contura. 2. Tranz. A stabili obiectivul de bază al producției unei întreprinderi, al activității unei instituții, organizându-le în mod corespunzător. 3. Tranz. A lamina un drug de metal, dându-i un profil uniform pe toată lungimea lui. ♦ P. gener. A fasona, a prelucra un obiect sau un material pentru a-i da un anumit profil. 4. Tranz. și refl. A (se) specializa. – Din fr. profiler. DOOM
profilá (a ~) vb., ind. prez. 3 profileáză
profileze
PROFILÁ, profilez, vb. I. 1. Refl. A ieși în evidență; a se reliefa, a se contura. 2. Tranz. A stabili obiectivul de bază al producției unei întreprinderi, al activității unei instituții, organizându-le în mod corespunzător. 3. Tranz. A lamina un drug de metal, dându-i un profil uniform pe toată lungimea lui. ♦ P. gener. A fasona, a prelucra un obiect sau un material pentru a-i da un anumit profil. 4. Tranz. și refl. A (se) specializa. – Din fr. profiler. DOOM
profilá (a ~) vb., ind. prez. 3 profileáză
profilezi
PROFILÁ, profilez, vb. I. 1. Refl. A ieși în evidență; a se reliefa, a se contura. 2. Tranz. A stabili obiectivul de bază al producției unei întreprinderi, al activității unei instituții, organizându-le în mod corespunzător. 3. Tranz. A lamina un drug de metal, dându-i un profil uniform pe toată lungimea lui. ♦ P. gener. A fasona, a prelucra un obiect sau un material pentru a-i da un anumit profil. 4. Tranz. și refl. A (se) specializa. – Din fr. profiler. DOOM
profilá (a ~) vb., ind. prez. 3 profileáză
profilograf
PROFILOGRÁF, profilografe, s. n. Profilometru care înregistrează denivelările suprafeței unui drum, ale unui teren ori neregularitățile de pe suprafața unei piese. – Din fr. profilographe. DOOM
profilográf (-lo-graf) s. n., pl. profilográfe
profilografe
PROFILOGRÁF, profilografe, s. n. Profilometru care înregistrează denivelările suprafeței unui drum, ale unui teren ori neregularitățile de pe suprafața unei piese. – Din fr. profilographe. DOOM
profilográf (-lo-graf) s. n., pl. profilográfe
profilografele
PROFILOGRÁF, profilografe, s. n. Profilometru care înregistrează denivelările suprafeței unui drum, ale unui teren ori neregularitățile de pe suprafața unei piese. – Din fr. profilographe. DOOM
profilográf (-lo-graf) s. n., pl. profilográfe
profilografelor
PROFILOGRÁF, profilografe, s. n. Profilometru care înregistrează denivelările suprafeței unui drum, ale unui teren ori neregularitățile de pe suprafața unei piese. – Din fr. profilographe. DOOM
profilográf (-lo-graf) s. n., pl. profilográfe
profilograful
PROFILOGRÁF, profilografe, s. n. Profilometru care înregistrează denivelările suprafeței unui drum, ale unui teren ori neregularitățile de pe suprafața unei piese. – Din fr. profilographe. DOOM
profilográf (-lo-graf) s. n., pl. profilográfe
profilografului
PROFILOGRÁF, profilografe, s. n. Profilometru care înregistrează denivelările suprafeței unui drum, ale unui teren ori neregularitățile de pe suprafața unei piese. – Din fr. profilographe. DOOM
profilográf (-lo-graf) s. n., pl. profilográfe
profilograma
PROFILOGRÁMĂ, profilograme, s. f. Înregistrare grafică a asperităților de pe suprafața unei piese prelucrate, obținută cu profilograful. – Din fr. profilogramme. DOOM
profilográmă (-lo-gra-) s. f., g.-d. art. profilográmei; pl. profilográme
profilograme
PROFILOGRÁMĂ, profilograme, s. f. Înregistrare grafică a asperităților de pe suprafața unei piese prelucrate, obținută cu profilograful. – Din fr. profilogramme. DOOM
profilográmă (-lo-gra-) s. f., g.-d. art. profilográmei; pl. profilográme
profilogramei
PROFILOGRÁMĂ, profilograme, s. f. Înregistrare grafică a asperităților de pe suprafața unei piese prelucrate, obținută cu profilograful. – Din fr. profilogramme. DOOM
profilográmă (-lo-gra-) s. f., g.-d. art. profilográmei; pl. profilográme
profilogramele
PROFILOGRÁMĂ, profilograme, s. f. Înregistrare grafică a asperităților de pe suprafața unei piese prelucrate, obținută cu profilograful. – Din fr. profilogramme. DOOM
profilográmă (-lo-gra-) s. f., g.-d. art. profilográmei; pl. profilográme
profilogramelor
PROFILOGRÁMĂ, profilograme, s. f. Înregistrare grafică a asperităților de pe suprafața unei piese prelucrate, obținută cu profilograful. – Din fr. profilogramme. DOOM
profilográmă (-lo-gra-) s. f., g.-d. art. profilográmei; pl. profilográme
profilometre
PROFILOMÉTRU, profilometre, s. n. Aparat pentru măsurarea gradului de netezime al suprafeței unui drum, a unui teren, a unei piese prelucrate. – Din fr. profilomètre. DOOM
profilométru (-me-tru) s. n., art. profilométrul; pl. profilométre
profilometrele
PROFILOMÉTRU, profilometre, s. n. Aparat pentru măsurarea gradului de netezime al suprafeței unui drum, a unui teren, a unei piese prelucrate. – Din fr. profilomètre. DOOM
profilométru (-me-tru) s. n., art. profilométrul; pl. profilométre
profilometrelor
PROFILOMÉTRU, profilometre, s. n. Aparat pentru măsurarea gradului de netezime al suprafeței unui drum, a unui teren, a unei piese prelucrate. – Din fr. profilomètre. DOOM
profilométru (-me-tru) s. n., art. profilométrul; pl. profilométre
profilometru
PROFILOMÉTRU, profilometre, s. n. Aparat pentru măsurarea gradului de netezime al suprafeței unui drum, a unui teren, a unei piese prelucrate. – Din fr. profilomètre. DOOM
profilométru (-me-tru) s. n., art. profilométrul; pl. profilométre
profilometrul
PROFILOMÉTRU, profilometre, s. n. Aparat pentru măsurarea gradului de netezime al suprafeței unui drum, a unui teren, a unei piese prelucrate. – Din fr. profilomètre. DOOM
profilométru (-me-tru) s. n., art. profilométrul; pl. profilométre
profilometrului
PROFILOMÉTRU, profilometre, s. n. Aparat pentru măsurarea gradului de netezime al suprafeței unui drum, a unui teren, a unei piese prelucrate. – Din fr. profilomètre. DOOM
profilométru (-me-tru) s. n., art. profilométrul; pl. profilométre
profilul
PROFÍL, profiluri, s. n. 1. Contur, aspect al feței cuiva, privită dintr-o parte. ◊ Loc. adv. Din (sau în) profil = dintr-o parte. ♦ Fig. Portret, figură. 2. Înfățișare, aspect, formă. ♦ Caracter predominant al cuiva sau a ceva. ♦ Contur al unui lucru, al unei forme de relief etc. ◊ Profil geologic = reprezentare grafică a structurii geologice a unei porțiuni din scoarța terestră. ◊ Profil morfologic = reprezentare grafică în plan vertical, la o anumită scară, a reliefului unei regiuni. 3. Conturul unei secțiuni plane a unui obiect, a unui edificiu, a unui corp geometric. ♦ Conturul aparent al unui obiect, rezultat dintr-o proiecție ortogonală pe un plan. 4. Desen care reprezintă o secțiune verticală făcută într-o construcție sau în sol, pentru a indica distribuția sau structura acestora. ◊ Plan de profil = plan perpendicular pe două plane de proiecție și pe linia de pământ. ♦ Dispozitiv sau ansamblu de piese folosit pentru a indica, într-un plan vertical, limitele până la care trebuie să se întindă o lucrare. 5. Piesă decorativă, în relief, folosită la ornamentarea unei clădiri, la consolidări aparente, la îmbunătățirea acusticii unei săli etc. 6. Obiectivul de bază al producției unei întreprinderi, al activității unei instituții, căruia îi corespunde un anumit mod de organizare. – Din fr. profil.
profilului
PROFÍL, profiluri, s. n. 1. Contur, aspect al feței cuiva, privită dintr-o parte. ◊ Loc. adv. Din (sau în) profil = dintr-o parte. ♦ Fig. Portret, figură. 2. Înfățișare, aspect, formă. ♦ Caracter predominant al cuiva sau a ceva. ♦ Contur al unui lucru, al unei forme de relief etc. ◊ Profil geologic = reprezentare grafică a structurii geologice a unei porțiuni din scoarța terestră. ◊ Profil morfologic = reprezentare grafică în plan vertical, la o anumită scară, a reliefului unei regiuni. 3. Conturul unei secțiuni plane a unui obiect, a unui edificiu, a unui corp geometric. ♦ Conturul aparent al unui obiect, rezultat dintr-o proiecție ortogonală pe un plan. 4. Desen care reprezintă o secțiune verticală făcută într-o construcție sau în sol, pentru a indica distribuția sau structura acestora. ◊ Plan de profil = plan perpendicular pe două plane de proiecție și pe linia de pământ. ♦ Dispozitiv sau ansamblu de piese folosit pentru a indica, într-un plan vertical, limitele până la care trebuie să se întindă o lucrare. 5. Piesă decorativă, în relief, folosită la ornamentarea unei clădiri, la consolidări aparente, la îmbunătățirea acusticii unei săli etc. 6. Obiectivul de bază al producției unei întreprinderi, al activității unei instituții, căruia îi corespunde un anumit mod de organizare. – Din fr. profil.
profiluri
PROFÍL, profiluri, s. n. 1. Contur, aspect al feței cuiva, privită dintr-o parte. ◊ Loc. adv. Din (sau în) profil = dintr-o parte. ♦ Fig. Portret, figură. 2. Înfățișare, aspect, formă. ♦ Caracter predominant al cuiva sau a ceva. ♦ Contur al unui lucru, al unei forme de relief etc. ◊ Profil geologic = reprezentare grafică a structurii geologice a unei porțiuni din scoarța terestră. ◊ Profil morfologic = reprezentare grafică în plan vertical, la o anumită scară, a reliefului unei regiuni. 3. Conturul unei secțiuni plane a unui obiect, a unui edificiu, a unui corp geometric. ♦ Conturul aparent al unui obiect, rezultat dintr-o proiecție ortogonală pe un plan. 4. Desen care reprezintă o secțiune verticală făcută într-o construcție sau în sol, pentru a indica distribuția sau structura acestora. ◊ Plan de profil = plan perpendicular pe două plane de proiecție și pe linia de pământ. ♦ Dispozitiv sau ansamblu de piese folosit pentru a indica, într-un plan vertical, limitele până la care trebuie să se întindă o lucrare. 5. Piesă decorativă, în relief, folosită la ornamentarea unei clădiri, la consolidări aparente, la îmbunătățirea acusticii unei săli etc. 6. Obiectivul de bază al producției unei întreprinderi, al activității unei instituții, căruia îi corespunde un anumit mod de organizare. – Din fr. profil.
profilurile
PROFÍL, profiluri, s. n. 1. Contur, aspect al feței cuiva, privită dintr-o parte. ◊ Loc. adv. Din (sau în) profil = dintr-o parte. ♦ Fig. Portret, figură. 2. Înfățișare, aspect, formă. ♦ Caracter predominant al cuiva sau a ceva. ♦ Contur al unui lucru, al unei forme de relief etc. ◊ Profil geologic = reprezentare grafică a structurii geologice a unei porțiuni din scoarța terestră. ◊ Profil morfologic = reprezentare grafică în plan vertical, la o anumită scară, a reliefului unei regiuni. 3. Conturul unei secțiuni plane a unui obiect, a unui edificiu, a unui corp geometric. ♦ Conturul aparent al unui obiect, rezultat dintr-o proiecție ortogonală pe un plan. 4. Desen care reprezintă o secțiune verticală făcută într-o construcție sau în sol, pentru a indica distribuția sau structura acestora. ◊ Plan de profil = plan perpendicular pe două plane de proiecție și pe linia de pământ. ♦ Dispozitiv sau ansamblu de piese folosit pentru a indica, într-un plan vertical, limitele până la care trebuie să se întindă o lucrare. 5. Piesă decorativă, în relief, folosită la ornamentarea unei clădiri, la consolidări aparente, la îmbunătățirea acusticii unei săli etc. 6. Obiectivul de bază al producției unei întreprinderi, al activității unei instituții, căruia îi corespunde un anumit mod de organizare. – Din fr. profil.
profilurilor
PROFÍL, profiluri, s. n. 1. Contur, aspect al feței cuiva, privită dintr-o parte. ◊ Loc. adv. Din (sau în) profil = dintr-o parte. ♦ Fig. Portret, figură. 2. Înfățișare, aspect, formă. ♦ Caracter predominant al cuiva sau a ceva. ♦ Contur al unui lucru, al unei forme de relief etc. ◊ Profil geologic = reprezentare grafică a structurii geologice a unei porțiuni din scoarța terestră. ◊ Profil morfologic = reprezentare grafică în plan vertical, la o anumită scară, a reliefului unei regiuni. 3. Conturul unei secțiuni plane a unui obiect, a unui edificiu, a unui corp geometric. ♦ Conturul aparent al unui obiect, rezultat dintr-o proiecție ortogonală pe un plan. 4. Desen care reprezintă o secțiune verticală făcută într-o construcție sau în sol, pentru a indica distribuția sau structura acestora. ◊ Plan de profil = plan perpendicular pe două plane de proiecție și pe linia de pământ. ♦ Dispozitiv sau ansamblu de piese folosit pentru a indica, într-un plan vertical, limitele până la care trebuie să se întindă o lucrare. 5. Piesă decorativă, în relief, folosită la ornamentarea unei clădiri, la consolidări aparente, la îmbunătățirea acusticii unei săli etc. 6. Obiectivul de bază al producției unei întreprinderi, al activității unei instituții, căruia îi corespunde un anumit mod de organizare. – Din fr. profil.
profilând
PROFILÁ, profilez, vb. I. 1. Refl. A ieși în evidență; a se reliefa, a se contura. 2. Tranz. A stabili obiectivul de bază al producției unei întreprinderi, al activității unei instituții, organizându-le în mod corespunzător. 3. Tranz. A lamina un drug de metal, dându-i un profil uniform pe toată lungimea lui. ♦ P. gener. A fasona, a prelucra un obiect sau un material pentru a-i da un anumit profil. 4. Tranz. și refl. A (se) specializa. – Din fr. profiler. DOOM
profilá (a ~) vb., ind. prez. 3 profileáză
profilînd
PROFILÁ, profilez, vb. I. 1. Refl. A ieși în evidență; a se reliefa, a se contura. 2. Tranz. A stabili obiectivul de bază al producției unei întreprinderi, al activității unei instituții, organizându-le în mod corespunzător. 3. Tranz. A lamina un drug de metal, dându-i un profil uniform pe toată lungimea lui. ♦ P. gener. A fasona, a prelucra un obiect sau un material pentru a-i da un anumit profil. 4. Tranz. și refl. A (se) specializa. – Din fr. profiler. DOOM
profilá (a ~) vb., ind. prez. 3 profileáză
profilă
PROFÍLĂ s.f. (Bot.) Bractee mică; bracteolă. [< fr. profile, it. profilo].
profilări
PROFILÁRE, profilări, s. f. Acțiunea de a (se) profila și rezultatul ei. – V. profila. DOOM
profiláre s. f., g.-d. art. profilắrii; pl. profilắri
profilării
PROFILÁRE, profilări, s. f. Acțiunea de a (se) profila și rezultatul ei. – V. profila. DOOM
profiláre s. f., g.-d. art. profilắrii; pl. profilắri
profilările
PROFILÁRE, profilări, s. f. Acțiunea de a (se) profila și rezultatul ei. – V. profila. DOOM
profiláre s. f., g.-d. art. profilắrii; pl. profilắri
profilărilor
PROFILÁRE, profilări, s. f. Acțiunea de a (se) profila și rezultatul ei. – V. profila. DOOM
profiláre s. f., g.-d. art. profilắrii; pl. profilắri
profir
profír (profiruri), s. n. – Paspoal, bordură. It. profilo (Tiktin), contaminat cu fir (Candrea), sau poate cu l final asimilat. Este dubletul lui profil, s. n., din fr. profil.
profir
PROFÍR, -Ă, profiri, -e, adj. (Rar; mai ales despre vin) De culoare roșie-deschis, trandafiriu; profiriu. – Din ngr. profirus „purpură”. DOOM
profír (rar) adj. m., pl. profíri; f. profíră, pl. profíre
profira
PROFÍR, -Ă, profiri, -e, adj. (Rar; mai ales despre vin) De culoare roșie-deschis, trandafiriu; profiriu. – Din ngr. profirus „purpură”. DOOM
profír (rar) adj. m., pl. profíri; f. profíră, pl. profíre
profire
PROFÍR, -Ă, profiri, -e, adj. (Rar; mai ales despre vin) De culoare roșie-deschis, trandafiriu; profiriu. – Din ngr. profirus „purpură”. DOOM
profír (rar) adj. m., pl. profíri; f. profíră, pl. profíre
profirei
PROFÍR, -Ă, profiri, -e, adj. (Rar; mai ales despre vin) De culoare roșie-deschis, trandafiriu; profiriu. – Din ngr. profirus „purpură”. DOOM
profír (rar) adj. m., pl. profíri; f. profíră, pl. profíre
profirele
PROFÍR, -Ă, profiri, -e, adj. (Rar; mai ales despre vin) De culoare roșie-deschis, trandafiriu; profiriu. – Din ngr. profirus „purpură”. DOOM
profír (rar) adj. m., pl. profíri; f. profíră, pl. profíre
profirelor
PROFÍR, -Ă, profiri, -e, adj. (Rar; mai ales despre vin) De culoare roșie-deschis, trandafiriu; profiriu. – Din ngr. profirus „purpură”. DOOM
profír (rar) adj. m., pl. profíri; f. profíră, pl. profíre
profiri
PROFÍR, -Ă, profiri, -e, adj. (Rar; mai ales despre vin) De culoare roșie-deschis, trandafiriu; profiriu. – Din ngr. profirus „purpură”. DOOM
profír (rar) adj. m., pl. profíri; f. profíră, pl. profíre
profiria
PROFIRÍU, -ÍE, profirii, adj. (Mai ales despre vin) Profir. ♦ (Substantivat, n.) Vin de culoare roșie-deschis. – Profir + suf. -iu. Cf. profiriu. DOOM
profiríu (roșu-deschis) adj. m., f. profiríe; pl. m. și f. profiríi
profirie
PROFIRÍU, -ÍE, profirii, adj. (Mai ales despre vin) Profir. ♦ (Substantivat, n.) Vin de culoare roșie-deschis. – Profir + suf. -iu. Cf. profiriu. DOOM
profiríu (roșu-deschis) adj. m., f. profiríe; pl. m. și f. profiríi
profiriei
PROFIRÍU, -ÍE, profirii, adj. (Mai ales despre vin) Profir. ♦ (Substantivat, n.) Vin de culoare roșie-deschis. – Profir + suf. -iu. Cf. profiriu. DOOM
profiríu (roșu-deschis) adj. m., f. profiríe; pl. m. și f. profiríi
profirii
PROFÍR, -Ă, profiri, -e, adj. (Rar; mai ales despre vin) De culoare roșie-deschis, trandafiriu; profiriu. – Din ngr. profirus „purpură”. DOOM
profír (rar) adj. m., pl. profíri; f. profíră, pl. profíre
profirii
PROFIRÍU, -ÍE, profirii, adj. (Mai ales despre vin) Profir. ♦ (Substantivat, n.) Vin de culoare roșie-deschis. – Profir + suf. -iu. Cf. profiriu. DOOM
profiríu (roșu-deschis) adj. m., f. profiríe; pl. m. și f. profiríi
profiriii
PROFIRÍU, -ÍE, profirii, adj. (Mai ales despre vin) Profir. ♦ (Substantivat, n.) Vin de culoare roșie-deschis. – Profir + suf. -iu. Cf. profiriu. DOOM
profiríu (roșu-deschis) adj. m., f. profiríe; pl. m. și f. profiríi
profiriile
PROFIRÍU, -ÍE, profirii, adj. (Mai ales despre vin) Profir. ♦ (Substantivat, n.) Vin de culoare roșie-deschis. – Profir + suf. -iu. Cf. profiriu. DOOM
profiríu (roșu-deschis) adj. m., f. profiríe; pl. m. și f. profiríi
profiriilor
PROFIRÍU, -ÍE, profirii, adj. (Mai ales despre vin) Profir. ♦ (Substantivat, n.) Vin de culoare roșie-deschis. – Profir + suf. -iu. Cf. profiriu. DOOM
profiríu (roșu-deschis) adj. m., f. profiríe; pl. m. și f. profiríi
profirilor
PROFÍR, -Ă, profiri, -e, adj. (Rar; mai ales despre vin) De culoare roșie-deschis, trandafiriu; profiriu. – Din ngr. profirus „purpură”. DOOM
profír (rar) adj. m., pl. profíri; f. profíră, pl. profíre
profiriu
PROFIRÍU, -ÍE, profirii, adj. (Mai ales despre vin) Profir. ♦ (Substantivat, n.) Vin de culoare roșie-deschis. – Profir + suf. -iu. Cf. profiriu. DOOM
profiríu (roșu-deschis) adj. m., f. profiríe; pl. m. și f. profiríi
profiriul
PROFIRÍU, -ÍE, profirii, adj. (Mai ales despre vin) Profir. ♦ (Substantivat, n.) Vin de culoare roșie-deschis. – Profir + suf. -iu. Cf. profiriu. DOOM
profiríu (roșu-deschis) adj. m., f. profiríe; pl. m. și f. profiríi
profiriului
PROFIRÍU, -ÍE, profirii, adj. (Mai ales despre vin) Profir. ♦ (Substantivat, n.) Vin de culoare roșie-deschis. – Profir + suf. -iu. Cf. profiriu. DOOM
profiríu (roșu-deschis) adj. m., f. profiríe; pl. m. și f. profiríi
profirul
PROFÍR, -Ă, profiri, -e, adj. (Rar; mai ales despre vin) De culoare roșie-deschis, trandafiriu; profiriu. – Din ngr. profirus „purpură”. DOOM
profír (rar) adj. m., pl. profíri; f. profíră, pl. profíre
profirului
PROFÍR, -Ă, profiri, -e, adj. (Rar; mai ales despre vin) De culoare roșie-deschis, trandafiriu; profiriu. – Din ngr. profirus „purpură”. DOOM
profír (rar) adj. m., pl. profíri; f. profíră, pl. profíre
profit
PROFÍT, profituri, s. n. Ceea ce reprezintă un folos (material sau spiritual) pentru cineva sau ceva; câștig, beneficiu, avantaj. ♦ (Ec.) Venit care revine proprietarilor capitalului investit într-o întreprindere. ♦ Spec. (Ec.) Beneficiu obținut de o întreprindere. – Din fr. profit, germ. Profit. DOOM
profít s. n., pl. profíturi
profit
PROFITÁ, profít, vb. I. Intranz. A avea un profit, a beneficia; a folosi prilejul, ocazia pentru a beneficia de ceva. ♦ (Depr.) A urmări un folos în orice împrejurare, a căuta să obțină cu orice preț un câștig personal (fără a ține seamă de interesele altora). – Din fr. profiter. DOOM
profitá (a ~) vb., ind. prez. 3 profítă
profita
PROFITÁ, profít, vb. I. Intranz. A avea un profit, a beneficia; a folosi prilejul, ocazia pentru a beneficia de ceva. ♦ (Depr.) A urmări un folos în orice împrejurare, a căuta să obțină cu orice preț un câștig personal (fără a ține seamă de interesele altora). – Din fr. profiter. DOOM
profitá (a ~) vb., ind. prez. 3 profítă
profitabil
PROFITÁBIL, -Ă, profitabili, -e, adj. Care aduce profit; util, avantajos, folositor. – Din fr. profitable. DOOM
profitábil adj. m., pl. profitábili; f. profitábilă, pl. profitábile
profitabila
PROFITÁBIL, -Ă, profitabili, -e, adj. Care aduce profit; util, avantajos, folositor. – Din fr. profitable. DOOM
profitábil adj. m., pl. profitábili; f. profitábilă, pl. profitábile
profitabile
PROFITÁBIL, -Ă, profitabili, -e, adj. Care aduce profit; util, avantajos, folositor. – Din fr. profitable. DOOM
profitábil adj. m., pl. profitábili; f. profitábilă, pl. profitábile
profitabilei
PROFITÁBIL, -Ă, profitabili, -e, adj. Care aduce profit; util, avantajos, folositor. – Din fr. profitable. DOOM
profitábil adj. m., pl. profitábili; f. profitábilă, pl. profitábile
profitabilele
PROFITÁBIL, -Ă, profitabili, -e, adj. Care aduce profit; util, avantajos, folositor. – Din fr. profitable. DOOM
profitábil adj. m., pl. profitábili; f. profitábilă, pl. profitábile
profitabilelor
PROFITÁBIL, -Ă, profitabili, -e, adj. Care aduce profit; util, avantajos, folositor. – Din fr. profitable. DOOM
profitábil adj. m., pl. profitábili; f. profitábilă, pl. profitábile
profitabili
PROFITÁBIL, -Ă, profitabili, -e, adj. Care aduce profit; util, avantajos, folositor. – Din fr. profitable. DOOM
profitábil adj. m., pl. profitábili; f. profitábilă, pl. profitábile
profitabilii
PROFITÁBIL, -Ă, profitabili, -e, adj. Care aduce profit; util, avantajos, folositor. – Din fr. profitable. DOOM
profitábil adj. m., pl. profitábili; f. profitábilă, pl. profitábile
profitabililor
PROFITÁBIL, -Ă, profitabili, -e, adj. Care aduce profit; util, avantajos, folositor. – Din fr. profitable. DOOM
profitábil adj. m., pl. profitábili; f. profitábilă, pl. profitábile
profitabilitate
PROFITABILITÁTE s.f. Însușirea de a fi profitabil. [Cf. it. profittabilità].
profitabilitatea
PROFITABILITÁTE s.f. Însușirea de a fi profitabil. [Cf. it. profittabilità].
profitabilități
PROFITABILITÁTE s.f. Însușirea de a fi profitabil. [Cf. it. profittabilità].
profitabilității
PROFITABILITÁTE s.f. Însușirea de a fi profitabil. [Cf. it. profittabilità].
profitabilul
PROFITÁBIL, -Ă, profitabili, -e, adj. Care aduce profit; util, avantajos, folositor. – Din fr. profitable. DOOM
profitábil adj. m., pl. profitábili; f. profitábilă, pl. profitábile
profitabilului
PROFITÁBIL, -Ă, profitabili, -e, adj. Care aduce profit; util, avantajos, folositor. – Din fr. profitable. DOOM
profitábil adj. m., pl. profitábili; f. profitábilă, pl. profitábile
profitai
PROFITÁ, profít, vb. I. Intranz. A avea un profit, a beneficia; a folosi prilejul, ocazia pentru a beneficia de ceva. ♦ (Depr.) A urmări un folos în orice împrejurare, a căuta să obțină cu orice preț un câștig personal (fără a ține seamă de interesele altora). – Din fr. profiter. DOOM
profitá (a ~) vb., ind. prez. 3 profítă
profitam
PROFITÁ, profít, vb. I. Intranz. A avea un profit, a beneficia; a folosi prilejul, ocazia pentru a beneficia de ceva. ♦ (Depr.) A urmări un folos în orice împrejurare, a căuta să obțină cu orice preț un câștig personal (fără a ține seamă de interesele altora). – Din fr. profiter. DOOM
profitá (a ~) vb., ind. prez. 3 profítă
profitare
PROFITÁ, profít, vb. I. Intranz. A avea un profit, a beneficia; a folosi prilejul, ocazia pentru a beneficia de ceva. ♦ (Depr.) A urmări un folos în orice împrejurare, a căuta să obțină cu orice preț un câștig personal (fără a ține seamă de interesele altora). – Din fr. profiter. DOOM
profitá (a ~) vb., ind. prez. 3 profítă
profitare
PROFITÁRE s.f. Faptul de a profita. [< profita].
profitară
PROFITÁ, profít, vb. I. Intranz. A avea un profit, a beneficia; a folosi prilejul, ocazia pentru a beneficia de ceva. ♦ (Depr.) A urmări un folos în orice împrejurare, a căuta să obțină cu orice preț un câștig personal (fără a ține seamă de interesele altora). – Din fr. profiter. DOOM
profitá (a ~) vb., ind. prez. 3 profítă
profitarăm
PROFITÁ, profít, vb. I. Intranz. A avea un profit, a beneficia; a folosi prilejul, ocazia pentru a beneficia de ceva. ♦ (Depr.) A urmări un folos în orice împrejurare, a căuta să obțină cu orice preț un câștig personal (fără a ține seamă de interesele altora). – Din fr. profiter. DOOM
profitá (a ~) vb., ind. prez. 3 profítă
profitarăți
PROFITÁ, profít, vb. I. Intranz. A avea un profit, a beneficia; a folosi prilejul, ocazia pentru a beneficia de ceva. ♦ (Depr.) A urmări un folos în orice împrejurare, a căuta să obțină cu orice preț un câștig personal (fără a ține seamă de interesele altora). – Din fr. profiter. DOOM
profitá (a ~) vb., ind. prez. 3 profítă
profitase
PROFITÁ, profít, vb. I. Intranz. A avea un profit, a beneficia; a folosi prilejul, ocazia pentru a beneficia de ceva. ♦ (Depr.) A urmări un folos în orice împrejurare, a căuta să obțină cu orice preț un câștig personal (fără a ține seamă de interesele altora). – Din fr. profiter. DOOM
profitá (a ~) vb., ind. prez. 3 profítă
profitasem
PROFITÁ, profít, vb. I. Intranz. A avea un profit, a beneficia; a folosi prilejul, ocazia pentru a beneficia de ceva. ♦ (Depr.) A urmări un folos în orice împrejurare, a căuta să obțină cu orice preț un câștig personal (fără a ține seamă de interesele altora). – Din fr. profiter. DOOM
profitá (a ~) vb., ind. prez. 3 profítă
profitaseră
PROFITÁ, profít, vb. I. Intranz. A avea un profit, a beneficia; a folosi prilejul, ocazia pentru a beneficia de ceva. ♦ (Depr.) A urmări un folos în orice împrejurare, a căuta să obțină cu orice preț un câștig personal (fără a ține seamă de interesele altora). – Din fr. profiter. DOOM
profitá (a ~) vb., ind. prez. 3 profítă
profitaserăm
PROFITÁ, profít, vb. I. Intranz. A avea un profit, a beneficia; a folosi prilejul, ocazia pentru a beneficia de ceva. ♦ (Depr.) A urmări un folos în orice împrejurare, a căuta să obțină cu orice preț un câștig personal (fără a ține seamă de interesele altora). – Din fr. profiter. DOOM
profitá (a ~) vb., ind. prez. 3 profítă
profitaserăți
PROFITÁ, profít, vb. I. Intranz. A avea un profit, a beneficia; a folosi prilejul, ocazia pentru a beneficia de ceva. ♦ (Depr.) A urmări un folos în orice împrejurare, a căuta să obțină cu orice preț un câștig personal (fără a ține seamă de interesele altora). – Din fr. profiter. DOOM
profitá (a ~) vb., ind. prez. 3 profítă
profitaseși
PROFITÁ, profít, vb. I. Intranz. A avea un profit, a beneficia; a folosi prilejul, ocazia pentru a beneficia de ceva. ♦ (Depr.) A urmări un folos în orice împrejurare, a căuta să obțină cu orice preț un câștig personal (fără a ține seamă de interesele altora). – Din fr. profiter. DOOM
profitá (a ~) vb., ind. prez. 3 profítă
profitaseți
PROFITÁ, profít, vb. I. Intranz. A avea un profit, a beneficia; a folosi prilejul, ocazia pentru a beneficia de ceva. ♦ (Depr.) A urmări un folos în orice împrejurare, a căuta să obțină cu orice preț un câștig personal (fără a ține seamă de interesele altora). – Din fr. profiter. DOOM
profitá (a ~) vb., ind. prez. 3 profítă
profitat
PROFITÁ, profít, vb. I. Intranz. A avea un profit, a beneficia; a folosi prilejul, ocazia pentru a beneficia de ceva. ♦ (Depr.) A urmări un folos în orice împrejurare, a căuta să obțină cu orice preț un câștig personal (fără a ține seamă de interesele altora). – Din fr. profiter. DOOM
profitá (a ~) vb., ind. prez. 3 profítă
profitau
PROFITÁ, profít, vb. I. Intranz. A avea un profit, a beneficia; a folosi prilejul, ocazia pentru a beneficia de ceva. ♦ (Depr.) A urmări un folos în orice împrejurare, a căuta să obțină cu orice preț un câștig personal (fără a ține seamă de interesele altora). – Din fr. profiter. DOOM
profitá (a ~) vb., ind. prez. 3 profítă
profitași
PROFITÁ, profít, vb. I. Intranz. A avea un profit, a beneficia; a folosi prilejul, ocazia pentru a beneficia de ceva. ♦ (Depr.) A urmări un folos în orice împrejurare, a căuta să obțină cu orice preț un câștig personal (fără a ține seamă de interesele altora). – Din fr. profiter. DOOM
profitá (a ~) vb., ind. prez. 3 profítă
profitați
PROFITÁ, profít, vb. I. Intranz. A avea un profit, a beneficia; a folosi prilejul, ocazia pentru a beneficia de ceva. ♦ (Depr.) A urmări un folos în orice împrejurare, a căuta să obțină cu orice preț un câștig personal (fără a ține seamă de interesele altora). – Din fr. profiter. DOOM
profitá (a ~) vb., ind. prez. 3 profítă
profite
PROFITÁ, profít, vb. I. Intranz. A avea un profit, a beneficia; a folosi prilejul, ocazia pentru a beneficia de ceva. ♦ (Depr.) A urmări un folos în orice împrejurare, a căuta să obțină cu orice preț un câștig personal (fără a ține seamă de interesele altora). – Din fr. profiter. DOOM
profitá (a ~) vb., ind. prez. 3 profítă
profiterol
PROFITERÓL, profiteroluri, s. n. Prăjitură făcută din mici gogoși umplute cu cremă de vanilie sau pișcoturi la care se adaugă diverse sortimente de înghețată, frișcă, ciocolată etc. – Din fr. profiterole. DOOM
profiteról s. n., pl. profiteróluri
profiterolul
PROFITERÓL, profiteroluri, s. n. Prăjitură făcută din mici gogoși umplute cu cremă de vanilie sau pișcoturi la care se adaugă diverse sortimente de înghețată, frișcă, ciocolată etc. – Din fr. profiterole. DOOM
profiteról s. n., pl. profiteróluri
profiterolului
PROFITERÓL, profiteroluri, s. n. Prăjitură făcută din mici gogoși umplute cu cremă de vanilie sau pișcoturi la care se adaugă diverse sortimente de înghețată, frișcă, ciocolată etc. – Din fr. profiterole. DOOM
profiteról s. n., pl. profiteróluri
profiteroluri
PROFITERÓL, profiteroluri, s. n. Prăjitură făcută din mici gogoși umplute cu cremă de vanilie sau pișcoturi la care se adaugă diverse sortimente de înghețată, frișcă, ciocolată etc. – Din fr. profiterole. DOOM
profiteról s. n., pl. profiteróluri
profiterolurile
PROFITERÓL, profiteroluri, s. n. Prăjitură făcută din mici gogoși umplute cu cremă de vanilie sau pișcoturi la care se adaugă diverse sortimente de înghețată, frișcă, ciocolată etc. – Din fr. profiterole. DOOM
profiteról s. n., pl. profiteróluri
profiterolurilor
PROFITERÓL, profiteroluri, s. n. Prăjitură făcută din mici gogoși umplute cu cremă de vanilie sau pișcoturi la care se adaugă diverse sortimente de înghețată, frișcă, ciocolată etc. – Din fr. profiterole. DOOM
profiteról s. n., pl. profiteróluri
profitoare
PROFITÓR, -OÁRE, profitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care caută să obțină un câștig din orice situație (neținând seamă de interesele altora); p. restr. afacerist, speculant. – Din fr. profiteur. DOOM
profitór adj. m., s. m., pl. profitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. profitoáre
profitoare
PROFITÓR, -OÁRE, profitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care caută să obțină un câștig din orice situație (neținând seamă de interesele altora); p. restr. afacerist, speculant. – Din fr. profiteur. DOOM
profitór adj. m., s. m., pl. profitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. profitoáre
profitoarea
PROFITÓR, -OÁRE, profitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care caută să obțină un câștig din orice situație (neținând seamă de interesele altora); p. restr. afacerist, speculant. – Din fr. profiteur. DOOM
profitór adj. m., s. m., pl. profitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. profitoáre
profitoarea
PROFITÓR, -OÁRE, profitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care caută să obțină un câștig din orice situație (neținând seamă de interesele altora); p. restr. afacerist, speculant. – Din fr. profiteur. DOOM
profitór adj. m., s. m., pl. profitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. profitoáre
profitoarei
PROFITÓR, -OÁRE, profitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care caută să obțină un câștig din orice situație (neținând seamă de interesele altora); p. restr. afacerist, speculant. – Din fr. profiteur. DOOM
profitór adj. m., s. m., pl. profitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. profitoáre
profitoarei
PROFITÓR, -OÁRE, profitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care caută să obțină un câștig din orice situație (neținând seamă de interesele altora); p. restr. afacerist, speculant. – Din fr. profiteur. DOOM
profitór adj. m., s. m., pl. profitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. profitoáre
profitoarele
PROFITÓR, -OÁRE, profitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care caută să obțină un câștig din orice situație (neținând seamă de interesele altora); p. restr. afacerist, speculant. – Din fr. profiteur. DOOM
profitór adj. m., s. m., pl. profitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. profitoáre
profitoarele
PROFITÓR, -OÁRE, profitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care caută să obțină un câștig din orice situație (neținând seamă de interesele altora); p. restr. afacerist, speculant. – Din fr. profiteur. DOOM
profitór adj. m., s. m., pl. profitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. profitoáre
profitoarelor
PROFITÓR, -OÁRE, profitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care caută să obțină un câștig din orice situație (neținând seamă de interesele altora); p. restr. afacerist, speculant. – Din fr. profiteur. DOOM
profitór adj. m., s. m., pl. profitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. profitoáre
profitoarelor
PROFITÓR, -OÁRE, profitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care caută să obțină un câștig din orice situație (neținând seamă de interesele altora); p. restr. afacerist, speculant. – Din fr. profiteur. DOOM
profitór adj. m., s. m., pl. profitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. profitoáre
profitor
PROFITÓR, -OÁRE, profitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care caută să obțină un câștig din orice situație (neținând seamă de interesele altora); p. restr. afacerist, speculant. – Din fr. profiteur. DOOM
profitór adj. m., s. m., pl. profitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. profitoáre
profitor
PROFITÓR, -OÁRE, profitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care caută să obțină un câștig din orice situație (neținând seamă de interesele altora); p. restr. afacerist, speculant. – Din fr. profiteur. DOOM
profitór adj. m., s. m., pl. profitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. profitoáre
profitori
PROFITÓR, -OÁRE, profitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care caută să obțină un câștig din orice situație (neținând seamă de interesele altora); p. restr. afacerist, speculant. – Din fr. profiteur. DOOM
profitór adj. m., s. m., pl. profitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. profitoáre
profitori
PROFITÓR, -OÁRE, profitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care caută să obțină un câștig din orice situație (neținând seamă de interesele altora); p. restr. afacerist, speculant. – Din fr. profiteur. DOOM
profitór adj. m., s. m., pl. profitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. profitoáre
profitorii
PROFITÓR, -OÁRE, profitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care caută să obțină un câștig din orice situație (neținând seamă de interesele altora); p. restr. afacerist, speculant. – Din fr. profiteur. DOOM
profitór adj. m., s. m., pl. profitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. profitoáre
profitorii
PROFITÓR, -OÁRE, profitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care caută să obțină un câștig din orice situație (neținând seamă de interesele altora); p. restr. afacerist, speculant. – Din fr. profiteur. DOOM
profitór adj. m., s. m., pl. profitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. profitoáre
profitorilor
PROFITÓR, -OÁRE, profitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care caută să obțină un câștig din orice situație (neținând seamă de interesele altora); p. restr. afacerist, speculant. – Din fr. profiteur. DOOM
profitór adj. m., s. m., pl. profitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. profitoáre
profitorilor
PROFITÓR, -OÁRE, profitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care caută să obțină un câștig din orice situație (neținând seamă de interesele altora); p. restr. afacerist, speculant. – Din fr. profiteur. DOOM
profitór adj. m., s. m., pl. profitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. profitoáre
profitorul
PROFITÓR, -OÁRE, profitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care caută să obțină un câștig din orice situație (neținând seamă de interesele altora); p. restr. afacerist, speculant. – Din fr. profiteur. DOOM
profitór adj. m., s. m., pl. profitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. profitoáre
profitorul
PROFITÓR, -OÁRE, profitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care caută să obțină un câștig din orice situație (neținând seamă de interesele altora); p. restr. afacerist, speculant. – Din fr. profiteur. DOOM
profitór adj. m., s. m., pl. profitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. profitoáre
profitorului
PROFITÓR, -OÁRE, profitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care caută să obțină un câștig din orice situație (neținând seamă de interesele altora); p. restr. afacerist, speculant. – Din fr. profiteur. DOOM
profitór adj. m., s. m., pl. profitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. profitoáre
profitorului
PROFITÓR, -OÁRE, profitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care caută să obțină un câștig din orice situație (neținând seamă de interesele altora); p. restr. afacerist, speculant. – Din fr. profiteur. DOOM
profitór adj. m., s. m., pl. profitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. profitoáre
profitul
PROFÍT, profituri, s. n. Ceea ce reprezintă un folos (material sau spiritual) pentru cineva sau ceva; câștig, beneficiu, avantaj. ♦ (Ec.) Venit care revine proprietarilor capitalului investit într-o întreprindere. ♦ Spec. (Ec.) Beneficiu obținut de o întreprindere. – Din fr. profit, germ. Profit. DOOM
profít s. n., pl. profíturi
profitului
PROFÍT, profituri, s. n. Ceea ce reprezintă un folos (material sau spiritual) pentru cineva sau ceva; câștig, beneficiu, avantaj. ♦ (Ec.) Venit care revine proprietarilor capitalului investit într-o întreprindere. ♦ Spec. (Ec.) Beneficiu obținut de o întreprindere. – Din fr. profit, germ. Profit. DOOM
profít s. n., pl. profíturi
profituri
PROFÍT, profituri, s. n. Ceea ce reprezintă un folos (material sau spiritual) pentru cineva sau ceva; câștig, beneficiu, avantaj. ♦ (Ec.) Venit care revine proprietarilor capitalului investit într-o întreprindere. ♦ Spec. (Ec.) Beneficiu obținut de o întreprindere. – Din fr. profit, germ. Profit. DOOM
profít s. n., pl. profíturi
profiturile
PROFÍT, profituri, s. n. Ceea ce reprezintă un folos (material sau spiritual) pentru cineva sau ceva; câștig, beneficiu, avantaj. ♦ (Ec.) Venit care revine proprietarilor capitalului investit într-o întreprindere. ♦ Spec. (Ec.) Beneficiu obținut de o întreprindere. – Din fr. profit, germ. Profit. DOOM
profít s. n., pl. profíturi
profiturilor
PROFÍT, profituri, s. n. Ceea ce reprezintă un folos (material sau spiritual) pentru cineva sau ceva; câștig, beneficiu, avantaj. ♦ (Ec.) Venit care revine proprietarilor capitalului investit într-o întreprindere. ♦ Spec. (Ec.) Beneficiu obținut de o întreprindere. – Din fr. profit, germ. Profit. DOOM
profít s. n., pl. profíturi
profitând
PROFITÁ, profít, vb. I. Intranz. A avea un profit, a beneficia; a folosi prilejul, ocazia pentru a beneficia de ceva. ♦ (Depr.) A urmări un folos în orice împrejurare, a căuta să obțină cu orice preț un câștig personal (fără a ține seamă de interesele altora). – Din fr. profiter. DOOM
profitá (a ~) vb., ind. prez. 3 profítă
profitînd
PROFITÁ, profít, vb. I. Intranz. A avea un profit, a beneficia; a folosi prilejul, ocazia pentru a beneficia de ceva. ♦ (Depr.) A urmări un folos în orice împrejurare, a căuta să obțină cu orice preț un câștig personal (fără a ține seamă de interesele altora). – Din fr. profiter. DOOM
profitá (a ~) vb., ind. prez. 3 profítă
profiți
PROFITÁ, profít, vb. I. Intranz. A avea un profit, a beneficia; a folosi prilejul, ocazia pentru a beneficia de ceva. ♦ (Depr.) A urmări un folos în orice împrejurare, a căuta să obțină cu orice preț un câștig personal (fără a ține seamă de interesele altora). – Din fr. profiter. DOOM
profitá (a ~) vb., ind. prez. 3 profítă
profora
proforá (-ále), s. f. – Pronunțare, dicțiune. Ngr. προφορά (Gáldi 238). Sec. XVIII, înv. – Der. profori, vb. (a pronunța), din ngr. προφέρω.
proforisea
PROFORISÍ, proforisesc, vb. IV. Tranz. (Grecism înv.) A pronunța, a rosti. – Ngr. profora.
proforiseai
PROFORISÍ, proforisesc, vb. IV. Tranz. (Grecism înv.) A pronunța, a rosti. – Ngr. profora.
proforiseam
PROFORISÍ, proforisesc, vb. IV. Tranz. (Grecism înv.) A pronunța, a rosti. – Ngr. profora.
proforisească
PROFORISÍ, proforisesc, vb. IV. Tranz. (Grecism înv.) A pronunța, a rosti. – Ngr. profora.
proforiseau
PROFORISÍ, proforisesc, vb. IV. Tranz. (Grecism înv.) A pronunța, a rosti. – Ngr. profora.
proforiseați
PROFORISÍ, proforisesc, vb. IV. Tranz. (Grecism înv.) A pronunța, a rosti. – Ngr. profora.
proforisesc
PROFORISÍ, proforisesc, vb. IV. Tranz. (Grecism înv.) A pronunța, a rosti. – Ngr. profora.
proforisește
PROFORISÍ, proforisesc, vb. IV. Tranz. (Grecism înv.) A pronunța, a rosti. – Ngr. profora.
proforisești
PROFORISÍ, proforisesc, vb. IV. Tranz. (Grecism înv.) A pronunța, a rosti. – Ngr. profora.
proforisi
PROFORISÍ, proforisesc, vb. IV. Tranz. (Grecism înv.) A pronunța, a rosti. – Ngr. profora.
proforisii
PROFORISÍ, proforisesc, vb. IV. Tranz. (Grecism înv.) A pronunța, a rosti. – Ngr. profora.
proforisim
PROFORISÍ, proforisesc, vb. IV. Tranz. (Grecism înv.) A pronunța, a rosti. – Ngr. profora.
proforisind
PROFORISÍ, proforisesc, vb. IV. Tranz. (Grecism înv.) A pronunța, a rosti. – Ngr. profora.
proforisire
PROFORISÍ, proforisesc, vb. IV. Tranz. (Grecism înv.) A pronunța, a rosti. – Ngr. profora.
proforisiră
PROFORISÍ, proforisesc, vb. IV. Tranz. (Grecism înv.) A pronunța, a rosti. – Ngr. profora.
proforisirăm
PROFORISÍ, proforisesc, vb. IV. Tranz. (Grecism înv.) A pronunța, a rosti. – Ngr. profora.
proforisirăți
PROFORISÍ, proforisesc, vb. IV. Tranz. (Grecism înv.) A pronunța, a rosti. – Ngr. profora.
proforisise
PROFORISÍ, proforisesc, vb. IV. Tranz. (Grecism înv.) A pronunța, a rosti. – Ngr. profora.
proforisisem
PROFORISÍ, proforisesc, vb. IV. Tranz. (Grecism înv.) A pronunța, a rosti. – Ngr. profora.
proforisiseră
PROFORISÍ, proforisesc, vb. IV. Tranz. (Grecism înv.) A pronunța, a rosti. – Ngr. profora.
proforisiserăm
PROFORISÍ, proforisesc, vb. IV. Tranz. (Grecism înv.) A pronunța, a rosti. – Ngr. profora.
proforisiserăți
PROFORISÍ, proforisesc, vb. IV. Tranz. (Grecism înv.) A pronunța, a rosti. – Ngr. profora.
proforisiseși
PROFORISÍ, proforisesc, vb. IV. Tranz. (Grecism înv.) A pronunța, a rosti. – Ngr. profora.
proforisiseți
PROFORISÍ, proforisesc, vb. IV. Tranz. (Grecism înv.) A pronunța, a rosti. – Ngr. profora.
proforisit
PROFORISÍ, proforisesc, vb. IV. Tranz. (Grecism înv.) A pronunța, a rosti. – Ngr. profora.
proforisiși
PROFORISÍ, proforisesc, vb. IV. Tranz. (Grecism înv.) A pronunța, a rosti. – Ngr. profora.
proforisiți
PROFORISÍ, proforisesc, vb. IV. Tranz. (Grecism înv.) A pronunța, a rosti. – Ngr. profora.
proftaxi
proftaxí (-xésc, -ít), vb. – A pregăti, a regla. Ngr. προστάσσω, viitor προστάξω (Tiktin; Gáldi 238).
proftaxit
proftaxí (-xésc, -ít), vb. – A pregăti, a regla. Ngr. προστάσσω, viitor προστάξω (Tiktin; Gáldi 238).
profum
PARFÚM, parfumuri, s. n. 1. Miros plăcut; mireasmă (de flori). ♦ Miros îmbietor, apetisant, răspândit de unele alimente. 2. Produs (lichid) cu miros plăcut, obținut prin amestecarea unor substanțe aromatice (vegetale) sau pe cale sintetică; p. ext. produsul împreună cu ambalajul lui; (la pl.) feluri, sorturi din astfel de produse. 3. Fig. Notă caracteristică, atmosferă specifică. [Var.: (înv.) profúm s. n.] – Din fr. parfum. DOOM
parfúm s. n., pl. parfúmuri
profuma
PROFUMÁ vb. I v. parfuma. DOOM
parfumá (a ~) vb., ind. prez. 3 parfumeáză
profumare
PROFUMÁ vb. I v. parfuma.
profumat
PROFUMÁT, -Ă adj. v. parfumat.
profund
PROFÚND, -Ă, profunzi, -de, adj. 1. (Despre oameni) Înzestrat cu o mare putere de pătrundere, de înțelegere; care analizează temeinic lucrurile; pătrunzător, perspicace; (despre înțelegerea, despre gândurile, judecățile, creațiile etc. omului) care dovedește profunzime, seriozitate, inteligență. 2. (Despre însușiri morale, despre stări fiziologice sau psihice etc.) Puternic, intens, mare. ♦ (Despre salut, reverențe etc.) Care se face înclinând foarte mult capul, corpul; p. ext. care exprimă respect, considerație. 3. (Despre ochi, privire) Care exprimă, care sugerează însușiri morale deosebite, profunzime, sentimente adânci. 4. (Despre voce, sunete etc.) Cu ton jos; grav, adânc. 5. (Despre procese fizice, sociale, morale etc.) Fundamental, esențial, radical. 6. (Despre ape, cavități, săpături, obiecte concave etc.) Al cărui fund este situat la o distanță (foarte) mare față de marginea de sus, de suprafață; adânc. – Din lat. profundus, fr. profond. DOOM
profúnd adj. m., pl. profúnzi; f. profúndă, pl. profúnde
profunda
PROFÚND, -Ă, profunzi, -de, adj. 1. (Despre oameni) Înzestrat cu o mare putere de pătrundere, de înțelegere; care analizează temeinic lucrurile; pătrunzător, perspicace; (despre înțelegerea, despre gândurile, judecățile, creațiile etc. omului) care dovedește profunzime, seriozitate, inteligență. 2. (Despre însușiri morale, despre stări fiziologice sau psihice etc.) Puternic, intens, mare. ♦ (Despre salut, reverențe etc.) Care se face înclinând foarte mult capul, corpul; p. ext. care exprimă respect, considerație. 3. (Despre ochi, privire) Care exprimă, care sugerează însușiri morale deosebite, profunzime, sentimente adânci. 4. (Despre voce, sunete etc.) Cu ton jos; grav, adânc. 5. (Despre procese fizice, sociale, morale etc.) Fundamental, esențial, radical. 6. (Despre ape, cavități, săpături, obiecte concave etc.) Al cărui fund este situat la o distanță (foarte) mare față de marginea de sus, de suprafață; adânc. – Din lat. profundus, fr. profond. DOOM
profúnd adj. m., pl. profúnzi; f. profúndă, pl. profúnde
profundare
PROFUNDÁRE, profundări, s. f. (Tehn.) Ambutisare a unui obiect în formă de cupă, cu adâncime mare în raport cu diametrul. – Din profund.
profundarea
PROFUNDÁRE, profundări, s. f. (Tehn.) Ambutisare a unui obiect în formă de cupă, cu adâncime mare în raport cu diametrul. – Din profund.
profunde
PROFÚND, -Ă, profunzi, -de, adj. 1. (Despre oameni) Înzestrat cu o mare putere de pătrundere, de înțelegere; care analizează temeinic lucrurile; pătrunzător, perspicace; (despre înțelegerea, despre gândurile, judecățile, creațiile etc. omului) care dovedește profunzime, seriozitate, inteligență. 2. (Despre însușiri morale, despre stări fiziologice sau psihice etc.) Puternic, intens, mare. ♦ (Despre salut, reverențe etc.) Care se face înclinând foarte mult capul, corpul; p. ext. care exprimă respect, considerație. 3. (Despre ochi, privire) Care exprimă, care sugerează însușiri morale deosebite, profunzime, sentimente adânci. 4. (Despre voce, sunete etc.) Cu ton jos; grav, adânc. 5. (Despre procese fizice, sociale, morale etc.) Fundamental, esențial, radical. 6. (Despre ape, cavități, săpături, obiecte concave etc.) Al cărui fund este situat la o distanță (foarte) mare față de marginea de sus, de suprafață; adânc. – Din lat. profundus, fr. profond. DOOM
profúnd adj. m., pl. profúnzi; f. profúndă, pl. profúnde
profundei
PROFÚND, -Ă, profunzi, -de, adj. 1. (Despre oameni) Înzestrat cu o mare putere de pătrundere, de înțelegere; care analizează temeinic lucrurile; pătrunzător, perspicace; (despre înțelegerea, despre gândurile, judecățile, creațiile etc. omului) care dovedește profunzime, seriozitate, inteligență. 2. (Despre însușiri morale, despre stări fiziologice sau psihice etc.) Puternic, intens, mare. ♦ (Despre salut, reverențe etc.) Care se face înclinând foarte mult capul, corpul; p. ext. care exprimă respect, considerație. 3. (Despre ochi, privire) Care exprimă, care sugerează însușiri morale deosebite, profunzime, sentimente adânci. 4. (Despre voce, sunete etc.) Cu ton jos; grav, adânc. 5. (Despre procese fizice, sociale, morale etc.) Fundamental, esențial, radical. 6. (Despre ape, cavități, săpături, obiecte concave etc.) Al cărui fund este situat la o distanță (foarte) mare față de marginea de sus, de suprafață; adânc. – Din lat. profundus, fr. profond. DOOM
profúnd adj. m., pl. profúnzi; f. profúndă, pl. profúnde
profundele
PROFÚND, -Ă, profunzi, -de, adj. 1. (Despre oameni) Înzestrat cu o mare putere de pătrundere, de înțelegere; care analizează temeinic lucrurile; pătrunzător, perspicace; (despre înțelegerea, despre gândurile, judecățile, creațiile etc. omului) care dovedește profunzime, seriozitate, inteligență. 2. (Despre însușiri morale, despre stări fiziologice sau psihice etc.) Puternic, intens, mare. ♦ (Despre salut, reverențe etc.) Care se face înclinând foarte mult capul, corpul; p. ext. care exprimă respect, considerație. 3. (Despre ochi, privire) Care exprimă, care sugerează însușiri morale deosebite, profunzime, sentimente adânci. 4. (Despre voce, sunete etc.) Cu ton jos; grav, adânc. 5. (Despre procese fizice, sociale, morale etc.) Fundamental, esențial, radical. 6. (Despre ape, cavități, săpături, obiecte concave etc.) Al cărui fund este situat la o distanță (foarte) mare față de marginea de sus, de suprafață; adânc. – Din lat. profundus, fr. profond. DOOM
profúnd adj. m., pl. profúnzi; f. profúndă, pl. profúnde
profundelor
PROFÚND, -Ă, profunzi, -de, adj. 1. (Despre oameni) Înzestrat cu o mare putere de pătrundere, de înțelegere; care analizează temeinic lucrurile; pătrunzător, perspicace; (despre înțelegerea, despre gândurile, judecățile, creațiile etc. omului) care dovedește profunzime, seriozitate, inteligență. 2. (Despre însușiri morale, despre stări fiziologice sau psihice etc.) Puternic, intens, mare. ♦ (Despre salut, reverențe etc.) Care se face înclinând foarte mult capul, corpul; p. ext. care exprimă respect, considerație. 3. (Despre ochi, privire) Care exprimă, care sugerează însușiri morale deosebite, profunzime, sentimente adânci. 4. (Despre voce, sunete etc.) Cu ton jos; grav, adânc. 5. (Despre procese fizice, sociale, morale etc.) Fundamental, esențial, radical. 6. (Despre ape, cavități, săpături, obiecte concave etc.) Al cărui fund este situat la o distanță (foarte) mare față de marginea de sus, de suprafață; adânc. – Din lat. profundus, fr. profond. DOOM
profúnd adj. m., pl. profúnzi; f. profúndă, pl. profúnde
profunditate
PROFUNDITÁTE s. f. Profunzime (2). – Din lat. profunditas, -atis. DOOM
profunditáte (rar) s. f., g.-d. art. profunditắții
profunditatea
PROFUNDITÁTE s. f. Profunzime (2). – Din lat. profunditas, -atis. DOOM
profunditáte (rar) s. f., g.-d. art. profunditắții
profundități
PROFUNDITÁTE s. f. Profunzime (2). – Din lat. profunditas, -atis. DOOM
profunditáte (rar) s. f., g.-d. art. profunditắții
profundității
PROFUNDITÁTE s. f. Profunzime (2). – Din lat. profunditas, -atis. DOOM
profunditáte (rar) s. f., g.-d. art. profunditắții
profundoare
PROFUNDÓR, profundoare, s. n. Partea posterioară, mobilă a ampenajului orizontal al unei aeronave, care asigură ușurința mânuirii, echilibrul și stabilitatea aeronavei. – După fr. profondeur. DOOM
profundór s. n., pl. profundoáre
profundoarele
PROFUNDÓR, profundoare, s. n. Partea posterioară, mobilă a ampenajului orizontal al unei aeronave, care asigură ușurința mânuirii, echilibrul și stabilitatea aeronavei. – După fr. profondeur. DOOM
profundór s. n., pl. profundoáre
profundoarelor
PROFUNDÓR, profundoare, s. n. Partea posterioară, mobilă a ampenajului orizontal al unei aeronave, care asigură ușurința mânuirii, echilibrul și stabilitatea aeronavei. – După fr. profondeur. DOOM
profundór s. n., pl. profundoáre
profundor
PROFUNDÓR, profundoare, s. n. Partea posterioară, mobilă a ampenajului orizontal al unei aeronave, care asigură ușurința mânuirii, echilibrul și stabilitatea aeronavei. – După fr. profondeur. DOOM
profundór s. n., pl. profundoáre
profundorul
PROFUNDÓR, profundoare, s. n. Partea posterioară, mobilă a ampenajului orizontal al unei aeronave, care asigură ușurința mânuirii, echilibrul și stabilitatea aeronavei. – După fr. profondeur. DOOM
profundór s. n., pl. profundoáre
profundorului
PROFUNDÓR, profundoare, s. n. Partea posterioară, mobilă a ampenajului orizontal al unei aeronave, care asigură ușurința mânuirii, echilibrul și stabilitatea aeronavei. – După fr. profondeur. DOOM
profundór s. n., pl. profundoáre
profundul
PROFÚND, -Ă, profunzi, -de, adj. 1. (Despre oameni) Înzestrat cu o mare putere de pătrundere, de înțelegere; care analizează temeinic lucrurile; pătrunzător, perspicace; (despre înțelegerea, despre gândurile, judecățile, creațiile etc. omului) care dovedește profunzime, seriozitate, inteligență. 2. (Despre însușiri morale, despre stări fiziologice sau psihice etc.) Puternic, intens, mare. ♦ (Despre salut, reverențe etc.) Care se face înclinând foarte mult capul, corpul; p. ext. care exprimă respect, considerație. 3. (Despre ochi, privire) Care exprimă, care sugerează însușiri morale deosebite, profunzime, sentimente adânci. 4. (Despre voce, sunete etc.) Cu ton jos; grav, adânc. 5. (Despre procese fizice, sociale, morale etc.) Fundamental, esențial, radical. 6. (Despre ape, cavități, săpături, obiecte concave etc.) Al cărui fund este situat la o distanță (foarte) mare față de marginea de sus, de suprafață; adânc. – Din lat. profundus, fr. profond. DOOM
profúnd adj. m., pl. profúnzi; f. profúndă, pl. profúnde
profundului
PROFÚND, -Ă, profunzi, -de, adj. 1. (Despre oameni) Înzestrat cu o mare putere de pătrundere, de înțelegere; care analizează temeinic lucrurile; pătrunzător, perspicace; (despre înțelegerea, despre gândurile, judecățile, creațiile etc. omului) care dovedește profunzime, seriozitate, inteligență. 2. (Despre însușiri morale, despre stări fiziologice sau psihice etc.) Puternic, intens, mare. ♦ (Despre salut, reverențe etc.) Care se face înclinând foarte mult capul, corpul; p. ext. care exprimă respect, considerație. 3. (Despre ochi, privire) Care exprimă, care sugerează însușiri morale deosebite, profunzime, sentimente adânci. 4. (Despre voce, sunete etc.) Cu ton jos; grav, adânc. 5. (Despre procese fizice, sociale, morale etc.) Fundamental, esențial, radical. 6. (Despre ape, cavități, săpături, obiecte concave etc.) Al cărui fund este situat la o distanță (foarte) mare față de marginea de sus, de suprafață; adânc. – Din lat. profundus, fr. profond. DOOM
profúnd adj. m., pl. profúnzi; f. profúndă, pl. profúnde
profundări
PROFUNDÁRE, profundări, s. f. (Tehn.) Ambutisare a unui obiect în formă de cupă, cu adâncime mare în raport cu diametrul. – Din profund.
profundării
PROFUNDÁRE, profundări, s. f. (Tehn.) Ambutisare a unui obiect în formă de cupă, cu adâncime mare în raport cu diametrul. – Din profund.
profundările
PROFUNDÁRE, profundări, s. f. (Tehn.) Ambutisare a unui obiect în formă de cupă, cu adâncime mare în raport cu diametrul. – Din profund.
profundărilor
PROFUNDÁRE, profundări, s. f. (Tehn.) Ambutisare a unui obiect în formă de cupă, cu adâncime mare în raport cu diametrul. – Din profund.
profunzi
PROFÚND, -Ă, profunzi, -de, adj. 1. (Despre oameni) Înzestrat cu o mare putere de pătrundere, de înțelegere; care analizează temeinic lucrurile; pătrunzător, perspicace; (despre înțelegerea, despre gândurile, judecățile, creațiile etc. omului) care dovedește profunzime, seriozitate, inteligență. 2. (Despre însușiri morale, despre stări fiziologice sau psihice etc.) Puternic, intens, mare. ♦ (Despre salut, reverențe etc.) Care se face înclinând foarte mult capul, corpul; p. ext. care exprimă respect, considerație. 3. (Despre ochi, privire) Care exprimă, care sugerează însușiri morale deosebite, profunzime, sentimente adânci. 4. (Despre voce, sunete etc.) Cu ton jos; grav, adânc. 5. (Despre procese fizice, sociale, morale etc.) Fundamental, esențial, radical. 6. (Despre ape, cavități, săpături, obiecte concave etc.) Al cărui fund este situat la o distanță (foarte) mare față de marginea de sus, de suprafață; adânc. – Din lat. profundus, fr. profond. DOOM
profúnd adj. m., pl. profúnzi; f. profúndă, pl. profúnde
profunzii
PROFÚND, -Ă, profunzi, -de, adj. 1. (Despre oameni) Înzestrat cu o mare putere de pătrundere, de înțelegere; care analizează temeinic lucrurile; pătrunzător, perspicace; (despre înțelegerea, despre gândurile, judecățile, creațiile etc. omului) care dovedește profunzime, seriozitate, inteligență. 2. (Despre însușiri morale, despre stări fiziologice sau psihice etc.) Puternic, intens, mare. ♦ (Despre salut, reverențe etc.) Care se face înclinând foarte mult capul, corpul; p. ext. care exprimă respect, considerație. 3. (Despre ochi, privire) Care exprimă, care sugerează însușiri morale deosebite, profunzime, sentimente adânci. 4. (Despre voce, sunete etc.) Cu ton jos; grav, adânc. 5. (Despre procese fizice, sociale, morale etc.) Fundamental, esențial, radical. 6. (Despre ape, cavități, săpături, obiecte concave etc.) Al cărui fund este situat la o distanță (foarte) mare față de marginea de sus, de suprafață; adânc. – Din lat. profundus, fr. profond. DOOM
profúnd adj. m., pl. profúnzi; f. profúndă, pl. profúnde
profunzilor
PROFÚND, -Ă, profunzi, -de, adj. 1. (Despre oameni) Înzestrat cu o mare putere de pătrundere, de înțelegere; care analizează temeinic lucrurile; pătrunzător, perspicace; (despre înțelegerea, despre gândurile, judecățile, creațiile etc. omului) care dovedește profunzime, seriozitate, inteligență. 2. (Despre însușiri morale, despre stări fiziologice sau psihice etc.) Puternic, intens, mare. ♦ (Despre salut, reverențe etc.) Care se face înclinând foarte mult capul, corpul; p. ext. care exprimă respect, considerație. 3. (Despre ochi, privire) Care exprimă, care sugerează însușiri morale deosebite, profunzime, sentimente adânci. 4. (Despre voce, sunete etc.) Cu ton jos; grav, adânc. 5. (Despre procese fizice, sociale, morale etc.) Fundamental, esențial, radical. 6. (Despre ape, cavități, săpături, obiecte concave etc.) Al cărui fund este situat la o distanță (foarte) mare față de marginea de sus, de suprafață; adânc. – Din lat. profundus, fr. profond. DOOM
profúnd adj. m., pl. profúnzi; f. profúndă, pl. profúnde
profunzime
PROFUNZÍME, profunzimi, s. f. 1. Adâncime. 2. Capacitatea sau calitatea de a judeca și de a înțelege lucrurile în esența, în adâncimea lor; profunditate. – Profund + suf. -ime. DOOM
profunzíme s. f., g.-d. art. profunzímii; pl. profunzími
profunzimea
PROFUNZÍME, profunzimi, s. f. 1. Adâncime. 2. Capacitatea sau calitatea de a judeca și de a înțelege lucrurile în esența, în adâncimea lor; profunditate. – Profund + suf. -ime. DOOM
profunzíme s. f., g.-d. art. profunzímii; pl. profunzími
profunzimi
PROFUNZÍME, profunzimi, s. f. 1. Adâncime. 2. Capacitatea sau calitatea de a judeca și de a înțelege lucrurile în esența, în adâncimea lor; profunditate. – Profund + suf. -ime. DOOM
profunzíme s. f., g.-d. art. profunzímii; pl. profunzími
profunzimii
PROFUNZÍME, profunzimi, s. f. 1. Adâncime. 2. Capacitatea sau calitatea de a judeca și de a înțelege lucrurile în esența, în adâncimea lor; profunditate. – Profund + suf. -ime. DOOM
profunzíme s. f., g.-d. art. profunzímii; pl. profunzími
profunzimile
PROFUNZÍME, profunzimi, s. f. 1. Adâncime. 2. Capacitatea sau calitatea de a judeca și de a înțelege lucrurile în esența, în adâncimea lor; profunditate. – Profund + suf. -ime. DOOM
profunzíme s. f., g.-d. art. profunzímii; pl. profunzími
profunzimilor
PROFUNZÍME, profunzimi, s. f. 1. Adâncime. 2. Capacitatea sau calitatea de a judeca și de a înțelege lucrurile în esența, în adâncimea lor; profunditate. – Profund + suf. -ime. DOOM
profunzíme s. f., g.-d. art. profunzímii; pl. profunzími
profuzie
PROFÚZIE s.f. v. profuziune.
profuziune
PROFUZIÚNE, profuziuni, s. f. (Livr.) Cantitate mare, mulțime de...; abundență, bogăție. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. profusion, lat. profusio, -onis. DOOM
profuziúne (livr.) (-zi-u-) s. f., g.-d. art. profuziúnii; pl. profuziúni
profuziunea
PROFUZIÚNE, profuziuni, s. f. (Livr.) Cantitate mare, mulțime de...; abundență, bogăție. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. profusion, lat. profusio, -onis. DOOM
profuziúne (livr.) (-zi-u-) s. f., g.-d. art. profuziúnii; pl. profuziúni
profuziuni
PROFUZIÚNE, profuziuni, s. f. (Livr.) Cantitate mare, mulțime de...; abundență, bogăție. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. profusion, lat. profusio, -onis. DOOM
profuziúne (livr.) (-zi-u-) s. f., g.-d. art. profuziúnii; pl. profuziúni
profuziunii
PROFUZIÚNE, profuziuni, s. f. (Livr.) Cantitate mare, mulțime de...; abundență, bogăție. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. profusion, lat. profusio, -onis. DOOM
profuziúne (livr.) (-zi-u-) s. f., g.-d. art. profuziúnii; pl. profuziúni
profuziunile
PROFUZIÚNE, profuziuni, s. f. (Livr.) Cantitate mare, mulțime de...; abundență, bogăție. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. profusion, lat. profusio, -onis. DOOM
profuziúne (livr.) (-zi-u-) s. f., g.-d. art. profuziúnii; pl. profuziúni
profuziunilor
PROFUZIÚNE, profuziuni, s. f. (Livr.) Cantitate mare, mulțime de...; abundență, bogăție. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. profusion, lat. profusio, -onis. DOOM
profuziúne (livr.) (-zi-u-) s. f., g.-d. art. profuziúnii; pl. profuziúni
profă
prof, -ă, profi, -e s. m., s. f. (șc.) profesor, profesoară, cadru didactic.
progadia
PROGRÁDIE s. f. v. progadie.
progadie
PROGRÁDIE s. f. v. progadie.
progadiei
PROGRÁDIE s. f. v. progadie.
progadii
PROGRÁDIE s. f. v. progadie.
progadiile
PROGRÁDIE s. f. v. progadie.
progadiilor
PROGRÁDIE s. f. v. progadie.
progenia
PROGENÍE, progenii, s. f. (Med.) Prognatism. – Din germ. Progenie.
progenie
PROGENÍE, progenii, s. f. (Med.) Prognatism. – Din germ. Progenie.
progeniei
PROGENÍE, progenii, s. f. (Med.) Prognatism. – Din germ. Progenie.
progenii
PROGENÍE, progenii, s. f. (Med.) Prognatism. – Din germ. Progenie.
progeniile
PROGENÍE, progenii, s. f. (Med.) Prognatism. – Din germ. Progenie.
progeniilor
PROGENÍE, progenii, s. f. (Med.) Prognatism. – Din germ. Progenie.
progenitura
PROGENITÚRĂ, progenituri, s. f. Vlăstar, urmaș, odraslă; pui de animal. – Din fr. progéniture. DOOM
progenitúră s. f., g.-d. art. progenitúrii; pl. progenitúri
progenituri
PROGENITÚRĂ, progenituri, s. f. Vlăstar, urmaș, odraslă; pui de animal. – Din fr. progéniture. DOOM
progenitúră s. f., g.-d. art. progenitúrii; pl. progenitúri
progeniturii
PROGENITÚRĂ, progenituri, s. f. Vlăstar, urmaș, odraslă; pui de animal. – Din fr. progéniture. DOOM
progenitúră s. f., g.-d. art. progenitúrii; pl. progenitúri
progeniturile
PROGENITÚRĂ, progenituri, s. f. Vlăstar, urmaș, odraslă; pui de animal. – Din fr. progéniture. DOOM
progenitúră s. f., g.-d. art. progenitúrii; pl. progenitúri
progeniturilor
PROGENITÚRĂ, progenituri, s. f. Vlăstar, urmaș, odraslă; pui de animal. – Din fr. progéniture. DOOM
progenitúră s. f., g.-d. art. progenitúrii; pl. progenitúri
progeria
PROGERÍE, progerii, s. f. (Med.) Îmbătrânire prematură a țesutului cutanat. – Din fr. progérie.
progerie
PROGERÍE, progerii, s. f. (Med.) Îmbătrânire prematură a țesutului cutanat. – Din fr. progérie.
progeriei
PROGERÍE, progerii, s. f. (Med.) Îmbătrânire prematură a țesutului cutanat. – Din fr. progérie.
progerii
PROGERÍE, progerii, s. f. (Med.) Îmbătrânire prematură a țesutului cutanat. – Din fr. progérie.
progeriile
PROGERÍE, progerii, s. f. (Med.) Îmbătrânire prematură a țesutului cutanat. – Din fr. progérie.
progeriilor
PROGERÍE, progerii, s. f. (Med.) Îmbătrânire prematură a țesutului cutanat. – Din fr. progérie.
progesteron
PROGESTERÓNĂ s. f. v. progesteron. DOOM
progesterón s. n.
progesteronul
PROGESTERÓNĂ s. f. v. progesteron. DOOM
progesterón s. n.
progesteronului
PROGESTERÓNĂ s. f. v. progesteron. DOOM
progesterón s. n.
progesteronă
PROGESTERÓNĂ s. f. v. progesteron. DOOM
progesterón s. n.
proglot
PROGLÓTĂ, proglote, s. f. (Biol.) Fiecare dintre segmentele corpului unui vierme inelat, cestod. [Var.: proglót s. n.] – Din fr. proglottis. DOOM
proglótă (pro-glo-) s. f., g.-d. art. proglótei; pl. proglóte
proglota
PROGLÓTĂ, proglote, s. f. (Biol.) Fiecare dintre segmentele corpului unui vierme inelat, cestod. [Var.: proglót s. n.] – Din fr. proglottis. DOOM
proglótă (pro-glo-) s. f., g.-d. art. proglótei; pl. proglóte
proglote
PROGLÓTĂ, proglote, s. f. (Biol.) Fiecare dintre segmentele corpului unui vierme inelat, cestod. [Var.: proglót s. n.] – Din fr. proglottis. DOOM
proglótă (pro-glo-) s. f., g.-d. art. proglótei; pl. proglóte
proglotei
PROGLÓTĂ, proglote, s. f. (Biol.) Fiecare dintre segmentele corpului unui vierme inelat, cestod. [Var.: proglót s. n.] – Din fr. proglottis. DOOM
proglótă (pro-glo-) s. f., g.-d. art. proglótei; pl. proglóte
proglotele
PROGLÓTĂ, proglote, s. f. (Biol.) Fiecare dintre segmentele corpului unui vierme inelat, cestod. [Var.: proglót s. n.] – Din fr. proglottis. DOOM
proglótă (pro-glo-) s. f., g.-d. art. proglótei; pl. proglóte
proglotelor
PROGLÓTĂ, proglote, s. f. (Biol.) Fiecare dintre segmentele corpului unui vierme inelat, cestod. [Var.: proglót s. n.] – Din fr. proglottis. DOOM
proglótă (pro-glo-) s. f., g.-d. art. proglótei; pl. proglóte
prognat
PROGNÁT, -Ă, prognați, -te, adj. Caracterizat prin prognatism. – Din fr. prognathe. DOOM
!prognát (prog-nat/pro-gnat) adj. m., pl. prognáți; f. prognátă, pl. prognáte
prognata
PROGNÁT, -Ă, prognați, -te, adj. Caracterizat prin prognatism. – Din fr. prognathe. DOOM
!prognát (prog-nat/pro-gnat) adj. m., pl. prognáți; f. prognátă, pl. prognáte
prognate
PROGNÁT, -Ă, prognați, -te, adj. Caracterizat prin prognatism. – Din fr. prognathe. DOOM
!prognát (prog-nat/pro-gnat) adj. m., pl. prognáți; f. prognátă, pl. prognáte
prognatei
PROGNÁT, -Ă, prognați, -te, adj. Caracterizat prin prognatism. – Din fr. prognathe. DOOM
!prognát (prog-nat/pro-gnat) adj. m., pl. prognáți; f. prognátă, pl. prognáte
prognatele
PROGNÁT, -Ă, prognați, -te, adj. Caracterizat prin prognatism. – Din fr. prognathe. DOOM
!prognát (prog-nat/pro-gnat) adj. m., pl. prognáți; f. prognátă, pl. prognáte
prognatelor
PROGNÁT, -Ă, prognați, -te, adj. Caracterizat prin prognatism. – Din fr. prognathe. DOOM
!prognát (prog-nat/pro-gnat) adj. m., pl. prognáți; f. prognátă, pl. prognáte
prognatism
PROGNATÍSM s. n. Conformație particulară a feței omului care constă în proeminența anterioară (în formă de bot) a maxilarelor sau a arcadelor dentare ale acestora. – Din fr. prognathisme. DOOM
!prognatísm (prog-na-/pro-gna-) s. n.
prognatismul
PROGNATÍSM s. n. Conformație particulară a feței omului care constă în proeminența anterioară (în formă de bot) a maxilarelor sau a arcadelor dentare ale acestora. – Din fr. prognathisme. DOOM
!prognatísm (prog-na-/pro-gna-) s. n.
prognatismului
PROGNATÍSM s. n. Conformație particulară a feței omului care constă în proeminența anterioară (în formă de bot) a maxilarelor sau a arcadelor dentare ale acestora. – Din fr. prognathisme. DOOM
!prognatísm (prog-na-/pro-gna-) s. n.
prognatul
PROGNÁT, -Ă, prognați, -te, adj. Caracterizat prin prognatism. – Din fr. prognathe. DOOM
!prognát (prog-nat/pro-gnat) adj. m., pl. prognáți; f. prognátă, pl. prognáte
prognatului
PROGNÁT, -Ă, prognați, -te, adj. Caracterizat prin prognatism. – Din fr. prognathe. DOOM
!prognát (prog-nat/pro-gnat) adj. m., pl. prognáți; f. prognátă, pl. prognáte
prognați
PROGNÁT, -Ă, prognați, -te, adj. Caracterizat prin prognatism. – Din fr. prognathe. DOOM
!prognát (prog-nat/pro-gnat) adj. m., pl. prognáți; f. prognátă, pl. prognáte
prognații
PROGNÁT, -Ă, prognați, -te, adj. Caracterizat prin prognatism. – Din fr. prognathe. DOOM
!prognát (prog-nat/pro-gnat) adj. m., pl. prognáți; f. prognátă, pl. prognáte
prognaților
PROGNÁT, -Ă, prognați, -te, adj. Caracterizat prin prognatism. – Din fr. prognathe. DOOM
!prognát (prog-nat/pro-gnat) adj. m., pl. prognáți; f. prognátă, pl. prognáte
prognostic
PROGNÓSTIC1, prognosticuri, s. n. Previziune a evoluției unei boli pe baza analizei simptomelor, agentului patogen etc. și la sfârșitul unor evenimente, al unor acțiuni, al unor întreceri sportive etc. [Acc. și prognostíc] – Din fr. pronostic DOOM
prognóstic/prognostíc (prognoză medicală) (prog-nos-/pro-gnos-) s. n., pl. prognósticuri/prognostícuri
prognostic
PROGNÓSTIC2 s. n. v. pronostic. DOOM
pronostíc (previziune) s. n., pl. pronostícuri
prognostica
PROGNOSTICÁ1, prognostichez, vb. I. Tranz. A face o prognoză medicală. – Din fr. pronostiquer. DOOM
!prognosticá (a ~) (a face o prognoză medicală) (prog-nos-/pro-gnos-) vb., ind. prez. 3 prognosticheáză
prognostica
PRONOSTICÁ, pronostichez, vb. I. Tranz. A face un pronostic; a prezice. [Var.: (înv.) prognosticá vb. I] – Din fr. pronostiquer. DOOM
!pronosticá (a ~) (a face o previziune) vb., ind. prez. 3 pronosticheáză
prognosticai
PROGNOSTICÁ1, prognostichez, vb. I. Tranz. A face o prognoză medicală. – Din fr. pronostiquer. DOOM
!prognosticá (a ~) (a face o prognoză medicală) (prog-nos-/pro-gnos-) vb., ind. prez. 3 prognosticheáză
prognosticai
PRONOSTICÁ, pronostichez, vb. I. Tranz. A face un pronostic; a prezice. [Var.: (înv.) prognosticá vb. I] – Din fr. pronostiquer. DOOM
!pronosticá (a ~) (a face o previziune) vb., ind. prez. 3 pronosticheáză
prognosticam
PROGNOSTICÁ1, prognostichez, vb. I. Tranz. A face o prognoză medicală. – Din fr. pronostiquer. DOOM
!prognosticá (a ~) (a face o prognoză medicală) (prog-nos-/pro-gnos-) vb., ind. prez. 3 prognosticheáză
prognosticam
PRONOSTICÁ, pronostichez, vb. I. Tranz. A face un pronostic; a prezice. [Var.: (înv.) prognosticá vb. I] – Din fr. pronostiquer. DOOM
!pronosticá (a ~) (a face o previziune) vb., ind. prez. 3 pronosticheáză
prognosticare
PROGNOSTICÁ1, prognostichez, vb. I. Tranz. A face o prognoză medicală. – Din fr. pronostiquer. DOOM
!prognosticá (a ~) (a face o prognoză medicală) (prog-nos-/pro-gnos-) vb., ind. prez. 3 prognosticheáză
prognosticare
PROGNOSTICÁRE, prognosticări, s. f. Acțiunea de a prognostica. – V. prognostica.
prognosticare
PRONOSTICÁ, pronostichez, vb. I. Tranz. A face un pronostic; a prezice. [Var.: (înv.) prognosticá vb. I] – Din fr. pronostiquer. DOOM
!pronosticá (a ~) (a face o previziune) vb., ind. prez. 3 pronosticheáză
prognosticară
PROGNOSTICÁ1, prognostichez, vb. I. Tranz. A face o prognoză medicală. – Din fr. pronostiquer. DOOM
!prognosticá (a ~) (a face o prognoză medicală) (prog-nos-/pro-gnos-) vb., ind. prez. 3 prognosticheáză
prognosticară
PRONOSTICÁ, pronostichez, vb. I. Tranz. A face un pronostic; a prezice. [Var.: (înv.) prognosticá vb. I] – Din fr. pronostiquer. DOOM
!pronosticá (a ~) (a face o previziune) vb., ind. prez. 3 pronosticheáză
prognosticarăm
PROGNOSTICÁ1, prognostichez, vb. I. Tranz. A face o prognoză medicală. – Din fr. pronostiquer. DOOM
!prognosticá (a ~) (a face o prognoză medicală) (prog-nos-/pro-gnos-) vb., ind. prez. 3 prognosticheáză
prognosticarăm
PRONOSTICÁ, pronostichez, vb. I. Tranz. A face un pronostic; a prezice. [Var.: (înv.) prognosticá vb. I] – Din fr. pronostiquer. DOOM
!pronosticá (a ~) (a face o previziune) vb., ind. prez. 3 pronosticheáză
prognosticarăți
PROGNOSTICÁ1, prognostichez, vb. I. Tranz. A face o prognoză medicală. – Din fr. pronostiquer. DOOM
!prognosticá (a ~) (a face o prognoză medicală) (prog-nos-/pro-gnos-) vb., ind. prez. 3 prognosticheáză
prognosticarăți
PRONOSTICÁ, pronostichez, vb. I. Tranz. A face un pronostic; a prezice. [Var.: (înv.) prognosticá vb. I] – Din fr. pronostiquer. DOOM
!pronosticá (a ~) (a face o previziune) vb., ind. prez. 3 pronosticheáză
prognosticase
PROGNOSTICÁ1, prognostichez, vb. I. Tranz. A face o prognoză medicală. – Din fr. pronostiquer. DOOM
!prognosticá (a ~) (a face o prognoză medicală) (prog-nos-/pro-gnos-) vb., ind. prez. 3 prognosticheáză
prognosticase
PRONOSTICÁ, pronostichez, vb. I. Tranz. A face un pronostic; a prezice. [Var.: (înv.) prognosticá vb. I] – Din fr. pronostiquer. DOOM
!pronosticá (a ~) (a face o previziune) vb., ind. prez. 3 pronosticheáză
prognosticasem
PROGNOSTICÁ1, prognostichez, vb. I. Tranz. A face o prognoză medicală. – Din fr. pronostiquer. DOOM
!prognosticá (a ~) (a face o prognoză medicală) (prog-nos-/pro-gnos-) vb., ind. prez. 3 prognosticheáză
prognosticasem
PRONOSTICÁ, pronostichez, vb. I. Tranz. A face un pronostic; a prezice. [Var.: (înv.) prognosticá vb. I] – Din fr. pronostiquer. DOOM
!pronosticá (a ~) (a face o previziune) vb., ind. prez. 3 pronosticheáză
prognosticaseră
PROGNOSTICÁ1, prognostichez, vb. I. Tranz. A face o prognoză medicală. – Din fr. pronostiquer. DOOM
!prognosticá (a ~) (a face o prognoză medicală) (prog-nos-/pro-gnos-) vb., ind. prez. 3 prognosticheáză
prognosticaseră
PRONOSTICÁ, pronostichez, vb. I. Tranz. A face un pronostic; a prezice. [Var.: (înv.) prognosticá vb. I] – Din fr. pronostiquer. DOOM
!pronosticá (a ~) (a face o previziune) vb., ind. prez. 3 pronosticheáză
prognosticaserăm
PROGNOSTICÁ1, prognostichez, vb. I. Tranz. A face o prognoză medicală. – Din fr. pronostiquer. DOOM
!prognosticá (a ~) (a face o prognoză medicală) (prog-nos-/pro-gnos-) vb., ind. prez. 3 prognosticheáză
prognosticaserăm
PRONOSTICÁ, pronostichez, vb. I. Tranz. A face un pronostic; a prezice. [Var.: (înv.) prognosticá vb. I] – Din fr. pronostiquer. DOOM
!pronosticá (a ~) (a face o previziune) vb., ind. prez. 3 pronosticheáză
prognosticaserăți
PROGNOSTICÁ1, prognostichez, vb. I. Tranz. A face o prognoză medicală. – Din fr. pronostiquer. DOOM
!prognosticá (a ~) (a face o prognoză medicală) (prog-nos-/pro-gnos-) vb., ind. prez. 3 prognosticheáză
prognosticaserăți
PRONOSTICÁ, pronostichez, vb. I. Tranz. A face un pronostic; a prezice. [Var.: (înv.) prognosticá vb. I] – Din fr. pronostiquer. DOOM
!pronosticá (a ~) (a face o previziune) vb., ind. prez. 3 pronosticheáză
prognosticaseși
PROGNOSTICÁ1, prognostichez, vb. I. Tranz. A face o prognoză medicală. – Din fr. pronostiquer. DOOM
!prognosticá (a ~) (a face o prognoză medicală) (prog-nos-/pro-gnos-) vb., ind. prez. 3 prognosticheáză
prognosticaseși
PRONOSTICÁ, pronostichez, vb. I. Tranz. A face un pronostic; a prezice. [Var.: (înv.) prognosticá vb. I] – Din fr. pronostiquer. DOOM
!pronosticá (a ~) (a face o previziune) vb., ind. prez. 3 pronosticheáză
prognosticaseți
PROGNOSTICÁ1, prognostichez, vb. I. Tranz. A face o prognoză medicală. – Din fr. pronostiquer. DOOM
!prognosticá (a ~) (a face o prognoză medicală) (prog-nos-/pro-gnos-) vb., ind. prez. 3 prognosticheáză
prognosticaseți
PRONOSTICÁ, pronostichez, vb. I. Tranz. A face un pronostic; a prezice. [Var.: (înv.) prognosticá vb. I] – Din fr. pronostiquer. DOOM
!pronosticá (a ~) (a face o previziune) vb., ind. prez. 3 pronosticheáză
prognosticat
PROGNOSTICÁ1, prognostichez, vb. I. Tranz. A face o prognoză medicală. – Din fr. pronostiquer. DOOM
!prognosticá (a ~) (a face o prognoză medicală) (prog-nos-/pro-gnos-) vb., ind. prez. 3 prognosticheáză
prognosticat
PROGNOSTICÁT, -Ă, pronosticați, -te, adj. Care a fost supus unei prognoze medicale. – V. prognostica.
prognosticat
PRONOSTICÁ, pronostichez, vb. I. Tranz. A face un pronostic; a prezice. [Var.: (înv.) prognosticá vb. I] – Din fr. pronostiquer. DOOM
!pronosticá (a ~) (a face o previziune) vb., ind. prez. 3 pronosticheáză
prognosticau
PROGNOSTICÁ1, prognostichez, vb. I. Tranz. A face o prognoză medicală. – Din fr. pronostiquer. DOOM
!prognosticá (a ~) (a face o prognoză medicală) (prog-nos-/pro-gnos-) vb., ind. prez. 3 prognosticheáză
prognosticau
PRONOSTICÁ, pronostichez, vb. I. Tranz. A face un pronostic; a prezice. [Var.: (înv.) prognosticá vb. I] – Din fr. pronostiquer. DOOM
!pronosticá (a ~) (a face o previziune) vb., ind. prez. 3 pronosticheáză
prognosticași
PROGNOSTICÁ1, prognostichez, vb. I. Tranz. A face o prognoză medicală. – Din fr. pronostiquer. DOOM
!prognosticá (a ~) (a face o prognoză medicală) (prog-nos-/pro-gnos-) vb., ind. prez. 3 prognosticheáză
prognosticași
PRONOSTICÁ, pronostichez, vb. I. Tranz. A face un pronostic; a prezice. [Var.: (înv.) prognosticá vb. I] – Din fr. pronostiquer. DOOM
!pronosticá (a ~) (a face o previziune) vb., ind. prez. 3 pronosticheáză
prognosticați
PROGNOSTICÁ1, prognostichez, vb. I. Tranz. A face o prognoză medicală. – Din fr. pronostiquer. DOOM
!prognosticá (a ~) (a face o prognoză medicală) (prog-nos-/pro-gnos-) vb., ind. prez. 3 prognosticheáză
prognosticați
PRONOSTICÁ, pronostichez, vb. I. Tranz. A face un pronostic; a prezice. [Var.: (înv.) prognosticá vb. I] – Din fr. pronostiquer. DOOM
!pronosticá (a ~) (a face o previziune) vb., ind. prez. 3 pronosticheáză
prognostichează
PROGNOSTICÁ1, prognostichez, vb. I. Tranz. A face o prognoză medicală. – Din fr. pronostiquer. DOOM
!prognosticá (a ~) (a face o prognoză medicală) (prog-nos-/pro-gnos-) vb., ind. prez. 3 prognosticheáză
prognostichează
PRONOSTICÁ, pronostichez, vb. I. Tranz. A face un pronostic; a prezice. [Var.: (înv.) prognosticá vb. I] – Din fr. pronostiquer. DOOM
!pronosticá (a ~) (a face o previziune) vb., ind. prez. 3 pronosticheáză
prognostichez
PROGNOSTICÁ1, prognostichez, vb. I. Tranz. A face o prognoză medicală. – Din fr. pronostiquer. DOOM
!prognosticá (a ~) (a face o prognoză medicală) (prog-nos-/pro-gnos-) vb., ind. prez. 3 prognosticheáză
prognostichez
PRONOSTICÁ, pronostichez, vb. I. Tranz. A face un pronostic; a prezice. [Var.: (înv.) prognosticá vb. I] – Din fr. pronostiquer. DOOM
!pronosticá (a ~) (a face o previziune) vb., ind. prez. 3 pronosticheáză
prognosticheze
PROGNOSTICÁ1, prognostichez, vb. I. Tranz. A face o prognoză medicală. – Din fr. pronostiquer. DOOM
!prognosticá (a ~) (a face o prognoză medicală) (prog-nos-/pro-gnos-) vb., ind. prez. 3 prognosticheáză
prognosticheze
PRONOSTICÁ, pronostichez, vb. I. Tranz. A face un pronostic; a prezice. [Var.: (înv.) prognosticá vb. I] – Din fr. pronostiquer. DOOM
!pronosticá (a ~) (a face o previziune) vb., ind. prez. 3 pronosticheáză
prognostichezi
PROGNOSTICÁ1, prognostichez, vb. I. Tranz. A face o prognoză medicală. – Din fr. pronostiquer. DOOM
!prognosticá (a ~) (a face o prognoză medicală) (prog-nos-/pro-gnos-) vb., ind. prez. 3 prognosticheáză
prognostichezi
PRONOSTICÁ, pronostichez, vb. I. Tranz. A face un pronostic; a prezice. [Var.: (înv.) prognosticá vb. I] – Din fr. pronostiquer. DOOM
!pronosticá (a ~) (a face o previziune) vb., ind. prez. 3 pronosticheáză
prognosticând
PROGNOSTICÁ1, prognostichez, vb. I. Tranz. A face o prognoză medicală. – Din fr. pronostiquer. DOOM
!prognosticá (a ~) (a face o prognoză medicală) (prog-nos-/pro-gnos-) vb., ind. prez. 3 prognosticheáză
prognosticând
PRONOSTICÁ, pronostichez, vb. I. Tranz. A face un pronostic; a prezice. [Var.: (înv.) prognosticá vb. I] – Din fr. pronostiquer. DOOM
!pronosticá (a ~) (a face o previziune) vb., ind. prez. 3 pronosticheáză
prognosticînd
PROGNOSTICÁ1, prognostichez, vb. I. Tranz. A face o prognoză medicală. – Din fr. pronostiquer. DOOM
!prognosticá (a ~) (a face o prognoză medicală) (prog-nos-/pro-gnos-) vb., ind. prez. 3 prognosticheáză
prognosticînd
PRONOSTICÁ, pronostichez, vb. I. Tranz. A face un pronostic; a prezice. [Var.: (înv.) prognosticá vb. I] – Din fr. pronostiquer. DOOM
!pronosticá (a ~) (a face o previziune) vb., ind. prez. 3 pronosticheáză
prognoza
PROGNOZÁ, prognozez, vb. I. Tranz. A elabora o prognoză; a prevedea. – Din prognoză. DOOM
*prognozá (a ~) (prog-no-/pro-gno-) vb., ind. prez. 3 prognozeáză
prognoza
PROGNÓZĂ, prognoze, s. f. Prevedere a desfășurării în timp a unui fenomen, a unui proces etc., bazată pe studiul împrejurărilor care îi determină apariția și evoluția; estimare a valorilor probabile pe care le vor lua în viitor unele mărimi nesigure, inconstante; p. ext. prognostic. – Din fr. prognose, germ. Prognose. DOOM
!prognóză (prog-no-/pro-gno-) s. f., g.-d. art. prognózei; pl. prognóze
prognozai
PROGNOZÁ, prognozez, vb. I. Tranz. A elabora o prognoză; a prevedea. – Din prognoză. DOOM
*prognozá (a ~) (prog-no-/pro-gno-) vb., ind. prez. 3 prognozeáză
prognozam
PROGNOZÁ, prognozez, vb. I. Tranz. A elabora o prognoză; a prevedea. – Din prognoză. DOOM
*prognozá (a ~) (prog-no-/pro-gno-) vb., ind. prez. 3 prognozeáză
prognozare
PROGNOZÁ, prognozez, vb. I. Tranz. A elabora o prognoză; a prevedea. – Din prognoză. DOOM
*prognozá (a ~) (prog-no-/pro-gno-) vb., ind. prez. 3 prognozeáză
prognozare
PROGNOZÁRE, prognozări, s. f. Acțiunea de a prognoza. – V. prognoza.
prognozarea
PROGNOZÁRE, prognozări, s. f. Acțiunea de a prognoza. – V. prognoza.
prognozară
PROGNOZÁ, prognozez, vb. I. Tranz. A elabora o prognoză; a prevedea. – Din prognoză. DOOM
*prognozá (a ~) (prog-no-/pro-gno-) vb., ind. prez. 3 prognozeáză
prognozarăm
PROGNOZÁ, prognozez, vb. I. Tranz. A elabora o prognoză; a prevedea. – Din prognoză. DOOM
*prognozá (a ~) (prog-no-/pro-gno-) vb., ind. prez. 3 prognozeáză
prognozarăți
PROGNOZÁ, prognozez, vb. I. Tranz. A elabora o prognoză; a prevedea. – Din prognoză. DOOM
*prognozá (a ~) (prog-no-/pro-gno-) vb., ind. prez. 3 prognozeáză
prognozase
PROGNOZÁ, prognozez, vb. I. Tranz. A elabora o prognoză; a prevedea. – Din prognoză. DOOM
*prognozá (a ~) (prog-no-/pro-gno-) vb., ind. prez. 3 prognozeáză
prognozasem
PROGNOZÁ, prognozez, vb. I. Tranz. A elabora o prognoză; a prevedea. – Din prognoză. DOOM
*prognozá (a ~) (prog-no-/pro-gno-) vb., ind. prez. 3 prognozeáză
prognozaseră
PROGNOZÁ, prognozez, vb. I. Tranz. A elabora o prognoză; a prevedea. – Din prognoză. DOOM
*prognozá (a ~) (prog-no-/pro-gno-) vb., ind. prez. 3 prognozeáză
prognozaserăm
PROGNOZÁ, prognozez, vb. I. Tranz. A elabora o prognoză; a prevedea. – Din prognoză. DOOM
*prognozá (a ~) (prog-no-/pro-gno-) vb., ind. prez. 3 prognozeáză
prognozaserăți
PROGNOZÁ, prognozez, vb. I. Tranz. A elabora o prognoză; a prevedea. – Din prognoză. DOOM
*prognozá (a ~) (prog-no-/pro-gno-) vb., ind. prez. 3 prognozeáză
prognozaseși
PROGNOZÁ, prognozez, vb. I. Tranz. A elabora o prognoză; a prevedea. – Din prognoză. DOOM
*prognozá (a ~) (prog-no-/pro-gno-) vb., ind. prez. 3 prognozeáză
prognozaseți
PROGNOZÁ, prognozez, vb. I. Tranz. A elabora o prognoză; a prevedea. – Din prognoză. DOOM
*prognozá (a ~) (prog-no-/pro-gno-) vb., ind. prez. 3 prognozeáză
prognozat
PROGNOZÁ, prognozez, vb. I. Tranz. A elabora o prognoză; a prevedea. – Din prognoză. DOOM
*prognozá (a ~) (prog-no-/pro-gno-) vb., ind. prez. 3 prognozeáză
prognozat
PROGNOZÁT, -Ă, prognozați, -te, adj. A cărui apariție sau desfășurare a fost prezentată anticipat. – V. prognoza.
prognozata
PROGNOZÁT, -Ă, prognozați, -te, adj. A cărui apariție sau desfășurare a fost prezentată anticipat. – V. prognoza.
prognozate
PROGNOZÁT, -Ă, prognozați, -te, adj. A cărui apariție sau desfășurare a fost prezentată anticipat. – V. prognoza.
prognozatei
PROGNOZÁT, -Ă, prognozați, -te, adj. A cărui apariție sau desfășurare a fost prezentată anticipat. – V. prognoza.
prognozatele
PROGNOZÁT, -Ă, prognozați, -te, adj. A cărui apariție sau desfășurare a fost prezentată anticipat. – V. prognoza.
prognozatelor
PROGNOZÁT, -Ă, prognozați, -te, adj. A cărui apariție sau desfășurare a fost prezentată anticipat. – V. prognoza.
prognozatul
PROGNOZÁT, -Ă, prognozați, -te, adj. A cărui apariție sau desfășurare a fost prezentată anticipat. – V. prognoza.
prognozatului
PROGNOZÁT, -Ă, prognozați, -te, adj. A cărui apariție sau desfășurare a fost prezentată anticipat. – V. prognoza.
prognozau
PROGNOZÁ, prognozez, vb. I. Tranz. A elabora o prognoză; a prevedea. – Din prognoză. DOOM
*prognozá (a ~) (prog-no-/pro-gno-) vb., ind. prez. 3 prognozeáză
prognozași
PROGNOZÁ, prognozez, vb. I. Tranz. A elabora o prognoză; a prevedea. – Din prognoză. DOOM
*prognozá (a ~) (prog-no-/pro-gno-) vb., ind. prez. 3 prognozeáză
prognozați
PROGNOZÁ, prognozez, vb. I. Tranz. A elabora o prognoză; a prevedea. – Din prognoză. DOOM
*prognozá (a ~) (prog-no-/pro-gno-) vb., ind. prez. 3 prognozeáză
prognozați
PROGNOZÁT, -Ă, prognozați, -te, adj. A cărui apariție sau desfășurare a fost prezentată anticipat. – V. prognoza.
prognozații
PROGNOZÁT, -Ă, prognozați, -te, adj. A cărui apariție sau desfășurare a fost prezentată anticipat. – V. prognoza.
prognozaților
PROGNOZÁT, -Ă, prognozați, -te, adj. A cărui apariție sau desfășurare a fost prezentată anticipat. – V. prognoza.
prognoze
PROGNÓZĂ, prognoze, s. f. Prevedere a desfășurării în timp a unui fenomen, a unui proces etc., bazată pe studiul împrejurărilor care îi determină apariția și evoluția; estimare a valorilor probabile pe care le vor lua în viitor unele mărimi nesigure, inconstante; p. ext. prognostic. – Din fr. prognose, germ. Prognose. DOOM
!prognóză (prog-no-/pro-gno-) s. f., g.-d. art. prognózei; pl. prognóze
prognozează
PROGNOZÁ, prognozez, vb. I. Tranz. A elabora o prognoză; a prevedea. – Din prognoză. DOOM
*prognozá (a ~) (prog-no-/pro-gno-) vb., ind. prez. 3 prognozeáză
prognozei
PROGNÓZĂ, prognoze, s. f. Prevedere a desfășurării în timp a unui fenomen, a unui proces etc., bazată pe studiul împrejurărilor care îi determină apariția și evoluția; estimare a valorilor probabile pe care le vor lua în viitor unele mărimi nesigure, inconstante; p. ext. prognostic. – Din fr. prognose, germ. Prognose. DOOM
!prognóză (prog-no-/pro-gno-) s. f., g.-d. art. prognózei; pl. prognóze
prognozele
PROGNÓZĂ, prognoze, s. f. Prevedere a desfășurării în timp a unui fenomen, a unui proces etc., bazată pe studiul împrejurărilor care îi determină apariția și evoluția; estimare a valorilor probabile pe care le vor lua în viitor unele mărimi nesigure, inconstante; p. ext. prognostic. – Din fr. prognose, germ. Prognose. DOOM
!prognóză (prog-no-/pro-gno-) s. f., g.-d. art. prognózei; pl. prognóze
prognozelor
PROGNÓZĂ, prognoze, s. f. Prevedere a desfășurării în timp a unui fenomen, a unui proces etc., bazată pe studiul împrejurărilor care îi determină apariția și evoluția; estimare a valorilor probabile pe care le vor lua în viitor unele mărimi nesigure, inconstante; p. ext. prognostic. – Din fr. prognose, germ. Prognose. DOOM
!prognóză (prog-no-/pro-gno-) s. f., g.-d. art. prognózei; pl. prognóze
prognozez
PROGNOZÁ, prognozez, vb. I. Tranz. A elabora o prognoză; a prevedea. – Din prognoză. DOOM
*prognozá (a ~) (prog-no-/pro-gno-) vb., ind. prez. 3 prognozeáză
prognozeze
PROGNOZÁ, prognozez, vb. I. Tranz. A elabora o prognoză; a prevedea. – Din prognoză. DOOM
*prognozá (a ~) (prog-no-/pro-gno-) vb., ind. prez. 3 prognozeáză
prognozezi
PROGNOZÁ, prognozez, vb. I. Tranz. A elabora o prognoză; a prevedea. – Din prognoză. DOOM
*prognozá (a ~) (prog-no-/pro-gno-) vb., ind. prez. 3 prognozeáză
prognozând
PROGNOZÁ, prognozez, vb. I. Tranz. A elabora o prognoză; a prevedea. – Din prognoză. DOOM
*prognozá (a ~) (prog-no-/pro-gno-) vb., ind. prez. 3 prognozeáză
prognozînd
PROGNOZÁ, prognozez, vb. I. Tranz. A elabora o prognoză; a prevedea. – Din prognoză. DOOM
*prognozá (a ~) (prog-no-/pro-gno-) vb., ind. prez. 3 prognozeáză
prognozări
PROGNOZÁRE, prognozări, s. f. Acțiunea de a prognoza. – V. prognoza.
prognozării
PROGNOZÁRE, prognozări, s. f. Acțiunea de a prognoza. – V. prognoza.
prognozările
PROGNOZÁRE, prognozări, s. f. Acțiunea de a prognoza. – V. prognoza.
prognozărilor
PROGNOZÁRE, prognozări, s. f. Acțiunea de a prognoza. – V. prognoza.
progradare
PROGRADÁRE, progradări, s. f. (Geol.) 1. Proces de lărgire și de înălțare spre uscat a unei plaje. 2. Mărire a concentrației în carbonați și în alte săruri în orizonturile superioare ale solului. – Din engl., fr. progradation. DOOM
!progradáre (pro-gra-) s. f., g.-d. art. progradắrii; pl. progradắri
progradarea
PROGRADÁRE, progradări, s. f. (Geol.) 1. Proces de lărgire și de înălțare spre uscat a unei plaje. 2. Mărire a concentrației în carbonați și în alte săruri în orizonturile superioare ale solului. – Din engl., fr. progradation. DOOM
!progradáre (pro-gra-) s. f., g.-d. art. progradắrii; pl. progradắri
progradie
PROGRÁDIE s. f. v. progadie.
progradări
PROGRADÁRE, progradări, s. f. (Geol.) 1. Proces de lărgire și de înălțare spre uscat a unei plaje. 2. Mărire a concentrației în carbonați și în alte săruri în orizonturile superioare ale solului. – Din engl., fr. progradation. DOOM
!progradáre (pro-gra-) s. f., g.-d. art. progradắrii; pl. progradắri
progradării
PROGRADÁRE, progradări, s. f. (Geol.) 1. Proces de lărgire și de înălțare spre uscat a unei plaje. 2. Mărire a concentrației în carbonați și în alte săruri în orizonturile superioare ale solului. – Din engl., fr. progradation. DOOM
!progradáre (pro-gra-) s. f., g.-d. art. progradắrii; pl. progradắri
progradările
PROGRADÁRE, progradări, s. f. (Geol.) 1. Proces de lărgire și de înălțare spre uscat a unei plaje. 2. Mărire a concentrației în carbonați și în alte săruri în orizonturile superioare ale solului. – Din engl., fr. progradation. DOOM
!progradáre (pro-gra-) s. f., g.-d. art. progradắrii; pl. progradắri
progradărilor
PROGRADÁRE, progradări, s. f. (Geol.) 1. Proces de lărgire și de înălțare spre uscat a unei plaje. 2. Mărire a concentrației în carbonați și în alte săruri în orizonturile superioare ale solului. – Din engl., fr. progradation. DOOM
!progradáre (pro-gra-) s. f., g.-d. art. progradắrii; pl. progradắri
program
PROGRÁM, programe, s. n. 1. Plan de activitate în care sunt stabilite (în ordinea desfășurării lor) etapele propuse pentru o perioadă dată; desfășurare a activității (individuale, dintr-o instituție) după un astfel de plan. 2. Expunere (scrisă) a principiilor, scopurilor etc. unei organizații politice, sociale, culturale etc. 3. Programă. 4. Ordinea după care se desfășoară o emisiune de radio sau de televiziune, un spectacol etc.; ansamblul părților unei asemenea emisiuni, ale unui spectacol etc. ♦ Foaie de hârtie, publicație, broșură în care este prezentat un program (4). 5. Ansamblu de instrucțiuni codate, folosit de un calculator pentru rezolvarea unei probleme. – Din fr. programme. DOOM
prográm (plan) (pro-gram) s. n., pl. prográme
programa
PROGRAMÁ, programez, vb. I. Tranz. 1. A organiza o activitate potrivit unui program; a fixa, a stabili un program conform căruia urmează să se desfășoare o activitate; a cuprinde pe cineva sau ceva într-un program de activitate. 2. A planifica pe cineva la o anumită dată pentru rezolvarea unei probleme. 3. A introduce un program (5) într-un calculator în vederea rezolvării unei probleme. – Din fr. programmer. DOOM
programá (a ~) (pro-gra-) vb., ind. prez. 3 programeáză
programa
PROGRÁMĂ, programe, s. f. (De obicei cu determinările „școlară” sau „analitică”) Document școlar care stabilește volumul cunoștințelor și sistemul lor de predare pentru o anumită clasă ori an de studiu și la un anumit obiect, în cursul unui an de învățământ. – Din rus. programma. DOOM
prográmă (document școlar) (pro-gra-) s. f., g.-d. art. prográmei; pl. prográme
programabil
PROGRAMÁBIL, -Ă, programabili, -e, adj. Care poate fi sau trebuie să fie programat. – Din fr., engl. programmable. DOOM
*programábil (pro-gra-) adj. m., pl. programábili; f. programábilă, pl. programábile
programabila
PROGRAMÁBIL, -Ă, programabili, -e, adj. Care poate fi sau trebuie să fie programat. – Din fr., engl. programmable. DOOM
*programábil (pro-gra-) adj. m., pl. programábili; f. programábilă, pl. programábile
programabile
PROGRAMÁBIL, -Ă, programabili, -e, adj. Care poate fi sau trebuie să fie programat. – Din fr., engl. programmable. DOOM
*programábil (pro-gra-) adj. m., pl. programábili; f. programábilă, pl. programábile
programabilei
PROGRAMÁBIL, -Ă, programabili, -e, adj. Care poate fi sau trebuie să fie programat. – Din fr., engl. programmable. DOOM
*programábil (pro-gra-) adj. m., pl. programábili; f. programábilă, pl. programábile
programabilele
PROGRAMÁBIL, -Ă, programabili, -e, adj. Care poate fi sau trebuie să fie programat. – Din fr., engl. programmable. DOOM
*programábil (pro-gra-) adj. m., pl. programábili; f. programábilă, pl. programábile
programabilelor
PROGRAMÁBIL, -Ă, programabili, -e, adj. Care poate fi sau trebuie să fie programat. – Din fr., engl. programmable. DOOM
*programábil (pro-gra-) adj. m., pl. programábili; f. programábilă, pl. programábile
programabili
PROGRAMÁBIL, -Ă, programabili, -e, adj. Care poate fi sau trebuie să fie programat. – Din fr., engl. programmable. DOOM
*programábil (pro-gra-) adj. m., pl. programábili; f. programábilă, pl. programábile
programabilii
PROGRAMÁBIL, -Ă, programabili, -e, adj. Care poate fi sau trebuie să fie programat. – Din fr., engl. programmable. DOOM
*programábil (pro-gra-) adj. m., pl. programábili; f. programábilă, pl. programábile
programabililor
PROGRAMÁBIL, -Ă, programabili, -e, adj. Care poate fi sau trebuie să fie programat. – Din fr., engl. programmable. DOOM
*programábil (pro-gra-) adj. m., pl. programábili; f. programábilă, pl. programábile
programabilul
PROGRAMÁBIL, -Ă, programabili, -e, adj. Care poate fi sau trebuie să fie programat. – Din fr., engl. programmable. DOOM
*programábil (pro-gra-) adj. m., pl. programábili; f. programábilă, pl. programábile
programabilului
PROGRAMÁBIL, -Ă, programabili, -e, adj. Care poate fi sau trebuie să fie programat. – Din fr., engl. programmable. DOOM
*programábil (pro-gra-) adj. m., pl. programábili; f. programábilă, pl. programábile
programai
PROGRAMÁ, programez, vb. I. Tranz. 1. A organiza o activitate potrivit unui program; a fixa, a stabili un program conform căruia urmează să se desfășoare o activitate; a cuprinde pe cineva sau ceva într-un program de activitate. 2. A planifica pe cineva la o anumită dată pentru rezolvarea unei probleme. 3. A introduce un program (5) într-un calculator în vederea rezolvării unei probleme. – Din fr. programmer. DOOM
programá (a ~) (pro-gra-) vb., ind. prez. 3 programeáză
programam
PROGRAMÁ, programez, vb. I. Tranz. 1. A organiza o activitate potrivit unui program; a fixa, a stabili un program conform căruia urmează să se desfășoare o activitate; a cuprinde pe cineva sau ceva într-un program de activitate. 2. A planifica pe cineva la o anumită dată pentru rezolvarea unei probleme. 3. A introduce un program (5) într-un calculator în vederea rezolvării unei probleme. – Din fr. programmer. DOOM
programá (a ~) (pro-gra-) vb., ind. prez. 3 programeáză
programare
PROGRAMÁ, programez, vb. I. Tranz. 1. A organiza o activitate potrivit unui program; a fixa, a stabili un program conform căruia urmează să se desfășoare o activitate; a cuprinde pe cineva sau ceva într-un program de activitate. 2. A planifica pe cineva la o anumită dată pentru rezolvarea unei probleme. 3. A introduce un program (5) într-un calculator în vederea rezolvării unei probleme. – Din fr. programmer. DOOM
programá (a ~) (pro-gra-) vb., ind. prez. 3 programeáză
programare
PROGRAMÁRE, programări, s. f. Acțiunea de a programa și rezultatul ei. ♦ Alcătuire a unei succesiuni de instrucțiuni care permit unui calculator să rezolve o problemă dată, plecând de la datele inițiale. – V. programa. DOOM
programáre (pro-gra-) s. f., g.-d. art. programắrii; pl. programắri
programarea
PROGRAMÁRE, programări, s. f. Acțiunea de a programa și rezultatul ei. ♦ Alcătuire a unei succesiuni de instrucțiuni care permit unui calculator să rezolve o problemă dată, plecând de la datele inițiale. – V. programa. DOOM
programáre (pro-gra-) s. f., g.-d. art. programắrii; pl. programắri
programară
PROGRAMÁ, programez, vb. I. Tranz. 1. A organiza o activitate potrivit unui program; a fixa, a stabili un program conform căruia urmează să se desfășoare o activitate; a cuprinde pe cineva sau ceva într-un program de activitate. 2. A planifica pe cineva la o anumită dată pentru rezolvarea unei probleme. 3. A introduce un program (5) într-un calculator în vederea rezolvării unei probleme. – Din fr. programmer. DOOM
programá (a ~) (pro-gra-) vb., ind. prez. 3 programeáză
programarăm
PROGRAMÁ, programez, vb. I. Tranz. 1. A organiza o activitate potrivit unui program; a fixa, a stabili un program conform căruia urmează să se desfășoare o activitate; a cuprinde pe cineva sau ceva într-un program de activitate. 2. A planifica pe cineva la o anumită dată pentru rezolvarea unei probleme. 3. A introduce un program (5) într-un calculator în vederea rezolvării unei probleme. – Din fr. programmer. DOOM
programá (a ~) (pro-gra-) vb., ind. prez. 3 programeáză
programarăți
PROGRAMÁ, programez, vb. I. Tranz. 1. A organiza o activitate potrivit unui program; a fixa, a stabili un program conform căruia urmează să se desfășoare o activitate; a cuprinde pe cineva sau ceva într-un program de activitate. 2. A planifica pe cineva la o anumită dată pentru rezolvarea unei probleme. 3. A introduce un program (5) într-un calculator în vederea rezolvării unei probleme. – Din fr. programmer. DOOM
programá (a ~) (pro-gra-) vb., ind. prez. 3 programeáză
programase
PROGRAMÁ, programez, vb. I. Tranz. 1. A organiza o activitate potrivit unui program; a fixa, a stabili un program conform căruia urmează să se desfășoare o activitate; a cuprinde pe cineva sau ceva într-un program de activitate. 2. A planifica pe cineva la o anumită dată pentru rezolvarea unei probleme. 3. A introduce un program (5) într-un calculator în vederea rezolvării unei probleme. – Din fr. programmer. DOOM
programá (a ~) (pro-gra-) vb., ind. prez. 3 programeáză
programasem
PROGRAMÁ, programez, vb. I. Tranz. 1. A organiza o activitate potrivit unui program; a fixa, a stabili un program conform căruia urmează să se desfășoare o activitate; a cuprinde pe cineva sau ceva într-un program de activitate. 2. A planifica pe cineva la o anumită dată pentru rezolvarea unei probleme. 3. A introduce un program (5) într-un calculator în vederea rezolvării unei probleme. – Din fr. programmer. DOOM
programá (a ~) (pro-gra-) vb., ind. prez. 3 programeáză
programaseră
PROGRAMÁ, programez, vb. I. Tranz. 1. A organiza o activitate potrivit unui program; a fixa, a stabili un program conform căruia urmează să se desfășoare o activitate; a cuprinde pe cineva sau ceva într-un program de activitate. 2. A planifica pe cineva la o anumită dată pentru rezolvarea unei probleme. 3. A introduce un program (5) într-un calculator în vederea rezolvării unei probleme. – Din fr. programmer. DOOM
programá (a ~) (pro-gra-) vb., ind. prez. 3 programeáză
programaserăm
PROGRAMÁ, programez, vb. I. Tranz. 1. A organiza o activitate potrivit unui program; a fixa, a stabili un program conform căruia urmează să se desfășoare o activitate; a cuprinde pe cineva sau ceva într-un program de activitate. 2. A planifica pe cineva la o anumită dată pentru rezolvarea unei probleme. 3. A introduce un program (5) într-un calculator în vederea rezolvării unei probleme. – Din fr. programmer. DOOM
programá (a ~) (pro-gra-) vb., ind. prez. 3 programeáză
programaserăți
PROGRAMÁ, programez, vb. I. Tranz. 1. A organiza o activitate potrivit unui program; a fixa, a stabili un program conform căruia urmează să se desfășoare o activitate; a cuprinde pe cineva sau ceva într-un program de activitate. 2. A planifica pe cineva la o anumită dată pentru rezolvarea unei probleme. 3. A introduce un program (5) într-un calculator în vederea rezolvării unei probleme. – Din fr. programmer. DOOM
programá (a ~) (pro-gra-) vb., ind. prez. 3 programeáză
programaseși
PROGRAMÁ, programez, vb. I. Tranz. 1. A organiza o activitate potrivit unui program; a fixa, a stabili un program conform căruia urmează să se desfășoare o activitate; a cuprinde pe cineva sau ceva într-un program de activitate. 2. A planifica pe cineva la o anumită dată pentru rezolvarea unei probleme. 3. A introduce un program (5) într-un calculator în vederea rezolvării unei probleme. – Din fr. programmer. DOOM
programá (a ~) (pro-gra-) vb., ind. prez. 3 programeáză
programaseți
PROGRAMÁ, programez, vb. I. Tranz. 1. A organiza o activitate potrivit unui program; a fixa, a stabili un program conform căruia urmează să se desfășoare o activitate; a cuprinde pe cineva sau ceva într-un program de activitate. 2. A planifica pe cineva la o anumită dată pentru rezolvarea unei probleme. 3. A introduce un program (5) într-un calculator în vederea rezolvării unei probleme. – Din fr. programmer. DOOM
programá (a ~) (pro-gra-) vb., ind. prez. 3 programeáză
programat
PROGRAMÁ, programez, vb. I. Tranz. 1. A organiza o activitate potrivit unui program; a fixa, a stabili un program conform căruia urmează să se desfășoare o activitate; a cuprinde pe cineva sau ceva într-un program de activitate. 2. A planifica pe cineva la o anumită dată pentru rezolvarea unei probleme. 3. A introduce un program (5) într-un calculator în vederea rezolvării unei probleme. – Din fr. programmer. DOOM
programá (a ~) (pro-gra-) vb., ind. prez. 3 programeáză
programat
PROGRAMÁ, programez, vb. I. Tranz. 1. A organiza o activitate potrivit unui program; a fixa, a stabili un program conform căruia urmează să se desfășoare o activitate; a cuprinde pe cineva sau ceva într-un program de activitate. 2. A planifica pe cineva la o anumită dată pentru rezolvarea unei probleme. 3. A introduce un program (5) într-un calculator în vederea rezolvării unei probleme. – Din fr. programmer.
programatic
PROGRAMÁTIC, -Ă, programatici, -ce, adj. Care cuprinde un program (2), privitor la un program; înscris, fixat într-un program, care se desfășoară conform programului. ◊ Muzică (sau lucrare, compoziție etc.) programatică = muzică, lucrare, compoziție care își propune să ilustreze o temă dată. – Din germ. programmatisch. DOOM
programátic (pro-gra-) adj. m., pl. programátici; f. programátică, pl. programátice
programatica
PROGRAMÁTIC, -Ă, programatici, -ce, adj. Care cuprinde un program (2), privitor la un program; înscris, fixat într-un program, care se desfășoară conform programului. ◊ Muzică (sau lucrare, compoziție etc.) programatică = muzică, lucrare, compoziție care își propune să ilustreze o temă dată. – Din germ. programmatisch. DOOM
programátic (pro-gra-) adj. m., pl. programátici; f. programátică, pl. programátice
programatice
PROGRAMÁTIC, -Ă, programatici, -ce, adj. Care cuprinde un program (2), privitor la un program; înscris, fixat într-un program, care se desfășoară conform programului. ◊ Muzică (sau lucrare, compoziție etc.) programatică = muzică, lucrare, compoziție care își propune să ilustreze o temă dată. – Din germ. programmatisch. DOOM
programátic (pro-gra-) adj. m., pl. programátici; f. programátică, pl. programátice
programaticei
PROGRAMÁTIC, -Ă, programatici, -ce, adj. Care cuprinde un program (2), privitor la un program; înscris, fixat într-un program, care se desfășoară conform programului. ◊ Muzică (sau lucrare, compoziție etc.) programatică = muzică, lucrare, compoziție care își propune să ilustreze o temă dată. – Din germ. programmatisch. DOOM
programátic (pro-gra-) adj. m., pl. programátici; f. programátică, pl. programátice
programaticele
PROGRAMÁTIC, -Ă, programatici, -ce, adj. Care cuprinde un program (2), privitor la un program; înscris, fixat într-un program, care se desfășoară conform programului. ◊ Muzică (sau lucrare, compoziție etc.) programatică = muzică, lucrare, compoziție care își propune să ilustreze o temă dată. – Din germ. programmatisch. DOOM
programátic (pro-gra-) adj. m., pl. programátici; f. programátică, pl. programátice
programaticelor
PROGRAMÁTIC, -Ă, programatici, -ce, adj. Care cuprinde un program (2), privitor la un program; înscris, fixat într-un program, care se desfășoară conform programului. ◊ Muzică (sau lucrare, compoziție etc.) programatică = muzică, lucrare, compoziție care își propune să ilustreze o temă dată. – Din germ. programmatisch. DOOM
programátic (pro-gra-) adj. m., pl. programátici; f. programátică, pl. programátice
programatici
PROGRAMÁTIC, -Ă, programatici, -ce, adj. Care cuprinde un program (2), privitor la un program; înscris, fixat într-un program, care se desfășoară conform programului. ◊ Muzică (sau lucrare, compoziție etc.) programatică = muzică, lucrare, compoziție care își propune să ilustreze o temă dată. – Din germ. programmatisch. DOOM
programátic (pro-gra-) adj. m., pl. programátici; f. programátică, pl. programátice
programaticii
PROGRAMÁTIC, -Ă, programatici, -ce, adj. Care cuprinde un program (2), privitor la un program; înscris, fixat într-un program, care se desfășoară conform programului. ◊ Muzică (sau lucrare, compoziție etc.) programatică = muzică, lucrare, compoziție care își propune să ilustreze o temă dată. – Din germ. programmatisch. DOOM
programátic (pro-gra-) adj. m., pl. programátici; f. programátică, pl. programátice
programaticilor
PROGRAMÁTIC, -Ă, programatici, -ce, adj. Care cuprinde un program (2), privitor la un program; înscris, fixat într-un program, care se desfășoară conform programului. ◊ Muzică (sau lucrare, compoziție etc.) programatică = muzică, lucrare, compoziție care își propune să ilustreze o temă dată. – Din germ. programmatisch. DOOM
programátic (pro-gra-) adj. m., pl. programátici; f. programátică, pl. programátice
programaticul
PROGRAMÁTIC, -Ă, programatici, -ce, adj. Care cuprinde un program (2), privitor la un program; înscris, fixat într-un program, care se desfășoară conform programului. ◊ Muzică (sau lucrare, compoziție etc.) programatică = muzică, lucrare, compoziție care își propune să ilustreze o temă dată. – Din germ. programmatisch. DOOM
programátic (pro-gra-) adj. m., pl. programátici; f. programátică, pl. programátice
programaticului
PROGRAMÁTIC, -Ă, programatici, -ce, adj. Care cuprinde un program (2), privitor la un program; înscris, fixat într-un program, care se desfășoară conform programului. ◊ Muzică (sau lucrare, compoziție etc.) programatică = muzică, lucrare, compoziție care își propune să ilustreze o temă dată. – Din germ. programmatisch. DOOM
programátic (pro-gra-) adj. m., pl. programátici; f. programátică, pl. programátice
programatism
PROGRAMATÍSM s. n. Caracterul unei muzici programatice; curent care promovează muzica programatică. – Cf. programatic. DOOM
programatísm (pro-gra-) s. n.
programatismul
PROGRAMATÍSM s. n. Caracterul unei muzici programatice; curent care promovează muzica programatică. – Cf. programatic. DOOM
programatísm (pro-gra-) s. n.
programatismului
PROGRAMATÍSM s. n. Caracterul unei muzici programatice; curent care promovează muzica programatică. – Cf. programatic. DOOM
programatísm (pro-gra-) s. n.
programatoare
PROGRAMATÓR, -OÁRE, programatori, -oare, s. m. și f. Persoană specializată în întocmirea programului (5) unui calculator. – Din fr. programmateur. DOOM
programatór (pro-gra-) adj. m., s. m., pl. programatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. programatoáre
programatoare
PROGRAMATÓR, -OÁRE, programatori, -oare, s. m. și f. Persoană specializată în întocmirea programului (5) unui calculator. – Din fr. programmateur. DOOM
programatór (pro-gra-) adj. m., s. m., pl. programatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. programatoáre
programatoarea
PROGRAMATÓR, -OÁRE, programatori, -oare, s. m. și f. Persoană specializată în întocmirea programului (5) unui calculator. – Din fr. programmateur. DOOM
programatór (pro-gra-) adj. m., s. m., pl. programatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. programatoáre
programatoarea
PROGRAMATÓR, -OÁRE, programatori, -oare, s. m. și f. Persoană specializată în întocmirea programului (5) unui calculator. – Din fr. programmateur. DOOM
programatór (pro-gra-) adj. m., s. m., pl. programatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. programatoáre
programatoarei
PROGRAMATÓR, -OÁRE, programatori, -oare, s. m. și f. Persoană specializată în întocmirea programului (5) unui calculator. – Din fr. programmateur. DOOM
programatór (pro-gra-) adj. m., s. m., pl. programatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. programatoáre
programatoarei
PROGRAMATÓR, -OÁRE, programatori, -oare, s. m. și f. Persoană specializată în întocmirea programului (5) unui calculator. – Din fr. programmateur. DOOM
programatór (pro-gra-) adj. m., s. m., pl. programatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. programatoáre
programatoarele
PROGRAMATÓR, -OÁRE, programatori, -oare, s. m. și f. Persoană specializată în întocmirea programului (5) unui calculator. – Din fr. programmateur. DOOM
programatór (pro-gra-) adj. m., s. m., pl. programatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. programatoáre
programatoarele
PROGRAMATÓR, -OÁRE, programatori, -oare, s. m. și f. Persoană specializată în întocmirea programului (5) unui calculator. – Din fr. programmateur. DOOM
programatór (pro-gra-) adj. m., s. m., pl. programatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. programatoáre
programatoarelor
PROGRAMATÓR, -OÁRE, programatori, -oare, s. m. și f. Persoană specializată în întocmirea programului (5) unui calculator. – Din fr. programmateur. DOOM
programatór (pro-gra-) adj. m., s. m., pl. programatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. programatoáre
programatoarelor
PROGRAMATÓR, -OÁRE, programatori, -oare, s. m. și f. Persoană specializată în întocmirea programului (5) unui calculator. – Din fr. programmateur. DOOM
programatór (pro-gra-) adj. m., s. m., pl. programatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. programatoáre
programator
PROGRAMATÓR, -OÁRE, programatori, -oare, s. m. și f. Persoană specializată în întocmirea programului (5) unui calculator. – Din fr. programmateur. DOOM
programatór (pro-gra-) adj. m., s. m., pl. programatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. programatoáre
programator
PROGRAMATÓR, -OÁRE, programatori, -oare, s. m. și f. Persoană specializată în întocmirea programului (5) unui calculator. – Din fr. programmateur. DOOM
programatór (pro-gra-) adj. m., s. m., pl. programatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. programatoáre
programatori
PROGRAMATÓR, -OÁRE, programatori, -oare, s. m. și f. Persoană specializată în întocmirea programului (5) unui calculator. – Din fr. programmateur. DOOM
programatór (pro-gra-) adj. m., s. m., pl. programatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. programatoáre
programatori
PROGRAMATÓR, -OÁRE, programatori, -oare, s. m. și f. Persoană specializată în întocmirea programului (5) unui calculator. – Din fr. programmateur. DOOM
programatór (pro-gra-) adj. m., s. m., pl. programatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. programatoáre
programatorii
PROGRAMATÓR, -OÁRE, programatori, -oare, s. m. și f. Persoană specializată în întocmirea programului (5) unui calculator. – Din fr. programmateur. DOOM
programatór (pro-gra-) adj. m., s. m., pl. programatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. programatoáre
programatorii
PROGRAMATÓR, -OÁRE, programatori, -oare, s. m. și f. Persoană specializată în întocmirea programului (5) unui calculator. – Din fr. programmateur. DOOM
programatór (pro-gra-) adj. m., s. m., pl. programatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. programatoáre
programatorilor
PROGRAMATÓR, -OÁRE, programatori, -oare, s. m. și f. Persoană specializată în întocmirea programului (5) unui calculator. – Din fr. programmateur. DOOM
programatór (pro-gra-) adj. m., s. m., pl. programatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. programatoáre
programatorilor
PROGRAMATÓR, -OÁRE, programatori, -oare, s. m. și f. Persoană specializată în întocmirea programului (5) unui calculator. – Din fr. programmateur. DOOM
programatór (pro-gra-) adj. m., s. m., pl. programatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. programatoáre
programatorul
PROGRAMATÓR, -OÁRE, programatori, -oare, s. m. și f. Persoană specializată în întocmirea programului (5) unui calculator. – Din fr. programmateur. DOOM
programatór (pro-gra-) adj. m., s. m., pl. programatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. programatoáre
programatorul
PROGRAMATÓR, -OÁRE, programatori, -oare, s. m. și f. Persoană specializată în întocmirea programului (5) unui calculator. – Din fr. programmateur. DOOM
programatór (pro-gra-) adj. m., s. m., pl. programatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. programatoáre
programatorului
PROGRAMATÓR, -OÁRE, programatori, -oare, s. m. și f. Persoană specializată în întocmirea programului (5) unui calculator. – Din fr. programmateur. DOOM
programatór (pro-gra-) adj. m., s. m., pl. programatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. programatoáre
programatorului
PROGRAMATÓR, -OÁRE, programatori, -oare, s. m. și f. Persoană specializată în întocmirea programului (5) unui calculator. – Din fr. programmateur. DOOM
programatór (pro-gra-) adj. m., s. m., pl. programatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. programatoáre
programau
PROGRAMÁ, programez, vb. I. Tranz. 1. A organiza o activitate potrivit unui program; a fixa, a stabili un program conform căruia urmează să se desfășoare o activitate; a cuprinde pe cineva sau ceva într-un program de activitate. 2. A planifica pe cineva la o anumită dată pentru rezolvarea unei probleme. 3. A introduce un program (5) într-un calculator în vederea rezolvării unei probleme. – Din fr. programmer. DOOM
programá (a ~) (pro-gra-) vb., ind. prez. 3 programeáză
programași
PROGRAMÁ, programez, vb. I. Tranz. 1. A organiza o activitate potrivit unui program; a fixa, a stabili un program conform căruia urmează să se desfășoare o activitate; a cuprinde pe cineva sau ceva într-un program de activitate. 2. A planifica pe cineva la o anumită dată pentru rezolvarea unei probleme. 3. A introduce un program (5) într-un calculator în vederea rezolvării unei probleme. – Din fr. programmer. DOOM
programá (a ~) (pro-gra-) vb., ind. prez. 3 programeáză
programați
PROGRAMÁ, programez, vb. I. Tranz. 1. A organiza o activitate potrivit unui program; a fixa, a stabili un program conform căruia urmează să se desfășoare o activitate; a cuprinde pe cineva sau ceva într-un program de activitate. 2. A planifica pe cineva la o anumită dată pentru rezolvarea unei probleme. 3. A introduce un program (5) într-un calculator în vederea rezolvării unei probleme. – Din fr. programmer. DOOM
programá (a ~) (pro-gra-) vb., ind. prez. 3 programeáză
programe
PROGRÁM, programe, s. n. 1. Plan de activitate în care sunt stabilite (în ordinea desfășurării lor) etapele propuse pentru o perioadă dată; desfășurare a activității (individuale, dintr-o instituție) după un astfel de plan. 2. Expunere (scrisă) a principiilor, scopurilor etc. unei organizații politice, sociale, culturale etc. 3. Programă. 4. Ordinea după care se desfășoară o emisiune de radio sau de televiziune, un spectacol etc.; ansamblul părților unei asemenea emisiuni, ale unui spectacol etc. ♦ Foaie de hârtie, publicație, broșură în care este prezentat un program (4). 5. Ansamblu de instrucțiuni codate, folosit de un calculator pentru rezolvarea unei probleme. – Din fr. programme. DOOM
prográm (plan) (pro-gram) s. n., pl. prográme
programe
PROGRÁMĂ, programe, s. f. (De obicei cu determinările „școlară” sau „analitică”) Document școlar care stabilește volumul cunoștințelor și sistemul lor de predare pentru o anumită clasă ori an de studiu și la un anumit obiect, în cursul unui an de învățământ. – Din rus. programma. DOOM
prográmă (document școlar) (pro-gra-) s. f., g.-d. art. prográmei; pl. prográme
programează
PROGRAMÁ, programez, vb. I. Tranz. 1. A organiza o activitate potrivit unui program; a fixa, a stabili un program conform căruia urmează să se desfășoare o activitate; a cuprinde pe cineva sau ceva într-un program de activitate. 2. A planifica pe cineva la o anumită dată pentru rezolvarea unei probleme. 3. A introduce un program (5) într-un calculator în vederea rezolvării unei probleme. – Din fr. programmer. DOOM
programá (a ~) (pro-gra-) vb., ind. prez. 3 programeáză
programei
PROGRÁMĂ, programe, s. f. (De obicei cu determinările „școlară” sau „analitică”) Document școlar care stabilește volumul cunoștințelor și sistemul lor de predare pentru o anumită clasă ori an de studiu și la un anumit obiect, în cursul unui an de învățământ. – Din rus. programma. DOOM
prográmă (document școlar) (pro-gra-) s. f., g.-d. art. prográmei; pl. prográme
programele
PROGRÁM, programe, s. n. 1. Plan de activitate în care sunt stabilite (în ordinea desfășurării lor) etapele propuse pentru o perioadă dată; desfășurare a activității (individuale, dintr-o instituție) după un astfel de plan. 2. Expunere (scrisă) a principiilor, scopurilor etc. unei organizații politice, sociale, culturale etc. 3. Programă. 4. Ordinea după care se desfășoară o emisiune de radio sau de televiziune, un spectacol etc.; ansamblul părților unei asemenea emisiuni, ale unui spectacol etc. ♦ Foaie de hârtie, publicație, broșură în care este prezentat un program (4). 5. Ansamblu de instrucțiuni codate, folosit de un calculator pentru rezolvarea unei probleme. – Din fr. programme. DOOM
prográm (plan) (pro-gram) s. n., pl. prográme
programele
PROGRÁMĂ, programe, s. f. (De obicei cu determinările „școlară” sau „analitică”) Document școlar care stabilește volumul cunoștințelor și sistemul lor de predare pentru o anumită clasă ori an de studiu și la un anumit obiect, în cursul unui an de învățământ. – Din rus. programma. DOOM
prográmă (document școlar) (pro-gra-) s. f., g.-d. art. prográmei; pl. prográme
programelor
PROGRÁM, programe, s. n. 1. Plan de activitate în care sunt stabilite (în ordinea desfășurării lor) etapele propuse pentru o perioadă dată; desfășurare a activității (individuale, dintr-o instituție) după un astfel de plan. 2. Expunere (scrisă) a principiilor, scopurilor etc. unei organizații politice, sociale, culturale etc. 3. Programă. 4. Ordinea după care se desfășoară o emisiune de radio sau de televiziune, un spectacol etc.; ansamblul părților unei asemenea emisiuni, ale unui spectacol etc. ♦ Foaie de hârtie, publicație, broșură în care este prezentat un program (4). 5. Ansamblu de instrucțiuni codate, folosit de un calculator pentru rezolvarea unei probleme. – Din fr. programme. DOOM
prográm (plan) (pro-gram) s. n., pl. prográme
programelor
PROGRÁMĂ, programe, s. f. (De obicei cu determinările „școlară” sau „analitică”) Document școlar care stabilește volumul cunoștințelor și sistemul lor de predare pentru o anumită clasă ori an de studiu și la un anumit obiect, în cursul unui an de învățământ. – Din rus. programma. DOOM
prográmă (document școlar) (pro-gra-) s. f., g.-d. art. prográmei; pl. prográme
programez
PROGRAMÁ, programez, vb. I. Tranz. 1. A organiza o activitate potrivit unui program; a fixa, a stabili un program conform căruia urmează să se desfășoare o activitate; a cuprinde pe cineva sau ceva într-un program de activitate. 2. A planifica pe cineva la o anumită dată pentru rezolvarea unei probleme. 3. A introduce un program (5) într-un calculator în vederea rezolvării unei probleme. – Din fr. programmer. DOOM
programá (a ~) (pro-gra-) vb., ind. prez. 3 programeáză
programeze
PROGRAMÁ, programez, vb. I. Tranz. 1. A organiza o activitate potrivit unui program; a fixa, a stabili un program conform căruia urmează să se desfășoare o activitate; a cuprinde pe cineva sau ceva într-un program de activitate. 2. A planifica pe cineva la o anumită dată pentru rezolvarea unei probleme. 3. A introduce un program (5) într-un calculator în vederea rezolvării unei probleme. – Din fr. programmer. DOOM
programá (a ~) (pro-gra-) vb., ind. prez. 3 programeáză
programezi
PROGRAMÁ, programez, vb. I. Tranz. 1. A organiza o activitate potrivit unui program; a fixa, a stabili un program conform căruia urmează să se desfășoare o activitate; a cuprinde pe cineva sau ceva într-un program de activitate. 2. A planifica pe cineva la o anumită dată pentru rezolvarea unei probleme. 3. A introduce un program (5) într-un calculator în vederea rezolvării unei probleme. – Din fr. programmer. DOOM
programá (a ~) (pro-gra-) vb., ind. prez. 3 programeáză
programul
PROGRÁM, programe, s. n. 1. Plan de activitate în care sunt stabilite (în ordinea desfășurării lor) etapele propuse pentru o perioadă dată; desfășurare a activității (individuale, dintr-o instituție) după un astfel de plan. 2. Expunere (scrisă) a principiilor, scopurilor etc. unei organizații politice, sociale, culturale etc. 3. Programă. 4. Ordinea după care se desfășoară o emisiune de radio sau de televiziune, un spectacol etc.; ansamblul părților unei asemenea emisiuni, ale unui spectacol etc. ♦ Foaie de hârtie, publicație, broșură în care este prezentat un program (4). 5. Ansamblu de instrucțiuni codate, folosit de un calculator pentru rezolvarea unei probleme. – Din fr. programme. DOOM
prográm (plan) (pro-gram) s. n., pl. prográme
programului
PROGRÁM, programe, s. n. 1. Plan de activitate în care sunt stabilite (în ordinea desfășurării lor) etapele propuse pentru o perioadă dată; desfășurare a activității (individuale, dintr-o instituție) după un astfel de plan. 2. Expunere (scrisă) a principiilor, scopurilor etc. unei organizații politice, sociale, culturale etc. 3. Programă. 4. Ordinea după care se desfășoară o emisiune de radio sau de televiziune, un spectacol etc.; ansamblul părților unei asemenea emisiuni, ale unui spectacol etc. ♦ Foaie de hârtie, publicație, broșură în care este prezentat un program (4). 5. Ansamblu de instrucțiuni codate, folosit de un calculator pentru rezolvarea unei probleme. – Din fr. programme. DOOM
prográm (plan) (pro-gram) s. n., pl. prográme
programuri
PROGRÁM, programe, s. n. 1. Plan de activitate în care sunt stabilite (în ordinea desfășurării lor) etapele propuse pentru o perioadă dată; desfășurare a activității (individuale, dintr-o instituție) după un astfel de plan. 2. Expunere (scrisă) a principiilor, scopurilor etc. unei organizații politice, sociale, culturale etc. 3. Programă. 4. Ordinea după care se desfășoară o emisiune de radio sau de televiziune, un spectacol etc.; ansamblul părților unei asemenea emisiuni, ale unui spectacol etc. ♦ Foaie de hârtie, publicație, broșură în care este prezentat un program (4). 5. Ansamblu de instrucțiuni codate, folosit de un calculator pentru rezolvarea unei probleme. – Din fr. programme. DOOM
prográm (plan) (pro-gram) s. n., pl. prográme
programurile
PROGRÁM, programe, s. n. 1. Plan de activitate în care sunt stabilite (în ordinea desfășurării lor) etapele propuse pentru o perioadă dată; desfășurare a activității (individuale, dintr-o instituție) după un astfel de plan. 2. Expunere (scrisă) a principiilor, scopurilor etc. unei organizații politice, sociale, culturale etc. 3. Programă. 4. Ordinea după care se desfășoară o emisiune de radio sau de televiziune, un spectacol etc.; ansamblul părților unei asemenea emisiuni, ale unui spectacol etc. ♦ Foaie de hârtie, publicație, broșură în care este prezentat un program (4). 5. Ansamblu de instrucțiuni codate, folosit de un calculator pentru rezolvarea unei probleme. – Din fr. programme. DOOM
prográm (plan) (pro-gram) s. n., pl. prográme
programurilor
PROGRÁM, programe, s. n. 1. Plan de activitate în care sunt stabilite (în ordinea desfășurării lor) etapele propuse pentru o perioadă dată; desfășurare a activității (individuale, dintr-o instituție) după un astfel de plan. 2. Expunere (scrisă) a principiilor, scopurilor etc. unei organizații politice, sociale, culturale etc. 3. Programă. 4. Ordinea după care se desfășoară o emisiune de radio sau de televiziune, un spectacol etc.; ansamblul părților unei asemenea emisiuni, ale unui spectacol etc. ♦ Foaie de hârtie, publicație, broșură în care este prezentat un program (4). 5. Ansamblu de instrucțiuni codate, folosit de un calculator pentru rezolvarea unei probleme. – Din fr. programme. DOOM
prográm (plan) (pro-gram) s. n., pl. prográme
programând
PROGRAMÁ, programez, vb. I. Tranz. 1. A organiza o activitate potrivit unui program; a fixa, a stabili un program conform căruia urmează să se desfășoare o activitate; a cuprinde pe cineva sau ceva într-un program de activitate. 2. A planifica pe cineva la o anumită dată pentru rezolvarea unei probleme. 3. A introduce un program (5) într-un calculator în vederea rezolvării unei probleme. – Din fr. programmer. DOOM
programá (a ~) (pro-gra-) vb., ind. prez. 3 programeáză
programînd
PROGRAMÁ, programez, vb. I. Tranz. 1. A organiza o activitate potrivit unui program; a fixa, a stabili un program conform căruia urmează să se desfășoare o activitate; a cuprinde pe cineva sau ceva într-un program de activitate. 2. A planifica pe cineva la o anumită dată pentru rezolvarea unei probleme. 3. A introduce un program (5) într-un calculator în vederea rezolvării unei probleme. – Din fr. programmer. DOOM
programá (a ~) (pro-gra-) vb., ind. prez. 3 programeáză
programări
PROGRAMÁRE, programări, s. f. Acțiunea de a programa și rezultatul ei. ♦ Alcătuire a unei succesiuni de instrucțiuni care permit unui calculator să rezolve o problemă dată, plecând de la datele inițiale. – V. programa. DOOM
programáre (pro-gra-) s. f., g.-d. art. programắrii; pl. programắri
programării
PROGRAMÁRE, programări, s. f. Acțiunea de a programa și rezultatul ei. ♦ Alcătuire a unei succesiuni de instrucțiuni care permit unui calculator să rezolve o problemă dată, plecând de la datele inițiale. – V. programa. DOOM
programáre (pro-gra-) s. f., g.-d. art. programắrii; pl. programắri
programările
PROGRAMÁRE, programări, s. f. Acțiunea de a programa și rezultatul ei. ♦ Alcătuire a unei succesiuni de instrucțiuni care permit unui calculator să rezolve o problemă dată, plecând de la datele inițiale. – V. programa. DOOM
programáre (pro-gra-) s. f., g.-d. art. programắrii; pl. programắri
programărilor
PROGRAMÁRE, programări, s. f. Acțiunea de a programa și rezultatul ei. ♦ Alcătuire a unei succesiuni de instrucțiuni care permit unui calculator să rezolve o problemă dată, plecând de la datele inițiale. – V. programa. DOOM
programáre (pro-gra-) s. f., g.-d. art. programắrii; pl. programắri
progres
PROGRÉS, (2) progrese, s. n. 1. Dezvoltare, în linie ascendentă; mers înainte, evoluție. 2. Dezvoltare, schimbare în bine datorită căreia se ajunge la un rezultat scontat ori se atinge un anumit scop. – Din fr. progrès, lat. progressus. DOOM
progrés (pro-gres) s. n., (rezultate) pl. progrése
progresa
PROGRESÁ, progresez, vb. I. Intranz. 1. A trece la etape, stări, niveluri calitativ superioare în diferite domenii ale vieții sociale (economic, cultural, moral etc.); a face progrese, a înainta, a propăși; a avansa; a se dezvolta. 2. (Despre boli) A evolua; a se agrava; a se intensifica. – Din fr. progresser. DOOM
progresá (a ~) (pro-gre-) vb., ind. prez. 3 progreseáză
progresai
PROGRESÁ, progresez, vb. I. Intranz. 1. A trece la etape, stări, niveluri calitativ superioare în diferite domenii ale vieții sociale (economic, cultural, moral etc.); a face progrese, a înainta, a propăși; a avansa; a se dezvolta. 2. (Despre boli) A evolua; a se agrava; a se intensifica. – Din fr. progresser. DOOM
progresá (a ~) (pro-gre-) vb., ind. prez. 3 progreseáză
progresam
PROGRESÁ, progresez, vb. I. Intranz. 1. A trece la etape, stări, niveluri calitativ superioare în diferite domenii ale vieții sociale (economic, cultural, moral etc.); a face progrese, a înainta, a propăși; a avansa; a se dezvolta. 2. (Despre boli) A evolua; a se agrava; a se intensifica. – Din fr. progresser. DOOM
progresá (a ~) (pro-gre-) vb., ind. prez. 3 progreseáză
progresare
PROGRESÁ, progresez, vb. I. Intranz. 1. A trece la etape, stări, niveluri calitativ superioare în diferite domenii ale vieții sociale (economic, cultural, moral etc.); a face progrese, a înainta, a propăși; a avansa; a se dezvolta. 2. (Despre boli) A evolua; a se agrava; a se intensifica. – Din fr. progresser. DOOM
progresá (a ~) (pro-gre-) vb., ind. prez. 3 progreseáză
progresare
PROGRESÁ vb. I. intr. 1. A face progrese; a merge înainte, a înainta, a propăși. 2. (Despre boli) A căpăta amploare; a se intensifica. [< fr. progresser].
progresară
PROGRESÁ, progresez, vb. I. Intranz. 1. A trece la etape, stări, niveluri calitativ superioare în diferite domenii ale vieții sociale (economic, cultural, moral etc.); a face progrese, a înainta, a propăși; a avansa; a se dezvolta. 2. (Despre boli) A evolua; a se agrava; a se intensifica. – Din fr. progresser. DOOM
progresá (a ~) (pro-gre-) vb., ind. prez. 3 progreseáză
progresarăm
PROGRESÁ, progresez, vb. I. Intranz. 1. A trece la etape, stări, niveluri calitativ superioare în diferite domenii ale vieții sociale (economic, cultural, moral etc.); a face progrese, a înainta, a propăși; a avansa; a se dezvolta. 2. (Despre boli) A evolua; a se agrava; a se intensifica. – Din fr. progresser. DOOM
progresá (a ~) (pro-gre-) vb., ind. prez. 3 progreseáză
progresarăți
PROGRESÁ, progresez, vb. I. Intranz. 1. A trece la etape, stări, niveluri calitativ superioare în diferite domenii ale vieții sociale (economic, cultural, moral etc.); a face progrese, a înainta, a propăși; a avansa; a se dezvolta. 2. (Despre boli) A evolua; a se agrava; a se intensifica. – Din fr. progresser. DOOM
progresá (a ~) (pro-gre-) vb., ind. prez. 3 progreseáză
progresase
PROGRESÁ, progresez, vb. I. Intranz. 1. A trece la etape, stări, niveluri calitativ superioare în diferite domenii ale vieții sociale (economic, cultural, moral etc.); a face progrese, a înainta, a propăși; a avansa; a se dezvolta. 2. (Despre boli) A evolua; a se agrava; a se intensifica. – Din fr. progresser. DOOM
progresá (a ~) (pro-gre-) vb., ind. prez. 3 progreseáză
progresasem
PROGRESÁ, progresez, vb. I. Intranz. 1. A trece la etape, stări, niveluri calitativ superioare în diferite domenii ale vieții sociale (economic, cultural, moral etc.); a face progrese, a înainta, a propăși; a avansa; a se dezvolta. 2. (Despre boli) A evolua; a se agrava; a se intensifica. – Din fr. progresser. DOOM
progresá (a ~) (pro-gre-) vb., ind. prez. 3 progreseáză
progresaseră
PROGRESÁ, progresez, vb. I. Intranz. 1. A trece la etape, stări, niveluri calitativ superioare în diferite domenii ale vieții sociale (economic, cultural, moral etc.); a face progrese, a înainta, a propăși; a avansa; a se dezvolta. 2. (Despre boli) A evolua; a se agrava; a se intensifica. – Din fr. progresser. DOOM
progresá (a ~) (pro-gre-) vb., ind. prez. 3 progreseáză
progresaserăm
PROGRESÁ, progresez, vb. I. Intranz. 1. A trece la etape, stări, niveluri calitativ superioare în diferite domenii ale vieții sociale (economic, cultural, moral etc.); a face progrese, a înainta, a propăși; a avansa; a se dezvolta. 2. (Despre boli) A evolua; a se agrava; a se intensifica. – Din fr. progresser. DOOM
progresá (a ~) (pro-gre-) vb., ind. prez. 3 progreseáză
progresaserăți
PROGRESÁ, progresez, vb. I. Intranz. 1. A trece la etape, stări, niveluri calitativ superioare în diferite domenii ale vieții sociale (economic, cultural, moral etc.); a face progrese, a înainta, a propăși; a avansa; a se dezvolta. 2. (Despre boli) A evolua; a se agrava; a se intensifica. – Din fr. progresser. DOOM
progresá (a ~) (pro-gre-) vb., ind. prez. 3 progreseáză
progresaseși
PROGRESÁ, progresez, vb. I. Intranz. 1. A trece la etape, stări, niveluri calitativ superioare în diferite domenii ale vieții sociale (economic, cultural, moral etc.); a face progrese, a înainta, a propăși; a avansa; a se dezvolta. 2. (Despre boli) A evolua; a se agrava; a se intensifica. – Din fr. progresser. DOOM
progresá (a ~) (pro-gre-) vb., ind. prez. 3 progreseáză
progresaseți
PROGRESÁ, progresez, vb. I. Intranz. 1. A trece la etape, stări, niveluri calitativ superioare în diferite domenii ale vieții sociale (economic, cultural, moral etc.); a face progrese, a înainta, a propăși; a avansa; a se dezvolta. 2. (Despre boli) A evolua; a se agrava; a se intensifica. – Din fr. progresser. DOOM
progresá (a ~) (pro-gre-) vb., ind. prez. 3 progreseáză
progresat
PROGRESÁ, progresez, vb. I. Intranz. 1. A trece la etape, stări, niveluri calitativ superioare în diferite domenii ale vieții sociale (economic, cultural, moral etc.); a face progrese, a înainta, a propăși; a avansa; a se dezvolta. 2. (Despre boli) A evolua; a se agrava; a se intensifica. – Din fr. progresser. DOOM
progresá (a ~) (pro-gre-) vb., ind. prez. 3 progreseáză
progresau
PROGRESÁ, progresez, vb. I. Intranz. 1. A trece la etape, stări, niveluri calitativ superioare în diferite domenii ale vieții sociale (economic, cultural, moral etc.); a face progrese, a înainta, a propăși; a avansa; a se dezvolta. 2. (Despre boli) A evolua; a se agrava; a se intensifica. – Din fr. progresser. DOOM
progresá (a ~) (pro-gre-) vb., ind. prez. 3 progreseáză
progresași
PROGRESÁ, progresez, vb. I. Intranz. 1. A trece la etape, stări, niveluri calitativ superioare în diferite domenii ale vieții sociale (economic, cultural, moral etc.); a face progrese, a înainta, a propăși; a avansa; a se dezvolta. 2. (Despre boli) A evolua; a se agrava; a se intensifica. – Din fr. progresser. DOOM
progresá (a ~) (pro-gre-) vb., ind. prez. 3 progreseáză
progresați
PROGRESÁ, progresez, vb. I. Intranz. 1. A trece la etape, stări, niveluri calitativ superioare în diferite domenii ale vieții sociale (economic, cultural, moral etc.); a face progrese, a înainta, a propăși; a avansa; a se dezvolta. 2. (Despre boli) A evolua; a se agrava; a se intensifica. – Din fr. progresser. DOOM
progresá (a ~) (pro-gre-) vb., ind. prez. 3 progreseáză
progrese
PROGRÉS, (2) progrese, s. n. 1. Dezvoltare, în linie ascendentă; mers înainte, evoluție. 2. Dezvoltare, schimbare în bine datorită căreia se ajunge la un rezultat scontat ori se atinge un anumit scop. – Din fr. progrès, lat. progressus. DOOM
progrés (pro-gres) s. n., (rezultate) pl. progrése
progresează
PROGRESÁ, progresez, vb. I. Intranz. 1. A trece la etape, stări, niveluri calitativ superioare în diferite domenii ale vieții sociale (economic, cultural, moral etc.); a face progrese, a înainta, a propăși; a avansa; a se dezvolta. 2. (Despre boli) A evolua; a se agrava; a se intensifica. – Din fr. progresser. DOOM
progresá (a ~) (pro-gre-) vb., ind. prez. 3 progreseáză
progresele
PROGRÉS, (2) progrese, s. n. 1. Dezvoltare, în linie ascendentă; mers înainte, evoluție. 2. Dezvoltare, schimbare în bine datorită căreia se ajunge la un rezultat scontat ori se atinge un anumit scop. – Din fr. progrès, lat. progressus. DOOM
progrés (pro-gres) s. n., (rezultate) pl. progrése
progreselor
PROGRÉS, (2) progrese, s. n. 1. Dezvoltare, în linie ascendentă; mers înainte, evoluție. 2. Dezvoltare, schimbare în bine datorită căreia se ajunge la un rezultat scontat ori se atinge un anumit scop. – Din fr. progrès, lat. progressus. DOOM
progrés (pro-gres) s. n., (rezultate) pl. progrése
progresez
PROGRESÁ, progresez, vb. I. Intranz. 1. A trece la etape, stări, niveluri calitativ superioare în diferite domenii ale vieții sociale (economic, cultural, moral etc.); a face progrese, a înainta, a propăși; a avansa; a se dezvolta. 2. (Despre boli) A evolua; a se agrava; a se intensifica. – Din fr. progresser. DOOM
progresá (a ~) (pro-gre-) vb., ind. prez. 3 progreseáză
progreseze
PROGRESÁ, progresez, vb. I. Intranz. 1. A trece la etape, stări, niveluri calitativ superioare în diferite domenii ale vieții sociale (economic, cultural, moral etc.); a face progrese, a înainta, a propăși; a avansa; a se dezvolta. 2. (Despre boli) A evolua; a se agrava; a se intensifica. – Din fr. progresser. DOOM
progresá (a ~) (pro-gre-) vb., ind. prez. 3 progreseáză
progresezi
PROGRESÁ, progresez, vb. I. Intranz. 1. A trece la etape, stări, niveluri calitativ superioare în diferite domenii ale vieții sociale (economic, cultural, moral etc.); a face progrese, a înainta, a propăși; a avansa; a se dezvolta. 2. (Despre boli) A evolua; a se agrava; a se intensifica. – Din fr. progresser. DOOM
progresá (a ~) (pro-gre-) vb., ind. prez. 3 progreseáză
progresia
PROGRÉSIE, progresii, s. f. (Mat.) Șir finit de numere care derivă unul din altul urmând anumite reguli. ◊ Progresie aritmetică = șir de numere care are proprietatea ca fiecare termen al său, afară de primul, să se obțină din cel care îl precedă, prin adăugarea unui număr constant, numit rație. Progresie geometrică = șir de numere care are proprietatea ca fiecare termen al său, în afară de primul, să se deducă din cel care îl precedă, prin multiplicarea lui cu un număr constant, numit rație. – Din fr. progression, lat. progressio, -onis. DOOM
progrésie (pro-gre-si-e) s. f., art. progrésia (-si-a), g.-d. art. progrésiei; pl. progrésii, art. progrésiile (-si-i-)
progresie
PROGRÉSIE, progresii, s. f. (Mat.) Șir finit de numere care derivă unul din altul urmând anumite reguli. ◊ Progresie aritmetică = șir de numere care are proprietatea ca fiecare termen al său, afară de primul, să se obțină din cel care îl precedă, prin adăugarea unui număr constant, numit rație. Progresie geometrică = șir de numere care are proprietatea ca fiecare termen al său, în afară de primul, să se deducă din cel care îl precedă, prin multiplicarea lui cu un număr constant, numit rație. – Din fr. progression, lat. progressio, -onis. DOOM
progrésie (pro-gre-si-e) s. f., art. progrésia (-si-a), g.-d. art. progrésiei; pl. progrésii, art. progrésiile (-si-i-)
progresiei
PROGRÉSIE, progresii, s. f. (Mat.) Șir finit de numere care derivă unul din altul urmând anumite reguli. ◊ Progresie aritmetică = șir de numere care are proprietatea ca fiecare termen al său, afară de primul, să se obțină din cel care îl precedă, prin adăugarea unui număr constant, numit rație. Progresie geometrică = șir de numere care are proprietatea ca fiecare termen al său, în afară de primul, să se deducă din cel care îl precedă, prin multiplicarea lui cu un număr constant, numit rație. – Din fr. progression, lat. progressio, -onis. DOOM
progrésie (pro-gre-si-e) s. f., art. progrésia (-si-a), g.-d. art. progrésiei; pl. progrésii, art. progrésiile (-si-i-)
progresii
PROGRÉSIE, progresii, s. f. (Mat.) Șir finit de numere care derivă unul din altul urmând anumite reguli. ◊ Progresie aritmetică = șir de numere care are proprietatea ca fiecare termen al său, afară de primul, să se obțină din cel care îl precedă, prin adăugarea unui număr constant, numit rație. Progresie geometrică = șir de numere care are proprietatea ca fiecare termen al său, în afară de primul, să se deducă din cel care îl precedă, prin multiplicarea lui cu un număr constant, numit rație. – Din fr. progression, lat. progressio, -onis. DOOM
progrésie (pro-gre-si-e) s. f., art. progrésia (-si-a), g.-d. art. progrésiei; pl. progrésii, art. progrésiile (-si-i-)
progresiile
PROGRÉSIE, progresii, s. f. (Mat.) Șir finit de numere care derivă unul din altul urmând anumite reguli. ◊ Progresie aritmetică = șir de numere care are proprietatea ca fiecare termen al său, afară de primul, să se obțină din cel care îl precedă, prin adăugarea unui număr constant, numit rație. Progresie geometrică = șir de numere care are proprietatea ca fiecare termen al său, în afară de primul, să se deducă din cel care îl precedă, prin multiplicarea lui cu un număr constant, numit rație. – Din fr. progression, lat. progressio, -onis. DOOM
progrésie (pro-gre-si-e) s. f., art. progrésia (-si-a), g.-d. art. progrésiei; pl. progrésii, art. progrésiile (-si-i-)
progresiilor
PROGRÉSIE, progresii, s. f. (Mat.) Șir finit de numere care derivă unul din altul urmând anumite reguli. ◊ Progresie aritmetică = șir de numere care are proprietatea ca fiecare termen al său, afară de primul, să se obțină din cel care îl precedă, prin adăugarea unui număr constant, numit rație. Progresie geometrică = șir de numere care are proprietatea ca fiecare termen al său, în afară de primul, să se deducă din cel care îl precedă, prin multiplicarea lui cu un număr constant, numit rație. – Din fr. progression, lat. progressio, -onis. DOOM
progrésie (pro-gre-si-e) s. f., art. progrésia (-si-a), g.-d. art. progrésiei; pl. progrésii, art. progrésiile (-si-i-)
progresist
PROGRESÍST, -Ă, progresiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Partizan al progresului pe plan politic, social, economic etc. 2. Adj. Care ține de progres ori de progresiști (1), privitor la progres sau la progresiști; care promovează, susține progresul; progresiv (2). – Din fr. progressiste. DOOM
progresíst (pro-gre-) adj. m., s. m., pl. progresíști; adj. f., s. f. progresístă, pl. progresíste
progresist
PROGRESÍST, -Ă, progresiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Partizan al progresului pe plan politic, social, economic etc. 2. Adj. Care ține de progres ori de progresiști (1), privitor la progres sau la progresiști; care promovează, susține progresul; progresiv (2). – Din fr. progressiste. DOOM
progresíst (pro-gre-) adj. m., s. m., pl. progresíști; adj. f., s. f. progresístă, pl. progresíste
progresista
PROGRESÍST, -Ă, progresiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Partizan al progresului pe plan politic, social, economic etc. 2. Adj. Care ține de progres ori de progresiști (1), privitor la progres sau la progresiști; care promovează, susține progresul; progresiv (2). – Din fr. progressiste. DOOM
progresíst (pro-gre-) adj. m., s. m., pl. progresíști; adj. f., s. f. progresístă, pl. progresíste
progresista
PROGRESÍST, -Ă, progresiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Partizan al progresului pe plan politic, social, economic etc. 2. Adj. Care ține de progres ori de progresiști (1), privitor la progres sau la progresiști; care promovează, susține progresul; progresiv (2). – Din fr. progressiste. DOOM
progresíst (pro-gre-) adj. m., s. m., pl. progresíști; adj. f., s. f. progresístă, pl. progresíste
progresiste
PROGRESÍST, -Ă, progresiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Partizan al progresului pe plan politic, social, economic etc. 2. Adj. Care ține de progres ori de progresiști (1), privitor la progres sau la progresiști; care promovează, susține progresul; progresiv (2). – Din fr. progressiste. DOOM
progresíst (pro-gre-) adj. m., s. m., pl. progresíști; adj. f., s. f. progresístă, pl. progresíste
progresiste
PROGRESÍST, -Ă, progresiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Partizan al progresului pe plan politic, social, economic etc. 2. Adj. Care ține de progres ori de progresiști (1), privitor la progres sau la progresiști; care promovează, susține progresul; progresiv (2). – Din fr. progressiste. DOOM
progresíst (pro-gre-) adj. m., s. m., pl. progresíști; adj. f., s. f. progresístă, pl. progresíste
progresistei
PROGRESÍST, -Ă, progresiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Partizan al progresului pe plan politic, social, economic etc. 2. Adj. Care ține de progres ori de progresiști (1), privitor la progres sau la progresiști; care promovează, susține progresul; progresiv (2). – Din fr. progressiste. DOOM
progresíst (pro-gre-) adj. m., s. m., pl. progresíști; adj. f., s. f. progresístă, pl. progresíste
progresistei
PROGRESÍST, -Ă, progresiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Partizan al progresului pe plan politic, social, economic etc. 2. Adj. Care ține de progres ori de progresiști (1), privitor la progres sau la progresiști; care promovează, susține progresul; progresiv (2). – Din fr. progressiste. DOOM
progresíst (pro-gre-) adj. m., s. m., pl. progresíști; adj. f., s. f. progresístă, pl. progresíste
progresistele
PROGRESÍST, -Ă, progresiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Partizan al progresului pe plan politic, social, economic etc. 2. Adj. Care ține de progres ori de progresiști (1), privitor la progres sau la progresiști; care promovează, susține progresul; progresiv (2). – Din fr. progressiste. DOOM
progresíst (pro-gre-) adj. m., s. m., pl. progresíști; adj. f., s. f. progresístă, pl. progresíste
progresistele
PROGRESÍST, -Ă, progresiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Partizan al progresului pe plan politic, social, economic etc. 2. Adj. Care ține de progres ori de progresiști (1), privitor la progres sau la progresiști; care promovează, susține progresul; progresiv (2). – Din fr. progressiste. DOOM
progresíst (pro-gre-) adj. m., s. m., pl. progresíști; adj. f., s. f. progresístă, pl. progresíste
progresistelor
PROGRESÍST, -Ă, progresiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Partizan al progresului pe plan politic, social, economic etc. 2. Adj. Care ține de progres ori de progresiști (1), privitor la progres sau la progresiști; care promovează, susține progresul; progresiv (2). – Din fr. progressiste. DOOM
progresíst (pro-gre-) adj. m., s. m., pl. progresíști; adj. f., s. f. progresístă, pl. progresíste
progresistelor
PROGRESÍST, -Ă, progresiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Partizan al progresului pe plan politic, social, economic etc. 2. Adj. Care ține de progres ori de progresiști (1), privitor la progres sau la progresiști; care promovează, susține progresul; progresiv (2). – Din fr. progressiste. DOOM
progresíst (pro-gre-) adj. m., s. m., pl. progresíști; adj. f., s. f. progresístă, pl. progresíste
progresistul
PROGRESÍST, -Ă, progresiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Partizan al progresului pe plan politic, social, economic etc. 2. Adj. Care ține de progres ori de progresiști (1), privitor la progres sau la progresiști; care promovează, susține progresul; progresiv (2). – Din fr. progressiste. DOOM
progresíst (pro-gre-) adj. m., s. m., pl. progresíști; adj. f., s. f. progresístă, pl. progresíste
progresistul
PROGRESÍST, -Ă, progresiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Partizan al progresului pe plan politic, social, economic etc. 2. Adj. Care ține de progres ori de progresiști (1), privitor la progres sau la progresiști; care promovează, susține progresul; progresiv (2). – Din fr. progressiste. DOOM
progresíst (pro-gre-) adj. m., s. m., pl. progresíști; adj. f., s. f. progresístă, pl. progresíste
progresistului
PROGRESÍST, -Ă, progresiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Partizan al progresului pe plan politic, social, economic etc. 2. Adj. Care ține de progres ori de progresiști (1), privitor la progres sau la progresiști; care promovează, susține progresul; progresiv (2). – Din fr. progressiste. DOOM
progresíst (pro-gre-) adj. m., s. m., pl. progresíști; adj. f., s. f. progresístă, pl. progresíste
progresistului
PROGRESÍST, -Ă, progresiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Partizan al progresului pe plan politic, social, economic etc. 2. Adj. Care ține de progres ori de progresiști (1), privitor la progres sau la progresiști; care promovează, susține progresul; progresiv (2). – Din fr. progressiste. DOOM
progresíst (pro-gre-) adj. m., s. m., pl. progresíști; adj. f., s. f. progresístă, pl. progresíste
progresiune
PROGRESIÚNE s.f. v. progresie.
progresiv
PROGRESÍV, -Ă, progresivi, -e, adj. 1. Care înaintează, progresează, se dezvoltă continuu. ◊ Impozit progresiv = impozit care crește procentual, pe măsura măririi sumei impozabile. (Fon.) Asimilare (sau asimilație) progresivă = asimilație în care sunetul modificat se află situat după cel care exercită influența modificatoare. 2. (Înv.) Progresist. – Din fr. progressif. DOOM
progresív (pro-gre-) adj. m., pl. progresívi; f. progresívă, pl. progresíve
progresiva
PROGRESÍV, -Ă, progresivi, -e, adj. 1. Care înaintează, progresează, se dezvoltă continuu. ◊ Impozit progresiv = impozit care crește procentual, pe măsura măririi sumei impozabile. (Fon.) Asimilare (sau asimilație) progresivă = asimilație în care sunetul modificat se află situat după cel care exercită influența modificatoare. 2. (Înv.) Progresist. – Din fr. progressif. DOOM
progresív (pro-gre-) adj. m., pl. progresívi; f. progresívă, pl. progresíve
progresive
PROGRESÍV, -Ă, progresivi, -e, adj. 1. Care înaintează, progresează, se dezvoltă continuu. ◊ Impozit progresiv = impozit care crește procentual, pe măsura măririi sumei impozabile. (Fon.) Asimilare (sau asimilație) progresivă = asimilație în care sunetul modificat se află situat după cel care exercită influența modificatoare. 2. (Înv.) Progresist. – Din fr. progressif. DOOM
progresív (pro-gre-) adj. m., pl. progresívi; f. progresívă, pl. progresíve
progresivei
PROGRESÍV, -Ă, progresivi, -e, adj. 1. Care înaintează, progresează, se dezvoltă continuu. ◊ Impozit progresiv = impozit care crește procentual, pe măsura măririi sumei impozabile. (Fon.) Asimilare (sau asimilație) progresivă = asimilație în care sunetul modificat se află situat după cel care exercită influența modificatoare. 2. (Înv.) Progresist. – Din fr. progressif. DOOM
progresív (pro-gre-) adj. m., pl. progresívi; f. progresívă, pl. progresíve
progresivele
PROGRESÍV, -Ă, progresivi, -e, adj. 1. Care înaintează, progresează, se dezvoltă continuu. ◊ Impozit progresiv = impozit care crește procentual, pe măsura măririi sumei impozabile. (Fon.) Asimilare (sau asimilație) progresivă = asimilație în care sunetul modificat se află situat după cel care exercită influența modificatoare. 2. (Înv.) Progresist. – Din fr. progressif. DOOM
progresív (pro-gre-) adj. m., pl. progresívi; f. progresívă, pl. progresíve
progresivelor
PROGRESÍV, -Ă, progresivi, -e, adj. 1. Care înaintează, progresează, se dezvoltă continuu. ◊ Impozit progresiv = impozit care crește procentual, pe măsura măririi sumei impozabile. (Fon.) Asimilare (sau asimilație) progresivă = asimilație în care sunetul modificat se află situat după cel care exercită influența modificatoare. 2. (Înv.) Progresist. – Din fr. progressif. DOOM
progresív (pro-gre-) adj. m., pl. progresívi; f. progresívă, pl. progresíve
progresivi
PROGRESÍV, -Ă, progresivi, -e, adj. 1. Care înaintează, progresează, se dezvoltă continuu. ◊ Impozit progresiv = impozit care crește procentual, pe măsura măririi sumei impozabile. (Fon.) Asimilare (sau asimilație) progresivă = asimilație în care sunetul modificat se află situat după cel care exercită influența modificatoare. 2. (Înv.) Progresist. – Din fr. progressif. DOOM
progresív (pro-gre-) adj. m., pl. progresívi; f. progresívă, pl. progresíve
progresivii
PROGRESÍV, -Ă, progresivi, -e, adj. 1. Care înaintează, progresează, se dezvoltă continuu. ◊ Impozit progresiv = impozit care crește procentual, pe măsura măririi sumei impozabile. (Fon.) Asimilare (sau asimilație) progresivă = asimilație în care sunetul modificat se află situat după cel care exercită influența modificatoare. 2. (Înv.) Progresist. – Din fr. progressif. DOOM
progresív (pro-gre-) adj. m., pl. progresívi; f. progresívă, pl. progresíve
progresivilor
PROGRESÍV, -Ă, progresivi, -e, adj. 1. Care înaintează, progresează, se dezvoltă continuu. ◊ Impozit progresiv = impozit care crește procentual, pe măsura măririi sumei impozabile. (Fon.) Asimilare (sau asimilație) progresivă = asimilație în care sunetul modificat se află situat după cel care exercită influența modificatoare. 2. (Înv.) Progresist. – Din fr. progressif. DOOM
progresív (pro-gre-) adj. m., pl. progresívi; f. progresívă, pl. progresíve
progresivitate
PROGRESIVITÁTE s. f. (Rar) Calitatea de a fi progresiv (1). – Din fr. progressivité. DOOM
progresivitáte (pro-gre-) s. f., g.-d. art. progresivitắții
progresivitatea
PROGRESIVITÁTE s. f. (Rar) Calitatea de a fi progresiv (1). – Din fr. progressivité. DOOM
progresivitáte (pro-gre-) s. f., g.-d. art. progresivitắții
progresivități
PROGRESIVITÁTE s. f. (Rar) Calitatea de a fi progresiv (1). – Din fr. progressivité. DOOM
progresivitáte (pro-gre-) s. f., g.-d. art. progresivitắții
progresivității
PROGRESIVITÁTE s. f. (Rar) Calitatea de a fi progresiv (1). – Din fr. progressivité. DOOM
progresivitáte (pro-gre-) s. f., g.-d. art. progresivitắții
progresivul
PROGRESÍV, -Ă, progresivi, -e, adj. 1. Care înaintează, progresează, se dezvoltă continuu. ◊ Impozit progresiv = impozit care crește procentual, pe măsura măririi sumei impozabile. (Fon.) Asimilare (sau asimilație) progresivă = asimilație în care sunetul modificat se află situat după cel care exercită influența modificatoare. 2. (Înv.) Progresist. – Din fr. progressif. DOOM
progresív (pro-gre-) adj. m., pl. progresívi; f. progresívă, pl. progresíve
progresivului
PROGRESÍV, -Ă, progresivi, -e, adj. 1. Care înaintează, progresează, se dezvoltă continuu. ◊ Impozit progresiv = impozit care crește procentual, pe măsura măririi sumei impozabile. (Fon.) Asimilare (sau asimilație) progresivă = asimilație în care sunetul modificat se află situat după cel care exercită influența modificatoare. 2. (Înv.) Progresist. – Din fr. progressif. DOOM
progresív (pro-gre-) adj. m., pl. progresívi; f. progresívă, pl. progresíve
progresiști
PROGRESÍST, -Ă, progresiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Partizan al progresului pe plan politic, social, economic etc. 2. Adj. Care ține de progres ori de progresiști (1), privitor la progres sau la progresiști; care promovează, susține progresul; progresiv (2). – Din fr. progressiste. DOOM
progresíst (pro-gre-) adj. m., s. m., pl. progresíști; adj. f., s. f. progresístă, pl. progresíste
progresiști
PROGRESÍST, -Ă, progresiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Partizan al progresului pe plan politic, social, economic etc. 2. Adj. Care ține de progres ori de progresiști (1), privitor la progres sau la progresiști; care promovează, susține progresul; progresiv (2). – Din fr. progressiste. DOOM
progresíst (pro-gre-) adj. m., s. m., pl. progresíști; adj. f., s. f. progresístă, pl. progresíste
progresiștii
PROGRESÍST, -Ă, progresiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Partizan al progresului pe plan politic, social, economic etc. 2. Adj. Care ține de progres ori de progresiști (1), privitor la progres sau la progresiști; care promovează, susține progresul; progresiv (2). – Din fr. progressiste. DOOM
progresíst (pro-gre-) adj. m., s. m., pl. progresíști; adj. f., s. f. progresístă, pl. progresíste
progresiștii
PROGRESÍST, -Ă, progresiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Partizan al progresului pe plan politic, social, economic etc. 2. Adj. Care ține de progres ori de progresiști (1), privitor la progres sau la progresiști; care promovează, susține progresul; progresiv (2). – Din fr. progressiste. DOOM
progresíst (pro-gre-) adj. m., s. m., pl. progresíști; adj. f., s. f. progresístă, pl. progresíste
progresiștilor
PROGRESÍST, -Ă, progresiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Partizan al progresului pe plan politic, social, economic etc. 2. Adj. Care ține de progres ori de progresiști (1), privitor la progres sau la progresiști; care promovează, susține progresul; progresiv (2). – Din fr. progressiste. DOOM
progresíst (pro-gre-) adj. m., s. m., pl. progresíști; adj. f., s. f. progresístă, pl. progresíste
progresiștilor
PROGRESÍST, -Ă, progresiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Partizan al progresului pe plan politic, social, economic etc. 2. Adj. Care ține de progres ori de progresiști (1), privitor la progres sau la progresiști; care promovează, susține progresul; progresiv (2). – Din fr. progressiste. DOOM
progresíst (pro-gre-) adj. m., s. m., pl. progresíști; adj. f., s. f. progresístă, pl. progresíste
progresul
PROGRÉS, (2) progrese, s. n. 1. Dezvoltare, în linie ascendentă; mers înainte, evoluție. 2. Dezvoltare, schimbare în bine datorită căreia se ajunge la un rezultat scontat ori se atinge un anumit scop. – Din fr. progrès, lat. progressus. DOOM
progrés (pro-gres) s. n., (rezultate) pl. progrése
progresului
PROGRÉS, (2) progrese, s. n. 1. Dezvoltare, în linie ascendentă; mers înainte, evoluție. 2. Dezvoltare, schimbare în bine datorită căreia se ajunge la un rezultat scontat ori se atinge un anumit scop. – Din fr. progrès, lat. progressus. DOOM
progrés (pro-gres) s. n., (rezultate) pl. progrése
progresând
PROGRESÁ, progresez, vb. I. Intranz. 1. A trece la etape, stări, niveluri calitativ superioare în diferite domenii ale vieții sociale (economic, cultural, moral etc.); a face progrese, a înainta, a propăși; a avansa; a se dezvolta. 2. (Despre boli) A evolua; a se agrava; a se intensifica. – Din fr. progresser. DOOM
progresá (a ~) (pro-gre-) vb., ind. prez. 3 progreseáză
progresînd
PROGRESÁ, progresez, vb. I. Intranz. 1. A trece la etape, stări, niveluri calitativ superioare în diferite domenii ale vieții sociale (economic, cultural, moral etc.); a face progrese, a înainta, a propăși; a avansa; a se dezvolta. 2. (Despre boli) A evolua; a se agrava; a se intensifica. – Din fr. progresser. DOOM
progresá (a ~) (pro-gre-) vb., ind. prez. 3 progreseáză
prohab
PROHÁB, prohaburi, s. n. (Pop.) Șlițul, deschizătura din față a pantalonilor (bărbătești). – Et. nec. DOOM
proháb s. n., pl. proháburi
prohabul
PROHÁB, prohaburi, s. n. (Pop.) Șlițul, deschizătura din față a pantalonilor (bărbătești). – Et. nec. DOOM
proháb s. n., pl. proháburi
prohabului
PROHÁB, prohaburi, s. n. (Pop.) Șlițul, deschizătura din față a pantalonilor (bărbătești). – Et. nec. DOOM
proháb s. n., pl. proháburi
prohaburi
PROHÁB, prohaburi, s. n. (Pop.) Șlițul, deschizătura din față a pantalonilor (bărbătești). – Et. nec. DOOM
proháb s. n., pl. proháburi
prohaburile
PROHÁB, prohaburi, s. n. (Pop.) Șlițul, deschizătura din față a pantalonilor (bărbătești). – Et. nec. DOOM
proháb s. n., pl. proháburi
prohaburilor
PROHÁB, prohaburi, s. n. (Pop.) Șlițul, deschizătura din față a pantalonilor (bărbătești). – Et. nec. DOOM
proháb s. n., pl. proháburi
prohap
PROHÁP s. n. v. prohab.
prohibea
PROHIBÍ, prohibesc, vb. IV. Tranz. A interzice. ♦ Spec. A opri producerea, vânzarea, exportul sau importul unor mărfuri printr-o lege sau printr-o măsură de ordin administrativ. – Din fr. prohiber, lat. prohibere. DOOM
prohibí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. prohibéște, imperf. 3 sg. prohibeá; conj. prez. 3 să prohibeáscă
prohibeai
PROHIBÍ, prohibesc, vb. IV. Tranz. A interzice. ♦ Spec. A opri producerea, vânzarea, exportul sau importul unor mărfuri printr-o lege sau printr-o măsură de ordin administrativ. – Din fr. prohiber, lat. prohibere. DOOM
prohibí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. prohibéște, imperf. 3 sg. prohibeá; conj. prez. 3 să prohibeáscă
prohibeam
PROHIBÍ, prohibesc, vb. IV. Tranz. A interzice. ♦ Spec. A opri producerea, vânzarea, exportul sau importul unor mărfuri printr-o lege sau printr-o măsură de ordin administrativ. – Din fr. prohiber, lat. prohibere. DOOM
prohibí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. prohibéște, imperf. 3 sg. prohibeá; conj. prez. 3 să prohibeáscă
prohibească
PROHIBÍ, prohibesc, vb. IV. Tranz. A interzice. ♦ Spec. A opri producerea, vânzarea, exportul sau importul unor mărfuri printr-o lege sau printr-o măsură de ordin administrativ. – Din fr. prohiber, lat. prohibere. DOOM
prohibí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. prohibéște, imperf. 3 sg. prohibeá; conj. prez. 3 să prohibeáscă
prohibeau
PROHIBÍ, prohibesc, vb. IV. Tranz. A interzice. ♦ Spec. A opri producerea, vânzarea, exportul sau importul unor mărfuri printr-o lege sau printr-o măsură de ordin administrativ. – Din fr. prohiber, lat. prohibere. DOOM
prohibí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. prohibéște, imperf. 3 sg. prohibeá; conj. prez. 3 să prohibeáscă
prohibeați
PROHIBÍ, prohibesc, vb. IV. Tranz. A interzice. ♦ Spec. A opri producerea, vânzarea, exportul sau importul unor mărfuri printr-o lege sau printr-o măsură de ordin administrativ. – Din fr. prohiber, lat. prohibere. DOOM
prohibí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. prohibéște, imperf. 3 sg. prohibeá; conj. prez. 3 să prohibeáscă
prohibesc
PROHIBÍ, prohibesc, vb. IV. Tranz. A interzice. ♦ Spec. A opri producerea, vânzarea, exportul sau importul unor mărfuri printr-o lege sau printr-o măsură de ordin administrativ. – Din fr. prohiber, lat. prohibere. DOOM
prohibí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. prohibéște, imperf. 3 sg. prohibeá; conj. prez. 3 să prohibeáscă
prohibește
PROHIBÍ, prohibesc, vb. IV. Tranz. A interzice. ♦ Spec. A opri producerea, vânzarea, exportul sau importul unor mărfuri printr-o lege sau printr-o măsură de ordin administrativ. – Din fr. prohiber, lat. prohibere. DOOM
prohibí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. prohibéște, imperf. 3 sg. prohibeá; conj. prez. 3 să prohibeáscă
prohibești
PROHIBÍ, prohibesc, vb. IV. Tranz. A interzice. ♦ Spec. A opri producerea, vânzarea, exportul sau importul unor mărfuri printr-o lege sau printr-o măsură de ordin administrativ. – Din fr. prohiber, lat. prohibere. DOOM
prohibí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. prohibéște, imperf. 3 sg. prohibeá; conj. prez. 3 să prohibeáscă
prohibi
PROHIBÍ, prohibesc, vb. IV. Tranz. A interzice. ♦ Spec. A opri producerea, vânzarea, exportul sau importul unor mărfuri printr-o lege sau printr-o măsură de ordin administrativ. – Din fr. prohiber, lat. prohibere. DOOM
prohibí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. prohibéște, imperf. 3 sg. prohibeá; conj. prez. 3 să prohibeáscă
prohibii
PROHIBÍ, prohibesc, vb. IV. Tranz. A interzice. ♦ Spec. A opri producerea, vânzarea, exportul sau importul unor mărfuri printr-o lege sau printr-o măsură de ordin administrativ. – Din fr. prohiber, lat. prohibere. DOOM
prohibí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. prohibéște, imperf. 3 sg. prohibeá; conj. prez. 3 să prohibeáscă
prohibim
PROHIBÍ, prohibesc, vb. IV. Tranz. A interzice. ♦ Spec. A opri producerea, vânzarea, exportul sau importul unor mărfuri printr-o lege sau printr-o măsură de ordin administrativ. – Din fr. prohiber, lat. prohibere. DOOM
prohibí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. prohibéște, imperf. 3 sg. prohibeá; conj. prez. 3 să prohibeáscă
prohibind
PROHIBÍ, prohibesc, vb. IV. Tranz. A interzice. ♦ Spec. A opri producerea, vânzarea, exportul sau importul unor mărfuri printr-o lege sau printr-o măsură de ordin administrativ. – Din fr. prohiber, lat. prohibere. DOOM
prohibí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. prohibéște, imperf. 3 sg. prohibeá; conj. prez. 3 să prohibeáscă
prohibire
PROHIBÍ, prohibesc, vb. IV. Tranz. A interzice. ♦ Spec. A opri producerea, vânzarea, exportul sau importul unor mărfuri printr-o lege sau printr-o măsură de ordin administrativ. – Din fr. prohiber, lat. prohibere. DOOM
prohibí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. prohibéște, imperf. 3 sg. prohibeá; conj. prez. 3 să prohibeáscă
prohibire
PROHIBÍRE, prohibiri, s. f. Acțiunea de a prohibi și rezultatul ei. – V. prohibi. DOOM
prohibíre s. f., g.-d. art. prohibírii; pl. prohibíri
prohibirea
PROHIBÍRE, prohibiri, s. f. Acțiunea de a prohibi și rezultatul ei. – V. prohibi. DOOM
prohibíre s. f., g.-d. art. prohibírii; pl. prohibíri
prohibiri
PROHIBÍRE, prohibiri, s. f. Acțiunea de a prohibi și rezultatul ei. – V. prohibi. DOOM
prohibíre s. f., g.-d. art. prohibírii; pl. prohibíri
prohibirii
PROHIBÍRE, prohibiri, s. f. Acțiunea de a prohibi și rezultatul ei. – V. prohibi. DOOM
prohibíre s. f., g.-d. art. prohibírii; pl. prohibíri
prohibirile
PROHIBÍRE, prohibiri, s. f. Acțiunea de a prohibi și rezultatul ei. – V. prohibi. DOOM
prohibíre s. f., g.-d. art. prohibírii; pl. prohibíri
prohibirilor
PROHIBÍRE, prohibiri, s. f. Acțiunea de a prohibi și rezultatul ei. – V. prohibi. DOOM
prohibíre s. f., g.-d. art. prohibírii; pl. prohibíri
prohibiră
PROHIBÍ, prohibesc, vb. IV. Tranz. A interzice. ♦ Spec. A opri producerea, vânzarea, exportul sau importul unor mărfuri printr-o lege sau printr-o măsură de ordin administrativ. – Din fr. prohiber, lat. prohibere. DOOM
prohibí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. prohibéște, imperf. 3 sg. prohibeá; conj. prez. 3 să prohibeáscă
prohibirăm
PROHIBÍ, prohibesc, vb. IV. Tranz. A interzice. ♦ Spec. A opri producerea, vânzarea, exportul sau importul unor mărfuri printr-o lege sau printr-o măsură de ordin administrativ. – Din fr. prohiber, lat. prohibere. DOOM
prohibí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. prohibéște, imperf. 3 sg. prohibeá; conj. prez. 3 să prohibeáscă
prohibirăți
PROHIBÍ, prohibesc, vb. IV. Tranz. A interzice. ♦ Spec. A opri producerea, vânzarea, exportul sau importul unor mărfuri printr-o lege sau printr-o măsură de ordin administrativ. – Din fr. prohiber, lat. prohibere. DOOM
prohibí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. prohibéște, imperf. 3 sg. prohibeá; conj. prez. 3 să prohibeáscă
prohibise
PROHIBÍ, prohibesc, vb. IV. Tranz. A interzice. ♦ Spec. A opri producerea, vânzarea, exportul sau importul unor mărfuri printr-o lege sau printr-o măsură de ordin administrativ. – Din fr. prohiber, lat. prohibere. DOOM
prohibí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. prohibéște, imperf. 3 sg. prohibeá; conj. prez. 3 să prohibeáscă
prohibisem
PROHIBÍ, prohibesc, vb. IV. Tranz. A interzice. ♦ Spec. A opri producerea, vânzarea, exportul sau importul unor mărfuri printr-o lege sau printr-o măsură de ordin administrativ. – Din fr. prohiber, lat. prohibere. DOOM
prohibí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. prohibéște, imperf. 3 sg. prohibeá; conj. prez. 3 să prohibeáscă
prohibiseră
PROHIBÍ, prohibesc, vb. IV. Tranz. A interzice. ♦ Spec. A opri producerea, vânzarea, exportul sau importul unor mărfuri printr-o lege sau printr-o măsură de ordin administrativ. – Din fr. prohiber, lat. prohibere. DOOM
prohibí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. prohibéște, imperf. 3 sg. prohibeá; conj. prez. 3 să prohibeáscă
prohibiserăm
PROHIBÍ, prohibesc, vb. IV. Tranz. A interzice. ♦ Spec. A opri producerea, vânzarea, exportul sau importul unor mărfuri printr-o lege sau printr-o măsură de ordin administrativ. – Din fr. prohiber, lat. prohibere. DOOM
prohibí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. prohibéște, imperf. 3 sg. prohibeá; conj. prez. 3 să prohibeáscă
prohibiserăți
PROHIBÍ, prohibesc, vb. IV. Tranz. A interzice. ♦ Spec. A opri producerea, vânzarea, exportul sau importul unor mărfuri printr-o lege sau printr-o măsură de ordin administrativ. – Din fr. prohiber, lat. prohibere. DOOM
prohibí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. prohibéște, imperf. 3 sg. prohibeá; conj. prez. 3 să prohibeáscă
prohibiseși
PROHIBÍ, prohibesc, vb. IV. Tranz. A interzice. ♦ Spec. A opri producerea, vânzarea, exportul sau importul unor mărfuri printr-o lege sau printr-o măsură de ordin administrativ. – Din fr. prohiber, lat. prohibere. DOOM
prohibí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. prohibéște, imperf. 3 sg. prohibeá; conj. prez. 3 să prohibeáscă
prohibiseți
PROHIBÍ, prohibesc, vb. IV. Tranz. A interzice. ♦ Spec. A opri producerea, vânzarea, exportul sau importul unor mărfuri printr-o lege sau printr-o măsură de ordin administrativ. – Din fr. prohiber, lat. prohibere. DOOM
prohibí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. prohibéște, imperf. 3 sg. prohibeá; conj. prez. 3 să prohibeáscă
prohibit
PROHIBÍ, prohibesc, vb. IV. Tranz. A interzice. ♦ Spec. A opri producerea, vânzarea, exportul sau importul unor mărfuri printr-o lege sau printr-o măsură de ordin administrativ. – Din fr. prohiber, lat. prohibere. DOOM
prohibí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. prohibéște, imperf. 3 sg. prohibeá; conj. prez. 3 să prohibeáscă
prohibit
PROHIBÍT, -Ă, prohibiți, -te, adj. (Despre mărfuri) A căror producere, vânzare, export sau import sunt interzise. – V. prohibi.
prohibita
PROHIBÍT, -Ă, prohibiți, -te, adj. (Despre mărfuri) A căror producere, vânzare, export sau import sunt interzise. – V. prohibi.
prohibite
PROHIBÍT, -Ă, prohibiți, -te, adj. (Despre mărfuri) A căror producere, vânzare, export sau import sunt interzise. – V. prohibi.
prohibitei
PROHIBÍT, -Ă, prohibiți, -te, adj. (Despre mărfuri) A căror producere, vânzare, export sau import sunt interzise. – V. prohibi.
prohibitele
PROHIBÍT, -Ă, prohibiți, -te, adj. (Despre mărfuri) A căror producere, vânzare, export sau import sunt interzise. – V. prohibi.
prohibitelor
PROHIBÍT, -Ă, prohibiți, -te, adj. (Despre mărfuri) A căror producere, vânzare, export sau import sunt interzise. – V. prohibi.
prohibitiv
PROHIBITÍV, -Ă, prohibitivi, -e, adj. Care interzice, care oprește ceva în mod legal; care introduce prohibiția. ◊ Tarif prohibitiv = taxe vamale mari, fixate pentru a face imposibilă pătrunderea și concurența produselor străine pe piața internă. – Din fr. prohibitif. DOOM
prohibitív adj. m., pl. prohibitívi; f. prohibitívă, pl. prohibitíve
prohibitiva
PROHIBITÍV, -Ă, prohibitivi, -e, adj. Care interzice, care oprește ceva în mod legal; care introduce prohibiția. ◊ Tarif prohibitiv = taxe vamale mari, fixate pentru a face imposibilă pătrunderea și concurența produselor străine pe piața internă. – Din fr. prohibitif. DOOM
prohibitív adj. m., pl. prohibitívi; f. prohibitívă, pl. prohibitíve
prohibitive
PROHIBITÍV, -Ă, prohibitivi, -e, adj. Care interzice, care oprește ceva în mod legal; care introduce prohibiția. ◊ Tarif prohibitiv = taxe vamale mari, fixate pentru a face imposibilă pătrunderea și concurența produselor străine pe piața internă. – Din fr. prohibitif. DOOM
prohibitív adj. m., pl. prohibitívi; f. prohibitívă, pl. prohibitíve
prohibitivei
PROHIBITÍV, -Ă, prohibitivi, -e, adj. Care interzice, care oprește ceva în mod legal; care introduce prohibiția. ◊ Tarif prohibitiv = taxe vamale mari, fixate pentru a face imposibilă pătrunderea și concurența produselor străine pe piața internă. – Din fr. prohibitif. DOOM
prohibitív adj. m., pl. prohibitívi; f. prohibitívă, pl. prohibitíve
prohibitivele
PROHIBITÍV, -Ă, prohibitivi, -e, adj. Care interzice, care oprește ceva în mod legal; care introduce prohibiția. ◊ Tarif prohibitiv = taxe vamale mari, fixate pentru a face imposibilă pătrunderea și concurența produselor străine pe piața internă. – Din fr. prohibitif. DOOM
prohibitív adj. m., pl. prohibitívi; f. prohibitívă, pl. prohibitíve
prohibitivelor
PROHIBITÍV, -Ă, prohibitivi, -e, adj. Care interzice, care oprește ceva în mod legal; care introduce prohibiția. ◊ Tarif prohibitiv = taxe vamale mari, fixate pentru a face imposibilă pătrunderea și concurența produselor străine pe piața internă. – Din fr. prohibitif. DOOM
prohibitív adj. m., pl. prohibitívi; f. prohibitívă, pl. prohibitíve
prohibitivi
PROHIBITÍV, -Ă, prohibitivi, -e, adj. Care interzice, care oprește ceva în mod legal; care introduce prohibiția. ◊ Tarif prohibitiv = taxe vamale mari, fixate pentru a face imposibilă pătrunderea și concurența produselor străine pe piața internă. – Din fr. prohibitif. DOOM
prohibitív adj. m., pl. prohibitívi; f. prohibitívă, pl. prohibitíve
prohibitivii
PROHIBITÍV, -Ă, prohibitivi, -e, adj. Care interzice, care oprește ceva în mod legal; care introduce prohibiția. ◊ Tarif prohibitiv = taxe vamale mari, fixate pentru a face imposibilă pătrunderea și concurența produselor străine pe piața internă. – Din fr. prohibitif. DOOM
prohibitív adj. m., pl. prohibitívi; f. prohibitívă, pl. prohibitíve
prohibitivilor
PROHIBITÍV, -Ă, prohibitivi, -e, adj. Care interzice, care oprește ceva în mod legal; care introduce prohibiția. ◊ Tarif prohibitiv = taxe vamale mari, fixate pentru a face imposibilă pătrunderea și concurența produselor străine pe piața internă. – Din fr. prohibitif. DOOM
prohibitív adj. m., pl. prohibitívi; f. prohibitívă, pl. prohibitíve
prohibitivul
PROHIBITÍV, -Ă, prohibitivi, -e, adj. Care interzice, care oprește ceva în mod legal; care introduce prohibiția. ◊ Tarif prohibitiv = taxe vamale mari, fixate pentru a face imposibilă pătrunderea și concurența produselor străine pe piața internă. – Din fr. prohibitif. DOOM
prohibitív adj. m., pl. prohibitívi; f. prohibitívă, pl. prohibitíve
prohibitivului
PROHIBITÍV, -Ă, prohibitivi, -e, adj. Care interzice, care oprește ceva în mod legal; care introduce prohibiția. ◊ Tarif prohibitiv = taxe vamale mari, fixate pentru a face imposibilă pătrunderea și concurența produselor străine pe piața internă. – Din fr. prohibitif. DOOM
prohibitív adj. m., pl. prohibitívi; f. prohibitívă, pl. prohibitíve
prohibitoria
PROHIBITÓRIU, -IE, prohibitorii, adj. Prohibitiv. – Din fr. prohibitoire, lat. prohibitorius. DOOM
prohibitóriu [riu pron. riu] adj. m., f. prohibitórie (-ri-e); pl. m. și f. prohibitórii
prohibitorie
PROHIBITÓRIU, -IE, prohibitorii, adj. Prohibitiv. – Din fr. prohibitoire, lat. prohibitorius. DOOM
prohibitóriu [riu pron. riu] adj. m., f. prohibitórie (-ri-e); pl. m. și f. prohibitórii
prohibitoriei
PROHIBITÓRIU, -IE, prohibitorii, adj. Prohibitiv. – Din fr. prohibitoire, lat. prohibitorius. DOOM
prohibitóriu [riu pron. riu] adj. m., f. prohibitórie (-ri-e); pl. m. și f. prohibitórii
prohibitorii
PROHIBITÓRIU, -IE, prohibitorii, adj. Prohibitiv. – Din fr. prohibitoire, lat. prohibitorius. DOOM
prohibitóriu [riu pron. riu] adj. m., f. prohibitórie (-ri-e); pl. m. și f. prohibitórii
prohibitoriii
PROHIBITÓRIU, -IE, prohibitorii, adj. Prohibitiv. – Din fr. prohibitoire, lat. prohibitorius. DOOM
prohibitóriu [riu pron. riu] adj. m., f. prohibitórie (-ri-e); pl. m. și f. prohibitórii
prohibitoriile
PROHIBITÓRIU, -IE, prohibitorii, adj. Prohibitiv. – Din fr. prohibitoire, lat. prohibitorius. DOOM
prohibitóriu [riu pron. riu] adj. m., f. prohibitórie (-ri-e); pl. m. și f. prohibitórii
prohibitoriilor
PROHIBITÓRIU, -IE, prohibitorii, adj. Prohibitiv. – Din fr. prohibitoire, lat. prohibitorius. DOOM
prohibitóriu [riu pron. riu] adj. m., f. prohibitórie (-ri-e); pl. m. și f. prohibitórii
prohibitoriu
PROHIBITÓRIU, -IE, prohibitorii, adj. Prohibitiv. – Din fr. prohibitoire, lat. prohibitorius. DOOM
prohibitóriu [riu pron. riu] adj. m., f. prohibitórie (-ri-e); pl. m. și f. prohibitórii
prohibitoriul
PROHIBITÓRIU, -IE, prohibitorii, adj. Prohibitiv. – Din fr. prohibitoire, lat. prohibitorius. DOOM
prohibitóriu [riu pron. riu] adj. m., f. prohibitórie (-ri-e); pl. m. și f. prohibitórii
prohibitoriului
PROHIBITÓRIU, -IE, prohibitorii, adj. Prohibitiv. – Din fr. prohibitoire, lat. prohibitorius. DOOM
prohibitóriu [riu pron. riu] adj. m., f. prohibitórie (-ri-e); pl. m. și f. prohibitórii
prohibitul
PROHIBÍT, -Ă, prohibiți, -te, adj. (Despre mărfuri) A căror producere, vânzare, export sau import sunt interzise. – V. prohibi.
prohibitului
PROHIBÍT, -Ă, prohibiți, -te, adj. (Despre mărfuri) A căror producere, vânzare, export sau import sunt interzise. – V. prohibi.
prohibiși
PROHIBÍ, prohibesc, vb. IV. Tranz. A interzice. ♦ Spec. A opri producerea, vânzarea, exportul sau importul unor mărfuri printr-o lege sau printr-o măsură de ordin administrativ. – Din fr. prohiber, lat. prohibere. DOOM
prohibí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. prohibéște, imperf. 3 sg. prohibeá; conj. prez. 3 să prohibeáscă
prohibiți
PROHIBÍ, prohibesc, vb. IV. Tranz. A interzice. ♦ Spec. A opri producerea, vânzarea, exportul sau importul unor mărfuri printr-o lege sau printr-o măsură de ordin administrativ. – Din fr. prohiber, lat. prohibere. DOOM
prohibí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. prohibéște, imperf. 3 sg. prohibeá; conj. prez. 3 să prohibeáscă
prohibiți
PROHIBÍT, -Ă, prohibiți, -te, adj. (Despre mărfuri) A căror producere, vânzare, export sau import sunt interzise. – V. prohibi.
prohibiția
PROHIBÍȚIE, prohibiții, s. f. Măsură legislativă sau administrativă prin care se interzice producerea, vânzarea, exportul sau importul unor mărfuri. – Din fr. prohibition. DOOM
prohibíție (-ți-e) s. f., art. prohibíția (-ți-a), g.-d. art. prohibíției; pl. prohibíții, art. prohibíțiile (-ți-i-)
prohibiție
PROHIBÍȚIE, prohibiții, s. f. Măsură legislativă sau administrativă prin care se interzice producerea, vânzarea, exportul sau importul unor mărfuri. – Din fr. prohibition. DOOM
prohibíție (-ți-e) s. f., art. prohibíția (-ți-a), g.-d. art. prohibíției; pl. prohibíții, art. prohibíțiile (-ți-i-)
prohibiției
PROHIBÍȚIE, prohibiții, s. f. Măsură legislativă sau administrativă prin care se interzice producerea, vânzarea, exportul sau importul unor mărfuri. – Din fr. prohibition. DOOM
prohibíție (-ți-e) s. f., art. prohibíția (-ți-a), g.-d. art. prohibíției; pl. prohibíții, art. prohibíțiile (-ți-i-)
prohibiții
PROHIBÍT, -Ă, prohibiți, -te, adj. (Despre mărfuri) A căror producere, vânzare, export sau import sunt interzise. – V. prohibi.
prohibiții
PROHIBÍȚIE, prohibiții, s. f. Măsură legislativă sau administrativă prin care se interzice producerea, vânzarea, exportul sau importul unor mărfuri. – Din fr. prohibition. DOOM
prohibíție (-ți-e) s. f., art. prohibíția (-ți-a), g.-d. art. prohibíției; pl. prohibíții, art. prohibíțiile (-ți-i-)
prohibițiile
PROHIBÍȚIE, prohibiții, s. f. Măsură legislativă sau administrativă prin care se interzice producerea, vânzarea, exportul sau importul unor mărfuri. – Din fr. prohibition. DOOM
prohibíție (-ți-e) s. f., art. prohibíția (-ți-a), g.-d. art. prohibíției; pl. prohibíții, art. prohibíțiile (-ți-i-)
prohibițiilor
PROHIBÍȚIE, prohibiții, s. f. Măsură legislativă sau administrativă prin care se interzice producerea, vânzarea, exportul sau importul unor mărfuri. – Din fr. prohibition. DOOM
prohibíție (-ți-e) s. f., art. prohibíția (-ți-a), g.-d. art. prohibíției; pl. prohibíții, art. prohibíțiile (-ți-i-)
prohibiților
PROHIBÍT, -Ă, prohibiți, -te, adj. (Despre mărfuri) A căror producere, vânzare, export sau import sunt interzise. – V. prohibi.
prohibiționism
PROHIBIȚIONÍSM s. n. Curent social care susține prohibiția (alcoolului). [Pr.: -ți-o-] – Din fr. prohibitionnisme. DOOM
prohibiționísm (-ți-o-) s. n.
prohibiționismul
PROHIBIȚIONÍSM s. n. Curent social care susține prohibiția (alcoolului). [Pr.: -ți-o-] – Din fr. prohibitionnisme. DOOM
prohibiționísm (-ți-o-) s. n.
prohibiționismului
PROHIBIȚIONÍSM s. n. Curent social care susține prohibiția (alcoolului). [Pr.: -ți-o-] – Din fr. prohibitionnisme. DOOM
prohibiționísm (-ți-o-) s. n.
prohibiționist
PROHIBIȚIONÍST, -Ă, prohibiționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține prohibiționismului, privitor la prohibiționism. 2. S. m. și f. Susținător al prohibiționismului. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. prohibitionniste. DOOM
prohibiționíst (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. prohibiționíști; adj. f., s. f. prohibiționístă, pl. prohibiționíste
prohibiționist
PROHIBIȚIONÍST, -Ă, prohibiționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține prohibiționismului, privitor la prohibiționism. 2. S. m. și f. Susținător al prohibiționismului. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. prohibitionniste. DOOM
prohibiționíst (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. prohibiționíști; adj. f., s. f. prohibiționístă, pl. prohibiționíste
prohibiționista
PROHIBIȚIONÍST, -Ă, prohibiționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține prohibiționismului, privitor la prohibiționism. 2. S. m. și f. Susținător al prohibiționismului. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. prohibitionniste. DOOM
prohibiționíst (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. prohibiționíști; adj. f., s. f. prohibiționístă, pl. prohibiționíste
prohibiționista
PROHIBIȚIONÍST, -Ă, prohibiționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține prohibiționismului, privitor la prohibiționism. 2. S. m. și f. Susținător al prohibiționismului. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. prohibitionniste. DOOM
prohibiționíst (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. prohibiționíști; adj. f., s. f. prohibiționístă, pl. prohibiționíste
prohibiționiste
PROHIBIȚIONÍST, -Ă, prohibiționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține prohibiționismului, privitor la prohibiționism. 2. S. m. și f. Susținător al prohibiționismului. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. prohibitionniste. DOOM
prohibiționíst (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. prohibiționíști; adj. f., s. f. prohibiționístă, pl. prohibiționíste
prohibiționiste
PROHIBIȚIONÍST, -Ă, prohibiționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține prohibiționismului, privitor la prohibiționism. 2. S. m. și f. Susținător al prohibiționismului. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. prohibitionniste. DOOM
prohibiționíst (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. prohibiționíști; adj. f., s. f. prohibiționístă, pl. prohibiționíste
prohibiționistei
PROHIBIȚIONÍST, -Ă, prohibiționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține prohibiționismului, privitor la prohibiționism. 2. S. m. și f. Susținător al prohibiționismului. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. prohibitionniste. DOOM
prohibiționíst (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. prohibiționíști; adj. f., s. f. prohibiționístă, pl. prohibiționíste
prohibiționistei
PROHIBIȚIONÍST, -Ă, prohibiționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține prohibiționismului, privitor la prohibiționism. 2. S. m. și f. Susținător al prohibiționismului. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. prohibitionniste. DOOM
prohibiționíst (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. prohibiționíști; adj. f., s. f. prohibiționístă, pl. prohibiționíste
prohibiționistele
PROHIBIȚIONÍST, -Ă, prohibiționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține prohibiționismului, privitor la prohibiționism. 2. S. m. și f. Susținător al prohibiționismului. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. prohibitionniste. DOOM
prohibiționíst (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. prohibiționíști; adj. f., s. f. prohibiționístă, pl. prohibiționíste
prohibiționistele
PROHIBIȚIONÍST, -Ă, prohibiționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține prohibiționismului, privitor la prohibiționism. 2. S. m. și f. Susținător al prohibiționismului. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. prohibitionniste. DOOM
prohibiționíst (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. prohibiționíști; adj. f., s. f. prohibiționístă, pl. prohibiționíste
prohibiționistelor
PROHIBIȚIONÍST, -Ă, prohibiționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține prohibiționismului, privitor la prohibiționism. 2. S. m. și f. Susținător al prohibiționismului. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. prohibitionniste. DOOM
prohibiționíst (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. prohibiționíști; adj. f., s. f. prohibiționístă, pl. prohibiționíste
prohibiționistelor
PROHIBIȚIONÍST, -Ă, prohibiționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține prohibiționismului, privitor la prohibiționism. 2. S. m. și f. Susținător al prohibiționismului. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. prohibitionniste. DOOM
prohibiționíst (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. prohibiționíști; adj. f., s. f. prohibiționístă, pl. prohibiționíste
prohibiționistul
PROHIBIȚIONÍST, -Ă, prohibiționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține prohibiționismului, privitor la prohibiționism. 2. S. m. și f. Susținător al prohibiționismului. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. prohibitionniste. DOOM
prohibiționíst (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. prohibiționíști; adj. f., s. f. prohibiționístă, pl. prohibiționíste
prohibiționistul
PROHIBIȚIONÍST, -Ă, prohibiționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține prohibiționismului, privitor la prohibiționism. 2. S. m. și f. Susținător al prohibiționismului. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. prohibitionniste. DOOM
prohibiționíst (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. prohibiționíști; adj. f., s. f. prohibiționístă, pl. prohibiționíste
prohibiționistului
PROHIBIȚIONÍST, -Ă, prohibiționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține prohibiționismului, privitor la prohibiționism. 2. S. m. și f. Susținător al prohibiționismului. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. prohibitionniste. DOOM
prohibiționíst (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. prohibiționíști; adj. f., s. f. prohibiționístă, pl. prohibiționíste
prohibiționistului
PROHIBIȚIONÍST, -Ă, prohibiționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține prohibiționismului, privitor la prohibiționism. 2. S. m. și f. Susținător al prohibiționismului. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. prohibitionniste. DOOM
prohibiționíst (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. prohibiționíști; adj. f., s. f. prohibiționístă, pl. prohibiționíste
prohibiționiști
PROHIBIȚIONÍST, -Ă, prohibiționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține prohibiționismului, privitor la prohibiționism. 2. S. m. și f. Susținător al prohibiționismului. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. prohibitionniste. DOOM
prohibiționíst (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. prohibiționíști; adj. f., s. f. prohibiționístă, pl. prohibiționíste
prohibiționiști
PROHIBIȚIONÍST, -Ă, prohibiționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține prohibiționismului, privitor la prohibiționism. 2. S. m. și f. Susținător al prohibiționismului. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. prohibitionniste. DOOM
prohibiționíst (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. prohibiționíști; adj. f., s. f. prohibiționístă, pl. prohibiționíste
prohibiționiștii
PROHIBIȚIONÍST, -Ă, prohibiționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține prohibiționismului, privitor la prohibiționism. 2. S. m. și f. Susținător al prohibiționismului. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. prohibitionniste. DOOM
prohibiționíst (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. prohibiționíști; adj. f., s. f. prohibiționístă, pl. prohibiționíste
prohibiționiștii
PROHIBIȚIONÍST, -Ă, prohibiționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține prohibiționismului, privitor la prohibiționism. 2. S. m. și f. Susținător al prohibiționismului. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. prohibitionniste. DOOM
prohibiționíst (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. prohibiționíști; adj. f., s. f. prohibiționístă, pl. prohibiționíste
prohibiționiștilor
PROHIBIȚIONÍST, -Ă, prohibiționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține prohibiționismului, privitor la prohibiționism. 2. S. m. și f. Susținător al prohibiționismului. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. prohibitionniste. DOOM
prohibiționíst (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. prohibiționíști; adj. f., s. f. prohibiționístă, pl. prohibiționíste
prohibiționiștilor
PROHIBIȚIONÍST, -Ă, prohibiționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține prohibiționismului, privitor la prohibiționism. 2. S. m. și f. Susținător al prohibiționismului. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. prohibitionniste. DOOM
prohibiționíst (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. prohibiționíști; adj. f., s. f. prohibiționístă, pl. prohibiționíste
prohibițiune
PROHIBIȚIÚNE s.f. v. prohibiție.
prohod
PROHÓD, prohoduri, s. n. Slujbă religioasă la înmormântările creștine; p. gener. înmormântare; prohodire, prohodit. ♦ Slujbă religioasă și cântările oficiale făcute în Vinerea Paștilor, în amintirea morții lui Hristos. – Din sl. provodŭ. DOOM
prohód s. n., pl. prohóduri
prohodea
PROHODÍ, prohodesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A oficia slujba prohodului; p. gener. a duce un mort la groapă; a îngropa. – Din sl. provoditi. DOOM
prohodí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prohodésc, imperf. 3 sg. prohodeá; conj. prez. 3 să prohodeáscă
prohodeai
PROHODÍ, prohodesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A oficia slujba prohodului; p. gener. a duce un mort la groapă; a îngropa. – Din sl. provoditi. DOOM
prohodí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prohodésc, imperf. 3 sg. prohodeá; conj. prez. 3 să prohodeáscă
prohodeam
PROHODÍ, prohodesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A oficia slujba prohodului; p. gener. a duce un mort la groapă; a îngropa. – Din sl. provoditi. DOOM
prohodí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prohodésc, imperf. 3 sg. prohodeá; conj. prez. 3 să prohodeáscă
prohodească
PROHODÍ, prohodesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A oficia slujba prohodului; p. gener. a duce un mort la groapă; a îngropa. – Din sl. provoditi. DOOM
prohodí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prohodésc, imperf. 3 sg. prohodeá; conj. prez. 3 să prohodeáscă
prohodeau
PROHODÍ, prohodesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A oficia slujba prohodului; p. gener. a duce un mort la groapă; a îngropa. – Din sl. provoditi. DOOM
prohodí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prohodésc, imperf. 3 sg. prohodeá; conj. prez. 3 să prohodeáscă
prohodeați
PROHODÍ, prohodesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A oficia slujba prohodului; p. gener. a duce un mort la groapă; a îngropa. – Din sl. provoditi. DOOM
prohodí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prohodésc, imperf. 3 sg. prohodeá; conj. prez. 3 să prohodeáscă
prohodesc
PROHODÍ, prohodesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A oficia slujba prohodului; p. gener. a duce un mort la groapă; a îngropa. – Din sl. provoditi. DOOM
prohodí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prohodésc, imperf. 3 sg. prohodeá; conj. prez. 3 să prohodeáscă
prohodește
PROHODÍ, prohodesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A oficia slujba prohodului; p. gener. a duce un mort la groapă; a îngropa. – Din sl. provoditi. DOOM
prohodí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prohodésc, imperf. 3 sg. prohodeá; conj. prez. 3 să prohodeáscă
prohodești
PROHODÍ, prohodesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A oficia slujba prohodului; p. gener. a duce un mort la groapă; a îngropa. – Din sl. provoditi. DOOM
prohodí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prohodésc, imperf. 3 sg. prohodeá; conj. prez. 3 să prohodeáscă
prohodi
PROHODÍ, prohodesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A oficia slujba prohodului; p. gener. a duce un mort la groapă; a îngropa. – Din sl. provoditi. DOOM
prohodí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prohodésc, imperf. 3 sg. prohodeá; conj. prez. 3 să prohodeáscă
prohodii
PROHODÍ, prohodesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A oficia slujba prohodului; p. gener. a duce un mort la groapă; a îngropa. – Din sl. provoditi. DOOM
prohodí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prohodésc, imperf. 3 sg. prohodeá; conj. prez. 3 să prohodeáscă
prohodim
PROHODÍ, prohodesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A oficia slujba prohodului; p. gener. a duce un mort la groapă; a îngropa. – Din sl. provoditi. DOOM
prohodí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prohodésc, imperf. 3 sg. prohodeá; conj. prez. 3 să prohodeáscă
prohodind
PROHODÍ, prohodesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A oficia slujba prohodului; p. gener. a duce un mort la groapă; a îngropa. – Din sl. provoditi. DOOM
prohodí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prohodésc, imperf. 3 sg. prohodeá; conj. prez. 3 să prohodeáscă
prohodire
PROHODÍ, prohodesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A oficia slujba prohodului; p. gener. a duce un mort la groapă; a îngropa. – Din sl. provoditi. DOOM
prohodí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prohodésc, imperf. 3 sg. prohodeá; conj. prez. 3 să prohodeáscă
prohodire
PROHODÍRE, prohodiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a prohodi și rezultatul ei; prohod. – V. prohodi. DOOM
prohodíre (pop.) s. f., g.-d. art. prohodírii; pl. prohodíri
prohodirea
PROHODÍRE, prohodiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a prohodi și rezultatul ei; prohod. – V. prohodi. DOOM
prohodíre (pop.) s. f., g.-d. art. prohodírii; pl. prohodíri
prohodiri
PROHODÍRE, prohodiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a prohodi și rezultatul ei; prohod. – V. prohodi. DOOM
prohodíre (pop.) s. f., g.-d. art. prohodírii; pl. prohodíri
prohodirii
PROHODÍRE, prohodiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a prohodi și rezultatul ei; prohod. – V. prohodi. DOOM
prohodíre (pop.) s. f., g.-d. art. prohodírii; pl. prohodíri
prohodirile
PROHODÍRE, prohodiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a prohodi și rezultatul ei; prohod. – V. prohodi. DOOM
prohodíre (pop.) s. f., g.-d. art. prohodírii; pl. prohodíri
prohodirilor
PROHODÍRE, prohodiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a prohodi și rezultatul ei; prohod. – V. prohodi. DOOM
prohodíre (pop.) s. f., g.-d. art. prohodírii; pl. prohodíri
prohodiră
PROHODÍ, prohodesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A oficia slujba prohodului; p. gener. a duce un mort la groapă; a îngropa. – Din sl. provoditi. DOOM
prohodí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prohodésc, imperf. 3 sg. prohodeá; conj. prez. 3 să prohodeáscă
prohodirăm
PROHODÍ, prohodesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A oficia slujba prohodului; p. gener. a duce un mort la groapă; a îngropa. – Din sl. provoditi. DOOM
prohodí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prohodésc, imperf. 3 sg. prohodeá; conj. prez. 3 să prohodeáscă
prohodirăți
PROHODÍ, prohodesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A oficia slujba prohodului; p. gener. a duce un mort la groapă; a îngropa. – Din sl. provoditi. DOOM
prohodí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prohodésc, imperf. 3 sg. prohodeá; conj. prez. 3 să prohodeáscă
prohodise
PROHODÍ, prohodesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A oficia slujba prohodului; p. gener. a duce un mort la groapă; a îngropa. – Din sl. provoditi. DOOM
prohodí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prohodésc, imperf. 3 sg. prohodeá; conj. prez. 3 să prohodeáscă
prohodisem
PROHODÍ, prohodesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A oficia slujba prohodului; p. gener. a duce un mort la groapă; a îngropa. – Din sl. provoditi. DOOM
prohodí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prohodésc, imperf. 3 sg. prohodeá; conj. prez. 3 să prohodeáscă
prohodiseră
PROHODÍ, prohodesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A oficia slujba prohodului; p. gener. a duce un mort la groapă; a îngropa. – Din sl. provoditi. DOOM
prohodí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prohodésc, imperf. 3 sg. prohodeá; conj. prez. 3 să prohodeáscă
prohodiserăm
PROHODÍ, prohodesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A oficia slujba prohodului; p. gener. a duce un mort la groapă; a îngropa. – Din sl. provoditi. DOOM
prohodí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prohodésc, imperf. 3 sg. prohodeá; conj. prez. 3 să prohodeáscă
prohodiserăți
PROHODÍ, prohodesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A oficia slujba prohodului; p. gener. a duce un mort la groapă; a îngropa. – Din sl. provoditi. DOOM
prohodí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prohodésc, imperf. 3 sg. prohodeá; conj. prez. 3 să prohodeáscă
prohodiseși
PROHODÍ, prohodesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A oficia slujba prohodului; p. gener. a duce un mort la groapă; a îngropa. – Din sl. provoditi. DOOM
prohodí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prohodésc, imperf. 3 sg. prohodeá; conj. prez. 3 să prohodeáscă
prohodiseți
PROHODÍ, prohodesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A oficia slujba prohodului; p. gener. a duce un mort la groapă; a îngropa. – Din sl. provoditi. DOOM
prohodí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prohodésc, imperf. 3 sg. prohodeá; conj. prez. 3 să prohodeáscă
prohodit
PROHODÍ, prohodesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A oficia slujba prohodului; p. gener. a duce un mort la groapă; a îngropa. – Din sl. provoditi. DOOM
prohodí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prohodésc, imperf. 3 sg. prohodeá; conj. prez. 3 să prohodeáscă
prohodit
PROHODÍT2, -Ă, prohodiți, -te, adj. (Pop.) Căruia i s-a oficiat prohodul; îngropat. – V. prohodi.
prohodit
PROHODÍT1, prohodituri, s. n. (Pop.) Prohodire, prohod. – V. prohodi. DOOM
prohodít (pop.) s. n., pl. prohodíturi
prohodita
PROHODÍT2, -Ă, prohodiți, -te, adj. (Pop.) Căruia i s-a oficiat prohodul; îngropat. – V. prohodi.
prohodite
PROHODÍT2, -Ă, prohodiți, -te, adj. (Pop.) Căruia i s-a oficiat prohodul; îngropat. – V. prohodi.
prohoditei
PROHODÍT2, -Ă, prohodiți, -te, adj. (Pop.) Căruia i s-a oficiat prohodul; îngropat. – V. prohodi.
prohoditele
PROHODÍT2, -Ă, prohodiți, -te, adj. (Pop.) Căruia i s-a oficiat prohodul; îngropat. – V. prohodi.
prohoditelor
PROHODÍT2, -Ă, prohodiți, -te, adj. (Pop.) Căruia i s-a oficiat prohodul; îngropat. – V. prohodi.
prohoditul
PROHODÍT2, -Ă, prohodiți, -te, adj. (Pop.) Căruia i s-a oficiat prohodul; îngropat. – V. prohodi.
prohoditul
PROHODÍT1, prohodituri, s. n. (Pop.) Prohodire, prohod. – V. prohodi. DOOM
prohodít (pop.) s. n., pl. prohodíturi
prohoditului
PROHODÍT2, -Ă, prohodiți, -te, adj. (Pop.) Căruia i s-a oficiat prohodul; îngropat. – V. prohodi.
prohoditului
PROHODÍT1, prohodituri, s. n. (Pop.) Prohodire, prohod. – V. prohodi. DOOM
prohodít (pop.) s. n., pl. prohodíturi
prohodituri
PROHODÍT1, prohodituri, s. n. (Pop.) Prohodire, prohod. – V. prohodi. DOOM
prohodít (pop.) s. n., pl. prohodíturi
prohoditurile
PROHODÍT1, prohodituri, s. n. (Pop.) Prohodire, prohod. – V. prohodi. DOOM
prohodít (pop.) s. n., pl. prohodíturi
prohoditurilor
PROHODÍT1, prohodituri, s. n. (Pop.) Prohodire, prohod. – V. prohodi. DOOM
prohodít (pop.) s. n., pl. prohodíturi
prohodiși
PROHODÍ, prohodesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A oficia slujba prohodului; p. gener. a duce un mort la groapă; a îngropa. – Din sl. provoditi. DOOM
prohodí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prohodésc, imperf. 3 sg. prohodeá; conj. prez. 3 să prohodeáscă
prohodiți
PROHODÍ, prohodesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A oficia slujba prohodului; p. gener. a duce un mort la groapă; a îngropa. – Din sl. provoditi. DOOM
prohodí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prohodésc, imperf. 3 sg. prohodeá; conj. prez. 3 să prohodeáscă
prohodiți
PROHODÍT2, -Ă, prohodiți, -te, adj. (Pop.) Căruia i s-a oficiat prohodul; îngropat. – V. prohodi.
prohodiții
PROHODÍT2, -Ă, prohodiți, -te, adj. (Pop.) Căruia i s-a oficiat prohodul; îngropat. – V. prohodi.
prohodiților
PROHODÍT2, -Ă, prohodiți, -te, adj. (Pop.) Căruia i s-a oficiat prohodul; îngropat. – V. prohodi.
prohorisea
PROHORISÍ, prohorisesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A prospera, a progresa. – Din ngr. prohoríso (viit. lui prohoró). DOOM
prohorisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prohorisésc, imperf. 3 sg. prohoriseá; conj. prez. 3 să prohoriseáscă
prohoriseai
PROHORISÍ, prohorisesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A prospera, a progresa. – Din ngr. prohoríso (viit. lui prohoró). DOOM
prohorisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prohorisésc, imperf. 3 sg. prohoriseá; conj. prez. 3 să prohoriseáscă
prohoriseam
PROHORISÍ, prohorisesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A prospera, a progresa. – Din ngr. prohoríso (viit. lui prohoró). DOOM
prohorisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prohorisésc, imperf. 3 sg. prohoriseá; conj. prez. 3 să prohoriseáscă
prohorisească
PROHORISÍ, prohorisesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A prospera, a progresa. – Din ngr. prohoríso (viit. lui prohoró). DOOM
prohorisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prohorisésc, imperf. 3 sg. prohoriseá; conj. prez. 3 să prohoriseáscă
prohoriseau
PROHORISÍ, prohorisesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A prospera, a progresa. – Din ngr. prohoríso (viit. lui prohoró). DOOM
prohorisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prohorisésc, imperf. 3 sg. prohoriseá; conj. prez. 3 să prohoriseáscă
prohoriseați
PROHORISÍ, prohorisesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A prospera, a progresa. – Din ngr. prohoríso (viit. lui prohoró). DOOM
prohorisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prohorisésc, imperf. 3 sg. prohoriseá; conj. prez. 3 să prohoriseáscă
prohorisesc
PROHORISÍ, prohorisesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A prospera, a progresa. – Din ngr. prohoríso (viit. lui prohoró). DOOM
prohorisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prohorisésc, imperf. 3 sg. prohoriseá; conj. prez. 3 să prohoriseáscă
prohorisește
PROHORISÍ, prohorisesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A prospera, a progresa. – Din ngr. prohoríso (viit. lui prohoró). DOOM
prohorisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prohorisésc, imperf. 3 sg. prohoriseá; conj. prez. 3 să prohoriseáscă
prohorisești
PROHORISÍ, prohorisesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A prospera, a progresa. – Din ngr. prohoríso (viit. lui prohoró). DOOM
prohorisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prohorisésc, imperf. 3 sg. prohoriseá; conj. prez. 3 să prohoriseáscă
prohorisi
PROHORISÍ, prohorisesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A prospera, a progresa. – Din ngr. prohoríso (viit. lui prohoró). DOOM
prohorisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prohorisésc, imperf. 3 sg. prohoriseá; conj. prez. 3 să prohoriseáscă
prohorisii
PROHORISÍ, prohorisesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A prospera, a progresa. – Din ngr. prohoríso (viit. lui prohoró). DOOM
prohorisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prohorisésc, imperf. 3 sg. prohoriseá; conj. prez. 3 să prohoriseáscă
prohorisim
PROHORISÍ, prohorisesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A prospera, a progresa. – Din ngr. prohoríso (viit. lui prohoró). DOOM
prohorisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prohorisésc, imperf. 3 sg. prohoriseá; conj. prez. 3 să prohoriseáscă
prohorisind
PROHORISÍ, prohorisesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A prospera, a progresa. – Din ngr. prohoríso (viit. lui prohoró). DOOM
prohorisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prohorisésc, imperf. 3 sg. prohoriseá; conj. prez. 3 să prohoriseáscă
prohorisire
PROHORISÍ, prohorisesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A prospera, a progresa. – Din ngr. prohoríso (viit. lui prohoró). DOOM
prohorisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prohorisésc, imperf. 3 sg. prohoriseá; conj. prez. 3 să prohoriseáscă
prohorisire
PROHORISÍRE, prohorisiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a prohorisi și rezultatul ei. – V. prohorisi. DOOM
prohorisíre (înv.) s. f., g.-d. art. prohorisírii; pl. prohorisíri
prohorisirea
PROHORISÍRE, prohorisiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a prohorisi și rezultatul ei. – V. prohorisi. DOOM
prohorisíre (înv.) s. f., g.-d. art. prohorisírii; pl. prohorisíri
prohorisiri
PROHORISÍRE, prohorisiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a prohorisi și rezultatul ei. – V. prohorisi. DOOM
prohorisíre (înv.) s. f., g.-d. art. prohorisírii; pl. prohorisíri
prohorisirii
PROHORISÍRE, prohorisiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a prohorisi și rezultatul ei. – V. prohorisi. DOOM
prohorisíre (înv.) s. f., g.-d. art. prohorisírii; pl. prohorisíri
prohorisirile
PROHORISÍRE, prohorisiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a prohorisi și rezultatul ei. – V. prohorisi. DOOM
prohorisíre (înv.) s. f., g.-d. art. prohorisírii; pl. prohorisíri
prohorisirilor
PROHORISÍRE, prohorisiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a prohorisi și rezultatul ei. – V. prohorisi. DOOM
prohorisíre (înv.) s. f., g.-d. art. prohorisírii; pl. prohorisíri
prohorisiră
PROHORISÍ, prohorisesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A prospera, a progresa. – Din ngr. prohoríso (viit. lui prohoró). DOOM
prohorisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prohorisésc, imperf. 3 sg. prohoriseá; conj. prez. 3 să prohoriseáscă
prohorisirăm
PROHORISÍ, prohorisesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A prospera, a progresa. – Din ngr. prohoríso (viit. lui prohoró). DOOM
prohorisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prohorisésc, imperf. 3 sg. prohoriseá; conj. prez. 3 să prohoriseáscă
prohorisirăți
PROHORISÍ, prohorisesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A prospera, a progresa. – Din ngr. prohoríso (viit. lui prohoró). DOOM
prohorisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prohorisésc, imperf. 3 sg. prohoriseá; conj. prez. 3 să prohoriseáscă
prohorisise
PROHORISÍ, prohorisesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A prospera, a progresa. – Din ngr. prohoríso (viit. lui prohoró). DOOM
prohorisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prohorisésc, imperf. 3 sg. prohoriseá; conj. prez. 3 să prohoriseáscă
prohorisisem
PROHORISÍ, prohorisesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A prospera, a progresa. – Din ngr. prohoríso (viit. lui prohoró). DOOM
prohorisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prohorisésc, imperf. 3 sg. prohoriseá; conj. prez. 3 să prohoriseáscă
prohorisiseră
PROHORISÍ, prohorisesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A prospera, a progresa. – Din ngr. prohoríso (viit. lui prohoró). DOOM
prohorisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prohorisésc, imperf. 3 sg. prohoriseá; conj. prez. 3 să prohoriseáscă
prohorisiserăm
PROHORISÍ, prohorisesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A prospera, a progresa. – Din ngr. prohoríso (viit. lui prohoró). DOOM
prohorisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prohorisésc, imperf. 3 sg. prohoriseá; conj. prez. 3 să prohoriseáscă
prohorisiserăți
PROHORISÍ, prohorisesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A prospera, a progresa. – Din ngr. prohoríso (viit. lui prohoró). DOOM
prohorisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prohorisésc, imperf. 3 sg. prohoriseá; conj. prez. 3 să prohoriseáscă
prohorisiseși
PROHORISÍ, prohorisesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A prospera, a progresa. – Din ngr. prohoríso (viit. lui prohoró). DOOM
prohorisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prohorisésc, imperf. 3 sg. prohoriseá; conj. prez. 3 să prohoriseáscă
prohorisiseți
PROHORISÍ, prohorisesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A prospera, a progresa. – Din ngr. prohoríso (viit. lui prohoró). DOOM
prohorisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prohorisésc, imperf. 3 sg. prohoriseá; conj. prez. 3 să prohoriseáscă
prohorisit
PROHORISÍ, prohorisesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A prospera, a progresa. – Din ngr. prohoríso (viit. lui prohoró). DOOM
prohorisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prohorisésc, imperf. 3 sg. prohoriseá; conj. prez. 3 să prohoriseáscă
prohorisiși
PROHORISÍ, prohorisesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A prospera, a progresa. – Din ngr. prohoríso (viit. lui prohoró). DOOM
prohorisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prohorisésc, imperf. 3 sg. prohoriseá; conj. prez. 3 să prohoriseáscă
prohorisiți
PROHORISÍ, prohorisesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A prospera, a progresa. – Din ngr. prohoríso (viit. lui prohoró). DOOM
prohorisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prohorisésc, imperf. 3 sg. prohoriseá; conj. prez. 3 să prohoriseáscă
proidi
proidí (-désc, -ít), vb. – A străbate. Sl. proiziti (Tiktin). Sec. XVI-XVII, înv.
proiect
PROIÉCT, proiecte, s. n. 1. Plan sau intenție de a întreprinde ceva, de a organiza, de a face un lucru. 2. Prima formă a unui plan (economic, social, financiar etc.), care urmează să fie discutat și aprobat pentru a primi un caracter oficial și a fi pus în aplicare. ◊ Proiect de lege = text provizoriu al unei legi, însoțit de expunerea de motive, care urmează să fie supus dezbaterii organului legiuitor (și opiniei publice) pentru a căpăta putere de lege. 3. Lucrare tehnică întocmită pe baza unei teme date, care cuprinde calculele tehnico-economice, desenele, instrucțiunile etc. necesare executării unei construcții, unei mașini etc. ◊ Proiect de diplomă = lucrare cu caracter tehnic, aplicativ, pe baza căreia studenții institutelor politehnice, institutelor de arhitectură etc. obțin diploma la sfârșitul studiilor. [Pr.: pro-iect] – Din germ. Projekt, lat. projectus. DOOM
proiéct s. n., pl. proiécte
proiecta
PROIECTÁ, proiectez, vb. I. 1. Tranz. A face un proiect (1); a intenționa, a plănui. 2. Tranz. A elabora un proiect (3). 3. Tranz. A face o proiecție (1), a reprezenta schematic un corp pe o suprafață sau pe un plan, după anumite reguli geometrice. 4. Refl. A se profila, a se contura. 5. Tranz. A trimite pe o suprafață un fascicul de raze, de particule, o succesiune de imagini cinematografice etc. 6. Tranz. A arunca (cu forță) un corp solid; a împrăștia cu presiune un lichid sau o pulbere. – Din proiect (după fr. projeter). DOOM
proiectá (a ~) vb., ind. prez. 3 proiecteáză
proiectabil
PROIECTÁBIL, -Ă, proiectabili, -e, adj. (Rar) Care poate fi proiectat. – Proiecta + suf. -bil (după engl. projectable).
proiectabila
PROIECTÁBIL, -Ă, proiectabili, -e, adj. (Rar) Care poate fi proiectat. – Proiecta + suf. -bil (după engl. projectable).
proiectabile
PROIECTÁBIL, -Ă, proiectabili, -e, adj. (Rar) Care poate fi proiectat. – Proiecta + suf. -bil (după engl. projectable).
proiectabilei
PROIECTÁBIL, -Ă, proiectabili, -e, adj. (Rar) Care poate fi proiectat. – Proiecta + suf. -bil (după engl. projectable).
proiectabilele
PROIECTÁBIL, -Ă, proiectabili, -e, adj. (Rar) Care poate fi proiectat. – Proiecta + suf. -bil (după engl. projectable).
proiectabilelor
PROIECTÁBIL, -Ă, proiectabili, -e, adj. (Rar) Care poate fi proiectat. – Proiecta + suf. -bil (după engl. projectable).
proiectabili
PROIECTÁBIL, -Ă, proiectabili, -e, adj. (Rar) Care poate fi proiectat. – Proiecta + suf. -bil (după engl. projectable).
proiectabilii
PROIECTÁBIL, -Ă, proiectabili, -e, adj. (Rar) Care poate fi proiectat. – Proiecta + suf. -bil (după engl. projectable).
proiectabililor
PROIECTÁBIL, -Ă, proiectabili, -e, adj. (Rar) Care poate fi proiectat. – Proiecta + suf. -bil (după engl. projectable).
proiectabilul
PROIECTÁBIL, -Ă, proiectabili, -e, adj. (Rar) Care poate fi proiectat. – Proiecta + suf. -bil (după engl. projectable).
proiectabilului
PROIECTÁBIL, -Ă, proiectabili, -e, adj. (Rar) Care poate fi proiectat. – Proiecta + suf. -bil (după engl. projectable).
proiectai
PROIECTÁ, proiectez, vb. I. 1. Tranz. A face un proiect (1); a intenționa, a plănui. 2. Tranz. A elabora un proiect (3). 3. Tranz. A face o proiecție (1), a reprezenta schematic un corp pe o suprafață sau pe un plan, după anumite reguli geometrice. 4. Refl. A se profila, a se contura. 5. Tranz. A trimite pe o suprafață un fascicul de raze, de particule, o succesiune de imagini cinematografice etc. 6. Tranz. A arunca (cu forță) un corp solid; a împrăștia cu presiune un lichid sau o pulbere. – Din proiect (după fr. projeter). DOOM
proiectá (a ~) vb., ind. prez. 3 proiecteáză
proiectam
PROIECTÁ, proiectez, vb. I. 1. Tranz. A face un proiect (1); a intenționa, a plănui. 2. Tranz. A elabora un proiect (3). 3. Tranz. A face o proiecție (1), a reprezenta schematic un corp pe o suprafață sau pe un plan, după anumite reguli geometrice. 4. Refl. A se profila, a se contura. 5. Tranz. A trimite pe o suprafață un fascicul de raze, de particule, o succesiune de imagini cinematografice etc. 6. Tranz. A arunca (cu forță) un corp solid; a împrăștia cu presiune un lichid sau o pulbere. – Din proiect (după fr. projeter). DOOM
proiectá (a ~) vb., ind. prez. 3 proiecteáză
proiectant
PROIECTÁNT, -Ă, proiectanți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care servește la proiecție, de proiecție. ◊ Dreaptă proiectantă (și substantivat, f.) = dreaptă dusă prin fiecare punct al unui obiect, al unei figuri etc. cărora li se construiește proiecția pe o dreaptă, pe un plan, pe o suprafață. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care întocmește proiecte (3). ◊ (Adjectival) Inginer proiectant. – Din germ. Projektant. DOOM
proiectánt adj. m., s. m., pl. proiectánți; adj. f., s. f. proiectántă, pl. proiectánte
proiectant
PROIECTÁNT, -Ă, proiectanți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care servește la proiecție, de proiecție. ◊ Dreaptă proiectantă (și substantivat, f.) = dreaptă dusă prin fiecare punct al unui obiect, al unei figuri etc. cărora li se construiește proiecția pe o dreaptă, pe un plan, pe o suprafață. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care întocmește proiecte (3). ◊ (Adjectival) Inginer proiectant. – Din germ. Projektant. DOOM
proiectánt adj. m., s. m., pl. proiectánți; adj. f., s. f. proiectántă, pl. proiectánte
proiectanta
PROIECTÁNT, -Ă, proiectanți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care servește la proiecție, de proiecție. ◊ Dreaptă proiectantă (și substantivat, f.) = dreaptă dusă prin fiecare punct al unui obiect, al unei figuri etc. cărora li se construiește proiecția pe o dreaptă, pe un plan, pe o suprafață. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care întocmește proiecte (3). ◊ (Adjectival) Inginer proiectant. – Din germ. Projektant. DOOM
proiectánt adj. m., s. m., pl. proiectánți; adj. f., s. f. proiectántă, pl. proiectánte
proiectanta
PROIECTÁNT, -Ă, proiectanți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care servește la proiecție, de proiecție. ◊ Dreaptă proiectantă (și substantivat, f.) = dreaptă dusă prin fiecare punct al unui obiect, al unei figuri etc. cărora li se construiește proiecția pe o dreaptă, pe un plan, pe o suprafață. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care întocmește proiecte (3). ◊ (Adjectival) Inginer proiectant. – Din germ. Projektant. DOOM
proiectánt adj. m., s. m., pl. proiectánți; adj. f., s. f. proiectántă, pl. proiectánte
proiectante
PROIECTÁNT, -Ă, proiectanți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care servește la proiecție, de proiecție. ◊ Dreaptă proiectantă (și substantivat, f.) = dreaptă dusă prin fiecare punct al unui obiect, al unei figuri etc. cărora li se construiește proiecția pe o dreaptă, pe un plan, pe o suprafață. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care întocmește proiecte (3). ◊ (Adjectival) Inginer proiectant. – Din germ. Projektant. DOOM
proiectánt adj. m., s. m., pl. proiectánți; adj. f., s. f. proiectántă, pl. proiectánte
proiectante
PROIECTÁNT, -Ă, proiectanți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care servește la proiecție, de proiecție. ◊ Dreaptă proiectantă (și substantivat, f.) = dreaptă dusă prin fiecare punct al unui obiect, al unei figuri etc. cărora li se construiește proiecția pe o dreaptă, pe un plan, pe o suprafață. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care întocmește proiecte (3). ◊ (Adjectival) Inginer proiectant. – Din germ. Projektant. DOOM
proiectánt adj. m., s. m., pl. proiectánți; adj. f., s. f. proiectántă, pl. proiectánte
proiectantei
PROIECTÁNT, -Ă, proiectanți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care servește la proiecție, de proiecție. ◊ Dreaptă proiectantă (și substantivat, f.) = dreaptă dusă prin fiecare punct al unui obiect, al unei figuri etc. cărora li se construiește proiecția pe o dreaptă, pe un plan, pe o suprafață. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care întocmește proiecte (3). ◊ (Adjectival) Inginer proiectant. – Din germ. Projektant. DOOM
proiectánt adj. m., s. m., pl. proiectánți; adj. f., s. f. proiectántă, pl. proiectánte
proiectantei
PROIECTÁNT, -Ă, proiectanți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care servește la proiecție, de proiecție. ◊ Dreaptă proiectantă (și substantivat, f.) = dreaptă dusă prin fiecare punct al unui obiect, al unei figuri etc. cărora li se construiește proiecția pe o dreaptă, pe un plan, pe o suprafață. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care întocmește proiecte (3). ◊ (Adjectival) Inginer proiectant. – Din germ. Projektant. DOOM
proiectánt adj. m., s. m., pl. proiectánți; adj. f., s. f. proiectántă, pl. proiectánte
proiectantele
PROIECTÁNT, -Ă, proiectanți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care servește la proiecție, de proiecție. ◊ Dreaptă proiectantă (și substantivat, f.) = dreaptă dusă prin fiecare punct al unui obiect, al unei figuri etc. cărora li se construiește proiecția pe o dreaptă, pe un plan, pe o suprafață. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care întocmește proiecte (3). ◊ (Adjectival) Inginer proiectant. – Din germ. Projektant. DOOM
proiectánt adj. m., s. m., pl. proiectánți; adj. f., s. f. proiectántă, pl. proiectánte
proiectantele
PROIECTÁNT, -Ă, proiectanți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care servește la proiecție, de proiecție. ◊ Dreaptă proiectantă (și substantivat, f.) = dreaptă dusă prin fiecare punct al unui obiect, al unei figuri etc. cărora li se construiește proiecția pe o dreaptă, pe un plan, pe o suprafață. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care întocmește proiecte (3). ◊ (Adjectival) Inginer proiectant. – Din germ. Projektant. DOOM
proiectánt adj. m., s. m., pl. proiectánți; adj. f., s. f. proiectántă, pl. proiectánte
proiectantelor
PROIECTÁNT, -Ă, proiectanți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care servește la proiecție, de proiecție. ◊ Dreaptă proiectantă (și substantivat, f.) = dreaptă dusă prin fiecare punct al unui obiect, al unei figuri etc. cărora li se construiește proiecția pe o dreaptă, pe un plan, pe o suprafață. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care întocmește proiecte (3). ◊ (Adjectival) Inginer proiectant. – Din germ. Projektant. DOOM
proiectánt adj. m., s. m., pl. proiectánți; adj. f., s. f. proiectántă, pl. proiectánte
proiectantelor
PROIECTÁNT, -Ă, proiectanți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care servește la proiecție, de proiecție. ◊ Dreaptă proiectantă (și substantivat, f.) = dreaptă dusă prin fiecare punct al unui obiect, al unei figuri etc. cărora li se construiește proiecția pe o dreaptă, pe un plan, pe o suprafață. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care întocmește proiecte (3). ◊ (Adjectival) Inginer proiectant. – Din germ. Projektant. DOOM
proiectánt adj. m., s. m., pl. proiectánți; adj. f., s. f. proiectántă, pl. proiectánte
proiectantul
PROIECTÁNT, -Ă, proiectanți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care servește la proiecție, de proiecție. ◊ Dreaptă proiectantă (și substantivat, f.) = dreaptă dusă prin fiecare punct al unui obiect, al unei figuri etc. cărora li se construiește proiecția pe o dreaptă, pe un plan, pe o suprafață. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care întocmește proiecte (3). ◊ (Adjectival) Inginer proiectant. – Din germ. Projektant. DOOM
proiectánt adj. m., s. m., pl. proiectánți; adj. f., s. f. proiectántă, pl. proiectánte
proiectantul
PROIECTÁNT, -Ă, proiectanți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care servește la proiecție, de proiecție. ◊ Dreaptă proiectantă (și substantivat, f.) = dreaptă dusă prin fiecare punct al unui obiect, al unei figuri etc. cărora li se construiește proiecția pe o dreaptă, pe un plan, pe o suprafață. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care întocmește proiecte (3). ◊ (Adjectival) Inginer proiectant. – Din germ. Projektant. DOOM
proiectánt adj. m., s. m., pl. proiectánți; adj. f., s. f. proiectántă, pl. proiectánte
proiectantului
PROIECTÁNT, -Ă, proiectanți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care servește la proiecție, de proiecție. ◊ Dreaptă proiectantă (și substantivat, f.) = dreaptă dusă prin fiecare punct al unui obiect, al unei figuri etc. cărora li se construiește proiecția pe o dreaptă, pe un plan, pe o suprafață. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care întocmește proiecte (3). ◊ (Adjectival) Inginer proiectant. – Din germ. Projektant. DOOM
proiectánt adj. m., s. m., pl. proiectánți; adj. f., s. f. proiectántă, pl. proiectánte
proiectantului
PROIECTÁNT, -Ă, proiectanți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care servește la proiecție, de proiecție. ◊ Dreaptă proiectantă (și substantivat, f.) = dreaptă dusă prin fiecare punct al unui obiect, al unei figuri etc. cărora li se construiește proiecția pe o dreaptă, pe un plan, pe o suprafață. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care întocmește proiecte (3). ◊ (Adjectival) Inginer proiectant. – Din germ. Projektant. DOOM
proiectánt adj. m., s. m., pl. proiectánți; adj. f., s. f. proiectántă, pl. proiectánte
proiectanți
PROIECTÁNT, -Ă, proiectanți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care servește la proiecție, de proiecție. ◊ Dreaptă proiectantă (și substantivat, f.) = dreaptă dusă prin fiecare punct al unui obiect, al unei figuri etc. cărora li se construiește proiecția pe o dreaptă, pe un plan, pe o suprafață. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care întocmește proiecte (3). ◊ (Adjectival) Inginer proiectant. – Din germ. Projektant. DOOM
proiectánt adj. m., s. m., pl. proiectánți; adj. f., s. f. proiectántă, pl. proiectánte
proiectanți
PROIECTÁNT, -Ă, proiectanți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care servește la proiecție, de proiecție. ◊ Dreaptă proiectantă (și substantivat, f.) = dreaptă dusă prin fiecare punct al unui obiect, al unei figuri etc. cărora li se construiește proiecția pe o dreaptă, pe un plan, pe o suprafață. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care întocmește proiecte (3). ◊ (Adjectival) Inginer proiectant. – Din germ. Projektant. DOOM
proiectánt adj. m., s. m., pl. proiectánți; adj. f., s. f. proiectántă, pl. proiectánte
proiectanții
PROIECTÁNT, -Ă, proiectanți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care servește la proiecție, de proiecție. ◊ Dreaptă proiectantă (și substantivat, f.) = dreaptă dusă prin fiecare punct al unui obiect, al unei figuri etc. cărora li se construiește proiecția pe o dreaptă, pe un plan, pe o suprafață. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care întocmește proiecte (3). ◊ (Adjectival) Inginer proiectant. – Din germ. Projektant. DOOM
proiectánt adj. m., s. m., pl. proiectánți; adj. f., s. f. proiectántă, pl. proiectánte
proiectanții
PROIECTÁNT, -Ă, proiectanți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care servește la proiecție, de proiecție. ◊ Dreaptă proiectantă (și substantivat, f.) = dreaptă dusă prin fiecare punct al unui obiect, al unei figuri etc. cărora li se construiește proiecția pe o dreaptă, pe un plan, pe o suprafață. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care întocmește proiecte (3). ◊ (Adjectival) Inginer proiectant. – Din germ. Projektant. DOOM
proiectánt adj. m., s. m., pl. proiectánți; adj. f., s. f. proiectántă, pl. proiectánte
proiectanților
PROIECTÁNT, -Ă, proiectanți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care servește la proiecție, de proiecție. ◊ Dreaptă proiectantă (și substantivat, f.) = dreaptă dusă prin fiecare punct al unui obiect, al unei figuri etc. cărora li se construiește proiecția pe o dreaptă, pe un plan, pe o suprafață. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care întocmește proiecte (3). ◊ (Adjectival) Inginer proiectant. – Din germ. Projektant. DOOM
proiectánt adj. m., s. m., pl. proiectánți; adj. f., s. f. proiectántă, pl. proiectánte
proiectanților
PROIECTÁNT, -Ă, proiectanți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care servește la proiecție, de proiecție. ◊ Dreaptă proiectantă (și substantivat, f.) = dreaptă dusă prin fiecare punct al unui obiect, al unei figuri etc. cărora li se construiește proiecția pe o dreaptă, pe un plan, pe o suprafață. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care întocmește proiecte (3). ◊ (Adjectival) Inginer proiectant. – Din germ. Projektant. DOOM
proiectánt adj. m., s. m., pl. proiectánți; adj. f., s. f. proiectántă, pl. proiectánte
proiectare
PROIECTÁ, proiectez, vb. I. 1. Tranz. A face un proiect (1); a intenționa, a plănui. 2. Tranz. A elabora un proiect (3). 3. Tranz. A face o proiecție (1), a reprezenta schematic un corp pe o suprafață sau pe un plan, după anumite reguli geometrice. 4. Refl. A se profila, a se contura. 5. Tranz. A trimite pe o suprafață un fascicul de raze, de particule, o succesiune de imagini cinematografice etc. 6. Tranz. A arunca (cu forță) un corp solid; a împrăștia cu presiune un lichid sau o pulbere. – Din proiect (după fr. projeter). DOOM
proiectá (a ~) vb., ind. prez. 3 proiecteáză
proiectare
PROIECTÁRE, proiectări, s. f. Acțiunea de a (se) proiecta și rezultatul ei. – V. proiecta. DOOM
proiectáre s. f., g.-d. art. proiectắrii; pl. proiectắri
proiectarea
PROIECTÁRE, proiectări, s. f. Acțiunea de a (se) proiecta și rezultatul ei. – V. proiecta. DOOM
proiectáre s. f., g.-d. art. proiectắrii; pl. proiectắri
proiectară
PROIECTÁ, proiectez, vb. I. 1. Tranz. A face un proiect (1); a intenționa, a plănui. 2. Tranz. A elabora un proiect (3). 3. Tranz. A face o proiecție (1), a reprezenta schematic un corp pe o suprafață sau pe un plan, după anumite reguli geometrice. 4. Refl. A se profila, a se contura. 5. Tranz. A trimite pe o suprafață un fascicul de raze, de particule, o succesiune de imagini cinematografice etc. 6. Tranz. A arunca (cu forță) un corp solid; a împrăștia cu presiune un lichid sau o pulbere. – Din proiect (după fr. projeter). DOOM
proiectá (a ~) vb., ind. prez. 3 proiecteáză
proiectarăm
PROIECTÁ, proiectez, vb. I. 1. Tranz. A face un proiect (1); a intenționa, a plănui. 2. Tranz. A elabora un proiect (3). 3. Tranz. A face o proiecție (1), a reprezenta schematic un corp pe o suprafață sau pe un plan, după anumite reguli geometrice. 4. Refl. A se profila, a se contura. 5. Tranz. A trimite pe o suprafață un fascicul de raze, de particule, o succesiune de imagini cinematografice etc. 6. Tranz. A arunca (cu forță) un corp solid; a împrăștia cu presiune un lichid sau o pulbere. – Din proiect (după fr. projeter). DOOM
proiectá (a ~) vb., ind. prez. 3 proiecteáză
proiectarăți
PROIECTÁ, proiectez, vb. I. 1. Tranz. A face un proiect (1); a intenționa, a plănui. 2. Tranz. A elabora un proiect (3). 3. Tranz. A face o proiecție (1), a reprezenta schematic un corp pe o suprafață sau pe un plan, după anumite reguli geometrice. 4. Refl. A se profila, a se contura. 5. Tranz. A trimite pe o suprafață un fascicul de raze, de particule, o succesiune de imagini cinematografice etc. 6. Tranz. A arunca (cu forță) un corp solid; a împrăștia cu presiune un lichid sau o pulbere. – Din proiect (după fr. projeter). DOOM
proiectá (a ~) vb., ind. prez. 3 proiecteáză
proiectase
PROIECTÁ, proiectez, vb. I. 1. Tranz. A face un proiect (1); a intenționa, a plănui. 2. Tranz. A elabora un proiect (3). 3. Tranz. A face o proiecție (1), a reprezenta schematic un corp pe o suprafață sau pe un plan, după anumite reguli geometrice. 4. Refl. A se profila, a se contura. 5. Tranz. A trimite pe o suprafață un fascicul de raze, de particule, o succesiune de imagini cinematografice etc. 6. Tranz. A arunca (cu forță) un corp solid; a împrăștia cu presiune un lichid sau o pulbere. – Din proiect (după fr. projeter). DOOM
proiectá (a ~) vb., ind. prez. 3 proiecteáză
proiectasem
PROIECTÁ, proiectez, vb. I. 1. Tranz. A face un proiect (1); a intenționa, a plănui. 2. Tranz. A elabora un proiect (3). 3. Tranz. A face o proiecție (1), a reprezenta schematic un corp pe o suprafață sau pe un plan, după anumite reguli geometrice. 4. Refl. A se profila, a se contura. 5. Tranz. A trimite pe o suprafață un fascicul de raze, de particule, o succesiune de imagini cinematografice etc. 6. Tranz. A arunca (cu forță) un corp solid; a împrăștia cu presiune un lichid sau o pulbere. – Din proiect (după fr. projeter). DOOM
proiectá (a ~) vb., ind. prez. 3 proiecteáză
proiectaseră
PROIECTÁ, proiectez, vb. I. 1. Tranz. A face un proiect (1); a intenționa, a plănui. 2. Tranz. A elabora un proiect (3). 3. Tranz. A face o proiecție (1), a reprezenta schematic un corp pe o suprafață sau pe un plan, după anumite reguli geometrice. 4. Refl. A se profila, a se contura. 5. Tranz. A trimite pe o suprafață un fascicul de raze, de particule, o succesiune de imagini cinematografice etc. 6. Tranz. A arunca (cu forță) un corp solid; a împrăștia cu presiune un lichid sau o pulbere. – Din proiect (după fr. projeter). DOOM
proiectá (a ~) vb., ind. prez. 3 proiecteáză
proiectaserăm
PROIECTÁ, proiectez, vb. I. 1. Tranz. A face un proiect (1); a intenționa, a plănui. 2. Tranz. A elabora un proiect (3). 3. Tranz. A face o proiecție (1), a reprezenta schematic un corp pe o suprafață sau pe un plan, după anumite reguli geometrice. 4. Refl. A se profila, a se contura. 5. Tranz. A trimite pe o suprafață un fascicul de raze, de particule, o succesiune de imagini cinematografice etc. 6. Tranz. A arunca (cu forță) un corp solid; a împrăștia cu presiune un lichid sau o pulbere. – Din proiect (după fr. projeter). DOOM
proiectá (a ~) vb., ind. prez. 3 proiecteáză
proiectaserăți
PROIECTÁ, proiectez, vb. I. 1. Tranz. A face un proiect (1); a intenționa, a plănui. 2. Tranz. A elabora un proiect (3). 3. Tranz. A face o proiecție (1), a reprezenta schematic un corp pe o suprafață sau pe un plan, după anumite reguli geometrice. 4. Refl. A se profila, a se contura. 5. Tranz. A trimite pe o suprafață un fascicul de raze, de particule, o succesiune de imagini cinematografice etc. 6. Tranz. A arunca (cu forță) un corp solid; a împrăștia cu presiune un lichid sau o pulbere. – Din proiect (după fr. projeter). DOOM
proiectá (a ~) vb., ind. prez. 3 proiecteáză
proiectaseși
PROIECTÁ, proiectez, vb. I. 1. Tranz. A face un proiect (1); a intenționa, a plănui. 2. Tranz. A elabora un proiect (3). 3. Tranz. A face o proiecție (1), a reprezenta schematic un corp pe o suprafață sau pe un plan, după anumite reguli geometrice. 4. Refl. A se profila, a se contura. 5. Tranz. A trimite pe o suprafață un fascicul de raze, de particule, o succesiune de imagini cinematografice etc. 6. Tranz. A arunca (cu forță) un corp solid; a împrăștia cu presiune un lichid sau o pulbere. – Din proiect (după fr. projeter). DOOM
proiectá (a ~) vb., ind. prez. 3 proiecteáză
proiectaseți
PROIECTÁ, proiectez, vb. I. 1. Tranz. A face un proiect (1); a intenționa, a plănui. 2. Tranz. A elabora un proiect (3). 3. Tranz. A face o proiecție (1), a reprezenta schematic un corp pe o suprafață sau pe un plan, după anumite reguli geometrice. 4. Refl. A se profila, a se contura. 5. Tranz. A trimite pe o suprafață un fascicul de raze, de particule, o succesiune de imagini cinematografice etc. 6. Tranz. A arunca (cu forță) un corp solid; a împrăștia cu presiune un lichid sau o pulbere. – Din proiect (după fr. projeter). DOOM
proiectá (a ~) vb., ind. prez. 3 proiecteáză
proiectat
PROIECTÁ, proiectez, vb. I. 1. Tranz. A face un proiect (1); a intenționa, a plănui. 2. Tranz. A elabora un proiect (3). 3. Tranz. A face o proiecție (1), a reprezenta schematic un corp pe o suprafață sau pe un plan, după anumite reguli geometrice. 4. Refl. A se profila, a se contura. 5. Tranz. A trimite pe o suprafață un fascicul de raze, de particule, o succesiune de imagini cinematografice etc. 6. Tranz. A arunca (cu forță) un corp solid; a împrăștia cu presiune un lichid sau o pulbere. – Din proiect (după fr. projeter). DOOM
proiectá (a ~) vb., ind. prez. 3 proiecteáză
proiectat
PROIECTÁT, -Ă, proiectați, -te, adj. Care a fost plănuit, prevăzut să fie făcut în viitor. – V. proiecta.
