p
FÓSFOR s. n. Element chimic otrăvitor, ușor inflamabil, care se găsește în natură mai ales sub formă de fosfați, în organismul animal, în guano și în solurile fertile. [Acc. și: fosfór] – Din fr. phosphore. DOOM
fósfor s. n.; simb. P
p
P, p, s. m. 1. A nouăsprezecea literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (consoană ocluzivă bilabială surdă). [Pr.: pe, -pî. – Pl. și: (1, n.) p-uri] DOOM
p2 (sunet) [cit. pî] s. m., pl. p
p
PIÁNO1 adv. (Indică modul de executare a unei bucăți muzicale) Cu intensitate scăzută; încet. – Cuv. it. DOOM
piáno (it.) (pia-) adv.; abr. p
pa
PA interj. Termen de salut folosit mai ales la despărțire de către copii și în vorbirea cu copiii sau, familiar, între adulți; la revedere! – Cf. germ. pa, magh. pá. DOOM
pa interj.
pa
PASCÁL3, -Ă, pascali, -e, adj. (Livr.) Privitor la sărbătoarea Paștelui, de Paște. – Din fr. pascal. DOOM
*Pascál (nume de persoană) s. propriu
pa
PASCÁL3, -Ă, pascali, -e, adj. (Livr.) Privitor la sărbătoarea Paștelui, de Paște. – Din fr. pascal. DOOM
*Pascál (nume de persoană) s. propriu
pa
PROTACTÍNIU s. n. Element chimic metalic, alb-cenușiu, strălucitor, radioactiv, izotop al uraniului. – Din fr. protactinium, germ. Protaktinium. DOOM
!protactíniu [niu pron. niu] (pro-tac-/prot-ac-) s. n., art. protactíniul; simb. Pa
pac
PAC1 interj. 1. (Adesea repetat) Cuvânt care imită zgomotul produs de o lovitură, de căderea unui obiect, de detunătura unei arme etc. 2. Cuvânt care sugerează rapiditatea, caracterul brusc și neașteptat al unei mișcări, al unei acțiuni etc. – Onomatopee. DOOM
ceac-pác (fam.) adv.
pac
PAC2, pacuri, s. n. (Reg.) Pachet (de tutun); legătură; ghem1. – Din germ. Pack. DOOM
pac2 (reg.) s. n., pl. pácuri
pace
PÁCE, păci, s. f. 1. Stare de bună înțelegere între popoare, situație în care nu există conflicte armate sau războaie între state, popoare, populații. 2. Acord al părților beligerante asupra încetării războiului, tratat de încheiere a unui conflict armat. 3. (Într-o comunitate socială) Lipsă de tulburări, de conflicte, de vrajbă; armonie1, împăciuire, înțelegere. ◊ Loc. vb. A face pace cu cineva = a se împăca cu cineva. ◊ Expr. A strica pacea cu cineva = a ajunge la conflict, a se certa cu cineva. O mie de ani pace, formulă familiară de salut. 4. Liniște sufletească, stare de calm sufletesc; tihnă, repaus, odihnă; lipsă de zgomot și de mișcare; calm, liniște, tăcere. ◊ Loc. adv. În (bună) pace = în liniște, fără să fie tulburat, stingherit, supărat. ◊ Expr. A da (cuiva) bună pace sau a lăsa (pe cineva) în pace = a nu deranja, a nu supăra, a nu tulbura pe cineva. Dă-i pace = nu te deranja, nu-ți bate capul; lasă-l în plata Domnului. (Reg.) A nu avea pace (de cineva) = a fi deranjat, a fi tulburat (de cineva). Mergi (sau umblă, du-te, rămâi etc.) în pace = (ca formulă de urare la despărțire) mergi (sau umblă, du-te, rămâi etc.) cu bine, cu sănătate. A nu (mai) avea pace = a fi (în permanență) neliniștit, îngrijorat. Fii pe pace! = nu avea nicio grijă, liniștește-te! ♦ (În concepțiile religioase) Liniștea veșnică a omului după moarte, odihnă de veci. ♦ (Adverbial; pop. și fam.) Nimic, nici vorbă, nici gând; s-a terminat, s-a sfârșit, gata. – Lat. pax, pacis. DOOM
páce s. f., g.-d. art. pắcii; pl. păci
pacea
PÁCE, păci, s. f. 1. Stare de bună înțelegere între popoare, situație în care nu există conflicte armate sau războaie între state, popoare, populații. 2. Acord al părților beligerante asupra încetării războiului, tratat de încheiere a unui conflict armat. 3. (Într-o comunitate socială) Lipsă de tulburări, de conflicte, de vrajbă; armonie1, împăciuire, înțelegere. ◊ Loc. vb. A face pace cu cineva = a se împăca cu cineva. ◊ Expr. A strica pacea cu cineva = a ajunge la conflict, a se certa cu cineva. O mie de ani pace, formulă familiară de salut. 4. Liniște sufletească, stare de calm sufletesc; tihnă, repaus, odihnă; lipsă de zgomot și de mișcare; calm, liniște, tăcere. ◊ Loc. adv. În (bună) pace = în liniște, fără să fie tulburat, stingherit, supărat. ◊ Expr. A da (cuiva) bună pace sau a lăsa (pe cineva) în pace = a nu deranja, a nu supăra, a nu tulbura pe cineva. Dă-i pace = nu te deranja, nu-ți bate capul; lasă-l în plata Domnului. (Reg.) A nu avea pace (de cineva) = a fi deranjat, a fi tulburat (de cineva). Mergi (sau umblă, du-te, rămâi etc.) în pace = (ca formulă de urare la despărțire) mergi (sau umblă, du-te, rămâi etc.) cu bine, cu sănătate. A nu (mai) avea pace = a fi (în permanență) neliniștit, îngrijorat. Fii pe pace! = nu avea nicio grijă, liniștește-te! ♦ (În concepțiile religioase) Liniștea veșnică a omului după moarte, odihnă de veci. ♦ (Adverbial; pop. și fam.) Nimic, nici vorbă, nici gând; s-a terminat, s-a sfârșit, gata. – Lat. pax, pacis. DOOM
páce s. f., g.-d. art. pắcii; pl. păci
pacea
PACEÁ, pacele, s. f. 1. (Înv.) Partea de la genunchi în jos a piciorului la animalele cu blană; p. ext. blană prelucrată, de calitatea a doua, de pe picioarele unor astfel de animale. 2. (Reg.) Mâncare asemănătoare cu piftia, preparată din picioare de vițel sau de miel, mai rar de pasăre etc., cu adaos de ouă, de oțet sau de usturoi. – Din tc. paça. DOOM
paceá (înv., reg.) s. f., art. paceáua, g.-d. art. pacélei; pl. pacéle, art. pacélele
paceariz
pacearíz (-íji), s. m. – (Olt., Banat) Persoană urîtă, pocită; neserios. Sb. pačariz (Candrea).
paceaua
PACEÁ, pacele, s. f. 1. (Înv.) Partea de la genunchi în jos a piciorului la animalele cu blană; p. ext. blană prelucrată, de calitatea a doua, de pe picioarele unor astfel de animale. 2. (Reg.) Mâncare asemănătoare cu piftia, preparată din picioare de vițel sau de miel, mai rar de pasăre etc., cu adaos de ouă, de oțet sau de usturoi. – Din tc. paça. DOOM
paceá (înv., reg.) s. f., art. paceáua, g.-d. art. pacélei; pl. pacéle, art. pacélele
paceaura
PACEAÚRĂ, paceaure, s. f. 1. (Pop.) Cârpă (de șters praful, de spălat vasele, podelele etc.). 2. (Fam.) Epitet depreciativ dat unei femei ușuratice, proaste, urâte, murdare, rele etc. [Acc. și: paceáură. – Pr.: -cea-u-. – Var.: paceavúră s. f.] – Din tc. paçavra, ngr. patsavúra. DOOM
paceaúră (pop., fam.) s. f., g.-d. art. paceaúrei; pl. paceaúre
paceaure
PACEAÚRĂ, paceaure, s. f. 1. (Pop.) Cârpă (de șters praful, de spălat vasele, podelele etc.). 2. (Fam.) Epitet depreciativ dat unei femei ușuratice, proaste, urâte, murdare, rele etc. [Acc. și: paceáură. – Pr.: -cea-u-. – Var.: paceavúră s. f.] – Din tc. paçavra, ngr. patsavúra. DOOM
paceaúră (pop., fam.) s. f., g.-d. art. paceaúrei; pl. paceaúre
paceaurei
PACEAÚRĂ, paceaure, s. f. 1. (Pop.) Cârpă (de șters praful, de spălat vasele, podelele etc.). 2. (Fam.) Epitet depreciativ dat unei femei ușuratice, proaste, urâte, murdare, rele etc. [Acc. și: paceáură. – Pr.: -cea-u-. – Var.: paceavúră s. f.] – Din tc. paçavra, ngr. patsavúra. DOOM
paceaúră (pop., fam.) s. f., g.-d. art. paceaúrei; pl. paceaúre
paceaurele
PACEAÚRĂ, paceaure, s. f. 1. (Pop.) Cârpă (de șters praful, de spălat vasele, podelele etc.). 2. (Fam.) Epitet depreciativ dat unei femei ușuratice, proaste, urâte, murdare, rele etc. [Acc. și: paceáură. – Pr.: -cea-u-. – Var.: paceavúră s. f.] – Din tc. paçavra, ngr. patsavúra. DOOM
paceaúră (pop., fam.) s. f., g.-d. art. paceaúrei; pl. paceaúre
paceaurelor
PACEAÚRĂ, paceaure, s. f. 1. (Pop.) Cârpă (de șters praful, de spălat vasele, podelele etc.). 2. (Fam.) Epitet depreciativ dat unei femei ușuratice, proaste, urâte, murdare, rele etc. [Acc. și: paceáură. – Pr.: -cea-u-. – Var.: paceavúră s. f.] – Din tc. paçavra, ngr. patsavúra. DOOM
paceaúră (pop., fam.) s. f., g.-d. art. paceaúrei; pl. paceaúre
paceavură
PACEAVÚRĂ s. f. v. paceaură.
paceavură
PACEAVÚRĂ s. f. v. paceaură.
pacele
PACEÁ, pacele, s. f. 1. (Înv.) Partea de la genunchi în jos a piciorului la animalele cu blană; p. ext. blană prelucrată, de calitatea a doua, de pe picioarele unor astfel de animale. 2. (Reg.) Mâncare asemănătoare cu piftia, preparată din picioare de vițel sau de miel, mai rar de pasăre etc., cu adaos de ouă, de oțet sau de usturoi. – Din tc. paça. DOOM
paceá (înv., reg.) s. f., art. paceáua, g.-d. art. pacélei; pl. pacéle, art. pacélele
pacelei
PACEÁ, pacele, s. f. 1. (Înv.) Partea de la genunchi în jos a piciorului la animalele cu blană; p. ext. blană prelucrată, de calitatea a doua, de pe picioarele unor astfel de animale. 2. (Reg.) Mâncare asemănătoare cu piftia, preparată din picioare de vițel sau de miel, mai rar de pasăre etc., cu adaos de ouă, de oțet sau de usturoi. – Din tc. paça. DOOM
paceá (înv., reg.) s. f., art. paceáua, g.-d. art. pacélei; pl. pacéle, art. pacélele
pacelele
PACEÁ, pacele, s. f. 1. (Înv.) Partea de la genunchi în jos a piciorului la animalele cu blană; p. ext. blană prelucrată, de calitatea a doua, de pe picioarele unor astfel de animale. 2. (Reg.) Mâncare asemănătoare cu piftia, preparată din picioare de vițel sau de miel, mai rar de pasăre etc., cu adaos de ouă, de oțet sau de usturoi. – Din tc. paça. DOOM
paceá (înv., reg.) s. f., art. paceáua, g.-d. art. pacélei; pl. pacéle, art. pacélele
pacelelor
PACEÁ, pacele, s. f. 1. (Înv.) Partea de la genunchi în jos a piciorului la animalele cu blană; p. ext. blană prelucrată, de calitatea a doua, de pe picioarele unor astfel de animale. 2. (Reg.) Mâncare asemănătoare cu piftia, preparată din picioare de vițel sau de miel, mai rar de pasăre etc., cu adaos de ouă, de oțet sau de usturoi. – Din tc. paça. DOOM
paceá (înv., reg.) s. f., art. paceáua, g.-d. art. pacélei; pl. pacéle, art. pacélele
pacemaker
PACEMAKER, pacemakere, s. n. 1. (Sport) Persoană care conduce într-o cursă, stabilind ritmul, în interesul unuia sau al mai multor concurenți. 2. (Med.) Stimulator cardiac. [Pr.: péĭsmeicăr] – Cuv. engl. DOOM
*pacemaker (angl.) [pron. péĭsmeĭcăr] s. n., pl. pacemakere
pacemakere
PACEMAKER, pacemakere, s. n. 1. (Sport) Persoană care conduce într-o cursă, stabilind ritmul, în interesul unuia sau al mai multor concurenți. 2. (Med.) Stimulator cardiac. [Pr.: péĭsmeicăr] – Cuv. engl. DOOM
*pacemaker (angl.) [pron. péĭsmeĭcăr] s. n., pl. pacemakere
pacemakerele
PACEMAKER, pacemakere, s. n. 1. (Sport) Persoană care conduce într-o cursă, stabilind ritmul, în interesul unuia sau al mai multor concurenți. 2. (Med.) Stimulator cardiac. [Pr.: péĭsmeicăr] – Cuv. engl. DOOM
*pacemaker (angl.) [pron. péĭsmeĭcăr] s. n., pl. pacemakere
pacemakerelor
PACEMAKER, pacemakere, s. n. 1. (Sport) Persoană care conduce într-o cursă, stabilind ritmul, în interesul unuia sau al mai multor concurenți. 2. (Med.) Stimulator cardiac. [Pr.: péĭsmeicăr] – Cuv. engl. DOOM
*pacemaker (angl.) [pron. péĭsmeĭcăr] s. n., pl. pacemakere
pacemakerul
PACEMAKER, pacemakere, s. n. 1. (Sport) Persoană care conduce într-o cursă, stabilind ritmul, în interesul unuia sau al mai multor concurenți. 2. (Med.) Stimulator cardiac. [Pr.: péĭsmeicăr] – Cuv. engl. DOOM
*pacemaker (angl.) [pron. péĭsmeĭcăr] s. n., pl. pacemakere
pacemakerului
PACEMAKER, pacemakere, s. n. 1. (Sport) Persoană care conduce într-o cursă, stabilind ritmul, în interesul unuia sau al mai multor concurenți. 2. (Med.) Stimulator cardiac. [Pr.: péĭsmeicăr] – Cuv. engl. DOOM
*pacemaker (angl.) [pron. péĭsmeĭcăr] s. n., pl. pacemakere
paceși
pacéși s. f. pl. – Cîlți de cînepă. – Var. pacișe. Pol. paczesi, rus. pačesi, din sl. česati „a pieptăna” (Cihac, II, 236), cf. cesală. – Der. pacișele, s. f. pl. (Trans., cîlți).
pacfon
PACFÓNG s. n. Aliaj de cupru, de nichel și de zinc, care imită argintul. [Var.: pacfón s. n.] – Din germ. Pakfong, fr. pacfung. DOOM
pacfóng s. n.
pacfong
PACFÓNG s. n. Aliaj de cupru, de nichel și de zinc, care imită argintul. [Var.: pacfón s. n.] – Din germ. Pakfong, fr. pacfung. DOOM
pacfóng s. n.
pacfongul
PACFÓNG s. n. Aliaj de cupru, de nichel și de zinc, care imită argintul. [Var.: pacfón s. n.] – Din germ. Pakfong, fr. pacfung. DOOM
pacfóng s. n.
pacfongului
PACFÓNG s. n. Aliaj de cupru, de nichel și de zinc, care imită argintul. [Var.: pacfón s. n.] – Din germ. Pakfong, fr. pacfung. DOOM
pacfóng s. n.
pachanga
PACHÁNGA s.f. Dans asemănător cu cha-cha-cha, de origine cubană; melodia acestui dans. [Pron. pa-cian-ga. / cf. sp., it., fr. pachanga].
pachebot
PACHEBÓT, pacheboturi, s. n. Navă (mare) care transportă (mai ales) călători. – Din fr. paquebot. DOOM
pachebót s. n., pl. pachebóturi
pachebotul
PACHEBÓT, pacheboturi, s. n. Navă (mare) care transportă (mai ales) călători. – Din fr. paquebot. DOOM
pachebót s. n., pl. pachebóturi
pachebotului
PACHEBÓT, pacheboturi, s. n. Navă (mare) care transportă (mai ales) călători. – Din fr. paquebot. DOOM
pachebót s. n., pl. pachebóturi
pacheboturi
PACHEBÓT, pacheboturi, s. n. Navă (mare) care transportă (mai ales) călători. – Din fr. paquebot. DOOM
pachebót s. n., pl. pachebóturi
pacheboturile
PACHEBÓT, pacheboturi, s. n. Navă (mare) care transportă (mai ales) călători. – Din fr. paquebot. DOOM
pachebót s. n., pl. pachebóturi
pacheboturilor
PACHEBÓT, pacheboturi, s. n. Navă (mare) care transportă (mai ales) călători. – Din fr. paquebot. DOOM
pachebót s. n., pl. pachebóturi
pacher
PACHÉR, pachere, s. n. Dispozitiv pentru închiderea etanșă a spațiilor inelare dintre pereții găurii de sondă și diferitele elemente tubulare introduse în aceasta. – Din germ. Packer, rus. paker, fr. packer. DOOM
pácher s. n., pl. páchere
pachere
PACHÉR, pachere, s. n. Dispozitiv pentru închiderea etanșă a spațiilor inelare dintre pereții găurii de sondă și diferitele elemente tubulare introduse în aceasta. – Din germ. Packer, rus. paker, fr. packer. DOOM
pácher s. n., pl. páchere
pacherele
PACHÉR, pachere, s. n. Dispozitiv pentru închiderea etanșă a spațiilor inelare dintre pereții găurii de sondă și diferitele elemente tubulare introduse în aceasta. – Din germ. Packer, rus. paker, fr. packer. DOOM
pácher s. n., pl. páchere
pacherelor
PACHÉR, pachere, s. n. Dispozitiv pentru închiderea etanșă a spațiilor inelare dintre pereții găurii de sondă și diferitele elemente tubulare introduse în aceasta. – Din germ. Packer, rus. paker, fr. packer. DOOM
pácher s. n., pl. páchere
pacherul
PACHÉR, pachere, s. n. Dispozitiv pentru închiderea etanșă a spațiilor inelare dintre pereții găurii de sondă și diferitele elemente tubulare introduse în aceasta. – Din germ. Packer, rus. paker, fr. packer. DOOM
pácher s. n., pl. páchere
pacherului
PACHÉR, pachere, s. n. Dispozitiv pentru închiderea etanșă a spațiilor inelare dintre pereții găurii de sondă și diferitele elemente tubulare introduse în aceasta. – Din germ. Packer, rus. paker, fr. packer. DOOM
pácher s. n., pl. páchere
pachet
PACHÉT, pachete, s. n. 1. Obiect sau grup de obiecte strânse la un loc sau înfășurate într-o învelitoare de protecție (și legate) pentru a se putea păstra sau transporta mai ușor; legătură. ◊ Expr. (Adverbial) A trimite pe cineva pachet = a trimite, a expedia pe cineva rapid și fără voia lui undeva. 2. Ansamblu de piese identice, suprapuse sau alăturate și legate între ele pentru a forma o singură piesă folosită într-un sistem tehnic. – Din fr. paquet, germ. Paket. DOOM
pachét s. n., pl. pachéte
pachetaj
PACHETÁJ s.n. (Rar) 1. Acțiunea de a așeza în pachete; împachetare. 2. Ansamblu de efecte și obiecte ale unui soldat. [< fr. paquetage].
pachetaje
PACHETÁJ s.n. (Rar) 1. Acțiunea de a așeza în pachete; împachetare. 2. Ansamblu de efecte și obiecte ale unui soldat. [< fr. paquetage].
pachetajele
PACHETÁJ s.n. (Rar) 1. Acțiunea de a așeza în pachete; împachetare. 2. Ansamblu de efecte și obiecte ale unui soldat. [< fr. paquetage].
pachetajelor
PACHETÁJ s.n. (Rar) 1. Acțiunea de a așeza în pachete; împachetare. 2. Ansamblu de efecte și obiecte ale unui soldat. [< fr. paquetage].
pachetajul
PACHETÁJ s.n. (Rar) 1. Acțiunea de a așeza în pachete; împachetare. 2. Ansamblu de efecte și obiecte ale unui soldat. [< fr. paquetage].
pachetajului
PACHETÁJ s.n. (Rar) 1. Acțiunea de a așeza în pachete; împachetare. 2. Ansamblu de efecte și obiecte ale unui soldat. [< fr. paquetage].
pachetar
pachetar, pachetari s. m. (deț.) deținut care, de frică, împarte cu ceilalți pachetele primite de acasă.
pachete
PACHÉT, pachete, s. n. 1. Obiect sau grup de obiecte strânse la un loc sau înfășurate într-o învelitoare de protecție (și legate) pentru a se putea păstra sau transporta mai ușor; legătură. ◊ Expr. (Adverbial) A trimite pe cineva pachet = a trimite, a expedia pe cineva rapid și fără voia lui undeva. 2. Ansamblu de piese identice, suprapuse sau alăturate și legate între ele pentru a forma o singură piesă folosită într-un sistem tehnic. – Din fr. paquet, germ. Paket. DOOM
pachét s. n., pl. pachéte
pachetele
PACHÉT, pachete, s. n. 1. Obiect sau grup de obiecte strânse la un loc sau înfășurate într-o învelitoare de protecție (și legate) pentru a se putea păstra sau transporta mai ușor; legătură. ◊ Expr. (Adverbial) A trimite pe cineva pachet = a trimite, a expedia pe cineva rapid și fără voia lui undeva. 2. Ansamblu de piese identice, suprapuse sau alăturate și legate între ele pentru a forma o singură piesă folosită într-un sistem tehnic. – Din fr. paquet, germ. Paket. DOOM
pachét s. n., pl. pachéte
pachetelor
PACHÉT, pachete, s. n. 1. Obiect sau grup de obiecte strânse la un loc sau înfășurate într-o învelitoare de protecție (și legate) pentru a se putea păstra sau transporta mai ușor; legătură. ◊ Expr. (Adverbial) A trimite pe cineva pachet = a trimite, a expedia pe cineva rapid și fără voia lui undeva. 2. Ansamblu de piese identice, suprapuse sau alăturate și legate între ele pentru a forma o singură piesă folosită într-un sistem tehnic. – Din fr. paquet, germ. Paket. DOOM
pachét s. n., pl. pachéte
pachetiza
PACHETIZÁ, pachetizez, vb. I. Tranz. A ambala produse, mărfuri etc. sub formă de pachete cu dimensiuni, forme, greutăți standardizate, în scopul transportării, manipulării și depozitării acestora. – De la pachetizare. DOOM
pachetizá (a ~) vb., ind. prez. 3 pachetizeáză
pachetizai
PACHETIZÁ, pachetizez, vb. I. Tranz. A ambala produse, mărfuri etc. sub formă de pachete cu dimensiuni, forme, greutăți standardizate, în scopul transportării, manipulării și depozitării acestora. – De la pachetizare. DOOM
pachetizá (a ~) vb., ind. prez. 3 pachetizeáză
pachetizam
PACHETIZÁ, pachetizez, vb. I. Tranz. A ambala produse, mărfuri etc. sub formă de pachete cu dimensiuni, forme, greutăți standardizate, în scopul transportării, manipulării și depozitării acestora. – De la pachetizare. DOOM
pachetizá (a ~) vb., ind. prez. 3 pachetizeáză
pachetizare
PACHETIZÁ, pachetizez, vb. I. Tranz. A ambala produse, mărfuri etc. sub formă de pachete cu dimensiuni, forme, greutăți standardizate, în scopul transportării, manipulării și depozitării acestora. – De la pachetizare. DOOM
pachetizá (a ~) vb., ind. prez. 3 pachetizeáză
pachetizare
PACHETIZÁRE, pachetizări, s. f. Acțiunea de a pachetiza și rezultatul ei. – Cf. fr. paquetage. DOOM
pachetizáre s. f., g.-d. art. pachetizắrii; pl. pachetizắri
pachetizarea
PACHETIZÁRE, pachetizări, s. f. Acțiunea de a pachetiza și rezultatul ei. – Cf. fr. paquetage. DOOM
pachetizáre s. f., g.-d. art. pachetizắrii; pl. pachetizắri
pachetizară
PACHETIZÁ, pachetizez, vb. I. Tranz. A ambala produse, mărfuri etc. sub formă de pachete cu dimensiuni, forme, greutăți standardizate, în scopul transportării, manipulării și depozitării acestora. – De la pachetizare. DOOM
pachetizá (a ~) vb., ind. prez. 3 pachetizeáză
pachetizarăm
PACHETIZÁ, pachetizez, vb. I. Tranz. A ambala produse, mărfuri etc. sub formă de pachete cu dimensiuni, forme, greutăți standardizate, în scopul transportării, manipulării și depozitării acestora. – De la pachetizare. DOOM
pachetizá (a ~) vb., ind. prez. 3 pachetizeáză
pachetizarăți
PACHETIZÁ, pachetizez, vb. I. Tranz. A ambala produse, mărfuri etc. sub formă de pachete cu dimensiuni, forme, greutăți standardizate, în scopul transportării, manipulării și depozitării acestora. – De la pachetizare. DOOM
pachetizá (a ~) vb., ind. prez. 3 pachetizeáză
pachetizase
PACHETIZÁ, pachetizez, vb. I. Tranz. A ambala produse, mărfuri etc. sub formă de pachete cu dimensiuni, forme, greutăți standardizate, în scopul transportării, manipulării și depozitării acestora. – De la pachetizare. DOOM
pachetizá (a ~) vb., ind. prez. 3 pachetizeáză
pachetizasem
PACHETIZÁ, pachetizez, vb. I. Tranz. A ambala produse, mărfuri etc. sub formă de pachete cu dimensiuni, forme, greutăți standardizate, în scopul transportării, manipulării și depozitării acestora. – De la pachetizare. DOOM
pachetizá (a ~) vb., ind. prez. 3 pachetizeáză
pachetizaseră
PACHETIZÁ, pachetizez, vb. I. Tranz. A ambala produse, mărfuri etc. sub formă de pachete cu dimensiuni, forme, greutăți standardizate, în scopul transportării, manipulării și depozitării acestora. – De la pachetizare. DOOM
pachetizá (a ~) vb., ind. prez. 3 pachetizeáză
pachetizaserăm
PACHETIZÁ, pachetizez, vb. I. Tranz. A ambala produse, mărfuri etc. sub formă de pachete cu dimensiuni, forme, greutăți standardizate, în scopul transportării, manipulării și depozitării acestora. – De la pachetizare. DOOM
pachetizá (a ~) vb., ind. prez. 3 pachetizeáză
pachetizaserăți
PACHETIZÁ, pachetizez, vb. I. Tranz. A ambala produse, mărfuri etc. sub formă de pachete cu dimensiuni, forme, greutăți standardizate, în scopul transportării, manipulării și depozitării acestora. – De la pachetizare. DOOM
pachetizá (a ~) vb., ind. prez. 3 pachetizeáză
pachetizaseși
PACHETIZÁ, pachetizez, vb. I. Tranz. A ambala produse, mărfuri etc. sub formă de pachete cu dimensiuni, forme, greutăți standardizate, în scopul transportării, manipulării și depozitării acestora. – De la pachetizare. DOOM
pachetizá (a ~) vb., ind. prez. 3 pachetizeáză
pachetizaseți
PACHETIZÁ, pachetizez, vb. I. Tranz. A ambala produse, mărfuri etc. sub formă de pachete cu dimensiuni, forme, greutăți standardizate, în scopul transportării, manipulării și depozitării acestora. – De la pachetizare. DOOM
pachetizá (a ~) vb., ind. prez. 3 pachetizeáză
pachetizat
PACHETIZÁ, pachetizez, vb. I. Tranz. A ambala produse, mărfuri etc. sub formă de pachete cu dimensiuni, forme, greutăți standardizate, în scopul transportării, manipulării și depozitării acestora. – De la pachetizare. DOOM
pachetizá (a ~) vb., ind. prez. 3 pachetizeáză
pachetizau
PACHETIZÁ, pachetizez, vb. I. Tranz. A ambala produse, mărfuri etc. sub formă de pachete cu dimensiuni, forme, greutăți standardizate, în scopul transportării, manipulării și depozitării acestora. – De la pachetizare. DOOM
pachetizá (a ~) vb., ind. prez. 3 pachetizeáză
pachetizași
PACHETIZÁ, pachetizez, vb. I. Tranz. A ambala produse, mărfuri etc. sub formă de pachete cu dimensiuni, forme, greutăți standardizate, în scopul transportării, manipulării și depozitării acestora. – De la pachetizare. DOOM
pachetizá (a ~) vb., ind. prez. 3 pachetizeáză
pachetizați
PACHETIZÁ, pachetizez, vb. I. Tranz. A ambala produse, mărfuri etc. sub formă de pachete cu dimensiuni, forme, greutăți standardizate, în scopul transportării, manipulării și depozitării acestora. – De la pachetizare. DOOM
pachetizá (a ~) vb., ind. prez. 3 pachetizeáză
pachetizează
PACHETIZÁ, pachetizez, vb. I. Tranz. A ambala produse, mărfuri etc. sub formă de pachete cu dimensiuni, forme, greutăți standardizate, în scopul transportării, manipulării și depozitării acestora. – De la pachetizare. DOOM
pachetizá (a ~) vb., ind. prez. 3 pachetizeáză
pachetizez
PACHETIZÁ, pachetizez, vb. I. Tranz. A ambala produse, mărfuri etc. sub formă de pachete cu dimensiuni, forme, greutăți standardizate, în scopul transportării, manipulării și depozitării acestora. – De la pachetizare. DOOM
pachetizá (a ~) vb., ind. prez. 3 pachetizeáză
pachetizeze
PACHETIZÁ, pachetizez, vb. I. Tranz. A ambala produse, mărfuri etc. sub formă de pachete cu dimensiuni, forme, greutăți standardizate, în scopul transportării, manipulării și depozitării acestora. – De la pachetizare. DOOM
pachetizá (a ~) vb., ind. prez. 3 pachetizeáză
pachetizezi
PACHETIZÁ, pachetizez, vb. I. Tranz. A ambala produse, mărfuri etc. sub formă de pachete cu dimensiuni, forme, greutăți standardizate, în scopul transportării, manipulării și depozitării acestora. – De la pachetizare. DOOM
pachetizá (a ~) vb., ind. prez. 3 pachetizeáză
pachetizând
PACHETIZÁ, pachetizez, vb. I. Tranz. A ambala produse, mărfuri etc. sub formă de pachete cu dimensiuni, forme, greutăți standardizate, în scopul transportării, manipulării și depozitării acestora. – De la pachetizare. DOOM
pachetizá (a ~) vb., ind. prez. 3 pachetizeáză
pachetizînd
PACHETIZÁ, pachetizez, vb. I. Tranz. A ambala produse, mărfuri etc. sub formă de pachete cu dimensiuni, forme, greutăți standardizate, în scopul transportării, manipulării și depozitării acestora. – De la pachetizare. DOOM
pachetizá (a ~) vb., ind. prez. 3 pachetizeáză
pachetizări
PACHETIZÁRE, pachetizări, s. f. Acțiunea de a pachetiza și rezultatul ei. – Cf. fr. paquetage. DOOM
pachetizáre s. f., g.-d. art. pachetizắrii; pl. pachetizắri
pachetizării
PACHETIZÁRE, pachetizări, s. f. Acțiunea de a pachetiza și rezultatul ei. – Cf. fr. paquetage. DOOM
pachetizáre s. f., g.-d. art. pachetizắrii; pl. pachetizắri
pachetizările
PACHETIZÁRE, pachetizări, s. f. Acțiunea de a pachetiza și rezultatul ei. – Cf. fr. paquetage. DOOM
pachetizáre s. f., g.-d. art. pachetizắrii; pl. pachetizắri
pachetizărilor
PACHETIZÁRE, pachetizări, s. f. Acțiunea de a pachetiza și rezultatul ei. – Cf. fr. paquetage. DOOM
pachetizáre s. f., g.-d. art. pachetizắrii; pl. pachetizắri
pachetul
PACHÉT, pachete, s. n. 1. Obiect sau grup de obiecte strânse la un loc sau înfășurate într-o învelitoare de protecție (și legate) pentru a se putea păstra sau transporta mai ușor; legătură. ◊ Expr. (Adverbial) A trimite pe cineva pachet = a trimite, a expedia pe cineva rapid și fără voia lui undeva. 2. Ansamblu de piese identice, suprapuse sau alăturate și legate între ele pentru a forma o singură piesă folosită într-un sistem tehnic. – Din fr. paquet, germ. Paket. DOOM
pachét s. n., pl. pachéte
pachetului
PACHÉT, pachete, s. n. 1. Obiect sau grup de obiecte strânse la un loc sau înfășurate într-o învelitoare de protecție (și legate) pentru a se putea păstra sau transporta mai ușor; legătură. ◊ Expr. (Adverbial) A trimite pe cineva pachet = a trimite, a expedia pe cineva rapid și fără voia lui undeva. 2. Ansamblu de piese identice, suprapuse sau alăturate și legate între ele pentru a forma o singură piesă folosită într-un sistem tehnic. – Din fr. paquet, germ. Paket. DOOM
pachét s. n., pl. pachéte
pacheșca
PACHÉȘCĂ, pachești, s. f. (Reg.; mai ales la pl.) Bretea (pentru susținut pantalonii bărbătești). – Din rus. podteajki. DOOM
pachéșcă (reg.) s. f., g.-d. art. pachéștii; pl. pachéști
pachești
PACHÉȘCĂ, pachești, s. f. (Reg.; mai ales la pl.) Bretea (pentru susținut pantalonii bărbătești). – Din rus. podteajki. DOOM
pachéșcă (reg.) s. f., g.-d. art. pachéștii; pl. pachéști
pacheștii
PACHÉȘCĂ, pachești, s. f. (Reg.; mai ales la pl.) Bretea (pentru susținut pantalonii bărbătești). – Din rus. podteajki. DOOM
pachéșcă (reg.) s. f., g.-d. art. pachéștii; pl. pachéști
pacheștile
PACHÉȘCĂ, pachești, s. f. (Reg.; mai ales la pl.) Bretea (pentru susținut pantalonii bărbătești). – Din rus. podteajki. DOOM
pachéșcă (reg.) s. f., g.-d. art. pachéștii; pl. pachéști
pacheștilor
PACHÉȘCĂ, pachești, s. f. (Reg.; mai ales la pl.) Bretea (pentru susținut pantalonii bărbătești). – Din rus. podteajki. DOOM
pachéșcă (reg.) s. f., g.-d. art. pachéștii; pl. pachéști
pachețel
PACHEȚÉL, pachețele, s. n. Diminutiv al lui pachet. – Pachet + suf. -el. DOOM
pachețél s. n., pl. pachețéle
pachețele
PACHEȚÉL, pachețele, s. n. Diminutiv al lui pachet. – Pachet + suf. -el. DOOM
pachețél s. n., pl. pachețéle
pachețelele
PACHEȚÉL, pachețele, s. n. Diminutiv al lui pachet. – Pachet + suf. -el. DOOM
pachețél s. n., pl. pachețéle
pachețelelor
PACHEȚÉL, pachețele, s. n. Diminutiv al lui pachet. – Pachet + suf. -el. DOOM
pachețél s. n., pl. pachețéle
pachețelul
PACHEȚÉL, pachețele, s. n. Diminutiv al lui pachet. – Pachet + suf. -el. DOOM
pachețél s. n., pl. pachețéle
pachețelului
PACHEȚÉL, pachețele, s. n. Diminutiv al lui pachet. – Pachet + suf. -el. DOOM
pachețél s. n., pl. pachețéle
pachi
PACHI- v. pahi-.
pachiderm
PAHIDÉRM, pahiderme, s. n. Denumire generică dată mai multor mamifere erbivore masive, cu pielea foarte groasă, cu păr puțin, cu pântecele mare și cu picioarele terminate cu copite. ◊ (Adjectival) Animal pahiderm. ♦ (Fam.) Epitet depreciativ pentru o persoană lipsită de bun-simț, obraznică. [Var.: pachidérm s. n.] – Din lat. pachyderma, fr. pachyderme. DOOM
pahidérm s. n., pl. pahidérme
pachidermie
PAHIDERMÍE, pahidermii, s. f. (Med.) Îngroșare anormală a pielii. [Var.: pachidermíe s. f.] – Din fr. pachydermie.
pacient
PACIÉNT, -Ă, pacienți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană bolnavă care se găsește în tratamentul unui medic, considerat în raport cu acesta. ♦ (Înv.) Persoană supusă unui supliciu; victimă; martir. 2. Adj. (Livr.) Care are (sau manifestă) răbdare, calm; răbdător. [Pr.: -ci-ent] – Din lat. patiens, -ntis, fr. patient, germ. Patient, it. paciente. DOOM
paciéntă (-ci-en-) s. f., g.-d. art. paciéntei; pl. paciénte
pacient
PACIÉNT, -Ă, pacienți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană bolnavă care se găsește în tratamentul unui medic, considerat în raport cu acesta. ♦ (Înv.) Persoană supusă unui supliciu; victimă; martir. 2. Adj. (Livr.) Care are (sau manifestă) răbdare, calm; răbdător. [Pr.: -ci-ent] – Din lat. patiens, -ntis, fr. patient, germ. Patient, it. paciente. DOOM
paciéntă (-ci-en-) s. f., g.-d. art. paciéntei; pl. paciénte
pacienta
PACIÉNT, -Ă, pacienți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană bolnavă care se găsește în tratamentul unui medic, considerat în raport cu acesta. ♦ (Înv.) Persoană supusă unui supliciu; victimă; martir. 2. Adj. (Livr.) Care are (sau manifestă) răbdare, calm; răbdător. [Pr.: -ci-ent] – Din lat. patiens, -ntis, fr. patient, germ. Patient, it. paciente. DOOM
paciéntă (-ci-en-) s. f., g.-d. art. paciéntei; pl. paciénte
pacienta
PACIÉNT, -Ă, pacienți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană bolnavă care se găsește în tratamentul unui medic, considerat în raport cu acesta. ♦ (Înv.) Persoană supusă unui supliciu; victimă; martir. 2. Adj. (Livr.) Care are (sau manifestă) răbdare, calm; răbdător. [Pr.: -ci-ent] – Din lat. patiens, -ntis, fr. patient, germ. Patient, it. paciente. DOOM
paciéntă (-ci-en-) s. f., g.-d. art. paciéntei; pl. paciénte
paciente
PACIÉNT, -Ă, pacienți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană bolnavă care se găsește în tratamentul unui medic, considerat în raport cu acesta. ♦ (Înv.) Persoană supusă unui supliciu; victimă; martir. 2. Adj. (Livr.) Care are (sau manifestă) răbdare, calm; răbdător. [Pr.: -ci-ent] – Din lat. patiens, -ntis, fr. patient, germ. Patient, it. paciente. DOOM
paciéntă (-ci-en-) s. f., g.-d. art. paciéntei; pl. paciénte
paciente
PACIÉNT, -Ă, pacienți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană bolnavă care se găsește în tratamentul unui medic, considerat în raport cu acesta. ♦ (Înv.) Persoană supusă unui supliciu; victimă; martir. 2. Adj. (Livr.) Care are (sau manifestă) răbdare, calm; răbdător. [Pr.: -ci-ent] – Din lat. patiens, -ntis, fr. patient, germ. Patient, it. paciente. DOOM
paciéntă (-ci-en-) s. f., g.-d. art. paciéntei; pl. paciénte
pacientei
PACIÉNT, -Ă, pacienți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană bolnavă care se găsește în tratamentul unui medic, considerat în raport cu acesta. ♦ (Înv.) Persoană supusă unui supliciu; victimă; martir. 2. Adj. (Livr.) Care are (sau manifestă) răbdare, calm; răbdător. [Pr.: -ci-ent] – Din lat. patiens, -ntis, fr. patient, germ. Patient, it. paciente. DOOM
paciéntă (-ci-en-) s. f., g.-d. art. paciéntei; pl. paciénte
pacientei
PACIÉNT, -Ă, pacienți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană bolnavă care se găsește în tratamentul unui medic, considerat în raport cu acesta. ♦ (Înv.) Persoană supusă unui supliciu; victimă; martir. 2. Adj. (Livr.) Care are (sau manifestă) răbdare, calm; răbdător. [Pr.: -ci-ent] – Din lat. patiens, -ntis, fr. patient, germ. Patient, it. paciente. DOOM
paciéntă (-ci-en-) s. f., g.-d. art. paciéntei; pl. paciénte
pacientele
PACIÉNT, -Ă, pacienți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană bolnavă care se găsește în tratamentul unui medic, considerat în raport cu acesta. ♦ (Înv.) Persoană supusă unui supliciu; victimă; martir. 2. Adj. (Livr.) Care are (sau manifestă) răbdare, calm; răbdător. [Pr.: -ci-ent] – Din lat. patiens, -ntis, fr. patient, germ. Patient, it. paciente. DOOM
paciéntă (-ci-en-) s. f., g.-d. art. paciéntei; pl. paciénte
pacientele
PACIÉNT, -Ă, pacienți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană bolnavă care se găsește în tratamentul unui medic, considerat în raport cu acesta. ♦ (Înv.) Persoană supusă unui supliciu; victimă; martir. 2. Adj. (Livr.) Care are (sau manifestă) răbdare, calm; răbdător. [Pr.: -ci-ent] – Din lat. patiens, -ntis, fr. patient, germ. Patient, it. paciente. DOOM
paciéntă (-ci-en-) s. f., g.-d. art. paciéntei; pl. paciénte
pacientelor
PACIÉNT, -Ă, pacienți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană bolnavă care se găsește în tratamentul unui medic, considerat în raport cu acesta. ♦ (Înv.) Persoană supusă unui supliciu; victimă; martir. 2. Adj. (Livr.) Care are (sau manifestă) răbdare, calm; răbdător. [Pr.: -ci-ent] – Din lat. patiens, -ntis, fr. patient, germ. Patient, it. paciente. DOOM
paciéntă (-ci-en-) s. f., g.-d. art. paciéntei; pl. paciénte
pacientelor
PACIÉNT, -Ă, pacienți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană bolnavă care se găsește în tratamentul unui medic, considerat în raport cu acesta. ♦ (Înv.) Persoană supusă unui supliciu; victimă; martir. 2. Adj. (Livr.) Care are (sau manifestă) răbdare, calm; răbdător. [Pr.: -ci-ent] – Din lat. patiens, -ntis, fr. patient, germ. Patient, it. paciente. DOOM
paciéntă (-ci-en-) s. f., g.-d. art. paciéntei; pl. paciénte
pacientul
PACIÉNT, -Ă, pacienți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană bolnavă care se găsește în tratamentul unui medic, considerat în raport cu acesta. ♦ (Înv.) Persoană supusă unui supliciu; victimă; martir. 2. Adj. (Livr.) Care are (sau manifestă) răbdare, calm; răbdător. [Pr.: -ci-ent] – Din lat. patiens, -ntis, fr. patient, germ. Patient, it. paciente. DOOM
paciéntă (-ci-en-) s. f., g.-d. art. paciéntei; pl. paciénte
pacientul
PACIÉNT, -Ă, pacienți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană bolnavă care se găsește în tratamentul unui medic, considerat în raport cu acesta. ♦ (Înv.) Persoană supusă unui supliciu; victimă; martir. 2. Adj. (Livr.) Care are (sau manifestă) răbdare, calm; răbdător. [Pr.: -ci-ent] – Din lat. patiens, -ntis, fr. patient, germ. Patient, it. paciente. DOOM
paciéntă (-ci-en-) s. f., g.-d. art. paciéntei; pl. paciénte
pacientului
PACIÉNT, -Ă, pacienți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană bolnavă care se găsește în tratamentul unui medic, considerat în raport cu acesta. ♦ (Înv.) Persoană supusă unui supliciu; victimă; martir. 2. Adj. (Livr.) Care are (sau manifestă) răbdare, calm; răbdător. [Pr.: -ci-ent] – Din lat. patiens, -ntis, fr. patient, germ. Patient, it. paciente. DOOM
paciéntă (-ci-en-) s. f., g.-d. art. paciéntei; pl. paciénte
pacientului
PACIÉNT, -Ă, pacienți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană bolnavă care se găsește în tratamentul unui medic, considerat în raport cu acesta. ♦ (Înv.) Persoană supusă unui supliciu; victimă; martir. 2. Adj. (Livr.) Care are (sau manifestă) răbdare, calm; răbdător. [Pr.: -ci-ent] – Din lat. patiens, -ntis, fr. patient, germ. Patient, it. paciente. DOOM
paciéntă (-ci-en-) s. f., g.-d. art. paciéntei; pl. paciénte
paciența
PACIÉNȚĂ s. f. (Livr.) Răbdare, calm; îngăduință. [Pr.: -ci-en-] – Din lat. patientia, fr. patience, it. pacienza. DOOM
paciénță (livr.) (-ci-en-) s. f., g.-d. art. paciénței
paciențe
PACIÉNȚĂ s. f. (Livr.) Răbdare, calm; îngăduință. [Pr.: -ci-en-] – Din lat. patientia, fr. patience, it. pacienza. DOOM
paciénță (livr.) (-ci-en-) s. f., g.-d. art. paciénței
pacienței
PACIÉNȚĂ s. f. (Livr.) Răbdare, calm; îngăduință. [Pr.: -ci-en-] – Din lat. patientia, fr. patience, it. pacienza. DOOM
paciénță (livr.) (-ci-en-) s. f., g.-d. art. paciénței
paciențele
PACIÉNȚĂ s. f. (Livr.) Răbdare, calm; îngăduință. [Pr.: -ci-en-] – Din lat. patientia, fr. patience, it. pacienza. DOOM
paciénță (livr.) (-ci-en-) s. f., g.-d. art. paciénței
paciențelor
PACIÉNȚĂ s. f. (Livr.) Răbdare, calm; îngăduință. [Pr.: -ci-en-] – Din lat. patientia, fr. patience, it. pacienza. DOOM
paciénță (livr.) (-ci-en-) s. f., g.-d. art. paciénței
pacienți
PACIÉNT, -Ă, pacienți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană bolnavă care se găsește în tratamentul unui medic, considerat în raport cu acesta. ♦ (Înv.) Persoană supusă unui supliciu; victimă; martir. 2. Adj. (Livr.) Care are (sau manifestă) răbdare, calm; răbdător. [Pr.: -ci-ent] – Din lat. patiens, -ntis, fr. patient, germ. Patient, it. paciente. DOOM
paciéntă (-ci-en-) s. f., g.-d. art. paciéntei; pl. paciénte
pacienți
PACIÉNT, -Ă, pacienți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană bolnavă care se găsește în tratamentul unui medic, considerat în raport cu acesta. ♦ (Înv.) Persoană supusă unui supliciu; victimă; martir. 2. Adj. (Livr.) Care are (sau manifestă) răbdare, calm; răbdător. [Pr.: -ci-ent] – Din lat. patiens, -ntis, fr. patient, germ. Patient, it. paciente. DOOM
paciéntă (-ci-en-) s. f., g.-d. art. paciéntei; pl. paciénte
pacienții
PACIÉNT, -Ă, pacienți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană bolnavă care se găsește în tratamentul unui medic, considerat în raport cu acesta. ♦ (Înv.) Persoană supusă unui supliciu; victimă; martir. 2. Adj. (Livr.) Care are (sau manifestă) răbdare, calm; răbdător. [Pr.: -ci-ent] – Din lat. patiens, -ntis, fr. patient, germ. Patient, it. paciente. DOOM
paciéntă (-ci-en-) s. f., g.-d. art. paciéntei; pl. paciénte
pacienții
PACIÉNT, -Ă, pacienți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană bolnavă care se găsește în tratamentul unui medic, considerat în raport cu acesta. ♦ (Înv.) Persoană supusă unui supliciu; victimă; martir. 2. Adj. (Livr.) Care are (sau manifestă) răbdare, calm; răbdător. [Pr.: -ci-ent] – Din lat. patiens, -ntis, fr. patient, germ. Patient, it. paciente. DOOM
paciéntă (-ci-en-) s. f., g.-d. art. paciéntei; pl. paciénte
pacienților
PACIÉNT, -Ă, pacienți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană bolnavă care se găsește în tratamentul unui medic, considerat în raport cu acesta. ♦ (Înv.) Persoană supusă unui supliciu; victimă; martir. 2. Adj. (Livr.) Care are (sau manifestă) răbdare, calm; răbdător. [Pr.: -ci-ent] – Din lat. patiens, -ntis, fr. patient, germ. Patient, it. paciente. DOOM
paciéntă (-ci-en-) s. f., g.-d. art. paciéntei; pl. paciénte
pacienților
PACIÉNT, -Ă, pacienți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană bolnavă care se găsește în tratamentul unui medic, considerat în raport cu acesta. ♦ (Înv.) Persoană supusă unui supliciu; victimă; martir. 2. Adj. (Livr.) Care are (sau manifestă) răbdare, calm; răbdător. [Pr.: -ci-ent] – Din lat. patiens, -ntis, fr. patient, germ. Patient, it. paciente. DOOM
paciéntă (-ci-en-) s. f., g.-d. art. paciéntei; pl. paciénte
pacific
PACÍFIC, -Ă, pacifici, -ce, adj. 1. (Înv.) Iubitor de pace, de bună înțelegere, de liniște, pașnic; care tinde spre un acord, spre împăcare. 2. (Ieșit din uz; în sintagma) Locomotivă pacific (și substantivat, n.) = locomotivă cu viteză mare, folosită la tracțiunea vagoanelor de călători. – Din lat. pacificus, fr. pacifique, it. pacifico. DOOM
pacífic (înv.) adj. m., pl. pacífici; f. pacífică, pl. pacífice
pacific
PACIFICÁ, pacífic, vb. I. Tranz. 1. A face să înceteze conflictele armate, luptele etc., a restabili pacea. ♦ A pune capăt unui conflict, unor certuri, neînțelegeri etc.; a înlătura, a aplana. 2. (Rar) A restabili liniștea sufletească, a aduce împăcarea; a atenua durerea fizică; a liniști, a potoli. – Din fr. pacifier, it. pacificare. DOOM
pacificá (a ~) vb., ind. prez. 3 pacífică
pacifica
PACÍFIC, -Ă, pacifici, -ce, adj. 1. (Înv.) Iubitor de pace, de bună înțelegere, de liniște, pașnic; care tinde spre un acord, spre împăcare. 2. (Ieșit din uz; în sintagma) Locomotivă pacific (și substantivat, n.) = locomotivă cu viteză mare, folosită la tracțiunea vagoanelor de călători. – Din lat. pacificus, fr. pacifique, it. pacifico. DOOM
pacífic (înv.) adj. m., pl. pacífici; f. pacífică, pl. pacífice
pacifica
PACIFICÁ, pacífic, vb. I. Tranz. 1. A face să înceteze conflictele armate, luptele etc., a restabili pacea. ♦ A pune capăt unui conflict, unor certuri, neînțelegeri etc.; a înlătura, a aplana. 2. (Rar) A restabili liniștea sufletească, a aduce împăcarea; a atenua durerea fizică; a liniști, a potoli. – Din fr. pacifier, it. pacificare. DOOM
pacificá (a ~) vb., ind. prez. 3 pacífică
pacificai
PACIFICÁ, pacífic, vb. I. Tranz. 1. A face să înceteze conflictele armate, luptele etc., a restabili pacea. ♦ A pune capăt unui conflict, unor certuri, neînțelegeri etc.; a înlătura, a aplana. 2. (Rar) A restabili liniștea sufletească, a aduce împăcarea; a atenua durerea fizică; a liniști, a potoli. – Din fr. pacifier, it. pacificare. DOOM
pacificá (a ~) vb., ind. prez. 3 pacífică
pacificam
PACIFICÁ, pacífic, vb. I. Tranz. 1. A face să înceteze conflictele armate, luptele etc., a restabili pacea. ♦ A pune capăt unui conflict, unor certuri, neînțelegeri etc.; a înlătura, a aplana. 2. (Rar) A restabili liniștea sufletească, a aduce împăcarea; a atenua durerea fizică; a liniști, a potoli. – Din fr. pacifier, it. pacificare. DOOM
pacificá (a ~) vb., ind. prez. 3 pacífică
pacificare
PACIFICÁ, pacífic, vb. I. Tranz. 1. A face să înceteze conflictele armate, luptele etc., a restabili pacea. ♦ A pune capăt unui conflict, unor certuri, neînțelegeri etc.; a înlătura, a aplana. 2. (Rar) A restabili liniștea sufletească, a aduce împăcarea; a atenua durerea fizică; a liniști, a potoli. – Din fr. pacifier, it. pacificare. DOOM
pacificá (a ~) vb., ind. prez. 3 pacífică
pacificare
PACIFICÁRE s. f. Acțiunea de a pacifica și rezultatul ei. – V. pacifica. DOOM
pacificáre s. f., g.-d. art. pacificắrii
pacificarea
PACIFICÁRE s. f. Acțiunea de a pacifica și rezultatul ei. – V. pacifica. DOOM
pacificáre s. f., g.-d. art. pacificắrii
pacificară
PACIFICÁ, pacífic, vb. I. Tranz. 1. A face să înceteze conflictele armate, luptele etc., a restabili pacea. ♦ A pune capăt unui conflict, unor certuri, neînțelegeri etc.; a înlătura, a aplana. 2. (Rar) A restabili liniștea sufletească, a aduce împăcarea; a atenua durerea fizică; a liniști, a potoli. – Din fr. pacifier, it. pacificare. DOOM
pacificá (a ~) vb., ind. prez. 3 pacífică
pacificarăm
PACIFICÁ, pacífic, vb. I. Tranz. 1. A face să înceteze conflictele armate, luptele etc., a restabili pacea. ♦ A pune capăt unui conflict, unor certuri, neînțelegeri etc.; a înlătura, a aplana. 2. (Rar) A restabili liniștea sufletească, a aduce împăcarea; a atenua durerea fizică; a liniști, a potoli. – Din fr. pacifier, it. pacificare. DOOM
pacificá (a ~) vb., ind. prez. 3 pacífică
pacificarăți
PACIFICÁ, pacífic, vb. I. Tranz. 1. A face să înceteze conflictele armate, luptele etc., a restabili pacea. ♦ A pune capăt unui conflict, unor certuri, neînțelegeri etc.; a înlătura, a aplana. 2. (Rar) A restabili liniștea sufletească, a aduce împăcarea; a atenua durerea fizică; a liniști, a potoli. – Din fr. pacifier, it. pacificare. DOOM
pacificá (a ~) vb., ind. prez. 3 pacífică
pacificase
PACIFICÁ, pacífic, vb. I. Tranz. 1. A face să înceteze conflictele armate, luptele etc., a restabili pacea. ♦ A pune capăt unui conflict, unor certuri, neînțelegeri etc.; a înlătura, a aplana. 2. (Rar) A restabili liniștea sufletească, a aduce împăcarea; a atenua durerea fizică; a liniști, a potoli. – Din fr. pacifier, it. pacificare. DOOM
pacificá (a ~) vb., ind. prez. 3 pacífică
pacificasem
PACIFICÁ, pacífic, vb. I. Tranz. 1. A face să înceteze conflictele armate, luptele etc., a restabili pacea. ♦ A pune capăt unui conflict, unor certuri, neînțelegeri etc.; a înlătura, a aplana. 2. (Rar) A restabili liniștea sufletească, a aduce împăcarea; a atenua durerea fizică; a liniști, a potoli. – Din fr. pacifier, it. pacificare. DOOM
pacificá (a ~) vb., ind. prez. 3 pacífică
pacificaseră
PACIFICÁ, pacífic, vb. I. Tranz. 1. A face să înceteze conflictele armate, luptele etc., a restabili pacea. ♦ A pune capăt unui conflict, unor certuri, neînțelegeri etc.; a înlătura, a aplana. 2. (Rar) A restabili liniștea sufletească, a aduce împăcarea; a atenua durerea fizică; a liniști, a potoli. – Din fr. pacifier, it. pacificare. DOOM
pacificá (a ~) vb., ind. prez. 3 pacífică
pacificaserăm
PACIFICÁ, pacífic, vb. I. Tranz. 1. A face să înceteze conflictele armate, luptele etc., a restabili pacea. ♦ A pune capăt unui conflict, unor certuri, neînțelegeri etc.; a înlătura, a aplana. 2. (Rar) A restabili liniștea sufletească, a aduce împăcarea; a atenua durerea fizică; a liniști, a potoli. – Din fr. pacifier, it. pacificare. DOOM
pacificá (a ~) vb., ind. prez. 3 pacífică
pacificaserăți
PACIFICÁ, pacífic, vb. I. Tranz. 1. A face să înceteze conflictele armate, luptele etc., a restabili pacea. ♦ A pune capăt unui conflict, unor certuri, neînțelegeri etc.; a înlătura, a aplana. 2. (Rar) A restabili liniștea sufletească, a aduce împăcarea; a atenua durerea fizică; a liniști, a potoli. – Din fr. pacifier, it. pacificare. DOOM
pacificá (a ~) vb., ind. prez. 3 pacífică
pacificaseși
PACIFICÁ, pacífic, vb. I. Tranz. 1. A face să înceteze conflictele armate, luptele etc., a restabili pacea. ♦ A pune capăt unui conflict, unor certuri, neînțelegeri etc.; a înlătura, a aplana. 2. (Rar) A restabili liniștea sufletească, a aduce împăcarea; a atenua durerea fizică; a liniști, a potoli. – Din fr. pacifier, it. pacificare. DOOM
pacificá (a ~) vb., ind. prez. 3 pacífică
pacificaseți
PACIFICÁ, pacífic, vb. I. Tranz. 1. A face să înceteze conflictele armate, luptele etc., a restabili pacea. ♦ A pune capăt unui conflict, unor certuri, neînțelegeri etc.; a înlătura, a aplana. 2. (Rar) A restabili liniștea sufletească, a aduce împăcarea; a atenua durerea fizică; a liniști, a potoli. – Din fr. pacifier, it. pacificare. DOOM
pacificá (a ~) vb., ind. prez. 3 pacífică
pacificat
PACIFICÁ, pacífic, vb. I. Tranz. 1. A face să înceteze conflictele armate, luptele etc., a restabili pacea. ♦ A pune capăt unui conflict, unor certuri, neînțelegeri etc.; a înlătura, a aplana. 2. (Rar) A restabili liniștea sufletească, a aduce împăcarea; a atenua durerea fizică; a liniști, a potoli. – Din fr. pacifier, it. pacificare. DOOM
pacificá (a ~) vb., ind. prez. 3 pacífică
pacificat
PACIFICÁ, pacífic, vb. I. Tranz. 1. A face să înceteze conflictele armate, luptele etc., a restabili pacea. ♦ A pune capăt unui conflict, unor certuri, neînțelegeri etc.; a înlătura, a aplana. 2. (Rar) A restabili liniștea sufletească, a aduce împăcarea; a atenua durerea fizică; a liniști, a potoli. – Din fr. pacifier, it. pacificare.
pacificatoare
PACIFICATÓR, -OÁRE, pacificatori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care pacifică (1), care restabilește pacea, liniștea. – Din fr. pacificateur, it. pacificatore. DOOM
pacificatór adj. m., s. m., pl. pacificatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pacificatoáre
pacificatoare
PACIFICATÓR, -OÁRE, pacificatori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care pacifică (1), care restabilește pacea, liniștea. – Din fr. pacificateur, it. pacificatore. DOOM
pacificatór adj. m., s. m., pl. pacificatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pacificatoáre
pacificatoarea
PACIFICATÓR, -OÁRE, pacificatori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care pacifică (1), care restabilește pacea, liniștea. – Din fr. pacificateur, it. pacificatore. DOOM
pacificatór adj. m., s. m., pl. pacificatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pacificatoáre
pacificatoarea
PACIFICATÓR, -OÁRE, pacificatori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care pacifică (1), care restabilește pacea, liniștea. – Din fr. pacificateur, it. pacificatore. DOOM
pacificatór adj. m., s. m., pl. pacificatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pacificatoáre
pacificatoarei
PACIFICATÓR, -OÁRE, pacificatori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care pacifică (1), care restabilește pacea, liniștea. – Din fr. pacificateur, it. pacificatore. DOOM
pacificatór adj. m., s. m., pl. pacificatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pacificatoáre
pacificatoarei
PACIFICATÓR, -OÁRE, pacificatori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care pacifică (1), care restabilește pacea, liniștea. – Din fr. pacificateur, it. pacificatore. DOOM
pacificatór adj. m., s. m., pl. pacificatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pacificatoáre
pacificatoarele
PACIFICATÓR, -OÁRE, pacificatori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care pacifică (1), care restabilește pacea, liniștea. – Din fr. pacificateur, it. pacificatore. DOOM
pacificatór adj. m., s. m., pl. pacificatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pacificatoáre
pacificatoarele
PACIFICATÓR, -OÁRE, pacificatori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care pacifică (1), care restabilește pacea, liniștea. – Din fr. pacificateur, it. pacificatore. DOOM
pacificatór adj. m., s. m., pl. pacificatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pacificatoáre
pacificatoarelor
PACIFICATÓR, -OÁRE, pacificatori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care pacifică (1), care restabilește pacea, liniștea. – Din fr. pacificateur, it. pacificatore. DOOM
pacificatór adj. m., s. m., pl. pacificatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pacificatoáre
pacificatoarelor
PACIFICATÓR, -OÁRE, pacificatori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care pacifică (1), care restabilește pacea, liniștea. – Din fr. pacificateur, it. pacificatore. DOOM
pacificatór adj. m., s. m., pl. pacificatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pacificatoáre
pacificator
PACIFICATÓR, -OÁRE, pacificatori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care pacifică (1), care restabilește pacea, liniștea. – Din fr. pacificateur, it. pacificatore. DOOM
pacificatór adj. m., s. m., pl. pacificatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pacificatoáre
pacificator
PACIFICATÓR, -OÁRE, pacificatori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care pacifică (1), care restabilește pacea, liniștea. – Din fr. pacificateur, it. pacificatore. DOOM
pacificatór adj. m., s. m., pl. pacificatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pacificatoáre
pacificatori
PACIFICATÓR, -OÁRE, pacificatori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care pacifică (1), care restabilește pacea, liniștea. – Din fr. pacificateur, it. pacificatore. DOOM
pacificatór adj. m., s. m., pl. pacificatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pacificatoáre
pacificatori
PACIFICATÓR, -OÁRE, pacificatori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care pacifică (1), care restabilește pacea, liniștea. – Din fr. pacificateur, it. pacificatore. DOOM
pacificatór adj. m., s. m., pl. pacificatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pacificatoáre
pacificatorii
PACIFICATÓR, -OÁRE, pacificatori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care pacifică (1), care restabilește pacea, liniștea. – Din fr. pacificateur, it. pacificatore. DOOM
pacificatór adj. m., s. m., pl. pacificatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pacificatoáre
pacificatorii
PACIFICATÓR, -OÁRE, pacificatori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care pacifică (1), care restabilește pacea, liniștea. – Din fr. pacificateur, it. pacificatore. DOOM
pacificatór adj. m., s. m., pl. pacificatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pacificatoáre
pacificatorilor
PACIFICATÓR, -OÁRE, pacificatori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care pacifică (1), care restabilește pacea, liniștea. – Din fr. pacificateur, it. pacificatore. DOOM
pacificatór adj. m., s. m., pl. pacificatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pacificatoáre
pacificatorilor
PACIFICATÓR, -OÁRE, pacificatori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care pacifică (1), care restabilește pacea, liniștea. – Din fr. pacificateur, it. pacificatore. DOOM
pacificatór adj. m., s. m., pl. pacificatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pacificatoáre
pacificatorul
PACIFICATÓR, -OÁRE, pacificatori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care pacifică (1), care restabilește pacea, liniștea. – Din fr. pacificateur, it. pacificatore. DOOM
pacificatór adj. m., s. m., pl. pacificatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pacificatoáre
pacificatorul
PACIFICATÓR, -OÁRE, pacificatori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care pacifică (1), care restabilește pacea, liniștea. – Din fr. pacificateur, it. pacificatore. DOOM
pacificatór adj. m., s. m., pl. pacificatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pacificatoáre
pacificatorului
PACIFICATÓR, -OÁRE, pacificatori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care pacifică (1), care restabilește pacea, liniștea. – Din fr. pacificateur, it. pacificatore. DOOM
pacificatór adj. m., s. m., pl. pacificatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pacificatoáre
pacificatorului
PACIFICATÓR, -OÁRE, pacificatori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care pacifică (1), care restabilește pacea, liniștea. – Din fr. pacificateur, it. pacificatore. DOOM
pacificatór adj. m., s. m., pl. pacificatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pacificatoáre
pacificau
PACIFICÁ, pacífic, vb. I. Tranz. 1. A face să înceteze conflictele armate, luptele etc., a restabili pacea. ♦ A pune capăt unui conflict, unor certuri, neînțelegeri etc.; a înlătura, a aplana. 2. (Rar) A restabili liniștea sufletească, a aduce împăcarea; a atenua durerea fizică; a liniști, a potoli. – Din fr. pacifier, it. pacificare. DOOM
pacificá (a ~) vb., ind. prez. 3 pacífică
pacificași
PACIFICÁ, pacífic, vb. I. Tranz. 1. A face să înceteze conflictele armate, luptele etc., a restabili pacea. ♦ A pune capăt unui conflict, unor certuri, neînțelegeri etc.; a înlătura, a aplana. 2. (Rar) A restabili liniștea sufletească, a aduce împăcarea; a atenua durerea fizică; a liniști, a potoli. – Din fr. pacifier, it. pacificare. DOOM
pacificá (a ~) vb., ind. prez. 3 pacífică
pacificați
PACIFICÁ, pacífic, vb. I. Tranz. 1. A face să înceteze conflictele armate, luptele etc., a restabili pacea. ♦ A pune capăt unui conflict, unor certuri, neînțelegeri etc.; a înlătura, a aplana. 2. (Rar) A restabili liniștea sufletească, a aduce împăcarea; a atenua durerea fizică; a liniști, a potoli. – Din fr. pacifier, it. pacificare. DOOM
pacificá (a ~) vb., ind. prez. 3 pacífică
pacificația
PACIFICÁȚIE s. f. (Rar) Pacificare. Noul ban plecă să-și ocupe provincia și, stabilindu-se în Craiova, începu opera de pacificație. IORGA, I. I 153.
pacificație
PACIFICÁȚIE s. f. (Rar) Pacificare. Noul ban plecă să-și ocupe provincia și, stabilindu-se în Craiova, începu opera de pacificație. IORGA, I. I 153.
pacificației
PACIFICÁȚIE s. f. (Rar) Pacificare. Noul ban plecă să-și ocupe provincia și, stabilindu-se în Craiova, începu opera de pacificație. IORGA, I. I 153.
pacificații
PACIFICÁȚIE s. f. (Rar) Pacificare. Noul ban plecă să-și ocupe provincia și, stabilindu-se în Craiova, începu opera de pacificație. IORGA, I. I 153.
pacificațiile
PACIFICÁȚIE s. f. (Rar) Pacificare. Noul ban plecă să-și ocupe provincia și, stabilindu-se în Craiova, începu opera de pacificație. IORGA, I. I 153.
pacificațiilor
PACIFICÁȚIE s. f. (Rar) Pacificare. Noul ban plecă să-și ocupe provincia și, stabilindu-se în Craiova, începu opera de pacificație. IORGA, I. I 153.
pacifice
PACÍFIC, -Ă, pacifici, -ce, adj. 1. (Înv.) Iubitor de pace, de bună înțelegere, de liniște, pașnic; care tinde spre un acord, spre împăcare. 2. (Ieșit din uz; în sintagma) Locomotivă pacific (și substantivat, n.) = locomotivă cu viteză mare, folosită la tracțiunea vagoanelor de călători. – Din lat. pacificus, fr. pacifique, it. pacifico. DOOM
pacífic (înv.) adj. m., pl. pacífici; f. pacífică, pl. pacífice
pacifice
PACIFICÁ, pacífic, vb. I. Tranz. 1. A face să înceteze conflictele armate, luptele etc., a restabili pacea. ♦ A pune capăt unui conflict, unor certuri, neînțelegeri etc.; a înlătura, a aplana. 2. (Rar) A restabili liniștea sufletească, a aduce împăcarea; a atenua durerea fizică; a liniști, a potoli. – Din fr. pacifier, it. pacificare. DOOM
pacificá (a ~) vb., ind. prez. 3 pacífică
pacificei
PACÍFIC, -Ă, pacifici, -ce, adj. 1. (Înv.) Iubitor de pace, de bună înțelegere, de liniște, pașnic; care tinde spre un acord, spre împăcare. 2. (Ieșit din uz; în sintagma) Locomotivă pacific (și substantivat, n.) = locomotivă cu viteză mare, folosită la tracțiunea vagoanelor de călători. – Din lat. pacificus, fr. pacifique, it. pacifico. DOOM
pacífic (înv.) adj. m., pl. pacífici; f. pacífică, pl. pacífice
pacificele
PACÍFIC, -Ă, pacifici, -ce, adj. 1. (Înv.) Iubitor de pace, de bună înțelegere, de liniște, pașnic; care tinde spre un acord, spre împăcare. 2. (Ieșit din uz; în sintagma) Locomotivă pacific (și substantivat, n.) = locomotivă cu viteză mare, folosită la tracțiunea vagoanelor de călători. – Din lat. pacificus, fr. pacifique, it. pacifico. DOOM
pacífic (înv.) adj. m., pl. pacífici; f. pacífică, pl. pacífice
pacificelor
PACÍFIC, -Ă, pacifici, -ce, adj. 1. (Înv.) Iubitor de pace, de bună înțelegere, de liniște, pașnic; care tinde spre un acord, spre împăcare. 2. (Ieșit din uz; în sintagma) Locomotivă pacific (și substantivat, n.) = locomotivă cu viteză mare, folosită la tracțiunea vagoanelor de călători. – Din lat. pacificus, fr. pacifique, it. pacifico. DOOM
pacífic (înv.) adj. m., pl. pacífici; f. pacífică, pl. pacífice
pacifici
PACÍFIC, -Ă, pacifici, -ce, adj. 1. (Înv.) Iubitor de pace, de bună înțelegere, de liniște, pașnic; care tinde spre un acord, spre împăcare. 2. (Ieșit din uz; în sintagma) Locomotivă pacific (și substantivat, n.) = locomotivă cu viteză mare, folosită la tracțiunea vagoanelor de călători. – Din lat. pacificus, fr. pacifique, it. pacifico. DOOM
pacífic (înv.) adj. m., pl. pacífici; f. pacífică, pl. pacífice
pacifici
PACIFICÁ, pacífic, vb. I. Tranz. 1. A face să înceteze conflictele armate, luptele etc., a restabili pacea. ♦ A pune capăt unui conflict, unor certuri, neînțelegeri etc.; a înlătura, a aplana. 2. (Rar) A restabili liniștea sufletească, a aduce împăcarea; a atenua durerea fizică; a liniști, a potoli. – Din fr. pacifier, it. pacificare. DOOM
pacificá (a ~) vb., ind. prez. 3 pacífică
pacificii
PACÍFIC, -Ă, pacifici, -ce, adj. 1. (Înv.) Iubitor de pace, de bună înțelegere, de liniște, pașnic; care tinde spre un acord, spre împăcare. 2. (Ieșit din uz; în sintagma) Locomotivă pacific (și substantivat, n.) = locomotivă cu viteză mare, folosită la tracțiunea vagoanelor de călători. – Din lat. pacificus, fr. pacifique, it. pacifico. DOOM
pacífic (înv.) adj. m., pl. pacífici; f. pacífică, pl. pacífice
pacificilor
PACÍFIC, -Ă, pacifici, -ce, adj. 1. (Înv.) Iubitor de pace, de bună înțelegere, de liniște, pașnic; care tinde spre un acord, spre împăcare. 2. (Ieșit din uz; în sintagma) Locomotivă pacific (și substantivat, n.) = locomotivă cu viteză mare, folosită la tracțiunea vagoanelor de călători. – Din lat. pacificus, fr. pacifique, it. pacifico. DOOM
pacífic (înv.) adj. m., pl. pacífici; f. pacífică, pl. pacífice
pacificul
PACÍFIC, -Ă, pacifici, -ce, adj. 1. (Înv.) Iubitor de pace, de bună înțelegere, de liniște, pașnic; care tinde spre un acord, spre împăcare. 2. (Ieșit din uz; în sintagma) Locomotivă pacific (și substantivat, n.) = locomotivă cu viteză mare, folosită la tracțiunea vagoanelor de călători. – Din lat. pacificus, fr. pacifique, it. pacifico. DOOM
pacífic (înv.) adj. m., pl. pacífici; f. pacífică, pl. pacífice
pacificului
PACÍFIC, -Ă, pacifici, -ce, adj. 1. (Înv.) Iubitor de pace, de bună înțelegere, de liniște, pașnic; care tinde spre un acord, spre împăcare. 2. (Ieșit din uz; în sintagma) Locomotivă pacific (și substantivat, n.) = locomotivă cu viteză mare, folosită la tracțiunea vagoanelor de călători. – Din lat. pacificus, fr. pacifique, it. pacifico. DOOM
pacífic (înv.) adj. m., pl. pacífici; f. pacífică, pl. pacífice
pacificând
PACIFICÁ, pacífic, vb. I. Tranz. 1. A face să înceteze conflictele armate, luptele etc., a restabili pacea. ♦ A pune capăt unui conflict, unor certuri, neînțelegeri etc.; a înlătura, a aplana. 2. (Rar) A restabili liniștea sufletească, a aduce împăcarea; a atenua durerea fizică; a liniști, a potoli. – Din fr. pacifier, it. pacificare. DOOM
pacificá (a ~) vb., ind. prez. 3 pacífică
pacificînd
PACIFICÁ, pacífic, vb. I. Tranz. 1. A face să înceteze conflictele armate, luptele etc., a restabili pacea. ♦ A pune capăt unui conflict, unor certuri, neînțelegeri etc.; a înlătura, a aplana. 2. (Rar) A restabili liniștea sufletească, a aduce împăcarea; a atenua durerea fizică; a liniști, a potoli. – Din fr. pacifier, it. pacificare. DOOM
pacificá (a ~) vb., ind. prez. 3 pacífică
pacificări
PACIFICÁRE s. f. Acțiunea de a pacifica și rezultatul ei. – V. pacifica. DOOM
pacificáre s. f., g.-d. art. pacificắrii
pacificării
PACIFICÁRE s. f. Acțiunea de a pacifica și rezultatul ei. – V. pacifica. DOOM
pacificáre s. f., g.-d. art. pacificắrii
pacificările
PACIFICÁRE s. f. Acțiunea de a pacifica și rezultatul ei. – V. pacifica. DOOM
pacificáre s. f., g.-d. art. pacificắrii
pacificărilor
PACIFICÁRE s. f. Acțiunea de a pacifica și rezultatul ei. – V. pacifica. DOOM
pacificáre s. f., g.-d. art. pacificắrii
pacifism
PACIFÍSM s. n. Curent de gândire întemeiat pe umanism și pe raționalismul filosofic iluminat, care se pronunță împotriva oricăror războaie, indiferent de caracterul lor; p. ext. atitudinea celui care vrea pace; propovăduire a politicii de pace. – Din fr. pacifisme. DOOM
pacifísm s. n.
pacifismul
PACIFÍSM s. n. Curent de gândire întemeiat pe umanism și pe raționalismul filosofic iluminat, care se pronunță împotriva oricăror războaie, indiferent de caracterul lor; p. ext. atitudinea celui care vrea pace; propovăduire a politicii de pace. – Din fr. pacifisme. DOOM
pacifísm s. n.
pacifismului
PACIFÍSM s. n. Curent de gândire întemeiat pe umanism și pe raționalismul filosofic iluminat, care se pronunță împotriva oricăror războaie, indiferent de caracterul lor; p. ext. atitudinea celui care vrea pace; propovăduire a politicii de pace. – Din fr. pacifisme. DOOM
pacifísm s. n.
pacifist
PACIFÍST, -Ă, pacifiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al pacifismului. 2. Adj. Care ține de pacifism, privitor la pacifism; care are ca scop menținerea păcii. – Din fr. pacifiste. DOOM
pacifíst adj. m., s. m., pl. pacifíști; adj. f., s. f. pacifístă, pl. pacifíste
pacifist
PACIFÍST, -Ă, pacifiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al pacifismului. 2. Adj. Care ține de pacifism, privitor la pacifism; care are ca scop menținerea păcii. – Din fr. pacifiste. DOOM
pacifíst adj. m., s. m., pl. pacifíști; adj. f., s. f. pacifístă, pl. pacifíste
pacifista
PACIFÍST, -Ă, pacifiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al pacifismului. 2. Adj. Care ține de pacifism, privitor la pacifism; care are ca scop menținerea păcii. – Din fr. pacifiste. DOOM
pacifíst adj. m., s. m., pl. pacifíști; adj. f., s. f. pacifístă, pl. pacifíste
pacifista
PACIFÍST, -Ă, pacifiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al pacifismului. 2. Adj. Care ține de pacifism, privitor la pacifism; care are ca scop menținerea păcii. – Din fr. pacifiste. DOOM
pacifíst adj. m., s. m., pl. pacifíști; adj. f., s. f. pacifístă, pl. pacifíste
pacifiste
PACIFÍST, -Ă, pacifiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al pacifismului. 2. Adj. Care ține de pacifism, privitor la pacifism; care are ca scop menținerea păcii. – Din fr. pacifiste. DOOM
pacifíst adj. m., s. m., pl. pacifíști; adj. f., s. f. pacifístă, pl. pacifíste
pacifiste
PACIFÍST, -Ă, pacifiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al pacifismului. 2. Adj. Care ține de pacifism, privitor la pacifism; care are ca scop menținerea păcii. – Din fr. pacifiste. DOOM
pacifíst adj. m., s. m., pl. pacifíști; adj. f., s. f. pacifístă, pl. pacifíste
pacifistei
PACIFÍST, -Ă, pacifiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al pacifismului. 2. Adj. Care ține de pacifism, privitor la pacifism; care are ca scop menținerea păcii. – Din fr. pacifiste. DOOM
pacifíst adj. m., s. m., pl. pacifíști; adj. f., s. f. pacifístă, pl. pacifíste
pacifistei
PACIFÍST, -Ă, pacifiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al pacifismului. 2. Adj. Care ține de pacifism, privitor la pacifism; care are ca scop menținerea păcii. – Din fr. pacifiste. DOOM
pacifíst adj. m., s. m., pl. pacifíști; adj. f., s. f. pacifístă, pl. pacifíste
pacifistele
PACIFÍST, -Ă, pacifiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al pacifismului. 2. Adj. Care ține de pacifism, privitor la pacifism; care are ca scop menținerea păcii. – Din fr. pacifiste. DOOM
pacifíst adj. m., s. m., pl. pacifíști; adj. f., s. f. pacifístă, pl. pacifíste
pacifistele
PACIFÍST, -Ă, pacifiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al pacifismului. 2. Adj. Care ține de pacifism, privitor la pacifism; care are ca scop menținerea păcii. – Din fr. pacifiste. DOOM
pacifíst adj. m., s. m., pl. pacifíști; adj. f., s. f. pacifístă, pl. pacifíste
pacifistelor
PACIFÍST, -Ă, pacifiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al pacifismului. 2. Adj. Care ține de pacifism, privitor la pacifism; care are ca scop menținerea păcii. – Din fr. pacifiste. DOOM
pacifíst adj. m., s. m., pl. pacifíști; adj. f., s. f. pacifístă, pl. pacifíste
pacifistelor
PACIFÍST, -Ă, pacifiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al pacifismului. 2. Adj. Care ține de pacifism, privitor la pacifism; care are ca scop menținerea păcii. – Din fr. pacifiste. DOOM
pacifíst adj. m., s. m., pl. pacifíști; adj. f., s. f. pacifístă, pl. pacifíste
pacifistul
PACIFÍST, -Ă, pacifiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al pacifismului. 2. Adj. Care ține de pacifism, privitor la pacifism; care are ca scop menținerea păcii. – Din fr. pacifiste. DOOM
pacifíst adj. m., s. m., pl. pacifíști; adj. f., s. f. pacifístă, pl. pacifíste
pacifistul
PACIFÍST, -Ă, pacifiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al pacifismului. 2. Adj. Care ține de pacifism, privitor la pacifism; care are ca scop menținerea păcii. – Din fr. pacifiste. DOOM
pacifíst adj. m., s. m., pl. pacifíști; adj. f., s. f. pacifístă, pl. pacifíste
pacifistului
PACIFÍST, -Ă, pacifiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al pacifismului. 2. Adj. Care ține de pacifism, privitor la pacifism; care are ca scop menținerea păcii. – Din fr. pacifiste. DOOM
pacifíst adj. m., s. m., pl. pacifíști; adj. f., s. f. pacifístă, pl. pacifíste
pacifistului
PACIFÍST, -Ă, pacifiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al pacifismului. 2. Adj. Care ține de pacifism, privitor la pacifism; care are ca scop menținerea păcii. – Din fr. pacifiste. DOOM
pacifíst adj. m., s. m., pl. pacifíști; adj. f., s. f. pacifístă, pl. pacifíste
pacifiști
PACIFÍST, -Ă, pacifiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al pacifismului. 2. Adj. Care ține de pacifism, privitor la pacifism; care are ca scop menținerea păcii. – Din fr. pacifiste. DOOM
pacifíst adj. m., s. m., pl. pacifíști; adj. f., s. f. pacifístă, pl. pacifíste
pacifiști
PACIFÍST, -Ă, pacifiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al pacifismului. 2. Adj. Care ține de pacifism, privitor la pacifism; care are ca scop menținerea păcii. – Din fr. pacifiste. DOOM
pacifíst adj. m., s. m., pl. pacifíști; adj. f., s. f. pacifístă, pl. pacifíste
pacifiștii
PACIFÍST, -Ă, pacifiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al pacifismului. 2. Adj. Care ține de pacifism, privitor la pacifism; care are ca scop menținerea păcii. – Din fr. pacifiste. DOOM
pacifíst adj. m., s. m., pl. pacifíști; adj. f., s. f. pacifístă, pl. pacifíste
pacifiștii
PACIFÍST, -Ă, pacifiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al pacifismului. 2. Adj. Care ține de pacifism, privitor la pacifism; care are ca scop menținerea păcii. – Din fr. pacifiste. DOOM
pacifíst adj. m., s. m., pl. pacifíști; adj. f., s. f. pacifístă, pl. pacifíste
pacifiștilor
PACIFÍST, -Ă, pacifiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al pacifismului. 2. Adj. Care ține de pacifism, privitor la pacifism; care are ca scop menținerea păcii. – Din fr. pacifiste. DOOM
pacifíst adj. m., s. m., pl. pacifíști; adj. f., s. f. pacifístă, pl. pacifíste
pacifiștilor
PACIFÍST, -Ă, pacifiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al pacifismului. 2. Adj. Care ține de pacifism, privitor la pacifism; care are ca scop menținerea păcii. – Din fr. pacifiste. DOOM
pacifíst adj. m., s. m., pl. pacifíști; adj. f., s. f. pacifístă, pl. pacifíste
paciință
PACIÍNȚĂ s. f. v. paciență.
pacinic
PÁȘNIC, -Ă, pașnici, -ce, adj. 1. (Despre oameni) Care nu tulbură și nu supără pe nimeni, care este partizan al relațiilor prietenești, armonioase și evită orice conflict; iubitor de pace, potrivnic războiului. 2. (Despre acțiuni) Care sprijină pacea, lupta pentru pace; (despre atitudini) lipsit de agresivitate. 3. (Despre un loc, un peisaj etc.) Liniștit, calm, tihnit. [Var.: (înv.) pácinic, -ă adj.] – Pace + suf. -nic. DOOM
páșnic adj. m., pl. páșnici; f. páșnică, pl. páșnice
pacioace
PACIÓC s. n. Primul strat de var, aplicat direct pe tencuială sau pe glet. – Cf. germ. patschokieren. DOOM
pacióc (-cioc) s. n.
pacioacele
PACIÓC s. n. Primul strat de var, aplicat direct pe tencuială sau pe glet. – Cf. germ. patschokieren. DOOM
pacióc (-cioc) s. n.
pacioacelor
PACIÓC s. n. Primul strat de var, aplicat direct pe tencuială sau pe glet. – Cf. germ. patschokieren. DOOM
pacióc (-cioc) s. n.
pacioc
PACIÓC s. n. Primul strat de var, aplicat direct pe tencuială sau pe glet. – Cf. germ. patschokieren. DOOM
pacióc (-cioc) s. n.
paciocul
PACIÓC s. n. Primul strat de var, aplicat direct pe tencuială sau pe glet. – Cf. germ. patschokieren. DOOM
pacióc (-cioc) s. n.
paciocului
PACIÓC s. n. Primul strat de var, aplicat direct pe tencuială sau pe glet. – Cf. germ. patschokieren. DOOM
pacióc (-cioc) s. n.
paciuli
PACIÚLI s. f. invar. Plantă erbacee labiată din regiunile tropicale, din frunzele căreia se extrage un ulei eteric cu parfum puternic (Pagostemon patchouly); p. ext. parfum care se fabrică din acest ulei. [Var.: paciúlie s. f.] – Din fr. patchouli.
paciuli
PACIÚLI s. m. Plantă erbacee labiată din regiunile tropicale, din frunzele căreia se extrage un ulei eteric cu parfum puternic (Pagostemon patchouly); p. ext. parfum care se fabrică din acest ulei. [Var.: paciúlie s. f.] – Din fr. patchouli. DOOM
paciúli (plantă) (-ciu-li) s. m.
paciulie
PACIÚLIE s. f. v. paciuli.
paciulii
PACIÚLI s. f. invar. Plantă erbacee labiată din regiunile tropicale, din frunzele căreia se extrage un ulei eteric cu parfum puternic (Pagostemon patchouly); p. ext. parfum care se fabrică din acest ulei. [Var.: paciúlie s. f.] – Din fr. patchouli.
paciulile
PACIÚLI s. f. invar. Plantă erbacee labiată din regiunile tropicale, din frunzele căreia se extrage un ulei eteric cu parfum puternic (Pagostemon patchouly); p. ext. parfum care se fabrică din acest ulei. [Var.: paciúlie s. f.] – Din fr. patchouli.
paciulilor
PACIÚLI s. f. invar. Plantă erbacee labiată din regiunile tropicale, din frunzele căreia se extrage un ulei eteric cu parfum puternic (Pagostemon patchouly); p. ext. parfum care se fabrică din acest ulei. [Var.: paciúlie s. f.] – Din fr. patchouli.
pacișă
PACÍȘĂ, pacișe, s. f. (Pop.; mai ales la pl.) Fire de cânepă sau de in de calitate inferioară, care rămân în piepteni în timpul operației de pieptănare a fuiorului; câlți. [Pl. și: paciși. – Var.: păcíșă s. f.] – Din ucr. pačosy. DOOM
pacíșă (pop.) s. f., art. pacíșa, g.-d. art. pacíșei/pacíșii; pl. pacíșe/pacíși
pacișă
PACÍȘĂ, pacișe, s. f. (Pop.; mai ales la pl.) Fire de cânepă sau de in de calitate inferioară, care rămân în piepteni în timpul operației de pieptănare a fuiorului; câlți. [Pl. și: paciși. – Var.: păcíșă s. f.] – Din ucr. pačosy.
pack
PACK s.n. 1. (Geol.) Fragmente din banchiza polară care plutesc pe apă duse de curenți și vânturi. 2. (Rar) Nume colectiv pentru jucătorii din înaintarea echipei de rugbi; pachet. [Pron. pec. / < engl., fr. pack]. DOOM
pack (angl.) [pron. pec] s. n., pl. packuri [pron. pécuri] (pa-ckuri)
packul
PACK s.n. 1. (Geol.) Fragmente din banchiza polară care plutesc pe apă duse de curenți și vânturi. 2. (Rar) Nume colectiv pentru jucătorii din înaintarea echipei de rugbi; pachet. [Pron. pec. / < engl., fr. pack]. DOOM
pack (angl.) [pron. pec] s. n., pl. packuri [pron. pécuri] (pa-ckuri)
packului
PACK s.n. 1. (Geol.) Fragmente din banchiza polară care plutesc pe apă duse de curenți și vânturi. 2. (Rar) Nume colectiv pentru jucătorii din înaintarea echipei de rugbi; pachet. [Pron. pec. / < engl., fr. pack]. DOOM
pack (angl.) [pron. pec] s. n., pl. packuri [pron. pécuri] (pa-ckuri)
packuri
PACK s.n. 1. (Geol.) Fragmente din banchiza polară care plutesc pe apă duse de curenți și vânturi. 2. (Rar) Nume colectiv pentru jucătorii din înaintarea echipei de rugbi; pachet. [Pron. pec. / < engl., fr. pack]. DOOM
pack (angl.) [pron. pec] s. n., pl. packuri [pron. pécuri] (pa-ckuri)
packurile
PACK s.n. 1. (Geol.) Fragmente din banchiza polară care plutesc pe apă duse de curenți și vânturi. 2. (Rar) Nume colectiv pentru jucătorii din înaintarea echipei de rugbi; pachet. [Pron. pec. / < engl., fr. pack]. DOOM
pack (angl.) [pron. pec] s. n., pl. packuri [pron. pécuri] (pa-ckuri)
packurilor
PACK s.n. 1. (Geol.) Fragmente din banchiza polară care plutesc pe apă duse de curenți și vânturi. 2. (Rar) Nume colectiv pentru jucătorii din înaintarea echipei de rugbi; pachet. [Pron. pec. / < engl., fr. pack]. DOOM
pack (angl.) [pron. pec] s. n., pl. packuri [pron. pécuri] (pa-ckuri)
paclă
pîclă (-le), s. f. – 1. (Înv.) Mlaștină, băltoacă. – 2. Zăpușeală, zăduf. – 3. Ceață, negură. Sl. pĭklŭ „ceață, întunecime; iad” (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Cihac, II, 236; Conev 36), cf. bg. păklŭ, sb. paklo, rus., rut. peklo, mag. pokol. – Der. pîclos, adj. (cețos); împîclit, adj. (umezit, brumat); pîclisit, adj. (Mold., diabolic, infernal).
pacol
PACÓL s.m. Plantă cultivată în Filipine, din frunzele căreia se extrag fibre textile, din care se fac sfori și cabluri. [< sp. pacol].
pacometre
PACOMÉTRU s.n. (Constr.) Aparat de măsurat grosimea plăcilor inaccesibile. [< fr. pachomètre].
pacometrele
PACOMÉTRU s.n. (Constr.) Aparat de măsurat grosimea plăcilor inaccesibile. [< fr. pachomètre].
pacometrelor
PACOMÉTRU s.n. (Constr.) Aparat de măsurat grosimea plăcilor inaccesibile. [< fr. pachomètre].
pacometru
PACOMÉTRU s.n. (Constr.) Aparat de măsurat grosimea plăcilor inaccesibile. [< fr. pachomètre].
pacometrul
PACOMÉTRU s.n. (Constr.) Aparat de măsurat grosimea plăcilor inaccesibile. [< fr. pachomètre].
pacometrului
PACOMÉTRU s.n. (Constr.) Aparat de măsurat grosimea plăcilor inaccesibile. [< fr. pachomètre].
pacoste
PÁCOSTE, pacoste, s. f. 1. Ceea ce provoacă cuiva mari neplăceri, necazuri, suferințe; situație în care se află cel asupra căruia s-a abătut o asemenea năpastă. 2. Ființă care provoacă cuiva neplăceri, necazuri, suferințe. – Din sl. pakostĭ. DOOM
pácoste s. f., g.-d. art. pácostei; pl. pácoste
pacostea
PÁCOSTE, pacoste, s. f. 1. Ceea ce provoacă cuiva mari neplăceri, necazuri, suferințe; situație în care se află cel asupra căruia s-a abătut o asemenea năpastă. 2. Ființă care provoacă cuiva neplăceri, necazuri, suferințe. – Din sl. pakostĭ. DOOM
pácoste s. f., g.-d. art. pácostei; pl. pácoste
pacostei
PÁCOSTE, pacoste, s. f. 1. Ceea ce provoacă cuiva mari neplăceri, necazuri, suferințe; situație în care se află cel asupra căruia s-a abătut o asemenea năpastă. 2. Ființă care provoacă cuiva neplăceri, necazuri, suferințe. – Din sl. pakostĭ. DOOM
pácoste s. f., g.-d. art. pácostei; pl. pácoste
pacostele
PÁCOSTE, pacoste, s. f. 1. Ceea ce provoacă cuiva mari neplăceri, necazuri, suferințe; situație în care se află cel asupra căruia s-a abătut o asemenea năpastă. 2. Ființă care provoacă cuiva neplăceri, necazuri, suferințe. – Din sl. pakostĭ. DOOM
pácoste s. f., g.-d. art. pácostei; pl. pácoste
pacostelor
PÁCOSTE, pacoste, s. f. 1. Ceea ce provoacă cuiva mari neplăceri, necazuri, suferințe; situație în care se află cel asupra căruia s-a abătut o asemenea năpastă. 2. Ființă care provoacă cuiva neplăceri, necazuri, suferințe. – Din sl. pakostĭ. DOOM
pácoste s. f., g.-d. art. pácostei; pl. pácoste
pacotilă
PACOTÍLĂ s.f. (În trecut) Marfă care putea fi îmbarcată de oamenii echipajului sau de pasagerii unei nave, fără plata taxelor de transport. ♦ Marfă de calitate inferioară. [< fr. pacotille, cf. sp. pacotilla].
pact
PACT, pacte, s. n. 1. Denumire dată unor tratate internaționale, bilaterale sau multilaterale, încheiate în special în scopul menținerii păcii sau al colaborării între semnatari. 2. Înțelegere (scrisă) între două părți; învoială, convenție. – Din fr. pacte, lat. pactum, germ. Pakt. DOOM
pact s. n., pl. pácte
pact
PACT s.n. 1. Tratat, acord, convenție între mai multe state suverane, prin care se stabilesc anumite drepturi și obligații reciproce. 2. Învoială, înțelegere. [Pl. -te, -turi. / cf. fr. pacte, lat. pactum, germ. Pakt].
pacte
PACT, pacte, s. n. 1. Denumire dată unor tratate internaționale, bilaterale sau multilaterale, încheiate în special în scopul menținerii păcii sau al colaborării între semnatari. 2. Înțelegere (scrisă) între două părți; învoială, convenție. – Din fr. pacte, lat. pactum, germ. Pakt. DOOM
pact s. n., pl. pácte
pactele
PACT, pacte, s. n. 1. Denumire dată unor tratate internaționale, bilaterale sau multilaterale, încheiate în special în scopul menținerii păcii sau al colaborării între semnatari. 2. Înțelegere (scrisă) între două părți; învoială, convenție. – Din fr. pacte, lat. pactum, germ. Pakt. DOOM
pact s. n., pl. pácte
pactelor
PACT, pacte, s. n. 1. Denumire dată unor tratate internaționale, bilaterale sau multilaterale, încheiate în special în scopul menținerii păcii sau al colaborării între semnatari. 2. Înțelegere (scrisă) între două părți; învoială, convenție. – Din fr. pacte, lat. pactum, germ. Pakt. DOOM
pact s. n., pl. pácte
pactiza
PACTIZÁ, pactizez, vb. I. Intranz. A se înțelege, a cădea la învoială, a face un pact. ♦ Spec. A se ralia cu adversarul, trădând interesele propriei comunități sociale, ale propriului stat. – Din fr. pactiser. DOOM
pactizá (a ~) vb., ind. prez. 3 pactizeáză
pactizai
PACTIZÁ, pactizez, vb. I. Intranz. A se înțelege, a cădea la învoială, a face un pact. ♦ Spec. A se ralia cu adversarul, trădând interesele propriei comunități sociale, ale propriului stat. – Din fr. pactiser. DOOM
pactizá (a ~) vb., ind. prez. 3 pactizeáză
pactizam
PACTIZÁ, pactizez, vb. I. Intranz. A se înțelege, a cădea la învoială, a face un pact. ♦ Spec. A se ralia cu adversarul, trădând interesele propriei comunități sociale, ale propriului stat. – Din fr. pactiser. DOOM
pactizá (a ~) vb., ind. prez. 3 pactizeáză
pactizare
PACTIZÁ, pactizez, vb. I. Intranz. A se înțelege, a cădea la învoială, a face un pact. ♦ Spec. A se ralia cu adversarul, trădând interesele propriei comunități sociale, ale propriului stat. – Din fr. pactiser. DOOM
pactizá (a ~) vb., ind. prez. 3 pactizeáză
pactizare
PACTIZÁRE, pactizări, s. f. Acțiunea de a pactiza și rezultatul ei. – V. pactiza. DOOM
pactizáre s. f., g.-d. art. pactizắrii; pl. pactizắri
pactizarea
PACTIZÁRE, pactizări, s. f. Acțiunea de a pactiza și rezultatul ei. – V. pactiza. DOOM
pactizáre s. f., g.-d. art. pactizắrii; pl. pactizắri
pactizară
PACTIZÁ, pactizez, vb. I. Intranz. A se înțelege, a cădea la învoială, a face un pact. ♦ Spec. A se ralia cu adversarul, trădând interesele propriei comunități sociale, ale propriului stat. – Din fr. pactiser. DOOM
pactizá (a ~) vb., ind. prez. 3 pactizeáză
pactizarăm
PACTIZÁ, pactizez, vb. I. Intranz. A se înțelege, a cădea la învoială, a face un pact. ♦ Spec. A se ralia cu adversarul, trădând interesele propriei comunități sociale, ale propriului stat. – Din fr. pactiser. DOOM
pactizá (a ~) vb., ind. prez. 3 pactizeáză
pactizarăți
PACTIZÁ, pactizez, vb. I. Intranz. A se înțelege, a cădea la învoială, a face un pact. ♦ Spec. A se ralia cu adversarul, trădând interesele propriei comunități sociale, ale propriului stat. – Din fr. pactiser. DOOM
pactizá (a ~) vb., ind. prez. 3 pactizeáză
pactizase
PACTIZÁ, pactizez, vb. I. Intranz. A se înțelege, a cădea la învoială, a face un pact. ♦ Spec. A se ralia cu adversarul, trădând interesele propriei comunități sociale, ale propriului stat. – Din fr. pactiser. DOOM
pactizá (a ~) vb., ind. prez. 3 pactizeáză
pactizasem
PACTIZÁ, pactizez, vb. I. Intranz. A se înțelege, a cădea la învoială, a face un pact. ♦ Spec. A se ralia cu adversarul, trădând interesele propriei comunități sociale, ale propriului stat. – Din fr. pactiser. DOOM
pactizá (a ~) vb., ind. prez. 3 pactizeáză
pactizaseră
PACTIZÁ, pactizez, vb. I. Intranz. A se înțelege, a cădea la învoială, a face un pact. ♦ Spec. A se ralia cu adversarul, trădând interesele propriei comunități sociale, ale propriului stat. – Din fr. pactiser. DOOM
pactizá (a ~) vb., ind. prez. 3 pactizeáză
pactizaserăm
PACTIZÁ, pactizez, vb. I. Intranz. A se înțelege, a cădea la învoială, a face un pact. ♦ Spec. A se ralia cu adversarul, trădând interesele propriei comunități sociale, ale propriului stat. – Din fr. pactiser. DOOM
pactizá (a ~) vb., ind. prez. 3 pactizeáză
pactizaserăți
PACTIZÁ, pactizez, vb. I. Intranz. A se înțelege, a cădea la învoială, a face un pact. ♦ Spec. A se ralia cu adversarul, trădând interesele propriei comunități sociale, ale propriului stat. – Din fr. pactiser. DOOM
pactizá (a ~) vb., ind. prez. 3 pactizeáză
pactizaseși
PACTIZÁ, pactizez, vb. I. Intranz. A se înțelege, a cădea la învoială, a face un pact. ♦ Spec. A se ralia cu adversarul, trădând interesele propriei comunități sociale, ale propriului stat. – Din fr. pactiser. DOOM
pactizá (a ~) vb., ind. prez. 3 pactizeáză
pactizaseți
PACTIZÁ, pactizez, vb. I. Intranz. A se înțelege, a cădea la învoială, a face un pact. ♦ Spec. A se ralia cu adversarul, trădând interesele propriei comunități sociale, ale propriului stat. – Din fr. pactiser. DOOM
pactizá (a ~) vb., ind. prez. 3 pactizeáză
pactizat
PACTIZÁ, pactizez, vb. I. Intranz. A se înțelege, a cădea la învoială, a face un pact. ♦ Spec. A se ralia cu adversarul, trădând interesele propriei comunități sociale, ale propriului stat. – Din fr. pactiser. DOOM
pactizá (a ~) vb., ind. prez. 3 pactizeáză
pactizau
PACTIZÁ, pactizez, vb. I. Intranz. A se înțelege, a cădea la învoială, a face un pact. ♦ Spec. A se ralia cu adversarul, trădând interesele propriei comunități sociale, ale propriului stat. – Din fr. pactiser. DOOM
pactizá (a ~) vb., ind. prez. 3 pactizeáză
pactizași
PACTIZÁ, pactizez, vb. I. Intranz. A se înțelege, a cădea la învoială, a face un pact. ♦ Spec. A se ralia cu adversarul, trădând interesele propriei comunități sociale, ale propriului stat. – Din fr. pactiser. DOOM
pactizá (a ~) vb., ind. prez. 3 pactizeáză
pactizați
PACTIZÁ, pactizez, vb. I. Intranz. A se înțelege, a cădea la învoială, a face un pact. ♦ Spec. A se ralia cu adversarul, trădând interesele propriei comunități sociale, ale propriului stat. – Din fr. pactiser. DOOM
pactizá (a ~) vb., ind. prez. 3 pactizeáză
pactizează
PACTIZÁ, pactizez, vb. I. Intranz. A se înțelege, a cădea la învoială, a face un pact. ♦ Spec. A se ralia cu adversarul, trădând interesele propriei comunități sociale, ale propriului stat. – Din fr. pactiser. DOOM
pactizá (a ~) vb., ind. prez. 3 pactizeáză
pactizez
PACTIZÁ, pactizez, vb. I. Intranz. A se înțelege, a cădea la învoială, a face un pact. ♦ Spec. A se ralia cu adversarul, trădând interesele propriei comunități sociale, ale propriului stat. – Din fr. pactiser. DOOM
pactizá (a ~) vb., ind. prez. 3 pactizeáză
pactizeze
PACTIZÁ, pactizez, vb. I. Intranz. A se înțelege, a cădea la învoială, a face un pact. ♦ Spec. A se ralia cu adversarul, trădând interesele propriei comunități sociale, ale propriului stat. – Din fr. pactiser. DOOM
pactizá (a ~) vb., ind. prez. 3 pactizeáză
pactizezi
PACTIZÁ, pactizez, vb. I. Intranz. A se înțelege, a cădea la învoială, a face un pact. ♦ Spec. A se ralia cu adversarul, trădând interesele propriei comunități sociale, ale propriului stat. – Din fr. pactiser. DOOM
pactizá (a ~) vb., ind. prez. 3 pactizeáză
pactizând
PACTIZÁ, pactizez, vb. I. Intranz. A se înțelege, a cădea la învoială, a face un pact. ♦ Spec. A se ralia cu adversarul, trădând interesele propriei comunități sociale, ale propriului stat. – Din fr. pactiser. DOOM
pactizá (a ~) vb., ind. prez. 3 pactizeáză
pactizînd
PACTIZÁ, pactizez, vb. I. Intranz. A se înțelege, a cădea la învoială, a face un pact. ♦ Spec. A se ralia cu adversarul, trădând interesele propriei comunități sociale, ale propriului stat. – Din fr. pactiser. DOOM
pactizá (a ~) vb., ind. prez. 3 pactizeáză
pactizări
PACTIZÁRE, pactizări, s. f. Acțiunea de a pactiza și rezultatul ei. – V. pactiza. DOOM
pactizáre s. f., g.-d. art. pactizắrii; pl. pactizắri
pactizării
PACTIZÁRE, pactizări, s. f. Acțiunea de a pactiza și rezultatul ei. – V. pactiza. DOOM
pactizáre s. f., g.-d. art. pactizắrii; pl. pactizắri
pactizările
PACTIZÁRE, pactizări, s. f. Acțiunea de a pactiza și rezultatul ei. – V. pactiza. DOOM
pactizáre s. f., g.-d. art. pactizắrii; pl. pactizắri
pactizărilor
PACTIZÁRE, pactizări, s. f. Acțiunea de a pactiza și rezultatul ei. – V. pactiza. DOOM
pactizáre s. f., g.-d. art. pactizắrii; pl. pactizắri
pactul
PACT, pacte, s. n. 1. Denumire dată unor tratate internaționale, bilaterale sau multilaterale, încheiate în special în scopul menținerii păcii sau al colaborării între semnatari. 2. Înțelegere (scrisă) între două părți; învoială, convenție. – Din fr. pacte, lat. pactum, germ. Pakt. DOOM
pact s. n., pl. pácte
pactului
PACT, pacte, s. n. 1. Denumire dată unor tratate internaționale, bilaterale sau multilaterale, încheiate în special în scopul menținerii păcii sau al colaborării între semnatari. 2. Înțelegere (scrisă) între două părți; învoială, convenție. – Din fr. pacte, lat. pactum, germ. Pakt. DOOM
pact s. n., pl. pácte
pacul
PAC2, pacuri, s. n. (Reg.) Pachet (de tutun); legătură; ghem1. – Din germ. Pack. DOOM
pac2 (reg.) s. n., pl. pácuri
pacului
PAC2, pacuri, s. n. (Reg.) Pachet (de tutun); legătură; ghem1. – Din germ. Pack. DOOM
pac2 (reg.) s. n., pl. pácuri
pacuri
PAC2, pacuri, s. n. (Reg.) Pachet (de tutun); legătură; ghem1. – Din germ. Pack. DOOM
pac2 (reg.) s. n., pl. pácuri
pacurile
PAC2, pacuri, s. n. (Reg.) Pachet (de tutun); legătură; ghem1. – Din germ. Pack. DOOM
pac2 (reg.) s. n., pl. pácuri
pacurilor
PAC2, pacuri, s. n. (Reg.) Pachet (de tutun); legătură; ghem1. – Din germ. Pack. DOOM
pac2 (reg.) s. n., pl. pácuri
pacvagon
PÁCVAGON s.n. v. patvagon.
padela
PADELÁ, padelez, vb. I. Intranz. (Rar) A vâsli cu ajutorul padelei. – Din padelă (după engl. paddle).
padela
PADÉLĂ, padele, s. f. Vâslă de formă specială, cu câte o pală convexă la cele două capete, folosită la caiac pentru înaintarea rapidă pe apă. – Din germ. Paddel. DOOM
padélă s. f., g.-d. art. padélei; pl. padéle
padelai
PADELÁ, padelez, vb. I. Intranz. (Rar) A vâsli cu ajutorul padelei. – Din padelă (după engl. paddle).
padelam
PADELÁ, padelez, vb. I. Intranz. (Rar) A vâsli cu ajutorul padelei. – Din padelă (după engl. paddle).
padelare
PADELÁ, padelez, vb. I. Intranz. (Rar) A vâsli cu ajutorul padelei. – Din padelă (după engl. paddle).
padelare
PADELÁ, padelez, vb. I. Intranz. (Rar) A vâsli cu ajutorul padelei. – Din padelă (după engl. paddle).
padelară
PADELÁ, padelez, vb. I. Intranz. (Rar) A vâsli cu ajutorul padelei. – Din padelă (după engl. paddle).
padelarăm
PADELÁ, padelez, vb. I. Intranz. (Rar) A vâsli cu ajutorul padelei. – Din padelă (după engl. paddle).
padelarăți
PADELÁ, padelez, vb. I. Intranz. (Rar) A vâsli cu ajutorul padelei. – Din padelă (după engl. paddle).
padelase
PADELÁ, padelez, vb. I. Intranz. (Rar) A vâsli cu ajutorul padelei. – Din padelă (după engl. paddle).
padelasem
PADELÁ, padelez, vb. I. Intranz. (Rar) A vâsli cu ajutorul padelei. – Din padelă (după engl. paddle).
padelaseră
PADELÁ, padelez, vb. I. Intranz. (Rar) A vâsli cu ajutorul padelei. – Din padelă (după engl. paddle).
padelaserăm
PADELÁ, padelez, vb. I. Intranz. (Rar) A vâsli cu ajutorul padelei. – Din padelă (după engl. paddle).
padelaserăți
PADELÁ, padelez, vb. I. Intranz. (Rar) A vâsli cu ajutorul padelei. – Din padelă (după engl. paddle).
padelaseși
PADELÁ, padelez, vb. I. Intranz. (Rar) A vâsli cu ajutorul padelei. – Din padelă (după engl. paddle).
padelaseți
PADELÁ, padelez, vb. I. Intranz. (Rar) A vâsli cu ajutorul padelei. – Din padelă (după engl. paddle).
padelat
PADELÁ, padelez, vb. I. Intranz. (Rar) A vâsli cu ajutorul padelei. – Din padelă (după engl. paddle).
padelau
PADELÁ, padelez, vb. I. Intranz. (Rar) A vâsli cu ajutorul padelei. – Din padelă (după engl. paddle).
padelași
PADELÁ, padelez, vb. I. Intranz. (Rar) A vâsli cu ajutorul padelei. – Din padelă (după engl. paddle).
padelați
PADELÁ, padelez, vb. I. Intranz. (Rar) A vâsli cu ajutorul padelei. – Din padelă (după engl. paddle).
padele
PADÉLĂ, padele, s. f. Vâslă de formă specială, cu câte o pală convexă la cele două capete, folosită la caiac pentru înaintarea rapidă pe apă. – Din germ. Paddel. DOOM
padélă s. f., g.-d. art. padélei; pl. padéle
padelează
PADELÁ, padelez, vb. I. Intranz. (Rar) A vâsli cu ajutorul padelei. – Din padelă (după engl. paddle).
padelei
PADÉLĂ, padele, s. f. Vâslă de formă specială, cu câte o pală convexă la cele două capete, folosită la caiac pentru înaintarea rapidă pe apă. – Din germ. Paddel. DOOM
padélă s. f., g.-d. art. padélei; pl. padéle
padelele
PADÉLĂ, padele, s. f. Vâslă de formă specială, cu câte o pală convexă la cele două capete, folosită la caiac pentru înaintarea rapidă pe apă. – Din germ. Paddel. DOOM
padélă s. f., g.-d. art. padélei; pl. padéle
padelelor
PADÉLĂ, padele, s. f. Vâslă de formă specială, cu câte o pală convexă la cele două capete, folosită la caiac pentru înaintarea rapidă pe apă. – Din germ. Paddel. DOOM
padélă s. f., g.-d. art. padélei; pl. padéle
padelez
PADELÁ, padelez, vb. I. Intranz. (Rar) A vâsli cu ajutorul padelei. – Din padelă (după engl. paddle).
padeleze
PADELÁ, padelez, vb. I. Intranz. (Rar) A vâsli cu ajutorul padelei. – Din padelă (după engl. paddle).
padelezi
PADELÁ, padelez, vb. I. Intranz. (Rar) A vâsli cu ajutorul padelei. – Din padelă (după engl. paddle).
padelând
PADELÁ, padelez, vb. I. Intranz. (Rar) A vâsli cu ajutorul padelei. – Din padelă (după engl. paddle).
