pnee
-PNÉE Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) respirație”. [Pron. -pne-e. / < fr. pnée, cf. gr. pneuma – aer].
pneu
PNEU, pneuri, s. n. Ansamblu format dintr-o cameră de aer comprimat și o anvelopă, fixat la roțile anumitor (auto)vehicule. – Din fr. pneu, germ. Pneu. DOOM
pneu s. n., art. pnéul; pl. pnéuri
pneul
PNEU, pneuri, s. n. Ansamblu format dintr-o cameră de aer comprimat și o anvelopă, fixat la roțile anumitor (auto)vehicule. – Din fr. pneu, germ. Pneu. DOOM
pneu s. n., art. pnéul; pl. pnéuri
pneului
PNEU, pneuri, s. n. Ansamblu format dintr-o cameră de aer comprimat și o anvelopă, fixat la roțile anumitor (auto)vehicule. – Din fr. pneu, germ. Pneu. DOOM
pneu s. n., art. pnéul; pl. pnéuri
pneum
PNEUM2- v. pneumo2-.
pneumatic
PNEUMÁTIC, -Ă, pneumatici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. (Despre mașini, aparate, utilaje etc.) Care funcționează cu aer comprimat. ♦ Care este folosit la comprimarea sau la deplasarea aerului. 2. S. f. Parte a fizicii care studiază proprietățile aerului și ale altor gaze. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumatique, lat. pneumaticus, it. pneumatico. DOOM
pneumátic (pne-u-) adj. m., pl. pneumátici; f. pneumátică, pl. pneumátice
pneumatica
PNEUMÁTIC, -Ă, pneumatici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. (Despre mașini, aparate, utilaje etc.) Care funcționează cu aer comprimat. ♦ Care este folosit la comprimarea sau la deplasarea aerului. 2. S. f. Parte a fizicii care studiază proprietățile aerului și ale altor gaze. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumatique, lat. pneumaticus, it. pneumatico. DOOM
pneumátic (pne-u-) adj. m., pl. pneumátici; f. pneumátică, pl. pneumátice
pneumatica
PNEUMÁTIC, -Ă, pneumatici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. (Despre mașini, aparate, utilaje etc.) Care funcționează cu aer comprimat. ♦ Care este folosit la comprimarea sau la deplasarea aerului. 2. S. f. Parte a fizicii care studiază proprietățile aerului și ale altor gaze. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumatique, lat. pneumaticus, it. pneumatico. DOOM
pneumátică (pne-u-) s. f., g.-d. art. pneumáticii
pneumatice
PNEUMÁTIC, -Ă, pneumatici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. (Despre mașini, aparate, utilaje etc.) Care funcționează cu aer comprimat. ♦ Care este folosit la comprimarea sau la deplasarea aerului. 2. S. f. Parte a fizicii care studiază proprietățile aerului și ale altor gaze. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumatique, lat. pneumaticus, it. pneumatico. DOOM
pneumátic (pne-u-) adj. m., pl. pneumátici; f. pneumátică, pl. pneumátice
pneumaticei
PNEUMÁTIC, -Ă, pneumatici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. (Despre mașini, aparate, utilaje etc.) Care funcționează cu aer comprimat. ♦ Care este folosit la comprimarea sau la deplasarea aerului. 2. S. f. Parte a fizicii care studiază proprietățile aerului și ale altor gaze. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumatique, lat. pneumaticus, it. pneumatico. DOOM
pneumátic (pne-u-) adj. m., pl. pneumátici; f. pneumátică, pl. pneumátice
pneumaticele
PNEUMÁTIC, -Ă, pneumatici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. (Despre mașini, aparate, utilaje etc.) Care funcționează cu aer comprimat. ♦ Care este folosit la comprimarea sau la deplasarea aerului. 2. S. f. Parte a fizicii care studiază proprietățile aerului și ale altor gaze. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumatique, lat. pneumaticus, it. pneumatico. DOOM
pneumátic (pne-u-) adj. m., pl. pneumátici; f. pneumátică, pl. pneumátice
pneumaticelor
PNEUMÁTIC, -Ă, pneumatici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. (Despre mașini, aparate, utilaje etc.) Care funcționează cu aer comprimat. ♦ Care este folosit la comprimarea sau la deplasarea aerului. 2. S. f. Parte a fizicii care studiază proprietățile aerului și ale altor gaze. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumatique, lat. pneumaticus, it. pneumatico. DOOM
pneumátic (pne-u-) adj. m., pl. pneumátici; f. pneumátică, pl. pneumátice
pneumatici
PNEUMÁTIC, -Ă, pneumatici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. (Despre mașini, aparate, utilaje etc.) Care funcționează cu aer comprimat. ♦ Care este folosit la comprimarea sau la deplasarea aerului. 2. S. f. Parte a fizicii care studiază proprietățile aerului și ale altor gaze. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumatique, lat. pneumaticus, it. pneumatico. DOOM
pneumátic (pne-u-) adj. m., pl. pneumátici; f. pneumátică, pl. pneumátice
pneumatici
PNEUMÁTIC, -Ă, pneumatici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. (Despre mașini, aparate, utilaje etc.) Care funcționează cu aer comprimat. ♦ Care este folosit la comprimarea sau la deplasarea aerului. 2. S. f. Parte a fizicii care studiază proprietățile aerului și ale altor gaze. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumatique, lat. pneumaticus, it. pneumatico. DOOM
pneumátică (pne-u-) s. f., g.-d. art. pneumáticii
pneumaticii
PNEUMÁTIC, -Ă, pneumatici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. (Despre mașini, aparate, utilaje etc.) Care funcționează cu aer comprimat. ♦ Care este folosit la comprimarea sau la deplasarea aerului. 2. S. f. Parte a fizicii care studiază proprietățile aerului și ale altor gaze. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumatique, lat. pneumaticus, it. pneumatico. DOOM
pneumátic (pne-u-) adj. m., pl. pneumátici; f. pneumátică, pl. pneumátice
pneumaticii
PNEUMÁTIC, -Ă, pneumatici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. (Despre mașini, aparate, utilaje etc.) Care funcționează cu aer comprimat. ♦ Care este folosit la comprimarea sau la deplasarea aerului. 2. S. f. Parte a fizicii care studiază proprietățile aerului și ale altor gaze. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumatique, lat. pneumaticus, it. pneumatico. DOOM
pneumátică (pne-u-) s. f., g.-d. art. pneumáticii
pneumaticilor
PNEUMÁTIC, -Ă, pneumatici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. (Despre mașini, aparate, utilaje etc.) Care funcționează cu aer comprimat. ♦ Care este folosit la comprimarea sau la deplasarea aerului. 2. S. f. Parte a fizicii care studiază proprietățile aerului și ale altor gaze. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumatique, lat. pneumaticus, it. pneumatico. DOOM
pneumátic (pne-u-) adj. m., pl. pneumátici; f. pneumátică, pl. pneumátice
pneumaticul
PNEUMÁTIC, -Ă, pneumatici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. (Despre mașini, aparate, utilaje etc.) Care funcționează cu aer comprimat. ♦ Care este folosit la comprimarea sau la deplasarea aerului. 2. S. f. Parte a fizicii care studiază proprietățile aerului și ale altor gaze. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumatique, lat. pneumaticus, it. pneumatico. DOOM
pneumátic (pne-u-) adj. m., pl. pneumátici; f. pneumátică, pl. pneumátice
pneumaticului
PNEUMÁTIC, -Ă, pneumatici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. (Despre mașini, aparate, utilaje etc.) Care funcționează cu aer comprimat. ♦ Care este folosit la comprimarea sau la deplasarea aerului. 2. S. f. Parte a fizicii care studiază proprietățile aerului și ale altor gaze. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumatique, lat. pneumaticus, it. pneumatico. DOOM
pneumátic (pne-u-) adj. m., pl. pneumátici; f. pneumátică, pl. pneumátice
pneumato
PNEUMATO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „pneumatic”. [Pron. pne-u-. / < fr., lat. pneumato-, cf. gr. pneumatikos].
pneumatocel
PNEUMATOCÉL s.n. (Med.) Tumoare gazoasă intrapulmonară. [< fr. pneumatocèle, cf. gr. pneuma – aer, koilos – cavitate].
pneumatofor
PNEUMATOFÓR s.m. 1. Rădăcină metamorfozată aeriană cu rol în respirație, prezentă la unele plante superioare care cresc în regiunile mlăștinoase. 2. Veziculă plină cu aer pe talul unor plante inferioare, care ajută la plutire sau la menținerea în poziție verticală. [< fr. pneumatophore, cf. gr. pneuma – aer, pherein – a purta].