proiectata
PROIECTÁT, -Ă, proiectați, -te, adj. Care a fost plănuit, prevăzut să fie făcut în viitor. – V. proiecta.
proiectate
PROIECTÁT, -Ă, proiectați, -te, adj. Care a fost plănuit, prevăzut să fie făcut în viitor. – V. proiecta.
proiectatei
PROIECTÁT, -Ă, proiectați, -te, adj. Care a fost plănuit, prevăzut să fie făcut în viitor. – V. proiecta.
proiectatele
PROIECTÁT, -Ă, proiectați, -te, adj. Care a fost plănuit, prevăzut să fie făcut în viitor. – V. proiecta.
proiectatelor
PROIECTÁT, -Ă, proiectați, -te, adj. Care a fost plănuit, prevăzut să fie făcut în viitor. – V. proiecta.
proiectatul
PROIECTÁT, -Ă, proiectați, -te, adj. Care a fost plănuit, prevăzut să fie făcut în viitor. – V. proiecta.
proiectatului
PROIECTÁT, -Ă, proiectați, -te, adj. Care a fost plănuit, prevăzut să fie făcut în viitor. – V. proiecta.
proiectau
PROIECTÁ, proiectez, vb. I. 1. Tranz. A face un proiect (1); a intenționa, a plănui. 2. Tranz. A elabora un proiect (3). 3. Tranz. A face o proiecție (1), a reprezenta schematic un corp pe o suprafață sau pe un plan, după anumite reguli geometrice. 4. Refl. A se profila, a se contura. 5. Tranz. A trimite pe o suprafață un fascicul de raze, de particule, o succesiune de imagini cinematografice etc. 6. Tranz. A arunca (cu forță) un corp solid; a împrăștia cu presiune un lichid sau o pulbere. – Din proiect (după fr. projeter). DOOM
proiectá (a ~) vb., ind. prez. 3 proiecteáză
proiectași
PROIECTÁ, proiectez, vb. I. 1. Tranz. A face un proiect (1); a intenționa, a plănui. 2. Tranz. A elabora un proiect (3). 3. Tranz. A face o proiecție (1), a reprezenta schematic un corp pe o suprafață sau pe un plan, după anumite reguli geometrice. 4. Refl. A se profila, a se contura. 5. Tranz. A trimite pe o suprafață un fascicul de raze, de particule, o succesiune de imagini cinematografice etc. 6. Tranz. A arunca (cu forță) un corp solid; a împrăștia cu presiune un lichid sau o pulbere. – Din proiect (după fr. projeter). DOOM
proiectá (a ~) vb., ind. prez. 3 proiecteáză
proiectați
PROIECTÁ, proiectez, vb. I. 1. Tranz. A face un proiect (1); a intenționa, a plănui. 2. Tranz. A elabora un proiect (3). 3. Tranz. A face o proiecție (1), a reprezenta schematic un corp pe o suprafață sau pe un plan, după anumite reguli geometrice. 4. Refl. A se profila, a se contura. 5. Tranz. A trimite pe o suprafață un fascicul de raze, de particule, o succesiune de imagini cinematografice etc. 6. Tranz. A arunca (cu forță) un corp solid; a împrăștia cu presiune un lichid sau o pulbere. – Din proiect (după fr. projeter). DOOM
proiectá (a ~) vb., ind. prez. 3 proiecteáză
proiectați
PROIECTÁT, -Ă, proiectați, -te, adj. Care a fost plănuit, prevăzut să fie făcut în viitor. – V. proiecta.
proiectații
PROIECTÁT, -Ă, proiectați, -te, adj. Care a fost plănuit, prevăzut să fie făcut în viitor. – V. proiecta.
proiectaților
PROIECTÁT, -Ă, proiectați, -te, adj. Care a fost plănuit, prevăzut să fie făcut în viitor. – V. proiecta.
proiecte
PROIÉCT, proiecte, s. n. 1. Plan sau intenție de a întreprinde ceva, de a organiza, de a face un lucru. 2. Prima formă a unui plan (economic, social, financiar etc.), care urmează să fie discutat și aprobat pentru a primi un caracter oficial și a fi pus în aplicare. ◊ Proiect de lege = text provizoriu al unei legi, însoțit de expunerea de motive, care urmează să fie supus dezbaterii organului legiuitor (și opiniei publice) pentru a căpăta putere de lege. 3. Lucrare tehnică întocmită pe baza unei teme date, care cuprinde calculele tehnico-economice, desenele, instrucțiunile etc. necesare executării unei construcții, unei mașini etc. ◊ Proiect de diplomă = lucrare cu caracter tehnic, aplicativ, pe baza căreia studenții institutelor politehnice, institutelor de arhitectură etc. obțin diploma la sfârșitul studiilor. [Pr.: pro-iect] – Din germ. Projekt, lat. projectus. DOOM
proiéct s. n., pl. proiécte
proiectează
PROIECTÁ, proiectez, vb. I. 1. Tranz. A face un proiect (1); a intenționa, a plănui. 2. Tranz. A elabora un proiect (3). 3. Tranz. A face o proiecție (1), a reprezenta schematic un corp pe o suprafață sau pe un plan, după anumite reguli geometrice. 4. Refl. A se profila, a se contura. 5. Tranz. A trimite pe o suprafață un fascicul de raze, de particule, o succesiune de imagini cinematografice etc. 6. Tranz. A arunca (cu forță) un corp solid; a împrăștia cu presiune un lichid sau o pulbere. – Din proiect (după fr. projeter). DOOM
proiectá (a ~) vb., ind. prez. 3 proiecteáză
proiectele
PROIÉCT, proiecte, s. n. 1. Plan sau intenție de a întreprinde ceva, de a organiza, de a face un lucru. 2. Prima formă a unui plan (economic, social, financiar etc.), care urmează să fie discutat și aprobat pentru a primi un caracter oficial și a fi pus în aplicare. ◊ Proiect de lege = text provizoriu al unei legi, însoțit de expunerea de motive, care urmează să fie supus dezbaterii organului legiuitor (și opiniei publice) pentru a căpăta putere de lege. 3. Lucrare tehnică întocmită pe baza unei teme date, care cuprinde calculele tehnico-economice, desenele, instrucțiunile etc. necesare executării unei construcții, unei mașini etc. ◊ Proiect de diplomă = lucrare cu caracter tehnic, aplicativ, pe baza căreia studenții institutelor politehnice, institutelor de arhitectură etc. obțin diploma la sfârșitul studiilor. [Pr.: pro-iect] – Din germ. Projekt, lat. projectus. DOOM
proiéct s. n., pl. proiécte
proiectelor
PROIÉCT, proiecte, s. n. 1. Plan sau intenție de a întreprinde ceva, de a organiza, de a face un lucru. 2. Prima formă a unui plan (economic, social, financiar etc.), care urmează să fie discutat și aprobat pentru a primi un caracter oficial și a fi pus în aplicare. ◊ Proiect de lege = text provizoriu al unei legi, însoțit de expunerea de motive, care urmează să fie supus dezbaterii organului legiuitor (și opiniei publice) pentru a căpăta putere de lege. 3. Lucrare tehnică întocmită pe baza unei teme date, care cuprinde calculele tehnico-economice, desenele, instrucțiunile etc. necesare executării unei construcții, unei mașini etc. ◊ Proiect de diplomă = lucrare cu caracter tehnic, aplicativ, pe baza căreia studenții institutelor politehnice, institutelor de arhitectură etc. obțin diploma la sfârșitul studiilor. [Pr.: pro-iect] – Din germ. Projekt, lat. projectus. DOOM
proiéct s. n., pl. proiécte
proiectez
PROIECTÁ, proiectez, vb. I. 1. Tranz. A face un proiect (1); a intenționa, a plănui. 2. Tranz. A elabora un proiect (3). 3. Tranz. A face o proiecție (1), a reprezenta schematic un corp pe o suprafață sau pe un plan, după anumite reguli geometrice. 4. Refl. A se profila, a se contura. 5. Tranz. A trimite pe o suprafață un fascicul de raze, de particule, o succesiune de imagini cinematografice etc. 6. Tranz. A arunca (cu forță) un corp solid; a împrăștia cu presiune un lichid sau o pulbere. – Din proiect (după fr. projeter). DOOM
proiectá (a ~) vb., ind. prez. 3 proiecteáză
proiecteze
PROIECTÁ, proiectez, vb. I. 1. Tranz. A face un proiect (1); a intenționa, a plănui. 2. Tranz. A elabora un proiect (3). 3. Tranz. A face o proiecție (1), a reprezenta schematic un corp pe o suprafață sau pe un plan, după anumite reguli geometrice. 4. Refl. A se profila, a se contura. 5. Tranz. A trimite pe o suprafață un fascicul de raze, de particule, o succesiune de imagini cinematografice etc. 6. Tranz. A arunca (cu forță) un corp solid; a împrăștia cu presiune un lichid sau o pulbere. – Din proiect (după fr. projeter). DOOM
proiectá (a ~) vb., ind. prez. 3 proiecteáză
proiectezi
PROIECTÁ, proiectez, vb. I. 1. Tranz. A face un proiect (1); a intenționa, a plănui. 2. Tranz. A elabora un proiect (3). 3. Tranz. A face o proiecție (1), a reprezenta schematic un corp pe o suprafață sau pe un plan, după anumite reguli geometrice. 4. Refl. A se profila, a se contura. 5. Tranz. A trimite pe o suprafață un fascicul de raze, de particule, o succesiune de imagini cinematografice etc. 6. Tranz. A arunca (cu forță) un corp solid; a împrăștia cu presiune un lichid sau o pulbere. – Din proiect (după fr. projeter). DOOM
proiectá (a ~) vb., ind. prez. 3 proiecteáză
proiectil
PROIECTÍL, proiectile, s. n. Corp metalic de formă cilindro-ogivală lansat dintr-o armă de foc cu scopul de a distruge ținte. ◊ Proiectil-rachetă = rachetă alcătuită dintr-un proiectil obișnuit prevăzut cu un motor-rachetă pentru a-i asigura propulsia. – Din fr. projectile. DOOM
!proiectíl-rachétă s. n., pl. proiectíle-rachétă
proiectile
PROIECTÍL, proiectile, s. n. Corp metalic de formă cilindro-ogivală lansat dintr-o armă de foc cu scopul de a distruge ținte. ◊ Proiectil-rachetă = rachetă alcătuită dintr-un proiectil obișnuit prevăzut cu un motor-rachetă pentru a-i asigura propulsia. – Din fr. projectile. DOOM
!proiectíl-rachétă s. n., pl. proiectíle-rachétă
proiectilele
PROIECTÍL, proiectile, s. n. Corp metalic de formă cilindro-ogivală lansat dintr-o armă de foc cu scopul de a distruge ținte. ◊ Proiectil-rachetă = rachetă alcătuită dintr-un proiectil obișnuit prevăzut cu un motor-rachetă pentru a-i asigura propulsia. – Din fr. projectile. DOOM
!proiectíl-rachétă s. n., pl. proiectíle-rachétă
proiectilelor
PROIECTÍL, proiectile, s. n. Corp metalic de formă cilindro-ogivală lansat dintr-o armă de foc cu scopul de a distruge ținte. ◊ Proiectil-rachetă = rachetă alcătuită dintr-un proiectil obișnuit prevăzut cu un motor-rachetă pentru a-i asigura propulsia. – Din fr. projectile. DOOM
!proiectíl-rachétă s. n., pl. proiectíle-rachétă
proiectilul
PROIECTÍL, proiectile, s. n. Corp metalic de formă cilindro-ogivală lansat dintr-o armă de foc cu scopul de a distruge ținte. ◊ Proiectil-rachetă = rachetă alcătuită dintr-un proiectil obișnuit prevăzut cu un motor-rachetă pentru a-i asigura propulsia. – Din fr. projectile. DOOM
!proiectíl-rachétă s. n., pl. proiectíle-rachétă
proiectilului
PROIECTÍL, proiectile, s. n. Corp metalic de formă cilindro-ogivală lansat dintr-o armă de foc cu scopul de a distruge ținte. ◊ Proiectil-rachetă = rachetă alcătuită dintr-un proiectil obișnuit prevăzut cu un motor-rachetă pentru a-i asigura propulsia. – Din fr. projectile. DOOM
!proiectíl-rachétă s. n., pl. proiectíle-rachétă
proiectiv
PROIECTÍV, -Ă, proiectivi, -e, adj. Referitor la activitatea de proiectare și de proiecție. – Din fr. projectif.
proiectiva
PROIECTÍV, -Ă, proiectivi, -e, adj. Referitor la activitatea de proiectare și de proiecție. – Din fr. projectif.
proiective
PROIECTÍV, -Ă, proiectivi, -e, adj. Referitor la activitatea de proiectare și de proiecție. – Din fr. projectif.
proiectivei
PROIECTÍV, -Ă, proiectivi, -e, adj. Referitor la activitatea de proiectare și de proiecție. – Din fr. projectif.
proiectivele
PROIECTÍV, -Ă, proiectivi, -e, adj. Referitor la activitatea de proiectare și de proiecție. – Din fr. projectif.
proiectivelor
PROIECTÍV, -Ă, proiectivi, -e, adj. Referitor la activitatea de proiectare și de proiecție. – Din fr. projectif.
proiectivi
PROIECTÍV, -Ă, proiectivi, -e, adj. Referitor la activitatea de proiectare și de proiecție. – Din fr. projectif.
proiectivii
PROIECTÍV, -Ă, proiectivi, -e, adj. Referitor la activitatea de proiectare și de proiecție. – Din fr. projectif.
proiectivilor
PROIECTÍV, -Ă, proiectivi, -e, adj. Referitor la activitatea de proiectare și de proiecție. – Din fr. projectif.
proiectivitate
PROIECTIVITÁTE s. f. Ansamblu de proprietăți funcționale ale unui sistem de a se proiecta sau reflecta în altul. – Din engl. projectivity.
proiectivitatea
PROIECTIVITÁTE s. f. Ansamblu de proprietăți funcționale ale unui sistem de a se proiecta sau reflecta în altul. – Din engl. projectivity.
proiectivități
PROIECTIVITÁTE s. f. Ansamblu de proprietăți funcționale ale unui sistem de a se proiecta sau reflecta în altul. – Din engl. projectivity.
proiectivității
PROIECTIVITÁTE s. f. Ansamblu de proprietăți funcționale ale unui sistem de a se proiecta sau reflecta în altul. – Din engl. projectivity.
proiectivul
PROIECTÍV, -Ă, proiectivi, -e, adj. Referitor la activitatea de proiectare și de proiecție. – Din fr. projectif.
proiectivului
PROIECTÍV, -Ă, proiectivi, -e, adj. Referitor la activitatea de proiectare și de proiecție. – Din fr. projectif.
proiectoare
PROIECTÓR, proiectoare, s. n. Aparat care concentrează (cu ajutorul unor oglinzi, lentile etc.) într-un fascicul intens razele produse de o sursă de lumină și care se folosește pentru semnalizări luminoase ori pentru luminare la autovehicule, în săli de spectacole etc. ♦ Spec. Aparat pentru proiectarea imaginilor pe un ecran cinematografic, compus dintr-o sursă luminoasă și dintr-un sistem optic. – Din fr. projecteur. DOOM
proiectór s. n., pl. proiectoáre
proiectoarele
PROIECTÓR, proiectoare, s. n. Aparat care concentrează (cu ajutorul unor oglinzi, lentile etc.) într-un fascicul intens razele produse de o sursă de lumină și care se folosește pentru semnalizări luminoase ori pentru luminare la autovehicule, în săli de spectacole etc. ♦ Spec. Aparat pentru proiectarea imaginilor pe un ecran cinematografic, compus dintr-o sursă luminoasă și dintr-un sistem optic. – Din fr. projecteur. DOOM
proiectór s. n., pl. proiectoáre
proiectoarelor
PROIECTÓR, proiectoare, s. n. Aparat care concentrează (cu ajutorul unor oglinzi, lentile etc.) într-un fascicul intens razele produse de o sursă de lumină și care se folosește pentru semnalizări luminoase ori pentru luminare la autovehicule, în săli de spectacole etc. ♦ Spec. Aparat pentru proiectarea imaginilor pe un ecran cinematografic, compus dintr-o sursă luminoasă și dintr-un sistem optic. – Din fr. projecteur. DOOM
proiectór s. n., pl. proiectoáre
proiector
PROIECTÓR, proiectoare, s. n. Aparat care concentrează (cu ajutorul unor oglinzi, lentile etc.) într-un fascicul intens razele produse de o sursă de lumină și care se folosește pentru semnalizări luminoase ori pentru luminare la autovehicule, în săli de spectacole etc. ♦ Spec. Aparat pentru proiectarea imaginilor pe un ecran cinematografic, compus dintr-o sursă luminoasă și dintr-un sistem optic. – Din fr. projecteur. DOOM
proiectór s. n., pl. proiectoáre
proiectorul
PROIECTÓR, proiectoare, s. n. Aparat care concentrează (cu ajutorul unor oglinzi, lentile etc.) într-un fascicul intens razele produse de o sursă de lumină și care se folosește pentru semnalizări luminoase ori pentru luminare la autovehicule, în săli de spectacole etc. ♦ Spec. Aparat pentru proiectarea imaginilor pe un ecran cinematografic, compus dintr-o sursă luminoasă și dintr-un sistem optic. – Din fr. projecteur. DOOM
proiectór s. n., pl. proiectoáre
proiectorului
PROIECTÓR, proiectoare, s. n. Aparat care concentrează (cu ajutorul unor oglinzi, lentile etc.) într-un fascicul intens razele produse de o sursă de lumină și care se folosește pentru semnalizări luminoase ori pentru luminare la autovehicule, în săli de spectacole etc. ♦ Spec. Aparat pentru proiectarea imaginilor pe un ecran cinematografic, compus dintr-o sursă luminoasă și dintr-un sistem optic. – Din fr. projecteur. DOOM
proiectór s. n., pl. proiectoáre
proiectul
PROIÉCT, proiecte, s. n. 1. Plan sau intenție de a întreprinde ceva, de a organiza, de a face un lucru. 2. Prima formă a unui plan (economic, social, financiar etc.), care urmează să fie discutat și aprobat pentru a primi un caracter oficial și a fi pus în aplicare. ◊ Proiect de lege = text provizoriu al unei legi, însoțit de expunerea de motive, care urmează să fie supus dezbaterii organului legiuitor (și opiniei publice) pentru a căpăta putere de lege. 3. Lucrare tehnică întocmită pe baza unei teme date, care cuprinde calculele tehnico-economice, desenele, instrucțiunile etc. necesare executării unei construcții, unei mașini etc. ◊ Proiect de diplomă = lucrare cu caracter tehnic, aplicativ, pe baza căreia studenții institutelor politehnice, institutelor de arhitectură etc. obțin diploma la sfârșitul studiilor. [Pr.: pro-iect] – Din germ. Projekt, lat. projectus. DOOM
proiéct s. n., pl. proiécte
proiectului
PROIÉCT, proiecte, s. n. 1. Plan sau intenție de a întreprinde ceva, de a organiza, de a face un lucru. 2. Prima formă a unui plan (economic, social, financiar etc.), care urmează să fie discutat și aprobat pentru a primi un caracter oficial și a fi pus în aplicare. ◊ Proiect de lege = text provizoriu al unei legi, însoțit de expunerea de motive, care urmează să fie supus dezbaterii organului legiuitor (și opiniei publice) pentru a căpăta putere de lege. 3. Lucrare tehnică întocmită pe baza unei teme date, care cuprinde calculele tehnico-economice, desenele, instrucțiunile etc. necesare executării unei construcții, unei mașini etc. ◊ Proiect de diplomă = lucrare cu caracter tehnic, aplicativ, pe baza căreia studenții institutelor politehnice, institutelor de arhitectură etc. obțin diploma la sfârșitul studiilor. [Pr.: pro-iect] – Din germ. Projekt, lat. projectus. DOOM
proiéct s. n., pl. proiécte
proiectând
PROIECTÁ, proiectez, vb. I. 1. Tranz. A face un proiect (1); a intenționa, a plănui. 2. Tranz. A elabora un proiect (3). 3. Tranz. A face o proiecție (1), a reprezenta schematic un corp pe o suprafață sau pe un plan, după anumite reguli geometrice. 4. Refl. A se profila, a se contura. 5. Tranz. A trimite pe o suprafață un fascicul de raze, de particule, o succesiune de imagini cinematografice etc. 6. Tranz. A arunca (cu forță) un corp solid; a împrăștia cu presiune un lichid sau o pulbere. – Din proiect (după fr. projeter). DOOM
proiectá (a ~) vb., ind. prez. 3 proiecteáză
proiectînd
PROIECTÁ, proiectez, vb. I. 1. Tranz. A face un proiect (1); a intenționa, a plănui. 2. Tranz. A elabora un proiect (3). 3. Tranz. A face o proiecție (1), a reprezenta schematic un corp pe o suprafață sau pe un plan, după anumite reguli geometrice. 4. Refl. A se profila, a se contura. 5. Tranz. A trimite pe o suprafață un fascicul de raze, de particule, o succesiune de imagini cinematografice etc. 6. Tranz. A arunca (cu forță) un corp solid; a împrăștia cu presiune un lichid sau o pulbere. – Din proiect (după fr. projeter). DOOM
proiectá (a ~) vb., ind. prez. 3 proiecteáză
proiectări
PROIECTÁRE, proiectări, s. f. Acțiunea de a (se) proiecta și rezultatul ei. – V. proiecta. DOOM
proiectáre s. f., g.-d. art. proiectắrii; pl. proiectắri
proiectării
PROIECTÁRE, proiectări, s. f. Acțiunea de a (se) proiecta și rezultatul ei. – V. proiecta. DOOM
proiectáre s. f., g.-d. art. proiectắrii; pl. proiectắri
proiectările
PROIECTÁRE, proiectări, s. f. Acțiunea de a (se) proiecta și rezultatul ei. – V. proiecta. DOOM
proiectáre s. f., g.-d. art. proiectắrii; pl. proiectắri
proiectărilor
PROIECTÁRE, proiectări, s. f. Acțiunea de a (se) proiecta și rezultatul ei. – V. proiecta. DOOM
proiectáre s. f., g.-d. art. proiectắrii; pl. proiectắri
proiecția
PROIÉCȚIE, proiecții, s. f. 1. Operație geometrică de reprezentare a unui obiect în spațiu, a unei figuri etc. pe o dreaptă, pe un plan; (concr.) corp, figură obținută prin această operație. ◊ Proiecție cartografică = procedeu matematic de reprezentare în plan a suprafeței Pământului sau a unei porțiuni din suprafața Pământului. 2. Reproducere pe ecran a imaginilor înregistrate pe un film transparent, cu ajutorul unui fascicul luminos ◊ Aparat de proiecție = aparat care servește la proiectarea pe un ecran a imaginilor de pe o peliculă cinematografică și la reproducerea sunetelor înregistrate pe pista sonoră. [Var.: proiecțiúne s. f.] – Din fr. projection, lat. projectio, -onis. DOOM
proiécție (-ți-e) s. f., art. proiécția (-ți-a), g.-d. art. proiécției; pl. proiécții, art. proiécțiile (-ți-i-)
proiecție
PROIÉCȚIE, proiecții, s. f. 1. Operație geometrică de reprezentare a unui obiect în spațiu, a unei figuri etc. pe o dreaptă, pe un plan; (concr.) corp, figură obținută prin această operație. ◊ Proiecție cartografică = procedeu matematic de reprezentare în plan a suprafeței Pământului sau a unei porțiuni din suprafața Pământului. 2. Reproducere pe ecran a imaginilor înregistrate pe un film transparent, cu ajutorul unui fascicul luminos ◊ Aparat de proiecție = aparat care servește la proiectarea pe un ecran a imaginilor de pe o peliculă cinematografică și la reproducerea sunetelor înregistrate pe pista sonoră. [Var.: proiecțiúne s. f.] – Din fr. projection, lat. projectio, -onis. DOOM
proiécție (-ți-e) s. f., art. proiécția (-ți-a), g.-d. art. proiécției; pl. proiécții, art. proiécțiile (-ți-i-)
proiecției
PROIÉCȚIE, proiecții, s. f. 1. Operație geometrică de reprezentare a unui obiect în spațiu, a unei figuri etc. pe o dreaptă, pe un plan; (concr.) corp, figură obținută prin această operație. ◊ Proiecție cartografică = procedeu matematic de reprezentare în plan a suprafeței Pământului sau a unei porțiuni din suprafața Pământului. 2. Reproducere pe ecran a imaginilor înregistrate pe un film transparent, cu ajutorul unui fascicul luminos ◊ Aparat de proiecție = aparat care servește la proiectarea pe un ecran a imaginilor de pe o peliculă cinematografică și la reproducerea sunetelor înregistrate pe pista sonoră. [Var.: proiecțiúne s. f.] – Din fr. projection, lat. projectio, -onis. DOOM
proiécție (-ți-e) s. f., art. proiécția (-ți-a), g.-d. art. proiécției; pl. proiécții, art. proiécțiile (-ți-i-)
proiecții
PROIÉCȚIE, proiecții, s. f. 1. Operație geometrică de reprezentare a unui obiect în spațiu, a unei figuri etc. pe o dreaptă, pe un plan; (concr.) corp, figură obținută prin această operație. ◊ Proiecție cartografică = procedeu matematic de reprezentare în plan a suprafeței Pământului sau a unei porțiuni din suprafața Pământului. 2. Reproducere pe ecran a imaginilor înregistrate pe un film transparent, cu ajutorul unui fascicul luminos ◊ Aparat de proiecție = aparat care servește la proiectarea pe un ecran a imaginilor de pe o peliculă cinematografică și la reproducerea sunetelor înregistrate pe pista sonoră. [Var.: proiecțiúne s. f.] – Din fr. projection, lat. projectio, -onis. DOOM
proiécție (-ți-e) s. f., art. proiécția (-ți-a), g.-d. art. proiécției; pl. proiécții, art. proiécțiile (-ți-i-)
proiecțiile
PROIÉCȚIE, proiecții, s. f. 1. Operație geometrică de reprezentare a unui obiect în spațiu, a unei figuri etc. pe o dreaptă, pe un plan; (concr.) corp, figură obținută prin această operație. ◊ Proiecție cartografică = procedeu matematic de reprezentare în plan a suprafeței Pământului sau a unei porțiuni din suprafața Pământului. 2. Reproducere pe ecran a imaginilor înregistrate pe un film transparent, cu ajutorul unui fascicul luminos ◊ Aparat de proiecție = aparat care servește la proiectarea pe un ecran a imaginilor de pe o peliculă cinematografică și la reproducerea sunetelor înregistrate pe pista sonoră. [Var.: proiecțiúne s. f.] – Din fr. projection, lat. projectio, -onis. DOOM
proiécție (-ți-e) s. f., art. proiécția (-ți-a), g.-d. art. proiécției; pl. proiécții, art. proiécțiile (-ți-i-)
proiecțiilor
PROIÉCȚIE, proiecții, s. f. 1. Operație geometrică de reprezentare a unui obiect în spațiu, a unei figuri etc. pe o dreaptă, pe un plan; (concr.) corp, figură obținută prin această operație. ◊ Proiecție cartografică = procedeu matematic de reprezentare în plan a suprafeței Pământului sau a unei porțiuni din suprafața Pământului. 2. Reproducere pe ecran a imaginilor înregistrate pe un film transparent, cu ajutorul unui fascicul luminos ◊ Aparat de proiecție = aparat care servește la proiectarea pe un ecran a imaginilor de pe o peliculă cinematografică și la reproducerea sunetelor înregistrate pe pista sonoră. [Var.: proiecțiúne s. f.] – Din fr. projection, lat. projectio, -onis. DOOM
proiécție (-ți-e) s. f., art. proiécția (-ți-a), g.-d. art. proiécției; pl. proiécții, art. proiécțiile (-ți-i-)
proiecționist
PROIECȚIONÍST, -Ă, proiecționiști, -ste, s. m. și f. Operator (1) al aparatului de proiecție cinematografică. [Pr.: pro-iec-ți-o-] – Din fr. projectionniste. DOOM
*proiecționístă (-ți-o-) s. f., g.-d. art. proiecționístei; pl. proiecționíste
proiecționista
PROIECȚIONÍST, -Ă, proiecționiști, -ste, s. m. și f. Operator (1) al aparatului de proiecție cinematografică. [Pr.: pro-iec-ți-o-] – Din fr. projectionniste. DOOM
*proiecționístă (-ți-o-) s. f., g.-d. art. proiecționístei; pl. proiecționíste
proiecționiste
PROIECȚIONÍST, -Ă, proiecționiști, -ste, s. m. și f. Operator (1) al aparatului de proiecție cinematografică. [Pr.: pro-iec-ți-o-] – Din fr. projectionniste. DOOM
*proiecționístă (-ți-o-) s. f., g.-d. art. proiecționístei; pl. proiecționíste
proiecționistei
PROIECȚIONÍST, -Ă, proiecționiști, -ste, s. m. și f. Operator (1) al aparatului de proiecție cinematografică. [Pr.: pro-iec-ți-o-] – Din fr. projectionniste. DOOM
*proiecționístă (-ți-o-) s. f., g.-d. art. proiecționístei; pl. proiecționíste
proiecționistele
PROIECȚIONÍST, -Ă, proiecționiști, -ste, s. m. și f. Operator (1) al aparatului de proiecție cinematografică. [Pr.: pro-iec-ți-o-] – Din fr. projectionniste. DOOM
*proiecționístă (-ți-o-) s. f., g.-d. art. proiecționístei; pl. proiecționíste
proiecționistelor
PROIECȚIONÍST, -Ă, proiecționiști, -ste, s. m. și f. Operator (1) al aparatului de proiecție cinematografică. [Pr.: pro-iec-ți-o-] – Din fr. projectionniste. DOOM
*proiecționístă (-ți-o-) s. f., g.-d. art. proiecționístei; pl. proiecționíste
proiecționistul
PROIECȚIONÍST, -Ă, proiecționiști, -ste, s. m. și f. Operator (1) al aparatului de proiecție cinematografică. [Pr.: pro-iec-ți-o-] – Din fr. projectionniste. DOOM
*proiecționístă (-ți-o-) s. f., g.-d. art. proiecționístei; pl. proiecționíste
proiecționistului
PROIECȚIONÍST, -Ă, proiecționiști, -ste, s. m. și f. Operator (1) al aparatului de proiecție cinematografică. [Pr.: pro-iec-ți-o-] – Din fr. projectionniste. DOOM
*proiecționístă (-ți-o-) s. f., g.-d. art. proiecționístei; pl. proiecționíste
proiecționiști
PROIECȚIONÍST, -Ă, proiecționiști, -ste, s. m. și f. Operator (1) al aparatului de proiecție cinematografică. [Pr.: pro-iec-ți-o-] – Din fr. projectionniste. DOOM
*proiecționístă (-ți-o-) s. f., g.-d. art. proiecționístei; pl. proiecționíste
proiecționiștii
PROIECȚIONÍST, -Ă, proiecționiști, -ste, s. m. și f. Operator (1) al aparatului de proiecție cinematografică. [Pr.: pro-iec-ți-o-] – Din fr. projectionniste. DOOM
*proiecționístă (-ți-o-) s. f., g.-d. art. proiecționístei; pl. proiecționíste
proiecționiștilor
PROIECȚIONÍST, -Ă, proiecționiști, -ste, s. m. și f. Operator (1) al aparatului de proiecție cinematografică. [Pr.: pro-iec-ți-o-] – Din fr. projectionniste. DOOM
*proiecționístă (-ți-o-) s. f., g.-d. art. proiecționístei; pl. proiecționíste
proiecțiune
PROIÉCȚIE, proiecții, s. f. 1. Operație geometrică de reprezentare a unui obiect în spațiu, a unei figuri etc. pe o dreaptă, pe un plan; (concr.) corp, figură obținută prin această operație. ◊ Proiecție cartografică = procedeu matematic de reprezentare în plan a suprafeței Pământului sau a unei porțiuni din suprafața Pământului. 2. Reproducere pe ecran a imaginilor înregistrate pe un film transparent, cu ajutorul unui fascicul luminos ◊ Aparat de proiecție = aparat care servește la proiectarea pe un ecran a imaginilor de pe o peliculă cinematografică și la reproducerea sunetelor înregistrate pe pista sonoră. [Var.: proiecțiúne s. f.] – Din fr. projection, lat. projectio, -onis. DOOM
proiécție (-ți-e) s. f., art. proiécția (-ți-a), g.-d. art. proiécției; pl. proiécții, art. proiécțiile (-ți-i-)
proimion
proímion s. n. – Prolog, prefață. Ngr. προήμιον (Gáldi 239). Sec. XVIII, înv.
proin
PRÓIN adj. m. (învechit, în legătură cu o titulatură) Fost, ex-. Monahul Iacov I, proin mitropolit al Moldovei și Sucevei. IORGA, E. I 534. – Accentuat și: proín.
prois
PRÓIS s. m. sg. (Numai în loc. adj.) De prois (sau loc. prep. din proisul, de bun proisul meu) = de bunăvoie (sau de bunăvoia mea, din capul meu). Apoi dă – vreau să i-l dau de bun proisul meu cutare lucru. I. CR. V 376.
proistos
PROESTÓS, proestoși, s. m. (Înv. și reg.) Călugăr sau preot cu cel mai înalt rang în ierarhia clericilor unei mănăstiri sau a unei biserici. [Pr.: pro-es-. – Var.: proistós s. m.] – Din ngr. proestós. DOOM
proistós v. proestós
proistosul
PROESTÓS, proestoși, s. m. (Înv. și reg.) Călugăr sau preot cu cel mai înalt rang în ierarhia clericilor unei mănăstiri sau a unei biserici. [Pr.: pro-es-. – Var.: proistós s. m.] – Din ngr. proestós. DOOM
proistós v. proestós
proistosului
PROESTÓS, proestoși, s. m. (Înv. și reg.) Călugăr sau preot cu cel mai înalt rang în ierarhia clericilor unei mănăstiri sau a unei biserici. [Pr.: pro-es-. – Var.: proistós s. m.] – Din ngr. proestós. DOOM
proistós v. proestós
proistoși
PROESTÓS, proestoși, s. m. (Înv. și reg.) Călugăr sau preot cu cel mai înalt rang în ierarhia clericilor unei mănăstiri sau a unei biserici. [Pr.: pro-es-. – Var.: proistós s. m.] – Din ngr. proestós. DOOM
proistós v. proestós
proistoșii
PROESTÓS, proestoși, s. m. (Înv. și reg.) Călugăr sau preot cu cel mai înalt rang în ierarhia clericilor unei mănăstiri sau a unei biserici. [Pr.: pro-es-. – Var.: proistós s. m.] – Din ngr. proestós. DOOM
proistós v. proestós
proistoșilor
PROESTÓS, proestoși, s. m. (Înv. și reg.) Călugăr sau preot cu cel mai înalt rang în ierarhia clericilor unei mănăstiri sau a unei biserici. [Pr.: pro-es-. – Var.: proistós s. m.] – Din ngr. proestós. DOOM
proistós v. proestós
proisul
PRÓIS s. m. (Înv. și reg., în expr.) De prois (sau din proisul, de bun proisul meu) = de bunăvoie, din proprie inițiativă.
proizvolenie
proizvolénie (proizvolénii), s. f. – Bunăvoie. Sl. proizvoljenije (Tiktin). Sec. XVII, înv.
prolabare
PROLABÁRE s.f. (Med.) Deplasare în sus sau în jos a unui organ. [< lat. prolabi – a luneca în jos].
prolabarea
PROLABÁRE s.f. (Med.) Deplasare în sus sau în jos a unui organ. [< lat. prolabi – a luneca în jos].
prolabări
PROLABÁRE s.f. (Med.) Deplasare în sus sau în jos a unui organ. [< lat. prolabi – a luneca în jos].
prolabării
PROLABÁRE s.f. (Med.) Deplasare în sus sau în jos a unui organ. [< lat. prolabi – a luneca în jos].
prolabările
PROLABÁRE s.f. (Med.) Deplasare în sus sau în jos a unui organ. [< lat. prolabi – a luneca în jos].
prolabărilor
PROLABÁRE s.f. (Med.) Deplasare în sus sau în jos a unui organ. [< lat. prolabi – a luneca în jos].
prolactina
PROLACTÍNĂ s. f. Hormon produs de lobul hipofizar anterior, având un rol important în lactație. – Din fr. prolactine. DOOM
prolactínă s. f., g.-d. art. prolactínei
prolactine
PROLACTÍNĂ s. f. Hormon produs de lobul hipofizar anterior, având un rol important în lactație. – Din fr. prolactine. DOOM
prolactínă s. f., g.-d. art. prolactínei
prolactinei
PROLACTÍNĂ s. f. Hormon produs de lobul hipofizar anterior, având un rol important în lactație. – Din fr. prolactine. DOOM
prolactínă s. f., g.-d. art. prolactínei
prolactinele
PROLACTÍNĂ s. f. Hormon produs de lobul hipofizar anterior, având un rol important în lactație. – Din fr. prolactine. DOOM
prolactínă s. f., g.-d. art. prolactínei
prolactinelor
PROLACTÍNĂ s. f. Hormon produs de lobul hipofizar anterior, având un rol important în lactație. – Din fr. prolactine. DOOM
prolactínă s. f., g.-d. art. prolactínei
prolalia
PROLALÍE s.f. (Liv.) Compliment adresat auditorilor înainte de începerea unui discurs. [Gen. -iei. / cf. gr. prolalia, fr. prolalie].
prolalie
PROLALÍE s.f. (Liv.) Compliment adresat auditorilor înainte de începerea unui discurs. [Gen. -iei. / cf. gr. prolalia, fr. prolalie].
prolaliei
PROLALÍE s.f. (Liv.) Compliment adresat auditorilor înainte de începerea unui discurs. [Gen. -iei. / cf. gr. prolalia, fr. prolalie].
prolalii
PROLALÍE s.f. (Liv.) Compliment adresat auditorilor înainte de începerea unui discurs. [Gen. -iei. / cf. gr. prolalia, fr. prolalie].
prolaliile
PROLALÍE s.f. (Liv.) Compliment adresat auditorilor înainte de începerea unui discurs. [Gen. -iei. / cf. gr. prolalia, fr. prolalie].
prolaliilor
PROLALÍE s.f. (Liv.) Compliment adresat auditorilor înainte de începerea unui discurs. [Gen. -iei. / cf. gr. prolalia, fr. prolalie].
prolan
PROLÁN, prolani, s. m. (Biol.) Hormon secretat de hipofiza femeii și de placentă în timpul sarcinii. – Din fr. prolan. DOOM
prolán s. m., pl. proláni
prolanemia
PROLANEMÍE, prolanemii, s. f. (Fiziol.) Prezență a prolanului în sânge; cantitate de prolan existentă în sânge. – Din fr. prolanémie.
prolanemie
PROLANEMÍE, prolanemii, s. f. (Fiziol.) Prezență a prolanului în sânge; cantitate de prolan existentă în sânge. – Din fr. prolanémie.
prolanemiei
PROLANEMÍE, prolanemii, s. f. (Fiziol.) Prezență a prolanului în sânge; cantitate de prolan existentă în sânge. – Din fr. prolanémie.
prolanemii
PROLANEMÍE, prolanemii, s. f. (Fiziol.) Prezență a prolanului în sânge; cantitate de prolan existentă în sânge. – Din fr. prolanémie.
prolanemiile
PROLANEMÍE, prolanemii, s. f. (Fiziol.) Prezență a prolanului în sânge; cantitate de prolan existentă în sânge. – Din fr. prolanémie.
prolanemiilor
PROLANEMÍE, prolanemii, s. f. (Fiziol.) Prezență a prolanului în sânge; cantitate de prolan existentă în sânge. – Din fr. prolanémie.
prolani
PROLÁN, prolani, s. m. (Biol.) Hormon secretat de hipofiza femeii și de placentă în timpul sarcinii. – Din fr. prolan. DOOM
prolán s. m., pl. proláni
prolanii
PROLÁN, prolani, s. m. (Biol.) Hormon secretat de hipofiza femeii și de placentă în timpul sarcinii. – Din fr. prolan. DOOM
prolán s. m., pl. proláni
prolanilor
PROLÁN, prolani, s. m. (Biol.) Hormon secretat de hipofiza femeii și de placentă în timpul sarcinii. – Din fr. prolan. DOOM
prolán s. m., pl. proláni
prolanul
PROLÁN, prolani, s. m. (Biol.) Hormon secretat de hipofiza femeii și de placentă în timpul sarcinii. – Din fr. prolan. DOOM
prolán s. m., pl. proláni
prolanului
PROLÁN, prolani, s. m. (Biol.) Hormon secretat de hipofiza femeii și de placentă în timpul sarcinii. – Din fr. prolan. DOOM
prolán s. m., pl. proláni
prolanuria
PROLANURÍE, prolanurii, s. f. (Med.) Prezență a prolanului în urină; cantitate de prolan existentă în urină. – Din fr. prolanurie.
prolanurie
PROLANURÍE, prolanurii, s. f. (Med.) Prezență a prolanului în urină; cantitate de prolan existentă în urină. – Din fr. prolanurie.
prolanuriei
PROLANURÍE, prolanurii, s. f. (Med.) Prezență a prolanului în urină; cantitate de prolan existentă în urină. – Din fr. prolanurie.
prolanurii
PROLANURÍE, prolanurii, s. f. (Med.) Prezență a prolanului în urină; cantitate de prolan existentă în urină. – Din fr. prolanurie.
prolanuriile
PROLANURÍE, prolanurii, s. f. (Med.) Prezență a prolanului în urină; cantitate de prolan existentă în urină. – Din fr. prolanurie.
prolanuriilor
PROLANURÍE, prolanurii, s. f. (Med.) Prezență a prolanului în urină; cantitate de prolan existentă în urină. – Din fr. prolanurie.
prolaps
PROLÁPS s.n. (Med.) Lăsarea anormală în jos a unui organ. [Pl. -suri, -se. / < fr., lat. prolapsus, cf. lat. prolabi].
prolaps
PRÓLAPS, prolapsuri, s. n. (Med.) Deplasare sau ieșire a unui organ în afara corpului sau a cavității în care se află, din cauza slăbirii mijloacelor sale de fixare. – Din fr. prolapsus. DOOM
!prólaps s. n., pl. prólapsuri
prolapsul
PRÓLAPS, prolapsuri, s. n. (Med.) Deplasare sau ieșire a unui organ în afara corpului sau a cavității în care se află, din cauza slăbirii mijloacelor sale de fixare. – Din fr. prolapsus. DOOM
!prólaps s. n., pl. prólapsuri
prolapsului
PRÓLAPS, prolapsuri, s. n. (Med.) Deplasare sau ieșire a unui organ în afara corpului sau a cavității în care se află, din cauza slăbirii mijloacelor sale de fixare. – Din fr. prolapsus. DOOM
!prólaps s. n., pl. prólapsuri
prolapsuri
PRÓLAPS, prolapsuri, s. n. (Med.) Deplasare sau ieșire a unui organ în afara corpului sau a cavității în care se află, din cauza slăbirii mijloacelor sale de fixare. – Din fr. prolapsus. DOOM
!prólaps s. n., pl. prólapsuri
prolapsurile
PRÓLAPS, prolapsuri, s. n. (Med.) Deplasare sau ieșire a unui organ în afara corpului sau a cavității în care se află, din cauza slăbirii mijloacelor sale de fixare. – Din fr. prolapsus. DOOM
!prólaps s. n., pl. prólapsuri
prolapsurilor
PRÓLAPS, prolapsuri, s. n. (Med.) Deplasare sau ieșire a unui organ în afara corpului sau a cavității în care se află, din cauza slăbirii mijloacelor sale de fixare. – Din fr. prolapsus. DOOM
!prólaps s. n., pl. prólapsuri
prolațiune
PROLAȚIÚNE s.f. 1. (Lingv.) Pronunțare. 2. Discurs, vorbire. [Cf. lat. prolatio, fr. prolation, it. prolazione].
prolegat
PROLEGÁT s.m. Magistrat roman care înlocuia un legat. [< lat. prolegatus, cf. fr. prolégat].
prolegomene
PROLEGÓMENE s. n. pl. (Livr.) Parte introductivă care precedă expunerea propriu-zisă într-o operă științifică. ♦ Ansamblu de noțiuni preliminare aparținând unui domeniu științific. – Din fr. prolégomènes. DOOM
prolegómene (livr.) s. n. pl.
prolegomenele
PROLEGÓMENE s. n. pl. (Livr.) Parte introductivă care precedă expunerea propriu-zisă într-o operă științifică. ♦ Ansamblu de noțiuni preliminare aparținând unui domeniu științific. – Din fr. prolégomènes. DOOM
prolegómene (livr.) s. n. pl.
prolegomenelor
PROLEGÓMENE s. n. pl. (Livr.) Parte introductivă care precedă expunerea propriu-zisă într-o operă științifică. ♦ Ansamblu de noțiuni preliminare aparținând unui domeniu științific. – Din fr. prolégomènes. DOOM
prolegómene (livr.) s. n. pl.
prolema
PROLÉMĂ, proleme, s. f. (Log.) Propoziție sau serie de propoziții care servesc ca bază unei leme. – Din fr. prolemme.
proleme
PROLÉMĂ, proleme, s. f. (Log.) Propoziție sau serie de propoziții care servesc ca bază unei leme. – Din fr. prolemme.
prolemei
PROLÉMĂ, proleme, s. f. (Log.) Propoziție sau serie de propoziții care servesc ca bază unei leme. – Din fr. prolemme.
prolemele
PROLÉMĂ, proleme, s. f. (Log.) Propoziție sau serie de propoziții care servesc ca bază unei leme. – Din fr. prolemme.
prolemelor
PROLÉMĂ, proleme, s. f. (Log.) Propoziție sau serie de propoziții care servesc ca bază unei leme. – Din fr. prolemme.
prolepsa
PROLÉPSĂ, prolepse, s. f. Procedeu stilistic care constă în enunțarea unei obiecții pe care un adversar ar putea să o ridice și în combaterea ei anticipată. – Din fr. prolepse. DOOM
prolépsă s. f., g.-d. art. prolépsei; pl. prolépse
prolepse
PROLÉPSĂ, prolepse, s. f. Procedeu stilistic care constă în enunțarea unei obiecții pe care un adversar ar putea să o ridice și în combaterea ei anticipată. – Din fr. prolepse. DOOM
prolépsă s. f., g.-d. art. prolépsei; pl. prolépse
prolepsei
PROLÉPSĂ, prolepse, s. f. Procedeu stilistic care constă în enunțarea unei obiecții pe care un adversar ar putea să o ridice și în combaterea ei anticipată. – Din fr. prolepse. DOOM
prolépsă s. f., g.-d. art. prolépsei; pl. prolépse
prolepsele
PROLÉPSĂ, prolepse, s. f. Procedeu stilistic care constă în enunțarea unei obiecții pe care un adversar ar putea să o ridice și în combaterea ei anticipată. – Din fr. prolepse. DOOM
prolépsă s. f., g.-d. art. prolépsei; pl. prolépse
prolepselor
PROLÉPSĂ, prolepse, s. f. Procedeu stilistic care constă în enunțarea unei obiecții pe care un adversar ar putea să o ridice și în combaterea ei anticipată. – Din fr. prolepse. DOOM
prolépsă s. f., g.-d. art. prolépsei; pl. prolépse
proleptic
PROLÉPTIC, -Ă, proleptici, -ce, adj. Referitor la prolepsă, de prolepsă. – Din fr. proleptique.
proleptica
PROLÉPTIC, -Ă, proleptici, -ce, adj. Referitor la prolepsă, de prolepsă. – Din fr. proleptique.
proleptice
PROLÉPTIC, -Ă, proleptici, -ce, adj. Referitor la prolepsă, de prolepsă. – Din fr. proleptique.
prolepticei
PROLÉPTIC, -Ă, proleptici, -ce, adj. Referitor la prolepsă, de prolepsă. – Din fr. proleptique.
prolepticele
PROLÉPTIC, -Ă, proleptici, -ce, adj. Referitor la prolepsă, de prolepsă. – Din fr. proleptique.
prolepticelor
PROLÉPTIC, -Ă, proleptici, -ce, adj. Referitor la prolepsă, de prolepsă. – Din fr. proleptique.
proleptici
PROLÉPTIC, -Ă, proleptici, -ce, adj. Referitor la prolepsă, de prolepsă. – Din fr. proleptique.
prolepticii
PROLÉPTIC, -Ă, proleptici, -ce, adj. Referitor la prolepsă, de prolepsă. – Din fr. proleptique.
prolepticilor
PROLÉPTIC, -Ă, proleptici, -ce, adj. Referitor la prolepsă, de prolepsă. – Din fr. proleptique.
prolepticul
PROLÉPTIC, -Ă, proleptici, -ce, adj. Referitor la prolepsă, de prolepsă. – Din fr. proleptique.
prolepticului
PROLÉPTIC, -Ă, proleptici, -ce, adj. Referitor la prolepsă, de prolepsă. – Din fr. proleptique.
proletar
PROLETÁR, -Ă, proletari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține proletariatului, privitor la proletariat. 2. S. m. și f. Cetățean sărac din Roma antică, ale cărui bunuri nu depășeau o limită foarte scăzută (prevăzută de lege). 3. S. m. și f. Persoană care face parte din proletariat. – Din fr. prolétaire. DOOM
proletár adj. m., s. m., pl. proletári; adj. f., s. f. proletáră, pl. proletáre
proletar
PROLETÁR, -Ă, proletari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține proletariatului, privitor la proletariat. 2. S. m. și f. Cetățean sărac din Roma antică, ale cărui bunuri nu depășeau o limită foarte scăzută (prevăzută de lege). 3. S. m. și f. Persoană care face parte din proletariat. – Din fr. prolétaire. DOOM
proletár adj. m., s. m., pl. proletári; adj. f., s. f. proletáră, pl. proletáre
proletara
PROLETÁR, -Ă, proletari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține proletariatului, privitor la proletariat. 2. S. m. și f. Cetățean sărac din Roma antică, ale cărui bunuri nu depășeau o limită foarte scăzută (prevăzută de lege). 3. S. m. și f. Persoană care face parte din proletariat. – Din fr. prolétaire. DOOM
proletár adj. m., s. m., pl. proletári; adj. f., s. f. proletáră, pl. proletáre
proletara
PROLETÁR, -Ă, proletari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține proletariatului, privitor la proletariat. 2. S. m. și f. Cetățean sărac din Roma antică, ale cărui bunuri nu depășeau o limită foarte scăzută (prevăzută de lege). 3. S. m. și f. Persoană care face parte din proletariat. – Din fr. prolétaire. DOOM
proletár adj. m., s. m., pl. proletári; adj. f., s. f. proletáră, pl. proletáre
proletare
PROLETÁR, -Ă, proletari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține proletariatului, privitor la proletariat. 2. S. m. și f. Cetățean sărac din Roma antică, ale cărui bunuri nu depășeau o limită foarte scăzută (prevăzută de lege). 3. S. m. și f. Persoană care face parte din proletariat. – Din fr. prolétaire. DOOM
proletár adj. m., s. m., pl. proletári; adj. f., s. f. proletáră, pl. proletáre
proletare
PROLETÁR, -Ă, proletari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține proletariatului, privitor la proletariat. 2. S. m. și f. Cetățean sărac din Roma antică, ale cărui bunuri nu depășeau o limită foarte scăzută (prevăzută de lege). 3. S. m. și f. Persoană care face parte din proletariat. – Din fr. prolétaire. DOOM
proletár adj. m., s. m., pl. proletári; adj. f., s. f. proletáră, pl. proletáre
proletarei
PROLETÁR, -Ă, proletari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține proletariatului, privitor la proletariat. 2. S. m. și f. Cetățean sărac din Roma antică, ale cărui bunuri nu depășeau o limită foarte scăzută (prevăzută de lege). 3. S. m. și f. Persoană care face parte din proletariat. – Din fr. prolétaire. DOOM
proletár adj. m., s. m., pl. proletári; adj. f., s. f. proletáră, pl. proletáre
proletarei
PROLETÁR, -Ă, proletari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține proletariatului, privitor la proletariat. 2. S. m. și f. Cetățean sărac din Roma antică, ale cărui bunuri nu depășeau o limită foarte scăzută (prevăzută de lege). 3. S. m. și f. Persoană care face parte din proletariat. – Din fr. prolétaire. DOOM
proletár adj. m., s. m., pl. proletári; adj. f., s. f. proletáră, pl. proletáre
proletarele
PROLETÁR, -Ă, proletari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține proletariatului, privitor la proletariat. 2. S. m. și f. Cetățean sărac din Roma antică, ale cărui bunuri nu depășeau o limită foarte scăzută (prevăzută de lege). 3. S. m. și f. Persoană care face parte din proletariat. – Din fr. prolétaire. DOOM
proletár adj. m., s. m., pl. proletári; adj. f., s. f. proletáră, pl. proletáre
proletarele
PROLETÁR, -Ă, proletari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține proletariatului, privitor la proletariat. 2. S. m. și f. Cetățean sărac din Roma antică, ale cărui bunuri nu depășeau o limită foarte scăzută (prevăzută de lege). 3. S. m. și f. Persoană care face parte din proletariat. – Din fr. prolétaire. DOOM
proletár adj. m., s. m., pl. proletári; adj. f., s. f. proletáră, pl. proletáre
proletarelor
PROLETÁR, -Ă, proletari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține proletariatului, privitor la proletariat. 2. S. m. și f. Cetățean sărac din Roma antică, ale cărui bunuri nu depășeau o limită foarte scăzută (prevăzută de lege). 3. S. m. și f. Persoană care face parte din proletariat. – Din fr. prolétaire. DOOM
proletár adj. m., s. m., pl. proletári; adj. f., s. f. proletáră, pl. proletáre
proletarelor
PROLETÁR, -Ă, proletari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține proletariatului, privitor la proletariat. 2. S. m. și f. Cetățean sărac din Roma antică, ale cărui bunuri nu depășeau o limită foarte scăzută (prevăzută de lege). 3. S. m. și f. Persoană care face parte din proletariat. – Din fr. prolétaire. DOOM
proletár adj. m., s. m., pl. proletári; adj. f., s. f. proletáră, pl. proletáre
proletari
PROLETÁR, -Ă, proletari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține proletariatului, privitor la proletariat. 2. S. m. și f. Cetățean sărac din Roma antică, ale cărui bunuri nu depășeau o limită foarte scăzută (prevăzută de lege). 3. S. m. și f. Persoană care face parte din proletariat. – Din fr. prolétaire. DOOM
proletár adj. m., s. m., pl. proletári; adj. f., s. f. proletáră, pl. proletáre
proletari
PROLETÁR, -Ă, proletari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține proletariatului, privitor la proletariat. 2. S. m. și f. Cetățean sărac din Roma antică, ale cărui bunuri nu depășeau o limită foarte scăzută (prevăzută de lege). 3. S. m. și f. Persoană care face parte din proletariat. – Din fr. prolétaire. DOOM
proletár adj. m., s. m., pl. proletári; adj. f., s. f. proletáră, pl. proletáre
proletariat
PROLETARIÁT s. n. 1. Masele sărace ale cetățenilor liberi din Roma antică. 2. Totalitatea proletarilor (3); clasă salariată a cărei singură posesie, cu valoare materială semnificativă, este forța sa de muncă. [Pr.: -ri-at] – Din fr. prolétariat. DOOM
proletariát (-ri-at) s. n.
proletariatul
PROLETARIÁT s. n. 1. Masele sărace ale cetățenilor liberi din Roma antică. 2. Totalitatea proletarilor (3); clasă salariată a cărei singură posesie, cu valoare materială semnificativă, este forța sa de muncă. [Pr.: -ri-at] – Din fr. prolétariat. DOOM
proletariát (-ri-at) s. n.
proletariatului
PROLETARIÁT s. n. 1. Masele sărace ale cetățenilor liberi din Roma antică. 2. Totalitatea proletarilor (3); clasă salariată a cărei singură posesie, cu valoare materială semnificativă, este forța sa de muncă. [Pr.: -ri-at] – Din fr. prolétariat. DOOM
proletariát (-ri-at) s. n.
proletarii
PROLETÁR, -Ă, proletari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține proletariatului, privitor la proletariat. 2. S. m. și f. Cetățean sărac din Roma antică, ale cărui bunuri nu depășeau o limită foarte scăzută (prevăzută de lege). 3. S. m. și f. Persoană care face parte din proletariat. – Din fr. prolétaire. DOOM
proletár adj. m., s. m., pl. proletári; adj. f., s. f. proletáră, pl. proletáre
proletarii
PROLETÁR, -Ă, proletari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține proletariatului, privitor la proletariat. 2. S. m. și f. Cetățean sărac din Roma antică, ale cărui bunuri nu depășeau o limită foarte scăzută (prevăzută de lege). 3. S. m. și f. Persoană care face parte din proletariat. – Din fr. prolétaire. DOOM
proletár adj. m., s. m., pl. proletári; adj. f., s. f. proletáră, pl. proletáre
proletarilor
PROLETÁR, -Ă, proletari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține proletariatului, privitor la proletariat. 2. S. m. și f. Cetățean sărac din Roma antică, ale cărui bunuri nu depășeau o limită foarte scăzută (prevăzută de lege). 3. S. m. și f. Persoană care face parte din proletariat. – Din fr. prolétaire. DOOM
proletár adj. m., s. m., pl. proletári; adj. f., s. f. proletáră, pl. proletáre
proletarilor
PROLETÁR, -Ă, proletari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține proletariatului, privitor la proletariat. 2. S. m. și f. Cetățean sărac din Roma antică, ale cărui bunuri nu depășeau o limită foarte scăzută (prevăzută de lege). 3. S. m. și f. Persoană care face parte din proletariat. – Din fr. prolétaire. DOOM
proletár adj. m., s. m., pl. proletári; adj. f., s. f. proletáră, pl. proletáre
proletariza
PROLETARIZÁ, proletarizez, vb. I. Tranz. și refl. A aduce sau a ajunge în starea de proletar; a (se) pauperiza. – Din fr. prolétariser. DOOM
proletarizá (a ~) vb., ind. prez. 3 proletarizeáză
proletarizai
PROLETARIZÁ, proletarizez, vb. I. Tranz. și refl. A aduce sau a ajunge în starea de proletar; a (se) pauperiza. – Din fr. prolétariser. DOOM
proletarizá (a ~) vb., ind. prez. 3 proletarizeáză
proletarizam
PROLETARIZÁ, proletarizez, vb. I. Tranz. și refl. A aduce sau a ajunge în starea de proletar; a (se) pauperiza. – Din fr. prolétariser. DOOM
proletarizá (a ~) vb., ind. prez. 3 proletarizeáză
proletarizare
PROLETARIZÁ, proletarizez, vb. I. Tranz. și refl. A aduce sau a ajunge în starea de proletar; a (se) pauperiza. – Din fr. prolétariser. DOOM
proletarizá (a ~) vb., ind. prez. 3 proletarizeáză
proletarizare
PROLETARIZÁRE s. f. Acțiunea de a (se) proletariza și rezultatul ei. – V. proletariza. DOOM
proletarizáre s. f., g.-d. art. proletarizắrii
proletarizarea
PROLETARIZÁRE s. f. Acțiunea de a (se) proletariza și rezultatul ei. – V. proletariza. DOOM
proletarizáre s. f., g.-d. art. proletarizắrii
proletarizară
PROLETARIZÁ, proletarizez, vb. I. Tranz. și refl. A aduce sau a ajunge în starea de proletar; a (se) pauperiza. – Din fr. prolétariser. DOOM
proletarizá (a ~) vb., ind. prez. 3 proletarizeáză
proletarizarăm
PROLETARIZÁ, proletarizez, vb. I. Tranz. și refl. A aduce sau a ajunge în starea de proletar; a (se) pauperiza. – Din fr. prolétariser. DOOM
proletarizá (a ~) vb., ind. prez. 3 proletarizeáză
proletarizarăți
PROLETARIZÁ, proletarizez, vb. I. Tranz. și refl. A aduce sau a ajunge în starea de proletar; a (se) pauperiza. – Din fr. prolétariser. DOOM
proletarizá (a ~) vb., ind. prez. 3 proletarizeáză
proletarizase
PROLETARIZÁ, proletarizez, vb. I. Tranz. și refl. A aduce sau a ajunge în starea de proletar; a (se) pauperiza. – Din fr. prolétariser. DOOM
proletarizá (a ~) vb., ind. prez. 3 proletarizeáză
proletarizasem
PROLETARIZÁ, proletarizez, vb. I. Tranz. și refl. A aduce sau a ajunge în starea de proletar; a (se) pauperiza. – Din fr. prolétariser. DOOM
proletarizá (a ~) vb., ind. prez. 3 proletarizeáză
proletarizaseră
PROLETARIZÁ, proletarizez, vb. I. Tranz. și refl. A aduce sau a ajunge în starea de proletar; a (se) pauperiza. – Din fr. prolétariser. DOOM
proletarizá (a ~) vb., ind. prez. 3 proletarizeáză
proletarizaserăm
PROLETARIZÁ, proletarizez, vb. I. Tranz. și refl. A aduce sau a ajunge în starea de proletar; a (se) pauperiza. – Din fr. prolétariser. DOOM
proletarizá (a ~) vb., ind. prez. 3 proletarizeáză
proletarizaserăți
PROLETARIZÁ, proletarizez, vb. I. Tranz. și refl. A aduce sau a ajunge în starea de proletar; a (se) pauperiza. – Din fr. prolétariser. DOOM
proletarizá (a ~) vb., ind. prez. 3 proletarizeáză
proletarizaseși
PROLETARIZÁ, proletarizez, vb. I. Tranz. și refl. A aduce sau a ajunge în starea de proletar; a (se) pauperiza. – Din fr. prolétariser. DOOM
proletarizá (a ~) vb., ind. prez. 3 proletarizeáză
proletarizaseți
PROLETARIZÁ, proletarizez, vb. I. Tranz. și refl. A aduce sau a ajunge în starea de proletar; a (se) pauperiza. – Din fr. prolétariser. DOOM
proletarizá (a ~) vb., ind. prez. 3 proletarizeáză
proletarizat
PROLETARIZÁ, proletarizez, vb. I. Tranz. și refl. A aduce sau a ajunge în starea de proletar; a (se) pauperiza. – Din fr. prolétariser. DOOM
proletarizá (a ~) vb., ind. prez. 3 proletarizeáză
proletarizat
PROLETARIZÁT, -Ă, proletarizați, -te, adj. Care s-a transformat în proletar (3). – V. proletariza.
proletarizata
PROLETARIZÁT, -Ă, proletarizați, -te, adj. Care s-a transformat în proletar (3). – V. proletariza.
proletarizate
PROLETARIZÁT, -Ă, proletarizați, -te, adj. Care s-a transformat în proletar (3). – V. proletariza.
proletarizatei
PROLETARIZÁT, -Ă, proletarizați, -te, adj. Care s-a transformat în proletar (3). – V. proletariza.
proletarizatele
PROLETARIZÁT, -Ă, proletarizați, -te, adj. Care s-a transformat în proletar (3). – V. proletariza.
proletarizatelor
PROLETARIZÁT, -Ă, proletarizați, -te, adj. Care s-a transformat în proletar (3). – V. proletariza.
proletarizatul
PROLETARIZÁT, -Ă, proletarizați, -te, adj. Care s-a transformat în proletar (3). – V. proletariza.
proletarizatului
PROLETARIZÁT, -Ă, proletarizați, -te, adj. Care s-a transformat în proletar (3). – V. proletariza.
proletarizau
PROLETARIZÁ, proletarizez, vb. I. Tranz. și refl. A aduce sau a ajunge în starea de proletar; a (se) pauperiza. – Din fr. prolétariser. DOOM
proletarizá (a ~) vb., ind. prez. 3 proletarizeáză
proletarizași
PROLETARIZÁ, proletarizez, vb. I. Tranz. și refl. A aduce sau a ajunge în starea de proletar; a (se) pauperiza. – Din fr. prolétariser. DOOM
proletarizá (a ~) vb., ind. prez. 3 proletarizeáză
proletarizați
PROLETARIZÁ, proletarizez, vb. I. Tranz. și refl. A aduce sau a ajunge în starea de proletar; a (se) pauperiza. – Din fr. prolétariser. DOOM
proletarizá (a ~) vb., ind. prez. 3 proletarizeáză
proletarizați
PROLETARIZÁT, -Ă, proletarizați, -te, adj. Care s-a transformat în proletar (3). – V. proletariza.
proletarizații
PROLETARIZÁT, -Ă, proletarizați, -te, adj. Care s-a transformat în proletar (3). – V. proletariza.
proletarizaților
PROLETARIZÁT, -Ă, proletarizați, -te, adj. Care s-a transformat în proletar (3). – V. proletariza.
proletarizează
PROLETARIZÁ, proletarizez, vb. I. Tranz. și refl. A aduce sau a ajunge în starea de proletar; a (se) pauperiza. – Din fr. prolétariser. DOOM
proletarizá (a ~) vb., ind. prez. 3 proletarizeáză
proletarizez
PROLETARIZÁ, proletarizez, vb. I. Tranz. și refl. A aduce sau a ajunge în starea de proletar; a (se) pauperiza. – Din fr. prolétariser. DOOM
proletarizá (a ~) vb., ind. prez. 3 proletarizeáză
proletarizeze
PROLETARIZÁ, proletarizez, vb. I. Tranz. și refl. A aduce sau a ajunge în starea de proletar; a (se) pauperiza. – Din fr. prolétariser. DOOM
proletarizá (a ~) vb., ind. prez. 3 proletarizeáză
proletarizezi
PROLETARIZÁ, proletarizez, vb. I. Tranz. și refl. A aduce sau a ajunge în starea de proletar; a (se) pauperiza. – Din fr. prolétariser. DOOM
proletarizá (a ~) vb., ind. prez. 3 proletarizeáză
proletarizând
PROLETARIZÁ, proletarizez, vb. I. Tranz. și refl. A aduce sau a ajunge în starea de proletar; a (se) pauperiza. – Din fr. prolétariser. DOOM
proletarizá (a ~) vb., ind. prez. 3 proletarizeáză
proletarizînd
PROLETARIZÁ, proletarizez, vb. I. Tranz. și refl. A aduce sau a ajunge în starea de proletar; a (se) pauperiza. – Din fr. prolétariser. DOOM
proletarizá (a ~) vb., ind. prez. 3 proletarizeáză
proletarizări
PROLETARIZÁRE s. f. Acțiunea de a (se) proletariza și rezultatul ei. – V. proletariza. DOOM
proletarizáre s. f., g.-d. art. proletarizắrii
proletarizării
PROLETARIZÁRE s. f. Acțiunea de a (se) proletariza și rezultatul ei. – V. proletariza. DOOM
proletarizáre s. f., g.-d. art. proletarizắrii
proletarizările
PROLETARIZÁRE s. f. Acțiunea de a (se) proletariza și rezultatul ei. – V. proletariza. DOOM
proletarizáre s. f., g.-d. art. proletarizắrii
proletarizărilor
PROLETARIZÁRE s. f. Acțiunea de a (se) proletariza și rezultatul ei. – V. proletariza. DOOM
proletarizáre s. f., g.-d. art. proletarizắrii
proletarul
PROLETÁR, -Ă, proletari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține proletariatului, privitor la proletariat. 2. S. m. și f. Cetățean sărac din Roma antică, ale cărui bunuri nu depășeau o limită foarte scăzută (prevăzută de lege). 3. S. m. și f. Persoană care face parte din proletariat. – Din fr. prolétaire. DOOM
proletár adj. m., s. m., pl. proletári; adj. f., s. f. proletáră, pl. proletáre
proletarul
PROLETÁR, -Ă, proletari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține proletariatului, privitor la proletariat. 2. S. m. și f. Cetățean sărac din Roma antică, ale cărui bunuri nu depășeau o limită foarte scăzută (prevăzută de lege). 3. S. m. și f. Persoană care face parte din proletariat. – Din fr. prolétaire. DOOM
proletár adj. m., s. m., pl. proletári; adj. f., s. f. proletáră, pl. proletáre
proletarului
PROLETÁR, -Ă, proletari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține proletariatului, privitor la proletariat. 2. S. m. și f. Cetățean sărac din Roma antică, ale cărui bunuri nu depășeau o limită foarte scăzută (prevăzută de lege). 3. S. m. și f. Persoană care face parte din proletariat. – Din fr. prolétaire. DOOM
proletár adj. m., s. m., pl. proletári; adj. f., s. f. proletáră, pl. proletáre
proletarului
PROLETÁR, -Ă, proletari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține proletariatului, privitor la proletariat. 2. S. m. și f. Cetățean sărac din Roma antică, ale cărui bunuri nu depășeau o limită foarte scăzută (prevăzută de lege). 3. S. m. și f. Persoană care face parte din proletariat. – Din fr. prolétaire. DOOM
proletár adj. m., s. m., pl. proletári; adj. f., s. f. proletáră, pl. proletáre
proletcult
PROLETCÚLT s.n. Organizație literară ivită în fosta Uniune Sovietică după Revoluția din octombrie, care promova proletcultismul. [< rus. proletkult – cultura proletară].
proletcultism
PROLETCULTÍSM s. n. Curent cultural (apărut în Uniunea Sovietică după Revoluția din Octombrie) ale cărui principii estetice se reduceau la ideea formării unei culturi „pur proletare” și care respingea întreaga moștenire culturală a trecutului. – După rus. proletkul'tovșcina. DOOM
proletcultísm s. n.
proletcultismul
PROLETCULTÍSM s. n. Curent cultural (apărut în Uniunea Sovietică după Revoluția din Octombrie) ale cărui principii estetice se reduceau la ideea formării unei culturi „pur proletare” și care respingea întreaga moștenire culturală a trecutului. – După rus. proletkul'tovșcina. DOOM
proletcultísm s. n.
proletcultismului
PROLETCULTÍSM s. n. Curent cultural (apărut în Uniunea Sovietică după Revoluția din Octombrie) ale cărui principii estetice se reduceau la ideea formării unei culturi „pur proletare” și care respingea întreaga moștenire culturală a trecutului. – După rus. proletkul'tovșcina. DOOM
proletcultísm s. n.
proletcultist
PROLETCULTÍST, -Ă, proletcultiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de proletcultism, privitor la proletcultism. 2. S. m. și f. Adept al proletcultismului. – Din rus. proletkul'toveț. DOOM
proletcultíst adj. m., s. m., pl. proletcultíști; adj. f., s. f. proletcultístă, pl. proletcultíste
proletcultist
PROLETCULTÍST, -Ă, proletcultiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de proletcultism, privitor la proletcultism. 2. S. m. și f. Adept al proletcultismului. – Din rus. proletkul'toveț. DOOM
proletcultíst adj. m., s. m., pl. proletcultíști; adj. f., s. f. proletcultístă, pl. proletcultíste
proletcultista
PROLETCULTÍST, -Ă, proletcultiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de proletcultism, privitor la proletcultism. 2. S. m. și f. Adept al proletcultismului. – Din rus. proletkul'toveț. DOOM
proletcultíst adj. m., s. m., pl. proletcultíști; adj. f., s. f. proletcultístă, pl. proletcultíste
proletcultista
PROLETCULTÍST, -Ă, proletcultiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de proletcultism, privitor la proletcultism. 2. S. m. și f. Adept al proletcultismului. – Din rus. proletkul'toveț. DOOM
proletcultíst adj. m., s. m., pl. proletcultíști; adj. f., s. f. proletcultístă, pl. proletcultíste
proletcultiste
PROLETCULTÍST, -Ă, proletcultiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de proletcultism, privitor la proletcultism. 2. S. m. și f. Adept al proletcultismului. – Din rus. proletkul'toveț. DOOM
proletcultíst adj. m., s. m., pl. proletcultíști; adj. f., s. f. proletcultístă, pl. proletcultíste
proletcultiste
PROLETCULTÍST, -Ă, proletcultiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de proletcultism, privitor la proletcultism. 2. S. m. și f. Adept al proletcultismului. – Din rus. proletkul'toveț. DOOM
proletcultíst adj. m., s. m., pl. proletcultíști; adj. f., s. f. proletcultístă, pl. proletcultíste
proletcultistei
PROLETCULTÍST, -Ă, proletcultiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de proletcultism, privitor la proletcultism. 2. S. m. și f. Adept al proletcultismului. – Din rus. proletkul'toveț. DOOM
proletcultíst adj. m., s. m., pl. proletcultíști; adj. f., s. f. proletcultístă, pl. proletcultíste
proletcultistei
PROLETCULTÍST, -Ă, proletcultiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de proletcultism, privitor la proletcultism. 2. S. m. și f. Adept al proletcultismului. – Din rus. proletkul'toveț. DOOM
proletcultíst adj. m., s. m., pl. proletcultíști; adj. f., s. f. proletcultístă, pl. proletcultíste
proletcultistele
PROLETCULTÍST, -Ă, proletcultiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de proletcultism, privitor la proletcultism. 2. S. m. și f. Adept al proletcultismului. – Din rus. proletkul'toveț. DOOM
proletcultíst adj. m., s. m., pl. proletcultíști; adj. f., s. f. proletcultístă, pl. proletcultíste
proletcultistele
PROLETCULTÍST, -Ă, proletcultiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de proletcultism, privitor la proletcultism. 2. S. m. și f. Adept al proletcultismului. – Din rus. proletkul'toveț. DOOM
proletcultíst adj. m., s. m., pl. proletcultíști; adj. f., s. f. proletcultístă, pl. proletcultíste
proletcultistelor
PROLETCULTÍST, -Ă, proletcultiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de proletcultism, privitor la proletcultism. 2. S. m. și f. Adept al proletcultismului. – Din rus. proletkul'toveț. DOOM
proletcultíst adj. m., s. m., pl. proletcultíști; adj. f., s. f. proletcultístă, pl. proletcultíste
proletcultistelor
PROLETCULTÍST, -Ă, proletcultiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de proletcultism, privitor la proletcultism. 2. S. m. și f. Adept al proletcultismului. – Din rus. proletkul'toveț. DOOM
proletcultíst adj. m., s. m., pl. proletcultíști; adj. f., s. f. proletcultístă, pl. proletcultíste
proletcultistul
PROLETCULTÍST, -Ă, proletcultiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de proletcultism, privitor la proletcultism. 2. S. m. și f. Adept al proletcultismului. – Din rus. proletkul'toveț. DOOM
proletcultíst adj. m., s. m., pl. proletcultíști; adj. f., s. f. proletcultístă, pl. proletcultíste
proletcultistul
PROLETCULTÍST, -Ă, proletcultiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de proletcultism, privitor la proletcultism. 2. S. m. și f. Adept al proletcultismului. – Din rus. proletkul'toveț. DOOM
proletcultíst adj. m., s. m., pl. proletcultíști; adj. f., s. f. proletcultístă, pl. proletcultíste
proletcultistului
PROLETCULTÍST, -Ă, proletcultiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de proletcultism, privitor la proletcultism. 2. S. m. și f. Adept al proletcultismului. – Din rus. proletkul'toveț. DOOM
proletcultíst adj. m., s. m., pl. proletcultíști; adj. f., s. f. proletcultístă, pl. proletcultíste
proletcultistului
PROLETCULTÍST, -Ă, proletcultiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de proletcultism, privitor la proletcultism. 2. S. m. și f. Adept al proletcultismului. – Din rus. proletkul'toveț. DOOM
proletcultíst adj. m., s. m., pl. proletcultíști; adj. f., s. f. proletcultístă, pl. proletcultíste
proletcultiști
PROLETCULTÍST, -Ă, proletcultiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de proletcultism, privitor la proletcultism. 2. S. m. și f. Adept al proletcultismului. – Din rus. proletkul'toveț. DOOM
proletcultíst adj. m., s. m., pl. proletcultíști; adj. f., s. f. proletcultístă, pl. proletcultíste
proletcultiști
PROLETCULTÍST, -Ă, proletcultiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de proletcultism, privitor la proletcultism. 2. S. m. și f. Adept al proletcultismului. – Din rus. proletkul'toveț. DOOM
proletcultíst adj. m., s. m., pl. proletcultíști; adj. f., s. f. proletcultístă, pl. proletcultíste
proletcultiștii
PROLETCULTÍST, -Ă, proletcultiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de proletcultism, privitor la proletcultism. 2. S. m. și f. Adept al proletcultismului. – Din rus. proletkul'toveț. DOOM
proletcultíst adj. m., s. m., pl. proletcultíști; adj. f., s. f. proletcultístă, pl. proletcultíste
proletcultiștii
PROLETCULTÍST, -Ă, proletcultiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de proletcultism, privitor la proletcultism. 2. S. m. și f. Adept al proletcultismului. – Din rus. proletkul'toveț. DOOM
proletcultíst adj. m., s. m., pl. proletcultíști; adj. f., s. f. proletcultístă, pl. proletcultíste
proletcultiștilor
PROLETCULTÍST, -Ă, proletcultiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de proletcultism, privitor la proletcultism. 2. S. m. și f. Adept al proletcultismului. – Din rus. proletkul'toveț. DOOM
proletcultíst adj. m., s. m., pl. proletcultíști; adj. f., s. f. proletcultístă, pl. proletcultíste
proletcultiștilor
PROLETCULTÍST, -Ă, proletcultiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de proletcultism, privitor la proletcultism. 2. S. m. și f. Adept al proletcultismului. – Din rus. proletkul'toveț. DOOM
proletcultíst adj. m., s. m., pl. proletcultíști; adj. f., s. f. proletcultístă, pl. proletcultíste
proli
PROLI- Element prim de compunere savantă cu semnificația „referitor la copii”, „copil”, „progenitură”. [< fr., it. proli-, cf. lat. proles].
prolicși
PROLÍX, -Ă, prolicși, -xe, adj. (Despre vorbire, stil) Lipsit de concizie, prea încărcat; (despre oameni) care se exprimă cu prea multe cuvinte (adesea inutile), confuz sau complicat. – Din fr. prolixe, lat. prolixus. DOOM
prolíx adj. m., pl. prolícși; f. prolíxă, pl. prolíxe
prolicșii
PROLÍX, -Ă, prolicși, -xe, adj. (Despre vorbire, stil) Lipsit de concizie, prea încărcat; (despre oameni) care se exprimă cu prea multe cuvinte (adesea inutile), confuz sau complicat. – Din fr. prolixe, lat. prolixus. DOOM
prolíx adj. m., pl. prolícși; f. prolíxă, pl. prolíxe
prolicșilor
PROLÍX, -Ă, prolicși, -xe, adj. (Despre vorbire, stil) Lipsit de concizie, prea încărcat; (despre oameni) care se exprimă cu prea multe cuvinte (adesea inutile), confuz sau complicat. – Din fr. prolixe, lat. prolixus. DOOM
prolíx adj. m., pl. prolícși; f. prolíxă, pl. prolíxe
prolifera
PROLIFERÁ, pers. 3 proliferează, vb. I. Intranz. 1. (Biol.; despre celule sau, p. ext., despre țesuturi celulare) A se înmulți (în mod anormal) prin diviziune. 2. (Despre organisme) A se reproduce, a procrea. 3. Fig. A se dezvolta (în mod inutil, nefiresc, nociv). – Din fr. proliférer. DOOM
proliferá (a ~) vb., ind. prez. 3 prolifereáză
proliferare
PROLIFERÁ, pers. 3 proliferează, vb. I. Intranz. 1. (Biol.; despre celule sau, p. ext., despre țesuturi celulare) A se înmulți (în mod anormal) prin diviziune. 2. (Despre organisme) A se reproduce, a procrea. 3. Fig. A se dezvolta (în mod inutil, nefiresc, nociv). – Din fr. proliférer. DOOM
proliferá (a ~) vb., ind. prez. 3 prolifereáză
proliferare
PROLIFERÁRE, proliferări, s. f. Acțiunea de a prolifera și rezultatul ei; proliferație. – V. prolifera. DOOM
proliferáre s. f., g.-d. art. proliferắrii; pl. proliferắri
proliferarea
PROLIFERÁRE, proliferări, s. f. Acțiunea de a prolifera și rezultatul ei; proliferație. – V. prolifera. DOOM
proliferáre s. f., g.-d. art. proliferắrii; pl. proliferắri
proliferară
PROLIFERÁ, pers. 3 proliferează, vb. I. Intranz. 1. (Biol.; despre celule sau, p. ext., despre țesuturi celulare) A se înmulți (în mod anormal) prin diviziune. 2. (Despre organisme) A se reproduce, a procrea. 3. Fig. A se dezvolta (în mod inutil, nefiresc, nociv). – Din fr. proliférer. DOOM
proliferá (a ~) vb., ind. prez. 3 prolifereáză
proliferase
PROLIFERÁ, pers. 3 proliferează, vb. I. Intranz. 1. (Biol.; despre celule sau, p. ext., despre țesuturi celulare) A se înmulți (în mod anormal) prin diviziune. 2. (Despre organisme) A se reproduce, a procrea. 3. Fig. A se dezvolta (în mod inutil, nefiresc, nociv). – Din fr. proliférer. DOOM
proliferá (a ~) vb., ind. prez. 3 prolifereáză
proliferaseră
PROLIFERÁ, pers. 3 proliferează, vb. I. Intranz. 1. (Biol.; despre celule sau, p. ext., despre țesuturi celulare) A se înmulți (în mod anormal) prin diviziune. 2. (Despre organisme) A se reproduce, a procrea. 3. Fig. A se dezvolta (în mod inutil, nefiresc, nociv). – Din fr. proliférer. DOOM
proliferá (a ~) vb., ind. prez. 3 prolifereáză
proliferat
PROLIFERÁ, pers. 3 proliferează, vb. I. Intranz. 1. (Biol.; despre celule sau, p. ext., despre țesuturi celulare) A se înmulți (în mod anormal) prin diviziune. 2. (Despre organisme) A se reproduce, a procrea. 3. Fig. A se dezvolta (în mod inutil, nefiresc, nociv). – Din fr. proliférer. DOOM
proliferá (a ~) vb., ind. prez. 3 prolifereáză
proliferau
PROLIFERÁ, pers. 3 proliferează, vb. I. Intranz. 1. (Biol.; despre celule sau, p. ext., despre țesuturi celulare) A se înmulți (în mod anormal) prin diviziune. 2. (Despre organisme) A se reproduce, a procrea. 3. Fig. A se dezvolta (în mod inutil, nefiresc, nociv). – Din fr. proliférer. DOOM
proliferá (a ~) vb., ind. prez. 3 prolifereáză
proliferația
PROLIFERÁȚIE s. f. Proliferare. – Din fr. prolifération. DOOM
proliferáție (rar) (-ți-e) s. f., art. proliferáția (-ți-a), g.-d. proliferáții, art. proliferáției
proliferație
PROLIFERÁȚIE s. f. Proliferare. – Din fr. prolifération. DOOM
proliferáție (rar) (-ți-e) s. f., art. proliferáția (-ți-a), g.-d. proliferáții, art. proliferáției
proliferației
PROLIFERÁȚIE s. f. Proliferare. – Din fr. prolifération. DOOM
proliferáție (rar) (-ți-e) s. f., art. proliferáția (-ți-a), g.-d. proliferáții, art. proliferáției
proliferații
PROLIFERÁȚIE s. f. Proliferare. – Din fr. prolifération. DOOM
proliferáție (rar) (-ți-e) s. f., art. proliferáția (-ți-a), g.-d. proliferáții, art. proliferáției
proliferațiile
PROLIFERÁȚIE s. f. Proliferare. – Din fr. prolifération. DOOM
proliferáție (rar) (-ți-e) s. f., art. proliferáția (-ți-a), g.-d. proliferáții, art. proliferáției
proliferațiilor
PROLIFERÁȚIE s. f. Proliferare. – Din fr. prolifération. DOOM
proliferáție (rar) (-ți-e) s. f., art. proliferáția (-ți-a), g.-d. proliferáții, art. proliferáției
proliferațiune
PROLIFERAȚIÚNE s.f. v. proliferație.
proliferează
PROLIFERÁ, pers. 3 proliferează, vb. I. Intranz. 1. (Biol.; despre celule sau, p. ext., despre țesuturi celulare) A se înmulți (în mod anormal) prin diviziune. 2. (Despre organisme) A se reproduce, a procrea. 3. Fig. A se dezvolta (în mod inutil, nefiresc, nociv). – Din fr. proliférer. DOOM
proliferá (a ~) vb., ind. prez. 3 prolifereáză
prolifereze
PROLIFERÁ, pers. 3 proliferează, vb. I. Intranz. 1. (Biol.; despre celule sau, p. ext., despre țesuturi celulare) A se înmulți (în mod anormal) prin diviziune. 2. (Despre organisme) A se reproduce, a procrea. 3. Fig. A se dezvolta (în mod inutil, nefiresc, nociv). – Din fr. proliférer. DOOM
proliferá (a ~) vb., ind. prez. 3 prolifereáză
proliferând
PROLIFERÁ, pers. 3 proliferează, vb. I. Intranz. 1. (Biol.; despre celule sau, p. ext., despre țesuturi celulare) A se înmulți (în mod anormal) prin diviziune. 2. (Despre organisme) A se reproduce, a procrea. 3. Fig. A se dezvolta (în mod inutil, nefiresc, nociv). – Din fr. proliférer. DOOM
proliferá (a ~) vb., ind. prez. 3 prolifereáză
proliferînd
PROLIFERÁ, pers. 3 proliferează, vb. I. Intranz. 1. (Biol.; despre celule sau, p. ext., despre țesuturi celulare) A se înmulți (în mod anormal) prin diviziune. 2. (Despre organisme) A se reproduce, a procrea. 3. Fig. A se dezvolta (în mod inutil, nefiresc, nociv). – Din fr. proliférer. DOOM
proliferá (a ~) vb., ind. prez. 3 prolifereáză
proliferări
PROLIFERÁRE, proliferări, s. f. Acțiunea de a prolifera și rezultatul ei; proliferație. – V. prolifera. DOOM
proliferáre s. f., g.-d. art. proliferắrii; pl. proliferắri
proliferării
PROLIFERÁRE, proliferări, s. f. Acțiunea de a prolifera și rezultatul ei; proliferație. – V. prolifera. DOOM
proliferáre s. f., g.-d. art. proliferắrii; pl. proliferắri
proliferările
PROLIFERÁRE, proliferări, s. f. Acțiunea de a prolifera și rezultatul ei; proliferație. – V. prolifera. DOOM
proliferáre s. f., g.-d. art. proliferắrii; pl. proliferắri
proliferărilor
PROLIFERÁRE, proliferări, s. f. Acțiunea de a prolifera și rezultatul ei; proliferație. – V. prolifera. DOOM
proliferáre s. f., g.-d. art. proliferắrii; pl. proliferắri
prolific
PROLÍFIC, -Ă, prolifici, -ce, adj. (Despre ființe) Care se înmulțește foarte repede. ♦ Care are facultatea de a se înmulți. – Din fr. prolifique. DOOM
prolífic adj. m., pl. prolífici; f. prolífică, pl. prolífice
prolifica
PROLÍFIC, -Ă, prolifici, -ce, adj. (Despre ființe) Care se înmulțește foarte repede. ♦ Care are facultatea de a se înmulți. – Din fr. prolifique. DOOM
prolífic adj. m., pl. prolífici; f. prolífică, pl. prolífice
prolificare
PROLIFICÁRE, prolificări, s. f. (Bot.) Apariție a unui lujer cu frunze din floare. – După fr. prolification. DOOM
prolificáre s. f., g.-d. art. prolificắrii; pl. prolificắri
prolificarea
PROLIFICÁRE, prolificări, s. f. (Bot.) Apariție a unui lujer cu frunze din floare. – După fr. prolification. DOOM
prolificáre s. f., g.-d. art. prolificắrii; pl. prolificắri
prolifice
PROLÍFIC, -Ă, prolifici, -ce, adj. (Despre ființe) Care se înmulțește foarte repede. ♦ Care are facultatea de a se înmulți. – Din fr. prolifique. DOOM
prolífic adj. m., pl. prolífici; f. prolífică, pl. prolífice
prolificei
PROLÍFIC, -Ă, prolifici, -ce, adj. (Despre ființe) Care se înmulțește foarte repede. ♦ Care are facultatea de a se înmulți. – Din fr. prolifique. DOOM
prolífic adj. m., pl. prolífici; f. prolífică, pl. prolífice
prolificele
PROLÍFIC, -Ă, prolifici, -ce, adj. (Despre ființe) Care se înmulțește foarte repede. ♦ Care are facultatea de a se înmulți. – Din fr. prolifique. DOOM
prolífic adj. m., pl. prolífici; f. prolífică, pl. prolífice
prolificelor
PROLÍFIC, -Ă, prolifici, -ce, adj. (Despre ființe) Care se înmulțește foarte repede. ♦ Care are facultatea de a se înmulți. – Din fr. prolifique. DOOM
prolífic adj. m., pl. prolífici; f. prolífică, pl. prolífice
prolifici
PROLÍFIC, -Ă, prolifici, -ce, adj. (Despre ființe) Care se înmulțește foarte repede. ♦ Care are facultatea de a se înmulți. – Din fr. prolifique. DOOM
prolífic adj. m., pl. prolífici; f. prolífică, pl. prolífice
prolificii
PROLÍFIC, -Ă, prolifici, -ce, adj. (Despre ființe) Care se înmulțește foarte repede. ♦ Care are facultatea de a se înmulți. – Din fr. prolifique. DOOM
prolífic adj. m., pl. prolífici; f. prolífică, pl. prolífice
prolificilor
PROLÍFIC, -Ă, prolifici, -ce, adj. (Despre ființe) Care se înmulțește foarte repede. ♦ Care are facultatea de a se înmulți. – Din fr. prolifique. DOOM
prolífic adj. m., pl. prolífici; f. prolífică, pl. prolífice
prolificitate
PROLIFICITÁTE s. f. Însușirea de a fi prolific. – Din fr. prolificité. DOOM
prolificitáte s. f., g.-d. art. prolificitắții
prolificitatea
PROLIFICITÁTE s. f. Însușirea de a fi prolific. – Din fr. prolificité. DOOM
prolificitáte s. f., g.-d. art. prolificitắții
prolificități
PROLIFICITÁTE s. f. Însușirea de a fi prolific. – Din fr. prolificité. DOOM
prolificitáte s. f., g.-d. art. prolificitắții
prolificității
PROLIFICITÁTE s. f. Însușirea de a fi prolific. – Din fr. prolificité. DOOM
prolificitáte s. f., g.-d. art. prolificitắții
prolificul
PROLÍFIC, -Ă, prolifici, -ce, adj. (Despre ființe) Care se înmulțește foarte repede. ♦ Care are facultatea de a se înmulți. – Din fr. prolifique. DOOM
prolífic adj. m., pl. prolífici; f. prolífică, pl. prolífice
prolificului
PROLÍFIC, -Ă, prolifici, -ce, adj. (Despre ființe) Care se înmulțește foarte repede. ♦ Care are facultatea de a se înmulți. – Din fr. prolifique. DOOM
prolífic adj. m., pl. prolífici; f. prolífică, pl. prolífice
prolificări
PROLIFICÁRE, prolificări, s. f. (Bot.) Apariție a unui lujer cu frunze din floare. – După fr. prolification. DOOM
prolificáre s. f., g.-d. art. prolificắrii; pl. prolificắri
prolificării
PROLIFICÁRE, prolificări, s. f. (Bot.) Apariție a unui lujer cu frunze din floare. – După fr. prolification. DOOM
prolificáre s. f., g.-d. art. prolificắrii; pl. prolificắri
prolificările
PROLIFICÁRE, prolificări, s. f. (Bot.) Apariție a unui lujer cu frunze din floare. – După fr. prolification. DOOM
prolificáre s. f., g.-d. art. prolificắrii; pl. prolificắri
prolificărilor
PROLIFICÁRE, prolificări, s. f. (Bot.) Apariție a unui lujer cu frunze din floare. – După fr. prolification. DOOM
prolificáre s. f., g.-d. art. prolificắrii; pl. prolificắri
prolipsis
prolípsis (-suri), s. n. – Prejudecată, superstiție. Ngr. πρόληψις (Gáldi 239). Sec. XVIII, înv., este dubletul lui prolepsă, s. f.
prolix
PROLÍX, -Ă, prolicși, -xe, adj. (Despre vorbire, stil) Lipsit de concizie, prea încărcat; (despre oameni) care se exprimă cu prea multe cuvinte (adesea inutile), confuz sau complicat. – Din fr. prolixe, lat. prolixus. DOOM
prolíx adj. m., pl. prolícși; f. prolíxă, pl. prolíxe
prolixa
PROLÍX, -Ă, prolicși, -xe, adj. (Despre vorbire, stil) Lipsit de concizie, prea încărcat; (despre oameni) care se exprimă cu prea multe cuvinte (adesea inutile), confuz sau complicat. – Din fr. prolixe, lat. prolixus. DOOM
prolíx adj. m., pl. prolícși; f. prolíxă, pl. prolíxe
prolixe
PROLÍX, -Ă, prolicși, -xe, adj. (Despre vorbire, stil) Lipsit de concizie, prea încărcat; (despre oameni) care se exprimă cu prea multe cuvinte (adesea inutile), confuz sau complicat. – Din fr. prolixe, lat. prolixus. DOOM
prolíx adj. m., pl. prolícși; f. prolíxă, pl. prolíxe
prolixei
PROLÍX, -Ă, prolicși, -xe, adj. (Despre vorbire, stil) Lipsit de concizie, prea încărcat; (despre oameni) care se exprimă cu prea multe cuvinte (adesea inutile), confuz sau complicat. – Din fr. prolixe, lat. prolixus. DOOM
prolíx adj. m., pl. prolícși; f. prolíxă, pl. prolíxe
prolixele
PROLÍX, -Ă, prolicși, -xe, adj. (Despre vorbire, stil) Lipsit de concizie, prea încărcat; (despre oameni) care se exprimă cu prea multe cuvinte (adesea inutile), confuz sau complicat. – Din fr. prolixe, lat. prolixus. DOOM
prolíx adj. m., pl. prolícși; f. prolíxă, pl. prolíxe
prolixelor
PROLÍX, -Ă, prolicși, -xe, adj. (Despre vorbire, stil) Lipsit de concizie, prea încărcat; (despre oameni) care se exprimă cu prea multe cuvinte (adesea inutile), confuz sau complicat. – Din fr. prolixe, lat. prolixus. DOOM
prolíx adj. m., pl. prolícși; f. prolíxă, pl. prolíxe
prolixitate
PROLIXITÁTE s. f. Caracterul a ceea ce este prolix; lipsă de concizie și de claritate. – Din fr. prolixité, lat. prolixitas, -atis. DOOM
prolixitáte s. f., g.-d. art. prolixitắții
prolixitatea
PROLIXITÁTE s. f. Caracterul a ceea ce este prolix; lipsă de concizie și de claritate. – Din fr. prolixité, lat. prolixitas, -atis. DOOM
prolixitáte s. f., g.-d. art. prolixitắții
prolixități
PROLIXITÁTE s. f. Caracterul a ceea ce este prolix; lipsă de concizie și de claritate. – Din fr. prolixité, lat. prolixitas, -atis. DOOM
prolixitáte s. f., g.-d. art. prolixitắții
prolixității
PROLIXITÁTE s. f. Caracterul a ceea ce este prolix; lipsă de concizie și de claritate. – Din fr. prolixité, lat. prolixitas, -atis. DOOM
prolixitáte s. f., g.-d. art. prolixitắții
prolixul
PROLÍX, -Ă, prolicși, -xe, adj. (Despre vorbire, stil) Lipsit de concizie, prea încărcat; (despre oameni) care se exprimă cu prea multe cuvinte (adesea inutile), confuz sau complicat. – Din fr. prolixe, lat. prolixus. DOOM
prolíx adj. m., pl. prolícși; f. prolíxă, pl. prolíxe
prolixului
PROLÍX, -Ă, prolicși, -xe, adj. (Despre vorbire, stil) Lipsit de concizie, prea încărcat; (despre oameni) care se exprimă cu prea multe cuvinte (adesea inutile), confuz sau complicat. – Din fr. prolixe, lat. prolixus. DOOM
prolíx adj. m., pl. prolícși; f. prolíxă, pl. prolíxe
prolog
PROLÓG1, prologi, s. m. (Rar) Actor care, la romani, recita prologul2 unei piese de teatru. – Din lat. prologus, fr. prologue. DOOM
prológ2 (parte introductivă) s. n., pl. prológuri
prolog
PROLÓG2, prologuri, s. n. 1. Parte a unei piese antice de teatru care preceda intrarea corului în scenă și în care se expunea subiectul și se făcea apel la bunăvoința spectatorilor. 2. Parte introductivă a unei opere literare, dramatice sau muzicale care prezintă evenimentele premergătoare acțiunii sau elemente care îi înlesnesc înțelegerea; p. ext. introducere, prefață. – Din fr. prologue.
prolog
prológ (-oáge), s. n. – Viața sfinților. Ngr. πρόλογος, în parte prin intermediul sl. prologŭ. Este dubletul lui proplog (pl. -uri), s. n. (prefață), der. prologa, vb. (a scrie un prolog).
prologi
PROLÓG1, prologi, s. m. (Rar) Actor care, la romani, recita prologul2 unei piese de teatru. – Din lat. prologus, fr. prologue. DOOM
prológ2 (parte introductivă) s. n., pl. prológuri
prologii
PROLÓG1, prologi, s. m. (Rar) Actor care, la romani, recita prologul2 unei piese de teatru. – Din lat. prologus, fr. prologue. DOOM
prológ2 (parte introductivă) s. n., pl. prológuri
prologilor
PROLÓG1, prologi, s. m. (Rar) Actor care, la romani, recita prologul2 unei piese de teatru. – Din lat. prologus, fr. prologue. DOOM
prológ2 (parte introductivă) s. n., pl. prológuri
prologul
PROLÓG1, prologi, s. m. (Rar) Actor care, la romani, recita prologul2 unei piese de teatru. – Din lat. prologus, fr. prologue. DOOM
prológ2 (parte introductivă) s. n., pl. prológuri
prologul
PROLÓG2, prologuri, s. n. 1. Parte a unei piese antice de teatru care preceda intrarea corului în scenă și în care se expunea subiectul și se făcea apel la bunăvoința spectatorilor. 2. Parte introductivă a unei opere literare, dramatice sau muzicale care prezintă evenimentele premergătoare acțiunii sau elemente care îi înlesnesc înțelegerea; p. ext. introducere, prefață. – Din fr. prologue.
prologului
PROLÓG1, prologi, s. m. (Rar) Actor care, la romani, recita prologul2 unei piese de teatru. – Din lat. prologus, fr. prologue. DOOM
prológ2 (parte introductivă) s. n., pl. prológuri
prologului
PROLÓG2, prologuri, s. n. 1. Parte a unei piese antice de teatru care preceda intrarea corului în scenă și în care se expunea subiectul și se făcea apel la bunăvoința spectatorilor. 2. Parte introductivă a unei opere literare, dramatice sau muzicale care prezintă evenimentele premergătoare acțiunii sau elemente care îi înlesnesc înțelegerea; p. ext. introducere, prefață. – Din fr. prologue.
prologuri
PROLÓG2, prologuri, s. n. 1. Parte a unei piese antice de teatru care preceda intrarea corului în scenă și în care se expunea subiectul și se făcea apel la bunăvoința spectatorilor. 2. Parte introductivă a unei opere literare, dramatice sau muzicale care prezintă evenimentele premergătoare acțiunii sau elemente care îi înlesnesc înțelegerea; p. ext. introducere, prefață. – Din fr. prologue.
prologurile
PROLÓG2, prologuri, s. n. 1. Parte a unei piese antice de teatru care preceda intrarea corului în scenă și în care se expunea subiectul și se făcea apel la bunăvoința spectatorilor. 2. Parte introductivă a unei opere literare, dramatice sau muzicale care prezintă evenimentele premergătoare acțiunii sau elemente care îi înlesnesc înțelegerea; p. ext. introducere, prefață. – Din fr. prologue.
prologurilor
PROLÓG2, prologuri, s. n. 1. Parte a unei piese antice de teatru care preceda intrarea corului în scenă și în care se expunea subiectul și se făcea apel la bunăvoința spectatorilor. 2. Parte introductivă a unei opere literare, dramatice sau muzicale care prezintă evenimentele premergătoare acțiunii sau elemente care îi înlesnesc înțelegerea; p. ext. introducere, prefață. – Din fr. prologue.
prolongația
PROLONGÁȚIE, prolongații, s. f. (Muz.) Poziție a unei note care, făcând parte dintr-un acord, se continuă și în acordurile următoare. – Din fr. prolongation, lat. prolongatio. DOOM
prolongáție (-ți-e) s. f., art. prolongáția (-ți-a), g.-d. art. prolongáției; pl. prolongáții, art. prolongáțiile (-ți-i-)
prolongație
PROLONGÁȚIE, prolongații, s. f. (Muz.) Poziție a unei note care, făcând parte dintr-un acord, se continuă și în acordurile următoare. – Din fr. prolongation, lat. prolongatio. DOOM
prolongáție (-ți-e) s. f., art. prolongáția (-ți-a), g.-d. art. prolongáției; pl. prolongáții, art. prolongáțiile (-ți-i-)
prolongației
PROLONGÁȚIE, prolongații, s. f. (Muz.) Poziție a unei note care, făcând parte dintr-un acord, se continuă și în acordurile următoare. – Din fr. prolongation, lat. prolongatio. DOOM
prolongáție (-ți-e) s. f., art. prolongáția (-ți-a), g.-d. art. prolongáției; pl. prolongáții, art. prolongáțiile (-ți-i-)
prolongații
PROLONGÁȚIE, prolongații, s. f. (Muz.) Poziție a unei note care, făcând parte dintr-un acord, se continuă și în acordurile următoare. – Din fr. prolongation, lat. prolongatio. DOOM
prolongáție (-ți-e) s. f., art. prolongáția (-ți-a), g.-d. art. prolongáției; pl. prolongáții, art. prolongáțiile (-ți-i-)
prolongațiile
PROLONGÁȚIE, prolongații, s. f. (Muz.) Poziție a unei note care, făcând parte dintr-un acord, se continuă și în acordurile următoare. – Din fr. prolongation, lat. prolongatio. DOOM
prolongáție (-ți-e) s. f., art. prolongáția (-ți-a), g.-d. art. prolongáției; pl. prolongáții, art. prolongáțiile (-ți-i-)
prolongațiilor
PROLONGÁȚIE, prolongații, s. f. (Muz.) Poziție a unei note care, făcând parte dintr-un acord, se continuă și în acordurile următoare. – Din fr. prolongation, lat. prolongatio. DOOM
prolongáție (-ți-e) s. f., art. prolongáția (-ți-a), g.-d. art. prolongáției; pl. prolongáții, art. prolongáțiile (-ți-i-)
proluvii
PROLÚVIU, proluvii, s. n. Depozit sedimentar detritic format sub acțiunea torenților la baza unor pante. – Din lat. proluvium. DOOM
prolúviu [viu pron. viu] s. n., art. prolúviul; pl. prolúvii, art. prolúviile (-vi-i-)
proluviile
PROLÚVIU, proluvii, s. n. Depozit sedimentar detritic format sub acțiunea torenților la baza unor pante. – Din lat. proluvium. DOOM
prolúviu [viu pron. viu] s. n., art. prolúviul; pl. prolúvii, art. prolúviile (-vi-i-)
proluviilor
PROLÚVIU, proluvii, s. n. Depozit sedimentar detritic format sub acțiunea torenților la baza unor pante. – Din lat. proluvium. DOOM
prolúviu [viu pron. viu] s. n., art. prolúviul; pl. prolúvii, art. prolúviile (-vi-i-)
proluviu
PROLÚVIU, proluvii, s. n. Depozit sedimentar detritic format sub acțiunea torenților la baza unor pante. – Din lat. proluvium. DOOM
prolúviu [viu pron. viu] s. n., art. prolúviul; pl. prolúvii, art. prolúviile (-vi-i-)
proluviul
PROLÚVIU, proluvii, s. n. Depozit sedimentar detritic format sub acțiunea torenților la baza unor pante. – Din lat. proluvium. DOOM
prolúviu [viu pron. viu] s. n., art. prolúviul; pl. prolúvii, art. prolúviile (-vi-i-)
proluviului
PROLÚVIU, proluvii, s. n. Depozit sedimentar detritic format sub acțiunea torenților la baza unor pante. – Din lat. proluvium. DOOM
prolúviu [viu pron. viu] s. n., art. prolúviul; pl. prolúvii, art. prolúviile (-vi-i-)
proluziune
PROLUZIÚNE s.f. (Liv.) 1. Cuvânt introductiv; introducere. 2. Lecție de deschidere a unui profesor universitar atunci când a obținut o catedră. [Pron. -zi-u-. / cf. lat. prolusio, it. prolusione].
proluziunea
PROLUZIÚNE s.f. (Liv.) 1. Cuvânt introductiv; introducere. 2. Lecție de deschidere a unui profesor universitar atunci când a obținut o catedră. [Pron. -zi-u-. / cf. lat. prolusio, it. prolusione].
proluziuni
PROLUZIÚNE s.f. (Liv.) 1. Cuvânt introductiv; introducere. 2. Lecție de deschidere a unui profesor universitar atunci când a obținut o catedră. [Pron. -zi-u-. / cf. lat. prolusio, it. prolusione].
proluziunii
PROLUZIÚNE s.f. (Liv.) 1. Cuvânt introductiv; introducere. 2. Lecție de deschidere a unui profesor universitar atunci când a obținut o catedră. [Pron. -zi-u-. / cf. lat. prolusio, it. prolusione].
proluziunile
PROLUZIÚNE s.f. (Liv.) 1. Cuvânt introductiv; introducere. 2. Lecție de deschidere a unui profesor universitar atunci când a obținut o catedră. [Pron. -zi-u-. / cf. lat. prolusio, it. prolusione].
proluziunilor
PROLUZIÚNE s.f. (Liv.) 1. Cuvânt introductiv; introducere. 2. Lecție de deschidere a unui profesor universitar atunci când a obținut o catedră. [Pron. -zi-u-. / cf. lat. prolusio, it. prolusione].
promenada
PROMENÁDĂ, promenade, s. f. (Fam.) 1. Plimbare. 2. Loc special amenajat pentru plimbare. – Din fr. promenade. DOOM
promenádă (fam.) s. f., g.-d. art. promenádei; pl. promenáde
promenade
PROMENÁDĂ, promenade, s. f. (Fam.) 1. Plimbare. 2. Loc special amenajat pentru plimbare. – Din fr. promenade. DOOM
promenádă (fam.) s. f., g.-d. art. promenádei; pl. promenáde
promenadei
PROMENÁDĂ, promenade, s. f. (Fam.) 1. Plimbare. 2. Loc special amenajat pentru plimbare. – Din fr. promenade. DOOM
promenádă (fam.) s. f., g.-d. art. promenádei; pl. promenáde
promenadele
PROMENÁDĂ, promenade, s. f. (Fam.) 1. Plimbare. 2. Loc special amenajat pentru plimbare. – Din fr. promenade. DOOM
promenádă (fam.) s. f., g.-d. art. promenádei; pl. promenáde
promenadelor
PROMENÁDĂ, promenade, s. f. (Fam.) 1. Plimbare. 2. Loc special amenajat pentru plimbare. – Din fr. promenade. DOOM
promenádă (fam.) s. f., g.-d. art. promenádei; pl. promenáde
promenoir
PROMENOIR s.n. (Franțuzism) 1. Promenadă. 2. Culoar în sălile de spectacol. [Pron. -noár. / < fr. promenoir].
prometazina
PROMETAZÍNĂ, prometazine, s. f. Substanță medicamentoasă de sinteză, folosită în tratamentul unor alergii (astm, eczeme etc.). Romerganul este o prometazină. – Din fr. prométhasine. DOOM
prometazínă s. f., g.-d. art. prometazínei; pl. prometazíne
prometazine
PROMETAZÍNĂ, prometazine, s. f. Substanță medicamentoasă de sinteză, folosită în tratamentul unor alergii (astm, eczeme etc.). Romerganul este o prometazină. – Din fr. prométhasine. DOOM
prometazínă s. f., g.-d. art. prometazínei; pl. prometazíne
prometazinei
PROMETAZÍNĂ, prometazine, s. f. Substanță medicamentoasă de sinteză, folosită în tratamentul unor alergii (astm, eczeme etc.). Romerganul este o prometazină. – Din fr. prométhasine. DOOM
prometazínă s. f., g.-d. art. prometazínei; pl. prometazíne
prometazinele
PROMETAZÍNĂ, prometazine, s. f. Substanță medicamentoasă de sinteză, folosită în tratamentul unor alergii (astm, eczeme etc.). Romerganul este o prometazină. – Din fr. prométhasine. DOOM
prometazínă s. f., g.-d. art. prometazínei; pl. prometazíne
prometazinelor
PROMETAZÍNĂ, prometazine, s. f. Substanță medicamentoasă de sinteză, folosită în tratamentul unor alergii (astm, eczeme etc.). Romerganul este o prometazină. – Din fr. prométhasine. DOOM
prometazínă s. f., g.-d. art. prometazínei; pl. prometazíne
prometeian
PROMETEIÁN, -Ă, prometeieni, -e, adj. (Livr.) Prometeic. [Pr.: -te-ian] – Din fr. prométhéen. DOOM
prometeián adj. m., pl. prometeiéni; f. prometeiánă, pl. prometeiéne
prometeiana
PROMETEIÁN, -Ă, prometeieni, -e, adj. (Livr.) Prometeic. [Pr.: -te-ian] – Din fr. prométhéen. DOOM
prometeián adj. m., pl. prometeiéni; f. prometeiánă, pl. prometeiéne
prometeianul
PROMETEIÁN, -Ă, prometeieni, -e, adj. (Livr.) Prometeic. [Pr.: -te-ian] – Din fr. prométhéen. DOOM
prometeián adj. m., pl. prometeiéni; f. prometeiánă, pl. prometeiéne
prometeianului
PROMETEIÁN, -Ă, prometeieni, -e, adj. (Livr.) Prometeic. [Pr.: -te-ian] – Din fr. prométhéen. DOOM
prometeián adj. m., pl. prometeiéni; f. prometeiánă, pl. prometeiéne
prometeic
PROMETÉIC, -Ă, prometeici, -ce, adj. 1. Care aparține lui Prometeu sau care se referă la mitul acestuia; prometeian. ♦ Fig. Uman, generos. 2. Fig. Măreț, grandios. [Pr.: -te-ic] – Prometeu (n. pr.) + suf. -ic. DOOM
prometéic (-te-ic) adj. m., pl. prometéici; f. prometéică, pl. prometéice
prometeica
PROMETÉIC, -Ă, prometeici, -ce, adj. 1. Care aparține lui Prometeu sau care se referă la mitul acestuia; prometeian. ♦ Fig. Uman, generos. 2. Fig. Măreț, grandios. [Pr.: -te-ic] – Prometeu (n. pr.) + suf. -ic. DOOM
prometéic (-te-ic) adj. m., pl. prometéici; f. prometéică, pl. prometéice
prometeice
PROMETÉIC, -Ă, prometeici, -ce, adj. 1. Care aparține lui Prometeu sau care se referă la mitul acestuia; prometeian. ♦ Fig. Uman, generos. 2. Fig. Măreț, grandios. [Pr.: -te-ic] – Prometeu (n. pr.) + suf. -ic. DOOM
prometéic (-te-ic) adj. m., pl. prometéici; f. prometéică, pl. prometéice
prometeicei
PROMETÉIC, -Ă, prometeici, -ce, adj. 1. Care aparține lui Prometeu sau care se referă la mitul acestuia; prometeian. ♦ Fig. Uman, generos. 2. Fig. Măreț, grandios. [Pr.: -te-ic] – Prometeu (n. pr.) + suf. -ic. DOOM
prometéic (-te-ic) adj. m., pl. prometéici; f. prometéică, pl. prometéice
prometeicele
PROMETÉIC, -Ă, prometeici, -ce, adj. 1. Care aparține lui Prometeu sau care se referă la mitul acestuia; prometeian. ♦ Fig. Uman, generos. 2. Fig. Măreț, grandios. [Pr.: -te-ic] – Prometeu (n. pr.) + suf. -ic. DOOM
prometéic (-te-ic) adj. m., pl. prometéici; f. prometéică, pl. prometéice
prometeicelor
PROMETÉIC, -Ă, prometeici, -ce, adj. 1. Care aparține lui Prometeu sau care se referă la mitul acestuia; prometeian. ♦ Fig. Uman, generos. 2. Fig. Măreț, grandios. [Pr.: -te-ic] – Prometeu (n. pr.) + suf. -ic. DOOM
prometéic (-te-ic) adj. m., pl. prometéici; f. prometéică, pl. prometéice
prometeici
PROMETÉIC, -Ă, prometeici, -ce, adj. 1. Care aparține lui Prometeu sau care se referă la mitul acestuia; prometeian. ♦ Fig. Uman, generos. 2. Fig. Măreț, grandios. [Pr.: -te-ic] – Prometeu (n. pr.) + suf. -ic. DOOM
prometéic (-te-ic) adj. m., pl. prometéici; f. prometéică, pl. prometéice
prometeicii
PROMETÉIC, -Ă, prometeici, -ce, adj. 1. Care aparține lui Prometeu sau care se referă la mitul acestuia; prometeian. ♦ Fig. Uman, generos. 2. Fig. Măreț, grandios. [Pr.: -te-ic] – Prometeu (n. pr.) + suf. -ic. DOOM
prometéic (-te-ic) adj. m., pl. prometéici; f. prometéică, pl. prometéice
prometeicilor
PROMETÉIC, -Ă, prometeici, -ce, adj. 1. Care aparține lui Prometeu sau care se referă la mitul acestuia; prometeian. ♦ Fig. Uman, generos. 2. Fig. Măreț, grandios. [Pr.: -te-ic] – Prometeu (n. pr.) + suf. -ic. DOOM
prometéic (-te-ic) adj. m., pl. prometéici; f. prometéică, pl. prometéice
prometeicul
PROMETÉIC, -Ă, prometeici, -ce, adj. 1. Care aparține lui Prometeu sau care se referă la mitul acestuia; prometeian. ♦ Fig. Uman, generos. 2. Fig. Măreț, grandios. [Pr.: -te-ic] – Prometeu (n. pr.) + suf. -ic. DOOM
prometéic (-te-ic) adj. m., pl. prometéici; f. prometéică, pl. prometéice
prometeicului
PROMETÉIC, -Ă, prometeici, -ce, adj. 1. Care aparține lui Prometeu sau care se referă la mitul acestuia; prometeian. ♦ Fig. Uman, generos. 2. Fig. Măreț, grandios. [Pr.: -te-ic] – Prometeu (n. pr.) + suf. -ic. DOOM
prometéic (-te-ic) adj. m., pl. prometéici; f. prometéică, pl. prometéice
prometeiene
PROMETEIÁN, -Ă, prometeieni, -e, adj. (Livr.) Prometeic. [Pr.: -te-ian] – Din fr. prométhéen. DOOM
prometeián adj. m., pl. prometeiéni; f. prometeiánă, pl. prometeiéne
prometeienei
PROMETEIÁN, -Ă, prometeieni, -e, adj. (Livr.) Prometeic. [Pr.: -te-ian] – Din fr. prométhéen. DOOM
prometeián adj. m., pl. prometeiéni; f. prometeiánă, pl. prometeiéne
prometeienele
PROMETEIÁN, -Ă, prometeieni, -e, adj. (Livr.) Prometeic. [Pr.: -te-ian] – Din fr. prométhéen. DOOM
prometeián adj. m., pl. prometeiéni; f. prometeiánă, pl. prometeiéne
prometeienelor
PROMETEIÁN, -Ă, prometeieni, -e, adj. (Livr.) Prometeic. [Pr.: -te-ian] – Din fr. prométhéen. DOOM
prometeián adj. m., pl. prometeiéni; f. prometeiánă, pl. prometeiéne
prometeieni
PROMETEIÁN, -Ă, prometeieni, -e, adj. (Livr.) Prometeic. [Pr.: -te-ian] – Din fr. prométhéen. DOOM
prometeián adj. m., pl. prometeiéni; f. prometeiánă, pl. prometeiéne
prometeienii
PROMETEIÁN, -Ă, prometeieni, -e, adj. (Livr.) Prometeic. [Pr.: -te-ian] – Din fr. prométhéen. DOOM
prometeián adj. m., pl. prometeiéni; f. prometeiánă, pl. prometeiéne
prometeienilor
PROMETEIÁN, -Ă, prometeieni, -e, adj. (Livr.) Prometeic. [Pr.: -te-ian] – Din fr. prométhéen. DOOM
prometeián adj. m., pl. prometeiéni; f. prometeiánă, pl. prometeiéne
prometeism
PROMETEÍSM s. n. (Livr.) Atitudine, concepție legată de mitul lui Prometeu. – Prometeu (n. pr.) + suf. -ism. Cf. it. prometeismo.
prometeismul
PROMETEÍSM s. n. (Livr.) Atitudine, concepție legată de mitul lui Prometeu. – Prometeu (n. pr.) + suf. -ism. Cf. it. prometeismo.
prometeismului
PROMETEÍSM s. n. (Livr.) Atitudine, concepție legată de mitul lui Prometeu. – Prometeu (n. pr.) + suf. -ism. Cf. it. prometeismo.
prometeu
Prometeu = Prometheus.
prometheus
Prometheus, unul dintre titani, fiul lui Iapetus și al Clymenei și frate cu Atlas, cu Epimetheus și cu Menoetius. A avut la rîndul său un fiu, pe nume Deucalion. Prometheus era considerat drept binefăcătorul oamenilor, în pofida lui Zeus. Făcîndu-le acestora partea cea mai bună la împărțirea unei victime destinate lui Zeus, titanul și-a atras pentru prima dată asupră-și mînia acestuia din urmă. Drept răzbunare, părintele zeilor le-a luat muritorilor focul. Dun nou însă Prometheus a găsit mijlocul de a le veni într-ajutor. El fură focul din ceruri și-l redă oamenilor. Acum pedeapsa lui Zeus este și mai aspră. El răspîndește în lume toate relele și nenorocirile, trimițînd-o pe pămînt pe Pandora, pe care o ia de soție Epimetheus (v. Pandora), pe de o parte, iar pe de altă parte îl înlănțuie pe Prometheus de o stîncă pe muntele Caucasus. Un vultur uriaș, pasăre monstruoasă zămislită de Typhon și de Echidna, îi devorează zilnic ficatul, care peste noapte se regenerează. În felul acesta titanul e sortit unui chin veșnic. Din întîmplare însă trece pe acolo Heracles, în drum spre Grădina Hesperidelor (v. și Heracles). El ucide vulturul cu una din săgețile sale otrăvite și-l eliberează pe Prometheus, ale cărui chinuri iau, în felul acesta, sfîrșit. Într-o altă variantă, Prometheus nu s-ar fi mulțumit numai să le dea oamenilor focul, ci ar fi creat el însuși oameni din humă, însuflețindu-i cu ajutorul focului.
promethides
Promethides, denumire purtată de urmașii titanului Prometheus: Deucalion etc.
prometidul
Prometidul = Promethides.
promețiu
PROMÉȚIU s. n. Element chimic din familia lantanoidelor, obținut pe cale artificială. – Din germ. Promethium. DOOM
proméțiu [țiu pron. țiu] s. n., art. proméțiul; simb. Pm
promețiul
PROMÉȚIU s. n. Element chimic din familia lantanoidelor, obținut pe cale artificială. – Din germ. Promethium. DOOM
proméțiu [țiu pron. țiu] s. n., art. proméțiul; simb. Pm
promețiului
PROMÉȚIU s. n. Element chimic din familia lantanoidelor, obținut pe cale artificială. – Din germ. Promethium. DOOM
proméțiu [țiu pron. țiu] s. n., art. proméțiul; simb. Pm
promila
PROMÍLĂ, promile, s. f. A mia parte dintr-o cantitate dată; proporție în raport cu o mie. – Din germ. Promille.
promile
PROMÍLĂ, promile, s. f. A mia parte dintr-o cantitate dată; proporție în raport cu o mie. – Din germ. Promille.
promilei
PROMÍLĂ, promile, s. f. A mia parte dintr-o cantitate dată; proporție în raport cu o mie. – Din germ. Promille.
promilele
PROMÍLĂ, promile, s. f. A mia parte dintr-o cantitate dată; proporție în raport cu o mie. – Din germ. Promille.
promilelor
PROMÍLĂ, promile, s. f. A mia parte dintr-o cantitate dată; proporție în raport cu o mie. – Din germ. Promille.
promincă
a ieși la promincă expr. 1. (d. caii participanți la cursele de trap) a efectua încălzirea dinaintea cursei. 2. (deț.) a efectua plimbarea zilnică în perimetrul penitenciarului.
promis
PROMÍS, -Ă, promiși, -se, adj. Care constituie obiectul unei promisiuni; făgăduit. – V. promite.
promis
PROMÍTE, promít, vb. III. Tranz. 1. A-și lua obligația de a face ceva; a face promisiuni, a făgădui. 2. Fig. A îndreptăți speranțele; a prezenta perspectivele favorabile. – Din lat. promittere, fr. promettre. DOOM
promíte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. promít, 1 pl. promítem, perf. s. 1 sg. promiséi, 1 pl. promíserăm; conj. prez. 3 să promítă; part. promís
promisa
PROMÍS, -Ă, promiși, -se, adj. Care constituie obiectul unei promisiuni; făgăduit. – V. promite.
promiscua
PROMISCÚU, -UĂ, promiscui, -ue, adj. Care are caracter de promiscuitate. – Din lat. promiscuus, fr. promiscue. DOOM
promíscuu (-cu-u) adj. m., pl. promíscui (-cui); f. promíscuă (-cu-ă), pl. promíscue (-cu-e)
promiscue
PROMISCÚU, -UĂ, promiscui, -ue, adj. Care are caracter de promiscuitate. – Din lat. promiscuus, fr. promiscue. DOOM
promíscuu (-cu-u) adj. m., pl. promíscui (-cui); f. promíscuă (-cu-ă), pl. promíscue (-cu-e)
promiscuei
PROMISCÚU, -UĂ, promiscui, -ue, adj. Care are caracter de promiscuitate. – Din lat. promiscuus, fr. promiscue. DOOM
promíscuu (-cu-u) adj. m., pl. promíscui (-cui); f. promíscuă (-cu-ă), pl. promíscue (-cu-e)
promiscuele
PROMISCÚU, -UĂ, promiscui, -ue, adj. Care are caracter de promiscuitate. – Din lat. promiscuus, fr. promiscue. DOOM
promíscuu (-cu-u) adj. m., pl. promíscui (-cui); f. promíscuă (-cu-ă), pl. promíscue (-cu-e)
promiscuelor
PROMISCÚU, -UĂ, promiscui, -ue, adj. Care are caracter de promiscuitate. – Din lat. promiscuus, fr. promiscue. DOOM
promíscuu (-cu-u) adj. m., pl. promíscui (-cui); f. promíscuă (-cu-ă), pl. promíscue (-cu-e)
promiscui
PROMISCÚU, -UĂ, promiscui, -ue, adj. Care are caracter de promiscuitate. – Din lat. promiscuus, fr. promiscue. DOOM
promíscuu (-cu-u) adj. m., pl. promíscui (-cui); f. promíscuă (-cu-ă), pl. promíscue (-cu-e)
promiscuii
PROMISCÚU, -UĂ, promiscui, -ue, adj. Care are caracter de promiscuitate. – Din lat. promiscuus, fr. promiscue. DOOM
promíscuu (-cu-u) adj. m., pl. promíscui (-cui); f. promíscuă (-cu-ă), pl. promíscue (-cu-e)
promiscuilor
PROMISCÚU, -UĂ, promiscui, -ue, adj. Care are caracter de promiscuitate. – Din lat. promiscuus, fr. promiscue. DOOM
promíscuu (-cu-u) adj. m., pl. promíscui (-cui); f. promíscuă (-cu-ă), pl. promíscue (-cu-e)
promiscuitate
PROMISCUITÁTE s. f. Amestec de indivizi foarte diferiți pe care îi reunește un mod de viață dubios și contradictoriu și un comportament necuviincios. ♦ Conviețuire în condiții de mizerie sau de imoralitate a mai multor persoane de sex diferit. [Pr.: -cu-i-] – Din fr. promiscuité. DOOM
promiscuitáte (-cu-i-) s. f., g.-d. art. promiscuitắții
promiscuitatea
PROMISCUITÁTE s. f. Amestec de indivizi foarte diferiți pe care îi reunește un mod de viață dubios și contradictoriu și un comportament necuviincios. ♦ Conviețuire în condiții de mizerie sau de imoralitate a mai multor persoane de sex diferit. [Pr.: -cu-i-] – Din fr. promiscuité. DOOM
promiscuitáte (-cu-i-) s. f., g.-d. art. promiscuitắții
promiscuități
PROMISCUITÁTE s. f. Amestec de indivizi foarte diferiți pe care îi reunește un mod de viață dubios și contradictoriu și un comportament necuviincios. ♦ Conviețuire în condiții de mizerie sau de imoralitate a mai multor persoane de sex diferit. [Pr.: -cu-i-] – Din fr. promiscuité. DOOM
promiscuitáte (-cu-i-) s. f., g.-d. art. promiscuitắții
promiscuității
PROMISCUITÁTE s. f. Amestec de indivizi foarte diferiți pe care îi reunește un mod de viață dubios și contradictoriu și un comportament necuviincios. ♦ Conviețuire în condiții de mizerie sau de imoralitate a mai multor persoane de sex diferit. [Pr.: -cu-i-] – Din fr. promiscuité. DOOM
promiscuitáte (-cu-i-) s. f., g.-d. art. promiscuitắții
promiscuu
PROMISCÚU, -UĂ, promiscui, -ue, adj. Care are caracter de promiscuitate. – Din lat. promiscuus, fr. promiscue. DOOM
promíscuu (-cu-u) adj. m., pl. promíscui (-cui); f. promíscuă (-cu-ă), pl. promíscue (-cu-e)
promiscuul
PROMISCÚU, -UĂ, promiscui, -ue, adj. Care are caracter de promiscuitate. – Din lat. promiscuus, fr. promiscue. DOOM
promíscuu (-cu-u) adj. m., pl. promíscui (-cui); f. promíscuă (-cu-ă), pl. promíscue (-cu-e)
promiscuului
PROMISCÚU, -UĂ, promiscui, -ue, adj. Care are caracter de promiscuitate. – Din lat. promiscuus, fr. promiscue. DOOM
promíscuu (-cu-u) adj. m., pl. promíscui (-cui); f. promíscuă (-cu-ă), pl. promíscue (-cu-e)
promise
PROMÍS, -Ă, promiși, -se, adj. Care constituie obiectul unei promisiuni; făgăduit. – V. promite.
promise
PROMÍTE, promít, vb. III. Tranz. 1. A-și lua obligația de a face ceva; a face promisiuni, a făgădui. 2. Fig. A îndreptăți speranțele; a prezenta perspectivele favorabile. – Din lat. promittere, fr. promettre. DOOM
promíte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. promít, 1 pl. promítem, perf. s. 1 sg. promiséi, 1 pl. promíserăm; conj. prez. 3 să promítă; part. promís
promisei
PROMÍS, -Ă, promiși, -se, adj. Care constituie obiectul unei promisiuni; făgăduit. – V. promite.
promisei
PROMÍTE, promít, vb. III. Tranz. 1. A-și lua obligația de a face ceva; a face promisiuni, a făgădui. 2. Fig. A îndreptăți speranțele; a prezenta perspectivele favorabile. – Din lat. promittere, fr. promettre. DOOM
promíte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. promít, 1 pl. promítem, perf. s. 1 sg. promiséi, 1 pl. promíserăm; conj. prez. 3 să promítă; part. promís
promisele
PROMÍS, -Ă, promiși, -se, adj. Care constituie obiectul unei promisiuni; făgăduit. – V. promite.
promiselor
PROMÍS, -Ă, promiși, -se, adj. Care constituie obiectul unei promisiuni; făgăduit. – V. promite.
promiseră
PROMÍTE, promít, vb. III. Tranz. 1. A-și lua obligația de a face ceva; a face promisiuni, a făgădui. 2. Fig. A îndreptăți speranțele; a prezenta perspectivele favorabile. – Din lat. promittere, fr. promettre. DOOM
promíte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. promít, 1 pl. promítem, perf. s. 1 sg. promiséi, 1 pl. promíserăm; conj. prez. 3 să promítă; part. promís
promiserăm
PROMÍTE, promít, vb. III. Tranz. 1. A-și lua obligația de a face ceva; a face promisiuni, a făgădui. 2. Fig. A îndreptăți speranțele; a prezenta perspectivele favorabile. – Din lat. promittere, fr. promettre. DOOM
promíte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. promít, 1 pl. promítem, perf. s. 1 sg. promiséi, 1 pl. promíserăm; conj. prez. 3 să promítă; part. promís
promiserăți
PROMÍTE, promít, vb. III. Tranz. 1. A-și lua obligația de a face ceva; a face promisiuni, a făgădui. 2. Fig. A îndreptăți speranțele; a prezenta perspectivele favorabile. – Din lat. promittere, fr. promettre. DOOM
promíte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. promít, 1 pl. promítem, perf. s. 1 sg. promiséi, 1 pl. promíserăm; conj. prez. 3 să promítă; part. promís
promisese
PROMÍTE, promít, vb. III. Tranz. 1. A-și lua obligația de a face ceva; a face promisiuni, a făgădui. 2. Fig. A îndreptăți speranțele; a prezenta perspectivele favorabile. – Din lat. promittere, fr. promettre. DOOM
promíte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. promít, 1 pl. promítem, perf. s. 1 sg. promiséi, 1 pl. promíserăm; conj. prez. 3 să promítă; part. promís
promisesem
PROMÍTE, promít, vb. III. Tranz. 1. A-și lua obligația de a face ceva; a face promisiuni, a făgădui. 2. Fig. A îndreptăți speranțele; a prezenta perspectivele favorabile. – Din lat. promittere, fr. promettre. DOOM
promíte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. promít, 1 pl. promítem, perf. s. 1 sg. promiséi, 1 pl. promíserăm; conj. prez. 3 să promítă; part. promís
promiseseră
PROMÍTE, promít, vb. III. Tranz. 1. A-și lua obligația de a face ceva; a face promisiuni, a făgădui. 2. Fig. A îndreptăți speranțele; a prezenta perspectivele favorabile. – Din lat. promittere, fr. promettre. DOOM
promíte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. promít, 1 pl. promítem, perf. s. 1 sg. promiséi, 1 pl. promíserăm; conj. prez. 3 să promítă; part. promís
promiseserăm
PROMÍTE, promít, vb. III. Tranz. 1. A-și lua obligația de a face ceva; a face promisiuni, a făgădui. 2. Fig. A îndreptăți speranțele; a prezenta perspectivele favorabile. – Din lat. promittere, fr. promettre. DOOM
promíte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. promít, 1 pl. promítem, perf. s. 1 sg. promiséi, 1 pl. promíserăm; conj. prez. 3 să promítă; part. promís
promiseserăți
PROMÍTE, promít, vb. III. Tranz. 1. A-și lua obligația de a face ceva; a face promisiuni, a făgădui. 2. Fig. A îndreptăți speranțele; a prezenta perspectivele favorabile. – Din lat. promittere, fr. promettre. DOOM
promíte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. promít, 1 pl. promítem, perf. s. 1 sg. promiséi, 1 pl. promíserăm; conj. prez. 3 să promítă; part. promís
promiseseși
PROMÍTE, promít, vb. III. Tranz. 1. A-și lua obligația de a face ceva; a face promisiuni, a făgădui. 2. Fig. A îndreptăți speranțele; a prezenta perspectivele favorabile. – Din lat. promittere, fr. promettre. DOOM
promíte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. promít, 1 pl. promítem, perf. s. 1 sg. promiséi, 1 pl. promíserăm; conj. prez. 3 să promítă; part. promís
promiseseți
PROMÍTE, promít, vb. III. Tranz. 1. A-și lua obligația de a face ceva; a face promisiuni, a făgădui. 2. Fig. A îndreptăți speranțele; a prezenta perspectivele favorabile. – Din lat. promittere, fr. promettre. DOOM
promíte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. promít, 1 pl. promítem, perf. s. 1 sg. promiséi, 1 pl. promíserăm; conj. prez. 3 să promítă; part. promís
promiseși
PROMÍTE, promít, vb. III. Tranz. 1. A-și lua obligația de a face ceva; a face promisiuni, a făgădui. 2. Fig. A îndreptăți speranțele; a prezenta perspectivele favorabile. – Din lat. promittere, fr. promettre. DOOM
promíte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. promít, 1 pl. promítem, perf. s. 1 sg. promiséi, 1 pl. promíserăm; conj. prez. 3 să promítă; part. promís
promisiune
PROMISIÚNE, promisiuni, s. f. Angajament prin care cineva se obligă să facă ceva; făgăduială. [Pr.: -si-u-] – Din fr. promission. DOOM
promisiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. promisiúnii; pl. promisiúni
promisiunea
PROMISIÚNE, promisiuni, s. f. Angajament prin care cineva se obligă să facă ceva; făgăduială. [Pr.: -si-u-] – Din fr. promission. DOOM
promisiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. promisiúnii; pl. promisiúni
promisiuni
PROMISIÚNE, promisiuni, s. f. Angajament prin care cineva se obligă să facă ceva; făgăduială. [Pr.: -si-u-] – Din fr. promission. DOOM
promisiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. promisiúnii; pl. promisiúni
promisiunii
PROMISIÚNE, promisiuni, s. f. Angajament prin care cineva se obligă să facă ceva; făgăduială. [Pr.: -si-u-] – Din fr. promission. DOOM
promisiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. promisiúnii; pl. promisiúni
promisiunile
PROMISIÚNE, promisiuni, s. f. Angajament prin care cineva se obligă să facă ceva; făgăduială. [Pr.: -si-u-] – Din fr. promission. DOOM
promisiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. promisiúnii; pl. promisiúni
promisiunilor
PROMISIÚNE, promisiuni, s. f. Angajament prin care cineva se obligă să facă ceva; făgăduială. [Pr.: -si-u-] – Din fr. promission. DOOM
promisiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. promisiúnii; pl. promisiúni
promisoria
PROMISÓRIU, -IE, promisorii, adj. (Jur.; despre jurăminte) Care se face în vederea unor fapte viitoare. – Cf. fr. promissoire. DOOM
promisóriu [riu pron. riu] adj. m., f. promisórie (-ri-e); pl. m. și f. promisórii
promisorie
PROMISÓRIU, -IE, promisorii, adj. (Jur.; despre jurăminte) Care se face în vederea unor fapte viitoare. – Cf. fr. promissoire. DOOM
promisóriu [riu pron. riu] adj. m., f. promisórie (-ri-e); pl. m. și f. promisórii
promisoriei
PROMISÓRIU, -IE, promisorii, adj. (Jur.; despre jurăminte) Care se face în vederea unor fapte viitoare. – Cf. fr. promissoire. DOOM
promisóriu [riu pron. riu] adj. m., f. promisórie (-ri-e); pl. m. și f. promisórii
promisorii
PROMISÓRIU, -IE, promisorii, adj. (Jur.; despre jurăminte) Care se face în vederea unor fapte viitoare. – Cf. fr. promissoire. DOOM
promisóriu [riu pron. riu] adj. m., f. promisórie (-ri-e); pl. m. și f. promisórii
promisoriii
PROMISÓRIU, -IE, promisorii, adj. (Jur.; despre jurăminte) Care se face în vederea unor fapte viitoare. – Cf. fr. promissoire. DOOM
promisóriu [riu pron. riu] adj. m., f. promisórie (-ri-e); pl. m. și f. promisórii
promisoriile
PROMISÓRIU, -IE, promisorii, adj. (Jur.; despre jurăminte) Care se face în vederea unor fapte viitoare. – Cf. fr. promissoire. DOOM
promisóriu [riu pron. riu] adj. m., f. promisórie (-ri-e); pl. m. și f. promisórii
promisoriilor
PROMISÓRIU, -IE, promisorii, adj. (Jur.; despre jurăminte) Care se face în vederea unor fapte viitoare. – Cf. fr. promissoire. DOOM
promisóriu [riu pron. riu] adj. m., f. promisórie (-ri-e); pl. m. și f. promisórii
promisoriu
PROMISÓRIU, -IE, promisorii, adj. (Jur.; despre jurăminte) Care se face în vederea unor fapte viitoare. – Cf. fr. promissoire. DOOM
promisóriu [riu pron. riu] adj. m., f. promisórie (-ri-e); pl. m. și f. promisórii
promisoriul
PROMISÓRIU, -IE, promisorii, adj. (Jur.; despre jurăminte) Care se face în vederea unor fapte viitoare. – Cf. fr. promissoire. DOOM
promisóriu [riu pron. riu] adj. m., f. promisórie (-ri-e); pl. m. și f. promisórii
promisoriului
PROMISÓRIU, -IE, promisorii, adj. (Jur.; despre jurăminte) Care se face în vederea unor fapte viitoare. – Cf. fr. promissoire. DOOM
promisóriu [riu pron. riu] adj. m., f. promisórie (-ri-e); pl. m. și f. promisórii
promisul
PROMÍS, -Ă, promiși, -se, adj. Care constituie obiectul unei promisiuni; făgăduit. – V. promite.
promisului
PROMÍS, -Ă, promiși, -se, adj. Care constituie obiectul unei promisiuni; făgăduit. – V. promite.
promit
PROMÍTE, promít, vb. III. Tranz. 1. A-și lua obligația de a face ceva; a face promisiuni, a făgădui. 2. Fig. A îndreptăți speranțele; a prezenta perspectivele favorabile. – Din lat. promittere, fr. promettre. DOOM
promíte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. promít, 1 pl. promítem, perf. s. 1 sg. promiséi, 1 pl. promíserăm; conj. prez. 3 să promítă; part. promís
promite
PROMÍTE, promít, vb. III. Tranz. 1. A-și lua obligația de a face ceva; a face promisiuni, a făgădui. 2. Fig. A îndreptăți speranțele; a prezenta perspectivele favorabile. – Din lat. promittere, fr. promettre. DOOM
promíte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. promít, 1 pl. promítem, perf. s. 1 sg. promiséi, 1 pl. promíserăm; conj. prez. 3 să promítă; part. promís
promitea
PROMÍTE, promít, vb. III. Tranz. 1. A-și lua obligația de a face ceva; a face promisiuni, a făgădui. 2. Fig. A îndreptăți speranțele; a prezenta perspectivele favorabile. – Din lat. promittere, fr. promettre. DOOM
promíte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. promít, 1 pl. promítem, perf. s. 1 sg. promiséi, 1 pl. promíserăm; conj. prez. 3 să promítă; part. promís
promiteai
PROMÍTE, promít, vb. III. Tranz. 1. A-și lua obligația de a face ceva; a face promisiuni, a făgădui. 2. Fig. A îndreptăți speranțele; a prezenta perspectivele favorabile. – Din lat. promittere, fr. promettre. DOOM
promíte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. promít, 1 pl. promítem, perf. s. 1 sg. promiséi, 1 pl. promíserăm; conj. prez. 3 să promítă; part. promís
promiteam
PROMÍTE, promít, vb. III. Tranz. 1. A-și lua obligația de a face ceva; a face promisiuni, a făgădui. 2. Fig. A îndreptăți speranțele; a prezenta perspectivele favorabile. – Din lat. promittere, fr. promettre. DOOM
promíte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. promít, 1 pl. promítem, perf. s. 1 sg. promiséi, 1 pl. promíserăm; conj. prez. 3 să promítă; part. promís
promiteau
PROMÍTE, promít, vb. III. Tranz. 1. A-și lua obligația de a face ceva; a face promisiuni, a făgădui. 2. Fig. A îndreptăți speranțele; a prezenta perspectivele favorabile. – Din lat. promittere, fr. promettre. DOOM
promíte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. promít, 1 pl. promítem, perf. s. 1 sg. promiséi, 1 pl. promíserăm; conj. prez. 3 să promítă; part. promís
promiteați
PROMÍTE, promít, vb. III. Tranz. 1. A-și lua obligația de a face ceva; a face promisiuni, a făgădui. 2. Fig. A îndreptăți speranțele; a prezenta perspectivele favorabile. – Din lat. promittere, fr. promettre. DOOM
promíte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. promít, 1 pl. promítem, perf. s. 1 sg. promiséi, 1 pl. promíserăm; conj. prez. 3 să promítă; part. promís
promitem
PROMÍTE, promít, vb. III. Tranz. 1. A-și lua obligația de a face ceva; a face promisiuni, a făgădui. 2. Fig. A îndreptăți speranțele; a prezenta perspectivele favorabile. – Din lat. promittere, fr. promettre. DOOM
promíte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. promít, 1 pl. promítem, perf. s. 1 sg. promiséi, 1 pl. promíserăm; conj. prez. 3 să promítă; part. promís
promitere
PROMÍTE, promít, vb. III. Tranz. 1. A-și lua obligația de a face ceva; a face promisiuni, a făgădui. 2. Fig. A îndreptăți speranțele; a prezenta perspectivele favorabile. – Din lat. promittere, fr. promettre. DOOM
promíte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. promít, 1 pl. promítem, perf. s. 1 sg. promiséi, 1 pl. promíserăm; conj. prez. 3 să promítă; part. promís
promitere
PROMÍTERE, promiteri, s. f. Acțiunea de a promite și rezultatul ei; promisiune. – V. promite.
promiterea
PROMÍTERE, promiteri, s. f. Acțiunea de a promite și rezultatul ei; promisiune. – V. promite.
promiteri
PROMÍTERE, promiteri, s. f. Acțiunea de a promite și rezultatul ei; promisiune. – V. promite.
promiterii
PROMÍTERE, promiteri, s. f. Acțiunea de a promite și rezultatul ei; promisiune. – V. promite.
promiterile
PROMÍTERE, promiteri, s. f. Acțiunea de a promite și rezultatul ei; promisiune. – V. promite.
promiterilor
PROMÍTERE, promiteri, s. f. Acțiunea de a promite și rezultatul ei; promisiune. – V. promite.
promiteți
PROMÍTE, promít, vb. III. Tranz. 1. A-și lua obligația de a face ceva; a face promisiuni, a făgădui. 2. Fig. A îndreptăți speranțele; a prezenta perspectivele favorabile. – Din lat. promittere, fr. promettre. DOOM
promíte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. promít, 1 pl. promítem, perf. s. 1 sg. promiséi, 1 pl. promíserăm; conj. prez. 3 să promítă; part. promís
promitirui
PROMITIRUÍ, promitiruiesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A preveni. Să-i roage și frățește să le promitiruiască, să le înștiințeze, de înșelăciunea.. unora să se păzască. ȚICHINDEAL, F. 352.
promitiruia
PROMITIRUÍ, promitiruiesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A preveni. Să-i roage și frățește să le promitiruiască, să le înștiințeze, de înșelăciunea.. unora să se păzască. ȚICHINDEAL, F. 352.
promitiruiai
PROMITIRUÍ, promitiruiesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A preveni. Să-i roage și frățește să le promitiruiască, să le înștiințeze, de înșelăciunea.. unora să se păzască. ȚICHINDEAL, F. 352.
promitiruiam
PROMITIRUÍ, promitiruiesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A preveni. Să-i roage și frățește să le promitiruiască, să le înștiințeze, de înșelăciunea.. unora să se păzască. ȚICHINDEAL, F. 352.
promitiruiască
PROMITIRUÍ, promitiruiesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A preveni. Să-i roage și frățește să le promitiruiască, să le înștiințeze, de înșelăciunea.. unora să se păzască. ȚICHINDEAL, F. 352.
promitiruiau
PROMITIRUÍ, promitiruiesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A preveni. Să-i roage și frățește să le promitiruiască, să le înștiințeze, de înșelăciunea.. unora să se păzască. ȚICHINDEAL, F. 352.
promitiruiați
PROMITIRUÍ, promitiruiesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A preveni. Să-i roage și frățește să le promitiruiască, să le înștiințeze, de înșelăciunea.. unora să se păzască. ȚICHINDEAL, F. 352.
promitiruiesc
PROMITIRUÍ, promitiruiesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A preveni. Să-i roage și frățește să le promitiruiască, să le înștiințeze, de înșelăciunea.. unora să se păzască. ȚICHINDEAL, F. 352.
promitiruiește
PROMITIRUÍ, promitiruiesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A preveni. Să-i roage și frățește să le promitiruiască, să le înștiințeze, de înșelăciunea.. unora să se păzască. ȚICHINDEAL, F. 352.
promitiruiești
PROMITIRUÍ, promitiruiesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A preveni. Să-i roage și frățește să le promitiruiască, să le înștiințeze, de înșelăciunea.. unora să se păzască. ȚICHINDEAL, F. 352.
promitiruii
PROMITIRUÍ, promitiruiesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A preveni. Să-i roage și frățește să le promitiruiască, să le înștiințeze, de înșelăciunea.. unora să se păzască. ȚICHINDEAL, F. 352.
promitiruim
PROMITIRUÍ, promitiruiesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A preveni. Să-i roage și frățește să le promitiruiască, să le înștiințeze, de înșelăciunea.. unora să se păzască. ȚICHINDEAL, F. 352.
promitiruind
PROMITIRUÍ, promitiruiesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A preveni. Să-i roage și frățește să le promitiruiască, să le înștiințeze, de înșelăciunea.. unora să se păzască. ȚICHINDEAL, F. 352.
promitiruire
PROMITIRUÍ, promitiruiesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A preveni. Să-i roage și frățește să le promitiruiască, să le înștiințeze, de înșelăciunea.. unora să se păzască. ȚICHINDEAL, F. 352.
promitiruire
PROMITIRUÍ, promitiruiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A preveni.
promitiruiră
PROMITIRUÍ, promitiruiesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A preveni. Să-i roage și frățește să le promitiruiască, să le înștiințeze, de înșelăciunea.. unora să se păzască. ȚICHINDEAL, F. 352.
promitiruirăm
PROMITIRUÍ, promitiruiesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A preveni. Să-i roage și frățește să le promitiruiască, să le înștiințeze, de înșelăciunea.. unora să se păzască. ȚICHINDEAL, F. 352.
promitiruirăți
PROMITIRUÍ, promitiruiesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A preveni. Să-i roage și frățește să le promitiruiască, să le înștiințeze, de înșelăciunea.. unora să se păzască. ȚICHINDEAL, F. 352.
promitiruise
PROMITIRUÍ, promitiruiesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A preveni. Să-i roage și frățește să le promitiruiască, să le înștiințeze, de înșelăciunea.. unora să se păzască. ȚICHINDEAL, F. 352.
promitiruisem
PROMITIRUÍ, promitiruiesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A preveni. Să-i roage și frățește să le promitiruiască, să le înștiințeze, de înșelăciunea.. unora să se păzască. ȚICHINDEAL, F. 352.
promitiruiseră
PROMITIRUÍ, promitiruiesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A preveni. Să-i roage și frățește să le promitiruiască, să le înștiințeze, de înșelăciunea.. unora să se păzască. ȚICHINDEAL, F. 352.
promitiruiserăm
PROMITIRUÍ, promitiruiesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A preveni. Să-i roage și frățește să le promitiruiască, să le înștiințeze, de înșelăciunea.. unora să se păzască. ȚICHINDEAL, F. 352.
promitiruiserăți
PROMITIRUÍ, promitiruiesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A preveni. Să-i roage și frățește să le promitiruiască, să le înștiințeze, de înșelăciunea.. unora să se păzască. ȚICHINDEAL, F. 352.
promitiruiseși
PROMITIRUÍ, promitiruiesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A preveni. Să-i roage și frățește să le promitiruiască, să le înștiințeze, de înșelăciunea.. unora să se păzască. ȚICHINDEAL, F. 352.
promitiruiseți
PROMITIRUÍ, promitiruiesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A preveni. Să-i roage și frățește să le promitiruiască, să le înștiințeze, de înșelăciunea.. unora să se păzască. ȚICHINDEAL, F. 352.
promitiruit
PROMITIRUÍ, promitiruiesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A preveni. Să-i roage și frățește să le promitiruiască, să le înștiințeze, de înșelăciunea.. unora să se păzască. ȚICHINDEAL, F. 352.
promitiruit
PROMITIRUÍ, promitiruiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A preveni.
promitiruiși
PROMITIRUÍ, promitiruiesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A preveni. Să-i roage și frățește să le promitiruiască, să le înștiințeze, de înșelăciunea.. unora să se păzască. ȚICHINDEAL, F. 352.
promitiruiți
PROMITIRUÍ, promitiruiesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A preveni. Să-i roage și frățește să le promitiruiască, să le înștiințeze, de înșelăciunea.. unora să se păzască. ȚICHINDEAL, F. 352.
promită
PROMÍTE, promít, vb. III. Tranz. 1. A-și lua obligația de a face ceva; a face promisiuni, a făgădui. 2. Fig. A îndreptăți speranțele; a prezenta perspectivele favorabile. – Din lat. promittere, fr. promettre. DOOM
promíte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. promít, 1 pl. promítem, perf. s. 1 sg. promiséi, 1 pl. promíserăm; conj. prez. 3 să promítă; part. promís
promiși
PROMÍS, -Ă, promiși, -se, adj. Care constituie obiectul unei promisiuni; făgăduit. – V. promite.
promișii
PROMÍS, -Ă, promiși, -se, adj. Care constituie obiectul unei promisiuni; făgăduit. – V. promite.
promișilor
PROMÍS, -Ă, promiși, -se, adj. Care constituie obiectul unei promisiuni; făgăduit. – V. promite.
promișlenie
promișlénie (-ii), s. f. – Providență. Sl. promyšljenije (Tiktin). Sec. XVII, înv.
promiți
PROMÍTE, promít, vb. III. Tranz. 1. A-și lua obligația de a face ceva; a face promisiuni, a făgădui. 2. Fig. A îndreptăți speranțele; a prezenta perspectivele favorabile. – Din lat. promittere, fr. promettre. DOOM
promíte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. promít, 1 pl. promítem, perf. s. 1 sg. promiséi, 1 pl. promíserăm; conj. prez. 3 să promítă; part. promís
promițând
PROMÍTE, promít, vb. III. Tranz. 1. A-și lua obligația de a face ceva; a face promisiuni, a făgădui. 2. Fig. A îndreptăți speranțele; a prezenta perspectivele favorabile. – Din lat. promittere, fr. promettre. DOOM
promíte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. promít, 1 pl. promítem, perf. s. 1 sg. promiséi, 1 pl. promíserăm; conj. prez. 3 să promítă; part. promís
promițînd
PROMÍTE, promít, vb. III. Tranz. 1. A-și lua obligația de a face ceva; a face promisiuni, a făgădui. 2. Fig. A îndreptăți speranțele; a prezenta perspectivele favorabile. – Din lat. promittere, fr. promettre. DOOM
promíte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. promít, 1 pl. promítem, perf. s. 1 sg. promiséi, 1 pl. promíserăm; conj. prez. 3 să promítă; part. promís
promițătoare
PROMIȚĂTÓR, -OÁRE, promițători, -oare, adj. Care dă speranțe, care deschide perspective favorabile. – Promite + suf. -ător. DOOM
promițătór adj. m., pl. promițătóri; f. sg. și pl. promițătoáre
promițătoarea
PROMIȚĂTÓR, -OÁRE, promițători, -oare, adj. Care dă speranțe, care deschide perspective favorabile. – Promite + suf. -ător. DOOM
promițătór adj. m., pl. promițătóri; f. sg. și pl. promițătoáre
promițătoarei
PROMIȚĂTÓR, -OÁRE, promițători, -oare, adj. Care dă speranțe, care deschide perspective favorabile. – Promite + suf. -ător. DOOM
promițătór adj. m., pl. promițătóri; f. sg. și pl. promițătoáre
promițătoarele
PROMIȚĂTÓR, -OÁRE, promițători, -oare, adj. Care dă speranțe, care deschide perspective favorabile. – Promite + suf. -ător. DOOM
promițătór adj. m., pl. promițătóri; f. sg. și pl. promițătoáre
promițătoarelor
PROMIȚĂTÓR, -OÁRE, promițători, -oare, adj. Care dă speranțe, care deschide perspective favorabile. – Promite + suf. -ător. DOOM
promițătór adj. m., pl. promițătóri; f. sg. și pl. promițătoáre
promițător
PROMIȚĂTÓR, -OÁRE, promițători, -oare, adj. Care dă speranțe, care deschide perspective favorabile. – Promite + suf. -ător. DOOM
promițătór adj. m., pl. promițătóri; f. sg. și pl. promițătoáre
promițători
PROMIȚĂTÓR, -OÁRE, promițători, -oare, adj. Care dă speranțe, care deschide perspective favorabile. – Promite + suf. -ător. DOOM
promițătór adj. m., pl. promițătóri; f. sg. și pl. promițătoáre
promițătorii
PROMIȚĂTÓR, -OÁRE, promițători, -oare, adj. Care dă speranțe, care deschide perspective favorabile. – Promite + suf. -ător. DOOM
promițătór adj. m., pl. promițătóri; f. sg. și pl. promițătoáre
promițătorilor
PROMIȚĂTÓR, -OÁRE, promițători, -oare, adj. Care dă speranțe, care deschide perspective favorabile. – Promite + suf. -ător. DOOM
promițătór adj. m., pl. promițătóri; f. sg. și pl. promițătoáre
promițătorul
PROMIȚĂTÓR, -OÁRE, promițători, -oare, adj. Care dă speranțe, care deschide perspective favorabile. – Promite + suf. -ător. DOOM
promițătór adj. m., pl. promițătóri; f. sg. și pl. promițătoáre
promițătorului
PROMIȚĂTÓR, -OÁRE, promițători, -oare, adj. Care dă speranțe, care deschide perspective favorabile. – Promite + suf. -ător. DOOM
promițătór adj. m., pl. promițătóri; f. sg. și pl. promițătoáre
promo
promo, promouri s. n. (pub.) 1. anunț publicitar; material publicitar; reclamă. 2. reclamă făcută celor mai de succes emisiuni ale unui post de televiziune, difuzată în timpul unui film artistic sau al unei emisiuni de divertisment.
promoară
PROMOÁRĂ, promori, s. f. (Regional) Promoroacă. Promoroaca se mai numește și promoară. PAMFILE, VĂZD. 66.
promontorii
PROMONTÓRIU, promontorii, s. n. Fâșie de pământ înaltă și stâncoasă care înaintează în mare sau în ocean. – Din lat. promontorium, fr. promontoire. DOOM
promontóriu [riu pron. riu] s. n., art. promontóriul; pl. promontórii, art. promontóriile (-ri-i-)
promontoriile
PROMONTÓRIU, promontorii, s. n. Fâșie de pământ înaltă și stâncoasă care înaintează în mare sau în ocean. – Din lat. promontorium, fr. promontoire. DOOM
promontóriu [riu pron. riu] s. n., art. promontóriul; pl. promontórii, art. promontóriile (-ri-i-)
promontoriilor
PROMONTÓRIU, promontorii, s. n. Fâșie de pământ înaltă și stâncoasă care înaintează în mare sau în ocean. – Din lat. promontorium, fr. promontoire. DOOM
promontóriu [riu pron. riu] s. n., art. promontóriul; pl. promontórii, art. promontóriile (-ri-i-)
promontoriu
PROMONTÓRIU, promontorii, s. n. Fâșie de pământ înaltă și stâncoasă care înaintează în mare sau în ocean. – Din lat. promontorium, fr. promontoire. DOOM
promontóriu [riu pron. riu] s. n., art. promontóriul; pl. promontórii, art. promontóriile (-ri-i-)
promontoriul
PROMONTÓRIU, promontorii, s. n. Fâșie de pământ înaltă și stâncoasă care înaintează în mare sau în ocean. – Din lat. promontorium, fr. promontoire. DOOM
promontóriu [riu pron. riu] s. n., art. promontóriul; pl. promontórii, art. promontóriile (-ri-i-)
promontoriului
PROMONTÓRIU, promontorii, s. n. Fâșie de pământ înaltă și stâncoasă care înaintează în mare sau în ocean. – Din lat. promontorium, fr. promontoire. DOOM
promontóriu [riu pron. riu] s. n., art. promontóriul; pl. promontórii, art. promontóriile (-ri-i-)
promorar
PROMORÁR s. m. (Popular) Noiembrie. Romînii dau lunelor numiri potrivite cu timpurile anului... noiemvrie, brumar sau promorar. ALECSANDRI, P. P. 34.
promoroaca
PROMOROÁCĂ s. f. Strat subțire de gheață care se formează iarna, pe arbori și pe case, din vapori de apă sau din picături de ploaie; chiciură. – Cf. ucr. prymorozok, rus. pomorok. DOOM
promoroácă s. f., g.-d. art. promoroácei
promoroace
PROMOROÁCĂ s. f. Strat subțire de gheață care se formează iarna, pe arbori și pe case, din vapori de apă sau din picături de ploaie; chiciură. – Cf. ucr. prymorozok, rus. pomorok. DOOM
promoroácă s. f., g.-d. art. promoroácei
promoroacei
PROMOROÁCĂ s. f. Strat subțire de gheață care se formează iarna, pe arbori și pe case, din vapori de apă sau din picături de ploaie; chiciură. – Cf. ucr. prymorozok, rus. pomorok. DOOM
promoroácă s. f., g.-d. art. promoroácei
promorocit
PROMOROCÍT, -Ă, promorociți, -te, adj. Plin de promoroacă, cu promoroacă. În seara lui sf. Vasile, fetele pun busuioc la partea de jos la ghizdelele fîntînii. Dacă a doua zi găsesc busuiocul promorocit, fata să va mărita în iarna aceea; iar de busuiocul nu-i promorocit, fata nu să va mărita atunci. ȘEZ. VI 24.
promotoare
PROMOTÓR, -OÁRE, promotori, -oare, s. m., s. f. și s. n. 1. S. m. și f. Inițiator, animator al unei acțiuni, al unui curent etc. 2. S. n. Substanță chimică folosită pentru a pune în libertate radicali liberi sau pentru a mări eficacitatea unui catalizator. – Din fr. promoteur, lat. promotor, -oris. DOOM
!promotór2 (substanță) s. n., pl. promotoáre
promotoarea
PROMOTÓR, -OÁRE, promotori, -oare, s. m., s. f. și s. n. 1. S. m. și f. Inițiator, animator al unei acțiuni, al unui curent etc. 2. S. n. Substanță chimică folosită pentru a pune în libertate radicali liberi sau pentru a mări eficacitatea unui catalizator. – Din fr. promoteur, lat. promotor, -oris. DOOM
!promotór2 (substanță) s. n., pl. promotoáre
promotoarei
PROMOTÓR, -OÁRE, promotori, -oare, s. m., s. f. și s. n. 1. S. m. și f. Inițiator, animator al unei acțiuni, al unui curent etc. 2. S. n. Substanță chimică folosită pentru a pune în libertate radicali liberi sau pentru a mări eficacitatea unui catalizator. – Din fr. promoteur, lat. promotor, -oris. DOOM
!promotór2 (substanță) s. n., pl. promotoáre
promotoarele
PROMOTÓR, -OÁRE, promotori, -oare, s. m., s. f. și s. n. 1. S. m. și f. Inițiator, animator al unei acțiuni, al unui curent etc. 2. S. n. Substanță chimică folosită pentru a pune în libertate radicali liberi sau pentru a mări eficacitatea unui catalizator. – Din fr. promoteur, lat. promotor, -oris. DOOM
!promotór2 (substanță) s. n., pl. promotoáre
promotoarelor
PROMOTÓR, -OÁRE, promotori, -oare, s. m., s. f. și s. n. 1. S. m. și f. Inițiator, animator al unei acțiuni, al unui curent etc. 2. S. n. Substanță chimică folosită pentru a pune în libertate radicali liberi sau pentru a mări eficacitatea unui catalizator. – Din fr. promoteur, lat. promotor, -oris. DOOM
!promotór2 (substanță) s. n., pl. promotoáre
promotor
PROMOTÓR, -OÁRE, promotori, -oare, s. m., s. f. și s. n. 1. S. m. și f. Inițiator, animator al unei acțiuni, al unui curent etc. 2. S. n. Substanță chimică folosită pentru a pune în libertate radicali liberi sau pentru a mări eficacitatea unui catalizator. – Din fr. promoteur, lat. promotor, -oris. DOOM
!promotór2 (substanță) s. n., pl. promotoáre
promotori
PROMOTÓR, -OÁRE, promotori, -oare, s. m., s. f. și s. n. 1. S. m. și f. Inițiator, animator al unei acțiuni, al unui curent etc. 2. S. n. Substanță chimică folosită pentru a pune în libertate radicali liberi sau pentru a mări eficacitatea unui catalizator. – Din fr. promoteur, lat. promotor, -oris. DOOM
!promotór2 (substanță) s. n., pl. promotoáre
promotorii
PROMOTÓR, -OÁRE, promotori, -oare, s. m., s. f. și s. n. 1. S. m. și f. Inițiator, animator al unei acțiuni, al unui curent etc. 2. S. n. Substanță chimică folosită pentru a pune în libertate radicali liberi sau pentru a mări eficacitatea unui catalizator. – Din fr. promoteur, lat. promotor, -oris. DOOM
!promotór2 (substanță) s. n., pl. promotoáre
promotorilor
PROMOTÓR, -OÁRE, promotori, -oare, s. m., s. f. și s. n. 1. S. m. și f. Inițiator, animator al unei acțiuni, al unui curent etc. 2. S. n. Substanță chimică folosită pentru a pune în libertate radicali liberi sau pentru a mări eficacitatea unui catalizator. – Din fr. promoteur, lat. promotor, -oris. DOOM
!promotór2 (substanță) s. n., pl. promotoáre
promotorul
PROMOTÓR, -OÁRE, promotori, -oare, s. m., s. f. și s. n. 1. S. m. și f. Inițiator, animator al unei acțiuni, al unui curent etc. 2. S. n. Substanță chimică folosită pentru a pune în libertate radicali liberi sau pentru a mări eficacitatea unui catalizator. – Din fr. promoteur, lat. promotor, -oris. DOOM
!promotór2 (substanță) s. n., pl. promotoáre
promotorului
PROMOTÓR, -OÁRE, promotori, -oare, s. m., s. f. și s. n. 1. S. m. și f. Inițiator, animator al unei acțiuni, al unui curent etc. 2. S. n. Substanță chimică folosită pentru a pune în libertate radicali liberi sau pentru a mări eficacitatea unui catalizator. – Din fr. promoteur, lat. promotor, -oris. DOOM
!promotór2 (substanță) s. n., pl. promotoáre
promova
PROMOVÁ, promovez, vb. I. Tranz. 1. A ridica, a înainta pe cineva în funcție, în grad, într-o demnitate etc.; a avansa. ♦ A declara pe cineva absolvent al unui an de învățământ, permițându-i trecerea în anul următor. ♦ A termina cu succes o clasă sau un an de învățământ. 2. A susține, a sprijini făcând să progreseze, să se dezvolte. A promova o idee. – Din lat. promovere. DOOM
promová (a ~) vb., ind. prez. 3 promoveáză
promovabilitate
PROMOVABILITÁTE s. f. însușirea a tot ceea ce poate fi promovat. – Din engl. promovability. DOOM
*promovabilitáte s. f., g.-d. art. promovabilitắții
promovabilitatea
PROMOVABILITÁTE s. f. însușirea a tot ceea ce poate fi promovat. – Din engl. promovability. DOOM
*promovabilitáte s. f., g.-d. art. promovabilitắții
promovabilități
PROMOVABILITÁTE s. f. însușirea a tot ceea ce poate fi promovat. – Din engl. promovability. DOOM
*promovabilitáte s. f., g.-d. art. promovabilitắții
promovabilității
PROMOVABILITÁTE s. f. însușirea a tot ceea ce poate fi promovat. – Din engl. promovability. DOOM
*promovabilitáte s. f., g.-d. art. promovabilitắții
promovai
PROMOVÁ, promovez, vb. I. Tranz. 1. A ridica, a înainta pe cineva în funcție, în grad, într-o demnitate etc.; a avansa. ♦ A declara pe cineva absolvent al unui an de învățământ, permițându-i trecerea în anul următor. ♦ A termina cu succes o clasă sau un an de învățământ. 2. A susține, a sprijini făcând să progreseze, să se dezvolte. A promova o idee. – Din lat. promovere. DOOM
promová (a ~) vb., ind. prez. 3 promoveáză
promovam
PROMOVÁ, promovez, vb. I. Tranz. 1. A ridica, a înainta pe cineva în funcție, în grad, într-o demnitate etc.; a avansa. ♦ A declara pe cineva absolvent al unui an de învățământ, permițându-i trecerea în anul următor. ♦ A termina cu succes o clasă sau un an de învățământ. 2. A susține, a sprijini făcând să progreseze, să se dezvolte. A promova o idee. – Din lat. promovere. DOOM
promová (a ~) vb., ind. prez. 3 promoveáză
promovare
PROMOVÁ, promovez, vb. I. Tranz. 1. A ridica, a înainta pe cineva în funcție, în grad, într-o demnitate etc.; a avansa. ♦ A declara pe cineva absolvent al unui an de învățământ, permițându-i trecerea în anul următor. ♦ A termina cu succes o clasă sau un an de învățământ. 2. A susține, a sprijini făcând să progreseze, să se dezvolte. A promova o idee. – Din lat. promovere. DOOM
promová (a ~) vb., ind. prez. 3 promoveáză
promovare
PROMOVÁRE, promovări, s. f. Acțiunea de a promova și rezultatul ei. – V. promova. DOOM
promováre s. f., g.-d. art. promovắrii; pl. promovắri
promovarea
PROMOVÁRE, promovări, s. f. Acțiunea de a promova și rezultatul ei. – V. promova. DOOM
promováre s. f., g.-d. art. promovắrii; pl. promovắri
promovară
PROMOVÁ, promovez, vb. I. Tranz. 1. A ridica, a înainta pe cineva în funcție, în grad, într-o demnitate etc.; a avansa. ♦ A declara pe cineva absolvent al unui an de învățământ, permițându-i trecerea în anul următor. ♦ A termina cu succes o clasă sau un an de învățământ. 2. A susține, a sprijini făcând să progreseze, să se dezvolte. A promova o idee. – Din lat. promovere. DOOM
promová (a ~) vb., ind. prez. 3 promoveáză
promovarăm
PROMOVÁ, promovez, vb. I. Tranz. 1. A ridica, a înainta pe cineva în funcție, în grad, într-o demnitate etc.; a avansa. ♦ A declara pe cineva absolvent al unui an de învățământ, permițându-i trecerea în anul următor. ♦ A termina cu succes o clasă sau un an de învățământ. 2. A susține, a sprijini făcând să progreseze, să se dezvolte. A promova o idee. – Din lat. promovere. DOOM
promová (a ~) vb., ind. prez. 3 promoveáză
promovarăți
PROMOVÁ, promovez, vb. I. Tranz. 1. A ridica, a înainta pe cineva în funcție, în grad, într-o demnitate etc.; a avansa. ♦ A declara pe cineva absolvent al unui an de învățământ, permițându-i trecerea în anul următor. ♦ A termina cu succes o clasă sau un an de învățământ. 2. A susține, a sprijini făcând să progreseze, să se dezvolte. A promova o idee. – Din lat. promovere. DOOM
promová (a ~) vb., ind. prez. 3 promoveáză
promovase
PROMOVÁ, promovez, vb. I. Tranz. 1. A ridica, a înainta pe cineva în funcție, în grad, într-o demnitate etc.; a avansa. ♦ A declara pe cineva absolvent al unui an de învățământ, permițându-i trecerea în anul următor. ♦ A termina cu succes o clasă sau un an de învățământ. 2. A susține, a sprijini făcând să progreseze, să se dezvolte. A promova o idee. – Din lat. promovere. DOOM
promová (a ~) vb., ind. prez. 3 promoveáză
promovasem
PROMOVÁ, promovez, vb. I. Tranz. 1. A ridica, a înainta pe cineva în funcție, în grad, într-o demnitate etc.; a avansa. ♦ A declara pe cineva absolvent al unui an de învățământ, permițându-i trecerea în anul următor. ♦ A termina cu succes o clasă sau un an de învățământ. 2. A susține, a sprijini făcând să progreseze, să se dezvolte. A promova o idee. – Din lat. promovere. DOOM
promová (a ~) vb., ind. prez. 3 promoveáză
promovaseră
PROMOVÁ, promovez, vb. I. Tranz. 1. A ridica, a înainta pe cineva în funcție, în grad, într-o demnitate etc.; a avansa. ♦ A declara pe cineva absolvent al unui an de învățământ, permițându-i trecerea în anul următor. ♦ A termina cu succes o clasă sau un an de învățământ. 2. A susține, a sprijini făcând să progreseze, să se dezvolte. A promova o idee. – Din lat. promovere. DOOM
promová (a ~) vb., ind. prez. 3 promoveáză
promovaserăm
PROMOVÁ, promovez, vb. I. Tranz. 1. A ridica, a înainta pe cineva în funcție, în grad, într-o demnitate etc.; a avansa. ♦ A declara pe cineva absolvent al unui an de învățământ, permițându-i trecerea în anul următor. ♦ A termina cu succes o clasă sau un an de învățământ. 2. A susține, a sprijini făcând să progreseze, să se dezvolte. A promova o idee. – Din lat. promovere. DOOM
promová (a ~) vb., ind. prez. 3 promoveáză
promovaserăți
PROMOVÁ, promovez, vb. I. Tranz. 1. A ridica, a înainta pe cineva în funcție, în grad, într-o demnitate etc.; a avansa. ♦ A declara pe cineva absolvent al unui an de învățământ, permițându-i trecerea în anul următor. ♦ A termina cu succes o clasă sau un an de învățământ. 2. A susține, a sprijini făcând să progreseze, să se dezvolte. A promova o idee. – Din lat. promovere. DOOM
promová (a ~) vb., ind. prez. 3 promoveáză
promovaseși
PROMOVÁ, promovez, vb. I. Tranz. 1. A ridica, a înainta pe cineva în funcție, în grad, într-o demnitate etc.; a avansa. ♦ A declara pe cineva absolvent al unui an de învățământ, permițându-i trecerea în anul următor. ♦ A termina cu succes o clasă sau un an de învățământ. 2. A susține, a sprijini făcând să progreseze, să se dezvolte. A promova o idee. – Din lat. promovere. DOOM
promová (a ~) vb., ind. prez. 3 promoveáză
promovaseți
PROMOVÁ, promovez, vb. I. Tranz. 1. A ridica, a înainta pe cineva în funcție, în grad, într-o demnitate etc.; a avansa. ♦ A declara pe cineva absolvent al unui an de învățământ, permițându-i trecerea în anul următor. ♦ A termina cu succes o clasă sau un an de învățământ. 2. A susține, a sprijini făcând să progreseze, să se dezvolte. A promova o idee. – Din lat. promovere. DOOM
promová (a ~) vb., ind. prez. 3 promoveáză
promovat
PROMOVÁ, promovez, vb. I. Tranz. 1. A ridica, a înainta pe cineva în funcție, în grad, într-o demnitate etc.; a avansa. ♦ A declara pe cineva absolvent al unui an de învățământ, permițându-i trecerea în anul următor. ♦ A termina cu succes o clasă sau un an de învățământ. 2. A susține, a sprijini făcând să progreseze, să se dezvolte. A promova o idee. – Din lat. promovere. DOOM
promová (a ~) vb., ind. prez. 3 promoveáză
promovat
PROMOVÁT, -Ă, promovați, -te, adj. (Adesea substantivat) Care a absolvit o clasă sau un an de învățământ. – V. promova.
promovata
PROMOVÁT, -Ă, promovați, -te, adj. (Adesea substantivat) Care a absolvit o clasă sau un an de învățământ. – V. promova.
promovate
PROMOVÁT, -Ă, promovați, -te, adj. (Adesea substantivat) Care a absolvit o clasă sau un an de învățământ. – V. promova.
promovatei
PROMOVÁT, -Ă, promovați, -te, adj. (Adesea substantivat) Care a absolvit o clasă sau un an de învățământ. – V. promova.
promovatele
PROMOVÁT, -Ă, promovați, -te, adj. (Adesea substantivat) Care a absolvit o clasă sau un an de învățământ. – V. promova.
promovatelor
PROMOVÁT, -Ă, promovați, -te, adj. (Adesea substantivat) Care a absolvit o clasă sau un an de învățământ. – V. promova.
promovatul
PROMOVÁT, -Ă, promovați, -te, adj. (Adesea substantivat) Care a absolvit o clasă sau un an de învățământ. – V. promova.
promovatului
PROMOVÁT, -Ă, promovați, -te, adj. (Adesea substantivat) Care a absolvit o clasă sau un an de învățământ. – V. promova.
promovau
PROMOVÁ, promovez, vb. I. Tranz. 1. A ridica, a înainta pe cineva în funcție, în grad, într-o demnitate etc.; a avansa. ♦ A declara pe cineva absolvent al unui an de învățământ, permițându-i trecerea în anul următor. ♦ A termina cu succes o clasă sau un an de învățământ. 2. A susține, a sprijini făcând să progreseze, să se dezvolte. A promova o idee. – Din lat. promovere. DOOM
promová (a ~) vb., ind. prez. 3 promoveáză
promovași
PROMOVÁ, promovez, vb. I. Tranz. 1. A ridica, a înainta pe cineva în funcție, în grad, într-o demnitate etc.; a avansa. ♦ A declara pe cineva absolvent al unui an de învățământ, permițându-i trecerea în anul următor. ♦ A termina cu succes o clasă sau un an de învățământ. 2. A susține, a sprijini făcând să progreseze, să se dezvolte. A promova o idee. – Din lat. promovere. DOOM
promová (a ~) vb., ind. prez. 3 promoveáză
promovați
PROMOVÁ, promovez, vb. I. Tranz. 1. A ridica, a înainta pe cineva în funcție, în grad, într-o demnitate etc.; a avansa. ♦ A declara pe cineva absolvent al unui an de învățământ, permițându-i trecerea în anul următor. ♦ A termina cu succes o clasă sau un an de învățământ. 2. A susține, a sprijini făcând să progreseze, să se dezvolte. A promova o idee. – Din lat. promovere. DOOM
promová (a ~) vb., ind. prez. 3 promoveáză
promovați
PROMOVÁT, -Ă, promovați, -te, adj. (Adesea substantivat) Care a absolvit o clasă sau un an de învățământ. – V. promova.
promovații
PROMOVÁT, -Ă, promovați, -te, adj. (Adesea substantivat) Care a absolvit o clasă sau un an de învățământ. – V. promova.
promovaților
PROMOVÁT, -Ă, promovați, -te, adj. (Adesea substantivat) Care a absolvit o clasă sau un an de învățământ. – V. promova.
promovează
PROMOVÁ, promovez, vb. I. Tranz. 1. A ridica, a înainta pe cineva în funcție, în grad, într-o demnitate etc.; a avansa. ♦ A declara pe cineva absolvent al unui an de învățământ, permițându-i trecerea în anul următor. ♦ A termina cu succes o clasă sau un an de învățământ. 2. A susține, a sprijini făcând să progreseze, să se dezvolte. A promova o idee. – Din lat. promovere. DOOM
promová (a ~) vb., ind. prez. 3 promoveáză
promovez
PROMOVÁ, promovez, vb. I. Tranz. 1. A ridica, a înainta pe cineva în funcție, în grad, într-o demnitate etc.; a avansa. ♦ A declara pe cineva absolvent al unui an de învățământ, permițându-i trecerea în anul următor. ♦ A termina cu succes o clasă sau un an de învățământ. 2. A susține, a sprijini făcând să progreseze, să se dezvolte. A promova o idee. – Din lat. promovere. DOOM
promová (a ~) vb., ind. prez. 3 promoveáză
promoveze
PROMOVÁ, promovez, vb. I. Tranz. 1. A ridica, a înainta pe cineva în funcție, în grad, într-o demnitate etc.; a avansa. ♦ A declara pe cineva absolvent al unui an de învățământ, permițându-i trecerea în anul următor. ♦ A termina cu succes o clasă sau un an de învățământ. 2. A susține, a sprijini făcând să progreseze, să se dezvolte. A promova o idee. – Din lat. promovere. DOOM
promová (a ~) vb., ind. prez. 3 promoveáză
promovezi
PROMOVÁ, promovez, vb. I. Tranz. 1. A ridica, a înainta pe cineva în funcție, în grad, într-o demnitate etc.; a avansa. ♦ A declara pe cineva absolvent al unui an de învățământ, permițându-i trecerea în anul următor. ♦ A termina cu succes o clasă sau un an de învățământ. 2. A susține, a sprijini făcând să progreseze, să se dezvolte. A promova o idee. – Din lat. promovere. DOOM
promová (a ~) vb., ind. prez. 3 promoveáză
promovând
PROMOVÁ, promovez, vb. I. Tranz. 1. A ridica, a înainta pe cineva în funcție, în grad, într-o demnitate etc.; a avansa. ♦ A declara pe cineva absolvent al unui an de învățământ, permițându-i trecerea în anul următor. ♦ A termina cu succes o clasă sau un an de învățământ. 2. A susține, a sprijini făcând să progreseze, să se dezvolte. A promova o idee. – Din lat. promovere. DOOM
promová (a ~) vb., ind. prez. 3 promoveáză
promovînd
PROMOVÁ, promovez, vb. I. Tranz. 1. A ridica, a înainta pe cineva în funcție, în grad, într-o demnitate etc.; a avansa. ♦ A declara pe cineva absolvent al unui an de învățământ, permițându-i trecerea în anul următor. ♦ A termina cu succes o clasă sau un an de învățământ. 2. A susține, a sprijini făcând să progreseze, să se dezvolte. A promova o idee. – Din lat. promovere. DOOM
promová (a ~) vb., ind. prez. 3 promoveáză
promovări
PROMOVÁRE, promovări, s. f. Acțiunea de a promova și rezultatul ei. – V. promova. DOOM
promováre s. f., g.-d. art. promovắrii; pl. promovắri
promovării
PROMOVÁRE, promovări, s. f. Acțiunea de a promova și rezultatul ei. – V. promova. DOOM
promováre s. f., g.-d. art. promovắrii; pl. promovắri
promovările
PROMOVÁRE, promovări, s. f. Acțiunea de a promova și rezultatul ei. – V. promova. DOOM
promováre s. f., g.-d. art. promovắrii; pl. promovắri
promovărilor
PROMOVÁRE, promovări, s. f. Acțiunea de a promova și rezultatul ei. – V. promova. DOOM
promováre s. f., g.-d. art. promovắrii; pl. promovắri
promoția
PROMÓȚIE2, promoții, s. f. Promovare a unui produs, în vederea intrării pe piață sau a creșterii vânzărilor, pentru a face cunoscută o marcă sau un nou tip de produs. – Din engl. promotion DOOM
promóție (-ți-e) s. f., art. promóția (-ți-a), g.-d. art. promóției; pl. promóții, art. promóțiile (-ți-i-)
promoție
PROMÓȚIE2, promoții, s. f. Promovare a unui produs, în vederea intrării pe piață sau a creșterii vânzărilor, pentru a face cunoscută o marcă sau un nou tip de produs. – Din engl. promotion DOOM
promóție (-ți-e) s. f., art. promóția (-ți-a), g.-d. art. promóției; pl. promóții, art. promóțiile (-ți-i-)
promoției
PROMÓȚIE2, promoții, s. f. Promovare a unui produs, în vederea intrării pe piață sau a creșterii vânzărilor, pentru a face cunoscută o marcă sau un nou tip de produs. – Din engl. promotion DOOM
promóție (-ți-e) s. f., art. promóția (-ți-a), g.-d. art. promóției; pl. promóții, art. promóțiile (-ți-i-)
promoții
PROMÓȚIE2, promoții, s. f. Promovare a unui produs, în vederea intrării pe piață sau a creșterii vânzărilor, pentru a face cunoscută o marcă sau un nou tip de produs. – Din engl. promotion DOOM
promóție (-ți-e) s. f., art. promóția (-ți-a), g.-d. art. promóției; pl. promóții, art. promóțiile (-ți-i-)
promoțiile
PROMÓȚIE2, promoții, s. f. Promovare a unui produs, în vederea intrării pe piață sau a creșterii vânzărilor, pentru a face cunoscută o marcă sau un nou tip de produs. – Din engl. promotion DOOM
promóție (-ți-e) s. f., art. promóția (-ți-a), g.-d. art. promóției; pl. promóții, art. promóțiile (-ți-i-)
promoțiilor
PROMÓȚIE2, promoții, s. f. Promovare a unui produs, în vederea intrării pe piață sau a creșterii vânzărilor, pentru a face cunoscută o marcă sau un nou tip de produs. – Din engl. promotion DOOM
promóție (-ți-e) s. f., art. promóția (-ți-a), g.-d. art. promóției; pl. promóții, art. promóțiile (-ți-i-)
promoțional
PROMOȚIONÁL, -Ă, promoționali, -e, adj. Care are rolul de a stimula creșterea vânzărilor unui produs. – Din fr. promotionnel. DOOM
*promoționál (-ți-o-) adj. m., pl. promoționáli; f. promoționálă, pl. promoționále
promoționala
PROMOȚIONÁL, -Ă, promoționali, -e, adj. Care are rolul de a stimula creșterea vânzărilor unui produs. – Din fr. promotionnel. DOOM
*promoționál (-ți-o-) adj. m., pl. promoționáli; f. promoționálă, pl. promoționále
promoționale
PROMOȚIONÁL, -Ă, promoționali, -e, adj. Care are rolul de a stimula creșterea vânzărilor unui produs. – Din fr. promotionnel. DOOM
*promoționál (-ți-o-) adj. m., pl. promoționáli; f. promoționálă, pl. promoționále
promoționalei
PROMOȚIONÁL, -Ă, promoționali, -e, adj. Care are rolul de a stimula creșterea vânzărilor unui produs. – Din fr. promotionnel. DOOM
*promoționál (-ți-o-) adj. m., pl. promoționáli; f. promoționálă, pl. promoționále
promoționalele
PROMOȚIONÁL, -Ă, promoționali, -e, adj. Care are rolul de a stimula creșterea vânzărilor unui produs. – Din fr. promotionnel. DOOM
*promoționál (-ți-o-) adj. m., pl. promoționáli; f. promoționálă, pl. promoționále
promoționalelor
PROMOȚIONÁL, -Ă, promoționali, -e, adj. Care are rolul de a stimula creșterea vânzărilor unui produs. – Din fr. promotionnel. DOOM
*promoționál (-ți-o-) adj. m., pl. promoționáli; f. promoționálă, pl. promoționále
promoționali
PROMOȚIONÁL, -Ă, promoționali, -e, adj. Care are rolul de a stimula creșterea vânzărilor unui produs. – Din fr. promotionnel. DOOM
*promoționál (-ți-o-) adj. m., pl. promoționáli; f. promoționálă, pl. promoționále
promoționalii
PROMOȚIONÁL, -Ă, promoționali, -e, adj. Care are rolul de a stimula creșterea vânzărilor unui produs. – Din fr. promotionnel. DOOM
*promoționál (-ți-o-) adj. m., pl. promoționáli; f. promoționálă, pl. promoționále
promoționalilor
PROMOȚIONÁL, -Ă, promoționali, -e, adj. Care are rolul de a stimula creșterea vânzărilor unui produs. – Din fr. promotionnel. DOOM
*promoționál (-ți-o-) adj. m., pl. promoționáli; f. promoționálă, pl. promoționále
promoționalul
PROMOȚIONÁL, -Ă, promoționali, -e, adj. Care are rolul de a stimula creșterea vânzărilor unui produs. – Din fr. promotionnel. DOOM
*promoționál (-ți-o-) adj. m., pl. promoționáli; f. promoționálă, pl. promoționále
promoționalului
PROMOȚIONÁL, -Ă, promoționali, -e, adj. Care are rolul de a stimula creșterea vânzărilor unui produs. – Din fr. promotionnel. DOOM
*promoționál (-ți-o-) adj. m., pl. promoționáli; f. promoționálă, pl. promoționále
prompt
PROMPT, -Ă, prompți, -te, adj. (Despre oameni) Care acționează repede și la timp. ♦ (Despre fapte, acțiuni etc.) Care se produce repede, fără întârziere. – Din fr. prompt, lat. promptus. DOOM
prompt adj. m., pl. prompți; f. prómptă (promp-tă), pl. prómpte
prompta
PROMPT, -Ă, prompți, -te, adj. (Despre oameni) Care acționează repede și la timp. ♦ (Despre fapte, acțiuni etc.) Care se produce repede, fără întârziere. – Din fr. prompt, lat. promptus. DOOM
prompt adj. m., pl. prompți; f. prómptă (promp-tă), pl. prómpte
prompte
PROMPT, -Ă, prompți, -te, adj. (Despre oameni) Care acționează repede și la timp. ♦ (Despre fapte, acțiuni etc.) Care se produce repede, fără întârziere. – Din fr. prompt, lat. promptus. DOOM
prompt adj. m., pl. prompți; f. prómptă (promp-tă), pl. prómpte
promptei
PROMPT, -Ă, prompți, -te, adj. (Despre oameni) Care acționează repede și la timp. ♦ (Despre fapte, acțiuni etc.) Care se produce repede, fără întârziere. – Din fr. prompt, lat. promptus. DOOM
prompt adj. m., pl. prompți; f. prómptă (promp-tă), pl. prómpte
promptele
PROMPT, -Ă, prompți, -te, adj. (Despre oameni) Care acționează repede și la timp. ♦ (Despre fapte, acțiuni etc.) Care se produce repede, fără întârziere. – Din fr. prompt, lat. promptus. DOOM
prompt adj. m., pl. prompți; f. prómptă (promp-tă), pl. prómpte
promptelor
PROMPT, -Ă, prompți, -te, adj. (Despre oameni) Care acționează repede și la timp. ♦ (Despre fapte, acțiuni etc.) Care se produce repede, fără întârziere. – Din fr. prompt, lat. promptus. DOOM
prompt adj. m., pl. prompți; f. prómptă (promp-tă), pl. prómpte
prompter
PRÓMPTER, promptere, s. n. 1. Șir de caractere afișate pe primele poziții ale liniei curente de pe ecranul unui calculator. 2. Monitor pe ecranul căruia se derulează o serie de texte care sunt citite de un prezentator aflat în fața unei camere de televiziune. – Din engl. prompter. DOOM
prómpter (promp-ter) s. n., pl. prómptere
promptere
PRÓMPTER, promptere, s. n. 1. Șir de caractere afișate pe primele poziții ale liniei curente de pe ecranul unui calculator. 2. Monitor pe ecranul căruia se derulează o serie de texte care sunt citite de un prezentator aflat în fața unei camere de televiziune. – Din engl. prompter. DOOM
prómpter (promp-ter) s. n., pl. prómptere
prompterele
PRÓMPTER, promptere, s. n. 1. Șir de caractere afișate pe primele poziții ale liniei curente de pe ecranul unui calculator. 2. Monitor pe ecranul căruia se derulează o serie de texte care sunt citite de un prezentator aflat în fața unei camere de televiziune. – Din engl. prompter. DOOM
prómpter (promp-ter) s. n., pl. prómptere
prompterelor
PRÓMPTER, promptere, s. n. 1. Șir de caractere afișate pe primele poziții ale liniei curente de pe ecranul unui calculator. 2. Monitor pe ecranul căruia se derulează o serie de texte care sunt citite de un prezentator aflat în fața unei camere de televiziune. – Din engl. prompter. DOOM
prómpter (promp-ter) s. n., pl. prómptere
prompterul
PRÓMPTER, promptere, s. n. 1. Șir de caractere afișate pe primele poziții ale liniei curente de pe ecranul unui calculator. 2. Monitor pe ecranul căruia se derulează o serie de texte care sunt citite de un prezentator aflat în fața unei camere de televiziune. – Din engl. prompter. DOOM
prómpter (promp-ter) s. n., pl. prómptere
prompterului
PRÓMPTER, promptere, s. n. 1. Șir de caractere afișate pe primele poziții ale liniei curente de pe ecranul unui calculator. 2. Monitor pe ecranul căruia se derulează o serie de texte care sunt citite de un prezentator aflat în fața unei camere de televiziune. – Din engl. prompter. DOOM
prómpter (promp-ter) s. n., pl. prómptere
promptitudine
PROMPTITÚDINE, promptitudini, s. f. Însușirea de a fi prompt; rapiditate (și punctualitate) în executarea unui lucru. – Din fr. promptitude, lat. promptitudo, -inis. DOOM
promptitúdine (promp-ti-) s. f., g.-d. art. promptitúdinii
promptitudinea
PROMPTITÚDINE, promptitudini, s. f. Însușirea de a fi prompt; rapiditate (și punctualitate) în executarea unui lucru. – Din fr. promptitude, lat. promptitudo, -inis. DOOM
promptitúdine (promp-ti-) s. f., g.-d. art. promptitúdinii
promptitudini
PROMPTITÚDINE, promptitudini, s. f. Însușirea de a fi prompt; rapiditate (și punctualitate) în executarea unui lucru. – Din fr. promptitude, lat. promptitudo, -inis. DOOM
promptitúdine (promp-ti-) s. f., g.-d. art. promptitúdinii
promptitudinii
PROMPTITÚDINE, promptitudini, s. f. Însușirea de a fi prompt; rapiditate (și punctualitate) în executarea unui lucru. – Din fr. promptitude, lat. promptitudo, -inis. DOOM
promptitúdine (promp-ti-) s. f., g.-d. art. promptitúdinii
promptitudinile
PROMPTITÚDINE, promptitudini, s. f. Însușirea de a fi prompt; rapiditate (și punctualitate) în executarea unui lucru. – Din fr. promptitude, lat. promptitudo, -inis. DOOM
promptitúdine (promp-ti-) s. f., g.-d. art. promptitúdinii
promptitudinilor
PROMPTITÚDINE, promptitudini, s. f. Însușirea de a fi prompt; rapiditate (și punctualitate) în executarea unui lucru. – Din fr. promptitude, lat. promptitudo, -inis. DOOM
promptitúdine (promp-ti-) s. f., g.-d. art. promptitúdinii
promptuar
PROMPTUÁR, promptuare, s. n. (Livr.) Manual prescurtat. [Pr.: -tu-ar] – Din fr. promptuaire.
promptul
PROMPT, -Ă, prompți, -te, adj. (Despre oameni) Care acționează repede și la timp. ♦ (Despre fapte, acțiuni etc.) Care se produce repede, fără întârziere. – Din fr. prompt, lat. promptus. DOOM
prompt adj. m., pl. prompți; f. prómptă (promp-tă), pl. prómpte
promptului
PROMPT, -Ă, prompți, -te, adj. (Despre oameni) Care acționează repede și la timp. ♦ (Despre fapte, acțiuni etc.) Care se produce repede, fără întârziere. – Din fr. prompt, lat. promptus. DOOM
prompt adj. m., pl. prompți; f. prómptă (promp-tă), pl. prómpte
prompți
PROMPT, -Ă, prompți, -te, adj. (Despre oameni) Care acționează repede și la timp. ♦ (Despre fapte, acțiuni etc.) Care se produce repede, fără întârziere. – Din fr. prompt, lat. promptus. DOOM
prompt adj. m., pl. prompți; f. prómptă (promp-tă), pl. prómpte
prompții
PROMPT, -Ă, prompți, -te, adj. (Despre oameni) Care acționează repede și la timp. ♦ (Despre fapte, acțiuni etc.) Care se produce repede, fără întârziere. – Din fr. prompt, lat. promptus. DOOM
prompt adj. m., pl. prompți; f. prómptă (promp-tă), pl. prómpte
prompților
PROMPT, -Ă, prompți, -te, adj. (Despre oameni) Care acționează repede și la timp. ♦ (Despre fapte, acțiuni etc.) Care se produce repede, fără întârziere. – Din fr. prompt, lat. promptus. DOOM
prompt adj. m., pl. prompți; f. prómptă (promp-tă), pl. prómpte
promulg
PROMULGÁ, promúlg, vb. I. Tranz. A da caracter executoriu unei legi, atestându-i oficial existența. – Din fr. promulguer, lat. promulgare. DOOM
promulgá (a ~) vb., ind. prez. 3 promúlgă
promulga
PROMULGÁ, promúlg, vb. I. Tranz. A da caracter executoriu unei legi, atestându-i oficial existența. – Din fr. promulguer, lat. promulgare. DOOM
promulgá (a ~) vb., ind. prez. 3 promúlgă
promulgai
PROMULGÁ, promúlg, vb. I. Tranz. A da caracter executoriu unei legi, atestându-i oficial existența. – Din fr. promulguer, lat. promulgare. DOOM
promulgá (a ~) vb., ind. prez. 3 promúlgă
promulgam
PROMULGÁ, promúlg, vb. I. Tranz. A da caracter executoriu unei legi, atestându-i oficial existența. – Din fr. promulguer, lat. promulgare. DOOM
promulgá (a ~) vb., ind. prez. 3 promúlgă
promulgare
PROMULGÁ, promúlg, vb. I. Tranz. A da caracter executoriu unei legi, atestându-i oficial existența. – Din fr. promulguer, lat. promulgare. DOOM
promulgá (a ~) vb., ind. prez. 3 promúlgă
promulgare
PROMULGÁRE, promulgări, s. f. Acțiunea de a promulga și rezultatul ei; act prin care șeful unui stat dispune publicarea și intrarea în vigoare a unui proiect de lege votat de organul legislativ. – V. promulga. DOOM
promulgáre s. f., g.-d. art. promulgắrii; pl. promulgắri
promulgarea
PROMULGÁRE, promulgări, s. f. Acțiunea de a promulga și rezultatul ei; act prin care șeful unui stat dispune publicarea și intrarea în vigoare a unui proiect de lege votat de organul legislativ. – V. promulga. DOOM
promulgáre s. f., g.-d. art. promulgắrii; pl. promulgắri
promulgară
PROMULGÁ, promúlg, vb. I. Tranz. A da caracter executoriu unei legi, atestându-i oficial existența. – Din fr. promulguer, lat. promulgare. DOOM
promulgá (a ~) vb., ind. prez. 3 promúlgă
promulgarăm
PROMULGÁ, promúlg, vb. I. Tranz. A da caracter executoriu unei legi, atestându-i oficial existența. – Din fr. promulguer, lat. promulgare. DOOM
promulgá (a ~) vb., ind. prez. 3 promúlgă
promulgarăți
PROMULGÁ, promúlg, vb. I. Tranz. A da caracter executoriu unei legi, atestându-i oficial existența. – Din fr. promulguer, lat. promulgare. DOOM
promulgá (a ~) vb., ind. prez. 3 promúlgă
promulgase
PROMULGÁ, promúlg, vb. I. Tranz. A da caracter executoriu unei legi, atestându-i oficial existența. – Din fr. promulguer, lat. promulgare. DOOM
promulgá (a ~) vb., ind. prez. 3 promúlgă
promulgasem
PROMULGÁ, promúlg, vb. I. Tranz. A da caracter executoriu unei legi, atestându-i oficial existența. – Din fr. promulguer, lat. promulgare. DOOM
promulgá (a ~) vb., ind. prez. 3 promúlgă
promulgaseră
PROMULGÁ, promúlg, vb. I. Tranz. A da caracter executoriu unei legi, atestându-i oficial existența. – Din fr. promulguer, lat. promulgare. DOOM
promulgá (a ~) vb., ind. prez. 3 promúlgă
promulgaserăm
PROMULGÁ, promúlg, vb. I. Tranz. A da caracter executoriu unei legi, atestându-i oficial existența. – Din fr. promulguer, lat. promulgare. DOOM
promulgá (a ~) vb., ind. prez. 3 promúlgă
promulgaserăți
PROMULGÁ, promúlg, vb. I. Tranz. A da caracter executoriu unei legi, atestându-i oficial existența. – Din fr. promulguer, lat. promulgare. DOOM
promulgá (a ~) vb., ind. prez. 3 promúlgă
promulgaseși
PROMULGÁ, promúlg, vb. I. Tranz. A da caracter executoriu unei legi, atestându-i oficial existența. – Din fr. promulguer, lat. promulgare. DOOM
promulgá (a ~) vb., ind. prez. 3 promúlgă
promulgaseți
PROMULGÁ, promúlg, vb. I. Tranz. A da caracter executoriu unei legi, atestându-i oficial existența. – Din fr. promulguer, lat. promulgare. DOOM
promulgá (a ~) vb., ind. prez. 3 promúlgă
promulgat
PROMULGÁ, promúlg, vb. I. Tranz. A da caracter executoriu unei legi, atestându-i oficial existența. – Din fr. promulguer, lat. promulgare. DOOM
promulgá (a ~) vb., ind. prez. 3 promúlgă
promulgat
PROMULGÁ, promúlg, vb. I. Tranz. A da caracter executoriu unei legi, atestându-i oficial existența. – Din fr. promulguer, lat. promulgare.
promulgau
PROMULGÁ, promúlg, vb. I. Tranz. A da caracter executoriu unei legi, atestându-i oficial existența. – Din fr. promulguer, lat. promulgare. DOOM
promulgá (a ~) vb., ind. prez. 3 promúlgă
promulgași
PROMULGÁ, promúlg, vb. I. Tranz. A da caracter executoriu unei legi, atestându-i oficial existența. – Din fr. promulguer, lat. promulgare. DOOM
promulgá (a ~) vb., ind. prez. 3 promúlgă
promulgați
PROMULGÁ, promúlg, vb. I. Tranz. A da caracter executoriu unei legi, atestându-i oficial existența. – Din fr. promulguer, lat. promulgare. DOOM
promulgá (a ~) vb., ind. prez. 3 promúlgă
promulgația
PROMULGÁȚIE, promulgații, s. f. (Jur.) Promulgare. – Din lat. promulgatio, -onis, fr. promulgation.
promulgație
PROMULGÁȚIE, promulgații, s. f. (Jur.) Promulgare. – Din lat. promulgatio, -onis, fr. promulgation.
promulgației
PROMULGÁȚIE, promulgații, s. f. (Jur.) Promulgare. – Din lat. promulgatio, -onis, fr. promulgation.
promulgații
PROMULGÁȚIE, promulgații, s. f. (Jur.) Promulgare. – Din lat. promulgatio, -onis, fr. promulgation.
promulgațiile
PROMULGÁȚIE, promulgații, s. f. (Jur.) Promulgare. – Din lat. promulgatio, -onis, fr. promulgation.
promulgațiilor
PROMULGÁȚIE, promulgații, s. f. (Jur.) Promulgare. – Din lat. promulgatio, -onis, fr. promulgation.
promulge
PROMULGÁ, promúlg, vb. I. Tranz. A da caracter executoriu unei legi, atestându-i oficial existența. – Din fr. promulguer, lat. promulgare. DOOM
promulgá (a ~) vb., ind. prez. 3 promúlgă
promulgi
PROMULGÁ, promúlg, vb. I. Tranz. A da caracter executoriu unei legi, atestându-i oficial existența. – Din fr. promulguer, lat. promulgare. DOOM
promulgá (a ~) vb., ind. prez. 3 promúlgă
promulgând
PROMULGÁ, promúlg, vb. I. Tranz. A da caracter executoriu unei legi, atestându-i oficial existența. – Din fr. promulguer, lat. promulgare. DOOM
promulgá (a ~) vb., ind. prez. 3 promúlgă
promulgînd
PROMULGÁ, promúlg, vb. I. Tranz. A da caracter executoriu unei legi, atestându-i oficial existența. – Din fr. promulguer, lat. promulgare. DOOM
promulgá (a ~) vb., ind. prez. 3 promúlgă
promulgări
PROMULGÁRE, promulgări, s. f. Acțiunea de a promulga și rezultatul ei; act prin care șeful unui stat dispune publicarea și intrarea în vigoare a unui proiect de lege votat de organul legislativ. – V. promulga. DOOM
promulgáre s. f., g.-d. art. promulgắrii; pl. promulgắri
promulgării
PROMULGÁRE, promulgări, s. f. Acțiunea de a promulga și rezultatul ei; act prin care șeful unui stat dispune publicarea și intrarea în vigoare a unui proiect de lege votat de organul legislativ. – V. promulga. DOOM
promulgáre s. f., g.-d. art. promulgắrii; pl. promulgắri
promulgările
PROMULGÁRE, promulgări, s. f. Acțiunea de a promulga și rezultatul ei; act prin care șeful unui stat dispune publicarea și intrarea în vigoare a unui proiect de lege votat de organul legislativ. – V. promulga. DOOM
promulgáre s. f., g.-d. art. promulgắrii; pl. promulgắri
promulgărilor
PROMULGÁRE, promulgări, s. f. Acțiunea de a promulga și rezultatul ei; act prin care șeful unui stat dispune publicarea și intrarea în vigoare a unui proiect de lege votat de organul legislativ. – V. promulga. DOOM
promulgáre s. f., g.-d. art. promulgắrii; pl. promulgắri
pronaos
PRONÁOS, pronaosuri, s. n. 1. Parte a bisericilor creștine (situată la intrare) care precedă naosul. 2. Încăpere a unui templu grec, situată în fața sanctuarului și servind drept vestibul. – Din ngr. prónaos. DOOM
pronáos s. n., pl. pronáosuri
pronaosul
PRONÁOS, pronaosuri, s. n. 1. Parte a bisericilor creștine (situată la intrare) care precedă naosul. 2. Încăpere a unui templu grec, situată în fața sanctuarului și servind drept vestibul. – Din ngr. prónaos. DOOM
pronáos s. n., pl. pronáosuri
pronaosului
PRONÁOS, pronaosuri, s. n. 1. Parte a bisericilor creștine (situată la intrare) care precedă naosul. 2. Încăpere a unui templu grec, situată în fața sanctuarului și servind drept vestibul. – Din ngr. prónaos. DOOM
pronáos s. n., pl. pronáosuri
pronaosuri
PRONÁOS, pronaosuri, s. n. 1. Parte a bisericilor creștine (situată la intrare) care precedă naosul. 2. Încăpere a unui templu grec, situată în fața sanctuarului și servind drept vestibul. – Din ngr. prónaos. DOOM
pronáos s. n., pl. pronáosuri
pronaosurile
PRONÁOS, pronaosuri, s. n. 1. Parte a bisericilor creștine (situată la intrare) care precedă naosul. 2. Încăpere a unui templu grec, situată în fața sanctuarului și servind drept vestibul. – Din ngr. prónaos. DOOM
pronáos s. n., pl. pronáosuri
pronaosurilor
PRONÁOS, pronaosuri, s. n. 1. Parte a bisericilor creștine (situată la intrare) care precedă naosul. 2. Încăpere a unui templu grec, situată în fața sanctuarului și servind drept vestibul. – Din ngr. prónaos. DOOM
pronáos s. n., pl. pronáosuri
pronator
PRONATÓR, pronatori, adj., s. m. (Anat.) (Mușchi) care permite mișcarea de pronație. – Din fr. pronateur.
pronax
Pronax, fiul lui Talaus și frate cu Adrastus, regele Argosului. A fost ucis de către vărul său Amphiaraus. Cu ocazia morții sale au fost organizate niște jocuri funebre somptuoase, care au stat – se zicea – la originea Jocurilor Nemeiene de mai tîrziu.
pronazist
PRONAZÍST, -Ă, pronaziști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care susține, nazismul, care simpatizează cu nazismul. – Pro- + nazist (după fr., engl. pro-nazi). DOOM
*pronazíst adj. m., s. m., pl. pronazíști; adj. f., s. f. pronazístă, pl. pronazíste
pronazista
PRONAZÍST, -Ă, pronaziști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care susține, nazismul, care simpatizează cu nazismul. – Pro- + nazist (după fr., engl. pro-nazi). DOOM
*pronazíst adj. m., s. m., pl. pronazíști; adj. f., s. f. pronazístă, pl. pronazíste
pronaziste
PRONAZÍST, -Ă, pronaziști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care susține, nazismul, care simpatizează cu nazismul. – Pro- + nazist (după fr., engl. pro-nazi). DOOM
*pronazíst adj. m., s. m., pl. pronazíști; adj. f., s. f. pronazístă, pl. pronazíste
pronazistei
PRONAZÍST, -Ă, pronaziști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care susține, nazismul, care simpatizează cu nazismul. – Pro- + nazist (după fr., engl. pro-nazi). DOOM
*pronazíst adj. m., s. m., pl. pronazíști; adj. f., s. f. pronazístă, pl. pronazíste
pronazistele
PRONAZÍST, -Ă, pronaziști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care susține, nazismul, care simpatizează cu nazismul. – Pro- + nazist (după fr., engl. pro-nazi). DOOM
*pronazíst adj. m., s. m., pl. pronazíști; adj. f., s. f. pronazístă, pl. pronazíste
pronazistelor
PRONAZÍST, -Ă, pronaziști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care susține, nazismul, care simpatizează cu nazismul. – Pro- + nazist (după fr., engl. pro-nazi). DOOM
*pronazíst adj. m., s. m., pl. pronazíști; adj. f., s. f. pronazístă, pl. pronazíste
pronazistul
PRONAZÍST, -Ă, pronaziști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care susține, nazismul, care simpatizează cu nazismul. – Pro- + nazist (după fr., engl. pro-nazi). DOOM
*pronazíst adj. m., s. m., pl. pronazíști; adj. f., s. f. pronazístă, pl. pronazíste
pronazistului
PRONAZÍST, -Ă, pronaziști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care susține, nazismul, care simpatizează cu nazismul. – Pro- + nazist (după fr., engl. pro-nazi). DOOM
*pronazíst adj. m., s. m., pl. pronazíști; adj. f., s. f. pronazístă, pl. pronazíste
pronaziști
PRONAZÍST, -Ă, pronaziști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care susține, nazismul, care simpatizează cu nazismul. – Pro- + nazist (după fr., engl. pro-nazi). DOOM
*pronazíst adj. m., s. m., pl. pronazíști; adj. f., s. f. pronazístă, pl. pronazíste
pronaziștii
PRONAZÍST, -Ă, pronaziști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care susține, nazismul, care simpatizează cu nazismul. – Pro- + nazist (după fr., engl. pro-nazi). DOOM
*pronazíst adj. m., s. m., pl. pronazíști; adj. f., s. f. pronazístă, pl. pronazíste
pronaziștilor
PRONAZÍST, -Ă, pronaziști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care susține, nazismul, care simpatizează cu nazismul. – Pro- + nazist (după fr., engl. pro-nazi). DOOM
*pronazíst adj. m., s. m., pl. pronazíști; adj. f., s. f. pronazístă, pl. pronazíste
pronația
PRONÁȚIE, pronații, s. f. 1. Mișcare de rotație pe care mâna și antebrațul le execută din afară către interior. 2. (Med.) Poziție aplecată. – Din fr. pronation. DOOM
pronáție (-ți-e) s. f., art. pronáția (-ți-a), g.-d. art. pronáției; pl. pronáții, art. pronáțiile (-ți-i-)
pronație
PRONÁȚIE, pronații, s. f. 1. Mișcare de rotație pe care mâna și antebrațul le execută din afară către interior. 2. (Med.) Poziție aplecată. – Din fr. pronation. DOOM
pronáție (-ți-e) s. f., art. pronáția (-ți-a), g.-d. art. pronáției; pl. pronáții, art. pronáțiile (-ți-i-)
pronației
PRONÁȚIE, pronații, s. f. 1. Mișcare de rotație pe care mâna și antebrațul le execută din afară către interior. 2. (Med.) Poziție aplecată. – Din fr. pronation. DOOM
pronáție (-ți-e) s. f., art. pronáția (-ți-a), g.-d. art. pronáției; pl. pronáții, art. pronáțiile (-ți-i-)
pronații
PRONÁȚIE, pronații, s. f. 1. Mișcare de rotație pe care mâna și antebrațul le execută din afară către interior. 2. (Med.) Poziție aplecată. – Din fr. pronation. DOOM
pronáție (-ți-e) s. f., art. pronáția (-ți-a), g.-d. art. pronáției; pl. pronáții, art. pronáțiile (-ți-i-)
pronațiile
PRONÁȚIE, pronații, s. f. 1. Mișcare de rotație pe care mâna și antebrațul le execută din afară către interior. 2. (Med.) Poziție aplecată. – Din fr. pronation. DOOM
pronáție (-ți-e) s. f., art. pronáția (-ți-a), g.-d. art. pronáției; pl. pronáții, art. pronáțiile (-ți-i-)
pronațiilor
PRONÁȚIE, pronații, s. f. 1. Mișcare de rotație pe care mâna și antebrațul le execută din afară către interior. 2. (Med.) Poziție aplecată. – Din fr. pronation. DOOM
pronáție (-ți-e) s. f., art. pronáția (-ți-a), g.-d. art. pronáției; pl. pronáții, art. pronáțiile (-ți-i-)
pronia
PRÓNIE s. f. (Înv. și pop.) Dumnezeire; Dumnezeu; Providență. – Din ngr. prónia. DOOM
prónie (înv., pop.) (-ni-e) s. f., art. prónia (-ni-a), g.-d. prónii, art. próniei
pronie
PRÓNIE s. f. (Înv. și pop.) Dumnezeire; Dumnezeu; Providență. – Din ngr. prónia. DOOM
prónie (înv., pop.) (-ni-e) s. f., art. prónia (-ni-a), g.-d. prónii, art. próniei
proniei
PRÓNIE s. f. (Înv. și pop.) Dumnezeire; Dumnezeu; Providență. – Din ngr. prónia. DOOM
prónie (înv., pop.) (-ni-e) s. f., art. prónia (-ni-a), g.-d. prónii, art. próniei
pronii
PRÓNIE s. f. (Înv. și pop.) Dumnezeire; Dumnezeu; Providență. – Din ngr. prónia. DOOM
prónie (înv., pop.) (-ni-e) s. f., art. prónia (-ni-a), g.-d. prónii, art. próniei
pronomie
pronomíe (-íi), s. f. – Privilegiu. – Var. pronomion. Ngr. προνόμιον (Tiktin). Sec. XVIII, înv.
pronominal
PRONOMINÁL, -Ă, pronominali, -e, adj. 1. Care ține de pronume, privitor la pronume; care are valoare de pronume. 2. (Despre propoziții sau despre părți de vorbire) Introdus sau însoțit de un pronume (1), construit cu un pronume (1). – Din fr. pronominal. DOOM
pronominál adj. m., pl. pronomináli; f. pronominálă, pl. pronominále
pronominala
PRONOMINÁL, -Ă, pronominali, -e, adj. 1. Care ține de pronume, privitor la pronume; care are valoare de pronume. 2. (Despre propoziții sau despre părți de vorbire) Introdus sau însoțit de un pronume (1), construit cu un pronume (1). – Din fr. pronominal. DOOM
pronominál adj. m., pl. pronomináli; f. pronominálă, pl. pronominále
pronominale
PRONOMINÁL, -Ă, pronominali, -e, adj. 1. Care ține de pronume, privitor la pronume; care are valoare de pronume. 2. (Despre propoziții sau despre părți de vorbire) Introdus sau însoțit de un pronume (1), construit cu un pronume (1). – Din fr. pronominal. DOOM
pronominál adj. m., pl. pronomináli; f. pronominálă, pl. pronominále
pronominalei
PRONOMINÁL, -Ă, pronominali, -e, adj. 1. Care ține de pronume, privitor la pronume; care are valoare de pronume. 2. (Despre propoziții sau despre părți de vorbire) Introdus sau însoțit de un pronume (1), construit cu un pronume (1). – Din fr. pronominal. DOOM
pronominál adj. m., pl. pronomináli; f. pronominálă, pl. pronominále
pronominalele
PRONOMINÁL, -Ă, pronominali, -e, adj. 1. Care ține de pronume, privitor la pronume; care are valoare de pronume. 2. (Despre propoziții sau despre părți de vorbire) Introdus sau însoțit de un pronume (1), construit cu un pronume (1). – Din fr. pronominal. DOOM
pronominál adj. m., pl. pronomináli; f. pronominálă, pl. pronominále
pronominalelor
PRONOMINÁL, -Ă, pronominali, -e, adj. 1. Care ține de pronume, privitor la pronume; care are valoare de pronume. 2. (Despre propoziții sau despre părți de vorbire) Introdus sau însoțit de un pronume (1), construit cu un pronume (1). – Din fr. pronominal. DOOM
pronominál adj. m., pl. pronomináli; f. pronominálă, pl. pronominále
pronominali
PRONOMINÁL, -Ă, pronominali, -e, adj. 1. Care ține de pronume, privitor la pronume; care are valoare de pronume. 2. (Despre propoziții sau despre părți de vorbire) Introdus sau însoțit de un pronume (1), construit cu un pronume (1). – Din fr. pronominal. DOOM
pronominál adj. m., pl. pronomináli; f. pronominálă, pl. pronominále
pronominalii
PRONOMINÁL, -Ă, pronominali, -e, adj. 1. Care ține de pronume, privitor la pronume; care are valoare de pronume. 2. (Despre propoziții sau despre părți de vorbire) Introdus sau însoțit de un pronume (1), construit cu un pronume (1). – Din fr. pronominal. DOOM
pronominál adj. m., pl. pronomináli; f. pronominálă, pl. pronominále
pronominalilor
PRONOMINÁL, -Ă, pronominali, -e, adj. 1. Care ține de pronume, privitor la pronume; care are valoare de pronume. 2. (Despre propoziții sau despre părți de vorbire) Introdus sau însoțit de un pronume (1), construit cu un pronume (1). – Din fr. pronominal. DOOM
pronominál adj. m., pl. pronomináli; f. pronominálă, pl. pronominále
pronominaliza
PRONOMINALIZÁ vb. I. tr., refl. (Lingv.) A transforma în, a deveni pronume; a căpăta funcție pronominală. [Cf. fr. pronominaliser].
pronominalizai
PRONOMINALIZÁ vb. I. tr., refl. (Lingv.) A transforma în, a deveni pronume; a căpăta funcție pronominală. [Cf. fr. pronominaliser].
pronominalizam
PRONOMINALIZÁ vb. I. tr., refl. (Lingv.) A transforma în, a deveni pronume; a căpăta funcție pronominală. [Cf. fr. pronominaliser].
pronominalizare
PRONOMINALIZÁ vb. I. tr., refl. (Lingv.) A transforma în, a deveni pronume; a căpăta funcție pronominală. [Cf. fr. pronominaliser].
pronominalizare
PRONOMINALIZÁRE s.f. (Lingv.) Trecere a diverselor părți de vorbire în categoria pronumelor. [< pronominaliza].
pronominalizară
PRONOMINALIZÁ vb. I. tr., refl. (Lingv.) A transforma în, a deveni pronume; a căpăta funcție pronominală. [Cf. fr. pronominaliser].
pronominalizarăm
PRONOMINALIZÁ vb. I. tr., refl. (Lingv.) A transforma în, a deveni pronume; a căpăta funcție pronominală. [Cf. fr. pronominaliser].
pronominalizarăți
PRONOMINALIZÁ vb. I. tr., refl. (Lingv.) A transforma în, a deveni pronume; a căpăta funcție pronominală. [Cf. fr. pronominaliser].
pronominalizase
PRONOMINALIZÁ vb. I. tr., refl. (Lingv.) A transforma în, a deveni pronume; a căpăta funcție pronominală. [Cf. fr. pronominaliser].
pronominalizasem
PRONOMINALIZÁ vb. I. tr., refl. (Lingv.) A transforma în, a deveni pronume; a căpăta funcție pronominală. [Cf. fr. pronominaliser].
pronominalizaseră
PRONOMINALIZÁ vb. I. tr., refl. (Lingv.) A transforma în, a deveni pronume; a căpăta funcție pronominală. [Cf. fr. pronominaliser].
pronominalizaserăm
PRONOMINALIZÁ vb. I. tr., refl. (Lingv.) A transforma în, a deveni pronume; a căpăta funcție pronominală. [Cf. fr. pronominaliser].
pronominalizaserăți
PRONOMINALIZÁ vb. I. tr., refl. (Lingv.) A transforma în, a deveni pronume; a căpăta funcție pronominală. [Cf. fr. pronominaliser].
pronominalizaseși
PRONOMINALIZÁ vb. I. tr., refl. (Lingv.) A transforma în, a deveni pronume; a căpăta funcție pronominală. [Cf. fr. pronominaliser].
pronominalizaseți
PRONOMINALIZÁ vb. I. tr., refl. (Lingv.) A transforma în, a deveni pronume; a căpăta funcție pronominală. [Cf. fr. pronominaliser].
pronominalizat
PRONOMINALIZÁ vb. I. tr., refl. (Lingv.) A transforma în, a deveni pronume; a căpăta funcție pronominală. [Cf. fr. pronominaliser].
pronominalizau
PRONOMINALIZÁ vb. I. tr., refl. (Lingv.) A transforma în, a deveni pronume; a căpăta funcție pronominală. [Cf. fr. pronominaliser].
pronominalizași
PRONOMINALIZÁ vb. I. tr., refl. (Lingv.) A transforma în, a deveni pronume; a căpăta funcție pronominală. [Cf. fr. pronominaliser].
pronominalizați
PRONOMINALIZÁ vb. I. tr., refl. (Lingv.) A transforma în, a deveni pronume; a căpăta funcție pronominală. [Cf. fr. pronominaliser].
pronominalizează
PRONOMINALIZÁ vb. I. tr., refl. (Lingv.) A transforma în, a deveni pronume; a căpăta funcție pronominală. [Cf. fr. pronominaliser].
pronominalizez
PRONOMINALIZÁ vb. I. tr., refl. (Lingv.) A transforma în, a deveni pronume; a căpăta funcție pronominală. [Cf. fr. pronominaliser].
pronominalizeze
PRONOMINALIZÁ vb. I. tr., refl. (Lingv.) A transforma în, a deveni pronume; a căpăta funcție pronominală. [Cf. fr. pronominaliser].
pronominalizezi
PRONOMINALIZÁ vb. I. tr., refl. (Lingv.) A transforma în, a deveni pronume; a căpăta funcție pronominală. [Cf. fr. pronominaliser].
pronominalizând
PRONOMINALIZÁ vb. I. tr., refl. (Lingv.) A transforma în, a deveni pronume; a căpăta funcție pronominală. [Cf. fr. pronominaliser].
pronominalizînd
PRONOMINALIZÁ vb. I. tr., refl. (Lingv.) A transforma în, a deveni pronume; a căpăta funcție pronominală. [Cf. fr. pronominaliser].
pronominalul
PRONOMINÁL, -Ă, pronominali, -e, adj. 1. Care ține de pronume, privitor la pronume; care are valoare de pronume. 2. (Despre propoziții sau despre părți de vorbire) Introdus sau însoțit de un pronume (1), construit cu un pronume (1). – Din fr. pronominal. DOOM
pronominál adj. m., pl. pronomináli; f. pronominálă, pl. pronominále
pronominalului
PRONOMINÁL, -Ă, pronominali, -e, adj. 1. Care ține de pronume, privitor la pronume; care are valoare de pronume. 2. (Despre propoziții sau despre părți de vorbire) Introdus sau însoțit de un pronume (1), construit cu un pronume (1). – Din fr. pronominal. DOOM
pronominál adj. m., pl. pronomináli; f. pronominálă, pl. pronominále
pronomion
PRONÓMION s. n. (Înv.) Privilegiu. [Pr.: -mi-on] – Din ngr. pronomion.
pronosport
PRONOSPÓRT s. n. Sistem de loterie în care jucătorii trebuie să indice rezultatele unor meciuri. – Prono[stic] + sport. DOOM
!pronospórt (-nos-port/-no-sport) s. n.
pronosportul
PRONOSPÓRT s. n. Sistem de loterie în care jucătorii trebuie să indice rezultatele unor meciuri. – Prono[stic] + sport. DOOM
!pronospórt (-nos-port/-no-sport) s. n.
pronosportului
PRONOSPÓRT s. n. Sistem de loterie în care jucătorii trebuie să indice rezultatele unor meciuri. – Prono[stic] + sport. DOOM
!pronospórt (-nos-port/-no-sport) s. n.
pronostic
PROGNÓSTIC1, prognosticuri, s. n. Previziune a evoluției unei boli pe baza analizei simptomelor, agentului patogen etc. și la sfârșitul unor evenimente, al unor acțiuni, al unor întreceri sportive etc. [Acc. și prognostíc] – Din fr. pronostic DOOM
prognóstic/prognostíc (prognoză medicală) (prog-nos-/pro-gnos-) s. n., pl. prognósticuri/prognostícuri
pronostic
PROGNÓSTIC2 s. n. v. pronostic. DOOM
pronostíc (previziune) s. n., pl. pronostícuri
pronostica
PRONOSTICÁ, pronostichez, vb. I. Tranz. A face un pronostic; a prezice. [Var.: (înv.) prognosticá vb. I] – Din fr. pronostiquer. DOOM
!pronosticá (a ~) (a face o previziune) vb., ind. prez. 3 pronosticheáză
pronosticai
PRONOSTICÁ, pronostichez, vb. I. Tranz. A face un pronostic; a prezice. [Var.: (înv.) prognosticá vb. I] – Din fr. pronostiquer. DOOM
!pronosticá (a ~) (a face o previziune) vb., ind. prez. 3 pronosticheáză
pronosticam
PRONOSTICÁ, pronostichez, vb. I. Tranz. A face un pronostic; a prezice. [Var.: (înv.) prognosticá vb. I] – Din fr. pronostiquer. DOOM
!pronosticá (a ~) (a face o previziune) vb., ind. prez. 3 pronosticheáză
pronosticare
PRONOSTICÁ, pronostichez, vb. I. Tranz. A face un pronostic; a prezice. [Var.: (înv.) prognosticá vb. I] – Din fr. pronostiquer. DOOM
!pronosticá (a ~) (a face o previziune) vb., ind. prez. 3 pronosticheáză
pronosticare
PRONOSTICÁRE, pronosticări, s. f. Acțiunea de a pronostica. – V. pronostica. DOOM
*pronosticáre s. f., g.-d. art. pronosticắrii; pl. pronosticắri
pronosticarea
PRONOSTICÁRE, pronosticări, s. f. Acțiunea de a pronostica. – V. pronostica. DOOM
*pronosticáre s. f., g.-d. art. pronosticắrii; pl. pronosticắri
pronosticară
PRONOSTICÁ, pronostichez, vb. I. Tranz. A face un pronostic; a prezice. [Var.: (înv.) prognosticá vb. I] – Din fr. pronostiquer. DOOM
!pronosticá (a ~) (a face o previziune) vb., ind. prez. 3 pronosticheáză
pronosticarăm
PRONOSTICÁ, pronostichez, vb. I. Tranz. A face un pronostic; a prezice. [Var.: (înv.) prognosticá vb. I] – Din fr. pronostiquer. DOOM
!pronosticá (a ~) (a face o previziune) vb., ind. prez. 3 pronosticheáză
pronosticarăți
PRONOSTICÁ, pronostichez, vb. I. Tranz. A face un pronostic; a prezice. [Var.: (înv.) prognosticá vb. I] – Din fr. pronostiquer. DOOM
!pronosticá (a ~) (a face o previziune) vb., ind. prez. 3 pronosticheáză
pronosticase
PRONOSTICÁ, pronostichez, vb. I. Tranz. A face un pronostic; a prezice. [Var.: (înv.) prognosticá vb. I] – Din fr. pronostiquer. DOOM
!pronosticá (a ~) (a face o previziune) vb., ind. prez. 3 pronosticheáză
pronosticasem
PRONOSTICÁ, pronostichez, vb. I. Tranz. A face un pronostic; a prezice. [Var.: (înv.) prognosticá vb. I] – Din fr. pronostiquer. DOOM
!pronosticá (a ~) (a face o previziune) vb., ind. prez. 3 pronosticheáză
pronosticaseră
PRONOSTICÁ, pronostichez, vb. I. Tranz. A face un pronostic; a prezice. [Var.: (înv.) prognosticá vb. I] – Din fr. pronostiquer. DOOM
!pronosticá (a ~) (a face o previziune) vb., ind. prez. 3 pronosticheáză
pronosticaserăm
PRONOSTICÁ, pronostichez, vb. I. Tranz. A face un pronostic; a prezice. [Var.: (înv.) prognosticá vb. I] – Din fr. pronostiquer. DOOM
!pronosticá (a ~) (a face o previziune) vb., ind. prez. 3 pronosticheáză
pronosticaserăți
PRONOSTICÁ, pronostichez, vb. I. Tranz. A face un pronostic; a prezice. [Var.: (înv.) prognosticá vb. I] – Din fr. pronostiquer. DOOM
!pronosticá (a ~) (a face o previziune) vb., ind. prez. 3 pronosticheáză
pronosticaseși
PRONOSTICÁ, pronostichez, vb. I. Tranz. A face un pronostic; a prezice. [Var.: (înv.) prognosticá vb. I] – Din fr. pronostiquer. DOOM
!pronosticá (a ~) (a face o previziune) vb., ind. prez. 3 pronosticheáză
pronosticaseți
PRONOSTICÁ, pronostichez, vb. I. Tranz. A face un pronostic; a prezice. [Var.: (înv.) prognosticá vb. I] – Din fr. pronostiquer. DOOM
!pronosticá (a ~) (a face o previziune) vb., ind. prez. 3 pronosticheáză
pronosticat
PRONOSTICÁ, pronostichez, vb. I. Tranz. A face un pronostic; a prezice. [Var.: (înv.) prognosticá vb. I] – Din fr. pronostiquer. DOOM
!pronosticá (a ~) (a face o previziune) vb., ind. prez. 3 pronosticheáză
pronosticat
PRONOSTICÁT, -Ă, pronosticați, -te, adj. Pentru care există un pronostic. – V. pronostica.
pronosticata
PRONOSTICÁT, -Ă, pronosticați, -te, adj. Pentru care există un pronostic. – V. pronostica.
pronosticate
PRONOSTICÁT, -Ă, pronosticați, -te, adj. Pentru care există un pronostic. – V. pronostica.
pronosticatei
PRONOSTICÁT, -Ă, pronosticați, -te, adj. Pentru care există un pronostic. – V. pronostica.
pronosticatele
PRONOSTICÁT, -Ă, pronosticați, -te, adj. Pentru care există un pronostic. – V. pronostica.
pronosticatelor
PRONOSTICÁT, -Ă, pronosticați, -te, adj. Pentru care există un pronostic. – V. pronostica.
pronosticatul
PRONOSTICÁT, -Ă, pronosticați, -te, adj. Pentru care există un pronostic. – V. pronostica.
pronosticatului
PRONOSTICÁT, -Ă, pronosticați, -te, adj. Pentru care există un pronostic. – V. pronostica.
pronosticau
PRONOSTICÁ, pronostichez, vb. I. Tranz. A face un pronostic; a prezice. [Var.: (înv.) prognosticá vb. I] – Din fr. pronostiquer. DOOM
!pronosticá (a ~) (a face o previziune) vb., ind. prez. 3 pronosticheáză
pronosticași
PRONOSTICÁ, pronostichez, vb. I. Tranz. A face un pronostic; a prezice. [Var.: (înv.) prognosticá vb. I] – Din fr. pronostiquer. DOOM
!pronosticá (a ~) (a face o previziune) vb., ind. prez. 3 pronosticheáză
pronosticați
PRONOSTICÁ, pronostichez, vb. I. Tranz. A face un pronostic; a prezice. [Var.: (înv.) prognosticá vb. I] – Din fr. pronostiquer. DOOM
!pronosticá (a ~) (a face o previziune) vb., ind. prez. 3 pronosticheáză
pronosticați
PRONOSTICÁT, -Ă, pronosticați, -te, adj. Pentru care există un pronostic. – V. pronostica.
pronosticații
PRONOSTICÁT, -Ă, pronosticați, -te, adj. Pentru care există un pronostic. – V. pronostica.
pronosticaților
PRONOSTICÁT, -Ă, pronosticați, -te, adj. Pentru care există un pronostic. – V. pronostica.
pronostichează
PRONOSTICÁ, pronostichez, vb. I. Tranz. A face un pronostic; a prezice. [Var.: (înv.) prognosticá vb. I] – Din fr. pronostiquer. DOOM
!pronosticá (a ~) (a face o previziune) vb., ind. prez. 3 pronosticheáză
pronostichez
PRONOSTICÁ, pronostichez, vb. I. Tranz. A face un pronostic; a prezice. [Var.: (înv.) prognosticá vb. I] – Din fr. pronostiquer. DOOM
!pronosticá (a ~) (a face o previziune) vb., ind. prez. 3 pronosticheáză
pronosticheze
PRONOSTICÁ, pronostichez, vb. I. Tranz. A face un pronostic; a prezice. [Var.: (înv.) prognosticá vb. I] – Din fr. pronostiquer. DOOM
!pronosticá (a ~) (a face o previziune) vb., ind. prez. 3 pronosticheáză
pronostichezi
PRONOSTICÁ, pronostichez, vb. I. Tranz. A face un pronostic; a prezice. [Var.: (înv.) prognosticá vb. I] – Din fr. pronostiquer. DOOM
!pronosticá (a ~) (a face o previziune) vb., ind. prez. 3 pronosticheáză
pronosticul
PROGNÓSTIC1, prognosticuri, s. n. Previziune a evoluției unei boli pe baza analizei simptomelor, agentului patogen etc. și la sfârșitul unor evenimente, al unor acțiuni, al unor întreceri sportive etc. [Acc. și prognostíc] – Din fr. pronostic DOOM
prognóstic/prognostíc (prognoză medicală) (prog-nos-/pro-gnos-) s. n., pl. prognósticuri/prognostícuri
pronosticul
PROGNÓSTIC2 s. n. v. pronostic. DOOM
pronostíc (previziune) s. n., pl. pronostícuri
pronosticului
PROGNÓSTIC1, prognosticuri, s. n. Previziune a evoluției unei boli pe baza analizei simptomelor, agentului patogen etc. și la sfârșitul unor evenimente, al unor acțiuni, al unor întreceri sportive etc. [Acc. și prognostíc] – Din fr. pronostic DOOM
prognóstic/prognostíc (prognoză medicală) (prog-nos-/pro-gnos-) s. n., pl. prognósticuri/prognostícuri
pronosticului
PROGNÓSTIC2 s. n. v. pronostic. DOOM
pronostíc (previziune) s. n., pl. pronostícuri
pronosticuri
PROGNÓSTIC1, prognosticuri, s. n. Previziune a evoluției unei boli pe baza analizei simptomelor, agentului patogen etc. și la sfârșitul unor evenimente, al unor acțiuni, al unor întreceri sportive etc. [Acc. și prognostíc] – Din fr. pronostic DOOM
prognóstic/prognostíc (prognoză medicală) (prog-nos-/pro-gnos-) s. n., pl. prognósticuri/prognostícuri
pronosticuri
PROGNÓSTIC2 s. n. v. pronostic. DOOM
pronostíc (previziune) s. n., pl. pronostícuri
pronosticurile
PROGNÓSTIC1, prognosticuri, s. n. Previziune a evoluției unei boli pe baza analizei simptomelor, agentului patogen etc. și la sfârșitul unor evenimente, al unor acțiuni, al unor întreceri sportive etc. [Acc. și prognostíc] – Din fr. pronostic DOOM
prognóstic/prognostíc (prognoză medicală) (prog-nos-/pro-gnos-) s. n., pl. prognósticuri/prognostícuri
pronosticurile
PROGNÓSTIC2 s. n. v. pronostic. DOOM
pronostíc (previziune) s. n., pl. pronostícuri
pronosticurilor
PROGNÓSTIC1, prognosticuri, s. n. Previziune a evoluției unei boli pe baza analizei simptomelor, agentului patogen etc. și la sfârșitul unor evenimente, al unor acțiuni, al unor întreceri sportive etc. [Acc. și prognostíc] – Din fr. pronostic DOOM
prognóstic/prognostíc (prognoză medicală) (prog-nos-/pro-gnos-) s. n., pl. prognósticuri/prognostícuri
pronosticurilor
PROGNÓSTIC2 s. n. v. pronostic. DOOM
pronostíc (previziune) s. n., pl. pronostícuri
pronosticând
PRONOSTICÁ, pronostichez, vb. I. Tranz. A face un pronostic; a prezice. [Var.: (înv.) prognosticá vb. I] – Din fr. pronostiquer. DOOM
!pronosticá (a ~) (a face o previziune) vb., ind. prez. 3 pronosticheáză
pronosticînd
PRONOSTICÁ, pronostichez, vb. I. Tranz. A face un pronostic; a prezice. [Var.: (înv.) prognosticá vb. I] – Din fr. pronostiquer. DOOM
!pronosticá (a ~) (a face o previziune) vb., ind. prez. 3 pronosticheáză
pronosticări
PRONOSTICÁRE, pronosticări, s. f. Acțiunea de a pronostica. – V. pronostica. DOOM
*pronosticáre s. f., g.-d. art. pronosticắrii; pl. pronosticắri
pronosticării
PRONOSTICÁRE, pronosticări, s. f. Acțiunea de a pronostica. – V. pronostica. DOOM
*pronosticáre s. f., g.-d. art. pronosticắrii; pl. pronosticắri
pronosticările
PRONOSTICÁRE, pronosticări, s. f. Acțiunea de a pronostica. – V. pronostica. DOOM
*pronosticáre s. f., g.-d. art. pronosticắrii; pl. pronosticắri
pronosticărilor
PRONOSTICÁRE, pronosticări, s. f. Acțiunea de a pronostica. – V. pronostica. DOOM
*pronosticáre s. f., g.-d. art. pronosticắrii; pl. pronosticắri
pronou
Pronou = Pronous.
pronous
Pronous, unul dintre fiii lui Phegeus, regele din Psophis.
prontozil
PRONTOZÍL s. n. Sulfamidă care are o acțiune directă asupra streptococilor. – Din germ. Prontosil. DOOM
prontozíl s. n.
prontozilul
PRONTOZÍL s. n. Sulfamidă care are o acțiune directă asupra streptococilor. – Din germ. Prontosil. DOOM
prontozíl s. n.
prontozilului
PRONTOZÍL s. n. Sulfamidă care are o acțiune directă asupra streptococilor. – Din germ. Prontosil. DOOM
prontozíl s. n.
pronuba
Pronuba, în mitologia romană, denumire purtată de Iuno, ca protectoare a căsătoriilor.
pronume
PRONÚME, pronume, s. n. 1. (Gram.) Parte de vorbire flexibilă care ține locul unui substantiv. 2. (Prin confuzie) Prenume. – Din lat. pronomen, fr. pronom (după nume). DOOM
pronúme (parte de vorbire) s. n., art. pronúmele; pl. pronúme, art. pronúmele
pronumele
PRONÚME, pronume, s. n. 1. (Gram.) Parte de vorbire flexibilă care ține locul unui substantiv. 2. (Prin confuzie) Prenume. – Din lat. pronomen, fr. pronom (după nume). DOOM
pronúme (parte de vorbire) s. n., art. pronúmele; pl. pronúme, art. pronúmele
pronumelor
PRONÚME, pronume, s. n. 1. (Gram.) Parte de vorbire flexibilă care ține locul unui substantiv. 2. (Prin confuzie) Prenume. – Din lat. pronomen, fr. pronom (după nume). DOOM
pronúme (parte de vorbire) s. n., art. pronúmele; pl. pronúme, art. pronúmele
pronumelui
PRONÚME, pronume, s. n. 1. (Gram.) Parte de vorbire flexibilă care ține locul unui substantiv. 2. (Prin confuzie) Prenume. – Din lat. pronomen, fr. pronom (după nume). DOOM
pronúme (parte de vorbire) s. n., art. pronúmele; pl. pronúme, art. pronúmele
pronunciament
PRONUNCIAMÉNT, pronunciamente, s. n. 1. Acțiune ilegală prin care o grupare politică, o armată etc. ajunge la putere. 2. Declarație, manifest, acțiune prin care este exprimat protestul față de un sistem politic, social etc. [Pr.: -ci-a-] – Din it., fr. pronunciamiento.
pronunciamente
PRONUNCIAMÉNT, pronunciamente, s. n. 1. Acțiune ilegală prin care o grupare politică, o armată etc. ajunge la putere. 2. Declarație, manifest, acțiune prin care este exprimat protestul față de un sistem politic, social etc. [Pr.: -ci-a-] – Din it., fr. pronunciamiento.
pronunciamentele
PRONUNCIAMÉNT, pronunciamente, s. n. 1. Acțiune ilegală prin care o grupare politică, o armată etc. ajunge la putere. 2. Declarație, manifest, acțiune prin care este exprimat protestul față de un sistem politic, social etc. [Pr.: -ci-a-] – Din it., fr. pronunciamiento.
pronunciamentelor
PRONUNCIAMÉNT, pronunciamente, s. n. 1. Acțiune ilegală prin care o grupare politică, o armată etc. ajunge la putere. 2. Declarație, manifest, acțiune prin care este exprimat protestul față de un sistem politic, social etc. [Pr.: -ci-a-] – Din it., fr. pronunciamiento.
pronunciamento
PRONUNCIAMÉNTO s.n. (Rar; în Spania și America Latină) Act prin care o autoritate ia puterea în mod ilegal; puci militar. [Pron. -nun-si-a-, var. (după alte surse) pronunciament, < sp. pronunciamento].
pronunciamentul
PRONUNCIAMÉNT, pronunciamente, s. n. 1. Acțiune ilegală prin care o grupare politică, o armată etc. ajunge la putere. 2. Declarație, manifest, acțiune prin care este exprimat protestul față de un sistem politic, social etc. [Pr.: -ci-a-] – Din it., fr. pronunciamiento.
pronunciamentului
PRONUNCIAMÉNT, pronunciamente, s. n. 1. Acțiune ilegală prin care o grupare politică, o armată etc. ajunge la putere. 2. Declarație, manifest, acțiune prin care este exprimat protestul față de un sistem politic, social etc. [Pr.: -ci-a-] – Din it., fr. pronunciamiento.
pronuncie
PRONÚNCIE s. f. v. pronunție.
pronunț
PRONUNȚÁ, pronunț, vb. I. 1. Tranz. A emite, a rosti sunete, silabe, cuvinte, propoziții, fraze; a articula. ♦ A ține un discurs, o cuvântare etc. 2. Tranz. A da o hotărâre, o sentință judecătorească; a declara ceva în virtutea autorității cu care este învestit. 3. Refl. A-și spune părerea, a-și da avizul; a lua atitudine. – Din lat. pronuntiare, fr. prononcer. DOOM
pronunțá (a ~) vb., ind. prez. 3 pronúnță
pronunța
PRONUNȚÁ, pronunț, vb. I. 1. Tranz. A emite, a rosti sunete, silabe, cuvinte, propoziții, fraze; a articula. ♦ A ține un discurs, o cuvântare etc. 2. Tranz. A da o hotărâre, o sentință judecătorească; a declara ceva în virtutea autorității cu care este învestit. 3. Refl. A-și spune părerea, a-și da avizul; a lua atitudine. – Din lat. pronuntiare, fr. prononcer. DOOM
pronunțá (a ~) vb., ind. prez. 3 pronúnță
pronunțabil
PRONUNȚÁBIL, -Ă, pronunțabili, -e, adj. Care poate fi pronunțat. – Pronunța + suf. -bil. DOOM
*pronunțábil adj. m., pl. pronunțábili; f. pronunțábilă, pl. pronunțábile
pronunțabila
PRONUNȚÁBIL, -Ă, pronunțabili, -e, adj. Care poate fi pronunțat. – Pronunța + suf. -bil. DOOM
*pronunțábil adj. m., pl. pronunțábili; f. pronunțábilă, pl. pronunțábile
pronunțabile
PRONUNȚÁBIL, -Ă, pronunțabili, -e, adj. Care poate fi pronunțat. – Pronunța + suf. -bil. DOOM
*pronunțábil adj. m., pl. pronunțábili; f. pronunțábilă, pl. pronunțábile
pronunțabilei
PRONUNȚÁBIL, -Ă, pronunțabili, -e, adj. Care poate fi pronunțat. – Pronunța + suf. -bil. DOOM
*pronunțábil adj. m., pl. pronunțábili; f. pronunțábilă, pl. pronunțábile
pronunțabilele
PRONUNȚÁBIL, -Ă, pronunțabili, -e, adj. Care poate fi pronunțat. – Pronunța + suf. -bil. DOOM
*pronunțábil adj. m., pl. pronunțábili; f. pronunțábilă, pl. pronunțábile
pronunțabilelor
PRONUNȚÁBIL, -Ă, pronunțabili, -e, adj. Care poate fi pronunțat. – Pronunța + suf. -bil. DOOM
*pronunțábil adj. m., pl. pronunțábili; f. pronunțábilă, pl. pronunțábile
pronunțabili
PRONUNȚÁBIL, -Ă, pronunțabili, -e, adj. Care poate fi pronunțat. – Pronunța + suf. -bil. DOOM
*pronunțábil adj. m., pl. pronunțábili; f. pronunțábilă, pl. pronunțábile
pronunțabilii
PRONUNȚÁBIL, -Ă, pronunțabili, -e, adj. Care poate fi pronunțat. – Pronunța + suf. -bil. DOOM
*pronunțábil adj. m., pl. pronunțábili; f. pronunțábilă, pl. pronunțábile
pronunțabililor
PRONUNȚÁBIL, -Ă, pronunțabili, -e, adj. Care poate fi pronunțat. – Pronunța + suf. -bil. DOOM
*pronunțábil adj. m., pl. pronunțábili; f. pronunțábilă, pl. pronunțábile
pronunțabilul
PRONUNȚÁBIL, -Ă, pronunțabili, -e, adj. Care poate fi pronunțat. – Pronunța + suf. -bil. DOOM
*pronunțábil adj. m., pl. pronunțábili; f. pronunțábilă, pl. pronunțábile
pronunțabilului
PRONUNȚÁBIL, -Ă, pronunțabili, -e, adj. Care poate fi pronunțat. – Pronunța + suf. -bil. DOOM
*pronunțábil adj. m., pl. pronunțábili; f. pronunțábilă, pl. pronunțábile
pronunțai
PRONUNȚÁ, pronunț, vb. I. 1. Tranz. A emite, a rosti sunete, silabe, cuvinte, propoziții, fraze; a articula. ♦ A ține un discurs, o cuvântare etc. 2. Tranz. A da o hotărâre, o sentință judecătorească; a declara ceva în virtutea autorității cu care este învestit. 3. Refl. A-și spune părerea, a-și da avizul; a lua atitudine. – Din lat. pronuntiare, fr. prononcer. DOOM
pronunțá (a ~) vb., ind. prez. 3 pronúnță
pronunțam
PRONUNȚÁ, pronunț, vb. I. 1. Tranz. A emite, a rosti sunete, silabe, cuvinte, propoziții, fraze; a articula. ♦ A ține un discurs, o cuvântare etc. 2. Tranz. A da o hotărâre, o sentință judecătorească; a declara ceva în virtutea autorității cu care este învestit. 3. Refl. A-și spune părerea, a-și da avizul; a lua atitudine. – Din lat. pronuntiare, fr. prononcer. DOOM
pronunțá (a ~) vb., ind. prez. 3 pronúnță
pronunțare
PRONUNȚÁ, pronunț, vb. I. 1. Tranz. A emite, a rosti sunete, silabe, cuvinte, propoziții, fraze; a articula. ♦ A ține un discurs, o cuvântare etc. 2. Tranz. A da o hotărâre, o sentință judecătorească; a declara ceva în virtutea autorității cu care este învestit. 3. Refl. A-și spune părerea, a-și da avizul; a lua atitudine. – Din lat. pronuntiare, fr. prononcer. DOOM
pronunțá (a ~) vb., ind. prez. 3 pronúnță
pronunțare
PRONUNȚÁRE, pronunțări, s. f. Acțiunea de a (se) pronunța și rezultatul ei. – V. pronunța. DOOM
pronunțáre s. f., g.-d. art. pronunțắrii; pl. pronunțắri
pronunțarea
PRONUNȚÁRE, pronunțări, s. f. Acțiunea de a (se) pronunța și rezultatul ei. – V. pronunța. DOOM
pronunțáre s. f., g.-d. art. pronunțắrii; pl. pronunțắri
pronunțară
PRONUNȚÁ, pronunț, vb. I. 1. Tranz. A emite, a rosti sunete, silabe, cuvinte, propoziții, fraze; a articula. ♦ A ține un discurs, o cuvântare etc. 2. Tranz. A da o hotărâre, o sentință judecătorească; a declara ceva în virtutea autorității cu care este învestit. 3. Refl. A-și spune părerea, a-și da avizul; a lua atitudine. – Din lat. pronuntiare, fr. prononcer. DOOM
pronunțá (a ~) vb., ind. prez. 3 pronúnță
pronunțarăm
PRONUNȚÁ, pronunț, vb. I. 1. Tranz. A emite, a rosti sunete, silabe, cuvinte, propoziții, fraze; a articula. ♦ A ține un discurs, o cuvântare etc. 2. Tranz. A da o hotărâre, o sentință judecătorească; a declara ceva în virtutea autorității cu care este învestit. 3. Refl. A-și spune părerea, a-și da avizul; a lua atitudine. – Din lat. pronuntiare, fr. prononcer. DOOM
pronunțá (a ~) vb., ind. prez. 3 pronúnță
pronunțarăți
PRONUNȚÁ, pronunț, vb. I. 1. Tranz. A emite, a rosti sunete, silabe, cuvinte, propoziții, fraze; a articula. ♦ A ține un discurs, o cuvântare etc. 2. Tranz. A da o hotărâre, o sentință judecătorească; a declara ceva în virtutea autorității cu care este învestit. 3. Refl. A-și spune părerea, a-și da avizul; a lua atitudine. – Din lat. pronuntiare, fr. prononcer. DOOM
pronunțá (a ~) vb., ind. prez. 3 pronúnță
pronunțase
PRONUNȚÁ, pronunț, vb. I. 1. Tranz. A emite, a rosti sunete, silabe, cuvinte, propoziții, fraze; a articula. ♦ A ține un discurs, o cuvântare etc. 2. Tranz. A da o hotărâre, o sentință judecătorească; a declara ceva în virtutea autorității cu care este învestit. 3. Refl. A-și spune părerea, a-și da avizul; a lua atitudine. – Din lat. pronuntiare, fr. prononcer. DOOM
pronunțá (a ~) vb., ind. prez. 3 pronúnță
pronunțasem
PRONUNȚÁ, pronunț, vb. I. 1. Tranz. A emite, a rosti sunete, silabe, cuvinte, propoziții, fraze; a articula. ♦ A ține un discurs, o cuvântare etc. 2. Tranz. A da o hotărâre, o sentință judecătorească; a declara ceva în virtutea autorității cu care este învestit. 3. Refl. A-și spune părerea, a-și da avizul; a lua atitudine. – Din lat. pronuntiare, fr. prononcer. DOOM
pronunțá (a ~) vb., ind. prez. 3 pronúnță
pronunțaseră
PRONUNȚÁ, pronunț, vb. I. 1. Tranz. A emite, a rosti sunete, silabe, cuvinte, propoziții, fraze; a articula. ♦ A ține un discurs, o cuvântare etc. 2. Tranz. A da o hotărâre, o sentință judecătorească; a declara ceva în virtutea autorității cu care este învestit. 3. Refl. A-și spune părerea, a-și da avizul; a lua atitudine. – Din lat. pronuntiare, fr. prononcer. DOOM
pronunțá (a ~) vb., ind. prez. 3 pronúnță
pronunțaserăm
PRONUNȚÁ, pronunț, vb. I. 1. Tranz. A emite, a rosti sunete, silabe, cuvinte, propoziții, fraze; a articula. ♦ A ține un discurs, o cuvântare etc. 2. Tranz. A da o hotărâre, o sentință judecătorească; a declara ceva în virtutea autorității cu care este învestit. 3. Refl. A-și spune părerea, a-și da avizul; a lua atitudine. – Din lat. pronuntiare, fr. prononcer. DOOM
pronunțá (a ~) vb., ind. prez. 3 pronúnță
pronunțaserăți
PRONUNȚÁ, pronunț, vb. I. 1. Tranz. A emite, a rosti sunete, silabe, cuvinte, propoziții, fraze; a articula. ♦ A ține un discurs, o cuvântare etc. 2. Tranz. A da o hotărâre, o sentință judecătorească; a declara ceva în virtutea autorității cu care este învestit. 3. Refl. A-și spune părerea, a-și da avizul; a lua atitudine. – Din lat. pronuntiare, fr. prononcer. DOOM
pronunțá (a ~) vb., ind. prez. 3 pronúnță
pronunțaseși
PRONUNȚÁ, pronunț, vb. I. 1. Tranz. A emite, a rosti sunete, silabe, cuvinte, propoziții, fraze; a articula. ♦ A ține un discurs, o cuvântare etc. 2. Tranz. A da o hotărâre, o sentință judecătorească; a declara ceva în virtutea autorității cu care este învestit. 3. Refl. A-și spune părerea, a-și da avizul; a lua atitudine. – Din lat. pronuntiare, fr. prononcer. DOOM
pronunțá (a ~) vb., ind. prez. 3 pronúnță
pronunțaseți
PRONUNȚÁ, pronunț, vb. I. 1. Tranz. A emite, a rosti sunete, silabe, cuvinte, propoziții, fraze; a articula. ♦ A ține un discurs, o cuvântare etc. 2. Tranz. A da o hotărâre, o sentință judecătorească; a declara ceva în virtutea autorității cu care este învestit. 3. Refl. A-și spune părerea, a-și da avizul; a lua atitudine. – Din lat. pronuntiare, fr. prononcer. DOOM
pronunțá (a ~) vb., ind. prez. 3 pronúnță
pronunțat
PRONUNȚÁ, pronunț, vb. I. 1. Tranz. A emite, a rosti sunete, silabe, cuvinte, propoziții, fraze; a articula. ♦ A ține un discurs, o cuvântare etc. 2. Tranz. A da o hotărâre, o sentință judecătorească; a declara ceva în virtutea autorității cu care este învestit. 3. Refl. A-și spune părerea, a-și da avizul; a lua atitudine. – Din lat. pronuntiare, fr. prononcer. DOOM
pronunțá (a ~) vb., ind. prez. 3 pronúnță
pronunțat
PRONUNȚÁT, -Ă, pronunțați, -te, adj. Accentuat, reliefat, scos în evidență. – V. pronunța.
pronunțata
PRONUNȚÁT, -Ă, pronunțați, -te, adj. Accentuat, reliefat, scos în evidență. – V. pronunța.
pronunțate
PRONUNȚÁT, -Ă, pronunțați, -te, adj. Accentuat, reliefat, scos în evidență. – V. pronunța.
pronunțatei
PRONUNȚÁT, -Ă, pronunțați, -te, adj. Accentuat, reliefat, scos în evidență. – V. pronunța.
pronunțatele
PRONUNȚÁT, -Ă, pronunțați, -te, adj. Accentuat, reliefat, scos în evidență. – V. pronunța.
pronunțatelor
PRONUNȚÁT, -Ă, pronunțați, -te, adj. Accentuat, reliefat, scos în evidență. – V. pronunța.
pronunțatul
PRONUNȚÁT, -Ă, pronunțați, -te, adj. Accentuat, reliefat, scos în evidență. – V. pronunța.
pronunțatului
PRONUNȚÁT, -Ă, pronunțați, -te, adj. Accentuat, reliefat, scos în evidență. – V. pronunța.
pronunțau
PRONUNȚÁ, pronunț, vb. I. 1. Tranz. A emite, a rosti sunete, silabe, cuvinte, propoziții, fraze; a articula. ♦ A ține un discurs, o cuvântare etc. 2. Tranz. A da o hotărâre, o sentință judecătorească; a declara ceva în virtutea autorității cu care este învestit. 3. Refl. A-și spune părerea, a-și da avizul; a lua atitudine. – Din lat. pronuntiare, fr. prononcer. DOOM
pronunțá (a ~) vb., ind. prez. 3 pronúnță
pronunțași
PRONUNȚÁ, pronunț, vb. I. 1. Tranz. A emite, a rosti sunete, silabe, cuvinte, propoziții, fraze; a articula. ♦ A ține un discurs, o cuvântare etc. 2. Tranz. A da o hotărâre, o sentință judecătorească; a declara ceva în virtutea autorității cu care este învestit. 3. Refl. A-și spune părerea, a-și da avizul; a lua atitudine. – Din lat. pronuntiare, fr. prononcer. DOOM
pronunțá (a ~) vb., ind. prez. 3 pronúnță
pronunțați
PRONUNȚÁ, pronunț, vb. I. 1. Tranz. A emite, a rosti sunete, silabe, cuvinte, propoziții, fraze; a articula. ♦ A ține un discurs, o cuvântare etc. 2. Tranz. A da o hotărâre, o sentință judecătorească; a declara ceva în virtutea autorității cu care este învestit. 3. Refl. A-și spune părerea, a-și da avizul; a lua atitudine. – Din lat. pronuntiare, fr. prononcer. DOOM
pronunțá (a ~) vb., ind. prez. 3 pronúnță
pronunțați
PRONUNȚÁT, -Ă, pronunțați, -te, adj. Accentuat, reliefat, scos în evidență. – V. pronunța.
pronunțații
PRONUNȚÁT, -Ă, pronunțați, -te, adj. Accentuat, reliefat, scos în evidență. – V. pronunța.
pronunțaților
PRONUNȚÁT, -Ă, pronunțați, -te, adj. Accentuat, reliefat, scos în evidență. – V. pronunța.
pronunțe
PRONUNȚÁ, pronunț, vb. I. 1. Tranz. A emite, a rosti sunete, silabe, cuvinte, propoziții, fraze; a articula. ♦ A ține un discurs, o cuvântare etc. 2. Tranz. A da o hotărâre, o sentință judecătorească; a declara ceva în virtutea autorității cu care este învestit. 3. Refl. A-și spune părerea, a-și da avizul; a lua atitudine. – Din lat. pronuntiare, fr. prononcer. DOOM
pronunțá (a ~) vb., ind. prez. 3 pronúnță
pronunți
PRONUNȚÁ, pronunț, vb. I. 1. Tranz. A emite, a rosti sunete, silabe, cuvinte, propoziții, fraze; a articula. ♦ A ține un discurs, o cuvântare etc. 2. Tranz. A da o hotărâre, o sentință judecătorească; a declara ceva în virtutea autorității cu care este învestit. 3. Refl. A-și spune părerea, a-și da avizul; a lua atitudine. – Din lat. pronuntiare, fr. prononcer. DOOM
pronunțá (a ~) vb., ind. prez. 3 pronúnță
pronunția
PRONÚNȚIE, pronunții, s. f. Pronunțare, rostire; mod de a pronunța. – Din it. pronunzia. DOOM
pronúnție (-ți-e) s. f., art. pronúnția (-ți-a), g.-d. art. pronúnției; pl. pronúnții, art. pronúnțiile (-ți-i-)
pronunțiație
PRONUNȚIÁȚIE, pronunțiații, s. f. (Învechit) Pronunțare. Se ocupă mult de alterațiile și pronunțiațiile provințiilor. RUSSO, S. 81.
pronunție
PRONÚNȚIE, pronunții, s. f. Pronunțare, rostire; mod de a pronunța. – Din it. pronunzia. DOOM
pronúnție (-ți-e) s. f., art. pronúnția (-ți-a), g.-d. art. pronúnției; pl. pronúnții, art. pronúnțiile (-ți-i-)
pronunției
PRONÚNȚIE, pronunții, s. f. Pronunțare, rostire; mod de a pronunța. – Din it. pronunzia. DOOM
pronúnție (-ți-e) s. f., art. pronúnția (-ți-a), g.-d. art. pronúnției; pl. pronúnții, art. pronúnțiile (-ți-i-)
pronunții
PRONÚNȚIE, pronunții, s. f. Pronunțare, rostire; mod de a pronunța. – Din it. pronunzia. DOOM
pronúnție (-ți-e) s. f., art. pronúnția (-ți-a), g.-d. art. pronúnției; pl. pronúnții, art. pronúnțiile (-ți-i-)
pronunțiile
PRONÚNȚIE, pronunții, s. f. Pronunțare, rostire; mod de a pronunța. – Din it. pronunzia. DOOM
pronúnție (-ți-e) s. f., art. pronúnția (-ți-a), g.-d. art. pronúnției; pl. pronúnții, art. pronúnțiile (-ți-i-)
pronunțiilor
PRONÚNȚIE, pronunții, s. f. Pronunțare, rostire; mod de a pronunța. – Din it. pronunzia. DOOM
pronúnție (-ți-e) s. f., art. pronúnția (-ți-a), g.-d. art. pronúnției; pl. pronúnții, art. pronúnțiile (-ți-i-)
pronunțând
PRONUNȚÁ, pronunț, vb. I. 1. Tranz. A emite, a rosti sunete, silabe, cuvinte, propoziții, fraze; a articula. ♦ A ține un discurs, o cuvântare etc. 2. Tranz. A da o hotărâre, o sentință judecătorească; a declara ceva în virtutea autorității cu care este învestit. 3. Refl. A-și spune părerea, a-și da avizul; a lua atitudine. – Din lat. pronuntiare, fr. prononcer. DOOM
pronunțá (a ~) vb., ind. prez. 3 pronúnță
pronunțînd
PRONUNȚÁ, pronunț, vb. I. 1. Tranz. A emite, a rosti sunete, silabe, cuvinte, propoziții, fraze; a articula. ♦ A ține un discurs, o cuvântare etc. 2. Tranz. A da o hotărâre, o sentință judecătorească; a declara ceva în virtutea autorității cu care este învestit. 3. Refl. A-și spune părerea, a-și da avizul; a lua atitudine. – Din lat. pronuntiare, fr. prononcer. DOOM
pronunțá (a ~) vb., ind. prez. 3 pronúnță
pronunțări
PRONUNȚÁRE, pronunțări, s. f. Acțiunea de a (se) pronunța și rezultatul ei. – V. pronunța. DOOM
pronunțáre s. f., g.-d. art. pronunțắrii; pl. pronunțắri
pronunțării
PRONUNȚÁRE, pronunțări, s. f. Acțiunea de a (se) pronunța și rezultatul ei. – V. pronunța. DOOM
pronunțáre s. f., g.-d. art. pronunțắrii; pl. pronunțắri
pronunțările
PRONUNȚÁRE, pronunțări, s. f. Acțiunea de a (se) pronunța și rezultatul ei. – V. pronunța. DOOM
pronunțáre s. f., g.-d. art. pronunțắrii; pl. pronunțắri
pronunțărilor
PRONUNȚÁRE, pronunțări, s. f. Acțiunea de a (se) pronunța și rezultatul ei. – V. pronunța. DOOM
pronunțáre s. f., g.-d. art. pronunțắrii; pl. pronunțắri
proor
PRÓOR s. n. v. prour. DOOM
próur (pop.) s. n.
prooratec
proorátec (-că), adj. – Cu darul profeției. Ngr. προορατιϰός (Bogrea, Dacor., III, 735). Cuvînt rar, înv., folosit de Cantemir.
prooroc
PROORÓC s. m. v. proroc. DOOM
proróc s. m., pl. proróci
proorocesc
PROOROCÉSC, -EÁSCĂ adj. v. prorocesc. DOOM
prorocésc (înv.) adj. m., f. proroceáscă; pl. m. și f. prorocéști
prooroci
PROOROCÍ vb. IV v. proroci. DOOM
prorocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prorocésc, imperf. 3 sg. proroceá; conj. prez. 3 să proroceáscă
proorocie
PROOROCÍE s. f. v. prorocie. DOOM
prorocíe (înv.) s. f., art. prorocía, g.-d. art. prorocíei; pl. prorocíi, art. prorocíile
proorocire
PROOROCÍRE s. f. v. prorocire. DOOM
prorocíre s. f., g.-d. art. prorocírii; pl. prorocíri
proorocit
PROOROCÍ vb. IV v. proroci.