padelînd
PADELÁ, padelez, vb. I. Intranz. (Rar) A vâsli cu ajutorul padelei. – Din padelă (după engl. paddle).
padie
PÁDIE, padii, s. f. (Regional) Padină. Fugi junghi Du-te-n padia fără iarbă. MARIAN, NA. 393.
padina
PÁDINĂ, padini, s. f. Loc aproape plan sau ușor scobit, de obicei în vârful unui deal sau al unui munte. ♦ Mică depresiune, circulară sau alungită, dezvoltată de obicei pe loess prin tasare; crov. [Pl. și: padine] – Din bg. padina. DOOM
pádină s. f., g.-d. art. pádinii; pl. pádini
padini
PÁDINĂ, padini, s. f. Loc aproape plan sau ușor scobit, de obicei în vârful unui deal sau al unui munte. ♦ Mică depresiune, circulară sau alungită, dezvoltată de obicei pe loess prin tasare; crov. [Pl. și: padine] – Din bg. padina. DOOM
pádină s. f., g.-d. art. pádinii; pl. pádini
padinii
PÁDINĂ, padini, s. f. Loc aproape plan sau ușor scobit, de obicei în vârful unui deal sau al unui munte. ♦ Mică depresiune, circulară sau alungită, dezvoltată de obicei pe loess prin tasare; crov. [Pl. și: padine] – Din bg. padina. DOOM
pádină s. f., g.-d. art. pádinii; pl. pádini
padinile
PÁDINĂ, padini, s. f. Loc aproape plan sau ușor scobit, de obicei în vârful unui deal sau al unui munte. ♦ Mică depresiune, circulară sau alungită, dezvoltată de obicei pe loess prin tasare; crov. [Pl. și: padine] – Din bg. padina. DOOM
pádină s. f., g.-d. art. pádinii; pl. pádini
padinilor
PÁDINĂ, padini, s. f. Loc aproape plan sau ușor scobit, de obicei în vârful unui deal sau al unui munte. ♦ Mică depresiune, circulară sau alungită, dezvoltată de obicei pe loess prin tasare; crov. [Pl. și: padine] – Din bg. padina. DOOM
pádină s. f., g.-d. art. pádinii; pl. pádini
padină
PÁDINĂ, padini, s. f. Loc aproape plan sau ușor scobit, de obicei în vârful unui deal sau al unui munte. ♦ Mică depresiune, circulară sau alungită, dezvoltată de obicei pe loess prin tasare; crov. [Pl. și: padine] – Din bg. padina.
padișah
PADIȘÁH, padișahi, s. m. Titlu purtat (în Evul Mediu și în epoca modernă) de monarh în unele țări din Orientul Apropiat și Mijlociu; persoană purtând acest titlu. – Din tc. pādișāh, fr. padisah. DOOM
padișáh s. m., pl. padișáhi
padișahi
PADIȘÁH, padișahi, s. m. Titlu purtat (în Evul Mediu și în epoca modernă) de monarh în unele țări din Orientul Apropiat și Mijlociu; persoană purtând acest titlu. – Din tc. pādișāh, fr. padisah. DOOM
padișáh s. m., pl. padișáhi
padișahii
PADIȘÁH, padișahi, s. m. Titlu purtat (în Evul Mediu și în epoca modernă) de monarh în unele țări din Orientul Apropiat și Mijlociu; persoană purtând acest titlu. – Din tc. pādișāh, fr. padisah. DOOM
padișáh s. m., pl. padișáhi
padișahilor
PADIȘÁH, padișahi, s. m. Titlu purtat (în Evul Mediu și în epoca modernă) de monarh în unele țări din Orientul Apropiat și Mijlociu; persoană purtând acest titlu. – Din tc. pādișāh, fr. padisah. DOOM
padișáh s. m., pl. padișáhi
padișahul
PADIȘÁH, padișahi, s. m. Titlu purtat (în Evul Mediu și în epoca modernă) de monarh în unele țări din Orientul Apropiat și Mijlociu; persoană purtând acest titlu. – Din tc. pādișāh, fr. padisah. DOOM
padișáh s. m., pl. padișáhi
padișahului
PADIȘÁH, padișahi, s. m. Titlu purtat (în Evul Mediu și în epoca modernă) de monarh în unele țări din Orientul Apropiat și Mijlociu; persoană purtând acest titlu. – Din tc. pādișāh, fr. padisah. DOOM
padișáh s. m., pl. padișáhi
padoc
PADÓC, padocuri, s. n. Loc îngrădit într-o pășune, rezervat pentru unele animale domestice; teren împrejmuit și amenajat în mod special, în apropierea grajdurilor, destinat întreținerii și mișcării animalelor domestice în aer liber. ♦ Spec. Loc îngrădit lângă boxa unui cal de curse sau lângă un hipodrom, unde sunt lăsați în libertate sau plimbați caii, înainte de alergări. – Din fr., engl. paddock. DOOM
padóc s. n., pl. padócuri
padocul
PADÓC, padocuri, s. n. Loc îngrădit într-o pășune, rezervat pentru unele animale domestice; teren împrejmuit și amenajat în mod special, în apropierea grajdurilor, destinat întreținerii și mișcării animalelor domestice în aer liber. ♦ Spec. Loc îngrădit lângă boxa unui cal de curse sau lângă un hipodrom, unde sunt lăsați în libertate sau plimbați caii, înainte de alergări. – Din fr., engl. paddock. DOOM
padóc s. n., pl. padócuri
padocului
PADÓC, padocuri, s. n. Loc îngrădit într-o pășune, rezervat pentru unele animale domestice; teren împrejmuit și amenajat în mod special, în apropierea grajdurilor, destinat întreținerii și mișcării animalelor domestice în aer liber. ♦ Spec. Loc îngrădit lângă boxa unui cal de curse sau lângă un hipodrom, unde sunt lăsați în libertate sau plimbați caii, înainte de alergări. – Din fr., engl. paddock. DOOM
padóc s. n., pl. padócuri
padocuri
PADÓC, padocuri, s. n. Loc îngrădit într-o pășune, rezervat pentru unele animale domestice; teren împrejmuit și amenajat în mod special, în apropierea grajdurilor, destinat întreținerii și mișcării animalelor domestice în aer liber. ♦ Spec. Loc îngrădit lângă boxa unui cal de curse sau lângă un hipodrom, unde sunt lăsați în libertate sau plimbați caii, înainte de alergări. – Din fr., engl. paddock. DOOM
padóc s. n., pl. padócuri
padocurile
PADÓC, padocuri, s. n. Loc îngrădit într-o pășune, rezervat pentru unele animale domestice; teren împrejmuit și amenajat în mod special, în apropierea grajdurilor, destinat întreținerii și mișcării animalelor domestice în aer liber. ♦ Spec. Loc îngrădit lângă boxa unui cal de curse sau lângă un hipodrom, unde sunt lăsați în libertate sau plimbați caii, înainte de alergări. – Din fr., engl. paddock. DOOM
padóc s. n., pl. padócuri
padocurilor
PADÓC, padocuri, s. n. Loc îngrădit într-o pășune, rezervat pentru unele animale domestice; teren împrejmuit și amenajat în mod special, în apropierea grajdurilor, destinat întreținerii și mișcării animalelor domestice în aer liber. ♦ Spec. Loc îngrădit lângă boxa unui cal de curse sau lângă un hipodrom, unde sunt lăsați în libertate sau plimbați caii, înainte de alergări. – Din fr., engl. paddock. DOOM
padóc s. n., pl. padócuri
padre
PÁDRE s.m. (De obicei ca termen de adresare în biserica creștină de Apus) Preot, părinte. [< it., sp. padre].
padus
MĂLÍN, mălini, s. m. 1. Arbust decorativ din familia rozaceelor, cu flori albe mirositoare și cu fructe drupe mici, negre, din a cărui scoarță amară se prepară un medicament astringent (Prunus padus). 2. (Bot.; reg.) Liliac1. – Din mălină (derivat regresiv).
paean
Paean, zeu străvechi, priceput în arta tămăduirii. De la el, mai tîrziu, atît zeul Apollo cît și Asclepius, care vindecau și ei bolile, au primit denumirea de Paean.
paeonia
BUJÓR, bujori, s. m. 1. Nume dat unor plante erbacee, dintre care una (numită și bujor de grădină) are flori mari, roșii, roz sau albe, iar alta (numită și bujor de câmp) are flori roșii ca sângele (Paeonia). ◊ Bujor românesc = specie de bujor ocrotită de lege, cu tulpina înaltă de 50-80 cm și cu flori mari sângerii (Paeonia peregrina, var. romanica). ♦ Fig. Roșeață naturală a obrajilor. 2. Compus: bujor-de-munte = smirdar. – Din bg. božur.
paf
PAF interj. 1. Cuvânt care imită zgomotul produs de o apăsare puternică, de o lovitură, de o pocnitură etc. 2. (Fam.; în expr.) A rămâne (sau a face pe cineva să rămână) paf = a rămâne (sau a face pe cineva să rămână) uimit, surprins, nemișcat. A face paf (pe cineva) = a uimi, a da gata, a învinge într-o discuție (pe cineva). – Onomatopee. DOOM
paf interj.
pafta
PAFTÁ, paftale, s. f. 1. Încheietoare ornamentală la haine sau la cingători, lucrată de obicei din metal (și împodobită cu pietre prețioase). ♦ Cingătoare alcătuită din plăci de metal legate între ele cu lănțișoare sau fixate între ele cu ținte. ♦ Dispozitiv (metalic) de închidere a unui obiect (carte, cutie etc.). 2. Piesă din tablă de oțel folosită pentru fixarea cablurilor pe zidurile clădirilor. – Din tc. pafta. DOOM
paftá s. f., art. paftáua, g.-d. art. paftálei; pl. paftále, art. paftálele
paftale
PAFTÁ, paftale, s. f. 1. Încheietoare ornamentală la haine sau la cingători, lucrată de obicei din metal (și împodobită cu pietre prețioase). ♦ Cingătoare alcătuită din plăci de metal legate între ele cu lănțișoare sau fixate între ele cu ținte. ♦ Dispozitiv (metalic) de închidere a unui obiect (carte, cutie etc.). 2. Piesă din tablă de oțel folosită pentru fixarea cablurilor pe zidurile clădirilor. – Din tc. pafta. DOOM
paftá s. f., art. paftáua, g.-d. art. paftálei; pl. paftále, art. paftálele
paftalei
PAFTÁ, paftale, s. f. 1. Încheietoare ornamentală la haine sau la cingători, lucrată de obicei din metal (și împodobită cu pietre prețioase). ♦ Cingătoare alcătuită din plăci de metal legate între ele cu lănțișoare sau fixate între ele cu ținte. ♦ Dispozitiv (metalic) de închidere a unui obiect (carte, cutie etc.). 2. Piesă din tablă de oțel folosită pentru fixarea cablurilor pe zidurile clădirilor. – Din tc. pafta. DOOM
paftá s. f., art. paftáua, g.-d. art. paftálei; pl. paftále, art. paftálele
paftalele
PAFTÁ, paftale, s. f. 1. Încheietoare ornamentală la haine sau la cingători, lucrată de obicei din metal (și împodobită cu pietre prețioase). ♦ Cingătoare alcătuită din plăci de metal legate între ele cu lănțișoare sau fixate între ele cu ținte. ♦ Dispozitiv (metalic) de închidere a unui obiect (carte, cutie etc.). 2. Piesă din tablă de oțel folosită pentru fixarea cablurilor pe zidurile clădirilor. – Din tc. pafta. DOOM
paftá s. f., art. paftáua, g.-d. art. paftálei; pl. paftále, art. paftálele
paftalelor
PAFTÁ, paftale, s. f. 1. Încheietoare ornamentală la haine sau la cingători, lucrată de obicei din metal (și împodobită cu pietre prețioase). ♦ Cingătoare alcătuită din plăci de metal legate între ele cu lănțișoare sau fixate între ele cu ținte. ♦ Dispozitiv (metalic) de închidere a unui obiect (carte, cutie etc.). 2. Piesă din tablă de oțel folosită pentru fixarea cablurilor pe zidurile clădirilor. – Din tc. pafta. DOOM
paftá s. f., art. paftáua, g.-d. art. paftálei; pl. paftále, art. paftálele
paftaluță
PĂFTĂLÚȚĂ, păftăluțe, s. f. Diminutiv al lui p a f t a. Cingătoarea le era de mătase, mai lată decît a căpitanilor, și prinsă cu cîte două păftăluțe de aur. ISPIRESCU, M. V. 44. – Variantă: paftalúță (ALECSANDRI, P. P. 349) s. f.
paftaua
PAFTÁ, paftale, s. f. 1. Încheietoare ornamentală la haine sau la cingători, lucrată de obicei din metal (și împodobită cu pietre prețioase). ♦ Cingătoare alcătuită din plăci de metal legate între ele cu lănțișoare sau fixate între ele cu ținte. ♦ Dispozitiv (metalic) de închidere a unui obiect (carte, cutie etc.). 2. Piesă din tablă de oțel folosită pentru fixarea cablurilor pe zidurile clădirilor. – Din tc. pafta. DOOM
paftá s. f., art. paftáua, g.-d. art. paftálei; pl. paftále, art. paftálele
pag
PAG2, -Ă, pagi, -ge, adj., s. m. și f. (Cal sau, rar, alt animal) negru sau roșcat cu pete albe. – Din sl. *pĕgŭ. DOOM
pag adj. m., pl. pagi; f. págă, pl. páge
pag
PAG2, -Ă, pagi, -ge, adj., s. m. și f. (Cal sau, rar, alt animal) negru sau roșcat cu pete albe. – Din sl. *pĕgŭ. DOOM
pag adj. m., pl. pagi; f. págă, pl. páge
pag
PAJ, (1) paji, s. m. 1. (În Evul Mediu, în Europa Apuseană) Tânăr nobil care se afla în serviciul unui senior pentru a învăța meșteșugul armelor și pentru a se deprinde cu manierele de la curte; p. ext. copil de casă. 2. Pieptănătură feminină în care părul, lăsat lung pe umeri, este rulat la capete spre partea dinăuntru, imitând pieptănătura pajilor (1). [Var.: (înv.) pag s. m.] – Din fr. page, germ. Page. DOOM
paj s. m., pl. paji
paga
PAG2, -Ă, pagi, -ge, adj., s. m. și f. (Cal sau, rar, alt animal) negru sau roșcat cu pete albe. – Din sl. *pĕgŭ. DOOM
pag adj. m., pl. pagi; f. págă, pl. páge
paga
PAG2, -Ă, pagi, -ge, adj., s. m. și f. (Cal sau, rar, alt animal) negru sau roșcat cu pete albe. – Din sl. *pĕgŭ. DOOM
pag adj. m., pl. pagi; f. págă, pl. páge
pagaia
PAGÁIE, pagaie, s. f. Vâslă scurtă cu o singură pală, care se manevrează cu ambele mâini și pe un singur bord, fără a o sprijini de ambarcațiune. – Din fr. pagaie, it. pagaia. DOOM
pagáie s. f., art. pagáia, g.-d. art. pagáiei; pl. pagáie
pagaie
PAGÁIE, pagaie, s. f. Vâslă scurtă cu o singură pală, care se manevrează cu ambele mâini și pe un singur bord, fără a o sprijini de ambarcațiune. – Din fr. pagaie, it. pagaia. DOOM
pagáie s. f., art. pagáia, g.-d. art. pagáiei; pl. pagáie
pagaie
PAGÁIE s.f. Ramă specifică unor ambarcații sportive, canoelor, pirogilor etc., care se manevrează fără a o sprijini pe ambarcație. [Pron. -ga-ie, pl. invar. (și -găi). / < fr. pagaïe, it. pagaia < cuv. malaiez].
pagaiei
PAGÁIE, pagaie, s. f. Vâslă scurtă cu o singură pală, care se manevrează cu ambele mâini și pe un singur bord, fără a o sprijini de ambarcațiune. – Din fr. pagaie, it. pagaia. DOOM
pagáie s. f., art. pagáia, g.-d. art. pagáiei; pl. pagáie
pagaiele
PAGÁIE, pagaie, s. f. Vâslă scurtă cu o singură pală, care se manevrează cu ambele mâini și pe un singur bord, fără a o sprijini de ambarcațiune. – Din fr. pagaie, it. pagaia. DOOM
pagáie s. f., art. pagáia, g.-d. art. pagáiei; pl. pagáie
pagaielor
PAGÁIE, pagaie, s. f. Vâslă scurtă cu o singură pală, care se manevrează cu ambele mâini și pe un singur bord, fără a o sprijini de ambarcațiune. – Din fr. pagaie, it. pagaia. DOOM
pagáie s. f., art. pagáia, g.-d. art. pagáiei; pl. pagáie
page
PAG2, -Ă, pagi, -ge, adj., s. m. și f. (Cal sau, rar, alt animal) negru sau roșcat cu pete albe. – Din sl. *pĕgŭ. DOOM
pag adj. m., pl. pagi; f. págă, pl. páge
page
PAG2, -Ă, pagi, -ge, adj., s. m. și f. (Cal sau, rar, alt animal) negru sau roșcat cu pete albe. – Din sl. *pĕgŭ. DOOM
pag adj. m., pl. pagi; f. págă, pl. páge
pagei
PAG2, -Ă, pagi, -ge, adj., s. m. și f. (Cal sau, rar, alt animal) negru sau roșcat cu pete albe. – Din sl. *pĕgŭ. DOOM
pag adj. m., pl. pagi; f. págă, pl. páge
pagei
PAG2, -Ă, pagi, -ge, adj., s. m. și f. (Cal sau, rar, alt animal) negru sau roșcat cu pete albe. – Din sl. *pĕgŭ. DOOM
pag adj. m., pl. pagi; f. págă, pl. páge
pagele
PAG2, -Ă, pagi, -ge, adj., s. m. și f. (Cal sau, rar, alt animal) negru sau roșcat cu pete albe. – Din sl. *pĕgŭ. DOOM
pag adj. m., pl. pagi; f. págă, pl. páge
pagele
PAG2, -Ă, pagi, -ge, adj., s. m. și f. (Cal sau, rar, alt animal) negru sau roșcat cu pete albe. – Din sl. *pĕgŭ. DOOM
pag adj. m., pl. pagi; f. págă, pl. páge
pagelor
PAG2, -Ă, pagi, -ge, adj., s. m. și f. (Cal sau, rar, alt animal) negru sau roșcat cu pete albe. – Din sl. *pĕgŭ. DOOM
pag adj. m., pl. pagi; f. págă, pl. páge
pagelor
PAG2, -Ă, pagi, -ge, adj., s. m. și f. (Cal sau, rar, alt animal) negru sau roșcat cu pete albe. – Din sl. *pĕgŭ. DOOM
pag adj. m., pl. pagi; f. págă, pl. páge
pager
PAGER, pagere, s. n. Receptor alfanumeric pentru mesaje personale. [Pr.: peĭğăr] – Din engl. pager. DOOM
*pager (angl.) [pron. péĩğăr] s. n., pl. pagere
pagere
PAGER, pagere, s. n. Receptor alfanumeric pentru mesaje personale. [Pr.: peĭğăr] – Din engl. pager. DOOM
*pager (angl.) [pron. péĩğăr] s. n., pl. pagere
pagerele
PAGER, pagere, s. n. Receptor alfanumeric pentru mesaje personale. [Pr.: peĭğăr] – Din engl. pager. DOOM
*pager (angl.) [pron. péĩğăr] s. n., pl. pagere
pagerelor
PAGER, pagere, s. n. Receptor alfanumeric pentru mesaje personale. [Pr.: peĭğăr] – Din engl. pager. DOOM
*pager (angl.) [pron. péĩğăr] s. n., pl. pagere
pagerul
PAGER, pagere, s. n. Receptor alfanumeric pentru mesaje personale. [Pr.: peĭğăr] – Din engl. pager. DOOM
*pager (angl.) [pron. péĩğăr] s. n., pl. pagere
pagerului
PAGER, pagere, s. n. Receptor alfanumeric pentru mesaje personale. [Pr.: peĭğăr] – Din engl. pager. DOOM
*pager (angl.) [pron. péĩğăr] s. n., pl. pagere
pagi
PAG2, -Ă, pagi, -ge, adj., s. m. și f. (Cal sau, rar, alt animal) negru sau roșcat cu pete albe. – Din sl. *pĕgŭ. DOOM
pag adj. m., pl. pagi; f. págă, pl. páge
pagi
PAG2, -Ă, pagi, -ge, adj., s. m. și f. (Cal sau, rar, alt animal) negru sau roșcat cu pete albe. – Din sl. *pĕgŭ. DOOM
pag adj. m., pl. pagi; f. págă, pl. páge
pagii
PAG2, -Ă, pagi, -ge, adj., s. m. și f. (Cal sau, rar, alt animal) negru sau roșcat cu pete albe. – Din sl. *pĕgŭ. DOOM
pag adj. m., pl. pagi; f. págă, pl. páge
pagii
PAG2, -Ă, pagi, -ge, adj., s. m. și f. (Cal sau, rar, alt animal) negru sau roșcat cu pete albe. – Din sl. *pĕgŭ. DOOM
pag adj. m., pl. pagi; f. págă, pl. páge
pagilor
PAG2, -Ă, pagi, -ge, adj., s. m. și f. (Cal sau, rar, alt animal) negru sau roșcat cu pete albe. – Din sl. *pĕgŭ. DOOM
pag adj. m., pl. pagi; f. págă, pl. páge
pagilor
PAG2, -Ă, pagi, -ge, adj., s. m. și f. (Cal sau, rar, alt animal) negru sau roșcat cu pete albe. – Din sl. *pĕgŭ. DOOM
pag adj. m., pl. pagi; f. págă, pl. páge
pagina
PAGINÁ, paginez, vb. I. Tranz. 1. A numerota paginile (1) sau foile unui caiet, ale unei cărți, ale unui manuscris etc. 2. (Tipogr.) A așeza în format de pagini un text cules (și aflat în șpalturi), pentru a obține forma definitivă a lucrării care se tipărește. ♦ A schița planul de dispunere a materialului unui periodic, înainte de culegere, fixând pe pagină locul fiecărui articol. – Din pagină. Cf. fr. paginer. DOOM
paginá (a ~) vb., ind. prez. 3 pagineáză
pagina
PÁGINĂ, pagini, s. f. 1. Fiecare dintre cele două fețe ale unei foi de hârtie dintr-o carte, dintr-un caiet, ziar, registru etc., față; p. ext. cuprinsul textului unei asemenea fețe; fragment, capitol dintr-o scriere sau din ansamblul unei opere mai mari. ◊ Loc. vb. A pune în pagină = a pagina (2). 2. Fig. Moment (istoric); eveniment, fapt demn de reținut, dată importantă; episod însemnat din viața unui om. – Din lat., it. pagina, germ. Pagina. DOOM
págină s. f., g.-d. art. páginii; pl. págini; abr. p./pag.
paginai
PAGINÁ, paginez, vb. I. Tranz. 1. A numerota paginile (1) sau foile unui caiet, ale unei cărți, ale unui manuscris etc. 2. (Tipogr.) A așeza în format de pagini un text cules (și aflat în șpalturi), pentru a obține forma definitivă a lucrării care se tipărește. ♦ A schița planul de dispunere a materialului unui periodic, înainte de culegere, fixând pe pagină locul fiecărui articol. – Din pagină. Cf. fr. paginer. DOOM
paginá (a ~) vb., ind. prez. 3 pagineáză
paginam
PAGINÁ, paginez, vb. I. Tranz. 1. A numerota paginile (1) sau foile unui caiet, ale unei cărți, ale unui manuscris etc. 2. (Tipogr.) A așeza în format de pagini un text cules (și aflat în șpalturi), pentru a obține forma definitivă a lucrării care se tipărește. ♦ A schița planul de dispunere a materialului unui periodic, înainte de culegere, fixând pe pagină locul fiecărui articol. – Din pagină. Cf. fr. paginer. DOOM
paginá (a ~) vb., ind. prez. 3 pagineáză
paginare
PAGINÁ, paginez, vb. I. Tranz. 1. A numerota paginile (1) sau foile unui caiet, ale unei cărți, ale unui manuscris etc. 2. (Tipogr.) A așeza în format de pagini un text cules (și aflat în șpalturi), pentru a obține forma definitivă a lucrării care se tipărește. ♦ A schița planul de dispunere a materialului unui periodic, înainte de culegere, fixând pe pagină locul fiecărui articol. – Din pagină. Cf. fr. paginer. DOOM
paginá (a ~) vb., ind. prez. 3 pagineáză
paginare
PAGINÁRE, paginări, s. f. Acțiunea de a pagina și rezultatul ei; paginație. – V. pagina. DOOM
pagináre s. f., g.-d. art. paginắrii; pl. paginắri
paginarea
PAGINÁRE, paginări, s. f. Acțiunea de a pagina și rezultatul ei; paginație. – V. pagina. DOOM
pagináre s. f., g.-d. art. paginắrii; pl. paginắri
paginară
PAGINÁ, paginez, vb. I. Tranz. 1. A numerota paginile (1) sau foile unui caiet, ale unei cărți, ale unui manuscris etc. 2. (Tipogr.) A așeza în format de pagini un text cules (și aflat în șpalturi), pentru a obține forma definitivă a lucrării care se tipărește. ♦ A schița planul de dispunere a materialului unui periodic, înainte de culegere, fixând pe pagină locul fiecărui articol. – Din pagină. Cf. fr. paginer. DOOM
paginá (a ~) vb., ind. prez. 3 pagineáză
paginarăm
PAGINÁ, paginez, vb. I. Tranz. 1. A numerota paginile (1) sau foile unui caiet, ale unei cărți, ale unui manuscris etc. 2. (Tipogr.) A așeza în format de pagini un text cules (și aflat în șpalturi), pentru a obține forma definitivă a lucrării care se tipărește. ♦ A schița planul de dispunere a materialului unui periodic, înainte de culegere, fixând pe pagină locul fiecărui articol. – Din pagină. Cf. fr. paginer. DOOM
paginá (a ~) vb., ind. prez. 3 pagineáză
paginarăți
PAGINÁ, paginez, vb. I. Tranz. 1. A numerota paginile (1) sau foile unui caiet, ale unei cărți, ale unui manuscris etc. 2. (Tipogr.) A așeza în format de pagini un text cules (și aflat în șpalturi), pentru a obține forma definitivă a lucrării care se tipărește. ♦ A schița planul de dispunere a materialului unui periodic, înainte de culegere, fixând pe pagină locul fiecărui articol. – Din pagină. Cf. fr. paginer. DOOM
paginá (a ~) vb., ind. prez. 3 pagineáză
paginase
PAGINÁ, paginez, vb. I. Tranz. 1. A numerota paginile (1) sau foile unui caiet, ale unei cărți, ale unui manuscris etc. 2. (Tipogr.) A așeza în format de pagini un text cules (și aflat în șpalturi), pentru a obține forma definitivă a lucrării care se tipărește. ♦ A schița planul de dispunere a materialului unui periodic, înainte de culegere, fixând pe pagină locul fiecărui articol. – Din pagină. Cf. fr. paginer. DOOM
paginá (a ~) vb., ind. prez. 3 pagineáză
paginasem
PAGINÁ, paginez, vb. I. Tranz. 1. A numerota paginile (1) sau foile unui caiet, ale unei cărți, ale unui manuscris etc. 2. (Tipogr.) A așeza în format de pagini un text cules (și aflat în șpalturi), pentru a obține forma definitivă a lucrării care se tipărește. ♦ A schița planul de dispunere a materialului unui periodic, înainte de culegere, fixând pe pagină locul fiecărui articol. – Din pagină. Cf. fr. paginer. DOOM
paginá (a ~) vb., ind. prez. 3 pagineáză
paginaseră
PAGINÁ, paginez, vb. I. Tranz. 1. A numerota paginile (1) sau foile unui caiet, ale unei cărți, ale unui manuscris etc. 2. (Tipogr.) A așeza în format de pagini un text cules (și aflat în șpalturi), pentru a obține forma definitivă a lucrării care se tipărește. ♦ A schița planul de dispunere a materialului unui periodic, înainte de culegere, fixând pe pagină locul fiecărui articol. – Din pagină. Cf. fr. paginer. DOOM
paginá (a ~) vb., ind. prez. 3 pagineáză
paginaserăm
PAGINÁ, paginez, vb. I. Tranz. 1. A numerota paginile (1) sau foile unui caiet, ale unei cărți, ale unui manuscris etc. 2. (Tipogr.) A așeza în format de pagini un text cules (și aflat în șpalturi), pentru a obține forma definitivă a lucrării care se tipărește. ♦ A schița planul de dispunere a materialului unui periodic, înainte de culegere, fixând pe pagină locul fiecărui articol. – Din pagină. Cf. fr. paginer. DOOM
paginá (a ~) vb., ind. prez. 3 pagineáză
paginaserăți
PAGINÁ, paginez, vb. I. Tranz. 1. A numerota paginile (1) sau foile unui caiet, ale unei cărți, ale unui manuscris etc. 2. (Tipogr.) A așeza în format de pagini un text cules (și aflat în șpalturi), pentru a obține forma definitivă a lucrării care se tipărește. ♦ A schița planul de dispunere a materialului unui periodic, înainte de culegere, fixând pe pagină locul fiecărui articol. – Din pagină. Cf. fr. paginer. DOOM
paginá (a ~) vb., ind. prez. 3 pagineáză
paginaseși
PAGINÁ, paginez, vb. I. Tranz. 1. A numerota paginile (1) sau foile unui caiet, ale unei cărți, ale unui manuscris etc. 2. (Tipogr.) A așeza în format de pagini un text cules (și aflat în șpalturi), pentru a obține forma definitivă a lucrării care se tipărește. ♦ A schița planul de dispunere a materialului unui periodic, înainte de culegere, fixând pe pagină locul fiecărui articol. – Din pagină. Cf. fr. paginer. DOOM
paginá (a ~) vb., ind. prez. 3 pagineáză
paginaseți
PAGINÁ, paginez, vb. I. Tranz. 1. A numerota paginile (1) sau foile unui caiet, ale unei cărți, ale unui manuscris etc. 2. (Tipogr.) A așeza în format de pagini un text cules (și aflat în șpalturi), pentru a obține forma definitivă a lucrării care se tipărește. ♦ A schița planul de dispunere a materialului unui periodic, înainte de culegere, fixând pe pagină locul fiecărui articol. – Din pagină. Cf. fr. paginer. DOOM
paginá (a ~) vb., ind. prez. 3 pagineáză
paginat
PAGINÁ, paginez, vb. I. Tranz. 1. A numerota paginile (1) sau foile unui caiet, ale unei cărți, ale unui manuscris etc. 2. (Tipogr.) A așeza în format de pagini un text cules (și aflat în șpalturi), pentru a obține forma definitivă a lucrării care se tipărește. ♦ A schița planul de dispunere a materialului unui periodic, înainte de culegere, fixând pe pagină locul fiecărui articol. – Din pagină. Cf. fr. paginer. DOOM
paginá (a ~) vb., ind. prez. 3 pagineáză
paginat
PAGINÁT, -Ă, paginați, -te, adj. (Despre pagini, texte) Care este numerotat; pe care s-a făcut operația de paginație (1). – V. pagina.
paginata
PAGINÁT, -Ă, paginați, -te, adj. (Despre pagini, texte) Care este numerotat; pe care s-a făcut operația de paginație (1). – V. pagina.
paginate
PAGINÁT, -Ă, paginați, -te, adj. (Despre pagini, texte) Care este numerotat; pe care s-a făcut operația de paginație (1). – V. pagina.
paginatei
PAGINÁT, -Ă, paginați, -te, adj. (Despre pagini, texte) Care este numerotat; pe care s-a făcut operația de paginație (1). – V. pagina.
paginatele
PAGINÁT, -Ă, paginați, -te, adj. (Despre pagini, texte) Care este numerotat; pe care s-a făcut operația de paginație (1). – V. pagina.
paginatelor
PAGINÁT, -Ă, paginați, -te, adj. (Despre pagini, texte) Care este numerotat; pe care s-a făcut operația de paginație (1). – V. pagina.
paginatoare
PAGINATÓR, -OÁRE, paginatori, -oare, s. m. și f. Muncitor tipograf care face paginația (1) unui text cules. – Pagina + suf. -tor. DOOM
paginatór s. m., pl. paginatóri
paginatoarea
PAGINATÓR, -OÁRE, paginatori, -oare, s. m. și f. Muncitor tipograf care face paginația (1) unui text cules. – Pagina + suf. -tor. DOOM
paginatór s. m., pl. paginatóri
paginatoarei
PAGINATÓR, -OÁRE, paginatori, -oare, s. m. și f. Muncitor tipograf care face paginația (1) unui text cules. – Pagina + suf. -tor. DOOM
paginatór s. m., pl. paginatóri
paginatoarele
PAGINATÓR, -OÁRE, paginatori, -oare, s. m. și f. Muncitor tipograf care face paginația (1) unui text cules. – Pagina + suf. -tor. DOOM
paginatór s. m., pl. paginatóri
paginatoarelor
PAGINATÓR, -OÁRE, paginatori, -oare, s. m. și f. Muncitor tipograf care face paginația (1) unui text cules. – Pagina + suf. -tor. DOOM
paginatór s. m., pl. paginatóri
paginator
PAGINATÓR, -OÁRE, paginatori, -oare, s. m. și f. Muncitor tipograf care face paginația (1) unui text cules. – Pagina + suf. -tor. DOOM
paginatór s. m., pl. paginatóri
paginatori
PAGINATÓR, -OÁRE, paginatori, -oare, s. m. și f. Muncitor tipograf care face paginația (1) unui text cules. – Pagina + suf. -tor. DOOM
paginatór s. m., pl. paginatóri
paginatorii
PAGINATÓR, -OÁRE, paginatori, -oare, s. m. și f. Muncitor tipograf care face paginația (1) unui text cules. – Pagina + suf. -tor. DOOM
paginatór s. m., pl. paginatóri
paginatorilor
PAGINATÓR, -OÁRE, paginatori, -oare, s. m. și f. Muncitor tipograf care face paginația (1) unui text cules. – Pagina + suf. -tor. DOOM
paginatór s. m., pl. paginatóri
paginatorul
PAGINATÓR, -OÁRE, paginatori, -oare, s. m. și f. Muncitor tipograf care face paginația (1) unui text cules. – Pagina + suf. -tor. DOOM
paginatór s. m., pl. paginatóri
paginatorului
PAGINATÓR, -OÁRE, paginatori, -oare, s. m. și f. Muncitor tipograf care face paginația (1) unui text cules. – Pagina + suf. -tor. DOOM
paginatór s. m., pl. paginatóri
paginatul
PAGINÁT, -Ă, paginați, -te, adj. (Despre pagini, texte) Care este numerotat; pe care s-a făcut operația de paginație (1). – V. pagina.
paginatului
PAGINÁT, -Ă, paginați, -te, adj. (Despre pagini, texte) Care este numerotat; pe care s-a făcut operația de paginație (1). – V. pagina.
paginatura
PAGINATÚRĂ s. f. (Rar) Paginație (2). – Din it. paginatura. DOOM
paginatúră (rar) s. f., g.-d. art. paginatúrii
paginaturi
PAGINATÚRĂ s. f. (Rar) Paginație (2). – Din it. paginatura. DOOM
paginatúră (rar) s. f., g.-d. art. paginatúrii
paginaturii
PAGINATÚRĂ s. f. (Rar) Paginație (2). – Din it. paginatura. DOOM
paginatúră (rar) s. f., g.-d. art. paginatúrii
paginaturile
PAGINATÚRĂ s. f. (Rar) Paginație (2). – Din it. paginatura. DOOM
paginatúră (rar) s. f., g.-d. art. paginatúrii
paginaturilor
PAGINATÚRĂ s. f. (Rar) Paginație (2). – Din it. paginatura. DOOM
paginatúră (rar) s. f., g.-d. art. paginatúrii
paginau
PAGINÁ, paginez, vb. I. Tranz. 1. A numerota paginile (1) sau foile unui caiet, ale unei cărți, ale unui manuscris etc. 2. (Tipogr.) A așeza în format de pagini un text cules (și aflat în șpalturi), pentru a obține forma definitivă a lucrării care se tipărește. ♦ A schița planul de dispunere a materialului unui periodic, înainte de culegere, fixând pe pagină locul fiecărui articol. – Din pagină. Cf. fr. paginer. DOOM
paginá (a ~) vb., ind. prez. 3 pagineáză
paginași
PAGINÁ, paginez, vb. I. Tranz. 1. A numerota paginile (1) sau foile unui caiet, ale unei cărți, ale unui manuscris etc. 2. (Tipogr.) A așeza în format de pagini un text cules (și aflat în șpalturi), pentru a obține forma definitivă a lucrării care se tipărește. ♦ A schița planul de dispunere a materialului unui periodic, înainte de culegere, fixând pe pagină locul fiecărui articol. – Din pagină. Cf. fr. paginer. DOOM
paginá (a ~) vb., ind. prez. 3 pagineáză
paginați
PAGINÁ, paginez, vb. I. Tranz. 1. A numerota paginile (1) sau foile unui caiet, ale unei cărți, ale unui manuscris etc. 2. (Tipogr.) A așeza în format de pagini un text cules (și aflat în șpalturi), pentru a obține forma definitivă a lucrării care se tipărește. ♦ A schița planul de dispunere a materialului unui periodic, înainte de culegere, fixând pe pagină locul fiecărui articol. – Din pagină. Cf. fr. paginer. DOOM
paginá (a ~) vb., ind. prez. 3 pagineáză
paginați
PAGINÁT, -Ă, paginați, -te, adj. (Despre pagini, texte) Care este numerotat; pe care s-a făcut operația de paginație (1). – V. pagina.
paginația
PAGINAȚIÚNE s. f. v. paginație. DOOM
pagináție (-ți-e) s. f., art. pagináția (-ți-a), g.-d. art. pagináției; pl. pagináții, art. pagináțiile (-ți-i-)
paginație
PAGINAȚIÚNE s. f. v. paginație. DOOM
pagináție (-ți-e) s. f., art. pagináția (-ți-a), g.-d. art. pagináției; pl. pagináții, art. pagináțiile (-ți-i-)
paginației
PAGINAȚIÚNE s. f. v. paginație. DOOM
pagináție (-ți-e) s. f., art. pagináția (-ți-a), g.-d. art. pagináției; pl. pagináții, art. pagináțiile (-ți-i-)
paginații
PAGINÁT, -Ă, paginați, -te, adj. (Despre pagini, texte) Care este numerotat; pe care s-a făcut operația de paginație (1). – V. pagina.
paginații
PAGINAȚIÚNE s. f. v. paginație. DOOM
pagináție (-ți-e) s. f., art. pagináția (-ți-a), g.-d. art. pagináției; pl. pagináții, art. pagináțiile (-ți-i-)
paginațiile
PAGINAȚIÚNE s. f. v. paginație. DOOM
pagináție (-ți-e) s. f., art. pagináția (-ți-a), g.-d. art. pagináției; pl. pagináții, art. pagináțiile (-ți-i-)
paginațiilor
PAGINAȚIÚNE s. f. v. paginație. DOOM
pagináție (-ți-e) s. f., art. pagináția (-ți-a), g.-d. art. pagináției; pl. pagináții, art. pagináțiile (-ți-i-)
paginaților
PAGINÁT, -Ă, paginați, -te, adj. (Despre pagini, texte) Care este numerotat; pe care s-a făcut operația de paginație (1). – V. pagina.
paginațiune
PAGINAȚIÚNE s. f. v. paginație. DOOM
pagináție (-ți-e) s. f., art. pagináția (-ți-a), g.-d. art. pagináției; pl. pagináții, art. pagináțiile (-ți-i-)
pagine
PÁGINĂ, pagini, s. f. 1. Fiecare dintre cele două fețe ale unei foi de hârtie dintr-o carte, dintr-un caiet, ziar, registru etc., față; p. ext. cuprinsul textului unei asemenea fețe; fragment, capitol dintr-o scriere sau din ansamblul unei opere mai mari. ◊ Loc. vb. A pune în pagină = a pagina (2). 2. Fig. Moment (istoric); eveniment, fapt demn de reținut, dată importantă; episod însemnat din viața unui om. – Din lat., it. pagina, germ. Pagina. DOOM
págină s. f., g.-d. art. páginii; pl. págini; abr. p./pag.
paginează
PAGINÁ, paginez, vb. I. Tranz. 1. A numerota paginile (1) sau foile unui caiet, ale unei cărți, ale unui manuscris etc. 2. (Tipogr.) A așeza în format de pagini un text cules (și aflat în șpalturi), pentru a obține forma definitivă a lucrării care se tipărește. ♦ A schița planul de dispunere a materialului unui periodic, înainte de culegere, fixând pe pagină locul fiecărui articol. – Din pagină. Cf. fr. paginer. DOOM
paginá (a ~) vb., ind. prez. 3 pagineáză
paginei
PÁGINĂ, pagini, s. f. 1. Fiecare dintre cele două fețe ale unei foi de hârtie dintr-o carte, dintr-un caiet, ziar, registru etc., față; p. ext. cuprinsul textului unei asemenea fețe; fragment, capitol dintr-o scriere sau din ansamblul unei opere mai mari. ◊ Loc. vb. A pune în pagină = a pagina (2). 2. Fig. Moment (istoric); eveniment, fapt demn de reținut, dată importantă; episod însemnat din viața unui om. – Din lat., it. pagina, germ. Pagina. DOOM
págină s. f., g.-d. art. páginii; pl. págini; abr. p./pag.
paginele
PÁGINĂ, pagini, s. f. 1. Fiecare dintre cele două fețe ale unei foi de hârtie dintr-o carte, dintr-un caiet, ziar, registru etc., față; p. ext. cuprinsul textului unei asemenea fețe; fragment, capitol dintr-o scriere sau din ansamblul unei opere mai mari. ◊ Loc. vb. A pune în pagină = a pagina (2). 2. Fig. Moment (istoric); eveniment, fapt demn de reținut, dată importantă; episod însemnat din viața unui om. – Din lat., it. pagina, germ. Pagina. DOOM
págină s. f., g.-d. art. páginii; pl. págini; abr. p./pag.
paginelor
PÁGINĂ, pagini, s. f. 1. Fiecare dintre cele două fețe ale unei foi de hârtie dintr-o carte, dintr-un caiet, ziar, registru etc., față; p. ext. cuprinsul textului unei asemenea fețe; fragment, capitol dintr-o scriere sau din ansamblul unei opere mai mari. ◊ Loc. vb. A pune în pagină = a pagina (2). 2. Fig. Moment (istoric); eveniment, fapt demn de reținut, dată importantă; episod însemnat din viața unui om. – Din lat., it. pagina, germ. Pagina. DOOM
págină s. f., g.-d. art. páginii; pl. págini; abr. p./pag.
paginez
PAGINÁ, paginez, vb. I. Tranz. 1. A numerota paginile (1) sau foile unui caiet, ale unei cărți, ale unui manuscris etc. 2. (Tipogr.) A așeza în format de pagini un text cules (și aflat în șpalturi), pentru a obține forma definitivă a lucrării care se tipărește. ♦ A schița planul de dispunere a materialului unui periodic, înainte de culegere, fixând pe pagină locul fiecărui articol. – Din pagină. Cf. fr. paginer. DOOM
paginá (a ~) vb., ind. prez. 3 pagineáză
pagineze
PAGINÁ, paginez, vb. I. Tranz. 1. A numerota paginile (1) sau foile unui caiet, ale unei cărți, ale unui manuscris etc. 2. (Tipogr.) A așeza în format de pagini un text cules (și aflat în șpalturi), pentru a obține forma definitivă a lucrării care se tipărește. ♦ A schița planul de dispunere a materialului unui periodic, înainte de culegere, fixând pe pagină locul fiecărui articol. – Din pagină. Cf. fr. paginer. DOOM
paginá (a ~) vb., ind. prez. 3 pagineáză
paginezi
PAGINÁ, paginez, vb. I. Tranz. 1. A numerota paginile (1) sau foile unui caiet, ale unei cărți, ale unui manuscris etc. 2. (Tipogr.) A așeza în format de pagini un text cules (și aflat în șpalturi), pentru a obține forma definitivă a lucrării care se tipărește. ♦ A schița planul de dispunere a materialului unui periodic, înainte de culegere, fixând pe pagină locul fiecărui articol. – Din pagină. Cf. fr. paginer. DOOM
paginá (a ~) vb., ind. prez. 3 pagineáză
pagini
PÁGINĂ, pagini, s. f. 1. Fiecare dintre cele două fețe ale unei foi de hârtie dintr-o carte, dintr-un caiet, ziar, registru etc., față; p. ext. cuprinsul textului unei asemenea fețe; fragment, capitol dintr-o scriere sau din ansamblul unei opere mai mari. ◊ Loc. vb. A pune în pagină = a pagina (2). 2. Fig. Moment (istoric); eveniment, fapt demn de reținut, dată importantă; episod însemnat din viața unui om. – Din lat., it. pagina, germ. Pagina. DOOM
págină s. f., g.-d. art. páginii; pl. págini; abr. p./pag.
paginii
PÁGINĂ, pagini, s. f. 1. Fiecare dintre cele două fețe ale unei foi de hârtie dintr-o carte, dintr-un caiet, ziar, registru etc., față; p. ext. cuprinsul textului unei asemenea fețe; fragment, capitol dintr-o scriere sau din ansamblul unei opere mai mari. ◊ Loc. vb. A pune în pagină = a pagina (2). 2. Fig. Moment (istoric); eveniment, fapt demn de reținut, dată importantă; episod însemnat din viața unui om. – Din lat., it. pagina, germ. Pagina. DOOM
págină s. f., g.-d. art. páginii; pl. págini; abr. p./pag.
paginile
PÁGINĂ, pagini, s. f. 1. Fiecare dintre cele două fețe ale unei foi de hârtie dintr-o carte, dintr-un caiet, ziar, registru etc., față; p. ext. cuprinsul textului unei asemenea fețe; fragment, capitol dintr-o scriere sau din ansamblul unei opere mai mari. ◊ Loc. vb. A pune în pagină = a pagina (2). 2. Fig. Moment (istoric); eveniment, fapt demn de reținut, dată importantă; episod însemnat din viața unui om. – Din lat., it. pagina, germ. Pagina. DOOM
págină s. f., g.-d. art. páginii; pl. págini; abr. p./pag.
paginilor
PÁGINĂ, pagini, s. f. 1. Fiecare dintre cele două fețe ale unei foi de hârtie dintr-o carte, dintr-un caiet, ziar, registru etc., față; p. ext. cuprinsul textului unei asemenea fețe; fragment, capitol dintr-o scriere sau din ansamblul unei opere mai mari. ◊ Loc. vb. A pune în pagină = a pagina (2). 2. Fig. Moment (istoric); eveniment, fapt demn de reținut, dată importantă; episod însemnat din viața unui om. – Din lat., it. pagina, germ. Pagina. DOOM
págină s. f., g.-d. art. páginii; pl. págini; abr. p./pag.
paginând
PAGINÁ, paginez, vb. I. Tranz. 1. A numerota paginile (1) sau foile unui caiet, ale unei cărți, ale unui manuscris etc. 2. (Tipogr.) A așeza în format de pagini un text cules (și aflat în șpalturi), pentru a obține forma definitivă a lucrării care se tipărește. ♦ A schița planul de dispunere a materialului unui periodic, înainte de culegere, fixând pe pagină locul fiecărui articol. – Din pagină. Cf. fr. paginer. DOOM
paginá (a ~) vb., ind. prez. 3 pagineáză
paginînd
PAGINÁ, paginez, vb. I. Tranz. 1. A numerota paginile (1) sau foile unui caiet, ale unei cărți, ale unui manuscris etc. 2. (Tipogr.) A așeza în format de pagini un text cules (și aflat în șpalturi), pentru a obține forma definitivă a lucrării care se tipărește. ♦ A schița planul de dispunere a materialului unui periodic, înainte de culegere, fixând pe pagină locul fiecărui articol. – Din pagină. Cf. fr. paginer. DOOM
paginá (a ~) vb., ind. prez. 3 pagineáză
paginări
PAGINÁRE, paginări, s. f. Acțiunea de a pagina și rezultatul ei; paginație. – V. pagina. DOOM
pagináre s. f., g.-d. art. paginắrii; pl. paginắri
paginării
PAGINÁRE, paginări, s. f. Acțiunea de a pagina și rezultatul ei; paginație. – V. pagina. DOOM
pagináre s. f., g.-d. art. paginắrii; pl. paginắri
paginările
PAGINÁRE, paginări, s. f. Acțiunea de a pagina și rezultatul ei; paginație. – V. pagina. DOOM
pagináre s. f., g.-d. art. paginắrii; pl. paginắri
paginărilor
PAGINÁRE, paginări, s. f. Acțiunea de a pagina și rezultatul ei; paginație. – V. pagina. DOOM
pagináre s. f., g.-d. art. paginắrii; pl. paginắri
pagnos
pagnos s. invar. (intl.) bani.
pagoda
PAGÓDĂ, pagode, s. f. Templu budist sau brahman la unele popoare din Orient, în formă de turn piramidal, compus din mai multe etaje suprapuse, care se retrag succesiv și ale căror streșini sunt întoarse în sus. – Din fr. pagode. DOOM
pagódă s. f., g.-d. art. pagódei; pl. pagóde
pagode
PAGÓDĂ, pagode, s. f. Templu budist sau brahman la unele popoare din Orient, în formă de turn piramidal, compus din mai multe etaje suprapuse, care se retrag succesiv și ale căror streșini sunt întoarse în sus. – Din fr. pagode. DOOM
pagódă s. f., g.-d. art. pagódei; pl. pagóde
pagodei
PAGÓDĂ, pagode, s. f. Templu budist sau brahman la unele popoare din Orient, în formă de turn piramidal, compus din mai multe etaje suprapuse, care se retrag succesiv și ale căror streșini sunt întoarse în sus. – Din fr. pagode. DOOM
pagódă s. f., g.-d. art. pagódei; pl. pagóde
pagodele
PAGÓDĂ, pagode, s. f. Templu budist sau brahman la unele popoare din Orient, în formă de turn piramidal, compus din mai multe etaje suprapuse, care se retrag succesiv și ale căror streșini sunt întoarse în sus. – Din fr. pagode. DOOM
pagódă s. f., g.-d. art. pagódei; pl. pagóde
pagodelor
PAGÓDĂ, pagode, s. f. Templu budist sau brahman la unele popoare din Orient, în formă de turn piramidal, compus din mai multe etaje suprapuse, care se retrag succesiv și ale căror streșini sunt întoarse în sus. – Din fr. pagode. DOOM
pagódă s. f., g.-d. art. pagódei; pl. pagóde
pagofila
PAGOFÍLĂ s.f. (Zool.) Pescăruș alb. [< fr. pagophile].
pagofile
PAGOFÍLĂ s.f. (Zool.) Pescăruș alb. [< fr. pagophile].
pagofilei
PAGOFÍLĂ s.f. (Zool.) Pescăruș alb. [< fr. pagophile].
pagofilele
PAGOFÍLĂ s.f. (Zool.) Pescăruș alb. [< fr. pagophile].
pagofilelor
PAGOFÍLĂ s.f. (Zool.) Pescăruș alb. [< fr. pagophile].
pagrus
PÁGRUS s.m. (Zool.) Pește marin asemănător cu dorada, apreciat pentru carnea sa. [< fr. pagre, it. pagro, cf. lat. phager, gr. phagros].
pagrusul
PÁGRUS s.m. (Zool.) Pește marin asemănător cu dorada, apreciat pentru carnea sa. [< fr. pagre, it. pagro, cf. lat. phager, gr. phagros].
pagrusului
PÁGRUS s.m. (Zool.) Pește marin asemănător cu dorada, apreciat pentru carnea sa. [< fr. pagre, it. pagro, cf. lat. phager, gr. phagros].
pagruși
PÁGRUS s.m. (Zool.) Pește marin asemănător cu dorada, apreciat pentru carnea sa. [< fr. pagre, it. pagro, cf. lat. phager, gr. phagros].
pagrușii
PÁGRUS s.m. (Zool.) Pește marin asemănător cu dorada, apreciat pentru carnea sa. [< fr. pagre, it. pagro, cf. lat. phager, gr. phagros].
pagrușilor
PÁGRUS s.m. (Zool.) Pește marin asemănător cu dorada, apreciat pentru carnea sa. [< fr. pagre, it. pagro, cf. lat. phager, gr. phagros].
paguba
PÁGUBĂ, pagube, s. f. 1. Pierdere materială suferită de cineva sau adusă cuiva; distrugere care provoacă o pierdere, o daună. ◊ Loc. adv. În pagubă = pierzând bani sau alte bunuri. ◊ Expr. Atâta pagubă! sau mare pagubă! nicio pagubă! pagubă-n ciuperci! expresii exclamative care arată resemnarea sau nepăsarea pentru o pierdere suferită. A fi rău de pagubă, se spune despre cineva ghinionist sau despre cineva ori ceva care aduce ghinion. A fluiera (sau a sufla, a vorbi etc.) a pagubă = a prevesti o pierdere; a-și manifesta regretul pentru o pierdere suferită. 2. Fig. Știrbire, pierdere a calității, a valorii unui lucru; prejudiciu moral. ◊ Loc. prep. În paguba (cuiva sau a ceva) = aducând un prejudiciu... ◊ Expr. (Reg.) Pagubă că... (sau de...) sau e pagubă să... = păcat că... (sau de...); e regretabil să... – Din sl. paguba. DOOM
págubă s. f., g.-d. art. págubei; pl. págube
pagube
PÁGUBĂ, pagube, s. f. 1. Pierdere materială suferită de cineva sau adusă cuiva; distrugere care provoacă o pierdere, o daună. ◊ Loc. adv. În pagubă = pierzând bani sau alte bunuri. ◊ Expr. Atâta pagubă! sau mare pagubă! nicio pagubă! pagubă-n ciuperci! expresii exclamative care arată resemnarea sau nepăsarea pentru o pierdere suferită. A fi rău de pagubă, se spune despre cineva ghinionist sau despre cineva ori ceva care aduce ghinion. A fluiera (sau a sufla, a vorbi etc.) a pagubă = a prevesti o pierdere; a-și manifesta regretul pentru o pierdere suferită. 2. Fig. Știrbire, pierdere a calității, a valorii unui lucru; prejudiciu moral. ◊ Loc. prep. În paguba (cuiva sau a ceva) = aducând un prejudiciu... ◊ Expr. (Reg.) Pagubă că... (sau de...) sau e pagubă să... = păcat că... (sau de...); e regretabil să... – Din sl. paguba. DOOM
págubă s. f., g.-d. art. págubei; pl. págube
pagubei
PÁGUBĂ, pagube, s. f. 1. Pierdere materială suferită de cineva sau adusă cuiva; distrugere care provoacă o pierdere, o daună. ◊ Loc. adv. În pagubă = pierzând bani sau alte bunuri. ◊ Expr. Atâta pagubă! sau mare pagubă! nicio pagubă! pagubă-n ciuperci! expresii exclamative care arată resemnarea sau nepăsarea pentru o pierdere suferită. A fi rău de pagubă, se spune despre cineva ghinionist sau despre cineva ori ceva care aduce ghinion. A fluiera (sau a sufla, a vorbi etc.) a pagubă = a prevesti o pierdere; a-și manifesta regretul pentru o pierdere suferită. 2. Fig. Știrbire, pierdere a calității, a valorii unui lucru; prejudiciu moral. ◊ Loc. prep. În paguba (cuiva sau a ceva) = aducând un prejudiciu... ◊ Expr. (Reg.) Pagubă că... (sau de...) sau e pagubă să... = păcat că... (sau de...); e regretabil să... – Din sl. paguba. DOOM
págubă s. f., g.-d. art. págubei; pl. págube
pagubele
PÁGUBĂ, pagube, s. f. 1. Pierdere materială suferită de cineva sau adusă cuiva; distrugere care provoacă o pierdere, o daună. ◊ Loc. adv. În pagubă = pierzând bani sau alte bunuri. ◊ Expr. Atâta pagubă! sau mare pagubă! nicio pagubă! pagubă-n ciuperci! expresii exclamative care arată resemnarea sau nepăsarea pentru o pierdere suferită. A fi rău de pagubă, se spune despre cineva ghinionist sau despre cineva ori ceva care aduce ghinion. A fluiera (sau a sufla, a vorbi etc.) a pagubă = a prevesti o pierdere; a-și manifesta regretul pentru o pierdere suferită. 2. Fig. Știrbire, pierdere a calității, a valorii unui lucru; prejudiciu moral. ◊ Loc. prep. În paguba (cuiva sau a ceva) = aducând un prejudiciu... ◊ Expr. (Reg.) Pagubă că... (sau de...) sau e pagubă să... = păcat că... (sau de...); e regretabil să... – Din sl. paguba. DOOM
págubă s. f., g.-d. art. págubei; pl. págube
pagubelor
PÁGUBĂ, pagube, s. f. 1. Pierdere materială suferită de cineva sau adusă cuiva; distrugere care provoacă o pierdere, o daună. ◊ Loc. adv. În pagubă = pierzând bani sau alte bunuri. ◊ Expr. Atâta pagubă! sau mare pagubă! nicio pagubă! pagubă-n ciuperci! expresii exclamative care arată resemnarea sau nepăsarea pentru o pierdere suferită. A fi rău de pagubă, se spune despre cineva ghinionist sau despre cineva ori ceva care aduce ghinion. A fluiera (sau a sufla, a vorbi etc.) a pagubă = a prevesti o pierdere; a-și manifesta regretul pentru o pierdere suferită. 2. Fig. Știrbire, pierdere a calității, a valorii unui lucru; prejudiciu moral. ◊ Loc. prep. În paguba (cuiva sau a ceva) = aducând un prejudiciu... ◊ Expr. (Reg.) Pagubă că... (sau de...) sau e pagubă să... = păcat că... (sau de...); e regretabil să... – Din sl. paguba. DOOM
págubă s. f., g.-d. art. págubei; pl. págube
pagul
PAG2, -Ă, pagi, -ge, adj., s. m. și f. (Cal sau, rar, alt animal) negru sau roșcat cu pete albe. – Din sl. *pĕgŭ. DOOM
pag adj. m., pl. pagi; f. págă, pl. páge
pagul
PAG2, -Ă, pagi, -ge, adj., s. m. și f. (Cal sau, rar, alt animal) negru sau roșcat cu pete albe. – Din sl. *pĕgŭ. DOOM
pag adj. m., pl. pagi; f. págă, pl. páge
pagului
PAG2, -Ă, pagi, -ge, adj., s. m. și f. (Cal sau, rar, alt animal) negru sau roșcat cu pete albe. – Din sl. *pĕgŭ. DOOM
pag adj. m., pl. pagi; f. págă, pl. páge
pagului
PAG2, -Ă, pagi, -ge, adj., s. m. și f. (Cal sau, rar, alt animal) negru sau roșcat cu pete albe. – Din sl. *pĕgŭ. DOOM
pag adj. m., pl. pagi; f. págă, pl. páge
pagur
PAGÚR, paguri, s. m. (La pl.) Nume dat unor crustacee decapode marine al căror abdomen moale este adăpostit într-o cochilie goală (părăsită de gasteropode); (și la sg.) crustaceu din acest grup. – Din fr. pagure. DOOM
pagúr s. m., pl. pagúri
paguri
PAGÚR, paguri, s. m. (La pl.) Nume dat unor crustacee decapode marine al căror abdomen moale este adăpostit într-o cochilie goală (părăsită de gasteropode); (și la sg.) crustaceu din acest grup. – Din fr. pagure. DOOM
pagúr s. m., pl. pagúri
pagurii
PAGÚR, paguri, s. m. (La pl.) Nume dat unor crustacee decapode marine al căror abdomen moale este adăpostit într-o cochilie goală (părăsită de gasteropode); (și la sg.) crustaceu din acest grup. – Din fr. pagure. DOOM
pagúr s. m., pl. pagúri
pagurilor
PAGÚR, paguri, s. m. (La pl.) Nume dat unor crustacee decapode marine al căror abdomen moale este adăpostit într-o cochilie goală (părăsită de gasteropode); (și la sg.) crustaceu din acest grup. – Din fr. pagure. DOOM
pagúr s. m., pl. pagúri
pagurul
PAGÚR, paguri, s. m. (La pl.) Nume dat unor crustacee decapode marine al căror abdomen moale este adăpostit într-o cochilie goală (părăsită de gasteropode); (și la sg.) crustaceu din acest grup. – Din fr. pagure. DOOM
pagúr s. m., pl. pagúri
pagurului
PAGÚR, paguri, s. m. (La pl.) Nume dat unor crustacee decapode marine al căror abdomen moale este adăpostit într-o cochilie goală (părăsită de gasteropode); (și la sg.) crustaceu din acest grup. – Din fr. pagure. DOOM
pagúr s. m., pl. pagúri
pagus
PÁGUS s.n. (Ant.) Comună rurală, sat în Imperiul roman. [< lat. pagus].
pahar
PAHÁR, pahare, s. n. 1. Vas de sticlă, de metal, de material plastic etc., de diferite forme ori mărimi, din care se bea apă sau alte lichide; p. ext. conținutul unui asemenea vas; vasul împreună cu conținutul. ◊ Pahar dulce (sau de dar) = pahar de vin sau de țuică (îndulcit cu miere), care se oferă oaspeților la nuntă și pentru care aceștia dăruiesc mirilor bani. ◊ Loc. adj. Bun de pahar = care obișnuiește să bea băuturi alcoolice; care rezistă la băutură. ◊ Loc. adv. La un pahar de (sau cu) vin = în timp ce bea (împreună cu alții), la băutură; p. ext. la chef, la petrecere. ◊ Expr. A fi sau a ține etc. (ceva) (ca un) pahar = a fi sau a ține foarte curat. 2. Fig. Necaz, suferință, durere, chin. ◊ Expr. A i se umple (cuiva) paharul sau a(-i) fi plin paharul = a îndura prea multe suferințe morale, a nu mai putea suporta durerea, suferința etc. 3. (Pop.) Ventuză (pentru bolnavi). [Var.: (înv. și reg.) păhár s. n.] – Din magh. pohár, sb. pehar. DOOM
pahár s. n., pl. paháre
pahare
PAHÁR, pahare, s. n. 1. Vas de sticlă, de metal, de material plastic etc., de diferite forme ori mărimi, din care se bea apă sau alte lichide; p. ext. conținutul unui asemenea vas; vasul împreună cu conținutul. ◊ Pahar dulce (sau de dar) = pahar de vin sau de țuică (îndulcit cu miere), care se oferă oaspeților la nuntă și pentru care aceștia dăruiesc mirilor bani. ◊ Loc. adj. Bun de pahar = care obișnuiește să bea băuturi alcoolice; care rezistă la băutură. ◊ Loc. adv. La un pahar de (sau cu) vin = în timp ce bea (împreună cu alții), la băutură; p. ext. la chef, la petrecere. ◊ Expr. A fi sau a ține etc. (ceva) (ca un) pahar = a fi sau a ține foarte curat. 2. Fig. Necaz, suferință, durere, chin. ◊ Expr. A i se umple (cuiva) paharul sau a(-i) fi plin paharul = a îndura prea multe suferințe morale, a nu mai putea suporta durerea, suferința etc. 3. (Pop.) Ventuză (pentru bolnavi). [Var.: (înv. și reg.) păhár s. n.] – Din magh. pohár, sb. pehar. DOOM
pahár s. n., pl. paháre
paharele
PAHÁR, pahare, s. n. 1. Vas de sticlă, de metal, de material plastic etc., de diferite forme ori mărimi, din care se bea apă sau alte lichide; p. ext. conținutul unui asemenea vas; vasul împreună cu conținutul. ◊ Pahar dulce (sau de dar) = pahar de vin sau de țuică (îndulcit cu miere), care se oferă oaspeților la nuntă și pentru care aceștia dăruiesc mirilor bani. ◊ Loc. adj. Bun de pahar = care obișnuiește să bea băuturi alcoolice; care rezistă la băutură. ◊ Loc. adv. La un pahar de (sau cu) vin = în timp ce bea (împreună cu alții), la băutură; p. ext. la chef, la petrecere. ◊ Expr. A fi sau a ține etc. (ceva) (ca un) pahar = a fi sau a ține foarte curat. 2. Fig. Necaz, suferință, durere, chin. ◊ Expr. A i se umple (cuiva) paharul sau a(-i) fi plin paharul = a îndura prea multe suferințe morale, a nu mai putea suporta durerea, suferința etc. 3. (Pop.) Ventuză (pentru bolnavi). [Var.: (înv. și reg.) păhár s. n.] – Din magh. pohár, sb. pehar. DOOM
pahár s. n., pl. paháre
paharelor
PAHÁR, pahare, s. n. 1. Vas de sticlă, de metal, de material plastic etc., de diferite forme ori mărimi, din care se bea apă sau alte lichide; p. ext. conținutul unui asemenea vas; vasul împreună cu conținutul. ◊ Pahar dulce (sau de dar) = pahar de vin sau de țuică (îndulcit cu miere), care se oferă oaspeților la nuntă și pentru care aceștia dăruiesc mirilor bani. ◊ Loc. adj. Bun de pahar = care obișnuiește să bea băuturi alcoolice; care rezistă la băutură. ◊ Loc. adv. La un pahar de (sau cu) vin = în timp ce bea (împreună cu alții), la băutură; p. ext. la chef, la petrecere. ◊ Expr. A fi sau a ține etc. (ceva) (ca un) pahar = a fi sau a ține foarte curat. 2. Fig. Necaz, suferință, durere, chin. ◊ Expr. A i se umple (cuiva) paharul sau a(-i) fi plin paharul = a îndura prea multe suferințe morale, a nu mai putea suporta durerea, suferința etc. 3. (Pop.) Ventuză (pentru bolnavi). [Var.: (înv. și reg.) păhár s. n.] – Din magh. pohár, sb. pehar. DOOM
pahár s. n., pl. paháre
paharnic
PAHÁRNIC, paharnici, s. m. (În Evul Mediu, în Țara Românească și în Moldova) Titlu dat boierului de la curtea domnilor români care avea grijă de băutura domnului, iar în împrejurări deosebite sau la sărbători îl servea personal pe domn, gustând băutura înaintea acestuia pentru a se convinge că nu este otrăvită; boier care avea acest titlu; ceașnic. ♦ (Înv. și reg.) Persoană care toarnă băutura în pahare la diferite ocazii. – Pahar + suf. -nic. DOOM
pahárnic s. m., pl. pahárnici
paharnici
PAHÁRNIC, paharnici, s. m. (În Evul Mediu, în Țara Românească și în Moldova) Titlu dat boierului de la curtea domnilor români care avea grijă de băutura domnului, iar în împrejurări deosebite sau la sărbători îl servea personal pe domn, gustând băutura înaintea acestuia pentru a se convinge că nu este otrăvită; boier care avea acest titlu; ceașnic. ♦ (Înv. și reg.) Persoană care toarnă băutura în pahare la diferite ocazii. – Pahar + suf. -nic. DOOM
pahárnic s. m., pl. pahárnici
paharnicii
PAHÁRNIC, paharnici, s. m. (În Evul Mediu, în Țara Românească și în Moldova) Titlu dat boierului de la curtea domnilor români care avea grijă de băutura domnului, iar în împrejurări deosebite sau la sărbători îl servea personal pe domn, gustând băutura înaintea acestuia pentru a se convinge că nu este otrăvită; boier care avea acest titlu; ceașnic. ♦ (Înv. și reg.) Persoană care toarnă băutura în pahare la diferite ocazii. – Pahar + suf. -nic. DOOM
pahárnic s. m., pl. pahárnici
paharnicilor
PAHÁRNIC, paharnici, s. m. (În Evul Mediu, în Țara Românească și în Moldova) Titlu dat boierului de la curtea domnilor români care avea grijă de băutura domnului, iar în împrejurări deosebite sau la sărbători îl servea personal pe domn, gustând băutura înaintea acestuia pentru a se convinge că nu este otrăvită; boier care avea acest titlu; ceașnic. ♦ (Înv. și reg.) Persoană care toarnă băutura în pahare la diferite ocazii. – Pahar + suf. -nic. DOOM
pahárnic s. m., pl. pahárnici
paharnicul
PAHÁRNIC, paharnici, s. m. (În Evul Mediu, în Țara Românească și în Moldova) Titlu dat boierului de la curtea domnilor români care avea grijă de băutura domnului, iar în împrejurări deosebite sau la sărbători îl servea personal pe domn, gustând băutura înaintea acestuia pentru a se convinge că nu este otrăvită; boier care avea acest titlu; ceașnic. ♦ (Înv. și reg.) Persoană care toarnă băutura în pahare la diferite ocazii. – Pahar + suf. -nic. DOOM
pahárnic s. m., pl. pahárnici
paharnicului
PAHÁRNIC, paharnici, s. m. (În Evul Mediu, în Țara Românească și în Moldova) Titlu dat boierului de la curtea domnilor români care avea grijă de băutura domnului, iar în împrejurări deosebite sau la sărbători îl servea personal pe domn, gustând băutura înaintea acestuia pentru a se convinge că nu este otrăvită; boier care avea acest titlu; ceașnic. ♦ (Înv. și reg.) Persoană care toarnă băutura în pahare la diferite ocazii. – Pahar + suf. -nic. DOOM
pahárnic s. m., pl. pahárnici
paharul
PAHÁR, pahare, s. n. 1. Vas de sticlă, de metal, de material plastic etc., de diferite forme ori mărimi, din care se bea apă sau alte lichide; p. ext. conținutul unui asemenea vas; vasul împreună cu conținutul. ◊ Pahar dulce (sau de dar) = pahar de vin sau de țuică (îndulcit cu miere), care se oferă oaspeților la nuntă și pentru care aceștia dăruiesc mirilor bani. ◊ Loc. adj. Bun de pahar = care obișnuiește să bea băuturi alcoolice; care rezistă la băutură. ◊ Loc. adv. La un pahar de (sau cu) vin = în timp ce bea (împreună cu alții), la băutură; p. ext. la chef, la petrecere. ◊ Expr. A fi sau a ține etc. (ceva) (ca un) pahar = a fi sau a ține foarte curat. 2. Fig. Necaz, suferință, durere, chin. ◊ Expr. A i se umple (cuiva) paharul sau a(-i) fi plin paharul = a îndura prea multe suferințe morale, a nu mai putea suporta durerea, suferința etc. 3. (Pop.) Ventuză (pentru bolnavi). [Var.: (înv. și reg.) păhár s. n.] – Din magh. pohár, sb. pehar. DOOM
pahár s. n., pl. paháre
paharului
PAHÁR, pahare, s. n. 1. Vas de sticlă, de metal, de material plastic etc., de diferite forme ori mărimi, din care se bea apă sau alte lichide; p. ext. conținutul unui asemenea vas; vasul împreună cu conținutul. ◊ Pahar dulce (sau de dar) = pahar de vin sau de țuică (îndulcit cu miere), care se oferă oaspeților la nuntă și pentru care aceștia dăruiesc mirilor bani. ◊ Loc. adj. Bun de pahar = care obișnuiește să bea băuturi alcoolice; care rezistă la băutură. ◊ Loc. adv. La un pahar de (sau cu) vin = în timp ce bea (împreună cu alții), la băutură; p. ext. la chef, la petrecere. ◊ Expr. A fi sau a ține etc. (ceva) (ca un) pahar = a fi sau a ține foarte curat. 2. Fig. Necaz, suferință, durere, chin. ◊ Expr. A i se umple (cuiva) paharul sau a(-i) fi plin paharul = a îndura prea multe suferințe morale, a nu mai putea suporta durerea, suferința etc. 3. (Pop.) Ventuză (pentru bolnavi). [Var.: (înv. și reg.) păhár s. n.] – Din magh. pohár, sb. pehar. DOOM
pahár s. n., pl. paháre
pahi
PAHI- Element prim de compunere savantă cu sensul de „gros”, „îngroșare”. [Var. pachi-. / < fr. pachy-, it. pachi-, cf. gr. pachys].
pahiderm
PAHIDÉRM, pahiderme, s. n. Denumire generică dată mai multor mamifere erbivore masive, cu pielea foarte groasă, cu păr puțin, cu pântecele mare și cu picioarele terminate cu copite. ◊ (Adjectival) Animal pahiderm. ♦ (Fam.) Epitet depreciativ pentru o persoană lipsită de bun-simț, obraznică. [Var.: pachidérm s. n.] – Din lat. pachyderma, fr. pachyderme. DOOM
pahidérm s. n., pl. pahidérme
pahiderme
PAHIDÉRM, pahiderme, s. n. Denumire generică dată mai multor mamifere erbivore masive, cu pielea foarte groasă, cu păr puțin, cu pântecele mare și cu picioarele terminate cu copite. ◊ (Adjectival) Animal pahiderm. ♦ (Fam.) Epitet depreciativ pentru o persoană lipsită de bun-simț, obraznică. [Var.: pachidérm s. n.] – Din lat. pachyderma, fr. pachyderme. DOOM
pahidérm s. n., pl. pahidérme
pahidermele
PAHIDÉRM, pahiderme, s. n. Denumire generică dată mai multor mamifere erbivore masive, cu pielea foarte groasă, cu păr puțin, cu pântecele mare și cu picioarele terminate cu copite. ◊ (Adjectival) Animal pahiderm. ♦ (Fam.) Epitet depreciativ pentru o persoană lipsită de bun-simț, obraznică. [Var.: pachidérm s. n.] – Din lat. pachyderma, fr. pachyderme. DOOM
pahidérm s. n., pl. pahidérme
pahidermelor
PAHIDÉRM, pahiderme, s. n. Denumire generică dată mai multor mamifere erbivore masive, cu pielea foarte groasă, cu păr puțin, cu pântecele mare și cu picioarele terminate cu copite. ◊ (Adjectival) Animal pahiderm. ♦ (Fam.) Epitet depreciativ pentru o persoană lipsită de bun-simț, obraznică. [Var.: pachidérm s. n.] – Din lat. pachyderma, fr. pachyderme. DOOM
pahidérm s. n., pl. pahidérme
pahidermi
PAHIDÉRM, pahiderme, s. n. Denumire generică dată mai multor mamifere erbivore masive, cu pielea foarte groasă, cu păr puțin, cu pântecele mare și cu picioarele terminate cu copite. ◊ (Adjectival) Animal pahiderm. ♦ (Fam.) Epitet depreciativ pentru o persoană lipsită de bun-simț, obraznică. [Var.: pachidérm s. n.] – Din lat. pachyderma, fr. pachyderme. DOOM
pahidérm s. n., pl. pahidérme
pahidermia
PAHIDERMÍE, pahidermii, s. f. (Med.) Îngroșare anormală a pielii. [Var.: pachidermíe s. f.] – Din fr. pachydermie.
pahidermie
PAHIDERMÍE, pahidermii, s. f. (Med.) Îngroșare anormală a pielii. [Var.: pachidermíe s. f.] – Din fr. pachydermie.
pahidermiei
PAHIDERMÍE, pahidermii, s. f. (Med.) Îngroșare anormală a pielii. [Var.: pachidermíe s. f.] – Din fr. pachydermie.
pahidermii
PAHIDÉRM, pahiderme, s. n. Denumire generică dată mai multor mamifere erbivore masive, cu pielea foarte groasă, cu păr puțin, cu pântecele mare și cu picioarele terminate cu copite. ◊ (Adjectival) Animal pahiderm. ♦ (Fam.) Epitet depreciativ pentru o persoană lipsită de bun-simț, obraznică. [Var.: pachidérm s. n.] – Din lat. pachyderma, fr. pachyderme. DOOM
pahidérm s. n., pl. pahidérme
pahidermii
PAHIDERMÍE, pahidermii, s. f. (Med.) Îngroșare anormală a pielii. [Var.: pachidermíe s. f.] – Din fr. pachydermie.
pahidermiile
PAHIDERMÍE, pahidermii, s. f. (Med.) Îngroșare anormală a pielii. [Var.: pachidermíe s. f.] – Din fr. pachydermie.
pahidermiilor
PAHIDERMÍE, pahidermii, s. f. (Med.) Îngroșare anormală a pielii. [Var.: pachidermíe s. f.] – Din fr. pachydermie.
pahidermilor
PAHIDÉRM, pahiderme, s. n. Denumire generică dată mai multor mamifere erbivore masive, cu pielea foarte groasă, cu păr puțin, cu pântecele mare și cu picioarele terminate cu copite. ◊ (Adjectival) Animal pahiderm. ♦ (Fam.) Epitet depreciativ pentru o persoană lipsită de bun-simț, obraznică. [Var.: pachidérm s. n.] – Din lat. pachyderma, fr. pachyderme. DOOM
pahidérm s. n., pl. pahidérme
pahidermul
PAHIDÉRM, pahiderme, s. n. Denumire generică dată mai multor mamifere erbivore masive, cu pielea foarte groasă, cu păr puțin, cu pântecele mare și cu picioarele terminate cu copite. ◊ (Adjectival) Animal pahiderm. ♦ (Fam.) Epitet depreciativ pentru o persoană lipsită de bun-simț, obraznică. [Var.: pachidérm s. n.] – Din lat. pachyderma, fr. pachyderme. DOOM
pahidérm s. n., pl. pahidérme
pahidermului
PAHIDÉRM, pahiderme, s. n. Denumire generică dată mai multor mamifere erbivore masive, cu pielea foarte groasă, cu păr puțin, cu pântecele mare și cu picioarele terminate cu copite. ◊ (Adjectival) Animal pahiderm. ♦ (Fam.) Epitet depreciativ pentru o persoană lipsită de bun-simț, obraznică. [Var.: pachidérm s. n.] – Din lat. pachyderma, fr. pachyderme. DOOM
pahidérm s. n., pl. pahidérme
pahiglosia
PAHIGLOSÍE, pahiglosii, s. f. (Med.) Îngroșare anormală a limbii. – Din fr. pachyglossie.
pahiglosie
PAHIGLOSÍE, pahiglosii, s. f. (Med.) Îngroșare anormală a limbii. – Din fr. pachyglossie.
pahiglosiei
PAHIGLOSÍE, pahiglosii, s. f. (Med.) Îngroșare anormală a limbii. – Din fr. pachyglossie.
pahiglosii
PAHIGLOSÍE, pahiglosii, s. f. (Med.) Îngroșare anormală a limbii. – Din fr. pachyglossie.
pahiglosiile
PAHIGLOSÍE, pahiglosii, s. f. (Med.) Îngroșare anormală a limbii. – Din fr. pachyglossie.
pahiglosiilor
PAHIGLOSÍE, pahiglosii, s. f. (Med.) Îngroșare anormală a limbii. – Din fr. pachyglossie.
pahimeninge
PAHIMENÍNGE, s. n. (Anat.) Duramater. – Din fr. pachyméninge. DOOM
pahimenínge s. n.
pahimeningele
PAHIMENÍNGE, s. n. (Anat.) Duramater. – Din fr. pachyméninge. DOOM
pahimenínge s. n.
pahimeningelor
PAHIMENÍNGE, s. n. (Anat.) Duramater. – Din fr. pachyméninge. DOOM
pahimenínge s. n.
pahimeningelui
PAHIMENÍNGE, s. n. (Anat.) Duramater. – Din fr. pachyméninge. DOOM
pahimenínge s. n.
pahimeningita
PAHIMENINGÍTĂ, pahimeningite, s. f. (Med.) Meningită a pahimeningelui. – Din fr. pachyméningite. DOOM
pahimeningítă s. f., g.-d. art. pahimeningítei; pl. pahimeningíte
pahimeningite
PAHIMENINGÍTĂ, pahimeningite, s. f. (Med.) Meningită a pahimeningelui. – Din fr. pachyméningite. DOOM
pahimeningítă s. f., g.-d. art. pahimeningítei; pl. pahimeningíte
pahimeningitei
PAHIMENINGÍTĂ, pahimeningite, s. f. (Med.) Meningită a pahimeningelui. – Din fr. pachyméningite. DOOM
pahimeningítă s. f., g.-d. art. pahimeningítei; pl. pahimeningíte
pahimeningitele
PAHIMENINGÍTĂ, pahimeningite, s. f. (Med.) Meningită a pahimeningelui. – Din fr. pachyméningite. DOOM
pahimeningítă s. f., g.-d. art. pahimeningítei; pl. pahimeningíte
pahimeningitelor
PAHIMENINGÍTĂ, pahimeningite, s. f. (Med.) Meningită a pahimeningelui. – Din fr. pachyméningite. DOOM
pahimeningítă s. f., g.-d. art. pahimeningítei; pl. pahimeningíte
pahimetre
PAHIMÉTRU s.n. Instrument pentru măsurarea grosimii obiectelor. [< germ. Pachymeter, cf. gr. pachys – gros, metron – măsură].
pahimetrele
PAHIMÉTRU s.n. Instrument pentru măsurarea grosimii obiectelor. [< germ. Pachymeter, cf. gr. pachys – gros, metron – măsură].
pahimetrelor
PAHIMÉTRU s.n. Instrument pentru măsurarea grosimii obiectelor. [< germ. Pachymeter, cf. gr. pachys – gros, metron – măsură].
pahimetru
PAHIMÉTRU s.n. Instrument pentru măsurarea grosimii obiectelor. [< germ. Pachymeter, cf. gr. pachys – gros, metron – măsură].
pahimetrul
PAHIMÉTRU s.n. Instrument pentru măsurarea grosimii obiectelor. [< germ. Pachymeter, cf. gr. pachys – gros, metron – măsură].
pahimetrului
PAHIMÉTRU s.n. Instrument pentru măsurarea grosimii obiectelor. [< germ. Pachymeter, cf. gr. pachys – gros, metron – măsură].
pahipleurita
PAHIPLEURÍTĂ, pahipleurite, s. f. (Med.) Îngroșare și alipire a foițelor pleurei, ca urmare a unui proces inflamator cronic. [Pr.: -ple-u-] – Din fr. pachypleurite. DOOM
pahipleurítă (-hi-ple-u-) s. f., g.-d. art. pahipleurítei; pl. pahipleuríte
pahipleurite
PAHIPLEURÍTĂ, pahipleurite, s. f. (Med.) Îngroșare și alipire a foițelor pleurei, ca urmare a unui proces inflamator cronic. [Pr.: -ple-u-] – Din fr. pachypleurite. DOOM
pahipleurítă (-hi-ple-u-) s. f., g.-d. art. pahipleurítei; pl. pahipleuríte
pahipleuritei
PAHIPLEURÍTĂ, pahipleurite, s. f. (Med.) Îngroșare și alipire a foițelor pleurei, ca urmare a unui proces inflamator cronic. [Pr.: -ple-u-] – Din fr. pachypleurite. DOOM
pahipleurítă (-hi-ple-u-) s. f., g.-d. art. pahipleurítei; pl. pahipleuríte
pahipleuritele
PAHIPLEURÍTĂ, pahipleurite, s. f. (Med.) Îngroșare și alipire a foițelor pleurei, ca urmare a unui proces inflamator cronic. [Pr.: -ple-u-] – Din fr. pachypleurite. DOOM
pahipleurítă (-hi-ple-u-) s. f., g.-d. art. pahipleurítei; pl. pahipleuríte
pahipleuritelor
PAHIPLEURÍTĂ, pahipleurite, s. f. (Med.) Îngroșare și alipire a foițelor pleurei, ca urmare a unui proces inflamator cronic. [Pr.: -ple-u-] – Din fr. pachypleurite. DOOM
pahipleurítă (-hi-ple-u-) s. f., g.-d. art. pahipleurítei; pl. pahipleuríte
pahisalpingită
PAHISALPINGÍTĂ s.f. (Med.) Salpingită cronică, cu îngroșarea țesutului conjunctiv. [< fr. pachysalpingite].
pahivaginită
PAHIVAGINÍTĂ s.f. (Med.) Vaginită caracterizată prin hipertrofia papilelor mucoasei. [< fr. pachyvaginite].
pahlavi
PAHLAVÍ s.f. (Lingv.) Limba persană vorbită între sec. III și IX, pentru care se folosea un alfabet semitic. [Var. pehlevi s.f. / < fr., engl. pahlavi < cuv. persan].
pahonț
POHÓNȚ s. m. v. pahonț. DOOM
pahónț (pop.) s. m., pl. pahónți
pahonți
POHÓNȚ s. m. v. pahonț. DOOM
pahónț (pop.) s. m., pl. pahónți
pahonții
POHÓNȚ s. m. v. pahonț. DOOM
pahónț (pop.) s. m., pl. pahónți
pahonților
POHÓNȚ s. m. v. pahonț. DOOM
pahónț (pop.) s. m., pl. pahónți
pahonțul
POHÓNȚ s. m. v. pahonț. DOOM
pahónț (pop.) s. m., pl. pahónți
pahonțului
POHÓNȚ s. m. v. pahonț. DOOM
pahónț (pop.) s. m., pl. pahónți
pai
PAI, paie, s. n. Tip de tulpină simplă, în general fără ramificații și cu internodurile lipsite de măduvă, caracteristic pentru cereale (grâu, orz, orez etc.) și pentru alte plante din familia gramineelor; (la pl.) grămadă de asemenea tulpini rămase după treierat. ◊ Expr. Om de paie = om fără personalitate, de care se servește cineva pentru a-și atinge un scop personal. Foc de paie = entuziasm sau pasiune trecătoare. Arde focu-n paie ude, se zice despre un sentiment, o pornire care mocnește (fără a izbucni). A întemeia (ceva) pe paie = a clădi, a realiza (ceva) pe temelii șubrede. (Fam.) Văduvă (sau, rar văduv) de paie = soție sau soț care a rămas o perioadă scurtă de timp fără soț sau, respectiv, fără soție. A fugi ca tăunul cu paiul = a fugi foarte repede. A stinge focul cu paie sau a pune paie pe(ste) foc = a înrăutăți și mai mult situația (dintre doi adversari); a întărâta, a ațâța pe cei care se ceartă. A nu lua un pai de jos = a nu face absolut nimic. ♦ Bucată din această tulpină sau tub subțire din material plastic cu care se sorb unele băuturi. – Lat. palea. DOOM
pai s. n., pl. páie
pai
PĂREÁ, par, vb. II. Intranz. și refl. 1. (Cu valoare de semiauxiliar de modalitate) A da impresia, a crea iluzia; a avea aparența de... ◊ Loc. vb. A-i părea (cuiva) bine = a se bucura. A-i părea (cuiva) rău = a regreta. ◊ Loc. adv. Pare că = parcă1. ◊ Expr. Pe cât se pare = pe cât se vede, pe cât se înțelege. (Rar) (Impers., introduce o propoziție subiectivă) Părea că mă aflam într-un mare oraș. ♦ Intranz. (Rar) A atrage atenția, a impune. 2. A avea impresia, a-și închipui, a crede. ♦ A socoti, a aprecia, a considera, a găsi. 3. A se înșela; a i se năzări. [Var.: (rar) páre vb. III] – Lat. parere. DOOM
păreá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. par, 2 sg. pari, 1 pl. părém, viit. 3 sg. va păreá; conj. prez. 3 să páră; cond. prez. 3 ar păreá; ger. părấnd; part. părút
paia
PAIÁ, paiele, s. f. Titlu onorific dat, în ierarhia boierească din Țările Române, boierilor care nu aveau slujbă de stat; persoană care avea acest titlu. ◊ Expr. (Reg.) A-i da (cuiva) paiele = a măguli, a flata pe cineva; a fi prea îngăduitor, a-i da (cuiva) nas. – Din tc. pāye. DOOM
paiá s. f., art. paiáua, g.-d. art. paiélei; pl. paiéle, art. paiélele
paiajen
PĂIÁNJEN, păianjeni, s. m. 1. (La pl.) Grup de animale arahnide, caracterizate prin cefalotorace cu opt picioare lungi și cu abdomenul nesegmentat, care se hrănesc cu insecte mici, prinse de obicei într-o pânză subțire țesută de ele cu ajutorul unui lichid cleios pe care îl secretă; (și la sg.) animal care face parte din acest grup. 2. (La pl.) Pânză de păianjen (1); păienjeniș. 3. Unealtă folosită pentru prinderea și extragerea pieselor de dimensiuni mici sau a bucăților de cablu rămase într-o sondă. 4. (Sport) Fiecare dintre colțurile de sus ale porții la fotbal, handbal, polo sau hochei. 5. (Reg.) Prăjină care se așază pe vârful clăilor, al stogurilor sau al acoperișurilor de paie ca să le apere de vânt. [Pr.: pă-ian-. – Var.: (reg.) păiájen, paiájen, paínjen, paíngăn, păínjen, păínjin, s. m.] – Din sl. *pajoncina. Cf. bg. p a j a š i n a. DOOM
păiánjen s. m., pl. păiánjeni
paian
PAIÁN s.n. (Ant.) Cânt coral în cinstea lui Apolo; (p. ext.) orice cânt de luptă și de biruință. [Pron. pa-ian. / < fr. payen].
paiangăn
PAÍNGĂN s. m. v. păianjen.
paianjeniș
PĂINJENÍȘ s. n. v. păienjeniș. DOOM
păienjeníș s. n., pl. păienjeníșuri
paiant
PAIÁNT s. n. v. paiantă.
paianta
PAIÁNTĂ, paiante, s. f. Sistem de construcție a pereților unor case, care constă dintr-un schelet de lemn având golurile umplute sau acoperite cu diferite materiale (împletituri de nuiele ori șipci tencuite cu lut, chirpici etc.); material care alcătuiește asemenea sistem de construcție. – Din tc. payanda. DOOM
paiántă s. f., g.-d. art. paiántei; pl. paiánte
paiante
PAIÁNTĂ, paiante, s. f. Sistem de construcție a pereților unor case, care constă dintr-un schelet de lemn având golurile umplute sau acoperite cu diferite materiale (împletituri de nuiele ori șipci tencuite cu lut, chirpici etc.); material care alcătuiește asemenea sistem de construcție. – Din tc. payanda. DOOM
paiántă s. f., g.-d. art. paiántei; pl. paiánte
paiantei
PAIÁNTĂ, paiante, s. f. Sistem de construcție a pereților unor case, care constă dintr-un schelet de lemn având golurile umplute sau acoperite cu diferite materiale (împletituri de nuiele ori șipci tencuite cu lut, chirpici etc.); material care alcătuiește asemenea sistem de construcție. – Din tc. payanda. DOOM
paiántă s. f., g.-d. art. paiántei; pl. paiánte
paiantele
PAIÁNTĂ, paiante, s. f. Sistem de construcție a pereților unor case, care constă dintr-un schelet de lemn având golurile umplute sau acoperite cu diferite materiale (împletituri de nuiele ori șipci tencuite cu lut, chirpici etc.); material care alcătuiește asemenea sistem de construcție. – Din tc. payanda. DOOM
paiántă s. f., g.-d. art. paiántei; pl. paiánte
paiantelor
PAIÁNTĂ, paiante, s. f. Sistem de construcție a pereților unor case, care constă dintr-un schelet de lemn având golurile umplute sau acoperite cu diferite materiale (împletituri de nuiele ori șipci tencuite cu lut, chirpici etc.); material care alcătuiește asemenea sistem de construcție. – Din tc. payanda. DOOM
paiántă s. f., g.-d. art. paiántei; pl. paiánte
paianț
PAIÁNȚ s. m. v. paiață.
paiaua
PAIÁ, paiele, s. f. Titlu onorific dat, în ierarhia boierească din Țările Române, boierilor care nu aveau slujbă de stat; persoană care avea acest titlu. ◊ Expr. (Reg.) A-i da (cuiva) paiele = a măguli, a flata pe cineva; a fi prea îngăduitor, a-i da (cuiva) nas. – Din tc. pāye. DOOM
paiá s. f., art. paiáua, g.-d. art. paiélei; pl. paiéle, art. paiélele
paiaț
PAIÁȚ s. m. v. paiață.
paiața
PAIÁȚĂ, paiațe, s. f. 1. Personaj comic în spectacolele de circ, la diferite reprezentații populare etc.; măscărici, saltimbanc, clovn; bufon. ♦ Păpușă îmbrăcată ca o paiață (1). 2. Epitet dat unui om neserios, ridicol, lipsit de personalitate. – Din rus. paiaț, fr. paillasse, germ. Paiazze. DOOM
paiáță s. f., g.-d. art. paiáței; pl. paiáțe
paiațe
PAIÁȚĂ, paiațe, s. f. 1. Personaj comic în spectacolele de circ, la diferite reprezentații populare etc.; măscărici, saltimbanc, clovn; bufon. ♦ Păpușă îmbrăcată ca o paiață (1). 2. Epitet dat unui om neserios, ridicol, lipsit de personalitate. – Din rus. paiaț, fr. paillasse, germ. Paiazze. DOOM
paiáță s. f., g.-d. art. paiáței; pl. paiáțe
paiaței
PAIÁȚĂ, paiațe, s. f. 1. Personaj comic în spectacolele de circ, la diferite reprezentații populare etc.; măscărici, saltimbanc, clovn; bufon. ♦ Păpușă îmbrăcată ca o paiață (1). 2. Epitet dat unui om neserios, ridicol, lipsit de personalitate. – Din rus. paiaț, fr. paillasse, germ. Paiazze. DOOM
paiáță s. f., g.-d. art. paiáței; pl. paiáțe
paiațele
PAIÁȚĂ, paiațe, s. f. 1. Personaj comic în spectacolele de circ, la diferite reprezentații populare etc.; măscărici, saltimbanc, clovn; bufon. ♦ Păpușă îmbrăcată ca o paiață (1). 2. Epitet dat unui om neserios, ridicol, lipsit de personalitate. – Din rus. paiaț, fr. paillasse, germ. Paiazze. DOOM
paiáță s. f., g.-d. art. paiáței; pl. paiáțe
paiațelor
PAIÁȚĂ, paiațe, s. f. 1. Personaj comic în spectacolele de circ, la diferite reprezentații populare etc.; măscărici, saltimbanc, clovn; bufon. ♦ Păpușă îmbrăcată ca o paiață (1). 2. Epitet dat unui om neserios, ridicol, lipsit de personalitate. – Din rus. paiaț, fr. paillasse, germ. Paiazze. DOOM
paiáță s. f., g.-d. art. paiáței; pl. paiáțe
paiațăria
PAIAȚĂRÍE, paiațării, s. f. Exhibiție executată (pe scenă) de o paiață; p. ext. reprezentație scenică lipsită de valoare. ♦ Fig. Comportare, atitudine lipsită de seriozitate, ridicolă. [Pr.: pa-ia-] – Paiață + suf. -ărie. DOOM
paiațăríe (rar) s. f., art. paiațăría, g.-d. art. paiațăríei; pl. paiațăríi, art. paiațăríile
paiațărie
PAIAȚĂRÍE, paiațării, s. f. Exhibiție executată (pe scenă) de o paiață; p. ext. reprezentație scenică lipsită de valoare. ♦ Fig. Comportare, atitudine lipsită de seriozitate, ridicolă. [Pr.: pa-ia-] – Paiață + suf. -ărie. DOOM
paiațăríe (rar) s. f., art. paiațăría, g.-d. art. paiațăríei; pl. paiațăríi, art. paiațăríile
paiațăriei
PAIAȚĂRÍE, paiațării, s. f. Exhibiție executată (pe scenă) de o paiață; p. ext. reprezentație scenică lipsită de valoare. ♦ Fig. Comportare, atitudine lipsită de seriozitate, ridicolă. [Pr.: pa-ia-] – Paiață + suf. -ărie. DOOM
paiațăríe (rar) s. f., art. paiațăría, g.-d. art. paiațăríei; pl. paiațăríi, art. paiațăríile
paiațării
PAIAȚĂRÍE, paiațării, s. f. Exhibiție executată (pe scenă) de o paiață; p. ext. reprezentație scenică lipsită de valoare. ♦ Fig. Comportare, atitudine lipsită de seriozitate, ridicolă. [Pr.: pa-ia-] – Paiață + suf. -ărie. DOOM
paiațăríe (rar) s. f., art. paiațăría, g.-d. art. paiațăríei; pl. paiațăríi, art. paiațăríile
paiațăriile
PAIAȚĂRÍE, paiațării, s. f. Exhibiție executată (pe scenă) de o paiață; p. ext. reprezentație scenică lipsită de valoare. ♦ Fig. Comportare, atitudine lipsită de seriozitate, ridicolă. [Pr.: pa-ia-] – Paiață + suf. -ărie. DOOM
paiațăríe (rar) s. f., art. paiațăría, g.-d. art. paiațăríei; pl. paiațăríi, art. paiațăríile
paiațăriilor
PAIAȚĂRÍE, paiațării, s. f. Exhibiție executată (pe scenă) de o paiață; p. ext. reprezentație scenică lipsită de valoare. ♦ Fig. Comportare, atitudine lipsită de seriozitate, ridicolă. [Pr.: pa-ia-] – Paiață + suf. -ărie. DOOM
paiațăríe (rar) s. f., art. paiațăría, g.-d. art. paiațăríei; pl. paiațăríi, art. paiațăríile
paic
PAÍC, paici, s. m. Soldat din garda personală a sultanului sau a domnilor Țărilor Române. – Din tc. peyk. DOOM
paíc s. m., pl. paíci
paici
PAÍC, paici, s. m. Soldat din garda personală a sultanului sau a domnilor Țărilor Române. – Din tc. peyk. DOOM
paíc s. m., pl. paíci
paicii
PAÍC, paici, s. m. Soldat din garda personală a sultanului sau a domnilor Țărilor Române. – Din tc. peyk. DOOM
paíc s. m., pl. paíci
paicilor
PAÍC, paici, s. m. Soldat din garda personală a sultanului sau a domnilor Țărilor Române. – Din tc. peyk. DOOM
paíc s. m., pl. paíci
paicul
PAÍC, paici, s. m. Soldat din garda personală a sultanului sau a domnilor Țărilor Române. – Din tc. peyk. DOOM
paíc s. m., pl. paíci
paicului
PAÍC, paici, s. m. Soldat din garda personală a sultanului sau a domnilor Țărilor Române. – Din tc. peyk. DOOM
paíc s. m., pl. paíci
paidee
PAIDÉE s.f. Educație a spiritului uman prin cultivarea filozofiei și a științei. [Pron. pai-de-e. / < gr. paideia].
paideia
PAIDÉIA s. f. Concept educațional în Grecia antică ce urmărea cultivarea spiritului uman prin studiul filosofiei și științei. [Pr.: pa-i-dé-ia] – Cuv. gr. DOOM
paidéia (gr.) (pai-) s. f.
paidos
paidós (-oáse), s. n. – Repaus. Tc. paidos (Tiktin).
paie
PAI, paie, s. n. Tip de tulpină simplă, în general fără ramificații și cu internodurile lipsite de măduvă, caracteristic pentru cereale (grâu, orz, orez etc.) și pentru alte plante din familia gramineelor; (la pl.) grămadă de asemenea tulpini rămase după treierat. ◊ Expr. Om de paie = om fără personalitate, de care se servește cineva pentru a-și atinge un scop personal. Foc de paie = entuziasm sau pasiune trecătoare. Arde focu-n paie ude, se zice despre un sentiment, o pornire care mocnește (fără a izbucni). A întemeia (ceva) pe paie = a clădi, a realiza (ceva) pe temelii șubrede. (Fam.) Văduvă (sau, rar văduv) de paie = soție sau soț care a rămas o perioadă scurtă de timp fără soț sau, respectiv, fără soție. A fugi ca tăunul cu paiul = a fugi foarte repede. A stinge focul cu paie sau a pune paie pe(ste) foc = a înrăutăți și mai mult situația (dintre doi adversari); a întărâta, a ațâța pe cei care se ceartă. A nu lua un pai de jos = a nu face absolut nimic. ♦ Bucată din această tulpină sau tub subțire din material plastic cu care se sorb unele băuturi. – Lat. palea. DOOM
pai s. n., pl. páie
paie
PĂREÁ, par, vb. II. Intranz. și refl. 1. (Cu valoare de semiauxiliar de modalitate) A da impresia, a crea iluzia; a avea aparența de... ◊ Loc. vb. A-i părea (cuiva) bine = a se bucura. A-i părea (cuiva) rău = a regreta. ◊ Loc. adv. Pare că = parcă1. ◊ Expr. Pe cât se pare = pe cât se vede, pe cât se înțelege. (Rar) (Impers., introduce o propoziție subiectivă) Părea că mă aflam într-un mare oraș. ♦ Intranz. (Rar) A atrage atenția, a impune. 2. A avea impresia, a-și închipui, a crede. ♦ A socoti, a aprecia, a considera, a găsi. 3. A se înșela; a i se năzări. [Var.: (rar) páre vb. III] – Lat. parere. DOOM
păreá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. par, 2 sg. pari, 1 pl. părém, viit. 3 sg. va păreá; conj. prez. 3 să páră; cond. prez. 3 ar păreá; ger. părấnd; part. părút
paiele
PAI, paie, s. n. Tip de tulpină simplă, în general fără ramificații și cu internodurile lipsite de măduvă, caracteristic pentru cereale (grâu, orz, orez etc.) și pentru alte plante din familia gramineelor; (la pl.) grămadă de asemenea tulpini rămase după treierat. ◊ Expr. Om de paie = om fără personalitate, de care se servește cineva pentru a-și atinge un scop personal. Foc de paie = entuziasm sau pasiune trecătoare. Arde focu-n paie ude, se zice despre un sentiment, o pornire care mocnește (fără a izbucni). A întemeia (ceva) pe paie = a clădi, a realiza (ceva) pe temelii șubrede. (Fam.) Văduvă (sau, rar văduv) de paie = soție sau soț care a rămas o perioadă scurtă de timp fără soț sau, respectiv, fără soție. A fugi ca tăunul cu paiul = a fugi foarte repede. A stinge focul cu paie sau a pune paie pe(ste) foc = a înrăutăți și mai mult situația (dintre doi adversari); a întărâta, a ațâța pe cei care se ceartă. A nu lua un pai de jos = a nu face absolut nimic. ♦ Bucată din această tulpină sau tub subțire din material plastic cu care se sorb unele băuturi. – Lat. palea. DOOM
pai s. n., pl. páie
paiele
PAIÁ, paiele, s. f. Titlu onorific dat, în ierarhia boierească din Țările Române, boierilor care nu aveau slujbă de stat; persoană care avea acest titlu. ◊ Expr. (Reg.) A-i da (cuiva) paiele = a măguli, a flata pe cineva; a fi prea îngăduitor, a-i da (cuiva) nas. – Din tc. pāye. DOOM
paiá s. f., art. paiáua, g.-d. art. paiélei; pl. paiéle, art. paiélele
paielei
PAIÁ, paiele, s. f. Titlu onorific dat, în ierarhia boierească din Țările Române, boierilor care nu aveau slujbă de stat; persoană care avea acest titlu. ◊ Expr. (Reg.) A-i da (cuiva) paiele = a măguli, a flata pe cineva; a fi prea îngăduitor, a-i da (cuiva) nas. – Din tc. pāye. DOOM
paiá s. f., art. paiáua, g.-d. art. paiélei; pl. paiéle, art. paiélele
paielele
PAIÁ, paiele, s. f. Titlu onorific dat, în ierarhia boierească din Țările Române, boierilor care nu aveau slujbă de stat; persoană care avea acest titlu. ◊ Expr. (Reg.) A-i da (cuiva) paiele = a măguli, a flata pe cineva; a fi prea îngăduitor, a-i da (cuiva) nas. – Din tc. pāye. DOOM
paiá s. f., art. paiáua, g.-d. art. paiélei; pl. paiéle, art. paiélele
paielelor
PAIÁ, paiele, s. f. Titlu onorific dat, în ierarhia boierească din Țările Române, boierilor care nu aveau slujbă de stat; persoană care avea acest titlu. ◊ Expr. (Reg.) A-i da (cuiva) paiele = a măguli, a flata pe cineva; a fi prea îngăduitor, a-i da (cuiva) nas. – Din tc. pāye. DOOM
paiá s. f., art. paiáua, g.-d. art. paiélei; pl. paiéle, art. paiélele
paielor
PAI, paie, s. n. Tip de tulpină simplă, în general fără ramificații și cu internodurile lipsite de măduvă, caracteristic pentru cereale (grâu, orz, orez etc.) și pentru alte plante din familia gramineelor; (la pl.) grămadă de asemenea tulpini rămase după treierat. ◊ Expr. Om de paie = om fără personalitate, de care se servește cineva pentru a-și atinge un scop personal. Foc de paie = entuziasm sau pasiune trecătoare. Arde focu-n paie ude, se zice despre un sentiment, o pornire care mocnește (fără a izbucni). A întemeia (ceva) pe paie = a clădi, a realiza (ceva) pe temelii șubrede. (Fam.) Văduvă (sau, rar văduv) de paie = soție sau soț care a rămas o perioadă scurtă de timp fără soț sau, respectiv, fără soție. A fugi ca tăunul cu paiul = a fugi foarte repede. A stinge focul cu paie sau a pune paie pe(ste) foc = a înrăutăți și mai mult situația (dintre doi adversari); a întărâta, a ațâța pe cei care se ceartă. A nu lua un pai de jos = a nu face absolut nimic. ♦ Bucată din această tulpină sau tub subțire din material plastic cu care se sorb unele băuturi. – Lat. palea. DOOM
pai s. n., pl. páie
paieric
PAIÉRIC, paierice, s. n. Semn grafic în scrierea chirilică, de obicei fără valoare fonetică, pus după o consoană pentru a înlocui semnul moale sau semnul tare în poziție neintensă. – Din sl. pajerĭčikŭ. DOOM
paiéric s. n., pl. paiérice
paierice
PAIÉRIC, paierice, s. n. Semn grafic în scrierea chirilică, de obicei fără valoare fonetică, pus după o consoană pentru a înlocui semnul moale sau semnul tare în poziție neintensă. – Din sl. pajerĭčikŭ. DOOM
paiéric s. n., pl. paiérice
paiericele
PAIÉRIC, paierice, s. n. Semn grafic în scrierea chirilică, de obicei fără valoare fonetică, pus după o consoană pentru a înlocui semnul moale sau semnul tare în poziție neintensă. – Din sl. pajerĭčikŭ. DOOM
paiéric s. n., pl. paiérice
paiericelor
PAIÉRIC, paierice, s. n. Semn grafic în scrierea chirilică, de obicei fără valoare fonetică, pus după o consoană pentru a înlocui semnul moale sau semnul tare în poziție neintensă. – Din sl. pajerĭčikŭ. DOOM
paiéric s. n., pl. paiérice
paiericul
PAIÉRIC, paierice, s. n. Semn grafic în scrierea chirilică, de obicei fără valoare fonetică, pus după o consoană pentru a înlocui semnul moale sau semnul tare în poziție neintensă. – Din sl. pajerĭčikŭ. DOOM
paiéric s. n., pl. paiérice
paiericului
PAIÉRIC, paierice, s. n. Semn grafic în scrierea chirilică, de obicei fără valoare fonetică, pus după o consoană pentru a înlocui semnul moale sau semnul tare în poziție neintensă. – Din sl. pajerĭčikŭ. DOOM
paiéric s. n., pl. paiérice
paiet
PAIÉT, paiete, s. n. Dispozitiv pentru astuparea provizorie, din exterior, a spărturilor mici produse în bordajul unei nave, sub linia de plutire. – Din fr. paillet. DOOM
paiét (nav.) s. n., pl. paiéte
paieta
PAIÉTĂ, paiete, s. f. Disc mic și sclipitor de metal, de sticlă, de celofan etc. (cu gaură la mijloc), care se coase sau se lipește ca ornament pe haine, pe stofe etc.; fluturaș (2). [Pr.: pa-ie-] – Din fr. paillette. DOOM
paiétă (ornament) s. f., g.-d. art. paiétei; pl. paiéte
paiete
PAIÉT, paiete, s. n. Dispozitiv pentru astuparea provizorie, din exterior, a spărturilor mici produse în bordajul unei nave, sub linia de plutire. – Din fr. paillet. DOOM
paiét (nav.) s. n., pl. paiéte
paiete
PAIÉTĂ, paiete, s. f. Disc mic și sclipitor de metal, de sticlă, de celofan etc. (cu gaură la mijloc), care se coase sau se lipește ca ornament pe haine, pe stofe etc.; fluturaș (2). [Pr.: pa-ie-] – Din fr. paillette. DOOM
paiétă (ornament) s. f., g.-d. art. paiétei; pl. paiéte
paietei
PAIÉTĂ, paiete, s. f. Disc mic și sclipitor de metal, de sticlă, de celofan etc. (cu gaură la mijloc), care se coase sau se lipește ca ornament pe haine, pe stofe etc.; fluturaș (2). [Pr.: pa-ie-] – Din fr. paillette. DOOM
paiétă (ornament) s. f., g.-d. art. paiétei; pl. paiéte
paietele
PAIÉT, paiete, s. n. Dispozitiv pentru astuparea provizorie, din exterior, a spărturilor mici produse în bordajul unei nave, sub linia de plutire. – Din fr. paillet. DOOM
paiét (nav.) s. n., pl. paiéte
paietele
PAIÉTĂ, paiete, s. f. Disc mic și sclipitor de metal, de sticlă, de celofan etc. (cu gaură la mijloc), care se coase sau se lipește ca ornament pe haine, pe stofe etc.; fluturaș (2). [Pr.: pa-ie-] – Din fr. paillette. DOOM
paiétă (ornament) s. f., g.-d. art. paiétei; pl. paiéte
paietelor
PAIÉT, paiete, s. n. Dispozitiv pentru astuparea provizorie, din exterior, a spărturilor mici produse în bordajul unei nave, sub linia de plutire. – Din fr. paillet. DOOM
paiét (nav.) s. n., pl. paiéte
paietelor
PAIÉTĂ, paiete, s. f. Disc mic și sclipitor de metal, de sticlă, de celofan etc. (cu gaură la mijloc), care se coase sau se lipește ca ornament pe haine, pe stofe etc.; fluturaș (2). [Pr.: pa-ie-] – Din fr. paillette. DOOM
paiétă (ornament) s. f., g.-d. art. paiétei; pl. paiéte
paietul
PAIÉT, paiete, s. n. Dispozitiv pentru astuparea provizorie, din exterior, a spărturilor mici produse în bordajul unei nave, sub linia de plutire. – Din fr. paillet. DOOM
paiét (nav.) s. n., pl. paiéte
paietului
PAIÉT, paiete, s. n. Dispozitiv pentru astuparea provizorie, din exterior, a spărturilor mici produse în bordajul unei nave, sub linia de plutire. – Din fr. paillet. DOOM
paiét (nav.) s. n., pl. paiéte
paing
PAÍNG, paingi, s. m. Păianjen. – Din sl. *pa(i)okŭ. DOOM
paíng (înv.) s. m., pl. paíngi
paingeniș
PĂINJENÍȘ s. n. v. păienjeniș. DOOM
păienjeníș s. n., pl. păienjeníșuri
paingi
PAÍNG, paingi, s. m. Păianjen. – Din sl. *pa(i)okŭ. DOOM
paíng (înv.) s. m., pl. paíngi
paingii
PAÍNG, paingi, s. m. Păianjen. – Din sl. *pa(i)okŭ. DOOM
paíng (înv.) s. m., pl. paíngi
paingilor
PAÍNG, paingi, s. m. Păianjen. – Din sl. *pa(i)okŭ. DOOM
paíng (înv.) s. m., pl. paíngi
paingin
PAÍNGiN s. m. v. păianjen.
paingini
PĂINJINÍ vb. IV v. păienjeni. DOOM
păienjení (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păienjenésc, imperf. 3 sg. păienjeneá; conj. prez. 3 să păienjeneáscă
painginire
PAINGINÍ vb. IV v. păienjeni.
painginit
PAINGINÍ vb. IV v. păienjeni.