pneumatolit
PNEUMATOLÍT, pneumatolite, s. n. (La pl.) Roci magmatice ale căror minerale sunt formate prin fenomenul de pneumatoliză. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumatolyte. DOOM
pneumatolít (pne-u-) s. n., pl. pneumatolíte
pneumatolite
PNEUMATOLÍT, pneumatolite, s. n. (La pl.) Roci magmatice ale căror minerale sunt formate prin fenomenul de pneumatoliză. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumatolyte. DOOM
pneumatolít (pne-u-) s. n., pl. pneumatolíte
pneumatolitele
PNEUMATOLÍT, pneumatolite, s. n. (La pl.) Roci magmatice ale căror minerale sunt formate prin fenomenul de pneumatoliză. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumatolyte. DOOM
pneumatolít (pne-u-) s. n., pl. pneumatolíte
pneumatolitelor
PNEUMATOLÍT, pneumatolite, s. n. (La pl.) Roci magmatice ale căror minerale sunt formate prin fenomenul de pneumatoliză. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumatolyte. DOOM
pneumatolít (pne-u-) s. n., pl. pneumatolíte
pneumatolitic
PNEUMATOLÍTIC, -Ă, pneumatolitici, -ce, adj. Referitor la pneumatoliză, care ține de pneumatoliză. ◊ (Geol.) Fază pneumatolitică = etapă în procesul de diferențiere magmatică în care topiturile magmatice se caracterizează printr-un conținut bogat în componenți volatili, cărora le conferă o mare fluiditate. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumatolytique. DOOM
pneumatolític (pne-u-) adj. m., pl. pneumatolítici; f. pneumatolítică, pl. pneumatolítice
pneumatolitica
PNEUMATOLÍTIC, -Ă, pneumatolitici, -ce, adj. Referitor la pneumatoliză, care ține de pneumatoliză. ◊ (Geol.) Fază pneumatolitică = etapă în procesul de diferențiere magmatică în care topiturile magmatice se caracterizează printr-un conținut bogat în componenți volatili, cărora le conferă o mare fluiditate. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumatolytique. DOOM
pneumatolític (pne-u-) adj. m., pl. pneumatolítici; f. pneumatolítică, pl. pneumatolítice
pneumatolitice
PNEUMATOLÍTIC, -Ă, pneumatolitici, -ce, adj. Referitor la pneumatoliză, care ține de pneumatoliză. ◊ (Geol.) Fază pneumatolitică = etapă în procesul de diferențiere magmatică în care topiturile magmatice se caracterizează printr-un conținut bogat în componenți volatili, cărora le conferă o mare fluiditate. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumatolytique. DOOM
pneumatolític (pne-u-) adj. m., pl. pneumatolítici; f. pneumatolítică, pl. pneumatolítice
pneumatoliticei
PNEUMATOLÍTIC, -Ă, pneumatolitici, -ce, adj. Referitor la pneumatoliză, care ține de pneumatoliză. ◊ (Geol.) Fază pneumatolitică = etapă în procesul de diferențiere magmatică în care topiturile magmatice se caracterizează printr-un conținut bogat în componenți volatili, cărora le conferă o mare fluiditate. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumatolytique. DOOM
pneumatolític (pne-u-) adj. m., pl. pneumatolítici; f. pneumatolítică, pl. pneumatolítice
pneumatoliticele
PNEUMATOLÍTIC, -Ă, pneumatolitici, -ce, adj. Referitor la pneumatoliză, care ține de pneumatoliză. ◊ (Geol.) Fază pneumatolitică = etapă în procesul de diferențiere magmatică în care topiturile magmatice se caracterizează printr-un conținut bogat în componenți volatili, cărora le conferă o mare fluiditate. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumatolytique. DOOM
pneumatolític (pne-u-) adj. m., pl. pneumatolítici; f. pneumatolítică, pl. pneumatolítice
pneumatoliticelor
PNEUMATOLÍTIC, -Ă, pneumatolitici, -ce, adj. Referitor la pneumatoliză, care ține de pneumatoliză. ◊ (Geol.) Fază pneumatolitică = etapă în procesul de diferențiere magmatică în care topiturile magmatice se caracterizează printr-un conținut bogat în componenți volatili, cărora le conferă o mare fluiditate. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumatolytique. DOOM
pneumatolític (pne-u-) adj. m., pl. pneumatolítici; f. pneumatolítică, pl. pneumatolítice
pneumatolitici
PNEUMATOLÍTIC, -Ă, pneumatolitici, -ce, adj. Referitor la pneumatoliză, care ține de pneumatoliză. ◊ (Geol.) Fază pneumatolitică = etapă în procesul de diferențiere magmatică în care topiturile magmatice se caracterizează printr-un conținut bogat în componenți volatili, cărora le conferă o mare fluiditate. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumatolytique. DOOM
pneumatolític (pne-u-) adj. m., pl. pneumatolítici; f. pneumatolítică, pl. pneumatolítice
pneumatoliticii
PNEUMATOLÍTIC, -Ă, pneumatolitici, -ce, adj. Referitor la pneumatoliză, care ține de pneumatoliză. ◊ (Geol.) Fază pneumatolitică = etapă în procesul de diferențiere magmatică în care topiturile magmatice se caracterizează printr-un conținut bogat în componenți volatili, cărora le conferă o mare fluiditate. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumatolytique. DOOM
pneumatolític (pne-u-) adj. m., pl. pneumatolítici; f. pneumatolítică, pl. pneumatolítice
pneumatoliticilor
PNEUMATOLÍTIC, -Ă, pneumatolitici, -ce, adj. Referitor la pneumatoliză, care ține de pneumatoliză. ◊ (Geol.) Fază pneumatolitică = etapă în procesul de diferențiere magmatică în care topiturile magmatice se caracterizează printr-un conținut bogat în componenți volatili, cărora le conferă o mare fluiditate. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumatolytique. DOOM
pneumatolític (pne-u-) adj. m., pl. pneumatolítici; f. pneumatolítică, pl. pneumatolítice
pneumatoliticul
PNEUMATOLÍTIC, -Ă, pneumatolitici, -ce, adj. Referitor la pneumatoliză, care ține de pneumatoliză. ◊ (Geol.) Fază pneumatolitică = etapă în procesul de diferențiere magmatică în care topiturile magmatice se caracterizează printr-un conținut bogat în componenți volatili, cărora le conferă o mare fluiditate. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumatolytique. DOOM
pneumatolític (pne-u-) adj. m., pl. pneumatolítici; f. pneumatolítică, pl. pneumatolítice
pneumatoliticului
PNEUMATOLÍTIC, -Ă, pneumatolitici, -ce, adj. Referitor la pneumatoliză, care ține de pneumatoliză. ◊ (Geol.) Fază pneumatolitică = etapă în procesul de diferențiere magmatică în care topiturile magmatice se caracterizează printr-un conținut bogat în componenți volatili, cărora le conferă o mare fluiditate. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumatolytique. DOOM
pneumatolític (pne-u-) adj. m., pl. pneumatolítici; f. pneumatolítică, pl. pneumatolítice
pneumatolitul
PNEUMATOLÍT, pneumatolite, s. n. (La pl.) Roci magmatice ale căror minerale sunt formate prin fenomenul de pneumatoliză. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumatolyte. DOOM
pneumatolít (pne-u-) s. n., pl. pneumatolíte
pneumatolitului
PNEUMATOLÍT, pneumatolite, s. n. (La pl.) Roci magmatice ale căror minerale sunt formate prin fenomenul de pneumatoliză. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumatolyte. DOOM
pneumatolít (pne-u-) s. n., pl. pneumatolíte
pneumatoliza
PNEUMATOLÍZĂ s. f. Totalitatea fenomenelor provocate de acțiunea emanațiilor gazoase dezvoltate din magmă asupra rocilor înconjurătoare cu care ajung în contact. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumatolyse. DOOM
pneumatolíză (pne-u-) s. f., g.-d. art. pneumatolízei
pneumatolize
PNEUMATOLÍZĂ s. f. Totalitatea fenomenelor provocate de acțiunea emanațiilor gazoase dezvoltate din magmă asupra rocilor înconjurătoare cu care ajung în contact. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumatolyse. DOOM
pneumatolíză (pne-u-) s. f., g.-d. art. pneumatolízei
pneumatolizei
PNEUMATOLÍZĂ s. f. Totalitatea fenomenelor provocate de acțiunea emanațiilor gazoase dezvoltate din magmă asupra rocilor înconjurătoare cu care ajung în contact. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumatolyse. DOOM
pneumatolíză (pne-u-) s. f., g.-d. art. pneumatolízei
pneumatologia
PNEUMATOLOGÍE s.f. (Ant.) Știința fenomenelor spirituale ca cercetare relativă la principiile vitale. [Gen. -iei. / < it. pneumatologia, cf. gr. pneuma, pneumatos – spirit, logos – studiu].
pneumatologie
PNEUMATOLOGÍE s.f. (Ant.) Știința fenomenelor spirituale ca cercetare relativă la principiile vitale. [Gen. -iei. / < it. pneumatologia, cf. gr. pneuma, pneumatos – spirit, logos – studiu].
pneumatologiei
PNEUMATOLOGÍE s.f. (Ant.) Știința fenomenelor spirituale ca cercetare relativă la principiile vitale. [Gen. -iei. / < it. pneumatologia, cf. gr. pneuma, pneumatos – spirit, logos – studiu].
pneumatologii
PNEUMATOLOGÍE s.f. (Ant.) Știința fenomenelor spirituale ca cercetare relativă la principiile vitale. [Gen. -iei. / < it. pneumatologia, cf. gr. pneuma, pneumatos – spirit, logos – studiu].