propag
PROPAGÁ, propág, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) răspândi, a (se) împrăștia, a (se) transmite. ♦ Refl. (Despre unde electromagnetice, căldură etc.) A se transmite din aproape în aproape, în spațiu și în timp, cu viteză finită. 2. Tranz. Spec. A răspândi, a propovădui, a populariza o idee, o doctrină, o învățătură. – Din fr. propager, lat. propagare. DOOM
propagá (a ~) vb., ind. prez. 3 propágă
propaga
PROPAGÁ, propág, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) răspândi, a (se) împrăștia, a (se) transmite. ♦ Refl. (Despre unde electromagnetice, căldură etc.) A se transmite din aproape în aproape, în spațiu și în timp, cu viteză finită. 2. Tranz. Spec. A răspândi, a propovădui, a populariza o idee, o doctrină, o învățătură. – Din fr. propager, lat. propagare. DOOM
propagá (a ~) vb., ind. prez. 3 propágă
propagai
PROPAGÁ, propág, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) răspândi, a (se) împrăștia, a (se) transmite. ♦ Refl. (Despre unde electromagnetice, căldură etc.) A se transmite din aproape în aproape, în spațiu și în timp, cu viteză finită. 2. Tranz. Spec. A răspândi, a propovădui, a populariza o idee, o doctrină, o învățătură. – Din fr. propager, lat. propagare. DOOM
propagá (a ~) vb., ind. prez. 3 propágă
propagam
PROPAGÁ, propág, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) răspândi, a (se) împrăștia, a (se) transmite. ♦ Refl. (Despre unde electromagnetice, căldură etc.) A se transmite din aproape în aproape, în spațiu și în timp, cu viteză finită. 2. Tranz. Spec. A răspândi, a propovădui, a populariza o idee, o doctrină, o învățătură. – Din fr. propager, lat. propagare. DOOM
propagá (a ~) vb., ind. prez. 3 propágă
propaganda
PROPAGÁNDĂ, propagande, s. f. Acțiune desfășurată sistematic în vederea răspândirii unei doctrine politice, religioase etc., a unor teorii, opinii, pentru a le face cunoscute și acceptate, pentru a câștiga adepți. – Din fr. propagande. DOOM
propagándă s. f., g.-d. art. propagándei; pl. propagánde
propagande
PROPAGÁNDĂ, propagande, s. f. Acțiune desfășurată sistematic în vederea răspândirii unei doctrine politice, religioase etc., a unor teorii, opinii, pentru a le face cunoscute și acceptate, pentru a câștiga adepți. – Din fr. propagande. DOOM
propagándă s. f., g.-d. art. propagándei; pl. propagánde
propagandei
PROPAGÁNDĂ, propagande, s. f. Acțiune desfășurată sistematic în vederea răspândirii unei doctrine politice, religioase etc., a unor teorii, opinii, pentru a le face cunoscute și acceptate, pentru a câștiga adepți. – Din fr. propagande. DOOM
propagándă s. f., g.-d. art. propagándei; pl. propagánde
propagandele
PROPAGÁNDĂ, propagande, s. f. Acțiune desfășurată sistematic în vederea răspândirii unei doctrine politice, religioase etc., a unor teorii, opinii, pentru a le face cunoscute și acceptate, pentru a câștiga adepți. – Din fr. propagande. DOOM
propagándă s. f., g.-d. art. propagándei; pl. propagánde
propagandelor
PROPAGÁNDĂ, propagande, s. f. Acțiune desfășurată sistematic în vederea răspândirii unei doctrine politice, religioase etc., a unor teorii, opinii, pentru a le face cunoscute și acceptate, pentru a câștiga adepți. – Din fr. propagande. DOOM
propagándă s. f., g.-d. art. propagándei; pl. propagánde
propagandist
PROPAGANDÍST, -Ă, propagandiști, -ste, s. m. și f. 1. Persoană care face propagandă; propagator. 2. Activist al Partidului Comunist Român care conducea un cerc de învățământ politic. – Din fr. propagandiste, (2) din rus. propagandist. DOOM
propagandístă (înv.) s. f., g.-d. art. propagandístei; pl. propagandíste
propagandista
PROPAGANDÍST, -Ă, propagandiști, -ste, s. m. și f. 1. Persoană care face propagandă; propagator. 2. Activist al Partidului Comunist Român care conducea un cerc de învățământ politic. – Din fr. propagandiste, (2) din rus. propagandist. DOOM
propagandístă (înv.) s. f., g.-d. art. propagandístei; pl. propagandíste
propagandiste
PROPAGANDÍST, -Ă, propagandiști, -ste, s. m. și f. 1. Persoană care face propagandă; propagator. 2. Activist al Partidului Comunist Român care conducea un cerc de învățământ politic. – Din fr. propagandiste, (2) din rus. propagandist. DOOM
propagandístă (înv.) s. f., g.-d. art. propagandístei; pl. propagandíste
propagandistei
PROPAGANDÍST, -Ă, propagandiști, -ste, s. m. și f. 1. Persoană care face propagandă; propagator. 2. Activist al Partidului Comunist Român care conducea un cerc de învățământ politic. – Din fr. propagandiste, (2) din rus. propagandist. DOOM
propagandístă (înv.) s. f., g.-d. art. propagandístei; pl. propagandíste
propagandistele
PROPAGANDÍST, -Ă, propagandiști, -ste, s. m. și f. 1. Persoană care face propagandă; propagator. 2. Activist al Partidului Comunist Român care conducea un cerc de învățământ politic. – Din fr. propagandiste, (2) din rus. propagandist. DOOM
propagandístă (înv.) s. f., g.-d. art. propagandístei; pl. propagandíste
propagandistelor
PROPAGANDÍST, -Ă, propagandiști, -ste, s. m. și f. 1. Persoană care face propagandă; propagator. 2. Activist al Partidului Comunist Român care conducea un cerc de învățământ politic. – Din fr. propagandiste, (2) din rus. propagandist. DOOM
propagandístă (înv.) s. f., g.-d. art. propagandístei; pl. propagandíste
propagandistic
PROPAGANDÍSTIC, -Ă, propagandistici, -ce, adj. (Care are caracter) de propagandă. – Propagandist + suf. -ic (după rus. propagandistskii). DOOM
propagandístic adj. m., pl. propagandístici; f. propagandístică, pl. propagandístice
propagandistica
PROPAGANDÍSTIC, -Ă, propagandistici, -ce, adj. (Care are caracter) de propagandă. – Propagandist + suf. -ic (după rus. propagandistskii). DOOM
propagandístic adj. m., pl. propagandístici; f. propagandístică, pl. propagandístice
propagandistice
PROPAGANDÍSTIC, -Ă, propagandistici, -ce, adj. (Care are caracter) de propagandă. – Propagandist + suf. -ic (după rus. propagandistskii). DOOM
propagandístic adj. m., pl. propagandístici; f. propagandístică, pl. propagandístice
propagandisticei
PROPAGANDÍSTIC, -Ă, propagandistici, -ce, adj. (Care are caracter) de propagandă. – Propagandist + suf. -ic (după rus. propagandistskii). DOOM
propagandístic adj. m., pl. propagandístici; f. propagandístică, pl. propagandístice
propagandisticele
PROPAGANDÍSTIC, -Ă, propagandistici, -ce, adj. (Care are caracter) de propagandă. – Propagandist + suf. -ic (după rus. propagandistskii). DOOM
propagandístic adj. m., pl. propagandístici; f. propagandístică, pl. propagandístice
propagandisticelor
PROPAGANDÍSTIC, -Ă, propagandistici, -ce, adj. (Care are caracter) de propagandă. – Propagandist + suf. -ic (după rus. propagandistskii). DOOM
propagandístic adj. m., pl. propagandístici; f. propagandístică, pl. propagandístice
propagandistici
PROPAGANDÍSTIC, -Ă, propagandistici, -ce, adj. (Care are caracter) de propagandă. – Propagandist + suf. -ic (după rus. propagandistskii). DOOM
propagandístic adj. m., pl. propagandístici; f. propagandístică, pl. propagandístice
propagandisticii
PROPAGANDÍSTIC, -Ă, propagandistici, -ce, adj. (Care are caracter) de propagandă. – Propagandist + suf. -ic (după rus. propagandistskii). DOOM
propagandístic adj. m., pl. propagandístici; f. propagandístică, pl. propagandístice
propagandisticilor
PROPAGANDÍSTIC, -Ă, propagandistici, -ce, adj. (Care are caracter) de propagandă. – Propagandist + suf. -ic (după rus. propagandistskii). DOOM
propagandístic adj. m., pl. propagandístici; f. propagandístică, pl. propagandístice
propagandisticul
PROPAGANDÍSTIC, -Ă, propagandistici, -ce, adj. (Care are caracter) de propagandă. – Propagandist + suf. -ic (după rus. propagandistskii). DOOM
propagandístic adj. m., pl. propagandístici; f. propagandístică, pl. propagandístice
propagandisticului
PROPAGANDÍSTIC, -Ă, propagandistici, -ce, adj. (Care are caracter) de propagandă. – Propagandist + suf. -ic (după rus. propagandistskii). DOOM
propagandístic adj. m., pl. propagandístici; f. propagandístică, pl. propagandístice
propagandistul
PROPAGANDÍST, -Ă, propagandiști, -ste, s. m. și f. 1. Persoană care face propagandă; propagator. 2. Activist al Partidului Comunist Român care conducea un cerc de învățământ politic. – Din fr. propagandiste, (2) din rus. propagandist. DOOM
propagandístă (înv.) s. f., g.-d. art. propagandístei; pl. propagandíste
propagandistului
PROPAGANDÍST, -Ă, propagandiști, -ste, s. m. și f. 1. Persoană care face propagandă; propagator. 2. Activist al Partidului Comunist Român care conducea un cerc de învățământ politic. – Din fr. propagandiste, (2) din rus. propagandist. DOOM
propagandístă (înv.) s. f., g.-d. art. propagandístei; pl. propagandíste
propagandiști
PROPAGANDÍST, -Ă, propagandiști, -ste, s. m. și f. 1. Persoană care face propagandă; propagator. 2. Activist al Partidului Comunist Român care conducea un cerc de învățământ politic. – Din fr. propagandiste, (2) din rus. propagandist. DOOM
propagandístă (înv.) s. f., g.-d. art. propagandístei; pl. propagandíste
propagandiștii
PROPAGANDÍST, -Ă, propagandiști, -ste, s. m. și f. 1. Persoană care face propagandă; propagator. 2. Activist al Partidului Comunist Român care conducea un cerc de învățământ politic. – Din fr. propagandiste, (2) din rus. propagandist. DOOM
propagandístă (înv.) s. f., g.-d. art. propagandístei; pl. propagandíste
propagandiștilor
PROPAGANDÍST, -Ă, propagandiști, -ste, s. m. și f. 1. Persoană care face propagandă; propagator. 2. Activist al Partidului Comunist Român care conducea un cerc de învățământ politic. – Din fr. propagandiste, (2) din rus. propagandist. DOOM
propagandístă (înv.) s. f., g.-d. art. propagandístei; pl. propagandíste
propagant
PROPAGÁNT, propaganți, s. m. (Învechit) Persoană care propagă idei, teorii, concepții; propagandist. Trebuie să ne spui numaidecit unde se întîlnesc din nou șefii complotiștilor. Și, mai cu seamă, vreau să punem mîna pe hîrtii... Să-i prindem pe propaganți cînd au buzunarele pline. CAMIL PETRESCU, O. II 125.
propagare
PROPAGÁ, propág, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) răspândi, a (se) împrăștia, a (se) transmite. ♦ Refl. (Despre unde electromagnetice, căldură etc.) A se transmite din aproape în aproape, în spațiu și în timp, cu viteză finită. 2. Tranz. Spec. A răspândi, a propovădui, a populariza o idee, o doctrină, o învățătură. – Din fr. propager, lat. propagare. DOOM
propagá (a ~) vb., ind. prez. 3 propágă
propagare
PROPAGÁRE, propagări, s. f. Acțiunea de a (se) propaga și rezultatul ei. – V. propaga. DOOM
propagáre s. f., g.-d. art. propagắrii; pl. propagắri
propagarea
PROPAGÁRE, propagări, s. f. Acțiunea de a (se) propaga și rezultatul ei. – V. propaga. DOOM
propagáre s. f., g.-d. art. propagắrii; pl. propagắri
propagară
PROPAGÁ, propág, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) răspândi, a (se) împrăștia, a (se) transmite. ♦ Refl. (Despre unde electromagnetice, căldură etc.) A se transmite din aproape în aproape, în spațiu și în timp, cu viteză finită. 2. Tranz. Spec. A răspândi, a propovădui, a populariza o idee, o doctrină, o învățătură. – Din fr. propager, lat. propagare. DOOM
propagá (a ~) vb., ind. prez. 3 propágă
propagarăm
PROPAGÁ, propág, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) răspândi, a (se) împrăștia, a (se) transmite. ♦ Refl. (Despre unde electromagnetice, căldură etc.) A se transmite din aproape în aproape, în spațiu și în timp, cu viteză finită. 2. Tranz. Spec. A răspândi, a propovădui, a populariza o idee, o doctrină, o învățătură. – Din fr. propager, lat. propagare. DOOM
propagá (a ~) vb., ind. prez. 3 propágă
propagarăți
PROPAGÁ, propág, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) răspândi, a (se) împrăștia, a (se) transmite. ♦ Refl. (Despre unde electromagnetice, căldură etc.) A se transmite din aproape în aproape, în spațiu și în timp, cu viteză finită. 2. Tranz. Spec. A răspândi, a propovădui, a populariza o idee, o doctrină, o învățătură. – Din fr. propager, lat. propagare. DOOM
propagá (a ~) vb., ind. prez. 3 propágă
propagase
PROPAGÁ, propág, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) răspândi, a (se) împrăștia, a (se) transmite. ♦ Refl. (Despre unde electromagnetice, căldură etc.) A se transmite din aproape în aproape, în spațiu și în timp, cu viteză finită. 2. Tranz. Spec. A răspândi, a propovădui, a populariza o idee, o doctrină, o învățătură. – Din fr. propager, lat. propagare. DOOM
propagá (a ~) vb., ind. prez. 3 propágă
propagasem
PROPAGÁ, propág, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) răspândi, a (se) împrăștia, a (se) transmite. ♦ Refl. (Despre unde electromagnetice, căldură etc.) A se transmite din aproape în aproape, în spațiu și în timp, cu viteză finită. 2. Tranz. Spec. A răspândi, a propovădui, a populariza o idee, o doctrină, o învățătură. – Din fr. propager, lat. propagare. DOOM
propagá (a ~) vb., ind. prez. 3 propágă
propagaseră
PROPAGÁ, propág, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) răspândi, a (se) împrăștia, a (se) transmite. ♦ Refl. (Despre unde electromagnetice, căldură etc.) A se transmite din aproape în aproape, în spațiu și în timp, cu viteză finită. 2. Tranz. Spec. A răspândi, a propovădui, a populariza o idee, o doctrină, o învățătură. – Din fr. propager, lat. propagare. DOOM
propagá (a ~) vb., ind. prez. 3 propágă
propagaserăm
PROPAGÁ, propág, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) răspândi, a (se) împrăștia, a (se) transmite. ♦ Refl. (Despre unde electromagnetice, căldură etc.) A se transmite din aproape în aproape, în spațiu și în timp, cu viteză finită. 2. Tranz. Spec. A răspândi, a propovădui, a populariza o idee, o doctrină, o învățătură. – Din fr. propager, lat. propagare. DOOM
propagá (a ~) vb., ind. prez. 3 propágă
propagaserăți
PROPAGÁ, propág, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) răspândi, a (se) împrăștia, a (se) transmite. ♦ Refl. (Despre unde electromagnetice, căldură etc.) A se transmite din aproape în aproape, în spațiu și în timp, cu viteză finită. 2. Tranz. Spec. A răspândi, a propovădui, a populariza o idee, o doctrină, o învățătură. – Din fr. propager, lat. propagare. DOOM
propagá (a ~) vb., ind. prez. 3 propágă
propagaseși
PROPAGÁ, propág, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) răspândi, a (se) împrăștia, a (se) transmite. ♦ Refl. (Despre unde electromagnetice, căldură etc.) A se transmite din aproape în aproape, în spațiu și în timp, cu viteză finită. 2. Tranz. Spec. A răspândi, a propovădui, a populariza o idee, o doctrină, o învățătură. – Din fr. propager, lat. propagare. DOOM
propagá (a ~) vb., ind. prez. 3 propágă
propagaseți
PROPAGÁ, propág, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) răspândi, a (se) împrăștia, a (se) transmite. ♦ Refl. (Despre unde electromagnetice, căldură etc.) A se transmite din aproape în aproape, în spațiu și în timp, cu viteză finită. 2. Tranz. Spec. A răspândi, a propovădui, a populariza o idee, o doctrină, o învățătură. – Din fr. propager, lat. propagare. DOOM
propagá (a ~) vb., ind. prez. 3 propágă
propagat
PROPAGÁ, propág, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) răspândi, a (se) împrăștia, a (se) transmite. ♦ Refl. (Despre unde electromagnetice, căldură etc.) A se transmite din aproape în aproape, în spațiu și în timp, cu viteză finită. 2. Tranz. Spec. A răspândi, a propovădui, a populariza o idee, o doctrină, o învățătură. – Din fr. propager, lat. propagare. DOOM
propagá (a ~) vb., ind. prez. 3 propágă
propagatoare
PROPAGATÓR, -OÁRE, propagatori, -oare, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care propagă idei, doctrine etc., care face propagandă, propagandist. 2. Adj. Care se propagă. – Din fr. propagateur, lat. propagator, -oris. DOOM
propagatór adj. m., s. m., pl. propagatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. propagatoáre
propagatoare
PROPAGATÓR, -OÁRE, propagatori, -oare, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care propagă idei, doctrine etc., care face propagandă, propagandist. 2. Adj. Care se propagă. – Din fr. propagateur, lat. propagator, -oris. DOOM
propagatór adj. m., s. m., pl. propagatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. propagatoáre
propagatoarea
PROPAGATÓR, -OÁRE, propagatori, -oare, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care propagă idei, doctrine etc., care face propagandă, propagandist. 2. Adj. Care se propagă. – Din fr. propagateur, lat. propagator, -oris. DOOM
propagatór adj. m., s. m., pl. propagatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. propagatoáre
propagatoarea
PROPAGATÓR, -OÁRE, propagatori, -oare, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care propagă idei, doctrine etc., care face propagandă, propagandist. 2. Adj. Care se propagă. – Din fr. propagateur, lat. propagator, -oris. DOOM
propagatór adj. m., s. m., pl. propagatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. propagatoáre
propagatoarei
PROPAGATÓR, -OÁRE, propagatori, -oare, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care propagă idei, doctrine etc., care face propagandă, propagandist. 2. Adj. Care se propagă. – Din fr. propagateur, lat. propagator, -oris. DOOM
propagatór adj. m., s. m., pl. propagatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. propagatoáre
propagatoarei
PROPAGATÓR, -OÁRE, propagatori, -oare, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care propagă idei, doctrine etc., care face propagandă, propagandist. 2. Adj. Care se propagă. – Din fr. propagateur, lat. propagator, -oris. DOOM
propagatór adj. m., s. m., pl. propagatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. propagatoáre
propagatoarele
PROPAGATÓR, -OÁRE, propagatori, -oare, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care propagă idei, doctrine etc., care face propagandă, propagandist. 2. Adj. Care se propagă. – Din fr. propagateur, lat. propagator, -oris. DOOM
propagatór adj. m., s. m., pl. propagatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. propagatoáre
propagatoarele
PROPAGATÓR, -OÁRE, propagatori, -oare, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care propagă idei, doctrine etc., care face propagandă, propagandist. 2. Adj. Care se propagă. – Din fr. propagateur, lat. propagator, -oris. DOOM
propagatór adj. m., s. m., pl. propagatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. propagatoáre
propagatoarelor
PROPAGATÓR, -OÁRE, propagatori, -oare, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care propagă idei, doctrine etc., care face propagandă, propagandist. 2. Adj. Care se propagă. – Din fr. propagateur, lat. propagator, -oris. DOOM
propagatór adj. m., s. m., pl. propagatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. propagatoáre
propagatoarelor
PROPAGATÓR, -OÁRE, propagatori, -oare, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care propagă idei, doctrine etc., care face propagandă, propagandist. 2. Adj. Care se propagă. – Din fr. propagateur, lat. propagator, -oris. DOOM
propagatór adj. m., s. m., pl. propagatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. propagatoáre
propagator
PROPAGATÓR, -OÁRE, propagatori, -oare, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care propagă idei, doctrine etc., care face propagandă, propagandist. 2. Adj. Care se propagă. – Din fr. propagateur, lat. propagator, -oris. DOOM
propagatór adj. m., s. m., pl. propagatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. propagatoáre
propagator
PROPAGATÓR, -OÁRE, propagatori, -oare, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care propagă idei, doctrine etc., care face propagandă, propagandist. 2. Adj. Care se propagă. – Din fr. propagateur, lat. propagator, -oris. DOOM
propagatór adj. m., s. m., pl. propagatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. propagatoáre
propagatori
PROPAGATÓR, -OÁRE, propagatori, -oare, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care propagă idei, doctrine etc., care face propagandă, propagandist. 2. Adj. Care se propagă. – Din fr. propagateur, lat. propagator, -oris. DOOM
propagatór adj. m., s. m., pl. propagatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. propagatoáre
propagatori
PROPAGATÓR, -OÁRE, propagatori, -oare, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care propagă idei, doctrine etc., care face propagandă, propagandist. 2. Adj. Care se propagă. – Din fr. propagateur, lat. propagator, -oris. DOOM
propagatór adj. m., s. m., pl. propagatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. propagatoáre
propagatorii
PROPAGATÓR, -OÁRE, propagatori, -oare, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care propagă idei, doctrine etc., care face propagandă, propagandist. 2. Adj. Care se propagă. – Din fr. propagateur, lat. propagator, -oris. DOOM
propagatór adj. m., s. m., pl. propagatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. propagatoáre
propagatorii
PROPAGATÓR, -OÁRE, propagatori, -oare, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care propagă idei, doctrine etc., care face propagandă, propagandist. 2. Adj. Care se propagă. – Din fr. propagateur, lat. propagator, -oris. DOOM
propagatór adj. m., s. m., pl. propagatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. propagatoáre
propagatorilor
PROPAGATÓR, -OÁRE, propagatori, -oare, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care propagă idei, doctrine etc., care face propagandă, propagandist. 2. Adj. Care se propagă. – Din fr. propagateur, lat. propagator, -oris. DOOM
propagatór adj. m., s. m., pl. propagatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. propagatoáre
propagatorilor
PROPAGATÓR, -OÁRE, propagatori, -oare, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care propagă idei, doctrine etc., care face propagandă, propagandist. 2. Adj. Care se propagă. – Din fr. propagateur, lat. propagator, -oris. DOOM
propagatór adj. m., s. m., pl. propagatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. propagatoáre
propagatorul
PROPAGATÓR, -OÁRE, propagatori, -oare, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care propagă idei, doctrine etc., care face propagandă, propagandist. 2. Adj. Care se propagă. – Din fr. propagateur, lat. propagator, -oris. DOOM
propagatór adj. m., s. m., pl. propagatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. propagatoáre
propagatorul
PROPAGATÓR, -OÁRE, propagatori, -oare, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care propagă idei, doctrine etc., care face propagandă, propagandist. 2. Adj. Care se propagă. – Din fr. propagateur, lat. propagator, -oris. DOOM
propagatór adj. m., s. m., pl. propagatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. propagatoáre
propagatorului
PROPAGATÓR, -OÁRE, propagatori, -oare, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care propagă idei, doctrine etc., care face propagandă, propagandist. 2. Adj. Care se propagă. – Din fr. propagateur, lat. propagator, -oris. DOOM
propagatór adj. m., s. m., pl. propagatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. propagatoáre
propagatorului
PROPAGATÓR, -OÁRE, propagatori, -oare, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care propagă idei, doctrine etc., care face propagandă, propagandist. 2. Adj. Care se propagă. – Din fr. propagateur, lat. propagator, -oris. DOOM
propagatór adj. m., s. m., pl. propagatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. propagatoáre
propagau
PROPAGÁ, propág, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) răspândi, a (se) împrăștia, a (se) transmite. ♦ Refl. (Despre unde electromagnetice, căldură etc.) A se transmite din aproape în aproape, în spațiu și în timp, cu viteză finită. 2. Tranz. Spec. A răspândi, a propovădui, a populariza o idee, o doctrină, o învățătură. – Din fr. propager, lat. propagare. DOOM
propagá (a ~) vb., ind. prez. 3 propágă
propagași
PROPAGÁ, propág, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) răspândi, a (se) împrăștia, a (se) transmite. ♦ Refl. (Despre unde electromagnetice, căldură etc.) A se transmite din aproape în aproape, în spațiu și în timp, cu viteză finită. 2. Tranz. Spec. A răspândi, a propovădui, a populariza o idee, o doctrină, o învățătură. – Din fr. propager, lat. propagare. DOOM
propagá (a ~) vb., ind. prez. 3 propágă
propagați
PROPAGÁ, propág, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) răspândi, a (se) împrăștia, a (se) transmite. ♦ Refl. (Despre unde electromagnetice, căldură etc.) A se transmite din aproape în aproape, în spațiu și în timp, cu viteză finită. 2. Tranz. Spec. A răspândi, a propovădui, a populariza o idee, o doctrină, o învățătură. – Din fr. propager, lat. propagare. DOOM
propagá (a ~) vb., ind. prez. 3 propágă
propagația
PROPAGÁȚIE s.f. (Rar) Propagare. [Gen. -iei. / < fr. propagation, lat. propagatio].
propagație
PROPAGÁȚIE s.f. (Rar) Propagare. [Gen. -iei. / < fr. propagation, lat. propagatio].
propagației
PROPAGÁȚIE s.f. (Rar) Propagare. [Gen. -iei. / < fr. propagation, lat. propagatio].
propagații
PROPAGÁȚIE s.f. (Rar) Propagare. [Gen. -iei. / < fr. propagation, lat. propagatio].
propagațiile
PROPAGÁȚIE s.f. (Rar) Propagare. [Gen. -iei. / < fr. propagation, lat. propagatio].
propagațiilor
PROPAGÁȚIE s.f. (Rar) Propagare. [Gen. -iei. / < fr. propagation, lat. propagatio].
propage
PROPAGÁ, propág, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) răspândi, a (se) împrăștia, a (se) transmite. ♦ Refl. (Despre unde electromagnetice, căldură etc.) A se transmite din aproape în aproape, în spațiu și în timp, cu viteză finită. 2. Tranz. Spec. A răspândi, a propovădui, a populariza o idee, o doctrină, o învățătură. – Din fr. propager, lat. propagare. DOOM
propagá (a ~) vb., ind. prez. 3 propágă
propagi
PROPAGÁ, propág, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) răspândi, a (se) împrăștia, a (se) transmite. ♦ Refl. (Despre unde electromagnetice, căldură etc.) A se transmite din aproape în aproape, în spațiu și în timp, cu viteză finită. 2. Tranz. Spec. A răspândi, a propovădui, a populariza o idee, o doctrină, o învățătură. – Din fr. propager, lat. propagare. DOOM
propagá (a ~) vb., ind. prez. 3 propágă
propagulă
PROPAGÚLĂ s.f. (Biol.) Formație de celule filamentoase sau frunzoase la alge care asigură înmulțirea vegetativă. [< fr. propagule].
propagând
PROPAGÁ, propág, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) răspândi, a (se) împrăștia, a (se) transmite. ♦ Refl. (Despre unde electromagnetice, căldură etc.) A se transmite din aproape în aproape, în spațiu și în timp, cu viteză finită. 2. Tranz. Spec. A răspândi, a propovădui, a populariza o idee, o doctrină, o învățătură. – Din fr. propager, lat. propagare. DOOM
propagá (a ~) vb., ind. prez. 3 propágă
propagînd
PROPAGÁ, propág, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) răspândi, a (se) împrăștia, a (se) transmite. ♦ Refl. (Despre unde electromagnetice, căldură etc.) A se transmite din aproape în aproape, în spațiu și în timp, cu viteză finită. 2. Tranz. Spec. A răspândi, a propovădui, a populariza o idee, o doctrină, o învățătură. – Din fr. propager, lat. propagare. DOOM
propagá (a ~) vb., ind. prez. 3 propágă
propagări
PROPAGÁRE, propagări, s. f. Acțiunea de a (se) propaga și rezultatul ei. – V. propaga. DOOM
propagáre s. f., g.-d. art. propagắrii; pl. propagắri
propagării
PROPAGÁRE, propagări, s. f. Acțiunea de a (se) propaga și rezultatul ei. – V. propaga. DOOM
propagáre s. f., g.-d. art. propagắrii; pl. propagắri
propagările
PROPAGÁRE, propagări, s. f. Acțiunea de a (se) propaga și rezultatul ei. – V. propaga. DOOM
propagáre s. f., g.-d. art. propagắrii; pl. propagắri
propagărilor
PROPAGÁRE, propagări, s. f. Acțiunea de a (se) propaga și rezultatul ei. – V. propaga. DOOM
propagáre s. f., g.-d. art. propagắrii; pl. propagắri
propan
PROPÁN s. n. Hidrocarbură saturată gazoasă din seria metanului, incoloră, inflamabilă, care se găsește în țiței și în gazele asociate țițeiului și este folosită drept combustibil menajer sau ca materie primă în industria chimică. – Din fr. propane. DOOM
propán s. m.
propanol
PROPANÓL s. n. Alcool propilic. – Din fr. propanol. DOOM
propanól s. n.
propanolul
PROPANÓL s. n. Alcool propilic. – Din fr. propanol. DOOM
propanól s. n.
propanolului
PROPANÓL s. n. Alcool propilic. – Din fr. propanol. DOOM
propanól s. n.
propanona
PROPANÓNĂ s. f. (Chim.) Acetonă. – Din fr. propanone.
propanone
PROPANÓNĂ s. f. (Chim.) Acetonă. – Din fr. propanone.
propanonei
PROPANÓNĂ s. f. (Chim.) Acetonă. – Din fr. propanone.
propanul
PROPÁN s. n. Hidrocarbură saturată gazoasă din seria metanului, incoloră, inflamabilă, care se găsește în țiței și în gazele asociate țițeiului și este folosită drept combustibil menajer sau ca materie primă în industria chimică. – Din fr. propane. DOOM
propán s. m.
propanului
PROPÁN s. n. Hidrocarbură saturată gazoasă din seria metanului, incoloră, inflamabilă, care se găsește în țiței și în gazele asociate țițeiului și este folosită drept combustibil menajer sau ca materie primă în industria chimică. – Din fr. propane. DOOM
propán s. m.
proparoxiton
PROPAROXITÓN, proparoxitone, adj., s. n. (Cuvânt) care are accentul pe silaba antepenultimă. – Din fr. proparoxyton. DOOM
!proparoxitón2 (-pa-ro-/-par-o-) s. n., pl. proparoxitóne
proparoxiton
PROPAROXÍTON, proparoxitone, s. n. (Gram.) Cuvînt care are accentul pe silaba antepenultimă.
proparoxitona
PROPAROXITÓN, proparoxitone, adj., s. n. (Cuvânt) care are accentul pe silaba antepenultimă. – Din fr. proparoxyton. DOOM
!proparoxitón2 (-pa-ro-/-par-o-) s. n., pl. proparoxitóne
proparoxitone
PROPAROXITÓN, proparoxitone, adj., s. n. (Cuvânt) care are accentul pe silaba antepenultimă. – Din fr. proparoxyton. DOOM
!proparoxitón2 (-pa-ro-/-par-o-) s. n., pl. proparoxitóne
proparoxitonei
PROPAROXITÓN, proparoxitone, adj., s. n. (Cuvânt) care are accentul pe silaba antepenultimă. – Din fr. proparoxyton. DOOM
!proparoxitón2 (-pa-ro-/-par-o-) s. n., pl. proparoxitóne
proparoxitonele
PROPAROXITÓN, proparoxitone, adj., s. n. (Cuvânt) care are accentul pe silaba antepenultimă. – Din fr. proparoxyton. DOOM
!proparoxitón2 (-pa-ro-/-par-o-) s. n., pl. proparoxitóne
proparoxitonelor
PROPAROXITÓN, proparoxitone, adj., s. n. (Cuvânt) care are accentul pe silaba antepenultimă. – Din fr. proparoxyton. DOOM
!proparoxitón2 (-pa-ro-/-par-o-) s. n., pl. proparoxitóne
proparoxitoni
PROPAROXITÓN, proparoxitone, adj., s. n. (Cuvânt) care are accentul pe silaba antepenultimă. – Din fr. proparoxyton. DOOM
!proparoxitón2 (-pa-ro-/-par-o-) s. n., pl. proparoxitóne
proparoxitonii
PROPAROXITÓN, proparoxitone, adj., s. n. (Cuvânt) care are accentul pe silaba antepenultimă. – Din fr. proparoxyton. DOOM
!proparoxitón2 (-pa-ro-/-par-o-) s. n., pl. proparoxitóne
proparoxitonilor
PROPAROXITÓN, proparoxitone, adj., s. n. (Cuvânt) care are accentul pe silaba antepenultimă. – Din fr. proparoxyton. DOOM
!proparoxitón2 (-pa-ro-/-par-o-) s. n., pl. proparoxitóne
proparoxitonul
PROPAROXITÓN, proparoxitone, adj., s. n. (Cuvânt) care are accentul pe silaba antepenultimă. – Din fr. proparoxyton. DOOM
!proparoxitón2 (-pa-ro-/-par-o-) s. n., pl. proparoxitóne
proparoxitonului
PROPAROXITÓN, proparoxitone, adj., s. n. (Cuvânt) care are accentul pe silaba antepenultimă. – Din fr. proparoxyton. DOOM
!proparoxitón2 (-pa-ro-/-par-o-) s. n., pl. proparoxitóne
propea
PROPEÁ2, propele, s. f. Piedică la roata căruței; opritoare. Alt om venea dinspre tîrg, cu un car nou, ce și-l cumpărase chiar atunci și pe care-l trăgea cu minele singur, la vale cu propele și la deal cu opintele. CREANGĂ, P. 40. Cu cai de poștă să te pornești... Ba nu-s propele, Nici căpițele; Ba ștreangu-i putred de ars în foc! ALECSANDRI, T. I 114.
propedeutică
PROPEDÉUTICĂ s. f. 1. Disciplină care constituie o introducere necesară în studiul unei alte discipline. 2. Ramură a medicinei care are ca obiect învățământul pregătitor clinic. [Acc. și: propedeútică] – Din fr. propedéutique. DOOM
!propedeútică/propedéutică (-deu-) s. f., g.-d. art. propedeúticii/propedéuticii
propel
PROPÉL, propeluri, s. n. Șlep mare de cereale. Propelurile vin la Severin cu marfă din jos. I. IONESCU, M. 751.
propelant
PROPELÁNT s.m. Amestec de combustibil și de oxidant necesar arderii acestuia, folosit de motoarele unei rachete sau unui avion care zboară la mare înălțime. [< it. propellante].
propelantul
PROPELÁNT s.m. Amestec de combustibil și de oxidant necesar arderii acestuia, folosit de motoarele unei rachete sau unui avion care zboară la mare înălțime. [< it. propellante].
propelantului
PROPELÁNT s.m. Amestec de combustibil și de oxidant necesar arderii acestuia, folosit de motoarele unei rachete sau unui avion care zboară la mare înălțime. [< it. propellante].
propelanți
PROPELÁNT s.m. Amestec de combustibil și de oxidant necesar arderii acestuia, folosit de motoarele unei rachete sau unui avion care zboară la mare înălțime. [< it. propellante].
propelanții
PROPELÁNT s.m. Amestec de combustibil și de oxidant necesar arderii acestuia, folosit de motoarele unei rachete sau unui avion care zboară la mare înălțime. [< it. propellante].
propelanților
PROPELÁNT s.m. Amestec de combustibil și de oxidant necesar arderii acestuia, folosit de motoarele unei rachete sau unui avion care zboară la mare înălțime. [< it. propellante].
propelă
PROPÉLĂ v. probelă.
propena
PROPÉNĂ s. f. (Chim.) Propilenă. – Din fr. propène.
propene
PROPÉNĂ s. f. (Chim.) Propilenă. – Din fr. propène.
propenei
PROPÉNĂ s. f. (Chim.) Propilenă. – Din fr. propène.
propensiune
PROPENSIÚNE, propensiuni, s. f. Înclinare firească, tendință, dispoziție naturală către ceva. [Pr.: -si-u-] – Din fr. propension, lat. propensio, -onis. DOOM
propensiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. propensiúnii; pl. propensiúni
propensiunea
PROPENSIÚNE, propensiuni, s. f. Înclinare firească, tendință, dispoziție naturală către ceva. [Pr.: -si-u-] – Din fr. propension, lat. propensio, -onis. DOOM
propensiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. propensiúnii; pl. propensiúni
propensiuni
PROPENSIÚNE, propensiuni, s. f. Înclinare firească, tendință, dispoziție naturală către ceva. [Pr.: -si-u-] – Din fr. propension, lat. propensio, -onis. DOOM
propensiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. propensiúnii; pl. propensiúni
propensiunii
PROPENSIÚNE, propensiuni, s. f. Înclinare firească, tendință, dispoziție naturală către ceva. [Pr.: -si-u-] – Din fr. propension, lat. propensio, -onis. DOOM
propensiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. propensiúnii; pl. propensiúni
propensiunile
PROPENSIÚNE, propensiuni, s. f. Înclinare firească, tendință, dispoziție naturală către ceva. [Pr.: -si-u-] – Din fr. propension, lat. propensio, -onis. DOOM
propensiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. propensiúnii; pl. propensiúni
propensiunilor
PROPENSIÚNE, propensiuni, s. f. Înclinare firească, tendință, dispoziție naturală către ceva. [Pr.: -si-u-] – Din fr. propension, lat. propensio, -onis. DOOM
propensiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. propensiúnii; pl. propensiúni
properdina
PROPERDÍNĂ, properdine, s. f. (Biol.) Globulină cu acțiune antibacteriană și antivirotică din plasma sangvină. – Din fr. properdine.
properdine
PROPERDÍNĂ, properdine, s. f. (Biol.) Globulină cu acțiune antibacteriană și antivirotică din plasma sangvină. – Din fr. properdine.
properdinei
PROPERDÍNĂ, properdine, s. f. (Biol.) Globulină cu acțiune antibacteriană și antivirotică din plasma sangvină. – Din fr. properdine.
properdinele
PROPERDÍNĂ, properdine, s. f. (Biol.) Globulină cu acțiune antibacteriană și antivirotică din plasma sangvină. – Din fr. properdine.
properdinelor
PROPERDÍNĂ, properdine, s. f. (Biol.) Globulină cu acțiune antibacteriană și antivirotică din plasma sangvină. – Din fr. properdine.
propergol
PROPERGÓL, propergoli, s. m. (Chim.) Amestec de substanțe capabil de reacții chimice puternic exoterme, utilizat drept combustibil în motoarele rachetelor. – Din fr. propergol.
propergoli
PROPERGÓL, propergoli, s. m. (Chim.) Amestec de substanțe capabil de reacții chimice puternic exoterme, utilizat drept combustibil în motoarele rachetelor. – Din fr. propergol.
propergolii
PROPERGÓL, propergoli, s. m. (Chim.) Amestec de substanțe capabil de reacții chimice puternic exoterme, utilizat drept combustibil în motoarele rachetelor. – Din fr. propergol.
propergolilor
PROPERGÓL, propergoli, s. m. (Chim.) Amestec de substanțe capabil de reacții chimice puternic exoterme, utilizat drept combustibil în motoarele rachetelor. – Din fr. propergol.
propergolul
PROPERGÓL, propergoli, s. m. (Chim.) Amestec de substanțe capabil de reacții chimice puternic exoterme, utilizat drept combustibil în motoarele rachetelor. – Din fr. propergol.
propergolului
PROPERGÓL, propergoli, s. m. (Chim.) Amestec de substanțe capabil de reacții chimice puternic exoterme, utilizat drept combustibil în motoarele rachetelor. – Din fr. propergol.
propice
PROPÍCE adj. invar. Favorabil, prielnic; nimerit, potrivit. – Din fr. propice. DOOM
propíce adj. invar.
propil
PROPÍL, propili, s. m. (Chim.) Derivat al propanului. – Din fr. propyle.
propilee
PROPILÉE s. n. pl. Intrare monumentală a unui templu sau a unui palat din Antichitate, formată din mai multe încăperi și porți legate între ele cu porticuri și cu scări; spec. vestibulul Acropolei din Atena. [Pr.: -le-e] – Din fr. propylée. DOOM
!propilée s. n. pl.
propileele
PROPILÉE s. n. pl. Intrare monumentală a unui templu sau a unui palat din Antichitate, formată din mai multe încăperi și porți legate între ele cu porticuri și cu scări; spec. vestibulul Acropolei din Atena. [Pr.: -le-e] – Din fr. propylée. DOOM
!propilée s. n. pl.
propileelor
PROPILÉE s. n. pl. Intrare monumentală a unui templu sau a unui palat din Antichitate, formată din mai multe încăperi și porți legate între ele cu porticuri și cu scări; spec. vestibulul Acropolei din Atena. [Pr.: -le-e] – Din fr. propylée. DOOM
!propilée s. n. pl.
propilena
PROPILÉNĂ s. f. (Chim.) Hidrocarbură folosită ca materie primă la fabricarea glicerinei, a acetonei etc.; propenă. – Din fr. propylène. DOOM
propilénă s. f., g.-d. art. propilénei
propilene
PROPILÉNĂ s. f. (Chim.) Hidrocarbură folosită ca materie primă la fabricarea glicerinei, a acetonei etc.; propenă. – Din fr. propylène. DOOM
propilénă s. f., g.-d. art. propilénei
propilenei
PROPILÉNĂ s. f. (Chim.) Hidrocarbură folosită ca materie primă la fabricarea glicerinei, a acetonei etc.; propenă. – Din fr. propylène. DOOM
propilénă s. f., g.-d. art. propilénei
propili
PROPÍL, propili, s. m. (Chim.) Derivat al propanului. – Din fr. propyle.
propilic
PROPÍLIC adj. (În sintagma) Alcool propilic = alcool aciclic saturat primar obținut la distilarea alcoolului etilic; propanol. – Din fr. propylique.
propilica
PROPÍLIC adj. (În sintagma) Alcool propilic = alcool aciclic saturat primar obținut la distilarea alcoolului etilic; propanol. – Din fr. propylique.
propilice
PROPÍLIC adj. (În sintagma) Alcool propilic = alcool aciclic saturat primar obținut la distilarea alcoolului etilic; propanol. – Din fr. propylique.
propilicei
PROPÍLIC adj. (În sintagma) Alcool propilic = alcool aciclic saturat primar obținut la distilarea alcoolului etilic; propanol. – Din fr. propylique.
propilicele
PROPÍLIC adj. (În sintagma) Alcool propilic = alcool aciclic saturat primar obținut la distilarea alcoolului etilic; propanol. – Din fr. propylique.
propilicelor
PROPÍLIC adj. (În sintagma) Alcool propilic = alcool aciclic saturat primar obținut la distilarea alcoolului etilic; propanol. – Din fr. propylique.
propilici
PROPÍLIC adj. (În sintagma) Alcool propilic = alcool aciclic saturat primar obținut la distilarea alcoolului etilic; propanol. – Din fr. propylique.
propilicii
PROPÍLIC adj. (În sintagma) Alcool propilic = alcool aciclic saturat primar obținut la distilarea alcoolului etilic; propanol. – Din fr. propylique.
propilicilor
PROPÍLIC adj. (În sintagma) Alcool propilic = alcool aciclic saturat primar obținut la distilarea alcoolului etilic; propanol. – Din fr. propylique.
propilicul
PROPÍLIC adj. (În sintagma) Alcool propilic = alcool aciclic saturat primar obținut la distilarea alcoolului etilic; propanol. – Din fr. propylique.
propilicului
PROPÍLIC adj. (În sintagma) Alcool propilic = alcool aciclic saturat primar obținut la distilarea alcoolului etilic; propanol. – Din fr. propylique.
propilii
PROPÍL, propili, s. m. (Chim.) Derivat al propanului. – Din fr. propyle.
propililor
PROPÍL, propili, s. m. (Chim.) Derivat al propanului. – Din fr. propyle.
propilit
PROPILÍT, propilite, s. n. (Min.) Porfirit alterat, format din caolin, hornblendă, calciu etc. – Din fr. propylite.
propilite
PROPILÍT, propilite, s. n. (Min.) Porfirit alterat, format din caolin, hornblendă, calciu etc. – Din fr. propylite.
propilitele
PROPILÍT, propilite, s. n. (Min.) Porfirit alterat, format din caolin, hornblendă, calciu etc. – Din fr. propylite.
propilitelor
PROPILÍT, propilite, s. n. (Min.) Porfirit alterat, format din caolin, hornblendă, calciu etc. – Din fr. propylite.
propilitizare
PROPILITIZÁRE, propilitizări, s. f. Proces de transformare a porfiritelor în propilite. – Din fr. propylitisation.
propilitizarea
PROPILITIZÁRE, propilitizări, s. f. Proces de transformare a porfiritelor în propilite. – Din fr. propylitisation.
propilitizări
PROPILITIZÁRE, propilitizări, s. f. Proces de transformare a porfiritelor în propilite. – Din fr. propylitisation.
propilitizării
PROPILITIZÁRE, propilitizări, s. f. Proces de transformare a porfiritelor în propilite. – Din fr. propylitisation.
propilitizările
PROPILITIZÁRE, propilitizări, s. f. Proces de transformare a porfiritelor în propilite. – Din fr. propylitisation.
propilitizărilor
PROPILITIZÁRE, propilitizări, s. f. Proces de transformare a porfiritelor în propilite. – Din fr. propylitisation.
propilitul
PROPILÍT, propilite, s. n. (Min.) Porfirit alterat, format din caolin, hornblendă, calciu etc. – Din fr. propylite.
propilitului
PROPILÍT, propilite, s. n. (Min.) Porfirit alterat, format din caolin, hornblendă, calciu etc. – Din fr. propylite.
propilul
PROPÍL, propili, s. m. (Chim.) Derivat al propanului. – Din fr. propyle.
propilului
PROPÍL, propili, s. m. (Chim.) Derivat al propanului. – Din fr. propyle.
propis
PRÓPIS, propisuri, s. n. (Regional) Foaie de hîrtie liniată pe care scriu elevii din școlile primare la examenul de caligrafie; p. ext. scrisoare. Să-mi trimită un propis, Dar nu cu cerneală scris. HODOȘ, P. P. 217.
propiter
PROPITÉR, propitere, s. n. Vapor de mărfuri.
propolis
PROPÓLIS s. n. 1. Substanță rășinoasă aromată colectată și folosită de albine pentru astuparea fisurilor, la lipitul fagurilor etc. 2. Preparat farmaceutic pe bază de propolis (1). – Din fr. propolis. DOOM
propólis s. n.
propolisul
PROPÓLIS s. n. 1. Substanță rășinoasă aromată colectată și folosită de albine pentru astuparea fisurilor, la lipitul fagurilor etc. 2. Preparat farmaceutic pe bază de propolis (1). – Din fr. propolis. DOOM
propólis s. n.
propolisului
PROPÓLIS s. n. 1. Substanță rășinoasă aromată colectată și folosită de albine pentru astuparea fisurilor, la lipitul fagurilor etc. 2. Preparat farmaceutic pe bază de propolis (1). – Din fr. propolis. DOOM
propólis s. n.
proporția
PROPORȚIÚNE s. f. v. proporție. DOOM
propórții (dimensiuni mari) s. f. pl., art. propórțiile (-ți-i-)
proporție
PROPORȚIÚNE s. f. v. proporție. DOOM
propórții (dimensiuni mari) s. f. pl., art. propórțiile (-ți-i-)
proporției
PROPORȚIÚNE s. f. v. proporție. DOOM
propórții (dimensiuni mari) s. f. pl., art. propórțiile (-ți-i-)
proporții
PROPORȚIÚNE s. f. v. proporție. DOOM
propórții (dimensiuni mari) s. f. pl., art. propórțiile (-ți-i-)
proporțiile
PROPORȚIÚNE s. f. v. proporție. DOOM
propórții (dimensiuni mari) s. f. pl., art. propórțiile (-ți-i-)
proporțiilor
PROPORȚIÚNE s. f. v. proporție. DOOM
propórții (dimensiuni mari) s. f. pl., art. propórțiile (-ți-i-)
proporționa
PROPORȚIONÁ, proporționez, vb. I. Tranz. A face să fie proporționat, a stabili un raport de proporționalitate între lucruri, noțiuni, fenomene etc. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. proportionner, lat. proportionare. DOOM
proporționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 proporționeáză
proporționai
PROPORȚIONÁ, proporționez, vb. I. Tranz. A face să fie proporționat, a stabili un raport de proporționalitate între lucruri, noțiuni, fenomene etc. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. proportionner, lat. proportionare. DOOM
proporționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 proporționeáză
proporțional
PROPORȚIONÁL, -Ă, proporționali, -e, adj. Care formează o proporție, care corespunde unei proporții. ◊ Impozit proporțional = impozit stabilit în raport cu venitul cuiva. (Mat.) Medie proporțională = rădăcina pătrată a produsului dintre două cantități; media geometrică a unor mărimi. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. proportionnel, lat. proportionalis. DOOM
proporționál (-ți-o-) adj. m., pl. proporționáli; f. proporționálă, pl. proporționále
proporționala
PROPORȚIONÁL, -Ă, proporționali, -e, adj. Care formează o proporție, care corespunde unei proporții. ◊ Impozit proporțional = impozit stabilit în raport cu venitul cuiva. (Mat.) Medie proporțională = rădăcina pătrată a produsului dintre două cantități; media geometrică a unor mărimi. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. proportionnel, lat. proportionalis. DOOM
proporționál (-ți-o-) adj. m., pl. proporționáli; f. proporționálă, pl. proporționále
proporționale
PROPORȚIONÁL, -Ă, proporționali, -e, adj. Care formează o proporție, care corespunde unei proporții. ◊ Impozit proporțional = impozit stabilit în raport cu venitul cuiva. (Mat.) Medie proporțională = rădăcina pătrată a produsului dintre două cantități; media geometrică a unor mărimi. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. proportionnel, lat. proportionalis. DOOM
proporționál (-ți-o-) adj. m., pl. proporționáli; f. proporționálă, pl. proporționále
proporționalei
PROPORȚIONÁL, -Ă, proporționali, -e, adj. Care formează o proporție, care corespunde unei proporții. ◊ Impozit proporțional = impozit stabilit în raport cu venitul cuiva. (Mat.) Medie proporțională = rădăcina pătrată a produsului dintre două cantități; media geometrică a unor mărimi. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. proportionnel, lat. proportionalis. DOOM
proporționál (-ți-o-) adj. m., pl. proporționáli; f. proporționálă, pl. proporționále
proporționalele
PROPORȚIONÁL, -Ă, proporționali, -e, adj. Care formează o proporție, care corespunde unei proporții. ◊ Impozit proporțional = impozit stabilit în raport cu venitul cuiva. (Mat.) Medie proporțională = rădăcina pătrată a produsului dintre două cantități; media geometrică a unor mărimi. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. proportionnel, lat. proportionalis. DOOM
proporționál (-ți-o-) adj. m., pl. proporționáli; f. proporționálă, pl. proporționále
proporționalelor
PROPORȚIONÁL, -Ă, proporționali, -e, adj. Care formează o proporție, care corespunde unei proporții. ◊ Impozit proporțional = impozit stabilit în raport cu venitul cuiva. (Mat.) Medie proporțională = rădăcina pătrată a produsului dintre două cantități; media geometrică a unor mărimi. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. proportionnel, lat. proportionalis. DOOM
proporționál (-ți-o-) adj. m., pl. proporționáli; f. proporționálă, pl. proporționále
proporționali
PROPORȚIONÁL, -Ă, proporționali, -e, adj. Care formează o proporție, care corespunde unei proporții. ◊ Impozit proporțional = impozit stabilit în raport cu venitul cuiva. (Mat.) Medie proporțională = rădăcina pătrată a produsului dintre două cantități; media geometrică a unor mărimi. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. proportionnel, lat. proportionalis. DOOM
proporționál (-ți-o-) adj. m., pl. proporționáli; f. proporționálă, pl. proporționále
proporționalii
PROPORȚIONÁL, -Ă, proporționali, -e, adj. Care formează o proporție, care corespunde unei proporții. ◊ Impozit proporțional = impozit stabilit în raport cu venitul cuiva. (Mat.) Medie proporțională = rădăcina pătrată a produsului dintre două cantități; media geometrică a unor mărimi. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. proportionnel, lat. proportionalis. DOOM
proporționál (-ți-o-) adj. m., pl. proporționáli; f. proporționálă, pl. proporționále
proporționalilor
PROPORȚIONÁL, -Ă, proporționali, -e, adj. Care formează o proporție, care corespunde unei proporții. ◊ Impozit proporțional = impozit stabilit în raport cu venitul cuiva. (Mat.) Medie proporțională = rădăcina pătrată a produsului dintre două cantități; media geometrică a unor mărimi. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. proportionnel, lat. proportionalis. DOOM
proporționál (-ți-o-) adj. m., pl. proporționáli; f. proporționálă, pl. proporționále
proporționalitate
PROPORȚIONALITÁTE s. f. 1. Proprietate a unor mărimi de a fi proporționale. 2. Stare în care se înfăptuiesc (toate) proporțiile economice necesare asigurării echilibrului economic și dezvoltării social-economice. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. proportionnalité, lat. proportionalitas, -atis. DOOM
proporționalitáte (-ți-o-) s. f., g.-d. art. proporționalitắții
proporționalitatea
PROPORȚIONALITÁTE s. f. 1. Proprietate a unor mărimi de a fi proporționale. 2. Stare în care se înfăptuiesc (toate) proporțiile economice necesare asigurării echilibrului economic și dezvoltării social-economice. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. proportionnalité, lat. proportionalitas, -atis. DOOM
proporționalitáte (-ți-o-) s. f., g.-d. art. proporționalitắții
proporționalități
PROPORȚIONALITÁTE s. f. 1. Proprietate a unor mărimi de a fi proporționale. 2. Stare în care se înfăptuiesc (toate) proporțiile economice necesare asigurării echilibrului economic și dezvoltării social-economice. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. proportionnalité, lat. proportionalitas, -atis. DOOM
proporționalitáte (-ți-o-) s. f., g.-d. art. proporționalitắții
proporționalității
PROPORȚIONALITÁTE s. f. 1. Proprietate a unor mărimi de a fi proporționale. 2. Stare în care se înfăptuiesc (toate) proporțiile economice necesare asigurării echilibrului economic și dezvoltării social-economice. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. proportionnalité, lat. proportionalitas, -atis. DOOM
proporționalitáte (-ți-o-) s. f., g.-d. art. proporționalitắții
proporționalitățile
PROPORȚIONALITÁTE s. f. 1. Proprietate a unor mărimi de a fi proporționale. 2. Stare în care se înfăptuiesc (toate) proporțiile economice necesare asigurării echilibrului economic și dezvoltării social-economice. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. proportionnalité, lat. proportionalitas, -atis. DOOM
proporționalitáte (-ți-o-) s. f., g.-d. art. proporționalitắții
proporționalităților
PROPORȚIONALITÁTE s. f. 1. Proprietate a unor mărimi de a fi proporționale. 2. Stare în care se înfăptuiesc (toate) proporțiile economice necesare asigurării echilibrului economic și dezvoltării social-economice. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. proportionnalité, lat. proportionalitas, -atis. DOOM
proporționalitáte (-ți-o-) s. f., g.-d. art. proporționalitắții
proporționalul
PROPORȚIONÁL, -Ă, proporționali, -e, adj. Care formează o proporție, care corespunde unei proporții. ◊ Impozit proporțional = impozit stabilit în raport cu venitul cuiva. (Mat.) Medie proporțională = rădăcina pătrată a produsului dintre două cantități; media geometrică a unor mărimi. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. proportionnel, lat. proportionalis. DOOM
proporționál (-ți-o-) adj. m., pl. proporționáli; f. proporționálă, pl. proporționále
proporționalului
PROPORȚIONÁL, -Ă, proporționali, -e, adj. Care formează o proporție, care corespunde unei proporții. ◊ Impozit proporțional = impozit stabilit în raport cu venitul cuiva. (Mat.) Medie proporțională = rădăcina pătrată a produsului dintre două cantități; media geometrică a unor mărimi. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. proportionnel, lat. proportionalis. DOOM
proporționál (-ți-o-) adj. m., pl. proporționáli; f. proporționálă, pl. proporționále
proporționam
PROPORȚIONÁ, proporționez, vb. I. Tranz. A face să fie proporționat, a stabili un raport de proporționalitate între lucruri, noțiuni, fenomene etc. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. proportionner, lat. proportionare. DOOM
proporționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 proporționeáză
proporționare
PROPORȚIONÁ, proporționez, vb. I. Tranz. A face să fie proporționat, a stabili un raport de proporționalitate între lucruri, noțiuni, fenomene etc. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. proportionner, lat. proportionare. DOOM
proporționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 proporționeáză
proporționare
PROPORȚIONÁRE s. f. Acțiunea de a proporționa și rezultatul ei. [Pr.: -ți-o-] – V. proporționa. DOOM
proporționáre (-ți-o-) s. f., g.-d. art. proporționắrii
proporționarea
PROPORȚIONÁRE s. f. Acțiunea de a proporționa și rezultatul ei. [Pr.: -ți-o-] – V. proporționa. DOOM
proporționáre (-ți-o-) s. f., g.-d. art. proporționắrii
proporționară
PROPORȚIONÁ, proporționez, vb. I. Tranz. A face să fie proporționat, a stabili un raport de proporționalitate între lucruri, noțiuni, fenomene etc. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. proportionner, lat. proportionare. DOOM
proporționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 proporționeáză
proporționarăm
PROPORȚIONÁ, proporționez, vb. I. Tranz. A face să fie proporționat, a stabili un raport de proporționalitate între lucruri, noțiuni, fenomene etc. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. proportionner, lat. proportionare. DOOM
proporționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 proporționeáză
proporționarăți
PROPORȚIONÁ, proporționez, vb. I. Tranz. A face să fie proporționat, a stabili un raport de proporționalitate între lucruri, noțiuni, fenomene etc. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. proportionner, lat. proportionare. DOOM
proporționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 proporționeáză
proporționase
PROPORȚIONÁ, proporționez, vb. I. Tranz. A face să fie proporționat, a stabili un raport de proporționalitate între lucruri, noțiuni, fenomene etc. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. proportionner, lat. proportionare. DOOM
proporționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 proporționeáză
proporționasem
PROPORȚIONÁ, proporționez, vb. I. Tranz. A face să fie proporționat, a stabili un raport de proporționalitate între lucruri, noțiuni, fenomene etc. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. proportionner, lat. proportionare. DOOM
proporționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 proporționeáză
proporționaseră
PROPORȚIONÁ, proporționez, vb. I. Tranz. A face să fie proporționat, a stabili un raport de proporționalitate între lucruri, noțiuni, fenomene etc. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. proportionner, lat. proportionare. DOOM
proporționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 proporționeáză
proporționaserăm
PROPORȚIONÁ, proporționez, vb. I. Tranz. A face să fie proporționat, a stabili un raport de proporționalitate între lucruri, noțiuni, fenomene etc. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. proportionner, lat. proportionare. DOOM
proporționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 proporționeáză
proporționaserăți
PROPORȚIONÁ, proporționez, vb. I. Tranz. A face să fie proporționat, a stabili un raport de proporționalitate între lucruri, noțiuni, fenomene etc. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. proportionner, lat. proportionare. DOOM
proporționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 proporționeáză
proporționaseși
PROPORȚIONÁ, proporționez, vb. I. Tranz. A face să fie proporționat, a stabili un raport de proporționalitate între lucruri, noțiuni, fenomene etc. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. proportionner, lat. proportionare. DOOM
proporționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 proporționeáză
proporționaseți
PROPORȚIONÁ, proporționez, vb. I. Tranz. A face să fie proporționat, a stabili un raport de proporționalitate între lucruri, noțiuni, fenomene etc. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. proportionner, lat. proportionare. DOOM
proporționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 proporționeáză
proporționat
PROPORȚIONÁ, proporționez, vb. I. Tranz. A face să fie proporționat, a stabili un raport de proporționalitate între lucruri, noțiuni, fenomene etc. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. proportionner, lat. proportionare. DOOM
proporționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 proporționeáză
proporționat
PROPORȚIONÁT, -Ă, proporționați, -te, adj. Care are proporții echilibrate, armonioase; potrivit, armonios. [Pr.: -ți-o-] – V. proporționa.
proporționata
PROPORȚIONÁT, -Ă, proporționați, -te, adj. Care are proporții echilibrate, armonioase; potrivit, armonios. [Pr.: -ți-o-] – V. proporționa.
proporționate
PROPORȚIONÁT, -Ă, proporționați, -te, adj. Care are proporții echilibrate, armonioase; potrivit, armonios. [Pr.: -ți-o-] – V. proporționa.
proporționatei
PROPORȚIONÁT, -Ă, proporționați, -te, adj. Care are proporții echilibrate, armonioase; potrivit, armonios. [Pr.: -ți-o-] – V. proporționa.
proporționatele
PROPORȚIONÁT, -Ă, proporționați, -te, adj. Care are proporții echilibrate, armonioase; potrivit, armonios. [Pr.: -ți-o-] – V. proporționa.
proporționatelor
PROPORȚIONÁT, -Ă, proporționați, -te, adj. Care are proporții echilibrate, armonioase; potrivit, armonios. [Pr.: -ți-o-] – V. proporționa.
proporționatul
PROPORȚIONÁT, -Ă, proporționați, -te, adj. Care are proporții echilibrate, armonioase; potrivit, armonios. [Pr.: -ți-o-] – V. proporționa.
proporționatului
PROPORȚIONÁT, -Ă, proporționați, -te, adj. Care are proporții echilibrate, armonioase; potrivit, armonios. [Pr.: -ți-o-] – V. proporționa.
proporționau
PROPORȚIONÁ, proporționez, vb. I. Tranz. A face să fie proporționat, a stabili un raport de proporționalitate între lucruri, noțiuni, fenomene etc. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. proportionner, lat. proportionare. DOOM
proporționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 proporționeáză
proporționași
PROPORȚIONÁ, proporționez, vb. I. Tranz. A face să fie proporționat, a stabili un raport de proporționalitate între lucruri, noțiuni, fenomene etc. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. proportionner, lat. proportionare. DOOM
proporționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 proporționeáză
proporționați
PROPORȚIONÁ, proporționez, vb. I. Tranz. A face să fie proporționat, a stabili un raport de proporționalitate între lucruri, noțiuni, fenomene etc. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. proportionner, lat. proportionare. DOOM
proporționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 proporționeáză
proporționați
PROPORȚIONÁT, -Ă, proporționați, -te, adj. Care are proporții echilibrate, armonioase; potrivit, armonios. [Pr.: -ți-o-] – V. proporționa.
proporționații
PROPORȚIONÁT, -Ă, proporționați, -te, adj. Care are proporții echilibrate, armonioase; potrivit, armonios. [Pr.: -ți-o-] – V. proporționa.
proporționaților
PROPORȚIONÁT, -Ă, proporționați, -te, adj. Care are proporții echilibrate, armonioase; potrivit, armonios. [Pr.: -ți-o-] – V. proporționa.
proporționează
PROPORȚIONÁ, proporționez, vb. I. Tranz. A face să fie proporționat, a stabili un raport de proporționalitate între lucruri, noțiuni, fenomene etc. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. proportionner, lat. proportionare. DOOM
proporționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 proporționeáză
proporționez
PROPORȚIONÁ, proporționez, vb. I. Tranz. A face să fie proporționat, a stabili un raport de proporționalitate între lucruri, noțiuni, fenomene etc. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. proportionner, lat. proportionare. DOOM
proporționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 proporționeáză
proporționeze
PROPORȚIONÁ, proporționez, vb. I. Tranz. A face să fie proporționat, a stabili un raport de proporționalitate între lucruri, noțiuni, fenomene etc. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. proportionner, lat. proportionare. DOOM
proporționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 proporționeáză
proporționezi
PROPORȚIONÁ, proporționez, vb. I. Tranz. A face să fie proporționat, a stabili un raport de proporționalitate între lucruri, noțiuni, fenomene etc. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. proportionner, lat. proportionare. DOOM
proporționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 proporționeáză
proporționând
PROPORȚIONÁ, proporționez, vb. I. Tranz. A face să fie proporționat, a stabili un raport de proporționalitate între lucruri, noțiuni, fenomene etc. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. proportionner, lat. proportionare. DOOM
proporționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 proporționeáză
proporționînd
PROPORȚIONÁ, proporționez, vb. I. Tranz. A face să fie proporționat, a stabili un raport de proporționalitate între lucruri, noțiuni, fenomene etc. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. proportionner, lat. proportionare. DOOM
proporționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 proporționeáză
proporționări
PROPORȚIONÁRE s. f. Acțiunea de a proporționa și rezultatul ei. [Pr.: -ți-o-] – V. proporționa. DOOM
proporționáre (-ți-o-) s. f., g.-d. art. proporționắrii
proporționării
PROPORȚIONÁRE s. f. Acțiunea de a proporționa și rezultatul ei. [Pr.: -ți-o-] – V. proporționa. DOOM
proporționáre (-ți-o-) s. f., g.-d. art. proporționắrii
proporționările
PROPORȚIONÁRE s. f. Acțiunea de a proporționa și rezultatul ei. [Pr.: -ți-o-] – V. proporționa. DOOM
proporționáre (-ți-o-) s. f., g.-d. art. proporționắrii
proporționărilor
PROPORȚIONÁRE s. f. Acțiunea de a proporționa și rezultatul ei. [Pr.: -ți-o-] – V. proporționa. DOOM
proporționáre (-ți-o-) s. f., g.-d. art. proporționắrii
proporțiune
PROPORȚIÚNE s. f. v. proporție. DOOM
propórții (dimensiuni mari) s. f. pl., art. propórțiile (-ți-i-)
proposta
PROPÓSTA s. f. (Muz.) Prima voce într-un canon care expune tema. – Cuv. it.
propovedania
PROPOVEDÁNIE, propovedanii, s. f. (Înv.) 1. Orație funebră. 2. Propovăduire. – Din sl. propovĕdanije. DOOM
propovedánie (înv.) (-ni-e) s. f., art. propovedánia (-ni-a), g.-d. art. propovedániei; pl. propovedánii, art. propovedániile (-ni-i-)
propovedanie
PROPOVEDÁNIE, propovedanii, s. f. (Înv.) 1. Orație funebră. 2. Propovăduire. – Din sl. propovĕdanije. DOOM
propovedánie (înv.) (-ni-e) s. f., art. propovedánia (-ni-a), g.-d. art. propovedániei; pl. propovedánii, art. propovedániile (-ni-i-)
propovedaniei
PROPOVEDÁNIE, propovedanii, s. f. (Înv.) 1. Orație funebră. 2. Propovăduire. – Din sl. propovĕdanije. DOOM
propovedánie (înv.) (-ni-e) s. f., art. propovedánia (-ni-a), g.-d. art. propovedániei; pl. propovedánii, art. propovedániile (-ni-i-)
propovedanii
PROPOVEDÁNIE, propovedanii, s. f. (Înv.) 1. Orație funebră. 2. Propovăduire. – Din sl. propovĕdanije. DOOM
propovedánie (înv.) (-ni-e) s. f., art. propovedánia (-ni-a), g.-d. art. propovedániei; pl. propovedánii, art. propovedániile (-ni-i-)
propovedaniile
PROPOVEDÁNIE, propovedanii, s. f. (Înv.) 1. Orație funebră. 2. Propovăduire. – Din sl. propovĕdanije. DOOM
propovedánie (înv.) (-ni-e) s. f., art. propovedánia (-ni-a), g.-d. art. propovedániei; pl. propovedánii, art. propovedániile (-ni-i-)
propovedaniilor
PROPOVEDÁNIE, propovedanii, s. f. (Înv.) 1. Orație funebră. 2. Propovăduire. – Din sl. propovĕdanije. DOOM
propovedánie (înv.) (-ni-e) s. f., art. propovedánia (-ni-a), g.-d. art. propovedániei; pl. propovedánii, art. propovedániile (-ni-i-)
propovedui
PROPOVEDUÍ vb. IV v. propovădui.
propovădui
PROPOVĂDUÍ, propovăduiesc, vb. IV. Tranz. A răspândi, a propaga idei, concepții, doctrine (religioase); a predica. – Din sl. propovĕdovati. DOOM
propovăduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. propovăduiésc, imperf. 3 sg. propovăduiá; conj. prez. 3 să propovăduiáscă
propovăduia
PROPOVĂDUÍ, propovăduiesc, vb. IV. Tranz. A răspândi, a propaga idei, concepții, doctrine (religioase); a predica. – Din sl. propovĕdovati. DOOM
propovăduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. propovăduiésc, imperf. 3 sg. propovăduiá; conj. prez. 3 să propovăduiáscă
propovăduiai
PROPOVĂDUÍ, propovăduiesc, vb. IV. Tranz. A răspândi, a propaga idei, concepții, doctrine (religioase); a predica. – Din sl. propovĕdovati. DOOM
propovăduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. propovăduiésc, imperf. 3 sg. propovăduiá; conj. prez. 3 să propovăduiáscă
propovăduiam
PROPOVĂDUÍ, propovăduiesc, vb. IV. Tranz. A răspândi, a propaga idei, concepții, doctrine (religioase); a predica. – Din sl. propovĕdovati. DOOM
propovăduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. propovăduiésc, imperf. 3 sg. propovăduiá; conj. prez. 3 să propovăduiáscă
propovăduiască
PROPOVĂDUÍ, propovăduiesc, vb. IV. Tranz. A răspândi, a propaga idei, concepții, doctrine (religioase); a predica. – Din sl. propovĕdovati. DOOM
propovăduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. propovăduiésc, imperf. 3 sg. propovăduiá; conj. prez. 3 să propovăduiáscă
propovăduiau
PROPOVĂDUÍ, propovăduiesc, vb. IV. Tranz. A răspândi, a propaga idei, concepții, doctrine (religioase); a predica. – Din sl. propovĕdovati. DOOM
propovăduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. propovăduiésc, imperf. 3 sg. propovăduiá; conj. prez. 3 să propovăduiáscă
propovăduiați
PROPOVĂDUÍ, propovăduiesc, vb. IV. Tranz. A răspândi, a propaga idei, concepții, doctrine (religioase); a predica. – Din sl. propovĕdovati. DOOM
propovăduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. propovăduiésc, imperf. 3 sg. propovăduiá; conj. prez. 3 să propovăduiáscă
propovăduiesc
PROPOVĂDUÍ, propovăduiesc, vb. IV. Tranz. A răspândi, a propaga idei, concepții, doctrine (religioase); a predica. – Din sl. propovĕdovati. DOOM
propovăduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. propovăduiésc, imperf. 3 sg. propovăduiá; conj. prez. 3 să propovăduiáscă
propovăduiește
PROPOVĂDUÍ, propovăduiesc, vb. IV. Tranz. A răspândi, a propaga idei, concepții, doctrine (religioase); a predica. – Din sl. propovĕdovati. DOOM
propovăduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. propovăduiésc, imperf. 3 sg. propovăduiá; conj. prez. 3 să propovăduiáscă
propovăduiești
PROPOVĂDUÍ, propovăduiesc, vb. IV. Tranz. A răspândi, a propaga idei, concepții, doctrine (religioase); a predica. – Din sl. propovĕdovati. DOOM
propovăduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. propovăduiésc, imperf. 3 sg. propovăduiá; conj. prez. 3 să propovăduiáscă
propovăduii
PROPOVĂDUÍ, propovăduiesc, vb. IV. Tranz. A răspândi, a propaga idei, concepții, doctrine (religioase); a predica. – Din sl. propovĕdovati. DOOM
propovăduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. propovăduiésc, imperf. 3 sg. propovăduiá; conj. prez. 3 să propovăduiáscă
propovăduim
PROPOVĂDUÍ, propovăduiesc, vb. IV. Tranz. A răspândi, a propaga idei, concepții, doctrine (religioase); a predica. – Din sl. propovĕdovati. DOOM
propovăduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. propovăduiésc, imperf. 3 sg. propovăduiá; conj. prez. 3 să propovăduiáscă
propovăduind
PROPOVĂDUÍ, propovăduiesc, vb. IV. Tranz. A răspândi, a propaga idei, concepții, doctrine (religioase); a predica. – Din sl. propovĕdovati. DOOM
propovăduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. propovăduiésc, imperf. 3 sg. propovăduiá; conj. prez. 3 să propovăduiáscă
propovăduire
PROPOVĂDUÍ, propovăduiesc, vb. IV. Tranz. A răspândi, a propaga idei, concepții, doctrine (religioase); a predica. – Din sl. propovĕdovati. DOOM
propovăduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. propovăduiésc, imperf. 3 sg. propovăduiá; conj. prez. 3 să propovăduiáscă
propovăduire
PROPOVĂDUÍRE, propovăduiri, s. f. Acțiunea de a propovădui și rezultatul ei; propovedanie. – V. propovădui. DOOM
propovăduíre s. f., g.-d. art. propovăduírii; pl. propovăduíri
propovăduirea
PROPOVĂDUÍRE, propovăduiri, s. f. Acțiunea de a propovădui și rezultatul ei; propovedanie. – V. propovădui. DOOM
propovăduíre s. f., g.-d. art. propovăduírii; pl. propovăduíri
propovăduiri
PROPOVĂDUÍRE, propovăduiri, s. f. Acțiunea de a propovădui și rezultatul ei; propovedanie. – V. propovădui. DOOM
propovăduíre s. f., g.-d. art. propovăduírii; pl. propovăduíri
propovăduirii
PROPOVĂDUÍRE, propovăduiri, s. f. Acțiunea de a propovădui și rezultatul ei; propovedanie. – V. propovădui. DOOM
propovăduíre s. f., g.-d. art. propovăduírii; pl. propovăduíri
propovăduirile
PROPOVĂDUÍRE, propovăduiri, s. f. Acțiunea de a propovădui și rezultatul ei; propovedanie. – V. propovădui. DOOM
propovăduíre s. f., g.-d. art. propovăduírii; pl. propovăduíri
propovăduirilor
PROPOVĂDUÍRE, propovăduiri, s. f. Acțiunea de a propovădui și rezultatul ei; propovedanie. – V. propovădui. DOOM
propovăduíre s. f., g.-d. art. propovăduírii; pl. propovăduíri
propovăduiră
PROPOVĂDUÍ, propovăduiesc, vb. IV. Tranz. A răspândi, a propaga idei, concepții, doctrine (religioase); a predica. – Din sl. propovĕdovati. DOOM
propovăduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. propovăduiésc, imperf. 3 sg. propovăduiá; conj. prez. 3 să propovăduiáscă
propovăduirăm
PROPOVĂDUÍ, propovăduiesc, vb. IV. Tranz. A răspândi, a propaga idei, concepții, doctrine (religioase); a predica. – Din sl. propovĕdovati. DOOM
propovăduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. propovăduiésc, imperf. 3 sg. propovăduiá; conj. prez. 3 să propovăduiáscă
propovăduirăți
PROPOVĂDUÍ, propovăduiesc, vb. IV. Tranz. A răspândi, a propaga idei, concepții, doctrine (religioase); a predica. – Din sl. propovĕdovati. DOOM
propovăduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. propovăduiésc, imperf. 3 sg. propovăduiá; conj. prez. 3 să propovăduiáscă
propovăduise
PROPOVĂDUÍ, propovăduiesc, vb. IV. Tranz. A răspândi, a propaga idei, concepții, doctrine (religioase); a predica. – Din sl. propovĕdovati. DOOM
propovăduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. propovăduiésc, imperf. 3 sg. propovăduiá; conj. prez. 3 să propovăduiáscă
propovăduisem
PROPOVĂDUÍ, propovăduiesc, vb. IV. Tranz. A răspândi, a propaga idei, concepții, doctrine (religioase); a predica. – Din sl. propovĕdovati. DOOM
propovăduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. propovăduiésc, imperf. 3 sg. propovăduiá; conj. prez. 3 să propovăduiáscă
propovăduiseră
PROPOVĂDUÍ, propovăduiesc, vb. IV. Tranz. A răspândi, a propaga idei, concepții, doctrine (religioase); a predica. – Din sl. propovĕdovati. DOOM
propovăduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. propovăduiésc, imperf. 3 sg. propovăduiá; conj. prez. 3 să propovăduiáscă
propovăduiserăm
PROPOVĂDUÍ, propovăduiesc, vb. IV. Tranz. A răspândi, a propaga idei, concepții, doctrine (religioase); a predica. – Din sl. propovĕdovati. DOOM
propovăduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. propovăduiésc, imperf. 3 sg. propovăduiá; conj. prez. 3 să propovăduiáscă
propovăduiserăți
PROPOVĂDUÍ, propovăduiesc, vb. IV. Tranz. A răspândi, a propaga idei, concepții, doctrine (religioase); a predica. – Din sl. propovĕdovati. DOOM
propovăduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. propovăduiésc, imperf. 3 sg. propovăduiá; conj. prez. 3 să propovăduiáscă
propovăduiseși
PROPOVĂDUÍ, propovăduiesc, vb. IV. Tranz. A răspândi, a propaga idei, concepții, doctrine (religioase); a predica. – Din sl. propovĕdovati. DOOM
propovăduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. propovăduiésc, imperf. 3 sg. propovăduiá; conj. prez. 3 să propovăduiáscă
propovăduiseți
PROPOVĂDUÍ, propovăduiesc, vb. IV. Tranz. A răspândi, a propaga idei, concepții, doctrine (religioase); a predica. – Din sl. propovĕdovati. DOOM
propovăduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. propovăduiésc, imperf. 3 sg. propovăduiá; conj. prez. 3 să propovăduiáscă
propovăduit
PROPOVĂDUÍ, propovăduiesc, vb. IV. Tranz. A răspândi, a propaga idei, concepții, doctrine (religioase); a predica. – Din sl. propovĕdovati. DOOM
propovăduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. propovăduiésc, imperf. 3 sg. propovăduiá; conj. prez. 3 să propovăduiáscă
propovăduit
PROPOVĂDUÍT, -Ă, propovăduiți, -te, adj. Care este recomandat pentru a fi adoptat. – V. propovădui.
propovăduita
PROPOVĂDUÍT, -Ă, propovăduiți, -te, adj. Care este recomandat pentru a fi adoptat. – V. propovădui.
propovăduite
PROPOVĂDUÍT, -Ă, propovăduiți, -te, adj. Care este recomandat pentru a fi adoptat. – V. propovădui.
propovăduitei
PROPOVĂDUÍT, -Ă, propovăduiți, -te, adj. Care este recomandat pentru a fi adoptat. – V. propovădui.
propovăduitele
PROPOVĂDUÍT, -Ă, propovăduiți, -te, adj. Care este recomandat pentru a fi adoptat. – V. propovădui.
propovăduitelor
PROPOVĂDUÍT, -Ă, propovăduiți, -te, adj. Care este recomandat pentru a fi adoptat. – V. propovădui.
propovăduitoare
PROPOVĂDUITÓR, -OÁRE, propovăduitori, -oare, s. m. și f. (Înv.) Persoană care propovăduiește; propagator, predicator. [Pr.: -du-i-] – Propovădui + suf. -tor. DOOM
propovăduitór (înv.) (-du-i-) s. m., pl. propovăduitóri
propovăduitoarea
PROPOVĂDUITÓR, -OÁRE, propovăduitori, -oare, s. m. și f. (Înv.) Persoană care propovăduiește; propagator, predicator. [Pr.: -du-i-] – Propovădui + suf. -tor. DOOM
propovăduitór (înv.) (-du-i-) s. m., pl. propovăduitóri
propovăduitoarei
PROPOVĂDUITÓR, -OÁRE, propovăduitori, -oare, s. m. și f. (Înv.) Persoană care propovăduiește; propagator, predicator. [Pr.: -du-i-] – Propovădui + suf. -tor. DOOM
propovăduitór (înv.) (-du-i-) s. m., pl. propovăduitóri
propovăduitoarele
PROPOVĂDUITÓR, -OÁRE, propovăduitori, -oare, s. m. și f. (Înv.) Persoană care propovăduiește; propagator, predicator. [Pr.: -du-i-] – Propovădui + suf. -tor. DOOM
propovăduitór (înv.) (-du-i-) s. m., pl. propovăduitóri
propovăduitoarelor
PROPOVĂDUITÓR, -OÁRE, propovăduitori, -oare, s. m. și f. (Înv.) Persoană care propovăduiește; propagator, predicator. [Pr.: -du-i-] – Propovădui + suf. -tor. DOOM
propovăduitór (înv.) (-du-i-) s. m., pl. propovăduitóri
propovăduitor
PROPOVĂDUITÓR, -OÁRE, propovăduitori, -oare, s. m. și f. (Înv.) Persoană care propovăduiește; propagator, predicator. [Pr.: -du-i-] – Propovădui + suf. -tor. DOOM
propovăduitór (înv.) (-du-i-) s. m., pl. propovăduitóri
propovăduitori
PROPOVĂDUITÓR, -OÁRE, propovăduitori, -oare, s. m. și f. (Înv.) Persoană care propovăduiește; propagator, predicator. [Pr.: -du-i-] – Propovădui + suf. -tor. DOOM
propovăduitór (înv.) (-du-i-) s. m., pl. propovăduitóri
propovăduitorii
PROPOVĂDUITÓR, -OÁRE, propovăduitori, -oare, s. m. și f. (Înv.) Persoană care propovăduiește; propagator, predicator. [Pr.: -du-i-] – Propovădui + suf. -tor. DOOM
propovăduitór (înv.) (-du-i-) s. m., pl. propovăduitóri
propovăduitorilor
PROPOVĂDUITÓR, -OÁRE, propovăduitori, -oare, s. m. și f. (Înv.) Persoană care propovăduiește; propagator, predicator. [Pr.: -du-i-] – Propovădui + suf. -tor. DOOM
propovăduitór (înv.) (-du-i-) s. m., pl. propovăduitóri
propovăduitorul
PROPOVĂDUITÓR, -OÁRE, propovăduitori, -oare, s. m. și f. (Înv.) Persoană care propovăduiește; propagator, predicator. [Pr.: -du-i-] – Propovădui + suf. -tor. DOOM
propovăduitór (înv.) (-du-i-) s. m., pl. propovăduitóri
propovăduitorului
PROPOVĂDUITÓR, -OÁRE, propovăduitori, -oare, s. m. și f. (Înv.) Persoană care propovăduiește; propagator, predicator. [Pr.: -du-i-] – Propovădui + suf. -tor. DOOM
propovăduitór (înv.) (-du-i-) s. m., pl. propovăduitóri
propovăduitul
PROPOVĂDUÍT, -Ă, propovăduiți, -te, adj. Care este recomandat pentru a fi adoptat. – V. propovădui.
propovăduitului
PROPOVĂDUÍT, -Ă, propovăduiți, -te, adj. Care este recomandat pentru a fi adoptat. – V. propovădui.
propovăduiși
PROPOVĂDUÍ, propovăduiesc, vb. IV. Tranz. A răspândi, a propaga idei, concepții, doctrine (religioase); a predica. – Din sl. propovĕdovati. DOOM
propovăduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. propovăduiésc, imperf. 3 sg. propovăduiá; conj. prez. 3 să propovăduiáscă
propovăduiți
PROPOVĂDUÍ, propovăduiesc, vb. IV. Tranz. A răspândi, a propaga idei, concepții, doctrine (religioase); a predica. – Din sl. propovĕdovati. DOOM
propovăduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. propovăduiésc, imperf. 3 sg. propovăduiá; conj. prez. 3 să propovăduiáscă
propovăduiți
PROPOVĂDUÍT, -Ă, propovăduiți, -te, adj. Care este recomandat pentru a fi adoptat. – V. propovădui.
propovăduiții
PROPOVĂDUÍT, -Ă, propovăduiți, -te, adj. Care este recomandat pentru a fi adoptat. – V. propovădui.
propovăduiților
PROPOVĂDUÍT, -Ă, propovăduiți, -te, adj. Care este recomandat pentru a fi adoptat. – V. propovădui.
propoziția
PROPOZIȚIÚNE s. f. v. propoziție. DOOM
propozíție (-ți-e) s. f., art. propozíția (-ți-a), g.-d. art. propozíției; pl. propozíții, art. propozíțiile (-ți-i-)
propoziție
PROPOZIȚIÚNE s. f. v. propoziție. DOOM
propozíție (-ți-e) s. f., art. propozíția (-ți-a), g.-d. art. propozíției; pl. propozíții, art. propozíțiile (-ți-i-)
propoziției
PROPOZIȚIÚNE s. f. v. propoziție. DOOM
propozíție (-ți-e) s. f., art. propozíția (-ți-a), g.-d. art. propozíției; pl. propozíții, art. propozíțiile (-ți-i-)
propoziții
PROPOZIȚIÚNE s. f. v. propoziție. DOOM
propozíție (-ți-e) s. f., art. propozíția (-ți-a), g.-d. art. propozíției; pl. propozíții, art. propozíțiile (-ți-i-)
propozițiile
PROPOZIȚIÚNE s. f. v. propoziție. DOOM
propozíție (-ți-e) s. f., art. propozíția (-ți-a), g.-d. art. propozíției; pl. propozíții, art. propozíțiile (-ți-i-)
propozițiilor
PROPOZIȚIÚNE s. f. v. propoziție. DOOM
propozíție (-ți-e) s. f., art. propozíția (-ți-a), g.-d. art. propozíției; pl. propozíții, art. propozíțiile (-ți-i-)
propozițional
PROPOZIȚIONÁL, -Ă adj. Referitor la propoziții. [Cf. fr. propositionnel, engl. propositional].
propozițiune
PROPOZIȚIÚNE s. f. v. propoziție. DOOM
propozíție (-ți-e) s. f., art. propozíția (-ți-a), g.-d. art. propozíției; pl. propozíții, art. propozíțiile (-ți-i-)
propretor
PROPRÉTOR s.m. (Ist.; la romani) Locțiitor al unui pretor. [< lat. propraetor, cf. fr. propréteur].
propria
PRÓPRIU, -IE, proprii, adj. 1. Care aparține în mod exclusiv cuiva; personal. ◊ Nume (sau substantiv) propriu = nume care se dă unui lucru sau unei ființe spre a le deosebi de alte lucruri sau ființe din aceeași categorie și care se scrie cu inițială mare. 2. Caracteristic, specific. 3. Care este bun pentru...; indicat, potrivit, adecvat. 4. (Despre cuvinte, despre termeni) Care redă exact ideea ce trebuie exprimată. ◊ Expr. Propriu-zis = de fapt, la drept vorbind. ♦ (Despre sensuri) De bază, prim. – Din lat. proprius, fr. propre. DOOM
amór-própriu [priu pron. prĭu] s. n., art. amórul-própriu (dar: amorul său propriu), g.-d. art. amórului-própriu
proprie
PRÓPRIU, -IE, proprii, adj. 1. Care aparține în mod exclusiv cuiva; personal. ◊ Nume (sau substantiv) propriu = nume care se dă unui lucru sau unei ființe spre a le deosebi de alte lucruri sau ființe din aceeași categorie și care se scrie cu inițială mare. 2. Caracteristic, specific. 3. Care este bun pentru...; indicat, potrivit, adecvat. 4. (Despre cuvinte, despre termeni) Care redă exact ideea ce trebuie exprimată. ◊ Expr. Propriu-zis = de fapt, la drept vorbind. ♦ (Despre sensuri) De bază, prim. – Din lat. proprius, fr. propre. DOOM
amór-própriu [priu pron. prĭu] s. n., art. amórul-própriu (dar: amorul său propriu), g.-d. art. amórului-própriu
propriei
PRÓPRIU, -IE, proprii, adj. 1. Care aparține în mod exclusiv cuiva; personal. ◊ Nume (sau substantiv) propriu = nume care se dă unui lucru sau unei ființe spre a le deosebi de alte lucruri sau ființe din aceeași categorie și care se scrie cu inițială mare. 2. Caracteristic, specific. 3. Care este bun pentru...; indicat, potrivit, adecvat. 4. (Despre cuvinte, despre termeni) Care redă exact ideea ce trebuie exprimată. ◊ Expr. Propriu-zis = de fapt, la drept vorbind. ♦ (Despre sensuri) De bază, prim. – Din lat. proprius, fr. propre. DOOM
amór-própriu [priu pron. prĭu] s. n., art. amórul-própriu (dar: amorul său propriu), g.-d. art. amórului-própriu
proprietar
PROPRIETÁR, -Ă, proprietari, -e, s. m. și f. Persoană care are drept de proprietate asupra unui bun; stăpân, posesor; spec. persoană care posedă un imobil (considerată în raport cu chiriașul ei). ◊ Mare proprietar = moșier, latifundiar. [Pr.: -pri-e-] – Din fr. propriétaire, lat. proprietarius. DOOM
proprietáră (pro-pri-e-) s. f., g.-d. art. proprietárei; pl. proprietáre
proprietara
PROPRIETÁR, -Ă, proprietari, -e, s. m. și f. Persoană care are drept de proprietate asupra unui bun; stăpân, posesor; spec. persoană care posedă un imobil (considerată în raport cu chiriașul ei). ◊ Mare proprietar = moșier, latifundiar. [Pr.: -pri-e-] – Din fr. propriétaire, lat. proprietarius. DOOM
proprietáră (pro-pri-e-) s. f., g.-d. art. proprietárei; pl. proprietáre
proprietare
PROPRIETÁR, -Ă, proprietari, -e, s. m. și f. Persoană care are drept de proprietate asupra unui bun; stăpân, posesor; spec. persoană care posedă un imobil (considerată în raport cu chiriașul ei). ◊ Mare proprietar = moșier, latifundiar. [Pr.: -pri-e-] – Din fr. propriétaire, lat. proprietarius. DOOM
proprietáră (pro-pri-e-) s. f., g.-d. art. proprietárei; pl. proprietáre
proprietarei
PROPRIETÁR, -Ă, proprietari, -e, s. m. și f. Persoană care are drept de proprietate asupra unui bun; stăpân, posesor; spec. persoană care posedă un imobil (considerată în raport cu chiriașul ei). ◊ Mare proprietar = moșier, latifundiar. [Pr.: -pri-e-] – Din fr. propriétaire, lat. proprietarius. DOOM
proprietáră (pro-pri-e-) s. f., g.-d. art. proprietárei; pl. proprietáre
proprietarele
PROPRIETÁR, -Ă, proprietari, -e, s. m. și f. Persoană care are drept de proprietate asupra unui bun; stăpân, posesor; spec. persoană care posedă un imobil (considerată în raport cu chiriașul ei). ◊ Mare proprietar = moșier, latifundiar. [Pr.: -pri-e-] – Din fr. propriétaire, lat. proprietarius. DOOM
proprietáră (pro-pri-e-) s. f., g.-d. art. proprietárei; pl. proprietáre
proprietarelor
PROPRIETÁR, -Ă, proprietari, -e, s. m. și f. Persoană care are drept de proprietate asupra unui bun; stăpân, posesor; spec. persoană care posedă un imobil (considerată în raport cu chiriașul ei). ◊ Mare proprietar = moșier, latifundiar. [Pr.: -pri-e-] – Din fr. propriétaire, lat. proprietarius. DOOM
proprietáră (pro-pri-e-) s. f., g.-d. art. proprietárei; pl. proprietáre
proprietari
PROPRIETÁR, -Ă, proprietari, -e, s. m. și f. Persoană care are drept de proprietate asupra unui bun; stăpân, posesor; spec. persoană care posedă un imobil (considerată în raport cu chiriașul ei). ◊ Mare proprietar = moșier, latifundiar. [Pr.: -pri-e-] – Din fr. propriétaire, lat. proprietarius. DOOM
proprietáră (pro-pri-e-) s. f., g.-d. art. proprietárei; pl. proprietáre
proprietarii
PROPRIETÁR, -Ă, proprietari, -e, s. m. și f. Persoană care are drept de proprietate asupra unui bun; stăpân, posesor; spec. persoană care posedă un imobil (considerată în raport cu chiriașul ei). ◊ Mare proprietar = moșier, latifundiar. [Pr.: -pri-e-] – Din fr. propriétaire, lat. proprietarius. DOOM
proprietáră (pro-pri-e-) s. f., g.-d. art. proprietárei; pl. proprietáre
proprietarilor
PROPRIETÁR, -Ă, proprietari, -e, s. m. și f. Persoană care are drept de proprietate asupra unui bun; stăpân, posesor; spec. persoană care posedă un imobil (considerată în raport cu chiriașul ei). ◊ Mare proprietar = moșier, latifundiar. [Pr.: -pri-e-] – Din fr. propriétaire, lat. proprietarius. DOOM
proprietáră (pro-pri-e-) s. f., g.-d. art. proprietárei; pl. proprietáre
proprietarul
PROPRIETÁR, -Ă, proprietari, -e, s. m. și f. Persoană care are drept de proprietate asupra unui bun; stăpân, posesor; spec. persoană care posedă un imobil (considerată în raport cu chiriașul ei). ◊ Mare proprietar = moșier, latifundiar. [Pr.: -pri-e-] – Din fr. propriétaire, lat. proprietarius. DOOM
proprietáră (pro-pri-e-) s. f., g.-d. art. proprietárei; pl. proprietáre
proprietarului
PROPRIETÁR, -Ă, proprietari, -e, s. m. și f. Persoană care are drept de proprietate asupra unui bun; stăpân, posesor; spec. persoană care posedă un imobil (considerată în raport cu chiriașul ei). ◊ Mare proprietar = moșier, latifundiar. [Pr.: -pri-e-] – Din fr. propriétaire, lat. proprietarius. DOOM
proprietáră (pro-pri-e-) s. f., g.-d. art. proprietárei; pl. proprietáre
proprietate
PROPRIETÁTE, proprietăți, s. f. 1. Stăpânire deplină asupra unui bun; (concr.) bun material stăpânit, mai ales pământ (agricol) sau imobil, în baza unui drept recunoscut. ◊ Proprietate privată. ◊ Proprietate intelectuală = drepturile referitoare la opere literare, artistice și științifice, interpretări ale artiștilor și orice alte drepturi aferente activității intelectuale în domeniile industrial, științific, literar și artistic. 2. Trăsătură predominantă care caracterizează o ființă, un lucru, un fenomen etc. și care diferențiază o ființă de alta, un lucru de altul etc.; caracteristică, trăsătură, însușire. 3. Calitate a unui cuvânt, a unui termen, a stilului etc. de a reda exact ideea sau noțiunea exprimată. [Pr.: -pri-e-] – Din fr. propriété, lat. proprietas, -atis. DOOM
proprietáte (pro-pri-e-) s. f., g.-d. art. proprietắții; (bunuri) pl. proprietắți
proprietatea
PROPRIETÁTE, proprietăți, s. f. 1. Stăpânire deplină asupra unui bun; (concr.) bun material stăpânit, mai ales pământ (agricol) sau imobil, în baza unui drept recunoscut. ◊ Proprietate privată. ◊ Proprietate intelectuală = drepturile referitoare la opere literare, artistice și științifice, interpretări ale artiștilor și orice alte drepturi aferente activității intelectuale în domeniile industrial, științific, literar și artistic. 2. Trăsătură predominantă care caracterizează o ființă, un lucru, un fenomen etc. și care diferențiază o ființă de alta, un lucru de altul etc.; caracteristică, trăsătură, însușire. 3. Calitate a unui cuvânt, a unui termen, a stilului etc. de a reda exact ideea sau noțiunea exprimată. [Pr.: -pri-e-] – Din fr. propriété, lat. proprietas, -atis. DOOM
proprietáte (pro-pri-e-) s. f., g.-d. art. proprietắții; (bunuri) pl. proprietắți
proprietăreasa
PROPRIETĂREÁSĂ, proprietărese, s. f. Soția unui proprietar; deținătoare a unui bun, în special a unui imobil (considerată în raport cu chiriașii ei). [Pr.: -pri-e-] – Proprietar + suf. -easă. DOOM
proprietăreásă (pro-pri-e-) s. f., g.-d. art. proprietărései; pl. proprietărése
proprietăreasca
PROPRIETĂRÉSC, -EÁSCĂ, proprietărești, adj. (Rar) Care aparține proprietarului, de proprietar. [Pr.: -pri-e-] – Proprietar + suf. -esc. DOOM
proprietărésc (rar) (pro-pri-e-) adj. m., f. proprietăreáscă; pl. m. și f. proprietăréști
proprietăresc
PROPRIETĂRÉSC, -EÁSCĂ, proprietărești, adj. (Rar) Care aparține proprietarului, de proprietar. [Pr.: -pri-e-] – Proprietar + suf. -esc. DOOM
proprietărésc (rar) (pro-pri-e-) adj. m., f. proprietăreáscă; pl. m. și f. proprietăréști
proprietărescul
PROPRIETĂRÉSC, -EÁSCĂ, proprietărești, adj. (Rar) Care aparține proprietarului, de proprietar. [Pr.: -pri-e-] – Proprietar + suf. -esc. DOOM
proprietărésc (rar) (pro-pri-e-) adj. m., f. proprietăreáscă; pl. m. și f. proprietăréști
proprietărescului
PROPRIETĂRÉSC, -EÁSCĂ, proprietărești, adj. (Rar) Care aparține proprietarului, de proprietar. [Pr.: -pri-e-] – Proprietar + suf. -esc. DOOM
proprietărésc (rar) (pro-pri-e-) adj. m., f. proprietăreáscă; pl. m. și f. proprietăréști
proprietărese
PROPRIETĂREÁSĂ, proprietărese, s. f. Soția unui proprietar; deținătoare a unui bun, în special a unui imobil (considerată în raport cu chiriașii ei). [Pr.: -pri-e-] – Proprietar + suf. -easă. DOOM
proprietăreásă (pro-pri-e-) s. f., g.-d. art. proprietărései; pl. proprietărése
proprietăresei
PROPRIETĂREÁSĂ, proprietărese, s. f. Soția unui proprietar; deținătoare a unui bun, în special a unui imobil (considerată în raport cu chiriașii ei). [Pr.: -pri-e-] – Proprietar + suf. -easă. DOOM
proprietăreásă (pro-pri-e-) s. f., g.-d. art. proprietărései; pl. proprietărése
proprietăresele
PROPRIETĂREÁSĂ, proprietărese, s. f. Soția unui proprietar; deținătoare a unui bun, în special a unui imobil (considerată în raport cu chiriașii ei). [Pr.: -pri-e-] – Proprietar + suf. -easă. DOOM
proprietăreásă (pro-pri-e-) s. f., g.-d. art. proprietărései; pl. proprietărése
proprietăreselor
PROPRIETĂREÁSĂ, proprietărese, s. f. Soția unui proprietar; deținătoare a unui bun, în special a unui imobil (considerată în raport cu chiriașii ei). [Pr.: -pri-e-] – Proprietar + suf. -easă. DOOM
proprietăreásă (pro-pri-e-) s. f., g.-d. art. proprietărései; pl. proprietărése
proprietărești
PROPRIETĂRÉSC, -EÁSCĂ, proprietărești, adj. (Rar) Care aparține proprietarului, de proprietar. [Pr.: -pri-e-] – Proprietar + suf. -esc. DOOM
proprietărésc (rar) (pro-pri-e-) adj. m., f. proprietăreáscă; pl. m. și f. proprietăréști
proprietăreștii
PROPRIETĂRÉSC, -EÁSCĂ, proprietărești, adj. (Rar) Care aparține proprietarului, de proprietar. [Pr.: -pri-e-] – Proprietar + suf. -esc. DOOM
proprietărésc (rar) (pro-pri-e-) adj. m., f. proprietăreáscă; pl. m. și f. proprietăréști
proprietăreștile
PROPRIETĂRÉSC, -EÁSCĂ, proprietărești, adj. (Rar) Care aparține proprietarului, de proprietar. [Pr.: -pri-e-] – Proprietar + suf. -esc. DOOM
proprietărésc (rar) (pro-pri-e-) adj. m., f. proprietăreáscă; pl. m. și f. proprietăréști
proprietăreștilor
PROPRIETĂRÉSC, -EÁSCĂ, proprietărești, adj. (Rar) Care aparține proprietarului, de proprietar. [Pr.: -pri-e-] – Proprietar + suf. -esc. DOOM
proprietărésc (rar) (pro-pri-e-) adj. m., f. proprietăreáscă; pl. m. și f. proprietăréști
proprietărime
PROPRIETĂRÍME s. f. (Rar) Totalitatea proprietarilor (de pământ), mulțime de proprietari. [Pr.: -pri-e-] – Proprietar + suf. -ime. DOOM
proprietăríme (rar) (pro-pri-e-) s. f., g.-d. art. proprietărímii
proprietărimea
PROPRIETĂRÍME s. f. (Rar) Totalitatea proprietarilor (de pământ), mulțime de proprietari. [Pr.: -pri-e-] – Proprietar + suf. -ime. DOOM
proprietăríme (rar) (pro-pri-e-) s. f., g.-d. art. proprietărímii
proprietărimi
PROPRIETĂRÍME s. f. (Rar) Totalitatea proprietarilor (de pământ), mulțime de proprietari. [Pr.: -pri-e-] – Proprietar + suf. -ime. DOOM
proprietăríme (rar) (pro-pri-e-) s. f., g.-d. art. proprietărímii
proprietărimii
PROPRIETĂRÍME s. f. (Rar) Totalitatea proprietarilor (de pământ), mulțime de proprietari. [Pr.: -pri-e-] – Proprietar + suf. -ime. DOOM
proprietăríme (rar) (pro-pri-e-) s. f., g.-d. art. proprietărímii
proprietăți
PROPRIETÁTE, proprietăți, s. f. 1. Stăpânire deplină asupra unui bun; (concr.) bun material stăpânit, mai ales pământ (agricol) sau imobil, în baza unui drept recunoscut. ◊ Proprietate privată. ◊ Proprietate intelectuală = drepturile referitoare la opere literare, artistice și științifice, interpretări ale artiștilor și orice alte drepturi aferente activității intelectuale în domeniile industrial, științific, literar și artistic. 2. Trăsătură predominantă care caracterizează o ființă, un lucru, un fenomen etc. și care diferențiază o ființă de alta, un lucru de altul etc.; caracteristică, trăsătură, însușire. 3. Calitate a unui cuvânt, a unui termen, a stilului etc. de a reda exact ideea sau noțiunea exprimată. [Pr.: -pri-e-] – Din fr. propriété, lat. proprietas, -atis. DOOM
proprietáte (pro-pri-e-) s. f., g.-d. art. proprietắții; (bunuri) pl. proprietắți
proprietății
PROPRIETÁTE, proprietăți, s. f. 1. Stăpânire deplină asupra unui bun; (concr.) bun material stăpânit, mai ales pământ (agricol) sau imobil, în baza unui drept recunoscut. ◊ Proprietate privată. ◊ Proprietate intelectuală = drepturile referitoare la opere literare, artistice și științifice, interpretări ale artiștilor și orice alte drepturi aferente activității intelectuale în domeniile industrial, științific, literar și artistic. 2. Trăsătură predominantă care caracterizează o ființă, un lucru, un fenomen etc. și care diferențiază o ființă de alta, un lucru de altul etc.; caracteristică, trăsătură, însușire. 3. Calitate a unui cuvânt, a unui termen, a stilului etc. de a reda exact ideea sau noțiunea exprimată. [Pr.: -pri-e-] – Din fr. propriété, lat. proprietas, -atis. DOOM
proprietáte (pro-pri-e-) s. f., g.-d. art. proprietắții; (bunuri) pl. proprietắți
proprietățile
PROPRIETÁTE, proprietăți, s. f. 1. Stăpânire deplină asupra unui bun; (concr.) bun material stăpânit, mai ales pământ (agricol) sau imobil, în baza unui drept recunoscut. ◊ Proprietate privată. ◊ Proprietate intelectuală = drepturile referitoare la opere literare, artistice și științifice, interpretări ale artiștilor și orice alte drepturi aferente activității intelectuale în domeniile industrial, științific, literar și artistic. 2. Trăsătură predominantă care caracterizează o ființă, un lucru, un fenomen etc. și care diferențiază o ființă de alta, un lucru de altul etc.; caracteristică, trăsătură, însușire. 3. Calitate a unui cuvânt, a unui termen, a stilului etc. de a reda exact ideea sau noțiunea exprimată. [Pr.: -pri-e-] – Din fr. propriété, lat. proprietas, -atis. DOOM
proprietáte (pro-pri-e-) s. f., g.-d. art. proprietắții; (bunuri) pl. proprietắți
proprietăților
PROPRIETÁTE, proprietăți, s. f. 1. Stăpânire deplină asupra unui bun; (concr.) bun material stăpânit, mai ales pământ (agricol) sau imobil, în baza unui drept recunoscut. ◊ Proprietate privată. ◊ Proprietate intelectuală = drepturile referitoare la opere literare, artistice și științifice, interpretări ale artiștilor și orice alte drepturi aferente activității intelectuale în domeniile industrial, științific, literar și artistic. 2. Trăsătură predominantă care caracterizează o ființă, un lucru, un fenomen etc. și care diferențiază o ființă de alta, un lucru de altul etc.; caracteristică, trăsătură, însușire. 3. Calitate a unui cuvânt, a unui termen, a stilului etc. de a reda exact ideea sau noțiunea exprimată. [Pr.: -pri-e-] – Din fr. propriété, lat. proprietas, -atis. DOOM
proprietáte (pro-pri-e-) s. f., g.-d. art. proprietắții; (bunuri) pl. proprietắți
proprii
PRÓPRIU, -IE, proprii, adj. 1. Care aparține în mod exclusiv cuiva; personal. ◊ Nume (sau substantiv) propriu = nume care se dă unui lucru sau unei ființe spre a le deosebi de alte lucruri sau ființe din aceeași categorie și care se scrie cu inițială mare. 2. Caracteristic, specific. 3. Care este bun pentru...; indicat, potrivit, adecvat. 4. (Despre cuvinte, despre termeni) Care redă exact ideea ce trebuie exprimată. ◊ Expr. Propriu-zis = de fapt, la drept vorbind. ♦ (Despre sensuri) De bază, prim. – Din lat. proprius, fr. propre. DOOM
amór-própriu [priu pron. prĭu] s. n., art. amórul-própriu (dar: amorul său propriu), g.-d. art. amórului-própriu
propriii
PRÓPRIU, -IE, proprii, adj. 1. Care aparține în mod exclusiv cuiva; personal. ◊ Nume (sau substantiv) propriu = nume care se dă unui lucru sau unei ființe spre a le deosebi de alte lucruri sau ființe din aceeași categorie și care se scrie cu inițială mare. 2. Caracteristic, specific. 3. Care este bun pentru...; indicat, potrivit, adecvat. 4. (Despre cuvinte, despre termeni) Care redă exact ideea ce trebuie exprimată. ◊ Expr. Propriu-zis = de fapt, la drept vorbind. ♦ (Despre sensuri) De bază, prim. – Din lat. proprius, fr. propre. DOOM
amór-própriu [priu pron. prĭu] s. n., art. amórul-própriu (dar: amorul său propriu), g.-d. art. amórului-própriu
propriile
PRÓPRIU, -IE, proprii, adj. 1. Care aparține în mod exclusiv cuiva; personal. ◊ Nume (sau substantiv) propriu = nume care se dă unui lucru sau unei ființe spre a le deosebi de alte lucruri sau ființe din aceeași categorie și care se scrie cu inițială mare. 2. Caracteristic, specific. 3. Care este bun pentru...; indicat, potrivit, adecvat. 4. (Despre cuvinte, despre termeni) Care redă exact ideea ce trebuie exprimată. ◊ Expr. Propriu-zis = de fapt, la drept vorbind. ♦ (Despre sensuri) De bază, prim. – Din lat. proprius, fr. propre. DOOM
amór-própriu [priu pron. prĭu] s. n., art. amórul-própriu (dar: amorul său propriu), g.-d. art. amórului-própriu
propriilor
PRÓPRIU, -IE, proprii, adj. 1. Care aparține în mod exclusiv cuiva; personal. ◊ Nume (sau substantiv) propriu = nume care se dă unui lucru sau unei ființe spre a le deosebi de alte lucruri sau ființe din aceeași categorie și care se scrie cu inițială mare. 2. Caracteristic, specific. 3. Care este bun pentru...; indicat, potrivit, adecvat. 4. (Despre cuvinte, despre termeni) Care redă exact ideea ce trebuie exprimată. ◊ Expr. Propriu-zis = de fapt, la drept vorbind. ♦ (Despre sensuri) De bază, prim. – Din lat. proprius, fr. propre. DOOM
amór-própriu [priu pron. prĭu] s. n., art. amórul-própriu (dar: amorul său propriu), g.-d. art. amórului-própriu
proprioceptiv
PROPRIOCEPTÍV, -Ă adj. (Despre senzații provenite din corp) Care informează asupra mișcărilor, echilibrului etc. [Pron. -pri-o-. / < fr. proprioceptif].
proprioceptor
PROPRIOCEPTÓR s.m. (Anat.) Formație nervoasă senzitivă, având proprietatea de a transmite stimuli din diferite organe în legătură cu mișcarea, echilibrul etc. [Pron. pri-o-. / < fr. propriocepteur].
propriu
PRÓPRIU, -IE, proprii, adj. 1. Care aparține în mod exclusiv cuiva; personal. ◊ Nume (sau substantiv) propriu = nume care se dă unui lucru sau unei ființe spre a le deosebi de alte lucruri sau ființe din aceeași categorie și care se scrie cu inițială mare. 2. Caracteristic, specific. 3. Care este bun pentru...; indicat, potrivit, adecvat. 4. (Despre cuvinte, despre termeni) Care redă exact ideea ce trebuie exprimată. ◊ Expr. Propriu-zis = de fapt, la drept vorbind. ♦ (Despre sensuri) De bază, prim. – Din lat. proprius, fr. propre. DOOM
amór-própriu [priu pron. prĭu] s. n., art. amórul-própriu (dar: amorul său propriu), g.-d. art. amórului-própriu
propriul
PRÓPRIU, -IE, proprii, adj. 1. Care aparține în mod exclusiv cuiva; personal. ◊ Nume (sau substantiv) propriu = nume care se dă unui lucru sau unei ființe spre a le deosebi de alte lucruri sau ființe din aceeași categorie și care se scrie cu inițială mare. 2. Caracteristic, specific. 3. Care este bun pentru...; indicat, potrivit, adecvat. 4. (Despre cuvinte, despre termeni) Care redă exact ideea ce trebuie exprimată. ◊ Expr. Propriu-zis = de fapt, la drept vorbind. ♦ (Despre sensuri) De bază, prim. – Din lat. proprius, fr. propre. DOOM
amór-própriu [priu pron. prĭu] s. n., art. amórul-própriu (dar: amorul său propriu), g.-d. art. amórului-própriu
propriului
PRÓPRIU, -IE, proprii, adj. 1. Care aparține în mod exclusiv cuiva; personal. ◊ Nume (sau substantiv) propriu = nume care se dă unui lucru sau unei ființe spre a le deosebi de alte lucruri sau ființe din aceeași categorie și care se scrie cu inițială mare. 2. Caracteristic, specific. 3. Care este bun pentru...; indicat, potrivit, adecvat. 4. (Despre cuvinte, despre termeni) Care redă exact ideea ce trebuie exprimată. ◊ Expr. Propriu-zis = de fapt, la drept vorbind. ♦ (Despre sensuri) De bază, prim. – Din lat. proprius, fr. propre. DOOM
amór-própriu [priu pron. prĭu] s. n., art. amórul-própriu (dar: amorul său propriu), g.-d. art. amórului-própriu
propta
PRÓPTĂ, propte, s. f. (Reg.) 1. Proptea. 2. (În expr.) A se pune proptă sau a sta în propta cuiva = a se opune, a se împotrivi. – Din propti (derivat regresiv). DOOM
próptă (reg.) s. f., g.-d. art. próptei; pl. própte
proptar
PROPTÁR, proptare, s. n. Frână la războiul de țesut țărănesc, făcută dintr-o scândură cu crestături, care împiedică rotirea înapoi a sulului cu pânza țesută. – Proptă + suf. -ar. DOOM
proptár s. n., pl. proptáre
proptare
PROPTÁR, proptare, s. n. Frână la războiul de țesut țărănesc, făcută dintr-o scândură cu crestături, care împiedică rotirea înapoi a sulului cu pânza țesută. – Proptă + suf. -ar. DOOM
proptár s. n., pl. proptáre
proptarele
PROPTÁR, proptare, s. n. Frână la războiul de țesut țărănesc, făcută dintr-o scândură cu crestături, care împiedică rotirea înapoi a sulului cu pânza țesută. – Proptă + suf. -ar. DOOM
proptár s. n., pl. proptáre
proptarelor
PROPTÁR, proptare, s. n. Frână la războiul de țesut țărănesc, făcută dintr-o scândură cu crestături, care împiedică rotirea înapoi a sulului cu pânza țesută. – Proptă + suf. -ar. DOOM
proptár s. n., pl. proptáre
proptarul
PROPTÁR, proptare, s. n. Frână la războiul de țesut țărănesc, făcută dintr-o scândură cu crestături, care împiedică rotirea înapoi a sulului cu pânza țesută. – Proptă + suf. -ar. DOOM
proptár s. n., pl. proptáre
proptarului
PROPTÁR, proptare, s. n. Frână la războiul de țesut țărănesc, făcută dintr-o scândură cu crestături, care împiedică rotirea înapoi a sulului cu pânza țesută. – Proptă + suf. -ar. DOOM
proptár s. n., pl. proptáre
propte
PRÓPTĂ, propte, s. f. (Reg.) 1. Proptea. 2. (În expr.) A se pune proptă sau a sta în propta cuiva = a se opune, a se împotrivi. – Din propti (derivat regresiv). DOOM
próptă (reg.) s. f., g.-d. art. próptei; pl. própte
proptea
PROPTEÁ, proptele, s. f. Lemn, stâlp, par, bară, scândură etc. cu care se sprijină un gard, un zid, un pom etc.; proptă. ◊ Expr. (Pop.) Propteaua gardului = persoană leneșă. ♦ Fig. Sprijin, protecție (nemeritată); p. ext. persoană care dă cuiva un sprijin (nemeritat). – Din propteală (derivat regresiv). DOOM
propteá s. f., art. propteáua, g.-d. art. proptélei; pl. proptéle, art. proptélele
proptea
PROPTÍ, proptesc, vb. IV. 1. Tranz. A pune o proptea (sau mai multe) unui gard, unui zid etc.; a sprijini ceva cu o proptea. 2. Tranz. și refl. A (se) rezema de ceva. ♦ Refl. A se sprijini de ceva în vederea unui efort. – Cf. sl. podŭprĕti. DOOM
proptí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proptésc, imperf. 3 sg. propteá; conj. prez. 3 să propteáscă
propteai
PROPTÍ, proptesc, vb. IV. 1. Tranz. A pune o proptea (sau mai multe) unui gard, unui zid etc.; a sprijini ceva cu o proptea. 2. Tranz. și refl. A (se) rezema de ceva. ♦ Refl. A se sprijini de ceva în vederea unui efort. – Cf. sl. podŭprĕti. DOOM
proptí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proptésc, imperf. 3 sg. propteá; conj. prez. 3 să propteáscă
propteala
PROPTEÁLĂ, proptele, s. f. Faptul de a (se) propti. ♦ (Concr.) Proptea. – Propti + suf. -eală. DOOM
propteálă s. f., g.-d. art. proptélei; pl. proptéle
propteam
PROPTÍ, proptesc, vb. IV. 1. Tranz. A pune o proptea (sau mai multe) unui gard, unui zid etc.; a sprijini ceva cu o proptea. 2. Tranz. și refl. A (se) rezema de ceva. ♦ Refl. A se sprijini de ceva în vederea unui efort. – Cf. sl. podŭprĕti. DOOM
proptí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proptésc, imperf. 3 sg. propteá; conj. prez. 3 să propteáscă
proptească
PROPTÍ, proptesc, vb. IV. 1. Tranz. A pune o proptea (sau mai multe) unui gard, unui zid etc.; a sprijini ceva cu o proptea. 2. Tranz. și refl. A (se) rezema de ceva. ♦ Refl. A se sprijini de ceva în vederea unui efort. – Cf. sl. podŭprĕti. DOOM
proptí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proptésc, imperf. 3 sg. propteá; conj. prez. 3 să propteáscă
propteau
PROPTÍ, proptesc, vb. IV. 1. Tranz. A pune o proptea (sau mai multe) unui gard, unui zid etc.; a sprijini ceva cu o proptea. 2. Tranz. și refl. A (se) rezema de ceva. ♦ Refl. A se sprijini de ceva în vederea unui efort. – Cf. sl. podŭprĕti. DOOM
proptí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proptésc, imperf. 3 sg. propteá; conj. prez. 3 să propteáscă
propteaua
PROPTEÁ, proptele, s. f. Lemn, stâlp, par, bară, scândură etc. cu care se sprijină un gard, un zid, un pom etc.; proptă. ◊ Expr. (Pop.) Propteaua gardului = persoană leneșă. ♦ Fig. Sprijin, protecție (nemeritată); p. ext. persoană care dă cuiva un sprijin (nemeritat). – Din propteală (derivat regresiv). DOOM
propteá s. f., art. propteáua, g.-d. art. proptélei; pl. proptéle, art. proptélele
propteați
PROPTÍ, proptesc, vb. IV. 1. Tranz. A pune o proptea (sau mai multe) unui gard, unui zid etc.; a sprijini ceva cu o proptea. 2. Tranz. și refl. A (se) rezema de ceva. ♦ Refl. A se sprijini de ceva în vederea unui efort. – Cf. sl. podŭprĕti. DOOM
proptí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proptésc, imperf. 3 sg. propteá; conj. prez. 3 să propteáscă
proptei
PRÓPTĂ, propte, s. f. (Reg.) 1. Proptea. 2. (În expr.) A se pune proptă sau a sta în propta cuiva = a se opune, a se împotrivi. – Din propti (derivat regresiv). DOOM
próptă (reg.) s. f., g.-d. art. próptei; pl. própte
proptele
PRÓPTĂ, propte, s. f. (Reg.) 1. Proptea. 2. (În expr.) A se pune proptă sau a sta în propta cuiva = a se opune, a se împotrivi. – Din propti (derivat regresiv). DOOM
próptă (reg.) s. f., g.-d. art. próptei; pl. própte
proptele
PROPTEÁ, proptele, s. f. Lemn, stâlp, par, bară, scândură etc. cu care se sprijină un gard, un zid, un pom etc.; proptă. ◊ Expr. (Pop.) Propteaua gardului = persoană leneșă. ♦ Fig. Sprijin, protecție (nemeritată); p. ext. persoană care dă cuiva un sprijin (nemeritat). – Din propteală (derivat regresiv). DOOM
propteá s. f., art. propteáua, g.-d. art. proptélei; pl. proptéle, art. proptélele
proptele
PROPTEÁLĂ, proptele, s. f. Faptul de a (se) propti. ♦ (Concr.) Proptea. – Propti + suf. -eală. DOOM
propteálă s. f., g.-d. art. proptélei; pl. proptéle
proptelei
PROPTEÁ, proptele, s. f. Lemn, stâlp, par, bară, scândură etc. cu care se sprijină un gard, un zid, un pom etc.; proptă. ◊ Expr. (Pop.) Propteaua gardului = persoană leneșă. ♦ Fig. Sprijin, protecție (nemeritată); p. ext. persoană care dă cuiva un sprijin (nemeritat). – Din propteală (derivat regresiv). DOOM
propteá s. f., art. propteáua, g.-d. art. proptélei; pl. proptéle, art. proptélele
proptelei
PROPTEÁLĂ, proptele, s. f. Faptul de a (se) propti. ♦ (Concr.) Proptea. – Propti + suf. -eală. DOOM
propteálă s. f., g.-d. art. proptélei; pl. proptéle
proptelele
PROPTEÁ, proptele, s. f. Lemn, stâlp, par, bară, scândură etc. cu care se sprijină un gard, un zid, un pom etc.; proptă. ◊ Expr. (Pop.) Propteaua gardului = persoană leneșă. ♦ Fig. Sprijin, protecție (nemeritată); p. ext. persoană care dă cuiva un sprijin (nemeritat). – Din propteală (derivat regresiv). DOOM
propteá s. f., art. propteáua, g.-d. art. proptélei; pl. proptéle, art. proptélele
proptelele
PROPTEÁLĂ, proptele, s. f. Faptul de a (se) propti. ♦ (Concr.) Proptea. – Propti + suf. -eală. DOOM
propteálă s. f., g.-d. art. proptélei; pl. proptéle
proptelelor
PROPTEÁ, proptele, s. f. Lemn, stâlp, par, bară, scândură etc. cu care se sprijină un gard, un zid, un pom etc.; proptă. ◊ Expr. (Pop.) Propteaua gardului = persoană leneșă. ♦ Fig. Sprijin, protecție (nemeritată); p. ext. persoană care dă cuiva un sprijin (nemeritat). – Din propteală (derivat regresiv). DOOM
propteá s. f., art. propteáua, g.-d. art. proptélei; pl. proptéle, art. proptélele
proptelelor
PROPTEÁLĂ, proptele, s. f. Faptul de a (se) propti. ♦ (Concr.) Proptea. – Propti + suf. -eală. DOOM
propteálă s. f., g.-d. art. proptélei; pl. proptéle
proptelor
PRÓPTĂ, propte, s. f. (Reg.) 1. Proptea. 2. (În expr.) A se pune proptă sau a sta în propta cuiva = a se opune, a se împotrivi. – Din propti (derivat regresiv). DOOM
próptă (reg.) s. f., g.-d. art. próptei; pl. própte
proptesc
PROPTÍ, proptesc, vb. IV. 1. Tranz. A pune o proptea (sau mai multe) unui gard, unui zid etc.; a sprijini ceva cu o proptea. 2. Tranz. și refl. A (se) rezema de ceva. ♦ Refl. A se sprijini de ceva în vederea unui efort. – Cf. sl. podŭprĕti. DOOM
proptí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proptésc, imperf. 3 sg. propteá; conj. prez. 3 să propteáscă
proptește
PROPTÍ, proptesc, vb. IV. 1. Tranz. A pune o proptea (sau mai multe) unui gard, unui zid etc.; a sprijini ceva cu o proptea. 2. Tranz. și refl. A (se) rezema de ceva. ♦ Refl. A se sprijini de ceva în vederea unui efort. – Cf. sl. podŭprĕti. DOOM
proptí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proptésc, imperf. 3 sg. propteá; conj. prez. 3 să propteáscă
proptești
PROPTÍ, proptesc, vb. IV. 1. Tranz. A pune o proptea (sau mai multe) unui gard, unui zid etc.; a sprijini ceva cu o proptea. 2. Tranz. și refl. A (se) rezema de ceva. ♦ Refl. A se sprijini de ceva în vederea unui efort. – Cf. sl. podŭprĕti. DOOM
proptí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proptésc, imperf. 3 sg. propteá; conj. prez. 3 să propteáscă
propti
PROPTÍ, proptesc, vb. IV. 1. Tranz. A pune o proptea (sau mai multe) unui gard, unui zid etc.; a sprijini ceva cu o proptea. 2. Tranz. și refl. A (se) rezema de ceva. ♦ Refl. A se sprijini de ceva în vederea unui efort. – Cf. sl. podŭprĕti. DOOM
proptí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proptésc, imperf. 3 sg. propteá; conj. prez. 3 să propteáscă
proptii
PROPTÍ, proptesc, vb. IV. 1. Tranz. A pune o proptea (sau mai multe) unui gard, unui zid etc.; a sprijini ceva cu o proptea. 2. Tranz. și refl. A (se) rezema de ceva. ♦ Refl. A se sprijini de ceva în vederea unui efort. – Cf. sl. podŭprĕti. DOOM
proptí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proptésc, imperf. 3 sg. propteá; conj. prez. 3 să propteáscă
proptim
PROPTÍ, proptesc, vb. IV. 1. Tranz. A pune o proptea (sau mai multe) unui gard, unui zid etc.; a sprijini ceva cu o proptea. 2. Tranz. și refl. A (se) rezema de ceva. ♦ Refl. A se sprijini de ceva în vederea unui efort. – Cf. sl. podŭprĕti. DOOM
proptí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proptésc, imperf. 3 sg. propteá; conj. prez. 3 să propteáscă
proptind
PROPTÍ, proptesc, vb. IV. 1. Tranz. A pune o proptea (sau mai multe) unui gard, unui zid etc.; a sprijini ceva cu o proptea. 2. Tranz. și refl. A (se) rezema de ceva. ♦ Refl. A se sprijini de ceva în vederea unui efort. – Cf. sl. podŭprĕti. DOOM
proptí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proptésc, imperf. 3 sg. propteá; conj. prez. 3 să propteáscă
proptire
PROPTÍ, proptesc, vb. IV. 1. Tranz. A pune o proptea (sau mai multe) unui gard, unui zid etc.; a sprijini ceva cu o proptea. 2. Tranz. și refl. A (se) rezema de ceva. ♦ Refl. A se sprijini de ceva în vederea unui efort. – Cf. sl. podŭprĕti. DOOM
proptí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proptésc, imperf. 3 sg. propteá; conj. prez. 3 să propteáscă
proptire
PROPTÍRE, proptiri, s. f. Acțiunea de a (se) propti și rezultatul ei. – V. propti. DOOM
proptíre s. f., g.-d. art. proptírii; pl. proptíri
proptirea
PROPTÍRE, proptiri, s. f. Acțiunea de a (se) propti și rezultatul ei. – V. propti. DOOM
proptíre s. f., g.-d. art. proptírii; pl. proptíri
proptiri
PROPTÍRE, proptiri, s. f. Acțiunea de a (se) propti și rezultatul ei. – V. propti. DOOM
proptíre s. f., g.-d. art. proptírii; pl. proptíri
proptirii
PROPTÍRE, proptiri, s. f. Acțiunea de a (se) propti și rezultatul ei. – V. propti. DOOM
proptíre s. f., g.-d. art. proptírii; pl. proptíri
proptirile
PROPTÍRE, proptiri, s. f. Acțiunea de a (se) propti și rezultatul ei. – V. propti. DOOM
proptíre s. f., g.-d. art. proptírii; pl. proptíri
proptirilor
PROPTÍRE, proptiri, s. f. Acțiunea de a (se) propti și rezultatul ei. – V. propti. DOOM
proptíre s. f., g.-d. art. proptírii; pl. proptíri
proptiră
PROPTÍ, proptesc, vb. IV. 1. Tranz. A pune o proptea (sau mai multe) unui gard, unui zid etc.; a sprijini ceva cu o proptea. 2. Tranz. și refl. A (se) rezema de ceva. ♦ Refl. A se sprijini de ceva în vederea unui efort. – Cf. sl. podŭprĕti. DOOM
proptí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proptésc, imperf. 3 sg. propteá; conj. prez. 3 să propteáscă
proptirăm
PROPTÍ, proptesc, vb. IV. 1. Tranz. A pune o proptea (sau mai multe) unui gard, unui zid etc.; a sprijini ceva cu o proptea. 2. Tranz. și refl. A (se) rezema de ceva. ♦ Refl. A se sprijini de ceva în vederea unui efort. – Cf. sl. podŭprĕti. DOOM
proptí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proptésc, imperf. 3 sg. propteá; conj. prez. 3 să propteáscă
proptirăți
PROPTÍ, proptesc, vb. IV. 1. Tranz. A pune o proptea (sau mai multe) unui gard, unui zid etc.; a sprijini ceva cu o proptea. 2. Tranz. și refl. A (se) rezema de ceva. ♦ Refl. A se sprijini de ceva în vederea unui efort. – Cf. sl. podŭprĕti. DOOM
proptí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proptésc, imperf. 3 sg. propteá; conj. prez. 3 să propteáscă
proptise
PROPTÍ, proptesc, vb. IV. 1. Tranz. A pune o proptea (sau mai multe) unui gard, unui zid etc.; a sprijini ceva cu o proptea. 2. Tranz. și refl. A (se) rezema de ceva. ♦ Refl. A se sprijini de ceva în vederea unui efort. – Cf. sl. podŭprĕti. DOOM
proptí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proptésc, imperf. 3 sg. propteá; conj. prez. 3 să propteáscă
proptisem
PROPTÍ, proptesc, vb. IV. 1. Tranz. A pune o proptea (sau mai multe) unui gard, unui zid etc.; a sprijini ceva cu o proptea. 2. Tranz. și refl. A (se) rezema de ceva. ♦ Refl. A se sprijini de ceva în vederea unui efort. – Cf. sl. podŭprĕti. DOOM
proptí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proptésc, imperf. 3 sg. propteá; conj. prez. 3 să propteáscă
proptiseră
PROPTÍ, proptesc, vb. IV. 1. Tranz. A pune o proptea (sau mai multe) unui gard, unui zid etc.; a sprijini ceva cu o proptea. 2. Tranz. și refl. A (se) rezema de ceva. ♦ Refl. A se sprijini de ceva în vederea unui efort. – Cf. sl. podŭprĕti. DOOM
proptí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proptésc, imperf. 3 sg. propteá; conj. prez. 3 să propteáscă
proptiserăm
PROPTÍ, proptesc, vb. IV. 1. Tranz. A pune o proptea (sau mai multe) unui gard, unui zid etc.; a sprijini ceva cu o proptea. 2. Tranz. și refl. A (se) rezema de ceva. ♦ Refl. A se sprijini de ceva în vederea unui efort. – Cf. sl. podŭprĕti. DOOM
proptí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proptésc, imperf. 3 sg. propteá; conj. prez. 3 să propteáscă
proptiserăți
PROPTÍ, proptesc, vb. IV. 1. Tranz. A pune o proptea (sau mai multe) unui gard, unui zid etc.; a sprijini ceva cu o proptea. 2. Tranz. și refl. A (se) rezema de ceva. ♦ Refl. A se sprijini de ceva în vederea unui efort. – Cf. sl. podŭprĕti. DOOM
proptí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proptésc, imperf. 3 sg. propteá; conj. prez. 3 să propteáscă
proptiseși
PROPTÍ, proptesc, vb. IV. 1. Tranz. A pune o proptea (sau mai multe) unui gard, unui zid etc.; a sprijini ceva cu o proptea. 2. Tranz. și refl. A (se) rezema de ceva. ♦ Refl. A se sprijini de ceva în vederea unui efort. – Cf. sl. podŭprĕti. DOOM
proptí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proptésc, imperf. 3 sg. propteá; conj. prez. 3 să propteáscă
proptiseți
PROPTÍ, proptesc, vb. IV. 1. Tranz. A pune o proptea (sau mai multe) unui gard, unui zid etc.; a sprijini ceva cu o proptea. 2. Tranz. și refl. A (se) rezema de ceva. ♦ Refl. A se sprijini de ceva în vederea unui efort. – Cf. sl. podŭprĕti. DOOM
proptí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proptésc, imperf. 3 sg. propteá; conj. prez. 3 să propteáscă
proptit
PROPTÍ, proptesc, vb. IV. 1. Tranz. A pune o proptea (sau mai multe) unui gard, unui zid etc.; a sprijini ceva cu o proptea. 2. Tranz. și refl. A (se) rezema de ceva. ♦ Refl. A se sprijini de ceva în vederea unui efort. – Cf. sl. podŭprĕti. DOOM
proptí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proptésc, imperf. 3 sg. propteá; conj. prez. 3 să propteáscă
proptitoare
PROPTITÓR, -OÁRE, proptitori, -oare, adj. (Rar) Care sprijină, susține, proptește. – Propti + suf. -tor. DOOM
proptitór adj. m., pl. proptitóri; f. sg. și pl. proptitoáre
proptitoarea
PROPTITÓR, -OÁRE, proptitori, -oare, adj. (Rar) Care sprijină, susține, proptește. – Propti + suf. -tor. DOOM
proptitór adj. m., pl. proptitóri; f. sg. și pl. proptitoáre
proptitoarei
PROPTITÓR, -OÁRE, proptitori, -oare, adj. (Rar) Care sprijină, susține, proptește. – Propti + suf. -tor. DOOM
proptitór adj. m., pl. proptitóri; f. sg. și pl. proptitoáre
proptitoarele
PROPTITÓR, -OÁRE, proptitori, -oare, adj. (Rar) Care sprijină, susține, proptește. – Propti + suf. -tor. DOOM
proptitór adj. m., pl. proptitóri; f. sg. și pl. proptitoáre
proptitoarelor
PROPTITÓR, -OÁRE, proptitori, -oare, adj. (Rar) Care sprijină, susține, proptește. – Propti + suf. -tor. DOOM
proptitór adj. m., pl. proptitóri; f. sg. și pl. proptitoáre
proptitor
PROPTITÓR, -OÁRE, proptitori, -oare, adj. (Rar) Care sprijină, susține, proptește. – Propti + suf. -tor. DOOM
proptitór adj. m., pl. proptitóri; f. sg. și pl. proptitoáre
proptitori
PROPTITÓR, -OÁRE, proptitori, -oare, adj. (Rar) Care sprijină, susține, proptește. – Propti + suf. -tor. DOOM
proptitór adj. m., pl. proptitóri; f. sg. și pl. proptitoáre
proptitorii
PROPTITÓR, -OÁRE, proptitori, -oare, adj. (Rar) Care sprijină, susține, proptește. – Propti + suf. -tor. DOOM
proptitór adj. m., pl. proptitóri; f. sg. și pl. proptitoáre
proptitorilor
PROPTITÓR, -OÁRE, proptitori, -oare, adj. (Rar) Care sprijină, susține, proptește. – Propti + suf. -tor. DOOM
proptitór adj. m., pl. proptitóri; f. sg. și pl. proptitoáre
proptitorul
PROPTITÓR, -OÁRE, proptitori, -oare, adj. (Rar) Care sprijină, susține, proptește. – Propti + suf. -tor. DOOM
proptitór adj. m., pl. proptitóri; f. sg. și pl. proptitoáre
proptitorului
PROPTITÓR, -OÁRE, proptitori, -oare, adj. (Rar) Care sprijină, susține, proptește. – Propti + suf. -tor. DOOM
proptitór adj. m., pl. proptitóri; f. sg. și pl. proptitoáre
proptiș
PROPTÍȘ, proptișuri, s. n. Proptea; p. ext. orice lucru (balustradă, paravan etc.) care servește pentru a sprijini ceva, pentru a împiedica o mișcare. Crucea din sat este tocmai în marginea rîpei. Dincolo de cruc-e este un proptiș făcut din cîteva lemne, pentru ca să nu cază vitele în pîrîu. SLAVICI, N. I 62.
proptiși
PROPTÍ, proptesc, vb. IV. 1. Tranz. A pune o proptea (sau mai multe) unui gard, unui zid etc.; a sprijini ceva cu o proptea. 2. Tranz. și refl. A (se) rezema de ceva. ♦ Refl. A se sprijini de ceva în vederea unui efort. – Cf. sl. podŭprĕti. DOOM
proptí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proptésc, imperf. 3 sg. propteá; conj. prez. 3 să propteáscă
proptiți
PROPTÍ, proptesc, vb. IV. 1. Tranz. A pune o proptea (sau mai multe) unui gard, unui zid etc.; a sprijini ceva cu o proptea. 2. Tranz. și refl. A (se) rezema de ceva. ♦ Refl. A se sprijini de ceva în vederea unui efort. – Cf. sl. podŭprĕti. DOOM
proptí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proptésc, imperf. 3 sg. propteá; conj. prez. 3 să propteáscă
propui
PROPÚNE, propún, vb. III. 1. Tranz. A supune o părere, o soluție, un proiect etc. discuției și aprobării cuiva. ♦ A da o sugestie, un sfat, a recomanda; a îndemna la ceva. 2. Tranz. A recomanda, a indica pe cineva pentru un post, într-un grad, într-o misiune etc. 3. Tranz. și refl. A-și manifesta intenția să înfăptuiască ceva; a (se) hotărî. [Prez. ind. și: (pop.) propui] – Din lat. proponere, fr. proposer (după pune). DOOM
propúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. propún, 2 sg. propúi, 1 pl. propúnem; conj. prez. 3 să propúnă; ger. propunấnd; part. propús
propuie
PROPÚNE, propún, vb. III. 1. Tranz. A supune o părere, o soluție, un proiect etc. discuției și aprobării cuiva. ♦ A da o sugestie, un sfat, a recomanda; a îndemna la ceva. 2. Tranz. A recomanda, a indica pe cineva pentru un post, într-un grad, într-o misiune etc. 3. Tranz. și refl. A-și manifesta intenția să înfăptuiască ceva; a (se) hotărî. [Prez. ind. și: (pop.) propui] – Din lat. proponere, fr. proposer (după pune). DOOM
propúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. propún, 2 sg. propúi, 1 pl. propúnem; conj. prez. 3 să propúnă; ger. propunấnd; part. propús
propuind
PROPÚNE, propún, vb. III. 1. Tranz. A supune o părere, o soluție, un proiect etc. discuției și aprobării cuiva. ♦ A da o sugestie, un sfat, a recomanda; a îndemna la ceva. 2. Tranz. A recomanda, a indica pe cineva pentru un post, într-un grad, într-o misiune etc. 3. Tranz. și refl. A-și manifesta intenția să înfăptuiască ceva; a (se) hotărî. [Prez. ind. și: (pop.) propui] – Din lat. proponere, fr. proposer (după pune). DOOM
propúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. propún, 2 sg. propúi, 1 pl. propúnem; conj. prez. 3 să propúnă; ger. propunấnd; part. propús
propulsa
PROPULSÁ, propulsez, vb. I. Tranz. A imprima unui obiect (de obicei unui vehicul) o mișcare de înaintare (cu ajutorul unui propulsor). ♦ P. ext. A proiecta (6) departe, cu violență; a împinge, a arunca. – Din fr. propulser, lat. propulsare. DOOM
propulsá (a ~) vb., ind. prez. 3 propulseáză
propulsai
PROPULSÁ, propulsez, vb. I. Tranz. A imprima unui obiect (de obicei unui vehicul) o mișcare de înaintare (cu ajutorul unui propulsor). ♦ P. ext. A proiecta (6) departe, cu violență; a împinge, a arunca. – Din fr. propulser, lat. propulsare. DOOM
propulsá (a ~) vb., ind. prez. 3 propulseáză
propulsam
PROPULSÁ, propulsez, vb. I. Tranz. A imprima unui obiect (de obicei unui vehicul) o mișcare de înaintare (cu ajutorul unui propulsor). ♦ P. ext. A proiecta (6) departe, cu violență; a împinge, a arunca. – Din fr. propulser, lat. propulsare. DOOM
propulsá (a ~) vb., ind. prez. 3 propulseáză
propulsant
PROPULSÁNT, propulsanți, s. m. (Tehn.) 1. Propulsor. 2. Substanță în stare gazoasă sau de plasmă ejectată din motoarele cu reacție în sens opus direcției lor de mișcare și care le asigură forța de împingere. – Propulsa + suf. -ant.
propulsanta
PROPULSÁNT, propulsanți, s. m. (Tehn.) 1. Propulsor. 2. Substanță în stare gazoasă sau de plasmă ejectată din motoarele cu reacție în sens opus direcției lor de mișcare și care le asigură forța de împingere. – Propulsa + suf. -ant.
propulsante
PROPULSÁNT, propulsanți, s. m. (Tehn.) 1. Propulsor. 2. Substanță în stare gazoasă sau de plasmă ejectată din motoarele cu reacție în sens opus direcției lor de mișcare și care le asigură forța de împingere. – Propulsa + suf. -ant.
propulsantei
PROPULSÁNT, propulsanți, s. m. (Tehn.) 1. Propulsor. 2. Substanță în stare gazoasă sau de plasmă ejectată din motoarele cu reacție în sens opus direcției lor de mișcare și care le asigură forța de împingere. – Propulsa + suf. -ant.
propulsantele
PROPULSÁNT, propulsanți, s. m. (Tehn.) 1. Propulsor. 2. Substanță în stare gazoasă sau de plasmă ejectată din motoarele cu reacție în sens opus direcției lor de mișcare și care le asigură forța de împingere. – Propulsa + suf. -ant.
propulsantelor
PROPULSÁNT, propulsanți, s. m. (Tehn.) 1. Propulsor. 2. Substanță în stare gazoasă sau de plasmă ejectată din motoarele cu reacție în sens opus direcției lor de mișcare și care le asigură forța de împingere. – Propulsa + suf. -ant.
propulsantul
PROPULSÁNT, propulsanți, s. m. (Tehn.) 1. Propulsor. 2. Substanță în stare gazoasă sau de plasmă ejectată din motoarele cu reacție în sens opus direcției lor de mișcare și care le asigură forța de împingere. – Propulsa + suf. -ant.
propulsantului
PROPULSÁNT, propulsanți, s. m. (Tehn.) 1. Propulsor. 2. Substanță în stare gazoasă sau de plasmă ejectată din motoarele cu reacție în sens opus direcției lor de mișcare și care le asigură forța de împingere. – Propulsa + suf. -ant.
propulsanți
PROPULSÁNT, propulsanți, s. m. (Tehn.) 1. Propulsor. 2. Substanță în stare gazoasă sau de plasmă ejectată din motoarele cu reacție în sens opus direcției lor de mișcare și care le asigură forța de împingere. – Propulsa + suf. -ant.
propulsanții
PROPULSÁNT, propulsanți, s. m. (Tehn.) 1. Propulsor. 2. Substanță în stare gazoasă sau de plasmă ejectată din motoarele cu reacție în sens opus direcției lor de mișcare și care le asigură forța de împingere. – Propulsa + suf. -ant.
propulsanților
PROPULSÁNT, propulsanți, s. m. (Tehn.) 1. Propulsor. 2. Substanță în stare gazoasă sau de plasmă ejectată din motoarele cu reacție în sens opus direcției lor de mișcare și care le asigură forța de împingere. – Propulsa + suf. -ant.
propulsare
PROPULSÁ, propulsez, vb. I. Tranz. A imprima unui obiect (de obicei unui vehicul) o mișcare de înaintare (cu ajutorul unui propulsor). ♦ P. ext. A proiecta (6) departe, cu violență; a împinge, a arunca. – Din fr. propulser, lat. propulsare. DOOM
propulsá (a ~) vb., ind. prez. 3 propulseáză
propulsare
PROPULSÁRE, propulsări, s. f. Acțiunea de a propulsa și rezultatul ei. – V. propulsa. DOOM
propulsáre s. f., g.-d. art. propulsắrii; pl. propulsắri
propulsarea
PROPULSÁRE, propulsări, s. f. Acțiunea de a propulsa și rezultatul ei. – V. propulsa. DOOM
propulsáre s. f., g.-d. art. propulsắrii; pl. propulsắri
propulsară
PROPULSÁ, propulsez, vb. I. Tranz. A imprima unui obiect (de obicei unui vehicul) o mișcare de înaintare (cu ajutorul unui propulsor). ♦ P. ext. A proiecta (6) departe, cu violență; a împinge, a arunca. – Din fr. propulser, lat. propulsare. DOOM
propulsá (a ~) vb., ind. prez. 3 propulseáză
propulsarăm
PROPULSÁ, propulsez, vb. I. Tranz. A imprima unui obiect (de obicei unui vehicul) o mișcare de înaintare (cu ajutorul unui propulsor). ♦ P. ext. A proiecta (6) departe, cu violență; a împinge, a arunca. – Din fr. propulser, lat. propulsare. DOOM
propulsá (a ~) vb., ind. prez. 3 propulseáză
propulsarăți
PROPULSÁ, propulsez, vb. I. Tranz. A imprima unui obiect (de obicei unui vehicul) o mișcare de înaintare (cu ajutorul unui propulsor). ♦ P. ext. A proiecta (6) departe, cu violență; a împinge, a arunca. – Din fr. propulser, lat. propulsare. DOOM
propulsá (a ~) vb., ind. prez. 3 propulseáză
propulsase
PROPULSÁ, propulsez, vb. I. Tranz. A imprima unui obiect (de obicei unui vehicul) o mișcare de înaintare (cu ajutorul unui propulsor). ♦ P. ext. A proiecta (6) departe, cu violență; a împinge, a arunca. – Din fr. propulser, lat. propulsare. DOOM
propulsá (a ~) vb., ind. prez. 3 propulseáză
propulsasem
PROPULSÁ, propulsez, vb. I. Tranz. A imprima unui obiect (de obicei unui vehicul) o mișcare de înaintare (cu ajutorul unui propulsor). ♦ P. ext. A proiecta (6) departe, cu violență; a împinge, a arunca. – Din fr. propulser, lat. propulsare. DOOM
propulsá (a ~) vb., ind. prez. 3 propulseáză
propulsaseră
PROPULSÁ, propulsez, vb. I. Tranz. A imprima unui obiect (de obicei unui vehicul) o mișcare de înaintare (cu ajutorul unui propulsor). ♦ P. ext. A proiecta (6) departe, cu violență; a împinge, a arunca. – Din fr. propulser, lat. propulsare. DOOM
propulsá (a ~) vb., ind. prez. 3 propulseáză
propulsaserăm
PROPULSÁ, propulsez, vb. I. Tranz. A imprima unui obiect (de obicei unui vehicul) o mișcare de înaintare (cu ajutorul unui propulsor). ♦ P. ext. A proiecta (6) departe, cu violență; a împinge, a arunca. – Din fr. propulser, lat. propulsare. DOOM
propulsá (a ~) vb., ind. prez. 3 propulseáză
propulsaserăți
PROPULSÁ, propulsez, vb. I. Tranz. A imprima unui obiect (de obicei unui vehicul) o mișcare de înaintare (cu ajutorul unui propulsor). ♦ P. ext. A proiecta (6) departe, cu violență; a împinge, a arunca. – Din fr. propulser, lat. propulsare. DOOM
propulsá (a ~) vb., ind. prez. 3 propulseáză
propulsaseși
PROPULSÁ, propulsez, vb. I. Tranz. A imprima unui obiect (de obicei unui vehicul) o mișcare de înaintare (cu ajutorul unui propulsor). ♦ P. ext. A proiecta (6) departe, cu violență; a împinge, a arunca. – Din fr. propulser, lat. propulsare. DOOM
propulsá (a ~) vb., ind. prez. 3 propulseáză
propulsaseți
PROPULSÁ, propulsez, vb. I. Tranz. A imprima unui obiect (de obicei unui vehicul) o mișcare de înaintare (cu ajutorul unui propulsor). ♦ P. ext. A proiecta (6) departe, cu violență; a împinge, a arunca. – Din fr. propulser, lat. propulsare. DOOM
propulsá (a ~) vb., ind. prez. 3 propulseáză
propulsat
PROPULSÁ, propulsez, vb. I. Tranz. A imprima unui obiect (de obicei unui vehicul) o mișcare de înaintare (cu ajutorul unui propulsor). ♦ P. ext. A proiecta (6) departe, cu violență; a împinge, a arunca. – Din fr. propulser, lat. propulsare. DOOM
propulsá (a ~) vb., ind. prez. 3 propulseáză
propulsat
PROPULSÁ, propulsez, vb. I. Tranz. A imprima unui obiect (de obicei unui vehicul) o mișcare de înaintare (cu ajutorul unui propulsor). ♦ P. ext. A proiecta (6) departe, cu violență; a împinge, a arunca. – Din fr. propulser, lat. propulsare.
propulsau
PROPULSÁ, propulsez, vb. I. Tranz. A imprima unui obiect (de obicei unui vehicul) o mișcare de înaintare (cu ajutorul unui propulsor). ♦ P. ext. A proiecta (6) departe, cu violență; a împinge, a arunca. – Din fr. propulser, lat. propulsare. DOOM
propulsá (a ~) vb., ind. prez. 3 propulseáză
propulsași
PROPULSÁ, propulsez, vb. I. Tranz. A imprima unui obiect (de obicei unui vehicul) o mișcare de înaintare (cu ajutorul unui propulsor). ♦ P. ext. A proiecta (6) departe, cu violență; a împinge, a arunca. – Din fr. propulser, lat. propulsare. DOOM
propulsá (a ~) vb., ind. prez. 3 propulseáză
propulsați
PROPULSÁ, propulsez, vb. I. Tranz. A imprima unui obiect (de obicei unui vehicul) o mișcare de înaintare (cu ajutorul unui propulsor). ♦ P. ext. A proiecta (6) departe, cu violență; a împinge, a arunca. – Din fr. propulser, lat. propulsare. DOOM
propulsá (a ~) vb., ind. prez. 3 propulseáză
propulsează
PROPULSÁ, propulsez, vb. I. Tranz. A imprima unui obiect (de obicei unui vehicul) o mișcare de înaintare (cu ajutorul unui propulsor). ♦ P. ext. A proiecta (6) departe, cu violență; a împinge, a arunca. – Din fr. propulser, lat. propulsare. DOOM
propulsá (a ~) vb., ind. prez. 3 propulseáză
propulsez
PROPULSÁ, propulsez, vb. I. Tranz. A imprima unui obiect (de obicei unui vehicul) o mișcare de înaintare (cu ajutorul unui propulsor). ♦ P. ext. A proiecta (6) departe, cu violență; a împinge, a arunca. – Din fr. propulser, lat. propulsare. DOOM
propulsá (a ~) vb., ind. prez. 3 propulseáză
propulseze
PROPULSÁ, propulsez, vb. I. Tranz. A imprima unui obiect (de obicei unui vehicul) o mișcare de înaintare (cu ajutorul unui propulsor). ♦ P. ext. A proiecta (6) departe, cu violență; a împinge, a arunca. – Din fr. propulser, lat. propulsare. DOOM
propulsá (a ~) vb., ind. prez. 3 propulseáză
propulsezi
PROPULSÁ, propulsez, vb. I. Tranz. A imprima unui obiect (de obicei unui vehicul) o mișcare de înaintare (cu ajutorul unui propulsor). ♦ P. ext. A proiecta (6) departe, cu violență; a împinge, a arunca. – Din fr. propulser, lat. propulsare. DOOM
propulsá (a ~) vb., ind. prez. 3 propulseáză
propulsia
PROPULSIÚNE s. f. v. propulsie. DOOM
propúlsie (-si-e) s. f., art. propúlsia (-si-a), g.-d. art. propúlsiei; pl. propúlsii, art. propúlsiile (-si-i-)
propulsie
PROPULSIÚNE s. f. v. propulsie. DOOM
propúlsie (-si-e) s. f., art. propúlsia (-si-a), g.-d. art. propúlsiei; pl. propúlsii, art. propúlsiile (-si-i-)
propulsiei
PROPULSIÚNE s. f. v. propulsie. DOOM
propúlsie (-si-e) s. f., art. propúlsia (-si-a), g.-d. art. propúlsiei; pl. propúlsii, art. propúlsiile (-si-i-)
propulsii
PROPULSIÚNE s. f. v. propulsie. DOOM
propúlsie (-si-e) s. f., art. propúlsia (-si-a), g.-d. art. propúlsiei; pl. propúlsii, art. propúlsiile (-si-i-)
propulsiile
PROPULSIÚNE s. f. v. propulsie. DOOM
propúlsie (-si-e) s. f., art. propúlsia (-si-a), g.-d. art. propúlsiei; pl. propúlsii, art. propúlsiile (-si-i-)
propulsiilor
PROPULSIÚNE s. f. v. propulsie. DOOM
propúlsie (-si-e) s. f., art. propúlsia (-si-a), g.-d. art. propúlsiei; pl. propúlsii, art. propúlsiile (-si-i-)
propulsiune
PROPULSIÚNE s. f. v. propulsie. DOOM
propúlsie (-si-e) s. f., art. propúlsia (-si-a), g.-d. art. propúlsiei; pl. propúlsii, art. propúlsiile (-si-i-)
propulsiv
PROPULSÍV, -Ă, propulsivi, -e, adj. Care produce o propulsie. – Din fr. propulsif. DOOM
propulsív adj. m., pl. propulsívi; f. propulsívă, pl. propulsíve
propulsiva
PROPULSÍV, -Ă, propulsivi, -e, adj. Care produce o propulsie. – Din fr. propulsif. DOOM
propulsív adj. m., pl. propulsívi; f. propulsívă, pl. propulsíve
propulsive
PROPULSÍV, -Ă, propulsivi, -e, adj. Care produce o propulsie. – Din fr. propulsif. DOOM
propulsív adj. m., pl. propulsívi; f. propulsívă, pl. propulsíve
propulsivei
PROPULSÍV, -Ă, propulsivi, -e, adj. Care produce o propulsie. – Din fr. propulsif. DOOM
propulsív adj. m., pl. propulsívi; f. propulsívă, pl. propulsíve
propulsivele
PROPULSÍV, -Ă, propulsivi, -e, adj. Care produce o propulsie. – Din fr. propulsif. DOOM
propulsív adj. m., pl. propulsívi; f. propulsívă, pl. propulsíve
propulsivelor
PROPULSÍV, -Ă, propulsivi, -e, adj. Care produce o propulsie. – Din fr. propulsif. DOOM
propulsív adj. m., pl. propulsívi; f. propulsívă, pl. propulsíve
propulsivi
PROPULSÍV, -Ă, propulsivi, -e, adj. Care produce o propulsie. – Din fr. propulsif. DOOM
propulsív adj. m., pl. propulsívi; f. propulsívă, pl. propulsíve
propulsivii
PROPULSÍV, -Ă, propulsivi, -e, adj. Care produce o propulsie. – Din fr. propulsif. DOOM
propulsív adj. m., pl. propulsívi; f. propulsívă, pl. propulsíve
propulsivilor
PROPULSÍV, -Ă, propulsivi, -e, adj. Care produce o propulsie. – Din fr. propulsif. DOOM
propulsív adj. m., pl. propulsívi; f. propulsívă, pl. propulsíve
propulsivul
PROPULSÍV, -Ă, propulsivi, -e, adj. Care produce o propulsie. – Din fr. propulsif. DOOM
propulsív adj. m., pl. propulsívi; f. propulsívă, pl. propulsíve
propulsivului
PROPULSÍV, -Ă, propulsivi, -e, adj. Care produce o propulsie. – Din fr. propulsif. DOOM
propulsív adj. m., pl. propulsívi; f. propulsívă, pl. propulsíve
propulsoare
PROPULSÓR, propulsoare, s. n. Organ de mașină sau aparat care servește la propulsarea unui vehicul. ◊ (Adjectival) Aparat propulsor. – Din fr. propulseur. DOOM
propulsór s. n., pl. propulsoáre
propulsoarea
PROPULSÓR, propulsoare, s. n. Organ de mașină sau aparat care servește la propulsarea unui vehicul. ◊ (Adjectival) Aparat propulsor. – Din fr. propulseur. DOOM
propulsór s. n., pl. propulsoáre
propulsoarei
PROPULSÓR, propulsoare, s. n. Organ de mașină sau aparat care servește la propulsarea unui vehicul. ◊ (Adjectival) Aparat propulsor. – Din fr. propulseur. DOOM
propulsór s. n., pl. propulsoáre
propulsoarele
PROPULSÓR, propulsoare, s. n. Organ de mașină sau aparat care servește la propulsarea unui vehicul. ◊ (Adjectival) Aparat propulsor. – Din fr. propulseur. DOOM
propulsór s. n., pl. propulsoáre
propulsoarelor
PROPULSÓR, propulsoare, s. n. Organ de mașină sau aparat care servește la propulsarea unui vehicul. ◊ (Adjectival) Aparat propulsor. – Din fr. propulseur. DOOM
propulsór s. n., pl. propulsoáre
propulsor
PROPULSÓR, propulsoare, s. n. Organ de mașină sau aparat care servește la propulsarea unui vehicul. ◊ (Adjectival) Aparat propulsor. – Din fr. propulseur. DOOM
propulsór s. n., pl. propulsoáre
propulsori
PROPULSÓR, propulsoare, s. n. Organ de mașină sau aparat care servește la propulsarea unui vehicul. ◊ (Adjectival) Aparat propulsor. – Din fr. propulseur. DOOM
propulsór s. n., pl. propulsoáre
propulsorii
PROPULSÓR, propulsoare, s. n. Organ de mașină sau aparat care servește la propulsarea unui vehicul. ◊ (Adjectival) Aparat propulsor. – Din fr. propulseur. DOOM
propulsór s. n., pl. propulsoáre
propulsorilor
PROPULSÓR, propulsoare, s. n. Organ de mașină sau aparat care servește la propulsarea unui vehicul. ◊ (Adjectival) Aparat propulsor. – Din fr. propulseur. DOOM
propulsór s. n., pl. propulsoáre
propulsorul
PROPULSÓR, propulsoare, s. n. Organ de mașină sau aparat care servește la propulsarea unui vehicul. ◊ (Adjectival) Aparat propulsor. – Din fr. propulseur. DOOM
propulsór s. n., pl. propulsoáre
propulsorului
PROPULSÓR, propulsoare, s. n. Organ de mașină sau aparat care servește la propulsarea unui vehicul. ◊ (Adjectival) Aparat propulsor. – Din fr. propulseur. DOOM
propulsór s. n., pl. propulsoáre
propulsând
PROPULSÁ, propulsez, vb. I. Tranz. A imprima unui obiect (de obicei unui vehicul) o mișcare de înaintare (cu ajutorul unui propulsor). ♦ P. ext. A proiecta (6) departe, cu violență; a împinge, a arunca. – Din fr. propulser, lat. propulsare. DOOM
propulsá (a ~) vb., ind. prez. 3 propulseáză
propulsînd
PROPULSÁ, propulsez, vb. I. Tranz. A imprima unui obiect (de obicei unui vehicul) o mișcare de înaintare (cu ajutorul unui propulsor). ♦ P. ext. A proiecta (6) departe, cu violență; a împinge, a arunca. – Din fr. propulser, lat. propulsare. DOOM
propulsá (a ~) vb., ind. prez. 3 propulseáză
propulsări
PROPULSÁRE, propulsări, s. f. Acțiunea de a propulsa și rezultatul ei. – V. propulsa. DOOM
propulsáre s. f., g.-d. art. propulsắrii; pl. propulsắri
propulsării
PROPULSÁRE, propulsări, s. f. Acțiunea de a propulsa și rezultatul ei. – V. propulsa. DOOM
propulsáre s. f., g.-d. art. propulsắrii; pl. propulsắri
propulsările
PROPULSÁRE, propulsări, s. f. Acțiunea de a propulsa și rezultatul ei. – V. propulsa. DOOM
propulsáre s. f., g.-d. art. propulsắrii; pl. propulsắri
propulsărilor
PROPULSÁRE, propulsări, s. f. Acțiunea de a propulsa și rezultatul ei. – V. propulsa. DOOM
propulsáre s. f., g.-d. art. propulsắrii; pl. propulsắri
propun
PROPÚNE, propún, vb. III. 1. Tranz. A supune o părere, o soluție, un proiect etc. discuției și aprobării cuiva. ♦ A da o sugestie, un sfat, a recomanda; a îndemna la ceva. 2. Tranz. A recomanda, a indica pe cineva pentru un post, într-un grad, într-o misiune etc. 3. Tranz. și refl. A-și manifesta intenția să înfăptuiască ceva; a (se) hotărî. [Prez. ind. și: (pop.) propui] – Din lat. proponere, fr. proposer (după pune). DOOM
propúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. propún, 2 sg. propúi, 1 pl. propúnem; conj. prez. 3 să propúnă; ger. propunấnd; part. propús
propune
PROPÚNE, propún, vb. III. 1. Tranz. A supune o părere, o soluție, un proiect etc. discuției și aprobării cuiva. ♦ A da o sugestie, un sfat, a recomanda; a îndemna la ceva. 2. Tranz. A recomanda, a indica pe cineva pentru un post, într-un grad, într-o misiune etc. 3. Tranz. și refl. A-și manifesta intenția să înfăptuiască ceva; a (se) hotărî. [Prez. ind. și: (pop.) propui] – Din lat. proponere, fr. proposer (după pune). DOOM
propúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. propún, 2 sg. propúi, 1 pl. propúnem; conj. prez. 3 să propúnă; ger. propunấnd; part. propús
propunea
PROPÚNE, propún, vb. III. 1. Tranz. A supune o părere, o soluție, un proiect etc. discuției și aprobării cuiva. ♦ A da o sugestie, un sfat, a recomanda; a îndemna la ceva. 2. Tranz. A recomanda, a indica pe cineva pentru un post, într-un grad, într-o misiune etc. 3. Tranz. și refl. A-și manifesta intenția să înfăptuiască ceva; a (se) hotărî. [Prez. ind. și: (pop.) propui] – Din lat. proponere, fr. proposer (după pune). DOOM
propúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. propún, 2 sg. propúi, 1 pl. propúnem; conj. prez. 3 să propúnă; ger. propunấnd; part. propús
propuneai
PROPÚNE, propún, vb. III. 1. Tranz. A supune o părere, o soluție, un proiect etc. discuției și aprobării cuiva. ♦ A da o sugestie, un sfat, a recomanda; a îndemna la ceva. 2. Tranz. A recomanda, a indica pe cineva pentru un post, într-un grad, într-o misiune etc. 3. Tranz. și refl. A-și manifesta intenția să înfăptuiască ceva; a (se) hotărî. [Prez. ind. și: (pop.) propui] – Din lat. proponere, fr. proposer (după pune). DOOM
propúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. propún, 2 sg. propúi, 1 pl. propúnem; conj. prez. 3 să propúnă; ger. propunấnd; part. propús
propuneam
PROPÚNE, propún, vb. III. 1. Tranz. A supune o părere, o soluție, un proiect etc. discuției și aprobării cuiva. ♦ A da o sugestie, un sfat, a recomanda; a îndemna la ceva. 2. Tranz. A recomanda, a indica pe cineva pentru un post, într-un grad, într-o misiune etc. 3. Tranz. și refl. A-și manifesta intenția să înfăptuiască ceva; a (se) hotărî. [Prez. ind. și: (pop.) propui] – Din lat. proponere, fr. proposer (după pune). DOOM
propúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. propún, 2 sg. propúi, 1 pl. propúnem; conj. prez. 3 să propúnă; ger. propunấnd; part. propús
propuneau
PROPÚNE, propún, vb. III. 1. Tranz. A supune o părere, o soluție, un proiect etc. discuției și aprobării cuiva. ♦ A da o sugestie, un sfat, a recomanda; a îndemna la ceva. 2. Tranz. A recomanda, a indica pe cineva pentru un post, într-un grad, într-o misiune etc. 3. Tranz. și refl. A-și manifesta intenția să înfăptuiască ceva; a (se) hotărî. [Prez. ind. și: (pop.) propui] – Din lat. proponere, fr. proposer (după pune). DOOM
propúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. propún, 2 sg. propúi, 1 pl. propúnem; conj. prez. 3 să propúnă; ger. propunấnd; part. propús
propuneați
PROPÚNE, propún, vb. III. 1. Tranz. A supune o părere, o soluție, un proiect etc. discuției și aprobării cuiva. ♦ A da o sugestie, un sfat, a recomanda; a îndemna la ceva. 2. Tranz. A recomanda, a indica pe cineva pentru un post, într-un grad, într-o misiune etc. 3. Tranz. și refl. A-și manifesta intenția să înfăptuiască ceva; a (se) hotărî. [Prez. ind. și: (pop.) propui] – Din lat. proponere, fr. proposer (după pune). DOOM
propúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. propún, 2 sg. propúi, 1 pl. propúnem; conj. prez. 3 să propúnă; ger. propunấnd; part. propús
propunem
PROPÚNE, propún, vb. III. 1. Tranz. A supune o părere, o soluție, un proiect etc. discuției și aprobării cuiva. ♦ A da o sugestie, un sfat, a recomanda; a îndemna la ceva. 2. Tranz. A recomanda, a indica pe cineva pentru un post, într-un grad, într-o misiune etc. 3. Tranz. și refl. A-și manifesta intenția să înfăptuiască ceva; a (se) hotărî. [Prez. ind. și: (pop.) propui] – Din lat. proponere, fr. proposer (după pune). DOOM
propúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. propún, 2 sg. propúi, 1 pl. propúnem; conj. prez. 3 să propúnă; ger. propunấnd; part. propús
propunere
PROPÚNE, propún, vb. III. 1. Tranz. A supune o părere, o soluție, un proiect etc. discuției și aprobării cuiva. ♦ A da o sugestie, un sfat, a recomanda; a îndemna la ceva. 2. Tranz. A recomanda, a indica pe cineva pentru un post, într-un grad, într-o misiune etc. 3. Tranz. și refl. A-și manifesta intenția să înfăptuiască ceva; a (se) hotărî. [Prez. ind. și: (pop.) propui] – Din lat. proponere, fr. proposer (după pune). DOOM
propúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. propún, 2 sg. propúi, 1 pl. propúnem; conj. prez. 3 să propúnă; ger. propunấnd; part. propús
propunere
PROPÚNERE, propuneri, s. f. Acțiunea de a (se) propune și rezultatul ei. – V. propune. DOOM
propúnere s. f., g.-d. art. propúnerii; pl. propúneri
propunerea
PROPÚNERE, propuneri, s. f. Acțiunea de a (se) propune și rezultatul ei. – V. propune. DOOM
propúnere s. f., g.-d. art. propúnerii; pl. propúneri
propuneri
PROPÚNERE, propuneri, s. f. Acțiunea de a (se) propune și rezultatul ei. – V. propune. DOOM
propúnere s. f., g.-d. art. propúnerii; pl. propúneri
propunerii
PROPÚNERE, propuneri, s. f. Acțiunea de a (se) propune și rezultatul ei. – V. propune. DOOM
propúnere s. f., g.-d. art. propúnerii; pl. propúneri
propunerile
PROPÚNERE, propuneri, s. f. Acțiunea de a (se) propune și rezultatul ei. – V. propune. DOOM
propúnere s. f., g.-d. art. propúnerii; pl. propúneri
propunerilor
PROPÚNERE, propuneri, s. f. Acțiunea de a (se) propune și rezultatul ei. – V. propune. DOOM
propúnere s. f., g.-d. art. propúnerii; pl. propúneri
propuneți
PROPÚNE, propún, vb. III. 1. Tranz. A supune o părere, o soluție, un proiect etc. discuției și aprobării cuiva. ♦ A da o sugestie, un sfat, a recomanda; a îndemna la ceva. 2. Tranz. A recomanda, a indica pe cineva pentru un post, într-un grad, într-o misiune etc. 3. Tranz. și refl. A-și manifesta intenția să înfăptuiască ceva; a (se) hotărî. [Prez. ind. și: (pop.) propui] – Din lat. proponere, fr. proposer (după pune). DOOM
propúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. propún, 2 sg. propúi, 1 pl. propúnem; conj. prez. 3 să propúnă; ger. propunấnd; part. propús
propunând
PROPÚNE, propún, vb. III. 1. Tranz. A supune o părere, o soluție, un proiect etc. discuției și aprobării cuiva. ♦ A da o sugestie, un sfat, a recomanda; a îndemna la ceva. 2. Tranz. A recomanda, a indica pe cineva pentru un post, într-un grad, într-o misiune etc. 3. Tranz. și refl. A-și manifesta intenția să înfăptuiască ceva; a (se) hotărî. [Prez. ind. și: (pop.) propui] – Din lat. proponere, fr. proposer (după pune). DOOM
propúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. propún, 2 sg. propúi, 1 pl. propúnem; conj. prez. 3 să propúnă; ger. propunấnd; part. propús
propunînd
PROPÚNE, propún, vb. III. 1. Tranz. A supune o părere, o soluție, un proiect etc. discuției și aprobării cuiva. ♦ A da o sugestie, un sfat, a recomanda; a îndemna la ceva. 2. Tranz. A recomanda, a indica pe cineva pentru un post, într-un grad, într-o misiune etc. 3. Tranz. și refl. A-și manifesta intenția să înfăptuiască ceva; a (se) hotărî. [Prez. ind. și: (pop.) propui] – Din lat. proponere, fr. proposer (după pune). DOOM
propúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. propún, 2 sg. propúi, 1 pl. propúnem; conj. prez. 3 să propúnă; ger. propunấnd; part. propús
propună
PROPÚNE, propún, vb. III. 1. Tranz. A supune o părere, o soluție, un proiect etc. discuției și aprobării cuiva. ♦ A da o sugestie, un sfat, a recomanda; a îndemna la ceva. 2. Tranz. A recomanda, a indica pe cineva pentru un post, într-un grad, într-o misiune etc. 3. Tranz. și refl. A-și manifesta intenția să înfăptuiască ceva; a (se) hotărî. [Prez. ind. și: (pop.) propui] – Din lat. proponere, fr. proposer (după pune). DOOM
propúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. propún, 2 sg. propúi, 1 pl. propúnem; conj. prez. 3 să propúnă; ger. propunấnd; part. propús
propunătoare
PROPUNĂTÓR, -OÁRE, propunători, -oare, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care face o propunere. – Propune + suf. -ător. DOOM
propunătór (rar) adj. m., s. m., pl. propunătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. propunătoáre
propunătoare
PROPUNĂTÓR, -OÁRE, propunători, -oare, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care face o propunere. – Propune + suf. -ător. DOOM
propunătór (rar) adj. m., s. m., pl. propunătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. propunătoáre
propunătoarea
PROPUNĂTÓR, -OÁRE, propunători, -oare, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care face o propunere. – Propune + suf. -ător. DOOM
propunătór (rar) adj. m., s. m., pl. propunătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. propunătoáre
propunătoarea
PROPUNĂTÓR, -OÁRE, propunători, -oare, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care face o propunere. – Propune + suf. -ător. DOOM
propunătór (rar) adj. m., s. m., pl. propunătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. propunătoáre
propunătoarei
PROPUNĂTÓR, -OÁRE, propunători, -oare, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care face o propunere. – Propune + suf. -ător. DOOM
propunătór (rar) adj. m., s. m., pl. propunătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. propunătoáre
propunătoarei
PROPUNĂTÓR, -OÁRE, propunători, -oare, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care face o propunere. – Propune + suf. -ător. DOOM
propunătór (rar) adj. m., s. m., pl. propunătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. propunătoáre
propunătoarele
PROPUNĂTÓR, -OÁRE, propunători, -oare, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care face o propunere. – Propune + suf. -ător. DOOM
propunătór (rar) adj. m., s. m., pl. propunătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. propunătoáre
propunătoarele
PROPUNĂTÓR, -OÁRE, propunători, -oare, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care face o propunere. – Propune + suf. -ător. DOOM
propunătór (rar) adj. m., s. m., pl. propunătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. propunătoáre
propunătoarelor
PROPUNĂTÓR, -OÁRE, propunători, -oare, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care face o propunere. – Propune + suf. -ător. DOOM
propunătór (rar) adj. m., s. m., pl. propunătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. propunătoáre
propunătoarelor
PROPUNĂTÓR, -OÁRE, propunători, -oare, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care face o propunere. – Propune + suf. -ător. DOOM
propunătór (rar) adj. m., s. m., pl. propunătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. propunătoáre
propunător
PROPUNĂTÓR, -OÁRE, propunători, -oare, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care face o propunere. – Propune + suf. -ător. DOOM
propunătór (rar) adj. m., s. m., pl. propunătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. propunătoáre
propunător
PROPUNĂTÓR, -OÁRE, propunători, -oare, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care face o propunere. – Propune + suf. -ător. DOOM
propunătór (rar) adj. m., s. m., pl. propunătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. propunătoáre
propunători
PROPUNĂTÓR, -OÁRE, propunători, -oare, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care face o propunere. – Propune + suf. -ător. DOOM
propunătór (rar) adj. m., s. m., pl. propunătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. propunătoáre
propunători
PROPUNĂTÓR, -OÁRE, propunători, -oare, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care face o propunere. – Propune + suf. -ător. DOOM
propunătór (rar) adj. m., s. m., pl. propunătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. propunătoáre
propunătorii
PROPUNĂTÓR, -OÁRE, propunători, -oare, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care face o propunere. – Propune + suf. -ător. DOOM
propunătór (rar) adj. m., s. m., pl. propunătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. propunătoáre
propunătorii
PROPUNĂTÓR, -OÁRE, propunători, -oare, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care face o propunere. – Propune + suf. -ător. DOOM
propunătór (rar) adj. m., s. m., pl. propunătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. propunătoáre
propunătorilor
PROPUNĂTÓR, -OÁRE, propunători, -oare, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care face o propunere. – Propune + suf. -ător. DOOM
propunătór (rar) adj. m., s. m., pl. propunătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. propunătoáre
propunătorilor
PROPUNĂTÓR, -OÁRE, propunători, -oare, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care face o propunere. – Propune + suf. -ător. DOOM
propunătór (rar) adj. m., s. m., pl. propunătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. propunătoáre
propunătorul
PROPUNĂTÓR, -OÁRE, propunători, -oare, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care face o propunere. – Propune + suf. -ător. DOOM
propunătór (rar) adj. m., s. m., pl. propunătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. propunătoáre
propunătorul
PROPUNĂTÓR, -OÁRE, propunători, -oare, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care face o propunere. – Propune + suf. -ător. DOOM
propunătór (rar) adj. m., s. m., pl. propunătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. propunătoáre
propunătorului
PROPUNĂTÓR, -OÁRE, propunători, -oare, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care face o propunere. – Propune + suf. -ător. DOOM
propunătór (rar) adj. m., s. m., pl. propunătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. propunătoáre
propunătorului
PROPUNĂTÓR, -OÁRE, propunători, -oare, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care face o propunere. – Propune + suf. -ător. DOOM
propunătór (rar) adj. m., s. m., pl. propunătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. propunătoáre
propus
PROPÚNE, propún, vb. III. 1. Tranz. A supune o părere, o soluție, un proiect etc. discuției și aprobării cuiva. ♦ A da o sugestie, un sfat, a recomanda; a îndemna la ceva. 2. Tranz. A recomanda, a indica pe cineva pentru un post, într-un grad, într-o misiune etc. 3. Tranz. și refl. A-și manifesta intenția să înfăptuiască ceva; a (se) hotărî. [Prez. ind. și: (pop.) propui] – Din lat. proponere, fr. proposer (după pune). DOOM
propúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. propún, 2 sg. propúi, 1 pl. propúnem; conj. prez. 3 să propúnă; ger. propunấnd; part. propús
propuse
PROPÚNE, propún, vb. III. 1. Tranz. A supune o părere, o soluție, un proiect etc. discuției și aprobării cuiva. ♦ A da o sugestie, un sfat, a recomanda; a îndemna la ceva. 2. Tranz. A recomanda, a indica pe cineva pentru un post, într-un grad, într-o misiune etc. 3. Tranz. și refl. A-și manifesta intenția să înfăptuiască ceva; a (se) hotărî. [Prez. ind. și: (pop.) propui] – Din lat. proponere, fr. proposer (după pune). DOOM
propúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. propún, 2 sg. propúi, 1 pl. propúnem; conj. prez. 3 să propúnă; ger. propunấnd; part. propús
propusei
PROPÚNE, propún, vb. III. 1. Tranz. A supune o părere, o soluție, un proiect etc. discuției și aprobării cuiva. ♦ A da o sugestie, un sfat, a recomanda; a îndemna la ceva. 2. Tranz. A recomanda, a indica pe cineva pentru un post, într-un grad, într-o misiune etc. 3. Tranz. și refl. A-și manifesta intenția să înfăptuiască ceva; a (se) hotărî. [Prez. ind. și: (pop.) propui] – Din lat. proponere, fr. proposer (după pune). DOOM
propúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. propún, 2 sg. propúi, 1 pl. propúnem; conj. prez. 3 să propúnă; ger. propunấnd; part. propús
propuseră
PROPÚNE, propún, vb. III. 1. Tranz. A supune o părere, o soluție, un proiect etc. discuției și aprobării cuiva. ♦ A da o sugestie, un sfat, a recomanda; a îndemna la ceva. 2. Tranz. A recomanda, a indica pe cineva pentru un post, într-un grad, într-o misiune etc. 3. Tranz. și refl. A-și manifesta intenția să înfăptuiască ceva; a (se) hotărî. [Prez. ind. și: (pop.) propui] – Din lat. proponere, fr. proposer (după pune). DOOM
propúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. propún, 2 sg. propúi, 1 pl. propúnem; conj. prez. 3 să propúnă; ger. propunấnd; part. propús
propuserăm
PROPÚNE, propún, vb. III. 1. Tranz. A supune o părere, o soluție, un proiect etc. discuției și aprobării cuiva. ♦ A da o sugestie, un sfat, a recomanda; a îndemna la ceva. 2. Tranz. A recomanda, a indica pe cineva pentru un post, într-un grad, într-o misiune etc. 3. Tranz. și refl. A-și manifesta intenția să înfăptuiască ceva; a (se) hotărî. [Prez. ind. și: (pop.) propui] – Din lat. proponere, fr. proposer (după pune). DOOM
propúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. propún, 2 sg. propúi, 1 pl. propúnem; conj. prez. 3 să propúnă; ger. propunấnd; part. propús
propuserăți
PROPÚNE, propún, vb. III. 1. Tranz. A supune o părere, o soluție, un proiect etc. discuției și aprobării cuiva. ♦ A da o sugestie, un sfat, a recomanda; a îndemna la ceva. 2. Tranz. A recomanda, a indica pe cineva pentru un post, într-un grad, într-o misiune etc. 3. Tranz. și refl. A-și manifesta intenția să înfăptuiască ceva; a (se) hotărî. [Prez. ind. și: (pop.) propui] – Din lat. proponere, fr. proposer (după pune). DOOM
propúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. propún, 2 sg. propúi, 1 pl. propúnem; conj. prez. 3 să propúnă; ger. propunấnd; part. propús
propusese
PROPÚNE, propún, vb. III. 1. Tranz. A supune o părere, o soluție, un proiect etc. discuției și aprobării cuiva. ♦ A da o sugestie, un sfat, a recomanda; a îndemna la ceva. 2. Tranz. A recomanda, a indica pe cineva pentru un post, într-un grad, într-o misiune etc. 3. Tranz. și refl. A-și manifesta intenția să înfăptuiască ceva; a (se) hotărî. [Prez. ind. și: (pop.) propui] – Din lat. proponere, fr. proposer (după pune). DOOM
propúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. propún, 2 sg. propúi, 1 pl. propúnem; conj. prez. 3 să propúnă; ger. propunấnd; part. propús
propusesem
PROPÚNE, propún, vb. III. 1. Tranz. A supune o părere, o soluție, un proiect etc. discuției și aprobării cuiva. ♦ A da o sugestie, un sfat, a recomanda; a îndemna la ceva. 2. Tranz. A recomanda, a indica pe cineva pentru un post, într-un grad, într-o misiune etc. 3. Tranz. și refl. A-și manifesta intenția să înfăptuiască ceva; a (se) hotărî. [Prez. ind. și: (pop.) propui] – Din lat. proponere, fr. proposer (după pune). DOOM
propúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. propún, 2 sg. propúi, 1 pl. propúnem; conj. prez. 3 să propúnă; ger. propunấnd; part. propús
propuseseră
PROPÚNE, propún, vb. III. 1. Tranz. A supune o părere, o soluție, un proiect etc. discuției și aprobării cuiva. ♦ A da o sugestie, un sfat, a recomanda; a îndemna la ceva. 2. Tranz. A recomanda, a indica pe cineva pentru un post, într-un grad, într-o misiune etc. 3. Tranz. și refl. A-și manifesta intenția să înfăptuiască ceva; a (se) hotărî. [Prez. ind. și: (pop.) propui] – Din lat. proponere, fr. proposer (după pune). DOOM
propúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. propún, 2 sg. propúi, 1 pl. propúnem; conj. prez. 3 să propúnă; ger. propunấnd; part. propús
propuseserăm
PROPÚNE, propún, vb. III. 1. Tranz. A supune o părere, o soluție, un proiect etc. discuției și aprobării cuiva. ♦ A da o sugestie, un sfat, a recomanda; a îndemna la ceva. 2. Tranz. A recomanda, a indica pe cineva pentru un post, într-un grad, într-o misiune etc. 3. Tranz. și refl. A-și manifesta intenția să înfăptuiască ceva; a (se) hotărî. [Prez. ind. și: (pop.) propui] – Din lat. proponere, fr. proposer (după pune). DOOM
propúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. propún, 2 sg. propúi, 1 pl. propúnem; conj. prez. 3 să propúnă; ger. propunấnd; part. propús
propuseserăți
PROPÚNE, propún, vb. III. 1. Tranz. A supune o părere, o soluție, un proiect etc. discuției și aprobării cuiva. ♦ A da o sugestie, un sfat, a recomanda; a îndemna la ceva. 2. Tranz. A recomanda, a indica pe cineva pentru un post, într-un grad, într-o misiune etc. 3. Tranz. și refl. A-și manifesta intenția să înfăptuiască ceva; a (se) hotărî. [Prez. ind. și: (pop.) propui] – Din lat. proponere, fr. proposer (după pune). DOOM
propúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. propún, 2 sg. propúi, 1 pl. propúnem; conj. prez. 3 să propúnă; ger. propunấnd; part. propús
propuseseși
PROPÚNE, propún, vb. III. 1. Tranz. A supune o părere, o soluție, un proiect etc. discuției și aprobării cuiva. ♦ A da o sugestie, un sfat, a recomanda; a îndemna la ceva. 2. Tranz. A recomanda, a indica pe cineva pentru un post, într-un grad, într-o misiune etc. 3. Tranz. și refl. A-și manifesta intenția să înfăptuiască ceva; a (se) hotărî. [Prez. ind. și: (pop.) propui] – Din lat. proponere, fr. proposer (după pune). DOOM
propúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. propún, 2 sg. propúi, 1 pl. propúnem; conj. prez. 3 să propúnă; ger. propunấnd; part. propús
propuseseți
PROPÚNE, propún, vb. III. 1. Tranz. A supune o părere, o soluție, un proiect etc. discuției și aprobării cuiva. ♦ A da o sugestie, un sfat, a recomanda; a îndemna la ceva. 2. Tranz. A recomanda, a indica pe cineva pentru un post, într-un grad, într-o misiune etc. 3. Tranz. și refl. A-și manifesta intenția să înfăptuiască ceva; a (se) hotărî. [Prez. ind. și: (pop.) propui] – Din lat. proponere, fr. proposer (după pune). DOOM
propúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. propún, 2 sg. propúi, 1 pl. propúnem; conj. prez. 3 să propúnă; ger. propunấnd; part. propús
propuseși
PROPÚNE, propún, vb. III. 1. Tranz. A supune o părere, o soluție, un proiect etc. discuției și aprobării cuiva. ♦ A da o sugestie, un sfat, a recomanda; a îndemna la ceva. 2. Tranz. A recomanda, a indica pe cineva pentru un post, într-un grad, într-o misiune etc. 3. Tranz. și refl. A-și manifesta intenția să înfăptuiască ceva; a (se) hotărî. [Prez. ind. și: (pop.) propui] – Din lat. proponere, fr. proposer (după pune). DOOM
propúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. propún, 2 sg. propúi, 1 pl. propúnem; conj. prez. 3 să propúnă; ger. propunấnd; part. propús
propăvedui
PROPĂVEDUÍ vb. IV v. propovădui.
propășea
PROPĂȘÍ, propășesc, vb. IV. Intranz. A progresa, a prospera, a se dezvolta. – Pro + păși (după lat. progredior). DOOM
propășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. propășésc, imperf. 3 sg. propășeá; conj. prez. 3 să propășeáscă
propășeai
PROPĂȘÍ, propășesc, vb. IV. Intranz. A progresa, a prospera, a se dezvolta. – Pro + păși (după lat. progredior). DOOM
propășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. propășésc, imperf. 3 sg. propășeá; conj. prez. 3 să propășeáscă
propășeam
PROPĂȘÍ, propășesc, vb. IV. Intranz. A progresa, a prospera, a se dezvolta. – Pro + păși (după lat. progredior). DOOM
propășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. propășésc, imperf. 3 sg. propășeá; conj. prez. 3 să propășeáscă
propășească
PROPĂȘÍ, propășesc, vb. IV. Intranz. A progresa, a prospera, a se dezvolta. – Pro + păși (după lat. progredior). DOOM
propășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. propășésc, imperf. 3 sg. propășeá; conj. prez. 3 să propășeáscă
propășeau
PROPĂȘÍ, propășesc, vb. IV. Intranz. A progresa, a prospera, a se dezvolta. – Pro + păși (după lat. progredior). DOOM
propășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. propășésc, imperf. 3 sg. propășeá; conj. prez. 3 să propășeáscă
propășeați
PROPĂȘÍ, propășesc, vb. IV. Intranz. A progresa, a prospera, a se dezvolta. – Pro + păși (după lat. progredior). DOOM
propășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. propășésc, imperf. 3 sg. propășeá; conj. prez. 3 să propășeáscă
propășesc
PROPĂȘÍ, propășesc, vb. IV. Intranz. A progresa, a prospera, a se dezvolta. – Pro + păși (după lat. progredior). DOOM
propășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. propășésc, imperf. 3 sg. propășeá; conj. prez. 3 să propășeáscă
propășește
PROPĂȘÍ, propășesc, vb. IV. Intranz. A progresa, a prospera, a se dezvolta. – Pro + păși (după lat. progredior). DOOM
propășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. propășésc, imperf. 3 sg. propășeá; conj. prez. 3 să propășeáscă
propășești
PROPĂȘÍ, propășesc, vb. IV. Intranz. A progresa, a prospera, a se dezvolta. – Pro + păși (după lat. progredior). DOOM
propășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. propășésc, imperf. 3 sg. propășeá; conj. prez. 3 să propășeáscă
propăși
PROPĂȘÍ, propășesc, vb. IV. Intranz. A progresa, a prospera, a se dezvolta. – Pro + păși (după lat. progredior). DOOM
propășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. propășésc, imperf. 3 sg. propășeá; conj. prez. 3 să propășeáscă
propășii
PROPĂȘÍ, propășesc, vb. IV. Intranz. A progresa, a prospera, a se dezvolta. – Pro + păși (după lat. progredior). DOOM
propășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. propășésc, imperf. 3 sg. propășeá; conj. prez. 3 să propășeáscă
propășim
PROPĂȘÍ, propășesc, vb. IV. Intranz. A progresa, a prospera, a se dezvolta. – Pro + păși (după lat. progredior). DOOM
propășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. propășésc, imperf. 3 sg. propășeá; conj. prez. 3 să propășeáscă
propășind
PROPĂȘÍ, propășesc, vb. IV. Intranz. A progresa, a prospera, a se dezvolta. – Pro + păși (după lat. progredior). DOOM
propășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. propășésc, imperf. 3 sg. propășeá; conj. prez. 3 să propășeáscă
propășire
PROPĂȘÍ, propășesc, vb. IV. Intranz. A progresa, a prospera, a se dezvolta. – Pro + păși (după lat. progredior). DOOM
propășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. propășésc, imperf. 3 sg. propășeá; conj. prez. 3 să propășeáscă
propășire
PROPĂȘÍRE, propășiri, s. f. Acțiunea de a propăși și rezultatul ei. – V. propăși. DOOM
propășíre s. f., g.-d. art. propășírii; pl. propășíri
propășirea
PROPĂȘÍRE, propășiri, s. f. Acțiunea de a propăși și rezultatul ei. – V. propăși. DOOM
propășíre s. f., g.-d. art. propășírii; pl. propășíri
propășiri
PROPĂȘÍRE, propășiri, s. f. Acțiunea de a propăși și rezultatul ei. – V. propăși. DOOM
propășíre s. f., g.-d. art. propășírii; pl. propășíri
propășirii
PROPĂȘÍRE, propășiri, s. f. Acțiunea de a propăși și rezultatul ei. – V. propăși. DOOM
propășíre s. f., g.-d. art. propășírii; pl. propășíri
propășirile
PROPĂȘÍRE, propășiri, s. f. Acțiunea de a propăși și rezultatul ei. – V. propăși. DOOM
propășíre s. f., g.-d. art. propășírii; pl. propășíri
propășirilor
PROPĂȘÍRE, propășiri, s. f. Acțiunea de a propăși și rezultatul ei. – V. propăși. DOOM
propășíre s. f., g.-d. art. propășírii; pl. propășíri
propășiră
PROPĂȘÍ, propășesc, vb. IV. Intranz. A progresa, a prospera, a se dezvolta. – Pro + păși (după lat. progredior). DOOM
propășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. propășésc, imperf. 3 sg. propășeá; conj. prez. 3 să propășeáscă
propășirăm
PROPĂȘÍ, propășesc, vb. IV. Intranz. A progresa, a prospera, a se dezvolta. – Pro + păși (după lat. progredior). DOOM
propășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. propășésc, imperf. 3 sg. propășeá; conj. prez. 3 să propășeáscă
propășirăți
PROPĂȘÍ, propășesc, vb. IV. Intranz. A progresa, a prospera, a se dezvolta. – Pro + păși (după lat. progredior). DOOM
propășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. propășésc, imperf. 3 sg. propășeá; conj. prez. 3 să propășeáscă
propășise
PROPĂȘÍ, propășesc, vb. IV. Intranz. A progresa, a prospera, a se dezvolta. – Pro + păși (după lat. progredior). DOOM
propășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. propășésc, imperf. 3 sg. propășeá; conj. prez. 3 să propășeáscă
propășisem
PROPĂȘÍ, propășesc, vb. IV. Intranz. A progresa, a prospera, a se dezvolta. – Pro + păși (după lat. progredior). DOOM
propășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. propășésc, imperf. 3 sg. propășeá; conj. prez. 3 să propășeáscă
propășiseră
PROPĂȘÍ, propășesc, vb. IV. Intranz. A progresa, a prospera, a se dezvolta. – Pro + păși (după lat. progredior). DOOM
propășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. propășésc, imperf. 3 sg. propășeá; conj. prez. 3 să propășeáscă
propășiserăm
PROPĂȘÍ, propășesc, vb. IV. Intranz. A progresa, a prospera, a se dezvolta. – Pro + păși (după lat. progredior). DOOM
propășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. propășésc, imperf. 3 sg. propășeá; conj. prez. 3 să propășeáscă
propășiserăți
PROPĂȘÍ, propășesc, vb. IV. Intranz. A progresa, a prospera, a se dezvolta. – Pro + păși (după lat. progredior). DOOM
propășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. propășésc, imperf. 3 sg. propășeá; conj. prez. 3 să propășeáscă
propășiseși
PROPĂȘÍ, propășesc, vb. IV. Intranz. A progresa, a prospera, a se dezvolta. – Pro + păși (după lat. progredior). DOOM
propășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. propășésc, imperf. 3 sg. propășeá; conj. prez. 3 să propășeáscă
propășiseți
PROPĂȘÍ, propășesc, vb. IV. Intranz. A progresa, a prospera, a se dezvolta. – Pro + păși (după lat. progredior). DOOM
propășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. propășésc, imperf. 3 sg. propășeá; conj. prez. 3 să propășeáscă
propășit
PROPĂȘÍ, propășesc, vb. IV. Intranz. A progresa, a prospera, a se dezvolta. – Pro + păși (după lat. progredior). DOOM
propășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. propășésc, imperf. 3 sg. propășeá; conj. prez. 3 să propășeáscă
propășitoare
PROPĂȘITÓR, -OÁRE, propășitori, -oare, adj. (Rar) Care face să progreseze, să se dezvolte; înaintat, avansat, progresist. – Propăși + suf. -tor. DOOM
propășitór (rar) adj. m., pl. propășitóri; f. sg. și pl. propășitoáre
propășitoarea
PROPĂȘITÓR, -OÁRE, propășitori, -oare, adj. (Rar) Care face să progreseze, să se dezvolte; înaintat, avansat, progresist. – Propăși + suf. -tor. DOOM
propășitór (rar) adj. m., pl. propășitóri; f. sg. și pl. propășitoáre
propășitoarei
PROPĂȘITÓR, -OÁRE, propășitori, -oare, adj. (Rar) Care face să progreseze, să se dezvolte; înaintat, avansat, progresist. – Propăși + suf. -tor. DOOM
propășitór (rar) adj. m., pl. propășitóri; f. sg. și pl. propășitoáre
propășitoarele
PROPĂȘITÓR, -OÁRE, propășitori, -oare, adj. (Rar) Care face să progreseze, să se dezvolte; înaintat, avansat, progresist. – Propăși + suf. -tor. DOOM
propășitór (rar) adj. m., pl. propășitóri; f. sg. și pl. propășitoáre
propășitoarelor
PROPĂȘITÓR, -OÁRE, propășitori, -oare, adj. (Rar) Care face să progreseze, să se dezvolte; înaintat, avansat, progresist. – Propăși + suf. -tor. DOOM
propășitór (rar) adj. m., pl. propășitóri; f. sg. și pl. propășitoáre
propășitor
PROPĂȘITÓR, -OÁRE, propășitori, -oare, adj. (Rar) Care face să progreseze, să se dezvolte; înaintat, avansat, progresist. – Propăși + suf. -tor. DOOM
propășitór (rar) adj. m., pl. propășitóri; f. sg. și pl. propășitoáre
propășitori
PROPĂȘITÓR, -OÁRE, propășitori, -oare, adj. (Rar) Care face să progreseze, să se dezvolte; înaintat, avansat, progresist. – Propăși + suf. -tor. DOOM
propășitór (rar) adj. m., pl. propășitóri; f. sg. și pl. propășitoáre
propășitorii
PROPĂȘITÓR, -OÁRE, propășitori, -oare, adj. (Rar) Care face să progreseze, să se dezvolte; înaintat, avansat, progresist. – Propăși + suf. -tor. DOOM
propășitór (rar) adj. m., pl. propășitóri; f. sg. și pl. propășitoáre
propășitorilor
PROPĂȘITÓR, -OÁRE, propășitori, -oare, adj. (Rar) Care face să progreseze, să se dezvolte; înaintat, avansat, progresist. – Propăși + suf. -tor. DOOM
propășitór (rar) adj. m., pl. propășitóri; f. sg. și pl. propășitoáre
propășitorul
PROPĂȘITÓR, -OÁRE, propășitori, -oare, adj. (Rar) Care face să progreseze, să se dezvolte; înaintat, avansat, progresist. – Propăși + suf. -tor. DOOM
propășitór (rar) adj. m., pl. propășitóri; f. sg. și pl. propășitoáre
propășitorului
PROPĂȘITÓR, -OÁRE, propășitori, -oare, adj. (Rar) Care face să progreseze, să se dezvolte; înaintat, avansat, progresist. – Propăși + suf. -tor. DOOM
propășitór (rar) adj. m., pl. propășitóri; f. sg. și pl. propășitoáre
propășiși
PROPĂȘÍ, propășesc, vb. IV. Intranz. A progresa, a prospera, a se dezvolta. – Pro + păși (după lat. progredior). DOOM
propășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. propășésc, imperf. 3 sg. propășeá; conj. prez. 3 să propășeáscă
propășiți
PROPĂȘÍ, propășesc, vb. IV. Intranz. A progresa, a prospera, a se dezvolta. – Pro + păși (după lat. progredior). DOOM
propășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. propășésc, imperf. 3 sg. propășeá; conj. prez. 3 să propășeáscă
prora
PRÓVĂ s. f. v. proră. DOOM
próvă v. próră
prore
PRÓVĂ s. f. v. proră. DOOM
próvă v. próră
prorector
PRORÉCTOR, prorectori, s. m. Locțiitor al unui rector în învățământul universitar. – Din rus. prorektor, germ. Prorektor. – Cf. engl. prorector. DOOM
proréctor s. m., pl. proréctori
prorectori
PRORÉCTOR, prorectori, s. m. Locțiitor al unui rector în învățământul universitar. – Din rus. prorektor, germ. Prorektor. – Cf. engl. prorector. DOOM
proréctor s. m., pl. proréctori
prorectorii
PRORÉCTOR, prorectori, s. m. Locțiitor al unui rector în învățământul universitar. – Din rus. prorektor, germ. Prorektor. – Cf. engl. prorector. DOOM
proréctor s. m., pl. proréctori
prorectorilor
PRORÉCTOR, prorectori, s. m. Locțiitor al unui rector în învățământul universitar. – Din rus. prorektor, germ. Prorektor. – Cf. engl. prorector. DOOM
proréctor s. m., pl. proréctori
prorectorul
PRORÉCTOR, prorectori, s. m. Locțiitor al unui rector în învățământul universitar. – Din rus. prorektor, germ. Prorektor. – Cf. engl. prorector. DOOM
proréctor s. m., pl. proréctori
prorectorului
PRORÉCTOR, prorectori, s. m. Locțiitor al unui rector în învățământul universitar. – Din rus. prorektor, germ. Prorektor. – Cf. engl. prorector. DOOM
proréctor s. m., pl. proréctori
prorei
PRÓVĂ s. f. v. proră. DOOM
próvă v. próră
prorele
PRÓVĂ s. f. v. proră. DOOM
próvă v. próră
prorelor
PRÓVĂ s. f. v. proră. DOOM
próvă v. próră
proroc
PROORÓC s. m. v. proroc. DOOM
proróc s. m., pl. proróci
prorocea
PROOROCÍ vb. IV v. proroci. DOOM
prorocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prorocésc, imperf. 3 sg. proroceá; conj. prez. 3 să proroceáscă
proroceai
PROOROCÍ vb. IV v. proroci. DOOM
prorocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prorocésc, imperf. 3 sg. proroceá; conj. prez. 3 să proroceáscă
proroceam
PROOROCÍ vb. IV v. proroci. DOOM
prorocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prorocésc, imperf. 3 sg. proroceá; conj. prez. 3 să proroceáscă
proroceasca
PROOROCÉSC, -EÁSCĂ adj. v. prorocesc. DOOM
prorocésc (înv.) adj. m., f. proroceáscă; pl. m. și f. prorocéști
prorocească
PROOROCÍ vb. IV v. proroci. DOOM
prorocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prorocésc, imperf. 3 sg. proroceá; conj. prez. 3 să proroceáscă
proroceau
PROOROCÍ vb. IV v. proroci. DOOM
prorocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prorocésc, imperf. 3 sg. proroceá; conj. prez. 3 să proroceáscă
proroceați
PROOROCÍ vb. IV v. proroci. DOOM
prorocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prorocésc, imperf. 3 sg. proroceá; conj. prez. 3 să proroceáscă
prorocesc
PROOROCÉSC, -EÁSCĂ adj. v. prorocesc. DOOM
prorocésc (înv.) adj. m., f. proroceáscă; pl. m. și f. prorocéști
prorocesc
PROOROCÍ vb. IV v. proroci. DOOM
prorocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prorocésc, imperf. 3 sg. proroceá; conj. prez. 3 să proroceáscă
prorocescul
PROOROCÉSC, -EÁSCĂ adj. v. prorocesc. DOOM
prorocésc (înv.) adj. m., f. proroceáscă; pl. m. și f. prorocéști
prorocescului
PROOROCÉSC, -EÁSCĂ adj. v. prorocesc. DOOM
prorocésc (înv.) adj. m., f. proroceáscă; pl. m. și f. prorocéști
prorocește
PROOROCÍ vb. IV v. proroci. DOOM
prorocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prorocésc, imperf. 3 sg. proroceá; conj. prez. 3 să proroceáscă
prorocești
PROOROCÉSC, -EÁSCĂ adj. v. prorocesc. DOOM
prorocésc (înv.) adj. m., f. proroceáscă; pl. m. și f. prorocéști
prorocești
PROOROCÍ vb. IV v. proroci. DOOM
prorocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prorocésc, imperf. 3 sg. proroceá; conj. prez. 3 să proroceáscă
proroceștii
PROOROCÉSC, -EÁSCĂ adj. v. prorocesc. DOOM
prorocésc (înv.) adj. m., f. proroceáscă; pl. m. și f. prorocéști
proroceștile
PROOROCÉSC, -EÁSCĂ adj. v. prorocesc. DOOM
prorocésc (înv.) adj. m., f. proroceáscă; pl. m. și f. prorocéști
proroceștilor
PROOROCÉSC, -EÁSCĂ adj. v. prorocesc. DOOM
prorocésc (înv.) adj. m., f. proroceáscă; pl. m. și f. prorocéști
proroci
PROORÓC s. m. v. proroc. DOOM
proróc s. m., pl. proróci
proroci
PROOROCÍ vb. IV v. proroci. DOOM
prorocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prorocésc, imperf. 3 sg. proroceá; conj. prez. 3 să proroceáscă
prorocia
PROOROCÍE s. f. v. prorocie. DOOM
prorocíe (înv.) s. f., art. prorocía, g.-d. art. prorocíei; pl. prorocíi, art. prorocíile
prorocie
PROOROCÍE s. f. v. prorocie. DOOM
prorocíe (înv.) s. f., art. prorocía, g.-d. art. prorocíei; pl. prorocíi, art. prorocíile
prorociei
PROOROCÍE s. f. v. prorocie. DOOM
prorocíe (înv.) s. f., art. prorocía, g.-d. art. prorocíei; pl. prorocíi, art. prorocíile
prorocii
PROORÓC s. m. v. proroc. DOOM
proróc s. m., pl. proróci
prorocii
PROOROCÍ vb. IV v. proroci. DOOM
prorocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prorocésc, imperf. 3 sg. proroceá; conj. prez. 3 să proroceáscă
prorocii
PROOROCÍE s. f. v. prorocie. DOOM
prorocíe (înv.) s. f., art. prorocía, g.-d. art. prorocíei; pl. prorocíi, art. prorocíile
prorociile
PROOROCÍE s. f. v. prorocie. DOOM
prorocíe (înv.) s. f., art. prorocía, g.-d. art. prorocíei; pl. prorocíi, art. prorocíile
prorociilor
PROOROCÍE s. f. v. prorocie. DOOM
prorocíe (înv.) s. f., art. prorocía, g.-d. art. prorocíei; pl. prorocíi, art. prorocíile
prorocilor
PROORÓC s. m. v. proroc. DOOM
proróc s. m., pl. proróci
prorocim
PROOROCÍ vb. IV v. proroci. DOOM
prorocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prorocésc, imperf. 3 sg. proroceá; conj. prez. 3 să proroceáscă
prorocind
PROOROCÍ vb. IV v. proroci. DOOM
prorocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prorocésc, imperf. 3 sg. proroceá; conj. prez. 3 să proroceáscă
prorocire
PROOROCÍ vb. IV v. proroci. DOOM
prorocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prorocésc, imperf. 3 sg. proroceá; conj. prez. 3 să proroceáscă
prorocire
PROOROCÍRE s. f. v. prorocire. DOOM
prorocíre s. f., g.-d. art. prorocírii; pl. prorocíri
prorocirea
PROOROCÍRE s. f. v. prorocire. DOOM
prorocíre s. f., g.-d. art. prorocírii; pl. prorocíri
prorociri
PROOROCÍRE s. f. v. prorocire. DOOM
prorocíre s. f., g.-d. art. prorocírii; pl. prorocíri
prorocirii
PROOROCÍRE s. f. v. prorocire. DOOM
prorocíre s. f., g.-d. art. prorocírii; pl. prorocíri
prorocirile
PROOROCÍRE s. f. v. prorocire. DOOM
prorocíre s. f., g.-d. art. prorocírii; pl. prorocíri
prorocirilor
PROOROCÍRE s. f. v. prorocire. DOOM
prorocíre s. f., g.-d. art. prorocírii; pl. prorocíri
prorociră
PROOROCÍ vb. IV v. proroci. DOOM
prorocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prorocésc, imperf. 3 sg. proroceá; conj. prez. 3 să proroceáscă
prorocirăm
PROOROCÍ vb. IV v. proroci. DOOM
prorocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prorocésc, imperf. 3 sg. proroceá; conj. prez. 3 să proroceáscă
prorocirăți
PROOROCÍ vb. IV v. proroci. DOOM
prorocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prorocésc, imperf. 3 sg. proroceá; conj. prez. 3 să proroceáscă
prorocise
PROOROCÍ vb. IV v. proroci. DOOM
prorocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prorocésc, imperf. 3 sg. proroceá; conj. prez. 3 să proroceáscă
prorocisem
PROOROCÍ vb. IV v. proroci. DOOM
prorocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prorocésc, imperf. 3 sg. proroceá; conj. prez. 3 să proroceáscă
prorociseră
PROOROCÍ vb. IV v. proroci. DOOM
prorocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prorocésc, imperf. 3 sg. proroceá; conj. prez. 3 să proroceáscă
prorociserăm
PROOROCÍ vb. IV v. proroci. DOOM
prorocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prorocésc, imperf. 3 sg. proroceá; conj. prez. 3 să proroceáscă
prorociserăți
PROOROCÍ vb. IV v. proroci. DOOM
prorocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prorocésc, imperf. 3 sg. proroceá; conj. prez. 3 să proroceáscă
prorociseși
PROOROCÍ vb. IV v. proroci. DOOM
prorocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prorocésc, imperf. 3 sg. proroceá; conj. prez. 3 să proroceáscă
prorociseți
PROOROCÍ vb. IV v. proroci. DOOM
prorocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prorocésc, imperf. 3 sg. proroceá; conj. prez. 3 să proroceáscă
prorocit
PROOROCÍ vb. IV v. proroci. DOOM
prorocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prorocésc, imperf. 3 sg. proroceá; conj. prez. 3 să proroceáscă
prorocit
PROROCÍ, prorocesc, vb. IV. Tranz. (În credințele religioase) A prezice viitorul, voința divină; p. gener. a prevedea și a anunța evenimente viitoare; a profetiza, a prevesti. [Var.: proorocí vb. IV] – Din proroc.
prorocitoare
PROROCITÓR, -OÁRE, prorocitori, -oare, adj., s. m. și f. (Înv.) (Persoană) care prorocește. – Proroci + suf. -tor. DOOM
prorocitór (înv.) adj. m., s. m., pl. prorocitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. prorocitoáre
prorocitoare
PROROCITÓR, -OÁRE, prorocitori, -oare, adj., s. m. și f. (Înv.) (Persoană) care prorocește. – Proroci + suf. -tor. DOOM
prorocitór (înv.) adj. m., s. m., pl. prorocitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. prorocitoáre
prorocitoarea
PROROCITÓR, -OÁRE, prorocitori, -oare, adj., s. m. și f. (Înv.) (Persoană) care prorocește. – Proroci + suf. -tor. DOOM
prorocitór (înv.) adj. m., s. m., pl. prorocitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. prorocitoáre
prorocitoarea
PROROCITÓR, -OÁRE, prorocitori, -oare, adj., s. m. și f. (Înv.) (Persoană) care prorocește. – Proroci + suf. -tor. DOOM
prorocitór (înv.) adj. m., s. m., pl. prorocitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. prorocitoáre
prorocitoarei
PROROCITÓR, -OÁRE, prorocitori, -oare, adj., s. m. și f. (Înv.) (Persoană) care prorocește. – Proroci + suf. -tor. DOOM
prorocitór (înv.) adj. m., s. m., pl. prorocitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. prorocitoáre
prorocitoarei
PROROCITÓR, -OÁRE, prorocitori, -oare, adj., s. m. și f. (Înv.) (Persoană) care prorocește. – Proroci + suf. -tor. DOOM
prorocitór (înv.) adj. m., s. m., pl. prorocitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. prorocitoáre
prorocitoarele
PROROCITÓR, -OÁRE, prorocitori, -oare, adj., s. m. și f. (Înv.) (Persoană) care prorocește. – Proroci + suf. -tor. DOOM
prorocitór (înv.) adj. m., s. m., pl. prorocitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. prorocitoáre
prorocitoarele
PROROCITÓR, -OÁRE, prorocitori, -oare, adj., s. m. și f. (Înv.) (Persoană) care prorocește. – Proroci + suf. -tor. DOOM
prorocitór (înv.) adj. m., s. m., pl. prorocitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. prorocitoáre
prorocitoarelor
PROROCITÓR, -OÁRE, prorocitori, -oare, adj., s. m. și f. (Înv.) (Persoană) care prorocește. – Proroci + suf. -tor. DOOM
prorocitór (înv.) adj. m., s. m., pl. prorocitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. prorocitoáre
prorocitoarelor
PROROCITÓR, -OÁRE, prorocitori, -oare, adj., s. m. și f. (Înv.) (Persoană) care prorocește. – Proroci + suf. -tor. DOOM
prorocitór (înv.) adj. m., s. m., pl. prorocitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. prorocitoáre
prorocitor
PROROCITÓR, -OÁRE, prorocitori, -oare, adj., s. m. și f. (Înv.) (Persoană) care prorocește. – Proroci + suf. -tor. DOOM
prorocitór (înv.) adj. m., s. m., pl. prorocitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. prorocitoáre
prorocitor
PROROCITÓR, -OÁRE, prorocitori, -oare, adj., s. m. și f. (Înv.) (Persoană) care prorocește. – Proroci + suf. -tor. DOOM
prorocitór (înv.) adj. m., s. m., pl. prorocitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. prorocitoáre
prorocitori
PROROCITÓR, -OÁRE, prorocitori, -oare, adj., s. m. și f. (Înv.) (Persoană) care prorocește. – Proroci + suf. -tor. DOOM
prorocitór (înv.) adj. m., s. m., pl. prorocitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. prorocitoáre
prorocitori
PROROCITÓR, -OÁRE, prorocitori, -oare, adj., s. m. și f. (Înv.) (Persoană) care prorocește. – Proroci + suf. -tor. DOOM
prorocitór (înv.) adj. m., s. m., pl. prorocitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. prorocitoáre
prorocitorii
PROROCITÓR, -OÁRE, prorocitori, -oare, adj., s. m. și f. (Înv.) (Persoană) care prorocește. – Proroci + suf. -tor. DOOM
prorocitór (înv.) adj. m., s. m., pl. prorocitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. prorocitoáre
prorocitorii
PROROCITÓR, -OÁRE, prorocitori, -oare, adj., s. m. și f. (Înv.) (Persoană) care prorocește. – Proroci + suf. -tor. DOOM
prorocitór (înv.) adj. m., s. m., pl. prorocitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. prorocitoáre
prorocitorilor
PROROCITÓR, -OÁRE, prorocitori, -oare, adj., s. m. și f. (Înv.) (Persoană) care prorocește. – Proroci + suf. -tor. DOOM
prorocitór (înv.) adj. m., s. m., pl. prorocitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. prorocitoáre
prorocitorilor
PROROCITÓR, -OÁRE, prorocitori, -oare, adj., s. m. și f. (Înv.) (Persoană) care prorocește. – Proroci + suf. -tor. DOOM
prorocitór (înv.) adj. m., s. m., pl. prorocitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. prorocitoáre
prorocitorul
PROROCITÓR, -OÁRE, prorocitori, -oare, adj., s. m. și f. (Înv.) (Persoană) care prorocește. – Proroci + suf. -tor. DOOM
prorocitór (înv.) adj. m., s. m., pl. prorocitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. prorocitoáre
prorocitorul
PROROCITÓR, -OÁRE, prorocitori, -oare, adj., s. m. și f. (Înv.) (Persoană) care prorocește. – Proroci + suf. -tor. DOOM
prorocitór (înv.) adj. m., s. m., pl. prorocitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. prorocitoáre
prorocitorului
PROROCITÓR, -OÁRE, prorocitori, -oare, adj., s. m. și f. (Înv.) (Persoană) care prorocește. – Proroci + suf. -tor. DOOM
prorocitór (înv.) adj. m., s. m., pl. prorocitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. prorocitoáre
prorocitorului
PROROCITÓR, -OÁRE, prorocitori, -oare, adj., s. m. și f. (Înv.) (Persoană) care prorocește. – Proroci + suf. -tor. DOOM
prorocitór (înv.) adj. m., s. m., pl. prorocitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. prorocitoáre
prorociși
PROOROCÍ vb. IV v. proroci. DOOM
prorocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prorocésc, imperf. 3 sg. proroceá; conj. prez. 3 să proroceáscă
prorociți
PROOROCÍ vb. IV v. proroci. DOOM
prorocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prorocésc, imperf. 3 sg. proroceá; conj. prez. 3 să proroceáscă
prorocul
PROORÓC s. m. v. proroc. DOOM
proróc s. m., pl. proróci
prorocului
PROORÓC s. m. v. proroc. DOOM
proróc s. m., pl. proróci
prorog
PROROGÁ, proróg, vb. I. Tranz. A amâna (din oficiu) pentru o dată ulterioară activitatea unui corp constituit, a unei adunări legislative, un termen scadent etc. – Din fr. proroger, lat. prorogare. DOOM
prorogá (a ~) vb., ind. prez. 3 prorógă; conj. prez. 3 să proróge
proroga
PROROGÁ, proróg, vb. I. Tranz. A amâna (din oficiu) pentru o dată ulterioară activitatea unui corp constituit, a unei adunări legislative, un termen scadent etc. – Din fr. proroger, lat. prorogare. DOOM
prorogá (a ~) vb., ind. prez. 3 prorógă; conj. prez. 3 să proróge
prorogai
PROROGÁ, proróg, vb. I. Tranz. A amâna (din oficiu) pentru o dată ulterioară activitatea unui corp constituit, a unei adunări legislative, un termen scadent etc. – Din fr. proroger, lat. prorogare. DOOM
prorogá (a ~) vb., ind. prez. 3 prorógă; conj. prez. 3 să proróge
prorogam
PROROGÁ, proróg, vb. I. Tranz. A amâna (din oficiu) pentru o dată ulterioară activitatea unui corp constituit, a unei adunări legislative, un termen scadent etc. – Din fr. proroger, lat. prorogare. DOOM
prorogá (a ~) vb., ind. prez. 3 prorógă; conj. prez. 3 să proróge
prorogare
PROROGÁ, proróg, vb. I. Tranz. A amâna (din oficiu) pentru o dată ulterioară activitatea unui corp constituit, a unei adunări legislative, un termen scadent etc. – Din fr. proroger, lat. prorogare. DOOM
prorogá (a ~) vb., ind. prez. 3 prorógă; conj. prez. 3 să proróge
prorogare
PROROGÁRE, prorogări, s. f. Acțiunea de a proroga și rezultatul ei; prorogație. ♦ Act prin care se amână sau se suspendă activitatea unui corp constituit, a unei adunări legislative etc. ♦ Extindere a competenței unui organ de jurisdicție. – V. proroga. DOOM
prorogáre s. f., g.-d. art. prorogắrii; pl. prorogắri
prorogarea
PROROGÁRE, prorogări, s. f. Acțiunea de a proroga și rezultatul ei; prorogație. ♦ Act prin care se amână sau se suspendă activitatea unui corp constituit, a unei adunări legislative etc. ♦ Extindere a competenței unui organ de jurisdicție. – V. proroga. DOOM
prorogáre s. f., g.-d. art. prorogắrii; pl. prorogắri
prorogară
PROROGÁ, proróg, vb. I. Tranz. A amâna (din oficiu) pentru o dată ulterioară activitatea unui corp constituit, a unei adunări legislative, un termen scadent etc. – Din fr. proroger, lat. prorogare. DOOM
prorogá (a ~) vb., ind. prez. 3 prorógă; conj. prez. 3 să proróge
prorogarăm
PROROGÁ, proróg, vb. I. Tranz. A amâna (din oficiu) pentru o dată ulterioară activitatea unui corp constituit, a unei adunări legislative, un termen scadent etc. – Din fr. proroger, lat. prorogare. DOOM
prorogá (a ~) vb., ind. prez. 3 prorógă; conj. prez. 3 să proróge
prorogarăți
PROROGÁ, proróg, vb. I. Tranz. A amâna (din oficiu) pentru o dată ulterioară activitatea unui corp constituit, a unei adunări legislative, un termen scadent etc. – Din fr. proroger, lat. prorogare. DOOM
prorogá (a ~) vb., ind. prez. 3 prorógă; conj. prez. 3 să proróge
prorogase
PROROGÁ, proróg, vb. I. Tranz. A amâna (din oficiu) pentru o dată ulterioară activitatea unui corp constituit, a unei adunări legislative, un termen scadent etc. – Din fr. proroger, lat. prorogare. DOOM
prorogá (a ~) vb., ind. prez. 3 prorógă; conj. prez. 3 să proróge
prorogasem
PROROGÁ, proróg, vb. I. Tranz. A amâna (din oficiu) pentru o dată ulterioară activitatea unui corp constituit, a unei adunări legislative, un termen scadent etc. – Din fr. proroger, lat. prorogare. DOOM
prorogá (a ~) vb., ind. prez. 3 prorógă; conj. prez. 3 să proróge
prorogaseră
PROROGÁ, proróg, vb. I. Tranz. A amâna (din oficiu) pentru o dată ulterioară activitatea unui corp constituit, a unei adunări legislative, un termen scadent etc. – Din fr. proroger, lat. prorogare. DOOM
prorogá (a ~) vb., ind. prez. 3 prorógă; conj. prez. 3 să proróge
prorogaserăm
PROROGÁ, proróg, vb. I. Tranz. A amâna (din oficiu) pentru o dată ulterioară activitatea unui corp constituit, a unei adunări legislative, un termen scadent etc. – Din fr. proroger, lat. prorogare. DOOM
prorogá (a ~) vb., ind. prez. 3 prorógă; conj. prez. 3 să proróge
prorogaserăți
PROROGÁ, proróg, vb. I. Tranz. A amâna (din oficiu) pentru o dată ulterioară activitatea unui corp constituit, a unei adunări legislative, un termen scadent etc. – Din fr. proroger, lat. prorogare. DOOM
prorogá (a ~) vb., ind. prez. 3 prorógă; conj. prez. 3 să proróge
prorogaseși
PROROGÁ, proróg, vb. I. Tranz. A amâna (din oficiu) pentru o dată ulterioară activitatea unui corp constituit, a unei adunări legislative, un termen scadent etc. – Din fr. proroger, lat. prorogare. DOOM
prorogá (a ~) vb., ind. prez. 3 prorógă; conj. prez. 3 să proróge
prorogaseți
PROROGÁ, proróg, vb. I. Tranz. A amâna (din oficiu) pentru o dată ulterioară activitatea unui corp constituit, a unei adunări legislative, un termen scadent etc. – Din fr. proroger, lat. prorogare. DOOM
prorogá (a ~) vb., ind. prez. 3 prorógă; conj. prez. 3 să proróge
prorogat
PROROGÁ, proróg, vb. I. Tranz. A amâna (din oficiu) pentru o dată ulterioară activitatea unui corp constituit, a unei adunări legislative, un termen scadent etc. – Din fr. proroger, lat. prorogare. DOOM
prorogá (a ~) vb., ind. prez. 3 prorógă; conj. prez. 3 să proróge
prorogat
PROROGÁT, -Ă, prorogați, -te, adj. (Mai ales despre parlamente și lucrările lor) Amînat pentru o dată ulterioară celei fixate prin legi.
prorogativ
PROROGATÍV, -Ă, prorogativi, -e, adj. (Jur.) Cu caracter de amânare, de prelungire. – Din fr. prorogatif.
prorogativa
PROROGATÍV, -Ă, prorogativi, -e, adj. (Jur.) Cu caracter de amânare, de prelungire. – Din fr. prorogatif.
prorogative
PROROGATÍV, -Ă, prorogativi, -e, adj. (Jur.) Cu caracter de amânare, de prelungire. – Din fr. prorogatif.
prorogativei
PROROGATÍV, -Ă, prorogativi, -e, adj. (Jur.) Cu caracter de amânare, de prelungire. – Din fr. prorogatif.
prorogativele
PROROGATÍV, -Ă, prorogativi, -e, adj. (Jur.) Cu caracter de amânare, de prelungire. – Din fr. prorogatif.
prorogativelor
PROROGATÍV, -Ă, prorogativi, -e, adj. (Jur.) Cu caracter de amânare, de prelungire. – Din fr. prorogatif.
prorogativi
PROROGATÍV, -Ă, prorogativi, -e, adj. (Jur.) Cu caracter de amânare, de prelungire. – Din fr. prorogatif.
prorogativii
PROROGATÍV, -Ă, prorogativi, -e, adj. (Jur.) Cu caracter de amânare, de prelungire. – Din fr. prorogatif.
prorogativilor
PROROGATÍV, -Ă, prorogativi, -e, adj. (Jur.) Cu caracter de amânare, de prelungire. – Din fr. prorogatif.
prorogativul
PROROGATÍV, -Ă, prorogativi, -e, adj. (Jur.) Cu caracter de amânare, de prelungire. – Din fr. prorogatif.
prorogativului
PROROGATÍV, -Ă, prorogativi, -e, adj. (Jur.) Cu caracter de amânare, de prelungire. – Din fr. prorogatif.
prorogau
PROROGÁ, proróg, vb. I. Tranz. A amâna (din oficiu) pentru o dată ulterioară activitatea unui corp constituit, a unei adunări legislative, un termen scadent etc. – Din fr. proroger, lat. prorogare. DOOM
prorogá (a ~) vb., ind. prez. 3 prorógă; conj. prez. 3 să proróge
prorogași
PROROGÁ, proróg, vb. I. Tranz. A amâna (din oficiu) pentru o dată ulterioară activitatea unui corp constituit, a unei adunări legislative, un termen scadent etc. – Din fr. proroger, lat. prorogare. DOOM
prorogá (a ~) vb., ind. prez. 3 prorógă; conj. prez. 3 să proróge
prorogați
PROROGÁ, proróg, vb. I. Tranz. A amâna (din oficiu) pentru o dată ulterioară activitatea unui corp constituit, a unei adunări legislative, un termen scadent etc. – Din fr. proroger, lat. prorogare. DOOM
prorogá (a ~) vb., ind. prez. 3 prorógă; conj. prez. 3 să proróge
prorogația
PROROGÁȚIE, prorogații, s. f. (Rar) Prorogare. – Din fr. prorogation, lat. prorogatio. DOOM
prorogáție (rar) (-ți-e) s. f., art. prorogáția (-ți-a), g.-d. art. prorogáției; pl. prorogáții, art. prorogáțiile (-ți-i-)
prorogație
PROROGÁȚIE, prorogații, s. f. (Rar) Prorogare. – Din fr. prorogation, lat. prorogatio. DOOM
prorogáție (rar) (-ți-e) s. f., art. prorogáția (-ți-a), g.-d. art. prorogáției; pl. prorogáții, art. prorogáțiile (-ți-i-)
prorogației
PROROGÁȚIE, prorogații, s. f. (Rar) Prorogare. – Din fr. prorogation, lat. prorogatio. DOOM
prorogáție (rar) (-ți-e) s. f., art. prorogáția (-ți-a), g.-d. art. prorogáției; pl. prorogáții, art. prorogáțiile (-ți-i-)
prorogații
PROROGÁȚIE, prorogații, s. f. (Rar) Prorogare. – Din fr. prorogation, lat. prorogatio. DOOM
prorogáție (rar) (-ți-e) s. f., art. prorogáția (-ți-a), g.-d. art. prorogáției; pl. prorogáții, art. prorogáțiile (-ți-i-)
prorogațiile
PROROGÁȚIE, prorogații, s. f. (Rar) Prorogare. – Din fr. prorogation, lat. prorogatio. DOOM
prorogáție (rar) (-ți-e) s. f., art. prorogáția (-ți-a), g.-d. art. prorogáției; pl. prorogáții, art. prorogáțiile (-ți-i-)
prorogațiilor
PROROGÁȚIE, prorogații, s. f. (Rar) Prorogare. – Din fr. prorogation, lat. prorogatio. DOOM
prorogáție (rar) (-ți-e) s. f., art. prorogáția (-ți-a), g.-d. art. prorogáției; pl. prorogáții, art. prorogáțiile (-ți-i-)
proroge
PROROGÁ, proróg, vb. I. Tranz. A amâna (din oficiu) pentru o dată ulterioară activitatea unui corp constituit, a unei adunări legislative, un termen scadent etc. – Din fr. proroger, lat. prorogare. DOOM
prorogá (a ~) vb., ind. prez. 3 prorógă; conj. prez. 3 să proróge
prorogi
PROROGÁ, proróg, vb. I. Tranz. A amâna (din oficiu) pentru o dată ulterioară activitatea unui corp constituit, a unei adunări legislative, un termen scadent etc. – Din fr. proroger, lat. prorogare. DOOM
prorogá (a ~) vb., ind. prez. 3 prorógă; conj. prez. 3 să proróge
prorogând
PROROGÁ, proróg, vb. I. Tranz. A amâna (din oficiu) pentru o dată ulterioară activitatea unui corp constituit, a unei adunări legislative, un termen scadent etc. – Din fr. proroger, lat. prorogare. DOOM
prorogá (a ~) vb., ind. prez. 3 prorógă; conj. prez. 3 să proróge
prorogînd
PROROGÁ, proróg, vb. I. Tranz. A amâna (din oficiu) pentru o dată ulterioară activitatea unui corp constituit, a unei adunări legislative, un termen scadent etc. – Din fr. proroger, lat. prorogare. DOOM
prorogá (a ~) vb., ind. prez. 3 prorógă; conj. prez. 3 să proróge
prorogări
PROROGÁRE, prorogări, s. f. Acțiunea de a proroga și rezultatul ei; prorogație. ♦ Act prin care se amână sau se suspendă activitatea unui corp constituit, a unei adunări legislative etc. ♦ Extindere a competenței unui organ de jurisdicție. – V. proroga. DOOM
prorogáre s. f., g.-d. art. prorogắrii; pl. prorogắri
prorogării
PROROGÁRE, prorogări, s. f. Acțiunea de a proroga și rezultatul ei; prorogație. ♦ Act prin care se amână sau se suspendă activitatea unui corp constituit, a unei adunări legislative etc. ♦ Extindere a competenței unui organ de jurisdicție. – V. proroga. DOOM
prorogáre s. f., g.-d. art. prorogắrii; pl. prorogắri
prorogările
PROROGÁRE, prorogări, s. f. Acțiunea de a proroga și rezultatul ei; prorogație. ♦ Act prin care se amână sau se suspendă activitatea unui corp constituit, a unei adunări legislative etc. ♦ Extindere a competenței unui organ de jurisdicție. – V. proroga. DOOM
prorogáre s. f., g.-d. art. prorogắrii; pl. prorogắri
prorogărilor
PROROGÁRE, prorogări, s. f. Acțiunea de a proroga și rezultatul ei; prorogație. ♦ Act prin care se amână sau se suspendă activitatea unui corp constituit, a unei adunări legislative etc. ♦ Extindere a competenței unui organ de jurisdicție. – V. proroga. DOOM
prorogáre s. f., g.-d. art. prorogắrii; pl. prorogắri
proscalisea
PROSCALISÍ, proscalisesc, vb. IV. Tranz. (Grecism învechit) A invita, a pofti. îți cer de o mie de ori iertăciune că nu te-am proscalisit ia masă. FILIMON, C. 172.
proscaliseai
PROSCALISÍ, proscalisesc, vb. IV. Tranz. (Grecism învechit) A invita, a pofti. îți cer de o mie de ori iertăciune că nu te-am proscalisit ia masă. FILIMON, C. 172.
proscaliseam
PROSCALISÍ, proscalisesc, vb. IV. Tranz. (Grecism învechit) A invita, a pofti. îți cer de o mie de ori iertăciune că nu te-am proscalisit ia masă. FILIMON, C. 172.
proscalisească
PROSCALISÍ, proscalisesc, vb. IV. Tranz. (Grecism învechit) A invita, a pofti. îți cer de o mie de ori iertăciune că nu te-am proscalisit ia masă. FILIMON, C. 172.
proscaliseau
PROSCALISÍ, proscalisesc, vb. IV. Tranz. (Grecism învechit) A invita, a pofti. îți cer de o mie de ori iertăciune că nu te-am proscalisit ia masă. FILIMON, C. 172.
proscaliseați
PROSCALISÍ, proscalisesc, vb. IV. Tranz. (Grecism învechit) A invita, a pofti. îți cer de o mie de ori iertăciune că nu te-am proscalisit ia masă. FILIMON, C. 172.
proscalisesc
PROSCALISÍ, proscalisesc, vb. IV. Tranz. (Grecism învechit) A invita, a pofti. îți cer de o mie de ori iertăciune că nu te-am proscalisit ia masă. FILIMON, C. 172.
proscalisește
PROSCALISÍ, proscalisesc, vb. IV. Tranz. (Grecism învechit) A invita, a pofti. îți cer de o mie de ori iertăciune că nu te-am proscalisit ia masă. FILIMON, C. 172.
proscalisești
PROSCALISÍ, proscalisesc, vb. IV. Tranz. (Grecism învechit) A invita, a pofti. îți cer de o mie de ori iertăciune că nu te-am proscalisit ia masă. FILIMON, C. 172.
proscalisi
PROSCALISÍ, proscalisesc, vb. IV. Tranz. (Grecism învechit) A invita, a pofti. îți cer de o mie de ori iertăciune că nu te-am proscalisit ia masă. FILIMON, C. 172.
proscalisii
PROSCALISÍ, proscalisesc, vb. IV. Tranz. (Grecism învechit) A invita, a pofti. îți cer de o mie de ori iertăciune că nu te-am proscalisit ia masă. FILIMON, C. 172.
proscalisim
PROSCALISÍ, proscalisesc, vb. IV. Tranz. (Grecism învechit) A invita, a pofti. îți cer de o mie de ori iertăciune că nu te-am proscalisit ia masă. FILIMON, C. 172.
proscalisind
PROSCALISÍ, proscalisesc, vb. IV. Tranz. (Grecism învechit) A invita, a pofti. îți cer de o mie de ori iertăciune că nu te-am proscalisit ia masă. FILIMON, C. 172.
proscalisire
PROSCALISÍ, proscalisesc, vb. IV. Tranz. (Grecism învechit) A invita, a pofti. îți cer de o mie de ori iertăciune că nu te-am proscalisit ia masă. FILIMON, C. 172.
proscalisire
PROSCALISÍ, proscalisesc, vb. IV. Tranz. (Germanism înv.) A invita, a pofti. – Ngr. proskalo (viit. proskaliso).
proscalisiră
PROSCALISÍ, proscalisesc, vb. IV. Tranz. (Grecism învechit) A invita, a pofti. îți cer de o mie de ori iertăciune că nu te-am proscalisit ia masă. FILIMON, C. 172.
proscalisirăm
PROSCALISÍ, proscalisesc, vb. IV. Tranz. (Grecism învechit) A invita, a pofti. îți cer de o mie de ori iertăciune că nu te-am proscalisit ia masă. FILIMON, C. 172.
proscalisirăți
PROSCALISÍ, proscalisesc, vb. IV. Tranz. (Grecism învechit) A invita, a pofti. îți cer de o mie de ori iertăciune că nu te-am proscalisit ia masă. FILIMON, C. 172.
proscalisise
PROSCALISÍ, proscalisesc, vb. IV. Tranz. (Grecism învechit) A invita, a pofti. îți cer de o mie de ori iertăciune că nu te-am proscalisit ia masă. FILIMON, C. 172.
proscalisisem
PROSCALISÍ, proscalisesc, vb. IV. Tranz. (Grecism învechit) A invita, a pofti. îți cer de o mie de ori iertăciune că nu te-am proscalisit ia masă. FILIMON, C. 172.
proscalisiseră
PROSCALISÍ, proscalisesc, vb. IV. Tranz. (Grecism învechit) A invita, a pofti. îți cer de o mie de ori iertăciune că nu te-am proscalisit ia masă. FILIMON, C. 172.
proscalisiserăm
PROSCALISÍ, proscalisesc, vb. IV. Tranz. (Grecism învechit) A invita, a pofti. îți cer de o mie de ori iertăciune că nu te-am proscalisit ia masă. FILIMON, C. 172.
proscalisiserăți
PROSCALISÍ, proscalisesc, vb. IV. Tranz. (Grecism învechit) A invita, a pofti. îți cer de o mie de ori iertăciune că nu te-am proscalisit ia masă. FILIMON, C. 172.
proscalisiseși
PROSCALISÍ, proscalisesc, vb. IV. Tranz. (Grecism învechit) A invita, a pofti. îți cer de o mie de ori iertăciune că nu te-am proscalisit ia masă. FILIMON, C. 172.
proscalisiseți
PROSCALISÍ, proscalisesc, vb. IV. Tranz. (Grecism învechit) A invita, a pofti. îți cer de o mie de ori iertăciune că nu te-am proscalisit ia masă. FILIMON, C. 172.
proscalisit
PROSCALISÍ, proscalisesc, vb. IV. Tranz. (Grecism învechit) A invita, a pofti. îți cer de o mie de ori iertăciune că nu te-am proscalisit ia masă. FILIMON, C. 172.
proscalisit
PROSCALISÍ, proscalisesc, vb. IV. Tranz. (Germanism înv.) A invita, a pofti. – Ngr. proskalo (viit. proskaliso).
proscalisiși
PROSCALISÍ, proscalisesc, vb. IV. Tranz. (Grecism învechit) A invita, a pofti. îți cer de o mie de ori iertăciune că nu te-am proscalisit ia masă. FILIMON, C. 172.
proscalisiți
PROSCALISÍ, proscalisesc, vb. IV. Tranz. (Grecism învechit) A invita, a pofti. îți cer de o mie de ori iertăciune că nu te-am proscalisit ia masă. FILIMON, C. 172.
proscenii
PROSCÉNIU s. n. v. proscenium. DOOM
!proscénium (pros-ce-nium/pro-sce-) s. n., art. proscéniumul; pl. proscéniumuri
prosceniile
PROSCÉNIU s. n. v. proscenium. DOOM
!proscénium (pros-ce-nium/pro-sce-) s. n., art. proscéniumul; pl. proscéniumuri
prosceniilor
PROSCÉNIU s. n. v. proscenium. DOOM
!proscénium (pros-ce-nium/pro-sce-) s. n., art. proscéniumul; pl. proscéniumuri
prosceniu
PROSCÉNIU s. n. v. proscenium. DOOM
!proscénium (pros-ce-nium/pro-sce-) s. n., art. proscéniumul; pl. proscéniumuri
prosceniul
PROSCÉNIU s. n. v. proscenium. DOOM
!proscénium (pros-ce-nium/pro-sce-) s. n., art. proscéniumul; pl. proscéniumuri
prosceniului
PROSCÉNIU s. n. v. proscenium. DOOM
!proscénium (pros-ce-nium/pro-sce-) s. n., art. proscéniumul; pl. proscéniumuri
proscenium
PROSCÉNIU s. n. v. proscenium. DOOM
!proscénium (pros-ce-nium/pro-sce-) s. n., art. proscéniumul; pl. proscéniumuri
proschinitar
proschinitár (proschinitáre), s. n. – Iconostas. – Var. proschinitariu. Ngr. προσϰυνητάρι (Tiktin).
proscomidea
PROSCOMIDÍ, proscomidesc, vb. IV. Tranz. (Despre preot) A pregăti pâinea și vinul pentru împărtășanie; a face o proscomidie. – Din proscomidie (derivat regresiv). DOOM
proscomidí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proscomidésc, imperf. 3 sg. proscomideá; conj. prez. 3 să proscomideáscă
proscomideai
PROSCOMIDÍ, proscomidesc, vb. IV. Tranz. (Despre preot) A pregăti pâinea și vinul pentru împărtășanie; a face o proscomidie. – Din proscomidie (derivat regresiv). DOOM
proscomidí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proscomidésc, imperf. 3 sg. proscomideá; conj. prez. 3 să proscomideáscă
proscomideam
PROSCOMIDÍ, proscomidesc, vb. IV. Tranz. (Despre preot) A pregăti pâinea și vinul pentru împărtășanie; a face o proscomidie. – Din proscomidie (derivat regresiv). DOOM
proscomidí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proscomidésc, imperf. 3 sg. proscomideá; conj. prez. 3 să proscomideáscă
proscomidească
PROSCOMIDÍ, proscomidesc, vb. IV. Tranz. (Despre preot) A pregăti pâinea și vinul pentru împărtășanie; a face o proscomidie. – Din proscomidie (derivat regresiv). DOOM
proscomidí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proscomidésc, imperf. 3 sg. proscomideá; conj. prez. 3 să proscomideáscă
proscomideau
PROSCOMIDÍ, proscomidesc, vb. IV. Tranz. (Despre preot) A pregăti pâinea și vinul pentru împărtășanie; a face o proscomidie. – Din proscomidie (derivat regresiv). DOOM
proscomidí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proscomidésc, imperf. 3 sg. proscomideá; conj. prez. 3 să proscomideáscă
proscomideați
PROSCOMIDÍ, proscomidesc, vb. IV. Tranz. (Despre preot) A pregăti pâinea și vinul pentru împărtășanie; a face o proscomidie. – Din proscomidie (derivat regresiv). DOOM
proscomidí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proscomidésc, imperf. 3 sg. proscomideá; conj. prez. 3 să proscomideáscă
proscomidesc
PROSCOMIDÍ, proscomidesc, vb. IV. Tranz. (Despre preot) A pregăti pâinea și vinul pentru împărtășanie; a face o proscomidie. – Din proscomidie (derivat regresiv). DOOM
proscomidí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proscomidésc, imperf. 3 sg. proscomideá; conj. prez. 3 să proscomideáscă
proscomidește
PROSCOMIDÍ, proscomidesc, vb. IV. Tranz. (Despre preot) A pregăti pâinea și vinul pentru împărtășanie; a face o proscomidie. – Din proscomidie (derivat regresiv). DOOM
proscomidí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proscomidésc, imperf. 3 sg. proscomideá; conj. prez. 3 să proscomideáscă
proscomidești
PROSCOMIDÍ, proscomidesc, vb. IV. Tranz. (Despre preot) A pregăti pâinea și vinul pentru împărtășanie; a face o proscomidie. – Din proscomidie (derivat regresiv). DOOM
proscomidí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proscomidésc, imperf. 3 sg. proscomideá; conj. prez. 3 să proscomideáscă
proscomidi
PROSCOMIDÍ, proscomidesc, vb. IV. Tranz. (Despre preot) A pregăti pâinea și vinul pentru împărtășanie; a face o proscomidie. – Din proscomidie (derivat regresiv). DOOM
proscomidí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proscomidésc, imperf. 3 sg. proscomideá; conj. prez. 3 să proscomideáscă
proscomidia
PROSCOMÍDIE, proscomidii, s. f. 1. Parte din slujba liturghiei în care preotul pregătește și sfințește pâinea și vinul pentru împărtășanie. 2. Masă sau firidă în peretele de nord al altarului, unde se săvârșește proscomidia (1). [Acc. și: proscomidíe] – Din sl. proskomidija. DOOM
proscomídie (-di-e) s. f., art. proscomídia (-di-a), g.-d. art. proscomídiei; pl. proscomídii, art. proscomídiile (-di-i-)
proscomidie
PROSCOMÍDIE, proscomidii, s. f. 1. Parte din slujba liturghiei în care preotul pregătește și sfințește pâinea și vinul pentru împărtășanie. 2. Masă sau firidă în peretele de nord al altarului, unde se săvârșește proscomidia (1). [Acc. și: proscomidíe] – Din sl. proskomidija. DOOM
proscomídie (-di-e) s. f., art. proscomídia (-di-a), g.-d. art. proscomídiei; pl. proscomídii, art. proscomídiile (-di-i-)
proscomidie
PROSCOMÍDIE, proscomidii, s. f. 1. Parte din slujba liturghiei în care preotul pregătește și sfințește pâinea și vinul pentru împărtășanie. 2. Masă sau firidă în peretele de nord al altarului, unde se săvârșește proscomidia (1). [Acc. și: proscomidíe] – Din sl. proskomidija.
proscomidiei
PROSCOMÍDIE, proscomidii, s. f. 1. Parte din slujba liturghiei în care preotul pregătește și sfințește pâinea și vinul pentru împărtășanie. 2. Masă sau firidă în peretele de nord al altarului, unde se săvârșește proscomidia (1). [Acc. și: proscomidíe] – Din sl. proskomidija. DOOM
proscomídie (-di-e) s. f., art. proscomídia (-di-a), g.-d. art. proscomídiei; pl. proscomídii, art. proscomídiile (-di-i-)
proscomidii
PROSCOMIDÍ, proscomidesc, vb. IV. Tranz. (Despre preot) A pregăti pâinea și vinul pentru împărtășanie; a face o proscomidie. – Din proscomidie (derivat regresiv). DOOM
proscomidí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proscomidésc, imperf. 3 sg. proscomideá; conj. prez. 3 să proscomideáscă
proscomidii
PROSCOMÍDIE, proscomidii, s. f. 1. Parte din slujba liturghiei în care preotul pregătește și sfințește pâinea și vinul pentru împărtășanie. 2. Masă sau firidă în peretele de nord al altarului, unde se săvârșește proscomidia (1). [Acc. și: proscomidíe] – Din sl. proskomidija. DOOM
proscomídie (-di-e) s. f., art. proscomídia (-di-a), g.-d. art. proscomídiei; pl. proscomídii, art. proscomídiile (-di-i-)
proscomidiile
PROSCOMÍDIE, proscomidii, s. f. 1. Parte din slujba liturghiei în care preotul pregătește și sfințește pâinea și vinul pentru împărtășanie. 2. Masă sau firidă în peretele de nord al altarului, unde se săvârșește proscomidia (1). [Acc. și: proscomidíe] – Din sl. proskomidija. DOOM
proscomídie (-di-e) s. f., art. proscomídia (-di-a), g.-d. art. proscomídiei; pl. proscomídii, art. proscomídiile (-di-i-)
proscomidiilor
PROSCOMÍDIE, proscomidii, s. f. 1. Parte din slujba liturghiei în care preotul pregătește și sfințește pâinea și vinul pentru împărtășanie. 2. Masă sau firidă în peretele de nord al altarului, unde se săvârșește proscomidia (1). [Acc. și: proscomidíe] – Din sl. proskomidija. DOOM
proscomídie (-di-e) s. f., art. proscomídia (-di-a), g.-d. art. proscomídiei; pl. proscomídii, art. proscomídiile (-di-i-)
proscomidim
PROSCOMIDÍ, proscomidesc, vb. IV. Tranz. (Despre preot) A pregăti pâinea și vinul pentru împărtășanie; a face o proscomidie. – Din proscomidie (derivat regresiv). DOOM
proscomidí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proscomidésc, imperf. 3 sg. proscomideá; conj. prez. 3 să proscomideáscă
proscomidind
PROSCOMIDÍ, proscomidesc, vb. IV. Tranz. (Despre preot) A pregăti pâinea și vinul pentru împărtășanie; a face o proscomidie. – Din proscomidie (derivat regresiv). DOOM
proscomidí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proscomidésc, imperf. 3 sg. proscomideá; conj. prez. 3 să proscomideáscă
proscomidire
PROSCOMIDÍ, proscomidesc, vb. IV. Tranz. (Despre preot) A pregăti pâinea și vinul pentru împărtășanie; a face o proscomidie. – Din proscomidie (derivat regresiv). DOOM
proscomidí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proscomidésc, imperf. 3 sg. proscomideá; conj. prez. 3 să proscomideáscă
proscomidire
PROSCOMIDÍ, proscomidesc, vb. IV. Tranz. (Despre preot) A pregăti pâinea și vinul pentru împărtășanie; a face o proscomidie. – Din proscomidie (derivat regresiv).
proscomidiră
PROSCOMIDÍ, proscomidesc, vb. IV. Tranz. (Despre preot) A pregăti pâinea și vinul pentru împărtășanie; a face o proscomidie. – Din proscomidie (derivat regresiv). DOOM
proscomidí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proscomidésc, imperf. 3 sg. proscomideá; conj. prez. 3 să proscomideáscă
proscomidirăm
PROSCOMIDÍ, proscomidesc, vb. IV. Tranz. (Despre preot) A pregăti pâinea și vinul pentru împărtășanie; a face o proscomidie. – Din proscomidie (derivat regresiv). DOOM
proscomidí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proscomidésc, imperf. 3 sg. proscomideá; conj. prez. 3 să proscomideáscă
proscomidirăți
PROSCOMIDÍ, proscomidesc, vb. IV. Tranz. (Despre preot) A pregăti pâinea și vinul pentru împărtășanie; a face o proscomidie. – Din proscomidie (derivat regresiv). DOOM
proscomidí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proscomidésc, imperf. 3 sg. proscomideá; conj. prez. 3 să proscomideáscă
proscomidise
PROSCOMIDÍ, proscomidesc, vb. IV. Tranz. (Despre preot) A pregăti pâinea și vinul pentru împărtășanie; a face o proscomidie. – Din proscomidie (derivat regresiv). DOOM
proscomidí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proscomidésc, imperf. 3 sg. proscomideá; conj. prez. 3 să proscomideáscă
proscomidisem
PROSCOMIDÍ, proscomidesc, vb. IV. Tranz. (Despre preot) A pregăti pâinea și vinul pentru împărtășanie; a face o proscomidie. – Din proscomidie (derivat regresiv). DOOM
proscomidí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proscomidésc, imperf. 3 sg. proscomideá; conj. prez. 3 să proscomideáscă
proscomidiseră
PROSCOMIDÍ, proscomidesc, vb. IV. Tranz. (Despre preot) A pregăti pâinea și vinul pentru împărtășanie; a face o proscomidie. – Din proscomidie (derivat regresiv). DOOM
proscomidí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proscomidésc, imperf. 3 sg. proscomideá; conj. prez. 3 să proscomideáscă
proscomidiserăm
PROSCOMIDÍ, proscomidesc, vb. IV. Tranz. (Despre preot) A pregăti pâinea și vinul pentru împărtășanie; a face o proscomidie. – Din proscomidie (derivat regresiv). DOOM
proscomidí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proscomidésc, imperf. 3 sg. proscomideá; conj. prez. 3 să proscomideáscă
proscomidiserăți
PROSCOMIDÍ, proscomidesc, vb. IV. Tranz. (Despre preot) A pregăti pâinea și vinul pentru împărtășanie; a face o proscomidie. – Din proscomidie (derivat regresiv). DOOM
proscomidí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proscomidésc, imperf. 3 sg. proscomideá; conj. prez. 3 să proscomideáscă
proscomidiseși
PROSCOMIDÍ, proscomidesc, vb. IV. Tranz. (Despre preot) A pregăti pâinea și vinul pentru împărtășanie; a face o proscomidie. – Din proscomidie (derivat regresiv). DOOM
proscomidí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proscomidésc, imperf. 3 sg. proscomideá; conj. prez. 3 să proscomideáscă
proscomidiseți
PROSCOMIDÍ, proscomidesc, vb. IV. Tranz. (Despre preot) A pregăti pâinea și vinul pentru împărtășanie; a face o proscomidie. – Din proscomidie (derivat regresiv). DOOM
proscomidí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proscomidésc, imperf. 3 sg. proscomideá; conj. prez. 3 să proscomideáscă
proscomidit
PROSCOMIDÍ, proscomidesc, vb. IV. Tranz. (Despre preot) A pregăti pâinea și vinul pentru împărtășanie; a face o proscomidie. – Din proscomidie (derivat regresiv). DOOM
proscomidí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proscomidésc, imperf. 3 sg. proscomideá; conj. prez. 3 să proscomideáscă
proscomidiși
PROSCOMIDÍ, proscomidesc, vb. IV. Tranz. (Despre preot) A pregăti pâinea și vinul pentru împărtășanie; a face o proscomidie. – Din proscomidie (derivat regresiv). DOOM
proscomidí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proscomidésc, imperf. 3 sg. proscomideá; conj. prez. 3 să proscomideáscă
proscomidiți
PROSCOMIDÍ, proscomidesc, vb. IV. Tranz. (Despre preot) A pregăti pâinea și vinul pentru împărtășanie; a face o proscomidie. – Din proscomidie (derivat regresiv). DOOM
proscomidí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proscomidésc, imperf. 3 sg. proscomideá; conj. prez. 3 să proscomideáscă
proscria
PROSCRÍE, proscríu, vb. III. Tranz. 1. (În Roma antică) A condamna la moarte (pentru infracțiuni politice) fără forme judiciare, publicând pe o listă numele celui osândit. 2. A lua măsuri represive (privative de libertate) împotriva cuiva, în special pentru motive politice; a îndepărta în mod forțat o persoană din patrie; a exila, a alunga, a izgoni. 3. (Rar) A interzice, a opri. – Din fr. proscrire (după scrie). DOOM
!proscrié (a ~) (pros-cri-/pro-scri-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proscríu, imperf. 3 sg. proscriá; conj. prez. 3 să proscríe; ger. proscriínd (-scri-ind); part. proscrís
proscriai
PROSCRÍE, proscríu, vb. III. Tranz. 1. (În Roma antică) A condamna la moarte (pentru infracțiuni politice) fără forme judiciare, publicând pe o listă numele celui osândit. 2. A lua măsuri represive (privative de libertate) împotriva cuiva, în special pentru motive politice; a îndepărta în mod forțat o persoană din patrie; a exila, a alunga, a izgoni. 3. (Rar) A interzice, a opri. – Din fr. proscrire (după scrie). DOOM
!proscrié (a ~) (pros-cri-/pro-scri-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proscríu, imperf. 3 sg. proscriá; conj. prez. 3 să proscríe; ger. proscriínd (-scri-ind); part. proscrís
proscriam
PROSCRÍE, proscríu, vb. III. Tranz. 1. (În Roma antică) A condamna la moarte (pentru infracțiuni politice) fără forme judiciare, publicând pe o listă numele celui osândit. 2. A lua măsuri represive (privative de libertate) împotriva cuiva, în special pentru motive politice; a îndepărta în mod forțat o persoană din patrie; a exila, a alunga, a izgoni. 3. (Rar) A interzice, a opri. – Din fr. proscrire (după scrie). DOOM
!proscrié (a ~) (pros-cri-/pro-scri-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proscríu, imperf. 3 sg. proscriá; conj. prez. 3 să proscríe; ger. proscriínd (-scri-ind); part. proscrís
proscriau
PROSCRÍE, proscríu, vb. III. Tranz. 1. (În Roma antică) A condamna la moarte (pentru infracțiuni politice) fără forme judiciare, publicând pe o listă numele celui osândit. 2. A lua măsuri represive (privative de libertate) împotriva cuiva, în special pentru motive politice; a îndepărta în mod forțat o persoană din patrie; a exila, a alunga, a izgoni. 3. (Rar) A interzice, a opri. – Din fr. proscrire (după scrie). DOOM
!proscrié (a ~) (pros-cri-/pro-scri-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proscríu, imperf. 3 sg. proscriá; conj. prez. 3 să proscríe; ger. proscriínd (-scri-ind); part. proscrís
proscriați
PROSCRÍE, proscríu, vb. III. Tranz. 1. (În Roma antică) A condamna la moarte (pentru infracțiuni politice) fără forme judiciare, publicând pe o listă numele celui osândit. 2. A lua măsuri represive (privative de libertate) împotriva cuiva, în special pentru motive politice; a îndepărta în mod forțat o persoană din patrie; a exila, a alunga, a izgoni. 3. (Rar) A interzice, a opri. – Din fr. proscrire (după scrie). DOOM
!proscrié (a ~) (pros-cri-/pro-scri-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proscríu, imperf. 3 sg. proscriá; conj. prez. 3 să proscríe; ger. proscriínd (-scri-ind); part. proscrís
proscrie
PROSCRÍE, proscríu, vb. III. Tranz. 1. (În Roma antică) A condamna la moarte (pentru infracțiuni politice) fără forme judiciare, publicând pe o listă numele celui osândit. 2. A lua măsuri represive (privative de libertate) împotriva cuiva, în special pentru motive politice; a îndepărta în mod forțat o persoană din patrie; a exila, a alunga, a izgoni. 3. (Rar) A interzice, a opri. – Din fr. proscrire (după scrie). DOOM
!proscrié (a ~) (pros-cri-/pro-scri-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proscríu, imperf. 3 sg. proscriá; conj. prez. 3 să proscríe; ger. proscriínd (-scri-ind); part. proscrís
proscriem
PROSCRÍE, proscríu, vb. III. Tranz. 1. (În Roma antică) A condamna la moarte (pentru infracțiuni politice) fără forme judiciare, publicând pe o listă numele celui osândit. 2. A lua măsuri represive (privative de libertate) împotriva cuiva, în special pentru motive politice; a îndepărta în mod forțat o persoană din patrie; a exila, a alunga, a izgoni. 3. (Rar) A interzice, a opri. – Din fr. proscrire (după scrie). DOOM
!proscrié (a ~) (pros-cri-/pro-scri-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proscríu, imperf. 3 sg. proscriá; conj. prez. 3 să proscríe; ger. proscriínd (-scri-ind); part. proscrís
proscriere
PROSCRÍE, proscríu, vb. III. Tranz. 1. (În Roma antică) A condamna la moarte (pentru infracțiuni politice) fără forme judiciare, publicând pe o listă numele celui osândit. 2. A lua măsuri represive (privative de libertate) împotriva cuiva, în special pentru motive politice; a îndepărta în mod forțat o persoană din patrie; a exila, a alunga, a izgoni. 3. (Rar) A interzice, a opri. – Din fr. proscrire (după scrie). DOOM
!proscrié (a ~) (pros-cri-/pro-scri-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proscríu, imperf. 3 sg. proscriá; conj. prez. 3 să proscríe; ger. proscriínd (-scri-ind); part. proscrís
proscriere
PROSCRÍERE, proscrieri, s. f. Acțiunea de a proscrie și rezultatul ei. – V. proscrie. DOOM
!proscríere (pros-cri-/pro-scri-) s. f., g.-d. art. proscríerii; pl. proscríeri
proscrierea
PROSCRÍERE, proscrieri, s. f. Acțiunea de a proscrie și rezultatul ei. – V. proscrie. DOOM
!proscríere (pros-cri-/pro-scri-) s. f., g.-d. art. proscríerii; pl. proscríeri
proscrieri
PROSCRÍERE, proscrieri, s. f. Acțiunea de a proscrie și rezultatul ei. – V. proscrie. DOOM
!proscríere (pros-cri-/pro-scri-) s. f., g.-d. art. proscríerii; pl. proscríeri
proscrierii
PROSCRÍERE, proscrieri, s. f. Acțiunea de a proscrie și rezultatul ei. – V. proscrie. DOOM
!proscríere (pros-cri-/pro-scri-) s. f., g.-d. art. proscríerii; pl. proscríeri
proscrierile
PROSCRÍERE, proscrieri, s. f. Acțiunea de a proscrie și rezultatul ei. – V. proscrie. DOOM
!proscríere (pros-cri-/pro-scri-) s. f., g.-d. art. proscríerii; pl. proscríeri
proscrierilor
PROSCRÍERE, proscrieri, s. f. Acțiunea de a proscrie și rezultatul ei. – V. proscrie. DOOM
!proscríere (pros-cri-/pro-scri-) s. f., g.-d. art. proscríerii; pl. proscríeri
proscrieți
PROSCRÍE, proscríu, vb. III. Tranz. 1. (În Roma antică) A condamna la moarte (pentru infracțiuni politice) fără forme judiciare, publicând pe o listă numele celui osândit. 2. A lua măsuri represive (privative de libertate) împotriva cuiva, în special pentru motive politice; a îndepărta în mod forțat o persoană din patrie; a exila, a alunga, a izgoni. 3. (Rar) A interzice, a opri. – Din fr. proscrire (după scrie). DOOM
!proscrié (a ~) (pros-cri-/pro-scri-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proscríu, imperf. 3 sg. proscriá; conj. prez. 3 să proscríe; ger. proscriínd (-scri-ind); part. proscrís
proscrii
PROSCRÍE, proscríu, vb. III. Tranz. 1. (În Roma antică) A condamna la moarte (pentru infracțiuni politice) fără forme judiciare, publicând pe o listă numele celui osândit. 2. A lua măsuri represive (privative de libertate) împotriva cuiva, în special pentru motive politice; a îndepărta în mod forțat o persoană din patrie; a exila, a alunga, a izgoni. 3. (Rar) A interzice, a opri. – Din fr. proscrire (după scrie). DOOM
!proscrié (a ~) (pros-cri-/pro-scri-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proscríu, imperf. 3 sg. proscriá; conj. prez. 3 să proscríe; ger. proscriínd (-scri-ind); part. proscrís
proscriind
PROSCRÍE, proscríu, vb. III. Tranz. 1. (În Roma antică) A condamna la moarte (pentru infracțiuni politice) fără forme judiciare, publicând pe o listă numele celui osândit. 2. A lua măsuri represive (privative de libertate) împotriva cuiva, în special pentru motive politice; a îndepărta în mod forțat o persoană din patrie; a exila, a alunga, a izgoni. 3. (Rar) A interzice, a opri. – Din fr. proscrire (după scrie). DOOM
!proscrié (a ~) (pros-cri-/pro-scri-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proscríu, imperf. 3 sg. proscriá; conj. prez. 3 să proscríe; ger. proscriínd (-scri-ind); part. proscrís
proscriptor
PROSCRÍPTOR, proscriptori, s. m. (Rar) Persoană care hotăra o proscripție. – Din lat. proscriptor, fr. proscripteur. DOOM
!proscríptor (rar) (pros-crip-/pro-scrip-) s. m., pl. proscríptori
proscriptori
PROSCRÍPTOR, proscriptori, s. m. (Rar) Persoană care hotăra o proscripție. – Din lat. proscriptor, fr. proscripteur. DOOM
!proscríptor (rar) (pros-crip-/pro-scrip-) s. m., pl. proscríptori
proscriptorii
PROSCRÍPTOR, proscriptori, s. m. (Rar) Persoană care hotăra o proscripție. – Din lat. proscriptor, fr. proscripteur. DOOM
!proscríptor (rar) (pros-crip-/pro-scrip-) s. m., pl. proscríptori
proscriptorilor
PROSCRÍPTOR, proscriptori, s. m. (Rar) Persoană care hotăra o proscripție. – Din lat. proscriptor, fr. proscripteur. DOOM
!proscríptor (rar) (pros-crip-/pro-scrip-) s. m., pl. proscríptori
proscriptorul
PROSCRÍPTOR, proscriptori, s. m. (Rar) Persoană care hotăra o proscripție. – Din lat. proscriptor, fr. proscripteur. DOOM
!proscríptor (rar) (pros-crip-/pro-scrip-) s. m., pl. proscríptori
proscriptorului
PROSCRÍPTOR, proscriptori, s. m. (Rar) Persoană care hotăra o proscripție. – Din lat. proscriptor, fr. proscripteur. DOOM
!proscríptor (rar) (pros-crip-/pro-scrip-) s. m., pl. proscríptori
proscripția
PROSCRÍPȚIE, proscripții, s. f. 1. (În Roma antică) Punere în afară de lege sau osândire la moarte a cuiva, fără forme de judecată, pentru infracțiuni politice. ◊ Listă de proscripție = listă afișată care cuprindea numele persoanelor declarate în afara legii. 2. Pedeapsă la care autoritatea publică supunea pe cineva pentru o vină politică; izgonire din patrie, exil, surghiun. – Din lat. proscriptio, fr. proscription. DOOM
!proscrípție (punere în afara legii, exil) (rar) (pros-crip-ți-e/pro-scrip-) s. f., art. proscrípția (-ți-a), g.-d. art. proscrípției; pl. proscrípții, art. proscrípțiile (-ți-i-)
proscripție
PROSCRÍPȚIE, proscripții, s. f. 1. (În Roma antică) Punere în afară de lege sau osândire la moarte a cuiva, fără forme de judecată, pentru infracțiuni politice. ◊ Listă de proscripție = listă afișată care cuprindea numele persoanelor declarate în afara legii. 2. Pedeapsă la care autoritatea publică supunea pe cineva pentru o vină politică; izgonire din patrie, exil, surghiun. – Din lat. proscriptio, fr. proscription. DOOM
!proscrípție (punere în afara legii, exil) (rar) (pros-crip-ți-e/pro-scrip-) s. f., art. proscrípția (-ți-a), g.-d. art. proscrípției; pl. proscrípții, art. proscrípțiile (-ți-i-)
proscripției
PROSCRÍPȚIE, proscripții, s. f. 1. (În Roma antică) Punere în afară de lege sau osândire la moarte a cuiva, fără forme de judecată, pentru infracțiuni politice. ◊ Listă de proscripție = listă afișată care cuprindea numele persoanelor declarate în afara legii. 2. Pedeapsă la care autoritatea publică supunea pe cineva pentru o vină politică; izgonire din patrie, exil, surghiun. – Din lat. proscriptio, fr. proscription. DOOM
!proscrípție (punere în afara legii, exil) (rar) (pros-crip-ți-e/pro-scrip-) s. f., art. proscrípția (-ți-a), g.-d. art. proscrípției; pl. proscrípții, art. proscrípțiile (-ți-i-)
proscripții
PROSCRÍPȚIE, proscripții, s. f. 1. (În Roma antică) Punere în afară de lege sau osândire la moarte a cuiva, fără forme de judecată, pentru infracțiuni politice. ◊ Listă de proscripție = listă afișată care cuprindea numele persoanelor declarate în afara legii. 2. Pedeapsă la care autoritatea publică supunea pe cineva pentru o vină politică; izgonire din patrie, exil, surghiun. – Din lat. proscriptio, fr. proscription. DOOM
!proscrípție (punere în afara legii, exil) (rar) (pros-crip-ți-e/pro-scrip-) s. f., art. proscrípția (-ți-a), g.-d. art. proscrípției; pl. proscrípții, art. proscrípțiile (-ți-i-)
proscripțiile
PROSCRÍPȚIE, proscripții, s. f. 1. (În Roma antică) Punere în afară de lege sau osândire la moarte a cuiva, fără forme de judecată, pentru infracțiuni politice. ◊ Listă de proscripție = listă afișată care cuprindea numele persoanelor declarate în afara legii. 2. Pedeapsă la care autoritatea publică supunea pe cineva pentru o vină politică; izgonire din patrie, exil, surghiun. – Din lat. proscriptio, fr. proscription. DOOM
!proscrípție (punere în afara legii, exil) (rar) (pros-crip-ți-e/pro-scrip-) s. f., art. proscrípția (-ți-a), g.-d. art. proscrípției; pl. proscrípții, art. proscrípțiile (-ți-i-)
proscripțiilor
PROSCRÍPȚIE, proscripții, s. f. 1. (În Roma antică) Punere în afară de lege sau osândire la moarte a cuiva, fără forme de judecată, pentru infracțiuni politice. ◊ Listă de proscripție = listă afișată care cuprindea numele persoanelor declarate în afara legii. 2. Pedeapsă la care autoritatea publică supunea pe cineva pentru o vină politică; izgonire din patrie, exil, surghiun. – Din lat. proscriptio, fr. proscription. DOOM
!proscrípție (punere în afara legii, exil) (rar) (pros-crip-ți-e/pro-scrip-) s. f., art. proscrípția (-ți-a), g.-d. art. proscrípției; pl. proscrípții, art. proscrípțiile (-ți-i-)
proscripțiune
PROSCRIPȚIÚNE s.f. v. proscripție.