paingul
PAÍNG, paingi, s. m. Păianjen. – Din sl. *pa(i)okŭ. DOOM
paíng (înv.) s. m., pl. paíngi
paingului
PAÍNG, paingi, s. m. Păianjen. – Din sl. *pa(i)okŭ. DOOM
paíng (înv.) s. m., pl. paíngi
paingânăraie
PAINGÎNĂRAÍE s. f. (Regional, cu sens colectiv) Cantitate mare de păienjeniș. Au crescut... buruieni împrejurul ei [fîntînii] și paingînăraie, de i-a acoperit gura. PAMFILE, CR. 112.
paingăn
PĂIÁNJEN, păianjeni, s. m. 1. (La pl.) Grup de animale arahnide, caracterizate prin cefalotorace cu opt picioare lungi și cu abdomenul nesegmentat, care se hrănesc cu insecte mici, prinse de obicei într-o pânză subțire țesută de ele cu ajutorul unui lichid cleios pe care îl secretă; (și la sg.) animal care face parte din acest grup. 2. (La pl.) Pânză de păianjen (1); păienjeniș. 3. Unealtă folosită pentru prinderea și extragerea pieselor de dimensiuni mici sau a bucăților de cablu rămase într-o sondă. 4. (Sport) Fiecare dintre colțurile de sus ale porții la fotbal, handbal, polo sau hochei. 5. (Reg.) Prăjină care se așază pe vârful clăilor, al stogurilor sau al acoperișurilor de paie ca să le apere de vânt. [Pr.: pă-ian-. – Var.: (reg.) păiájen, paiájen, paínjen, paíngăn, păínjen, păínjin, s. m.] – Din sl. *pajoncina. Cf. bg. p a j a š i n a. DOOM
păiánjen s. m., pl. păiánjeni
painjen
PĂIÁNJEN, păianjeni, s. m. 1. (La pl.) Grup de animale arahnide, caracterizate prin cefalotorace cu opt picioare lungi și cu abdomenul nesegmentat, care se hrănesc cu insecte mici, prinse de obicei într-o pânză subțire țesută de ele cu ajutorul unui lichid cleios pe care îl secretă; (și la sg.) animal care face parte din acest grup. 2. (La pl.) Pânză de păianjen (1); păienjeniș. 3. Unealtă folosită pentru prinderea și extragerea pieselor de dimensiuni mici sau a bucăților de cablu rămase într-o sondă. 4. (Sport) Fiecare dintre colțurile de sus ale porții la fotbal, handbal, polo sau hochei. 5. (Reg.) Prăjină care se așază pe vârful clăilor, al stogurilor sau al acoperișurilor de paie ca să le apere de vânt. [Pr.: pă-ian-. – Var.: (reg.) păiájen, paiájen, paínjen, paíngăn, păínjen, păínjin, s. m.] – Din sl. *pajoncina. Cf. bg. p a j a š i n a. DOOM
păiánjen s. m., pl. păiánjeni
painjeni
PĂINJINÍ vb. IV v. păienjeni. DOOM
păienjení (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păienjenésc, imperf. 3 sg. păienjeneá; conj. prez. 3 să păienjeneáscă
painjenire
PĂIENJENÍRE s. f. Acțiunea de a (se) păienjeni și rezultatul ei; împăienjenire. [Pr.: pă-ien-. – Var.: (reg.) păinjeníre, painjeníre s. f.] – V. păienjeni. DOOM
păienjeníre (pop.) s. f., g.-d. art. păienjenírii
painjenit
PĂINJINÍT, -Ă adj. v. păienjenit.
painjeniș
PĂINJENÍȘ s. n. v. păienjeniș. DOOM
păienjeníș s. n., pl. păienjeníșuri
painjin
PĂINJÍN s. m. v. păianjen.
painjini
PĂINJINÍ vb. IV v. împăienjeni.
painjăn
PAÍNJĂN s. m. v. păianjen.
paioale
PAIÓL, paioale, s. n. (Mar.) Pardoseală de protecție cu care se căptușește podeaua încăperilor unei nave. [Pr.: pa-iol] – Din fr. payol, rus. paiol.
paioalele
PAIÓL, paioale, s. n. (Mar.) Pardoseală de protecție cu care se căptușește podeaua încăperilor unei nave. [Pr.: pa-iol] – Din fr. payol, rus. paiol.
paioalelor
PAIÓL, paioale, s. n. (Mar.) Pardoseală de protecție cu care se căptușește podeaua încăperilor unei nave. [Pr.: pa-iol] – Din fr. payol, rus. paiol.
paioane
PAIÓN, paioane, s. n. (Rar) Împletitură de paie folosită pentru protejarea obiectelor confecționate din sticlă. [Pr.: pa-ion] – Din fr. paillon.
paioanele
PAIÓN, paioane, s. n. (Rar) Împletitură de paie folosită pentru protejarea obiectelor confecționate din sticlă. [Pr.: pa-ion] – Din fr. paillon.
paioanelor
PAIÓN, paioane, s. n. (Rar) Împletitură de paie folosită pentru protejarea obiectelor confecționate din sticlă. [Pr.: pa-ion] – Din fr. paillon.
paiol
PAIÓL, paioale, s. n. (Mar.) Pardoseală de protecție cu care se căptușește podeaua încăperilor unei nave. [Pr.: pa-iol] – Din fr. payol, rus. paiol.
paiolul
PAIÓL, paioale, s. n. (Mar.) Pardoseală de protecție cu care se căptușește podeaua încăperilor unei nave. [Pr.: pa-iol] – Din fr. payol, rus. paiol.
paiolului
PAIÓL, paioale, s. n. (Mar.) Pardoseală de protecție cu care se căptușește podeaua încăperilor unei nave. [Pr.: pa-iol] – Din fr. payol, rus. paiol.
paion
PAIÓN, paioane, s. n. (Rar) Împletitură de paie folosită pentru protejarea obiectelor confecționate din sticlă. [Pr.: pa-ion] – Din fr. paillon.
paionul
PAIÓN, paioane, s. n. (Rar) Împletitură de paie folosită pentru protejarea obiectelor confecționate din sticlă. [Pr.: pa-ion] – Din fr. paillon.
paionului
PAIÓN, paioane, s. n. (Rar) Împletitură de paie folosită pentru protejarea obiectelor confecționate din sticlă. [Pr.: pa-ion] – Din fr. paillon.
pair
PAIR, pairi, s. m. Titlu purtat de marii vasali ai regelui în Franța și în Anglia în evul mediu. ♦ Membru (pe viață) al uneia dintre cele două camere legislative din Franța între 1815 și 1848. ♦ Titlu de noblețe în Marea Britanie, care conferă dreptul de membru al Camerei Lorzilor. ♦ Persoană care are (sau avea) unul dintre aceste titluri. [Pr.: per] – Din fr. pair. DOOM
pair (fr.) [pron. per] s. m., pl. pairi, art. pairii [pron. périi] (pai-)
pairie
PAIRÍE s. f. Calitate, demnitate de pair. [Pr.: pe-ri-e] – Din fr. pairie.
paisprece
PÁTRUSPREZECE num. ord. v. paisprezece. DOOM
!páisprezece (pais-pre-/pai-spre-) num.; 14/XIV
paisprecelea
PÁTRUSPREZECELEA, -CEA num. ord. v. paisprezecelea. DOOM
!páisprezecelea (al ~) (pais-pre-/pai-spre-) num. m., f. a páisprezecea; al XIV-lea/al 14-lea, a XIV-a/a 14-a
paisprezece
PÁTRUSPREZECE num. ord. v. paisprezece. DOOM
!páisprezece (pais-pre-/pai-spre-) num.; 14/XIV
paisprezecelea
PÁTRUSPREZECELEA, -CEA num. ord. v. paisprezecelea. DOOM
!páisprezecelea (al ~) (pais-pre-/pai-spre-) num. m., f. a páisprezecea; al XIV-lea/al 14-lea, a XIV-a/a 14-a
paisă
PÁISĂ s.f. Monedă divizionară în India, Pakistan etc., valorând a suta parte dintr-o rupie. [< fr. paise < cuv. hindustan].
paiul
PAI, paie, s. n. Tip de tulpină simplă, în general fără ramificații și cu internodurile lipsite de măduvă, caracteristic pentru cereale (grâu, orz, orez etc.) și pentru alte plante din familia gramineelor; (la pl.) grămadă de asemenea tulpini rămase după treierat. ◊ Expr. Om de paie = om fără personalitate, de care se servește cineva pentru a-și atinge un scop personal. Foc de paie = entuziasm sau pasiune trecătoare. Arde focu-n paie ude, se zice despre un sentiment, o pornire care mocnește (fără a izbucni). A întemeia (ceva) pe paie = a clădi, a realiza (ceva) pe temelii șubrede. (Fam.) Văduvă (sau, rar văduv) de paie = soție sau soț care a rămas o perioadă scurtă de timp fără soț sau, respectiv, fără soție. A fugi ca tăunul cu paiul = a fugi foarte repede. A stinge focul cu paie sau a pune paie pe(ste) foc = a înrăutăți și mai mult situația (dintre doi adversari); a întărâta, a ațâța pe cei care se ceartă. A nu lua un pai de jos = a nu face absolut nimic. ♦ Bucată din această tulpină sau tub subțire din material plastic cu care se sorb unele băuturi. – Lat. palea. DOOM
pai s. n., pl. páie
paiului
PAI, paie, s. n. Tip de tulpină simplă, în general fără ramificații și cu internodurile lipsite de măduvă, caracteristic pentru cereale (grâu, orz, orez etc.) și pentru alte plante din familia gramineelor; (la pl.) grămadă de asemenea tulpini rămase după treierat. ◊ Expr. Om de paie = om fără personalitate, de care se servește cineva pentru a-și atinge un scop personal. Foc de paie = entuziasm sau pasiune trecătoare. Arde focu-n paie ude, se zice despre un sentiment, o pornire care mocnește (fără a izbucni). A întemeia (ceva) pe paie = a clădi, a realiza (ceva) pe temelii șubrede. (Fam.) Văduvă (sau, rar văduv) de paie = soție sau soț care a rămas o perioadă scurtă de timp fără soț sau, respectiv, fără soție. A fugi ca tăunul cu paiul = a fugi foarte repede. A stinge focul cu paie sau a pune paie pe(ste) foc = a înrăutăți și mai mult situația (dintre doi adversari); a întărâta, a ațâța pe cei care se ceartă. A nu lua un pai de jos = a nu face absolut nimic. ♦ Bucată din această tulpină sau tub subțire din material plastic cu care se sorb unele băuturi. – Lat. palea. DOOM
pai s. n., pl. páie
paivan
PAIVÁN, paivane, s. n. (Regional) Funie sau ștreang (pentru priponit). Cu paivane de argint, Cum nu mai sînt pe pămînt. Bibicescu, P. P. 308. – Pronunțat: pai-van. - Variante: păiván (PAMFILE, I. C. 213), poiván (PAMFILE, I. C. 213, SEVASTOS, N. 234) s. n.
paișpe
PÁTRUSPREZECE num. ord. v. paisprezece. DOOM
!páisprezece (pais-pre-/pai-spre-) num.; 14/XIV
paișpelea
PÁTRUSPREZECELEA, -CEA num. ord. v. paisprezecelea. DOOM
!páisprezecelea (al ~) (pais-pre-/pai-spre-) num. m., f. a páisprezecea; al XIV-lea/al 14-lea, a XIV-a/a 14-a
paj
PAJ, (1) paji, s. m. 1. (În Evul Mediu, în Europa Apuseană) Tânăr nobil care se afla în serviciul unui senior pentru a învăța meșteșugul armelor și pentru a se deprinde cu manierele de la curte; p. ext. copil de casă. 2. Pieptănătură feminină în care părul, lăsat lung pe umeri, este rulat la capete spre partea dinăuntru, imitând pieptănătura pajilor (1). [Var.: (înv.) pag s. m.] – Din fr. page, germ. Page. DOOM
paj s. m., pl. paji
pajeră
PÁJURĂ, pajuri, s. f. 1. Pasăre răpitoare mai mică decât vulturul, dar mult mai puternică și mai iute în mișcări decât acesta, cu cioc puternic și tăios, cu gheare lungi și ascuțite, care trăiește în regiunile de munte (Aquila chrysaëtos); acvilă (1), aceră. ♦ (În mitologia populară) Pasăre uriașă, cu înfățișări variate, de obicei fioroase, înzestrată cu puteri miraculoase. 2. Figură simbolică reprezentând o pajură (1) sau vultur (cu unul ori două capete, de obicei cu aripile întinse), care servește ca semn convențional distinctiv pe stemele, steagurile, pecețile sau monedele unor țări; p. ext. stemă, emblemă având o asemenea figură. [Var.: (înv.) pájeră, pájoră s. f.] – Din ucr. pažera „ființă lacomă, nesățioasă”. DOOM
pájură s. f., g.-d. art. pájurii; pl. pájuri
paji
PAJ, (1) paji, s. m. 1. (În Evul Mediu, în Europa Apuseană) Tânăr nobil care se afla în serviciul unui senior pentru a învăța meșteșugul armelor și pentru a se deprinde cu manierele de la curte; p. ext. copil de casă. 2. Pieptănătură feminină în care părul, lăsat lung pe umeri, este rulat la capete spre partea dinăuntru, imitând pieptănătura pajilor (1). [Var.: (înv.) pag s. m.] – Din fr. page, germ. Page. DOOM
paj s. m., pl. paji
pajii
PAJ, (1) paji, s. m. 1. (În Evul Mediu, în Europa Apuseană) Tânăr nobil care se afla în serviciul unui senior pentru a învăța meșteșugul armelor și pentru a se deprinde cu manierele de la curte; p. ext. copil de casă. 2. Pieptănătură feminină în care părul, lăsat lung pe umeri, este rulat la capete spre partea dinăuntru, imitând pieptănătura pajilor (1). [Var.: (înv.) pag s. m.] – Din fr. page, germ. Page. DOOM
paj s. m., pl. paji
pajilor
PAJ, (1) paji, s. m. 1. (În Evul Mediu, în Europa Apuseană) Tânăr nobil care se afla în serviciul unui senior pentru a învăța meșteșugul armelor și pentru a se deprinde cu manierele de la curte; p. ext. copil de casă. 2. Pieptănătură feminină în care părul, lăsat lung pe umeri, este rulat la capete spre partea dinăuntru, imitând pieptănătura pajilor (1). [Var.: (înv.) pag s. m.] – Din fr. page, germ. Page. DOOM
paj s. m., pl. paji
pajiră
PÁJIRĂ s. f. v. pajură.
pajiște
PÁJIȘTE, pajiști, s. f. Loc acoperit cu iarbă (măruntă și deasă), folosită ca nutreț sau pentru pășunat; vegetație ierboasă care acoperă acest loc. – Din sl. pašište. DOOM
pájiște s. f., g.-d. art. pájiștii; pl. pájiști
pajiștea
PÁJIȘTE, pajiști, s. f. Loc acoperit cu iarbă (măruntă și deasă), folosită ca nutreț sau pentru pășunat; vegetație ierboasă care acoperă acest loc. – Din sl. pašište. DOOM
pájiște s. f., g.-d. art. pájiștii; pl. pájiști
pajiști
PÁJIȘTE, pajiști, s. f. Loc acoperit cu iarbă (măruntă și deasă), folosită ca nutreț sau pentru pășunat; vegetație ierboasă care acoperă acest loc. – Din sl. pašište. DOOM
pájiște s. f., g.-d. art. pájiștii; pl. pájiști
pajiștii
PÁJIȘTE, pajiști, s. f. Loc acoperit cu iarbă (măruntă și deasă), folosită ca nutreț sau pentru pășunat; vegetație ierboasă care acoperă acest loc. – Din sl. pašište. DOOM
pájiște s. f., g.-d. art. pájiștii; pl. pájiști
pajiștile
PÁJIȘTE, pajiști, s. f. Loc acoperit cu iarbă (măruntă și deasă), folosită ca nutreț sau pentru pășunat; vegetație ierboasă care acoperă acest loc. – Din sl. pašište. DOOM
pájiște s. f., g.-d. art. pájiștii; pl. pájiști
pajiștilor
PÁJIȘTE, pajiști, s. f. Loc acoperit cu iarbă (măruntă și deasă), folosită ca nutreț sau pentru pășunat; vegetație ierboasă care acoperă acest loc. – Din sl. pašište. DOOM
pájiște s. f., g.-d. art. pájiștii; pl. pájiști
pajoră
PÁJURĂ, pajuri, s. f. 1. Pasăre răpitoare mai mică decât vulturul, dar mult mai puternică și mai iute în mișcări decât acesta, cu cioc puternic și tăios, cu gheare lungi și ascuțite, care trăiește în regiunile de munte (Aquila chrysaëtos); acvilă (1), aceră. ♦ (În mitologia populară) Pasăre uriașă, cu înfățișări variate, de obicei fioroase, înzestrată cu puteri miraculoase. 2. Figură simbolică reprezentând o pajură (1) sau vultur (cu unul ori două capete, de obicei cu aripile întinse), care servește ca semn convențional distinctiv pe stemele, steagurile, pecețile sau monedele unor țări; p. ext. stemă, emblemă având o asemenea figură. [Var.: (înv.) pájeră, pájoră s. f.] – Din ucr. pažera „ființă lacomă, nesățioasă”. DOOM
pájură s. f., g.-d. art. pájurii; pl. pájuri
pajul
PAJ, (1) paji, s. m. 1. (În Evul Mediu, în Europa Apuseană) Tânăr nobil care se afla în serviciul unui senior pentru a învăța meșteșugul armelor și pentru a se deprinde cu manierele de la curte; p. ext. copil de casă. 2. Pieptănătură feminină în care părul, lăsat lung pe umeri, este rulat la capete spre partea dinăuntru, imitând pieptănătura pajilor (1). [Var.: (înv.) pag s. m.] – Din fr. page, germ. Page. DOOM
paj s. m., pl. paji
pajului
PAJ, (1) paji, s. m. 1. (În Evul Mediu, în Europa Apuseană) Tânăr nobil care se afla în serviciul unui senior pentru a învăța meșteșugul armelor și pentru a se deprinde cu manierele de la curte; p. ext. copil de casă. 2. Pieptănătură feminină în care părul, lăsat lung pe umeri, este rulat la capete spre partea dinăuntru, imitând pieptănătura pajilor (1). [Var.: (înv.) pag s. m.] – Din fr. page, germ. Page. DOOM
paj s. m., pl. paji
pajura
PÁJURĂ, pajuri, s. f. 1. Pasăre răpitoare mai mică decât vulturul, dar mult mai puternică și mai iute în mișcări decât acesta, cu cioc puternic și tăios, cu gheare lungi și ascuțite, care trăiește în regiunile de munte (Aquila chrysaëtos); acvilă (1), aceră. ♦ (În mitologia populară) Pasăre uriașă, cu înfățișări variate, de obicei fioroase, înzestrată cu puteri miraculoase. 2. Figură simbolică reprezentând o pajură (1) sau vultur (cu unul ori două capete, de obicei cu aripile întinse), care servește ca semn convențional distinctiv pe stemele, steagurile, pecețile sau monedele unor țări; p. ext. stemă, emblemă având o asemenea figură. [Var.: (înv.) pájeră, pájoră s. f.] – Din ucr. pažera „ființă lacomă, nesățioasă”. DOOM
pájură s. f., g.-d. art. pájurii; pl. pájuri
pajuri
PÁJURĂ, pajuri, s. f. 1. Pasăre răpitoare mai mică decât vulturul, dar mult mai puternică și mai iute în mișcări decât acesta, cu cioc puternic și tăios, cu gheare lungi și ascuțite, care trăiește în regiunile de munte (Aquila chrysaëtos); acvilă (1), aceră. ♦ (În mitologia populară) Pasăre uriașă, cu înfățișări variate, de obicei fioroase, înzestrată cu puteri miraculoase. 2. Figură simbolică reprezentând o pajură (1) sau vultur (cu unul ori două capete, de obicei cu aripile întinse), care servește ca semn convențional distinctiv pe stemele, steagurile, pecețile sau monedele unor țări; p. ext. stemă, emblemă având o asemenea figură. [Var.: (înv.) pájeră, pájoră s. f.] – Din ucr. pažera „ființă lacomă, nesățioasă”. DOOM
pájură s. f., g.-d. art. pájurii; pl. pájuri
pajurii
PÁJURĂ, pajuri, s. f. 1. Pasăre răpitoare mai mică decât vulturul, dar mult mai puternică și mai iute în mișcări decât acesta, cu cioc puternic și tăios, cu gheare lungi și ascuțite, care trăiește în regiunile de munte (Aquila chrysaëtos); acvilă (1), aceră. ♦ (În mitologia populară) Pasăre uriașă, cu înfățișări variate, de obicei fioroase, înzestrată cu puteri miraculoase. 2. Figură simbolică reprezentând o pajură (1) sau vultur (cu unul ori două capete, de obicei cu aripile întinse), care servește ca semn convențional distinctiv pe stemele, steagurile, pecețile sau monedele unor țări; p. ext. stemă, emblemă având o asemenea figură. [Var.: (înv.) pájeră, pájoră s. f.] – Din ucr. pažera „ființă lacomă, nesățioasă”. DOOM
pájură s. f., g.-d. art. pájurii; pl. pájuri
pajurile
PÁJURĂ, pajuri, s. f. 1. Pasăre răpitoare mai mică decât vulturul, dar mult mai puternică și mai iute în mișcări decât acesta, cu cioc puternic și tăios, cu gheare lungi și ascuțite, care trăiește în regiunile de munte (Aquila chrysaëtos); acvilă (1), aceră. ♦ (În mitologia populară) Pasăre uriașă, cu înfățișări variate, de obicei fioroase, înzestrată cu puteri miraculoase. 2. Figură simbolică reprezentând o pajură (1) sau vultur (cu unul ori două capete, de obicei cu aripile întinse), care servește ca semn convențional distinctiv pe stemele, steagurile, pecețile sau monedele unor țări; p. ext. stemă, emblemă având o asemenea figură. [Var.: (înv.) pájeră, pájoră s. f.] – Din ucr. pažera „ființă lacomă, nesățioasă”. DOOM
pájură s. f., g.-d. art. pájurii; pl. pájuri
pajurilor
PÁJURĂ, pajuri, s. f. 1. Pasăre răpitoare mai mică decât vulturul, dar mult mai puternică și mai iute în mișcări decât acesta, cu cioc puternic și tăios, cu gheare lungi și ascuțite, care trăiește în regiunile de munte (Aquila chrysaëtos); acvilă (1), aceră. ♦ (În mitologia populară) Pasăre uriașă, cu înfățișări variate, de obicei fioroase, înzestrată cu puteri miraculoase. 2. Figură simbolică reprezentând o pajură (1) sau vultur (cu unul ori două capete, de obicei cu aripile întinse), care servește ca semn convențional distinctiv pe stemele, steagurile, pecețile sau monedele unor țări; p. ext. stemă, emblemă având o asemenea figură. [Var.: (înv.) pájeră, pájoră s. f.] – Din ucr. pažera „ființă lacomă, nesățioasă”. DOOM
pájură s. f., g.-d. art. pájurii; pl. pájuri
pakistanez
PAKISTÁNEZ, -Ă, pakistanezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Pakistanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Pakistanului sau pakistanezilor (1), privitor la Pakistan ori la pakistanezi. – Pakistan (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
pakistanéz adj. m., s. m., pl. pakistanézi; adj. f., s. f. pakistanéză, pl. pakistanéze
pakistanez
PAKISTÁNEZ, -Ă, pakistanezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Pakistanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Pakistanului sau pakistanezilor (1), privitor la Pakistan ori la pakistanezi. – Pakistan (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
pakistanéz adj. m., s. m., pl. pakistanézi; adj. f., s. f. pakistanéză, pl. pakistanéze
pakistaneza
PAKISTÁNEZ, -Ă, pakistanezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Pakistanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Pakistanului sau pakistanezilor (1), privitor la Pakistan ori la pakistanezi. – Pakistan (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
pakistanéz adj. m., s. m., pl. pakistanézi; adj. f., s. f. pakistanéză, pl. pakistanéze
pakistaneza
PAKISTÁNEZ, -Ă, pakistanezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Pakistanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Pakistanului sau pakistanezilor (1), privitor la Pakistan ori la pakistanezi. – Pakistan (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
pakistanéz adj. m., s. m., pl. pakistanézi; adj. f., s. f. pakistanéză, pl. pakistanéze
pakistaneze
PAKISTÁNEZ, -Ă, pakistanezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Pakistanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Pakistanului sau pakistanezilor (1), privitor la Pakistan ori la pakistanezi. – Pakistan (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
pakistanéz adj. m., s. m., pl. pakistanézi; adj. f., s. f. pakistanéză, pl. pakistanéze
pakistaneze
PAKISTÁNEZ, -Ă, pakistanezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Pakistanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Pakistanului sau pakistanezilor (1), privitor la Pakistan ori la pakistanezi. – Pakistan (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
pakistanéz adj. m., s. m., pl. pakistanézi; adj. f., s. f. pakistanéză, pl. pakistanéze
pakistaneze
PAKISTÁNEZ, -Ă, pakistanezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Pakistanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Pakistanului sau pakistanezilor (1), privitor la Pakistan ori la pakistanezi. – Pakistan (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
pakistanéz adj. m., s. m., pl. pakistanézi; adj. f., s. f. pakistanéză, pl. pakistanéze
pakistanezei
PAKISTÁNEZ, -Ă, pakistanezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Pakistanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Pakistanului sau pakistanezilor (1), privitor la Pakistan ori la pakistanezi. – Pakistan (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
pakistanéz adj. m., s. m., pl. pakistanézi; adj. f., s. f. pakistanéză, pl. pakistanéze
pakistanezei
PAKISTÁNEZ, -Ă, pakistanezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Pakistanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Pakistanului sau pakistanezilor (1), privitor la Pakistan ori la pakistanezi. – Pakistan (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
pakistanéz adj. m., s. m., pl. pakistanézi; adj. f., s. f. pakistanéză, pl. pakistanéze
pakistanezele
PAKISTÁNEZ, -Ă, pakistanezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Pakistanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Pakistanului sau pakistanezilor (1), privitor la Pakistan ori la pakistanezi. – Pakistan (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
pakistanéz adj. m., s. m., pl. pakistanézi; adj. f., s. f. pakistanéză, pl. pakistanéze
pakistanezele
PAKISTÁNEZ, -Ă, pakistanezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Pakistanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Pakistanului sau pakistanezilor (1), privitor la Pakistan ori la pakistanezi. – Pakistan (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
pakistanéz adj. m., s. m., pl. pakistanézi; adj. f., s. f. pakistanéză, pl. pakistanéze
pakistanezelor
PAKISTÁNEZ, -Ă, pakistanezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Pakistanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Pakistanului sau pakistanezilor (1), privitor la Pakistan ori la pakistanezi. – Pakistan (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
pakistanéz adj. m., s. m., pl. pakistanézi; adj. f., s. f. pakistanéză, pl. pakistanéze
pakistanezelor
PAKISTÁNEZ, -Ă, pakistanezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Pakistanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Pakistanului sau pakistanezilor (1), privitor la Pakistan ori la pakistanezi. – Pakistan (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
pakistanéz adj. m., s. m., pl. pakistanézi; adj. f., s. f. pakistanéză, pl. pakistanéze
pakistanezi
PAKISTÁNEZ, -Ă, pakistanezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Pakistanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Pakistanului sau pakistanezilor (1), privitor la Pakistan ori la pakistanezi. – Pakistan (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
pakistanéz adj. m., s. m., pl. pakistanézi; adj. f., s. f. pakistanéză, pl. pakistanéze
pakistanezi
PAKISTÁNEZ, -Ă, pakistanezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Pakistanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Pakistanului sau pakistanezilor (1), privitor la Pakistan ori la pakistanezi. – Pakistan (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
pakistanéz adj. m., s. m., pl. pakistanézi; adj. f., s. f. pakistanéză, pl. pakistanéze
pakistanezii
PAKISTÁNEZ, -Ă, pakistanezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Pakistanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Pakistanului sau pakistanezilor (1), privitor la Pakistan ori la pakistanezi. – Pakistan (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
pakistanéz adj. m., s. m., pl. pakistanézi; adj. f., s. f. pakistanéză, pl. pakistanéze
pakistanezii
PAKISTÁNEZ, -Ă, pakistanezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Pakistanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Pakistanului sau pakistanezilor (1), privitor la Pakistan ori la pakistanezi. – Pakistan (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
pakistanéz adj. m., s. m., pl. pakistanézi; adj. f., s. f. pakistanéză, pl. pakistanéze
pakistanezilor
PAKISTÁNEZ, -Ă, pakistanezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Pakistanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Pakistanului sau pakistanezilor (1), privitor la Pakistan ori la pakistanezi. – Pakistan (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
pakistanéz adj. m., s. m., pl. pakistanézi; adj. f., s. f. pakistanéză, pl. pakistanéze
pakistanezilor
PAKISTÁNEZ, -Ă, pakistanezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Pakistanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Pakistanului sau pakistanezilor (1), privitor la Pakistan ori la pakistanezi. – Pakistan (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
pakistanéz adj. m., s. m., pl. pakistanézi; adj. f., s. f. pakistanéză, pl. pakistanéze
pakistanezo
PAKISTÁNEZ, -Ă, pakistanezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Pakistanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Pakistanului sau pakistanezilor (1), privitor la Pakistan ori la pakistanezi. – Pakistan (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
pakistanéz adj. m., s. m., pl. pakistanézi; adj. f., s. f. pakistanéză, pl. pakistanéze
pakistanezo
PAKISTÁNEZ, -Ă, pakistanezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Pakistanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Pakistanului sau pakistanezilor (1), privitor la Pakistan ori la pakistanezi. – Pakistan (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
pakistanéz adj. m., s. m., pl. pakistanézi; adj. f., s. f. pakistanéză, pl. pakistanéze
pakistanezul
PAKISTÁNEZ, -Ă, pakistanezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Pakistanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Pakistanului sau pakistanezilor (1), privitor la Pakistan ori la pakistanezi. – Pakistan (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
pakistanéz adj. m., s. m., pl. pakistanézi; adj. f., s. f. pakistanéză, pl. pakistanéze
pakistanezul
PAKISTÁNEZ, -Ă, pakistanezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Pakistanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Pakistanului sau pakistanezilor (1), privitor la Pakistan ori la pakistanezi. – Pakistan (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
pakistanéz adj. m., s. m., pl. pakistanézi; adj. f., s. f. pakistanéză, pl. pakistanéze
pakistanezule
PAKISTÁNEZ, -Ă, pakistanezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Pakistanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Pakistanului sau pakistanezilor (1), privitor la Pakistan ori la pakistanezi. – Pakistan (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
pakistanéz adj. m., s. m., pl. pakistanézi; adj. f., s. f. pakistanéză, pl. pakistanéze
pakistanezule
PAKISTÁNEZ, -Ă, pakistanezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Pakistanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Pakistanului sau pakistanezilor (1), privitor la Pakistan ori la pakistanezi. – Pakistan (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
pakistanéz adj. m., s. m., pl. pakistanézi; adj. f., s. f. pakistanéză, pl. pakistanéze
pakistanezului
PAKISTÁNEZ, -Ă, pakistanezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Pakistanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Pakistanului sau pakistanezilor (1), privitor la Pakistan ori la pakistanezi. – Pakistan (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
pakistanéz adj. m., s. m., pl. pakistanézi; adj. f., s. f. pakistanéză, pl. pakistanéze
pakistanezului
PAKISTÁNEZ, -Ă, pakistanezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Pakistanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Pakistanului sau pakistanezilor (1), privitor la Pakistan ori la pakistanezi. – Pakistan (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
pakistanéz adj. m., s. m., pl. pakistanézi; adj. f., s. f. pakistanéză, pl. pakistanéze
pal
PAL1, -Ă, pali, -e, adj. (Despre oameni și despre fața lor) Palid (1). ♦ (Despre culori) Puțin intens, șters; (despre obiecte sau ființe) care are o culoare puțin intensă, ștearsă; (despre lumină, surse de lumină sau corpuri luminoase) lipsit de intensitate, care răspândește o lumină slabă; care este fără strălucire; stins, palid. – Din fr. pâle. DOOM
*PAL s. n.
pal
PAL2, paluri, s. n. Material lemnos sub formă de placă obținut prin presarea de lemn în combinație cu diferiți lianți. – Din inițialele p[lacă] + a[glomerată din] + l[emn].
pala
PAL1, -Ă, pali, -e, adj. (Despre oameni și despre fața lor) Palid (1). ♦ (Despre culori) Puțin intens, șters; (despre obiecte sau ființe) care are o culoare puțin intensă, ștearsă; (despre lumină, surse de lumină sau corpuri luminoase) lipsit de intensitate, care răspândește o lumină slabă; care este fără strălucire; stins, palid. – Din fr. pâle. DOOM
*PAL s. n.
pala
PÁLĂ2, pale, s. f. 1. Element activ al unei elice sau al unui rotor de mașină ori de turbină, încastrat sau articulat la un capăt în butucul elicei sau al rotorului. 2. Semifabricat în formă de bandă sau de panglică, obținut după ce fibrele textile au fost pieptănate și înfășurate în cruce pe bobine. – Din fr. pale. DOOM
pálă s. f., g.-d. art. pálei; pl. pále
palabră
PALÁBRĂ s.f. (Franțuzism) Palavră, vorbă goală; minciună. [< fr. palabre, cf. sp. palabra – cuvânt].
palace
PALÁCE s.n. v. palas.
paladii
PALÁDIU1 s. n. Element chimic, metal alb-argintiu, lucios, foarte maleabil, din familia platinei, folosit drept catalizator în unele reacții sau ca înlocuitor al platinei în construcția unor instrumente de precizie, a unor obiecte de artă etc. – Din fr. palladium. DOOM
paládiu1 (element chimic) [diu pron. diu] s. n., art. paládiul; simb. Pd
paladii
PALÁDIU2, (1) paladii, s. n. 1. Statuie a zeiței Pallas Atena la Troia, socotită în Antichitate a fi ocrotitoarea cetății. 2. Fig. Ocrotire, apărare. – Din lat., fr. palladium. DOOM
paládiu2 (statuie, ocrotire) (livr.) [diu pron. diu] s. n., art. paládiul; (statui) pl. paládii, art. paládiile (-di-i-)
paladiile
PALÁDIU1 s. n. Element chimic, metal alb-argintiu, lucios, foarte maleabil, din familia platinei, folosit drept catalizator în unele reacții sau ca înlocuitor al platinei în construcția unor instrumente de precizie, a unor obiecte de artă etc. – Din fr. palladium. DOOM
paládiu1 (element chimic) [diu pron. diu] s. n., art. paládiul; simb. Pd
paladiile
PALÁDIU2, (1) paladii, s. n. 1. Statuie a zeiței Pallas Atena la Troia, socotită în Antichitate a fi ocrotitoarea cetății. 2. Fig. Ocrotire, apărare. – Din lat., fr. palladium. DOOM
paládiu2 (statuie, ocrotire) (livr.) [diu pron. diu] s. n., art. paládiul; (statui) pl. paládii, art. paládiile (-di-i-)
paladiilor
PALÁDIU1 s. n. Element chimic, metal alb-argintiu, lucios, foarte maleabil, din familia platinei, folosit drept catalizator în unele reacții sau ca înlocuitor al platinei în construcția unor instrumente de precizie, a unor obiecte de artă etc. – Din fr. palladium. DOOM
paládiu1 (element chimic) [diu pron. diu] s. n., art. paládiul; simb. Pd
paladiilor
PALÁDIU2, (1) paladii, s. n. 1. Statuie a zeiței Pallas Atena la Troia, socotită în Antichitate a fi ocrotitoarea cetății. 2. Fig. Ocrotire, apărare. – Din lat., fr. palladium. DOOM
paládiu2 (statuie, ocrotire) (livr.) [diu pron. diu] s. n., art. paládiul; (statui) pl. paládii, art. paládiile (-di-i-)
paladin
PALADÍN, paladini, s. m. (în Evul Mediu, în Europa Apuseană) Nume dat legendarilor tovarăși de arme ai lui Carol cel Mare sau ai regelui Arthur; p. ext. cavaler rătăcitor din Evul Mediu, în continuă căutare de aventuri eroice. ♦ Fig. Bărbat voinic, îndrăzneț, însuflețit de sentimente cavalerești. – Din fr. paladin, it. paladino. DOOM
paladín s. m., pl. paladíni
paladini
PALADÍN, paladini, s. m. (în Evul Mediu, în Europa Apuseană) Nume dat legendarilor tovarăși de arme ai lui Carol cel Mare sau ai regelui Arthur; p. ext. cavaler rătăcitor din Evul Mediu, în continuă căutare de aventuri eroice. ♦ Fig. Bărbat voinic, îndrăzneț, însuflețit de sentimente cavalerești. – Din fr. paladin, it. paladino. DOOM
paladín s. m., pl. paladíni
paladinii
PALADÍN, paladini, s. m. (în Evul Mediu, în Europa Apuseană) Nume dat legendarilor tovarăși de arme ai lui Carol cel Mare sau ai regelui Arthur; p. ext. cavaler rătăcitor din Evul Mediu, în continuă căutare de aventuri eroice. ♦ Fig. Bărbat voinic, îndrăzneț, însuflețit de sentimente cavalerești. – Din fr. paladin, it. paladino. DOOM
paladín s. m., pl. paladíni
paladinilor
PALADÍN, paladini, s. m. (în Evul Mediu, în Europa Apuseană) Nume dat legendarilor tovarăși de arme ai lui Carol cel Mare sau ai regelui Arthur; p. ext. cavaler rătăcitor din Evul Mediu, în continuă căutare de aventuri eroice. ♦ Fig. Bărbat voinic, îndrăzneț, însuflețit de sentimente cavalerești. – Din fr. paladin, it. paladino. DOOM
paladín s. m., pl. paladíni
paladinul
PALADÍN, paladini, s. m. (în Evul Mediu, în Europa Apuseană) Nume dat legendarilor tovarăși de arme ai lui Carol cel Mare sau ai regelui Arthur; p. ext. cavaler rătăcitor din Evul Mediu, în continuă căutare de aventuri eroice. ♦ Fig. Bărbat voinic, îndrăzneț, însuflețit de sentimente cavalerești. – Din fr. paladin, it. paladino. DOOM
paladín s. m., pl. paladíni
paladinului
PALADÍN, paladini, s. m. (în Evul Mediu, în Europa Apuseană) Nume dat legendarilor tovarăși de arme ai lui Carol cel Mare sau ai regelui Arthur; p. ext. cavaler rătăcitor din Evul Mediu, în continuă căutare de aventuri eroice. ♦ Fig. Bărbat voinic, îndrăzneț, însuflețit de sentimente cavalerești. – Din fr. paladin, it. paladino. DOOM
paladín s. m., pl. paladíni
paladiu
PALÁDIU1 s. n. Element chimic, metal alb-argintiu, lucios, foarte maleabil, din familia platinei, folosit drept catalizator în unele reacții sau ca înlocuitor al platinei în construcția unor instrumente de precizie, a unor obiecte de artă etc. – Din fr. palladium. DOOM
paládiu1 (element chimic) [diu pron. diu] s. n., art. paládiul; simb. Pd
paladiu
PALÁDIU2, (1) paladii, s. n. 1. Statuie a zeiței Pallas Atena la Troia, socotită în Antichitate a fi ocrotitoarea cetății. 2. Fig. Ocrotire, apărare. – Din lat., fr. palladium. DOOM
paládiu2 (statuie, ocrotire) (livr.) [diu pron. diu] s. n., art. paládiul; (statui) pl. paládii, art. paládiile (-di-i-)
paladiul
PALÁDIU1 s. n. Element chimic, metal alb-argintiu, lucios, foarte maleabil, din familia platinei, folosit drept catalizator în unele reacții sau ca înlocuitor al platinei în construcția unor instrumente de precizie, a unor obiecte de artă etc. – Din fr. palladium. DOOM
paládiu1 (element chimic) [diu pron. diu] s. n., art. paládiul; simb. Pd
paladiul
PALÁDIU2, (1) paladii, s. n. 1. Statuie a zeiței Pallas Atena la Troia, socotită în Antichitate a fi ocrotitoarea cetății. 2. Fig. Ocrotire, apărare. – Din lat., fr. palladium. DOOM
paládiu2 (statuie, ocrotire) (livr.) [diu pron. diu] s. n., art. paládiul; (statui) pl. paládii, art. paládiile (-di-i-)
paladiului
PALÁDIU1 s. n. Element chimic, metal alb-argintiu, lucios, foarte maleabil, din familia platinei, folosit drept catalizator în unele reacții sau ca înlocuitor al platinei în construcția unor instrumente de precizie, a unor obiecte de artă etc. – Din fr. palladium. DOOM
paládiu1 (element chimic) [diu pron. diu] s. n., art. paládiul; simb. Pd
paladiului
PALÁDIU2, (1) paladii, s. n. 1. Statuie a zeiței Pallas Atena la Troia, socotită în Antichitate a fi ocrotitoarea cetății. 2. Fig. Ocrotire, apărare. – Din lat., fr. palladium. DOOM
paládiu2 (statuie, ocrotire) (livr.) [diu pron. diu] s. n., art. paládiul; (statui) pl. paládii, art. paládiile (-di-i-)
paladium
PALÁDIU1 s. n. Element chimic, metal alb-argintiu, lucios, foarte maleabil, din familia platinei, folosit drept catalizator în unele reacții sau ca înlocuitor al platinei în construcția unor instrumente de precizie, a unor obiecte de artă etc. – Din fr. palladium. DOOM
paládiu1 (element chimic) [diu pron. diu] s. n., art. paládiul; simb. Pd
paladium
PALÁDIU2, (1) paladii, s. n. 1. Statuie a zeiței Pallas Atena la Troia, socotită în Antichitate a fi ocrotitoarea cetății. 2. Fig. Ocrotire, apărare. – Din lat., fr. palladium. DOOM
paládiu2 (statuie, ocrotire) (livr.) [diu pron. diu] s. n., art. paládiul; (statui) pl. paládii, art. paládiile (-di-i-)
paladizare
PALADIZÁRE, paladizări, s. f. Operație de depunere a unui strat subțire de paladiu1 pe suprafețe metalice. – Cf. paladiu1. DOOM
paladizáre s. f., g.-d. art. paladizắrii; pl. paladizắri
paladizarea
PALADIZÁRE, paladizări, s. f. Operație de depunere a unui strat subțire de paladiu1 pe suprafețe metalice. – Cf. paladiu1. DOOM
paladizáre s. f., g.-d. art. paladizắrii; pl. paladizắri
paladizări
PALADIZÁRE, paladizări, s. f. Operație de depunere a unui strat subțire de paladiu1 pe suprafețe metalice. – Cf. paladiu1. DOOM
paladizáre s. f., g.-d. art. paladizắrii; pl. paladizắri
paladizării
PALADIZÁRE, paladizări, s. f. Operație de depunere a unui strat subțire de paladiu1 pe suprafețe metalice. – Cf. paladiu1. DOOM
paladizáre s. f., g.-d. art. paladizắrii; pl. paladizắri
paladizările
PALADIZÁRE, paladizări, s. f. Operație de depunere a unui strat subțire de paladiu1 pe suprafețe metalice. – Cf. paladiu1. DOOM
paladizáre s. f., g.-d. art. paladizắrii; pl. paladizắri
paladizărilor
PALADIZÁRE, paladizări, s. f. Operație de depunere a unui strat subțire de paladiu1 pe suprafețe metalice. – Cf. paladiu1. DOOM
paladizáre s. f., g.-d. art. paladizắrii; pl. paladizắri
palaemon
Palaemon, fiul lui Athamas și al lui Ino. Se numea inițial Melicertes (v. Ino) dar, fiind transformat după moarte într-o divinitate marină, a primit denumirea de Palaemon.
palafita
PALAFÍTĂ, palafite, s. f. Locuință lacustră (din epoca neolitică și a bronzului), construită pe un podium susținut de pari. – Din fr. palafitte, it. palafitta. DOOM
palafítă s. f., g.-d. art. palafítei; pl. palafíte
palafite
PALAFÍTĂ, palafite, s. f. Locuință lacustră (din epoca neolitică și a bronzului), construită pe un podium susținut de pari. – Din fr. palafitte, it. palafitta. DOOM
palafítă s. f., g.-d. art. palafítei; pl. palafíte
palafitei
PALAFÍTĂ, palafite, s. f. Locuință lacustră (din epoca neolitică și a bronzului), construită pe un podium susținut de pari. – Din fr. palafitte, it. palafitta. DOOM
palafítă s. f., g.-d. art. palafítei; pl. palafíte
palafitele
PALAFÍTĂ, palafite, s. f. Locuință lacustră (din epoca neolitică și a bronzului), construită pe un podium susținut de pari. – Din fr. palafitte, it. palafitta. DOOM
palafítă s. f., g.-d. art. palafítei; pl. palafíte
palafitelor
PALAFÍTĂ, palafite, s. f. Locuință lacustră (din epoca neolitică și a bronzului), construită pe un podium susținut de pari. – Din fr. palafitte, it. palafitta. DOOM
palafítă s. f., g.-d. art. palafítei; pl. palafíte
palalaie
PĂLĂLÁIE s. f. v. pălălaie.
palamantir
palamantir, palamantire s. n. (intl.) palton.
palamar
PĂLIMÁR2 s. n. v. pălămar2. DOOM
pălămár2 (odgon) (pop.) s. n., pl. pălămáre
palamar
PĂLĂMÁR1, pălămari, s. m. (Reg.) Paracliser. – Din ucr. palamar. DOOM
pălămár1 (paracliser) (reg.) s. m., pl. pălămári
palamede
Palamede = Palamedes.
palamedes
Palamedes, erou grec care a participat la războiul troian. Palamedes era fiul lui Nauplius și al Clymenei și unul dintre oamenii de încredere ai lui Menelaus. Cu ocazia războiului a făcut parte din mai multe solii: una care avea menirea s-o ceară pe Helena de la troieni, alta care avea drept scop să-l aducă pe Odysseus pe cîmpul de luptă. Cu această ocazie Palamedes a dat în vileag nebunia simulată de Odysseus ca să nu participe la război, fapt pentru care acesta din urmă nu-l va ierta niciodată. Într-adevăr, răzbunarea lui Odysseus atrage moartea lei Palamedes. Odysseus ticluiește o scrisoare, din care reieșea că Palamedes s-ar fi pregătit să-i trădeze pe greci și să treacă de partea lui Priamus. El aranjează ca această scrisoare să cadă în mîinile lui Agamemnon. Planul său perfid izbutește: Palamedes este lapidat de către greci. Moartea sa constituie un exemplu de moarte injustă, iar el însuși e prototipul omului integru care cade victimă uneltirilor mîrșave. Mai tîrziu, uciderea lui Palamedes a fost răzbunată, în parte, de către tatăl său (v. Nauplius).
palan
PALÁNC s. n. v. palan. DOOM
palán s. n., pl. paláne
palanc
PALÁNC s. n. v. palan. DOOM
palán s. n., pl. paláne
palanca
PALÁNCĂ, palănci, s. f. 1. (Înv.) Palisadă (1). ◊ Expr. A face (sau a da ceva) palancă (la pământ) = a culca la pământ, a doborî. 2. (Reg.) Nume dat unor construcții rudimentare, folosite ca gard, ca adăpost pentru animale etc. – Din tc., pol. palanka, magh. palánk. DOOM
paláncă s. f., g.-d. art. palắncii; pl. palắnci
palanchin
PALANCHÍN, palanchine, s. n. (în Orient) Lectică. – Din fr. palanquin.
palanchin
PALANCHÍN s.n. 1. Litieră, lectică (în Orient). 2. Țesătură de mătase asemănătoare cu cașmirul. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. palanquin]. DOOM
palanchín s. n., pl. palanchíne
palanchine
PALANCHÍN, palanchine, s. n. (în Orient) Lectică. – Din fr. palanquin.
palanchinele
PALANCHÍN, palanchine, s. n. (în Orient) Lectică. – Din fr. palanquin.
palanchinelor
PALANCHÍN, palanchine, s. n. (în Orient) Lectică. – Din fr. palanquin.
palanchinul
PALANCHÍN, palanchine, s. n. (în Orient) Lectică. – Din fr. palanquin.
palanchinului
PALANCHÍN, palanchine, s. n. (în Orient) Lectică. – Din fr. palanquin.
palane
PALÁNC s. n. v. palan. DOOM
palán s. n., pl. paláne
palanele
PALÁNC s. n. v. palan. DOOM
palán s. n., pl. paláne
palanelor
PALÁNC s. n. v. palan. DOOM
palán s. n., pl. paláne
palaneț
palanéț (-țe), s. n. – (Trans.) Brînzoaică, plăcintă cu brînză. Rut. polnica (Candrea). Trebuie să fie dubletul lui palancă, s. f. (Mold., pîine mare), formă datorită încrucișării cu palancă „teren îngrădit”.
palangă
PALÁNGĂ s. f. v. palancă1.
palant
PALÁNT s. n. v. pălan.
palante
Palante = Pallas2.
palanul
PALÁNC s. n. v. palan. DOOM
palán s. n., pl. paláne
palanului
PALÁNC s. n. v. palan. DOOM
palán s. n., pl. paláne
palas
PALÁS s.n. Mare hotel de lux. [Scris și palace. [< fr. palace].
palasul
PALÁS s.n. Mare hotel de lux. [Scris și palace. [< fr. palace].
palasului
PALÁS s.n. Mare hotel de lux. [Scris și palace. [< fr. palace].
palasuri
PALÁS s.n. Mare hotel de lux. [Scris și palace. [< fr. palace].
palasurile
PALÁS s.n. Mare hotel de lux. [Scris și palace. [< fr. palace].
palasurilor
PALÁS s.n. Mare hotel de lux. [Scris și palace. [< fr. palace].
palat
PALÁT2, palate, s. n. Clădire somptuoasă în care își are sediul o autoritate ori o instituție sau care este folosită ca reședință de un nobil, un suveran, un șef de stat ori de guvern; p. gener. clădire mare luxoasă. [Pl. și: (pop.) palaturi] – Din ngr. paláti, lat. palatium. DOOM
!palát s. n., pl. paláte
palatal
PALATÁL, -Ă, palatali, -e, adj. 1. (Anat.) Relativ la palat1, care aparține palatului1, din regiunea palatului1, palatin2. 2. (Fon.) Care se produce în regiunea palatului1; spec. (despre sunete) care se articulează prin atingerea sau apropierea limbii de bolta palatină. ♦ (Substantivat, f.) Sunet articulat prin atingerea sau apropierea limbii de bolta palatină. ♦ Care conține sunete a căror articulație se face în regiunea palatului1. ♦ (Despre timbrul sunetelor) Care este propriu sunetelor articulate în regiunea palatului1. – Din fr. palatal. DOOM
palatál adj. m., pl. palatáli; f. palatálă, pl. palatále
palatala
PALATÁL, -Ă, palatali, -e, adj. 1. (Anat.) Relativ la palat1, care aparține palatului1, din regiunea palatului1, palatin2. 2. (Fon.) Care se produce în regiunea palatului1; spec. (despre sunete) care se articulează prin atingerea sau apropierea limbii de bolta palatină. ♦ (Substantivat, f.) Sunet articulat prin atingerea sau apropierea limbii de bolta palatină. ♦ Care conține sunete a căror articulație se face în regiunea palatului1. ♦ (Despre timbrul sunetelor) Care este propriu sunetelor articulate în regiunea palatului1. – Din fr. palatal. DOOM
palatál adj. m., pl. palatáli; f. palatálă, pl. palatále
palatale
PALATÁL, -Ă, palatali, -e, adj. 1. (Anat.) Relativ la palat1, care aparține palatului1, din regiunea palatului1, palatin2. 2. (Fon.) Care se produce în regiunea palatului1; spec. (despre sunete) care se articulează prin atingerea sau apropierea limbii de bolta palatină. ♦ (Substantivat, f.) Sunet articulat prin atingerea sau apropierea limbii de bolta palatină. ♦ Care conține sunete a căror articulație se face în regiunea palatului1. ♦ (Despre timbrul sunetelor) Care este propriu sunetelor articulate în regiunea palatului1. – Din fr. palatal. DOOM
palatál adj. m., pl. palatáli; f. palatálă, pl. palatále
palatalei
PALATÁL, -Ă, palatali, -e, adj. 1. (Anat.) Relativ la palat1, care aparține palatului1, din regiunea palatului1, palatin2. 2. (Fon.) Care se produce în regiunea palatului1; spec. (despre sunete) care se articulează prin atingerea sau apropierea limbii de bolta palatină. ♦ (Substantivat, f.) Sunet articulat prin atingerea sau apropierea limbii de bolta palatină. ♦ Care conține sunete a căror articulație se face în regiunea palatului1. ♦ (Despre timbrul sunetelor) Care este propriu sunetelor articulate în regiunea palatului1. – Din fr. palatal. DOOM
palatál adj. m., pl. palatáli; f. palatálă, pl. palatále
palatalele
PALATÁL, -Ă, palatali, -e, adj. 1. (Anat.) Relativ la palat1, care aparține palatului1, din regiunea palatului1, palatin2. 2. (Fon.) Care se produce în regiunea palatului1; spec. (despre sunete) care se articulează prin atingerea sau apropierea limbii de bolta palatină. ♦ (Substantivat, f.) Sunet articulat prin atingerea sau apropierea limbii de bolta palatină. ♦ Care conține sunete a căror articulație se face în regiunea palatului1. ♦ (Despre timbrul sunetelor) Care este propriu sunetelor articulate în regiunea palatului1. – Din fr. palatal. DOOM
palatál adj. m., pl. palatáli; f. palatálă, pl. palatále
palatalelor
PALATÁL, -Ă, palatali, -e, adj. 1. (Anat.) Relativ la palat1, care aparține palatului1, din regiunea palatului1, palatin2. 2. (Fon.) Care se produce în regiunea palatului1; spec. (despre sunete) care se articulează prin atingerea sau apropierea limbii de bolta palatină. ♦ (Substantivat, f.) Sunet articulat prin atingerea sau apropierea limbii de bolta palatină. ♦ Care conține sunete a căror articulație se face în regiunea palatului1. ♦ (Despre timbrul sunetelor) Care este propriu sunetelor articulate în regiunea palatului1. – Din fr. palatal. DOOM
palatál adj. m., pl. palatáli; f. palatálă, pl. palatále
palatali
PALATÁL, -Ă, palatali, -e, adj. 1. (Anat.) Relativ la palat1, care aparține palatului1, din regiunea palatului1, palatin2. 2. (Fon.) Care se produce în regiunea palatului1; spec. (despre sunete) care se articulează prin atingerea sau apropierea limbii de bolta palatină. ♦ (Substantivat, f.) Sunet articulat prin atingerea sau apropierea limbii de bolta palatină. ♦ Care conține sunete a căror articulație se face în regiunea palatului1. ♦ (Despre timbrul sunetelor) Care este propriu sunetelor articulate în regiunea palatului1. – Din fr. palatal. DOOM
palatál adj. m., pl. palatáli; f. palatálă, pl. palatále
palatalii
PALATÁL, -Ă, palatali, -e, adj. 1. (Anat.) Relativ la palat1, care aparține palatului1, din regiunea palatului1, palatin2. 2. (Fon.) Care se produce în regiunea palatului1; spec. (despre sunete) care se articulează prin atingerea sau apropierea limbii de bolta palatină. ♦ (Substantivat, f.) Sunet articulat prin atingerea sau apropierea limbii de bolta palatină. ♦ Care conține sunete a căror articulație se face în regiunea palatului1. ♦ (Despre timbrul sunetelor) Care este propriu sunetelor articulate în regiunea palatului1. – Din fr. palatal. DOOM
palatál adj. m., pl. palatáli; f. palatálă, pl. palatále
palatalilor
PALATÁL, -Ă, palatali, -e, adj. 1. (Anat.) Relativ la palat1, care aparține palatului1, din regiunea palatului1, palatin2. 2. (Fon.) Care se produce în regiunea palatului1; spec. (despre sunete) care se articulează prin atingerea sau apropierea limbii de bolta palatină. ♦ (Substantivat, f.) Sunet articulat prin atingerea sau apropierea limbii de bolta palatină. ♦ Care conține sunete a căror articulație se face în regiunea palatului1. ♦ (Despre timbrul sunetelor) Care este propriu sunetelor articulate în regiunea palatului1. – Din fr. palatal. DOOM
palatál adj. m., pl. palatáli; f. palatálă, pl. palatále
palataliza
PALATALIZÁ, palatalizez, vb. I. Tranz. și refl. (Fon.) A (se) transforma într-o consoană palatală (2). – Din fr. palataliser. DOOM
palatalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 palatalizeáză
palatalizai
PALATALIZÁ, palatalizez, vb. I. Tranz. și refl. (Fon.) A (se) transforma într-o consoană palatală (2). – Din fr. palataliser. DOOM
palatalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 palatalizeáză
palatalizam
PALATALIZÁ, palatalizez, vb. I. Tranz. și refl. (Fon.) A (se) transforma într-o consoană palatală (2). – Din fr. palataliser. DOOM
palatalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 palatalizeáză
palatalizare
PALATALIZÁ, palatalizez, vb. I. Tranz. și refl. (Fon.) A (se) transforma într-o consoană palatală (2). – Din fr. palataliser. DOOM
palatalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 palatalizeáză
palatalizare
PALATALIZÁRE, palatalizări, s. f. (Fon.) Faptul de a (se) palataliza; modificare fonetică prin care o consoană nepalatală devine palatală (2). – V. palataliza. DOOM
palatalizáre s. f., g.-d. art. palatalizắrii; pl. palatalizắri
palatalizarea
PALATALIZÁRE, palatalizări, s. f. (Fon.) Faptul de a (se) palataliza; modificare fonetică prin care o consoană nepalatală devine palatală (2). – V. palataliza. DOOM
palatalizáre s. f., g.-d. art. palatalizắrii; pl. palatalizắri
palatalizară
PALATALIZÁ, palatalizez, vb. I. Tranz. și refl. (Fon.) A (se) transforma într-o consoană palatală (2). – Din fr. palataliser. DOOM
palatalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 palatalizeáză
palatalizarăm
PALATALIZÁ, palatalizez, vb. I. Tranz. și refl. (Fon.) A (se) transforma într-o consoană palatală (2). – Din fr. palataliser. DOOM
palatalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 palatalizeáză
palatalizarăți
PALATALIZÁ, palatalizez, vb. I. Tranz. și refl. (Fon.) A (se) transforma într-o consoană palatală (2). – Din fr. palataliser. DOOM
palatalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 palatalizeáză
palatalizase
PALATALIZÁ, palatalizez, vb. I. Tranz. și refl. (Fon.) A (se) transforma într-o consoană palatală (2). – Din fr. palataliser. DOOM
palatalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 palatalizeáză
palatalizasem
PALATALIZÁ, palatalizez, vb. I. Tranz. și refl. (Fon.) A (se) transforma într-o consoană palatală (2). – Din fr. palataliser. DOOM
palatalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 palatalizeáză
palatalizaseră
PALATALIZÁ, palatalizez, vb. I. Tranz. și refl. (Fon.) A (se) transforma într-o consoană palatală (2). – Din fr. palataliser. DOOM
palatalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 palatalizeáză
palatalizaserăm
PALATALIZÁ, palatalizez, vb. I. Tranz. și refl. (Fon.) A (se) transforma într-o consoană palatală (2). – Din fr. palataliser. DOOM
palatalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 palatalizeáză
palatalizaserăți
PALATALIZÁ, palatalizez, vb. I. Tranz. și refl. (Fon.) A (se) transforma într-o consoană palatală (2). – Din fr. palataliser. DOOM
palatalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 palatalizeáză
palatalizaseși
PALATALIZÁ, palatalizez, vb. I. Tranz. și refl. (Fon.) A (se) transforma într-o consoană palatală (2). – Din fr. palataliser. DOOM
palatalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 palatalizeáză
palatalizaseți
PALATALIZÁ, palatalizez, vb. I. Tranz. și refl. (Fon.) A (se) transforma într-o consoană palatală (2). – Din fr. palataliser. DOOM
palatalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 palatalizeáză
palatalizat
PALATALIZÁ, palatalizez, vb. I. Tranz. și refl. (Fon.) A (se) transforma într-o consoană palatală (2). – Din fr. palataliser. DOOM
palatalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 palatalizeáză
palatalizat
PALATALIZÁT, -Ă, palatalizați, -te, adj. (Fon.; despre consoane) Care a suferit o palatalizare; muiat2 (5). – V. palataliza.
palatalizata
PALATALIZÁT, -Ă, palatalizați, -te, adj. (Fon.; despre consoane) Care a suferit o palatalizare; muiat2 (5). – V. palataliza.
palatalizate
PALATALIZÁT, -Ă, palatalizați, -te, adj. (Fon.; despre consoane) Care a suferit o palatalizare; muiat2 (5). – V. palataliza.
palatalizatei
PALATALIZÁT, -Ă, palatalizați, -te, adj. (Fon.; despre consoane) Care a suferit o palatalizare; muiat2 (5). – V. palataliza.
palatalizatele
PALATALIZÁT, -Ă, palatalizați, -te, adj. (Fon.; despre consoane) Care a suferit o palatalizare; muiat2 (5). – V. palataliza.
palatalizatelor
PALATALIZÁT, -Ă, palatalizați, -te, adj. (Fon.; despre consoane) Care a suferit o palatalizare; muiat2 (5). – V. palataliza.
palatalizatul
PALATALIZÁT, -Ă, palatalizați, -te, adj. (Fon.; despre consoane) Care a suferit o palatalizare; muiat2 (5). – V. palataliza.
palatalizatului
PALATALIZÁT, -Ă, palatalizați, -te, adj. (Fon.; despre consoane) Care a suferit o palatalizare; muiat2 (5). – V. palataliza.
palatalizau
PALATALIZÁ, palatalizez, vb. I. Tranz. și refl. (Fon.) A (se) transforma într-o consoană palatală (2). – Din fr. palataliser. DOOM
palatalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 palatalizeáză
palatalizași
PALATALIZÁ, palatalizez, vb. I. Tranz. și refl. (Fon.) A (se) transforma într-o consoană palatală (2). – Din fr. palataliser. DOOM
palatalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 palatalizeáză
palatalizați
PALATALIZÁ, palatalizez, vb. I. Tranz. și refl. (Fon.) A (se) transforma într-o consoană palatală (2). – Din fr. palataliser. DOOM
palatalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 palatalizeáză
palatalizați
PALATALIZÁT, -Ă, palatalizați, -te, adj. (Fon.; despre consoane) Care a suferit o palatalizare; muiat2 (5). – V. palataliza.
palatalizații
PALATALIZÁT, -Ă, palatalizați, -te, adj. (Fon.; despre consoane) Care a suferit o palatalizare; muiat2 (5). – V. palataliza.
palatalizaților
PALATALIZÁT, -Ă, palatalizați, -te, adj. (Fon.; despre consoane) Care a suferit o palatalizare; muiat2 (5). – V. palataliza.
palatalizează
PALATALIZÁ, palatalizez, vb. I. Tranz. și refl. (Fon.) A (se) transforma într-o consoană palatală (2). – Din fr. palataliser. DOOM
palatalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 palatalizeáză
palatalizez
PALATALIZÁ, palatalizez, vb. I. Tranz. și refl. (Fon.) A (se) transforma într-o consoană palatală (2). – Din fr. palataliser. DOOM
palatalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 palatalizeáză
palatalizeze
PALATALIZÁ, palatalizez, vb. I. Tranz. și refl. (Fon.) A (se) transforma într-o consoană palatală (2). – Din fr. palataliser. DOOM
palatalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 palatalizeáză
palatalizezi
PALATALIZÁ, palatalizez, vb. I. Tranz. și refl. (Fon.) A (se) transforma într-o consoană palatală (2). – Din fr. palataliser. DOOM
palatalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 palatalizeáză
palatalizând
PALATALIZÁ, palatalizez, vb. I. Tranz. și refl. (Fon.) A (se) transforma într-o consoană palatală (2). – Din fr. palataliser. DOOM
palatalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 palatalizeáză
palatalizînd
PALATALIZÁ, palatalizez, vb. I. Tranz. și refl. (Fon.) A (se) transforma într-o consoană palatală (2). – Din fr. palataliser. DOOM
palatalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 palatalizeáză
palatalizări
PALATALIZÁRE, palatalizări, s. f. (Fon.) Faptul de a (se) palataliza; modificare fonetică prin care o consoană nepalatală devine palatală (2). – V. palataliza. DOOM
palatalizáre s. f., g.-d. art. palatalizắrii; pl. palatalizắri
palatalizării
PALATALIZÁRE, palatalizări, s. f. (Fon.) Faptul de a (se) palataliza; modificare fonetică prin care o consoană nepalatală devine palatală (2). – V. palataliza. DOOM
palatalizáre s. f., g.-d. art. palatalizắrii; pl. palatalizắri
palatalizările
PALATALIZÁRE, palatalizări, s. f. (Fon.) Faptul de a (se) palataliza; modificare fonetică prin care o consoană nepalatală devine palatală (2). – V. palataliza. DOOM
palatalizáre s. f., g.-d. art. palatalizắrii; pl. palatalizắri
palatalizărilor
PALATALIZÁRE, palatalizări, s. f. (Fon.) Faptul de a (se) palataliza; modificare fonetică prin care o consoană nepalatală devine palatală (2). – V. palataliza. DOOM
palatalizáre s. f., g.-d. art. palatalizắrii; pl. palatalizắri
palatalul
PALATÁL, -Ă, palatali, -e, adj. 1. (Anat.) Relativ la palat1, care aparține palatului1, din regiunea palatului1, palatin2. 2. (Fon.) Care se produce în regiunea palatului1; spec. (despre sunete) care se articulează prin atingerea sau apropierea limbii de bolta palatină. ♦ (Substantivat, f.) Sunet articulat prin atingerea sau apropierea limbii de bolta palatină. ♦ Care conține sunete a căror articulație se face în regiunea palatului1. ♦ (Despre timbrul sunetelor) Care este propriu sunetelor articulate în regiunea palatului1. – Din fr. palatal. DOOM
palatál adj. m., pl. palatáli; f. palatálă, pl. palatále
palatalului
PALATÁL, -Ă, palatali, -e, adj. 1. (Anat.) Relativ la palat1, care aparține palatului1, din regiunea palatului1, palatin2. 2. (Fon.) Care se produce în regiunea palatului1; spec. (despre sunete) care se articulează prin atingerea sau apropierea limbii de bolta palatină. ♦ (Substantivat, f.) Sunet articulat prin atingerea sau apropierea limbii de bolta palatină. ♦ Care conține sunete a căror articulație se face în regiunea palatului1. ♦ (Despre timbrul sunetelor) Care este propriu sunetelor articulate în regiunea palatului1. – Din fr. palatal. DOOM
palatál adj. m., pl. palatáli; f. palatálă, pl. palatále
palate
PALÁT2, palate, s. n. Clădire somptuoasă în care își are sediul o autoritate ori o instituție sau care este folosită ca reședință de un nobil, un suveran, un șef de stat ori de guvern; p. gener. clădire mare luxoasă. [Pl. și: (pop.) palaturi] – Din ngr. paláti, lat. palatium. DOOM
!palát s. n., pl. paláte
palatele
PALÁT2, palate, s. n. Clădire somptuoasă în care își are sediul o autoritate ori o instituție sau care este folosită ca reședință de un nobil, un suveran, un șef de stat ori de guvern; p. gener. clădire mare luxoasă. [Pl. și: (pop.) palaturi] – Din ngr. paláti, lat. palatium. DOOM
!palát s. n., pl. paláte
palatelor
PALÁT2, palate, s. n. Clădire somptuoasă în care își are sediul o autoritate ori o instituție sau care este folosită ca reședință de un nobil, un suveran, un șef de stat ori de guvern; p. gener. clădire mare luxoasă. [Pl. și: (pop.) palaturi] – Din ngr. paláti, lat. palatium. DOOM
!palát s. n., pl. paláte
palatin
PALATÍN2, -Ă, palatini, -e, adj. (Anat.) Palatal (1). – Din fr. palatin. DOOM
palatín2 s. m., pl. palatíni
palatin
PALATÍN2, -Ă, palatini, -e, adj. (Anat.) Palatal (1). – Din fr. palatin. DOOM
palatín2 s. m., pl. palatíni
palatina
PALATÍN2, -Ă, palatini, -e, adj. (Anat.) Palatal (1). – Din fr. palatin. DOOM
palatín2 s. m., pl. palatíni
palatina
PALATÍNĂ s.f. Etolă scurtă; blană pentru purtat la gât și pe umeri. [< fr. palatine].
palatina
PALATÍN2, -Ă, palatini, -e, adj. (Anat.) Palatal (1). – Din fr. palatin. DOOM
palatín2 s. m., pl. palatíni
palatinat
PALATINÁT, palatinate, s. n. 1. Demnitate, funcție de palatin1. 2. Teritoriu sau provincie guvernată de un palatin1. [Pl. și: palatinaturi] – Din fr. palatinat. DOOM
palatinát s. n., pl. palatináte
palatinat
PALATINÁT, palatinate, s. n. 1. Demnitate, funcție de palatin1. 2. Teritoriu sau provincie guvernată de un palatin1. [Pl. și: palatinaturi] – Din fr. palatinat.
palatinate
PALATINÁT, palatinate, s. n. 1. Demnitate, funcție de palatin1. 2. Teritoriu sau provincie guvernată de un palatin1. [Pl. și: palatinaturi] – Din fr. palatinat. DOOM
palatinát s. n., pl. palatináte
palatinatele
PALATINÁT, palatinate, s. n. 1. Demnitate, funcție de palatin1. 2. Teritoriu sau provincie guvernată de un palatin1. [Pl. și: palatinaturi] – Din fr. palatinat. DOOM
palatinát s. n., pl. palatináte
palatinatelor
PALATINÁT, palatinate, s. n. 1. Demnitate, funcție de palatin1. 2. Teritoriu sau provincie guvernată de un palatin1. [Pl. și: palatinaturi] – Din fr. palatinat. DOOM
palatinát s. n., pl. palatináte
palatinatul
PALATINÁT, palatinate, s. n. 1. Demnitate, funcție de palatin1. 2. Teritoriu sau provincie guvernată de un palatin1. [Pl. și: palatinaturi] – Din fr. palatinat. DOOM
palatinát s. n., pl. palatináte
palatinatului
PALATINÁT, palatinate, s. n. 1. Demnitate, funcție de palatin1. 2. Teritoriu sau provincie guvernată de un palatin1. [Pl. și: palatinaturi] – Din fr. palatinat. DOOM
palatinát s. n., pl. palatináte
palatine
PALATÍN2, -Ă, palatini, -e, adj. (Anat.) Palatal (1). – Din fr. palatin. DOOM
palatín2 s. m., pl. palatíni
palatine
PALATÍNĂ s.f. Etolă scurtă; blană pentru purtat la gât și pe umeri. [< fr. palatine].
palatine
PALATÍN2, -Ă, palatini, -e, adj. (Anat.) Palatal (1). – Din fr. palatin. DOOM
palatín2 s. m., pl. palatíni
palatinei
PALATÍN2, -Ă, palatini, -e, adj. (Anat.) Palatal (1). – Din fr. palatin. DOOM
palatín2 s. m., pl. palatíni
palatinei
PALATÍNĂ s.f. Etolă scurtă; blană pentru purtat la gât și pe umeri. [< fr. palatine].
palatinei
PALATÍN2, -Ă, palatini, -e, adj. (Anat.) Palatal (1). – Din fr. palatin. DOOM
palatín2 s. m., pl. palatíni
palatinele
PALATÍN2, -Ă, palatini, -e, adj. (Anat.) Palatal (1). – Din fr. palatin. DOOM
palatín2 s. m., pl. palatíni
palatinele
PALATÍNĂ s.f. Etolă scurtă; blană pentru purtat la gât și pe umeri. [< fr. palatine].
palatinele
PALATÍN2, -Ă, palatini, -e, adj. (Anat.) Palatal (1). – Din fr. palatin. DOOM
palatín2 s. m., pl. palatíni
palatinelor
PALATÍN2, -Ă, palatini, -e, adj. (Anat.) Palatal (1). – Din fr. palatin. DOOM
palatín2 s. m., pl. palatíni
palatinelor
PALATÍNĂ s.f. Etolă scurtă; blană pentru purtat la gât și pe umeri. [< fr. palatine].
palatinelor
PALATÍN2, -Ă, palatini, -e, adj. (Anat.) Palatal (1). – Din fr. palatin. DOOM
palatín2 s. m., pl. palatíni
palatini
PALATÍN2, -Ă, palatini, -e, adj. (Anat.) Palatal (1). – Din fr. palatin. DOOM
palatín2 s. m., pl. palatíni
palatini
PALATÍN2, -Ă, palatini, -e, adj. (Anat.) Palatal (1). – Din fr. palatin. DOOM
palatín2 s. m., pl. palatíni
palatinii
PALATÍN2, -Ă, palatini, -e, adj. (Anat.) Palatal (1). – Din fr. palatin. DOOM
palatín2 s. m., pl. palatíni
palatinii
PALATÍN2, -Ă, palatini, -e, adj. (Anat.) Palatal (1). – Din fr. palatin. DOOM
palatín2 s. m., pl. palatíni
palatinilor
PALATÍN2, -Ă, palatini, -e, adj. (Anat.) Palatal (1). – Din fr. palatin. DOOM
palatín2 s. m., pl. palatíni
palatinilor
PALATÍN2, -Ă, palatini, -e, adj. (Anat.) Palatal (1). – Din fr. palatin. DOOM
palatín2 s. m., pl. palatíni
palatinul
PALATÍN2, -Ă, palatini, -e, adj. (Anat.) Palatal (1). – Din fr. palatin. DOOM
palatín2 s. m., pl. palatíni
palatinul
PALATÍN2, -Ă, palatini, -e, adj. (Anat.) Palatal (1). – Din fr. palatin. DOOM
palatín2 s. m., pl. palatíni
palatinului
PALATÍN2, -Ă, palatini, -e, adj. (Anat.) Palatal (1). – Din fr. palatin. DOOM
palatín2 s. m., pl. palatíni
palatinului
PALATÍN2, -Ă, palatini, -e, adj. (Anat.) Palatal (1). – Din fr. palatin. DOOM
palatín2 s. m., pl. palatíni
palatita
PALATÍTĂ, palatite, s. f. (Med.) Inflamație a palatului1. – Din fr. palatite.
palatite
PALATÍTĂ, palatite, s. f. (Med.) Inflamație a palatului1. – Din fr. palatite.
palatitei
PALATÍTĂ, palatite, s. f. (Med.) Inflamație a palatului1. – Din fr. palatite.
palatitele
PALATÍTĂ, palatite, s. f. (Med.) Inflamație a palatului1. – Din fr. palatite.
palatitelor
PALATÍTĂ, palatite, s. f. (Med.) Inflamație a palatului1. – Din fr. palatite.
palatograf
PALATOGRÁF s.n. (Fon.) Mulaj al palatului folosit pentru a se obține palatograma; palat artificial. [< fr. palatographe].
palatografe
PALATOGRÁF s.n. (Fon.) Mulaj al palatului folosit pentru a se obține palatograma; palat artificial. [< fr. palatographe].
palatografele
PALATOGRÁF s.n. (Fon.) Mulaj al palatului folosit pentru a se obține palatograma; palat artificial. [< fr. palatographe].
palatografelor
PALATOGRÁF s.n. (Fon.) Mulaj al palatului folosit pentru a se obține palatograma; palat artificial. [< fr. palatographe].
palatograful
PALATOGRÁF s.n. (Fon.) Mulaj al palatului folosit pentru a se obține palatograma; palat artificial. [< fr. palatographe].
palatografului
PALATOGRÁF s.n. (Fon.) Mulaj al palatului folosit pentru a se obține palatograma; palat artificial. [< fr. palatographe].
palatograma
PALATOGRÁMĂ, palatograme, s. f. (Fon.) Reprezentare grafică a suprafeței palatului1 atinse de limbă în timpul emiterii unui sunet. – Din fr. palatogramme. DOOM
palatográmă (-to-gra-) s. f., g.-d. art. palatográmei; pl. palatográme
palatograme
PALATOGRÁMĂ, palatograme, s. f. (Fon.) Reprezentare grafică a suprafeței palatului1 atinse de limbă în timpul emiterii unui sunet. – Din fr. palatogramme. DOOM
palatográmă (-to-gra-) s. f., g.-d. art. palatográmei; pl. palatográme
palatogramei
PALATOGRÁMĂ, palatograme, s. f. (Fon.) Reprezentare grafică a suprafeței palatului1 atinse de limbă în timpul emiterii unui sunet. – Din fr. palatogramme. DOOM
palatográmă (-to-gra-) s. f., g.-d. art. palatográmei; pl. palatográme
palatogramele
PALATOGRÁMĂ, palatograme, s. f. (Fon.) Reprezentare grafică a suprafeței palatului1 atinse de limbă în timpul emiterii unui sunet. – Din fr. palatogramme. DOOM
palatográmă (-to-gra-) s. f., g.-d. art. palatográmei; pl. palatográme
palatogramelor
PALATOGRÁMĂ, palatograme, s. f. (Fon.) Reprezentare grafică a suprafeței palatului1 atinse de limbă în timpul emiterii unui sunet. – Din fr. palatogramme. DOOM
palatográmă (-to-gra-) s. f., g.-d. art. palatográmei; pl. palatográme
palatul
PALÁT2, palate, s. n. Clădire somptuoasă în care își are sediul o autoritate ori o instituție sau care este folosită ca reședință de un nobil, un suveran, un șef de stat ori de guvern; p. gener. clădire mare luxoasă. [Pl. și: (pop.) palaturi] – Din ngr. paláti, lat. palatium. DOOM
!palát s. n., pl. paláte
palatului
PALÁT2, palate, s. n. Clădire somptuoasă în care își are sediul o autoritate ori o instituție sau care este folosită ca reședință de un nobil, un suveran, un șef de stat ori de guvern; p. gener. clădire mare luxoasă. [Pl. și: (pop.) palaturi] – Din ngr. paláti, lat. palatium. DOOM
!palát s. n., pl. paláte
palaturi
PALÁT2, palate, s. n. Clădire somptuoasă în care își are sediul o autoritate ori o instituție sau care este folosită ca reședință de un nobil, un suveran, un șef de stat ori de guvern; p. gener. clădire mare luxoasă. [Pl. și: (pop.) palaturi] – Din ngr. paláti, lat. palatium. DOOM
!palát s. n., pl. paláte
palaturile
PALÁT2, palate, s. n. Clădire somptuoasă în care își are sediul o autoritate ori o instituție sau care este folosită ca reședință de un nobil, un suveran, un șef de stat ori de guvern; p. gener. clădire mare luxoasă. [Pl. și: (pop.) palaturi] – Din ngr. paláti, lat. palatium. DOOM
!palát s. n., pl. paláte
palaturilor
PALÁT2, palate, s. n. Clădire somptuoasă în care își are sediul o autoritate ori o instituție sau care este folosită ca reședință de un nobil, un suveran, un șef de stat ori de guvern; p. gener. clădire mare luxoasă. [Pl. și: (pop.) palaturi] – Din ngr. paláti, lat. palatium. DOOM
!palát s. n., pl. paláte
palauan
PALAÚAN, -Ă, palauani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Palau sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Republicii Palau sau palauanilor (1), referitor la Republica Palau ori la palauani. – Palau (n. pr.) + suf. -an. DOOM
palauán (referitor la Palau) (-la-uan) adj. m., s. m., pl. palauáni; adj. f., s. f. palauánă, pl. palauáne
palauan
PALAÚAN, -Ă, palauani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Palau sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Republicii Palau sau palauanilor (1), referitor la Republica Palau ori la palauani. – Palau (n. pr.) + suf. -an. DOOM
palauán (referitor la Palau) (-la-uan) adj. m., s. m., pl. palauáni; adj. f., s. f. palauánă, pl. palauáne
palauană
PALAÚAN, -Ă, palauani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Palau sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Republicii Palau sau palauanilor (1), referitor la Republica Palau ori la palauani. – Palau (n. pr.) + suf. -an. DOOM
palauán (referitor la Palau) (-la-uan) adj. m., s. m., pl. palauáni; adj. f., s. f. palauánă, pl. palauáne
palavatic
PALAVÁTIC, -Ă adj. v. pălăvatic.
palavra
PALÁVRĂ, palavre, s. f. (Fam.; mai ales la pl.) Vorbă, afirmație lipsită de seriozitate sau de temei; fleac; balivernă, brașoavă. – Din tc. palavra, ngr. palávra. DOOM
palávră (fam.) (-la-vră) s. f., g.-d. art. palávrei; pl. palávre
palavrageală
PĂLĂVRĂGEÁLĂ, pălăvrăgeli, s. f. Faptul de a pălăvrăgi; vorbărie, trăncăneală, flecăreală, pălăvrăgit. [Var.: palavrageálă s. f.] – Pălăvrăgi + suf. -eală. DOOM
pălăvrăgeálă (fam.) (-lă-vră-) s. f., g.-d. art. pălăvrăgélii; pl. pălăvrăgéli
palavragi
PĂLĂVRĂGÍ, pălăvrăgesc, vb. IV. Intranz. A spune lucruri fără importanță, a vorbi mult și fără rost; a flecări, a trăncăni. [Var.: palavragí vb. IV] – Din palavragiu (derivat regresiv). DOOM
pălăvrăgí (a ~) (fam.) (-lă-vră-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pălăvrăgésc, imperf. 3 sg. pălăvrăgeá; conj. prez. 3 să pălăvrăgeáscă
palavragii
PALAVRAGÍU, palavragii, s. m. (Fam.) Persoană care spune palavre; flecar, limbut, guraliv. – Din tc. palavracı. DOOM
palavragíu (fam.) (-la-vra-) s. m., art. palavragíul; pl. palavragíi, art. palavragíii (-gi-ii)
palavragiii
PALAVRAGÍU, palavragii, s. m. (Fam.) Persoană care spune palavre; flecar, limbut, guraliv. – Din tc. palavracı. DOOM
palavragíu (fam.) (-la-vra-) s. m., art. palavragíul; pl. palavragíi, art. palavragíii (-gi-ii)
palavragiilor
PALAVRAGÍU, palavragii, s. m. (Fam.) Persoană care spune palavre; flecar, limbut, guraliv. – Din tc. palavracı. DOOM
palavragíu (fam.) (-la-vra-) s. m., art. palavragíul; pl. palavragíi, art. palavragíii (-gi-ii)
palavragioaica
PALAVRAGIOÁICĂ, palavragioaice, s. f. (Fam.) Femeie care spune palavre. – Palavragiu + suf. -oaică. DOOM
palavragioáică (fam.) (-la-vra-gioai-) s. f., g.-d. art. palavragioáicei; pl. palavragioáice
palavragioaice
PALAVRAGIOÁICĂ, palavragioaice, s. f. (Fam.) Femeie care spune palavre. – Palavragiu + suf. -oaică. DOOM
palavragioáică (fam.) (-la-vra-gioai-) s. f., g.-d. art. palavragioáicei; pl. palavragioáice
palavragioaicei
PALAVRAGIOÁICĂ, palavragioaice, s. f. (Fam.) Femeie care spune palavre. – Palavragiu + suf. -oaică. DOOM
palavragioáică (fam.) (-la-vra-gioai-) s. f., g.-d. art. palavragioáicei; pl. palavragioáice
palavragioaicele
PALAVRAGIOÁICĂ, palavragioaice, s. f. (Fam.) Femeie care spune palavre. – Palavragiu + suf. -oaică. DOOM
palavragioáică (fam.) (-la-vra-gioai-) s. f., g.-d. art. palavragioáicei; pl. palavragioáice
palavragioaicelor
PALAVRAGIOÁICĂ, palavragioaice, s. f. (Fam.) Femeie care spune palavre. – Palavragiu + suf. -oaică. DOOM
palavragioáică (fam.) (-la-vra-gioai-) s. f., g.-d. art. palavragioáicei; pl. palavragioáice
palavragire
PALAVRAGÍ vb. IV v. pălăvrăgi.
palavragiu
PALAVRAGÍU, palavragii, s. m. (Fam.) Persoană care spune palavre; flecar, limbut, guraliv. – Din tc. palavracı. DOOM
palavragíu (fam.) (-la-vra-) s. m., art. palavragíul; pl. palavragíi, art. palavragíii (-gi-ii)
palavragiul
PALAVRAGÍU, palavragii, s. m. (Fam.) Persoană care spune palavre; flecar, limbut, guraliv. – Din tc. palavracı. DOOM
palavragíu (fam.) (-la-vra-) s. m., art. palavragíul; pl. palavragíi, art. palavragíii (-gi-ii)
palavragiului
PALAVRAGÍU, palavragii, s. m. (Fam.) Persoană care spune palavre; flecar, limbut, guraliv. – Din tc. palavracı. DOOM
palavragíu (fam.) (-la-vra-) s. m., art. palavragíul; pl. palavragíi, art. palavragíii (-gi-ii)
palavre
PALÁVRĂ, palavre, s. f. (Fam.; mai ales la pl.) Vorbă, afirmație lipsită de seriozitate sau de temei; fleac; balivernă, brașoavă. – Din tc. palavra, ngr. palávra. DOOM
palávră (fam.) (-la-vră) s. f., g.-d. art. palávrei; pl. palávre
palavrei
PALÁVRĂ, palavre, s. f. (Fam.; mai ales la pl.) Vorbă, afirmație lipsită de seriozitate sau de temei; fleac; balivernă, brașoavă. – Din tc. palavra, ngr. palávra. DOOM
palávră (fam.) (-la-vră) s. f., g.-d. art. palávrei; pl. palávre
palavrele
PALÁVRĂ, palavre, s. f. (Fam.; mai ales la pl.) Vorbă, afirmație lipsită de seriozitate sau de temei; fleac; balivernă, brașoavă. – Din tc. palavra, ngr. palávra. DOOM
palávră (fam.) (-la-vră) s. f., g.-d. art. palávrei; pl. palávre
palavrelor
PALÁVRĂ, palavre, s. f. (Fam.; mai ales la pl.) Vorbă, afirmație lipsită de seriozitate sau de temei; fleac; balivernă, brașoavă. – Din tc. palavra, ngr. palávra. DOOM
palávră (fam.) (-la-vră) s. f., g.-d. art. palávrei; pl. palávre
palașca
PALÁȘCĂ, pălăști, s. f. (Înv. și reg.) Geantă de piele care se poartă la șold. ♦ Cartușieră. – Din tc. palaska, ngr. paláska. DOOM
paláșcă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. pălắștii; pl. pălắști
palca
PÁLCĂ, palce, s. f. (Reg.) Vargă, nuia. ♦ Lovitură dată cu varga. – Din rus. palka. DOOM
pálcă (reg.) s. f., g.-d. art. pálcei; pl. pálce
palce
PÁLCĂ, palce, s. f. (Reg.) Vargă, nuia. ♦ Lovitură dată cu varga. – Din rus. palka. DOOM
pálcă (reg.) s. f., g.-d. art. pálcei; pl. pálce
palcei
PÁLCĂ, palce, s. f. (Reg.) Vargă, nuia. ♦ Lovitură dată cu varga. – Din rus. palka. DOOM
pálcă (reg.) s. f., g.-d. art. pálcei; pl. pálce
palcele
PÁLCĂ, palce, s. f. (Reg.) Vargă, nuia. ♦ Lovitură dată cu varga. – Din rus. palka. DOOM
pálcă (reg.) s. f., g.-d. art. pálcei; pl. pálce
palcelor
PÁLCĂ, palce, s. f. (Reg.) Vargă, nuia. ♦ Lovitură dată cu varga. – Din rus. palka. DOOM
pálcă (reg.) s. f., g.-d. art. pálcei; pl. pálce
pale
PAL1, -Ă, pali, -e, adj. (Despre oameni și despre fața lor) Palid (1). ♦ (Despre culori) Puțin intens, șters; (despre obiecte sau ființe) care are o culoare puțin intensă, ștearsă; (despre lumină, surse de lumină sau corpuri luminoase) lipsit de intensitate, care răspândește o lumină slabă; care este fără strălucire; stins, palid. – Din fr. pâle. DOOM
*PAL s. n.
pale
PÁLĂ2, pale, s. f. 1. Element activ al unei elice sau al unui rotor de mașină ori de turbină, încastrat sau articulat la un capăt în butucul elicei sau al rotorului. 2. Semifabricat în formă de bandă sau de panglică, obținut după ce fibrele textile au fost pieptănate și înfășurate în cruce pe bobine. – Din fr. pale. DOOM
pálă s. f., g.-d. art. pálei; pl. pále
pale
PALE- v. paleo-.
paleal
PALEÁL, -Ă, paleali, -e, adj. (Zool.) De palium, al paliumului. [Pr.: -le-al] – Din fr. palléal.
paleala
PALEÁL, -Ă, paleali, -e, adj. (Zool.) De palium, al paliumului. [Pr.: -le-al] – Din fr. palléal.
paleale
PALEÁL, -Ă, paleali, -e, adj. (Zool.) De palium, al paliumului. [Pr.: -le-al] – Din fr. palléal.
palealei
PALEÁL, -Ă, paleali, -e, adj. (Zool.) De palium, al paliumului. [Pr.: -le-al] – Din fr. palléal.
palealele
PALEÁL, -Ă, paleali, -e, adj. (Zool.) De palium, al paliumului. [Pr.: -le-al] – Din fr. palléal.
palealelor
PALEÁL, -Ă, paleali, -e, adj. (Zool.) De palium, al paliumului. [Pr.: -le-al] – Din fr. palléal.
paleali
PALEÁL, -Ă, paleali, -e, adj. (Zool.) De palium, al paliumului. [Pr.: -le-al] – Din fr. palléal.
palealii
PALEÁL, -Ă, paleali, -e, adj. (Zool.) De palium, al paliumului. [Pr.: -le-al] – Din fr. palléal.
palealilor
PALEÁL, -Ă, paleali, -e, adj. (Zool.) De palium, al paliumului. [Pr.: -le-al] – Din fr. palléal.
palealul
PALEÁL, -Ă, paleali, -e, adj. (Zool.) De palium, al paliumului. [Pr.: -le-al] – Din fr. palléal.
palealului
PALEÁL, -Ă, paleali, -e, adj. (Zool.) De palium, al paliumului. [Pr.: -le-al] – Din fr. palléal.
paleantrop
PALEOANTRÓP s. m. v. paleantrop. DOOM
paleantróp (-le-an-) s. m., pl. paleantrópi
paleantropi
PALEOANTRÓP s. m. v. paleantrop. DOOM
paleantróp (-le-an-) s. m., pl. paleantrópi
paleantropii
PALEOANTRÓP s. m. v. paleantrop. DOOM
paleantróp (-le-an-) s. m., pl. paleantrópi
paleantropilor
PALEOANTRÓP s. m. v. paleantrop. DOOM
paleantróp (-le-an-) s. m., pl. paleantrópi
paleantropul
PALEOANTRÓP s. m. v. paleantrop. DOOM
paleantróp (-le-an-) s. m., pl. paleantrópi
paleantropului
PALEOANTRÓP s. m. v. paleantrop. DOOM
paleantróp (-le-an-) s. m., pl. paleantrópi
palearctic
PALEÁRCTIC, -Ă, palearctici, -ce, adj. Din Europa și din părțile nordice ale Africii și Asiei. [Pr.: -le-arc-] – Din fr. paléarctique.
palearctica
PALEÁRCTIC, -Ă, palearctici, -ce, adj. Din Europa și din părțile nordice ale Africii și Asiei. [Pr.: -le-arc-] – Din fr. paléarctique.
palearctice
PALEÁRCTIC, -Ă, palearctici, -ce, adj. Din Europa și din părțile nordice ale Africii și Asiei. [Pr.: -le-arc-] – Din fr. paléarctique.
palearcticei
PALEÁRCTIC, -Ă, palearctici, -ce, adj. Din Europa și din părțile nordice ale Africii și Asiei. [Pr.: -le-arc-] – Din fr. paléarctique.
palearcticele
PALEÁRCTIC, -Ă, palearctici, -ce, adj. Din Europa și din părțile nordice ale Africii și Asiei. [Pr.: -le-arc-] – Din fr. paléarctique.
palearcticelor
PALEÁRCTIC, -Ă, palearctici, -ce, adj. Din Europa și din părțile nordice ale Africii și Asiei. [Pr.: -le-arc-] – Din fr. paléarctique.
palearctici
PALEÁRCTIC, -Ă, palearctici, -ce, adj. Din Europa și din părțile nordice ale Africii și Asiei. [Pr.: -le-arc-] – Din fr. paléarctique.
palearcticii
PALEÁRCTIC, -Ă, palearctici, -ce, adj. Din Europa și din părțile nordice ale Africii și Asiei. [Pr.: -le-arc-] – Din fr. paléarctique.
palearcticilor
PALEÁRCTIC, -Ă, palearctici, -ce, adj. Din Europa și din părțile nordice ale Africii și Asiei. [Pr.: -le-arc-] – Din fr. paléarctique.
palearcticul
PALEÁRCTIC, -Ă, palearctici, -ce, adj. Din Europa și din părțile nordice ale Africii și Asiei. [Pr.: -le-arc-] – Din fr. paléarctique.
palearcticului
PALEÁRCTIC, -Ă, palearctici, -ce, adj. Din Europa și din părțile nordice ale Africii și Asiei. [Pr.: -le-arc-] – Din fr. paléarctique.
paleativ
PALEATÍV adj., s.n. v. paliativ.
palee
PALÉE2, palee, s. f. Înveliș floral al plantelor graminee, alcătuit din două frunzișoare care se află pe axa spiculețului, la baza fiecărei flori. – Din lat. palea, germ. Pale. DOOM
palée s. f., art. paléea, g. -d. art. paléei; pl. palée
paleea
PALÉE2, palee, s. f. Înveliș floral al plantelor graminee, alcătuit din două frunzișoare care se află pe axa spiculețului, la baza fiecărei flori. – Din lat. palea, germ. Pale. DOOM
palée s. f., art. paléea, g. -d. art. paléei; pl. palée
paleei
PALÉE2, palee, s. f. Înveliș floral al plantelor graminee, alcătuit din două frunzișoare care se află pe axa spiculețului, la baza fiecărei flori. – Din lat. palea, germ. Pale. DOOM
palée s. f., art. paléea, g. -d. art. paléei; pl. palée
paleele
PALÉE2, palee, s. f. Înveliș floral al plantelor graminee, alcătuit din două frunzișoare care se află pe axa spiculețului, la baza fiecărei flori. – Din lat. palea, germ. Pale. DOOM
palée s. f., art. paléea, g. -d. art. paléei; pl. palée
paleelor
PALÉE2, palee, s. f. Înveliș floral al plantelor graminee, alcătuit din două frunzișoare care se află pe axa spiculețului, la baza fiecărei flori. – Din lat. palea, germ. Pale. DOOM
palée s. f., art. paléea, g. -d. art. paléei; pl. palée
palei
PAL1, -Ă, pali, -e, adj. (Despre oameni și despre fața lor) Palid (1). ♦ (Despre culori) Puțin intens, șters; (despre obiecte sau ființe) care are o culoare puțin intensă, ștearsă; (despre lumină, surse de lumină sau corpuri luminoase) lipsit de intensitate, care răspândește o lumină slabă; care este fără strălucire; stins, palid. – Din fr. pâle. DOOM
*PAL s. n.
palei
PÁLĂ2, pale, s. f. 1. Element activ al unei elice sau al unui rotor de mașină ori de turbină, încastrat sau articulat la un capăt în butucul elicei sau al rotorului. 2. Semifabricat în formă de bandă sau de panglică, obținut după ce fibrele textile au fost pieptănate și înfășurate în cruce pe bobine. – Din fr. pale. DOOM
pálă s. f., g.-d. art. pálei; pl. pále
palele
PAL1, -Ă, pali, -e, adj. (Despre oameni și despre fața lor) Palid (1). ♦ (Despre culori) Puțin intens, șters; (despre obiecte sau ființe) care are o culoare puțin intensă, ștearsă; (despre lumină, surse de lumină sau corpuri luminoase) lipsit de intensitate, care răspândește o lumină slabă; care este fără strălucire; stins, palid. – Din fr. pâle. DOOM
*PAL s. n.
palele
PÁLĂ2, pale, s. f. 1. Element activ al unei elice sau al unui rotor de mașină ori de turbină, încastrat sau articulat la un capăt în butucul elicei sau al rotorului. 2. Semifabricat în formă de bandă sau de panglică, obținut după ce fibrele textile au fost pieptănate și înfășurate în cruce pe bobine. – Din fr. pale. DOOM
pálă s. f., g.-d. art. pálei; pl. pále
palelor
PAL1, -Ă, pali, -e, adj. (Despre oameni și despre fața lor) Palid (1). ♦ (Despre culori) Puțin intens, șters; (despre obiecte sau ființe) care are o culoare puțin intensă, ștearsă; (despre lumină, surse de lumină sau corpuri luminoase) lipsit de intensitate, care răspândește o lumină slabă; care este fără strălucire; stins, palid. – Din fr. pâle. DOOM
*PAL s. n.
palelor
PÁLĂ2, pale, s. f. 1. Element activ al unei elice sau al unui rotor de mașină ori de turbină, încastrat sau articulat la un capăt în butucul elicei sau al rotorului. 2. Semifabricat în formă de bandă sau de panglică, obținut după ce fibrele textile au fost pieptănate și înfășurate în cruce pe bobine. – Din fr. pale. DOOM
pálă s. f., g.-d. art. pálei; pl. pále
palemon
Palemon = Palaemon.
palemoni
Palemon = Palaemon.
palemonii
Palemon = Palaemon.
palemonilor
Palemon = Palaemon.
palemonul
Palemon = Palaemon.
palemonului
Palemon = Palaemon.
paleo
PALEO- Element de compunere care înseamnă „vechi” și care servește la formarea unor substantive și a unor adjective. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléo-.
paleoantrop
PALEOANTRÓP s. m. v. paleantrop. DOOM
paleantróp (-le-an-) s. m., pl. paleantrópi
paleoantropolog
PALEOANTROPOLÓG, -Ă, paleoantropologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în paleoantropologie.[Pr.: -le-o-an-] – Din fr. paléoanthropologue. DOOM
*paleoantropológă (rar) (-le-o-) s. f., g.-d. art. paleoantropológei; pl. paleoantropológe
paleoantropologa
PALEOANTROPOLÓG, -Ă, paleoantropologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în paleoantropologie.[Pr.: -le-o-an-] – Din fr. paléoanthropologue. DOOM
*paleoantropológă (rar) (-le-o-) s. f., g.-d. art. paleoantropológei; pl. paleoantropológe
paleoantropologe
PALEOANTROPOLÓG, -Ă, paleoantropologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în paleoantropologie.[Pr.: -le-o-an-] – Din fr. paléoanthropologue. DOOM
*paleoantropológă (rar) (-le-o-) s. f., g.-d. art. paleoantropológei; pl. paleoantropológe
paleoantropologei
PALEOANTROPOLÓG, -Ă, paleoantropologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în paleoantropologie.[Pr.: -le-o-an-] – Din fr. paléoanthropologue. DOOM
*paleoantropológă (rar) (-le-o-) s. f., g.-d. art. paleoantropológei; pl. paleoantropológe
paleoantropologele
PALEOANTROPOLÓG, -Ă, paleoantropologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în paleoantropologie.[Pr.: -le-o-an-] – Din fr. paléoanthropologue. DOOM
*paleoantropológă (rar) (-le-o-) s. f., g.-d. art. paleoantropológei; pl. paleoantropológe
paleoantropologelor
PALEOANTROPOLÓG, -Ă, paleoantropologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în paleoantropologie.[Pr.: -le-o-an-] – Din fr. paléoanthropologue. DOOM
*paleoantropológă (rar) (-le-o-) s. f., g.-d. art. paleoantropológei; pl. paleoantropológe
paleoantropologi
PALEOANTROPOLÓG, -Ă, paleoantropologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în paleoantropologie.[Pr.: -le-o-an-] – Din fr. paléoanthropologue. DOOM
*paleoantropológă (rar) (-le-o-) s. f., g.-d. art. paleoantropológei; pl. paleoantropológe
paleoantropologia
PALEOANTROPOLOGÍE s. f. Parte a antropologiei care studiază omul preistoric. [Pr.: -le-o-a-] – Din fr. paléoanthropologie, paléoarchéologique. DOOM
paleoantropologíe (-le-o-) s. f., art. paleoantropología, g.-d. paleoantropologíi, art. paleoantropologíei
paleoantropologic
PALEOANTROPOLÓGIC, -Ă, paleoantropologici, -ce, adj. Referitor la paleoantropologie, de paleoantropologie. [Pr.: -le-o-an-] – Din fr. paléoanthropologique.
paleoantropologica
PALEOANTROPOLÓGIC, -Ă, paleoantropologici, -ce, adj. Referitor la paleoantropologie, de paleoantropologie. [Pr.: -le-o-an-] – Din fr. paléoanthropologique.
paleoantropologice
PALEOANTROPOLÓGIC, -Ă, paleoantropologici, -ce, adj. Referitor la paleoantropologie, de paleoantropologie. [Pr.: -le-o-an-] – Din fr. paléoanthropologique.
paleoantropologicei
PALEOANTROPOLÓGIC, -Ă, paleoantropologici, -ce, adj. Referitor la paleoantropologie, de paleoantropologie. [Pr.: -le-o-an-] – Din fr. paléoanthropologique.
paleoantropologicele
PALEOANTROPOLÓGIC, -Ă, paleoantropologici, -ce, adj. Referitor la paleoantropologie, de paleoantropologie. [Pr.: -le-o-an-] – Din fr. paléoanthropologique.
paleoantropologicelor
PALEOANTROPOLÓGIC, -Ă, paleoantropologici, -ce, adj. Referitor la paleoantropologie, de paleoantropologie. [Pr.: -le-o-an-] – Din fr. paléoanthropologique.
paleoantropologici
PALEOANTROPOLÓGIC, -Ă, paleoantropologici, -ce, adj. Referitor la paleoantropologie, de paleoantropologie. [Pr.: -le-o-an-] – Din fr. paléoanthropologique.
paleoantropologicii
PALEOANTROPOLÓGIC, -Ă, paleoantropologici, -ce, adj. Referitor la paleoantropologie, de paleoantropologie. [Pr.: -le-o-an-] – Din fr. paléoanthropologique.
paleoantropologicilor
PALEOANTROPOLÓGIC, -Ă, paleoantropologici, -ce, adj. Referitor la paleoantropologie, de paleoantropologie. [Pr.: -le-o-an-] – Din fr. paléoanthropologique.
paleoantropologicul
PALEOANTROPOLÓGIC, -Ă, paleoantropologici, -ce, adj. Referitor la paleoantropologie, de paleoantropologie. [Pr.: -le-o-an-] – Din fr. paléoanthropologique.
paleoantropologicului
PALEOANTROPOLÓGIC, -Ă, paleoantropologici, -ce, adj. Referitor la paleoantropologie, de paleoantropologie. [Pr.: -le-o-an-] – Din fr. paléoanthropologique.
paleoantropologie
PALEOANTROPOLOGÍE s. f. Parte a antropologiei care studiază omul preistoric. [Pr.: -le-o-a-] – Din fr. paléoanthropologie, paléoarchéologique. DOOM
paleoantropologíe (-le-o-) s. f., art. paleoantropología, g.-d. paleoantropologíi, art. paleoantropologíei
paleoantropologiei
PALEOANTROPOLOGÍE s. f. Parte a antropologiei care studiază omul preistoric. [Pr.: -le-o-a-] – Din fr. paléoanthropologie, paléoarchéologique. DOOM
paleoantropologíe (-le-o-) s. f., art. paleoantropología, g.-d. paleoantropologíi, art. paleoantropologíei
paleoantropologii
PALEOANTROPOLÓG, -Ă, paleoantropologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în paleoantropologie.[Pr.: -le-o-an-] – Din fr. paléoanthropologue. DOOM
*paleoantropológă (rar) (-le-o-) s. f., g.-d. art. paleoantropológei; pl. paleoantropológe
paleoantropologii
PALEOANTROPOLOGÍE s. f. Parte a antropologiei care studiază omul preistoric. [Pr.: -le-o-a-] – Din fr. paléoanthropologie, paléoarchéologique. DOOM
paleoantropologíe (-le-o-) s. f., art. paleoantropología, g.-d. paleoantropologíi, art. paleoantropologíei
paleoantropologilor
PALEOANTROPOLÓG, -Ă, paleoantropologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în paleoantropologie.[Pr.: -le-o-an-] – Din fr. paléoanthropologue. DOOM
*paleoantropológă (rar) (-le-o-) s. f., g.-d. art. paleoantropológei; pl. paleoantropológe
paleoantropologul
PALEOANTROPOLÓG, -Ă, paleoantropologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în paleoantropologie.[Pr.: -le-o-an-] – Din fr. paléoanthropologue. DOOM
*paleoantropológă (rar) (-le-o-) s. f., g.-d. art. paleoantropológei; pl. paleoantropológe
paleoantropologului
PALEOANTROPOLÓG, -Ă, paleoantropologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în paleoantropologie.[Pr.: -le-o-an-] – Din fr. paléoanthropologue. DOOM
*paleoantropológă (rar) (-le-o-) s. f., g.-d. art. paleoantropológei; pl. paleoantropológe
paleoarheologia
PALEOARHEOLOGÍE s. f. Arheologie a preistoriei. [Pr.: -le-o-ar-he-o-] – Din fr. paléoarchéologie. DOOM
*paleoarheologíe (-le-o-, -he-o-) s. f., art. paleoarheología, g.-d. paleoarheologíi, art. paleoarheologíei
paleoarheologic
PALEOARHEOLÓGIC, -Ă, paleoarheologici, -ce, adj. Referitor la paleoarheologie, de paleoarheologie. [Pr.: -le-o-ar-he-o-] – Din fr. paléoarchéologique.
paleoarheologica
PALEOARHEOLÓGIC, -Ă, paleoarheologici, -ce, adj. Referitor la paleoarheologie, de paleoarheologie. [Pr.: -le-o-ar-he-o-] – Din fr. paléoarchéologique.
paleoarheologice
PALEOARHEOLÓGIC, -Ă, paleoarheologici, -ce, adj. Referitor la paleoarheologie, de paleoarheologie. [Pr.: -le-o-ar-he-o-] – Din fr. paléoarchéologique.
paleoarheologicei
PALEOARHEOLÓGIC, -Ă, paleoarheologici, -ce, adj. Referitor la paleoarheologie, de paleoarheologie. [Pr.: -le-o-ar-he-o-] – Din fr. paléoarchéologique.
paleoarheologicele
PALEOARHEOLÓGIC, -Ă, paleoarheologici, -ce, adj. Referitor la paleoarheologie, de paleoarheologie. [Pr.: -le-o-ar-he-o-] – Din fr. paléoarchéologique.
paleoarheologicelor
PALEOARHEOLÓGIC, -Ă, paleoarheologici, -ce, adj. Referitor la paleoarheologie, de paleoarheologie. [Pr.: -le-o-ar-he-o-] – Din fr. paléoarchéologique.
paleoarheologici
PALEOARHEOLÓGIC, -Ă, paleoarheologici, -ce, adj. Referitor la paleoarheologie, de paleoarheologie. [Pr.: -le-o-ar-he-o-] – Din fr. paléoarchéologique.
paleoarheologicii
PALEOARHEOLÓGIC, -Ă, paleoarheologici, -ce, adj. Referitor la paleoarheologie, de paleoarheologie. [Pr.: -le-o-ar-he-o-] – Din fr. paléoarchéologique.
paleoarheologicilor
PALEOARHEOLÓGIC, -Ă, paleoarheologici, -ce, adj. Referitor la paleoarheologie, de paleoarheologie. [Pr.: -le-o-ar-he-o-] – Din fr. paléoarchéologique.
paleoarheologicul
PALEOARHEOLÓGIC, -Ă, paleoarheologici, -ce, adj. Referitor la paleoarheologie, de paleoarheologie. [Pr.: -le-o-ar-he-o-] – Din fr. paléoarchéologique.
paleoarheologicului
PALEOARHEOLÓGIC, -Ă, paleoarheologici, -ce, adj. Referitor la paleoarheologie, de paleoarheologie. [Pr.: -le-o-ar-he-o-] – Din fr. paléoarchéologique.
paleoarheologie
PALEOARHEOLOGÍE s. f. Arheologie a preistoriei. [Pr.: -le-o-ar-he-o-] – Din fr. paléoarchéologie. DOOM
*paleoarheologíe (-le-o-, -he-o-) s. f., art. paleoarheología, g.-d. paleoarheologíi, art. paleoarheologíei
paleoarheologiei
PALEOARHEOLOGÍE s. f. Arheologie a preistoriei. [Pr.: -le-o-ar-he-o-] – Din fr. paléoarchéologie. DOOM
*paleoarheologíe (-le-o-, -he-o-) s. f., art. paleoarheología, g.-d. paleoarheologíi, art. paleoarheologíei
paleoarheologii
PALEOARHEOLOGÍE s. f. Arheologie a preistoriei. [Pr.: -le-o-ar-he-o-] – Din fr. paléoarchéologie. DOOM
*paleoarheologíe (-le-o-, -he-o-) s. f., art. paleoarheología, g.-d. paleoarheologíi, art. paleoarheologíei
paleoastronaut
PALEOASTRONAÚT, paleoastronauți, s. m. Ființă despre care unele documente străvechi atestă că ar fi călătorit cu vehicule asemănătoare aeronavelor și astronavelor. [Pr.: -le-o-as-] – Paleo- + astronaut.
paleoastronautic
PALEOASTRONAÚTIC, -Ă, paleoastronautici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Cercetare a informațiilor referitoare la preocupările astronautice străvechi. 2. Adj. Referitor la paleoastronautică (1), de paleoastronautică (1). [Pr.: -le-o-as-] – Din fr. paléoastronautique.
paleoastronautica
PALEOASTRONAÚTIC, -Ă, paleoastronautici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Cercetare a informațiilor referitoare la preocupările astronautice străvechi. 2. Adj. Referitor la paleoastronautică (1), de paleoastronautică (1). [Pr.: -le-o-as-] – Din fr. paléoastronautique.
paleoastronautica
PALEOASTRONAÚTIC, -Ă, paleoastronautici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Cercetare a informațiilor referitoare la preocupările astronautice străvechi. 2. Adj. Referitor la paleoastronautică (1), de paleoastronautică (1). [Pr.: -le-o-as-] – Din fr. paléoastronautique.
paleoastronautice
PALEOASTRONAÚTIC, -Ă, paleoastronautici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Cercetare a informațiilor referitoare la preocupările astronautice străvechi. 2. Adj. Referitor la paleoastronautică (1), de paleoastronautică (1). [Pr.: -le-o-as-] – Din fr. paléoastronautique.
paleoastronauticei
PALEOASTRONAÚTIC, -Ă, paleoastronautici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Cercetare a informațiilor referitoare la preocupările astronautice străvechi. 2. Adj. Referitor la paleoastronautică (1), de paleoastronautică (1). [Pr.: -le-o-as-] – Din fr. paléoastronautique.
paleoastronauticele
PALEOASTRONAÚTIC, -Ă, paleoastronautici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Cercetare a informațiilor referitoare la preocupările astronautice străvechi. 2. Adj. Referitor la paleoastronautică (1), de paleoastronautică (1). [Pr.: -le-o-as-] – Din fr. paléoastronautique.
paleoastronauticelor
PALEOASTRONAÚTIC, -Ă, paleoastronautici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Cercetare a informațiilor referitoare la preocupările astronautice străvechi. 2. Adj. Referitor la paleoastronautică (1), de paleoastronautică (1). [Pr.: -le-o-as-] – Din fr. paléoastronautique.
paleoastronautici
PALEOASTRONAÚTIC, -Ă, paleoastronautici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Cercetare a informațiilor referitoare la preocupările astronautice străvechi. 2. Adj. Referitor la paleoastronautică (1), de paleoastronautică (1). [Pr.: -le-o-as-] – Din fr. paléoastronautique.