pneumatoza
PNEUMATÓZĂ, pneumatoze, s. f. Îngrămădire de gaze în cavitățile organismului. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumatose. DOOM
pneumatóză (pne-u-) s. f., g.-d. art. pneumatózei; pl. pneumatóze
pneumatoze
PNEUMATÓZĂ, pneumatoze, s. f. Îngrămădire de gaze în cavitățile organismului. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumatose. DOOM
pneumatóză (pne-u-) s. f., g.-d. art. pneumatózei; pl. pneumatóze
pneumatozei
PNEUMATÓZĂ, pneumatoze, s. f. Îngrămădire de gaze în cavitățile organismului. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumatose. DOOM
pneumatóză (pne-u-) s. f., g.-d. art. pneumatózei; pl. pneumatóze
pneumatozele
PNEUMATÓZĂ, pneumatoze, s. f. Îngrămădire de gaze în cavitățile organismului. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumatose. DOOM
pneumatóză (pne-u-) s. f., g.-d. art. pneumatózei; pl. pneumatóze
pneumatozelor
PNEUMATÓZĂ, pneumatoze, s. f. Îngrămădire de gaze în cavitățile organismului. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumatose. DOOM
pneumatóză (pne-u-) s. f., g.-d. art. pneumatózei; pl. pneumatóze
pneumaturie
PNEUMATURÍE s.f. (Med.) Emisiune de gaze de fermentație prin urină. [Gen. -iei. / < fr. pneumaturie].
pneumectomie
PNEUMECTOMÍE s.f. (Med.) Excizie a unei părți a plămânului; pneumonectomie. [Gen. -iei. / < fr. pneumectomie, cf. gr. pneumon – plămân, ektome – excizie].
pneumo
PNEUMO1- Element prim de compunere savantă cu semnificația „aer”, „gaz”, „respirație”. [Pron. pne-u-, var. pneum-. / < fr., it. pneumo-, cf. gr. pneuma].
pneumo
PNEUMO2- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) plămân”, „de plămân”, „pulmonar”. [Pron. pne-u-, var. pneum-. / < fr., it. pneumo-, cf. gr. pneumon].
pneumocel
PNEUMOCÉL s.n. (Med.) Hernie a plămânului. [< fr. pneumocèle, cf. gr. pneuma – aer, kele – hernie].
pneumococ
PNEUMOCÓC, pneumococi, s. m. Diplococ gram-pozitiv, care provoacă la oameni pneumonia și alte infecții ale arborelui respirator, iar la animale septicemia. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumocoque. DOOM
pneumocóc (pne-u-) s. m., pl. pneumocóci
pneumococi
PNEUMOCÓC, pneumococi, s. m. Diplococ gram-pozitiv, care provoacă la oameni pneumonia și alte infecții ale arborelui respirator, iar la animale septicemia. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumocoque. DOOM
pneumocóc (pne-u-) s. m., pl. pneumocóci
pneumococic
PNEUMOCÓCIC, -Ă, pneumococici, -ce, adj. Provocat depneumococ, referitor la pneumococ; care ține de pneumococ. [Pr.: pne-u-] – Pneumococ + suf. -ic. DOOM
pneumocócic (pne-u-) adj. m., pl. pneumocócici; f. pneumocócică, pl. pneumocócice
pneumococica
PNEUMOCÓCIC, -Ă, pneumococici, -ce, adj. Provocat depneumococ, referitor la pneumococ; care ține de pneumococ. [Pr.: pne-u-] – Pneumococ + suf. -ic. DOOM
pneumocócic (pne-u-) adj. m., pl. pneumocócici; f. pneumocócică, pl. pneumocócice
pneumococice
PNEUMOCÓCIC, -Ă, pneumococici, -ce, adj. Provocat depneumococ, referitor la pneumococ; care ține de pneumococ. [Pr.: pne-u-] – Pneumococ + suf. -ic. DOOM
pneumocócic (pne-u-) adj. m., pl. pneumocócici; f. pneumocócică, pl. pneumocócice
pneumococicei
PNEUMOCÓCIC, -Ă, pneumococici, -ce, adj. Provocat depneumococ, referitor la pneumococ; care ține de pneumococ. [Pr.: pne-u-] – Pneumococ + suf. -ic. DOOM
pneumocócic (pne-u-) adj. m., pl. pneumocócici; f. pneumocócică, pl. pneumocócice
pneumococicele
PNEUMOCÓCIC, -Ă, pneumococici, -ce, adj. Provocat depneumococ, referitor la pneumococ; care ține de pneumococ. [Pr.: pne-u-] – Pneumococ + suf. -ic. DOOM
pneumocócic (pne-u-) adj. m., pl. pneumocócici; f. pneumocócică, pl. pneumocócice
pneumococicelor
PNEUMOCÓCIC, -Ă, pneumococici, -ce, adj. Provocat depneumococ, referitor la pneumococ; care ține de pneumococ. [Pr.: pne-u-] – Pneumococ + suf. -ic. DOOM
pneumocócic (pne-u-) adj. m., pl. pneumocócici; f. pneumocócică, pl. pneumocócice
pneumococici
PNEUMOCÓCIC, -Ă, pneumococici, -ce, adj. Provocat depneumococ, referitor la pneumococ; care ține de pneumococ. [Pr.: pne-u-] – Pneumococ + suf. -ic. DOOM
pneumocócic (pne-u-) adj. m., pl. pneumocócici; f. pneumocócică, pl. pneumocócice
pneumococicii
PNEUMOCÓCIC, -Ă, pneumococici, -ce, adj. Provocat depneumococ, referitor la pneumococ; care ține de pneumococ. [Pr.: pne-u-] – Pneumococ + suf. -ic. DOOM
pneumocócic (pne-u-) adj. m., pl. pneumocócici; f. pneumocócică, pl. pneumocócice
pneumococicilor
PNEUMOCÓCIC, -Ă, pneumococici, -ce, adj. Provocat depneumococ, referitor la pneumococ; care ține de pneumococ. [Pr.: pne-u-] – Pneumococ + suf. -ic. DOOM
pneumocócic (pne-u-) adj. m., pl. pneumocócici; f. pneumocócică, pl. pneumocócice
pneumococicul
PNEUMOCÓCIC, -Ă, pneumococici, -ce, adj. Provocat depneumococ, referitor la pneumococ; care ține de pneumococ. [Pr.: pne-u-] – Pneumococ + suf. -ic. DOOM
pneumocócic (pne-u-) adj. m., pl. pneumocócici; f. pneumocócică, pl. pneumocócice
pneumococicului
PNEUMOCÓCIC, -Ă, pneumococici, -ce, adj. Provocat depneumococ, referitor la pneumococ; care ține de pneumococ. [Pr.: pne-u-] – Pneumococ + suf. -ic. DOOM
pneumocócic (pne-u-) adj. m., pl. pneumocócici; f. pneumocócică, pl. pneumocócice
pneumococie
PNEUMOCOCÍE s.f. (Med.) Ansamblu de accidente morbide provocate de pneumococ. [Gen. -iei. / < fr. pneumococcie].
pneumococii
PNEUMOCÓC, pneumococi, s. m. Diplococ gram-pozitiv, care provoacă la oameni pneumonia și alte infecții ale arborelui respirator, iar la animale septicemia. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumocoque. DOOM
pneumocóc (pne-u-) s. m., pl. pneumocóci
pneumococilor
PNEUMOCÓC, pneumococi, s. m. Diplococ gram-pozitiv, care provoacă la oameni pneumonia și alte infecții ale arborelui respirator, iar la animale septicemia. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumocoque. DOOM
pneumocóc (pne-u-) s. m., pl. pneumocóci
pneumococoză
PNEUMOCOCÓZĂ s.f. Boală produsă de un pneumococ. [< fr. pneumococcose].