proscris
PROSCRÍE, proscríu, vb. III. Tranz. 1. (În Roma antică) A condamna la moarte (pentru infracțiuni politice) fără forme judiciare, publicând pe o listă numele celui osândit. 2. A lua măsuri represive (privative de libertate) împotriva cuiva, în special pentru motive politice; a îndepărta în mod forțat o persoană din patrie; a exila, a alunga, a izgoni. 3. (Rar) A interzice, a opri. – Din fr. proscrire (după scrie). DOOM
!proscrié (a ~) (pros-cri-/pro-scri-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proscríu, imperf. 3 sg. proscriá; conj. prez. 3 să proscríe; ger. proscriínd (-scri-ind); part. proscrís
proscris
PROSCRÍS, -Ă, proscriși, -se, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care nu mai beneficiază de apărarea legii, care este în exil, prin expulzare, prin surghiunire. 2. Adj. (Despre idei, acțiuni etc.) Interzis, oprit. – V. proscrie. DOOM
!proscrís (pros-cris/pro-scris) adj. m., s. m., pl. proscríși; adj. f., s. f. proscrísă, pl. proscríse
proscris
PROSCRÍS, -Ă, proscriși, -se, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care nu mai beneficiază de apărarea legii, care este în exil, prin expulzare, prin surghiunire. 2. Adj. (Despre idei, acțiuni etc.) Interzis, oprit. – V. proscrie. DOOM
!proscrís (pros-cris/pro-scris) adj. m., s. m., pl. proscríși; adj. f., s. f. proscrísă, pl. proscríse
proscrisa
PROSCRÍS, -Ă, proscriși, -se, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care nu mai beneficiază de apărarea legii, care este în exil, prin expulzare, prin surghiunire. 2. Adj. (Despre idei, acțiuni etc.) Interzis, oprit. – V. proscrie. DOOM
!proscrís (pros-cris/pro-scris) adj. m., s. m., pl. proscríși; adj. f., s. f. proscrísă, pl. proscríse
proscrisa
PROSCRÍS, -Ă, proscriși, -se, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care nu mai beneficiază de apărarea legii, care este în exil, prin expulzare, prin surghiunire. 2. Adj. (Despre idei, acțiuni etc.) Interzis, oprit. – V. proscrie. DOOM
!proscrís (pros-cris/pro-scris) adj. m., s. m., pl. proscríși; adj. f., s. f. proscrísă, pl. proscríse
proscrise
PROSCRÍE, proscríu, vb. III. Tranz. 1. (În Roma antică) A condamna la moarte (pentru infracțiuni politice) fără forme judiciare, publicând pe o listă numele celui osândit. 2. A lua măsuri represive (privative de libertate) împotriva cuiva, în special pentru motive politice; a îndepărta în mod forțat o persoană din patrie; a exila, a alunga, a izgoni. 3. (Rar) A interzice, a opri. – Din fr. proscrire (după scrie). DOOM
!proscrié (a ~) (pros-cri-/pro-scri-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proscríu, imperf. 3 sg. proscriá; conj. prez. 3 să proscríe; ger. proscriínd (-scri-ind); part. proscrís
proscrise
PROSCRÍS, -Ă, proscriși, -se, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care nu mai beneficiază de apărarea legii, care este în exil, prin expulzare, prin surghiunire. 2. Adj. (Despre idei, acțiuni etc.) Interzis, oprit. – V. proscrie. DOOM
!proscrís (pros-cris/pro-scris) adj. m., s. m., pl. proscríși; adj. f., s. f. proscrísă, pl. proscríse
proscrise
PROSCRÍS, -Ă, proscriși, -se, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care nu mai beneficiază de apărarea legii, care este în exil, prin expulzare, prin surghiunire. 2. Adj. (Despre idei, acțiuni etc.) Interzis, oprit. – V. proscrie. DOOM
!proscrís (pros-cris/pro-scris) adj. m., s. m., pl. proscríși; adj. f., s. f. proscrísă, pl. proscríse
proscrisei
PROSCRÍE, proscríu, vb. III. Tranz. 1. (În Roma antică) A condamna la moarte (pentru infracțiuni politice) fără forme judiciare, publicând pe o listă numele celui osândit. 2. A lua măsuri represive (privative de libertate) împotriva cuiva, în special pentru motive politice; a îndepărta în mod forțat o persoană din patrie; a exila, a alunga, a izgoni. 3. (Rar) A interzice, a opri. – Din fr. proscrire (după scrie). DOOM
!proscrié (a ~) (pros-cri-/pro-scri-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proscríu, imperf. 3 sg. proscriá; conj. prez. 3 să proscríe; ger. proscriínd (-scri-ind); part. proscrís
proscrisei
PROSCRÍS, -Ă, proscriși, -se, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care nu mai beneficiază de apărarea legii, care este în exil, prin expulzare, prin surghiunire. 2. Adj. (Despre idei, acțiuni etc.) Interzis, oprit. – V. proscrie. DOOM
!proscrís (pros-cris/pro-scris) adj. m., s. m., pl. proscríși; adj. f., s. f. proscrísă, pl. proscríse
proscrisei
PROSCRÍS, -Ă, proscriși, -se, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care nu mai beneficiază de apărarea legii, care este în exil, prin expulzare, prin surghiunire. 2. Adj. (Despre idei, acțiuni etc.) Interzis, oprit. – V. proscrie. DOOM
!proscrís (pros-cris/pro-scris) adj. m., s. m., pl. proscríși; adj. f., s. f. proscrísă, pl. proscríse
proscrisele
PROSCRÍS, -Ă, proscriși, -se, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care nu mai beneficiază de apărarea legii, care este în exil, prin expulzare, prin surghiunire. 2. Adj. (Despre idei, acțiuni etc.) Interzis, oprit. – V. proscrie. DOOM
!proscrís (pros-cris/pro-scris) adj. m., s. m., pl. proscríși; adj. f., s. f. proscrísă, pl. proscríse
proscrisele
PROSCRÍS, -Ă, proscriși, -se, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care nu mai beneficiază de apărarea legii, care este în exil, prin expulzare, prin surghiunire. 2. Adj. (Despre idei, acțiuni etc.) Interzis, oprit. – V. proscrie. DOOM
!proscrís (pros-cris/pro-scris) adj. m., s. m., pl. proscríși; adj. f., s. f. proscrísă, pl. proscríse
proscriselor
PROSCRÍS, -Ă, proscriși, -se, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care nu mai beneficiază de apărarea legii, care este în exil, prin expulzare, prin surghiunire. 2. Adj. (Despre idei, acțiuni etc.) Interzis, oprit. – V. proscrie. DOOM
!proscrís (pros-cris/pro-scris) adj. m., s. m., pl. proscríși; adj. f., s. f. proscrísă, pl. proscríse
proscriselor
PROSCRÍS, -Ă, proscriși, -se, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care nu mai beneficiază de apărarea legii, care este în exil, prin expulzare, prin surghiunire. 2. Adj. (Despre idei, acțiuni etc.) Interzis, oprit. – V. proscrie. DOOM
!proscrís (pros-cris/pro-scris) adj. m., s. m., pl. proscríși; adj. f., s. f. proscrísă, pl. proscríse
proscriseră
PROSCRÍE, proscríu, vb. III. Tranz. 1. (În Roma antică) A condamna la moarte (pentru infracțiuni politice) fără forme judiciare, publicând pe o listă numele celui osândit. 2. A lua măsuri represive (privative de libertate) împotriva cuiva, în special pentru motive politice; a îndepărta în mod forțat o persoană din patrie; a exila, a alunga, a izgoni. 3. (Rar) A interzice, a opri. – Din fr. proscrire (după scrie). DOOM
!proscrié (a ~) (pros-cri-/pro-scri-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proscríu, imperf. 3 sg. proscriá; conj. prez. 3 să proscríe; ger. proscriínd (-scri-ind); part. proscrís
proscriserăm
PROSCRÍE, proscríu, vb. III. Tranz. 1. (În Roma antică) A condamna la moarte (pentru infracțiuni politice) fără forme judiciare, publicând pe o listă numele celui osândit. 2. A lua măsuri represive (privative de libertate) împotriva cuiva, în special pentru motive politice; a îndepărta în mod forțat o persoană din patrie; a exila, a alunga, a izgoni. 3. (Rar) A interzice, a opri. – Din fr. proscrire (după scrie). DOOM
!proscrié (a ~) (pros-cri-/pro-scri-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proscríu, imperf. 3 sg. proscriá; conj. prez. 3 să proscríe; ger. proscriínd (-scri-ind); part. proscrís
proscriserăți
PROSCRÍE, proscríu, vb. III. Tranz. 1. (În Roma antică) A condamna la moarte (pentru infracțiuni politice) fără forme judiciare, publicând pe o listă numele celui osândit. 2. A lua măsuri represive (privative de libertate) împotriva cuiva, în special pentru motive politice; a îndepărta în mod forțat o persoană din patrie; a exila, a alunga, a izgoni. 3. (Rar) A interzice, a opri. – Din fr. proscrire (după scrie). DOOM
!proscrié (a ~) (pros-cri-/pro-scri-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proscríu, imperf. 3 sg. proscriá; conj. prez. 3 să proscríe; ger. proscriínd (-scri-ind); part. proscrís
proscrisese
PROSCRÍE, proscríu, vb. III. Tranz. 1. (În Roma antică) A condamna la moarte (pentru infracțiuni politice) fără forme judiciare, publicând pe o listă numele celui osândit. 2. A lua măsuri represive (privative de libertate) împotriva cuiva, în special pentru motive politice; a îndepărta în mod forțat o persoană din patrie; a exila, a alunga, a izgoni. 3. (Rar) A interzice, a opri. – Din fr. proscrire (după scrie). DOOM
!proscrié (a ~) (pros-cri-/pro-scri-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proscríu, imperf. 3 sg. proscriá; conj. prez. 3 să proscríe; ger. proscriínd (-scri-ind); part. proscrís
proscrisesem
PROSCRÍE, proscríu, vb. III. Tranz. 1. (În Roma antică) A condamna la moarte (pentru infracțiuni politice) fără forme judiciare, publicând pe o listă numele celui osândit. 2. A lua măsuri represive (privative de libertate) împotriva cuiva, în special pentru motive politice; a îndepărta în mod forțat o persoană din patrie; a exila, a alunga, a izgoni. 3. (Rar) A interzice, a opri. – Din fr. proscrire (după scrie). DOOM
!proscrié (a ~) (pros-cri-/pro-scri-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proscríu, imperf. 3 sg. proscriá; conj. prez. 3 să proscríe; ger. proscriínd (-scri-ind); part. proscrís
proscriseseră
PROSCRÍE, proscríu, vb. III. Tranz. 1. (În Roma antică) A condamna la moarte (pentru infracțiuni politice) fără forme judiciare, publicând pe o listă numele celui osândit. 2. A lua măsuri represive (privative de libertate) împotriva cuiva, în special pentru motive politice; a îndepărta în mod forțat o persoană din patrie; a exila, a alunga, a izgoni. 3. (Rar) A interzice, a opri. – Din fr. proscrire (după scrie). DOOM
!proscrié (a ~) (pros-cri-/pro-scri-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proscríu, imperf. 3 sg. proscriá; conj. prez. 3 să proscríe; ger. proscriínd (-scri-ind); part. proscrís
proscriseserăm
PROSCRÍE, proscríu, vb. III. Tranz. 1. (În Roma antică) A condamna la moarte (pentru infracțiuni politice) fără forme judiciare, publicând pe o listă numele celui osândit. 2. A lua măsuri represive (privative de libertate) împotriva cuiva, în special pentru motive politice; a îndepărta în mod forțat o persoană din patrie; a exila, a alunga, a izgoni. 3. (Rar) A interzice, a opri. – Din fr. proscrire (după scrie). DOOM
!proscrié (a ~) (pros-cri-/pro-scri-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proscríu, imperf. 3 sg. proscriá; conj. prez. 3 să proscríe; ger. proscriínd (-scri-ind); part. proscrís
proscriseserăți
PROSCRÍE, proscríu, vb. III. Tranz. 1. (În Roma antică) A condamna la moarte (pentru infracțiuni politice) fără forme judiciare, publicând pe o listă numele celui osândit. 2. A lua măsuri represive (privative de libertate) împotriva cuiva, în special pentru motive politice; a îndepărta în mod forțat o persoană din patrie; a exila, a alunga, a izgoni. 3. (Rar) A interzice, a opri. – Din fr. proscrire (după scrie). DOOM
!proscrié (a ~) (pros-cri-/pro-scri-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proscríu, imperf. 3 sg. proscriá; conj. prez. 3 să proscríe; ger. proscriínd (-scri-ind); part. proscrís
proscriseseși
PROSCRÍE, proscríu, vb. III. Tranz. 1. (În Roma antică) A condamna la moarte (pentru infracțiuni politice) fără forme judiciare, publicând pe o listă numele celui osândit. 2. A lua măsuri represive (privative de libertate) împotriva cuiva, în special pentru motive politice; a îndepărta în mod forțat o persoană din patrie; a exila, a alunga, a izgoni. 3. (Rar) A interzice, a opri. – Din fr. proscrire (după scrie). DOOM
!proscrié (a ~) (pros-cri-/pro-scri-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proscríu, imperf. 3 sg. proscriá; conj. prez. 3 să proscríe; ger. proscriínd (-scri-ind); part. proscrís
proscriseseți
PROSCRÍE, proscríu, vb. III. Tranz. 1. (În Roma antică) A condamna la moarte (pentru infracțiuni politice) fără forme judiciare, publicând pe o listă numele celui osândit. 2. A lua măsuri represive (privative de libertate) împotriva cuiva, în special pentru motive politice; a îndepărta în mod forțat o persoană din patrie; a exila, a alunga, a izgoni. 3. (Rar) A interzice, a opri. – Din fr. proscrire (după scrie). DOOM
!proscrié (a ~) (pros-cri-/pro-scri-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proscríu, imperf. 3 sg. proscriá; conj. prez. 3 să proscríe; ger. proscriínd (-scri-ind); part. proscrís
proscriseși
PROSCRÍE, proscríu, vb. III. Tranz. 1. (În Roma antică) A condamna la moarte (pentru infracțiuni politice) fără forme judiciare, publicând pe o listă numele celui osândit. 2. A lua măsuri represive (privative de libertate) împotriva cuiva, în special pentru motive politice; a îndepărta în mod forțat o persoană din patrie; a exila, a alunga, a izgoni. 3. (Rar) A interzice, a opri. – Din fr. proscrire (după scrie). DOOM
!proscrié (a ~) (pros-cri-/pro-scri-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proscríu, imperf. 3 sg. proscriá; conj. prez. 3 să proscríe; ger. proscriínd (-scri-ind); part. proscrís
proscrisul
PROSCRÍS, -Ă, proscriși, -se, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care nu mai beneficiază de apărarea legii, care este în exil, prin expulzare, prin surghiunire. 2. Adj. (Despre idei, acțiuni etc.) Interzis, oprit. – V. proscrie. DOOM
!proscrís (pros-cris/pro-scris) adj. m., s. m., pl. proscríși; adj. f., s. f. proscrísă, pl. proscríse
proscrisul
PROSCRÍS, -Ă, proscriși, -se, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care nu mai beneficiază de apărarea legii, care este în exil, prin expulzare, prin surghiunire. 2. Adj. (Despre idei, acțiuni etc.) Interzis, oprit. – V. proscrie. DOOM
!proscrís (pros-cris/pro-scris) adj. m., s. m., pl. proscríși; adj. f., s. f. proscrísă, pl. proscríse
proscrisului
PROSCRÍS, -Ă, proscriși, -se, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care nu mai beneficiază de apărarea legii, care este în exil, prin expulzare, prin surghiunire. 2. Adj. (Despre idei, acțiuni etc.) Interzis, oprit. – V. proscrie. DOOM
!proscrís (pros-cris/pro-scris) adj. m., s. m., pl. proscríși; adj. f., s. f. proscrísă, pl. proscríse
proscrisului
PROSCRÍS, -Ă, proscriși, -se, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care nu mai beneficiază de apărarea legii, care este în exil, prin expulzare, prin surghiunire. 2. Adj. (Despre idei, acțiuni etc.) Interzis, oprit. – V. proscrie. DOOM
!proscrís (pros-cris/pro-scris) adj. m., s. m., pl. proscríși; adj. f., s. f. proscrísă, pl. proscríse
proscriu
PROSCRÍE, proscríu, vb. III. Tranz. 1. (În Roma antică) A condamna la moarte (pentru infracțiuni politice) fără forme judiciare, publicând pe o listă numele celui osândit. 2. A lua măsuri represive (privative de libertate) împotriva cuiva, în special pentru motive politice; a îndepărta în mod forțat o persoană din patrie; a exila, a alunga, a izgoni. 3. (Rar) A interzice, a opri. – Din fr. proscrire (după scrie). DOOM
!proscrié (a ~) (pros-cri-/pro-scri-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proscríu, imperf. 3 sg. proscriá; conj. prez. 3 să proscríe; ger. proscriínd (-scri-ind); part. proscrís
proscriși
PROSCRÍS, -Ă, proscriși, -se, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care nu mai beneficiază de apărarea legii, care este în exil, prin expulzare, prin surghiunire. 2. Adj. (Despre idei, acțiuni etc.) Interzis, oprit. – V. proscrie. DOOM
!proscrís (pros-cris/pro-scris) adj. m., s. m., pl. proscríși; adj. f., s. f. proscrísă, pl. proscríse
proscriși
PROSCRÍS, -Ă, proscriși, -se, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care nu mai beneficiază de apărarea legii, care este în exil, prin expulzare, prin surghiunire. 2. Adj. (Despre idei, acțiuni etc.) Interzis, oprit. – V. proscrie. DOOM
!proscrís (pros-cris/pro-scris) adj. m., s. m., pl. proscríși; adj. f., s. f. proscrísă, pl. proscríse
proscrișii
PROSCRÍS, -Ă, proscriși, -se, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care nu mai beneficiază de apărarea legii, care este în exil, prin expulzare, prin surghiunire. 2. Adj. (Despre idei, acțiuni etc.) Interzis, oprit. – V. proscrie. DOOM
!proscrís (pros-cris/pro-scris) adj. m., s. m., pl. proscríși; adj. f., s. f. proscrísă, pl. proscríse
proscrișii
PROSCRÍS, -Ă, proscriși, -se, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care nu mai beneficiază de apărarea legii, care este în exil, prin expulzare, prin surghiunire. 2. Adj. (Despre idei, acțiuni etc.) Interzis, oprit. – V. proscrie. DOOM
!proscrís (pros-cris/pro-scris) adj. m., s. m., pl. proscríși; adj. f., s. f. proscrísă, pl. proscríse
proscrișilor
PROSCRÍS, -Ă, proscriși, -se, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care nu mai beneficiază de apărarea legii, care este în exil, prin expulzare, prin surghiunire. 2. Adj. (Despre idei, acțiuni etc.) Interzis, oprit. – V. proscrie. DOOM
!proscrís (pros-cris/pro-scris) adj. m., s. m., pl. proscríși; adj. f., s. f. proscrísă, pl. proscríse
proscrișilor
PROSCRÍS, -Ă, proscriși, -se, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care nu mai beneficiază de apărarea legii, care este în exil, prin expulzare, prin surghiunire. 2. Adj. (Despre idei, acțiuni etc.) Interzis, oprit. – V. proscrie. DOOM
!proscrís (pros-cris/pro-scris) adj. m., s. m., pl. proscríși; adj. f., s. f. proscrísă, pl. proscríse
prosector
PROSECTÓR, prosectori, s. m. (Med.) 1. Persoană specializată în efectuarea disecțiilor și a autopsiilor. 2. Persoană însărcinată să prepare piesele anatomice necesare la cursul unui profesor la facultatea de medicină. [Acc. și: proséctor] – Din lat. prosector, fr. prosecteur, germ. Prosektor. DOOM
prosectór s. m., pl. prosectóri
prosector
PROSECTÓR, prosectori, s. m. (Med.) 1. Persoană specializată în efectuarea disecțiilor și a autopsiilor. 2. Persoană însărcinată să prepare piesele anatomice necesare la cursul unui profesor la facultatea de medicină. [Acc. și: proséctor] – Din lat. prosector, fr. prosecteur, germ. Prosektor.
prosectori
PROSECTÓR, prosectori, s. m. (Med.) 1. Persoană specializată în efectuarea disecțiilor și a autopsiilor. 2. Persoană însărcinată să prepare piesele anatomice necesare la cursul unui profesor la facultatea de medicină. [Acc. și: proséctor] – Din lat. prosector, fr. prosecteur, germ. Prosektor. DOOM
prosectór s. m., pl. prosectóri
prosectorii
PROSECTÓR, prosectori, s. m. (Med.) 1. Persoană specializată în efectuarea disecțiilor și a autopsiilor. 2. Persoană însărcinată să prepare piesele anatomice necesare la cursul unui profesor la facultatea de medicină. [Acc. și: proséctor] – Din lat. prosector, fr. prosecteur, germ. Prosektor. DOOM
prosectór s. m., pl. prosectóri
prosectorilor
PROSECTÓR, prosectori, s. m. (Med.) 1. Persoană specializată în efectuarea disecțiilor și a autopsiilor. 2. Persoană însărcinată să prepare piesele anatomice necesare la cursul unui profesor la facultatea de medicină. [Acc. și: proséctor] – Din lat. prosector, fr. prosecteur, germ. Prosektor. DOOM
prosectór s. m., pl. prosectóri
prosectorul
PROSECTÓR, prosectori, s. m. (Med.) 1. Persoană specializată în efectuarea disecțiilor și a autopsiilor. 2. Persoană însărcinată să prepare piesele anatomice necesare la cursul unui profesor la facultatea de medicină. [Acc. și: proséctor] – Din lat. prosector, fr. prosecteur, germ. Prosektor. DOOM
prosectór s. m., pl. prosectóri
prosectorului
PROSECTÓR, prosectori, s. m. (Med.) 1. Persoană specializată în efectuarea disecțiilor și a autopsiilor. 2. Persoană însărcinată să prepare piesele anatomice necesare la cursul unui profesor la facultatea de medicină. [Acc. și: proséctor] – Din lat. prosector, fr. prosecteur, germ. Prosektor. DOOM
prosectór s. m., pl. prosectóri
prosectura
PROSECTÚRĂ, prosecturi, s. f. Clădire sau încăpere într-un spital în care se depun cadavrele și se efectuează autopsiile; morgă1. ♦ Încăpere în care se pregătesc piesele anatomice necesare cursului unui profesor la facultatea de medicină. – Din germ. Prosektur. DOOM
prosectúră s. f., g.-d. art. prosectúrii; pl. prosectúri
prosecturi
PROSECTÚRĂ, prosecturi, s. f. Clădire sau încăpere într-un spital în care se depun cadavrele și se efectuează autopsiile; morgă1. ♦ Încăpere în care se pregătesc piesele anatomice necesare cursului unui profesor la facultatea de medicină. – Din germ. Prosektur. DOOM
prosectúră s. f., g.-d. art. prosectúrii; pl. prosectúri
prosecturii
PROSECTÚRĂ, prosecturi, s. f. Clădire sau încăpere într-un spital în care se depun cadavrele și se efectuează autopsiile; morgă1. ♦ Încăpere în care se pregătesc piesele anatomice necesare cursului unui profesor la facultatea de medicină. – Din germ. Prosektur. DOOM
prosectúră s. f., g.-d. art. prosectúrii; pl. prosectúri
prosecturile
PROSECTÚRĂ, prosecturi, s. f. Clădire sau încăpere într-un spital în care se depun cadavrele și se efectuează autopsiile; morgă1. ♦ Încăpere în care se pregătesc piesele anatomice necesare cursului unui profesor la facultatea de medicină. – Din germ. Prosektur. DOOM
prosectúră s. f., g.-d. art. prosectúrii; pl. prosectúri
prosecturilor
PROSECTÚRĂ, prosecturi, s. f. Clădire sau încăpere într-un spital în care se depun cadavrele și se efectuează autopsiile; morgă1. ♦ Încăpere în care se pregătesc piesele anatomice necesare cursului unui profesor la facultatea de medicină. – Din germ. Prosektur. DOOM
prosectúră s. f., g.-d. art. prosectúrii; pl. prosectúri
proserpina
Proserpina, la romani, fiica zeiței Ceres și soția zeului Hades, alături de care cîrmuia Împărăția subpămînteană. A fost identificată de timpuriu cu Persephone, din mitologia greacă (v. Persephone).
proseuc
PROSEÚC s.m. Orator public al evreilor din Alexandria. [Pron. -se-uc. / < fr. proseuque, cf. gr. proseuche – rugăciune].
prosia
PRÓSIE, prosii, s. f. (Pop.) Ogor arat și semănat pentru prima dată, după ce a fost necultivat doi sau trei ani. – Cf. sl. proso. DOOM
prósie (pop.) (-si-e) s. f., art. prósia (-si-a), g.-d. art. prósiei; pl. prósii, art. prósiile (-si-i-)
prosie
PRÓSIE, prosii, s. f. (Pop.) Ogor arat și semănat pentru prima dată, după ce a fost necultivat doi sau trei ani. – Cf. sl. proso. DOOM
prósie (pop.) (-si-e) s. f., art. prósia (-si-a), g.-d. art. prósiei; pl. prósii, art. prósiile (-si-i-)
prosiei
PRÓSIE, prosii, s. f. (Pop.) Ogor arat și semănat pentru prima dată, după ce a fost necultivat doi sau trei ani. – Cf. sl. proso. DOOM
prósie (pop.) (-si-e) s. f., art. prósia (-si-a), g.-d. art. prósiei; pl. prósii, art. prósiile (-si-i-)
prosii
PRÓSIE, prosii, s. f. (Pop.) Ogor arat și semănat pentru prima dată, după ce a fost necultivat doi sau trei ani. – Cf. sl. proso. DOOM
prósie (pop.) (-si-e) s. f., art. prósia (-si-a), g.-d. art. prósiei; pl. prósii, art. prósiile (-si-i-)
prosiile
PRÓSIE, prosii, s. f. (Pop.) Ogor arat și semănat pentru prima dată, după ce a fost necultivat doi sau trei ani. – Cf. sl. proso. DOOM
prósie (pop.) (-si-e) s. f., art. prósia (-si-a), g.-d. art. prósiei; pl. prósii, art. prósiile (-si-i-)
prosiilor
PRÓSIE, prosii, s. f. (Pop.) Ogor arat și semănat pentru prima dată, după ce a fost necultivat doi sau trei ani. – Cf. sl. proso. DOOM
prósie (pop.) (-si-e) s. f., art. prósia (-si-a), g.-d. art. prósiei; pl. prósii, art. prósiile (-si-i-)
prosilogism
PROSILOGÍSM, prosilogisme, s. n. Silogism dintr-un șir de silogisme, a cărui concluzie este premisa unui silogism următor. – Din fr. prosyllogisme.
prosilogisme
PROSILOGÍSM, prosilogisme, s. n. Silogism dintr-un șir de silogisme, a cărui concluzie este premisa unui silogism următor. – Din fr. prosyllogisme.
prosilogismele
PROSILOGÍSM, prosilogisme, s. n. Silogism dintr-un șir de silogisme, a cărui concluzie este premisa unui silogism următor. – Din fr. prosyllogisme.
prosilogismelor
PROSILOGÍSM, prosilogisme, s. n. Silogism dintr-un șir de silogisme, a cărui concluzie este premisa unui silogism următor. – Din fr. prosyllogisme.
prosilogismul
PROSILOGÍSM, prosilogisme, s. n. Silogism dintr-un șir de silogisme, a cărui concluzie este premisa unui silogism următor. – Din fr. prosyllogisme.
prosilogismului
PROSILOGÍSM, prosilogisme, s. n. Silogism dintr-un șir de silogisme, a cărui concluzie este premisa unui silogism următor. – Din fr. prosyllogisme.
prosilogistic
PROSILOGÍSTIC, -Ă, prosilogistici, -ce, adj. Care are caracterul unui prosilogism. – Din fr. prosyllogistique.
prosilogistica
PROSILOGÍSTIC, -Ă, prosilogistici, -ce, adj. Care are caracterul unui prosilogism. – Din fr. prosyllogistique.
prosilogistice
PROSILOGÍSTIC, -Ă, prosilogistici, -ce, adj. Care are caracterul unui prosilogism. – Din fr. prosyllogistique.
prosilogisticei
PROSILOGÍSTIC, -Ă, prosilogistici, -ce, adj. Care are caracterul unui prosilogism. – Din fr. prosyllogistique.
prosilogisticele
PROSILOGÍSTIC, -Ă, prosilogistici, -ce, adj. Care are caracterul unui prosilogism. – Din fr. prosyllogistique.
prosilogisticelor
PROSILOGÍSTIC, -Ă, prosilogistici, -ce, adj. Care are caracterul unui prosilogism. – Din fr. prosyllogistique.
prosilogistici
PROSILOGÍSTIC, -Ă, prosilogistici, -ce, adj. Care are caracterul unui prosilogism. – Din fr. prosyllogistique.
prosilogisticii
PROSILOGÍSTIC, -Ă, prosilogistici, -ce, adj. Care are caracterul unui prosilogism. – Din fr. prosyllogistique.
prosilogisticilor
PROSILOGÍSTIC, -Ă, prosilogistici, -ce, adj. Care are caracterul unui prosilogism. – Din fr. prosyllogistique.
prosilogisticul
PROSILOGÍSTIC, -Ă, prosilogistici, -ce, adj. Care are caracterul unui prosilogism. – Din fr. prosyllogistique.
prosilogisticului
PROSILOGÍSTIC, -Ă, prosilogistici, -ce, adj. Care are caracterul unui prosilogism. – Din fr. prosyllogistique.
prosimian
PROSIMIÁN, prosimieni, s. m. (Zool.) Lemurian. [Pr.: -mi-an] – Din fr. prosimiens. DOOM
prosimián (-mi-an) s. m., pl. prosimiéni (-mi-eni)
prosimianul
PROSIMIÁN, prosimieni, s. m. (Zool.) Lemurian. [Pr.: -mi-an] – Din fr. prosimiens. DOOM
prosimián (-mi-an) s. m., pl. prosimiéni (-mi-eni)
prosimianului
PROSIMIÁN, prosimieni, s. m. (Zool.) Lemurian. [Pr.: -mi-an] – Din fr. prosimiens. DOOM
prosimián (-mi-an) s. m., pl. prosimiéni (-mi-eni)
prosimieni
PROSIMIÁN, prosimieni, s. m. (Zool.) Lemurian. [Pr.: -mi-an] – Din fr. prosimiens. DOOM
prosimián (-mi-an) s. m., pl. prosimiéni (-mi-eni)
prosimieni
PROSIMIÉNI s.m.pl. Lemurieni. [Sg. prosimian. / < fr. prosimiens].
prosimienii
PROSIMIÁN, prosimieni, s. m. (Zool.) Lemurian. [Pr.: -mi-an] – Din fr. prosimiens. DOOM
prosimián (-mi-an) s. m., pl. prosimiéni (-mi-eni)
prosimienilor
PROSIMIÁN, prosimieni, s. m. (Zool.) Lemurian. [Pr.: -mi-an] – Din fr. prosimiens. DOOM
prosimián (-mi-an) s. m., pl. prosimiéni (-mi-eni)
prosit
PRÓSIT interj. Urare care se face când se închină un pahar de vin la un toast etc. și care înseamnă „să vă fie cu noroc”. [Var. prozit interj. / < lat. prosit, pers. 3 conj. de la prodesse – a fi util, folositor]. DOOM
prósit (germ.) [s pron. z] interj.
proslăvea
PROSLĂVÍ, proslăvesc, vb. IV. 1. Tranz. A ridica în slavă; a slăvi, a preamări, a glorifica. 2. Refl. (Înv. și reg.) A se simți, a-i merge bine, a fi mulțumit, satisfăcut; a se odihni în voie; a se răsfăța. – Din sl. proslaviti. DOOM
proslăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proslăvésc, imperf. 3 sg. proslăveá; conj. prez. 3 să proslăveáscă
proslăveai
PROSLĂVÍ, proslăvesc, vb. IV. 1. Tranz. A ridica în slavă; a slăvi, a preamări, a glorifica. 2. Refl. (Înv. și reg.) A se simți, a-i merge bine, a fi mulțumit, satisfăcut; a se odihni în voie; a se răsfăța. – Din sl. proslaviti. DOOM
proslăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proslăvésc, imperf. 3 sg. proslăveá; conj. prez. 3 să proslăveáscă
proslăveam
PROSLĂVÍ, proslăvesc, vb. IV. 1. Tranz. A ridica în slavă; a slăvi, a preamări, a glorifica. 2. Refl. (Înv. și reg.) A se simți, a-i merge bine, a fi mulțumit, satisfăcut; a se odihni în voie; a se răsfăța. – Din sl. proslaviti. DOOM
proslăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proslăvésc, imperf. 3 sg. proslăveá; conj. prez. 3 să proslăveáscă
proslăvească
PROSLĂVÍ, proslăvesc, vb. IV. 1. Tranz. A ridica în slavă; a slăvi, a preamări, a glorifica. 2. Refl. (Înv. și reg.) A se simți, a-i merge bine, a fi mulțumit, satisfăcut; a se odihni în voie; a se răsfăța. – Din sl. proslaviti. DOOM
proslăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proslăvésc, imperf. 3 sg. proslăveá; conj. prez. 3 să proslăveáscă
proslăveau
PROSLĂVÍ, proslăvesc, vb. IV. 1. Tranz. A ridica în slavă; a slăvi, a preamări, a glorifica. 2. Refl. (Înv. și reg.) A se simți, a-i merge bine, a fi mulțumit, satisfăcut; a se odihni în voie; a se răsfăța. – Din sl. proslaviti. DOOM
proslăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proslăvésc, imperf. 3 sg. proslăveá; conj. prez. 3 să proslăveáscă
proslăveați
PROSLĂVÍ, proslăvesc, vb. IV. 1. Tranz. A ridica în slavă; a slăvi, a preamări, a glorifica. 2. Refl. (Înv. și reg.) A se simți, a-i merge bine, a fi mulțumit, satisfăcut; a se odihni în voie; a se răsfăța. – Din sl. proslaviti. DOOM
proslăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proslăvésc, imperf. 3 sg. proslăveá; conj. prez. 3 să proslăveáscă
proslăvesc
PROSLĂVÍ, proslăvesc, vb. IV. 1. Tranz. A ridica în slavă; a slăvi, a preamări, a glorifica. 2. Refl. (Înv. și reg.) A se simți, a-i merge bine, a fi mulțumit, satisfăcut; a se odihni în voie; a se răsfăța. – Din sl. proslaviti. DOOM
proslăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proslăvésc, imperf. 3 sg. proslăveá; conj. prez. 3 să proslăveáscă
proslăvește
PROSLĂVÍ, proslăvesc, vb. IV. 1. Tranz. A ridica în slavă; a slăvi, a preamări, a glorifica. 2. Refl. (Înv. și reg.) A se simți, a-i merge bine, a fi mulțumit, satisfăcut; a se odihni în voie; a se răsfăța. – Din sl. proslaviti. DOOM
proslăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proslăvésc, imperf. 3 sg. proslăveá; conj. prez. 3 să proslăveáscă
proslăvești
PROSLĂVÍ, proslăvesc, vb. IV. 1. Tranz. A ridica în slavă; a slăvi, a preamări, a glorifica. 2. Refl. (Înv. și reg.) A se simți, a-i merge bine, a fi mulțumit, satisfăcut; a se odihni în voie; a se răsfăța. – Din sl. proslaviti. DOOM
proslăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proslăvésc, imperf. 3 sg. proslăveá; conj. prez. 3 să proslăveáscă
proslăvi
PROSLĂVÍ, proslăvesc, vb. IV. 1. Tranz. A ridica în slavă; a slăvi, a preamări, a glorifica. 2. Refl. (Înv. și reg.) A se simți, a-i merge bine, a fi mulțumit, satisfăcut; a se odihni în voie; a se răsfăța. – Din sl. proslaviti. DOOM
proslăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proslăvésc, imperf. 3 sg. proslăveá; conj. prez. 3 să proslăveáscă
proslăvii
PROSLĂVÍ, proslăvesc, vb. IV. 1. Tranz. A ridica în slavă; a slăvi, a preamări, a glorifica. 2. Refl. (Înv. și reg.) A se simți, a-i merge bine, a fi mulțumit, satisfăcut; a se odihni în voie; a se răsfăța. – Din sl. proslaviti. DOOM
proslăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proslăvésc, imperf. 3 sg. proslăveá; conj. prez. 3 să proslăveáscă
proslăvim
PROSLĂVÍ, proslăvesc, vb. IV. 1. Tranz. A ridica în slavă; a slăvi, a preamări, a glorifica. 2. Refl. (Înv. și reg.) A se simți, a-i merge bine, a fi mulțumit, satisfăcut; a se odihni în voie; a se răsfăța. – Din sl. proslaviti. DOOM
proslăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proslăvésc, imperf. 3 sg. proslăveá; conj. prez. 3 să proslăveáscă
proslăvind
PROSLĂVÍ, proslăvesc, vb. IV. 1. Tranz. A ridica în slavă; a slăvi, a preamări, a glorifica. 2. Refl. (Înv. și reg.) A se simți, a-i merge bine, a fi mulțumit, satisfăcut; a se odihni în voie; a se răsfăța. – Din sl. proslaviti. DOOM
proslăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proslăvésc, imperf. 3 sg. proslăveá; conj. prez. 3 să proslăveáscă
proslăvire
PROSLĂVÍ, proslăvesc, vb. IV. 1. Tranz. A ridica în slavă; a slăvi, a preamări, a glorifica. 2. Refl. (Înv. și reg.) A se simți, a-i merge bine, a fi mulțumit, satisfăcut; a se odihni în voie; a se răsfăța. – Din sl. proslaviti. DOOM
proslăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proslăvésc, imperf. 3 sg. proslăveá; conj. prez. 3 să proslăveáscă
proslăvire
PROSLĂVÍRE, proslăviri, s. f. Acțiunea de a (se) proslăvi și rezultatul ei; preamărire, glorificare, adorare; laudă. – V. proslăvi. DOOM
proslăvíre s. f., g.-d. art. proslăvírii; pl. proslăvíri
proslăvirea
PROSLĂVÍRE, proslăviri, s. f. Acțiunea de a (se) proslăvi și rezultatul ei; preamărire, glorificare, adorare; laudă. – V. proslăvi. DOOM
proslăvíre s. f., g.-d. art. proslăvírii; pl. proslăvíri
proslăviri
PROSLĂVÍRE, proslăviri, s. f. Acțiunea de a (se) proslăvi și rezultatul ei; preamărire, glorificare, adorare; laudă. – V. proslăvi. DOOM
proslăvíre s. f., g.-d. art. proslăvírii; pl. proslăvíri
proslăvirii
PROSLĂVÍRE, proslăviri, s. f. Acțiunea de a (se) proslăvi și rezultatul ei; preamărire, glorificare, adorare; laudă. – V. proslăvi. DOOM
proslăvíre s. f., g.-d. art. proslăvírii; pl. proslăvíri
proslăvirile
PROSLĂVÍRE, proslăviri, s. f. Acțiunea de a (se) proslăvi și rezultatul ei; preamărire, glorificare, adorare; laudă. – V. proslăvi. DOOM
proslăvíre s. f., g.-d. art. proslăvírii; pl. proslăvíri
proslăvirilor
PROSLĂVÍRE, proslăviri, s. f. Acțiunea de a (se) proslăvi și rezultatul ei; preamărire, glorificare, adorare; laudă. – V. proslăvi. DOOM
proslăvíre s. f., g.-d. art. proslăvírii; pl. proslăvíri
proslăviră
PROSLĂVÍ, proslăvesc, vb. IV. 1. Tranz. A ridica în slavă; a slăvi, a preamări, a glorifica. 2. Refl. (Înv. și reg.) A se simți, a-i merge bine, a fi mulțumit, satisfăcut; a se odihni în voie; a se răsfăța. – Din sl. proslaviti. DOOM
proslăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proslăvésc, imperf. 3 sg. proslăveá; conj. prez. 3 să proslăveáscă
proslăvirăm
PROSLĂVÍ, proslăvesc, vb. IV. 1. Tranz. A ridica în slavă; a slăvi, a preamări, a glorifica. 2. Refl. (Înv. și reg.) A se simți, a-i merge bine, a fi mulțumit, satisfăcut; a se odihni în voie; a se răsfăța. – Din sl. proslaviti. DOOM
proslăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proslăvésc, imperf. 3 sg. proslăveá; conj. prez. 3 să proslăveáscă
proslăvirăți
PROSLĂVÍ, proslăvesc, vb. IV. 1. Tranz. A ridica în slavă; a slăvi, a preamări, a glorifica. 2. Refl. (Înv. și reg.) A se simți, a-i merge bine, a fi mulțumit, satisfăcut; a se odihni în voie; a se răsfăța. – Din sl. proslaviti. DOOM
proslăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proslăvésc, imperf. 3 sg. proslăveá; conj. prez. 3 să proslăveáscă
proslăvise
PROSLĂVÍ, proslăvesc, vb. IV. 1. Tranz. A ridica în slavă; a slăvi, a preamări, a glorifica. 2. Refl. (Înv. și reg.) A se simți, a-i merge bine, a fi mulțumit, satisfăcut; a se odihni în voie; a se răsfăța. – Din sl. proslaviti. DOOM
proslăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proslăvésc, imperf. 3 sg. proslăveá; conj. prez. 3 să proslăveáscă
proslăvisem
PROSLĂVÍ, proslăvesc, vb. IV. 1. Tranz. A ridica în slavă; a slăvi, a preamări, a glorifica. 2. Refl. (Înv. și reg.) A se simți, a-i merge bine, a fi mulțumit, satisfăcut; a se odihni în voie; a se răsfăța. – Din sl. proslaviti. DOOM
proslăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proslăvésc, imperf. 3 sg. proslăveá; conj. prez. 3 să proslăveáscă
proslăviseră
PROSLĂVÍ, proslăvesc, vb. IV. 1. Tranz. A ridica în slavă; a slăvi, a preamări, a glorifica. 2. Refl. (Înv. și reg.) A se simți, a-i merge bine, a fi mulțumit, satisfăcut; a se odihni în voie; a se răsfăța. – Din sl. proslaviti. DOOM
proslăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proslăvésc, imperf. 3 sg. proslăveá; conj. prez. 3 să proslăveáscă
proslăviserăm
PROSLĂVÍ, proslăvesc, vb. IV. 1. Tranz. A ridica în slavă; a slăvi, a preamări, a glorifica. 2. Refl. (Înv. și reg.) A se simți, a-i merge bine, a fi mulțumit, satisfăcut; a se odihni în voie; a se răsfăța. – Din sl. proslaviti. DOOM
proslăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proslăvésc, imperf. 3 sg. proslăveá; conj. prez. 3 să proslăveáscă
proslăviserăți
PROSLĂVÍ, proslăvesc, vb. IV. 1. Tranz. A ridica în slavă; a slăvi, a preamări, a glorifica. 2. Refl. (Înv. și reg.) A se simți, a-i merge bine, a fi mulțumit, satisfăcut; a se odihni în voie; a se răsfăța. – Din sl. proslaviti. DOOM
proslăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proslăvésc, imperf. 3 sg. proslăveá; conj. prez. 3 să proslăveáscă
proslăviseși
PROSLĂVÍ, proslăvesc, vb. IV. 1. Tranz. A ridica în slavă; a slăvi, a preamări, a glorifica. 2. Refl. (Înv. și reg.) A se simți, a-i merge bine, a fi mulțumit, satisfăcut; a se odihni în voie; a se răsfăța. – Din sl. proslaviti. DOOM
proslăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proslăvésc, imperf. 3 sg. proslăveá; conj. prez. 3 să proslăveáscă
proslăviseți
PROSLĂVÍ, proslăvesc, vb. IV. 1. Tranz. A ridica în slavă; a slăvi, a preamări, a glorifica. 2. Refl. (Înv. și reg.) A se simți, a-i merge bine, a fi mulțumit, satisfăcut; a se odihni în voie; a se răsfăța. – Din sl. proslaviti. DOOM
proslăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proslăvésc, imperf. 3 sg. proslăveá; conj. prez. 3 să proslăveáscă
proslăvit
PROSLĂVÍ, proslăvesc, vb. IV. 1. Tranz. A ridica în slavă; a slăvi, a preamări, a glorifica. 2. Refl. (Înv. și reg.) A se simți, a-i merge bine, a fi mulțumit, satisfăcut; a se odihni în voie; a se răsfăța. – Din sl. proslaviti. DOOM
proslăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proslăvésc, imperf. 3 sg. proslăveá; conj. prez. 3 să proslăveáscă
proslăvitoare
PROSLĂVITÓR, -OÁRE, proslăvitori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care proslăvește. – Proslăvi + suf. -tor. DOOM
proslăvitór (rar) s. m., pl. proslăvitóri
proslăvitoarea
PROSLĂVITÓR, -OÁRE, proslăvitori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care proslăvește. – Proslăvi + suf. -tor. DOOM
proslăvitór (rar) s. m., pl. proslăvitóri
proslăvitoarei
PROSLĂVITÓR, -OÁRE, proslăvitori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care proslăvește. – Proslăvi + suf. -tor. DOOM
proslăvitór (rar) s. m., pl. proslăvitóri
proslăvitoarele
PROSLĂVITÓR, -OÁRE, proslăvitori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care proslăvește. – Proslăvi + suf. -tor. DOOM
proslăvitór (rar) s. m., pl. proslăvitóri
proslăvitoarelor
PROSLĂVITÓR, -OÁRE, proslăvitori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care proslăvește. – Proslăvi + suf. -tor. DOOM
proslăvitór (rar) s. m., pl. proslăvitóri
proslăvitor
PROSLĂVITÓR, -OÁRE, proslăvitori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care proslăvește. – Proslăvi + suf. -tor. DOOM
proslăvitór (rar) s. m., pl. proslăvitóri
proslăvitori
PROSLĂVITÓR, -OÁRE, proslăvitori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care proslăvește. – Proslăvi + suf. -tor. DOOM
proslăvitór (rar) s. m., pl. proslăvitóri
proslăvitorii
PROSLĂVITÓR, -OÁRE, proslăvitori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care proslăvește. – Proslăvi + suf. -tor. DOOM
proslăvitór (rar) s. m., pl. proslăvitóri
proslăvitorilor
PROSLĂVITÓR, -OÁRE, proslăvitori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care proslăvește. – Proslăvi + suf. -tor. DOOM
proslăvitór (rar) s. m., pl. proslăvitóri
proslăvitorul
PROSLĂVITÓR, -OÁRE, proslăvitori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care proslăvește. – Proslăvi + suf. -tor. DOOM
proslăvitór (rar) s. m., pl. proslăvitóri
proslăvitorului
PROSLĂVITÓR, -OÁRE, proslăvitori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care proslăvește. – Proslăvi + suf. -tor. DOOM
proslăvitór (rar) s. m., pl. proslăvitóri
proslăviși
PROSLĂVÍ, proslăvesc, vb. IV. 1. Tranz. A ridica în slavă; a slăvi, a preamări, a glorifica. 2. Refl. (Înv. și reg.) A se simți, a-i merge bine, a fi mulțumit, satisfăcut; a se odihni în voie; a se răsfăța. – Din sl. proslaviti. DOOM
proslăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proslăvésc, imperf. 3 sg. proslăveá; conj. prez. 3 să proslăveáscă
proslăviți
PROSLĂVÍ, proslăvesc, vb. IV. 1. Tranz. A ridica în slavă; a slăvi, a preamări, a glorifica. 2. Refl. (Înv. și reg.) A se simți, a-i merge bine, a fi mulțumit, satisfăcut; a se odihni în voie; a se răsfăța. – Din sl. proslaviti. DOOM
proslăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proslăvésc, imperf. 3 sg. proslăveá; conj. prez. 3 să proslăveáscă
prosoape
PROSÓP, prosoape, s. n. Obiect format dintr-o bucată de țesătură, care folosește la șters după spălare; ștergar. ♦ Țesătură de bumbac, de obicei buclată, folosită pentru halate de baie, ștergare, articole de lenjerie pentru copii. – Din ngr. prósopon „față”, prosopís, „ștergar”. DOOM
prosóp s. n., pl. prosoápe
prosoapele
PROSÓP, prosoape, s. n. Obiect format dintr-o bucată de țesătură, care folosește la șters după spălare; ștergar. ♦ Țesătură de bumbac, de obicei buclată, folosită pentru halate de baie, ștergare, articole de lenjerie pentru copii. – Din ngr. prósopon „față”, prosopís, „ștergar”. DOOM
prosóp s. n., pl. prosoápe
prosoapelor
PROSÓP, prosoape, s. n. Obiect format dintr-o bucată de țesătură, care folosește la șters după spălare; ștergar. ♦ Țesătură de bumbac, de obicei buclată, folosită pentru halate de baie, ștergare, articole de lenjerie pentru copii. – Din ngr. prósopon „față”, prosopís, „ștergar”. DOOM
prosóp s. n., pl. prosoápe
prosodic
PROSÓDIC, -Ă, prosodici, -e, adj. Care se referă la prosodie, de prosodie. Cînticel care... este în privința regulelor prosodice cu mult mai prejos de ingenioasa improvizațiune a vînătorului de curci. ODOBESCU, S. III 10. – Variantă: prozódic, -ă adj.
prosodie
PROSODÍE s. f. (Și în forma prozodie) Parte a poeticei care se ocupă cu studiul versificației din punct de vedere al raportului dintre silabele unui vers, după accent, lungime sau înălțime. [Scrierile lui Antioh Cantemir] în limba rusească sînt... un tractat de algebră, reflexii asupra prozodiei, cîteva cîntece ce se cîntă și astăzi în Rusia. NEGRUZZI, S. N 157. – Variantă: prozodíe s. f.
prosop
PROSÓP, prosoape, s. n. Obiect format dintr-o bucată de țesătură, care folosește la șters după spălare; ștergar. ♦ Țesătură de bumbac, de obicei buclată, folosită pentru halate de baie, ștergare, articole de lenjerie pentru copii. – Din ngr. prósopon „față”, prosopís, „ștergar”. DOOM
prosóp s. n., pl. prosoápe
prosop
PROSOP- v. prosopo-.
prosopalgia
PROSOPALGÍE s.f. (Med.) Nevralgie facială. [Gen. -iei. / < fr. prosopalgie, cf. gr. prosopon – față, algos – durere].
prosopalgie
PROSOPALGÍE s.f. (Med.) Nevralgie facială. [Gen. -iei. / < fr. prosopalgie, cf. gr. prosopon – față, algos – durere].
prosopalgiei
PROSOPALGÍE s.f. (Med.) Nevralgie facială. [Gen. -iei. / < fr. prosopalgie, cf. gr. prosopon – față, algos – durere].
prosopalgii
PROSOPALGÍE s.f. (Med.) Nevralgie facială. [Gen. -iei. / < fr. prosopalgie, cf. gr. prosopon – față, algos – durere].
prosopalgiile
PROSOPALGÍE s.f. (Med.) Nevralgie facială. [Gen. -iei. / < fr. prosopalgie, cf. gr. prosopon – față, algos – durere].
prosopalgiilor
PROSOPALGÍE s.f. (Med.) Nevralgie facială. [Gen. -iei. / < fr. prosopalgie, cf. gr. prosopon – față, algos – durere].
prosopel
PROSOPÉL, prosopele, s. n. (Fam.) Diminutiv al lui prosop. – Prosop + suf. -el. DOOM
prosopél (fam.) s. n., pl. prosopéle
prosopele
PROSOPÉL, prosopele, s. n. (Fam.) Diminutiv al lui prosop. – Prosop + suf. -el. DOOM
prosopél (fam.) s. n., pl. prosopéle
prosopelele
PROSOPÉL, prosopele, s. n. (Fam.) Diminutiv al lui prosop. – Prosop + suf. -el. DOOM
prosopél (fam.) s. n., pl. prosopéle
prosopelelor
PROSOPÉL, prosopele, s. n. (Fam.) Diminutiv al lui prosop. – Prosop + suf. -el. DOOM
prosopél (fam.) s. n., pl. prosopéle
prosopelul
PROSOPÉL, prosopele, s. n. (Fam.) Diminutiv al lui prosop. – Prosop + suf. -el. DOOM
prosopél (fam.) s. n., pl. prosopéle
prosopelului
PROSOPÉL, prosopele, s. n. (Fam.) Diminutiv al lui prosop. – Prosop + suf. -el. DOOM
prosopél (fam.) s. n., pl. prosopéle
prosoplegia
PROSOPLEGÍE, prosoplegii, s. f. (Med.) Paralizie facială. – Din fr. prosoplégie.
prosoplegie
PROSOPLEGÍE, prosoplegii, s. f. (Med.) Paralizie facială. – Din fr. prosoplégie.
prosoplegiei
PROSOPLEGÍE, prosoplegii, s. f. (Med.) Paralizie facială. – Din fr. prosoplégie.
prosoplegii
PROSOPLEGÍE, prosoplegii, s. f. (Med.) Paralizie facială. – Din fr. prosoplégie.
prosoplegiile
PROSOPLEGÍE, prosoplegii, s. f. (Med.) Paralizie facială. – Din fr. prosoplégie.
prosoplegiilor
PROSOPLEGÍE, prosoplegii, s. f. (Med.) Paralizie facială. – Din fr. prosoplégie.
prosopo
PROSOPO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) față”, „facial”. [Var. prosop-. / < fr., it. prosopo-, cf. gr. prosopon].
prosopografie
PROSOPOGRAFÍE s.f. (Lit.) Figură de compoziție care constă în descrierea trăsăturilor exterioare, ținutei unui om sau animal. [Gen. -iei. [< fr. prosopographie, cf. gr. prosopon – față, graphein – a scrie].
prosopometre
PROSOPOMÉTRU, prosopometre, s. n. Instrument folosit pentru măsurarea diferențelor diametrelor feței și ale craniului. – Din fr. prosopomètre.
prosopometrele
PROSOPOMÉTRU, prosopometre, s. n. Instrument folosit pentru măsurarea diferențelor diametrelor feței și ale craniului. – Din fr. prosopomètre.
prosopometrelor
PROSOPOMÉTRU, prosopometre, s. n. Instrument folosit pentru măsurarea diferențelor diametrelor feței și ale craniului. – Din fr. prosopomètre.
prosopometru
PROSOPOMÉTRU, prosopometre, s. n. Instrument folosit pentru măsurarea diferențelor diametrelor feței și ale craniului. – Din fr. prosopomètre.
prosopometrul
PROSOPOMÉTRU, prosopometre, s. n. Instrument folosit pentru măsurarea diferențelor diametrelor feței și ale craniului. – Din fr. prosopomètre.
prosopometrului
PROSOPOMÉTRU, prosopometre, s. n. Instrument folosit pentru măsurarea diferențelor diametrelor feței și ale craniului. – Din fr. prosopomètre.
prosopopee
PROZOPOPÉE, prozopopei, s. f. Figură retorică prin care autorul pune să vorbească o persoană absentă, defunctă sau un personaj alegoric. [Var.: prosopopée s. f.] – Din fr. prosopopée, lat. prosopopeia. DOOM
prozopopée s. f., art. prozopopéea, g.-d. art. prozopopéii; pl. prozopopéi, art. prozopopéile (-pe-i-)
prosopopeie
PROZOPOPÉE, prozopopei, s. f. Figură retorică prin care autorul pune să vorbească o persoană absentă, defunctă sau un personaj alegoric. [Var.: prosopopée s. f.] – Din fr. prosopopée, lat. prosopopeia. DOOM
prozopopée s. f., art. prozopopéea, g.-d. art. prozopopéii; pl. prozopopéi, art. prozopopéile (-pe-i-)
prosoposcopia
PROSOPOSCOPÍE s.f. Studiul aspectului feței și al modificărilor pe care i le imprimă bolile. [Gen. -iei. / < fr. prosoposcopie, cf. gr. prosopon – față, skopein – a privi].
prosoposcopie
PROSOPOSCOPÍE s.f. Studiul aspectului feței și al modificărilor pe care i le imprimă bolile. [Gen. -iei. / < fr. prosoposcopie, cf. gr. prosopon – față, skopein – a privi].
prosoposcopiei
PROSOPOSCOPÍE s.f. Studiul aspectului feței și al modificărilor pe care i le imprimă bolile. [Gen. -iei. / < fr. prosoposcopie, cf. gr. prosopon – față, skopein – a privi].
prosoposcopii
PROSOPOSCOPÍE s.f. Studiul aspectului feței și al modificărilor pe care i le imprimă bolile. [Gen. -iei. / < fr. prosoposcopie, cf. gr. prosopon – față, skopein – a privi].
prosoposcopiile
PROSOPOSCOPÍE s.f. Studiul aspectului feței și al modificărilor pe care i le imprimă bolile. [Gen. -iei. / < fr. prosoposcopie, cf. gr. prosopon – față, skopein – a privi].
prosoposcopiilor
PROSOPOSCOPÍE s.f. Studiul aspectului feței și al modificărilor pe care i le imprimă bolile. [Gen. -iei. / < fr. prosoposcopie, cf. gr. prosopon – față, skopein – a privi].
prosopul
PROSÓP, prosoape, s. n. Obiect format dintr-o bucată de țesătură, care folosește la șters după spălare; ștergar. ♦ Țesătură de bumbac, de obicei buclată, folosită pentru halate de baie, ștergare, articole de lenjerie pentru copii. – Din ngr. prósopon „față”, prosopís, „ștergar”. DOOM
prosóp s. n., pl. prosoápe
prosopului
PROSÓP, prosoape, s. n. Obiect format dintr-o bucată de țesătură, care folosește la șters după spălare; ștergar. ♦ Țesătură de bumbac, de obicei buclată, folosită pentru halate de baie, ștergare, articole de lenjerie pentru copii. – Din ngr. prósopon „față”, prosopís, „ștergar”. DOOM
prosóp s. n., pl. prosoápe
prospect
PROSPÉCT, prospecte, s. n. Tipăritură (afiș, anunț, scrisoare, pliant sau broșură etc.) în care se prezintă sumar planul unei lucrări în curs de apariție, calitățile, condițiile de vânzare și de folosire ale unui produs, intențiile unor instituții sau ale unor întreprinderi. – Din lat., fr. prospectus, germ. Prospekt. DOOM
!prospéct s. n., pl. prospécte
prospect
PROSPÉCT2 s.n. (Liv.) Magistrală; bulevard larg. [< rus. prospekt].
prospecta
PROSPECTÁ, prospectez, vb. I. Tranz. 1. A cerceta un teren cu scopul de a descoperi și a localiza zăcămintele minerale utile. 2. A cerceta cererea și oferta de mărfuri de pe o piață dată. – Din fr. prospecter. DOOM
prospectá (a ~) vb., ind. prez. 3 prospecteáză
prospectai
PROSPECTÁ, prospectez, vb. I. Tranz. 1. A cerceta un teren cu scopul de a descoperi și a localiza zăcămintele minerale utile. 2. A cerceta cererea și oferta de mărfuri de pe o piață dată. – Din fr. prospecter. DOOM
prospectá (a ~) vb., ind. prez. 3 prospecteáză
prospectam
PROSPECTÁ, prospectez, vb. I. Tranz. 1. A cerceta un teren cu scopul de a descoperi și a localiza zăcămintele minerale utile. 2. A cerceta cererea și oferta de mărfuri de pe o piață dată. – Din fr. prospecter. DOOM
prospectá (a ~) vb., ind. prez. 3 prospecteáză
prospectare
PROSPECTÁ, prospectez, vb. I. Tranz. 1. A cerceta un teren cu scopul de a descoperi și a localiza zăcămintele minerale utile. 2. A cerceta cererea și oferta de mărfuri de pe o piață dată. – Din fr. prospecter. DOOM
prospectá (a ~) vb., ind. prez. 3 prospecteáză
prospectare
PROSPECTÁRE, prospectări, s. f. Acțiunea de a prospecta și rezultatul ei. – V. prospecta. DOOM
prospectáre s. f., g.-d. art. prospectắrii; pl. prospectắri
prospectarea
PROSPECTÁRE, prospectări, s. f. Acțiunea de a prospecta și rezultatul ei. – V. prospecta. DOOM
prospectáre s. f., g.-d. art. prospectắrii; pl. prospectắri
prospectară
PROSPECTÁ, prospectez, vb. I. Tranz. 1. A cerceta un teren cu scopul de a descoperi și a localiza zăcămintele minerale utile. 2. A cerceta cererea și oferta de mărfuri de pe o piață dată. – Din fr. prospecter. DOOM
prospectá (a ~) vb., ind. prez. 3 prospecteáză
prospectarăm
PROSPECTÁ, prospectez, vb. I. Tranz. 1. A cerceta un teren cu scopul de a descoperi și a localiza zăcămintele minerale utile. 2. A cerceta cererea și oferta de mărfuri de pe o piață dată. – Din fr. prospecter. DOOM
prospectá (a ~) vb., ind. prez. 3 prospecteáză
prospectarăți
PROSPECTÁ, prospectez, vb. I. Tranz. 1. A cerceta un teren cu scopul de a descoperi și a localiza zăcămintele minerale utile. 2. A cerceta cererea și oferta de mărfuri de pe o piață dată. – Din fr. prospecter. DOOM
prospectá (a ~) vb., ind. prez. 3 prospecteáză
prospectase
PROSPECTÁ, prospectez, vb. I. Tranz. 1. A cerceta un teren cu scopul de a descoperi și a localiza zăcămintele minerale utile. 2. A cerceta cererea și oferta de mărfuri de pe o piață dată. – Din fr. prospecter. DOOM
prospectá (a ~) vb., ind. prez. 3 prospecteáză
prospectasem
PROSPECTÁ, prospectez, vb. I. Tranz. 1. A cerceta un teren cu scopul de a descoperi și a localiza zăcămintele minerale utile. 2. A cerceta cererea și oferta de mărfuri de pe o piață dată. – Din fr. prospecter. DOOM
prospectá (a ~) vb., ind. prez. 3 prospecteáză
prospectaseră
PROSPECTÁ, prospectez, vb. I. Tranz. 1. A cerceta un teren cu scopul de a descoperi și a localiza zăcămintele minerale utile. 2. A cerceta cererea și oferta de mărfuri de pe o piață dată. – Din fr. prospecter. DOOM
prospectá (a ~) vb., ind. prez. 3 prospecteáză
prospectaserăm
PROSPECTÁ, prospectez, vb. I. Tranz. 1. A cerceta un teren cu scopul de a descoperi și a localiza zăcămintele minerale utile. 2. A cerceta cererea și oferta de mărfuri de pe o piață dată. – Din fr. prospecter. DOOM
prospectá (a ~) vb., ind. prez. 3 prospecteáză
prospectaserăți
PROSPECTÁ, prospectez, vb. I. Tranz. 1. A cerceta un teren cu scopul de a descoperi și a localiza zăcămintele minerale utile. 2. A cerceta cererea și oferta de mărfuri de pe o piață dată. – Din fr. prospecter. DOOM
prospectá (a ~) vb., ind. prez. 3 prospecteáză
prospectaseși
PROSPECTÁ, prospectez, vb. I. Tranz. 1. A cerceta un teren cu scopul de a descoperi și a localiza zăcămintele minerale utile. 2. A cerceta cererea și oferta de mărfuri de pe o piață dată. – Din fr. prospecter. DOOM
prospectá (a ~) vb., ind. prez. 3 prospecteáză
prospectaseți
PROSPECTÁ, prospectez, vb. I. Tranz. 1. A cerceta un teren cu scopul de a descoperi și a localiza zăcămintele minerale utile. 2. A cerceta cererea și oferta de mărfuri de pe o piață dată. – Din fr. prospecter. DOOM
prospectá (a ~) vb., ind. prez. 3 prospecteáză
prospectat
PROSPECTÁ, prospectez, vb. I. Tranz. 1. A cerceta un teren cu scopul de a descoperi și a localiza zăcămintele minerale utile. 2. A cerceta cererea și oferta de mărfuri de pe o piață dată. – Din fr. prospecter. DOOM
prospectá (a ~) vb., ind. prez. 3 prospecteáză
prospectat
PROSPECTÁ, prospectez, vb. I. Tranz. 1. A cerceta un teren cu scopul de a descoperi și a localiza zăcămintele minerale utile. 2. A cerceta cererea și oferta de mărfuri de pe o piață dată. – Din fr. prospecter.
prospectau
PROSPECTÁ, prospectez, vb. I. Tranz. 1. A cerceta un teren cu scopul de a descoperi și a localiza zăcămintele minerale utile. 2. A cerceta cererea și oferta de mărfuri de pe o piață dată. – Din fr. prospecter. DOOM
prospectá (a ~) vb., ind. prez. 3 prospecteáză
prospectași
PROSPECTÁ, prospectez, vb. I. Tranz. 1. A cerceta un teren cu scopul de a descoperi și a localiza zăcămintele minerale utile. 2. A cerceta cererea și oferta de mărfuri de pe o piață dată. – Din fr. prospecter. DOOM
prospectá (a ~) vb., ind. prez. 3 prospecteáză
prospectați
PROSPECTÁ, prospectez, vb. I. Tranz. 1. A cerceta un teren cu scopul de a descoperi și a localiza zăcămintele minerale utile. 2. A cerceta cererea și oferta de mărfuri de pe o piață dată. – Din fr. prospecter. DOOM
prospectá (a ~) vb., ind. prez. 3 prospecteáză
prospecte
PROSPÉCT, prospecte, s. n. Tipăritură (afiș, anunț, scrisoare, pliant sau broșură etc.) în care se prezintă sumar planul unei lucrări în curs de apariție, calitățile, condițiile de vânzare și de folosire ale unui produs, intențiile unor instituții sau ale unor întreprinderi. – Din lat., fr. prospectus, germ. Prospekt. DOOM
!prospéct s. n., pl. prospécte
prospectează
PROSPECTÁ, prospectez, vb. I. Tranz. 1. A cerceta un teren cu scopul de a descoperi și a localiza zăcămintele minerale utile. 2. A cerceta cererea și oferta de mărfuri de pe o piață dată. – Din fr. prospecter. DOOM
prospectá (a ~) vb., ind. prez. 3 prospecteáză
prospectele
PROSPÉCT, prospecte, s. n. Tipăritură (afiș, anunț, scrisoare, pliant sau broșură etc.) în care se prezintă sumar planul unei lucrări în curs de apariție, calitățile, condițiile de vânzare și de folosire ale unui produs, intențiile unor instituții sau ale unor întreprinderi. – Din lat., fr. prospectus, germ. Prospekt. DOOM
!prospéct s. n., pl. prospécte
prospectelor
PROSPÉCT, prospecte, s. n. Tipăritură (afiș, anunț, scrisoare, pliant sau broșură etc.) în care se prezintă sumar planul unei lucrări în curs de apariție, calitățile, condițiile de vânzare și de folosire ale unui produs, intențiile unor instituții sau ale unor întreprinderi. – Din lat., fr. prospectus, germ. Prospekt. DOOM
!prospéct s. n., pl. prospécte
prospectez
PROSPECTÁ, prospectez, vb. I. Tranz. 1. A cerceta un teren cu scopul de a descoperi și a localiza zăcămintele minerale utile. 2. A cerceta cererea și oferta de mărfuri de pe o piață dată. – Din fr. prospecter. DOOM
prospectá (a ~) vb., ind. prez. 3 prospecteáză
prospecteze
PROSPECTÁ, prospectez, vb. I. Tranz. 1. A cerceta un teren cu scopul de a descoperi și a localiza zăcămintele minerale utile. 2. A cerceta cererea și oferta de mărfuri de pe o piață dată. – Din fr. prospecter. DOOM
prospectá (a ~) vb., ind. prez. 3 prospecteáză
prospectezi
PROSPECTÁ, prospectez, vb. I. Tranz. 1. A cerceta un teren cu scopul de a descoperi și a localiza zăcămintele minerale utile. 2. A cerceta cererea și oferta de mărfuri de pe o piață dată. – Din fr. prospecter. DOOM
prospectá (a ~) vb., ind. prez. 3 prospecteáză
prospectiv
PROSPECTÍV, -Ă, prospectivi, -e, adj. Referitor la viitor, la evoluția viitoare a societății prin analiza unor factori și tendințe actuale. Dimensiune prospectivă. – Din fr. prospectif, -ive, engl. prospective. DOOM
*prospectív adj. m., pl. prospectívi; f. prospectívă, pl. prospectíve
prospectiva
PROSPECTÍV, -Ă, prospectivi, -e, adj. Referitor la viitor, la evoluția viitoare a societății prin analiza unor factori și tendințe actuale. Dimensiune prospectivă. – Din fr. prospectif, -ive, engl. prospective. DOOM
*prospectív adj. m., pl. prospectívi; f. prospectívă, pl. prospectíve
prospectiva
PROSPECTÍVĂ, prospective, s. f. Proiect asupra viitorului constând în studierea factorilor tehnici, științifici, economici, sociali etc. și în stabilirea influenței lor asupra evoluției lumii moderne. – Din fr. prospective. DOOM
!prospectívă (cercetare a viitorului) s. f., g.-d. art. prospectívei; (proiecte) pl. prospectíve
prospective
PROSPECTÍV, -Ă, prospectivi, -e, adj. Referitor la viitor, la evoluția viitoare a societății prin analiza unor factori și tendințe actuale. Dimensiune prospectivă. – Din fr. prospectif, -ive, engl. prospective. DOOM
*prospectív adj. m., pl. prospectívi; f. prospectívă, pl. prospectíve
prospective
PROSPECTÍVĂ, prospective, s. f. Proiect asupra viitorului constând în studierea factorilor tehnici, științifici, economici, sociali etc. și în stabilirea influenței lor asupra evoluției lumii moderne. – Din fr. prospective. DOOM
!prospectívă (cercetare a viitorului) s. f., g.-d. art. prospectívei; (proiecte) pl. prospectíve
prospectivei
PROSPECTÍV, -Ă, prospectivi, -e, adj. Referitor la viitor, la evoluția viitoare a societății prin analiza unor factori și tendințe actuale. Dimensiune prospectivă. – Din fr. prospectif, -ive, engl. prospective. DOOM
*prospectív adj. m., pl. prospectívi; f. prospectívă, pl. prospectíve
prospectivei
PROSPECTÍVĂ, prospective, s. f. Proiect asupra viitorului constând în studierea factorilor tehnici, științifici, economici, sociali etc. și în stabilirea influenței lor asupra evoluției lumii moderne. – Din fr. prospective. DOOM
!prospectívă (cercetare a viitorului) s. f., g.-d. art. prospectívei; (proiecte) pl. prospectíve
prospectivele
PROSPECTÍV, -Ă, prospectivi, -e, adj. Referitor la viitor, la evoluția viitoare a societății prin analiza unor factori și tendințe actuale. Dimensiune prospectivă. – Din fr. prospectif, -ive, engl. prospective. DOOM
*prospectív adj. m., pl. prospectívi; f. prospectívă, pl. prospectíve
prospectivele
PROSPECTÍVĂ, prospective, s. f. Proiect asupra viitorului constând în studierea factorilor tehnici, științifici, economici, sociali etc. și în stabilirea influenței lor asupra evoluției lumii moderne. – Din fr. prospective. DOOM
!prospectívă (cercetare a viitorului) s. f., g.-d. art. prospectívei; (proiecte) pl. prospectíve
prospectivelor
PROSPECTÍV, -Ă, prospectivi, -e, adj. Referitor la viitor, la evoluția viitoare a societății prin analiza unor factori și tendințe actuale. Dimensiune prospectivă. – Din fr. prospectif, -ive, engl. prospective. DOOM
*prospectív adj. m., pl. prospectívi; f. prospectívă, pl. prospectíve
prospectivelor
PROSPECTÍVĂ, prospective, s. f. Proiect asupra viitorului constând în studierea factorilor tehnici, științifici, economici, sociali etc. și în stabilirea influenței lor asupra evoluției lumii moderne. – Din fr. prospective. DOOM
!prospectívă (cercetare a viitorului) s. f., g.-d. art. prospectívei; (proiecte) pl. prospectíve
prospectivi
PROSPECTÍV, -Ă, prospectivi, -e, adj. Referitor la viitor, la evoluția viitoare a societății prin analiza unor factori și tendințe actuale. Dimensiune prospectivă. – Din fr. prospectif, -ive, engl. prospective. DOOM
*prospectív adj. m., pl. prospectívi; f. prospectívă, pl. prospectíve
prospectivii
PROSPECTÍV, -Ă, prospectivi, -e, adj. Referitor la viitor, la evoluția viitoare a societății prin analiza unor factori și tendințe actuale. Dimensiune prospectivă. – Din fr. prospectif, -ive, engl. prospective. DOOM
*prospectív adj. m., pl. prospectívi; f. prospectívă, pl. prospectíve
prospectivilor
PROSPECTÍV, -Ă, prospectivi, -e, adj. Referitor la viitor, la evoluția viitoare a societății prin analiza unor factori și tendințe actuale. Dimensiune prospectivă. – Din fr. prospectif, -ive, engl. prospective. DOOM
*prospectív adj. m., pl. prospectívi; f. prospectívă, pl. prospectíve
prospectivist
PROSPECTIVÍST, -Ă, prospectiviști, -ste, s. m. și f. Specialist în prospectivă. – Prospectivă + suf. -ist.
prospectivista
PROSPECTIVÍST, -Ă, prospectiviști, -ste, s. m. și f. Specialist în prospectivă. – Prospectivă + suf. -ist.
prospectiviste
PROSPECTIVÍST, -Ă, prospectiviști, -ste, s. m. și f. Specialist în prospectivă. – Prospectivă + suf. -ist.
prospectivistei
PROSPECTIVÍST, -Ă, prospectiviști, -ste, s. m. și f. Specialist în prospectivă. – Prospectivă + suf. -ist.
prospectivistele
PROSPECTIVÍST, -Ă, prospectiviști, -ste, s. m. și f. Specialist în prospectivă. – Prospectivă + suf. -ist.
prospectivistelor
PROSPECTIVÍST, -Ă, prospectiviști, -ste, s. m. și f. Specialist în prospectivă. – Prospectivă + suf. -ist.
prospectivistul
PROSPECTIVÍST, -Ă, prospectiviști, -ste, s. m. și f. Specialist în prospectivă. – Prospectivă + suf. -ist.
prospectivistului
PROSPECTIVÍST, -Ă, prospectiviști, -ste, s. m. și f. Specialist în prospectivă. – Prospectivă + suf. -ist.
prospectiviști
PROSPECTIVÍST, -Ă, prospectiviști, -ste, s. m. și f. Specialist în prospectivă. – Prospectivă + suf. -ist.
prospectiviștii
PROSPECTIVÍST, -Ă, prospectiviști, -ste, s. m. și f. Specialist în prospectivă. – Prospectivă + suf. -ist.
prospectiviștilor
PROSPECTIVÍST, -Ă, prospectiviști, -ste, s. m. și f. Specialist în prospectivă. – Prospectivă + suf. -ist.
prospectivul
PROSPECTÍV, -Ă, prospectivi, -e, adj. Referitor la viitor, la evoluția viitoare a societății prin analiza unor factori și tendințe actuale. Dimensiune prospectivă. – Din fr. prospectif, -ive, engl. prospective. DOOM
*prospectív adj. m., pl. prospectívi; f. prospectívă, pl. prospectíve
prospectivului
PROSPECTÍV, -Ă, prospectivi, -e, adj. Referitor la viitor, la evoluția viitoare a societății prin analiza unor factori și tendințe actuale. Dimensiune prospectivă. – Din fr. prospectif, -ive, engl. prospective. DOOM
*prospectív adj. m., pl. prospectívi; f. prospectívă, pl. prospectíve
prospectoare
PROSPECTÓR, -OÁRE, prospectori, -oare, s. m. și f. Persoană specializată în efectuarea prospecțiunilor. – Din fr. prospecteur. DOOM
!prospectór s. m., pl. prospectóri
prospectoarea
PROSPECTÓR, -OÁRE, prospectori, -oare, s. m. și f. Persoană specializată în efectuarea prospecțiunilor. – Din fr. prospecteur. DOOM
!prospectór s. m., pl. prospectóri
prospectoarei
PROSPECTÓR, -OÁRE, prospectori, -oare, s. m. și f. Persoană specializată în efectuarea prospecțiunilor. – Din fr. prospecteur. DOOM
!prospectór s. m., pl. prospectóri
prospectoarele
PROSPECTÓR, -OÁRE, prospectori, -oare, s. m. și f. Persoană specializată în efectuarea prospecțiunilor. – Din fr. prospecteur. DOOM
!prospectór s. m., pl. prospectóri
prospectoarelor
PROSPECTÓR, -OÁRE, prospectori, -oare, s. m. și f. Persoană specializată în efectuarea prospecțiunilor. – Din fr. prospecteur. DOOM
!prospectór s. m., pl. prospectóri
prospector
PROSPECTÓR, -OÁRE, prospectori, -oare, s. m. și f. Persoană specializată în efectuarea prospecțiunilor. – Din fr. prospecteur. DOOM
!prospectór s. m., pl. prospectóri
prospectori
PROSPECTÓR, -OÁRE, prospectori, -oare, s. m. și f. Persoană specializată în efectuarea prospecțiunilor. – Din fr. prospecteur. DOOM
!prospectór s. m., pl. prospectóri
prospectorii
PROSPECTÓR, -OÁRE, prospectori, -oare, s. m. și f. Persoană specializată în efectuarea prospecțiunilor. – Din fr. prospecteur. DOOM
!prospectór s. m., pl. prospectóri
prospectorilor
PROSPECTÓR, -OÁRE, prospectori, -oare, s. m. și f. Persoană specializată în efectuarea prospecțiunilor. – Din fr. prospecteur. DOOM
!prospectór s. m., pl. prospectóri
prospectorul
PROSPECTÓR, -OÁRE, prospectori, -oare, s. m. și f. Persoană specializată în efectuarea prospecțiunilor. – Din fr. prospecteur. DOOM
!prospectór s. m., pl. prospectóri
prospectorului
PROSPECTÓR, -OÁRE, prospectori, -oare, s. m. și f. Persoană specializată în efectuarea prospecțiunilor. – Din fr. prospecteur. DOOM
!prospectór s. m., pl. prospectóri
prospectul
PROSPÉCT, prospecte, s. n. Tipăritură (afiș, anunț, scrisoare, pliant sau broșură etc.) în care se prezintă sumar planul unei lucrări în curs de apariție, calitățile, condițiile de vânzare și de folosire ale unui produs, intențiile unor instituții sau ale unor întreprinderi. – Din lat., fr. prospectus, germ. Prospekt. DOOM
!prospéct s. n., pl. prospécte
prospectului
PROSPÉCT, prospecte, s. n. Tipăritură (afiș, anunț, scrisoare, pliant sau broșură etc.) în care se prezintă sumar planul unei lucrări în curs de apariție, calitățile, condițiile de vânzare și de folosire ale unui produs, intențiile unor instituții sau ale unor întreprinderi. – Din lat., fr. prospectus, germ. Prospekt. DOOM
!prospéct s. n., pl. prospécte
prospectând
PROSPECTÁ, prospectez, vb. I. Tranz. 1. A cerceta un teren cu scopul de a descoperi și a localiza zăcămintele minerale utile. 2. A cerceta cererea și oferta de mărfuri de pe o piață dată. – Din fr. prospecter. DOOM
prospectá (a ~) vb., ind. prez. 3 prospecteáză
prospectînd
PROSPECTÁ, prospectez, vb. I. Tranz. 1. A cerceta un teren cu scopul de a descoperi și a localiza zăcămintele minerale utile. 2. A cerceta cererea și oferta de mărfuri de pe o piață dată. – Din fr. prospecter. DOOM
prospectá (a ~) vb., ind. prez. 3 prospecteáză
prospectări
PROSPECTÁRE, prospectări, s. f. Acțiunea de a prospecta și rezultatul ei. – V. prospecta. DOOM
prospectáre s. f., g.-d. art. prospectắrii; pl. prospectắri
prospectării
PROSPECTÁRE, prospectări, s. f. Acțiunea de a prospecta și rezultatul ei. – V. prospecta. DOOM
prospectáre s. f., g.-d. art. prospectắrii; pl. prospectắri
prospectările
PROSPECTÁRE, prospectări, s. f. Acțiunea de a prospecta și rezultatul ei. – V. prospecta. DOOM
prospectáre s. f., g.-d. art. prospectắrii; pl. prospectắri
prospectărilor
PROSPECTÁRE, prospectări, s. f. Acțiunea de a prospecta și rezultatul ei. – V. prospecta. DOOM
prospectáre s. f., g.-d. art. prospectắrii; pl. prospectắri
prospecție
PROSPÉCȚIE, prospecții, s. f. Cercetare economică. – Din fr. prospection. DOOM
*prospécție (cercetare economică) (-ți-e) s. f., art. prospécția (-ți-a), g.-d. art. prospécției; pl. prospécții, art. prospécțiile (-ți-i)
prospecțiune
PROSPECȚIÚNE, prospecțiuni, s. f. Ansamblul cercetărilor efectuate (pe teren și în laborator) pentru a descoperi și a localiza zăcămintele de minerale utile dintr-o regiune. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. prospection. DOOM
prospecțiúne (cercetare geologică) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. prospecțiúnii; pl. prospecțiúni
prospecțiunea
PROSPECȚIÚNE, prospecțiuni, s. f. Ansamblul cercetărilor efectuate (pe teren și în laborator) pentru a descoperi și a localiza zăcămintele de minerale utile dintr-o regiune. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. prospection. DOOM
prospecțiúne (cercetare geologică) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. prospecțiúnii; pl. prospecțiúni
prospecțiuni
PROSPECȚIÚNE, prospecțiuni, s. f. Ansamblul cercetărilor efectuate (pe teren și în laborator) pentru a descoperi și a localiza zăcămintele de minerale utile dintr-o regiune. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. prospection. DOOM
prospecțiúne (cercetare geologică) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. prospecțiúnii; pl. prospecțiúni
prospecțiunii
PROSPECȚIÚNE, prospecțiuni, s. f. Ansamblul cercetărilor efectuate (pe teren și în laborator) pentru a descoperi și a localiza zăcămintele de minerale utile dintr-o regiune. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. prospection. DOOM
prospecțiúne (cercetare geologică) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. prospecțiúnii; pl. prospecțiúni
prospecțiunile
PROSPECȚIÚNE, prospecțiuni, s. f. Ansamblul cercetărilor efectuate (pe teren și în laborator) pentru a descoperi și a localiza zăcămintele de minerale utile dintr-o regiune. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. prospection. DOOM
prospecțiúne (cercetare geologică) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. prospecțiúnii; pl. prospecțiúni
prospecțiunilor
PROSPECȚIÚNE, prospecțiuni, s. f. Ansamblul cercetărilor efectuate (pe teren și în laborator) pentru a descoperi și a localiza zăcămintele de minerale utile dintr-o regiune. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. prospection. DOOM
prospecțiúne (cercetare geologică) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. prospecțiúnii; pl. prospecțiúni
prosper
PROSPÉR, -Ă, prosperi, -e, adj. Care se află sau se dezvoltă în condiții fericite, favorabile; înfloritor. ♦ Care dovedește o stare bună, îmbelșugată. – Din fr. prospère. DOOM
prospér adj. m., pl. prospéri; f. prospéră, pl. prospére
prosper
PROSPERÁ, prospér, vb. I. Intranz. A se afla sau a se dezvolta în condiții fericite, favorabile; a înflori, a progresa. [Prez. ind. și: prosperez] – Din fr. prospérer. DOOM
prosperá (a ~) vb., ind. prez. 3 prospéră
prospera
PROSPÉR, -Ă, prosperi, -e, adj. Care se află sau se dezvoltă în condiții fericite, favorabile; înfloritor. ♦ Care dovedește o stare bună, îmbelșugată. – Din fr. prospère. DOOM
prospér adj. m., pl. prospéri; f. prospéră, pl. prospére
prospera
PROSPERÁ, prospér, vb. I. Intranz. A se afla sau a se dezvolta în condiții fericite, favorabile; a înflori, a progresa. [Prez. ind. și: prosperez] – Din fr. prospérer. DOOM
prosperá (a ~) vb., ind. prez. 3 prospéră
prospera
PROSPERÁ, prospér, vb. I. Intranz. A se afla sau a se dezvolta în condiții fericite, favorabile; a înflori, a progresa. [Prez. ind. și: prosperez] – Din fr. prospérer.
prosperai
PROSPERÁ, prospér, vb. I. Intranz. A se afla sau a se dezvolta în condiții fericite, favorabile; a înflori, a progresa. [Prez. ind. și: prosperez] – Din fr. prospérer. DOOM
prosperá (a ~) vb., ind. prez. 3 prospéră
prosperam
PROSPERÁ, prospér, vb. I. Intranz. A se afla sau a se dezvolta în condiții fericite, favorabile; a înflori, a progresa. [Prez. ind. și: prosperez] – Din fr. prospérer. DOOM
prosperá (a ~) vb., ind. prez. 3 prospéră
prosperare
PROSPERÁ, prospér, vb. I. Intranz. A se afla sau a se dezvolta în condiții fericite, favorabile; a înflori, a progresa. [Prez. ind. și: prosperez] – Din fr. prospérer. DOOM
prosperá (a ~) vb., ind. prez. 3 prospéră
prosperare
PROSPERÁRE s. f. Acțiunea de a prospera și rezultatul ei. – V. prospera. DOOM
prosperáre s. f., g.-d. art. prosperắrii
prosperarea
PROSPERÁRE s. f. Acțiunea de a prospera și rezultatul ei. – V. prospera. DOOM
prosperáre s. f., g.-d. art. prosperắrii
prosperară
PROSPERÁ, prospér, vb. I. Intranz. A se afla sau a se dezvolta în condiții fericite, favorabile; a înflori, a progresa. [Prez. ind. și: prosperez] – Din fr. prospérer. DOOM
prosperá (a ~) vb., ind. prez. 3 prospéră
prosperarăm
PROSPERÁ, prospér, vb. I. Intranz. A se afla sau a se dezvolta în condiții fericite, favorabile; a înflori, a progresa. [Prez. ind. și: prosperez] – Din fr. prospérer. DOOM
prosperá (a ~) vb., ind. prez. 3 prospéră
prosperarăți
PROSPERÁ, prospér, vb. I. Intranz. A se afla sau a se dezvolta în condiții fericite, favorabile; a înflori, a progresa. [Prez. ind. și: prosperez] – Din fr. prospérer. DOOM
prosperá (a ~) vb., ind. prez. 3 prospéră
prosperase
PROSPERÁ, prospér, vb. I. Intranz. A se afla sau a se dezvolta în condiții fericite, favorabile; a înflori, a progresa. [Prez. ind. și: prosperez] – Din fr. prospérer. DOOM
prosperá (a ~) vb., ind. prez. 3 prospéră
prosperasem
PROSPERÁ, prospér, vb. I. Intranz. A se afla sau a se dezvolta în condiții fericite, favorabile; a înflori, a progresa. [Prez. ind. și: prosperez] – Din fr. prospérer. DOOM
prosperá (a ~) vb., ind. prez. 3 prospéră
prosperaseră
PROSPERÁ, prospér, vb. I. Intranz. A se afla sau a se dezvolta în condiții fericite, favorabile; a înflori, a progresa. [Prez. ind. și: prosperez] – Din fr. prospérer. DOOM
prosperá (a ~) vb., ind. prez. 3 prospéră
prosperaserăm
PROSPERÁ, prospér, vb. I. Intranz. A se afla sau a se dezvolta în condiții fericite, favorabile; a înflori, a progresa. [Prez. ind. și: prosperez] – Din fr. prospérer. DOOM
prosperá (a ~) vb., ind. prez. 3 prospéră
prosperaserăți
PROSPERÁ, prospér, vb. I. Intranz. A se afla sau a se dezvolta în condiții fericite, favorabile; a înflori, a progresa. [Prez. ind. și: prosperez] – Din fr. prospérer. DOOM
prosperá (a ~) vb., ind. prez. 3 prospéră
prosperaseși
PROSPERÁ, prospér, vb. I. Intranz. A se afla sau a se dezvolta în condiții fericite, favorabile; a înflori, a progresa. [Prez. ind. și: prosperez] – Din fr. prospérer. DOOM
prosperá (a ~) vb., ind. prez. 3 prospéră
prosperaseți
PROSPERÁ, prospér, vb. I. Intranz. A se afla sau a se dezvolta în condiții fericite, favorabile; a înflori, a progresa. [Prez. ind. și: prosperez] – Din fr. prospérer. DOOM
prosperá (a ~) vb., ind. prez. 3 prospéră
prosperat
PROSPERÁ, prospér, vb. I. Intranz. A se afla sau a se dezvolta în condiții fericite, favorabile; a înflori, a progresa. [Prez. ind. și: prosperez] – Din fr. prospérer. DOOM
prosperá (a ~) vb., ind. prez. 3 prospéră
prosperau
PROSPERÁ, prospér, vb. I. Intranz. A se afla sau a se dezvolta în condiții fericite, favorabile; a înflori, a progresa. [Prez. ind. și: prosperez] – Din fr. prospérer. DOOM
prosperá (a ~) vb., ind. prez. 3 prospéră
prosperași
PROSPERÁ, prospér, vb. I. Intranz. A se afla sau a se dezvolta în condiții fericite, favorabile; a înflori, a progresa. [Prez. ind. și: prosperez] – Din fr. prospérer. DOOM
prosperá (a ~) vb., ind. prez. 3 prospéră
prosperați
PROSPERÁ, prospér, vb. I. Intranz. A se afla sau a se dezvolta în condiții fericite, favorabile; a înflori, a progresa. [Prez. ind. și: prosperez] – Din fr. prospérer. DOOM
prosperá (a ~) vb., ind. prez. 3 prospéră
prospere
PROSPÉR, -Ă, prosperi, -e, adj. Care se află sau se dezvoltă în condiții fericite, favorabile; înfloritor. ♦ Care dovedește o stare bună, îmbelșugată. – Din fr. prospère. DOOM
prospér adj. m., pl. prospéri; f. prospéră, pl. prospére
prospere
PROSPERÁ, prospér, vb. I. Intranz. A se afla sau a se dezvolta în condiții fericite, favorabile; a înflori, a progresa. [Prez. ind. și: prosperez] – Din fr. prospérer. DOOM
prosperá (a ~) vb., ind. prez. 3 prospéră
prosperei
PROSPÉR, -Ă, prosperi, -e, adj. Care se află sau se dezvoltă în condiții fericite, favorabile; înfloritor. ♦ Care dovedește o stare bună, îmbelșugată. – Din fr. prospère. DOOM
prospér adj. m., pl. prospéri; f. prospéră, pl. prospére
prosperele
PROSPÉR, -Ă, prosperi, -e, adj. Care se află sau se dezvoltă în condiții fericite, favorabile; înfloritor. ♦ Care dovedește o stare bună, îmbelșugată. – Din fr. prospère. DOOM
prospér adj. m., pl. prospéri; f. prospéră, pl. prospére
prosperelor
PROSPÉR, -Ă, prosperi, -e, adj. Care se află sau se dezvoltă în condiții fericite, favorabile; înfloritor. ♦ Care dovedește o stare bună, îmbelșugată. – Din fr. prospère. DOOM
prospér adj. m., pl. prospéri; f. prospéră, pl. prospére
prosperi
PROSPÉR, -Ă, prosperi, -e, adj. Care se află sau se dezvoltă în condiții fericite, favorabile; înfloritor. ♦ Care dovedește o stare bună, îmbelșugată. – Din fr. prospère. DOOM
prospér adj. m., pl. prospéri; f. prospéră, pl. prospére
prosperi
PROSPERÁ, prospér, vb. I. Intranz. A se afla sau a se dezvolta în condiții fericite, favorabile; a înflori, a progresa. [Prez. ind. și: prosperez] – Din fr. prospérer. DOOM
prosperá (a ~) vb., ind. prez. 3 prospéră
prosperii
PROSPÉR, -Ă, prosperi, -e, adj. Care se află sau se dezvoltă în condiții fericite, favorabile; înfloritor. ♦ Care dovedește o stare bună, îmbelșugată. – Din fr. prospère. DOOM
prospér adj. m., pl. prospéri; f. prospéră, pl. prospére
prosperilor
PROSPÉR, -Ă, prosperi, -e, adj. Care se află sau se dezvoltă în condiții fericite, favorabile; înfloritor. ♦ Care dovedește o stare bună, îmbelșugată. – Din fr. prospère. DOOM
prospér adj. m., pl. prospéri; f. prospéră, pl. prospére
prosperitate
PROSPERITÁTE s. f. Stare prosperă, fericită, înfloritoare a vieții unui individ sau a unei colectivități, a unei întreprinderi, a unei instituții; bunăstare, belșug. – Din fr. prospérité, lat. prosperitas, -atis. DOOM
prosperitáte s. f., g.-d. art. prosperitắții
prosperitatea
PROSPERITÁTE s. f. Stare prosperă, fericită, înfloritoare a vieții unui individ sau a unei colectivități, a unei întreprinderi, a unei instituții; bunăstare, belșug. – Din fr. prospérité, lat. prosperitas, -atis. DOOM
prosperitáte s. f., g.-d. art. prosperitắții
prosperități
PROSPERITÁTE s. f. Stare prosperă, fericită, înfloritoare a vieții unui individ sau a unei colectivități, a unei întreprinderi, a unei instituții; bunăstare, belșug. – Din fr. prospérité, lat. prosperitas, -atis. DOOM
prosperitáte s. f., g.-d. art. prosperitắții
prosperității
PROSPERITÁTE s. f. Stare prosperă, fericită, înfloritoare a vieții unui individ sau a unei colectivități, a unei întreprinderi, a unei instituții; bunăstare, belșug. – Din fr. prospérité, lat. prosperitas, -atis. DOOM
prosperitáte s. f., g.-d. art. prosperitắții
prosperul
PROSPÉR, -Ă, prosperi, -e, adj. Care se află sau se dezvoltă în condiții fericite, favorabile; înfloritor. ♦ Care dovedește o stare bună, îmbelșugată. – Din fr. prospère. DOOM
prospér adj. m., pl. prospéri; f. prospéră, pl. prospére
prosperului
PROSPÉR, -Ă, prosperi, -e, adj. Care se află sau se dezvoltă în condiții fericite, favorabile; înfloritor. ♦ Care dovedește o stare bună, îmbelșugată. – Din fr. prospère. DOOM
prospér adj. m., pl. prospéri; f. prospéră, pl. prospére
prosperând
PROSPERÁ, prospér, vb. I. Intranz. A se afla sau a se dezvolta în condiții fericite, favorabile; a înflori, a progresa. [Prez. ind. și: prosperez] – Din fr. prospérer. DOOM
prosperá (a ~) vb., ind. prez. 3 prospéră
prosperînd
PROSPERÁ, prospér, vb. I. Intranz. A se afla sau a se dezvolta în condiții fericite, favorabile; a înflori, a progresa. [Prez. ind. și: prosperez] – Din fr. prospérer. DOOM
prosperá (a ~) vb., ind. prez. 3 prospéră
prosperări
PROSPERÁRE s. f. Acțiunea de a prospera și rezultatul ei. – V. prospera. DOOM
prosperáre s. f., g.-d. art. prosperắrii
prosperării
PROSPERÁRE s. f. Acțiunea de a prospera și rezultatul ei. – V. prospera. DOOM
prosperáre s. f., g.-d. art. prosperắrii
prosperările
PROSPERÁRE s. f. Acțiunea de a prospera și rezultatul ei. – V. prospera. DOOM
prosperáre s. f., g.-d. art. prosperắrii
prosperărilor
PROSPERÁRE s. f. Acțiunea de a prospera și rezultatul ei. – V. prospera. DOOM
prosperáre s. f., g.-d. art. prosperắrii
prospețea
PROSPEȚÉL, -EÁ, prospeței, -ele, adj. (Fam.) Diminitiv al lui proaspăt. – Proaspăt + suf. -el. DOOM
prospețél (fam.) adj. m., pl. prospețéi; f. prospețea/prospețícă, pl. prospețéle
prospețeaua
PROSPEȚÉL, -EÁ, prospeței, -ele, adj. (Fam.) Diminitiv al lui proaspăt. – Proaspăt + suf. -el. DOOM
prospețél (fam.) adj. m., pl. prospețéi; f. prospețea/prospețícă, pl. prospețéle
prospeței
PROSPEȚÉL, -EÁ, prospeței, -ele, adj. (Fam.) Diminitiv al lui proaspăt. – Proaspăt + suf. -el. DOOM
prospețél (fam.) adj. m., pl. prospețéi; f. prospețea/prospețícă, pl. prospețéle
prospețeii
PROSPEȚÉL, -EÁ, prospeței, -ele, adj. (Fam.) Diminitiv al lui proaspăt. – Proaspăt + suf. -el. DOOM
prospețél (fam.) adj. m., pl. prospețéi; f. prospețea/prospețícă, pl. prospețéle
prospețeilor
PROSPEȚÉL, -EÁ, prospeței, -ele, adj. (Fam.) Diminitiv al lui proaspăt. – Proaspăt + suf. -el. DOOM
prospețél (fam.) adj. m., pl. prospețéi; f. prospețea/prospețícă, pl. prospețéle
prospețel
PROSPEȚÉL, -EÁ, prospeței, -ele, adj. (Fam.) Diminitiv al lui proaspăt. – Proaspăt + suf. -el. DOOM
prospețél (fam.) adj. m., pl. prospețéi; f. prospețea/prospețícă, pl. prospețéle
prospețele
PROSPEȚÉL, -EÁ, prospeței, -ele, adj. (Fam.) Diminitiv al lui proaspăt. – Proaspăt + suf. -el. DOOM
prospețél (fam.) adj. m., pl. prospețéi; f. prospețea/prospețícă, pl. prospețéle
prospețelei
PROSPEȚÉL, -EÁ, prospeței, -ele, adj. (Fam.) Diminitiv al lui proaspăt. – Proaspăt + suf. -el. DOOM
prospețél (fam.) adj. m., pl. prospețéi; f. prospețea/prospețícă, pl. prospețéle
prospețelele
PROSPEȚÉL, -EÁ, prospeței, -ele, adj. (Fam.) Diminitiv al lui proaspăt. – Proaspăt + suf. -el. DOOM
prospețél (fam.) adj. m., pl. prospețéi; f. prospețea/prospețícă, pl. prospețéle
prospețelelor
PROSPEȚÉL, -EÁ, prospeței, -ele, adj. (Fam.) Diminitiv al lui proaspăt. – Proaspăt + suf. -el. DOOM
prospețél (fam.) adj. m., pl. prospețéi; f. prospețea/prospețícă, pl. prospețéle
prospețelul
PROSPEȚÉL, -EÁ, prospeței, -ele, adj. (Fam.) Diminitiv al lui proaspăt. – Proaspăt + suf. -el. DOOM
prospețél (fam.) adj. m., pl. prospețéi; f. prospețea/prospețícă, pl. prospețéle
prospețelului
PROSPEȚÉL, -EÁ, prospeței, -ele, adj. (Fam.) Diminitiv al lui proaspăt. – Proaspăt + suf. -el. DOOM
prospețél (fam.) adj. m., pl. prospețéi; f. prospețea/prospețícă, pl. prospețéle
prospețica
PROSPEȚÉL, -EÁ, prospeței, -ele, adj. (Fam.) Diminitiv al lui proaspăt. – Proaspăt + suf. -el. DOOM
prospețél (fam.) adj. m., pl. prospețéi; f. prospețea/prospețícă, pl. prospețéle
prospețime
PROSPEȚÍME s. f. Calitatea de a fi sau de a părea proaspăt, nou, tânăr, viu, fraged etc. – Proaspăt + suf. -ime. DOOM
prospețíme s. f., g.-d. art. prospețímii
prospețimea
PROSPEȚÍME s. f. Calitatea de a fi sau de a părea proaspăt, nou, tânăr, viu, fraged etc. – Proaspăt + suf. -ime. DOOM
prospețíme s. f., g.-d. art. prospețímii
prospețimi
PROSPEȚÍME s. f. Calitatea de a fi sau de a părea proaspăt, nou, tânăr, viu, fraged etc. – Proaspăt + suf. -ime. DOOM
prospețíme s. f., g.-d. art. prospețímii
prospețimii
PROSPEȚÍME s. f. Calitatea de a fi sau de a părea proaspăt, nou, tânăr, viu, fraged etc. – Proaspăt + suf. -ime. DOOM
prospețíme s. f., g.-d. art. prospețímii
prospicia
PROSPICIÁ vb. I. intr. (Liv.) A vedea înainte, a prevedea. [Pron. -ci-a. / < lat. prospicere].
prospiciai
PROSPICIÁ vb. I. intr. (Liv.) A vedea înainte, a prevedea. [Pron. -ci-a. / < lat. prospicere].
prospiciam
PROSPICIÁ vb. I. intr. (Liv.) A vedea înainte, a prevedea. [Pron. -ci-a. / < lat. prospicere].
prospiciară
PROSPICIÁ vb. I. intr. (Liv.) A vedea înainte, a prevedea. [Pron. -ci-a. / < lat. prospicere].
prospiciarăm
PROSPICIÁ vb. I. intr. (Liv.) A vedea înainte, a prevedea. [Pron. -ci-a. / < lat. prospicere].
prospiciarăți
PROSPICIÁ vb. I. intr. (Liv.) A vedea înainte, a prevedea. [Pron. -ci-a. / < lat. prospicere].
prospiciase
PROSPICIÁ vb. I. intr. (Liv.) A vedea înainte, a prevedea. [Pron. -ci-a. / < lat. prospicere].
prospiciasem
PROSPICIÁ vb. I. intr. (Liv.) A vedea înainte, a prevedea. [Pron. -ci-a. / < lat. prospicere].
prospiciaseră
PROSPICIÁ vb. I. intr. (Liv.) A vedea înainte, a prevedea. [Pron. -ci-a. / < lat. prospicere].
prospiciaserăm
PROSPICIÁ vb. I. intr. (Liv.) A vedea înainte, a prevedea. [Pron. -ci-a. / < lat. prospicere].
prospiciaserăți
PROSPICIÁ vb. I. intr. (Liv.) A vedea înainte, a prevedea. [Pron. -ci-a. / < lat. prospicere].
prospiciaseși
PROSPICIÁ vb. I. intr. (Liv.) A vedea înainte, a prevedea. [Pron. -ci-a. / < lat. prospicere].
prospiciaseți
PROSPICIÁ vb. I. intr. (Liv.) A vedea înainte, a prevedea. [Pron. -ci-a. / < lat. prospicere].
prospiciat
PROSPICIÁ vb. I. intr. (Liv.) A vedea înainte, a prevedea. [Pron. -ci-a. / < lat. prospicere].
prospiciau
PROSPICIÁ vb. I. intr. (Liv.) A vedea înainte, a prevedea. [Pron. -ci-a. / < lat. prospicere].
prospiciază
PROSPICIÁ vb. I. intr. (Liv.) A vedea înainte, a prevedea. [Pron. -ci-a. / < lat. prospicere].
prospiciași
PROSPICIÁ vb. I. intr. (Liv.) A vedea înainte, a prevedea. [Pron. -ci-a. / < lat. prospicere].
prospiciați
PROSPICIÁ vb. I. intr. (Liv.) A vedea înainte, a prevedea. [Pron. -ci-a. / < lat. prospicere].
prospicie
PROSPICIÁ vb. I. intr. (Liv.) A vedea înainte, a prevedea. [Pron. -ci-a. / < lat. prospicere].
prospiciem
PROSPICIÁ vb. I. intr. (Liv.) A vedea înainte, a prevedea. [Pron. -ci-a. / < lat. prospicere].
prospicient
PROSPICIÉNT, -Ă adj. (Liv.) Care dă, privește, răspunde către un anumit loc; orientat într-un anumit fel, către ceva. [Pron. -ci-ent. / cf. it. prospiciente, lat. prospiciens].
prospicienta
PROSPICIÉNT, -Ă adj. (Liv.) Care dă, privește, răspunde către un anumit loc; orientat într-un anumit fel, către ceva. [Pron. -ci-ent. / cf. it. prospiciente, lat. prospiciens].
prospiciente
PROSPICIÉNT, -Ă adj. (Liv.) Care dă, privește, răspunde către un anumit loc; orientat într-un anumit fel, către ceva. [Pron. -ci-ent. / cf. it. prospiciente, lat. prospiciens].
prospicientei
PROSPICIÉNT, -Ă adj. (Liv.) Care dă, privește, răspunde către un anumit loc; orientat într-un anumit fel, către ceva. [Pron. -ci-ent. / cf. it. prospiciente, lat. prospiciens].
prospicientele
PROSPICIÉNT, -Ă adj. (Liv.) Care dă, privește, răspunde către un anumit loc; orientat într-un anumit fel, către ceva. [Pron. -ci-ent. / cf. it. prospiciente, lat. prospiciens].
prospicientelor
PROSPICIÉNT, -Ă adj. (Liv.) Care dă, privește, răspunde către un anumit loc; orientat într-un anumit fel, către ceva. [Pron. -ci-ent. / cf. it. prospiciente, lat. prospiciens].
prospicientul
PROSPICIÉNT, -Ă adj. (Liv.) Care dă, privește, răspunde către un anumit loc; orientat într-un anumit fel, către ceva. [Pron. -ci-ent. / cf. it. prospiciente, lat. prospiciens].
prospicientului
PROSPICIÉNT, -Ă adj. (Liv.) Care dă, privește, răspunde către un anumit loc; orientat într-un anumit fel, către ceva. [Pron. -ci-ent. / cf. it. prospiciente, lat. prospiciens].
prospicienți
PROSPICIÉNT, -Ă adj. (Liv.) Care dă, privește, răspunde către un anumit loc; orientat într-un anumit fel, către ceva. [Pron. -ci-ent. / cf. it. prospiciente, lat. prospiciens].
prospicienții
PROSPICIÉNT, -Ă adj. (Liv.) Care dă, privește, răspunde către un anumit loc; orientat într-un anumit fel, către ceva. [Pron. -ci-ent. / cf. it. prospiciente, lat. prospiciens].
prospicienților
PROSPICIÉNT, -Ă adj. (Liv.) Care dă, privește, răspunde către un anumit loc; orientat într-un anumit fel, către ceva. [Pron. -ci-ent. / cf. it. prospiciente, lat. prospiciens].
prospiciere
PROSPICIÁ vb. I. intr. (Liv.) A vedea înainte, a prevedea. [Pron. -ci-a. / < lat. prospicere].
prospiciere
PROSPICIÉRE s.f. (Rar) Acțiunea de a prospicia și rezultatul ei. [Pron. -ci-e-. / < prospicia].
prospiciez
PROSPICIÁ vb. I. intr. (Liv.) A vedea înainte, a prevedea. [Pron. -ci-a. / < lat. prospicere].
prospicieze
PROSPICIÁ vb. I. intr. (Liv.) A vedea înainte, a prevedea. [Pron. -ci-a. / < lat. prospicere].
prospiciezi
PROSPICIÁ vb. I. intr. (Liv.) A vedea înainte, a prevedea. [Pron. -ci-a. / < lat. prospicere].
prospiciind
PROSPICIÁ vb. I. intr. (Liv.) A vedea înainte, a prevedea. [Pron. -ci-a. / < lat. prospicere].
prospătura
PROSPĂTÚRĂ, prospături, s. f. (Pop.) Aliment proaspăt, marfă alimentară proaspătă. – Proaspăt + suf. -ură. DOOM
prospătúră (pop.) s. f., g.-d. art. prospătúrii; pl. prospătúri
prospături
PROSPĂTÚRĂ, prospături, s. f. (Pop.) Aliment proaspăt, marfă alimentară proaspătă. – Proaspăt + suf. -ură. DOOM
prospătúră (pop.) s. f., g.-d. art. prospătúrii; pl. prospătúri
prospăturii
PROSPĂTÚRĂ, prospături, s. f. (Pop.) Aliment proaspăt, marfă alimentară proaspătă. – Proaspăt + suf. -ură. DOOM
prospătúră (pop.) s. f., g.-d. art. prospătúrii; pl. prospătúri
prospăturile
PROSPĂTÚRĂ, prospături, s. f. (Pop.) Aliment proaspăt, marfă alimentară proaspătă. – Proaspăt + suf. -ură. DOOM
prospătúră (pop.) s. f., g.-d. art. prospătúrii; pl. prospătúri
prospăturilor
PROSPĂTÚRĂ, prospături, s. f. (Pop.) Aliment proaspăt, marfă alimentară proaspătă. – Proaspăt + suf. -ură. DOOM
prospătúră (pop.) s. f., g.-d. art. prospătúrii; pl. prospătúri
prost
PROST, PROÁSTĂ, proști, proaste, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) lipsit de inteligență, fără judecată, fără minte; nătărău, nerod, tont, prostănac. ◊ Expr. Un prost și jumătate = foarte prost. A face pe prostul = a simula prostia. ♦ (Om) care se încrede ușor; (om) naiv, credul. ◊ Expr. A-și găsi prostul = a-și găsi omul pe care să-l poată înșela ușor, pe care să-l poată duce de nas. 2. Adj., s. m. și f. (Înv. și pop.) (Persoană) fără știință de carte; (om) neînvățat, ignorant. ♦ (Om) lipsit de rafinament; (om) simplu, neevoluat. 3. Adj. De condiție socială modestă, din popor, de jos, de rând. ◊ (În trecut) Soldat prost = ostaș fără grad; soldat. 4. Adj. Obișnuit, comun. ♦ De calitate inferioară, lipsit de valoare. 5. Adj. (Adesea adverbial) Care nu este așa cum trebuie (din punct de vedere calitativ, funcțional etc.); necorespunzător, nesatisfăcător. ♦ (Adverbial; în legătură cu verbul „a vorbi”) Stricat, incorect. ♦ (Despre situații, știri, întâmplări etc.) Neplăcut, nefavorabil, nenorocit. ♦ (Despre vreme) Nefavorabil, rău. ♦ Nepriceput, nepregătit, neîndemânatic într-o meserie, într-o profesie etc. 6. Adj. Dăunător; neprielnic. ◊ Expr. Glumă proastă (sau de prost gust) = glumă fără haz, care supără, jignește. Vorbă proastă = vorbă îndrăzneață sau injurioasă; p. ext. ceartă. – Din sl. prostŭ. DOOM
prost adj. m., s. m., pl. proști; adj. f., s. f. proástă, pl. proáste
prost
PROST, PROÁSTĂ, proști, proaste, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) lipsit de inteligență, fără judecată, fără minte; nătărău, nerod, tont, prostănac. ◊ Expr. Un prost și jumătate = foarte prost. A face pe prostul = a simula prostia. ♦ (Om) care se încrede ușor; (om) naiv, credul. ◊ Expr. A-și găsi prostul = a-și găsi omul pe care să-l poată înșela ușor, pe care să-l poată duce de nas. 2. Adj., s. m. și f. (Înv. și pop.) (Persoană) fără știință de carte; (om) neînvățat, ignorant. ♦ (Om) lipsit de rafinament; (om) simplu, neevoluat. 3. Adj. De condiție socială modestă, din popor, de jos, de rând. ◊ (În trecut) Soldat prost = ostaș fără grad; soldat. 4. Adj. Obișnuit, comun. ♦ De calitate inferioară, lipsit de valoare. 5. Adj. (Adesea adverbial) Care nu este așa cum trebuie (din punct de vedere calitativ, funcțional etc.); necorespunzător, nesatisfăcător. ♦ (Adverbial; în legătură cu verbul „a vorbi”) Stricat, incorect. ♦ (Despre situații, știri, întâmplări etc.) Neplăcut, nefavorabil, nenorocit. ♦ (Despre vreme) Nefavorabil, rău. ♦ Nepriceput, nepregătit, neîndemânatic într-o meserie, într-o profesie etc. 6. Adj. Dăunător; neprielnic. ◊ Expr. Glumă proastă (sau de prost gust) = glumă fără haz, care supără, jignește. Vorbă proastă = vorbă îndrăzneață sau injurioasă; p. ext. ceartă. – Din sl. prostŭ. DOOM
prost adj. m., s. m., pl. proști; adj. f., s. f. proástă, pl. proáste
prostan
PROSTÁN, -Ă, prostani, -e, adj., s. m. și f. (Înv.) Prostănac. – Prost + suf. -an. DOOM
prostán (înv.) adj. m., s. m., pl. prostáni; adj. f., s. f. prostánă, pl. prostáne
prostan
PROSTÁN, -Ă, prostani, -e, adj., s. m. și f. (Înv.) Prostănac. – Prost + suf. -an. DOOM
prostán (înv.) adj. m., s. m., pl. prostáni; adj. f., s. f. prostánă, pl. prostáne
prostana
PROSTÁN, -Ă, prostani, -e, adj., s. m. și f. (Înv.) Prostănac. – Prost + suf. -an. DOOM
prostán (înv.) adj. m., s. m., pl. prostáni; adj. f., s. f. prostánă, pl. prostáne
prostana
PROSTÁN, -Ă, prostani, -e, adj., s. m. și f. (Înv.) Prostănac. – Prost + suf. -an. DOOM
prostán (înv.) adj. m., s. m., pl. prostáni; adj. f., s. f. prostánă, pl. prostáne
prostane
PROSTÁN, -Ă, prostani, -e, adj., s. m. și f. (Înv.) Prostănac. – Prost + suf. -an. DOOM
prostán (înv.) adj. m., s. m., pl. prostáni; adj. f., s. f. prostánă, pl. prostáne
prostane
PROSTÁN, -Ă, prostani, -e, adj., s. m. și f. (Înv.) Prostănac. – Prost + suf. -an. DOOM
prostán (înv.) adj. m., s. m., pl. prostáni; adj. f., s. f. prostánă, pl. prostáne
prostanei
PROSTÁN, -Ă, prostani, -e, adj., s. m. și f. (Înv.) Prostănac. – Prost + suf. -an. DOOM
prostán (înv.) adj. m., s. m., pl. prostáni; adj. f., s. f. prostánă, pl. prostáne
prostanei
PROSTÁN, -Ă, prostani, -e, adj., s. m. și f. (Înv.) Prostănac. – Prost + suf. -an. DOOM
prostán (înv.) adj. m., s. m., pl. prostáni; adj. f., s. f. prostánă, pl. prostáne
prostanele
PROSTÁN, -Ă, prostani, -e, adj., s. m. și f. (Înv.) Prostănac. – Prost + suf. -an. DOOM
prostán (înv.) adj. m., s. m., pl. prostáni; adj. f., s. f. prostánă, pl. prostáne
prostanele
PROSTÁN, -Ă, prostani, -e, adj., s. m. și f. (Înv.) Prostănac. – Prost + suf. -an. DOOM
prostán (înv.) adj. m., s. m., pl. prostáni; adj. f., s. f. prostánă, pl. prostáne
prostanelor
PROSTÁN, -Ă, prostani, -e, adj., s. m. și f. (Înv.) Prostănac. – Prost + suf. -an. DOOM
prostán (înv.) adj. m., s. m., pl. prostáni; adj. f., s. f. prostánă, pl. prostáne
prostanelor
PROSTÁN, -Ă, prostani, -e, adj., s. m. și f. (Înv.) Prostănac. – Prost + suf. -an. DOOM
prostán (înv.) adj. m., s. m., pl. prostáni; adj. f., s. f. prostánă, pl. prostáne
prostani
PROSTÁN, -Ă, prostani, -e, adj., s. m. și f. (Înv.) Prostănac. – Prost + suf. -an. DOOM
prostán (înv.) adj. m., s. m., pl. prostáni; adj. f., s. f. prostánă, pl. prostáne
prostani
PROSTÁN, -Ă, prostani, -e, adj., s. m. și f. (Înv.) Prostănac. – Prost + suf. -an. DOOM
prostán (înv.) adj. m., s. m., pl. prostáni; adj. f., s. f. prostánă, pl. prostáne
prostanii
PROSTÁN, -Ă, prostani, -e, adj., s. m. și f. (Înv.) Prostănac. – Prost + suf. -an. DOOM
prostán (înv.) adj. m., s. m., pl. prostáni; adj. f., s. f. prostánă, pl. prostáne
prostanii
PROSTÁN, -Ă, prostani, -e, adj., s. m. și f. (Înv.) Prostănac. – Prost + suf. -an. DOOM
prostán (înv.) adj. m., s. m., pl. prostáni; adj. f., s. f. prostánă, pl. prostáne
prostanilor
PROSTÁN, -Ă, prostani, -e, adj., s. m. și f. (Înv.) Prostănac. – Prost + suf. -an. DOOM
prostán (înv.) adj. m., s. m., pl. prostáni; adj. f., s. f. prostánă, pl. prostáne
prostanilor
PROSTÁN, -Ă, prostani, -e, adj., s. m. și f. (Înv.) Prostănac. – Prost + suf. -an. DOOM
prostán (înv.) adj. m., s. m., pl. prostáni; adj. f., s. f. prostánă, pl. prostáne
prostanul
PROSTÁN, -Ă, prostani, -e, adj., s. m. și f. (Înv.) Prostănac. – Prost + suf. -an. DOOM
prostán (înv.) adj. m., s. m., pl. prostáni; adj. f., s. f. prostánă, pl. prostáne
prostanul
PROSTÁN, -Ă, prostani, -e, adj., s. m. și f. (Înv.) Prostănac. – Prost + suf. -an. DOOM
prostán (înv.) adj. m., s. m., pl. prostáni; adj. f., s. f. prostánă, pl. prostáne
prostanului
PROSTÁN, -Ă, prostani, -e, adj., s. m. și f. (Înv.) Prostănac. – Prost + suf. -an. DOOM
prostán (înv.) adj. m., s. m., pl. prostáni; adj. f., s. f. prostánă, pl. prostáne
prostanului
PROSTÁN, -Ă, prostani, -e, adj., s. m. și f. (Înv.) Prostănac. – Prost + suf. -an. DOOM
prostán (înv.) adj. m., s. m., pl. prostáni; adj. f., s. f. prostánă, pl. prostáne
prostata
PROSTÁTĂ, prostate, s. f. 1. Organ musculos și glandular care înconjoară porțiunea inițială a uretrei și care aparține aparatului genital masculin. 2. (Impr.) Prostatită. – Din fr. prostate. DOOM
prostátă s. f., g.-d. art. prostátei; pl. prostáte
prostate
PROSTÁTĂ, prostate, s. f. 1. Organ musculos și glandular care înconjoară porțiunea inițială a uretrei și care aparține aparatului genital masculin. 2. (Impr.) Prostatită. – Din fr. prostate. DOOM
prostátă s. f., g.-d. art. prostátei; pl. prostáte
prostatectomie
PROSTATECTOMÍE s.f. (Med.) Ablațiune operatorie a prostatei. [Gen. -iei. / < fr. prostatectomie].
prostatei
PROSTÁTĂ, prostate, s. f. 1. Organ musculos și glandular care înconjoară porțiunea inițială a uretrei și care aparține aparatului genital masculin. 2. (Impr.) Prostatită. – Din fr. prostate. DOOM
prostátă s. f., g.-d. art. prostátei; pl. prostáte
prostatele
PROSTÁTĂ, prostate, s. f. 1. Organ musculos și glandular care înconjoară porțiunea inițială a uretrei și care aparține aparatului genital masculin. 2. (Impr.) Prostatită. – Din fr. prostate. DOOM
prostátă s. f., g.-d. art. prostátei; pl. prostáte
prostatelor
PROSTÁTĂ, prostate, s. f. 1. Organ musculos și glandular care înconjoară porțiunea inițială a uretrei și care aparține aparatului genital masculin. 2. (Impr.) Prostatită. – Din fr. prostate. DOOM
prostátă s. f., g.-d. art. prostátei; pl. prostáte
prostatic
PROSTÁTIC2, -Ă, prostatici, -ce, adj., s. m. 1. Adj. Care aparține prostatei, privitor la prostată. 2. S. m. Bolnav de prostată. – Din fr. prostatique. DOOM
prostátic2 (privitor la prostată) adj. m., s. m., pl. prostátici; adj. f. prostátică, pl. prostátice
prostatica
PROSTÁTIC2, -Ă, prostatici, -ce, adj., s. m. 1. Adj. Care aparține prostatei, privitor la prostată. 2. S. m. Bolnav de prostată. – Din fr. prostatique. DOOM
prostátic2 (privitor la prostată) adj. m., s. m., pl. prostátici; adj. f. prostátică, pl. prostátice
prostatice
PROSTÁTIC2, -Ă, prostatici, -ce, adj., s. m. 1. Adj. Care aparține prostatei, privitor la prostată. 2. S. m. Bolnav de prostată. – Din fr. prostatique. DOOM
prostátic2 (privitor la prostată) adj. m., s. m., pl. prostátici; adj. f. prostátică, pl. prostátice
prostaticei
PROSTÁTIC2, -Ă, prostatici, -ce, adj., s. m. 1. Adj. Care aparține prostatei, privitor la prostată. 2. S. m. Bolnav de prostată. – Din fr. prostatique. DOOM
prostátic2 (privitor la prostată) adj. m., s. m., pl. prostátici; adj. f. prostátică, pl. prostátice
prostaticele
PROSTÁTIC2, -Ă, prostatici, -ce, adj., s. m. 1. Adj. Care aparține prostatei, privitor la prostată. 2. S. m. Bolnav de prostată. – Din fr. prostatique. DOOM
prostátic2 (privitor la prostată) adj. m., s. m., pl. prostátici; adj. f. prostátică, pl. prostátice
prostaticelor
PROSTÁTIC2, -Ă, prostatici, -ce, adj., s. m. 1. Adj. Care aparține prostatei, privitor la prostată. 2. S. m. Bolnav de prostată. – Din fr. prostatique. DOOM
prostátic2 (privitor la prostată) adj. m., s. m., pl. prostátici; adj. f. prostátică, pl. prostátice
prostatici
PROSTÁTIC2, -Ă, prostatici, -ce, adj., s. m. 1. Adj. Care aparține prostatei, privitor la prostată. 2. S. m. Bolnav de prostată. – Din fr. prostatique. DOOM
prostátic2 (privitor la prostată) adj. m., s. m., pl. prostátici; adj. f. prostátică, pl. prostátice
prostaticii
PROSTÁTIC2, -Ă, prostatici, -ce, adj., s. m. 1. Adj. Care aparține prostatei, privitor la prostată. 2. S. m. Bolnav de prostată. – Din fr. prostatique. DOOM
prostátic2 (privitor la prostată) adj. m., s. m., pl. prostátici; adj. f. prostátică, pl. prostátice
prostaticilor
PROSTÁTIC2, -Ă, prostatici, -ce, adj., s. m. 1. Adj. Care aparține prostatei, privitor la prostată. 2. S. m. Bolnav de prostată. – Din fr. prostatique. DOOM
prostátic2 (privitor la prostată) adj. m., s. m., pl. prostátici; adj. f. prostátică, pl. prostátice
prostaticul
PROSTÁTIC2, -Ă, prostatici, -ce, adj., s. m. 1. Adj. Care aparține prostatei, privitor la prostată. 2. S. m. Bolnav de prostată. – Din fr. prostatique. DOOM
prostátic2 (privitor la prostată) adj. m., s. m., pl. prostátici; adj. f. prostátică, pl. prostátice
prostaticului
PROSTÁTIC2, -Ă, prostatici, -ce, adj., s. m. 1. Adj. Care aparține prostatei, privitor la prostată. 2. S. m. Bolnav de prostată. – Din fr. prostatique. DOOM
prostátic2 (privitor la prostată) adj. m., s. m., pl. prostátici; adj. f. prostátică, pl. prostátice
prostatita
PROSTATÍTĂ, prostatite, s. f. Afecțiune inflamatorie a prostatei. – Din fr. prostatite. DOOM
!prostatítă s. f., g.-d. art. prostatítei; pl. prostatíte
prostatite
PROSTATÍTĂ, prostatite, s. f. Afecțiune inflamatorie a prostatei. – Din fr. prostatite. DOOM
!prostatítă s. f., g.-d. art. prostatítei; pl. prostatíte
prostatitei
PROSTATÍTĂ, prostatite, s. f. Afecțiune inflamatorie a prostatei. – Din fr. prostatite. DOOM
!prostatítă s. f., g.-d. art. prostatítei; pl. prostatíte
prostatitele
PROSTATÍTĂ, prostatite, s. f. Afecțiune inflamatorie a prostatei. – Din fr. prostatite. DOOM
!prostatítă s. f., g.-d. art. prostatítei; pl. prostatíte
prostatitelor
PROSTATÍTĂ, prostatite, s. f. Afecțiune inflamatorie a prostatei. – Din fr. prostatite. DOOM
!prostatítă s. f., g.-d. art. prostatítei; pl. prostatíte
prostatotomie
PROSTATOTOMÍE s.f. (Med.) Incizie chirurgicală a prostatei. [< fr. prostatotomie].
prostea
PROSTÍ2, prostesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A cerși. – Din sl. prostiti „a ierta”. DOOM
prostí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prostésc, imperf. 3 sg. prosteá; conj. prez. 3 să prosteáscă
prosteai
PROSTÍ2, prostesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A cerși. – Din sl. prostiti „a ierta”. DOOM
prostí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prostésc, imperf. 3 sg. prosteá; conj. prez. 3 să prosteáscă
prosteala
PROSTEÁLĂ, prosteli, s. f. Faptul de a se prosti1; înșelare sau încercare de a înșela; amăgire, păcăleală. – Prosti1 + suf. -eală. DOOM
prosteálă s. f., g.-d. art. prostélii; pl. prostéli
prosteam
PROSTÍ2, prostesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A cerși. – Din sl. prostiti „a ierta”. DOOM
prostí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prostésc, imperf. 3 sg. prosteá; conj. prez. 3 să prosteáscă
prosteasca
PROSTÉSC, -EÁSCĂ, prostești, adj. 1. Care dă dovadă de prostie, de lipsă de logică sau de rațiune. 2. (Rar) De calitate inferioară, fără valoare, de rând. – Prost + suf. -esc. DOOM
prostésc adj. m., f. prosteáscă; pl. m. și f. prostéști
prostească
PROSTÍ2, prostesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A cerși. – Din sl. prostiti „a ierta”. DOOM
prostí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prostésc, imperf. 3 sg. prosteá; conj. prez. 3 să prosteáscă
prosteau
PROSTÍ2, prostesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A cerși. – Din sl. prostiti „a ierta”. DOOM
prostí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prostésc, imperf. 3 sg. prosteá; conj. prez. 3 să prosteáscă
prosteați
PROSTÍ2, prostesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A cerși. – Din sl. prostiti „a ierta”. DOOM
prostí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prostésc, imperf. 3 sg. prosteá; conj. prez. 3 să prosteáscă
prosteli
PROSTEÁLĂ, prosteli, s. f. Faptul de a se prosti1; înșelare sau încercare de a înșela; amăgire, păcăleală. – Prosti1 + suf. -eală. DOOM
prosteálă s. f., g.-d. art. prostélii; pl. prostéli
prostelii
PROSTEÁLĂ, prosteli, s. f. Faptul de a se prosti1; înșelare sau încercare de a înșela; amăgire, păcăleală. – Prosti1 + suf. -eală. DOOM
prosteálă s. f., g.-d. art. prostélii; pl. prostéli
prostelile
PROSTEÁLĂ, prosteli, s. f. Faptul de a se prosti1; înșelare sau încercare de a înșela; amăgire, păcăleală. – Prosti1 + suf. -eală. DOOM
prosteálă s. f., g.-d. art. prostélii; pl. prostéli
prostelilor
PROSTEÁLĂ, prosteli, s. f. Faptul de a se prosti1; înșelare sau încercare de a înșela; amăgire, păcăleală. – Prosti1 + suf. -eală. DOOM
prosteálă s. f., g.-d. art. prostélii; pl. prostéli
prosterna
PROSTERNÁ, prostérn, vb. I. Refl. A se pleca, a se înclina (până la pământ) în fața cuiva în semn de venerație, de umilință, de supunere etc. [Prez. ind. și: prosternez] – Din fr. prosterner. DOOM
!prosterná (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se prosterneáză
prosterna
PROSTERNÁ, prosternez, vb. I. Refl. A se pleca, a se înclina (până la pământ) în fața cuiva în semn de venerație, de umilință, de supunere etc. [Prez. ind. și: prostérn] – Din fr. prosterner.
prosternai
PROSTERNÁ, prosternez, vb. I. Refl. A se pleca, a se înclina (până la pământ) în fața cuiva în semn de venerație, de umilință, de supunere etc. [Prez. ind. și: prostérn] – Din fr. prosterner.
prosternam
PROSTERNÁ, prosternez, vb. I. Refl. A se pleca, a se înclina (până la pământ) în fața cuiva în semn de venerație, de umilință, de supunere etc. [Prez. ind. și: prostérn] – Din fr. prosterner.
prosternare
PROSTERNÁ, prosternez, vb. I. Refl. A se pleca, a se înclina (până la pământ) în fața cuiva în semn de venerație, de umilință, de supunere etc. [Prez. ind. și: prostérn] – Din fr. prosterner.
prosternare
PROSTERNÁRE, prosternări, s. f. Acțiunea de a se prosterna și rezultatul ei; prosternație. – V. prosterna. DOOM
!prosternáre s. f., g.-d. art. prosternắrii; pl. prosternắri
prosternarea
PROSTERNÁRE, prosternări, s. f. Acțiunea de a se prosterna și rezultatul ei; prosternație. – V. prosterna. DOOM
!prosternáre s. f., g.-d. art. prosternắrii; pl. prosternắri
prosternară
PROSTERNÁ, prosternez, vb. I. Refl. A se pleca, a se înclina (până la pământ) în fața cuiva în semn de venerație, de umilință, de supunere etc. [Prez. ind. și: prostérn] – Din fr. prosterner.
prosternarăm
PROSTERNÁ, prosternez, vb. I. Refl. A se pleca, a se înclina (până la pământ) în fața cuiva în semn de venerație, de umilință, de supunere etc. [Prez. ind. și: prostérn] – Din fr. prosterner.
prosternarăți
PROSTERNÁ, prosternez, vb. I. Refl. A se pleca, a se înclina (până la pământ) în fața cuiva în semn de venerație, de umilință, de supunere etc. [Prez. ind. și: prostérn] – Din fr. prosterner.
prosternase
PROSTERNÁ, prosternez, vb. I. Refl. A se pleca, a se înclina (până la pământ) în fața cuiva în semn de venerație, de umilință, de supunere etc. [Prez. ind. și: prostérn] – Din fr. prosterner.
prosternasem
PROSTERNÁ, prosternez, vb. I. Refl. A se pleca, a se înclina (până la pământ) în fața cuiva în semn de venerație, de umilință, de supunere etc. [Prez. ind. și: prostérn] – Din fr. prosterner.
prosternaseră
PROSTERNÁ, prosternez, vb. I. Refl. A se pleca, a se înclina (până la pământ) în fața cuiva în semn de venerație, de umilință, de supunere etc. [Prez. ind. și: prostérn] – Din fr. prosterner.
prosternaserăm
PROSTERNÁ, prosternez, vb. I. Refl. A se pleca, a se înclina (până la pământ) în fața cuiva în semn de venerație, de umilință, de supunere etc. [Prez. ind. și: prostérn] – Din fr. prosterner.
prosternaserăți
PROSTERNÁ, prosternez, vb. I. Refl. A se pleca, a se înclina (până la pământ) în fața cuiva în semn de venerație, de umilință, de supunere etc. [Prez. ind. și: prostérn] – Din fr. prosterner.
prosternaseși
PROSTERNÁ, prosternez, vb. I. Refl. A se pleca, a se înclina (până la pământ) în fața cuiva în semn de venerație, de umilință, de supunere etc. [Prez. ind. și: prostérn] – Din fr. prosterner.
prosternaseți
PROSTERNÁ, prosternez, vb. I. Refl. A se pleca, a se înclina (până la pământ) în fața cuiva în semn de venerație, de umilință, de supunere etc. [Prez. ind. și: prostérn] – Din fr. prosterner.
prosternat
PROSTERNÁ, prosternez, vb. I. Refl. A se pleca, a se înclina (până la pământ) în fața cuiva în semn de venerație, de umilință, de supunere etc. [Prez. ind. și: prostérn] – Din fr. prosterner.
prosternau
PROSTERNÁ, prosternez, vb. I. Refl. A se pleca, a se înclina (până la pământ) în fața cuiva în semn de venerație, de umilință, de supunere etc. [Prez. ind. și: prostérn] – Din fr. prosterner.
prosternași
PROSTERNÁ, prosternez, vb. I. Refl. A se pleca, a se înclina (până la pământ) în fața cuiva în semn de venerație, de umilință, de supunere etc. [Prez. ind. și: prostérn] – Din fr. prosterner.
prosternați
PROSTERNÁ, prosternez, vb. I. Refl. A se pleca, a se înclina (până la pământ) în fața cuiva în semn de venerație, de umilință, de supunere etc. [Prez. ind. și: prostérn] – Din fr. prosterner.
prosternația
PROSTERNÁȚIE, prosternații, s. f. (Înv.) Prosternare. – Din fr. prosternation. DOOM
!prosternáție (înv.) (-ți-e) s. f., art. prosternáția (-ți-a), g.-d. art. prosternáției; pl. prosternáții, art. prosternáțiile (-ți-i-)
prosternație
PROSTERNÁȚIE, prosternații, s. f. (Înv.) Prosternare. – Din fr. prosternation. DOOM
!prosternáție (înv.) (-ți-e) s. f., art. prosternáția (-ți-a), g.-d. art. prosternáției; pl. prosternáții, art. prosternáțiile (-ți-i-)
prosternației
PROSTERNÁȚIE, prosternații, s. f. (Înv.) Prosternare. – Din fr. prosternation. DOOM
!prosternáție (înv.) (-ți-e) s. f., art. prosternáția (-ți-a), g.-d. art. prosternáției; pl. prosternáții, art. prosternáțiile (-ți-i-)
prosternații
PROSTERNÁȚIE, prosternații, s. f. (Înv.) Prosternare. – Din fr. prosternation. DOOM
!prosternáție (înv.) (-ți-e) s. f., art. prosternáția (-ți-a), g.-d. art. prosternáției; pl. prosternáții, art. prosternáțiile (-ți-i-)
prosternațiile
PROSTERNÁȚIE, prosternații, s. f. (Înv.) Prosternare. – Din fr. prosternation. DOOM
!prosternáție (înv.) (-ți-e) s. f., art. prosternáția (-ți-a), g.-d. art. prosternáției; pl. prosternáții, art. prosternáțiile (-ți-i-)
prosternațiilor
PROSTERNÁȚIE, prosternații, s. f. (Înv.) Prosternare. – Din fr. prosternation. DOOM
!prosternáție (înv.) (-ți-e) s. f., art. prosternáția (-ți-a), g.-d. art. prosternáției; pl. prosternáții, art. prosternáțiile (-ți-i-)
prosternează
PROSTERNÁ, prosternez, vb. I. Refl. A se pleca, a se înclina (până la pământ) în fața cuiva în semn de venerație, de umilință, de supunere etc. [Prez. ind. și: prostérn] – Din fr. prosterner.
prosternez
PROSTERNÁ, prosternez, vb. I. Refl. A se pleca, a se înclina (până la pământ) în fața cuiva în semn de venerație, de umilință, de supunere etc. [Prez. ind. și: prostérn] – Din fr. prosterner.
prosterneze
PROSTERNÁ, prosternez, vb. I. Refl. A se pleca, a se înclina (până la pământ) în fața cuiva în semn de venerație, de umilință, de supunere etc. [Prez. ind. și: prostérn] – Din fr. prosterner.
prosternezi
PROSTERNÁ, prosternez, vb. I. Refl. A se pleca, a se înclina (până la pământ) în fața cuiva în semn de venerație, de umilință, de supunere etc. [Prez. ind. și: prostérn] – Din fr. prosterner.
prosternând
PROSTERNÁ, prosternez, vb. I. Refl. A se pleca, a se înclina (până la pământ) în fața cuiva în semn de venerație, de umilință, de supunere etc. [Prez. ind. și: prostérn] – Din fr. prosterner.
prosternînd
PROSTERNÁ, prosternez, vb. I. Refl. A se pleca, a se înclina (până la pământ) în fața cuiva în semn de venerație, de umilință, de supunere etc. [Prez. ind. și: prostérn] – Din fr. prosterner.
prosternări
PROSTERNÁRE, prosternări, s. f. Acțiunea de a se prosterna și rezultatul ei; prosternație. – V. prosterna. DOOM
!prosternáre s. f., g.-d. art. prosternắrii; pl. prosternắri
prosternării
PROSTERNÁRE, prosternări, s. f. Acțiunea de a se prosterna și rezultatul ei; prosternație. – V. prosterna. DOOM
!prosternáre s. f., g.-d. art. prosternắrii; pl. prosternắri
prosternările
PROSTERNÁRE, prosternări, s. f. Acțiunea de a se prosterna și rezultatul ei; prosternație. – V. prosterna. DOOM
!prosternáre s. f., g.-d. art. prosternắrii; pl. prosternắri
prosternărilor
PROSTERNÁRE, prosternări, s. f. Acțiunea de a se prosterna și rezultatul ei; prosternație. – V. prosterna. DOOM
!prosternáre s. f., g.-d. art. prosternắrii; pl. prosternắri
prostesc
PROSTÉSC, -EÁSCĂ, prostești, adj. 1. Care dă dovadă de prostie, de lipsă de logică sau de rațiune. 2. (Rar) De calitate inferioară, fără valoare, de rând. – Prost + suf. -esc. DOOM
prostésc adj. m., f. prosteáscă; pl. m. și f. prostéști
prostesc
PROSTÍ2, prostesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A cerși. – Din sl. prostiti „a ierta”. DOOM
prostí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prostésc, imperf. 3 sg. prosteá; conj. prez. 3 să prosteáscă
prostescul
PROSTÉSC, -EÁSCĂ, prostești, adj. 1. Care dă dovadă de prostie, de lipsă de logică sau de rațiune. 2. (Rar) De calitate inferioară, fără valoare, de rând. – Prost + suf. -esc. DOOM
prostésc adj. m., f. prosteáscă; pl. m. și f. prostéști
prostescului
PROSTÉSC, -EÁSCĂ, prostești, adj. 1. Care dă dovadă de prostie, de lipsă de logică sau de rațiune. 2. (Rar) De calitate inferioară, fără valoare, de rând. – Prost + suf. -esc. DOOM
prostésc adj. m., f. prosteáscă; pl. m. și f. prostéști
prosteză
PROSTÉZĂ s.f. v. proteză.
prostește
PROSTÉȘTE adv. Ca un prost; în mod prostesc. ◊ Expr. A râde prostește = a râde fără motiv sau atunci când nu trebuie. – Prost + suf. -ește. DOOM
prostéște adv.
prostește
PROSTÍ2, prostesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A cerși. – Din sl. prostiti „a ierta”. DOOM
prostí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prostésc, imperf. 3 sg. prosteá; conj. prez. 3 să prosteáscă
prostești
PROSTÉSC, -EÁSCĂ, prostești, adj. 1. Care dă dovadă de prostie, de lipsă de logică sau de rațiune. 2. (Rar) De calitate inferioară, fără valoare, de rând. – Prost + suf. -esc. DOOM
prostésc adj. m., f. prosteáscă; pl. m. și f. prostéști
prostești
PROSTÍ2, prostesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A cerși. – Din sl. prostiti „a ierta”. DOOM
prostí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prostésc, imperf. 3 sg. prosteá; conj. prez. 3 să prosteáscă
prosteștii
PROSTÉSC, -EÁSCĂ, prostești, adj. 1. Care dă dovadă de prostie, de lipsă de logică sau de rațiune. 2. (Rar) De calitate inferioară, fără valoare, de rând. – Prost + suf. -esc. DOOM
prostésc adj. m., f. prosteáscă; pl. m. și f. prostéști
prosteștile
PROSTÉSC, -EÁSCĂ, prostești, adj. 1. Care dă dovadă de prostie, de lipsă de logică sau de rațiune. 2. (Rar) De calitate inferioară, fără valoare, de rând. – Prost + suf. -esc. DOOM
prostésc adj. m., f. prosteáscă; pl. m. și f. prostéști
prosteștilor
PROSTÉSC, -EÁSCĂ, prostești, adj. 1. Care dă dovadă de prostie, de lipsă de logică sau de rațiune. 2. (Rar) De calitate inferioară, fără valoare, de rând. – Prost + suf. -esc. DOOM
prostésc adj. m., f. prosteáscă; pl. m. și f. prostéști
prosti
PROSTÍ2, prostesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A cerși. – Din sl. prostiti „a ierta”. DOOM
prostí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prostésc, imperf. 3 sg. prosteá; conj. prez. 3 să prosteáscă
prostia
PROSTÍE, prostii, s. f. 1. Starea celui lipsit de inteligență sau de învățătură, starea omului prost; (concr.) faptă, comportare, vorbă care denotă o astfel de stare. 2. Vorbă, faptă sau lucru lipsite de seriozitate, de importanță; fleac; absurditate, inepție. – Prost + suf. -ie. DOOM
prostíe s. f., art. prostía, g.-d. art. prostíei; pl. prostíi, art. prostíile
prostic
PROSTÍC, -Ă, prostici, -ce, adj. (Pop.) Prostuț. – Prost + suf. -ic. DOOM
!prostíc (pop.) adj. m., pl. prostíci; f. prostícă, pl. prostíce
prosticea
PROSTICÉL, -EÁ, -ÍCĂ, prosticei, -ele, adj. (Fam.) Prostuț. – Prost + suf. -icel, -icea, -icică. DOOM
!prosticél (fam.) adj. m., pl. prosticéi; f. prosticícă, pl. prosticéle
prosticeaua
PROSTICÉL, -EÁ, -ÍCĂ, prosticei, -ele, adj. (Fam.) Prostuț. – Prost + suf. -icel, -icea, -icică. DOOM
!prosticél (fam.) adj. m., pl. prosticéi; f. prosticícă, pl. prosticéle
prosticei
PROSTICÉL, -EÁ, -ÍCĂ, prosticei, -ele, adj. (Fam.) Prostuț. – Prost + suf. -icel, -icea, -icică. DOOM
!prosticél (fam.) adj. m., pl. prosticéi; f. prosticícă, pl. prosticéle
prosticeii
PROSTICÉL, -EÁ, -ÍCĂ, prosticei, -ele, adj. (Fam.) Prostuț. – Prost + suf. -icel, -icea, -icică. DOOM
!prosticél (fam.) adj. m., pl. prosticéi; f. prosticícă, pl. prosticéle
prosticeilor
PROSTICÉL, -EÁ, -ÍCĂ, prosticei, -ele, adj. (Fam.) Prostuț. – Prost + suf. -icel, -icea, -icică. DOOM
!prosticél (fam.) adj. m., pl. prosticéi; f. prosticícă, pl. prosticéle
prosticel
PROSTICÉL, -EÁ, -ÍCĂ, prosticei, -ele, adj. (Fam.) Prostuț. – Prost + suf. -icel, -icea, -icică. DOOM
!prosticél (fam.) adj. m., pl. prosticéi; f. prosticícă, pl. prosticéle
prosticele
PROSTICÉL, -EÁ, -ÍCĂ, prosticei, -ele, adj. (Fam.) Prostuț. – Prost + suf. -icel, -icea, -icică. DOOM
!prosticél (fam.) adj. m., pl. prosticéi; f. prosticícă, pl. prosticéle
prosticelei
PROSTICÉL, -EÁ, -ÍCĂ, prosticei, -ele, adj. (Fam.) Prostuț. – Prost + suf. -icel, -icea, -icică. DOOM
!prosticél (fam.) adj. m., pl. prosticéi; f. prosticícă, pl. prosticéle
prosticelele
PROSTICÉL, -EÁ, -ÍCĂ, prosticei, -ele, adj. (Fam.) Prostuț. – Prost + suf. -icel, -icea, -icică. DOOM
!prosticél (fam.) adj. m., pl. prosticéi; f. prosticícă, pl. prosticéle
prosticelelor
PROSTICÉL, -EÁ, -ÍCĂ, prosticei, -ele, adj. (Fam.) Prostuț. – Prost + suf. -icel, -icea, -icică. DOOM
!prosticél (fam.) adj. m., pl. prosticéi; f. prosticícă, pl. prosticéle
prosticelul
PROSTICÉL, -EÁ, -ÍCĂ, prosticei, -ele, adj. (Fam.) Prostuț. – Prost + suf. -icel, -icea, -icică. DOOM
!prosticél (fam.) adj. m., pl. prosticéi; f. prosticícă, pl. prosticéle
prosticelului
PROSTICÉL, -EÁ, -ÍCĂ, prosticei, -ele, adj. (Fam.) Prostuț. – Prost + suf. -icel, -icea, -icică. DOOM
!prosticél (fam.) adj. m., pl. prosticéi; f. prosticícă, pl. prosticéle
prosticica
PROSTICÉL, -EÁ, -ÍCĂ, prosticei, -ele, adj. (Fam.) Prostuț. – Prost + suf. -icel, -icea, -icică. DOOM
!prosticél (fam.) adj. m., pl. prosticéi; f. prosticícă, pl. prosticéle
prostie
PROSTÍE, prostii, s. f. 1. Starea celui lipsit de inteligență sau de învățătură, starea omului prost; (concr.) faptă, comportare, vorbă care denotă o astfel de stare. 2. Vorbă, faptă sau lucru lipsite de seriozitate, de importanță; fleac; absurditate, inepție. – Prost + suf. -ie. DOOM
prostíe s. f., art. prostía, g.-d. art. prostíei; pl. prostíi, art. prostíile
prostiei
PROSTÍE, prostii, s. f. 1. Starea celui lipsit de inteligență sau de învățătură, starea omului prost; (concr.) faptă, comportare, vorbă care denotă o astfel de stare. 2. Vorbă, faptă sau lucru lipsite de seriozitate, de importanță; fleac; absurditate, inepție. – Prost + suf. -ie. DOOM
prostíe s. f., art. prostía, g.-d. art. prostíei; pl. prostíi, art. prostíile
prostii
PROSTÍ2, prostesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A cerși. – Din sl. prostiti „a ierta”. DOOM
prostí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prostésc, imperf. 3 sg. prosteá; conj. prez. 3 să prosteáscă
prostii
PROSTÍE, prostii, s. f. 1. Starea celui lipsit de inteligență sau de învățătură, starea omului prost; (concr.) faptă, comportare, vorbă care denotă o astfel de stare. 2. Vorbă, faptă sau lucru lipsite de seriozitate, de importanță; fleac; absurditate, inepție. – Prost + suf. -ie. DOOM
prostíe s. f., art. prostía, g.-d. art. prostíei; pl. prostíi, art. prostíile
prostiile
PROSTÍE, prostii, s. f. 1. Starea celui lipsit de inteligență sau de învățătură, starea omului prost; (concr.) faptă, comportare, vorbă care denotă o astfel de stare. 2. Vorbă, faptă sau lucru lipsite de seriozitate, de importanță; fleac; absurditate, inepție. – Prost + suf. -ie. DOOM
prostíe s. f., art. prostía, g.-d. art. prostíei; pl. prostíi, art. prostíile
prostiilor
PROSTÍE, prostii, s. f. 1. Starea celui lipsit de inteligență sau de învățătură, starea omului prost; (concr.) faptă, comportare, vorbă care denotă o astfel de stare. 2. Vorbă, faptă sau lucru lipsite de seriozitate, de importanță; fleac; absurditate, inepție. – Prost + suf. -ie. DOOM
prostíe s. f., art. prostía, g.-d. art. prostíei; pl. prostíi, art. prostíile
prostil
PROSTÍL, prostiluri, adj. invar., s. n. (Edificiu antic) care are coloane numai pe fațada principală. – Din fr. prostyle. DOOM
*prostil2 (pros-til/pro-stil) s. n., pl. prostiluri
prostil
PROSTÍL, prostiluri, adj., s. n. (Edificiu antic) care are coloane numai pe fațada principală. – Din fr. prostyle.
prostila
PROSTÍL, prostiluri, adj. invar., s. n. (Edificiu antic) care are coloane numai pe fațada principală. – Din fr. prostyle. DOOM
*prostil2 (pros-til/pro-stil) s. n., pl. prostiluri
prostile
PROSTÍL, prostiluri, adj. invar., s. n. (Edificiu antic) care are coloane numai pe fațada principală. – Din fr. prostyle. DOOM
*prostil2 (pros-til/pro-stil) s. n., pl. prostiluri
prostilei
PROSTÍL, prostiluri, adj. invar., s. n. (Edificiu antic) care are coloane numai pe fațada principală. – Din fr. prostyle. DOOM
*prostil2 (pros-til/pro-stil) s. n., pl. prostiluri
prostilele
PROSTÍL, prostiluri, adj. invar., s. n. (Edificiu antic) care are coloane numai pe fațada principală. – Din fr. prostyle. DOOM
*prostil2 (pros-til/pro-stil) s. n., pl. prostiluri
prostilelor
PROSTÍL, prostiluri, adj. invar., s. n. (Edificiu antic) care are coloane numai pe fațada principală. – Din fr. prostyle. DOOM
*prostil2 (pros-til/pro-stil) s. n., pl. prostiluri
prostili
PROSTÍL, prostiluri, adj. invar., s. n. (Edificiu antic) care are coloane numai pe fațada principală. – Din fr. prostyle. DOOM
*prostil2 (pros-til/pro-stil) s. n., pl. prostiluri
prostilii
PROSTÍL, prostiluri, adj. invar., s. n. (Edificiu antic) care are coloane numai pe fațada principală. – Din fr. prostyle. DOOM
*prostil2 (pros-til/pro-stil) s. n., pl. prostiluri
prostililor
PROSTÍL, prostiluri, adj. invar., s. n. (Edificiu antic) care are coloane numai pe fațada principală. – Din fr. prostyle. DOOM
*prostil2 (pros-til/pro-stil) s. n., pl. prostiluri
prostilul
PROSTÍL, prostiluri, adj. invar., s. n. (Edificiu antic) care are coloane numai pe fațada principală. – Din fr. prostyle. DOOM
*prostil2 (pros-til/pro-stil) s. n., pl. prostiluri
prostilul
PROSTÍL, prostiluri, adj., s. n. (Edificiu antic) care are coloane numai pe fațada principală. – Din fr. prostyle.
prostilului
PROSTÍL, prostiluri, adj. invar., s. n. (Edificiu antic) care are coloane numai pe fațada principală. – Din fr. prostyle. DOOM
*prostil2 (pros-til/pro-stil) s. n., pl. prostiluri
prostilului
PROSTÍL, prostiluri, adj., s. n. (Edificiu antic) care are coloane numai pe fațada principală. – Din fr. prostyle.
prostiluri
PROSTÍL, prostiluri, adj., s. n. (Edificiu antic) care are coloane numai pe fațada principală. – Din fr. prostyle.
prostilurile
PROSTÍL, prostiluri, adj., s. n. (Edificiu antic) care are coloane numai pe fațada principală. – Din fr. prostyle.
prostilurilor
PROSTÍL, prostiluri, adj., s. n. (Edificiu antic) care are coloane numai pe fațada principală. – Din fr. prostyle.
prostim
PROSTÍ2, prostesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A cerși. – Din sl. prostiti „a ierta”. DOOM
prostí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prostésc, imperf. 3 sg. prosteá; conj. prez. 3 să prosteáscă
prostime
PROSTÍME s. f. (Înv.) Oameni de rând; mulțime, norod, sărăcime, gloată. – Prost + suf. -ime. DOOM
prostíme s. f., g.-d. art. prostímii
prostimea
PROSTÍME s. f. (Înv.) Oameni de rând; mulțime, norod, sărăcime, gloată. – Prost + suf. -ime. DOOM
prostíme s. f., g.-d. art. prostímii
prostimi
PROSTÍME s. f. (Înv.) Oameni de rând; mulțime, norod, sărăcime, gloată. – Prost + suf. -ime. DOOM
prostíme s. f., g.-d. art. prostímii
prostimii
PROSTÍME s. f. (Înv.) Oameni de rând; mulțime, norod, sărăcime, gloată. – Prost + suf. -ime. DOOM
prostíme s. f., g.-d. art. prostímii
prostind
PROSTÍ2, prostesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A cerși. – Din sl. prostiti „a ierta”. DOOM
prostí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prostésc, imperf. 3 sg. prosteá; conj. prez. 3 să prosteáscă
prostire
PROSTÍ2, prostesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A cerși. – Din sl. prostiti „a ierta”. DOOM
prostí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prostésc, imperf. 3 sg. prosteá; conj. prez. 3 să prosteáscă
prostire
PROSTÍRE2, prostiri, s. f. (Reg.) Cearșaf. – Din ucr. prostyralo. DOOM
prostíre s. f., g.-d. art. prostírii; pl. prostíri
prostire
PROSTÍRE1, prostiri, s. f. Faptul de a (se) prosti1. – V. prosti1. DOOM
prostíre s. f., g.-d. art. prostírii; pl. prostíri
prostirea
PROSTÍRE2, prostiri, s. f. (Reg.) Cearșaf. – Din ucr. prostyralo. DOOM
prostíre s. f., g.-d. art. prostírii; pl. prostíri
prostirea
PROSTÍRE1, prostiri, s. f. Faptul de a (se) prosti1. – V. prosti1. DOOM
prostíre s. f., g.-d. art. prostírii; pl. prostíri
prostiri
PROSTÍRE2, prostiri, s. f. (Reg.) Cearșaf. – Din ucr. prostyralo. DOOM
prostíre s. f., g.-d. art. prostírii; pl. prostíri
prostiri
PROSTÍRE1, prostiri, s. f. Faptul de a (se) prosti1. – V. prosti1. DOOM
prostíre s. f., g.-d. art. prostírii; pl. prostíri
prostirii
PROSTÍRE2, prostiri, s. f. (Reg.) Cearșaf. – Din ucr. prostyralo. DOOM
prostíre s. f., g.-d. art. prostírii; pl. prostíri
prostirii
PROSTÍRE1, prostiri, s. f. Faptul de a (se) prosti1. – V. prosti1. DOOM
prostíre s. f., g.-d. art. prostírii; pl. prostíri
prostirile
PROSTÍRE2, prostiri, s. f. (Reg.) Cearșaf. – Din ucr. prostyralo. DOOM
prostíre s. f., g.-d. art. prostírii; pl. prostíri
prostirile
PROSTÍRE1, prostiri, s. f. Faptul de a (se) prosti1. – V. prosti1. DOOM
prostíre s. f., g.-d. art. prostírii; pl. prostíri
prostirilor
PROSTÍRE2, prostiri, s. f. (Reg.) Cearșaf. – Din ucr. prostyralo. DOOM
prostíre s. f., g.-d. art. prostírii; pl. prostíri
prostirilor
PROSTÍRE1, prostiri, s. f. Faptul de a (se) prosti1. – V. prosti1. DOOM
prostíre s. f., g.-d. art. prostírii; pl. prostíri
prostiră
PROSTÍ2, prostesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A cerși. – Din sl. prostiti „a ierta”. DOOM
prostí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prostésc, imperf. 3 sg. prosteá; conj. prez. 3 să prosteáscă
prostirăm
PROSTÍ2, prostesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A cerși. – Din sl. prostiti „a ierta”. DOOM
prostí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prostésc, imperf. 3 sg. prosteá; conj. prez. 3 să prosteáscă
prostirăți
PROSTÍ2, prostesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A cerși. – Din sl. prostiti „a ierta”. DOOM
prostí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prostésc, imperf. 3 sg. prosteá; conj. prez. 3 să prosteáscă
prostise
PROSTÍ2, prostesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A cerși. – Din sl. prostiti „a ierta”. DOOM
prostí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prostésc, imperf. 3 sg. prosteá; conj. prez. 3 să prosteáscă
prostisem
PROSTÍ2, prostesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A cerși. – Din sl. prostiti „a ierta”. DOOM
prostí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prostésc, imperf. 3 sg. prosteá; conj. prez. 3 să prosteáscă
prostiseră
PROSTÍ2, prostesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A cerși. – Din sl. prostiti „a ierta”. DOOM
prostí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prostésc, imperf. 3 sg. prosteá; conj. prez. 3 să prosteáscă
prostiserăm
PROSTÍ2, prostesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A cerși. – Din sl. prostiti „a ierta”. DOOM
prostí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prostésc, imperf. 3 sg. prosteá; conj. prez. 3 să prosteáscă
prostiserăți
PROSTÍ2, prostesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A cerși. – Din sl. prostiti „a ierta”. DOOM
prostí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prostésc, imperf. 3 sg. prosteá; conj. prez. 3 să prosteáscă
prostiseși
PROSTÍ2, prostesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A cerși. – Din sl. prostiti „a ierta”. DOOM
prostí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prostésc, imperf. 3 sg. prosteá; conj. prez. 3 să prosteáscă
prostiseți
PROSTÍ2, prostesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A cerși. – Din sl. prostiti „a ierta”. DOOM
prostí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prostésc, imperf. 3 sg. prosteá; conj. prez. 3 să prosteáscă
prostit
PROSTÍ2, prostesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A cerși. – Din sl. prostiti „a ierta”. DOOM
prostí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prostésc, imperf. 3 sg. prosteá; conj. prez. 3 să prosteáscă
prostit
PROSTÍT, -Ă, prostiți, -te, adj. 1. Care și-a pierdut facultățile intelectuale; îndobitocit. ♦ Ajuns sau adus într-o stare de uluială; uluit, zăpăcit, dezorientat. 2. Care a fost indus în eroare, amăgit. – V. prosti.
prostita
PROSTÍT, -Ă, prostiți, -te, adj. 1. Care și-a pierdut facultățile intelectuale; îndobitocit. ♦ Ajuns sau adus într-o stare de uluială; uluit, zăpăcit, dezorientat. 2. Care a fost indus în eroare, amăgit. – V. prosti.
prostite
PROSTÍT, -Ă, prostiți, -te, adj. 1. Care și-a pierdut facultățile intelectuale; îndobitocit. ♦ Ajuns sau adus într-o stare de uluială; uluit, zăpăcit, dezorientat. 2. Care a fost indus în eroare, amăgit. – V. prosti.
prostitei
PROSTÍT, -Ă, prostiți, -te, adj. 1. Care și-a pierdut facultățile intelectuale; îndobitocit. ♦ Ajuns sau adus într-o stare de uluială; uluit, zăpăcit, dezorientat. 2. Care a fost indus în eroare, amăgit. – V. prosti.
prostitele
PROSTÍT, -Ă, prostiți, -te, adj. 1. Care și-a pierdut facultățile intelectuale; îndobitocit. ♦ Ajuns sau adus într-o stare de uluială; uluit, zăpăcit, dezorientat. 2. Care a fost indus în eroare, amăgit. – V. prosti.
prostitelor
PROSTÍT, -Ă, prostiți, -te, adj. 1. Care și-a pierdut facultățile intelectuale; îndobitocit. ♦ Ajuns sau adus într-o stare de uluială; uluit, zăpăcit, dezorientat. 2. Care a fost indus în eroare, amăgit. – V. prosti.
prostitua
PROSTITUÁ, prostituez, vb. I. Refl. și tranz. 1. A practica sau a face pe cineva să practice prostituția. 2. Fig. A (se) înjosi, a (se) dezonora (printr-o întrebuințare nedemnă), a face să capete un aspect degradant. [Pr.: -tu-a] – Din fr. prostituer. DOOM
prostituá (a ~) (-tu-a) vb., ind. prez. 3 prostitueáză, 1 pl. prostituắm (-tu-ăm); conj. prez. 3 să prostituéze (-tu-e-); ger. prostituấnd (-tu-ând)
prostituai
PROSTITUÁ, prostituez, vb. I. Refl. și tranz. 1. A practica sau a face pe cineva să practice prostituția. 2. Fig. A (se) înjosi, a (se) dezonora (printr-o întrebuințare nedemnă), a face să capete un aspect degradant. [Pr.: -tu-a] – Din fr. prostituer. DOOM
prostituá (a ~) (-tu-a) vb., ind. prez. 3 prostitueáză, 1 pl. prostituắm (-tu-ăm); conj. prez. 3 să prostituéze (-tu-e-); ger. prostituấnd (-tu-ând)
prostituam
PROSTITUÁ, prostituez, vb. I. Refl. și tranz. 1. A practica sau a face pe cineva să practice prostituția. 2. Fig. A (se) înjosi, a (se) dezonora (printr-o întrebuințare nedemnă), a face să capete un aspect degradant. [Pr.: -tu-a] – Din fr. prostituer. DOOM
prostituá (a ~) (-tu-a) vb., ind. prez. 3 prostitueáză, 1 pl. prostituắm (-tu-ăm); conj. prez. 3 să prostituéze (-tu-e-); ger. prostituấnd (-tu-ând)
prostituare
PROSTITUÁ, prostituez, vb. I. Refl. și tranz. 1. A practica sau a face pe cineva să practice prostituția. 2. Fig. A (se) înjosi, a (se) dezonora (printr-o întrebuințare nedemnă), a face să capete un aspect degradant. [Pr.: -tu-a] – Din fr. prostituer. DOOM
prostituá (a ~) (-tu-a) vb., ind. prez. 3 prostitueáză, 1 pl. prostituắm (-tu-ăm); conj. prez. 3 să prostituéze (-tu-e-); ger. prostituấnd (-tu-ând)
prostituare
PROSTITUÁRE, prostituări, s. f. Acțiunea de a (se) prostitua și rezultatul ei. [Pr.: -tu-a-] – V. prostitua. DOOM
prostituáre (-tu-a-) s. f., g.-d. art. prostituắrii (-tu-ă-); pl. prostituắri
prostituarea
PROSTITUÁRE, prostituări, s. f. Acțiunea de a (se) prostitua și rezultatul ei. [Pr.: -tu-a-] – V. prostitua. DOOM
prostituáre (-tu-a-) s. f., g.-d. art. prostituắrii (-tu-ă-); pl. prostituắri
prostituară
PROSTITUÁ, prostituez, vb. I. Refl. și tranz. 1. A practica sau a face pe cineva să practice prostituția. 2. Fig. A (se) înjosi, a (se) dezonora (printr-o întrebuințare nedemnă), a face să capete un aspect degradant. [Pr.: -tu-a] – Din fr. prostituer. DOOM
prostituá (a ~) (-tu-a) vb., ind. prez. 3 prostitueáză, 1 pl. prostituắm (-tu-ăm); conj. prez. 3 să prostituéze (-tu-e-); ger. prostituấnd (-tu-ând)
prostituarăm
PROSTITUÁ, prostituez, vb. I. Refl. și tranz. 1. A practica sau a face pe cineva să practice prostituția. 2. Fig. A (se) înjosi, a (se) dezonora (printr-o întrebuințare nedemnă), a face să capete un aspect degradant. [Pr.: -tu-a] – Din fr. prostituer. DOOM
prostituá (a ~) (-tu-a) vb., ind. prez. 3 prostitueáză, 1 pl. prostituắm (-tu-ăm); conj. prez. 3 să prostituéze (-tu-e-); ger. prostituấnd (-tu-ând)
prostituarăți
PROSTITUÁ, prostituez, vb. I. Refl. și tranz. 1. A practica sau a face pe cineva să practice prostituția. 2. Fig. A (se) înjosi, a (se) dezonora (printr-o întrebuințare nedemnă), a face să capete un aspect degradant. [Pr.: -tu-a] – Din fr. prostituer. DOOM
prostituá (a ~) (-tu-a) vb., ind. prez. 3 prostitueáză, 1 pl. prostituắm (-tu-ăm); conj. prez. 3 să prostituéze (-tu-e-); ger. prostituấnd (-tu-ând)
prostituase
PROSTITUÁ, prostituez, vb. I. Refl. și tranz. 1. A practica sau a face pe cineva să practice prostituția. 2. Fig. A (se) înjosi, a (se) dezonora (printr-o întrebuințare nedemnă), a face să capete un aspect degradant. [Pr.: -tu-a] – Din fr. prostituer. DOOM
prostituá (a ~) (-tu-a) vb., ind. prez. 3 prostitueáză, 1 pl. prostituắm (-tu-ăm); conj. prez. 3 să prostituéze (-tu-e-); ger. prostituấnd (-tu-ând)
prostituasem
PROSTITUÁ, prostituez, vb. I. Refl. și tranz. 1. A practica sau a face pe cineva să practice prostituția. 2. Fig. A (se) înjosi, a (se) dezonora (printr-o întrebuințare nedemnă), a face să capete un aspect degradant. [Pr.: -tu-a] – Din fr. prostituer. DOOM
prostituá (a ~) (-tu-a) vb., ind. prez. 3 prostitueáză, 1 pl. prostituắm (-tu-ăm); conj. prez. 3 să prostituéze (-tu-e-); ger. prostituấnd (-tu-ând)
prostituaseră
PROSTITUÁ, prostituez, vb. I. Refl. și tranz. 1. A practica sau a face pe cineva să practice prostituția. 2. Fig. A (se) înjosi, a (se) dezonora (printr-o întrebuințare nedemnă), a face să capete un aspect degradant. [Pr.: -tu-a] – Din fr. prostituer. DOOM
prostituá (a ~) (-tu-a) vb., ind. prez. 3 prostitueáză, 1 pl. prostituắm (-tu-ăm); conj. prez. 3 să prostituéze (-tu-e-); ger. prostituấnd (-tu-ând)
prostituaserăm
PROSTITUÁ, prostituez, vb. I. Refl. și tranz. 1. A practica sau a face pe cineva să practice prostituția. 2. Fig. A (se) înjosi, a (se) dezonora (printr-o întrebuințare nedemnă), a face să capete un aspect degradant. [Pr.: -tu-a] – Din fr. prostituer. DOOM
prostituá (a ~) (-tu-a) vb., ind. prez. 3 prostitueáză, 1 pl. prostituắm (-tu-ăm); conj. prez. 3 să prostituéze (-tu-e-); ger. prostituấnd (-tu-ând)
prostituaserăți
PROSTITUÁ, prostituez, vb. I. Refl. și tranz. 1. A practica sau a face pe cineva să practice prostituția. 2. Fig. A (se) înjosi, a (se) dezonora (printr-o întrebuințare nedemnă), a face să capete un aspect degradant. [Pr.: -tu-a] – Din fr. prostituer. DOOM
prostituá (a ~) (-tu-a) vb., ind. prez. 3 prostitueáză, 1 pl. prostituắm (-tu-ăm); conj. prez. 3 să prostituéze (-tu-e-); ger. prostituấnd (-tu-ând)
prostituaseși
PROSTITUÁ, prostituez, vb. I. Refl. și tranz. 1. A practica sau a face pe cineva să practice prostituția. 2. Fig. A (se) înjosi, a (se) dezonora (printr-o întrebuințare nedemnă), a face să capete un aspect degradant. [Pr.: -tu-a] – Din fr. prostituer. DOOM
prostituá (a ~) (-tu-a) vb., ind. prez. 3 prostitueáză, 1 pl. prostituắm (-tu-ăm); conj. prez. 3 să prostituéze (-tu-e-); ger. prostituấnd (-tu-ând)
prostituaseți
PROSTITUÁ, prostituez, vb. I. Refl. și tranz. 1. A practica sau a face pe cineva să practice prostituția. 2. Fig. A (se) înjosi, a (se) dezonora (printr-o întrebuințare nedemnă), a face să capete un aspect degradant. [Pr.: -tu-a] – Din fr. prostituer. DOOM
prostituá (a ~) (-tu-a) vb., ind. prez. 3 prostitueáză, 1 pl. prostituắm (-tu-ăm); conj. prez. 3 să prostituéze (-tu-e-); ger. prostituấnd (-tu-ând)
prostituat
PROSTITUÁ, prostituez, vb. I. Refl. și tranz. 1. A practica sau a face pe cineva să practice prostituția. 2. Fig. A (se) înjosi, a (se) dezonora (printr-o întrebuințare nedemnă), a face să capete un aspect degradant. [Pr.: -tu-a] – Din fr. prostituer. DOOM
prostituá (a ~) (-tu-a) vb., ind. prez. 3 prostitueáză, 1 pl. prostituắm (-tu-ăm); conj. prez. 3 să prostituéze (-tu-e-); ger. prostituấnd (-tu-ând)
prostituat
PROSTITUÁ, prostituez, vb. I. Refl. și tranz. 1. A practica sau a face pe cineva să practice prostituția. 2. Fig. A (se) necinsti, a (se) pângări (printr-o întrebuințare nedemnă), a face să capete un aspect degradant. [Pr.: -tu-a] – Din fr. prostituer.
prostituata
PROSTITUÁTĂ, prostituate, s. f. Femeie care practică prostituția; târfă. [Pr.: -tu-a-] – Din fr. prostituée. DOOM
prostituátă (-tu-a-) s. f., g.-d. art. prostituátei; pl. prostituáte
prostituate
PROSTITUÁTĂ, prostituate, s. f. Femeie care practică prostituția; târfă. [Pr.: -tu-a-] – Din fr. prostituée. DOOM
prostituátă (-tu-a-) s. f., g.-d. art. prostituátei; pl. prostituáte
prostituatei
PROSTITUÁTĂ, prostituate, s. f. Femeie care practică prostituția; târfă. [Pr.: -tu-a-] – Din fr. prostituée. DOOM
prostituátă (-tu-a-) s. f., g.-d. art. prostituátei; pl. prostituáte
prostituatele
PROSTITUÁTĂ, prostituate, s. f. Femeie care practică prostituția; târfă. [Pr.: -tu-a-] – Din fr. prostituée. DOOM
prostituátă (-tu-a-) s. f., g.-d. art. prostituátei; pl. prostituáte
prostituatelor
PROSTITUÁTĂ, prostituate, s. f. Femeie care practică prostituția; târfă. [Pr.: -tu-a-] – Din fr. prostituée. DOOM
prostituátă (-tu-a-) s. f., g.-d. art. prostituátei; pl. prostituáte
prostituau
PROSTITUÁ, prostituez, vb. I. Refl. și tranz. 1. A practica sau a face pe cineva să practice prostituția. 2. Fig. A (se) înjosi, a (se) dezonora (printr-o întrebuințare nedemnă), a face să capete un aspect degradant. [Pr.: -tu-a] – Din fr. prostituer. DOOM
prostituá (a ~) (-tu-a) vb., ind. prez. 3 prostitueáză, 1 pl. prostituắm (-tu-ăm); conj. prez. 3 să prostituéze (-tu-e-); ger. prostituấnd (-tu-ând)
prostituași
PROSTITUÁ, prostituez, vb. I. Refl. și tranz. 1. A practica sau a face pe cineva să practice prostituția. 2. Fig. A (se) înjosi, a (se) dezonora (printr-o întrebuințare nedemnă), a face să capete un aspect degradant. [Pr.: -tu-a] – Din fr. prostituer. DOOM
prostituá (a ~) (-tu-a) vb., ind. prez. 3 prostitueáză, 1 pl. prostituắm (-tu-ăm); conj. prez. 3 să prostituéze (-tu-e-); ger. prostituấnd (-tu-ând)
prostituați
PROSTITUÁ, prostituez, vb. I. Refl. și tranz. 1. A practica sau a face pe cineva să practice prostituția. 2. Fig. A (se) înjosi, a (se) dezonora (printr-o întrebuințare nedemnă), a face să capete un aspect degradant. [Pr.: -tu-a] – Din fr. prostituer. DOOM
prostituá (a ~) (-tu-a) vb., ind. prez. 3 prostitueáză, 1 pl. prostituắm (-tu-ăm); conj. prez. 3 să prostituéze (-tu-e-); ger. prostituấnd (-tu-ând)
prostituează
PROSTITUÁ, prostituez, vb. I. Refl. și tranz. 1. A practica sau a face pe cineva să practice prostituția. 2. Fig. A (se) înjosi, a (se) dezonora (printr-o întrebuințare nedemnă), a face să capete un aspect degradant. [Pr.: -tu-a] – Din fr. prostituer. DOOM
prostituá (a ~) (-tu-a) vb., ind. prez. 3 prostitueáză, 1 pl. prostituắm (-tu-ăm); conj. prez. 3 să prostituéze (-tu-e-); ger. prostituấnd (-tu-ând)
prostituez
PROSTITUÁ, prostituez, vb. I. Refl. și tranz. 1. A practica sau a face pe cineva să practice prostituția. 2. Fig. A (se) înjosi, a (se) dezonora (printr-o întrebuințare nedemnă), a face să capete un aspect degradant. [Pr.: -tu-a] – Din fr. prostituer. DOOM
prostituá (a ~) (-tu-a) vb., ind. prez. 3 prostitueáză, 1 pl. prostituắm (-tu-ăm); conj. prez. 3 să prostituéze (-tu-e-); ger. prostituấnd (-tu-ând)
prostitueze
PROSTITUÁ, prostituez, vb. I. Refl. și tranz. 1. A practica sau a face pe cineva să practice prostituția. 2. Fig. A (se) înjosi, a (se) dezonora (printr-o întrebuințare nedemnă), a face să capete un aspect degradant. [Pr.: -tu-a] – Din fr. prostituer. DOOM
prostituá (a ~) (-tu-a) vb., ind. prez. 3 prostitueáză, 1 pl. prostituắm (-tu-ăm); conj. prez. 3 să prostituéze (-tu-e-); ger. prostituấnd (-tu-ând)
prostituezi
PROSTITUÁ, prostituez, vb. I. Refl. și tranz. 1. A practica sau a face pe cineva să practice prostituția. 2. Fig. A (se) înjosi, a (se) dezonora (printr-o întrebuințare nedemnă), a face să capete un aspect degradant. [Pr.: -tu-a] – Din fr. prostituer. DOOM
prostituá (a ~) (-tu-a) vb., ind. prez. 3 prostitueáză, 1 pl. prostituắm (-tu-ăm); conj. prez. 3 să prostituéze (-tu-e-); ger. prostituấnd (-tu-ând)
prostitui
PROSTITUÍ vb. IV v. prostitua.
prostituia
PROSTITUÍ vb. IV v. prostitua.
prostituiai
PROSTITUÍ vb. IV v. prostitua.
prostituiam
PROSTITUÍ vb. IV v. prostitua.
prostituiau
PROSTITUÍ vb. IV v. prostitua.
prostituiați
PROSTITUÍ vb. IV v. prostitua.
prostituie
PROSTITUÍ vb. IV v. prostitua.
prostituii
PROSTITUÍ vb. IV v. prostitua.
prostituim
PROSTITUÍ vb. IV v. prostitua.
prostituind
PROSTITUÍ vb. IV v. prostitua.
prostituire
PROSTITUÍ vb. IV v. prostitua.
prostituire
PROSTITUÍ vb. IV. v. prostitua.
prostituiră
PROSTITUÍ vb. IV v. prostitua.
prostituirăm
PROSTITUÍ vb. IV v. prostitua.
prostituirăți
PROSTITUÍ vb. IV v. prostitua.
prostituise
PROSTITUÍ vb. IV v. prostitua.
prostituisem
PROSTITUÍ vb. IV v. prostitua.
prostituiseră
PROSTITUÍ vb. IV v. prostitua.
prostituiserăm
PROSTITUÍ vb. IV v. prostitua.
prostituiserăți
PROSTITUÍ vb. IV v. prostitua.
prostituiseși
PROSTITUÍ vb. IV v. prostitua.
prostituiseți
PROSTITUÍ vb. IV v. prostitua.
prostituit
PROSTITUÍ vb. IV v. prostitua.
prostituit
PROSTITUÍ vb. IV. v. prostitua.
prostituiși
PROSTITUÍ vb. IV v. prostitua.
prostituiți
PROSTITUÍ vb. IV v. prostitua.
prostitul
PROSTÍT, -Ă, prostiți, -te, adj. 1. Care și-a pierdut facultățile intelectuale; îndobitocit. ♦ Ajuns sau adus într-o stare de uluială; uluit, zăpăcit, dezorientat. 2. Care a fost indus în eroare, amăgit. – V. prosti.
prostitului
PROSTÍT, -Ă, prostiți, -te, adj. 1. Care și-a pierdut facultățile intelectuale; îndobitocit. ♦ Ajuns sau adus într-o stare de uluială; uluit, zăpăcit, dezorientat. 2. Care a fost indus în eroare, amăgit. – V. prosti.
prostituând
PROSTITUÁ, prostituez, vb. I. Refl. și tranz. 1. A practica sau a face pe cineva să practice prostituția. 2. Fig. A (se) înjosi, a (se) dezonora (printr-o întrebuințare nedemnă), a face să capete un aspect degradant. [Pr.: -tu-a] – Din fr. prostituer. DOOM
prostituá (a ~) (-tu-a) vb., ind. prez. 3 prostitueáză, 1 pl. prostituắm (-tu-ăm); conj. prez. 3 să prostituéze (-tu-e-); ger. prostituấnd (-tu-ând)
prostituînd
PROSTITUÁ, prostituez, vb. I. Refl. și tranz. 1. A practica sau a face pe cineva să practice prostituția. 2. Fig. A (se) înjosi, a (se) dezonora (printr-o întrebuințare nedemnă), a face să capete un aspect degradant. [Pr.: -tu-a] – Din fr. prostituer. DOOM
prostituá (a ~) (-tu-a) vb., ind. prez. 3 prostitueáză, 1 pl. prostituắm (-tu-ăm); conj. prez. 3 să prostituéze (-tu-e-); ger. prostituấnd (-tu-ând)
prostituări
PROSTITUÁRE, prostituări, s. f. Acțiunea de a (se) prostitua și rezultatul ei. [Pr.: -tu-a-] – V. prostitua. DOOM
prostituáre (-tu-a-) s. f., g.-d. art. prostituắrii (-tu-ă-); pl. prostituắri
prostituării
PROSTITUÁRE, prostituări, s. f. Acțiunea de a (se) prostitua și rezultatul ei. [Pr.: -tu-a-] – V. prostitua. DOOM
prostituáre (-tu-a-) s. f., g.-d. art. prostituắrii (-tu-ă-); pl. prostituắri
prostituările
PROSTITUÁRE, prostituări, s. f. Acțiunea de a (se) prostitua și rezultatul ei. [Pr.: -tu-a-] – V. prostitua. DOOM
prostituáre (-tu-a-) s. f., g.-d. art. prostituắrii (-tu-ă-); pl. prostituắri
prostituărilor
PROSTITUÁRE, prostituări, s. f. Acțiunea de a (se) prostitua și rezultatul ei. [Pr.: -tu-a-] – V. prostitua. DOOM
prostituáre (-tu-a-) s. f., g.-d. art. prostituắrii (-tu-ă-); pl. prostituắri
prostituție
PROSTITUȚÍE s. f. Act prin care o persoană consimte să întrețină, în mod obișnuit, raporturi sexuale cu un număr nedeterminat de parteneri pentru bani sau anumite avantaje. ◊ Casă de prostituție = bordel. ♦ Viață dusă de o prostituată. ♦ Fig. Înjosire, degradare. – Din fr. prostitution. DOOM
prostitúție (-ți-e) s. f., art. prostitúția (-ți-a), g.-d. prostitúții, art. prostitúției
prostituțiune
PROSTITUȚIÚNE s.f. v. prostituție.
prostiși
PROSTÍ2, prostesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A cerși. – Din sl. prostiti „a ierta”. DOOM
prostí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prostésc, imperf. 3 sg. prosteá; conj. prez. 3 să prosteáscă
prostiți
PROSTÍ2, prostesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A cerși. – Din sl. prostiti „a ierta”. DOOM
prostí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prostésc, imperf. 3 sg. prosteá; conj. prez. 3 să prosteáscă
prostiți
PROSTÍT, -Ă, prostiți, -te, adj. 1. Care și-a pierdut facultățile intelectuale; îndobitocit. ♦ Ajuns sau adus într-o stare de uluială; uluit, zăpăcit, dezorientat. 2. Care a fost indus în eroare, amăgit. – V. prosti.
prostiții
PROSTÍT, -Ă, prostiți, -te, adj. 1. Care și-a pierdut facultățile intelectuale; îndobitocit. ♦ Ajuns sau adus într-o stare de uluială; uluit, zăpăcit, dezorientat. 2. Care a fost indus în eroare, amăgit. – V. prosti.
prostiților
PROSTÍT, -Ă, prostiți, -te, adj. 1. Care și-a pierdut facultățile intelectuale; îndobitocit. ♦ Ajuns sau adus într-o stare de uluială; uluit, zăpăcit, dezorientat. 2. Care a fost indus în eroare, amăgit. – V. prosti.
prostolan
PROSTOLÁN, -Ă, prostolani, -e, adj. (Rar; adesea substantivat) Prostănac. – Prost + suf. -olan. DOOM
prostolán (rar) adj. m., pl. prostoláni; f. prostolánă, pl. prostoláne
prostolana
PROSTOLÁN, -Ă, prostolani, -e, adj. (Rar; adesea substantivat) Prostănac. – Prost + suf. -olan. DOOM
prostolán (rar) adj. m., pl. prostoláni; f. prostolánă, pl. prostoláne
prostolane
PROSTOLÁN, -Ă, prostolani, -e, adj. (Rar; adesea substantivat) Prostănac. – Prost + suf. -olan. DOOM
prostolán (rar) adj. m., pl. prostoláni; f. prostolánă, pl. prostoláne
prostolanei
PROSTOLÁN, -Ă, prostolani, -e, adj. (Rar; adesea substantivat) Prostănac. – Prost + suf. -olan. DOOM
prostolán (rar) adj. m., pl. prostoláni; f. prostolánă, pl. prostoláne
prostolanele
PROSTOLÁN, -Ă, prostolani, -e, adj. (Rar; adesea substantivat) Prostănac. – Prost + suf. -olan. DOOM
prostolán (rar) adj. m., pl. prostoláni; f. prostolánă, pl. prostoláne
prostolanelor
PROSTOLÁN, -Ă, prostolani, -e, adj. (Rar; adesea substantivat) Prostănac. – Prost + suf. -olan. DOOM
prostolán (rar) adj. m., pl. prostoláni; f. prostolánă, pl. prostoláne
prostolani
PROSTOLÁN, -Ă, prostolani, -e, adj. (Rar; adesea substantivat) Prostănac. – Prost + suf. -olan. DOOM
prostolán (rar) adj. m., pl. prostoláni; f. prostolánă, pl. prostoláne
prostolanii
PROSTOLÁN, -Ă, prostolani, -e, adj. (Rar; adesea substantivat) Prostănac. – Prost + suf. -olan. DOOM
prostolán (rar) adj. m., pl. prostoláni; f. prostolánă, pl. prostoláne
prostolanilor
PROSTOLÁN, -Ă, prostolani, -e, adj. (Rar; adesea substantivat) Prostănac. – Prost + suf. -olan. DOOM
prostolán (rar) adj. m., pl. prostoláni; f. prostolánă, pl. prostoláne
prostolanul
PROSTOLÁN, -Ă, prostolani, -e, adj. (Rar; adesea substantivat) Prostănac. – Prost + suf. -olan. DOOM
prostolán (rar) adj. m., pl. prostoláni; f. prostolánă, pl. prostoláne
prostolanului
PROSTOLÁN, -Ă, prostolani, -e, adj. (Rar; adesea substantivat) Prostănac. – Prost + suf. -olan. DOOM
prostolán (rar) adj. m., pl. prostoláni; f. prostolánă, pl. prostoláne
prostoman
PROSTOMÁN, -Ă, prostomani, -e, adj. (Rar) Prostănac. – Din prost + suf. -oman.
prostovan
PROSTOVÁN, -Ă, prostovani, -e, adj. (Pop. și fam.; adesea substantivat) Prostănac. – Prost + suf. -ovan. DOOM
prostován (pop., fam.) adj. m., pl. prostováni; f. prostovánă, pl. prostováne
prostovana
PROSTOVÁN, -Ă, prostovani, -e, adj. (Pop. și fam.; adesea substantivat) Prostănac. – Prost + suf. -ovan. DOOM
prostován (pop., fam.) adj. m., pl. prostováni; f. prostovánă, pl. prostováne
prostovane
PROSTOVÁN, -Ă, prostovani, -e, adj. (Pop. și fam.; adesea substantivat) Prostănac. – Prost + suf. -ovan. DOOM
prostován (pop., fam.) adj. m., pl. prostováni; f. prostovánă, pl. prostováne
prostovanei
PROSTOVÁN, -Ă, prostovani, -e, adj. (Pop. și fam.; adesea substantivat) Prostănac. – Prost + suf. -ovan. DOOM
prostován (pop., fam.) adj. m., pl. prostováni; f. prostovánă, pl. prostováne
prostovanele
PROSTOVÁN, -Ă, prostovani, -e, adj. (Pop. și fam.; adesea substantivat) Prostănac. – Prost + suf. -ovan. DOOM
prostován (pop., fam.) adj. m., pl. prostováni; f. prostovánă, pl. prostováne
prostovanelor
PROSTOVÁN, -Ă, prostovani, -e, adj. (Pop. și fam.; adesea substantivat) Prostănac. – Prost + suf. -ovan. DOOM
prostován (pop., fam.) adj. m., pl. prostováni; f. prostovánă, pl. prostováne
prostovani
PROSTOVÁN, -Ă, prostovani, -e, adj. (Pop. și fam.; adesea substantivat) Prostănac. – Prost + suf. -ovan. DOOM
prostován (pop., fam.) adj. m., pl. prostováni; f. prostovánă, pl. prostováne
prostovanii
PROSTOVÁN, -Ă, prostovani, -e, adj. (Pop. și fam.; adesea substantivat) Prostănac. – Prost + suf. -ovan. DOOM
prostován (pop., fam.) adj. m., pl. prostováni; f. prostovánă, pl. prostováne
prostovanilor
PROSTOVÁN, -Ă, prostovani, -e, adj. (Pop. și fam.; adesea substantivat) Prostănac. – Prost + suf. -ovan. DOOM
prostován (pop., fam.) adj. m., pl. prostováni; f. prostovánă, pl. prostováne
prostovanul
PROSTOVÁN, -Ă, prostovani, -e, adj. (Pop. și fam.; adesea substantivat) Prostănac. – Prost + suf. -ovan. DOOM
prostován (pop., fam.) adj. m., pl. prostováni; f. prostovánă, pl. prostováne
prostovanului
PROSTOVÁN, -Ă, prostovani, -e, adj. (Pop. și fam.; adesea substantivat) Prostănac. – Prost + suf. -ovan. DOOM
prostován (pop., fam.) adj. m., pl. prostováni; f. prostovánă, pl. prostováne
prostovoale
PROSTOVÓL, prostovoale, s. n. Unealtă de pescuit formată dintr-o plasă conică, prevăzută la marginea exterioară cu greutăți de plumb care o trag la fundul apei și o strâng, formând în apă un sac în care e prins peștele; năpastă. [Pl. și: prostovoluri] – Cf. sb. prostrica. DOOM
prostovól s. n., pl. prostovoále
prostovoalele
PROSTOVÓL, prostovoale, s. n. Unealtă de pescuit formată dintr-o plasă conică, prevăzută la marginea exterioară cu greutăți de plumb care o trag la fundul apei și o strâng, formând în apă un sac în care e prins peștele; năpastă. [Pl. și: prostovoluri] – Cf. sb. prostrica. DOOM
prostovól s. n., pl. prostovoále
prostovoalelor
PROSTOVÓL, prostovoale, s. n. Unealtă de pescuit formată dintr-o plasă conică, prevăzută la marginea exterioară cu greutăți de plumb care o trag la fundul apei și o strâng, formând în apă un sac în care e prins peștele; năpastă. [Pl. și: prostovoluri] – Cf. sb. prostrica. DOOM
prostovól s. n., pl. prostovoále
prostovol
PROSTOVÓL, prostovoale, s. n. Unealtă de pescuit formată dintr-o plasă conică, prevăzută la marginea exterioară cu greutăți de plumb care o trag la fundul apei și o strâng, formând în apă un sac în care e prins peștele; năpastă. [Pl. și: prostovoluri] – Cf. sb. prostrica. DOOM
prostovól s. n., pl. prostovoále
prostovol
PROSTOVÓL, prostovoale, s. n. Unealtă de pescuit formată dintr-o plasă conică, prevăzută la marginea exterioară cu greutăți de plumb care o trag la fundul apei și o strâng, formând în apă un sac în care e prins peștele; năpastă. [Pl. și: prostovoluri] – Cf. scr. prostrica.
prostovolul
PROSTOVÓL, prostovoale, s. n. Unealtă de pescuit formată dintr-o plasă conică, prevăzută la marginea exterioară cu greutăți de plumb care o trag la fundul apei și o strâng, formând în apă un sac în care e prins peștele; năpastă. [Pl. și: prostovoluri] – Cf. sb. prostrica. DOOM
prostovól s. n., pl. prostovoále
prostovolului
PROSTOVÓL, prostovoale, s. n. Unealtă de pescuit formată dintr-o plasă conică, prevăzută la marginea exterioară cu greutăți de plumb care o trag la fundul apei și o strâng, formând în apă un sac în care e prins peștele; năpastă. [Pl. și: prostovoluri] – Cf. sb. prostrica. DOOM
prostovól s. n., pl. prostovoále
prostrat
PROSTRÁT, -Ă, prostrați, -te, adj. (Rar) 1. (Despre tulpinile plantelor) Care crește culcat la pământ. 2. Fig. Lipsit de energie morală. – Din lat. prostratus, fr. prostré. DOOM
prostrát adj. m., pl. prostráți; f. prostrátă, pl. prostráte
prostrația
PROSTRÁȚIE s. f. Stare (patologică) de indiferență totală față de lumea înconjurătoare, cauzată de o slăbire extremă a forței fizice și psihice; imposibilitate de a reacționa la excitațiile externe; apatie. – Din lat. prostratio, -onis, fr. prostration. DOOM
prostráție (-ți-e) s. f., art. prostráția (-ți-a), g.-d. prostráții, art. prostráției
prostrație
PROSTRÁȚIE s. f. Stare (patologică) de indiferență totală față de lumea înconjurătoare, cauzată de o slăbire extremă a forței fizice și psihice; imposibilitate de a reacționa la excitațiile externe; apatie. – Din lat. prostratio, -onis, fr. prostration. DOOM
prostráție (-ți-e) s. f., art. prostráția (-ți-a), g.-d. prostráții, art. prostráției
prostrației
PROSTRÁȚIE s. f. Stare (patologică) de indiferență totală față de lumea înconjurătoare, cauzată de o slăbire extremă a forței fizice și psihice; imposibilitate de a reacționa la excitațiile externe; apatie. – Din lat. prostratio, -onis, fr. prostration. DOOM
prostráție (-ți-e) s. f., art. prostráția (-ți-a), g.-d. prostráții, art. prostráției
prostrații
PROSTRÁȚIE s. f. Stare (patologică) de indiferență totală față de lumea înconjurătoare, cauzată de o slăbire extremă a forței fizice și psihice; imposibilitate de a reacționa la excitațiile externe; apatie. – Din lat. prostratio, -onis, fr. prostration. DOOM
prostráție (-ți-e) s. f., art. prostráția (-ți-a), g.-d. prostráții, art. prostráției
prostul
PROST, PROÁSTĂ, proști, proaste, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) lipsit de inteligență, fără judecată, fără minte; nătărău, nerod, tont, prostănac. ◊ Expr. Un prost și jumătate = foarte prost. A face pe prostul = a simula prostia. ♦ (Om) care se încrede ușor; (om) naiv, credul. ◊ Expr. A-și găsi prostul = a-și găsi omul pe care să-l poată înșela ușor, pe care să-l poată duce de nas. 2. Adj., s. m. și f. (Înv. și pop.) (Persoană) fără știință de carte; (om) neînvățat, ignorant. ♦ (Om) lipsit de rafinament; (om) simplu, neevoluat. 3. Adj. De condiție socială modestă, din popor, de jos, de rând. ◊ (În trecut) Soldat prost = ostaș fără grad; soldat. 4. Adj. Obișnuit, comun. ♦ De calitate inferioară, lipsit de valoare. 5. Adj. (Adesea adverbial) Care nu este așa cum trebuie (din punct de vedere calitativ, funcțional etc.); necorespunzător, nesatisfăcător. ♦ (Adverbial; în legătură cu verbul „a vorbi”) Stricat, incorect. ♦ (Despre situații, știri, întâmplări etc.) Neplăcut, nefavorabil, nenorocit. ♦ (Despre vreme) Nefavorabil, rău. ♦ Nepriceput, nepregătit, neîndemânatic într-o meserie, într-o profesie etc. 6. Adj. Dăunător; neprielnic. ◊ Expr. Glumă proastă (sau de prost gust) = glumă fără haz, care supără, jignește. Vorbă proastă = vorbă îndrăzneață sau injurioasă; p. ext. ceartă. – Din sl. prostŭ. DOOM
prost adj. m., s. m., pl. proști; adj. f., s. f. proástă, pl. proáste
prostul
PROST, PROÁSTĂ, proști, proaste, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) lipsit de inteligență, fără judecată, fără minte; nătărău, nerod, tont, prostănac. ◊ Expr. Un prost și jumătate = foarte prost. A face pe prostul = a simula prostia. ♦ (Om) care se încrede ușor; (om) naiv, credul. ◊ Expr. A-și găsi prostul = a-și găsi omul pe care să-l poată înșela ușor, pe care să-l poată duce de nas. 2. Adj., s. m. și f. (Înv. și pop.) (Persoană) fără știință de carte; (om) neînvățat, ignorant. ♦ (Om) lipsit de rafinament; (om) simplu, neevoluat. 3. Adj. De condiție socială modestă, din popor, de jos, de rând. ◊ (În trecut) Soldat prost = ostaș fără grad; soldat. 4. Adj. Obișnuit, comun. ♦ De calitate inferioară, lipsit de valoare. 5. Adj. (Adesea adverbial) Care nu este așa cum trebuie (din punct de vedere calitativ, funcțional etc.); necorespunzător, nesatisfăcător. ♦ (Adverbial; în legătură cu verbul „a vorbi”) Stricat, incorect. ♦ (Despre situații, știri, întâmplări etc.) Neplăcut, nefavorabil, nenorocit. ♦ (Despre vreme) Nefavorabil, rău. ♦ Nepriceput, nepregătit, neîndemânatic într-o meserie, într-o profesie etc. 6. Adj. Dăunător; neprielnic. ◊ Expr. Glumă proastă (sau de prost gust) = glumă fără haz, care supără, jignește. Vorbă proastă = vorbă îndrăzneață sau injurioasă; p. ext. ceartă. – Din sl. prostŭ. DOOM
prost adj. m., s. m., pl. proști; adj. f., s. f. proástă, pl. proáste
prostuleț
PROSTULÉȚ, prostuleți, adj. (Rar) Prostuț. – Prost + suf. -uleț. DOOM
prostuléț (rar) adj. m., pl. prostuléți
prostuleți
PROSTULÉȚ, prostuleți, adj. (Rar) Prostuț. – Prost + suf. -uleț. DOOM
prostuléț (rar) adj. m., pl. prostuléți
prostuleții
PROSTULÉȚ, prostuleți, adj. (Rar) Prostuț. – Prost + suf. -uleț. DOOM
prostuléț (rar) adj. m., pl. prostuléți
prostuleților
PROSTULÉȚ, prostuleți, adj. (Rar) Prostuț. – Prost + suf. -uleț. DOOM
prostuléț (rar) adj. m., pl. prostuléți
prostulețul
PROSTULÉȚ, prostuleți, adj. (Rar) Prostuț. – Prost + suf. -uleț. DOOM
prostuléț (rar) adj. m., pl. prostuléți
prostulețului
PROSTULÉȚ, prostuleți, adj. (Rar) Prostuț. – Prost + suf. -uleț. DOOM
prostuléț (rar) adj. m., pl. prostuléți
prostului
PROST, PROÁSTĂ, proști, proaste, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) lipsit de inteligență, fără judecată, fără minte; nătărău, nerod, tont, prostănac. ◊ Expr. Un prost și jumătate = foarte prost. A face pe prostul = a simula prostia. ♦ (Om) care se încrede ușor; (om) naiv, credul. ◊ Expr. A-și găsi prostul = a-și găsi omul pe care să-l poată înșela ușor, pe care să-l poată duce de nas. 2. Adj., s. m. și f. (Înv. și pop.) (Persoană) fără știință de carte; (om) neînvățat, ignorant. ♦ (Om) lipsit de rafinament; (om) simplu, neevoluat. 3. Adj. De condiție socială modestă, din popor, de jos, de rând. ◊ (În trecut) Soldat prost = ostaș fără grad; soldat. 4. Adj. Obișnuit, comun. ♦ De calitate inferioară, lipsit de valoare. 5. Adj. (Adesea adverbial) Care nu este așa cum trebuie (din punct de vedere calitativ, funcțional etc.); necorespunzător, nesatisfăcător. ♦ (Adverbial; în legătură cu verbul „a vorbi”) Stricat, incorect. ♦ (Despre situații, știri, întâmplări etc.) Neplăcut, nefavorabil, nenorocit. ♦ (Despre vreme) Nefavorabil, rău. ♦ Nepriceput, nepregătit, neîndemânatic într-o meserie, într-o profesie etc. 6. Adj. Dăunător; neprielnic. ◊ Expr. Glumă proastă (sau de prost gust) = glumă fără haz, care supără, jignește. Vorbă proastă = vorbă îndrăzneață sau injurioasă; p. ext. ceartă. – Din sl. prostŭ. DOOM
prost adj. m., s. m., pl. proști; adj. f., s. f. proástă, pl. proáste
prostului
PROST, PROÁSTĂ, proști, proaste, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) lipsit de inteligență, fără judecată, fără minte; nătărău, nerod, tont, prostănac. ◊ Expr. Un prost și jumătate = foarte prost. A face pe prostul = a simula prostia. ♦ (Om) care se încrede ușor; (om) naiv, credul. ◊ Expr. A-și găsi prostul = a-și găsi omul pe care să-l poată înșela ușor, pe care să-l poată duce de nas. 2. Adj., s. m. și f. (Înv. și pop.) (Persoană) fără știință de carte; (om) neînvățat, ignorant. ♦ (Om) lipsit de rafinament; (om) simplu, neevoluat. 3. Adj. De condiție socială modestă, din popor, de jos, de rând. ◊ (În trecut) Soldat prost = ostaș fără grad; soldat. 4. Adj. Obișnuit, comun. ♦ De calitate inferioară, lipsit de valoare. 5. Adj. (Adesea adverbial) Care nu este așa cum trebuie (din punct de vedere calitativ, funcțional etc.); necorespunzător, nesatisfăcător. ♦ (Adverbial; în legătură cu verbul „a vorbi”) Stricat, incorect. ♦ (Despre situații, știri, întâmplări etc.) Neplăcut, nefavorabil, nenorocit. ♦ (Despre vreme) Nefavorabil, rău. ♦ Nepriceput, nepregătit, neîndemânatic într-o meserie, într-o profesie etc. 6. Adj. Dăunător; neprielnic. ◊ Expr. Glumă proastă (sau de prost gust) = glumă fără haz, care supără, jignește. Vorbă proastă = vorbă îndrăzneață sau injurioasă; p. ext. ceartă. – Din sl. prostŭ. DOOM
prost adj. m., s. m., pl. proști; adj. f., s. f. proástă, pl. proáste
prostuț
PROSTÚȚ, -Ă, prostuți, -e, adj. (Adesea substantivat) Diminutiv al lui prost; prosticel, prostic. – Prost + suf. -uț. DOOM
prostúț (fam.) adj. m., pl. prostúți; f. prostúță, pl. prostúțe
prostuța
PROSTÚȚ, -Ă, prostuți, -e, adj. (Adesea substantivat) Diminutiv al lui prost; prosticel, prostic. – Prost + suf. -uț. DOOM
prostúț (fam.) adj. m., pl. prostúți; f. prostúță, pl. prostúțe
prostuțe
PROSTÚȚ, -Ă, prostuți, -e, adj. (Adesea substantivat) Diminutiv al lui prost; prosticel, prostic. – Prost + suf. -uț. DOOM
prostúț (fam.) adj. m., pl. prostúți; f. prostúță, pl. prostúțe
prostuței
PROSTÚȚ, -Ă, prostuți, -e, adj. (Adesea substantivat) Diminutiv al lui prost; prosticel, prostic. – Prost + suf. -uț. DOOM
prostúț (fam.) adj. m., pl. prostúți; f. prostúță, pl. prostúțe
prostuțele
PROSTÚȚ, -Ă, prostuți, -e, adj. (Adesea substantivat) Diminutiv al lui prost; prosticel, prostic. – Prost + suf. -uț. DOOM
prostúț (fam.) adj. m., pl. prostúți; f. prostúță, pl. prostúțe
prostuțelor
PROSTÚȚ, -Ă, prostuți, -e, adj. (Adesea substantivat) Diminutiv al lui prost; prosticel, prostic. – Prost + suf. -uț. DOOM
prostúț (fam.) adj. m., pl. prostúți; f. prostúță, pl. prostúțe
prostuți
PROSTÚȚ, -Ă, prostuți, -e, adj. (Adesea substantivat) Diminutiv al lui prost; prosticel, prostic. – Prost + suf. -uț. DOOM
prostúț (fam.) adj. m., pl. prostúți; f. prostúță, pl. prostúțe
prostuții
PROSTÚȚ, -Ă, prostuți, -e, adj. (Adesea substantivat) Diminutiv al lui prost; prosticel, prostic. – Prost + suf. -uț. DOOM
prostúț (fam.) adj. m., pl. prostúți; f. prostúță, pl. prostúțe
prostuților
PROSTÚȚ, -Ă, prostuți, -e, adj. (Adesea substantivat) Diminutiv al lui prost; prosticel, prostic. – Prost + suf. -uț. DOOM
prostúț (fam.) adj. m., pl. prostúți; f. prostúță, pl. prostúțe
prostuțul
PROSTÚȚ, -Ă, prostuți, -e, adj. (Adesea substantivat) Diminutiv al lui prost; prosticel, prostic. – Prost + suf. -uț. DOOM
prostúț (fam.) adj. m., pl. prostúți; f. prostúță, pl. prostúțe
prostuțului
PROSTÚȚ, -Ă, prostuți, -e, adj. (Adesea substantivat) Diminutiv al lui prost; prosticel, prostic. – Prost + suf. -uț. DOOM
prostúț (fam.) adj. m., pl. prostúți; f. prostúță, pl. prostúțe
prostălău
PROSTĂLẮU, proslălăi, adj., s. m. (Pop.) Augmentativ al lui prost. – Prost + suf. -ălău. DOOM
!prostălắu (pop.) adj. m., s. m., pl. prostălắi, art. postălăii
prostănac
PROSTĂNÁC, -Ă, prostănaci, -ce, adj., s. m. și f. (Om) prost, nătâng, bleg, prostan. ♦ (Figură, atitudine) care denotă prostie. – Prostan + suf. -ac. DOOM
prostănác adj. m., s. m., pl. prostănáci; adj. f., s. f. prostănácă, pl. prostănáce
prostănac
PROSTĂNÁC, -Ă, prostănaci, -ce, adj., s. m. și f. (Om) prost, nătâng, bleg, prostan. ♦ (Figură, atitudine) care denotă prostie. – Prostan + suf. -ac. DOOM
prostănác adj. m., s. m., pl. prostănáci; adj. f., s. f. prostănácă, pl. prostănáce
prostănaca
PROSTĂNÁC, -Ă, prostănaci, -ce, adj., s. m. și f. (Om) prost, nătâng, bleg, prostan. ♦ (Figură, atitudine) care denotă prostie. – Prostan + suf. -ac. DOOM
prostănác adj. m., s. m., pl. prostănáci; adj. f., s. f. prostănácă, pl. prostănáce
prostănaca
PROSTĂNÁC, -Ă, prostănaci, -ce, adj., s. m. și f. (Om) prost, nătâng, bleg, prostan. ♦ (Figură, atitudine) care denotă prostie. – Prostan + suf. -ac. DOOM
prostănác adj. m., s. m., pl. prostănáci; adj. f., s. f. prostănácă, pl. prostănáce
prostănace
PROSTĂNÁC, -Ă, prostănaci, -ce, adj., s. m. și f. (Om) prost, nătâng, bleg, prostan. ♦ (Figură, atitudine) care denotă prostie. – Prostan + suf. -ac. DOOM
prostănác adj. m., s. m., pl. prostănáci; adj. f., s. f. prostănácă, pl. prostănáce
prostănace
PROSTĂNÁC, -Ă, prostănaci, -ce, adj., s. m. și f. (Om) prost, nătâng, bleg, prostan. ♦ (Figură, atitudine) care denotă prostie. – Prostan + suf. -ac. DOOM
prostănác adj. m., s. m., pl. prostănáci; adj. f., s. f. prostănácă, pl. prostănáce
prostănacei
PROSTĂNÁC, -Ă, prostănaci, -ce, adj., s. m. și f. (Om) prost, nătâng, bleg, prostan. ♦ (Figură, atitudine) care denotă prostie. – Prostan + suf. -ac. DOOM
prostănác adj. m., s. m., pl. prostănáci; adj. f., s. f. prostănácă, pl. prostănáce
prostănacei
PROSTĂNÁC, -Ă, prostănaci, -ce, adj., s. m. și f. (Om) prost, nătâng, bleg, prostan. ♦ (Figură, atitudine) care denotă prostie. – Prostan + suf. -ac. DOOM
prostănác adj. m., s. m., pl. prostănáci; adj. f., s. f. prostănácă, pl. prostănáce
prostănacele
PROSTĂNÁC, -Ă, prostănaci, -ce, adj., s. m. și f. (Om) prost, nătâng, bleg, prostan. ♦ (Figură, atitudine) care denotă prostie. – Prostan + suf. -ac. DOOM
prostănác adj. m., s. m., pl. prostănáci; adj. f., s. f. prostănácă, pl. prostănáce
prostănacele
PROSTĂNÁC, -Ă, prostănaci, -ce, adj., s. m. și f. (Om) prost, nătâng, bleg, prostan. ♦ (Figură, atitudine) care denotă prostie. – Prostan + suf. -ac. DOOM
prostănác adj. m., s. m., pl. prostănáci; adj. f., s. f. prostănácă, pl. prostănáce
prostănacelor
PROSTĂNÁC, -Ă, prostănaci, -ce, adj., s. m. și f. (Om) prost, nătâng, bleg, prostan. ♦ (Figură, atitudine) care denotă prostie. – Prostan + suf. -ac. DOOM
prostănác adj. m., s. m., pl. prostănáci; adj. f., s. f. prostănácă, pl. prostănáce
prostănacelor
PROSTĂNÁC, -Ă, prostănaci, -ce, adj., s. m. și f. (Om) prost, nătâng, bleg, prostan. ♦ (Figură, atitudine) care denotă prostie. – Prostan + suf. -ac. DOOM
prostănác adj. m., s. m., pl. prostănáci; adj. f., s. f. prostănácă, pl. prostănáce
prostănaci
PROSTĂNÁC, -Ă, prostănaci, -ce, adj., s. m. și f. (Om) prost, nătâng, bleg, prostan. ♦ (Figură, atitudine) care denotă prostie. – Prostan + suf. -ac. DOOM
prostănác adj. m., s. m., pl. prostănáci; adj. f., s. f. prostănácă, pl. prostănáce
prostănaci
PROSTĂNÁC, -Ă, prostănaci, -ce, adj., s. m. și f. (Om) prost, nătâng, bleg, prostan. ♦ (Figură, atitudine) care denotă prostie. – Prostan + suf. -ac. DOOM
prostănác adj. m., s. m., pl. prostănáci; adj. f., s. f. prostănácă, pl. prostănáce
prostănacii
PROSTĂNÁC, -Ă, prostănaci, -ce, adj., s. m. și f. (Om) prost, nătâng, bleg, prostan. ♦ (Figură, atitudine) care denotă prostie. – Prostan + suf. -ac. DOOM
prostănác adj. m., s. m., pl. prostănáci; adj. f., s. f. prostănácă, pl. prostănáce
prostănacii
PROSTĂNÁC, -Ă, prostănaci, -ce, adj., s. m. și f. (Om) prost, nătâng, bleg, prostan. ♦ (Figură, atitudine) care denotă prostie. – Prostan + suf. -ac. DOOM
prostănác adj. m., s. m., pl. prostănáci; adj. f., s. f. prostănácă, pl. prostănáce
prostănacilor
PROSTĂNÁC, -Ă, prostănaci, -ce, adj., s. m. și f. (Om) prost, nătâng, bleg, prostan. ♦ (Figură, atitudine) care denotă prostie. – Prostan + suf. -ac. DOOM
prostănác adj. m., s. m., pl. prostănáci; adj. f., s. f. prostănácă, pl. prostănáce
prostănacilor
PROSTĂNÁC, -Ă, prostănaci, -ce, adj., s. m. și f. (Om) prost, nătâng, bleg, prostan. ♦ (Figură, atitudine) care denotă prostie. – Prostan + suf. -ac. DOOM
prostănác adj. m., s. m., pl. prostănáci; adj. f., s. f. prostănácă, pl. prostănáce
prostănacul
PROSTĂNÁC, -Ă, prostănaci, -ce, adj., s. m. și f. (Om) prost, nătâng, bleg, prostan. ♦ (Figură, atitudine) care denotă prostie. – Prostan + suf. -ac. DOOM
prostănác adj. m., s. m., pl. prostănáci; adj. f., s. f. prostănácă, pl. prostănáce
prostănacul
PROSTĂNÁC, -Ă, prostănaci, -ce, adj., s. m. și f. (Om) prost, nătâng, bleg, prostan. ♦ (Figură, atitudine) care denotă prostie. – Prostan + suf. -ac. DOOM
prostănác adj. m., s. m., pl. prostănáci; adj. f., s. f. prostănácă, pl. prostănáce
prostănacului
PROSTĂNÁC, -Ă, prostănaci, -ce, adj., s. m. și f. (Om) prost, nătâng, bleg, prostan. ♦ (Figură, atitudine) care denotă prostie. – Prostan + suf. -ac. DOOM
prostănác adj. m., s. m., pl. prostănáci; adj. f., s. f. prostănácă, pl. prostănáce
prostănacului
PROSTĂNÁC, -Ă, prostănaci, -ce, adj., s. m. și f. (Om) prost, nătâng, bleg, prostan. ♦ (Figură, atitudine) care denotă prostie. – Prostan + suf. -ac. DOOM
prostănác adj. m., s. m., pl. prostănáci; adj. f., s. f. prostănácă, pl. prostănáce
prostănel
PROSTĂNÉL, prostănei, adj. m. (Rar) Prostuț. Că mă lași pe mine Cu pui micuței Și prea prostănei. MARIAN, Î. 123.
prostănău
PROSTĂNẮU, prostănăi, adj. m. Prostălău. (Substantivat) N-a fost Păcală... Ci un prostănău prea mare, vită vorbitoare chiar. PANN, la CADE.
prostăvala
PROSTĂVÁLA s. f. art. (Rar, numai în loc. adv.) De-a prostăvala = de-a rostogolul, de-a berbeleacul. D-a prostăvala se da, Mare lup că se făcea. ANT. LIT. POP. I 362.
prot
PROT2- v. proto-.
protac
protác (-ce), s. n. – Ciur, sită, dîrmon. Sb. protak (Candrea).
protactiniu
PROTACTÍNIU s. n. Element chimic metalic, alb-cenușiu, strălucitor, radioactiv, izotop al uraniului. – Din fr. protactinium, germ. Protaktinium. DOOM
!protactíniu [niu pron. niu] (pro-tac-/prot-ac-) s. n., art. protactíniul; simb. Pa
protactiniul
PROTACTÍNIU s. n. Element chimic metalic, alb-cenușiu, strălucitor, radioactiv, izotop al uraniului. – Din fr. protactinium, germ. Protaktinium. DOOM
!protactíniu [niu pron. niu] (pro-tac-/prot-ac-) s. n., art. protactíniul; simb. Pa
protactiniului
PROTACTÍNIU s. n. Element chimic metalic, alb-cenușiu, strălucitor, radioactiv, izotop al uraniului. – Din fr. protactinium, germ. Protaktinium. DOOM
!protactíniu [niu pron. niu] (pro-tac-/prot-ac-) s. n., art. protactíniul; simb. Pa
protagonist
PROTAGONÍST, -Ă, protagoniști, -ste, s. m. și f. 1. Persoană care joacă rolul principal într-o piesă de teatru, într-o operă, într-un film; p. gener. erou, personaj principal. 2. Reprezentant de frunte al unei mișcări, al unei teorii etc.; promotor, inițiator; cap, fruntaș. – Din fr. protagoniste. DOOM
protagonístă s. f., g.-d. art. protagonístei; pl. protagoníste
protagonista
PROTAGONÍST, -Ă, protagoniști, -ste, s. m. și f. 1. Persoană care joacă rolul principal într-o piesă de teatru, într-o operă, într-un film; p. gener. erou, personaj principal. 2. Reprezentant de frunte al unei mișcări, al unei teorii etc.; promotor, inițiator; cap, fruntaș. – Din fr. protagoniste. DOOM
protagonístă s. f., g.-d. art. protagonístei; pl. protagoníste
protagoniste
PROTAGONÍST, -Ă, protagoniști, -ste, s. m. și f. 1. Persoană care joacă rolul principal într-o piesă de teatru, într-o operă, într-un film; p. gener. erou, personaj principal. 2. Reprezentant de frunte al unei mișcări, al unei teorii etc.; promotor, inițiator; cap, fruntaș. – Din fr. protagoniste. DOOM
protagonístă s. f., g.-d. art. protagonístei; pl. protagoníste
protagonistei
PROTAGONÍST, -Ă, protagoniști, -ste, s. m. și f. 1. Persoană care joacă rolul principal într-o piesă de teatru, într-o operă, într-un film; p. gener. erou, personaj principal. 2. Reprezentant de frunte al unei mișcări, al unei teorii etc.; promotor, inițiator; cap, fruntaș. – Din fr. protagoniste. DOOM
protagonístă s. f., g.-d. art. protagonístei; pl. protagoníste
protagonistele
PROTAGONÍST, -Ă, protagoniști, -ste, s. m. și f. 1. Persoană care joacă rolul principal într-o piesă de teatru, într-o operă, într-un film; p. gener. erou, personaj principal. 2. Reprezentant de frunte al unei mișcări, al unei teorii etc.; promotor, inițiator; cap, fruntaș. – Din fr. protagoniste. DOOM
protagonístă s. f., g.-d. art. protagonístei; pl. protagoníste
protagonistelor
PROTAGONÍST, -Ă, protagoniști, -ste, s. m. și f. 1. Persoană care joacă rolul principal într-o piesă de teatru, într-o operă, într-un film; p. gener. erou, personaj principal. 2. Reprezentant de frunte al unei mișcări, al unei teorii etc.; promotor, inițiator; cap, fruntaș. – Din fr. protagoniste. DOOM
protagonístă s. f., g.-d. art. protagonístei; pl. protagoníste
protagonistul
PROTAGONÍST, -Ă, protagoniști, -ste, s. m. și f. 1. Persoană care joacă rolul principal într-o piesă de teatru, într-o operă, într-un film; p. gener. erou, personaj principal. 2. Reprezentant de frunte al unei mișcări, al unei teorii etc.; promotor, inițiator; cap, fruntaș. – Din fr. protagoniste. DOOM
protagonístă s. f., g.-d. art. protagonístei; pl. protagoníste
protagonistului
PROTAGONÍST, -Ă, protagoniști, -ste, s. m. și f. 1. Persoană care joacă rolul principal într-o piesă de teatru, într-o operă, într-un film; p. gener. erou, personaj principal. 2. Reprezentant de frunte al unei mișcări, al unei teorii etc.; promotor, inițiator; cap, fruntaș. – Din fr. protagoniste. DOOM
protagonístă s. f., g.-d. art. protagonístei; pl. protagoníste
protagoniști
PROTAGONÍST, -Ă, protagoniști, -ste, s. m. și f. 1. Persoană care joacă rolul principal într-o piesă de teatru, într-o operă, într-un film; p. gener. erou, personaj principal. 2. Reprezentant de frunte al unei mișcări, al unei teorii etc.; promotor, inițiator; cap, fruntaș. – Din fr. protagoniste. DOOM
protagonístă s. f., g.-d. art. protagonístei; pl. protagoníste
protagoniștii
PROTAGONÍST, -Ă, protagoniști, -ste, s. m. și f. 1. Persoană care joacă rolul principal într-o piesă de teatru, într-o operă, într-un film; p. gener. erou, personaj principal. 2. Reprezentant de frunte al unei mișcări, al unei teorii etc.; promotor, inițiator; cap, fruntaș. – Din fr. protagoniste. DOOM
protagonístă s. f., g.-d. art. protagonístei; pl. protagoníste
protagoniștilor
PROTAGONÍST, -Ă, protagoniști, -ste, s. m. și f. 1. Persoană care joacă rolul principal într-o piesă de teatru, într-o operă, într-un film; p. gener. erou, personaj principal. 2. Reprezentant de frunte al unei mișcări, al unei teorii etc.; promotor, inițiator; cap, fruntaș. – Din fr. protagoniste. DOOM
protagonístă s. f., g.-d. art. protagonístei; pl. protagoníste
protal
PROTÁL, protale, s. n. (Bot.) Lamă verde de forma unei frunze, rezultată din germinarea sporilor de criptogame vasculare. – Din fr. prothalle. DOOM
protál s. n., pl. protále
protal
PROTÁL s.n. Lamă verde în formă de frunză întinsă pe pământ, rezultată din germinarea unui spor de criptogamă vasculară. [Pl. -le, -luri. / < fr. prothalle].
protale
PROTÁL, protale, s. n. (Bot.) Lamă verde de forma unei frunze, rezultată din germinarea sporilor de criptogame vasculare. – Din fr. prothalle. DOOM
protál s. n., pl. protále
protalele
PROTÁL, protale, s. n. (Bot.) Lamă verde de forma unei frunze, rezultată din germinarea sporilor de criptogame vasculare. – Din fr. prothalle. DOOM
protál s. n., pl. protále
protalelor
PROTÁL, protale, s. n. (Bot.) Lamă verde de forma unei frunze, rezultată din germinarea sporilor de criptogame vasculare. – Din fr. prothalle. DOOM
protál s. n., pl. protále
protalul
PROTÁL, protale, s. n. (Bot.) Lamă verde de forma unei frunze, rezultată din germinarea sporilor de criptogame vasculare. – Din fr. prothalle. DOOM
protál s. n., pl. protále
protalului
PROTÁL, protale, s. n. (Bot.) Lamă verde de forma unei frunze, rezultată din germinarea sporilor de criptogame vasculare. – Din fr. prothalle. DOOM
protál s. n., pl. protále
protamina
PROTAMÍNĂ, protamine, s. f. Proteină (specifică peștilor) care conține în proporție mare aminoacizi. – Din fr. protamine. DOOM
!protamínă (pro-ta-/prot-a-) s. f., g.-d. art. protamínei; pl. protamíne
protamine
PROTAMÍNĂ, protamine, s. f. Proteină (specifică peștilor) care conține în proporție mare aminoacizi. – Din fr. protamine. DOOM
!protamínă (pro-ta-/prot-a-) s. f., g.-d. art. protamínei; pl. protamíne
protaminei
PROTAMÍNĂ, protamine, s. f. Proteină (specifică peștilor) care conține în proporție mare aminoacizi. – Din fr. protamine. DOOM
!protamínă (pro-ta-/prot-a-) s. f., g.-d. art. protamínei; pl. protamíne
protaminele
PROTAMÍNĂ, protamine, s. f. Proteină (specifică peștilor) care conține în proporție mare aminoacizi. – Din fr. protamine. DOOM
!protamínă (pro-ta-/prot-a-) s. f., g.-d. art. protamínei; pl. protamíne
protaminelor
PROTAMÍNĂ, protamine, s. f. Proteină (specifică peștilor) care conține în proporție mare aminoacizi. – Din fr. protamine. DOOM
!protamínă (pro-ta-/prot-a-) s. f., g.-d. art. protamínei; pl. protamíne
protandrie
PROTANDRÍE s.f. (Biol.) Proterandrie. [Gen. -iei. / < fr. protandrie].
protanop
PROTANÓP, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care prezintă (sau suferă de) protanopie. [< fr. protanope].
protanopia
PROTANOPÍE, protanopii, s. f. (Med.) Incapacitate a ochiului de a vedea culoarea roșie. – Din fr. protanopie, engl. protanopia.
protanopie
PROTANOPÍE, protanopii, s. f. (Med.) Incapacitate a ochiului de a vedea culoarea roșie. – Din fr. protanopie, engl. protanopia.
protanopiei
PROTANOPÍE, protanopii, s. f. (Med.) Incapacitate a ochiului de a vedea culoarea roșie. – Din fr. protanopie, engl. protanopia.
protanopii
PROTANOPÍE, protanopii, s. f. (Med.) Incapacitate a ochiului de a vedea culoarea roșie. – Din fr. protanopie, engl. protanopia.
protanopiile
PROTANOPÍE, protanopii, s. f. (Med.) Incapacitate a ochiului de a vedea culoarea roșie. – Din fr. protanopie, engl. protanopia.
protanopiilor
PROTANOPÍE, protanopii, s. f. (Med.) Incapacitate a ochiului de a vedea culoarea roșie. – Din fr. protanopie, engl. protanopia.
protargol
PROTARGÓL s. n. Antiseptic sub formă de pulbere fină, galbenă sau galbenă-brună, format din azotat de argint și o soluție alcalină de proteine, folosit în tratamentul mucoaselor, la guturai, la boli de ochi etc. – Din germ. Protargol. DOOM
!protargól (pro-tar-/prot-ar-) s. n.
protargolul
PROTARGÓL s. n. Antiseptic sub formă de pulbere fină, galbenă sau galbenă-brună, format din azotat de argint și o soluție alcalină de proteine, folosit în tratamentul mucoaselor, la guturai, la boli de ochi etc. – Din germ. Protargol. DOOM
!protargól (pro-tar-/prot-ar-) s. n.
protargolului
PROTARGÓL s. n. Antiseptic sub formă de pulbere fină, galbenă sau galbenă-brună, format din azotat de argint și o soluție alcalină de proteine, folosit în tratamentul mucoaselor, la guturai, la boli de ochi etc. – Din germ. Protargol. DOOM
!protargól (pro-tar-/prot-ar-) s. n.
protav
PRÓTAV, -Ă, protavi, -e, adj. (Înv.) Respingător, neplăcut. ♦ Necuviincios.
protaza
PROTÁZĂ, protaze, s. f. 1. Partea întâi a unei perioade condiționale, care cuprinde grupa propozițiilor secundare și care îndreaptă atenția cititorului asupra consecințelor care se enunță în apodoză. 2. Partea de la început a unei drame antice, care cuprindea expunerea subiectului. – Din fr. protase. Cf. lat. protasis. DOOM
protáză (partea de la început a unei drame antice) s. f., g.-d. art. protázei; pl. protáze
protaze
PROTÁZĂ, protaze, s. f. 1. Partea întâi a unei perioade condiționale, care cuprinde grupa propozițiilor secundare și care îndreaptă atenția cititorului asupra consecințelor care se enunță în apodoză. 2. Partea de la început a unei drame antice, care cuprindea expunerea subiectului. – Din fr. protase. Cf. lat. protasis. DOOM
protáză (partea de la început a unei drame antice) s. f., g.-d. art. protázei; pl. protáze
protazei
PROTÁZĂ, protaze, s. f. 1. Partea întâi a unei perioade condiționale, care cuprinde grupa propozițiilor secundare și care îndreaptă atenția cititorului asupra consecințelor care se enunță în apodoză. 2. Partea de la început a unei drame antice, care cuprindea expunerea subiectului. – Din fr. protase. Cf. lat. protasis. DOOM
protáză (partea de la început a unei drame antice) s. f., g.-d. art. protázei; pl. protáze
protazele
PROTÁZĂ, protaze, s. f. 1. Partea întâi a unei perioade condiționale, care cuprinde grupa propozițiilor secundare și care îndreaptă atenția cititorului asupra consecințelor care se enunță în apodoză. 2. Partea de la început a unei drame antice, care cuprindea expunerea subiectului. – Din fr. protase. Cf. lat. protasis. DOOM
protáză (partea de la început a unei drame antice) s. f., g.-d. art. protázei; pl. protáze
protazelor
PROTÁZĂ, protaze, s. f. 1. Partea întâi a unei perioade condiționale, care cuprinde grupa propozițiilor secundare și care îndreaptă atenția cititorului asupra consecințelor care se enunță în apodoză. 2. Partea de la început a unei drame antice, care cuprindea expunerea subiectului. – Din fr. protase. Cf. lat. protasis. DOOM
protáză (partea de la început a unei drame antice) s. f., g.-d. art. protázei; pl. protáze
proteaza
PROTEÁZĂ, proteaze, s. f. (Chim.) Enzimă care catalizează descompunerea peptidelor din aminoacizi. [Pr.: -te-a-] – Din fr. protéase. DOOM
proteáză (enzimă) (-te-a-) s. f., g.-d. art. proteázei; pl. proteáze
proteaze
PROTEÁZĂ, proteaze, s. f. (Chim.) Enzimă care catalizează descompunerea peptidelor din aminoacizi. [Pr.: -te-a-] – Din fr. protéase. DOOM
proteáză (enzimă) (-te-a-) s. f., g.-d. art. proteázei; pl. proteáze
proteazei
PROTEÁZĂ, proteaze, s. f. (Chim.) Enzimă care catalizează descompunerea peptidelor din aminoacizi. [Pr.: -te-a-] – Din fr. protéase. DOOM
proteáză (enzimă) (-te-a-) s. f., g.-d. art. proteázei; pl. proteáze
proteazele
PROTEÁZĂ, proteaze, s. f. (Chim.) Enzimă care catalizează descompunerea peptidelor din aminoacizi. [Pr.: -te-a-] – Din fr. protéase. DOOM
proteáză (enzimă) (-te-a-) s. f., g.-d. art. proteázei; pl. proteáze
proteazelor
PROTEÁZĂ, proteaze, s. f. (Chim.) Enzimă care catalizează descompunerea peptidelor din aminoacizi. [Pr.: -te-a-] – Din fr. protéase. DOOM
proteáză (enzimă) (-te-a-) s. f., g.-d. art. proteázei; pl. proteáze
protecta
PROTECTÁ, protectez, vb. I. Tranz. (Învechit, rar) A proteja, a ocroti. Dacă această Amelie... nu ți-ar fi unită c-un nod ce te protectează. NEGRUZZI, S. III 146.
protectai
PROTECTÁ, protectez, vb. I. Tranz. (Învechit, rar) A proteja, a ocroti. Dacă această Amelie... nu ți-ar fi unită c-un nod ce te protectează. NEGRUZZI, S. III 146.
protectam
PROTECTÁ, protectez, vb. I. Tranz. (Învechit, rar) A proteja, a ocroti. Dacă această Amelie... nu ți-ar fi unită c-un nod ce te protectează. NEGRUZZI, S. III 146.
protectare
PROTECTÁ, protectez, vb. I. Tranz. (Învechit, rar) A proteja, a ocroti. Dacă această Amelie... nu ți-ar fi unită c-un nod ce te protectează. NEGRUZZI, S. III 146.
protectară
PROTECTÁ, protectez, vb. I. Tranz. (Învechit, rar) A proteja, a ocroti. Dacă această Amelie... nu ți-ar fi unită c-un nod ce te protectează. NEGRUZZI, S. III 146.
protectarăm
PROTECTÁ, protectez, vb. I. Tranz. (Învechit, rar) A proteja, a ocroti. Dacă această Amelie... nu ți-ar fi unită c-un nod ce te protectează. NEGRUZZI, S. III 146.
protectarăți
PROTECTÁ, protectez, vb. I. Tranz. (Învechit, rar) A proteja, a ocroti. Dacă această Amelie... nu ți-ar fi unită c-un nod ce te protectează. NEGRUZZI, S. III 146.
protectase
PROTECTÁ, protectez, vb. I. Tranz. (Învechit, rar) A proteja, a ocroti. Dacă această Amelie... nu ți-ar fi unită c-un nod ce te protectează. NEGRUZZI, S. III 146.
protectasem
PROTECTÁ, protectez, vb. I. Tranz. (Învechit, rar) A proteja, a ocroti. Dacă această Amelie... nu ți-ar fi unită c-un nod ce te protectează. NEGRUZZI, S. III 146.
protectaseră
PROTECTÁ, protectez, vb. I. Tranz. (Învechit, rar) A proteja, a ocroti. Dacă această Amelie... nu ți-ar fi unită c-un nod ce te protectează. NEGRUZZI, S. III 146.
protectaserăm
PROTECTÁ, protectez, vb. I. Tranz. (Învechit, rar) A proteja, a ocroti. Dacă această Amelie... nu ți-ar fi unită c-un nod ce te protectează. NEGRUZZI, S. III 146.
protectaserăți
PROTECTÁ, protectez, vb. I. Tranz. (Învechit, rar) A proteja, a ocroti. Dacă această Amelie... nu ți-ar fi unită c-un nod ce te protectează. NEGRUZZI, S. III 146.
protectaseși
PROTECTÁ, protectez, vb. I. Tranz. (Învechit, rar) A proteja, a ocroti. Dacă această Amelie... nu ți-ar fi unită c-un nod ce te protectează. NEGRUZZI, S. III 146.
protectaseți
PROTECTÁ, protectez, vb. I. Tranz. (Învechit, rar) A proteja, a ocroti. Dacă această Amelie... nu ți-ar fi unită c-un nod ce te protectează. NEGRUZZI, S. III 146.
protectat
PROTECTÁ, protectez, vb. I. Tranz. (Învechit, rar) A proteja, a ocroti. Dacă această Amelie... nu ți-ar fi unită c-un nod ce te protectează. NEGRUZZI, S. III 146.
protectau
PROTECTÁ, protectez, vb. I. Tranz. (Învechit, rar) A proteja, a ocroti. Dacă această Amelie... nu ți-ar fi unită c-un nod ce te protectează. NEGRUZZI, S. III 146.
protectași
PROTECTÁ, protectez, vb. I. Tranz. (Învechit, rar) A proteja, a ocroti. Dacă această Amelie... nu ți-ar fi unită c-un nod ce te protectează. NEGRUZZI, S. III 146.
protectați
PROTECTÁ, protectez, vb. I. Tranz. (Învechit, rar) A proteja, a ocroti. Dacă această Amelie... nu ți-ar fi unită c-un nod ce te protectează. NEGRUZZI, S. III 146.
protectează
PROTECTÁ, protectez, vb. I. Tranz. (Învechit, rar) A proteja, a ocroti. Dacă această Amelie... nu ți-ar fi unită c-un nod ce te protectează. NEGRUZZI, S. III 146.
protectez
PROTECTÁ, protectez, vb. I. Tranz. (Învechit, rar) A proteja, a ocroti. Dacă această Amelie... nu ți-ar fi unită c-un nod ce te protectează. NEGRUZZI, S. III 146.
protecteze
PROTECTÁ, protectez, vb. I. Tranz. (Învechit, rar) A proteja, a ocroti. Dacă această Amelie... nu ți-ar fi unită c-un nod ce te protectează. NEGRUZZI, S. III 146.
protectezi
PROTECTÁ, protectez, vb. I. Tranz. (Învechit, rar) A proteja, a ocroti. Dacă această Amelie... nu ți-ar fi unită c-un nod ce te protectează. NEGRUZZI, S. III 146.
protectoare
PROTECTÓR, -OÁRE, protectori, -oare, adj., s. m. și £, s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care apără, care păzește sau ferește pe cineva sau ceva; care favorizează pe cineva sau ceva. ♦ Adj. (Despre atitudini sau comportări) Binevoitor, condescendent. 2. Adj. (Despre state) Care exercită un protectorat asupra unei țări, unui teritoriu. 3. S. n. Dispozitiv de protecție a instalațiilor de telecomunicații contra supratensiunilor și supracurenților. [Acc. și: (1) protéctor] – Din lat. protector, -oris, fr. protecteur. DOOM
!protéctor2/protectór s. m., pl. protéctori/protectóri
protectoare
PROTECTÓR, -OÁRE, protectori, -oare, adj., s. m. și £, s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care apără, care păzește sau ferește pe cineva sau ceva; care favorizează pe cineva sau ceva. ♦ Adj. (Despre atitudini sau comportări) Binevoitor, condescendent. 2. Adj. (Despre state) Care exercită un protectorat asupra unei țări, unui teritoriu. 3. S. n. Dispozitiv de protecție a instalațiilor de telecomunicații contra supratensiunilor și supracurenților. [Acc. și: (1) protéctor] – Din lat. protector, -oris, fr. protecteur. DOOM
!protéctor2/protectór s. m., pl. protéctori/protectóri
protectoarea
PROTECTÓR, -OÁRE, protectori, -oare, adj., s. m. și £, s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care apără, care păzește sau ferește pe cineva sau ceva; care favorizează pe cineva sau ceva. ♦ Adj. (Despre atitudini sau comportări) Binevoitor, condescendent. 2. Adj. (Despre state) Care exercită un protectorat asupra unei țări, unui teritoriu. 3. S. n. Dispozitiv de protecție a instalațiilor de telecomunicații contra supratensiunilor și supracurenților. [Acc. și: (1) protéctor] – Din lat. protector, -oris, fr. protecteur. DOOM
!protéctor2/protectór s. m., pl. protéctori/protectóri
protectoarea
PROTECTÓR, -OÁRE, protectori, -oare, adj., s. m. și £, s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care apără, care păzește sau ferește pe cineva sau ceva; care favorizează pe cineva sau ceva. ♦ Adj. (Despre atitudini sau comportări) Binevoitor, condescendent. 2. Adj. (Despre state) Care exercită un protectorat asupra unei țări, unui teritoriu. 3. S. n. Dispozitiv de protecție a instalațiilor de telecomunicații contra supratensiunilor și supracurenților. [Acc. și: (1) protéctor] – Din lat. protector, -oris, fr. protecteur. DOOM
!protéctor2/protectór s. m., pl. protéctori/protectóri
protectoarei
PROTECTÓR, -OÁRE, protectori, -oare, adj., s. m. și £, s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care apără, care păzește sau ferește pe cineva sau ceva; care favorizează pe cineva sau ceva. ♦ Adj. (Despre atitudini sau comportări) Binevoitor, condescendent. 2. Adj. (Despre state) Care exercită un protectorat asupra unei țări, unui teritoriu. 3. S. n. Dispozitiv de protecție a instalațiilor de telecomunicații contra supratensiunilor și supracurenților. [Acc. și: (1) protéctor] – Din lat. protector, -oris, fr. protecteur. DOOM
!protéctor2/protectór s. m., pl. protéctori/protectóri
protectoarei
PROTECTÓR, -OÁRE, protectori, -oare, adj., s. m. și £, s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care apără, care păzește sau ferește pe cineva sau ceva; care favorizează pe cineva sau ceva. ♦ Adj. (Despre atitudini sau comportări) Binevoitor, condescendent. 2. Adj. (Despre state) Care exercită un protectorat asupra unei țări, unui teritoriu. 3. S. n. Dispozitiv de protecție a instalațiilor de telecomunicații contra supratensiunilor și supracurenților. [Acc. și: (1) protéctor] – Din lat. protector, -oris, fr. protecteur. DOOM
!protéctor2/protectór s. m., pl. protéctori/protectóri
protectoarele
PROTECTÓR, -OÁRE, protectori, -oare, adj., s. m. și £, s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care apără, care păzește sau ferește pe cineva sau ceva; care favorizează pe cineva sau ceva. ♦ Adj. (Despre atitudini sau comportări) Binevoitor, condescendent. 2. Adj. (Despre state) Care exercită un protectorat asupra unei țări, unui teritoriu. 3. S. n. Dispozitiv de protecție a instalațiilor de telecomunicații contra supratensiunilor și supracurenților. [Acc. și: (1) protéctor] – Din lat. protector, -oris, fr. protecteur. DOOM
!protéctor2/protectór s. m., pl. protéctori/protectóri
protectoarele
PROTECTÓR, -OÁRE, protectori, -oare, adj., s. m. și £, s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care apără, care păzește sau ferește pe cineva sau ceva; care favorizează pe cineva sau ceva. ♦ Adj. (Despre atitudini sau comportări) Binevoitor, condescendent. 2. Adj. (Despre state) Care exercită un protectorat asupra unei țări, unui teritoriu. 3. S. n. Dispozitiv de protecție a instalațiilor de telecomunicații contra supratensiunilor și supracurenților. [Acc. și: (1) protéctor] – Din lat. protector, -oris, fr. protecteur. DOOM
!protéctor2/protectór s. m., pl. protéctori/protectóri
protectoarelor
PROTECTÓR, -OÁRE, protectori, -oare, adj., s. m. și £, s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care apără, care păzește sau ferește pe cineva sau ceva; care favorizează pe cineva sau ceva. ♦ Adj. (Despre atitudini sau comportări) Binevoitor, condescendent. 2. Adj. (Despre state) Care exercită un protectorat asupra unei țări, unui teritoriu. 3. S. n. Dispozitiv de protecție a instalațiilor de telecomunicații contra supratensiunilor și supracurenților. [Acc. și: (1) protéctor] – Din lat. protector, -oris, fr. protecteur. DOOM
!protéctor2/protectór s. m., pl. protéctori/protectóri
protectoarelor
PROTECTÓR, -OÁRE, protectori, -oare, adj., s. m. și £, s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care apără, care păzește sau ferește pe cineva sau ceva; care favorizează pe cineva sau ceva. ♦ Adj. (Despre atitudini sau comportări) Binevoitor, condescendent. 2. Adj. (Despre state) Care exercită un protectorat asupra unei țări, unui teritoriu. 3. S. n. Dispozitiv de protecție a instalațiilor de telecomunicații contra supratensiunilor și supracurenților. [Acc. și: (1) protéctor] – Din lat. protector, -oris, fr. protecteur. DOOM
!protéctor2/protectór s. m., pl. protéctori/protectóri
protector
PROTECTÓR, -OÁRE, protectori, -oare, adj., s. m. și £, s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care apără, care păzește sau ferește pe cineva sau ceva; care favorizează pe cineva sau ceva. ♦ Adj. (Despre atitudini sau comportări) Binevoitor, condescendent. 2. Adj. (Despre state) Care exercită un protectorat asupra unei țări, unui teritoriu. 3. S. n. Dispozitiv de protecție a instalațiilor de telecomunicații contra supratensiunilor și supracurenților. [Acc. și: (1) protéctor] – Din lat. protector, -oris, fr. protecteur. DOOM
!protéctor2/protectór s. m., pl. protéctori/protectóri
protector
PROTECTÓR, -OÁRE, protectori, -oare, adj., s. m. și £, s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care apără, care păzește sau ferește pe cineva sau ceva; care favorizează pe cineva sau ceva. ♦ Adj. (Despre atitudini sau comportări) Binevoitor, condescendent. 2. Adj. (Despre state) Care exercită un protectorat asupra unei țări, unui teritoriu. 3. S. n. Dispozitiv de protecție a instalațiilor de telecomunicații contra supratensiunilor și supracurenților. [Acc. și: (1) protéctor] – Din lat. protector, -oris, fr. protecteur. DOOM
!protéctor2/protectór s. m., pl. protéctori/protectóri
protectorat
PROTECTORÁT, protectorate, s. n. Formă de dependență politică a unui stat față de altul în virtutea unei convenții conform căreia statul protector conduce politica externă a statului protejat, acesta păstrându-și autonomia internă; conducere exercitată de statul protector. ♦ Teritoriu sau țară caracterizate printr-o astfel de formă de dependență. – Din fr. protectorat. DOOM
protectorát s. n., pl. protectoráte
protectorate
PROTECTORÁT, protectorate, s. n. Formă de dependență politică a unui stat față de altul în virtutea unei convenții conform căreia statul protector conduce politica externă a statului protejat, acesta păstrându-și autonomia internă; conducere exercitată de statul protector. ♦ Teritoriu sau țară caracterizate printr-o astfel de formă de dependență. – Din fr. protectorat. DOOM
protectorát s. n., pl. protectoráte
protectoratele
PROTECTORÁT, protectorate, s. n. Formă de dependență politică a unui stat față de altul în virtutea unei convenții conform căreia statul protector conduce politica externă a statului protejat, acesta păstrându-și autonomia internă; conducere exercitată de statul protector. ♦ Teritoriu sau țară caracterizate printr-o astfel de formă de dependență. – Din fr. protectorat. DOOM
protectorát s. n., pl. protectoráte
protectoratelor
PROTECTORÁT, protectorate, s. n. Formă de dependență politică a unui stat față de altul în virtutea unei convenții conform căreia statul protector conduce politica externă a statului protejat, acesta păstrându-și autonomia internă; conducere exercitată de statul protector. ♦ Teritoriu sau țară caracterizate printr-o astfel de formă de dependență. – Din fr. protectorat. DOOM
protectorát s. n., pl. protectoráte
protectoratul
PROTECTORÁT, protectorate, s. n. Formă de dependență politică a unui stat față de altul în virtutea unei convenții conform căreia statul protector conduce politica externă a statului protejat, acesta păstrându-și autonomia internă; conducere exercitată de statul protector. ♦ Teritoriu sau țară caracterizate printr-o astfel de formă de dependență. – Din fr. protectorat. DOOM
protectorát s. n., pl. protectoráte
protectoratului
PROTECTORÁT, protectorate, s. n. Formă de dependență politică a unui stat față de altul în virtutea unei convenții conform căreia statul protector conduce politica externă a statului protejat, acesta păstrându-și autonomia internă; conducere exercitată de statul protector. ♦ Teritoriu sau țară caracterizate printr-o astfel de formă de dependență. – Din fr. protectorat. DOOM
protectorát s. n., pl. protectoráte
protectori
PROTECTÓR, -OÁRE, protectori, -oare, adj., s. m. și £, s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care apără, care păzește sau ferește pe cineva sau ceva; care favorizează pe cineva sau ceva. ♦ Adj. (Despre atitudini sau comportări) Binevoitor, condescendent. 2. Adj. (Despre state) Care exercită un protectorat asupra unei țări, unui teritoriu. 3. S. n. Dispozitiv de protecție a instalațiilor de telecomunicații contra supratensiunilor și supracurenților. [Acc. și: (1) protéctor] – Din lat. protector, -oris, fr. protecteur. DOOM
!protéctor2/protectór s. m., pl. protéctori/protectóri
protectori
PROTECTÓR, -OÁRE, protectori, -oare, adj., s. m. și £, s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care apără, care păzește sau ferește pe cineva sau ceva; care favorizează pe cineva sau ceva. ♦ Adj. (Despre atitudini sau comportări) Binevoitor, condescendent. 2. Adj. (Despre state) Care exercită un protectorat asupra unei țări, unui teritoriu. 3. S. n. Dispozitiv de protecție a instalațiilor de telecomunicații contra supratensiunilor și supracurenților. [Acc. și: (1) protéctor] – Din lat. protector, -oris, fr. protecteur. DOOM
!protéctor2/protectór s. m., pl. protéctori/protectóri
protectorii
PROTECTÓR, -OÁRE, protectori, -oare, adj., s. m. și £, s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care apără, care păzește sau ferește pe cineva sau ceva; care favorizează pe cineva sau ceva. ♦ Adj. (Despre atitudini sau comportări) Binevoitor, condescendent. 2. Adj. (Despre state) Care exercită un protectorat asupra unei țări, unui teritoriu. 3. S. n. Dispozitiv de protecție a instalațiilor de telecomunicații contra supratensiunilor și supracurenților. [Acc. și: (1) protéctor] – Din lat. protector, -oris, fr. protecteur. DOOM
!protéctor2/protectór s. m., pl. protéctori/protectóri
protectorii
PROTECTÓR, -OÁRE, protectori, -oare, adj., s. m. și £, s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care apără, care păzește sau ferește pe cineva sau ceva; care favorizează pe cineva sau ceva. ♦ Adj. (Despre atitudini sau comportări) Binevoitor, condescendent. 2. Adj. (Despre state) Care exercită un protectorat asupra unei țări, unui teritoriu. 3. S. n. Dispozitiv de protecție a instalațiilor de telecomunicații contra supratensiunilor și supracurenților. [Acc. și: (1) protéctor] – Din lat. protector, -oris, fr. protecteur. DOOM
!protéctor2/protectór s. m., pl. protéctori/protectóri
protectorilor
PROTECTÓR, -OÁRE, protectori, -oare, adj., s. m. și £, s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care apără, care păzește sau ferește pe cineva sau ceva; care favorizează pe cineva sau ceva. ♦ Adj. (Despre atitudini sau comportări) Binevoitor, condescendent. 2. Adj. (Despre state) Care exercită un protectorat asupra unei țări, unui teritoriu. 3. S. n. Dispozitiv de protecție a instalațiilor de telecomunicații contra supratensiunilor și supracurenților. [Acc. și: (1) protéctor] – Din lat. protector, -oris, fr. protecteur. DOOM
!protéctor2/protectór s. m., pl. protéctori/protectóri
protectorilor
PROTECTÓR, -OÁRE, protectori, -oare, adj., s. m. și £, s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care apără, care păzește sau ferește pe cineva sau ceva; care favorizează pe cineva sau ceva. ♦ Adj. (Despre atitudini sau comportări) Binevoitor, condescendent. 2. Adj. (Despre state) Care exercită un protectorat asupra unei țări, unui teritoriu. 3. S. n. Dispozitiv de protecție a instalațiilor de telecomunicații contra supratensiunilor și supracurenților. [Acc. și: (1) protéctor] – Din lat. protector, -oris, fr. protecteur. DOOM
!protéctor2/protectór s. m., pl. protéctori/protectóri
protectorul
PROTECTÓR, -OÁRE, protectori, -oare, adj., s. m. și £, s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care apără, care păzește sau ferește pe cineva sau ceva; care favorizează pe cineva sau ceva. ♦ Adj. (Despre atitudini sau comportări) Binevoitor, condescendent. 2. Adj. (Despre state) Care exercită un protectorat asupra unei țări, unui teritoriu. 3. S. n. Dispozitiv de protecție a instalațiilor de telecomunicații contra supratensiunilor și supracurenților. [Acc. și: (1) protéctor] – Din lat. protector, -oris, fr. protecteur. DOOM
!protéctor2/protectór s. m., pl. protéctori/protectóri
protectorul
PROTECTÓR, -OÁRE, protectori, -oare, adj., s. m. și £, s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care apără, care păzește sau ferește pe cineva sau ceva; care favorizează pe cineva sau ceva. ♦ Adj. (Despre atitudini sau comportări) Binevoitor, condescendent. 2. Adj. (Despre state) Care exercită un protectorat asupra unei țări, unui teritoriu. 3. S. n. Dispozitiv de protecție a instalațiilor de telecomunicații contra supratensiunilor și supracurenților. [Acc. și: (1) protéctor] – Din lat. protector, -oris, fr. protecteur. DOOM
!protéctor2/protectór s. m., pl. protéctori/protectóri
protectorului
PROTECTÓR, -OÁRE, protectori, -oare, adj., s. m. și £, s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care apără, care păzește sau ferește pe cineva sau ceva; care favorizează pe cineva sau ceva. ♦ Adj. (Despre atitudini sau comportări) Binevoitor, condescendent. 2. Adj. (Despre state) Care exercită un protectorat asupra unei țări, unui teritoriu. 3. S. n. Dispozitiv de protecție a instalațiilor de telecomunicații contra supratensiunilor și supracurenților. [Acc. și: (1) protéctor] – Din lat. protector, -oris, fr. protecteur. DOOM
!protéctor2/protectór s. m., pl. protéctori/protectóri
protectorului
PROTECTÓR, -OÁRE, protectori, -oare, adj., s. m. și £, s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care apără, care păzește sau ferește pe cineva sau ceva; care favorizează pe cineva sau ceva. ♦ Adj. (Despre atitudini sau comportări) Binevoitor, condescendent. 2. Adj. (Despre state) Care exercită un protectorat asupra unei țări, unui teritoriu. 3. S. n. Dispozitiv de protecție a instalațiilor de telecomunicații contra supratensiunilor și supracurenților. [Acc. și: (1) protéctor] – Din lat. protector, -oris, fr. protecteur. DOOM
!protéctor2/protectór s. m., pl. protéctori/protectóri
protectrice
PROTECTRÍCE adj. f. invar. (Franțuzism învechit) Protectoare. Împotriva drepturilor curții suzerane și protectrice. GHICA, S. 639.
protectând
PROTECTÁ, protectez, vb. I. Tranz. (Învechit, rar) A proteja, a ocroti. Dacă această Amelie... nu ți-ar fi unită c-un nod ce te protectează. NEGRUZZI, S. III 146.
protectînd
PROTECTÁ, protectez, vb. I. Tranz. (Învechit, rar) A proteja, a ocroti. Dacă această Amelie... nu ți-ar fi unită c-un nod ce te protectează. NEGRUZZI, S. III 146.
protecția
PROTÉCȚIE, protecții, s. f. 1. Faptul de a proteja, de a ocroti, de a apăra; ansamblu de măsuri care protejează; persoană, instituție etc. care protejează; dispozitiv, sistem tehnic etc. care servește la protejare. ◊ Protecția muncii = ansamblu de măsuri luate pentru ocrotirea vieții și a sănătății celor ce muncesc, pentru asigurarea desfășurării muncii în condițiile cele mai bune. ◊ Loc. adj. De protecție = protector. ♦ Sprijin, ajutor dat cuiva de o persoană influentă pentru obținerea unui avantaj; p. ext. persoană care acordă acest sprijin. 2. (Înv.) Protectorat. – Din lat. protectio, -onis, fr. protection. DOOM
protécție (-ți-e) s. f., art. protécția (-ți-a), g.-d. art. protécției; (apărători) pl. protécții, art. protécțiile (-ți-i-)
protecție
PROTÉCȚIE, protecții, s. f. 1. Faptul de a proteja, de a ocroti, de a apăra; ansamblu de măsuri care protejează; persoană, instituție etc. care protejează; dispozitiv, sistem tehnic etc. care servește la protejare. ◊ Protecția muncii = ansamblu de măsuri luate pentru ocrotirea vieții și a sănătății celor ce muncesc, pentru asigurarea desfășurării muncii în condițiile cele mai bune. ◊ Loc. adj. De protecție = protector. ♦ Sprijin, ajutor dat cuiva de o persoană influentă pentru obținerea unui avantaj; p. ext. persoană care acordă acest sprijin. 2. (Înv.) Protectorat. – Din lat. protectio, -onis, fr. protection. DOOM
protécție (-ți-e) s. f., art. protécția (-ți-a), g.-d. art. protécției; (apărători) pl. protécții, art. protécțiile (-ți-i-)
protecției
PROTÉCȚIE, protecții, s. f. 1. Faptul de a proteja, de a ocroti, de a apăra; ansamblu de măsuri care protejează; persoană, instituție etc. care protejează; dispozitiv, sistem tehnic etc. care servește la protejare. ◊ Protecția muncii = ansamblu de măsuri luate pentru ocrotirea vieții și a sănătății celor ce muncesc, pentru asigurarea desfășurării muncii în condițiile cele mai bune. ◊ Loc. adj. De protecție = protector. ♦ Sprijin, ajutor dat cuiva de o persoană influentă pentru obținerea unui avantaj; p. ext. persoană care acordă acest sprijin. 2. (Înv.) Protectorat. – Din lat. protectio, -onis, fr. protection. DOOM
protécție (-ți-e) s. f., art. protécția (-ți-a), g.-d. art. protécției; (apărători) pl. protécții, art. protécțiile (-ți-i-)
protecții
PROTÉCȚIE, protecții, s. f. 1. Faptul de a proteja, de a ocroti, de a apăra; ansamblu de măsuri care protejează; persoană, instituție etc. care protejează; dispozitiv, sistem tehnic etc. care servește la protejare. ◊ Protecția muncii = ansamblu de măsuri luate pentru ocrotirea vieții și a sănătății celor ce muncesc, pentru asigurarea desfășurării muncii în condițiile cele mai bune. ◊ Loc. adj. De protecție = protector. ♦ Sprijin, ajutor dat cuiva de o persoană influentă pentru obținerea unui avantaj; p. ext. persoană care acordă acest sprijin. 2. (Înv.) Protectorat. – Din lat. protectio, -onis, fr. protection. DOOM
protécție (-ți-e) s. f., art. protécția (-ți-a), g.-d. art. protécției; (apărători) pl. protécții, art. protécțiile (-ți-i-)
protecțiile
PROTÉCȚIE, protecții, s. f. 1. Faptul de a proteja, de a ocroti, de a apăra; ansamblu de măsuri care protejează; persoană, instituție etc. care protejează; dispozitiv, sistem tehnic etc. care servește la protejare. ◊ Protecția muncii = ansamblu de măsuri luate pentru ocrotirea vieții și a sănătății celor ce muncesc, pentru asigurarea desfășurării muncii în condițiile cele mai bune. ◊ Loc. adj. De protecție = protector. ♦ Sprijin, ajutor dat cuiva de o persoană influentă pentru obținerea unui avantaj; p. ext. persoană care acordă acest sprijin. 2. (Înv.) Protectorat. – Din lat. protectio, -onis, fr. protection. DOOM
protécție (-ți-e) s. f., art. protécția (-ți-a), g.-d. art. protécției; (apărători) pl. protécții, art. protécțiile (-ți-i-)
protecțiilor
PROTÉCȚIE, protecții, s. f. 1. Faptul de a proteja, de a ocroti, de a apăra; ansamblu de măsuri care protejează; persoană, instituție etc. care protejează; dispozitiv, sistem tehnic etc. care servește la protejare. ◊ Protecția muncii = ansamblu de măsuri luate pentru ocrotirea vieții și a sănătății celor ce muncesc, pentru asigurarea desfășurării muncii în condițiile cele mai bune. ◊ Loc. adj. De protecție = protector. ♦ Sprijin, ajutor dat cuiva de o persoană influentă pentru obținerea unui avantaj; p. ext. persoană care acordă acest sprijin. 2. (Înv.) Protectorat. – Din lat. protectio, -onis, fr. protection. DOOM
protécție (-ți-e) s. f., art. protécția (-ți-a), g.-d. art. protécției; (apărători) pl. protécții, art. protécțiile (-ți-i-)
protecționism
PROTECȚIONÍSM s. n. Sistem și politică economică de protejare și de promovare a unor activități economice indigene, prin măsuri de îngrădire a puterii concurenților externi pe piața internă (prin aplicarea unui regim vamal cu tarife ridicate la mărfurile de import, prin restricții valutare etc.). [Pr.: -ți-o-] – Din fr. protectionnisme. DOOM
protecționísm (-ți-o-) s. n.
protecționismul
PROTECȚIONÍSM s. n. Sistem și politică economică de protejare și de promovare a unor activități economice indigene, prin măsuri de îngrădire a puterii concurenților externi pe piața internă (prin aplicarea unui regim vamal cu tarife ridicate la mărfurile de import, prin restricții valutare etc.). [Pr.: -ți-o-] – Din fr. protectionnisme. DOOM
protecționísm (-ți-o-) s. n.
protecționismului
PROTECȚIONÍSM s. n. Sistem și politică economică de protejare și de promovare a unor activități economice indigene, prin măsuri de îngrădire a puterii concurenților externi pe piața internă (prin aplicarea unui regim vamal cu tarife ridicate la mărfurile de import, prin restricții valutare etc.). [Pr.: -ți-o-] – Din fr. protectionnisme. DOOM
protecționísm (-ți-o-) s. n.