paleoastronautici
PALEOASTRONAÚTIC, -Ă, paleoastronautici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Cercetare a informațiilor referitoare la preocupările astronautice străvechi. 2. Adj. Referitor la paleoastronautică (1), de paleoastronautică (1). [Pr.: -le-o-as-] – Din fr. paléoastronautique.
paleoastronauticii
PALEOASTRONAÚTIC, -Ă, paleoastronautici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Cercetare a informațiilor referitoare la preocupările astronautice străvechi. 2. Adj. Referitor la paleoastronautică (1), de paleoastronautică (1). [Pr.: -le-o-as-] – Din fr. paléoastronautique.
paleoastronauticii
PALEOASTRONAÚTIC, -Ă, paleoastronautici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Cercetare a informațiilor referitoare la preocupările astronautice străvechi. 2. Adj. Referitor la paleoastronautică (1), de paleoastronautică (1). [Pr.: -le-o-as-] – Din fr. paléoastronautique.
paleoastronauticilor
PALEOASTRONAÚTIC, -Ă, paleoastronautici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Cercetare a informațiilor referitoare la preocupările astronautice străvechi. 2. Adj. Referitor la paleoastronautică (1), de paleoastronautică (1). [Pr.: -le-o-as-] – Din fr. paléoastronautique.
paleoastronauticul
PALEOASTRONAÚTIC, -Ă, paleoastronautici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Cercetare a informațiilor referitoare la preocupările astronautice străvechi. 2. Adj. Referitor la paleoastronautică (1), de paleoastronautică (1). [Pr.: -le-o-as-] – Din fr. paléoastronautique.
paleoastronauticului
PALEOASTRONAÚTIC, -Ă, paleoastronautici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Cercetare a informațiilor referitoare la preocupările astronautice străvechi. 2. Adj. Referitor la paleoastronautică (1), de paleoastronautică (1). [Pr.: -le-o-as-] – Din fr. paléoastronautique.
paleoastronautul
PALEOASTRONAÚT, paleoastronauți, s. m. Ființă despre care unele documente străvechi atestă că ar fi călătorit cu vehicule asemănătoare aeronavelor și astronavelor. [Pr.: -le-o-as-] – Paleo- + astronaut.
paleoastronautului
PALEOASTRONAÚT, paleoastronauți, s. m. Ființă despre care unele documente străvechi atestă că ar fi călătorit cu vehicule asemănătoare aeronavelor și astronavelor. [Pr.: -le-o-as-] – Paleo- + astronaut.
paleoastronauți
PALEOASTRONAÚT, paleoastronauți, s. m. Ființă despre care unele documente străvechi atestă că ar fi călătorit cu vehicule asemănătoare aeronavelor și astronavelor. [Pr.: -le-o-as-] – Paleo- + astronaut.
paleoastronauții
PALEOASTRONAÚT, paleoastronauți, s. m. Ființă despre care unele documente străvechi atestă că ar fi călătorit cu vehicule asemănătoare aeronavelor și astronavelor. [Pr.: -le-o-as-] – Paleo- + astronaut.
paleoastronauților
PALEOASTRONAÚT, paleoastronauți, s. m. Ființă despre care unele documente străvechi atestă că ar fi călătorit cu vehicule asemănătoare aeronavelor și astronavelor. [Pr.: -le-o-as-] – Paleo- + astronaut.
paleobiogeografia
PALEOBIOGEOGRAFÍE s.f. Disciplină care studiază fauna și flora din trecutul geologic al Pământului. [Gen. -iei. / cf. fr. paléo-biogéographie].
paleobiogeografie
PALEOBIOGEOGRAFÍE s.f. Disciplină care studiază fauna și flora din trecutul geologic al Pământului. [Gen. -iei. / cf. fr. paléo-biogéographie].
paleobiogeografiei
PALEOBIOGEOGRAFÍE s.f. Disciplină care studiază fauna și flora din trecutul geologic al Pământului. [Gen. -iei. / cf. fr. paléo-biogéographie].
paleobiogeografii
PALEOBIOGEOGRAFÍE s.f. Disciplină care studiază fauna și flora din trecutul geologic al Pământului. [Gen. -iei. / cf. fr. paléo-biogéographie].
paleobiogeografiile
PALEOBIOGEOGRAFÍE s.f. Disciplină care studiază fauna și flora din trecutul geologic al Pământului. [Gen. -iei. / cf. fr. paléo-biogéographie].
paleobiogeografiilor
PALEOBIOGEOGRAFÍE s.f. Disciplină care studiază fauna și flora din trecutul geologic al Pământului. [Gen. -iei. / cf. fr. paléo-biogéographie].
paleobiologia
PALEOBIOLOGÍE s. f. Ramură a biologiei care studiază organismele fosile animale și vegetale. [Pr.: -le-o-bi-o-] – Din fr. paléobiologie.
paleobiologic
PALEOBIOLÓGIC, -Ă, paleobiologici, -ce, adj. Referitor la paleobiologie, de paleobiologie. [Pr.: -le-o-bi-o-] – Din fr. paléobiologique.
paleobiologica
PALEOBIOLÓGIC, -Ă, paleobiologici, -ce, adj. Referitor la paleobiologie, de paleobiologie. [Pr.: -le-o-bi-o-] – Din fr. paléobiologique.
paleobiologice
PALEOBIOLÓGIC, -Ă, paleobiologici, -ce, adj. Referitor la paleobiologie, de paleobiologie. [Pr.: -le-o-bi-o-] – Din fr. paléobiologique.
paleobiologicei
PALEOBIOLÓGIC, -Ă, paleobiologici, -ce, adj. Referitor la paleobiologie, de paleobiologie. [Pr.: -le-o-bi-o-] – Din fr. paléobiologique.
paleobiologicele
PALEOBIOLÓGIC, -Ă, paleobiologici, -ce, adj. Referitor la paleobiologie, de paleobiologie. [Pr.: -le-o-bi-o-] – Din fr. paléobiologique.
paleobiologicelor
PALEOBIOLÓGIC, -Ă, paleobiologici, -ce, adj. Referitor la paleobiologie, de paleobiologie. [Pr.: -le-o-bi-o-] – Din fr. paléobiologique.
paleobiologici
PALEOBIOLÓGIC, -Ă, paleobiologici, -ce, adj. Referitor la paleobiologie, de paleobiologie. [Pr.: -le-o-bi-o-] – Din fr. paléobiologique.
paleobiologicii
PALEOBIOLÓGIC, -Ă, paleobiologici, -ce, adj. Referitor la paleobiologie, de paleobiologie. [Pr.: -le-o-bi-o-] – Din fr. paléobiologique.
paleobiologicilor
PALEOBIOLÓGIC, -Ă, paleobiologici, -ce, adj. Referitor la paleobiologie, de paleobiologie. [Pr.: -le-o-bi-o-] – Din fr. paléobiologique.
paleobiologicul
PALEOBIOLÓGIC, -Ă, paleobiologici, -ce, adj. Referitor la paleobiologie, de paleobiologie. [Pr.: -le-o-bi-o-] – Din fr. paléobiologique.
paleobiologicului
PALEOBIOLÓGIC, -Ă, paleobiologici, -ce, adj. Referitor la paleobiologie, de paleobiologie. [Pr.: -le-o-bi-o-] – Din fr. paléobiologique.
paleobiologie
PALEOBIOLOGÍE s. f. Ramură a biologiei care studiază organismele fosile animale și vegetale. [Pr.: -le-o-bi-o-] – Din fr. paléobiologie.
paleobiologiei
PALEOBIOLOGÍE s. f. Ramură a biologiei care studiază organismele fosile animale și vegetale. [Pr.: -le-o-bi-o-] – Din fr. paléobiologie.
paleobiologii
PALEOBIOLOGÍE s. f. Ramură a biologiei care studiază organismele fosile animale și vegetale. [Pr.: -le-o-bi-o-] – Din fr. paléobiologie.
paleobotanic
PALEOBOTÁNIC, -Ă, paleobotanici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Disciplină a paleontologiei care se ocupă cu studierea fosilelor vegetale. 2. Adj. Referitor la paleobotanică, de paleobotanică; (rar) paleofitologic. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléobotanique.
paleobotanica
PALEOBOTÁNIC, -Ă, paleobotanici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Disciplină a paleontologiei care se ocupă cu studierea fosilelor vegetale. 2. Adj. Referitor la paleobotanică, de paleobotanică; (rar) paleofitologic. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléobotanique.
paleobotanica
PALEOBOTÁNIC, -Ă, paleobotanici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Disciplină a paleontologiei care se ocupă cu studierea fosilelor vegetale. 2. Adj. Referitor la paleobotanică, de paleobotanică; (rar) paleofitologic. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléobotanique. DOOM
paleobotánică (-le-o-) s. f., g.-d. art. paleobotánicii
paleobotanice
PALEOBOTÁNIC, -Ă, paleobotanici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Disciplină a paleontologiei care se ocupă cu studierea fosilelor vegetale. 2. Adj. Referitor la paleobotanică, de paleobotanică; (rar) paleofitologic. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléobotanique.
paleobotanicei
PALEOBOTÁNIC, -Ă, paleobotanici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Disciplină a paleontologiei care se ocupă cu studierea fosilelor vegetale. 2. Adj. Referitor la paleobotanică, de paleobotanică; (rar) paleofitologic. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléobotanique.
paleobotanicele
PALEOBOTÁNIC, -Ă, paleobotanici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Disciplină a paleontologiei care se ocupă cu studierea fosilelor vegetale. 2. Adj. Referitor la paleobotanică, de paleobotanică; (rar) paleofitologic. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléobotanique.
paleobotanicelor
PALEOBOTÁNIC, -Ă, paleobotanici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Disciplină a paleontologiei care se ocupă cu studierea fosilelor vegetale. 2. Adj. Referitor la paleobotanică, de paleobotanică; (rar) paleofitologic. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléobotanique.
paleobotanici
PALEOBOTÁNIC, -Ă, paleobotanici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Disciplină a paleontologiei care se ocupă cu studierea fosilelor vegetale. 2. Adj. Referitor la paleobotanică, de paleobotanică; (rar) paleofitologic. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléobotanique.
paleobotanici
PALEOBOTÁNIC, -Ă, paleobotanici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Disciplină a paleontologiei care se ocupă cu studierea fosilelor vegetale. 2. Adj. Referitor la paleobotanică, de paleobotanică; (rar) paleofitologic. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléobotanique. DOOM
paleobotánică (-le-o-) s. f., g.-d. art. paleobotánicii
paleobotanicii
PALEOBOTÁNIC, -Ă, paleobotanici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Disciplină a paleontologiei care se ocupă cu studierea fosilelor vegetale. 2. Adj. Referitor la paleobotanică, de paleobotanică; (rar) paleofitologic. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléobotanique.
paleobotanicii
PALEOBOTÁNIC, -Ă, paleobotanici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Disciplină a paleontologiei care se ocupă cu studierea fosilelor vegetale. 2. Adj. Referitor la paleobotanică, de paleobotanică; (rar) paleofitologic. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléobotanique. DOOM
paleobotánică (-le-o-) s. f., g.-d. art. paleobotánicii
paleobotanicilor
PALEOBOTÁNIC, -Ă, paleobotanici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Disciplină a paleontologiei care se ocupă cu studierea fosilelor vegetale. 2. Adj. Referitor la paleobotanică, de paleobotanică; (rar) paleofitologic. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléobotanique.
paleobotanicul
PALEOBOTÁNIC, -Ă, paleobotanici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Disciplină a paleontologiei care se ocupă cu studierea fosilelor vegetale. 2. Adj. Referitor la paleobotanică, de paleobotanică; (rar) paleofitologic. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléobotanique.
paleobotanicului
PALEOBOTÁNIC, -Ă, paleobotanici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Disciplină a paleontologiei care se ocupă cu studierea fosilelor vegetale. 2. Adj. Referitor la paleobotanică, de paleobotanică; (rar) paleofitologic. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléobotanique.
paleobotanist
PALEOBOTANÍST, -Ă, paleobotaniști, -ste, s. m. și f. Specialist în paleobotanică. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléobotaniste.
paleobotanista
PALEOBOTANÍST, -Ă, paleobotaniști, -ste, s. m. și f. Specialist în paleobotanică. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléobotaniste.
paleobotaniste
PALEOBOTANÍST, -Ă, paleobotaniști, -ste, s. m. și f. Specialist în paleobotanică. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléobotaniste.
paleobotanistei
PALEOBOTANÍST, -Ă, paleobotaniști, -ste, s. m. și f. Specialist în paleobotanică. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléobotaniste.
paleobotanistele
PALEOBOTANÍST, -Ă, paleobotaniști, -ste, s. m. și f. Specialist în paleobotanică. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléobotaniste.
paleobotanistelor
PALEOBOTANÍST, -Ă, paleobotaniști, -ste, s. m. și f. Specialist în paleobotanică. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléobotaniste.
paleobotanistul
PALEOBOTANÍST, -Ă, paleobotaniști, -ste, s. m. și f. Specialist în paleobotanică. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléobotaniste.
paleobotanistului
PALEOBOTANÍST, -Ă, paleobotaniști, -ste, s. m. și f. Specialist în paleobotanică. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléobotaniste.
paleobotaniști
PALEOBOTANÍST, -Ă, paleobotaniști, -ste, s. m. și f. Specialist în paleobotanică. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléobotaniste.
paleobotaniștii
PALEOBOTANÍST, -Ă, paleobotaniști, -ste, s. m. și f. Specialist în paleobotanică. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléobotaniste.
paleobotaniștilor
PALEOBOTANÍST, -Ă, paleobotaniști, -ste, s. m. și f. Specialist în paleobotanică. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléobotaniste.
paleocen
PALEOCÉN, -Ă, paleoceni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Epoca inferioară a paleogenului (1), caracterizată prin apariția faunei de numuliți, lamelibranhiate, gasteropode, mamifere etc.; eocen inferior. 2. Adj. Care aparține paleocenului (1), privitor la paleocen. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléocène. DOOM
paleocén2 (-le-o-) s. n.
paleocena
PALEOCÉN, -Ă, paleoceni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Epoca inferioară a paleogenului (1), caracterizată prin apariția faunei de numuliți, lamelibranhiate, gasteropode, mamifere etc.; eocen inferior. 2. Adj. Care aparține paleocenului (1), privitor la paleocen. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléocène. DOOM
paleocén2 (-le-o-) s. n.
paleocene
PALEOCÉN, -Ă, paleoceni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Epoca inferioară a paleogenului (1), caracterizată prin apariția faunei de numuliți, lamelibranhiate, gasteropode, mamifere etc.; eocen inferior. 2. Adj. Care aparține paleocenului (1), privitor la paleocen. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléocène. DOOM
paleocén2 (-le-o-) s. n.
paleocenei
PALEOCÉN, -Ă, paleoceni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Epoca inferioară a paleogenului (1), caracterizată prin apariția faunei de numuliți, lamelibranhiate, gasteropode, mamifere etc.; eocen inferior. 2. Adj. Care aparține paleocenului (1), privitor la paleocen. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléocène. DOOM
paleocén2 (-le-o-) s. n.
paleocenele
PALEOCÉN, -Ă, paleoceni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Epoca inferioară a paleogenului (1), caracterizată prin apariția faunei de numuliți, lamelibranhiate, gasteropode, mamifere etc.; eocen inferior. 2. Adj. Care aparține paleocenului (1), privitor la paleocen. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléocène. DOOM
paleocén2 (-le-o-) s. n.
paleocenelor
PALEOCÉN, -Ă, paleoceni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Epoca inferioară a paleogenului (1), caracterizată prin apariția faunei de numuliți, lamelibranhiate, gasteropode, mamifere etc.; eocen inferior. 2. Adj. Care aparține paleocenului (1), privitor la paleocen. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléocène. DOOM
paleocén2 (-le-o-) s. n.
paleoceni
PALEOCÉN, -Ă, paleoceni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Epoca inferioară a paleogenului (1), caracterizată prin apariția faunei de numuliți, lamelibranhiate, gasteropode, mamifere etc.; eocen inferior. 2. Adj. Care aparține paleocenului (1), privitor la paleocen. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléocène. DOOM
paleocén2 (-le-o-) s. n.
paleocenii
PALEOCÉN, -Ă, paleoceni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Epoca inferioară a paleogenului (1), caracterizată prin apariția faunei de numuliți, lamelibranhiate, gasteropode, mamifere etc.; eocen inferior. 2. Adj. Care aparține paleocenului (1), privitor la paleocen. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléocène. DOOM
paleocén2 (-le-o-) s. n.
paleocenilor
PALEOCÉN, -Ă, paleoceni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Epoca inferioară a paleogenului (1), caracterizată prin apariția faunei de numuliți, lamelibranhiate, gasteropode, mamifere etc.; eocen inferior. 2. Adj. Care aparține paleocenului (1), privitor la paleocen. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléocène. DOOM
paleocén2 (-le-o-) s. n.
paleocenul
PALEOCÉN, -Ă, paleoceni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Epoca inferioară a paleogenului (1), caracterizată prin apariția faunei de numuliți, lamelibranhiate, gasteropode, mamifere etc.; eocen inferior. 2. Adj. Care aparține paleocenului (1), privitor la paleocen. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléocène. DOOM
paleocén2 (-le-o-) s. n.
paleocenului
PALEOCÉN, -Ă, paleoceni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Epoca inferioară a paleogenului (1), caracterizată prin apariția faunei de numuliți, lamelibranhiate, gasteropode, mamifere etc.; eocen inferior. 2. Adj. Care aparține paleocenului (1), privitor la paleocen. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléocène. DOOM
paleocén2 (-le-o-) s. n.
paleoclima
PALEOCLÍMĂ, paleoclime, s. f. Climă din trecutul geologic al Pământului, studiată indirect pe baza distribuției geografice a solurilor, a fosilelor de plante și animale, a formațiunilor geologice, precum și pe baza unor trăsături ale reliefului. [Pr.: -le-o-] – Paleo- + climă. DOOM
paleoclímă (-le-o-cli-) s. f., g.-d. art. paleoclímei; pl. paleoclíme
paleoclimat
PALEOCLIMÁT s.n. Climă a vechilor epoci geologice; paleoclimă. [< fr. paléoclimat].
paleoclimate
PALEOCLIMÁT s.n. Climă a vechilor epoci geologice; paleoclimă. [< fr. paléoclimat].
paleoclimatele
PALEOCLIMÁT s.n. Climă a vechilor epoci geologice; paleoclimă. [< fr. paléoclimat].
paleoclimatelor
PALEOCLIMÁT s.n. Climă a vechilor epoci geologice; paleoclimă. [< fr. paléoclimat].
paleoclimatic
PALEOCLIMÁTIC, -Ă adj. Referitor la paleoclimat. [Cf. fr. paléoclimatique].
paleoclimatica
PALEOCLIMÁTIC, -Ă adj. Referitor la paleoclimat. [Cf. fr. paléoclimatique].
paleoclimatice
PALEOCLIMÁTIC, -Ă adj. Referitor la paleoclimat. [Cf. fr. paléoclimatique].
paleoclimaticei
PALEOCLIMÁTIC, -Ă adj. Referitor la paleoclimat. [Cf. fr. paléoclimatique].
paleoclimaticele
PALEOCLIMÁTIC, -Ă adj. Referitor la paleoclimat. [Cf. fr. paléoclimatique].
paleoclimaticelor
PALEOCLIMÁTIC, -Ă adj. Referitor la paleoclimat. [Cf. fr. paléoclimatique].
paleoclimatici
PALEOCLIMÁTIC, -Ă adj. Referitor la paleoclimat. [Cf. fr. paléoclimatique].
paleoclimaticii
PALEOCLIMÁTIC, -Ă adj. Referitor la paleoclimat. [Cf. fr. paléoclimatique].
paleoclimaticilor
PALEOCLIMÁTIC, -Ă adj. Referitor la paleoclimat. [Cf. fr. paléoclimatique].
paleoclimaticul
PALEOCLIMÁTIC, -Ă adj. Referitor la paleoclimat. [Cf. fr. paléoclimatique].
paleoclimaticului
PALEOCLIMÁTIC, -Ă adj. Referitor la paleoclimat. [Cf. fr. paléoclimatique].
paleoclimatologia
PALEOCLIMATOLOGÍE s. f. Disciplină care se ocupă cu studiul variațiilor climei în decursul perioadelor geologice. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléoclimatologie. DOOM
paleoclimatologíe (-le-o-cli-) s. f., art. paleoclimatología, g.-d. paleoclimatologíi, art. paleoclimatologíei
paleoclimatologie
PALEOCLIMATOLOGÍE s. f. Disciplină care se ocupă cu studiul variațiilor climei în decursul perioadelor geologice. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléoclimatologie. DOOM
paleoclimatologíe (-le-o-cli-) s. f., art. paleoclimatología, g.-d. paleoclimatologíi, art. paleoclimatologíei
paleoclimatologiei
PALEOCLIMATOLOGÍE s. f. Disciplină care se ocupă cu studiul variațiilor climei în decursul perioadelor geologice. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléoclimatologie. DOOM
paleoclimatologíe (-le-o-cli-) s. f., art. paleoclimatología, g.-d. paleoclimatologíi, art. paleoclimatologíei
paleoclimatologii
PALEOCLIMATOLOGÍE s. f. Disciplină care se ocupă cu studiul variațiilor climei în decursul perioadelor geologice. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléoclimatologie. DOOM
paleoclimatologíe (-le-o-cli-) s. f., art. paleoclimatología, g.-d. paleoclimatologíi, art. paleoclimatologíei
paleoclimatul
PALEOCLIMÁT s.n. Climă a vechilor epoci geologice; paleoclimă. [< fr. paléoclimat].
paleoclimatului
PALEOCLIMÁT s.n. Climă a vechilor epoci geologice; paleoclimă. [< fr. paléoclimat].
paleoclime
PALEOCLÍMĂ, paleoclime, s. f. Climă din trecutul geologic al Pământului, studiată indirect pe baza distribuției geografice a solurilor, a fosilelor de plante și animale, a formațiunilor geologice, precum și pe baza unor trăsături ale reliefului. [Pr.: -le-o-] – Paleo- + climă. DOOM
paleoclímă (-le-o-cli-) s. f., g.-d. art. paleoclímei; pl. paleoclíme
paleoclimei
PALEOCLÍMĂ, paleoclime, s. f. Climă din trecutul geologic al Pământului, studiată indirect pe baza distribuției geografice a solurilor, a fosilelor de plante și animale, a formațiunilor geologice, precum și pe baza unor trăsături ale reliefului. [Pr.: -le-o-] – Paleo- + climă. DOOM
paleoclímă (-le-o-cli-) s. f., g.-d. art. paleoclímei; pl. paleoclíme
paleoclimele
PALEOCLÍMĂ, paleoclime, s. f. Climă din trecutul geologic al Pământului, studiată indirect pe baza distribuției geografice a solurilor, a fosilelor de plante și animale, a formațiunilor geologice, precum și pe baza unor trăsături ale reliefului. [Pr.: -le-o-] – Paleo- + climă. DOOM
paleoclímă (-le-o-cli-) s. f., g.-d. art. paleoclímei; pl. paleoclíme
paleoclimelor
PALEOCLÍMĂ, paleoclime, s. f. Climă din trecutul geologic al Pământului, studiată indirect pe baza distribuției geografice a solurilor, a fosilelor de plante și animale, a formațiunilor geologice, precum și pe baza unor trăsături ale reliefului. [Pr.: -le-o-] – Paleo- + climă. DOOM
paleoclímă (-le-o-cli-) s. f., g.-d. art. paleoclímei; pl. paleoclíme
paleocreștin
PALEOCREȘTÍN, -Ă, paleocreștini, -e, adj. Creștin de la începuturile creștinismului. [Pr.: -le-o-] – Paleo- + creștin. DOOM
paleocreștín (-le-o-creș-) adj. m., pl. paleocreștíni; f. paleocreștínă, pl. paleocreștíne
paleocreștina
PALEOCREȘTÍN, -Ă, paleocreștini, -e, adj. Creștin de la începuturile creștinismului. [Pr.: -le-o-] – Paleo- + creștin. DOOM
paleocreștín (-le-o-creș-) adj. m., pl. paleocreștíni; f. paleocreștínă, pl. paleocreștíne
paleocreștine
PALEOCREȘTÍN, -Ă, paleocreștini, -e, adj. Creștin de la începuturile creștinismului. [Pr.: -le-o-] – Paleo- + creștin. DOOM
paleocreștín (-le-o-creș-) adj. m., pl. paleocreștíni; f. paleocreștínă, pl. paleocreștíne
paleocreștinei
PALEOCREȘTÍN, -Ă, paleocreștini, -e, adj. Creștin de la începuturile creștinismului. [Pr.: -le-o-] – Paleo- + creștin. DOOM
paleocreștín (-le-o-creș-) adj. m., pl. paleocreștíni; f. paleocreștínă, pl. paleocreștíne
paleocreștinele
PALEOCREȘTÍN, -Ă, paleocreștini, -e, adj. Creștin de la începuturile creștinismului. [Pr.: -le-o-] – Paleo- + creștin. DOOM
paleocreștín (-le-o-creș-) adj. m., pl. paleocreștíni; f. paleocreștínă, pl. paleocreștíne
paleocreștinelor
PALEOCREȘTÍN, -Ă, paleocreștini, -e, adj. Creștin de la începuturile creștinismului. [Pr.: -le-o-] – Paleo- + creștin. DOOM
paleocreștín (-le-o-creș-) adj. m., pl. paleocreștíni; f. paleocreștínă, pl. paleocreștíne
paleocreștini
PALEOCREȘTÍN, -Ă, paleocreștini, -e, adj. Creștin de la începuturile creștinismului. [Pr.: -le-o-] – Paleo- + creștin. DOOM
paleocreștín (-le-o-creș-) adj. m., pl. paleocreștíni; f. paleocreștínă, pl. paleocreștíne
paleocreștinii
PALEOCREȘTÍN, -Ă, paleocreștini, -e, adj. Creștin de la începuturile creștinismului. [Pr.: -le-o-] – Paleo- + creștin. DOOM
paleocreștín (-le-o-creș-) adj. m., pl. paleocreștíni; f. paleocreștínă, pl. paleocreștíne
paleocreștinilor
PALEOCREȘTÍN, -Ă, paleocreștini, -e, adj. Creștin de la începuturile creștinismului. [Pr.: -le-o-] – Paleo- + creștin. DOOM
paleocreștín (-le-o-creș-) adj. m., pl. paleocreștíni; f. paleocreștínă, pl. paleocreștíne
paleocreștinul
PALEOCREȘTÍN, -Ă, paleocreștini, -e, adj. Creștin de la începuturile creștinismului. [Pr.: -le-o-] – Paleo- + creștin. DOOM
paleocreștín (-le-o-creș-) adj. m., pl. paleocreștíni; f. paleocreștínă, pl. paleocreștíne
paleocreștinului
PALEOCREȘTÍN, -Ă, paleocreștini, -e, adj. Creștin de la începuturile creștinismului. [Pr.: -le-o-] – Paleo- + creștin. DOOM
paleocreștín (-le-o-creș-) adj. m., pl. paleocreștíni; f. paleocreștínă, pl. paleocreștíne
paleodendrologia
PALEODENDROLOGÍE s.f. Ramură a paleobotanicii care se ocupă cu studiul plantelor lemnoase fosile. [Gen. -iei. / cf. fr. paléodendrologie].
paleodendrologie
PALEODENDROLOGÍE s.f. Ramură a paleobotanicii care se ocupă cu studiul plantelor lemnoase fosile. [Gen. -iei. / cf. fr. paléodendrologie].
paleodendrologiei
PALEODENDROLOGÍE s.f. Ramură a paleobotanicii care se ocupă cu studiul plantelor lemnoase fosile. [Gen. -iei. / cf. fr. paléodendrologie].
paleodendrologii
PALEODENDROLOGÍE s.f. Ramură a paleobotanicii care se ocupă cu studiul plantelor lemnoase fosile. [Gen. -iei. / cf. fr. paléodendrologie].
paleoecologia
PALEOECOLOGÍE s. f. Ramură a paleontologiei care studiază relațiile dintre organismele care au trăit în epocile geologice trecute și raporturile acestora cu condițiile de mediu din vremea respectivă. [Pr.: -le-o-e-] – Din fr. paléoécologie.
paleoecologic
PALEOECOLÓGIC, -Ă, paleoecologici, -ce, adj. Referitor la paleoecologie, de paleoecologie. [Pr.: -le-o-e-] – Din fr. paléoécologique.
paleoecologica
PALEOECOLÓGIC, -Ă, paleoecologici, -ce, adj. Referitor la paleoecologie, de paleoecologie. [Pr.: -le-o-e-] – Din fr. paléoécologique.
paleoecologice
PALEOECOLÓGIC, -Ă, paleoecologici, -ce, adj. Referitor la paleoecologie, de paleoecologie. [Pr.: -le-o-e-] – Din fr. paléoécologique.
paleoecologicei
PALEOECOLÓGIC, -Ă, paleoecologici, -ce, adj. Referitor la paleoecologie, de paleoecologie. [Pr.: -le-o-e-] – Din fr. paléoécologique.
paleoecologicele
PALEOECOLÓGIC, -Ă, paleoecologici, -ce, adj. Referitor la paleoecologie, de paleoecologie. [Pr.: -le-o-e-] – Din fr. paléoécologique.
paleoecologicelor
PALEOECOLÓGIC, -Ă, paleoecologici, -ce, adj. Referitor la paleoecologie, de paleoecologie. [Pr.: -le-o-e-] – Din fr. paléoécologique.
paleoecologici
PALEOECOLÓGIC, -Ă, paleoecologici, -ce, adj. Referitor la paleoecologie, de paleoecologie. [Pr.: -le-o-e-] – Din fr. paléoécologique.
paleoecologicii
PALEOECOLÓGIC, -Ă, paleoecologici, -ce, adj. Referitor la paleoecologie, de paleoecologie. [Pr.: -le-o-e-] – Din fr. paléoécologique.
paleoecologicilor
PALEOECOLÓGIC, -Ă, paleoecologici, -ce, adj. Referitor la paleoecologie, de paleoecologie. [Pr.: -le-o-e-] – Din fr. paléoécologique.
paleoecologicul
PALEOECOLÓGIC, -Ă, paleoecologici, -ce, adj. Referitor la paleoecologie, de paleoecologie. [Pr.: -le-o-e-] – Din fr. paléoécologique.
paleoecologicului
PALEOECOLÓGIC, -Ă, paleoecologici, -ce, adj. Referitor la paleoecologie, de paleoecologie. [Pr.: -le-o-e-] – Din fr. paléoécologique.
paleoecologie
PALEOECOLOGÍE s. f. Ramură a paleontologiei care studiază relațiile dintre organismele care au trăit în epocile geologice trecute și raporturile acestora cu condițiile de mediu din vremea respectivă. [Pr.: -le-o-e-] – Din fr. paléoécologie.
paleoecologiei
PALEOECOLOGÍE s. f. Ramură a paleontologiei care studiază relațiile dintre organismele care au trăit în epocile geologice trecute și raporturile acestora cu condițiile de mediu din vremea respectivă. [Pr.: -le-o-e-] – Din fr. paléoécologie.
paleoecologii
PALEOECOLOGÍE s. f. Ramură a paleontologiei care studiază relațiile dintre organismele care au trăit în epocile geologice trecute și raporturile acestora cu condițiile de mediu din vremea respectivă. [Pr.: -le-o-e-] – Din fr. paléoécologie.
paleoetnolog
PALEOETNOLÓG, -Ă, paleoetnologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în paleoetnologie. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléoethnologue. DOOM
paleoetnológă (rar) (-le-o-) s. f., g.-d. art. paleoetnológei; pl. paleoetnológe
paleoetnologa
PALEOETNOLÓG, -Ă, paleoetnologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în paleoetnologie. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléoethnologue. DOOM
paleoetnológă (rar) (-le-o-) s. f., g.-d. art. paleoetnológei; pl. paleoetnológe
paleoetnologe
PALEOETNOLÓG, -Ă, paleoetnologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în paleoetnologie. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléoethnologue. DOOM
paleoetnológă (rar) (-le-o-) s. f., g.-d. art. paleoetnológei; pl. paleoetnológe
paleoetnologei
PALEOETNOLÓG, -Ă, paleoetnologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în paleoetnologie. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléoethnologue. DOOM
paleoetnológă (rar) (-le-o-) s. f., g.-d. art. paleoetnológei; pl. paleoetnológe
paleoetnologele
PALEOETNOLÓG, -Ă, paleoetnologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în paleoetnologie. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléoethnologue. DOOM
paleoetnológă (rar) (-le-o-) s. f., g.-d. art. paleoetnológei; pl. paleoetnológe
paleoetnologelor
PALEOETNOLÓG, -Ă, paleoetnologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în paleoetnologie. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléoethnologue. DOOM
paleoetnológă (rar) (-le-o-) s. f., g.-d. art. paleoetnológei; pl. paleoetnológe
paleoetnologi
PALEOETNOLÓG, -Ă, paleoetnologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în paleoetnologie. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléoethnologue. DOOM
paleoetnológă (rar) (-le-o-) s. f., g.-d. art. paleoetnológei; pl. paleoetnológe
paleoetnologia
PALEOETNOLOGÍE s. f. Știință care se ocupă cu studierea popoarelor dispărute. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléoethnologie. DOOM
paleoetnologíe (-le-o-) s. f., art. paleoetnología, g.-d. paleoetnologíi, art. paleoetnologíei
paleoetnologic
PALEOETNOLÓGIC, -Ă, paleoetnologici, -ce, adj. Care aparține paleoetnologiei, privitor la paleoetnologie. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléoethnologique. DOOM
paleoetnológic (-le-o-) adj. m., pl. paleoetnológici; f. paleoetnológică, pl. paleoetnológice
paleoetnologica
PALEOETNOLÓGIC, -Ă, paleoetnologici, -ce, adj. Care aparține paleoetnologiei, privitor la paleoetnologie. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléoethnologique. DOOM
paleoetnológic (-le-o-) adj. m., pl. paleoetnológici; f. paleoetnológică, pl. paleoetnológice
paleoetnologice
PALEOETNOLÓGIC, -Ă, paleoetnologici, -ce, adj. Care aparține paleoetnologiei, privitor la paleoetnologie. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléoethnologique. DOOM
paleoetnológic (-le-o-) adj. m., pl. paleoetnológici; f. paleoetnológică, pl. paleoetnológice
paleoetnologicei
PALEOETNOLÓGIC, -Ă, paleoetnologici, -ce, adj. Care aparține paleoetnologiei, privitor la paleoetnologie. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléoethnologique. DOOM
paleoetnológic (-le-o-) adj. m., pl. paleoetnológici; f. paleoetnológică, pl. paleoetnológice
paleoetnologicele
PALEOETNOLÓGIC, -Ă, paleoetnologici, -ce, adj. Care aparține paleoetnologiei, privitor la paleoetnologie. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléoethnologique. DOOM
paleoetnológic (-le-o-) adj. m., pl. paleoetnológici; f. paleoetnológică, pl. paleoetnológice
paleoetnologicelor
PALEOETNOLÓGIC, -Ă, paleoetnologici, -ce, adj. Care aparține paleoetnologiei, privitor la paleoetnologie. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléoethnologique. DOOM
paleoetnológic (-le-o-) adj. m., pl. paleoetnológici; f. paleoetnológică, pl. paleoetnológice
paleoetnologici
PALEOETNOLÓGIC, -Ă, paleoetnologici, -ce, adj. Care aparține paleoetnologiei, privitor la paleoetnologie. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléoethnologique. DOOM
paleoetnológic (-le-o-) adj. m., pl. paleoetnológici; f. paleoetnológică, pl. paleoetnológice
paleoetnologicii
PALEOETNOLÓGIC, -Ă, paleoetnologici, -ce, adj. Care aparține paleoetnologiei, privitor la paleoetnologie. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléoethnologique. DOOM
paleoetnológic (-le-o-) adj. m., pl. paleoetnológici; f. paleoetnológică, pl. paleoetnológice
paleoetnologicilor
PALEOETNOLÓGIC, -Ă, paleoetnologici, -ce, adj. Care aparține paleoetnologiei, privitor la paleoetnologie. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléoethnologique. DOOM
paleoetnológic (-le-o-) adj. m., pl. paleoetnológici; f. paleoetnológică, pl. paleoetnológice
paleoetnologicul
PALEOETNOLÓGIC, -Ă, paleoetnologici, -ce, adj. Care aparține paleoetnologiei, privitor la paleoetnologie. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléoethnologique. DOOM
paleoetnológic (-le-o-) adj. m., pl. paleoetnológici; f. paleoetnológică, pl. paleoetnológice
paleoetnologicului
PALEOETNOLÓGIC, -Ă, paleoetnologici, -ce, adj. Care aparține paleoetnologiei, privitor la paleoetnologie. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléoethnologique. DOOM
paleoetnológic (-le-o-) adj. m., pl. paleoetnológici; f. paleoetnológică, pl. paleoetnológice
paleoetnologie
PALEOETNOLOGÍE s. f. Știință care se ocupă cu studierea popoarelor dispărute. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléoethnologie. DOOM
paleoetnologíe (-le-o-) s. f., art. paleoetnología, g.-d. paleoetnologíi, art. paleoetnologíei
paleoetnologiei
PALEOETNOLOGÍE s. f. Știință care se ocupă cu studierea popoarelor dispărute. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléoethnologie. DOOM
paleoetnologíe (-le-o-) s. f., art. paleoetnología, g.-d. paleoetnologíi, art. paleoetnologíei
paleoetnologii
PALEOETNOLÓG, -Ă, paleoetnologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în paleoetnologie. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléoethnologue. DOOM
paleoetnológă (rar) (-le-o-) s. f., g.-d. art. paleoetnológei; pl. paleoetnológe
paleoetnologii
PALEOETNOLOGÍE s. f. Știință care se ocupă cu studierea popoarelor dispărute. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléoethnologie. DOOM
paleoetnologíe (-le-o-) s. f., art. paleoetnología, g.-d. paleoetnologíi, art. paleoetnologíei
paleoetnologilor
PALEOETNOLÓG, -Ă, paleoetnologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în paleoetnologie. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléoethnologue. DOOM
paleoetnológă (rar) (-le-o-) s. f., g.-d. art. paleoetnológei; pl. paleoetnológe
paleoetnologul
PALEOETNOLÓG, -Ă, paleoetnologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în paleoetnologie. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléoethnologue. DOOM
paleoetnológă (rar) (-le-o-) s. f., g.-d. art. paleoetnológei; pl. paleoetnológe
paleoetnologului
PALEOETNOLÓG, -Ă, paleoetnologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în paleoetnologie. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléoethnologue. DOOM
paleoetnológă (rar) (-le-o-) s. f., g.-d. art. paleoetnológei; pl. paleoetnológe
paleofitografia
PALEOFITOGRAFÍE s.f. Ramură a paleontologiei care se ocupă cu studiul morfologiei plantelor fosile. [Gen. -iei. / cf. fr. paléophytografie < gr. palaios – vechi, phyton – plantă, graphein – a scrie].
paleofitografie
PALEOFITOGRAFÍE s.f. Ramură a paleontologiei care se ocupă cu studiul morfologiei plantelor fosile. [Gen. -iei. / cf. fr. paléophytografie < gr. palaios – vechi, phyton – plantă, graphein – a scrie].
paleofitografiei
PALEOFITOGRAFÍE s.f. Ramură a paleontologiei care se ocupă cu studiul morfologiei plantelor fosile. [Gen. -iei. / cf. fr. paléophytografie < gr. palaios – vechi, phyton – plantă, graphein – a scrie].
paleofitografii
PALEOFITOGRAFÍE s.f. Ramură a paleontologiei care se ocupă cu studiul morfologiei plantelor fosile. [Gen. -iei. / cf. fr. paléophytografie < gr. palaios – vechi, phyton – plantă, graphein – a scrie].
paleofitografiile
PALEOFITOGRAFÍE s.f. Ramură a paleontologiei care se ocupă cu studiul morfologiei plantelor fosile. [Gen. -iei. / cf. fr. paléophytografie < gr. palaios – vechi, phyton – plantă, graphein – a scrie].
paleofitografiilor
PALEOFITOGRAFÍE s.f. Ramură a paleontologiei care se ocupă cu studiul morfologiei plantelor fosile. [Gen. -iei. / cf. fr. paléophytografie < gr. palaios – vechi, phyton – plantă, graphein – a scrie].
paleofitolog
PALEOFITOLÓG, -Ă s.m. și f. Specialist în paleofitologie. [Cf. fr. paléophytologique].
paleofitologa
PALEOFITOLÓG, -Ă s.m. și f. Specialist în paleofitologie. [Cf. fr. paléophytologique].
paleofitologe
PALEOFITOLÓG, -Ă s.m. și f. Specialist în paleofitologie. [Cf. fr. paléophytologique].
paleofitologei
PALEOFITOLÓG, -Ă s.m. și f. Specialist în paleofitologie. [Cf. fr. paléophytologique].
paleofitologele
PALEOFITOLÓG, -Ă s.m. și f. Specialist în paleofitologie. [Cf. fr. paléophytologique].
paleofitologelor
PALEOFITOLÓG, -Ă s.m. și f. Specialist în paleofitologie. [Cf. fr. paléophytologique].
paleofitologi
PALEOFITOLÓG, -Ă s.m. și f. Specialist în paleofitologie. [Cf. fr. paléophytologique].
paleofitologia
PALEOFITOLOGÍE s. f. Paleobotanică. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléophytologie. DOOM
paleofitologíe (-le-o-) s. f., art. paleofitología, g.-d. paleofitologíi, art. paleofitologíei
paleofitologic
PALEOFITOLÓGIC, -Ă, paleofitologici, -ce, adj. (Rar) Paleobotanic. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléophytologique.
paleofitologica
PALEOFITOLÓGIC, -Ă, paleofitologici, -ce, adj. (Rar) Paleobotanic. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléophytologique.
paleofitologice
PALEOFITOLÓGIC, -Ă, paleofitologici, -ce, adj. (Rar) Paleobotanic. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléophytologique.
paleofitologicei
PALEOFITOLÓGIC, -Ă, paleofitologici, -ce, adj. (Rar) Paleobotanic. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléophytologique.
paleofitologicele
PALEOFITOLÓGIC, -Ă, paleofitologici, -ce, adj. (Rar) Paleobotanic. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléophytologique.
paleofitologicelor
PALEOFITOLÓGIC, -Ă, paleofitologici, -ce, adj. (Rar) Paleobotanic. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléophytologique.
paleofitologici
PALEOFITOLÓGIC, -Ă, paleofitologici, -ce, adj. (Rar) Paleobotanic. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléophytologique.
paleofitologicii
PALEOFITOLÓGIC, -Ă, paleofitologici, -ce, adj. (Rar) Paleobotanic. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléophytologique.
paleofitologicilor
PALEOFITOLÓGIC, -Ă, paleofitologici, -ce, adj. (Rar) Paleobotanic. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléophytologique.
paleofitologicul
PALEOFITOLÓGIC, -Ă, paleofitologici, -ce, adj. (Rar) Paleobotanic. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléophytologique.
paleofitologicului
PALEOFITOLÓGIC, -Ă, paleofitologici, -ce, adj. (Rar) Paleobotanic. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléophytologique.
paleofitologie
PALEOFITOLOGÍE s. f. Paleobotanică. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléophytologie. DOOM
paleofitologíe (-le-o-) s. f., art. paleofitología, g.-d. paleofitologíi, art. paleofitologíei
paleofitologiei
PALEOFITOLOGÍE s. f. Paleobotanică. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléophytologie. DOOM
paleofitologíe (-le-o-) s. f., art. paleofitología, g.-d. paleofitologíi, art. paleofitologíei
paleofitologii
PALEOFITOLÓG, -Ă s.m. și f. Specialist în paleofitologie. [Cf. fr. paléophytologique].
paleofitologii
PALEOFITOLOGÍE s. f. Paleobotanică. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléophytologie. DOOM
paleofitologíe (-le-o-) s. f., art. paleofitología, g.-d. paleofitologíi, art. paleofitologíei
paleofitologilor
PALEOFITOLÓG, -Ă s.m. și f. Specialist în paleofitologie. [Cf. fr. paléophytologique].
paleofitologul
PALEOFITOLÓG, -Ă s.m. și f. Specialist în paleofitologie. [Cf. fr. paléophytologique].
paleofitologului
PALEOFITOLÓG, -Ă s.m. și f. Specialist în paleofitologie. [Cf. fr. paléophytologique].
paleofloristic
PALEOFLORÍSTIC, -Ă adj. Referitor la flora fosilă. [Et. incertă].
paleogen
PALEOGÉN, -Ă, paleogeni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Prima perioadă a neozoicului, caracterizată printr-o floră în care predomină fanerogamele și printr-o faună variată; numulitic. 2. Adj. Care aparține paleogenului (1), privitor la paleogen. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléogène. DOOM
paleogén2 (-le-o-) s. n.
paleogena
PALEOGÉN, -Ă, paleogeni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Prima perioadă a neozoicului, caracterizată printr-o floră în care predomină fanerogamele și printr-o faună variată; numulitic. 2. Adj. Care aparține paleogenului (1), privitor la paleogen. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléogène. DOOM
paleogén2 (-le-o-) s. n.
paleogene
PALEOGÉN, -Ă, paleogeni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Prima perioadă a neozoicului, caracterizată printr-o floră în care predomină fanerogamele și printr-o faună variată; numulitic. 2. Adj. Care aparține paleogenului (1), privitor la paleogen. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléogène. DOOM
paleogén2 (-le-o-) s. n.
paleogenei
PALEOGÉN, -Ă, paleogeni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Prima perioadă a neozoicului, caracterizată printr-o floră în care predomină fanerogamele și printr-o faună variată; numulitic. 2. Adj. Care aparține paleogenului (1), privitor la paleogen. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléogène. DOOM
paleogén2 (-le-o-) s. n.
paleogenele
PALEOGÉN, -Ă, paleogeni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Prima perioadă a neozoicului, caracterizată printr-o floră în care predomină fanerogamele și printr-o faună variată; numulitic. 2. Adj. Care aparține paleogenului (1), privitor la paleogen. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléogène. DOOM
paleogén2 (-le-o-) s. n.
paleogenelor
PALEOGÉN, -Ă, paleogeni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Prima perioadă a neozoicului, caracterizată printr-o floră în care predomină fanerogamele și printr-o faună variată; numulitic. 2. Adj. Care aparține paleogenului (1), privitor la paleogen. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléogène. DOOM
paleogén2 (-le-o-) s. n.
paleogenetica
PALEOGENÉTICĂ s.f. Studiul genetic al fosilelor. [Cf. fr. paléogénétique].
paleogenetici
PALEOGENÉTICĂ s.f. Studiul genetic al fosilelor. [Cf. fr. paléogénétique].
paleogeneticii
PALEOGENÉTICĂ s.f. Studiul genetic al fosilelor. [Cf. fr. paléogénétique].
paleogeni
PALEOGÉN, -Ă, paleogeni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Prima perioadă a neozoicului, caracterizată printr-o floră în care predomină fanerogamele și printr-o faună variată; numulitic. 2. Adj. Care aparține paleogenului (1), privitor la paleogen. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléogène. DOOM
paleogén2 (-le-o-) s. n.
paleogenii
PALEOGÉN, -Ă, paleogeni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Prima perioadă a neozoicului, caracterizată printr-o floră în care predomină fanerogamele și printr-o faună variată; numulitic. 2. Adj. Care aparține paleogenului (1), privitor la paleogen. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléogène. DOOM
paleogén2 (-le-o-) s. n.
paleogenilor
PALEOGÉN, -Ă, paleogeni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Prima perioadă a neozoicului, caracterizată printr-o floră în care predomină fanerogamele și printr-o faună variată; numulitic. 2. Adj. Care aparține paleogenului (1), privitor la paleogen. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléogène. DOOM
paleogén2 (-le-o-) s. n.
paleogenul
PALEOGÉN, -Ă, paleogeni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Prima perioadă a neozoicului, caracterizată printr-o floră în care predomină fanerogamele și printr-o faună variată; numulitic. 2. Adj. Care aparține paleogenului (1), privitor la paleogen. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléogène. DOOM
paleogén2 (-le-o-) s. n.
paleogenului
PALEOGÉN, -Ă, paleogeni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Prima perioadă a neozoicului, caracterizată printr-o floră în care predomină fanerogamele și printr-o faună variată; numulitic. 2. Adj. Care aparține paleogenului (1), privitor la paleogen. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléogène. DOOM
paleogén2 (-le-o-) s. n.
paleogeofizic
PALEOGEOFÍZIC, -Ă, paleogeofizici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care se ocupă cu studierea legilor și a modificărilor fenomenelor geofizice în decursul istoriei geologice a Pământului. 2. Adj. Referitor la paleogeofizică (1). [Pr.: -le-o-ge-o-] – Din fr. paléogéophysique, engl. paleogeophysics.
paleogeofizica
PALEOGEOFÍZIC, -Ă, paleogeofizici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care se ocupă cu studierea legilor și a modificărilor fenomenelor geofizice în decursul istoriei geologice a Pământului. 2. Adj. Referitor la paleogeofizică (1). [Pr.: -le-o-ge-o-] – Din fr. paléogéophysique, engl. paleogeophysics.
paleogeofizica
PALEOGEOFÍZIC, -Ă, paleogeofizici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care se ocupă cu studierea legilor și a modificărilor fenomenelor geofizice în decursul istoriei geologice a Pământului. 2. Adj. Referitor la paleogeofizică (1). [Pr.: -le-o-ge-o-] – Din fr. paléogéophysique, engl. paleogeophysics. DOOM
paleogeofízică (-le-o-ge-o-) s. f., g.-d. art. paleogeofízicii
paleogeofizice
PALEOGEOFÍZIC, -Ă, paleogeofizici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care se ocupă cu studierea legilor și a modificărilor fenomenelor geofizice în decursul istoriei geologice a Pământului. 2. Adj. Referitor la paleogeofizică (1). [Pr.: -le-o-ge-o-] – Din fr. paléogéophysique, engl. paleogeophysics.
paleogeofizicei
PALEOGEOFÍZIC, -Ă, paleogeofizici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care se ocupă cu studierea legilor și a modificărilor fenomenelor geofizice în decursul istoriei geologice a Pământului. 2. Adj. Referitor la paleogeofizică (1). [Pr.: -le-o-ge-o-] – Din fr. paléogéophysique, engl. paleogeophysics.
paleogeofizicele
PALEOGEOFÍZIC, -Ă, paleogeofizici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care se ocupă cu studierea legilor și a modificărilor fenomenelor geofizice în decursul istoriei geologice a Pământului. 2. Adj. Referitor la paleogeofizică (1). [Pr.: -le-o-ge-o-] – Din fr. paléogéophysique, engl. paleogeophysics.
paleogeofizicelor
PALEOGEOFÍZIC, -Ă, paleogeofizici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care se ocupă cu studierea legilor și a modificărilor fenomenelor geofizice în decursul istoriei geologice a Pământului. 2. Adj. Referitor la paleogeofizică (1). [Pr.: -le-o-ge-o-] – Din fr. paléogéophysique, engl. paleogeophysics.
paleogeofizici
PALEOGEOFÍZIC, -Ă, paleogeofizici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care se ocupă cu studierea legilor și a modificărilor fenomenelor geofizice în decursul istoriei geologice a Pământului. 2. Adj. Referitor la paleogeofizică (1). [Pr.: -le-o-ge-o-] – Din fr. paléogéophysique, engl. paleogeophysics.
paleogeofizici
PALEOGEOFÍZIC, -Ă, paleogeofizici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care se ocupă cu studierea legilor și a modificărilor fenomenelor geofizice în decursul istoriei geologice a Pământului. 2. Adj. Referitor la paleogeofizică (1). [Pr.: -le-o-ge-o-] – Din fr. paléogéophysique, engl. paleogeophysics. DOOM
paleogeofízică (-le-o-ge-o-) s. f., g.-d. art. paleogeofízicii
paleogeofizicii
PALEOGEOFÍZIC, -Ă, paleogeofizici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care se ocupă cu studierea legilor și a modificărilor fenomenelor geofizice în decursul istoriei geologice a Pământului. 2. Adj. Referitor la paleogeofizică (1). [Pr.: -le-o-ge-o-] – Din fr. paléogéophysique, engl. paleogeophysics.
paleogeofizicii
PALEOGEOFÍZIC, -Ă, paleogeofizici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care se ocupă cu studierea legilor și a modificărilor fenomenelor geofizice în decursul istoriei geologice a Pământului. 2. Adj. Referitor la paleogeofizică (1). [Pr.: -le-o-ge-o-] – Din fr. paléogéophysique, engl. paleogeophysics. DOOM
paleogeofízică (-le-o-ge-o-) s. f., g.-d. art. paleogeofízicii
paleogeofizicilor
PALEOGEOFÍZIC, -Ă, paleogeofizici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care se ocupă cu studierea legilor și a modificărilor fenomenelor geofizice în decursul istoriei geologice a Pământului. 2. Adj. Referitor la paleogeofizică (1). [Pr.: -le-o-ge-o-] – Din fr. paléogéophysique, engl. paleogeophysics.
paleogeofizicul
PALEOGEOFÍZIC, -Ă, paleogeofizici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care se ocupă cu studierea legilor și a modificărilor fenomenelor geofizice în decursul istoriei geologice a Pământului. 2. Adj. Referitor la paleogeofizică (1). [Pr.: -le-o-ge-o-] – Din fr. paléogéophysique, engl. paleogeophysics.
paleogeofizicului
PALEOGEOFÍZIC, -Ă, paleogeofizici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care se ocupă cu studierea legilor și a modificărilor fenomenelor geofizice în decursul istoriei geologice a Pământului. 2. Adj. Referitor la paleogeofizică (1). [Pr.: -le-o-ge-o-] – Din fr. paléogéophysique, engl. paleogeophysics.
paleogeografia
PALEOGEOGRAFÍE s. f. Disciplină care studiază configurația suprafeței terestre, climatul, peisajele în decursul istoriei geologice a Pământului. [Pr.: -le-o-ge-o-] – Din fr. paléogéographie. DOOM
paleogeografíe (-le-o-ge-o-gra-) s. f., art. paleogeografía, g.-d. paleogeografíi, art. paleogeografíei
paleogeografic
PALEOGEOGRÁFIC, -Ă, paleogeografici, -ce, adj. Referitor la paleogeografie, de paleogeografie. [Pr.: -le-o-ge-o-] – Din fr. paléogéographique.
paleogeografica
PALEOGEOGRÁFIC, -Ă, paleogeografici, -ce, adj. Referitor la paleogeografie, de paleogeografie. [Pr.: -le-o-ge-o-] – Din fr. paléogéographique.
paleogeografice
PALEOGEOGRÁFIC, -Ă, paleogeografici, -ce, adj. Referitor la paleogeografie, de paleogeografie. [Pr.: -le-o-ge-o-] – Din fr. paléogéographique.
paleogeograficei
PALEOGEOGRÁFIC, -Ă, paleogeografici, -ce, adj. Referitor la paleogeografie, de paleogeografie. [Pr.: -le-o-ge-o-] – Din fr. paléogéographique.
paleogeograficele
PALEOGEOGRÁFIC, -Ă, paleogeografici, -ce, adj. Referitor la paleogeografie, de paleogeografie. [Pr.: -le-o-ge-o-] – Din fr. paléogéographique.
paleogeograficelor
PALEOGEOGRÁFIC, -Ă, paleogeografici, -ce, adj. Referitor la paleogeografie, de paleogeografie. [Pr.: -le-o-ge-o-] – Din fr. paléogéographique.
paleogeografici
PALEOGEOGRÁFIC, -Ă, paleogeografici, -ce, adj. Referitor la paleogeografie, de paleogeografie. [Pr.: -le-o-ge-o-] – Din fr. paléogéographique.
paleogeograficii
PALEOGEOGRÁFIC, -Ă, paleogeografici, -ce, adj. Referitor la paleogeografie, de paleogeografie. [Pr.: -le-o-ge-o-] – Din fr. paléogéographique.
paleogeograficilor
PALEOGEOGRÁFIC, -Ă, paleogeografici, -ce, adj. Referitor la paleogeografie, de paleogeografie. [Pr.: -le-o-ge-o-] – Din fr. paléogéographique.
paleogeograficul
PALEOGEOGRÁFIC, -Ă, paleogeografici, -ce, adj. Referitor la paleogeografie, de paleogeografie. [Pr.: -le-o-ge-o-] – Din fr. paléogéographique.
paleogeograficului
PALEOGEOGRÁFIC, -Ă, paleogeografici, -ce, adj. Referitor la paleogeografie, de paleogeografie. [Pr.: -le-o-ge-o-] – Din fr. paléogéographique.
paleogeografie
PALEOGEOGRAFÍE s. f. Disciplină care studiază configurația suprafeței terestre, climatul, peisajele în decursul istoriei geologice a Pământului. [Pr.: -le-o-ge-o-] – Din fr. paléogéographie. DOOM
paleogeografíe (-le-o-ge-o-gra-) s. f., art. paleogeografía, g.-d. paleogeografíi, art. paleogeografíei
paleogeografiei
PALEOGEOGRAFÍE s. f. Disciplină care studiază configurația suprafeței terestre, climatul, peisajele în decursul istoriei geologice a Pământului. [Pr.: -le-o-ge-o-] – Din fr. paléogéographie. DOOM
paleogeografíe (-le-o-ge-o-gra-) s. f., art. paleogeografía, g.-d. paleogeografíi, art. paleogeografíei
paleogeografii
PALEOGEOGRAFÍE s. f. Disciplină care studiază configurația suprafeței terestre, climatul, peisajele în decursul istoriei geologice a Pământului. [Pr.: -le-o-ge-o-] – Din fr. paléogéographie. DOOM
paleogeografíe (-le-o-ge-o-gra-) s. f., art. paleogeografía, g.-d. paleogeografíi, art. paleogeografíei
paleogeografiile
PALEOGEOGRAFÍE s. f. Disciplină care studiază configurația suprafeței terestre, climatul, peisajele în decursul istoriei geologice a Pământului. [Pr.: -le-o-ge-o-] – Din fr. paléogéographie. DOOM
paleogeografíe (-le-o-ge-o-gra-) s. f., art. paleogeografía, g.-d. paleogeografíi, art. paleogeografíei
paleogeografiilor
PALEOGEOGRAFÍE s. f. Disciplină care studiază configurația suprafeței terestre, climatul, peisajele în decursul istoriei geologice a Pământului. [Pr.: -le-o-ge-o-] – Din fr. paléogéographie. DOOM
paleogeografíe (-le-o-ge-o-gra-) s. f., art. paleogeografía, g.-d. paleogeografíi, art. paleogeografíei
paleogeomorfologie
PALEOGEOMORFOLOGÍE s.f. Parte a paleogeografiei care studiază evoluția reliefului în trecut, reconstituind configurația acestuia și procesele geomorfologice din diferite perioade geologice. [Gen. -iei. / < fr. paléogéomorphologie].
paleograf
PALEOGRÁF, -Ă, paleografi, -e, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în paleografie. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléographe. DOOM
paleográfă (rar) (-le-o-gra-) s. f., g.-d. art. paleográfei; pl. paleográfe
paleografa
PALEOGRÁF, -Ă, paleografi, -e, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în paleografie. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléographe. DOOM
paleográfă (rar) (-le-o-gra-) s. f., g.-d. art. paleográfei; pl. paleográfe
paleografe
PALEOGRÁF, -Ă, paleografi, -e, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în paleografie. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléographe. DOOM
paleográfă (rar) (-le-o-gra-) s. f., g.-d. art. paleográfei; pl. paleográfe
paleografei
PALEOGRÁF, -Ă, paleografi, -e, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în paleografie. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléographe. DOOM
paleográfă (rar) (-le-o-gra-) s. f., g.-d. art. paleográfei; pl. paleográfe
paleografele
PALEOGRÁF, -Ă, paleografi, -e, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în paleografie. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléographe. DOOM
paleográfă (rar) (-le-o-gra-) s. f., g.-d. art. paleográfei; pl. paleográfe
paleografelor
PALEOGRÁF, -Ă, paleografi, -e, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în paleografie. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléographe. DOOM
paleográfă (rar) (-le-o-gra-) s. f., g.-d. art. paleográfei; pl. paleográfe
paleografi
PALEOGRÁF, -Ă, paleografi, -e, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în paleografie. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléographe. DOOM
paleográfă (rar) (-le-o-gra-) s. f., g.-d. art. paleográfei; pl. paleográfe
paleografia
PALEOGRAFÍE s. f. Știință auxiliară a istoriei care se ocupă cu descifrarea corectă a textelor vechi, cu datarea și stabilirea autenticității lor. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléographie. DOOM
paleografíe (-le-o-gra-) s. f., art. paleografía, g.-d. paleografíi, art. paleografíei
paleografic
PALEOGRÁFIC, -Ă, paleografici, -ce, adj. Care ține de paleografie, privitor la paleografie. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléographique. DOOM
paleográfic (-le-o-gra-) adj. m., pl. paleográfici; f. paleográfică, pl. paleográfice
paleografica
PALEOGRÁFIC, -Ă, paleografici, -ce, adj. Care ține de paleografie, privitor la paleografie. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléographique. DOOM
paleográfic (-le-o-gra-) adj. m., pl. paleográfici; f. paleográfică, pl. paleográfice
paleografice
PALEOGRÁFIC, -Ă, paleografici, -ce, adj. Care ține de paleografie, privitor la paleografie. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléographique. DOOM
paleográfic (-le-o-gra-) adj. m., pl. paleográfici; f. paleográfică, pl. paleográfice
paleograficei
PALEOGRÁFIC, -Ă, paleografici, -ce, adj. Care ține de paleografie, privitor la paleografie. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléographique. DOOM
paleográfic (-le-o-gra-) adj. m., pl. paleográfici; f. paleográfică, pl. paleográfice
paleograficele
PALEOGRÁFIC, -Ă, paleografici, -ce, adj. Care ține de paleografie, privitor la paleografie. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléographique. DOOM
paleográfic (-le-o-gra-) adj. m., pl. paleográfici; f. paleográfică, pl. paleográfice
paleograficelor
PALEOGRÁFIC, -Ă, paleografici, -ce, adj. Care ține de paleografie, privitor la paleografie. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléographique. DOOM
paleográfic (-le-o-gra-) adj. m., pl. paleográfici; f. paleográfică, pl. paleográfice
paleografici
PALEOGRÁFIC, -Ă, paleografici, -ce, adj. Care ține de paleografie, privitor la paleografie. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléographique. DOOM
paleográfic (-le-o-gra-) adj. m., pl. paleográfici; f. paleográfică, pl. paleográfice
paleograficii
PALEOGRÁFIC, -Ă, paleografici, -ce, adj. Care ține de paleografie, privitor la paleografie. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléographique. DOOM
paleográfic (-le-o-gra-) adj. m., pl. paleográfici; f. paleográfică, pl. paleográfice
paleograficilor
PALEOGRÁFIC, -Ă, paleografici, -ce, adj. Care ține de paleografie, privitor la paleografie. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléographique. DOOM
paleográfic (-le-o-gra-) adj. m., pl. paleográfici; f. paleográfică, pl. paleográfice
paleograficul
PALEOGRÁFIC, -Ă, paleografici, -ce, adj. Care ține de paleografie, privitor la paleografie. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléographique. DOOM
paleográfic (-le-o-gra-) adj. m., pl. paleográfici; f. paleográfică, pl. paleográfice
paleograficului
PALEOGRÁFIC, -Ă, paleografici, -ce, adj. Care ține de paleografie, privitor la paleografie. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléographique. DOOM
paleográfic (-le-o-gra-) adj. m., pl. paleográfici; f. paleográfică, pl. paleográfice
paleografie
PALEOGRAFÍE s. f. Știință auxiliară a istoriei care se ocupă cu descifrarea corectă a textelor vechi, cu datarea și stabilirea autenticității lor. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléographie. DOOM
paleografíe (-le-o-gra-) s. f., art. paleografía, g.-d. paleografíi, art. paleografíei
paleografiei
PALEOGRAFÍE s. f. Știință auxiliară a istoriei care se ocupă cu descifrarea corectă a textelor vechi, cu datarea și stabilirea autenticității lor. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléographie. DOOM
paleografíe (-le-o-gra-) s. f., art. paleografía, g.-d. paleografíi, art. paleografíei
paleografii
PALEOGRÁF, -Ă, paleografi, -e, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în paleografie. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléographe. DOOM
paleográfă (rar) (-le-o-gra-) s. f., g.-d. art. paleográfei; pl. paleográfe
paleografii
PALEOGRAFÍE s. f. Știință auxiliară a istoriei care se ocupă cu descifrarea corectă a textelor vechi, cu datarea și stabilirea autenticității lor. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléographie. DOOM
paleografíe (-le-o-gra-) s. f., art. paleografía, g.-d. paleografíi, art. paleografíei
paleografiile
PALEOGRAFÍE s. f. Știință auxiliară a istoriei care se ocupă cu descifrarea corectă a textelor vechi, cu datarea și stabilirea autenticității lor. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléographie. DOOM
paleografíe (-le-o-gra-) s. f., art. paleografía, g.-d. paleografíi, art. paleografíei
paleografiilor
PALEOGRAFÍE s. f. Știință auxiliară a istoriei care se ocupă cu descifrarea corectă a textelor vechi, cu datarea și stabilirea autenticității lor. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléographie. DOOM
paleografíe (-le-o-gra-) s. f., art. paleografía, g.-d. paleografíi, art. paleografíei
paleografilor
PALEOGRÁF, -Ă, paleografi, -e, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în paleografie. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléographe. DOOM
paleográfă (rar) (-le-o-gra-) s. f., g.-d. art. paleográfei; pl. paleográfe
paleograful
PALEOGRÁF, -Ă, paleografi, -e, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în paleografie. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléographe. DOOM
paleográfă (rar) (-le-o-gra-) s. f., g.-d. art. paleográfei; pl. paleográfe
paleografului
PALEOGRÁF, -Ă, paleografi, -e, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în paleografie. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléographe. DOOM
paleográfă (rar) (-le-o-gra-) s. f., g.-d. art. paleográfei; pl. paleográfe
paleolitic
PALEOLÍTIC, -Ă, paleolitici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. Cea mai veche epocă din istoria omenirii, caracterizată prin folosirea uneltelor din piatră cioplită. 2. Adj. Care aparține paleoliticului (1), privitor la paleolitic. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléolithique. DOOM
paleolític2 (-le-o-) s. n.
paleolitica
PALEOLÍTIC, -Ă, paleolitici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. Cea mai veche epocă din istoria omenirii, caracterizată prin folosirea uneltelor din piatră cioplită. 2. Adj. Care aparține paleoliticului (1), privitor la paleolitic. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléolithique. DOOM
paleolític2 (-le-o-) s. n.
paleolitice
PALEOLÍTIC, -Ă, paleolitici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. Cea mai veche epocă din istoria omenirii, caracterizată prin folosirea uneltelor din piatră cioplită. 2. Adj. Care aparține paleoliticului (1), privitor la paleolitic. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléolithique. DOOM
paleolític2 (-le-o-) s. n.
paleoliticei
PALEOLÍTIC, -Ă, paleolitici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. Cea mai veche epocă din istoria omenirii, caracterizată prin folosirea uneltelor din piatră cioplită. 2. Adj. Care aparține paleoliticului (1), privitor la paleolitic. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléolithique. DOOM
paleolític2 (-le-o-) s. n.
paleoliticele
PALEOLÍTIC, -Ă, paleolitici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. Cea mai veche epocă din istoria omenirii, caracterizată prin folosirea uneltelor din piatră cioplită. 2. Adj. Care aparține paleoliticului (1), privitor la paleolitic. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléolithique. DOOM
paleolític2 (-le-o-) s. n.
paleoliticelor
PALEOLÍTIC, -Ă, paleolitici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. Cea mai veche epocă din istoria omenirii, caracterizată prin folosirea uneltelor din piatră cioplită. 2. Adj. Care aparține paleoliticului (1), privitor la paleolitic. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléolithique. DOOM
paleolític2 (-le-o-) s. n.
paleolitici
PALEOLÍTIC, -Ă, paleolitici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. Cea mai veche epocă din istoria omenirii, caracterizată prin folosirea uneltelor din piatră cioplită. 2. Adj. Care aparține paleoliticului (1), privitor la paleolitic. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléolithique. DOOM
paleolític2 (-le-o-) s. n.
paleoliticii
PALEOLÍTIC, -Ă, paleolitici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. Cea mai veche epocă din istoria omenirii, caracterizată prin folosirea uneltelor din piatră cioplită. 2. Adj. Care aparține paleoliticului (1), privitor la paleolitic. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléolithique. DOOM
paleolític2 (-le-o-) s. n.
paleoliticilor
PALEOLÍTIC, -Ă, paleolitici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. Cea mai veche epocă din istoria omenirii, caracterizată prin folosirea uneltelor din piatră cioplită. 2. Adj. Care aparține paleoliticului (1), privitor la paleolitic. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléolithique. DOOM
paleolític2 (-le-o-) s. n.
paleoliticul
PALEOLÍTIC, -Ă, paleolitici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. Cea mai veche epocă din istoria omenirii, caracterizată prin folosirea uneltelor din piatră cioplită. 2. Adj. Care aparține paleoliticului (1), privitor la paleolitic. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléolithique. DOOM
paleolític2 (-le-o-) s. n.
paleoliticului
PALEOLÍTIC, -Ă, paleolitici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. Cea mai veche epocă din istoria omenirii, caracterizată prin folosirea uneltelor din piatră cioplită. 2. Adj. Care aparține paleoliticului (1), privitor la paleolitic. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléolithique. DOOM
paleolític2 (-le-o-) s. n.
paleolog
PALEOLÓG, -Ă s.m. și f. Om de știință care studiază limbile vechi. [< fr. paléologue, cf. gr. palaios – vechi, logos – studiu]. DOOM
paleológ (-le-o-) s. m., pl. paleológi
paleologa
PALEOLÓG, -Ă s.m. și f. Om de știință care studiază limbile vechi. [< fr. paléologue, cf. gr. palaios – vechi, logos – studiu]. DOOM
paleológ (-le-o-) s. m., pl. paleológi
paleologe
PALEOLÓG, -Ă s.m. și f. Om de știință care studiază limbile vechi. [< fr. paléologue, cf. gr. palaios – vechi, logos – studiu]. DOOM
paleológ (-le-o-) s. m., pl. paleológi
paleologei
PALEOLÓG, -Ă s.m. și f. Om de știință care studiază limbile vechi. [< fr. paléologue, cf. gr. palaios – vechi, logos – studiu]. DOOM
paleológ (-le-o-) s. m., pl. paleológi
paleologele
PALEOLÓG, -Ă s.m. și f. Om de știință care studiază limbile vechi. [< fr. paléologue, cf. gr. palaios – vechi, logos – studiu]. DOOM
paleológ (-le-o-) s. m., pl. paleológi
paleologelor
PALEOLÓG, -Ă s.m. și f. Om de știință care studiază limbile vechi. [< fr. paléologue, cf. gr. palaios – vechi, logos – studiu]. DOOM
paleológ (-le-o-) s. m., pl. paleológi
paleologi
PALEOLÓG, -Ă s.m. și f. Om de știință care studiază limbile vechi. [< fr. paléologue, cf. gr. palaios – vechi, logos – studiu]. DOOM
paleológ (-le-o-) s. m., pl. paleológi
paleologii
PALEOLÓG, -Ă s.m. și f. Om de știință care studiază limbile vechi. [< fr. paléologue, cf. gr. palaios – vechi, logos – studiu]. DOOM
paleológ (-le-o-) s. m., pl. paleológi
paleologilor
PALEOLÓG, -Ă s.m. și f. Om de știință care studiază limbile vechi. [< fr. paléologue, cf. gr. palaios – vechi, logos – studiu]. DOOM
paleológ (-le-o-) s. m., pl. paleológi
paleologul
PALEOLÓG, -Ă s.m. și f. Om de știință care studiază limbile vechi. [< fr. paléologue, cf. gr. palaios – vechi, logos – studiu]. DOOM
paleológ (-le-o-) s. m., pl. paleológi
paleologului
PALEOLÓG, -Ă s.m. și f. Om de știință care studiază limbile vechi. [< fr. paléologue, cf. gr. palaios – vechi, logos – studiu]. DOOM
paleológ (-le-o-) s. m., pl. paleológi
paleomagnetism
PALEOMAGNETÍSM s.n. Caracteristicile câmpului magnetic terestru din trecutul geologic. [< fr. paléomagnétisme].
paleomagnetismul
PALEOMAGNETÍSM s.n. Caracteristicile câmpului magnetic terestru din trecutul geologic. [< fr. paléomagnétisme].
paleomagnetismului
PALEOMAGNETÍSM s.n. Caracteristicile câmpului magnetic terestru din trecutul geologic. [< fr. paléomagnétisme].
paleontografia
PALEONTOGRAFÍE s.f. (Geol.) Descriere a fosilelor. [Gen. -iei. / cf. germ. Paläontographie < gr. palaios – vechi, on – ființă, graphein – a scrie].
paleontografic
PALEONTOGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la paleontografie. [Cf. germ. paläontographisch].
paleontografica
PALEONTOGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la paleontografie. [Cf. germ. paläontographisch].
paleontografice
PALEONTOGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la paleontografie. [Cf. germ. paläontographisch].
paleontograficei
PALEONTOGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la paleontografie. [Cf. germ. paläontographisch].
paleontograficele
PALEONTOGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la paleontografie. [Cf. germ. paläontographisch].
paleontograficelor
PALEONTOGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la paleontografie. [Cf. germ. paläontographisch].
paleontografici
PALEONTOGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la paleontografie. [Cf. germ. paläontographisch].
paleontograficii
PALEONTOGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la paleontografie. [Cf. germ. paläontographisch].
paleontograficilor
PALEONTOGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la paleontografie. [Cf. germ. paläontographisch].
paleontograficul
PALEONTOGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la paleontografie. [Cf. germ. paläontographisch].
paleontograficului
PALEONTOGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la paleontografie. [Cf. germ. paläontographisch].
paleontografie
PALEONTOGRAFÍE s.f. (Geol.) Descriere a fosilelor. [Gen. -iei. / cf. germ. Paläontographie < gr. palaios – vechi, on – ființă, graphein – a scrie].
paleontografiei
PALEONTOGRAFÍE s.f. (Geol.) Descriere a fosilelor. [Gen. -iei. / cf. germ. Paläontographie < gr. palaios – vechi, on – ființă, graphein – a scrie].
paleontografii
PALEONTOGRAFÍE s.f. (Geol.) Descriere a fosilelor. [Gen. -iei. / cf. germ. Paläontographie < gr. palaios – vechi, on – ființă, graphein – a scrie].
paleontografiile
PALEONTOGRAFÍE s.f. (Geol.) Descriere a fosilelor. [Gen. -iei. / cf. germ. Paläontographie < gr. palaios – vechi, on – ființă, graphein – a scrie].
paleontografiilor
PALEONTOGRAFÍE s.f. (Geol.) Descriere a fosilelor. [Gen. -iei. / cf. germ. Paläontographie < gr. palaios – vechi, on – ființă, graphein – a scrie].
paleontolog
PALEONTOLÓG, -Ă, paleontologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în paleontologie. [Pr.: -le-on-] – Din paleontologie (derivat regresiv). Cf. it. paleontologo. DOOM
paleontológă (rar) (-le-on-) s. f., g.-d. art. paleontológei; pl. paleontológe
paleontologa
PALEONTOLÓG, -Ă, paleontologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în paleontologie. [Pr.: -le-on-] – Din paleontologie (derivat regresiv). Cf. it. paleontologo. DOOM
paleontológă (rar) (-le-on-) s. f., g.-d. art. paleontológei; pl. paleontológe
paleontologe
PALEONTOLÓG, -Ă, paleontologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în paleontologie. [Pr.: -le-on-] – Din paleontologie (derivat regresiv). Cf. it. paleontologo. DOOM
paleontológă (rar) (-le-on-) s. f., g.-d. art. paleontológei; pl. paleontológe
paleontologei
PALEONTOLÓG, -Ă, paleontologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în paleontologie. [Pr.: -le-on-] – Din paleontologie (derivat regresiv). Cf. it. paleontologo. DOOM
paleontológă (rar) (-le-on-) s. f., g.-d. art. paleontológei; pl. paleontológe
paleontologele
PALEONTOLÓG, -Ă, paleontologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în paleontologie. [Pr.: -le-on-] – Din paleontologie (derivat regresiv). Cf. it. paleontologo. DOOM
paleontológă (rar) (-le-on-) s. f., g.-d. art. paleontológei; pl. paleontológe
paleontologelor
PALEONTOLÓG, -Ă, paleontologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în paleontologie. [Pr.: -le-on-] – Din paleontologie (derivat regresiv). Cf. it. paleontologo. DOOM
paleontológă (rar) (-le-on-) s. f., g.-d. art. paleontológei; pl. paleontológe
paleontologi
PALEONTOLÓG, -Ă, paleontologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în paleontologie. [Pr.: -le-on-] – Din paleontologie (derivat regresiv). Cf. it. paleontologo. DOOM
paleontológă (rar) (-le-on-) s. f., g.-d. art. paleontológei; pl. paleontológe
paleontologia
PALEOPATOLOGÍE s. f. Ramură a patologiei care studiază bolile viețuitoarelor fosile. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléopathologie. DOOM
paleontologíe (-le-on-) s. f., art. paleontología, g.-d. paleontologíi, art. paleontologíei
paleontologic
PALEONTOLÓGIC, -Ă, paleontologici, -ce, adj. Care aparține paleontologiei, privitor la paleontologie. [Pr.: -le-on-] – Din fr. paléontologique. DOOM
paleontológic (-le-on-) adj. m., pl. paleontológici; f. paleontológică, pl. paleontológice
paleontologica
PALEONTOLÓGIC, -Ă, paleontologici, -ce, adj. Care aparține paleontologiei, privitor la paleontologie. [Pr.: -le-on-] – Din fr. paléontologique. DOOM
paleontológic (-le-on-) adj. m., pl. paleontológici; f. paleontológică, pl. paleontológice
paleontologice
PALEONTOLÓGIC, -Ă, paleontologici, -ce, adj. Care aparține paleontologiei, privitor la paleontologie. [Pr.: -le-on-] – Din fr. paléontologique. DOOM
paleontológic (-le-on-) adj. m., pl. paleontológici; f. paleontológică, pl. paleontológice
paleontologicei
PALEONTOLÓGIC, -Ă, paleontologici, -ce, adj. Care aparține paleontologiei, privitor la paleontologie. [Pr.: -le-on-] – Din fr. paléontologique. DOOM
paleontológic (-le-on-) adj. m., pl. paleontológici; f. paleontológică, pl. paleontológice
paleontologicele
PALEONTOLÓGIC, -Ă, paleontologici, -ce, adj. Care aparține paleontologiei, privitor la paleontologie. [Pr.: -le-on-] – Din fr. paléontologique. DOOM
paleontológic (-le-on-) adj. m., pl. paleontológici; f. paleontológică, pl. paleontológice
paleontologicelor
PALEONTOLÓGIC, -Ă, paleontologici, -ce, adj. Care aparține paleontologiei, privitor la paleontologie. [Pr.: -le-on-] – Din fr. paléontologique. DOOM
paleontológic (-le-on-) adj. m., pl. paleontológici; f. paleontológică, pl. paleontológice
paleontologici
PALEONTOLÓGIC, -Ă, paleontologici, -ce, adj. Care aparține paleontologiei, privitor la paleontologie. [Pr.: -le-on-] – Din fr. paléontologique. DOOM
paleontológic (-le-on-) adj. m., pl. paleontológici; f. paleontológică, pl. paleontológice
paleontologicii
PALEONTOLÓGIC, -Ă, paleontologici, -ce, adj. Care aparține paleontologiei, privitor la paleontologie. [Pr.: -le-on-] – Din fr. paléontologique. DOOM
paleontológic (-le-on-) adj. m., pl. paleontológici; f. paleontológică, pl. paleontológice
paleontologicilor
PALEONTOLÓGIC, -Ă, paleontologici, -ce, adj. Care aparține paleontologiei, privitor la paleontologie. [Pr.: -le-on-] – Din fr. paléontologique. DOOM
paleontológic (-le-on-) adj. m., pl. paleontológici; f. paleontológică, pl. paleontológice
paleontologicul
PALEONTOLÓGIC, -Ă, paleontologici, -ce, adj. Care aparține paleontologiei, privitor la paleontologie. [Pr.: -le-on-] – Din fr. paléontologique. DOOM
paleontológic (-le-on-) adj. m., pl. paleontológici; f. paleontológică, pl. paleontológice
paleontologicului
PALEONTOLÓGIC, -Ă, paleontologici, -ce, adj. Care aparține paleontologiei, privitor la paleontologie. [Pr.: -le-on-] – Din fr. paléontologique. DOOM
paleontológic (-le-on-) adj. m., pl. paleontológici; f. paleontológică, pl. paleontológice
paleontologie
PALEOPATOLOGÍE s. f. Ramură a patologiei care studiază bolile viețuitoarelor fosile. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléopathologie. DOOM
paleontologíe (-le-on-) s. f., art. paleontología, g.-d. paleontologíi, art. paleontologíei
paleontologiei
PALEOPATOLOGÍE s. f. Ramură a patologiei care studiază bolile viețuitoarelor fosile. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléopathologie. DOOM
paleontologíe (-le-on-) s. f., art. paleontología, g.-d. paleontologíi, art. paleontologíei
paleontologii
PALEONTOLÓG, -Ă, paleontologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în paleontologie. [Pr.: -le-on-] – Din paleontologie (derivat regresiv). Cf. it. paleontologo. DOOM
paleontológă (rar) (-le-on-) s. f., g.-d. art. paleontológei; pl. paleontológe
paleontologii
PALEOPATOLOGÍE s. f. Ramură a patologiei care studiază bolile viețuitoarelor fosile. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléopathologie. DOOM
paleontologíe (-le-on-) s. f., art. paleontología, g.-d. paleontologíi, art. paleontologíei
paleontologilor
PALEONTOLÓG, -Ă, paleontologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în paleontologie. [Pr.: -le-on-] – Din paleontologie (derivat regresiv). Cf. it. paleontologo. DOOM
paleontológă (rar) (-le-on-) s. f., g.-d. art. paleontológei; pl. paleontológe
paleontologul
PALEONTOLÓG, -Ă, paleontologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în paleontologie. [Pr.: -le-on-] – Din paleontologie (derivat regresiv). Cf. it. paleontologo. DOOM
paleontológă (rar) (-le-on-) s. f., g.-d. art. paleontológei; pl. paleontológe
paleontologului
PALEONTOLÓG, -Ă, paleontologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în paleontologie. [Pr.: -le-on-] – Din paleontologie (derivat regresiv). Cf. it. paleontologo. DOOM
paleontológă (rar) (-le-on-) s. f., g.-d. art. paleontológei; pl. paleontológe
paleopalinologic
PALEOPALINOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la paleopalinologie. [Cf. fr. paléopalynologique].
paleopalinologie
PALEOPALINOLOGÍE s.f. Ramură a palinologiei care are ca obiect cercetarea geologică bazată pe studiul sporilor și al polenului fosil. [Gen. -iei. / cf. fr. paléopalynologie].
paleopatologia
PALEOPATOLOGÍE s. f. Ramură a patologiei care studiază bolile viețuitoarelor fosile. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléopathologie.
paleopatologic
PALEOPATOLÓGIC, -Ă, paleopatologici, -ce, adj. Referitor la paleopatologie, de paleopatologie. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléopathologique.
paleopatologica
PALEOPATOLÓGIC, -Ă, paleopatologici, -ce, adj. Referitor la paleopatologie, de paleopatologie. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléopathologique.
paleopatologice
PALEOPATOLÓGIC, -Ă, paleopatologici, -ce, adj. Referitor la paleopatologie, de paleopatologie. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléopathologique.
paleopatologicei
PALEOPATOLÓGIC, -Ă, paleopatologici, -ce, adj. Referitor la paleopatologie, de paleopatologie. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléopathologique.
paleopatologicele
PALEOPATOLÓGIC, -Ă, paleopatologici, -ce, adj. Referitor la paleopatologie, de paleopatologie. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléopathologique.
paleopatologicelor
PALEOPATOLÓGIC, -Ă, paleopatologici, -ce, adj. Referitor la paleopatologie, de paleopatologie. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléopathologique.
paleopatologici
PALEOPATOLÓGIC, -Ă, paleopatologici, -ce, adj. Referitor la paleopatologie, de paleopatologie. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléopathologique.
paleopatologicii
PALEOPATOLÓGIC, -Ă, paleopatologici, -ce, adj. Referitor la paleopatologie, de paleopatologie. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléopathologique.
paleopatologicilor
PALEOPATOLÓGIC, -Ă, paleopatologici, -ce, adj. Referitor la paleopatologie, de paleopatologie. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléopathologique.
paleopatologicul
PALEOPATOLÓGIC, -Ă, paleopatologici, -ce, adj. Referitor la paleopatologie, de paleopatologie. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléopathologique.
paleopatologicului
PALEOPATOLÓGIC, -Ă, paleopatologici, -ce, adj. Referitor la paleopatologie, de paleopatologie. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléopathologique.
paleopatologie
PALEOPATOLOGÍE s. f. Ramură a patologiei care studiază bolile viețuitoarelor fosile. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléopathologie.
paleopatologiei
PALEOPATOLOGÍE s. f. Ramură a patologiei care studiază bolile viețuitoarelor fosile. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléopathologie.
paleopatologii
PALEOPATOLOGÍE s. f. Ramură a patologiei care studiază bolile viețuitoarelor fosile. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléopathologie.
paleopedologia
PALEOPEDOLOGÍE s. f. Ramură a pedologiei care studiază solurile vechi (formate în pleistocen). [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléopédologie.
paleopedologic
PALEOPEDOLÓGIC, -Ă, paleopedologici, -ce, adj. Referitor la paleopedologie, de paleopedologie. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléopédologique.
paleopedologica
PALEOPEDOLÓGIC, -Ă, paleopedologici, -ce, adj. Referitor la paleopedologie, de paleopedologie. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléopédologique.
paleopedologice
PALEOPEDOLÓGIC, -Ă, paleopedologici, -ce, adj. Referitor la paleopedologie, de paleopedologie. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléopédologique.
paleopedologicei
PALEOPEDOLÓGIC, -Ă, paleopedologici, -ce, adj. Referitor la paleopedologie, de paleopedologie. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléopédologique.
paleopedologicele
PALEOPEDOLÓGIC, -Ă, paleopedologici, -ce, adj. Referitor la paleopedologie, de paleopedologie. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléopédologique.
paleopedologicelor
PALEOPEDOLÓGIC, -Ă, paleopedologici, -ce, adj. Referitor la paleopedologie, de paleopedologie. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléopédologique.
paleopedologici
PALEOPEDOLÓGIC, -Ă, paleopedologici, -ce, adj. Referitor la paleopedologie, de paleopedologie. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléopédologique.
paleopedologicii
PALEOPEDOLÓGIC, -Ă, paleopedologici, -ce, adj. Referitor la paleopedologie, de paleopedologie. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléopédologique.
paleopedologicilor
PALEOPEDOLÓGIC, -Ă, paleopedologici, -ce, adj. Referitor la paleopedologie, de paleopedologie. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléopédologique.
paleopedologicul
PALEOPEDOLÓGIC, -Ă, paleopedologici, -ce, adj. Referitor la paleopedologie, de paleopedologie. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléopédologique.
paleopedologicului
PALEOPEDOLÓGIC, -Ă, paleopedologici, -ce, adj. Referitor la paleopedologie, de paleopedologie. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléopédologique.
paleopedologie
PALEOPEDOLOGÍE s. f. Ramură a pedologiei care studiază solurile vechi (formate în pleistocen). [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléopédologie.
paleopedologiei
PALEOPEDOLOGÍE s. f. Ramură a pedologiei care studiază solurile vechi (formate în pleistocen). [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléopédologie.
paleopedologii
PALEOPEDOLOGÍE s. f. Ramură a pedologiei care studiază solurile vechi (formate în pleistocen). [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléopédologie.
paleoslav
PALEOSLÁV, -Ă, paleoslavi, -e, adj. Care se referă la limba veche slavă (bisericească), care aparține acestei limbi sau este scris în această limbă. ♦ (Substantivat, f.) Limba veche slavă. [Pr.: -le-o-] – Paleo- + slav. DOOM
!paleoslávă (limbă) (-le-os-la-/-o-sla-) s. f., g.-d. art. paleoslávei
paleoslava
PALEOSLÁV, -Ă, paleoslavi, -e, adj. Care se referă la limba veche slavă (bisericească), care aparține acestei limbi sau este scris în această limbă. ♦ (Substantivat, f.) Limba veche slavă. [Pr.: -le-o-] – Paleo- + slav. DOOM
!paleoslávă (limbă) (-le-os-la-/-o-sla-) s. f., g.-d. art. paleoslávei
paleoslava
PALEOSLÁV, -Ă, paleoslavi, -e, adj. Care se referă la limba veche slavă (bisericească), care aparține acestei limbi sau este scris în această limbă. ♦ (Substantivat, f.) Limba veche slavă. [Pr.: -le-o-] – Paleo- + slav. DOOM
!paleoslávă (limbă) (-le-os-la-/-o-sla-) s. f., g.-d. art. paleoslávei
paleoslave
PALEOSLÁV, -Ă, paleoslavi, -e, adj. Care se referă la limba veche slavă (bisericească), care aparține acestei limbi sau este scris în această limbă. ♦ (Substantivat, f.) Limba veche slavă. [Pr.: -le-o-] – Paleo- + slav. DOOM
!paleoslávă (limbă) (-le-os-la-/-o-sla-) s. f., g.-d. art. paleoslávei
paleoslave
PALEOSLÁV, -Ă, paleoslavi, -e, adj. Care se referă la limba veche slavă (bisericească), care aparține acestei limbi sau este scris în această limbă. ♦ (Substantivat, f.) Limba veche slavă. [Pr.: -le-o-] – Paleo- + slav. DOOM
!paleoslávă (limbă) (-le-os-la-/-o-sla-) s. f., g.-d. art. paleoslávei
paleoslavei
PALEOSLÁV, -Ă, paleoslavi, -e, adj. Care se referă la limba veche slavă (bisericească), care aparține acestei limbi sau este scris în această limbă. ♦ (Substantivat, f.) Limba veche slavă. [Pr.: -le-o-] – Paleo- + slav. DOOM
!paleoslávă (limbă) (-le-os-la-/-o-sla-) s. f., g.-d. art. paleoslávei
paleoslavei
PALEOSLÁV, -Ă, paleoslavi, -e, adj. Care se referă la limba veche slavă (bisericească), care aparține acestei limbi sau este scris în această limbă. ♦ (Substantivat, f.) Limba veche slavă. [Pr.: -le-o-] – Paleo- + slav. DOOM
!paleoslávă (limbă) (-le-os-la-/-o-sla-) s. f., g.-d. art. paleoslávei
paleoslavele
PALEOSLÁV, -Ă, paleoslavi, -e, adj. Care se referă la limba veche slavă (bisericească), care aparține acestei limbi sau este scris în această limbă. ♦ (Substantivat, f.) Limba veche slavă. [Pr.: -le-o-] – Paleo- + slav. DOOM
!paleoslávă (limbă) (-le-os-la-/-o-sla-) s. f., g.-d. art. paleoslávei
paleoslavele
PALEOSLÁV, -Ă, paleoslavi, -e, adj. Care se referă la limba veche slavă (bisericească), care aparține acestei limbi sau este scris în această limbă. ♦ (Substantivat, f.) Limba veche slavă. [Pr.: -le-o-] – Paleo- + slav. DOOM
!paleoslávă (limbă) (-le-os-la-/-o-sla-) s. f., g.-d. art. paleoslávei
paleoslavelor
PALEOSLÁV, -Ă, paleoslavi, -e, adj. Care se referă la limba veche slavă (bisericească), care aparține acestei limbi sau este scris în această limbă. ♦ (Substantivat, f.) Limba veche slavă. [Pr.: -le-o-] – Paleo- + slav. DOOM
!paleoslávă (limbă) (-le-os-la-/-o-sla-) s. f., g.-d. art. paleoslávei
paleoslavelor
PALEOSLÁV, -Ă, paleoslavi, -e, adj. Care se referă la limba veche slavă (bisericească), care aparține acestei limbi sau este scris în această limbă. ♦ (Substantivat, f.) Limba veche slavă. [Pr.: -le-o-] – Paleo- + slav. DOOM
!paleoslávă (limbă) (-le-os-la-/-o-sla-) s. f., g.-d. art. paleoslávei
paleoslavi
PALEOSLÁV, -Ă, paleoslavi, -e, adj. Care se referă la limba veche slavă (bisericească), care aparține acestei limbi sau este scris în această limbă. ♦ (Substantivat, f.) Limba veche slavă. [Pr.: -le-o-] – Paleo- + slav. DOOM
!paleoslávă (limbă) (-le-os-la-/-o-sla-) s. f., g.-d. art. paleoslávei
paleoslavii
PALEOSLÁV, -Ă, paleoslavi, -e, adj. Care se referă la limba veche slavă (bisericească), care aparține acestei limbi sau este scris în această limbă. ♦ (Substantivat, f.) Limba veche slavă. [Pr.: -le-o-] – Paleo- + slav. DOOM
!paleoslávă (limbă) (-le-os-la-/-o-sla-) s. f., g.-d. art. paleoslávei
paleoslavilor
PALEOSLÁV, -Ă, paleoslavi, -e, adj. Care se referă la limba veche slavă (bisericească), care aparține acestei limbi sau este scris în această limbă. ♦ (Substantivat, f.) Limba veche slavă. [Pr.: -le-o-] – Paleo- + slav. DOOM
!paleoslávă (limbă) (-le-os-la-/-o-sla-) s. f., g.-d. art. paleoslávei
paleoslavul
PALEOSLÁV, -Ă, paleoslavi, -e, adj. Care se referă la limba veche slavă (bisericească), care aparține acestei limbi sau este scris în această limbă. ♦ (Substantivat, f.) Limba veche slavă. [Pr.: -le-o-] – Paleo- + slav. DOOM
!paleoslávă (limbă) (-le-os-la-/-o-sla-) s. f., g.-d. art. paleoslávei
paleoslavului
PALEOSLÁV, -Ă, paleoslavi, -e, adj. Care se referă la limba veche slavă (bisericească), care aparține acestei limbi sau este scris în această limbă. ♦ (Substantivat, f.) Limba veche slavă. [Pr.: -le-o-] – Paleo- + slav. DOOM
!paleoslávă (limbă) (-le-os-la-/-o-sla-) s. f., g.-d. art. paleoslávei
paleosol
PALEOSÓL, paleosoluri, s. n. Sol al cărui profil s-a format în alte condiții pedogenetice decât cele actuale. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléosol.
paleosolul
PALEOSÓL, paleosoluri, s. n. Sol al cărui profil s-a format în alte condiții pedogenetice decât cele actuale. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléosol.
paleosolului
PALEOSÓL, paleosoluri, s. n. Sol al cărui profil s-a format în alte condiții pedogenetice decât cele actuale. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléosol.
paleosoluri
PALEOSÓL, paleosoluri, s. n. Sol al cărui profil s-a format în alte condiții pedogenetice decât cele actuale. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléosol.
paleosolurile
PALEOSÓL, paleosoluri, s. n. Sol al cărui profil s-a format în alte condiții pedogenetice decât cele actuale. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléosol.
paleosolurilor
PALEOSÓL, paleosoluri, s. n. Sol al cărui profil s-a format în alte condiții pedogenetice decât cele actuale. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléosol.
paleoterii
PALEOTÉRIU, paleoterii, s. m. Animal mamifer fosil, erbivor, din prima jumătate a erei terțiare, asemănător cu tapirul. [Pr.: -le-o-te-riu] – Din fr. paléothérium. DOOM
paleotériu [riu pron. riu] (-le-o-) s. m., art. paleotériul; pl. paleotérii, art. paleotériii (-ri-ii)
paleoteriii
PALEOTÉRIU, paleoterii, s. m. Animal mamifer fosil, erbivor, din prima jumătate a erei terțiare, asemănător cu tapirul. [Pr.: -le-o-te-riu] – Din fr. paléothérium. DOOM
paleotériu [riu pron. riu] (-le-o-) s. m., art. paleotériul; pl. paleotérii, art. paleotériii (-ri-ii)
paleoteriilor
PALEOTÉRIU, paleoterii, s. m. Animal mamifer fosil, erbivor, din prima jumătate a erei terțiare, asemănător cu tapirul. [Pr.: -le-o-te-riu] – Din fr. paléothérium. DOOM
paleotériu [riu pron. riu] (-le-o-) s. m., art. paleotériul; pl. paleotérii, art. paleotériii (-ri-ii)
paleoteriu
PALEOTÉRIU, paleoterii, s. m. Animal mamifer fosil, erbivor, din prima jumătate a erei terțiare, asemănător cu tapirul. [Pr.: -le-o-te-riu] – Din fr. paléothérium. DOOM
paleotériu [riu pron. riu] (-le-o-) s. m., art. paleotériul; pl. paleotérii, art. paleotériii (-ri-ii)
paleoteriul
PALEOTÉRIU, paleoterii, s. m. Animal mamifer fosil, erbivor, din prima jumătate a erei terțiare, asemănător cu tapirul. [Pr.: -le-o-te-riu] – Din fr. paléothérium. DOOM
paleotériu [riu pron. riu] (-le-o-) s. m., art. paleotériul; pl. paleotérii, art. paleotériii (-ri-ii)
paleoteriului
PALEOTÉRIU, paleoterii, s. m. Animal mamifer fosil, erbivor, din prima jumătate a erei terțiare, asemănător cu tapirul. [Pr.: -le-o-te-riu] – Din fr. paléothérium. DOOM
paleotériu [riu pron. riu] (-le-o-) s. m., art. paleotériul; pl. paleotérii, art. paleotériii (-ri-ii)
paleozoic
PALEOZÓIC, -Ă, paleozoici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. A doua eră geologică, a cărei floră se caracterizează prin prezența talofitelor, prin predominarea criptogamelor vasculare și prin apariția gimnospermelor și în a cărei faună se întâlnesc toate grupele de nevertebrate și primele vertebrate. 2. Adj. Care aparține paleozoicului (1), privitor la paleozoic. [Pr.: -le-o-zo-ic] – Din fr. paléozoïque. DOOM
paleozóic2 (-le-o-zo-ic) s. n.
paleozoica
PALEOZÓIC, -Ă, paleozoici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. A doua eră geologică, a cărei floră se caracterizează prin prezența talofitelor, prin predominarea criptogamelor vasculare și prin apariția gimnospermelor și în a cărei faună se întâlnesc toate grupele de nevertebrate și primele vertebrate. 2. Adj. Care aparține paleozoicului (1), privitor la paleozoic. [Pr.: -le-o-zo-ic] – Din fr. paléozoïque. DOOM
paleozóic2 (-le-o-zo-ic) s. n.
paleozoice
PALEOZÓIC, -Ă, paleozoici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. A doua eră geologică, a cărei floră se caracterizează prin prezența talofitelor, prin predominarea criptogamelor vasculare și prin apariția gimnospermelor și în a cărei faună se întâlnesc toate grupele de nevertebrate și primele vertebrate. 2. Adj. Care aparține paleozoicului (1), privitor la paleozoic. [Pr.: -le-o-zo-ic] – Din fr. paléozoïque. DOOM
paleozóic2 (-le-o-zo-ic) s. n.
paleozoicei
PALEOZÓIC, -Ă, paleozoici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. A doua eră geologică, a cărei floră se caracterizează prin prezența talofitelor, prin predominarea criptogamelor vasculare și prin apariția gimnospermelor și în a cărei faună se întâlnesc toate grupele de nevertebrate și primele vertebrate. 2. Adj. Care aparține paleozoicului (1), privitor la paleozoic. [Pr.: -le-o-zo-ic] – Din fr. paléozoïque. DOOM
paleozóic2 (-le-o-zo-ic) s. n.
paleozoicele
PALEOZÓIC, -Ă, paleozoici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. A doua eră geologică, a cărei floră se caracterizează prin prezența talofitelor, prin predominarea criptogamelor vasculare și prin apariția gimnospermelor și în a cărei faună se întâlnesc toate grupele de nevertebrate și primele vertebrate. 2. Adj. Care aparține paleozoicului (1), privitor la paleozoic. [Pr.: -le-o-zo-ic] – Din fr. paléozoïque. DOOM
paleozóic2 (-le-o-zo-ic) s. n.
paleozoicelor
PALEOZÓIC, -Ă, paleozoici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. A doua eră geologică, a cărei floră se caracterizează prin prezența talofitelor, prin predominarea criptogamelor vasculare și prin apariția gimnospermelor și în a cărei faună se întâlnesc toate grupele de nevertebrate și primele vertebrate. 2. Adj. Care aparține paleozoicului (1), privitor la paleozoic. [Pr.: -le-o-zo-ic] – Din fr. paléozoïque. DOOM
paleozóic2 (-le-o-zo-ic) s. n.
paleozoici
PALEOZÓIC, -Ă, paleozoici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. A doua eră geologică, a cărei floră se caracterizează prin prezența talofitelor, prin predominarea criptogamelor vasculare și prin apariția gimnospermelor și în a cărei faună se întâlnesc toate grupele de nevertebrate și primele vertebrate. 2. Adj. Care aparține paleozoicului (1), privitor la paleozoic. [Pr.: -le-o-zo-ic] – Din fr. paléozoïque. DOOM
paleozóic2 (-le-o-zo-ic) s. n.
paleozoicii
PALEOZÓIC, -Ă, paleozoici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. A doua eră geologică, a cărei floră se caracterizează prin prezența talofitelor, prin predominarea criptogamelor vasculare și prin apariția gimnospermelor și în a cărei faună se întâlnesc toate grupele de nevertebrate și primele vertebrate. 2. Adj. Care aparține paleozoicului (1), privitor la paleozoic. [Pr.: -le-o-zo-ic] – Din fr. paléozoïque. DOOM
paleozóic2 (-le-o-zo-ic) s. n.
paleozoicilor
PALEOZÓIC, -Ă, paleozoici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. A doua eră geologică, a cărei floră se caracterizează prin prezența talofitelor, prin predominarea criptogamelor vasculare și prin apariția gimnospermelor și în a cărei faună se întâlnesc toate grupele de nevertebrate și primele vertebrate. 2. Adj. Care aparține paleozoicului (1), privitor la paleozoic. [Pr.: -le-o-zo-ic] – Din fr. paléozoïque. DOOM
paleozóic2 (-le-o-zo-ic) s. n.
paleozoicul
PALEOZÓIC, -Ă, paleozoici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. A doua eră geologică, a cărei floră se caracterizează prin prezența talofitelor, prin predominarea criptogamelor vasculare și prin apariția gimnospermelor și în a cărei faună se întâlnesc toate grupele de nevertebrate și primele vertebrate. 2. Adj. Care aparține paleozoicului (1), privitor la paleozoic. [Pr.: -le-o-zo-ic] – Din fr. paléozoïque. DOOM
paleozóic2 (-le-o-zo-ic) s. n.
paleozoicului
PALEOZÓIC, -Ă, paleozoici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. A doua eră geologică, a cărei floră se caracterizează prin prezența talofitelor, prin predominarea criptogamelor vasculare și prin apariția gimnospermelor și în a cărei faună se întâlnesc toate grupele de nevertebrate și primele vertebrate. 2. Adj. Care aparține paleozoicului (1), privitor la paleozoic. [Pr.: -le-o-zo-ic] – Din fr. paléozoïque. DOOM
paleozóic2 (-le-o-zo-ic) s. n.
paleozoolog
PALEOZOOLÓG, -Ă, paleozoologi, -ge, s. m. și f. Specialist în paleozoologie. [Pr.: -le-o-zo-o-] – Din germ. Paleozoolog.
paleozoologa
PALEOZOOLÓG, -Ă, paleozoologi, -ge, s. m. și f. Specialist în paleozoologie. [Pr.: -le-o-zo-o-] – Din germ. Paleozoolog.
paleozoologe
PALEOZOOLÓG, -Ă, paleozoologi, -ge, s. m. și f. Specialist în paleozoologie. [Pr.: -le-o-zo-o-] – Din germ. Paleozoolog.
paleozoologei
PALEOZOOLÓG, -Ă, paleozoologi, -ge, s. m. și f. Specialist în paleozoologie. [Pr.: -le-o-zo-o-] – Din germ. Paleozoolog.
paleozoologele
PALEOZOOLÓG, -Ă, paleozoologi, -ge, s. m. și f. Specialist în paleozoologie. [Pr.: -le-o-zo-o-] – Din germ. Paleozoolog.
paleozoologelor
PALEOZOOLÓG, -Ă, paleozoologi, -ge, s. m. și f. Specialist în paleozoologie. [Pr.: -le-o-zo-o-] – Din germ. Paleozoolog.
paleozoologi
PALEOZOOLÓG, -Ă, paleozoologi, -ge, s. m. și f. Specialist în paleozoologie. [Pr.: -le-o-zo-o-] – Din germ. Paleozoolog.
paleozoologia
PALEOZOOLOGÍE s. f. Parte a paleontologiei care studiază animalele fosile. [Pr.: -le-o-zo-o-] – Din fr. paléozoologie. DOOM
paleozoologíe (-le-o-) s. f., art. paleozoología, g.-d. paleozoologíi, art. paleozoologíei
paleozoologic
PALEOZOOLÓGIC, -Ă, pleozoologici, -ce, adj. Referitor la paleozoologie, de paleozoologie. [Pr.: -le-o-zo-o-] – Din fr. paléozoologique.
paleozoologica
PALEOZOOLÓGIC, -Ă, pleozoologici, -ce, adj. Referitor la paleozoologie, de paleozoologie. [Pr.: -le-o-zo-o-] – Din fr. paléozoologique.
paleozoologice
PALEOZOOLÓGIC, -Ă, pleozoologici, -ce, adj. Referitor la paleozoologie, de paleozoologie. [Pr.: -le-o-zo-o-] – Din fr. paléozoologique.
paleozoologicei
PALEOZOOLÓGIC, -Ă, pleozoologici, -ce, adj. Referitor la paleozoologie, de paleozoologie. [Pr.: -le-o-zo-o-] – Din fr. paléozoologique.
paleozoologicele
PALEOZOOLÓGIC, -Ă, pleozoologici, -ce, adj. Referitor la paleozoologie, de paleozoologie. [Pr.: -le-o-zo-o-] – Din fr. paléozoologique.
paleozoologicelor
PALEOZOOLÓGIC, -Ă, pleozoologici, -ce, adj. Referitor la paleozoologie, de paleozoologie. [Pr.: -le-o-zo-o-] – Din fr. paléozoologique.
paleozoologici
PALEOZOOLÓGIC, -Ă, pleozoologici, -ce, adj. Referitor la paleozoologie, de paleozoologie. [Pr.: -le-o-zo-o-] – Din fr. paléozoologique.
paleozoologicii
PALEOZOOLÓGIC, -Ă, pleozoologici, -ce, adj. Referitor la paleozoologie, de paleozoologie. [Pr.: -le-o-zo-o-] – Din fr. paléozoologique.
paleozoologicilor
PALEOZOOLÓGIC, -Ă, pleozoologici, -ce, adj. Referitor la paleozoologie, de paleozoologie. [Pr.: -le-o-zo-o-] – Din fr. paléozoologique.
paleozoologicul
PALEOZOOLÓGIC, -Ă, pleozoologici, -ce, adj. Referitor la paleozoologie, de paleozoologie. [Pr.: -le-o-zo-o-] – Din fr. paléozoologique.
paleozoologicului
PALEOZOOLÓGIC, -Ă, pleozoologici, -ce, adj. Referitor la paleozoologie, de paleozoologie. [Pr.: -le-o-zo-o-] – Din fr. paléozoologique.
paleozoologie
PALEOZOOLOGÍE s. f. Parte a paleontologiei care studiază animalele fosile. [Pr.: -le-o-zo-o-] – Din fr. paléozoologie. DOOM
paleozoologíe (-le-o-) s. f., art. paleozoología, g.-d. paleozoologíi, art. paleozoologíei
paleozoologiei
PALEOZOOLOGÍE s. f. Parte a paleontologiei care studiază animalele fosile. [Pr.: -le-o-zo-o-] – Din fr. paléozoologie. DOOM
paleozoologíe (-le-o-) s. f., art. paleozoología, g.-d. paleozoologíi, art. paleozoologíei
paleozoologii
PALEOZOOLÓG, -Ă, paleozoologi, -ge, s. m. și f. Specialist în paleozoologie. [Pr.: -le-o-zo-o-] – Din germ. Paleozoolog.
paleozoologii
PALEOZOOLOGÍE s. f. Parte a paleontologiei care studiază animalele fosile. [Pr.: -le-o-zo-o-] – Din fr. paléozoologie. DOOM
paleozoologíe (-le-o-) s. f., art. paleozoología, g.-d. paleozoologíi, art. paleozoologíei
paleozoologilor
PALEOZOOLÓG, -Ă, paleozoologi, -ge, s. m. și f. Specialist în paleozoologie. [Pr.: -le-o-zo-o-] – Din germ. Paleozoolog.
paleozoologul
PALEOZOOLÓG, -Ă, paleozoologi, -ge, s. m. și f. Specialist în paleozoologie. [Pr.: -le-o-zo-o-] – Din germ. Paleozoolog.
paleozoologului
PALEOZOOLÓG, -Ă, paleozoologi, -ge, s. m. și f. Specialist în paleozoologie. [Pr.: -le-o-zo-o-] – Din germ. Paleozoolog.
paler
palér (-ri), s. m. – (Trans., Mold.) Contramaistru, șef de lucrări. Germ. Palier, prin intermediul mag. palér (Cihac, II, 519).
pales
Pales, la romani, divinitate pastorală considerată drept ocrotitoare a turmelor.