pneumococul
PNEUMOCÓC, pneumococi, s. m. Diplococ gram-pozitiv, care provoacă la oameni pneumonia și alte infecții ale arborelui respirator, iar la animale septicemia. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumocoque. DOOM
pneumocóc (pne-u-) s. m., pl. pneumocóci
pneumococului
PNEUMOCÓC, pneumococi, s. m. Diplococ gram-pozitiv, care provoacă la oameni pneumonia și alte infecții ale arborelui respirator, iar la animale septicemia. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumocoque. DOOM
pneumocóc (pne-u-) s. m., pl. pneumocóci
pneumoconioza
PNEUMOCONIÓZĂ, pneumoconioze, s. f. Boală pulmonară cronică cu caracter profesional, consecință a iritației provocate de inhalarea masivă, îndelungată și de fixarea pe plămâni a unor pulberi (de azbest, cărbune, dioxid de siliciu, de fier etc.), care determină inflamația și apoi sclerozarea lor. [Pr.: pne-u-mo-co-ni-o-] – Din fr. pneumoconiose. DOOM
pneumoconióză (pne-u-, -ni-o-) s. f., g.-d. art. pneumoconiózei; pl. pneumoconióze
pneumoconioze
PNEUMOCONIÓZĂ, pneumoconioze, s. f. Boală pulmonară cronică cu caracter profesional, consecință a iritației provocate de inhalarea masivă, îndelungată și de fixarea pe plămâni a unor pulberi (de azbest, cărbune, dioxid de siliciu, de fier etc.), care determină inflamația și apoi sclerozarea lor. [Pr.: pne-u-mo-co-ni-o-] – Din fr. pneumoconiose. DOOM
pneumoconióză (pne-u-, -ni-o-) s. f., g.-d. art. pneumoconiózei; pl. pneumoconióze
pneumoconiozei
PNEUMOCONIÓZĂ, pneumoconioze, s. f. Boală pulmonară cronică cu caracter profesional, consecință a iritației provocate de inhalarea masivă, îndelungată și de fixarea pe plămâni a unor pulberi (de azbest, cărbune, dioxid de siliciu, de fier etc.), care determină inflamația și apoi sclerozarea lor. [Pr.: pne-u-mo-co-ni-o-] – Din fr. pneumoconiose. DOOM
pneumoconióză (pne-u-, -ni-o-) s. f., g.-d. art. pneumoconiózei; pl. pneumoconióze
pneumoconiozele
PNEUMOCONIÓZĂ, pneumoconioze, s. f. Boală pulmonară cronică cu caracter profesional, consecință a iritației provocate de inhalarea masivă, îndelungată și de fixarea pe plămâni a unor pulberi (de azbest, cărbune, dioxid de siliciu, de fier etc.), care determină inflamația și apoi sclerozarea lor. [Pr.: pne-u-mo-co-ni-o-] – Din fr. pneumoconiose. DOOM
pneumoconióză (pne-u-, -ni-o-) s. f., g.-d. art. pneumoconiózei; pl. pneumoconióze
pneumoconiozelor
PNEUMOCONIÓZĂ, pneumoconioze, s. f. Boală pulmonară cronică cu caracter profesional, consecință a iritației provocate de inhalarea masivă, îndelungată și de fixarea pe plămâni a unor pulberi (de azbest, cărbune, dioxid de siliciu, de fier etc.), care determină inflamația și apoi sclerozarea lor. [Pr.: pne-u-mo-co-ni-o-] – Din fr. pneumoconiose. DOOM
pneumoconióză (pne-u-, -ni-o-) s. f., g.-d. art. pneumoconiózei; pl. pneumoconióze
pneumoenterita
PNEUMOENTERÍTĂ, pneumoenterite, s. f. Pneumonie contagioasă la porci, provocată de un microb, a cărei evoluție se prezintă la început ca o complicație a pestei porcine. [Pr.: pne-u-mo-en-] – Din fr. pneumo-entérite. DOOM
pneumoenterítă (pne-u-) s. f., g.-d. art. pneumoenterítei; pl. pneumoenteríte
pneumoenterite
PNEUMOENTERÍTĂ, pneumoenterite, s. f. Pneumonie contagioasă la porci, provocată de un microb, a cărei evoluție se prezintă la început ca o complicație a pestei porcine. [Pr.: pne-u-mo-en-] – Din fr. pneumo-entérite. DOOM
pneumoenterítă (pne-u-) s. f., g.-d. art. pneumoenterítei; pl. pneumoenteríte
pneumoenteritei
PNEUMOENTERÍTĂ, pneumoenterite, s. f. Pneumonie contagioasă la porci, provocată de un microb, a cărei evoluție se prezintă la început ca o complicație a pestei porcine. [Pr.: pne-u-mo-en-] – Din fr. pneumo-entérite. DOOM
pneumoenterítă (pne-u-) s. f., g.-d. art. pneumoenterítei; pl. pneumoenteríte
pneumoenteritele
PNEUMOENTERÍTĂ, pneumoenterite, s. f. Pneumonie contagioasă la porci, provocată de un microb, a cărei evoluție se prezintă la început ca o complicație a pestei porcine. [Pr.: pne-u-mo-en-] – Din fr. pneumo-entérite. DOOM
pneumoenterítă (pne-u-) s. f., g.-d. art. pneumoenterítei; pl. pneumoenteríte
pneumoenteritelor
PNEUMOENTERÍTĂ, pneumoenterite, s. f. Pneumonie contagioasă la porci, provocată de un microb, a cărei evoluție se prezintă la început ca o complicație a pestei porcine. [Pr.: pne-u-mo-en-] – Din fr. pneumo-entérite. DOOM
pneumoenterítă (pne-u-) s. f., g.-d. art. pneumoenterítei; pl. pneumoenteríte
pneumogastric
PNEUMOGÁSTRIC, -Ă, pneumogastrici, -ce, adj. Care este comun plămânilor și stomacului. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumogastrique. DOOM
pneumogástric (pne-u-) adj. m., pl. pneumogástrici; f. pneumogástrică, pl. pneumogástrice
pneumograf
PNEUMOGRÁF, pneumografe, s. n. Aparat care înregistrează amplitudinea și frecvența mișcărilor respiratorii ale toracelui. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumographe, germ. Pneumograph. DOOM
pneumográf (pne-u-mo-graf) s. n., pl. pneumográfe
pneumografe
PNEUMOGRÁF, pneumografe, s. n. Aparat care înregistrează amplitudinea și frecvența mișcărilor respiratorii ale toracelui. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumographe, germ. Pneumograph. DOOM
pneumográf (pne-u-mo-graf) s. n., pl. pneumográfe
pneumografele
PNEUMOGRÁF, pneumografe, s. n. Aparat care înregistrează amplitudinea și frecvența mișcărilor respiratorii ale toracelui. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumographe, germ. Pneumograph. DOOM
pneumográf (pne-u-mo-graf) s. n., pl. pneumográfe
pneumografelor
PNEUMOGRÁF, pneumografe, s. n. Aparat care înregistrează amplitudinea și frecvența mișcărilor respiratorii ale toracelui. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumographe, germ. Pneumograph. DOOM
pneumográf (pne-u-mo-graf) s. n., pl. pneumográfe
pneumografia
PNEUMOGRAFÍE, pneumografii, s. f. (Med.) Radiografie a unei regiuni anatomice după injectarea unui gaz. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumographie.
pneumografie
PNEUMOGRAFÍE, pneumografii, s. f. (Med.) Radiografie a unei regiuni anatomice după injectarea unui gaz. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumographie.
pneumografiei
PNEUMOGRAFÍE, pneumografii, s. f. (Med.) Radiografie a unei regiuni anatomice după injectarea unui gaz. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumographie.
pneumografii
PNEUMOGRAFÍE, pneumografii, s. f. (Med.) Radiografie a unei regiuni anatomice după injectarea unui gaz. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumographie.
pneumografiile
PNEUMOGRAFÍE, pneumografii, s. f. (Med.) Radiografie a unei regiuni anatomice după injectarea unui gaz. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumographie.
pneumografiilor
PNEUMOGRAFÍE, pneumografii, s. f. (Med.) Radiografie a unei regiuni anatomice după injectarea unui gaz. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumographie.
pneumograful
PNEUMOGRÁF, pneumografe, s. n. Aparat care înregistrează amplitudinea și frecvența mișcărilor respiratorii ale toracelui. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumographe, germ. Pneumograph. DOOM
pneumográf (pne-u-mo-graf) s. n., pl. pneumográfe
pneumografului
PNEUMOGRÁF, pneumografe, s. n. Aparat care înregistrează amplitudinea și frecvența mișcărilor respiratorii ale toracelui. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumographe, germ. Pneumograph. DOOM
pneumográf (pne-u-mo-graf) s. n., pl. pneumográfe
pneumolit
PNEUMOLÍT s.n. Concrețiune solidă care se poate găsi în parenchimul pulmonar. [< fr. pneumolithe, cf. gr. pneumon – plămân, lithos – piatră].
pneumolog
PNEUMOLÓG, -Ă, pneumologi, -ge, s. m. și f. Medic specialist în pneumologie. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumologue.
pneumologa
PNEUMOLÓG, -Ă, pneumologi, -ge, s. m. și f. Medic specialist în pneumologie. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumologue.
pneumologe
PNEUMOLÓG, -Ă, pneumologi, -ge, s. m. și f. Medic specialist în pneumologie. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumologue.
pneumologei
PNEUMOLÓG, -Ă, pneumologi, -ge, s. m. și f. Medic specialist în pneumologie. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumologue.
pneumologele
PNEUMOLÓG, -Ă, pneumologi, -ge, s. m. și f. Medic specialist în pneumologie. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumologue.
pneumologelor
PNEUMOLÓG, -Ă, pneumologi, -ge, s. m. și f. Medic specialist în pneumologie. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumologue.
pneumologi
PNEUMOLÓG, -Ă, pneumologi, -ge, s. m. și f. Medic specialist în pneumologie. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumologue.
pneumologia
PNEUMOLOGÍE s. f. Ramură a medicinei care studiază bolile plămânului. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumologie. DOOM
*pneumologíe (pne-u-) s. f., art. pneumología, g.-d. pneumologíi, art. pneumologíei
pneumologic
PNEUMOLÓGIC, -Ă, pneumologici, -ce, adj. (Med.) Referitor la pneumologie, de pneumologie. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumologique.
pneumologica
PNEUMOLÓGIC, -Ă, pneumologici, -ce, adj. (Med.) Referitor la pneumologie, de pneumologie. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumologique.
pneumologice
PNEUMOLÓGIC, -Ă, pneumologici, -ce, adj. (Med.) Referitor la pneumologie, de pneumologie. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumologique.
pneumologicei
PNEUMOLÓGIC, -Ă, pneumologici, -ce, adj. (Med.) Referitor la pneumologie, de pneumologie. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumologique.