protecționist
PROTECȚIONÍST, -Ă, protecționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține protecționismului, privitor la protecționism; care aplică protecționismul. 2. S. m. și f. Adept al protecționismului. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. protectionniste. DOOM
protecționíst (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. protecționíști; adj. f., s. f. protecționístă, pl. protecționíste
protecționist
PROTECȚIONÍST, -Ă, protecționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține protecționismului, privitor la protecționism; care aplică protecționismul. 2. S. m. și f. Adept al protecționismului. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. protectionniste. DOOM
protecționíst (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. protecționíști; adj. f., s. f. protecționístă, pl. protecționíste
protecționista
PROTECȚIONÍST, -Ă, protecționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține protecționismului, privitor la protecționism; care aplică protecționismul. 2. S. m. și f. Adept al protecționismului. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. protectionniste. DOOM
protecționíst (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. protecționíști; adj. f., s. f. protecționístă, pl. protecționíste
protecționista
PROTECȚIONÍST, -Ă, protecționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține protecționismului, privitor la protecționism; care aplică protecționismul. 2. S. m. și f. Adept al protecționismului. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. protectionniste. DOOM
protecționíst (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. protecționíști; adj. f., s. f. protecționístă, pl. protecționíste
protecționiste
PROTECȚIONÍST, -Ă, protecționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține protecționismului, privitor la protecționism; care aplică protecționismul. 2. S. m. și f. Adept al protecționismului. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. protectionniste. DOOM
protecționíst (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. protecționíști; adj. f., s. f. protecționístă, pl. protecționíste
protecționiste
PROTECȚIONÍST, -Ă, protecționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține protecționismului, privitor la protecționism; care aplică protecționismul. 2. S. m. și f. Adept al protecționismului. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. protectionniste. DOOM
protecționíst (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. protecționíști; adj. f., s. f. protecționístă, pl. protecționíste
protecționistei
PROTECȚIONÍST, -Ă, protecționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține protecționismului, privitor la protecționism; care aplică protecționismul. 2. S. m. și f. Adept al protecționismului. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. protectionniste. DOOM
protecționíst (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. protecționíști; adj. f., s. f. protecționístă, pl. protecționíste
protecționistei
PROTECȚIONÍST, -Ă, protecționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține protecționismului, privitor la protecționism; care aplică protecționismul. 2. S. m. și f. Adept al protecționismului. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. protectionniste. DOOM
protecționíst (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. protecționíști; adj. f., s. f. protecționístă, pl. protecționíste
protecționistele
PROTECȚIONÍST, -Ă, protecționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține protecționismului, privitor la protecționism; care aplică protecționismul. 2. S. m. și f. Adept al protecționismului. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. protectionniste. DOOM
protecționíst (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. protecționíști; adj. f., s. f. protecționístă, pl. protecționíste
protecționistele
PROTECȚIONÍST, -Ă, protecționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține protecționismului, privitor la protecționism; care aplică protecționismul. 2. S. m. și f. Adept al protecționismului. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. protectionniste. DOOM
protecționíst (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. protecționíști; adj. f., s. f. protecționístă, pl. protecționíste
protecționistelor
PROTECȚIONÍST, -Ă, protecționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține protecționismului, privitor la protecționism; care aplică protecționismul. 2. S. m. și f. Adept al protecționismului. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. protectionniste. DOOM
protecționíst (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. protecționíști; adj. f., s. f. protecționístă, pl. protecționíste
protecționistelor
PROTECȚIONÍST, -Ă, protecționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține protecționismului, privitor la protecționism; care aplică protecționismul. 2. S. m. și f. Adept al protecționismului. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. protectionniste. DOOM
protecționíst (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. protecționíști; adj. f., s. f. protecționístă, pl. protecționíste
protecționistul
PROTECȚIONÍST, -Ă, protecționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține protecționismului, privitor la protecționism; care aplică protecționismul. 2. S. m. și f. Adept al protecționismului. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. protectionniste. DOOM
protecționíst (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. protecționíști; adj. f., s. f. protecționístă, pl. protecționíste
protecționistul
PROTECȚIONÍST, -Ă, protecționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține protecționismului, privitor la protecționism; care aplică protecționismul. 2. S. m. și f. Adept al protecționismului. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. protectionniste. DOOM
protecționíst (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. protecționíști; adj. f., s. f. protecționístă, pl. protecționíste
protecționistului
PROTECȚIONÍST, -Ă, protecționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține protecționismului, privitor la protecționism; care aplică protecționismul. 2. S. m. și f. Adept al protecționismului. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. protectionniste. DOOM
protecționíst (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. protecționíști; adj. f., s. f. protecționístă, pl. protecționíste
protecționistului
PROTECȚIONÍST, -Ă, protecționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține protecționismului, privitor la protecționism; care aplică protecționismul. 2. S. m. și f. Adept al protecționismului. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. protectionniste. DOOM
protecționíst (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. protecționíști; adj. f., s. f. protecționístă, pl. protecționíste
protecționiști
PROTECȚIONÍST, -Ă, protecționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține protecționismului, privitor la protecționism; care aplică protecționismul. 2. S. m. și f. Adept al protecționismului. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. protectionniste. DOOM
protecționíst (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. protecționíști; adj. f., s. f. protecționístă, pl. protecționíste
protecționiști
PROTECȚIONÍST, -Ă, protecționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține protecționismului, privitor la protecționism; care aplică protecționismul. 2. S. m. și f. Adept al protecționismului. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. protectionniste. DOOM
protecționíst (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. protecționíști; adj. f., s. f. protecționístă, pl. protecționíste
protecționiștii
PROTECȚIONÍST, -Ă, protecționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține protecționismului, privitor la protecționism; care aplică protecționismul. 2. S. m. și f. Adept al protecționismului. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. protectionniste. DOOM
protecționíst (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. protecționíști; adj. f., s. f. protecționístă, pl. protecționíste
protecționiștii
PROTECȚIONÍST, -Ă, protecționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține protecționismului, privitor la protecționism; care aplică protecționismul. 2. S. m. și f. Adept al protecționismului. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. protectionniste. DOOM
protecționíst (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. protecționíști; adj. f., s. f. protecționístă, pl. protecționíste
protecționiștilor
PROTECȚIONÍST, -Ă, protecționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține protecționismului, privitor la protecționism; care aplică protecționismul. 2. S. m. și f. Adept al protecționismului. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. protectionniste. DOOM
protecționíst (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. protecționíști; adj. f., s. f. protecționístă, pl. protecționíste
protecționiștilor
PROTECȚIONÍST, -Ă, protecționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține protecționismului, privitor la protecționism; care aplică protecționismul. 2. S. m. și f. Adept al protecționismului. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. protectionniste. DOOM
protecționíst (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. protecționíști; adj. f., s. f. protecționístă, pl. protecționíste
protecțiune
PROTÉCȚIE, protecții, s. f. 1. Faptul de a proteja, de a ocroti, de a apăra; ansamblu de măsuri care protejează; persoană, instituție etc. care protejează; dispozitiv, sistem tehnic etc. care servește la protejare. ◊ Protecția muncii = ansamblu de măsuri luate pentru ocrotirea vieții și a sănătății celor ce muncesc, pentru asigurarea desfășurării muncii în condițiile cele mai bune. ◊ Loc. adj. De protecție = protector. ♦ Sprijin, ajutor dat cuiva de o persoană influentă pentru obținerea unui avantaj; p. ext. persoană care acordă acest sprijin. 2. (Înv.) Protectorat. – Din lat. protectio, -onis, fr. protection. DOOM
protécție (-ți-e) s. f., art. protécția (-ți-a), g.-d. art. protécției; (apărători) pl. protécții, art. protécțiile (-ți-i-)
protege
PROTEJÁ, protejez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) apăra de acțiuni dăunătoare, de un pericol; a (se) păzi, a (se) feri. 2. Tranz. A ocroti, a sprijini, a ajuta pe cineva, înlesnindu-i reușita prin recomandări, sprijin material sau moral etc. ♦ A favoriza, a părtini; a încuraja. [Var.: (înv.) protége vb. III] – Din fr. protéger, lat. protegere. DOOM
protejá (a ~) vb., ind. prez. 3 protejeáză, 1 pl. protejắm; conj. prez. 3 să protejéze; ger. protejấnd
protegere
PROTÉGE vb. III v. proteja.
protegui
PROTEGUÍ, proteguiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A proteja. – Protege + suf. -ui. DOOM
proteguí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proteguiésc, imperf. 3 sg. proteguiá; conj. prez. 3 să proteguiáscă
proteguia
PROTEGUÍ, proteguiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A proteja. – Protege + suf. -ui. DOOM
proteguí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proteguiésc, imperf. 3 sg. proteguiá; conj. prez. 3 să proteguiáscă
proteguiai
PROTEGUÍ, proteguiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A proteja. – Protege + suf. -ui. DOOM
proteguí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proteguiésc, imperf. 3 sg. proteguiá; conj. prez. 3 să proteguiáscă
proteguiam
PROTEGUÍ, proteguiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A proteja. – Protege + suf. -ui. DOOM
proteguí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proteguiésc, imperf. 3 sg. proteguiá; conj. prez. 3 să proteguiáscă
proteguiască
PROTEGUÍ, proteguiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A proteja. – Protege + suf. -ui. DOOM
proteguí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proteguiésc, imperf. 3 sg. proteguiá; conj. prez. 3 să proteguiáscă
proteguiau
PROTEGUÍ, proteguiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A proteja. – Protege + suf. -ui. DOOM
proteguí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proteguiésc, imperf. 3 sg. proteguiá; conj. prez. 3 să proteguiáscă
proteguiați
PROTEGUÍ, proteguiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A proteja. – Protege + suf. -ui. DOOM
proteguí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proteguiésc, imperf. 3 sg. proteguiá; conj. prez. 3 să proteguiáscă
proteguiesc
PROTEGUÍ, proteguiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A proteja. – Protege + suf. -ui. DOOM
proteguí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proteguiésc, imperf. 3 sg. proteguiá; conj. prez. 3 să proteguiáscă
proteguiește
PROTEGUÍ, proteguiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A proteja. – Protege + suf. -ui. DOOM
proteguí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proteguiésc, imperf. 3 sg. proteguiá; conj. prez. 3 să proteguiáscă
proteguiești
PROTEGUÍ, proteguiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A proteja. – Protege + suf. -ui. DOOM
proteguí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proteguiésc, imperf. 3 sg. proteguiá; conj. prez. 3 să proteguiáscă
proteguii
PROTEGUÍ, proteguiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A proteja. – Protege + suf. -ui. DOOM
proteguí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proteguiésc, imperf. 3 sg. proteguiá; conj. prez. 3 să proteguiáscă
proteguim
PROTEGUÍ, proteguiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A proteja. – Protege + suf. -ui. DOOM
proteguí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proteguiésc, imperf. 3 sg. proteguiá; conj. prez. 3 să proteguiáscă
proteguind
PROTEGUÍ, proteguiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A proteja. – Protege + suf. -ui. DOOM
proteguí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proteguiésc, imperf. 3 sg. proteguiá; conj. prez. 3 să proteguiáscă
proteguire
PROTEGUÍ, proteguiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A proteja. – Protege + suf. -ui. DOOM
proteguí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proteguiésc, imperf. 3 sg. proteguiá; conj. prez. 3 să proteguiáscă
proteguire
PROTEGUÍRE s. f. (Înv.) Acțiunea de a protegui și rezultatul ei; protejare. – V. protegui. DOOM
proteguíre (înv.) s. f., g.-d. art. proteguírii
proteguirea
PROTEGUÍRE s. f. (Înv.) Acțiunea de a protegui și rezultatul ei; protejare. – V. protegui. DOOM
proteguíre (înv.) s. f., g.-d. art. proteguírii
proteguiri
PROTEGUÍRE s. f. (Înv.) Acțiunea de a protegui și rezultatul ei; protejare. – V. protegui. DOOM
proteguíre (înv.) s. f., g.-d. art. proteguírii
proteguirii
PROTEGUÍRE s. f. (Înv.) Acțiunea de a protegui și rezultatul ei; protejare. – V. protegui. DOOM
proteguíre (înv.) s. f., g.-d. art. proteguírii
proteguirile
PROTEGUÍRE s. f. (Înv.) Acțiunea de a protegui și rezultatul ei; protejare. – V. protegui. DOOM
proteguíre (înv.) s. f., g.-d. art. proteguírii
proteguirilor
PROTEGUÍRE s. f. (Înv.) Acțiunea de a protegui și rezultatul ei; protejare. – V. protegui. DOOM
proteguíre (înv.) s. f., g.-d. art. proteguírii
proteguiră
PROTEGUÍ, proteguiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A proteja. – Protege + suf. -ui. DOOM
proteguí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proteguiésc, imperf. 3 sg. proteguiá; conj. prez. 3 să proteguiáscă
proteguirăm
PROTEGUÍ, proteguiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A proteja. – Protege + suf. -ui. DOOM
proteguí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proteguiésc, imperf. 3 sg. proteguiá; conj. prez. 3 să proteguiáscă
proteguirăți
PROTEGUÍ, proteguiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A proteja. – Protege + suf. -ui. DOOM
proteguí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proteguiésc, imperf. 3 sg. proteguiá; conj. prez. 3 să proteguiáscă
proteguise
PROTEGUÍ, proteguiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A proteja. – Protege + suf. -ui. DOOM
proteguí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proteguiésc, imperf. 3 sg. proteguiá; conj. prez. 3 să proteguiáscă
proteguisem
PROTEGUÍ, proteguiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A proteja. – Protege + suf. -ui. DOOM
proteguí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proteguiésc, imperf. 3 sg. proteguiá; conj. prez. 3 să proteguiáscă
proteguiseră
PROTEGUÍ, proteguiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A proteja. – Protege + suf. -ui. DOOM
proteguí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proteguiésc, imperf. 3 sg. proteguiá; conj. prez. 3 să proteguiáscă
proteguiserăm
PROTEGUÍ, proteguiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A proteja. – Protege + suf. -ui. DOOM
proteguí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proteguiésc, imperf. 3 sg. proteguiá; conj. prez. 3 să proteguiáscă
proteguiserăți
PROTEGUÍ, proteguiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A proteja. – Protege + suf. -ui. DOOM
proteguí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proteguiésc, imperf. 3 sg. proteguiá; conj. prez. 3 să proteguiáscă
proteguiseși
PROTEGUÍ, proteguiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A proteja. – Protege + suf. -ui. DOOM
proteguí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proteguiésc, imperf. 3 sg. proteguiá; conj. prez. 3 să proteguiáscă
proteguiseți
PROTEGUÍ, proteguiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A proteja. – Protege + suf. -ui. DOOM
proteguí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proteguiésc, imperf. 3 sg. proteguiá; conj. prez. 3 să proteguiáscă
proteguit
PROTEGUÍ, proteguiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A proteja. – Protege + suf. -ui. DOOM
proteguí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proteguiésc, imperf. 3 sg. proteguiá; conj. prez. 3 să proteguiáscă
proteguitoare
PROTEGUITÓR, -OÁRE, proteguitori, -oare, adj. (Înv.) Protector. [Pr.: -gu-i-] – Protegui + suf. -tor. DOOM
proteguitór (înv.) (-gu-i-) adj. m., pl. proteguitóri; f. sg. și pl. proteguitoáre
proteguitoarea
PROTEGUITÓR, -OÁRE, proteguitori, -oare, adj. (Înv.) Protector. [Pr.: -gu-i-] – Protegui + suf. -tor. DOOM
proteguitór (înv.) (-gu-i-) adj. m., pl. proteguitóri; f. sg. și pl. proteguitoáre
proteguitoarei
PROTEGUITÓR, -OÁRE, proteguitori, -oare, adj. (Înv.) Protector. [Pr.: -gu-i-] – Protegui + suf. -tor. DOOM
proteguitór (înv.) (-gu-i-) adj. m., pl. proteguitóri; f. sg. și pl. proteguitoáre
proteguitoarele
PROTEGUITÓR, -OÁRE, proteguitori, -oare, adj. (Înv.) Protector. [Pr.: -gu-i-] – Protegui + suf. -tor. DOOM
proteguitór (înv.) (-gu-i-) adj. m., pl. proteguitóri; f. sg. și pl. proteguitoáre
proteguitoarelor
PROTEGUITÓR, -OÁRE, proteguitori, -oare, adj. (Înv.) Protector. [Pr.: -gu-i-] – Protegui + suf. -tor. DOOM
proteguitór (înv.) (-gu-i-) adj. m., pl. proteguitóri; f. sg. și pl. proteguitoáre
proteguitor
PROTEGUITÓR, -OÁRE, proteguitori, -oare, adj. (Înv.) Protector. [Pr.: -gu-i-] – Protegui + suf. -tor. DOOM
proteguitór (înv.) (-gu-i-) adj. m., pl. proteguitóri; f. sg. și pl. proteguitoáre
proteguitori
PROTEGUITÓR, -OÁRE, proteguitori, -oare, adj. (Înv.) Protector. [Pr.: -gu-i-] – Protegui + suf. -tor. DOOM
proteguitór (înv.) (-gu-i-) adj. m., pl. proteguitóri; f. sg. și pl. proteguitoáre
proteguitorii
PROTEGUITÓR, -OÁRE, proteguitori, -oare, adj. (Înv.) Protector. [Pr.: -gu-i-] – Protegui + suf. -tor. DOOM
proteguitór (înv.) (-gu-i-) adj. m., pl. proteguitóri; f. sg. și pl. proteguitoáre
proteguitorilor
PROTEGUITÓR, -OÁRE, proteguitori, -oare, adj. (Înv.) Protector. [Pr.: -gu-i-] – Protegui + suf. -tor. DOOM
proteguitór (înv.) (-gu-i-) adj. m., pl. proteguitóri; f. sg. și pl. proteguitoáre
proteguitorul
PROTEGUITÓR, -OÁRE, proteguitori, -oare, adj. (Înv.) Protector. [Pr.: -gu-i-] – Protegui + suf. -tor. DOOM
proteguitór (înv.) (-gu-i-) adj. m., pl. proteguitóri; f. sg. și pl. proteguitoáre
proteguitorului
PROTEGUITÓR, -OÁRE, proteguitori, -oare, adj. (Înv.) Protector. [Pr.: -gu-i-] – Protegui + suf. -tor. DOOM
proteguitór (înv.) (-gu-i-) adj. m., pl. proteguitóri; f. sg. și pl. proteguitoáre
proteguiși
PROTEGUÍ, proteguiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A proteja. – Protege + suf. -ui. DOOM
proteguí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proteguiésc, imperf. 3 sg. proteguiá; conj. prez. 3 să proteguiáscă
proteguiți
PROTEGUÍ, proteguiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A proteja. – Protege + suf. -ui. DOOM
proteguí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proteguiésc, imperf. 3 sg. proteguiá; conj. prez. 3 să proteguiáscă
protei
PROTÉU, protei, s. m. 1. (Livr.) Om nestatornic, care își schimbă mereu ideile, părerile. 2. (Și în sintagma proteu de peșteră) Batracian care trăiește în unele peșteri (Proteus anguinus). 3. Bacterie polimorfă foarte mobilă, care conține elemente baciliare (Proteus). – Din fr. protée. DOOM
protéu (livr.) s. m., art. protéul; pl. protéi, art. protéii
proteic
PROTÉIC, -Ă, proteici, -ce, adj. 1. Cu caracter schimbător, variabil. ♦ (Despre unele substanțe) Care își schimbă necontenit forma; nestatornic. 2. (Biol.) Care se referă la protide sau la proteine, care aparține protidei sau proteinei. [Pr.: -te-ic] – Din fr. protéique. DOOM
protéic (-te-ic) adj. m., pl. protéici; f. protéică, pl. protéice
proteica
PROTÉIC, -Ă, proteici, -ce, adj. 1. Cu caracter schimbător, variabil. ♦ (Despre unele substanțe) Care își schimbă necontenit forma; nestatornic. 2. (Biol.) Care se referă la protide sau la proteine, care aparține protidei sau proteinei. [Pr.: -te-ic] – Din fr. protéique. DOOM
protéic (-te-ic) adj. m., pl. protéici; f. protéică, pl. protéice
proteice
PROTÉIC, -Ă, proteici, -ce, adj. 1. Cu caracter schimbător, variabil. ♦ (Despre unele substanțe) Care își schimbă necontenit forma; nestatornic. 2. (Biol.) Care se referă la protide sau la proteine, care aparține protidei sau proteinei. [Pr.: -te-ic] – Din fr. protéique. DOOM
protéic (-te-ic) adj. m., pl. protéici; f. protéică, pl. protéice
proteicei
PROTÉIC, -Ă, proteici, -ce, adj. 1. Cu caracter schimbător, variabil. ♦ (Despre unele substanțe) Care își schimbă necontenit forma; nestatornic. 2. (Biol.) Care se referă la protide sau la proteine, care aparține protidei sau proteinei. [Pr.: -te-ic] – Din fr. protéique. DOOM
protéic (-te-ic) adj. m., pl. protéici; f. protéică, pl. protéice
proteicele
PROTÉIC, -Ă, proteici, -ce, adj. 1. Cu caracter schimbător, variabil. ♦ (Despre unele substanțe) Care își schimbă necontenit forma; nestatornic. 2. (Biol.) Care se referă la protide sau la proteine, care aparține protidei sau proteinei. [Pr.: -te-ic] – Din fr. protéique. DOOM
protéic (-te-ic) adj. m., pl. protéici; f. protéică, pl. protéice
proteicelor
PROTÉIC, -Ă, proteici, -ce, adj. 1. Cu caracter schimbător, variabil. ♦ (Despre unele substanțe) Care își schimbă necontenit forma; nestatornic. 2. (Biol.) Care se referă la protide sau la proteine, care aparține protidei sau proteinei. [Pr.: -te-ic] – Din fr. protéique. DOOM
protéic (-te-ic) adj. m., pl. protéici; f. protéică, pl. protéice
proteici
PROTÉIC, -Ă, proteici, -ce, adj. 1. Cu caracter schimbător, variabil. ♦ (Despre unele substanțe) Care își schimbă necontenit forma; nestatornic. 2. (Biol.) Care se referă la protide sau la proteine, care aparține protidei sau proteinei. [Pr.: -te-ic] – Din fr. protéique. DOOM
protéic (-te-ic) adj. m., pl. protéici; f. protéică, pl. protéice
proteicii
PROTÉIC, -Ă, proteici, -ce, adj. 1. Cu caracter schimbător, variabil. ♦ (Despre unele substanțe) Care își schimbă necontenit forma; nestatornic. 2. (Biol.) Care se referă la protide sau la proteine, care aparține protidei sau proteinei. [Pr.: -te-ic] – Din fr. protéique. DOOM
protéic (-te-ic) adj. m., pl. protéici; f. protéică, pl. protéice
proteicilor
PROTÉIC, -Ă, proteici, -ce, adj. 1. Cu caracter schimbător, variabil. ♦ (Despre unele substanțe) Care își schimbă necontenit forma; nestatornic. 2. (Biol.) Care se referă la protide sau la proteine, care aparține protidei sau proteinei. [Pr.: -te-ic] – Din fr. protéique. DOOM
protéic (-te-ic) adj. m., pl. protéici; f. protéică, pl. protéice
proteicul
PROTÉIC, -Ă, proteici, -ce, adj. 1. Cu caracter schimbător, variabil. ♦ (Despre unele substanțe) Care își schimbă necontenit forma; nestatornic. 2. (Biol.) Care se referă la protide sau la proteine, care aparține protidei sau proteinei. [Pr.: -te-ic] – Din fr. protéique. DOOM
protéic (-te-ic) adj. m., pl. protéici; f. protéică, pl. protéice
proteicului
PROTÉIC, -Ă, proteici, -ce, adj. 1. Cu caracter schimbător, variabil. ♦ (Despre unele substanțe) Care își schimbă necontenit forma; nestatornic. 2. (Biol.) Care se referă la protide sau la proteine, care aparține protidei sau proteinei. [Pr.: -te-ic] – Din fr. protéique. DOOM
protéic (-te-ic) adj. m., pl. protéici; f. protéică, pl. protéice
proteida
PROTEÍDĂ, proteide, s. f. (Biol.) Substanță chimică naturală formată prin combinarea unor proteine cu substanțe neproteice. – Din fr. protéide. DOOM
proteídă s. f., g.-d. art. proteídei; pl. proteíde
proteide
PROTEÍDĂ, proteide, s. f. (Biol.) Substanță chimică naturală formată prin combinarea unor proteine cu substanțe neproteice. – Din fr. protéide. DOOM
proteídă s. f., g.-d. art. proteídei; pl. proteíde
proteidei
PROTEÍDĂ, proteide, s. f. (Biol.) Substanță chimică naturală formată prin combinarea unor proteine cu substanțe neproteice. – Din fr. protéide. DOOM
proteídă s. f., g.-d. art. proteídei; pl. proteíde
proteidele
PROTEÍDĂ, proteide, s. f. (Biol.) Substanță chimică naturală formată prin combinarea unor proteine cu substanțe neproteice. – Din fr. protéide. DOOM
proteídă s. f., g.-d. art. proteídei; pl. proteíde
proteidelor
PROTEÍDĂ, proteide, s. f. (Biol.) Substanță chimică naturală formată prin combinarea unor proteine cu substanțe neproteice. – Din fr. protéide. DOOM
proteídă s. f., g.-d. art. proteídei; pl. proteíde
proteidemie
PROTEIDEMÍE s.f. (Biol.) Proteinemie. [Pron. -te-i-, gen. -iei. / < fr. protéidémie].
proteiform
PROTEIFÓRM, -Ă, proteiformi, -e, adj. Cu formă variabilă. [Pr.: -te-i-] – Din fr. protéiforme.
proteiforma
PROTEIFÓRM, -Ă, proteiformi, -e, adj. Cu formă variabilă. [Pr.: -te-i-] – Din fr. protéiforme.
proteiforme
PROTEIFÓRM, -Ă, proteiformi, -e, adj. Cu formă variabilă. [Pr.: -te-i-] – Din fr. protéiforme.
proteiformei
PROTEIFÓRM, -Ă, proteiformi, -e, adj. Cu formă variabilă. [Pr.: -te-i-] – Din fr. protéiforme.
proteiformele
PROTEIFÓRM, -Ă, proteiformi, -e, adj. Cu formă variabilă. [Pr.: -te-i-] – Din fr. protéiforme.
proteiformelor
PROTEIFÓRM, -Ă, proteiformi, -e, adj. Cu formă variabilă. [Pr.: -te-i-] – Din fr. protéiforme.
proteiformi
PROTEIFÓRM, -Ă, proteiformi, -e, adj. Cu formă variabilă. [Pr.: -te-i-] – Din fr. protéiforme.
proteiformii
PROTEIFÓRM, -Ă, proteiformi, -e, adj. Cu formă variabilă. [Pr.: -te-i-] – Din fr. protéiforme.
proteiformilor
PROTEIFÓRM, -Ă, proteiformi, -e, adj. Cu formă variabilă. [Pr.: -te-i-] – Din fr. protéiforme.
proteiformul
PROTEIFÓRM, -Ă, proteiformi, -e, adj. Cu formă variabilă. [Pr.: -te-i-] – Din fr. protéiforme.
proteiformului
PROTEIFÓRM, -Ă, proteiformi, -e, adj. Cu formă variabilă. [Pr.: -te-i-] – Din fr. protéiforme.
proteii
PROTÉU, protei, s. m. 1. (Livr.) Om nestatornic, care își schimbă mereu ideile, părerile. 2. (Și în sintagma proteu de peșteră) Batracian care trăiește în unele peșteri (Proteus anguinus). 3. Bacterie polimorfă foarte mobilă, care conține elemente baciliare (Proteus). – Din fr. protée. DOOM
protéu (livr.) s. m., art. protéul; pl. protéi, art. protéii
proteilor
PROTÉU, protei, s. m. 1. (Livr.) Om nestatornic, care își schimbă mereu ideile, părerile. 2. (Și în sintagma proteu de peșteră) Batracian care trăiește în unele peșteri (Proteus anguinus). 3. Bacterie polimorfă foarte mobilă, care conține elemente baciliare (Proteus). – Din fr. protée. DOOM
protéu (livr.) s. m., art. protéul; pl. protéi, art. protéii
protein
PROTEIN- v. proteo-.
proteina
PROTEÍNĂ, proteine, s. f. Substanță organică alcătuită din carbon, hidrogen, oxigen, azot, sulf etc., care intră în componența protoplasmei celulelor animale și vegetale, îndeplinind în organism funcții variate fundamentale. – Din fr. protéine. DOOM
proteínă s. f., g.-d. art. proteínei; pl. proteíne
proteine
PROTEÍNĂ, proteine, s. f. Substanță organică alcătuită din carbon, hidrogen, oxigen, azot, sulf etc., care intră în componența protoplasmei celulelor animale și vegetale, îndeplinind în organism funcții variate fundamentale. – Din fr. protéine. DOOM
proteínă s. f., g.-d. art. proteínei; pl. proteíne
proteinei
PROTEÍNĂ, proteine, s. f. Substanță organică alcătuită din carbon, hidrogen, oxigen, azot, sulf etc., care intră în componența protoplasmei celulelor animale și vegetale, îndeplinind în organism funcții variate fundamentale. – Din fr. protéine. DOOM
proteínă s. f., g.-d. art. proteínei; pl. proteíne
proteinele
PROTEÍNĂ, proteine, s. f. Substanță organică alcătuită din carbon, hidrogen, oxigen, azot, sulf etc., care intră în componența protoplasmei celulelor animale și vegetale, îndeplinind în organism funcții variate fundamentale. – Din fr. protéine. DOOM
proteínă s. f., g.-d. art. proteínei; pl. proteíne
proteinelor
PROTEÍNĂ, proteine, s. f. Substanță organică alcătuită din carbon, hidrogen, oxigen, azot, sulf etc., care intră în componența protoplasmei celulelor animale și vegetale, îndeplinind în organism funcții variate fundamentale. – Din fr. protéine. DOOM
proteínă s. f., g.-d. art. proteínei; pl. proteíne
proteinemia
PROTEINEMÍE s. f. (Med.) Prezență a proteinelor în sânge; cantitate de proteine prezentă în sânge. [Pr.: -te-i-] – Din fr. protéinémie.
proteinemie
PROTEINEMÍE s. f. (Med.) Prezență a proteinelor în sânge; cantitate de proteine prezentă în sânge. [Pr.: -te-i-] – Din fr. protéinémie.
proteinemiei
PROTEINEMÍE s. f. (Med.) Prezență a proteinelor în sânge; cantitate de proteine prezentă în sânge. [Pr.: -te-i-] – Din fr. protéinémie.
proteinemii
PROTEINEMÍE s. f. (Med.) Prezență a proteinelor în sânge; cantitate de proteine prezentă în sânge. [Pr.: -te-i-] – Din fr. protéinémie.
proteinic
PROTEÍNIC, -Ă, proteinici, -ce, adj. Care aparține proteinei, privitor la proteină, de proteină. – Proteină + suf. -ic. DOOM
proteínic adj. m., pl. proteínici; f. proteínică, pl. proteínice
proteinica
PROTEÍNIC, -Ă, proteinici, -ce, adj. Care aparține proteinei, privitor la proteină, de proteină. – Proteină + suf. -ic. DOOM
proteínic adj. m., pl. proteínici; f. proteínică, pl. proteínice
proteinice
PROTEÍNIC, -Ă, proteinici, -ce, adj. Care aparține proteinei, privitor la proteină, de proteină. – Proteină + suf. -ic. DOOM
proteínic adj. m., pl. proteínici; f. proteínică, pl. proteínice
proteinicei
PROTEÍNIC, -Ă, proteinici, -ce, adj. Care aparține proteinei, privitor la proteină, de proteină. – Proteină + suf. -ic. DOOM
proteínic adj. m., pl. proteínici; f. proteínică, pl. proteínice
proteinicele
PROTEÍNIC, -Ă, proteinici, -ce, adj. Care aparține proteinei, privitor la proteină, de proteină. – Proteină + suf. -ic. DOOM
proteínic adj. m., pl. proteínici; f. proteínică, pl. proteínice
proteinicelor
PROTEÍNIC, -Ă, proteinici, -ce, adj. Care aparține proteinei, privitor la proteină, de proteină. – Proteină + suf. -ic. DOOM
proteínic adj. m., pl. proteínici; f. proteínică, pl. proteínice
proteinici
PROTEÍNIC, -Ă, proteinici, -ce, adj. Care aparține proteinei, privitor la proteină, de proteină. – Proteină + suf. -ic. DOOM
proteínic adj. m., pl. proteínici; f. proteínică, pl. proteínice
proteinicii
PROTEÍNIC, -Ă, proteinici, -ce, adj. Care aparține proteinei, privitor la proteină, de proteină. – Proteină + suf. -ic. DOOM
proteínic adj. m., pl. proteínici; f. proteínică, pl. proteínice
proteinicilor
PROTEÍNIC, -Ă, proteinici, -ce, adj. Care aparține proteinei, privitor la proteină, de proteină. – Proteină + suf. -ic. DOOM
proteínic adj. m., pl. proteínici; f. proteínică, pl. proteínice
proteinicul
PROTEÍNIC, -Ă, proteinici, -ce, adj. Care aparține proteinei, privitor la proteină, de proteină. – Proteină + suf. -ic. DOOM
proteínic adj. m., pl. proteínici; f. proteínică, pl. proteínice
proteinicului
PROTEÍNIC, -Ă, proteinici, -ce, adj. Care aparține proteinei, privitor la proteină, de proteină. – Proteină + suf. -ic. DOOM
proteínic adj. m., pl. proteínici; f. proteínică, pl. proteínice
proteino
PROTEINO- v. proteo-.
proteinograma
PROTEINOGRÁMĂ, proteinograme, s. f. (Med.) Examen de laborator care determină prezența, cantitatea proteinelor din sânge; (concr.) buletin care conține rezultatul unui astfel de examen de laborator. [Pr.: -te-i-] – Din fr. protéinogramme.
proteinograme
PROTEINOGRÁMĂ, proteinograme, s. f. (Med.) Examen de laborator care determină prezența, cantitatea proteinelor din sânge; (concr.) buletin care conține rezultatul unui astfel de examen de laborator. [Pr.: -te-i-] – Din fr. protéinogramme.
proteinogramei
PROTEINOGRÁMĂ, proteinograme, s. f. (Med.) Examen de laborator care determină prezența, cantitatea proteinelor din sânge; (concr.) buletin care conține rezultatul unui astfel de examen de laborator. [Pr.: -te-i-] – Din fr. protéinogramme.
proteinogramele
PROTEINOGRÁMĂ, proteinograme, s. f. (Med.) Examen de laborator care determină prezența, cantitatea proteinelor din sânge; (concr.) buletin care conține rezultatul unui astfel de examen de laborator. [Pr.: -te-i-] – Din fr. protéinogramme.
proteinogramelor
PROTEINOGRÁMĂ, proteinograme, s. f. (Med.) Examen de laborator care determină prezența, cantitatea proteinelor din sânge; (concr.) buletin care conține rezultatul unui astfel de examen de laborator. [Pr.: -te-i-] – Din fr. protéinogramme.
proteinoterapia
PROTEINOTERAPÍE s. f. Tratament care constă în injectarea în organism a unor proteine în scopul stimulării proceselor biologice de apărare împotriva infecțiilor. [Pr.: -te-i-] – Din fr. protéinothérapie. DOOM
proteinoterapíe (-te-i-) s. f., art. proteinoterapía, g.-d. proteinoterapíi, art. proteinoterapíei
proteinoterapie
PROTEINOTERAPÍE s. f. Tratament care constă în injectarea în organism a unor proteine în scopul stimulării proceselor biologice de apărare împotriva infecțiilor. [Pr.: -te-i-] – Din fr. protéinothérapie. DOOM
proteinoterapíe (-te-i-) s. f., art. proteinoterapía, g.-d. proteinoterapíi, art. proteinoterapíei
proteinoterapiei
PROTEINOTERAPÍE s. f. Tratament care constă în injectarea în organism a unor proteine în scopul stimulării proceselor biologice de apărare împotriva infecțiilor. [Pr.: -te-i-] – Din fr. protéinothérapie. DOOM
proteinoterapíe (-te-i-) s. f., art. proteinoterapía, g.-d. proteinoterapíi, art. proteinoterapíei
proteinoterapii
PROTEINOTERAPÍE s. f. Tratament care constă în injectarea în organism a unor proteine în scopul stimulării proceselor biologice de apărare împotriva infecțiilor. [Pr.: -te-i-] – Din fr. protéinothérapie. DOOM
proteinoterapíe (-te-i-) s. f., art. proteinoterapía, g.-d. proteinoterapíi, art. proteinoterapíei
proteinuria
PROTEINURÍE, proteinurii, s. f. (Med.) Albuminurie. [Pr.: -te-i-] – Din fr. protéinurie.
proteinurie
PROTEINURÍE, proteinurii, s. f. (Med.) Albuminurie. [Pr.: -te-i-] – Din fr. protéinurie.
proteinuriei
PROTEINURÍE, proteinurii, s. f. (Med.) Albuminurie. [Pr.: -te-i-] – Din fr. protéinurie.
proteinurii
PROTEINURÍE, proteinurii, s. f. (Med.) Albuminurie. [Pr.: -te-i-] – Din fr. protéinurie.
proteinuriile
PROTEINURÍE, proteinurii, s. f. (Med.) Albuminurie. [Pr.: -te-i-] – Din fr. protéinurie.
proteinuriilor
PROTEINURÍE, proteinurii, s. f. (Med.) Albuminurie. [Pr.: -te-i-] – Din fr. protéinurie.
proteism
PROTEÍSM s. n. (Livr.) Comportare de Proteu; p. ext. tendința de a lua forme diferite. – Din fr. protéisme.
proteismul
PROTEÍSM s. n. (Livr.) Comportare de Proteu; p. ext. tendința de a lua forme diferite. – Din fr. protéisme.
proteismului
PROTEÍSM s. n. (Livr.) Comportare de Proteu; p. ext. tendința de a lua forme diferite. – Din fr. protéisme.
proteja
PROTEJÁ, protejez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) apăra de acțiuni dăunătoare, de un pericol; a (se) păzi, a (se) feri. 2. Tranz. A ocroti, a sprijini, a ajuta pe cineva, înlesnindu-i reușita prin recomandări, sprijin material sau moral etc. ♦ A favoriza, a părtini; a încuraja. [Var.: (înv.) protége vb. III] – Din fr. protéger, lat. protegere. DOOM
protejá (a ~) vb., ind. prez. 3 protejeáză, 1 pl. protejắm; conj. prez. 3 să protejéze; ger. protejấnd
protejai
PROTEJÁ, protejez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) apăra de acțiuni dăunătoare, de un pericol; a (se) păzi, a (se) feri. 2. Tranz. A ocroti, a sprijini, a ajuta pe cineva, înlesnindu-i reușita prin recomandări, sprijin material sau moral etc. ♦ A favoriza, a părtini; a încuraja. [Var.: (înv.) protége vb. III] – Din fr. protéger, lat. protegere. DOOM
protejá (a ~) vb., ind. prez. 3 protejeáză, 1 pl. protejắm; conj. prez. 3 să protejéze; ger. protejấnd
protejam
PROTEJÁ, protejez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) apăra de acțiuni dăunătoare, de un pericol; a (se) păzi, a (se) feri. 2. Tranz. A ocroti, a sprijini, a ajuta pe cineva, înlesnindu-i reușita prin recomandări, sprijin material sau moral etc. ♦ A favoriza, a părtini; a încuraja. [Var.: (înv.) protége vb. III] – Din fr. protéger, lat. protegere. DOOM
protejá (a ~) vb., ind. prez. 3 protejeáză, 1 pl. protejắm; conj. prez. 3 să protejéze; ger. protejấnd
protejare
PROTEJÁ, protejez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) apăra de acțiuni dăunătoare, de un pericol; a (se) păzi, a (se) feri. 2. Tranz. A ocroti, a sprijini, a ajuta pe cineva, înlesnindu-i reușita prin recomandări, sprijin material sau moral etc. ♦ A favoriza, a părtini; a încuraja. [Var.: (înv.) protége vb. III] – Din fr. protéger, lat. protegere. DOOM
protejá (a ~) vb., ind. prez. 3 protejeáză, 1 pl. protejắm; conj. prez. 3 să protejéze; ger. protejấnd
protejare
PROTEJÁRE, protejări, s. f. Acțiunea de a (se) proteja și rezultatul ei; ocrotire, apărare; favorizare. – V. proteja. DOOM
!protejáre s. f., g.-d. art. protejắrii; pl. protejắri
protejarea
PROTEJÁRE, protejări, s. f. Acțiunea de a (se) proteja și rezultatul ei; ocrotire, apărare; favorizare. – V. proteja. DOOM
!protejáre s. f., g.-d. art. protejắrii; pl. protejắri
protejară
PROTEJÁ, protejez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) apăra de acțiuni dăunătoare, de un pericol; a (se) păzi, a (se) feri. 2. Tranz. A ocroti, a sprijini, a ajuta pe cineva, înlesnindu-i reușita prin recomandări, sprijin material sau moral etc. ♦ A favoriza, a părtini; a încuraja. [Var.: (înv.) protége vb. III] – Din fr. protéger, lat. protegere. DOOM
protejá (a ~) vb., ind. prez. 3 protejeáză, 1 pl. protejắm; conj. prez. 3 să protejéze; ger. protejấnd
protejarăm
PROTEJÁ, protejez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) apăra de acțiuni dăunătoare, de un pericol; a (se) păzi, a (se) feri. 2. Tranz. A ocroti, a sprijini, a ajuta pe cineva, înlesnindu-i reușita prin recomandări, sprijin material sau moral etc. ♦ A favoriza, a părtini; a încuraja. [Var.: (înv.) protége vb. III] – Din fr. protéger, lat. protegere. DOOM
protejá (a ~) vb., ind. prez. 3 protejeáză, 1 pl. protejắm; conj. prez. 3 să protejéze; ger. protejấnd
protejarăți
PROTEJÁ, protejez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) apăra de acțiuni dăunătoare, de un pericol; a (se) păzi, a (se) feri. 2. Tranz. A ocroti, a sprijini, a ajuta pe cineva, înlesnindu-i reușita prin recomandări, sprijin material sau moral etc. ♦ A favoriza, a părtini; a încuraja. [Var.: (înv.) protége vb. III] – Din fr. protéger, lat. protegere. DOOM
protejá (a ~) vb., ind. prez. 3 protejeáză, 1 pl. protejắm; conj. prez. 3 să protejéze; ger. protejấnd
protejase
PROTEJÁ, protejez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) apăra de acțiuni dăunătoare, de un pericol; a (se) păzi, a (se) feri. 2. Tranz. A ocroti, a sprijini, a ajuta pe cineva, înlesnindu-i reușita prin recomandări, sprijin material sau moral etc. ♦ A favoriza, a părtini; a încuraja. [Var.: (înv.) protége vb. III] – Din fr. protéger, lat. protegere. DOOM
protejá (a ~) vb., ind. prez. 3 protejeáză, 1 pl. protejắm; conj. prez. 3 să protejéze; ger. protejấnd
protejasem
PROTEJÁ, protejez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) apăra de acțiuni dăunătoare, de un pericol; a (se) păzi, a (se) feri. 2. Tranz. A ocroti, a sprijini, a ajuta pe cineva, înlesnindu-i reușita prin recomandări, sprijin material sau moral etc. ♦ A favoriza, a părtini; a încuraja. [Var.: (înv.) protége vb. III] – Din fr. protéger, lat. protegere. DOOM
protejá (a ~) vb., ind. prez. 3 protejeáză, 1 pl. protejắm; conj. prez. 3 să protejéze; ger. protejấnd
protejaseră
PROTEJÁ, protejez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) apăra de acțiuni dăunătoare, de un pericol; a (se) păzi, a (se) feri. 2. Tranz. A ocroti, a sprijini, a ajuta pe cineva, înlesnindu-i reușita prin recomandări, sprijin material sau moral etc. ♦ A favoriza, a părtini; a încuraja. [Var.: (înv.) protége vb. III] – Din fr. protéger, lat. protegere. DOOM
protejá (a ~) vb., ind. prez. 3 protejeáză, 1 pl. protejắm; conj. prez. 3 să protejéze; ger. protejấnd
protejaserăm
PROTEJÁ, protejez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) apăra de acțiuni dăunătoare, de un pericol; a (se) păzi, a (se) feri. 2. Tranz. A ocroti, a sprijini, a ajuta pe cineva, înlesnindu-i reușita prin recomandări, sprijin material sau moral etc. ♦ A favoriza, a părtini; a încuraja. [Var.: (înv.) protége vb. III] – Din fr. protéger, lat. protegere. DOOM
protejá (a ~) vb., ind. prez. 3 protejeáză, 1 pl. protejắm; conj. prez. 3 să protejéze; ger. protejấnd
protejaserăți
PROTEJÁ, protejez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) apăra de acțiuni dăunătoare, de un pericol; a (se) păzi, a (se) feri. 2. Tranz. A ocroti, a sprijini, a ajuta pe cineva, înlesnindu-i reușita prin recomandări, sprijin material sau moral etc. ♦ A favoriza, a părtini; a încuraja. [Var.: (înv.) protége vb. III] – Din fr. protéger, lat. protegere. DOOM
protejá (a ~) vb., ind. prez. 3 protejeáză, 1 pl. protejắm; conj. prez. 3 să protejéze; ger. protejấnd
protejaseși
PROTEJÁ, protejez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) apăra de acțiuni dăunătoare, de un pericol; a (se) păzi, a (se) feri. 2. Tranz. A ocroti, a sprijini, a ajuta pe cineva, înlesnindu-i reușita prin recomandări, sprijin material sau moral etc. ♦ A favoriza, a părtini; a încuraja. [Var.: (înv.) protége vb. III] – Din fr. protéger, lat. protegere. DOOM
protejá (a ~) vb., ind. prez. 3 protejeáză, 1 pl. protejắm; conj. prez. 3 să protejéze; ger. protejấnd
protejaseți
PROTEJÁ, protejez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) apăra de acțiuni dăunătoare, de un pericol; a (se) păzi, a (se) feri. 2. Tranz. A ocroti, a sprijini, a ajuta pe cineva, înlesnindu-i reușita prin recomandări, sprijin material sau moral etc. ♦ A favoriza, a părtini; a încuraja. [Var.: (înv.) protége vb. III] – Din fr. protéger, lat. protegere. DOOM
protejá (a ~) vb., ind. prez. 3 protejeáză, 1 pl. protejắm; conj. prez. 3 să protejéze; ger. protejấnd
protejat
PROTEJÁ, protejez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) apăra de acțiuni dăunătoare, de un pericol; a (se) păzi, a (se) feri. 2. Tranz. A ocroti, a sprijini, a ajuta pe cineva, înlesnindu-i reușita prin recomandări, sprijin material sau moral etc. ♦ A favoriza, a părtini; a încuraja. [Var.: (înv.) protége vb. III] – Din fr. protéger, lat. protegere. DOOM
protejá (a ~) vb., ind. prez. 3 protejeáză, 1 pl. protejắm; conj. prez. 3 să protejéze; ger. protejấnd
protejat
PROTEJÁT, -Ă, protejați, -te, adj. (Adesea substantivat) 1. Care se bucură de protecția cuiva; ocrotit, apărat, păzit; favorizat. 2. (Despre sisteme tehnice, instalații etc.) Înzestrat cu un sistem de protecție. – V. proteja.
protejata
PROTEJÁT, -Ă, protejați, -te, adj. (Adesea substantivat) 1. Care se bucură de protecția cuiva; ocrotit, apărat, păzit; favorizat. 2. (Despre sisteme tehnice, instalații etc.) Înzestrat cu un sistem de protecție. – V. proteja.
protejate
PROTEJÁT, -Ă, protejați, -te, adj. (Adesea substantivat) 1. Care se bucură de protecția cuiva; ocrotit, apărat, păzit; favorizat. 2. (Despre sisteme tehnice, instalații etc.) Înzestrat cu un sistem de protecție. – V. proteja.
protejatei
PROTEJÁT, -Ă, protejați, -te, adj. (Adesea substantivat) 1. Care se bucură de protecția cuiva; ocrotit, apărat, păzit; favorizat. 2. (Despre sisteme tehnice, instalații etc.) Înzestrat cu un sistem de protecție. – V. proteja.
protejatele
PROTEJÁT, -Ă, protejați, -te, adj. (Adesea substantivat) 1. Care se bucură de protecția cuiva; ocrotit, apărat, păzit; favorizat. 2. (Despre sisteme tehnice, instalații etc.) Înzestrat cu un sistem de protecție. – V. proteja.
protejatelor
PROTEJÁT, -Ă, protejați, -te, adj. (Adesea substantivat) 1. Care se bucură de protecția cuiva; ocrotit, apărat, păzit; favorizat. 2. (Despre sisteme tehnice, instalații etc.) Înzestrat cu un sistem de protecție. – V. proteja.
protejatul
PROTEJÁT, -Ă, protejați, -te, adj. (Adesea substantivat) 1. Care se bucură de protecția cuiva; ocrotit, apărat, păzit; favorizat. 2. (Despre sisteme tehnice, instalații etc.) Înzestrat cu un sistem de protecție. – V. proteja.
protejatului
PROTEJÁT, -Ă, protejați, -te, adj. (Adesea substantivat) 1. Care se bucură de protecția cuiva; ocrotit, apărat, păzit; favorizat. 2. (Despre sisteme tehnice, instalații etc.) Înzestrat cu un sistem de protecție. – V. proteja.
protejau
PROTEJÁ, protejez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) apăra de acțiuni dăunătoare, de un pericol; a (se) păzi, a (se) feri. 2. Tranz. A ocroti, a sprijini, a ajuta pe cineva, înlesnindu-i reușita prin recomandări, sprijin material sau moral etc. ♦ A favoriza, a părtini; a încuraja. [Var.: (înv.) protége vb. III] – Din fr. protéger, lat. protegere. DOOM
protejá (a ~) vb., ind. prez. 3 protejeáză, 1 pl. protejắm; conj. prez. 3 să protejéze; ger. protejấnd
protejași
PROTEJÁ, protejez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) apăra de acțiuni dăunătoare, de un pericol; a (se) păzi, a (se) feri. 2. Tranz. A ocroti, a sprijini, a ajuta pe cineva, înlesnindu-i reușita prin recomandări, sprijin material sau moral etc. ♦ A favoriza, a părtini; a încuraja. [Var.: (înv.) protége vb. III] – Din fr. protéger, lat. protegere. DOOM
protejá (a ~) vb., ind. prez. 3 protejeáză, 1 pl. protejắm; conj. prez. 3 să protejéze; ger. protejấnd
protejați
PROTEJÁ, protejez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) apăra de acțiuni dăunătoare, de un pericol; a (se) păzi, a (se) feri. 2. Tranz. A ocroti, a sprijini, a ajuta pe cineva, înlesnindu-i reușita prin recomandări, sprijin material sau moral etc. ♦ A favoriza, a părtini; a încuraja. [Var.: (înv.) protége vb. III] – Din fr. protéger, lat. protegere. DOOM
protejá (a ~) vb., ind. prez. 3 protejeáză, 1 pl. protejắm; conj. prez. 3 să protejéze; ger. protejấnd
protejați
PROTEJÁT, -Ă, protejați, -te, adj. (Adesea substantivat) 1. Care se bucură de protecția cuiva; ocrotit, apărat, păzit; favorizat. 2. (Despre sisteme tehnice, instalații etc.) Înzestrat cu un sistem de protecție. – V. proteja.
protejații
PROTEJÁT, -Ă, protejați, -te, adj. (Adesea substantivat) 1. Care se bucură de protecția cuiva; ocrotit, apărat, păzit; favorizat. 2. (Despre sisteme tehnice, instalații etc.) Înzestrat cu un sistem de protecție. – V. proteja.
protejaților
PROTEJÁT, -Ă, protejați, -te, adj. (Adesea substantivat) 1. Care se bucură de protecția cuiva; ocrotit, apărat, păzit; favorizat. 2. (Despre sisteme tehnice, instalații etc.) Înzestrat cu un sistem de protecție. – V. proteja.
protejează
PROTEJÁ, protejez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) apăra de acțiuni dăunătoare, de un pericol; a (se) păzi, a (se) feri. 2. Tranz. A ocroti, a sprijini, a ajuta pe cineva, înlesnindu-i reușita prin recomandări, sprijin material sau moral etc. ♦ A favoriza, a părtini; a încuraja. [Var.: (înv.) protége vb. III] – Din fr. protéger, lat. protegere. DOOM
protejá (a ~) vb., ind. prez. 3 protejeáză, 1 pl. protejắm; conj. prez. 3 să protejéze; ger. protejấnd
protejez
PROTEJÁ, protejez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) apăra de acțiuni dăunătoare, de un pericol; a (se) păzi, a (se) feri. 2. Tranz. A ocroti, a sprijini, a ajuta pe cineva, înlesnindu-i reușita prin recomandări, sprijin material sau moral etc. ♦ A favoriza, a părtini; a încuraja. [Var.: (înv.) protége vb. III] – Din fr. protéger, lat. protegere. DOOM
protejá (a ~) vb., ind. prez. 3 protejeáză, 1 pl. protejắm; conj. prez. 3 să protejéze; ger. protejấnd
protejeze
PROTEJÁ, protejez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) apăra de acțiuni dăunătoare, de un pericol; a (se) păzi, a (se) feri. 2. Tranz. A ocroti, a sprijini, a ajuta pe cineva, înlesnindu-i reușita prin recomandări, sprijin material sau moral etc. ♦ A favoriza, a părtini; a încuraja. [Var.: (înv.) protége vb. III] – Din fr. protéger, lat. protegere. DOOM
protejá (a ~) vb., ind. prez. 3 protejeáză, 1 pl. protejắm; conj. prez. 3 să protejéze; ger. protejấnd
protejezi
PROTEJÁ, protejez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) apăra de acțiuni dăunătoare, de un pericol; a (se) păzi, a (se) feri. 2. Tranz. A ocroti, a sprijini, a ajuta pe cineva, înlesnindu-i reușita prin recomandări, sprijin material sau moral etc. ♦ A favoriza, a părtini; a încuraja. [Var.: (înv.) protége vb. III] – Din fr. protéger, lat. protegere. DOOM
protejá (a ~) vb., ind. prez. 3 protejeáză, 1 pl. protejắm; conj. prez. 3 să protejéze; ger. protejấnd
protejând
PROTEJÁ, protejez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) apăra de acțiuni dăunătoare, de un pericol; a (se) păzi, a (se) feri. 2. Tranz. A ocroti, a sprijini, a ajuta pe cineva, înlesnindu-i reușita prin recomandări, sprijin material sau moral etc. ♦ A favoriza, a părtini; a încuraja. [Var.: (înv.) protége vb. III] – Din fr. protéger, lat. protegere. DOOM
protejá (a ~) vb., ind. prez. 3 protejeáză, 1 pl. protejắm; conj. prez. 3 să protejéze; ger. protejấnd
protejînd
PROTEJÁ, protejez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) apăra de acțiuni dăunătoare, de un pericol; a (se) păzi, a (se) feri. 2. Tranz. A ocroti, a sprijini, a ajuta pe cineva, înlesnindu-i reușita prin recomandări, sprijin material sau moral etc. ♦ A favoriza, a părtini; a încuraja. [Var.: (înv.) protége vb. III] – Din fr. protéger, lat. protegere. DOOM
protejá (a ~) vb., ind. prez. 3 protejeáză, 1 pl. protejắm; conj. prez. 3 să protejéze; ger. protejấnd
protejări
PROTEJÁRE, protejări, s. f. Acțiunea de a (se) proteja și rezultatul ei; ocrotire, apărare; favorizare. – V. proteja. DOOM
!protejáre s. f., g.-d. art. protejắrii; pl. protejắri
protejării
PROTEJÁRE, protejări, s. f. Acțiunea de a (se) proteja și rezultatul ei; ocrotire, apărare; favorizare. – V. proteja. DOOM
!protejáre s. f., g.-d. art. protejắrii; pl. protejắri
protejările
PROTEJÁRE, protejări, s. f. Acțiunea de a (se) proteja și rezultatul ei; ocrotire, apărare; favorizare. – V. proteja. DOOM
!protejáre s. f., g.-d. art. protejắrii; pl. protejắri
protejărilor
PROTEJÁRE, protejări, s. f. Acțiunea de a (se) proteja și rezultatul ei; ocrotire, apărare; favorizare. – V. proteja. DOOM
!protejáre s. f., g.-d. art. protejắrii; pl. protejắri
proteo
PROTEO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) proteină”, „de proteine”, „proteic”. [Pron. -te-o-, var. protein-, proteino-. / < fr. protéo-].
proteolitic
PROTEOLÍTIC, -Ă, proteolitici, -ce, adj. (Med.) Referitor la proteoliză, de proteoliză. [Pr.: -te-o-] – Din fr. protéolitique.
proteolitica
PROTEOLÍTIC, -Ă, proteolitici, -ce, adj. (Med.) Referitor la proteoliză, de proteoliză. [Pr.: -te-o-] – Din fr. protéolitique.
proteolitice
PROTEOLÍTIC, -Ă, proteolitici, -ce, adj. (Med.) Referitor la proteoliză, de proteoliză. [Pr.: -te-o-] – Din fr. protéolitique.
proteoliticei
PROTEOLÍTIC, -Ă, proteolitici, -ce, adj. (Med.) Referitor la proteoliză, de proteoliză. [Pr.: -te-o-] – Din fr. protéolitique.
proteoliticele
PROTEOLÍTIC, -Ă, proteolitici, -ce, adj. (Med.) Referitor la proteoliză, de proteoliză. [Pr.: -te-o-] – Din fr. protéolitique.
proteoliticelor
PROTEOLÍTIC, -Ă, proteolitici, -ce, adj. (Med.) Referitor la proteoliză, de proteoliză. [Pr.: -te-o-] – Din fr. protéolitique.
proteolitici
PROTEOLÍTIC, -Ă, proteolitici, -ce, adj. (Med.) Referitor la proteoliză, de proteoliză. [Pr.: -te-o-] – Din fr. protéolitique.
proteoliticii
PROTEOLÍTIC, -Ă, proteolitici, -ce, adj. (Med.) Referitor la proteoliză, de proteoliză. [Pr.: -te-o-] – Din fr. protéolitique.
proteoliticilor
PROTEOLÍTIC, -Ă, proteolitici, -ce, adj. (Med.) Referitor la proteoliză, de proteoliză. [Pr.: -te-o-] – Din fr. protéolitique.
proteoliticul
PROTEOLÍTIC, -Ă, proteolitici, -ce, adj. (Med.) Referitor la proteoliză, de proteoliză. [Pr.: -te-o-] – Din fr. protéolitique.
proteoliticului
PROTEOLÍTIC, -Ă, proteolitici, -ce, adj. (Med.) Referitor la proteoliză, de proteoliză. [Pr.: -te-o-] – Din fr. protéolitique.
proteoliza
PROTEOLÍZĂ, proteolize, s. f. (Med.) Descompunere și degradare a proteinelor. [Pr.: -te-o-] – Din fr. protéolyse.
proteolize
PROTEOLÍZĂ, proteolize, s. f. (Med.) Descompunere și degradare a proteinelor. [Pr.: -te-o-] – Din fr. protéolyse.
proteolizei
PROTEOLÍZĂ, proteolize, s. f. (Med.) Descompunere și degradare a proteinelor. [Pr.: -te-o-] – Din fr. protéolyse.
proteolizele
PROTEOLÍZĂ, proteolize, s. f. (Med.) Descompunere și degradare a proteinelor. [Pr.: -te-o-] – Din fr. protéolyse.
proteolizelor
PROTEOLÍZĂ, proteolize, s. f. (Med.) Descompunere și degradare a proteinelor. [Pr.: -te-o-] – Din fr. protéolyse.
proterandria
PROTERANDRÍE s.f. (Biol.) Dezvoltare a organelor reproducătoare masculine înaintea celor femele la organismele hermafrodite; protandrie. [Gen. -iei. / < fr. protérandrie, cf. gr. proteros – timpuriu, aner – bărbat].
proterandrie
PROTERANDRÍE s.f. (Biol.) Dezvoltare a organelor reproducătoare masculine înaintea celor femele la organismele hermafrodite; protandrie. [Gen. -iei. / < fr. protérandrie, cf. gr. proteros – timpuriu, aner – bărbat].
proterandriei
PROTERANDRÍE s.f. (Biol.) Dezvoltare a organelor reproducătoare masculine înaintea celor femele la organismele hermafrodite; protandrie. [Gen. -iei. / < fr. protérandrie, cf. gr. proteros – timpuriu, aner – bărbat].
proterandrii
PROTERANDRÍE s.f. (Biol.) Dezvoltare a organelor reproducătoare masculine înaintea celor femele la organismele hermafrodite; protandrie. [Gen. -iei. / < fr. protérandrie, cf. gr. proteros – timpuriu, aner – bărbat].
protero
PROTERO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „anterior”, „timpuriu”. [Var. prot-. / < it., fr. protero-, cf. gr. proteros].
proteroginia
PROTEROGINÍE s. f. (Rar) 1. (Bot.) Protoginie (1). 2. (Zool.) Protoginie (2). – Din fr. protérogynie.
proteroginie
PROTEROGINÍE s. f. (Rar) 1. (Bot.) Protoginie (1). 2. (Zool.) Protoginie (2). – Din fr. protérogynie.
proteroginiei
PROTEROGINÍE s. f. (Rar) 1. (Bot.) Protoginie (1). 2. (Zool.) Protoginie (2). – Din fr. protérogynie.
proteroginii
PROTEROGINÍE s. f. (Rar) 1. (Bot.) Protoginie (1). 2. (Zool.) Protoginie (2). – Din fr. protérogynie.
proterozoic
PROTEROZÓIC, -Ă, proterozoici, -ce, s. n., adj. (Geol.) Algonchian. [Pr.: -zo-ic] – Din fr. protérozoïque, engl. proterozoic. DOOM
proterozóic2 (-zo-ic) s. n.
proterozoica
PROTEROZÓIC, -Ă, proterozoici, -ce, s. n., adj. (Geol.) Algonchian. [Pr.: -zo-ic] – Din fr. protérozoïque, engl. proterozoic. DOOM
proterozóic2 (-zo-ic) s. n.
proterozoice
PROTEROZÓIC, -Ă, proterozoici, -ce, s. n., adj. (Geol.) Algonchian. [Pr.: -zo-ic] – Din fr. protérozoïque, engl. proterozoic. DOOM
proterozóic2 (-zo-ic) s. n.
proterozoicei
PROTEROZÓIC, -Ă, proterozoici, -ce, s. n., adj. (Geol.) Algonchian. [Pr.: -zo-ic] – Din fr. protérozoïque, engl. proterozoic. DOOM
proterozóic2 (-zo-ic) s. n.
proterozoicele
PROTEROZÓIC, -Ă, proterozoici, -ce, s. n., adj. (Geol.) Algonchian. [Pr.: -zo-ic] – Din fr. protérozoïque, engl. proterozoic. DOOM
proterozóic2 (-zo-ic) s. n.
proterozoicelor
PROTEROZÓIC, -Ă, proterozoici, -ce, s. n., adj. (Geol.) Algonchian. [Pr.: -zo-ic] – Din fr. protérozoïque, engl. proterozoic. DOOM
proterozóic2 (-zo-ic) s. n.
proterozoici
PROTEROZÓIC, -Ă, proterozoici, -ce, s. n., adj. (Geol.) Algonchian. [Pr.: -zo-ic] – Din fr. protérozoïque, engl. proterozoic. DOOM
proterozóic2 (-zo-ic) s. n.
proterozoicii
PROTEROZÓIC, -Ă, proterozoici, -ce, s. n., adj. (Geol.) Algonchian. [Pr.: -zo-ic] – Din fr. protérozoïque, engl. proterozoic. DOOM
proterozóic2 (-zo-ic) s. n.
proterozoicilor
PROTEROZÓIC, -Ă, proterozoici, -ce, s. n., adj. (Geol.) Algonchian. [Pr.: -zo-ic] – Din fr. protérozoïque, engl. proterozoic. DOOM
proterozóic2 (-zo-ic) s. n.
proterozoicul
PROTEROZÓIC, -Ă, proterozoici, -ce, s. n., adj. (Geol.) Algonchian. [Pr.: -zo-ic] – Din fr. protérozoïque, engl. proterozoic. DOOM
proterozóic2 (-zo-ic) s. n.
proterozoicului
PROTEROZÓIC, -Ă, proterozoici, -ce, s. n., adj. (Geol.) Algonchian. [Pr.: -zo-ic] – Din fr. protérozoïque, engl. proterozoic. DOOM
proterozóic2 (-zo-ic) s. n.
proterv
PROTÉRV, -Ă adj. (Liv.) Arogant și insolent în mod sfidător. [Cf. it. protervo, lat. protervus].
protesilau
Protesilau = Protesilaus.
protesilaus
Protesilaus, fiul lui Iphiclus, regele Thessaliei, și frate cu Podarces (2.), alături de care a participat la războiul troian. A fost primul dintre greci care a pășit pe țărmul troian și a fost ucis de către Hector.
protest
PROTÉST, proteste, s. n. 1. Faptul de a protesta; manifestare energică împotriva unei acțiuni considerate ca nejustă; opoziție hotărâtă; (concr.) act scris prin care se exprimă o asemenea manifestare; protestație. ◊ Notă de protest = act prin care un guvern dezaprobă un act săvârșit de guvernul altei țări și considerat contrar tratatelor sau normelor de drept internațional. 2. Act public prin care organele judecătorești constată neplata la scadență a unei polițe. – Din protesta (derivat regresiv). DOOM
protést s. n., pl. protéste
protest
PROTÉST, proteste, s. n. 1. Faptul de a protesta; opoziție hotărâtă, manifestare energică împotriva unei acțiuni considerate ca nejustă. ◊ Notă de protest = comunicare scrisă prin care un guvern ia atitudine împotriva unui act săvârșit de guvernul altei țări și considerat contrar tratatelor sau normelor de drept internațional. 2. (În economia capitalistă) Act public prin care organele judecătorești constată neplata la scadență a unei polițe. [Pl. și: (înv.) protesturi] – Postverbal al lui protesta.
protesta
PROTESTÁ, protestez, vb. I. 1. Intranz. A manifesta o împotrivire energică și fățișă față de ceva, a-și exprima dezaprobarea împotriva unui fapt, a unei hotărâri, a unei măsuri etc. considerate nejuste. ♦ A contesta. 2. Tranz. A stabili pe cale judiciară că o poliță nu a fost achitată la scadență. – Din fr. protester. DOOM
protestá (a ~) vb., ind. prez. 3 protesteáză
protestai
PROTESTÁ, protestez, vb. I. 1. Intranz. A manifesta o împotrivire energică și fățișă față de ceva, a-și exprima dezaprobarea împotriva unui fapt, a unei hotărâri, a unei măsuri etc. considerate nejuste. ♦ A contesta. 2. Tranz. A stabili pe cale judiciară că o poliță nu a fost achitată la scadență. – Din fr. protester. DOOM
protestá (a ~) vb., ind. prez. 3 protesteáză
protestam
PROTESTÁ, protestez, vb. I. 1. Intranz. A manifesta o împotrivire energică și fățișă față de ceva, a-și exprima dezaprobarea împotriva unui fapt, a unei hotărâri, a unei măsuri etc. considerate nejuste. ♦ A contesta. 2. Tranz. A stabili pe cale judiciară că o poliță nu a fost achitată la scadență. – Din fr. protester. DOOM
protestá (a ~) vb., ind. prez. 3 protesteáză
protestant
PROTESTÁNT, -Ă, protestanți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al protestantismului; reformat. 2. Adj. Care ține de protestantism, privitor la protestantism. – Din fr. protestant. DOOM
protestánt adj. m., s. m., pl. protestánți; adj. f., s. f. protestántă, pl. protestánte
protestant
PROTESTÁNT, -Ă, protestanți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al protestantismului; reformat. 2. Adj. Care ține de protestantism, privitor la protestantism. – Din fr. protestant. DOOM
protestánt adj. m., s. m., pl. protestánți; adj. f., s. f. protestántă, pl. protestánte
protestanta
PROTESTÁNT, -Ă, protestanți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al protestantismului; reformat. 2. Adj. Care ține de protestantism, privitor la protestantism. – Din fr. protestant. DOOM
protestánt adj. m., s. m., pl. protestánți; adj. f., s. f. protestántă, pl. protestánte
protestanta
PROTESTÁNT, -Ă, protestanți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al protestantismului; reformat. 2. Adj. Care ține de protestantism, privitor la protestantism. – Din fr. protestant. DOOM
protestánt adj. m., s. m., pl. protestánți; adj. f., s. f. protestántă, pl. protestánte
protestante
PROTESTÁNT, -Ă, protestanți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al protestantismului; reformat. 2. Adj. Care ține de protestantism, privitor la protestantism. – Din fr. protestant. DOOM
protestánt adj. m., s. m., pl. protestánți; adj. f., s. f. protestántă, pl. protestánte
protestante
PROTESTÁNT, -Ă, protestanți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al protestantismului; reformat. 2. Adj. Care ține de protestantism, privitor la protestantism. – Din fr. protestant. DOOM
protestánt adj. m., s. m., pl. protestánți; adj. f., s. f. protestántă, pl. protestánte
protestantei
PROTESTÁNT, -Ă, protestanți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al protestantismului; reformat. 2. Adj. Care ține de protestantism, privitor la protestantism. – Din fr. protestant. DOOM
protestánt adj. m., s. m., pl. protestánți; adj. f., s. f. protestántă, pl. protestánte
protestantei
PROTESTÁNT, -Ă, protestanți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al protestantismului; reformat. 2. Adj. Care ține de protestantism, privitor la protestantism. – Din fr. protestant. DOOM
protestánt adj. m., s. m., pl. protestánți; adj. f., s. f. protestántă, pl. protestánte
protestantele
PROTESTÁNT, -Ă, protestanți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al protestantismului; reformat. 2. Adj. Care ține de protestantism, privitor la protestantism. – Din fr. protestant. DOOM
protestánt adj. m., s. m., pl. protestánți; adj. f., s. f. protestántă, pl. protestánte
protestantele
PROTESTÁNT, -Ă, protestanți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al protestantismului; reformat. 2. Adj. Care ține de protestantism, privitor la protestantism. – Din fr. protestant. DOOM
protestánt adj. m., s. m., pl. protestánți; adj. f., s. f. protestántă, pl. protestánte
protestantelor
PROTESTÁNT, -Ă, protestanți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al protestantismului; reformat. 2. Adj. Care ține de protestantism, privitor la protestantism. – Din fr. protestant. DOOM
protestánt adj. m., s. m., pl. protestánți; adj. f., s. f. protestántă, pl. protestánte
protestantelor
PROTESTÁNT, -Ă, protestanți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al protestantismului; reformat. 2. Adj. Care ține de protestantism, privitor la protestantism. – Din fr. protestant. DOOM
protestánt adj. m., s. m., pl. protestánți; adj. f., s. f. protestántă, pl. protestánte
protestantism
PROTESTANTÍSM s. n. Denumire generală a confesiunilor religioase creștine care s-au rupt de catolicism prin mișcarea Reformei din sec. XVI. ♦ Totalitatea popoarelor protestante. – Din fr. protestantisme. DOOM
protestantísm s. n.
protestantismul
PROTESTANTÍSM s. n. Denumire generală a confesiunilor religioase creștine care s-au rupt de catolicism prin mișcarea Reformei din sec. XVI. ♦ Totalitatea popoarelor protestante. – Din fr. protestantisme. DOOM
protestantísm s. n.
protestantismului
PROTESTANTÍSM s. n. Denumire generală a confesiunilor religioase creștine care s-au rupt de catolicism prin mișcarea Reformei din sec. XVI. ♦ Totalitatea popoarelor protestante. – Din fr. protestantisme. DOOM
protestantísm s. n.
protestantul
PROTESTÁNT, -Ă, protestanți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al protestantismului; reformat. 2. Adj. Care ține de protestantism, privitor la protestantism. – Din fr. protestant. DOOM
protestánt adj. m., s. m., pl. protestánți; adj. f., s. f. protestántă, pl. protestánte
protestantul
PROTESTÁNT, -Ă, protestanți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al protestantismului; reformat. 2. Adj. Care ține de protestantism, privitor la protestantism. – Din fr. protestant. DOOM
protestánt adj. m., s. m., pl. protestánți; adj. f., s. f. protestántă, pl. protestánte
protestantului
PROTESTÁNT, -Ă, protestanți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al protestantismului; reformat. 2. Adj. Care ține de protestantism, privitor la protestantism. – Din fr. protestant. DOOM
protestánt adj. m., s. m., pl. protestánți; adj. f., s. f. protestántă, pl. protestánte
protestantului
PROTESTÁNT, -Ă, protestanți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al protestantismului; reformat. 2. Adj. Care ține de protestantism, privitor la protestantism. – Din fr. protestant. DOOM
protestánt adj. m., s. m., pl. protestánți; adj. f., s. f. protestántă, pl. protestánte
protestanți
PROTESTÁNT, -Ă, protestanți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al protestantismului; reformat. 2. Adj. Care ține de protestantism, privitor la protestantism. – Din fr. protestant. DOOM
protestánt adj. m., s. m., pl. protestánți; adj. f., s. f. protestántă, pl. protestánte
protestanți
PROTESTÁNT, -Ă, protestanți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al protestantismului; reformat. 2. Adj. Care ține de protestantism, privitor la protestantism. – Din fr. protestant. DOOM
protestánt adj. m., s. m., pl. protestánți; adj. f., s. f. protestántă, pl. protestánte
protestanții
PROTESTÁNT, -Ă, protestanți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al protestantismului; reformat. 2. Adj. Care ține de protestantism, privitor la protestantism. – Din fr. protestant. DOOM
protestánt adj. m., s. m., pl. protestánți; adj. f., s. f. protestántă, pl. protestánte
protestanții
PROTESTÁNT, -Ă, protestanți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al protestantismului; reformat. 2. Adj. Care ține de protestantism, privitor la protestantism. – Din fr. protestant. DOOM
protestánt adj. m., s. m., pl. protestánți; adj. f., s. f. protestántă, pl. protestánte
protestanților
PROTESTÁNT, -Ă, protestanți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al protestantismului; reformat. 2. Adj. Care ține de protestantism, privitor la protestantism. – Din fr. protestant. DOOM
protestánt adj. m., s. m., pl. protestánți; adj. f., s. f. protestántă, pl. protestánte
protestanților
PROTESTÁNT, -Ă, protestanți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al protestantismului; reformat. 2. Adj. Care ține de protestantism, privitor la protestantism. – Din fr. protestant. DOOM
protestánt adj. m., s. m., pl. protestánți; adj. f., s. f. protestántă, pl. protestánte
protestare
PROTESTÁ, protestez, vb. I. 1. Intranz. A manifesta o împotrivire energică și fățișă față de ceva, a-și exprima dezaprobarea împotriva unui fapt, a unei hotărâri, a unei măsuri etc. considerate nejuste. ♦ A contesta. 2. Tranz. A stabili pe cale judiciară că o poliță nu a fost achitată la scadență. – Din fr. protester. DOOM
protestá (a ~) vb., ind. prez. 3 protesteáză
protestare
PROTESTÁRE, protestări, s. f. Acțiunea de a protesta și rezultatul ei. – V. protesta. DOOM
protestáre s. f., g.-d. art. protestắrii; pl. protestắri
protestarea
PROTESTÁRE, protestări, s. f. Acțiunea de a protesta și rezultatul ei. – V. protesta. DOOM
protestáre s. f., g.-d. art. protestắrii; pl. protestắri
protestară
PROTESTÁ, protestez, vb. I. 1. Intranz. A manifesta o împotrivire energică și fățișă față de ceva, a-și exprima dezaprobarea împotriva unui fapt, a unei hotărâri, a unei măsuri etc. considerate nejuste. ♦ A contesta. 2. Tranz. A stabili pe cale judiciară că o poliță nu a fost achitată la scadență. – Din fr. protester. DOOM
protestá (a ~) vb., ind. prez. 3 protesteáză
protestarăm
PROTESTÁ, protestez, vb. I. 1. Intranz. A manifesta o împotrivire energică și fățișă față de ceva, a-și exprima dezaprobarea împotriva unui fapt, a unei hotărâri, a unei măsuri etc. considerate nejuste. ♦ A contesta. 2. Tranz. A stabili pe cale judiciară că o poliță nu a fost achitată la scadență. – Din fr. protester. DOOM
protestá (a ~) vb., ind. prez. 3 protesteáză
protestarăți
PROTESTÁ, protestez, vb. I. 1. Intranz. A manifesta o împotrivire energică și fățișă față de ceva, a-și exprima dezaprobarea împotriva unui fapt, a unei hotărâri, a unei măsuri etc. considerate nejuste. ♦ A contesta. 2. Tranz. A stabili pe cale judiciară că o poliță nu a fost achitată la scadență. – Din fr. protester. DOOM
protestá (a ~) vb., ind. prez. 3 protesteáză
protestase
PROTESTÁ, protestez, vb. I. 1. Intranz. A manifesta o împotrivire energică și fățișă față de ceva, a-și exprima dezaprobarea împotriva unui fapt, a unei hotărâri, a unei măsuri etc. considerate nejuste. ♦ A contesta. 2. Tranz. A stabili pe cale judiciară că o poliță nu a fost achitată la scadență. – Din fr. protester. DOOM
protestá (a ~) vb., ind. prez. 3 protesteáză
protestasem
PROTESTÁ, protestez, vb. I. 1. Intranz. A manifesta o împotrivire energică și fățișă față de ceva, a-și exprima dezaprobarea împotriva unui fapt, a unei hotărâri, a unei măsuri etc. considerate nejuste. ♦ A contesta. 2. Tranz. A stabili pe cale judiciară că o poliță nu a fost achitată la scadență. – Din fr. protester. DOOM
protestá (a ~) vb., ind. prez. 3 protesteáză
protestaseră
PROTESTÁ, protestez, vb. I. 1. Intranz. A manifesta o împotrivire energică și fățișă față de ceva, a-și exprima dezaprobarea împotriva unui fapt, a unei hotărâri, a unei măsuri etc. considerate nejuste. ♦ A contesta. 2. Tranz. A stabili pe cale judiciară că o poliță nu a fost achitată la scadență. – Din fr. protester. DOOM
protestá (a ~) vb., ind. prez. 3 protesteáză
protestaserăm
PROTESTÁ, protestez, vb. I. 1. Intranz. A manifesta o împotrivire energică și fățișă față de ceva, a-și exprima dezaprobarea împotriva unui fapt, a unei hotărâri, a unei măsuri etc. considerate nejuste. ♦ A contesta. 2. Tranz. A stabili pe cale judiciară că o poliță nu a fost achitată la scadență. – Din fr. protester. DOOM
protestá (a ~) vb., ind. prez. 3 protesteáză
protestaserăți
PROTESTÁ, protestez, vb. I. 1. Intranz. A manifesta o împotrivire energică și fățișă față de ceva, a-și exprima dezaprobarea împotriva unui fapt, a unei hotărâri, a unei măsuri etc. considerate nejuste. ♦ A contesta. 2. Tranz. A stabili pe cale judiciară că o poliță nu a fost achitată la scadență. – Din fr. protester. DOOM
protestá (a ~) vb., ind. prez. 3 protesteáză
protestaseși
PROTESTÁ, protestez, vb. I. 1. Intranz. A manifesta o împotrivire energică și fățișă față de ceva, a-și exprima dezaprobarea împotriva unui fapt, a unei hotărâri, a unei măsuri etc. considerate nejuste. ♦ A contesta. 2. Tranz. A stabili pe cale judiciară că o poliță nu a fost achitată la scadență. – Din fr. protester. DOOM
protestá (a ~) vb., ind. prez. 3 protesteáză
protestaseți
PROTESTÁ, protestez, vb. I. 1. Intranz. A manifesta o împotrivire energică și fățișă față de ceva, a-și exprima dezaprobarea împotriva unui fapt, a unei hotărâri, a unei măsuri etc. considerate nejuste. ♦ A contesta. 2. Tranz. A stabili pe cale judiciară că o poliță nu a fost achitată la scadență. – Din fr. protester. DOOM
protestá (a ~) vb., ind. prez. 3 protesteáză
protestat
PROTESTÁ, protestez, vb. I. 1. Intranz. A manifesta o împotrivire energică și fățișă față de ceva, a-și exprima dezaprobarea împotriva unui fapt, a unei hotărâri, a unei măsuri etc. considerate nejuste. ♦ A contesta. 2. Tranz. A stabili pe cale judiciară că o poliță nu a fost achitată la scadență. – Din fr. protester. DOOM
protestá (a ~) vb., ind. prez. 3 protesteáză
protestat
PROTESTÁ, protestez, vb. I. 1. Intranz. A manifesta o împotrivire energică și fățișă față de ceva, a-și exprima dezaprobarea împotriva unui fapt, a unei hotărâri, a unei măsuri etc. considerate nejuste. ♦ A contesta. 2. Tranz. A stabili pe cale judiciară că o poliță nu a fost achitată la scadență. – Din fr. protester.
protestatar
PROTESTATÁR, -Ă, protestatari, -e, adj. Care indică sau conține un protest; de protest. ♦ (Adesea substantivat) Care protestează într-o împrejurare oarecare, care aderă la o acțiune de protest. – Din fr. protestataire. DOOM
protestatár adj. m., pl. protestatári; f. protestatáră, pl. protestatáre
protestatara
PROTESTATÁR, -Ă, protestatari, -e, adj. Care indică sau conține un protest; de protest. ♦ (Adesea substantivat) Care protestează într-o împrejurare oarecare, care aderă la o acțiune de protest. – Din fr. protestataire. DOOM
protestatár adj. m., pl. protestatári; f. protestatáră, pl. protestatáre
protestatare
PROTESTATÁR, -Ă, protestatari, -e, adj. Care indică sau conține un protest; de protest. ♦ (Adesea substantivat) Care protestează într-o împrejurare oarecare, care aderă la o acțiune de protest. – Din fr. protestataire. DOOM
protestatár adj. m., pl. protestatári; f. protestatáră, pl. protestatáre
protestatarei
PROTESTATÁR, -Ă, protestatari, -e, adj. Care indică sau conține un protest; de protest. ♦ (Adesea substantivat) Care protestează într-o împrejurare oarecare, care aderă la o acțiune de protest. – Din fr. protestataire. DOOM
protestatár adj. m., pl. protestatári; f. protestatáră, pl. protestatáre
protestatarele
PROTESTATÁR, -Ă, protestatari, -e, adj. Care indică sau conține un protest; de protest. ♦ (Adesea substantivat) Care protestează într-o împrejurare oarecare, care aderă la o acțiune de protest. – Din fr. protestataire. DOOM
protestatár adj. m., pl. protestatári; f. protestatáră, pl. protestatáre
protestatarelor
PROTESTATÁR, -Ă, protestatari, -e, adj. Care indică sau conține un protest; de protest. ♦ (Adesea substantivat) Care protestează într-o împrejurare oarecare, care aderă la o acțiune de protest. – Din fr. protestataire. DOOM
protestatár adj. m., pl. protestatári; f. protestatáră, pl. protestatáre
protestatari
PROTESTATÁR, -Ă, protestatari, -e, adj. Care indică sau conține un protest; de protest. ♦ (Adesea substantivat) Care protestează într-o împrejurare oarecare, care aderă la o acțiune de protest. – Din fr. protestataire. DOOM
protestatár adj. m., pl. protestatári; f. protestatáră, pl. protestatáre
protestatarii
PROTESTATÁR, -Ă, protestatari, -e, adj. Care indică sau conține un protest; de protest. ♦ (Adesea substantivat) Care protestează într-o împrejurare oarecare, care aderă la o acțiune de protest. – Din fr. protestataire. DOOM
protestatár adj. m., pl. protestatári; f. protestatáră, pl. protestatáre
protestatarilor
PROTESTATÁR, -Ă, protestatari, -e, adj. Care indică sau conține un protest; de protest. ♦ (Adesea substantivat) Care protestează într-o împrejurare oarecare, care aderă la o acțiune de protest. – Din fr. protestataire. DOOM
protestatár adj. m., pl. protestatári; f. protestatáră, pl. protestatáre
protestatarul
PROTESTATÁR, -Ă, protestatari, -e, adj. Care indică sau conține un protest; de protest. ♦ (Adesea substantivat) Care protestează într-o împrejurare oarecare, care aderă la o acțiune de protest. – Din fr. protestataire. DOOM
protestatár adj. m., pl. protestatári; f. protestatáră, pl. protestatáre
protestatarului
PROTESTATÁR, -Ă, protestatari, -e, adj. Care indică sau conține un protest; de protest. ♦ (Adesea substantivat) Care protestează într-o împrejurare oarecare, care aderă la o acțiune de protest. – Din fr. protestataire. DOOM
protestatár adj. m., pl. protestatári; f. protestatáră, pl. protestatáre
protestau
PROTESTÁ, protestez, vb. I. 1. Intranz. A manifesta o împotrivire energică și fățișă față de ceva, a-și exprima dezaprobarea împotriva unui fapt, a unei hotărâri, a unei măsuri etc. considerate nejuste. ♦ A contesta. 2. Tranz. A stabili pe cale judiciară că o poliță nu a fost achitată la scadență. – Din fr. protester. DOOM
protestá (a ~) vb., ind. prez. 3 protesteáză
protestași
PROTESTÁ, protestez, vb. I. 1. Intranz. A manifesta o împotrivire energică și fățișă față de ceva, a-și exprima dezaprobarea împotriva unui fapt, a unei hotărâri, a unei măsuri etc. considerate nejuste. ♦ A contesta. 2. Tranz. A stabili pe cale judiciară că o poliță nu a fost achitată la scadență. – Din fr. protester. DOOM
protestá (a ~) vb., ind. prez. 3 protesteáză
protestați
PROTESTÁ, protestez, vb. I. 1. Intranz. A manifesta o împotrivire energică și fățișă față de ceva, a-și exprima dezaprobarea împotriva unui fapt, a unei hotărâri, a unei măsuri etc. considerate nejuste. ♦ A contesta. 2. Tranz. A stabili pe cale judiciară că o poliță nu a fost achitată la scadență. – Din fr. protester. DOOM
protestá (a ~) vb., ind. prez. 3 protesteáză
protestația
PROTESTÁȚIE, protestații, s. f. (Înv.) Protest (1). – Din lat. protestatio, fr. protestation. DOOM
protestáție (înv.) (-ți-e) s. f., art. protestáția (-ți-a), g.-d. art. protestáției; pl. protestáții, art. protestáțiile (-ți-i-)
protestație
PROTESTÁȚIE, protestații, s. f. (Înv.) Protest (1). – Din lat. protestatio, fr. protestation. DOOM
protestáție (înv.) (-ți-e) s. f., art. protestáția (-ți-a), g.-d. art. protestáției; pl. protestáții, art. protestáțiile (-ți-i-)
protestației
PROTESTÁȚIE, protestații, s. f. (Înv.) Protest (1). – Din lat. protestatio, fr. protestation. DOOM
protestáție (înv.) (-ți-e) s. f., art. protestáția (-ți-a), g.-d. art. protestáției; pl. protestáții, art. protestáțiile (-ți-i-)
protestații
PROTESTÁȚIE, protestații, s. f. (Înv.) Protest (1). – Din lat. protestatio, fr. protestation. DOOM
protestáție (înv.) (-ți-e) s. f., art. protestáția (-ți-a), g.-d. art. protestáției; pl. protestáții, art. protestáțiile (-ți-i-)
protestațiile
PROTESTÁȚIE, protestații, s. f. (Înv.) Protest (1). – Din lat. protestatio, fr. protestation. DOOM
protestáție (înv.) (-ți-e) s. f., art. protestáția (-ți-a), g.-d. art. protestáției; pl. protestáții, art. protestáțiile (-ți-i-)
protestațiilor
PROTESTÁȚIE, protestații, s. f. (Înv.) Protest (1). – Din lat. protestatio, fr. protestation. DOOM
protestáție (înv.) (-ți-e) s. f., art. protestáția (-ți-a), g.-d. art. protestáției; pl. protestáții, art. protestáțiile (-ți-i-)
proteste
PROTÉST, proteste, s. n. 1. Faptul de a protesta; manifestare energică împotriva unei acțiuni considerate ca nejustă; opoziție hotărâtă; (concr.) act scris prin care se exprimă o asemenea manifestare; protestație. ◊ Notă de protest = act prin care un guvern dezaprobă un act săvârșit de guvernul altei țări și considerat contrar tratatelor sau normelor de drept internațional. 2. Act public prin care organele judecătorești constată neplata la scadență a unei polițe. – Din protesta (derivat regresiv). DOOM
protést s. n., pl. protéste
protestează
PROTESTÁ, protestez, vb. I. 1. Intranz. A manifesta o împotrivire energică și fățișă față de ceva, a-și exprima dezaprobarea împotriva unui fapt, a unei hotărâri, a unei măsuri etc. considerate nejuste. ♦ A contesta. 2. Tranz. A stabili pe cale judiciară că o poliță nu a fost achitată la scadență. – Din fr. protester. DOOM
protestá (a ~) vb., ind. prez. 3 protesteáză
protestele
PROTÉST, proteste, s. n. 1. Faptul de a protesta; manifestare energică împotriva unei acțiuni considerate ca nejustă; opoziție hotărâtă; (concr.) act scris prin care se exprimă o asemenea manifestare; protestație. ◊ Notă de protest = act prin care un guvern dezaprobă un act săvârșit de guvernul altei țări și considerat contrar tratatelor sau normelor de drept internațional. 2. Act public prin care organele judecătorești constată neplata la scadență a unei polițe. – Din protesta (derivat regresiv). DOOM
protést s. n., pl. protéste
protestelor
PROTÉST, proteste, s. n. 1. Faptul de a protesta; manifestare energică împotriva unei acțiuni considerate ca nejustă; opoziție hotărâtă; (concr.) act scris prin care se exprimă o asemenea manifestare; protestație. ◊ Notă de protest = act prin care un guvern dezaprobă un act săvârșit de guvernul altei țări și considerat contrar tratatelor sau normelor de drept internațional. 2. Act public prin care organele judecătorești constată neplata la scadență a unei polițe. – Din protesta (derivat regresiv). DOOM
protést s. n., pl. protéste
protestez
PROTESTÁ, protestez, vb. I. 1. Intranz. A manifesta o împotrivire energică și fățișă față de ceva, a-și exprima dezaprobarea împotriva unui fapt, a unei hotărâri, a unei măsuri etc. considerate nejuste. ♦ A contesta. 2. Tranz. A stabili pe cale judiciară că o poliță nu a fost achitată la scadență. – Din fr. protester. DOOM
protestá (a ~) vb., ind. prez. 3 protesteáză
protesteze
PROTESTÁ, protestez, vb. I. 1. Intranz. A manifesta o împotrivire energică și fățișă față de ceva, a-și exprima dezaprobarea împotriva unui fapt, a unei hotărâri, a unei măsuri etc. considerate nejuste. ♦ A contesta. 2. Tranz. A stabili pe cale judiciară că o poliță nu a fost achitată la scadență. – Din fr. protester. DOOM
protestá (a ~) vb., ind. prez. 3 protesteáză
protestezi
PROTESTÁ, protestez, vb. I. 1. Intranz. A manifesta o împotrivire energică și fățișă față de ceva, a-și exprima dezaprobarea împotriva unui fapt, a unei hotărâri, a unei măsuri etc. considerate nejuste. ♦ A contesta. 2. Tranz. A stabili pe cale judiciară că o poliță nu a fost achitată la scadență. – Din fr. protester. DOOM
protestá (a ~) vb., ind. prez. 3 protesteáză
protestul
PROTÉST, proteste, s. n. 1. Faptul de a protesta; manifestare energică împotriva unei acțiuni considerate ca nejustă; opoziție hotărâtă; (concr.) act scris prin care se exprimă o asemenea manifestare; protestație. ◊ Notă de protest = act prin care un guvern dezaprobă un act săvârșit de guvernul altei țări și considerat contrar tratatelor sau normelor de drept internațional. 2. Act public prin care organele judecătorești constată neplata la scadență a unei polițe. – Din protesta (derivat regresiv). DOOM
protést s. n., pl. protéste
protestului
PROTÉST, proteste, s. n. 1. Faptul de a protesta; manifestare energică împotriva unei acțiuni considerate ca nejustă; opoziție hotărâtă; (concr.) act scris prin care se exprimă o asemenea manifestare; protestație. ◊ Notă de protest = act prin care un guvern dezaprobă un act săvârșit de guvernul altei țări și considerat contrar tratatelor sau normelor de drept internațional. 2. Act public prin care organele judecătorești constată neplata la scadență a unei polițe. – Din protesta (derivat regresiv). DOOM
protést s. n., pl. protéste
protestând
PROTESTÁ, protestez, vb. I. 1. Intranz. A manifesta o împotrivire energică și fățișă față de ceva, a-și exprima dezaprobarea împotriva unui fapt, a unei hotărâri, a unei măsuri etc. considerate nejuste. ♦ A contesta. 2. Tranz. A stabili pe cale judiciară că o poliță nu a fost achitată la scadență. – Din fr. protester. DOOM
protestá (a ~) vb., ind. prez. 3 protesteáză
protestînd
PROTESTÁ, protestez, vb. I. 1. Intranz. A manifesta o împotrivire energică și fățișă față de ceva, a-și exprima dezaprobarea împotriva unui fapt, a unei hotărâri, a unei măsuri etc. considerate nejuste. ♦ A contesta. 2. Tranz. A stabili pe cale judiciară că o poliță nu a fost achitată la scadență. – Din fr. protester. DOOM
protestá (a ~) vb., ind. prez. 3 protesteáză
protestări
PROTESTÁRE, protestări, s. f. Acțiunea de a protesta și rezultatul ei. – V. protesta. DOOM
protestáre s. f., g.-d. art. protestắrii; pl. protestắri
protestării
PROTESTÁRE, protestări, s. f. Acțiunea de a protesta și rezultatul ei. – V. protesta. DOOM
protestáre s. f., g.-d. art. protestắrii; pl. protestắri
protestările
PROTESTÁRE, protestări, s. f. Acțiunea de a protesta și rezultatul ei. – V. protesta. DOOM
protestáre s. f., g.-d. art. protestắrii; pl. protestắri
protestărilor
PROTESTÁRE, protestări, s. f. Acțiunea de a protesta și rezultatul ei. – V. protesta. DOOM
protestáre s. f., g.-d. art. protestắrii; pl. protestắri
protetic
PROTÉTIC, -Ă, protetici, -ce, adj., s. f. 1. (Med.) Care ține de proteză (1), privitor la proteză (1). 2. (Fon.; despre sunete) Care se adaugă la începutul unui cuvânt, fără a-i schimba înțelesul. 3. s. f. Disciplină care studiază protezele. – Din fr. prothétique. DOOM
protétic adj. m., pl. protétici; f. protétică, pl. protétice
protetica
PROTÉTIC, -Ă, protetici, -ce, adj., s. f. 1. (Med.) Care ține de proteză (1), privitor la proteză (1). 2. (Fon.; despre sunete) Care se adaugă la începutul unui cuvânt, fără a-i schimba înțelesul. 3. s. f. Disciplină care studiază protezele. – Din fr. prothétique. DOOM
protétic adj. m., pl. protétici; f. protétică, pl. protétice
protetice
PROTÉTIC, -Ă, protetici, -ce, adj., s. f. 1. (Med.) Care ține de proteză (1), privitor la proteză (1). 2. (Fon.; despre sunete) Care se adaugă la începutul unui cuvânt, fără a-i schimba înțelesul. 3. s. f. Disciplină care studiază protezele. – Din fr. prothétique. DOOM
protétic adj. m., pl. protétici; f. protétică, pl. protétice
proteticei
PROTÉTIC, -Ă, protetici, -ce, adj., s. f. 1. (Med.) Care ține de proteză (1), privitor la proteză (1). 2. (Fon.; despre sunete) Care se adaugă la începutul unui cuvânt, fără a-i schimba înțelesul. 3. s. f. Disciplină care studiază protezele. – Din fr. prothétique. DOOM
protétic adj. m., pl. protétici; f. protétică, pl. protétice
proteticele
PROTÉTIC, -Ă, protetici, -ce, adj., s. f. 1. (Med.) Care ține de proteză (1), privitor la proteză (1). 2. (Fon.; despre sunete) Care se adaugă la începutul unui cuvânt, fără a-i schimba înțelesul. 3. s. f. Disciplină care studiază protezele. – Din fr. prothétique. DOOM
protétic adj. m., pl. protétici; f. protétică, pl. protétice
proteticelor
PROTÉTIC, -Ă, protetici, -ce, adj., s. f. 1. (Med.) Care ține de proteză (1), privitor la proteză (1). 2. (Fon.; despre sunete) Care se adaugă la începutul unui cuvânt, fără a-i schimba înțelesul. 3. s. f. Disciplină care studiază protezele. – Din fr. prothétique. DOOM
protétic adj. m., pl. protétici; f. protétică, pl. protétice
protetici
PROTÉTIC, -Ă, protetici, -ce, adj., s. f. 1. (Med.) Care ține de proteză (1), privitor la proteză (1). 2. (Fon.; despre sunete) Care se adaugă la începutul unui cuvânt, fără a-i schimba înțelesul. 3. s. f. Disciplină care studiază protezele. – Din fr. prothétique. DOOM
protétic adj. m., pl. protétici; f. protétică, pl. protétice
proteticii
PROTÉTIC, -Ă, protetici, -ce, adj., s. f. 1. (Med.) Care ține de proteză (1), privitor la proteză (1). 2. (Fon.; despre sunete) Care se adaugă la începutul unui cuvânt, fără a-i schimba înțelesul. 3. s. f. Disciplină care studiază protezele. – Din fr. prothétique. DOOM
protétic adj. m., pl. protétici; f. protétică, pl. protétice
proteticilor
PROTÉTIC, -Ă, protetici, -ce, adj., s. f. 1. (Med.) Care ține de proteză (1), privitor la proteză (1). 2. (Fon.; despre sunete) Care se adaugă la începutul unui cuvânt, fără a-i schimba înțelesul. 3. s. f. Disciplină care studiază protezele. – Din fr. prothétique. DOOM
protétic adj. m., pl. protétici; f. protétică, pl. protétice
proteticul
PROTÉTIC, -Ă, protetici, -ce, adj., s. f. 1. (Med.) Care ține de proteză (1), privitor la proteză (1). 2. (Fon.; despre sunete) Care se adaugă la începutul unui cuvânt, fără a-i schimba înțelesul. 3. s. f. Disciplină care studiază protezele. – Din fr. prothétique. DOOM
protétic adj. m., pl. protétici; f. protétică, pl. protétice
proteticului
PROTÉTIC, -Ă, protetici, -ce, adj., s. f. 1. (Med.) Care ține de proteză (1), privitor la proteză (1). 2. (Fon.; despre sunete) Care se adaugă la începutul unui cuvânt, fără a-i schimba înțelesul. 3. s. f. Disciplină care studiază protezele. – Din fr. prothétique. DOOM
protétic adj. m., pl. protétici; f. protétică, pl. protétice
proteu
PROTÉU, protei, s. m. 1. (Livr.) Om nestatornic, care își schimbă mereu ideile, părerile. 2. (Și în sintagma proteu de peșteră) Batracian care trăiește în unele peșteri (Proteus anguinus). 3. Bacterie polimorfă foarte mobilă, care conține elemente baciliare (Proteus). – Din fr. protée. DOOM
protéu (livr.) s. m., art. protéul; pl. protéi, art. protéii
proteul
PROTÉU, protei, s. m. 1. (Livr.) Om nestatornic, care își schimbă mereu ideile, părerile. 2. (Și în sintagma proteu de peșteră) Batracian care trăiește în unele peșteri (Proteus anguinus). 3. Bacterie polimorfă foarte mobilă, care conține elemente baciliare (Proteus). – Din fr. protée. DOOM
protéu (livr.) s. m., art. protéul; pl. protéi, art. protéii
proteului
PROTÉU, protei, s. m. 1. (Livr.) Om nestatornic, care își schimbă mereu ideile, părerile. 2. (Și în sintagma proteu de peșteră) Batracian care trăiește în unele peșteri (Proteus anguinus). 3. Bacterie polimorfă foarte mobilă, care conține elemente baciliare (Proteus). – Din fr. protée. DOOM
protéu (livr.) s. m., art. protéul; pl. protéi, art. protéii
proteus
Proteus, zeu marin, înzestrat de către Poseidon cu darul profeției. Proteus avea, de asemenea, puterea de a se metamorfoza (în foc, pămînt, apă sau în diverse animale) ori de cîte ori voia să se sustragă întrebărilor puse de muritori. Sălașul său era insula Pharos. Acolo l-a trimis, de pildă, Idothea, fiica lui Proteus, pe Menelaus să-l consulte pe tatăl ei cu privire la viitorul care-l aștepta. După o altă versiune, Proteus ar fi fost nu un zeu, ci un rege egiptean care avea doi fii, Telegonus și Polygonus, vestiți pentru cruzimea și răutatea lor.
protex
protex protexuri s. n. prezervativ.
proteza
PROTEZÁ, protezez, vb. I. Tranz. A înlocui chirurgical cu o proteză membre sau organe ale corpului. – De la proteză. DOOM
*protezá (a ~) vb., ind. prez. 3 protezeáză
proteza
PROTÉZĂ, proteze, s. f. 1. Aparat sau piesă medicală care înlocuiește un organ, un membru, o parte dintr-un membru amputat sau un conduct natural al corpului omenesc ori pe care se fixează o dantură falsă. ♦ Operație chirurgicală prin care se înlocuiește un organ, un membru al corpului etc. printr-o proteză (1). 2. (Fon.) Apariție accidentală a unei vocale la începutul unui cuvânt care începe cu o consoană, fără a se schimba înțelesul cuvântului. – Din fr. prothèse. DOOM
protéză (înlocuitor al unui organ/membru) s. f., g.-d. art. protézei; pl. protéze
protezai
PROTEZÁ, protezez, vb. I. Tranz. A înlocui chirurgical cu o proteză membre sau organe ale corpului. – De la proteză. DOOM
*protezá (a ~) vb., ind. prez. 3 protezeáză
protezam
PROTEZÁ, protezez, vb. I. Tranz. A înlocui chirurgical cu o proteză membre sau organe ale corpului. – De la proteză. DOOM
*protezá (a ~) vb., ind. prez. 3 protezeáză
protezare
PROTEZÁ, protezez, vb. I. Tranz. A înlocui chirurgical cu o proteză membre sau organe ale corpului. – De la proteză. DOOM
*protezá (a ~) vb., ind. prez. 3 protezeáză
protezare
PROTEZÁRE, protezări, s. f. Acțiunea de a proteza și rezultatul ei. – V. proteza. DOOM
*protezáre s. f., g.-d. art. protezắrii; pl. protezắri
protezarea
PROTEZÁRE, protezări, s. f. Acțiunea de a proteza și rezultatul ei. – V. proteza. DOOM
*protezáre s. f., g.-d. art. protezắrii; pl. protezắri
protezară
PROTEZÁ, protezez, vb. I. Tranz. A înlocui chirurgical cu o proteză membre sau organe ale corpului. – De la proteză. DOOM
*protezá (a ~) vb., ind. prez. 3 protezeáză
protezarăm
PROTEZÁ, protezez, vb. I. Tranz. A înlocui chirurgical cu o proteză membre sau organe ale corpului. – De la proteză. DOOM
*protezá (a ~) vb., ind. prez. 3 protezeáză
protezarăți
PROTEZÁ, protezez, vb. I. Tranz. A înlocui chirurgical cu o proteză membre sau organe ale corpului. – De la proteză. DOOM
*protezá (a ~) vb., ind. prez. 3 protezeáză
protezase
PROTEZÁ, protezez, vb. I. Tranz. A înlocui chirurgical cu o proteză membre sau organe ale corpului. – De la proteză. DOOM
*protezá (a ~) vb., ind. prez. 3 protezeáză
protezasem
PROTEZÁ, protezez, vb. I. Tranz. A înlocui chirurgical cu o proteză membre sau organe ale corpului. – De la proteză. DOOM
*protezá (a ~) vb., ind. prez. 3 protezeáză
protezaseră
PROTEZÁ, protezez, vb. I. Tranz. A înlocui chirurgical cu o proteză membre sau organe ale corpului. – De la proteză. DOOM
*protezá (a ~) vb., ind. prez. 3 protezeáză
protezaserăm
PROTEZÁ, protezez, vb. I. Tranz. A înlocui chirurgical cu o proteză membre sau organe ale corpului. – De la proteză. DOOM
*protezá (a ~) vb., ind. prez. 3 protezeáză
protezaserăți
PROTEZÁ, protezez, vb. I. Tranz. A înlocui chirurgical cu o proteză membre sau organe ale corpului. – De la proteză. DOOM
*protezá (a ~) vb., ind. prez. 3 protezeáză
protezaseși
PROTEZÁ, protezez, vb. I. Tranz. A înlocui chirurgical cu o proteză membre sau organe ale corpului. – De la proteză. DOOM
*protezá (a ~) vb., ind. prez. 3 protezeáză
protezaseți
PROTEZÁ, protezez, vb. I. Tranz. A înlocui chirurgical cu o proteză membre sau organe ale corpului. – De la proteză. DOOM
*protezá (a ~) vb., ind. prez. 3 protezeáză
protezat
PROTEZÁ, protezez, vb. I. Tranz. A înlocui chirurgical cu o proteză membre sau organe ale corpului. – De la proteză. DOOM
*protezá (a ~) vb., ind. prez. 3 protezeáză
protezau
PROTEZÁ, protezez, vb. I. Tranz. A înlocui chirurgical cu o proteză membre sau organe ale corpului. – De la proteză. DOOM
*protezá (a ~) vb., ind. prez. 3 protezeáză
protezași
PROTEZÁ, protezez, vb. I. Tranz. A înlocui chirurgical cu o proteză membre sau organe ale corpului. – De la proteză. DOOM
*protezá (a ~) vb., ind. prez. 3 protezeáză
protezați
PROTEZÁ, protezez, vb. I. Tranz. A înlocui chirurgical cu o proteză membre sau organe ale corpului. – De la proteză. DOOM
*protezá (a ~) vb., ind. prez. 3 protezeáză
proteze
PROTÉZĂ, proteze, s. f. 1. Aparat sau piesă medicală care înlocuiește un organ, un membru, o parte dintr-un membru amputat sau un conduct natural al corpului omenesc ori pe care se fixează o dantură falsă. ♦ Operație chirurgicală prin care se înlocuiește un organ, un membru al corpului etc. printr-o proteză (1). 2. (Fon.) Apariție accidentală a unei vocale la începutul unui cuvânt care începe cu o consoană, fără a se schimba înțelesul cuvântului. – Din fr. prothèse. DOOM
protéză (înlocuitor al unui organ/membru) s. f., g.-d. art. protézei; pl. protéze
protezează
PROTEZÁ, protezez, vb. I. Tranz. A înlocui chirurgical cu o proteză membre sau organe ale corpului. – De la proteză. DOOM
*protezá (a ~) vb., ind. prez. 3 protezeáză
protezei
PROTÉZĂ, proteze, s. f. 1. Aparat sau piesă medicală care înlocuiește un organ, un membru, o parte dintr-un membru amputat sau un conduct natural al corpului omenesc ori pe care se fixează o dantură falsă. ♦ Operație chirurgicală prin care se înlocuiește un organ, un membru al corpului etc. printr-o proteză (1). 2. (Fon.) Apariție accidentală a unei vocale la începutul unui cuvânt care începe cu o consoană, fără a se schimba înțelesul cuvântului. – Din fr. prothèse. DOOM
protéză (înlocuitor al unui organ/membru) s. f., g.-d. art. protézei; pl. protéze
protezele
PROTÉZĂ, proteze, s. f. 1. Aparat sau piesă medicală care înlocuiește un organ, un membru, o parte dintr-un membru amputat sau un conduct natural al corpului omenesc ori pe care se fixează o dantură falsă. ♦ Operație chirurgicală prin care se înlocuiește un organ, un membru al corpului etc. printr-o proteză (1). 2. (Fon.) Apariție accidentală a unei vocale la începutul unui cuvânt care începe cu o consoană, fără a se schimba înțelesul cuvântului. – Din fr. prothèse. DOOM
protéză (înlocuitor al unui organ/membru) s. f., g.-d. art. protézei; pl. protéze
protezelor
PROTÉZĂ, proteze, s. f. 1. Aparat sau piesă medicală care înlocuiește un organ, un membru, o parte dintr-un membru amputat sau un conduct natural al corpului omenesc ori pe care se fixează o dantură falsă. ♦ Operație chirurgicală prin care se înlocuiește un organ, un membru al corpului etc. printr-o proteză (1). 2. (Fon.) Apariție accidentală a unei vocale la începutul unui cuvânt care începe cu o consoană, fără a se schimba înțelesul cuvântului. – Din fr. prothèse. DOOM
protéză (înlocuitor al unui organ/membru) s. f., g.-d. art. protézei; pl. protéze
protezez
PROTEZÁ, protezez, vb. I. Tranz. A înlocui chirurgical cu o proteză membre sau organe ale corpului. – De la proteză. DOOM
*protezá (a ~) vb., ind. prez. 3 protezeáză
protezeze
PROTEZÁ, protezez, vb. I. Tranz. A înlocui chirurgical cu o proteză membre sau organe ale corpului. – De la proteză. DOOM
*protezá (a ~) vb., ind. prez. 3 protezeáză
protezezi
PROTEZÁ, protezez, vb. I. Tranz. A înlocui chirurgical cu o proteză membre sau organe ale corpului. – De la proteză. DOOM
*protezá (a ~) vb., ind. prez. 3 protezeáză
protezând
PROTEZÁ, protezez, vb. I. Tranz. A înlocui chirurgical cu o proteză membre sau organe ale corpului. – De la proteză. DOOM
*protezá (a ~) vb., ind. prez. 3 protezeáză
protezînd
PROTEZÁ, protezez, vb. I. Tranz. A înlocui chirurgical cu o proteză membre sau organe ale corpului. – De la proteză. DOOM
*protezá (a ~) vb., ind. prez. 3 protezeáză
protezări
PROTEZÁRE, protezări, s. f. Acțiunea de a proteza și rezultatul ei. – V. proteza. DOOM
*protezáre s. f., g.-d. art. protezắrii; pl. protezắri
protezării
PROTEZÁRE, protezări, s. f. Acțiunea de a proteza și rezultatul ei. – V. proteza. DOOM
*protezáre s. f., g.-d. art. protezắrii; pl. protezắri
protezările
PROTEZÁRE, protezări, s. f. Acțiunea de a proteza și rezultatul ei. – V. proteza. DOOM
*protezáre s. f., g.-d. art. protezắrii; pl. protezắri
protezărilor
PROTEZÁRE, protezări, s. f. Acțiunea de a proteza și rezultatul ei. – V. proteza. DOOM
*protezáre s. f., g.-d. art. protezắrii; pl. protezắri
protida
PROTÍDĂ, protide, s. f. (Mai ales la pl.) Denumire generală pentru toate substanțele organice azotate (proteine, proteide, aminoacizi etc.). – Din fr. protide. DOOM
protídă s. f., g.-d. art. protídei; pl. protíde
protide
PROTÍDĂ, protide, s. f. (Mai ales la pl.) Denumire generală pentru toate substanțele organice azotate (proteine, proteide, aminoacizi etc.). – Din fr. protide. DOOM
protídă s. f., g.-d. art. protídei; pl. protíde
protidei
PROTÍDĂ, protide, s. f. (Mai ales la pl.) Denumire generală pentru toate substanțele organice azotate (proteine, proteide, aminoacizi etc.). – Din fr. protide. DOOM
protídă s. f., g.-d. art. protídei; pl. protíde
protidele
PROTÍDĂ, protide, s. f. (Mai ales la pl.) Denumire generală pentru toate substanțele organice azotate (proteine, proteide, aminoacizi etc.). – Din fr. protide. DOOM
protídă s. f., g.-d. art. protídei; pl. protíde
protidelor
PROTÍDĂ, protide, s. f. (Mai ales la pl.) Denumire generală pentru toate substanțele organice azotate (proteine, proteide, aminoacizi etc.). – Din fr. protide. DOOM
protídă s. f., g.-d. art. protídei; pl. protíde
protidic
PROTÍDIC, -Ă, protidici, -ce, adj. Care conține protide, de protide. – Din fr. protidique. DOOM
protídic adj. m., pl. protídici; f. protídică, pl. protídice
protidica
PROTÍDIC, -Ă, protidici, -ce, adj. Care conține protide, de protide. – Din fr. protidique. DOOM
protídic adj. m., pl. protídici; f. protídică, pl. protídice
protidice
PROTÍDIC, -Ă, protidici, -ce, adj. Care conține protide, de protide. – Din fr. protidique. DOOM
protídic adj. m., pl. protídici; f. protídică, pl. protídice
protidicei
PROTÍDIC, -Ă, protidici, -ce, adj. Care conține protide, de protide. – Din fr. protidique. DOOM
protídic adj. m., pl. protídici; f. protídică, pl. protídice
protidicele
PROTÍDIC, -Ă, protidici, -ce, adj. Care conține protide, de protide. – Din fr. protidique. DOOM
protídic adj. m., pl. protídici; f. protídică, pl. protídice
protidicelor
PROTÍDIC, -Ă, protidici, -ce, adj. Care conține protide, de protide. – Din fr. protidique. DOOM
protídic adj. m., pl. protídici; f. protídică, pl. protídice
protidici
PROTÍDIC, -Ă, protidici, -ce, adj. Care conține protide, de protide. – Din fr. protidique. DOOM
protídic adj. m., pl. protídici; f. protídică, pl. protídice
protidicii
PROTÍDIC, -Ă, protidici, -ce, adj. Care conține protide, de protide. – Din fr. protidique. DOOM
protídic adj. m., pl. protídici; f. protídică, pl. protídice
protidicilor
PROTÍDIC, -Ă, protidici, -ce, adj. Care conține protide, de protide. – Din fr. protidique. DOOM
protídic adj. m., pl. protídici; f. protídică, pl. protídice
protidicul
PROTÍDIC, -Ă, protidici, -ce, adj. Care conține protide, de protide. – Din fr. protidique. DOOM
protídic adj. m., pl. protídici; f. protídică, pl. protídice
protidicului
PROTÍDIC, -Ă, protidici, -ce, adj. Care conține protide, de protide. – Din fr. protidique. DOOM
protídic adj. m., pl. protídici; f. protídică, pl. protídice
protimie
protimíe (protimíi), s. f. – Bunăvoință. Ngr. προθυμία (Gáldi 242).
protimisi
protimisí (-sésc, -ít), vb. – A prefera, a da prioritate. Ngr. προτιμῶ, viitor προτιμήσω (Tiktin; Gáldi 242). – Der. protimisis, s. f. (preferință), din ngr. προτίμησις. Sec. XVIII, înv.
protipenda
PROTIPENDÁDĂ s. f. Marea boierime, care se bucura, în evul mediu, de privilegii speciale; p. ext. elită socială. [Var.: (înv.) protipendá s. f.] – Din ngr. próti pendádha. DOOM
protipendádă s. f., g.-d. art. protipendádei
protipendadă
PROTIPENDÁDĂ s. f. Marea boierime, care se bucura, în evul mediu, de privilegii speciale; p. ext. elită socială. [Var.: (înv.) protipendá s. f.] – Din ngr. próti pendádha. DOOM
protipendádă s. f., g.-d. art. protipendádei
protipendar
PROTIPENDÁR, protipendari, s. m. (Învechit) Protipendist. Protipendarii curcani.. se revoltau... de umilirea în care îi azvîrlise Pandele. MACEDONSKI, O. 50.
protipendară
PROTIPENDÁR, protipendari, s. m. (Învechit) Protipendist. Protipendarii curcani.. se revoltau... de umilirea în care îi azvîrlise Pandele. MACEDONSKI, O. 50.
protipendat
PROTIPENDÁT, -Ă, protipendați, -te, s. m. și f. (Înv.) Protipendist. – Din protipenda + suf. -at.
protipendat
PROTIPENDÁT, -Ă, protipendați, -te, s. m. și f. (Înv.) Protipendist. – Din protipenda + suf. -at.
protipendata
PROTIPENDÁT, -Ă, protipendați, -te, s. m. și f. (Înv.) Protipendist. – Din protipenda + suf. -at.
protipendata
PROTIPENDÁT, -Ă, protipendați, -te, s. m. și f. (Înv.) Protipendist. – Din protipenda + suf. -at.
protipendate
PROTIPENDÁT, -Ă, protipendați, -te, s. m. și f. (Înv.) Protipendist. – Din protipenda + suf. -at.
protipendate
PROTIPENDÁT, -Ă, protipendați, -te, s. m. și f. (Înv.) Protipendist. – Din protipenda + suf. -at.
protipendatei
PROTIPENDÁT, -Ă, protipendați, -te, s. m. și f. (Înv.) Protipendist. – Din protipenda + suf. -at.
protipendatei
PROTIPENDÁT, -Ă, protipendați, -te, s. m. și f. (Înv.) Protipendist. – Din protipenda + suf. -at.
protipendatele
PROTIPENDÁT, -Ă, protipendați, -te, s. m. și f. (Înv.) Protipendist. – Din protipenda + suf. -at.
protipendatele
PROTIPENDÁT, -Ă, protipendați, -te, s. m. și f. (Înv.) Protipendist. – Din protipenda + suf. -at.
protipendatelor
PROTIPENDÁT, -Ă, protipendați, -te, s. m. și f. (Înv.) Protipendist. – Din protipenda + suf. -at.
protipendatelor
PROTIPENDÁT, -Ă, protipendați, -te, s. m. și f. (Înv.) Protipendist. – Din protipenda + suf. -at.
protipendatul
PROTIPENDÁT, -Ă, protipendați, -te, s. m. și f. (Înv.) Protipendist. – Din protipenda + suf. -at.
protipendatul
PROTIPENDÁT, -Ă, protipendați, -te, s. m. și f. (Înv.) Protipendist. – Din protipenda + suf. -at.
protipendatului
PROTIPENDÁT, -Ă, protipendați, -te, s. m. și f. (Înv.) Protipendist. – Din protipenda + suf. -at.
protipendatului
PROTIPENDÁT, -Ă, protipendați, -te, s. m. și f. (Înv.) Protipendist. – Din protipenda + suf. -at.
protipendați
PROTIPENDÁT, -Ă, protipendați, -te, s. m. și f. (Înv.) Protipendist. – Din protipenda + suf. -at.
protipendați
PROTIPENDÁT, -Ă, protipendați, -te, s. m. și f. (Înv.) Protipendist. – Din protipenda + suf. -at.
protipendații
PROTIPENDÁT, -Ă, protipendați, -te, s. m. și f. (Înv.) Protipendist. – Din protipenda + suf. -at.
protipendații
PROTIPENDÁT, -Ă, protipendați, -te, s. m. și f. (Înv.) Protipendist. – Din protipenda + suf. -at.
protipendaților
PROTIPENDÁT, -Ă, protipendați, -te, s. m. și f. (Înv.) Protipendist. – Din protipenda + suf. -at.
protipendaților
PROTIPENDÁT, -Ă, protipendați, -te, s. m. și f. (Înv.) Protipendist. – Din protipenda + suf. -at.
protipendist
PROTIPENDIST, protipendiști, s. m. (Înv.) Boier care făcea parte din protipendadă. – Protipendă + suf. -ist. DOOM
protipendíst (înv.) s. m., pl. protipendíști
protipendista
PROTIPENDIST, protipendiști, s. m. (Înv.) Boier care făcea parte din protipendadă. – Protipendă + suf. -ist. DOOM
protipendíst (înv.) s. m., pl. protipendíști
protipendiste
PROTIPENDIST, protipendiști, s. m. (Înv.) Boier care făcea parte din protipendadă. – Protipendă + suf. -ist. DOOM
protipendíst (înv.) s. m., pl. protipendíști
protipendistei
PROTIPENDIST, protipendiști, s. m. (Înv.) Boier care făcea parte din protipendadă. – Protipendă + suf. -ist. DOOM
protipendíst (înv.) s. m., pl. protipendíști
protipendistele
PROTIPENDIST, protipendiști, s. m. (Înv.) Boier care făcea parte din protipendadă. – Protipendă + suf. -ist. DOOM
protipendíst (înv.) s. m., pl. protipendíști
protipendistelor
PROTIPENDIST, protipendiști, s. m. (Înv.) Boier care făcea parte din protipendadă. – Protipendă + suf. -ist. DOOM
protipendíst (înv.) s. m., pl. protipendíști
protipendistul
PROTIPENDIST, protipendiști, s. m. (Înv.) Boier care făcea parte din protipendadă. – Protipendă + suf. -ist. DOOM
protipendíst (înv.) s. m., pl. protipendíști
protipendistului
PROTIPENDIST, protipendiști, s. m. (Înv.) Boier care făcea parte din protipendadă. – Protipendă + suf. -ist. DOOM
protipendíst (înv.) s. m., pl. protipendíști
protipendiști
PROTIPENDIST, protipendiști, s. m. (Înv.) Boier care făcea parte din protipendadă. – Protipendă + suf. -ist. DOOM
protipendíst (înv.) s. m., pl. protipendíști
protipendiștii
PROTIPENDIST, protipendiști, s. m. (Înv.) Boier care făcea parte din protipendadă. – Protipendă + suf. -ist. DOOM
protipendíst (înv.) s. m., pl. protipendíști
protipendiștilor
PROTIPENDIST, protipendiști, s. m. (Înv.) Boier care făcea parte din protipendadă. – Protipendă + suf. -ist. DOOM
protipendíst (înv.) s. m., pl. protipendíști
protiron
PROTIRÓN s.n. (Ant.) Vestibul al unei case grecești. [Pl. -oane. / < gr. prothyron < pro – înainte, thyra – poartă].
protist
PROTÍST, protiste, s. n. Microorganism unicelular. – Din fr. protiste. DOOM
protíst s. n., pl. protíste
protiste
PROTÍST, protiste, s. n. Microorganism unicelular. – Din fr. protiste. DOOM
protíst s. n., pl. protíste
protistele
PROTÍST, protiste, s. n. Microorganism unicelular. – Din fr. protiste. DOOM
protíst s. n., pl. protíste
protistelor
PROTÍST, protiste, s. n. Microorganism unicelular. – Din fr. protiste. DOOM
protíst s. n., pl. protíste
protistologia
PROTISTOLOGÍE s. f. Studiul protistelor. – Din fr. protistologie. DOOM
protistologíe s. f., art. protistología, g.-d. protistologíi, art. protistologíei
protistologie
PROTISTOLOGÍE s. f. Studiul protistelor. – Din fr. protistologie. DOOM
protistologíe s. f., art. protistología, g.-d. protistologíi, art. protistologíei
protistologiei
PROTISTOLOGÍE s. f. Studiul protistelor. – Din fr. protistologie. DOOM
protistologíe s. f., art. protistología, g.-d. protistologíi, art. protistologíei
protistologii
PROTISTOLOGÍE s. f. Studiul protistelor. – Din fr. protistologie. DOOM
protistologíe s. f., art. protistología, g.-d. protistologíi, art. protistologíei
protistul
PROTÍST, protiste, s. n. Microorganism unicelular. – Din fr. protiste. DOOM
protíst s. n., pl. protíste
protistului
PROTÍST, protiste, s. n. Microorganism unicelular. – Din fr. protiste. DOOM
protíst s. n., pl. protíste
protiu
PRÓTIU s. n. (Chim.) Hidrogen ușor. – Din fr., engl. protium.
protiul
PRÓTIU s. n. (Chim.) Hidrogen ușor. – Din fr., engl. protium.
protiului
PRÓTIU s. n. (Chim.) Hidrogen ușor. – Din fr., engl. protium.
protivnic
PROTÍVNIC, -Ă adj. v. potrivnic. DOOM
potrívnic (înv.) (po-triv-) adj. m., s. m., pl. potrívnici; adj. f., s. f. potrívnică, pl. potrívnice
protivnicie
POTRIVNICÍE, potrivnicii, s. f. împrejurare nefavorabilă; obstacol, piedică, dificultate. [Var.: (înv.) protivnicíe s. f.] – Potrivnic + suf. -ie. DOOM
potrivnicíe (înv.) (po-triv-) s. f., art. potrivnicía, g.-d. art. potrivnicíei; pl. potrivnicíi, art. potrivnicíile
proto
PROTO- Element de compunere care înseamnă „primul”, „întâiul” și care servește la formarea unor substantive. – Din ngr. protos, fr. proto-.
protoamiba
PROTOAMÍBĂ s.f. Prima formă de amibă, alcătuită dintr-o globulă simplă de albumină, fără nucleu. [Pron. -to-a-. / cf. gr. protos – primul, lat. amoeba – amibă]. DOOM
protoamíbă (-to-a-) s. f., g.-d. art. protoamíbei; pl. protoamíbe
protoamibe
PROTOAMÍBĂ s.f. Prima formă de amibă, alcătuită dintr-o globulă simplă de albumină, fără nucleu. [Pron. -to-a-. / cf. gr. protos – primul, lat. amoeba – amibă]. DOOM
protoamíbă (-to-a-) s. f., g.-d. art. protoamíbei; pl. protoamíbe
protoamibei
PROTOAMÍBĂ s.f. Prima formă de amibă, alcătuită dintr-o globulă simplă de albumină, fără nucleu. [Pron. -to-a-. / cf. gr. protos – primul, lat. amoeba – amibă]. DOOM
protoamíbă (-to-a-) s. f., g.-d. art. protoamíbei; pl. protoamíbe
protoamibele
PROTOAMÍBĂ s.f. Prima formă de amibă, alcătuită dintr-o globulă simplă de albumină, fără nucleu. [Pron. -to-a-. / cf. gr. protos – primul, lat. amoeba – amibă]. DOOM
protoamíbă (-to-a-) s. f., g.-d. art. protoamíbei; pl. protoamíbe
protoamibelor
PROTOAMÍBĂ s.f. Prima formă de amibă, alcătuită dintr-o globulă simplă de albumină, fără nucleu. [Pron. -to-a-. / cf. gr. protos – primul, lat. amoeba – amibă]. DOOM
protoamíbă (-to-a-) s. f., g.-d. art. protoamíbei; pl. protoamíbe
protobiologia
PROTOBIOLOGÍE s. f. Ramură a biologiei care studiază formele de viață mai mici decât bacteriile. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. protobiologie.
protobiologie
PROTOBIOLOGÍE s. f. Ramură a biologiei care studiază formele de viață mai mici decât bacteriile. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. protobiologie.
protobiologiei
PROTOBIOLOGÍE s. f. Ramură a biologiei care studiază formele de viață mai mici decât bacteriile. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. protobiologie.
protobiologii
PROTOBIOLOGÍE s. f. Ramură a biologiei care studiază formele de viață mai mici decât bacteriile. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. protobiologie.
protobitumen
PROTOBITÚMEN s. n. Bitumen în stare de formare, care reprezintă prima fază de transformare a materiei organice în țiței. – Din germ. Protobitumen. DOOM
protobitúmen s. n.
protoblast
PROTOBLÁST, protoblaste, s. n. (Biol.) Celulă lipsită de membrană. – Din fr. protoblaste.
protoblaste
PROTOBLÁST, protoblaste, s. n. (Biol.) Celulă lipsită de membrană. – Din fr. protoblaste.
protoblastele
PROTOBLÁST, protoblaste, s. n. (Biol.) Celulă lipsită de membrană. – Din fr. protoblaste.
protoblastelor
PROTOBLÁST, protoblaste, s. n. (Biol.) Celulă lipsită de membrană. – Din fr. protoblaste.
protoblastul
PROTOBLÁST, protoblaste, s. n. (Biol.) Celulă lipsită de membrană. – Din fr. protoblaste.
protoblastului
PROTOBLÁST, protoblaste, s. n. (Biol.) Celulă lipsită de membrană. – Din fr. protoblaste.
protobromura
PROTOBROMÚRĂ, protobromuri, s. f. (Chim.) Combinația cea mai săracă în brom pe care o substanță simplă o poate forma cu acesta. – Din fr. protobromure.
protobromuri
PROTOBROMÚRĂ, protobromuri, s. f. (Chim.) Combinația cea mai săracă în brom pe care o substanță simplă o poate forma cu acesta. – Din fr. protobromure.
protobromurii
PROTOBROMÚRĂ, protobromuri, s. f. (Chim.) Combinația cea mai săracă în brom pe care o substanță simplă o poate forma cu acesta. – Din fr. protobromure.
protobromurile
PROTOBROMÚRĂ, protobromuri, s. f. (Chim.) Combinația cea mai săracă în brom pe care o substanță simplă o poate forma cu acesta. – Din fr. protobromure.
protobromurilor
PROTOBROMÚRĂ, protobromuri, s. f. (Chim.) Combinația cea mai săracă în brom pe care o substanță simplă o poate forma cu acesta. – Din fr. protobromure.
protocarbonat
PROTOCARBONÁT s.m. Sare a acidului carbonic, conținând cantitatea cea mai mică posibilă de carbon. [Cf. fr. protocarboné].
protocarbonata
PROTOCARBONÁT s.m. Sare a acidului carbonic, conținând cantitatea cea mai mică posibilă de carbon. [Cf. fr. protocarboné].
protocarbonate
PROTOCARBONÁT s.m. Sare a acidului carbonic, conținând cantitatea cea mai mică posibilă de carbon. [Cf. fr. protocarboné].
protocarbonatei
PROTOCARBONÁT s.m. Sare a acidului carbonic, conținând cantitatea cea mai mică posibilă de carbon. [Cf. fr. protocarboné].
protocarbonatele
PROTOCARBONÁT s.m. Sare a acidului carbonic, conținând cantitatea cea mai mică posibilă de carbon. [Cf. fr. protocarboné].
protocarbonatelor
PROTOCARBONÁT s.m. Sare a acidului carbonic, conținând cantitatea cea mai mică posibilă de carbon. [Cf. fr. protocarboné].
protocarbonatul
PROTOCARBONÁT s.m. Sare a acidului carbonic, conținând cantitatea cea mai mică posibilă de carbon. [Cf. fr. protocarboné].
protocarbonatului
PROTOCARBONÁT s.m. Sare a acidului carbonic, conținând cantitatea cea mai mică posibilă de carbon. [Cf. fr. protocarboné].
protocarbonați
PROTOCARBONÁT s.m. Sare a acidului carbonic, conținând cantitatea cea mai mică posibilă de carbon. [Cf. fr. protocarboné].
protocarbonații
PROTOCARBONÁT s.m. Sare a acidului carbonic, conținând cantitatea cea mai mică posibilă de carbon. [Cf. fr. protocarboné].
protocarbonaților
PROTOCARBONÁT s.m. Sare a acidului carbonic, conținând cantitatea cea mai mică posibilă de carbon. [Cf. fr. protocarboné].
protocarbura
PROTOCARBÚRĂ, protocarburi, s. f. (Chim.) Combinația cea mai săracă în carbon pe care o substanță simplă o poate forma cu acesta. – Din fr. protocarbure.
protocarburat
PROTOCARBURÁT, -Ă, protocarburați, -te, adj. (Chim.) Care formează o protocarbură; în stare de protocarbură. – Din fr. protocarburat.
protocarburata
PROTOCARBURÁT, -Ă, protocarburați, -te, adj. (Chim.) Care formează o protocarbură; în stare de protocarbură. – Din fr. protocarburat.
protocarburate
PROTOCARBURÁT, -Ă, protocarburați, -te, adj. (Chim.) Care formează o protocarbură; în stare de protocarbură. – Din fr. protocarburat.
protocarburatei
PROTOCARBURÁT, -Ă, protocarburați, -te, adj. (Chim.) Care formează o protocarbură; în stare de protocarbură. – Din fr. protocarburat.
protocarburatele
PROTOCARBURÁT, -Ă, protocarburați, -te, adj. (Chim.) Care formează o protocarbură; în stare de protocarbură. – Din fr. protocarburat.
protocarburatelor
PROTOCARBURÁT, -Ă, protocarburați, -te, adj. (Chim.) Care formează o protocarbură; în stare de protocarbură. – Din fr. protocarburat.
protocarburatul
PROTOCARBURÁT, -Ă, protocarburați, -te, adj. (Chim.) Care formează o protocarbură; în stare de protocarbură. – Din fr. protocarburat.
protocarburatului
PROTOCARBURÁT, -Ă, protocarburați, -te, adj. (Chim.) Care formează o protocarbură; în stare de protocarbură. – Din fr. protocarburat.
protocarburați
PROTOCARBURÁT, -Ă, protocarburați, -te, adj. (Chim.) Care formează o protocarbură; în stare de protocarbură. – Din fr. protocarburat.
protocarburații
PROTOCARBURÁT, -Ă, protocarburați, -te, adj. (Chim.) Care formează o protocarbură; în stare de protocarbură. – Din fr. protocarburat.
protocarburaților
PROTOCARBURÁT, -Ă, protocarburați, -te, adj. (Chim.) Care formează o protocarbură; în stare de protocarbură. – Din fr. protocarburat.
protocarburi
PROTOCARBÚRĂ, protocarburi, s. f. (Chim.) Combinația cea mai săracă în carbon pe care o substanță simplă o poate forma cu acesta. – Din fr. protocarbure.
protocarburii
PROTOCARBÚRĂ, protocarburi, s. f. (Chim.) Combinația cea mai săracă în carbon pe care o substanță simplă o poate forma cu acesta. – Din fr. protocarbure.
protocarburile
PROTOCARBÚRĂ, protocarburi, s. f. (Chim.) Combinația cea mai săracă în carbon pe care o substanță simplă o poate forma cu acesta. – Din fr. protocarbure.
protocarburilor
PROTOCARBÚRĂ, protocarburi, s. f. (Chim.) Combinația cea mai săracă în carbon pe care o substanță simplă o poate forma cu acesta. – Din fr. protocarbure.
protoclorura
PROTOCLORÚRĂ, protocloruri, s. f. (Chim.) Combinația cea mai săracă în clor pe care o substanță simplă o poate forma cu acesta. – Din fr. protochlorure.
protoclorurat
PROTOCLORURÁT, -Ă, protoclorurați, -te, adj. (Chim.) Care formează o protoclorură; în stare de protoclorură. – Din fr. protocloruré.
protoclorurata
PROTOCLORURÁT, -Ă, protoclorurați, -te, adj. (Chim.) Care formează o protoclorură; în stare de protoclorură. – Din fr. protocloruré.
protoclorurate
PROTOCLORURÁT, -Ă, protoclorurați, -te, adj. (Chim.) Care formează o protoclorură; în stare de protoclorură. – Din fr. protocloruré.
protocloruratei
PROTOCLORURÁT, -Ă, protoclorurați, -te, adj. (Chim.) Care formează o protoclorură; în stare de protoclorură. – Din fr. protocloruré.
protocloruratele
PROTOCLORURÁT, -Ă, protoclorurați, -te, adj. (Chim.) Care formează o protoclorură; în stare de protoclorură. – Din fr. protocloruré.
protocloruratelor
PROTOCLORURÁT, -Ă, protoclorurați, -te, adj. (Chim.) Care formează o protoclorură; în stare de protoclorură. – Din fr. protocloruré.
protocloruratul
PROTOCLORURÁT, -Ă, protoclorurați, -te, adj. (Chim.) Care formează o protoclorură; în stare de protoclorură. – Din fr. protocloruré.
protocloruratului
PROTOCLORURÁT, -Ă, protoclorurați, -te, adj. (Chim.) Care formează o protoclorură; în stare de protoclorură. – Din fr. protocloruré.
protoclorurați
PROTOCLORURÁT, -Ă, protoclorurați, -te, adj. (Chim.) Care formează o protoclorură; în stare de protoclorură. – Din fr. protocloruré.
protoclorurații
PROTOCLORURÁT, -Ă, protoclorurați, -te, adj. (Chim.) Care formează o protoclorură; în stare de protoclorură. – Din fr. protocloruré.
protocloruraților
PROTOCLORURÁT, -Ă, protoclorurați, -te, adj. (Chim.) Care formează o protoclorură; în stare de protoclorură. – Din fr. protocloruré.
protocloruri
PROTOCLORÚRĂ, protocloruri, s. f. (Chim.) Combinația cea mai săracă în clor pe care o substanță simplă o poate forma cu acesta. – Din fr. protochlorure.
protoclorurii
PROTOCLORÚRĂ, protocloruri, s. f. (Chim.) Combinația cea mai săracă în clor pe care o substanță simplă o poate forma cu acesta. – Din fr. protochlorure.
protoclorurile
PROTOCLORÚRĂ, protocloruri, s. f. (Chim.) Combinația cea mai săracă în clor pe care o substanță simplă o poate forma cu acesta. – Din fr. protochlorure.
protoclorurilor
PROTOCLORÚRĂ, protocloruri, s. f. (Chim.) Combinația cea mai săracă în clor pe care o substanță simplă o poate forma cu acesta. – Din fr. protochlorure.
protocoale
PROTOCÓL, protocoale, s. n. 1. Act, document în care sunt consemnate rezoluțiile unei adunări, ale unor dezbateri, ale unei conferințe internaționale; document diplomatic cu valoarea unui acord internațional, care cuprinde hotărârile luate la o conferință internațională. 2. (Înv. și reg.) Formular oficial folosit pentru acte publice; p. ext. registru, catastif. 3. (La sg.) Totalitatea formelor și a practicilor de ceremonial care se aplică la festivități oficiale în relațiile diplomatice; serviciu însărcinat cu organizarea oficială a ceremonialului. ♦ P. gener. Reguli (de conduită) care trebuie respectate în societate. – Din fr. protocole, germ. Protokoll. DOOM
protocól s. n., (acte) pl. protocoále
protocoalele
PROTOCÓL, protocoale, s. n. 1. Act, document în care sunt consemnate rezoluțiile unei adunări, ale unor dezbateri, ale unei conferințe internaționale; document diplomatic cu valoarea unui acord internațional, care cuprinde hotărârile luate la o conferință internațională. 2. (Înv. și reg.) Formular oficial folosit pentru acte publice; p. ext. registru, catastif. 3. (La sg.) Totalitatea formelor și a practicilor de ceremonial care se aplică la festivități oficiale în relațiile diplomatice; serviciu însărcinat cu organizarea oficială a ceremonialului. ♦ P. gener. Reguli (de conduită) care trebuie respectate în societate. – Din fr. protocole, germ. Protokoll. DOOM
protocól s. n., (acte) pl. protocoále
protocoalelor
PROTOCÓL, protocoale, s. n. 1. Act, document în care sunt consemnate rezoluțiile unei adunări, ale unor dezbateri, ale unei conferințe internaționale; document diplomatic cu valoarea unui acord internațional, care cuprinde hotărârile luate la o conferință internațională. 2. (Înv. și reg.) Formular oficial folosit pentru acte publice; p. ext. registru, catastif. 3. (La sg.) Totalitatea formelor și a practicilor de ceremonial care se aplică la festivități oficiale în relațiile diplomatice; serviciu însărcinat cu organizarea oficială a ceremonialului. ♦ P. gener. Reguli (de conduită) care trebuie respectate în societate. – Din fr. protocole, germ. Protokoll. DOOM
protocól s. n., (acte) pl. protocoále
protococală
PROTOCOCÁLE s.f.pl. (Bot.) Ordin de alge verzi unicelulare, lipsite de flageli, care trăiesc în scoarța arborilor; (la sg.) algă din acest ordin. [< fr. protococcales].
protocol
PROTOCÓL, protocoale, s. n. 1. Act, document în care sunt consemnate rezoluțiile unei adunări, ale unor dezbateri, ale unei conferințe internaționale; document diplomatic cu valoarea unui acord internațional, care cuprinde hotărârile luate la o conferință internațională. 2. (Înv. și reg.) Formular oficial folosit pentru acte publice; p. ext. registru, catastif. 3. (La sg.) Totalitatea formelor și a practicilor de ceremonial care se aplică la festivități oficiale în relațiile diplomatice; serviciu însărcinat cu organizarea oficială a ceremonialului. ♦ P. gener. Reguli (de conduită) care trebuie respectate în societate. – Din fr. protocole, germ. Protokoll. DOOM
protocól s. n., (acte) pl. protocoále
protocol
PROTOCÓL s.n. 1. Regulă de ceremonial folosită la anumite acte cu caracter solemn sau în relațiile diplomatice. ♦ Serviciu pe lângă instituții superioare, însărcinat cu luarea măsurilor privitoare la ceremonial. 2. Act suplimentar al unui tratat prin care se stabilește modul de aderare la un acord preexistent, sunt formulate anumite rezerve sau interpretări, se stipulează prelungirea ori modul de aplicare a unui acord existent etc. ♦ Document, proces-verbal, dezbatere în cadrul unei conferințe internaționale, al unei dezbateri, al unor tratative. ♦ Document în care se consemnează schimbul sau depunerea instrumentelor de ratificare. ♦ Document, act diplomatic care cuprinde consemnarea unor hotărâri sau a unei înțelegeri privind mai multe state. [Pl. -oale, -oluri. / < fr. protocole, cf. lat. protocollum, gr. protokollon].
protocolar
PROTOCOLÁR, -Ă, protocolari, -e, adj. Care ține de protocol, potrivit protocolului; (despre oameni) ceremonios. – Din fr. protocolaire. DOOM
protocolár adj. m., pl. protocolári; f. protocoláră, pl. protocoláre
protocolara
PROTOCOLÁR, -Ă, protocolari, -e, adj. Care ține de protocol, potrivit protocolului; (despre oameni) ceremonios. – Din fr. protocolaire. DOOM
protocolár adj. m., pl. protocolári; f. protocoláră, pl. protocoláre
protocolare
PROTOCOLÁR, -Ă, protocolari, -e, adj. Care ține de protocol, potrivit protocolului; (despre oameni) ceremonios. – Din fr. protocolaire. DOOM
protocolár adj. m., pl. protocolári; f. protocoláră, pl. protocoláre
protocolarei
PROTOCOLÁR, -Ă, protocolari, -e, adj. Care ține de protocol, potrivit protocolului; (despre oameni) ceremonios. – Din fr. protocolaire. DOOM
protocolár adj. m., pl. protocolári; f. protocoláră, pl. protocoláre
protocolarele
PROTOCOLÁR, -Ă, protocolari, -e, adj. Care ține de protocol, potrivit protocolului; (despre oameni) ceremonios. – Din fr. protocolaire. DOOM
protocolár adj. m., pl. protocolári; f. protocoláră, pl. protocoláre
protocolarelor
PROTOCOLÁR, -Ă, protocolari, -e, adj. Care ține de protocol, potrivit protocolului; (despre oameni) ceremonios. – Din fr. protocolaire. DOOM
protocolár adj. m., pl. protocolári; f. protocoláră, pl. protocoláre
protocolari
PROTOCOLÁR, -Ă, protocolari, -e, adj. Care ține de protocol, potrivit protocolului; (despre oameni) ceremonios. – Din fr. protocolaire. DOOM
protocolár adj. m., pl. protocolári; f. protocoláră, pl. protocoláre
protocolarii
PROTOCOLÁR, -Ă, protocolari, -e, adj. Care ține de protocol, potrivit protocolului; (despre oameni) ceremonios. – Din fr. protocolaire. DOOM
protocolár adj. m., pl. protocolári; f. protocoláră, pl. protocoláre
protocolarilor
PROTOCOLÁR, -Ă, protocolari, -e, adj. Care ține de protocol, potrivit protocolului; (despre oameni) ceremonios. – Din fr. protocolaire. DOOM
protocolár adj. m., pl. protocolári; f. protocoláră, pl. protocoláre
protocolarul
PROTOCOLÁR, -Ă, protocolari, -e, adj. Care ține de protocol, potrivit protocolului; (despre oameni) ceremonios. – Din fr. protocolaire. DOOM
protocolár adj. m., pl. protocolári; f. protocoláră, pl. protocoláre
protocolarului
PROTOCOLÁR, -Ă, protocolari, -e, adj. Care ține de protocol, potrivit protocolului; (despre oameni) ceremonios. – Din fr. protocolaire. DOOM
protocolár adj. m., pl. protocolári; f. protocoláră, pl. protocoláre
protocolea
PROTOCOLÍ, protocolesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A încheia un proces-verbal de constatare; p. ext. a colaționa; a confrunta copia cu originalul. (Refl. pas.) Protocolindu-se (copiile) de judecătorie din cuvînt în cuvînt cu originalele lor. La TDRG.
protocoleai
PROTOCOLÍ, protocolesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A încheia un proces-verbal de constatare; p. ext. a colaționa; a confrunta copia cu originalul. (Refl. pas.) Protocolindu-se (copiile) de judecătorie din cuvînt în cuvînt cu originalele lor. La TDRG.
protocoleam
PROTOCOLÍ, protocolesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A încheia un proces-verbal de constatare; p. ext. a colaționa; a confrunta copia cu originalul. (Refl. pas.) Protocolindu-se (copiile) de judecătorie din cuvînt în cuvînt cu originalele lor. La TDRG.
protocolească
PROTOCOLÍ, protocolesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A încheia un proces-verbal de constatare; p. ext. a colaționa; a confrunta copia cu originalul. (Refl. pas.) Protocolindu-se (copiile) de judecătorie din cuvînt în cuvînt cu originalele lor. La TDRG.
protocoleau
PROTOCOLÍ, protocolesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A încheia un proces-verbal de constatare; p. ext. a colaționa; a confrunta copia cu originalul. (Refl. pas.) Protocolindu-se (copiile) de judecătorie din cuvînt în cuvînt cu originalele lor. La TDRG.
protocoleați
PROTOCOLÍ, protocolesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A încheia un proces-verbal de constatare; p. ext. a colaționa; a confrunta copia cu originalul. (Refl. pas.) Protocolindu-se (copiile) de judecătorie din cuvînt în cuvînt cu originalele lor. La TDRG.
protocolesc
PROTOCOLÍ, protocolesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A încheia un proces-verbal de constatare; p. ext. a colaționa; a confrunta copia cu originalul. (Refl. pas.) Protocolindu-se (copiile) de judecătorie din cuvînt în cuvînt cu originalele lor. La TDRG.
protocolește
PROTOCOLÍ, protocolesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A încheia un proces-verbal de constatare; p. ext. a colaționa; a confrunta copia cu originalul. (Refl. pas.) Protocolindu-se (copiile) de judecătorie din cuvînt în cuvînt cu originalele lor. La TDRG.
protocolești
PROTOCOLÍ, protocolesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A încheia un proces-verbal de constatare; p. ext. a colaționa; a confrunta copia cu originalul. (Refl. pas.) Protocolindu-se (copiile) de judecătorie din cuvînt în cuvînt cu originalele lor. La TDRG.
protocoli
PROTOCOLÍ, protocolesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A încheia un proces-verbal de constatare; p. ext. a colaționa; a confrunta copia cu originalul. (Refl. pas.) Protocolindu-se (copiile) de judecătorie din cuvînt în cuvînt cu originalele lor. La TDRG.
protocolii
PROTOCOLÍ, protocolesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A încheia un proces-verbal de constatare; p. ext. a colaționa; a confrunta copia cu originalul. (Refl. pas.) Protocolindu-se (copiile) de judecătorie din cuvînt în cuvînt cu originalele lor. La TDRG.
protocolim
PROTOCOLÍ, protocolesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A încheia un proces-verbal de constatare; p. ext. a colaționa; a confrunta copia cu originalul. (Refl. pas.) Protocolindu-se (copiile) de judecătorie din cuvînt în cuvînt cu originalele lor. La TDRG.
protocolind
PROTOCOLÍ, protocolesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A încheia un proces-verbal de constatare; p. ext. a colaționa; a confrunta copia cu originalul. (Refl. pas.) Protocolindu-se (copiile) de judecătorie din cuvînt în cuvînt cu originalele lor. La TDRG.
protocolire
PROTOCOLÍ, protocolesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A încheia un proces-verbal de constatare; p. ext. a colaționa; a confrunta copia cu originalul. (Refl. pas.) Protocolindu-se (copiile) de judecătorie din cuvînt în cuvînt cu originalele lor. La TDRG.
protocolire
PROTOCOLÍ, protocolesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A încheia un proces-verbal de constatare; p. ext. a colaționa. – Germ. protokollieren.
protocoliră
PROTOCOLÍ, protocolesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A încheia un proces-verbal de constatare; p. ext. a colaționa; a confrunta copia cu originalul. (Refl. pas.) Protocolindu-se (copiile) de judecătorie din cuvînt în cuvînt cu originalele lor. La TDRG.
protocolirăm
PROTOCOLÍ, protocolesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A încheia un proces-verbal de constatare; p. ext. a colaționa; a confrunta copia cu originalul. (Refl. pas.) Protocolindu-se (copiile) de judecătorie din cuvînt în cuvînt cu originalele lor. La TDRG.
protocolirăți
PROTOCOLÍ, protocolesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A încheia un proces-verbal de constatare; p. ext. a colaționa; a confrunta copia cu originalul. (Refl. pas.) Protocolindu-se (copiile) de judecătorie din cuvînt în cuvînt cu originalele lor. La TDRG.
protocolise
PROTOCOLÍ, protocolesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A încheia un proces-verbal de constatare; p. ext. a colaționa; a confrunta copia cu originalul. (Refl. pas.) Protocolindu-se (copiile) de judecătorie din cuvînt în cuvînt cu originalele lor. La TDRG.
protocolisem
PROTOCOLÍ, protocolesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A încheia un proces-verbal de constatare; p. ext. a colaționa; a confrunta copia cu originalul. (Refl. pas.) Protocolindu-se (copiile) de judecătorie din cuvînt în cuvînt cu originalele lor. La TDRG.
protocoliseră
PROTOCOLÍ, protocolesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A încheia un proces-verbal de constatare; p. ext. a colaționa; a confrunta copia cu originalul. (Refl. pas.) Protocolindu-se (copiile) de judecătorie din cuvînt în cuvînt cu originalele lor. La TDRG.
protocoliserăm
PROTOCOLÍ, protocolesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A încheia un proces-verbal de constatare; p. ext. a colaționa; a confrunta copia cu originalul. (Refl. pas.) Protocolindu-se (copiile) de judecătorie din cuvînt în cuvînt cu originalele lor. La TDRG.
protocoliserăți
PROTOCOLÍ, protocolesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A încheia un proces-verbal de constatare; p. ext. a colaționa; a confrunta copia cu originalul. (Refl. pas.) Protocolindu-se (copiile) de judecătorie din cuvînt în cuvînt cu originalele lor. La TDRG.
protocoliseși
PROTOCOLÍ, protocolesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A încheia un proces-verbal de constatare; p. ext. a colaționa; a confrunta copia cu originalul. (Refl. pas.) Protocolindu-se (copiile) de judecătorie din cuvînt în cuvînt cu originalele lor. La TDRG.
protocoliseți
PROTOCOLÍ, protocolesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A încheia un proces-verbal de constatare; p. ext. a colaționa; a confrunta copia cu originalul. (Refl. pas.) Protocolindu-se (copiile) de judecătorie din cuvînt în cuvînt cu originalele lor. La TDRG.
protocolit
PROTOCOLÍ, protocolesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A încheia un proces-verbal de constatare; p. ext. a colaționa; a confrunta copia cu originalul. (Refl. pas.) Protocolindu-se (copiile) de judecătorie din cuvînt în cuvînt cu originalele lor. La TDRG.
protocolit
PROTOCOLÍ, protocolesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A încheia un proces-verbal de constatare; p. ext. a colaționa. – Germ. protokollieren.
protocoliși
PROTOCOLÍ, protocolesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A încheia un proces-verbal de constatare; p. ext. a colaționa; a confrunta copia cu originalul. (Refl. pas.) Protocolindu-se (copiile) de judecătorie din cuvînt în cuvînt cu originalele lor. La TDRG.
protocoliți
PROTOCOLÍ, protocolesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A încheia un proces-verbal de constatare; p. ext. a colaționa; a confrunta copia cu originalul. (Refl. pas.) Protocolindu-se (copiile) de judecătorie din cuvînt în cuvînt cu originalele lor. La TDRG.
protocolul
PROTOCÓL, protocoale, s. n. 1. Act, document în care sunt consemnate rezoluțiile unei adunări, ale unor dezbateri, ale unei conferințe internaționale; document diplomatic cu valoarea unui acord internațional, care cuprinde hotărârile luate la o conferință internațională. 2. (Înv. și reg.) Formular oficial folosit pentru acte publice; p. ext. registru, catastif. 3. (La sg.) Totalitatea formelor și a practicilor de ceremonial care se aplică la festivități oficiale în relațiile diplomatice; serviciu însărcinat cu organizarea oficială a ceremonialului. ♦ P. gener. Reguli (de conduită) care trebuie respectate în societate. – Din fr. protocole, germ. Protokoll. DOOM
protocól s. n., (acte) pl. protocoále
protocolului
PROTOCÓL, protocoale, s. n. 1. Act, document în care sunt consemnate rezoluțiile unei adunări, ale unor dezbateri, ale unei conferințe internaționale; document diplomatic cu valoarea unui acord internațional, care cuprinde hotărârile luate la o conferință internațională. 2. (Înv. și reg.) Formular oficial folosit pentru acte publice; p. ext. registru, catastif. 3. (La sg.) Totalitatea formelor și a practicilor de ceremonial care se aplică la festivități oficiale în relațiile diplomatice; serviciu însărcinat cu organizarea oficială a ceremonialului. ♦ P. gener. Reguli (de conduită) care trebuie respectate în societate. – Din fr. protocole, germ. Protokoll. DOOM
protocól s. n., (acte) pl. protocoále
protocordat
PROTOCORDÁT, protocordate, s. n. (La pl.) încrengătură de animale marine care prezintă notocord și fante branhiale persistente în timpul întregii vieți a individului; (și la sg.) animal din această încrengătură. – Din fr. protochordé.
protocordate
PROTOCORDÁT, protocordate, s. n. (La pl.) încrengătură de animale marine care prezintă notocord și fante branhiale persistente în timpul întregii vieți a individului; (și la sg.) animal din această încrengătură. – Din fr. protochordé.
protocordatele
PROTOCORDÁT, protocordate, s. n. (La pl.) încrengătură de animale marine care prezintă notocord și fante branhiale persistente în timpul întregii vieți a individului; (și la sg.) animal din această încrengătură. – Din fr. protochordé.
protocordatelor
PROTOCORDÁT, protocordate, s. n. (La pl.) încrengătură de animale marine care prezintă notocord și fante branhiale persistente în timpul întregii vieți a individului; (și la sg.) animal din această încrengătură. – Din fr. protochordé.
protocordatul
PROTOCORDÁT, protocordate, s. n. (La pl.) încrengătură de animale marine care prezintă notocord și fante branhiale persistente în timpul întregii vieți a individului; (și la sg.) animal din această încrengătură. – Din fr. protochordé.
protocordatului
PROTOCORDÁT, protocordate, s. n. (La pl.) încrengătură de animale marine care prezintă notocord și fante branhiale persistente în timpul întregii vieți a individului; (și la sg.) animal din această încrengătură. – Din fr. protochordé.
protocronia
PROTOCRONÍE s. f. Protocronism. – Din protocronism (după sincronie).
protocronie
PROTOCRONÍE s. f. Protocronism. – Din protocronism (după sincronie).
protocroniei
PROTOCRONÍE s. f. Protocronism. – Din protocronism (după sincronie).
protocronii
PROTOCRONÍE s. f. Protocronism. – Din protocronism (după sincronie).
protocronism
PROTOCRONÍSM s. n. Curent de idei, opus sincronismului, care afirmă adesea, în mod nejustificat, anticiparea românească a unor creații artistice și științifice universale. – Proto- + [sin]cronism. DOOM
*protocronísm (-to-cro-) s. n.
protocronismul
PROTOCRONÍSM s. n. Curent de idei, opus sincronismului, care afirmă adesea, în mod nejustificat, anticiparea românească a unor creații artistice și științifice universale. – Proto- + [sin]cronism. DOOM
*protocronísm (-to-cro-) s. n.
protocronismului
PROTOCRONÍSM s. n. Curent de idei, opus sincronismului, care afirmă adesea, în mod nejustificat, anticiparea românească a unor creații artistice și științifice universale. – Proto- + [sin]cronism. DOOM
*protocronísm (-to-cro-) s. n.
protocronist
PROTOCRONÍST, -Ă, protocroniști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al protocronismului. – Protocronie + suf. -ist. DOOM
*protocroníst (-to-cro-) adj. m., s. m., pl. protocroníști; adj. f., s. f. protocronístă, pl. protocroníste
protocronista
PROTOCRONÍST, -Ă, protocroniști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al protocronismului. – Protocronie + suf. -ist. DOOM
*protocroníst (-to-cro-) adj. m., s. m., pl. protocroníști; adj. f., s. f. protocronístă, pl. protocroníste
protocroniste
PROTOCRONÍST, -Ă, protocroniști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al protocronismului. – Protocronie + suf. -ist. DOOM
*protocroníst (-to-cro-) adj. m., s. m., pl. protocroníști; adj. f., s. f. protocronístă, pl. protocroníste
protocronistei
PROTOCRONÍST, -Ă, protocroniști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al protocronismului. – Protocronie + suf. -ist. DOOM
*protocroníst (-to-cro-) adj. m., s. m., pl. protocroníști; adj. f., s. f. protocronístă, pl. protocroníste
protocronistele
PROTOCRONÍST, -Ă, protocroniști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al protocronismului. – Protocronie + suf. -ist. DOOM
*protocroníst (-to-cro-) adj. m., s. m., pl. protocroníști; adj. f., s. f. protocronístă, pl. protocroníste
protocronistelor
PROTOCRONÍST, -Ă, protocroniști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al protocronismului. – Protocronie + suf. -ist. DOOM
*protocroníst (-to-cro-) adj. m., s. m., pl. protocroníști; adj. f., s. f. protocronístă, pl. protocroníste
protocronistul
PROTOCRONÍST, -Ă, protocroniști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al protocronismului. – Protocronie + suf. -ist. DOOM
*protocroníst (-to-cro-) adj. m., s. m., pl. protocroníști; adj. f., s. f. protocronístă, pl. protocroníste
protocronistului
PROTOCRONÍST, -Ă, protocroniști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al protocronismului. – Protocronie + suf. -ist. DOOM
*protocroníst (-to-cro-) adj. m., s. m., pl. protocroníști; adj. f., s. f. protocronístă, pl. protocroníste
protocroniști
PROTOCRONÍST, -Ă, protocroniști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al protocronismului. – Protocronie + suf. -ist. DOOM
*protocroníst (-to-cro-) adj. m., s. m., pl. protocroníști; adj. f., s. f. protocronístă, pl. protocroníste
protocroniștii
PROTOCRONÍST, -Ă, protocroniști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al protocronismului. – Protocronie + suf. -ist. DOOM
*protocroníst (-to-cro-) adj. m., s. m., pl. protocroníști; adj. f., s. f. protocronístă, pl. protocroníste
protocroniștilor
PROTOCRONÍST, -Ă, protocroniști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al protocronismului. – Protocronie + suf. -ist. DOOM
*protocroníst (-to-cro-) adj. m., s. m., pl. protocroníști; adj. f., s. f. protocronístă, pl. protocroníste
protodiacon
PROTODIÁCON, protodiaconi, s. m. Arhidiacon. [Pr.: -di-a-] – Din sl. protodijakonu, ngr. proto-dhiákonos. DOOM
protodiácon (-di-a-) s. m., pl. protodiáconi
protodiaconi
PROTODIÁCON, protodiaconi, s. m. Arhidiacon. [Pr.: -di-a-] – Din sl. protodijakonu, ngr. proto-dhiákonos. DOOM
protodiácon (-di-a-) s. m., pl. protodiáconi
protodiaconii
PROTODIÁCON, protodiaconi, s. m. Arhidiacon. [Pr.: -di-a-] – Din sl. protodijakonu, ngr. proto-dhiákonos. DOOM
protodiácon (-di-a-) s. m., pl. protodiáconi
protodiaconilor
PROTODIÁCON, protodiaconi, s. m. Arhidiacon. [Pr.: -di-a-] – Din sl. protodijakonu, ngr. proto-dhiákonos. DOOM
protodiácon (-di-a-) s. m., pl. protodiáconi
protodiaconul
PROTODIÁCON, protodiaconi, s. m. Arhidiacon. [Pr.: -di-a-] – Din sl. protodijakonu, ngr. proto-dhiákonos. DOOM
protodiácon (-di-a-) s. m., pl. protodiáconi
protodiaconului
PROTODIÁCON, protodiaconi, s. m. Arhidiacon. [Pr.: -di-a-] – Din sl. protodijakonu, ngr. proto-dhiákonos. DOOM
protodiácon (-di-a-) s. m., pl. protodiáconi
protodoric
PROTODÓRIC, -Ă, protodorici, -ce, adj. Care aparține doricului primar din sec. VII-VI î. H. – Din fr. protodorique. DOOM
protodóric adj. m., pl. protodórici; f. protodórică, pl. protodórice
protodorica
PROTODÓRIC, -Ă, protodorici, -ce, adj. Care aparține doricului primar din sec. VII-VI î. H. – Din fr. protodorique. DOOM
protodóric adj. m., pl. protodórici; f. protodórică, pl. protodórice
protodorice
PROTODÓRIC, -Ă, protodorici, -ce, adj. Care aparține doricului primar din sec. VII-VI î. H. – Din fr. protodorique. DOOM
protodóric adj. m., pl. protodórici; f. protodórică, pl. protodórice
protodoricei
PROTODÓRIC, -Ă, protodorici, -ce, adj. Care aparține doricului primar din sec. VII-VI î. H. – Din fr. protodorique. DOOM
protodóric adj. m., pl. protodórici; f. protodórică, pl. protodórice
protodoricele
PROTODÓRIC, -Ă, protodorici, -ce, adj. Care aparține doricului primar din sec. VII-VI î. H. – Din fr. protodorique. DOOM
protodóric adj. m., pl. protodórici; f. protodórică, pl. protodórice
protodoricelor
PROTODÓRIC, -Ă, protodorici, -ce, adj. Care aparține doricului primar din sec. VII-VI î. H. – Din fr. protodorique. DOOM
protodóric adj. m., pl. protodórici; f. protodórică, pl. protodórice
protodorici
PROTODÓRIC, -Ă, protodorici, -ce, adj. Care aparține doricului primar din sec. VII-VI î. H. – Din fr. protodorique. DOOM
protodóric adj. m., pl. protodórici; f. protodórică, pl. protodórice
protodoricii
PROTODÓRIC, -Ă, protodorici, -ce, adj. Care aparține doricului primar din sec. VII-VI î. H. – Din fr. protodorique. DOOM
protodóric adj. m., pl. protodórici; f. protodórică, pl. protodórice
protodoricilor
PROTODÓRIC, -Ă, protodorici, -ce, adj. Care aparține doricului primar din sec. VII-VI î. H. – Din fr. protodorique. DOOM
protodóric adj. m., pl. protodórici; f. protodórică, pl. protodórice
protodoricul
PROTODÓRIC, -Ă, protodorici, -ce, adj. Care aparține doricului primar din sec. VII-VI î. H. – Din fr. protodorique. DOOM
protodóric adj. m., pl. protodórici; f. protodórică, pl. protodórice
protodoricului
PROTODÓRIC, -Ă, protodorici, -ce, adj. Care aparține doricului primar din sec. VII-VI î. H. – Din fr. protodorique. DOOM
protodóric adj. m., pl. protodórici; f. protodórică, pl. protodórice
protofit
PROTOFÍT, protofite, s. n. Organism vegetal unicelular primitiv din care a evoluat regnul vegetal. – Din fr. protophyte.
protofite
PROTOFÍT, protofite, s. n. Organism vegetal unicelular primitiv din care a evoluat regnul vegetal. – Din fr. protophyte.
protofite
PROTOFÍTE s.n.pl. Organisme vegetale unicelulare sau coloniale, care stau la baza evoluției regnului vegetal. [Sg. protofit. / < fr. protophytes, cf. gr. protos – primul, phyton – plantă].
protofitele
PROTOFÍT, protofite, s. n. Organism vegetal unicelular primitiv din care a evoluat regnul vegetal. – Din fr. protophyte.
protofitelor
PROTOFÍT, protofite, s. n. Organism vegetal unicelular primitiv din care a evoluat regnul vegetal. – Din fr. protophyte.
protofitul
PROTOFÍT, protofite, s. n. Organism vegetal unicelular primitiv din care a evoluat regnul vegetal. – Din fr. protophyte.
protofitului
PROTOFÍT, protofite, s. n. Organism vegetal unicelular primitiv din care a evoluat regnul vegetal. – Din fr. protophyte.
protogamie
PROTOGAMÍE, protegamii, s. f. (Rar) Prima căsătorie între un bărbat și o femeie. Numărul căsătoriilor ce se fac intre flăcăi și fete, adecă protogamiile. I. IONESCU, D. 82.
protogin
PROTOGÍN, -Ă, protogini, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Bot., despre flori hermafrodite) Al cărui pistil se dezvoltă înaintea staminelor. 2. S. f. (Geol.) Rocă granitică cu structură de șist. – Din fr. protogyne. DOOM
protogín adj. m., pl. protogíni; f. protogínă, pl. protogíne
protogina
PROTOGÍN, -Ă, protogini, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Bot., despre flori hermafrodite) Al cărui pistil se dezvoltă înaintea staminelor. 2. S. f. (Geol.) Rocă granitică cu structură de șist. – Din fr. protogyne. DOOM
protogín adj. m., pl. protogíni; f. protogínă, pl. protogíne
protogine
PROTOGÍN, -Ă, protogini, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Bot., despre flori hermafrodite) Al cărui pistil se dezvoltă înaintea staminelor. 2. S. f. (Geol.) Rocă granitică cu structură de șist. – Din fr. protogyne. DOOM
protogín adj. m., pl. protogíni; f. protogínă, pl. protogíne
protoginei
PROTOGÍN, -Ă, protogini, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Bot., despre flori hermafrodite) Al cărui pistil se dezvoltă înaintea staminelor. 2. S. f. (Geol.) Rocă granitică cu structură de șist. – Din fr. protogyne. DOOM
protogín adj. m., pl. protogíni; f. protogínă, pl. protogíne
protoginele
PROTOGÍN, -Ă, protogini, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Bot., despre flori hermafrodite) Al cărui pistil se dezvoltă înaintea staminelor. 2. S. f. (Geol.) Rocă granitică cu structură de șist. – Din fr. protogyne. DOOM
protogín adj. m., pl. protogíni; f. protogínă, pl. protogíne
protoginelor
PROTOGÍN, -Ă, protogini, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Bot., despre flori hermafrodite) Al cărui pistil se dezvoltă înaintea staminelor. 2. S. f. (Geol.) Rocă granitică cu structură de șist. – Din fr. protogyne. DOOM
protogín adj. m., pl. protogíni; f. protogínă, pl. protogíne
protogini
PROTOGÍN, -Ă, protogini, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Bot., despre flori hermafrodite) Al cărui pistil se dezvoltă înaintea staminelor. 2. S. f. (Geol.) Rocă granitică cu structură de șist. – Din fr. protogyne. DOOM
protogín adj. m., pl. protogíni; f. protogínă, pl. protogíne
protoginia
PROTOGINÍE s. f. 1. (Bot.; la flori hermafrodite) Dezvoltare a pistilului înaintea staminelor; (rar) proteroginie (1). 2. (Zool.) Organism hermafrodit care produce inițial ovule, apoi spermatozoizi; (rar) proteroginie (2). – Din fr. protogynie.
protoginie
PROTOGINÍE s. f. 1. (Bot.; la flori hermafrodite) Dezvoltare a pistilului înaintea staminelor; (rar) proteroginie (1). 2. (Zool.) Organism hermafrodit care produce inițial ovule, apoi spermatozoizi; (rar) proteroginie (2). – Din fr. protogynie.
protoginiei
PROTOGINÍE s. f. 1. (Bot.; la flori hermafrodite) Dezvoltare a pistilului înaintea staminelor; (rar) proteroginie (1). 2. (Zool.) Organism hermafrodit care produce inițial ovule, apoi spermatozoizi; (rar) proteroginie (2). – Din fr. protogynie.
protoginii
PROTOGÍN, -Ă, protogini, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Bot., despre flori hermafrodite) Al cărui pistil se dezvoltă înaintea staminelor. 2. S. f. (Geol.) Rocă granitică cu structură de șist. – Din fr. protogyne. DOOM
protogín adj. m., pl. protogíni; f. protogínă, pl. protogíne
protoginii
PROTOGINÍE s. f. 1. (Bot.; la flori hermafrodite) Dezvoltare a pistilului înaintea staminelor; (rar) proteroginie (1). 2. (Zool.) Organism hermafrodit care produce inițial ovule, apoi spermatozoizi; (rar) proteroginie (2). – Din fr. protogynie.
protoginilor
PROTOGÍN, -Ă, protogini, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Bot., despre flori hermafrodite) Al cărui pistil se dezvoltă înaintea staminelor. 2. S. f. (Geol.) Rocă granitică cu structură de șist. – Din fr. protogyne. DOOM
protogín adj. m., pl. protogíni; f. protogínă, pl. protogíne
protoginul
PROTOGÍN, -Ă, protogini, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Bot., despre flori hermafrodite) Al cărui pistil se dezvoltă înaintea staminelor. 2. S. f. (Geol.) Rocă granitică cu structură de șist. – Din fr. protogyne. DOOM
protogín adj. m., pl. protogíni; f. protogínă, pl. protogíne
protoginului
PROTOGÍN, -Ă, protogini, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Bot., despre flori hermafrodite) Al cărui pistil se dezvoltă înaintea staminelor. 2. S. f. (Geol.) Rocă granitică cu structură de șist. – Din fr. protogyne. DOOM
protogín adj. m., pl. protogíni; f. protogínă, pl. protogíne
protoierei
PROTOIERÉU, protoierei, s. m. Protopop. – Din ngr. protoieréfs. DOOM
protoieréu s. m., art. protoieréul; pl. protoieréi, art. protoieréii
protoiereii
PROTOIERÉU, protoierei, s. m. Protopop. – Din ngr. protoieréfs. DOOM
protoieréu s. m., art. protoieréul; pl. protoieréi, art. protoieréii
protoiereilor
PROTOIERÉU, protoierei, s. m. Protopop. – Din ngr. protoieréfs. DOOM
protoieréu s. m., art. protoieréul; pl. protoieréi, art. protoieréii
protoiereu
PROTOIERÉU, protoierei, s. m. Protopop. – Din ngr. protoieréfs. DOOM
protoieréu s. m., art. protoieréul; pl. protoieréi, art. protoieréii
protoiereul
PROTOIERÉU, protoierei, s. m. Protopop. – Din ngr. protoieréfs. DOOM
protoieréu s. m., art. protoieréul; pl. protoieréi, art. protoieréii
protoiereului
PROTOIERÉU, protoierei, s. m. Protopop. – Din ngr. protoieréfs. DOOM
protoieréu s. m., art. protoieréul; pl. protoieréi, art. protoieréii
protoieria
PROTOIERÍE, protoierii, s. f. Protopopie. – Protoiereu + suf. -ie. DOOM
protoieríe s. f., art. protoiería, g.-d. art. protoieríei; pl. protoieríi, art. protoieríile
protoierie
PROTOIERÍE, protoierii, s. f. Protopopie. – Protoiereu + suf. -ie. DOOM
protoieríe s. f., art. protoiería, g.-d. art. protoieríei; pl. protoieríi, art. protoieríile
protoieriei
PROTOIERÍE, protoierii, s. f. Protopopie. – Protoiereu + suf. -ie. DOOM
protoieríe s. f., art. protoiería, g.-d. art. protoieríei; pl. protoieríi, art. protoieríile
protoierii
PROTOIERÍE, protoierii, s. f. Protopopie. – Protoiereu + suf. -ie. DOOM
protoieríe s. f., art. protoiería, g.-d. art. protoieríei; pl. protoieríi, art. protoieríile
protoieriile
PROTOIERÍE, protoierii, s. f. Protopopie. – Protoiereu + suf. -ie. DOOM
protoieríe s. f., art. protoiería, g.-d. art. protoieríei; pl. protoieríi, art. protoieríile
protoieriilor
PROTOIERÍE, protoierii, s. f. Protopopie. – Protoiereu + suf. -ie. DOOM
protoieríe s. f., art. protoiería, g.-d. art. protoieríei; pl. protoieríi, art. protoieríile
protoiodura
PROTOIODÚRĂ, protoioduri, s. f. (Chim.) Combinația cea mai săracă în iod pe care o substanță simplă o poate forma cu acesta. – Din fr. protoiodure.
protoioduri
PROTOIODÚRĂ, protoioduri, s. f. (Chim.) Combinația cea mai săracă în iod pe care o substanță simplă o poate forma cu acesta. – Din fr. protoiodure.
protoiodurii
PROTOIODÚRĂ, protoioduri, s. f. (Chim.) Combinația cea mai săracă în iod pe care o substanță simplă o poate forma cu acesta. – Din fr. protoiodure.
protoiodurile
PROTOIODÚRĂ, protoioduri, s. f. (Chim.) Combinația cea mai săracă în iod pe care o substanță simplă o poate forma cu acesta. – Din fr. protoiodure.
protoiodurilor
PROTOIODÚRĂ, protoioduri, s. f. (Chim.) Combinația cea mai săracă în iod pe care o substanță simplă o poate forma cu acesta. – Din fr. protoiodure.
protoistoria
PROTOISTÓRIE s. f. Nume dat de unii istorici epocii cuprinse între apariția primelor documente și Antichitate. [Pr.: -to-is-] – Din fr. protohistoire (după istorie). DOOM
protoistórie (-to-is-, -ri-e) s. f., art. protoistória (-ri-a), g.-d. protoistórii, art. protoistóriei
protoistoric
PROTOISTÓRIC, -Ă, protoistorici, -ce, adj. Care aparține protoistoriei, privitor la protoistorie. [Pr.: -to-is-] – Din fr. protohistorique. DOOM
protoistóric (-to-is-) adj. m., pl. protoistórici; f. protoistórică, pl. protoistórice
protoistorica
PROTOISTÓRIC, -Ă, protoistorici, -ce, adj. Care aparține protoistoriei, privitor la protoistorie. [Pr.: -to-is-] – Din fr. protohistorique. DOOM
protoistóric (-to-is-) adj. m., pl. protoistórici; f. protoistórică, pl. protoistórice
protoistorice
PROTOISTÓRIC, -Ă, protoistorici, -ce, adj. Care aparține protoistoriei, privitor la protoistorie. [Pr.: -to-is-] – Din fr. protohistorique. DOOM
protoistóric (-to-is-) adj. m., pl. protoistórici; f. protoistórică, pl. protoistórice
protoistoricei
PROTOISTÓRIC, -Ă, protoistorici, -ce, adj. Care aparține protoistoriei, privitor la protoistorie. [Pr.: -to-is-] – Din fr. protohistorique. DOOM
protoistóric (-to-is-) adj. m., pl. protoistórici; f. protoistórică, pl. protoistórice
protoistoricele
PROTOISTÓRIC, -Ă, protoistorici, -ce, adj. Care aparține protoistoriei, privitor la protoistorie. [Pr.: -to-is-] – Din fr. protohistorique. DOOM
protoistóric (-to-is-) adj. m., pl. protoistórici; f. protoistórică, pl. protoistórice
protoistoricelor
PROTOISTÓRIC, -Ă, protoistorici, -ce, adj. Care aparține protoistoriei, privitor la protoistorie. [Pr.: -to-is-] – Din fr. protohistorique. DOOM
protoistóric (-to-is-) adj. m., pl. protoistórici; f. protoistórică, pl. protoistórice
protoistorici
PROTOISTÓRIC, -Ă, protoistorici, -ce, adj. Care aparține protoistoriei, privitor la protoistorie. [Pr.: -to-is-] – Din fr. protohistorique. DOOM
protoistóric (-to-is-) adj. m., pl. protoistórici; f. protoistórică, pl. protoistórice
protoistoricii
PROTOISTÓRIC, -Ă, protoistorici, -ce, adj. Care aparține protoistoriei, privitor la protoistorie. [Pr.: -to-is-] – Din fr. protohistorique. DOOM
protoistóric (-to-is-) adj. m., pl. protoistórici; f. protoistórică, pl. protoistórice
protoistoricilor
PROTOISTÓRIC, -Ă, protoistorici, -ce, adj. Care aparține protoistoriei, privitor la protoistorie. [Pr.: -to-is-] – Din fr. protohistorique. DOOM
protoistóric (-to-is-) adj. m., pl. protoistórici; f. protoistórică, pl. protoistórice
protoistoricul
PROTOISTÓRIC, -Ă, protoistorici, -ce, adj. Care aparține protoistoriei, privitor la protoistorie. [Pr.: -to-is-] – Din fr. protohistorique. DOOM
protoistóric (-to-is-) adj. m., pl. protoistórici; f. protoistórică, pl. protoistórice
protoistoricului
PROTOISTÓRIC, -Ă, protoistorici, -ce, adj. Care aparține protoistoriei, privitor la protoistorie. [Pr.: -to-is-] – Din fr. protohistorique. DOOM
protoistóric (-to-is-) adj. m., pl. protoistórici; f. protoistórică, pl. protoistórice
protoistorie
PROTOISTÓRIE s. f. Nume dat de unii istorici epocii cuprinse între apariția primelor documente și Antichitate. [Pr.: -to-is-] – Din fr. protohistoire (după istorie). DOOM
protoistórie (-to-is-, -ri-e) s. f., art. protoistória (-ri-a), g.-d. protoistórii, art. protoistóriei
protoistoriei
PROTOISTÓRIE s. f. Nume dat de unii istorici epocii cuprinse între apariția primelor documente și Antichitate. [Pr.: -to-is-] – Din fr. protohistoire (după istorie). DOOM
protoistórie (-to-is-, -ri-e) s. f., art. protoistória (-ri-a), g.-d. protoistórii, art. protoistóriei
protoistorii
PROTOISTÓRIE s. f. Nume dat de unii istorici epocii cuprinse între apariția primelor documente și Antichitate. [Pr.: -to-is-] – Din fr. protohistoire (după istorie). DOOM
protoistórie (-to-is-, -ri-e) s. f., art. protoistória (-ri-a), g.-d. protoistórii, art. protoistóriei
protoma
PROTÓMĂ, protome, s. f. (Arheol.) Bust al unui om sau al unui animal care împodobea, în antichitate, un obiect de metal sau de ceramică. – Din fr. protomé, engl. protoma.
protome
PROTÓMĂ, protome, s. f. (Arheol.) Bust al unui om sau al unui animal care împodobea, în antichitate, un obiect de metal sau de ceramică. – Din fr. protomé, engl. protoma.
protomei
PROTÓMĂ, protome, s. f. (Arheol.) Bust al unui om sau al unui animal care împodobea, în antichitate, un obiect de metal sau de ceramică. – Din fr. protomé, engl. protoma.
protomele
PROTÓMĂ, protome, s. f. (Arheol.) Bust al unui om sau al unui animal care împodobea, în antichitate, un obiect de metal sau de ceramică. – Din fr. protomé, engl. protoma.
protomelor
PROTÓMĂ, protome, s. f. (Arheol.) Bust al unui om sau al unui animal care împodobea, în antichitate, un obiect de metal sau de ceramică. – Din fr. protomé, engl. protoma.
proton
PROTÓN, protoni, s. m. Particulă elementară stabilă cu sarcină electrică pozitivă, care constituie nucleul atomului de hidrogen. – Din fr. proton. DOOM
protón s. m., pl. protóni
protonema
PROTONÉMĂ, protoneme, s. f. (Bot.) Formație verde reprezentând stadiul inițial de dezvoltare a gametofitului la mușchi și la ferigi. – Din fr. protonéma. DOOM
protonémă s. f., g.-d. art. protonémei; pl. protonéme
protoneme
PROTONÉMĂ, protoneme, s. f. (Bot.) Formație verde reprezentând stadiul inițial de dezvoltare a gametofitului la mușchi și la ferigi. – Din fr. protonéma. DOOM
protonémă s. f., g.-d. art. protonémei; pl. protonéme
protonemei
PROTONÉMĂ, protoneme, s. f. (Bot.) Formație verde reprezentând stadiul inițial de dezvoltare a gametofitului la mușchi și la ferigi. – Din fr. protonéma. DOOM
protonémă s. f., g.-d. art. protonémei; pl. protonéme
protonemele
PROTONÉMĂ, protoneme, s. f. (Bot.) Formație verde reprezentând stadiul inițial de dezvoltare a gametofitului la mușchi și la ferigi. – Din fr. protonéma. DOOM
protonémă s. f., g.-d. art. protonémei; pl. protonéme
protonemelor
PROTONÉMĂ, protoneme, s. f. (Bot.) Formație verde reprezentând stadiul inițial de dezvoltare a gametofitului la mușchi și la ferigi. – Din fr. protonéma. DOOM
protonémă s. f., g.-d. art. protonémei; pl. protonéme
protoni
PROTÓN, protoni, s. m. Particulă elementară stabilă cu sarcină electrică pozitivă, care constituie nucleul atomului de hidrogen. – Din fr. proton. DOOM
protón s. m., pl. protóni
protonic
PROTÓNIC2, -Ă, protonici, -ce, adj. Care ține de protoni, privitor la protoni. – Din fr. protonique. DOOM
protónic adj. m., pl. protónici; f. protónică, pl. protónice
protonica
PROTÓNIC2, -Ă, protonici, -ce, adj. Care ține de protoni, privitor la protoni. – Din fr. protonique. DOOM
protónic adj. m., pl. protónici; f. protónică, pl. protónice
protonice
PROTÓNIC2, -Ă, protonici, -ce, adj. Care ține de protoni, privitor la protoni. – Din fr. protonique. DOOM
protónic adj. m., pl. protónici; f. protónică, pl. protónice
protonicei
PROTÓNIC2, -Ă, protonici, -ce, adj. Care ține de protoni, privitor la protoni. – Din fr. protonique. DOOM
protónic adj. m., pl. protónici; f. protónică, pl. protónice
protonicele
PROTÓNIC2, -Ă, protonici, -ce, adj. Care ține de protoni, privitor la protoni. – Din fr. protonique. DOOM
protónic adj. m., pl. protónici; f. protónică, pl. protónice
protonicelor
PROTÓNIC2, -Ă, protonici, -ce, adj. Care ține de protoni, privitor la protoni. – Din fr. protonique. DOOM
protónic adj. m., pl. protónici; f. protónică, pl. protónice
protonici
PROTÓNIC2, -Ă, protonici, -ce, adj. Care ține de protoni, privitor la protoni. – Din fr. protonique. DOOM
protónic adj. m., pl. protónici; f. protónică, pl. protónice
protonicii
PROTÓNIC2, -Ă, protonici, -ce, adj. Care ține de protoni, privitor la protoni. – Din fr. protonique. DOOM
protónic adj. m., pl. protónici; f. protónică, pl. protónice
protonicilor
PROTÓNIC2, -Ă, protonici, -ce, adj. Care ține de protoni, privitor la protoni. – Din fr. protonique. DOOM
protónic adj. m., pl. protónici; f. protónică, pl. protónice
protonicul
PROTÓNIC2, -Ă, protonici, -ce, adj. Care ține de protoni, privitor la protoni. – Din fr. protonique. DOOM
protónic adj. m., pl. protónici; f. protónică, pl. protónice
protonicului
PROTÓNIC2, -Ă, protonici, -ce, adj. Care ține de protoni, privitor la protoni. – Din fr. protonique. DOOM
protónic adj. m., pl. protónici; f. protónică, pl. protónice
protonii
PROTÓN, protoni, s. m. Particulă elementară stabilă cu sarcină electrică pozitivă, care constituie nucleul atomului de hidrogen. – Din fr. proton. DOOM
protón s. m., pl. protóni
protonilor
PROTÓN, protoni, s. m. Particulă elementară stabilă cu sarcină electrică pozitivă, care constituie nucleul atomului de hidrogen. – Din fr. proton. DOOM
protón s. m., pl. protóni
protonotar
PROTONOTÁR, protonotari, s. m. Prelat de la curtea papală însărcinat cu înregistrarea și expedierea actelor pontificale. – Din lat. protonotarius, fr. protonotaire.
protonotari
PROTONOTÁR, protonotari, s. m. Prelat de la curtea papală însărcinat cu înregistrarea și expedierea actelor pontificale. – Din lat. protonotarius, fr. protonotaire.
protonotariat
PROTONOTARIÁT, protonotariate, s. n. Funcția și demnitatea de protonotar. [Pr.: -ri-at] – Din it. protonotariato.
protonotariate
PROTONOTARIÁT, protonotariate, s. n. Funcția și demnitatea de protonotar. [Pr.: -ri-at] – Din it. protonotariato.
protonotariatele
PROTONOTARIÁT, protonotariate, s. n. Funcția și demnitatea de protonotar. [Pr.: -ri-at] – Din it. protonotariato.
protonotariatelor
PROTONOTARIÁT, protonotariate, s. n. Funcția și demnitatea de protonotar. [Pr.: -ri-at] – Din it. protonotariato.
protonotariatul
PROTONOTARIÁT, protonotariate, s. n. Funcția și demnitatea de protonotar. [Pr.: -ri-at] – Din it. protonotariato.
protonotariatului
PROTONOTARIÁT, protonotariate, s. n. Funcția și demnitatea de protonotar. [Pr.: -ri-at] – Din it. protonotariato.
protonotarii
PROTONOTÁR, protonotari, s. m. Prelat de la curtea papală însărcinat cu înregistrarea și expedierea actelor pontificale. – Din lat. protonotarius, fr. protonotaire.
protonotarilor
PROTONOTÁR, protonotari, s. m. Prelat de la curtea papală însărcinat cu înregistrarea și expedierea actelor pontificale. – Din lat. protonotarius, fr. protonotaire.
protonotarul
PROTONOTÁR, protonotari, s. m. Prelat de la curtea papală însărcinat cu înregistrarea și expedierea actelor pontificale. – Din lat. protonotarius, fr. protonotaire.
protonotarului
PROTONOTÁR, protonotari, s. m. Prelat de la curtea papală însărcinat cu înregistrarea și expedierea actelor pontificale. – Din lat. protonotarius, fr. protonotaire.
protonul
PROTÓN, protoni, s. m. Particulă elementară stabilă cu sarcină electrică pozitivă, care constituie nucleul atomului de hidrogen. – Din fr. proton. DOOM
protón s. m., pl. protóni
protonului
PROTÓN, protoni, s. m. Particulă elementară stabilă cu sarcină electrică pozitivă, care constituie nucleul atomului de hidrogen. – Din fr. proton. DOOM
protón s. m., pl. protóni
protoplasma
PROTOPLÁSMĂ s. f. (Biol.) Substanță albuminoidă complexă având aspectul unei mase vâscoase, incolore, semifluide, care alcătuiește baza celulei vii. – Din fr. protoplasma. DOOM
protoplásmă (-to-plas-) s. f., g.-d. art. protoplásmei
protoplasmatic
PROTOPLASMÁTIC, -Ă, protoplasmatici, -ce, adj. Protoplasmic. – Din germ. protoplasmatisch. DOOM
protoplasmátic (-to-plas-) adj. m., pl. protoplasmátici; f. protoplasmátică, pl. protoplasmátice
protoplasmatica
PROTOPLASMÁTIC, -Ă, protoplasmatici, -ce, adj. Protoplasmic. – Din germ. protoplasmatisch. DOOM
protoplasmátic (-to-plas-) adj. m., pl. protoplasmátici; f. protoplasmátică, pl. protoplasmátice
protoplasmatice
PROTOPLASMÁTIC, -Ă, protoplasmatici, -ce, adj. Protoplasmic. – Din germ. protoplasmatisch. DOOM
protoplasmátic (-to-plas-) adj. m., pl. protoplasmátici; f. protoplasmátică, pl. protoplasmátice
protoplasmaticei
PROTOPLASMÁTIC, -Ă, protoplasmatici, -ce, adj. Protoplasmic. – Din germ. protoplasmatisch. DOOM
protoplasmátic (-to-plas-) adj. m., pl. protoplasmátici; f. protoplasmátică, pl. protoplasmátice
protoplasmaticele
PROTOPLASMÁTIC, -Ă, protoplasmatici, -ce, adj. Protoplasmic. – Din germ. protoplasmatisch. DOOM
protoplasmátic (-to-plas-) adj. m., pl. protoplasmátici; f. protoplasmátică, pl. protoplasmátice
protoplasmaticelor
PROTOPLASMÁTIC, -Ă, protoplasmatici, -ce, adj. Protoplasmic. – Din germ. protoplasmatisch. DOOM
protoplasmátic (-to-plas-) adj. m., pl. protoplasmátici; f. protoplasmátică, pl. protoplasmátice
protoplasmatici
PROTOPLASMÁTIC, -Ă, protoplasmatici, -ce, adj. Protoplasmic. – Din germ. protoplasmatisch. DOOM
protoplasmátic (-to-plas-) adj. m., pl. protoplasmátici; f. protoplasmátică, pl. protoplasmátice
protoplasmaticii
PROTOPLASMÁTIC, -Ă, protoplasmatici, -ce, adj. Protoplasmic. – Din germ. protoplasmatisch. DOOM
protoplasmátic (-to-plas-) adj. m., pl. protoplasmátici; f. protoplasmátică, pl. protoplasmátice
protoplasmaticilor
PROTOPLASMÁTIC, -Ă, protoplasmatici, -ce, adj. Protoplasmic. – Din germ. protoplasmatisch. DOOM
protoplasmátic (-to-plas-) adj. m., pl. protoplasmátici; f. protoplasmátică, pl. protoplasmátice
protoplasmaticul
PROTOPLASMÁTIC, -Ă, protoplasmatici, -ce, adj. Protoplasmic. – Din germ. protoplasmatisch. DOOM
protoplasmátic (-to-plas-) adj. m., pl. protoplasmátici; f. protoplasmátică, pl. protoplasmátice
protoplasmaticului
PROTOPLASMÁTIC, -Ă, protoplasmatici, -ce, adj. Protoplasmic. – Din germ. protoplasmatisch. DOOM
protoplasmátic (-to-plas-) adj. m., pl. protoplasmátici; f. protoplasmátică, pl. protoplasmátice
protoplasme
PROTOPLÁSMĂ s. f. (Biol.) Substanță albuminoidă complexă având aspectul unei mase vâscoase, incolore, semifluide, care alcătuiește baza celulei vii. – Din fr. protoplasma. DOOM
protoplásmă (-to-plas-) s. f., g.-d. art. protoplásmei
protoplasmei
PROTOPLÁSMĂ s. f. (Biol.) Substanță albuminoidă complexă având aspectul unei mase vâscoase, incolore, semifluide, care alcătuiește baza celulei vii. – Din fr. protoplasma. DOOM
protoplásmă (-to-plas-) s. f., g.-d. art. protoplásmei
protoplasmele
PROTOPLÁSMĂ s. f. (Biol.) Substanță albuminoidă complexă având aspectul unei mase vâscoase, incolore, semifluide, care alcătuiește baza celulei vii. – Din fr. protoplasma. DOOM
protoplásmă (-to-plas-) s. f., g.-d. art. protoplásmei
protoplasmelor
PROTOPLÁSMĂ s. f. (Biol.) Substanță albuminoidă complexă având aspectul unei mase vâscoase, incolore, semifluide, care alcătuiește baza celulei vii. – Din fr. protoplasma. DOOM
protoplásmă (-to-plas-) s. f., g.-d. art. protoplásmei
protoplasmic
PROTOPLÁSMIC, -Ă, protoplasmici, -ce, adj. Care ține de protoplasma, privitor la protoplasma; compus din protoplasmă; protoplasmatic, protoplastic. – Din fr. protoplasmique. DOOM
protoplásmic (-to-plas-) adj. m., pl. protoplásmici; f. protoplásmică, pl. protoplásmice
protoplasmica
PROTOPLÁSMIC, -Ă, protoplasmici, -ce, adj. Care ține de protoplasma, privitor la protoplasma; compus din protoplasmă; protoplasmatic, protoplastic. – Din fr. protoplasmique. DOOM
protoplásmic (-to-plas-) adj. m., pl. protoplásmici; f. protoplásmică, pl. protoplásmice
protoplasmice
PROTOPLÁSMIC, -Ă, protoplasmici, -ce, adj. Care ține de protoplasma, privitor la protoplasma; compus din protoplasmă; protoplasmatic, protoplastic. – Din fr. protoplasmique. DOOM
protoplásmic (-to-plas-) adj. m., pl. protoplásmici; f. protoplásmică, pl. protoplásmice
protoplasmicei
PROTOPLÁSMIC, -Ă, protoplasmici, -ce, adj. Care ține de protoplasma, privitor la protoplasma; compus din protoplasmă; protoplasmatic, protoplastic. – Din fr. protoplasmique. DOOM
protoplásmic (-to-plas-) adj. m., pl. protoplásmici; f. protoplásmică, pl. protoplásmice
protoplasmicele
PROTOPLÁSMIC, -Ă, protoplasmici, -ce, adj. Care ține de protoplasma, privitor la protoplasma; compus din protoplasmă; protoplasmatic, protoplastic. – Din fr. protoplasmique. DOOM
protoplásmic (-to-plas-) adj. m., pl. protoplásmici; f. protoplásmică, pl. protoplásmice
protoplasmicelor
PROTOPLÁSMIC, -Ă, protoplasmici, -ce, adj. Care ține de protoplasma, privitor la protoplasma; compus din protoplasmă; protoplasmatic, protoplastic. – Din fr. protoplasmique. DOOM
protoplásmic (-to-plas-) adj. m., pl. protoplásmici; f. protoplásmică, pl. protoplásmice
protoplasmici
PROTOPLÁSMIC, -Ă, protoplasmici, -ce, adj. Care ține de protoplasma, privitor la protoplasma; compus din protoplasmă; protoplasmatic, protoplastic. – Din fr. protoplasmique. DOOM
protoplásmic (-to-plas-) adj. m., pl. protoplásmici; f. protoplásmică, pl. protoplásmice
protoplasmicii
PROTOPLÁSMIC, -Ă, protoplasmici, -ce, adj. Care ține de protoplasma, privitor la protoplasma; compus din protoplasmă; protoplasmatic, protoplastic. – Din fr. protoplasmique. DOOM
protoplásmic (-to-plas-) adj. m., pl. protoplásmici; f. protoplásmică, pl. protoplásmice
protoplasmicilor
PROTOPLÁSMIC, -Ă, protoplasmici, -ce, adj. Care ține de protoplasma, privitor la protoplasma; compus din protoplasmă; protoplasmatic, protoplastic. – Din fr. protoplasmique. DOOM
protoplásmic (-to-plas-) adj. m., pl. protoplásmici; f. protoplásmică, pl. protoplásmice
protoplasmicul
PROTOPLÁSMIC, -Ă, protoplasmici, -ce, adj. Care ține de protoplasma, privitor la protoplasma; compus din protoplasmă; protoplasmatic, protoplastic. – Din fr. protoplasmique. DOOM
protoplásmic (-to-plas-) adj. m., pl. protoplásmici; f. protoplásmică, pl. protoplásmice
protoplasmicului
PROTOPLÁSMIC, -Ă, protoplasmici, -ce, adj. Care ține de protoplasma, privitor la protoplasma; compus din protoplasmă; protoplasmatic, protoplastic. – Din fr. protoplasmique. DOOM
protoplásmic (-to-plas-) adj. m., pl. protoplásmici; f. protoplásmică, pl. protoplásmice
protoplast
PROTOPLÁST, protoplaste, s. n. (Biol.) Protoplasma vie a celulei fără plasma- lemă. – Din fr. protoplaste.
protoplaste
PROTOPLÁST, protoplaste, s. n. (Biol.) Protoplasma vie a celulei fără plasma- lemă. – Din fr. protoplaste.
protoplastele
PROTOPLÁST, protoplaste, s. n. (Biol.) Protoplasma vie a celulei fără plasma- lemă. – Din fr. protoplaste.
protoplastelor
PROTOPLÁST, protoplaste, s. n. (Biol.) Protoplasma vie a celulei fără plasma- lemă. – Din fr. protoplaste.
protoplastic
PROTOPLÁSTIC, -Ă, protoplastici, -ce, adj. (Biol.) Protoplasmic. – Protoplast + suf. -ic.
protoplastica
PROTOPLÁSTIC, -Ă, protoplastici, -ce, adj. (Biol.) Protoplasmic. – Protoplast + suf. -ic.
protoplastice
PROTOPLÁSTIC, -Ă, protoplastici, -ce, adj. (Biol.) Protoplasmic. – Protoplast + suf. -ic.
protoplasticei
PROTOPLÁSTIC, -Ă, protoplastici, -ce, adj. (Biol.) Protoplasmic. – Protoplast + suf. -ic.
protoplasticele
PROTOPLÁSTIC, -Ă, protoplastici, -ce, adj. (Biol.) Protoplasmic. – Protoplast + suf. -ic.
protoplasticelor
PROTOPLÁSTIC, -Ă, protoplastici, -ce, adj. (Biol.) Protoplasmic. – Protoplast + suf. -ic.
protoplastici
PROTOPLÁSTIC, -Ă, protoplastici, -ce, adj. (Biol.) Protoplasmic. – Protoplast + suf. -ic.
protoplasticii
PROTOPLÁSTIC, -Ă, protoplastici, -ce, adj. (Biol.) Protoplasmic. – Protoplast + suf. -ic.
protoplasticilor
PROTOPLÁSTIC, -Ă, protoplastici, -ce, adj. (Biol.) Protoplasmic. – Protoplast + suf. -ic.
protoplasticul
PROTOPLÁSTIC, -Ă, protoplastici, -ce, adj. (Biol.) Protoplasmic. – Protoplast + suf. -ic.
protoplasticului
PROTOPLÁSTIC, -Ă, protoplastici, -ce, adj. (Biol.) Protoplasmic. – Protoplast + suf. -ic.
protoplastul
PROTOPLÁST, protoplaste, s. n. (Biol.) Protoplasma vie a celulei fără plasma- lemă. – Din fr. protoplaste.
protoplastului
PROTOPLÁST, protoplaste, s. n. (Biol.) Protoplasma vie a celulei fără plasma- lemă. – Din fr. protoplaste.
protopop
PROTOPÓP, protopopi, s. m. Preot care îndeplinește funcția de inspector al bisericilor și al preoților dintr-un teritoriu determinat; protoiereu, protoprezbiter. [Var.: potropóp s. m.] – Din sl. protopopŭ. DOOM
protopóp s. m., pl. protopópi
protopopeasa
PROTOPOPEÁSĂ, protopopese, s. f. (Rar) Soția unui protopop; protopopoaie, protoprezbiteră. [Var.: (pop.) potropopeásă s. f.] – Protopop + suf. -easă. DOOM
protopopeásă (rar) s. f., g.-d. art. protopopései; pl. protopopése
protopopeasca
PROTOPOPÉSC, -EÁSCĂ, protopopești, adj. (Înv.) Care aparține protopopului, privitor la protopop. – Protopop + suf. -esc. DOOM
protopopésc (înv.) adj. m., f. protopopeáscă; pl. m. și f. protopopéști
protopopesc
PROTOPOPÉSC, -EÁSCĂ, protopopești, adj. (Înv.) Care aparține protopopului, privitor la protopop. – Protopop + suf. -esc. DOOM
protopopésc (înv.) adj. m., f. protopopeáscă; pl. m. și f. protopopéști
protopopescul
PROTOPOPÉSC, -EÁSCĂ, protopopești, adj. (Înv.) Care aparține protopopului, privitor la protopop. – Protopop + suf. -esc. DOOM
protopopésc (înv.) adj. m., f. protopopeáscă; pl. m. și f. protopopéști
protopopescului
PROTOPOPÉSC, -EÁSCĂ, protopopești, adj. (Înv.) Care aparține protopopului, privitor la protopop. – Protopop + suf. -esc. DOOM
protopopésc (înv.) adj. m., f. protopopeáscă; pl. m. și f. protopopéști
protopopese
PROTOPOPEÁSĂ, protopopese, s. f. (Rar) Soția unui protopop; protopopoaie, protoprezbiteră. [Var.: (pop.) potropopeásă s. f.] – Protopop + suf. -easă. DOOM
protopopeásă (rar) s. f., g.-d. art. protopopései; pl. protopopése
protopopesei
PROTOPOPEÁSĂ, protopopese, s. f. (Rar) Soția unui protopop; protopopoaie, protoprezbiteră. [Var.: (pop.) potropopeásă s. f.] – Protopop + suf. -easă. DOOM
protopopeásă (rar) s. f., g.-d. art. protopopései; pl. protopopése
protopopesele
PROTOPOPEÁSĂ, protopopese, s. f. (Rar) Soția unui protopop; protopopoaie, protoprezbiteră. [Var.: (pop.) potropopeásă s. f.] – Protopop + suf. -easă. DOOM
protopopeásă (rar) s. f., g.-d. art. protopopései; pl. protopopése
protopopeselor
PROTOPOPEÁSĂ, protopopese, s. f. (Rar) Soția unui protopop; protopopoaie, protoprezbiteră. [Var.: (pop.) potropopeásă s. f.] – Protopop + suf. -easă. DOOM
protopopeásă (rar) s. f., g.-d. art. protopopései; pl. protopopése
protopopești
PROTOPOPÉSC, -EÁSCĂ, protopopești, adj. (Înv.) Care aparține protopopului, privitor la protopop. – Protopop + suf. -esc. DOOM
protopopésc (înv.) adj. m., f. protopopeáscă; pl. m. și f. protopopéști
protopopeștii
PROTOPOPÉSC, -EÁSCĂ, protopopești, adj. (Înv.) Care aparține protopopului, privitor la protopop. – Protopop + suf. -esc. DOOM
protopopésc (înv.) adj. m., f. protopopeáscă; pl. m. și f. protopopéști
protopopeștile
PROTOPOPÉSC, -EÁSCĂ, protopopești, adj. (Înv.) Care aparține protopopului, privitor la protopop. – Protopop + suf. -esc. DOOM
protopopésc (înv.) adj. m., f. protopopeáscă; pl. m. și f. protopopéști
protopopeștilor
PROTOPOPÉSC, -EÁSCĂ, protopopești, adj. (Înv.) Care aparține protopopului, privitor la protopop. – Protopop + suf. -esc. DOOM
protopopésc (înv.) adj. m., f. protopopeáscă; pl. m. și f. protopopéști
protopopi
PROTOPÓP, protopopi, s. m. Preot care îndeplinește funcția de inspector al bisericilor și al preoților dintr-un teritoriu determinat; protoiereu, protoprezbiter. [Var.: potropóp s. m.] – Din sl. protopopŭ. DOOM
protopóp s. m., pl. protopópi
protopopia
PROTOPOPÍE, protopopii, s. f. 1. Rangul sau funcția de protopop; protoierie, protopopiat. 2. Teritoriu aflat sub jurisdicția unui protopop; protoierie, protopopiat. ♦ Reședința unui protopop; protoierie, protopopiat. – Protopop + suf. -ie. DOOM
protopopíe s. f., art. protopopía, g.-d. art. protopopíei; pl. protopopíi, art. protopopíile
protopopiat
PROTOPOPIÁT, protopopiate, s. n. (Rar) Protopopie. [Pr.: -pi-at] – Protopopie + suf. -at. DOOM
protopopiát (-pi-at) s. n., pl. protopopiáte
protopopiate
PROTOPOPIÁT, protopopiate, s. n. (Rar) Protopopie. [Pr.: -pi-at] – Protopopie + suf. -at. DOOM
protopopiát (-pi-at) s. n., pl. protopopiáte
protopopiatele
PROTOPOPIÁT, protopopiate, s. n. (Rar) Protopopie. [Pr.: -pi-at] – Protopopie + suf. -at. DOOM
protopopiát (-pi-at) s. n., pl. protopopiáte
protopopiatelor
PROTOPOPIÁT, protopopiate, s. n. (Rar) Protopopie. [Pr.: -pi-at] – Protopopie + suf. -at. DOOM
protopopiát (-pi-at) s. n., pl. protopopiáte
protopopiatul
PROTOPOPIÁT, protopopiate, s. n. (Rar) Protopopie. [Pr.: -pi-at] – Protopopie + suf. -at. DOOM
protopopiát (-pi-at) s. n., pl. protopopiáte
protopopiatului
PROTOPOPIÁT, protopopiate, s. n. (Rar) Protopopie. [Pr.: -pi-at] – Protopopie + suf. -at. DOOM
protopopiát (-pi-at) s. n., pl. protopopiáte
protopopie
PROTOPOPÍE, protopopii, s. f. 1. Rangul sau funcția de protopop; protoierie, protopopiat. 2. Teritoriu aflat sub jurisdicția unui protopop; protoierie, protopopiat. ♦ Reședința unui protopop; protoierie, protopopiat. – Protopop + suf. -ie. DOOM
protopopíe s. f., art. protopopía, g.-d. art. protopopíei; pl. protopopíi, art. protopopíile
protopopiei
PROTOPOPÍE, protopopii, s. f. 1. Rangul sau funcția de protopop; protoierie, protopopiat. 2. Teritoriu aflat sub jurisdicția unui protopop; protoierie, protopopiat. ♦ Reședința unui protopop; protoierie, protopopiat. – Protopop + suf. -ie. DOOM
protopopíe s. f., art. protopopía, g.-d. art. protopopíei; pl. protopopíi, art. protopopíile
protopopii
PROTOPÓP, protopopi, s. m. Preot care îndeplinește funcția de inspector al bisericilor și al preoților dintr-un teritoriu determinat; protoiereu, protoprezbiter. [Var.: potropóp s. m.] – Din sl. protopopŭ. DOOM
protopóp s. m., pl. protopópi
protopopii
PROTOPOPÍE, protopopii, s. f. 1. Rangul sau funcția de protopop; protoierie, protopopiat. 2. Teritoriu aflat sub jurisdicția unui protopop; protoierie, protopopiat. ♦ Reședința unui protopop; protoierie, protopopiat. – Protopop + suf. -ie. DOOM
protopopíe s. f., art. protopopía, g.-d. art. protopopíei; pl. protopopíi, art. protopopíile
protopopiile
PROTOPOPÍE, protopopii, s. f. 1. Rangul sau funcția de protopop; protoierie, protopopiat. 2. Teritoriu aflat sub jurisdicția unui protopop; protoierie, protopopiat. ♦ Reședința unui protopop; protoierie, protopopiat. – Protopop + suf. -ie. DOOM
protopopíe s. f., art. protopopía, g.-d. art. protopopíei; pl. protopopíi, art. protopopíile
protopopiilor
PROTOPOPÍE, protopopii, s. f. 1. Rangul sau funcția de protopop; protoierie, protopopiat. 2. Teritoriu aflat sub jurisdicția unui protopop; protoierie, protopopiat. ♦ Reședința unui protopop; protoierie, protopopiat. – Protopop + suf. -ie. DOOM
protopopíe s. f., art. protopopía, g.-d. art. protopopíei; pl. protopopíi, art. protopopíile
protopopilor
PROTOPÓP, protopopi, s. m. Preot care îndeplinește funcția de inspector al bisericilor și al preoților dintr-un teritoriu determinat; protoiereu, protoprezbiter. [Var.: potropóp s. m.] – Din sl. protopopŭ. DOOM
protopóp s. m., pl. protopópi
protopopoaia
PROTOPOPOÁIE, protopopoaie, s. f. (Înv.) Protopopeasă. [Pr.: -poa-ie] – Protopop + suf. -oaie. DOOM
protopopoáie (înv.) s. f., art. protopopoáia, g.-d. art. protopopoáiei; pl. protopopoáie
protopopoaie
PROTOPOPOÁIE, protopopoaie, s. f. (Înv.) Protopopeasă. [Pr.: -poa-ie] – Protopop + suf. -oaie. DOOM
protopopoáie (înv.) s. f., art. protopopoáia, g.-d. art. protopopoáiei; pl. protopopoáie
protopopoaiei
PROTOPOPOÁIE, protopopoaie, s. f. (Înv.) Protopopeasă. [Pr.: -poa-ie] – Protopop + suf. -oaie. DOOM
protopopoáie (înv.) s. f., art. protopopoáia, g.-d. art. protopopoáiei; pl. protopopoáie
protopopoaiele
PROTOPOPOÁIE, protopopoaie, s. f. (Înv.) Protopopeasă. [Pr.: -poa-ie] – Protopop + suf. -oaie. DOOM
protopopoáie (înv.) s. f., art. protopopoáia, g.-d. art. protopopoáiei; pl. protopopoáie
protopopoaielor
PROTOPOPOÁIE, protopopoaie, s. f. (Înv.) Protopopeasă. [Pr.: -poa-ie] – Protopop + suf. -oaie. DOOM
protopopoáie (înv.) s. f., art. protopopoáia, g.-d. art. protopopoáiei; pl. protopopoáie
protopopul
PROTOPÓP, protopopi, s. m. Preot care îndeplinește funcția de inspector al bisericilor și al preoților dintr-un teritoriu determinat; protoiereu, protoprezbiter. [Var.: potropóp s. m.] – Din sl. protopopŭ. DOOM
protopóp s. m., pl. protopópi
protopopului
PROTOPÓP, protopopi, s. m. Preot care îndeplinește funcția de inspector al bisericilor și al preoților dintr-un teritoriu determinat; protoiereu, protoprezbiter. [Var.: potropóp s. m.] – Din sl. protopopŭ. DOOM
protopóp s. m., pl. protopópi
protopresbiter
PROTOPRESBÍTER, protopresbiteri, s. m. Protoiereu.
protopresbiteră
PROTOPRESBÍTERĂ, protopresbitere, s. f. Soție de protopresbiter.
protoprezbiter
PROTOPREZBITÉR, protoprezbiteri, s. m. (Înv.) Protopop. – Din ngr. protopresviteros. DOOM
protoprezbíter (înv.) (-to-prez-) s. m., pl. protoprezbíteri
protoprezbitera
PROTOPREZBÍTERĂ, protoprezbitere, s. f. (Înv.) Protopopeasă. – Din protoprezbiter. DOOM
protoprezbíteră (înv.) (-to-prez-) s. f., g.-d. art. protoprezbíterei; pl. protoprezbítere
protoprezbitere
PROTOPREZBÍTERĂ, protoprezbitere, s. f. (Înv.) Protopopeasă. – Din protoprezbiter. DOOM
protoprezbíteră (înv.) (-to-prez-) s. f., g.-d. art. protoprezbíterei; pl. protoprezbítere
protoprezbiterei
PROTOPREZBÍTERĂ, protoprezbitere, s. f. (Înv.) Protopopeasă. – Din protoprezbiter. DOOM
protoprezbíteră (înv.) (-to-prez-) s. f., g.-d. art. protoprezbíterei; pl. protoprezbítere
protoprezbiterele
PROTOPREZBÍTERĂ, protoprezbitere, s. f. (Înv.) Protopopeasă. – Din protoprezbiter. DOOM
protoprezbíteră (înv.) (-to-prez-) s. f., g.-d. art. protoprezbíterei; pl. protoprezbítere
protoprezbiterelor
PROTOPREZBÍTERĂ, protoprezbitere, s. f. (Înv.) Protopopeasă. – Din protoprezbiter. DOOM
protoprezbíteră (înv.) (-to-prez-) s. f., g.-d. art. protoprezbíterei; pl. protoprezbítere
protoprezbiteri
PROTOPREZBITÉR, protoprezbiteri, s. m. (Înv.) Protopop. – Din ngr. protopresviteros. DOOM
protoprezbíter (înv.) (-to-prez-) s. m., pl. protoprezbíteri
protoprezbiterii
PROTOPREZBITÉR, protoprezbiteri, s. m. (Înv.) Protopop. – Din ngr. protopresviteros. DOOM
protoprezbíter (înv.) (-to-prez-) s. m., pl. protoprezbíteri
protoprezbiterilor
PROTOPREZBITÉR, protoprezbiteri, s. m. (Înv.) Protopop. – Din ngr. protopresviteros. DOOM
protoprezbíter (înv.) (-to-prez-) s. m., pl. protoprezbíteri
protoprezbiterul
PROTOPREZBITÉR, protoprezbiteri, s. m. (Înv.) Protopop. – Din ngr. protopresviteros. DOOM
protoprezbíter (înv.) (-to-prez-) s. m., pl. protoprezbíteri
protoprezbiterului
PROTOPREZBITÉR, protoprezbiteri, s. m. (Înv.) Protopop. – Din ngr. protopresviteros. DOOM
protoprezbíter (înv.) (-to-prez-) s. m., pl. protoprezbíteri
protopsalt
PROTOPSÁLT, protopsalți, s. m. (Înv.) Prim cântăreț la o biserică. – Din ngr. protopsáltis. DOOM
!protopsált (-top-salt/-to-psalt) s. m., pl. protopsálți
protopsaltul
PROTOPSÁLT, protopsalți, s. m. (Înv.) Prim cântăreț la o biserică. – Din ngr. protopsáltis. DOOM
!protopsált (-top-salt/-to-psalt) s. m., pl. protopsálți
protopsaltului
PROTOPSÁLT, protopsalți, s. m. (Înv.) Prim cântăreț la o biserică. – Din ngr. protopsáltis. DOOM
!protopsált (-top-salt/-to-psalt) s. m., pl. protopsálți
protopsalți
PROTOPSÁLT, protopsalți, s. m. (Înv.) Prim cântăreț la o biserică. – Din ngr. protopsáltis. DOOM
!protopsált (-top-salt/-to-psalt) s. m., pl. protopsálți
protopsalții
PROTOPSÁLT, protopsalți, s. m. (Înv.) Prim cântăreț la o biserică. – Din ngr. protopsáltis. DOOM
!protopsált (-top-salt/-to-psalt) s. m., pl. protopsálți
protopsalților
PROTOPSÁLT, protopsalți, s. m. (Înv.) Prim cântăreț la o biserică. – Din ngr. protopsáltis. DOOM
!protopsált (-top-salt/-to-psalt) s. m., pl. protopsálți
protopter
PROTOPTÉR s.m. Pește care trăiește în râurile și mlaștinile din Africa tropicală, respirând prin branhii și plămâni. [< fr. protoptère].
protorace
PROTORÁCE s. n. (Entom.) Primul segment al toracelui la insecte. [Var.: protórax s. n.] – Din fr. protorax (după torace). DOOM
protoráce s. n.
protoracele
PROTORÁCE s. n. (Entom.) Primul segment al toracelui la insecte. [Var.: protórax s. n.] – Din fr. protorax (după torace). DOOM
protoráce s. n.
protoracelor
PROTORÁCE s. n. (Entom.) Primul segment al toracelui la insecte. [Var.: protórax s. n.] – Din fr. protorax (după torace). DOOM
protoráce s. n.
protoracelui
PROTORÁCE s. n. (Entom.) Primul segment al toracelui la insecte. [Var.: protórax s. n.] – Din fr. protorax (după torace). DOOM
protoráce s. n.
protorax
PROTORÁCE s. n. (Entom.) Primul segment al toracelui la insecte. [Var.: protórax s. n.] – Din fr. protorax (după torace). DOOM
protoráce s. n.
protoromână
PROTOROMẤNĂ s. f. (Lingv.) Româna comună vorbită între sec. VI și XIII, în nordul și sudul Dunării. – Proto- + română.
protos
PRÓTOS s. m. (Înv.; la jocurile de cărți) Cel care are dreptul să deschidă jocul. – Din ngr. prótos. DOOM
prótos (înv.) s. m.
protosinghel
PROTOSÍNGHEL, protosingheli, s. m. Grad monahal superior singhelului și inferior arhimandritului; monah care are acest grad. – Din ngr. protosínghellos. DOOM
protosínghel s. m., pl. protosíngheli
protosingheli
PROTOSÍNGHEL, protosingheli, s. m. Grad monahal superior singhelului și inferior arhimandritului; monah care are acest grad. – Din ngr. protosínghellos. DOOM
protosínghel s. m., pl. protosíngheli
protosinghelii
PROTOSÍNGHEL, protosingheli, s. m. Grad monahal superior singhelului și inferior arhimandritului; monah care are acest grad. – Din ngr. protosínghellos. DOOM
protosínghel s. m., pl. protosíngheli
protosinghelilor
PROTOSÍNGHEL, protosingheli, s. m. Grad monahal superior singhelului și inferior arhimandritului; monah care are acest grad. – Din ngr. protosínghellos. DOOM
protosínghel s. m., pl. protosíngheli
protosinghelul
PROTOSÍNGHEL, protosingheli, s. m. Grad monahal superior singhelului și inferior arhimandritului; monah care are acest grad. – Din ngr. protosínghellos. DOOM
protosínghel s. m., pl. protosíngheli
protosinghelului
PROTOSÍNGHEL, protosingheli, s. m. Grad monahal superior singhelului și inferior arhimandritului; monah care are acest grad. – Din ngr. protosínghellos. DOOM
protosínghel s. m., pl. protosíngheli
protostea
PROTOSTEÁ, protostele, s. f. (Astron.) Stea în fază de formare. – Proto- + stea (după engl. protostar). DOOM
!protosteá (-tos-tea/-to-stea) s. f., g.-d. art. protostélei; pl. protostéle, art. protostélele
protosteaua
PROTOSTEÁ, protostele, s. f. (Astron.) Stea în fază de formare. – Proto- + stea (după engl. protostar). DOOM
!protosteá (-tos-tea/-to-stea) s. f., g.-d. art. protostélei; pl. protostéle, art. protostélele
protostele
PROTOSTEÁ, protostele, s. f. (Astron.) Stea în fază de formare. – Proto- + stea (după engl. protostar). DOOM
!protosteá (-tos-tea/-to-stea) s. f., g.-d. art. protostélei; pl. protostéle, art. protostélele
protostelei
PROTOSTEÁ, protostele, s. f. (Astron.) Stea în fază de formare. – Proto- + stea (după engl. protostar). DOOM
!protosteá (-tos-tea/-to-stea) s. f., g.-d. art. protostélei; pl. protostéle, art. protostélele
protostelele
PROTOSTEÁ, protostele, s. f. (Astron.) Stea în fază de formare. – Proto- + stea (după engl. protostar). DOOM
!protosteá (-tos-tea/-to-stea) s. f., g.-d. art. protostélei; pl. protostéle, art. protostélele
protostelelor
PROTOSTEÁ, protostele, s. f. (Astron.) Stea în fază de formare. – Proto- + stea (după engl. protostar). DOOM
!protosteá (-tos-tea/-to-stea) s. f., g.-d. art. protostélei; pl. protostéle, art. protostélele
protosul
PRÓTOS s. m. (Înv.; la jocurile de cărți) Cel care are dreptul să deschidă jocul. – Din ngr. prótos. DOOM
prótos (înv.) s. m.
protosulfura
PROTOSULFÚRĂ, protosulfuri, s. f. (Chim.) Combinația cea mai săracă în sulf pe care o substanță simplă o poate forma cu acesta. – Din fr. protosulfure.
protosulfuri
PROTOSULFÚRĂ, protosulfuri, s. f. (Chim.) Combinația cea mai săracă în sulf pe care o substanță simplă o poate forma cu acesta. – Din fr. protosulfure.
protosulfurii
PROTOSULFÚRĂ, protosulfuri, s. f. (Chim.) Combinația cea mai săracă în sulf pe care o substanță simplă o poate forma cu acesta. – Din fr. protosulfure.
protosulfurile
PROTOSULFÚRĂ, protosulfuri, s. f. (Chim.) Combinația cea mai săracă în sulf pe care o substanță simplă o poate forma cu acesta. – Din fr. protosulfure.
protosulfurilor
PROTOSULFÚRĂ, protosulfuri, s. f. (Chim.) Combinația cea mai săracă în sulf pe care o substanță simplă o poate forma cu acesta. – Din fr. protosulfure.
protosului
PRÓTOS s. m. (Înv.; la jocurile de cărți) Cel care are dreptul să deschidă jocul. – Din ngr. prótos. DOOM
prótos (înv.) s. m.
prototip
PROTOTÍP, prototipuri, s. n. 1. Model care reprezintă tipul original după care se efectuează sau se realizează ceva; prim exemplar de probă dintr-un lot de piese, de mașini etc. care urmează să se execute în serie. 2. Exemplar ilustrativ, model (desăvârșit), tip. – Din fr. prototype. DOOM
prototíp s. n., pl. prototípuri
prototipic
PROTOTÍPIC, -Ă, prototipici, -ce, adj. (Rar) Care aparține unui prototip. – Din fr. prototypique. DOOM
prototípic (rar) adj. m., pl. prototípici; f. prototípică, pl. prototípice
prototipica
PROTOTÍPIC, -Ă, prototipici, -ce, adj. (Rar) Care aparține unui prototip. – Din fr. prototypique. DOOM
prototípic (rar) adj. m., pl. prototípici; f. prototípică, pl. prototípice
prototipice
PROTOTÍPIC, -Ă, prototipici, -ce, adj. (Rar) Care aparține unui prototip. – Din fr. prototypique. DOOM
prototípic (rar) adj. m., pl. prototípici; f. prototípică, pl. prototípice
prototipicei
PROTOTÍPIC, -Ă, prototipici, -ce, adj. (Rar) Care aparține unui prototip. – Din fr. prototypique. DOOM
prototípic (rar) adj. m., pl. prototípici; f. prototípică, pl. prototípice
prototipicele
PROTOTÍPIC, -Ă, prototipici, -ce, adj. (Rar) Care aparține unui prototip. – Din fr. prototypique. DOOM
prototípic (rar) adj. m., pl. prototípici; f. prototípică, pl. prototípice
prototipicelor
PROTOTÍPIC, -Ă, prototipici, -ce, adj. (Rar) Care aparține unui prototip. – Din fr. prototypique. DOOM
prototípic (rar) adj. m., pl. prototípici; f. prototípică, pl. prototípice
prototipici
PROTOTÍPIC, -Ă, prototipici, -ce, adj. (Rar) Care aparține unui prototip. – Din fr. prototypique. DOOM
prototípic (rar) adj. m., pl. prototípici; f. prototípică, pl. prototípice
prototipicii
PROTOTÍPIC, -Ă, prototipici, -ce, adj. (Rar) Care aparține unui prototip. – Din fr. prototypique. DOOM
prototípic (rar) adj. m., pl. prototípici; f. prototípică, pl. prototípice
prototipicilor
PROTOTÍPIC, -Ă, prototipici, -ce, adj. (Rar) Care aparține unui prototip. – Din fr. prototypique. DOOM
prototípic (rar) adj. m., pl. prototípici; f. prototípică, pl. prototípice
prototipicul
PROTOTÍPIC, -Ă, prototipici, -ce, adj. (Rar) Care aparține unui prototip. – Din fr. prototypique. DOOM
prototípic (rar) adj. m., pl. prototípici; f. prototípică, pl. prototípice
prototipicului
PROTOTÍPIC, -Ă, prototipici, -ce, adj. (Rar) Care aparține unui prototip. – Din fr. prototypique. DOOM
prototípic (rar) adj. m., pl. prototípici; f. prototípică, pl. prototípice
prototipul
PROTOTÍP, prototipuri, s. n. 1. Model care reprezintă tipul original după care se efectuează sau se realizează ceva; prim exemplar de probă dintr-un lot de piese, de mașini etc. care urmează să se execute în serie. 2. Exemplar ilustrativ, model (desăvârșit), tip. – Din fr. prototype. DOOM
prototíp s. n., pl. prototípuri
prototipului
PROTOTÍP, prototipuri, s. n. 1. Model care reprezintă tipul original după care se efectuează sau se realizează ceva; prim exemplar de probă dintr-un lot de piese, de mașini etc. care urmează să se execute în serie. 2. Exemplar ilustrativ, model (desăvârșit), tip. – Din fr. prototype. DOOM
prototíp s. n., pl. prototípuri
prototipuri
PROTOTÍP, prototipuri, s. n. 1. Model care reprezintă tipul original după care se efectuează sau se realizează ceva; prim exemplar de probă dintr-un lot de piese, de mașini etc. care urmează să se execute în serie. 2. Exemplar ilustrativ, model (desăvârșit), tip. – Din fr. prototype. DOOM
prototíp s. n., pl. prototípuri
prototipurile
PROTOTÍP, prototipuri, s. n. 1. Model care reprezintă tipul original după care se efectuează sau se realizează ceva; prim exemplar de probă dintr-un lot de piese, de mașini etc. care urmează să se execute în serie. 2. Exemplar ilustrativ, model (desăvârșit), tip. – Din fr. prototype. DOOM
prototíp s. n., pl. prototípuri
prototipurilor
PROTOTÍP, prototipuri, s. n. 1. Model care reprezintă tipul original după care se efectuează sau se realizează ceva; prim exemplar de probă dintr-un lot de piese, de mașini etc. care urmează să se execute în serie. 2. Exemplar ilustrativ, model (desăvârșit), tip. – Din fr. prototype. DOOM
prototíp s. n., pl. prototípuri
protoxid
PROTOXÍD, protoxizi, s. m. Oxidul cel mai puțin oxigenat al unui element. – Din fr. protoxyde. DOOM
!protoxíd (pro-to-/prot-o-) s. m., pl. protoxízi
protoxidul
PROTOXÍD, protoxizi, s. m. Oxidul cel mai puțin oxigenat al unui element. – Din fr. protoxyde. DOOM
!protoxíd (pro-to-/prot-o-) s. m., pl. protoxízi
protoxidului
PROTOXÍD, protoxizi, s. m. Oxidul cel mai puțin oxigenat al unui element. – Din fr. protoxyde. DOOM
!protoxíd (pro-to-/prot-o-) s. m., pl. protoxízi
protoxizi
PROTOXÍD, protoxizi, s. m. Oxidul cel mai puțin oxigenat al unui element. – Din fr. protoxyde. DOOM
!protoxíd (pro-to-/prot-o-) s. m., pl. protoxízi
protoxizii
PROTOXÍD, protoxizi, s. m. Oxidul cel mai puțin oxigenat al unui element. – Din fr. protoxyde. DOOM
!protoxíd (pro-to-/prot-o-) s. m., pl. protoxízi
protoxizilor
PROTOXÍD, protoxizi, s. m. Oxidul cel mai puțin oxigenat al unui element. – Din fr. protoxyde. DOOM
!protoxíd (pro-to-/prot-o-) s. m., pl. protoxízi
protozoar
PROTOZOÁR, protozoare, s. n. (La pl.) Încrengătură de animale microscopice inferioare unicelulare, cu cea mai simplă structură anatomică; (și la sg.) animal care face parte din această încrengătură. [Pr.: -zo-ar] – Din fr. protozoaire. DOOM
protozoár (-zo-ar) s. n., pl. protozoáre
protozoare
PROTOZOÁR, protozoare, s. n. (La pl.) Încrengătură de animale microscopice inferioare unicelulare, cu cea mai simplă structură anatomică; (și la sg.) animal care face parte din această încrengătură. [Pr.: -zo-ar] – Din fr. protozoaire. DOOM
protozoár (-zo-ar) s. n., pl. protozoáre
protozoarele
PROTOZOÁR, protozoare, s. n. (La pl.) Încrengătură de animale microscopice inferioare unicelulare, cu cea mai simplă structură anatomică; (și la sg.) animal care face parte din această încrengătură. [Pr.: -zo-ar] – Din fr. protozoaire. DOOM
protozoár (-zo-ar) s. n., pl. protozoáre
protozoarelor
PROTOZOÁR, protozoare, s. n. (La pl.) Încrengătură de animale microscopice inferioare unicelulare, cu cea mai simplă structură anatomică; (și la sg.) animal care face parte din această încrengătură. [Pr.: -zo-ar] – Din fr. protozoaire. DOOM
protozoár (-zo-ar) s. n., pl. protozoáre
protozoarul
PROTOZOÁR, protozoare, s. n. (La pl.) Încrengătură de animale microscopice inferioare unicelulare, cu cea mai simplă structură anatomică; (și la sg.) animal care face parte din această încrengătură. [Pr.: -zo-ar] – Din fr. protozoaire. DOOM
protozoár (-zo-ar) s. n., pl. protozoáre
protozoarului
PROTOZOÁR, protozoare, s. n. (La pl.) Încrengătură de animale microscopice inferioare unicelulare, cu cea mai simplă structură anatomică; (și la sg.) animal care face parte din această încrengătură. [Pr.: -zo-ar] – Din fr. protozoaire. DOOM
protozoár (-zo-ar) s. n., pl. protozoáre
protozoologia
PROTOZOOLOGÍE s. f. Ramură a zoologiei care studiază organismele unicelulare. [Pr.: -zo-o-] – Din fr. protozoologie, engl. protozoology.
protozoologie
PROTOZOOLOGÍE s. f. Ramură a zoologiei care studiază organismele unicelulare. [Pr.: -zo-o-] – Din fr. protozoologie, engl. protozoology.
protozoologiei
PROTOZOOLOGÍE s. f. Ramură a zoologiei care studiază organismele unicelulare. [Pr.: -zo-o-] – Din fr. protozoologie, engl. protozoology.
protozoologii
PROTOZOOLOGÍE s. f. Ramură a zoologiei care studiază organismele unicelulare. [Pr.: -zo-o-] – Din fr. protozoologie, engl. protozoology.
protractil
PROTRACTÍL, -Ă adj. Care poate fi întins în direcția înainte. [< fr. protractile].
protractila
PROTRACTÍL, -Ă adj. Care poate fi întins în direcția înainte. [< fr. protractile].
protractile
PROTRACTÍL, -Ă adj. Care poate fi întins în direcția înainte. [< fr. protractile].
protractilei
PROTRACTÍL, -Ă adj. Care poate fi întins în direcția înainte. [< fr. protractile].
protractilele
PROTRACTÍL, -Ă adj. Care poate fi întins în direcția înainte. [< fr. protractile].
protractilelor
PROTRACTÍL, -Ă adj. Care poate fi întins în direcția înainte. [< fr. protractile].
protractili
PROTRACTÍL, -Ă adj. Care poate fi întins în direcția înainte. [< fr. protractile].
protractilii
PROTRACTÍL, -Ă adj. Care poate fi întins în direcția înainte. [< fr. protractile].
protractililor
PROTRACTÍL, -Ă adj. Care poate fi întins în direcția înainte. [< fr. protractile].
protractilul
PROTRACTÍL, -Ă adj. Care poate fi întins în direcția înainte. [< fr. protractile].
protractilului
PROTRACTÍL, -Ă adj. Care poate fi întins în direcția înainte. [< fr. protractile].
protrombina
PROTROMBÍNĂ, protrombine, s. f. (Biol.) Proteină inactivă din sânge care se transformă în trombină cu rol esențial în coagularea sângelui. – Din fr. prothrombine, engl. prothrombi. DOOM
!protrombínă (pro-trom-) s. f., g.-d. art. protrombínei; pl. prototrombíne
protrombine
PROTROMBÍNĂ, protrombine, s. f. (Biol.) Proteină inactivă din sânge care se transformă în trombină cu rol esențial în coagularea sângelui. – Din fr. prothrombine, engl. prothrombi. DOOM
!protrombínă (pro-trom-) s. f., g.-d. art. protrombínei; pl. prototrombíne
protrombinei
PROTROMBÍNĂ, protrombine, s. f. (Biol.) Proteină inactivă din sânge care se transformă în trombină cu rol esențial în coagularea sângelui. – Din fr. prothrombine, engl. prothrombi. DOOM
!protrombínă (pro-trom-) s. f., g.-d. art. protrombínei; pl. prototrombíne
protrombinele
PROTROMBÍNĂ, protrombine, s. f. (Biol.) Proteină inactivă din sânge care se transformă în trombină cu rol esențial în coagularea sângelui. – Din fr. prothrombine, engl. prothrombi. DOOM
!protrombínă (pro-trom-) s. f., g.-d. art. protrombínei; pl. prototrombíne
protrombinelor
PROTROMBÍNĂ, protrombine, s. f. (Biol.) Proteină inactivă din sânge care se transformă în trombină cu rol esențial în coagularea sângelui. – Din fr. prothrombine, engl. prothrombi. DOOM
!protrombínă (pro-trom-) s. f., g.-d. art. protrombínei; pl. prototrombíne
protrombinemie
PROTROMBINEMÍE s.f. Prezența protrombinei în sânge. [< fr. prothrombinémie].
protruzie
PROTRÚZIE s.f. Proeminență anterioară foarte pronunțată a unei formații anatomice. [Var. protruziune s.f. / < fr. protrusion].
protruziune
PROTRUZIÚNE s.f. v. protruzie.
protuberant
PROTUBERÁNT, -Ă, protuberanți, -te, adj. Care constituie o protuberanță. – Din fr. protubérant. DOOM
protuberánt adj. m., pl. protuberánți; f. protuberántă, pl. protuberánte
protuberanta
PROTUBERÁNT, -Ă, protuberanți, -te, adj. Care constituie o protuberanță. – Din fr. protubérant. DOOM
protuberánt adj. m., pl. protuberánți; f. protuberántă, pl. protuberánte
protuberante
PROTUBERÁNT, -Ă, protuberanți, -te, adj. Care constituie o protuberanță. – Din fr. protubérant. DOOM
protuberánt adj. m., pl. protuberánți; f. protuberántă, pl. protuberánte
protuberantei
PROTUBERÁNT, -Ă, protuberanți, -te, adj. Care constituie o protuberanță. – Din fr. protubérant. DOOM
protuberánt adj. m., pl. protuberánți; f. protuberántă, pl. protuberánte
protuberantele
PROTUBERÁNT, -Ă, protuberanți, -te, adj. Care constituie o protuberanță. – Din fr. protubérant. DOOM
protuberánt adj. m., pl. protuberánți; f. protuberántă, pl. protuberánte
protuberantelor
PROTUBERÁNT, -Ă, protuberanți, -te, adj. Care constituie o protuberanță. – Din fr. protubérant. DOOM
protuberánt adj. m., pl. protuberánți; f. protuberántă, pl. protuberánte
protuberantul
PROTUBERÁNT, -Ă, protuberanți, -te, adj. Care constituie o protuberanță. – Din fr. protubérant. DOOM
protuberánt adj. m., pl. protuberánți; f. protuberántă, pl. protuberánte
protuberantului
PROTUBERÁNT, -Ă, protuberanți, -te, adj. Care constituie o protuberanță. – Din fr. protubérant. DOOM
protuberánt adj. m., pl. protuberánți; f. protuberántă, pl. protuberánte
protuberanța
PROTUBERÁNȚĂ, protuberanțe, s. f. 1. Parte a unui obiect, a unui organ etc. ieșită în relief; proeminență, ieșitură. 2. Nor de gaz incandescent care apare pe fondul coroanei solare în forma unor limbi de foc. – Din fr. protubérance. DOOM
protuberánță s. f., g.-d. art. protuberánței; pl. protuberánțe
protuberanțe
PROTUBERÁNȚĂ, protuberanțe, s. f. 1. Parte a unui obiect, a unui organ etc. ieșită în relief; proeminență, ieșitură. 2. Nor de gaz incandescent care apare pe fondul coroanei solare în forma unor limbi de foc. – Din fr. protubérance. DOOM
protuberánță s. f., g.-d. art. protuberánței; pl. protuberánțe
protuberanței
PROTUBERÁNȚĂ, protuberanțe, s. f. 1. Parte a unui obiect, a unui organ etc. ieșită în relief; proeminență, ieșitură. 2. Nor de gaz incandescent care apare pe fondul coroanei solare în forma unor limbi de foc. – Din fr. protubérance. DOOM
protuberánță s. f., g.-d. art. protuberánței; pl. protuberánțe
protuberanțele
PROTUBERÁNȚĂ, protuberanțe, s. f. 1. Parte a unui obiect, a unui organ etc. ieșită în relief; proeminență, ieșitură. 2. Nor de gaz incandescent care apare pe fondul coroanei solare în forma unor limbi de foc. – Din fr. protubérance. DOOM
protuberánță s. f., g.-d. art. protuberánței; pl. protuberánțe
protuberanțelor
PROTUBERÁNȚĂ, protuberanțe, s. f. 1. Parte a unui obiect, a unui organ etc. ieșită în relief; proeminență, ieșitură. 2. Nor de gaz incandescent care apare pe fondul coroanei solare în forma unor limbi de foc. – Din fr. protubérance. DOOM
protuberánță s. f., g.-d. art. protuberánței; pl. protuberánțe
protuberanți
PROTUBERÁNT, -Ă, protuberanți, -te, adj. Care constituie o protuberanță. – Din fr. protubérant. DOOM
protuberánt adj. m., pl. protuberánți; f. protuberántă, pl. protuberánte
protuberanții
PROTUBERÁNT, -Ă, protuberanți, -te, adj. Care constituie o protuberanță. – Din fr. protubérant. DOOM
protuberánt adj. m., pl. protuberánți; f. protuberántă, pl. protuberánte
protuberanților
PROTUBERÁNT, -Ă, protuberanți, -te, adj. Care constituie o protuberanță. – Din fr. protubérant. DOOM
protuberánt adj. m., pl. protuberánți; f. protuberántă, pl. protuberánte
protura
PROTÚRĂ, proture, s. f. (La pl.) Ordin de insecte inferioare, fără aripi, antene și ochi, cu rudimente de picioare și cu armătură bucală pentru supt și mestecat; (și la sg.) insectă din acest ordin. – Din fr. protoure. DOOM
protúră s. f., g.-d. art. protúrei; pl. protúre
proture
PROTÚRĂ, proture, s. f. (La pl.) Ordin de insecte inferioare, fără aripi, antene și ochi, cu rudimente de picioare și cu armătură bucală pentru supt și mestecat; (și la sg.) insectă din acest ordin. – Din fr. protoure. DOOM
protúră s. f., g.-d. art. protúrei; pl. protúre
proturei
PROTÚRĂ, proture, s. f. (La pl.) Ordin de insecte inferioare, fără aripi, antene și ochi, cu rudimente de picioare și cu armătură bucală pentru supt și mestecat; (și la sg.) insectă din acest ordin. – Din fr. protoure. DOOM
protúră s. f., g.-d. art. protúrei; pl. protúre
proturele
PROTÚRĂ, proture, s. f. (La pl.) Ordin de insecte inferioare, fără aripi, antene și ochi, cu rudimente de picioare și cu armătură bucală pentru supt și mestecat; (și la sg.) insectă din acest ordin. – Din fr. protoure. DOOM
protúră s. f., g.-d. art. protúrei; pl. protúre
proturelor
PROTÚRĂ, proture, s. f. (La pl.) Ordin de insecte inferioare, fără aripi, antene și ochi, cu rudimente de picioare și cu armătură bucală pentru supt și mestecat; (și la sg.) insectă din acest ordin. – Din fr. protoure. DOOM
protúră s. f., g.-d. art. protúrei; pl. protúre
protăc
PRÓTĂC, protăci, s. m. (Regional) Ciur de piele cu găuri mari pentru cernut grîul.
proudhonian
PROUDHONIÁN, -Ă adj., s.m. și f. Proudhonist. [Pron. -ni-an, pl. -ieni, -iene, var. prudhonian, -ă adj., s.m.f. / < fr. proudhonien].
proudhonism
PROUDHONÍSM s. n. Doctrină inițiată de Pierre Joseph Proudhon, care preconiza menținerea și întărirea micii proprietăți. [Pr.: prudonism] – Din fr. proudhonisme. DOOM
proudhonísm [oudh pron. ud] (prou-dho-) s. n.
proudhonismul
PROUDHONÍSM s. n. Doctrină inițiată de Pierre Joseph Proudhon, care preconiza menținerea și întărirea micii proprietăți. [Pr.: prudonism] – Din fr. proudhonisme. DOOM
proudhonísm [oudh pron. ud] (prou-dho-) s. n.
proudhonismului
PROUDHONÍSM s. n. Doctrină inițiată de Pierre Joseph Proudhon, care preconiza menținerea și întărirea micii proprietăți. [Pr.: prudonism] – Din fr. proudhonisme. DOOM
proudhonísm [oudh pron. ud] (prou-dho-) s. n.
proudhonist
PROUDHONÍST, -Ă, proudhoniști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al proudhonismului. [Pr.: prudonist] – Din fr. proudhoniste. DOOM
*proudhonístă [oudh pron. ud] (prou-dho-) s. f., g.-d. art. proudhonístei; pl. proudhoníste
proudhonist
PROUDHONÍST, -Ă, proudhoniști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al proudhonismului. [Pr.: prudonist] – Din fr. proudhoniste. DOOM
*proudhonístă [oudh pron. ud] (prou-dho-) s. f., g.-d. art. proudhonístei; pl. proudhoníste
proudhonista
PROUDHONÍST, -Ă, proudhoniști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al proudhonismului. [Pr.: prudonist] – Din fr. proudhoniste. DOOM
*proudhonístă [oudh pron. ud] (prou-dho-) s. f., g.-d. art. proudhonístei; pl. proudhoníste
proudhoniste
PROUDHONÍST, -Ă, proudhoniști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al proudhonismului. [Pr.: prudonist] – Din fr. proudhoniste. DOOM
*proudhonístă [oudh pron. ud] (prou-dho-) s. f., g.-d. art. proudhonístei; pl. proudhoníste
proudhonistei
PROUDHONÍST, -Ă, proudhoniști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al proudhonismului. [Pr.: prudonist] – Din fr. proudhoniste. DOOM
*proudhonístă [oudh pron. ud] (prou-dho-) s. f., g.-d. art. proudhonístei; pl. proudhoníste
proudhonistele
PROUDHONÍST, -Ă, proudhoniști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al proudhonismului. [Pr.: prudonist] – Din fr. proudhoniste. DOOM
*proudhonístă [oudh pron. ud] (prou-dho-) s. f., g.-d. art. proudhonístei; pl. proudhoníste
proudhonistelor
PROUDHONÍST, -Ă, proudhoniști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al proudhonismului. [Pr.: prudonist] – Din fr. proudhoniste. DOOM
*proudhonístă [oudh pron. ud] (prou-dho-) s. f., g.-d. art. proudhonístei; pl. proudhoníste
proudhonistul
PROUDHONÍST, -Ă, proudhoniști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al proudhonismului. [Pr.: prudonist] – Din fr. proudhoniste. DOOM
*proudhonístă [oudh pron. ud] (prou-dho-) s. f., g.-d. art. proudhonístei; pl. proudhoníste
proudhonistul
PROUDHONÍST, -Ă, proudhoniști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al proudhonismului. [Pr.: prudonist] – Din fr. proudhoniste. DOOM
*proudhonístă [oudh pron. ud] (prou-dho-) s. f., g.-d. art. proudhonístei; pl. proudhoníste
proudhonistului
PROUDHONÍST, -Ă, proudhoniști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al proudhonismului. [Pr.: prudonist] – Din fr. proudhoniste. DOOM
*proudhonístă [oudh pron. ud] (prou-dho-) s. f., g.-d. art. proudhonístei; pl. proudhoníste
proudhonistului
PROUDHONÍST, -Ă, proudhoniști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al proudhonismului. [Pr.: prudonist] – Din fr. proudhoniste. DOOM
*proudhonístă [oudh pron. ud] (prou-dho-) s. f., g.-d. art. proudhonístei; pl. proudhoníste
proudhoniști
PROUDHONÍST, -Ă, proudhoniști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al proudhonismului. [Pr.: prudonist] – Din fr. proudhoniste. DOOM
*proudhonístă [oudh pron. ud] (prou-dho-) s. f., g.-d. art. proudhonístei; pl. proudhoníste
proudhoniști
PROUDHONÍST, -Ă, proudhoniști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al proudhonismului. [Pr.: prudonist] – Din fr. proudhoniste. DOOM
*proudhonístă [oudh pron. ud] (prou-dho-) s. f., g.-d. art. proudhonístei; pl. proudhoníste
proudhoniștii
PROUDHONÍST, -Ă, proudhoniști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al proudhonismului. [Pr.: prudonist] – Din fr. proudhoniste. DOOM
*proudhonístă [oudh pron. ud] (prou-dho-) s. f., g.-d. art. proudhonístei; pl. proudhoníste
proudhoniștii
PROUDHONÍST, -Ă, proudhoniști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al proudhonismului. [Pr.: prudonist] – Din fr. proudhoniste. DOOM
*proudhonístă [oudh pron. ud] (prou-dho-) s. f., g.-d. art. proudhonístei; pl. proudhoníste
proudhoniștilor
PROUDHONÍST, -Ă, proudhoniști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al proudhonismului. [Pr.: prudonist] – Din fr. proudhoniste. DOOM
*proudhonístă [oudh pron. ud] (prou-dho-) s. f., g.-d. art. proudhonístei; pl. proudhoníste
proudhoniștilor
PROUDHONÍST, -Ă, proudhoniști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al proudhonismului. [Pr.: prudonist] – Din fr. proudhoniste. DOOM
*proudhonístă [oudh pron. ud] (prou-dho-) s. f., g.-d. art. proudhonístei; pl. proudhoníste
prour
PRÓOR s. n. v. prour. DOOM
próur (pop.) s. n.
prourul
PRÓOR s. n. v. prour. DOOM
próur (pop.) s. n.
prourului
PRÓOR s. n. v. prour. DOOM
próur (pop.) s. n.
prova
PRÓVĂ s. f. v. proră. DOOM
próvă v. próră
provadă
PROVEDEÁ, provắd, vb. II. Tranz. (Înv.) A înzestra pe cineva sau ceva cu cele necesare; a prevedea. – Din it. provvedere. DOOM
provedeá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. provắd, 1 pl. provedém, 2 pl. provedéți; conj. prez. 3 să provádă; ger. provăzấnd; part. provăzút
provalisea
PROVALISÍ, provalisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A aduce probe la o judecată, a depune o mărturie. – Ngr. provallo (viit. provalliso).
provaliseai
PROVALISÍ, provalisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A aduce probe la o judecată, a depune o mărturie. – Ngr. provallo (viit. provalliso).
provaliseam
PROVALISÍ, provalisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A aduce probe la o judecată, a depune o mărturie. – Ngr. provallo (viit. provalliso).
provalisească
PROVALISÍ, provalisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A aduce probe la o judecată, a depune o mărturie. – Ngr. provallo (viit. provalliso).
provaliseau
PROVALISÍ, provalisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A aduce probe la o judecată, a depune o mărturie. – Ngr. provallo (viit. provalliso).
provaliseați
PROVALISÍ, provalisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A aduce probe la o judecată, a depune o mărturie. – Ngr. provallo (viit. provalliso).
provalisesc
PROVALISÍ, provalisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A aduce probe la o judecată, a depune o mărturie. – Ngr. provallo (viit. provalliso).
provalisește
PROVALISÍ, provalisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A aduce probe la o judecată, a depune o mărturie. – Ngr. provallo (viit. provalliso).
provalisești
PROVALISÍ, provalisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A aduce probe la o judecată, a depune o mărturie. – Ngr. provallo (viit. provalliso).
provalisi
PROVALISÍ, provalisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A aduce probe la o judecată, a depune o mărturie. – Ngr. provallo (viit. provalliso).
provalisii
PROVALISÍ, provalisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A aduce probe la o judecată, a depune o mărturie. – Ngr. provallo (viit. provalliso).
provalisim
PROVALISÍ, provalisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A aduce probe la o judecată, a depune o mărturie. – Ngr. provallo (viit. provalliso).
provalisind
PROVALISÍ, provalisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A aduce probe la o judecată, a depune o mărturie. – Ngr. provallo (viit. provalliso).
provalisire
PROVALISÍ, provalisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A aduce probe la o judecată, a depune o mărturie. – Ngr. provallo (viit. provalliso).
provalisire
PROVALISÍ, provalisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A aduce probe la o judecată, a depune o mărturie. – Ngr. provallo (viit. provalliso).
provalisiră
PROVALISÍ, provalisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A aduce probe la o judecată, a depune o mărturie. – Ngr. provallo (viit. provalliso).
provalisirăm
PROVALISÍ, provalisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A aduce probe la o judecată, a depune o mărturie. – Ngr. provallo (viit. provalliso).
provalisirăți
PROVALISÍ, provalisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A aduce probe la o judecată, a depune o mărturie. – Ngr. provallo (viit. provalliso).
provalisise
PROVALISÍ, provalisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A aduce probe la o judecată, a depune o mărturie. – Ngr. provallo (viit. provalliso).
provalisisem
PROVALISÍ, provalisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A aduce probe la o judecată, a depune o mărturie. – Ngr. provallo (viit. provalliso).
provalisiseră
PROVALISÍ, provalisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A aduce probe la o judecată, a depune o mărturie. – Ngr. provallo (viit. provalliso).
provalisiserăm
PROVALISÍ, provalisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A aduce probe la o judecată, a depune o mărturie. – Ngr. provallo (viit. provalliso).
provalisiserăți
PROVALISÍ, provalisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A aduce probe la o judecată, a depune o mărturie. – Ngr. provallo (viit. provalliso).
provalisiseși
PROVALISÍ, provalisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A aduce probe la o judecată, a depune o mărturie. – Ngr. provallo (viit. provalliso).
provalisiseți
PROVALISÍ, provalisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A aduce probe la o judecată, a depune o mărturie. – Ngr. provallo (viit. provalliso).
provalisit
PROVALISÍ, provalisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A aduce probe la o judecată, a depune o mărturie. – Ngr. provallo (viit. provalliso).
provalisit
PROVALISÍ, provalisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A aduce probe la o judecată, a depune o mărturie. – Ngr. provallo (viit. provalliso).
provalisiși
PROVALISÍ, provalisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A aduce probe la o judecată, a depune o mărturie. – Ngr. provallo (viit. provalliso).
provalisiți
PROVALISÍ, provalisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A aduce probe la o judecată, a depune o mărturie. – Ngr. provallo (viit. provalliso).