palestinian
PALESTINIÁN, -Ă, palestinieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația arabă care trăiește pe teritoriul Palestinei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Palestinei sau palestinienilor (1), privitor la Palestina ori la palestinieni. [Pr.: -ni-an] – Palestina (n. pr.) + suf. -ean. Cf. fr. Palestinien. DOOM
palestinián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. palestiniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. palestiniánă, pl. palestiniéne
palestinian
PALESTINIÁN, -Ă, palestinieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația arabă care trăiește pe teritoriul Palestinei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Palestinei sau palestinienilor (1), privitor la Palestina ori la palestinieni. [Pr.: -ni-an] – Palestina (n. pr.) + suf. -ean. Cf. fr. Palestinien. DOOM
palestinián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. palestiniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. palestiniánă, pl. palestiniéne
palestiniana
PALESTINIÁN, -Ă, palestinieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația arabă care trăiește pe teritoriul Palestinei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Palestinei sau palestinienilor (1), privitor la Palestina ori la palestinieni. [Pr.: -ni-an] – Palestina (n. pr.) + suf. -ean. Cf. fr. Palestinien. DOOM
palestinián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. palestiniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. palestiniánă, pl. palestiniéne
palestiniana
PALESTINIÁN, -Ă, palestinieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația arabă care trăiește pe teritoriul Palestinei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Palestinei sau palestinienilor (1), privitor la Palestina ori la palestinieni. [Pr.: -ni-an] – Palestina (n. pr.) + suf. -ean. Cf. fr. Palestinien. DOOM
palestinián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. palestiniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. palestiniánă, pl. palestiniéne
palestiniano
PALESTINIÁN, -Ă, palestinieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația arabă care trăiește pe teritoriul Palestinei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Palestinei sau palestinienilor (1), privitor la Palestina ori la palestinieni. [Pr.: -ni-an] – Palestina (n. pr.) + suf. -ean. Cf. fr. Palestinien. DOOM
palestinián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. palestiniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. palestiniánă, pl. palestiniéne
palestiniano
PALESTINIÁN, -Ă, palestinieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația arabă care trăiește pe teritoriul Palestinei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Palestinei sau palestinienilor (1), privitor la Palestina ori la palestinieni. [Pr.: -ni-an] – Palestina (n. pr.) + suf. -ean. Cf. fr. Palestinien. DOOM
palestinián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. palestiniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. palestiniánă, pl. palestiniéne
palestinianul
PALESTINIÁN, -Ă, palestinieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația arabă care trăiește pe teritoriul Palestinei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Palestinei sau palestinienilor (1), privitor la Palestina ori la palestinieni. [Pr.: -ni-an] – Palestina (n. pr.) + suf. -ean. Cf. fr. Palestinien. DOOM
palestinián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. palestiniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. palestiniánă, pl. palestiniéne
palestinianul
PALESTINIÁN, -Ă, palestinieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația arabă care trăiește pe teritoriul Palestinei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Palestinei sau palestinienilor (1), privitor la Palestina ori la palestinieni. [Pr.: -ni-an] – Palestina (n. pr.) + suf. -ean. Cf. fr. Palestinien. DOOM
palestinián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. palestiniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. palestiniánă, pl. palestiniéne
palestinianule
PALESTINIÁN, -Ă, palestinieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația arabă care trăiește pe teritoriul Palestinei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Palestinei sau palestinienilor (1), privitor la Palestina ori la palestinieni. [Pr.: -ni-an] – Palestina (n. pr.) + suf. -ean. Cf. fr. Palestinien. DOOM
palestinián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. palestiniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. palestiniánă, pl. palestiniéne
palestinianule
PALESTINIÁN, -Ă, palestinieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația arabă care trăiește pe teritoriul Palestinei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Palestinei sau palestinienilor (1), privitor la Palestina ori la palestinieni. [Pr.: -ni-an] – Palestina (n. pr.) + suf. -ean. Cf. fr. Palestinien. DOOM
palestinián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. palestiniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. palestiniánă, pl. palestiniéne
palestinianului
PALESTINIÁN, -Ă, palestinieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația arabă care trăiește pe teritoriul Palestinei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Palestinei sau palestinienilor (1), privitor la Palestina ori la palestinieni. [Pr.: -ni-an] – Palestina (n. pr.) + suf. -ean. Cf. fr. Palestinien. DOOM
palestinián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. palestiniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. palestiniánă, pl. palestiniéne
palestinianului
PALESTINIÁN, -Ă, palestinieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația arabă care trăiește pe teritoriul Palestinei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Palestinei sau palestinienilor (1), privitor la Palestina ori la palestinieni. [Pr.: -ni-an] – Palestina (n. pr.) + suf. -ean. Cf. fr. Palestinien. DOOM
palestinián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. palestiniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. palestiniánă, pl. palestiniéne
palestiniene
PALESTINIÁN, -Ă, palestinieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația arabă care trăiește pe teritoriul Palestinei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Palestinei sau palestinienilor (1), privitor la Palestina ori la palestinieni. [Pr.: -ni-an] – Palestina (n. pr.) + suf. -ean. Cf. fr. Palestinien. DOOM
palestinián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. palestiniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. palestiniánă, pl. palestiniéne
palestiniene
PALESTINIÁN, -Ă, palestinieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația arabă care trăiește pe teritoriul Palestinei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Palestinei sau palestinienilor (1), privitor la Palestina ori la palestinieni. [Pr.: -ni-an] – Palestina (n. pr.) + suf. -ean. Cf. fr. Palestinien. DOOM
palestinián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. palestiniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. palestiniánă, pl. palestiniéne
palestiniene
PALESTINIÁN, -Ă, palestinieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația arabă care trăiește pe teritoriul Palestinei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Palestinei sau palestinienilor (1), privitor la Palestina ori la palestinieni. [Pr.: -ni-an] – Palestina (n. pr.) + suf. -ean. Cf. fr. Palestinien. DOOM
palestinián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. palestiniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. palestiniánă, pl. palestiniéne
palestinienei
PALESTINIÁN, -Ă, palestinieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația arabă care trăiește pe teritoriul Palestinei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Palestinei sau palestinienilor (1), privitor la Palestina ori la palestinieni. [Pr.: -ni-an] – Palestina (n. pr.) + suf. -ean. Cf. fr. Palestinien. DOOM
palestinián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. palestiniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. palestiniánă, pl. palestiniéne
palestinienei
PALESTINIÁN, -Ă, palestinieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația arabă care trăiește pe teritoriul Palestinei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Palestinei sau palestinienilor (1), privitor la Palestina ori la palestinieni. [Pr.: -ni-an] – Palestina (n. pr.) + suf. -ean. Cf. fr. Palestinien. DOOM
palestinián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. palestiniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. palestiniánă, pl. palestiniéne
palestinienele
PALESTINIÁN, -Ă, palestinieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația arabă care trăiește pe teritoriul Palestinei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Palestinei sau palestinienilor (1), privitor la Palestina ori la palestinieni. [Pr.: -ni-an] – Palestina (n. pr.) + suf. -ean. Cf. fr. Palestinien. DOOM
palestinián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. palestiniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. palestiniánă, pl. palestiniéne
palestinienele
PALESTINIÁN, -Ă, palestinieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația arabă care trăiește pe teritoriul Palestinei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Palestinei sau palestinienilor (1), privitor la Palestina ori la palestinieni. [Pr.: -ni-an] – Palestina (n. pr.) + suf. -ean. Cf. fr. Palestinien. DOOM
palestinián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. palestiniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. palestiniánă, pl. palestiniéne
palestinienelor
PALESTINIÁN, -Ă, palestinieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația arabă care trăiește pe teritoriul Palestinei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Palestinei sau palestinienilor (1), privitor la Palestina ori la palestinieni. [Pr.: -ni-an] – Palestina (n. pr.) + suf. -ean. Cf. fr. Palestinien. DOOM
palestinián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. palestiniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. palestiniánă, pl. palestiniéne
palestinienelor
PALESTINIÁN, -Ă, palestinieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația arabă care trăiește pe teritoriul Palestinei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Palestinei sau palestinienilor (1), privitor la Palestina ori la palestinieni. [Pr.: -ni-an] – Palestina (n. pr.) + suf. -ean. Cf. fr. Palestinien. DOOM
palestinián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. palestiniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. palestiniánă, pl. palestiniéne
palestinieni
PALESTINIÁN, -Ă, palestinieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația arabă care trăiește pe teritoriul Palestinei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Palestinei sau palestinienilor (1), privitor la Palestina ori la palestinieni. [Pr.: -ni-an] – Palestina (n. pr.) + suf. -ean. Cf. fr. Palestinien. DOOM
palestinián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. palestiniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. palestiniánă, pl. palestiniéne
palestinieni
PALESTINIÁN, -Ă, palestinieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația arabă care trăiește pe teritoriul Palestinei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Palestinei sau palestinienilor (1), privitor la Palestina ori la palestinieni. [Pr.: -ni-an] – Palestina (n. pr.) + suf. -ean. Cf. fr. Palestinien. DOOM
palestinián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. palestiniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. palestiniánă, pl. palestiniéne
palestinienii
PALESTINIÁN, -Ă, palestinieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația arabă care trăiește pe teritoriul Palestinei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Palestinei sau palestinienilor (1), privitor la Palestina ori la palestinieni. [Pr.: -ni-an] – Palestina (n. pr.) + suf. -ean. Cf. fr. Palestinien. DOOM
palestinián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. palestiniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. palestiniánă, pl. palestiniéne
palestinienii
PALESTINIÁN, -Ă, palestinieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația arabă care trăiește pe teritoriul Palestinei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Palestinei sau palestinienilor (1), privitor la Palestina ori la palestinieni. [Pr.: -ni-an] – Palestina (n. pr.) + suf. -ean. Cf. fr. Palestinien. DOOM
palestinián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. palestiniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. palestiniánă, pl. palestiniéne
palestinienilor
PALESTINIÁN, -Ă, palestinieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația arabă care trăiește pe teritoriul Palestinei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Palestinei sau palestinienilor (1), privitor la Palestina ori la palestinieni. [Pr.: -ni-an] – Palestina (n. pr.) + suf. -ean. Cf. fr. Palestinien. DOOM
palestinián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. palestiniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. palestiniánă, pl. palestiniéne
palestinienilor
PALESTINIÁN, -Ă, palestinieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația arabă care trăiește pe teritoriul Palestinei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Palestinei sau palestinienilor (1), privitor la Palestina ori la palestinieni. [Pr.: -ni-an] – Palestina (n. pr.) + suf. -ean. Cf. fr. Palestinien. DOOM
palestinián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. palestiniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. palestiniánă, pl. palestiniéne
palestra
PALÉSTRĂ, palestre, s. f. 1. (În Grecia și în Roma antică) Loc public special destinat pentru practicarea gimnasticii, luptelor etc. 2. Școală de educație fizică în Atena antică, urmată de băieții în vârstă de 13-15 ani, după absolvirea școlii de gramatică și a celei de chitară. – Din lat. palaestra. DOOM
paléstră s. f., g.-d. art. paléstrei; pl. paléstre
palestre
PALÉSTRĂ, palestre, s. f. 1. (În Grecia și în Roma antică) Loc public special destinat pentru practicarea gimnasticii, luptelor etc. 2. Școală de educație fizică în Atena antică, urmată de băieții în vârstă de 13-15 ani, după absolvirea școlii de gramatică și a celei de chitară. – Din lat. palaestra. DOOM
paléstră s. f., g.-d. art. paléstrei; pl. paléstre
palestrei
PALÉSTRĂ, palestre, s. f. 1. (În Grecia și în Roma antică) Loc public special destinat pentru practicarea gimnasticii, luptelor etc. 2. Școală de educație fizică în Atena antică, urmată de băieții în vârstă de 13-15 ani, după absolvirea școlii de gramatică și a celei de chitară. – Din lat. palaestra. DOOM
paléstră s. f., g.-d. art. paléstrei; pl. paléstre
palestrele
PALÉSTRĂ, palestre, s. f. 1. (În Grecia și în Roma antică) Loc public special destinat pentru practicarea gimnasticii, luptelor etc. 2. Școală de educație fizică în Atena antică, urmată de băieții în vârstă de 13-15 ani, după absolvirea școlii de gramatică și a celei de chitară. – Din lat. palaestra. DOOM
paléstră s. f., g.-d. art. paléstrei; pl. paléstre
palestrelor
PALÉSTRĂ, palestre, s. f. 1. (În Grecia și în Roma antică) Loc public special destinat pentru practicarea gimnasticii, luptelor etc. 2. Școală de educație fizică în Atena antică, urmată de băieții în vârstă de 13-15 ani, după absolvirea școlii de gramatică și a celei de chitară. – Din lat. palaestra. DOOM
paléstră s. f., g.-d. art. paléstrei; pl. paléstre
palestric
PALÉSTRIC, -Ă, palestrici, -ce, adj. Referitor la palestră, de palestră. – Din fr. palestrique.
palestrica
PALÉSTRIC, -Ă, palestrici, -ce, adj. Referitor la palestră, de palestră. – Din fr. palestrique.
palestrice
PALÉSTRIC, -Ă, palestrici, -ce, adj. Referitor la palestră, de palestră. – Din fr. palestrique.
palestricei
PALÉSTRIC, -Ă, palestrici, -ce, adj. Referitor la palestră, de palestră. – Din fr. palestrique.
palestricele
PALÉSTRIC, -Ă, palestrici, -ce, adj. Referitor la palestră, de palestră. – Din fr. palestrique.
palestricelor
PALÉSTRIC, -Ă, palestrici, -ce, adj. Referitor la palestră, de palestră. – Din fr. palestrique.
palestrici
PALÉSTRIC, -Ă, palestrici, -ce, adj. Referitor la palestră, de palestră. – Din fr. palestrique.
palestricii
PALÉSTRIC, -Ă, palestrici, -ce, adj. Referitor la palestră, de palestră. – Din fr. palestrique.
palestricilor
PALÉSTRIC, -Ă, palestrici, -ce, adj. Referitor la palestră, de palestră. – Din fr. palestrique.
palestricul
PALÉSTRIC, -Ă, palestrici, -ce, adj. Referitor la palestră, de palestră. – Din fr. palestrique.
palestricului
PALÉSTRIC, -Ă, palestrici, -ce, adj. Referitor la palestră, de palestră. – Din fr. palestrique.
paleta
PALÉTĂ, palete, s. f. 1. Placă de lemn, de porțelan etc., prevăzută cu o deschizătură pentru a putea fi ținută cu mâna, pe care pictorii își întind și își amestecă vopselele când lucrează. ♦ Fig. Gamă cromatică specifică unui pictor sau unei picturi; cromatică, colorit; p. ext. măiestrie artistică a pictorului; p. gener. măiestrie artistică. 2. Lopățică rotundă sau ovală de lemn, de obicei acoperită cu cauciuc sau cu plută, cu care se lovește mingea în tenisul de masă. 3. Piesă (plată) de forme variate, folosită ca suport, ca unealtă de presat, de netezit etc. sau la diferite mecanisme și instrumente. ♦ Pală2 (de dimensiuni mici). – Din fr. palette. DOOM
palétă s. f., g.-d. art. palétei; pl. paléte
palete
PALÉTĂ, palete, s. f. 1. Placă de lemn, de porțelan etc., prevăzută cu o deschizătură pentru a putea fi ținută cu mâna, pe care pictorii își întind și își amestecă vopselele când lucrează. ♦ Fig. Gamă cromatică specifică unui pictor sau unei picturi; cromatică, colorit; p. ext. măiestrie artistică a pictorului; p. gener. măiestrie artistică. 2. Lopățică rotundă sau ovală de lemn, de obicei acoperită cu cauciuc sau cu plută, cu care se lovește mingea în tenisul de masă. 3. Piesă (plată) de forme variate, folosită ca suport, ca unealtă de presat, de netezit etc. sau la diferite mecanisme și instrumente. ♦ Pală2 (de dimensiuni mici). – Din fr. palette. DOOM
palétă s. f., g.-d. art. palétei; pl. paléte
paletei
PALÉTĂ, palete, s. f. 1. Placă de lemn, de porțelan etc., prevăzută cu o deschizătură pentru a putea fi ținută cu mâna, pe care pictorii își întind și își amestecă vopselele când lucrează. ♦ Fig. Gamă cromatică specifică unui pictor sau unei picturi; cromatică, colorit; p. ext. măiestrie artistică a pictorului; p. gener. măiestrie artistică. 2. Lopățică rotundă sau ovală de lemn, de obicei acoperită cu cauciuc sau cu plută, cu care se lovește mingea în tenisul de masă. 3. Piesă (plată) de forme variate, folosită ca suport, ca unealtă de presat, de netezit etc. sau la diferite mecanisme și instrumente. ♦ Pală2 (de dimensiuni mici). – Din fr. palette. DOOM
palétă s. f., g.-d. art. palétei; pl. paléte
paletele
PALÉTĂ, palete, s. f. 1. Placă de lemn, de porțelan etc., prevăzută cu o deschizătură pentru a putea fi ținută cu mâna, pe care pictorii își întind și își amestecă vopselele când lucrează. ♦ Fig. Gamă cromatică specifică unui pictor sau unei picturi; cromatică, colorit; p. ext. măiestrie artistică a pictorului; p. gener. măiestrie artistică. 2. Lopățică rotundă sau ovală de lemn, de obicei acoperită cu cauciuc sau cu plută, cu care se lovește mingea în tenisul de masă. 3. Piesă (plată) de forme variate, folosită ca suport, ca unealtă de presat, de netezit etc. sau la diferite mecanisme și instrumente. ♦ Pală2 (de dimensiuni mici). – Din fr. palette. DOOM
palétă s. f., g.-d. art. palétei; pl. paléte
paletelor
PALÉTĂ, palete, s. f. 1. Placă de lemn, de porțelan etc., prevăzută cu o deschizătură pentru a putea fi ținută cu mâna, pe care pictorii își întind și își amestecă vopselele când lucrează. ♦ Fig. Gamă cromatică specifică unui pictor sau unei picturi; cromatică, colorit; p. ext. măiestrie artistică a pictorului; p. gener. măiestrie artistică. 2. Lopățică rotundă sau ovală de lemn, de obicei acoperită cu cauciuc sau cu plută, cu care se lovește mingea în tenisul de masă. 3. Piesă (plată) de forme variate, folosită ca suport, ca unealtă de presat, de netezit etc. sau la diferite mecanisme și instrumente. ♦ Pală2 (de dimensiuni mici). – Din fr. palette. DOOM
palétă s. f., g.-d. art. palétei; pl. paléte
paletiza
PALETIZÁ, paletizez, vb. I. Tranz. A încărca produse, mărfuri cu ajutorul unor platforme speciale. – Din fr. palettiser. DOOM
*paletizá (a ~) vb., ind. prez. 3 paletizeáză
paletizai
PALETIZÁ, paletizez, vb. I. Tranz. A încărca produse, mărfuri cu ajutorul unor platforme speciale. – Din fr. palettiser. DOOM
*paletizá (a ~) vb., ind. prez. 3 paletizeáză
paletizam
PALETIZÁ, paletizez, vb. I. Tranz. A încărca produse, mărfuri cu ajutorul unor platforme speciale. – Din fr. palettiser. DOOM
*paletizá (a ~) vb., ind. prez. 3 paletizeáză
paletizare
PALETIZÁ, paletizez, vb. I. Tranz. A încărca produse, mărfuri cu ajutorul unor platforme speciale. – Din fr. palettiser. DOOM
*paletizá (a ~) vb., ind. prez. 3 paletizeáză
paletizare
PALETIZÁRE, paletizări, s. f. Acțiunea de a paletiza și rezultatul ei. – V. paletiza. DOOM
*paletizáre s. f., g.-d. art. paletizắrii; pl. paletizắri
paletizarea
PALETIZÁRE, paletizări, s. f. Acțiunea de a paletiza și rezultatul ei. – V. paletiza. DOOM
*paletizáre s. f., g.-d. art. paletizắrii; pl. paletizắri
paletizară
PALETIZÁ, paletizez, vb. I. Tranz. A încărca produse, mărfuri cu ajutorul unor platforme speciale. – Din fr. palettiser. DOOM
*paletizá (a ~) vb., ind. prez. 3 paletizeáză
paletizarăm
PALETIZÁ, paletizez, vb. I. Tranz. A încărca produse, mărfuri cu ajutorul unor platforme speciale. – Din fr. palettiser. DOOM
*paletizá (a ~) vb., ind. prez. 3 paletizeáză
paletizarăți
PALETIZÁ, paletizez, vb. I. Tranz. A încărca produse, mărfuri cu ajutorul unor platforme speciale. – Din fr. palettiser. DOOM
*paletizá (a ~) vb., ind. prez. 3 paletizeáză
paletizase
PALETIZÁ, paletizez, vb. I. Tranz. A încărca produse, mărfuri cu ajutorul unor platforme speciale. – Din fr. palettiser. DOOM
*paletizá (a ~) vb., ind. prez. 3 paletizeáză
paletizasem
PALETIZÁ, paletizez, vb. I. Tranz. A încărca produse, mărfuri cu ajutorul unor platforme speciale. – Din fr. palettiser. DOOM
*paletizá (a ~) vb., ind. prez. 3 paletizeáză
paletizaseră
PALETIZÁ, paletizez, vb. I. Tranz. A încărca produse, mărfuri cu ajutorul unor platforme speciale. – Din fr. palettiser. DOOM
*paletizá (a ~) vb., ind. prez. 3 paletizeáză
paletizaserăm
PALETIZÁ, paletizez, vb. I. Tranz. A încărca produse, mărfuri cu ajutorul unor platforme speciale. – Din fr. palettiser. DOOM
*paletizá (a ~) vb., ind. prez. 3 paletizeáză
paletizaserăți
PALETIZÁ, paletizez, vb. I. Tranz. A încărca produse, mărfuri cu ajutorul unor platforme speciale. – Din fr. palettiser. DOOM
*paletizá (a ~) vb., ind. prez. 3 paletizeáză
paletizaseși
PALETIZÁ, paletizez, vb. I. Tranz. A încărca produse, mărfuri cu ajutorul unor platforme speciale. – Din fr. palettiser. DOOM
*paletizá (a ~) vb., ind. prez. 3 paletizeáză
paletizaseți
PALETIZÁ, paletizez, vb. I. Tranz. A încărca produse, mărfuri cu ajutorul unor platforme speciale. – Din fr. palettiser. DOOM
*paletizá (a ~) vb., ind. prez. 3 paletizeáză
paletizat
PALETIZÁ, paletizez, vb. I. Tranz. A încărca produse, mărfuri cu ajutorul unor platforme speciale. – Din fr. palettiser. DOOM
*paletizá (a ~) vb., ind. prez. 3 paletizeáză
paletizau
PALETIZÁ, paletizez, vb. I. Tranz. A încărca produse, mărfuri cu ajutorul unor platforme speciale. – Din fr. palettiser. DOOM
*paletizá (a ~) vb., ind. prez. 3 paletizeáză
paletizași
PALETIZÁ, paletizez, vb. I. Tranz. A încărca produse, mărfuri cu ajutorul unor platforme speciale. – Din fr. palettiser. DOOM
*paletizá (a ~) vb., ind. prez. 3 paletizeáză
paletizați
PALETIZÁ, paletizez, vb. I. Tranz. A încărca produse, mărfuri cu ajutorul unor platforme speciale. – Din fr. palettiser. DOOM
*paletizá (a ~) vb., ind. prez. 3 paletizeáză
paletizează
PALETIZÁ, paletizez, vb. I. Tranz. A încărca produse, mărfuri cu ajutorul unor platforme speciale. – Din fr. palettiser. DOOM
*paletizá (a ~) vb., ind. prez. 3 paletizeáză
paletizez
PALETIZÁ, paletizez, vb. I. Tranz. A încărca produse, mărfuri cu ajutorul unor platforme speciale. – Din fr. palettiser. DOOM
*paletizá (a ~) vb., ind. prez. 3 paletizeáză
paletizeze
PALETIZÁ, paletizez, vb. I. Tranz. A încărca produse, mărfuri cu ajutorul unor platforme speciale. – Din fr. palettiser. DOOM
*paletizá (a ~) vb., ind. prez. 3 paletizeáză
paletizezi
PALETIZÁ, paletizez, vb. I. Tranz. A încărca produse, mărfuri cu ajutorul unor platforme speciale. – Din fr. palettiser. DOOM
*paletizá (a ~) vb., ind. prez. 3 paletizeáză
paletizând
PALETIZÁ, paletizez, vb. I. Tranz. A încărca produse, mărfuri cu ajutorul unor platforme speciale. – Din fr. palettiser. DOOM
*paletizá (a ~) vb., ind. prez. 3 paletizeáză
paletizînd
PALETIZÁ, paletizez, vb. I. Tranz. A încărca produse, mărfuri cu ajutorul unor platforme speciale. – Din fr. palettiser. DOOM
*paletizá (a ~) vb., ind. prez. 3 paletizeáză
paletizări
PALETIZÁRE, paletizări, s. f. Acțiunea de a paletiza și rezultatul ei. – V. paletiza. DOOM
*paletizáre s. f., g.-d. art. paletizắrii; pl. paletizắri
paletizării
PALETIZÁRE, paletizări, s. f. Acțiunea de a paletiza și rezultatul ei. – V. paletiza. DOOM
*paletizáre s. f., g.-d. art. paletizắrii; pl. paletizắri
paletizările
PALETIZÁRE, paletizări, s. f. Acțiunea de a paletiza și rezultatul ei. – V. paletiza. DOOM
*paletizáre s. f., g.-d. art. paletizắrii; pl. paletizắri
paletizărilor
PALETIZÁRE, paletizări, s. f. Acțiunea de a paletiza și rezultatul ei. – V. paletiza. DOOM
*paletizáre s. f., g.-d. art. paletizắrii; pl. paletizắri
pali
PAL1, -Ă, pali, -e, adj. (Despre oameni și despre fața lor) Palid (1). ♦ (Despre culori) Puțin intens, șters; (despre obiecte sau ființe) care are o culoare puțin intensă, ștearsă; (despre lumină, surse de lumină sau corpuri luminoase) lipsit de intensitate, care răspândește o lumină slabă; care este fără strălucire; stins, palid. – Din fr. pâle. DOOM
*PAL s. n.
pali
PALÍ s. m. Limbă veche, indo-europeană, folosită astăzi ca limbă liturgică budistă și ca limbă de cultură în India, Sri Lanka, Birmania, Thailanda. – Din fr. pali. DOOM
*páli2 (limbă) s. f.
pali
PALÍ s. f. Limbă veche, indo-europeană, care a constituit limba literară în care au fost redactate principiile budismului, devenind ulterior limba oficială a budismului din Ceylon. (Adjectival) Limba pali. – Din fr. pāli.
palia
PÁLIE, palii, s. f. (Înv.) Carte care conține Vechiul Testament [Acc. și: palíe] – Din ngr. paleá.
palia
PALÍU, -IE, palii, adj. (Reg.) 1. (Despre picioare; p. ext. despre oameni sau animale) Schilod, infirm; paralizat; șchiop. 2. (Despre ochi; p. ext. despre oameni) Sașiu. – Et. nec. DOOM
palíu (reg.) adj. m., f. palíe; pl. m. și f. palíi
paliac
PALIÁG s. n. Aliaj de paladiu și argint, inoxidabil, rezistent, folosit în tehnica dentară. [Var.: paliác s. n.] – Din germ. Paliag. DOOM
*paliág (-li-ag) s. n.
paliag
PALIÁG s. n. Aliaj de paladiu și argint, inoxidabil, rezistent, folosit în tehnica dentară. [Var.: paliác s. n.] – Din germ. Paliag. DOOM
*paliág (-li-ag) s. n.
paliagul
PALIÁG s. n. Aliaj de paladiu și argint, inoxidabil, rezistent, folosit în tehnica dentară. [Var.: paliác s. n.] – Din germ. Paliag. DOOM
*paliág (-li-ag) s. n.
paliagului
PALIÁG s. n. Aliaj de paladiu și argint, inoxidabil, rezistent, folosit în tehnica dentară. [Var.: paliác s. n.] – Din germ. Paliag. DOOM
*paliág (-li-ag) s. n.
paliativ
PALIATÍV, -Ă, paliativi, -e, adj., s. n. 1. (Medicament sau tratament) care ameliorează sau înlătură simptomele unei boli pentru un timp scurt, fără a-i suprima cauza. 2. Fig. (Soluție, măsură) care rezolvă temporar sau aparent o situație dificilă. [Pr.: -li-a-] – Din fr. palliatif. DOOM
paliatív2 (-li-a-) s. n., pl. paliatíve
paliativa
PALIATÍV, -Ă, paliativi, -e, adj., s. n. 1. (Medicament sau tratament) care ameliorează sau înlătură simptomele unei boli pentru un timp scurt, fără a-i suprima cauza. 2. Fig. (Soluție, măsură) care rezolvă temporar sau aparent o situație dificilă. [Pr.: -li-a-] – Din fr. palliatif. DOOM
paliatív2 (-li-a-) s. n., pl. paliatíve
paliative
PALIATÍV, -Ă, paliativi, -e, adj., s. n. 1. (Medicament sau tratament) care ameliorează sau înlătură simptomele unei boli pentru un timp scurt, fără a-i suprima cauza. 2. Fig. (Soluție, măsură) care rezolvă temporar sau aparent o situație dificilă. [Pr.: -li-a-] – Din fr. palliatif. DOOM
paliatív2 (-li-a-) s. n., pl. paliatíve
paliativei
PALIATÍV, -Ă, paliativi, -e, adj., s. n. 1. (Medicament sau tratament) care ameliorează sau înlătură simptomele unei boli pentru un timp scurt, fără a-i suprima cauza. 2. Fig. (Soluție, măsură) care rezolvă temporar sau aparent o situație dificilă. [Pr.: -li-a-] – Din fr. palliatif. DOOM
paliatív2 (-li-a-) s. n., pl. paliatíve
paliativele
PALIATÍV, -Ă, paliativi, -e, adj., s. n. 1. (Medicament sau tratament) care ameliorează sau înlătură simptomele unei boli pentru un timp scurt, fără a-i suprima cauza. 2. Fig. (Soluție, măsură) care rezolvă temporar sau aparent o situație dificilă. [Pr.: -li-a-] – Din fr. palliatif. DOOM
paliatív2 (-li-a-) s. n., pl. paliatíve
paliativelor
PALIATÍV, -Ă, paliativi, -e, adj., s. n. 1. (Medicament sau tratament) care ameliorează sau înlătură simptomele unei boli pentru un timp scurt, fără a-i suprima cauza. 2. Fig. (Soluție, măsură) care rezolvă temporar sau aparent o situație dificilă. [Pr.: -li-a-] – Din fr. palliatif. DOOM
paliatív2 (-li-a-) s. n., pl. paliatíve
paliativi
PALIATÍV, -Ă, paliativi, -e, adj., s. n. 1. (Medicament sau tratament) care ameliorează sau înlătură simptomele unei boli pentru un timp scurt, fără a-i suprima cauza. 2. Fig. (Soluție, măsură) care rezolvă temporar sau aparent o situație dificilă. [Pr.: -li-a-] – Din fr. palliatif. DOOM
paliatív2 (-li-a-) s. n., pl. paliatíve
paliativii
PALIATÍV, -Ă, paliativi, -e, adj., s. n. 1. (Medicament sau tratament) care ameliorează sau înlătură simptomele unei boli pentru un timp scurt, fără a-i suprima cauza. 2. Fig. (Soluție, măsură) care rezolvă temporar sau aparent o situație dificilă. [Pr.: -li-a-] – Din fr. palliatif. DOOM
paliatív2 (-li-a-) s. n., pl. paliatíve
paliativilor
PALIATÍV, -Ă, paliativi, -e, adj., s. n. 1. (Medicament sau tratament) care ameliorează sau înlătură simptomele unei boli pentru un timp scurt, fără a-i suprima cauza. 2. Fig. (Soluție, măsură) care rezolvă temporar sau aparent o situație dificilă. [Pr.: -li-a-] – Din fr. palliatif. DOOM
paliatív2 (-li-a-) s. n., pl. paliatíve
paliativul
PALIATÍV, -Ă, paliativi, -e, adj., s. n. 1. (Medicament sau tratament) care ameliorează sau înlătură simptomele unei boli pentru un timp scurt, fără a-i suprima cauza. 2. Fig. (Soluție, măsură) care rezolvă temporar sau aparent o situație dificilă. [Pr.: -li-a-] – Din fr. palliatif. DOOM
paliatív2 (-li-a-) s. n., pl. paliatíve
paliativului
PALIATÍV, -Ă, paliativi, -e, adj., s. n. 1. (Medicament sau tratament) care ameliorează sau înlătură simptomele unei boli pentru un timp scurt, fără a-i suprima cauza. 2. Fig. (Soluție, măsură) care rezolvă temporar sau aparent o situație dificilă. [Pr.: -li-a-] – Din fr. palliatif. DOOM
paliatív2 (-li-a-) s. n., pl. paliatíve
palicar
PALICÁR, palicari, s. m. Voluntar grec în războiul pentru independența Greciei, din 1821; p. ext. bărbat voinic, viteaz. – Din ngr. pallikári. DOOM
palicár s. m., pl. palicári
palicari
PALICÁR, palicari, s. m. Voluntar grec în războiul pentru independența Greciei, din 1821; p. ext. bărbat voinic, viteaz. – Din ngr. pallikári. DOOM
palicár s. m., pl. palicári
palicarii
PALICÁR, palicari, s. m. Voluntar grec în războiul pentru independența Greciei, din 1821; p. ext. bărbat voinic, viteaz. – Din ngr. pallikári. DOOM
palicár s. m., pl. palicári
palicarilor
PALICÁR, palicari, s. m. Voluntar grec în războiul pentru independența Greciei, din 1821; p. ext. bărbat voinic, viteaz. – Din ngr. pallikári. DOOM
palicár s. m., pl. palicári
palicarul
PALICÁR, palicari, s. m. Voluntar grec în războiul pentru independența Greciei, din 1821; p. ext. bărbat voinic, viteaz. – Din ngr. pallikári. DOOM
palicár s. m., pl. palicári
palicarului
PALICÁR, palicari, s. m. Voluntar grec în războiul pentru independența Greciei, din 1821; p. ext. bărbat voinic, viteaz. – Din ngr. pallikári. DOOM
palicár s. m., pl. palicári
palici
PALÍCI, paliciuri, s. n. (Reg.) Păhărel de vin sau de rachiu (de 50 de mililitri); conținutul unui asemenea păhărel. – Cf. sb. polič. DOOM
palíci (reg.) s. n., pl. palíciuri
paliciul
PALÍCI, paliciuri, s. n. (Reg.) Păhărel de vin sau de rachiu (de 50 de mililitri); conținutul unui asemenea păhărel. – Cf. sb. polič. DOOM
palíci (reg.) s. n., pl. palíciuri
paliciului
PALÍCI, paliciuri, s. n. (Reg.) Păhărel de vin sau de rachiu (de 50 de mililitri); conținutul unui asemenea păhărel. – Cf. sb. polič. DOOM
palíci (reg.) s. n., pl. palíciuri
paliciuri
PALÍCI, paliciuri, s. n. (Reg.) Păhărel de vin sau de rachiu (de 50 de mililitri); conținutul unui asemenea păhărel. – Cf. sb. polič. DOOM
palíci (reg.) s. n., pl. palíciuri
paliciurile
PALÍCI, paliciuri, s. n. (Reg.) Păhărel de vin sau de rachiu (de 50 de mililitri); conținutul unui asemenea păhărel. – Cf. sb. polič. DOOM
palíci (reg.) s. n., pl. palíciuri
paliciurilor
PALÍCI, paliciuri, s. n. (Reg.) Păhărel de vin sau de rachiu (de 50 de mililitri); conținutul unui asemenea păhărel. – Cf. sb. polič. DOOM
palíci (reg.) s. n., pl. palíciuri
palid
PÁLID, -Ă, palizi, -de, adj. 1. (Despre față sau despre părți ale feței) Care este fără culoare, galben; p. ext. (despre oameni) cu obrazul fără culoare; livid, pal. 2. (Despre lumină, despre surse de lumină sau despre corpuri luminoase) Lipsit de intensitate; care răspândește o lumină slabă; fără strălucire; stins2. 3. (Despre culori) Care este puțin intens, care este șters, estompat sau spălăcit; (despre obiecte sau ființe) care are o culoare puțin estompată sau spălăcită. ♦ Fig. Lipsit de vigoare; șters; searbăd. – Din lat. pallidus, it. pallido. DOOM
pálid adj. m., pl. pálizi; f. pálidă, pl. pálide
palida
PÁLID, -Ă, palizi, -de, adj. 1. (Despre față sau despre părți ale feței) Care este fără culoare, galben; p. ext. (despre oameni) cu obrazul fără culoare; livid, pal. 2. (Despre lumină, despre surse de lumină sau despre corpuri luminoase) Lipsit de intensitate; care răspândește o lumină slabă; fără strălucire; stins2. 3. (Despre culori) Care este puțin intens, care este șters, estompat sau spălăcit; (despre obiecte sau ființe) care are o culoare puțin estompată sau spălăcită. ♦ Fig. Lipsit de vigoare; șters; searbăd. – Din lat. pallidus, it. pallido. DOOM
pálid adj. m., pl. pálizi; f. pálidă, pl. pálide
palide
PÁLID, -Ă, palizi, -de, adj. 1. (Despre față sau despre părți ale feței) Care este fără culoare, galben; p. ext. (despre oameni) cu obrazul fără culoare; livid, pal. 2. (Despre lumină, despre surse de lumină sau despre corpuri luminoase) Lipsit de intensitate; care răspândește o lumină slabă; fără strălucire; stins2. 3. (Despre culori) Care este puțin intens, care este șters, estompat sau spălăcit; (despre obiecte sau ființe) care are o culoare puțin estompată sau spălăcită. ♦ Fig. Lipsit de vigoare; șters; searbăd. – Din lat. pallidus, it. pallido. DOOM
pálid adj. m., pl. pálizi; f. pálidă, pl. pálide
palidei
PÁLID, -Ă, palizi, -de, adj. 1. (Despre față sau despre părți ale feței) Care este fără culoare, galben; p. ext. (despre oameni) cu obrazul fără culoare; livid, pal. 2. (Despre lumină, despre surse de lumină sau despre corpuri luminoase) Lipsit de intensitate; care răspândește o lumină slabă; fără strălucire; stins2. 3. (Despre culori) Care este puțin intens, care este șters, estompat sau spălăcit; (despre obiecte sau ființe) care are o culoare puțin estompată sau spălăcită. ♦ Fig. Lipsit de vigoare; șters; searbăd. – Din lat. pallidus, it. pallido. DOOM
pálid adj. m., pl. pálizi; f. pálidă, pl. pálide
palidele
PÁLID, -Ă, palizi, -de, adj. 1. (Despre față sau despre părți ale feței) Care este fără culoare, galben; p. ext. (despre oameni) cu obrazul fără culoare; livid, pal. 2. (Despre lumină, despre surse de lumină sau despre corpuri luminoase) Lipsit de intensitate; care răspândește o lumină slabă; fără strălucire; stins2. 3. (Despre culori) Care este puțin intens, care este șters, estompat sau spălăcit; (despre obiecte sau ființe) care are o culoare puțin estompată sau spălăcită. ♦ Fig. Lipsit de vigoare; șters; searbăd. – Din lat. pallidus, it. pallido. DOOM
pálid adj. m., pl. pálizi; f. pálidă, pl. pálide
palidelor
PÁLID, -Ă, palizi, -de, adj. 1. (Despre față sau despre părți ale feței) Care este fără culoare, galben; p. ext. (despre oameni) cu obrazul fără culoare; livid, pal. 2. (Despre lumină, despre surse de lumină sau despre corpuri luminoase) Lipsit de intensitate; care răspândește o lumină slabă; fără strălucire; stins2. 3. (Despre culori) Care este puțin intens, care este șters, estompat sau spălăcit; (despre obiecte sau ființe) care are o culoare puțin estompată sau spălăcită. ♦ Fig. Lipsit de vigoare; șters; searbăd. – Din lat. pallidus, it. pallido. DOOM
pálid adj. m., pl. pálizi; f. pálidă, pl. pálide
paliditate
PALIDITÁTE s. f. Faptul sau însușirea de a fi palid; culoare, aspect al unei persoane care are fața palidă (1); paloare. – Palid + suf. -itate. Cf. it. palliditá. DOOM
paliditáte s. f., g.-d. art. paliditắții
paliditatea
PALIDITÁTE s. f. Faptul sau însușirea de a fi palid; culoare, aspect al unei persoane care are fața palidă (1); paloare. – Palid + suf. -itate. Cf. it. palliditá. DOOM
paliditáte s. f., g.-d. art. paliditắții
palidități
PALIDITÁTE s. f. Faptul sau însușirea de a fi palid; culoare, aspect al unei persoane care are fața palidă (1); paloare. – Palid + suf. -itate. Cf. it. palliditá. DOOM
paliditáte s. f., g.-d. art. paliditắții
palidității
PALIDITÁTE s. f. Faptul sau însușirea de a fi palid; culoare, aspect al unei persoane care are fața palidă (1); paloare. – Palid + suf. -itate. Cf. it. palliditá. DOOM
paliditáte s. f., g.-d. art. paliditắții
paliditățile
PALIDITÁTE s. f. Faptul sau însușirea de a fi palid; culoare, aspect al unei persoane care are fața palidă (1); paloare. – Palid + suf. -itate. Cf. it. palliditá. DOOM
paliditáte s. f., g.-d. art. paliditắții
palidităților
PALIDITÁTE s. f. Faptul sau însușirea de a fi palid; culoare, aspect al unei persoane care are fața palidă (1); paloare. – Palid + suf. -itate. Cf. it. palliditá. DOOM
paliditáte s. f., g.-d. art. paliditắții
palidor
PALIDÓR s. n. Aliaj de paladiu și aur, inoxidabil, rezistent, folosit în tehnica dentară. – Din germ. Palidor. DOOM
*palidór s. n.
palidorul
PALIDÓR s. n. Aliaj de paladiu și aur, inoxidabil, rezistent, folosit în tehnica dentară. – Din germ. Palidor. DOOM
*palidór s. n.
palidorului
PALIDÓR s. n. Aliaj de paladiu și aur, inoxidabil, rezistent, folosit în tehnica dentară. – Din germ. Palidor. DOOM
*palidór s. n.
palidul
PÁLID, -Ă, palizi, -de, adj. 1. (Despre față sau despre părți ale feței) Care este fără culoare, galben; p. ext. (despre oameni) cu obrazul fără culoare; livid, pal. 2. (Despre lumină, despre surse de lumină sau despre corpuri luminoase) Lipsit de intensitate; care răspândește o lumină slabă; fără strălucire; stins2. 3. (Despre culori) Care este puțin intens, care este șters, estompat sau spălăcit; (despre obiecte sau ființe) care are o culoare puțin estompată sau spălăcită. ♦ Fig. Lipsit de vigoare; șters; searbăd. – Din lat. pallidus, it. pallido. DOOM
pálid adj. m., pl. pálizi; f. pálidă, pl. pálide
palidului
PÁLID, -Ă, palizi, -de, adj. 1. (Despre față sau despre părți ale feței) Care este fără culoare, galben; p. ext. (despre oameni) cu obrazul fără culoare; livid, pal. 2. (Despre lumină, despre surse de lumină sau despre corpuri luminoase) Lipsit de intensitate; care răspândește o lumină slabă; fără strălucire; stins2. 3. (Despre culori) Care este puțin intens, care este șters, estompat sau spălăcit; (despre obiecte sau ființe) care are o culoare puțin estompată sau spălăcită. ♦ Fig. Lipsit de vigoare; șters; searbăd. – Din lat. pallidus, it. pallido. DOOM
pálid adj. m., pl. pálizi; f. pálidă, pl. pálide
palie
PÁLIE, palii, s. f. (Înv.) Carte care conține Vechiul Testament [Acc. și: palíe] – Din ngr. paleá. DOOM
palíe (înv.) s. f., art. palía, g.-d. art. palíei; pl. palíi, art. palíile
palie
PÁLIE, palii, s. f. (Înv.) Carte care conține Vechiul Testament [Acc. și: palíe] – Din ngr. paleá.
palie
PALÍU, -IE, palii, adj. (Reg.) 1. (Despre picioare; p. ext. despre oameni sau animale) Schilod, infirm; paralizat; șchiop. 2. (Despre ochi; p. ext. despre oameni) Sașiu. – Et. nec. DOOM
palíu (reg.) adj. m., f. palíe; pl. m. și f. palíi
paliei
PÁLIE, palii, s. f. (Înv.) Carte care conține Vechiul Testament [Acc. și: palíe] – Din ngr. paleá.
paliei
PALÍU, -IE, palii, adj. (Reg.) 1. (Despre picioare; p. ext. despre oameni sau animale) Schilod, infirm; paralizat; șchiop. 2. (Despre ochi; p. ext. despre oameni) Sașiu. – Et. nec. DOOM
palíu (reg.) adj. m., f. palíe; pl. m. și f. palíi
palier
PALIÉR, paliere, s. n. 1. (Tehn.) Lagăr. 2. Porțiune orizontală în cuprinsul scării interioare a unei clădiri, la nivelul fiecărui etaj; odihnă. ♦ Ansamblul planșeelor unei construcții, aflate la același nivel al ei. 3. Porțiune orizontală din traseul unei căi ferate sau al unui drum rutier. 4. Parcurs executat de avion, imediat după decolare. [Pr.: -li-er] – Din fr. palier. DOOM
paliér (-li-er) s. n., pl. paliére
paliere
PALIÉR, paliere, s. n. 1. (Tehn.) Lagăr. 2. Porțiune orizontală în cuprinsul scării interioare a unei clădiri, la nivelul fiecărui etaj; odihnă. ♦ Ansamblul planșeelor unei construcții, aflate la același nivel al ei. 3. Porțiune orizontală din traseul unei căi ferate sau al unui drum rutier. 4. Parcurs executat de avion, imediat după decolare. [Pr.: -li-er] – Din fr. palier. DOOM
paliér (-li-er) s. n., pl. paliére
palierele
PALIÉR, paliere, s. n. 1. (Tehn.) Lagăr. 2. Porțiune orizontală în cuprinsul scării interioare a unei clădiri, la nivelul fiecărui etaj; odihnă. ♦ Ansamblul planșeelor unei construcții, aflate la același nivel al ei. 3. Porțiune orizontală din traseul unei căi ferate sau al unui drum rutier. 4. Parcurs executat de avion, imediat după decolare. [Pr.: -li-er] – Din fr. palier. DOOM
paliér (-li-er) s. n., pl. paliére
palierelor
PALIÉR, paliere, s. n. 1. (Tehn.) Lagăr. 2. Porțiune orizontală în cuprinsul scării interioare a unei clădiri, la nivelul fiecărui etaj; odihnă. ♦ Ansamblul planșeelor unei construcții, aflate la același nivel al ei. 3. Porțiune orizontală din traseul unei căi ferate sau al unui drum rutier. 4. Parcurs executat de avion, imediat după decolare. [Pr.: -li-er] – Din fr. palier. DOOM
paliér (-li-er) s. n., pl. paliére
palierul
PALIÉR, paliere, s. n. 1. (Tehn.) Lagăr. 2. Porțiune orizontală în cuprinsul scării interioare a unei clădiri, la nivelul fiecărui etaj; odihnă. ♦ Ansamblul planșeelor unei construcții, aflate la același nivel al ei. 3. Porțiune orizontală din traseul unei căi ferate sau al unui drum rutier. 4. Parcurs executat de avion, imediat după decolare. [Pr.: -li-er] – Din fr. palier. DOOM
paliér (-li-er) s. n., pl. paliére
palierului
PALIÉR, paliere, s. n. 1. (Tehn.) Lagăr. 2. Porțiune orizontală în cuprinsul scării interioare a unei clădiri, la nivelul fiecărui etaj; odihnă. ♦ Ansamblul planșeelor unei construcții, aflate la același nivel al ei. 3. Porțiune orizontală din traseul unei căi ferate sau al unui drum rutier. 4. Parcurs executat de avion, imediat după decolare. [Pr.: -li-er] – Din fr. palier. DOOM
paliér (-li-er) s. n., pl. paliére
palii
PAL1, -Ă, pali, -e, adj. (Despre oameni și despre fața lor) Palid (1). ♦ (Despre culori) Puțin intens, șters; (despre obiecte sau ființe) care are o culoare puțin intensă, ștearsă; (despre lumină, surse de lumină sau corpuri luminoase) lipsit de intensitate, care răspândește o lumină slabă; care este fără strălucire; stins, palid. – Din fr. pâle. DOOM
*PAL s. n.
palii
PÁLIE, palii, s. f. (Înv.) Carte care conține Vechiul Testament [Acc. și: palíe] – Din ngr. paleá.
palii
PALÍU, -IE, palii, adj. (Reg.) 1. (Despre picioare; p. ext. despre oameni sau animale) Schilod, infirm; paralizat; șchiop. 2. (Despre ochi; p. ext. despre oameni) Sașiu. – Et. nec. DOOM
palíu (reg.) adj. m., f. palíe; pl. m. și f. palíi
paliii
PALÍU, -IE, palii, adj. (Reg.) 1. (Despre picioare; p. ext. despre oameni sau animale) Schilod, infirm; paralizat; șchiop. 2. (Despre ochi; p. ext. despre oameni) Sașiu. – Et. nec. DOOM
palíu (reg.) adj. m., f. palíe; pl. m. și f. palíi
paliile
PÁLIE, palii, s. f. (Înv.) Carte care conține Vechiul Testament [Acc. și: palíe] – Din ngr. paleá.
paliile
PALÍU, -IE, palii, adj. (Reg.) 1. (Despre picioare; p. ext. despre oameni sau animale) Schilod, infirm; paralizat; șchiop. 2. (Despre ochi; p. ext. despre oameni) Sașiu. – Et. nec. DOOM
palíu (reg.) adj. m., f. palíe; pl. m. și f. palíi
paliilor
PÁLIE, palii, s. f. (Înv.) Carte care conține Vechiul Testament [Acc. și: palíe] – Din ngr. paleá.
paliilor
PALÍU, -IE, palii, adj. (Reg.) 1. (Despre picioare; p. ext. despre oameni sau animale) Schilod, infirm; paralizat; șchiop. 2. (Despre ochi; p. ext. despre oameni) Sașiu. – Et. nec. DOOM
palíu (reg.) adj. m., f. palíe; pl. m. și f. palíi
palilalia
PALILALÍE s. f. (Med.) Tulburare a vorbirii care constă în repetarea involuntară a unuia sau a mai multor cuvinte dintr-o frază. – Din fr. palilalie. DOOM
palilalíe s. f., art. palilalía, g.-d. palilalíi, art. palilalíei
palilalie
PALILALÍE s. f. (Med.) Tulburare a vorbirii care constă în repetarea involuntară a unuia sau a mai multor cuvinte dintr-o frază. – Din fr. palilalie. DOOM
palilalíe s. f., art. palilalía, g.-d. palilalíi, art. palilalíei
palilaliei
PALILALÍE s. f. (Med.) Tulburare a vorbirii care constă în repetarea involuntară a unuia sau a mai multor cuvinte dintr-o frază. – Din fr. palilalie. DOOM
palilalíe s. f., art. palilalía, g.-d. palilalíi, art. palilalíei
palilalii
PALILALÍE s. f. (Med.) Tulburare a vorbirii care constă în repetarea involuntară a unuia sau a mai multor cuvinte dintr-o frază. – Din fr. palilalie. DOOM
palilalíe s. f., art. palilalía, g.-d. palilalíi, art. palilalíei
palilaliile
PALILALÍE s. f. (Med.) Tulburare a vorbirii care constă în repetarea involuntară a unuia sau a mai multor cuvinte dintr-o frază. – Din fr. palilalie. DOOM
palilalíe s. f., art. palilalía, g.-d. palilalíi, art. palilalíei
palilaliilor
PALILALÍE s. f. (Med.) Tulburare a vorbirii care constă în repetarea involuntară a unuia sau a mai multor cuvinte dintr-o frază. – Din fr. palilalie. DOOM
palilalíe s. f., art. palilalía, g.-d. palilalíi, art. palilalíei
palilor
PAL1, -Ă, pali, -e, adj. (Despre oameni și despre fața lor) Palid (1). ♦ (Despre culori) Puțin intens, șters; (despre obiecte sau ființe) care are o culoare puțin intensă, ștearsă; (despre lumină, surse de lumină sau corpuri luminoase) lipsit de intensitate, care răspândește o lumină slabă; care este fără strălucire; stins, palid. – Din fr. pâle. DOOM
*PAL s. n.
palim
PALIM- v. palin-.
palimpsest
PALIMPSÉST, palimpseste, s. n. Pergament sau papirus de pe care s-a șters sau s-a ras scrierea inițială pentru a se putea utiliza din nou și pe care se mai văd urmele vechiului text. – Din fr. palimpseste. DOOM
palimpsést s. n., pl. palimpséste
palimpseste
PALIMPSÉST, palimpseste, s. n. Pergament sau papirus de pe care s-a șters sau s-a ras scrierea inițială pentru a se putea utiliza din nou și pe care se mai văd urmele vechiului text. – Din fr. palimpseste. DOOM
palimpsést s. n., pl. palimpséste
palimpsestele
PALIMPSÉST, palimpseste, s. n. Pergament sau papirus de pe care s-a șters sau s-a ras scrierea inițială pentru a se putea utiliza din nou și pe care se mai văd urmele vechiului text. – Din fr. palimpseste. DOOM
palimpsést s. n., pl. palimpséste
palimpsestelor
PALIMPSÉST, palimpseste, s. n. Pergament sau papirus de pe care s-a șters sau s-a ras scrierea inițială pentru a se putea utiliza din nou și pe care se mai văd urmele vechiului text. – Din fr. palimpseste. DOOM
palimpsést s. n., pl. palimpséste
palimpsestul
PALIMPSÉST, palimpseste, s. n. Pergament sau papirus de pe care s-a șters sau s-a ras scrierea inițială pentru a se putea utiliza din nou și pe care se mai văd urmele vechiului text. – Din fr. palimpseste. DOOM
palimpsést s. n., pl. palimpséste
palimpsestului
PALIMPSÉST, palimpseste, s. n. Pergament sau papirus de pe care s-a șters sau s-a ras scrierea inițială pentru a se putea utiliza din nou și pe care se mai văd urmele vechiului text. – Din fr. palimpseste. DOOM
palimpsést s. n., pl. palimpséste
palin
PALIN- Element prim de compunere savantă cu semnificația „din nou”, „iarăși”, „revenind”. [Var. palim-. / < fr. palin-, cf. gr. palin].
palinca
PALÍNCĂ, (2) palinci, s. f. 1. (Reg.) Rachiu; p. restr. țuică. 2. Sortiment, porție de palincă1 (l). [Acc. și: pálincă. – Var.: pălíncă s. f.] – Din magh. pálinka. DOOM
palíncă (băutură) s. f., g.-d. art. palíncii; (sorturi, porții) pl. palínci
palinci
PALÍNCĂ, (2) palinci, s. f. 1. (Reg.) Rachiu; p. restr. țuică. 2. Sortiment, porție de palincă1 (l). [Acc. și: pálincă. – Var.: pălíncă s. f.] – Din magh. pálinka. DOOM
palíncă (băutură) s. f., g.-d. art. palíncii; (sorturi, porții) pl. palínci
palincii
PALÍNCĂ, (2) palinci, s. f. 1. (Reg.) Rachiu; p. restr. țuică. 2. Sortiment, porție de palincă1 (l). [Acc. și: pálincă. – Var.: pălíncă s. f.] – Din magh. pálinka. DOOM
palíncă (băutură) s. f., g.-d. art. palíncii; (sorturi, porții) pl. palínci
palincile
PALÍNCĂ, (2) palinci, s. f. 1. (Reg.) Rachiu; p. restr. țuică. 2. Sortiment, porție de palincă1 (l). [Acc. și: pálincă. – Var.: pălíncă s. f.] – Din magh. pálinka. DOOM
palíncă (băutură) s. f., g.-d. art. palíncii; (sorturi, porții) pl. palínci
palincilor
PALÍNCĂ, (2) palinci, s. f. 1. (Reg.) Rachiu; p. restr. țuică. 2. Sortiment, porție de palincă1 (l). [Acc. și: pálincă. – Var.: pălíncă s. f.] – Din magh. pálinka. DOOM
palíncă (băutură) s. f., g.-d. art. palíncii; (sorturi, porții) pl. palínci
palincuță
PĂLINCÚȚĂ s. f. (Reg.) Diminutiv al lui palincă. [Var.: palincúță s. f.] – Palincă + suf. -uță. DOOM
!pălincúță (reg.) s. f., g.-d. art. pălincúței; pl. pălincúțe
palincă
PALÍNCĂ, palinci, s. f. (Reg.) Rachiu; p. restr. țuică. [Acc. și: pálincă. – Var.: pălíncă s. f.] – Din magh. pálinka.
palindrom
PALINDRÓM, palindromuri, s. n. Grup de cuvinte sau cuvânt care poate fi citit de la stânga la dreapta și de la dreapta la stânga fără să-și piardă sensul; p. ext. joc distractiv constând în găsirea unui cuvânt care citit și normal și invers, să aibă fie același înțeles, fie, în al doilea caz, să dea un alt cuvânt. – Din fr. palindrome. DOOM
palindróm s. n., pl. palindrómuri
palindromul
PALINDRÓM, palindromuri, s. n. Grup de cuvinte sau cuvânt care poate fi citit de la stânga la dreapta și de la dreapta la stânga fără să-și piardă sensul; p. ext. joc distractiv constând în găsirea unui cuvânt care citit și normal și invers, să aibă fie același înțeles, fie, în al doilea caz, să dea un alt cuvânt. – Din fr. palindrome. DOOM
palindróm s. n., pl. palindrómuri
palindromului
PALINDRÓM, palindromuri, s. n. Grup de cuvinte sau cuvânt care poate fi citit de la stânga la dreapta și de la dreapta la stânga fără să-și piardă sensul; p. ext. joc distractiv constând în găsirea unui cuvânt care citit și normal și invers, să aibă fie același înțeles, fie, în al doilea caz, să dea un alt cuvânt. – Din fr. palindrome. DOOM
palindróm s. n., pl. palindrómuri
palindromuri
PALINDRÓM, palindromuri, s. n. Grup de cuvinte sau cuvânt care poate fi citit de la stânga la dreapta și de la dreapta la stânga fără să-și piardă sensul; p. ext. joc distractiv constând în găsirea unui cuvânt care citit și normal și invers, să aibă fie același înțeles, fie, în al doilea caz, să dea un alt cuvânt. – Din fr. palindrome. DOOM
palindróm s. n., pl. palindrómuri
palindromurile
PALINDRÓM, palindromuri, s. n. Grup de cuvinte sau cuvânt care poate fi citit de la stânga la dreapta și de la dreapta la stânga fără să-și piardă sensul; p. ext. joc distractiv constând în găsirea unui cuvânt care citit și normal și invers, să aibă fie același înțeles, fie, în al doilea caz, să dea un alt cuvânt. – Din fr. palindrome. DOOM
palindróm s. n., pl. palindrómuri
palindromurilor
PALINDRÓM, palindromuri, s. n. Grup de cuvinte sau cuvânt care poate fi citit de la stânga la dreapta și de la dreapta la stânga fără să-și piardă sensul; p. ext. joc distractiv constând în găsirea unui cuvânt care citit și normal și invers, să aibă fie același înțeles, fie, în al doilea caz, să dea un alt cuvânt. – Din fr. palindrome. DOOM
palindróm s. n., pl. palindrómuri
palingeneza
PALINGENÉZĂ s. f. Fenomen de formare a magmei prin topirea unor roci preexistente. – Din fr. palingénese. DOOM
palingenéză (geol.) s. f., g.-d. art. palingenézei
palingeneze
PALINGENÉZĂ s. f. Fenomen de formare a magmei prin topirea unor roci preexistente. – Din fr. palingénese. DOOM
palingenéză (geol.) s. f., g.-d. art. palingenézei
palingenezei
PALINGENÉZĂ s. f. Fenomen de formare a magmei prin topirea unor roci preexistente. – Din fr. palingénese. DOOM
palingenéză (geol.) s. f., g.-d. art. palingenézei
palingenezele
PALINGENÉZĂ s. f. Fenomen de formare a magmei prin topirea unor roci preexistente. – Din fr. palingénese. DOOM
palingenéză (geol.) s. f., g.-d. art. palingenézei
palingenezelor
PALINGENÉZĂ s. f. Fenomen de formare a magmei prin topirea unor roci preexistente. – Din fr. palingénese. DOOM
palingenéză (geol.) s. f., g.-d. art. palingenézei
palingenezia
PALINGENEZÍE s. f. Concepție stoică legată de teoria ciclului istoric, care susține revenirea periodică a acelorași evenimente sau lucruri. ♦ Fig. înnoire, regenerare (morală). – Din fr. palingénésie. DOOM
palingenezíe (filos.) s. f., art. palingenezía, g.-d. palingenezíi, art. palingenezíei
palingenezic
PALINGENÉZIC, -Ă, palingenezici, -ce, adj. (Geol.) Referitor la palingeneză, de palingeneză. – Din fr. palingénésique.
palingenezica
PALINGENÉZIC, -Ă, palingenezici, -ce, adj. (Geol.) Referitor la palingeneză, de palingeneză. – Din fr. palingénésique.
palingenezice
PALINGENÉZIC, -Ă, palingenezici, -ce, adj. (Geol.) Referitor la palingeneză, de palingeneză. – Din fr. palingénésique.
palingenezicei
PALINGENÉZIC, -Ă, palingenezici, -ce, adj. (Geol.) Referitor la palingeneză, de palingeneză. – Din fr. palingénésique.
palingenezicele
PALINGENÉZIC, -Ă, palingenezici, -ce, adj. (Geol.) Referitor la palingeneză, de palingeneză. – Din fr. palingénésique.
palingenezicelor
PALINGENÉZIC, -Ă, palingenezici, -ce, adj. (Geol.) Referitor la palingeneză, de palingeneză. – Din fr. palingénésique.
palingenezici
PALINGENÉZIC, -Ă, palingenezici, -ce, adj. (Geol.) Referitor la palingeneză, de palingeneză. – Din fr. palingénésique.
palingenezicii
PALINGENÉZIC, -Ă, palingenezici, -ce, adj. (Geol.) Referitor la palingeneză, de palingeneză. – Din fr. palingénésique.
palingenezicilor
PALINGENÉZIC, -Ă, palingenezici, -ce, adj. (Geol.) Referitor la palingeneză, de palingeneză. – Din fr. palingénésique.
palingenezicul
PALINGENÉZIC, -Ă, palingenezici, -ce, adj. (Geol.) Referitor la palingeneză, de palingeneză. – Din fr. palingénésique.
palingenezicului
PALINGENÉZIC, -Ă, palingenezici, -ce, adj. (Geol.) Referitor la palingeneză, de palingeneză. – Din fr. palingénésique.
palingenezie
PALINGENEZÍE s. f. Concepție stoică legată de teoria ciclului istoric, care susține revenirea periodică a acelorași evenimente sau lucruri. ♦ Fig. înnoire, regenerare (morală). – Din fr. palingénésie. DOOM
palingenezíe (filos.) s. f., art. palingenezía, g.-d. palingenezíi, art. palingenezíei
palingeneziei
PALINGENEZÍE s. f. Concepție stoică legată de teoria ciclului istoric, care susține revenirea periodică a acelorași evenimente sau lucruri. ♦ Fig. înnoire, regenerare (morală). – Din fr. palingénésie. DOOM
palingenezíe (filos.) s. f., art. palingenezía, g.-d. palingenezíi, art. palingenezíei
palingenezii
PALINGENEZÍE s. f. Concepție stoică legată de teoria ciclului istoric, care susține revenirea periodică a acelorași evenimente sau lucruri. ♦ Fig. înnoire, regenerare (morală). – Din fr. palingénésie. DOOM
palingenezíe (filos.) s. f., art. palingenezía, g.-d. palingenezíi, art. palingenezíei
palingrafie
PALINGRAFÍE s.f. Tendință patologică de a repeta în scris aceleași propoziții sau cuvinte. [Gen. -iei. / < germ. Palingrafie, cf. gr. palin – din nou, graphein – a scrie].
palinodia
PALINODÍE, palinodii, s. f. Operă literară sau discurs în care autorul retractează cele spuse anterior; p. ext. schimbare de părere, retractare. – Din fr. palinodie. DOOM
palinodíe s. f., art. palinodía, g.-d. art. palinodíei; pl. palinodíi, art. palinodíile
palinodic
PALINÓDIC, -Ă, palinodici, -ce, adj. Care aparține palinodiei, privitor la palinodie, specific palinodiei. – Din fr. palinodique. DOOM
palinódic adj. m., pl. palinódici; f. palinódică, pl. palinódice
palinodica
PALINÓDIC, -Ă, palinodici, -ce, adj. Care aparține palinodiei, privitor la palinodie, specific palinodiei. – Din fr. palinodique. DOOM
palinódic adj. m., pl. palinódici; f. palinódică, pl. palinódice
palinodice
PALINÓDIC, -Ă, palinodici, -ce, adj. Care aparține palinodiei, privitor la palinodie, specific palinodiei. – Din fr. palinodique. DOOM
palinódic adj. m., pl. palinódici; f. palinódică, pl. palinódice
palinodicei
PALINÓDIC, -Ă, palinodici, -ce, adj. Care aparține palinodiei, privitor la palinodie, specific palinodiei. – Din fr. palinodique. DOOM
palinódic adj. m., pl. palinódici; f. palinódică, pl. palinódice
palinodicele
PALINÓDIC, -Ă, palinodici, -ce, adj. Care aparține palinodiei, privitor la palinodie, specific palinodiei. – Din fr. palinodique. DOOM
palinódic adj. m., pl. palinódici; f. palinódică, pl. palinódice
palinodicelor
PALINÓDIC, -Ă, palinodici, -ce, adj. Care aparține palinodiei, privitor la palinodie, specific palinodiei. – Din fr. palinodique. DOOM
palinódic adj. m., pl. palinódici; f. palinódică, pl. palinódice
palinodici
PALINÓDIC, -Ă, palinodici, -ce, adj. Care aparține palinodiei, privitor la palinodie, specific palinodiei. – Din fr. palinodique. DOOM
palinódic adj. m., pl. palinódici; f. palinódică, pl. palinódice
palinodicii
PALINÓDIC, -Ă, palinodici, -ce, adj. Care aparține palinodiei, privitor la palinodie, specific palinodiei. – Din fr. palinodique. DOOM
palinódic adj. m., pl. palinódici; f. palinódică, pl. palinódice
palinodicilor
PALINÓDIC, -Ă, palinodici, -ce, adj. Care aparține palinodiei, privitor la palinodie, specific palinodiei. – Din fr. palinodique. DOOM
palinódic adj. m., pl. palinódici; f. palinódică, pl. palinódice
palinodicul
PALINÓDIC, -Ă, palinodici, -ce, adj. Care aparține palinodiei, privitor la palinodie, specific palinodiei. – Din fr. palinodique. DOOM
palinódic adj. m., pl. palinódici; f. palinódică, pl. palinódice
palinodicului
PALINÓDIC, -Ă, palinodici, -ce, adj. Care aparține palinodiei, privitor la palinodie, specific palinodiei. – Din fr. palinodique. DOOM
palinódic adj. m., pl. palinódici; f. palinódică, pl. palinódice
palinodie
PALINODÍE, palinodii, s. f. Operă literară sau discurs în care autorul retractează cele spuse anterior; p. ext. schimbare de părere, retractare. – Din fr. palinodie. DOOM
palinodíe s. f., art. palinodía, g.-d. art. palinodíei; pl. palinodíi, art. palinodíile
palinodiei
PALINODÍE, palinodii, s. f. Operă literară sau discurs în care autorul retractează cele spuse anterior; p. ext. schimbare de părere, retractare. – Din fr. palinodie. DOOM
palinodíe s. f., art. palinodía, g.-d. art. palinodíei; pl. palinodíi, art. palinodíile
palinodii
PALINODÍE, palinodii, s. f. Operă literară sau discurs în care autorul retractează cele spuse anterior; p. ext. schimbare de părere, retractare. – Din fr. palinodie. DOOM
palinodíe s. f., art. palinodía, g.-d. art. palinodíei; pl. palinodíi, art. palinodíile
palinodiile
PALINODÍE, palinodii, s. f. Operă literară sau discurs în care autorul retractează cele spuse anterior; p. ext. schimbare de părere, retractare. – Din fr. palinodie. DOOM
palinodíe s. f., art. palinodía, g.-d. art. palinodíei; pl. palinodíi, art. palinodíile
palinodiilor
PALINODÍE, palinodii, s. f. Operă literară sau discurs în care autorul retractează cele spuse anterior; p. ext. schimbare de părere, retractare. – Din fr. palinodie. DOOM
palinodíe s. f., art. palinodía, g.-d. art. palinodíei; pl. palinodíi, art. palinodíile
palinodist
PALINODÍST s.m. Autor de palinodii. [< fr. palinodiste].
palinodistul
PALINODÍST s.m. Autor de palinodii. [< fr. palinodiste].
palinodistului
PALINODÍST s.m. Autor de palinodii. [< fr. palinodiste].
palinodiști
PALINODÍST s.m. Autor de palinodii. [< fr. palinodiste].
palinodiștii
PALINODÍST s.m. Autor de palinodii. [< fr. palinodiste].
palinodiștilor
PALINODÍST s.m. Autor de palinodii. [< fr. palinodiste].
palinologia
PALINOLOGÍE s. f. Ramură a botanicii care studiază polenul și sporii. – Din fr. palynologie. DOOM
palinologíe s. f., art. palinología, g.-d. palinologíi, art. palinologíei
palinologic
PALINOLÓGIC, -Ă, palinologici, -ce, adj. (Bot.) Referitor la palinologie, de palinologie. – Din fr. palynologique.
palinologica
PALINOLÓGIC, -Ă, palinologici, -ce, adj. (Bot.) Referitor la palinologie, de palinologie. – Din fr. palynologique.
palinologice
PALINOLÓGIC, -Ă, palinologici, -ce, adj. (Bot.) Referitor la palinologie, de palinologie. – Din fr. palynologique.
palinologicei
PALINOLÓGIC, -Ă, palinologici, -ce, adj. (Bot.) Referitor la palinologie, de palinologie. – Din fr. palynologique.
palinologicele
PALINOLÓGIC, -Ă, palinologici, -ce, adj. (Bot.) Referitor la palinologie, de palinologie. – Din fr. palynologique.
palinologicelor
PALINOLÓGIC, -Ă, palinologici, -ce, adj. (Bot.) Referitor la palinologie, de palinologie. – Din fr. palynologique.
palinologici
PALINOLÓGIC, -Ă, palinologici, -ce, adj. (Bot.) Referitor la palinologie, de palinologie. – Din fr. palynologique.
palinologicii
PALINOLÓGIC, -Ă, palinologici, -ce, adj. (Bot.) Referitor la palinologie, de palinologie. – Din fr. palynologique.
palinologicilor
PALINOLÓGIC, -Ă, palinologici, -ce, adj. (Bot.) Referitor la palinologie, de palinologie. – Din fr. palynologique.
palinologicul
PALINOLÓGIC, -Ă, palinologici, -ce, adj. (Bot.) Referitor la palinologie, de palinologie. – Din fr. palynologique.
palinologicului
PALINOLÓGIC, -Ă, palinologici, -ce, adj. (Bot.) Referitor la palinologie, de palinologie. – Din fr. palynologique.
palinologie
PALINOLOGÍE s. f. Ramură a botanicii care studiază polenul și sporii. – Din fr. palynologie. DOOM
palinologíe s. f., art. palinología, g.-d. palinologíi, art. palinologíei
palinologiei
PALINOLOGÍE s. f. Ramură a botanicii care studiază polenul și sporii. – Din fr. palynologie. DOOM
palinologíe s. f., art. palinología, g.-d. palinologíi, art. palinologíei
palinologii
PALINOLOGÍE s. f. Ramură a botanicii care studiază polenul și sporii. – Din fr. palynologie. DOOM
palinologíe s. f., art. palinología, g.-d. palinologíi, art. palinologíei
palinotaxie
PALINOTAXÍE s.f. v. palinotaxonomie.
palinotaxonomie
PALINOTAXONOMÍE s.f. Ramură a palinologiei care se ocupă cu unele probleme de taxonomie și filogenie prin studiul morfologiei polenului. [Gen. -iei, var. palinotaxie s.f. / cf. fr. palynotaxonomie].
palinur
Palinur = Palinurus.
palinurus
Palinurus, cîrmaciul corăbiei lui Aeneas. Într-o noapte, fiind cuprins de osteneală, Palinurus a adormit la cîrmă și a căzut în mare. Purtat de valuri, a reușit să ajungă pe coasta Italiei, unde însă a fost ucis de către localnici. Cînd Aeneas a întreprins călătoria în Infern, el l-a întîlnit acolo și a stat de vorbă cu umbra lui Palinurus.
palio
PÁLIO s.n. v. paliu2 [în DN].
palisa
PALISÁ, palisez, vb. I. Tranz. A lega ramurile pomilor fructiferi de un suport, de un spalier pentru a împiedica ruperea lor în caz de furtună sau pentru a da ramurilor o anumită formă. – Din fr. palisser. DOOM
palisá (a ~) vb., ind. prez. 3 paliseáză
palisada
PALISÁDĂ, palisade, s. f. 1. Element de fortificație, folosit în amenajările defensive mai vechi, alcătuit din pari groși și lungi înfipți în pământ, legați între ei prin bare ușoare sau corzi (ramuri de copac, crengi de arbuști etc.); palancă. 2. (Bot.) Mod de așezare a unor celule alungite, cilindrice sau prismatice, care stau una lângă alta, perpendiculare pe suprafața organului; celule astfel așezate. – Din fr. palissade. DOOM
palisádă s. f., g.-d. art. palisádei; pl. palisáde
palisade
PALISÁDĂ, palisade, s. f. 1. Element de fortificație, folosit în amenajările defensive mai vechi, alcătuit din pari groși și lungi înfipți în pământ, legați între ei prin bare ușoare sau corzi (ramuri de copac, crengi de arbuști etc.); palancă. 2. (Bot.) Mod de așezare a unor celule alungite, cilindrice sau prismatice, care stau una lângă alta, perpendiculare pe suprafața organului; celule astfel așezate. – Din fr. palissade. DOOM
palisádă s. f., g.-d. art. palisádei; pl. palisáde
palisadei
PALISÁDĂ, palisade, s. f. 1. Element de fortificație, folosit în amenajările defensive mai vechi, alcătuit din pari groși și lungi înfipți în pământ, legați între ei prin bare ușoare sau corzi (ramuri de copac, crengi de arbuști etc.); palancă. 2. (Bot.) Mod de așezare a unor celule alungite, cilindrice sau prismatice, care stau una lângă alta, perpendiculare pe suprafața organului; celule astfel așezate. – Din fr. palissade. DOOM
palisádă s. f., g.-d. art. palisádei; pl. palisáde
palisadele
PALISÁDĂ, palisade, s. f. 1. Element de fortificație, folosit în amenajările defensive mai vechi, alcătuit din pari groși și lungi înfipți în pământ, legați între ei prin bare ușoare sau corzi (ramuri de copac, crengi de arbuști etc.); palancă. 2. (Bot.) Mod de așezare a unor celule alungite, cilindrice sau prismatice, care stau una lângă alta, perpendiculare pe suprafața organului; celule astfel așezate. – Din fr. palissade. DOOM
palisádă s. f., g.-d. art. palisádei; pl. palisáde
palisadelor
PALISÁDĂ, palisade, s. f. 1. Element de fortificație, folosit în amenajările defensive mai vechi, alcătuit din pari groși și lungi înfipți în pământ, legați între ei prin bare ușoare sau corzi (ramuri de copac, crengi de arbuști etc.); palancă. 2. (Bot.) Mod de așezare a unor celule alungite, cilindrice sau prismatice, care stau una lângă alta, perpendiculare pe suprafața organului; celule astfel așezate. – Din fr. palissade. DOOM
palisádă s. f., g.-d. art. palisádei; pl. palisáde
palisadic
PALISÁDIC, -Ă, palisadici, -ce, adj. (Bot.) De palisadă (2). – Din fr. palissadique.
palisadica
PALISÁDIC, -Ă, palisadici, -ce, adj. (Bot.) De palisadă (2). – Din fr. palissadique.
palisadice
PALISÁDIC, -Ă, palisadici, -ce, adj. (Bot.) De palisadă (2). – Din fr. palissadique.
palisadicei
PALISÁDIC, -Ă, palisadici, -ce, adj. (Bot.) De palisadă (2). – Din fr. palissadique.
palisadicele
PALISÁDIC, -Ă, palisadici, -ce, adj. (Bot.) De palisadă (2). – Din fr. palissadique.
palisadicelor
PALISÁDIC, -Ă, palisadici, -ce, adj. (Bot.) De palisadă (2). – Din fr. palissadique.
palisadici
PALISÁDIC, -Ă, palisadici, -ce, adj. (Bot.) De palisadă (2). – Din fr. palissadique.
palisadicii
PALISÁDIC, -Ă, palisadici, -ce, adj. (Bot.) De palisadă (2). – Din fr. palissadique.
palisadicilor
PALISÁDIC, -Ă, palisadici, -ce, adj. (Bot.) De palisadă (2). – Din fr. palissadique.
palisadicul
PALISÁDIC, -Ă, palisadici, -ce, adj. (Bot.) De palisadă (2). – Din fr. palissadique.
palisadicului
PALISÁDIC, -Ă, palisadici, -ce, adj. (Bot.) De palisadă (2). – Din fr. palissadique.
palisai
PALISÁ, palisez, vb. I. Tranz. A lega ramurile pomilor fructiferi de un suport, de un spalier pentru a împiedica ruperea lor în caz de furtună sau pentru a da ramurilor o anumită formă. – Din fr. palisser. DOOM
palisá (a ~) vb., ind. prez. 3 paliseáză
palisaj
PALISÁJ s. n. Palisare. – Din fr. palissage. DOOM
palisáj s. n.
palisam
PALISÁ, palisez, vb. I. Tranz. A lega ramurile pomilor fructiferi de un suport, de un spalier pentru a împiedica ruperea lor în caz de furtună sau pentru a da ramurilor o anumită formă. – Din fr. palisser. DOOM
palisá (a ~) vb., ind. prez. 3 paliseáză
palisandri
PALISÁNDRU, palisandri, s. m. Arbore exotic cu lemn tare și dens, de culoare neagră-violetă și cu miros plăcut, din care se fac mobile fine (Jacaranda obtusifolia); p. restr. lemnul acestui arbore. – Din fr. palissandre. DOOM
palisándru s. m., art. palisándrul; pl. palisándri, art. palisándrii
palisandrii
PALISÁNDRU, palisandri, s. m. Arbore exotic cu lemn tare și dens, de culoare neagră-violetă și cu miros plăcut, din care se fac mobile fine (Jacaranda obtusifolia); p. restr. lemnul acestui arbore. – Din fr. palissandre. DOOM
palisándru s. m., art. palisándrul; pl. palisándri, art. palisándrii
palisandrilor
PALISÁNDRU, palisandri, s. m. Arbore exotic cu lemn tare și dens, de culoare neagră-violetă și cu miros plăcut, din care se fac mobile fine (Jacaranda obtusifolia); p. restr. lemnul acestui arbore. – Din fr. palissandre. DOOM
palisándru s. m., art. palisándrul; pl. palisándri, art. palisándrii
palisandru
PALISÁNDRU, palisandri, s. m. Arbore exotic cu lemn tare și dens, de culoare neagră-violetă și cu miros plăcut, din care se fac mobile fine (Jacaranda obtusifolia); p. restr. lemnul acestui arbore. – Din fr. palissandre. DOOM
palisándru s. m., art. palisándrul; pl. palisándri, art. palisándrii
palisandrul
PALISÁNDRU, palisandri, s. m. Arbore exotic cu lemn tare și dens, de culoare neagră-violetă și cu miros plăcut, din care se fac mobile fine (Jacaranda obtusifolia); p. restr. lemnul acestui arbore. – Din fr. palissandre. DOOM
palisándru s. m., art. palisándrul; pl. palisándri, art. palisándrii
palisandrului
PALISÁNDRU, palisandri, s. m. Arbore exotic cu lemn tare și dens, de culoare neagră-violetă și cu miros plăcut, din care se fac mobile fine (Jacaranda obtusifolia); p. restr. lemnul acestui arbore. – Din fr. palissandre. DOOM
palisándru s. m., art. palisándrul; pl. palisándri, art. palisándrii
palisare
PALISÁ, palisez, vb. I. Tranz. A lega ramurile pomilor fructiferi de un suport, de un spalier pentru a împiedica ruperea lor în caz de furtună sau pentru a da ramurilor o anumită formă. – Din fr. palisser. DOOM
palisá (a ~) vb., ind. prez. 3 paliseáză
palisare
PALISÁRE, palisări, s. f. Acțiunea de a palisa și rezultatul ei; palisaj. – V. palisa. DOOM
palisáre s. f., g.-d. art. palisắrii; pl. palisắri
palisarea
PALISÁRE, palisări, s. f. Acțiunea de a palisa și rezultatul ei; palisaj. – V. palisa. DOOM
palisáre s. f., g.-d. art. palisắrii; pl. palisắri
palisară
PALISÁ, palisez, vb. I. Tranz. A lega ramurile pomilor fructiferi de un suport, de un spalier pentru a împiedica ruperea lor în caz de furtună sau pentru a da ramurilor o anumită formă. – Din fr. palisser. DOOM
palisá (a ~) vb., ind. prez. 3 paliseáză
palisarăm
PALISÁ, palisez, vb. I. Tranz. A lega ramurile pomilor fructiferi de un suport, de un spalier pentru a împiedica ruperea lor în caz de furtună sau pentru a da ramurilor o anumită formă. – Din fr. palisser. DOOM
palisá (a ~) vb., ind. prez. 3 paliseáză
palisarăți
PALISÁ, palisez, vb. I. Tranz. A lega ramurile pomilor fructiferi de un suport, de un spalier pentru a împiedica ruperea lor în caz de furtună sau pentru a da ramurilor o anumită formă. – Din fr. palisser. DOOM
palisá (a ~) vb., ind. prez. 3 paliseáză
palisase
PALISÁ, palisez, vb. I. Tranz. A lega ramurile pomilor fructiferi de un suport, de un spalier pentru a împiedica ruperea lor în caz de furtună sau pentru a da ramurilor o anumită formă. – Din fr. palisser. DOOM
palisá (a ~) vb., ind. prez. 3 paliseáză
palisasem
PALISÁ, palisez, vb. I. Tranz. A lega ramurile pomilor fructiferi de un suport, de un spalier pentru a împiedica ruperea lor în caz de furtună sau pentru a da ramurilor o anumită formă. – Din fr. palisser. DOOM
palisá (a ~) vb., ind. prez. 3 paliseáză
palisaseră
PALISÁ, palisez, vb. I. Tranz. A lega ramurile pomilor fructiferi de un suport, de un spalier pentru a împiedica ruperea lor în caz de furtună sau pentru a da ramurilor o anumită formă. – Din fr. palisser. DOOM
palisá (a ~) vb., ind. prez. 3 paliseáză
palisaserăm
PALISÁ, palisez, vb. I. Tranz. A lega ramurile pomilor fructiferi de un suport, de un spalier pentru a împiedica ruperea lor în caz de furtună sau pentru a da ramurilor o anumită formă. – Din fr. palisser. DOOM
palisá (a ~) vb., ind. prez. 3 paliseáză
palisaserăți
PALISÁ, palisez, vb. I. Tranz. A lega ramurile pomilor fructiferi de un suport, de un spalier pentru a împiedica ruperea lor în caz de furtună sau pentru a da ramurilor o anumită formă. – Din fr. palisser. DOOM
palisá (a ~) vb., ind. prez. 3 paliseáză
palisaseși
PALISÁ, palisez, vb. I. Tranz. A lega ramurile pomilor fructiferi de un suport, de un spalier pentru a împiedica ruperea lor în caz de furtună sau pentru a da ramurilor o anumită formă. – Din fr. palisser. DOOM
palisá (a ~) vb., ind. prez. 3 paliseáză
palisaseți
PALISÁ, palisez, vb. I. Tranz. A lega ramurile pomilor fructiferi de un suport, de un spalier pentru a împiedica ruperea lor în caz de furtună sau pentru a da ramurilor o anumită formă. – Din fr. palisser. DOOM
palisá (a ~) vb., ind. prez. 3 paliseáză
palisat
PALISÁ, palisez, vb. I. Tranz. A lega ramurile pomilor fructiferi de un suport, de un spalier pentru a împiedica ruperea lor în caz de furtună sau pentru a da ramurilor o anumită formă. – Din fr. palisser. DOOM
palisá (a ~) vb., ind. prez. 3 paliseáză
palisat
PALISÁ, palisez, vb. I. Tranz. A lega ramurile pomilor fructiferi de un suport, de un spalier pentru a împiedica ruperea lor în caz de furtună sau pentru a da ramurilor o anumită formă. – Din fr. palisser.
palisau
PALISÁ, palisez, vb. I. Tranz. A lega ramurile pomilor fructiferi de un suport, de un spalier pentru a împiedica ruperea lor în caz de furtună sau pentru a da ramurilor o anumită formă. – Din fr. palisser. DOOM
palisá (a ~) vb., ind. prez. 3 paliseáză
palisași
PALISÁ, palisez, vb. I. Tranz. A lega ramurile pomilor fructiferi de un suport, de un spalier pentru a împiedica ruperea lor în caz de furtună sau pentru a da ramurilor o anumită formă. – Din fr. palisser. DOOM
palisá (a ~) vb., ind. prez. 3 paliseáză
palisați
PALISÁ, palisez, vb. I. Tranz. A lega ramurile pomilor fructiferi de un suport, de un spalier pentru a împiedica ruperea lor în caz de furtună sau pentru a da ramurilor o anumită formă. – Din fr. palisser. DOOM
palisá (a ~) vb., ind. prez. 3 paliseáză
palisează
PALISÁ, palisez, vb. I. Tranz. A lega ramurile pomilor fructiferi de un suport, de un spalier pentru a împiedica ruperea lor în caz de furtună sau pentru a da ramurilor o anumită formă. – Din fr. palisser. DOOM
palisá (a ~) vb., ind. prez. 3 paliseáză
palisez
PALISÁ, palisez, vb. I. Tranz. A lega ramurile pomilor fructiferi de un suport, de un spalier pentru a împiedica ruperea lor în caz de furtună sau pentru a da ramurilor o anumită formă. – Din fr. palisser. DOOM
palisá (a ~) vb., ind. prez. 3 paliseáză
paliseze
PALISÁ, palisez, vb. I. Tranz. A lega ramurile pomilor fructiferi de un suport, de un spalier pentru a împiedica ruperea lor în caz de furtună sau pentru a da ramurilor o anumită formă. – Din fr. palisser. DOOM
palisá (a ~) vb., ind. prez. 3 paliseáză
palisezi
PALISÁ, palisez, vb. I. Tranz. A lega ramurile pomilor fructiferi de un suport, de un spalier pentru a împiedica ruperea lor în caz de furtună sau pentru a da ramurilor o anumită formă. – Din fr. palisser. DOOM
palisá (a ~) vb., ind. prez. 3 paliseáză
palisând
PALISÁ, palisez, vb. I. Tranz. A lega ramurile pomilor fructiferi de un suport, de un spalier pentru a împiedica ruperea lor în caz de furtună sau pentru a da ramurilor o anumită formă. – Din fr. palisser. DOOM
palisá (a ~) vb., ind. prez. 3 paliseáză
palisînd
PALISÁ, palisez, vb. I. Tranz. A lega ramurile pomilor fructiferi de un suport, de un spalier pentru a împiedica ruperea lor în caz de furtună sau pentru a da ramurilor o anumită formă. – Din fr. palisser. DOOM
palisá (a ~) vb., ind. prez. 3 paliseáză
palisări
PALISÁRE, palisări, s. f. Acțiunea de a palisa și rezultatul ei; palisaj. – V. palisa. DOOM
palisáre s. f., g.-d. art. palisắrii; pl. palisắri
palisării
PALISÁRE, palisări, s. f. Acțiunea de a palisa și rezultatul ei; palisaj. – V. palisa. DOOM
palisáre s. f., g.-d. art. palisắrii; pl. palisắri
palisările
PALISÁRE, palisări, s. f. Acțiunea de a palisa și rezultatul ei; palisaj. – V. palisa. DOOM
palisáre s. f., g.-d. art. palisắrii; pl. palisắri
palisărilor
PALISÁRE, palisări, s. f. Acțiunea de a palisa și rezultatul ei; palisaj. – V. palisa. DOOM
palisáre s. f., g.-d. art. palisắrii; pl. palisắri
paliu
PALÍU, -IE, palii, adj. (Reg.) 1. (Despre picioare; p. ext. despre oameni sau animale) Schilod, infirm; paralizat; șchiop. 2. (Despre ochi; p. ext. despre oameni) Sașiu. – Et. nec. DOOM
palíu (reg.) adj. m., f. palíe; pl. m. și f. palíi
paliu
PÁLIU1 s.n. (Latinism) 1. Manta la vechii greci și la romani. 2. Bandă de lână albă cu cruci negre, pe care papa o poartă pe deasupra veșmintelor pontificale. 3. Răsfrângere a tegumentului care căptușește cochilia gasteropodelor; manta (3). [Pron. -liu, var. palium s.n. / < lat. pallium, it. pallio].
paliul
PALÍU, -IE, palii, adj. (Reg.) 1. (Despre picioare; p. ext. despre oameni sau animale) Schilod, infirm; paralizat; șchiop. 2. (Despre ochi; p. ext. despre oameni) Sașiu. – Et. nec. DOOM
palíu (reg.) adj. m., f. palíe; pl. m. și f. palíi
paliului
PALÍU, -IE, palii, adj. (Reg.) 1. (Despre picioare; p. ext. despre oameni sau animale) Schilod, infirm; paralizat; șchiop. 2. (Despre ochi; p. ext. despre oameni) Sașiu. – Et. nec. DOOM
palíu (reg.) adj. m., f. palíe; pl. m. și f. palíi
palium
PÁLLIUM, palliumuri, s. n. (Zool.) Manta. [Scris și: palium] – Din lat., fr. pallium.
paliurus
PĂLIÚR, păliuri, s. m. Arbust spinos de origine mediteraneană, din al cărui lemn greu, dur și elastic se fac cozi de unelte (Paliurus spina-christi). – Din lat. Paliurus, denumirea științifică al plantei.
palizi
PÁLID, -Ă, palizi, -de, adj. 1. (Despre față sau despre părți ale feței) Care este fără culoare, galben; p. ext. (despre oameni) cu obrazul fără culoare; livid, pal. 2. (Despre lumină, despre surse de lumină sau despre corpuri luminoase) Lipsit de intensitate; care răspândește o lumină slabă; fără strălucire; stins2. 3. (Despre culori) Care este puțin intens, care este șters, estompat sau spălăcit; (despre obiecte sau ființe) care are o culoare puțin estompată sau spălăcită. ♦ Fig. Lipsit de vigoare; șters; searbăd. – Din lat. pallidus, it. pallido. DOOM
pálid adj. m., pl. pálizi; f. pálidă, pl. pálide
palizii
PÁLID, -Ă, palizi, -de, adj. 1. (Despre față sau despre părți ale feței) Care este fără culoare, galben; p. ext. (despre oameni) cu obrazul fără culoare; livid, pal. 2. (Despre lumină, despre surse de lumină sau despre corpuri luminoase) Lipsit de intensitate; care răspândește o lumină slabă; fără strălucire; stins2. 3. (Despre culori) Care este puțin intens, care este șters, estompat sau spălăcit; (despre obiecte sau ființe) care are o culoare puțin estompată sau spălăcită. ♦ Fig. Lipsit de vigoare; șters; searbăd. – Din lat. pallidus, it. pallido. DOOM
pálid adj. m., pl. pálizi; f. pálidă, pl. pálide
palizilor
PÁLID, -Ă, palizi, -de, adj. 1. (Despre față sau despre părți ale feței) Care este fără culoare, galben; p. ext. (despre oameni) cu obrazul fără culoare; livid, pal. 2. (Despre lumină, despre surse de lumină sau despre corpuri luminoase) Lipsit de intensitate; care răspândește o lumină slabă; fără strălucire; stins2. 3. (Despre culori) Care este puțin intens, care este șters, estompat sau spălăcit; (despre obiecte sau ființe) care are o culoare puțin estompată sau spălăcită. ♦ Fig. Lipsit de vigoare; șters; searbăd. – Din lat. pallidus, it. pallido. DOOM
pálid adj. m., pl. pálizi; f. pálidă, pl. pálide
paliță
PÁLIȚĂ, palițe, s. f. (Transilv.) Nuia, vargă, băț. Pentru-o mîndră ca a mea Multă cale-aș trepăda; Dară pentru maică-sa, Nici o urmă n-aș călca, Că-mi deschide portița Și mă ia cu palița. BIBICESCU, P. P. 391. ♦ Varga undiței.
palladium
Palladium, veche statuie a zeiței Pallas Athena. Se spunea că ar fi căzut din cer pe vremea lui Ilus și că de ea depindea soarta cetății Troia (v. și Ilus). Pentru a putea cuceri orașul, grecii i-au trimis pe Odysseus și pe Diomedes s-o fure. Numai astfel a putut fi Troia distrusă. După o altă versiune însă, ar fi existat două statui asemănătoare: după ce prima a fost furată, cea de-a doua – cea adevărată – a fost luată de Aeneas cu sine și dusă în Italia.
pallantias
Pallantias (sau Pallantis), denumire purtată de zeița Eos, socotită – după o versiune – drept fiica titanului Pallas.
pallantis
Pallantias (sau Pallantis), denumire purtată de zeița Eos, socotită – după o versiune – drept fiica titanului Pallas.
pallas
Pallas2 1. Unul dintre titani. 2. Unul dintre fiii lui Lycaon, considerat – după o versiune – drept bunicul lui Evander. 3. Fiul lui Evander. A participat alături de Aeneas la lupta împotriva lui Turnus, dar a fost ucis de către acesta din urmă. 4. Unul dintre giganți. 5. Unul dintre fiii lui Pandion (2). A fost ucis de către Theseus, împotriva căruia încercase să lupte alături de cei cincizeci de fii ai săi (v. și Theseus).
pallasathena
Athena (sau Athene), una dintre cele mai mari divinități ale mitologiei grecești, identificată de romani cu zeița Minerva (v. și Minerva). Era zeița înțelepciunii, pe care grecii o mai numeau și Pallas Athena sau, pur și simplu, Pallas. Athena era fiica lui Zeus și a lui Metis. Zeus a înghițit-o însă pe Metis înainte ca aceasta să nască, așa încît Athena a țîșnit direct din capul lui Zeus, cu arme și armură cu tot. În momentul cînd a apărut pe lume, a slobozit un răcnet războinic, care a cutremurat și cerul și pămîntul. Athena era simbolul atributelor unite ale părinților ei. Ea personifica forța moștenită de la Zeus, îmbinată cu înțelepciunea și prudența lui Metis. Zeiță războinică, reprezentată cu coif, suliță și egida pe care era zugrăvit capul Gorgonei, Athena a jucat un rol important în lupta împotriva giganților. Ea participă, de asemenea, la războiul troian alături de greci, pe care-i susține, neputînd uita jignirea adusă de Paris (v. Paris). Este cunoscută disputa dintre Athena și Poseidon cu prilejul împărțirii diverselor regiuni ale Greciei. Cu această ocazie consiliul zeilor a făgăduit să dea Attica aceluia din doi care-i va dărui bunul cel mai de preț. Poseidon i-a dăruit calul, iar Athena măslinul, care avea să asigure prosperitatea locuitorilor. Ea a cîștigat în felul acesta întrecerea și a devenit patroana cetății Athenae, care-i poartă de atunci numele. Athena era socotită protectoarea artelor frumoase, a meșteșugurilor, a literaturii și a agriculturii, a oricărei acțiuni care presupunea ingeniozitate și spirit de inițiativă. Ea patrona viața socială și cea statală, era sfătuitoarea grecilor adunați în areopag și apărătoarea lor în războaie.
pallium
PÁLLIUM, palliumuri, s. n. (Zool.) Manta. [Scris și: palium] – Din lat., fr. pallium. DOOM
pállium (lat.) (-li-um) s. n.
palm
PALM, palmi, s. m. (Rar) Palmier. – Din fr. palme, germ. Palme. DOOM
palm (rar) s. m., pl. palmi
palma
palma, palmez v. t. 1. a fura, a șterpeli. 2. a ascunde în palmă. 3. (d. femei) a-și mângâia sânii.
palma
PÁLMĂ1, palme, s. f. 1. Partea interioară a mâinii, cuprinsă între articulația pumnului și vârful degetelor. ◊ Loc. adj. și adv. Ca în palmă = a) cu suprafața netedă, plană; b) (care este) foarte bine; c) (care este) în cele mai mici amănunte. ◊ Loc. adv. (Rar) Ca din palmă = ușor, repede. ◊ Expr. (A lucra) cu palma (sau cu palmele) = (a lucra numai) cu brațele, manual. A ține sau a duce, a purta (pe cineva ca) pe (sau ca în) palmă (sau palme) = a îngriji foarte bine pe cineva, a avea grijă să nu ducă lipsă de nimic; a răsfăța. A avea (pe cineva) în palmă = a avea (pe cineva) la discreție, în puterea sa. A cădea în palma cuiva = a ajunge la discreția cuiva. A juca (pe cineva) pe palmă = a dispune (de cineva) după bunul-plac. Când va crește păr în palmă = niciodată. A-l mânca (pe cineva) palma (sau palmele) = a avea chef să bată pe cineva. Bătând (sau cât ai bate) din palme = imediat, foarte repede. 2. Lovitură aplicată cuiva (peste obraz) cu palma1 (1). ◊ Loc. vb. A lua (pe cineva) la (sau în) palme = a pălmui. 3. Veche unitate de măsură pentru lungime (de aproximativ 25-28 cm), egală cu distanța dintre extremitatea degetului mare și a celui mic bine întinse în lături. ◊ Palmă îngenuncheată (sau domnească) = veche unitate de măsură pentru lungime, mai mare cu aproximativ 3 cm decât palma1 (3). Un lat de palmă = lățimea unei palme1, când degetele sunt lipite între ele. ◊ Loc. adj. De o palmă = de dimensiuni neobișnuite, foarte mic sau foarte mare (în raport cu cât ar trebui sau cât ne-am aștepta să fie). ◊ Expr. O palmă de loc = a) o distanță mică; b) o suprafață (mică) de pământ cultivabil. 4. Bătător de covoare. 5. Obiect de cauciuc în formă de înotătoare, fixat de picior, folosit la înotul subacvatic. – Lat. palma. DOOM
pálmă s. f., g.-d. art. pálmei; pl. pálme
palma
PÁLMĂ2, palme, s. f. (Înv.) Ramură de palmier (considerată ca semn al biruinței). ♦ Motiv ornamental (în formă de ramură de palmier). ◊ Palmele academice = distincție în formă de frunză de palmier stilizată, acordată de Academia Franceză oamenilor de știință și artiștilor. – Din fr. palme. DOOM
pálmă s. f., g.-d. art. pálmei; pl. pálme
palmac
PALMÁC, palmace, s. n. Veche unitate de măsură pentru lungime, folosită mai ales în Moldova, egală cu 3,4 cm și echivalând aproximativ cu a opta parte dintr-o palmă1 (1). – Din tc. parmak (după palmă1). DOOM
palmác s. n., pl. palmáce
palmace
PALMÁC, palmace, s. n. Veche unitate de măsură pentru lungime, folosită mai ales în Moldova, egală cu 3,4 cm și echivalând aproximativ cu a opta parte dintr-o palmă1 (1). – Din tc. parmak (după palmă1). DOOM
palmác s. n., pl. palmáce
palmacee
PALMACÉE, palmacee, s. f. (La pl.) Familie de plante monocotiledonate, având ca reprezentant tipic palmierul; (și la sg.) plantă din această familie. – Din lat. palmaceae. DOOM
palmacée s. f., art. palmacéea, g.-d. art. palmacéei; pl. palmacée
palmaceea
PALMACÉE, palmacee, s. f. (La pl.) Familie de plante monocotiledonate, având ca reprezentant tipic palmierul; (și la sg.) plantă din această familie. – Din lat. palmaceae. DOOM
palmacée s. f., art. palmacéea, g.-d. art. palmacéei; pl. palmacée
palmaceei
PALMACÉE, palmacee, s. f. (La pl.) Familie de plante monocotiledonate, având ca reprezentant tipic palmierul; (și la sg.) plantă din această familie. – Din lat. palmaceae. DOOM
palmacée s. f., art. palmacéea, g.-d. art. palmacéei; pl. palmacée
palmaceele
PALMACÉE, palmacee, s. f. (La pl.) Familie de plante monocotiledonate, având ca reprezentant tipic palmierul; (și la sg.) plantă din această familie. – Din lat. palmaceae. DOOM
palmacée s. f., art. palmacéea, g.-d. art. palmacéei; pl. palmacée
palmaceelor
PALMACÉE, palmacee, s. f. (La pl.) Familie de plante monocotiledonate, având ca reprezentant tipic palmierul; (și la sg.) plantă din această familie. – Din lat. palmaceae. DOOM
palmacée s. f., art. palmacéea, g.-d. art. palmacéei; pl. palmacée
palmacele
PALMÁC, palmace, s. n. Veche unitate de măsură pentru lungime, folosită mai ales în Moldova, egală cu 3,4 cm și echivalând aproximativ cu a opta parte dintr-o palmă1 (1). – Din tc. parmak (după palmă1). DOOM
palmác s. n., pl. palmáce
palmacelor
PALMÁC, palmace, s. n. Veche unitate de măsură pentru lungime, folosită mai ales în Moldova, egală cu 3,4 cm și echivalând aproximativ cu a opta parte dintr-o palmă1 (1). – Din tc. parmak (după palmă1). DOOM
palmác s. n., pl. palmáce
palmacul
PALMÁC, palmace, s. n. Veche unitate de măsură pentru lungime, folosită mai ales în Moldova, egală cu 3,4 cm și echivalând aproximativ cu a opta parte dintr-o palmă1 (1). – Din tc. parmak (după palmă1). DOOM
palmác s. n., pl. palmáce
palmacului
PALMÁC, palmace, s. n. Veche unitate de măsură pentru lungime, folosită mai ales în Moldova, egală cu 3,4 cm și echivalând aproximativ cu a opta parte dintr-o palmă1 (1). – Din tc. parmak (după palmă1). DOOM
palmác s. n., pl. palmáce
palmagiu
palmagiu, palmagii s. m. (intl.) hoț de buzunare.
palmar
PALMÁR, -Ă, palmari, -e, adj. Care se referă la palmă. Arteră palmară. – Cf. fr. palmaire. DOOM
palmár adj. m., pl. palmári; f. palmáră, pl. palmáre
palmara
PALMÁR, -Ă, palmari, -e, adj. Care se referă la palmă. Arteră palmară. – Cf. fr. palmaire. DOOM
palmár adj. m., pl. palmári; f. palmáră, pl. palmáre
palmare
PALMÁR, -Ă, palmari, -e, adj. Care se referă la palmă. Arteră palmară. – Cf. fr. palmaire. DOOM
palmár adj. m., pl. palmári; f. palmáră, pl. palmáre
palmarei
PALMÁR, -Ă, palmari, -e, adj. Care se referă la palmă. Arteră palmară. – Cf. fr. palmaire. DOOM
palmár adj. m., pl. palmári; f. palmáră, pl. palmáre
palmarele
PALMÁR, -Ă, palmari, -e, adj. Care se referă la palmă. Arteră palmară. – Cf. fr. palmaire. DOOM
palmár adj. m., pl. palmári; f. palmáră, pl. palmáre
palmarelor
PALMÁR, -Ă, palmari, -e, adj. Care se referă la palmă. Arteră palmară. – Cf. fr. palmaire. DOOM
palmár adj. m., pl. palmári; f. palmáră, pl. palmáre
palmares
PALMARÉS, palmaresuri, s. n. Listă în care se înscriu succesele sau victoriile (sportive, artistice etc.) obținute de cineva; totalitatea unor astfel de succese sau de victorii. – Din fr. palmarès. DOOM
palmarés s. n., pl. palmarésuri
palmaresul
PALMARÉS, palmaresuri, s. n. Listă în care se înscriu succesele sau victoriile (sportive, artistice etc.) obținute de cineva; totalitatea unor astfel de succese sau de victorii. – Din fr. palmarès. DOOM
palmarés s. n., pl. palmarésuri
palmaresului
PALMARÉS, palmaresuri, s. n. Listă în care se înscriu succesele sau victoriile (sportive, artistice etc.) obținute de cineva; totalitatea unor astfel de succese sau de victorii. – Din fr. palmarès. DOOM
palmarés s. n., pl. palmarésuri
palmaresuri
PALMARÉS, palmaresuri, s. n. Listă în care se înscriu succesele sau victoriile (sportive, artistice etc.) obținute de cineva; totalitatea unor astfel de succese sau de victorii. – Din fr. palmarès. DOOM
palmarés s. n., pl. palmarésuri
palmaresurile
PALMARÉS, palmaresuri, s. n. Listă în care se înscriu succesele sau victoriile (sportive, artistice etc.) obținute de cineva; totalitatea unor astfel de succese sau de victorii. – Din fr. palmarès. DOOM
palmarés s. n., pl. palmarésuri
palmaresurilor
PALMARÉS, palmaresuri, s. n. Listă în care se înscriu succesele sau victoriile (sportive, artistice etc.) obținute de cineva; totalitatea unor astfel de succese sau de victorii. – Din fr. palmarès. DOOM
palmarés s. n., pl. palmarésuri
palmari
PALMÁR, -Ă, palmari, -e, adj. Care se referă la palmă. Arteră palmară. – Cf. fr. palmaire. DOOM
palmár adj. m., pl. palmári; f. palmáră, pl. palmáre
palmarii
PALMÁR, -Ă, palmari, -e, adj. Care se referă la palmă. Arteră palmară. – Cf. fr. palmaire. DOOM
palmár adj. m., pl. palmári; f. palmáră, pl. palmáre
palmarilor
PALMÁR, -Ă, palmari, -e, adj. Care se referă la palmă. Arteră palmară. – Cf. fr. palmaire. DOOM
palmár adj. m., pl. palmári; f. palmáră, pl. palmáre
palmarul
PALMÁR, -Ă, palmari, -e, adj. Care se referă la palmă. Arteră palmară. – Cf. fr. palmaire. DOOM
palmár adj. m., pl. palmári; f. palmáră, pl. palmáre
palmarului
PALMÁR, -Ă, palmari, -e, adj. Care se referă la palmă. Arteră palmară. – Cf. fr. palmaire. DOOM
palmár adj. m., pl. palmári; f. palmáră, pl. palmáre
palmat
PALMÁT, -Ă, palmați, -te, adj. 1. (Despre lobii unei frunze simple, foliolele unei frunze compuse sau despre nervuri) Care pornește dintr-un centru comun și se răsfiră apoi ca degetele de la palmă1; palmiform. 2. (Despre picioarele unor animale acvatice sau păsări înotătoare) Cu degetele reunite printr-o membrană. – Din lat. palmatus, it. palmato, fr. palmé. DOOM
palmát adj. m., pl. palmáți; f. palmátă, pl. palmáte
palmata
PALMÁT, -Ă, palmați, -te, adj. 1. (Despre lobii unei frunze simple, foliolele unei frunze compuse sau despre nervuri) Care pornește dintr-un centru comun și se răsfiră apoi ca degetele de la palmă1; palmiform. 2. (Despre picioarele unor animale acvatice sau păsări înotătoare) Cu degetele reunite printr-o membrană. – Din lat. palmatus, it. palmato, fr. palmé. DOOM
palmát adj. m., pl. palmáți; f. palmátă, pl. palmáte
palmate
PALMÁT, -Ă, palmați, -te, adj. 1. (Despre lobii unei frunze simple, foliolele unei frunze compuse sau despre nervuri) Care pornește dintr-un centru comun și se răsfiră apoi ca degetele de la palmă1; palmiform. 2. (Despre picioarele unor animale acvatice sau păsări înotătoare) Cu degetele reunite printr-o membrană. – Din lat. palmatus, it. palmato, fr. palmé. DOOM
palmát adj. m., pl. palmáți; f. palmátă, pl. palmáte
palmatei
PALMÁT, -Ă, palmați, -te, adj. 1. (Despre lobii unei frunze simple, foliolele unei frunze compuse sau despre nervuri) Care pornește dintr-un centru comun și se răsfiră apoi ca degetele de la palmă1; palmiform. 2. (Despre picioarele unor animale acvatice sau păsări înotătoare) Cu degetele reunite printr-o membrană. – Din lat. palmatus, it. palmato, fr. palmé. DOOM
palmát adj. m., pl. palmáți; f. palmátă, pl. palmáte
palmatele
PALMÁT, -Ă, palmați, -te, adj. 1. (Despre lobii unei frunze simple, foliolele unei frunze compuse sau despre nervuri) Care pornește dintr-un centru comun și se răsfiră apoi ca degetele de la palmă1; palmiform. 2. (Despre picioarele unor animale acvatice sau păsări înotătoare) Cu degetele reunite printr-o membrană. – Din lat. palmatus, it. palmato, fr. palmé. DOOM
palmát adj. m., pl. palmáți; f. palmátă, pl. palmáte
palmatelor
PALMÁT, -Ă, palmați, -te, adj. 1. (Despre lobii unei frunze simple, foliolele unei frunze compuse sau despre nervuri) Care pornește dintr-un centru comun și se răsfiră apoi ca degetele de la palmă1; palmiform. 2. (Despre picioarele unor animale acvatice sau păsări înotătoare) Cu degetele reunite printr-o membrană. – Din lat. palmatus, it. palmato, fr. palmé. DOOM
palmát adj. m., pl. palmáți; f. palmátă, pl. palmáte
palmatifid
PALMATIFÍD, -Ă, palmatifizi, -de, adj. (Bot.; mai ales despre frunze palmate) Cu lobi de forma degetelor de la mână. – Din fr. palmatifide.
palmatifida
PALMATIFÍD, -Ă, palmatifizi, -de, adj. (Bot.; mai ales despre frunze palmate) Cu lobi de forma degetelor de la mână. – Din fr. palmatifide.
palmatifide
PALMATIFÍD, -Ă, palmatifizi, -de, adj. (Bot.; mai ales despre frunze palmate) Cu lobi de forma degetelor de la mână. – Din fr. palmatifide.
palmatifidei
PALMATIFÍD, -Ă, palmatifizi, -de, adj. (Bot.; mai ales despre frunze palmate) Cu lobi de forma degetelor de la mână. – Din fr. palmatifide.
palmatifidele
PALMATIFÍD, -Ă, palmatifizi, -de, adj. (Bot.; mai ales despre frunze palmate) Cu lobi de forma degetelor de la mână. – Din fr. palmatifide.
palmatifidelor
PALMATIFÍD, -Ă, palmatifizi, -de, adj. (Bot.; mai ales despre frunze palmate) Cu lobi de forma degetelor de la mână. – Din fr. palmatifide.
palmatifidul
PALMATIFÍD, -Ă, palmatifizi, -de, adj. (Bot.; mai ales despre frunze palmate) Cu lobi de forma degetelor de la mână. – Din fr. palmatifide.
palmatifidului
PALMATIFÍD, -Ă, palmatifizi, -de, adj. (Bot.; mai ales despre frunze palmate) Cu lobi de forma degetelor de la mână. – Din fr. palmatifide.
palmatifizi
PALMATIFÍD, -Ă, palmatifizi, -de, adj. (Bot.; mai ales despre frunze palmate) Cu lobi de forma degetelor de la mână. – Din fr. palmatifide.
palmatifizii
PALMATIFÍD, -Ă, palmatifizi, -de, adj. (Bot.; mai ales despre frunze palmate) Cu lobi de forma degetelor de la mână. – Din fr. palmatifide.
palmatifizilor
PALMATIFÍD, -Ă, palmatifizi, -de, adj. (Bot.; mai ales despre frunze palmate) Cu lobi de forma degetelor de la mână. – Din fr. palmatifide.
palmatilobat
PALMATILOBÁT, -Ă adj. (Despre frunze palmate) Ai cărei lobi sunt dispuși de jur împrejurul limbului. [Cf. fr. palmatilobé].
palmatipartit
PALMATIPARTÍT, -Ă adj. (Despre frunze palmate) Ale cărei diviziuni trec de jumătatea limbului fără să atingă axa frunzei. [< fr. palmatiparti].
palmatisecat
PALMATISECÁT, -Ă adj. (Despre frunze palmate) Ale cărei diviziuni ating baza limbului. [Cf. fr. palmatiséqué].