pneumologicele
PNEUMOLÓGIC, -Ă, pneumologici, -ce, adj. (Med.) Referitor la pneumologie, de pneumologie. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumologique.
pneumologicelor
PNEUMOLÓGIC, -Ă, pneumologici, -ce, adj. (Med.) Referitor la pneumologie, de pneumologie. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumologique.
pneumologici
PNEUMOLÓGIC, -Ă, pneumologici, -ce, adj. (Med.) Referitor la pneumologie, de pneumologie. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumologique.
pneumologicii
PNEUMOLÓGIC, -Ă, pneumologici, -ce, adj. (Med.) Referitor la pneumologie, de pneumologie. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumologique.
pneumologicilor
PNEUMOLÓGIC, -Ă, pneumologici, -ce, adj. (Med.) Referitor la pneumologie, de pneumologie. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumologique.
pneumologicul
PNEUMOLÓGIC, -Ă, pneumologici, -ce, adj. (Med.) Referitor la pneumologie, de pneumologie. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumologique.
pneumologicului
PNEUMOLÓGIC, -Ă, pneumologici, -ce, adj. (Med.) Referitor la pneumologie, de pneumologie. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumologique.
pneumologie
PNEUMOLOGÍE s. f. Ramură a medicinei care studiază bolile plămânului. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumologie. DOOM
*pneumologíe (pne-u-) s. f., art. pneumología, g.-d. pneumologíi, art. pneumologíei
pneumologiei
PNEUMOLOGÍE s. f. Ramură a medicinei care studiază bolile plămânului. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumologie. DOOM
*pneumologíe (pne-u-) s. f., art. pneumología, g.-d. pneumologíi, art. pneumologíei
pneumologii
PNEUMOLÓG, -Ă, pneumologi, -ge, s. m. și f. Medic specialist în pneumologie. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumologue.
pneumologii
PNEUMOLOGÍE s. f. Ramură a medicinei care studiază bolile plămânului. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumologie. DOOM
*pneumologíe (pne-u-) s. f., art. pneumología, g.-d. pneumologíi, art. pneumologíei
pneumologilor
PNEUMOLÓG, -Ă, pneumologi, -ge, s. m. și f. Medic specialist în pneumologie. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumologue.
pneumologul
PNEUMOLÓG, -Ă, pneumologi, -ge, s. m. și f. Medic specialist în pneumologie. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumologue.
pneumologului
PNEUMOLÓG, -Ă, pneumologi, -ge, s. m. și f. Medic specialist în pneumologie. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumologue.
pneumometre
PNEUMOMÉTRU s.n. Manometru respirator. [< fr. pneumomètre].
pneumometrele
PNEUMOMÉTRU s.n. Manometru respirator. [< fr. pneumomètre].
pneumometrelor
PNEUMOMÉTRU s.n. Manometru respirator. [< fr. pneumomètre].
pneumometru
PNEUMOMÉTRU s.n. Manometru respirator. [< fr. pneumomètre].
pneumometrul
PNEUMOMÉTRU s.n. Manometru respirator. [< fr. pneumomètre].
pneumometrului
PNEUMOMÉTRU s.n. Manometru respirator. [< fr. pneumomètre].
pneumonectomie
PNEUMONECTOMÍE s.f. (Med.) Pneumectomie. [Gen. -iei. / < fr. pneumonectomie].
pneumonia
PNEUMONÍE, pneumonii, s. f. Inflamație a unui lob sau a unui segment pulmonar, provocată în mod obișnuit de pneumococ sau de virusuri și care se manifestă prin febră, tuse, junghiuri, frisoane, expectorații. ◊ Dublă pneumonie = pneumonie care afectează ambii plămâni. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumonie. DOOM
pneumoníe (pne-u-) s. f., art. pneumonía, g.-d. art. pneumoníei; pl. pneumoníi, art. pneumoníile
pneumonic
PNEUMÓNIC, -Ă, pneumonici, -ce, adj. Privitor la bolile de plămâni; propriu bolilor de plămâni. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumonique. DOOM
pneumónic (pne-u-) adj. m., pl. pneumónici; f. pneumónică, pl. pneumónice
pneumonica
PNEUMÓNIC, -Ă, pneumonici, -ce, adj. Privitor la bolile de plămâni; propriu bolilor de plămâni. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumonique. DOOM
pneumónic (pne-u-) adj. m., pl. pneumónici; f. pneumónică, pl. pneumónice
pneumonice
PNEUMÓNIC, -Ă, pneumonici, -ce, adj. Privitor la bolile de plămâni; propriu bolilor de plămâni. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumonique. DOOM
pneumónic (pne-u-) adj. m., pl. pneumónici; f. pneumónică, pl. pneumónice
pneumonicei
PNEUMÓNIC, -Ă, pneumonici, -ce, adj. Privitor la bolile de plămâni; propriu bolilor de plămâni. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumonique. DOOM
pneumónic (pne-u-) adj. m., pl. pneumónici; f. pneumónică, pl. pneumónice
pneumonicele
PNEUMÓNIC, -Ă, pneumonici, -ce, adj. Privitor la bolile de plămâni; propriu bolilor de plămâni. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumonique. DOOM
pneumónic (pne-u-) adj. m., pl. pneumónici; f. pneumónică, pl. pneumónice
pneumonicelor
PNEUMÓNIC, -Ă, pneumonici, -ce, adj. Privitor la bolile de plămâni; propriu bolilor de plămâni. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumonique. DOOM
pneumónic (pne-u-) adj. m., pl. pneumónici; f. pneumónică, pl. pneumónice
pneumonici
PNEUMÓNIC, -Ă, pneumonici, -ce, adj. Privitor la bolile de plămâni; propriu bolilor de plămâni. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumonique. DOOM
pneumónic (pne-u-) adj. m., pl. pneumónici; f. pneumónică, pl. pneumónice
pneumonicii
PNEUMÓNIC, -Ă, pneumonici, -ce, adj. Privitor la bolile de plămâni; propriu bolilor de plămâni. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumonique. DOOM
pneumónic (pne-u-) adj. m., pl. pneumónici; f. pneumónică, pl. pneumónice
pneumonicilor
PNEUMÓNIC, -Ă, pneumonici, -ce, adj. Privitor la bolile de plămâni; propriu bolilor de plămâni. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumonique. DOOM
pneumónic (pne-u-) adj. m., pl. pneumónici; f. pneumónică, pl. pneumónice
pneumonicul
PNEUMÓNIC, -Ă, pneumonici, -ce, adj. Privitor la bolile de plămâni; propriu bolilor de plămâni. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumonique. DOOM
pneumónic (pne-u-) adj. m., pl. pneumónici; f. pneumónică, pl. pneumónice
pneumonicului
PNEUMÓNIC, -Ă, pneumonici, -ce, adj. Privitor la bolile de plămâni; propriu bolilor de plămâni. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumonique. DOOM
pneumónic (pne-u-) adj. m., pl. pneumónici; f. pneumónică, pl. pneumónice
pneumonie
PNEUMONÍE, pneumonii, s. f. Inflamație a unui lob sau a unui segment pulmonar, provocată în mod obișnuit de pneumococ sau de virusuri și care se manifestă prin febră, tuse, junghiuri, frisoane, expectorații. ◊ Dublă pneumonie = pneumonie care afectează ambii plămâni. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumonie. DOOM
pneumoníe (pne-u-) s. f., art. pneumonía, g.-d. art. pneumoníei; pl. pneumoníi, art. pneumoníile
pneumoniei
PNEUMONÍE, pneumonii, s. f. Inflamație a unui lob sau a unui segment pulmonar, provocată în mod obișnuit de pneumococ sau de virusuri și care se manifestă prin febră, tuse, junghiuri, frisoane, expectorații. ◊ Dublă pneumonie = pneumonie care afectează ambii plămâni. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumonie. DOOM
pneumoníe (pne-u-) s. f., art. pneumonía, g.-d. art. pneumoníei; pl. pneumoníi, art. pneumoníile
pneumonii
PNEUMONÍE, pneumonii, s. f. Inflamație a unui lob sau a unui segment pulmonar, provocată în mod obișnuit de pneumococ sau de virusuri și care se manifestă prin febră, tuse, junghiuri, frisoane, expectorații. ◊ Dublă pneumonie = pneumonie care afectează ambii plămâni. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumonie. DOOM
pneumoníe (pne-u-) s. f., art. pneumonía, g.-d. art. pneumoníei; pl. pneumoníi, art. pneumoníile
pneumoniile
PNEUMONÍE, pneumonii, s. f. Inflamație a unui lob sau a unui segment pulmonar, provocată în mod obișnuit de pneumococ sau de virusuri și care se manifestă prin febră, tuse, junghiuri, frisoane, expectorații. ◊ Dublă pneumonie = pneumonie care afectează ambii plămâni. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumonie. DOOM
pneumoníe (pne-u-) s. f., art. pneumonía, g.-d. art. pneumoníei; pl. pneumoníi, art. pneumoníile
pneumoniilor
PNEUMONÍE, pneumonii, s. f. Inflamație a unui lob sau a unui segment pulmonar, provocată în mod obișnuit de pneumococ sau de virusuri și care se manifestă prin febră, tuse, junghiuri, frisoane, expectorații. ◊ Dublă pneumonie = pneumonie care afectează ambii plămâni. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumonie. DOOM
pneumoníe (pne-u-) s. f., art. pneumonía, g.-d. art. pneumoníei; pl. pneumoníi, art. pneumoníile
pneumopatia
PNEUMOPATÍE, pneumopatii, s. f. Nume generic dat tuturor afecțiunilor pulmonare. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumopathie. DOOM
pneumopatíe (pne-u-) s. f., art. pneumopatía, g.-d. art. pneumopatíei; pl. pneumopatíi, art. pneumopatíile
pneumopatie
PNEUMOPATÍE, pneumopatii, s. f. Nume generic dat tuturor afecțiunilor pulmonare. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumopathie. DOOM
pneumopatíe (pne-u-) s. f., art. pneumopatía, g.-d. art. pneumopatíei; pl. pneumopatíi, art. pneumopatíile
pneumopatiei
PNEUMOPATÍE, pneumopatii, s. f. Nume generic dat tuturor afecțiunilor pulmonare. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumopathie. DOOM
pneumopatíe (pne-u-) s. f., art. pneumopatía, g.-d. art. pneumopatíei; pl. pneumopatíi, art. pneumopatíile
pneumopatii
PNEUMOPATÍE, pneumopatii, s. f. Nume generic dat tuturor afecțiunilor pulmonare. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumopathie. DOOM
pneumopatíe (pne-u-) s. f., art. pneumopatía, g.-d. art. pneumopatíei; pl. pneumopatíi, art. pneumopatíile
pneumopatiile
PNEUMOPATÍE, pneumopatii, s. f. Nume generic dat tuturor afecțiunilor pulmonare. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumopathie. DOOM
pneumopatíe (pne-u-) s. f., art. pneumopatía, g.-d. art. pneumopatíei; pl. pneumopatíi, art. pneumopatíile
pneumopatiilor
PNEUMOPATÍE, pneumopatii, s. f. Nume generic dat tuturor afecțiunilor pulmonare. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumopathie. DOOM
pneumopatíe (pne-u-) s. f., art. pneumopatía, g.-d. art. pneumopatíei; pl. pneumopatíi, art. pneumopatíile
pneumopericard
PNEUMOPERICÁRD s.n. (Med.) Pătrundere de aer sau de gaz în cavitatea pericardică. [< fr. pneumopéricarde].