provază
PROVEDEÁ, provắd, vb. II. Tranz. (Înv.) A înzestra pe cineva sau ceva cu cele necesare; a prevedea. – Din it. provvedere. DOOM
provedeá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. provắd, 1 pl. provedém, 2 pl. provedéți; conj. prez. 3 să provádă; ger. provăzấnd; part. provăzút
prove
PRÓVĂ s. f. v. proră. DOOM
próvă v. próră
provede
PROVEDEÁ, provắd, vb. II. Tranz. (Înv.) A înzestra pe cineva sau ceva cu cele necesare; a prevedea. – Din it. provvedere. DOOM
provedeá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. provắd, 1 pl. provedém, 2 pl. provedéți; conj. prez. 3 să provádă; ger. provăzấnd; part. provăzút
provedea
PROVEDEÁ, provắd, vb. II. Tranz. (Înv.) A înzestra pe cineva sau ceva cu cele necesare; a prevedea. – Din it. provvedere. DOOM
provedeá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. provắd, 1 pl. provedém, 2 pl. provedéți; conj. prez. 3 să provádă; ger. provăzấnd; part. provăzút
provedeai
PROVEDEÁ, provắd, vb. II. Tranz. (Înv.) A înzestra pe cineva sau ceva cu cele necesare; a prevedea. – Din it. provvedere. DOOM
provedeá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. provắd, 1 pl. provedém, 2 pl. provedéți; conj. prez. 3 să provádă; ger. provăzấnd; part. provăzút
provedeam
PROVEDEÁ, provắd, vb. II. Tranz. (Înv.) A înzestra pe cineva sau ceva cu cele necesare; a prevedea. – Din it. provvedere. DOOM
provedeá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. provắd, 1 pl. provedém, 2 pl. provedéți; conj. prez. 3 să provádă; ger. provăzấnd; part. provăzút
provedeau
PROVEDEÁ, provắd, vb. II. Tranz. (Înv.) A înzestra pe cineva sau ceva cu cele necesare; a prevedea. – Din it. provvedere. DOOM
provedeá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. provắd, 1 pl. provedém, 2 pl. provedéți; conj. prez. 3 să provádă; ger. provăzấnd; part. provăzút
provedeați
PROVEDEÁ, provắd, vb. II. Tranz. (Înv.) A înzestra pe cineva sau ceva cu cele necesare; a prevedea. – Din it. provvedere. DOOM
provedeá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. provắd, 1 pl. provedém, 2 pl. provedéți; conj. prez. 3 să provádă; ger. provăzấnd; part. provăzút
provedem
PROVEDEÁ, provắd, vb. II. Tranz. (Înv.) A înzestra pe cineva sau ceva cu cele necesare; a prevedea. – Din it. provvedere. DOOM
provedeá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. provắd, 1 pl. provedém, 2 pl. provedéți; conj. prez. 3 să provádă; ger. provăzấnd; part. provăzút
provedere
PROVEDEÁ, provắd, vb. II. Tranz. (Înv.) A înzestra pe cineva sau ceva cu cele necesare; a prevedea. – Din it. provvedere. DOOM
provedeá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. provắd, 1 pl. provedém, 2 pl. provedéți; conj. prez. 3 să provádă; ger. provăzấnd; part. provăzút
provedeți
PROVEDEÁ, provắd, vb. II. Tranz. (Înv.) A înzestra pe cineva sau ceva cu cele necesare; a prevedea. – Din it. provvedere. DOOM
provedeá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. provắd, 1 pl. provedém, 2 pl. provedéți; conj. prez. 3 să provádă; ger. provăzấnd; part. provăzút
proveditor
PROVEDITÓR, proveditori, s. m. Funcționar public al vechii republici venețiene însărcinat cu conducerea sau cu inspectarea unei flote, a unei provincii. – Din it. provveditore, fr. provéditeur. DOOM
proveditór s. m., pl. proveditóri
proveditori
PROVEDITÓR, proveditori, s. m. Funcționar public al vechii republici venețiene însărcinat cu conducerea sau cu inspectarea unei flote, a unei provincii. – Din it. provveditore, fr. provéditeur. DOOM
proveditór s. m., pl. proveditóri
proveditorii
PROVEDITÓR, proveditori, s. m. Funcționar public al vechii republici venețiene însărcinat cu conducerea sau cu inspectarea unei flote, a unei provincii. – Din it. provveditore, fr. provéditeur. DOOM
proveditór s. m., pl. proveditóri
proveditorilor
PROVEDITÓR, proveditori, s. m. Funcționar public al vechii republici venețiene însărcinat cu conducerea sau cu inspectarea unei flote, a unei provincii. – Din it. provveditore, fr. provéditeur. DOOM
proveditór s. m., pl. proveditóri
proveditorul
PROVEDITÓR, proveditori, s. m. Funcționar public al vechii republici venețiene însărcinat cu conducerea sau cu inspectarea unei flote, a unei provincii. – Din it. provveditore, fr. provéditeur. DOOM
proveditór s. m., pl. proveditóri
proveditorului
PROVEDITÓR, proveditori, s. m. Funcționar public al vechii republici venețiene însărcinat cu conducerea sau cu inspectarea unei flote, a unei provincii. – Din it. provveditore, fr. provéditeur. DOOM
proveditór s. m., pl. proveditóri
provei
PRÓVĂ s. f. v. proră. DOOM
próvă v. próră
provele
PRÓVĂ s. f. v. proră. DOOM
próvă v. próră
provelor
PRÓVĂ s. f. v. proră. DOOM
próvă v. próră
provenea
PROVENÍ, provín, vb. IV. Intranz. A se trage, a lua naștere, a rezulta din ceva sau de undeva, a-și avea obârșia, originea, proveniența din... – Din fr. provenir. DOOM
provení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. provín, imperf. 3 sg. proveneá; conj. prez. 3 să provínă
proveneai
PROVENÍ, provín, vb. IV. Intranz. A se trage, a lua naștere, a rezulta din ceva sau de undeva, a-și avea obârșia, originea, proveniența din... – Din fr. provenir. DOOM
provení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. provín, imperf. 3 sg. proveneá; conj. prez. 3 să provínă
proveneam
PROVENÍ, provín, vb. IV. Intranz. A se trage, a lua naștere, a rezulta din ceva sau de undeva, a-și avea obârșia, originea, proveniența din... – Din fr. provenir. DOOM
provení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. provín, imperf. 3 sg. proveneá; conj. prez. 3 să provínă
proveneau
PROVENÍ, provín, vb. IV. Intranz. A se trage, a lua naștere, a rezulta din ceva sau de undeva, a-și avea obârșia, originea, proveniența din... – Din fr. provenir. DOOM
provení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. provín, imperf. 3 sg. proveneá; conj. prez. 3 să provínă
proveneați
PROVENÍ, provín, vb. IV. Intranz. A se trage, a lua naștere, a rezulta din ceva sau de undeva, a-și avea obârșia, originea, proveniența din... – Din fr. provenir. DOOM
provení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. provín, imperf. 3 sg. proveneá; conj. prez. 3 să provínă
proveni
PROVENÍ, provín, vb. IV. Intranz. A se trage, a lua naștere, a rezulta din ceva sau de undeva, a-și avea obârșia, originea, proveniența din... – Din fr. provenir. DOOM
provení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. provín, imperf. 3 sg. proveneá; conj. prez. 3 să provínă
proveniența
PROVENÍNȚĂ s. f. v. proveniență. DOOM
proveniénță (-ni-en-) s. f., g.-d. art. proveniénței; pl. proveniénțe
proveniențe
PROVENÍNȚĂ s. f. v. proveniență. DOOM
proveniénță (-ni-en-) s. f., g.-d. art. proveniénței; pl. proveniénțe
provenienței
PROVENÍNȚĂ s. f. v. proveniență. DOOM
proveniénță (-ni-en-) s. f., g.-d. art. proveniénței; pl. proveniénțe
proveniențele
PROVENÍNȚĂ s. f. v. proveniență. DOOM
proveniénță (-ni-en-) s. f., g.-d. art. proveniénței; pl. proveniénțe
proveniențelor
PROVENÍNȚĂ s. f. v. proveniență. DOOM
proveniénță (-ni-en-) s. f., g.-d. art. proveniénței; pl. proveniénțe
provenii
PROVENÍ, provín, vb. IV. Intranz. A se trage, a lua naștere, a rezulta din ceva sau de undeva, a-și avea obârșia, originea, proveniența din... – Din fr. provenir. DOOM
provení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. provín, imperf. 3 sg. proveneá; conj. prez. 3 să provínă
provenim
PROVENÍ, provín, vb. IV. Intranz. A se trage, a lua naștere, a rezulta din ceva sau de undeva, a-și avea obârșia, originea, proveniența din... – Din fr. provenir. DOOM
provení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. provín, imperf. 3 sg. proveneá; conj. prez. 3 să provínă
provenind
PROVENÍ, provín, vb. IV. Intranz. A se trage, a lua naștere, a rezulta din ceva sau de undeva, a-și avea obârșia, originea, proveniența din... – Din fr. provenir. DOOM
provení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. provín, imperf. 3 sg. proveneá; conj. prez. 3 să provínă
provenință
PROVENÍNȚĂ s. f. v. proveniență. DOOM
proveniénță (-ni-en-) s. f., g.-d. art. proveniénței; pl. proveniénțe
provenire
PROVENÍ, provín, vb. IV. Intranz. A se trage, a lua naștere, a rezulta din ceva sau de undeva, a-și avea obârșia, originea, proveniența din... – Din fr. provenir. DOOM
provení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. provín, imperf. 3 sg. proveneá; conj. prez. 3 să provínă
provenire
PROVENÍRE, proveniri, s. f. (Rar) Proveniență. – V. proveni. DOOM
!proveníre (rar) s. f., g.-d. art. provenírii; pl. proveníri
provenirea
PROVENÍRE, proveniri, s. f. (Rar) Proveniență. – V. proveni. DOOM
!proveníre (rar) s. f., g.-d. art. provenírii; pl. proveníri
proveniri
PROVENÍRE, proveniri, s. f. (Rar) Proveniență. – V. proveni. DOOM
!proveníre (rar) s. f., g.-d. art. provenírii; pl. proveníri
provenirii
PROVENÍRE, proveniri, s. f. (Rar) Proveniență. – V. proveni. DOOM
!proveníre (rar) s. f., g.-d. art. provenírii; pl. proveníri
provenirile
PROVENÍRE, proveniri, s. f. (Rar) Proveniență. – V. proveni. DOOM
!proveníre (rar) s. f., g.-d. art. provenírii; pl. proveníri
provenirilor
PROVENÍRE, proveniri, s. f. (Rar) Proveniență. – V. proveni. DOOM
!proveníre (rar) s. f., g.-d. art. provenírii; pl. proveníri
proveniră
PROVENÍ, provín, vb. IV. Intranz. A se trage, a lua naștere, a rezulta din ceva sau de undeva, a-și avea obârșia, originea, proveniența din... – Din fr. provenir. DOOM
provení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. provín, imperf. 3 sg. proveneá; conj. prez. 3 să provínă
provenirăm
PROVENÍ, provín, vb. IV. Intranz. A se trage, a lua naștere, a rezulta din ceva sau de undeva, a-și avea obârșia, originea, proveniența din... – Din fr. provenir. DOOM
provení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. provín, imperf. 3 sg. proveneá; conj. prez. 3 să provínă
provenirăți
PROVENÍ, provín, vb. IV. Intranz. A se trage, a lua naștere, a rezulta din ceva sau de undeva, a-și avea obârșia, originea, proveniența din... – Din fr. provenir. DOOM
provení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. provín, imperf. 3 sg. proveneá; conj. prez. 3 să provínă
provenise
PROVENÍ, provín, vb. IV. Intranz. A se trage, a lua naștere, a rezulta din ceva sau de undeva, a-și avea obârșia, originea, proveniența din... – Din fr. provenir. DOOM
provení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. provín, imperf. 3 sg. proveneá; conj. prez. 3 să provínă
provenisem
PROVENÍ, provín, vb. IV. Intranz. A se trage, a lua naștere, a rezulta din ceva sau de undeva, a-și avea obârșia, originea, proveniența din... – Din fr. provenir. DOOM
provení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. provín, imperf. 3 sg. proveneá; conj. prez. 3 să provínă
proveniseră
PROVENÍ, provín, vb. IV. Intranz. A se trage, a lua naștere, a rezulta din ceva sau de undeva, a-și avea obârșia, originea, proveniența din... – Din fr. provenir. DOOM
provení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. provín, imperf. 3 sg. proveneá; conj. prez. 3 să provínă
proveniserăm
PROVENÍ, provín, vb. IV. Intranz. A se trage, a lua naștere, a rezulta din ceva sau de undeva, a-și avea obârșia, originea, proveniența din... – Din fr. provenir. DOOM
provení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. provín, imperf. 3 sg. proveneá; conj. prez. 3 să provínă
proveniserăți
PROVENÍ, provín, vb. IV. Intranz. A se trage, a lua naștere, a rezulta din ceva sau de undeva, a-și avea obârșia, originea, proveniența din... – Din fr. provenir. DOOM
provení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. provín, imperf. 3 sg. proveneá; conj. prez. 3 să provínă
proveniseși
PROVENÍ, provín, vb. IV. Intranz. A se trage, a lua naștere, a rezulta din ceva sau de undeva, a-și avea obârșia, originea, proveniența din... – Din fr. provenir. DOOM
provení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. provín, imperf. 3 sg. proveneá; conj. prez. 3 să provínă
proveniseți
PROVENÍ, provín, vb. IV. Intranz. A se trage, a lua naștere, a rezulta din ceva sau de undeva, a-și avea obârșia, originea, proveniența din... – Din fr. provenir. DOOM
provení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. provín, imperf. 3 sg. proveneá; conj. prez. 3 să provínă
provenit
PROVENÍ, provín, vb. IV. Intranz. A se trage, a lua naștere, a rezulta din ceva sau de undeva, a-și avea obârșia, originea, proveniența din... – Din fr. provenir. DOOM
provení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. provín, imperf. 3 sg. proveneá; conj. prez. 3 să provínă
proveniși
PROVENÍ, provín, vb. IV. Intranz. A se trage, a lua naștere, a rezulta din ceva sau de undeva, a-și avea obârșia, originea, proveniența din... – Din fr. provenir. DOOM
provení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. provín, imperf. 3 sg. proveneá; conj. prez. 3 să provínă
proveniți
PROVENÍ, provín, vb. IV. Intranz. A se trage, a lua naștere, a rezulta din ceva sau de undeva, a-și avea obârșia, originea, proveniența din... – Din fr. provenir. DOOM
provení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. provín, imperf. 3 sg. proveneá; conj. prez. 3 să provínă
provensal
PROVENSÁL, -Ă, provensali, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și fi Persoană originară sau locuitor din Provence. 2. Adj. Care aparține regiunii Provence sau provensalilor (1), privitor la Provence ori la provensali. ♦ (Substantivat, f.) Limbă romanică vorbită de provensali (1); p. ext. limbă romanică vorbită în mai multe provincii din sudul Franței. [Var.: (înv.) provențál, -ă s. m. și f. adj.] – Din fr. provençal. DOOM
provensálă (idiom) s. f., g.-d. art. provensálei
provensal
PROVENSÁL, -Ă, provensali, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și fi Persoană originară sau locuitor din Provence. 2. Adj. Care aparține regiunii Provence sau provensalilor (1), privitor la Provence ori la provensali. ♦ (Substantivat, f.) Limbă romanică vorbită de provensali (1); p. ext. limbă romanică vorbită în mai multe provincii din sudul Franței. [Var.: (înv.) provențál, -ă s. m. și f. adj.] – Din fr. provençal. DOOM
provensálă (idiom) s. f., g.-d. art. provensálei
provensala
PROVENSÁL, -Ă, provensali, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și fi Persoană originară sau locuitor din Provence. 2. Adj. Care aparține regiunii Provence sau provensalilor (1), privitor la Provence ori la provensali. ♦ (Substantivat, f.) Limbă romanică vorbită de provensali (1); p. ext. limbă romanică vorbită în mai multe provincii din sudul Franței. [Var.: (înv.) provențál, -ă s. m. și f. adj.] – Din fr. provençal. DOOM
provensálă (idiom) s. f., g.-d. art. provensálei
provensala
PROVENSÁL, -Ă, provensali, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și fi Persoană originară sau locuitor din Provence. 2. Adj. Care aparține regiunii Provence sau provensalilor (1), privitor la Provence ori la provensali. ♦ (Substantivat, f.) Limbă romanică vorbită de provensali (1); p. ext. limbă romanică vorbită în mai multe provincii din sudul Franței. [Var.: (înv.) provențál, -ă s. m. și f. adj.] – Din fr. provençal. DOOM
provensálă (idiom) s. f., g.-d. art. provensálei
provensale
PROVENSÁL, -Ă, provensali, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și fi Persoană originară sau locuitor din Provence. 2. Adj. Care aparține regiunii Provence sau provensalilor (1), privitor la Provence ori la provensali. ♦ (Substantivat, f.) Limbă romanică vorbită de provensali (1); p. ext. limbă romanică vorbită în mai multe provincii din sudul Franței. [Var.: (înv.) provențál, -ă s. m. și f. adj.] – Din fr. provençal. DOOM
provensálă (idiom) s. f., g.-d. art. provensálei
provensale
PROVENSÁL, -Ă, provensali, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și fi Persoană originară sau locuitor din Provence. 2. Adj. Care aparține regiunii Provence sau provensalilor (1), privitor la Provence ori la provensali. ♦ (Substantivat, f.) Limbă romanică vorbită de provensali (1); p. ext. limbă romanică vorbită în mai multe provincii din sudul Franței. [Var.: (înv.) provențál, -ă s. m. și f. adj.] – Din fr. provençal. DOOM
provensálă (idiom) s. f., g.-d. art. provensálei
provensalei
PROVENSÁL, -Ă, provensali, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și fi Persoană originară sau locuitor din Provence. 2. Adj. Care aparține regiunii Provence sau provensalilor (1), privitor la Provence ori la provensali. ♦ (Substantivat, f.) Limbă romanică vorbită de provensali (1); p. ext. limbă romanică vorbită în mai multe provincii din sudul Franței. [Var.: (înv.) provențál, -ă s. m. și f. adj.] – Din fr. provençal. DOOM
provensálă (idiom) s. f., g.-d. art. provensálei
provensalei
PROVENSÁL, -Ă, provensali, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și fi Persoană originară sau locuitor din Provence. 2. Adj. Care aparține regiunii Provence sau provensalilor (1), privitor la Provence ori la provensali. ♦ (Substantivat, f.) Limbă romanică vorbită de provensali (1); p. ext. limbă romanică vorbită în mai multe provincii din sudul Franței. [Var.: (înv.) provențál, -ă s. m. și f. adj.] – Din fr. provençal. DOOM
provensálă (idiom) s. f., g.-d. art. provensálei
provensalele
PROVENSÁL, -Ă, provensali, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și fi Persoană originară sau locuitor din Provence. 2. Adj. Care aparține regiunii Provence sau provensalilor (1), privitor la Provence ori la provensali. ♦ (Substantivat, f.) Limbă romanică vorbită de provensali (1); p. ext. limbă romanică vorbită în mai multe provincii din sudul Franței. [Var.: (înv.) provențál, -ă s. m. și f. adj.] – Din fr. provençal. DOOM
provensálă (idiom) s. f., g.-d. art. provensálei
provensalele
PROVENSÁL, -Ă, provensali, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și fi Persoană originară sau locuitor din Provence. 2. Adj. Care aparține regiunii Provence sau provensalilor (1), privitor la Provence ori la provensali. ♦ (Substantivat, f.) Limbă romanică vorbită de provensali (1); p. ext. limbă romanică vorbită în mai multe provincii din sudul Franței. [Var.: (înv.) provențál, -ă s. m. și f. adj.] – Din fr. provençal. DOOM
provensálă (idiom) s. f., g.-d. art. provensálei
provensalelor
PROVENSÁL, -Ă, provensali, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și fi Persoană originară sau locuitor din Provence. 2. Adj. Care aparține regiunii Provence sau provensalilor (1), privitor la Provence ori la provensali. ♦ (Substantivat, f.) Limbă romanică vorbită de provensali (1); p. ext. limbă romanică vorbită în mai multe provincii din sudul Franței. [Var.: (înv.) provențál, -ă s. m. și f. adj.] – Din fr. provençal. DOOM
provensálă (idiom) s. f., g.-d. art. provensálei
provensalelor
PROVENSÁL, -Ă, provensali, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și fi Persoană originară sau locuitor din Provence. 2. Adj. Care aparține regiunii Provence sau provensalilor (1), privitor la Provence ori la provensali. ♦ (Substantivat, f.) Limbă romanică vorbită de provensali (1); p. ext. limbă romanică vorbită în mai multe provincii din sudul Franței. [Var.: (înv.) provențál, -ă s. m. și f. adj.] – Din fr. provençal. DOOM
provensálă (idiom) s. f., g.-d. art. provensálei
provensali
PROVENSÁL, -Ă, provensali, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și fi Persoană originară sau locuitor din Provence. 2. Adj. Care aparține regiunii Provence sau provensalilor (1), privitor la Provence ori la provensali. ♦ (Substantivat, f.) Limbă romanică vorbită de provensali (1); p. ext. limbă romanică vorbită în mai multe provincii din sudul Franței. [Var.: (înv.) provențál, -ă s. m. și f. adj.] – Din fr. provençal. DOOM
provensálă (idiom) s. f., g.-d. art. provensálei
provensali
PROVENSÁL, -Ă, provensali, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și fi Persoană originară sau locuitor din Provence. 2. Adj. Care aparține regiunii Provence sau provensalilor (1), privitor la Provence ori la provensali. ♦ (Substantivat, f.) Limbă romanică vorbită de provensali (1); p. ext. limbă romanică vorbită în mai multe provincii din sudul Franței. [Var.: (înv.) provențál, -ă s. m. și f. adj.] – Din fr. provençal. DOOM
provensálă (idiom) s. f., g.-d. art. provensálei
provensalii
PROVENSÁL, -Ă, provensali, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și fi Persoană originară sau locuitor din Provence. 2. Adj. Care aparține regiunii Provence sau provensalilor (1), privitor la Provence ori la provensali. ♦ (Substantivat, f.) Limbă romanică vorbită de provensali (1); p. ext. limbă romanică vorbită în mai multe provincii din sudul Franței. [Var.: (înv.) provențál, -ă s. m. și f. adj.] – Din fr. provençal. DOOM
provensálă (idiom) s. f., g.-d. art. provensálei
provensalii
PROVENSÁL, -Ă, provensali, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și fi Persoană originară sau locuitor din Provence. 2. Adj. Care aparține regiunii Provence sau provensalilor (1), privitor la Provence ori la provensali. ♦ (Substantivat, f.) Limbă romanică vorbită de provensali (1); p. ext. limbă romanică vorbită în mai multe provincii din sudul Franței. [Var.: (înv.) provențál, -ă s. m. și f. adj.] – Din fr. provençal. DOOM
provensálă (idiom) s. f., g.-d. art. provensálei
provensalilor
PROVENSÁL, -Ă, provensali, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și fi Persoană originară sau locuitor din Provence. 2. Adj. Care aparține regiunii Provence sau provensalilor (1), privitor la Provence ori la provensali. ♦ (Substantivat, f.) Limbă romanică vorbită de provensali (1); p. ext. limbă romanică vorbită în mai multe provincii din sudul Franței. [Var.: (înv.) provențál, -ă s. m. și f. adj.] – Din fr. provençal. DOOM
provensálă (idiom) s. f., g.-d. art. provensálei
provensalilor
PROVENSÁL, -Ă, provensali, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și fi Persoană originară sau locuitor din Provence. 2. Adj. Care aparține regiunii Provence sau provensalilor (1), privitor la Provence ori la provensali. ♦ (Substantivat, f.) Limbă romanică vorbită de provensali (1); p. ext. limbă romanică vorbită în mai multe provincii din sudul Franței. [Var.: (înv.) provențál, -ă s. m. și f. adj.] – Din fr. provençal. DOOM
provensálă (idiom) s. f., g.-d. art. provensálei
provensalul
PROVENSÁL, -Ă, provensali, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și fi Persoană originară sau locuitor din Provence. 2. Adj. Care aparține regiunii Provence sau provensalilor (1), privitor la Provence ori la provensali. ♦ (Substantivat, f.) Limbă romanică vorbită de provensali (1); p. ext. limbă romanică vorbită în mai multe provincii din sudul Franței. [Var.: (înv.) provențál, -ă s. m. și f. adj.] – Din fr. provençal. DOOM
provensálă (idiom) s. f., g.-d. art. provensálei
provensalul
PROVENSÁL, -Ă, provensali, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și fi Persoană originară sau locuitor din Provence. 2. Adj. Care aparține regiunii Provence sau provensalilor (1), privitor la Provence ori la provensali. ♦ (Substantivat, f.) Limbă romanică vorbită de provensali (1); p. ext. limbă romanică vorbită în mai multe provincii din sudul Franței. [Var.: (înv.) provențál, -ă s. m. și f. adj.] – Din fr. provençal. DOOM
provensálă (idiom) s. f., g.-d. art. provensálei
provensalului
PROVENSÁL, -Ă, provensali, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și fi Persoană originară sau locuitor din Provence. 2. Adj. Care aparține regiunii Provence sau provensalilor (1), privitor la Provence ori la provensali. ♦ (Substantivat, f.) Limbă romanică vorbită de provensali (1); p. ext. limbă romanică vorbită în mai multe provincii din sudul Franței. [Var.: (înv.) provențál, -ă s. m. și f. adj.] – Din fr. provençal. DOOM
provensálă (idiom) s. f., g.-d. art. provensálei
provensalului
PROVENSÁL, -Ă, provensali, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și fi Persoană originară sau locuitor din Provence. 2. Adj. Care aparține regiunii Provence sau provensalilor (1), privitor la Provence ori la provensali. ♦ (Substantivat, f.) Limbă romanică vorbită de provensali (1); p. ext. limbă romanică vorbită în mai multe provincii din sudul Franței. [Var.: (înv.) provențál, -ă s. m. și f. adj.] – Din fr. provençal. DOOM
provensálă (idiom) s. f., g.-d. art. provensálei
provențal
PROVENSÁL, -Ă, provensali, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și fi Persoană originară sau locuitor din Provence. 2. Adj. Care aparține regiunii Provence sau provensalilor (1), privitor la Provence ori la provensali. ♦ (Substantivat, f.) Limbă romanică vorbită de provensali (1); p. ext. limbă romanică vorbită în mai multe provincii din sudul Franței. [Var.: (înv.) provențál, -ă s. m. și f. adj.] – Din fr. provençal. DOOM
provensálă (idiom) s. f., g.-d. art. provensálei
provențal
PROVENSÁL, -Ă, provensali, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și fi Persoană originară sau locuitor din Provence. 2. Adj. Care aparține regiunii Provence sau provensalilor (1), privitor la Provence ori la provensali. ♦ (Substantivat, f.) Limbă romanică vorbită de provensali (1); p. ext. limbă romanică vorbită în mai multe provincii din sudul Franței. [Var.: (înv.) provențál, -ă s. m. și f. adj.] – Din fr. provençal. DOOM
provensálă (idiom) s. f., g.-d. art. provensálei
provențală
PROVENSÁL, -Ă, provensali, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și fi Persoană originară sau locuitor din Provence. 2. Adj. Care aparține regiunii Provence sau provensalilor (1), privitor la Provence ori la provensali. ♦ (Substantivat, f.) Limbă romanică vorbită de provensali (1); p. ext. limbă romanică vorbită în mai multe provincii din sudul Franței. [Var.: (înv.) provențál, -ă s. m. și f. adj.] – Din fr. provençal. DOOM
provensálă (idiom) s. f., g.-d. art. provensálei
proverb
PROVÉRB, proverbe, s. n. 1. Învățătură morală populară născută din experiență, exprimată printr-o formulă eliptică sugestivă, de obicei metaforică, ritmică sau rimată; zicală, zicătoare, parimie. 2. (Înv.) Operă dramatică scurtă, al cărei conținut ilustrează un proverb (1). – Din lat. proverbium, fr. proverbe. DOOM
provérb s. n., pl. provérbe
proverbe
PROVÉRB, proverbe, s. n. 1. Învățătură morală populară născută din experiență, exprimată printr-o formulă eliptică sugestivă, de obicei metaforică, ritmică sau rimată; zicală, zicătoare, parimie. 2. (Înv.) Operă dramatică scurtă, al cărei conținut ilustrează un proverb (1). – Din lat. proverbium, fr. proverbe. DOOM
provérb s. n., pl. provérbe
proverbele
PROVÉRB, proverbe, s. n. 1. Învățătură morală populară născută din experiență, exprimată printr-o formulă eliptică sugestivă, de obicei metaforică, ritmică sau rimată; zicală, zicătoare, parimie. 2. (Înv.) Operă dramatică scurtă, al cărei conținut ilustrează un proverb (1). – Din lat. proverbium, fr. proverbe. DOOM
provérb s. n., pl. provérbe
proverbelor
PROVÉRB, proverbe, s. n. 1. Învățătură morală populară născută din experiență, exprimată printr-o formulă eliptică sugestivă, de obicei metaforică, ritmică sau rimată; zicală, zicătoare, parimie. 2. (Înv.) Operă dramatică scurtă, al cărei conținut ilustrează un proverb (1). – Din lat. proverbium, fr. proverbe. DOOM
provérb s. n., pl. provérbe
proverbi
PROVÉRB, proverbe, s. n. 1. Învățătură morală populară născută din experiență, exprimată printr-o formulă eliptică sugestivă, de obicei metaforică, ritmică sau rimată; zicală, zicătoare, parimie. 2. (Înv.) Operă dramatică scurtă, al cărei conținut ilustrează un proverb (1). – Din lat. proverbium, fr. proverbe. DOOM
provérb s. n., pl. provérbe
proverbial
PROVERBIÁL, -Ă, proverbiali, -e, adj. 1. Care ține de proverb (1), privitor la proverb; cu caracter de proverb. 2. Care este la fel de cunoscut ca un proverb; despre care s-a dus vestea; de pomină. [Pr.: -bi-al] – Din fr. proverbial. DOOM
proverbiál (-bi-al) adj. m., pl. proverbiáli; f. proverbiálă, pl. proverbiále
proverbiala
PROVERBIÁL, -Ă, proverbiali, -e, adj. 1. Care ține de proverb (1), privitor la proverb; cu caracter de proverb. 2. Care este la fel de cunoscut ca un proverb; despre care s-a dus vestea; de pomină. [Pr.: -bi-al] – Din fr. proverbial. DOOM
proverbiál (-bi-al) adj. m., pl. proverbiáli; f. proverbiálă, pl. proverbiále
proverbiale
PROVERBIÁL, -Ă, proverbiali, -e, adj. 1. Care ține de proverb (1), privitor la proverb; cu caracter de proverb. 2. Care este la fel de cunoscut ca un proverb; despre care s-a dus vestea; de pomină. [Pr.: -bi-al] – Din fr. proverbial. DOOM
proverbiál (-bi-al) adj. m., pl. proverbiáli; f. proverbiálă, pl. proverbiále
proverbialei
PROVERBIÁL, -Ă, proverbiali, -e, adj. 1. Care ține de proverb (1), privitor la proverb; cu caracter de proverb. 2. Care este la fel de cunoscut ca un proverb; despre care s-a dus vestea; de pomină. [Pr.: -bi-al] – Din fr. proverbial. DOOM
proverbiál (-bi-al) adj. m., pl. proverbiáli; f. proverbiálă, pl. proverbiále
proverbialele
PROVERBIÁL, -Ă, proverbiali, -e, adj. 1. Care ține de proverb (1), privitor la proverb; cu caracter de proverb. 2. Care este la fel de cunoscut ca un proverb; despre care s-a dus vestea; de pomină. [Pr.: -bi-al] – Din fr. proverbial. DOOM
proverbiál (-bi-al) adj. m., pl. proverbiáli; f. proverbiálă, pl. proverbiále
proverbialelor
PROVERBIÁL, -Ă, proverbiali, -e, adj. 1. Care ține de proverb (1), privitor la proverb; cu caracter de proverb. 2. Care este la fel de cunoscut ca un proverb; despre care s-a dus vestea; de pomină. [Pr.: -bi-al] – Din fr. proverbial. DOOM
proverbiál (-bi-al) adj. m., pl. proverbiáli; f. proverbiálă, pl. proverbiále
proverbiali
PROVERBIÁL, -Ă, proverbiali, -e, adj. 1. Care ține de proverb (1), privitor la proverb; cu caracter de proverb. 2. Care este la fel de cunoscut ca un proverb; despre care s-a dus vestea; de pomină. [Pr.: -bi-al] – Din fr. proverbial. DOOM
proverbiál (-bi-al) adj. m., pl. proverbiáli; f. proverbiálă, pl. proverbiále
proverbialii
PROVERBIÁL, -Ă, proverbiali, -e, adj. 1. Care ține de proverb (1), privitor la proverb; cu caracter de proverb. 2. Care este la fel de cunoscut ca un proverb; despre care s-a dus vestea; de pomină. [Pr.: -bi-al] – Din fr. proverbial. DOOM
proverbiál (-bi-al) adj. m., pl. proverbiáli; f. proverbiálă, pl. proverbiále
proverbialilor
PROVERBIÁL, -Ă, proverbiali, -e, adj. 1. Care ține de proverb (1), privitor la proverb; cu caracter de proverb. 2. Care este la fel de cunoscut ca un proverb; despre care s-a dus vestea; de pomină. [Pr.: -bi-al] – Din fr. proverbial. DOOM
proverbiál (-bi-al) adj. m., pl. proverbiáli; f. proverbiálă, pl. proverbiále
proverbialul
PROVERBIÁL, -Ă, proverbiali, -e, adj. 1. Care ține de proverb (1), privitor la proverb; cu caracter de proverb. 2. Care este la fel de cunoscut ca un proverb; despre care s-a dus vestea; de pomină. [Pr.: -bi-al] – Din fr. proverbial. DOOM
proverbiál (-bi-al) adj. m., pl. proverbiáli; f. proverbiálă, pl. proverbiále
proverbialului
PROVERBIÁL, -Ă, proverbiali, -e, adj. 1. Care ține de proverb (1), privitor la proverb; cu caracter de proverb. 2. Care este la fel de cunoscut ca un proverb; despre care s-a dus vestea; de pomină. [Pr.: -bi-al] – Din fr. proverbial. DOOM
proverbiál (-bi-al) adj. m., pl. proverbiáli; f. proverbiálă, pl. proverbiále
proverbii
PROVÉRB, proverbe, s. n. 1. Învățătură morală populară născută din experiență, exprimată printr-o formulă eliptică sugestivă, de obicei metaforică, ritmică sau rimată; zicală, zicătoare, parimie. 2. (Înv.) Operă dramatică scurtă, al cărei conținut ilustrează un proverb (1). – Din lat. proverbium, fr. proverbe. DOOM
provérb s. n., pl. provérbe
proverbilor
PROVÉRB, proverbe, s. n. 1. Învățătură morală populară născută din experiență, exprimată printr-o formulă eliptică sugestivă, de obicei metaforică, ritmică sau rimată; zicală, zicătoare, parimie. 2. (Înv.) Operă dramatică scurtă, al cărei conținut ilustrează un proverb (1). – Din lat. proverbium, fr. proverbe. DOOM
provérb s. n., pl. provérbe
proverbul
PROVÉRB, proverbe, s. n. 1. Învățătură morală populară născută din experiență, exprimată printr-o formulă eliptică sugestivă, de obicei metaforică, ritmică sau rimată; zicală, zicătoare, parimie. 2. (Înv.) Operă dramatică scurtă, al cărei conținut ilustrează un proverb (1). – Din lat. proverbium, fr. proverbe. DOOM
provérb s. n., pl. provérbe
proverbului
PROVÉRB, proverbe, s. n. 1. Învățătură morală populară născută din experiență, exprimată printr-o formulă eliptică sugestivă, de obicei metaforică, ritmică sau rimată; zicală, zicătoare, parimie. 2. (Înv.) Operă dramatică scurtă, al cărei conținut ilustrează un proverb (1). – Din lat. proverbium, fr. proverbe. DOOM
provérb s. n., pl. provérbe
proverburi
PROVÉRB, proverbe, s. n. 1. Învățătură morală populară născută din experiență, exprimată printr-o formulă eliptică sugestivă, de obicei metaforică, ritmică sau rimată; zicală, zicătoare, parimie. 2. (Înv.) Operă dramatică scurtă, al cărei conținut ilustrează un proverb (1). – Din lat. proverbium, fr. proverbe. DOOM
provérb s. n., pl. provérbe
proverburile
PROVÉRB, proverbe, s. n. 1. Învățătură morală populară născută din experiență, exprimată printr-o formulă eliptică sugestivă, de obicei metaforică, ritmică sau rimată; zicală, zicătoare, parimie. 2. (Înv.) Operă dramatică scurtă, al cărei conținut ilustrează un proverb (1). – Din lat. proverbium, fr. proverbe. DOOM
provérb s. n., pl. provérbe
proverburilor
PROVÉRB, proverbe, s. n. 1. Învățătură morală populară născută din experiență, exprimată printr-o formulă eliptică sugestivă, de obicei metaforică, ritmică sau rimată; zicală, zicătoare, parimie. 2. (Înv.) Operă dramatică scurtă, al cărei conținut ilustrează un proverb (1). – Din lat. proverbium, fr. proverbe. DOOM
provérb s. n., pl. provérbe
provezi
PROVEDEÁ, provắd, vb. II. Tranz. (Înv.) A înzestra pe cineva sau ceva cu cele necesare; a prevedea. – Din it. provvedere. DOOM
provedeá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. provắd, 1 pl. provedém, 2 pl. provedéți; conj. prez. 3 să provádă; ger. provăzấnd; part. provăzút
proviant
PROVIÁNT, provianturi, s. n. (Înv.) Provizii, alimente (pentru armată). [Pr.: -vi-ant] – Din pol. prowiant, rus. proviant, germ. Proviant. DOOM
proviánt (înv.) (-vi-ant) s. n., pl. proviánturi
proviantul
PROVIÁNT, provianturi, s. n. (Înv.) Provizii, alimente (pentru armată). [Pr.: -vi-ant] – Din pol. prowiant, rus. proviant, germ. Proviant. DOOM
proviánt (înv.) (-vi-ant) s. n., pl. proviánturi
proviantului
PROVIÁNT, provianturi, s. n. (Înv.) Provizii, alimente (pentru armată). [Pr.: -vi-ant] – Din pol. prowiant, rus. proviant, germ. Proviant. DOOM
proviánt (înv.) (-vi-ant) s. n., pl. proviánturi
provianturi
PROVIÁNT, provianturi, s. n. (Înv.) Provizii, alimente (pentru armată). [Pr.: -vi-ant] – Din pol. prowiant, rus. proviant, germ. Proviant. DOOM
proviánt (înv.) (-vi-ant) s. n., pl. proviánturi
provianturile
PROVIÁNT, provianturi, s. n. (Înv.) Provizii, alimente (pentru armată). [Pr.: -vi-ant] – Din pol. prowiant, rus. proviant, germ. Proviant. DOOM
proviánt (înv.) (-vi-ant) s. n., pl. proviánturi
provianturilor
PROVIÁNT, provianturi, s. n. (Înv.) Provizii, alimente (pentru armată). [Pr.: -vi-ant] – Din pol. prowiant, rus. proviant, germ. Proviant. DOOM
proviánt (înv.) (-vi-ant) s. n., pl. proviánturi
providența
PROVIDÉNȚĂ s. f. Planul divin prin care este prevăzut și orientat cursul evenimentelor astfel încât Universul, ca întreg, și creaturile individuale să realizeze scopurile stabilite de Dumnezeu; pronie cerească. ♦ (Art.) Divinitatea, dumnezeirea, Dumnezeu. ♦ Grijă, milă, îndurare ca atribute ale divinității. ♦ Fig. (Rar) Persoană sau împrejurare miraculoasă care contribuie la salvarea sau la fericirea cuiva. – Din lat. providentia, fr. providence. DOOM
providénță (milă divină) s. f., g.-d. art. providénței
providențe
PROVIDÉNȚĂ s. f. Planul divin prin care este prevăzut și orientat cursul evenimentelor astfel încât Universul, ca întreg, și creaturile individuale să realizeze scopurile stabilite de Dumnezeu; pronie cerească. ♦ (Art.) Divinitatea, dumnezeirea, Dumnezeu. ♦ Grijă, milă, îndurare ca atribute ale divinității. ♦ Fig. (Rar) Persoană sau împrejurare miraculoasă care contribuie la salvarea sau la fericirea cuiva. – Din lat. providentia, fr. providence. DOOM
providénță (milă divină) s. f., g.-d. art. providénței
providenței
PROVIDÉNȚĂ s. f. Planul divin prin care este prevăzut și orientat cursul evenimentelor astfel încât Universul, ca întreg, și creaturile individuale să realizeze scopurile stabilite de Dumnezeu; pronie cerească. ♦ (Art.) Divinitatea, dumnezeirea, Dumnezeu. ♦ Grijă, milă, îndurare ca atribute ale divinității. ♦ Fig. (Rar) Persoană sau împrejurare miraculoasă care contribuie la salvarea sau la fericirea cuiva. – Din lat. providentia, fr. providence. DOOM
providénță (milă divină) s. f., g.-d. art. providénței
providențial
PROVIDENȚIÁL, -Ă, providențiali, -e, adj. Dat, trimis de providență; p. ext. care apare la momentul potrivit, printr-o întâmplare favorabilă ieșită din comun; excepțional, deosebit. [Pr.: -ți-al] – Din fr. providentiel. DOOM
providențiál (-ți-al) adj. m., pl. providențiáli; f. providențiálă, pl. providențiále
providențiala
PROVIDENȚIÁL, -Ă, providențiali, -e, adj. Dat, trimis de providență; p. ext. care apare la momentul potrivit, printr-o întâmplare favorabilă ieșită din comun; excepțional, deosebit. [Pr.: -ți-al] – Din fr. providentiel. DOOM
providențiál (-ți-al) adj. m., pl. providențiáli; f. providențiálă, pl. providențiále
providențiale
PROVIDENȚIÁL, -Ă, providențiali, -e, adj. Dat, trimis de providență; p. ext. care apare la momentul potrivit, printr-o întâmplare favorabilă ieșită din comun; excepțional, deosebit. [Pr.: -ți-al] – Din fr. providentiel. DOOM
providențiál (-ți-al) adj. m., pl. providențiáli; f. providențiálă, pl. providențiále
providențialei
PROVIDENȚIÁL, -Ă, providențiali, -e, adj. Dat, trimis de providență; p. ext. care apare la momentul potrivit, printr-o întâmplare favorabilă ieșită din comun; excepțional, deosebit. [Pr.: -ți-al] – Din fr. providentiel. DOOM
providențiál (-ți-al) adj. m., pl. providențiáli; f. providențiálă, pl. providențiále
providențialele
PROVIDENȚIÁL, -Ă, providențiali, -e, adj. Dat, trimis de providență; p. ext. care apare la momentul potrivit, printr-o întâmplare favorabilă ieșită din comun; excepțional, deosebit. [Pr.: -ți-al] – Din fr. providentiel. DOOM
providențiál (-ți-al) adj. m., pl. providențiáli; f. providențiálă, pl. providențiále
providențialelor
PROVIDENȚIÁL, -Ă, providențiali, -e, adj. Dat, trimis de providență; p. ext. care apare la momentul potrivit, printr-o întâmplare favorabilă ieșită din comun; excepțional, deosebit. [Pr.: -ți-al] – Din fr. providentiel. DOOM
providențiál (-ți-al) adj. m., pl. providențiáli; f. providențiálă, pl. providențiále
providențiali
PROVIDENȚIÁL, -Ă, providențiali, -e, adj. Dat, trimis de providență; p. ext. care apare la momentul potrivit, printr-o întâmplare favorabilă ieșită din comun; excepțional, deosebit. [Pr.: -ți-al] – Din fr. providentiel. DOOM
providențiál (-ți-al) adj. m., pl. providențiáli; f. providențiálă, pl. providențiále
providențialii
PROVIDENȚIÁL, -Ă, providențiali, -e, adj. Dat, trimis de providență; p. ext. care apare la momentul potrivit, printr-o întâmplare favorabilă ieșită din comun; excepțional, deosebit. [Pr.: -ți-al] – Din fr. providentiel. DOOM
providențiál (-ți-al) adj. m., pl. providențiáli; f. providențiálă, pl. providențiále
providențialilor
PROVIDENȚIÁL, -Ă, providențiali, -e, adj. Dat, trimis de providență; p. ext. care apare la momentul potrivit, printr-o întâmplare favorabilă ieșită din comun; excepțional, deosebit. [Pr.: -ți-al] – Din fr. providentiel. DOOM
providențiál (-ți-al) adj. m., pl. providențiáli; f. providențiálă, pl. providențiále
providențialism
PROVIDENȚIALÍSM s. n. Concepție bazată pe credința în providență. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. providentialisme. DOOM
providențialísm (-ți-a-) s. n.
providențialismul
PROVIDENȚIALÍSM s. n. Concepție bazată pe credința în providență. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. providentialisme. DOOM
providențialísm (-ți-a-) s. n.
providențialismului
PROVIDENȚIALÍSM s. n. Concepție bazată pe credința în providență. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. providentialisme. DOOM
providențialísm (-ți-a-) s. n.
providențialist
PROVIDENȚIALÍST, -Ă, providențialiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al providențialismului. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. providentialiste.
providențialist
PROVIDENȚIALÍST, -Ă, providențialiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al providențialismului. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. providentialiste.
providențialista
PROVIDENȚIALÍST, -Ă, providențialiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al providențialismului. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. providentialiste.
providențialista
PROVIDENȚIALÍST, -Ă, providențialiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al providențialismului. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. providentialiste.
providențialiste
PROVIDENȚIALÍST, -Ă, providențialiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al providențialismului. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. providentialiste.
providențialiste
PROVIDENȚIALÍST, -Ă, providențialiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al providențialismului. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. providentialiste.
providențialistei
PROVIDENȚIALÍST, -Ă, providențialiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al providențialismului. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. providentialiste.
providențialistei
PROVIDENȚIALÍST, -Ă, providențialiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al providențialismului. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. providentialiste.
providențialistele
PROVIDENȚIALÍST, -Ă, providențialiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al providențialismului. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. providentialiste.
providențialistele
PROVIDENȚIALÍST, -Ă, providențialiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al providențialismului. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. providentialiste.
providențialistelor
PROVIDENȚIALÍST, -Ă, providențialiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al providențialismului. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. providentialiste.
providențialistelor
PROVIDENȚIALÍST, -Ă, providențialiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al providențialismului. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. providentialiste.
providențialistul
PROVIDENȚIALÍST, -Ă, providențialiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al providențialismului. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. providentialiste.
providențialistul
PROVIDENȚIALÍST, -Ă, providențialiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al providențialismului. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. providentialiste.
providențialistului
PROVIDENȚIALÍST, -Ă, providențialiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al providențialismului. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. providentialiste.
providențialistului
PROVIDENȚIALÍST, -Ă, providențialiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al providențialismului. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. providentialiste.
providențialiști
PROVIDENȚIALÍST, -Ă, providențialiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al providențialismului. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. providentialiste.
providențialiști
PROVIDENȚIALÍST, -Ă, providențialiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al providențialismului. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. providentialiste.
providențialiștii
PROVIDENȚIALÍST, -Ă, providențialiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al providențialismului. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. providentialiste.
providențialiștii
PROVIDENȚIALÍST, -Ă, providențialiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al providențialismului. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. providentialiste.
providențialiștilor
PROVIDENȚIALÍST, -Ă, providențialiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al providențialismului. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. providentialiste.
providențialiștilor
PROVIDENȚIALÍST, -Ă, providențialiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al providențialismului. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. providentialiste.
providențialul
PROVIDENȚIÁL, -Ă, providențiali, -e, adj. Dat, trimis de providență; p. ext. care apare la momentul potrivit, printr-o întâmplare favorabilă ieșită din comun; excepțional, deosebit. [Pr.: -ți-al] – Din fr. providentiel. DOOM
providențiál (-ți-al) adj. m., pl. providențiáli; f. providențiálă, pl. providențiále
providențialului
PROVIDENȚIÁL, -Ă, providențiali, -e, adj. Dat, trimis de providență; p. ext. care apare la momentul potrivit, printr-o întâmplare favorabilă ieșită din comun; excepțional, deosebit. [Pr.: -ți-al] – Din fr. providentiel. DOOM
providențiál (-ți-al) adj. m., pl. providențiáli; f. providențiálă, pl. providențiále
provider
PROVIDER, provideri, s. m. Furnizor. [Pr.: prováĭdăr] – Din engl. provider. DOOM
provider (angl.) [pron. prováĭdăr] s. m., pl. provideri
provideț
provídeț adj. – Prezicător. Sl. providĭcĭ (Tiktin). Sec. XVII, înv.
provie
PROVENÍ, provín, vb. IV. Intranz. A se trage, a lua naștere, a rezulta din ceva sau de undeva, a-și avea obârșia, originea, proveniența din... – Din fr. provenir. DOOM
provení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. provín, imperf. 3 sg. proveneá; conj. prez. 3 să provínă
provii
PROVENÍ, provín, vb. IV. Intranz. A se trage, a lua naștere, a rezulta din ceva sau de undeva, a-și avea obârșia, originea, proveniența din... – Din fr. provenir. DOOM
provení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. provín, imperf. 3 sg. proveneá; conj. prez. 3 să provínă
provin
PROVENÍ, provín, vb. IV. Intranz. A se trage, a lua naștere, a rezulta din ceva sau de undeva, a-și avea obârșia, originea, proveniența din... – Din fr. provenir. DOOM
provení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. provín, imperf. 3 sg. proveneá; conj. prez. 3 să provínă
provincia
PROVÍNȚIE s. f. v. provincie. DOOM
províncie (-ci-e) s. f., art. província (-ci-a), g.-d. art. provínciei; pl. províncii, art. provínciile (-ci-i-)
provincial
PROVINCIÁL, -Ă, provinciali, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care locuiește în provincie sau este originară de acolo; p. ext. persoană cu apucături sau cu deprinderi stângace, naive. 2. Adj. Care aparține provinciei, privitor la provincie; propriu provinciei și locuitorilor ei; care se găseșe în provincie; provincialist. [Pr.: -ci-al. – Var.: (înv.) provințiál, -ă s. m. și f. adj.] – Din lat. provincialis, fr. provincial. DOOM
provinciál (-ci-al) adj. m., s. m., pl. provinciáli; adj. f., s. f. provinciálă, pl. provinciále
provincial
PROVINCIÁL, -Ă, provinciali, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care locuiește în provincie sau este originară de acolo; p. ext. persoană cu apucături sau cu deprinderi stângace, naive. 2. Adj. Care aparține provinciei, privitor la provincie; propriu provinciei și locuitorilor ei; care se găseșe în provincie; provincialist. [Pr.: -ci-al. – Var.: (înv.) provințiál, -ă s. m. și f. adj.] – Din lat. provincialis, fr. provincial. DOOM
provinciál (-ci-al) adj. m., s. m., pl. provinciáli; adj. f., s. f. provinciálă, pl. provinciále
provinciala
PROVINCIÁL, -Ă, provinciali, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care locuiește în provincie sau este originară de acolo; p. ext. persoană cu apucături sau cu deprinderi stângace, naive. 2. Adj. Care aparține provinciei, privitor la provincie; propriu provinciei și locuitorilor ei; care se găseșe în provincie; provincialist. [Pr.: -ci-al. – Var.: (înv.) provințiál, -ă s. m. și f. adj.] – Din lat. provincialis, fr. provincial. DOOM
provinciál (-ci-al) adj. m., s. m., pl. provinciáli; adj. f., s. f. provinciálă, pl. provinciále
provinciala
PROVINCIÁL, -Ă, provinciali, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care locuiește în provincie sau este originară de acolo; p. ext. persoană cu apucături sau cu deprinderi stângace, naive. 2. Adj. Care aparține provinciei, privitor la provincie; propriu provinciei și locuitorilor ei; care se găseșe în provincie; provincialist. [Pr.: -ci-al. – Var.: (înv.) provințiál, -ă s. m. și f. adj.] – Din lat. provincialis, fr. provincial. DOOM
provinciál (-ci-al) adj. m., s. m., pl. provinciáli; adj. f., s. f. provinciálă, pl. provinciále
provinciale
PROVINCIÁL, -Ă, provinciali, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care locuiește în provincie sau este originară de acolo; p. ext. persoană cu apucături sau cu deprinderi stângace, naive. 2. Adj. Care aparține provinciei, privitor la provincie; propriu provinciei și locuitorilor ei; care se găseșe în provincie; provincialist. [Pr.: -ci-al. – Var.: (înv.) provințiál, -ă s. m. și f. adj.] – Din lat. provincialis, fr. provincial. DOOM
provinciál (-ci-al) adj. m., s. m., pl. provinciáli; adj. f., s. f. provinciálă, pl. provinciále
provinciale
PROVINCIÁL, -Ă, provinciali, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care locuiește în provincie sau este originară de acolo; p. ext. persoană cu apucături sau cu deprinderi stângace, naive. 2. Adj. Care aparține provinciei, privitor la provincie; propriu provinciei și locuitorilor ei; care se găseșe în provincie; provincialist. [Pr.: -ci-al. – Var.: (înv.) provințiál, -ă s. m. și f. adj.] – Din lat. provincialis, fr. provincial. DOOM
provinciál (-ci-al) adj. m., s. m., pl. provinciáli; adj. f., s. f. provinciálă, pl. provinciále
provincialei
PROVINCIÁL, -Ă, provinciali, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care locuiește în provincie sau este originară de acolo; p. ext. persoană cu apucături sau cu deprinderi stângace, naive. 2. Adj. Care aparține provinciei, privitor la provincie; propriu provinciei și locuitorilor ei; care se găseșe în provincie; provincialist. [Pr.: -ci-al. – Var.: (înv.) provințiál, -ă s. m. și f. adj.] – Din lat. provincialis, fr. provincial. DOOM
provinciál (-ci-al) adj. m., s. m., pl. provinciáli; adj. f., s. f. provinciálă, pl. provinciále
provincialei
PROVINCIÁL, -Ă, provinciali, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care locuiește în provincie sau este originară de acolo; p. ext. persoană cu apucături sau cu deprinderi stângace, naive. 2. Adj. Care aparține provinciei, privitor la provincie; propriu provinciei și locuitorilor ei; care se găseșe în provincie; provincialist. [Pr.: -ci-al. – Var.: (înv.) provințiál, -ă s. m. și f. adj.] – Din lat. provincialis, fr. provincial. DOOM
provinciál (-ci-al) adj. m., s. m., pl. provinciáli; adj. f., s. f. provinciálă, pl. provinciále
provincialele
PROVINCIÁL, -Ă, provinciali, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care locuiește în provincie sau este originară de acolo; p. ext. persoană cu apucături sau cu deprinderi stângace, naive. 2. Adj. Care aparține provinciei, privitor la provincie; propriu provinciei și locuitorilor ei; care se găseșe în provincie; provincialist. [Pr.: -ci-al. – Var.: (înv.) provințiál, -ă s. m. și f. adj.] – Din lat. provincialis, fr. provincial. DOOM
provinciál (-ci-al) adj. m., s. m., pl. provinciáli; adj. f., s. f. provinciálă, pl. provinciále
provincialele
PROVINCIÁL, -Ă, provinciali, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care locuiește în provincie sau este originară de acolo; p. ext. persoană cu apucături sau cu deprinderi stângace, naive. 2. Adj. Care aparține provinciei, privitor la provincie; propriu provinciei și locuitorilor ei; care se găseșe în provincie; provincialist. [Pr.: -ci-al. – Var.: (înv.) provințiál, -ă s. m. și f. adj.] – Din lat. provincialis, fr. provincial. DOOM
provinciál (-ci-al) adj. m., s. m., pl. provinciáli; adj. f., s. f. provinciálă, pl. provinciále
provincialelor
PROVINCIÁL, -Ă, provinciali, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care locuiește în provincie sau este originară de acolo; p. ext. persoană cu apucături sau cu deprinderi stângace, naive. 2. Adj. Care aparține provinciei, privitor la provincie; propriu provinciei și locuitorilor ei; care se găseșe în provincie; provincialist. [Pr.: -ci-al. – Var.: (înv.) provințiál, -ă s. m. și f. adj.] – Din lat. provincialis, fr. provincial. DOOM
provinciál (-ci-al) adj. m., s. m., pl. provinciáli; adj. f., s. f. provinciálă, pl. provinciále
provincialelor
PROVINCIÁL, -Ă, provinciali, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care locuiește în provincie sau este originară de acolo; p. ext. persoană cu apucături sau cu deprinderi stângace, naive. 2. Adj. Care aparține provinciei, privitor la provincie; propriu provinciei și locuitorilor ei; care se găseșe în provincie; provincialist. [Pr.: -ci-al. – Var.: (înv.) provințiál, -ă s. m. și f. adj.] – Din lat. provincialis, fr. provincial. DOOM
provinciál (-ci-al) adj. m., s. m., pl. provinciáli; adj. f., s. f. provinciálă, pl. provinciále
provinciali
PROVINCIÁL, -Ă, provinciali, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care locuiește în provincie sau este originară de acolo; p. ext. persoană cu apucături sau cu deprinderi stângace, naive. 2. Adj. Care aparține provinciei, privitor la provincie; propriu provinciei și locuitorilor ei; care se găseșe în provincie; provincialist. [Pr.: -ci-al. – Var.: (înv.) provințiál, -ă s. m. și f. adj.] – Din lat. provincialis, fr. provincial. DOOM
provinciál (-ci-al) adj. m., s. m., pl. provinciáli; adj. f., s. f. provinciálă, pl. provinciále
provinciali
PROVINCIÁL, -Ă, provinciali, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care locuiește în provincie sau este originară de acolo; p. ext. persoană cu apucături sau cu deprinderi stângace, naive. 2. Adj. Care aparține provinciei, privitor la provincie; propriu provinciei și locuitorilor ei; care se găseșe în provincie; provincialist. [Pr.: -ci-al. – Var.: (înv.) provințiál, -ă s. m. și f. adj.] – Din lat. provincialis, fr. provincial. DOOM
provinciál (-ci-al) adj. m., s. m., pl. provinciáli; adj. f., s. f. provinciálă, pl. provinciále
provincialii
PROVINCIÁL, -Ă, provinciali, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care locuiește în provincie sau este originară de acolo; p. ext. persoană cu apucături sau cu deprinderi stângace, naive. 2. Adj. Care aparține provinciei, privitor la provincie; propriu provinciei și locuitorilor ei; care se găseșe în provincie; provincialist. [Pr.: -ci-al. – Var.: (înv.) provințiál, -ă s. m. și f. adj.] – Din lat. provincialis, fr. provincial. DOOM
provinciál (-ci-al) adj. m., s. m., pl. provinciáli; adj. f., s. f. provinciálă, pl. provinciále
provincialii
PROVINCIÁL, -Ă, provinciali, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care locuiește în provincie sau este originară de acolo; p. ext. persoană cu apucături sau cu deprinderi stângace, naive. 2. Adj. Care aparține provinciei, privitor la provincie; propriu provinciei și locuitorilor ei; care se găseșe în provincie; provincialist. [Pr.: -ci-al. – Var.: (înv.) provințiál, -ă s. m. și f. adj.] – Din lat. provincialis, fr. provincial. DOOM
provinciál (-ci-al) adj. m., s. m., pl. provinciáli; adj. f., s. f. provinciálă, pl. provinciále
provincialilor
PROVINCIÁL, -Ă, provinciali, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care locuiește în provincie sau este originară de acolo; p. ext. persoană cu apucături sau cu deprinderi stângace, naive. 2. Adj. Care aparține provinciei, privitor la provincie; propriu provinciei și locuitorilor ei; care se găseșe în provincie; provincialist. [Pr.: -ci-al. – Var.: (înv.) provințiál, -ă s. m. și f. adj.] – Din lat. provincialis, fr. provincial. DOOM
provinciál (-ci-al) adj. m., s. m., pl. provinciáli; adj. f., s. f. provinciálă, pl. provinciále
provincialilor
PROVINCIÁL, -Ă, provinciali, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care locuiește în provincie sau este originară de acolo; p. ext. persoană cu apucături sau cu deprinderi stângace, naive. 2. Adj. Care aparține provinciei, privitor la provincie; propriu provinciei și locuitorilor ei; care se găseșe în provincie; provincialist. [Pr.: -ci-al. – Var.: (înv.) provințiál, -ă s. m. și f. adj.] – Din lat. provincialis, fr. provincial. DOOM
provinciál (-ci-al) adj. m., s. m., pl. provinciáli; adj. f., s. f. provinciálă, pl. provinciále
provincialism
PROVINCIALÍSM, provincialisme, s. n. 1. Cuvânt, expresie, locuțiune specifică unei provincii; p. ext. rostire caracteristică unei provincii; regionalism. 2. Atitudine, comportare etc. specifică unui provincial (1). [Pr.: -ci-a-. – Var.: (înv.) provințialísm s. n.] – Din fr. provincialisme. DOOM
provincialísm (-ci-a-) s. n., pl. provincialísme
provincialisme
PROVINCIALÍSM, provincialisme, s. n. 1. Cuvânt, expresie, locuțiune specifică unei provincii; p. ext. rostire caracteristică unei provincii; regionalism. 2. Atitudine, comportare etc. specifică unui provincial (1). [Pr.: -ci-a-. – Var.: (înv.) provințialísm s. n.] – Din fr. provincialisme. DOOM
provincialísm (-ci-a-) s. n., pl. provincialísme
provincialismele
PROVINCIALÍSM, provincialisme, s. n. 1. Cuvânt, expresie, locuțiune specifică unei provincii; p. ext. rostire caracteristică unei provincii; regionalism. 2. Atitudine, comportare etc. specifică unui provincial (1). [Pr.: -ci-a-. – Var.: (înv.) provințialísm s. n.] – Din fr. provincialisme. DOOM
provincialísm (-ci-a-) s. n., pl. provincialísme
provincialismelor
PROVINCIALÍSM, provincialisme, s. n. 1. Cuvânt, expresie, locuțiune specifică unei provincii; p. ext. rostire caracteristică unei provincii; regionalism. 2. Atitudine, comportare etc. specifică unui provincial (1). [Pr.: -ci-a-. – Var.: (înv.) provințialísm s. n.] – Din fr. provincialisme. DOOM
provincialísm (-ci-a-) s. n., pl. provincialísme
provincialismul
PROVINCIALÍSM, provincialisme, s. n. 1. Cuvânt, expresie, locuțiune specifică unei provincii; p. ext. rostire caracteristică unei provincii; regionalism. 2. Atitudine, comportare etc. specifică unui provincial (1). [Pr.: -ci-a-. – Var.: (înv.) provințialísm s. n.] – Din fr. provincialisme. DOOM
provincialísm (-ci-a-) s. n., pl. provincialísme
provincialismului
PROVINCIALÍSM, provincialisme, s. n. 1. Cuvânt, expresie, locuțiune specifică unei provincii; p. ext. rostire caracteristică unei provincii; regionalism. 2. Atitudine, comportare etc. specifică unui provincial (1). [Pr.: -ci-a-. – Var.: (înv.) provințialísm s. n.] – Din fr. provincialisme. DOOM
provincialísm (-ci-a-) s. n., pl. provincialísme
provincialist
PROVINCIALÍST, -Ă, provincialiști, -ste, adj. (Rar) Provincial. [Pr.: -ci-a-] – Provincial + suf. -ist. DOOM
provincialíst (rar) (-ci-a-) adj. m., pl. provincialíști; f. provincialístă, pl. provincialíste
provincialista
PROVINCIALÍST, -Ă, provincialiști, -ste, adj. (Rar) Provincial. [Pr.: -ci-a-] – Provincial + suf. -ist. DOOM
provincialíst (rar) (-ci-a-) adj. m., pl. provincialíști; f. provincialístă, pl. provincialíste
provincialiste
PROVINCIALÍST, -Ă, provincialiști, -ste, adj. (Rar) Provincial. [Pr.: -ci-a-] – Provincial + suf. -ist. DOOM
provincialíst (rar) (-ci-a-) adj. m., pl. provincialíști; f. provincialístă, pl. provincialíste
provincialistei
PROVINCIALÍST, -Ă, provincialiști, -ste, adj. (Rar) Provincial. [Pr.: -ci-a-] – Provincial + suf. -ist. DOOM
provincialíst (rar) (-ci-a-) adj. m., pl. provincialíști; f. provincialístă, pl. provincialíste
provincialistele
PROVINCIALÍST, -Ă, provincialiști, -ste, adj. (Rar) Provincial. [Pr.: -ci-a-] – Provincial + suf. -ist. DOOM
provincialíst (rar) (-ci-a-) adj. m., pl. provincialíști; f. provincialístă, pl. provincialíste
provincialistelor
PROVINCIALÍST, -Ă, provincialiști, -ste, adj. (Rar) Provincial. [Pr.: -ci-a-] – Provincial + suf. -ist. DOOM
provincialíst (rar) (-ci-a-) adj. m., pl. provincialíști; f. provincialístă, pl. provincialíste
provincialistul
PROVINCIALÍST, -Ă, provincialiști, -ste, adj. (Rar) Provincial. [Pr.: -ci-a-] – Provincial + suf. -ist. DOOM
provincialíst (rar) (-ci-a-) adj. m., pl. provincialíști; f. provincialístă, pl. provincialíste
provincialistului
PROVINCIALÍST, -Ă, provincialiști, -ste, adj. (Rar) Provincial. [Pr.: -ci-a-] – Provincial + suf. -ist. DOOM
provincialíst (rar) (-ci-a-) adj. m., pl. provincialíști; f. provincialístă, pl. provincialíste
provincializa
PROVINCIALIZÁ, provincializez, vb. I. Refl. și tranz. A căpăta sau a face să capete trăsături specifice provincialilor (1). [Pr.: -ci-a-] – Provincial + suf. -iza.
provincializai
PROVINCIALIZÁ, provincializez, vb. I. Refl. și tranz. A căpăta sau a face să capete trăsături specifice provincialilor (1). [Pr.: -ci-a-] – Provincial + suf. -iza.
provincializam
PROVINCIALIZÁ, provincializez, vb. I. Refl. și tranz. A căpăta sau a face să capete trăsături specifice provincialilor (1). [Pr.: -ci-a-] – Provincial + suf. -iza.
provincializare
PROVINCIALIZÁ, provincializez, vb. I. Refl. și tranz. A căpăta sau a face să capete trăsături specifice provincialilor (1). [Pr.: -ci-a-] – Provincial + suf. -iza.
provincializare
PROVINCIALIZÁRE, provincializări, s. f. Acțiunea de a (se) provincializa. [Pr.: -ci-a-] – V. provincializa.
provincializarea
PROVINCIALIZÁRE, provincializări, s. f. Acțiunea de a (se) provincializa. [Pr.: -ci-a-] – V. provincializa.
provincializară
PROVINCIALIZÁ, provincializez, vb. I. Refl. și tranz. A căpăta sau a face să capete trăsături specifice provincialilor (1). [Pr.: -ci-a-] – Provincial + suf. -iza.
provincializarăm
PROVINCIALIZÁ, provincializez, vb. I. Refl. și tranz. A căpăta sau a face să capete trăsături specifice provincialilor (1). [Pr.: -ci-a-] – Provincial + suf. -iza.
provincializarăți
PROVINCIALIZÁ, provincializez, vb. I. Refl. și tranz. A căpăta sau a face să capete trăsături specifice provincialilor (1). [Pr.: -ci-a-] – Provincial + suf. -iza.
provincializase
PROVINCIALIZÁ, provincializez, vb. I. Refl. și tranz. A căpăta sau a face să capete trăsături specifice provincialilor (1). [Pr.: -ci-a-] – Provincial + suf. -iza.
provincializasem
PROVINCIALIZÁ, provincializez, vb. I. Refl. și tranz. A căpăta sau a face să capete trăsături specifice provincialilor (1). [Pr.: -ci-a-] – Provincial + suf. -iza.
provincializaseră
PROVINCIALIZÁ, provincializez, vb. I. Refl. și tranz. A căpăta sau a face să capete trăsături specifice provincialilor (1). [Pr.: -ci-a-] – Provincial + suf. -iza.
provincializaserăm
PROVINCIALIZÁ, provincializez, vb. I. Refl. și tranz. A căpăta sau a face să capete trăsături specifice provincialilor (1). [Pr.: -ci-a-] – Provincial + suf. -iza.
provincializaserăți
PROVINCIALIZÁ, provincializez, vb. I. Refl. și tranz. A căpăta sau a face să capete trăsături specifice provincialilor (1). [Pr.: -ci-a-] – Provincial + suf. -iza.
provincializaseși
PROVINCIALIZÁ, provincializez, vb. I. Refl. și tranz. A căpăta sau a face să capete trăsături specifice provincialilor (1). [Pr.: -ci-a-] – Provincial + suf. -iza.
provincializaseți
PROVINCIALIZÁ, provincializez, vb. I. Refl. și tranz. A căpăta sau a face să capete trăsături specifice provincialilor (1). [Pr.: -ci-a-] – Provincial + suf. -iza.
provincializat
PROVINCIALIZÁ, provincializez, vb. I. Refl. și tranz. A căpăta sau a face să capete trăsături specifice provincialilor (1). [Pr.: -ci-a-] – Provincial + suf. -iza.
provincializat
PROVINCIALIZÁT, -Ă, provincializați, -te, adj. Care a dobândit trăsături specifice provincialilor (1). – V. provincializa.
provincializata
PROVINCIALIZÁT, -Ă, provincializați, -te, adj. Care a dobândit trăsături specifice provincialilor (1). – V. provincializa.
provincializate
PROVINCIALIZÁT, -Ă, provincializați, -te, adj. Care a dobândit trăsături specifice provincialilor (1). – V. provincializa.
provincializatei
PROVINCIALIZÁT, -Ă, provincializați, -te, adj. Care a dobândit trăsături specifice provincialilor (1). – V. provincializa.
provincializatele
PROVINCIALIZÁT, -Ă, provincializați, -te, adj. Care a dobândit trăsături specifice provincialilor (1). – V. provincializa.
provincializatelor
PROVINCIALIZÁT, -Ă, provincializați, -te, adj. Care a dobândit trăsături specifice provincialilor (1). – V. provincializa.
provincializatul
PROVINCIALIZÁT, -Ă, provincializați, -te, adj. Care a dobândit trăsături specifice provincialilor (1). – V. provincializa.
provincializatului
PROVINCIALIZÁT, -Ă, provincializați, -te, adj. Care a dobândit trăsături specifice provincialilor (1). – V. provincializa.
provincializau
PROVINCIALIZÁ, provincializez, vb. I. Refl. și tranz. A căpăta sau a face să capete trăsături specifice provincialilor (1). [Pr.: -ci-a-] – Provincial + suf. -iza.
provincializași
PROVINCIALIZÁ, provincializez, vb. I. Refl. și tranz. A căpăta sau a face să capete trăsături specifice provincialilor (1). [Pr.: -ci-a-] – Provincial + suf. -iza.
provincializați
PROVINCIALIZÁ, provincializez, vb. I. Refl. și tranz. A căpăta sau a face să capete trăsături specifice provincialilor (1). [Pr.: -ci-a-] – Provincial + suf. -iza.
provincializați
PROVINCIALIZÁT, -Ă, provincializați, -te, adj. Care a dobândit trăsături specifice provincialilor (1). – V. provincializa.
provincializații
PROVINCIALIZÁT, -Ă, provincializați, -te, adj. Care a dobândit trăsături specifice provincialilor (1). – V. provincializa.
provincializaților
PROVINCIALIZÁT, -Ă, provincializați, -te, adj. Care a dobândit trăsături specifice provincialilor (1). – V. provincializa.
provincializează
PROVINCIALIZÁ, provincializez, vb. I. Refl. și tranz. A căpăta sau a face să capete trăsături specifice provincialilor (1). [Pr.: -ci-a-] – Provincial + suf. -iza.
provincializez
PROVINCIALIZÁ, provincializez, vb. I. Refl. și tranz. A căpăta sau a face să capete trăsături specifice provincialilor (1). [Pr.: -ci-a-] – Provincial + suf. -iza.
provincializeze
PROVINCIALIZÁ, provincializez, vb. I. Refl. și tranz. A căpăta sau a face să capete trăsături specifice provincialilor (1). [Pr.: -ci-a-] – Provincial + suf. -iza.
provincializezi
PROVINCIALIZÁ, provincializez, vb. I. Refl. și tranz. A căpăta sau a face să capete trăsături specifice provincialilor (1). [Pr.: -ci-a-] – Provincial + suf. -iza.
provincializând
PROVINCIALIZÁ, provincializez, vb. I. Refl. și tranz. A căpăta sau a face să capete trăsături specifice provincialilor (1). [Pr.: -ci-a-] – Provincial + suf. -iza.
provincializînd
PROVINCIALIZÁ, provincializez, vb. I. Refl. și tranz. A căpăta sau a face să capete trăsături specifice provincialilor (1). [Pr.: -ci-a-] – Provincial + suf. -iza.
provincializări
PROVINCIALIZÁRE, provincializări, s. f. Acțiunea de a (se) provincializa. [Pr.: -ci-a-] – V. provincializa.
provincializării
PROVINCIALIZÁRE, provincializări, s. f. Acțiunea de a (se) provincializa. [Pr.: -ci-a-] – V. provincializa.
provincializările
PROVINCIALIZÁRE, provincializări, s. f. Acțiunea de a (se) provincializa. [Pr.: -ci-a-] – V. provincializa.
provincializărilor
PROVINCIALIZÁRE, provincializări, s. f. Acțiunea de a (se) provincializa. [Pr.: -ci-a-] – V. provincializa.
provincialiști
PROVINCIALÍST, -Ă, provincialiști, -ste, adj. (Rar) Provincial. [Pr.: -ci-a-] – Provincial + suf. -ist. DOOM
provincialíst (rar) (-ci-a-) adj. m., pl. provincialíști; f. provincialístă, pl. provincialíste
provincialiștii
PROVINCIALÍST, -Ă, provincialiști, -ste, adj. (Rar) Provincial. [Pr.: -ci-a-] – Provincial + suf. -ist. DOOM
provincialíst (rar) (-ci-a-) adj. m., pl. provincialíști; f. provincialístă, pl. provincialíste
provincialiștilor
PROVINCIALÍST, -Ă, provincialiști, -ste, adj. (Rar) Provincial. [Pr.: -ci-a-] – Provincial + suf. -ist. DOOM
provincialíst (rar) (-ci-a-) adj. m., pl. provincialíști; f. provincialístă, pl. provincialíste
provincialul
PROVINCIÁL, -Ă, provinciali, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care locuiește în provincie sau este originară de acolo; p. ext. persoană cu apucături sau cu deprinderi stângace, naive. 2. Adj. Care aparține provinciei, privitor la provincie; propriu provinciei și locuitorilor ei; care se găseșe în provincie; provincialist. [Pr.: -ci-al. – Var.: (înv.) provințiál, -ă s. m. și f. adj.] – Din lat. provincialis, fr. provincial. DOOM
provinciál (-ci-al) adj. m., s. m., pl. provinciáli; adj. f., s. f. provinciálă, pl. provinciále
provincialul
PROVINCIÁL, -Ă, provinciali, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care locuiește în provincie sau este originară de acolo; p. ext. persoană cu apucături sau cu deprinderi stângace, naive. 2. Adj. Care aparține provinciei, privitor la provincie; propriu provinciei și locuitorilor ei; care se găseșe în provincie; provincialist. [Pr.: -ci-al. – Var.: (înv.) provințiál, -ă s. m. și f. adj.] – Din lat. provincialis, fr. provincial. DOOM
provinciál (-ci-al) adj. m., s. m., pl. provinciáli; adj. f., s. f. provinciálă, pl. provinciále
provincialului
PROVINCIÁL, -Ă, provinciali, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care locuiește în provincie sau este originară de acolo; p. ext. persoană cu apucături sau cu deprinderi stângace, naive. 2. Adj. Care aparține provinciei, privitor la provincie; propriu provinciei și locuitorilor ei; care se găseșe în provincie; provincialist. [Pr.: -ci-al. – Var.: (înv.) provințiál, -ă s. m. și f. adj.] – Din lat. provincialis, fr. provincial. DOOM
provinciál (-ci-al) adj. m., s. m., pl. provinciáli; adj. f., s. f. provinciálă, pl. provinciále
provincialului
PROVINCIÁL, -Ă, provinciali, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care locuiește în provincie sau este originară de acolo; p. ext. persoană cu apucături sau cu deprinderi stângace, naive. 2. Adj. Care aparține provinciei, privitor la provincie; propriu provinciei și locuitorilor ei; care se găseșe în provincie; provincialist. [Pr.: -ci-al. – Var.: (înv.) provințiál, -ă s. m. și f. adj.] – Din lat. provincialis, fr. provincial. DOOM
provinciál (-ci-al) adj. m., s. m., pl. provinciáli; adj. f., s. f. provinciálă, pl. provinciále
provincie
PROVÍNȚIE s. f. v. provincie. DOOM
províncie (-ci-e) s. f., art. província (-ci-a), g.-d. art. provínciei; pl. províncii, art. provínciile (-ci-i-)
provinciei
PROVÍNȚIE s. f. v. provincie. DOOM
províncie (-ci-e) s. f., art. província (-ci-a), g.-d. art. provínciei; pl. províncii, art. provínciile (-ci-i-)
provincii
PROVÍNȚIE s. f. v. provincie. DOOM
províncie (-ci-e) s. f., art. província (-ci-a), g.-d. art. provínciei; pl. províncii, art. provínciile (-ci-i-)
provinciile
PROVÍNȚIE s. f. v. provincie. DOOM
províncie (-ci-e) s. f., art. província (-ci-a), g.-d. art. provínciei; pl. províncii, art. provínciile (-ci-i-)
provinciilor
PROVÍNȚIE s. f. v. provincie. DOOM
províncie (-ci-e) s. f., art. província (-ci-a), g.-d. art. provínciei; pl. províncii, art. provínciile (-ci-i-)
provincioara
PROVINCIOÁRĂ, provincioare, s. f. (Rar) Diminutiv al lui provincie. [Pr.: -ci-oa-] – Provincie + suf. -ioară. DOOM
provincioáră (rar) (-ci-oa-) s. f., g.-d. art. provincioárei; pl. provincioáre
provincioare
PROVINCIOÁRĂ, provincioare, s. f. (Rar) Diminutiv al lui provincie. [Pr.: -ci-oa-] – Provincie + suf. -ioară. DOOM
provincioáră (rar) (-ci-oa-) s. f., g.-d. art. provincioárei; pl. provincioáre
provincioarei
PROVINCIOÁRĂ, provincioare, s. f. (Rar) Diminutiv al lui provincie. [Pr.: -ci-oa-] – Provincie + suf. -ioară. DOOM
provincioáră (rar) (-ci-oa-) s. f., g.-d. art. provincioárei; pl. provincioáre
provincioarele
PROVINCIOÁRĂ, provincioare, s. f. (Rar) Diminutiv al lui provincie. [Pr.: -ci-oa-] – Provincie + suf. -ioară. DOOM
provincioáră (rar) (-ci-oa-) s. f., g.-d. art. provincioárei; pl. provincioáre
provincioarelor
PROVINCIOÁRĂ, provincioare, s. f. (Rar) Diminutiv al lui provincie. [Pr.: -ci-oa-] – Provincie + suf. -ioară. DOOM
provincioáră (rar) (-ci-oa-) s. f., g.-d. art. provincioárei; pl. provincioáre
provine
PROVENÍ, provín, vb. IV. Intranz. A se trage, a lua naștere, a rezulta din ceva sau de undeva, a-și avea obârșia, originea, proveniența din... – Din fr. provenir. DOOM
provení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. provín, imperf. 3 sg. proveneá; conj. prez. 3 să provínă
provino
PROVENÍ, provín, vb. IV. Intranz. A se trage, a lua naștere, a rezulta din ceva sau de undeva, a-și avea obârșia, originea, proveniența din... – Din fr. provenir. DOOM
provení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. provín, imperf. 3 sg. proveneá; conj. prez. 3 să provínă
provină
PROVENÍ, provín, vb. IV. Intranz. A se trage, a lua naștere, a rezulta din ceva sau de undeva, a-și avea obârșia, originea, proveniența din... – Din fr. provenir. DOOM
provení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. provín, imperf. 3 sg. proveneá; conj. prez. 3 să provínă
provințial
PROVINCIÁL, -Ă, provinciali, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care locuiește în provincie sau este originară de acolo; p. ext. persoană cu apucături sau cu deprinderi stângace, naive. 2. Adj. Care aparține provinciei, privitor la provincie; propriu provinciei și locuitorilor ei; care se găseșe în provincie; provincialist. [Pr.: -ci-al. – Var.: (înv.) provințiál, -ă s. m. și f. adj.] – Din lat. provincialis, fr. provincial. DOOM
provinciál (-ci-al) adj. m., s. m., pl. provinciáli; adj. f., s. f. provinciálă, pl. provinciále
provințial
PROVINCIÁL, -Ă, provinciali, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care locuiește în provincie sau este originară de acolo; p. ext. persoană cu apucături sau cu deprinderi stângace, naive. 2. Adj. Care aparține provinciei, privitor la provincie; propriu provinciei și locuitorilor ei; care se găseșe în provincie; provincialist. [Pr.: -ci-al. – Var.: (înv.) provințiál, -ă s. m. și f. adj.] – Din lat. provincialis, fr. provincial. DOOM
provinciál (-ci-al) adj. m., s. m., pl. provinciáli; adj. f., s. f. provinciálă, pl. provinciále
provințialism
PROVINCIALÍSM, provincialisme, s. n. 1. Cuvânt, expresie, locuțiune specifică unei provincii; p. ext. rostire caracteristică unei provincii; regionalism. 2. Atitudine, comportare etc. specifică unui provincial (1). [Pr.: -ci-a-. – Var.: (înv.) provințialísm s. n.] – Din fr. provincialisme. DOOM
provincialísm (-ci-a-) s. n., pl. provincialísme
provințială
PROVINCIÁL, -Ă, provinciali, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care locuiește în provincie sau este originară de acolo; p. ext. persoană cu apucături sau cu deprinderi stângace, naive. 2. Adj. Care aparține provinciei, privitor la provincie; propriu provinciei și locuitorilor ei; care se găseșe în provincie; provincialist. [Pr.: -ci-al. – Var.: (înv.) provințiál, -ă s. m. și f. adj.] – Din lat. provincialis, fr. provincial. DOOM
provinciál (-ci-al) adj. m., s. m., pl. provinciáli; adj. f., s. f. provinciálă, pl. provinciále
provinție
PROVÍNȚIE s. f. v. provincie. DOOM
províncie (-ci-e) s. f., art. província (-ci-a), g.-d. art. provínciei; pl. províncii, art. provínciile (-ci-i-)
provitamina
PROVITAMÍNĂ, provitamine, s. f. Substanță inactivă din alimente, activată de organism și transformată în vitamină. – Din fr. provitamine. DOOM
provitamínă s. f., g.-d. art. provitamínei; pl. provitamíne
provitamine
PROVITAMÍNĂ, provitamine, s. f. Substanță inactivă din alimente, activată de organism și transformată în vitamină. – Din fr. provitamine. DOOM
provitamínă s. f., g.-d. art. provitamínei; pl. provitamíne
provitaminei
PROVITAMÍNĂ, provitamine, s. f. Substanță inactivă din alimente, activată de organism și transformată în vitamină. – Din fr. provitamine. DOOM
provitamínă s. f., g.-d. art. provitamínei; pl. provitamíne
provitaminele
PROVITAMÍNĂ, provitamine, s. f. Substanță inactivă din alimente, activată de organism și transformată în vitamină. – Din fr. provitamine. DOOM
provitamínă s. f., g.-d. art. provitamínei; pl. provitamíne
provitaminelor
PROVITAMÍNĂ, provitamine, s. f. Substanță inactivă din alimente, activată de organism și transformată în vitamină. – Din fr. provitamine. DOOM
provitamínă s. f., g.-d. art. provitamínei; pl. provitamíne
proviu
PROVENÍ, provín, vb. IV. Intranz. A se trage, a lua naștere, a rezulta din ceva sau de undeva, a-și avea obârșia, originea, proveniența din... – Din fr. provenir. DOOM
provení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. provín, imperf. 3 sg. proveneá; conj. prez. 3 să provínă
provizia
PROVÍZIE, provizii, s. f. Rezervă de produse (mai ales alimentare) necesare cuiva sau undeva pentru o anumită perioadă de timp. – Din fr. provision, lat. provisio, germ. Provision. DOOM
provízie (-zi-e) s. f., art. provízia (-zi-a), g.-d. art. províziei; pl. provízii, art. províziile (-zi-i-)
provizie
PROVÍZIE, provizii, s. f. Rezervă de produse (mai ales alimentare) necesare cuiva sau undeva pentru o anumită perioadă de timp. – Din fr. provision, lat. provisio, germ. Provision. DOOM
provízie (-zi-e) s. f., art. provízia (-zi-a), g.-d. art. províziei; pl. provízii, art. províziile (-zi-i-)
proviziei
PROVÍZIE, provizii, s. f. Rezervă de produse (mai ales alimentare) necesare cuiva sau undeva pentru o anumită perioadă de timp. – Din fr. provision, lat. provisio, germ. Provision. DOOM
provízie (-zi-e) s. f., art. provízia (-zi-a), g.-d. art. províziei; pl. provízii, art. províziile (-zi-i-)
provizii
PROVÍZIE, provizii, s. f. Rezervă de produse (mai ales alimentare) necesare cuiva sau undeva pentru o anumită perioadă de timp. – Din fr. provision, lat. provisio, germ. Provision. DOOM
provízie (-zi-e) s. f., art. provízia (-zi-a), g.-d. art. províziei; pl. provízii, art. províziile (-zi-i-)
proviziile
PROVÍZIE, provizii, s. f. Rezervă de produse (mai ales alimentare) necesare cuiva sau undeva pentru o anumită perioadă de timp. – Din fr. provision, lat. provisio, germ. Provision. DOOM
provízie (-zi-e) s. f., art. provízia (-zi-a), g.-d. art. províziei; pl. provízii, art. províziile (-zi-i-)
proviziilor
PROVÍZIE, provizii, s. f. Rezervă de produse (mai ales alimentare) necesare cuiva sau undeva pentru o anumită perioadă de timp. – Din fr. provision, lat. provisio, germ. Provision. DOOM
provízie (-zi-e) s. f., art. provízia (-zi-a), g.-d. art. províziei; pl. provízii, art. províziile (-zi-i-)
provizioane
PROVIZIÓN, provizioane, s. n. (Înv.) Remunerație procentuală dată celui care a mijlocit o afacere comercială; comision, remiză. [Pr.: -zi-on] – Din germ. Provision. DOOM
provizión (înv.) (-zi-on) s. n., pl. provizioáne
provizioanele
PROVIZIÓN, provizioane, s. n. (Înv.) Remunerație procentuală dată celui care a mijlocit o afacere comercială; comision, remiză. [Pr.: -zi-on] – Din germ. Provision. DOOM
provizión (înv.) (-zi-on) s. n., pl. provizioáne
provizioanelor
PROVIZIÓN, provizioane, s. n. (Înv.) Remunerație procentuală dată celui care a mijlocit o afacere comercială; comision, remiză. [Pr.: -zi-on] – Din germ. Provision. DOOM
provizión (înv.) (-zi-on) s. n., pl. provizioáne
provizion
PROVIZIÓN, provizioane, s. n. (Înv.) Remunerație procentuală dată celui care a mijlocit o afacere comercială; comision, remiză. [Pr.: -zi-on] – Din germ. Provision. DOOM
provizión (înv.) (-zi-on) s. n., pl. provizioáne
provizionul
PROVIZIÓN, provizioane, s. n. (Înv.) Remunerație procentuală dată celui care a mijlocit o afacere comercială; comision, remiză. [Pr.: -zi-on] – Din germ. Provision. DOOM
provizión (înv.) (-zi-on) s. n., pl. provizioáne
provizionului
PROVIZIÓN, provizioane, s. n. (Înv.) Remunerație procentuală dată celui care a mijlocit o afacere comercială; comision, remiză. [Pr.: -zi-on] – Din germ. Provision. DOOM
provizión (înv.) (-zi-on) s. n., pl. provizioáne
proviziune
PROVIZIÚNE s.f. v. provizie.
proviziunea
PROVIZIÚNE s.f. v. provizie.
proviziuni
PROVIZIÚNE s.f. v. provizie.
proviziunii
PROVIZIÚNE s.f. v. provizie.
proviziunile
PROVIZIÚNE s.f. v. provizie.
proviziunilor
PROVIZIÚNE s.f. v. provizie.
provizor
PROVIZÓR adj. m. v. provizoriu.
provizorat
PROVIZORÁT, provizorate, s. n. Stare a ceea ce este provizoriu; fapt, situație provizorie; timp cât cineva sau ceva este provizoriu. – Din provizoriu. DOOM
provizorát s. n., pl. provizoráte
provizorate
PROVIZORÁT, provizorate, s. n. Stare a ceea ce este provizoriu; fapt, situație provizorie; timp cât cineva sau ceva este provizoriu. – Din provizoriu. DOOM
provizorát s. n., pl. provizoráte
provizoratele
PROVIZORÁT, provizorate, s. n. Stare a ceea ce este provizoriu; fapt, situație provizorie; timp cât cineva sau ceva este provizoriu. – Din provizoriu. DOOM
provizorát s. n., pl. provizoráte
provizoratelor
PROVIZORÁT, provizorate, s. n. Stare a ceea ce este provizoriu; fapt, situație provizorie; timp cât cineva sau ceva este provizoriu. – Din provizoriu. DOOM
provizorát s. n., pl. provizoráte
provizoratul
PROVIZORÁT, provizorate, s. n. Stare a ceea ce este provizoriu; fapt, situație provizorie; timp cât cineva sau ceva este provizoriu. – Din provizoriu. DOOM
provizorát s. n., pl. provizoráte
provizoratului
PROVIZORÁT, provizorate, s. n. Stare a ceea ce este provizoriu; fapt, situație provizorie; timp cât cineva sau ceva este provizoriu. – Din provizoriu. DOOM
provizorát s. n., pl. provizoráte
provizoria
PROVIZÓRIU, -IE, provizorii, adj. (Adesea adverbial) Care durează sau este destinat să dureze un timp limitat, după care urmează să fie înlocuit; temporar, vremelnic, tranzitoriu. ♦ (Substantivat, n.; înv.) Provizorat. – Din lat. provisorius, fr. provisoire. DOOM
provizóriu2 [riu pron. riu] s. n., art. provizóriul
provizorie
PROVIZÓRIU, -IE, provizorii, adj. (Adesea adverbial) Care durează sau este destinat să dureze un timp limitat, după care urmează să fie înlocuit; temporar, vremelnic, tranzitoriu. ♦ (Substantivat, n.; înv.) Provizorat. – Din lat. provisorius, fr. provisoire. DOOM
provizóriu2 [riu pron. riu] s. n., art. provizóriul
provizoriei
PROVIZÓRIU, -IE, provizorii, adj. (Adesea adverbial) Care durează sau este destinat să dureze un timp limitat, după care urmează să fie înlocuit; temporar, vremelnic, tranzitoriu. ♦ (Substantivat, n.; înv.) Provizorat. – Din lat. provisorius, fr. provisoire. DOOM
provizóriu2 [riu pron. riu] s. n., art. provizóriul
provizorii
PROVIZÓRIU, -IE, provizorii, adj. (Adesea adverbial) Care durează sau este destinat să dureze un timp limitat, după care urmează să fie înlocuit; temporar, vremelnic, tranzitoriu. ♦ (Substantivat, n.; înv.) Provizorat. – Din lat. provisorius, fr. provisoire. DOOM
provizóriu2 [riu pron. riu] s. n., art. provizóriul
provizoriii
PROVIZÓRIU, -IE, provizorii, adj. (Adesea adverbial) Care durează sau este destinat să dureze un timp limitat, după care urmează să fie înlocuit; temporar, vremelnic, tranzitoriu. ♦ (Substantivat, n.; înv.) Provizorat. – Din lat. provisorius, fr. provisoire. DOOM
provizóriu2 [riu pron. riu] s. n., art. provizóriul
provizoriile
PROVIZÓRIU, -IE, provizorii, adj. (Adesea adverbial) Care durează sau este destinat să dureze un timp limitat, după care urmează să fie înlocuit; temporar, vremelnic, tranzitoriu. ♦ (Substantivat, n.; înv.) Provizorat. – Din lat. provisorius, fr. provisoire. DOOM
provizóriu2 [riu pron. riu] s. n., art. provizóriul
provizoriilor
PROVIZÓRIU, -IE, provizorii, adj. (Adesea adverbial) Care durează sau este destinat să dureze un timp limitat, după care urmează să fie înlocuit; temporar, vremelnic, tranzitoriu. ♦ (Substantivat, n.; înv.) Provizorat. – Din lat. provisorius, fr. provisoire. DOOM
provizóriu2 [riu pron. riu] s. n., art. provizóriul
provizoriu
PROVIZÓRIU, -IE, provizorii, adj. (Adesea adverbial) Care durează sau este destinat să dureze un timp limitat, după care urmează să fie înlocuit; temporar, vremelnic, tranzitoriu. ♦ (Substantivat, n.; înv.) Provizorat. – Din lat. provisorius, fr. provisoire. DOOM
provizóriu2 [riu pron. riu] s. n., art. provizóriul
provizoriul
PROVIZÓRIU, -IE, provizorii, adj. (Adesea adverbial) Care durează sau este destinat să dureze un timp limitat, după care urmează să fie înlocuit; temporar, vremelnic, tranzitoriu. ♦ (Substantivat, n.; înv.) Provizorat. – Din lat. provisorius, fr. provisoire. DOOM
provizóriu2 [riu pron. riu] s. n., art. provizóriul
provizoriului
PROVIZÓRIU, -IE, provizorii, adj. (Adesea adverbial) Care durează sau este destinat să dureze un timp limitat, după care urmează să fie înlocuit; temporar, vremelnic, tranzitoriu. ♦ (Substantivat, n.; înv.) Provizorat. – Din lat. provisorius, fr. provisoire. DOOM
provizóriu2 [riu pron. riu] s. n., art. provizóriul
provoace
PROVOCÁ, provóc, vb. I. Tranz. 1. A ațâța, a întărâta, a incita pe cineva (sfidându-l); spec. (Jur.) a aduce pe cineva (prin acte de violență, lezarea demnității sau alte fapte ilicite) într-o stare de surescitare favorabilă comiterii unei infracțiuni. 2. A avea drept urmare; a determina, a constitui, a cauza, a prilejui, a pricinui. ♦ Spec. A produce intenționat un eveniment, un proces, un fenomen; a stârni. 3. A chema, a invita pe cineva să participe la o competiție, la o întrecere. – Din fr. provoquer, lat. provocare. DOOM
provocá (a ~) vb., ind. prez. 3 provoácă
provoacă
PROVOCÁ, provóc, vb. I. Tranz. 1. A ațâța, a întărâta, a incita pe cineva (sfidându-l); spec. (Jur.) a aduce pe cineva (prin acte de violență, lezarea demnității sau alte fapte ilicite) într-o stare de surescitare favorabilă comiterii unei infracțiuni. 2. A avea drept urmare; a determina, a constitui, a cauza, a prilejui, a pricinui. ♦ Spec. A produce intenționat un eveniment, un proces, un fenomen; a stârni. 3. A chema, a invita pe cineva să participe la o competiție, la o întrecere. – Din fr. provoquer, lat. provocare. DOOM
provocá (a ~) vb., ind. prez. 3 provoácă
provoc
PROVOCÁ, provóc, vb. I. Tranz. 1. A ațâța, a întărâta, a incita pe cineva (sfidându-l); spec. (Jur.) a aduce pe cineva (prin acte de violență, lezarea demnității sau alte fapte ilicite) într-o stare de surescitare favorabilă comiterii unei infracțiuni. 2. A avea drept urmare; a determina, a constitui, a cauza, a prilejui, a pricinui. ♦ Spec. A produce intenționat un eveniment, un proces, un fenomen; a stârni. 3. A chema, a invita pe cineva să participe la o competiție, la o întrecere. – Din fr. provoquer, lat. provocare. DOOM
provocá (a ~) vb., ind. prez. 3 provoácă
provoca
PROVOCÁ, provóc, vb. I. Tranz. 1. A ațâța, a întărâta, a incita pe cineva (sfidându-l); spec. (Jur.) a aduce pe cineva (prin acte de violență, lezarea demnității sau alte fapte ilicite) într-o stare de surescitare favorabilă comiterii unei infracțiuni. 2. A avea drept urmare; a determina, a constitui, a cauza, a prilejui, a pricinui. ♦ Spec. A produce intenționat un eveniment, un proces, un fenomen; a stârni. 3. A chema, a invita pe cineva să participe la o competiție, la o întrecere. – Din fr. provoquer, lat. provocare. DOOM
provocá (a ~) vb., ind. prez. 3 provoácă
provocai
PROVOCÁ, provóc, vb. I. Tranz. 1. A ațâța, a întărâta, a incita pe cineva (sfidându-l); spec. (Jur.) a aduce pe cineva (prin acte de violență, lezarea demnității sau alte fapte ilicite) într-o stare de surescitare favorabilă comiterii unei infracțiuni. 2. A avea drept urmare; a determina, a constitui, a cauza, a prilejui, a pricinui. ♦ Spec. A produce intenționat un eveniment, un proces, un fenomen; a stârni. 3. A chema, a invita pe cineva să participe la o competiție, la o întrecere. – Din fr. provoquer, lat. provocare. DOOM
provocá (a ~) vb., ind. prez. 3 provoácă
provocam
PROVOCÁ, provóc, vb. I. Tranz. 1. A ațâța, a întărâta, a incita pe cineva (sfidându-l); spec. (Jur.) a aduce pe cineva (prin acte de violență, lezarea demnității sau alte fapte ilicite) într-o stare de surescitare favorabilă comiterii unei infracțiuni. 2. A avea drept urmare; a determina, a constitui, a cauza, a prilejui, a pricinui. ♦ Spec. A produce intenționat un eveniment, un proces, un fenomen; a stârni. 3. A chema, a invita pe cineva să participe la o competiție, la o întrecere. – Din fr. provoquer, lat. provocare. DOOM
provocá (a ~) vb., ind. prez. 3 provoácă
provocant
PROVOCÁNT, -Ă, provocanți, -te, adj. (Rar) Care provoacă, produce ceva. – Din fr. provocant. DOOM
provocánt (rar) adj. m., pl. provocánți; f. provocántă, pl. provocánte
provocanta
PROVOCÁNT, -Ă, provocanți, -te, adj. (Rar) Care provoacă, produce ceva. – Din fr. provocant. DOOM
provocánt (rar) adj. m., pl. provocánți; f. provocántă, pl. provocánte
provocante
PROVOCÁNT, -Ă, provocanți, -te, adj. (Rar) Care provoacă, produce ceva. – Din fr. provocant. DOOM
provocánt (rar) adj. m., pl. provocánți; f. provocántă, pl. provocánte
provocantei
PROVOCÁNT, -Ă, provocanți, -te, adj. (Rar) Care provoacă, produce ceva. – Din fr. provocant. DOOM
provocánt (rar) adj. m., pl. provocánți; f. provocántă, pl. provocánte
provocantele
PROVOCÁNT, -Ă, provocanți, -te, adj. (Rar) Care provoacă, produce ceva. – Din fr. provocant. DOOM
provocánt (rar) adj. m., pl. provocánți; f. provocántă, pl. provocánte
provocantelor
PROVOCÁNT, -Ă, provocanți, -te, adj. (Rar) Care provoacă, produce ceva. – Din fr. provocant. DOOM
provocánt (rar) adj. m., pl. provocánți; f. provocántă, pl. provocánte
provocantul
PROVOCÁNT, -Ă, provocanți, -te, adj. (Rar) Care provoacă, produce ceva. – Din fr. provocant. DOOM
provocánt (rar) adj. m., pl. provocánți; f. provocántă, pl. provocánte
provocantului
PROVOCÁNT, -Ă, provocanți, -te, adj. (Rar) Care provoacă, produce ceva. – Din fr. provocant. DOOM
provocánt (rar) adj. m., pl. provocánți; f. provocántă, pl. provocánte
provocanți
PROVOCÁNT, -Ă, provocanți, -te, adj. (Rar) Care provoacă, produce ceva. – Din fr. provocant. DOOM
provocánt (rar) adj. m., pl. provocánți; f. provocántă, pl. provocánte
provocanții
PROVOCÁNT, -Ă, provocanți, -te, adj. (Rar) Care provoacă, produce ceva. – Din fr. provocant. DOOM
provocánt (rar) adj. m., pl. provocánți; f. provocántă, pl. provocánte
provocanților
PROVOCÁNT, -Ă, provocanți, -te, adj. (Rar) Care provoacă, produce ceva. – Din fr. provocant. DOOM
provocánt (rar) adj. m., pl. provocánți; f. provocántă, pl. provocánte
provocare
PROVOCÁ, provóc, vb. I. Tranz. 1. A ațâța, a întărâta, a incita pe cineva (sfidându-l); spec. (Jur.) a aduce pe cineva (prin acte de violență, lezarea demnității sau alte fapte ilicite) într-o stare de surescitare favorabilă comiterii unei infracțiuni. 2. A avea drept urmare; a determina, a constitui, a cauza, a prilejui, a pricinui. ♦ Spec. A produce intenționat un eveniment, un proces, un fenomen; a stârni. 3. A chema, a invita pe cineva să participe la o competiție, la o întrecere. – Din fr. provoquer, lat. provocare. DOOM
provocá (a ~) vb., ind. prez. 3 provoácă
provocare
PROVOCÁRE, provocări, s. f. Acțiunea de a provoca și rezultatul ei; provocație. – V. provoca. DOOM
provocáre s. f., g.-d. art. provocắrii; pl. provocắri
provocarea
PROVOCÁRE, provocări, s. f. Acțiunea de a provoca și rezultatul ei; provocație. – V. provoca. DOOM
provocáre s. f., g.-d. art. provocắrii; pl. provocắri
provocară
PROVOCÁ, provóc, vb. I. Tranz. 1. A ațâța, a întărâta, a incita pe cineva (sfidându-l); spec. (Jur.) a aduce pe cineva (prin acte de violență, lezarea demnității sau alte fapte ilicite) într-o stare de surescitare favorabilă comiterii unei infracțiuni. 2. A avea drept urmare; a determina, a constitui, a cauza, a prilejui, a pricinui. ♦ Spec. A produce intenționat un eveniment, un proces, un fenomen; a stârni. 3. A chema, a invita pe cineva să participe la o competiție, la o întrecere. – Din fr. provoquer, lat. provocare. DOOM
provocá (a ~) vb., ind. prez. 3 provoácă
provocarăm
PROVOCÁ, provóc, vb. I. Tranz. 1. A ațâța, a întărâta, a incita pe cineva (sfidându-l); spec. (Jur.) a aduce pe cineva (prin acte de violență, lezarea demnității sau alte fapte ilicite) într-o stare de surescitare favorabilă comiterii unei infracțiuni. 2. A avea drept urmare; a determina, a constitui, a cauza, a prilejui, a pricinui. ♦ Spec. A produce intenționat un eveniment, un proces, un fenomen; a stârni. 3. A chema, a invita pe cineva să participe la o competiție, la o întrecere. – Din fr. provoquer, lat. provocare. DOOM
provocá (a ~) vb., ind. prez. 3 provoácă
provocarăți
PROVOCÁ, provóc, vb. I. Tranz. 1. A ațâța, a întărâta, a incita pe cineva (sfidându-l); spec. (Jur.) a aduce pe cineva (prin acte de violență, lezarea demnității sau alte fapte ilicite) într-o stare de surescitare favorabilă comiterii unei infracțiuni. 2. A avea drept urmare; a determina, a constitui, a cauza, a prilejui, a pricinui. ♦ Spec. A produce intenționat un eveniment, un proces, un fenomen; a stârni. 3. A chema, a invita pe cineva să participe la o competiție, la o întrecere. – Din fr. provoquer, lat. provocare. DOOM
provocá (a ~) vb., ind. prez. 3 provoácă
provocase
PROVOCÁ, provóc, vb. I. Tranz. 1. A ațâța, a întărâta, a incita pe cineva (sfidându-l); spec. (Jur.) a aduce pe cineva (prin acte de violență, lezarea demnității sau alte fapte ilicite) într-o stare de surescitare favorabilă comiterii unei infracțiuni. 2. A avea drept urmare; a determina, a constitui, a cauza, a prilejui, a pricinui. ♦ Spec. A produce intenționat un eveniment, un proces, un fenomen; a stârni. 3. A chema, a invita pe cineva să participe la o competiție, la o întrecere. – Din fr. provoquer, lat. provocare. DOOM
provocá (a ~) vb., ind. prez. 3 provoácă
provocasem
PROVOCÁ, provóc, vb. I. Tranz. 1. A ațâța, a întărâta, a incita pe cineva (sfidându-l); spec. (Jur.) a aduce pe cineva (prin acte de violență, lezarea demnității sau alte fapte ilicite) într-o stare de surescitare favorabilă comiterii unei infracțiuni. 2. A avea drept urmare; a determina, a constitui, a cauza, a prilejui, a pricinui. ♦ Spec. A produce intenționat un eveniment, un proces, un fenomen; a stârni. 3. A chema, a invita pe cineva să participe la o competiție, la o întrecere. – Din fr. provoquer, lat. provocare. DOOM
provocá (a ~) vb., ind. prez. 3 provoácă
provocaseră
PROVOCÁ, provóc, vb. I. Tranz. 1. A ațâța, a întărâta, a incita pe cineva (sfidându-l); spec. (Jur.) a aduce pe cineva (prin acte de violență, lezarea demnității sau alte fapte ilicite) într-o stare de surescitare favorabilă comiterii unei infracțiuni. 2. A avea drept urmare; a determina, a constitui, a cauza, a prilejui, a pricinui. ♦ Spec. A produce intenționat un eveniment, un proces, un fenomen; a stârni. 3. A chema, a invita pe cineva să participe la o competiție, la o întrecere. – Din fr. provoquer, lat. provocare. DOOM
provocá (a ~) vb., ind. prez. 3 provoácă
provocaserăm
PROVOCÁ, provóc, vb. I. Tranz. 1. A ațâța, a întărâta, a incita pe cineva (sfidându-l); spec. (Jur.) a aduce pe cineva (prin acte de violență, lezarea demnității sau alte fapte ilicite) într-o stare de surescitare favorabilă comiterii unei infracțiuni. 2. A avea drept urmare; a determina, a constitui, a cauza, a prilejui, a pricinui. ♦ Spec. A produce intenționat un eveniment, un proces, un fenomen; a stârni. 3. A chema, a invita pe cineva să participe la o competiție, la o întrecere. – Din fr. provoquer, lat. provocare. DOOM
provocá (a ~) vb., ind. prez. 3 provoácă
provocaserăți
PROVOCÁ, provóc, vb. I. Tranz. 1. A ațâța, a întărâta, a incita pe cineva (sfidându-l); spec. (Jur.) a aduce pe cineva (prin acte de violență, lezarea demnității sau alte fapte ilicite) într-o stare de surescitare favorabilă comiterii unei infracțiuni. 2. A avea drept urmare; a determina, a constitui, a cauza, a prilejui, a pricinui. ♦ Spec. A produce intenționat un eveniment, un proces, un fenomen; a stârni. 3. A chema, a invita pe cineva să participe la o competiție, la o întrecere. – Din fr. provoquer, lat. provocare. DOOM
provocá (a ~) vb., ind. prez. 3 provoácă
provocaseși
PROVOCÁ, provóc, vb. I. Tranz. 1. A ațâța, a întărâta, a incita pe cineva (sfidându-l); spec. (Jur.) a aduce pe cineva (prin acte de violență, lezarea demnității sau alte fapte ilicite) într-o stare de surescitare favorabilă comiterii unei infracțiuni. 2. A avea drept urmare; a determina, a constitui, a cauza, a prilejui, a pricinui. ♦ Spec. A produce intenționat un eveniment, un proces, un fenomen; a stârni. 3. A chema, a invita pe cineva să participe la o competiție, la o întrecere. – Din fr. provoquer, lat. provocare. DOOM
provocá (a ~) vb., ind. prez. 3 provoácă
provocaseți
PROVOCÁ, provóc, vb. I. Tranz. 1. A ațâța, a întărâta, a incita pe cineva (sfidându-l); spec. (Jur.) a aduce pe cineva (prin acte de violență, lezarea demnității sau alte fapte ilicite) într-o stare de surescitare favorabilă comiterii unei infracțiuni. 2. A avea drept urmare; a determina, a constitui, a cauza, a prilejui, a pricinui. ♦ Spec. A produce intenționat un eveniment, un proces, un fenomen; a stârni. 3. A chema, a invita pe cineva să participe la o competiție, la o întrecere. – Din fr. provoquer, lat. provocare. DOOM
provocá (a ~) vb., ind. prez. 3 provoácă
provocat
PROVOCÁ, provóc, vb. I. Tranz. 1. A ațâța, a întărâta, a incita pe cineva (sfidându-l); spec. (Jur.) a aduce pe cineva (prin acte de violență, lezarea demnității sau alte fapte ilicite) într-o stare de surescitare favorabilă comiterii unei infracțiuni. 2. A avea drept urmare; a determina, a constitui, a cauza, a prilejui, a pricinui. ♦ Spec. A produce intenționat un eveniment, un proces, un fenomen; a stârni. 3. A chema, a invita pe cineva să participe la o competiție, la o întrecere. – Din fr. provoquer, lat. provocare. DOOM
provocá (a ~) vb., ind. prez. 3 provoácă
provocatoare
PROVOCĂTÓR, -OÁRE adj. v. provocator. DOOM
provocatór adj. m., pl. provocatóri; f. sg. și pl. provocatoáre
provocatoarea
PROVOCĂTÓR, -OÁRE adj. v. provocator. DOOM
provocatór adj. m., pl. provocatóri; f. sg. și pl. provocatoáre
provocatoarei
PROVOCĂTÓR, -OÁRE adj. v. provocator. DOOM
provocatór adj. m., pl. provocatóri; f. sg. și pl. provocatoáre
provocatoarele
PROVOCĂTÓR, -OÁRE adj. v. provocator. DOOM
provocatór adj. m., pl. provocatóri; f. sg. și pl. provocatoáre
provocatoarelor
PROVOCĂTÓR, -OÁRE adj. v. provocator. DOOM
provocatór adj. m., pl. provocatóri; f. sg. și pl. provocatoáre
provocator
PROVOCĂTÓR, -OÁRE adj. v. provocator. DOOM
provocatór adj. m., pl. provocatóri; f. sg. și pl. provocatoáre
provocatori
PROVOCĂTÓR, -OÁRE adj. v. provocator. DOOM
provocatór adj. m., pl. provocatóri; f. sg. și pl. provocatoáre
provocatorii
PROVOCĂTÓR, -OÁRE adj. v. provocator. DOOM
provocatór adj. m., pl. provocatóri; f. sg. și pl. provocatoáre
provocatorilor
PROVOCĂTÓR, -OÁRE adj. v. provocator. DOOM
provocatór adj. m., pl. provocatóri; f. sg. și pl. provocatoáre
provocatorul
PROVOCĂTÓR, -OÁRE adj. v. provocator. DOOM
provocatór adj. m., pl. provocatóri; f. sg. și pl. provocatoáre
provocatorului
PROVOCĂTÓR, -OÁRE adj. v. provocator. DOOM
provocatór adj. m., pl. provocatóri; f. sg. și pl. provocatoáre
provocau
PROVOCÁ, provóc, vb. I. Tranz. 1. A ațâța, a întărâta, a incita pe cineva (sfidându-l); spec. (Jur.) a aduce pe cineva (prin acte de violență, lezarea demnității sau alte fapte ilicite) într-o stare de surescitare favorabilă comiterii unei infracțiuni. 2. A avea drept urmare; a determina, a constitui, a cauza, a prilejui, a pricinui. ♦ Spec. A produce intenționat un eveniment, un proces, un fenomen; a stârni. 3. A chema, a invita pe cineva să participe la o competiție, la o întrecere. – Din fr. provoquer, lat. provocare. DOOM
provocá (a ~) vb., ind. prez. 3 provoácă
provocași
PROVOCÁ, provóc, vb. I. Tranz. 1. A ațâța, a întărâta, a incita pe cineva (sfidându-l); spec. (Jur.) a aduce pe cineva (prin acte de violență, lezarea demnității sau alte fapte ilicite) într-o stare de surescitare favorabilă comiterii unei infracțiuni. 2. A avea drept urmare; a determina, a constitui, a cauza, a prilejui, a pricinui. ♦ Spec. A produce intenționat un eveniment, un proces, un fenomen; a stârni. 3. A chema, a invita pe cineva să participe la o competiție, la o întrecere. – Din fr. provoquer, lat. provocare. DOOM
provocá (a ~) vb., ind. prez. 3 provoácă
provocați
PROVOCÁ, provóc, vb. I. Tranz. 1. A ațâța, a întărâta, a incita pe cineva (sfidându-l); spec. (Jur.) a aduce pe cineva (prin acte de violență, lezarea demnității sau alte fapte ilicite) într-o stare de surescitare favorabilă comiterii unei infracțiuni. 2. A avea drept urmare; a determina, a constitui, a cauza, a prilejui, a pricinui. ♦ Spec. A produce intenționat un eveniment, un proces, un fenomen; a stârni. 3. A chema, a invita pe cineva să participe la o competiție, la o întrecere. – Din fr. provoquer, lat. provocare. DOOM
provocá (a ~) vb., ind. prez. 3 provoácă
provocația
PROVOCÁȚIE, provocații, s. f. (Rar) Provocare. – Din fr. provocation, lat. provoctio. DOOM
provocáție (înv.) (-ți-e) s. f., art. provocáția (-ți-a), g.-d. art. provocáției; pl. provocáții, art. provocáțiile (-ți-i-)
provocație
PROVOCÁȚIE, provocații, s. f. (Rar) Provocare. – Din fr. provocation, lat. provoctio. DOOM
provocáție (înv.) (-ți-e) s. f., art. provocáția (-ți-a), g.-d. art. provocáției; pl. provocáții, art. provocáțiile (-ți-i-)
provocației
PROVOCÁȚIE, provocații, s. f. (Rar) Provocare. – Din fr. provocation, lat. provoctio. DOOM
provocáție (înv.) (-ți-e) s. f., art. provocáția (-ți-a), g.-d. art. provocáției; pl. provocáții, art. provocáțiile (-ți-i-)
provocații
PROVOCÁȚIE, provocații, s. f. (Rar) Provocare. – Din fr. provocation, lat. provoctio. DOOM
provocáție (înv.) (-ți-e) s. f., art. provocáția (-ți-a), g.-d. art. provocáției; pl. provocáții, art. provocáțiile (-ți-i-)
provocațiile
PROVOCÁȚIE, provocații, s. f. (Rar) Provocare. – Din fr. provocation, lat. provoctio. DOOM
provocáție (înv.) (-ți-e) s. f., art. provocáția (-ți-a), g.-d. art. provocáției; pl. provocáții, art. provocáțiile (-ți-i-)
provocațiilor
PROVOCÁȚIE, provocații, s. f. (Rar) Provocare. – Din fr. provocation, lat. provoctio. DOOM
provocáție (înv.) (-ți-e) s. f., art. provocáția (-ți-a), g.-d. art. provocáției; pl. provocáții, art. provocáțiile (-ți-i-)
provoci
PROVOCÁ, provóc, vb. I. Tranz. 1. A ațâța, a întărâta, a incita pe cineva (sfidându-l); spec. (Jur.) a aduce pe cineva (prin acte de violență, lezarea demnității sau alte fapte ilicite) într-o stare de surescitare favorabilă comiterii unei infracțiuni. 2. A avea drept urmare; a determina, a constitui, a cauza, a prilejui, a pricinui. ♦ Spec. A produce intenționat un eveniment, un proces, un fenomen; a stârni. 3. A chema, a invita pe cineva să participe la o competiție, la o întrecere. – Din fr. provoquer, lat. provocare. DOOM
provocá (a ~) vb., ind. prez. 3 provoácă
provocând
PROVOCÁ, provóc, vb. I. Tranz. 1. A ațâța, a întărâta, a incita pe cineva (sfidându-l); spec. (Jur.) a aduce pe cineva (prin acte de violență, lezarea demnității sau alte fapte ilicite) într-o stare de surescitare favorabilă comiterii unei infracțiuni. 2. A avea drept urmare; a determina, a constitui, a cauza, a prilejui, a pricinui. ♦ Spec. A produce intenționat un eveniment, un proces, un fenomen; a stârni. 3. A chema, a invita pe cineva să participe la o competiție, la o întrecere. – Din fr. provoquer, lat. provocare. DOOM
provocá (a ~) vb., ind. prez. 3 provoácă
provocînd
PROVOCÁ, provóc, vb. I. Tranz. 1. A ațâța, a întărâta, a incita pe cineva (sfidându-l); spec. (Jur.) a aduce pe cineva (prin acte de violență, lezarea demnității sau alte fapte ilicite) într-o stare de surescitare favorabilă comiterii unei infracțiuni. 2. A avea drept urmare; a determina, a constitui, a cauza, a prilejui, a pricinui. ♦ Spec. A produce intenționat un eveniment, un proces, un fenomen; a stârni. 3. A chema, a invita pe cineva să participe la o competiție, la o întrecere. – Din fr. provoquer, lat. provocare. DOOM
provocá (a ~) vb., ind. prez. 3 provoácă
provocări
PROVOCÁRE, provocări, s. f. Acțiunea de a provoca și rezultatul ei; provocație. – V. provoca. DOOM
provocáre s. f., g.-d. art. provocắrii; pl. provocắri
provocării
PROVOCÁRE, provocări, s. f. Acțiunea de a provoca și rezultatul ei; provocație. – V. provoca. DOOM
provocáre s. f., g.-d. art. provocắrii; pl. provocắri
provocările
PROVOCÁRE, provocări, s. f. Acțiunea de a provoca și rezultatul ei; provocație. – V. provoca. DOOM
provocáre s. f., g.-d. art. provocắrii; pl. provocắri
provocărilor
PROVOCÁRE, provocări, s. f. Acțiunea de a provoca și rezultatul ei; provocație. – V. provoca. DOOM
provocáre s. f., g.-d. art. provocắrii; pl. provocắri
provăd
PROVEDEÁ, provắd, vb. II. Tranz. (Înv.) A înzestra pe cineva sau ceva cu cele necesare; a prevedea. – Din it. provvedere. DOOM
provedeá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. provắd, 1 pl. provedém, 2 pl. provedéți; conj. prez. 3 să provádă; ger. provăzấnd; part. provăzút
provăz
PROVEDEÁ, provắd, vb. II. Tranz. (Înv.) A înzestra pe cineva sau ceva cu cele necesare; a prevedea. – Din it. provvedere. DOOM
provedeá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. provắd, 1 pl. provedém, 2 pl. provedéți; conj. prez. 3 să provádă; ger. provăzấnd; part. provăzút
provăzu
PROVEDEÁ, provắd, vb. II. Tranz. (Înv.) A înzestra pe cineva sau ceva cu cele necesare; a prevedea. – Din it. provvedere. DOOM
provedeá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. provắd, 1 pl. provedém, 2 pl. provedéți; conj. prez. 3 să provádă; ger. provăzấnd; part. provăzút
provăzui
PROVEDEÁ, provắd, vb. II. Tranz. (Înv.) A înzestra pe cineva sau ceva cu cele necesare; a prevedea. – Din it. provvedere. DOOM
provedeá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. provắd, 1 pl. provedém, 2 pl. provedéți; conj. prez. 3 să provádă; ger. provăzấnd; part. provăzút
provăzură
PROVEDEÁ, provắd, vb. II. Tranz. (Înv.) A înzestra pe cineva sau ceva cu cele necesare; a prevedea. – Din it. provvedere. DOOM
provedeá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. provắd, 1 pl. provedém, 2 pl. provedéți; conj. prez. 3 să provádă; ger. provăzấnd; part. provăzút
provăzurăm
PROVEDEÁ, provắd, vb. II. Tranz. (Înv.) A înzestra pe cineva sau ceva cu cele necesare; a prevedea. – Din it. provvedere. DOOM
provedeá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. provắd, 1 pl. provedém, 2 pl. provedéți; conj. prez. 3 să provádă; ger. provăzấnd; part. provăzút
provăzurăți
PROVEDEÁ, provắd, vb. II. Tranz. (Înv.) A înzestra pe cineva sau ceva cu cele necesare; a prevedea. – Din it. provvedere. DOOM
provedeá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. provắd, 1 pl. provedém, 2 pl. provedéți; conj. prez. 3 să provádă; ger. provăzấnd; part. provăzút
provăzuse
PROVEDEÁ, provắd, vb. II. Tranz. (Înv.) A înzestra pe cineva sau ceva cu cele necesare; a prevedea. – Din it. provvedere. DOOM
provedeá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. provắd, 1 pl. provedém, 2 pl. provedéți; conj. prez. 3 să provádă; ger. provăzấnd; part. provăzút
provăzusem
PROVEDEÁ, provắd, vb. II. Tranz. (Înv.) A înzestra pe cineva sau ceva cu cele necesare; a prevedea. – Din it. provvedere. DOOM
provedeá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. provắd, 1 pl. provedém, 2 pl. provedéți; conj. prez. 3 să provádă; ger. provăzấnd; part. provăzút
provăzuseră
PROVEDEÁ, provắd, vb. II. Tranz. (Înv.) A înzestra pe cineva sau ceva cu cele necesare; a prevedea. – Din it. provvedere. DOOM
provedeá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. provắd, 1 pl. provedém, 2 pl. provedéți; conj. prez. 3 să provádă; ger. provăzấnd; part. provăzút
provăzuserăm
PROVEDEÁ, provắd, vb. II. Tranz. (Înv.) A înzestra pe cineva sau ceva cu cele necesare; a prevedea. – Din it. provvedere. DOOM
provedeá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. provắd, 1 pl. provedém, 2 pl. provedéți; conj. prez. 3 să provádă; ger. provăzấnd; part. provăzút
provăzuserăți
PROVEDEÁ, provắd, vb. II. Tranz. (Înv.) A înzestra pe cineva sau ceva cu cele necesare; a prevedea. – Din it. provvedere. DOOM
provedeá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. provắd, 1 pl. provedém, 2 pl. provedéți; conj. prez. 3 să provádă; ger. provăzấnd; part. provăzút
provăzuseși
PROVEDEÁ, provắd, vb. II. Tranz. (Înv.) A înzestra pe cineva sau ceva cu cele necesare; a prevedea. – Din it. provvedere. DOOM
provedeá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. provắd, 1 pl. provedém, 2 pl. provedéți; conj. prez. 3 să provádă; ger. provăzấnd; part. provăzút
provăzuseți
PROVEDEÁ, provắd, vb. II. Tranz. (Înv.) A înzestra pe cineva sau ceva cu cele necesare; a prevedea. – Din it. provvedere. DOOM
provedeá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. provắd, 1 pl. provedém, 2 pl. provedéți; conj. prez. 3 să provádă; ger. provăzấnd; part. provăzút
provăzut
PROVEDEÁ, provắd, vb. II. Tranz. (Înv.) A înzestra pe cineva sau ceva cu cele necesare; a prevedea. – Din it. provvedere.
provăzut
PROVEDEÁ, provắd, vb. II. Tranz. (Înv.) A înzestra pe cineva sau ceva cu cele necesare; a prevedea. – Din it. provvedere. DOOM
provedeá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. provắd, 1 pl. provedém, 2 pl. provedéți; conj. prez. 3 să provádă; ger. provăzấnd; part. provăzút
provăzuși
PROVEDEÁ, provắd, vb. II. Tranz. (Înv.) A înzestra pe cineva sau ceva cu cele necesare; a prevedea. – Din it. provvedere. DOOM
provedeá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. provắd, 1 pl. provedém, 2 pl. provedéți; conj. prez. 3 să provádă; ger. provăzấnd; part. provăzút
provăzând
PROVEDEÁ, provắd, vb. II. Tranz. (Înv.) A înzestra pe cineva sau ceva cu cele necesare; a prevedea. – Din it. provvedere. DOOM
provedeá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. provắd, 1 pl. provedém, 2 pl. provedéți; conj. prez. 3 să provádă; ger. provăzấnd; part. provăzút
provăzînd
PROVEDEÁ, provắd, vb. II. Tranz. (Înv.) A înzestra pe cineva sau ceva cu cele necesare; a prevedea. – Din it. provvedere. DOOM
provedeá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. provắd, 1 pl. provedém, 2 pl. provedéți; conj. prez. 3 să provádă; ger. provăzấnd; part. provăzút
proxen
PROXÉN s.m. (Ant.) Magistrat grec însărcinat cu primirea oficială a ambasadorilor, a oaspeților cetăților etc. [< gr. proxenos, cf. fr. proxène].
proxenet
PROXENÉT, -Ă, proxeneți, -te, s. m. și f. Persoană care mijlocește prostituția, care îndeamnă sau constrânge pe cineva să practice prostituția (pentru a trage foloase materiale personale); codoș. – Din fr. proxénète. DOOM
proxenétă s. f., g.-d. art. proxenétei; pl. proxenéte
proxeneta
PROXENÉT, -Ă, proxeneți, -te, s. m. și f. Persoană care mijlocește prostituția, care îndeamnă sau constrânge pe cineva să practice prostituția (pentru a trage foloase materiale personale); codoș. – Din fr. proxénète. DOOM
proxenétă s. f., g.-d. art. proxenétei; pl. proxenéte
proxenete
PROXENÉT, -Ă, proxeneți, -te, s. m. și f. Persoană care mijlocește prostituția, care îndeamnă sau constrânge pe cineva să practice prostituția (pentru a trage foloase materiale personale); codoș. – Din fr. proxénète. DOOM
proxenétă s. f., g.-d. art. proxenétei; pl. proxenéte
proxenetei
PROXENÉT, -Ă, proxeneți, -te, s. m. și f. Persoană care mijlocește prostituția, care îndeamnă sau constrânge pe cineva să practice prostituția (pentru a trage foloase materiale personale); codoș. – Din fr. proxénète. DOOM
proxenétă s. f., g.-d. art. proxenétei; pl. proxenéte
proxenetele
PROXENÉT, -Ă, proxeneți, -te, s. m. și f. Persoană care mijlocește prostituția, care îndeamnă sau constrânge pe cineva să practice prostituția (pentru a trage foloase materiale personale); codoș. – Din fr. proxénète. DOOM
proxenétă s. f., g.-d. art. proxenétei; pl. proxenéte
proxenetelor
PROXENÉT, -Ă, proxeneți, -te, s. m. și f. Persoană care mijlocește prostituția, care îndeamnă sau constrânge pe cineva să practice prostituția (pentru a trage foloase materiale personale); codoș. – Din fr. proxénète. DOOM
proxenétă s. f., g.-d. art. proxenétei; pl. proxenéte
proxenetism
PROXENETÍSM s. n. Ocupația proxenetului. ♦ (Jur.) Infracțiune care constă în îndemnul sau în constrângerea la prostituție ori înlesnirea sau tragerea de foloase de pe urma practicării ei. – Din fr. proxénétisme. DOOM
proxenetísm s. n.
proxenetismul
PROXENETÍSM s. n. Ocupația proxenetului. ♦ (Jur.) Infracțiune care constă în îndemnul sau în constrângerea la prostituție ori înlesnirea sau tragerea de foloase de pe urma practicării ei. – Din fr. proxénétisme. DOOM
proxenetísm s. n.
proxenetismului
PROXENETÍSM s. n. Ocupația proxenetului. ♦ (Jur.) Infracțiune care constă în îndemnul sau în constrângerea la prostituție ori înlesnirea sau tragerea de foloase de pe urma practicării ei. – Din fr. proxénétisme. DOOM
proxenetísm s. n.
proxenetul
PROXENÉT, -Ă, proxeneți, -te, s. m. și f. Persoană care mijlocește prostituția, care îndeamnă sau constrânge pe cineva să practice prostituția (pentru a trage foloase materiale personale); codoș. – Din fr. proxénète. DOOM
proxenétă s. f., g.-d. art. proxenétei; pl. proxenéte
proxenetului
PROXENÉT, -Ă, proxeneți, -te, s. m. și f. Persoană care mijlocește prostituția, care îndeamnă sau constrânge pe cineva să practice prostituția (pentru a trage foloase materiale personale); codoș. – Din fr. proxénète. DOOM
proxenétă s. f., g.-d. art. proxenétei; pl. proxenéte
proxeneți
PROXENÉT, -Ă, proxeneți, -te, s. m. și f. Persoană care mijlocește prostituția, care îndeamnă sau constrânge pe cineva să practice prostituția (pentru a trage foloase materiale personale); codoș. – Din fr. proxénète. DOOM
proxenétă s. f., g.-d. art. proxenétei; pl. proxenéte
proxeneții
PROXENÉT, -Ă, proxeneți, -te, s. m. și f. Persoană care mijlocește prostituția, care îndeamnă sau constrânge pe cineva să practice prostituția (pentru a trage foloase materiale personale); codoș. – Din fr. proxénète. DOOM
proxenétă s. f., g.-d. art. proxenétei; pl. proxenéte
proxeneților
PROXENÉT, -Ă, proxeneți, -te, s. m. și f. Persoană care mijlocește prostituția, care îndeamnă sau constrânge pe cineva să practice prostituția (pentru a trage foloase materiale personale); codoș. – Din fr. proxénète. DOOM
proxenétă s. f., g.-d. art. proxenétei; pl. proxenéte
proxim
PRÓXIM, -Ă, proximi, -e, adj. Cel mai apropiat (în timp sau în spațiu). ◊ (Log.; în sintagma) Gen proxim = primul termen relevant al unei definiții, cel mai apropiat ca sens de noțiunea de definit. – Din lat. proximus. DOOM
próxim adj. m., pl. próximi; f. próximă, pl. próxime
proxima
PRÓXIM, -Ă, proximi, -e, adj. Cel mai apropiat (în timp sau în spațiu). ◊ (Log.; în sintagma) Gen proxim = primul termen relevant al unei definiții, cel mai apropiat ca sens de noțiunea de definit. – Din lat. proximus. DOOM
próxim adj. m., pl. próximi; f. próximă, pl. próxime
proximal
PROXIMÁL, -Ă adj. (Anat.; op. distal) Termen care indică o poziție apropiată în raport cu un punct central; mai apropiat de axa mediană a corpului. [Cf. fr. proximal].
proximala
PROXIMÁL, -Ă adj. (Anat.; op. distal) Termen care indică o poziție apropiată în raport cu un punct central; mai apropiat de axa mediană a corpului. [Cf. fr. proximal].
proximale
PROXIMÁL, -Ă adj. (Anat.; op. distal) Termen care indică o poziție apropiată în raport cu un punct central; mai apropiat de axa mediană a corpului. [Cf. fr. proximal].
proximalei
PROXIMÁL, -Ă adj. (Anat.; op. distal) Termen care indică o poziție apropiată în raport cu un punct central; mai apropiat de axa mediană a corpului. [Cf. fr. proximal].
proximalele
PROXIMÁL, -Ă adj. (Anat.; op. distal) Termen care indică o poziție apropiată în raport cu un punct central; mai apropiat de axa mediană a corpului. [Cf. fr. proximal].
proximalelor
PROXIMÁL, -Ă adj. (Anat.; op. distal) Termen care indică o poziție apropiată în raport cu un punct central; mai apropiat de axa mediană a corpului. [Cf. fr. proximal].
proximali
PROXIMÁL, -Ă adj. (Anat.; op. distal) Termen care indică o poziție apropiată în raport cu un punct central; mai apropiat de axa mediană a corpului. [Cf. fr. proximal].
proximalii
PROXIMÁL, -Ă adj. (Anat.; op. distal) Termen care indică o poziție apropiată în raport cu un punct central; mai apropiat de axa mediană a corpului. [Cf. fr. proximal].
proximalilor
PROXIMÁL, -Ă adj. (Anat.; op. distal) Termen care indică o poziție apropiată în raport cu un punct central; mai apropiat de axa mediană a corpului. [Cf. fr. proximal].
proximalul
PROXIMÁL, -Ă adj. (Anat.; op. distal) Termen care indică o poziție apropiată în raport cu un punct central; mai apropiat de axa mediană a corpului. [Cf. fr. proximal].
proximalului
PROXIMÁL, -Ă adj. (Anat.; op. distal) Termen care indică o poziție apropiată în raport cu un punct central; mai apropiat de axa mediană a corpului. [Cf. fr. proximal].
proxime
PRÓXIM, -Ă, proximi, -e, adj. Cel mai apropiat (în timp sau în spațiu). ◊ (Log.; în sintagma) Gen proxim = primul termen relevant al unei definiții, cel mai apropiat ca sens de noțiunea de definit. – Din lat. proximus. DOOM
próxim adj. m., pl. próximi; f. próximă, pl. próxime
proximei
PRÓXIM, -Ă, proximi, -e, adj. Cel mai apropiat (în timp sau în spațiu). ◊ (Log.; în sintagma) Gen proxim = primul termen relevant al unei definiții, cel mai apropiat ca sens de noțiunea de definit. – Din lat. proximus. DOOM
próxim adj. m., pl. próximi; f. próximă, pl. próxime
proximele
PRÓXIM, -Ă, proximi, -e, adj. Cel mai apropiat (în timp sau în spațiu). ◊ (Log.; în sintagma) Gen proxim = primul termen relevant al unei definiții, cel mai apropiat ca sens de noțiunea de definit. – Din lat. proximus. DOOM
próxim adj. m., pl. próximi; f. próximă, pl. próxime
proximelor
PRÓXIM, -Ă, proximi, -e, adj. Cel mai apropiat (în timp sau în spațiu). ◊ (Log.; în sintagma) Gen proxim = primul termen relevant al unei definiții, cel mai apropiat ca sens de noțiunea de definit. – Din lat. proximus. DOOM
próxim adj. m., pl. próximi; f. próximă, pl. próxime
proximi
PRÓXIM, -Ă, proximi, -e, adj. Cel mai apropiat (în timp sau în spațiu). ◊ (Log.; în sintagma) Gen proxim = primul termen relevant al unei definiții, cel mai apropiat ca sens de noțiunea de definit. – Din lat. proximus. DOOM
próxim adj. m., pl. próximi; f. próximă, pl. próxime
proximii
PRÓXIM, -Ă, proximi, -e, adj. Cel mai apropiat (în timp sau în spațiu). ◊ (Log.; în sintagma) Gen proxim = primul termen relevant al unei definiții, cel mai apropiat ca sens de noțiunea de definit. – Din lat. proximus. DOOM
próxim adj. m., pl. próximi; f. próximă, pl. próxime
proximilor
PRÓXIM, -Ă, proximi, -e, adj. Cel mai apropiat (în timp sau în spațiu). ◊ (Log.; în sintagma) Gen proxim = primul termen relevant al unei definiții, cel mai apropiat ca sens de noțiunea de definit. – Din lat. proximus. DOOM
próxim adj. m., pl. próximi; f. próximă, pl. próxime
proximitate
PROXIMITÁTE s. f. Apropiere imediată (în spațiu sau în timp); vecinătate. – Din lat. proximitas, -atis, fr. proximité. DOOM
proximitáte s. f., g.-d. art. proximitắții
proximitatea
PROXIMITÁTE s. f. Apropiere imediată (în spațiu sau în timp); vecinătate. – Din lat. proximitas, -atis, fr. proximité. DOOM
proximitáte s. f., g.-d. art. proximitắții
proximități
PROXIMITÁTE s. f. Apropiere imediată (în spațiu sau în timp); vecinătate. – Din lat. proximitas, -atis, fr. proximité. DOOM
proximitáte s. f., g.-d. art. proximitắții
proximității
PROXIMITÁTE s. f. Apropiere imediată (în spațiu sau în timp); vecinătate. – Din lat. proximitas, -atis, fr. proximité. DOOM
proximitáte s. f., g.-d. art. proximitắții
proximul
PRÓXIM, -Ă, proximi, -e, adj. Cel mai apropiat (în timp sau în spațiu). ◊ (Log.; în sintagma) Gen proxim = primul termen relevant al unei definiții, cel mai apropiat ca sens de noțiunea de definit. – Din lat. proximus. DOOM
próxim adj. m., pl. próximi; f. próximă, pl. próxime
proximului
PRÓXIM, -Ă, proximi, -e, adj. Cel mai apropiat (în timp sau în spațiu). ◊ (Log.; în sintagma) Gen proxim = primul termen relevant al unei definiții, cel mai apropiat ca sens de noțiunea de definit. – Din lat. proximus. DOOM
próxim adj. m., pl. próximi; f. próximă, pl. próxime
proza
PRÓZĂ, (rar, 2) proze, s. f. 1. Mod de exprimare care nu este supus regulilor de versificație; compunere literară care folosește acest mod de exprimare. 2. Totalitatea operelor în proză (1) ale unui scriitor, ale unui popor etc. 3. Fig. Lucruri comune, banale, vulgare, cotidiene, aparținând realității de fiecare zi. – Din fr. prose, lat. prosa. DOOM
!próză s. f., g.-d. art. prózei; (scrieri) pl. próze
prozaic
PROZÁIC, -Ă, prozaici, -ce, adj. (Despre opere literare, stil etc.) Lipsit de calități artistice, de valoare stilistică; p. ext. banal, comun, plat. [Pr.: -za-ic] – Din fr. prosaïque, lat. prosaicus. DOOM
prozáic (-za-ic) adj. m., pl. prozáici; f. prozáică, pl. prozáice
prozaica
PROZÁIC, -Ă, prozaici, -ce, adj. (Despre opere literare, stil etc.) Lipsit de calități artistice, de valoare stilistică; p. ext. banal, comun, plat. [Pr.: -za-ic] – Din fr. prosaïque, lat. prosaicus. DOOM
prozáic (-za-ic) adj. m., pl. prozáici; f. prozáică, pl. prozáice
prozaice
PROZÁIC, -Ă, prozaici, -ce, adj. (Despre opere literare, stil etc.) Lipsit de calități artistice, de valoare stilistică; p. ext. banal, comun, plat. [Pr.: -za-ic] – Din fr. prosaïque, lat. prosaicus. DOOM
prozáic (-za-ic) adj. m., pl. prozáici; f. prozáică, pl. prozáice
prozaicei
PROZÁIC, -Ă, prozaici, -ce, adj. (Despre opere literare, stil etc.) Lipsit de calități artistice, de valoare stilistică; p. ext. banal, comun, plat. [Pr.: -za-ic] – Din fr. prosaïque, lat. prosaicus. DOOM
prozáic (-za-ic) adj. m., pl. prozáici; f. prozáică, pl. prozáice
prozaicele
PROZÁIC, -Ă, prozaici, -ce, adj. (Despre opere literare, stil etc.) Lipsit de calități artistice, de valoare stilistică; p. ext. banal, comun, plat. [Pr.: -za-ic] – Din fr. prosaïque, lat. prosaicus. DOOM
prozáic (-za-ic) adj. m., pl. prozáici; f. prozáică, pl. prozáice
prozaicelor
PROZÁIC, -Ă, prozaici, -ce, adj. (Despre opere literare, stil etc.) Lipsit de calități artistice, de valoare stilistică; p. ext. banal, comun, plat. [Pr.: -za-ic] – Din fr. prosaïque, lat. prosaicus. DOOM
prozáic (-za-ic) adj. m., pl. prozáici; f. prozáică, pl. prozáice
prozaici
PROZÁIC, -Ă, prozaici, -ce, adj. (Despre opere literare, stil etc.) Lipsit de calități artistice, de valoare stilistică; p. ext. banal, comun, plat. [Pr.: -za-ic] – Din fr. prosaïque, lat. prosaicus. DOOM
prozáic (-za-ic) adj. m., pl. prozáici; f. prozáică, pl. prozáice
prozaicii
PROZÁIC, -Ă, prozaici, -ce, adj. (Despre opere literare, stil etc.) Lipsit de calități artistice, de valoare stilistică; p. ext. banal, comun, plat. [Pr.: -za-ic] – Din fr. prosaïque, lat. prosaicus. DOOM
prozáic (-za-ic) adj. m., pl. prozáici; f. prozáică, pl. prozáice
prozaicilor
PROZÁIC, -Ă, prozaici, -ce, adj. (Despre opere literare, stil etc.) Lipsit de calități artistice, de valoare stilistică; p. ext. banal, comun, plat. [Pr.: -za-ic] – Din fr. prosaïque, lat. prosaicus. DOOM
prozáic (-za-ic) adj. m., pl. prozáici; f. prozáică, pl. prozáice
prozaicitate
PROZAICITÁTE s. f. (Rar) Prozaism. [Pr.: -za-i-] – Prozaic + suf. -itate.
prozaicitatea
PROZAICITÁTE s. f. (Rar) Prozaism. [Pr.: -za-i-] – Prozaic + suf. -itate.
prozaicități
PROZAICITÁTE s. f. (Rar) Prozaism. [Pr.: -za-i-] – Prozaic + suf. -itate.
prozaicității
PROZAICITÁTE s. f. (Rar) Prozaism. [Pr.: -za-i-] – Prozaic + suf. -itate.
prozaicul
PROZÁIC, -Ă, prozaici, -ce, adj. (Despre opere literare, stil etc.) Lipsit de calități artistice, de valoare stilistică; p. ext. banal, comun, plat. [Pr.: -za-ic] – Din fr. prosaïque, lat. prosaicus. DOOM
prozáic (-za-ic) adj. m., pl. prozáici; f. prozáică, pl. prozáice
prozaicului
PROZÁIC, -Ă, prozaici, -ce, adj. (Despre opere literare, stil etc.) Lipsit de calități artistice, de valoare stilistică; p. ext. banal, comun, plat. [Pr.: -za-ic] – Din fr. prosaïque, lat. prosaicus. DOOM
prozáic (-za-ic) adj. m., pl. prozáici; f. prozáică, pl. prozáice
prozaism
PROZAÍSM s. n. Însușire a ceea ce este prozaic; p. ext. platitudine, banalitate. – Din fr. prosaïsme. DOOM
prozaísm s. n.
prozaismul
PROZAÍSM s. n. Însușire a ceea ce este prozaic; p. ext. platitudine, banalitate. – Din fr. prosaïsme. DOOM
prozaísm s. n.
prozaismului
PROZAÍSM s. n. Însușire a ceea ce este prozaic; p. ext. platitudine, banalitate. – Din fr. prosaïsme. DOOM
prozaísm s. n.
prozaist
PROZAÍST, prozaiști, s. m. (Rar) Prozator. – Din germ. Prosaist, engl. prosaist.
prozaistul
PROZAÍST, prozaiști, s. m. (Rar) Prozator. – Din germ. Prosaist, engl. prosaist.
prozaistului
PROZAÍST, prozaiști, s. m. (Rar) Prozator. – Din germ. Prosaist, engl. prosaist.
prozaiza
PROZAIZÁ, prozaizez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să devină prozaic. [Pr.: -za-i-] – Din fr. prosaïser.
prozaizai
PROZAIZÁ, prozaizez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să devină prozaic. [Pr.: -za-i-] – Din fr. prosaïser.
prozaizam
PROZAIZÁ, prozaizez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să devină prozaic. [Pr.: -za-i-] – Din fr. prosaïser.
prozaizare
PROZAIZÁ, prozaizez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să devină prozaic. [Pr.: -za-i-] – Din fr. prosaïser.
prozaizare
PROZAIZÁRE, prozaizări, s. f. Acțiunea de a prozaiza. [Pr.: -za-i-] – V. prozaiza.
prozaizarea
PROZAIZÁRE, prozaizări, s. f. Acțiunea de a prozaiza. [Pr.: -za-i-] – V. prozaiza.
prozaizară
PROZAIZÁ, prozaizez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să devină prozaic. [Pr.: -za-i-] – Din fr. prosaïser.
prozaizarăm
PROZAIZÁ, prozaizez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să devină prozaic. [Pr.: -za-i-] – Din fr. prosaïser.
prozaizarăți
PROZAIZÁ, prozaizez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să devină prozaic. [Pr.: -za-i-] – Din fr. prosaïser.
prozaizase
PROZAIZÁ, prozaizez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să devină prozaic. [Pr.: -za-i-] – Din fr. prosaïser.
prozaizasem
PROZAIZÁ, prozaizez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să devină prozaic. [Pr.: -za-i-] – Din fr. prosaïser.
prozaizaseră
PROZAIZÁ, prozaizez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să devină prozaic. [Pr.: -za-i-] – Din fr. prosaïser.
prozaizaserăm
PROZAIZÁ, prozaizez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să devină prozaic. [Pr.: -za-i-] – Din fr. prosaïser.
prozaizaserăți
PROZAIZÁ, prozaizez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să devină prozaic. [Pr.: -za-i-] – Din fr. prosaïser.
prozaizaseși
PROZAIZÁ, prozaizez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să devină prozaic. [Pr.: -za-i-] – Din fr. prosaïser.
prozaizaseți
PROZAIZÁ, prozaizez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să devină prozaic. [Pr.: -za-i-] – Din fr. prosaïser.
prozaizat
PROZAIZÁ, prozaizez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să devină prozaic. [Pr.: -za-i-] – Din fr. prosaïser.
prozaizat
PROZAIZÁ, prozaizez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să devină prozaic. [Pr.: -za-i-] – Din fr. prosaïser.
prozaizau
PROZAIZÁ, prozaizez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să devină prozaic. [Pr.: -za-i-] – Din fr. prosaïser.
prozaizași
PROZAIZÁ, prozaizez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să devină prozaic. [Pr.: -za-i-] – Din fr. prosaïser.
prozaizați
PROZAIZÁ, prozaizez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să devină prozaic. [Pr.: -za-i-] – Din fr. prosaïser.
prozaizează
PROZAIZÁ, prozaizez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să devină prozaic. [Pr.: -za-i-] – Din fr. prosaïser.
prozaizez
PROZAIZÁ, prozaizez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să devină prozaic. [Pr.: -za-i-] – Din fr. prosaïser.
prozaizeze
PROZAIZÁ, prozaizez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să devină prozaic. [Pr.: -za-i-] – Din fr. prosaïser.
prozaizezi
PROZAIZÁ, prozaizez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să devină prozaic. [Pr.: -za-i-] – Din fr. prosaïser.
prozaizând
PROZAIZÁ, prozaizez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să devină prozaic. [Pr.: -za-i-] – Din fr. prosaïser.
prozaizînd
PROZAIZÁ, prozaizez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să devină prozaic. [Pr.: -za-i-] – Din fr. prosaïser.
prozaizări
PROZAIZÁRE, prozaizări, s. f. Acțiunea de a prozaiza. [Pr.: -za-i-] – V. prozaiza.
prozaizării
PROZAIZÁRE, prozaizări, s. f. Acțiunea de a prozaiza. [Pr.: -za-i-] – V. prozaiza.
prozaizările
PROZAIZÁRE, prozaizări, s. f. Acțiunea de a prozaiza. [Pr.: -za-i-] – V. prozaiza.
prozaizărilor
PROZAIZÁRE, prozaizări, s. f. Acțiunea de a prozaiza. [Pr.: -za-i-] – V. prozaiza.
prozaiști
PROZAÍST, prozaiști, s. m. (Rar) Prozator. – Din germ. Prosaist, engl. prosaist.
prozaiștii
PROZAÍST, prozaiști, s. m. (Rar) Prozator. – Din germ. Prosaist, engl. prosaist.
prozaiștilor
PROZAÍST, prozaiști, s. m. (Rar) Prozator. – Din germ. Prosaist, engl. prosaist.
prozapodoza
PROZAPODÓZĂ s.f. Figură de retorică constând în adăugarea la argumentație a unei probe scurte care s-o întărească; epanadiploză. [< fr. prosapodose, gr. prosapodosis].
prozapodoze
PROZAPODÓZĂ s.f. Figură de retorică constând în adăugarea la argumentație a unei probe scurte care s-o întărească; epanadiploză. [< fr. prosapodose, gr. prosapodosis].
prozapodozei
PROZAPODÓZĂ s.f. Figură de retorică constând în adăugarea la argumentație a unei probe scurte care s-o întărească; epanadiploză. [< fr. prosapodose, gr. prosapodosis].
prozapodozele
PROZAPODÓZĂ s.f. Figură de retorică constând în adăugarea la argumentație a unei probe scurte care s-o întărească; epanadiploză. [< fr. prosapodose, gr. prosapodosis].
prozapodozelor
PROZAPODÓZĂ s.f. Figură de retorică constând în adăugarea la argumentație a unei probe scurte care s-o întărească; epanadiploză. [< fr. prosapodose, gr. prosapodosis].
prozastic
PROZÁSTIC, -Ă adj. (Liv.) Referitor la proză; (scris) în proză. ♦ Prozaic. [Cf. it. prosastico].
prozatoare
PROZATÓR, -OÁRE, prozatori, -oare, s. m. și f. Autor de opere literare în proză, scriitor în proză. – Din fr. prosateur. DOOM
prozatór s. m., pl. prozatóri
prozatoarea
PROZATÓR, -OÁRE, prozatori, -oare, s. m. și f. Autor de opere literare în proză, scriitor în proză. – Din fr. prosateur. DOOM
prozatór s. m., pl. prozatóri
prozatoarei
PROZATÓR, -OÁRE, prozatori, -oare, s. m. și f. Autor de opere literare în proză, scriitor în proză. – Din fr. prosateur. DOOM
prozatór s. m., pl. prozatóri
prozatoarele
PROZATÓR, -OÁRE, prozatori, -oare, s. m. și f. Autor de opere literare în proză, scriitor în proză. – Din fr. prosateur. DOOM
prozatór s. m., pl. prozatóri
prozatoarelor
PROZATÓR, -OÁRE, prozatori, -oare, s. m. și f. Autor de opere literare în proză, scriitor în proză. – Din fr. prosateur. DOOM
prozatór s. m., pl. prozatóri
prozator
PROZATÓR, -OÁRE, prozatori, -oare, s. m. și f. Autor de opere literare în proză, scriitor în proză. – Din fr. prosateur. DOOM
prozatór s. m., pl. prozatóri
prozatori
PROZATÓR, -OÁRE, prozatori, -oare, s. m. și f. Autor de opere literare în proză, scriitor în proză. – Din fr. prosateur. DOOM
prozatór s. m., pl. prozatóri
prozatorii
PROZATÓR, -OÁRE, prozatori, -oare, s. m. și f. Autor de opere literare în proză, scriitor în proză. – Din fr. prosateur. DOOM
prozatór s. m., pl. prozatóri
prozatorilor
PROZATÓR, -OÁRE, prozatori, -oare, s. m. și f. Autor de opere literare în proză, scriitor în proză. – Din fr. prosateur. DOOM
prozatór s. m., pl. prozatóri
prozatorul
PROZATÓR, -OÁRE, prozatori, -oare, s. m. și f. Autor de opere literare în proză, scriitor în proză. – Din fr. prosateur. DOOM
prozatór s. m., pl. prozatóri
prozatorului
PROZATÓR, -OÁRE, prozatori, -oare, s. m. și f. Autor de opere literare în proză, scriitor în proză. – Din fr. prosateur. DOOM
prozatór s. m., pl. prozatóri
prozaurian
PROZAURIÁN, prozaurieni, s. m. (La pl.) Ordin de reptile primitive terestre și acvatice; (și la sg.) reptilă din acest ordin. [Pr.: -za-u-ri-an] – Din fr. prosaurien. DOOM
prozaurián (-za-u-ri-an) s. m., pl. prozauriéni (-ri-eni)
prozaurianul
PROZAURIÁN, prozaurieni, s. m. (La pl.) Ordin de reptile primitive terestre și acvatice; (și la sg.) reptilă din acest ordin. [Pr.: -za-u-ri-an] – Din fr. prosaurien. DOOM
prozaurián (-za-u-ri-an) s. m., pl. prozauriéni (-ri-eni)
prozaurianului
PROZAURIÁN, prozaurieni, s. m. (La pl.) Ordin de reptile primitive terestre și acvatice; (și la sg.) reptilă din acest ordin. [Pr.: -za-u-ri-an] – Din fr. prosaurien. DOOM
prozaurián (-za-u-ri-an) s. m., pl. prozauriéni (-ri-eni)
prozaurieni
PROZAURIÁN, prozaurieni, s. m. (La pl.) Ordin de reptile primitive terestre și acvatice; (și la sg.) reptilă din acest ordin. [Pr.: -za-u-ri-an] – Din fr. prosaurien. DOOM
prozaurián (-za-u-ri-an) s. m., pl. prozauriéni (-ri-eni)
prozaurieni
PROZAURIÉNI s.m. pl. Ordin de reptile fosile mici, care au existat exclusiv în permian; (la sg.) reptilă din acest ordin. [Pron. -za-u-, sg. prozaurian. / < fr. prosauriens].
prozaurienii
PROZAURIÁN, prozaurieni, s. m. (La pl.) Ordin de reptile primitive terestre și acvatice; (și la sg.) reptilă din acest ordin. [Pr.: -za-u-ri-an] – Din fr. prosaurien. DOOM
prozaurián (-za-u-ri-an) s. m., pl. prozauriéni (-ri-eni)
prozaurienilor
PROZAURIÁN, prozaurieni, s. m. (La pl.) Ordin de reptile primitive terestre și acvatice; (și la sg.) reptilă din acest ordin. [Pr.: -za-u-ri-an] – Din fr. prosaurien. DOOM
prozaurián (-za-u-ri-an) s. m., pl. prozauriéni (-ri-eni)
proze
PRÓZĂ, (rar, 2) proze, s. f. 1. Mod de exprimare care nu este supus regulilor de versificație; compunere literară care folosește acest mod de exprimare. 2. Totalitatea operelor în proză (1) ale unui scriitor, ale unui popor etc. 3. Fig. Lucruri comune, banale, vulgare, cotidiene, aparținând realității de fiecare zi. – Din fr. prose, lat. prosa. DOOM
!próză s. f., g.-d. art. prózei; (scrieri) pl. próze
prozei
PRÓZĂ, (rar, 2) proze, s. f. 1. Mod de exprimare care nu este supus regulilor de versificație; compunere literară care folosește acest mod de exprimare. 2. Totalitatea operelor în proză (1) ale unui scriitor, ale unui popor etc. 3. Fig. Lucruri comune, banale, vulgare, cotidiene, aparținând realității de fiecare zi. – Din fr. prose, lat. prosa. DOOM
!próză s. f., g.-d. art. prózei; (scrieri) pl. próze
prozele
PRÓZĂ, (rar, 2) proze, s. f. 1. Mod de exprimare care nu este supus regulilor de versificație; compunere literară care folosește acest mod de exprimare. 2. Totalitatea operelor în proză (1) ale unui scriitor, ale unui popor etc. 3. Fig. Lucruri comune, banale, vulgare, cotidiene, aparținând realității de fiecare zi. – Din fr. prose, lat. prosa. DOOM
!próză s. f., g.-d. art. prózei; (scrieri) pl. próze
prozelit
PROZELÍT, -Ă, prozeliți, -te, s. m. și f. Păgân convertit la iudaism; p. ext. persoană convertită de curând la o credință, la o doctrină etc.; adept nou (și înflăcărat) al unei credințe, al unei doctrine etc. – Din fr. prosélyte, lat. proselytus. DOOM
prozelítă s. f., g.-d. art. prozelítei; pl. prozelíte
prozelita
PROZELÍT, -Ă, prozeliți, -te, s. m. și f. Păgân convertit la iudaism; p. ext. persoană convertită de curând la o credință, la o doctrină etc.; adept nou (și înflăcărat) al unei credințe, al unei doctrine etc. – Din fr. prosélyte, lat. proselytus. DOOM
prozelítă s. f., g.-d. art. prozelítei; pl. prozelíte
prozelite
PROZELÍT, -Ă, prozeliți, -te, s. m. și f. Păgân convertit la iudaism; p. ext. persoană convertită de curând la o credință, la o doctrină etc.; adept nou (și înflăcărat) al unei credințe, al unei doctrine etc. – Din fr. prosélyte, lat. proselytus. DOOM
prozelítă s. f., g.-d. art. prozelítei; pl. prozelíte
prozelitei
PROZELÍT, -Ă, prozeliți, -te, s. m. și f. Păgân convertit la iudaism; p. ext. persoană convertită de curând la o credință, la o doctrină etc.; adept nou (și înflăcărat) al unei credințe, al unei doctrine etc. – Din fr. prosélyte, lat. proselytus. DOOM
prozelítă s. f., g.-d. art. prozelítei; pl. prozelíte
prozelitele
PROZELÍT, -Ă, prozeliți, -te, s. m. și f. Păgân convertit la iudaism; p. ext. persoană convertită de curând la o credință, la o doctrină etc.; adept nou (și înflăcărat) al unei credințe, al unei doctrine etc. – Din fr. prosélyte, lat. proselytus. DOOM
prozelítă s. f., g.-d. art. prozelítei; pl. prozelíte
prozelitelor
PROZELÍT, -Ă, prozeliți, -te, s. m. și f. Păgân convertit la iudaism; p. ext. persoană convertită de curând la o credință, la o doctrină etc.; adept nou (și înflăcărat) al unei credințe, al unei doctrine etc. – Din fr. prosélyte, lat. proselytus. DOOM
prozelítă s. f., g.-d. art. prozelítei; pl. prozelíte
prozelitic
PROZELÍTIC, -Ă, prozelitici, -ce, adj. (Rar) Care aparține prozeliților, privitor la prozeliți, caracteristic prozeliților. – Din fr. prosélytique. DOOM
prozelític (rar) adj. m., pl. prozelítici; f. prozelítică, pl. prozelítice
prozelitica
PROZELÍTIC, -Ă, prozelitici, -ce, adj. (Rar) Care aparține prozeliților, privitor la prozeliți, caracteristic prozeliților. – Din fr. prosélytique. DOOM
prozelític (rar) adj. m., pl. prozelítici; f. prozelítică, pl. prozelítice
prozelitice
PROZELÍTIC, -Ă, prozelitici, -ce, adj. (Rar) Care aparține prozeliților, privitor la prozeliți, caracteristic prozeliților. – Din fr. prosélytique. DOOM
prozelític (rar) adj. m., pl. prozelítici; f. prozelítică, pl. prozelítice
prozeliticei
PROZELÍTIC, -Ă, prozelitici, -ce, adj. (Rar) Care aparține prozeliților, privitor la prozeliți, caracteristic prozeliților. – Din fr. prosélytique. DOOM
prozelític (rar) adj. m., pl. prozelítici; f. prozelítică, pl. prozelítice
prozeliticele
PROZELÍTIC, -Ă, prozelitici, -ce, adj. (Rar) Care aparține prozeliților, privitor la prozeliți, caracteristic prozeliților. – Din fr. prosélytique. DOOM
prozelític (rar) adj. m., pl. prozelítici; f. prozelítică, pl. prozelítice
prozeliticelor
PROZELÍTIC, -Ă, prozelitici, -ce, adj. (Rar) Care aparține prozeliților, privitor la prozeliți, caracteristic prozeliților. – Din fr. prosélytique. DOOM
prozelític (rar) adj. m., pl. prozelítici; f. prozelítică, pl. prozelítice
prozelitici
PROZELÍTIC, -Ă, prozelitici, -ce, adj. (Rar) Care aparține prozeliților, privitor la prozeliți, caracteristic prozeliților. – Din fr. prosélytique. DOOM
prozelític (rar) adj. m., pl. prozelítici; f. prozelítică, pl. prozelítice
prozeliticii
PROZELÍTIC, -Ă, prozelitici, -ce, adj. (Rar) Care aparține prozeliților, privitor la prozeliți, caracteristic prozeliților. – Din fr. prosélytique. DOOM
prozelític (rar) adj. m., pl. prozelítici; f. prozelítică, pl. prozelítice
prozeliticilor
PROZELÍTIC, -Ă, prozelitici, -ce, adj. (Rar) Care aparține prozeliților, privitor la prozeliți, caracteristic prozeliților. – Din fr. prosélytique. DOOM
prozelític (rar) adj. m., pl. prozelítici; f. prozelítică, pl. prozelítice
prozeliticul
PROZELÍTIC, -Ă, prozelitici, -ce, adj. (Rar) Care aparține prozeliților, privitor la prozeliți, caracteristic prozeliților. – Din fr. prosélytique. DOOM
prozelític (rar) adj. m., pl. prozelítici; f. prozelítică, pl. prozelítice
prozeliticului
PROZELÍTIC, -Ă, prozelitici, -ce, adj. (Rar) Care aparține prozeliților, privitor la prozeliți, caracteristic prozeliților. – Din fr. prosélytique. DOOM
prozelític (rar) adj. m., pl. prozelítici; f. prozelítică, pl. prozelítice
prozelitism
PROZELITÍSM s. n. 1. Zel, râvnă, strădanie de a face prozeliți. 2. Devotament, atașament (la o credință, la o doctrină etc.) specific prozeliților. – Din fr. prosélytisme. DOOM
prozelitísm s. n.
prozelitismul
PROZELITÍSM s. n. 1. Zel, râvnă, strădanie de a face prozeliți. 2. Devotament, atașament (la o credință, la o doctrină etc.) specific prozeliților. – Din fr. prosélytisme. DOOM
prozelitísm s. n.
prozelitismului
PROZELITÍSM s. n. 1. Zel, râvnă, strădanie de a face prozeliți. 2. Devotament, atașament (la o credință, la o doctrină etc.) specific prozeliților. – Din fr. prosélytisme. DOOM
prozelitísm s. n.
prozelitist
PROZELITÍST, -Ă adj. Referitor la prozelitism. [Cf. it. proselitista].
prozelitul
PROZELÍT, -Ă, prozeliți, -te, s. m. și f. Păgân convertit la iudaism; p. ext. persoană convertită de curând la o credință, la o doctrină etc.; adept nou (și înflăcărat) al unei credințe, al unei doctrine etc. – Din fr. prosélyte, lat. proselytus. DOOM
prozelítă s. f., g.-d. art. prozelítei; pl. prozelíte
prozelitului
PROZELÍT, -Ă, prozeliți, -te, s. m. și f. Păgân convertit la iudaism; p. ext. persoană convertită de curând la o credință, la o doctrină etc.; adept nou (și înflăcărat) al unei credințe, al unei doctrine etc. – Din fr. prosélyte, lat. proselytus. DOOM
prozelítă s. f., g.-d. art. prozelítei; pl. prozelíte
prozeliți
PROZELÍT, -Ă, prozeliți, -te, s. m. și f. Păgân convertit la iudaism; p. ext. persoană convertită de curând la o credință, la o doctrină etc.; adept nou (și înflăcărat) al unei credințe, al unei doctrine etc. – Din fr. prosélyte, lat. proselytus. DOOM
prozelítă s. f., g.-d. art. prozelítei; pl. prozelíte
prozeliții
PROZELÍT, -Ă, prozeliți, -te, s. m. și f. Păgân convertit la iudaism; p. ext. persoană convertită de curând la o credință, la o doctrină etc.; adept nou (și înflăcărat) al unei credințe, al unei doctrine etc. – Din fr. prosélyte, lat. proselytus. DOOM
prozelítă s. f., g.-d. art. prozelítei; pl. prozelíte
prozeliților
PROZELÍT, -Ă, prozeliți, -te, s. m. și f. Păgân convertit la iudaism; p. ext. persoană convertită de curând la o credință, la o doctrină etc.; adept nou (și înflăcărat) al unei credințe, al unei doctrine etc. – Din fr. prosélyte, lat. proselytus. DOOM
prozelítă s. f., g.-d. art. prozelítei; pl. prozelíte
prozelor
PRÓZĂ, (rar, 2) proze, s. f. 1. Mod de exprimare care nu este supus regulilor de versificație; compunere literară care folosește acest mod de exprimare. 2. Totalitatea operelor în proză (1) ale unui scriitor, ale unui popor etc. 3. Fig. Lucruri comune, banale, vulgare, cotidiene, aparținând realității de fiecare zi. – Din fr. prose, lat. prosa. DOOM
!próză s. f., g.-d. art. prózei; (scrieri) pl. próze
prozenchim
PROZENCHÍM s.n. (Biol.) Țesut fals rezultat din împletirea hifelor miceliene. [Cf. it. prosenchima, germ. Prosenchym < gr. pros – înainte, enchyma – amestec].
prozenchimul
PROZENCHÍM s.n. (Biol.) Țesut fals rezultat din împletirea hifelor miceliene. [Cf. it. prosenchima, germ. Prosenchym < gr. pros – înainte, enchyma – amestec].
prozenchimului
PROZENCHÍM s.n. (Biol.) Țesut fals rezultat din împletirea hifelor miceliene. [Cf. it. prosenchima, germ. Prosenchym < gr. pros – înainte, enchyma – amestec].
prozit
PRÓZIT interj. (Germanism) Cuvânt de urare când se ciocnesc paharele cu vin. – Germ. prosit.
prozodem
PROZODÉM, prozodeme, s. n. (Livr.) Element prozodic (1) cu rol distinctiv. – Din fr. prosodème.
prozodeme
PROZODÉM, prozodeme, s. n. (Livr.) Element prozodic (1) cu rol distinctiv. – Din fr. prosodème.
prozodemele
PROZODÉM, prozodeme, s. n. (Livr.) Element prozodic (1) cu rol distinctiv. – Din fr. prosodème.
prozodemelor
PROZODÉM, prozodeme, s. n. (Livr.) Element prozodic (1) cu rol distinctiv. – Din fr. prosodème.
prozodemul
PROZODÉM, prozodeme, s. n. (Livr.) Element prozodic (1) cu rol distinctiv. – Din fr. prosodème.
prozodemului
PROZODÉM, prozodeme, s. n. (Livr.) Element prozodic (1) cu rol distinctiv. – Din fr. prosodème.
prozodia
PROZODÍE s. f. 1. Parte a poeticii care studiază versificația și normele ei sub raportul structurii versurilor, al numărului accentelor sau al lungimii silabelor unui vers. 2. (Înv.) Punctuație. – Din ngr. prosodía, fr. prosodie. DOOM
prozodíe s. f., art. prozodía, g.-d. prozodíi, art. prozodíei
prozodic
PROZÓDIC, -Ă, prozodici, -ce, adj. Care aparține prozodiei, privitor la prozodie, de prozodie. – Din fr. prosodique. DOOM
prozódic adj. m., pl. prozódici; f. prozódică, pl. prozódice
prozodica
PROZÓDIC, -Ă, prozodici, -ce, adj. Care aparține prozodiei, privitor la prozodie, de prozodie. – Din fr. prosodique. DOOM
prozódic adj. m., pl. prozódici; f. prozódică, pl. prozódice
prozodice
PROZÓDIC, -Ă, prozodici, -ce, adj. Care aparține prozodiei, privitor la prozodie, de prozodie. – Din fr. prosodique. DOOM
prozódic adj. m., pl. prozódici; f. prozódică, pl. prozódice
prozodicei
PROZÓDIC, -Ă, prozodici, -ce, adj. Care aparține prozodiei, privitor la prozodie, de prozodie. – Din fr. prosodique. DOOM
prozódic adj. m., pl. prozódici; f. prozódică, pl. prozódice
prozodicele
PROZÓDIC, -Ă, prozodici, -ce, adj. Care aparține prozodiei, privitor la prozodie, de prozodie. – Din fr. prosodique. DOOM
prozódic adj. m., pl. prozódici; f. prozódică, pl. prozódice
prozodicelor
PROZÓDIC, -Ă, prozodici, -ce, adj. Care aparține prozodiei, privitor la prozodie, de prozodie. – Din fr. prosodique. DOOM
prozódic adj. m., pl. prozódici; f. prozódică, pl. prozódice
prozodici
PROZÓDIC, -Ă, prozodici, -ce, adj. Care aparține prozodiei, privitor la prozodie, de prozodie. – Din fr. prosodique. DOOM
prozódic adj. m., pl. prozódici; f. prozódică, pl. prozódice
prozodicii
PROZÓDIC, -Ă, prozodici, -ce, adj. Care aparține prozodiei, privitor la prozodie, de prozodie. – Din fr. prosodique. DOOM
prozódic adj. m., pl. prozódici; f. prozódică, pl. prozódice
prozodicilor
PROZÓDIC, -Ă, prozodici, -ce, adj. Care aparține prozodiei, privitor la prozodie, de prozodie. – Din fr. prosodique. DOOM
prozódic adj. m., pl. prozódici; f. prozódică, pl. prozódice
prozodicul
PROZÓDIC, -Ă, prozodici, -ce, adj. Care aparține prozodiei, privitor la prozodie, de prozodie. – Din fr. prosodique. DOOM
prozódic adj. m., pl. prozódici; f. prozódică, pl. prozódice
prozodicului
PROZÓDIC, -Ă, prozodici, -ce, adj. Care aparține prozodiei, privitor la prozodie, de prozodie. – Din fr. prosodique. DOOM
prozódic adj. m., pl. prozódici; f. prozódică, pl. prozódice
prozodie
PROZODÍE s. f. 1. Parte a poeticii care studiază versificația și normele ei sub raportul structurii versurilor, al numărului accentelor sau al lungimii silabelor unui vers. 2. (Înv.) Punctuație. – Din ngr. prosodía, fr. prosodie. DOOM
prozodíe s. f., art. prozodía, g.-d. prozodíi, art. prozodíei
prozodiei
PROZODÍE s. f. 1. Parte a poeticii care studiază versificația și normele ei sub raportul structurii versurilor, al numărului accentelor sau al lungimii silabelor unui vers. 2. (Înv.) Punctuație. – Din ngr. prosodía, fr. prosodie. DOOM
prozodíe s. f., art. prozodía, g.-d. prozodíi, art. prozodíei
prozodii
PROZODÍE s. f. 1. Parte a poeticii care studiază versificația și normele ei sub raportul structurii versurilor, al numărului accentelor sau al lungimii silabelor unui vers. 2. (Înv.) Punctuație. – Din ngr. prosodía, fr. prosodie. DOOM
prozodíe s. f., art. prozodía, g.-d. prozodíi, art. prozodíei
prozodist
PROZODÍST, -Ă, prozodiști, -ste, s. m. și f. (Rar) Cunoscător al prozodiei. – Din fr. prosodiste.
prozodista
PROZODÍST, -Ă, prozodiști, -ste, s. m. și f. (Rar) Cunoscător al prozodiei. – Din fr. prosodiste.
prozodiste
PROZODÍST, -Ă, prozodiști, -ste, s. m. și f. (Rar) Cunoscător al prozodiei. – Din fr. prosodiste.
prozodistei
PROZODÍST, -Ă, prozodiști, -ste, s. m. și f. (Rar) Cunoscător al prozodiei. – Din fr. prosodiste.
prozodistele
PROZODÍST, -Ă, prozodiști, -ste, s. m. și f. (Rar) Cunoscător al prozodiei. – Din fr. prosodiste.
prozodistelor
PROZODÍST, -Ă, prozodiști, -ste, s. m. și f. (Rar) Cunoscător al prozodiei. – Din fr. prosodiste.
prozodistul
PROZODÍST, -Ă, prozodiști, -ste, s. m. și f. (Rar) Cunoscător al prozodiei. – Din fr. prosodiste.
prozodistului
PROZODÍST, -Ă, prozodiști, -ste, s. m. și f. (Rar) Cunoscător al prozodiei. – Din fr. prosodiste.
prozodiști
PROZODÍST, -Ă, prozodiști, -ste, s. m. și f. (Rar) Cunoscător al prozodiei. – Din fr. prosodiste.
prozodiștii
PROZODÍST, -Ă, prozodiști, -ste, s. m. și f. (Rar) Cunoscător al prozodiei. – Din fr. prosodiste.
prozodiștilor
PROZODÍST, -Ă, prozodiști, -ste, s. m. și f. (Rar) Cunoscător al prozodiei. – Din fr. prosodiste.
prozopo
PROSOPO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) față”, „facial”. [Var. prosop-. / < fr., it. prosopo-, cf. gr. prosopon].
prozopopee
PROZOPOPÉE, prozopopei, s. f. Figură retorică prin care autorul pune să vorbească o persoană absentă, defunctă sau un personaj alegoric. [Var.: prosopopée s. f.] – Din fr. prosopopée, lat. prosopopeia. DOOM
prozopopée s. f., art. prozopopéea, g.-d. art. prozopopéii; pl. prozopopéi, art. prozopopéile (-pe-i-)
prozopopeea
PROZOPOPÉE, prozopopei, s. f. Figură retorică prin care autorul pune să vorbească o persoană absentă, defunctă sau un personaj alegoric. [Var.: prosopopée s. f.] – Din fr. prosopopée, lat. prosopopeia. DOOM
prozopopée s. f., art. prozopopéea, g.-d. art. prozopopéii; pl. prozopopéi, art. prozopopéile (-pe-i-)
prozopopei
PROZOPOPÉE, prozopopei, s. f. Figură retorică prin care autorul pune să vorbească o persoană absentă, defunctă sau un personaj alegoric. [Var.: prosopopée s. f.] – Din fr. prosopopée, lat. prosopopeia. DOOM
prozopopée s. f., art. prozopopéea, g.-d. art. prozopopéii; pl. prozopopéi, art. prozopopéile (-pe-i-)
prozopopeie
PROZOPOPÉE, prozopopei, s. f. Figură retorică prin care autorul pune să vorbească o persoană absentă, defunctă sau un personaj alegoric. [Var.: prosopopée s. f.] – Din fr. prosopopée, lat. prosopopeia. DOOM
prozopopée s. f., art. prozopopéea, g.-d. art. prozopopéii; pl. prozopopéi, art. prozopopéile (-pe-i-)
prozopopeii
PROZOPOPÉE, prozopopei, s. f. Figură retorică prin care autorul pune să vorbească o persoană absentă, defunctă sau un personaj alegoric. [Var.: prosopopée s. f.] – Din fr. prosopopée, lat. prosopopeia. DOOM
prozopopée s. f., art. prozopopéea, g.-d. art. prozopopéii; pl. prozopopéi, art. prozopopéile (-pe-i-)
prozopopeile
PROZOPOPÉE, prozopopei, s. f. Figură retorică prin care autorul pune să vorbească o persoană absentă, defunctă sau un personaj alegoric. [Var.: prosopopée s. f.] – Din fr. prosopopée, lat. prosopopeia. DOOM
prozopopée s. f., art. prozopopéea, g.-d. art. prozopopéii; pl. prozopopéi, art. prozopopéile (-pe-i-)
prozopopeilor
PROZOPOPÉE, prozopopei, s. f. Figură retorică prin care autorul pune să vorbească o persoană absentă, defunctă sau un personaj alegoric. [Var.: prosopopée s. f.] – Din fr. prosopopée, lat. prosopopeia. DOOM
prozopopée s. f., art. prozopopéea, g.-d. art. prozopopéii; pl. prozopopéi, art. prozopopéile (-pe-i-)
proșcoviță
PROȘCÓVIȚĂ s. f. v. procoviță.
proști
PROST, PROÁSTĂ, proști, proaste, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) lipsit de inteligență, fără judecată, fără minte; nătărău, nerod, tont, prostănac. ◊ Expr. Un prost și jumătate = foarte prost. A face pe prostul = a simula prostia. ♦ (Om) care se încrede ușor; (om) naiv, credul. ◊ Expr. A-și găsi prostul = a-și găsi omul pe care să-l poată înșela ușor, pe care să-l poată duce de nas. 2. Adj., s. m. și f. (Înv. și pop.) (Persoană) fără știință de carte; (om) neînvățat, ignorant. ♦ (Om) lipsit de rafinament; (om) simplu, neevoluat. 3. Adj. De condiție socială modestă, din popor, de jos, de rând. ◊ (În trecut) Soldat prost = ostaș fără grad; soldat. 4. Adj. Obișnuit, comun. ♦ De calitate inferioară, lipsit de valoare. 5. Adj. (Adesea adverbial) Care nu este așa cum trebuie (din punct de vedere calitativ, funcțional etc.); necorespunzător, nesatisfăcător. ♦ (Adverbial; în legătură cu verbul „a vorbi”) Stricat, incorect. ♦ (Despre situații, știri, întâmplări etc.) Neplăcut, nefavorabil, nenorocit. ♦ (Despre vreme) Nefavorabil, rău. ♦ Nepriceput, nepregătit, neîndemânatic într-o meserie, într-o profesie etc. 6. Adj. Dăunător; neprielnic. ◊ Expr. Glumă proastă (sau de prost gust) = glumă fără haz, care supără, jignește. Vorbă proastă = vorbă îndrăzneață sau injurioasă; p. ext. ceartă. – Din sl. prostŭ. DOOM
prost adj. m., s. m., pl. proști; adj. f., s. f. proástă, pl. proáste
proști
PROST, PROÁSTĂ, proști, proaste, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) lipsit de inteligență, fără judecată, fără minte; nătărău, nerod, tont, prostănac. ◊ Expr. Un prost și jumătate = foarte prost. A face pe prostul = a simula prostia. ♦ (Om) care se încrede ușor; (om) naiv, credul. ◊ Expr. A-și găsi prostul = a-și găsi omul pe care să-l poată înșela ușor, pe care să-l poată duce de nas. 2. Adj., s. m. și f. (Înv. și pop.) (Persoană) fără știință de carte; (om) neînvățat, ignorant. ♦ (Om) lipsit de rafinament; (om) simplu, neevoluat. 3. Adj. De condiție socială modestă, din popor, de jos, de rând. ◊ (În trecut) Soldat prost = ostaș fără grad; soldat. 4. Adj. Obișnuit, comun. ♦ De calitate inferioară, lipsit de valoare. 5. Adj. (Adesea adverbial) Care nu este așa cum trebuie (din punct de vedere calitativ, funcțional etc.); necorespunzător, nesatisfăcător. ♦ (Adverbial; în legătură cu verbul „a vorbi”) Stricat, incorect. ♦ (Despre situații, știri, întâmplări etc.) Neplăcut, nefavorabil, nenorocit. ♦ (Despre vreme) Nefavorabil, rău. ♦ Nepriceput, nepregătit, neîndemânatic într-o meserie, într-o profesie etc. 6. Adj. Dăunător; neprielnic. ◊ Expr. Glumă proastă (sau de prost gust) = glumă fără haz, care supără, jignește. Vorbă proastă = vorbă îndrăzneață sau injurioasă; p. ext. ceartă. – Din sl. prostŭ. DOOM
prost adj. m., s. m., pl. proști; adj. f., s. f. proástă, pl. proáste
proștii
PROST, PROÁSTĂ, proști, proaste, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) lipsit de inteligență, fără judecată, fără minte; nătărău, nerod, tont, prostănac. ◊ Expr. Un prost și jumătate = foarte prost. A face pe prostul = a simula prostia. ♦ (Om) care se încrede ușor; (om) naiv, credul. ◊ Expr. A-și găsi prostul = a-și găsi omul pe care să-l poată înșela ușor, pe care să-l poată duce de nas. 2. Adj., s. m. și f. (Înv. și pop.) (Persoană) fără știință de carte; (om) neînvățat, ignorant. ♦ (Om) lipsit de rafinament; (om) simplu, neevoluat. 3. Adj. De condiție socială modestă, din popor, de jos, de rând. ◊ (În trecut) Soldat prost = ostaș fără grad; soldat. 4. Adj. Obișnuit, comun. ♦ De calitate inferioară, lipsit de valoare. 5. Adj. (Adesea adverbial) Care nu este așa cum trebuie (din punct de vedere calitativ, funcțional etc.); necorespunzător, nesatisfăcător. ♦ (Adverbial; în legătură cu verbul „a vorbi”) Stricat, incorect. ♦ (Despre situații, știri, întâmplări etc.) Neplăcut, nefavorabil, nenorocit. ♦ (Despre vreme) Nefavorabil, rău. ♦ Nepriceput, nepregătit, neîndemânatic într-o meserie, într-o profesie etc. 6. Adj. Dăunător; neprielnic. ◊ Expr. Glumă proastă (sau de prost gust) = glumă fără haz, care supără, jignește. Vorbă proastă = vorbă îndrăzneață sau injurioasă; p. ext. ceartă. – Din sl. prostŭ. DOOM
prost adj. m., s. m., pl. proști; adj. f., s. f. proástă, pl. proáste
proștii
PROST, PROÁSTĂ, proști, proaste, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) lipsit de inteligență, fără judecată, fără minte; nătărău, nerod, tont, prostănac. ◊ Expr. Un prost și jumătate = foarte prost. A face pe prostul = a simula prostia. ♦ (Om) care se încrede ușor; (om) naiv, credul. ◊ Expr. A-și găsi prostul = a-și găsi omul pe care să-l poată înșela ușor, pe care să-l poată duce de nas. 2. Adj., s. m. și f. (Înv. și pop.) (Persoană) fără știință de carte; (om) neînvățat, ignorant. ♦ (Om) lipsit de rafinament; (om) simplu, neevoluat. 3. Adj. De condiție socială modestă, din popor, de jos, de rând. ◊ (În trecut) Soldat prost = ostaș fără grad; soldat. 4. Adj. Obișnuit, comun. ♦ De calitate inferioară, lipsit de valoare. 5. Adj. (Adesea adverbial) Care nu este așa cum trebuie (din punct de vedere calitativ, funcțional etc.); necorespunzător, nesatisfăcător. ♦ (Adverbial; în legătură cu verbul „a vorbi”) Stricat, incorect. ♦ (Despre situații, știri, întâmplări etc.) Neplăcut, nefavorabil, nenorocit. ♦ (Despre vreme) Nefavorabil, rău. ♦ Nepriceput, nepregătit, neîndemânatic într-o meserie, într-o profesie etc. 6. Adj. Dăunător; neprielnic. ◊ Expr. Glumă proastă (sau de prost gust) = glumă fără haz, care supără, jignește. Vorbă proastă = vorbă îndrăzneață sau injurioasă; p. ext. ceartă. – Din sl. prostŭ. DOOM
prost adj. m., s. m., pl. proști; adj. f., s. f. proástă, pl. proáste
proștilor
PROST, PROÁSTĂ, proști, proaste, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) lipsit de inteligență, fără judecată, fără minte; nătărău, nerod, tont, prostănac. ◊ Expr. Un prost și jumătate = foarte prost. A face pe prostul = a simula prostia. ♦ (Om) care se încrede ușor; (om) naiv, credul. ◊ Expr. A-și găsi prostul = a-și găsi omul pe care să-l poată înșela ușor, pe care să-l poată duce de nas. 2. Adj., s. m. și f. (Înv. și pop.) (Persoană) fără știință de carte; (om) neînvățat, ignorant. ♦ (Om) lipsit de rafinament; (om) simplu, neevoluat. 3. Adj. De condiție socială modestă, din popor, de jos, de rând. ◊ (În trecut) Soldat prost = ostaș fără grad; soldat. 4. Adj. Obișnuit, comun. ♦ De calitate inferioară, lipsit de valoare. 5. Adj. (Adesea adverbial) Care nu este așa cum trebuie (din punct de vedere calitativ, funcțional etc.); necorespunzător, nesatisfăcător. ♦ (Adverbial; în legătură cu verbul „a vorbi”) Stricat, incorect. ♦ (Despre situații, știri, întâmplări etc.) Neplăcut, nefavorabil, nenorocit. ♦ (Despre vreme) Nefavorabil, rău. ♦ Nepriceput, nepregătit, neîndemânatic într-o meserie, într-o profesie etc. 6. Adj. Dăunător; neprielnic. ◊ Expr. Glumă proastă (sau de prost gust) = glumă fără haz, care supără, jignește. Vorbă proastă = vorbă îndrăzneață sau injurioasă; p. ext. ceartă. – Din sl. prostŭ. DOOM
prost adj. m., s. m., pl. proști; adj. f., s. f. proástă, pl. proáste
proștilor
PROST, PROÁSTĂ, proști, proaste, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) lipsit de inteligență, fără judecată, fără minte; nătărău, nerod, tont, prostănac. ◊ Expr. Un prost și jumătate = foarte prost. A face pe prostul = a simula prostia. ♦ (Om) care se încrede ușor; (om) naiv, credul. ◊ Expr. A-și găsi prostul = a-și găsi omul pe care să-l poată înșela ușor, pe care să-l poată duce de nas. 2. Adj., s. m. și f. (Înv. și pop.) (Persoană) fără știință de carte; (om) neînvățat, ignorant. ♦ (Om) lipsit de rafinament; (om) simplu, neevoluat. 3. Adj. De condiție socială modestă, din popor, de jos, de rând. ◊ (În trecut) Soldat prost = ostaș fără grad; soldat. 4. Adj. Obișnuit, comun. ♦ De calitate inferioară, lipsit de valoare. 5. Adj. (Adesea adverbial) Care nu este așa cum trebuie (din punct de vedere calitativ, funcțional etc.); necorespunzător, nesatisfăcător. ♦ (Adverbial; în legătură cu verbul „a vorbi”) Stricat, incorect. ♦ (Despre situații, știri, întâmplări etc.) Neplăcut, nefavorabil, nenorocit. ♦ (Despre vreme) Nefavorabil, rău. ♦ Nepriceput, nepregătit, neîndemânatic într-o meserie, într-o profesie etc. 6. Adj. Dăunător; neprielnic. ◊ Expr. Glumă proastă (sau de prost gust) = glumă fără haz, care supără, jignește. Vorbă proastă = vorbă îndrăzneață sau injurioasă; p. ext. ceartă. – Din sl. prostŭ. DOOM
prost adj. m., s. m., pl. proști; adj. f., s. f. proástă, pl. proáste
proțap
PROȚÁP, proțapuri și (rar) proțape, s. n. 1. Prăjină groasă de lemn bifurcată la un capăt, fixată la dricul carului și de care se prinde jugul; (regional) rudă. Fiecare romîn ce avea puțină avere și n-ar fi voit să cadă în mîna inimicilor își făcea cîte un car cu două proțapuri sau rude, pe care încărca, la timp de nevoie, toată averea sa. MARIAN, O. II 286. Se pune pe proțap și se așterne pe gînduri. CREANGĂ, P. 41. 2. Prăjină cu vîrful despicat, în care se înfigea odinioară o reclamație, prezentată domnitorului pe deasupra capetelor mulțimii. Mă duc la Iași cu hrisoave... Voi merge iar cu proțapul, o să vorbesc cu domnia, Doară va da sfîntulețul să-mi întoarcă răzășia. HASDEU, R. V. 116. ◊ Expr. Cu jalba în proțap v. j a l b ă. 3. Prăjină despicată la un capăt, cu care se culeg fructele. ♦ Prăjină lungă, despicată la un capăt, cu care se prind racii. ♦ Stîlp despicat la un capăt, servind ca pîrghie la moară sau la fîntînă. În locul cumpenii, fîntîna avea un proțap, înfipt pieziș în pămînt și sprijinit de marginea de piatră a ghizdurilor. MIHALE, O. 511. ♦ Fiecare dintre cele două bețe, despicate în formă de furcă și înfipte în pămînt, între care se fixează peștele întreg pentru a fi fript în fața focului. Dă un abur de sare plăticilor și le așază în proțap. SADOVEANU, N. F. 70. Se frigeau crapi mari la proțap. CAMIL PETRESCU, O. II 173. 4. Căluș. Ciobănașul le ia armăsarii... le pune cîte un proțap în gură, ca să stea cu dinții rînjiți și îi bagă în nomol. ISPIRESCU, L. 249
proțap
proțáp (-pi), s. m. – 1. Crăcană, băț, par cu două sau mai multe brațe. – 2. Crăcană care servește ca sprijin pentru crengile încărcate. – 3. Țăpușă, frigare. – 4. Prăjină lungă. – 5. Oiște, tînjală. – 6. Proptea, reazem, stîlp. – 7. Băț, par, țeapă. Bg. procĕp, sb. procjep, slov. procĕp (Miklosich, Slaw. Elem., 40; Conev 69). – Der. proțăpel, s. f. (japiță la car); proțăpi, vb. (a fixa, a înțepeni; a sprijini, a întări; a sili, a obliga).
proțap
PROȚÁP, proțapuri, s. n. 1. Prăjină groasă de lemn, bifurcată la un capăt, care se fixează la dricul carului și de care se prinde jugul; rudă. 2. Prăjină cu vârful despicat, în care se înfigea în trecut o reclamație prezentată domnitorului, pe deasupra capetelor mulțimii. ◊ Expr. A umbla cu jalba în proțap = a protesta, a reclama; a cere cu insistență ceva. 3. Prăjină despicată la un capăt, cu care se culeg fructele, cu care se prind racii etc. ♦ Fiecare dintre cele două bețe, despicate în formă de furcă și înfipte în pământ, lângă jar, între care se fixează peștele întreg pentru a se frige. 4. Pârghie la moara de vânt sau la fântână. – Din sl. procĕpŭ, bg. procep. DOOM
proțáp s. n., pl. proțápuri
proțapul
PROȚÁP, proțapuri, s. n. 1. Prăjină groasă de lemn, bifurcată la un capăt, care se fixează la dricul carului și de care se prinde jugul; rudă. 2. Prăjină cu vârful despicat, în care se înfigea în trecut o reclamație prezentată domnitorului, pe deasupra capetelor mulțimii. ◊ Expr. A umbla cu jalba în proțap = a protesta, a reclama; a cere cu insistență ceva. 3. Prăjină despicată la un capăt, cu care se culeg fructele, cu care se prind racii etc. ♦ Fiecare dintre cele două bețe, despicate în formă de furcă și înfipte în pământ, lângă jar, între care se fixează peștele întreg pentru a se frige. 4. Pârghie la moara de vânt sau la fântână. – Din sl. procĕpŭ, bg. procep. DOOM
proțáp s. n., pl. proțápuri
proțapului
PROȚÁP, proțapuri, s. n. 1. Prăjină groasă de lemn, bifurcată la un capăt, care se fixează la dricul carului și de care se prinde jugul; rudă. 2. Prăjină cu vârful despicat, în care se înfigea în trecut o reclamație prezentată domnitorului, pe deasupra capetelor mulțimii. ◊ Expr. A umbla cu jalba în proțap = a protesta, a reclama; a cere cu insistență ceva. 3. Prăjină despicată la un capăt, cu care se culeg fructele, cu care se prind racii etc. ♦ Fiecare dintre cele două bețe, despicate în formă de furcă și înfipte în pământ, lângă jar, între care se fixează peștele întreg pentru a se frige. 4. Pârghie la moara de vânt sau la fântână. – Din sl. procĕpŭ, bg. procep. DOOM
proțáp s. n., pl. proțápuri
proțapuri
PROȚÁP, proțapuri, s. n. 1. Prăjină groasă de lemn, bifurcată la un capăt, care se fixează la dricul carului și de care se prinde jugul; rudă. 2. Prăjină cu vârful despicat, în care se înfigea în trecut o reclamație prezentată domnitorului, pe deasupra capetelor mulțimii. ◊ Expr. A umbla cu jalba în proțap = a protesta, a reclama; a cere cu insistență ceva. 3. Prăjină despicată la un capăt, cu care se culeg fructele, cu care se prind racii etc. ♦ Fiecare dintre cele două bețe, despicate în formă de furcă și înfipte în pământ, lângă jar, între care se fixează peștele întreg pentru a se frige. 4. Pârghie la moara de vânt sau la fântână. – Din sl. procĕpŭ, bg. procep. DOOM
proțáp s. n., pl. proțápuri
proțapurile
PROȚÁP, proțapuri, s. n. 1. Prăjină groasă de lemn, bifurcată la un capăt, care se fixează la dricul carului și de care se prinde jugul; rudă. 2. Prăjină cu vârful despicat, în care se înfigea în trecut o reclamație prezentată domnitorului, pe deasupra capetelor mulțimii. ◊ Expr. A umbla cu jalba în proțap = a protesta, a reclama; a cere cu insistență ceva. 3. Prăjină despicată la un capăt, cu care se culeg fructele, cu care se prind racii etc. ♦ Fiecare dintre cele două bețe, despicate în formă de furcă și înfipte în pământ, lângă jar, între care se fixează peștele întreg pentru a se frige. 4. Pârghie la moara de vânt sau la fântână. – Din sl. procĕpŭ, bg. procep. DOOM
proțáp s. n., pl. proțápuri
proțapurilor
PROȚÁP, proțapuri, s. n. 1. Prăjină groasă de lemn, bifurcată la un capăt, care se fixează la dricul carului și de care se prinde jugul; rudă. 2. Prăjină cu vârful despicat, în care se înfigea în trecut o reclamație prezentată domnitorului, pe deasupra capetelor mulțimii. ◊ Expr. A umbla cu jalba în proțap = a protesta, a reclama; a cere cu insistență ceva. 3. Prăjină despicată la un capăt, cu care se culeg fructele, cu care se prind racii etc. ♦ Fiecare dintre cele două bețe, despicate în formă de furcă și înfipte în pământ, lângă jar, între care se fixează peștele întreg pentru a se frige. 4. Pârghie la moara de vânt sau la fântână. – Din sl. procĕpŭ, bg. procep. DOOM
proțáp s. n., pl. proțápuri
proțent
PROȚÉNT s. n. v. procent. DOOM
procént s. n., pl. procénte
proțes
PROCÉS, procese, s. n. 1. Acțiune în justiție făcută pentru soluționarea unui diferend între două părți care sunt în litigiu sau pentru constatarea și sancționarea încălcării legilor statului; acțiune judecătorească; totalitatea actelor, documentelor adunate în vederea acestei acțiuni. ◊ Expr. A face (sau a intenta) cuiva proces = a chema pe cineva în fața instanțelor de judecată, a da pe cineva în judecată. A face procesul (cuiva sau a ceva) = a critica, a ataca (pe cineva sau ceva). A-i face cuiva proces de intenție = a învinui pe cineva de intenții reprobabile pe care nu poți dovedi că le-a avut. A-și face proces(e) de conștiință = a regreta, a-și reproșa anumite atitudini sau acțiuni. ◊ Proces-verbal = înscris (cu caracter oficial) în care se consemnează un fapt de natură juridică; act cu caracter oficial în care se redau pe scurt discuțiile și hotărârile unei adunări constituite. 2. Succesiune de stări, etape, stadii prin care trec, în desfășurarea lor temporală, în schimbarea lor, diverse obiecte, fenomene etc.; evoluție, dezvoltare, desfășurare; acțiune. ♦ Proces tehnologic = totalitatea operațiilor care comportă prelucrări mecanice și chimice, tratamente termice, impregnări, montaje etc. și prin care materiile prime, semifabricatele etc. sunt transformate în produse finite. 3. Maladie (a unui organ sau a întregului organism) în evoluție (sau în regres). [Pl. și: (înv.) procesuri. – Var.: (înv.) proțés s. n.] – Din it. processo, fr. procès, lat. processus. DOOM
procés-verbál s. n., pl. procése-verbále
proțes
PROȚÉS s. n. v. proces.
proțopi
PROȚOPÍ vb. IV. v. proțăpi.
proțăpea
PROȚĂPÍ, proțăpesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) sprijini, a (se) propti, a (se) ține cu putere. 2. Tranz. și refl. A (se) înțepeni, a (se) fixa. 3. (Fam.) A se opri (provocator, cu îndrăzneală etc.) în fața cuiva; fig. a se făli, a-și da importanță. – Din proțap. DOOM
proțăpí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proțăpésc, imperf. 3 sg. proțăpeá; conj. prez. 3 să proțăpeáscă
proțăpeai
PROȚĂPÍ, proțăpesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) sprijini, a (se) propti, a (se) ține cu putere. 2. Tranz. și refl. A (se) înțepeni, a (se) fixa. 3. (Fam.) A se opri (provocator, cu îndrăzneală etc.) în fața cuiva; fig. a se făli, a-și da importanță. – Din proțap. DOOM
proțăpí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proțăpésc, imperf. 3 sg. proțăpeá; conj. prez. 3 să proțăpeáscă
proțăpeala
PROȚĂPEÁLĂ, proțăpeli, s. f. (Fam.) Faptul de a (se) proțăpi. – Proțăpi + suf. -eală. DOOM
proțăpeálă (fam.) s. f., g.-d. art. proțăpélii; pl. proțăpéli
proțăpeam
PROȚĂPÍ, proțăpesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) sprijini, a (se) propti, a (se) ține cu putere. 2. Tranz. și refl. A (se) înțepeni, a (se) fixa. 3. (Fam.) A se opri (provocator, cu îndrăzneală etc.) în fața cuiva; fig. a se făli, a-și da importanță. – Din proțap. DOOM
proțăpí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proțăpésc, imperf. 3 sg. proțăpeá; conj. prez. 3 să proțăpeáscă
proțăpească
PROȚĂPÍ, proțăpesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) sprijini, a (se) propti, a (se) ține cu putere. 2. Tranz. și refl. A (se) înțepeni, a (se) fixa. 3. (Fam.) A se opri (provocator, cu îndrăzneală etc.) în fața cuiva; fig. a se făli, a-și da importanță. – Din proțap. DOOM
proțăpí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proțăpésc, imperf. 3 sg. proțăpeá; conj. prez. 3 să proțăpeáscă
proțăpeau
PROȚĂPÍ, proțăpesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) sprijini, a (se) propti, a (se) ține cu putere. 2. Tranz. și refl. A (se) înțepeni, a (se) fixa. 3. (Fam.) A se opri (provocator, cu îndrăzneală etc.) în fața cuiva; fig. a se făli, a-și da importanță. – Din proțap. DOOM
proțăpí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proțăpésc, imperf. 3 sg. proțăpeá; conj. prez. 3 să proțăpeáscă
proțăpeați
PROȚĂPÍ, proțăpesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) sprijini, a (se) propti, a (se) ține cu putere. 2. Tranz. și refl. A (se) înțepeni, a (se) fixa. 3. (Fam.) A se opri (provocator, cu îndrăzneală etc.) în fața cuiva; fig. a se făli, a-și da importanță. – Din proțap. DOOM
proțăpí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proțăpésc, imperf. 3 sg. proțăpeá; conj. prez. 3 să proțăpeáscă
proțăpel
PROȚĂPÉL, proțăpele, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui proțap. – Proțap + suf. -el.
proțăpele
PROȚĂPÉL, proțăpele, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui proțap. – Proțap + suf. -el.
proțăpelele
PROȚĂPÉL, proțăpele, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui proțap. – Proțap + suf. -el.
proțăpelelor
PROȚĂPÉL, proțăpele, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui proțap. – Proțap + suf. -el.
proțăpeli
PROȚĂPEÁLĂ, proțăpeli, s. f. (Fam.) Faptul de a (se) proțăpi. – Proțăpi + suf. -eală. DOOM
proțăpeálă (fam.) s. f., g.-d. art. proțăpélii; pl. proțăpéli
proțăpelii
PROȚĂPEÁLĂ, proțăpeli, s. f. (Fam.) Faptul de a (se) proțăpi. – Proțăpi + suf. -eală. DOOM
proțăpeálă (fam.) s. f., g.-d. art. proțăpélii; pl. proțăpéli
proțăpelile
PROȚĂPEÁLĂ, proțăpeli, s. f. (Fam.) Faptul de a (se) proțăpi. – Proțăpi + suf. -eală. DOOM
proțăpeálă (fam.) s. f., g.-d. art. proțăpélii; pl. proțăpéli
proțăpelilor
PROȚĂPEÁLĂ, proțăpeli, s. f. (Fam.) Faptul de a (se) proțăpi. – Proțăpi + suf. -eală. DOOM
proțăpeálă (fam.) s. f., g.-d. art. proțăpélii; pl. proțăpéli
proțăpelul
PROȚĂPÉL, proțăpele, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui proțap. – Proțap + suf. -el.
proțăpelului
PROȚĂPÉL, proțăpele, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui proțap. – Proțap + suf. -el.
proțăpesc
PROȚĂPÍ, proțăpesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) sprijini, a (se) propti, a (se) ține cu putere. 2. Tranz. și refl. A (se) înțepeni, a (se) fixa. 3. (Fam.) A se opri (provocator, cu îndrăzneală etc.) în fața cuiva; fig. a se făli, a-și da importanță. – Din proțap. DOOM
proțăpí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proțăpésc, imperf. 3 sg. proțăpeá; conj. prez. 3 să proțăpeáscă
proțăpește
PROȚĂPÍ, proțăpesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) sprijini, a (se) propti, a (se) ține cu putere. 2. Tranz. și refl. A (se) înțepeni, a (se) fixa. 3. (Fam.) A se opri (provocator, cu îndrăzneală etc.) în fața cuiva; fig. a se făli, a-și da importanță. – Din proțap. DOOM
proțăpí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proțăpésc, imperf. 3 sg. proțăpeá; conj. prez. 3 să proțăpeáscă
proțăpești
PROȚĂPÍ, proțăpesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) sprijini, a (se) propti, a (se) ține cu putere. 2. Tranz. și refl. A (se) înțepeni, a (se) fixa. 3. (Fam.) A se opri (provocator, cu îndrăzneală etc.) în fața cuiva; fig. a se făli, a-și da importanță. – Din proțap. DOOM
proțăpí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proțăpésc, imperf. 3 sg. proțăpeá; conj. prez. 3 să proțăpeáscă
proțăpi
PROȚĂPÍ, proțăpesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) sprijini, a (se) propti, a (se) ține cu putere. 2. Tranz. și refl. A (se) înțepeni, a (se) fixa. 3. (Fam.) A se opri (provocator, cu îndrăzneală etc.) în fața cuiva; fig. a se făli, a-și da importanță. – Din proțap. DOOM
proțăpí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proțăpésc, imperf. 3 sg. proțăpeá; conj. prez. 3 să proțăpeáscă
proțăpii
PROȚĂPÍ, proțăpesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) sprijini, a (se) propti, a (se) ține cu putere. 2. Tranz. și refl. A (se) înțepeni, a (se) fixa. 3. (Fam.) A se opri (provocator, cu îndrăzneală etc.) în fața cuiva; fig. a se făli, a-și da importanță. – Din proțap. DOOM
proțăpí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proțăpésc, imperf. 3 sg. proțăpeá; conj. prez. 3 să proțăpeáscă
proțăpim
PROȚĂPÍ, proțăpesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) sprijini, a (se) propti, a (se) ține cu putere. 2. Tranz. și refl. A (se) înțepeni, a (se) fixa. 3. (Fam.) A se opri (provocator, cu îndrăzneală etc.) în fața cuiva; fig. a se făli, a-și da importanță. – Din proțap. DOOM
proțăpí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proțăpésc, imperf. 3 sg. proțăpeá; conj. prez. 3 să proțăpeáscă
proțăpind
PROȚĂPÍ, proțăpesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) sprijini, a (se) propti, a (se) ține cu putere. 2. Tranz. și refl. A (se) înțepeni, a (se) fixa. 3. (Fam.) A se opri (provocator, cu îndrăzneală etc.) în fața cuiva; fig. a se făli, a-și da importanță. – Din proțap. DOOM
proțăpí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proțăpésc, imperf. 3 sg. proțăpeá; conj. prez. 3 să proțăpeáscă
proțăpire
PROȚĂPÍ, proțăpesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) sprijini, a (se) propti, a (se) ține cu putere. 2. Tranz. și refl. A (se) înțepeni, a (se) fixa. 3. (Fam.) A se opri (provocator, cu îndrăzneală etc.) în fața cuiva; fig. a se făli, a-și da importanță. – Din proțap. DOOM
proțăpí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proțăpésc, imperf. 3 sg. proțăpeá; conj. prez. 3 să proțăpeáscă
proțăpire
PROȚĂPÍRE, proțăpiri, s. f. Acțiunea de a (se) proțăpi și rezultatul ei. – V. proțăpi. DOOM
proțăpíre s. f., g.-d. art. proțăpírii; pl. proțăpíri
proțăpirea
PROȚĂPÍRE, proțăpiri, s. f. Acțiunea de a (se) proțăpi și rezultatul ei. – V. proțăpi. DOOM
proțăpíre s. f., g.-d. art. proțăpírii; pl. proțăpíri
proțăpiri
PROȚĂPÍRE, proțăpiri, s. f. Acțiunea de a (se) proțăpi și rezultatul ei. – V. proțăpi. DOOM
proțăpíre s. f., g.-d. art. proțăpírii; pl. proțăpíri
proțăpirii
PROȚĂPÍRE, proțăpiri, s. f. Acțiunea de a (se) proțăpi și rezultatul ei. – V. proțăpi. DOOM
proțăpíre s. f., g.-d. art. proțăpírii; pl. proțăpíri
proțăpirile
PROȚĂPÍRE, proțăpiri, s. f. Acțiunea de a (se) proțăpi și rezultatul ei. – V. proțăpi. DOOM
proțăpíre s. f., g.-d. art. proțăpírii; pl. proțăpíri
proțăpirilor
PROȚĂPÍRE, proțăpiri, s. f. Acțiunea de a (se) proțăpi și rezultatul ei. – V. proțăpi. DOOM
proțăpíre s. f., g.-d. art. proțăpírii; pl. proțăpíri
proțăpiră
PROȚĂPÍ, proțăpesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) sprijini, a (se) propti, a (se) ține cu putere. 2. Tranz. și refl. A (se) înțepeni, a (se) fixa. 3. (Fam.) A se opri (provocator, cu îndrăzneală etc.) în fața cuiva; fig. a se făli, a-și da importanță. – Din proțap. DOOM
proțăpí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proțăpésc, imperf. 3 sg. proțăpeá; conj. prez. 3 să proțăpeáscă
proțăpirăm
PROȚĂPÍ, proțăpesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) sprijini, a (se) propti, a (se) ține cu putere. 2. Tranz. și refl. A (se) înțepeni, a (se) fixa. 3. (Fam.) A se opri (provocator, cu îndrăzneală etc.) în fața cuiva; fig. a se făli, a-și da importanță. – Din proțap. DOOM
proțăpí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proțăpésc, imperf. 3 sg. proțăpeá; conj. prez. 3 să proțăpeáscă
proțăpirăți
PROȚĂPÍ, proțăpesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) sprijini, a (se) propti, a (se) ține cu putere. 2. Tranz. și refl. A (se) înțepeni, a (se) fixa. 3. (Fam.) A se opri (provocator, cu îndrăzneală etc.) în fața cuiva; fig. a se făli, a-și da importanță. – Din proțap. DOOM
proțăpí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proțăpésc, imperf. 3 sg. proțăpeá; conj. prez. 3 să proțăpeáscă
proțăpise
PROȚĂPÍ, proțăpesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) sprijini, a (se) propti, a (se) ține cu putere. 2. Tranz. și refl. A (se) înțepeni, a (se) fixa. 3. (Fam.) A se opri (provocator, cu îndrăzneală etc.) în fața cuiva; fig. a se făli, a-și da importanță. – Din proțap. DOOM
proțăpí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proțăpésc, imperf. 3 sg. proțăpeá; conj. prez. 3 să proțăpeáscă
proțăpisem
PROȚĂPÍ, proțăpesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) sprijini, a (se) propti, a (se) ține cu putere. 2. Tranz. și refl. A (se) înțepeni, a (se) fixa. 3. (Fam.) A se opri (provocator, cu îndrăzneală etc.) în fața cuiva; fig. a se făli, a-și da importanță. – Din proțap. DOOM
proțăpí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proțăpésc, imperf. 3 sg. proțăpeá; conj. prez. 3 să proțăpeáscă
proțăpiseră
PROȚĂPÍ, proțăpesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) sprijini, a (se) propti, a (se) ține cu putere. 2. Tranz. și refl. A (se) înțepeni, a (se) fixa. 3. (Fam.) A se opri (provocator, cu îndrăzneală etc.) în fața cuiva; fig. a se făli, a-și da importanță. – Din proțap. DOOM
proțăpí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proțăpésc, imperf. 3 sg. proțăpeá; conj. prez. 3 să proțăpeáscă
proțăpiserăm
PROȚĂPÍ, proțăpesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) sprijini, a (se) propti, a (se) ține cu putere. 2. Tranz. și refl. A (se) înțepeni, a (se) fixa. 3. (Fam.) A se opri (provocator, cu îndrăzneală etc.) în fața cuiva; fig. a se făli, a-și da importanță. – Din proțap. DOOM
proțăpí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proțăpésc, imperf. 3 sg. proțăpeá; conj. prez. 3 să proțăpeáscă
proțăpiserăți
PROȚĂPÍ, proțăpesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) sprijini, a (se) propti, a (se) ține cu putere. 2. Tranz. și refl. A (se) înțepeni, a (se) fixa. 3. (Fam.) A se opri (provocator, cu îndrăzneală etc.) în fața cuiva; fig. a se făli, a-și da importanță. – Din proțap. DOOM
proțăpí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proțăpésc, imperf. 3 sg. proțăpeá; conj. prez. 3 să proțăpeáscă
proțăpiseși
PROȚĂPÍ, proțăpesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) sprijini, a (se) propti, a (se) ține cu putere. 2. Tranz. și refl. A (se) înțepeni, a (se) fixa. 3. (Fam.) A se opri (provocator, cu îndrăzneală etc.) în fața cuiva; fig. a se făli, a-și da importanță. – Din proțap. DOOM
proțăpí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proțăpésc, imperf. 3 sg. proțăpeá; conj. prez. 3 să proțăpeáscă
proțăpiseți
PROȚĂPÍ, proțăpesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) sprijini, a (se) propti, a (se) ține cu putere. 2. Tranz. și refl. A (se) înțepeni, a (se) fixa. 3. (Fam.) A se opri (provocator, cu îndrăzneală etc.) în fața cuiva; fig. a se făli, a-și da importanță. – Din proțap. DOOM
proțăpí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proțăpésc, imperf. 3 sg. proțăpeá; conj. prez. 3 să proțăpeáscă
proțăpit
PROȚĂPÍ, proțăpesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) sprijini, a (se) propti, a (se) ține cu putere. 2. Tranz. și refl. A (se) înțepeni, a (se) fixa. 3. (Fam.) A se opri (provocator, cu îndrăzneală etc.) în fața cuiva; fig. a se făli, a-și da importanță. – Din proțap. DOOM
proțăpí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proțăpésc, imperf. 3 sg. proțăpeá; conj. prez. 3 să proțăpeáscă
proțăpit
PROȚĂPÍT, -Ă, proțăpiți, -te, adj. (Fam.) 1. Care este fixat; nemișcat, țeapăn. ♦ Fig. (Despre oameni) Sigur de sine; îngâmfat. 2. (Despre gură) Căscat, înțepenit. – V. proțăpi.
proțăpita
PROȚĂPÍT, -Ă, proțăpiți, -te, adj. (Fam.) 1. Care este fixat; nemișcat, țeapăn. ♦ Fig. (Despre oameni) Sigur de sine; îngâmfat. 2. (Despre gură) Căscat, înțepenit. – V. proțăpi.
proțăpite
PROȚĂPÍT, -Ă, proțăpiți, -te, adj. (Fam.) 1. Care este fixat; nemișcat, țeapăn. ♦ Fig. (Despre oameni) Sigur de sine; îngâmfat. 2. (Despre gură) Căscat, înțepenit. – V. proțăpi.
proțăpitei
PROȚĂPÍT, -Ă, proțăpiți, -te, adj. (Fam.) 1. Care este fixat; nemișcat, țeapăn. ♦ Fig. (Despre oameni) Sigur de sine; îngâmfat. 2. (Despre gură) Căscat, înțepenit. – V. proțăpi.
proțăpitele
PROȚĂPÍT, -Ă, proțăpiți, -te, adj. (Fam.) 1. Care este fixat; nemișcat, țeapăn. ♦ Fig. (Despre oameni) Sigur de sine; îngâmfat. 2. (Despre gură) Căscat, înțepenit. – V. proțăpi.
proțăpitelor
PROȚĂPÍT, -Ă, proțăpiți, -te, adj. (Fam.) 1. Care este fixat; nemișcat, țeapăn. ♦ Fig. (Despre oameni) Sigur de sine; îngâmfat. 2. (Despre gură) Căscat, înțepenit. – V. proțăpi.
proțăpitul
PROȚĂPÍT, -Ă, proțăpiți, -te, adj. (Fam.) 1. Care este fixat; nemișcat, țeapăn. ♦ Fig. (Despre oameni) Sigur de sine; îngâmfat. 2. (Despre gură) Căscat, înțepenit. – V. proțăpi.
proțăpitului
PROȚĂPÍT, -Ă, proțăpiți, -te, adj. (Fam.) 1. Care este fixat; nemișcat, țeapăn. ♦ Fig. (Despre oameni) Sigur de sine; îngâmfat. 2. (Despre gură) Căscat, înțepenit. – V. proțăpi.
proțăpiși
PROȚĂPÍ, proțăpesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) sprijini, a (se) propti, a (se) ține cu putere. 2. Tranz. și refl. A (se) înțepeni, a (se) fixa. 3. (Fam.) A se opri (provocator, cu îndrăzneală etc.) în fața cuiva; fig. a se făli, a-și da importanță. – Din proțap. DOOM
proțăpí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proțăpésc, imperf. 3 sg. proțăpeá; conj. prez. 3 să proțăpeáscă
proțăpiți
PROȚĂPÍ, proțăpesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) sprijini, a (se) propti, a (se) ține cu putere. 2. Tranz. și refl. A (se) înțepeni, a (se) fixa. 3. (Fam.) A se opri (provocator, cu îndrăzneală etc.) în fața cuiva; fig. a se făli, a-și da importanță. – Din proțap. DOOM
proțăpí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proțăpésc, imperf. 3 sg. proțăpeá; conj. prez. 3 să proțăpeáscă
proțăpiți
PROȚĂPÍT, -Ă, proțăpiți, -te, adj. (Fam.) 1. Care este fixat; nemișcat, țeapăn. ♦ Fig. (Despre oameni) Sigur de sine; îngâmfat. 2. (Despre gură) Căscat, înțepenit. – V. proțăpi.
proțăpiții
PROȚĂPÍT, -Ă, proțăpiți, -te, adj. (Fam.) 1. Care este fixat; nemișcat, țeapăn. ♦ Fig. (Despre oameni) Sigur de sine; îngâmfat. 2. (Despre gură) Căscat, înțepenit. – V. proțăpi.
proțăpiților
PROȚĂPÍT, -Ă, proțăpiți, -te, adj. (Fam.) 1. Care este fixat; nemișcat, țeapăn. ♦ Fig. (Despre oameni) Sigur de sine; îngâmfat. 2. (Despre gură) Căscat, înțepenit. – V. proțăpi.
prr
PRR interj. Cuvânt cu care sunt opriți caii din mers. – Onomatopee. DOOM
prr interj.
prubului
PRUBULUÍ vb. IV v. probălui. DOOM
probăluí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. probăluiésc, imperf. 3 sg. probăluiá; conj. prez. 3 să probăluiáscă
prubuluire
PRUBULUÍ vb. IV v. probălui.
prubuluit
PRUBULUÍ vb. IV v. probălui.
prubă
PRÚBĂ s. f. v. probă.
prud
PRUD, -Ă, pruzi, -de, adj. (Livr.) Care simulează o atitudine virtuoasă, austeră. – Din fr. prude.
pruda
PRUD, -Ă, pruzi, -de, adj. (Livr.) Care simulează o atitudine virtuoasă, austeră. – Din fr. prude.
prude
PRUD, -Ă, pruzi, -de, adj. (Livr.) Care simulează o atitudine virtuoasă, austeră. – Din fr. prude.
prudei
PRUD, -Ă, pruzi, -de, adj. (Livr.) Care simulează o atitudine virtuoasă, austeră. – Din fr. prude.
prudele
PRUD, -Ă, pruzi, -de, adj. (Livr.) Care simulează o atitudine virtuoasă, austeră. – Din fr. prude.
prudelor
PRUD, -Ă, pruzi, -de, adj. (Livr.) Care simulează o atitudine virtuoasă, austeră. – Din fr. prude.
prudent
PRUDÉNT, -Ă, prudenți, -te, adj. Care se ferește de tot ce ar putea să-i producă un neajuns, o neplăcere, un necaz; prevăzător, circumspect, precaut. – Din fr. prudent, lat. prudens, -ntis. DOOM
prudént adj. m., pl. prudénți; f. prudéntă, pl. prudénte
prudenta
PRUDÉNT, -Ă, prudenți, -te, adj. Care se ferește de tot ce ar putea să-i producă un neajuns, o neplăcere, un necaz; prevăzător, circumspect, precaut. – Din fr. prudent, lat. prudens, -ntis. DOOM
prudént adj. m., pl. prudénți; f. prudéntă, pl. prudénte
prudente
PRUDÉNT, -Ă, prudenți, -te, adj. Care se ferește de tot ce ar putea să-i producă un neajuns, o neplăcere, un necaz; prevăzător, circumspect, precaut. – Din fr. prudent, lat. prudens, -ntis. DOOM
prudént adj. m., pl. prudénți; f. prudéntă, pl. prudénte
prudentei
PRUDÉNT, -Ă, prudenți, -te, adj. Care se ferește de tot ce ar putea să-i producă un neajuns, o neplăcere, un necaz; prevăzător, circumspect, precaut. – Din fr. prudent, lat. prudens, -ntis. DOOM
prudént adj. m., pl. prudénți; f. prudéntă, pl. prudénte
prudentele
PRUDÉNT, -Ă, prudenți, -te, adj. Care se ferește de tot ce ar putea să-i producă un neajuns, o neplăcere, un necaz; prevăzător, circumspect, precaut. – Din fr. prudent, lat. prudens, -ntis. DOOM
prudént adj. m., pl. prudénți; f. prudéntă, pl. prudénte
prudentelor
PRUDÉNT, -Ă, prudenți, -te, adj. Care se ferește de tot ce ar putea să-i producă un neajuns, o neplăcere, un necaz; prevăzător, circumspect, precaut. – Din fr. prudent, lat. prudens, -ntis. DOOM
prudént adj. m., pl. prudénți; f. prudéntă, pl. prudénte
prudentul
PRUDÉNT, -Ă, prudenți, -te, adj. Care se ferește de tot ce ar putea să-i producă un neajuns, o neplăcere, un necaz; prevăzător, circumspect, precaut. – Din fr. prudent, lat. prudens, -ntis. DOOM
prudént adj. m., pl. prudénți; f. prudéntă, pl. prudénte
prudentului
PRUDÉNT, -Ă, prudenți, -te, adj. Care se ferește de tot ce ar putea să-i producă un neajuns, o neplăcere, un necaz; prevăzător, circumspect, precaut. – Din fr. prudent, lat. prudens, -ntis. DOOM
prudént adj. m., pl. prudénți; f. prudéntă, pl. prudénte
prudența
PRUDÉNȚĂ s. f. Însușirea de a fi prudent; prevedere, precauție, circumspecție. – Din fr. prudence, lat. prudentia, it. prudenza. DOOM
prudénță s. f., g.-d. art. prudénței
prudențe
PRUDÉNȚĂ s. f. Însușirea de a fi prudent; prevedere, precauție, circumspecție. – Din fr. prudence, lat. prudentia, it. prudenza. DOOM
prudénță s. f., g.-d. art. prudénței
prudenței
PRUDÉNȚĂ s. f. Însușirea de a fi prudent; prevedere, precauție, circumspecție. – Din fr. prudence, lat. prudentia, it. prudenza. DOOM
prudénță s. f., g.-d. art. prudénței
prudenți
PRUDÉNT, -Ă, prudenți, -te, adj. Care se ferește de tot ce ar putea să-i producă un neajuns, o neplăcere, un necaz; prevăzător, circumspect, precaut. – Din fr. prudent, lat. prudens, -ntis. DOOM
prudént adj. m., pl. prudénți; f. prudéntă, pl. prudénte
prudenții
PRUDÉNT, -Ă, prudenți, -te, adj. Care se ferește de tot ce ar putea să-i producă un neajuns, o neplăcere, un necaz; prevăzător, circumspect, precaut. – Din fr. prudent, lat. prudens, -ntis. DOOM
prudént adj. m., pl. prudénți; f. prudéntă, pl. prudénte
prudenților
PRUDÉNT, -Ă, prudenți, -te, adj. Care se ferește de tot ce ar putea să-i producă un neajuns, o neplăcere, un necaz; prevăzător, circumspect, precaut. – Din fr. prudent, lat. prudens, -ntis. DOOM
prudént adj. m., pl. prudénți; f. prudéntă, pl. prudénte
pruderie
PRUDERÍE s.f. (Franțuzism) Atitudine afectată de austeritate, de falsă virtute; prefăcută prudență. [< fr. pruderie].
prudhonian
PRUDHONIÁN, -Ă adj., s.m. și f. v. proudhonian.
prudhonism
PRUDHONÍSM s.n. v. proudhonism.
prudhonist
PRUDHONÍST, -Ă adj., s.m. și f. v. proudhonist.
prudul
PRUD, -Ă, pruzi, -de, adj. (Livr.) Care simulează o atitudine virtuoasă, austeră. – Din fr. prude.
prudului
PRUD, -Ă, pruzi, -de, adj. (Livr.) Care simulează o atitudine virtuoasă, austeră. – Din fr. prude.
prufnea
PRUFNÍ, prufnesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A scoate sunete asemănătoare buhaiului. – Formație onomatopeică. DOOM
prufní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prufnésc, imperf. 3 sg. prufneá; conj. prez. 3 să prufneáscă
prufneai
PRUFNÍ, prufnesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A scoate sunete asemănătoare buhaiului. – Formație onomatopeică. DOOM
prufní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prufnésc, imperf. 3 sg. prufneá; conj. prez. 3 să prufneáscă
prufneam
PRUFNÍ, prufnesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A scoate sunete asemănătoare buhaiului. – Formație onomatopeică. DOOM
prufní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prufnésc, imperf. 3 sg. prufneá; conj. prez. 3 să prufneáscă
prufnească
PRUFNÍ, prufnesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A scoate sunete asemănătoare buhaiului. – Formație onomatopeică. DOOM
prufní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prufnésc, imperf. 3 sg. prufneá; conj. prez. 3 să prufneáscă
prufneau
PRUFNÍ, prufnesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A scoate sunete asemănătoare buhaiului. – Formație onomatopeică. DOOM
prufní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prufnésc, imperf. 3 sg. prufneá; conj. prez. 3 să prufneáscă
prufneați
PRUFNÍ, prufnesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A scoate sunete asemănătoare buhaiului. – Formație onomatopeică. DOOM
prufní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prufnésc, imperf. 3 sg. prufneá; conj. prez. 3 să prufneáscă
prufnesc
PRUFNÍ, prufnesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A scoate sunete asemănătoare buhaiului. – Formație onomatopeică. DOOM
prufní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prufnésc, imperf. 3 sg. prufneá; conj. prez. 3 să prufneáscă
prufnește
PRUFNÍ, prufnesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A scoate sunete asemănătoare buhaiului. – Formație onomatopeică. DOOM
prufní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prufnésc, imperf. 3 sg. prufneá; conj. prez. 3 să prufneáscă
prufnești
PRUFNÍ, prufnesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A scoate sunete asemănătoare buhaiului. – Formație onomatopeică. DOOM
prufní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prufnésc, imperf. 3 sg. prufneá; conj. prez. 3 să prufneáscă
prufni
PRUFNÍ, prufnesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A scoate sunete asemănătoare buhaiului. – Formație onomatopeică. DOOM
prufní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prufnésc, imperf. 3 sg. prufneá; conj. prez. 3 să prufneáscă
prufnii
PRUFNÍ, prufnesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A scoate sunete asemănătoare buhaiului. – Formație onomatopeică. DOOM
prufní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prufnésc, imperf. 3 sg. prufneá; conj. prez. 3 să prufneáscă
prufnim
PRUFNÍ, prufnesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A scoate sunete asemănătoare buhaiului. – Formație onomatopeică. DOOM
prufní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prufnésc, imperf. 3 sg. prufneá; conj. prez. 3 să prufneáscă
prufnind
PRUFNÍ, prufnesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A scoate sunete asemănătoare buhaiului. – Formație onomatopeică. DOOM
prufní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prufnésc, imperf. 3 sg. prufneá; conj. prez. 3 să prufneáscă
prufnire
PRUFNÍ, prufnesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A scoate sunete asemănătoare buhaiului. – Formație onomatopeică. DOOM
prufní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prufnésc, imperf. 3 sg. prufneá; conj. prez. 3 să prufneáscă
prufnire
PRUFNÍ, prufnesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A scoate sunete asemănătoare buhaiului. – Formație onomatopeică.
prufniră
PRUFNÍ, prufnesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A scoate sunete asemănătoare buhaiului. – Formație onomatopeică. DOOM
prufní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prufnésc, imperf. 3 sg. prufneá; conj. prez. 3 să prufneáscă
prufnirăm
PRUFNÍ, prufnesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A scoate sunete asemănătoare buhaiului. – Formație onomatopeică. DOOM
prufní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prufnésc, imperf. 3 sg. prufneá; conj. prez. 3 să prufneáscă
prufnirăți
PRUFNÍ, prufnesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A scoate sunete asemănătoare buhaiului. – Formație onomatopeică. DOOM
prufní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prufnésc, imperf. 3 sg. prufneá; conj. prez. 3 să prufneáscă
prufnise
PRUFNÍ, prufnesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A scoate sunete asemănătoare buhaiului. – Formație onomatopeică. DOOM
prufní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prufnésc, imperf. 3 sg. prufneá; conj. prez. 3 să prufneáscă
prufnisem
PRUFNÍ, prufnesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A scoate sunete asemănătoare buhaiului. – Formație onomatopeică. DOOM
prufní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prufnésc, imperf. 3 sg. prufneá; conj. prez. 3 să prufneáscă
prufniseră
PRUFNÍ, prufnesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A scoate sunete asemănătoare buhaiului. – Formație onomatopeică. DOOM
prufní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prufnésc, imperf. 3 sg. prufneá; conj. prez. 3 să prufneáscă
prufniserăm
PRUFNÍ, prufnesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A scoate sunete asemănătoare buhaiului. – Formație onomatopeică. DOOM
prufní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prufnésc, imperf. 3 sg. prufneá; conj. prez. 3 să prufneáscă
prufniserăți
PRUFNÍ, prufnesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A scoate sunete asemănătoare buhaiului. – Formație onomatopeică. DOOM
prufní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prufnésc, imperf. 3 sg. prufneá; conj. prez. 3 să prufneáscă
prufniseși
PRUFNÍ, prufnesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A scoate sunete asemănătoare buhaiului. – Formație onomatopeică. DOOM
prufní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prufnésc, imperf. 3 sg. prufneá; conj. prez. 3 să prufneáscă
prufniseți
PRUFNÍ, prufnesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A scoate sunete asemănătoare buhaiului. – Formație onomatopeică. DOOM
prufní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prufnésc, imperf. 3 sg. prufneá; conj. prez. 3 să prufneáscă
prufnit
PRUFNÍ, prufnesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A scoate sunete asemănătoare buhaiului. – Formație onomatopeică. DOOM
prufní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prufnésc, imperf. 3 sg. prufneá; conj. prez. 3 să prufneáscă
prufniși
PRUFNÍ, prufnesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A scoate sunete asemănătoare buhaiului. – Formație onomatopeică. DOOM
prufní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prufnésc, imperf. 3 sg. prufneá; conj. prez. 3 să prufneáscă
prufniți
PRUFNÍ, prufnesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A scoate sunete asemănătoare buhaiului. – Formație onomatopeică. DOOM
prufní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prufnésc, imperf. 3 sg. prufneá; conj. prez. 3 să prufneáscă
pruhist
PRUHÍST, -Ă, pruhiști, -ste, adj. (Învechit) Care face parte dintre fruntașii protipendadei. În proiectele aceste este o curioasă amestecare de idei economice bune de monopol și preste tot gîndul de a înghiți obștea în boierii pruhiști. RUSSO, S. 120.
pruhă
PRÚHĂ s. f. (Neobișnuit) Protipendadă; elită, frunte (3).
pruina
PRUÍNĂ s. f. Strat fin cu aspect ceros care acoperă ca o brumă suprafața unor fructe. – Din fr. pruine. DOOM
pruínă s. f., g.-d. art. pruínei
pruine
PRUÍNĂ s. f. Strat fin cu aspect ceros care acoperă ca o brumă suprafața unor fructe. – Din fr. pruine. DOOM
pruínă s. f., g.-d. art. pruínei
pruinei
PRUÍNĂ s. f. Strat fin cu aspect ceros care acoperă ca o brumă suprafața unor fructe. – Din fr. pruine. DOOM
pruínă s. f., g.-d. art. pruínei
pruja
PRÚJĂ, pruji, s. f. (Reg.) Glumă; snoavă, anecdotă. – Din pruji (derivat regresiv). DOOM
prújă (reg.) s. f., art. prúja, g.-d. art. prújii; pl. pruji
prujea
PRUJÍ, prujesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A glumi; a spune anecdote, snoave. – Din ucr. pružyty „a încânta”. DOOM
prují (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prujésc, imperf. 3 sg. prujeá; conj. prez. 3 să prujeáscă
prujeai
PRUJÍ, prujesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A glumi; a spune anecdote, snoave. – Din ucr. pružyty „a încânta”. DOOM
prují (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prujésc, imperf. 3 sg. prujeá; conj. prez. 3 să prujeáscă
prujeam
PRUJÍ, prujesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A glumi; a spune anecdote, snoave. – Din ucr. pružyty „a încânta”. DOOM
prují (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prujésc, imperf. 3 sg. prujeá; conj. prez. 3 să prujeáscă
prujească
PRUJÍ, prujesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A glumi; a spune anecdote, snoave. – Din ucr. pružyty „a încânta”. DOOM
prují (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prujésc, imperf. 3 sg. prujeá; conj. prez. 3 să prujeáscă
prujeau
PRUJÍ, prujesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A glumi; a spune anecdote, snoave. – Din ucr. pružyty „a încânta”. DOOM
prují (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prujésc, imperf. 3 sg. prujeá; conj. prez. 3 să prujeáscă
prujeați
PRUJÍ, prujesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A glumi; a spune anecdote, snoave. – Din ucr. pružyty „a încânta”. DOOM
prují (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prujésc, imperf. 3 sg. prujeá; conj. prez. 3 să prujeáscă
prujesc
PRUJÍ, prujesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A glumi; a spune anecdote, snoave. – Din ucr. pružyty „a încânta”. DOOM
prují (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prujésc, imperf. 3 sg. prujeá; conj. prez. 3 să prujeáscă
prujește
PRUJÍ, prujesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A glumi; a spune anecdote, snoave. – Din ucr. pružyty „a încânta”. DOOM
prují (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prujésc, imperf. 3 sg. prujeá; conj. prez. 3 să prujeáscă
prujești
PRUJÍ, prujesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A glumi; a spune anecdote, snoave. – Din ucr. pružyty „a încânta”. DOOM
prují (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prujésc, imperf. 3 sg. prujeá; conj. prez. 3 să prujeáscă
pruji
PRÚJĂ, pruji, s. f. (Reg.) Glumă; snoavă, anecdotă. – Din pruji (derivat regresiv). DOOM
prújă (reg.) s. f., art. prúja, g.-d. art. prújii; pl. pruji
pruji
PRUJÍ, prujesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A glumi; a spune anecdote, snoave. – Din ucr. pružyty „a încânta”. DOOM
prují (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prujésc, imperf. 3 sg. prujeá; conj. prez. 3 să prujeáscă
prujii
PRÚJĂ, pruji, s. f. (Reg.) Glumă; snoavă, anecdotă. – Din pruji (derivat regresiv). DOOM
prújă (reg.) s. f., art. prúja, g.-d. art. prújii; pl. pruji
prujii
PRUJÍ, prujesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A glumi; a spune anecdote, snoave. – Din ucr. pružyty „a încânta”. DOOM
prují (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prujésc, imperf. 3 sg. prujeá; conj. prez. 3 să prujeáscă
prujile
PRÚJĂ, pruji, s. f. (Reg.) Glumă; snoavă, anecdotă. – Din pruji (derivat regresiv). DOOM
prújă (reg.) s. f., art. prúja, g.-d. art. prújii; pl. pruji
prujilor
PRÚJĂ, pruji, s. f. (Reg.) Glumă; snoavă, anecdotă. – Din pruji (derivat regresiv). DOOM
prújă (reg.) s. f., art. prúja, g.-d. art. prújii; pl. pruji
prujim
PRUJÍ, prujesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A glumi; a spune anecdote, snoave. – Din ucr. pružyty „a încânta”. DOOM
prují (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prujésc, imperf. 3 sg. prujeá; conj. prez. 3 să prujeáscă
prujind
PRUJÍ, prujesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A glumi; a spune anecdote, snoave. – Din ucr. pružyty „a încânta”. DOOM
prují (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prujésc, imperf. 3 sg. prujeá; conj. prez. 3 să prujeáscă
prujire
PRUJÍ, prujesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A glumi; a spune anecdote, snoave. – Din ucr. pružyty „a încânta”. DOOM
prují (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prujésc, imperf. 3 sg. prujeá; conj. prez. 3 să prujeáscă
prujiră
PRUJÍ, prujesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A glumi; a spune anecdote, snoave. – Din ucr. pružyty „a încânta”. DOOM
prují (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prujésc, imperf. 3 sg. prujeá; conj. prez. 3 să prujeáscă
prujirăm
PRUJÍ, prujesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A glumi; a spune anecdote, snoave. – Din ucr. pružyty „a încânta”. DOOM
prují (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prujésc, imperf. 3 sg. prujeá; conj. prez. 3 să prujeáscă
prujirăți
PRUJÍ, prujesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A glumi; a spune anecdote, snoave. – Din ucr. pružyty „a încânta”. DOOM
prují (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prujésc, imperf. 3 sg. prujeá; conj. prez. 3 să prujeáscă
prujise
PRUJÍ, prujesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A glumi; a spune anecdote, snoave. – Din ucr. pružyty „a încânta”. DOOM
prují (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prujésc, imperf. 3 sg. prujeá; conj. prez. 3 să prujeáscă
prujisem
PRUJÍ, prujesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A glumi; a spune anecdote, snoave. – Din ucr. pružyty „a încânta”. DOOM
prují (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prujésc, imperf. 3 sg. prujeá; conj. prez. 3 să prujeáscă
prujiseră
PRUJÍ, prujesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A glumi; a spune anecdote, snoave. – Din ucr. pružyty „a încânta”. DOOM
prují (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prujésc, imperf. 3 sg. prujeá; conj. prez. 3 să prujeáscă
prujiserăm
PRUJÍ, prujesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A glumi; a spune anecdote, snoave. – Din ucr. pružyty „a încânta”. DOOM
prují (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prujésc, imperf. 3 sg. prujeá; conj. prez. 3 să prujeáscă
prujiserăți
PRUJÍ, prujesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A glumi; a spune anecdote, snoave. – Din ucr. pružyty „a încânta”. DOOM
prují (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prujésc, imperf. 3 sg. prujeá; conj. prez. 3 să prujeáscă
prujiseși
PRUJÍ, prujesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A glumi; a spune anecdote, snoave. – Din ucr. pružyty „a încânta”. DOOM
prují (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prujésc, imperf. 3 sg. prujeá; conj. prez. 3 să prujeáscă
prujiseți
PRUJÍ, prujesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A glumi; a spune anecdote, snoave. – Din ucr. pružyty „a încânta”. DOOM
prují (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prujésc, imperf. 3 sg. prujeá; conj. prez. 3 să prujeáscă
prujit
PRUJÍ, prujesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A glumi; a spune anecdote, snoave. – Din ucr. pružyty „a încânta”. DOOM
prují (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prujésc, imperf. 3 sg. prujeá; conj. prez. 3 să prujeáscă
prujitura
PRUJITÚRĂ, prujituri, s. f. (Reg.) Glumă; snoavă, anecdotă. – Pruji + suf. -tură. DOOM
prujitúră (reg.) s. f., g.-d. art. prujitúrii; pl. prujitúri
prujituri
PRUJITÚRĂ, prujituri, s. f. (Reg.) Glumă; snoavă, anecdotă. – Pruji + suf. -tură. DOOM
prujitúră (reg.) s. f., g.-d. art. prujitúrii; pl. prujitúri
prujiturii
PRUJITÚRĂ, prujituri, s. f. (Reg.) Glumă; snoavă, anecdotă. – Pruji + suf. -tură. DOOM
prujitúră (reg.) s. f., g.-d. art. prujitúrii; pl. prujitúri
prujiturile
PRUJITÚRĂ, prujituri, s. f. (Reg.) Glumă; snoavă, anecdotă. – Pruji + suf. -tură. DOOM
prujitúră (reg.) s. f., g.-d. art. prujitúrii; pl. prujitúri
prujiturilor
PRUJITÚRĂ, prujituri, s. f. (Reg.) Glumă; snoavă, anecdotă. – Pruji + suf. -tură. DOOM
prujitúră (reg.) s. f., g.-d. art. prujitúrii; pl. prujitúri
prujiși
PRUJÍ, prujesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A glumi; a spune anecdote, snoave. – Din ucr. pružyty „a încânta”. DOOM
prují (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prujésc, imperf. 3 sg. prujeá; conj. prez. 3 să prujeáscă
prujiți
PRUJÍ, prujesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A glumi; a spune anecdote, snoave. – Din ucr. pružyty „a încânta”. DOOM
prují (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prujésc, imperf. 3 sg. prujeá; conj. prez. 3 să prujeáscă
prun
PRUN, pruni, s. m. Pom din familia rozaceelor, cu flori albe-verzui, cultivat pentru fructele sale comestibile (Prunus domestica). – Lat. prunus. DOOM
prun s. m., pl. pruni
pruna
PRÚNĂ, prune, s. f. Fructul prunului, drupă de formă alungită, de culoare vânătă sau gălbuie, cu sâmbure mare. ◊ Expr. Parcă are prune în gură, se spune despre cineva care vorbește neclar, care pronunță cuvintele nedeslușit. – Lat. pruna. DOOM
prúnă s. f., g.-d. art. prúnei; pl. prúne
prunar
PRUNÁR2, prunari, s. m. Cultivator de pruni. – Prun + suf. -ar. DOOM
prunár s. m., pl. prunári
prunar
PRUNÁR1, prunari, s. m. Insectă mică de culoare cafenie, acoperită cu peri moi, care atacă prunele și cireșele; firezar (Rhynchites cupreus). – Prună + suf. -ar. DOOM
prunár s. m., pl. prunári
prunare
PRUNÁR2, prunari, s. m. Cultivator de pruni. – Prun + suf. -ar. DOOM
prunár s. m., pl. prunári
prunare
PRUNÁR1, prunari, s. m. Insectă mică de culoare cafenie, acoperită cu peri moi, care atacă prunele și cireșele; firezar (Rhynchites cupreus). – Prună + suf. -ar. DOOM
prunár s. m., pl. prunári
prunari
PRUNÁR2, prunari, s. m. Cultivator de pruni. – Prun + suf. -ar. DOOM
prunár s. m., pl. prunári
prunari
PRUNÁR1, prunari, s. m. Insectă mică de culoare cafenie, acoperită cu peri moi, care atacă prunele și cireșele; firezar (Rhynchites cupreus). – Prună + suf. -ar. DOOM
prunár s. m., pl. prunári
prunarii
PRUNÁR2, prunari, s. m. Cultivator de pruni. – Prun + suf. -ar. DOOM
prunár s. m., pl. prunári
prunarii
PRUNÁR1, prunari, s. m. Insectă mică de culoare cafenie, acoperită cu peri moi, care atacă prunele și cireșele; firezar (Rhynchites cupreus). – Prună + suf. -ar. DOOM
prunár s. m., pl. prunári
prunarilor
PRUNÁR2, prunari, s. m. Cultivator de pruni. – Prun + suf. -ar. DOOM
prunár s. m., pl. prunári
prunarilor
PRUNÁR1, prunari, s. m. Insectă mică de culoare cafenie, acoperită cu peri moi, care atacă prunele și cireșele; firezar (Rhynchites cupreus). – Prună + suf. -ar. DOOM
prunár s. m., pl. prunári
prunarul
PRUNÁR2, prunari, s. m. Cultivator de pruni. – Prun + suf. -ar. DOOM
prunár s. m., pl. prunári
prunarul
PRUNÁR1, prunari, s. m. Insectă mică de culoare cafenie, acoperită cu peri moi, care atacă prunele și cireșele; firezar (Rhynchites cupreus). – Prună + suf. -ar. DOOM
prunár s. m., pl. prunári
prunarule
PRUNÁR2, prunari, s. m. Cultivator de pruni. – Prun + suf. -ar. DOOM
prunár s. m., pl. prunári
prunarule
PRUNÁR1, prunari, s. m. Insectă mică de culoare cafenie, acoperită cu peri moi, care atacă prunele și cireșele; firezar (Rhynchites cupreus). – Prună + suf. -ar. DOOM
prunár s. m., pl. prunári
prunarului
PRUNÁR2, prunari, s. m. Cultivator de pruni. – Prun + suf. -ar. DOOM
prunár s. m., pl. prunári
prunarului
PRUNÁR1, prunari, s. m. Insectă mică de culoare cafenie, acoperită cu peri moi, care atacă prunele și cireșele; firezar (Rhynchites cupreus). – Prună + suf. -ar. DOOM
prunár s. m., pl. prunári
prunc
PRUNC, prunci, s. m. 1. (Înv. și pop.) Copil (indiferent de vârstă sau sex); (sens curent) copil în primele luni de viață. 2. (Înv. și reg.) Copil în raport cu părinții săi; fiu. – Et. nec. DOOM
prunc (înv., pop.) s. m., pl. prunci
prunca
PRÚNCĂ, prunce, s. f. (Înv. și reg.) 1. Copil de sex feminin. 2. Fată tânără. 3. Fiică. – Din prunc. DOOM
prúncă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. prúncei; pl. prúnce
prunce
PRÚNCĂ, prunce, s. f. (Înv. și reg.) 1. Copil de sex feminin. 2. Fată tânără. 3. Fiică. – Din prunc. DOOM
prúncă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. prúncei; pl. prúnce
pruncea
PRUNCÍ, pruncesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A copilări. – Din prunc. DOOM
pruncí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pruncésc, imperf. 3 sg. prunceá; conj. prez. 3 să prunceáscă
prunceai
PRUNCÍ, pruncesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A copilări. – Din prunc. DOOM
pruncí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pruncésc, imperf. 3 sg. prunceá; conj. prez. 3 să prunceáscă
prunceam
PRUNCÍ, pruncesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A copilări. – Din prunc. DOOM
pruncí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pruncésc, imperf. 3 sg. prunceá; conj. prez. 3 să prunceáscă
prunceasca
PRUNCÉSC, -EÁSCĂ, pruncești, adj. (Înv.) Care aparține pruncului, privitor la prunc; copilăresc. – Prunc + suf. -esc. DOOM
pruncésc (înv.) adj. m., f. prunceáscă; pl. m. și f. pruncéști
pruncească
PRUNCÍ, pruncesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A copilări. – Din prunc. DOOM
pruncí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pruncésc, imperf. 3 sg. prunceá; conj. prez. 3 să prunceáscă
prunceau
PRUNCÍ, pruncesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A copilări. – Din prunc. DOOM
pruncí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pruncésc, imperf. 3 sg. prunceá; conj. prez. 3 să prunceáscă
prunceați
PRUNCÍ, pruncesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A copilări. – Din prunc. DOOM
pruncí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pruncésc, imperf. 3 sg. prunceá; conj. prez. 3 să prunceáscă
pruncei
PRÚNCĂ, prunce, s. f. (Înv. și reg.) 1. Copil de sex feminin. 2. Fată tânără. 3. Fiică. – Din prunc. DOOM
prúncă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. prúncei; pl. prúnce
pruncele
PRÚNCĂ, prunce, s. f. (Înv. și reg.) 1. Copil de sex feminin. 2. Fată tânără. 3. Fiică. – Din prunc. DOOM
prúncă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. prúncei; pl. prúnce
pruncelor
PRÚNCĂ, prunce, s. f. (Înv. și reg.) 1. Copil de sex feminin. 2. Fată tânără. 3. Fiică. – Din prunc. DOOM
prúncă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. prúncei; pl. prúnce
pruncesc
PRUNCÉSC, -EÁSCĂ, pruncești, adj. (Înv.) Care aparține pruncului, privitor la prunc; copilăresc. – Prunc + suf. -esc. DOOM
pruncésc (înv.) adj. m., f. prunceáscă; pl. m. și f. pruncéști
pruncesc
PRUNCÍ, pruncesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A copilări. – Din prunc. DOOM
pruncí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pruncésc, imperf. 3 sg. prunceá; conj. prez. 3 să prunceáscă
pruncescul
PRUNCÉSC, -EÁSCĂ, pruncești, adj. (Înv.) Care aparține pruncului, privitor la prunc; copilăresc. – Prunc + suf. -esc. DOOM
pruncésc (înv.) adj. m., f. prunceáscă; pl. m. și f. pruncéști
pruncescului
PRUNCÉSC, -EÁSCĂ, pruncești, adj. (Înv.) Care aparține pruncului, privitor la prunc; copilăresc. – Prunc + suf. -esc. DOOM
pruncésc (înv.) adj. m., f. prunceáscă; pl. m. și f. pruncéști
pruncește
PRUNCÍ, pruncesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A copilări. – Din prunc. DOOM
pruncí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pruncésc, imperf. 3 sg. prunceá; conj. prez. 3 să prunceáscă
pruncești
PRUNCÉSC, -EÁSCĂ, pruncești, adj. (Înv.) Care aparține pruncului, privitor la prunc; copilăresc. – Prunc + suf. -esc. DOOM
pruncésc (înv.) adj. m., f. prunceáscă; pl. m. și f. pruncéști
pruncești
PRUNCÍ, pruncesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A copilări. – Din prunc. DOOM
pruncí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pruncésc, imperf. 3 sg. prunceá; conj. prez. 3 să prunceáscă
prunceștii
PRUNCÉSC, -EÁSCĂ, pruncești, adj. (Înv.) Care aparține pruncului, privitor la prunc; copilăresc. – Prunc + suf. -esc. DOOM
pruncésc (înv.) adj. m., f. prunceáscă; pl. m. și f. pruncéști
prunceștile
PRUNCÉSC, -EÁSCĂ, pruncești, adj. (Înv.) Care aparține pruncului, privitor la prunc; copilăresc. – Prunc + suf. -esc. DOOM
pruncésc (înv.) adj. m., f. prunceáscă; pl. m. și f. pruncéști
prunceștilor
PRUNCÉSC, -EÁSCĂ, pruncești, adj. (Înv.) Care aparține pruncului, privitor la prunc; copilăresc. – Prunc + suf. -esc. DOOM
pruncésc (înv.) adj. m., f. prunceáscă; pl. m. și f. pruncéști
prunci
PRUNC, prunci, s. m. 1. (Înv. și pop.) Copil (indiferent de vârstă sau sex); (sens curent) copil în primele luni de viață. 2. (Înv. și reg.) Copil în raport cu părinții săi; fiu. – Et. nec. DOOM
prunc (înv., pop.) s. m., pl. prunci
prunci
PRUNCÍ, pruncesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A copilări. – Din prunc. DOOM
pruncí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pruncésc, imperf. 3 sg. prunceá; conj. prez. 3 să prunceáscă
pruncia
PRUNCÍE s. f. (Înv. și pop.) Copilărie. – Prunc + suf. -ie. DOOM
pruncíe (înv., pop.) s. f., art. pruncía, g.-d. pruncíi, art. pruncíei
pruncie
PRUNCÍE s. f. (Înv. și pop.) Copilărie. – Prunc + suf. -ie. DOOM
pruncíe (înv., pop.) s. f., art. pruncía, g.-d. pruncíi, art. pruncíei
prunciei
PRUNCÍE s. f. (Înv. și pop.) Copilărie. – Prunc + suf. -ie. DOOM
pruncíe (înv., pop.) s. f., art. pruncía, g.-d. pruncíi, art. pruncíei
pruncii
PRUNC, prunci, s. m. 1. (Înv. și pop.) Copil (indiferent de vârstă sau sex); (sens curent) copil în primele luni de viață. 2. (Înv. și reg.) Copil în raport cu părinții săi; fiu. – Et. nec. DOOM
prunc (înv., pop.) s. m., pl. prunci
pruncii
PRUNCÍ, pruncesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A copilări. – Din prunc. DOOM
pruncí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pruncésc, imperf. 3 sg. prunceá; conj. prez. 3 să prunceáscă
pruncii
PRUNCÍE s. f. (Înv. și pop.) Copilărie. – Prunc + suf. -ie. DOOM
pruncíe (înv., pop.) s. f., art. pruncía, g.-d. pruncíi, art. pruncíei
pruncilor
PRUNC, prunci, s. m. 1. (Înv. și pop.) Copil (indiferent de vârstă sau sex); (sens curent) copil în primele luni de viață. 2. (Înv. și reg.) Copil în raport cu părinții săi; fiu. – Et. nec. DOOM
prunc (înv., pop.) s. m., pl. prunci
pruncim
PRUNCÍ, pruncesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A copilări. – Din prunc. DOOM
pruncí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pruncésc, imperf. 3 sg. prunceá; conj. prez. 3 să prunceáscă
pruncind
PRUNCÍ, pruncesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A copilări. – Din prunc. DOOM
pruncí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pruncésc, imperf. 3 sg. prunceá; conj. prez. 3 să prunceáscă
pruncire
PRUNCÍ, pruncesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A copilări. – Din prunc. DOOM
pruncí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pruncésc, imperf. 3 sg. prunceá; conj. prez. 3 să prunceáscă
pruncire
PRUNCÍ, pruncesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A copilări. – Din prunc.
prunciră
PRUNCÍ, pruncesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A copilări. – Din prunc. DOOM
pruncí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pruncésc, imperf. 3 sg. prunceá; conj. prez. 3 să prunceáscă
pruncirăm
PRUNCÍ, pruncesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A copilări. – Din prunc. DOOM
pruncí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pruncésc, imperf. 3 sg. prunceá; conj. prez. 3 să prunceáscă
pruncirăți
PRUNCÍ, pruncesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A copilări. – Din prunc. DOOM
pruncí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pruncésc, imperf. 3 sg. prunceá; conj. prez. 3 să prunceáscă
pruncise
PRUNCÍ, pruncesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A copilări. – Din prunc. DOOM
pruncí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pruncésc, imperf. 3 sg. prunceá; conj. prez. 3 să prunceáscă
pruncisem
PRUNCÍ, pruncesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A copilări. – Din prunc. DOOM
pruncí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pruncésc, imperf. 3 sg. prunceá; conj. prez. 3 să prunceáscă
prunciseră
PRUNCÍ, pruncesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A copilări. – Din prunc. DOOM
pruncí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pruncésc, imperf. 3 sg. prunceá; conj. prez. 3 să prunceáscă
prunciserăm
PRUNCÍ, pruncesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A copilări. – Din prunc. DOOM
pruncí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pruncésc, imperf. 3 sg. prunceá; conj. prez. 3 să prunceáscă
prunciserăți
PRUNCÍ, pruncesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A copilări. – Din prunc. DOOM
pruncí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pruncésc, imperf. 3 sg. prunceá; conj. prez. 3 să prunceáscă
prunciseși
PRUNCÍ, pruncesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A copilări. – Din prunc. DOOM
pruncí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pruncésc, imperf. 3 sg. prunceá; conj. prez. 3 să prunceáscă
prunciseți
PRUNCÍ, pruncesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A copilări. – Din prunc. DOOM
pruncí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pruncésc, imperf. 3 sg. prunceá; conj. prez. 3 să prunceáscă
pruncit
PRUNCÍ, pruncesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A copilări. – Din prunc. DOOM
pruncí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pruncésc, imperf. 3 sg. prunceá; conj. prez. 3 să prunceáscă
prunciși
PRUNCÍ, pruncesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A copilări. – Din prunc. DOOM
pruncí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pruncésc, imperf. 3 sg. prunceá; conj. prez. 3 să prunceáscă
prunciți
PRUNCÍ, pruncesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A copilări. – Din prunc. DOOM
pruncí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pruncésc, imperf. 3 sg. prunceá; conj. prez. 3 să prunceáscă
pruncucidere
PRUNCUCÍDERE, pruncucideri, s. f. Infracțiune care constă în uciderea (de către mamă) a propriului copil (nou-născut). – Prunc + ucidere. DOOM
!pruncucídere (prun-cu-/prunc-u-) s. f., g.-d. art. pruncucíderii; pl. pruncucíderi
pruncuciderea
PRUNCUCÍDERE, pruncucideri, s. f. Infracțiune care constă în uciderea (de către mamă) a propriului copil (nou-născut). – Prunc + ucidere. DOOM
!pruncucídere (prun-cu-/prunc-u-) s. f., g.-d. art. pruncucíderii; pl. pruncucíderi
pruncucideri
PRUNCUCÍDERE, pruncucideri, s. f. Infracțiune care constă în uciderea (de către mamă) a propriului copil (nou-născut). – Prunc + ucidere. DOOM
!pruncucídere (prun-cu-/prunc-u-) s. f., g.-d. art. pruncucíderii; pl. pruncucíderi
pruncuciderii
PRUNCUCÍDERE, pruncucideri, s. f. Infracțiune care constă în uciderea (de către mamă) a propriului copil (nou-născut). – Prunc + ucidere. DOOM
!pruncucídere (prun-cu-/prunc-u-) s. f., g.-d. art. pruncucíderii; pl. pruncucíderi
pruncuciderile
PRUNCUCÍDERE, pruncucideri, s. f. Infracțiune care constă în uciderea (de către mamă) a propriului copil (nou-născut). – Prunc + ucidere. DOOM
!pruncucídere (prun-cu-/prunc-u-) s. f., g.-d. art. pruncucíderii; pl. pruncucíderi
pruncuciderilor
PRUNCUCÍDERE, pruncucideri, s. f. Infracțiune care constă în uciderea (de către mamă) a propriului copil (nou-născut). – Prunc + ucidere. DOOM
!pruncucídere (prun-cu-/prunc-u-) s. f., g.-d. art. pruncucíderii; pl. pruncucíderi
pruncucigaș
PRUNCUCIGÁȘ, -Ă, pruncucigași, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care își ucide propriul copil (nou-născut). – Prunc + ucigaș. DOOM
!pruncucigáș (prun-cu-/prunc-u-) adj. m., s. m., pl. pruncucigáși; adj. f., s. f. pruncucigáșă, art. pruncucigáșa, pl. pruncucigáșe
pruncucigașa
PRUNCUCIGÁȘ, -Ă, pruncucigași, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care își ucide propriul copil (nou-născut). – Prunc + ucigaș. DOOM
!pruncucigáș (prun-cu-/prunc-u-) adj. m., s. m., pl. pruncucigáși; adj. f., s. f. pruncucigáșă, art. pruncucigáșa, pl. pruncucigáșe
pruncucigașa
PRUNCUCIGÁȘ, -Ă, pruncucigași, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care își ucide propriul copil (nou-născut). – Prunc + ucigaș. DOOM
!pruncucigáș (prun-cu-/prunc-u-) adj. m., s. m., pl. pruncucigáși; adj. f., s. f. pruncucigáșă, art. pruncucigáșa, pl. pruncucigáșe
pruncucigașe
PRUNCUCIGÁȘ, -Ă, pruncucigași, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care își ucide propriul copil (nou-născut). – Prunc + ucigaș. DOOM
!pruncucigáș (prun-cu-/prunc-u-) adj. m., s. m., pl. pruncucigáși; adj. f., s. f. pruncucigáșă, art. pruncucigáșa, pl. pruncucigáșe
pruncucigașe
PRUNCUCIGÁȘ, -Ă, pruncucigași, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care își ucide propriul copil (nou-născut). – Prunc + ucigaș. DOOM
!pruncucigáș (prun-cu-/prunc-u-) adj. m., s. m., pl. pruncucigáși; adj. f., s. f. pruncucigáșă, art. pruncucigáșa, pl. pruncucigáșe
pruncucigașei
PRUNCUCIGÁȘ, -Ă, pruncucigași, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care își ucide propriul copil (nou-născut). – Prunc + ucigaș. DOOM
!pruncucigáș (prun-cu-/prunc-u-) adj. m., s. m., pl. pruncucigáși; adj. f., s. f. pruncucigáșă, art. pruncucigáșa, pl. pruncucigáșe
pruncucigașei
PRUNCUCIGÁȘ, -Ă, pruncucigași, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care își ucide propriul copil (nou-născut). – Prunc + ucigaș. DOOM
!pruncucigáș (prun-cu-/prunc-u-) adj. m., s. m., pl. pruncucigáși; adj. f., s. f. pruncucigáșă, art. pruncucigáșa, pl. pruncucigáșe
pruncucigașele
PRUNCUCIGÁȘ, -Ă, pruncucigași, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care își ucide propriul copil (nou-născut). – Prunc + ucigaș. DOOM
!pruncucigáș (prun-cu-/prunc-u-) adj. m., s. m., pl. pruncucigáși; adj. f., s. f. pruncucigáșă, art. pruncucigáșa, pl. pruncucigáșe
pruncucigașele
PRUNCUCIGÁȘ, -Ă, pruncucigași, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care își ucide propriul copil (nou-născut). – Prunc + ucigaș. DOOM
!pruncucigáș (prun-cu-/prunc-u-) adj. m., s. m., pl. pruncucigáși; adj. f., s. f. pruncucigáșă, art. pruncucigáșa, pl. pruncucigáșe
pruncucigașelor
PRUNCUCIGÁȘ, -Ă, pruncucigași, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care își ucide propriul copil (nou-născut). – Prunc + ucigaș. DOOM
!pruncucigáș (prun-cu-/prunc-u-) adj. m., s. m., pl. pruncucigáși; adj. f., s. f. pruncucigáșă, art. pruncucigáșa, pl. pruncucigáșe
pruncucigașelor
PRUNCUCIGÁȘ, -Ă, pruncucigași, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care își ucide propriul copil (nou-născut). – Prunc + ucigaș. DOOM
!pruncucigáș (prun-cu-/prunc-u-) adj. m., s. m., pl. pruncucigáși; adj. f., s. f. pruncucigáșă, art. pruncucigáșa, pl. pruncucigáșe
pruncucigași
PRUNCUCIGÁȘ, -Ă, pruncucigași, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care își ucide propriul copil (nou-născut). – Prunc + ucigaș. DOOM
!pruncucigáș (prun-cu-/prunc-u-) adj. m., s. m., pl. pruncucigáși; adj. f., s. f. pruncucigáșă, art. pruncucigáșa, pl. pruncucigáșe
pruncucigașii
PRUNCUCIGÁȘ, -Ă, pruncucigași, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care își ucide propriul copil (nou-născut). – Prunc + ucigaș. DOOM
!pruncucigáș (prun-cu-/prunc-u-) adj. m., s. m., pl. pruncucigáși; adj. f., s. f. pruncucigáșă, art. pruncucigáșa, pl. pruncucigáșe
pruncucigașilor
PRUNCUCIGÁȘ, -Ă, pruncucigași, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care își ucide propriul copil (nou-născut). – Prunc + ucigaș. DOOM
!pruncucigáș (prun-cu-/prunc-u-) adj. m., s. m., pl. pruncucigáși; adj. f., s. f. pruncucigáșă, art. pruncucigáșa, pl. pruncucigáșe
pruncucigașul
PRUNCUCIGÁȘ, -Ă, pruncucigași, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care își ucide propriul copil (nou-născut). – Prunc + ucigaș. DOOM
!pruncucigáș (prun-cu-/prunc-u-) adj. m., s. m., pl. pruncucigáși; adj. f., s. f. pruncucigáșă, art. pruncucigáșa, pl. pruncucigáșe
pruncucigașului
PRUNCUCIGÁȘ, -Ă, pruncucigași, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care își ucide propriul copil (nou-născut). – Prunc + ucigaș. DOOM
!pruncucigáș (prun-cu-/prunc-u-) adj. m., s. m., pl. pruncucigáși; adj. f., s. f. pruncucigáșă, art. pruncucigáșa, pl. pruncucigáșe
pruncul
PRUNC, prunci, s. m. 1. (Înv. și pop.) Copil (indiferent de vârstă sau sex); (sens curent) copil în primele luni de viață. 2. (Înv. și reg.) Copil în raport cu părinții săi; fiu. – Et. nec. DOOM
prunc (înv., pop.) s. m., pl. prunci
prunculeț
PRUNCULÉȚ, prunculeți, s. m. (Pop.) Pruncușor. – Prunc + suf. -uleț. DOOM
prunculéț (pop.) s. m., pl. prunculéți
prunculeți
PRUNCULÉȚ, prunculeți, s. m. (Pop.) Pruncușor. – Prunc + suf. -uleț. DOOM
prunculéț (pop.) s. m., pl. prunculéți
prunculeții
PRUNCULÉȚ, prunculeți, s. m. (Pop.) Pruncușor. – Prunc + suf. -uleț. DOOM
prunculéț (pop.) s. m., pl. prunculéți
prunculeților
PRUNCULÉȚ, prunculeți, s. m. (Pop.) Pruncușor. – Prunc + suf. -uleț. DOOM
prunculéț (pop.) s. m., pl. prunculéți
prunculețul
PRUNCULÉȚ, prunculeți, s. m. (Pop.) Pruncușor. – Prunc + suf. -uleț. DOOM
prunculéț (pop.) s. m., pl. prunculéți
prunculețului
PRUNCULÉȚ, prunculeți, s. m. (Pop.) Pruncușor. – Prunc + suf. -uleț. DOOM
prunculéț (pop.) s. m., pl. prunculéți
prunculița
PRUNCULÍȚĂ, prunculițe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui pruncă; pruncuță. – Pruncă + suf. -uliță. DOOM
prunculíță (reg.) s. f., g.-d. art. prunculíței; pl. prunculíțe
prunculițe
PRUNCULÍȚĂ, prunculițe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui pruncă; pruncuță. – Pruncă + suf. -uliță. DOOM
prunculíță (reg.) s. f., g.-d. art. prunculíței; pl. prunculíțe
prunculiței
PRUNCULÍȚĂ, prunculițe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui pruncă; pruncuță. – Pruncă + suf. -uliță. DOOM
prunculíță (reg.) s. f., g.-d. art. prunculíței; pl. prunculíțe
prunculițele
PRUNCULÍȚĂ, prunculițe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui pruncă; pruncuță. – Pruncă + suf. -uliță. DOOM
prunculíță (reg.) s. f., g.-d. art. prunculíței; pl. prunculíțe
prunculițelor
PRUNCULÍȚĂ, prunculițe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui pruncă; pruncuță. – Pruncă + suf. -uliță. DOOM
prunculíță (reg.) s. f., g.-d. art. prunculíței; pl. prunculíțe
pruncului
PRUNC, prunci, s. m. 1. (Înv. și pop.) Copil (indiferent de vârstă sau sex); (sens curent) copil în primele luni de viață. 2. (Înv. și reg.) Copil în raport cu părinții săi; fiu. – Et. nec. DOOM
prunc (înv., pop.) s. m., pl. prunci
pruncușor
PRUNCUȘÓR, pruncușori, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui prunc; prunculeț, pruncuț. – Prunc + suf. -ușor. DOOM
pruncușór (pop.) s. m., pl. pruncușóri
pruncușori
PRUNCUȘÓR, pruncușori, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui prunc; prunculeț, pruncuț. – Prunc + suf. -ușor. DOOM
pruncușór (pop.) s. m., pl. pruncușóri
pruncușorii
PRUNCUȘÓR, pruncușori, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui prunc; prunculeț, pruncuț. – Prunc + suf. -ușor. DOOM
pruncușór (pop.) s. m., pl. pruncușóri
pruncușorilor
PRUNCUȘÓR, pruncușori, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui prunc; prunculeț, pruncuț. – Prunc + suf. -ușor. DOOM
pruncușór (pop.) s. m., pl. pruncușóri
pruncușorul
PRUNCUȘÓR, pruncușori, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui prunc; prunculeț, pruncuț. – Prunc + suf. -ușor. DOOM
pruncușór (pop.) s. m., pl. pruncușóri
pruncușorului
PRUNCUȘÓR, pruncușori, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui prunc; prunculeț, pruncuț. – Prunc + suf. -ușor. DOOM
pruncușór (pop.) s. m., pl. pruncușóri
pruncuț
PRUNCÚȚ, pruncuți, s. m. (Înv. și reg.) Pruncușor. – Prunc + suf. -uț. DOOM
pruncúț (înv., reg.) s. m., pl. pruncúți
pruncuța
PRUNCÚȚĂ, pruncuțe, s. f. (Reg.) Prunculiță. – Pruncă + suf. -uță. DOOM
pruncúță (reg.) s. f., g.-d. art. pruncúței; pl. pruncúțe
pruncuțe
PRUNCÚȚĂ, pruncuțe, s. f. (Reg.) Prunculiță. – Pruncă + suf. -uță. DOOM
pruncúță (reg.) s. f., g.-d. art. pruncúței; pl. pruncúțe
pruncuței
PRUNCÚȚĂ, pruncuțe, s. f. (Reg.) Prunculiță. – Pruncă + suf. -uță. DOOM
pruncúță (reg.) s. f., g.-d. art. pruncúței; pl. pruncúțe
pruncuțele
PRUNCÚȚĂ, pruncuțe, s. f. (Reg.) Prunculiță. – Pruncă + suf. -uță. DOOM
pruncúță (reg.) s. f., g.-d. art. pruncúței; pl. pruncúțe
pruncuțelor
PRUNCÚȚĂ, pruncuțe, s. f. (Reg.) Prunculiță. – Pruncă + suf. -uță. DOOM
pruncúță (reg.) s. f., g.-d. art. pruncúței; pl. pruncúțe
pruncuți
PRUNCÚȚ, pruncuți, s. m. (Înv. și reg.) Pruncușor. – Prunc + suf. -uț. DOOM
pruncúț (înv., reg.) s. m., pl. pruncúți
pruncuții
PRUNCÚȚ, pruncuți, s. m. (Înv. și reg.) Pruncușor. – Prunc + suf. -uț. DOOM
pruncúț (înv., reg.) s. m., pl. pruncúți
pruncuților
PRUNCÚȚ, pruncuți, s. m. (Înv. și reg.) Pruncușor. – Prunc + suf. -uț. DOOM
pruncúț (înv., reg.) s. m., pl. pruncúți
pruncuțul
PRUNCÚȚ, pruncuți, s. m. (Înv. și reg.) Pruncușor. – Prunc + suf. -uț. DOOM
pruncúț (înv., reg.) s. m., pl. pruncúți
pruncuțului
PRUNCÚȚ, pruncuți, s. m. (Înv. și reg.) Pruncușor. – Prunc + suf. -uț. DOOM
pruncúț (înv., reg.) s. m., pl. pruncúți
prund
PRUND, prunduri, s. n. 1. Pietriș mărunt amestecat cu nisip, care se găsește pe fundul și pe malul apelor sau, în strate, în scoarța pământului. ♦ Albie, fund de apă (cu pietriș). ♦ Pietriș mărunt care se așterne pe drumuri sau pe șosele; prundiș. 2. Mal, țărm, teren acoperit cu pietriș; prundiș; teren format din pietriș. 3. Insulă mică, fără vegetație, formată din aluviuni, pe cursul unui râu. – Din sl. prondŭ. DOOM
prund s. n., pl. prúnduri
prundar
PRUNDÁR, prundari, s. m. 1. (Rar) Persoană care scoate și transportă prund. 2. Numele mai multor păsări mici care trăiesc pe lângă ape: a) prundăraș; b) codobatură; c) lăstun. 3. (Iht.) Fusar. – Prund + suf. -ar. DOOM
prundár (rar) s. m., pl. prundári
prundari
PRUNDÁR, prundari, s. m. 1. (Rar) Persoană care scoate și transportă prund. 2. Numele mai multor păsări mici care trăiesc pe lângă ape: a) prundăraș; b) codobatură; c) lăstun. 3. (Iht.) Fusar. – Prund + suf. -ar. DOOM
prundár (rar) s. m., pl. prundári
prundarii
PRUNDÁR, prundari, s. m. 1. (Rar) Persoană care scoate și transportă prund. 2. Numele mai multor păsări mici care trăiesc pe lângă ape: a) prundăraș; b) codobatură; c) lăstun. 3. (Iht.) Fusar. – Prund + suf. -ar. DOOM
prundár (rar) s. m., pl. prundári
prundarilor
PRUNDÁR, prundari, s. m. 1. (Rar) Persoană care scoate și transportă prund. 2. Numele mai multor păsări mici care trăiesc pe lângă ape: a) prundăraș; b) codobatură; c) lăstun. 3. (Iht.) Fusar. – Prund + suf. -ar. DOOM
prundár (rar) s. m., pl. prundári
prundarul
PRUNDÁR, prundari, s. m. 1. (Rar) Persoană care scoate și transportă prund. 2. Numele mai multor păsări mici care trăiesc pe lângă ape: a) prundăraș; b) codobatură; c) lăstun. 3. (Iht.) Fusar. – Prund + suf. -ar. DOOM
prundár (rar) s. m., pl. prundári
prundarului
PRUNDÁR, prundari, s. m. 1. (Rar) Persoană care scoate și transportă prund. 2. Numele mai multor păsări mici care trăiesc pe lângă ape: a) prundăraș; b) codobatură; c) lăstun. 3. (Iht.) Fusar. – Prund + suf. -ar. DOOM
prundár (rar) s. m., pl. prundári
prundaș
PRUNDÁȘ, prundași, s. m. (Ornit.) 1. Fluierar. 2. Codobatură. – Prund + suf. -aș. DOOM
prundáș s. m., pl. prundáși
prundași
PRUNDÁȘ, prundași, s. m. (Ornit.) 1. Fluierar. 2. Codobatură. – Prund + suf. -aș. DOOM
prundáș s. m., pl. prundáși
prundașii
PRUNDÁȘ, prundași, s. m. (Ornit.) 1. Fluierar. 2. Codobatură. – Prund + suf. -aș. DOOM
prundáș s. m., pl. prundáși
prundașilor
PRUNDÁȘ, prundași, s. m. (Ornit.) 1. Fluierar. 2. Codobatură. – Prund + suf. -aș. DOOM
prundáș s. m., pl. prundáși
prundașul
PRUNDÁȘ, prundași, s. m. (Ornit.) 1. Fluierar. 2. Codobatură. – Prund + suf. -aș. DOOM
prundáș s. m., pl. prundáși
prundașului
PRUNDÁȘ, prundași, s. m. (Ornit.) 1. Fluierar. 2. Codobatură. – Prund + suf. -aș. DOOM
prundáș s. m., pl. prundáși
prundea
PRUNDÍ, prundesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A prundui. – Din prund. DOOM
prundí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prundésc, imperf. 3 sg. prundeá; conj. prez. 3 să prundeáscă
prundeai
PRUNDÍ, prundesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A prundui. – Din prund. DOOM
prundí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prundésc, imperf. 3 sg. prundeá; conj. prez. 3 să prundeáscă
prundeam
PRUNDÍ, prundesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A prundui. – Din prund. DOOM
prundí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prundésc, imperf. 3 sg. prundeá; conj. prez. 3 să prundeáscă
prundească
PRUNDÍ, prundesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A prundui. – Din prund. DOOM
prundí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prundésc, imperf. 3 sg. prundeá; conj. prez. 3 să prundeáscă
prundeau
PRUNDÍ, prundesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A prundui. – Din prund. DOOM
prundí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prundésc, imperf. 3 sg. prundeá; conj. prez. 3 să prundeáscă
prundeați
PRUNDÍ, prundesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A prundui. – Din prund. DOOM
prundí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prundésc, imperf. 3 sg. prundeá; conj. prez. 3 să prundeáscă
prundesc
PRUNDÍ, prundesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A prundui. – Din prund. DOOM
prundí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prundésc, imperf. 3 sg. prundeá; conj. prez. 3 să prundeáscă
prundește
PRUNDÍ, prundesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A prundui. – Din prund. DOOM
prundí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prundésc, imperf. 3 sg. prundeá; conj. prez. 3 să prundeáscă
prundești
PRUNDÍ, prundesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A prundui. – Din prund. DOOM
prundí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prundésc, imperf. 3 sg. prundeá; conj. prez. 3 să prundeáscă
prundi
PRUNDÍ, prundesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A prundui. – Din prund. DOOM
prundí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prundésc, imperf. 3 sg. prundeá; conj. prez. 3 să prundeáscă
prundii
PRUNDÍ, prundesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A prundui. – Din prund. DOOM
prundí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prundésc, imperf. 3 sg. prundeá; conj. prez. 3 să prundeáscă
prundim
PRUNDÍ, prundesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A prundui. – Din prund. DOOM
prundí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prundésc, imperf. 3 sg. prundeá; conj. prez. 3 să prundeáscă
prundind
PRUNDÍ, prundesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A prundui. – Din prund. DOOM
prundí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prundésc, imperf. 3 sg. prundeá; conj. prez. 3 să prundeáscă
prundire
PRUNDÍ, prundesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A prundui. – Din prund. DOOM
prundí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prundésc, imperf. 3 sg. prundeá; conj. prez. 3 să prundeáscă
prundire
PRUNDÍ, prundesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A prundui. – Din prund.