palmatul
PALMÁT, -Ă, palmați, -te, adj. 1. (Despre lobii unei frunze simple, foliolele unei frunze compuse sau despre nervuri) Care pornește dintr-un centru comun și se răsfiră apoi ca degetele de la palmă1; palmiform. 2. (Despre picioarele unor animale acvatice sau păsări înotătoare) Cu degetele reunite printr-o membrană. – Din lat. palmatus, it. palmato, fr. palmé. DOOM
palmát adj. m., pl. palmáți; f. palmátă, pl. palmáte
palmatului
PALMÁT, -Ă, palmați, -te, adj. 1. (Despre lobii unei frunze simple, foliolele unei frunze compuse sau despre nervuri) Care pornește dintr-un centru comun și se răsfiră apoi ca degetele de la palmă1; palmiform. 2. (Despre picioarele unor animale acvatice sau păsări înotătoare) Cu degetele reunite printr-o membrană. – Din lat. palmatus, it. palmato, fr. palmé. DOOM
palmát adj. m., pl. palmáți; f. palmátă, pl. palmáte
palmatum
TÁLPĂ, tălpi, s. f. I. 1. Partea inferioară a labei piciorului, la om și la unele animale, de la degete până la călcâi, care vine în atingere cu pământul și pe care se sprijină corpul. ◊ Expr. A o apuca la talpă sau a-și lua tălpile la spinare = a pleca, a o șterge. Arde focul la tălpile picioarelor, se spune când cineva este amenințat de o primejdie. (Reg.) A fi sau a (se) scula, a (se) pune în tălpi = a (se) scula din pat; p. ext. a (se) pune în mișcare, în acțiune. ♦ Compuse: talpa-gâștei = a) încrețiturile de la coada ochiului (la persoanele în vârstă); b) scris neîngrijit; c) plantă erbacee meliferă și medicinală, cu tulpina puternică, cu frunze lungi, cu flori mici, roz (Leonurus cardiaca); talpa-ursului = plantă erbacee cu frunze mari, spinoase și cu flori albe sau trandafirii, grupate în formă de spic (Acanthus longifolius); talpa-stâncii = mică plantă erbacee cu tulpina târâtoare, ramificată, cu flori mici, albe (Coronopus procumbens); talpa-lupului = plantă erbacee cu flori mici roșietice, cu frunzele acoperite în partea inferioară de numeroase glandule, albe, având proprietăți antiscorbutice și diuretice (Chaiturus marrubiastrum). 2. Partea de dedesubt a încălțămintei sau a ciorapului, care protejează talpa (I 1). 3. Piele groasă tăbăcită special, din care se confecționează pingelele încălțămintei, flecurile tocurilor etc. ◊ Talpă artificială = material fabricat, prin aglomerare cu lianți, din fibre de piele (provenite din deșeuri), fibre de celuloză și fibre textile, folosit ca înlocuitor pentru talpă (I 3), la branțuri, ștaifuri, bombeuri. II. 1. Lemn gros, grindă care se așază la temelia unei construcții pentru a o sprijini; p. ext. temelie. ◊ Talpa casei = capul familiei, bărbatul. Talpa țării (sau a casei) = țărănimea (considerată în trecut ca temelie a țării, obligată să suporte tot greul îndatoririlor). Talpa iadului = a) (în basme) temelia iadului; mama căpeteniei dracilor; b) om foarte rău, păcătos; babă rea, vrăjitoare. ♦ Fig. Sprijin, bază, susținere. 2. Fiecare dintre cele două lemne groase, orizontale, care alcătuiesc scheletul războiului de țesut manual. 3. Fiecare dintre cele două suporturi laterale, de lemn sau de oțel, curbate în sus la capătul de dinainte, pe care alunecă sania. ♦ Lemnul din spatele cormanei, pe care se sprijină plugul și care îl face să alunece mai ușor pe brazdă. ♦ Partea de dedesubt a corăbiei. ♦ Parte care formează fundul unui scoc de moară, de joagăr etc. 4. Partea inferioară, lățită, a unei piese, a unui organ de mașină sau a unui element de construcție, prin care acesta se reazemă pe altă piesă, pe teren sau pe un suport. ♦ Spec. Partea de jos, lățită, a unei șine, prin care aceasta se reazemă pe traverse. ♦ Spec. Parte a rindelei care alunecă pe lemnul supus prelucrării. ♦ Spec. Extremitate a unui pat de pușcă pe care se sprijină arma când stă vertical. ♦ Spec. Partea de dedesubt, pe care se clădește o claie sau un stog. ♦ Spec. Bază a unei excavații miniere sau a unei găuri de sondă. ♦ Spec. Parte mai lățită (inferioară) a unei litere tipografice. – Cf. magh. talp.
palmatura
PALMATÚRĂ, palmaturi, s. f. (Med.) Malformație congenitală constând în unirea degetelor mâinii printr-o pieliță. – Din fr. palmature.
palmaturi
PALMATÚRĂ, palmaturi, s. f. (Med.) Malformație congenitală constând în unirea degetelor mâinii printr-o pieliță. – Din fr. palmature.
palmaturii
PALMATÚRĂ, palmaturi, s. f. (Med.) Malformație congenitală constând în unirea degetelor mâinii printr-o pieliță. – Din fr. palmature.
palmaturile
PALMATÚRĂ, palmaturi, s. f. (Med.) Malformație congenitală constând în unirea degetelor mâinii printr-o pieliță. – Din fr. palmature.
palmaturilor
PALMATÚRĂ, palmaturi, s. f. (Med.) Malformație congenitală constând în unirea degetelor mâinii printr-o pieliță. – Din fr. palmature.
palmați
PALMÁT, -Ă, palmați, -te, adj. 1. (Despre lobii unei frunze simple, foliolele unei frunze compuse sau despre nervuri) Care pornește dintr-un centru comun și se răsfiră apoi ca degetele de la palmă1; palmiform. 2. (Despre picioarele unor animale acvatice sau păsări înotătoare) Cu degetele reunite printr-o membrană. – Din lat. palmatus, it. palmato, fr. palmé. DOOM
palmát adj. m., pl. palmáți; f. palmátă, pl. palmáte
palmații
PALMÁT, -Ă, palmați, -te, adj. 1. (Despre lobii unei frunze simple, foliolele unei frunze compuse sau despre nervuri) Care pornește dintr-un centru comun și se răsfiră apoi ca degetele de la palmă1; palmiform. 2. (Despre picioarele unor animale acvatice sau păsări înotătoare) Cu degetele reunite printr-o membrană. – Din lat. palmatus, it. palmato, fr. palmé. DOOM
palmát adj. m., pl. palmáți; f. palmátă, pl. palmáte
palmaților
PALMÁT, -Ă, palmați, -te, adj. 1. (Despre lobii unei frunze simple, foliolele unei frunze compuse sau despre nervuri) Care pornește dintr-un centru comun și se răsfiră apoi ca degetele de la palmă1; palmiform. 2. (Despre picioarele unor animale acvatice sau păsări înotătoare) Cu degetele reunite printr-o membrană. – Din lat. palmatus, it. palmato, fr. palmé. DOOM
palmát adj. m., pl. palmáți; f. palmátă, pl. palmáte
palme
PÁLMĂ1, palme, s. f. 1. Partea interioară a mâinii, cuprinsă între articulația pumnului și vârful degetelor. ◊ Loc. adj. și adv. Ca în palmă = a) cu suprafața netedă, plană; b) (care este) foarte bine; c) (care este) în cele mai mici amănunte. ◊ Loc. adv. (Rar) Ca din palmă = ușor, repede. ◊ Expr. (A lucra) cu palma (sau cu palmele) = (a lucra numai) cu brațele, manual. A ține sau a duce, a purta (pe cineva ca) pe (sau ca în) palmă (sau palme) = a îngriji foarte bine pe cineva, a avea grijă să nu ducă lipsă de nimic; a răsfăța. A avea (pe cineva) în palmă = a avea (pe cineva) la discreție, în puterea sa. A cădea în palma cuiva = a ajunge la discreția cuiva. A juca (pe cineva) pe palmă = a dispune (de cineva) după bunul-plac. Când va crește păr în palmă = niciodată. A-l mânca (pe cineva) palma (sau palmele) = a avea chef să bată pe cineva. Bătând (sau cât ai bate) din palme = imediat, foarte repede. 2. Lovitură aplicată cuiva (peste obraz) cu palma1 (1). ◊ Loc. vb. A lua (pe cineva) la (sau în) palme = a pălmui. 3. Veche unitate de măsură pentru lungime (de aproximativ 25-28 cm), egală cu distanța dintre extremitatea degetului mare și a celui mic bine întinse în lături. ◊ Palmă îngenuncheată (sau domnească) = veche unitate de măsură pentru lungime, mai mare cu aproximativ 3 cm decât palma1 (3). Un lat de palmă = lățimea unei palme1, când degetele sunt lipite între ele. ◊ Loc. adj. De o palmă = de dimensiuni neobișnuite, foarte mic sau foarte mare (în raport cu cât ar trebui sau cât ne-am aștepta să fie). ◊ Expr. O palmă de loc = a) o distanță mică; b) o suprafață (mică) de pământ cultivabil. 4. Bătător de covoare. 5. Obiect de cauciuc în formă de înotătoare, fixat de picior, folosit la înotul subacvatic. – Lat. palma. DOOM
pálmă s. f., g.-d. art. pálmei; pl. pálme
palme
PÁLMĂ2, palme, s. f. (Înv.) Ramură de palmier (considerată ca semn al biruinței). ♦ Motiv ornamental (în formă de ramură de palmier). ◊ Palmele academice = distincție în formă de frunză de palmier stilizată, acordată de Academia Franceză oamenilor de știință și artiștilor. – Din fr. palme. DOOM
pálmă s. f., g.-d. art. pálmei; pl. pálme
palmei
PÁLMĂ1, palme, s. f. 1. Partea interioară a mâinii, cuprinsă între articulația pumnului și vârful degetelor. ◊ Loc. adj. și adv. Ca în palmă = a) cu suprafața netedă, plană; b) (care este) foarte bine; c) (care este) în cele mai mici amănunte. ◊ Loc. adv. (Rar) Ca din palmă = ușor, repede. ◊ Expr. (A lucra) cu palma (sau cu palmele) = (a lucra numai) cu brațele, manual. A ține sau a duce, a purta (pe cineva ca) pe (sau ca în) palmă (sau palme) = a îngriji foarte bine pe cineva, a avea grijă să nu ducă lipsă de nimic; a răsfăța. A avea (pe cineva) în palmă = a avea (pe cineva) la discreție, în puterea sa. A cădea în palma cuiva = a ajunge la discreția cuiva. A juca (pe cineva) pe palmă = a dispune (de cineva) după bunul-plac. Când va crește păr în palmă = niciodată. A-l mânca (pe cineva) palma (sau palmele) = a avea chef să bată pe cineva. Bătând (sau cât ai bate) din palme = imediat, foarte repede. 2. Lovitură aplicată cuiva (peste obraz) cu palma1 (1). ◊ Loc. vb. A lua (pe cineva) la (sau în) palme = a pălmui. 3. Veche unitate de măsură pentru lungime (de aproximativ 25-28 cm), egală cu distanța dintre extremitatea degetului mare și a celui mic bine întinse în lături. ◊ Palmă îngenuncheată (sau domnească) = veche unitate de măsură pentru lungime, mai mare cu aproximativ 3 cm decât palma1 (3). Un lat de palmă = lățimea unei palme1, când degetele sunt lipite între ele. ◊ Loc. adj. De o palmă = de dimensiuni neobișnuite, foarte mic sau foarte mare (în raport cu cât ar trebui sau cât ne-am aștepta să fie). ◊ Expr. O palmă de loc = a) o distanță mică; b) o suprafață (mică) de pământ cultivabil. 4. Bătător de covoare. 5. Obiect de cauciuc în formă de înotătoare, fixat de picior, folosit la înotul subacvatic. – Lat. palma. DOOM
pálmă s. f., g.-d. art. pálmei; pl. pálme
palmei
PÁLMĂ2, palme, s. f. (Înv.) Ramură de palmier (considerată ca semn al biruinței). ♦ Motiv ornamental (în formă de ramură de palmier). ◊ Palmele academice = distincție în formă de frunză de palmier stilizată, acordată de Academia Franceză oamenilor de știință și artiștilor. – Din fr. palme. DOOM
pálmă s. f., g.-d. art. pálmei; pl. pálme
palmele
PÁLMĂ1, palme, s. f. 1. Partea interioară a mâinii, cuprinsă între articulația pumnului și vârful degetelor. ◊ Loc. adj. și adv. Ca în palmă = a) cu suprafața netedă, plană; b) (care este) foarte bine; c) (care este) în cele mai mici amănunte. ◊ Loc. adv. (Rar) Ca din palmă = ușor, repede. ◊ Expr. (A lucra) cu palma (sau cu palmele) = (a lucra numai) cu brațele, manual. A ține sau a duce, a purta (pe cineva ca) pe (sau ca în) palmă (sau palme) = a îngriji foarte bine pe cineva, a avea grijă să nu ducă lipsă de nimic; a răsfăța. A avea (pe cineva) în palmă = a avea (pe cineva) la discreție, în puterea sa. A cădea în palma cuiva = a ajunge la discreția cuiva. A juca (pe cineva) pe palmă = a dispune (de cineva) după bunul-plac. Când va crește păr în palmă = niciodată. A-l mânca (pe cineva) palma (sau palmele) = a avea chef să bată pe cineva. Bătând (sau cât ai bate) din palme = imediat, foarte repede. 2. Lovitură aplicată cuiva (peste obraz) cu palma1 (1). ◊ Loc. vb. A lua (pe cineva) la (sau în) palme = a pălmui. 3. Veche unitate de măsură pentru lungime (de aproximativ 25-28 cm), egală cu distanța dintre extremitatea degetului mare și a celui mic bine întinse în lături. ◊ Palmă îngenuncheată (sau domnească) = veche unitate de măsură pentru lungime, mai mare cu aproximativ 3 cm decât palma1 (3). Un lat de palmă = lățimea unei palme1, când degetele sunt lipite între ele. ◊ Loc. adj. De o palmă = de dimensiuni neobișnuite, foarte mic sau foarte mare (în raport cu cât ar trebui sau cât ne-am aștepta să fie). ◊ Expr. O palmă de loc = a) o distanță mică; b) o suprafață (mică) de pământ cultivabil. 4. Bătător de covoare. 5. Obiect de cauciuc în formă de înotătoare, fixat de picior, folosit la înotul subacvatic. – Lat. palma. DOOM
pálmă s. f., g.-d. art. pálmei; pl. pálme
palmele
PÁLMĂ2, palme, s. f. (Înv.) Ramură de palmier (considerată ca semn al biruinței). ♦ Motiv ornamental (în formă de ramură de palmier). ◊ Palmele academice = distincție în formă de frunză de palmier stilizată, acordată de Academia Franceză oamenilor de știință și artiștilor. – Din fr. palme. DOOM
pálmă s. f., g.-d. art. pálmei; pl. pálme
palmelor
PÁLMĂ1, palme, s. f. 1. Partea interioară a mâinii, cuprinsă între articulația pumnului și vârful degetelor. ◊ Loc. adj. și adv. Ca în palmă = a) cu suprafața netedă, plană; b) (care este) foarte bine; c) (care este) în cele mai mici amănunte. ◊ Loc. adv. (Rar) Ca din palmă = ușor, repede. ◊ Expr. (A lucra) cu palma (sau cu palmele) = (a lucra numai) cu brațele, manual. A ține sau a duce, a purta (pe cineva ca) pe (sau ca în) palmă (sau palme) = a îngriji foarte bine pe cineva, a avea grijă să nu ducă lipsă de nimic; a răsfăța. A avea (pe cineva) în palmă = a avea (pe cineva) la discreție, în puterea sa. A cădea în palma cuiva = a ajunge la discreția cuiva. A juca (pe cineva) pe palmă = a dispune (de cineva) după bunul-plac. Când va crește păr în palmă = niciodată. A-l mânca (pe cineva) palma (sau palmele) = a avea chef să bată pe cineva. Bătând (sau cât ai bate) din palme = imediat, foarte repede. 2. Lovitură aplicată cuiva (peste obraz) cu palma1 (1). ◊ Loc. vb. A lua (pe cineva) la (sau în) palme = a pălmui. 3. Veche unitate de măsură pentru lungime (de aproximativ 25-28 cm), egală cu distanța dintre extremitatea degetului mare și a celui mic bine întinse în lături. ◊ Palmă îngenuncheată (sau domnească) = veche unitate de măsură pentru lungime, mai mare cu aproximativ 3 cm decât palma1 (3). Un lat de palmă = lățimea unei palme1, când degetele sunt lipite între ele. ◊ Loc. adj. De o palmă = de dimensiuni neobișnuite, foarte mic sau foarte mare (în raport cu cât ar trebui sau cât ne-am aștepta să fie). ◊ Expr. O palmă de loc = a) o distanță mică; b) o suprafață (mică) de pământ cultivabil. 4. Bătător de covoare. 5. Obiect de cauciuc în formă de înotătoare, fixat de picior, folosit la înotul subacvatic. – Lat. palma. DOOM
pálmă s. f., g.-d. art. pálmei; pl. pálme
palmelor
PÁLMĂ2, palme, s. f. (Înv.) Ramură de palmier (considerată ca semn al biruinței). ♦ Motiv ornamental (în formă de ramură de palmier). ◊ Palmele academice = distincție în formă de frunză de palmier stilizată, acordată de Academia Franceză oamenilor de știință și artiștilor. – Din fr. palme. DOOM
pálmă s. f., g.-d. art. pálmei; pl. pálme
palmer
PALMÉR, palmere, s. n. Instrument de precizie pentru măsurarea grosimii unor piese. – Din fr. palmer. DOOM
palmér (instrument) s. n., pl. palmére
palmere
PALMÉR, palmere, s. n. Instrument de precizie pentru măsurarea grosimii unor piese. – Din fr. palmer. DOOM
palmér (instrument) s. n., pl. palmére
palmerele
PALMÉR, palmere, s. n. Instrument de precizie pentru măsurarea grosimii unor piese. – Din fr. palmer. DOOM
palmér (instrument) s. n., pl. palmére
palmerelor
PALMÉR, palmere, s. n. Instrument de precizie pentru măsurarea grosimii unor piese. – Din fr. palmer. DOOM
palmér (instrument) s. n., pl. palmére
palmerston
PALMERSTÓN s.n. Țesătură dublă din lână și bumbac, folosită ca stofă de palton. [< (Henry Temple – viconte de) Palmerston, om politic englez din sec. XIX].
palmerul
PALMÉR, palmere, s. n. Instrument de precizie pentru măsurarea grosimii unor piese. – Din fr. palmer. DOOM
palmér (instrument) s. n., pl. palmére
palmerului
PALMÉR, palmere, s. n. Instrument de precizie pentru măsurarea grosimii unor piese. – Din fr. palmer. DOOM
palmér (instrument) s. n., pl. palmére
palmeta
PALMÉTĂ, palmete, s. f. Motiv ornamental reprezentând o frunză de palmier sau de acant stilizată. ♦ Formă artistică dată pomilor fructiferi ale căror ramuri, susținute de spaliere, sunt îndreptate să crească vertical sau oblic, într-un singur plan. – Din fr. palmette. DOOM
palmétă s. f., g.-d. art. palmétei; pl. palméte
palmete
PALMÉTĂ, palmete, s. f. Motiv ornamental reprezentând o frunză de palmier sau de acant stilizată. ♦ Formă artistică dată pomilor fructiferi ale căror ramuri, susținute de spaliere, sunt îndreptate să crească vertical sau oblic, într-un singur plan. – Din fr. palmette. DOOM
palmétă s. f., g.-d. art. palmétei; pl. palméte
palmetei
PALMÉTĂ, palmete, s. f. Motiv ornamental reprezentând o frunză de palmier sau de acant stilizată. ♦ Formă artistică dată pomilor fructiferi ale căror ramuri, susținute de spaliere, sunt îndreptate să crească vertical sau oblic, într-un singur plan. – Din fr. palmette. DOOM
palmétă s. f., g.-d. art. palmétei; pl. palméte
palmetele
PALMÉTĂ, palmete, s. f. Motiv ornamental reprezentând o frunză de palmier sau de acant stilizată. ♦ Formă artistică dată pomilor fructiferi ale căror ramuri, susținute de spaliere, sunt îndreptate să crească vertical sau oblic, într-un singur plan. – Din fr. palmette. DOOM
palmétă s. f., g.-d. art. palmétei; pl. palméte
palmetelor
PALMÉTĂ, palmete, s. f. Motiv ornamental reprezentând o frunză de palmier sau de acant stilizată. ♦ Formă artistică dată pomilor fructiferi ale căror ramuri, susținute de spaliere, sunt îndreptate să crească vertical sau oblic, într-un singur plan. – Din fr. palmette. DOOM
palmétă s. f., g.-d. art. palmétei; pl. palméte
palmi
PALM, palmi, s. m. (Rar) Palmier. – Din fr. palme, germ. Palme. DOOM
palm (rar) s. m., pl. palmi
palmi
PALMI- Element prim de compunere savanta, cu sensul „(în formă de) palmă”. [< fr. palmi-, cf. lat. palma].
palmier
PALMIÉR, palmieri, s. m. (La pl.) Nume dat mai multor specii de arbori tropicali și subtropicali din familia palmaceelor, cu trunchiul drept, neramificat, având în vârf o coroană bogată de frunze penate sau palmate (1); (și la sg.) arbore care face parte dintr-una din aceste specii; palm. [Pr.: -mi-er] – Din fr. palmier. DOOM
palmiér (arbore) (-mi-er) s. m., pl. palmiéri
palmiera
PALMIÉRĂ, palmiere, s. f. Bucată dreptunghiulară de piele groasă care protejează palmele1 (1) în timpul muncii. – Palmă1 + suf. -ieră. DOOM
palmiéră (obiect care protejează palmele, mistrie) (-mi-e-) s. f., g.-d. art. palmiérei; pl. palmiére
palmiere
PALMIÉRĂ, palmiere, s. f. Bucată dreptunghiulară de piele groasă care protejează palmele1 (1) în timpul muncii. – Palmă1 + suf. -ieră. DOOM
palmiéră (obiect care protejează palmele, mistrie) (-mi-e-) s. f., g.-d. art. palmiérei; pl. palmiére
palmierei
PALMIÉRĂ, palmiere, s. f. Bucată dreptunghiulară de piele groasă care protejează palmele1 (1) în timpul muncii. – Palmă1 + suf. -ieră. DOOM
palmiéră (obiect care protejează palmele, mistrie) (-mi-e-) s. f., g.-d. art. palmiérei; pl. palmiére
palmierele
PALMIÉRĂ, palmiere, s. f. Bucată dreptunghiulară de piele groasă care protejează palmele1 (1) în timpul muncii. – Palmă1 + suf. -ieră. DOOM
palmiéră (obiect care protejează palmele, mistrie) (-mi-e-) s. f., g.-d. art. palmiérei; pl. palmiére
palmierelor
PALMIÉRĂ, palmiere, s. f. Bucată dreptunghiulară de piele groasă care protejează palmele1 (1) în timpul muncii. – Palmă1 + suf. -ieră. DOOM
palmiéră (obiect care protejează palmele, mistrie) (-mi-e-) s. f., g.-d. art. palmiérei; pl. palmiére
palmieri
PALMIÉR, palmieri, s. m. (La pl.) Nume dat mai multor specii de arbori tropicali și subtropicali din familia palmaceelor, cu trunchiul drept, neramificat, având în vârf o coroană bogată de frunze penate sau palmate (1); (și la sg.) arbore care face parte dintr-una din aceste specii; palm. [Pr.: -mi-er] – Din fr. palmier. DOOM
palmiér (arbore) (-mi-er) s. m., pl. palmiéri
palmierii
PALMIÉR, palmieri, s. m. (La pl.) Nume dat mai multor specii de arbori tropicali și subtropicali din familia palmaceelor, cu trunchiul drept, neramificat, având în vârf o coroană bogată de frunze penate sau palmate (1); (și la sg.) arbore care face parte dintr-una din aceste specii; palm. [Pr.: -mi-er] – Din fr. palmier. DOOM
palmiér (arbore) (-mi-er) s. m., pl. palmiéri
palmierilor
PALMIÉR, palmieri, s. m. (La pl.) Nume dat mai multor specii de arbori tropicali și subtropicali din familia palmaceelor, cu trunchiul drept, neramificat, având în vârf o coroană bogată de frunze penate sau palmate (1); (și la sg.) arbore care face parte dintr-una din aceste specii; palm. [Pr.: -mi-er] – Din fr. palmier. DOOM
palmiér (arbore) (-mi-er) s. m., pl. palmiéri
palmierul
PALMIÉR, palmieri, s. m. (La pl.) Nume dat mai multor specii de arbori tropicali și subtropicali din familia palmaceelor, cu trunchiul drept, neramificat, având în vârf o coroană bogată de frunze penate sau palmate (1); (și la sg.) arbore care face parte dintr-una din aceste specii; palm. [Pr.: -mi-er] – Din fr. palmier. DOOM
palmiér (arbore) (-mi-er) s. m., pl. palmiéri
palmierului
PALMIÉR, palmieri, s. m. (La pl.) Nume dat mai multor specii de arbori tropicali și subtropicali din familia palmaceelor, cu trunchiul drept, neramificat, având în vârf o coroană bogată de frunze penate sau palmate (1); (și la sg.) arbore care face parte dintr-una din aceste specii; palm. [Pr.: -mi-er] – Din fr. palmier. DOOM
palmiér (arbore) (-mi-er) s. m., pl. palmiéri
palmiform
PALMIFÓRM, -Ă, palmiformi, -e, adj. 1. (Rar) Palmat (1). Frunze palmiforme. 2. (Despre unele coloane egiptene) Care are capitelul în forma unui mănunchi de frunze de palmier. – Din fr. palmiforme. DOOM
palmifórm adj. m., pl. palmifórmi; f. palmifórmă, pl. palmifórme
palmiforma
PALMIFÓRM, -Ă, palmiformi, -e, adj. 1. (Rar) Palmat (1). Frunze palmiforme. 2. (Despre unele coloane egiptene) Care are capitelul în forma unui mănunchi de frunze de palmier. – Din fr. palmiforme. DOOM
palmifórm adj. m., pl. palmifórmi; f. palmifórmă, pl. palmifórme
palmiforme
PALMIFÓRM, -Ă, palmiformi, -e, adj. 1. (Rar) Palmat (1). Frunze palmiforme. 2. (Despre unele coloane egiptene) Care are capitelul în forma unui mănunchi de frunze de palmier. – Din fr. palmiforme. DOOM
palmifórm adj. m., pl. palmifórmi; f. palmifórmă, pl. palmifórme
palmiformei
PALMIFÓRM, -Ă, palmiformi, -e, adj. 1. (Rar) Palmat (1). Frunze palmiforme. 2. (Despre unele coloane egiptene) Care are capitelul în forma unui mănunchi de frunze de palmier. – Din fr. palmiforme. DOOM
palmifórm adj. m., pl. palmifórmi; f. palmifórmă, pl. palmifórme
palmiformele
PALMIFÓRM, -Ă, palmiformi, -e, adj. 1. (Rar) Palmat (1). Frunze palmiforme. 2. (Despre unele coloane egiptene) Care are capitelul în forma unui mănunchi de frunze de palmier. – Din fr. palmiforme. DOOM
palmifórm adj. m., pl. palmifórmi; f. palmifórmă, pl. palmifórme
palmiformelor
PALMIFÓRM, -Ă, palmiformi, -e, adj. 1. (Rar) Palmat (1). Frunze palmiforme. 2. (Despre unele coloane egiptene) Care are capitelul în forma unui mănunchi de frunze de palmier. – Din fr. palmiforme. DOOM
palmifórm adj. m., pl. palmifórmi; f. palmifórmă, pl. palmifórme
palmiformi
PALMIFÓRM, -Ă, palmiformi, -e, adj. 1. (Rar) Palmat (1). Frunze palmiforme. 2. (Despre unele coloane egiptene) Care are capitelul în forma unui mănunchi de frunze de palmier. – Din fr. palmiforme. DOOM
palmifórm adj. m., pl. palmifórmi; f. palmifórmă, pl. palmifórme
palmiformii
PALMIFÓRM, -Ă, palmiformi, -e, adj. 1. (Rar) Palmat (1). Frunze palmiforme. 2. (Despre unele coloane egiptene) Care are capitelul în forma unui mănunchi de frunze de palmier. – Din fr. palmiforme. DOOM
palmifórm adj. m., pl. palmifórmi; f. palmifórmă, pl. palmifórme
palmiformilor
PALMIFÓRM, -Ă, palmiformi, -e, adj. 1. (Rar) Palmat (1). Frunze palmiforme. 2. (Despre unele coloane egiptene) Care are capitelul în forma unui mănunchi de frunze de palmier. – Din fr. palmiforme. DOOM
palmifórm adj. m., pl. palmifórmi; f. palmifórmă, pl. palmifórme
palmiformul
PALMIFÓRM, -Ă, palmiformi, -e, adj. 1. (Rar) Palmat (1). Frunze palmiforme. 2. (Despre unele coloane egiptene) Care are capitelul în forma unui mănunchi de frunze de palmier. – Din fr. palmiforme. DOOM
palmifórm adj. m., pl. palmifórmi; f. palmifórmă, pl. palmifórme
palmiformului
PALMIFÓRM, -Ă, palmiformi, -e, adj. 1. (Rar) Palmat (1). Frunze palmiforme. 2. (Despre unele coloane egiptene) Care are capitelul în forma unui mănunchi de frunze de palmier. – Din fr. palmiforme. DOOM
palmifórm adj. m., pl. palmifórmi; f. palmifórmă, pl. palmifórme
palmii
PALM, palmi, s. m. (Rar) Palmier. – Din fr. palme, germ. Palme. DOOM
palm (rar) s. m., pl. palmi
palmilor
PALM, palmi, s. m. (Rar) Palmier. – Din fr. palme, germ. Palme. DOOM
palm (rar) s. m., pl. palmi
palmiped
PALMIPÉD, palmipede, s. n. (La pl.) Denumire dată păsărilor acvatice cu picioare palmate; (și la sg.) pasăre care face parte din acest grup. ◊ (Adjectival) Specie palmipedă. – Din fr. palmipede. DOOM
palmipéd s. n., pl. palmipéde
palmipede
PALMIPÉD, palmipede, s. n. (La pl.) Denumire dată păsărilor acvatice cu picioare palmate; (și la sg.) pasăre care face parte din acest grup. ◊ (Adjectival) Specie palmipedă. – Din fr. palmipede. DOOM
palmipéd s. n., pl. palmipéde
palmipedele
PALMIPÉD, palmipede, s. n. (La pl.) Denumire dată păsărilor acvatice cu picioare palmate; (și la sg.) pasăre care face parte din acest grup. ◊ (Adjectival) Specie palmipedă. – Din fr. palmipede. DOOM
palmipéd s. n., pl. palmipéde
palmipedelor
PALMIPÉD, palmipede, s. n. (La pl.) Denumire dată păsărilor acvatice cu picioare palmate; (și la sg.) pasăre care face parte din acest grup. ◊ (Adjectival) Specie palmipedă. – Din fr. palmipede. DOOM
palmipéd s. n., pl. palmipéde
palmipedul
PALMIPÉD, palmipede, s. n. (La pl.) Denumire dată păsărilor acvatice cu picioare palmate; (și la sg.) pasăre care face parte din acest grup. ◊ (Adjectival) Specie palmipedă. – Din fr. palmipede. DOOM
palmipéd s. n., pl. palmipéde
palmipedului
PALMIPÉD, palmipede, s. n. (La pl.) Denumire dată păsărilor acvatice cu picioare palmate; (și la sg.) pasăre care face parte din acest grup. ◊ (Adjectival) Specie palmipedă. – Din fr. palmipede. DOOM
palmipéd s. n., pl. palmipéde
palmitat
PALMITÁT, palmitați, s. m. Sare sau ester al acidului palmitic. – Din fr. palmitate, germ. Palmitat. DOOM
palmitát s. m., pl. palmitáți
palmitatul
PALMITÁT, palmitați, s. m. Sare sau ester al acidului palmitic. – Din fr. palmitate, germ. Palmitat. DOOM
palmitát s. m., pl. palmitáți
palmitatului
PALMITÁT, palmitați, s. m. Sare sau ester al acidului palmitic. – Din fr. palmitate, germ. Palmitat. DOOM
palmitát s. m., pl. palmitáți
palmitați
PALMITÁT, palmitați, s. m. Sare sau ester al acidului palmitic. – Din fr. palmitate, germ. Palmitat. DOOM
palmitát s. m., pl. palmitáți
palmitații
PALMITÁT, palmitați, s. m. Sare sau ester al acidului palmitic. – Din fr. palmitate, germ. Palmitat. DOOM
palmitát s. m., pl. palmitáți
palmitaților
PALMITÁT, palmitați, s. m. Sare sau ester al acidului palmitic. – Din fr. palmitate, germ. Palmitat. DOOM
palmitát s. m., pl. palmitáți
palmitic
PALMÍTIC adj. m. (în sintagma) Acid palmitic = acid gras, solid, de culoare albă, inodor și insipid, care se găsește în uleiurile și grăsimile naturale, având diverse utilizări în industrie. – Din fr. palmitique. DOOM
palmític adj. m.
palmitina
PALMITÍNĂ s. f. Substanță solidă, grasă, obținută prin combinarea acidului palmitic cu glicerina. – Din fr. palmitine. DOOM
palmitínă s. f., g.-d. art. palmitínei
palmitine
PALMITÍNĂ s. f. Substanță solidă, grasă, obținută prin combinarea acidului palmitic cu glicerina. – Din fr. palmitine. DOOM
palmitínă s. f., g.-d. art. palmitínei
palmitinei
PALMITÍNĂ s. f. Substanță solidă, grasă, obținută prin combinarea acidului palmitic cu glicerina. – Din fr. palmitine. DOOM
palmitínă s. f., g.-d. art. palmitínei
palmul
PALM, palmi, s. m. (Rar) Palmier. – Din fr. palme, germ. Palme. DOOM
palm (rar) s. m., pl. palmi
palmului
PALM, palmi, s. m. (Rar) Palmier. – Din fr. palme, germ. Palme. DOOM
palm (rar) s. m., pl. palmi
palmura
PALMÚRĂ s.f. Pieliță care unește degetele unor vertebrate acvatice. [< fr. palmure].
palmuri
PALMÚRĂ s.f. Pieliță care unește degetele unor vertebrate acvatice. [< fr. palmure].
palmurii
PALMÚRĂ s.f. Pieliță care unește degetele unor vertebrate acvatice. [< fr. palmure].
palmurile
PALMÚRĂ s.f. Pieliță care unește degetele unor vertebrate acvatice. [< fr. palmure].
palmurilor
PALMÚRĂ s.f. Pieliță care unește degetele unor vertebrate acvatice. [< fr. palmure].
paloare
PALOÁRE, palori, s. f. 1. Culoare, aspect al unei persoane care are fața palidă (1); faptul de a fi palid (1); paliditate, gălbeneală. 2. (Rar) Culoare ștearsă, estompată. – Din fr. pâleur, it. pallore. DOOM
paloáre s. f., g.-d. art. palórii; pl. palóri
paloarea
PALOÁRE, palori, s. f. 1. Culoare, aspect al unei persoane care are fața palidă (1); faptul de a fi palid (1); paliditate, gălbeneală. 2. (Rar) Culoare ștearsă, estompată. – Din fr. pâleur, it. pallore. DOOM
paloáre s. f., g.-d. art. palórii; pl. palóri
palograf
PALOGRÁF, palografe, s. n. Instrument pentru înregistrarea oscilațiilor verticale ale unei nave. – Din fr. palographe. DOOM
palográf (-lo-graf) s. n., pl. palográfe
palografe
PALOGRÁF, palografe, s. n. Instrument pentru înregistrarea oscilațiilor verticale ale unei nave. – Din fr. palographe. DOOM
palográf (-lo-graf) s. n., pl. palográfe
palografele
PALOGRÁF, palografe, s. n. Instrument pentru înregistrarea oscilațiilor verticale ale unei nave. – Din fr. palographe. DOOM
palográf (-lo-graf) s. n., pl. palográfe
palografelor
PALOGRÁF, palografe, s. n. Instrument pentru înregistrarea oscilațiilor verticale ale unei nave. – Din fr. palographe. DOOM
palográf (-lo-graf) s. n., pl. palográfe
palograful
PALOGRÁF, palografe, s. n. Instrument pentru înregistrarea oscilațiilor verticale ale unei nave. – Din fr. palographe. DOOM
palográf (-lo-graf) s. n., pl. palográfe
palografului
PALOGRÁF, palografe, s. n. Instrument pentru înregistrarea oscilațiilor verticale ale unei nave. – Din fr. palographe. DOOM
palográf (-lo-graf) s. n., pl. palográfe
palograma
PALOGRÁMĂ, palograme, s. f. Curbă de reprezentare a oscilațiilor unei nave, obținută cu ajutorul palografului. – Din fr. palogramme. DOOM
palográmă (-lo-gra-) s. f., g.-d. art. palográmei; pl. palográme
palograme
PALOGRÁMĂ, palograme, s. f. Curbă de reprezentare a oscilațiilor unei nave, obținută cu ajutorul palografului. – Din fr. palogramme. DOOM
palográmă (-lo-gra-) s. f., g.-d. art. palográmei; pl. palográme
palogramei
PALOGRÁMĂ, palograme, s. f. Curbă de reprezentare a oscilațiilor unei nave, obținută cu ajutorul palografului. – Din fr. palogramme. DOOM
palográmă (-lo-gra-) s. f., g.-d. art. palográmei; pl. palográme
palogramele
PALOGRÁMĂ, palograme, s. f. Curbă de reprezentare a oscilațiilor unei nave, obținută cu ajutorul palografului. – Din fr. palogramme. DOOM
palográmă (-lo-gra-) s. f., g.-d. art. palográmei; pl. palográme
palogramelor
PALOGRÁMĂ, palograme, s. f. Curbă de reprezentare a oscilațiilor unei nave, obținută cu ajutorul palografului. – Din fr. palogramme. DOOM
palográmă (-lo-gra-) s. f., g.-d. art. palográmei; pl. palográme
palonier
PALONIÉR, paloniere, s. n. Mecanism alcătuit dintr-o pârghie articulată la mijloc și cu două pedale la extremități, folosit la dirijarea unui avion sau a unor ambarcațiuni. [Pr.: -ni-er] – Din fr. palonnier. DOOM
paloniér (-ni-er) s. n., pl. paloniére
paloniere
PALONIÉR, paloniere, s. n. Mecanism alcătuit dintr-o pârghie articulată la mijloc și cu două pedale la extremități, folosit la dirijarea unui avion sau a unor ambarcațiuni. [Pr.: -ni-er] – Din fr. palonnier. DOOM
paloniér (-ni-er) s. n., pl. paloniére
palonierele
PALONIÉR, paloniere, s. n. Mecanism alcătuit dintr-o pârghie articulată la mijloc și cu două pedale la extremități, folosit la dirijarea unui avion sau a unor ambarcațiuni. [Pr.: -ni-er] – Din fr. palonnier. DOOM
paloniér (-ni-er) s. n., pl. paloniére
palonierelor
PALONIÉR, paloniere, s. n. Mecanism alcătuit dintr-o pârghie articulată la mijloc și cu două pedale la extremități, folosit la dirijarea unui avion sau a unor ambarcațiuni. [Pr.: -ni-er] – Din fr. palonnier. DOOM
paloniér (-ni-er) s. n., pl. paloniére
palonierul
PALONIÉR, paloniere, s. n. Mecanism alcătuit dintr-o pârghie articulată la mijloc și cu două pedale la extremități, folosit la dirijarea unui avion sau a unor ambarcațiuni. [Pr.: -ni-er] – Din fr. palonnier. DOOM
paloniér (-ni-er) s. n., pl. paloniére
palonierului
PALONIÉR, paloniere, s. n. Mecanism alcătuit dintr-o pârghie articulată la mijloc și cu două pedale la extremități, folosit la dirijarea unui avion sau a unor ambarcațiuni. [Pr.: -ni-er] – Din fr. palonnier. DOOM
paloniér (-ni-er) s. n., pl. paloniére
palori
PALOÁRE, palori, s. f. 1. Culoare, aspect al unei persoane care are fața palidă (1); faptul de a fi palid (1); paliditate, gălbeneală. 2. (Rar) Culoare ștearsă, estompată. – Din fr. pâleur, it. pallore. DOOM
paloáre s. f., g.-d. art. palórii; pl. palóri
palorii
PALOÁRE, palori, s. f. 1. Culoare, aspect al unei persoane care are fața palidă (1); faptul de a fi palid (1); paliditate, gălbeneală. 2. (Rar) Culoare ștearsă, estompată. – Din fr. pâleur, it. pallore. DOOM
paloáre s. f., g.-d. art. palórii; pl. palóri
palorile
PALOÁRE, palori, s. f. 1. Culoare, aspect al unei persoane care are fața palidă (1); faptul de a fi palid (1); paliditate, gălbeneală. 2. (Rar) Culoare ștearsă, estompată. – Din fr. pâleur, it. pallore. DOOM
paloáre s. f., g.-d. art. palórii; pl. palóri
palorilor
PALOÁRE, palori, s. f. 1. Culoare, aspect al unei persoane care are fața palidă (1); faptul de a fi palid (1); paliditate, gălbeneală. 2. (Rar) Culoare ștearsă, estompată. – Din fr. pâleur, it. pallore. DOOM
paloáre s. f., g.-d. art. palórii; pl. palóri
palotia
PALÓTIE, palotii, s. f. (Reg.) Istorioară hazlie; snoavă. ♦ Șotie, poznă, boroboață. – Et. nec. DOOM
palótie (reg.) (-ti-e) s. f., art. palótia (-ti-a), g.-d. art. palótiei; pl. palótii, art. palótiile (-ti-i-)
palotie
PALÓTIE, palotii, s. f. (Reg.) Istorioară hazlie; snoavă. ♦ Șotie, poznă, boroboață. – Et. nec. DOOM
palótie (reg.) (-ti-e) s. f., art. palótia (-ti-a), g.-d. art. palótiei; pl. palótii, art. palótiile (-ti-i-)
palotiei
PALÓTIE, palotii, s. f. (Reg.) Istorioară hazlie; snoavă. ♦ Șotie, poznă, boroboață. – Et. nec. DOOM
palótie (reg.) (-ti-e) s. f., art. palótia (-ti-a), g.-d. art. palótiei; pl. palótii, art. palótiile (-ti-i-)
palotii
PALÓTIE, palotii, s. f. (Reg.) Istorioară hazlie; snoavă. ♦ Șotie, poznă, boroboață. – Et. nec. DOOM
palótie (reg.) (-ti-e) s. f., art. palótia (-ti-a), g.-d. art. palótiei; pl. palótii, art. palótiile (-ti-i-)
palotiile
PALÓTIE, palotii, s. f. (Reg.) Istorioară hazlie; snoavă. ♦ Șotie, poznă, boroboață. – Et. nec. DOOM
palótie (reg.) (-ti-e) s. f., art. palótia (-ti-a), g.-d. art. palótiei; pl. palótii, art. palótiile (-ti-i-)
palotiilor
PALÓTIE, palotii, s. f. (Reg.) Istorioară hazlie; snoavă. ♦ Șotie, poznă, boroboață. – Et. nec. DOOM
palótie (reg.) (-ti-e) s. f., art. palótia (-ti-a), g.-d. art. palótiei; pl. palótii, art. palótiile (-ti-i-)
paloș
PÁLOȘ, paloșe, s. n. Sabie lată cu două tăișuri, adesea încovoiată spre vârf, care se folosea în trecut; pală3. – Din magh. pallos. DOOM
páloș s. n., pl. páloșe
paloșe
PÁLOȘ, paloșe, s. n. Sabie lată cu două tăișuri, adesea încovoiată spre vârf, care se folosea în trecut; pală3. – Din magh. pallos. DOOM
páloș s. n., pl. páloșe
paloșele
PÁLOȘ, paloșe, s. n. Sabie lată cu două tăișuri, adesea încovoiată spre vârf, care se folosea în trecut; pală3. – Din magh. pallos. DOOM
páloș s. n., pl. páloșe
paloșelor
PÁLOȘ, paloșe, s. n. Sabie lată cu două tăișuri, adesea încovoiată spre vârf, care se folosea în trecut; pală3. – Din magh. pallos. DOOM
páloș s. n., pl. páloșe
paloșul
PÁLOȘ, paloșe, s. n. Sabie lată cu două tăișuri, adesea încovoiată spre vârf, care se folosea în trecut; pală3. – Din magh. pallos. DOOM
páloș s. n., pl. páloșe
paloșului
PÁLOȘ, paloșe, s. n. Sabie lată cu două tăișuri, adesea încovoiată spre vârf, care se folosea în trecut; pală3. – Din magh. pallos. DOOM
páloș s. n., pl. páloșe
palp
PÁLPĂ, palpe, s. f. (Entom.) Mic apendice mobil al pieselor bucale la artropode, servind ca organ al gustului. [Var.: palp s. m.] – Din fr. palpe.
palpa
PALPÁ, palpez, vb. I. Tranz. 1. A examina un bolnav printr-o ușoară presiune cu degetele sau palmele asupra unei regiuni a corpului, pentru a determina limitele, consistența și sensibilitatea unor țesuturi și organe, prezența unor vibrații, a unor formațiuni patologice etc.2. A examina, cu mâna sau cu un instrument special, gradul de netezime al suprafeței unui obiect. – Din fr. palper. DOOM
palpá (a ~) vb., ind. prez. 3 palpeáză
palpa
PÁLPĂ, palpe, s. f. (Entom.) Mic apendice mobil al pieselor bucale la artropode, servind ca organ al gustului. [Var.: palp s. m.] – Din fr. palpe.
palpabil
PALPÁBIL, -Ă, palpabili, -e, adj. Care poate fi pipăit, de care se poate lua cunoștință prin palpare; concret; fig. evident, clar, neîndoios. – Din fr. palpable. DOOM
palpábil adj. m., pl. palpábili; f. palpábilă, pl. palpábile
palpabila
PALPÁBIL, -Ă, palpabili, -e, adj. Care poate fi pipăit, de care se poate lua cunoștință prin palpare; concret; fig. evident, clar, neîndoios. – Din fr. palpable. DOOM
palpábil adj. m., pl. palpábili; f. palpábilă, pl. palpábile
palpabile
PALPÁBIL, -Ă, palpabili, -e, adj. Care poate fi pipăit, de care se poate lua cunoștință prin palpare; concret; fig. evident, clar, neîndoios. – Din fr. palpable. DOOM
palpábil adj. m., pl. palpábili; f. palpábilă, pl. palpábile
palpabilei
PALPÁBIL, -Ă, palpabili, -e, adj. Care poate fi pipăit, de care se poate lua cunoștință prin palpare; concret; fig. evident, clar, neîndoios. – Din fr. palpable. DOOM
palpábil adj. m., pl. palpábili; f. palpábilă, pl. palpábile
palpabilele
PALPÁBIL, -Ă, palpabili, -e, adj. Care poate fi pipăit, de care se poate lua cunoștință prin palpare; concret; fig. evident, clar, neîndoios. – Din fr. palpable. DOOM
palpábil adj. m., pl. palpábili; f. palpábilă, pl. palpábile
palpabilelor
PALPÁBIL, -Ă, palpabili, -e, adj. Care poate fi pipăit, de care se poate lua cunoștință prin palpare; concret; fig. evident, clar, neîndoios. – Din fr. palpable. DOOM
palpábil adj. m., pl. palpábili; f. palpábilă, pl. palpábile
palpabili
PALPÁBIL, -Ă, palpabili, -e, adj. Care poate fi pipăit, de care se poate lua cunoștință prin palpare; concret; fig. evident, clar, neîndoios. – Din fr. palpable. DOOM
palpábil adj. m., pl. palpábili; f. palpábilă, pl. palpábile
palpabilii
PALPÁBIL, -Ă, palpabili, -e, adj. Care poate fi pipăit, de care se poate lua cunoștință prin palpare; concret; fig. evident, clar, neîndoios. – Din fr. palpable. DOOM
palpábil adj. m., pl. palpábili; f. palpábilă, pl. palpábile
palpabililor
PALPÁBIL, -Ă, palpabili, -e, adj. Care poate fi pipăit, de care se poate lua cunoștință prin palpare; concret; fig. evident, clar, neîndoios. – Din fr. palpable. DOOM
palpábil adj. m., pl. palpábili; f. palpábilă, pl. palpábile
palpabilitate
PALPABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi palpabil; fig. evidență, claritate. – Din fr. palpabilité. DOOM
palpabilitáte s. f., g.-d. art. palpabilitắții
palpabilitatea
PALPABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi palpabil; fig. evidență, claritate. – Din fr. palpabilité. DOOM
palpabilitáte s. f., g.-d. art. palpabilitắții
palpabilități
PALPABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi palpabil; fig. evidență, claritate. – Din fr. palpabilité. DOOM
palpabilitáte s. f., g.-d. art. palpabilitắții
palpabilității
PALPABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi palpabil; fig. evidență, claritate. – Din fr. palpabilité. DOOM
palpabilitáte s. f., g.-d. art. palpabilitắții
palpabilul
PALPÁBIL, -Ă, palpabili, -e, adj. Care poate fi pipăit, de care se poate lua cunoștință prin palpare; concret; fig. evident, clar, neîndoios. – Din fr. palpable. DOOM
palpábil adj. m., pl. palpábili; f. palpábilă, pl. palpábile
palpabilului
PALPÁBIL, -Ă, palpabili, -e, adj. Care poate fi pipăit, de care se poate lua cunoștință prin palpare; concret; fig. evident, clar, neîndoios. – Din fr. palpable. DOOM
palpábil adj. m., pl. palpábili; f. palpábilă, pl. palpábile
palpai
PALPÁ, palpez, vb. I. Tranz. 1. A examina un bolnav printr-o ușoară presiune cu degetele sau palmele asupra unei regiuni a corpului, pentru a determina limitele, consistența și sensibilitatea unor țesuturi și organe, prezența unor vibrații, a unor formațiuni patologice etc.2. A examina, cu mâna sau cu un instrument special, gradul de netezime al suprafeței unui obiect. – Din fr. palper. DOOM
palpá (a ~) vb., ind. prez. 3 palpeáză
palpam
PALPÁ, palpez, vb. I. Tranz. 1. A examina un bolnav printr-o ușoară presiune cu degetele sau palmele asupra unei regiuni a corpului, pentru a determina limitele, consistența și sensibilitatea unor țesuturi și organe, prezența unor vibrații, a unor formațiuni patologice etc.2. A examina, cu mâna sau cu un instrument special, gradul de netezime al suprafeței unui obiect. – Din fr. palper. DOOM
palpá (a ~) vb., ind. prez. 3 palpeáză
palpare
PALPÁ, palpez, vb. I. Tranz. 1. A examina un bolnav printr-o ușoară presiune cu degetele sau palmele asupra unei regiuni a corpului, pentru a determina limitele, consistența și sensibilitatea unor țesuturi și organe, prezența unor vibrații, a unor formațiuni patologice etc.2. A examina, cu mâna sau cu un instrument special, gradul de netezime al suprafeței unui obiect. – Din fr. palper. DOOM
palpá (a ~) vb., ind. prez. 3 palpeáză
palpare
PALPÁRE, palpări, s. f. Acțiunea de a palpa și rezultatul ei; palpație. – V. palpa. DOOM
palpáre s. f., g.-d. art. palpắrii; pl. palpắri
palparea
PALPÁRE, palpări, s. f. Acțiunea de a palpa și rezultatul ei; palpație. – V. palpa. DOOM
palpáre s. f., g.-d. art. palpắrii; pl. palpắri
palpară
PALPÁ, palpez, vb. I. Tranz. 1. A examina un bolnav printr-o ușoară presiune cu degetele sau palmele asupra unei regiuni a corpului, pentru a determina limitele, consistența și sensibilitatea unor țesuturi și organe, prezența unor vibrații, a unor formațiuni patologice etc.2. A examina, cu mâna sau cu un instrument special, gradul de netezime al suprafeței unui obiect. – Din fr. palper. DOOM
palpá (a ~) vb., ind. prez. 3 palpeáză
palparăm
PALPÁ, palpez, vb. I. Tranz. 1. A examina un bolnav printr-o ușoară presiune cu degetele sau palmele asupra unei regiuni a corpului, pentru a determina limitele, consistența și sensibilitatea unor țesuturi și organe, prezența unor vibrații, a unor formațiuni patologice etc.2. A examina, cu mâna sau cu un instrument special, gradul de netezime al suprafeței unui obiect. – Din fr. palper. DOOM
palpá (a ~) vb., ind. prez. 3 palpeáză
palparăți
PALPÁ, palpez, vb. I. Tranz. 1. A examina un bolnav printr-o ușoară presiune cu degetele sau palmele asupra unei regiuni a corpului, pentru a determina limitele, consistența și sensibilitatea unor țesuturi și organe, prezența unor vibrații, a unor formațiuni patologice etc.2. A examina, cu mâna sau cu un instrument special, gradul de netezime al suprafeței unui obiect. – Din fr. palper. DOOM
palpá (a ~) vb., ind. prez. 3 palpeáză
palpase
PALPÁ, palpez, vb. I. Tranz. 1. A examina un bolnav printr-o ușoară presiune cu degetele sau palmele asupra unei regiuni a corpului, pentru a determina limitele, consistența și sensibilitatea unor țesuturi și organe, prezența unor vibrații, a unor formațiuni patologice etc.2. A examina, cu mâna sau cu un instrument special, gradul de netezime al suprafeței unui obiect. – Din fr. palper. DOOM
palpá (a ~) vb., ind. prez. 3 palpeáză
palpasem
PALPÁ, palpez, vb. I. Tranz. 1. A examina un bolnav printr-o ușoară presiune cu degetele sau palmele asupra unei regiuni a corpului, pentru a determina limitele, consistența și sensibilitatea unor țesuturi și organe, prezența unor vibrații, a unor formațiuni patologice etc.2. A examina, cu mâna sau cu un instrument special, gradul de netezime al suprafeței unui obiect. – Din fr. palper. DOOM
palpá (a ~) vb., ind. prez. 3 palpeáză
palpaseră
PALPÁ, palpez, vb. I. Tranz. 1. A examina un bolnav printr-o ușoară presiune cu degetele sau palmele asupra unei regiuni a corpului, pentru a determina limitele, consistența și sensibilitatea unor țesuturi și organe, prezența unor vibrații, a unor formațiuni patologice etc.2. A examina, cu mâna sau cu un instrument special, gradul de netezime al suprafeței unui obiect. – Din fr. palper. DOOM
palpá (a ~) vb., ind. prez. 3 palpeáză
palpaserăm
PALPÁ, palpez, vb. I. Tranz. 1. A examina un bolnav printr-o ușoară presiune cu degetele sau palmele asupra unei regiuni a corpului, pentru a determina limitele, consistența și sensibilitatea unor țesuturi și organe, prezența unor vibrații, a unor formațiuni patologice etc.2. A examina, cu mâna sau cu un instrument special, gradul de netezime al suprafeței unui obiect. – Din fr. palper. DOOM
palpá (a ~) vb., ind. prez. 3 palpeáză
palpaserăți
PALPÁ, palpez, vb. I. Tranz. 1. A examina un bolnav printr-o ușoară presiune cu degetele sau palmele asupra unei regiuni a corpului, pentru a determina limitele, consistența și sensibilitatea unor țesuturi și organe, prezența unor vibrații, a unor formațiuni patologice etc.2. A examina, cu mâna sau cu un instrument special, gradul de netezime al suprafeței unui obiect. – Din fr. palper. DOOM
palpá (a ~) vb., ind. prez. 3 palpeáză
palpaseși
PALPÁ, palpez, vb. I. Tranz. 1. A examina un bolnav printr-o ușoară presiune cu degetele sau palmele asupra unei regiuni a corpului, pentru a determina limitele, consistența și sensibilitatea unor țesuturi și organe, prezența unor vibrații, a unor formațiuni patologice etc.2. A examina, cu mâna sau cu un instrument special, gradul de netezime al suprafeței unui obiect. – Din fr. palper. DOOM
palpá (a ~) vb., ind. prez. 3 palpeáză
palpaseți
PALPÁ, palpez, vb. I. Tranz. 1. A examina un bolnav printr-o ușoară presiune cu degetele sau palmele asupra unei regiuni a corpului, pentru a determina limitele, consistența și sensibilitatea unor țesuturi și organe, prezența unor vibrații, a unor formațiuni patologice etc.2. A examina, cu mâna sau cu un instrument special, gradul de netezime al suprafeței unui obiect. – Din fr. palper. DOOM
palpá (a ~) vb., ind. prez. 3 palpeáză
palpat
PALPÁ, palpez, vb. I. Tranz. 1. A examina un bolnav printr-o ușoară presiune cu degetele sau palmele asupra unei regiuni a corpului, pentru a determina limitele, consistența și sensibilitatea unor țesuturi și organe, prezența unor vibrații, a unor formațiuni patologice etc.2. A examina, cu mâna sau cu un instrument special, gradul de netezime al suprafeței unui obiect. – Din fr. palper. DOOM
palpá (a ~) vb., ind. prez. 3 palpeáză
palpat
PALPÁ, palpez, vb. I. Tranz. 1. A examina un bolnav atingându-i sau apăsându-i ușor o regiune a corpului cu mâna, pentru a determina dimensiunile, modificările de formă și de consistență, sensibilitatea etc. unor țesuturi sau organe și pentru a putea stabili diagnosticul. 2. A examina, cu mâna sau cu un instrument special, gradul de netezime al suprafeței unui obiect. – Din fr. palper.
palpatoare
PALPATÓR, palpatoare, s. n. Element sensibil al unui instrument de măsurat sau de controlat neregularitățile de pe suprafețele corpurilor solide (de obicei metalice). – Palpa + suf. -tor. Cf. it. palpatore. DOOM
palpatór s. n., pl. palpatoáre
palpatoarele
PALPATÓR, palpatoare, s. n. Element sensibil al unui instrument de măsurat sau de controlat neregularitățile de pe suprafețele corpurilor solide (de obicei metalice). – Palpa + suf. -tor. Cf. it. palpatore. DOOM
palpatór s. n., pl. palpatoáre
palpatoarelor
PALPATÓR, palpatoare, s. n. Element sensibil al unui instrument de măsurat sau de controlat neregularitățile de pe suprafețele corpurilor solide (de obicei metalice). – Palpa + suf. -tor. Cf. it. palpatore. DOOM
palpatór s. n., pl. palpatoáre
palpator
PALPATÓR, palpatoare, s. n. Element sensibil al unui instrument de măsurat sau de controlat neregularitățile de pe suprafețele corpurilor solide (de obicei metalice). – Palpa + suf. -tor. Cf. it. palpatore. DOOM
palpatór s. n., pl. palpatoáre
palpatorul
PALPATÓR, palpatoare, s. n. Element sensibil al unui instrument de măsurat sau de controlat neregularitățile de pe suprafețele corpurilor solide (de obicei metalice). – Palpa + suf. -tor. Cf. it. palpatore. DOOM
palpatór s. n., pl. palpatoáre
palpatorului
PALPATÓR, palpatoare, s. n. Element sensibil al unui instrument de măsurat sau de controlat neregularitățile de pe suprafețele corpurilor solide (de obicei metalice). – Palpa + suf. -tor. Cf. it. palpatore. DOOM
palpatór s. n., pl. palpatoáre
palpau
PALPÁ, palpez, vb. I. Tranz. 1. A examina un bolnav printr-o ușoară presiune cu degetele sau palmele asupra unei regiuni a corpului, pentru a determina limitele, consistența și sensibilitatea unor țesuturi și organe, prezența unor vibrații, a unor formațiuni patologice etc.2. A examina, cu mâna sau cu un instrument special, gradul de netezime al suprafeței unui obiect. – Din fr. palper. DOOM
palpá (a ~) vb., ind. prez. 3 palpeáză
palpași
PALPÁ, palpez, vb. I. Tranz. 1. A examina un bolnav printr-o ușoară presiune cu degetele sau palmele asupra unei regiuni a corpului, pentru a determina limitele, consistența și sensibilitatea unor țesuturi și organe, prezența unor vibrații, a unor formațiuni patologice etc.2. A examina, cu mâna sau cu un instrument special, gradul de netezime al suprafeței unui obiect. – Din fr. palper. DOOM
palpá (a ~) vb., ind. prez. 3 palpeáză
palpați
PALPÁ, palpez, vb. I. Tranz. 1. A examina un bolnav printr-o ușoară presiune cu degetele sau palmele asupra unei regiuni a corpului, pentru a determina limitele, consistența și sensibilitatea unor țesuturi și organe, prezența unor vibrații, a unor formațiuni patologice etc.2. A examina, cu mâna sau cu un instrument special, gradul de netezime al suprafeței unui obiect. – Din fr. palper. DOOM
palpá (a ~) vb., ind. prez. 3 palpeáză
palpația
PALPÁȚIE, palpații, s. f. (Rar) Palpare. – Din fr. palpation. DOOM
palpáție (rar) (-ți-e) s. f., art. palpáția (-ți-a), g.-d. art. palpáției; pl. palpáții, art. palpáțiile (-ți-i-)
palpație
PALPÁȚIE, palpații, s. f. (Rar) Palpare. – Din fr. palpation. DOOM
palpáție (rar) (-ți-e) s. f., art. palpáția (-ți-a), g.-d. art. palpáției; pl. palpáții, art. palpáțiile (-ți-i-)
palpației
PALPÁȚIE, palpații, s. f. (Rar) Palpare. – Din fr. palpation. DOOM
palpáție (rar) (-ți-e) s. f., art. palpáția (-ți-a), g.-d. art. palpáției; pl. palpáții, art. palpáțiile (-ți-i-)
palpații
PALPÁȚIE, palpații, s. f. (Rar) Palpare. – Din fr. palpation. DOOM
palpáție (rar) (-ți-e) s. f., art. palpáția (-ți-a), g.-d. art. palpáției; pl. palpáții, art. palpáțiile (-ți-i-)
palpațiile
PALPÁȚIE, palpații, s. f. (Rar) Palpare. – Din fr. palpation. DOOM
palpáție (rar) (-ți-e) s. f., art. palpáția (-ți-a), g.-d. art. palpáției; pl. palpáții, art. palpáțiile (-ți-i-)
palpațiilor
PALPÁȚIE, palpații, s. f. (Rar) Palpare. – Din fr. palpation. DOOM
palpáție (rar) (-ți-e) s. f., art. palpáția (-ți-a), g.-d. art. palpáției; pl. palpáții, art. palpáțiile (-ți-i-)
palpațiune
PALPAȚIÚNE s.f. v. palpație.
palpe
PÁLPĂ, palpe, s. f. (Entom.) Mic apendice mobil al pieselor bucale la artropode, servind ca organ al gustului. [Var.: palp s. m.] – Din fr. palpe.
palpează
PALPÁ, palpez, vb. I. Tranz. 1. A examina un bolnav printr-o ușoară presiune cu degetele sau palmele asupra unei regiuni a corpului, pentru a determina limitele, consistența și sensibilitatea unor țesuturi și organe, prezența unor vibrații, a unor formațiuni patologice etc.2. A examina, cu mâna sau cu un instrument special, gradul de netezime al suprafeței unui obiect. – Din fr. palper. DOOM
palpá (a ~) vb., ind. prez. 3 palpeáză
palpebral
PALPEBRÁL, -Ă, palpebrali, -e, adj. (Anat.) Al pleoapei, referitor la pleoapă. – Din fr. palpébral.
palpebrala
PALPEBRÁL, -Ă, palpebrali, -e, adj. (Anat.) Al pleoapei, referitor la pleoapă. – Din fr. palpébral.
palpebrale
PALPEBRÁL, -Ă, palpebrali, -e, adj. (Anat.) Al pleoapei, referitor la pleoapă. – Din fr. palpébral.
palpebralei
PALPEBRÁL, -Ă, palpebrali, -e, adj. (Anat.) Al pleoapei, referitor la pleoapă. – Din fr. palpébral.
palpebralele
PALPEBRÁL, -Ă, palpebrali, -e, adj. (Anat.) Al pleoapei, referitor la pleoapă. – Din fr. palpébral.
palpebralelor
PALPEBRÁL, -Ă, palpebrali, -e, adj. (Anat.) Al pleoapei, referitor la pleoapă. – Din fr. palpébral.
palpebrali
PALPEBRÁL, -Ă, palpebrali, -e, adj. (Anat.) Al pleoapei, referitor la pleoapă. – Din fr. palpébral.
palpebralii
PALPEBRÁL, -Ă, palpebrali, -e, adj. (Anat.) Al pleoapei, referitor la pleoapă. – Din fr. palpébral.
palpebralilor
PALPEBRÁL, -Ă, palpebrali, -e, adj. (Anat.) Al pleoapei, referitor la pleoapă. – Din fr. palpébral.
palpebralul
PALPEBRÁL, -Ă, palpebrali, -e, adj. (Anat.) Al pleoapei, referitor la pleoapă. – Din fr. palpébral.
palpebralului
PALPEBRÁL, -Ă, palpebrali, -e, adj. (Anat.) Al pleoapei, referitor la pleoapă. – Din fr. palpébral.
palpei
PÁLPĂ, palpe, s. f. (Entom.) Mic apendice mobil al pieselor bucale la artropode, servind ca organ al gustului. [Var.: palp s. m.] – Din fr. palpe.
palpele
PÁLPĂ, palpe, s. f. (Entom.) Mic apendice mobil al pieselor bucale la artropode, servind ca organ al gustului. [Var.: palp s. m.] – Din fr. palpe.
palpelor
PÁLPĂ, palpe, s. f. (Entom.) Mic apendice mobil al pieselor bucale la artropode, servind ca organ al gustului. [Var.: palp s. m.] – Din fr. palpe.
palpez
PALPÁ, palpez, vb. I. Tranz. 1. A examina un bolnav printr-o ușoară presiune cu degetele sau palmele asupra unei regiuni a corpului, pentru a determina limitele, consistența și sensibilitatea unor țesuturi și organe, prezența unor vibrații, a unor formațiuni patologice etc.2. A examina, cu mâna sau cu un instrument special, gradul de netezime al suprafeței unui obiect. – Din fr. palper. DOOM
palpá (a ~) vb., ind. prez. 3 palpeáză
palpeze
PALPÁ, palpez, vb. I. Tranz. 1. A examina un bolnav printr-o ușoară presiune cu degetele sau palmele asupra unei regiuni a corpului, pentru a determina limitele, consistența și sensibilitatea unor țesuturi și organe, prezența unor vibrații, a unor formațiuni patologice etc.2. A examina, cu mâna sau cu un instrument special, gradul de netezime al suprafeței unui obiect. – Din fr. palper. DOOM
palpá (a ~) vb., ind. prez. 3 palpeáză
palpezi
PALPÁ, palpez, vb. I. Tranz. 1. A examina un bolnav printr-o ușoară presiune cu degetele sau palmele asupra unei regiuni a corpului, pentru a determina limitele, consistența și sensibilitatea unor țesuturi și organe, prezența unor vibrații, a unor formațiuni patologice etc.2. A examina, cu mâna sau cu un instrument special, gradul de netezime al suprafeței unui obiect. – Din fr. palper. DOOM
palpá (a ~) vb., ind. prez. 3 palpeáză
palpit
PALPÍT, palpite, s. n. (Înv.) Palpitație. – Din it. palpito. DOOM
palpít (înv.) s. n., pl. palpíte
palpit
PALPÍT, palpituri, s. n. (Înv.) Palpitare; palpitație. – Postverbal al lui palpita.
palpit
PALPITÁ, palpít, vb. I. Intranz. 1. (Despre inimă) A bate mai puternic, mai rapid decât e normal sau a bate în mod neregulat, din cauza unei emoții, a unui efort, a unei boli; a zvâcni. ♦ (Despre oameni) A fi stăpânit de o emoție puternică, a fi tulburat; a tremura. 2. P. anal. A se mișca ritmic, a se legăna; a tremura, a fremăta; a sclipi ușor și intermitent, a licări, a pâlpâi. 3. Fig. A se manifesta cu putere, a trăi intens; a fremăta, a pulsa, a vibra. – Din fr. palpiter, it. palpitare. DOOM
palpitá (a ~) vb., ind. prez. 3 palpítă
palpita
PALPITÁ, palpít, vb. I. Intranz. 1. (Despre inimă) A bate mai puternic, mai rapid decât e normal sau a bate în mod neregulat, din cauza unei emoții, a unui efort, a unei boli; a zvâcni. ♦ (Despre oameni) A fi stăpânit de o emoție puternică, a fi tulburat; a tremura. 2. P. anal. A se mișca ritmic, a se legăna; a tremura, a fremăta; a sclipi ușor și intermitent, a licări, a pâlpâi. 3. Fig. A se manifesta cu putere, a trăi intens; a fremăta, a pulsa, a vibra. – Din fr. palpiter, it. palpitare. DOOM
palpitá (a ~) vb., ind. prez. 3 palpítă
palpitai
PALPITÁ, palpít, vb. I. Intranz. 1. (Despre inimă) A bate mai puternic, mai rapid decât e normal sau a bate în mod neregulat, din cauza unei emoții, a unui efort, a unei boli; a zvâcni. ♦ (Despre oameni) A fi stăpânit de o emoție puternică, a fi tulburat; a tremura. 2. P. anal. A se mișca ritmic, a se legăna; a tremura, a fremăta; a sclipi ușor și intermitent, a licări, a pâlpâi. 3. Fig. A se manifesta cu putere, a trăi intens; a fremăta, a pulsa, a vibra. – Din fr. palpiter, it. palpitare. DOOM
palpitá (a ~) vb., ind. prez. 3 palpítă
palpitam
PALPITÁ, palpít, vb. I. Intranz. 1. (Despre inimă) A bate mai puternic, mai rapid decât e normal sau a bate în mod neregulat, din cauza unei emoții, a unui efort, a unei boli; a zvâcni. ♦ (Despre oameni) A fi stăpânit de o emoție puternică, a fi tulburat; a tremura. 2. P. anal. A se mișca ritmic, a se legăna; a tremura, a fremăta; a sclipi ușor și intermitent, a licări, a pâlpâi. 3. Fig. A se manifesta cu putere, a trăi intens; a fremăta, a pulsa, a vibra. – Din fr. palpiter, it. palpitare. DOOM
palpitá (a ~) vb., ind. prez. 3 palpítă
palpitant
PALPITÁNT, -Ă, palpitanți, -te, adj. Care trezește un interes viu, care captivează, pasionează; pasionant, captivant, emoționant. – Din fr. palpitant. DOOM
palpitánt adj. m., pl. palpitánți; f. palpitántă, pl. palpitánte
palpitanta
PALPITÁNT, -Ă, palpitanți, -te, adj. Care trezește un interes viu, care captivează, pasionează; pasionant, captivant, emoționant. – Din fr. palpitant. DOOM
palpitánt adj. m., pl. palpitánți; f. palpitántă, pl. palpitánte
palpitante
PALPITÁNT, -Ă, palpitanți, -te, adj. Care trezește un interes viu, care captivează, pasionează; pasionant, captivant, emoționant. – Din fr. palpitant. DOOM
palpitánt adj. m., pl. palpitánți; f. palpitántă, pl. palpitánte
palpitantei
PALPITÁNT, -Ă, palpitanți, -te, adj. Care trezește un interes viu, care captivează, pasionează; pasionant, captivant, emoționant. – Din fr. palpitant. DOOM
palpitánt adj. m., pl. palpitánți; f. palpitántă, pl. palpitánte
palpitantele
PALPITÁNT, -Ă, palpitanți, -te, adj. Care trezește un interes viu, care captivează, pasionează; pasionant, captivant, emoționant. – Din fr. palpitant. DOOM
palpitánt adj. m., pl. palpitánți; f. palpitántă, pl. palpitánte
palpitantelor
PALPITÁNT, -Ă, palpitanți, -te, adj. Care trezește un interes viu, care captivează, pasionează; pasionant, captivant, emoționant. – Din fr. palpitant. DOOM
palpitánt adj. m., pl. palpitánți; f. palpitántă, pl. palpitánte
palpitantul
PALPITÁNT, -Ă, palpitanți, -te, adj. Care trezește un interes viu, care captivează, pasionează; pasionant, captivant, emoționant. – Din fr. palpitant. DOOM
palpitánt adj. m., pl. palpitánți; f. palpitántă, pl. palpitánte
palpitantului
PALPITÁNT, -Ă, palpitanți, -te, adj. Care trezește un interes viu, care captivează, pasionează; pasionant, captivant, emoționant. – Din fr. palpitant. DOOM
palpitánt adj. m., pl. palpitánți; f. palpitántă, pl. palpitánte
palpitanți
PALPITÁNT, -Ă, palpitanți, -te, adj. Care trezește un interes viu, care captivează, pasionează; pasionant, captivant, emoționant. – Din fr. palpitant. DOOM
palpitánt adj. m., pl. palpitánți; f. palpitántă, pl. palpitánte
palpitanții
PALPITÁNT, -Ă, palpitanți, -te, adj. Care trezește un interes viu, care captivează, pasionează; pasionant, captivant, emoționant. – Din fr. palpitant. DOOM
palpitánt adj. m., pl. palpitánți; f. palpitántă, pl. palpitánte
palpitanților
PALPITÁNT, -Ă, palpitanți, -te, adj. Care trezește un interes viu, care captivează, pasionează; pasionant, captivant, emoționant. – Din fr. palpitant. DOOM
palpitánt adj. m., pl. palpitánți; f. palpitántă, pl. palpitánte
palpitare
PALPITÁ, palpít, vb. I. Intranz. 1. (Despre inimă) A bate mai puternic, mai rapid decât e normal sau a bate în mod neregulat, din cauza unei emoții, a unui efort, a unei boli; a zvâcni. ♦ (Despre oameni) A fi stăpânit de o emoție puternică, a fi tulburat; a tremura. 2. P. anal. A se mișca ritmic, a se legăna; a tremura, a fremăta; a sclipi ușor și intermitent, a licări, a pâlpâi. 3. Fig. A se manifesta cu putere, a trăi intens; a fremăta, a pulsa, a vibra. – Din fr. palpiter, it. palpitare. DOOM
palpitá (a ~) vb., ind. prez. 3 palpítă
palpitare
PALPITÁRE, palpitări, s. f. Acțiunea de a palpita și rezultatul ei. – V. palpita. DOOM
palpitáre s. f., g.-d. art. palpitắrii; pl. palpitắri
palpitarea
PALPITÁRE, palpitări, s. f. Acțiunea de a palpita și rezultatul ei. – V. palpita. DOOM
palpitáre s. f., g.-d. art. palpitắrii; pl. palpitắri
palpitară
PALPITÁ, palpít, vb. I. Intranz. 1. (Despre inimă) A bate mai puternic, mai rapid decât e normal sau a bate în mod neregulat, din cauza unei emoții, a unui efort, a unei boli; a zvâcni. ♦ (Despre oameni) A fi stăpânit de o emoție puternică, a fi tulburat; a tremura. 2. P. anal. A se mișca ritmic, a se legăna; a tremura, a fremăta; a sclipi ușor și intermitent, a licări, a pâlpâi. 3. Fig. A se manifesta cu putere, a trăi intens; a fremăta, a pulsa, a vibra. – Din fr. palpiter, it. palpitare. DOOM
palpitá (a ~) vb., ind. prez. 3 palpítă
palpitarăm
PALPITÁ, palpít, vb. I. Intranz. 1. (Despre inimă) A bate mai puternic, mai rapid decât e normal sau a bate în mod neregulat, din cauza unei emoții, a unui efort, a unei boli; a zvâcni. ♦ (Despre oameni) A fi stăpânit de o emoție puternică, a fi tulburat; a tremura. 2. P. anal. A se mișca ritmic, a se legăna; a tremura, a fremăta; a sclipi ușor și intermitent, a licări, a pâlpâi. 3. Fig. A se manifesta cu putere, a trăi intens; a fremăta, a pulsa, a vibra. – Din fr. palpiter, it. palpitare. DOOM
palpitá (a ~) vb., ind. prez. 3 palpítă
palpitarăți
PALPITÁ, palpít, vb. I. Intranz. 1. (Despre inimă) A bate mai puternic, mai rapid decât e normal sau a bate în mod neregulat, din cauza unei emoții, a unui efort, a unei boli; a zvâcni. ♦ (Despre oameni) A fi stăpânit de o emoție puternică, a fi tulburat; a tremura. 2. P. anal. A se mișca ritmic, a se legăna; a tremura, a fremăta; a sclipi ușor și intermitent, a licări, a pâlpâi. 3. Fig. A se manifesta cu putere, a trăi intens; a fremăta, a pulsa, a vibra. – Din fr. palpiter, it. palpitare. DOOM
palpitá (a ~) vb., ind. prez. 3 palpítă
palpitase
PALPITÁ, palpít, vb. I. Intranz. 1. (Despre inimă) A bate mai puternic, mai rapid decât e normal sau a bate în mod neregulat, din cauza unei emoții, a unui efort, a unei boli; a zvâcni. ♦ (Despre oameni) A fi stăpânit de o emoție puternică, a fi tulburat; a tremura. 2. P. anal. A se mișca ritmic, a se legăna; a tremura, a fremăta; a sclipi ușor și intermitent, a licări, a pâlpâi. 3. Fig. A se manifesta cu putere, a trăi intens; a fremăta, a pulsa, a vibra. – Din fr. palpiter, it. palpitare. DOOM
palpitá (a ~) vb., ind. prez. 3 palpítă
palpitasem
PALPITÁ, palpít, vb. I. Intranz. 1. (Despre inimă) A bate mai puternic, mai rapid decât e normal sau a bate în mod neregulat, din cauza unei emoții, a unui efort, a unei boli; a zvâcni. ♦ (Despre oameni) A fi stăpânit de o emoție puternică, a fi tulburat; a tremura. 2. P. anal. A se mișca ritmic, a se legăna; a tremura, a fremăta; a sclipi ușor și intermitent, a licări, a pâlpâi. 3. Fig. A se manifesta cu putere, a trăi intens; a fremăta, a pulsa, a vibra. – Din fr. palpiter, it. palpitare. DOOM
palpitá (a ~) vb., ind. prez. 3 palpítă
palpitaseră
PALPITÁ, palpít, vb. I. Intranz. 1. (Despre inimă) A bate mai puternic, mai rapid decât e normal sau a bate în mod neregulat, din cauza unei emoții, a unui efort, a unei boli; a zvâcni. ♦ (Despre oameni) A fi stăpânit de o emoție puternică, a fi tulburat; a tremura. 2. P. anal. A se mișca ritmic, a se legăna; a tremura, a fremăta; a sclipi ușor și intermitent, a licări, a pâlpâi. 3. Fig. A se manifesta cu putere, a trăi intens; a fremăta, a pulsa, a vibra. – Din fr. palpiter, it. palpitare. DOOM
palpitá (a ~) vb., ind. prez. 3 palpítă
palpitaserăm
PALPITÁ, palpít, vb. I. Intranz. 1. (Despre inimă) A bate mai puternic, mai rapid decât e normal sau a bate în mod neregulat, din cauza unei emoții, a unui efort, a unei boli; a zvâcni. ♦ (Despre oameni) A fi stăpânit de o emoție puternică, a fi tulburat; a tremura. 2. P. anal. A se mișca ritmic, a se legăna; a tremura, a fremăta; a sclipi ușor și intermitent, a licări, a pâlpâi. 3. Fig. A se manifesta cu putere, a trăi intens; a fremăta, a pulsa, a vibra. – Din fr. palpiter, it. palpitare. DOOM
palpitá (a ~) vb., ind. prez. 3 palpítă
palpitaserăți
PALPITÁ, palpít, vb. I. Intranz. 1. (Despre inimă) A bate mai puternic, mai rapid decât e normal sau a bate în mod neregulat, din cauza unei emoții, a unui efort, a unei boli; a zvâcni. ♦ (Despre oameni) A fi stăpânit de o emoție puternică, a fi tulburat; a tremura. 2. P. anal. A se mișca ritmic, a se legăna; a tremura, a fremăta; a sclipi ușor și intermitent, a licări, a pâlpâi. 3. Fig. A se manifesta cu putere, a trăi intens; a fremăta, a pulsa, a vibra. – Din fr. palpiter, it. palpitare. DOOM
palpitá (a ~) vb., ind. prez. 3 palpítă
palpitaseși
PALPITÁ, palpít, vb. I. Intranz. 1. (Despre inimă) A bate mai puternic, mai rapid decât e normal sau a bate în mod neregulat, din cauza unei emoții, a unui efort, a unei boli; a zvâcni. ♦ (Despre oameni) A fi stăpânit de o emoție puternică, a fi tulburat; a tremura. 2. P. anal. A se mișca ritmic, a se legăna; a tremura, a fremăta; a sclipi ușor și intermitent, a licări, a pâlpâi. 3. Fig. A se manifesta cu putere, a trăi intens; a fremăta, a pulsa, a vibra. – Din fr. palpiter, it. palpitare. DOOM
palpitá (a ~) vb., ind. prez. 3 palpítă
palpitaseți
PALPITÁ, palpít, vb. I. Intranz. 1. (Despre inimă) A bate mai puternic, mai rapid decât e normal sau a bate în mod neregulat, din cauza unei emoții, a unui efort, a unei boli; a zvâcni. ♦ (Despre oameni) A fi stăpânit de o emoție puternică, a fi tulburat; a tremura. 2. P. anal. A se mișca ritmic, a se legăna; a tremura, a fremăta; a sclipi ușor și intermitent, a licări, a pâlpâi. 3. Fig. A se manifesta cu putere, a trăi intens; a fremăta, a pulsa, a vibra. – Din fr. palpiter, it. palpitare. DOOM
palpitá (a ~) vb., ind. prez. 3 palpítă
palpitat
PALPITÁ, palpít, vb. I. Intranz. 1. (Despre inimă) A bate mai puternic, mai rapid decât e normal sau a bate în mod neregulat, din cauza unei emoții, a unui efort, a unei boli; a zvâcni. ♦ (Despre oameni) A fi stăpânit de o emoție puternică, a fi tulburat; a tremura. 2. P. anal. A se mișca ritmic, a se legăna; a tremura, a fremăta; a sclipi ușor și intermitent, a licări, a pâlpâi. 3. Fig. A se manifesta cu putere, a trăi intens; a fremăta, a pulsa, a vibra. – Din fr. palpiter, it. palpitare. DOOM
palpitá (a ~) vb., ind. prez. 3 palpítă
palpitau
PALPITÁ, palpít, vb. I. Intranz. 1. (Despre inimă) A bate mai puternic, mai rapid decât e normal sau a bate în mod neregulat, din cauza unei emoții, a unui efort, a unei boli; a zvâcni. ♦ (Despre oameni) A fi stăpânit de o emoție puternică, a fi tulburat; a tremura. 2. P. anal. A se mișca ritmic, a se legăna; a tremura, a fremăta; a sclipi ușor și intermitent, a licări, a pâlpâi. 3. Fig. A se manifesta cu putere, a trăi intens; a fremăta, a pulsa, a vibra. – Din fr. palpiter, it. palpitare. DOOM
palpitá (a ~) vb., ind. prez. 3 palpítă
palpitași
PALPITÁ, palpít, vb. I. Intranz. 1. (Despre inimă) A bate mai puternic, mai rapid decât e normal sau a bate în mod neregulat, din cauza unei emoții, a unui efort, a unei boli; a zvâcni. ♦ (Despre oameni) A fi stăpânit de o emoție puternică, a fi tulburat; a tremura. 2. P. anal. A se mișca ritmic, a se legăna; a tremura, a fremăta; a sclipi ușor și intermitent, a licări, a pâlpâi. 3. Fig. A se manifesta cu putere, a trăi intens; a fremăta, a pulsa, a vibra. – Din fr. palpiter, it. palpitare. DOOM
palpitá (a ~) vb., ind. prez. 3 palpítă
palpitați
PALPITÁ, palpít, vb. I. Intranz. 1. (Despre inimă) A bate mai puternic, mai rapid decât e normal sau a bate în mod neregulat, din cauza unei emoții, a unui efort, a unei boli; a zvâcni. ♦ (Despre oameni) A fi stăpânit de o emoție puternică, a fi tulburat; a tremura. 2. P. anal. A se mișca ritmic, a se legăna; a tremura, a fremăta; a sclipi ușor și intermitent, a licări, a pâlpâi. 3. Fig. A se manifesta cu putere, a trăi intens; a fremăta, a pulsa, a vibra. – Din fr. palpiter, it. palpitare. DOOM
palpitá (a ~) vb., ind. prez. 3 palpítă
palpitația
PALPITÁȚIE, palpitații, s. f. Mișcare anormală, puternică, rapidă sau neregulată a inimii, provocată de o boală, de o emoție, de un efort etc.; palpit. ♦ Fig. (Rar) Sentiment, emoție. – Din fr. palpitation, it. palpitazione. DOOM
palpitáție (-ți-e) s. f., art. palpitáția (-ți-a), g.-d. art. palpitáției; pl. palpitáții, art. palpitáțiile (-ți-i-)
palpitație
PALPITÁȚIE, palpitații, s. f. Mișcare anormală, puternică, rapidă sau neregulată a inimii, provocată de o boală, de o emoție, de un efort etc.; palpit. ♦ Fig. (Rar) Sentiment, emoție. – Din fr. palpitation, it. palpitazione. DOOM
palpitáție (-ți-e) s. f., art. palpitáția (-ți-a), g.-d. art. palpitáției; pl. palpitáții, art. palpitáțiile (-ți-i-)
palpitației
PALPITÁȚIE, palpitații, s. f. Mișcare anormală, puternică, rapidă sau neregulată a inimii, provocată de o boală, de o emoție, de un efort etc.; palpit. ♦ Fig. (Rar) Sentiment, emoție. – Din fr. palpitation, it. palpitazione. DOOM
palpitáție (-ți-e) s. f., art. palpitáția (-ți-a), g.-d. art. palpitáției; pl. palpitáții, art. palpitáțiile (-ți-i-)
palpitații
PALPITÁȚIE, palpitații, s. f. Mișcare anormală, puternică, rapidă sau neregulată a inimii, provocată de o boală, de o emoție, de un efort etc.; palpit. ♦ Fig. (Rar) Sentiment, emoție. – Din fr. palpitation, it. palpitazione. DOOM
palpitáție (-ți-e) s. f., art. palpitáția (-ți-a), g.-d. art. palpitáției; pl. palpitáții, art. palpitáțiile (-ți-i-)
palpitațiile
PALPITÁȚIE, palpitații, s. f. Mișcare anormală, puternică, rapidă sau neregulată a inimii, provocată de o boală, de o emoție, de un efort etc.; palpit. ♦ Fig. (Rar) Sentiment, emoție. – Din fr. palpitation, it. palpitazione. DOOM
palpitáție (-ți-e) s. f., art. palpitáția (-ți-a), g.-d. art. palpitáției; pl. palpitáții, art. palpitáțiile (-ți-i-)
palpitațiilor
PALPITÁȚIE, palpitații, s. f. Mișcare anormală, puternică, rapidă sau neregulată a inimii, provocată de o boală, de o emoție, de un efort etc.; palpit. ♦ Fig. (Rar) Sentiment, emoție. – Din fr. palpitation, it. palpitazione. DOOM
palpitáție (-ți-e) s. f., art. palpitáția (-ți-a), g.-d. art. palpitáției; pl. palpitáții, art. palpitáțiile (-ți-i-)
palpitațiune
PALPITAȚIÚNE s.f. v. palpitație.
palpite
PALPÍT, palpite, s. n. (Înv.) Palpitație. – Din it. palpito. DOOM
palpít (înv.) s. n., pl. palpíte
palpite
PALPITÁ, palpít, vb. I. Intranz. 1. (Despre inimă) A bate mai puternic, mai rapid decât e normal sau a bate în mod neregulat, din cauza unei emoții, a unui efort, a unei boli; a zvâcni. ♦ (Despre oameni) A fi stăpânit de o emoție puternică, a fi tulburat; a tremura. 2. P. anal. A se mișca ritmic, a se legăna; a tremura, a fremăta; a sclipi ușor și intermitent, a licări, a pâlpâi. 3. Fig. A se manifesta cu putere, a trăi intens; a fremăta, a pulsa, a vibra. – Din fr. palpiter, it. palpitare. DOOM
palpitá (a ~) vb., ind. prez. 3 palpítă
palpitele
PALPÍT, palpite, s. n. (Înv.) Palpitație. – Din it. palpito. DOOM
palpít (înv.) s. n., pl. palpíte
palpitelor
PALPÍT, palpite, s. n. (Înv.) Palpitație. – Din it. palpito. DOOM
palpít (înv.) s. n., pl. palpíte
palpitul
PALPÍT, palpite, s. n. (Înv.) Palpitație. – Din it. palpito. DOOM
palpít (înv.) s. n., pl. palpíte
palpitului
PALPÍT, palpite, s. n. (Înv.) Palpitație. – Din it. palpito. DOOM
palpít (înv.) s. n., pl. palpíte
palpitând
PALPITÁ, palpít, vb. I. Intranz. 1. (Despre inimă) A bate mai puternic, mai rapid decât e normal sau a bate în mod neregulat, din cauza unei emoții, a unui efort, a unei boli; a zvâcni. ♦ (Despre oameni) A fi stăpânit de o emoție puternică, a fi tulburat; a tremura. 2. P. anal. A se mișca ritmic, a se legăna; a tremura, a fremăta; a sclipi ușor și intermitent, a licări, a pâlpâi. 3. Fig. A se manifesta cu putere, a trăi intens; a fremăta, a pulsa, a vibra. – Din fr. palpiter, it. palpitare. DOOM
palpitá (a ~) vb., ind. prez. 3 palpítă
palpitînd
PALPITÁ, palpít, vb. I. Intranz. 1. (Despre inimă) A bate mai puternic, mai rapid decât e normal sau a bate în mod neregulat, din cauza unei emoții, a unui efort, a unei boli; a zvâcni. ♦ (Despre oameni) A fi stăpânit de o emoție puternică, a fi tulburat; a tremura. 2. P. anal. A se mișca ritmic, a se legăna; a tremura, a fremăta; a sclipi ușor și intermitent, a licări, a pâlpâi. 3. Fig. A se manifesta cu putere, a trăi intens; a fremăta, a pulsa, a vibra. – Din fr. palpiter, it. palpitare. DOOM
palpitá (a ~) vb., ind. prez. 3 palpítă
palpitări
PALPITÁRE, palpitări, s. f. Acțiunea de a palpita și rezultatul ei. – V. palpita. DOOM
palpitáre s. f., g.-d. art. palpitắrii; pl. palpitắri
palpitării
PALPITÁRE, palpitări, s. f. Acțiunea de a palpita și rezultatul ei. – V. palpita. DOOM
palpitáre s. f., g.-d. art. palpitắrii; pl. palpitắri
palpitările
PALPITÁRE, palpitări, s. f. Acțiunea de a palpita și rezultatul ei. – V. palpita. DOOM
palpitáre s. f., g.-d. art. palpitắrii; pl. palpitắri
palpitărilor
PALPITÁRE, palpitări, s. f. Acțiunea de a palpita și rezultatul ei. – V. palpita. DOOM
palpitáre s. f., g.-d. art. palpitắrii; pl. palpitắri
palpitătoare
PALPITĂTÓR, -OÁRE, palpitători, -oare, adj. (Rar) Tremurător, fremătător. – Palpita + suf. -ător. DOOM
palpitătór (rar) adj. m., pl. palpitătóri; f. sg. și pl. palpitătoáre
palpitătoarea
PALPITĂTÓR, -OÁRE, palpitători, -oare, adj. (Rar) Tremurător, fremătător. – Palpita + suf. -ător. DOOM
palpitătór (rar) adj. m., pl. palpitătóri; f. sg. și pl. palpitătoáre
palpitătoarei
PALPITĂTÓR, -OÁRE, palpitători, -oare, adj. (Rar) Tremurător, fremătător. – Palpita + suf. -ător. DOOM
palpitătór (rar) adj. m., pl. palpitătóri; f. sg. și pl. palpitătoáre
palpitătoarele
PALPITĂTÓR, -OÁRE, palpitători, -oare, adj. (Rar) Tremurător, fremătător. – Palpita + suf. -ător. DOOM
palpitătór (rar) adj. m., pl. palpitătóri; f. sg. și pl. palpitătoáre
palpitătoarelor
PALPITĂTÓR, -OÁRE, palpitători, -oare, adj. (Rar) Tremurător, fremătător. – Palpita + suf. -ător. DOOM
palpitătór (rar) adj. m., pl. palpitătóri; f. sg. și pl. palpitătoáre
palpitător
PALPITĂTÓR, -OÁRE, palpitători, -oare, adj. (Rar) Tremurător, fremătător. – Palpita + suf. -ător. DOOM
palpitătór (rar) adj. m., pl. palpitătóri; f. sg. și pl. palpitătoáre
palpitători
PALPITĂTÓR, -OÁRE, palpitători, -oare, adj. (Rar) Tremurător, fremătător. – Palpita + suf. -ător. DOOM
palpitătór (rar) adj. m., pl. palpitătóri; f. sg. și pl. palpitătoáre
palpitătorii
PALPITĂTÓR, -OÁRE, palpitători, -oare, adj. (Rar) Tremurător, fremătător. – Palpita + suf. -ător. DOOM
palpitătór (rar) adj. m., pl. palpitătóri; f. sg. și pl. palpitătoáre
palpitătorilor
PALPITĂTÓR, -OÁRE, palpitători, -oare, adj. (Rar) Tremurător, fremătător. – Palpita + suf. -ător. DOOM
palpitătór (rar) adj. m., pl. palpitătóri; f. sg. și pl. palpitătoáre
palpitătorul
PALPITĂTÓR, -OÁRE, palpitători, -oare, adj. (Rar) Tremurător, fremătător. – Palpita + suf. -ător. DOOM
palpitătór (rar) adj. m., pl. palpitătóri; f. sg. și pl. palpitătoáre
palpitătorului
PALPITĂTÓR, -OÁRE, palpitători, -oare, adj. (Rar) Tremurător, fremătător. – Palpita + suf. -ător. DOOM
palpitătór (rar) adj. m., pl. palpitătóri; f. sg. și pl. palpitătoáre
palpiți
PALPITÁ, palpít, vb. I. Intranz. 1. (Despre inimă) A bate mai puternic, mai rapid decât e normal sau a bate în mod neregulat, din cauza unei emoții, a unui efort, a unei boli; a zvâcni. ♦ (Despre oameni) A fi stăpânit de o emoție puternică, a fi tulburat; a tremura. 2. P. anal. A se mișca ritmic, a se legăna; a tremura, a fremăta; a sclipi ușor și intermitent, a licări, a pâlpâi. 3. Fig. A se manifesta cu putere, a trăi intens; a fremăta, a pulsa, a vibra. – Din fr. palpiter, it. palpitare. DOOM
palpitá (a ~) vb., ind. prez. 3 palpítă
palplanșa
PALPLÁNȘĂ, palplanșe, s. f. Element de construcție din lemn, oțel sau beton, de forma unei grinzi cu lungime mare, folosit la executarea unor pereți care susțin săpăturile, sprijină malurile înalte etc. – Din fr. palplanche. DOOM
palplánșă s. f., art. palplánșa, g.-d. art. palplánșei; pl. palplánșe
palplanșe
PALPLÁNȘĂ, palplanșe, s. f. Element de construcție din lemn, oțel sau beton, de forma unei grinzi cu lungime mare, folosit la executarea unor pereți care susțin săpăturile, sprijină malurile înalte etc. – Din fr. palplanche. DOOM
palplánșă s. f., art. palplánșa, g.-d. art. palplánșei; pl. palplánșe
palplanșei
PALPLÁNȘĂ, palplanșe, s. f. Element de construcție din lemn, oțel sau beton, de forma unei grinzi cu lungime mare, folosit la executarea unor pereți care susțin săpăturile, sprijină malurile înalte etc. – Din fr. palplanche. DOOM
palplánșă s. f., art. palplánșa, g.-d. art. palplánșei; pl. palplánșe
palplanșele
PALPLÁNȘĂ, palplanșe, s. f. Element de construcție din lemn, oțel sau beton, de forma unei grinzi cu lungime mare, folosit la executarea unor pereți care susțin săpăturile, sprijină malurile înalte etc. – Din fr. palplanche. DOOM
palplánșă s. f., art. palplánșa, g.-d. art. palplánșei; pl. palplánșe
palplanșelor
PALPLÁNȘĂ, palplanșe, s. f. Element de construcție din lemn, oțel sau beton, de forma unei grinzi cu lungime mare, folosit la executarea unor pereți care susțin săpăturile, sprijină malurile înalte etc. – Din fr. palplanche. DOOM
palplánșă s. f., art. palplánșa, g.-d. art. palplánșei; pl. palplánșe
palpând
PALPÁ, palpez, vb. I. Tranz. 1. A examina un bolnav printr-o ușoară presiune cu degetele sau palmele asupra unei regiuni a corpului, pentru a determina limitele, consistența și sensibilitatea unor țesuturi și organe, prezența unor vibrații, a unor formațiuni patologice etc.2. A examina, cu mâna sau cu un instrument special, gradul de netezime al suprafeței unui obiect. – Din fr. palper. DOOM
palpá (a ~) vb., ind. prez. 3 palpeáză
palpînd
PALPÁ, palpez, vb. I. Tranz. 1. A examina un bolnav printr-o ușoară presiune cu degetele sau palmele asupra unei regiuni a corpului, pentru a determina limitele, consistența și sensibilitatea unor țesuturi și organe, prezența unor vibrații, a unor formațiuni patologice etc.2. A examina, cu mâna sau cu un instrument special, gradul de netezime al suprafeței unui obiect. – Din fr. palper. DOOM
palpá (a ~) vb., ind. prez. 3 palpeáză
palpări
PALPÁRE, palpări, s. f. Acțiunea de a palpa și rezultatul ei; palpație. – V. palpa. DOOM
palpáre s. f., g.-d. art. palpắrii; pl. palpắri
palpării
PALPÁRE, palpări, s. f. Acțiunea de a palpa și rezultatul ei; palpație. – V. palpa. DOOM
palpáre s. f., g.-d. art. palpắrii; pl. palpắri
palpările
PALPÁRE, palpări, s. f. Acțiunea de a palpa și rezultatul ei; palpație. – V. palpa. DOOM
palpáre s. f., g.-d. art. palpắrii; pl. palpắri
palpărilor
PALPÁRE, palpări, s. f. Acțiunea de a palpa și rezultatul ei; palpație. – V. palpa. DOOM
palpáre s. f., g.-d. art. palpắrii; pl. palpắri
palten
PÁLTIN, paltini, s. m. Numele a doi arbori: a) arbore înalt, cu frunzele crestate adânc, cu florile mici și fructele prevăzute cu aripi, având trunchiul din lemn tare, folosit la fabricarea mobilei, a unor instrumente muzicale etc. (Acer pseudoplatanus); b) arțar. ♦ Lemnul arborilor de mai sus. [Var.: (pop.) pálten s. m.] – Lat. platanus. DOOM
páltin s. m., pl. páltini
paltin
PÁLTIN, paltini, s. m. Numele a doi arbori: a) arbore înalt, cu frunzele crestate adânc, cu florile mici și fructele prevăzute cu aripi, având trunchiul din lemn tare, folosit la fabricarea mobilei, a unor instrumente muzicale etc. (Acer pseudoplatanus); b) arțar. ♦ Lemnul arborilor de mai sus. [Var.: (pop.) pálten s. m.] – Lat. platanus. DOOM
páltin s. m., pl. páltini
paltini
PÁLTIN, paltini, s. m. Numele a doi arbori: a) arbore înalt, cu frunzele crestate adânc, cu florile mici și fructele prevăzute cu aripi, având trunchiul din lemn tare, folosit la fabricarea mobilei, a unor instrumente muzicale etc. (Acer pseudoplatanus); b) arțar. ♦ Lemnul arborilor de mai sus. [Var.: (pop.) pálten s. m.] – Lat. platanus. DOOM
páltin s. m., pl. páltini
paltinii
PÁLTIN, paltini, s. m. Numele a doi arbori: a) arbore înalt, cu frunzele crestate adânc, cu florile mici și fructele prevăzute cu aripi, având trunchiul din lemn tare, folosit la fabricarea mobilei, a unor instrumente muzicale etc. (Acer pseudoplatanus); b) arțar. ♦ Lemnul arborilor de mai sus. [Var.: (pop.) pálten s. m.] – Lat. platanus. DOOM
páltin s. m., pl. páltini
paltinilor
PÁLTIN, paltini, s. m. Numele a doi arbori: a) arbore înalt, cu frunzele crestate adânc, cu florile mici și fructele prevăzute cu aripi, având trunchiul din lemn tare, folosit la fabricarea mobilei, a unor instrumente muzicale etc. (Acer pseudoplatanus); b) arțar. ♦ Lemnul arborilor de mai sus. [Var.: (pop.) pálten s. m.] – Lat. platanus. DOOM
páltin s. m., pl. páltini
paltinul
PÁLTIN, paltini, s. m. Numele a doi arbori: a) arbore înalt, cu frunzele crestate adânc, cu florile mici și fructele prevăzute cu aripi, având trunchiul din lemn tare, folosit la fabricarea mobilei, a unor instrumente muzicale etc. (Acer pseudoplatanus); b) arțar. ♦ Lemnul arborilor de mai sus. [Var.: (pop.) pálten s. m.] – Lat. platanus. DOOM
páltin s. m., pl. páltini
paltinului
PÁLTIN, paltini, s. m. Numele a doi arbori: a) arbore înalt, cu frunzele crestate adânc, cu florile mici și fructele prevăzute cu aripi, având trunchiul din lemn tare, folosit la fabricarea mobilei, a unor instrumente muzicale etc. (Acer pseudoplatanus); b) arțar. ♦ Lemnul arborilor de mai sus. [Var.: (pop.) pálten s. m.] – Lat. platanus. DOOM
páltin s. m., pl. páltini
paltoane
PALTÓN, paltoane, s. n. Haină de iarnă (lungă până sub genunchi), confecționată din stofa groasă și căptușită cu vatelină sau cu blană, care se poartă peste celelalte obiecte de îmbrăcăminte. – Din fr. paletot. DOOM
paltón s. n., pl. paltoáne
paltoanele
PALTÓN, paltoane, s. n. Haină de iarnă (lungă până sub genunchi), confecționată din stofa groasă și căptușită cu vatelină sau cu blană, care se poartă peste celelalte obiecte de îmbrăcăminte. – Din fr. paletot. DOOM
paltón s. n., pl. paltoáne
paltoanelor
PALTÓN, paltoane, s. n. Haină de iarnă (lungă până sub genunchi), confecționată din stofa groasă și căptușită cu vatelină sau cu blană, care se poartă peste celelalte obiecte de îmbrăcăminte. – Din fr. paletot. DOOM
paltón s. n., pl. paltoáne
palton
PALTÓN, paltoane, s. n. Haină de iarnă (lungă până sub genunchi), confecționată din stofa groasă și căptușită cu vatelină sau cu blană, care se poartă peste celelalte obiecte de îmbrăcăminte. – Din fr. paletot. DOOM
paltón s. n., pl. paltoáne
paltonaș
PALTONÁȘ, paltonașe, s. n. Diminutiv al lui palton. – Palton + suf. -aș. DOOM
paltonáș s. n., pl. paltonáșe
paltonașe
PALTONÁȘ, paltonașe, s. n. Diminutiv al lui palton. – Palton + suf. -aș. DOOM
paltonáș s. n., pl. paltonáșe
paltonașele
PALTONÁȘ, paltonașe, s. n. Diminutiv al lui palton. – Palton + suf. -aș. DOOM
paltonáș s. n., pl. paltonáșe
paltonașelor
PALTONÁȘ, paltonașe, s. n. Diminutiv al lui palton. – Palton + suf. -aș. DOOM
paltonáș s. n., pl. paltonáșe
paltonașul
PALTONÁȘ, paltonașe, s. n. Diminutiv al lui palton. – Palton + suf. -aș. DOOM
paltonáș s. n., pl. paltonáșe
paltonașului
PALTONÁȘ, paltonașe, s. n. Diminutiv al lui palton. – Palton + suf. -aș. DOOM
paltonáș s. n., pl. paltonáșe
paltonul
PALTÓN, paltoane, s. n. Haină de iarnă (lungă până sub genunchi), confecționată din stofa groasă și căptușită cu vatelină sau cu blană, care se poartă peste celelalte obiecte de îmbrăcăminte. – Din fr. paletot. DOOM
paltón s. n., pl. paltoáne
paltonului
PALTÓN, paltoane, s. n. Haină de iarnă (lungă până sub genunchi), confecționată din stofa groasă și căptușită cu vatelină sau cu blană, care se poartă peste celelalte obiecte de îmbrăcăminte. – Din fr. paletot. DOOM
paltón s. n., pl. paltoáne
paluda
PALÚDĂ, palude, s. f. (Înv.) Baltă; mlaștină. – Din lat. palus, -udis, fr. palude.
paludamentum
PALUDAMÉNTUM s.n. (Ant.) Mantie pe care o purtau generalii romani. [Pl. -muri. / < lat. paludamentum].
paludarii
PALUDÁRIU s.n. Bazin pentru creșterea sau dresarea animalelor amfibii. [Pron. -riu. / < fr. paludarium].
paludariile
PALUDÁRIU s.n. Bazin pentru creșterea sau dresarea animalelor amfibii. [Pron. -riu. / < fr. paludarium].
paludariilor
PALUDÁRIU s.n. Bazin pentru creșterea sau dresarea animalelor amfibii. [Pron. -riu. / < fr. paludarium].
paludariu
PALUDÁRIU s.n. Bazin pentru creșterea sau dresarea animalelor amfibii. [Pron. -riu. / < fr. paludarium].
paludariul
PALUDÁRIU s.n. Bazin pentru creșterea sau dresarea animalelor amfibii. [Pron. -riu. / < fr. paludarium].
paludariului
PALUDÁRIU s.n. Bazin pentru creșterea sau dresarea animalelor amfibii. [Pron. -riu. / < fr. paludarium].
palude
PALÚDĂ, palude, s. f. (Înv.) Baltă; mlaștină. – Din lat. palus, -udis, fr. palude.
paludean
PALUDEÁN, -Ă, paludeeni, -e, adj. (Rar) Palustru. ◊ Friguri paludeene = paludism. [Pr.: -de-an] – Din fr. paludéen.
paludeana
PALUDEÁN, -Ă, paludeeni, -e, adj. (Rar) Palustru. ◊ Friguri paludeene = paludism. [Pr.: -de-an] – Din fr. paludéen.
paludeanul
PALUDEÁN, -Ă, paludeeni, -e, adj. (Rar) Palustru. ◊ Friguri paludeene = paludism. [Pr.: -de-an] – Din fr. paludéen.
paludeanului
PALUDEÁN, -Ă, paludeeni, -e, adj. (Rar) Palustru. ◊ Friguri paludeene = paludism. [Pr.: -de-an] – Din fr. paludéen.
paludeene
PALUDEÁN, -Ă, paludeeni, -e, adj. (Rar) Palustru. ◊ Friguri paludeene = paludism. [Pr.: -de-an] – Din fr. paludéen.
paludeenei
PALUDEÁN, -Ă, paludeeni, -e, adj. (Rar) Palustru. ◊ Friguri paludeene = paludism. [Pr.: -de-an] – Din fr. paludéen.
paludeenele
PALUDEÁN, -Ă, paludeeni, -e, adj. (Rar) Palustru. ◊ Friguri paludeene = paludism. [Pr.: -de-an] – Din fr. paludéen.
paludeenelor
PALUDEÁN, -Ă, paludeeni, -e, adj. (Rar) Palustru. ◊ Friguri paludeene = paludism. [Pr.: -de-an] – Din fr. paludéen.
paludeeni
PALUDEÁN, -Ă, paludeeni, -e, adj. (Rar) Palustru. ◊ Friguri paludeene = paludism. [Pr.: -de-an] – Din fr. paludéen.
paludeenii
PALUDEÁN, -Ă, paludeeni, -e, adj. (Rar) Palustru. ◊ Friguri paludeene = paludism. [Pr.: -de-an] – Din fr. paludéen.
paludeenilor
PALUDEÁN, -Ă, paludeeni, -e, adj. (Rar) Palustru. ◊ Friguri paludeene = paludism. [Pr.: -de-an] – Din fr. paludéen.
paludei
PALÚDĂ, palude, s. f. (Înv.) Baltă; mlaștină. – Din lat. palus, -udis, fr. palude.
paludele
PALÚDĂ, palude, s. f. (Înv.) Baltă; mlaștină. – Din lat. palus, -udis, fr. palude.
paludelor
PALÚDĂ, palude, s. f. (Înv.) Baltă; mlaștină. – Din lat. palus, -udis, fr. palude.
paludic
PALÚDIC, -Ă, paludici, -ce, adj. Care se referă la paludism, atins de paludism. ♦ (Substantivat) Persoană care suferă de paludism; malaric. – Din fr. paludique. DOOM
palúdic adj. m., pl. palúdici; f. palúdică, pl. palúdice
paludica
PALÚDIC, -Ă, paludici, -ce, adj. Care se referă la paludism, atins de paludism. ♦ (Substantivat) Persoană care suferă de paludism; malaric. – Din fr. paludique. DOOM
palúdic adj. m., pl. palúdici; f. palúdică, pl. palúdice
paludice
PALÚDIC, -Ă, paludici, -ce, adj. Care se referă la paludism, atins de paludism. ♦ (Substantivat) Persoană care suferă de paludism; malaric. – Din fr. paludique. DOOM
palúdic adj. m., pl. palúdici; f. palúdică, pl. palúdice
paludicei
PALÚDIC, -Ă, paludici, -ce, adj. Care se referă la paludism, atins de paludism. ♦ (Substantivat) Persoană care suferă de paludism; malaric. – Din fr. paludique. DOOM
palúdic adj. m., pl. palúdici; f. palúdică, pl. palúdice
paludicele
PALÚDIC, -Ă, paludici, -ce, adj. Care se referă la paludism, atins de paludism. ♦ (Substantivat) Persoană care suferă de paludism; malaric. – Din fr. paludique. DOOM
palúdic adj. m., pl. palúdici; f. palúdică, pl. palúdice
paludicelor
PALÚDIC, -Ă, paludici, -ce, adj. Care se referă la paludism, atins de paludism. ♦ (Substantivat) Persoană care suferă de paludism; malaric. – Din fr. paludique. DOOM
palúdic adj. m., pl. palúdici; f. palúdică, pl. palúdice
paludici
PALÚDIC, -Ă, paludici, -ce, adj. Care se referă la paludism, atins de paludism. ♦ (Substantivat) Persoană care suferă de paludism; malaric. – Din fr. paludique. DOOM
palúdic adj. m., pl. palúdici; f. palúdică, pl. palúdice
paludicii
PALÚDIC, -Ă, paludici, -ce, adj. Care se referă la paludism, atins de paludism. ♦ (Substantivat) Persoană care suferă de paludism; malaric. – Din fr. paludique. DOOM
palúdic adj. m., pl. palúdici; f. palúdică, pl. palúdice
paludicilor
PALÚDIC, -Ă, paludici, -ce, adj. Care se referă la paludism, atins de paludism. ♦ (Substantivat) Persoană care suferă de paludism; malaric. – Din fr. paludique. DOOM
palúdic adj. m., pl. palúdici; f. palúdică, pl. palúdice
paludicol
PALUDÍCOL, -Ă adj. (Biol.; despre organisme) Care trăiește în mlaștini. [Cf. lat. palus – mlaștină, colere – a locui].
paludicola
PALUDÍCOL, -Ă adj. (Biol.; despre organisme) Care trăiește în mlaștini. [Cf. lat. palus – mlaștină, colere – a locui].
paludicole
PALUDÍCOL, -Ă adj. (Biol.; despre organisme) Care trăiește în mlaștini. [Cf. lat. palus – mlaștină, colere – a locui].