pneumoperitonee
PNEUMOPERITONÉU, pneumoperitonee, s. n. 1. Pătrundere accidentală a aerului sau a altor gaze în cavitatea peritoneală. 2. Introducere de oxigen sau de alt gaz în cavitatea peritoneală, în scop terapeutic sau pentru stabilirea diagnosticului. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumopéritoine. DOOM
pneumoperitonéu (pne-u-) s. n., art. pneumoperitonéul; pl. pneumoperitonée
pneumoperitoneele
PNEUMOPERITONÉU, pneumoperitonee, s. n. 1. Pătrundere accidentală a aerului sau a altor gaze în cavitatea peritoneală. 2. Introducere de oxigen sau de alt gaz în cavitatea peritoneală, în scop terapeutic sau pentru stabilirea diagnosticului. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumopéritoine. DOOM
pneumoperitonéu (pne-u-) s. n., art. pneumoperitonéul; pl. pneumoperitonée
pneumoperitoneelor
PNEUMOPERITONÉU, pneumoperitonee, s. n. 1. Pătrundere accidentală a aerului sau a altor gaze în cavitatea peritoneală. 2. Introducere de oxigen sau de alt gaz în cavitatea peritoneală, în scop terapeutic sau pentru stabilirea diagnosticului. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumopéritoine. DOOM
pneumoperitonéu (pne-u-) s. n., art. pneumoperitonéul; pl. pneumoperitonée
pneumoperitoneu
PNEUMOPERITONÉU, pneumoperitonee, s. n. 1. Pătrundere accidentală a aerului sau a altor gaze în cavitatea peritoneală. 2. Introducere de oxigen sau de alt gaz în cavitatea peritoneală, în scop terapeutic sau pentru stabilirea diagnosticului. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumopéritoine. DOOM
pneumoperitonéu (pne-u-) s. n., art. pneumoperitonéul; pl. pneumoperitonée
pneumoperitoneul
PNEUMOPERITONÉU, pneumoperitonee, s. n. 1. Pătrundere accidentală a aerului sau a altor gaze în cavitatea peritoneală. 2. Introducere de oxigen sau de alt gaz în cavitatea peritoneală, în scop terapeutic sau pentru stabilirea diagnosticului. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumopéritoine. DOOM
pneumoperitonéu (pne-u-) s. n., art. pneumoperitonéul; pl. pneumoperitonée
pneumoperitoneului
PNEUMOPERITONÉU, pneumoperitonee, s. n. 1. Pătrundere accidentală a aerului sau a altor gaze în cavitatea peritoneală. 2. Introducere de oxigen sau de alt gaz în cavitatea peritoneală, în scop terapeutic sau pentru stabilirea diagnosticului. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumopéritoine. DOOM
pneumoperitonéu (pne-u-) s. n., art. pneumoperitonéul; pl. pneumoperitonée
pneumopexie
PNEUMOPEXÍE s.f. (Med.) Fixare chirurgicală a plămânului la peretele toracic. [Gen. -iei. / < fr. pneumopexie, cf. gr. pneumon – plămân, pexis – fixare].
pneumopielografie
PNEUMOPIELOGRAFÍE s.f. (Med.) Radiografie a bazinetului și a rinichiului după insuflația cu aer printr-o sondă ureterală. [Gen. -iei. / < fr. pneumopyélographie].
pneumopleurezie
PNEUMOPLEUREZÍE s.f. Boală care afectează deopotrivă plămânii și pleura. [Gen. -iei. / < fr. pneumopleurésie].
pneumoragia
PNEUMORAGÍE, pneumoragii, s. f. Hemoragie pulmonară care survine în diferite boli de inimă. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumorragie. DOOM
pneumoragíe (pne-u-) s. f., art. pneumoragía, g.-d. art. pneumoragíei; pl. pneumoragíi, art. pneumoragíile
pneumoragie
PNEUMORAGÍE, pneumoragii, s. f. Hemoragie pulmonară care survine în diferite boli de inimă. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumorragie. DOOM
pneumoragíe (pne-u-) s. f., art. pneumoragía, g.-d. art. pneumoragíei; pl. pneumoragíi, art. pneumoragíile
pneumoragiei
PNEUMORAGÍE, pneumoragii, s. f. Hemoragie pulmonară care survine în diferite boli de inimă. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumorragie. DOOM
pneumoragíe (pne-u-) s. f., art. pneumoragía, g.-d. art. pneumoragíei; pl. pneumoragíi, art. pneumoragíile
pneumoragii
PNEUMORAGÍE, pneumoragii, s. f. Hemoragie pulmonară care survine în diferite boli de inimă. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumorragie. DOOM
pneumoragíe (pne-u-) s. f., art. pneumoragía, g.-d. art. pneumoragíei; pl. pneumoragíi, art. pneumoragíile
pneumoragiile
PNEUMORAGÍE, pneumoragii, s. f. Hemoragie pulmonară care survine în diferite boli de inimă. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumorragie. DOOM
pneumoragíe (pne-u-) s. f., art. pneumoragía, g.-d. art. pneumoragíei; pl. pneumoragíi, art. pneumoragíile
pneumoragiilor
PNEUMORAGÍE, pneumoragii, s. f. Hemoragie pulmonară care survine în diferite boli de inimă. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumorragie. DOOM
pneumoragíe (pne-u-) s. f., art. pneumoragía, g.-d. art. pneumoragíei; pl. pneumoragíi, art. pneumoragíile
pneumorahie
PNEUMORAHÍE s.f. (Med.) Introducere de aer prin puncții lombare în canalul rahidian în scopul explorării acestuia și a ventriculilor cerebrali. [Gen. -iei. / < fr. pneumorachie].
pneumoscleroza
PNEUMOSCLERÓZĂ s.f. (Med.) Scleroză pulmonară. [Cf. fr. pneumosclérose].
pneumoscleroze
PNEUMOSCLERÓZĂ s.f. (Med.) Scleroză pulmonară. [Cf. fr. pneumosclérose].
pneumosclerozei
PNEUMOSCLERÓZĂ s.f. (Med.) Scleroză pulmonară. [Cf. fr. pneumosclérose].
pneumosclerozele
PNEUMOSCLERÓZĂ s.f. (Med.) Scleroză pulmonară. [Cf. fr. pneumosclérose].
pneumosclerozelor
PNEUMOSCLERÓZĂ s.f. (Med.) Scleroză pulmonară. [Cf. fr. pneumosclérose].
pneumosept
PNEUMOSÉPT, pneumosepte, s. n. Medicament dezinfectant al aparatului respirator și excitant al centrilor respiratori. [Pr.: pne-u] – Denumire comercială. DOOM
pneumosépt (pne-u-) s. n.
pneumosepte
PNEUMOSÉPT, pneumosepte, s. n. Medicament dezinfectant al aparatului respirator și excitant al centrilor respiratori. [Pr.: pne-u] – Denumire comercială. DOOM
pneumosépt (pne-u-) s. n.