prundiră
PRUNDÍ, prundesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A prundui. – Din prund. DOOM
prundí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prundésc, imperf. 3 sg. prundeá; conj. prez. 3 să prundeáscă
prundirăm
PRUNDÍ, prundesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A prundui. – Din prund. DOOM
prundí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prundésc, imperf. 3 sg. prundeá; conj. prez. 3 să prundeáscă
prundirăți
PRUNDÍ, prundesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A prundui. – Din prund. DOOM
prundí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prundésc, imperf. 3 sg. prundeá; conj. prez. 3 să prundeáscă
prundise
PRUNDÍ, prundesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A prundui. – Din prund. DOOM
prundí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prundésc, imperf. 3 sg. prundeá; conj. prez. 3 să prundeáscă
prundisem
PRUNDÍ, prundesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A prundui. – Din prund. DOOM
prundí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prundésc, imperf. 3 sg. prundeá; conj. prez. 3 să prundeáscă
prundiseră
PRUNDÍ, prundesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A prundui. – Din prund. DOOM
prundí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prundésc, imperf. 3 sg. prundeá; conj. prez. 3 să prundeáscă
prundiserăm
PRUNDÍ, prundesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A prundui. – Din prund. DOOM
prundí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prundésc, imperf. 3 sg. prundeá; conj. prez. 3 să prundeáscă
prundiserăți
PRUNDÍ, prundesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A prundui. – Din prund. DOOM
prundí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prundésc, imperf. 3 sg. prundeá; conj. prez. 3 să prundeáscă
prundiseși
PRUNDÍ, prundesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A prundui. – Din prund. DOOM
prundí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prundésc, imperf. 3 sg. prundeá; conj. prez. 3 să prundeáscă
prundiseți
PRUNDÍ, prundesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A prundui. – Din prund. DOOM
prundí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prundésc, imperf. 3 sg. prundeá; conj. prez. 3 să prundeáscă
prundit
PRUNDÍ, prundesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A prundui. – Din prund. DOOM
prundí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prundésc, imperf. 3 sg. prundeá; conj. prez. 3 să prundeáscă
prundit
PRUNDÍ, prundesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A prundui. – Din prund.
prundita
PRUNDÍ, prundesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A prundui. – Din prund.
prundite
PRUNDÍ, prundesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A prundui. – Din prund.
prunditei
PRUNDÍ, prundesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A prundui. – Din prund.
prunditele
PRUNDÍ, prundesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A prundui. – Din prund.
prunditelor
PRUNDÍ, prundesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A prundui. – Din prund.
prunditul
PRUNDÍ, prundesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A prundui. – Din prund.
prunditului
PRUNDÍ, prundesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A prundui. – Din prund.
prundiș
PRUNDÍȘ, prundișuri, s. n. 1. Prund (2). ♦ Prundărie; îngrămădire de pietriș și de nisip în albia unei ape. 2. Pietriș folosit la pietruirea drumurilor sau în construcții. – Prund + suf. -iș. DOOM
prundíș s. n., pl. prundíșuri
prundiși
PRUNDÍ, prundesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A prundui. – Din prund. DOOM
prundí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prundésc, imperf. 3 sg. prundeá; conj. prez. 3 să prundeáscă
prundișoare
PRUNDIȘÓR, prundișoare, s. n. Prunduleț. – Prund + suf. -ișor. DOOM
prundișór s. n., pl. prundișoáre
prundișoarele
PRUNDIȘÓR, prundișoare, s. n. Prunduleț. – Prund + suf. -ișor. DOOM
prundișór s. n., pl. prundișoáre
prundișoarelor
PRUNDIȘÓR, prundișoare, s. n. Prunduleț. – Prund + suf. -ișor. DOOM
prundișór s. n., pl. prundișoáre
prundișor
PRUNDIȘÓR, prundișoare, s. n. Prunduleț. – Prund + suf. -ișor. DOOM
prundișór s. n., pl. prundișoáre
prundișorul
PRUNDIȘÓR, prundișoare, s. n. Prunduleț. – Prund + suf. -ișor. DOOM
prundișór s. n., pl. prundișoáre
prundișorului
PRUNDIȘÓR, prundișoare, s. n. Prunduleț. – Prund + suf. -ișor. DOOM
prundișór s. n., pl. prundișoáre
prundișul
PRUNDÍȘ, prundișuri, s. n. 1. Prund (2). ♦ Prundărie; îngrămădire de pietriș și de nisip în albia unei ape. 2. Pietriș folosit la pietruirea drumurilor sau în construcții. – Prund + suf. -iș. DOOM
prundíș s. n., pl. prundíșuri
prundișului
PRUNDÍȘ, prundișuri, s. n. 1. Prund (2). ♦ Prundărie; îngrămădire de pietriș și de nisip în albia unei ape. 2. Pietriș folosit la pietruirea drumurilor sau în construcții. – Prund + suf. -iș. DOOM
prundíș s. n., pl. prundíșuri
prundișuri
PRUNDÍȘ, prundișuri, s. n. 1. Prund (2). ♦ Prundărie; îngrămădire de pietriș și de nisip în albia unei ape. 2. Pietriș folosit la pietruirea drumurilor sau în construcții. – Prund + suf. -iș. DOOM
prundíș s. n., pl. prundíșuri
prundișurile
PRUNDÍȘ, prundișuri, s. n. 1. Prund (2). ♦ Prundărie; îngrămădire de pietriș și de nisip în albia unei ape. 2. Pietriș folosit la pietruirea drumurilor sau în construcții. – Prund + suf. -iș. DOOM
prundíș s. n., pl. prundíșuri
prundișurilor
PRUNDÍȘ, prundișuri, s. n. 1. Prund (2). ♦ Prundărie; îngrămădire de pietriș și de nisip în albia unei ape. 2. Pietriș folosit la pietruirea drumurilor sau în construcții. – Prund + suf. -iș. DOOM
prundíș s. n., pl. prundíșuri
prundiți
PRUNDÍ, prundesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A prundui. – Din prund. DOOM
prundí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prundésc, imperf. 3 sg. prundeá; conj. prez. 3 să prundeáscă
prundiți
PRUNDÍ, prundesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A prundui. – Din prund.
prundiții
PRUNDÍ, prundesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A prundui. – Din prund.
prundiților
PRUNDÍ, prundesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A prundui. – Din prund.
prundoaie
PRUNDÓI, prundoaie, s. n. Insulă plutitoare în Delta Dunării, alcătuită din nămol, papură și rădăcini. – Prund + suf. -oi. DOOM
prundói s. n., pl. prundoáie
prundoaiele
PRUNDÓI, prundoaie, s. n. Insulă plutitoare în Delta Dunării, alcătuită din nămol, papură și rădăcini. – Prund + suf. -oi. DOOM
prundói s. n., pl. prundoáie
prundoaielor
PRUNDÓI, prundoaie, s. n. Insulă plutitoare în Delta Dunării, alcătuită din nămol, papură și rădăcini. – Prund + suf. -oi. DOOM
prundói s. n., pl. prundoáie
prundoasa
PRUNDÓS, -OÁSĂ, prundoși, -oase, adj. (Despre terenuri) Acoperit cu prund, alcătuit din prund. – Prund + suf. -os. DOOM
prundós adj. m., pl. prundóși; f. prundoásă, pl. prundoáse
prundoase
PRUNDÓS, -OÁSĂ, prundoși, -oase, adj. (Despre terenuri) Acoperit cu prund, alcătuit din prund. – Prund + suf. -os. DOOM
prundós adj. m., pl. prundóși; f. prundoásă, pl. prundoáse
prundoasei
PRUNDÓS, -OÁSĂ, prundoși, -oase, adj. (Despre terenuri) Acoperit cu prund, alcătuit din prund. – Prund + suf. -os. DOOM
prundós adj. m., pl. prundóși; f. prundoásă, pl. prundoáse
prundoasele
PRUNDÓS, -OÁSĂ, prundoși, -oase, adj. (Despre terenuri) Acoperit cu prund, alcătuit din prund. – Prund + suf. -os. DOOM
prundós adj. m., pl. prundóși; f. prundoásă, pl. prundoáse
prundoaselor
PRUNDÓS, -OÁSĂ, prundoși, -oase, adj. (Despre terenuri) Acoperit cu prund, alcătuit din prund. – Prund + suf. -os. DOOM
prundós adj. m., pl. prundóși; f. prundoásă, pl. prundoáse
prundoi
PRUNDÓI, prundoaie, s. n. Insulă plutitoare în Delta Dunării, alcătuită din nămol, papură și rădăcini. – Prund + suf. -oi. DOOM
prundói s. n., pl. prundoáie
prundoiul
PRUNDÓI, prundoaie, s. n. Insulă plutitoare în Delta Dunării, alcătuită din nămol, papură și rădăcini. – Prund + suf. -oi. DOOM
prundói s. n., pl. prundoáie
prundoiului
PRUNDÓI, prundoaie, s. n. Insulă plutitoare în Delta Dunării, alcătuită din nămol, papură și rădăcini. – Prund + suf. -oi. DOOM
prundói s. n., pl. prundoáie
prundos
PRUNDÓS, -OÁSĂ, prundoși, -oase, adj. (Despre terenuri) Acoperit cu prund, alcătuit din prund. – Prund + suf. -os. DOOM
prundós adj. m., pl. prundóși; f. prundoásă, pl. prundoáse
prundosul
PRUNDÓS, -OÁSĂ, prundoși, -oase, adj. (Despre terenuri) Acoperit cu prund, alcătuit din prund. – Prund + suf. -os. DOOM
prundós adj. m., pl. prundóși; f. prundoásă, pl. prundoáse
prundosului
PRUNDÓS, -OÁSĂ, prundoși, -oase, adj. (Despre terenuri) Acoperit cu prund, alcătuit din prund. – Prund + suf. -os. DOOM
prundós adj. m., pl. prundóși; f. prundoásă, pl. prundoáse
prundoși
PRUNDÓS, -OÁSĂ, prundoși, -oase, adj. (Despre terenuri) Acoperit cu prund, alcătuit din prund. – Prund + suf. -os. DOOM
prundós adj. m., pl. prundóși; f. prundoásă, pl. prundoáse
prundoșii
PRUNDÓS, -OÁSĂ, prundoși, -oase, adj. (Despre terenuri) Acoperit cu prund, alcătuit din prund. – Prund + suf. -os. DOOM
prundós adj. m., pl. prundóși; f. prundoásă, pl. prundoáse
prundoșilor
PRUNDÓS, -OÁSĂ, prundoși, -oase, adj. (Despre terenuri) Acoperit cu prund, alcătuit din prund. – Prund + suf. -os. DOOM
prundós adj. m., pl. prundóși; f. prundoásă, pl. prundoáse
prundui
PRUNDUÍ, prunduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A acoperi un drum cu prundiș, a așterne un strat de prund; a pietrui cu prund; a prundi. – Prund + suf. -ui. DOOM
prunduí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prunduiésc, imperf. 3 sg. prunduiá; conj. prez. 3 să prunduiáscă
prunduia
PRUNDUÍ, prunduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A acoperi un drum cu prundiș, a așterne un strat de prund; a pietrui cu prund; a prundi. – Prund + suf. -ui. DOOM
prunduí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prunduiésc, imperf. 3 sg. prunduiá; conj. prez. 3 să prunduiáscă
prunduiai
PRUNDUÍ, prunduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A acoperi un drum cu prundiș, a așterne un strat de prund; a pietrui cu prund; a prundi. – Prund + suf. -ui. DOOM
prunduí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prunduiésc, imperf. 3 sg. prunduiá; conj. prez. 3 să prunduiáscă
prunduiam
PRUNDUÍ, prunduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A acoperi un drum cu prundiș, a așterne un strat de prund; a pietrui cu prund; a prundi. – Prund + suf. -ui. DOOM
prunduí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prunduiésc, imperf. 3 sg. prunduiá; conj. prez. 3 să prunduiáscă
prunduiască
PRUNDUÍ, prunduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A acoperi un drum cu prundiș, a așterne un strat de prund; a pietrui cu prund; a prundi. – Prund + suf. -ui. DOOM
prunduí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prunduiésc, imperf. 3 sg. prunduiá; conj. prez. 3 să prunduiáscă
prunduiau
PRUNDUÍ, prunduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A acoperi un drum cu prundiș, a așterne un strat de prund; a pietrui cu prund; a prundi. – Prund + suf. -ui. DOOM
prunduí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prunduiésc, imperf. 3 sg. prunduiá; conj. prez. 3 să prunduiáscă
prunduiaș
PRUNDUIÁȘ, prunduiașe, s. n. (Rar) Prunduleț. – Prund + suf. -uiaș. DOOM
prunduiáș (rar) s. n., pl. prunduiáșe
prunduiașe
PRUNDUIÁȘ, prunduiașe, s. n. (Rar) Prunduleț. – Prund + suf. -uiaș. DOOM
prunduiáș (rar) s. n., pl. prunduiáșe
prunduiașele
PRUNDUIÁȘ, prunduiașe, s. n. (Rar) Prunduleț. – Prund + suf. -uiaș. DOOM
prunduiáș (rar) s. n., pl. prunduiáșe
prunduiașelor
PRUNDUIÁȘ, prunduiașe, s. n. (Rar) Prunduleț. – Prund + suf. -uiaș. DOOM
prunduiáș (rar) s. n., pl. prunduiáșe
prunduiașul
PRUNDUIÁȘ, prunduiașe, s. n. (Rar) Prunduleț. – Prund + suf. -uiaș. DOOM
prunduiáș (rar) s. n., pl. prunduiáșe
prunduiașului
PRUNDUIÁȘ, prunduiașe, s. n. (Rar) Prunduleț. – Prund + suf. -uiaș. DOOM
prunduiáș (rar) s. n., pl. prunduiáșe
prunduiați
PRUNDUÍ, prunduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A acoperi un drum cu prundiș, a așterne un strat de prund; a pietrui cu prund; a prundi. – Prund + suf. -ui. DOOM
prunduí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prunduiésc, imperf. 3 sg. prunduiá; conj. prez. 3 să prunduiáscă
prunduiesc
PRUNDUÍ, prunduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A acoperi un drum cu prundiș, a așterne un strat de prund; a pietrui cu prund; a prundi. – Prund + suf. -ui. DOOM
prunduí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prunduiésc, imperf. 3 sg. prunduiá; conj. prez. 3 să prunduiáscă
prunduiește
PRUNDUÍ, prunduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A acoperi un drum cu prundiș, a așterne un strat de prund; a pietrui cu prund; a prundi. – Prund + suf. -ui. DOOM
prunduí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prunduiésc, imperf. 3 sg. prunduiá; conj. prez. 3 să prunduiáscă
prunduiești
PRUNDUÍ, prunduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A acoperi un drum cu prundiș, a așterne un strat de prund; a pietrui cu prund; a prundi. – Prund + suf. -ui. DOOM
prunduí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prunduiésc, imperf. 3 sg. prunduiá; conj. prez. 3 să prunduiáscă
prunduii
PRUNDUÍ, prunduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A acoperi un drum cu prundiș, a așterne un strat de prund; a pietrui cu prund; a prundi. – Prund + suf. -ui. DOOM
prunduí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prunduiésc, imperf. 3 sg. prunduiá; conj. prez. 3 să prunduiáscă
prunduim
PRUNDUÍ, prunduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A acoperi un drum cu prundiș, a așterne un strat de prund; a pietrui cu prund; a prundi. – Prund + suf. -ui. DOOM
prunduí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prunduiésc, imperf. 3 sg. prunduiá; conj. prez. 3 să prunduiáscă
prunduind
PRUNDUÍ, prunduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A acoperi un drum cu prundiș, a așterne un strat de prund; a pietrui cu prund; a prundi. – Prund + suf. -ui. DOOM
prunduí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prunduiésc, imperf. 3 sg. prunduiá; conj. prez. 3 să prunduiáscă
prunduire
PRUNDUÍ, prunduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A acoperi un drum cu prundiș, a așterne un strat de prund; a pietrui cu prund; a prundi. – Prund + suf. -ui. DOOM
prunduí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prunduiésc, imperf. 3 sg. prunduiá; conj. prez. 3 să prunduiáscă
prunduire
PRUNDUÍ, prunduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A acoperi un drum cu prundiș, a așterne un strat de prund; a pietrui cu prund; a prundi. – Prund + suf. -ui.
prunduiră
PRUNDUÍ, prunduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A acoperi un drum cu prundiș, a așterne un strat de prund; a pietrui cu prund; a prundi. – Prund + suf. -ui. DOOM
prunduí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prunduiésc, imperf. 3 sg. prunduiá; conj. prez. 3 să prunduiáscă
prunduirăm
PRUNDUÍ, prunduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A acoperi un drum cu prundiș, a așterne un strat de prund; a pietrui cu prund; a prundi. – Prund + suf. -ui. DOOM
prunduí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prunduiésc, imperf. 3 sg. prunduiá; conj. prez. 3 să prunduiáscă
prunduirăți
PRUNDUÍ, prunduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A acoperi un drum cu prundiș, a așterne un strat de prund; a pietrui cu prund; a prundi. – Prund + suf. -ui. DOOM
prunduí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prunduiésc, imperf. 3 sg. prunduiá; conj. prez. 3 să prunduiáscă
prunduise
PRUNDUÍ, prunduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A acoperi un drum cu prundiș, a așterne un strat de prund; a pietrui cu prund; a prundi. – Prund + suf. -ui. DOOM
prunduí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prunduiésc, imperf. 3 sg. prunduiá; conj. prez. 3 să prunduiáscă
prunduisem
PRUNDUÍ, prunduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A acoperi un drum cu prundiș, a așterne un strat de prund; a pietrui cu prund; a prundi. – Prund + suf. -ui. DOOM
prunduí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prunduiésc, imperf. 3 sg. prunduiá; conj. prez. 3 să prunduiáscă
prunduiseră
PRUNDUÍ, prunduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A acoperi un drum cu prundiș, a așterne un strat de prund; a pietrui cu prund; a prundi. – Prund + suf. -ui. DOOM
prunduí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prunduiésc, imperf. 3 sg. prunduiá; conj. prez. 3 să prunduiáscă
prunduiserăm
PRUNDUÍ, prunduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A acoperi un drum cu prundiș, a așterne un strat de prund; a pietrui cu prund; a prundi. – Prund + suf. -ui. DOOM
prunduí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prunduiésc, imperf. 3 sg. prunduiá; conj. prez. 3 să prunduiáscă
prunduiserăți
PRUNDUÍ, prunduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A acoperi un drum cu prundiș, a așterne un strat de prund; a pietrui cu prund; a prundi. – Prund + suf. -ui. DOOM
prunduí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prunduiésc, imperf. 3 sg. prunduiá; conj. prez. 3 să prunduiáscă
prunduiseși
PRUNDUÍ, prunduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A acoperi un drum cu prundiș, a așterne un strat de prund; a pietrui cu prund; a prundi. – Prund + suf. -ui. DOOM
prunduí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prunduiésc, imperf. 3 sg. prunduiá; conj. prez. 3 să prunduiáscă
prunduiseți
PRUNDUÍ, prunduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A acoperi un drum cu prundiș, a așterne un strat de prund; a pietrui cu prund; a prundi. – Prund + suf. -ui. DOOM
prunduí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prunduiésc, imperf. 3 sg. prunduiá; conj. prez. 3 să prunduiáscă
prunduit
PRUNDUÍ, prunduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A acoperi un drum cu prundiș, a așterne un strat de prund; a pietrui cu prund; a prundi. – Prund + suf. -ui. DOOM
prunduí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prunduiésc, imperf. 3 sg. prunduiá; conj. prez. 3 să prunduiáscă
prunduit
PRUNDUÍT, -Ă, prunduiți, -te, adj. (Despre terenuri) Pe care s-a așternut prundiș. – V. prundui.
prunduita
PRUNDUÍT, -Ă, prunduiți, -te, adj. (Despre terenuri) Pe care s-a așternut prundiș. – V. prundui.
prunduite
PRUNDUÍT, -Ă, prunduiți, -te, adj. (Despre terenuri) Pe care s-a așternut prundiș. – V. prundui.
prunduitei
PRUNDUÍT, -Ă, prunduiți, -te, adj. (Despre terenuri) Pe care s-a așternut prundiș. – V. prundui.
prunduitele
PRUNDUÍT, -Ă, prunduiți, -te, adj. (Despre terenuri) Pe care s-a așternut prundiș. – V. prundui.
prunduitelor
PRUNDUÍT, -Ă, prunduiți, -te, adj. (Despre terenuri) Pe care s-a așternut prundiș. – V. prundui.
prunduitul
PRUNDUÍT, -Ă, prunduiți, -te, adj. (Despre terenuri) Pe care s-a așternut prundiș. – V. prundui.
prunduitului
PRUNDUÍT, -Ă, prunduiți, -te, adj. (Despre terenuri) Pe care s-a așternut prundiș. – V. prundui.
prunduiși
PRUNDUÍ, prunduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A acoperi un drum cu prundiș, a așterne un strat de prund; a pietrui cu prund; a prundi. – Prund + suf. -ui. DOOM
prunduí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prunduiésc, imperf. 3 sg. prunduiá; conj. prez. 3 să prunduiáscă
prunduiți
PRUNDUÍ, prunduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A acoperi un drum cu prundiș, a așterne un strat de prund; a pietrui cu prund; a prundi. – Prund + suf. -ui. DOOM
prunduí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prunduiésc, imperf. 3 sg. prunduiá; conj. prez. 3 să prunduiáscă
prunduiți
PRUNDUÍT, -Ă, prunduiți, -te, adj. (Despre terenuri) Pe care s-a așternut prundiș. – V. prundui.
prunduiții
PRUNDUÍT, -Ă, prunduiți, -te, adj. (Despre terenuri) Pe care s-a așternut prundiș. – V. prundui.
prunduiților
PRUNDUÍT, -Ă, prunduiți, -te, adj. (Despre terenuri) Pe care s-a așternut prundiș. – V. prundui.
prundul
PRUND, prunduri, s. n. 1. Pietriș mărunt amestecat cu nisip, care se găsește pe fundul și pe malul apelor sau, în strate, în scoarța pământului. ♦ Albie, fund de apă (cu pietriș). ♦ Pietriș mărunt care se așterne pe drumuri sau pe șosele; prundiș. 2. Mal, țărm, teren acoperit cu pietriș; prundiș; teren format din pietriș. 3. Insulă mică, fără vegetație, formată din aluviuni, pe cursul unui râu. – Din sl. prondŭ. DOOM
prund s. n., pl. prúnduri
prunduleț
PRUNDULÉȚ, prundulețe, s. n. (Rar) Diminutiv al lui prund; prundișor, prunduiaș, prundurel, prunduț. – Prund + suf. -uleț. DOOM
prunduléț (rar) s. n., pl. prunduléțe
prundulețe
PRUNDULÉȚ, prundulețe, s. n. (Rar) Diminutiv al lui prund; prundișor, prunduiaș, prundurel, prunduț. – Prund + suf. -uleț. DOOM
prunduléț (rar) s. n., pl. prunduléțe
prundulețele
PRUNDULÉȚ, prundulețe, s. n. (Rar) Diminutiv al lui prund; prundișor, prunduiaș, prundurel, prunduț. – Prund + suf. -uleț. DOOM
prunduléț (rar) s. n., pl. prunduléțe
prundulețelor
PRUNDULÉȚ, prundulețe, s. n. (Rar) Diminutiv al lui prund; prundișor, prunduiaș, prundurel, prunduț. – Prund + suf. -uleț. DOOM
prunduléț (rar) s. n., pl. prunduléțe
prundulețul
PRUNDULÉȚ, prundulețe, s. n. (Rar) Diminutiv al lui prund; prundișor, prunduiaș, prundurel, prunduț. – Prund + suf. -uleț. DOOM
prunduléț (rar) s. n., pl. prunduléțe
prundulețului
PRUNDULÉȚ, prundulețe, s. n. (Rar) Diminutiv al lui prund; prundișor, prunduiaș, prundurel, prunduț. – Prund + suf. -uleț. DOOM
prunduléț (rar) s. n., pl. prunduléțe
prundului
PRUND, prunduri, s. n. 1. Pietriș mărunt amestecat cu nisip, care se găsește pe fundul și pe malul apelor sau, în strate, în scoarța pământului. ♦ Albie, fund de apă (cu pietriș). ♦ Pietriș mărunt care se așterne pe drumuri sau pe șosele; prundiș. 2. Mal, țărm, teren acoperit cu pietriș; prundiș; teren format din pietriș. 3. Insulă mică, fără vegetație, formată din aluviuni, pe cursul unui râu. – Din sl. prondŭ. DOOM
prund s. n., pl. prúnduri
prundurel
PRUNDURÉL, prundurele, s. n. (Rar) Prunduleț. – Prund + suf. -urel. DOOM
prundurél (rar) s. n., pl. prunduréle
prundurele
PRUNDURÉL, prundurele, s. n. (Rar) Prunduleț. – Prund + suf. -urel. DOOM
prundurél (rar) s. n., pl. prunduréle
prundurelele
PRUNDURÉL, prundurele, s. n. (Rar) Prunduleț. – Prund + suf. -urel. DOOM
prundurél (rar) s. n., pl. prunduréle
prundurelelor
PRUNDURÉL, prundurele, s. n. (Rar) Prunduleț. – Prund + suf. -urel. DOOM
prundurél (rar) s. n., pl. prunduréle
prundurelul
PRUNDURÉL, prundurele, s. n. (Rar) Prunduleț. – Prund + suf. -urel. DOOM
prundurél (rar) s. n., pl. prunduréle
prundurelului
PRUNDURÉL, prundurele, s. n. (Rar) Prunduleț. – Prund + suf. -urel. DOOM
prundurél (rar) s. n., pl. prunduréle
prunduri
PRUND, prunduri, s. n. 1. Pietriș mărunt amestecat cu nisip, care se găsește pe fundul și pe malul apelor sau, în strate, în scoarța pământului. ♦ Albie, fund de apă (cu pietriș). ♦ Pietriș mărunt care se așterne pe drumuri sau pe șosele; prundiș. 2. Mal, țărm, teren acoperit cu pietriș; prundiș; teren format din pietriș. 3. Insulă mică, fără vegetație, formată din aluviuni, pe cursul unui râu. – Din sl. prondŭ. DOOM
prund s. n., pl. prúnduri
prundurile
PRUND, prunduri, s. n. 1. Pietriș mărunt amestecat cu nisip, care se găsește pe fundul și pe malul apelor sau, în strate, în scoarța pământului. ♦ Albie, fund de apă (cu pietriș). ♦ Pietriș mărunt care se așterne pe drumuri sau pe șosele; prundiș. 2. Mal, țărm, teren acoperit cu pietriș; prundiș; teren format din pietriș. 3. Insulă mică, fără vegetație, formată din aluviuni, pe cursul unui râu. – Din sl. prondŭ. DOOM
prund s. n., pl. prúnduri
prundurilor
PRUND, prunduri, s. n. 1. Pietriș mărunt amestecat cu nisip, care se găsește pe fundul și pe malul apelor sau, în strate, în scoarța pământului. ♦ Albie, fund de apă (cu pietriș). ♦ Pietriș mărunt care se așterne pe drumuri sau pe șosele; prundiș. 2. Mal, țărm, teren acoperit cu pietriș; prundiș; teren format din pietriș. 3. Insulă mică, fără vegetație, formată din aluviuni, pe cursul unui râu. – Din sl. prondŭ. DOOM
prund s. n., pl. prúnduri
prunduț
PRUNDÚȚ s. n. (Rar) Prunduleț. – Prund + suf. -uț. DOOM
!prundúț (rar) s. n., pl. prundúțe
prundăraș
PRUNDĂRÁȘ, prundărași, s. m. Numele mai multor păsări călătoare care trăiesc de obicei pe malul apelor: a) pasăre brună-roșcată pe spate și albă pe pântece, cu câte o dungă neagră transversală pe piept și pe părțile laterale ale capului (Charadrius dubius curonicus); b) ploier. – Prund + suf. -ăraș. DOOM
prundăráș s. m., pl. prundăráși
prundărași
PRUNDĂRÁȘ, prundărași, s. m. Numele mai multor păsări călătoare care trăiesc de obicei pe malul apelor: a) pasăre brună-roșcată pe spate și albă pe pântece, cu câte o dungă neagră transversală pe piept și pe părțile laterale ale capului (Charadrius dubius curonicus); b) ploier. – Prund + suf. -ăraș. DOOM
prundăráș s. m., pl. prundăráși
prundărașii
PRUNDĂRÁȘ, prundărași, s. m. Numele mai multor păsări călătoare care trăiesc de obicei pe malul apelor: a) pasăre brună-roșcată pe spate și albă pe pântece, cu câte o dungă neagră transversală pe piept și pe părțile laterale ale capului (Charadrius dubius curonicus); b) ploier. – Prund + suf. -ăraș. DOOM
prundăráș s. m., pl. prundăráși
prundărașilor
PRUNDĂRÁȘ, prundărași, s. m. Numele mai multor păsări călătoare care trăiesc de obicei pe malul apelor: a) pasăre brună-roșcată pe spate și albă pe pântece, cu câte o dungă neagră transversală pe piept și pe părțile laterale ale capului (Charadrius dubius curonicus); b) ploier. – Prund + suf. -ăraș. DOOM
prundăráș s. m., pl. prundăráși
prundărașul
PRUNDĂRÁȘ, prundărași, s. m. Numele mai multor păsări călătoare care trăiesc de obicei pe malul apelor: a) pasăre brună-roșcată pe spate și albă pe pântece, cu câte o dungă neagră transversală pe piept și pe părțile laterale ale capului (Charadrius dubius curonicus); b) ploier. – Prund + suf. -ăraș. DOOM
prundăráș s. m., pl. prundăráși
prundărașului
PRUNDĂRÁȘ, prundărași, s. m. Numele mai multor păsări călătoare care trăiesc de obicei pe malul apelor: a) pasăre brună-roșcată pe spate și albă pe pântece, cu câte o dungă neagră transversală pe piept și pe părțile laterale ale capului (Charadrius dubius curonicus); b) ploier. – Prund + suf. -ăraș. DOOM
prundăráș s. m., pl. prundăráși
prundăria
PRUNDĂRÍE, prundării, s. f. Teren format din prund aluvionar; loc de unde se scoate prund. – Prund + suf. -ărie. DOOM
prundăríe s. f., art. prundăría, g.-d. art. prundăríei; pl. prundăríi, art. prundăríile
prundărie
PRUNDĂRÍE, prundării, s. f. Teren format din prund aluvionar; loc de unde se scoate prund. – Prund + suf. -ărie. DOOM
prundăríe s. f., art. prundăría, g.-d. art. prundăríei; pl. prundăríi, art. prundăríile
prundăriei
PRUNDĂRÍE, prundării, s. f. Teren format din prund aluvionar; loc de unde se scoate prund. – Prund + suf. -ărie. DOOM
prundăríe s. f., art. prundăría, g.-d. art. prundăríei; pl. prundăríi, art. prundăríile
prundării
PRUNDĂRÍE, prundării, s. f. Teren format din prund aluvionar; loc de unde se scoate prund. – Prund + suf. -ărie. DOOM
prundăríe s. f., art. prundăría, g.-d. art. prundăríei; pl. prundăríi, art. prundăríile
prundăriile
PRUNDĂRÍE, prundării, s. f. Teren format din prund aluvionar; loc de unde se scoate prund. – Prund + suf. -ărie. DOOM
prundăríe s. f., art. prundăría, g.-d. art. prundăríei; pl. prundăríi, art. prundăríile
prundăriilor
PRUNDĂRÍE, prundării, s. f. Teren format din prund aluvionar; loc de unde se scoate prund. – Prund + suf. -ărie. DOOM
prundăríe s. f., art. prundăría, g.-d. art. prundăríei; pl. prundăríi, art. prundăríile
prune
PRÚNĂ, prune, s. f. Fructul prunului, drupă de formă alungită, de culoare vânătă sau gălbuie, cu sâmbure mare. ◊ Expr. Parcă are prune în gură, se spune despre cineva care vorbește neclar, care pronunță cuvintele nedeslușit. – Lat. pruna. DOOM
prúnă s. f., g.-d. art. prúnei; pl. prúne
prunei
PRÚNĂ, prune, s. f. Fructul prunului, drupă de formă alungită, de culoare vânătă sau gălbuie, cu sâmbure mare. ◊ Expr. Parcă are prune în gură, se spune despre cineva care vorbește neclar, care pronunță cuvintele nedeslușit. – Lat. pruna. DOOM
prúnă s. f., g.-d. art. prúnei; pl. prúne
prunela
PRUNÉLĂ, prunele, s. f. (Anat.; înv.) Pupilă (1). – Din fr. prunelle.
prunele
PRÚNĂ, prune, s. f. Fructul prunului, drupă de formă alungită, de culoare vânătă sau gălbuie, cu sâmbure mare. ◊ Expr. Parcă are prune în gură, se spune despre cineva care vorbește neclar, care pronunță cuvintele nedeslușit. – Lat. pruna. DOOM
prúnă s. f., g.-d. art. prúnei; pl. prúne
prunele
PRUNÉLĂ, prunele, s. f. (Anat.; înv.) Pupilă (1). – Din fr. prunelle.
prunelei
PRUNÉLĂ, prunele, s. f. (Anat.; înv.) Pupilă (1). – Din fr. prunelle.
prunelele
PRUNÉLĂ, prunele, s. f. (Anat.; înv.) Pupilă (1). – Din fr. prunelle.
prunelelor
PRUNÉLĂ, prunele, s. f. (Anat.; înv.) Pupilă (1). – Din fr. prunelle.
prunella
ȘOPÂRLÍȚĂ, șopârlițe, s. f. 1. Diminutiv al lui șopârlă. 2. Numele mai multor plante erbacee cu flori azurii sau albastre dispuse în ciorchine, întrebuințate în medicină (Veronica). 3. (Bot.) Amăreală (2). – Șopârlă + suf. -iță.
prunelor
PRÚNĂ, prune, s. f. Fructul prunului, drupă de formă alungită, de culoare vânătă sau gălbuie, cu sâmbure mare. ◊ Expr. Parcă are prune în gură, se spune despre cineva care vorbește neclar, care pronunță cuvintele nedeslușit. – Lat. pruna. DOOM
prúnă s. f., g.-d. art. prúnei; pl. prúne
prunet
PRUNÉT, pruneturi, s. n. Livadă, grădină de pruni; prunărie2, pruniște, pruniș. – Prun + suf. -et. DOOM
prunét s. n., pl. prunéturi
prunetul
PRUNÉT, pruneturi, s. n. Livadă, grădină de pruni; prunărie2, pruniște, pruniș. – Prun + suf. -et. DOOM
prunét s. n., pl. prunéturi
prunetului
PRUNÉT, pruneturi, s. n. Livadă, grădină de pruni; prunărie2, pruniște, pruniș. – Prun + suf. -et. DOOM
prunét s. n., pl. prunéturi
pruneturi
PRUNÉT, pruneturi, s. n. Livadă, grădină de pruni; prunărie2, pruniște, pruniș. – Prun + suf. -et. DOOM
prunét s. n., pl. prunéturi
pruneturile
PRUNÉT, pruneturi, s. n. Livadă, grădină de pruni; prunărie2, pruniște, pruniș. – Prun + suf. -et. DOOM
prunét s. n., pl. prunéturi
pruneturilor
PRUNÉT, pruneturi, s. n. Livadă, grădină de pruni; prunărie2, pruniște, pruniș. – Prun + suf. -et. DOOM
prunét s. n., pl. prunéturi
pruni
PRUN, pruni, s. m. Pom din familia rozaceelor, cu flori albe-verzui, cultivat pentru fructele sale comestibile (Prunus domestica). – Lat. prunus. DOOM
prun s. m., pl. pruni
prunii
PRUN, pruni, s. m. Pom din familia rozaceelor, cu flori albe-verzui, cultivat pentru fructele sale comestibile (Prunus domestica). – Lat. prunus. DOOM
prun s. m., pl. pruni
prunilor
PRUN, pruni, s. m. Pom din familia rozaceelor, cu flori albe-verzui, cultivat pentru fructele sale comestibile (Prunus domestica). – Lat. prunus. DOOM
prun s. m., pl. pruni
pruniș
PRUNÍȘ, prunișuri, s. n. Prunet. – Prun + suf. -iș. DOOM
!pruníș s. n., pl. pruníșuri
prunișor
PRUNIȘÓR, prunișori, s. m. Diminutiv al lui prun; prunuț. – Prun + suf. -ișor. DOOM
prunișór s. m., pl. prunișóri
prunișori
PRUNIȘÓR, prunișori, s. m. Diminutiv al lui prun; prunuț. – Prun + suf. -ișor. DOOM
prunișór s. m., pl. prunișóri
prunișorii
PRUNIȘÓR, prunișori, s. m. Diminutiv al lui prun; prunuț. – Prun + suf. -ișor. DOOM
prunișór s. m., pl. prunișóri
prunișorilor
PRUNIȘÓR, prunișori, s. m. Diminutiv al lui prun; prunuț. – Prun + suf. -ișor. DOOM
prunișór s. m., pl. prunișóri
prunișorul
PRUNIȘÓR, prunișori, s. m. Diminutiv al lui prun; prunuț. – Prun + suf. -ișor. DOOM
prunișór s. m., pl. prunișóri
prunișorului
PRUNIȘÓR, prunișori, s. m. Diminutiv al lui prun; prunuț. – Prun + suf. -ișor. DOOM
prunișór s. m., pl. prunișóri
pruniște
PRUNÍȘTE, pruniști, s. f. Prunet. – Prun + suf. -iste. DOOM
pruníște s. f., g.-d. art. pruníștii; pl. pruníști
pruniștea
PRUNÍȘTE, pruniști, s. f. Prunet. – Prun + suf. -iste. DOOM
pruníște s. f., g.-d. art. pruníștii; pl. pruníști
pruniști
PRUNÍȘTE, pruniști, s. f. Prunet. – Prun + suf. -iste. DOOM
pruníște s. f., g.-d. art. pruníștii; pl. pruníști
pruniștii
PRUNÍȘTE, pruniști, s. f. Prunet. – Prun + suf. -iste. DOOM
pruníște s. f., g.-d. art. pruníștii; pl. pruníști
pruniștile
PRUNÍȘTE, pruniști, s. f. Prunet. – Prun + suf. -iste. DOOM
pruníște s. f., g.-d. art. pruníștii; pl. pruníști
pruniștilor
PRUNÍȘTE, pruniști, s. f. Prunet. – Prun + suf. -iste. DOOM
pruníște s. f., g.-d. art. pruníștii; pl. pruníști
prunișul
PRUNÍȘ, prunișuri, s. n. Prunet. – Prun + suf. -iș. DOOM
!pruníș s. n., pl. pruníșuri
prunișului
PRUNÍȘ, prunișuri, s. n. Prunet. – Prun + suf. -iș. DOOM
!pruníș s. n., pl. pruníșuri
prunișuri
PRUNÍȘ, prunișuri, s. n. Prunet. – Prun + suf. -iș. DOOM
!pruníș s. n., pl. pruníșuri
prunișurile
PRUNÍȘ, prunișuri, s. n. Prunet. – Prun + suf. -iș. DOOM
!pruníș s. n., pl. pruníșuri
prunișurilor
PRUNÍȘ, prunișuri, s. n. Prunet. – Prun + suf. -iș. DOOM
!pruníș s. n., pl. pruníșuri
prunul
PRUN, pruni, s. m. Pom din familia rozaceelor, cu flori albe-verzui, cultivat pentru fructele sale comestibile (Prunus domestica). – Lat. prunus. DOOM
prun s. m., pl. pruni
prunului
PRUN, pruni, s. m. Pom din familia rozaceelor, cu flori albe-verzui, cultivat pentru fructele sale comestibile (Prunus domestica). – Lat. prunus. DOOM
prun s. m., pl. pruni
prunulus
SĂLCIOÁRĂ, sălcioare, s. f. 1. Diminutiv al lui salcie1. 2. Arbore spinos, cu frunze lanceolate și cu flori galbene, puternic mirositoare, cultivat ca plantă ornamentală (Elaegnus angustifolia). [Pr.: -ci-oa-] – Salcie1 + suf. -ioară.
prunus
CIRÉȘ, cireși, s. m. Pom fructifer cu frunze ovale alungite, cu flori albe, cultivat pentru fructele sale (Cerasus avium). – Lat. *ceresius (= cerasus).
prunuț
PRUNÚȚ, prunuți, s. m. (Rar) Prunișor. – Prun + suf. -uț. DOOM
prunúț (rar) s. m., pl. prunúți
prunuți
PRUNÚȚ, prunuți, s. m. (Rar) Prunișor. – Prun + suf. -uț. DOOM
prunúț (rar) s. m., pl. prunúți
prunuții
PRUNÚȚ, prunuți, s. m. (Rar) Prunișor. – Prun + suf. -uț. DOOM
prunúț (rar) s. m., pl. prunúți
prunuților
PRUNÚȚ, prunuți, s. m. (Rar) Prunișor. – Prun + suf. -uț. DOOM
prunúț (rar) s. m., pl. prunúți
prunuțul
PRUNÚȚ, prunuți, s. m. (Rar) Prunișor. – Prun + suf. -uț. DOOM
prunúț (rar) s. m., pl. prunúți
prunuțului
PRUNÚȚ, prunuți, s. m. (Rar) Prunișor. – Prun + suf. -uț. DOOM
prunúț (rar) s. m., pl. prunúți
prunăria
PRUNĂRÍE2, primării, s. f. (Pop.) Livadă sau grădină de pruni; prunet, pruniște, pruniș. – Prun + suf. -ărie. DOOM
prunăríe (pop.) s. f., art. prunăría, g.-d. art. prunăríei; (livezi) pl. prunăríi, art. prunăríile
prunărie
PRUNĂRÍE2, primării, s. f. (Pop.) Livadă sau grădină de pruni; prunet, pruniște, pruniș. – Prun + suf. -ărie. DOOM
prunăríe (pop.) s. f., art. prunăría, g.-d. art. prunăríei; (livezi) pl. prunăríi, art. prunăríile
prunăriei
PRUNĂRÍE2, primării, s. f. (Pop.) Livadă sau grădină de pruni; prunet, pruniște, pruniș. – Prun + suf. -ărie. DOOM
prunăríe (pop.) s. f., art. prunăría, g.-d. art. prunăríei; (livezi) pl. prunăríi, art. prunăríile
prunării
PRUNĂRÍE2, primării, s. f. (Pop.) Livadă sau grădină de pruni; prunet, pruniște, pruniș. – Prun + suf. -ărie. DOOM
prunăríe (pop.) s. f., art. prunăría, g.-d. art. prunăríei; (livezi) pl. prunăríi, art. prunăríile
prunăriile
PRUNĂRÍE2, primării, s. f. (Pop.) Livadă sau grădină de pruni; prunet, pruniște, pruniș. – Prun + suf. -ărie. DOOM
prunăríe (pop.) s. f., art. prunăría, g.-d. art. prunăríei; (livezi) pl. prunăríi, art. prunăríile
prunăriilor
PRUNĂRÍE2, primării, s. f. (Pop.) Livadă sau grădină de pruni; prunet, pruniște, pruniș. – Prun + suf. -ărie. DOOM
prunăríe (pop.) s. f., art. prunăría, g.-d. art. prunăríei; (livezi) pl. prunăríi, art. prunăríile
pruriginoasa
PRURIGINÓS, -OÁSĂ, pruriginoși, -oase, adj. (Med.) Caracterizat prin mâncărime intensă a pielii. – Din fr. prurigineux.
pruriginoase
PRURIGINÓS, -OÁSĂ, pruriginoși, -oase, adj. (Med.) Caracterizat prin mâncărime intensă a pielii. – Din fr. prurigineux.
pruriginoasei
PRURIGINÓS, -OÁSĂ, pruriginoși, -oase, adj. (Med.) Caracterizat prin mâncărime intensă a pielii. – Din fr. prurigineux.
pruriginoasele
PRURIGINÓS, -OÁSĂ, pruriginoși, -oase, adj. (Med.) Caracterizat prin mâncărime intensă a pielii. – Din fr. prurigineux.
pruriginoaselor
PRURIGINÓS, -OÁSĂ, pruriginoși, -oase, adj. (Med.) Caracterizat prin mâncărime intensă a pielii. – Din fr. prurigineux.
pruriginos
PRURIGINÓS, -OÁSĂ, pruriginoși, -oase, adj. (Med.) Caracterizat prin mâncărime intensă a pielii. – Din fr. prurigineux.
pruriginosul
PRURIGINÓS, -OÁSĂ, pruriginoși, -oase, adj. (Med.) Caracterizat prin mâncărime intensă a pielii. – Din fr. prurigineux.
pruriginosului
PRURIGINÓS, -OÁSĂ, pruriginoși, -oase, adj. (Med.) Caracterizat prin mâncărime intensă a pielii. – Din fr. prurigineux.
pruriginoși
PRURIGINÓS, -OÁSĂ, pruriginoși, -oase, adj. (Med.) Caracterizat prin mâncărime intensă a pielii. – Din fr. prurigineux.
pruriginoșii
PRURIGINÓS, -OÁSĂ, pruriginoși, -oase, adj. (Med.) Caracterizat prin mâncărime intensă a pielii. – Din fr. prurigineux.
pruriginoșilor
PRURIGINÓS, -OÁSĂ, pruriginoși, -oase, adj. (Med.) Caracterizat prin mâncărime intensă a pielii. – Din fr. prurigineux.
prurigo
PRURÍGO s. n. Boală cronică de piele caracterizată prin apariția unor leziuni superficiale persistente în formă de bășicuțe, însoțită de mâncărime intensă. – Din fr. prurigo. DOOM
prurígo s. n., art. prurígoul
prurigoul
PRURÍGO s. n. Boală cronică de piele caracterizată prin apariția unor leziuni superficiale persistente în formă de bășicuțe, însoțită de mâncărime intensă. – Din fr. prurigo. DOOM
prurígo s. n., art. prurígoul
prurigoului
PRURÍGO s. n. Boală cronică de piele caracterizată prin apariția unor leziuni superficiale persistente în formă de bășicuțe, însoțită de mâncărime intensă. – Din fr. prurigo. DOOM
prurígo s. n., art. prurígoul
prurit
PRURÍT, prurituri, s. n. Mâncărime intensă a pielii, care apare în diverse boli (de piele). – Din fr. prurit, lat. pruritus. DOOM
!prúrit s. n., pl. prúrituri
prurit
PRURÍT s. n. Mâncărime intensă a pielii, care apare în diverse boli (de piele). – Din fr. prurit, lat. pruritus.
pruritul
PRURÍT, prurituri, s. n. Mâncărime intensă a pielii, care apare în diverse boli (de piele). – Din fr. prurit, lat. pruritus. DOOM
!prúrit s. n., pl. prúrituri
pruritului
PRURÍT, prurituri, s. n. Mâncărime intensă a pielii, care apare în diverse boli (de piele). – Din fr. prurit, lat. pruritus. DOOM
!prúrit s. n., pl. prúrituri
prurituri
PRURÍT, prurituri, s. n. Mâncărime intensă a pielii, care apare în diverse boli (de piele). – Din fr. prurit, lat. pruritus. DOOM
!prúrit s. n., pl. prúrituri
pruriturile
PRURÍT, prurituri, s. n. Mâncărime intensă a pielii, care apare în diverse boli (de piele). – Din fr. prurit, lat. pruritus. DOOM
!prúrit s. n., pl. prúrituri
pruriturilor
PRURÍT, prurituri, s. n. Mâncărime intensă a pielii, care apare în diverse boli (de piele). – Din fr. prurit, lat. pruritus. DOOM
!prúrit s. n., pl. prúrituri
prus
prus (-și), s. m. – Prusiac, persoană din Prusia. Sl. prusinŭ (Tiktin). Sec. XVIII, înv. Este dubletul lui prusian, s. m. și adj., din fr. prussien, și al lui prusac, s. m. și adj., din pol., rus. prusak.
prusac
PRUSÁC, -Ă, prusaci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Prusia; prusian. 2. Adj. Care aparține Prusiei sau prusacilor (1), privitor la Prusia ori la prusaci; prusian, prusăcesc, prusienesc. – Din rus. prusak. DOOM
prusác adj. m., s. m., pl. prusáci; adj. f., s. f. prusácă, pl. prusáce
prusac
PRUSÁC, -Ă, prusaci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Prusia; prusian. 2. Adj. Care aparține Prusiei sau prusacilor (1), privitor la Prusia ori la prusaci; prusian, prusăcesc, prusienesc. – Din rus. prusak. DOOM
prusác adj. m., s. m., pl. prusáci; adj. f., s. f. prusácă, pl. prusáce
prusaca
PRUSÁC, -Ă, prusaci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Prusia; prusian. 2. Adj. Care aparține Prusiei sau prusacilor (1), privitor la Prusia ori la prusaci; prusian, prusăcesc, prusienesc. – Din rus. prusak. DOOM
prusác adj. m., s. m., pl. prusáci; adj. f., s. f. prusácă, pl. prusáce
prusaca
PRUSÁC, -Ă, prusaci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Prusia; prusian. 2. Adj. Care aparține Prusiei sau prusacilor (1), privitor la Prusia ori la prusaci; prusian, prusăcesc, prusienesc. – Din rus. prusak. DOOM
prusác adj. m., s. m., pl. prusáci; adj. f., s. f. prusácă, pl. prusáce
prusace
PRUSÁC, -Ă, prusaci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Prusia; prusian. 2. Adj. Care aparține Prusiei sau prusacilor (1), privitor la Prusia ori la prusaci; prusian, prusăcesc, prusienesc. – Din rus. prusak. DOOM
prusác adj. m., s. m., pl. prusáci; adj. f., s. f. prusácă, pl. prusáce
prusace
PRUSÁC, -Ă, prusaci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Prusia; prusian. 2. Adj. Care aparține Prusiei sau prusacilor (1), privitor la Prusia ori la prusaci; prusian, prusăcesc, prusienesc. – Din rus. prusak. DOOM
prusác adj. m., s. m., pl. prusáci; adj. f., s. f. prusácă, pl. prusáce
prusacei
PRUSÁC, -Ă, prusaci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Prusia; prusian. 2. Adj. Care aparține Prusiei sau prusacilor (1), privitor la Prusia ori la prusaci; prusian, prusăcesc, prusienesc. – Din rus. prusak. DOOM
prusác adj. m., s. m., pl. prusáci; adj. f., s. f. prusácă, pl. prusáce
prusacei
PRUSÁC, -Ă, prusaci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Prusia; prusian. 2. Adj. Care aparține Prusiei sau prusacilor (1), privitor la Prusia ori la prusaci; prusian, prusăcesc, prusienesc. – Din rus. prusak. DOOM
prusác adj. m., s. m., pl. prusáci; adj. f., s. f. prusácă, pl. prusáce
prusacele
PRUSÁC, -Ă, prusaci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Prusia; prusian. 2. Adj. Care aparține Prusiei sau prusacilor (1), privitor la Prusia ori la prusaci; prusian, prusăcesc, prusienesc. – Din rus. prusak. DOOM
prusác adj. m., s. m., pl. prusáci; adj. f., s. f. prusácă, pl. prusáce
prusacele
PRUSÁC, -Ă, prusaci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Prusia; prusian. 2. Adj. Care aparține Prusiei sau prusacilor (1), privitor la Prusia ori la prusaci; prusian, prusăcesc, prusienesc. – Din rus. prusak. DOOM
prusác adj. m., s. m., pl. prusáci; adj. f., s. f. prusácă, pl. prusáce
prusacelor
PRUSÁC, -Ă, prusaci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Prusia; prusian. 2. Adj. Care aparține Prusiei sau prusacilor (1), privitor la Prusia ori la prusaci; prusian, prusăcesc, prusienesc. – Din rus. prusak. DOOM
prusác adj. m., s. m., pl. prusáci; adj. f., s. f. prusácă, pl. prusáce
prusacelor
PRUSÁC, -Ă, prusaci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Prusia; prusian. 2. Adj. Care aparține Prusiei sau prusacilor (1), privitor la Prusia ori la prusaci; prusian, prusăcesc, prusienesc. – Din rus. prusak. DOOM
prusác adj. m., s. m., pl. prusáci; adj. f., s. f. prusácă, pl. prusáce
prusaci
PRUSÁC, -Ă, prusaci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Prusia; prusian. 2. Adj. Care aparține Prusiei sau prusacilor (1), privitor la Prusia ori la prusaci; prusian, prusăcesc, prusienesc. – Din rus. prusak. DOOM
prusác adj. m., s. m., pl. prusáci; adj. f., s. f. prusácă, pl. prusáce
prusaci
PRUSÁC, -Ă, prusaci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Prusia; prusian. 2. Adj. Care aparține Prusiei sau prusacilor (1), privitor la Prusia ori la prusaci; prusian, prusăcesc, prusienesc. – Din rus. prusak. DOOM
prusác adj. m., s. m., pl. prusáci; adj. f., s. f. prusácă, pl. prusáce
prusacii
PRUSÁC, -Ă, prusaci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Prusia; prusian. 2. Adj. Care aparține Prusiei sau prusacilor (1), privitor la Prusia ori la prusaci; prusian, prusăcesc, prusienesc. – Din rus. prusak. DOOM
prusác adj. m., s. m., pl. prusáci; adj. f., s. f. prusácă, pl. prusáce
prusacii
PRUSÁC, -Ă, prusaci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Prusia; prusian. 2. Adj. Care aparține Prusiei sau prusacilor (1), privitor la Prusia ori la prusaci; prusian, prusăcesc, prusienesc. – Din rus. prusak. DOOM
prusác adj. m., s. m., pl. prusáci; adj. f., s. f. prusácă, pl. prusáce
prusacilor
PRUSÁC, -Ă, prusaci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Prusia; prusian. 2. Adj. Care aparține Prusiei sau prusacilor (1), privitor la Prusia ori la prusaci; prusian, prusăcesc, prusienesc. – Din rus. prusak. DOOM
prusác adj. m., s. m., pl. prusáci; adj. f., s. f. prusácă, pl. prusáce
prusacilor
PRUSÁC, -Ă, prusaci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Prusia; prusian. 2. Adj. Care aparține Prusiei sau prusacilor (1), privitor la Prusia ori la prusaci; prusian, prusăcesc, prusienesc. – Din rus. prusak. DOOM
prusác adj. m., s. m., pl. prusáci; adj. f., s. f. prusácă, pl. prusáce
prusacul
PRUSÁC, -Ă, prusaci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Prusia; prusian. 2. Adj. Care aparține Prusiei sau prusacilor (1), privitor la Prusia ori la prusaci; prusian, prusăcesc, prusienesc. – Din rus. prusak. DOOM
prusác adj. m., s. m., pl. prusáci; adj. f., s. f. prusácă, pl. prusáce
prusacul
PRUSÁC, -Ă, prusaci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Prusia; prusian. 2. Adj. Care aparține Prusiei sau prusacilor (1), privitor la Prusia ori la prusaci; prusian, prusăcesc, prusienesc. – Din rus. prusak. DOOM
prusác adj. m., s. m., pl. prusáci; adj. f., s. f. prusácă, pl. prusáce
prusacului
PRUSÁC, -Ă, prusaci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Prusia; prusian. 2. Adj. Care aparține Prusiei sau prusacilor (1), privitor la Prusia ori la prusaci; prusian, prusăcesc, prusienesc. – Din rus. prusak. DOOM
prusác adj. m., s. m., pl. prusáci; adj. f., s. f. prusácă, pl. prusáce
prusacului
PRUSÁC, -Ă, prusaci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Prusia; prusian. 2. Adj. Care aparține Prusiei sau prusacilor (1), privitor la Prusia ori la prusaci; prusian, prusăcesc, prusienesc. – Din rus. prusak. DOOM
prusác adj. m., s. m., pl. prusáci; adj. f., s. f. prusácă, pl. prusáce
prusian
PRUSIÁN, -Ă, prusieni, -e, s. m. și f., adj. Prusac. [Pr.: -si-an] – Din fr. prussien. DOOM
prusián (-si-an) adj. m., s. m., pl. prusiéni (-si-eni); adj. f., s. f. prusiánă, pl. prusiéne
prusian
PRUSIÁN, -Ă, prusieni, -e, s. m. și f., adj. Prusac. [Pr.: -si-an] – Din fr. prussien. DOOM
prusián (-si-an) adj. m., s. m., pl. prusiéni (-si-eni); adj. f., s. f. prusiánă, pl. prusiéne
prusiana
PRUSIÁN, -Ă, prusieni, -e, s. m. și f., adj. Prusac. [Pr.: -si-an] – Din fr. prussien. DOOM
prusián (-si-an) adj. m., s. m., pl. prusiéni (-si-eni); adj. f., s. f. prusiánă, pl. prusiéne
prusiana
PRUSIÁN, -Ă, prusieni, -e, s. m. și f., adj. Prusac. [Pr.: -si-an] – Din fr. prussien. DOOM
prusián (-si-an) adj. m., s. m., pl. prusiéni (-si-eni); adj. f., s. f. prusiánă, pl. prusiéne
prusianul
PRUSIÁN, -Ă, prusieni, -e, s. m. și f., adj. Prusac. [Pr.: -si-an] – Din fr. prussien. DOOM
prusián (-si-an) adj. m., s. m., pl. prusiéni (-si-eni); adj. f., s. f. prusiánă, pl. prusiéne
prusianul
PRUSIÁN, -Ă, prusieni, -e, s. m. și f., adj. Prusac. [Pr.: -si-an] – Din fr. prussien. DOOM
prusián (-si-an) adj. m., s. m., pl. prusiéni (-si-eni); adj. f., s. f. prusiánă, pl. prusiéne
prusianului
PRUSIÁN, -Ă, prusieni, -e, s. m. și f., adj. Prusac. [Pr.: -si-an] – Din fr. prussien. DOOM
prusián (-si-an) adj. m., s. m., pl. prusiéni (-si-eni); adj. f., s. f. prusiánă, pl. prusiéne
prusianului
PRUSIÁN, -Ă, prusieni, -e, s. m. și f., adj. Prusac. [Pr.: -si-an] – Din fr. prussien. DOOM
prusián (-si-an) adj. m., s. m., pl. prusiéni (-si-eni); adj. f., s. f. prusiánă, pl. prusiéne
prusiat
PRUSIÁT, prusiați, s. m. (Chim.; rar) Cianură. [Pr.: -si-at] – Din fr. prussiate.
prusiatul
PRUSIÁT, prusiați, s. m. (Chim.; rar) Cianură. [Pr.: -si-at] – Din fr. prussiate.
prusiatului
PRUSIÁT, prusiați, s. m. (Chim.; rar) Cianură. [Pr.: -si-at] – Din fr. prussiate.
prusiați
PRUSIÁT, prusiați, s. m. (Chim.; rar) Cianură. [Pr.: -si-at] – Din fr. prussiate.
prusiații
PRUSIÁT, prusiați, s. m. (Chim.; rar) Cianură. [Pr.: -si-at] – Din fr. prussiate.
prusiaților
PRUSIÁT, prusiați, s. m. (Chim.; rar) Cianură. [Pr.: -si-at] – Din fr. prussiate.
prusic
PRÚSIC adj. (În sintagma) Acid prusic = acid cianhidric. – Din fr. prussique. DOOM
prúsic adj. m.
prusicul
PRÚSIC adj. (În sintagma) Acid prusic = acid cianhidric. – Din fr. prussique. DOOM
prúsic adj. m.
prusicului
PRÚSIC adj. (În sintagma) Acid prusic = acid cianhidric. – Din fr. prussique. DOOM
prúsic adj. m.
prusiene
PRUSIÁN, -Ă, prusieni, -e, s. m. și f., adj. Prusac. [Pr.: -si-an] – Din fr. prussien. DOOM
prusián (-si-an) adj. m., s. m., pl. prusiéni (-si-eni); adj. f., s. f. prusiánă, pl. prusiéne
prusiene
PRUSIÁN, -Ă, prusieni, -e, s. m. și f., adj. Prusac. [Pr.: -si-an] – Din fr. prussien. DOOM
prusián (-si-an) adj. m., s. m., pl. prusiéni (-si-eni); adj. f., s. f. prusiánă, pl. prusiéne
prusieneasca
PRUSIENÉSC, -EÁSCĂ, prusienești, adj. (Înv.) Prusac. [Pr.: -si-e-] – Prusian + suf. -esc. DOOM
prusienésc (înv.) (-si-e-) adj. m., f. prusieneáscă; pl. m. și f. prusienéști
prusienei
PRUSIÁN, -Ă, prusieni, -e, s. m. și f., adj. Prusac. [Pr.: -si-an] – Din fr. prussien. DOOM
prusián (-si-an) adj. m., s. m., pl. prusiéni (-si-eni); adj. f., s. f. prusiánă, pl. prusiéne
prusienei
PRUSIÁN, -Ă, prusieni, -e, s. m. și f., adj. Prusac. [Pr.: -si-an] – Din fr. prussien. DOOM
prusián (-si-an) adj. m., s. m., pl. prusiéni (-si-eni); adj. f., s. f. prusiánă, pl. prusiéne
prusienele
PRUSIÁN, -Ă, prusieni, -e, s. m. și f., adj. Prusac. [Pr.: -si-an] – Din fr. prussien. DOOM
prusián (-si-an) adj. m., s. m., pl. prusiéni (-si-eni); adj. f., s. f. prusiánă, pl. prusiéne
prusienele
PRUSIÁN, -Ă, prusieni, -e, s. m. și f., adj. Prusac. [Pr.: -si-an] – Din fr. prussien. DOOM
prusián (-si-an) adj. m., s. m., pl. prusiéni (-si-eni); adj. f., s. f. prusiánă, pl. prusiéne
prusienelor
PRUSIÁN, -Ă, prusieni, -e, s. m. și f., adj. Prusac. [Pr.: -si-an] – Din fr. prussien. DOOM
prusián (-si-an) adj. m., s. m., pl. prusiéni (-si-eni); adj. f., s. f. prusiánă, pl. prusiéne
prusienelor
PRUSIÁN, -Ă, prusieni, -e, s. m. și f., adj. Prusac. [Pr.: -si-an] – Din fr. prussien. DOOM
prusián (-si-an) adj. m., s. m., pl. prusiéni (-si-eni); adj. f., s. f. prusiánă, pl. prusiéne
prusienesc
PRUSIENÉSC, -EÁSCĂ, prusienești, adj. (Înv.) Prusac. [Pr.: -si-e-] – Prusian + suf. -esc. DOOM
prusienésc (înv.) (-si-e-) adj. m., f. prusieneáscă; pl. m. și f. prusienéști
prusienescul
PRUSIENÉSC, -EÁSCĂ, prusienești, adj. (Înv.) Prusac. [Pr.: -si-e-] – Prusian + suf. -esc. DOOM
prusienésc (înv.) (-si-e-) adj. m., f. prusieneáscă; pl. m. și f. prusienéști
prusienescului
PRUSIENÉSC, -EÁSCĂ, prusienești, adj. (Înv.) Prusac. [Pr.: -si-e-] – Prusian + suf. -esc. DOOM
prusienésc (înv.) (-si-e-) adj. m., f. prusieneáscă; pl. m. și f. prusienéști
prusienești
PRUSIENÉSC, -EÁSCĂ, prusienești, adj. (Înv.) Prusac. [Pr.: -si-e-] – Prusian + suf. -esc. DOOM
prusienésc (înv.) (-si-e-) adj. m., f. prusieneáscă; pl. m. și f. prusienéști
prusieneștii
PRUSIENÉSC, -EÁSCĂ, prusienești, adj. (Înv.) Prusac. [Pr.: -si-e-] – Prusian + suf. -esc. DOOM
prusienésc (înv.) (-si-e-) adj. m., f. prusieneáscă; pl. m. și f. prusienéști
prusieneștile
PRUSIENÉSC, -EÁSCĂ, prusienești, adj. (Înv.) Prusac. [Pr.: -si-e-] – Prusian + suf. -esc. DOOM
prusienésc (înv.) (-si-e-) adj. m., f. prusieneáscă; pl. m. și f. prusienéști
prusieneștilor
PRUSIENÉSC, -EÁSCĂ, prusienești, adj. (Înv.) Prusac. [Pr.: -si-e-] – Prusian + suf. -esc. DOOM
prusienésc (înv.) (-si-e-) adj. m., f. prusieneáscă; pl. m. și f. prusienéști
prusieni
PRUSIÁN, -Ă, prusieni, -e, s. m. și f., adj. Prusac. [Pr.: -si-an] – Din fr. prussien. DOOM
prusián (-si-an) adj. m., s. m., pl. prusiéni (-si-eni); adj. f., s. f. prusiánă, pl. prusiéne
prusieni
PRUSIÁN, -Ă, prusieni, -e, s. m. și f., adj. Prusac. [Pr.: -si-an] – Din fr. prussien. DOOM
prusián (-si-an) adj. m., s. m., pl. prusiéni (-si-eni); adj. f., s. f. prusiánă, pl. prusiéne
prusienii
PRUSIÁN, -Ă, prusieni, -e, s. m. și f., adj. Prusac. [Pr.: -si-an] – Din fr. prussien. DOOM
prusián (-si-an) adj. m., s. m., pl. prusiéni (-si-eni); adj. f., s. f. prusiánă, pl. prusiéne
prusienii
PRUSIÁN, -Ă, prusieni, -e, s. m. și f., adj. Prusac. [Pr.: -si-an] – Din fr. prussien. DOOM
prusián (-si-an) adj. m., s. m., pl. prusiéni (-si-eni); adj. f., s. f. prusiánă, pl. prusiéne
prusienilor
PRUSIÁN, -Ă, prusieni, -e, s. m. și f., adj. Prusac. [Pr.: -si-an] – Din fr. prussien. DOOM
prusián (-si-an) adj. m., s. m., pl. prusiéni (-si-eni); adj. f., s. f. prusiánă, pl. prusiéne
prusienilor
PRUSIÁN, -Ă, prusieni, -e, s. m. și f., adj. Prusac. [Pr.: -si-an] – Din fr. prussien. DOOM
prusián (-si-an) adj. m., s. m., pl. prusiéni (-si-eni); adj. f., s. f. prusiánă, pl. prusiéne
prusluc
PRUSLÚC, prusluce, s. n. (Regional) Un fel de vestă fără mîneci, din lînă sau stofă, pe care o poartă țăranii. Tu îi grăiești, iară el fluieră, caută la pruslucu lui, și spune că-i vor veni altă modă de haine. ȚICHINDEAL, F. 399. – Variantă: puslíc s. n.
prusluc
PRUSLÚC, pruslucuri, s. n. (Reg.) Vestă fără mâneci, din lână sau din stofă, pe care o poartă țăranii. – Magh. pruszlik (< germ.).
prusăceasca
PRUSĂCÉSC, -EÁSCĂ, prusăcești, adj. (Înv.) Prusac. – Prusac + suf. -esc. DOOM
prusăcésc (înv.) adj. m., f. prusăceáscă; pl. m. și f. prusăcéști
prusăcesc
PRUSĂCÉSC, -EÁSCĂ, prusăcești, adj. (Înv.) Prusac. – Prusac + suf. -esc. DOOM
prusăcésc (înv.) adj. m., f. prusăceáscă; pl. m. și f. prusăcéști
prusăcescul
PRUSĂCÉSC, -EÁSCĂ, prusăcești, adj. (Înv.) Prusac. – Prusac + suf. -esc. DOOM
prusăcésc (înv.) adj. m., f. prusăceáscă; pl. m. și f. prusăcéști
prusăcescului
PRUSĂCÉSC, -EÁSCĂ, prusăcești, adj. (Înv.) Prusac. – Prusac + suf. -esc. DOOM
prusăcésc (înv.) adj. m., f. prusăceáscă; pl. m. și f. prusăcéști
prusăcești
PRUSĂCÉSC, -EÁSCĂ, prusăcești, adj. (Înv.) Prusac. – Prusac + suf. -esc. DOOM
prusăcésc (înv.) adj. m., f. prusăceáscă; pl. m. și f. prusăcéști
prusăceștii
PRUSĂCÉSC, -EÁSCĂ, prusăcești, adj. (Înv.) Prusac. – Prusac + suf. -esc. DOOM
prusăcésc (înv.) adj. m., f. prusăceáscă; pl. m. și f. prusăcéști
prusăceștile
PRUSĂCÉSC, -EÁSCĂ, prusăcești, adj. (Înv.) Prusac. – Prusac + suf. -esc. DOOM
prusăcésc (înv.) adj. m., f. prusăceáscă; pl. m. și f. prusăcéști
prusăceștilor
PRUSĂCÉSC, -EÁSCĂ, prusăcești, adj. (Înv.) Prusac. – Prusac + suf. -esc. DOOM
prusăcésc (înv.) adj. m., f. prusăceáscă; pl. m. și f. prusăcéști
pruteț
PRUTÉȚ, prutețe, s. n. (Regional) Braț părăsit al Prutului, care rămîne ca baltă. Mutu a fost... în slujba unui boier, la un pruteț, în marginea ținutului Fălciului. SADOVEANU, P. M. 277.
pruzi
PRUD, -Ă, pruzi, -de, adj. (Livr.) Care simulează o atitudine virtuoasă, austeră. – Din fr. prude.
pruzii
PRUD, -Ă, pruzi, -de, adj. (Livr.) Care simulează o atitudine virtuoasă, austeră. – Din fr. prude.
pruzilor
PRUD, -Ă, pruzi, -de, adj. (Livr.) Care simulează o atitudine virtuoasă, austeră. – Din fr. prude.
pruă
PRÚĂ, prue, s. f. (Învechit) Provă. Vorbește cu generalul, arătîndu-mi în corabia cealaltă pe un tînăr nalt și frumos, care sta în picioare la pruă și poruncea. GHICA, S. 395.
prânz
PRÂNZ, prânzuri, s. n. Masă principală care se ia la amiază; dejun; timpul când se ia această masă; (concr.) ceea ce se mănâncă la această masă, mâncare pregătită în acest scop. ◊ (Pop.) Prânzul (cel) mic = prima masă pe care o iau țăranii în cursul dimineții, vara, când muncesc la câmp; timpul zilei când se ia această masă. Prânzul (cel) mare = a doua masă pe care o iau țăranii, masa de la amiază; timpul zilei când se ia această masă. ◊ Loc. adv. Înainte de prânz = în prima parte a zilei, înainte de amiază, înainte de masa principală. După-prânz = în a doua parte a zilei, după-masă, după-amiază. – Lat. prandium. DOOM
!dúpă prânz prep. + s. n.
prânzare
PRÂNZÁRE s. f. (Pop.) Acțiunea de a prânzi; (concr.) masă, mâncare (de la prânz); prânz. – V. prânzi. DOOM
prânzáre (pop.) s. f., g.-d. art. prânzắrii
prânzarea
PRÂNZÁRE s. f. (Pop.) Acțiunea de a prânzi; (concr.) masă, mâncare (de la prânz); prânz. – V. prânzi. DOOM
prânzáre (pop.) s. f., g.-d. art. prânzắrii
prânzea
PRÂNZÍ, prânzesc, vb. IV. Intranz. A lua masa de prânz, a mânca de amiază; a dejuna. – Din prânz. DOOM
prânzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prânzésc, imperf. 3 sg. prânzeá; conj. prez. 3 să prânzeáscă
prânzeai
PRÂNZÍ, prânzesc, vb. IV. Intranz. A lua masa de prânz, a mânca de amiază; a dejuna. – Din prânz. DOOM
prânzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prânzésc, imperf. 3 sg. prânzeá; conj. prez. 3 să prânzeáscă
prânzeam
PRÂNZÍ, prânzesc, vb. IV. Intranz. A lua masa de prânz, a mânca de amiază; a dejuna. – Din prânz. DOOM
prânzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prânzésc, imperf. 3 sg. prânzeá; conj. prez. 3 să prânzeáscă
prânzească
PRÂNZÍ, prânzesc, vb. IV. Intranz. A lua masa de prânz, a mânca de amiază; a dejuna. – Din prânz. DOOM
prânzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prânzésc, imperf. 3 sg. prânzeá; conj. prez. 3 să prânzeáscă
prânzeau
PRÂNZÍ, prânzesc, vb. IV. Intranz. A lua masa de prânz, a mânca de amiază; a dejuna. – Din prânz. DOOM
prânzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prânzésc, imperf. 3 sg. prânzeá; conj. prez. 3 să prânzeáscă
prânzeați
PRÂNZÍ, prânzesc, vb. IV. Intranz. A lua masa de prânz, a mânca de amiază; a dejuna. – Din prânz. DOOM
prânzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prânzésc, imperf. 3 sg. prânzeá; conj. prez. 3 să prânzeáscă
prânzesc
PRÂNZÍ, prânzesc, vb. IV. Intranz. A lua masa de prânz, a mânca de amiază; a dejuna. – Din prânz. DOOM
prânzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prânzésc, imperf. 3 sg. prânzeá; conj. prez. 3 să prânzeáscă
prânzește
PRÂNZÍ, prânzesc, vb. IV. Intranz. A lua masa de prânz, a mânca de amiază; a dejuna. – Din prânz. DOOM
prânzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prânzésc, imperf. 3 sg. prânzeá; conj. prez. 3 să prânzeáscă
prânzești
PRÂNZÍ, prânzesc, vb. IV. Intranz. A lua masa de prânz, a mânca de amiază; a dejuna. – Din prânz. DOOM
prânzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prânzésc, imperf. 3 sg. prânzeá; conj. prez. 3 să prânzeáscă
prânzi
PRÂNZÍ, prânzesc, vb. IV. Intranz. A lua masa de prânz, a mânca de amiază; a dejuna. – Din prânz. DOOM
prânzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prânzésc, imperf. 3 sg. prânzeá; conj. prez. 3 să prânzeáscă
prânzii
PRÂNZÍ, prânzesc, vb. IV. Intranz. A lua masa de prânz, a mânca de amiază; a dejuna. – Din prânz. DOOM
prânzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prânzésc, imperf. 3 sg. prânzeá; conj. prez. 3 să prânzeáscă
prânzim
PRÂNZÍ, prânzesc, vb. IV. Intranz. A lua masa de prânz, a mânca de amiază; a dejuna. – Din prânz. DOOM
prânzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prânzésc, imperf. 3 sg. prânzeá; conj. prez. 3 să prânzeáscă
prânzind
PRÂNZÍ, prânzesc, vb. IV. Intranz. A lua masa de prânz, a mânca de amiază; a dejuna. – Din prânz. DOOM
prânzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prânzésc, imperf. 3 sg. prânzeá; conj. prez. 3 să prânzeáscă
prânzire
PRÂNZÍ, prânzesc, vb. IV. Intranz. A lua masa de prânz, a mânca de amiază; a dejuna. – Din prânz. DOOM
prânzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prânzésc, imperf. 3 sg. prânzeá; conj. prez. 3 să prânzeáscă
prânzire
PRÂNZÍ, prânzesc, vb. IV. Intranz. A lua masa de prânz, a mânca de amiază; a dejuna. – Din prânz.
prânziră
PRÂNZÍ, prânzesc, vb. IV. Intranz. A lua masa de prânz, a mânca de amiază; a dejuna. – Din prânz. DOOM
prânzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prânzésc, imperf. 3 sg. prânzeá; conj. prez. 3 să prânzeáscă
prânzirăm
PRÂNZÍ, prânzesc, vb. IV. Intranz. A lua masa de prânz, a mânca de amiază; a dejuna. – Din prânz. DOOM
prânzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prânzésc, imperf. 3 sg. prânzeá; conj. prez. 3 să prânzeáscă
prânzirăți
PRÂNZÍ, prânzesc, vb. IV. Intranz. A lua masa de prânz, a mânca de amiază; a dejuna. – Din prânz. DOOM
prânzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prânzésc, imperf. 3 sg. prânzeá; conj. prez. 3 să prânzeáscă
prânzise
PRÂNZÍ, prânzesc, vb. IV. Intranz. A lua masa de prânz, a mânca de amiază; a dejuna. – Din prânz. DOOM
prânzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prânzésc, imperf. 3 sg. prânzeá; conj. prez. 3 să prânzeáscă
prânzisem
PRÂNZÍ, prânzesc, vb. IV. Intranz. A lua masa de prânz, a mânca de amiază; a dejuna. – Din prânz. DOOM
prânzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prânzésc, imperf. 3 sg. prânzeá; conj. prez. 3 să prânzeáscă
prânziseră
PRÂNZÍ, prânzesc, vb. IV. Intranz. A lua masa de prânz, a mânca de amiază; a dejuna. – Din prânz. DOOM
prânzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prânzésc, imperf. 3 sg. prânzeá; conj. prez. 3 să prânzeáscă
prânziserăm
PRÂNZÍ, prânzesc, vb. IV. Intranz. A lua masa de prânz, a mânca de amiază; a dejuna. – Din prânz. DOOM
prânzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prânzésc, imperf. 3 sg. prânzeá; conj. prez. 3 să prânzeáscă
prânziserăți
PRÂNZÍ, prânzesc, vb. IV. Intranz. A lua masa de prânz, a mânca de amiază; a dejuna. – Din prânz. DOOM
prânzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prânzésc, imperf. 3 sg. prânzeá; conj. prez. 3 să prânzeáscă
prânziseși
PRÂNZÍ, prânzesc, vb. IV. Intranz. A lua masa de prânz, a mânca de amiază; a dejuna. – Din prânz. DOOM
prânzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prânzésc, imperf. 3 sg. prânzeá; conj. prez. 3 să prânzeáscă
prânziseți
PRÂNZÍ, prânzesc, vb. IV. Intranz. A lua masa de prânz, a mânca de amiază; a dejuna. – Din prânz. DOOM
prânzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prânzésc, imperf. 3 sg. prânzeá; conj. prez. 3 să prânzeáscă
prânzit
PRÂNZÍ, prânzesc, vb. IV. Intranz. A lua masa de prânz, a mânca de amiază; a dejuna. – Din prânz. DOOM
prânzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prânzésc, imperf. 3 sg. prânzeá; conj. prez. 3 să prânzeáscă
prânzit
PRÂNZÍT s. n. Faptul de a prânzi. – V. prânzi. DOOM
prânzít s. n.
prânzita
PRÂNZÍT s. n. Faptul de a prânzi. – V. prânzi. DOOM
prânzít s. n.
prânzite
PRÂNZÍT s. n. Faptul de a prânzi. – V. prânzi. DOOM
prânzít s. n.
prânzitei
PRÂNZÍT s. n. Faptul de a prânzi. – V. prânzi. DOOM
prânzít s. n.
prânzitele
PRÂNZÍT s. n. Faptul de a prânzi. – V. prânzi. DOOM
prânzít s. n.
prânzitelor
PRÂNZÍT s. n. Faptul de a prânzi. – V. prânzi. DOOM
prânzít s. n.
prânzitoare
PRÂNZITÓR, prânzitoare, s. n. (Înv. și reg.) Sufragerie. – Prânzi + suf. -tor. DOOM
prânzitór (înv., reg.) s. n., pl. prânzitoáre
prânzitoarele
PRÂNZITÓR, prânzitoare, s. n. (Înv. și reg.) Sufragerie. – Prânzi + suf. -tor. DOOM
prânzitór (înv., reg.) s. n., pl. prânzitoáre
prânzitoarelor
PRÂNZITÓR, prânzitoare, s. n. (Înv. și reg.) Sufragerie. – Prânzi + suf. -tor. DOOM
prânzitór (înv., reg.) s. n., pl. prânzitoáre
prânzitor
PRÂNZITÓR, prânzitoare, s. n. (Înv. și reg.) Sufragerie. – Prânzi + suf. -tor. DOOM
prânzitór (înv., reg.) s. n., pl. prânzitoáre
prânzitorul
PRÂNZITÓR, prânzitoare, s. n. (Înv. și reg.) Sufragerie. – Prânzi + suf. -tor. DOOM
prânzitór (înv., reg.) s. n., pl. prânzitoáre
prânzitorului
PRÂNZITÓR, prânzitoare, s. n. (Înv. și reg.) Sufragerie. – Prânzi + suf. -tor. DOOM
prânzitór (înv., reg.) s. n., pl. prânzitoáre
prânzitul
PRÂNZÍT s. n. Faptul de a prânzi. – V. prânzi. DOOM
prânzít s. n.
prânzitului
PRÂNZÍT s. n. Faptul de a prânzi. – V. prânzi. DOOM
prânzít s. n.
prânziși
PRÂNZÍ, prânzesc, vb. IV. Intranz. A lua masa de prânz, a mânca de amiază; a dejuna. – Din prânz. DOOM
prânzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prânzésc, imperf. 3 sg. prânzeá; conj. prez. 3 să prânzeáscă
prânzișoare
PRÂNZIȘÓR, prânzișoare, s. n. (Înv. și pop.) 1. Prânzul (cel) mic; prânzuleț, prânzuț. 2. Loc de pe bolta cerească în care se află soarele la prânzișor (1). – Prânz + suf. -ișor. DOOM
prânzișór (înv., pop.) s. n., pl. prânzișoáre
prânzișoarele
PRÂNZIȘÓR, prânzișoare, s. n. (Înv. și pop.) 1. Prânzul (cel) mic; prânzuleț, prânzuț. 2. Loc de pe bolta cerească în care se află soarele la prânzișor (1). – Prânz + suf. -ișor. DOOM
prânzișór (înv., pop.) s. n., pl. prânzișoáre
prânzișoarelor
PRÂNZIȘÓR, prânzișoare, s. n. (Înv. și pop.) 1. Prânzul (cel) mic; prânzuleț, prânzuț. 2. Loc de pe bolta cerească în care se află soarele la prânzișor (1). – Prânz + suf. -ișor. DOOM
prânzișór (înv., pop.) s. n., pl. prânzișoáre
prânzișor
PRÂNZIȘÓR, prânzișoare, s. n. (Înv. și pop.) 1. Prânzul (cel) mic; prânzuleț, prânzuț. 2. Loc de pe bolta cerească în care se află soarele la prânzișor (1). – Prânz + suf. -ișor. DOOM
prânzișór (înv., pop.) s. n., pl. prânzișoáre
prânzișorul
PRÂNZIȘÓR, prânzișoare, s. n. (Înv. și pop.) 1. Prânzul (cel) mic; prânzuleț, prânzuț. 2. Loc de pe bolta cerească în care se află soarele la prânzișor (1). – Prânz + suf. -ișor. DOOM
prânzișór (înv., pop.) s. n., pl. prânzișoáre
prânzișorului
PRÂNZIȘÓR, prânzișoare, s. n. (Înv. și pop.) 1. Prânzul (cel) mic; prânzuleț, prânzuț. 2. Loc de pe bolta cerească în care se află soarele la prânzișor (1). – Prânz + suf. -ișor. DOOM
prânzișór (înv., pop.) s. n., pl. prânzișoáre
prânziți
PRÂNZÍ, prânzesc, vb. IV. Intranz. A lua masa de prânz, a mânca de amiază; a dejuna. – Din prânz. DOOM
prânzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prânzésc, imperf. 3 sg. prânzeá; conj. prez. 3 să prânzeáscă
prânziți
PRÂNZÍT s. n. Faptul de a prânzi. – V. prânzi. DOOM
prânzít s. n.
prânziții
PRÂNZÍT s. n. Faptul de a prânzi. – V. prânzi. DOOM
prânzít s. n.
prânziților
PRÂNZÍT s. n. Faptul de a prânzi. – V. prânzi. DOOM
prânzít s. n.
prânzul
PRÂNZ, prânzuri, s. n. Masă principală care se ia la amiază; dejun; timpul când se ia această masă; (concr.) ceea ce se mănâncă la această masă, mâncare pregătită în acest scop. ◊ (Pop.) Prânzul (cel) mic = prima masă pe care o iau țăranii în cursul dimineții, vara, când muncesc la câmp; timpul zilei când se ia această masă. Prânzul (cel) mare = a doua masă pe care o iau țăranii, masa de la amiază; timpul zilei când se ia această masă. ◊ Loc. adv. Înainte de prânz = în prima parte a zilei, înainte de amiază, înainte de masa principală. După-prânz = în a doua parte a zilei, după-masă, după-amiază. – Lat. prandium. DOOM
!dúpă prânz prep. + s. n.
prânzuleț
PRÂNZULÉȚ, prânzulețe, s. n. (Pop.) Prânzișor. – Prânz + suf. -uleț. DOOM
prânzuléț (pop.) s. n., pl. prânzuléțe
prânzulețe
PRÂNZULÉȚ, prânzulețe, s. n. (Pop.) Prânzișor. – Prânz + suf. -uleț. DOOM
prânzuléț (pop.) s. n., pl. prânzuléțe
prânzulețele
PRÂNZULÉȚ, prânzulețe, s. n. (Pop.) Prânzișor. – Prânz + suf. -uleț. DOOM
prânzuléț (pop.) s. n., pl. prânzuléțe
prânzulețelor
PRÂNZULÉȚ, prânzulețe, s. n. (Pop.) Prânzișor. – Prânz + suf. -uleț. DOOM
prânzuléț (pop.) s. n., pl. prânzuléțe
prânzulețul
PRÂNZULÉȚ, prânzulețe, s. n. (Pop.) Prânzișor. – Prânz + suf. -uleț. DOOM
prânzuléț (pop.) s. n., pl. prânzuléțe
prânzulețului
PRÂNZULÉȚ, prânzulețe, s. n. (Pop.) Prânzișor. – Prânz + suf. -uleț. DOOM
prânzuléț (pop.) s. n., pl. prânzuléțe
prânzului
PRÂNZ, prânzuri, s. n. Masă principală care se ia la amiază; dejun; timpul când se ia această masă; (concr.) ceea ce se mănâncă la această masă, mâncare pregătită în acest scop. ◊ (Pop.) Prânzul (cel) mic = prima masă pe care o iau țăranii în cursul dimineții, vara, când muncesc la câmp; timpul zilei când se ia această masă. Prânzul (cel) mare = a doua masă pe care o iau țăranii, masa de la amiază; timpul zilei când se ia această masă. ◊ Loc. adv. Înainte de prânz = în prima parte a zilei, înainte de amiază, înainte de masa principală. După-prânz = în a doua parte a zilei, după-masă, după-amiază. – Lat. prandium. DOOM
!dúpă prânz prep. + s. n.
prânzuri
PRÂNZ, prânzuri, s. n. Masă principală care se ia la amiază; dejun; timpul când se ia această masă; (concr.) ceea ce se mănâncă la această masă, mâncare pregătită în acest scop. ◊ (Pop.) Prânzul (cel) mic = prima masă pe care o iau țăranii în cursul dimineții, vara, când muncesc la câmp; timpul zilei când se ia această masă. Prânzul (cel) mare = a doua masă pe care o iau țăranii, masa de la amiază; timpul zilei când se ia această masă. ◊ Loc. adv. Înainte de prânz = în prima parte a zilei, înainte de amiază, înainte de masa principală. După-prânz = în a doua parte a zilei, după-masă, după-amiază. – Lat. prandium. DOOM
!dúpă prânz prep. + s. n.
prânzurile
PRÂNZ, prânzuri, s. n. Masă principală care se ia la amiază; dejun; timpul când se ia această masă; (concr.) ceea ce se mănâncă la această masă, mâncare pregătită în acest scop. ◊ (Pop.) Prânzul (cel) mic = prima masă pe care o iau țăranii în cursul dimineții, vara, când muncesc la câmp; timpul zilei când se ia această masă. Prânzul (cel) mare = a doua masă pe care o iau țăranii, masa de la amiază; timpul zilei când se ia această masă. ◊ Loc. adv. Înainte de prânz = în prima parte a zilei, înainte de amiază, înainte de masa principală. După-prânz = în a doua parte a zilei, după-masă, după-amiază. – Lat. prandium. DOOM
!dúpă prânz prep. + s. n.
prânzurilor
PRÂNZ, prânzuri, s. n. Masă principală care se ia la amiază; dejun; timpul când se ia această masă; (concr.) ceea ce se mănâncă la această masă, mâncare pregătită în acest scop. ◊ (Pop.) Prânzul (cel) mic = prima masă pe care o iau țăranii în cursul dimineții, vara, când muncesc la câmp; timpul zilei când se ia această masă. Prânzul (cel) mare = a doua masă pe care o iau țăranii, masa de la amiază; timpul zilei când se ia această masă. ◊ Loc. adv. Înainte de prânz = în prima parte a zilei, înainte de amiază, înainte de masa principală. După-prânz = în a doua parte a zilei, după-masă, după-amiază. – Lat. prandium. DOOM
!dúpă prânz prep. + s. n.
prânzuț
PRÂNZÚȚ, prânzuțuri, s. n. (Pop.) Prânzișor. – Prânz + suf. -uț. DOOM
prânzúț (pop.) s. n., pl. prânzúțuri
prânzuțul
PRÂNZÚȚ, prânzuțuri, s. n. (Pop.) Prânzișor. – Prânz + suf. -uț. DOOM
prânzúț (pop.) s. n., pl. prânzúțuri
prânzuțului
PRÂNZÚȚ, prânzuțuri, s. n. (Pop.) Prânzișor. – Prânz + suf. -uț. DOOM
prânzúț (pop.) s. n., pl. prânzúțuri
prânzuțuri
PRÂNZÚȚ, prânzuțuri, s. n. (Pop.) Prânzișor. – Prânz + suf. -uț. DOOM
prânzúț (pop.) s. n., pl. prânzúțuri
prânzuțurile
PRÂNZÚȚ, prânzuțuri, s. n. (Pop.) Prânzișor. – Prânz + suf. -uț. DOOM
prânzúț (pop.) s. n., pl. prânzúțuri
prânzuțurilor
PRÂNZÚȚ, prânzuțuri, s. n. (Pop.) Prânzișor. – Prânz + suf. -uț. DOOM
prânzúț (pop.) s. n., pl. prânzúțuri
prânzări
PRÂNZÁRE s. f. (Pop.) Acțiunea de a prânzi; (concr.) masă, mâncare (de la prânz); prânz. – V. prânzi. DOOM
prânzáre (pop.) s. f., g.-d. art. prânzắrii
prânzării
PRÂNZÁRE s. f. (Pop.) Acțiunea de a prânzi; (concr.) masă, mâncare (de la prânz); prânz. – V. prânzi. DOOM
prânzáre (pop.) s. f., g.-d. art. prânzắrii
prânzările
PRÂNZÁRE s. f. (Pop.) Acțiunea de a prânzi; (concr.) masă, mâncare (de la prânz); prânz. – V. prânzi. DOOM
prânzáre (pop.) s. f., g.-d. art. prânzắrii
prânzărilor
PRÂNZÁRE s. f. (Pop.) Acțiunea de a prânzi; (concr.) masă, mâncare (de la prânz); prânz. – V. prânzi. DOOM
prânzáre (pop.) s. f., g.-d. art. prânzắrii
prâslea
PRẤSLEA, prâslea, s. m. și f. Fratele cel mai mic (sau sora cea mică) dintr-o familie, mezinul; p. gener. copil mic; prichindel. – Din sl. prŭstŭ, bg. prăst. DOOM
!prấslea s. m. și f., g.-d. lui prấslea; pl. prấslea
prâslei
PRẤSLEA, prâslea, s. m. și f. Fratele cel mai mic (sau sora cea mică) dintr-o familie, mezinul; p. gener. copil mic; prichindel. – Din sl. prŭstŭ, bg. prăst. DOOM
!prấslea s. m. și f., g.-d. lui prấslea; pl. prấslea
prâsliță
PRẤSLIȚĂ s. f. v. prisliță.
prâsnel
PRÂSNÉL, prâsnele, s. n. 1. Jucărie mică făcută din lemn, din os, din metal, cu un vârf ascuțit și care se rotește pe o suprafață plană; titirez, sfârlează. ◊ Expr. (Sprinten sau iute) ca prâsnelul (sau ca un prâsnel) = foarte iute, sprinten, ager. ♦ Fig. Copil mic (sau om mic de statură) și foarte vioi. 2. Capătul (conic) inferior al fusului de tors, care face ca fusul să se învârtească mai ușor. 3. Partea inferioară a fusului morii, fixată într-una din pietrele acesteia. [Var.: prisnél s. n.] – Pristen (reg. „prâsnel” < bg.) + suf. -el. DOOM
prâsnél s. n., pl. prâsnéle
prâsnele
PRÂSNÉL, prâsnele, s. n. 1. Jucărie mică făcută din lemn, din os, din metal, cu un vârf ascuțit și care se rotește pe o suprafață plană; titirez, sfârlează. ◊ Expr. (Sprinten sau iute) ca prâsnelul (sau ca un prâsnel) = foarte iute, sprinten, ager. ♦ Fig. Copil mic (sau om mic de statură) și foarte vioi. 2. Capătul (conic) inferior al fusului de tors, care face ca fusul să se învârtească mai ușor. 3. Partea inferioară a fusului morii, fixată într-una din pietrele acesteia. [Var.: prisnél s. n.] – Pristen (reg. „prâsnel” < bg.) + suf. -el. DOOM
prâsnél s. n., pl. prâsnéle
prâsnelele
PRÂSNÉL, prâsnele, s. n. 1. Jucărie mică făcută din lemn, din os, din metal, cu un vârf ascuțit și care se rotește pe o suprafață plană; titirez, sfârlează. ◊ Expr. (Sprinten sau iute) ca prâsnelul (sau ca un prâsnel) = foarte iute, sprinten, ager. ♦ Fig. Copil mic (sau om mic de statură) și foarte vioi. 2. Capătul (conic) inferior al fusului de tors, care face ca fusul să se învârtească mai ușor. 3. Partea inferioară a fusului morii, fixată într-una din pietrele acesteia. [Var.: prisnél s. n.] – Pristen (reg. „prâsnel” < bg.) + suf. -el. DOOM
prâsnél s. n., pl. prâsnéle
prâsnelelor
PRÂSNÉL, prâsnele, s. n. 1. Jucărie mică făcută din lemn, din os, din metal, cu un vârf ascuțit și care se rotește pe o suprafață plană; titirez, sfârlează. ◊ Expr. (Sprinten sau iute) ca prâsnelul (sau ca un prâsnel) = foarte iute, sprinten, ager. ♦ Fig. Copil mic (sau om mic de statură) și foarte vioi. 2. Capătul (conic) inferior al fusului de tors, care face ca fusul să se învârtească mai ușor. 3. Partea inferioară a fusului morii, fixată într-una din pietrele acesteia. [Var.: prisnél s. n.] – Pristen (reg. „prâsnel” < bg.) + suf. -el. DOOM
prâsnél s. n., pl. prâsnéle
prâsnelul
PRÂSNÉL, prâsnele, s. n. 1. Jucărie mică făcută din lemn, din os, din metal, cu un vârf ascuțit și care se rotește pe o suprafață plană; titirez, sfârlează. ◊ Expr. (Sprinten sau iute) ca prâsnelul (sau ca un prâsnel) = foarte iute, sprinten, ager. ♦ Fig. Copil mic (sau om mic de statură) și foarte vioi. 2. Capătul (conic) inferior al fusului de tors, care face ca fusul să se învârtească mai ușor. 3. Partea inferioară a fusului morii, fixată într-una din pietrele acesteia. [Var.: prisnél s. n.] – Pristen (reg. „prâsnel” < bg.) + suf. -el. DOOM
prâsnél s. n., pl. prâsnéle
prâsnelului
PRÂSNÉL, prâsnele, s. n. 1. Jucărie mică făcută din lemn, din os, din metal, cu un vârf ascuțit și care se rotește pe o suprafață plană; titirez, sfârlează. ◊ Expr. (Sprinten sau iute) ca prâsnelul (sau ca un prâsnel) = foarte iute, sprinten, ager. ♦ Fig. Copil mic (sau om mic de statură) și foarte vioi. 2. Capătul (conic) inferior al fusului de tors, care face ca fusul să se învârtească mai ușor. 3. Partea inferioară a fusului morii, fixată într-una din pietrele acesteia. [Var.: prisnél s. n.] – Pristen (reg. „prâsnel” < bg.) + suf. -el. DOOM
prâsnél s. n., pl. prâsnéle
prînz
PRÂNZ, prânzuri, s. n. Masă principală care se ia la amiază; dejun; timpul când se ia această masă; (concr.) ceea ce se mănâncă la această masă, mâncare pregătită în acest scop. ◊ (Pop.) Prânzul (cel) mic = prima masă pe care o iau țăranii în cursul dimineții, vara, când muncesc la câmp; timpul zilei când se ia această masă. Prânzul (cel) mare = a doua masă pe care o iau țăranii, masa de la amiază; timpul zilei când se ia această masă. ◊ Loc. adv. Înainte de prânz = în prima parte a zilei, înainte de amiază, înainte de masa principală. După-prânz = în a doua parte a zilei, după-masă, după-amiază. – Lat. prandium. DOOM
!dúpă prânz prep. + s. n.
prînzare
PRÂNZÁRE s. f. (Pop.) Acțiunea de a prânzi; (concr.) masă, mâncare (de la prânz); prânz. – V. prânzi. DOOM
prânzáre (pop.) s. f., g.-d. art. prânzắrii
prînzarea
PRÂNZÁRE s. f. (Pop.) Acțiunea de a prânzi; (concr.) masă, mâncare (de la prânz); prânz. – V. prânzi. DOOM
prânzáre (pop.) s. f., g.-d. art. prânzắrii
prînzea
PRÂNZÍ, prânzesc, vb. IV. Intranz. A lua masa de prânz, a mânca de amiază; a dejuna. – Din prânz. DOOM
prânzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prânzésc, imperf. 3 sg. prânzeá; conj. prez. 3 să prânzeáscă
prînzeai
PRÂNZÍ, prânzesc, vb. IV. Intranz. A lua masa de prânz, a mânca de amiază; a dejuna. – Din prânz. DOOM
prânzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prânzésc, imperf. 3 sg. prânzeá; conj. prez. 3 să prânzeáscă
prînzeam
PRÂNZÍ, prânzesc, vb. IV. Intranz. A lua masa de prânz, a mânca de amiază; a dejuna. – Din prânz. DOOM
prânzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prânzésc, imperf. 3 sg. prânzeá; conj. prez. 3 să prânzeáscă
prînzească
PRÂNZÍ, prânzesc, vb. IV. Intranz. A lua masa de prânz, a mânca de amiază; a dejuna. – Din prânz. DOOM
prânzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prânzésc, imperf. 3 sg. prânzeá; conj. prez. 3 să prânzeáscă
prînzeau
PRÂNZÍ, prânzesc, vb. IV. Intranz. A lua masa de prânz, a mânca de amiază; a dejuna. – Din prânz. DOOM
prânzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prânzésc, imperf. 3 sg. prânzeá; conj. prez. 3 să prânzeáscă
prînzeați
PRÂNZÍ, prânzesc, vb. IV. Intranz. A lua masa de prânz, a mânca de amiază; a dejuna. – Din prânz. DOOM
prânzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prânzésc, imperf. 3 sg. prânzeá; conj. prez. 3 să prânzeáscă
prînzesc
PRÂNZÍ, prânzesc, vb. IV. Intranz. A lua masa de prânz, a mânca de amiază; a dejuna. – Din prânz. DOOM
prânzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prânzésc, imperf. 3 sg. prânzeá; conj. prez. 3 să prânzeáscă
prînzește
PRÂNZÍ, prânzesc, vb. IV. Intranz. A lua masa de prânz, a mânca de amiază; a dejuna. – Din prânz. DOOM
prânzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prânzésc, imperf. 3 sg. prânzeá; conj. prez. 3 să prânzeáscă
prînzești
PRÂNZÍ, prânzesc, vb. IV. Intranz. A lua masa de prânz, a mânca de amiază; a dejuna. – Din prânz. DOOM
prânzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prânzésc, imperf. 3 sg. prânzeá; conj. prez. 3 să prânzeáscă
prînzi
PRÂNZÍ, prânzesc, vb. IV. Intranz. A lua masa de prânz, a mânca de amiază; a dejuna. – Din prânz. DOOM
prânzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prânzésc, imperf. 3 sg. prânzeá; conj. prez. 3 să prânzeáscă
prînzii
PRÂNZÍ, prânzesc, vb. IV. Intranz. A lua masa de prânz, a mânca de amiază; a dejuna. – Din prânz. DOOM
prânzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prânzésc, imperf. 3 sg. prânzeá; conj. prez. 3 să prânzeáscă
prînzim
PRÂNZÍ, prânzesc, vb. IV. Intranz. A lua masa de prânz, a mânca de amiază; a dejuna. – Din prânz. DOOM
prânzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prânzésc, imperf. 3 sg. prânzeá; conj. prez. 3 să prânzeáscă
prînzind
PRÂNZÍ, prânzesc, vb. IV. Intranz. A lua masa de prânz, a mânca de amiază; a dejuna. – Din prânz. DOOM
prânzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prânzésc, imperf. 3 sg. prânzeá; conj. prez. 3 să prânzeáscă
prînzire
PRÂNZÍ, prânzesc, vb. IV. Intranz. A lua masa de prânz, a mânca de amiază; a dejuna. – Din prânz. DOOM
prânzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prânzésc, imperf. 3 sg. prânzeá; conj. prez. 3 să prânzeáscă
prînziră
PRÂNZÍ, prânzesc, vb. IV. Intranz. A lua masa de prânz, a mânca de amiază; a dejuna. – Din prânz. DOOM
prânzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prânzésc, imperf. 3 sg. prânzeá; conj. prez. 3 să prânzeáscă
prînzirăm
PRÂNZÍ, prânzesc, vb. IV. Intranz. A lua masa de prânz, a mânca de amiază; a dejuna. – Din prânz. DOOM
prânzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prânzésc, imperf. 3 sg. prânzeá; conj. prez. 3 să prânzeáscă
prînzirăți
PRÂNZÍ, prânzesc, vb. IV. Intranz. A lua masa de prânz, a mânca de amiază; a dejuna. – Din prânz. DOOM
prânzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prânzésc, imperf. 3 sg. prânzeá; conj. prez. 3 să prânzeáscă
prînzise
PRÂNZÍ, prânzesc, vb. IV. Intranz. A lua masa de prânz, a mânca de amiază; a dejuna. – Din prânz. DOOM
prânzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prânzésc, imperf. 3 sg. prânzeá; conj. prez. 3 să prânzeáscă
prînzisem
PRÂNZÍ, prânzesc, vb. IV. Intranz. A lua masa de prânz, a mânca de amiază; a dejuna. – Din prânz. DOOM
prânzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prânzésc, imperf. 3 sg. prânzeá; conj. prez. 3 să prânzeáscă
prînziseră
PRÂNZÍ, prânzesc, vb. IV. Intranz. A lua masa de prânz, a mânca de amiază; a dejuna. – Din prânz. DOOM
prânzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prânzésc, imperf. 3 sg. prânzeá; conj. prez. 3 să prânzeáscă
prînziserăm
PRÂNZÍ, prânzesc, vb. IV. Intranz. A lua masa de prânz, a mânca de amiază; a dejuna. – Din prânz. DOOM
prânzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prânzésc, imperf. 3 sg. prânzeá; conj. prez. 3 să prânzeáscă
prînziserăți
PRÂNZÍ, prânzesc, vb. IV. Intranz. A lua masa de prânz, a mânca de amiază; a dejuna. – Din prânz. DOOM
prânzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prânzésc, imperf. 3 sg. prânzeá; conj. prez. 3 să prânzeáscă
prînziseși
PRÂNZÍ, prânzesc, vb. IV. Intranz. A lua masa de prânz, a mânca de amiază; a dejuna. – Din prânz. DOOM
prânzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prânzésc, imperf. 3 sg. prânzeá; conj. prez. 3 să prânzeáscă
prînziseți
PRÂNZÍ, prânzesc, vb. IV. Intranz. A lua masa de prânz, a mânca de amiază; a dejuna. – Din prânz. DOOM
prânzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prânzésc, imperf. 3 sg. prânzeá; conj. prez. 3 să prânzeáscă
prînzit
PRÂNZÍ, prânzesc, vb. IV. Intranz. A lua masa de prânz, a mânca de amiază; a dejuna. – Din prânz. DOOM
prânzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prânzésc, imperf. 3 sg. prânzeá; conj. prez. 3 să prânzeáscă
prînzit
PRÂNZÍT s. n. Faptul de a prânzi. – V. prânzi. DOOM
prânzít s. n.
prînzita
PRÂNZÍT s. n. Faptul de a prânzi. – V. prânzi. DOOM
prânzít s. n.
prînzite
PRÂNZÍT s. n. Faptul de a prânzi. – V. prânzi. DOOM
prânzít s. n.
prînzitei
PRÂNZÍT s. n. Faptul de a prânzi. – V. prânzi. DOOM
prânzít s. n.
prînzitele
PRÂNZÍT s. n. Faptul de a prânzi. – V. prânzi. DOOM
prânzít s. n.
prînzitelor
PRÂNZÍT s. n. Faptul de a prânzi. – V. prânzi. DOOM
prânzít s. n.
prînzitoare
PRÂNZITÓR, prânzitoare, s. n. (Înv. și reg.) Sufragerie. – Prânzi + suf. -tor. DOOM
prânzitór (înv., reg.) s. n., pl. prânzitoáre
prînzitoarele
PRÂNZITÓR, prânzitoare, s. n. (Înv. și reg.) Sufragerie. – Prânzi + suf. -tor. DOOM
prânzitór (înv., reg.) s. n., pl. prânzitoáre
prînzitoarelor
PRÂNZITÓR, prânzitoare, s. n. (Înv. și reg.) Sufragerie. – Prânzi + suf. -tor. DOOM
prânzitór (înv., reg.) s. n., pl. prânzitoáre
prînzitor
PRÂNZITÓR, prânzitoare, s. n. (Înv. și reg.) Sufragerie. – Prânzi + suf. -tor. DOOM
prânzitór (înv., reg.) s. n., pl. prânzitoáre
prînzitorul
PRÂNZITÓR, prânzitoare, s. n. (Înv. și reg.) Sufragerie. – Prânzi + suf. -tor. DOOM
prânzitór (înv., reg.) s. n., pl. prânzitoáre
prînzitorului
PRÂNZITÓR, prânzitoare, s. n. (Înv. și reg.) Sufragerie. – Prânzi + suf. -tor. DOOM
prânzitór (înv., reg.) s. n., pl. prânzitoáre
prînzitul
PRÂNZÍT s. n. Faptul de a prânzi. – V. prânzi. DOOM
prânzít s. n.
prînzitului
PRÂNZÍT s. n. Faptul de a prânzi. – V. prânzi. DOOM
prânzít s. n.
prînziși
PRÂNZÍ, prânzesc, vb. IV. Intranz. A lua masa de prânz, a mânca de amiază; a dejuna. – Din prânz. DOOM
prânzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prânzésc, imperf. 3 sg. prânzeá; conj. prez. 3 să prânzeáscă
prînzișoare
PRÂNZIȘÓR, prânzișoare, s. n. (Înv. și pop.) 1. Prânzul (cel) mic; prânzuleț, prânzuț. 2. Loc de pe bolta cerească în care se află soarele la prânzișor (1). – Prânz + suf. -ișor. DOOM
prânzișór (înv., pop.) s. n., pl. prânzișoáre
prînzișoarele
PRÂNZIȘÓR, prânzișoare, s. n. (Înv. și pop.) 1. Prânzul (cel) mic; prânzuleț, prânzuț. 2. Loc de pe bolta cerească în care se află soarele la prânzișor (1). – Prânz + suf. -ișor. DOOM
prânzișór (înv., pop.) s. n., pl. prânzișoáre
prînzișoarelor
PRÂNZIȘÓR, prânzișoare, s. n. (Înv. și pop.) 1. Prânzul (cel) mic; prânzuleț, prânzuț. 2. Loc de pe bolta cerească în care se află soarele la prânzișor (1). – Prânz + suf. -ișor. DOOM
prânzișór (înv., pop.) s. n., pl. prânzișoáre
prînzișor
PRÂNZIȘÓR, prânzișoare, s. n. (Înv. și pop.) 1. Prânzul (cel) mic; prânzuleț, prânzuț. 2. Loc de pe bolta cerească în care se află soarele la prânzișor (1). – Prânz + suf. -ișor. DOOM
prânzișór (înv., pop.) s. n., pl. prânzișoáre
prînzișorul
PRÂNZIȘÓR, prânzișoare, s. n. (Înv. și pop.) 1. Prânzul (cel) mic; prânzuleț, prânzuț. 2. Loc de pe bolta cerească în care se află soarele la prânzișor (1). – Prânz + suf. -ișor. DOOM
prânzișór (înv., pop.) s. n., pl. prânzișoáre
prînzișorului
PRÂNZIȘÓR, prânzișoare, s. n. (Înv. și pop.) 1. Prânzul (cel) mic; prânzuleț, prânzuț. 2. Loc de pe bolta cerească în care se află soarele la prânzișor (1). – Prânz + suf. -ișor. DOOM
prânzișór (înv., pop.) s. n., pl. prânzișoáre
prînziți
PRÂNZÍ, prânzesc, vb. IV. Intranz. A lua masa de prânz, a mânca de amiază; a dejuna. – Din prânz. DOOM
prânzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prânzésc, imperf. 3 sg. prânzeá; conj. prez. 3 să prânzeáscă
prînziți
PRÂNZÍT s. n. Faptul de a prânzi. – V. prânzi. DOOM
prânzít s. n.
prînziții
PRÂNZÍT s. n. Faptul de a prânzi. – V. prânzi. DOOM
prânzít s. n.
prînziților
PRÂNZÍT s. n. Faptul de a prânzi. – V. prânzi. DOOM
prânzít s. n.
prînzul
PRÂNZ, prânzuri, s. n. Masă principală care se ia la amiază; dejun; timpul când se ia această masă; (concr.) ceea ce se mănâncă la această masă, mâncare pregătită în acest scop. ◊ (Pop.) Prânzul (cel) mic = prima masă pe care o iau țăranii în cursul dimineții, vara, când muncesc la câmp; timpul zilei când se ia această masă. Prânzul (cel) mare = a doua masă pe care o iau țăranii, masa de la amiază; timpul zilei când se ia această masă. ◊ Loc. adv. Înainte de prânz = în prima parte a zilei, înainte de amiază, înainte de masa principală. După-prânz = în a doua parte a zilei, după-masă, după-amiază. – Lat. prandium. DOOM
!dúpă prânz prep. + s. n.
prînzuleț
PRÂNZULÉȚ, prânzulețe, s. n. (Pop.) Prânzișor. – Prânz + suf. -uleț. DOOM
prânzuléț (pop.) s. n., pl. prânzuléțe
prînzulețe
PRÂNZULÉȚ, prânzulețe, s. n. (Pop.) Prânzișor. – Prânz + suf. -uleț. DOOM
prânzuléț (pop.) s. n., pl. prânzuléțe
prînzulețele
PRÂNZULÉȚ, prânzulețe, s. n. (Pop.) Prânzișor. – Prânz + suf. -uleț. DOOM
prânzuléț (pop.) s. n., pl. prânzuléțe
prînzulețelor
PRÂNZULÉȚ, prânzulețe, s. n. (Pop.) Prânzișor. – Prânz + suf. -uleț. DOOM
prânzuléț (pop.) s. n., pl. prânzuléțe
prînzulețul
PRÂNZULÉȚ, prânzulețe, s. n. (Pop.) Prânzișor. – Prânz + suf. -uleț. DOOM
prânzuléț (pop.) s. n., pl. prânzuléțe
prînzulețului
PRÂNZULÉȚ, prânzulețe, s. n. (Pop.) Prânzișor. – Prânz + suf. -uleț. DOOM
prânzuléț (pop.) s. n., pl. prânzuléțe
prînzului
PRÂNZ, prânzuri, s. n. Masă principală care se ia la amiază; dejun; timpul când se ia această masă; (concr.) ceea ce se mănâncă la această masă, mâncare pregătită în acest scop. ◊ (Pop.) Prânzul (cel) mic = prima masă pe care o iau țăranii în cursul dimineții, vara, când muncesc la câmp; timpul zilei când se ia această masă. Prânzul (cel) mare = a doua masă pe care o iau țăranii, masa de la amiază; timpul zilei când se ia această masă. ◊ Loc. adv. Înainte de prânz = în prima parte a zilei, înainte de amiază, înainte de masa principală. După-prânz = în a doua parte a zilei, după-masă, după-amiază. – Lat. prandium. DOOM
!dúpă prânz prep. + s. n.
prînzuri
PRÂNZ, prânzuri, s. n. Masă principală care se ia la amiază; dejun; timpul când se ia această masă; (concr.) ceea ce se mănâncă la această masă, mâncare pregătită în acest scop. ◊ (Pop.) Prânzul (cel) mic = prima masă pe care o iau țăranii în cursul dimineții, vara, când muncesc la câmp; timpul zilei când se ia această masă. Prânzul (cel) mare = a doua masă pe care o iau țăranii, masa de la amiază; timpul zilei când se ia această masă. ◊ Loc. adv. Înainte de prânz = în prima parte a zilei, înainte de amiază, înainte de masa principală. După-prânz = în a doua parte a zilei, după-masă, după-amiază. – Lat. prandium. DOOM
!dúpă prânz prep. + s. n.
prînzurile
PRÂNZ, prânzuri, s. n. Masă principală care se ia la amiază; dejun; timpul când se ia această masă; (concr.) ceea ce se mănâncă la această masă, mâncare pregătită în acest scop. ◊ (Pop.) Prânzul (cel) mic = prima masă pe care o iau țăranii în cursul dimineții, vara, când muncesc la câmp; timpul zilei când se ia această masă. Prânzul (cel) mare = a doua masă pe care o iau țăranii, masa de la amiază; timpul zilei când se ia această masă. ◊ Loc. adv. Înainte de prânz = în prima parte a zilei, înainte de amiază, înainte de masa principală. După-prânz = în a doua parte a zilei, după-masă, după-amiază. – Lat. prandium. DOOM
!dúpă prânz prep. + s. n.
prînzurilor
PRÂNZ, prânzuri, s. n. Masă principală care se ia la amiază; dejun; timpul când se ia această masă; (concr.) ceea ce se mănâncă la această masă, mâncare pregătită în acest scop. ◊ (Pop.) Prânzul (cel) mic = prima masă pe care o iau țăranii în cursul dimineții, vara, când muncesc la câmp; timpul zilei când se ia această masă. Prânzul (cel) mare = a doua masă pe care o iau țăranii, masa de la amiază; timpul zilei când se ia această masă. ◊ Loc. adv. Înainte de prânz = în prima parte a zilei, înainte de amiază, înainte de masa principală. După-prânz = în a doua parte a zilei, după-masă, după-amiază. – Lat. prandium. DOOM
!dúpă prânz prep. + s. n.
prînzuț
PRÂNZÚȚ, prânzuțuri, s. n. (Pop.) Prânzișor. – Prânz + suf. -uț. DOOM
prânzúț (pop.) s. n., pl. prânzúțuri
prînzuțul
PRÂNZÚȚ, prânzuțuri, s. n. (Pop.) Prânzișor. – Prânz + suf. -uț. DOOM
prânzúț (pop.) s. n., pl. prânzúțuri
prînzuțului
PRÂNZÚȚ, prânzuțuri, s. n. (Pop.) Prânzișor. – Prânz + suf. -uț. DOOM
prânzúț (pop.) s. n., pl. prânzúțuri
prînzuțuri
PRÂNZÚȚ, prânzuțuri, s. n. (Pop.) Prânzișor. – Prânz + suf. -uț. DOOM
prânzúț (pop.) s. n., pl. prânzúțuri
prînzuțurile
PRÂNZÚȚ, prânzuțuri, s. n. (Pop.) Prânzișor. – Prânz + suf. -uț. DOOM
prânzúț (pop.) s. n., pl. prânzúțuri
prînzuțurilor
PRÂNZÚȚ, prânzuțuri, s. n. (Pop.) Prânzișor. – Prânz + suf. -uț. DOOM
prânzúț (pop.) s. n., pl. prânzúțuri
prînzări
PRÂNZÁRE s. f. (Pop.) Acțiunea de a prânzi; (concr.) masă, mâncare (de la prânz); prânz. – V. prânzi. DOOM
prânzáre (pop.) s. f., g.-d. art. prânzắrii
prînzării
PRÂNZÁRE s. f. (Pop.) Acțiunea de a prânzi; (concr.) masă, mâncare (de la prânz); prânz. – V. prânzi. DOOM
prânzáre (pop.) s. f., g.-d. art. prânzắrii
prînzările
PRÂNZÁRE s. f. (Pop.) Acțiunea de a prânzi; (concr.) masă, mâncare (de la prânz); prânz. – V. prânzi. DOOM
prânzáre (pop.) s. f., g.-d. art. prânzắrii
prînzărilor
PRÂNZÁRE s. f. (Pop.) Acțiunea de a prânzi; (concr.) masă, mâncare (de la prânz); prânz. – V. prânzi. DOOM
prânzáre (pop.) s. f., g.-d. art. prânzắrii
prîslea
PRẤSLEA, prâslea, s. m. și f. Fratele cel mai mic (sau sora cea mică) dintr-o familie, mezinul; p. gener. copil mic; prichindel. – Din sl. prŭstŭ, bg. prăst. DOOM
!prấslea s. m. și f., g.-d. lui prấslea; pl. prấslea
prîslei
PRẤSLEA, prâslea, s. m. și f. Fratele cel mai mic (sau sora cea mică) dintr-o familie, mezinul; p. gener. copil mic; prichindel. – Din sl. prŭstŭ, bg. prăst. DOOM
!prấslea s. m. și f., g.-d. lui prấslea; pl. prấslea
prîsnele
PRÂSNÉL, prâsnele, s. n. 1. Jucărie mică făcută din lemn, din os, din metal, cu un vârf ascuțit și care se rotește pe o suprafață plană; titirez, sfârlează. ◊ Expr. (Sprinten sau iute) ca prâsnelul (sau ca un prâsnel) = foarte iute, sprinten, ager. ♦ Fig. Copil mic (sau om mic de statură) și foarte vioi. 2. Capătul (conic) inferior al fusului de tors, care face ca fusul să se învârtească mai ușor. 3. Partea inferioară a fusului morii, fixată într-una din pietrele acesteia. [Var.: prisnél s. n.] – Pristen (reg. „prâsnel” < bg.) + suf. -el. DOOM
prâsnél s. n., pl. prâsnéle
prîsnelele
PRÂSNÉL, prâsnele, s. n. 1. Jucărie mică făcută din lemn, din os, din metal, cu un vârf ascuțit și care se rotește pe o suprafață plană; titirez, sfârlează. ◊ Expr. (Sprinten sau iute) ca prâsnelul (sau ca un prâsnel) = foarte iute, sprinten, ager. ♦ Fig. Copil mic (sau om mic de statură) și foarte vioi. 2. Capătul (conic) inferior al fusului de tors, care face ca fusul să se învârtească mai ușor. 3. Partea inferioară a fusului morii, fixată într-una din pietrele acesteia. [Var.: prisnél s. n.] – Pristen (reg. „prâsnel” < bg.) + suf. -el. DOOM
prâsnél s. n., pl. prâsnéle
prîsnelelor
PRÂSNÉL, prâsnele, s. n. 1. Jucărie mică făcută din lemn, din os, din metal, cu un vârf ascuțit și care se rotește pe o suprafață plană; titirez, sfârlează. ◊ Expr. (Sprinten sau iute) ca prâsnelul (sau ca un prâsnel) = foarte iute, sprinten, ager. ♦ Fig. Copil mic (sau om mic de statură) și foarte vioi. 2. Capătul (conic) inferior al fusului de tors, care face ca fusul să se învârtească mai ușor. 3. Partea inferioară a fusului morii, fixată într-una din pietrele acesteia. [Var.: prisnél s. n.] – Pristen (reg. „prâsnel” < bg.) + suf. -el. DOOM
prâsnél s. n., pl. prâsnéle
prîsnelul
PRÂSNÉL, prâsnele, s. n. 1. Jucărie mică făcută din lemn, din os, din metal, cu un vârf ascuțit și care se rotește pe o suprafață plană; titirez, sfârlează. ◊ Expr. (Sprinten sau iute) ca prâsnelul (sau ca un prâsnel) = foarte iute, sprinten, ager. ♦ Fig. Copil mic (sau om mic de statură) și foarte vioi. 2. Capătul (conic) inferior al fusului de tors, care face ca fusul să se învârtească mai ușor. 3. Partea inferioară a fusului morii, fixată într-una din pietrele acesteia. [Var.: prisnél s. n.] – Pristen (reg. „prâsnel” < bg.) + suf. -el. DOOM
prâsnél s. n., pl. prâsnéle
prîsnelului
PRÂSNÉL, prâsnele, s. n. 1. Jucărie mică făcută din lemn, din os, din metal, cu un vârf ascuțit și care se rotește pe o suprafață plană; titirez, sfârlează. ◊ Expr. (Sprinten sau iute) ca prâsnelul (sau ca un prâsnel) = foarte iute, sprinten, ager. ♦ Fig. Copil mic (sau om mic de statură) și foarte vioi. 2. Capătul (conic) inferior al fusului de tors, care face ca fusul să se învârtească mai ușor. 3. Partea inferioară a fusului morii, fixată într-una din pietrele acesteia. [Var.: prisnél s. n.] – Pristen (reg. „prâsnel” < bg.) + suf. -el. DOOM
prâsnél s. n., pl. prâsnéle
prăbușea
PRĂBUȘÍ, prăbușesc, vb. IV. Refl. și tranz. 1. A cădea sau a face să cadă brusc și cu zgomot (de la înălțime); a (se) prăvăli, a (se) nărui; a (se) surpa, a (se) dărâma. ♦ Refl. Fig. A avea o cădere psihică sau socială; a decădea. ♦ Refl. (Despre ape) A cădea de la înălțime, a curge repede pe un loc abrupt. 2. Fig. A lua sau a face să ia sfârșit, să dispară (brusc). – Din sb. probušiti. DOOM
prăbușí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăbușésc, imperf. 3 sg. prăbușeá; conj. prez. 3 să prăbușeáscă
prăbușeai
PRĂBUȘÍ, prăbușesc, vb. IV. Refl. și tranz. 1. A cădea sau a face să cadă brusc și cu zgomot (de la înălțime); a (se) prăvăli, a (se) nărui; a (se) surpa, a (se) dărâma. ♦ Refl. Fig. A avea o cădere psihică sau socială; a decădea. ♦ Refl. (Despre ape) A cădea de la înălțime, a curge repede pe un loc abrupt. 2. Fig. A lua sau a face să ia sfârșit, să dispară (brusc). – Din sb. probušiti. DOOM
prăbușí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăbușésc, imperf. 3 sg. prăbușeá; conj. prez. 3 să prăbușeáscă
prăbușeala
PRĂBUȘEÁLĂ, prăbușeli, s. f. Prăbușire. – Prăbuși + suf. -eală. DOOM
prăbușeálă s. f., g.-d. art. prăbușélii; pl. prăbușéli
prăbușeam
PRĂBUȘÍ, prăbușesc, vb. IV. Refl. și tranz. 1. A cădea sau a face să cadă brusc și cu zgomot (de la înălțime); a (se) prăvăli, a (se) nărui; a (se) surpa, a (se) dărâma. ♦ Refl. Fig. A avea o cădere psihică sau socială; a decădea. ♦ Refl. (Despre ape) A cădea de la înălțime, a curge repede pe un loc abrupt. 2. Fig. A lua sau a face să ia sfârșit, să dispară (brusc). – Din sb. probušiti. DOOM
prăbușí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăbușésc, imperf. 3 sg. prăbușeá; conj. prez. 3 să prăbușeáscă
prăbușească
PRĂBUȘÍ, prăbușesc, vb. IV. Refl. și tranz. 1. A cădea sau a face să cadă brusc și cu zgomot (de la înălțime); a (se) prăvăli, a (se) nărui; a (se) surpa, a (se) dărâma. ♦ Refl. Fig. A avea o cădere psihică sau socială; a decădea. ♦ Refl. (Despre ape) A cădea de la înălțime, a curge repede pe un loc abrupt. 2. Fig. A lua sau a face să ia sfârșit, să dispară (brusc). – Din sb. probušiti. DOOM
prăbușí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăbușésc, imperf. 3 sg. prăbușeá; conj. prez. 3 să prăbușeáscă
prăbușeau
PRĂBUȘÍ, prăbușesc, vb. IV. Refl. și tranz. 1. A cădea sau a face să cadă brusc și cu zgomot (de la înălțime); a (se) prăvăli, a (se) nărui; a (se) surpa, a (se) dărâma. ♦ Refl. Fig. A avea o cădere psihică sau socială; a decădea. ♦ Refl. (Despre ape) A cădea de la înălțime, a curge repede pe un loc abrupt. 2. Fig. A lua sau a face să ia sfârșit, să dispară (brusc). – Din sb. probušiti. DOOM
prăbușí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăbușésc, imperf. 3 sg. prăbușeá; conj. prez. 3 să prăbușeáscă
prăbușeați
PRĂBUȘÍ, prăbușesc, vb. IV. Refl. și tranz. 1. A cădea sau a face să cadă brusc și cu zgomot (de la înălțime); a (se) prăvăli, a (se) nărui; a (se) surpa, a (se) dărâma. ♦ Refl. Fig. A avea o cădere psihică sau socială; a decădea. ♦ Refl. (Despre ape) A cădea de la înălțime, a curge repede pe un loc abrupt. 2. Fig. A lua sau a face să ia sfârșit, să dispară (brusc). – Din sb. probušiti. DOOM
prăbușí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăbușésc, imperf. 3 sg. prăbușeá; conj. prez. 3 să prăbușeáscă
prăbușeli
PRĂBUȘEÁLĂ, prăbușeli, s. f. Prăbușire. – Prăbuși + suf. -eală. DOOM
prăbușeálă s. f., g.-d. art. prăbușélii; pl. prăbușéli
prăbușelii
PRĂBUȘEÁLĂ, prăbușeli, s. f. Prăbușire. – Prăbuși + suf. -eală. DOOM
prăbușeálă s. f., g.-d. art. prăbușélii; pl. prăbușéli
prăbușelile
PRĂBUȘEÁLĂ, prăbușeli, s. f. Prăbușire. – Prăbuși + suf. -eală. DOOM
prăbușeálă s. f., g.-d. art. prăbușélii; pl. prăbușéli
prăbușelilor
PRĂBUȘEÁLĂ, prăbușeli, s. f. Prăbușire. – Prăbuși + suf. -eală. DOOM
prăbușeálă s. f., g.-d. art. prăbușélii; pl. prăbușéli
prăbușesc
PRĂBUȘÍ, prăbușesc, vb. IV. Refl. și tranz. 1. A cădea sau a face să cadă brusc și cu zgomot (de la înălțime); a (se) prăvăli, a (se) nărui; a (se) surpa, a (se) dărâma. ♦ Refl. Fig. A avea o cădere psihică sau socială; a decădea. ♦ Refl. (Despre ape) A cădea de la înălțime, a curge repede pe un loc abrupt. 2. Fig. A lua sau a face să ia sfârșit, să dispară (brusc). – Din sb. probušiti. DOOM
prăbușí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăbușésc, imperf. 3 sg. prăbușeá; conj. prez. 3 să prăbușeáscă
prăbușește
PRĂBUȘÍ, prăbușesc, vb. IV. Refl. și tranz. 1. A cădea sau a face să cadă brusc și cu zgomot (de la înălțime); a (se) prăvăli, a (se) nărui; a (se) surpa, a (se) dărâma. ♦ Refl. Fig. A avea o cădere psihică sau socială; a decădea. ♦ Refl. (Despre ape) A cădea de la înălțime, a curge repede pe un loc abrupt. 2. Fig. A lua sau a face să ia sfârșit, să dispară (brusc). – Din sb. probušiti. DOOM
prăbușí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăbușésc, imperf. 3 sg. prăbușeá; conj. prez. 3 să prăbușeáscă
prăbușești
PRĂBUȘÍ, prăbușesc, vb. IV. Refl. și tranz. 1. A cădea sau a face să cadă brusc și cu zgomot (de la înălțime); a (se) prăvăli, a (se) nărui; a (se) surpa, a (se) dărâma. ♦ Refl. Fig. A avea o cădere psihică sau socială; a decădea. ♦ Refl. (Despre ape) A cădea de la înălțime, a curge repede pe un loc abrupt. 2. Fig. A lua sau a face să ia sfârșit, să dispară (brusc). – Din sb. probušiti. DOOM
prăbușí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăbușésc, imperf. 3 sg. prăbușeá; conj. prez. 3 să prăbușeáscă
prăbuși
PRĂBUȘÍ, prăbușesc, vb. IV. Refl. și tranz. 1. A cădea sau a face să cadă brusc și cu zgomot (de la înălțime); a (se) prăvăli, a (se) nărui; a (se) surpa, a (se) dărâma. ♦ Refl. Fig. A avea o cădere psihică sau socială; a decădea. ♦ Refl. (Despre ape) A cădea de la înălțime, a curge repede pe un loc abrupt. 2. Fig. A lua sau a face să ia sfârșit, să dispară (brusc). – Din sb. probušiti. DOOM
prăbușí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăbușésc, imperf. 3 sg. prăbușeá; conj. prez. 3 să prăbușeáscă
prăbușii
PRĂBUȘÍ, prăbușesc, vb. IV. Refl. și tranz. 1. A cădea sau a face să cadă brusc și cu zgomot (de la înălțime); a (se) prăvăli, a (se) nărui; a (se) surpa, a (se) dărâma. ♦ Refl. Fig. A avea o cădere psihică sau socială; a decădea. ♦ Refl. (Despre ape) A cădea de la înălțime, a curge repede pe un loc abrupt. 2. Fig. A lua sau a face să ia sfârșit, să dispară (brusc). – Din sb. probušiti. DOOM
prăbușí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăbușésc, imperf. 3 sg. prăbușeá; conj. prez. 3 să prăbușeáscă
prăbușim
PRĂBUȘÍ, prăbușesc, vb. IV. Refl. și tranz. 1. A cădea sau a face să cadă brusc și cu zgomot (de la înălțime); a (se) prăvăli, a (se) nărui; a (se) surpa, a (se) dărâma. ♦ Refl. Fig. A avea o cădere psihică sau socială; a decădea. ♦ Refl. (Despre ape) A cădea de la înălțime, a curge repede pe un loc abrupt. 2. Fig. A lua sau a face să ia sfârșit, să dispară (brusc). – Din sb. probušiti. DOOM
prăbușí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăbușésc, imperf. 3 sg. prăbușeá; conj. prez. 3 să prăbușeáscă
prăbușind
PRĂBUȘÍ, prăbușesc, vb. IV. Refl. și tranz. 1. A cădea sau a face să cadă brusc și cu zgomot (de la înălțime); a (se) prăvăli, a (se) nărui; a (se) surpa, a (se) dărâma. ♦ Refl. Fig. A avea o cădere psihică sau socială; a decădea. ♦ Refl. (Despre ape) A cădea de la înălțime, a curge repede pe un loc abrupt. 2. Fig. A lua sau a face să ia sfârșit, să dispară (brusc). – Din sb. probušiti. DOOM
prăbușí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăbușésc, imperf. 3 sg. prăbușeá; conj. prez. 3 să prăbușeáscă
prăbușire
PRĂBUȘÍ, prăbușesc, vb. IV. Refl. și tranz. 1. A cădea sau a face să cadă brusc și cu zgomot (de la înălțime); a (se) prăvăli, a (se) nărui; a (se) surpa, a (se) dărâma. ♦ Refl. Fig. A avea o cădere psihică sau socială; a decădea. ♦ Refl. (Despre ape) A cădea de la înălțime, a curge repede pe un loc abrupt. 2. Fig. A lua sau a face să ia sfârșit, să dispară (brusc). – Din sb. probušiti. DOOM
prăbușí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăbușésc, imperf. 3 sg. prăbușeá; conj. prez. 3 să prăbușeáscă
prăbușire
PRĂBUȘÍRE, prăbușiri, s. f. Acțiunea de a (se) prăbuși și rezultatul ei; prăbușeală. ♦ Fig. Deznădejde, deprimare; p. ext. decădere. – V. prăbuși. DOOM
prăbușíre s. f., g.-d. art. prăbușírii; pl. prăbușíri
prăbușirea
PRĂBUȘÍRE, prăbușiri, s. f. Acțiunea de a (se) prăbuși și rezultatul ei; prăbușeală. ♦ Fig. Deznădejde, deprimare; p. ext. decădere. – V. prăbuși. DOOM
prăbușíre s. f., g.-d. art. prăbușírii; pl. prăbușíri
prăbușiri
PRĂBUȘÍRE, prăbușiri, s. f. Acțiunea de a (se) prăbuși și rezultatul ei; prăbușeală. ♦ Fig. Deznădejde, deprimare; p. ext. decădere. – V. prăbuși. DOOM
prăbușíre s. f., g.-d. art. prăbușírii; pl. prăbușíri
prăbușirii
PRĂBUȘÍRE, prăbușiri, s. f. Acțiunea de a (se) prăbuși și rezultatul ei; prăbușeală. ♦ Fig. Deznădejde, deprimare; p. ext. decădere. – V. prăbuși. DOOM
prăbușíre s. f., g.-d. art. prăbușírii; pl. prăbușíri
prăbușirile
PRĂBUȘÍRE, prăbușiri, s. f. Acțiunea de a (se) prăbuși și rezultatul ei; prăbușeală. ♦ Fig. Deznădejde, deprimare; p. ext. decădere. – V. prăbuși. DOOM
prăbușíre s. f., g.-d. art. prăbușírii; pl. prăbușíri
prăbușirilor
PRĂBUȘÍRE, prăbușiri, s. f. Acțiunea de a (se) prăbuși și rezultatul ei; prăbușeală. ♦ Fig. Deznădejde, deprimare; p. ext. decădere. – V. prăbuși. DOOM
prăbușíre s. f., g.-d. art. prăbușírii; pl. prăbușíri
prăbușiră
PRĂBUȘÍ, prăbușesc, vb. IV. Refl. și tranz. 1. A cădea sau a face să cadă brusc și cu zgomot (de la înălțime); a (se) prăvăli, a (se) nărui; a (se) surpa, a (se) dărâma. ♦ Refl. Fig. A avea o cădere psihică sau socială; a decădea. ♦ Refl. (Despre ape) A cădea de la înălțime, a curge repede pe un loc abrupt. 2. Fig. A lua sau a face să ia sfârșit, să dispară (brusc). – Din sb. probušiti. DOOM
prăbușí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăbușésc, imperf. 3 sg. prăbușeá; conj. prez. 3 să prăbușeáscă
prăbușirăm
PRĂBUȘÍ, prăbușesc, vb. IV. Refl. și tranz. 1. A cădea sau a face să cadă brusc și cu zgomot (de la înălțime); a (se) prăvăli, a (se) nărui; a (se) surpa, a (se) dărâma. ♦ Refl. Fig. A avea o cădere psihică sau socială; a decădea. ♦ Refl. (Despre ape) A cădea de la înălțime, a curge repede pe un loc abrupt. 2. Fig. A lua sau a face să ia sfârșit, să dispară (brusc). – Din sb. probušiti. DOOM
prăbușí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăbușésc, imperf. 3 sg. prăbușeá; conj. prez. 3 să prăbușeáscă
prăbușirăți
PRĂBUȘÍ, prăbușesc, vb. IV. Refl. și tranz. 1. A cădea sau a face să cadă brusc și cu zgomot (de la înălțime); a (se) prăvăli, a (se) nărui; a (se) surpa, a (se) dărâma. ♦ Refl. Fig. A avea o cădere psihică sau socială; a decădea. ♦ Refl. (Despre ape) A cădea de la înălțime, a curge repede pe un loc abrupt. 2. Fig. A lua sau a face să ia sfârșit, să dispară (brusc). – Din sb. probušiti. DOOM
prăbușí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăbușésc, imperf. 3 sg. prăbușeá; conj. prez. 3 să prăbușeáscă
prăbușise
PRĂBUȘÍ, prăbușesc, vb. IV. Refl. și tranz. 1. A cădea sau a face să cadă brusc și cu zgomot (de la înălțime); a (se) prăvăli, a (se) nărui; a (se) surpa, a (se) dărâma. ♦ Refl. Fig. A avea o cădere psihică sau socială; a decădea. ♦ Refl. (Despre ape) A cădea de la înălțime, a curge repede pe un loc abrupt. 2. Fig. A lua sau a face să ia sfârșit, să dispară (brusc). – Din sb. probušiti. DOOM
prăbușí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăbușésc, imperf. 3 sg. prăbușeá; conj. prez. 3 să prăbușeáscă
prăbușisem
PRĂBUȘÍ, prăbușesc, vb. IV. Refl. și tranz. 1. A cădea sau a face să cadă brusc și cu zgomot (de la înălțime); a (se) prăvăli, a (se) nărui; a (se) surpa, a (se) dărâma. ♦ Refl. Fig. A avea o cădere psihică sau socială; a decădea. ♦ Refl. (Despre ape) A cădea de la înălțime, a curge repede pe un loc abrupt. 2. Fig. A lua sau a face să ia sfârșit, să dispară (brusc). – Din sb. probušiti. DOOM
prăbușí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăbușésc, imperf. 3 sg. prăbușeá; conj. prez. 3 să prăbușeáscă
prăbușiseră
PRĂBUȘÍ, prăbușesc, vb. IV. Refl. și tranz. 1. A cădea sau a face să cadă brusc și cu zgomot (de la înălțime); a (se) prăvăli, a (se) nărui; a (se) surpa, a (se) dărâma. ♦ Refl. Fig. A avea o cădere psihică sau socială; a decădea. ♦ Refl. (Despre ape) A cădea de la înălțime, a curge repede pe un loc abrupt. 2. Fig. A lua sau a face să ia sfârșit, să dispară (brusc). – Din sb. probušiti. DOOM
prăbușí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăbușésc, imperf. 3 sg. prăbușeá; conj. prez. 3 să prăbușeáscă
prăbușiserăm
PRĂBUȘÍ, prăbușesc, vb. IV. Refl. și tranz. 1. A cădea sau a face să cadă brusc și cu zgomot (de la înălțime); a (se) prăvăli, a (se) nărui; a (se) surpa, a (se) dărâma. ♦ Refl. Fig. A avea o cădere psihică sau socială; a decădea. ♦ Refl. (Despre ape) A cădea de la înălțime, a curge repede pe un loc abrupt. 2. Fig. A lua sau a face să ia sfârșit, să dispară (brusc). – Din sb. probušiti. DOOM
prăbușí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăbușésc, imperf. 3 sg. prăbușeá; conj. prez. 3 să prăbușeáscă
prăbușiserăți
PRĂBUȘÍ, prăbușesc, vb. IV. Refl. și tranz. 1. A cădea sau a face să cadă brusc și cu zgomot (de la înălțime); a (se) prăvăli, a (se) nărui; a (se) surpa, a (se) dărâma. ♦ Refl. Fig. A avea o cădere psihică sau socială; a decădea. ♦ Refl. (Despre ape) A cădea de la înălțime, a curge repede pe un loc abrupt. 2. Fig. A lua sau a face să ia sfârșit, să dispară (brusc). – Din sb. probušiti. DOOM
prăbușí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăbușésc, imperf. 3 sg. prăbușeá; conj. prez. 3 să prăbușeáscă
prăbușiseși
PRĂBUȘÍ, prăbușesc, vb. IV. Refl. și tranz. 1. A cădea sau a face să cadă brusc și cu zgomot (de la înălțime); a (se) prăvăli, a (se) nărui; a (se) surpa, a (se) dărâma. ♦ Refl. Fig. A avea o cădere psihică sau socială; a decădea. ♦ Refl. (Despre ape) A cădea de la înălțime, a curge repede pe un loc abrupt. 2. Fig. A lua sau a face să ia sfârșit, să dispară (brusc). – Din sb. probušiti. DOOM
prăbușí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăbușésc, imperf. 3 sg. prăbușeá; conj. prez. 3 să prăbușeáscă
prăbușiseți
PRĂBUȘÍ, prăbușesc, vb. IV. Refl. și tranz. 1. A cădea sau a face să cadă brusc și cu zgomot (de la înălțime); a (se) prăvăli, a (se) nărui; a (se) surpa, a (se) dărâma. ♦ Refl. Fig. A avea o cădere psihică sau socială; a decădea. ♦ Refl. (Despre ape) A cădea de la înălțime, a curge repede pe un loc abrupt. 2. Fig. A lua sau a face să ia sfârșit, să dispară (brusc). – Din sb. probušiti. DOOM
prăbușí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăbușésc, imperf. 3 sg. prăbușeá; conj. prez. 3 să prăbușeáscă
prăbușit
PRĂBUȘÍ, prăbușesc, vb. IV. Refl. și tranz. 1. A cădea sau a face să cadă brusc și cu zgomot (de la înălțime); a (se) prăvăli, a (se) nărui; a (se) surpa, a (se) dărâma. ♦ Refl. Fig. A avea o cădere psihică sau socială; a decădea. ♦ Refl. (Despre ape) A cădea de la înălțime, a curge repede pe un loc abrupt. 2. Fig. A lua sau a face să ia sfârșit, să dispară (brusc). – Din sb. probušiti. DOOM
prăbușí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăbușésc, imperf. 3 sg. prăbușeá; conj. prez. 3 să prăbușeáscă
prăbușit
PRĂBUȘÍT, -Ă, prăbușiți, -te, adj. Căzut sau culcat (brusc și cu zgomot) la pământ; năruit; surpat, dărâmat. ♦ Fig. (La pl.; despre ochi) Intrat în orbite. ♦ Fig. Descurajat, deznădăjduit. – V. prăbuși.
prăbușita
PRĂBUȘÍT, -Ă, prăbușiți, -te, adj. Căzut sau culcat (brusc și cu zgomot) la pământ; năruit; surpat, dărâmat. ♦ Fig. (La pl.; despre ochi) Intrat în orbite. ♦ Fig. Descurajat, deznădăjduit. – V. prăbuși.
prăbușite
PRĂBUȘÍT, -Ă, prăbușiți, -te, adj. Căzut sau culcat (brusc și cu zgomot) la pământ; năruit; surpat, dărâmat. ♦ Fig. (La pl.; despre ochi) Intrat în orbite. ♦ Fig. Descurajat, deznădăjduit. – V. prăbuși.
prăbușitei
PRĂBUȘÍT, -Ă, prăbușiți, -te, adj. Căzut sau culcat (brusc și cu zgomot) la pământ; năruit; surpat, dărâmat. ♦ Fig. (La pl.; despre ochi) Intrat în orbite. ♦ Fig. Descurajat, deznădăjduit. – V. prăbuși.
prăbușitele
PRĂBUȘÍT, -Ă, prăbușiți, -te, adj. Căzut sau culcat (brusc și cu zgomot) la pământ; năruit; surpat, dărâmat. ♦ Fig. (La pl.; despre ochi) Intrat în orbite. ♦ Fig. Descurajat, deznădăjduit. – V. prăbuși.
prăbușitelor
PRĂBUȘÍT, -Ă, prăbușiți, -te, adj. Căzut sau culcat (brusc și cu zgomot) la pământ; năruit; surpat, dărâmat. ♦ Fig. (La pl.; despre ochi) Intrat în orbite. ♦ Fig. Descurajat, deznădăjduit. – V. prăbuși.
prăbușitul
PRĂBUȘÍT, -Ă, prăbușiți, -te, adj. Căzut sau culcat (brusc și cu zgomot) la pământ; năruit; surpat, dărâmat. ♦ Fig. (La pl.; despre ochi) Intrat în orbite. ♦ Fig. Descurajat, deznădăjduit. – V. prăbuși.
prăbușitului
PRĂBUȘÍT, -Ă, prăbușiți, -te, adj. Căzut sau culcat (brusc și cu zgomot) la pământ; năruit; surpat, dărâmat. ♦ Fig. (La pl.; despre ochi) Intrat în orbite. ♦ Fig. Descurajat, deznădăjduit. – V. prăbuși.
prăbușitura
PRĂBUȘITÚRĂ, prăbușituri, s. f. Loc unde s-a prăbușit un teren, o construcție; surpătură. ♦ Ceea ce s-a prăbușit; dărâmătură. – Prăbuși + suf. -tură. DOOM
prăbușitúră s. f., g.-d. art. prăbușitúrii; pl. prăbușitúri
prăbușituri
PRĂBUȘITÚRĂ, prăbușituri, s. f. Loc unde s-a prăbușit un teren, o construcție; surpătură. ♦ Ceea ce s-a prăbușit; dărâmătură. – Prăbuși + suf. -tură. DOOM
prăbușitúră s. f., g.-d. art. prăbușitúrii; pl. prăbușitúri
prăbușiturii
PRĂBUȘITÚRĂ, prăbușituri, s. f. Loc unde s-a prăbușit un teren, o construcție; surpătură. ♦ Ceea ce s-a prăbușit; dărâmătură. – Prăbuși + suf. -tură. DOOM
prăbușitúră s. f., g.-d. art. prăbușitúrii; pl. prăbușitúri
prăbușiturile
PRĂBUȘITÚRĂ, prăbușituri, s. f. Loc unde s-a prăbușit un teren, o construcție; surpătură. ♦ Ceea ce s-a prăbușit; dărâmătură. – Prăbuși + suf. -tură. DOOM
prăbușitúră s. f., g.-d. art. prăbușitúrii; pl. prăbușitúri
prăbușiturilor
PRĂBUȘITÚRĂ, prăbușituri, s. f. Loc unde s-a prăbușit un teren, o construcție; surpătură. ♦ Ceea ce s-a prăbușit; dărâmătură. – Prăbuși + suf. -tură. DOOM
prăbușitúră s. f., g.-d. art. prăbușitúrii; pl. prăbușitúri
prăbușiși
PRĂBUȘÍ, prăbușesc, vb. IV. Refl. și tranz. 1. A cădea sau a face să cadă brusc și cu zgomot (de la înălțime); a (se) prăvăli, a (se) nărui; a (se) surpa, a (se) dărâma. ♦ Refl. Fig. A avea o cădere psihică sau socială; a decădea. ♦ Refl. (Despre ape) A cădea de la înălțime, a curge repede pe un loc abrupt. 2. Fig. A lua sau a face să ia sfârșit, să dispară (brusc). – Din sb. probušiti. DOOM
prăbușí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăbușésc, imperf. 3 sg. prăbușeá; conj. prez. 3 să prăbușeáscă
prăbușiți
PRĂBUȘÍ, prăbușesc, vb. IV. Refl. și tranz. 1. A cădea sau a face să cadă brusc și cu zgomot (de la înălțime); a (se) prăvăli, a (se) nărui; a (se) surpa, a (se) dărâma. ♦ Refl. Fig. A avea o cădere psihică sau socială; a decădea. ♦ Refl. (Despre ape) A cădea de la înălțime, a curge repede pe un loc abrupt. 2. Fig. A lua sau a face să ia sfârșit, să dispară (brusc). – Din sb. probušiti. DOOM
prăbușí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăbușésc, imperf. 3 sg. prăbușeá; conj. prez. 3 să prăbușeáscă
prăbușiți
PRĂBUȘÍT, -Ă, prăbușiți, -te, adj. Căzut sau culcat (brusc și cu zgomot) la pământ; năruit; surpat, dărâmat. ♦ Fig. (La pl.; despre ochi) Intrat în orbite. ♦ Fig. Descurajat, deznădăjduit. – V. prăbuși.
prăbușiții
PRĂBUȘÍT, -Ă, prăbușiți, -te, adj. Căzut sau culcat (brusc și cu zgomot) la pământ; năruit; surpat, dărâmat. ♦ Fig. (La pl.; despre ochi) Intrat în orbite. ♦ Fig. Descurajat, deznădăjduit. – V. prăbuși.
prăbușiților
PRĂBUȘÍT, -Ă, prăbușiți, -te, adj. Căzut sau culcat (brusc și cu zgomot) la pământ; năruit; surpat, dărâmat. ♦ Fig. (La pl.; despre ochi) Intrat în orbite. ♦ Fig. Descurajat, deznădăjduit. – V. prăbuși.
prăci
PRĂCI adv. (Regional) Cu desăvîrșire, de-a binelea, cu totul. Femeia sa însă, după ce au întunecat prăci, au ieșit c-un toiag de aur afară. SBIERA, P. 159. ◊ Loc. adv. De prăci = de tot, foarte. L-au strîns numai în mînă și l-au turtit de prăci. SBIERA, P. 98. – Pronunțat monosilabic.
prădai
PRĂDÁ, prad, vb. I. Tranz. (Pop.) A jefui, a devasta, a pustii o țară, un ținut etc.; a jefui, a fura cuiva bunuri de preț. ♦ A sărăci, a ruina pe cineva prin acte silnice, prin biruri, amenzi, impozite copleșitoare. – Lat. praedare. DOOM
prădá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. prad, 2 sg. prazi, 3 prádă; conj. prez. 3 să práde
prădalica
PRĂDÁLICĂ, prădalice, s. f. (În Evul Mediu, în Țara Românească) Dreptul domniei de a lua pe seama sa averea celor morți fără urmași de sex bărbătesc. – Din sl. prădalica.
prădalice
PRĂDÁLICĂ, prădalice, s. f. (În Evul Mediu, în Țara Românească) Dreptul domniei de a lua pe seama sa averea celor morți fără urmași de sex bărbătesc. – Din sl. prădalica.
prădalicei
PRĂDÁLICĂ, prădalice, s. f. (În Evul Mediu, în Țara Românească) Dreptul domniei de a lua pe seama sa averea celor morți fără urmași de sex bărbătesc. – Din sl. prădalica.
prădalicele
PRĂDÁLICĂ, prădalice, s. f. (În Evul Mediu, în Țara Românească) Dreptul domniei de a lua pe seama sa averea celor morți fără urmași de sex bărbătesc. – Din sl. prădalica.
prădalicelor
PRĂDÁLICĂ, prădalice, s. f. (În Evul Mediu, în Țara Românească) Dreptul domniei de a lua pe seama sa averea celor morți fără urmași de sex bărbătesc. – Din sl. prădalica.
prădalnic
PRĂDÁLNIC, -Ă, prădalnici, -ce, adj. (Înv.) 1. Care are caracter de jaf; care deposedează pentru a se îmbogăți. 2. (Despre animale) Care trăiește din pradă; (despre păsări) răpitor. – Pradă + suf. -alnic. DOOM
prădálnic (înv.) adj. m., pl. prădálnici; f. prădálnică, pl. prădálnice
prădalnica
PRĂDÁLNIC, -Ă, prădalnici, -ce, adj. (Înv.) 1. Care are caracter de jaf; care deposedează pentru a se îmbogăți. 2. (Despre animale) Care trăiește din pradă; (despre păsări) răpitor. – Pradă + suf. -alnic. DOOM
prădálnic (înv.) adj. m., pl. prădálnici; f. prădálnică, pl. prădálnice
prădalnice
PRĂDÁLNIC, -Ă, prădalnici, -ce, adj. (Înv.) 1. Care are caracter de jaf; care deposedează pentru a se îmbogăți. 2. (Despre animale) Care trăiește din pradă; (despre păsări) răpitor. – Pradă + suf. -alnic. DOOM
prădálnic (înv.) adj. m., pl. prădálnici; f. prădálnică, pl. prădálnice
prădalnicei
PRĂDÁLNIC, -Ă, prădalnici, -ce, adj. (Înv.) 1. Care are caracter de jaf; care deposedează pentru a se îmbogăți. 2. (Despre animale) Care trăiește din pradă; (despre păsări) răpitor. – Pradă + suf. -alnic. DOOM
prădálnic (înv.) adj. m., pl. prădálnici; f. prădálnică, pl. prădálnice
prădalnicele
PRĂDÁLNIC, -Ă, prădalnici, -ce, adj. (Înv.) 1. Care are caracter de jaf; care deposedează pentru a se îmbogăți. 2. (Despre animale) Care trăiește din pradă; (despre păsări) răpitor. – Pradă + suf. -alnic. DOOM
prădálnic (înv.) adj. m., pl. prădálnici; f. prădálnică, pl. prădálnice
prădalnicelor
PRĂDÁLNIC, -Ă, prădalnici, -ce, adj. (Înv.) 1. Care are caracter de jaf; care deposedează pentru a se îmbogăți. 2. (Despre animale) Care trăiește din pradă; (despre păsări) răpitor. – Pradă + suf. -alnic. DOOM
prădálnic (înv.) adj. m., pl. prădálnici; f. prădálnică, pl. prădálnice
prădalnici
PRĂDÁLNIC, -Ă, prădalnici, -ce, adj. (Înv.) 1. Care are caracter de jaf; care deposedează pentru a se îmbogăți. 2. (Despre animale) Care trăiește din pradă; (despre păsări) răpitor. – Pradă + suf. -alnic. DOOM
prădálnic (înv.) adj. m., pl. prădálnici; f. prădálnică, pl. prădálnice
prădalnicii
PRĂDÁLNIC, -Ă, prădalnici, -ce, adj. (Înv.) 1. Care are caracter de jaf; care deposedează pentru a se îmbogăți. 2. (Despre animale) Care trăiește din pradă; (despre păsări) răpitor. – Pradă + suf. -alnic. DOOM
prădálnic (înv.) adj. m., pl. prădálnici; f. prădálnică, pl. prădálnice
prădalnicilor
PRĂDÁLNIC, -Ă, prădalnici, -ce, adj. (Înv.) 1. Care are caracter de jaf; care deposedează pentru a se îmbogăți. 2. (Despre animale) Care trăiește din pradă; (despre păsări) răpitor. – Pradă + suf. -alnic. DOOM
prădálnic (înv.) adj. m., pl. prădálnici; f. prădálnică, pl. prădálnice
prădalnicul
PRĂDÁLNIC, -Ă, prădalnici, -ce, adj. (Înv.) 1. Care are caracter de jaf; care deposedează pentru a se îmbogăți. 2. (Despre animale) Care trăiește din pradă; (despre păsări) răpitor. – Pradă + suf. -alnic. DOOM
prădálnic (înv.) adj. m., pl. prădálnici; f. prădálnică, pl. prădálnice
prădalnicului
PRĂDÁLNIC, -Ă, prădalnici, -ce, adj. (Înv.) 1. Care are caracter de jaf; care deposedează pentru a se îmbogăți. 2. (Despre animale) Care trăiește din pradă; (despre păsări) răpitor. – Pradă + suf. -alnic. DOOM
prădálnic (înv.) adj. m., pl. prădálnici; f. prădálnică, pl. prădálnice
prădam
PRĂDÁ, prad, vb. I. Tranz. (Pop.) A jefui, a devasta, a pustii o țară, un ținut etc.; a jefui, a fura cuiva bunuri de preț. ♦ A sărăci, a ruina pe cineva prin acte silnice, prin biruri, amenzi, impozite copleșitoare. – Lat. praedare. DOOM
prădá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. prad, 2 sg. prazi, 3 prádă; conj. prez. 3 să práde
prădare
PRĂDÁ, prad, vb. I. Tranz. (Pop.) A jefui, a devasta, a pustii o țară, un ținut etc.; a jefui, a fura cuiva bunuri de preț. ♦ A sărăci, a ruina pe cineva prin acte silnice, prin biruri, amenzi, impozite copleșitoare. – Lat. praedare. DOOM
prădá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. prad, 2 sg. prazi, 3 prádă; conj. prez. 3 să práde
prădare
PRĂDÁRE, prădări, s. f. (Pop.) Acțiunea de a prăda și rezultatul ei; jaf, pradă, prădat1. – V. prăda. DOOM
prădáre (pop.) s. f., g.-d. art. prădắrii; pl. prădắri
prădarea
PRĂDÁRE, prădări, s. f. (Pop.) Acțiunea de a prăda și rezultatul ei; jaf, pradă, prădat1. – V. prăda. DOOM
prădáre (pop.) s. f., g.-d. art. prădắrii; pl. prădắri
prădară
PRĂDÁ, prad, vb. I. Tranz. (Pop.) A jefui, a devasta, a pustii o țară, un ținut etc.; a jefui, a fura cuiva bunuri de preț. ♦ A sărăci, a ruina pe cineva prin acte silnice, prin biruri, amenzi, impozite copleșitoare. – Lat. praedare. DOOM
prădá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. prad, 2 sg. prazi, 3 prádă; conj. prez. 3 să práde
prădarăm
PRĂDÁ, prad, vb. I. Tranz. (Pop.) A jefui, a devasta, a pustii o țară, un ținut etc.; a jefui, a fura cuiva bunuri de preț. ♦ A sărăci, a ruina pe cineva prin acte silnice, prin biruri, amenzi, impozite copleșitoare. – Lat. praedare. DOOM
prădá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. prad, 2 sg. prazi, 3 prádă; conj. prez. 3 să práde
prădarăți
PRĂDÁ, prad, vb. I. Tranz. (Pop.) A jefui, a devasta, a pustii o țară, un ținut etc.; a jefui, a fura cuiva bunuri de preț. ♦ A sărăci, a ruina pe cineva prin acte silnice, prin biruri, amenzi, impozite copleșitoare. – Lat. praedare. DOOM
prădá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. prad, 2 sg. prazi, 3 prádă; conj. prez. 3 să práde
prădase
PRĂDÁ, prad, vb. I. Tranz. (Pop.) A jefui, a devasta, a pustii o țară, un ținut etc.; a jefui, a fura cuiva bunuri de preț. ♦ A sărăci, a ruina pe cineva prin acte silnice, prin biruri, amenzi, impozite copleșitoare. – Lat. praedare. DOOM
prădá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. prad, 2 sg. prazi, 3 prádă; conj. prez. 3 să práde
prădasem
PRĂDÁ, prad, vb. I. Tranz. (Pop.) A jefui, a devasta, a pustii o țară, un ținut etc.; a jefui, a fura cuiva bunuri de preț. ♦ A sărăci, a ruina pe cineva prin acte silnice, prin biruri, amenzi, impozite copleșitoare. – Lat. praedare. DOOM
prădá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. prad, 2 sg. prazi, 3 prádă; conj. prez. 3 să práde
prădaseră
PRĂDÁ, prad, vb. I. Tranz. (Pop.) A jefui, a devasta, a pustii o țară, un ținut etc.; a jefui, a fura cuiva bunuri de preț. ♦ A sărăci, a ruina pe cineva prin acte silnice, prin biruri, amenzi, impozite copleșitoare. – Lat. praedare. DOOM
prădá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. prad, 2 sg. prazi, 3 prádă; conj. prez. 3 să práde
prădaserăm
PRĂDÁ, prad, vb. I. Tranz. (Pop.) A jefui, a devasta, a pustii o țară, un ținut etc.; a jefui, a fura cuiva bunuri de preț. ♦ A sărăci, a ruina pe cineva prin acte silnice, prin biruri, amenzi, impozite copleșitoare. – Lat. praedare. DOOM
prădá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. prad, 2 sg. prazi, 3 prádă; conj. prez. 3 să práde
prădaserăți
PRĂDÁ, prad, vb. I. Tranz. (Pop.) A jefui, a devasta, a pustii o țară, un ținut etc.; a jefui, a fura cuiva bunuri de preț. ♦ A sărăci, a ruina pe cineva prin acte silnice, prin biruri, amenzi, impozite copleșitoare. – Lat. praedare. DOOM
prădá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. prad, 2 sg. prazi, 3 prádă; conj. prez. 3 să práde
prădaseși
PRĂDÁ, prad, vb. I. Tranz. (Pop.) A jefui, a devasta, a pustii o țară, un ținut etc.; a jefui, a fura cuiva bunuri de preț. ♦ A sărăci, a ruina pe cineva prin acte silnice, prin biruri, amenzi, impozite copleșitoare. – Lat. praedare. DOOM
prădá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. prad, 2 sg. prazi, 3 prádă; conj. prez. 3 să práde
prădaseți
PRĂDÁ, prad, vb. I. Tranz. (Pop.) A jefui, a devasta, a pustii o țară, un ținut etc.; a jefui, a fura cuiva bunuri de preț. ♦ A sărăci, a ruina pe cineva prin acte silnice, prin biruri, amenzi, impozite copleșitoare. – Lat. praedare. DOOM
prădá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. prad, 2 sg. prazi, 3 prádă; conj. prez. 3 să práde
prădat
PRĂDÁ, prad, vb. I. Tranz. (Pop.) A jefui, a devasta, a pustii o țară, un ținut etc.; a jefui, a fura cuiva bunuri de preț. ♦ A sărăci, a ruina pe cineva prin acte silnice, prin biruri, amenzi, impozite copleșitoare. – Lat. praedare. DOOM
prădá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. prad, 2 sg. prazi, 3 prádă; conj. prez. 3 să práde
prădat
PRĂDÁT2, -Ă, prădați, -te, adj. (Pop.) Jefuit, devastat; furat (de bunuri de preț). – V. prăda.
prădat
PRĂDÁT1 s. n. (Pop.) Prădare. – V. prăda. DOOM
prădát (pop.) s. n.
prădata
PRĂDÁT2, -Ă, prădați, -te, adj. (Pop.) Jefuit, devastat; furat (de bunuri de preț). – V. prăda.
prădate
PRĂDÁT2, -Ă, prădați, -te, adj. (Pop.) Jefuit, devastat; furat (de bunuri de preț). – V. prăda.
prădatei
PRĂDÁT2, -Ă, prădați, -te, adj. (Pop.) Jefuit, devastat; furat (de bunuri de preț). – V. prăda.
prădatele
PRĂDÁT2, -Ă, prădați, -te, adj. (Pop.) Jefuit, devastat; furat (de bunuri de preț). – V. prăda.
prădatelor
PRĂDÁT2, -Ă, prădați, -te, adj. (Pop.) Jefuit, devastat; furat (de bunuri de preț). – V. prăda.
prădatul
PRĂDÁT2, -Ă, prădați, -te, adj. (Pop.) Jefuit, devastat; furat (de bunuri de preț). – V. prăda.
prădatului
PRĂDÁT2, -Ă, prădați, -te, adj. (Pop.) Jefuit, devastat; furat (de bunuri de preț). – V. prăda.
prădau
PRĂDÁ, prad, vb. I. Tranz. (Pop.) A jefui, a devasta, a pustii o țară, un ținut etc.; a jefui, a fura cuiva bunuri de preț. ♦ A sărăci, a ruina pe cineva prin acte silnice, prin biruri, amenzi, impozite copleșitoare. – Lat. praedare. DOOM
prădá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. prad, 2 sg. prazi, 3 prádă; conj. prez. 3 să práde
prădași
PRĂDÁ, prad, vb. I. Tranz. (Pop.) A jefui, a devasta, a pustii o țară, un ținut etc.; a jefui, a fura cuiva bunuri de preț. ♦ A sărăci, a ruina pe cineva prin acte silnice, prin biruri, amenzi, impozite copleșitoare. – Lat. praedare. DOOM
prădá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. prad, 2 sg. prazi, 3 prádă; conj. prez. 3 să práde
prădați
PRĂDÁ, prad, vb. I. Tranz. (Pop.) A jefui, a devasta, a pustii o țară, un ținut etc.; a jefui, a fura cuiva bunuri de preț. ♦ A sărăci, a ruina pe cineva prin acte silnice, prin biruri, amenzi, impozite copleșitoare. – Lat. praedare. DOOM
prădá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. prad, 2 sg. prazi, 3 prádă; conj. prez. 3 să práde
prădați
PRĂDÁT2, -Ă, prădați, -te, adj. (Pop.) Jefuit, devastat; furat (de bunuri de preț). – V. prăda.
prădații
PRĂDÁT2, -Ă, prădați, -te, adj. (Pop.) Jefuit, devastat; furat (de bunuri de preț). – V. prăda.
prădaților
PRĂDÁT2, -Ă, prădați, -te, adj. (Pop.) Jefuit, devastat; furat (de bunuri de preț). – V. prăda.
prădui
PRĂDUÍ, prăduiesc, vb. IV. Tranz. (Arg.) 1. A schimba. 2. A denunța. 3. A risipi, a cheltui. – Et. nec. DOOM
*prăduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăduiésc, imperf. 3 sg. prăduiá; conj. prez. 3 să prăduiáscă
prăduială
prăduială, prăduieli s. f. 1. furt, jaf, tâlhărie. 2. (deț.) pâră, denunț cu privire la acțiunile ilegale săvârșite în detenție.
prăduitoare
prăduitoare, prăduitori s. f. (deț.) cutie poștală mobilă, în care deținuții depun reclamațiile sau propunerile legate de regimul de detenție.
prăduitor
prăduitor, prăduitori s. m. (intl.) denunțător.
prădând
PRĂDÁ, prad, vb. I. Tranz. (Pop.) A jefui, a devasta, a pustii o țară, un ținut etc.; a jefui, a fura cuiva bunuri de preț. ♦ A sărăci, a ruina pe cineva prin acte silnice, prin biruri, amenzi, impozite copleșitoare. – Lat. praedare. DOOM
prădá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. prad, 2 sg. prazi, 3 prádă; conj. prez. 3 să práde
prădînd
PRĂDÁ, prad, vb. I. Tranz. (Pop.) A jefui, a devasta, a pustii o țară, un ținut etc.; a jefui, a fura cuiva bunuri de preț. ♦ A sărăci, a ruina pe cineva prin acte silnice, prin biruri, amenzi, impozite copleșitoare. – Lat. praedare. DOOM
prădá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. prad, 2 sg. prazi, 3 prádă; conj. prez. 3 să práde
prădăciune
PRĂDĂCIÚNE, prădăciuni, s. f. (Înv. și pop.) Jefuire, prădare; hoție, furt. ♦ Înșelăciune care duce la ruinarea cuiva. – Prăda + suf. -ăciune. Cf. lat. praedatio, -onis. DOOM
prădăciúne (înv., pop.) s. f., g.-d. art. prădăciúnii; pl. prădăciúni
prădăciunea
PRĂDĂCIÚNE, prădăciuni, s. f. (Înv. și pop.) Jefuire, prădare; hoție, furt. ♦ Înșelăciune care duce la ruinarea cuiva. – Prăda + suf. -ăciune. Cf. lat. praedatio, -onis. DOOM
prădăciúne (înv., pop.) s. f., g.-d. art. prădăciúnii; pl. prădăciúni
prădăciuni
PRĂDĂCIÚNE, prădăciuni, s. f. (Înv. și pop.) Jefuire, prădare; hoție, furt. ♦ Înșelăciune care duce la ruinarea cuiva. – Prăda + suf. -ăciune. Cf. lat. praedatio, -onis. DOOM
prădăciúne (înv., pop.) s. f., g.-d. art. prădăciúnii; pl. prădăciúni
prădăciunii
PRĂDĂCIÚNE, prădăciuni, s. f. (Înv. și pop.) Jefuire, prădare; hoție, furt. ♦ Înșelăciune care duce la ruinarea cuiva. – Prăda + suf. -ăciune. Cf. lat. praedatio, -onis. DOOM
prădăciúne (înv., pop.) s. f., g.-d. art. prădăciúnii; pl. prădăciúni
prădăciunile
PRĂDĂCIÚNE, prădăciuni, s. f. (Înv. și pop.) Jefuire, prădare; hoție, furt. ♦ Înșelăciune care duce la ruinarea cuiva. – Prăda + suf. -ăciune. Cf. lat. praedatio, -onis. DOOM
prădăciúne (înv., pop.) s. f., g.-d. art. prădăciúnii; pl. prădăciúni
prădăciunilor
PRĂDĂCIÚNE, prădăciuni, s. f. (Înv. și pop.) Jefuire, prădare; hoție, furt. ♦ Înșelăciune care duce la ruinarea cuiva. – Prăda + suf. -ăciune. Cf. lat. praedatio, -onis. DOOM
prădăciúne (înv., pop.) s. f., g.-d. art. prădăciúnii; pl. prădăciúni
prădări
PRĂDÁRE, prădări, s. f. (Pop.) Acțiunea de a prăda și rezultatul ei; jaf, pradă, prădat1. – V. prăda. DOOM
prădáre (pop.) s. f., g.-d. art. prădắrii; pl. prădắri
prădării
PRĂDÁRE, prădări, s. f. (Pop.) Acțiunea de a prăda și rezultatul ei; jaf, pradă, prădat1. – V. prăda. DOOM
prădáre (pop.) s. f., g.-d. art. prădắrii; pl. prădắri
prădările
PRĂDÁRE, prădări, s. f. (Pop.) Acțiunea de a prăda și rezultatul ei; jaf, pradă, prădat1. – V. prăda. DOOM
prădáre (pop.) s. f., g.-d. art. prădắrii; pl. prădắri
prădărilor
PRĂDÁRE, prădări, s. f. (Pop.) Acțiunea de a prăda și rezultatul ei; jaf, pradă, prădat1. – V. prăda. DOOM
prădáre (pop.) s. f., g.-d. art. prădắrii; pl. prădắri
prădătoare
PRĂDĂTÓR, -OÁRE, prădători, -oare, s. m. și f., s. n., adj. 1. S. m. și f. (Rar) Persoană care pradă, care jefuiește; jefuitor; hoț. 2. S. m. și f. (Reg.) Om risipitor, cheltuitor. 3. S. n., adj. (Animal carnivor) care își urmărește și capturează prada (vie). – Prăda + suf. -ător. DOOM
prădătór (rar) s. m., pl. prădătóri
prădătoarea
PRĂDĂTÓR, -OÁRE, prădători, -oare, s. m. și f., s. n., adj. 1. S. m. și f. (Rar) Persoană care pradă, care jefuiește; jefuitor; hoț. 2. S. m. și f. (Reg.) Om risipitor, cheltuitor. 3. S. n., adj. (Animal carnivor) care își urmărește și capturează prada (vie). – Prăda + suf. -ător. DOOM
prădătór (rar) s. m., pl. prădătóri
prădătoarei
PRĂDĂTÓR, -OÁRE, prădători, -oare, s. m. și f., s. n., adj. 1. S. m. și f. (Rar) Persoană care pradă, care jefuiește; jefuitor; hoț. 2. S. m. și f. (Reg.) Om risipitor, cheltuitor. 3. S. n., adj. (Animal carnivor) care își urmărește și capturează prada (vie). – Prăda + suf. -ător. DOOM
prădătór (rar) s. m., pl. prădătóri
prădătoarele
PRĂDĂTÓR, -OÁRE, prădători, -oare, s. m. și f., s. n., adj. 1. S. m. și f. (Rar) Persoană care pradă, care jefuiește; jefuitor; hoț. 2. S. m. și f. (Reg.) Om risipitor, cheltuitor. 3. S. n., adj. (Animal carnivor) care își urmărește și capturează prada (vie). – Prăda + suf. -ător. DOOM
prădătór (rar) s. m., pl. prădătóri
prădătoarelor
PRĂDĂTÓR, -OÁRE, prădători, -oare, s. m. și f., s. n., adj. 1. S. m. și f. (Rar) Persoană care pradă, care jefuiește; jefuitor; hoț. 2. S. m. și f. (Reg.) Om risipitor, cheltuitor. 3. S. n., adj. (Animal carnivor) care își urmărește și capturează prada (vie). – Prăda + suf. -ător. DOOM
prădătór (rar) s. m., pl. prădătóri
prădător
PRĂDĂTÓR, -OÁRE, prădători, -oare, s. m. și f., s. n., adj. 1. S. m. și f. (Rar) Persoană care pradă, care jefuiește; jefuitor; hoț. 2. S. m. și f. (Reg.) Om risipitor, cheltuitor. 3. S. n., adj. (Animal carnivor) care își urmărește și capturează prada (vie). – Prăda + suf. -ător. DOOM
prădătór (rar) s. m., pl. prădătóri
prădători
PRĂDĂTÓR, -OÁRE, prădători, -oare, s. m. și f., s. n., adj. 1. S. m. și f. (Rar) Persoană care pradă, care jefuiește; jefuitor; hoț. 2. S. m. și f. (Reg.) Om risipitor, cheltuitor. 3. S. n., adj. (Animal carnivor) care își urmărește și capturează prada (vie). – Prăda + suf. -ător. DOOM
prădătór (rar) s. m., pl. prădătóri
prădătorii
PRĂDĂTÓR, -OÁRE, prădători, -oare, s. m. și f., s. n., adj. 1. S. m. și f. (Rar) Persoană care pradă, care jefuiește; jefuitor; hoț. 2. S. m. și f. (Reg.) Om risipitor, cheltuitor. 3. S. n., adj. (Animal carnivor) care își urmărește și capturează prada (vie). – Prăda + suf. -ător. DOOM
prădătór (rar) s. m., pl. prădătóri
prădătorilor
PRĂDĂTÓR, -OÁRE, prădători, -oare, s. m. și f., s. n., adj. 1. S. m. și f. (Rar) Persoană care pradă, care jefuiește; jefuitor; hoț. 2. S. m. și f. (Reg.) Om risipitor, cheltuitor. 3. S. n., adj. (Animal carnivor) care își urmărește și capturează prada (vie). – Prăda + suf. -ător. DOOM
prădătór (rar) s. m., pl. prădătóri
prădătorul
PRĂDĂTÓR, -OÁRE, prădători, -oare, s. m. și f., s. n., adj. 1. S. m. și f. (Rar) Persoană care pradă, care jefuiește; jefuitor; hoț. 2. S. m. și f. (Reg.) Om risipitor, cheltuitor. 3. S. n., adj. (Animal carnivor) care își urmărește și capturează prada (vie). – Prăda + suf. -ător. DOOM
prădătór (rar) s. m., pl. prădătóri
prădătorului
PRĂDĂTÓR, -OÁRE, prădători, -oare, s. m. și f., s. n., adj. 1. S. m. și f. (Rar) Persoană care pradă, care jefuiește; jefuitor; hoț. 2. S. m. și f. (Reg.) Om risipitor, cheltuitor. 3. S. n., adj. (Animal carnivor) care își urmărește și capturează prada (vie). – Prăda + suf. -ător. DOOM
prădătór (rar) s. m., pl. prădătóri
prădășug
PRĂDĂȘÚG, prădășuguri, s. n. (Regional) Pradă, jaf; p. ext. hoție. Nu învinovățești pe acest nemintos tînăr... de un prădășug? NEGRUZZI, S. III 145.
prăfoasa
PRĂFÓS, -OÁSĂ, prăfoși, -oase, adj. Plin de praf (1), acoperit cu praf, cu mult praf; prăfuit, prăfuros. ♦ Care se prezintă sub formă de pulbere, ca praful; pulverulent. – Praf + suf. -os. DOOM
prăfós adj. m., pl. prăfóși; f. prăfoásă, pl. prăfoáse
prăfoase
PRĂFÓS, -OÁSĂ, prăfoși, -oase, adj. Plin de praf (1), acoperit cu praf, cu mult praf; prăfuit, prăfuros. ♦ Care se prezintă sub formă de pulbere, ca praful; pulverulent. – Praf + suf. -os. DOOM
prăfós adj. m., pl. prăfóși; f. prăfoásă, pl. prăfoáse
prăfoasei
PRĂFÓS, -OÁSĂ, prăfoși, -oase, adj. Plin de praf (1), acoperit cu praf, cu mult praf; prăfuit, prăfuros. ♦ Care se prezintă sub formă de pulbere, ca praful; pulverulent. – Praf + suf. -os. DOOM
prăfós adj. m., pl. prăfóși; f. prăfoásă, pl. prăfoáse
prăfoasele
PRĂFÓS, -OÁSĂ, prăfoși, -oase, adj. Plin de praf (1), acoperit cu praf, cu mult praf; prăfuit, prăfuros. ♦ Care se prezintă sub formă de pulbere, ca praful; pulverulent. – Praf + suf. -os. DOOM
prăfós adj. m., pl. prăfóși; f. prăfoásă, pl. prăfoáse
prăfoaselor
PRĂFÓS, -OÁSĂ, prăfoși, -oase, adj. Plin de praf (1), acoperit cu praf, cu mult praf; prăfuit, prăfuros. ♦ Care se prezintă sub formă de pulbere, ca praful; pulverulent. – Praf + suf. -os. DOOM
prăfós adj. m., pl. prăfóși; f. prăfoásă, pl. prăfoáse
prăfos
PRĂFÓS, -OÁSĂ, prăfoși, -oase, adj. Plin de praf (1), acoperit cu praf, cu mult praf; prăfuit, prăfuros. ♦ Care se prezintă sub formă de pulbere, ca praful; pulverulent. – Praf + suf. -os. DOOM
prăfós adj. m., pl. prăfóși; f. prăfoásă, pl. prăfoáse
prăfosul
PRĂFÓS, -OÁSĂ, prăfoși, -oase, adj. Plin de praf (1), acoperit cu praf, cu mult praf; prăfuit, prăfuros. ♦ Care se prezintă sub formă de pulbere, ca praful; pulverulent. – Praf + suf. -os. DOOM
prăfós adj. m., pl. prăfóși; f. prăfoásă, pl. prăfoáse
prăfosului
PRĂFÓS, -OÁSĂ, prăfoși, -oase, adj. Plin de praf (1), acoperit cu praf, cu mult praf; prăfuit, prăfuros. ♦ Care se prezintă sub formă de pulbere, ca praful; pulverulent. – Praf + suf. -os. DOOM
prăfós adj. m., pl. prăfóși; f. prăfoásă, pl. prăfoáse
prăfoși
PRĂFÓS, -OÁSĂ, prăfoși, -oase, adj. Plin de praf (1), acoperit cu praf, cu mult praf; prăfuit, prăfuros. ♦ Care se prezintă sub formă de pulbere, ca praful; pulverulent. – Praf + suf. -os. DOOM
prăfós adj. m., pl. prăfóși; f. prăfoásă, pl. prăfoáse
prăfoșii
PRĂFÓS, -OÁSĂ, prăfoși, -oase, adj. Plin de praf (1), acoperit cu praf, cu mult praf; prăfuit, prăfuros. ♦ Care se prezintă sub formă de pulbere, ca praful; pulverulent. – Praf + suf. -os. DOOM
prăfós adj. m., pl. prăfóși; f. prăfoásă, pl. prăfoáse
prăfoșilor
PRĂFÓS, -OÁSĂ, prăfoși, -oase, adj. Plin de praf (1), acoperit cu praf, cu mult praf; prăfuit, prăfuros. ♦ Care se prezintă sub formă de pulbere, ca praful; pulverulent. – Praf + suf. -os. DOOM
prăfós adj. m., pl. prăfóși; f. prăfoásă, pl. prăfoáse
prăftui
PRĂFTUÍ vb. IV v. praftori.
prăfui
PRĂFUÍ, prăfuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A (se) acoperi cu un strat de praf (1), a (se) umple de praf. 2. A (se) preface în praf, a (se) mărunți; p. ext. a (se) spulbera. ◊ Mașină de prăfuit = mașină de lucru destinată împrăștierii unor pulberi insecticide sau fungicide pe culturile de câmp sau forestiere. – Praf + suf. -ui. DOOM
prăfuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăfuiésc, imperf. 3 sg. prăfuiá; conj. prez. 3 să prăfuiáscă
prăfuia
PRĂFUÍ, prăfuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A (se) acoperi cu un strat de praf (1), a (se) umple de praf. 2. A (se) preface în praf, a (se) mărunți; p. ext. a (se) spulbera. ◊ Mașină de prăfuit = mașină de lucru destinată împrăștierii unor pulberi insecticide sau fungicide pe culturile de câmp sau forestiere. – Praf + suf. -ui. DOOM
prăfuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăfuiésc, imperf. 3 sg. prăfuiá; conj. prez. 3 să prăfuiáscă
prăfuiai
PRĂFUÍ, prăfuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A (se) acoperi cu un strat de praf (1), a (se) umple de praf. 2. A (se) preface în praf, a (se) mărunți; p. ext. a (se) spulbera. ◊ Mașină de prăfuit = mașină de lucru destinată împrăștierii unor pulberi insecticide sau fungicide pe culturile de câmp sau forestiere. – Praf + suf. -ui. DOOM
prăfuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăfuiésc, imperf. 3 sg. prăfuiá; conj. prez. 3 să prăfuiáscă
prăfuiam
PRĂFUÍ, prăfuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A (se) acoperi cu un strat de praf (1), a (se) umple de praf. 2. A (se) preface în praf, a (se) mărunți; p. ext. a (se) spulbera. ◊ Mașină de prăfuit = mașină de lucru destinată împrăștierii unor pulberi insecticide sau fungicide pe culturile de câmp sau forestiere. – Praf + suf. -ui. DOOM
prăfuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăfuiésc, imperf. 3 sg. prăfuiá; conj. prez. 3 să prăfuiáscă
prăfuiască
PRĂFUÍ, prăfuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A (se) acoperi cu un strat de praf (1), a (se) umple de praf. 2. A (se) preface în praf, a (se) mărunți; p. ext. a (se) spulbera. ◊ Mașină de prăfuit = mașină de lucru destinată împrăștierii unor pulberi insecticide sau fungicide pe culturile de câmp sau forestiere. – Praf + suf. -ui. DOOM
prăfuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăfuiésc, imperf. 3 sg. prăfuiá; conj. prez. 3 să prăfuiáscă
prăfuiau
PRĂFUÍ, prăfuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A (se) acoperi cu un strat de praf (1), a (se) umple de praf. 2. A (se) preface în praf, a (se) mărunți; p. ext. a (se) spulbera. ◊ Mașină de prăfuit = mașină de lucru destinată împrăștierii unor pulberi insecticide sau fungicide pe culturile de câmp sau forestiere. – Praf + suf. -ui. DOOM
prăfuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăfuiésc, imperf. 3 sg. prăfuiá; conj. prez. 3 să prăfuiáscă
prăfuiați
PRĂFUÍ, prăfuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A (se) acoperi cu un strat de praf (1), a (se) umple de praf. 2. A (se) preface în praf, a (se) mărunți; p. ext. a (se) spulbera. ◊ Mașină de prăfuit = mașină de lucru destinată împrăștierii unor pulberi insecticide sau fungicide pe culturile de câmp sau forestiere. – Praf + suf. -ui. DOOM
prăfuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăfuiésc, imperf. 3 sg. prăfuiá; conj. prez. 3 să prăfuiáscă
prăfuiesc
PRĂFUÍ, prăfuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A (se) acoperi cu un strat de praf (1), a (se) umple de praf. 2. A (se) preface în praf, a (se) mărunți; p. ext. a (se) spulbera. ◊ Mașină de prăfuit = mașină de lucru destinată împrăștierii unor pulberi insecticide sau fungicide pe culturile de câmp sau forestiere. – Praf + suf. -ui. DOOM
prăfuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăfuiésc, imperf. 3 sg. prăfuiá; conj. prez. 3 să prăfuiáscă
prăfuiește
PRĂFUÍ, prăfuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A (se) acoperi cu un strat de praf (1), a (se) umple de praf. 2. A (se) preface în praf, a (se) mărunți; p. ext. a (se) spulbera. ◊ Mașină de prăfuit = mașină de lucru destinată împrăștierii unor pulberi insecticide sau fungicide pe culturile de câmp sau forestiere. – Praf + suf. -ui. DOOM
prăfuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăfuiésc, imperf. 3 sg. prăfuiá; conj. prez. 3 să prăfuiáscă
prăfuiești
PRĂFUÍ, prăfuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A (se) acoperi cu un strat de praf (1), a (se) umple de praf. 2. A (se) preface în praf, a (se) mărunți; p. ext. a (se) spulbera. ◊ Mașină de prăfuit = mașină de lucru destinată împrăștierii unor pulberi insecticide sau fungicide pe culturile de câmp sau forestiere. – Praf + suf. -ui. DOOM
prăfuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăfuiésc, imperf. 3 sg. prăfuiá; conj. prez. 3 să prăfuiáscă
prăfuii
PRĂFUÍ, prăfuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A (se) acoperi cu un strat de praf (1), a (se) umple de praf. 2. A (se) preface în praf, a (se) mărunți; p. ext. a (se) spulbera. ◊ Mașină de prăfuit = mașină de lucru destinată împrăștierii unor pulberi insecticide sau fungicide pe culturile de câmp sau forestiere. – Praf + suf. -ui. DOOM
prăfuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăfuiésc, imperf. 3 sg. prăfuiá; conj. prez. 3 să prăfuiáscă
prăfuim
PRĂFUÍ, prăfuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A (se) acoperi cu un strat de praf (1), a (se) umple de praf. 2. A (se) preface în praf, a (se) mărunți; p. ext. a (se) spulbera. ◊ Mașină de prăfuit = mașină de lucru destinată împrăștierii unor pulberi insecticide sau fungicide pe culturile de câmp sau forestiere. – Praf + suf. -ui. DOOM
prăfuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăfuiésc, imperf. 3 sg. prăfuiá; conj. prez. 3 să prăfuiáscă
prăfuind
PRĂFUÍ, prăfuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A (se) acoperi cu un strat de praf (1), a (se) umple de praf. 2. A (se) preface în praf, a (se) mărunți; p. ext. a (se) spulbera. ◊ Mașină de prăfuit = mașină de lucru destinată împrăștierii unor pulberi insecticide sau fungicide pe culturile de câmp sau forestiere. – Praf + suf. -ui. DOOM
prăfuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăfuiésc, imperf. 3 sg. prăfuiá; conj. prez. 3 să prăfuiáscă
prăfuire
PRĂFUÍ, prăfuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A (se) acoperi cu un strat de praf (1), a (se) umple de praf. 2. A (se) preface în praf, a (se) mărunți; p. ext. a (se) spulbera. ◊ Mașină de prăfuit = mașină de lucru destinată împrăștierii unor pulberi insecticide sau fungicide pe culturile de câmp sau forestiere. – Praf + suf. -ui. DOOM
prăfuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăfuiésc, imperf. 3 sg. prăfuiá; conj. prez. 3 să prăfuiáscă
prăfuire
PRĂFUÍRE s. f. Acțiunea de a (se) prăfui și rezultatul ei. – V. prăfui. DOOM
prăfuíre s. f., g.-d. art. prăfuírii
prăfuirea
PRĂFUÍRE s. f. Acțiunea de a (se) prăfui și rezultatul ei. – V. prăfui. DOOM
prăfuíre s. f., g.-d. art. prăfuírii
prăfuiri
PRĂFUÍRE s. f. Acțiunea de a (se) prăfui și rezultatul ei. – V. prăfui. DOOM
prăfuíre s. f., g.-d. art. prăfuírii
prăfuirii
PRĂFUÍRE s. f. Acțiunea de a (se) prăfui și rezultatul ei. – V. prăfui. DOOM
prăfuíre s. f., g.-d. art. prăfuírii
prăfuirile
PRĂFUÍRE s. f. Acțiunea de a (se) prăfui și rezultatul ei. – V. prăfui. DOOM
prăfuíre s. f., g.-d. art. prăfuírii
prăfuirilor
PRĂFUÍRE s. f. Acțiunea de a (se) prăfui și rezultatul ei. – V. prăfui. DOOM
prăfuíre s. f., g.-d. art. prăfuírii
prăfuiră
PRĂFUÍ, prăfuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A (se) acoperi cu un strat de praf (1), a (se) umple de praf. 2. A (se) preface în praf, a (se) mărunți; p. ext. a (se) spulbera. ◊ Mașină de prăfuit = mașină de lucru destinată împrăștierii unor pulberi insecticide sau fungicide pe culturile de câmp sau forestiere. – Praf + suf. -ui. DOOM
prăfuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăfuiésc, imperf. 3 sg. prăfuiá; conj. prez. 3 să prăfuiáscă
prăfuirăm
PRĂFUÍ, prăfuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A (se) acoperi cu un strat de praf (1), a (se) umple de praf. 2. A (se) preface în praf, a (se) mărunți; p. ext. a (se) spulbera. ◊ Mașină de prăfuit = mașină de lucru destinată împrăștierii unor pulberi insecticide sau fungicide pe culturile de câmp sau forestiere. – Praf + suf. -ui. DOOM
prăfuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăfuiésc, imperf. 3 sg. prăfuiá; conj. prez. 3 să prăfuiáscă
prăfuirăți
PRĂFUÍ, prăfuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A (se) acoperi cu un strat de praf (1), a (se) umple de praf. 2. A (se) preface în praf, a (se) mărunți; p. ext. a (se) spulbera. ◊ Mașină de prăfuit = mașină de lucru destinată împrăștierii unor pulberi insecticide sau fungicide pe culturile de câmp sau forestiere. – Praf + suf. -ui. DOOM
prăfuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăfuiésc, imperf. 3 sg. prăfuiá; conj. prez. 3 să prăfuiáscă
prăfuise
PRĂFUÍ, prăfuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A (se) acoperi cu un strat de praf (1), a (se) umple de praf. 2. A (se) preface în praf, a (se) mărunți; p. ext. a (se) spulbera. ◊ Mașină de prăfuit = mașină de lucru destinată împrăștierii unor pulberi insecticide sau fungicide pe culturile de câmp sau forestiere. – Praf + suf. -ui. DOOM
prăfuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăfuiésc, imperf. 3 sg. prăfuiá; conj. prez. 3 să prăfuiáscă
prăfuisem
PRĂFUÍ, prăfuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A (se) acoperi cu un strat de praf (1), a (se) umple de praf. 2. A (se) preface în praf, a (se) mărunți; p. ext. a (se) spulbera. ◊ Mașină de prăfuit = mașină de lucru destinată împrăștierii unor pulberi insecticide sau fungicide pe culturile de câmp sau forestiere. – Praf + suf. -ui. DOOM
prăfuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăfuiésc, imperf. 3 sg. prăfuiá; conj. prez. 3 să prăfuiáscă
prăfuiseră
PRĂFUÍ, prăfuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A (se) acoperi cu un strat de praf (1), a (se) umple de praf. 2. A (se) preface în praf, a (se) mărunți; p. ext. a (se) spulbera. ◊ Mașină de prăfuit = mașină de lucru destinată împrăștierii unor pulberi insecticide sau fungicide pe culturile de câmp sau forestiere. – Praf + suf. -ui. DOOM
prăfuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăfuiésc, imperf. 3 sg. prăfuiá; conj. prez. 3 să prăfuiáscă
prăfuiserăm
PRĂFUÍ, prăfuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A (se) acoperi cu un strat de praf (1), a (se) umple de praf. 2. A (se) preface în praf, a (se) mărunți; p. ext. a (se) spulbera. ◊ Mașină de prăfuit = mașină de lucru destinată împrăștierii unor pulberi insecticide sau fungicide pe culturile de câmp sau forestiere. – Praf + suf. -ui. DOOM
prăfuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăfuiésc, imperf. 3 sg. prăfuiá; conj. prez. 3 să prăfuiáscă
prăfuiserăți
PRĂFUÍ, prăfuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A (se) acoperi cu un strat de praf (1), a (se) umple de praf. 2. A (se) preface în praf, a (se) mărunți; p. ext. a (se) spulbera. ◊ Mașină de prăfuit = mașină de lucru destinată împrăștierii unor pulberi insecticide sau fungicide pe culturile de câmp sau forestiere. – Praf + suf. -ui. DOOM
prăfuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăfuiésc, imperf. 3 sg. prăfuiá; conj. prez. 3 să prăfuiáscă
prăfuiseși
PRĂFUÍ, prăfuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A (se) acoperi cu un strat de praf (1), a (se) umple de praf. 2. A (se) preface în praf, a (se) mărunți; p. ext. a (se) spulbera. ◊ Mașină de prăfuit = mașină de lucru destinată împrăștierii unor pulberi insecticide sau fungicide pe culturile de câmp sau forestiere. – Praf + suf. -ui. DOOM
prăfuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăfuiésc, imperf. 3 sg. prăfuiá; conj. prez. 3 să prăfuiáscă
prăfuiseți
PRĂFUÍ, prăfuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A (se) acoperi cu un strat de praf (1), a (se) umple de praf. 2. A (se) preface în praf, a (se) mărunți; p. ext. a (se) spulbera. ◊ Mașină de prăfuit = mașină de lucru destinată împrăștierii unor pulberi insecticide sau fungicide pe culturile de câmp sau forestiere. – Praf + suf. -ui. DOOM
prăfuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăfuiésc, imperf. 3 sg. prăfuiá; conj. prez. 3 să prăfuiáscă
prăfuit
PRĂFUÍ, prăfuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A (se) acoperi cu un strat de praf (1), a (se) umple de praf. 2. A (se) preface în praf, a (se) mărunți; p. ext. a (se) spulbera. ◊ Mașină de prăfuit = mașină de lucru destinată împrăștierii unor pulberi insecticide sau fungicide pe culturile de câmp sau forestiere. – Praf + suf. -ui. DOOM
prăfuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăfuiésc, imperf. 3 sg. prăfuiá; conj. prez. 3 să prăfuiáscă
prăfuit
PRĂFUÍT, -Ă, prăfuiți, -te, adj. Plin de praf (1), acoperit de praf, cu mult praf; prăfos, prăfuros. ♦ Fig. Vechi, perimat, uitat; p. ext. răsuflat, banal. ♦ Care a fost transformat în praf, redus la starea de praf, pulbere. – V. prăfui.
prăfuita
PRĂFUÍT, -Ă, prăfuiți, -te, adj. Plin de praf (1), acoperit de praf, cu mult praf; prăfos, prăfuros. ♦ Fig. Vechi, perimat, uitat; p. ext. răsuflat, banal. ♦ Care a fost transformat în praf, redus la starea de praf, pulbere. – V. prăfui.
prăfuite
PRĂFUÍT, -Ă, prăfuiți, -te, adj. Plin de praf (1), acoperit de praf, cu mult praf; prăfos, prăfuros. ♦ Fig. Vechi, perimat, uitat; p. ext. răsuflat, banal. ♦ Care a fost transformat în praf, redus la starea de praf, pulbere. – V. prăfui.
prăfuitei
PRĂFUÍT, -Ă, prăfuiți, -te, adj. Plin de praf (1), acoperit de praf, cu mult praf; prăfos, prăfuros. ♦ Fig. Vechi, perimat, uitat; p. ext. răsuflat, banal. ♦ Care a fost transformat în praf, redus la starea de praf, pulbere. – V. prăfui.
prăfuitele
PRĂFUÍT, -Ă, prăfuiți, -te, adj. Plin de praf (1), acoperit de praf, cu mult praf; prăfos, prăfuros. ♦ Fig. Vechi, perimat, uitat; p. ext. răsuflat, banal. ♦ Care a fost transformat în praf, redus la starea de praf, pulbere. – V. prăfui.
prăfuitelor
PRĂFUÍT, -Ă, prăfuiți, -te, adj. Plin de praf (1), acoperit de praf, cu mult praf; prăfos, prăfuros. ♦ Fig. Vechi, perimat, uitat; p. ext. răsuflat, banal. ♦ Care a fost transformat în praf, redus la starea de praf, pulbere. – V. prăfui.
prăfuitul
PRĂFUÍT, -Ă, prăfuiți, -te, adj. Plin de praf (1), acoperit de praf, cu mult praf; prăfos, prăfuros. ♦ Fig. Vechi, perimat, uitat; p. ext. răsuflat, banal. ♦ Care a fost transformat în praf, redus la starea de praf, pulbere. – V. prăfui.
prăfuitului
PRĂFUÍT, -Ă, prăfuiți, -te, adj. Plin de praf (1), acoperit de praf, cu mult praf; prăfos, prăfuros. ♦ Fig. Vechi, perimat, uitat; p. ext. răsuflat, banal. ♦ Care a fost transformat în praf, redus la starea de praf, pulbere. – V. prăfui.
prăfuiși
PRĂFUÍ, prăfuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A (se) acoperi cu un strat de praf (1), a (se) umple de praf. 2. A (se) preface în praf, a (se) mărunți; p. ext. a (se) spulbera. ◊ Mașină de prăfuit = mașină de lucru destinată împrăștierii unor pulberi insecticide sau fungicide pe culturile de câmp sau forestiere. – Praf + suf. -ui. DOOM
prăfuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăfuiésc, imperf. 3 sg. prăfuiá; conj. prez. 3 să prăfuiáscă
prăfuiți
PRĂFUÍ, prăfuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A (se) acoperi cu un strat de praf (1), a (se) umple de praf. 2. A (se) preface în praf, a (se) mărunți; p. ext. a (se) spulbera. ◊ Mașină de prăfuit = mașină de lucru destinată împrăștierii unor pulberi insecticide sau fungicide pe culturile de câmp sau forestiere. – Praf + suf. -ui. DOOM
prăfuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăfuiésc, imperf. 3 sg. prăfuiá; conj. prez. 3 să prăfuiáscă
prăfuiți
PRĂFUÍT, -Ă, prăfuiți, -te, adj. Plin de praf (1), acoperit de praf, cu mult praf; prăfos, prăfuros. ♦ Fig. Vechi, perimat, uitat; p. ext. răsuflat, banal. ♦ Care a fost transformat în praf, redus la starea de praf, pulbere. – V. prăfui.
prăfuiții
PRĂFUÍT, -Ă, prăfuiți, -te, adj. Plin de praf (1), acoperit de praf, cu mult praf; prăfos, prăfuros. ♦ Fig. Vechi, perimat, uitat; p. ext. răsuflat, banal. ♦ Care a fost transformat în praf, redus la starea de praf, pulbere. – V. prăfui.
prăfuiților
PRĂFUÍT, -Ă, prăfuiți, -te, adj. Plin de praf (1), acoperit de praf, cu mult praf; prăfos, prăfuros. ♦ Fig. Vechi, perimat, uitat; p. ext. răsuflat, banal. ♦ Care a fost transformat în praf, redus la starea de praf, pulbere. – V. prăfui.
prăfuleț
PRĂFULÉȚ, prăfulețe, s. n. (Rar) Diminutiv al lui praf; prăfușor. – Praf + suf. -uleț. DOOM
prăfuléț (rar) s. n., pl. prăfulețe
prăfulețe
PRĂFULÉȚ, prăfulețe, s. n. (Rar) Diminutiv al lui praf; prăfușor. – Praf + suf. -uleț. DOOM
prăfuléț (rar) s. n., pl. prăfulețe
prăfulețele
PRĂFULÉȚ, prăfulețe, s. n. (Rar) Diminutiv al lui praf; prăfușor. – Praf + suf. -uleț. DOOM
prăfuléț (rar) s. n., pl. prăfulețe
prăfulețelor
PRĂFULÉȚ, prăfulețe, s. n. (Rar) Diminutiv al lui praf; prăfușor. – Praf + suf. -uleț. DOOM
prăfuléț (rar) s. n., pl. prăfulețe
prăfulețul
PRĂFULÉȚ, prăfulețe, s. n. (Rar) Diminutiv al lui praf; prăfușor. – Praf + suf. -uleț. DOOM
prăfuléț (rar) s. n., pl. prăfulețe
prăfulețului
PRĂFULÉȚ, prăfulețe, s. n. (Rar) Diminutiv al lui praf; prăfușor. – Praf + suf. -uleț. DOOM
prăfuléț (rar) s. n., pl. prăfulețe
prăfuria
PRĂFURÍU, -ÍE, prăfurii, adj. (Rar) De culoarea prafului (1); cenușiu. – Praf + suf. -uriu. DOOM
prăfuríu (rar) adj. m., f. prăfuríe; pl. m. și f. prăfuríi
prăfurie
PRĂFURÍU, -ÍE, prăfurii, adj. (Rar) De culoarea prafului (1); cenușiu. – Praf + suf. -uriu. DOOM
prăfuríu (rar) adj. m., f. prăfuríe; pl. m. și f. prăfuríi
prăfuriei
PRĂFURÍU, -ÍE, prăfurii, adj. (Rar) De culoarea prafului (1); cenușiu. – Praf + suf. -uriu. DOOM
prăfuríu (rar) adj. m., f. prăfuríe; pl. m. și f. prăfuríi
prăfurii
PRĂFURÍU, -ÍE, prăfurii, adj. (Rar) De culoarea prafului (1); cenușiu. – Praf + suf. -uriu. DOOM
prăfuríu (rar) adj. m., f. prăfuríe; pl. m. și f. prăfuríi
prăfuriii
PRĂFURÍU, -ÍE, prăfurii, adj. (Rar) De culoarea prafului (1); cenușiu. – Praf + suf. -uriu. DOOM
prăfuríu (rar) adj. m., f. prăfuríe; pl. m. și f. prăfuríi
prăfuriile
PRĂFURÍU, -ÍE, prăfurii, adj. (Rar) De culoarea prafului (1); cenușiu. – Praf + suf. -uriu. DOOM
prăfuríu (rar) adj. m., f. prăfuríe; pl. m. și f. prăfuríi
prăfuriilor
PRĂFURÍU, -ÍE, prăfurii, adj. (Rar) De culoarea prafului (1); cenușiu. – Praf + suf. -uriu. DOOM
prăfuríu (rar) adj. m., f. prăfuríe; pl. m. și f. prăfuríi
prăfuriu
PRĂFURÍU, -ÍE, prăfurii, adj. (Rar) De culoarea prafului (1); cenușiu. – Praf + suf. -uriu. DOOM
prăfuríu (rar) adj. m., f. prăfuríe; pl. m. și f. prăfuríi
prăfuriul
PRĂFURÍU, -ÍE, prăfurii, adj. (Rar) De culoarea prafului (1); cenușiu. – Praf + suf. -uriu. DOOM
prăfuríu (rar) adj. m., f. prăfuríe; pl. m. și f. prăfuríi
prăfuriului
PRĂFURÍU, -ÍE, prăfurii, adj. (Rar) De culoarea prafului (1); cenușiu. – Praf + suf. -uriu. DOOM
prăfuríu (rar) adj. m., f. prăfuríe; pl. m. și f. prăfuríi
prăfuros
PRĂFURÓS, -OÁSĂ, prăfuroși, -oase, adj. (Rar) Prăfuit. – Praf + suf. -uros. DOOM
prăfurós (rar) adj. m., pl. prăfuróși; f. prăfuroásă, pl. prăfuroáse
prăfușoare
PRĂFUȘÓR, prăfușoare, s. n. (Rar) 1. Prăfuleț. 2. Medicament sub formă de pulbere. – Praf + suf. -ușor. DOOM
prăfușór (rar) s. n., pl. prăfușoare
prăfușoarele
PRĂFUȘÓR, prăfușoare, s. n. (Rar) 1. Prăfuleț. 2. Medicament sub formă de pulbere. – Praf + suf. -ușor. DOOM
prăfușór (rar) s. n., pl. prăfușoare
prăfușoarelor
PRĂFUȘÓR, prăfușoare, s. n. (Rar) 1. Prăfuleț. 2. Medicament sub formă de pulbere. – Praf + suf. -ușor. DOOM
prăfușór (rar) s. n., pl. prăfușoare
prăfușor
PRĂFUȘÓR, prăfușoare, s. n. (Rar) 1. Prăfuleț. 2. Medicament sub formă de pulbere. – Praf + suf. -ușor. DOOM
prăfușór (rar) s. n., pl. prăfușoare
prăfușorul
PRĂFUȘÓR, prăfușoare, s. n. (Rar) 1. Prăfuleț. 2. Medicament sub formă de pulbere. – Praf + suf. -ușor. DOOM
prăfușór (rar) s. n., pl. prăfușoare
prăfușorului
PRĂFUȘÓR, prăfușoare, s. n. (Rar) 1. Prăfuleț. 2. Medicament sub formă de pulbere. – Praf + suf. -ușor. DOOM
prăfușór (rar) s. n., pl. prăfușoare
prăfăraia
PRĂFĂRÁIE s. f. Prăfărie. [Pr.: -ra-ie] – Praf + suf. -ăraie. DOOM
prăfăráie s. f., art. prăfăráia, g.-d. art. prăfăráiei
prăfăraie
PRĂFĂRÁIE s. f. Prăfărie. [Pr.: -ra-ie] – Praf + suf. -ăraie. DOOM
prăfăráie s. f., art. prăfăráia, g.-d. art. prăfăráiei
prăfăraie
PRĂFĂRÁIE s. f. Prăfărie. [Pr.: -ra-ie] – Praf + suf. -ăraie.
prăfăraiei
PRĂFĂRÁIE s. f. Prăfărie. [Pr.: -ra-ie] – Praf + suf. -ăraie. DOOM
prăfăráie s. f., art. prăfăráia, g.-d. art. prăfăráiei
prăfăraiele
PRĂFĂRÁIE s. f. Prăfărie. [Pr.: -ra-ie] – Praf + suf. -ăraie. DOOM
prăfăráie s. f., art. prăfăráia, g.-d. art. prăfăráiei
prăfăraielor
PRĂFĂRÁIE s. f. Prăfărie. [Pr.: -ra-ie] – Praf + suf. -ăraie. DOOM
prăfăráie s. f., art. prăfăráia, g.-d. art. prăfăráiei
prăfăria
PRĂFĂRÍE, (2) prăfării, s. f. 1. Cantitate mare de praf (1); colbărie, prăfăraie. 2. (Înv.) Loc unde se fabrica sau se depozita praful de pușcă. – Praf + suf. -ărie. DOOM
prăfăríe s. f., art. prăfăría, g.-d. art. prăfăríei; (pulberării) pl. prăfăríi, art. prăfăríile
prăfărie
PRĂFĂRÍE, (2) prăfării, s. f. 1. Cantitate mare de praf (1); colbărie, prăfăraie. 2. (Înv.) Loc unde se fabrica sau se depozita praful de pușcă. – Praf + suf. -ărie. DOOM
prăfăríe s. f., art. prăfăría, g.-d. art. prăfăríei; (pulberării) pl. prăfăríi, art. prăfăríile
prăfăriei
PRĂFĂRÍE, (2) prăfării, s. f. 1. Cantitate mare de praf (1); colbărie, prăfăraie. 2. (Înv.) Loc unde se fabrica sau se depozita praful de pușcă. – Praf + suf. -ărie. DOOM
prăfăríe s. f., art. prăfăría, g.-d. art. prăfăríei; (pulberării) pl. prăfăríi, art. prăfăríile
prăfării
PRĂFĂRÍE, (2) prăfării, s. f. 1. Cantitate mare de praf (1); colbărie, prăfăraie. 2. (Înv.) Loc unde se fabrica sau se depozita praful de pușcă. – Praf + suf. -ărie. DOOM
prăfăríe s. f., art. prăfăría, g.-d. art. prăfăríei; (pulberării) pl. prăfăríi, art. prăfăríile
prăfăriile
PRĂFĂRÍE, (2) prăfării, s. f. 1. Cantitate mare de praf (1); colbărie, prăfăraie. 2. (Înv.) Loc unde se fabrica sau se depozita praful de pușcă. – Praf + suf. -ărie. DOOM
prăfăríe s. f., art. prăfăría, g.-d. art. prăfăríei; (pulberării) pl. prăfăríi, art. prăfăríile
prăfăriilor
PRĂFĂRÍE, (2) prăfării, s. f. 1. Cantitate mare de praf (1); colbărie, prăfăraie. 2. (Înv.) Loc unde se fabrica sau se depozita praful de pușcă. – Praf + suf. -ărie. DOOM
prăfăríe s. f., art. prăfăría, g.-d. art. prăfăríei; (pulberării) pl. prăfăríi, art. prăfăríile
prăgar
PRĂGÁR, prăgare, s. n. (Reg.) Fiecare dintre grinzile care se așază de-a curmezișul pe temelia unei case și prin care se delimitează încăperile. – Prag + suf. -ar. DOOM
prăgár (reg.) s. n., pl. prăgáre
prăgare
PRĂGÁR, prăgare, s. n. (Reg.) Fiecare dintre grinzile care se așază de-a curmezișul pe temelia unei case și prin care se delimitează încăperile. – Prag + suf. -ar. DOOM
prăgár (reg.) s. n., pl. prăgáre
prăgarele
PRĂGÁR, prăgare, s. n. (Reg.) Fiecare dintre grinzile care se așază de-a curmezișul pe temelia unei case și prin care se delimitează încăperile. – Prag + suf. -ar. DOOM
prăgár (reg.) s. n., pl. prăgáre
prăgarelor
PRĂGÁR, prăgare, s. n. (Reg.) Fiecare dintre grinzile care se așază de-a curmezișul pe temelia unei case și prin care se delimitează încăperile. – Prag + suf. -ar. DOOM
prăgár (reg.) s. n., pl. prăgáre
prăgarul
PRĂGÁR, prăgare, s. n. (Reg.) Fiecare dintre grinzile care se așază de-a curmezișul pe temelia unei case și prin care se delimitează încăperile. – Prag + suf. -ar. DOOM
prăgár (reg.) s. n., pl. prăgáre
prăgarului
PRĂGÁR, prăgare, s. n. (Reg.) Fiecare dintre grinzile care se așază de-a curmezișul pe temelia unei case și prin care se delimitează încăperile. – Prag + suf. -ar. DOOM
prăgár (reg.) s. n., pl. prăgáre
prăgușoare
PRĂGUȘÓR, prăgușoare, s. n. 1. Diminutiv al lui prag. 2. Mic suport pe care se așază tacâmurile la masă. – Prag + suf. -ușor. DOOM
prăgușór s. n., pl. prăgușoáre
prăgușoarele
PRĂGUȘÓR, prăgușoare, s. n. 1. Diminutiv al lui prag. 2. Mic suport pe care se așază tacâmurile la masă. – Prag + suf. -ușor. DOOM
prăgușór s. n., pl. prăgușoáre
prăgușoarelor
PRĂGUȘÓR, prăgușoare, s. n. 1. Diminutiv al lui prag. 2. Mic suport pe care se așază tacâmurile la masă. – Prag + suf. -ușor. DOOM
prăgușór s. n., pl. prăgușoáre
prăgușor
PRĂGUȘÓR, prăgușoare, s. n. 1. Diminutiv al lui prag. 2. Mic suport pe care se așază tacâmurile la masă. – Prag + suf. -ușor. DOOM
prăgușór s. n., pl. prăgușoáre
prăgușorul
PRĂGUȘÓR, prăgușoare, s. n. 1. Diminutiv al lui prag. 2. Mic suport pe care se așază tacâmurile la masă. – Prag + suf. -ușor. DOOM
prăgușór s. n., pl. prăgușoáre
prăgușorului
PRĂGUȘÓR, prăgușoare, s. n. 1. Diminutiv al lui prag. 2. Mic suport pe care se așază tacâmurile la masă. – Prag + suf. -ușor. DOOM
prăgușór s. n., pl. prăgușoáre
prăjea
PRĂJÍ, prăjesc, vb. IV. 1. Tranz. A supune un aliment acțiunii focului (de obicei în grăsime încinsă) pentru a-l face comestibil sau pentru a-l prelucra. ♦ Tranz. și refl. A (se) distruge sau a (se) degrada prin foc, a (se) arde. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) chinui, a (se) frământa. 2. Refl. (Fam.; despre oameni) A se expune la căldura soarelui sau a focului (pentru a se încălzi, a se bronza etc.). ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A-și prăji burta la soare = a nu face nimic, a lenevi. 3. Tranz. A încălzi minereurile în cuptoare speciale, la o temperatură inferioară temperaturii de topire, pentru a le usca și a le purifica sau pentru a le face mai ușor de tratat prin operații metalurgice ulterioare. – Din sl. pražiti. DOOM
prăjí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăjésc, imperf. 3 sg. prăjeá; conj. prez. 3 să prăjeáscă
prăjeai
PRĂJÍ, prăjesc, vb. IV. 1. Tranz. A supune un aliment acțiunii focului (de obicei în grăsime încinsă) pentru a-l face comestibil sau pentru a-l prelucra. ♦ Tranz. și refl. A (se) distruge sau a (se) degrada prin foc, a (se) arde. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) chinui, a (se) frământa. 2. Refl. (Fam.; despre oameni) A se expune la căldura soarelui sau a focului (pentru a se încălzi, a se bronza etc.). ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A-și prăji burta la soare = a nu face nimic, a lenevi. 3. Tranz. A încălzi minereurile în cuptoare speciale, la o temperatură inferioară temperaturii de topire, pentru a le usca și a le purifica sau pentru a le face mai ușor de tratat prin operații metalurgice ulterioare. – Din sl. pražiti. DOOM
prăjí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăjésc, imperf. 3 sg. prăjeá; conj. prez. 3 să prăjeáscă
prăjeala
PRĂJEÁLĂ, prăjeli, s. f. 1. Faptul de a (se) prăji. 2. Făină (cu ceapă) prăjită în grăsime, folosită la pregătirea unor mâncăruri; rântaș; p. gener. aliment prăjit în grăsime. – Prăji + suf. -eală. DOOM
prăjeálă s. f., g.-d. art. prăjélii; pl. prăjéli
prăjeam
PRĂJÍ, prăjesc, vb. IV. 1. Tranz. A supune un aliment acțiunii focului (de obicei în grăsime încinsă) pentru a-l face comestibil sau pentru a-l prelucra. ♦ Tranz. și refl. A (se) distruge sau a (se) degrada prin foc, a (se) arde. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) chinui, a (se) frământa. 2. Refl. (Fam.; despre oameni) A se expune la căldura soarelui sau a focului (pentru a se încălzi, a se bronza etc.). ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A-și prăji burta la soare = a nu face nimic, a lenevi. 3. Tranz. A încălzi minereurile în cuptoare speciale, la o temperatură inferioară temperaturii de topire, pentru a le usca și a le purifica sau pentru a le face mai ușor de tratat prin operații metalurgice ulterioare. – Din sl. pražiti. DOOM
prăjí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăjésc, imperf. 3 sg. prăjeá; conj. prez. 3 să prăjeáscă
prăjească
PRĂJÍ, prăjesc, vb. IV. 1. Tranz. A supune un aliment acțiunii focului (de obicei în grăsime încinsă) pentru a-l face comestibil sau pentru a-l prelucra. ♦ Tranz. și refl. A (se) distruge sau a (se) degrada prin foc, a (se) arde. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) chinui, a (se) frământa. 2. Refl. (Fam.; despre oameni) A se expune la căldura soarelui sau a focului (pentru a se încălzi, a se bronza etc.). ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A-și prăji burta la soare = a nu face nimic, a lenevi. 3. Tranz. A încălzi minereurile în cuptoare speciale, la o temperatură inferioară temperaturii de topire, pentru a le usca și a le purifica sau pentru a le face mai ușor de tratat prin operații metalurgice ulterioare. – Din sl. pražiti. DOOM
prăjí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăjésc, imperf. 3 sg. prăjeá; conj. prez. 3 să prăjeáscă
prăjeau
PRĂJÍ, prăjesc, vb. IV. 1. Tranz. A supune un aliment acțiunii focului (de obicei în grăsime încinsă) pentru a-l face comestibil sau pentru a-l prelucra. ♦ Tranz. și refl. A (se) distruge sau a (se) degrada prin foc, a (se) arde. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) chinui, a (se) frământa. 2. Refl. (Fam.; despre oameni) A se expune la căldura soarelui sau a focului (pentru a se încălzi, a se bronza etc.). ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A-și prăji burta la soare = a nu face nimic, a lenevi. 3. Tranz. A încălzi minereurile în cuptoare speciale, la o temperatură inferioară temperaturii de topire, pentru a le usca și a le purifica sau pentru a le face mai ușor de tratat prin operații metalurgice ulterioare. – Din sl. pražiti. DOOM
prăjí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăjésc, imperf. 3 sg. prăjeá; conj. prez. 3 să prăjeáscă
prăjeați
PRĂJÍ, prăjesc, vb. IV. 1. Tranz. A supune un aliment acțiunii focului (de obicei în grăsime încinsă) pentru a-l face comestibil sau pentru a-l prelucra. ♦ Tranz. și refl. A (se) distruge sau a (se) degrada prin foc, a (se) arde. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) chinui, a (se) frământa. 2. Refl. (Fam.; despre oameni) A se expune la căldura soarelui sau a focului (pentru a se încălzi, a se bronza etc.). ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A-și prăji burta la soare = a nu face nimic, a lenevi. 3. Tranz. A încălzi minereurile în cuptoare speciale, la o temperatură inferioară temperaturii de topire, pentru a le usca și a le purifica sau pentru a le face mai ușor de tratat prin operații metalurgice ulterioare. – Din sl. pražiti. DOOM
prăjí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăjésc, imperf. 3 sg. prăjeá; conj. prez. 3 să prăjeáscă
prăjeli
PRĂJEÁLĂ, prăjeli, s. f. 1. Faptul de a (se) prăji. 2. Făină (cu ceapă) prăjită în grăsime, folosită la pregătirea unor mâncăruri; rântaș; p. gener. aliment prăjit în grăsime. – Prăji + suf. -eală. DOOM
prăjeálă s. f., g.-d. art. prăjélii; pl. prăjéli
prăjelii
PRĂJEÁLĂ, prăjeli, s. f. 1. Faptul de a (se) prăji. 2. Făină (cu ceapă) prăjită în grăsime, folosită la pregătirea unor mâncăruri; rântaș; p. gener. aliment prăjit în grăsime. – Prăji + suf. -eală. DOOM
prăjeálă s. f., g.-d. art. prăjélii; pl. prăjéli
prăjelile
PRĂJEÁLĂ, prăjeli, s. f. 1. Faptul de a (se) prăji. 2. Făină (cu ceapă) prăjită în grăsime, folosită la pregătirea unor mâncăruri; rântaș; p. gener. aliment prăjit în grăsime. – Prăji + suf. -eală. DOOM
prăjeálă s. f., g.-d. art. prăjélii; pl. prăjéli
prăjelilor
PRĂJEÁLĂ, prăjeli, s. f. 1. Faptul de a (se) prăji. 2. Făină (cu ceapă) prăjită în grăsime, folosită la pregătirea unor mâncăruri; rântaș; p. gener. aliment prăjit în grăsime. – Prăji + suf. -eală. DOOM
prăjeálă s. f., g.-d. art. prăjélii; pl. prăjéli
prăjesc
PRĂJÍ, prăjesc, vb. IV. 1. Tranz. A supune un aliment acțiunii focului (de obicei în grăsime încinsă) pentru a-l face comestibil sau pentru a-l prelucra. ♦ Tranz. și refl. A (se) distruge sau a (se) degrada prin foc, a (se) arde. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) chinui, a (se) frământa. 2. Refl. (Fam.; despre oameni) A se expune la căldura soarelui sau a focului (pentru a se încălzi, a se bronza etc.). ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A-și prăji burta la soare = a nu face nimic, a lenevi. 3. Tranz. A încălzi minereurile în cuptoare speciale, la o temperatură inferioară temperaturii de topire, pentru a le usca și a le purifica sau pentru a le face mai ușor de tratat prin operații metalurgice ulterioare. – Din sl. pražiti. DOOM
prăjí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăjésc, imperf. 3 sg. prăjeá; conj. prez. 3 să prăjeáscă
prăjește
PRĂJÍ, prăjesc, vb. IV. 1. Tranz. A supune un aliment acțiunii focului (de obicei în grăsime încinsă) pentru a-l face comestibil sau pentru a-l prelucra. ♦ Tranz. și refl. A (se) distruge sau a (se) degrada prin foc, a (se) arde. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) chinui, a (se) frământa. 2. Refl. (Fam.; despre oameni) A se expune la căldura soarelui sau a focului (pentru a se încălzi, a se bronza etc.). ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A-și prăji burta la soare = a nu face nimic, a lenevi. 3. Tranz. A încălzi minereurile în cuptoare speciale, la o temperatură inferioară temperaturii de topire, pentru a le usca și a le purifica sau pentru a le face mai ușor de tratat prin operații metalurgice ulterioare. – Din sl. pražiti. DOOM
prăjí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăjésc, imperf. 3 sg. prăjeá; conj. prez. 3 să prăjeáscă
prăjești
PRĂJÍ, prăjesc, vb. IV. 1. Tranz. A supune un aliment acțiunii focului (de obicei în grăsime încinsă) pentru a-l face comestibil sau pentru a-l prelucra. ♦ Tranz. și refl. A (se) distruge sau a (se) degrada prin foc, a (se) arde. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) chinui, a (se) frământa. 2. Refl. (Fam.; despre oameni) A se expune la căldura soarelui sau a focului (pentru a se încălzi, a se bronza etc.). ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A-și prăji burta la soare = a nu face nimic, a lenevi. 3. Tranz. A încălzi minereurile în cuptoare speciale, la o temperatură inferioară temperaturii de topire, pentru a le usca și a le purifica sau pentru a le face mai ușor de tratat prin operații metalurgice ulterioare. – Din sl. pražiti. DOOM
prăjí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăjésc, imperf. 3 sg. prăjeá; conj. prez. 3 să prăjeáscă
prăji
PRĂJÍ, prăjesc, vb. IV. 1. Tranz. A supune un aliment acțiunii focului (de obicei în grăsime încinsă) pentru a-l face comestibil sau pentru a-l prelucra. ♦ Tranz. și refl. A (se) distruge sau a (se) degrada prin foc, a (se) arde. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) chinui, a (se) frământa. 2. Refl. (Fam.; despre oameni) A se expune la căldura soarelui sau a focului (pentru a se încălzi, a se bronza etc.). ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A-și prăji burta la soare = a nu face nimic, a lenevi. 3. Tranz. A încălzi minereurile în cuptoare speciale, la o temperatură inferioară temperaturii de topire, pentru a le usca și a le purifica sau pentru a le face mai ușor de tratat prin operații metalurgice ulterioare. – Din sl. pražiti. DOOM
prăjí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăjésc, imperf. 3 sg. prăjeá; conj. prez. 3 să prăjeáscă
prăjii
PRĂJÍ, prăjesc, vb. IV. 1. Tranz. A supune un aliment acțiunii focului (de obicei în grăsime încinsă) pentru a-l face comestibil sau pentru a-l prelucra. ♦ Tranz. și refl. A (se) distruge sau a (se) degrada prin foc, a (se) arde. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) chinui, a (se) frământa. 2. Refl. (Fam.; despre oameni) A se expune la căldura soarelui sau a focului (pentru a se încălzi, a se bronza etc.). ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A-și prăji burta la soare = a nu face nimic, a lenevi. 3. Tranz. A încălzi minereurile în cuptoare speciale, la o temperatură inferioară temperaturii de topire, pentru a le usca și a le purifica sau pentru a le face mai ușor de tratat prin operații metalurgice ulterioare. – Din sl. pražiti. DOOM
prăjí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăjésc, imperf. 3 sg. prăjeá; conj. prez. 3 să prăjeáscă
prăjim
PRĂJÍ, prăjesc, vb. IV. 1. Tranz. A supune un aliment acțiunii focului (de obicei în grăsime încinsă) pentru a-l face comestibil sau pentru a-l prelucra. ♦ Tranz. și refl. A (se) distruge sau a (se) degrada prin foc, a (se) arde. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) chinui, a (se) frământa. 2. Refl. (Fam.; despre oameni) A se expune la căldura soarelui sau a focului (pentru a se încălzi, a se bronza etc.). ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A-și prăji burta la soare = a nu face nimic, a lenevi. 3. Tranz. A încălzi minereurile în cuptoare speciale, la o temperatură inferioară temperaturii de topire, pentru a le usca și a le purifica sau pentru a le face mai ușor de tratat prin operații metalurgice ulterioare. – Din sl. pražiti. DOOM
prăjí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăjésc, imperf. 3 sg. prăjeá; conj. prez. 3 să prăjeáscă
prăjina
PRĂJÍNĂ, prăjini, s. f. 1. Bucată de lemn lungă și subțire, de obicei folosită pentru a fixa sau a susține ceva. ◊ Expr. A nu-i (mai) ajunge (nici) cu prăjina la nas, se spune despre un om încrezut, înfumurat. A paște (pe cineva) cu prăjina = a urmări (pe cineva) pentru a-i face rău. A lua (pe cineva) cu prăjina = a alunga (pe cineva). ♦ Epitet depreciativ pentru o persoană foarte înaltă (și slabă). 2. Tijă lungă (de metal) cu diverse utilizări (tehnice). 3. Bară de lemn, de bambus, de fibre sintetice, de metal, folosită în atletism cu ajutorul căreia sportivii execută sărituri în înălțime; probă atletică practicată cu acest instrument. 4. Veche unitate de măsură pentru lungimi, echivalentă cu circa 5-7 metri; veche unitate de măsură pentru suprafețe, egală cu circa 180-210 metri pătrați. ♦ (Concr.) Instrument cu care se făcea în trecut măsurătoarea acestor lungimi și suprafețe. – Et. nec. DOOM
prăjínă s. f., g.-d. art. prăjínii; pl. prăjíni
prăjind
PRĂJÍ, prăjesc, vb. IV. 1. Tranz. A supune un aliment acțiunii focului (de obicei în grăsime încinsă) pentru a-l face comestibil sau pentru a-l prelucra. ♦ Tranz. și refl. A (se) distruge sau a (se) degrada prin foc, a (se) arde. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) chinui, a (se) frământa. 2. Refl. (Fam.; despre oameni) A se expune la căldura soarelui sau a focului (pentru a se încălzi, a se bronza etc.). ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A-și prăji burta la soare = a nu face nimic, a lenevi. 3. Tranz. A încălzi minereurile în cuptoare speciale, la o temperatură inferioară temperaturii de topire, pentru a le usca și a le purifica sau pentru a le face mai ușor de tratat prin operații metalurgice ulterioare. – Din sl. pražiti. DOOM
prăjí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăjésc, imperf. 3 sg. prăjeá; conj. prez. 3 să prăjeáscă
prăjini
PRĂJÍNĂ, prăjini, s. f. 1. Bucată de lemn lungă și subțire, de obicei folosită pentru a fixa sau a susține ceva. ◊ Expr. A nu-i (mai) ajunge (nici) cu prăjina la nas, se spune despre un om încrezut, înfumurat. A paște (pe cineva) cu prăjina = a urmări (pe cineva) pentru a-i face rău. A lua (pe cineva) cu prăjina = a alunga (pe cineva). ♦ Epitet depreciativ pentru o persoană foarte înaltă (și slabă). 2. Tijă lungă (de metal) cu diverse utilizări (tehnice). 3. Bară de lemn, de bambus, de fibre sintetice, de metal, folosită în atletism cu ajutorul căreia sportivii execută sărituri în înălțime; probă atletică practicată cu acest instrument. 4. Veche unitate de măsură pentru lungimi, echivalentă cu circa 5-7 metri; veche unitate de măsură pentru suprafețe, egală cu circa 180-210 metri pătrați. ♦ (Concr.) Instrument cu care se făcea în trecut măsurătoarea acestor lungimi și suprafețe. – Et. nec. DOOM
prăjínă s. f., g.-d. art. prăjínii; pl. prăjíni
prăjinii
PRĂJÍNĂ, prăjini, s. f. 1. Bucată de lemn lungă și subțire, de obicei folosită pentru a fixa sau a susține ceva. ◊ Expr. A nu-i (mai) ajunge (nici) cu prăjina la nas, se spune despre un om încrezut, înfumurat. A paște (pe cineva) cu prăjina = a urmări (pe cineva) pentru a-i face rău. A lua (pe cineva) cu prăjina = a alunga (pe cineva). ♦ Epitet depreciativ pentru o persoană foarte înaltă (și slabă). 2. Tijă lungă (de metal) cu diverse utilizări (tehnice). 3. Bară de lemn, de bambus, de fibre sintetice, de metal, folosită în atletism cu ajutorul căreia sportivii execută sărituri în înălțime; probă atletică practicată cu acest instrument. 4. Veche unitate de măsură pentru lungimi, echivalentă cu circa 5-7 metri; veche unitate de măsură pentru suprafețe, egală cu circa 180-210 metri pătrați. ♦ (Concr.) Instrument cu care se făcea în trecut măsurătoarea acestor lungimi și suprafețe. – Et. nec. DOOM
prăjínă s. f., g.-d. art. prăjínii; pl. prăjíni
prăjinile
PRĂJÍNĂ, prăjini, s. f. 1. Bucată de lemn lungă și subțire, de obicei folosită pentru a fixa sau a susține ceva. ◊ Expr. A nu-i (mai) ajunge (nici) cu prăjina la nas, se spune despre un om încrezut, înfumurat. A paște (pe cineva) cu prăjina = a urmări (pe cineva) pentru a-i face rău. A lua (pe cineva) cu prăjina = a alunga (pe cineva). ♦ Epitet depreciativ pentru o persoană foarte înaltă (și slabă). 2. Tijă lungă (de metal) cu diverse utilizări (tehnice). 3. Bară de lemn, de bambus, de fibre sintetice, de metal, folosită în atletism cu ajutorul căreia sportivii execută sărituri în înălțime; probă atletică practicată cu acest instrument. 4. Veche unitate de măsură pentru lungimi, echivalentă cu circa 5-7 metri; veche unitate de măsură pentru suprafețe, egală cu circa 180-210 metri pătrați. ♦ (Concr.) Instrument cu care se făcea în trecut măsurătoarea acestor lungimi și suprafețe. – Et. nec. DOOM
prăjínă s. f., g.-d. art. prăjínii; pl. prăjíni
prăjinilor
PRĂJÍNĂ, prăjini, s. f. 1. Bucată de lemn lungă și subțire, de obicei folosită pentru a fixa sau a susține ceva. ◊ Expr. A nu-i (mai) ajunge (nici) cu prăjina la nas, se spune despre un om încrezut, înfumurat. A paște (pe cineva) cu prăjina = a urmări (pe cineva) pentru a-i face rău. A lua (pe cineva) cu prăjina = a alunga (pe cineva). ♦ Epitet depreciativ pentru o persoană foarte înaltă (și slabă). 2. Tijă lungă (de metal) cu diverse utilizări (tehnice). 3. Bară de lemn, de bambus, de fibre sintetice, de metal, folosită în atletism cu ajutorul căreia sportivii execută sărituri în înălțime; probă atletică practicată cu acest instrument. 4. Veche unitate de măsură pentru lungimi, echivalentă cu circa 5-7 metri; veche unitate de măsură pentru suprafețe, egală cu circa 180-210 metri pătrați. ♦ (Concr.) Instrument cu care se făcea în trecut măsurătoarea acestor lungimi și suprafețe. – Et. nec. DOOM
prăjínă s. f., g.-d. art. prăjínii; pl. prăjíni
prăjire
PRĂJÍ, prăjesc, vb. IV. 1. Tranz. A supune un aliment acțiunii focului (de obicei în grăsime încinsă) pentru a-l face comestibil sau pentru a-l prelucra. ♦ Tranz. și refl. A (se) distruge sau a (se) degrada prin foc, a (se) arde. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) chinui, a (se) frământa. 2. Refl. (Fam.; despre oameni) A se expune la căldura soarelui sau a focului (pentru a se încălzi, a se bronza etc.). ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A-și prăji burta la soare = a nu face nimic, a lenevi. 3. Tranz. A încălzi minereurile în cuptoare speciale, la o temperatură inferioară temperaturii de topire, pentru a le usca și a le purifica sau pentru a le face mai ușor de tratat prin operații metalurgice ulterioare. – Din sl. pražiti. DOOM
prăjí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăjésc, imperf. 3 sg. prăjeá; conj. prez. 3 să prăjeáscă
prăjire
PRĂJÍRE, prăjiri, s. f. Acțiunea de a (se) prăji și rezultatul ei. – V. prăji. DOOM
prăjíre s. f., g.-d. art. prăjírii; pl. prăjíri
prăjirea
PRĂJÍRE, prăjiri, s. f. Acțiunea de a (se) prăji și rezultatul ei. – V. prăji. DOOM
prăjíre s. f., g.-d. art. prăjírii; pl. prăjíri
prăjiri
PRĂJÍRE, prăjiri, s. f. Acțiunea de a (se) prăji și rezultatul ei. – V. prăji. DOOM
prăjíre s. f., g.-d. art. prăjírii; pl. prăjíri
prăjirii
PRĂJÍRE, prăjiri, s. f. Acțiunea de a (se) prăji și rezultatul ei. – V. prăji. DOOM
prăjíre s. f., g.-d. art. prăjírii; pl. prăjíri
prăjirile
PRĂJÍRE, prăjiri, s. f. Acțiunea de a (se) prăji și rezultatul ei. – V. prăji. DOOM
prăjíre s. f., g.-d. art. prăjírii; pl. prăjíri
prăjirilor
PRĂJÍRE, prăjiri, s. f. Acțiunea de a (se) prăji și rezultatul ei. – V. prăji. DOOM
prăjíre s. f., g.-d. art. prăjírii; pl. prăjíri
prăjiră
PRĂJÍ, prăjesc, vb. IV. 1. Tranz. A supune un aliment acțiunii focului (de obicei în grăsime încinsă) pentru a-l face comestibil sau pentru a-l prelucra. ♦ Tranz. și refl. A (se) distruge sau a (se) degrada prin foc, a (se) arde. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) chinui, a (se) frământa. 2. Refl. (Fam.; despre oameni) A se expune la căldura soarelui sau a focului (pentru a se încălzi, a se bronza etc.). ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A-și prăji burta la soare = a nu face nimic, a lenevi. 3. Tranz. A încălzi minereurile în cuptoare speciale, la o temperatură inferioară temperaturii de topire, pentru a le usca și a le purifica sau pentru a le face mai ușor de tratat prin operații metalurgice ulterioare. – Din sl. pražiti. DOOM
prăjí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăjésc, imperf. 3 sg. prăjeá; conj. prez. 3 să prăjeáscă
prăjirăm
PRĂJÍ, prăjesc, vb. IV. 1. Tranz. A supune un aliment acțiunii focului (de obicei în grăsime încinsă) pentru a-l face comestibil sau pentru a-l prelucra. ♦ Tranz. și refl. A (se) distruge sau a (se) degrada prin foc, a (se) arde. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) chinui, a (se) frământa. 2. Refl. (Fam.; despre oameni) A se expune la căldura soarelui sau a focului (pentru a se încălzi, a se bronza etc.). ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A-și prăji burta la soare = a nu face nimic, a lenevi. 3. Tranz. A încălzi minereurile în cuptoare speciale, la o temperatură inferioară temperaturii de topire, pentru a le usca și a le purifica sau pentru a le face mai ușor de tratat prin operații metalurgice ulterioare. – Din sl. pražiti. DOOM
prăjí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăjésc, imperf. 3 sg. prăjeá; conj. prez. 3 să prăjeáscă
prăjirăți
PRĂJÍ, prăjesc, vb. IV. 1. Tranz. A supune un aliment acțiunii focului (de obicei în grăsime încinsă) pentru a-l face comestibil sau pentru a-l prelucra. ♦ Tranz. și refl. A (se) distruge sau a (se) degrada prin foc, a (se) arde. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) chinui, a (se) frământa. 2. Refl. (Fam.; despre oameni) A se expune la căldura soarelui sau a focului (pentru a se încălzi, a se bronza etc.). ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A-și prăji burta la soare = a nu face nimic, a lenevi. 3. Tranz. A încălzi minereurile în cuptoare speciale, la o temperatură inferioară temperaturii de topire, pentru a le usca și a le purifica sau pentru a le face mai ușor de tratat prin operații metalurgice ulterioare. – Din sl. pražiti. DOOM
prăjí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăjésc, imperf. 3 sg. prăjeá; conj. prez. 3 să prăjeáscă
prăjise
PRĂJÍ, prăjesc, vb. IV. 1. Tranz. A supune un aliment acțiunii focului (de obicei în grăsime încinsă) pentru a-l face comestibil sau pentru a-l prelucra. ♦ Tranz. și refl. A (se) distruge sau a (se) degrada prin foc, a (se) arde. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) chinui, a (se) frământa. 2. Refl. (Fam.; despre oameni) A se expune la căldura soarelui sau a focului (pentru a se încălzi, a se bronza etc.). ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A-și prăji burta la soare = a nu face nimic, a lenevi. 3. Tranz. A încălzi minereurile în cuptoare speciale, la o temperatură inferioară temperaturii de topire, pentru a le usca și a le purifica sau pentru a le face mai ușor de tratat prin operații metalurgice ulterioare. – Din sl. pražiti. DOOM
prăjí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăjésc, imperf. 3 sg. prăjeá; conj. prez. 3 să prăjeáscă
prăjisem
PRĂJÍ, prăjesc, vb. IV. 1. Tranz. A supune un aliment acțiunii focului (de obicei în grăsime încinsă) pentru a-l face comestibil sau pentru a-l prelucra. ♦ Tranz. și refl. A (se) distruge sau a (se) degrada prin foc, a (se) arde. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) chinui, a (se) frământa. 2. Refl. (Fam.; despre oameni) A se expune la căldura soarelui sau a focului (pentru a se încălzi, a se bronza etc.). ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A-și prăji burta la soare = a nu face nimic, a lenevi. 3. Tranz. A încălzi minereurile în cuptoare speciale, la o temperatură inferioară temperaturii de topire, pentru a le usca și a le purifica sau pentru a le face mai ușor de tratat prin operații metalurgice ulterioare. – Din sl. pražiti. DOOM
prăjí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăjésc, imperf. 3 sg. prăjeá; conj. prez. 3 să prăjeáscă
prăjiseră
PRĂJÍ, prăjesc, vb. IV. 1. Tranz. A supune un aliment acțiunii focului (de obicei în grăsime încinsă) pentru a-l face comestibil sau pentru a-l prelucra. ♦ Tranz. și refl. A (se) distruge sau a (se) degrada prin foc, a (se) arde. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) chinui, a (se) frământa. 2. Refl. (Fam.; despre oameni) A se expune la căldura soarelui sau a focului (pentru a se încălzi, a se bronza etc.). ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A-și prăji burta la soare = a nu face nimic, a lenevi. 3. Tranz. A încălzi minereurile în cuptoare speciale, la o temperatură inferioară temperaturii de topire, pentru a le usca și a le purifica sau pentru a le face mai ușor de tratat prin operații metalurgice ulterioare. – Din sl. pražiti. DOOM
prăjí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăjésc, imperf. 3 sg. prăjeá; conj. prez. 3 să prăjeáscă
prăjiserăm
PRĂJÍ, prăjesc, vb. IV. 1. Tranz. A supune un aliment acțiunii focului (de obicei în grăsime încinsă) pentru a-l face comestibil sau pentru a-l prelucra. ♦ Tranz. și refl. A (se) distruge sau a (se) degrada prin foc, a (se) arde. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) chinui, a (se) frământa. 2. Refl. (Fam.; despre oameni) A se expune la căldura soarelui sau a focului (pentru a se încălzi, a se bronza etc.). ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A-și prăji burta la soare = a nu face nimic, a lenevi. 3. Tranz. A încălzi minereurile în cuptoare speciale, la o temperatură inferioară temperaturii de topire, pentru a le usca și a le purifica sau pentru a le face mai ușor de tratat prin operații metalurgice ulterioare. – Din sl. pražiti. DOOM
prăjí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăjésc, imperf. 3 sg. prăjeá; conj. prez. 3 să prăjeáscă
prăjiserăți
PRĂJÍ, prăjesc, vb. IV. 1. Tranz. A supune un aliment acțiunii focului (de obicei în grăsime încinsă) pentru a-l face comestibil sau pentru a-l prelucra. ♦ Tranz. și refl. A (se) distruge sau a (se) degrada prin foc, a (se) arde. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) chinui, a (se) frământa. 2. Refl. (Fam.; despre oameni) A se expune la căldura soarelui sau a focului (pentru a se încălzi, a se bronza etc.). ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A-și prăji burta la soare = a nu face nimic, a lenevi. 3. Tranz. A încălzi minereurile în cuptoare speciale, la o temperatură inferioară temperaturii de topire, pentru a le usca și a le purifica sau pentru a le face mai ușor de tratat prin operații metalurgice ulterioare. – Din sl. pražiti. DOOM
prăjí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăjésc, imperf. 3 sg. prăjeá; conj. prez. 3 să prăjeáscă
prăjiseși
PRĂJÍ, prăjesc, vb. IV. 1. Tranz. A supune un aliment acțiunii focului (de obicei în grăsime încinsă) pentru a-l face comestibil sau pentru a-l prelucra. ♦ Tranz. și refl. A (se) distruge sau a (se) degrada prin foc, a (se) arde. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) chinui, a (se) frământa. 2. Refl. (Fam.; despre oameni) A se expune la căldura soarelui sau a focului (pentru a se încălzi, a se bronza etc.). ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A-și prăji burta la soare = a nu face nimic, a lenevi. 3. Tranz. A încălzi minereurile în cuptoare speciale, la o temperatură inferioară temperaturii de topire, pentru a le usca și a le purifica sau pentru a le face mai ușor de tratat prin operații metalurgice ulterioare. – Din sl. pražiti. DOOM
prăjí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăjésc, imperf. 3 sg. prăjeá; conj. prez. 3 să prăjeáscă
prăjiseți
PRĂJÍ, prăjesc, vb. IV. 1. Tranz. A supune un aliment acțiunii focului (de obicei în grăsime încinsă) pentru a-l face comestibil sau pentru a-l prelucra. ♦ Tranz. și refl. A (se) distruge sau a (se) degrada prin foc, a (se) arde. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) chinui, a (se) frământa. 2. Refl. (Fam.; despre oameni) A se expune la căldura soarelui sau a focului (pentru a se încălzi, a se bronza etc.). ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A-și prăji burta la soare = a nu face nimic, a lenevi. 3. Tranz. A încălzi minereurile în cuptoare speciale, la o temperatură inferioară temperaturii de topire, pentru a le usca și a le purifica sau pentru a le face mai ușor de tratat prin operații metalurgice ulterioare. – Din sl. pražiti. DOOM
prăjí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăjésc, imperf. 3 sg. prăjeá; conj. prez. 3 să prăjeáscă
prăjit
PRĂJÍ, prăjesc, vb. IV. 1. Tranz. A supune un aliment acțiunii focului (de obicei în grăsime încinsă) pentru a-l face comestibil sau pentru a-l prelucra. ♦ Tranz. și refl. A (se) distruge sau a (se) degrada prin foc, a (se) arde. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) chinui, a (se) frământa. 2. Refl. (Fam.; despre oameni) A se expune la căldura soarelui sau a focului (pentru a se încălzi, a se bronza etc.). ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A-și prăji burta la soare = a nu face nimic, a lenevi. 3. Tranz. A încălzi minereurile în cuptoare speciale, la o temperatură inferioară temperaturii de topire, pentru a le usca și a le purifica sau pentru a le face mai ușor de tratat prin operații metalurgice ulterioare. – Din sl. pražiti. DOOM
prăjí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăjésc, imperf. 3 sg. prăjeá; conj. prez. 3 să prăjeáscă
prăjit
PRĂJÍT2, -Ă, prăjiți, -te, adj. 1. (Despre alimente) Supus acțiunii focului (în grăsime încinsă) pentru a fi mâncat. ◊ Expr. (Glumeț) Răbdări prăjite = niciun fel de hrană, nimic. ♦ Ars (din cauza expunerii prea îndelungate la foc). 2. (Rar; despre vegetație) Uscat, îngălbenit, pârjolit. – V. prăji.
prăjit
PRĂJÍT1 s. n. Faptul de a (se) prăji. – V. prăji. DOOM
prăjít s. n.
prăjita
PRĂJÍT2, -Ă, prăjiți, -te, adj. 1. (Despre alimente) Supus acțiunii focului (în grăsime încinsă) pentru a fi mâncat. ◊ Expr. (Glumeț) Răbdări prăjite = niciun fel de hrană, nimic. ♦ Ars (din cauza expunerii prea îndelungate la foc). 2. (Rar; despre vegetație) Uscat, îngălbenit, pârjolit. – V. prăji.
prăjite
PRĂJÍT2, -Ă, prăjiți, -te, adj. 1. (Despre alimente) Supus acțiunii focului (în grăsime încinsă) pentru a fi mâncat. ◊ Expr. (Glumeț) Răbdări prăjite = niciun fel de hrană, nimic. ♦ Ars (din cauza expunerii prea îndelungate la foc). 2. (Rar; despre vegetație) Uscat, îngălbenit, pârjolit. – V. prăji.
prăjitei
PRĂJÍT2, -Ă, prăjiți, -te, adj. 1. (Despre alimente) Supus acțiunii focului (în grăsime încinsă) pentru a fi mâncat. ◊ Expr. (Glumeț) Răbdări prăjite = niciun fel de hrană, nimic. ♦ Ars (din cauza expunerii prea îndelungate la foc). 2. (Rar; despre vegetație) Uscat, îngălbenit, pârjolit. – V. prăji.
prăjitele
PRĂJÍT2, -Ă, prăjiți, -te, adj. 1. (Despre alimente) Supus acțiunii focului (în grăsime încinsă) pentru a fi mâncat. ◊ Expr. (Glumeț) Răbdări prăjite = niciun fel de hrană, nimic. ♦ Ars (din cauza expunerii prea îndelungate la foc). 2. (Rar; despre vegetație) Uscat, îngălbenit, pârjolit. – V. prăji.
prăjitelor
PRĂJÍT2, -Ă, prăjiți, -te, adj. 1. (Despre alimente) Supus acțiunii focului (în grăsime încinsă) pentru a fi mâncat. ◊ Expr. (Glumeț) Răbdări prăjite = niciun fel de hrană, nimic. ♦ Ars (din cauza expunerii prea îndelungate la foc). 2. (Rar; despre vegetație) Uscat, îngălbenit, pârjolit. – V. prăji.
prăjitoare
PRĂJITOÁRE, prăjitori, s. f. 1. Încăpere într-o fabrică unde se execută operațiile de prăjire (calcinare) a minereurilor. 2. Aparat simplu, folosit în gospodării pentru a prăji cafea. DOOM
prăjitoáre2 (instalație) s. f., g.-d. art. prăjitórii; pl. prăjitóri
prăjitoare
PRĂJITÓR, -OÁRE, prăjitori, -oare, s. m., s. f., s. n. 1. S. m. și f. Muncitor calificat care lucrează în fabrici la cuptoarele unde se prăjesc minereurile. 2. S. f. Încăpere, secție, instalație într-o fabrică, unde se execută operațiile de prăjire a minereurilor. 3. S. n. Aparat folosit în gospodării pentru a prăji pâine sau boabe de cafea. – Prăji + suf. -tor. DOOM
*prăjitór2 (aparat) s. n., pl. prăjitoáre
prăjitoarea
PRĂJITOÁRE, prăjitori, s. f. 1. Încăpere într-o fabrică unde se execută operațiile de prăjire (calcinare) a minereurilor. 2. Aparat simplu, folosit în gospodării pentru a prăji cafea. DOOM
prăjitoáre2 (instalație) s. f., g.-d. art. prăjitórii; pl. prăjitóri
prăjitoarea
PRĂJITÓR, -OÁRE, prăjitori, -oare, s. m., s. f., s. n. 1. S. m. și f. Muncitor calificat care lucrează în fabrici la cuptoarele unde se prăjesc minereurile. 2. S. f. Încăpere, secție, instalație într-o fabrică, unde se execută operațiile de prăjire a minereurilor. 3. S. n. Aparat folosit în gospodării pentru a prăji pâine sau boabe de cafea. – Prăji + suf. -tor. DOOM
*prăjitór2 (aparat) s. n., pl. prăjitoáre
prăjitoarei
PRĂJITÓR, -OÁRE, prăjitori, -oare, s. m., s. f., s. n. 1. S. m. și f. Muncitor calificat care lucrează în fabrici la cuptoarele unde se prăjesc minereurile. 2. S. f. Încăpere, secție, instalație într-o fabrică, unde se execută operațiile de prăjire a minereurilor. 3. S. n. Aparat folosit în gospodării pentru a prăji pâine sau boabe de cafea. – Prăji + suf. -tor. DOOM
*prăjitór2 (aparat) s. n., pl. prăjitoáre
prăjitoarele
PRĂJITÓR, -OÁRE, prăjitori, -oare, s. m., s. f., s. n. 1. S. m. și f. Muncitor calificat care lucrează în fabrici la cuptoarele unde se prăjesc minereurile. 2. S. f. Încăpere, secție, instalație într-o fabrică, unde se execută operațiile de prăjire a minereurilor. 3. S. n. Aparat folosit în gospodării pentru a prăji pâine sau boabe de cafea. – Prăji + suf. -tor. DOOM
*prăjitór2 (aparat) s. n., pl. prăjitoáre
prăjitoarelor
PRĂJITÓR, -OÁRE, prăjitori, -oare, s. m., s. f., s. n. 1. S. m. și f. Muncitor calificat care lucrează în fabrici la cuptoarele unde se prăjesc minereurile. 2. S. f. Încăpere, secție, instalație într-o fabrică, unde se execută operațiile de prăjire a minereurilor. 3. S. n. Aparat folosit în gospodării pentru a prăji pâine sau boabe de cafea. – Prăji + suf. -tor. DOOM
*prăjitór2 (aparat) s. n., pl. prăjitoáre
prăjitor
PRĂJITÓR, -OÁRE, prăjitori, -oare, s. m., s. f., s. n. 1. S. m. și f. Muncitor calificat care lucrează în fabrici la cuptoarele unde se prăjesc minereurile. 2. S. f. Încăpere, secție, instalație într-o fabrică, unde se execută operațiile de prăjire a minereurilor. 3. S. n. Aparat folosit în gospodării pentru a prăji pâine sau boabe de cafea. – Prăji + suf. -tor. DOOM
*prăjitór2 (aparat) s. n., pl. prăjitoáre
prăjitori
PRĂJITOÁRE, prăjitori, s. f. 1. Încăpere într-o fabrică unde se execută operațiile de prăjire (calcinare) a minereurilor. 2. Aparat simplu, folosit în gospodării pentru a prăji cafea. DOOM
prăjitoáre2 (instalație) s. f., g.-d. art. prăjitórii; pl. prăjitóri
prăjitori
PRĂJITÓR, -OÁRE, prăjitori, -oare, s. m., s. f., s. n. 1. S. m. și f. Muncitor calificat care lucrează în fabrici la cuptoarele unde se prăjesc minereurile. 2. S. f. Încăpere, secție, instalație într-o fabrică, unde se execută operațiile de prăjire a minereurilor. 3. S. n. Aparat folosit în gospodării pentru a prăji pâine sau boabe de cafea. – Prăji + suf. -tor. DOOM
*prăjitór2 (aparat) s. n., pl. prăjitoáre
prăjitorii
PRĂJITOÁRE, prăjitori, s. f. 1. Încăpere într-o fabrică unde se execută operațiile de prăjire (calcinare) a minereurilor. 2. Aparat simplu, folosit în gospodării pentru a prăji cafea. DOOM
prăjitoáre2 (instalație) s. f., g.-d. art. prăjitórii; pl. prăjitóri
prăjitorii
PRĂJITÓR, -OÁRE, prăjitori, -oare, s. m., s. f., s. n. 1. S. m. și f. Muncitor calificat care lucrează în fabrici la cuptoarele unde se prăjesc minereurile. 2. S. f. Încăpere, secție, instalație într-o fabrică, unde se execută operațiile de prăjire a minereurilor. 3. S. n. Aparat folosit în gospodării pentru a prăji pâine sau boabe de cafea. – Prăji + suf. -tor. DOOM
*prăjitór2 (aparat) s. n., pl. prăjitoáre
prăjitorile
PRĂJITOÁRE, prăjitori, s. f. 1. Încăpere într-o fabrică unde se execută operațiile de prăjire (calcinare) a minereurilor. 2. Aparat simplu, folosit în gospodării pentru a prăji cafea. DOOM
prăjitoáre2 (instalație) s. f., g.-d. art. prăjitórii; pl. prăjitóri
prăjitorilor
PRĂJITOÁRE, prăjitori, s. f. 1. Încăpere într-o fabrică unde se execută operațiile de prăjire (calcinare) a minereurilor. 2. Aparat simplu, folosit în gospodării pentru a prăji cafea. DOOM
prăjitoáre2 (instalație) s. f., g.-d. art. prăjitórii; pl. prăjitóri
prăjitorilor
PRĂJITÓR, -OÁRE, prăjitori, -oare, s. m., s. f., s. n. 1. S. m. și f. Muncitor calificat care lucrează în fabrici la cuptoarele unde se prăjesc minereurile. 2. S. f. Încăpere, secție, instalație într-o fabrică, unde se execută operațiile de prăjire a minereurilor. 3. S. n. Aparat folosit în gospodării pentru a prăji pâine sau boabe de cafea. – Prăji + suf. -tor. DOOM
*prăjitór2 (aparat) s. n., pl. prăjitoáre
prăjitorul
PRĂJITÓR, -OÁRE, prăjitori, -oare, s. m., s. f., s. n. 1. S. m. și f. Muncitor calificat care lucrează în fabrici la cuptoarele unde se prăjesc minereurile. 2. S. f. Încăpere, secție, instalație într-o fabrică, unde se execută operațiile de prăjire a minereurilor. 3. S. n. Aparat folosit în gospodării pentru a prăji pâine sau boabe de cafea. – Prăji + suf. -tor. DOOM
*prăjitór2 (aparat) s. n., pl. prăjitoáre
prăjitorului
PRĂJITÓR, -OÁRE, prăjitori, -oare, s. m., s. f., s. n. 1. S. m. și f. Muncitor calificat care lucrează în fabrici la cuptoarele unde se prăjesc minereurile. 2. S. f. Încăpere, secție, instalație într-o fabrică, unde se execută operațiile de prăjire a minereurilor. 3. S. n. Aparat folosit în gospodării pentru a prăji pâine sau boabe de cafea. – Prăji + suf. -tor. DOOM
*prăjitór2 (aparat) s. n., pl. prăjitoáre
prăjitul
PRĂJÍT2, -Ă, prăjiți, -te, adj. 1. (Despre alimente) Supus acțiunii focului (în grăsime încinsă) pentru a fi mâncat. ◊ Expr. (Glumeț) Răbdări prăjite = niciun fel de hrană, nimic. ♦ Ars (din cauza expunerii prea îndelungate la foc). 2. (Rar; despre vegetație) Uscat, îngălbenit, pârjolit. – V. prăji.
prăjitului
PRĂJÍT2, -Ă, prăjiți, -te, adj. 1. (Despre alimente) Supus acțiunii focului (în grăsime încinsă) pentru a fi mâncat. ◊ Expr. (Glumeț) Răbdări prăjite = niciun fel de hrană, nimic. ♦ Ars (din cauza expunerii prea îndelungate la foc). 2. (Rar; despre vegetație) Uscat, îngălbenit, pârjolit. – V. prăji.