paludicolei
PALUDÍCOL, -Ă adj. (Biol.; despre organisme) Care trăiește în mlaștini. [Cf. lat. palus – mlaștină, colere – a locui].
paludicolele
PALUDÍCOL, -Ă adj. (Biol.; despre organisme) Care trăiește în mlaștini. [Cf. lat. palus – mlaștină, colere – a locui].
paludicolelor
PALUDÍCOL, -Ă adj. (Biol.; despre organisme) Care trăiește în mlaștini. [Cf. lat. palus – mlaștină, colere – a locui].
paludicoli
PALUDÍCOL, -Ă adj. (Biol.; despre organisme) Care trăiește în mlaștini. [Cf. lat. palus – mlaștină, colere – a locui].
paludicolii
PALUDÍCOL, -Ă adj. (Biol.; despre organisme) Care trăiește în mlaștini. [Cf. lat. palus – mlaștină, colere – a locui].
paludicolilor
PALUDÍCOL, -Ă adj. (Biol.; despre organisme) Care trăiește în mlaștini. [Cf. lat. palus – mlaștină, colere – a locui].
paludicolul
PALUDÍCOL, -Ă adj. (Biol.; despre organisme) Care trăiește în mlaștini. [Cf. lat. palus – mlaștină, colere – a locui].
paludicolului
PALUDÍCOL, -Ă adj. (Biol.; despre organisme) Care trăiește în mlaștini. [Cf. lat. palus – mlaștină, colere – a locui].
paludicul
PALÚDIC, -Ă, paludici, -ce, adj. Care se referă la paludism, atins de paludism. ♦ (Substantivat) Persoană care suferă de paludism; malaric. – Din fr. paludique. DOOM
palúdic adj. m., pl. palúdici; f. palúdică, pl. palúdice
paludicului
PALÚDIC, -Ă, paludici, -ce, adj. Care se referă la paludism, atins de paludism. ♦ (Substantivat) Persoană care suferă de paludism; malaric. – Din fr. paludique. DOOM
palúdic adj. m., pl. palúdici; f. palúdică, pl. palúdice
paludină
PALUDÍNĂ s.f. Moluscă gasteropodă vivipară, care trăiește în apele curgătoare și în iazuri. [< fr. paludine].
paludism
PALUDÍSM s. n. Boală infecțioasă provocată de un hematozoar (prin înțepătura țânțarilor anofeli); malarie, friguri palustre. – Din fr. paludisme. DOOM
paludísm s. n.
paludismul
PALUDÍSM s. n. Boală infecțioasă provocată de un hematozoar (prin înțepătura țânțarilor anofeli); malarie, friguri palustre. – Din fr. paludisme. DOOM
paludísm s. n.
paludismului
PALUDÍSM s. n. Boală infecțioasă provocată de un hematozoar (prin înțepătura țânțarilor anofeli); malarie, friguri palustre. – Din fr. paludisme. DOOM
paludísm s. n.
paludoasa
PALUDÓS, -OÁSĂ, paludoși, -oase, adj. (Livr.) Mlăștinos. – Din lat. paludosus, it. paludoso.
paludoase
PALUDÓS, -OÁSĂ, paludoși, -oase, adj. (Livr.) Mlăștinos. – Din lat. paludosus, it. paludoso.
paludoasei
PALUDÓS, -OÁSĂ, paludoși, -oase, adj. (Livr.) Mlăștinos. – Din lat. paludosus, it. paludoso.
paludoasele
PALUDÓS, -OÁSĂ, paludoși, -oase, adj. (Livr.) Mlăștinos. – Din lat. paludosus, it. paludoso.
paludoaselor
PALUDÓS, -OÁSĂ, paludoși, -oase, adj. (Livr.) Mlăștinos. – Din lat. paludosus, it. paludoso.
paludolog
PALUDOLÓG, -Ă, paludologi, -ge, s. m. și f. Specialist în paludologie. – Din paludologie (derivat regresiv).
paludologa
PALUDOLÓG, -Ă, paludologi, -ge, s. m. și f. Specialist în paludologie. – Din paludologie (derivat regresiv).
paludologe
PALUDOLÓG, -Ă, paludologi, -ge, s. m. și f. Specialist în paludologie. – Din paludologie (derivat regresiv).
paludologei
PALUDOLÓG, -Ă, paludologi, -ge, s. m. și f. Specialist în paludologie. – Din paludologie (derivat regresiv).
paludologele
PALUDOLÓG, -Ă, paludologi, -ge, s. m. și f. Specialist în paludologie. – Din paludologie (derivat regresiv).
paludologelor
PALUDOLÓG, -Ă, paludologi, -ge, s. m. și f. Specialist în paludologie. – Din paludologie (derivat regresiv).
paludologi
PALUDOLÓG, -Ă, paludologi, -ge, s. m. și f. Specialist în paludologie. – Din paludologie (derivat regresiv).
paludologia
PALUDOLOGÍE s. f. (Med.) Malariologie. – Din fr. paludologie.
paludologie
PALUDOLOGÍE s. f. (Med.) Malariologie. – Din fr. paludologie.
paludologiei
PALUDOLOGÍE s. f. (Med.) Malariologie. – Din fr. paludologie.
paludologii
PALUDOLÓG, -Ă, paludologi, -ge, s. m. și f. Specialist în paludologie. – Din paludologie (derivat regresiv).
paludologii
PALUDOLOGÍE s. f. (Med.) Malariologie. – Din fr. paludologie.
paludologilor
PALUDOLÓG, -Ă, paludologi, -ge, s. m. și f. Specialist în paludologie. – Din paludologie (derivat regresiv).
paludologul
PALUDOLÓG, -Ă, paludologi, -ge, s. m. și f. Specialist în paludologie. – Din paludologie (derivat regresiv).
paludologului
PALUDOLÓG, -Ă, paludologi, -ge, s. m. și f. Specialist în paludologie. – Din paludologie (derivat regresiv).
paludos
PALUDÓS, -OÁSĂ, paludoși, -oase, adj. (Livr.) Mlăștinos. – Din lat. paludosus, it. paludoso.
paludosul
PALUDÓS, -OÁSĂ, paludoși, -oase, adj. (Livr.) Mlăștinos. – Din lat. paludosus, it. paludoso.
paludosului
PALUDÓS, -OÁSĂ, paludoși, -oase, adj. (Livr.) Mlăștinos. – Din lat. paludosus, it. paludoso.
paludoterapia
PALUDOTERAPÍE s. f. (Med.) Malarioterapie. – Din fr. paludothérapie.
paludoterapie
PALUDOTERAPÍE s. f. (Med.) Malarioterapie. – Din fr. paludothérapie.
paludoterapiei
PALUDOTERAPÍE s. f. (Med.) Malarioterapie. – Din fr. paludothérapie.
paludoterapii
PALUDOTERAPÍE s. f. (Med.) Malarioterapie. – Din fr. paludothérapie.
paludoși
PALUDÓS, -OÁSĂ, paludoși, -oase, adj. (Livr.) Mlăștinos. – Din lat. paludosus, it. paludoso.
paludoșii
PALUDÓS, -OÁSĂ, paludoși, -oase, adj. (Livr.) Mlăștinos. – Din lat. paludosus, it. paludoso.
paludoșilor
PALUDÓS, -OÁSĂ, paludoși, -oase, adj. (Livr.) Mlăștinos. – Din lat. paludosus, it. paludoso.
paludrină
PALUDRÍNĂ s. f. Medicament sintetic folosit împotriva paludismului. – Din fr. paludrine. DOOM
paludrínă (-lu-dri-) s. f., g.-d. art. paludrínei
palul
PAL1, -Ă, pali, -e, adj. (Despre oameni și despre fața lor) Palid (1). ♦ (Despre culori) Puțin intens, șters; (despre obiecte sau ființe) care are o culoare puțin intensă, ștearsă; (despre lumină, surse de lumină sau corpuri luminoase) lipsit de intensitate, care răspândește o lumină slabă; care este fără strălucire; stins, palid. – Din fr. pâle. DOOM
*PAL s. n.
palul
PAL2, paluri, s. n. Material lemnos sub formă de placă obținut prin presarea de lemn în combinație cu diferiți lianți. – Din inițialele p[lacă] + a[glomerată din] + l[emn].
palului
PAL1, -Ă, pali, -e, adj. (Despre oameni și despre fața lor) Palid (1). ♦ (Despre culori) Puțin intens, șters; (despre obiecte sau ființe) care are o culoare puțin intensă, ștearsă; (despre lumină, surse de lumină sau corpuri luminoase) lipsit de intensitate, care răspândește o lumină slabă; care este fără strălucire; stins, palid. – Din fr. pâle. DOOM
*PAL s. n.
palului
PAL2, paluri, s. n. Material lemnos sub formă de placă obținut prin presarea de lemn în combinație cu diferiți lianți. – Din inițialele p[lacă] + a[glomerată din] + l[emn].
paluri
PAL2, paluri, s. n. Material lemnos sub formă de placă obținut prin presarea de lemn în combinație cu diferiți lianți. – Din inițialele p[lacă] + a[glomerată din] + l[emn].
palurile
PAL2, paluri, s. n. Material lemnos sub formă de placă obținut prin presarea de lemn în combinație cu diferiți lianți. – Din inițialele p[lacă] + a[glomerată din] + l[emn].
palurilor
PAL2, paluri, s. n. Material lemnos sub formă de placă obținut prin presarea de lemn în combinație cu diferiți lianți. – Din inițialele p[lacă] + a[glomerată din] + l[emn].
palustra
PALÚSTRU, -Ă, paluștri, -stre, adj. De baltă, din regiunea sau de pe malurile bălților. ◊ Friguri palustre = paludism. Locuințe palustre = locuințe lacustre. – Din fr. palustre. DOOM
palústru adj. m., pl. palúștri; f. palústră, pl. palústre
palustre
BRÂNCÚȚĂ, brâncuțe, s. f. 1. Plantă erbacee cu tulpina păroasă și cu flori galbene (Sisymbrium officinale). 2. Plantă erbacee cu flori mici, galbene, folosită în medicină (Nasturtium palustre). – Brâncă1 + suf. -uță.
palustre
PALÚSTRU, -Ă, paluștri, -stre, adj. De baltă, din regiunea sau de pe malurile bălților. ◊ Friguri palustre = paludism. Locuințe palustre = locuințe lacustre. – Din fr. palustre. DOOM
palústru adj. m., pl. palúștri; f. palústră, pl. palústre
palustrei
PALÚSTRU, -Ă, paluștri, -stre, adj. De baltă, din regiunea sau de pe malurile bălților. ◊ Friguri palustre = paludism. Locuințe palustre = locuințe lacustre. – Din fr. palustre. DOOM
palústru adj. m., pl. palúștri; f. palústră, pl. palústre
palustrele
PALÚSTRU, -Ă, paluștri, -stre, adj. De baltă, din regiunea sau de pe malurile bălților. ◊ Friguri palustre = paludism. Locuințe palustre = locuințe lacustre. – Din fr. palustre. DOOM
palústru adj. m., pl. palúștri; f. palústră, pl. palústre
palustrelor
PALÚSTRU, -Ă, paluștri, -stre, adj. De baltă, din regiunea sau de pe malurile bălților. ◊ Friguri palustre = paludism. Locuințe palustre = locuințe lacustre. – Din fr. palustre. DOOM
palústru adj. m., pl. palúștri; f. palústră, pl. palústre
palustris
ȘTÉVIE, ștevii, s. f. Plantă erbacee cu tulpină puternică, cu frunze ovale, comestibile, a cărei rădăcină este folosită în medicină pentru proprietățile ei astringente și depurative (Rumex patientia). ◊ Compus: ștevie-de-munte = plantă erbacee perenă, cu tulpina înaltă de 50-100 cm, cu frunze palmate, cu flori mici albe-roz în inflorescențe (Astrantia major). – Din sl. štavije, bg. štavel, scr. štavlije.
palustru
PALÚSTRU, -Ă, paluștri, -stre, adj. De baltă, din regiunea sau de pe malurile bălților. ◊ Friguri palustre = paludism. Locuințe palustre = locuințe lacustre. – Din fr. palustre. DOOM
palústru adj. m., pl. palúștri; f. palústră, pl. palústre
palustrul
PALÚSTRU, -Ă, paluștri, -stre, adj. De baltă, din regiunea sau de pe malurile bălților. ◊ Friguri palustre = paludism. Locuințe palustre = locuințe lacustre. – Din fr. palustre. DOOM
palústru adj. m., pl. palúștri; f. palústră, pl. palústre
palustrului
PALÚSTRU, -Ă, paluștri, -stre, adj. De baltă, din regiunea sau de pe malurile bălților. ◊ Friguri palustre = paludism. Locuințe palustre = locuințe lacustre. – Din fr. palustre. DOOM
palústru adj. m., pl. palúștri; f. palústră, pl. palústre
palută
PALÚTĂ, palute, s. f. (Transilv.; învechit) Palat, castel. Din larguri de palută ies patru portărei. Au coifuri, au ceaprazuri, au sulița la ei. COȘBUC, P. II 194. Fost-ai în casa de cătră răsărit a palutei mele ? RETEGANUL, P. V 20.
palux
PÁLUX s. n. Lac incolor care se aplică pe suprafața parchetului pentru a-l proteja. – Denumire comercială.
paluș
PÁLUȘ s. n. v. paloș.
paluștri
PALÚSTRU, -Ă, paluștri, -stre, adj. De baltă, din regiunea sau de pe malurile bălților. ◊ Friguri palustre = paludism. Locuințe palustre = locuințe lacustre. – Din fr. palustre. DOOM
palústru adj. m., pl. palúștri; f. palústră, pl. palústre
paluștrii
PALÚSTRU, -Ă, paluștri, -stre, adj. De baltă, din regiunea sau de pe malurile bălților. ◊ Friguri palustre = paludism. Locuințe palustre = locuințe lacustre. – Din fr. palustre. DOOM
palústru adj. m., pl. palúștri; f. palústră, pl. palústre
paluștrilor
PALÚSTRU, -Ă, paluștri, -stre, adj. De baltă, din regiunea sau de pe malurile bălților. ◊ Friguri palustre = paludism. Locuințe palustre = locuințe lacustre. – Din fr. palustre. DOOM
palústru adj. m., pl. palúștri; f. palústră, pl. palústre
palănci
PALÁNCĂ, palănci, s. f. 1. (Înv.) Palisadă (1). ◊ Expr. A face (sau a da ceva) palancă (la pământ) = a culca la pământ, a doborî. 2. (Reg.) Nume dat unor construcții rudimentare, folosite ca gard, ca adăpost pentru animale etc. – Din tc., pol. palanka, magh. palánk. DOOM
paláncă s. f., g.-d. art. palắncii; pl. palắnci
palăncii
PALÁNCĂ, palănci, s. f. 1. (Înv.) Palisadă (1). ◊ Expr. A face (sau a da ceva) palancă (la pământ) = a culca la pământ, a doborî. 2. (Reg.) Nume dat unor construcții rudimentare, folosite ca gard, ca adăpost pentru animale etc. – Din tc., pol. palanka, magh. palánk. DOOM
paláncă s. f., g.-d. art. palắncii; pl. palắnci
palăncile
PALÁNCĂ, palănci, s. f. 1. (Înv.) Palisadă (1). ◊ Expr. A face (sau a da ceva) palancă (la pământ) = a culca la pământ, a doborî. 2. (Reg.) Nume dat unor construcții rudimentare, folosite ca gard, ca adăpost pentru animale etc. – Din tc., pol. palanka, magh. palánk. DOOM
paláncă s. f., g.-d. art. palắncii; pl. palắnci
palăncilor
PALÁNCĂ, palănci, s. f. 1. (Înv.) Palisadă (1). ◊ Expr. A face (sau a da ceva) palancă (la pământ) = a culca la pământ, a doborî. 2. (Reg.) Nume dat unor construcții rudimentare, folosite ca gard, ca adăpost pentru animale etc. – Din tc., pol. palanka, magh. palánk. DOOM
paláncă s. f., g.-d. art. palắncii; pl. palắnci
pama
PAMÁ, pamez, vb. I. Intranz. (Rar) A leșina, a se pierde. – Din fr. pâmer. DOOM
!pamá (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se pameáză
pamai
PAMÁ, pamez, vb. I. Intranz. (Rar) A leșina, a se pierde. – Din fr. pâmer. DOOM
!pamá (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se pameáză
pamam
PAMÁ, pamez, vb. I. Intranz. (Rar) A leșina, a se pierde. – Din fr. pâmer. DOOM
!pamá (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se pameáză
pamare
PAMÁ, pamez, vb. I. Intranz. (Rar) A leșina, a se pierde. – Din fr. pâmer. DOOM
!pamá (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se pameáză
pamare
PAMÁ, pamez, vb. I. Intranz. (Franțuzism) A leșina, a se pierde. – Din fr. pâmer.
pamară
PAMÁ, pamez, vb. I. Intranz. (Rar) A leșina, a se pierde. – Din fr. pâmer. DOOM
!pamá (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se pameáză
pamarăm
PAMÁ, pamez, vb. I. Intranz. (Rar) A leșina, a se pierde. – Din fr. pâmer. DOOM
!pamá (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se pameáză
pamarăți
PAMÁ, pamez, vb. I. Intranz. (Rar) A leșina, a se pierde. – Din fr. pâmer. DOOM
!pamá (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se pameáză
pamase
PAMÁ, pamez, vb. I. Intranz. (Rar) A leșina, a se pierde. – Din fr. pâmer. DOOM
!pamá (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se pameáză
pamasem
PAMÁ, pamez, vb. I. Intranz. (Rar) A leșina, a se pierde. – Din fr. pâmer. DOOM
!pamá (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se pameáză
pamaseră
PAMÁ, pamez, vb. I. Intranz. (Rar) A leșina, a se pierde. – Din fr. pâmer. DOOM
!pamá (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se pameáză
pamaserăm
PAMÁ, pamez, vb. I. Intranz. (Rar) A leșina, a se pierde. – Din fr. pâmer. DOOM
!pamá (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se pameáză
pamaserăți
PAMÁ, pamez, vb. I. Intranz. (Rar) A leșina, a se pierde. – Din fr. pâmer. DOOM
!pamá (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se pameáză
pamaseși
PAMÁ, pamez, vb. I. Intranz. (Rar) A leșina, a se pierde. – Din fr. pâmer. DOOM
!pamá (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se pameáză
pamaseți
PAMÁ, pamez, vb. I. Intranz. (Rar) A leșina, a se pierde. – Din fr. pâmer. DOOM
!pamá (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se pameáză
pamat
PAMÁ, pamez, vb. I. Intranz. (Rar) A leșina, a se pierde. – Din fr. pâmer. DOOM
!pamá (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se pameáză
pamau
PAMÁ, pamez, vb. I. Intranz. (Rar) A leșina, a se pierde. – Din fr. pâmer. DOOM
!pamá (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se pameáză
pamași
PAMÁ, pamez, vb. I. Intranz. (Rar) A leșina, a se pierde. – Din fr. pâmer. DOOM
!pamá (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se pameáză
pamați
PAMÁ, pamez, vb. I. Intranz. (Rar) A leșina, a se pierde. – Din fr. pâmer. DOOM
!pamá (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se pameáză
pamblică
PÁNGLICĂ, panglici, s. f. 1. Fâșie îngustă de bumbac, de mătase, de catifea etc., folosită mai ales ca podoabă (la îmbrăcămintea feminină). ♦ Fâșie îngustă de bumbac sau de mătase îmbibată cu tuș, folosită la mașina de scris. 2. Bandă de pânză, de mușama sau de metal divizată în centimetri, care servește la măsurarea distanțelor. 3. Obiect flexibil de metal sau de alt material, având grosime și lățime mică în raport cu lungimea; bandă. 4. (Zool.; pop.) Tenie. [Var.: (reg.) pándlică, pámblică s. f.] – Din magh. pántlika. DOOM
pánglică s. f., g.-d. art. pánglicii; pl. pánglici
pambriu
PAMBRÍU, pambriuri, s. n. (Înv.) Stofă de lână merinos. – Et. nec. DOOM
pambríu (înv.) s. n., art. pambríul; pl. pambríuri
pambriul
PAMBRÍU, pambriuri, s. n. (Înv.) Stofă de lână merinos. – Et. nec. DOOM
pambríu (înv.) s. n., art. pambríul; pl. pambríuri
pambriului
PAMBRÍU, pambriuri, s. n. (Înv.) Stofă de lână merinos. – Et. nec. DOOM
pambríu (înv.) s. n., art. pambríul; pl. pambríuri
pambriuri
PAMBRÍU, pambriuri, s. n. (Înv.) Stofă de lână merinos. – Et. nec. DOOM
pambríu (înv.) s. n., art. pambríul; pl. pambríuri
pambriurile
PAMBRÍU, pambriuri, s. n. (Înv.) Stofă de lână merinos. – Et. nec. DOOM
pambríu (înv.) s. n., art. pambríul; pl. pambríuri
pambriurilor
PAMBRÍU, pambriuri, s. n. (Înv.) Stofă de lână merinos. – Et. nec. DOOM
pambríu (înv.) s. n., art. pambríul; pl. pambríuri
pamează
PAMÁ, pamez, vb. I. Intranz. (Rar) A leșina, a se pierde. – Din fr. pâmer. DOOM
!pamá (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se pameáză
pamente
paménte (-ți), s. f. – Amintire, memorie, comemorare. – Var. pamete, pamî(n)te. Sl. pamętĭ (Tiktin), cf. bg., sb. pamet. Sec. XVII, înv. E dubletul lui pamet (var. pamăt), s. n. (Olt., Trans., minte, inteligență), din sb.
pamez
PAMÁ, pamez, vb. I. Intranz. (Rar) A leșina, a se pierde. – Din fr. pâmer. DOOM
!pamá (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se pameáză
pameze
PAMÁ, pamez, vb. I. Intranz. (Rar) A leșina, a se pierde. – Din fr. pâmer. DOOM
!pamá (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se pameáză
pamezi
PAMÁ, pamez, vb. I. Intranz. (Rar) A leșina, a se pierde. – Din fr. pâmer. DOOM
!pamá (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se pameáză
pamflet
PAMFLÉT, pamflete, s. n. Specie literară în versuri sau în proză, cu caracter satiric, intr-un limbaj violent și agresiv. – Din fr. pamphlet. DOOM
pamflét s. n., pl. pamfléte
pamfletar
PAMFLETÁR, -Ă, pamfletari, -e, s. m., adj. 1. s. m. (Adesea depr.) Autor de pamflete; pamfletist. 2. Adj. Care are caracter de pamflet, specific pamfletului. – Din fr. pamphlétaire. DOOM
!pamfletár adj. m., s. m., pl. pamfletári; adj. f., s. f. pamfletáră, pl. pamfletáre
pamfletar
PAMFLETÁR, -Ă, pamfletari, -e, s. m., adj. 1. s. m. (Adesea depr.) Autor de pamflete; pamfletist. 2. Adj. Care are caracter de pamflet, specific pamfletului. – Din fr. pamphlétaire. DOOM
!pamfletár adj. m., s. m., pl. pamfletári; adj. f., s. f. pamfletáră, pl. pamfletáre
pamfletara
PAMFLETÁR, -Ă, pamfletari, -e, s. m., adj. 1. s. m. (Adesea depr.) Autor de pamflete; pamfletist. 2. Adj. Care are caracter de pamflet, specific pamfletului. – Din fr. pamphlétaire. DOOM
!pamfletár adj. m., s. m., pl. pamfletári; adj. f., s. f. pamfletáră, pl. pamfletáre
pamfletara
PAMFLETÁR, -Ă, pamfletari, -e, s. m., adj. 1. s. m. (Adesea depr.) Autor de pamflete; pamfletist. 2. Adj. Care are caracter de pamflet, specific pamfletului. – Din fr. pamphlétaire. DOOM
!pamfletár adj. m., s. m., pl. pamfletári; adj. f., s. f. pamfletáră, pl. pamfletáre
pamfletare
PAMFLETÁR, -Ă, pamfletari, -e, s. m., adj. 1. s. m. (Adesea depr.) Autor de pamflete; pamfletist. 2. Adj. Care are caracter de pamflet, specific pamfletului. – Din fr. pamphlétaire. DOOM
!pamfletár adj. m., s. m., pl. pamfletári; adj. f., s. f. pamfletáră, pl. pamfletáre
pamfletare
PAMFLETÁR, -Ă, pamfletari, -e, s. m., adj. 1. s. m. (Adesea depr.) Autor de pamflete; pamfletist. 2. Adj. Care are caracter de pamflet, specific pamfletului. – Din fr. pamphlétaire. DOOM
!pamfletár adj. m., s. m., pl. pamfletári; adj. f., s. f. pamfletáră, pl. pamfletáre
pamfletarei
PAMFLETÁR, -Ă, pamfletari, -e, s. m., adj. 1. s. m. (Adesea depr.) Autor de pamflete; pamfletist. 2. Adj. Care are caracter de pamflet, specific pamfletului. – Din fr. pamphlétaire. DOOM
!pamfletár adj. m., s. m., pl. pamfletári; adj. f., s. f. pamfletáră, pl. pamfletáre
pamfletarei
PAMFLETÁR, -Ă, pamfletari, -e, s. m., adj. 1. s. m. (Adesea depr.) Autor de pamflete; pamfletist. 2. Adj. Care are caracter de pamflet, specific pamfletului. – Din fr. pamphlétaire. DOOM
!pamfletár adj. m., s. m., pl. pamfletári; adj. f., s. f. pamfletáră, pl. pamfletáre
pamfletarele
PAMFLETÁR, -Ă, pamfletari, -e, s. m., adj. 1. s. m. (Adesea depr.) Autor de pamflete; pamfletist. 2. Adj. Care are caracter de pamflet, specific pamfletului. – Din fr. pamphlétaire. DOOM
!pamfletár adj. m., s. m., pl. pamfletári; adj. f., s. f. pamfletáră, pl. pamfletáre
pamfletarele
PAMFLETÁR, -Ă, pamfletari, -e, s. m., adj. 1. s. m. (Adesea depr.) Autor de pamflete; pamfletist. 2. Adj. Care are caracter de pamflet, specific pamfletului. – Din fr. pamphlétaire. DOOM
!pamfletár adj. m., s. m., pl. pamfletári; adj. f., s. f. pamfletáră, pl. pamfletáre
pamfletarelor
PAMFLETÁR, -Ă, pamfletari, -e, s. m., adj. 1. s. m. (Adesea depr.) Autor de pamflete; pamfletist. 2. Adj. Care are caracter de pamflet, specific pamfletului. – Din fr. pamphlétaire. DOOM
!pamfletár adj. m., s. m., pl. pamfletári; adj. f., s. f. pamfletáră, pl. pamfletáre
pamfletarelor
PAMFLETÁR, -Ă, pamfletari, -e, s. m., adj. 1. s. m. (Adesea depr.) Autor de pamflete; pamfletist. 2. Adj. Care are caracter de pamflet, specific pamfletului. – Din fr. pamphlétaire. DOOM
!pamfletár adj. m., s. m., pl. pamfletári; adj. f., s. f. pamfletáră, pl. pamfletáre
pamfletari
PAMFLETÁR, -Ă, pamfletari, -e, s. m., adj. 1. s. m. (Adesea depr.) Autor de pamflete; pamfletist. 2. Adj. Care are caracter de pamflet, specific pamfletului. – Din fr. pamphlétaire. DOOM
!pamfletár adj. m., s. m., pl. pamfletári; adj. f., s. f. pamfletáră, pl. pamfletáre
pamfletari
PAMFLETÁR, -Ă, pamfletari, -e, s. m., adj. 1. s. m. (Adesea depr.) Autor de pamflete; pamfletist. 2. Adj. Care are caracter de pamflet, specific pamfletului. – Din fr. pamphlétaire. DOOM
!pamfletár adj. m., s. m., pl. pamfletári; adj. f., s. f. pamfletáră, pl. pamfletáre
pamfletarii
PAMFLETÁR, -Ă, pamfletari, -e, s. m., adj. 1. s. m. (Adesea depr.) Autor de pamflete; pamfletist. 2. Adj. Care are caracter de pamflet, specific pamfletului. – Din fr. pamphlétaire. DOOM
!pamfletár adj. m., s. m., pl. pamfletári; adj. f., s. f. pamfletáră, pl. pamfletáre
pamfletarii
PAMFLETÁR, -Ă, pamfletari, -e, s. m., adj. 1. s. m. (Adesea depr.) Autor de pamflete; pamfletist. 2. Adj. Care are caracter de pamflet, specific pamfletului. – Din fr. pamphlétaire. DOOM
!pamfletár adj. m., s. m., pl. pamfletári; adj. f., s. f. pamfletáră, pl. pamfletáre
pamfletarilor
PAMFLETÁR, -Ă, pamfletari, -e, s. m., adj. 1. s. m. (Adesea depr.) Autor de pamflete; pamfletist. 2. Adj. Care are caracter de pamflet, specific pamfletului. – Din fr. pamphlétaire. DOOM
!pamfletár adj. m., s. m., pl. pamfletári; adj. f., s. f. pamfletáră, pl. pamfletáre
pamfletarilor
PAMFLETÁR, -Ă, pamfletari, -e, s. m., adj. 1. s. m. (Adesea depr.) Autor de pamflete; pamfletist. 2. Adj. Care are caracter de pamflet, specific pamfletului. – Din fr. pamphlétaire. DOOM
!pamfletár adj. m., s. m., pl. pamfletári; adj. f., s. f. pamfletáră, pl. pamfletáre
pamfletarul
PAMFLETÁR, -Ă, pamfletari, -e, s. m., adj. 1. s. m. (Adesea depr.) Autor de pamflete; pamfletist. 2. Adj. Care are caracter de pamflet, specific pamfletului. – Din fr. pamphlétaire. DOOM
!pamfletár adj. m., s. m., pl. pamfletári; adj. f., s. f. pamfletáră, pl. pamfletáre
pamfletarul
PAMFLETÁR, -Ă, pamfletari, -e, s. m., adj. 1. s. m. (Adesea depr.) Autor de pamflete; pamfletist. 2. Adj. Care are caracter de pamflet, specific pamfletului. – Din fr. pamphlétaire. DOOM
!pamfletár adj. m., s. m., pl. pamfletári; adj. f., s. f. pamfletáră, pl. pamfletáre
pamfletarului
PAMFLETÁR, -Ă, pamfletari, -e, s. m., adj. 1. s. m. (Adesea depr.) Autor de pamflete; pamfletist. 2. Adj. Care are caracter de pamflet, specific pamfletului. – Din fr. pamphlétaire. DOOM
!pamfletár adj. m., s. m., pl. pamfletári; adj. f., s. f. pamfletáră, pl. pamfletáre
pamfletarului
PAMFLETÁR, -Ă, pamfletari, -e, s. m., adj. 1. s. m. (Adesea depr.) Autor de pamflete; pamfletist. 2. Adj. Care are caracter de pamflet, specific pamfletului. – Din fr. pamphlétaire. DOOM
!pamfletár adj. m., s. m., pl. pamfletári; adj. f., s. f. pamfletáră, pl. pamfletáre
pamflete
PAMFLÉT, pamflete, s. n. Specie literară în versuri sau în proză, cu caracter satiric, intr-un limbaj violent și agresiv. – Din fr. pamphlet. DOOM
pamflét s. n., pl. pamfléte
pamfletele
PAMFLÉT, pamflete, s. n. Specie literară în versuri sau în proză, cu caracter satiric, intr-un limbaj violent și agresiv. – Din fr. pamphlet. DOOM
pamflét s. n., pl. pamfléte
pamfletelor
PAMFLÉT, pamflete, s. n. Specie literară în versuri sau în proză, cu caracter satiric, intr-un limbaj violent și agresiv. – Din fr. pamphlet. DOOM
pamflét s. n., pl. pamfléte
pamfletist
PAMFLETÍST, -Ă, pamfletiști, -ste, s. m. și f. (Rar la f.) Pamfletar. – Pamflet + suf. -ist. DOOM
pamfletístă (rar) s. f., g.-d. art. pamfletístei; pl. pamfletíste
pamfletista
PAMFLETÍST, -Ă, pamfletiști, -ste, s. m. și f. (Rar la f.) Pamfletar. – Pamflet + suf. -ist. DOOM
pamfletístă (rar) s. f., g.-d. art. pamfletístei; pl. pamfletíste
pamfletiste
PAMFLETÍST, -Ă, pamfletiști, -ste, s. m. și f. (Rar la f.) Pamfletar. – Pamflet + suf. -ist. DOOM
pamfletístă (rar) s. f., g.-d. art. pamfletístei; pl. pamfletíste
pamfletistei
PAMFLETÍST, -Ă, pamfletiști, -ste, s. m. și f. (Rar la f.) Pamfletar. – Pamflet + suf. -ist. DOOM
pamfletístă (rar) s. f., g.-d. art. pamfletístei; pl. pamfletíste
pamfletistele
PAMFLETÍST, -Ă, pamfletiști, -ste, s. m. și f. (Rar la f.) Pamfletar. – Pamflet + suf. -ist. DOOM
pamfletístă (rar) s. f., g.-d. art. pamfletístei; pl. pamfletíste
pamfletistelor
PAMFLETÍST, -Ă, pamfletiști, -ste, s. m. și f. (Rar la f.) Pamfletar. – Pamflet + suf. -ist. DOOM
pamfletístă (rar) s. f., g.-d. art. pamfletístei; pl. pamfletíste
pamfletistul
PAMFLETÍST, -Ă, pamfletiști, -ste, s. m. și f. (Rar la f.) Pamfletar. – Pamflet + suf. -ist. DOOM
pamfletístă (rar) s. f., g.-d. art. pamfletístei; pl. pamfletíste
pamfletistului
PAMFLETÍST, -Ă, pamfletiști, -ste, s. m. și f. (Rar la f.) Pamfletar. – Pamflet + suf. -ist. DOOM
pamfletístă (rar) s. f., g.-d. art. pamfletístei; pl. pamfletíste
pamfletiști
PAMFLETÍST, -Ă, pamfletiști, -ste, s. m. și f. (Rar la f.) Pamfletar. – Pamflet + suf. -ist. DOOM
pamfletístă (rar) s. f., g.-d. art. pamfletístei; pl. pamfletíste
pamfletiștii
PAMFLETÍST, -Ă, pamfletiști, -ste, s. m. și f. (Rar la f.) Pamfletar. – Pamflet + suf. -ist. DOOM
pamfletístă (rar) s. f., g.-d. art. pamfletístei; pl. pamfletíste
pamfletiștilor
PAMFLETÍST, -Ă, pamfletiști, -ste, s. m. și f. (Rar la f.) Pamfletar. – Pamflet + suf. -ist. DOOM
pamfletístă (rar) s. f., g.-d. art. pamfletístei; pl. pamfletíste
pamfletul
PAMFLÉT, pamflete, s. n. Specie literară în versuri sau în proză, cu caracter satiric, intr-un limbaj violent și agresiv. – Din fr. pamphlet. DOOM
pamflét s. n., pl. pamfléte
pamfletului
PAMFLÉT, pamflete, s. n. Specie literară în versuri sau în proză, cu caracter satiric, intr-un limbaj violent și agresiv. – Din fr. pamphlet. DOOM
pamflét s. n., pl. pamfléte
pamfletăreasca
PAMFLETĂRÉSC, -EÁSCĂ, pamfletărești, adj. (Rar) Care aparține sau este specific pamfletarului sau pamfletului, privitor la pamfletar sau la pamflet. – Pamfletar + suf. -esc. DOOM
pamfletărésc (rar) adj. m., f. pamfletăreáscă; pl. m. și f. pamfletăréști
pamfletăresc
PAMFLETĂRÉSC, -EÁSCĂ, pamfletărești, adj. (Rar) Care aparține sau este specific pamfletarului sau pamfletului, privitor la pamfletar sau la pamflet. – Pamfletar + suf. -esc. DOOM
pamfletărésc (rar) adj. m., f. pamfletăreáscă; pl. m. și f. pamfletăréști
pamfletărescul
PAMFLETĂRÉSC, -EÁSCĂ, pamfletărești, adj. (Rar) Care aparține sau este specific pamfletarului sau pamfletului, privitor la pamfletar sau la pamflet. – Pamfletar + suf. -esc. DOOM
pamfletărésc (rar) adj. m., f. pamfletăreáscă; pl. m. și f. pamfletăréști
pamfletărescului
PAMFLETĂRÉSC, -EÁSCĂ, pamfletărești, adj. (Rar) Care aparține sau este specific pamfletarului sau pamfletului, privitor la pamfletar sau la pamflet. – Pamfletar + suf. -esc. DOOM
pamfletărésc (rar) adj. m., f. pamfletăreáscă; pl. m. și f. pamfletăréști
pamfletărești
PAMFLETĂRÉSC, -EÁSCĂ, pamfletărești, adj. (Rar) Care aparține sau este specific pamfletarului sau pamfletului, privitor la pamfletar sau la pamflet. – Pamfletar + suf. -esc. DOOM
pamfletărésc (rar) adj. m., f. pamfletăreáscă; pl. m. și f. pamfletăréști
pamfletăreștii
PAMFLETĂRÉSC, -EÁSCĂ, pamfletărești, adj. (Rar) Care aparține sau este specific pamfletarului sau pamfletului, privitor la pamfletar sau la pamflet. – Pamfletar + suf. -esc. DOOM
pamfletărésc (rar) adj. m., f. pamfletăreáscă; pl. m. și f. pamfletăréști
pamfletăreștile
PAMFLETĂRÉSC, -EÁSCĂ, pamfletărești, adj. (Rar) Care aparține sau este specific pamfletarului sau pamfletului, privitor la pamfletar sau la pamflet. – Pamfletar + suf. -esc. DOOM
pamfletărésc (rar) adj. m., f. pamfletăreáscă; pl. m. și f. pamfletăréști
pamfletăreștilor
PAMFLETĂRÉSC, -EÁSCĂ, pamfletărești, adj. (Rar) Care aparține sau este specific pamfletarului sau pamfletului, privitor la pamfletar sau la pamflet. – Pamfletar + suf. -esc. DOOM
pamfletărésc (rar) adj. m., f. pamfletăreáscă; pl. m. și f. pamfletăréști
pampa
PÁMPAS s. n. Câmpie întinsă, acoperită cu ierburi și cu tufișuri, caracteristică regiunilor cu climă subtropicală și temperată din America de Sud. [Var.: pámpa s. f.] – Din fr. pampa. DOOM
!pámpas/pámpa s. n./s. f.
pampalache
pampalache s. invar. (peior.) om naiv / credul.
pampas
PÁMPAS s. n. Câmpie întinsă, acoperită cu ierburi și cu tufișuri, caracteristică regiunilor cu climă subtropicală și temperată din America de Sud. [Var.: pámpa s. f.] – Din fr. pampa. DOOM
!pámpas/pámpa s. n./s. f.
pampasul
PÁMPAS s. n. Câmpie întinsă, acoperită cu ierburi și cu tufișuri, caracteristică regiunilor cu climă subtropicală și temperată din America de Sud. [Var.: pámpa s. f.] – Din fr. pampa. DOOM
!pámpas/pámpa s. n./s. f.
pampasului
PÁMPAS s. n. Câmpie întinsă, acoperită cu ierburi și cu tufișuri, caracteristică regiunilor cu climă subtropicală și temperată din America de Sud. [Var.: pámpa s. f.] – Din fr. pampa. DOOM
!pámpas/pámpa s. n./s. f.
pampasuri
PÁMPAS s. n. Câmpie întinsă, acoperită cu ierburi și cu tufișuri, caracteristică regiunilor cu climă subtropicală și temperată din America de Sud. [Var.: pámpa s. f.] – Din fr. pampa. DOOM
!pámpas/pámpa s. n./s. f.
pampasurile
PÁMPAS s. n. Câmpie întinsă, acoperită cu ierburi și cu tufișuri, caracteristică regiunilor cu climă subtropicală și temperată din America de Sud. [Var.: pámpa s. f.] – Din fr. pampa. DOOM
!pámpas/pámpa s. n./s. f.
pampasurilor
PÁMPAS s. n. Câmpie întinsă, acoperită cu ierburi și cu tufișuri, caracteristică regiunilor cu climă subtropicală și temperată din America de Sud. [Var.: pámpa s. f.] – Din fr. pampa. DOOM
!pámpas/pámpa s. n./s. f.
pampero
PAMPÉRO s.n. (Met.) Invazie de aer care vine dinspre Patagonia spre zona tropicală a Americii de Sud. [Pl. -os. / < sp. pampero].
pampers
PAMPERS, pamperși, s. m. Scutec absorbant. [Pr.: pémpărs] – Din engl. pampers. DOOM
pampers (angl.) [pron. pémpărs] s. m., pl. pamperși
pampersul
PAMPERS, pamperși, s. m. Scutec absorbant. [Pr.: pémpărs] – Din engl. pampers. DOOM
pampers (angl.) [pron. pémpărs] s. m., pl. pamperși
pampersului
PAMPERS, pamperși, s. m. Scutec absorbant. [Pr.: pémpărs] – Din engl. pampers. DOOM
pampers (angl.) [pron. pémpărs] s. m., pl. pamperși
pamperși
PAMPERS, pamperși, s. m. Scutec absorbant. [Pr.: pémpărs] – Din engl. pampers. DOOM
pampers (angl.) [pron. pémpărs] s. m., pl. pamperși
pamperșii
PAMPERS, pamperși, s. m. Scutec absorbant. [Pr.: pémpărs] – Din engl. pampers. DOOM
pampers (angl.) [pron. pémpărs] s. m., pl. pamperși
pamperșilor
PAMPERS, pamperși, s. m. Scutec absorbant. [Pr.: pémpărs] – Din engl. pampers. DOOM
pampers (angl.) [pron. pémpărs] s. m., pl. pamperși
pampon
PAMPÓN s. n. v. pompon.
pamând
PAMÁ, pamez, vb. I. Intranz. (Rar) A leșina, a se pierde. – Din fr. pâmer. DOOM
!pamá (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se pameáză
pamînd
PAMÁ, pamez, vb. I. Intranz. (Rar) A leșina, a se pierde. – Din fr. pâmer. DOOM
!pamá (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se pameáză
pan
Silvanus, veche divinitate romană, adeseori confundată cu Faunus (și cu Pan din mitologia greacă). Silvanus era zeul pădurilor și al cîmpurilor, protectorul culturilor de orice fel.
pan
PAN1- Element de compunere care înseamnă „tot”, „întreg” și care servește la formarea unor substantive și a unor adjective. – Din fr., ngr. pan-.
pan
PAN2, pani, s. m. Denumire dată (în evul mediu) nobililor polonezi sau, p. gener., marilor boieri români; persoană care purta acest titlu. – Din pol. pan. DOOM
pan s. m., pl. pani
pana
PANÁ vb. I. tr. A trece prin făină, ou și pesmet, brânza, carnea, legumele și a le prăji în grăsime; a pregăti (un aliment) pane. [< fr. paner].
pana
PEÁNĂ s. f. v. pană1. DOOM
pánă s. f., g.-d. art. pénei; pl. péne
pana
PÁNĂ2, pene, s. f. 1. Oprire accidentală a funcționării unei mașini, a unui mecanism, a unui vehicul. ◊ Expr. (Fam.) A fi (sau a rămâne) în pană = a nu putea continua o activitate, a duce lipsă de ceva; a rămâne fără bani. 2. Poziție în care se află o navă cu vele care are vânt din față și nu poate înainta. – Din fr. panne. DOOM
pánă s. f., g.-d. art. pénei; pl. péne
pana
PEÁNĂ s. f. v. pană1. DOOM
pánă s. f., g.-d. art. pénei; pl. péne
panacagiu
PANACAGÍU, panacagii, s. m. (Rar) Panacodar. – Cf. panacodar.
panacee
PANACÉU, panacee, s. n. Medicament despre care se credea în trecut că vindecă orice boală. [Var.: (înv.) panacée s. f.] – Din lat. panacea, fr. panacée. DOOM
panacéu s. n., art. panacéul; pl. panacée
panaceele
PANACÉU, panacee, s. n. Medicament despre care se credea în trecut că vindecă orice boală. [Var.: (înv.) panacée s. f.] – Din lat. panacea, fr. panacée. DOOM
panacéu s. n., art. panacéul; pl. panacée
panaceelor
PANACÉU, panacee, s. n. Medicament despre care se credea în trecut că vindecă orice boală. [Var.: (înv.) panacée s. f.] – Din lat. panacea, fr. panacée. DOOM
panacéu s. n., art. panacéul; pl. panacée
panaceu
PANACÉU, panacee, s. n. Medicament despre care se credea în trecut că vindecă orice boală. [Var.: (înv.) panacée s. f.] – Din lat. panacea, fr. panacée. DOOM
panacéu s. n., art. panacéul; pl. panacée
panaceul
PANACÉU, panacee, s. n. Medicament despre care se credea în trecut că vindecă orice boală. [Var.: (înv.) panacée s. f.] – Din lat. panacea, fr. panacée. DOOM
panacéu s. n., art. panacéul; pl. panacée
panaceului
PANACÉU, panacee, s. n. Medicament despre care se credea în trecut că vindecă orice boală. [Var.: (înv.) panacée s. f.] – Din lat. panacea, fr. panacée. DOOM
panacéu s. n., art. panacéul; pl. panacée
panachida
PANACHÍDĂ, panachide, s. f. Tăbliță sau placă de metal, de piatră sau de lemn, folosită în trecut de școlari pentru a învăța să scrie. – Din bg. panakída. DOOM
panachídă (tăbliță de scris) (înv.) s. f., g.-d. art. panachídei; pl. panachíde
panachide
PANACHÍDĂ, panachide, s. f. Tăbliță sau placă de metal, de piatră sau de lemn, folosită în trecut de școlari pentru a învăța să scrie. – Din bg. panakída. DOOM
panachídă (tăbliță de scris) (înv.) s. f., g.-d. art. panachídei; pl. panachíde
panachidei
PANACHÍDĂ, panachide, s. f. Tăbliță sau placă de metal, de piatră sau de lemn, folosită în trecut de școlari pentru a învăța să scrie. – Din bg. panakída. DOOM
panachídă (tăbliță de scris) (înv.) s. f., g.-d. art. panachídei; pl. panachíde
panachidele
PANACHÍDĂ, panachide, s. f. Tăbliță sau placă de metal, de piatră sau de lemn, folosită în trecut de școlari pentru a învăța să scrie. – Din bg. panakída. DOOM
panachídă (tăbliță de scris) (înv.) s. f., g.-d. art. panachídei; pl. panachíde
panachidelor
PANACHÍDĂ, panachide, s. f. Tăbliță sau placă de metal, de piatră sau de lemn, folosită în trecut de școlari pentru a învăța să scrie. – Din bg. panakída. DOOM
panachídă (tăbliță de scris) (înv.) s. f., g.-d. art. panachídei; pl. panachíde
panacoade
PANACÓD, panacoade, s. n. Scândură de anumite dimensiuni, care se acoperă cu o cârpă curată și pe care se așază bucățile de aluat înainte de a fi introduse în cuptor; formă, tipar pentru aluat. – Din ngr. pinakotí. DOOM
panacód s. n., pl. panacoáde
panacoadele
PANACÓD, panacoade, s. n. Scândură de anumite dimensiuni, care se acoperă cu o cârpă curată și pe care se așază bucățile de aluat înainte de a fi introduse în cuptor; formă, tipar pentru aluat. – Din ngr. pinakotí. DOOM
panacód s. n., pl. panacoáde
panacoadelor
PANACÓD, panacoade, s. n. Scândură de anumite dimensiuni, care se acoperă cu o cârpă curată și pe care se așază bucățile de aluat înainte de a fi introduse în cuptor; formă, tipar pentru aluat. – Din ngr. pinakotí. DOOM
panacód s. n., pl. panacoáde
panacod
PANACÓD, panacoade, s. n. Scândură de anumite dimensiuni, care se acoperă cu o cârpă curată și pe care se așază bucățile de aluat înainte de a fi introduse în cuptor; formă, tipar pentru aluat. – Din ngr. pinakotí. DOOM
panacód s. n., pl. panacoáde
panacodar
PANACOTÁR s. m. v. panacodar.
panacodari
PANACOTÁR s. m. v. panacodar.
panacodarii
PANACOTÁR s. m. v. panacodar.
panacodarilor
PANACOTÁR s. m. v. panacodar.
panacodarul
PANACOTÁR s. m. v. panacodar.
panacodarului
PANACOTÁR s. m. v. panacodar.
panacodul
PANACÓD, panacoade, s. n. Scândură de anumite dimensiuni, care se acoperă cu o cârpă curată și pe care se așază bucățile de aluat înainte de a fi introduse în cuptor; formă, tipar pentru aluat. – Din ngr. pinakotí. DOOM
panacód s. n., pl. panacoáde
panacodului
PANACÓD, panacoade, s. n. Scândură de anumite dimensiuni, care se acoperă cu o cârpă curată și pe care se așază bucățile de aluat înainte de a fi introduse în cuptor; formă, tipar pentru aluat. – Din ngr. pinakotí. DOOM
panacód s. n., pl. panacoáde
panacot
panacót (-oáte), s. n. – Formă pentru cornuri și chifle. – Megl. pănăcot. Ngr. πιναϰότι ‹ it. pane cotto (Scriban), cf. alb. panikotë, bg. panakoda.
panacota
panacota, panacotesc v. i. (intl.) a fura din buzunare.
panacotar
PANACOTÁR s. m. v. panacodar.
panacotist
panacotist, panacotiști s. m. v. panacotar.
panadă
PANÁDĂ s.f. (Rar) Supă falsă preparată dintr-o fiertură de pâine, unt și lapte. [Pl. -de. / < fr. panade].
panafrican
PANAFRICÁN, -Ă, panafricani, -e, adj. Care se referă la (toată) Africa, din întreaga Africă. – Din fr. panafricain. DOOM
*panafricán (pa-na-fri-/pan-a-) adj. m., pl. panafricáni; f. panafricánă, pl. panafricáne
panafricana
PANAFRICÁN, -Ă, panafricani, -e, adj. Care se referă la (toată) Africa, din întreaga Africă. – Din fr. panafricain. DOOM
*panafricán (pa-na-fri-/pan-a-) adj. m., pl. panafricáni; f. panafricánă, pl. panafricáne
panafricane
PANAFRICÁN, -Ă, panafricani, -e, adj. Care se referă la (toată) Africa, din întreaga Africă. – Din fr. panafricain. DOOM
*panafricán (pa-na-fri-/pan-a-) adj. m., pl. panafricáni; f. panafricánă, pl. panafricáne
panafricanei
PANAFRICÁN, -Ă, panafricani, -e, adj. Care se referă la (toată) Africa, din întreaga Africă. – Din fr. panafricain. DOOM
*panafricán (pa-na-fri-/pan-a-) adj. m., pl. panafricáni; f. panafricánă, pl. panafricáne
panafricanele
PANAFRICÁN, -Ă, panafricani, -e, adj. Care se referă la (toată) Africa, din întreaga Africă. – Din fr. panafricain. DOOM
*panafricán (pa-na-fri-/pan-a-) adj. m., pl. panafricáni; f. panafricánă, pl. panafricáne
panafricanelor
PANAFRICÁN, -Ă, panafricani, -e, adj. Care se referă la (toată) Africa, din întreaga Africă. – Din fr. panafricain. DOOM
*panafricán (pa-na-fri-/pan-a-) adj. m., pl. panafricáni; f. panafricánă, pl. panafricáne
panafricani
PANAFRICÁN, -Ă, panafricani, -e, adj. Care se referă la (toată) Africa, din întreaga Africă. – Din fr. panafricain. DOOM
*panafricán (pa-na-fri-/pan-a-) adj. m., pl. panafricáni; f. panafricánă, pl. panafricáne
panafricanii
PANAFRICÁN, -Ă, panafricani, -e, adj. Care se referă la (toată) Africa, din întreaga Africă. – Din fr. panafricain. DOOM
*panafricán (pa-na-fri-/pan-a-) adj. m., pl. panafricáni; f. panafricánă, pl. panafricáne
panafricanilor
PANAFRICÁN, -Ă, panafricani, -e, adj. Care se referă la (toată) Africa, din întreaga Africă. – Din fr. panafricain. DOOM
*panafricán (pa-na-fri-/pan-a-) adj. m., pl. panafricáni; f. panafricánă, pl. panafricáne
panafricanism
PANAFRICANÍSM s. n. Mișcare politică și culturală care urmărește unitatea și solidaritatea tuturor popoarelor africane. – Din fr. panafricanisme.
panafricanismul
PANAFRICANÍSM s. n. Mișcare politică și culturală care urmărește unitatea și solidaritatea tuturor popoarelor africane. – Din fr. panafricanisme.
panafricanismului
PANAFRICANÍSM s. n. Mișcare politică și culturală care urmărește unitatea și solidaritatea tuturor popoarelor africane. – Din fr. panafricanisme.
panafricanul
PANAFRICÁN, -Ă, panafricani, -e, adj. Care se referă la (toată) Africa, din întreaga Africă. – Din fr. panafricain. DOOM
*panafricán (pa-na-fri-/pan-a-) adj. m., pl. panafricáni; f. panafricánă, pl. panafricáne
panafricanului
PANAFRICÁN, -Ă, panafricani, -e, adj. Care se referă la (toată) Africa, din întreaga Africă. – Din fr. panafricain. DOOM
*panafricán (pa-na-fri-/pan-a-) adj. m., pl. panafricáni; f. panafricánă, pl. panafricáne
panaghia
PANAGHÍE, panaghii, s. f. 1. Nume dat Fecioarei Maria; p. ext. iconiță (emailată) cu chipul Fecioarei Maria, purtată de ierarhi pe piept. 2. Bucată de prescură care se mănâncă în mănăstiri, în prima săptămână după Paște. ♦ Prescură făcută la patruzeci de zile după înmormântarea cuiva. – Din sl. panagija, ngr. panaghía. DOOM
panaghíe s. f., art. panaghía, g.-d. art. panaghíei; pl. panaghíi, art. panaghíile
panaghiar
PANAGHIÁR, panaghiare, s. n. 1. Icoana Maicii Domnului. 2. Vas de metal (mai ales de aur sau de argint), împodobit cu incrustații artistice, pe care se ține panaghia (2). [Pr.: -ghi-ar] – Panaghie + suf. -ar. DOOM
panaghiár (-ghi-ar) s. n., pl. panaghiáre
panaghiare
PANAGHIÁR, panaghiare, s. n. 1. Icoana Maicii Domnului. 2. Vas de metal (mai ales de aur sau de argint), împodobit cu incrustații artistice, pe care se ține panaghia (2). [Pr.: -ghi-ar] – Panaghie + suf. -ar. DOOM
panaghiár (-ghi-ar) s. n., pl. panaghiáre
panaghiarele
PANAGHIÁR, panaghiare, s. n. 1. Icoana Maicii Domnului. 2. Vas de metal (mai ales de aur sau de argint), împodobit cu incrustații artistice, pe care se ține panaghia (2). [Pr.: -ghi-ar] – Panaghie + suf. -ar. DOOM
panaghiár (-ghi-ar) s. n., pl. panaghiáre
panaghiarelor
PANAGHIÁR, panaghiare, s. n. 1. Icoana Maicii Domnului. 2. Vas de metal (mai ales de aur sau de argint), împodobit cu incrustații artistice, pe care se ține panaghia (2). [Pr.: -ghi-ar] – Panaghie + suf. -ar. DOOM
panaghiár (-ghi-ar) s. n., pl. panaghiáre
panaghiarul
PANAGHIÁR, panaghiare, s. n. 1. Icoana Maicii Domnului. 2. Vas de metal (mai ales de aur sau de argint), împodobit cu incrustații artistice, pe care se ține panaghia (2). [Pr.: -ghi-ar] – Panaghie + suf. -ar. DOOM
panaghiár (-ghi-ar) s. n., pl. panaghiáre
panaghiarului
PANAGHIÁR, panaghiare, s. n. 1. Icoana Maicii Domnului. 2. Vas de metal (mai ales de aur sau de argint), împodobit cu incrustații artistice, pe care se ține panaghia (2). [Pr.: -ghi-ar] – Panaghie + suf. -ar. DOOM
panaghiár (-ghi-ar) s. n., pl. panaghiáre
panaghie
PANAGHÍE, panaghii, s. f. 1. Nume dat Fecioarei Maria; p. ext. iconiță (emailată) cu chipul Fecioarei Maria, purtată de ierarhi pe piept. 2. Bucată de prescură care se mănâncă în mănăstiri, în prima săptămână după Paște. ♦ Prescură făcută la patruzeci de zile după înmormântarea cuiva. – Din sl. panagija, ngr. panaghía. DOOM
panaghíe s. f., art. panaghía, g.-d. art. panaghíei; pl. panaghíi, art. panaghíile
panaghiei
PANAGHÍE, panaghii, s. f. 1. Nume dat Fecioarei Maria; p. ext. iconiță (emailată) cu chipul Fecioarei Maria, purtată de ierarhi pe piept. 2. Bucată de prescură care se mănâncă în mănăstiri, în prima săptămână după Paște. ♦ Prescură făcută la patruzeci de zile după înmormântarea cuiva. – Din sl. panagija, ngr. panaghía. DOOM
panaghíe s. f., art. panaghía, g.-d. art. panaghíei; pl. panaghíi, art. panaghíile
panaghii
PANAGHÍE, panaghii, s. f. 1. Nume dat Fecioarei Maria; p. ext. iconiță (emailată) cu chipul Fecioarei Maria, purtată de ierarhi pe piept. 2. Bucată de prescură care se mănâncă în mănăstiri, în prima săptămână după Paște. ♦ Prescură făcută la patruzeci de zile după înmormântarea cuiva. – Din sl. panagija, ngr. panaghía. DOOM
panaghíe s. f., art. panaghía, g.-d. art. panaghíei; pl. panaghíi, art. panaghíile
panaghiile
PANAGHÍE, panaghii, s. f. 1. Nume dat Fecioarei Maria; p. ext. iconiță (emailată) cu chipul Fecioarei Maria, purtată de ierarhi pe piept. 2. Bucată de prescură care se mănâncă în mănăstiri, în prima săptămână după Paște. ♦ Prescură făcută la patruzeci de zile după înmormântarea cuiva. – Din sl. panagija, ngr. panaghía. DOOM
panaghíe s. f., art. panaghía, g.-d. art. panaghíei; pl. panaghíi, art. panaghíile
panaghiilor
PANAGHÍE, panaghii, s. f. 1. Nume dat Fecioarei Maria; p. ext. iconiță (emailată) cu chipul Fecioarei Maria, purtată de ierarhi pe piept. 2. Bucată de prescură care se mănâncă în mănăstiri, în prima săptămână după Paște. ♦ Prescură făcută la patruzeci de zile după înmormântarea cuiva. – Din sl. panagija, ngr. panaghía. DOOM
panaghíe s. f., art. panaghía, g.-d. art. panaghíei; pl. panaghíi, art. panaghíile
panahida
PANAHÍDĂ, panahide, s. f. (Înv. și pop.) Parastas făcut la 40 de zile de la moartea cuiva. ♦ Parte a prohodului care se cântă la scoaterea mortului din casă. – Din sl. panahida. DOOM
panahídă (serviciu religios) (înv., pop.) s. f., g.-d. art. panahídei; pl. panahíde
panahide
PANAHÍDĂ, panahide, s. f. (Înv. și pop.) Parastas făcut la 40 de zile de la moartea cuiva. ♦ Parte a prohodului care se cântă la scoaterea mortului din casă. – Din sl. panahida. DOOM
panahídă (serviciu religios) (înv., pop.) s. f., g.-d. art. panahídei; pl. panahíde
panahidei
PANAHÍDĂ, panahide, s. f. (Înv. și pop.) Parastas făcut la 40 de zile de la moartea cuiva. ♦ Parte a prohodului care se cântă la scoaterea mortului din casă. – Din sl. panahida. DOOM
panahídă (serviciu religios) (înv., pop.) s. f., g.-d. art. panahídei; pl. panahíde
panahidele
PANAHÍDĂ, panahide, s. f. (Înv. și pop.) Parastas făcut la 40 de zile de la moartea cuiva. ♦ Parte a prohodului care se cântă la scoaterea mortului din casă. – Din sl. panahida. DOOM
panahídă (serviciu religios) (înv., pop.) s. f., g.-d. art. panahídei; pl. panahíde
panahidelor
PANAHÍDĂ, panahide, s. f. (Înv. și pop.) Parastas făcut la 40 de zile de la moartea cuiva. ♦ Parte a prohodului care se cântă la scoaterea mortului din casă. – Din sl. panahida. DOOM
panahídă (serviciu religios) (înv., pop.) s. f., g.-d. art. panahídei; pl. panahíde
panai
PANÁ vb. I. tr. A trece prin făină, ou și pesmet, brânza, carnea, legumele și a le prăji în grăsime; a pregăti (un aliment) pane. [< fr. paner].
panair
panaír (-re), s. n. – (Dobr.) Tîrg, iarmaroc. Tc. panair (Scriban), din ngr. πανηγύρι.
panam
PANÁ vb. I. tr. A trece prin făină, ou și pesmet, brânza, carnea, legumele și a le prăji în grăsime; a pregăti (un aliment) pane. [< fr. paner].
panama
PANAMÁ2, panamale, s. f. Afacere frauduloasă de mari proporții, escrocherie în stil mare. – Din n. pr. Panamá. DOOM
panamá (împletitură din paie, escrocherie) s. f., art. pamamáua, g.-d. art. panamálei; pl. panamále, art. panamálele
panamale
PANAMÁ2, panamale, s. f. Afacere frauduloasă de mari proporții, escrocherie în stil mare. – Din n. pr. Panamá. DOOM
panamá (împletitură din paie, escrocherie) s. f., art. pamamáua, g.-d. art. panamálei; pl. panamále, art. panamálele
panamalei
PANAMÁ2, panamale, s. f. Afacere frauduloasă de mari proporții, escrocherie în stil mare. – Din n. pr. Panamá. DOOM
panamá (împletitură din paie, escrocherie) s. f., art. pamamáua, g.-d. art. panamálei; pl. panamále, art. panamálele
panamalele
PANAMÁ2, panamale, s. f. Afacere frauduloasă de mari proporții, escrocherie în stil mare. – Din n. pr. Panamá. DOOM
panamá (împletitură din paie, escrocherie) s. f., art. pamamáua, g.-d. art. panamálei; pl. panamále, art. panamálele
panamalelor
PANAMÁ2, panamale, s. f. Afacere frauduloasă de mari proporții, escrocherie în stil mare. – Din n. pr. Panamá. DOOM
panamá (împletitură din paie, escrocherie) s. f., art. pamamáua, g.-d. art. panamálei; pl. panamále, art. panamálele
panamaua
PANAMÁ2, panamale, s. f. Afacere frauduloasă de mari proporții, escrocherie în stil mare. – Din n. pr. Panamá. DOOM
panamá (împletitură din paie, escrocherie) s. f., art. pamamáua, g.-d. art. panamálei; pl. panamále, art. panamálele
panamerican
PANAMERICÁN, -Ă, panamericani, -e, adj. Care se referă la (toată) America, care aparține Americii (întregi). – Din fr. panaméricain. DOOM
!panamericán (pa-na-/pan-a-) adj. m., pl. panamericáni; f. panamericánă, pl. panamericáne
panamericana
PANAMERICÁN, -Ă, panamericani, -e, adj. Care se referă la (toată) America, care aparține Americii (întregi). – Din fr. panaméricain. DOOM
!panamericán (pa-na-/pan-a-) adj. m., pl. panamericáni; f. panamericánă, pl. panamericáne
panamericane
PANAMERICÁN, -Ă, panamericani, -e, adj. Care se referă la (toată) America, care aparține Americii (întregi). – Din fr. panaméricain. DOOM
!panamericán (pa-na-/pan-a-) adj. m., pl. panamericáni; f. panamericánă, pl. panamericáne
panamericanei
PANAMERICÁN, -Ă, panamericani, -e, adj. Care se referă la (toată) America, care aparține Americii (întregi). – Din fr. panaméricain. DOOM
!panamericán (pa-na-/pan-a-) adj. m., pl. panamericáni; f. panamericánă, pl. panamericáne
panamericanele
PANAMERICÁN, -Ă, panamericani, -e, adj. Care se referă la (toată) America, care aparține Americii (întregi). – Din fr. panaméricain. DOOM
!panamericán (pa-na-/pan-a-) adj. m., pl. panamericáni; f. panamericánă, pl. panamericáne
panamericanelor
PANAMERICÁN, -Ă, panamericani, -e, adj. Care se referă la (toată) America, care aparține Americii (întregi). – Din fr. panaméricain. DOOM
!panamericán (pa-na-/pan-a-) adj. m., pl. panamericáni; f. panamericánă, pl. panamericáne
panamericani
PANAMERICÁN, -Ă, panamericani, -e, adj. Care se referă la (toată) America, care aparține Americii (întregi). – Din fr. panaméricain. DOOM
!panamericán (pa-na-/pan-a-) adj. m., pl. panamericáni; f. panamericánă, pl. panamericáne
panamericanii
PANAMERICÁN, -Ă, panamericani, -e, adj. Care se referă la (toată) America, care aparține Americii (întregi). – Din fr. panaméricain. DOOM
!panamericán (pa-na-/pan-a-) adj. m., pl. panamericáni; f. panamericánă, pl. panamericáne
panamericanilor
PANAMERICÁN, -Ă, panamericani, -e, adj. Care se referă la (toată) America, care aparține Americii (întregi). – Din fr. panaméricain. DOOM
!panamericán (pa-na-/pan-a-) adj. m., pl. panamericáni; f. panamericánă, pl. panamericáne
panamericanism
PANAMERICANÍSM s. n. Mișcare de solidaritate continentală care urmărește realizarea unei strânse colaborări între statele americane. – Din fr. panaméricanisme.
panamericanismul
PANAMERICANÍSM s. n. Mișcare de solidaritate continentală care urmărește realizarea unei strânse colaborări între statele americane. – Din fr. panaméricanisme.
panamericanismului
PANAMERICANÍSM s. n. Mișcare de solidaritate continentală care urmărește realizarea unei strânse colaborări între statele americane. – Din fr. panaméricanisme.
panamericanist
PANAMERICANÍST, -Ă, panamericaniști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al panamericanismului. – Din fr. panaméricaniste.
panamericanist
PANAMERICANÍST, -Ă, panamericaniști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al panamericanismului. – Din fr. panaméricaniste.
panamericanista
PANAMERICANÍST, -Ă, panamericaniști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al panamericanismului. – Din fr. panaméricaniste.
panamericanista
PANAMERICANÍST, -Ă, panamericaniști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al panamericanismului. – Din fr. panaméricaniste.
panamericaniste
PANAMERICANÍST, -Ă, panamericaniști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al panamericanismului. – Din fr. panaméricaniste.
panamericaniste
PANAMERICANÍST, -Ă, panamericaniști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al panamericanismului. – Din fr. panaméricaniste.
panamericanistei
PANAMERICANÍST, -Ă, panamericaniști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al panamericanismului. – Din fr. panaméricaniste.
panamericanistei
PANAMERICANÍST, -Ă, panamericaniști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al panamericanismului. – Din fr. panaméricaniste.
panamericanistele
PANAMERICANÍST, -Ă, panamericaniști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al panamericanismului. – Din fr. panaméricaniste.
panamericanistele
PANAMERICANÍST, -Ă, panamericaniști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al panamericanismului. – Din fr. panaméricaniste.
panamericanistelor
PANAMERICANÍST, -Ă, panamericaniști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al panamericanismului. – Din fr. panaméricaniste.
panamericanistelor
PANAMERICANÍST, -Ă, panamericaniști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al panamericanismului. – Din fr. panaméricaniste.
panamericanistul
PANAMERICANÍST, -Ă, panamericaniști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al panamericanismului. – Din fr. panaméricaniste.
panamericanistul
PANAMERICANÍST, -Ă, panamericaniști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al panamericanismului. – Din fr. panaméricaniste.
panamericanistului
PANAMERICANÍST, -Ă, panamericaniști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al panamericanismului. – Din fr. panaméricaniste.
panamericanistului
PANAMERICANÍST, -Ă, panamericaniști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al panamericanismului. – Din fr. panaméricaniste.
panamericaniști
PANAMERICANÍST, -Ă, panamericaniști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al panamericanismului. – Din fr. panaméricaniste.
panamericaniști
PANAMERICANÍST, -Ă, panamericaniști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al panamericanismului. – Din fr. panaméricaniste.
panamericaniștii
PANAMERICANÍST, -Ă, panamericaniști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al panamericanismului. – Din fr. panaméricaniste.
panamericaniștii
PANAMERICANÍST, -Ă, panamericaniști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al panamericanismului. – Din fr. panaméricaniste.
panamericaniștilor
PANAMERICANÍST, -Ă, panamericaniști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al panamericanismului. – Din fr. panaméricaniste.
panamericaniștilor
PANAMERICANÍST, -Ă, panamericaniști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al panamericanismului. – Din fr. panaméricaniste.
panamericanul
PANAMERICÁN, -Ă, panamericani, -e, adj. Care se referă la (toată) America, care aparține Americii (întregi). – Din fr. panaméricain. DOOM
!panamericán (pa-na-/pan-a-) adj. m., pl. panamericáni; f. panamericánă, pl. panamericáne
panamericanului
PANAMERICÁN, -Ă, panamericani, -e, adj. Care se referă la (toată) America, care aparține Americii (întregi). – Din fr. panaméricain. DOOM
!panamericán (pa-na-/pan-a-) adj. m., pl. panamericáni; f. panamericánă, pl. panamericáne
panamez
PANAMÉZ, -Ă, panamezi, -e, s. m. și f, adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din statul Panama. 2. Adj. Care aparține statului Panama sau panamezilor (1), privitor la statul Panama ori la panamezi. – Panama (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
panaméz adj. m., s. m., pl. panamézi; adj. f., s. f. panaméză, pl. panaméze
panamez
PANAMÉZ, -Ă, panamezi, -e, s. m. și f, adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din statul Panama. 2. Adj. Care aparține statului Panama sau panamezilor (1), privitor la statul Panama ori la panamezi. – Panama (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
panaméz adj. m., s. m., pl. panamézi; adj. f., s. f. panaméză, pl. panaméze
panameza
PANAMÉZ, -Ă, panamezi, -e, s. m. și f, adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din statul Panama. 2. Adj. Care aparține statului Panama sau panamezilor (1), privitor la statul Panama ori la panamezi. – Panama (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
panaméz adj. m., s. m., pl. panamézi; adj. f., s. f. panaméză, pl. panaméze
panameza
PANAMÉZ, -Ă, panamezi, -e, s. m. și f, adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din statul Panama. 2. Adj. Care aparține statului Panama sau panamezilor (1), privitor la statul Panama ori la panamezi. – Panama (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
panaméz adj. m., s. m., pl. panamézi; adj. f., s. f. panaméză, pl. panaméze
panameze
PANAMÉZ, -Ă, panamezi, -e, s. m. și f, adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din statul Panama. 2. Adj. Care aparține statului Panama sau panamezilor (1), privitor la statul Panama ori la panamezi. – Panama (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
panaméz adj. m., s. m., pl. panamézi; adj. f., s. f. panaméză, pl. panaméze
panameze
PANAMÉZ, -Ă, panamezi, -e, s. m. și f, adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din statul Panama. 2. Adj. Care aparține statului Panama sau panamezilor (1), privitor la statul Panama ori la panamezi. – Panama (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
panaméz adj. m., s. m., pl. panamézi; adj. f., s. f. panaméză, pl. panaméze
panameze
PANAMÉZ, -Ă, panamezi, -e, s. m. și f, adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din statul Panama. 2. Adj. Care aparține statului Panama sau panamezilor (1), privitor la statul Panama ori la panamezi. – Panama (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
panaméz adj. m., s. m., pl. panamézi; adj. f., s. f. panaméză, pl. panaméze
panamezei
PANAMÉZ, -Ă, panamezi, -e, s. m. și f, adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din statul Panama. 2. Adj. Care aparține statului Panama sau panamezilor (1), privitor la statul Panama ori la panamezi. – Panama (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
panaméz adj. m., s. m., pl. panamézi; adj. f., s. f. panaméză, pl. panaméze
panamezei
PANAMÉZ, -Ă, panamezi, -e, s. m. și f, adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din statul Panama. 2. Adj. Care aparține statului Panama sau panamezilor (1), privitor la statul Panama ori la panamezi. – Panama (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
panaméz adj. m., s. m., pl. panamézi; adj. f., s. f. panaméză, pl. panaméze
panamezele
PANAMÉZ, -Ă, panamezi, -e, s. m. și f, adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din statul Panama. 2. Adj. Care aparține statului Panama sau panamezilor (1), privitor la statul Panama ori la panamezi. – Panama (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
panaméz adj. m., s. m., pl. panamézi; adj. f., s. f. panaméză, pl. panaméze
panamezele
PANAMÉZ, -Ă, panamezi, -e, s. m. și f, adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din statul Panama. 2. Adj. Care aparține statului Panama sau panamezilor (1), privitor la statul Panama ori la panamezi. – Panama (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
panaméz adj. m., s. m., pl. panamézi; adj. f., s. f. panaméză, pl. panaméze
panamezelor
PANAMÉZ, -Ă, panamezi, -e, s. m. și f, adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din statul Panama. 2. Adj. Care aparține statului Panama sau panamezilor (1), privitor la statul Panama ori la panamezi. – Panama (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
panaméz adj. m., s. m., pl. panamézi; adj. f., s. f. panaméză, pl. panaméze
panamezelor
PANAMÉZ, -Ă, panamezi, -e, s. m. și f, adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din statul Panama. 2. Adj. Care aparține statului Panama sau panamezilor (1), privitor la statul Panama ori la panamezi. – Panama (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
panaméz adj. m., s. m., pl. panamézi; adj. f., s. f. panaméză, pl. panaméze
panamezi
PANAMÉZ, -Ă, panamezi, -e, s. m. și f, adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din statul Panama. 2. Adj. Care aparține statului Panama sau panamezilor (1), privitor la statul Panama ori la panamezi. – Panama (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
panaméz adj. m., s. m., pl. panamézi; adj. f., s. f. panaméză, pl. panaméze
panamezi
PANAMÉZ, -Ă, panamezi, -e, s. m. și f, adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din statul Panama. 2. Adj. Care aparține statului Panama sau panamezilor (1), privitor la statul Panama ori la panamezi. – Panama (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
panaméz adj. m., s. m., pl. panamézi; adj. f., s. f. panaméză, pl. panaméze
panamezii
PANAMÉZ, -Ă, panamezi, -e, s. m. și f, adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din statul Panama. 2. Adj. Care aparține statului Panama sau panamezilor (1), privitor la statul Panama ori la panamezi. – Panama (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
panaméz adj. m., s. m., pl. panamézi; adj. f., s. f. panaméză, pl. panaméze
panamezii
PANAMÉZ, -Ă, panamezi, -e, s. m. și f, adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din statul Panama. 2. Adj. Care aparține statului Panama sau panamezilor (1), privitor la statul Panama ori la panamezi. – Panama (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
panaméz adj. m., s. m., pl. panamézi; adj. f., s. f. panaméză, pl. panaméze
panamezilor
PANAMÉZ, -Ă, panamezi, -e, s. m. și f, adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din statul Panama. 2. Adj. Care aparține statului Panama sau panamezilor (1), privitor la statul Panama ori la panamezi. – Panama (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
panaméz adj. m., s. m., pl. panamézi; adj. f., s. f. panaméză, pl. panaméze
panamezilor
PANAMÉZ, -Ă, panamezi, -e, s. m. și f, adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din statul Panama. 2. Adj. Care aparține statului Panama sau panamezilor (1), privitor la statul Panama ori la panamezi. – Panama (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
panaméz adj. m., s. m., pl. panamézi; adj. f., s. f. panaméză, pl. panaméze
panamezo
PANAMÉZ, -Ă, panamezi, -e, s. m. și f, adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din statul Panama. 2. Adj. Care aparține statului Panama sau panamezilor (1), privitor la statul Panama ori la panamezi. – Panama (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
panaméz adj. m., s. m., pl. panamézi; adj. f., s. f. panaméză, pl. panaméze
panamezo
PANAMÉZ, -Ă, panamezi, -e, s. m. și f, adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din statul Panama. 2. Adj. Care aparține statului Panama sau panamezilor (1), privitor la statul Panama ori la panamezi. – Panama (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
panaméz adj. m., s. m., pl. panamézi; adj. f., s. f. panaméză, pl. panaméze
panamezul
PANAMÉZ, -Ă, panamezi, -e, s. m. și f, adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din statul Panama. 2. Adj. Care aparține statului Panama sau panamezilor (1), privitor la statul Panama ori la panamezi. – Panama (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
panaméz adj. m., s. m., pl. panamézi; adj. f., s. f. panaméză, pl. panaméze
panamezul
PANAMÉZ, -Ă, panamezi, -e, s. m. și f, adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din statul Panama. 2. Adj. Care aparține statului Panama sau panamezilor (1), privitor la statul Panama ori la panamezi. – Panama (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
panaméz adj. m., s. m., pl. panamézi; adj. f., s. f. panaméză, pl. panaméze
panamezule
PANAMÉZ, -Ă, panamezi, -e, s. m. și f, adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din statul Panama. 2. Adj. Care aparține statului Panama sau panamezilor (1), privitor la statul Panama ori la panamezi. – Panama (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
panaméz adj. m., s. m., pl. panamézi; adj. f., s. f. panaméză, pl. panaméze
panamezule
PANAMÉZ, -Ă, panamezi, -e, s. m. și f, adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din statul Panama. 2. Adj. Care aparține statului Panama sau panamezilor (1), privitor la statul Panama ori la panamezi. – Panama (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
panaméz adj. m., s. m., pl. panamézi; adj. f., s. f. panaméză, pl. panaméze
panamezului
PANAMÉZ, -Ă, panamezi, -e, s. m. și f, adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din statul Panama. 2. Adj. Care aparține statului Panama sau panamezilor (1), privitor la statul Panama ori la panamezi. – Panama (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
panaméz adj. m., s. m., pl. panamézi; adj. f., s. f. panaméză, pl. panaméze
panamezului
PANAMÉZ, -Ă, panamezi, -e, s. m. și f, adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din statul Panama. 2. Adj. Care aparține statului Panama sau panamezilor (1), privitor la statul Panama ori la panamezi. – Panama (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
panaméz adj. m., s. m., pl. panamézi; adj. f., s. f. panaméză, pl. panaméze
panarab
PANARÁB, -Ă, panarabi, -e, adj. Care aparține ansamblului țărilor arabe, care se referă la lumea arabă. – Din fr. panarabe. DOOM
*panaráb (pa-na-/pan-a-) adj. m., pl. panarábi; f. panarábă, pl. panarábe
panaraba
PANARÁB, -Ă, panarabi, -e, adj. Care aparține ansamblului țărilor arabe, care se referă la lumea arabă. – Din fr. panarabe. DOOM
*panaráb (pa-na-/pan-a-) adj. m., pl. panarábi; f. panarábă, pl. panarábe
panarabe
PANARÁB, -Ă, panarabi, -e, adj. Care aparține ansamblului țărilor arabe, care se referă la lumea arabă. – Din fr. panarabe. DOOM
*panaráb (pa-na-/pan-a-) adj. m., pl. panarábi; f. panarábă, pl. panarábe
panarabei
PANARÁB, -Ă, panarabi, -e, adj. Care aparține ansamblului țărilor arabe, care se referă la lumea arabă. – Din fr. panarabe. DOOM
*panaráb (pa-na-/pan-a-) adj. m., pl. panarábi; f. panarábă, pl. panarábe
panarabele
PANARÁB, -Ă, panarabi, -e, adj. Care aparține ansamblului țărilor arabe, care se referă la lumea arabă. – Din fr. panarabe. DOOM
*panaráb (pa-na-/pan-a-) adj. m., pl. panarábi; f. panarábă, pl. panarábe
panarabelor
PANARÁB, -Ă, panarabi, -e, adj. Care aparține ansamblului țărilor arabe, care se referă la lumea arabă. – Din fr. panarabe. DOOM
*panaráb (pa-na-/pan-a-) adj. m., pl. panarábi; f. panarábă, pl. panarábe
panarabi
PANARÁB, -Ă, panarabi, -e, adj. Care aparține ansamblului țărilor arabe, care se referă la lumea arabă. – Din fr. panarabe. DOOM
*panaráb (pa-na-/pan-a-) adj. m., pl. panarábi; f. panarábă, pl. panarábe
panarabii
PANARÁB, -Ă, panarabi, -e, adj. Care aparține ansamblului țărilor arabe, care se referă la lumea arabă. – Din fr. panarabe. DOOM
*panaráb (pa-na-/pan-a-) adj. m., pl. panarábi; f. panarábă, pl. panarábe
panarabilor
PANARÁB, -Ă, panarabi, -e, adj. Care aparține ansamblului țărilor arabe, care se referă la lumea arabă. – Din fr. panarabe. DOOM
*panaráb (pa-na-/pan-a-) adj. m., pl. panarábi; f. panarábă, pl. panarábe
panarabul
PANARÁB, -Ă, panarabi, -e, adj. Care aparține ansamblului țărilor arabe, care se referă la lumea arabă. – Din fr. panarabe. DOOM
*panaráb (pa-na-/pan-a-) adj. m., pl. panarábi; f. panarábă, pl. panarábe
panarabului
PANARÁB, -Ă, panarabi, -e, adj. Care aparține ansamblului țărilor arabe, care se referă la lumea arabă. – Din fr. panarabe. DOOM
*panaráb (pa-na-/pan-a-) adj. m., pl. panarábi; f. panarábă, pl. panarábe
panaramă
PANORÁMĂ, panorame, s. f. 1. Priveliște din natură cu orizont larg, văzută de departe și de la înălțime. ♦ Fig. Privire de ansamblu consacrată unui domeniu, unei probleme etc. Panorama literaturii române. 2. Tablou de proporții mari desfășurat de jur-împrejurul unei încăperi circulare și iluminat de sus numai pe anumite sectoare, astfel încât spectatorul aflat în mijlocul încăperii, în semiobscuritate, să aibă iluzia unei imagini reale; p. ext. clădire circulară în care se află un asemenea tablou. 3. Spectacol popular de bâlci cu scamatorii, acrobații, expoziție de animale exotice etc.; p. ext. baracă, construcție, amenajare în care se poate vedea un astfel de spectacol. 4. Panoptic (2). [Var.: (reg.) panarámă s. f.] – Din fr. panorama, germ. Panorama, it. panorama. DOOM
!panorámă s. f., g.-d. art. panoráme; pl. panoráme
panard
PANÁRD, -Ă adj. (Despre cai) Ale cărui picioare posterioare sunt îndreptate de la genunchi în afară. [< fr. panard].
panarda
PANÁRD, -Ă adj. (Despre cai) Ale cărui picioare posterioare sunt îndreptate de la genunchi în afară. [< fr. panard].
panarde
PANÁRD, -Ă adj. (Despre cai) Ale cărui picioare posterioare sunt îndreptate de la genunchi în afară. [< fr. panard].
panardei
PANÁRD, -Ă adj. (Despre cai) Ale cărui picioare posterioare sunt îndreptate de la genunchi în afară. [< fr. panard].
panardele
PANÁRD, -Ă adj. (Despre cai) Ale cărui picioare posterioare sunt îndreptate de la genunchi în afară. [< fr. panard].
panardelor
PANÁRD, -Ă adj. (Despre cai) Ale cărui picioare posterioare sunt îndreptate de la genunchi în afară. [< fr. panard].
panardul
PANÁRD, -Ă adj. (Despre cai) Ale cărui picioare posterioare sunt îndreptate de la genunchi în afară. [< fr. panard].
panardului
PANÁRD, -Ă adj. (Despre cai) Ale cărui picioare posterioare sunt îndreptate de la genunchi în afară. [< fr. panard].
panare
PANÁ vb. I. tr. A trece prin făină, ou și pesmet, brânza, carnea, legumele și a le prăji în grăsime; a pregăti (un aliment) pane. [< fr. paner].
panare
PANÁ vb. I. tr. A trece prin făină, ou și pesmet, brânza, carnea, legumele și a le prăji în grăsime; a pregăti (un aliment) pane. [< fr. paner].
panariciu
PANARÍȚIU, panariții, s. n. Inflamație de natură infecțioasă, localizată la degetele de la mâini sau de la picioare; sugel. [Var.: panariciu s. n.] – Din lat. panaricium. DOOM
panaríțiu [țiu pron. țiu] s. n., art. panaríțiul; pl. panaríții, art. panaríțiile (-ți-i-)
panariții
PANARÍȚIU, panariții, s. n. Inflamație de natură infecțioasă, localizată la degetele de la mâini sau de la picioare; sugel. [Var.: panariciu s. n.] – Din lat. panaricium. DOOM
panaríțiu [țiu pron. țiu] s. n., art. panaríțiul; pl. panaríții, art. panaríțiile (-ți-i-)
panarițiile
PANARÍȚIU, panariții, s. n. Inflamație de natură infecțioasă, localizată la degetele de la mâini sau de la picioare; sugel. [Var.: panariciu s. n.] – Din lat. panaricium. DOOM
panaríțiu [țiu pron. țiu] s. n., art. panaríțiul; pl. panaríții, art. panaríțiile (-ți-i-)
panarițiilor
PANARÍȚIU, panariții, s. n. Inflamație de natură infecțioasă, localizată la degetele de la mâini sau de la picioare; sugel. [Var.: panariciu s. n.] – Din lat. panaricium. DOOM
panaríțiu [țiu pron. țiu] s. n., art. panaríțiul; pl. panaríții, art. panaríțiile (-ți-i-)
panarițiu
PANARÍȚIU, panariții, s. n. Inflamație de natură infecțioasă, localizată la degetele de la mâini sau de la picioare; sugel. [Var.: panariciu s. n.] – Din lat. panaricium. DOOM
panaríțiu [țiu pron. țiu] s. n., art. panaríțiul; pl. panaríții, art. panaríțiile (-ți-i-)
panarițiul
PANARÍȚIU, panariții, s. n. Inflamație de natură infecțioasă, localizată la degetele de la mâini sau de la picioare; sugel. [Var.: panariciu s. n.] – Din lat. panaricium. DOOM
panaríțiu [țiu pron. țiu] s. n., art. panaríțiul; pl. panaríții, art. panaríțiile (-ți-i-)
panarițiului
PANARÍȚIU, panariții, s. n. Inflamație de natură infecțioasă, localizată la degetele de la mâini sau de la picioare; sugel. [Var.: panariciu s. n.] – Din lat. panaricium. DOOM
panaríțiu [țiu pron. țiu] s. n., art. panaríțiul; pl. panaríții, art. panaríțiile (-ți-i-)
panarzi
PANÁRD, -Ă adj. (Despre cai) Ale cărui picioare posterioare sunt îndreptate de la genunchi în afară. [< fr. panard].
panarzii
PANÁRD, -Ă adj. (Despre cai) Ale cărui picioare posterioare sunt îndreptate de la genunchi în afară. [< fr. panard].
panarzilor
PANÁRD, -Ă adj. (Despre cai) Ale cărui picioare posterioare sunt îndreptate de la genunchi în afară. [< fr. panard].
panară
PANÁ vb. I. tr. A trece prin făină, ou și pesmet, brânza, carnea, legumele și a le prăji în grăsime; a pregăti (un aliment) pane. [< fr. paner].
panarăm
PANÁ vb. I. tr. A trece prin făină, ou și pesmet, brânza, carnea, legumele și a le prăji în grăsime; a pregăti (un aliment) pane. [< fr. paner].
panarăți
PANÁ vb. I. tr. A trece prin făină, ou și pesmet, brânza, carnea, legumele și a le prăji în grăsime; a pregăti (un aliment) pane. [< fr. paner].
panase
PANÁ vb. I. tr. A trece prin făină, ou și pesmet, brânza, carnea, legumele și a le prăji în grăsime; a pregăti (un aliment) pane. [< fr. paner].
panasem
PANÁ vb. I. tr. A trece prin făină, ou și pesmet, brânza, carnea, legumele și a le prăji în grăsime; a pregăti (un aliment) pane. [< fr. paner].
panaseră
PANÁ vb. I. tr. A trece prin făină, ou și pesmet, brânza, carnea, legumele și a le prăji în grăsime; a pregăti (un aliment) pane. [< fr. paner].
panaserăm
PANÁ vb. I. tr. A trece prin făină, ou și pesmet, brânza, carnea, legumele și a le prăji în grăsime; a pregăti (un aliment) pane. [< fr. paner].
panaserăți
PANÁ vb. I. tr. A trece prin făină, ou și pesmet, brânza, carnea, legumele și a le prăji în grăsime; a pregăti (un aliment) pane. [< fr. paner].
panaseși
PANÁ vb. I. tr. A trece prin făină, ou și pesmet, brânza, carnea, legumele și a le prăji în grăsime; a pregăti (un aliment) pane. [< fr. paner].
panaseți
PANÁ vb. I. tr. A trece prin făină, ou și pesmet, brânza, carnea, legumele și a le prăji în grăsime; a pregăti (un aliment) pane. [< fr. paner].
panat
PANÁ vb. I. tr. A trece prin făină, ou și pesmet, brânza, carnea, legumele și a le prăji în grăsime; a pregăti (un aliment) pane. [< fr. paner].
panat
PANÁ vb. I. tr. A trece prin făină, ou și pesmet, brânza, carnea, legumele și a le prăji în grăsime; a pregăti (un aliment) pane. [< fr. paner].
panatenaic
PANATENÁIC, -Ă adj. Referitor la panatenee. [Pron. -na-ic. / < fr. panathénaïque]. DOOM
!panatenáic (referitor la Panatenee) (pa-na-, -na-ic/pan-a-) adj. m., pl. panatenáici; f. panatenáică, pl. panatenáice
panatenaica
PANATENÁIC, -Ă adj. Referitor la panatenee. [Pron. -na-ic. / < fr. panathénaïque]. DOOM
!panatenáic (referitor la Panatenee) (pa-na-, -na-ic/pan-a-) adj. m., pl. panatenáici; f. panatenáică, pl. panatenáice
panatenaice
PANATENÁIC, -Ă adj. Referitor la panatenee. [Pron. -na-ic. / < fr. panathénaïque]. DOOM
!panatenáic (referitor la Panatenee) (pa-na-, -na-ic/pan-a-) adj. m., pl. panatenáici; f. panatenáică, pl. panatenáice
panatenaicei
PANATENÁIC, -Ă adj. Referitor la panatenee. [Pron. -na-ic. / < fr. panathénaïque]. DOOM
!panatenáic (referitor la Panatenee) (pa-na-, -na-ic/pan-a-) adj. m., pl. panatenáici; f. panatenáică, pl. panatenáice
panatenaicele
PANATENÁIC, -Ă adj. Referitor la panatenee. [Pron. -na-ic. / < fr. panathénaïque]. DOOM
!panatenáic (referitor la Panatenee) (pa-na-, -na-ic/pan-a-) adj. m., pl. panatenáici; f. panatenáică, pl. panatenáice
panatenaicelor
PANATENÁIC, -Ă adj. Referitor la panatenee. [Pron. -na-ic. / < fr. panathénaïque]. DOOM
!panatenáic (referitor la Panatenee) (pa-na-, -na-ic/pan-a-) adj. m., pl. panatenáici; f. panatenáică, pl. panatenáice
panatenaici
PANATENÁIC, -Ă adj. Referitor la panatenee. [Pron. -na-ic. / < fr. panathénaïque]. DOOM
!panatenáic (referitor la Panatenee) (pa-na-, -na-ic/pan-a-) adj. m., pl. panatenáici; f. panatenáică, pl. panatenáice
panatenaicii
PANATENÁIC, -Ă adj. Referitor la panatenee. [Pron. -na-ic. / < fr. panathénaïque]. DOOM
!panatenáic (referitor la Panatenee) (pa-na-, -na-ic/pan-a-) adj. m., pl. panatenáici; f. panatenáică, pl. panatenáice
panatenaicilor
PANATENÁIC, -Ă adj. Referitor la panatenee. [Pron. -na-ic. / < fr. panathénaïque]. DOOM
!panatenáic (referitor la Panatenee) (pa-na-, -na-ic/pan-a-) adj. m., pl. panatenáici; f. panatenáică, pl. panatenáice
panatenaicul
PANATENÁIC, -Ă adj. Referitor la panatenee. [Pron. -na-ic. / < fr. panathénaïque]. DOOM
!panatenáic (referitor la Panatenee) (pa-na-, -na-ic/pan-a-) adj. m., pl. panatenáici; f. panatenáică, pl. panatenáice
panatenaicului
PANATENÁIC, -Ă adj. Referitor la panatenee. [Pron. -na-ic. / < fr. panathénaïque]. DOOM
!panatenáic (referitor la Panatenee) (pa-na-, -na-ic/pan-a-) adj. m., pl. panatenáici; f. panatenáică, pl. panatenáice
panatenee
PANATENÉE s. f. pl. Cea mai importantă festivitate religioasă și politică din Atena antică, celebrată anual sau la patru ani o dată în cinstea zeiței Atena. – Din fr. panathénées. DOOM
!Panatenée (festivități antice) (Pa-na-/Pan-a-) s. propriu f. pl., art. Panatenéele
panateneele
PANATENÉE s. f. pl. Cea mai importantă festivitate religioasă și politică din Atena antică, celebrată anual sau la patru ani o dată în cinstea zeiței Atena. – Din fr. panathénées. DOOM
!Panatenée (festivități antice) (Pa-na-/Pan-a-) s. propriu f. pl., art. Panatenéele
panateneelor
PANATENÉE s. f. pl. Cea mai importantă festivitate religioasă și politică din Atena antică, celebrată anual sau la patru ani o dată în cinstea zeiței Atena. – Din fr. panathénées. DOOM
!Panatenée (festivități antice) (Pa-na-/Pan-a-) s. propriu f. pl., art. Panatenéele
panau
PANÁ vb. I. tr. A trece prin făină, ou și pesmet, brânza, carnea, legumele și a le prăji în grăsime; a pregăti (un aliment) pane. [< fr. paner].
panax
GINSÉNG s. m. Plantă din familia araliaceelor originară din China, folosită pentru proprietățile ei terapeutice deosebite; rădăcina-vieții (Panax). – Din fr., engl. ginseng.
panaș
PANÁȘ, panașe, s. n. Mănunchi de pene1 (colorate) care împodobea altădată (în unele țări și astăzi) chipiul sau coiful militarilor, turbanul unor demnitari etc.; penaj. ♦ P. gener. Mănunchi de pene1 folosit ca podoabă. [Pl. și: panașuri] – Din fr. panache. DOOM
!panáș s. n., pl. panáșe
panaș
PANÁȘ, panașe, s. n. Mănunchi de pene1 (colorate) care împodobea altădată (în unele țări și astăzi) chipiul sau coiful militarilor, turbanul unor demnitari etc.; penaj. ♦ P. gener. Mănunchi de pene1 folosit ca podoabă. [Pl. și: panașuri] – Din fr. panache.
panașat
PANAȘÁT, -Ă, panașați, -te, adj. (Rar) Împodobit, ornat cu panaș. – Din fr. panaché. DOOM
panașát (rar) adj. m., pl. panașáți; f. panașátă, pl. panașáte
panașata
PANAȘÁT, -Ă, panașați, -te, adj. (Rar) Împodobit, ornat cu panaș. – Din fr. panaché. DOOM
panașát (rar) adj. m., pl. panașáți; f. panașátă, pl. panașáte
panașate
PANAȘÁT, -Ă, panașați, -te, adj. (Rar) Împodobit, ornat cu panaș. – Din fr. panaché. DOOM
panașát (rar) adj. m., pl. panașáți; f. panașátă, pl. panașáte
panașatei
PANAȘÁT, -Ă, panașați, -te, adj. (Rar) Împodobit, ornat cu panaș. – Din fr. panaché. DOOM
panașát (rar) adj. m., pl. panașáți; f. panașátă, pl. panașáte
panașatele
PANAȘÁT, -Ă, panașați, -te, adj. (Rar) Împodobit, ornat cu panaș. – Din fr. panaché. DOOM
panașát (rar) adj. m., pl. panașáți; f. panașátă, pl. panașáte
panașatelor
PANAȘÁT, -Ă, panașați, -te, adj. (Rar) Împodobit, ornat cu panaș. – Din fr. panaché. DOOM
panașát (rar) adj. m., pl. panașáți; f. panașátă, pl. panașáte
panașatul
PANAȘÁT, -Ă, panașați, -te, adj. (Rar) Împodobit, ornat cu panaș. – Din fr. panaché. DOOM
panașát (rar) adj. m., pl. panașáți; f. panașátă, pl. panașáte
panașatului
PANAȘÁT, -Ă, panașați, -te, adj. (Rar) Împodobit, ornat cu panaș. – Din fr. panaché. DOOM
panașát (rar) adj. m., pl. panașáți; f. panașátă, pl. panașáte
panașați
PANAȘÁT, -Ă, panașați, -te, adj. (Rar) Împodobit, ornat cu panaș. – Din fr. panaché. DOOM
panașát (rar) adj. m., pl. panașáți; f. panașátă, pl. panașáte
panașații
PANAȘÁT, -Ă, panașați, -te, adj. (Rar) Împodobit, ornat cu panaș. – Din fr. panaché. DOOM
panașát (rar) adj. m., pl. panașáți; f. panașátă, pl. panașáte
panașaților
PANAȘÁT, -Ă, panașați, -te, adj. (Rar) Împodobit, ornat cu panaș. – Din fr. panaché. DOOM
panașát (rar) adj. m., pl. panașáți; f. panașátă, pl. panașáte
panașe
PANÁȘ, panașe, s. n. Mănunchi de pene1 (colorate) care împodobea altădată (în unele țări și astăzi) chipiul sau coiful militarilor, turbanul unor demnitari etc.; penaj. ♦ P. gener. Mănunchi de pene1 folosit ca podoabă. [Pl. și: panașuri] – Din fr. panache. DOOM
!panáș s. n., pl. panáșe
panașele
PANÁȘ, panașe, s. n. Mănunchi de pene1 (colorate) care împodobea altădată (în unele țări și astăzi) chipiul sau coiful militarilor, turbanul unor demnitari etc.; penaj. ♦ P. gener. Mănunchi de pene1 folosit ca podoabă. [Pl. și: panașuri] – Din fr. panache. DOOM
!panáș s. n., pl. panáșe
panașelor
PANÁȘ, panașe, s. n. Mănunchi de pene1 (colorate) care împodobea altădată (în unele țări și astăzi) chipiul sau coiful militarilor, turbanul unor demnitari etc.; penaj. ♦ P. gener. Mănunchi de pene1 folosit ca podoabă. [Pl. și: panașuri] – Din fr. panache. DOOM
!panáș s. n., pl. panáșe
panași
PANÁ vb. I. tr. A trece prin făină, ou și pesmet, brânza, carnea, legumele și a le prăji în grăsime; a pregăti (un aliment) pane. [< fr. paner].
panașul
PANÁȘ, panașe, s. n. Mănunchi de pene1 (colorate) care împodobea altădată (în unele țări și astăzi) chipiul sau coiful militarilor, turbanul unor demnitari etc.; penaj. ♦ P. gener. Mănunchi de pene1 folosit ca podoabă. [Pl. și: panașuri] – Din fr. panache. DOOM
!panáș s. n., pl. panáșe
panașului
PANÁȘ, panașe, s. n. Mănunchi de pene1 (colorate) care împodobea altădată (în unele țări și astăzi) chipiul sau coiful militarilor, turbanul unor demnitari etc.; penaj. ♦ P. gener. Mănunchi de pene1 folosit ca podoabă. [Pl. și: panașuri] – Din fr. panache. DOOM
!panáș s. n., pl. panáșe
panașura
PANAȘÚRĂ s.f. (Bot.) Decolorare a frunzelor verzi, datorită lipsei unor substanțe minerale din sol sau în urma atacului virusurilor. [< fr. panachure].
panașure
PANAȘÚRĂ s.f. (Bot.) Decolorare a frunzelor verzi, datorită lipsei unor substanțe minerale din sol sau în urma atacului virusurilor. [< fr. panachure].
panașurei
PANAȘÚRĂ s.f. (Bot.) Decolorare a frunzelor verzi, datorită lipsei unor substanțe minerale din sol sau în urma atacului virusurilor. [< fr. panachure].
panașurele
PANAȘÚRĂ s.f. (Bot.) Decolorare a frunzelor verzi, datorită lipsei unor substanțe minerale din sol sau în urma atacului virusurilor. [< fr. panachure].
panașurelor
PANAȘÚRĂ s.f. (Bot.) Decolorare a frunzelor verzi, datorită lipsei unor substanțe minerale din sol sau în urma atacului virusurilor. [< fr. panachure].
panați
PANÁ vb. I. tr. A trece prin făină, ou și pesmet, brânza, carnea, legumele și a le prăji în grăsime; a pregăti (un aliment) pane. [< fr. paner].
pancalism
PANCALÍSM s. n. Doctrină filozofică ce subordonează întreaga realitate categoriei frumosului. – Din fr. pancalisme. DOOM
pancalísm s. n.
pancalismul
PANCALÍSM s. n. Doctrină filozofică ce subordonează întreaga realitate categoriei frumosului. – Din fr. pancalisme. DOOM
pancalísm s. n.
pancalismului
PANCALÍSM s. n. Doctrină filozofică ce subordonează întreaga realitate categoriei frumosului. – Din fr. pancalisme. DOOM
pancalísm s. n.
pancarta
PANCÁRTĂ, pancarte, s. f. Afiș de carton, de pânză, de lemn etc. pe care este scrisă o lozincă, o înștiințare etc.; placardă. – Din fr. pancarte. DOOM
pancártă s. f., g.-d. art. pancártei; pl. pancárte
pancarte
PANCÁRTĂ, pancarte, s. f. Afiș de carton, de pânză, de lemn etc. pe care este scrisă o lozincă, o înștiințare etc.; placardă. – Din fr. pancarte. DOOM
pancártă s. f., g.-d. art. pancártei; pl. pancárte
pancartei
PANCÁRTĂ, pancarte, s. f. Afiș de carton, de pânză, de lemn etc. pe care este scrisă o lozincă, o înștiințare etc.; placardă. – Din fr. pancarte. DOOM
pancártă s. f., g.-d. art. pancártei; pl. pancárte
pancartele
PANCÁRTĂ, pancarte, s. f. Afiș de carton, de pânză, de lemn etc. pe care este scrisă o lozincă, o înștiințare etc.; placardă. – Din fr. pancarte. DOOM
pancártă s. f., g.-d. art. pancártei; pl. pancárte
pancartelor
PANCÁRTĂ, pancarte, s. f. Afiș de carton, de pânză, de lemn etc. pe care este scrisă o lozincă, o înștiințare etc.; placardă. – Din fr. pancarte. DOOM
pancártă s. f., g.-d. art. pancártei; pl. pancárte
pancosmism
PANCOSMÍSM s.n. Doctrină filozofică după care lumea este tot ceea ce există, negându-se realitatea trancendentă. [< fr. pancosmisme, cf. gr. pas – tot, kosmos – univers].
pancov
PÁNCOVĂ, pancove, s. f. (Reg.) Gogoașă sau minciunea (de mâncat). – Din magh. pánk.
pancova
PÁNCOVĂ, pancove, s. f. (Reg.) Gogoașă sau minciunea (de mâncat). – Din magh. pánk. DOOM
páncovă (reg.) s. f., g.-d. art. páncovei; pl. páncove
pancove
PÁNCOVĂ, pancove, s. f. (Reg.) Gogoașă sau minciunea (de mâncat). – Din magh. pánk. DOOM
páncovă (reg.) s. f., g.-d. art. páncovei; pl. páncove
pancovei
PÁNCOVĂ, pancove, s. f. (Reg.) Gogoașă sau minciunea (de mâncat). – Din magh. pánk. DOOM
páncovă (reg.) s. f., g.-d. art. páncovei; pl. páncove
pancovele
PÁNCOVĂ, pancove, s. f. (Reg.) Gogoașă sau minciunea (de mâncat). – Din magh. pánk. DOOM
páncovă (reg.) s. f., g.-d. art. páncovei; pl. páncove
pancovelor
PÁNCOVĂ, pancove, s. f. (Reg.) Gogoașă sau minciunea (de mâncat). – Din magh. pánk. DOOM
páncovă (reg.) s. f., g.-d. art. páncovei; pl. páncove
pancratiast
PANCRATIÁST s.m. Atlet care practică pancrațiul. [Pron. -ti-ast. / < fr. pancratiaste].
pancratiastul
PANCRATIÁST s.m. Atlet care practică pancrațiul. [Pron. -ti-ast. / < fr. pancratiaste].
pancratiastului
PANCRATIÁST s.m. Atlet care practică pancrațiul. [Pron. -ti-ast. / < fr. pancratiaste].
pancratiaști
PANCRATIÁST s.m. Atlet care practică pancrațiul. [Pron. -ti-ast. / < fr. pancratiaste].
pancratiaștii
PANCRATIÁST s.m. Atlet care practică pancrațiul. [Pron. -ti-ast. / < fr. pancratiaste].
pancratiaștilor
PANCRATIÁST s.m. Atlet care practică pancrațiul. [Pron. -ti-ast. / < fr. pancratiaste].
pancrații
PANCRÁȚIU, pancrații, s. n. Probă atletică la vechii greci, constând în trântă și pugilat. – Din fr. pancrace.
pancrațiile
PANCRÁȚIU, pancrații, s. n. Probă atletică la vechii greci, constând în trântă și pugilat. – Din fr. pancrace.
pancrațiilor
PANCRÁȚIU, pancrații, s. n. Probă atletică la vechii greci, constând în trântă și pugilat. – Din fr. pancrace.
pancrațiu
PANCRÁȚIU, pancrații, s. n. Probă atletică la vechii greci, constând în trântă și pugilat. – Din fr. pancrace.
pancrațiul
PANCRÁȚIU, pancrații, s. n. Probă atletică la vechii greci, constând în trântă și pugilat. – Din fr. pancrace.
pancrațiului
PANCRÁȚIU, pancrații, s. n. Probă atletică la vechii greci, constând în trântă și pugilat. – Din fr. pancrace.
pancreas
PANCREÁS, pancreasuri, s. n. Glandă de formă alungită, așezată înapoia stomacului, care are legătură cu splina și cu duodenul. [Pr.: -cre-as] – Din lat. pancreas, fr. pancréas, it. pancrea(s). DOOM
pancreás (-cre-as) s. n., pl. pancreásuri
pancreasul
PANCREÁS, pancreasuri, s. n. Glandă de formă alungită, așezată înapoia stomacului, care are legătură cu splina și cu duodenul. [Pr.: -cre-as] – Din lat. pancreas, fr. pancréas, it. pancrea(s). DOOM
pancreás (-cre-as) s. n., pl. pancreásuri
pancreasului
PANCREÁS, pancreasuri, s. n. Glandă de formă alungită, așezată înapoia stomacului, care are legătură cu splina și cu duodenul. [Pr.: -cre-as] – Din lat. pancreas, fr. pancréas, it. pancrea(s). DOOM
pancreás (-cre-as) s. n., pl. pancreásuri
pancreasuri
PANCREÁS, pancreasuri, s. n. Glandă de formă alungită, așezată înapoia stomacului, care are legătură cu splina și cu duodenul. [Pr.: -cre-as] – Din lat. pancreas, fr. pancréas, it. pancrea(s). DOOM
pancreás (-cre-as) s. n., pl. pancreásuri
pancreasurile
PANCREÁS, pancreasuri, s. n. Glandă de formă alungită, așezată înapoia stomacului, care are legătură cu splina și cu duodenul. [Pr.: -cre-as] – Din lat. pancreas, fr. pancréas, it. pancrea(s). DOOM
pancreás (-cre-as) s. n., pl. pancreásuri
pancreasurilor
PANCREÁS, pancreasuri, s. n. Glandă de formă alungită, așezată înapoia stomacului, care are legătură cu splina și cu duodenul. [Pr.: -cre-as] – Din lat. pancreas, fr. pancréas, it. pancrea(s). DOOM
pancreás (-cre-as) s. n., pl. pancreásuri
pancreatectomie
PANCREATECTOMÍE s.f. (Med.) Extirpare chirurgicală a pancreasului. [Gen. -iei. / < fr. pancréatectomie, cf. gr. pankreas – pancreas, ektome – excizie].
pancreatic
PANCREÁTIC, -Ă, pancreatici, -ce, adj. Care ține de pancreas, privitor la pancreas. [Pr.: -cre-a-] – Din lat. pancreaticus, fr. pancréatique, it. pancreatico. DOOM
pancreátic (-cre-a-) adj. m., pl. pancreátici; f. pancreátică, pl. pancreátice
pancreatica
PANCREÁTIC, -Ă, pancreatici, -ce, adj. Care ține de pancreas, privitor la pancreas. [Pr.: -cre-a-] – Din lat. pancreaticus, fr. pancréatique, it. pancreatico. DOOM
pancreátic (-cre-a-) adj. m., pl. pancreátici; f. pancreátică, pl. pancreátice
pancreatice
PANCREÁTIC, -Ă, pancreatici, -ce, adj. Care ține de pancreas, privitor la pancreas. [Pr.: -cre-a-] – Din lat. pancreaticus, fr. pancréatique, it. pancreatico. DOOM
pancreátic (-cre-a-) adj. m., pl. pancreátici; f. pancreátică, pl. pancreátice
pancreaticei
PANCREÁTIC, -Ă, pancreatici, -ce, adj. Care ține de pancreas, privitor la pancreas. [Pr.: -cre-a-] – Din lat. pancreaticus, fr. pancréatique, it. pancreatico. DOOM
pancreátic (-cre-a-) adj. m., pl. pancreátici; f. pancreátică, pl. pancreátice
pancreaticele
PANCREÁTIC, -Ă, pancreatici, -ce, adj. Care ține de pancreas, privitor la pancreas. [Pr.: -cre-a-] – Din lat. pancreaticus, fr. pancréatique, it. pancreatico. DOOM
pancreátic (-cre-a-) adj. m., pl. pancreátici; f. pancreátică, pl. pancreátice
pancreaticelor
PANCREÁTIC, -Ă, pancreatici, -ce, adj. Care ține de pancreas, privitor la pancreas. [Pr.: -cre-a-] – Din lat. pancreaticus, fr. pancréatique, it. pancreatico. DOOM
pancreátic (-cre-a-) adj. m., pl. pancreátici; f. pancreátică, pl. pancreátice
pancreatici
PANCREÁTIC, -Ă, pancreatici, -ce, adj. Care ține de pancreas, privitor la pancreas. [Pr.: -cre-a-] – Din lat. pancreaticus, fr. pancréatique, it. pancreatico. DOOM
pancreátic (-cre-a-) adj. m., pl. pancreátici; f. pancreátică, pl. pancreátice
pancreaticii
PANCREÁTIC, -Ă, pancreatici, -ce, adj. Care ține de pancreas, privitor la pancreas. [Pr.: -cre-a-] – Din lat. pancreaticus, fr. pancréatique, it. pancreatico. DOOM
pancreátic (-cre-a-) adj. m., pl. pancreátici; f. pancreátică, pl. pancreátice
pancreaticilor
PANCREÁTIC, -Ă, pancreatici, -ce, adj. Care ține de pancreas, privitor la pancreas. [Pr.: -cre-a-] – Din lat. pancreaticus, fr. pancréatique, it. pancreatico. DOOM
pancreátic (-cre-a-) adj. m., pl. pancreátici; f. pancreátică, pl. pancreátice
pancreaticotomie
PANCREATICOTOMÍE s.f. (Med.) Pancreatotomie. [Gen. -iei. / < fr. pancréaticotomie].