pneumoseptele
PNEUMOSÉPT, pneumosepte, s. n. Medicament dezinfectant al aparatului respirator și excitant al centrilor respiratori. [Pr.: pne-u] – Denumire comercială. DOOM
pneumosépt (pne-u-) s. n.
pneumoseptelor
PNEUMOSÉPT, pneumosepte, s. n. Medicament dezinfectant al aparatului respirator și excitant al centrilor respiratori. [Pr.: pne-u] – Denumire comercială. DOOM
pneumosépt (pne-u-) s. n.
pneumoseptul
PNEUMOSÉPT, pneumosepte, s. n. Medicament dezinfectant al aparatului respirator și excitant al centrilor respiratori. [Pr.: pne-u] – Denumire comercială. DOOM
pneumosépt (pne-u-) s. n.
pneumoseptului
PNEUMOSÉPT, pneumosepte, s. n. Medicament dezinfectant al aparatului respirator și excitant al centrilor respiratori. [Pr.: pne-u] – Denumire comercială. DOOM
pneumosépt (pne-u-) s. n.
pneumotahograf
PNEUMOTAHOGRÁF s.n. Aparat folosit în pneumotahografie. [< fr. pneumotachographe].
pneumotahografe
PNEUMOTAHOGRÁF s.n. Aparat folosit în pneumotahografie. [< fr. pneumotachographe].
pneumotahografele
PNEUMOTAHOGRÁF s.n. Aparat folosit în pneumotahografie. [< fr. pneumotachographe].
pneumotahografelor
PNEUMOTAHOGRÁF s.n. Aparat folosit în pneumotahografie. [< fr. pneumotachographe].
pneumotahografie
PNEUMOTAHOGRAFÍE s.f. (Med.) Înregistrare a frecvenței și amplitudinii respirației în funcție de timp. [Gen. -iei. / < fr. pneumotachographie].
pneumotahograful
PNEUMOTAHOGRÁF s.n. Aparat folosit în pneumotahografie. [< fr. pneumotachographe].
pneumotahografului
PNEUMOTAHOGRÁF s.n. Aparat folosit în pneumotahografie. [< fr. pneumotachographe].
pneumotahogramă
PNEUMOTAHOGRÁMĂ s.f. Curbă obținută la pneumotahograf. [< fr. pneumotachogramme].
pneumoterapia
PNEUMOTERAPÍE, pneumoterapii, s. f. Metodă de tratament în bolile pulmonare care folosește inspirarea aerului comprimat sau rarefiat. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumothérapie. DOOM
pneumoterapíe (pne-u-) s. f., art. pneumoterapía, g.-d. art. pneumoterapíei; pl. pneumoterapíi, art. pneumoterapíile
pneumoterapie
PNEUMOTERAPÍE, pneumoterapii, s. f. Metodă de tratament în bolile pulmonare care folosește inspirarea aerului comprimat sau rarefiat. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumothérapie. DOOM
pneumoterapíe (pne-u-) s. f., art. pneumoterapía, g.-d. art. pneumoterapíei; pl. pneumoterapíi, art. pneumoterapíile
pneumoterapiei
PNEUMOTERAPÍE, pneumoterapii, s. f. Metodă de tratament în bolile pulmonare care folosește inspirarea aerului comprimat sau rarefiat. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumothérapie. DOOM
pneumoterapíe (pne-u-) s. f., art. pneumoterapía, g.-d. art. pneumoterapíei; pl. pneumoterapíi, art. pneumoterapíile
pneumoterapii
PNEUMOTERAPÍE, pneumoterapii, s. f. Metodă de tratament în bolile pulmonare care folosește inspirarea aerului comprimat sau rarefiat. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumothérapie. DOOM
pneumoterapíe (pne-u-) s. f., art. pneumoterapía, g.-d. art. pneumoterapíei; pl. pneumoterapíi, art. pneumoterapíile
pneumoterapiile
PNEUMOTERAPÍE, pneumoterapii, s. f. Metodă de tratament în bolile pulmonare care folosește inspirarea aerului comprimat sau rarefiat. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumothérapie. DOOM
pneumoterapíe (pne-u-) s. f., art. pneumoterapía, g.-d. art. pneumoterapíei; pl. pneumoterapíi, art. pneumoterapíile
pneumoterapiilor
PNEUMOTERAPÍE, pneumoterapii, s. f. Metodă de tratament în bolile pulmonare care folosește inspirarea aerului comprimat sau rarefiat. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumothérapie. DOOM
pneumoterapíe (pne-u-) s. f., art. pneumoterapía, g.-d. art. pneumoterapíei; pl. pneumoterapíi, art. pneumoterapíile
pneumotomia
PNEUMOTOMÍE, pneumotomii, s. f. Secționare a unui plămân în vederea extragerii puroiului sau a unei tumori aflate în interiorul lui. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumotomie. DOOM
pneumotomíe (pne-u-) s. f., art. pneumotomía, g.-d. art. pneumotomíei; pl. pneumotomíi, art. pneumotomíile
pneumotomie
PNEUMOTOMÍE, pneumotomii, s. f. Secționare a unui plămân în vederea extragerii puroiului sau a unei tumori aflate în interiorul lui. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumotomie. DOOM
pneumotomíe (pne-u-) s. f., art. pneumotomía, g.-d. art. pneumotomíei; pl. pneumotomíi, art. pneumotomíile
pneumotomiei
PNEUMOTOMÍE, pneumotomii, s. f. Secționare a unui plămân în vederea extragerii puroiului sau a unei tumori aflate în interiorul lui. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumotomie. DOOM
pneumotomíe (pne-u-) s. f., art. pneumotomía, g.-d. art. pneumotomíei; pl. pneumotomíi, art. pneumotomíile
pneumotomii
PNEUMOTOMÍE, pneumotomii, s. f. Secționare a unui plămân în vederea extragerii puroiului sau a unei tumori aflate în interiorul lui. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumotomie. DOOM
pneumotomíe (pne-u-) s. f., art. pneumotomía, g.-d. art. pneumotomíei; pl. pneumotomíi, art. pneumotomíile
pneumotomiile
PNEUMOTOMÍE, pneumotomii, s. f. Secționare a unui plămân în vederea extragerii puroiului sau a unei tumori aflate în interiorul lui. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumotomie. DOOM
pneumotomíe (pne-u-) s. f., art. pneumotomía, g.-d. art. pneumotomíei; pl. pneumotomíi, art. pneumotomíile
pneumotomiilor
PNEUMOTOMÍE, pneumotomii, s. f. Secționare a unui plămân în vederea extragerii puroiului sau a unei tumori aflate în interiorul lui. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumotomie. DOOM
pneumotomíe (pne-u-) s. f., art. pneumotomía, g.-d. art. pneumotomíei; pl. pneumotomíi, art. pneumotomíile
pneumotorax
PNEUMOTORÁX, pneumotoraxuri, s. n. 1. Pătrundere a aerului în cavitatea pleurală, din cauza perforării plămânului sau a peretelui toracic. Pneumotorax spontan. Pneumotorax accidental. 2. Metodă de tratare a tuberculozei pulmonare, constând în introducerea artificială a aerului în cavitatea pleurei pentru a comprima și a imobiliza plămânul bolnav până la însănătoșire. Pneumotorax artificial. Pneumotorax terapeutic. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumothorax. DOOM
pneumotoráx (pne-u-) s. n., pl. pneumotoráxuri
pneumotoraxul
PNEUMOTORÁX, pneumotoraxuri, s. n. 1. Pătrundere a aerului în cavitatea pleurală, din cauza perforării plămânului sau a peretelui toracic. Pneumotorax spontan. Pneumotorax accidental. 2. Metodă de tratare a tuberculozei pulmonare, constând în introducerea artificială a aerului în cavitatea pleurei pentru a comprima și a imobiliza plămânul bolnav până la însănătoșire. Pneumotorax artificial. Pneumotorax terapeutic. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumothorax. DOOM
pneumotoráx (pne-u-) s. n., pl. pneumotoráxuri
pneumotoraxului
PNEUMOTORÁX, pneumotoraxuri, s. n. 1. Pătrundere a aerului în cavitatea pleurală, din cauza perforării plămânului sau a peretelui toracic. Pneumotorax spontan. Pneumotorax accidental. 2. Metodă de tratare a tuberculozei pulmonare, constând în introducerea artificială a aerului în cavitatea pleurei pentru a comprima și a imobiliza plămânul bolnav până la însănătoșire. Pneumotorax artificial. Pneumotorax terapeutic. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumothorax. DOOM
pneumotoráx (pne-u-) s. n., pl. pneumotoráxuri
pneumotoraxuri
PNEUMOTORÁX, pneumotoraxuri, s. n. 1. Pătrundere a aerului în cavitatea pleurală, din cauza perforării plămânului sau a peretelui toracic. Pneumotorax spontan. Pneumotorax accidental. 2. Metodă de tratare a tuberculozei pulmonare, constând în introducerea artificială a aerului în cavitatea pleurei pentru a comprima și a imobiliza plămânul bolnav până la însănătoșire. Pneumotorax artificial. Pneumotorax terapeutic. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumothorax. DOOM
pneumotoráx (pne-u-) s. n., pl. pneumotoráxuri
pneumotoraxurile