prăjitura
PRĂJITÚRĂ, prăjituri, s. f. Produs de patiserie preparat din făină, zahăr, grăsimi, ouă și ingrediente, care se consumă, de obicei, ca desert. – Prăji + suf. -tură. DOOM
prăjitúră s. f., g.-d. art. prăjitúrii; pl. prăjitúri
prăjiturele
PRĂJITURÍCĂ, prăjiturele, s. f. (Fam.) Diminutiv al lui prăjitură. – Prăjitură + suf. -ică. DOOM
prăjiturícă (fam.) s. f., g.-d. art. prăjiturélei; pl. prăjituréle, art. prăjiturélele
prăjiturelei
PRĂJITURÍCĂ, prăjiturele, s. f. (Fam.) Diminutiv al lui prăjitură. – Prăjitură + suf. -ică. DOOM
prăjiturícă (fam.) s. f., g.-d. art. prăjiturélei; pl. prăjituréle, art. prăjiturélele
prăjiturelele
PRĂJITURÍCĂ, prăjiturele, s. f. (Fam.) Diminutiv al lui prăjitură. – Prăjitură + suf. -ică. DOOM
prăjiturícă (fam.) s. f., g.-d. art. prăjiturélei; pl. prăjituréle, art. prăjiturélele
prăjiturelelor
PRĂJITURÍCĂ, prăjiturele, s. f. (Fam.) Diminutiv al lui prăjitură. – Prăjitură + suf. -ică. DOOM
prăjiturícă (fam.) s. f., g.-d. art. prăjiturélei; pl. prăjituréle, art. prăjiturélele
prăjituri
PRĂJITÚRĂ, prăjituri, s. f. Produs de patiserie preparat din făină, zahăr, grăsimi, ouă și ingrediente, care se consumă, de obicei, ca desert. – Prăji + suf. -tură. DOOM
prăjitúră s. f., g.-d. art. prăjitúrii; pl. prăjitúri
prăjiturica
PRĂJITURÍCĂ, prăjiturele, s. f. (Fam.) Diminutiv al lui prăjitură. – Prăjitură + suf. -ică. DOOM
prăjiturícă (fam.) s. f., g.-d. art. prăjiturélei; pl. prăjituréle, art. prăjiturélele
prăjiturii
PRĂJITÚRĂ, prăjituri, s. f. Produs de patiserie preparat din făină, zahăr, grăsimi, ouă și ingrediente, care se consumă, de obicei, ca desert. – Prăji + suf. -tură. DOOM
prăjitúră s. f., g.-d. art. prăjitúrii; pl. prăjitúri
prăjiturile
PRĂJITÚRĂ, prăjituri, s. f. Produs de patiserie preparat din făină, zahăr, grăsimi, ouă și ingrediente, care se consumă, de obicei, ca desert. – Prăji + suf. -tură. DOOM
prăjitúră s. f., g.-d. art. prăjitúrii; pl. prăjitúri
prăjiturilor
PRĂJITÚRĂ, prăjituri, s. f. Produs de patiserie preparat din făină, zahăr, grăsimi, ouă și ingrediente, care se consumă, de obicei, ca desert. – Prăji + suf. -tură. DOOM
prăjitúră s. f., g.-d. art. prăjitúrii; pl. prăjitúri
prăjiși
PRĂJÍ, prăjesc, vb. IV. 1. Tranz. A supune un aliment acțiunii focului (de obicei în grăsime încinsă) pentru a-l face comestibil sau pentru a-l prelucra. ♦ Tranz. și refl. A (se) distruge sau a (se) degrada prin foc, a (se) arde. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) chinui, a (se) frământa. 2. Refl. (Fam.; despre oameni) A se expune la căldura soarelui sau a focului (pentru a se încălzi, a se bronza etc.). ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A-și prăji burta la soare = a nu face nimic, a lenevi. 3. Tranz. A încălzi minereurile în cuptoare speciale, la o temperatură inferioară temperaturii de topire, pentru a le usca și a le purifica sau pentru a le face mai ușor de tratat prin operații metalurgice ulterioare. – Din sl. pražiti. DOOM
prăjí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăjésc, imperf. 3 sg. prăjeá; conj. prez. 3 să prăjeáscă
prăjiți
PRĂJÍ, prăjesc, vb. IV. 1. Tranz. A supune un aliment acțiunii focului (de obicei în grăsime încinsă) pentru a-l face comestibil sau pentru a-l prelucra. ♦ Tranz. și refl. A (se) distruge sau a (se) degrada prin foc, a (se) arde. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) chinui, a (se) frământa. 2. Refl. (Fam.; despre oameni) A se expune la căldura soarelui sau a focului (pentru a se încălzi, a se bronza etc.). ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A-și prăji burta la soare = a nu face nimic, a lenevi. 3. Tranz. A încălzi minereurile în cuptoare speciale, la o temperatură inferioară temperaturii de topire, pentru a le usca și a le purifica sau pentru a le face mai ușor de tratat prin operații metalurgice ulterioare. – Din sl. pražiti. DOOM
prăjí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăjésc, imperf. 3 sg. prăjeá; conj. prez. 3 să prăjeáscă
prăjiți
PRĂJÍT2, -Ă, prăjiți, -te, adj. 1. (Despre alimente) Supus acțiunii focului (în grăsime încinsă) pentru a fi mâncat. ◊ Expr. (Glumeț) Răbdări prăjite = niciun fel de hrană, nimic. ♦ Ars (din cauza expunerii prea îndelungate la foc). 2. (Rar; despre vegetație) Uscat, îngălbenit, pârjolit. – V. prăji.
prăjiții
PRĂJÍT2, -Ă, prăjiți, -te, adj. 1. (Despre alimente) Supus acțiunii focului (în grăsime încinsă) pentru a fi mâncat. ◊ Expr. (Glumeț) Răbdări prăjite = niciun fel de hrană, nimic. ♦ Ars (din cauza expunerii prea îndelungate la foc). 2. (Rar; despre vegetație) Uscat, îngălbenit, pârjolit. – V. prăji.
prăjiților
PRĂJÍT2, -Ă, prăjiți, -te, adj. 1. (Despre alimente) Supus acțiunii focului (în grăsime încinsă) pentru a fi mâncat. ◊ Expr. (Glumeț) Răbdări prăjite = niciun fel de hrană, nimic. ♦ Ars (din cauza expunerii prea îndelungate la foc). 2. (Rar; despre vegetație) Uscat, îngălbenit, pârjolit. – V. prăji.
prămândă
prămîndă (prămấnde), s. f. – (Trans.) Parte din pomeni cuvenită dascălilor. – Var. premîndă. Lat. praebenda, prin intermediul sl. prĕbąda (Miklosich, Slaw. Elem., 30). Este dubletul lui prebendă, s. f. (venit fix acordat unui cleric catolic).
prăpastie
PRĂPÁSTIE, prăpăstii, s. f. Povârniș înalt și abrupt, situat de obicei într-o regiune muntoasă; hău, abis, genune. ◊ Expr. A duce (sau a împinge, a băga pe cineva) în prăpastie = a cauza (cuiva) mari neajunsuri; a duce la pierzanie, la pieire, a distruge. A fi (sau a se afla) pe (sau la) marginea prăpastiei = a se afla într-o situație extrem de critică. A spune (sau a vorbi) prăpăstii = a) a spune lucruri care înspăimântă; b) a spune lucruri lipsite de rațiune, prostii, bazaconii. ♦ Fig. Nenorocire, dezastru; primejdie mare. ♦ (Înv. și pop.) Noian de ape; adâncul apelor. [Pl. și: prăpastii] – Din sl. propastĩ. DOOM
prăpástie (-ti-e) s. f., art. prăpástia (-ti-a), g.-d. art. prăpástiei; pl. prăpắstii, art. prăpắstiile (-ti-i-)
prăpăd
PRĂPẮD, prăpăduri, s. n. 1. Dezlănțuire de forțe, provocată de ființe sau de elementele naturii, care provoacă mari distrugeri de bunuri sau de vieți omenești; urgie, ruină, dezastru. ◊ Expr. Prăpădul pământului (sau Domnului, lui Dumnezeu), se spune despre o nenorocire îngrozitoare, despre ceva insuportabil, copleșitor. 2. Cantitate foarte mare, enormă; mulțime imensă; puhoi. – Din prăpădi (derivat regresiv). DOOM
prăpắd s. n., pl. prăpắduri
prăpădea
PRĂPĂDÍ, prăpădesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) distruge, a (se) nimici, a (se) face praf; a (se) nărui, a (se) ruina, a (se) strica. ♦ Tranz. A duce la pierzanie; a nenoroci. 2. Tranz. A ucide, a omorî, a răpune. ♦ Refl. A-și pierde viața, a muri, a pieri. ◊ Expr. A se prăpădi de râs (sau de plâns, de rușine etc.) = a râde (sau a plânge etc.) foarte tare. A se prăpădi după cineva (sau ceva) = a iubi, a-i plăcea cineva (sau ceva) foarte mult. A se prăpădi de dorul... = a dori foarte mult... (Tranz.) A prăpădi (pe cineva) din ochi = a iubi (pe cineva) nespus de mult. A se prăpădi cu firea = a-și da foarte mare osteneală; a-și face foarte multe griji, a se consuma, a pune la inimă. 3. Tranz. (Pop.) A pierde un bun; a risipi, a irosi. 4. Tranz. (Pop.) A nu mai recunoaște, a nu mai găsi; a rătăci. A prăpădit drumul. ♦ A nu mai vedea, a pierde din ochi. ♦ Refl. A se face nevăzut; a dispărea. – Din bg. propadam. DOOM
prăpădí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăpădésc, imperf. 3 sg. prăpădeá; conj. prez. 3 să prăpădeáscă
prăpădeai
PRĂPĂDÍ, prăpădesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) distruge, a (se) nimici, a (se) face praf; a (se) nărui, a (se) ruina, a (se) strica. ♦ Tranz. A duce la pierzanie; a nenoroci. 2. Tranz. A ucide, a omorî, a răpune. ♦ Refl. A-și pierde viața, a muri, a pieri. ◊ Expr. A se prăpădi de râs (sau de plâns, de rușine etc.) = a râde (sau a plânge etc.) foarte tare. A se prăpădi după cineva (sau ceva) = a iubi, a-i plăcea cineva (sau ceva) foarte mult. A se prăpădi de dorul... = a dori foarte mult... (Tranz.) A prăpădi (pe cineva) din ochi = a iubi (pe cineva) nespus de mult. A se prăpădi cu firea = a-și da foarte mare osteneală; a-și face foarte multe griji, a se consuma, a pune la inimă. 3. Tranz. (Pop.) A pierde un bun; a risipi, a irosi. 4. Tranz. (Pop.) A nu mai recunoaște, a nu mai găsi; a rătăci. A prăpădit drumul. ♦ A nu mai vedea, a pierde din ochi. ♦ Refl. A se face nevăzut; a dispărea. – Din bg. propadam. DOOM
prăpădí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăpădésc, imperf. 3 sg. prăpădeá; conj. prez. 3 să prăpădeáscă
prăpădeam
PRĂPĂDÍ, prăpădesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) distruge, a (se) nimici, a (se) face praf; a (se) nărui, a (se) ruina, a (se) strica. ♦ Tranz. A duce la pierzanie; a nenoroci. 2. Tranz. A ucide, a omorî, a răpune. ♦ Refl. A-și pierde viața, a muri, a pieri. ◊ Expr. A se prăpădi de râs (sau de plâns, de rușine etc.) = a râde (sau a plânge etc.) foarte tare. A se prăpădi după cineva (sau ceva) = a iubi, a-i plăcea cineva (sau ceva) foarte mult. A se prăpădi de dorul... = a dori foarte mult... (Tranz.) A prăpădi (pe cineva) din ochi = a iubi (pe cineva) nespus de mult. A se prăpădi cu firea = a-și da foarte mare osteneală; a-și face foarte multe griji, a se consuma, a pune la inimă. 3. Tranz. (Pop.) A pierde un bun; a risipi, a irosi. 4. Tranz. (Pop.) A nu mai recunoaște, a nu mai găsi; a rătăci. A prăpădit drumul. ♦ A nu mai vedea, a pierde din ochi. ♦ Refl. A se face nevăzut; a dispărea. – Din bg. propadam. DOOM
prăpădí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăpădésc, imperf. 3 sg. prăpădeá; conj. prez. 3 să prăpădeáscă
prăpădească
PRĂPĂDÍ, prăpădesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) distruge, a (se) nimici, a (se) face praf; a (se) nărui, a (se) ruina, a (se) strica. ♦ Tranz. A duce la pierzanie; a nenoroci. 2. Tranz. A ucide, a omorî, a răpune. ♦ Refl. A-și pierde viața, a muri, a pieri. ◊ Expr. A se prăpădi de râs (sau de plâns, de rușine etc.) = a râde (sau a plânge etc.) foarte tare. A se prăpădi după cineva (sau ceva) = a iubi, a-i plăcea cineva (sau ceva) foarte mult. A se prăpădi de dorul... = a dori foarte mult... (Tranz.) A prăpădi (pe cineva) din ochi = a iubi (pe cineva) nespus de mult. A se prăpădi cu firea = a-și da foarte mare osteneală; a-și face foarte multe griji, a se consuma, a pune la inimă. 3. Tranz. (Pop.) A pierde un bun; a risipi, a irosi. 4. Tranz. (Pop.) A nu mai recunoaște, a nu mai găsi; a rătăci. A prăpădit drumul. ♦ A nu mai vedea, a pierde din ochi. ♦ Refl. A se face nevăzut; a dispărea. – Din bg. propadam. DOOM
prăpădí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăpădésc, imperf. 3 sg. prăpădeá; conj. prez. 3 să prăpădeáscă
prăpădeau
PRĂPĂDÍ, prăpădesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) distruge, a (se) nimici, a (se) face praf; a (se) nărui, a (se) ruina, a (se) strica. ♦ Tranz. A duce la pierzanie; a nenoroci. 2. Tranz. A ucide, a omorî, a răpune. ♦ Refl. A-și pierde viața, a muri, a pieri. ◊ Expr. A se prăpădi de râs (sau de plâns, de rușine etc.) = a râde (sau a plânge etc.) foarte tare. A se prăpădi după cineva (sau ceva) = a iubi, a-i plăcea cineva (sau ceva) foarte mult. A se prăpădi de dorul... = a dori foarte mult... (Tranz.) A prăpădi (pe cineva) din ochi = a iubi (pe cineva) nespus de mult. A se prăpădi cu firea = a-și da foarte mare osteneală; a-și face foarte multe griji, a se consuma, a pune la inimă. 3. Tranz. (Pop.) A pierde un bun; a risipi, a irosi. 4. Tranz. (Pop.) A nu mai recunoaște, a nu mai găsi; a rătăci. A prăpădit drumul. ♦ A nu mai vedea, a pierde din ochi. ♦ Refl. A se face nevăzut; a dispărea. – Din bg. propadam. DOOM
prăpădí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăpădésc, imperf. 3 sg. prăpădeá; conj. prez. 3 să prăpădeáscă
prăpădeați
PRĂPĂDÍ, prăpădesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) distruge, a (se) nimici, a (se) face praf; a (se) nărui, a (se) ruina, a (se) strica. ♦ Tranz. A duce la pierzanie; a nenoroci. 2. Tranz. A ucide, a omorî, a răpune. ♦ Refl. A-și pierde viața, a muri, a pieri. ◊ Expr. A se prăpădi de râs (sau de plâns, de rușine etc.) = a râde (sau a plânge etc.) foarte tare. A se prăpădi după cineva (sau ceva) = a iubi, a-i plăcea cineva (sau ceva) foarte mult. A se prăpădi de dorul... = a dori foarte mult... (Tranz.) A prăpădi (pe cineva) din ochi = a iubi (pe cineva) nespus de mult. A se prăpădi cu firea = a-și da foarte mare osteneală; a-și face foarte multe griji, a se consuma, a pune la inimă. 3. Tranz. (Pop.) A pierde un bun; a risipi, a irosi. 4. Tranz. (Pop.) A nu mai recunoaște, a nu mai găsi; a rătăci. A prăpădit drumul. ♦ A nu mai vedea, a pierde din ochi. ♦ Refl. A se face nevăzut; a dispărea. – Din bg. propadam. DOOM
prăpădí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăpădésc, imperf. 3 sg. prăpădeá; conj. prez. 3 să prăpădeáscă
prăpădenie
PRĂPĂDÉNIE s. f. (Pop.) Stricăciune, pagubă, distrugere (foarte mare). ◊ Loc. adv. De prăpădenie sau de prăpădenia pământului = foarte mult, foarte puternic; îngrozitor. ◊ Expr. Prăpădenia pământului (sau lui Dumnezeu), se spune despre o nenorocire îngrozitoare, despre ceva insuportabil, copleșitor. ♦ Situație, împrejurare care poate provoca (mari) stricăciuni, pagube, distrugeri. ♦ Cauză care distruge, nimicește. – Prăpădi + suf. -enie. DOOM
prăpădénie (pop.) (-ni-e) s. f., art. prăpădénia (-ni-a), g.-d. prăpădénii, art. prăpădéniei
prăpădesc
PRĂPĂDÍ, prăpădesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) distruge, a (se) nimici, a (se) face praf; a (se) nărui, a (se) ruina, a (se) strica. ♦ Tranz. A duce la pierzanie; a nenoroci. 2. Tranz. A ucide, a omorî, a răpune. ♦ Refl. A-și pierde viața, a muri, a pieri. ◊ Expr. A se prăpădi de râs (sau de plâns, de rușine etc.) = a râde (sau a plânge etc.) foarte tare. A se prăpădi după cineva (sau ceva) = a iubi, a-i plăcea cineva (sau ceva) foarte mult. A se prăpădi de dorul... = a dori foarte mult... (Tranz.) A prăpădi (pe cineva) din ochi = a iubi (pe cineva) nespus de mult. A se prăpădi cu firea = a-și da foarte mare osteneală; a-și face foarte multe griji, a se consuma, a pune la inimă. 3. Tranz. (Pop.) A pierde un bun; a risipi, a irosi. 4. Tranz. (Pop.) A nu mai recunoaște, a nu mai găsi; a rătăci. A prăpădit drumul. ♦ A nu mai vedea, a pierde din ochi. ♦ Refl. A se face nevăzut; a dispărea. – Din bg. propadam. DOOM
prăpădí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăpădésc, imperf. 3 sg. prăpădeá; conj. prez. 3 să prăpădeáscă
prăpădește
PRĂPĂDÍ, prăpădesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) distruge, a (se) nimici, a (se) face praf; a (se) nărui, a (se) ruina, a (se) strica. ♦ Tranz. A duce la pierzanie; a nenoroci. 2. Tranz. A ucide, a omorî, a răpune. ♦ Refl. A-și pierde viața, a muri, a pieri. ◊ Expr. A se prăpădi de râs (sau de plâns, de rușine etc.) = a râde (sau a plânge etc.) foarte tare. A se prăpădi după cineva (sau ceva) = a iubi, a-i plăcea cineva (sau ceva) foarte mult. A se prăpădi de dorul... = a dori foarte mult... (Tranz.) A prăpădi (pe cineva) din ochi = a iubi (pe cineva) nespus de mult. A se prăpădi cu firea = a-și da foarte mare osteneală; a-și face foarte multe griji, a se consuma, a pune la inimă. 3. Tranz. (Pop.) A pierde un bun; a risipi, a irosi. 4. Tranz. (Pop.) A nu mai recunoaște, a nu mai găsi; a rătăci. A prăpădit drumul. ♦ A nu mai vedea, a pierde din ochi. ♦ Refl. A se face nevăzut; a dispărea. – Din bg. propadam. DOOM
prăpădí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăpădésc, imperf. 3 sg. prăpădeá; conj. prez. 3 să prăpădeáscă
prăpădești
PRĂPĂDÍ, prăpădesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) distruge, a (se) nimici, a (se) face praf; a (se) nărui, a (se) ruina, a (se) strica. ♦ Tranz. A duce la pierzanie; a nenoroci. 2. Tranz. A ucide, a omorî, a răpune. ♦ Refl. A-și pierde viața, a muri, a pieri. ◊ Expr. A se prăpădi de râs (sau de plâns, de rușine etc.) = a râde (sau a plânge etc.) foarte tare. A se prăpădi după cineva (sau ceva) = a iubi, a-i plăcea cineva (sau ceva) foarte mult. A se prăpădi de dorul... = a dori foarte mult... (Tranz.) A prăpădi (pe cineva) din ochi = a iubi (pe cineva) nespus de mult. A se prăpădi cu firea = a-și da foarte mare osteneală; a-și face foarte multe griji, a se consuma, a pune la inimă. 3. Tranz. (Pop.) A pierde un bun; a risipi, a irosi. 4. Tranz. (Pop.) A nu mai recunoaște, a nu mai găsi; a rătăci. A prăpădit drumul. ♦ A nu mai vedea, a pierde din ochi. ♦ Refl. A se face nevăzut; a dispărea. – Din bg. propadam. DOOM
prăpădí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăpădésc, imperf. 3 sg. prăpădeá; conj. prez. 3 să prăpădeáscă
prăpădi
PRĂPĂDÍ, prăpădesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) distruge, a (se) nimici, a (se) face praf; a (se) nărui, a (se) ruina, a (se) strica. ♦ Tranz. A duce la pierzanie; a nenoroci. 2. Tranz. A ucide, a omorî, a răpune. ♦ Refl. A-și pierde viața, a muri, a pieri. ◊ Expr. A se prăpădi de râs (sau de plâns, de rușine etc.) = a râde (sau a plânge etc.) foarte tare. A se prăpădi după cineva (sau ceva) = a iubi, a-i plăcea cineva (sau ceva) foarte mult. A se prăpădi de dorul... = a dori foarte mult... (Tranz.) A prăpădi (pe cineva) din ochi = a iubi (pe cineva) nespus de mult. A se prăpădi cu firea = a-și da foarte mare osteneală; a-și face foarte multe griji, a se consuma, a pune la inimă. 3. Tranz. (Pop.) A pierde un bun; a risipi, a irosi. 4. Tranz. (Pop.) A nu mai recunoaște, a nu mai găsi; a rătăci. A prăpădit drumul. ♦ A nu mai vedea, a pierde din ochi. ♦ Refl. A se face nevăzut; a dispărea. – Din bg. propadam. DOOM
prăpădí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăpădésc, imperf. 3 sg. prăpădeá; conj. prez. 3 să prăpădeáscă
prăpădii
PRĂPĂDÍ, prăpădesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) distruge, a (se) nimici, a (se) face praf; a (se) nărui, a (se) ruina, a (se) strica. ♦ Tranz. A duce la pierzanie; a nenoroci. 2. Tranz. A ucide, a omorî, a răpune. ♦ Refl. A-și pierde viața, a muri, a pieri. ◊ Expr. A se prăpădi de râs (sau de plâns, de rușine etc.) = a râde (sau a plânge etc.) foarte tare. A se prăpădi după cineva (sau ceva) = a iubi, a-i plăcea cineva (sau ceva) foarte mult. A se prăpădi de dorul... = a dori foarte mult... (Tranz.) A prăpădi (pe cineva) din ochi = a iubi (pe cineva) nespus de mult. A se prăpădi cu firea = a-și da foarte mare osteneală; a-și face foarte multe griji, a se consuma, a pune la inimă. 3. Tranz. (Pop.) A pierde un bun; a risipi, a irosi. 4. Tranz. (Pop.) A nu mai recunoaște, a nu mai găsi; a rătăci. A prăpădit drumul. ♦ A nu mai vedea, a pierde din ochi. ♦ Refl. A se face nevăzut; a dispărea. – Din bg. propadam. DOOM
prăpădí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăpădésc, imperf. 3 sg. prăpădeá; conj. prez. 3 să prăpădeáscă
prăpădim
PRĂPĂDÍ, prăpădesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) distruge, a (se) nimici, a (se) face praf; a (se) nărui, a (se) ruina, a (se) strica. ♦ Tranz. A duce la pierzanie; a nenoroci. 2. Tranz. A ucide, a omorî, a răpune. ♦ Refl. A-și pierde viața, a muri, a pieri. ◊ Expr. A se prăpădi de râs (sau de plâns, de rușine etc.) = a râde (sau a plânge etc.) foarte tare. A se prăpădi după cineva (sau ceva) = a iubi, a-i plăcea cineva (sau ceva) foarte mult. A se prăpădi de dorul... = a dori foarte mult... (Tranz.) A prăpădi (pe cineva) din ochi = a iubi (pe cineva) nespus de mult. A se prăpădi cu firea = a-și da foarte mare osteneală; a-și face foarte multe griji, a se consuma, a pune la inimă. 3. Tranz. (Pop.) A pierde un bun; a risipi, a irosi. 4. Tranz. (Pop.) A nu mai recunoaște, a nu mai găsi; a rătăci. A prăpădit drumul. ♦ A nu mai vedea, a pierde din ochi. ♦ Refl. A se face nevăzut; a dispărea. – Din bg. propadam. DOOM
prăpădí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăpădésc, imperf. 3 sg. prăpădeá; conj. prez. 3 să prăpădeáscă
prăpădind
PRĂPĂDÍ, prăpădesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) distruge, a (se) nimici, a (se) face praf; a (se) nărui, a (se) ruina, a (se) strica. ♦ Tranz. A duce la pierzanie; a nenoroci. 2. Tranz. A ucide, a omorî, a răpune. ♦ Refl. A-și pierde viața, a muri, a pieri. ◊ Expr. A se prăpădi de râs (sau de plâns, de rușine etc.) = a râde (sau a plânge etc.) foarte tare. A se prăpădi după cineva (sau ceva) = a iubi, a-i plăcea cineva (sau ceva) foarte mult. A se prăpădi de dorul... = a dori foarte mult... (Tranz.) A prăpădi (pe cineva) din ochi = a iubi (pe cineva) nespus de mult. A se prăpădi cu firea = a-și da foarte mare osteneală; a-și face foarte multe griji, a se consuma, a pune la inimă. 3. Tranz. (Pop.) A pierde un bun; a risipi, a irosi. 4. Tranz. (Pop.) A nu mai recunoaște, a nu mai găsi; a rătăci. A prăpădit drumul. ♦ A nu mai vedea, a pierde din ochi. ♦ Refl. A se face nevăzut; a dispărea. – Din bg. propadam. DOOM
prăpădí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăpădésc, imperf. 3 sg. prăpădeá; conj. prez. 3 să prăpădeáscă
prăpădire
PRĂPĂDÍ, prăpădesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) distruge, a (se) nimici, a (se) face praf; a (se) nărui, a (se) ruina, a (se) strica. ♦ Tranz. A duce la pierzanie; a nenoroci. 2. Tranz. A ucide, a omorî, a răpune. ♦ Refl. A-și pierde viața, a muri, a pieri. ◊ Expr. A se prăpădi de râs (sau de plâns, de rușine etc.) = a râde (sau a plânge etc.) foarte tare. A se prăpădi după cineva (sau ceva) = a iubi, a-i plăcea cineva (sau ceva) foarte mult. A se prăpădi de dorul... = a dori foarte mult... (Tranz.) A prăpădi (pe cineva) din ochi = a iubi (pe cineva) nespus de mult. A se prăpădi cu firea = a-și da foarte mare osteneală; a-și face foarte multe griji, a se consuma, a pune la inimă. 3. Tranz. (Pop.) A pierde un bun; a risipi, a irosi. 4. Tranz. (Pop.) A nu mai recunoaște, a nu mai găsi; a rătăci. A prăpădit drumul. ♦ A nu mai vedea, a pierde din ochi. ♦ Refl. A se face nevăzut; a dispărea. – Din bg. propadam. DOOM
prăpădí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăpădésc, imperf. 3 sg. prăpădeá; conj. prez. 3 să prăpădeáscă
prăpădire
PRĂPĂDÍRE s. f. Acțiunea de a (se) prăpădi și rezultatul ei. – V. prăpădi. DOOM
prăpădíre s. f., g.-d. art. prăpădírii
prăpădirea
PRĂPĂDÍRE s. f. Acțiunea de a (se) prăpădi și rezultatul ei. – V. prăpădi. DOOM
prăpădíre s. f., g.-d. art. prăpădírii
prăpădiri
PRĂPĂDÍRE s. f. Acțiunea de a (se) prăpădi și rezultatul ei. – V. prăpădi. DOOM
prăpădíre s. f., g.-d. art. prăpădírii
prăpădirii
PRĂPĂDÍRE s. f. Acțiunea de a (se) prăpădi și rezultatul ei. – V. prăpădi. DOOM
prăpădíre s. f., g.-d. art. prăpădírii
prăpădirile
PRĂPĂDÍRE s. f. Acțiunea de a (se) prăpădi și rezultatul ei. – V. prăpădi. DOOM
prăpădíre s. f., g.-d. art. prăpădírii
prăpădirilor
PRĂPĂDÍRE s. f. Acțiunea de a (se) prăpădi și rezultatul ei. – V. prăpădi. DOOM
prăpădíre s. f., g.-d. art. prăpădírii
prăpădiră
PRĂPĂDÍ, prăpădesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) distruge, a (se) nimici, a (se) face praf; a (se) nărui, a (se) ruina, a (se) strica. ♦ Tranz. A duce la pierzanie; a nenoroci. 2. Tranz. A ucide, a omorî, a răpune. ♦ Refl. A-și pierde viața, a muri, a pieri. ◊ Expr. A se prăpădi de râs (sau de plâns, de rușine etc.) = a râde (sau a plânge etc.) foarte tare. A se prăpădi după cineva (sau ceva) = a iubi, a-i plăcea cineva (sau ceva) foarte mult. A se prăpădi de dorul... = a dori foarte mult... (Tranz.) A prăpădi (pe cineva) din ochi = a iubi (pe cineva) nespus de mult. A se prăpădi cu firea = a-și da foarte mare osteneală; a-și face foarte multe griji, a se consuma, a pune la inimă. 3. Tranz. (Pop.) A pierde un bun; a risipi, a irosi. 4. Tranz. (Pop.) A nu mai recunoaște, a nu mai găsi; a rătăci. A prăpădit drumul. ♦ A nu mai vedea, a pierde din ochi. ♦ Refl. A se face nevăzut; a dispărea. – Din bg. propadam. DOOM
prăpădí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăpădésc, imperf. 3 sg. prăpădeá; conj. prez. 3 să prăpădeáscă
prăpădirăm
PRĂPĂDÍ, prăpădesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) distruge, a (se) nimici, a (se) face praf; a (se) nărui, a (se) ruina, a (se) strica. ♦ Tranz. A duce la pierzanie; a nenoroci. 2. Tranz. A ucide, a omorî, a răpune. ♦ Refl. A-și pierde viața, a muri, a pieri. ◊ Expr. A se prăpădi de râs (sau de plâns, de rușine etc.) = a râde (sau a plânge etc.) foarte tare. A se prăpădi după cineva (sau ceva) = a iubi, a-i plăcea cineva (sau ceva) foarte mult. A se prăpădi de dorul... = a dori foarte mult... (Tranz.) A prăpădi (pe cineva) din ochi = a iubi (pe cineva) nespus de mult. A se prăpădi cu firea = a-și da foarte mare osteneală; a-și face foarte multe griji, a se consuma, a pune la inimă. 3. Tranz. (Pop.) A pierde un bun; a risipi, a irosi. 4. Tranz. (Pop.) A nu mai recunoaște, a nu mai găsi; a rătăci. A prăpădit drumul. ♦ A nu mai vedea, a pierde din ochi. ♦ Refl. A se face nevăzut; a dispărea. – Din bg. propadam. DOOM
prăpădí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăpădésc, imperf. 3 sg. prăpădeá; conj. prez. 3 să prăpădeáscă
prăpădirăți
PRĂPĂDÍ, prăpădesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) distruge, a (se) nimici, a (se) face praf; a (se) nărui, a (se) ruina, a (se) strica. ♦ Tranz. A duce la pierzanie; a nenoroci. 2. Tranz. A ucide, a omorî, a răpune. ♦ Refl. A-și pierde viața, a muri, a pieri. ◊ Expr. A se prăpădi de râs (sau de plâns, de rușine etc.) = a râde (sau a plânge etc.) foarte tare. A se prăpădi după cineva (sau ceva) = a iubi, a-i plăcea cineva (sau ceva) foarte mult. A se prăpădi de dorul... = a dori foarte mult... (Tranz.) A prăpădi (pe cineva) din ochi = a iubi (pe cineva) nespus de mult. A se prăpădi cu firea = a-și da foarte mare osteneală; a-și face foarte multe griji, a se consuma, a pune la inimă. 3. Tranz. (Pop.) A pierde un bun; a risipi, a irosi. 4. Tranz. (Pop.) A nu mai recunoaște, a nu mai găsi; a rătăci. A prăpădit drumul. ♦ A nu mai vedea, a pierde din ochi. ♦ Refl. A se face nevăzut; a dispărea. – Din bg. propadam. DOOM
prăpădí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăpădésc, imperf. 3 sg. prăpădeá; conj. prez. 3 să prăpădeáscă
prăpădise
PRĂPĂDÍ, prăpădesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) distruge, a (se) nimici, a (se) face praf; a (se) nărui, a (se) ruina, a (se) strica. ♦ Tranz. A duce la pierzanie; a nenoroci. 2. Tranz. A ucide, a omorî, a răpune. ♦ Refl. A-și pierde viața, a muri, a pieri. ◊ Expr. A se prăpădi de râs (sau de plâns, de rușine etc.) = a râde (sau a plânge etc.) foarte tare. A se prăpădi după cineva (sau ceva) = a iubi, a-i plăcea cineva (sau ceva) foarte mult. A se prăpădi de dorul... = a dori foarte mult... (Tranz.) A prăpădi (pe cineva) din ochi = a iubi (pe cineva) nespus de mult. A se prăpădi cu firea = a-și da foarte mare osteneală; a-și face foarte multe griji, a se consuma, a pune la inimă. 3. Tranz. (Pop.) A pierde un bun; a risipi, a irosi. 4. Tranz. (Pop.) A nu mai recunoaște, a nu mai găsi; a rătăci. A prăpădit drumul. ♦ A nu mai vedea, a pierde din ochi. ♦ Refl. A se face nevăzut; a dispărea. – Din bg. propadam. DOOM
prăpădí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăpădésc, imperf. 3 sg. prăpădeá; conj. prez. 3 să prăpădeáscă
prăpădisem
PRĂPĂDÍ, prăpădesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) distruge, a (se) nimici, a (se) face praf; a (se) nărui, a (se) ruina, a (se) strica. ♦ Tranz. A duce la pierzanie; a nenoroci. 2. Tranz. A ucide, a omorî, a răpune. ♦ Refl. A-și pierde viața, a muri, a pieri. ◊ Expr. A se prăpădi de râs (sau de plâns, de rușine etc.) = a râde (sau a plânge etc.) foarte tare. A se prăpădi după cineva (sau ceva) = a iubi, a-i plăcea cineva (sau ceva) foarte mult. A se prăpădi de dorul... = a dori foarte mult... (Tranz.) A prăpădi (pe cineva) din ochi = a iubi (pe cineva) nespus de mult. A se prăpădi cu firea = a-și da foarte mare osteneală; a-și face foarte multe griji, a se consuma, a pune la inimă. 3. Tranz. (Pop.) A pierde un bun; a risipi, a irosi. 4. Tranz. (Pop.) A nu mai recunoaște, a nu mai găsi; a rătăci. A prăpădit drumul. ♦ A nu mai vedea, a pierde din ochi. ♦ Refl. A se face nevăzut; a dispărea. – Din bg. propadam. DOOM
prăpădí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăpădésc, imperf. 3 sg. prăpădeá; conj. prez. 3 să prăpădeáscă
prăpădiseră
PRĂPĂDÍ, prăpădesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) distruge, a (se) nimici, a (se) face praf; a (se) nărui, a (se) ruina, a (se) strica. ♦ Tranz. A duce la pierzanie; a nenoroci. 2. Tranz. A ucide, a omorî, a răpune. ♦ Refl. A-și pierde viața, a muri, a pieri. ◊ Expr. A se prăpădi de râs (sau de plâns, de rușine etc.) = a râde (sau a plânge etc.) foarte tare. A se prăpădi după cineva (sau ceva) = a iubi, a-i plăcea cineva (sau ceva) foarte mult. A se prăpădi de dorul... = a dori foarte mult... (Tranz.) A prăpădi (pe cineva) din ochi = a iubi (pe cineva) nespus de mult. A se prăpădi cu firea = a-și da foarte mare osteneală; a-și face foarte multe griji, a se consuma, a pune la inimă. 3. Tranz. (Pop.) A pierde un bun; a risipi, a irosi. 4. Tranz. (Pop.) A nu mai recunoaște, a nu mai găsi; a rătăci. A prăpădit drumul. ♦ A nu mai vedea, a pierde din ochi. ♦ Refl. A se face nevăzut; a dispărea. – Din bg. propadam. DOOM
prăpădí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăpădésc, imperf. 3 sg. prăpădeá; conj. prez. 3 să prăpădeáscă
prăpădiserăm
PRĂPĂDÍ, prăpădesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) distruge, a (se) nimici, a (se) face praf; a (se) nărui, a (se) ruina, a (se) strica. ♦ Tranz. A duce la pierzanie; a nenoroci. 2. Tranz. A ucide, a omorî, a răpune. ♦ Refl. A-și pierde viața, a muri, a pieri. ◊ Expr. A se prăpădi de râs (sau de plâns, de rușine etc.) = a râde (sau a plânge etc.) foarte tare. A se prăpădi după cineva (sau ceva) = a iubi, a-i plăcea cineva (sau ceva) foarte mult. A se prăpădi de dorul... = a dori foarte mult... (Tranz.) A prăpădi (pe cineva) din ochi = a iubi (pe cineva) nespus de mult. A se prăpădi cu firea = a-și da foarte mare osteneală; a-și face foarte multe griji, a se consuma, a pune la inimă. 3. Tranz. (Pop.) A pierde un bun; a risipi, a irosi. 4. Tranz. (Pop.) A nu mai recunoaște, a nu mai găsi; a rătăci. A prăpădit drumul. ♦ A nu mai vedea, a pierde din ochi. ♦ Refl. A se face nevăzut; a dispărea. – Din bg. propadam. DOOM
prăpădí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăpădésc, imperf. 3 sg. prăpădeá; conj. prez. 3 să prăpădeáscă
prăpădiserăți
PRĂPĂDÍ, prăpădesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) distruge, a (se) nimici, a (se) face praf; a (se) nărui, a (se) ruina, a (se) strica. ♦ Tranz. A duce la pierzanie; a nenoroci. 2. Tranz. A ucide, a omorî, a răpune. ♦ Refl. A-și pierde viața, a muri, a pieri. ◊ Expr. A se prăpădi de râs (sau de plâns, de rușine etc.) = a râde (sau a plânge etc.) foarte tare. A se prăpădi după cineva (sau ceva) = a iubi, a-i plăcea cineva (sau ceva) foarte mult. A se prăpădi de dorul... = a dori foarte mult... (Tranz.) A prăpădi (pe cineva) din ochi = a iubi (pe cineva) nespus de mult. A se prăpădi cu firea = a-și da foarte mare osteneală; a-și face foarte multe griji, a se consuma, a pune la inimă. 3. Tranz. (Pop.) A pierde un bun; a risipi, a irosi. 4. Tranz. (Pop.) A nu mai recunoaște, a nu mai găsi; a rătăci. A prăpădit drumul. ♦ A nu mai vedea, a pierde din ochi. ♦ Refl. A se face nevăzut; a dispărea. – Din bg. propadam. DOOM
prăpădí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăpădésc, imperf. 3 sg. prăpădeá; conj. prez. 3 să prăpădeáscă
prăpădiseși
PRĂPĂDÍ, prăpădesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) distruge, a (se) nimici, a (se) face praf; a (se) nărui, a (se) ruina, a (se) strica. ♦ Tranz. A duce la pierzanie; a nenoroci. 2. Tranz. A ucide, a omorî, a răpune. ♦ Refl. A-și pierde viața, a muri, a pieri. ◊ Expr. A se prăpădi de râs (sau de plâns, de rușine etc.) = a râde (sau a plânge etc.) foarte tare. A se prăpădi după cineva (sau ceva) = a iubi, a-i plăcea cineva (sau ceva) foarte mult. A se prăpădi de dorul... = a dori foarte mult... (Tranz.) A prăpădi (pe cineva) din ochi = a iubi (pe cineva) nespus de mult. A se prăpădi cu firea = a-și da foarte mare osteneală; a-și face foarte multe griji, a se consuma, a pune la inimă. 3. Tranz. (Pop.) A pierde un bun; a risipi, a irosi. 4. Tranz. (Pop.) A nu mai recunoaște, a nu mai găsi; a rătăci. A prăpădit drumul. ♦ A nu mai vedea, a pierde din ochi. ♦ Refl. A se face nevăzut; a dispărea. – Din bg. propadam. DOOM
prăpădí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăpădésc, imperf. 3 sg. prăpădeá; conj. prez. 3 să prăpădeáscă
prăpădiseți
PRĂPĂDÍ, prăpădesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) distruge, a (se) nimici, a (se) face praf; a (se) nărui, a (se) ruina, a (se) strica. ♦ Tranz. A duce la pierzanie; a nenoroci. 2. Tranz. A ucide, a omorî, a răpune. ♦ Refl. A-și pierde viața, a muri, a pieri. ◊ Expr. A se prăpădi de râs (sau de plâns, de rușine etc.) = a râde (sau a plânge etc.) foarte tare. A se prăpădi după cineva (sau ceva) = a iubi, a-i plăcea cineva (sau ceva) foarte mult. A se prăpădi de dorul... = a dori foarte mult... (Tranz.) A prăpădi (pe cineva) din ochi = a iubi (pe cineva) nespus de mult. A se prăpădi cu firea = a-și da foarte mare osteneală; a-și face foarte multe griji, a se consuma, a pune la inimă. 3. Tranz. (Pop.) A pierde un bun; a risipi, a irosi. 4. Tranz. (Pop.) A nu mai recunoaște, a nu mai găsi; a rătăci. A prăpădit drumul. ♦ A nu mai vedea, a pierde din ochi. ♦ Refl. A se face nevăzut; a dispărea. – Din bg. propadam. DOOM
prăpădí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăpădésc, imperf. 3 sg. prăpădeá; conj. prez. 3 să prăpădeáscă
prăpădit
PRĂPĂDÍ, prăpădesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) distruge, a (se) nimici, a (se) face praf; a (se) nărui, a (se) ruina, a (se) strica. ♦ Tranz. A duce la pierzanie; a nenoroci. 2. Tranz. A ucide, a omorî, a răpune. ♦ Refl. A-și pierde viața, a muri, a pieri. ◊ Expr. A se prăpădi de râs (sau de plâns, de rușine etc.) = a râde (sau a plânge etc.) foarte tare. A se prăpădi după cineva (sau ceva) = a iubi, a-i plăcea cineva (sau ceva) foarte mult. A se prăpădi de dorul... = a dori foarte mult... (Tranz.) A prăpădi (pe cineva) din ochi = a iubi (pe cineva) nespus de mult. A se prăpădi cu firea = a-și da foarte mare osteneală; a-și face foarte multe griji, a se consuma, a pune la inimă. 3. Tranz. (Pop.) A pierde un bun; a risipi, a irosi. 4. Tranz. (Pop.) A nu mai recunoaște, a nu mai găsi; a rătăci. A prăpădit drumul. ♦ A nu mai vedea, a pierde din ochi. ♦ Refl. A se face nevăzut; a dispărea. – Din bg. propadam. DOOM
prăpădí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăpădésc, imperf. 3 sg. prăpădeá; conj. prez. 3 să prăpădeáscă
prăpădit
PRĂPĂDÍT, -Ă, prăpădiți, -te, adj. (Despre obiecte, clădiri, bunuri etc.) Care se află într-o stare mizerabilă, care este stricat, deteriorat, dărâmat, sărăcăcios; (despre ființe) cu forțele fizice (sau morale) epuizate; vlăguit, extenuat, sfârșit. ♦ (Substantivat) Om sărac, sărman; om nenorocit, amărât; p. ext. om chinuit, nefericit, obidit. – V. prăpădi.
prăpădita
PRĂPĂDÍT, -Ă, prăpădiți, -te, adj. (Despre obiecte, clădiri, bunuri etc.) Care se află într-o stare mizerabilă, care este stricat, deteriorat, dărâmat, sărăcăcios; (despre ființe) cu forțele fizice (sau morale) epuizate; vlăguit, extenuat, sfârșit. ♦ (Substantivat) Om sărac, sărman; om nenorocit, amărât; p. ext. om chinuit, nefericit, obidit. – V. prăpădi.
prăpădite
PRĂPĂDÍT, -Ă, prăpădiți, -te, adj. (Despre obiecte, clădiri, bunuri etc.) Care se află într-o stare mizerabilă, care este stricat, deteriorat, dărâmat, sărăcăcios; (despre ființe) cu forțele fizice (sau morale) epuizate; vlăguit, extenuat, sfârșit. ♦ (Substantivat) Om sărac, sărman; om nenorocit, amărât; p. ext. om chinuit, nefericit, obidit. – V. prăpădi.
prăpăditei
PRĂPĂDÍT, -Ă, prăpădiți, -te, adj. (Despre obiecte, clădiri, bunuri etc.) Care se află într-o stare mizerabilă, care este stricat, deteriorat, dărâmat, sărăcăcios; (despre ființe) cu forțele fizice (sau morale) epuizate; vlăguit, extenuat, sfârșit. ♦ (Substantivat) Om sărac, sărman; om nenorocit, amărât; p. ext. om chinuit, nefericit, obidit. – V. prăpădi.
prăpăditele
PRĂPĂDÍT, -Ă, prăpădiți, -te, adj. (Despre obiecte, clădiri, bunuri etc.) Care se află într-o stare mizerabilă, care este stricat, deteriorat, dărâmat, sărăcăcios; (despre ființe) cu forțele fizice (sau morale) epuizate; vlăguit, extenuat, sfârșit. ♦ (Substantivat) Om sărac, sărman; om nenorocit, amărât; p. ext. om chinuit, nefericit, obidit. – V. prăpădi.
prăpăditelor
PRĂPĂDÍT, -Ă, prăpădiți, -te, adj. (Despre obiecte, clădiri, bunuri etc.) Care se află într-o stare mizerabilă, care este stricat, deteriorat, dărâmat, sărăcăcios; (despre ființe) cu forțele fizice (sau morale) epuizate; vlăguit, extenuat, sfârșit. ♦ (Substantivat) Om sărac, sărman; om nenorocit, amărât; p. ext. om chinuit, nefericit, obidit. – V. prăpădi.
prăpăditoare
PRĂPĂDITÓR, -OÁRE, prăpăditori, -oare, adj. (Rar) Care prăpădește; nimicitor, distrugător; ucigător. – Prăpădi + suf. -tor. DOOM
prăpăditór (rar) adj. m., pl. prăpăditóri; f. sg. și pl. prăpăditoáre
prăpăditoarea
PRĂPĂDITÓR, -OÁRE, prăpăditori, -oare, adj. (Rar) Care prăpădește; nimicitor, distrugător; ucigător. – Prăpădi + suf. -tor. DOOM
prăpăditór (rar) adj. m., pl. prăpăditóri; f. sg. și pl. prăpăditoáre
prăpăditoarei
PRĂPĂDITÓR, -OÁRE, prăpăditori, -oare, adj. (Rar) Care prăpădește; nimicitor, distrugător; ucigător. – Prăpădi + suf. -tor. DOOM
prăpăditór (rar) adj. m., pl. prăpăditóri; f. sg. și pl. prăpăditoáre
prăpăditoarele
PRĂPĂDITÓR, -OÁRE, prăpăditori, -oare, adj. (Rar) Care prăpădește; nimicitor, distrugător; ucigător. – Prăpădi + suf. -tor. DOOM
prăpăditór (rar) adj. m., pl. prăpăditóri; f. sg. și pl. prăpăditoáre
prăpăditoarelor
PRĂPĂDITÓR, -OÁRE, prăpăditori, -oare, adj. (Rar) Care prăpădește; nimicitor, distrugător; ucigător. – Prăpădi + suf. -tor. DOOM
prăpăditór (rar) adj. m., pl. prăpăditóri; f. sg. și pl. prăpăditoáre
prăpăditor
PRĂPĂDITÓR, -OÁRE, prăpăditori, -oare, adj. (Rar) Care prăpădește; nimicitor, distrugător; ucigător. – Prăpădi + suf. -tor. DOOM
prăpăditór (rar) adj. m., pl. prăpăditóri; f. sg. și pl. prăpăditoáre
prăpăditori
PRĂPĂDITÓR, -OÁRE, prăpăditori, -oare, adj. (Rar) Care prăpădește; nimicitor, distrugător; ucigător. – Prăpădi + suf. -tor. DOOM
prăpăditór (rar) adj. m., pl. prăpăditóri; f. sg. și pl. prăpăditoáre
prăpăditorii
PRĂPĂDITÓR, -OÁRE, prăpăditori, -oare, adj. (Rar) Care prăpădește; nimicitor, distrugător; ucigător. – Prăpădi + suf. -tor. DOOM
prăpăditór (rar) adj. m., pl. prăpăditóri; f. sg. și pl. prăpăditoáre
prăpăditorilor
PRĂPĂDITÓR, -OÁRE, prăpăditori, -oare, adj. (Rar) Care prăpădește; nimicitor, distrugător; ucigător. – Prăpădi + suf. -tor. DOOM
prăpăditór (rar) adj. m., pl. prăpăditóri; f. sg. și pl. prăpăditoáre
prăpăditorul
PRĂPĂDITÓR, -OÁRE, prăpăditori, -oare, adj. (Rar) Care prăpădește; nimicitor, distrugător; ucigător. – Prăpădi + suf. -tor. DOOM
prăpăditór (rar) adj. m., pl. prăpăditóri; f. sg. și pl. prăpăditoáre
prăpăditorului
PRĂPĂDITÓR, -OÁRE, prăpăditori, -oare, adj. (Rar) Care prăpădește; nimicitor, distrugător; ucigător. – Prăpădi + suf. -tor. DOOM
prăpăditór (rar) adj. m., pl. prăpăditóri; f. sg. și pl. prăpăditoáre
prăpăditul
PRĂPĂDÍT, -Ă, prăpădiți, -te, adj. (Despre obiecte, clădiri, bunuri etc.) Care se află într-o stare mizerabilă, care este stricat, deteriorat, dărâmat, sărăcăcios; (despre ființe) cu forțele fizice (sau morale) epuizate; vlăguit, extenuat, sfârșit. ♦ (Substantivat) Om sărac, sărman; om nenorocit, amărât; p. ext. om chinuit, nefericit, obidit. – V. prăpădi.
prăpăditului
PRĂPĂDÍT, -Ă, prăpădiți, -te, adj. (Despre obiecte, clădiri, bunuri etc.) Care se află într-o stare mizerabilă, care este stricat, deteriorat, dărâmat, sărăcăcios; (despre ființe) cu forțele fizice (sau morale) epuizate; vlăguit, extenuat, sfârșit. ♦ (Substantivat) Om sărac, sărman; om nenorocit, amărât; p. ext. om chinuit, nefericit, obidit. – V. prăpădi.
prăpădiși
PRĂPĂDÍ, prăpădesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) distruge, a (se) nimici, a (se) face praf; a (se) nărui, a (se) ruina, a (se) strica. ♦ Tranz. A duce la pierzanie; a nenoroci. 2. Tranz. A ucide, a omorî, a răpune. ♦ Refl. A-și pierde viața, a muri, a pieri. ◊ Expr. A se prăpădi de râs (sau de plâns, de rușine etc.) = a râde (sau a plânge etc.) foarte tare. A se prăpădi după cineva (sau ceva) = a iubi, a-i plăcea cineva (sau ceva) foarte mult. A se prăpădi de dorul... = a dori foarte mult... (Tranz.) A prăpădi (pe cineva) din ochi = a iubi (pe cineva) nespus de mult. A se prăpădi cu firea = a-și da foarte mare osteneală; a-și face foarte multe griji, a se consuma, a pune la inimă. 3. Tranz. (Pop.) A pierde un bun; a risipi, a irosi. 4. Tranz. (Pop.) A nu mai recunoaște, a nu mai găsi; a rătăci. A prăpădit drumul. ♦ A nu mai vedea, a pierde din ochi. ♦ Refl. A se face nevăzut; a dispărea. – Din bg. propadam. DOOM
prăpădí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăpădésc, imperf. 3 sg. prăpădeá; conj. prez. 3 să prăpădeáscă
prăpădiți
PRĂPĂDÍ, prăpădesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) distruge, a (se) nimici, a (se) face praf; a (se) nărui, a (se) ruina, a (se) strica. ♦ Tranz. A duce la pierzanie; a nenoroci. 2. Tranz. A ucide, a omorî, a răpune. ♦ Refl. A-și pierde viața, a muri, a pieri. ◊ Expr. A se prăpădi de râs (sau de plâns, de rușine etc.) = a râde (sau a plânge etc.) foarte tare. A se prăpădi după cineva (sau ceva) = a iubi, a-i plăcea cineva (sau ceva) foarte mult. A se prăpădi de dorul... = a dori foarte mult... (Tranz.) A prăpădi (pe cineva) din ochi = a iubi (pe cineva) nespus de mult. A se prăpădi cu firea = a-și da foarte mare osteneală; a-și face foarte multe griji, a se consuma, a pune la inimă. 3. Tranz. (Pop.) A pierde un bun; a risipi, a irosi. 4. Tranz. (Pop.) A nu mai recunoaște, a nu mai găsi; a rătăci. A prăpădit drumul. ♦ A nu mai vedea, a pierde din ochi. ♦ Refl. A se face nevăzut; a dispărea. – Din bg. propadam. DOOM
prăpădí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăpădésc, imperf. 3 sg. prăpădeá; conj. prez. 3 să prăpădeáscă
prăpădiți
PRĂPĂDÍT, -Ă, prăpădiți, -te, adj. (Despre obiecte, clădiri, bunuri etc.) Care se află într-o stare mizerabilă, care este stricat, deteriorat, dărâmat, sărăcăcios; (despre ființe) cu forțele fizice (sau morale) epuizate; vlăguit, extenuat, sfârșit. ♦ (Substantivat) Om sărac, sărman; om nenorocit, amărât; p. ext. om chinuit, nefericit, obidit. – V. prăpădi.
prăpădiții
PRĂPĂDÍT, -Ă, prăpădiți, -te, adj. (Despre obiecte, clădiri, bunuri etc.) Care se află într-o stare mizerabilă, care este stricat, deteriorat, dărâmat, sărăcăcios; (despre ființe) cu forțele fizice (sau morale) epuizate; vlăguit, extenuat, sfârșit. ♦ (Substantivat) Om sărac, sărman; om nenorocit, amărât; p. ext. om chinuit, nefericit, obidit. – V. prăpădi.
prăpădiților
PRĂPĂDÍT, -Ă, prăpădiți, -te, adj. (Despre obiecte, clădiri, bunuri etc.) Care se află într-o stare mizerabilă, care este stricat, deteriorat, dărâmat, sărăcăcios; (despre ființe) cu forțele fizice (sau morale) epuizate; vlăguit, extenuat, sfârșit. ♦ (Substantivat) Om sărac, sărman; om nenorocit, amărât; p. ext. om chinuit, nefericit, obidit. – V. prăpădi.
prăpădul
PRĂPẮD, prăpăduri, s. n. 1. Dezlănțuire de forțe, provocată de ființe sau de elementele naturii, care provoacă mari distrugeri de bunuri sau de vieți omenești; urgie, ruină, dezastru. ◊ Expr. Prăpădul pământului (sau Domnului, lui Dumnezeu), se spune despre o nenorocire îngrozitoare, despre ceva insuportabil, copleșitor. 2. Cantitate foarte mare, enormă; mulțime imensă; puhoi. – Din prăpădi (derivat regresiv). DOOM
prăpắd s. n., pl. prăpắduri
prăpădului
PRĂPẮD, prăpăduri, s. n. 1. Dezlănțuire de forțe, provocată de ființe sau de elementele naturii, care provoacă mari distrugeri de bunuri sau de vieți omenești; urgie, ruină, dezastru. ◊ Expr. Prăpădul pământului (sau Domnului, lui Dumnezeu), se spune despre o nenorocire îngrozitoare, despre ceva insuportabil, copleșitor. 2. Cantitate foarte mare, enormă; mulțime imensă; puhoi. – Din prăpădi (derivat regresiv). DOOM
prăpắd s. n., pl. prăpắduri
prăpăduri
PRĂPẮD, prăpăduri, s. n. 1. Dezlănțuire de forțe, provocată de ființe sau de elementele naturii, care provoacă mari distrugeri de bunuri sau de vieți omenești; urgie, ruină, dezastru. ◊ Expr. Prăpădul pământului (sau Domnului, lui Dumnezeu), se spune despre o nenorocire îngrozitoare, despre ceva insuportabil, copleșitor. 2. Cantitate foarte mare, enormă; mulțime imensă; puhoi. – Din prăpădi (derivat regresiv). DOOM
prăpắd s. n., pl. prăpắduri
prăpădurile
PRĂPẮD, prăpăduri, s. n. 1. Dezlănțuire de forțe, provocată de ființe sau de elementele naturii, care provoacă mari distrugeri de bunuri sau de vieți omenești; urgie, ruină, dezastru. ◊ Expr. Prăpădul pământului (sau Domnului, lui Dumnezeu), se spune despre o nenorocire îngrozitoare, despre ceva insuportabil, copleșitor. 2. Cantitate foarte mare, enormă; mulțime imensă; puhoi. – Din prăpădi (derivat regresiv). DOOM
prăpắd s. n., pl. prăpắduri
prăpădurilor
PRĂPẮD, prăpăduri, s. n. 1. Dezlănțuire de forțe, provocată de ființe sau de elementele naturii, care provoacă mari distrugeri de bunuri sau de vieți omenești; urgie, ruină, dezastru. ◊ Expr. Prăpădul pământului (sau Domnului, lui Dumnezeu), se spune despre o nenorocire îngrozitoare, despre ceva insuportabil, copleșitor. 2. Cantitate foarte mare, enormă; mulțime imensă; puhoi. – Din prăpădi (derivat regresiv). DOOM
prăpắd s. n., pl. prăpắduri
prăpăstenia
PRĂPĂSTÉNIE, prăpăstenii, s. f. (Pop.) 1. Prăpăd, nenorocire, dezastru. 2. Ființă uriașă, înspăimântătoare. – Prăpastie + suf. -enie. DOOM
prăpăsténie (pop.) (-ni-e) s. f., art. prăpăsténia (-ni-a), g.-d. art. prăpăsténiei; pl. prăpăsténii, art. prăpăsténiile (-ni-i-)
prăpăstenie
PRĂPĂSTÉNIE, prăpăstenii, s. f. (Pop.) 1. Prăpăd, nenorocire, dezastru. 2. Ființă uriașă, înspăimântătoare. – Prăpastie + suf. -enie. DOOM
prăpăsténie (pop.) (-ni-e) s. f., art. prăpăsténia (-ni-a), g.-d. art. prăpăsténiei; pl. prăpăsténii, art. prăpăsténiile (-ni-i-)
prăpăsteniei
PRĂPĂSTÉNIE, prăpăstenii, s. f. (Pop.) 1. Prăpăd, nenorocire, dezastru. 2. Ființă uriașă, înspăimântătoare. – Prăpastie + suf. -enie. DOOM
prăpăsténie (pop.) (-ni-e) s. f., art. prăpăsténia (-ni-a), g.-d. art. prăpăsténiei; pl. prăpăsténii, art. prăpăsténiile (-ni-i-)
prăpăstenii
PRĂPĂSTÉNIE, prăpăstenii, s. f. (Pop.) 1. Prăpăd, nenorocire, dezastru. 2. Ființă uriașă, înspăimântătoare. – Prăpastie + suf. -enie. DOOM
prăpăsténie (pop.) (-ni-e) s. f., art. prăpăsténia (-ni-a), g.-d. art. prăpăsténiei; pl. prăpăsténii, art. prăpăsténiile (-ni-i-)
prăpăsteniile
PRĂPĂSTÉNIE, prăpăstenii, s. f. (Pop.) 1. Prăpăd, nenorocire, dezastru. 2. Ființă uriașă, înspăimântătoare. – Prăpastie + suf. -enie. DOOM
prăpăsténie (pop.) (-ni-e) s. f., art. prăpăsténia (-ni-a), g.-d. art. prăpăsténiei; pl. prăpăsténii, art. prăpăsténiile (-ni-i-)
prăpăsteniilor
PRĂPĂSTÉNIE, prăpăstenii, s. f. (Pop.) 1. Prăpăd, nenorocire, dezastru. 2. Ființă uriașă, înspăimântătoare. – Prăpastie + suf. -enie. DOOM
prăpăsténie (pop.) (-ni-e) s. f., art. prăpăsténia (-ni-a), g.-d. art. prăpăsténiei; pl. prăpăsténii, art. prăpăsténiile (-ni-i-)
prăpăstioasa
PRĂPĂSTIÓS, -OÁSĂ, prăpăstioși, -oase, adj. 1. (Despre terenuri) Cu prăpăstii, cu pante abrupte. ♦ Fig. Adânc, de netrecut, de neînvins. 2. Fig. Năprasnic, vijelios, vertiginos. ♦ Înspăimântător, groaznic. 3. Fig. De necrezut, de neînchipuit; ciudat, bizar, năstrușnic. ♦ Bazat pe închipuire; plăsmuit; mincinos. 4. Fig. (Despre oameni) Care vede lucrurile numai în rău, care are numai gânduri negre; pesimist. [Pr.: -ti-os] – Prăpastie + suf. -os. DOOM
prăpăstiós (-ti-os) adj. m., pl. prăpăstióși; f. prăpăstioásă, pl. prăpăstioáse
prăpăstioase
PRĂPĂSTIÓS, -OÁSĂ, prăpăstioși, -oase, adj. 1. (Despre terenuri) Cu prăpăstii, cu pante abrupte. ♦ Fig. Adânc, de netrecut, de neînvins. 2. Fig. Năprasnic, vijelios, vertiginos. ♦ Înspăimântător, groaznic. 3. Fig. De necrezut, de neînchipuit; ciudat, bizar, năstrușnic. ♦ Bazat pe închipuire; plăsmuit; mincinos. 4. Fig. (Despre oameni) Care vede lucrurile numai în rău, care are numai gânduri negre; pesimist. [Pr.: -ti-os] – Prăpastie + suf. -os. DOOM
prăpăstiós (-ti-os) adj. m., pl. prăpăstióși; f. prăpăstioásă, pl. prăpăstioáse
prăpăstioasei
PRĂPĂSTIÓS, -OÁSĂ, prăpăstioși, -oase, adj. 1. (Despre terenuri) Cu prăpăstii, cu pante abrupte. ♦ Fig. Adânc, de netrecut, de neînvins. 2. Fig. Năprasnic, vijelios, vertiginos. ♦ Înspăimântător, groaznic. 3. Fig. De necrezut, de neînchipuit; ciudat, bizar, năstrușnic. ♦ Bazat pe închipuire; plăsmuit; mincinos. 4. Fig. (Despre oameni) Care vede lucrurile numai în rău, care are numai gânduri negre; pesimist. [Pr.: -ti-os] – Prăpastie + suf. -os. DOOM
prăpăstiós (-ti-os) adj. m., pl. prăpăstióși; f. prăpăstioásă, pl. prăpăstioáse
prăpăstioasele
PRĂPĂSTIÓS, -OÁSĂ, prăpăstioși, -oase, adj. 1. (Despre terenuri) Cu prăpăstii, cu pante abrupte. ♦ Fig. Adânc, de netrecut, de neînvins. 2. Fig. Năprasnic, vijelios, vertiginos. ♦ Înspăimântător, groaznic. 3. Fig. De necrezut, de neînchipuit; ciudat, bizar, năstrușnic. ♦ Bazat pe închipuire; plăsmuit; mincinos. 4. Fig. (Despre oameni) Care vede lucrurile numai în rău, care are numai gânduri negre; pesimist. [Pr.: -ti-os] – Prăpastie + suf. -os. DOOM
prăpăstiós (-ti-os) adj. m., pl. prăpăstióși; f. prăpăstioásă, pl. prăpăstioáse
prăpăstioaselor
PRĂPĂSTIÓS, -OÁSĂ, prăpăstioși, -oase, adj. 1. (Despre terenuri) Cu prăpăstii, cu pante abrupte. ♦ Fig. Adânc, de netrecut, de neînvins. 2. Fig. Năprasnic, vijelios, vertiginos. ♦ Înspăimântător, groaznic. 3. Fig. De necrezut, de neînchipuit; ciudat, bizar, năstrușnic. ♦ Bazat pe închipuire; plăsmuit; mincinos. 4. Fig. (Despre oameni) Care vede lucrurile numai în rău, care are numai gânduri negre; pesimist. [Pr.: -ti-os] – Prăpastie + suf. -os. DOOM
prăpăstiós (-ti-os) adj. m., pl. prăpăstióși; f. prăpăstioásă, pl. prăpăstioáse
prăpăstios
PRĂPĂSTIÓS, -OÁSĂ, prăpăstioși, -oase, adj. 1. (Despre terenuri) Cu prăpăstii, cu pante abrupte. ♦ Fig. Adânc, de netrecut, de neînvins. 2. Fig. Năprasnic, vijelios, vertiginos. ♦ Înspăimântător, groaznic. 3. Fig. De necrezut, de neînchipuit; ciudat, bizar, năstrușnic. ♦ Bazat pe închipuire; plăsmuit; mincinos. 4. Fig. (Despre oameni) Care vede lucrurile numai în rău, care are numai gânduri negre; pesimist. [Pr.: -ti-os] – Prăpastie + suf. -os. DOOM
prăpăstiós (-ti-os) adj. m., pl. prăpăstióși; f. prăpăstioásă, pl. prăpăstioáse
prăpăstiosul
PRĂPĂSTIÓS, -OÁSĂ, prăpăstioși, -oase, adj. 1. (Despre terenuri) Cu prăpăstii, cu pante abrupte. ♦ Fig. Adânc, de netrecut, de neînvins. 2. Fig. Năprasnic, vijelios, vertiginos. ♦ Înspăimântător, groaznic. 3. Fig. De necrezut, de neînchipuit; ciudat, bizar, năstrușnic. ♦ Bazat pe închipuire; plăsmuit; mincinos. 4. Fig. (Despre oameni) Care vede lucrurile numai în rău, care are numai gânduri negre; pesimist. [Pr.: -ti-os] – Prăpastie + suf. -os. DOOM
prăpăstiós (-ti-os) adj. m., pl. prăpăstióși; f. prăpăstioásă, pl. prăpăstioáse
prăpăstiosului
PRĂPĂSTIÓS, -OÁSĂ, prăpăstioși, -oase, adj. 1. (Despre terenuri) Cu prăpăstii, cu pante abrupte. ♦ Fig. Adânc, de netrecut, de neînvins. 2. Fig. Năprasnic, vijelios, vertiginos. ♦ Înspăimântător, groaznic. 3. Fig. De necrezut, de neînchipuit; ciudat, bizar, năstrușnic. ♦ Bazat pe închipuire; plăsmuit; mincinos. 4. Fig. (Despre oameni) Care vede lucrurile numai în rău, care are numai gânduri negre; pesimist. [Pr.: -ti-os] – Prăpastie + suf. -os. DOOM
prăpăstiós (-ti-os) adj. m., pl. prăpăstióși; f. prăpăstioásă, pl. prăpăstioáse
prăpăstioși
PRĂPĂSTIÓS, -OÁSĂ, prăpăstioși, -oase, adj. 1. (Despre terenuri) Cu prăpăstii, cu pante abrupte. ♦ Fig. Adânc, de netrecut, de neînvins. 2. Fig. Năprasnic, vijelios, vertiginos. ♦ Înspăimântător, groaznic. 3. Fig. De necrezut, de neînchipuit; ciudat, bizar, năstrușnic. ♦ Bazat pe închipuire; plăsmuit; mincinos. 4. Fig. (Despre oameni) Care vede lucrurile numai în rău, care are numai gânduri negre; pesimist. [Pr.: -ti-os] – Prăpastie + suf. -os. DOOM
prăpăstiós (-ti-os) adj. m., pl. prăpăstióși; f. prăpăstioásă, pl. prăpăstioáse
prăpăstioșii
PRĂPĂSTIÓS, -OÁSĂ, prăpăstioși, -oase, adj. 1. (Despre terenuri) Cu prăpăstii, cu pante abrupte. ♦ Fig. Adânc, de netrecut, de neînvins. 2. Fig. Năprasnic, vijelios, vertiginos. ♦ Înspăimântător, groaznic. 3. Fig. De necrezut, de neînchipuit; ciudat, bizar, năstrușnic. ♦ Bazat pe închipuire; plăsmuit; mincinos. 4. Fig. (Despre oameni) Care vede lucrurile numai în rău, care are numai gânduri negre; pesimist. [Pr.: -ti-os] – Prăpastie + suf. -os. DOOM
prăpăstiós (-ti-os) adj. m., pl. prăpăstióși; f. prăpăstioásă, pl. prăpăstioáse
prăpăstioșilor
PRĂPĂSTIÓS, -OÁSĂ, prăpăstioși, -oase, adj. 1. (Despre terenuri) Cu prăpăstii, cu pante abrupte. ♦ Fig. Adânc, de netrecut, de neînvins. 2. Fig. Năprasnic, vijelios, vertiginos. ♦ Înspăimântător, groaznic. 3. Fig. De necrezut, de neînchipuit; ciudat, bizar, năstrușnic. ♦ Bazat pe închipuire; plăsmuit; mincinos. 4. Fig. (Despre oameni) Care vede lucrurile numai în rău, care are numai gânduri negre; pesimist. [Pr.: -ti-os] – Prăpastie + suf. -os. DOOM
prăpăstiós (-ti-os) adj. m., pl. prăpăstióși; f. prăpăstioásă, pl. prăpăstioáse
prăpăstui
PRĂPĂSTUÍ, prăpăstuiesc, vb. IV. Refl. 1. A se rostogoli la vale, a se prăvăli de la înălțime. Jgheaburile adîncului se desfundară și, din înaltul întunecimilor, se prăpăstuiră asupra pămîntului... potopul greu al apelor. HOGAȘ, M. N. 176. ◊ Tranz. Mehmet venea la vale cu cealmaua desfăcută și cu brațele bălăbănind. Parcă era un pin al morii de vînt, prăpăstuit de rîpă. SADOVEANU, O. E. 185. Zmeul îl smuci la dreapta, ca să-l prăpăstuiască la pămînt. POPESCU, B. II 117. (Fig.) Curînd sosi-va vremea ticăloșii a simți, în ce rîpă egoismul are a-i prăpăstui. NEGRUZZI, S. II 16. ♦ (Învechit) A se pierde, a se prăpădi, a muri. Pedeapsa lui va fi de. a se slobozi pe mare, ca în mijlocul furtunilor și a unor turbate valuri să se prăpăstuiască. DRĂGHICI, R. 304. 2. A se năpusti, a năvăli, a da buzna, a tăbărî. Fără să mai privească în urmă, Tudor se prăpăstui pe poartă. SADOVEANU, O. VII 170.
prăpăstuia
PRĂPĂSTUÍ, prăpăstuiesc, vb. IV. Refl. 1. A se rostogoli la vale, a se prăvăli de la înălțime. Jgheaburile adîncului se desfundară și, din înaltul întunecimilor, se prăpăstuiră asupra pămîntului... potopul greu al apelor. HOGAȘ, M. N. 176. ◊ Tranz. Mehmet venea la vale cu cealmaua desfăcută și cu brațele bălăbănind. Parcă era un pin al morii de vînt, prăpăstuit de rîpă. SADOVEANU, O. E. 185. Zmeul îl smuci la dreapta, ca să-l prăpăstuiască la pămînt. POPESCU, B. II 117. (Fig.) Curînd sosi-va vremea ticăloșii a simți, în ce rîpă egoismul are a-i prăpăstui. NEGRUZZI, S. II 16. ♦ (Învechit) A se pierde, a se prăpădi, a muri. Pedeapsa lui va fi de. a se slobozi pe mare, ca în mijlocul furtunilor și a unor turbate valuri să se prăpăstuiască. DRĂGHICI, R. 304. 2. A se năpusti, a năvăli, a da buzna, a tăbărî. Fără să mai privească în urmă, Tudor se prăpăstui pe poartă. SADOVEANU, O. VII 170.
prăpăstuiai
PRĂPĂSTUÍ, prăpăstuiesc, vb. IV. Refl. 1. A se rostogoli la vale, a se prăvăli de la înălțime. Jgheaburile adîncului se desfundară și, din înaltul întunecimilor, se prăpăstuiră asupra pămîntului... potopul greu al apelor. HOGAȘ, M. N. 176. ◊ Tranz. Mehmet venea la vale cu cealmaua desfăcută și cu brațele bălăbănind. Parcă era un pin al morii de vînt, prăpăstuit de rîpă. SADOVEANU, O. E. 185. Zmeul îl smuci la dreapta, ca să-l prăpăstuiască la pămînt. POPESCU, B. II 117. (Fig.) Curînd sosi-va vremea ticăloșii a simți, în ce rîpă egoismul are a-i prăpăstui. NEGRUZZI, S. II 16. ♦ (Învechit) A se pierde, a se prăpădi, a muri. Pedeapsa lui va fi de. a se slobozi pe mare, ca în mijlocul furtunilor și a unor turbate valuri să se prăpăstuiască. DRĂGHICI, R. 304. 2. A se năpusti, a năvăli, a da buzna, a tăbărî. Fără să mai privească în urmă, Tudor se prăpăstui pe poartă. SADOVEANU, O. VII 170.
prăpăstuiam
PRĂPĂSTUÍ, prăpăstuiesc, vb. IV. Refl. 1. A se rostogoli la vale, a se prăvăli de la înălțime. Jgheaburile adîncului se desfundară și, din înaltul întunecimilor, se prăpăstuiră asupra pămîntului... potopul greu al apelor. HOGAȘ, M. N. 176. ◊ Tranz. Mehmet venea la vale cu cealmaua desfăcută și cu brațele bălăbănind. Parcă era un pin al morii de vînt, prăpăstuit de rîpă. SADOVEANU, O. E. 185. Zmeul îl smuci la dreapta, ca să-l prăpăstuiască la pămînt. POPESCU, B. II 117. (Fig.) Curînd sosi-va vremea ticăloșii a simți, în ce rîpă egoismul are a-i prăpăstui. NEGRUZZI, S. II 16. ♦ (Învechit) A se pierde, a se prăpădi, a muri. Pedeapsa lui va fi de. a se slobozi pe mare, ca în mijlocul furtunilor și a unor turbate valuri să se prăpăstuiască. DRĂGHICI, R. 304. 2. A se năpusti, a năvăli, a da buzna, a tăbărî. Fără să mai privească în urmă, Tudor se prăpăstui pe poartă. SADOVEANU, O. VII 170.
prăpăstuiască
PRĂPĂSTUÍ, prăpăstuiesc, vb. IV. Refl. 1. A se rostogoli la vale, a se prăvăli de la înălțime. Jgheaburile adîncului se desfundară și, din înaltul întunecimilor, se prăpăstuiră asupra pămîntului... potopul greu al apelor. HOGAȘ, M. N. 176. ◊ Tranz. Mehmet venea la vale cu cealmaua desfăcută și cu brațele bălăbănind. Parcă era un pin al morii de vînt, prăpăstuit de rîpă. SADOVEANU, O. E. 185. Zmeul îl smuci la dreapta, ca să-l prăpăstuiască la pămînt. POPESCU, B. II 117. (Fig.) Curînd sosi-va vremea ticăloșii a simți, în ce rîpă egoismul are a-i prăpăstui. NEGRUZZI, S. II 16. ♦ (Învechit) A se pierde, a se prăpădi, a muri. Pedeapsa lui va fi de. a se slobozi pe mare, ca în mijlocul furtunilor și a unor turbate valuri să se prăpăstuiască. DRĂGHICI, R. 304. 2. A se năpusti, a năvăli, a da buzna, a tăbărî. Fără să mai privească în urmă, Tudor se prăpăstui pe poartă. SADOVEANU, O. VII 170.
prăpăstuiau
PRĂPĂSTUÍ, prăpăstuiesc, vb. IV. Refl. 1. A se rostogoli la vale, a se prăvăli de la înălțime. Jgheaburile adîncului se desfundară și, din înaltul întunecimilor, se prăpăstuiră asupra pămîntului... potopul greu al apelor. HOGAȘ, M. N. 176. ◊ Tranz. Mehmet venea la vale cu cealmaua desfăcută și cu brațele bălăbănind. Parcă era un pin al morii de vînt, prăpăstuit de rîpă. SADOVEANU, O. E. 185. Zmeul îl smuci la dreapta, ca să-l prăpăstuiască la pămînt. POPESCU, B. II 117. (Fig.) Curînd sosi-va vremea ticăloșii a simți, în ce rîpă egoismul are a-i prăpăstui. NEGRUZZI, S. II 16. ♦ (Învechit) A se pierde, a se prăpădi, a muri. Pedeapsa lui va fi de. a se slobozi pe mare, ca în mijlocul furtunilor și a unor turbate valuri să se prăpăstuiască. DRĂGHICI, R. 304. 2. A se năpusti, a năvăli, a da buzna, a tăbărî. Fără să mai privească în urmă, Tudor se prăpăstui pe poartă. SADOVEANU, O. VII 170.
prăpăstuiați
PRĂPĂSTUÍ, prăpăstuiesc, vb. IV. Refl. 1. A se rostogoli la vale, a se prăvăli de la înălțime. Jgheaburile adîncului se desfundară și, din înaltul întunecimilor, se prăpăstuiră asupra pămîntului... potopul greu al apelor. HOGAȘ, M. N. 176. ◊ Tranz. Mehmet venea la vale cu cealmaua desfăcută și cu brațele bălăbănind. Parcă era un pin al morii de vînt, prăpăstuit de rîpă. SADOVEANU, O. E. 185. Zmeul îl smuci la dreapta, ca să-l prăpăstuiască la pămînt. POPESCU, B. II 117. (Fig.) Curînd sosi-va vremea ticăloșii a simți, în ce rîpă egoismul are a-i prăpăstui. NEGRUZZI, S. II 16. ♦ (Învechit) A se pierde, a se prăpădi, a muri. Pedeapsa lui va fi de. a se slobozi pe mare, ca în mijlocul furtunilor și a unor turbate valuri să se prăpăstuiască. DRĂGHICI, R. 304. 2. A se năpusti, a năvăli, a da buzna, a tăbărî. Fără să mai privească în urmă, Tudor se prăpăstui pe poartă. SADOVEANU, O. VII 170.
prăpăstuiesc
PRĂPĂSTUÍ, prăpăstuiesc, vb. IV. Refl. 1. A se rostogoli la vale, a se prăvăli de la înălțime. Jgheaburile adîncului se desfundară și, din înaltul întunecimilor, se prăpăstuiră asupra pămîntului... potopul greu al apelor. HOGAȘ, M. N. 176. ◊ Tranz. Mehmet venea la vale cu cealmaua desfăcută și cu brațele bălăbănind. Parcă era un pin al morii de vînt, prăpăstuit de rîpă. SADOVEANU, O. E. 185. Zmeul îl smuci la dreapta, ca să-l prăpăstuiască la pămînt. POPESCU, B. II 117. (Fig.) Curînd sosi-va vremea ticăloșii a simți, în ce rîpă egoismul are a-i prăpăstui. NEGRUZZI, S. II 16. ♦ (Învechit) A se pierde, a se prăpădi, a muri. Pedeapsa lui va fi de. a se slobozi pe mare, ca în mijlocul furtunilor și a unor turbate valuri să se prăpăstuiască. DRĂGHICI, R. 304. 2. A se năpusti, a năvăli, a da buzna, a tăbărî. Fără să mai privească în urmă, Tudor se prăpăstui pe poartă. SADOVEANU, O. VII 170.
prăpăstuiește
PRĂPĂSTUÍ, prăpăstuiesc, vb. IV. Refl. 1. A se rostogoli la vale, a se prăvăli de la înălțime. Jgheaburile adîncului se desfundară și, din înaltul întunecimilor, se prăpăstuiră asupra pămîntului... potopul greu al apelor. HOGAȘ, M. N. 176. ◊ Tranz. Mehmet venea la vale cu cealmaua desfăcută și cu brațele bălăbănind. Parcă era un pin al morii de vînt, prăpăstuit de rîpă. SADOVEANU, O. E. 185. Zmeul îl smuci la dreapta, ca să-l prăpăstuiască la pămînt. POPESCU, B. II 117. (Fig.) Curînd sosi-va vremea ticăloșii a simți, în ce rîpă egoismul are a-i prăpăstui. NEGRUZZI, S. II 16. ♦ (Învechit) A se pierde, a se prăpădi, a muri. Pedeapsa lui va fi de. a se slobozi pe mare, ca în mijlocul furtunilor și a unor turbate valuri să se prăpăstuiască. DRĂGHICI, R. 304. 2. A se năpusti, a năvăli, a da buzna, a tăbărî. Fără să mai privească în urmă, Tudor se prăpăstui pe poartă. SADOVEANU, O. VII 170.
prăpăstuiești
PRĂPĂSTUÍ, prăpăstuiesc, vb. IV. Refl. 1. A se rostogoli la vale, a se prăvăli de la înălțime. Jgheaburile adîncului se desfundară și, din înaltul întunecimilor, se prăpăstuiră asupra pămîntului... potopul greu al apelor. HOGAȘ, M. N. 176. ◊ Tranz. Mehmet venea la vale cu cealmaua desfăcută și cu brațele bălăbănind. Parcă era un pin al morii de vînt, prăpăstuit de rîpă. SADOVEANU, O. E. 185. Zmeul îl smuci la dreapta, ca să-l prăpăstuiască la pămînt. POPESCU, B. II 117. (Fig.) Curînd sosi-va vremea ticăloșii a simți, în ce rîpă egoismul are a-i prăpăstui. NEGRUZZI, S. II 16. ♦ (Învechit) A se pierde, a se prăpădi, a muri. Pedeapsa lui va fi de. a se slobozi pe mare, ca în mijlocul furtunilor și a unor turbate valuri să se prăpăstuiască. DRĂGHICI, R. 304. 2. A se năpusti, a năvăli, a da buzna, a tăbărî. Fără să mai privească în urmă, Tudor se prăpăstui pe poartă. SADOVEANU, O. VII 170.
prăpăstuii
PRĂPĂSTUÍ, prăpăstuiesc, vb. IV. Refl. 1. A se rostogoli la vale, a se prăvăli de la înălțime. Jgheaburile adîncului se desfundară și, din înaltul întunecimilor, se prăpăstuiră asupra pămîntului... potopul greu al apelor. HOGAȘ, M. N. 176. ◊ Tranz. Mehmet venea la vale cu cealmaua desfăcută și cu brațele bălăbănind. Parcă era un pin al morii de vînt, prăpăstuit de rîpă. SADOVEANU, O. E. 185. Zmeul îl smuci la dreapta, ca să-l prăpăstuiască la pămînt. POPESCU, B. II 117. (Fig.) Curînd sosi-va vremea ticăloșii a simți, în ce rîpă egoismul are a-i prăpăstui. NEGRUZZI, S. II 16. ♦ (Învechit) A se pierde, a se prăpădi, a muri. Pedeapsa lui va fi de. a se slobozi pe mare, ca în mijlocul furtunilor și a unor turbate valuri să se prăpăstuiască. DRĂGHICI, R. 304. 2. A se năpusti, a năvăli, a da buzna, a tăbărî. Fără să mai privească în urmă, Tudor se prăpăstui pe poartă. SADOVEANU, O. VII 170.
prăpăstuim
PRĂPĂSTUÍ, prăpăstuiesc, vb. IV. Refl. 1. A se rostogoli la vale, a se prăvăli de la înălțime. Jgheaburile adîncului se desfundară și, din înaltul întunecimilor, se prăpăstuiră asupra pămîntului... potopul greu al apelor. HOGAȘ, M. N. 176. ◊ Tranz. Mehmet venea la vale cu cealmaua desfăcută și cu brațele bălăbănind. Parcă era un pin al morii de vînt, prăpăstuit de rîpă. SADOVEANU, O. E. 185. Zmeul îl smuci la dreapta, ca să-l prăpăstuiască la pămînt. POPESCU, B. II 117. (Fig.) Curînd sosi-va vremea ticăloșii a simți, în ce rîpă egoismul are a-i prăpăstui. NEGRUZZI, S. II 16. ♦ (Învechit) A se pierde, a se prăpădi, a muri. Pedeapsa lui va fi de. a se slobozi pe mare, ca în mijlocul furtunilor și a unor turbate valuri să se prăpăstuiască. DRĂGHICI, R. 304. 2. A se năpusti, a năvăli, a da buzna, a tăbărî. Fără să mai privească în urmă, Tudor se prăpăstui pe poartă. SADOVEANU, O. VII 170.
prăpăstuind
PRĂPĂSTUÍ, prăpăstuiesc, vb. IV. Refl. 1. A se rostogoli la vale, a se prăvăli de la înălțime. Jgheaburile adîncului se desfundară și, din înaltul întunecimilor, se prăpăstuiră asupra pămîntului... potopul greu al apelor. HOGAȘ, M. N. 176. ◊ Tranz. Mehmet venea la vale cu cealmaua desfăcută și cu brațele bălăbănind. Parcă era un pin al morii de vînt, prăpăstuit de rîpă. SADOVEANU, O. E. 185. Zmeul îl smuci la dreapta, ca să-l prăpăstuiască la pămînt. POPESCU, B. II 117. (Fig.) Curînd sosi-va vremea ticăloșii a simți, în ce rîpă egoismul are a-i prăpăstui. NEGRUZZI, S. II 16. ♦ (Învechit) A se pierde, a se prăpădi, a muri. Pedeapsa lui va fi de. a se slobozi pe mare, ca în mijlocul furtunilor și a unor turbate valuri să se prăpăstuiască. DRĂGHICI, R. 304. 2. A se năpusti, a năvăli, a da buzna, a tăbărî. Fără să mai privească în urmă, Tudor se prăpăstui pe poartă. SADOVEANU, O. VII 170.
prăpăstuire
PRĂPĂSTUÍ, prăpăstuiesc, vb. IV. Refl. 1. A se rostogoli la vale, a se prăvăli de la înălțime. Jgheaburile adîncului se desfundară și, din înaltul întunecimilor, se prăpăstuiră asupra pămîntului... potopul greu al apelor. HOGAȘ, M. N. 176. ◊ Tranz. Mehmet venea la vale cu cealmaua desfăcută și cu brațele bălăbănind. Parcă era un pin al morii de vînt, prăpăstuit de rîpă. SADOVEANU, O. E. 185. Zmeul îl smuci la dreapta, ca să-l prăpăstuiască la pămînt. POPESCU, B. II 117. (Fig.) Curînd sosi-va vremea ticăloșii a simți, în ce rîpă egoismul are a-i prăpăstui. NEGRUZZI, S. II 16. ♦ (Învechit) A se pierde, a se prăpădi, a muri. Pedeapsa lui va fi de. a se slobozi pe mare, ca în mijlocul furtunilor și a unor turbate valuri să se prăpăstuiască. DRĂGHICI, R. 304. 2. A se năpusti, a năvăli, a da buzna, a tăbărî. Fără să mai privească în urmă, Tudor se prăpăstui pe poartă. SADOVEANU, O. VII 170.
prăpăstuire
PRĂPĂSTUÍRE, prăpăstuiri, s. f. Acțiunea de a (se) p r ă p ă s t u i; prăvălire, rostogolire; distrugere, moarte. Brazii trufași ai codrilor se frîngeau cu glasuri de trăsnet și umpleau depărtările întunecoase și goale cu cel mai de pe urmă răsunet prelung al prăpăstuirii lor de veci! HOGAȘ, M. N. 177.
prăpăstuirea
PRĂPĂSTUÍRE, prăpăstuiri, s. f. Acțiunea de a (se) p r ă p ă s t u i; prăvălire, rostogolire; distrugere, moarte. Brazii trufași ai codrilor se frîngeau cu glasuri de trăsnet și umpleau depărtările întunecoase și goale cu cel mai de pe urmă răsunet prelung al prăpăstuirii lor de veci! HOGAȘ, M. N. 177.
prăpăstuiri
PRĂPĂSTUÍRE, prăpăstuiri, s. f. Acțiunea de a (se) p r ă p ă s t u i; prăvălire, rostogolire; distrugere, moarte. Brazii trufași ai codrilor se frîngeau cu glasuri de trăsnet și umpleau depărtările întunecoase și goale cu cel mai de pe urmă răsunet prelung al prăpăstuirii lor de veci! HOGAȘ, M. N. 177.
prăpăstuirii
PRĂPĂSTUÍRE, prăpăstuiri, s. f. Acțiunea de a (se) p r ă p ă s t u i; prăvălire, rostogolire; distrugere, moarte. Brazii trufași ai codrilor se frîngeau cu glasuri de trăsnet și umpleau depărtările întunecoase și goale cu cel mai de pe urmă răsunet prelung al prăpăstuirii lor de veci! HOGAȘ, M. N. 177.
prăpăstuirile
PRĂPĂSTUÍRE, prăpăstuiri, s. f. Acțiunea de a (se) p r ă p ă s t u i; prăvălire, rostogolire; distrugere, moarte. Brazii trufași ai codrilor se frîngeau cu glasuri de trăsnet și umpleau depărtările întunecoase și goale cu cel mai de pe urmă răsunet prelung al prăpăstuirii lor de veci! HOGAȘ, M. N. 177.
prăpăstuirilor
PRĂPĂSTUÍRE, prăpăstuiri, s. f. Acțiunea de a (se) p r ă p ă s t u i; prăvălire, rostogolire; distrugere, moarte. Brazii trufași ai codrilor se frîngeau cu glasuri de trăsnet și umpleau depărtările întunecoase și goale cu cel mai de pe urmă răsunet prelung al prăpăstuirii lor de veci! HOGAȘ, M. N. 177.
prăpăstuiră
PRĂPĂSTUÍ, prăpăstuiesc, vb. IV. Refl. 1. A se rostogoli la vale, a se prăvăli de la înălțime. Jgheaburile adîncului se desfundară și, din înaltul întunecimilor, se prăpăstuiră asupra pămîntului... potopul greu al apelor. HOGAȘ, M. N. 176. ◊ Tranz. Mehmet venea la vale cu cealmaua desfăcută și cu brațele bălăbănind. Parcă era un pin al morii de vînt, prăpăstuit de rîpă. SADOVEANU, O. E. 185. Zmeul îl smuci la dreapta, ca să-l prăpăstuiască la pămînt. POPESCU, B. II 117. (Fig.) Curînd sosi-va vremea ticăloșii a simți, în ce rîpă egoismul are a-i prăpăstui. NEGRUZZI, S. II 16. ♦ (Învechit) A se pierde, a se prăpădi, a muri. Pedeapsa lui va fi de. a se slobozi pe mare, ca în mijlocul furtunilor și a unor turbate valuri să se prăpăstuiască. DRĂGHICI, R. 304. 2. A se năpusti, a năvăli, a da buzna, a tăbărî. Fără să mai privească în urmă, Tudor se prăpăstui pe poartă. SADOVEANU, O. VII 170.
prăpăstuirăm
PRĂPĂSTUÍ, prăpăstuiesc, vb. IV. Refl. 1. A se rostogoli la vale, a se prăvăli de la înălțime. Jgheaburile adîncului se desfundară și, din înaltul întunecimilor, se prăpăstuiră asupra pămîntului... potopul greu al apelor. HOGAȘ, M. N. 176. ◊ Tranz. Mehmet venea la vale cu cealmaua desfăcută și cu brațele bălăbănind. Parcă era un pin al morii de vînt, prăpăstuit de rîpă. SADOVEANU, O. E. 185. Zmeul îl smuci la dreapta, ca să-l prăpăstuiască la pămînt. POPESCU, B. II 117. (Fig.) Curînd sosi-va vremea ticăloșii a simți, în ce rîpă egoismul are a-i prăpăstui. NEGRUZZI, S. II 16. ♦ (Învechit) A se pierde, a se prăpădi, a muri. Pedeapsa lui va fi de. a se slobozi pe mare, ca în mijlocul furtunilor și a unor turbate valuri să se prăpăstuiască. DRĂGHICI, R. 304. 2. A se năpusti, a năvăli, a da buzna, a tăbărî. Fără să mai privească în urmă, Tudor se prăpăstui pe poartă. SADOVEANU, O. VII 170.
prăpăstuirăți
PRĂPĂSTUÍ, prăpăstuiesc, vb. IV. Refl. 1. A se rostogoli la vale, a se prăvăli de la înălțime. Jgheaburile adîncului se desfundară și, din înaltul întunecimilor, se prăpăstuiră asupra pămîntului... potopul greu al apelor. HOGAȘ, M. N. 176. ◊ Tranz. Mehmet venea la vale cu cealmaua desfăcută și cu brațele bălăbănind. Parcă era un pin al morii de vînt, prăpăstuit de rîpă. SADOVEANU, O. E. 185. Zmeul îl smuci la dreapta, ca să-l prăpăstuiască la pămînt. POPESCU, B. II 117. (Fig.) Curînd sosi-va vremea ticăloșii a simți, în ce rîpă egoismul are a-i prăpăstui. NEGRUZZI, S. II 16. ♦ (Învechit) A se pierde, a se prăpădi, a muri. Pedeapsa lui va fi de. a se slobozi pe mare, ca în mijlocul furtunilor și a unor turbate valuri să se prăpăstuiască. DRĂGHICI, R. 304. 2. A se năpusti, a năvăli, a da buzna, a tăbărî. Fără să mai privească în urmă, Tudor se prăpăstui pe poartă. SADOVEANU, O. VII 170.
prăpăstuise
PRĂPĂSTUÍ, prăpăstuiesc, vb. IV. Refl. 1. A se rostogoli la vale, a se prăvăli de la înălțime. Jgheaburile adîncului se desfundară și, din înaltul întunecimilor, se prăpăstuiră asupra pămîntului... potopul greu al apelor. HOGAȘ, M. N. 176. ◊ Tranz. Mehmet venea la vale cu cealmaua desfăcută și cu brațele bălăbănind. Parcă era un pin al morii de vînt, prăpăstuit de rîpă. SADOVEANU, O. E. 185. Zmeul îl smuci la dreapta, ca să-l prăpăstuiască la pămînt. POPESCU, B. II 117. (Fig.) Curînd sosi-va vremea ticăloșii a simți, în ce rîpă egoismul are a-i prăpăstui. NEGRUZZI, S. II 16. ♦ (Învechit) A se pierde, a se prăpădi, a muri. Pedeapsa lui va fi de. a se slobozi pe mare, ca în mijlocul furtunilor și a unor turbate valuri să se prăpăstuiască. DRĂGHICI, R. 304. 2. A se năpusti, a năvăli, a da buzna, a tăbărî. Fără să mai privească în urmă, Tudor se prăpăstui pe poartă. SADOVEANU, O. VII 170.
prăpăstuisem
PRĂPĂSTUÍ, prăpăstuiesc, vb. IV. Refl. 1. A se rostogoli la vale, a se prăvăli de la înălțime. Jgheaburile adîncului se desfundară și, din înaltul întunecimilor, se prăpăstuiră asupra pămîntului... potopul greu al apelor. HOGAȘ, M. N. 176. ◊ Tranz. Mehmet venea la vale cu cealmaua desfăcută și cu brațele bălăbănind. Parcă era un pin al morii de vînt, prăpăstuit de rîpă. SADOVEANU, O. E. 185. Zmeul îl smuci la dreapta, ca să-l prăpăstuiască la pămînt. POPESCU, B. II 117. (Fig.) Curînd sosi-va vremea ticăloșii a simți, în ce rîpă egoismul are a-i prăpăstui. NEGRUZZI, S. II 16. ♦ (Învechit) A se pierde, a se prăpădi, a muri. Pedeapsa lui va fi de. a se slobozi pe mare, ca în mijlocul furtunilor și a unor turbate valuri să se prăpăstuiască. DRĂGHICI, R. 304. 2. A se năpusti, a năvăli, a da buzna, a tăbărî. Fără să mai privească în urmă, Tudor se prăpăstui pe poartă. SADOVEANU, O. VII 170.
prăpăstuiseră
PRĂPĂSTUÍ, prăpăstuiesc, vb. IV. Refl. 1. A se rostogoli la vale, a se prăvăli de la înălțime. Jgheaburile adîncului se desfundară și, din înaltul întunecimilor, se prăpăstuiră asupra pămîntului... potopul greu al apelor. HOGAȘ, M. N. 176. ◊ Tranz. Mehmet venea la vale cu cealmaua desfăcută și cu brațele bălăbănind. Parcă era un pin al morii de vînt, prăpăstuit de rîpă. SADOVEANU, O. E. 185. Zmeul îl smuci la dreapta, ca să-l prăpăstuiască la pămînt. POPESCU, B. II 117. (Fig.) Curînd sosi-va vremea ticăloșii a simți, în ce rîpă egoismul are a-i prăpăstui. NEGRUZZI, S. II 16. ♦ (Învechit) A se pierde, a se prăpădi, a muri. Pedeapsa lui va fi de. a se slobozi pe mare, ca în mijlocul furtunilor și a unor turbate valuri să se prăpăstuiască. DRĂGHICI, R. 304. 2. A se năpusti, a năvăli, a da buzna, a tăbărî. Fără să mai privească în urmă, Tudor se prăpăstui pe poartă. SADOVEANU, O. VII 170.
prăpăstuiserăm
PRĂPĂSTUÍ, prăpăstuiesc, vb. IV. Refl. 1. A se rostogoli la vale, a se prăvăli de la înălțime. Jgheaburile adîncului se desfundară și, din înaltul întunecimilor, se prăpăstuiră asupra pămîntului... potopul greu al apelor. HOGAȘ, M. N. 176. ◊ Tranz. Mehmet venea la vale cu cealmaua desfăcută și cu brațele bălăbănind. Parcă era un pin al morii de vînt, prăpăstuit de rîpă. SADOVEANU, O. E. 185. Zmeul îl smuci la dreapta, ca să-l prăpăstuiască la pămînt. POPESCU, B. II 117. (Fig.) Curînd sosi-va vremea ticăloșii a simți, în ce rîpă egoismul are a-i prăpăstui. NEGRUZZI, S. II 16. ♦ (Învechit) A se pierde, a se prăpădi, a muri. Pedeapsa lui va fi de. a se slobozi pe mare, ca în mijlocul furtunilor și a unor turbate valuri să se prăpăstuiască. DRĂGHICI, R. 304. 2. A se năpusti, a năvăli, a da buzna, a tăbărî. Fără să mai privească în urmă, Tudor se prăpăstui pe poartă. SADOVEANU, O. VII 170.
prăpăstuiserăți
PRĂPĂSTUÍ, prăpăstuiesc, vb. IV. Refl. 1. A se rostogoli la vale, a se prăvăli de la înălțime. Jgheaburile adîncului se desfundară și, din înaltul întunecimilor, se prăpăstuiră asupra pămîntului... potopul greu al apelor. HOGAȘ, M. N. 176. ◊ Tranz. Mehmet venea la vale cu cealmaua desfăcută și cu brațele bălăbănind. Parcă era un pin al morii de vînt, prăpăstuit de rîpă. SADOVEANU, O. E. 185. Zmeul îl smuci la dreapta, ca să-l prăpăstuiască la pămînt. POPESCU, B. II 117. (Fig.) Curînd sosi-va vremea ticăloșii a simți, în ce rîpă egoismul are a-i prăpăstui. NEGRUZZI, S. II 16. ♦ (Învechit) A se pierde, a se prăpădi, a muri. Pedeapsa lui va fi de. a se slobozi pe mare, ca în mijlocul furtunilor și a unor turbate valuri să se prăpăstuiască. DRĂGHICI, R. 304. 2. A se năpusti, a năvăli, a da buzna, a tăbărî. Fără să mai privească în urmă, Tudor se prăpăstui pe poartă. SADOVEANU, O. VII 170.
prăpăstuiseși
PRĂPĂSTUÍ, prăpăstuiesc, vb. IV. Refl. 1. A se rostogoli la vale, a se prăvăli de la înălțime. Jgheaburile adîncului se desfundară și, din înaltul întunecimilor, se prăpăstuiră asupra pămîntului... potopul greu al apelor. HOGAȘ, M. N. 176. ◊ Tranz. Mehmet venea la vale cu cealmaua desfăcută și cu brațele bălăbănind. Parcă era un pin al morii de vînt, prăpăstuit de rîpă. SADOVEANU, O. E. 185. Zmeul îl smuci la dreapta, ca să-l prăpăstuiască la pămînt. POPESCU, B. II 117. (Fig.) Curînd sosi-va vremea ticăloșii a simți, în ce rîpă egoismul are a-i prăpăstui. NEGRUZZI, S. II 16. ♦ (Învechit) A se pierde, a se prăpădi, a muri. Pedeapsa lui va fi de. a se slobozi pe mare, ca în mijlocul furtunilor și a unor turbate valuri să se prăpăstuiască. DRĂGHICI, R. 304. 2. A se năpusti, a năvăli, a da buzna, a tăbărî. Fără să mai privească în urmă, Tudor se prăpăstui pe poartă. SADOVEANU, O. VII 170.
prăpăstuiseți
PRĂPĂSTUÍ, prăpăstuiesc, vb. IV. Refl. 1. A se rostogoli la vale, a se prăvăli de la înălțime. Jgheaburile adîncului se desfundară și, din înaltul întunecimilor, se prăpăstuiră asupra pămîntului... potopul greu al apelor. HOGAȘ, M. N. 176. ◊ Tranz. Mehmet venea la vale cu cealmaua desfăcută și cu brațele bălăbănind. Parcă era un pin al morii de vînt, prăpăstuit de rîpă. SADOVEANU, O. E. 185. Zmeul îl smuci la dreapta, ca să-l prăpăstuiască la pămînt. POPESCU, B. II 117. (Fig.) Curînd sosi-va vremea ticăloșii a simți, în ce rîpă egoismul are a-i prăpăstui. NEGRUZZI, S. II 16. ♦ (Învechit) A se pierde, a se prăpădi, a muri. Pedeapsa lui va fi de. a se slobozi pe mare, ca în mijlocul furtunilor și a unor turbate valuri să se prăpăstuiască. DRĂGHICI, R. 304. 2. A se năpusti, a năvăli, a da buzna, a tăbărî. Fără să mai privească în urmă, Tudor se prăpăstui pe poartă. SADOVEANU, O. VII 170.
prăpăstuit
PRĂPĂSTUÍ, prăpăstuiesc, vb. IV. Refl. 1. A se rostogoli la vale, a se prăvăli de la înălțime. Jgheaburile adîncului se desfundară și, din înaltul întunecimilor, se prăpăstuiră asupra pămîntului... potopul greu al apelor. HOGAȘ, M. N. 176. ◊ Tranz. Mehmet venea la vale cu cealmaua desfăcută și cu brațele bălăbănind. Parcă era un pin al morii de vînt, prăpăstuit de rîpă. SADOVEANU, O. E. 185. Zmeul îl smuci la dreapta, ca să-l prăpăstuiască la pămînt. POPESCU, B. II 117. (Fig.) Curînd sosi-va vremea ticăloșii a simți, în ce rîpă egoismul are a-i prăpăstui. NEGRUZZI, S. II 16. ♦ (Învechit) A se pierde, a se prăpădi, a muri. Pedeapsa lui va fi de. a se slobozi pe mare, ca în mijlocul furtunilor și a unor turbate valuri să se prăpăstuiască. DRĂGHICI, R. 304. 2. A se năpusti, a năvăli, a da buzna, a tăbărî. Fără să mai privească în urmă, Tudor se prăpăstui pe poartă. SADOVEANU, O. VII 170.
prăpăstuiși
PRĂPĂSTUÍ, prăpăstuiesc, vb. IV. Refl. 1. A se rostogoli la vale, a se prăvăli de la înălțime. Jgheaburile adîncului se desfundară și, din înaltul întunecimilor, se prăpăstuiră asupra pămîntului... potopul greu al apelor. HOGAȘ, M. N. 176. ◊ Tranz. Mehmet venea la vale cu cealmaua desfăcută și cu brațele bălăbănind. Parcă era un pin al morii de vînt, prăpăstuit de rîpă. SADOVEANU, O. E. 185. Zmeul îl smuci la dreapta, ca să-l prăpăstuiască la pămînt. POPESCU, B. II 117. (Fig.) Curînd sosi-va vremea ticăloșii a simți, în ce rîpă egoismul are a-i prăpăstui. NEGRUZZI, S. II 16. ♦ (Învechit) A se pierde, a se prăpădi, a muri. Pedeapsa lui va fi de. a se slobozi pe mare, ca în mijlocul furtunilor și a unor turbate valuri să se prăpăstuiască. DRĂGHICI, R. 304. 2. A se năpusti, a năvăli, a da buzna, a tăbărî. Fără să mai privească în urmă, Tudor se prăpăstui pe poartă. SADOVEANU, O. VII 170.
prăpăstuiți
PRĂPĂSTUÍ, prăpăstuiesc, vb. IV. Refl. 1. A se rostogoli la vale, a se prăvăli de la înălțime. Jgheaburile adîncului se desfundară și, din înaltul întunecimilor, se prăpăstuiră asupra pămîntului... potopul greu al apelor. HOGAȘ, M. N. 176. ◊ Tranz. Mehmet venea la vale cu cealmaua desfăcută și cu brațele bălăbănind. Parcă era un pin al morii de vînt, prăpăstuit de rîpă. SADOVEANU, O. E. 185. Zmeul îl smuci la dreapta, ca să-l prăpăstuiască la pămînt. POPESCU, B. II 117. (Fig.) Curînd sosi-va vremea ticăloșii a simți, în ce rîpă egoismul are a-i prăpăstui. NEGRUZZI, S. II 16. ♦ (Învechit) A se pierde, a se prăpădi, a muri. Pedeapsa lui va fi de. a se slobozi pe mare, ca în mijlocul furtunilor și a unor turbate valuri să se prăpăstuiască. DRĂGHICI, R. 304. 2. A se năpusti, a năvăli, a da buzna, a tăbărî. Fără să mai privească în urmă, Tudor se prăpăstui pe poartă. SADOVEANU, O. VII 170.
prăsea
PRĂSEÁ s. f. v. plăsea. DOOM
plăseá s. f., g.-d. art. plăsélei; pl. plăséle, art. plăsélele
prăsea
PRĂSÍ, prăsesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre animale) A face pui; a se reproduce, a se înmulți. ♦ Tranz. A crește animale, a face să se înmulțească. ♦ Tranz. Fig. (Fam.) A aduna, a economisi bani, a-și spori banii adunați. 2. Tranz. A semăna, a îngriji și a răspândi cultura unei plante; a îngriji plantele ca să crească și să se înmulțească. ♦ Refl. (Despre plante) A se înmulți, a se extinde (spontan sau prin cultivare) pe un anumit teritoriu. – Din bg. prasja se, sb. prasiti se. DOOM
prăsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăsésc, imperf. 3 sg. prăseá; conj. prez. 3 să prăseáscă
prăseai
PRĂSÍ, prăsesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre animale) A face pui; a se reproduce, a se înmulți. ♦ Tranz. A crește animale, a face să se înmulțească. ♦ Tranz. Fig. (Fam.) A aduna, a economisi bani, a-și spori banii adunați. 2. Tranz. A semăna, a îngriji și a răspândi cultura unei plante; a îngriji plantele ca să crească și să se înmulțească. ♦ Refl. (Despre plante) A se înmulți, a se extinde (spontan sau prin cultivare) pe un anumit teritoriu. – Din bg. prasja se, sb. prasiti se. DOOM
prăsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăsésc, imperf. 3 sg. prăseá; conj. prez. 3 să prăseáscă
prăseam
PRĂSÍ, prăsesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre animale) A face pui; a se reproduce, a se înmulți. ♦ Tranz. A crește animale, a face să se înmulțească. ♦ Tranz. Fig. (Fam.) A aduna, a economisi bani, a-și spori banii adunați. 2. Tranz. A semăna, a îngriji și a răspândi cultura unei plante; a îngriji plantele ca să crească și să se înmulțească. ♦ Refl. (Despre plante) A se înmulți, a se extinde (spontan sau prin cultivare) pe un anumit teritoriu. – Din bg. prasja se, sb. prasiti se. DOOM
prăsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăsésc, imperf. 3 sg. prăseá; conj. prez. 3 să prăseáscă
prăsească
PRĂSÍ, prăsesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre animale) A face pui; a se reproduce, a se înmulți. ♦ Tranz. A crește animale, a face să se înmulțească. ♦ Tranz. Fig. (Fam.) A aduna, a economisi bani, a-și spori banii adunați. 2. Tranz. A semăna, a îngriji și a răspândi cultura unei plante; a îngriji plantele ca să crească și să se înmulțească. ♦ Refl. (Despre plante) A se înmulți, a se extinde (spontan sau prin cultivare) pe un anumit teritoriu. – Din bg. prasja se, sb. prasiti se. DOOM
prăsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăsésc, imperf. 3 sg. prăseá; conj. prez. 3 să prăseáscă
prăseau
PRĂSÍ, prăsesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre animale) A face pui; a se reproduce, a se înmulți. ♦ Tranz. A crește animale, a face să se înmulțească. ♦ Tranz. Fig. (Fam.) A aduna, a economisi bani, a-și spori banii adunați. 2. Tranz. A semăna, a îngriji și a răspândi cultura unei plante; a îngriji plantele ca să crească și să se înmulțească. ♦ Refl. (Despre plante) A se înmulți, a se extinde (spontan sau prin cultivare) pe un anumit teritoriu. – Din bg. prasja se, sb. prasiti se. DOOM
prăsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăsésc, imperf. 3 sg. prăseá; conj. prez. 3 să prăseáscă
prăseați
PRĂSÍ, prăsesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre animale) A face pui; a se reproduce, a se înmulți. ♦ Tranz. A crește animale, a face să se înmulțească. ♦ Tranz. Fig. (Fam.) A aduna, a economisi bani, a-și spori banii adunați. 2. Tranz. A semăna, a îngriji și a răspândi cultura unei plante; a îngriji plantele ca să crească și să se înmulțească. ♦ Refl. (Despre plante) A se înmulți, a se extinde (spontan sau prin cultivare) pe un anumit teritoriu. – Din bg. prasja se, sb. prasiti se. DOOM
prăsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăsésc, imperf. 3 sg. prăseá; conj. prez. 3 să prăseáscă
prăsesc
PRĂSÍ, prăsesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre animale) A face pui; a se reproduce, a se înmulți. ♦ Tranz. A crește animale, a face să se înmulțească. ♦ Tranz. Fig. (Fam.) A aduna, a economisi bani, a-și spori banii adunați. 2. Tranz. A semăna, a îngriji și a răspândi cultura unei plante; a îngriji plantele ca să crească și să se înmulțească. ♦ Refl. (Despre plante) A se înmulți, a se extinde (spontan sau prin cultivare) pe un anumit teritoriu. – Din bg. prasja se, sb. prasiti se. DOOM
prăsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăsésc, imperf. 3 sg. prăseá; conj. prez. 3 să prăseáscă
prăsește
PRĂSÍ, prăsesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre animale) A face pui; a se reproduce, a se înmulți. ♦ Tranz. A crește animale, a face să se înmulțească. ♦ Tranz. Fig. (Fam.) A aduna, a economisi bani, a-și spori banii adunați. 2. Tranz. A semăna, a îngriji și a răspândi cultura unei plante; a îngriji plantele ca să crească și să se înmulțească. ♦ Refl. (Despre plante) A se înmulți, a se extinde (spontan sau prin cultivare) pe un anumit teritoriu. – Din bg. prasja se, sb. prasiti se. DOOM
prăsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăsésc, imperf. 3 sg. prăseá; conj. prez. 3 să prăseáscă
prăsești
PRĂSÍ, prăsesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre animale) A face pui; a se reproduce, a se înmulți. ♦ Tranz. A crește animale, a face să se înmulțească. ♦ Tranz. Fig. (Fam.) A aduna, a economisi bani, a-și spori banii adunați. 2. Tranz. A semăna, a îngriji și a răspândi cultura unei plante; a îngriji plantele ca să crească și să se înmulțească. ♦ Refl. (Despre plante) A se înmulți, a se extinde (spontan sau prin cultivare) pe un anumit teritoriu. – Din bg. prasja se, sb. prasiti se. DOOM
prăsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăsésc, imperf. 3 sg. prăseá; conj. prez. 3 să prăseáscă
prăsi
PRĂSÍ, prăsesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre animale) A face pui; a se reproduce, a se înmulți. ♦ Tranz. A crește animale, a face să se înmulțească. ♦ Tranz. Fig. (Fam.) A aduna, a economisi bani, a-și spori banii adunați. 2. Tranz. A semăna, a îngriji și a răspândi cultura unei plante; a îngriji plantele ca să crească și să se înmulțească. ♦ Refl. (Despre plante) A se înmulți, a se extinde (spontan sau prin cultivare) pe un anumit teritoriu. – Din bg. prasja se, sb. prasiti se. DOOM
prăsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăsésc, imperf. 3 sg. prăseá; conj. prez. 3 să prăseáscă
prăsii
PRĂSÍ, prăsesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre animale) A face pui; a se reproduce, a se înmulți. ♦ Tranz. A crește animale, a face să se înmulțească. ♦ Tranz. Fig. (Fam.) A aduna, a economisi bani, a-și spori banii adunați. 2. Tranz. A semăna, a îngriji și a răspândi cultura unei plante; a îngriji plantele ca să crească și să se înmulțească. ♦ Refl. (Despre plante) A se înmulți, a se extinde (spontan sau prin cultivare) pe un anumit teritoriu. – Din bg. prasja se, sb. prasiti se. DOOM
prăsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăsésc, imperf. 3 sg. prăseá; conj. prez. 3 să prăseáscă
prăsila
PRĂSÍLĂ, prăsile, s. f. 1. Reproducție (dirijată) între animale domestice (de rasă). 2. Animal tânăr, pui de animal domestic rezultat în urma prăsilei (1); p. ext. animal domestic de rasă bun pentru reproducere. ♦ Descendenții, produșii unui animal de rasă; p. ext. animal din rasă ameliorată. 3. (Rar) Rasă,: neam, soi. [Pl. și: prăsili] – Prăsi + suf. -ilă. DOOM
prăsílă s. f., g-d. art. prăsílei; pl. prăsíle
prăsile
PRĂSÍLĂ, prăsile, s. f. 1. Reproducție (dirijată) între animale domestice (de rasă). 2. Animal tânăr, pui de animal domestic rezultat în urma prăsilei (1); p. ext. animal domestic de rasă bun pentru reproducere. ♦ Descendenții, produșii unui animal de rasă; p. ext. animal din rasă ameliorată. 3. (Rar) Rasă,: neam, soi. [Pl. și: prăsili] – Prăsi + suf. -ilă. DOOM
prăsílă s. f., g-d. art. prăsílei; pl. prăsíle
prăsilei
PRĂSÍLĂ, prăsile, s. f. 1. Reproducție (dirijată) între animale domestice (de rasă). 2. Animal tânăr, pui de animal domestic rezultat în urma prăsilei (1); p. ext. animal domestic de rasă bun pentru reproducere. ♦ Descendenții, produșii unui animal de rasă; p. ext. animal din rasă ameliorată. 3. (Rar) Rasă,: neam, soi. [Pl. și: prăsili] – Prăsi + suf. -ilă. DOOM
prăsílă s. f., g-d. art. prăsílei; pl. prăsíle
prăsilele
PRĂSÍLĂ, prăsile, s. f. 1. Reproducție (dirijată) între animale domestice (de rasă). 2. Animal tânăr, pui de animal domestic rezultat în urma prăsilei (1); p. ext. animal domestic de rasă bun pentru reproducere. ♦ Descendenții, produșii unui animal de rasă; p. ext. animal din rasă ameliorată. 3. (Rar) Rasă,: neam, soi. [Pl. și: prăsili] – Prăsi + suf. -ilă. DOOM
prăsílă s. f., g-d. art. prăsílei; pl. prăsíle
prăsilelor
PRĂSÍLĂ, prăsile, s. f. 1. Reproducție (dirijată) între animale domestice (de rasă). 2. Animal tânăr, pui de animal domestic rezultat în urma prăsilei (1); p. ext. animal domestic de rasă bun pentru reproducere. ♦ Descendenții, produșii unui animal de rasă; p. ext. animal din rasă ameliorată. 3. (Rar) Rasă,: neam, soi. [Pl. și: prăsili] – Prăsi + suf. -ilă. DOOM
prăsílă s. f., g-d. art. prăsílei; pl. prăsíle
prăsilă
PRĂSÍLĂ, prăsile, s. f. 1. Reproducție (dirijată) între animale domestice (de rasă). 2. Animal tânăr, pui de animal domestic rezultat în urma prăsilei (1); p. ext. animal domestic de rasă bun pentru reproducere. ♦ Descendenții, produșii unui animal de rasă; p. ext. animal din rasă ameliorată. 3. (Rar) Rasă, neam, soi. [Pl. și: prăsili] – Prăsi + suf. -ilă.
prăsim
PRĂSÍ, prăsesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre animale) A face pui; a se reproduce, a se înmulți. ♦ Tranz. A crește animale, a face să se înmulțească. ♦ Tranz. Fig. (Fam.) A aduna, a economisi bani, a-și spori banii adunați. 2. Tranz. A semăna, a îngriji și a răspândi cultura unei plante; a îngriji plantele ca să crească și să se înmulțească. ♦ Refl. (Despre plante) A se înmulți, a se extinde (spontan sau prin cultivare) pe un anumit teritoriu. – Din bg. prasja se, sb. prasiti se. DOOM
prăsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăsésc, imperf. 3 sg. prăseá; conj. prez. 3 să prăseáscă
prăsind
PRĂSÍ, prăsesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre animale) A face pui; a se reproduce, a se înmulți. ♦ Tranz. A crește animale, a face să se înmulțească. ♦ Tranz. Fig. (Fam.) A aduna, a economisi bani, a-și spori banii adunați. 2. Tranz. A semăna, a îngriji și a răspândi cultura unei plante; a îngriji plantele ca să crească și să se înmulțească. ♦ Refl. (Despre plante) A se înmulți, a se extinde (spontan sau prin cultivare) pe un anumit teritoriu. – Din bg. prasja se, sb. prasiti se. DOOM
prăsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăsésc, imperf. 3 sg. prăseá; conj. prez. 3 să prăseáscă
prăsire
PRĂSÍ, prăsesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre animale) A face pui; a se reproduce, a se înmulți. ♦ Tranz. A crește animale, a face să se înmulțească. ♦ Tranz. Fig. (Fam.) A aduna, a economisi bani, a-și spori banii adunați. 2. Tranz. A semăna, a îngriji și a răspândi cultura unei plante; a îngriji plantele ca să crească și să se înmulțească. ♦ Refl. (Despre plante) A se înmulți, a se extinde (spontan sau prin cultivare) pe un anumit teritoriu. – Din bg. prasja se, sb. prasiti se. DOOM
prăsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăsésc, imperf. 3 sg. prăseá; conj. prez. 3 să prăseáscă
prăsire
PRĂSÍRE, prăsiri, s. f. Acțiunea de a (se) prăsi și rezultatul ei; prăsit1. – V. prăsi. DOOM
prăsíre s. f., g.-d. art. prăsírii; pl. prăsíri
prăsirea
PRĂSÍRE, prăsiri, s. f. Acțiunea de a (se) prăsi și rezultatul ei; prăsit1. – V. prăsi. DOOM
prăsíre s. f., g.-d. art. prăsírii; pl. prăsíri
prăsiri
PRĂSÍRE, prăsiri, s. f. Acțiunea de a (se) prăsi și rezultatul ei; prăsit1. – V. prăsi. DOOM
prăsíre s. f., g.-d. art. prăsírii; pl. prăsíri
prăsirii
PRĂSÍRE, prăsiri, s. f. Acțiunea de a (se) prăsi și rezultatul ei; prăsit1. – V. prăsi. DOOM
prăsíre s. f., g.-d. art. prăsírii; pl. prăsíri
prăsirile
PRĂSÍRE, prăsiri, s. f. Acțiunea de a (se) prăsi și rezultatul ei; prăsit1. – V. prăsi. DOOM
prăsíre s. f., g.-d. art. prăsírii; pl. prăsíri
prăsirilor
PRĂSÍRE, prăsiri, s. f. Acțiunea de a (se) prăsi și rezultatul ei; prăsit1. – V. prăsi. DOOM
prăsíre s. f., g.-d. art. prăsírii; pl. prăsíri
prăsiră
PRĂSÍ, prăsesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre animale) A face pui; a se reproduce, a se înmulți. ♦ Tranz. A crește animale, a face să se înmulțească. ♦ Tranz. Fig. (Fam.) A aduna, a economisi bani, a-și spori banii adunați. 2. Tranz. A semăna, a îngriji și a răspândi cultura unei plante; a îngriji plantele ca să crească și să se înmulțească. ♦ Refl. (Despre plante) A se înmulți, a se extinde (spontan sau prin cultivare) pe un anumit teritoriu. – Din bg. prasja se, sb. prasiti se. DOOM
prăsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăsésc, imperf. 3 sg. prăseá; conj. prez. 3 să prăseáscă
prăsirăm
PRĂSÍ, prăsesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre animale) A face pui; a se reproduce, a se înmulți. ♦ Tranz. A crește animale, a face să se înmulțească. ♦ Tranz. Fig. (Fam.) A aduna, a economisi bani, a-și spori banii adunați. 2. Tranz. A semăna, a îngriji și a răspândi cultura unei plante; a îngriji plantele ca să crească și să se înmulțească. ♦ Refl. (Despre plante) A se înmulți, a se extinde (spontan sau prin cultivare) pe un anumit teritoriu. – Din bg. prasja se, sb. prasiti se. DOOM
prăsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăsésc, imperf. 3 sg. prăseá; conj. prez. 3 să prăseáscă
prăsirăți
PRĂSÍ, prăsesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre animale) A face pui; a se reproduce, a se înmulți. ♦ Tranz. A crește animale, a face să se înmulțească. ♦ Tranz. Fig. (Fam.) A aduna, a economisi bani, a-și spori banii adunați. 2. Tranz. A semăna, a îngriji și a răspândi cultura unei plante; a îngriji plantele ca să crească și să se înmulțească. ♦ Refl. (Despre plante) A se înmulți, a se extinde (spontan sau prin cultivare) pe un anumit teritoriu. – Din bg. prasja se, sb. prasiti se. DOOM
prăsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăsésc, imperf. 3 sg. prăseá; conj. prez. 3 să prăseáscă
prăsise
PRĂSÍ, prăsesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre animale) A face pui; a se reproduce, a se înmulți. ♦ Tranz. A crește animale, a face să se înmulțească. ♦ Tranz. Fig. (Fam.) A aduna, a economisi bani, a-și spori banii adunați. 2. Tranz. A semăna, a îngriji și a răspândi cultura unei plante; a îngriji plantele ca să crească și să se înmulțească. ♦ Refl. (Despre plante) A se înmulți, a se extinde (spontan sau prin cultivare) pe un anumit teritoriu. – Din bg. prasja se, sb. prasiti se. DOOM
prăsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăsésc, imperf. 3 sg. prăseá; conj. prez. 3 să prăseáscă
prăsisem
PRĂSÍ, prăsesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre animale) A face pui; a se reproduce, a se înmulți. ♦ Tranz. A crește animale, a face să se înmulțească. ♦ Tranz. Fig. (Fam.) A aduna, a economisi bani, a-și spori banii adunați. 2. Tranz. A semăna, a îngriji și a răspândi cultura unei plante; a îngriji plantele ca să crească și să se înmulțească. ♦ Refl. (Despre plante) A se înmulți, a se extinde (spontan sau prin cultivare) pe un anumit teritoriu. – Din bg. prasja se, sb. prasiti se. DOOM
prăsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăsésc, imperf. 3 sg. prăseá; conj. prez. 3 să prăseáscă
prăsiseră
PRĂSÍ, prăsesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre animale) A face pui; a se reproduce, a se înmulți. ♦ Tranz. A crește animale, a face să se înmulțească. ♦ Tranz. Fig. (Fam.) A aduna, a economisi bani, a-și spori banii adunați. 2. Tranz. A semăna, a îngriji și a răspândi cultura unei plante; a îngriji plantele ca să crească și să se înmulțească. ♦ Refl. (Despre plante) A se înmulți, a se extinde (spontan sau prin cultivare) pe un anumit teritoriu. – Din bg. prasja se, sb. prasiti se. DOOM
prăsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăsésc, imperf. 3 sg. prăseá; conj. prez. 3 să prăseáscă
prăsiserăm
PRĂSÍ, prăsesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre animale) A face pui; a se reproduce, a se înmulți. ♦ Tranz. A crește animale, a face să se înmulțească. ♦ Tranz. Fig. (Fam.) A aduna, a economisi bani, a-și spori banii adunați. 2. Tranz. A semăna, a îngriji și a răspândi cultura unei plante; a îngriji plantele ca să crească și să se înmulțească. ♦ Refl. (Despre plante) A se înmulți, a se extinde (spontan sau prin cultivare) pe un anumit teritoriu. – Din bg. prasja se, sb. prasiti se. DOOM
prăsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăsésc, imperf. 3 sg. prăseá; conj. prez. 3 să prăseáscă
prăsiserăți
PRĂSÍ, prăsesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre animale) A face pui; a se reproduce, a se înmulți. ♦ Tranz. A crește animale, a face să se înmulțească. ♦ Tranz. Fig. (Fam.) A aduna, a economisi bani, a-și spori banii adunați. 2. Tranz. A semăna, a îngriji și a răspândi cultura unei plante; a îngriji plantele ca să crească și să se înmulțească. ♦ Refl. (Despre plante) A se înmulți, a se extinde (spontan sau prin cultivare) pe un anumit teritoriu. – Din bg. prasja se, sb. prasiti se. DOOM
prăsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăsésc, imperf. 3 sg. prăseá; conj. prez. 3 să prăseáscă
prăsiseși
PRĂSÍ, prăsesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre animale) A face pui; a se reproduce, a se înmulți. ♦ Tranz. A crește animale, a face să se înmulțească. ♦ Tranz. Fig. (Fam.) A aduna, a economisi bani, a-și spori banii adunați. 2. Tranz. A semăna, a îngriji și a răspândi cultura unei plante; a îngriji plantele ca să crească și să se înmulțească. ♦ Refl. (Despre plante) A se înmulți, a se extinde (spontan sau prin cultivare) pe un anumit teritoriu. – Din bg. prasja se, sb. prasiti se. DOOM
prăsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăsésc, imperf. 3 sg. prăseá; conj. prez. 3 să prăseáscă
prăsiseți
PRĂSÍ, prăsesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre animale) A face pui; a se reproduce, a se înmulți. ♦ Tranz. A crește animale, a face să se înmulțească. ♦ Tranz. Fig. (Fam.) A aduna, a economisi bani, a-și spori banii adunați. 2. Tranz. A semăna, a îngriji și a răspândi cultura unei plante; a îngriji plantele ca să crească și să se înmulțească. ♦ Refl. (Despre plante) A se înmulți, a se extinde (spontan sau prin cultivare) pe un anumit teritoriu. – Din bg. prasja se, sb. prasiti se. DOOM
prăsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăsésc, imperf. 3 sg. prăseá; conj. prez. 3 să prăseáscă
prăsit
PRĂSÍ, prăsesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre animale) A face pui; a se reproduce, a se înmulți. ♦ Tranz. A crește animale, a face să se înmulțească. ♦ Tranz. Fig. (Fam.) A aduna, a economisi bani, a-și spori banii adunați. 2. Tranz. A semăna, a îngriji și a răspândi cultura unei plante; a îngriji plantele ca să crească și să se înmulțească. ♦ Refl. (Despre plante) A se înmulți, a se extinde (spontan sau prin cultivare) pe un anumit teritoriu. – Din bg. prasja se, sb. prasiti se. DOOM
prăsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăsésc, imperf. 3 sg. prăseá; conj. prez. 3 să prăseáscă
prăsit
PRĂSÍT2, -Ă, prăsiți, -te, adj. (Despre animale) Reprodus, înmulțit. – V. prăsi.
prăsit
PRĂSÍT1 s. n. Prăsire. – V. prăsi. DOOM
prăsít s. n.
prăsita
PRĂSÍT2, -Ă, prăsiți, -te, adj. (Despre animale) Reprodus, înmulțit. – V. prăsi.
prăsite
PRĂSÍT2, -Ă, prăsiți, -te, adj. (Despre animale) Reprodus, înmulțit. – V. prăsi.
prăsitei
PRĂSÍT2, -Ă, prăsiți, -te, adj. (Despre animale) Reprodus, înmulțit. – V. prăsi.
prăsitele
PRĂSÍT2, -Ă, prăsiți, -te, adj. (Despre animale) Reprodus, înmulțit. – V. prăsi.
prăsitelor
PRĂSÍT2, -Ă, prăsiți, -te, adj. (Despre animale) Reprodus, înmulțit. – V. prăsi.
prăsitoare
PRĂSITÓR, -OÁRE, prăsitori, -oare, adj. (Despre animale) Care se prăsește (cu ușurință), folosit pentru prăsire. – Prăsi + suf. -tor. DOOM
prăsitór adj. m., pl. prăsitóri; f. sg. și pl. prăsitoáre
prăsitoarea
PRĂSITÓR, -OÁRE, prăsitori, -oare, adj. (Despre animale) Care se prăsește (cu ușurință), folosit pentru prăsire. – Prăsi + suf. -tor. DOOM
prăsitór adj. m., pl. prăsitóri; f. sg. și pl. prăsitoáre
prăsitoarei
PRĂSITÓR, -OÁRE, prăsitori, -oare, adj. (Despre animale) Care se prăsește (cu ușurință), folosit pentru prăsire. – Prăsi + suf. -tor. DOOM
prăsitór adj. m., pl. prăsitóri; f. sg. și pl. prăsitoáre
prăsitoarele
PRĂSITÓR, -OÁRE, prăsitori, -oare, adj. (Despre animale) Care se prăsește (cu ușurință), folosit pentru prăsire. – Prăsi + suf. -tor. DOOM
prăsitór adj. m., pl. prăsitóri; f. sg. și pl. prăsitoáre
prăsitoarelor
PRĂSITÓR, -OÁRE, prăsitori, -oare, adj. (Despre animale) Care se prăsește (cu ușurință), folosit pentru prăsire. – Prăsi + suf. -tor. DOOM
prăsitór adj. m., pl. prăsitóri; f. sg. și pl. prăsitoáre
prăsitor
PRĂSITÓR, -OÁRE, prăsitori, -oare, adj. (Despre animale) Care se prăsește (cu ușurință), folosit pentru prăsire. – Prăsi + suf. -tor. DOOM
prăsitór adj. m., pl. prăsitóri; f. sg. și pl. prăsitoáre
prăsitori
PRĂSITÓR, -OÁRE, prăsitori, -oare, adj. (Despre animale) Care se prăsește (cu ușurință), folosit pentru prăsire. – Prăsi + suf. -tor. DOOM
prăsitór adj. m., pl. prăsitóri; f. sg. și pl. prăsitoáre
prăsitorii
PRĂSITÓR, -OÁRE, prăsitori, -oare, adj. (Despre animale) Care se prăsește (cu ușurință), folosit pentru prăsire. – Prăsi + suf. -tor. DOOM
prăsitór adj. m., pl. prăsitóri; f. sg. și pl. prăsitoáre
prăsitorilor
PRĂSITÓR, -OÁRE, prăsitori, -oare, adj. (Despre animale) Care se prăsește (cu ușurință), folosit pentru prăsire. – Prăsi + suf. -tor. DOOM
prăsitór adj. m., pl. prăsitóri; f. sg. și pl. prăsitoáre
prăsitorul
PRĂSITÓR, -OÁRE, prăsitori, -oare, adj. (Despre animale) Care se prăsește (cu ușurință), folosit pentru prăsire. – Prăsi + suf. -tor. DOOM
prăsitór adj. m., pl. prăsitóri; f. sg. și pl. prăsitoáre
prăsitorului
PRĂSITÓR, -OÁRE, prăsitori, -oare, adj. (Despre animale) Care se prăsește (cu ușurință), folosit pentru prăsire. – Prăsi + suf. -tor. DOOM
prăsitór adj. m., pl. prăsitóri; f. sg. și pl. prăsitoáre
prăsitul
PRĂSÍT2, -Ă, prăsiți, -te, adj. (Despre animale) Reprodus, înmulțit. – V. prăsi.
prăsitului
PRĂSÍT2, -Ă, prăsiți, -te, adj. (Despre animale) Reprodus, înmulțit. – V. prăsi.
prăsiși
PRĂSÍ, prăsesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre animale) A face pui; a se reproduce, a se înmulți. ♦ Tranz. A crește animale, a face să se înmulțească. ♦ Tranz. Fig. (Fam.) A aduna, a economisi bani, a-și spori banii adunați. 2. Tranz. A semăna, a îngriji și a răspândi cultura unei plante; a îngriji plantele ca să crească și să se înmulțească. ♦ Refl. (Despre plante) A se înmulți, a se extinde (spontan sau prin cultivare) pe un anumit teritoriu. – Din bg. prasja se, sb. prasiti se. DOOM
prăsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăsésc, imperf. 3 sg. prăseá; conj. prez. 3 să prăseáscă
prăsiți
PRĂSÍ, prăsesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre animale) A face pui; a se reproduce, a se înmulți. ♦ Tranz. A crește animale, a face să se înmulțească. ♦ Tranz. Fig. (Fam.) A aduna, a economisi bani, a-și spori banii adunați. 2. Tranz. A semăna, a îngriji și a răspândi cultura unei plante; a îngriji plantele ca să crească și să se înmulțească. ♦ Refl. (Despre plante) A se înmulți, a se extinde (spontan sau prin cultivare) pe un anumit teritoriu. – Din bg. prasja se, sb. prasiti se. DOOM
prăsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăsésc, imperf. 3 sg. prăseá; conj. prez. 3 să prăseáscă
prăsiți
PRĂSÍT2, -Ă, prăsiți, -te, adj. (Despre animale) Reprodus, înmulțit. – V. prăsi.
prăsiții
PRĂSÍT2, -Ă, prăsiți, -te, adj. (Despre animale) Reprodus, înmulțit. – V. prăsi.
prăsiților
PRĂSÍT2, -Ă, prăsiți, -te, adj. (Despre animale) Reprodus, înmulțit. – V. prăsi.
prăstăvală
PRĂSTĂVÁLĂ s. f. sg. (Regional, numai în loc. adv. ) De-a prăstăvala = rostogolindu-se peste cap; de-a berbeleacul.
prăstăvălea
PRĂSTĂVĂLÍ, prăstăvălesc, vb. IV. Refl. (Regional) Ase prăvăli, ase rostogoli. (în forma păstrăvăli) O gropiță că-i făcea, Jumătate-l îngropa, Oancea se păstrăvălea, într-o rină că se da. MAT. FOLK. 48. – Variantă: păstrăvălí vb. IV.
prăstăvăleai
PRĂSTĂVĂLÍ, prăstăvălesc, vb. IV. Refl. (Regional) Ase prăvăli, ase rostogoli. (în forma păstrăvăli) O gropiță că-i făcea, Jumătate-l îngropa, Oancea se păstrăvălea, într-o rină că se da. MAT. FOLK. 48. – Variantă: păstrăvălí vb. IV.
prăstăvăleam
PRĂSTĂVĂLÍ, prăstăvălesc, vb. IV. Refl. (Regional) Ase prăvăli, ase rostogoli. (în forma păstrăvăli) O gropiță că-i făcea, Jumătate-l îngropa, Oancea se păstrăvălea, într-o rină că se da. MAT. FOLK. 48. – Variantă: păstrăvălí vb. IV.
prăstăvălească
PRĂSTĂVĂLÍ, prăstăvălesc, vb. IV. Refl. (Regional) Ase prăvăli, ase rostogoli. (în forma păstrăvăli) O gropiță că-i făcea, Jumătate-l îngropa, Oancea se păstrăvălea, într-o rină că se da. MAT. FOLK. 48. – Variantă: păstrăvălí vb. IV.
prăstăvăleau
PRĂSTĂVĂLÍ, prăstăvălesc, vb. IV. Refl. (Regional) Ase prăvăli, ase rostogoli. (în forma păstrăvăli) O gropiță că-i făcea, Jumătate-l îngropa, Oancea se păstrăvălea, într-o rină că se da. MAT. FOLK. 48. – Variantă: păstrăvălí vb. IV.
prăstăvăleați
PRĂSTĂVĂLÍ, prăstăvălesc, vb. IV. Refl. (Regional) Ase prăvăli, ase rostogoli. (în forma păstrăvăli) O gropiță că-i făcea, Jumătate-l îngropa, Oancea se păstrăvălea, într-o rină că se da. MAT. FOLK. 48. – Variantă: păstrăvălí vb. IV.
prăstăvălesc
PRĂSTĂVĂLÍ, prăstăvălesc, vb. IV. Refl. (Regional) Ase prăvăli, ase rostogoli. (în forma păstrăvăli) O gropiță că-i făcea, Jumătate-l îngropa, Oancea se păstrăvălea, într-o rină că se da. MAT. FOLK. 48. – Variantă: păstrăvălí vb. IV.
prăstăvălește
PRĂSTĂVĂLÍ, prăstăvălesc, vb. IV. Refl. (Regional) Ase prăvăli, ase rostogoli. (în forma păstrăvăli) O gropiță că-i făcea, Jumătate-l îngropa, Oancea se păstrăvălea, într-o rină că se da. MAT. FOLK. 48. – Variantă: păstrăvălí vb. IV.
prăstăvălești
PRĂSTĂVĂLÍ, prăstăvălesc, vb. IV. Refl. (Regional) Ase prăvăli, ase rostogoli. (în forma păstrăvăli) O gropiță că-i făcea, Jumătate-l îngropa, Oancea se păstrăvălea, într-o rină că se da. MAT. FOLK. 48. – Variantă: păstrăvălí vb. IV.
prăstăvăli
PRĂSTĂVĂLÍ, prăstăvălesc, vb. IV. Refl. (Regional) Ase prăvăli, ase rostogoli. (în forma păstrăvăli) O gropiță că-i făcea, Jumătate-l îngropa, Oancea se păstrăvălea, într-o rină că se da. MAT. FOLK. 48. – Variantă: păstrăvălí vb. IV.
prăstăvălii
PRĂSTĂVĂLÍ, prăstăvălesc, vb. IV. Refl. (Regional) Ase prăvăli, ase rostogoli. (în forma păstrăvăli) O gropiță că-i făcea, Jumătate-l îngropa, Oancea se păstrăvălea, într-o rină că se da. MAT. FOLK. 48. – Variantă: păstrăvălí vb. IV.
prăstăvălim
PRĂSTĂVĂLÍ, prăstăvălesc, vb. IV. Refl. (Regional) Ase prăvăli, ase rostogoli. (în forma păstrăvăli) O gropiță că-i făcea, Jumătate-l îngropa, Oancea se păstrăvălea, într-o rină că se da. MAT. FOLK. 48. – Variantă: păstrăvălí vb. IV.
prăstăvălind
PRĂSTĂVĂLÍ, prăstăvălesc, vb. IV. Refl. (Regional) Ase prăvăli, ase rostogoli. (în forma păstrăvăli) O gropiță că-i făcea, Jumătate-l îngropa, Oancea se păstrăvălea, într-o rină că se da. MAT. FOLK. 48. – Variantă: păstrăvălí vb. IV.
prăstăvălire
PRĂSTĂVĂLÍ, prăstăvălesc, vb. IV. Refl. (Regional) Ase prăvăli, ase rostogoli. (în forma păstrăvăli) O gropiță că-i făcea, Jumătate-l îngropa, Oancea se păstrăvălea, într-o rină că se da. MAT. FOLK. 48. – Variantă: păstrăvălí vb. IV.
prăstăvălire
PRĂSTĂVĂLÍ, prăstăvălesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se prăvăli, a se rostogoli. – Comp. sb. strovaliti.
prăstăvăliră
PRĂSTĂVĂLÍ, prăstăvălesc, vb. IV. Refl. (Regional) Ase prăvăli, ase rostogoli. (în forma păstrăvăli) O gropiță că-i făcea, Jumătate-l îngropa, Oancea se păstrăvălea, într-o rină că se da. MAT. FOLK. 48. – Variantă: păstrăvălí vb. IV.
prăstăvălirăm
PRĂSTĂVĂLÍ, prăstăvălesc, vb. IV. Refl. (Regional) Ase prăvăli, ase rostogoli. (în forma păstrăvăli) O gropiță că-i făcea, Jumătate-l îngropa, Oancea se păstrăvălea, într-o rină că se da. MAT. FOLK. 48. – Variantă: păstrăvălí vb. IV.
prăstăvălirăți
PRĂSTĂVĂLÍ, prăstăvălesc, vb. IV. Refl. (Regional) Ase prăvăli, ase rostogoli. (în forma păstrăvăli) O gropiță că-i făcea, Jumătate-l îngropa, Oancea se păstrăvălea, într-o rină că se da. MAT. FOLK. 48. – Variantă: păstrăvălí vb. IV.
prăstăvălise
PRĂSTĂVĂLÍ, prăstăvălesc, vb. IV. Refl. (Regional) Ase prăvăli, ase rostogoli. (în forma păstrăvăli) O gropiță că-i făcea, Jumătate-l îngropa, Oancea se păstrăvălea, într-o rină că se da. MAT. FOLK. 48. – Variantă: păstrăvălí vb. IV.
prăstăvălisem
PRĂSTĂVĂLÍ, prăstăvălesc, vb. IV. Refl. (Regional) Ase prăvăli, ase rostogoli. (în forma păstrăvăli) O gropiță că-i făcea, Jumătate-l îngropa, Oancea se păstrăvălea, într-o rină că se da. MAT. FOLK. 48. – Variantă: păstrăvălí vb. IV.
prăstăvăliseră
PRĂSTĂVĂLÍ, prăstăvălesc, vb. IV. Refl. (Regional) Ase prăvăli, ase rostogoli. (în forma păstrăvăli) O gropiță că-i făcea, Jumătate-l îngropa, Oancea se păstrăvălea, într-o rină că se da. MAT. FOLK. 48. – Variantă: păstrăvălí vb. IV.
prăstăvăliserăm
PRĂSTĂVĂLÍ, prăstăvălesc, vb. IV. Refl. (Regional) Ase prăvăli, ase rostogoli. (în forma păstrăvăli) O gropiță că-i făcea, Jumătate-l îngropa, Oancea se păstrăvălea, într-o rină că se da. MAT. FOLK. 48. – Variantă: păstrăvălí vb. IV.
prăstăvăliserăți
PRĂSTĂVĂLÍ, prăstăvălesc, vb. IV. Refl. (Regional) Ase prăvăli, ase rostogoli. (în forma păstrăvăli) O gropiță că-i făcea, Jumătate-l îngropa, Oancea se păstrăvălea, într-o rină că se da. MAT. FOLK. 48. – Variantă: păstrăvălí vb. IV.
prăstăvăliseși
PRĂSTĂVĂLÍ, prăstăvălesc, vb. IV. Refl. (Regional) Ase prăvăli, ase rostogoli. (în forma păstrăvăli) O gropiță că-i făcea, Jumătate-l îngropa, Oancea se păstrăvălea, într-o rină că se da. MAT. FOLK. 48. – Variantă: păstrăvălí vb. IV.
prăstăvăliseți
PRĂSTĂVĂLÍ, prăstăvălesc, vb. IV. Refl. (Regional) Ase prăvăli, ase rostogoli. (în forma păstrăvăli) O gropiță că-i făcea, Jumătate-l îngropa, Oancea se păstrăvălea, într-o rină că se da. MAT. FOLK. 48. – Variantă: păstrăvălí vb. IV.
prăstăvălit
PRĂSTĂVĂLÍ, prăstăvălesc, vb. IV. Refl. (Regional) Ase prăvăli, ase rostogoli. (în forma păstrăvăli) O gropiță că-i făcea, Jumătate-l îngropa, Oancea se păstrăvălea, într-o rină că se da. MAT. FOLK. 48. – Variantă: păstrăvălí vb. IV.
prăstăvăliși
PRĂSTĂVĂLÍ, prăstăvălesc, vb. IV. Refl. (Regional) Ase prăvăli, ase rostogoli. (în forma păstrăvăli) O gropiță că-i făcea, Jumătate-l îngropa, Oancea se păstrăvălea, într-o rină că se da. MAT. FOLK. 48. – Variantă: păstrăvălí vb. IV.
prăstăvăliți
PRĂSTĂVĂLÍ, prăstăvălesc, vb. IV. Refl. (Regional) Ase prăvăli, ase rostogoli. (în forma păstrăvăli) O gropiță că-i făcea, Jumătate-l îngropa, Oancea se păstrăvălea, într-o rină că se da. MAT. FOLK. 48. – Variantă: păstrăvălí vb. IV.
prăsădea
PRĂSĂDÍ, prăsădesc, vb. IV. Tranz. (învechit) A sădi, a răsădi. Te-a sădit Și te-a prăsădit Și nu te-a-ngrădit. La TDRG. ♦ Refl. Fig. A se propaga, a se transmite. Fără de aer... nici sunetul și glasul nu s-ar putea prăsădi dintr-un loc în altul spre auzirea lui. PISCUPESCU, O. 68.
prăsădeai
PRĂSĂDÍ, prăsădesc, vb. IV. Tranz. (învechit) A sădi, a răsădi. Te-a sădit Și te-a prăsădit Și nu te-a-ngrădit. La TDRG. ♦ Refl. Fig. A se propaga, a se transmite. Fără de aer... nici sunetul și glasul nu s-ar putea prăsădi dintr-un loc în altul spre auzirea lui. PISCUPESCU, O. 68.
prăsădeam
PRĂSĂDÍ, prăsădesc, vb. IV. Tranz. (învechit) A sădi, a răsădi. Te-a sădit Și te-a prăsădit Și nu te-a-ngrădit. La TDRG. ♦ Refl. Fig. A se propaga, a se transmite. Fără de aer... nici sunetul și glasul nu s-ar putea prăsădi dintr-un loc în altul spre auzirea lui. PISCUPESCU, O. 68.
prăsădească
PRĂSĂDÍ, prăsădesc, vb. IV. Tranz. (învechit) A sădi, a răsădi. Te-a sădit Și te-a prăsădit Și nu te-a-ngrădit. La TDRG. ♦ Refl. Fig. A se propaga, a se transmite. Fără de aer... nici sunetul și glasul nu s-ar putea prăsădi dintr-un loc în altul spre auzirea lui. PISCUPESCU, O. 68.
prăsădeau
PRĂSĂDÍ, prăsădesc, vb. IV. Tranz. (învechit) A sădi, a răsădi. Te-a sădit Și te-a prăsădit Și nu te-a-ngrădit. La TDRG. ♦ Refl. Fig. A se propaga, a se transmite. Fără de aer... nici sunetul și glasul nu s-ar putea prăsădi dintr-un loc în altul spre auzirea lui. PISCUPESCU, O. 68.
prăsădeați
PRĂSĂDÍ, prăsădesc, vb. IV. Tranz. (învechit) A sădi, a răsădi. Te-a sădit Și te-a prăsădit Și nu te-a-ngrădit. La TDRG. ♦ Refl. Fig. A se propaga, a se transmite. Fără de aer... nici sunetul și glasul nu s-ar putea prăsădi dintr-un loc în altul spre auzirea lui. PISCUPESCU, O. 68.
prăsădesc
PRĂSĂDÍ, prăsădesc, vb. IV. Tranz. (învechit) A sădi, a răsădi. Te-a sădit Și te-a prăsădit Și nu te-a-ngrădit. La TDRG. ♦ Refl. Fig. A se propaga, a se transmite. Fără de aer... nici sunetul și glasul nu s-ar putea prăsădi dintr-un loc în altul spre auzirea lui. PISCUPESCU, O. 68.
prăsădește
PRĂSĂDÍ, prăsădesc, vb. IV. Tranz. (învechit) A sădi, a răsădi. Te-a sădit Și te-a prăsădit Și nu te-a-ngrădit. La TDRG. ♦ Refl. Fig. A se propaga, a se transmite. Fără de aer... nici sunetul și glasul nu s-ar putea prăsădi dintr-un loc în altul spre auzirea lui. PISCUPESCU, O. 68.
prăsădești
PRĂSĂDÍ, prăsădesc, vb. IV. Tranz. (învechit) A sădi, a răsădi. Te-a sădit Și te-a prăsădit Și nu te-a-ngrădit. La TDRG. ♦ Refl. Fig. A se propaga, a se transmite. Fără de aer... nici sunetul și glasul nu s-ar putea prăsădi dintr-un loc în altul spre auzirea lui. PISCUPESCU, O. 68.
prăsădi
PRĂSĂDÍ, prăsădesc, vb. IV. Tranz. (învechit) A sădi, a răsădi. Te-a sădit Și te-a prăsădit Și nu te-a-ngrădit. La TDRG. ♦ Refl. Fig. A se propaga, a se transmite. Fără de aer... nici sunetul și glasul nu s-ar putea prăsădi dintr-un loc în altul spre auzirea lui. PISCUPESCU, O. 68.
prăsădii
PRĂSĂDÍ, prăsădesc, vb. IV. Tranz. (învechit) A sădi, a răsădi. Te-a sădit Și te-a prăsădit Și nu te-a-ngrădit. La TDRG. ♦ Refl. Fig. A se propaga, a se transmite. Fără de aer... nici sunetul și glasul nu s-ar putea prăsădi dintr-un loc în altul spre auzirea lui. PISCUPESCU, O. 68.
prăsădim
PRĂSĂDÍ, prăsădesc, vb. IV. Tranz. (învechit) A sădi, a răsădi. Te-a sădit Și te-a prăsădit Și nu te-a-ngrădit. La TDRG. ♦ Refl. Fig. A se propaga, a se transmite. Fără de aer... nici sunetul și glasul nu s-ar putea prăsădi dintr-un loc în altul spre auzirea lui. PISCUPESCU, O. 68.
prăsădind
PRĂSĂDÍ, prăsădesc, vb. IV. Tranz. (învechit) A sădi, a răsădi. Te-a sădit Și te-a prăsădit Și nu te-a-ngrădit. La TDRG. ♦ Refl. Fig. A se propaga, a se transmite. Fără de aer... nici sunetul și glasul nu s-ar putea prăsădi dintr-un loc în altul spre auzirea lui. PISCUPESCU, O. 68.
prăsădire
PRĂSĂDÍ, prăsădesc, vb. IV. Tranz. (învechit) A sădi, a răsădi. Te-a sădit Și te-a prăsădit Și nu te-a-ngrădit. La TDRG. ♦ Refl. Fig. A se propaga, a se transmite. Fără de aer... nici sunetul și glasul nu s-ar putea prăsădi dintr-un loc în altul spre auzirea lui. PISCUPESCU, O. 68.
prăsădire
PRĂSĂDÍ, prăsădesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A sădi, a răsădi. ♦ Refl. Fig. A se propaga, a se transmite. – Slav (v. sl. prĕsaditi).
prăsădiră
PRĂSĂDÍ, prăsădesc, vb. IV. Tranz. (învechit) A sădi, a răsădi. Te-a sădit Și te-a prăsădit Și nu te-a-ngrădit. La TDRG. ♦ Refl. Fig. A se propaga, a se transmite. Fără de aer... nici sunetul și glasul nu s-ar putea prăsădi dintr-un loc în altul spre auzirea lui. PISCUPESCU, O. 68.
prăsădirăm
PRĂSĂDÍ, prăsădesc, vb. IV. Tranz. (învechit) A sădi, a răsădi. Te-a sădit Și te-a prăsădit Și nu te-a-ngrădit. La TDRG. ♦ Refl. Fig. A se propaga, a se transmite. Fără de aer... nici sunetul și glasul nu s-ar putea prăsădi dintr-un loc în altul spre auzirea lui. PISCUPESCU, O. 68.
prăsădirăți
PRĂSĂDÍ, prăsădesc, vb. IV. Tranz. (învechit) A sădi, a răsădi. Te-a sădit Și te-a prăsădit Și nu te-a-ngrădit. La TDRG. ♦ Refl. Fig. A se propaga, a se transmite. Fără de aer... nici sunetul și glasul nu s-ar putea prăsădi dintr-un loc în altul spre auzirea lui. PISCUPESCU, O. 68.
prăsădise
PRĂSĂDÍ, prăsădesc, vb. IV. Tranz. (învechit) A sădi, a răsădi. Te-a sădit Și te-a prăsădit Și nu te-a-ngrădit. La TDRG. ♦ Refl. Fig. A se propaga, a se transmite. Fără de aer... nici sunetul și glasul nu s-ar putea prăsădi dintr-un loc în altul spre auzirea lui. PISCUPESCU, O. 68.
prăsădisem
PRĂSĂDÍ, prăsădesc, vb. IV. Tranz. (învechit) A sădi, a răsădi. Te-a sădit Și te-a prăsădit Și nu te-a-ngrădit. La TDRG. ♦ Refl. Fig. A se propaga, a se transmite. Fără de aer... nici sunetul și glasul nu s-ar putea prăsădi dintr-un loc în altul spre auzirea lui. PISCUPESCU, O. 68.
prăsădiseră
PRĂSĂDÍ, prăsădesc, vb. IV. Tranz. (învechit) A sădi, a răsădi. Te-a sădit Și te-a prăsădit Și nu te-a-ngrădit. La TDRG. ♦ Refl. Fig. A se propaga, a se transmite. Fără de aer... nici sunetul și glasul nu s-ar putea prăsădi dintr-un loc în altul spre auzirea lui. PISCUPESCU, O. 68.
prăsădiserăm
PRĂSĂDÍ, prăsădesc, vb. IV. Tranz. (învechit) A sădi, a răsădi. Te-a sădit Și te-a prăsădit Și nu te-a-ngrădit. La TDRG. ♦ Refl. Fig. A se propaga, a se transmite. Fără de aer... nici sunetul și glasul nu s-ar putea prăsădi dintr-un loc în altul spre auzirea lui. PISCUPESCU, O. 68.
prăsădiserăți
PRĂSĂDÍ, prăsădesc, vb. IV. Tranz. (învechit) A sădi, a răsădi. Te-a sădit Și te-a prăsădit Și nu te-a-ngrădit. La TDRG. ♦ Refl. Fig. A se propaga, a se transmite. Fără de aer... nici sunetul și glasul nu s-ar putea prăsădi dintr-un loc în altul spre auzirea lui. PISCUPESCU, O. 68.
prăsădiseși
PRĂSĂDÍ, prăsădesc, vb. IV. Tranz. (învechit) A sădi, a răsădi. Te-a sădit Și te-a prăsădit Și nu te-a-ngrădit. La TDRG. ♦ Refl. Fig. A se propaga, a se transmite. Fără de aer... nici sunetul și glasul nu s-ar putea prăsădi dintr-un loc în altul spre auzirea lui. PISCUPESCU, O. 68.
prăsădiseți
PRĂSĂDÍ, prăsădesc, vb. IV. Tranz. (învechit) A sădi, a răsădi. Te-a sădit Și te-a prăsădit Și nu te-a-ngrădit. La TDRG. ♦ Refl. Fig. A se propaga, a se transmite. Fără de aer... nici sunetul și glasul nu s-ar putea prăsădi dintr-un loc în altul spre auzirea lui. PISCUPESCU, O. 68.
prăsădit
PRĂSĂDÍ, prăsădesc, vb. IV. Tranz. (învechit) A sădi, a răsădi. Te-a sădit Și te-a prăsădit Și nu te-a-ngrădit. La TDRG. ♦ Refl. Fig. A se propaga, a se transmite. Fără de aer... nici sunetul și glasul nu s-ar putea prăsădi dintr-un loc în altul spre auzirea lui. PISCUPESCU, O. 68.
prăsădit
PRĂSĂDÍ, prăsădesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A sădi, a răsădi. ♦ Refl. Fig. A se propaga, a se transmite. – Slav (v. sl. prĕsaditi).
prăsădiși
PRĂSĂDÍ, prăsădesc, vb. IV. Tranz. (învechit) A sădi, a răsădi. Te-a sădit Și te-a prăsădit Și nu te-a-ngrădit. La TDRG. ♦ Refl. Fig. A se propaga, a se transmite. Fără de aer... nici sunetul și glasul nu s-ar putea prăsădi dintr-un loc în altul spre auzirea lui. PISCUPESCU, O. 68.
prăsădiți
PRĂSĂDÍ, prăsădesc, vb. IV. Tranz. (învechit) A sădi, a răsădi. Te-a sădit Și te-a prăsădit Și nu te-a-ngrădit. La TDRG. ♦ Refl. Fig. A se propaga, a se transmite. Fără de aer... nici sunetul și glasul nu s-ar putea prăsădi dintr-un loc în altul spre auzirea lui. PISCUPESCU, O. 68.
prăval
PRĂVÁL, prăvaluri, s. n. 1. Depresiune naturală (puțin adâncă) care face legătura între bălți sau între acestea și râuri; spec. gârlă din regiunea inundabilă a Dunării. 2. (Reg.) Porțiune pe cursul unui râu, al unui pârâu etc., unde apa curge foarte repede (formând o cascadă mică). 3. (Reg.) Povârniș, pantă (1), coastă. [Pl. și: prăvale. – Var.: privál s. n.] – Cf. bg. preval, rom. prăvăli. DOOM
prăvál/privál (reg.) s. n., pl. prăváluri/priváluri
prăval
PRĂVÁL, prăvaluri, s. n. 1. Depresiune naturală (puțin adâncă) care face legătura între bălți sau între acestea și râuri; spec. gârlă din regiunea inundabilă a Dunării. 2. (Reg.) Porțiune pe cursul unui râu, al unui pârâu etc., unde apa curge foarte repede (formând o cascadă mică). 3. (Reg.) Povârniș, pantă (1), coastă. [Pl. și: prăvale. – Var.: privál s. n.] – Cf. bg. preval, rom. prăvăli.
prăvalnic
PRĂVÁLNIC, -Ă, prăvalnici, -e, adj. Înclinat, pieziș, abrupt.
prăvalul
PRĂVÁL, prăvaluri, s. n. 1. Depresiune naturală (puțin adâncă) care face legătura între bălți sau între acestea și râuri; spec. gârlă din regiunea inundabilă a Dunării. 2. (Reg.) Porțiune pe cursul unui râu, al unui pârâu etc., unde apa curge foarte repede (formând o cascadă mică). 3. (Reg.) Povârniș, pantă (1), coastă. [Pl. și: prăvale. – Var.: privál s. n.] – Cf. bg. preval, rom. prăvăli.
prăvalului
PRĂVÁL, prăvaluri, s. n. 1. Depresiune naturală (puțin adâncă) care face legătura între bălți sau între acestea și râuri; spec. gârlă din regiunea inundabilă a Dunării. 2. (Reg.) Porțiune pe cursul unui râu, al unui pârâu etc., unde apa curge foarte repede (formând o cascadă mică). 3. (Reg.) Povârniș, pantă (1), coastă. [Pl. și: prăvale. – Var.: privál s. n.] – Cf. bg. preval, rom. prăvăli.
prăvaluri
PRĂVÁL, prăvaluri, s. n. 1. Depresiune naturală (puțin adâncă) care face legătura între bălți sau între acestea și râuri; spec. gârlă din regiunea inundabilă a Dunării. 2. (Reg.) Porțiune pe cursul unui râu, al unui pârâu etc., unde apa curge foarte repede (formând o cascadă mică). 3. (Reg.) Povârniș, pantă (1), coastă. [Pl. și: prăvale. – Var.: privál s. n.] – Cf. bg. preval, rom. prăvăli.
prăvalurile
PRĂVÁL, prăvaluri, s. n. 1. Depresiune naturală (puțin adâncă) care face legătura între bălți sau între acestea și râuri; spec. gârlă din regiunea inundabilă a Dunării. 2. (Reg.) Porțiune pe cursul unui râu, al unui pârâu etc., unde apa curge foarte repede (formând o cascadă mică). 3. (Reg.) Povârniș, pantă (1), coastă. [Pl. și: prăvale. – Var.: privál s. n.] – Cf. bg. preval, rom. prăvăli.
prăvalurilor
PRĂVÁL, prăvaluri, s. n. 1. Depresiune naturală (puțin adâncă) care face legătura între bălți sau între acestea și râuri; spec. gârlă din regiunea inundabilă a Dunării. 2. (Reg.) Porțiune pe cursul unui râu, al unui pârâu etc., unde apa curge foarte repede (formând o cascadă mică). 3. (Reg.) Povârniș, pantă (1), coastă. [Pl. și: prăvale. – Var.: privál s. n.] – Cf. bg. preval, rom. prăvăli.
prăvălat
PRĂVĂLÁT, -Ă, prăvălați, -te, adj. 1. Răsturnat, prăvălit. Șterse mai întîi scîndura cu batista. Nu se lăți prăvălat pe spătar. El stătu drept și corect. C. PETRESCU, O. P. II 305. 2. (Despre un munte) Povîrnit, înclinat, abrupt. Mă urcai pe o culme prăvălată. MURNU, O. 162.
prăvălatec
PRĂVĂLÁTEC, -Ă adj. v. prăvălatic.
prăvălatic
PRĂVĂLÁTIC, -Ă, prăvălatici, -ce, adj. 1. (Pop.) Povârnit, abrupt, accidentat, pieziș. 2. (Rar) Care se răstoarnă, care se rostogolește, care vine la vale. – Prăvăli + suf. -atic. DOOM
prăvălátic (pop.) adj. m., pl. prăvălátici; f. prăvălátică, pl. prăvălátice
prăvălatica
PRĂVĂLÁTIC, -Ă, prăvălatici, -ce, adj. 1. (Pop.) Povârnit, abrupt, accidentat, pieziș. 2. (Rar) Care se răstoarnă, care se rostogolește, care vine la vale. – Prăvăli + suf. -atic. DOOM
prăvălátic (pop.) adj. m., pl. prăvălátici; f. prăvălátică, pl. prăvălátice
prăvălatice
PRĂVĂLÁTIC, -Ă, prăvălatici, -ce, adj. 1. (Pop.) Povârnit, abrupt, accidentat, pieziș. 2. (Rar) Care se răstoarnă, care se rostogolește, care vine la vale. – Prăvăli + suf. -atic. DOOM
prăvălátic (pop.) adj. m., pl. prăvălátici; f. prăvălátică, pl. prăvălátice
prăvălaticei
PRĂVĂLÁTIC, -Ă, prăvălatici, -ce, adj. 1. (Pop.) Povârnit, abrupt, accidentat, pieziș. 2. (Rar) Care se răstoarnă, care se rostogolește, care vine la vale. – Prăvăli + suf. -atic. DOOM
prăvălátic (pop.) adj. m., pl. prăvălátici; f. prăvălátică, pl. prăvălátice
prăvălaticele
PRĂVĂLÁTIC, -Ă, prăvălatici, -ce, adj. 1. (Pop.) Povârnit, abrupt, accidentat, pieziș. 2. (Rar) Care se răstoarnă, care se rostogolește, care vine la vale. – Prăvăli + suf. -atic. DOOM
prăvălátic (pop.) adj. m., pl. prăvălátici; f. prăvălátică, pl. prăvălátice
prăvălaticelor
PRĂVĂLÁTIC, -Ă, prăvălatici, -ce, adj. 1. (Pop.) Povârnit, abrupt, accidentat, pieziș. 2. (Rar) Care se răstoarnă, care se rostogolește, care vine la vale. – Prăvăli + suf. -atic. DOOM
prăvălátic (pop.) adj. m., pl. prăvălátici; f. prăvălátică, pl. prăvălátice
prăvălatici
PRĂVĂLÁTIC, -Ă, prăvălatici, -ce, adj. 1. (Pop.) Povârnit, abrupt, accidentat, pieziș. 2. (Rar) Care se răstoarnă, care se rostogolește, care vine la vale. – Prăvăli + suf. -atic. DOOM
prăvălátic (pop.) adj. m., pl. prăvălátici; f. prăvălátică, pl. prăvălátice
prăvălaticii
PRĂVĂLÁTIC, -Ă, prăvălatici, -ce, adj. 1. (Pop.) Povârnit, abrupt, accidentat, pieziș. 2. (Rar) Care se răstoarnă, care se rostogolește, care vine la vale. – Prăvăli + suf. -atic. DOOM
prăvălátic (pop.) adj. m., pl. prăvălátici; f. prăvălátică, pl. prăvălátice
prăvălaticilor
PRĂVĂLÁTIC, -Ă, prăvălatici, -ce, adj. 1. (Pop.) Povârnit, abrupt, accidentat, pieziș. 2. (Rar) Care se răstoarnă, care se rostogolește, care vine la vale. – Prăvăli + suf. -atic. DOOM
prăvălátic (pop.) adj. m., pl. prăvălátici; f. prăvălátică, pl. prăvălátice
prăvălaticul
PRĂVĂLÁTIC, -Ă, prăvălatici, -ce, adj. 1. (Pop.) Povârnit, abrupt, accidentat, pieziș. 2. (Rar) Care se răstoarnă, care se rostogolește, care vine la vale. – Prăvăli + suf. -atic. DOOM
prăvălátic (pop.) adj. m., pl. prăvălátici; f. prăvălátică, pl. prăvălátice
prăvălaticului
PRĂVĂLÁTIC, -Ă, prăvălatici, -ce, adj. 1. (Pop.) Povârnit, abrupt, accidentat, pieziș. 2. (Rar) Care se răstoarnă, care se rostogolește, care vine la vale. – Prăvăli + suf. -atic. DOOM
prăvălátic (pop.) adj. m., pl. prăvălátici; f. prăvălátică, pl. prăvălátice
prăvălea
PRĂVĂLÍ, prăvălesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A (se) înclina, a (se) apleca într-o parte; a (se) răsturna, a (se) rostogoli; a cădea sau a face să cadă, a (se) arunca în adâncime, a (se) prăbuși, a (se) trânti. ♦ Refl. A fugi în goana mare, a se năpusti la vale; a se repezi spre ceva, a tăbărî, a da buzna. ♦ Refl. (Despre ape) A curge cu repeziciune, căzând de la înălțime; a se revărsa, a se întinde. ♦ Refl. Fig. A se întinde, a se răspândi, a se împrăștia. ♦ Tranz. A arunca; a azvârli. 2. Refl. (Despre vânt, furtună, ploaie etc.) A se dezlănțui cu putere, a se pomi cu violență. 3. Tranz. și refl. A (se) surpa, a (se) nărui, a (se) dărâma, a (se) prăbuși. – Din bg. provalja, sb. provaliti. DOOM
prăvălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăvălésc, imperf. 3 sg. prăvăleá; conj. prez. 3 să prăvăleáscă
prăvăleai
PRĂVĂLÍ, prăvălesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A (se) înclina, a (se) apleca într-o parte; a (se) răsturna, a (se) rostogoli; a cădea sau a face să cadă, a (se) arunca în adâncime, a (se) prăbuși, a (se) trânti. ♦ Refl. A fugi în goana mare, a se năpusti la vale; a se repezi spre ceva, a tăbărî, a da buzna. ♦ Refl. (Despre ape) A curge cu repeziciune, căzând de la înălțime; a se revărsa, a se întinde. ♦ Refl. Fig. A se întinde, a se răspândi, a se împrăștia. ♦ Tranz. A arunca; a azvârli. 2. Refl. (Despre vânt, furtună, ploaie etc.) A se dezlănțui cu putere, a se pomi cu violență. 3. Tranz. și refl. A (se) surpa, a (se) nărui, a (se) dărâma, a (se) prăbuși. – Din bg. provalja, sb. provaliti. DOOM
prăvălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăvălésc, imperf. 3 sg. prăvăleá; conj. prez. 3 să prăvăleáscă
prăvăleam
PRĂVĂLÍ, prăvălesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A (se) înclina, a (se) apleca într-o parte; a (se) răsturna, a (se) rostogoli; a cădea sau a face să cadă, a (se) arunca în adâncime, a (se) prăbuși, a (se) trânti. ♦ Refl. A fugi în goana mare, a se năpusti la vale; a se repezi spre ceva, a tăbărî, a da buzna. ♦ Refl. (Despre ape) A curge cu repeziciune, căzând de la înălțime; a se revărsa, a se întinde. ♦ Refl. Fig. A se întinde, a se răspândi, a se împrăștia. ♦ Tranz. A arunca; a azvârli. 2. Refl. (Despre vânt, furtună, ploaie etc.) A se dezlănțui cu putere, a se pomi cu violență. 3. Tranz. și refl. A (se) surpa, a (se) nărui, a (se) dărâma, a (se) prăbuși. – Din bg. provalja, sb. provaliti. DOOM
prăvălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăvălésc, imperf. 3 sg. prăvăleá; conj. prez. 3 să prăvăleáscă
prăvălească
PRĂVĂLÍ, prăvălesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A (se) înclina, a (se) apleca într-o parte; a (se) răsturna, a (se) rostogoli; a cădea sau a face să cadă, a (se) arunca în adâncime, a (se) prăbuși, a (se) trânti. ♦ Refl. A fugi în goana mare, a se năpusti la vale; a se repezi spre ceva, a tăbărî, a da buzna. ♦ Refl. (Despre ape) A curge cu repeziciune, căzând de la înălțime; a se revărsa, a se întinde. ♦ Refl. Fig. A se întinde, a se răspândi, a se împrăștia. ♦ Tranz. A arunca; a azvârli. 2. Refl. (Despre vânt, furtună, ploaie etc.) A se dezlănțui cu putere, a se pomi cu violență. 3. Tranz. și refl. A (se) surpa, a (se) nărui, a (se) dărâma, a (se) prăbuși. – Din bg. provalja, sb. provaliti. DOOM
prăvălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăvălésc, imperf. 3 sg. prăvăleá; conj. prez. 3 să prăvăleáscă
prăvăleau
PRĂVĂLÍ, prăvălesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A (se) înclina, a (se) apleca într-o parte; a (se) răsturna, a (se) rostogoli; a cădea sau a face să cadă, a (se) arunca în adâncime, a (se) prăbuși, a (se) trânti. ♦ Refl. A fugi în goana mare, a se năpusti la vale; a se repezi spre ceva, a tăbărî, a da buzna. ♦ Refl. (Despre ape) A curge cu repeziciune, căzând de la înălțime; a se revărsa, a se întinde. ♦ Refl. Fig. A se întinde, a se răspândi, a se împrăștia. ♦ Tranz. A arunca; a azvârli. 2. Refl. (Despre vânt, furtună, ploaie etc.) A se dezlănțui cu putere, a se pomi cu violență. 3. Tranz. și refl. A (se) surpa, a (se) nărui, a (se) dărâma, a (se) prăbuși. – Din bg. provalja, sb. provaliti. DOOM
prăvălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăvălésc, imperf. 3 sg. prăvăleá; conj. prez. 3 să prăvăleáscă
prăvăleați
PRĂVĂLÍ, prăvălesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A (se) înclina, a (se) apleca într-o parte; a (se) răsturna, a (se) rostogoli; a cădea sau a face să cadă, a (se) arunca în adâncime, a (se) prăbuși, a (se) trânti. ♦ Refl. A fugi în goana mare, a se năpusti la vale; a se repezi spre ceva, a tăbărî, a da buzna. ♦ Refl. (Despre ape) A curge cu repeziciune, căzând de la înălțime; a se revărsa, a se întinde. ♦ Refl. Fig. A se întinde, a se răspândi, a se împrăștia. ♦ Tranz. A arunca; a azvârli. 2. Refl. (Despre vânt, furtună, ploaie etc.) A se dezlănțui cu putere, a se pomi cu violență. 3. Tranz. și refl. A (se) surpa, a (se) nărui, a (se) dărâma, a (se) prăbuși. – Din bg. provalja, sb. provaliti. DOOM
prăvălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăvălésc, imperf. 3 sg. prăvăleá; conj. prez. 3 să prăvăleáscă
prăvălesc
PRĂVĂLÍ, prăvălesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A (se) înclina, a (se) apleca într-o parte; a (se) răsturna, a (se) rostogoli; a cădea sau a face să cadă, a (se) arunca în adâncime, a (se) prăbuși, a (se) trânti. ♦ Refl. A fugi în goana mare, a se năpusti la vale; a se repezi spre ceva, a tăbărî, a da buzna. ♦ Refl. (Despre ape) A curge cu repeziciune, căzând de la înălțime; a se revărsa, a se întinde. ♦ Refl. Fig. A se întinde, a se răspândi, a se împrăștia. ♦ Tranz. A arunca; a azvârli. 2. Refl. (Despre vânt, furtună, ploaie etc.) A se dezlănțui cu putere, a se pomi cu violență. 3. Tranz. și refl. A (se) surpa, a (se) nărui, a (se) dărâma, a (se) prăbuși. – Din bg. provalja, sb. provaliti. DOOM
prăvălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăvălésc, imperf. 3 sg. prăvăleá; conj. prez. 3 să prăvăleáscă
prăvălește
PRĂVĂLÍ, prăvălesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A (se) înclina, a (se) apleca într-o parte; a (se) răsturna, a (se) rostogoli; a cădea sau a face să cadă, a (se) arunca în adâncime, a (se) prăbuși, a (se) trânti. ♦ Refl. A fugi în goana mare, a se năpusti la vale; a se repezi spre ceva, a tăbărî, a da buzna. ♦ Refl. (Despre ape) A curge cu repeziciune, căzând de la înălțime; a se revărsa, a se întinde. ♦ Refl. Fig. A se întinde, a se răspândi, a se împrăștia. ♦ Tranz. A arunca; a azvârli. 2. Refl. (Despre vânt, furtună, ploaie etc.) A se dezlănțui cu putere, a se pomi cu violență. 3. Tranz. și refl. A (se) surpa, a (se) nărui, a (se) dărâma, a (se) prăbuși. – Din bg. provalja, sb. provaliti. DOOM
prăvălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăvălésc, imperf. 3 sg. prăvăleá; conj. prez. 3 să prăvăleáscă
prăvălești
PRĂVĂLÍ, prăvălesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A (se) înclina, a (se) apleca într-o parte; a (se) răsturna, a (se) rostogoli; a cădea sau a face să cadă, a (se) arunca în adâncime, a (se) prăbuși, a (se) trânti. ♦ Refl. A fugi în goana mare, a se năpusti la vale; a se repezi spre ceva, a tăbărî, a da buzna. ♦ Refl. (Despre ape) A curge cu repeziciune, căzând de la înălțime; a se revărsa, a se întinde. ♦ Refl. Fig. A se întinde, a se răspândi, a se împrăștia. ♦ Tranz. A arunca; a azvârli. 2. Refl. (Despre vânt, furtună, ploaie etc.) A se dezlănțui cu putere, a se pomi cu violență. 3. Tranz. și refl. A (se) surpa, a (se) nărui, a (se) dărâma, a (se) prăbuși. – Din bg. provalja, sb. provaliti. DOOM
prăvălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăvălésc, imperf. 3 sg. prăvăleá; conj. prez. 3 să prăvăleáscă
prăvăli
PRĂVĂLÍ, prăvălesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A (se) înclina, a (se) apleca într-o parte; a (se) răsturna, a (se) rostogoli; a cădea sau a face să cadă, a (se) arunca în adâncime, a (se) prăbuși, a (se) trânti. ♦ Refl. A fugi în goana mare, a se năpusti la vale; a se repezi spre ceva, a tăbărî, a da buzna. ♦ Refl. (Despre ape) A curge cu repeziciune, căzând de la înălțime; a se revărsa, a se întinde. ♦ Refl. Fig. A se întinde, a se răspândi, a se împrăștia. ♦ Tranz. A arunca; a azvârli. 2. Refl. (Despre vânt, furtună, ploaie etc.) A se dezlănțui cu putere, a se pomi cu violență. 3. Tranz. și refl. A (se) surpa, a (se) nărui, a (se) dărâma, a (se) prăbuși. – Din bg. provalja, sb. provaliti. DOOM
prăvălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăvălésc, imperf. 3 sg. prăvăleá; conj. prez. 3 să prăvăleáscă
prăvălia
PRĂVĂLÍE, prăvălii, s. f. Local în care se vând diferite mărfuri; magazin. ◊ (Ieșit din uz) Băiat de prăvălie = tânăr care învăța negustoria servind într-un magazin. – Et. nec. DOOM
prăvălíe s. f., art. prăvălía, g.-d. art. prăvălíei; pl. prăvălíi, art. prăvălíile
prăvăliaș
PRĂVĂLIÁȘ, prăvăliași, s. m. (Rar) Negustor care are o prăvălie; angajat care lucrează într-o prăvălie. [Pr.: -li-aș] – Prăvălie + suf. -aș. DOOM
prăvăliáș (rar) (-li-aș) s. m., pl. prăvăliáși
prăvăliași
PRĂVĂLIÁȘ, prăvăliași, s. m. (Rar) Negustor care are o prăvălie; angajat care lucrează într-o prăvălie. [Pr.: -li-aș] – Prăvălie + suf. -aș. DOOM
prăvăliáș (rar) (-li-aș) s. m., pl. prăvăliáși
prăvăliașii
PRĂVĂLIÁȘ, prăvăliași, s. m. (Rar) Negustor care are o prăvălie; angajat care lucrează într-o prăvălie. [Pr.: -li-aș] – Prăvălie + suf. -aș. DOOM
prăvăliáș (rar) (-li-aș) s. m., pl. prăvăliáși
prăvăliașilor
PRĂVĂLIÁȘ, prăvăliași, s. m. (Rar) Negustor care are o prăvălie; angajat care lucrează într-o prăvălie. [Pr.: -li-aș] – Prăvălie + suf. -aș. DOOM
prăvăliáș (rar) (-li-aș) s. m., pl. prăvăliáși
prăvăliașul
PRĂVĂLIÁȘ, prăvăliași, s. m. (Rar) Negustor care are o prăvălie; angajat care lucrează într-o prăvălie. [Pr.: -li-aș] – Prăvălie + suf. -aș. DOOM
prăvăliáș (rar) (-li-aș) s. m., pl. prăvăliáși
prăvăliașului
PRĂVĂLIÁȘ, prăvăliași, s. m. (Rar) Negustor care are o prăvălie; angajat care lucrează într-o prăvălie. [Pr.: -li-aș] – Prăvălie + suf. -aș. DOOM
prăvăliáș (rar) (-li-aș) s. m., pl. prăvăliáși
prăvălie
PRĂVĂLÍE, prăvălii, s. f. Local în care se vând diferite mărfuri; magazin. ◊ (Ieșit din uz) Băiat de prăvălie = tânăr care învăța negustoria servind într-un magazin. – Et. nec. DOOM
prăvălíe s. f., art. prăvălía, g.-d. art. prăvălíei; pl. prăvălíi, art. prăvălíile
prăvăliei
PRĂVĂLÍE, prăvălii, s. f. Local în care se vând diferite mărfuri; magazin. ◊ (Ieșit din uz) Băiat de prăvălie = tânăr care învăța negustoria servind într-un magazin. – Et. nec. DOOM
prăvălíe s. f., art. prăvălía, g.-d. art. prăvălíei; pl. prăvălíi, art. prăvălíile
prăvălieș
PRĂVĂLIÉȘ s. m. v. prăvăliaș.
prăvălii
PRĂVĂLÍ, prăvălesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A (se) înclina, a (se) apleca într-o parte; a (se) răsturna, a (se) rostogoli; a cădea sau a face să cadă, a (se) arunca în adâncime, a (se) prăbuși, a (se) trânti. ♦ Refl. A fugi în goana mare, a se năpusti la vale; a se repezi spre ceva, a tăbărî, a da buzna. ♦ Refl. (Despre ape) A curge cu repeziciune, căzând de la înălțime; a se revărsa, a se întinde. ♦ Refl. Fig. A se întinde, a se răspândi, a se împrăștia. ♦ Tranz. A arunca; a azvârli. 2. Refl. (Despre vânt, furtună, ploaie etc.) A se dezlănțui cu putere, a se pomi cu violență. 3. Tranz. și refl. A (se) surpa, a (se) nărui, a (se) dărâma, a (se) prăbuși. – Din bg. provalja, sb. provaliti. DOOM
prăvălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăvălésc, imperf. 3 sg. prăvăleá; conj. prez. 3 să prăvăleáscă
prăvălii
PRĂVĂLÍE, prăvălii, s. f. Local în care se vând diferite mărfuri; magazin. ◊ (Ieșit din uz) Băiat de prăvălie = tânăr care învăța negustoria servind într-un magazin. – Et. nec. DOOM
prăvălíe s. f., art. prăvălía, g.-d. art. prăvălíei; pl. prăvălíi, art. prăvălíile
prăvăliile
PRĂVĂLÍE, prăvălii, s. f. Local în care se vând diferite mărfuri; magazin. ◊ (Ieșit din uz) Băiat de prăvălie = tânăr care învăța negustoria servind într-un magazin. – Et. nec. DOOM
prăvălíe s. f., art. prăvălía, g.-d. art. prăvălíei; pl. prăvălíi, art. prăvălíile
prăvăliilor
PRĂVĂLÍE, prăvălii, s. f. Local în care se vând diferite mărfuri; magazin. ◊ (Ieșit din uz) Băiat de prăvălie = tânăr care învăța negustoria servind într-un magazin. – Et. nec. DOOM
prăvălíe s. f., art. prăvălía, g.-d. art. prăvălíei; pl. prăvălíi, art. prăvălíile
prăvălim
PRĂVĂLÍ, prăvălesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A (se) înclina, a (se) apleca într-o parte; a (se) răsturna, a (se) rostogoli; a cădea sau a face să cadă, a (se) arunca în adâncime, a (se) prăbuși, a (se) trânti. ♦ Refl. A fugi în goana mare, a se năpusti la vale; a se repezi spre ceva, a tăbărî, a da buzna. ♦ Refl. (Despre ape) A curge cu repeziciune, căzând de la înălțime; a se revărsa, a se întinde. ♦ Refl. Fig. A se întinde, a se răspândi, a se împrăștia. ♦ Tranz. A arunca; a azvârli. 2. Refl. (Despre vânt, furtună, ploaie etc.) A se dezlănțui cu putere, a se pomi cu violență. 3. Tranz. și refl. A (se) surpa, a (se) nărui, a (se) dărâma, a (se) prăbuși. – Din bg. provalja, sb. provaliti. DOOM
prăvălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăvălésc, imperf. 3 sg. prăvăleá; conj. prez. 3 să prăvăleáscă
prăvălind
PRĂVĂLÍ, prăvălesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A (se) înclina, a (se) apleca într-o parte; a (se) răsturna, a (se) rostogoli; a cădea sau a face să cadă, a (se) arunca în adâncime, a (se) prăbuși, a (se) trânti. ♦ Refl. A fugi în goana mare, a se năpusti la vale; a se repezi spre ceva, a tăbărî, a da buzna. ♦ Refl. (Despre ape) A curge cu repeziciune, căzând de la înălțime; a se revărsa, a se întinde. ♦ Refl. Fig. A se întinde, a se răspândi, a se împrăștia. ♦ Tranz. A arunca; a azvârli. 2. Refl. (Despre vânt, furtună, ploaie etc.) A se dezlănțui cu putere, a se pomi cu violență. 3. Tranz. și refl. A (se) surpa, a (se) nărui, a (se) dărâma, a (se) prăbuși. – Din bg. provalja, sb. provaliti. DOOM
prăvălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăvălésc, imperf. 3 sg. prăvăleá; conj. prez. 3 să prăvăleáscă
prăvălioara
PRĂVĂLIOÁRĂ, prăvălioare, s. f. Diminutiv al lui prăvălie; prăvăliuță. [Pr.: -li-oa-] – Prăvălie + suf. -ioară. DOOM
prăvălioáră (-li-oa-) s. f., g.-d. art. prăvălioárei; pl. prăvălioáre
prăvălioare
PRĂVĂLIOÁRĂ, prăvălioare, s. f. Diminutiv al lui prăvălie; prăvăliuță. [Pr.: -li-oa-] – Prăvălie + suf. -ioară. DOOM
prăvălioáră (-li-oa-) s. f., g.-d. art. prăvălioárei; pl. prăvălioáre
prăvălioarei
PRĂVĂLIOÁRĂ, prăvălioare, s. f. Diminutiv al lui prăvălie; prăvăliuță. [Pr.: -li-oa-] – Prăvălie + suf. -ioară. DOOM
prăvălioáră (-li-oa-) s. f., g.-d. art. prăvălioárei; pl. prăvălioáre
prăvălioarele
PRĂVĂLIOÁRĂ, prăvălioare, s. f. Diminutiv al lui prăvălie; prăvăliuță. [Pr.: -li-oa-] – Prăvălie + suf. -ioară. DOOM
prăvălioáră (-li-oa-) s. f., g.-d. art. prăvălioárei; pl. prăvălioáre
prăvălioarelor
PRĂVĂLIOÁRĂ, prăvălioare, s. f. Diminutiv al lui prăvălie; prăvăliuță. [Pr.: -li-oa-] – Prăvălie + suf. -ioară. DOOM
prăvălioáră (-li-oa-) s. f., g.-d. art. prăvălioárei; pl. prăvălioáre
prăvălire
PRĂVĂLÍ, prăvălesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A (se) înclina, a (se) apleca într-o parte; a (se) răsturna, a (se) rostogoli; a cădea sau a face să cadă, a (se) arunca în adâncime, a (se) prăbuși, a (se) trânti. ♦ Refl. A fugi în goana mare, a se năpusti la vale; a se repezi spre ceva, a tăbărî, a da buzna. ♦ Refl. (Despre ape) A curge cu repeziciune, căzând de la înălțime; a se revărsa, a se întinde. ♦ Refl. Fig. A se întinde, a se răspândi, a se împrăștia. ♦ Tranz. A arunca; a azvârli. 2. Refl. (Despre vânt, furtună, ploaie etc.) A se dezlănțui cu putere, a se pomi cu violență. 3. Tranz. și refl. A (se) surpa, a (se) nărui, a (se) dărâma, a (se) prăbuși. – Din bg. provalja, sb. provaliti. DOOM
prăvălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăvălésc, imperf. 3 sg. prăvăleá; conj. prez. 3 să prăvăleáscă
prăvălire
PRĂVĂLÍRE, prăvăliri, s. f. Acțiunea de a (se) prăvăli și rezultatul ei. – V. prăvăli. DOOM
prăvălíre s. f., g.-d. art. prăvălírii; pl. prăvălíri
prăvălirea
PRĂVĂLÍRE, prăvăliri, s. f. Acțiunea de a (se) prăvăli și rezultatul ei. – V. prăvăli. DOOM
prăvălíre s. f., g.-d. art. prăvălírii; pl. prăvălíri
prăvăliri
PRĂVĂLÍRE, prăvăliri, s. f. Acțiunea de a (se) prăvăli și rezultatul ei. – V. prăvăli. DOOM
prăvălíre s. f., g.-d. art. prăvălírii; pl. prăvălíri
prăvălirii
PRĂVĂLÍRE, prăvăliri, s. f. Acțiunea de a (se) prăvăli și rezultatul ei. – V. prăvăli. DOOM
prăvălíre s. f., g.-d. art. prăvălírii; pl. prăvălíri
prăvălirile
PRĂVĂLÍRE, prăvăliri, s. f. Acțiunea de a (se) prăvăli și rezultatul ei. – V. prăvăli. DOOM
prăvălíre s. f., g.-d. art. prăvălírii; pl. prăvălíri
prăvălirilor
PRĂVĂLÍRE, prăvăliri, s. f. Acțiunea de a (se) prăvăli și rezultatul ei. – V. prăvăli. DOOM
prăvălíre s. f., g.-d. art. prăvălírii; pl. prăvălíri
prăvăliră
PRĂVĂLÍ, prăvălesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A (se) înclina, a (se) apleca într-o parte; a (se) răsturna, a (se) rostogoli; a cădea sau a face să cadă, a (se) arunca în adâncime, a (se) prăbuși, a (se) trânti. ♦ Refl. A fugi în goana mare, a se năpusti la vale; a se repezi spre ceva, a tăbărî, a da buzna. ♦ Refl. (Despre ape) A curge cu repeziciune, căzând de la înălțime; a se revărsa, a se întinde. ♦ Refl. Fig. A se întinde, a se răspândi, a se împrăștia. ♦ Tranz. A arunca; a azvârli. 2. Refl. (Despre vânt, furtună, ploaie etc.) A se dezlănțui cu putere, a se pomi cu violență. 3. Tranz. și refl. A (se) surpa, a (se) nărui, a (se) dărâma, a (se) prăbuși. – Din bg. provalja, sb. provaliti. DOOM
prăvălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăvălésc, imperf. 3 sg. prăvăleá; conj. prez. 3 să prăvăleáscă
prăvălirăm
PRĂVĂLÍ, prăvălesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A (se) înclina, a (se) apleca într-o parte; a (se) răsturna, a (se) rostogoli; a cădea sau a face să cadă, a (se) arunca în adâncime, a (se) prăbuși, a (se) trânti. ♦ Refl. A fugi în goana mare, a se năpusti la vale; a se repezi spre ceva, a tăbărî, a da buzna. ♦ Refl. (Despre ape) A curge cu repeziciune, căzând de la înălțime; a se revărsa, a se întinde. ♦ Refl. Fig. A se întinde, a se răspândi, a se împrăștia. ♦ Tranz. A arunca; a azvârli. 2. Refl. (Despre vânt, furtună, ploaie etc.) A se dezlănțui cu putere, a se pomi cu violență. 3. Tranz. și refl. A (se) surpa, a (se) nărui, a (se) dărâma, a (se) prăbuși. – Din bg. provalja, sb. provaliti. DOOM
prăvălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăvălésc, imperf. 3 sg. prăvăleá; conj. prez. 3 să prăvăleáscă
prăvălirăți
PRĂVĂLÍ, prăvălesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A (se) înclina, a (se) apleca într-o parte; a (se) răsturna, a (se) rostogoli; a cădea sau a face să cadă, a (se) arunca în adâncime, a (se) prăbuși, a (se) trânti. ♦ Refl. A fugi în goana mare, a se năpusti la vale; a se repezi spre ceva, a tăbărî, a da buzna. ♦ Refl. (Despre ape) A curge cu repeziciune, căzând de la înălțime; a se revărsa, a se întinde. ♦ Refl. Fig. A se întinde, a se răspândi, a se împrăștia. ♦ Tranz. A arunca; a azvârli. 2. Refl. (Despre vânt, furtună, ploaie etc.) A se dezlănțui cu putere, a se pomi cu violență. 3. Tranz. și refl. A (se) surpa, a (se) nărui, a (se) dărâma, a (se) prăbuși. – Din bg. provalja, sb. provaliti. DOOM
prăvălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăvălésc, imperf. 3 sg. prăvăleá; conj. prez. 3 să prăvăleáscă
prăvălise
PRĂVĂLÍ, prăvălesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A (se) înclina, a (se) apleca într-o parte; a (se) răsturna, a (se) rostogoli; a cădea sau a face să cadă, a (se) arunca în adâncime, a (se) prăbuși, a (se) trânti. ♦ Refl. A fugi în goana mare, a se năpusti la vale; a se repezi spre ceva, a tăbărî, a da buzna. ♦ Refl. (Despre ape) A curge cu repeziciune, căzând de la înălțime; a se revărsa, a se întinde. ♦ Refl. Fig. A se întinde, a se răspândi, a se împrăștia. ♦ Tranz. A arunca; a azvârli. 2. Refl. (Despre vânt, furtună, ploaie etc.) A se dezlănțui cu putere, a se pomi cu violență. 3. Tranz. și refl. A (se) surpa, a (se) nărui, a (se) dărâma, a (se) prăbuși. – Din bg. provalja, sb. provaliti. DOOM
prăvălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăvălésc, imperf. 3 sg. prăvăleá; conj. prez. 3 să prăvăleáscă
prăvălisem
PRĂVĂLÍ, prăvălesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A (se) înclina, a (se) apleca într-o parte; a (se) răsturna, a (se) rostogoli; a cădea sau a face să cadă, a (se) arunca în adâncime, a (se) prăbuși, a (se) trânti. ♦ Refl. A fugi în goana mare, a se năpusti la vale; a se repezi spre ceva, a tăbărî, a da buzna. ♦ Refl. (Despre ape) A curge cu repeziciune, căzând de la înălțime; a se revărsa, a se întinde. ♦ Refl. Fig. A se întinde, a se răspândi, a se împrăștia. ♦ Tranz. A arunca; a azvârli. 2. Refl. (Despre vânt, furtună, ploaie etc.) A se dezlănțui cu putere, a se pomi cu violență. 3. Tranz. și refl. A (se) surpa, a (se) nărui, a (se) dărâma, a (se) prăbuși. – Din bg. provalja, sb. provaliti. DOOM
prăvălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăvălésc, imperf. 3 sg. prăvăleá; conj. prez. 3 să prăvăleáscă
prăvăliseră
PRĂVĂLÍ, prăvălesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A (se) înclina, a (se) apleca într-o parte; a (se) răsturna, a (se) rostogoli; a cădea sau a face să cadă, a (se) arunca în adâncime, a (se) prăbuși, a (se) trânti. ♦ Refl. A fugi în goana mare, a se năpusti la vale; a se repezi spre ceva, a tăbărî, a da buzna. ♦ Refl. (Despre ape) A curge cu repeziciune, căzând de la înălțime; a se revărsa, a se întinde. ♦ Refl. Fig. A se întinde, a se răspândi, a se împrăștia. ♦ Tranz. A arunca; a azvârli. 2. Refl. (Despre vânt, furtună, ploaie etc.) A se dezlănțui cu putere, a se pomi cu violență. 3. Tranz. și refl. A (se) surpa, a (se) nărui, a (se) dărâma, a (se) prăbuși. – Din bg. provalja, sb. provaliti. DOOM
prăvălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăvălésc, imperf. 3 sg. prăvăleá; conj. prez. 3 să prăvăleáscă
prăvăliserăm
PRĂVĂLÍ, prăvălesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A (se) înclina, a (se) apleca într-o parte; a (se) răsturna, a (se) rostogoli; a cădea sau a face să cadă, a (se) arunca în adâncime, a (se) prăbuși, a (se) trânti. ♦ Refl. A fugi în goana mare, a se năpusti la vale; a se repezi spre ceva, a tăbărî, a da buzna. ♦ Refl. (Despre ape) A curge cu repeziciune, căzând de la înălțime; a se revărsa, a se întinde. ♦ Refl. Fig. A se întinde, a se răspândi, a se împrăștia. ♦ Tranz. A arunca; a azvârli. 2. Refl. (Despre vânt, furtună, ploaie etc.) A se dezlănțui cu putere, a se pomi cu violență. 3. Tranz. și refl. A (se) surpa, a (se) nărui, a (se) dărâma, a (se) prăbuși. – Din bg. provalja, sb. provaliti. DOOM
prăvălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăvălésc, imperf. 3 sg. prăvăleá; conj. prez. 3 să prăvăleáscă
prăvăliserăți
PRĂVĂLÍ, prăvălesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A (se) înclina, a (se) apleca într-o parte; a (se) răsturna, a (se) rostogoli; a cădea sau a face să cadă, a (se) arunca în adâncime, a (se) prăbuși, a (se) trânti. ♦ Refl. A fugi în goana mare, a se năpusti la vale; a se repezi spre ceva, a tăbărî, a da buzna. ♦ Refl. (Despre ape) A curge cu repeziciune, căzând de la înălțime; a se revărsa, a se întinde. ♦ Refl. Fig. A se întinde, a se răspândi, a se împrăștia. ♦ Tranz. A arunca; a azvârli. 2. Refl. (Despre vânt, furtună, ploaie etc.) A se dezlănțui cu putere, a se pomi cu violență. 3. Tranz. și refl. A (se) surpa, a (se) nărui, a (se) dărâma, a (se) prăbuși. – Din bg. provalja, sb. provaliti. DOOM
prăvălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăvălésc, imperf. 3 sg. prăvăleá; conj. prez. 3 să prăvăleáscă
prăvăliseși
PRĂVĂLÍ, prăvălesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A (se) înclina, a (se) apleca într-o parte; a (se) răsturna, a (se) rostogoli; a cădea sau a face să cadă, a (se) arunca în adâncime, a (se) prăbuși, a (se) trânti. ♦ Refl. A fugi în goana mare, a se năpusti la vale; a se repezi spre ceva, a tăbărî, a da buzna. ♦ Refl. (Despre ape) A curge cu repeziciune, căzând de la înălțime; a se revărsa, a se întinde. ♦ Refl. Fig. A se întinde, a se răspândi, a se împrăștia. ♦ Tranz. A arunca; a azvârli. 2. Refl. (Despre vânt, furtună, ploaie etc.) A se dezlănțui cu putere, a se pomi cu violență. 3. Tranz. și refl. A (se) surpa, a (se) nărui, a (se) dărâma, a (se) prăbuși. – Din bg. provalja, sb. provaliti. DOOM
prăvălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăvălésc, imperf. 3 sg. prăvăleá; conj. prez. 3 să prăvăleáscă
prăvăliseți
PRĂVĂLÍ, prăvălesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A (se) înclina, a (se) apleca într-o parte; a (se) răsturna, a (se) rostogoli; a cădea sau a face să cadă, a (se) arunca în adâncime, a (se) prăbuși, a (se) trânti. ♦ Refl. A fugi în goana mare, a se năpusti la vale; a se repezi spre ceva, a tăbărî, a da buzna. ♦ Refl. (Despre ape) A curge cu repeziciune, căzând de la înălțime; a se revărsa, a se întinde. ♦ Refl. Fig. A se întinde, a se răspândi, a se împrăștia. ♦ Tranz. A arunca; a azvârli. 2. Refl. (Despre vânt, furtună, ploaie etc.) A se dezlănțui cu putere, a se pomi cu violență. 3. Tranz. și refl. A (se) surpa, a (se) nărui, a (se) dărâma, a (se) prăbuși. – Din bg. provalja, sb. provaliti. DOOM
prăvălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăvălésc, imperf. 3 sg. prăvăleá; conj. prez. 3 să prăvăleáscă
prăvălit
PRĂVĂLÍ, prăvălesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A (se) înclina, a (se) apleca într-o parte; a (se) răsturna, a (se) rostogoli; a cădea sau a face să cadă, a (se) arunca în adâncime, a (se) prăbuși, a (se) trânti. ♦ Refl. A fugi în goana mare, a se năpusti la vale; a se repezi spre ceva, a tăbărî, a da buzna. ♦ Refl. (Despre ape) A curge cu repeziciune, căzând de la înălțime; a se revărsa, a se întinde. ♦ Refl. Fig. A se întinde, a se răspândi, a se împrăștia. ♦ Tranz. A arunca; a azvârli. 2. Refl. (Despre vânt, furtună, ploaie etc.) A se dezlănțui cu putere, a se pomi cu violență. 3. Tranz. și refl. A (se) surpa, a (se) nărui, a (se) dărâma, a (se) prăbuși. – Din bg. provalja, sb. provaliti. DOOM
prăvălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăvălésc, imperf. 3 sg. prăvăleá; conj. prez. 3 să prăvăleáscă
prăvălit
PRĂVĂLÍT, -Ă, prăvăliți, -te, adj. Înclinat, răsturnat, rostogolit, prăbușit (peste ceva). ♦ Surpat, năruit, dărâmat. – V. prăvăli.
prăvălita
PRĂVĂLÍT, -Ă, prăvăliți, -te, adj. Înclinat, răsturnat, rostogolit, prăbușit (peste ceva). ♦ Surpat, năruit, dărâmat. – V. prăvăli.
prăvălite
PRĂVĂLÍT, -Ă, prăvăliți, -te, adj. Înclinat, răsturnat, rostogolit, prăbușit (peste ceva). ♦ Surpat, năruit, dărâmat. – V. prăvăli.
prăvălitei
PRĂVĂLÍT, -Ă, prăvăliți, -te, adj. Înclinat, răsturnat, rostogolit, prăbușit (peste ceva). ♦ Surpat, năruit, dărâmat. – V. prăvăli.
prăvălitele
PRĂVĂLÍT, -Ă, prăvăliți, -te, adj. Înclinat, răsturnat, rostogolit, prăbușit (peste ceva). ♦ Surpat, năruit, dărâmat. – V. prăvăli.
prăvălitelor
PRĂVĂLÍT, -Ă, prăvăliți, -te, adj. Înclinat, răsturnat, rostogolit, prăbușit (peste ceva). ♦ Surpat, năruit, dărâmat. – V. prăvăli.
prăvălitul
PRĂVĂLÍT, -Ă, prăvăliți, -te, adj. Înclinat, răsturnat, rostogolit, prăbușit (peste ceva). ♦ Surpat, năruit, dărâmat. – V. prăvăli.
prăvălitului
PRĂVĂLÍT, -Ă, prăvăliți, -te, adj. Înclinat, răsturnat, rostogolit, prăbușit (peste ceva). ♦ Surpat, năruit, dărâmat. – V. prăvăli.
prăvăliuța
PRĂVĂLIÚȚĂ, prăvăliuțe, s. f. Prăvălioară. [Pr.: -li-u-] – Prăvălie + suf. -uță. DOOM
prăvăliúță (-li-u-) s. f., g.-d. art. prăvăliúței; pl. prăvăliúțe
prăvăliuțe
PRĂVĂLIÚȚĂ, prăvăliuțe, s. f. Prăvălioară. [Pr.: -li-u-] – Prăvălie + suf. -uță. DOOM
prăvăliúță (-li-u-) s. f., g.-d. art. prăvăliúței; pl. prăvăliúțe
prăvăliuței
PRĂVĂLIÚȚĂ, prăvăliuțe, s. f. Prăvălioară. [Pr.: -li-u-] – Prăvălie + suf. -uță. DOOM
prăvăliúță (-li-u-) s. f., g.-d. art. prăvăliúței; pl. prăvăliúțe
prăvăliuțele
PRĂVĂLIÚȚĂ, prăvăliuțe, s. f. Prăvălioară. [Pr.: -li-u-] – Prăvălie + suf. -uță. DOOM
prăvăliúță (-li-u-) s. f., g.-d. art. prăvăliúței; pl. prăvăliúțe
prăvăliuțelor
PRĂVĂLIÚȚĂ, prăvăliuțe, s. f. Prăvălioară. [Pr.: -li-u-] – Prăvălie + suf. -uță. DOOM
prăvăliúță (-li-u-) s. f., g.-d. art. prăvăliúței; pl. prăvăliúțe
prăvăliș
PRĂVĂLÍȘ, prăvălișuri, s. n. (Pop.) Coastă abruptă (de deal sau de munte); povârniș. – Prăvăli + suf. -iș. DOOM
prăvălíș (pop.) s. n., pl. prăvălíșuri
prăvăliși
PRĂVĂLÍ, prăvălesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A (se) înclina, a (se) apleca într-o parte; a (se) răsturna, a (se) rostogoli; a cădea sau a face să cadă, a (se) arunca în adâncime, a (se) prăbuși, a (se) trânti. ♦ Refl. A fugi în goana mare, a se năpusti la vale; a se repezi spre ceva, a tăbărî, a da buzna. ♦ Refl. (Despre ape) A curge cu repeziciune, căzând de la înălțime; a se revărsa, a se întinde. ♦ Refl. Fig. A se întinde, a se răspândi, a se împrăștia. ♦ Tranz. A arunca; a azvârli. 2. Refl. (Despre vânt, furtună, ploaie etc.) A se dezlănțui cu putere, a se pomi cu violență. 3. Tranz. și refl. A (se) surpa, a (se) nărui, a (se) dărâma, a (se) prăbuși. – Din bg. provalja, sb. provaliti. DOOM
prăvălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăvălésc, imperf. 3 sg. prăvăleá; conj. prez. 3 să prăvăleáscă
prăvălișul
PRĂVĂLÍȘ, prăvălișuri, s. n. (Pop.) Coastă abruptă (de deal sau de munte); povârniș. – Prăvăli + suf. -iș. DOOM
prăvălíș (pop.) s. n., pl. prăvălíșuri
prăvălișului
PRĂVĂLÍȘ, prăvălișuri, s. n. (Pop.) Coastă abruptă (de deal sau de munte); povârniș. – Prăvăli + suf. -iș. DOOM
prăvălíș (pop.) s. n., pl. prăvălíșuri
prăvălișuri
PRĂVĂLÍȘ, prăvălișuri, s. n. (Pop.) Coastă abruptă (de deal sau de munte); povârniș. – Prăvăli + suf. -iș. DOOM
prăvălíș (pop.) s. n., pl. prăvălíșuri
prăvălișurile
PRĂVĂLÍȘ, prăvălișuri, s. n. (Pop.) Coastă abruptă (de deal sau de munte); povârniș. – Prăvăli + suf. -iș. DOOM
prăvălíș (pop.) s. n., pl. prăvălíșuri
prăvălișurilor
PRĂVĂLÍȘ, prăvălișuri, s. n. (Pop.) Coastă abruptă (de deal sau de munte); povârniș. – Prăvăli + suf. -iș. DOOM
prăvălíș (pop.) s. n., pl. prăvălíșuri
prăvăliți
PRĂVĂLÍ, prăvălesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A (se) înclina, a (se) apleca într-o parte; a (se) răsturna, a (se) rostogoli; a cădea sau a face să cadă, a (se) arunca în adâncime, a (se) prăbuși, a (se) trânti. ♦ Refl. A fugi în goana mare, a se năpusti la vale; a se repezi spre ceva, a tăbărî, a da buzna. ♦ Refl. (Despre ape) A curge cu repeziciune, căzând de la înălțime; a se revărsa, a se întinde. ♦ Refl. Fig. A se întinde, a se răspândi, a se împrăștia. ♦ Tranz. A arunca; a azvârli. 2. Refl. (Despre vânt, furtună, ploaie etc.) A se dezlănțui cu putere, a se pomi cu violență. 3. Tranz. și refl. A (se) surpa, a (se) nărui, a (se) dărâma, a (se) prăbuși. – Din bg. provalja, sb. provaliti. DOOM
prăvălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăvălésc, imperf. 3 sg. prăvăleá; conj. prez. 3 să prăvăleáscă
prăvăliți
PRĂVĂLÍT, -Ă, prăvăliți, -te, adj. Înclinat, răsturnat, rostogolit, prăbușit (peste ceva). ♦ Surpat, năruit, dărâmat. – V. prăvăli.
prăvăliții
PRĂVĂLÍT, -Ă, prăvăliți, -te, adj. Înclinat, răsturnat, rostogolit, prăbușit (peste ceva). ♦ Surpat, năruit, dărâmat. – V. prăvăli.
prăvăliților
PRĂVĂLÍT, -Ă, prăvăliți, -te, adj. Înclinat, răsturnat, rostogolit, prăbușit (peste ceva). ♦ Surpat, năruit, dărâmat. – V. prăvăli.
prăzi
PRÁDĂ, prăzi, s. f. 1. Faptul de a prăda; prădare, jefuire, jaf; devastare. 2. (Concr.) Totalitatea bunurilor materiale și (în trecut) a persoanelor luate de cel care pradă (mai ales în timp de război). ◊ Loc. vb. (Înv.) A face pradă = a prăda. 3. Persoană prinsă, răpită, ajunsă în puterea cuiva. ◊ Expr. Pradă (sau prada) cuiva = la discreția, în stăpânirea unei persoane sau a unui sentiment, a unei idei, a unei porniri. 4. Vietate care servește ca hrană animalelor sălbatice carnivore sau păsărilor răpitoare; p. ext. vânat; p. gener. orice poate servi drept hrană viețuitoarelor. ◊ Pasăre de pradă = pasăre răpitoare. 5. (Reg.) Risipă, cheltuială inutilă. – Lat. praeda. DOOM
prádă s. f., g.-d. art. prắzii; pl. prăzi
prăzii
PRÁDĂ, prăzi, s. f. 1. Faptul de a prăda; prădare, jefuire, jaf; devastare. 2. (Concr.) Totalitatea bunurilor materiale și (în trecut) a persoanelor luate de cel care pradă (mai ales în timp de război). ◊ Loc. vb. (Înv.) A face pradă = a prăda. 3. Persoană prinsă, răpită, ajunsă în puterea cuiva. ◊ Expr. Pradă (sau prada) cuiva = la discreția, în stăpânirea unei persoane sau a unui sentiment, a unei idei, a unei porniri. 4. Vietate care servește ca hrană animalelor sălbatice carnivore sau păsărilor răpitoare; p. ext. vânat; p. gener. orice poate servi drept hrană viețuitoarelor. ◊ Pasăre de pradă = pasăre răpitoare. 5. (Reg.) Risipă, cheltuială inutilă. – Lat. praeda. DOOM
prádă s. f., g.-d. art. prắzii; pl. prăzi
prăzile
PRÁDĂ, prăzi, s. f. 1. Faptul de a prăda; prădare, jefuire, jaf; devastare. 2. (Concr.) Totalitatea bunurilor materiale și (în trecut) a persoanelor luate de cel care pradă (mai ales în timp de război). ◊ Loc. vb. (Înv.) A face pradă = a prăda. 3. Persoană prinsă, răpită, ajunsă în puterea cuiva. ◊ Expr. Pradă (sau prada) cuiva = la discreția, în stăpânirea unei persoane sau a unui sentiment, a unei idei, a unei porniri. 4. Vietate care servește ca hrană animalelor sălbatice carnivore sau păsărilor răpitoare; p. ext. vânat; p. gener. orice poate servi drept hrană viețuitoarelor. ◊ Pasăre de pradă = pasăre răpitoare. 5. (Reg.) Risipă, cheltuială inutilă. – Lat. praeda. DOOM
prádă s. f., g.-d. art. prắzii; pl. prăzi
prăzilor
PRÁDĂ, prăzi, s. f. 1. Faptul de a prăda; prădare, jefuire, jaf; devastare. 2. (Concr.) Totalitatea bunurilor materiale și (în trecut) a persoanelor luate de cel care pradă (mai ales în timp de război). ◊ Loc. vb. (Înv.) A face pradă = a prăda. 3. Persoană prinsă, răpită, ajunsă în puterea cuiva. ◊ Expr. Pradă (sau prada) cuiva = la discreția, în stăpânirea unei persoane sau a unui sentiment, a unei idei, a unei porniri. 4. Vietate care servește ca hrană animalelor sălbatice carnivore sau păsărilor răpitoare; p. ext. vânat; p. gener. orice poate servi drept hrană viețuitoarelor. ◊ Pasăre de pradă = pasăre răpitoare. 5. (Reg.) Risipă, cheltuială inutilă. – Lat. praeda. DOOM
prádă s. f., g.-d. art. prắzii; pl. prăzi
prăznui
PRĂZNUÍ, prăznuiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Înv. și pop.) A celebra o sărbătoare religioasă; p. gener; a serba, a sărbători, a ține o sărbătoare. 2. Intranz. A petrece, a se ospăta; a benchetui, a chefui. – Din sl. prazdĩnovati. DOOM
prăznuí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăznuiésc, imperf. 3 sg. prăznuiá; conj. prez. 3 să prăznuiáscă
prăznuia
PRĂZNUÍ, prăznuiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Înv. și pop.) A celebra o sărbătoare religioasă; p. gener; a serba, a sărbători, a ține o sărbătoare. 2. Intranz. A petrece, a se ospăta; a benchetui, a chefui. – Din sl. prazdĩnovati. DOOM
prăznuí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăznuiésc, imperf. 3 sg. prăznuiá; conj. prez. 3 să prăznuiáscă
prăznuiai
PRĂZNUÍ, prăznuiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Înv. și pop.) A celebra o sărbătoare religioasă; p. gener; a serba, a sărbători, a ține o sărbătoare. 2. Intranz. A petrece, a se ospăta; a benchetui, a chefui. – Din sl. prazdĩnovati. DOOM
prăznuí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăznuiésc, imperf. 3 sg. prăznuiá; conj. prez. 3 să prăznuiáscă
prăznuiam
PRĂZNUÍ, prăznuiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Înv. și pop.) A celebra o sărbătoare religioasă; p. gener; a serba, a sărbători, a ține o sărbătoare. 2. Intranz. A petrece, a se ospăta; a benchetui, a chefui. – Din sl. prazdĩnovati. DOOM
prăznuí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăznuiésc, imperf. 3 sg. prăznuiá; conj. prez. 3 să prăznuiáscă
prăznuiască
PRĂZNUÍ, prăznuiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Înv. și pop.) A celebra o sărbătoare religioasă; p. gener; a serba, a sărbători, a ține o sărbătoare. 2. Intranz. A petrece, a se ospăta; a benchetui, a chefui. – Din sl. prazdĩnovati. DOOM
prăznuí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăznuiésc, imperf. 3 sg. prăznuiá; conj. prez. 3 să prăznuiáscă
prăznuiau
PRĂZNUÍ, prăznuiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Înv. și pop.) A celebra o sărbătoare religioasă; p. gener; a serba, a sărbători, a ține o sărbătoare. 2. Intranz. A petrece, a se ospăta; a benchetui, a chefui. – Din sl. prazdĩnovati. DOOM
prăznuí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăznuiésc, imperf. 3 sg. prăznuiá; conj. prez. 3 să prăznuiáscă
prăznuiați
PRĂZNUÍ, prăznuiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Înv. și pop.) A celebra o sărbătoare religioasă; p. gener; a serba, a sărbători, a ține o sărbătoare. 2. Intranz. A petrece, a se ospăta; a benchetui, a chefui. – Din sl. prazdĩnovati. DOOM
prăznuí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăznuiésc, imperf. 3 sg. prăznuiá; conj. prez. 3 să prăznuiáscă
prăznuiesc
PRĂZNUÍ, prăznuiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Înv. și pop.) A celebra o sărbătoare religioasă; p. gener; a serba, a sărbători, a ține o sărbătoare. 2. Intranz. A petrece, a se ospăta; a benchetui, a chefui. – Din sl. prazdĩnovati. DOOM
prăznuí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăznuiésc, imperf. 3 sg. prăznuiá; conj. prez. 3 să prăznuiáscă
prăznuiește
PRĂZNUÍ, prăznuiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Înv. și pop.) A celebra o sărbătoare religioasă; p. gener; a serba, a sărbători, a ține o sărbătoare. 2. Intranz. A petrece, a se ospăta; a benchetui, a chefui. – Din sl. prazdĩnovati. DOOM
prăznuí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăznuiésc, imperf. 3 sg. prăznuiá; conj. prez. 3 să prăznuiáscă
prăznuiești
PRĂZNUÍ, prăznuiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Înv. și pop.) A celebra o sărbătoare religioasă; p. gener; a serba, a sărbători, a ține o sărbătoare. 2. Intranz. A petrece, a se ospăta; a benchetui, a chefui. – Din sl. prazdĩnovati. DOOM
prăznuí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăznuiésc, imperf. 3 sg. prăznuiá; conj. prez. 3 să prăznuiáscă
prăznuii
PRĂZNUÍ, prăznuiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Înv. și pop.) A celebra o sărbătoare religioasă; p. gener; a serba, a sărbători, a ține o sărbătoare. 2. Intranz. A petrece, a se ospăta; a benchetui, a chefui. – Din sl. prazdĩnovati. DOOM
prăznuí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăznuiésc, imperf. 3 sg. prăznuiá; conj. prez. 3 să prăznuiáscă
prăznuim
PRĂZNUÍ, prăznuiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Înv. și pop.) A celebra o sărbătoare religioasă; p. gener; a serba, a sărbători, a ține o sărbătoare. 2. Intranz. A petrece, a se ospăta; a benchetui, a chefui. – Din sl. prazdĩnovati. DOOM
prăznuí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăznuiésc, imperf. 3 sg. prăznuiá; conj. prez. 3 să prăznuiáscă
prăznuind
PRĂZNUÍ, prăznuiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Înv. și pop.) A celebra o sărbătoare religioasă; p. gener; a serba, a sărbători, a ține o sărbătoare. 2. Intranz. A petrece, a se ospăta; a benchetui, a chefui. – Din sl. prazdĩnovati. DOOM
prăznuí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăznuiésc, imperf. 3 sg. prăznuiá; conj. prez. 3 să prăznuiáscă
prăznuire
PRĂZNUÍ, prăznuiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Înv. și pop.) A celebra o sărbătoare religioasă; p. gener; a serba, a sărbători, a ține o sărbătoare. 2. Intranz. A petrece, a se ospăta; a benchetui, a chefui. – Din sl. prazdĩnovati. DOOM
prăznuí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăznuiésc, imperf. 3 sg. prăznuiá; conj. prez. 3 să prăznuiáscă
prăznuire
PRĂZNUÍRE, prăznuiri, s. f. (Înv. și pop.) Acțiunea de a prăznui și rezultatul ei. – V. prăznui. DOOM
prăznuíre (înv., pop.) s. f., g.-d. art. prăznuírii; pl. prăznuíri
prăznuirea
PRĂZNUÍRE, prăznuiri, s. f. (Înv. și pop.) Acțiunea de a prăznui și rezultatul ei. – V. prăznui. DOOM
prăznuíre (înv., pop.) s. f., g.-d. art. prăznuírii; pl. prăznuíri
prăznuiri
PRĂZNUÍRE, prăznuiri, s. f. (Înv. și pop.) Acțiunea de a prăznui și rezultatul ei. – V. prăznui. DOOM
prăznuíre (înv., pop.) s. f., g.-d. art. prăznuírii; pl. prăznuíri
prăznuirii
PRĂZNUÍRE, prăznuiri, s. f. (Înv. și pop.) Acțiunea de a prăznui și rezultatul ei. – V. prăznui. DOOM
prăznuíre (înv., pop.) s. f., g.-d. art. prăznuírii; pl. prăznuíri
prăznuirile
PRĂZNUÍRE, prăznuiri, s. f. (Înv. și pop.) Acțiunea de a prăznui și rezultatul ei. – V. prăznui. DOOM
prăznuíre (înv., pop.) s. f., g.-d. art. prăznuírii; pl. prăznuíri
prăznuirilor
PRĂZNUÍRE, prăznuiri, s. f. (Înv. și pop.) Acțiunea de a prăznui și rezultatul ei. – V. prăznui. DOOM
prăznuíre (înv., pop.) s. f., g.-d. art. prăznuírii; pl. prăznuíri
prăznuiră
PRĂZNUÍ, prăznuiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Înv. și pop.) A celebra o sărbătoare religioasă; p. gener; a serba, a sărbători, a ține o sărbătoare. 2. Intranz. A petrece, a se ospăta; a benchetui, a chefui. – Din sl. prazdĩnovati. DOOM
prăznuí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăznuiésc, imperf. 3 sg. prăznuiá; conj. prez. 3 să prăznuiáscă
prăznuirăm
PRĂZNUÍ, prăznuiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Înv. și pop.) A celebra o sărbătoare religioasă; p. gener; a serba, a sărbători, a ține o sărbătoare. 2. Intranz. A petrece, a se ospăta; a benchetui, a chefui. – Din sl. prazdĩnovati. DOOM
prăznuí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăznuiésc, imperf. 3 sg. prăznuiá; conj. prez. 3 să prăznuiáscă
prăznuirăți
PRĂZNUÍ, prăznuiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Înv. și pop.) A celebra o sărbătoare religioasă; p. gener; a serba, a sărbători, a ține o sărbătoare. 2. Intranz. A petrece, a se ospăta; a benchetui, a chefui. – Din sl. prazdĩnovati. DOOM
prăznuí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăznuiésc, imperf. 3 sg. prăznuiá; conj. prez. 3 să prăznuiáscă
prăznuise
PRĂZNUÍ, prăznuiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Înv. și pop.) A celebra o sărbătoare religioasă; p. gener; a serba, a sărbători, a ține o sărbătoare. 2. Intranz. A petrece, a se ospăta; a benchetui, a chefui. – Din sl. prazdĩnovati. DOOM
prăznuí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăznuiésc, imperf. 3 sg. prăznuiá; conj. prez. 3 să prăznuiáscă
prăznuisem
PRĂZNUÍ, prăznuiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Înv. și pop.) A celebra o sărbătoare religioasă; p. gener; a serba, a sărbători, a ține o sărbătoare. 2. Intranz. A petrece, a se ospăta; a benchetui, a chefui. – Din sl. prazdĩnovati. DOOM
prăznuí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăznuiésc, imperf. 3 sg. prăznuiá; conj. prez. 3 să prăznuiáscă
prăznuiseră
PRĂZNUÍ, prăznuiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Înv. și pop.) A celebra o sărbătoare religioasă; p. gener; a serba, a sărbători, a ține o sărbătoare. 2. Intranz. A petrece, a se ospăta; a benchetui, a chefui. – Din sl. prazdĩnovati. DOOM
prăznuí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăznuiésc, imperf. 3 sg. prăznuiá; conj. prez. 3 să prăznuiáscă
prăznuiserăm
PRĂZNUÍ, prăznuiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Înv. și pop.) A celebra o sărbătoare religioasă; p. gener; a serba, a sărbători, a ține o sărbătoare. 2. Intranz. A petrece, a se ospăta; a benchetui, a chefui. – Din sl. prazdĩnovati. DOOM
prăznuí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăznuiésc, imperf. 3 sg. prăznuiá; conj. prez. 3 să prăznuiáscă
prăznuiserăți
PRĂZNUÍ, prăznuiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Înv. și pop.) A celebra o sărbătoare religioasă; p. gener; a serba, a sărbători, a ține o sărbătoare. 2. Intranz. A petrece, a se ospăta; a benchetui, a chefui. – Din sl. prazdĩnovati. DOOM
prăznuí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăznuiésc, imperf. 3 sg. prăznuiá; conj. prez. 3 să prăznuiáscă
prăznuiseși
PRĂZNUÍ, prăznuiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Înv. și pop.) A celebra o sărbătoare religioasă; p. gener; a serba, a sărbători, a ține o sărbătoare. 2. Intranz. A petrece, a se ospăta; a benchetui, a chefui. – Din sl. prazdĩnovati. DOOM
prăznuí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăznuiésc, imperf. 3 sg. prăznuiá; conj. prez. 3 să prăznuiáscă
prăznuiseți
PRĂZNUÍ, prăznuiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Înv. și pop.) A celebra o sărbătoare religioasă; p. gener; a serba, a sărbători, a ține o sărbătoare. 2. Intranz. A petrece, a se ospăta; a benchetui, a chefui. – Din sl. prazdĩnovati. DOOM
prăznuí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăznuiésc, imperf. 3 sg. prăznuiá; conj. prez. 3 să prăznuiáscă
prăznuit
PRĂZNUÍ, prăznuiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Înv. și pop.) A celebra o sărbătoare religioasă; p. gener; a serba, a sărbători, a ține o sărbătoare. 2. Intranz. A petrece, a se ospăta; a benchetui, a chefui. – Din sl. prazdĩnovati. DOOM
prăznuí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăznuiésc, imperf. 3 sg. prăznuiá; conj. prez. 3 să prăznuiáscă
prăznuit
PRĂZNUÍ, prăznuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A celebra un eveniment religios; p. gener. a serba, a sărbători, a ține o sărbătoare. 2. Intranz. A petrece, a se ospăta; a benchetui, a chefui. – Din sl. prazdĩnovati.
prăznuiși
PRĂZNUÍ, prăznuiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Înv. și pop.) A celebra o sărbătoare religioasă; p. gener; a serba, a sărbători, a ține o sărbătoare. 2. Intranz. A petrece, a se ospăta; a benchetui, a chefui. – Din sl. prazdĩnovati. DOOM
prăznuí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăznuiésc, imperf. 3 sg. prăznuiá; conj. prez. 3 să prăznuiáscă
prăznuiți
PRĂZNUÍ, prăznuiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Înv. și pop.) A celebra o sărbătoare religioasă; p. gener; a serba, a sărbători, a ține o sărbătoare. 2. Intranz. A petrece, a se ospăta; a benchetui, a chefui. – Din sl. prazdĩnovati. DOOM
prăznuí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăznuiésc, imperf. 3 sg. prăznuiá; conj. prez. 3 să prăznuiáscă
prăzulia
PRĂZULÍU, -ÍE, prăzulii, adj. (Pop.) Care are culoarea prazului; verde-deschis. Praz + suf. -uliu. DOOM
prăzulíu (pop.) adj. m., f. prăzulíe; pl. m. și f. prăzulíi
prăzulie
PRĂZULÍU, -ÍE, prăzulii, adj. (Pop.) Care are culoarea prazului; verde-deschis. Praz + suf. -uliu. DOOM
prăzulíu (pop.) adj. m., f. prăzulíe; pl. m. și f. prăzulíi
prăzuliei
PRĂZULÍU, -ÍE, prăzulii, adj. (Pop.) Care are culoarea prazului; verde-deschis. Praz + suf. -uliu. DOOM
prăzulíu (pop.) adj. m., f. prăzulíe; pl. m. și f. prăzulíi
prăzulii
PRĂZULÍU, -ÍE, prăzulii, adj. (Pop.) Care are culoarea prazului; verde-deschis. Praz + suf. -uliu. DOOM
prăzulíu (pop.) adj. m., f. prăzulíe; pl. m. și f. prăzulíi
prăzuliii
PRĂZULÍU, -ÍE, prăzulii, adj. (Pop.) Care are culoarea prazului; verde-deschis. Praz + suf. -uliu. DOOM
prăzulíu (pop.) adj. m., f. prăzulíe; pl. m. și f. prăzulíi
prăzuliile
PRĂZULÍU, -ÍE, prăzulii, adj. (Pop.) Care are culoarea prazului; verde-deschis. Praz + suf. -uliu. DOOM
prăzulíu (pop.) adj. m., f. prăzulíe; pl. m. și f. prăzulíi
prăzuliilor
PRĂZULÍU, -ÍE, prăzulii, adj. (Pop.) Care are culoarea prazului; verde-deschis. Praz + suf. -uliu. DOOM
prăzulíu (pop.) adj. m., f. prăzulíe; pl. m. și f. prăzulíi
prăzuliu
PRĂZULÍU, -ÍE, prăzulii, adj. (Pop.) Care are culoarea prazului; verde-deschis. Praz + suf. -uliu. DOOM
prăzulíu (pop.) adj. m., f. prăzulíe; pl. m. și f. prăzulíi
prăzuliul
PRĂZULÍU, -ÍE, prăzulii, adj. (Pop.) Care are culoarea prazului; verde-deschis. Praz + suf. -uliu. DOOM
prăzulíu (pop.) adj. m., f. prăzulíe; pl. m. și f. prăzulíi
prăzuliului
PRĂZULÍU, -ÍE, prăzulii, adj. (Pop.) Care are culoarea prazului; verde-deschis. Praz + suf. -uliu. DOOM
prăzulíu (pop.) adj. m., f. prăzulíe; pl. m. și f. prăzulíi
prășcău
PRĂȘCẮU s. n. (Regional, în expr.) Prășcău de zăpadă = vifor cu zăpadă care se topește repede. Te pomenești cu cîte un prășcău de zăpadă, însoțită de lapoviță ori de vifore. La TDRG.
prășea
PRĂȘÍ, prășesc, vb. IV. Tranz. A lucra cu sapa sau cu prășitoarea spațiul de sol dintre rândurile distanțate ale unor plante de cultură, pentru a distruge buruienile, a afâna pământul etc. – Din bg. praša, sb. prašiti. DOOM
prășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prășésc, imperf. 3 sg. prășeá; conj. prez. 3 să prășeáscă
prășeai
PRĂȘÍ, prășesc, vb. IV. Tranz. A lucra cu sapa sau cu prășitoarea spațiul de sol dintre rândurile distanțate ale unor plante de cultură, pentru a distruge buruienile, a afâna pământul etc. – Din bg. praša, sb. prašiti. DOOM
prășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prășésc, imperf. 3 sg. prășeá; conj. prez. 3 să prășeáscă
prășeam
PRĂȘÍ, prășesc, vb. IV. Tranz. A lucra cu sapa sau cu prășitoarea spațiul de sol dintre rândurile distanțate ale unor plante de cultură, pentru a distruge buruienile, a afâna pământul etc. – Din bg. praša, sb. prašiti. DOOM
prășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prășésc, imperf. 3 sg. prășeá; conj. prez. 3 să prășeáscă
prășească
PRĂȘÍ, prășesc, vb. IV. Tranz. A lucra cu sapa sau cu prășitoarea spațiul de sol dintre rândurile distanțate ale unor plante de cultură, pentru a distruge buruienile, a afâna pământul etc. – Din bg. praša, sb. prašiti. DOOM
prășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prășésc, imperf. 3 sg. prășeá; conj. prez. 3 să prășeáscă
prășeau
PRĂȘÍ, prășesc, vb. IV. Tranz. A lucra cu sapa sau cu prășitoarea spațiul de sol dintre rândurile distanțate ale unor plante de cultură, pentru a distruge buruienile, a afâna pământul etc. – Din bg. praša, sb. prašiti. DOOM
prășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prășésc, imperf. 3 sg. prășeá; conj. prez. 3 să prășeáscă
prășeați
PRĂȘÍ, prășesc, vb. IV. Tranz. A lucra cu sapa sau cu prășitoarea spațiul de sol dintre rândurile distanțate ale unor plante de cultură, pentru a distruge buruienile, a afâna pământul etc. – Din bg. praša, sb. prašiti. DOOM
prășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prășésc, imperf. 3 sg. prășeá; conj. prez. 3 să prășeáscă
prășesc
PRĂȘÍ, prășesc, vb. IV. Tranz. A lucra cu sapa sau cu prășitoarea spațiul de sol dintre rândurile distanțate ale unor plante de cultură, pentru a distruge buruienile, a afâna pământul etc. – Din bg. praša, sb. prašiti. DOOM
prășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prășésc, imperf. 3 sg. prășeá; conj. prez. 3 să prășeáscă
prășește
PRĂȘÍ, prășesc, vb. IV. Tranz. A lucra cu sapa sau cu prășitoarea spațiul de sol dintre rândurile distanțate ale unor plante de cultură, pentru a distruge buruienile, a afâna pământul etc. – Din bg. praša, sb. prašiti. DOOM
prășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prășésc, imperf. 3 sg. prășeá; conj. prez. 3 să prășeáscă
prășești
PRĂȘÍ, prășesc, vb. IV. Tranz. A lucra cu sapa sau cu prășitoarea spațiul de sol dintre rândurile distanțate ale unor plante de cultură, pentru a distruge buruienile, a afâna pământul etc. – Din bg. praša, sb. prašiti. DOOM
prășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prășésc, imperf. 3 sg. prășeá; conj. prez. 3 să prășeáscă
prăși
PRĂȘÍ, prășesc, vb. IV. Tranz. A lucra cu sapa sau cu prășitoarea spațiul de sol dintre rândurile distanțate ale unor plante de cultură, pentru a distruge buruienile, a afâna pământul etc. – Din bg. praša, sb. prašiti. DOOM
prășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prășésc, imperf. 3 sg. prășeá; conj. prez. 3 să prășeáscă
prășii
PRĂȘÍ, prășesc, vb. IV. Tranz. A lucra cu sapa sau cu prășitoarea spațiul de sol dintre rândurile distanțate ale unor plante de cultură, pentru a distruge buruienile, a afâna pământul etc. – Din bg. praša, sb. prašiti. DOOM
prășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prășésc, imperf. 3 sg. prășeá; conj. prez. 3 să prășeáscă
prășim
PRĂȘÍ, prășesc, vb. IV. Tranz. A lucra cu sapa sau cu prășitoarea spațiul de sol dintre rândurile distanțate ale unor plante de cultură, pentru a distruge buruienile, a afâna pământul etc. – Din bg. praša, sb. prašiti. DOOM
prășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prășésc, imperf. 3 sg. prășeá; conj. prez. 3 să prășeáscă
prășind
PRĂȘÍ, prășesc, vb. IV. Tranz. A lucra cu sapa sau cu prășitoarea spațiul de sol dintre rândurile distanțate ale unor plante de cultură, pentru a distruge buruienile, a afâna pământul etc. – Din bg. praša, sb. prašiti. DOOM
prășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prășésc, imperf. 3 sg. prășeá; conj. prez. 3 să prășeáscă
prășire
PRĂȘÍ, prășesc, vb. IV. Tranz. A lucra cu sapa sau cu prășitoarea spațiul de sol dintre rândurile distanțate ale unor plante de cultură, pentru a distruge buruienile, a afâna pământul etc. – Din bg. praša, sb. prašiti. DOOM
prășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prășésc, imperf. 3 sg. prășeá; conj. prez. 3 să prășeáscă
prășire
PRĂȘÍRE, prășiri, s. f. Acțiunea de a prăși și rezultatul ei; prășit1. – V. prăși. DOOM
!prășíre s. f., g.-d. art. prășírii; pl. prășíri
prășirea
PRĂȘÍRE, prășiri, s. f. Acțiunea de a prăși și rezultatul ei; prășit1. – V. prăși. DOOM
!prășíre s. f., g.-d. art. prășírii; pl. prășíri
prășiri
PRĂȘÍRE, prășiri, s. f. Acțiunea de a prăși și rezultatul ei; prășit1. – V. prăși. DOOM
!prășíre s. f., g.-d. art. prășírii; pl. prășíri
prășirii
PRĂȘÍRE, prășiri, s. f. Acțiunea de a prăși și rezultatul ei; prășit1. – V. prăși. DOOM
!prășíre s. f., g.-d. art. prășírii; pl. prășíri
prășirile
PRĂȘÍRE, prășiri, s. f. Acțiunea de a prăși și rezultatul ei; prășit1. – V. prăși. DOOM
!prășíre s. f., g.-d. art. prășírii; pl. prășíri
prășirilor
PRĂȘÍRE, prășiri, s. f. Acțiunea de a prăși și rezultatul ei; prășit1. – V. prăși. DOOM
!prășíre s. f., g.-d. art. prășírii; pl. prășíri
prășiră
PRĂȘÍ, prășesc, vb. IV. Tranz. A lucra cu sapa sau cu prășitoarea spațiul de sol dintre rândurile distanțate ale unor plante de cultură, pentru a distruge buruienile, a afâna pământul etc. – Din bg. praša, sb. prašiti. DOOM
prășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prășésc, imperf. 3 sg. prășeá; conj. prez. 3 să prășeáscă
prășirăm
PRĂȘÍ, prășesc, vb. IV. Tranz. A lucra cu sapa sau cu prășitoarea spațiul de sol dintre rândurile distanțate ale unor plante de cultură, pentru a distruge buruienile, a afâna pământul etc. – Din bg. praša, sb. prašiti. DOOM
prășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prășésc, imperf. 3 sg. prășeá; conj. prez. 3 să prășeáscă
prășirăți
PRĂȘÍ, prășesc, vb. IV. Tranz. A lucra cu sapa sau cu prășitoarea spațiul de sol dintre rândurile distanțate ale unor plante de cultură, pentru a distruge buruienile, a afâna pământul etc. – Din bg. praša, sb. prašiti. DOOM
prășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prășésc, imperf. 3 sg. prășeá; conj. prez. 3 să prășeáscă
prășise
PRĂȘÍ, prășesc, vb. IV. Tranz. A lucra cu sapa sau cu prășitoarea spațiul de sol dintre rândurile distanțate ale unor plante de cultură, pentru a distruge buruienile, a afâna pământul etc. – Din bg. praša, sb. prašiti. DOOM
prășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prășésc, imperf. 3 sg. prășeá; conj. prez. 3 să prășeáscă
prășisem
PRĂȘÍ, prășesc, vb. IV. Tranz. A lucra cu sapa sau cu prășitoarea spațiul de sol dintre rândurile distanțate ale unor plante de cultură, pentru a distruge buruienile, a afâna pământul etc. – Din bg. praša, sb. prašiti. DOOM
prășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prășésc, imperf. 3 sg. prășeá; conj. prez. 3 să prășeáscă
prășiseră
PRĂȘÍ, prășesc, vb. IV. Tranz. A lucra cu sapa sau cu prășitoarea spațiul de sol dintre rândurile distanțate ale unor plante de cultură, pentru a distruge buruienile, a afâna pământul etc. – Din bg. praša, sb. prašiti. DOOM
prășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prășésc, imperf. 3 sg. prășeá; conj. prez. 3 să prășeáscă
prășiserăm
PRĂȘÍ, prășesc, vb. IV. Tranz. A lucra cu sapa sau cu prășitoarea spațiul de sol dintre rândurile distanțate ale unor plante de cultură, pentru a distruge buruienile, a afâna pământul etc. – Din bg. praša, sb. prašiti. DOOM
prășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prășésc, imperf. 3 sg. prășeá; conj. prez. 3 să prășeáscă
prășiserăți
PRĂȘÍ, prășesc, vb. IV. Tranz. A lucra cu sapa sau cu prășitoarea spațiul de sol dintre rândurile distanțate ale unor plante de cultură, pentru a distruge buruienile, a afâna pământul etc. – Din bg. praša, sb. prašiti. DOOM
prășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prășésc, imperf. 3 sg. prășeá; conj. prez. 3 să prășeáscă
prășiseși
PRĂȘÍ, prășesc, vb. IV. Tranz. A lucra cu sapa sau cu prășitoarea spațiul de sol dintre rândurile distanțate ale unor plante de cultură, pentru a distruge buruienile, a afâna pământul etc. – Din bg. praša, sb. prašiti. DOOM
prășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prășésc, imperf. 3 sg. prășeá; conj. prez. 3 să prășeáscă
prășiseți
PRĂȘÍ, prășesc, vb. IV. Tranz. A lucra cu sapa sau cu prășitoarea spațiul de sol dintre rândurile distanțate ale unor plante de cultură, pentru a distruge buruienile, a afâna pământul etc. – Din bg. praša, sb. prašiti. DOOM
prășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prășésc, imperf. 3 sg. prășeá; conj. prez. 3 să prășeáscă
prășit
PRĂȘÍ, prășesc, vb. IV. Tranz. A lucra cu sapa sau cu prășitoarea spațiul de sol dintre rândurile distanțate ale unor plante de cultură, pentru a distruge buruienile, a afâna pământul etc. – Din bg. praša, sb. prašiti. DOOM
prășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prășésc, imperf. 3 sg. prășeá; conj. prez. 3 să prășeáscă
prășit
PRĂȘÍT2, -Ă, prășiți, -te, adj. (Despre terenuri cultivate sau plante de cultură) Care este săpat și curățat de buruieni, afânat etc. – V. prăși.
prășit
PRĂȘÍT1, prășituri, s. n. Faptul de a prăși; prașilă, prășitură, prașă, prășire. – V. prăși. DOOM
prășít s. n., pl. prășíturi
prășita
PRĂȘÍT2, -Ă, prășiți, -te, adj. (Despre terenuri cultivate sau plante de cultură) Care este săpat și curățat de buruieni, afânat etc. – V. prăși.
prășite
PRĂȘÍT2, -Ă, prășiți, -te, adj. (Despre terenuri cultivate sau plante de cultură) Care este săpat și curățat de buruieni, afânat etc. – V. prăși.
prășitei
PRĂȘÍT2, -Ă, prășiți, -te, adj. (Despre terenuri cultivate sau plante de cultură) Care este săpat și curățat de buruieni, afânat etc. – V. prăși.
prășitele
PRĂȘÍT2, -Ă, prășiți, -te, adj. (Despre terenuri cultivate sau plante de cultură) Care este săpat și curățat de buruieni, afânat etc. – V. prăși.
prășitelor
PRĂȘÍT2, -Ă, prășiți, -te, adj. (Despre terenuri cultivate sau plante de cultură) Care este săpat și curățat de buruieni, afânat etc. – V. prăși.
prășitoare
PRĂȘITOÁRE, prășitori și prăsitoare, s. f. Mașină agricolă (cu tracțiune mecanică sau animală) folosită la prășit. Caii trăgeau prășitoarele peste ogoarele cu porumb. DUMITRIU, V. L. 104. DOOM
prășitoáre (unealtă) s. f., g.-d. art. prășitórii; pl. prășitóri
prășitoare
PRĂȘITÓR, -OÁRE, prășitori, -oare, adj., s. f., s. m. 1. Adj., s. f. (Unealtă sau mașină agricolă) cu care se prășește. 2. Adj. (Despre plante) Cultivat în rânduri distanțate, care permit prășitul1. 3. S. m. și f. Persoană care prășește; muncitor angajat la prășit1. – Prăși + suf. -tor. DOOM
prășitór adj. m., s. m., pl. prășitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. prășitoáre
prășitoare
PRĂȘITÓR, -OÁRE, prășitori, -oare, adj., s. f., s. m. 1. Adj., s. f. (Unealtă sau mașină agricolă) cu care se prășește. 2. Adj. (Despre plante) Cultivat în rânduri distanțate, care permit prășitul1. 3. S. m. și f. Persoană care prășește; muncitor angajat la prășit1. – Prăși + suf. -tor. DOOM
prășitór adj. m., s. m., pl. prășitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. prășitoáre
prășitoarea
PRĂȘITOÁRE, prășitori și prăsitoare, s. f. Mașină agricolă (cu tracțiune mecanică sau animală) folosită la prășit. Caii trăgeau prășitoarele peste ogoarele cu porumb. DUMITRIU, V. L. 104. DOOM
prășitoáre (unealtă) s. f., g.-d. art. prășitórii; pl. prășitóri
prășitoarea
PRĂȘITÓR, -OÁRE, prășitori, -oare, adj., s. f., s. m. 1. Adj., s. f. (Unealtă sau mașină agricolă) cu care se prășește. 2. Adj. (Despre plante) Cultivat în rânduri distanțate, care permit prășitul1. 3. S. m. și f. Persoană care prășește; muncitor angajat la prășit1. – Prăși + suf. -tor. DOOM
prășitór adj. m., s. m., pl. prășitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. prășitoáre
prășitoarea
PRĂȘITÓR, -OÁRE, prășitori, -oare, adj., s. f., s. m. 1. Adj., s. f. (Unealtă sau mașină agricolă) cu care se prășește. 2. Adj. (Despre plante) Cultivat în rânduri distanțate, care permit prășitul1. 3. S. m. și f. Persoană care prășește; muncitor angajat la prășit1. – Prăși + suf. -tor. DOOM
prășitór adj. m., s. m., pl. prășitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. prășitoáre
prășitoarei
PRĂȘITÓR, -OÁRE, prășitori, -oare, adj., s. f., s. m. 1. Adj., s. f. (Unealtă sau mașină agricolă) cu care se prășește. 2. Adj. (Despre plante) Cultivat în rânduri distanțate, care permit prășitul1. 3. S. m. și f. Persoană care prășește; muncitor angajat la prășit1. – Prăși + suf. -tor. DOOM
prășitór adj. m., s. m., pl. prășitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. prășitoáre
prășitoarei
PRĂȘITÓR, -OÁRE, prășitori, -oare, adj., s. f., s. m. 1. Adj., s. f. (Unealtă sau mașină agricolă) cu care se prășește. 2. Adj. (Despre plante) Cultivat în rânduri distanțate, care permit prășitul1. 3. S. m. și f. Persoană care prășește; muncitor angajat la prășit1. – Prăși + suf. -tor. DOOM
prășitór adj. m., s. m., pl. prășitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. prășitoáre
prășitoarele
PRĂȘITÓR, -OÁRE, prășitori, -oare, adj., s. f., s. m. 1. Adj., s. f. (Unealtă sau mașină agricolă) cu care se prășește. 2. Adj. (Despre plante) Cultivat în rânduri distanțate, care permit prășitul1. 3. S. m. și f. Persoană care prășește; muncitor angajat la prășit1. – Prăși + suf. -tor. DOOM
prășitór adj. m., s. m., pl. prășitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. prășitoáre
prășitoarele
PRĂȘITÓR, -OÁRE, prășitori, -oare, adj., s. f., s. m. 1. Adj., s. f. (Unealtă sau mașină agricolă) cu care se prășește. 2. Adj. (Despre plante) Cultivat în rânduri distanțate, care permit prășitul1. 3. S. m. și f. Persoană care prășește; muncitor angajat la prășit1. – Prăși + suf. -tor. DOOM
prășitór adj. m., s. m., pl. prășitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. prășitoáre
prășitoarelor
PRĂȘITÓR, -OÁRE, prășitori, -oare, adj., s. f., s. m. 1. Adj., s. f. (Unealtă sau mașină agricolă) cu care se prășește. 2. Adj. (Despre plante) Cultivat în rânduri distanțate, care permit prășitul1. 3. S. m. și f. Persoană care prășește; muncitor angajat la prășit1. – Prăși + suf. -tor. DOOM
prășitór adj. m., s. m., pl. prășitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. prășitoáre
prășitoarelor
PRĂȘITÓR, -OÁRE, prășitori, -oare, adj., s. f., s. m. 1. Adj., s. f. (Unealtă sau mașină agricolă) cu care se prășește. 2. Adj. (Despre plante) Cultivat în rânduri distanțate, care permit prășitul1. 3. S. m. și f. Persoană care prășește; muncitor angajat la prășit1. – Prăși + suf. -tor. DOOM
prășitór adj. m., s. m., pl. prășitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. prășitoáre
prășitor
PRĂȘITÓR, -OÁRE, prășitori, -oare, adj., s. f., s. m. 1. Adj., s. f. (Unealtă sau mașină agricolă) cu care se prășește. 2. Adj. (Despre plante) Cultivat în rânduri distanțate, care permit prășitul1. 3. S. m. și f. Persoană care prășește; muncitor angajat la prășit1. – Prăși + suf. -tor. DOOM
prășitór adj. m., s. m., pl. prășitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. prășitoáre
prășitor
PRĂȘITÓR, -OÁRE, prășitori, -oare, adj., s. f., s. m. 1. Adj., s. f. (Unealtă sau mașină agricolă) cu care se prășește. 2. Adj. (Despre plante) Cultivat în rânduri distanțate, care permit prășitul1. 3. S. m. și f. Persoană care prășește; muncitor angajat la prășit1. – Prăși + suf. -tor. DOOM
prășitór adj. m., s. m., pl. prășitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. prășitoáre
prășitori
PRĂȘITOÁRE, prășitori și prăsitoare, s. f. Mașină agricolă (cu tracțiune mecanică sau animală) folosită la prășit. Caii trăgeau prășitoarele peste ogoarele cu porumb. DUMITRIU, V. L. 104. DOOM
prășitoáre (unealtă) s. f., g.-d. art. prășitórii; pl. prășitóri
prășitori
PRĂȘITÓR, -OÁRE, prășitori, -oare, adj., s. f., s. m. 1. Adj., s. f. (Unealtă sau mașină agricolă) cu care se prășește. 2. Adj. (Despre plante) Cultivat în rânduri distanțate, care permit prășitul1. 3. S. m. și f. Persoană care prășește; muncitor angajat la prășit1. – Prăși + suf. -tor. DOOM
prășitór adj. m., s. m., pl. prășitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. prășitoáre
prășitori
PRĂȘITÓR, -OÁRE, prășitori, -oare, adj., s. f., s. m. 1. Adj., s. f. (Unealtă sau mașină agricolă) cu care se prășește. 2. Adj. (Despre plante) Cultivat în rânduri distanțate, care permit prășitul1. 3. S. m. și f. Persoană care prășește; muncitor angajat la prășit1. – Prăși + suf. -tor. DOOM
prășitór adj. m., s. m., pl. prășitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. prășitoáre
prășitorii
PRĂȘITOÁRE, prășitori și prăsitoare, s. f. Mașină agricolă (cu tracțiune mecanică sau animală) folosită la prășit. Caii trăgeau prășitoarele peste ogoarele cu porumb. DUMITRIU, V. L. 104. DOOM
prășitoáre (unealtă) s. f., g.-d. art. prășitórii; pl. prășitóri
prășitorii
PRĂȘITÓR, -OÁRE, prășitori, -oare, adj., s. f., s. m. 1. Adj., s. f. (Unealtă sau mașină agricolă) cu care se prășește. 2. Adj. (Despre plante) Cultivat în rânduri distanțate, care permit prășitul1. 3. S. m. și f. Persoană care prășește; muncitor angajat la prășit1. – Prăși + suf. -tor. DOOM
prășitór adj. m., s. m., pl. prășitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. prășitoáre
prășitorii
PRĂȘITÓR, -OÁRE, prășitori, -oare, adj., s. f., s. m. 1. Adj., s. f. (Unealtă sau mașină agricolă) cu care se prășește. 2. Adj. (Despre plante) Cultivat în rânduri distanțate, care permit prășitul1. 3. S. m. și f. Persoană care prășește; muncitor angajat la prășit1. – Prăși + suf. -tor. DOOM
prășitór adj. m., s. m., pl. prășitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. prășitoáre
prășitorile
PRĂȘITOÁRE, prășitori și prăsitoare, s. f. Mașină agricolă (cu tracțiune mecanică sau animală) folosită la prășit. Caii trăgeau prășitoarele peste ogoarele cu porumb. DUMITRIU, V. L. 104. DOOM
prășitoáre (unealtă) s. f., g.-d. art. prășitórii; pl. prășitóri
prășitorilor
PRĂȘITOÁRE, prășitori și prăsitoare, s. f. Mașină agricolă (cu tracțiune mecanică sau animală) folosită la prășit. Caii trăgeau prășitoarele peste ogoarele cu porumb. DUMITRIU, V. L. 104. DOOM
prășitoáre (unealtă) s. f., g.-d. art. prășitórii; pl. prășitóri
prășitorilor
PRĂȘITÓR, -OÁRE, prășitori, -oare, adj., s. f., s. m. 1. Adj., s. f. (Unealtă sau mașină agricolă) cu care se prășește. 2. Adj. (Despre plante) Cultivat în rânduri distanțate, care permit prășitul1. 3. S. m. și f. Persoană care prășește; muncitor angajat la prășit1. – Prăși + suf. -tor. DOOM
prășitór adj. m., s. m., pl. prășitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. prășitoáre
prășitorilor
PRĂȘITÓR, -OÁRE, prășitori, -oare, adj., s. f., s. m. 1. Adj., s. f. (Unealtă sau mașină agricolă) cu care se prășește. 2. Adj. (Despre plante) Cultivat în rânduri distanțate, care permit prășitul1. 3. S. m. și f. Persoană care prășește; muncitor angajat la prășit1. – Prăși + suf. -tor. DOOM
prășitór adj. m., s. m., pl. prășitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. prășitoáre
prășitorul
PRĂȘITÓR, -OÁRE, prășitori, -oare, adj., s. f., s. m. 1. Adj., s. f. (Unealtă sau mașină agricolă) cu care se prășește. 2. Adj. (Despre plante) Cultivat în rânduri distanțate, care permit prășitul1. 3. S. m. și f. Persoană care prășește; muncitor angajat la prășit1. – Prăși + suf. -tor. DOOM
prășitór adj. m., s. m., pl. prășitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. prășitoáre
prășitorul
PRĂȘITÓR, -OÁRE, prășitori, -oare, adj., s. f., s. m. 1. Adj., s. f. (Unealtă sau mașină agricolă) cu care se prășește. 2. Adj. (Despre plante) Cultivat în rânduri distanțate, care permit prășitul1. 3. S. m. și f. Persoană care prășește; muncitor angajat la prășit1. – Prăși + suf. -tor. DOOM
prășitór adj. m., s. m., pl. prășitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. prășitoáre
prășitorului
PRĂȘITÓR, -OÁRE, prășitori, -oare, adj., s. f., s. m. 1. Adj., s. f. (Unealtă sau mașină agricolă) cu care se prășește. 2. Adj. (Despre plante) Cultivat în rânduri distanțate, care permit prășitul1. 3. S. m. și f. Persoană care prășește; muncitor angajat la prășit1. – Prăși + suf. -tor. DOOM
prășitór adj. m., s. m., pl. prășitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. prășitoáre
prășitorului
PRĂȘITÓR, -OÁRE, prășitori, -oare, adj., s. f., s. m. 1. Adj., s. f. (Unealtă sau mașină agricolă) cu care se prășește. 2. Adj. (Despre plante) Cultivat în rânduri distanțate, care permit prășitul1. 3. S. m. și f. Persoană care prășește; muncitor angajat la prășit1. – Prăși + suf. -tor. DOOM
prășitór adj. m., s. m., pl. prășitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. prășitoáre
prășitul
PRĂȘÍT2, -Ă, prășiți, -te, adj. (Despre terenuri cultivate sau plante de cultură) Care este săpat și curățat de buruieni, afânat etc. – V. prăși.
prășitul
PRĂȘÍT1, prășituri, s. n. Faptul de a prăși; prașilă, prășitură, prașă, prășire. – V. prăși. DOOM
prășít s. n., pl. prășíturi
prășitului
PRĂȘÍT2, -Ă, prășiți, -te, adj. (Despre terenuri cultivate sau plante de cultură) Care este săpat și curățat de buruieni, afânat etc. – V. prăși.
prășitului
PRĂȘÍT1, prășituri, s. n. Faptul de a prăși; prașilă, prășitură, prașă, prășire. – V. prăși. DOOM
prășít s. n., pl. prășíturi
prășitura
PRĂȘITÚRĂ, prășituri, s. f. (Pop.) 1. Prășit1. 2. Ogor prășit2. 3. (Cu sens colectiv) Buruienile și gunoiul adunate de pe un teren care a fost prășit. – Prăși + suf. -tură. DOOM
prășitúră (pop.) s. f., g.-d. art. prășitúrii; pl. prășitúri
prășituri
PRĂȘÍT1, prășituri, s. n. Faptul de a prăși; prașilă, prășitură, prașă, prășire. – V. prăși. DOOM
prășít s. n., pl. prășíturi
prășituri
PRĂȘITÚRĂ, prășituri, s. f. (Pop.) 1. Prășit1. 2. Ogor prășit2. 3. (Cu sens colectiv) Buruienile și gunoiul adunate de pe un teren care a fost prășit. – Prăși + suf. -tură. DOOM
prășitúră (pop.) s. f., g.-d. art. prășitúrii; pl. prășitúri
prășiturii
PRĂȘITÚRĂ, prășituri, s. f. (Pop.) 1. Prășit1. 2. Ogor prășit2. 3. (Cu sens colectiv) Buruienile și gunoiul adunate de pe un teren care a fost prășit. – Prăși + suf. -tură. DOOM
prășitúră (pop.) s. f., g.-d. art. prășitúrii; pl. prășitúri
prășiturile
PRĂȘÍT1, prășituri, s. n. Faptul de a prăși; prașilă, prășitură, prașă, prășire. – V. prăși. DOOM
prășít s. n., pl. prășíturi
prășiturile
PRĂȘITÚRĂ, prășituri, s. f. (Pop.) 1. Prășit1. 2. Ogor prășit2. 3. (Cu sens colectiv) Buruienile și gunoiul adunate de pe un teren care a fost prășit. – Prăși + suf. -tură. DOOM
prășitúră (pop.) s. f., g.-d. art. prășitúrii; pl. prășitúri
prășiturilor
PRĂȘÍT1, prășituri, s. n. Faptul de a prăși; prașilă, prășitură, prașă, prășire. – V. prăși. DOOM
prășít s. n., pl. prășíturi
prășiturilor
PRĂȘITÚRĂ, prășituri, s. f. (Pop.) 1. Prășit1. 2. Ogor prășit2. 3. (Cu sens colectiv) Buruienile și gunoiul adunate de pe un teren care a fost prășit. – Prăși + suf. -tură. DOOM
prășitúră (pop.) s. f., g.-d. art. prășitúrii; pl. prășitúri
prășiși
PRĂȘÍ, prășesc, vb. IV. Tranz. A lucra cu sapa sau cu prășitoarea spațiul de sol dintre rândurile distanțate ale unor plante de cultură, pentru a distruge buruienile, a afâna pământul etc. – Din bg. praša, sb. prašiti. DOOM
prășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prășésc, imperf. 3 sg. prășeá; conj. prez. 3 să prășeáscă
prășiți
PRĂȘÍ, prășesc, vb. IV. Tranz. A lucra cu sapa sau cu prășitoarea spațiul de sol dintre rândurile distanțate ale unor plante de cultură, pentru a distruge buruienile, a afâna pământul etc. – Din bg. praša, sb. prašiti. DOOM
prășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prășésc, imperf. 3 sg. prășeá; conj. prez. 3 să prășeáscă
prășiți
PRĂȘÍT2, -Ă, prășiți, -te, adj. (Despre terenuri cultivate sau plante de cultură) Care este săpat și curățat de buruieni, afânat etc. – V. prăși.
prășiții
PRĂȘÍT2, -Ă, prășiți, -te, adj. (Despre terenuri cultivate sau plante de cultură) Care este săpat și curățat de buruieni, afânat etc. – V. prăși.
prășiților
PRĂȘÍT2, -Ă, prășiți, -te, adj. (Despre terenuri cultivate sau plante de cultură) Care este săpat și curățat de buruieni, afânat etc. – V. prăși.
prăștiar
PRĂȘTIÁR, prăștiari, s. m. (Regional) Prăștiaș. Sînt meșteri prăștiari, care dau la semn cu praștia. ISPIRESCU, la TDRG. – Pronunțat: -ti-ar.
prăștiaș
PRĂȘTIÁȘ, prăștiași, s. m. 1. (Înv. și pop.) Persoană care aruncă cu praștia (1). 2. (Reg.) Cal lăturaș. [Pr.: -ti-aș] – Praștie + suf. -aș. DOOM
prăștiáș (înv., pop.) (-ti-aș) s. m., pl. prăștiáși
prăștiași
PRĂȘTIÁȘ, prăștiași, s. m. 1. (Înv. și pop.) Persoană care aruncă cu praștia (1). 2. (Reg.) Cal lăturaș. [Pr.: -ti-aș] – Praștie + suf. -aș. DOOM
prăștiáș (înv., pop.) (-ti-aș) s. m., pl. prăștiáși
prăștiașii
PRĂȘTIÁȘ, prăștiași, s. m. 1. (Înv. și pop.) Persoană care aruncă cu praștia (1). 2. (Reg.) Cal lăturaș. [Pr.: -ti-aș] – Praștie + suf. -aș. DOOM
prăștiáș (înv., pop.) (-ti-aș) s. m., pl. prăștiáși
prăștiașilor
PRĂȘTIÁȘ, prăștiași, s. m. 1. (Înv. și pop.) Persoană care aruncă cu praștia (1). 2. (Reg.) Cal lăturaș. [Pr.: -ti-aș] – Praștie + suf. -aș. DOOM
prăștiáș (înv., pop.) (-ti-aș) s. m., pl. prăștiáși
prăștiașul
PRĂȘTIÁȘ, prăștiași, s. m. 1. (Înv. și pop.) Persoană care aruncă cu praștia (1). 2. (Reg.) Cal lăturaș. [Pr.: -ti-aș] – Praștie + suf. -aș. DOOM
prăștiáș (înv., pop.) (-ti-aș) s. m., pl. prăștiáși
prăștiașului
PRĂȘTIÁȘ, prăștiași, s. m. 1. (Înv. și pop.) Persoană care aruncă cu praștia (1). 2. (Reg.) Cal lăturaș. [Pr.: -ti-aș] – Praștie + suf. -aș. DOOM
prăștiáș (înv., pop.) (-ti-aș) s. m., pl. prăștiáși
prăștilă
prăștílă (-le), s. f. – Șindrilă. Bg. praštilo (Candrea).
prăștina
PRĂȘTÍNĂ1, (2) prăștini, s. f. (Reg.) 1. Rachiu de tescovină sau de drojdie; boștină. 2. Fel, porție de prăștină (1). – Din bg. praština. DOOM
prăștínă (reg.) s. f., g.-d. art. prăștínii; (feluri, porții, prăjini) pl. prăștíni
prăștinaș
PRĂȘTINÁȘ, prăștinași, s. m. Prăștină 2. Se suie pe casă, iau prăștinașii și încep a o descoperi cîntînd și chiuind. SEVASTOS, N. 316.
prăștini
PRĂȘTÍNĂ1, (2) prăștini, s. f. (Reg.) 1. Rachiu de tescovină sau de drojdie; boștină. 2. Fel, porție de prăștină (1). – Din bg. praština. DOOM
prăștínă (reg.) s. f., g.-d. art. prăștínii; (feluri, porții, prăjini) pl. prăștíni
prăștinii
PRĂȘTÍNĂ1, (2) prăștini, s. f. (Reg.) 1. Rachiu de tescovină sau de drojdie; boștină. 2. Fel, porție de prăștină (1). – Din bg. praština. DOOM
prăștínă (reg.) s. f., g.-d. art. prăștínii; (feluri, porții, prăjini) pl. prăștíni
prăștinile
PRĂȘTÍNĂ1, (2) prăștini, s. f. (Reg.) 1. Rachiu de tescovină sau de drojdie; boștină. 2. Fel, porție de prăștină (1). – Din bg. praština. DOOM
prăștínă (reg.) s. f., g.-d. art. prăștínii; (feluri, porții, prăjini) pl. prăștíni
prăștinilor
PRĂȘTÍNĂ1, (2) prăștini, s. f. (Reg.) 1. Rachiu de tescovină sau de drojdie; boștină. 2. Fel, porție de prăștină (1). – Din bg. praština. DOOM
prăștínă (reg.) s. f., g.-d. art. prăștínii; (feluri, porții, prăjini) pl. prăștíni