PNEUMOTORÁX, pneumotoraxuri, s. n. 1. Pătrundere a aerului în cavitatea pleurală, din cauza perforării plămânului sau a peretelui toracic. Pneumotorax spontan. Pneumotorax accidental. 2. Metodă de tratare a tuberculozei pulmonare, constând în introducerea artificială a aerului în cavitatea pleurei pentru a comprima și a imobiliza plămânul bolnav până la însănătoșire. Pneumotorax artificial. Pneumotorax terapeutic. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumothorax. DOOM
pneumotoráx (pne-u-) s. n., pl. pneumotoráxuri
pneumotoraxurilor
PNEUMOTORÁX, pneumotoraxuri, s. n. 1. Pătrundere a aerului în cavitatea pleurală, din cauza perforării plămânului sau a peretelui toracic. Pneumotorax spontan. Pneumotorax accidental. 2. Metodă de tratare a tuberculozei pulmonare, constând în introducerea artificială a aerului în cavitatea pleurei pentru a comprima și a imobiliza plămânul bolnav până la însănătoșire. Pneumotorax artificial. Pneumotorax terapeutic. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumothorax. DOOM
pneumotoráx (pne-u-) s. n., pl. pneumotoráxuri
pneumotrop
PNEUMOTRÓP, -Ă, pneumotropi, -e, adj., s. m. 1. Adj. (Despre microorganisme) Care manifestă o afinitate specială pentru țesutul pulmonar. 2. S. m. Virus care provoacă leziuni în aparatul respirator, la oameni și la animale. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumotrope. DOOM
pneumotróp2 (pne-u-mo-trop) s. m., pl. pneumotrópi
pneumotrop
PNEUMOTRÓP, -Ă, pneumotropi, -e, adj., s. m. 1. Adj. (Despre microorganisme) Care manifestă o afinitate specială pentru țesutul pulmonar. 2. S. m. Virus care provoacă leziuni în aparatul respirator, la oameni și la animale. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumotrope. DOOM
pneumotróp2 (pne-u-mo-trop) s. m., pl. pneumotrópi
pneumotropa
PNEUMOTRÓP, -Ă, pneumotropi, -e, adj., s. m. 1. Adj. (Despre microorganisme) Care manifestă o afinitate specială pentru țesutul pulmonar. 2. S. m. Virus care provoacă leziuni în aparatul respirator, la oameni și la animale. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumotrope. DOOM
pneumotróp2 (pne-u-mo-trop) s. m., pl. pneumotrópi
pneumotrope
PNEUMOTRÓP, -Ă, pneumotropi, -e, adj., s. m. 1. Adj. (Despre microorganisme) Care manifestă o afinitate specială pentru țesutul pulmonar. 2. S. m. Virus care provoacă leziuni în aparatul respirator, la oameni și la animale. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumotrope. DOOM
pneumotróp2 (pne-u-mo-trop) s. m., pl. pneumotrópi
pneumotropei
PNEUMOTRÓP, -Ă, pneumotropi, -e, adj., s. m. 1. Adj. (Despre microorganisme) Care manifestă o afinitate specială pentru țesutul pulmonar. 2. S. m. Virus care provoacă leziuni în aparatul respirator, la oameni și la animale. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumotrope. DOOM
pneumotróp2 (pne-u-mo-trop) s. m., pl. pneumotrópi
pneumotropele
PNEUMOTRÓP, -Ă, pneumotropi, -e, adj., s. m. 1. Adj. (Despre microorganisme) Care manifestă o afinitate specială pentru țesutul pulmonar. 2. S. m. Virus care provoacă leziuni în aparatul respirator, la oameni și la animale. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumotrope. DOOM
pneumotróp2 (pne-u-mo-trop) s. m., pl. pneumotrópi
pneumotropelor
PNEUMOTRÓP, -Ă, pneumotropi, -e, adj., s. m. 1. Adj. (Despre microorganisme) Care manifestă o afinitate specială pentru țesutul pulmonar. 2. S. m. Virus care provoacă leziuni în aparatul respirator, la oameni și la animale. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumotrope. DOOM
pneumotróp2 (pne-u-mo-trop) s. m., pl. pneumotrópi
pneumotropi
PNEUMOTRÓP, -Ă, pneumotropi, -e, adj., s. m. 1. Adj. (Despre microorganisme) Care manifestă o afinitate specială pentru țesutul pulmonar. 2. S. m. Virus care provoacă leziuni în aparatul respirator, la oameni și la animale. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumotrope. DOOM
pneumotróp2 (pne-u-mo-trop) s. m., pl. pneumotrópi
pneumotropi
PNEUMOTRÓP, -Ă, pneumotropi, -e, adj., s. m. 1. Adj. (Despre microorganisme) Care manifestă o afinitate specială pentru țesutul pulmonar. 2. S. m. Virus care provoacă leziuni în aparatul respirator, la oameni și la animale. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumotrope. DOOM
pneumotróp2 (pne-u-mo-trop) s. m., pl. pneumotrópi
pneumotropii
PNEUMOTRÓP, -Ă, pneumotropi, -e, adj., s. m. 1. Adj. (Despre microorganisme) Care manifestă o afinitate specială pentru țesutul pulmonar. 2. S. m. Virus care provoacă leziuni în aparatul respirator, la oameni și la animale. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumotrope. DOOM
pneumotróp2 (pne-u-mo-trop) s. m., pl. pneumotrópi
pneumotropii
PNEUMOTRÓP, -Ă, pneumotropi, -e, adj., s. m. 1. Adj. (Despre microorganisme) Care manifestă o afinitate specială pentru țesutul pulmonar. 2. S. m. Virus care provoacă leziuni în aparatul respirator, la oameni și la animale. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumotrope. DOOM
pneumotróp2 (pne-u-mo-trop) s. m., pl. pneumotrópi
pneumotropilor
PNEUMOTRÓP, -Ă, pneumotropi, -e, adj., s. m. 1. Adj. (Despre microorganisme) Care manifestă o afinitate specială pentru țesutul pulmonar. 2. S. m. Virus care provoacă leziuni în aparatul respirator, la oameni și la animale. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumotrope. DOOM
pneumotróp2 (pne-u-mo-trop) s. m., pl. pneumotrópi
pneumotropilor
PNEUMOTRÓP, -Ă, pneumotropi, -e, adj., s. m. 1. Adj. (Despre microorganisme) Care manifestă o afinitate specială pentru țesutul pulmonar. 2. S. m. Virus care provoacă leziuni în aparatul respirator, la oameni și la animale. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumotrope. DOOM
pneumotróp2 (pne-u-mo-trop) s. m., pl. pneumotrópi
pneumotropul
PNEUMOTRÓP, -Ă, pneumotropi, -e, adj., s. m. 1. Adj. (Despre microorganisme) Care manifestă o afinitate specială pentru țesutul pulmonar. 2. S. m. Virus care provoacă leziuni în aparatul respirator, la oameni și la animale. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumotrope. DOOM
pneumotróp2 (pne-u-mo-trop) s. m., pl. pneumotrópi
pneumotropul
PNEUMOTRÓP, -Ă, pneumotropi, -e, adj., s. m. 1. Adj. (Despre microorganisme) Care manifestă o afinitate specială pentru țesutul pulmonar. 2. S. m. Virus care provoacă leziuni în aparatul respirator, la oameni și la animale. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumotrope. DOOM
pneumotróp2 (pne-u-mo-trop) s. m., pl. pneumotrópi
pneumotropului
PNEUMOTRÓP, -Ă, pneumotropi, -e, adj., s. m. 1. Adj. (Despre microorganisme) Care manifestă o afinitate specială pentru țesutul pulmonar. 2. S. m. Virus care provoacă leziuni în aparatul respirator, la oameni și la animale. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumotrope. DOOM
pneumotróp2 (pne-u-mo-trop) s. m., pl. pneumotrópi
pneumotropului
PNEUMOTRÓP, -Ă, pneumotropi, -e, adj., s. m. 1. Adj. (Despre microorganisme) Care manifestă o afinitate specială pentru țesutul pulmonar. 2. S. m. Virus care provoacă leziuni în aparatul respirator, la oameni și la animale. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumotrope. DOOM
pneumotróp2 (pne-u-mo-trop) s. m., pl. pneumotrópi
pneumă
PNÉUMĂ s.f. (În filozofia stoicilor) Spiritul divin care animă lumea, ordonând-o și dirijând-o. [Pron. pne-u-. / cf. it. pneuma, gr., lat. pneuma – suflu].
pneuri
PNEU, pneuri, s. n. Ansamblu format dintr-o cameră de aer comprimat și o anvelopă, fixat la roțile anumitor (auto)vehicule. – Din fr. pneu, germ. Pneu. DOOM
pneu s. n., art. pnéul; pl. pnéuri
pneurile
PNEU, pneuri, s. n. Ansamblu format dintr-o cameră de aer comprimat și o anvelopă, fixat la roțile anumitor (auto)vehicule. – Din fr. pneu, germ. Pneu. DOOM
pneu s. n., art. pnéul; pl. pnéuri
pneurilor
PNEU, pneuri, s. n. Ansamblu format dintr-o cameră de aer comprimat și o anvelopă, fixat la roțile anumitor (auto)vehicule. – Din fr. pneu, germ. Pneu. DOOM
pneu s. n., art. pnéul; pl. pnéuri