pancreaticul
PANCREÁTIC, -Ă, pancreatici, -ce, adj. Care ține de pancreas, privitor la pancreas. [Pr.: -cre-a-] – Din lat. pancreaticus, fr. pancréatique, it. pancreatico. DOOM
pancreátic (-cre-a-) adj. m., pl. pancreátici; f. pancreátică, pl. pancreátice
pancreaticului
PANCREÁTIC, -Ă, pancreatici, -ce, adj. Care ține de pancreas, privitor la pancreas. [Pr.: -cre-a-] – Din lat. pancreaticus, fr. pancréatique, it. pancreatico. DOOM
pancreátic (-cre-a-) adj. m., pl. pancreátici; f. pancreátică, pl. pancreátice
pancreatina
PANCREATÍNĂ s. f. Substanță extrasă din pancreasul animalelor și folosită în tratamentul tulburărilor intestinale. [Pr.: -cre-a-] – Din fr. pancréatine. DOOM
pancreatínă (-cre-a-) s. f., g.-d. art. pancreatínei
pancreatine
PANCREATÍNĂ s. f. Substanță extrasă din pancreasul animalelor și folosită în tratamentul tulburărilor intestinale. [Pr.: -cre-a-] – Din fr. pancréatine. DOOM
pancreatínă (-cre-a-) s. f., g.-d. art. pancreatínei
pancreatinei
PANCREATÍNĂ s. f. Substanță extrasă din pancreasul animalelor și folosită în tratamentul tulburărilor intestinale. [Pr.: -cre-a-] – Din fr. pancréatine. DOOM
pancreatínă (-cre-a-) s. f., g.-d. art. pancreatínei
pancreatita
PANCREATÍTĂ, pancreatite, s. f. Boală care constă în inflamația acută sau cronică a pancreasului. [Pr.: -cre-a-] – Din fr. pancréatite. DOOM
pancreatítă (-cre-a-) s. f., g.-d. art. pancreatítei; pl. pancreatíte
pancreatite
PANCREATÍTĂ, pancreatite, s. f. Boală care constă în inflamația acută sau cronică a pancreasului. [Pr.: -cre-a-] – Din fr. pancréatite. DOOM
pancreatítă (-cre-a-) s. f., g.-d. art. pancreatítei; pl. pancreatíte
pancreatitei
PANCREATÍTĂ, pancreatite, s. f. Boală care constă în inflamația acută sau cronică a pancreasului. [Pr.: -cre-a-] – Din fr. pancréatite. DOOM
pancreatítă (-cre-a-) s. f., g.-d. art. pancreatítei; pl. pancreatíte
pancreatitele
PANCREATÍTĂ, pancreatite, s. f. Boală care constă în inflamația acută sau cronică a pancreasului. [Pr.: -cre-a-] – Din fr. pancréatite. DOOM
pancreatítă (-cre-a-) s. f., g.-d. art. pancreatítei; pl. pancreatíte
pancreatitelor
PANCREATÍTĂ, pancreatite, s. f. Boală care constă în inflamația acută sau cronică a pancreasului. [Pr.: -cre-a-] – Din fr. pancréatite. DOOM
pancreatítă (-cre-a-) s. f., g.-d. art. pancreatítei; pl. pancreatíte
pancreatografie
PANCREATOGRAFÍE s.f. Radiografie a pancreasului. [Gen. -iei. / < fr. pancréatographie].
pancreatostomie
PANCREATOSTOMÍE s.f. (Med.) Crearea unei fistule care să permită comunicarea canalului pancreatic cu exteriorul. [Gen. -iei. / < fr. pancréatostomie, cf. gr. pankreas – pancreas, stoma – gură].
pancreatotomie
PANCREATOTOMÍE s.f. Incizie chirurgicală a pancreasului; pancreaticotomie. [Gen. -iei. / < fr. pancréatotomie, cf. gr. pankreas – pancreas, tome – tăiere].
pancreatotrop
PANCREATOTRÓP, -Ă adj. Care are afinități pentru pancreas. [< fr. pancréatotrope, cf. gr. pankreas – pancreas, tropein – a întoarce].
pancreozimin
PANCREOZIMÍN s.n. Hormon intestinal care determină secreția de enzime pancreatice. [Pron. -cre-o-. / < fr. pancréozymine].
pancromatic
PANCROMÁTIC, -Ă, pancromatici, -ce, adj. (Despre materiale fotografice) Care este sensibil la toate radiațiile luminoase din spectrul vizibil. – Din fr. panchromatique. DOOM
pancromátic adj. m., pl. pancromátici; f. pancromátică, pl. pancromátice
pancromatica
PANCROMÁTIC, -Ă, pancromatici, -ce, adj. (Despre materiale fotografice) Care este sensibil la toate radiațiile luminoase din spectrul vizibil. – Din fr. panchromatique. DOOM
pancromátic adj. m., pl. pancromátici; f. pancromátică, pl. pancromátice
pancromatice
PANCROMÁTIC, -Ă, pancromatici, -ce, adj. (Despre materiale fotografice) Care este sensibil la toate radiațiile luminoase din spectrul vizibil. – Din fr. panchromatique. DOOM
pancromátic adj. m., pl. pancromátici; f. pancromátică, pl. pancromátice
pancromaticei
PANCROMÁTIC, -Ă, pancromatici, -ce, adj. (Despre materiale fotografice) Care este sensibil la toate radiațiile luminoase din spectrul vizibil. – Din fr. panchromatique. DOOM
pancromátic adj. m., pl. pancromátici; f. pancromátică, pl. pancromátice
pancromaticele
PANCROMÁTIC, -Ă, pancromatici, -ce, adj. (Despre materiale fotografice) Care este sensibil la toate radiațiile luminoase din spectrul vizibil. – Din fr. panchromatique. DOOM
pancromátic adj. m., pl. pancromátici; f. pancromátică, pl. pancromátice
pancromaticelor
PANCROMÁTIC, -Ă, pancromatici, -ce, adj. (Despre materiale fotografice) Care este sensibil la toate radiațiile luminoase din spectrul vizibil. – Din fr. panchromatique. DOOM
pancromátic adj. m., pl. pancromátici; f. pancromátică, pl. pancromátice
pancromatici
PANCROMÁTIC, -Ă, pancromatici, -ce, adj. (Despre materiale fotografice) Care este sensibil la toate radiațiile luminoase din spectrul vizibil. – Din fr. panchromatique. DOOM
pancromátic adj. m., pl. pancromátici; f. pancromátică, pl. pancromátice
pancromaticii
PANCROMÁTIC, -Ă, pancromatici, -ce, adj. (Despre materiale fotografice) Care este sensibil la toate radiațiile luminoase din spectrul vizibil. – Din fr. panchromatique. DOOM
pancromátic adj. m., pl. pancromátici; f. pancromátică, pl. pancromátice
pancromaticilor
PANCROMÁTIC, -Ă, pancromatici, -ce, adj. (Despre materiale fotografice) Care este sensibil la toate radiațiile luminoase din spectrul vizibil. – Din fr. panchromatique. DOOM
pancromátic adj. m., pl. pancromátici; f. pancromátică, pl. pancromátice
pancromaticul
PANCROMÁTIC, -Ă, pancromatici, -ce, adj. (Despre materiale fotografice) Care este sensibil la toate radiațiile luminoase din spectrul vizibil. – Din fr. panchromatique. DOOM
pancromátic adj. m., pl. pancromátici; f. pancromátică, pl. pancromátice
pancromaticului
PANCROMÁTIC, -Ă, pancromatici, -ce, adj. (Despre materiale fotografice) Care este sensibil la toate radiațiile luminoase din spectrul vizibil. – Din fr. panchromatique. DOOM
pancromátic adj. m., pl. pancromátici; f. pancromátică, pl. pancromátice
pancronic
PANCRÓNIC, -Ă, pancronici, -ce, adj. Valabil pentru orice epocă. – Pan1- + cronic. DOOM
pancrónic adj. m., pl. pancrónici; f. pancrónică, pl. pancrónice
pancronica
PANCRÓNIC, -Ă, pancronici, -ce, adj. Valabil pentru orice epocă. – Pan1- + cronic. DOOM
pancrónic adj. m., pl. pancrónici; f. pancrónică, pl. pancrónice
pancronice
PANCRÓNIC, -Ă, pancronici, -ce, adj. Valabil pentru orice epocă. – Pan1- + cronic. DOOM
pancrónic adj. m., pl. pancrónici; f. pancrónică, pl. pancrónice
pancronicei
PANCRÓNIC, -Ă, pancronici, -ce, adj. Valabil pentru orice epocă. – Pan1- + cronic. DOOM
pancrónic adj. m., pl. pancrónici; f. pancrónică, pl. pancrónice
pancronicele
PANCRÓNIC, -Ă, pancronici, -ce, adj. Valabil pentru orice epocă. – Pan1- + cronic. DOOM
pancrónic adj. m., pl. pancrónici; f. pancrónică, pl. pancrónice
pancronicelor
PANCRÓNIC, -Ă, pancronici, -ce, adj. Valabil pentru orice epocă. – Pan1- + cronic. DOOM
pancrónic adj. m., pl. pancrónici; f. pancrónică, pl. pancrónice
pancronici
PANCRÓNIC, -Ă, pancronici, -ce, adj. Valabil pentru orice epocă. – Pan1- + cronic. DOOM
pancrónic adj. m., pl. pancrónici; f. pancrónică, pl. pancrónice
pancronicii
PANCRÓNIC, -Ă, pancronici, -ce, adj. Valabil pentru orice epocă. – Pan1- + cronic. DOOM
pancrónic adj. m., pl. pancrónici; f. pancrónică, pl. pancrónice
pancronicilor
PANCRÓNIC, -Ă, pancronici, -ce, adj. Valabil pentru orice epocă. – Pan1- + cronic. DOOM
pancrónic adj. m., pl. pancrónici; f. pancrónică, pl. pancrónice
pancronicul
PANCRÓNIC, -Ă, pancronici, -ce, adj. Valabil pentru orice epocă. – Pan1- + cronic. DOOM
pancrónic adj. m., pl. pancrónici; f. pancrónică, pl. pancrónice
pancronicului
PANCRÓNIC, -Ă, pancronici, -ce, adj. Valabil pentru orice epocă. – Pan1- + cronic. DOOM
pancrónic adj. m., pl. pancrónici; f. pancrónică, pl. pancrónice
pancă
páncă (-ắnci), s. f. – (Banat) Masă de cizmar. Germ. Bank (Candrea), cf. bancă.
panda
PÁNDA, panda, s. m. Mamifer carnivor asemănător cu un ursuleț, care are blana albă cu pete negre și trăiește în Himalaia (Ailurus fulgens). – Din engl., fr. panda. DOOM
*pánda s. m., pl. pánda
pandaimos
pandaimos s. n. sg. (intl.) închisoare.
pandajmetria
PANDAJMETRÍE s. f. (Geol.) Determinare a înclinării și a direcției stratelor geologice din adâncime, în scopul cunoașterii structurilor geologice. – Din fr. pandagemétrie.
pandajmetrie
PANDAJMETRÍE s. f. (Geol.) Determinare a înclinării și a direcției stratelor geologice din adâncime, în scopul cunoașterii structurilor geologice. – Din fr. pandagemétrie.
pandajmetriei
PANDAJMETRÍE s. f. (Geol.) Determinare a înclinării și a direcției stratelor geologice din adâncime, în scopul cunoașterii structurilor geologice. – Din fr. pandagemétrie.
pandajmetrii
PANDAJMETRÍE s. f. (Geol.) Determinare a înclinării și a direcției stratelor geologice din adâncime, în scopul cunoașterii structurilor geologice. – Din fr. pandagemétrie.
pandajmetriile
PANDAJMETRÍE s. f. (Geol.) Determinare a înclinării și a direcției stratelor geologice din adâncime, în scopul cunoașterii structurilor geologice. – Din fr. pandagemétrie.
pandajmetriilor
PANDAJMETRÍE s. f. (Geol.) Determinare a înclinării și a direcției stratelor geologice din adâncime, în scopul cunoașterii structurilor geologice. – Din fr. pandagemétrie.
pandalia
PANDALÍE, pandalii, s. f. (Fam.; mai ales la pl.) Criză nervoasă, furie; toană; capriciu. – Et. nec. DOOM
pandalíe (fam.) s. f., art. pandalía, g.-d. art. pandalíei; pl. pandalíi, art. pandalíile
pandalie
PANDALÍE, pandalii, s. f. (Fam.; mai ales la pl.) Criză nervoasă, furie; toană; capriciu. – Et. nec. DOOM
pandalíe (fam.) s. f., art. pandalía, g.-d. art. pandalíei; pl. pandalíi, art. pandalíile
pandaliei
PANDALÍE, pandalii, s. f. (Fam.; mai ales la pl.) Criză nervoasă, furie; toană; capriciu. – Et. nec. DOOM
pandalíe (fam.) s. f., art. pandalía, g.-d. art. pandalíei; pl. pandalíi, art. pandalíile
pandalii
PANDALÍE, pandalii, s. f. (Fam.; mai ales la pl.) Criză nervoasă, furie; toană; capriciu. – Et. nec. DOOM
pandalíe (fam.) s. f., art. pandalía, g.-d. art. pandalíei; pl. pandalíi, art. pandalíile
pandaliile
PANDALÍE, pandalii, s. f. (Fam.; mai ales la pl.) Criză nervoasă, furie; toană; capriciu. – Et. nec. DOOM
pandalíe (fam.) s. f., art. pandalía, g.-d. art. pandalíei; pl. pandalíi, art. pandalíile
pandaliilor
PANDALÍE, pandalii, s. f. (Fam.; mai ales la pl.) Criză nervoasă, furie; toană; capriciu. – Et. nec. DOOM
pandalíe (fam.) s. f., art. pandalía, g.-d. art. pandalíei; pl. pandalíi, art. pandalíile
pandant
PANDÁNT, pandante, s. n. Obiect care formează, împreună cu altul, o pereche simetrică. – Din fr. pendant. DOOM
pandánt s. n., pl. pandánte
pandanta
PANDÁNT, pandante, s. n. Obiect care formează, împreună cu altul, o pereche simetrică. – Din fr. pendant. DOOM
pandánt s. n., pl. pandánte
pandante
PANDÁNT, pandante, s. n. Obiect care formează, împreună cu altul, o pereche simetrică. – Din fr. pendant. DOOM
pandánt s. n., pl. pandánte
pandantei
PANDÁNT, pandante, s. n. Obiect care formează, împreună cu altul, o pereche simetrică. – Din fr. pendant. DOOM
pandánt s. n., pl. pandánte
pandantele
PANDÁNT, pandante, s. n. Obiect care formează, împreună cu altul, o pereche simetrică. – Din fr. pendant. DOOM
pandánt s. n., pl. pandánte
pandantelor
PANDÁNT, pandante, s. n. Obiect care formează, împreună cu altul, o pereche simetrică. – Din fr. pendant. DOOM
pandánt s. n., pl. pandánte
pandantiv
PANDANTÍV, pandantive, s. n. 1. Bijuterie care se poartă la gât, atârnată de un lănțișor sau de o panglică. 2. Element arhitectural în formă de triunghi sferic cu vârful în jos, situat în colțurile arcelor mari care sprijină o cupolă sau o turlă. – Din fr. pendentif. DOOM
pandantív s. n., pl. pandantíve
pandantive
PANDANTÍV, pandantive, s. n. 1. Bijuterie care se poartă la gât, atârnată de un lănțișor sau de o panglică. 2. Element arhitectural în formă de triunghi sferic cu vârful în jos, situat în colțurile arcelor mari care sprijină o cupolă sau o turlă. – Din fr. pendentif. DOOM
pandantív s. n., pl. pandantíve
pandantivele
PANDANTÍV, pandantive, s. n. 1. Bijuterie care se poartă la gât, atârnată de un lănțișor sau de o panglică. 2. Element arhitectural în formă de triunghi sferic cu vârful în jos, situat în colțurile arcelor mari care sprijină o cupolă sau o turlă. – Din fr. pendentif. DOOM
pandantív s. n., pl. pandantíve
pandantivelor
PANDANTÍV, pandantive, s. n. 1. Bijuterie care se poartă la gât, atârnată de un lănțișor sau de o panglică. 2. Element arhitectural în formă de triunghi sferic cu vârful în jos, situat în colțurile arcelor mari care sprijină o cupolă sau o turlă. – Din fr. pendentif. DOOM
pandantív s. n., pl. pandantíve
pandantivul
PANDANTÍV, pandantive, s. n. 1. Bijuterie care se poartă la gât, atârnată de un lănțișor sau de o panglică. 2. Element arhitectural în formă de triunghi sferic cu vârful în jos, situat în colțurile arcelor mari care sprijină o cupolă sau o turlă. – Din fr. pendentif. DOOM
pandantív s. n., pl. pandantíve
pandantivului
PANDANTÍV, pandantive, s. n. 1. Bijuterie care se poartă la gât, atârnată de un lănțișor sau de o panglică. 2. Element arhitectural în formă de triunghi sferic cu vârful în jos, situat în colțurile arcelor mari care sprijină o cupolă sau o turlă. – Din fr. pendentif. DOOM
pandantív s. n., pl. pandantíve
pandantul
PANDÁNT, pandante, s. n. Obiect care formează, împreună cu altul, o pereche simetrică. – Din fr. pendant. DOOM
pandánt s. n., pl. pandánte
pandantului
PANDÁNT, pandante, s. n. Obiect care formează, împreună cu altul, o pereche simetrică. – Din fr. pendant. DOOM
pandánt s. n., pl. pandánte
pandanți
PANDÁNT, pandante, s. n. Obiect care formează, împreună cu altul, o pereche simetrică. – Din fr. pendant. DOOM
pandánt s. n., pl. pandánte
pandanții
PANDÁNT, pandante, s. n. Obiect care formează, împreună cu altul, o pereche simetrică. – Din fr. pendant. DOOM
pandánt s. n., pl. pandánte
pandanților
PANDÁNT, pandante, s. n. Obiect care formează, împreună cu altul, o pereche simetrică. – Din fr. pendant. DOOM
pandánt s. n., pl. pandánte
pandar
Pandar = Pandarus.
pandareos
Pandareos, fiul lui Merops. Fiindcă a furat un cîine de aur din templul lui Zeus a fost preschimbat de părintele zeilor într-o stîncă. Rămase orfane, cele trei fete ale lui Pandareos au fost răpite, la rîndul lor, de harpii. Acestea le-au dus în Infern, unde le-au dăruit, drept slujitoare, eumenidelor.
pandarus
Pandarus 1. Lician, fiul lui Lycaon și arcaș în armata troienilor. A căzut ucis de către Diomedes. 2. Fiul lui Aleanor. L-a însoțit pe Arneas în peregrinările sale și a murit în Italia, ucis de mîna lui Turnus.
pandaul
PÁNDA, panda, s. m. Mamifer carnivor asemănător cu un ursuleț, care are blana albă cu pete negre și trăiește în Himalaia (Ailurus fulgens). – Din engl., fr. panda. DOOM
*pánda s. m., pl. pánda
pandaului
PÁNDA, panda, s. m. Mamifer carnivor asemănător cu un ursuleț, care are blana albă cu pete negre și trăiește în Himalaia (Ailurus fulgens). – Din engl., fr. panda. DOOM
*pánda s. m., pl. pánda
pandecte
PANDÉCTE s. f. pl. Culegere de opinii ale juriștilor romani asupra principalelor probleme de drept, alcătuită în vremea împăratului Iustinian și adaptată în timp nevoilor noilor instituții. – Din lat. pandectae, fr. pandectes. DOOM
pandécte s. f. pl.
pandectele
PANDÉCTE s. f. pl. Culegere de opinii ale juriștilor romani asupra principalelor probleme de drept, alcătuită în vremea împăratului Iustinian și adaptată în timp nevoilor noilor instituții. – Din lat. pandectae, fr. pandectes. DOOM
pandécte s. f. pl.
pandectelor
PANDÉCTE s. f. pl. Culegere de opinii ale juriștilor romani asupra principalelor probleme de drept, alcătuită în vremea împăratului Iustinian și adaptată în timp nevoilor noilor instituții. – Din lat. pandectae, fr. pandectes. DOOM
pandécte s. f. pl.
pandelaș
PANDELÁȘ, pandelașe, s. n. (Reg.) Dans popular românesc. – De la Pandele (n. pr.) + suf. -aș.
pandeme
PANDÉME s.f.pl. (Ant.) Sărbători în timpul cărora se serveau mese publice. [< fr. pandèmes, cf. gr. pas – tot, demos – popor].
pandemia
PANDEMÍE, pandemii, s. f. Epidemie care se extinde pe un teritoriu foarte mare, cuprinzând mai multe țări, continente. – Din fr. pandémie. DOOM
pandemíe s. f., art. pandemía, g.-d. art. pandemíei; pl. pandemíi, art. pandemíile
pandemic
PANDÉMIC, -Ă, pandemici, -ce, adj. (Despre boli) Care are caracter de pandemie. – Din fr. pandémique. DOOM
pandémic adj. m., pl. pandémici; f. pandémică, pl. pandémice
pandemica
PANDÉMIC, -Ă, pandemici, -ce, adj. (Despre boli) Care are caracter de pandemie. – Din fr. pandémique. DOOM
pandémic adj. m., pl. pandémici; f. pandémică, pl. pandémice
pandemice
PANDÉMIC, -Ă, pandemici, -ce, adj. (Despre boli) Care are caracter de pandemie. – Din fr. pandémique. DOOM
pandémic adj. m., pl. pandémici; f. pandémică, pl. pandémice
pandemicei
PANDÉMIC, -Ă, pandemici, -ce, adj. (Despre boli) Care are caracter de pandemie. – Din fr. pandémique. DOOM
pandémic adj. m., pl. pandémici; f. pandémică, pl. pandémice
pandemicele
PANDÉMIC, -Ă, pandemici, -ce, adj. (Despre boli) Care are caracter de pandemie. – Din fr. pandémique. DOOM
pandémic adj. m., pl. pandémici; f. pandémică, pl. pandémice
pandemicelor
PANDÉMIC, -Ă, pandemici, -ce, adj. (Despre boli) Care are caracter de pandemie. – Din fr. pandémique. DOOM
pandémic adj. m., pl. pandémici; f. pandémică, pl. pandémice
pandemici
PANDÉMIC, -Ă, pandemici, -ce, adj. (Despre boli) Care are caracter de pandemie. – Din fr. pandémique. DOOM
pandémic adj. m., pl. pandémici; f. pandémică, pl. pandémice
pandemicii
PANDÉMIC, -Ă, pandemici, -ce, adj. (Despre boli) Care are caracter de pandemie. – Din fr. pandémique. DOOM
pandémic adj. m., pl. pandémici; f. pandémică, pl. pandémice
pandemicilor
PANDÉMIC, -Ă, pandemici, -ce, adj. (Despre boli) Care are caracter de pandemie. – Din fr. pandémique. DOOM
pandémic adj. m., pl. pandémici; f. pandémică, pl. pandémice
pandemicul
PANDÉMIC, -Ă, pandemici, -ce, adj. (Despre boli) Care are caracter de pandemie. – Din fr. pandémique. DOOM
pandémic adj. m., pl. pandémici; f. pandémică, pl. pandémice
pandemicului
PANDÉMIC, -Ă, pandemici, -ce, adj. (Despre boli) Care are caracter de pandemie. – Din fr. pandémique. DOOM
pandémic adj. m., pl. pandémici; f. pandémică, pl. pandémice
pandemie
PANDEMÍE, pandemii, s. f. Epidemie care se extinde pe un teritoriu foarte mare, cuprinzând mai multe țări, continente. – Din fr. pandémie. DOOM
pandemíe s. f., art. pandemía, g.-d. art. pandemíei; pl. pandemíi, art. pandemíile
pandemiei
PANDEMÍE, pandemii, s. f. Epidemie care se extinde pe un teritoriu foarte mare, cuprinzând mai multe țări, continente. – Din fr. pandémie. DOOM
pandemíe s. f., art. pandemía, g.-d. art. pandemíei; pl. pandemíi, art. pandemíile
pandemii
PANDEMÍE, pandemii, s. f. Epidemie care se extinde pe un teritoriu foarte mare, cuprinzând mai multe țări, continente. – Din fr. pandémie. DOOM
pandemíe s. f., art. pandemía, g.-d. art. pandemíei; pl. pandemíi, art. pandemíile
pandemiile
PANDEMÍE, pandemii, s. f. Epidemie care se extinde pe un teritoriu foarte mare, cuprinzând mai multe țări, continente. – Din fr. pandémie. DOOM
pandemíe s. f., art. pandemía, g.-d. art. pandemíei; pl. pandemíi, art. pandemíile
pandemiilor
PANDEMÍE, pandemii, s. f. Epidemie care se extinde pe un teritoriu foarte mare, cuprinzând mai multe țări, continente. – Din fr. pandémie. DOOM
pandemíe s. f., art. pandemía, g.-d. art. pandemíei; pl. pandemíi, art. pandemíile
pandemoniu
PANDEMÓNIU s. n. (Livr.) Loc de reuniune a demonilor; adunarea, sfatul demonilor. ♦ Fig. Adunare de oameni sau loc în care domnește discordia, dezordinea, corupția. – Din fr. pandémonium, it. pandemonio. DOOM
pandemóniu (livr.) [niu pron. niu] s. n., art. pandemóniul
pandemoniul
PANDEMÓNIU s. n. (Livr.) Loc de reuniune a demonilor; adunarea, sfatul demonilor. ♦ Fig. Adunare de oameni sau loc în care domnește discordia, dezordinea, corupția. – Din fr. pandémonium, it. pandemonio. DOOM
pandemóniu (livr.) [niu pron. niu] s. n., art. pandemóniul
pandemoniului
PANDEMÓNIU s. n. (Livr.) Loc de reuniune a demonilor; adunarea, sfatul demonilor. ♦ Fig. Adunare de oameni sau loc în care domnește discordia, dezordinea, corupția. – Din fr. pandémonium, it. pandemonio. DOOM
pandemóniu (livr.) [niu pron. niu] s. n., art. pandemóniul
panderă
pandéră (-re), s. f. – Bandieră, pavilion. – Var. pandelă. Ngr. μπαντιέρα, din it. bandiera. E dubletul lui bandieră.
pandion
Pandion 1. Fiul lui Erichthonius și rege al cetății Athenae. A avut, la rîndul său, patru copii: pe Erechtheus, pe Butes, pe Procne și pe Philomela. Pandion a căsătorit-o pe Procne cu regele Tereus, în schimbul alianței pe care i-o făgăduise acesta din urmă. A murit, copleșit de durere din cauza nenorocirilor care s-au abătut asupra fetelor lui (v. și Philomela). 2. Strănepotul lui Pandion (1.) și fiul lui Cecrops. Gonit din cetatea Athenae de către verii săi, Pandion s-a stabilit la Megara. Acolo s-a căsătorit cu fiica regelui Pylas, căruia i-a urmat la tron. Cu soția sa, pe nume Pylia, Pandion a avut patru copii: Aegeus, Lycus, Nisus și Pallas (5.).
pandit
PANDÍT, pandiți, s. m. (În India) Titlu dat inițial brahmanilor, iar azi savanților, învățaților etc.. Pandit Nehru. – Din fr. pandit. DOOM
pandít s. m., pl. pandíți
panditul
PANDÍT, pandiți, s. m. (În India) Titlu dat inițial brahmanilor, iar azi savanților, învățaților etc.. Pandit Nehru. – Din fr. pandit. DOOM
pandít s. m., pl. pandíți
panditului
PANDÍT, pandiți, s. m. (În India) Titlu dat inițial brahmanilor, iar azi savanților, învățaților etc.. Pandit Nehru. – Din fr. pandit. DOOM
pandít s. m., pl. pandíți
pandișpan
PANDIȘPÁN, pandișpane, s. n. Prăjitură făcută din făină, ouă și zahăr, de culoare galbenă și cu aspect pufos. [Pl. și: pandișpanuri] – Din ngr. pandespáni. DOOM
!pandișpán s. n., pl. padișpáne
pandișpanul
PANDIȘPÁN, pandișpane, s. n. Prăjitură făcută din făină, ouă și zahăr, de culoare galbenă și cu aspect pufos. [Pl. și: pandișpanuri] – Din ngr. pandespáni. DOOM
!pandișpán s. n., pl. padișpáne
pandișpanului
PANDIȘPÁN, pandișpane, s. n. Prăjitură făcută din făină, ouă și zahăr, de culoare galbenă și cu aspect pufos. [Pl. și: pandișpanuri] – Din ngr. pandespáni. DOOM
!pandișpán s. n., pl. padișpáne
pandișpanuri
PANDIȘPÁN, pandișpane, s. n. Prăjitură făcută din făină, ouă și zahăr, de culoare galbenă și cu aspect pufos. [Pl. și: pandișpanuri] – Din ngr. pandespáni. DOOM
!pandișpán s. n., pl. padișpáne
pandișpanurile
PANDIȘPÁN, pandișpane, s. n. Prăjitură făcută din făină, ouă și zahăr, de culoare galbenă și cu aspect pufos. [Pl. și: pandișpanuri] – Din ngr. pandespáni. DOOM
!pandișpán s. n., pl. padișpáne
pandișpanurilor
PANDIȘPÁN, pandișpane, s. n. Prăjitură făcută din făină, ouă și zahăr, de culoare galbenă și cu aspect pufos. [Pl. și: pandișpanuri] – Din ngr. pandespáni. DOOM
!pandișpán s. n., pl. padișpáne
pandiți
PANDÍT, pandiți, s. m. (În India) Titlu dat inițial brahmanilor, iar azi savanților, învățaților etc.. Pandit Nehru. – Din fr. pandit. DOOM
pandít s. m., pl. pandíți
pandiții
PANDÍT, pandiți, s. m. (În India) Titlu dat inițial brahmanilor, iar azi savanților, învățaților etc.. Pandit Nehru. – Din fr. pandit. DOOM
pandít s. m., pl. pandíți
pandiților
PANDÍT, pandiți, s. m. (În India) Titlu dat inițial brahmanilor, iar azi savanților, învățaților etc.. Pandit Nehru. – Din fr. pandit. DOOM
pandít s. m., pl. pandíți
pandlică
PÁNGLICĂ, panglici, s. f. 1. Fâșie îngustă de bumbac, de mătase, de catifea etc., folosită mai ales ca podoabă (la îmbrăcămintea feminină). ♦ Fâșie îngustă de bumbac sau de mătase îmbibată cu tuș, folosită la mașina de scris. 2. Bandă de pânză, de mușama sau de metal divizată în centimetri, care servește la măsurarea distanțelor. 3. Obiect flexibil de metal sau de alt material, având grosime și lățime mică în raport cu lungimea; bandă. 4. (Zool.; pop.) Tenie. [Var.: (reg.) pándlică, pámblică s. f.] – Din magh. pántlika. DOOM
pánglică s. f., g.-d. art. pánglicii; pl. pánglici
pandolie
PANDOLÍI s. f. pl. v. pandalii.
pandora
Pandora, întîia femeie din lume, creată de către Hephaestus și de către Athena, la porunca lui Zeus. Cînd Prometheus a furat focul din ceruri ca să-l dăruiască oamenilor, părintele zeilor a hotărît să-l pedepsească, dăruindu-i-o pe Pandora. Fiind respinsă de Prometheus, Pandora a izbutit însă să-l cucerească pe fratele acestuia, pe Epimetheus, care a luat-o de soție. Drept dar de nuntă, Pandora, pe care zeii o împodobiseră cu toate farmecele, a adus o cutie în care olimpienii închiseseră toate relele omenești. Ajunsă pe pămînt, ea le-a dat drumul, umplînd lumea cu ele. După o altă variantă, în cutia Pandorei ar fi fost închise toate lucrurile bune pe care zeii le-au dăruit muritorilor. Deschizînd cutia, ea le-a lăsat să iasă și să se întoarcă din nou în lăcașul zeilor, de unde veniseră. Singură Speranța a rămas pe pămînt, pentru muritori, căci ea, aflîndu-se la fund, cînd Pandora a închis din nou cutia, a rămas acolo, nemaiavînd timp să iasă. DOOM
Pandóra (personaj mitologic) s. propriu f., g.-d. Pandórei
pandoră
PANDÓRĂ, pandore, s. f. Instrument muzical cu coarde, asemănător cu lăuta, folosit în sec. XVI-XVII. – Din fr. pandore. DOOM
pandóră (instrument muzical) s. f., g.-d. art. pandórei; pl. pandóre
pandrosos
Pandrosos, fiica lui Cecrops și soră cu Aglauros și cu Herse. A fost pedepsită, împreună cu surorile ei, de către zeița Athena, pentru că i-a încălcat porunca (v. Aglauros).
pandur
PANDÚR, panduri, s. m. 1. Soldat dintr-un corp de oaste habsburgică din sec. XVIII. 2. Soldat din oastea muntenească neregulată de la începutul sec. XIX. ♦ Spec. Soldat din oastea lui Tudor Vladimirescu. ♦ Ostaș în serviciul poliției după desființarea vechii miliții naționale. 3. (Înv. și pop.) Haiduc. – Din sb. pandur, magh. pandúr. DOOM
pandúr s. m., pl. pandúri
pandureasca
PANDURÉSC, -EÁSCĂ, pandurești, adj. Care aparține pandurilor, privitor la panduri. – Pandur + suf. -esc. DOOM
pandurésc (înv.) adj. m., f. pandureáscă; pl. m. și f. panduréști
panduresc
PANDURÉSC, -EÁSCĂ, pandurești, adj. Care aparține pandurilor, privitor la panduri. – Pandur + suf. -esc. DOOM
pandurésc (înv.) adj. m., f. pandureáscă; pl. m. și f. panduréști
pandurescul
PANDURÉSC, -EÁSCĂ, pandurești, adj. Care aparține pandurilor, privitor la panduri. – Pandur + suf. -esc. DOOM
pandurésc (înv.) adj. m., f. pandureáscă; pl. m. și f. panduréști
pandurescului
PANDURÉSC, -EÁSCĂ, pandurești, adj. Care aparține pandurilor, privitor la panduri. – Pandur + suf. -esc. DOOM
pandurésc (înv.) adj. m., f. pandureáscă; pl. m. și f. panduréști
pandurești
PANDURÉSC, -EÁSCĂ, pandurești, adj. Care aparține pandurilor, privitor la panduri. – Pandur + suf. -esc. DOOM
pandurésc (înv.) adj. m., f. pandureáscă; pl. m. și f. panduréști
pandureștii
PANDURÉSC, -EÁSCĂ, pandurești, adj. Care aparține pandurilor, privitor la panduri. – Pandur + suf. -esc. DOOM
pandurésc (înv.) adj. m., f. pandureáscă; pl. m. și f. panduréști
pandureștile
PANDURÉSC, -EÁSCĂ, pandurești, adj. Care aparține pandurilor, privitor la panduri. – Pandur + suf. -esc. DOOM
pandurésc (înv.) adj. m., f. pandureáscă; pl. m. și f. panduréști
pandureștilor
PANDURÉSC, -EÁSCĂ, pandurești, adj. Care aparține pandurilor, privitor la panduri. – Pandur + suf. -esc. DOOM
pandurésc (înv.) adj. m., f. pandureáscă; pl. m. și f. panduréști
panduri
PANDÚR, panduri, s. m. 1. Soldat dintr-un corp de oaste habsburgică din sec. XVIII. 2. Soldat din oastea muntenească neregulată de la începutul sec. XIX. ♦ Spec. Soldat din oastea lui Tudor Vladimirescu. ♦ Ostaș în serviciul poliției după desființarea vechii miliții naționale. 3. (Înv. și pop.) Haiduc. – Din sb. pandur, magh. pandúr. DOOM
pandúr s. m., pl. pandúri
pandurii
PANDÚR, panduri, s. m. 1. Soldat dintr-un corp de oaste habsburgică din sec. XVIII. 2. Soldat din oastea muntenească neregulată de la începutul sec. XIX. ♦ Spec. Soldat din oastea lui Tudor Vladimirescu. ♦ Ostaș în serviciul poliției după desființarea vechii miliții naționale. 3. (Înv. și pop.) Haiduc. – Din sb. pandur, magh. pandúr. DOOM
pandúr s. m., pl. pandúri
pandurilor
PANDÚR, panduri, s. m. 1. Soldat dintr-un corp de oaste habsburgică din sec. XVIII. 2. Soldat din oastea muntenească neregulată de la începutul sec. XIX. ♦ Spec. Soldat din oastea lui Tudor Vladimirescu. ♦ Ostaș în serviciul poliției după desființarea vechii miliții naționale. 3. (Înv. și pop.) Haiduc. – Din sb. pandur, magh. pandúr. DOOM
pandúr s. m., pl. pandúri
pandurime
PANDURÍME s. f. (Rar) Mulțime de panduri, totalitatea pandurilor. – Pandur + suf. -ime. DOOM
panduríme (rar) s. f., g.-d. art. pandurímii
pandurimea
PANDURÍME s. f. (Rar) Mulțime de panduri, totalitatea pandurilor. – Pandur + suf. -ime. DOOM
panduríme (rar) s. f., g.-d. art. pandurímii
pandurimi
PANDURÍME s. f. (Rar) Mulțime de panduri, totalitatea pandurilor. – Pandur + suf. -ime. DOOM
panduríme (rar) s. f., g.-d. art. pandurímii
pandurimii
PANDURÍME s. f. (Rar) Mulțime de panduri, totalitatea pandurilor. – Pandur + suf. -ime. DOOM
panduríme (rar) s. f., g.-d. art. pandurímii
pandurul
PANDÚR, panduri, s. m. 1. Soldat dintr-un corp de oaste habsburgică din sec. XVIII. 2. Soldat din oastea muntenească neregulată de la începutul sec. XIX. ♦ Spec. Soldat din oastea lui Tudor Vladimirescu. ♦ Ostaș în serviciul poliției după desființarea vechii miliții naționale. 3. (Înv. și pop.) Haiduc. – Din sb. pandur, magh. pandúr. DOOM
pandúr s. m., pl. pandúri
pandurului
PANDÚR, panduri, s. m. 1. Soldat dintr-un corp de oaste habsburgică din sec. XVIII. 2. Soldat din oastea muntenească neregulată de la începutul sec. XIX. ♦ Spec. Soldat din oastea lui Tudor Vladimirescu. ♦ Ostaș în serviciul poliției după desființarea vechii miliții naționale. 3. (Înv. și pop.) Haiduc. – Din sb. pandur, magh. pandúr. DOOM
pandúr s. m., pl. pandúri
pane
PÁNĂ2, pene, s. f. 1. Oprire accidentală a funcționării unei mașini, a unui mecanism, a unui vehicul. ◊ Expr. (Fam.) A fi (sau a rămâne) în pană = a nu putea continua o activitate, a duce lipsă de ceva; a rămâne fără bani. 2. Poziție în care se află o navă cu vele care are vânt din față și nu poate înainta. – Din fr. panne. DOOM
pánă s. f., g.-d. art. pénei; pl. péne
pane
PANÉ adj. invar. (Despre carne, cașcaval etc.) Prăjit în grăsime, după ce a fost dat prin făină, ou și pesmet. – Din fr. pané. DOOM
pané adj. invar.
panează
PANÁ vb. I. tr. A trece prin făină, ou și pesmet, brânza, carnea, legumele și a le prăji în grăsime; a pregăti (un aliment) pane. [< fr. paner].
panegiric
PANEGÍRIC, panegirice, s. n. 1. Discurs public în care se elogiază o personalitate însemnată (decedată sau contemporană oratorului), o comunitate etc. 2. P. gener. Laudă (exagerată), elogiu (excesiv), apologie. – Din fr. panégyrique.
panegiric
PANEGÍRIC, panegirice, s. n. 1. Discurs public în care se elogiază o personalitate însemnată (decedată sau contemporană oratorului), o comunitate etc. 2. P. gener. Laudă (exagerată), elogiu (excesiv), apologie. – Din fr. panégyrique. DOOM
panegíric s. n., pl. panegírice
panegirice
PANEGÍRIC, panegirice, s. n. 1. Discurs public în care se elogiază o personalitate însemnată (decedată sau contemporană oratorului), o comunitate etc. 2. P. gener. Laudă (exagerată), elogiu (excesiv), apologie. – Din fr. panégyrique. DOOM
panegíric s. n., pl. panegírice
panegiricele
PANEGÍRIC, panegirice, s. n. 1. Discurs public în care se elogiază o personalitate însemnată (decedată sau contemporană oratorului), o comunitate etc. 2. P. gener. Laudă (exagerată), elogiu (excesiv), apologie. – Din fr. panégyrique. DOOM
panegíric s. n., pl. panegírice
panegiricelor
PANEGÍRIC, panegirice, s. n. 1. Discurs public în care se elogiază o personalitate însemnată (decedată sau contemporană oratorului), o comunitate etc. 2. P. gener. Laudă (exagerată), elogiu (excesiv), apologie. – Din fr. panégyrique. DOOM
panegíric s. n., pl. panegírice
panegiricul
PANEGÍRIC, panegirice, s. n. 1. Discurs public în care se elogiază o personalitate însemnată (decedată sau contemporană oratorului), o comunitate etc. 2. P. gener. Laudă (exagerată), elogiu (excesiv), apologie. – Din fr. panégyrique. DOOM
panegíric s. n., pl. panegírice
panegiricului
PANEGÍRIC, panegirice, s. n. 1. Discurs public în care se elogiază o personalitate însemnată (decedată sau contemporană oratorului), o comunitate etc. 2. P. gener. Laudă (exagerată), elogiu (excesiv), apologie. – Din fr. panégyrique. DOOM
panegíric s. n., pl. panegírice
panegirist
PANEGIRÍST, panegiriști, s. m. Persoană care scrie sau ține un panegiric (1); persoană care aduce cuiva laude exagerate. – Din fr. panégyriste. DOOM
*panegirístă (rar) s. f., g.-d. art. panegiristei; pl. panegiriste
panegirista
PANEGIRÍST, panegiriști, s. m. Persoană care scrie sau ține un panegiric (1); persoană care aduce cuiva laude exagerate. – Din fr. panégyriste. DOOM
*panegirístă (rar) s. f., g.-d. art. panegiristei; pl. panegiriste
panegiriste
PANEGIRÍST, panegiriști, s. m. Persoană care scrie sau ține un panegiric (1); persoană care aduce cuiva laude exagerate. – Din fr. panégyriste. DOOM
*panegirístă (rar) s. f., g.-d. art. panegiristei; pl. panegiriste
panegiristei
PANEGIRÍST, panegiriști, s. m. Persoană care scrie sau ține un panegiric (1); persoană care aduce cuiva laude exagerate. – Din fr. panégyriste. DOOM
*panegirístă (rar) s. f., g.-d. art. panegiristei; pl. panegiriste
panegiristele
PANEGIRÍST, panegiriști, s. m. Persoană care scrie sau ține un panegiric (1); persoană care aduce cuiva laude exagerate. – Din fr. panégyriste. DOOM
*panegirístă (rar) s. f., g.-d. art. panegiristei; pl. panegiriste
panegiristelor
PANEGIRÍST, panegiriști, s. m. Persoană care scrie sau ține un panegiric (1); persoană care aduce cuiva laude exagerate. – Din fr. panégyriste. DOOM
*panegirístă (rar) s. f., g.-d. art. panegiristei; pl. panegiriste
panegiristul
PANEGIRÍST, panegiriști, s. m. Persoană care scrie sau ține un panegiric (1); persoană care aduce cuiva laude exagerate. – Din fr. panégyriste. DOOM
*panegirístă (rar) s. f., g.-d. art. panegiristei; pl. panegiriste
panegiristului
PANEGIRÍST, panegiriști, s. m. Persoană care scrie sau ține un panegiric (1); persoană care aduce cuiva laude exagerate. – Din fr. panégyriste. DOOM
*panegirístă (rar) s. f., g.-d. art. panegiristei; pl. panegiriste
panegiriști
PANEGIRÍST, panegiriști, s. m. Persoană care scrie sau ține un panegiric (1); persoană care aduce cuiva laude exagerate. – Din fr. panégyriste. DOOM
*panegirístă (rar) s. f., g.-d. art. panegiristei; pl. panegiriste
panegiriștii
PANEGIRÍST, panegiriști, s. m. Persoană care scrie sau ține un panegiric (1); persoană care aduce cuiva laude exagerate. – Din fr. panégyriste. DOOM
*panegirístă (rar) s. f., g.-d. art. panegiristei; pl. panegiriste
panegiriștilor
PANEGIRÍST, panegiriști, s. m. Persoană care scrie sau ține un panegiric (1); persoană care aduce cuiva laude exagerate. – Din fr. panégyriste. DOOM
*panegirístă (rar) s. f., g.-d. art. panegiristei; pl. panegiriste
panei
PÁNĂ2, pene, s. f. 1. Oprire accidentală a funcționării unei mașini, a unui mecanism, a unui vehicul. ◊ Expr. (Fam.) A fi (sau a rămâne) în pană = a nu putea continua o activitate, a duce lipsă de ceva; a rămâne fără bani. 2. Poziție în care se află o navă cu vele care are vânt din față și nu poate înainta. – Din fr. panne. DOOM
pánă s. f., g.-d. art. pénei; pl. péne
panel
PANÉL, panele, s. n. Placă de lemn, cu miez de șipci, de scânduri înguste sau de fâșii de furnir gros, acoperit pe ambele fețe cu câte o foaie de furnir, folosit mai ales la fabricarea mobilelor. – Din germ. Paneel. DOOM
panél (lemn furniruit) s. n., pl. panéle
panel
PANÉL, panele, s. n. Placă de lemn, cu miez de șipci, de scânduri înguste sau de fâșii de furnir gros, acoperit pe ambele fețe cu câte o foaie de furnir, folosit mai ales la fabricarea mobilelor. – Din germ. Paneel.
panele
PÁNĂ2, pene, s. f. 1. Oprire accidentală a funcționării unei mașini, a unui mecanism, a unui vehicul. ◊ Expr. (Fam.) A fi (sau a rămâne) în pană = a nu putea continua o activitate, a duce lipsă de ceva; a rămâne fără bani. 2. Poziție în care se află o navă cu vele care are vânt din față și nu poate înainta. – Din fr. panne. DOOM
pánă s. f., g.-d. art. pénei; pl. péne
panele
PANÉL, panele, s. n. Placă de lemn, cu miez de șipci, de scânduri înguste sau de fâșii de furnir gros, acoperit pe ambele fețe cu câte o foaie de furnir, folosit mai ales la fabricarea mobilelor. – Din germ. Paneel. DOOM
panél (lemn furniruit) s. n., pl. panéle
panelele
PANÉL, panele, s. n. Placă de lemn, cu miez de șipci, de scânduri înguste sau de fâșii de furnir gros, acoperit pe ambele fețe cu câte o foaie de furnir, folosit mai ales la fabricarea mobilelor. – Din germ. Paneel. DOOM
panél (lemn furniruit) s. n., pl. panéle
panelelor
PANÉL, panele, s. n. Placă de lemn, cu miez de șipci, de scânduri înguste sau de fâșii de furnir gros, acoperit pe ambele fețe cu câte o foaie de furnir, folosit mai ales la fabricarea mobilelor. – Din germ. Paneel. DOOM
panél (lemn furniruit) s. n., pl. panéle
panelenic
PANELÉNIC, -Ă, panelenici, -ce, adj. Referitor la panelenism, de panelenism; panelenistic, panelenist. – Din fr. panhellénique. DOOM
!panelénic (pa-ne-/pan-e-) adj. m., pl. panelénici; f. panelénică, pl. panelénice
panelenica
PANELÉNIC, -Ă, panelenici, -ce, adj. Referitor la panelenism, de panelenism; panelenistic, panelenist. – Din fr. panhellénique. DOOM
!panelénic (pa-ne-/pan-e-) adj. m., pl. panelénici; f. panelénică, pl. panelénice
panelenice
PANELÉNIC, -Ă, panelenici, -ce, adj. Referitor la panelenism, de panelenism; panelenistic, panelenist. – Din fr. panhellénique. DOOM
!panelénic (pa-ne-/pan-e-) adj. m., pl. panelénici; f. panelénică, pl. panelénice
panelenicei
PANELÉNIC, -Ă, panelenici, -ce, adj. Referitor la panelenism, de panelenism; panelenistic, panelenist. – Din fr. panhellénique. DOOM
!panelénic (pa-ne-/pan-e-) adj. m., pl. panelénici; f. panelénică, pl. panelénice
panelenicele
PANELÉNIC, -Ă, panelenici, -ce, adj. Referitor la panelenism, de panelenism; panelenistic, panelenist. – Din fr. panhellénique. DOOM
!panelénic (pa-ne-/pan-e-) adj. m., pl. panelénici; f. panelénică, pl. panelénice
panelenicelor
PANELÉNIC, -Ă, panelenici, -ce, adj. Referitor la panelenism, de panelenism; panelenistic, panelenist. – Din fr. panhellénique. DOOM
!panelénic (pa-ne-/pan-e-) adj. m., pl. panelénici; f. panelénică, pl. panelénice
panelenici
PANELÉNIC, -Ă, panelenici, -ce, adj. Referitor la panelenism, de panelenism; panelenistic, panelenist. – Din fr. panhellénique. DOOM
!panelénic (pa-ne-/pan-e-) adj. m., pl. panelénici; f. panelénică, pl. panelénice
panelenicii
PANELÉNIC, -Ă, panelenici, -ce, adj. Referitor la panelenism, de panelenism; panelenistic, panelenist. – Din fr. panhellénique. DOOM
!panelénic (pa-ne-/pan-e-) adj. m., pl. panelénici; f. panelénică, pl. panelénice
panelenicilor
PANELÉNIC, -Ă, panelenici, -ce, adj. Referitor la panelenism, de panelenism; panelenistic, panelenist. – Din fr. panhellénique. DOOM
!panelénic (pa-ne-/pan-e-) adj. m., pl. panelénici; f. panelénică, pl. panelénice
panelenicul
PANELÉNIC, -Ă, panelenici, -ce, adj. Referitor la panelenism, de panelenism; panelenistic, panelenist. – Din fr. panhellénique. DOOM
!panelénic (pa-ne-/pan-e-) adj. m., pl. panelénici; f. panelénică, pl. panelénice
panelenicului
PANELÉNIC, -Ă, panelenici, -ce, adj. Referitor la panelenism, de panelenism; panelenistic, panelenist. – Din fr. panhellénique. DOOM
!panelénic (pa-ne-/pan-e-) adj. m., pl. panelénici; f. panelénică, pl. panelénice
panelenism
PANELENÍSM s. n. Mișcare naționalistă care, în sec. XIX, a militat pentru unirea tuturor populațiilor elenice într-un singur stat. – Din fr. panhellénisme. DOOM
*panelenísm (pa-ne-/pan-e-) s. n.
panelenismul
PANELENÍSM s. n. Mișcare naționalistă care, în sec. XIX, a militat pentru unirea tuturor populațiilor elenice într-un singur stat. – Din fr. panhellénisme. DOOM
*panelenísm (pa-ne-/pan-e-) s. n.
panelenismului
PANELENÍSM s. n. Mișcare naționalistă care, în sec. XIX, a militat pentru unirea tuturor populațiilor elenice într-un singur stat. – Din fr. panhellénisme. DOOM
*panelenísm (pa-ne-/pan-e-) s. n.
panelenist
PANELENÍST, -Ă, paneleniști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al panelenismului. – De la panelenism.
panelenist
PANELENÍST, -Ă, paneleniști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al panelenismului. – De la panelenism.
panelenista
PANELENÍST, -Ă, paneleniști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al panelenismului. – De la panelenism.
panelenista
PANELENÍST, -Ă, paneleniști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al panelenismului. – De la panelenism.
paneleniste
PANELENÍST, -Ă, paneleniști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al panelenismului. – De la panelenism.
paneleniste
PANELENÍST, -Ă, paneleniști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al panelenismului. – De la panelenism.
panelenistei
PANELENÍST, -Ă, paneleniști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al panelenismului. – De la panelenism.
panelenistei
PANELENÍST, -Ă, paneleniști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al panelenismului. – De la panelenism.
panelenistele
PANELENÍST, -Ă, paneleniști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al panelenismului. – De la panelenism.
panelenistele
PANELENÍST, -Ă, paneleniști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al panelenismului. – De la panelenism.
panelenistelor
PANELENÍST, -Ă, paneleniști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al panelenismului. – De la panelenism.
panelenistelor
PANELENÍST, -Ă, paneleniști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al panelenismului. – De la panelenism.
panelenistic
PANELENÍSTIC, -Ă, panelenistici, -ce, adj. Panelenic. – Pan1- + elenistic.
panelenistica
PANELENÍSTIC, -Ă, panelenistici, -ce, adj. Panelenic. – Pan1- + elenistic.
panelenistice
PANELENÍSTIC, -Ă, panelenistici, -ce, adj. Panelenic. – Pan1- + elenistic.
panelenisticei
PANELENÍSTIC, -Ă, panelenistici, -ce, adj. Panelenic. – Pan1- + elenistic.
panelenisticele
PANELENÍSTIC, -Ă, panelenistici, -ce, adj. Panelenic. – Pan1- + elenistic.
panelenisticelor
PANELENÍSTIC, -Ă, panelenistici, -ce, adj. Panelenic. – Pan1- + elenistic.
panelenistici
PANELENÍSTIC, -Ă, panelenistici, -ce, adj. Panelenic. – Pan1- + elenistic.
panelenisticii
PANELENÍSTIC, -Ă, panelenistici, -ce, adj. Panelenic. – Pan1- + elenistic.
panelenisticilor
PANELENÍSTIC, -Ă, panelenistici, -ce, adj. Panelenic. – Pan1- + elenistic.
panelenisticul
PANELENÍSTIC, -Ă, panelenistici, -ce, adj. Panelenic. – Pan1- + elenistic.
panelenisticului
PANELENÍSTIC, -Ă, panelenistici, -ce, adj. Panelenic. – Pan1- + elenistic.
panelenistul
PANELENÍST, -Ă, paneleniști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al panelenismului. – De la panelenism.
panelenistul
PANELENÍST, -Ă, paneleniști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al panelenismului. – De la panelenism.
panelenistului
PANELENÍST, -Ă, paneleniști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al panelenismului. – De la panelenism.
panelenistului
PANELENÍST, -Ă, paneleniști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al panelenismului. – De la panelenism.
paneleniști
PANELENÍST, -Ă, paneleniști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al panelenismului. – De la panelenism.
paneleniști
PANELENÍST, -Ă, paneleniști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al panelenismului. – De la panelenism.
paneleniștii
PANELENÍST, -Ă, paneleniști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al panelenismului. – De la panelenism.
paneleniștii
PANELENÍST, -Ă, paneleniști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al panelenismului. – De la panelenism.
paneleniștilor
PANELENÍST, -Ă, paneleniști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al panelenismului. – De la panelenism.
paneleniștilor
PANELENÍST, -Ă, paneleniști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al panelenismului. – De la panelenism.
panelor
PÁNĂ2, pene, s. f. 1. Oprire accidentală a funcționării unei mașini, a unui mecanism, a unui vehicul. ◊ Expr. (Fam.) A fi (sau a rămâne) în pană = a nu putea continua o activitate, a duce lipsă de ceva; a rămâne fără bani. 2. Poziție în care se află o navă cu vele care are vânt din față și nu poate înainta. – Din fr. panne. DOOM
pánă s. f., g.-d. art. pénei; pl. péne
panelul
PANÉL, panele, s. n. Placă de lemn, cu miez de șipci, de scânduri înguste sau de fâșii de furnir gros, acoperit pe ambele fețe cu câte o foaie de furnir, folosit mai ales la fabricarea mobilelor. – Din germ. Paneel. DOOM
panél (lemn furniruit) s. n., pl. panéle
panelului
PANÉL, panele, s. n. Placă de lemn, cu miez de șipci, de scânduri înguste sau de fâșii de furnir gros, acoperit pe ambele fețe cu câte o foaie de furnir, folosit mai ales la fabricarea mobilelor. – Din germ. Paneel. DOOM
panél (lemn furniruit) s. n., pl. panéle
panenteism
PANENTEÍSM s.n. Concepție panteistă care își propune să facă o sinteză din principiile teismului și ale panteismului. [Cf. fr. panenthéisme, it. panenteismo].
panenteismul
PANENTEÍSM s.n. Concepție panteistă care își propune să facă o sinteză din principiile teismului și ale panteismului. [Cf. fr. panenthéisme, it. panenteismo].
panenteismului
PANENTEÍSM s.n. Concepție panteistă care își propune să facă o sinteză din principiile teismului și ale panteismului. [Cf. fr. panenthéisme, it. panenteismo].
paner
PANÉR, panere, s. n. Obiect făcut dintr-o împletitură de nuiele, de foi de papură, de rafie etc., de obicei mai mic decât coșul, în care se transportă sau se păstrează diverse obiecte (alimente). – Din ngr. panéri. DOOM
panér (coș) s. n., pl. panére
paneraș
PANERÁȘ, panerașe, s. n. Diminutiv al lui paner. – Paner + suf. -aș. DOOM
paneráș s. n., pl. paneráșe
panerașe
PANERÁȘ, panerașe, s. n. Diminutiv al lui paner. – Paner + suf. -aș. DOOM
paneráș s. n., pl. paneráșe
panerașele
PANERÁȘ, panerașe, s. n. Diminutiv al lui paner. – Paner + suf. -aș. DOOM
paneráș s. n., pl. paneráșe
panerașelor
PANERÁȘ, panerașe, s. n. Diminutiv al lui paner. – Paner + suf. -aș. DOOM
paneráș s. n., pl. paneráșe
panerașul
PANERÁȘ, panerașe, s. n. Diminutiv al lui paner. – Paner + suf. -aș. DOOM
paneráș s. n., pl. paneráșe
panerașului
PANERÁȘ, panerașe, s. n. Diminutiv al lui paner. – Paner + suf. -aș. DOOM
paneráș s. n., pl. paneráșe
panere
PANÉR, panere, s. n. Obiect făcut dintr-o împletitură de nuiele, de foi de papură, de rafie etc., de obicei mai mic decât coșul, în care se transportă sau se păstrează diverse obiecte (alimente). – Din ngr. panéri. DOOM
panér (coș) s. n., pl. panére
panerele
PANÉR, panere, s. n. Obiect făcut dintr-o împletitură de nuiele, de foi de papură, de rafie etc., de obicei mai mic decât coșul, în care se transportă sau se păstrează diverse obiecte (alimente). – Din ngr. panéri. DOOM
panér (coș) s. n., pl. panére
panerelor
PANÉR, panere, s. n. Obiect făcut dintr-o împletitură de nuiele, de foi de papură, de rafie etc., de obicei mai mic decât coșul, în care se transportă sau se păstrează diverse obiecte (alimente). – Din ngr. panéri. DOOM
panér (coș) s. n., pl. panére
panerul
PANÉR, panere, s. n. Obiect făcut dintr-o împletitură de nuiele, de foi de papură, de rafie etc., de obicei mai mic decât coșul, în care se transportă sau se păstrează diverse obiecte (alimente). – Din ngr. panéri. DOOM
panér (coș) s. n., pl. panére
panerului
PANÉR, panere, s. n. Obiect făcut dintr-o împletitură de nuiele, de foi de papură, de rafie etc., de obicei mai mic decât coșul, în care se transportă sau se păstrează diverse obiecte (alimente). – Din ngr. panéri. DOOM
panér (coș) s. n., pl. panére
panesc
PANÉSC, -Ă adj. Referitor la Pan; teluric. [Cf. Pan – zeu al turmelor și al păstorilor la greci].
paneuropean
PANEUROPEÁN, -Ă, paneuropeni, -e, adj. Din toate țările Europei; atașat ideii unității politice și economice a Europei. [Pr.: -e-u-] – Din engl. paneuropean. DOOM
*paneuropeán (pa-ne-u-, -pean/pan-e-) adj. m., pl. paneuropéni; f. paneuropeánă, pl. paneuropéne
panevghenia
PANEVGHENÍE, panevghenii, s. f. (Înv.) Termen reverențios de adresare către un boier. Panevghenia Sa.- Din ngr. panevghenea. DOOM
*Panevghenía Ta (înv.) (Pa-nev-/Pan-ev) loc. pr., g.-d. Panevgheníei Tále
panevghenie
PANEVGHENÍE, panevghenii, s. f. (Înv.) Termen reverențios de adresare către un boier. Panevghenia Sa.- Din ngr. panevghenea. DOOM
*Panevghenía Ta (înv.) (Pa-nev-/Pan-ev) loc. pr., g.-d. Panevgheníei Tále
panevgheniei
PANEVGHENÍE, panevghenii, s. f. (Înv.) Termen reverențios de adresare către un boier. Panevghenia Sa.- Din ngr. panevghenea. DOOM
*Panevghenía Ta (înv.) (Pa-nev-/Pan-ev) loc. pr., g.-d. Panevgheníei Tále
panevghenii
PANEVGHENÍE, panevghenii, s. f. (Înv.) Termen reverențios de adresare către un boier. Panevghenia Sa.- Din ngr. panevghenea. DOOM
*Panevghenía Ta (înv.) (Pa-nev-/Pan-ev) loc. pr., g.-d. Panevgheníei Tále
panevgheniile
PANEVGHENÍE, panevghenii, s. f. (Înv.) Termen reverențios de adresare către un boier. Panevghenia Sa.- Din ngr. panevghenea. DOOM
*Panevghenía Ta (înv.) (Pa-nev-/Pan-ev) loc. pr., g.-d. Panevgheníei Tále
panevgheniilor
PANEVGHENÍE, panevghenii, s. f. (Înv.) Termen reverențios de adresare către un boier. Panevghenia Sa.- Din ngr. panevghenea. DOOM
*Panevghenía Ta (înv.) (Pa-nev-/Pan-ev) loc. pr., g.-d. Panevgheníei Tále
panez
PANÁ vb. I. tr. A trece prin făină, ou și pesmet, brânza, carnea, legumele și a le prăji în grăsime; a pregăti (un aliment) pane. [< fr. paner].
paneze
PANÁ vb. I. tr. A trece prin făină, ou și pesmet, brânza, carnea, legumele și a le prăji în grăsime; a pregăti (un aliment) pane. [< fr. paner].
panezi
PANÁ vb. I. tr. A trece prin făină, ou și pesmet, brânza, carnea, legumele și a le prăji în grăsime; a pregăti (un aliment) pane. [< fr. paner].
panfobia
PANFOBÍE s. f. (Med.) Stare de anxietate extremă față de tot ceea ce se petrece în jur, deseori însoțită de dezorientare. – Din fr. panphobie. DOOM
panfobíe s. f., art. panfobía, g.-d. panfobíi, art. panfobíei
panfobie
PANFOBÍE s. f. (Med.) Stare de anxietate extremă față de tot ceea ce se petrece în jur, deseori însoțită de dezorientare. – Din fr. panphobie. DOOM
panfobíe s. f., art. panfobía, g.-d. panfobíi, art. panfobíei
panfobiei
PANFOBÍE s. f. (Med.) Stare de anxietate extremă față de tot ceea ce se petrece în jur, deseori însoțită de dezorientare. – Din fr. panphobie. DOOM
panfobíe s. f., art. panfobía, g.-d. panfobíi, art. panfobíei
panfobii
PANFOBÍE s. f. (Med.) Stare de anxietate extremă față de tot ceea ce se petrece în jur, deseori însoțită de dezorientare. – Din fr. panphobie. DOOM
panfobíe s. f., art. panfobía, g.-d. panfobíi, art. panfobíei
panfobiile
PANFOBÍE s. f. (Med.) Stare de anxietate extremă față de tot ceea ce se petrece în jur, deseori însoțită de dezorientare. – Din fr. panphobie. DOOM
panfobíe s. f., art. panfobía, g.-d. panfobíi, art. panfobíei
panfobiilor
PANFOBÍE s. f. (Med.) Stare de anxietate extremă față de tot ceea ce se petrece în jur, deseori însoțită de dezorientare. – Din fr. panphobie. DOOM
panfobíe s. f., art. panfobía, g.-d. panfobíi, art. panfobíei
pangaea
PANGEÁ, pangele, s. f. (Bot.; reg.) Numele a două legume din familia chenopodiaceelor: a) sfeclă (Beta vulgaris); b) sfeclă roșie (Beta rubra). – Din tc. pancar.
panganet
PANGANÉT, panganeturi, s. n. (Regional) Baionetă. Și în loc de șese boi Pătrontașul dinapoi Și în locul zbiciului Teaca panganetului. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 317.
pangar
PANGÁR, pangare, s. n. (Rar) Masă pe care se vând lumânările în biserică; p. ext. vânzare a lumânărilor în biserică; venit realizat de biserică din această vânzare. – Din ngr. pangári. DOOM
pangár (rar) s. n., pl. pangáre
pangare
PANGÁR, pangare, s. n. (Rar) Masă pe care se vând lumânările în biserică; p. ext. vânzare a lumânărilor în biserică; venit realizat de biserică din această vânzare. – Din ngr. pangári. DOOM
pangár (rar) s. n., pl. pangáre
pangarele
PANGÁR, pangare, s. n. (Rar) Masă pe care se vând lumânările în biserică; p. ext. vânzare a lumânărilor în biserică; venit realizat de biserică din această vânzare. – Din ngr. pangári. DOOM
pangár (rar) s. n., pl. pangáre
pangarelor
PANGÁR, pangare, s. n. (Rar) Masă pe care se vând lumânările în biserică; p. ext. vânzare a lumânărilor în biserică; venit realizat de biserică din această vânzare. – Din ngr. pangári. DOOM
pangár (rar) s. n., pl. pangáre
pangarul
PANGÁR, pangare, s. n. (Rar) Masă pe care se vând lumânările în biserică; p. ext. vânzare a lumânărilor în biserică; venit realizat de biserică din această vânzare. – Din ngr. pangári. DOOM
pangár (rar) s. n., pl. pangáre
pangarului
PANGÁR, pangare, s. n. (Rar) Masă pe care se vând lumânările în biserică; p. ext. vânzare a lumânărilor în biserică; venit realizat de biserică din această vânzare. – Din ngr. pangári. DOOM
pangár (rar) s. n., pl. pangáre
pangea
PANGEÁ, pangele, s. f. (Bot.; reg.) Numele a două legume din familia chenopodiaceelor: a) sfeclă (Beta vulgaris); b) sfeclă roșie (Beta rubra). – Din tc. pancar.
pangeaua
PANGEÁ, pangele, s. f. (Bot.; reg.) Numele a două legume din familia chenopodiaceelor: a) sfeclă (Beta vulgaris); b) sfeclă roșie (Beta rubra). – Din tc. pancar.
pangele
PANGEÁ, pangele, s. f. (Bot.; reg.) Numele a două legume din familia chenopodiaceelor: a) sfeclă (Beta vulgaris); b) sfeclă roșie (Beta rubra). – Din tc. pancar.
pangelei
PANGEÁ, pangele, s. f. (Bot.; reg.) Numele a două legume din familia chenopodiaceelor: a) sfeclă (Beta vulgaris); b) sfeclă roșie (Beta rubra). – Din tc. pancar.
pangelele
PANGEÁ, pangele, s. f. (Bot.; reg.) Numele a două legume din familia chenopodiaceelor: a) sfeclă (Beta vulgaris); b) sfeclă roșie (Beta rubra). – Din tc. pancar.
pangelelor
PANGEÁ, pangele, s. f. (Bot.; reg.) Numele a două legume din familia chenopodiaceelor: a) sfeclă (Beta vulgaris); b) sfeclă roșie (Beta rubra). – Din tc. pancar.
pangeneza
PANGENÉZĂ s. f. Teorie evoluționistă care susține transmiterea, prin ereditate, a tuturor însușirilor dobândite. – Din fr. pangenèse. DOOM
*pangenéză s. f., g.-d. art. pangenézei
pangeneze
PANGENÉZĂ s. f. Teorie evoluționistă care susține transmiterea, prin ereditate, a tuturor însușirilor dobândite. – Din fr. pangenèse. DOOM
*pangenéză s. f., g.-d. art. pangenézei
pangenezei
PANGENÉZĂ s. f. Teorie evoluționistă care susține transmiterea, prin ereditate, a tuturor însușirilor dobândite. – Din fr. pangenèse. DOOM
*pangenéză s. f., g.-d. art. pangenézei
pangenezele
PANGENÉZĂ s. f. Teorie evoluționistă care susține transmiterea, prin ereditate, a tuturor însușirilor dobândite. – Din fr. pangenèse. DOOM
*pangenéză s. f., g.-d. art. pangenézei
pangenezelor
PANGENÉZĂ s. f. Teorie evoluționistă care susține transmiterea, prin ereditate, a tuturor însușirilor dobândite. – Din fr. pangenèse. DOOM
*pangenéză s. f., g.-d. art. pangenézei
pangermanic
PANGERMÁNIC, -Ă, pangermanici, -ce, adj., s. m. și f. (Adept) al pangermanismului; pangermanist. – Din fr. pangermanique. DOOM
*pangermánic adj. m., pl. pangermánici; f. pangermánică, pl. pangermánice
pangermanic
PANGERMÁNIC, -Ă, pangermanici, -ce, adj., s. m. și f. (Adept) al pangermanismului; pangermanist. – Din fr. pangermanique. DOOM
*pangermánic adj. m., pl. pangermánici; f. pangermánică, pl. pangermánice
pangermanica
PANGERMÁNIC, -Ă, pangermanici, -ce, adj., s. m. și f. (Adept) al pangermanismului; pangermanist. – Din fr. pangermanique. DOOM
*pangermánic adj. m., pl. pangermánici; f. pangermánică, pl. pangermánice
pangermanica
PANGERMÁNIC, -Ă, pangermanici, -ce, adj., s. m. și f. (Adept) al pangermanismului; pangermanist. – Din fr. pangermanique. DOOM
*pangermánic adj. m., pl. pangermánici; f. pangermánică, pl. pangermánice
pangermanice
PANGERMÁNIC, -Ă, pangermanici, -ce, adj., s. m. și f. (Adept) al pangermanismului; pangermanist. – Din fr. pangermanique. DOOM
*pangermánic adj. m., pl. pangermánici; f. pangermánică, pl. pangermánice
pangermanice
PANGERMÁNIC, -Ă, pangermanici, -ce, adj., s. m. și f. (Adept) al pangermanismului; pangermanist. – Din fr. pangermanique. DOOM
*pangermánic adj. m., pl. pangermánici; f. pangermánică, pl. pangermánice
pangermanicei
PANGERMÁNIC, -Ă, pangermanici, -ce, adj., s. m. și f. (Adept) al pangermanismului; pangermanist. – Din fr. pangermanique. DOOM
*pangermánic adj. m., pl. pangermánici; f. pangermánică, pl. pangermánice
pangermanicei
PANGERMÁNIC, -Ă, pangermanici, -ce, adj., s. m. și f. (Adept) al pangermanismului; pangermanist. – Din fr. pangermanique. DOOM
*pangermánic adj. m., pl. pangermánici; f. pangermánică, pl. pangermánice
pangermanicele
PANGERMÁNIC, -Ă, pangermanici, -ce, adj., s. m. și f. (Adept) al pangermanismului; pangermanist. – Din fr. pangermanique. DOOM
*pangermánic adj. m., pl. pangermánici; f. pangermánică, pl. pangermánice
pangermanicele
PANGERMÁNIC, -Ă, pangermanici, -ce, adj., s. m. și f. (Adept) al pangermanismului; pangermanist. – Din fr. pangermanique. DOOM
*pangermánic adj. m., pl. pangermánici; f. pangermánică, pl. pangermánice
pangermanicelor
PANGERMÁNIC, -Ă, pangermanici, -ce, adj., s. m. și f. (Adept) al pangermanismului; pangermanist. – Din fr. pangermanique. DOOM
*pangermánic adj. m., pl. pangermánici; f. pangermánică, pl. pangermánice
pangermanicelor
PANGERMÁNIC, -Ă, pangermanici, -ce, adj., s. m. și f. (Adept) al pangermanismului; pangermanist. – Din fr. pangermanique. DOOM
*pangermánic adj. m., pl. pangermánici; f. pangermánică, pl. pangermánice
pangermanici
PANGERMÁNIC, -Ă, pangermanici, -ce, adj., s. m. și f. (Adept) al pangermanismului; pangermanist. – Din fr. pangermanique. DOOM
*pangermánic adj. m., pl. pangermánici; f. pangermánică, pl. pangermánice
pangermanici
PANGERMÁNIC, -Ă, pangermanici, -ce, adj., s. m. și f. (Adept) al pangermanismului; pangermanist. – Din fr. pangermanique. DOOM
*pangermánic adj. m., pl. pangermánici; f. pangermánică, pl. pangermánice
pangermanicii
PANGERMÁNIC, -Ă, pangermanici, -ce, adj., s. m. și f. (Adept) al pangermanismului; pangermanist. – Din fr. pangermanique. DOOM
*pangermánic adj. m., pl. pangermánici; f. pangermánică, pl. pangermánice
pangermanicii
PANGERMÁNIC, -Ă, pangermanici, -ce, adj., s. m. și f. (Adept) al pangermanismului; pangermanist. – Din fr. pangermanique. DOOM
*pangermánic adj. m., pl. pangermánici; f. pangermánică, pl. pangermánice
pangermanicilor
PANGERMÁNIC, -Ă, pangermanici, -ce, adj., s. m. și f. (Adept) al pangermanismului; pangermanist. – Din fr. pangermanique. DOOM
*pangermánic adj. m., pl. pangermánici; f. pangermánică, pl. pangermánice
pangermanicilor
PANGERMÁNIC, -Ă, pangermanici, -ce, adj., s. m. și f. (Adept) al pangermanismului; pangermanist. – Din fr. pangermanique. DOOM
*pangermánic adj. m., pl. pangermánici; f. pangermánică, pl. pangermánice
pangermanicul
PANGERMÁNIC, -Ă, pangermanici, -ce, adj., s. m. și f. (Adept) al pangermanismului; pangermanist. – Din fr. pangermanique. DOOM
*pangermánic adj. m., pl. pangermánici; f. pangermánică, pl. pangermánice
pangermanicul
PANGERMÁNIC, -Ă, pangermanici, -ce, adj., s. m. și f. (Adept) al pangermanismului; pangermanist. – Din fr. pangermanique. DOOM
*pangermánic adj. m., pl. pangermánici; f. pangermánică, pl. pangermánice
pangermanicului
PANGERMÁNIC, -Ă, pangermanici, -ce, adj., s. m. și f. (Adept) al pangermanismului; pangermanist. – Din fr. pangermanique. DOOM
*pangermánic adj. m., pl. pangermánici; f. pangermánică, pl. pangermánice
pangermanicului
PANGERMÁNIC, -Ă, pangermanici, -ce, adj., s. m. și f. (Adept) al pangermanismului; pangermanist. – Din fr. pangermanique. DOOM
*pangermánic adj. m., pl. pangermánici; f. pangermánică, pl. pangermánice
pangermanism
PANGERMANÍSM s. n. Mișcare politică și culturală preconizând unirea tuturor popoarelor germanice într-un singur stat, apărută în sec. XIX. – Din fr. pangermanisme.
pangermanismul
PANGERMANÍSM s. n. Mișcare politică și culturală preconizând unirea tuturor popoarelor germanice într-un singur stat, apărută în sec. XIX. – Din fr. pangermanisme.
pangermanismului
PANGERMANÍSM s. n. Mișcare politică și culturală preconizând unirea tuturor popoarelor germanice într-un singur stat, apărută în sec. XIX. – Din fr. pangermanisme.
pangermanist
PANGERMANÍST, -Ă, pangermaniști, -ste, adj., s. m. și f. Pangermanic. – Din fr. pangermaniste.
pangermanist
PANGERMANÍST, -Ă, pangermaniști, -ste, adj., s. m. și f. Pangermanic. – Din fr. pangermaniste.
pangermanista
PANGERMANÍST, -Ă, pangermaniști, -ste, adj., s. m. și f. Pangermanic. – Din fr. pangermaniste.
pangermanista
PANGERMANÍST, -Ă, pangermaniști, -ste, adj., s. m. și f. Pangermanic. – Din fr. pangermaniste.
pangermaniste
PANGERMANÍST, -Ă, pangermaniști, -ste, adj., s. m. și f. Pangermanic. – Din fr. pangermaniste.
pangermaniste
PANGERMANÍST, -Ă, pangermaniști, -ste, adj., s. m. și f. Pangermanic. – Din fr. pangermaniste.
pangermanistei
PANGERMANÍST, -Ă, pangermaniști, -ste, adj., s. m. și f. Pangermanic. – Din fr. pangermaniste.
pangermanistei
PANGERMANÍST, -Ă, pangermaniști, -ste, adj., s. m. și f. Pangermanic. – Din fr. pangermaniste.
pangermanistele
PANGERMANÍST, -Ă, pangermaniști, -ste, adj., s. m. și f. Pangermanic. – Din fr. pangermaniste.
pangermanistele
PANGERMANÍST, -Ă, pangermaniști, -ste, adj., s. m. și f. Pangermanic. – Din fr. pangermaniste.
pangermanistelor
PANGERMANÍST, -Ă, pangermaniști, -ste, adj., s. m. și f. Pangermanic. – Din fr. pangermaniste.
pangermanistelor
PANGERMANÍST, -Ă, pangermaniști, -ste, adj., s. m. și f. Pangermanic. – Din fr. pangermaniste.
pangermanistul
PANGERMANÍST, -Ă, pangermaniști, -ste, adj., s. m. și f. Pangermanic. – Din fr. pangermaniste.
pangermanistul
PANGERMANÍST, -Ă, pangermaniști, -ste, adj., s. m. și f. Pangermanic. – Din fr. pangermaniste.
pangermanistului
PANGERMANÍST, -Ă, pangermaniști, -ste, adj., s. m. și f. Pangermanic. – Din fr. pangermaniste.
pangermanistului
PANGERMANÍST, -Ă, pangermaniști, -ste, adj., s. m. și f. Pangermanic. – Din fr. pangermaniste.
pangermaniști
PANGERMANÍST, -Ă, pangermaniști, -ste, adj., s. m. și f. Pangermanic. – Din fr. pangermaniste.
pangermaniști
PANGERMANÍST, -Ă, pangermaniști, -ste, adj., s. m. și f. Pangermanic. – Din fr. pangermaniste.
pangermaniștii
PANGERMANÍST, -Ă, pangermaniști, -ste, adj., s. m. și f. Pangermanic. – Din fr. pangermaniste.
pangermaniștii
PANGERMANÍST, -Ă, pangermaniști, -ste, adj., s. m. și f. Pangermanic. – Din fr. pangermaniste.
pangermaniștilor
PANGERMANÍST, -Ă, pangermaniști, -ste, adj., s. m. și f. Pangermanic. – Din fr. pangermaniste.
pangermaniștilor
PANGERMANÍST, -Ă, pangermaniști, -ste, adj., s. m. și f. Pangermanic. – Din fr. pangermaniste.
panghi
panghí (-ghésc, -ít), vb. – (Arg.) A fura. Origine îndoielnică. Probabil din țig. pangi „cinci” (Juilland 170). Der. din țig. phand- „a apuca” (Graur, BL, VI, 166) nu pare să convină.
panghire
panghí (-ghésc, -ít), vb. – (Arg.) A fura. Origine îndoielnică. Probabil din țig. pangi „cinci” (Juilland 170). Der. din țig. phand- „a apuca” (Graur, BL, VI, 166) nu pare să convină.
panghit
panghí (-ghésc, -ít), vb. – (Arg.) A fura. Origine îndoielnică. Probabil din țig. pangi „cinci” (Juilland 170). Der. din țig. phand- „a apuca” (Graur, BL, VI, 166) nu pare să convină.
panglica
PÁNGLICĂ, panglici, s. f. 1. Fâșie îngustă de bumbac, de mătase, de catifea etc., folosită mai ales ca podoabă (la îmbrăcămintea feminină). ♦ Fâșie îngustă de bumbac sau de mătase îmbibată cu tuș, folosită la mașina de scris. 2. Bandă de pânză, de mușama sau de metal divizată în centimetri, care servește la măsurarea distanțelor. 3. Obiect flexibil de metal sau de alt material, având grosime și lățime mică în raport cu lungimea; bandă. 4. (Zool.; pop.) Tenie. [Var.: (reg.) pándlică, pámblică s. f.] – Din magh. pántlika. DOOM
pánglică s. f., g.-d. art. pánglicii; pl. pánglici
panglicar
PANGLICÁR, panglicari, s. m. (Fam.) Artist (de circ) care face scamatorii cu panglici. ♦ Epitet dat unui șarlatan, unui escroc, precum și unei persoane care vorbește mult și nu la obiect. – Panglică + suf. -ar. DOOM
panglicár (fam.) s. m., pl. panglicári
panglicari
PANGLICÁR, panglicari, s. m. (Fam.) Artist (de circ) care face scamatorii cu panglici. ♦ Epitet dat unui șarlatan, unui escroc, precum și unei persoane care vorbește mult și nu la obiect. – Panglică + suf. -ar. DOOM
panglicár (fam.) s. m., pl. panglicári
panglicarii
PANGLICÁR, panglicari, s. m. (Fam.) Artist (de circ) care face scamatorii cu panglici. ♦ Epitet dat unui șarlatan, unui escroc, precum și unei persoane care vorbește mult și nu la obiect. – Panglică + suf. -ar. DOOM
panglicár (fam.) s. m., pl. panglicári
panglicarilor
PANGLICÁR, panglicari, s. m. (Fam.) Artist (de circ) care face scamatorii cu panglici. ♦ Epitet dat unui șarlatan, unui escroc, precum și unei persoane care vorbește mult și nu la obiect. – Panglică + suf. -ar. DOOM
panglicár (fam.) s. m., pl. panglicári
panglicarul
PANGLICÁR, panglicari, s. m. (Fam.) Artist (de circ) care face scamatorii cu panglici. ♦ Epitet dat unui șarlatan, unui escroc, precum și unei persoane care vorbește mult și nu la obiect. – Panglică + suf. -ar. DOOM
panglicár (fam.) s. m., pl. panglicári
panglicarului
PANGLICÁR, panglicari, s. m. (Fam.) Artist (de circ) care face scamatorii cu panglici. ♦ Epitet dat unui șarlatan, unui escroc, precum și unei persoane care vorbește mult și nu la obiect. – Panglică + suf. -ar. DOOM
panglicár (fam.) s. m., pl. panglicári
panglicea
PANGLICEÁ, panglicele, s. f. (Reg.) Panglicuță. – Panglică + suf. -ea. DOOM
pangliceá (reg.) s. f., art. pangliceáua, g.-d. art. panglicélei; pl. panglicéle, art. panglicélele
pangliceaua
PANGLICEÁ, panglicele, s. f. (Reg.) Panglicuță. – Panglică + suf. -ea. DOOM
pangliceá (reg.) s. f., art. pangliceáua, g.-d. art. panglicélei; pl. panglicéle, art. panglicélele
panglicele
PANGLICEÁ, panglicele, s. f. (Reg.) Panglicuță. – Panglică + suf. -ea. DOOM
pangliceá (reg.) s. f., art. pangliceáua, g.-d. art. panglicélei; pl. panglicéle, art. panglicélele
panglicelei
PANGLICEÁ, panglicele, s. f. (Reg.) Panglicuță. – Panglică + suf. -ea. DOOM
pangliceá (reg.) s. f., art. pangliceáua, g.-d. art. panglicélei; pl. panglicéle, art. panglicélele
panglicelele
PANGLICEÁ, panglicele, s. f. (Reg.) Panglicuță. – Panglică + suf. -ea. DOOM
pangliceá (reg.) s. f., art. pangliceáua, g.-d. art. panglicélei; pl. panglicéle, art. panglicélele
panglicelelor
PANGLICEÁ, panglicele, s. f. (Reg.) Panglicuță. – Panglică + suf. -ea. DOOM
pangliceá (reg.) s. f., art. pangliceáua, g.-d. art. panglicélei; pl. panglicéle, art. panglicélele
panglici
PÁNGLICĂ, panglici, s. f. 1. Fâșie îngustă de bumbac, de mătase, de catifea etc., folosită mai ales ca podoabă (la îmbrăcămintea feminină). ♦ Fâșie îngustă de bumbac sau de mătase îmbibată cu tuș, folosită la mașina de scris. 2. Bandă de pânză, de mușama sau de metal divizată în centimetri, care servește la măsurarea distanțelor. 3. Obiect flexibil de metal sau de alt material, având grosime și lățime mică în raport cu lungimea; bandă. 4. (Zool.; pop.) Tenie. [Var.: (reg.) pándlică, pámblică s. f.] – Din magh. pántlika. DOOM
pánglică s. f., g.-d. art. pánglicii; pl. pánglici
panglicii
PÁNGLICĂ, panglici, s. f. 1. Fâșie îngustă de bumbac, de mătase, de catifea etc., folosită mai ales ca podoabă (la îmbrăcămintea feminină). ♦ Fâșie îngustă de bumbac sau de mătase îmbibată cu tuș, folosită la mașina de scris. 2. Bandă de pânză, de mușama sau de metal divizată în centimetri, care servește la măsurarea distanțelor. 3. Obiect flexibil de metal sau de alt material, având grosime și lățime mică în raport cu lungimea; bandă. 4. (Zool.; pop.) Tenie. [Var.: (reg.) pándlică, pámblică s. f.] – Din magh. pántlika. DOOM
pánglică s. f., g.-d. art. pánglicii; pl. pánglici
panglicile
PÁNGLICĂ, panglici, s. f. 1. Fâșie îngustă de bumbac, de mătase, de catifea etc., folosită mai ales ca podoabă (la îmbrăcămintea feminină). ♦ Fâșie îngustă de bumbac sau de mătase îmbibată cu tuș, folosită la mașina de scris. 2. Bandă de pânză, de mușama sau de metal divizată în centimetri, care servește la măsurarea distanțelor. 3. Obiect flexibil de metal sau de alt material, având grosime și lățime mică în raport cu lungimea; bandă. 4. (Zool.; pop.) Tenie. [Var.: (reg.) pándlică, pámblică s. f.] – Din magh. pántlika. DOOM
pánglică s. f., g.-d. art. pánglicii; pl. pánglici
panglicilor
PÁNGLICĂ, panglici, s. f. 1. Fâșie îngustă de bumbac, de mătase, de catifea etc., folosită mai ales ca podoabă (la îmbrăcămintea feminină). ♦ Fâșie îngustă de bumbac sau de mătase îmbibată cu tuș, folosită la mașina de scris. 2. Bandă de pânză, de mușama sau de metal divizată în centimetri, care servește la măsurarea distanțelor. 3. Obiect flexibil de metal sau de alt material, având grosime și lățime mică în raport cu lungimea; bandă. 4. (Zool.; pop.) Tenie. [Var.: (reg.) pándlică, pámblică s. f.] – Din magh. pántlika. DOOM
pánglică s. f., g.-d. art. pánglicii; pl. pánglici
panglicuța
PĂNGLICÚȚĂ s. f. v. panglicuță. DOOM
panglicúță s. f., g.-d. art. panglicúței; pl. panglicúțe
panglicuțe
PĂNGLICÚȚĂ s. f. v. panglicuță. DOOM
panglicúță s. f., g.-d. art. panglicúței; pl. panglicúțe
panglicuței
PĂNGLICÚȚĂ s. f. v. panglicuță. DOOM
panglicúță s. f., g.-d. art. panglicúței; pl. panglicúțe
panglicuțele
PĂNGLICÚȚĂ s. f. v. panglicuță. DOOM
panglicúță s. f., g.-d. art. panglicúței; pl. panglicúțe
panglicuțelor
PĂNGLICÚȚĂ s. f. v. panglicuță. DOOM
panglicúță s. f., g.-d. art. panglicúței; pl. panglicúțe
panglicăria
PANGLICĂRÍE, panglicării, s. f. Scamatorie (cu panglici). ♦ Fig. (Fam.) Șarlatanie, escrocherie; intrigă, uneltire. – Panglicar + suf. -ie. DOOM
panglicăríe (fam.) s. f., art. panglicăría, g.-d. art. panglicăríei; pl. panglicăríi, art. panglicăríile
panglicărie
PANGLICĂRÍE, panglicării, s. f. Scamatorie (cu panglici). ♦ Fig. (Fam.) Șarlatanie, escrocherie; intrigă, uneltire. – Panglicar + suf. -ie. DOOM
panglicăríe (fam.) s. f., art. panglicăría, g.-d. art. panglicăríei; pl. panglicăríi, art. panglicăríile
panglicăriei
PANGLICĂRÍE, panglicării, s. f. Scamatorie (cu panglici). ♦ Fig. (Fam.) Șarlatanie, escrocherie; intrigă, uneltire. – Panglicar + suf. -ie. DOOM
panglicăríe (fam.) s. f., art. panglicăría, g.-d. art. panglicăríei; pl. panglicăríi, art. panglicăríile
panglicării
PANGLICĂRÍE, panglicării, s. f. Scamatorie (cu panglici). ♦ Fig. (Fam.) Șarlatanie, escrocherie; intrigă, uneltire. – Panglicar + suf. -ie. DOOM
panglicăríe (fam.) s. f., art. panglicăría, g.-d. art. panglicăríei; pl. panglicăríi, art. panglicăríile
panglicăriile
PANGLICĂRÍE, panglicării, s. f. Scamatorie (cu panglici). ♦ Fig. (Fam.) Șarlatanie, escrocherie; intrigă, uneltire. – Panglicar + suf. -ie. DOOM
panglicăríe (fam.) s. f., art. panglicăría, g.-d. art. panglicăríei; pl. panglicăríi, art. panglicăríile
panglicăriilor
PANGLICĂRÍE, panglicării, s. f. Scamatorie (cu panglici). ♦ Fig. (Fam.) Șarlatanie, escrocherie; intrigă, uneltire. – Panglicar + suf. -ie. DOOM
panglicăríe (fam.) s. f., art. panglicăría, g.-d. art. panglicăríei; pl. panglicăríi, art. panglicăríile
pangolin
PANGOLÍN, pangolini, s. m. Gen de mamifere din regiunile tropicale, acoperite cu solzi cornoși, lipsite de dinți și având o coadă lungă și puternică (Manis); animal care face parte din acest gen. – Din fr. pangolin. DOOM
pangolín s. m., pl. pangolíni
pangolini
PANGOLÍN, pangolini, s. m. Gen de mamifere din regiunile tropicale, acoperite cu solzi cornoși, lipsite de dinți și având o coadă lungă și puternică (Manis); animal care face parte din acest gen. – Din fr. pangolin. DOOM
pangolín s. m., pl. pangolíni
pangolinii
PANGOLÍN, pangolini, s. m. Gen de mamifere din regiunile tropicale, acoperite cu solzi cornoși, lipsite de dinți și având o coadă lungă și puternică (Manis); animal care face parte din acest gen. – Din fr. pangolin. DOOM
pangolín s. m., pl. pangolíni
pangolinilor
PANGOLÍN, pangolini, s. m. Gen de mamifere din regiunile tropicale, acoperite cu solzi cornoși, lipsite de dinți și având o coadă lungă și puternică (Manis); animal care face parte din acest gen. – Din fr. pangolin. DOOM
pangolín s. m., pl. pangolíni
pangolinul
PANGOLÍN, pangolini, s. m. Gen de mamifere din regiunile tropicale, acoperite cu solzi cornoși, lipsite de dinți și având o coadă lungă și puternică (Manis); animal care face parte din acest gen. – Din fr. pangolin. DOOM
pangolín s. m., pl. pangolíni
pangolinului
PANGOLÍN, pangolini, s. m. Gen de mamifere din regiunile tropicale, acoperite cu solzi cornoși, lipsite de dinți și având o coadă lungă și puternică (Manis); animal care face parte din acest gen. – Din fr. pangolin. DOOM
pangolín s. m., pl. pangolíni
pani
PAN2, pani, s. m. Denumire dată (în evul mediu) nobililor polonezi sau, p. gener., marilor boieri români; persoană care purta acest titlu. – Din pol. pan. DOOM
pan s. m., pl. pani
panica
PANICÁ, panichez, vb. I. 1. Tranz. (Rar) A înnebuni, a îngrozi, a scoate din minți pe cineva. 2. Refl. A-și ieși din minți. – Din fr. paniquer. DOOM
*panicá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 panicheáză
panica
PÁNICĂ s. f. Senzație de spaimă violentă de care este cuprinsă subit (și adesea fără temei) o persoană sau o colectivitate. ◊ Expr. A intra în panică = a se neliniști, a se alarma, a se speria (foarte tare). – Din ngr. panikós, fr. panique, it. panico, germ. Panik. DOOM
pánică s. f., g.-d. art. pánicii
panicai
PANICÁ, panichez, vb. I. 1. Tranz. (Rar) A înnebuni, a îngrozi, a scoate din minți pe cineva. 2. Refl. A-și ieși din minți. – Din fr. paniquer. DOOM
*panicá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 panicheáză
panicam
PANICÁ, panichez, vb. I. 1. Tranz. (Rar) A înnebuni, a îngrozi, a scoate din minți pe cineva. 2. Refl. A-și ieși din minți. – Din fr. paniquer. DOOM
*panicá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 panicheáză
panicard
PANICÁRD, -Ă, panicarzi, -de, s. m. și f., adj. (Rar) 1. S. m. și f. Persoană cuprinsă (nejustificat) de panică (care influențează și pe alții). 2. Adj. Care denotă, care manifestă (nejustificat) panică. – Din fr. paniquard. DOOM
panicárd (rar) adj. m., s. m., pl. panicárzi; adj. f., s. f. panicárdă, pl. panicárde
panicard
PANICÁRD, -Ă, panicarzi, -de, s. m. și f., adj. (Rar) 1. S. m. și f. Persoană cuprinsă (nejustificat) de panică (care influențează și pe alții). 2. Adj. Care denotă, care manifestă (nejustificat) panică. – Din fr. paniquard. DOOM
panicárd (rar) adj. m., s. m., pl. panicárzi; adj. f., s. f. panicárdă, pl. panicárde
panicarda
PANICÁRD, -Ă, panicarzi, -de, s. m. și f., adj. (Rar) 1. S. m. și f. Persoană cuprinsă (nejustificat) de panică (care influențează și pe alții). 2. Adj. Care denotă, care manifestă (nejustificat) panică. – Din fr. paniquard. DOOM
panicárd (rar) adj. m., s. m., pl. panicárzi; adj. f., s. f. panicárdă, pl. panicárde
panicarda
PANICÁRD, -Ă, panicarzi, -de, s. m. și f., adj. (Rar) 1. S. m. și f. Persoană cuprinsă (nejustificat) de panică (care influențează și pe alții). 2. Adj. Care denotă, care manifestă (nejustificat) panică. – Din fr. paniquard. DOOM
panicárd (rar) adj. m., s. m., pl. panicárzi; adj. f., s. f. panicárdă, pl. panicárde
panicarde
PANICÁRD, -Ă, panicarzi, -de, s. m. și f., adj. (Rar) 1. S. m. și f. Persoană cuprinsă (nejustificat) de panică (care influențează și pe alții). 2. Adj. Care denotă, care manifestă (nejustificat) panică. – Din fr. paniquard. DOOM
panicárd (rar) adj. m., s. m., pl. panicárzi; adj. f., s. f. panicárdă, pl. panicárde
panicarde
PANICÁRD, -Ă, panicarzi, -de, s. m. și f., adj. (Rar) 1. S. m. și f. Persoană cuprinsă (nejustificat) de panică (care influențează și pe alții). 2. Adj. Care denotă, care manifestă (nejustificat) panică. – Din fr. paniquard. DOOM
panicárd (rar) adj. m., s. m., pl. panicárzi; adj. f., s. f. panicárdă, pl. panicárde
panicardei
PANICÁRD, -Ă, panicarzi, -de, s. m. și f., adj. (Rar) 1. S. m. și f. Persoană cuprinsă (nejustificat) de panică (care influențează și pe alții). 2. Adj. Care denotă, care manifestă (nejustificat) panică. – Din fr. paniquard. DOOM
panicárd (rar) adj. m., s. m., pl. panicárzi; adj. f., s. f. panicárdă, pl. panicárde
panicardei
PANICÁRD, -Ă, panicarzi, -de, s. m. și f., adj. (Rar) 1. S. m. și f. Persoană cuprinsă (nejustificat) de panică (care influențează și pe alții). 2. Adj. Care denotă, care manifestă (nejustificat) panică. – Din fr. paniquard. DOOM
panicárd (rar) adj. m., s. m., pl. panicárzi; adj. f., s. f. panicárdă, pl. panicárde
panicardele
PANICÁRD, -Ă, panicarzi, -de, s. m. și f., adj. (Rar) 1. S. m. și f. Persoană cuprinsă (nejustificat) de panică (care influențează și pe alții). 2. Adj. Care denotă, care manifestă (nejustificat) panică. – Din fr. paniquard. DOOM
panicárd (rar) adj. m., s. m., pl. panicárzi; adj. f., s. f. panicárdă, pl. panicárde
panicardele
PANICÁRD, -Ă, panicarzi, -de, s. m. și f., adj. (Rar) 1. S. m. și f. Persoană cuprinsă (nejustificat) de panică (care influențează și pe alții). 2. Adj. Care denotă, care manifestă (nejustificat) panică. – Din fr. paniquard. DOOM
panicárd (rar) adj. m., s. m., pl. panicárzi; adj. f., s. f. panicárdă, pl. panicárde
panicardelor
PANICÁRD, -Ă, panicarzi, -de, s. m. și f., adj. (Rar) 1. S. m. și f. Persoană cuprinsă (nejustificat) de panică (care influențează și pe alții). 2. Adj. Care denotă, care manifestă (nejustificat) panică. – Din fr. paniquard. DOOM
panicárd (rar) adj. m., s. m., pl. panicárzi; adj. f., s. f. panicárdă, pl. panicárde
panicardelor
PANICÁRD, -Ă, panicarzi, -de, s. m. și f., adj. (Rar) 1. S. m. și f. Persoană cuprinsă (nejustificat) de panică (care influențează și pe alții). 2. Adj. Care denotă, care manifestă (nejustificat) panică. – Din fr. paniquard. DOOM
panicárd (rar) adj. m., s. m., pl. panicárzi; adj. f., s. f. panicárdă, pl. panicárde
panicardul
PANICÁRD, -Ă, panicarzi, -de, s. m. și f., adj. (Rar) 1. S. m. și f. Persoană cuprinsă (nejustificat) de panică (care influențează și pe alții). 2. Adj. Care denotă, care manifestă (nejustificat) panică. – Din fr. paniquard. DOOM
panicárd (rar) adj. m., s. m., pl. panicárzi; adj. f., s. f. panicárdă, pl. panicárde
panicardul
PANICÁRD, -Ă, panicarzi, -de, s. m. și f., adj. (Rar) 1. S. m. și f. Persoană cuprinsă (nejustificat) de panică (care influențează și pe alții). 2. Adj. Care denotă, care manifestă (nejustificat) panică. – Din fr. paniquard. DOOM
panicárd (rar) adj. m., s. m., pl. panicárzi; adj. f., s. f. panicárdă, pl. panicárde
panicardului
PANICÁRD, -Ă, panicarzi, -de, s. m. și f., adj. (Rar) 1. S. m. și f. Persoană cuprinsă (nejustificat) de panică (care influențează și pe alții). 2. Adj. Care denotă, care manifestă (nejustificat) panică. – Din fr. paniquard. DOOM
panicárd (rar) adj. m., s. m., pl. panicárzi; adj. f., s. f. panicárdă, pl. panicárde
panicardului
PANICÁRD, -Ă, panicarzi, -de, s. m. și f., adj. (Rar) 1. S. m. și f. Persoană cuprinsă (nejustificat) de panică (care influențează și pe alții). 2. Adj. Care denotă, care manifestă (nejustificat) panică. – Din fr. paniquard. DOOM
panicárd (rar) adj. m., s. m., pl. panicárzi; adj. f., s. f. panicárdă, pl. panicárde
panicare
PANICÁ, panichez, vb. I. 1. Tranz. (Rar) A înnebuni, a îngrozi, a scoate din minți pe cineva. 2. Refl. A-și ieși din minți. – Din fr. paniquer. DOOM
*panicá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 panicheáză
panicarzi
PANICÁRD, -Ă, panicarzi, -de, s. m. și f., adj. (Rar) 1. S. m. și f. Persoană cuprinsă (nejustificat) de panică (care influențează și pe alții). 2. Adj. Care denotă, care manifestă (nejustificat) panică. – Din fr. paniquard. DOOM
panicárd (rar) adj. m., s. m., pl. panicárzi; adj. f., s. f. panicárdă, pl. panicárde
panicarzi
PANICÁRD, -Ă, panicarzi, -de, s. m. și f., adj. (Rar) 1. S. m. și f. Persoană cuprinsă (nejustificat) de panică (care influențează și pe alții). 2. Adj. Care denotă, care manifestă (nejustificat) panică. – Din fr. paniquard. DOOM
panicárd (rar) adj. m., s. m., pl. panicárzi; adj. f., s. f. panicárdă, pl. panicárde
panicarzii
PANICÁRD, -Ă, panicarzi, -de, s. m. și f., adj. (Rar) 1. S. m. și f. Persoană cuprinsă (nejustificat) de panică (care influențează și pe alții). 2. Adj. Care denotă, care manifestă (nejustificat) panică. – Din fr. paniquard. DOOM
panicárd (rar) adj. m., s. m., pl. panicárzi; adj. f., s. f. panicárdă, pl. panicárde
panicarzii
PANICÁRD, -Ă, panicarzi, -de, s. m. și f., adj. (Rar) 1. S. m. și f. Persoană cuprinsă (nejustificat) de panică (care influențează și pe alții). 2. Adj. Care denotă, care manifestă (nejustificat) panică. – Din fr. paniquard. DOOM
panicárd (rar) adj. m., s. m., pl. panicárzi; adj. f., s. f. panicárdă, pl. panicárde
panicarzilor
PANICÁRD, -Ă, panicarzi, -de, s. m. și f., adj. (Rar) 1. S. m. și f. Persoană cuprinsă (nejustificat) de panică (care influențează și pe alții). 2. Adj. Care denotă, care manifestă (nejustificat) panică. – Din fr. paniquard. DOOM
panicárd (rar) adj. m., s. m., pl. panicárzi; adj. f., s. f. panicárdă, pl. panicárde
panicarzilor
PANICÁRD, -Ă, panicarzi, -de, s. m. și f., adj. (Rar) 1. S. m. și f. Persoană cuprinsă (nejustificat) de panică (care influențează și pe alții). 2. Adj. Care denotă, care manifestă (nejustificat) panică. – Din fr. paniquard. DOOM
panicárd (rar) adj. m., s. m., pl. panicárzi; adj. f., s. f. panicárdă, pl. panicárde
panicară
PANICÁ, panichez, vb. I. 1. Tranz. (Rar) A înnebuni, a îngrozi, a scoate din minți pe cineva. 2. Refl. A-și ieși din minți. – Din fr. paniquer. DOOM
*panicá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 panicheáză
panicarăm
PANICÁ, panichez, vb. I. 1. Tranz. (Rar) A înnebuni, a îngrozi, a scoate din minți pe cineva. 2. Refl. A-și ieși din minți. – Din fr. paniquer. DOOM
*panicá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 panicheáză
panicarăți
PANICÁ, panichez, vb. I. 1. Tranz. (Rar) A înnebuni, a îngrozi, a scoate din minți pe cineva. 2. Refl. A-și ieși din minți. – Din fr. paniquer. DOOM
*panicá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 panicheáză
panicase
PANICÁ, panichez, vb. I. 1. Tranz. (Rar) A înnebuni, a îngrozi, a scoate din minți pe cineva. 2. Refl. A-și ieși din minți. – Din fr. paniquer. DOOM
*panicá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 panicheáză
panicasem
PANICÁ, panichez, vb. I. 1. Tranz. (Rar) A înnebuni, a îngrozi, a scoate din minți pe cineva. 2. Refl. A-și ieși din minți. – Din fr. paniquer. DOOM
*panicá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 panicheáză
panicaseră
PANICÁ, panichez, vb. I. 1. Tranz. (Rar) A înnebuni, a îngrozi, a scoate din minți pe cineva. 2. Refl. A-și ieși din minți. – Din fr. paniquer. DOOM
*panicá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 panicheáză
panicaserăm
PANICÁ, panichez, vb. I. 1. Tranz. (Rar) A înnebuni, a îngrozi, a scoate din minți pe cineva. 2. Refl. A-și ieși din minți. – Din fr. paniquer. DOOM
*panicá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 panicheáză
panicaserăți
PANICÁ, panichez, vb. I. 1. Tranz. (Rar) A înnebuni, a îngrozi, a scoate din minți pe cineva. 2. Refl. A-și ieși din minți. – Din fr. paniquer. DOOM
*panicá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 panicheáză
panicaseși
PANICÁ, panichez, vb. I. 1. Tranz. (Rar) A înnebuni, a îngrozi, a scoate din minți pe cineva. 2. Refl. A-și ieși din minți. – Din fr. paniquer. DOOM
*panicá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 panicheáză
panicaseți
PANICÁ, panichez, vb. I. 1. Tranz. (Rar) A înnebuni, a îngrozi, a scoate din minți pe cineva. 2. Refl. A-și ieși din minți. – Din fr. paniquer. DOOM
*panicá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 panicheáză
panicat
PANICÁ, panichez, vb. I. 1. Tranz. (Rar) A înnebuni, a îngrozi, a scoate din minți pe cineva. 2. Refl. A-și ieși din minți. – Din fr. paniquer. DOOM
*panicá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 panicheáză
panicat
PANICÁT, -Ă, panicați, -te, adj. (Livr.) Care este cuprins de panică. – Din fr. paniqué.
panicata
PANICÁT, -Ă, panicați, -te, adj. (Livr.) Care este cuprins de panică. – Din fr. paniqué.
panicate
PANICÁT, -Ă, panicați, -te, adj. (Livr.) Care este cuprins de panică. – Din fr. paniqué.
panicatei
PANICÁT, -Ă, panicați, -te, adj. (Livr.) Care este cuprins de panică. – Din fr. paniqué.
panicatele
PANICÁT, -Ă, panicați, -te, adj. (Livr.) Care este cuprins de panică. – Din fr. paniqué.
panicatelor
PANICÁT, -Ă, panicați, -te, adj. (Livr.) Care este cuprins de panică. – Din fr. paniqué.
panicatul
PANICÁT, -Ă, panicați, -te, adj. (Livr.) Care este cuprins de panică. – Din fr. paniqué.
panicatului
PANICÁT, -Ă, panicați, -te, adj. (Livr.) Care este cuprins de panică. – Din fr. paniqué.
panicau
PANICÁ, panichez, vb. I. 1. Tranz. (Rar) A înnebuni, a îngrozi, a scoate din minți pe cineva. 2. Refl. A-și ieși din minți. – Din fr. paniquer. DOOM
*panicá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 panicheáză
panicași
PANICÁ, panichez, vb. I. 1. Tranz. (Rar) A înnebuni, a îngrozi, a scoate din minți pe cineva. 2. Refl. A-și ieși din minți. – Din fr. paniquer. DOOM
*panicá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 panicheáză
panicați
PANICÁ, panichez, vb. I. 1. Tranz. (Rar) A înnebuni, a îngrozi, a scoate din minți pe cineva. 2. Refl. A-și ieși din minți. – Din fr. paniquer. DOOM
*panicá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 panicheáză
panicați
PANICÁT, -Ă, panicați, -te, adj. (Livr.) Care este cuprins de panică. – Din fr. paniqué.
panicații
PANICÁT, -Ă, panicați, -te, adj. (Livr.) Care este cuprins de panică. – Din fr. paniqué.
panicaților
PANICÁT, -Ă, panicați, -te, adj. (Livr.) Care este cuprins de panică. – Din fr. paniqué.
panichează
PANICÁ, panichez, vb. I. 1. Tranz. (Rar) A înnebuni, a îngrozi, a scoate din minți pe cineva. 2. Refl. A-și ieși din minți. – Din fr. paniquer. DOOM
*panicá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 panicheáză
panichez
PANICÁ, panichez, vb. I. 1. Tranz. (Rar) A înnebuni, a îngrozi, a scoate din minți pe cineva. 2. Refl. A-și ieși din minți. – Din fr. paniquer. DOOM
*panicá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 panicheáză
panicheze
PANICÁ, panichez, vb. I. 1. Tranz. (Rar) A înnebuni, a îngrozi, a scoate din minți pe cineva. 2. Refl. A-și ieși din minți. – Din fr. paniquer. DOOM
*panicá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 panicheáză
panichezi
PANICÁ, panichez, vb. I. 1. Tranz. (Rar) A înnebuni, a îngrozi, a scoate din minți pe cineva. 2. Refl. A-și ieși din minți. – Din fr. paniquer. DOOM
*panicá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 panicheáză
panici
PÁNICĂ s. f. Senzație de spaimă violentă de care este cuprinsă subit (și adesea fără temei) o persoană sau o colectivitate. ◊ Expr. A intra în panică = a se neliniști, a se alarma, a se speria (foarte tare). – Din ngr. panikós, fr. panique, it. panico, germ. Panik. DOOM
pánică s. f., g.-d. art. pánicii
panicii
PÁNICĂ s. f. Senzație de spaimă violentă de care este cuprinsă subit (și adesea fără temei) o persoană sau o colectivitate. ◊ Expr. A intra în panică = a se neliniști, a se alarma, a se speria (foarte tare). – Din ngr. panikós, fr. panique, it. panico, germ. Panik. DOOM
pánică s. f., g.-d. art. pánicii
panicos
PANICÓS, -OÁSĂ, panicoși, -oase, adj. (Fam.) Panicard. – Panică + suf. -os. DOOM
panicós (fam.) adj. m., s. m., pl. panicóși; adj. f., s. f. panicoásă, pl. panicoáse
panicul
PANÍCULĂ s. f. v. panicul. DOOM
panícul s. n., pl. panícule
paniculat
PANICULÁT, -Ă, paniculați, -te, adj. (Despre plante sau despre inflorescențe) Care are florile în panicul, cu panicul; (despre inflorescențe) care are formă de panicul. – Din fr. paniculé. DOOM
paniculát adj. m., pl. paniculáți; f. paniculátă, pl. paniculáte
paniculata
PANICULÁT, -Ă, paniculați, -te, adj. (Despre plante sau despre inflorescențe) Care are florile în panicul, cu panicul; (despre inflorescențe) care are formă de panicul. – Din fr. paniculé. DOOM
paniculát adj. m., pl. paniculáți; f. paniculátă, pl. paniculáte
paniculata
BRUMĂREÁ, brumărele, s. f. Numele a două plante erbacee ornamentale cu flori diferit și viu colorate și cu miros plăcut (Phlox paniculata și drummondi). – Brumă + suf. -ărea.
paniculate
PANICULÁT, -Ă, paniculați, -te, adj. (Despre plante sau despre inflorescențe) Care are florile în panicul, cu panicul; (despre inflorescențe) care are formă de panicul. – Din fr. paniculé. DOOM
paniculát adj. m., pl. paniculáți; f. paniculátă, pl. paniculáte
paniculatei
PANICULÁT, -Ă, paniculați, -te, adj. (Despre plante sau despre inflorescențe) Care are florile în panicul, cu panicul; (despre inflorescențe) care are formă de panicul. – Din fr. paniculé. DOOM
paniculát adj. m., pl. paniculáți; f. paniculátă, pl. paniculáte
paniculatele
PANICULÁT, -Ă, paniculați, -te, adj. (Despre plante sau despre inflorescențe) Care are florile în panicul, cu panicul; (despre inflorescențe) care are formă de panicul. – Din fr. paniculé. DOOM
paniculát adj. m., pl. paniculáți; f. paniculátă, pl. paniculáte
paniculatelor
PANICULÁT, -Ă, paniculați, -te, adj. (Despre plante sau despre inflorescențe) Care are florile în panicul, cu panicul; (despre inflorescențe) care are formă de panicul. – Din fr. paniculé. DOOM
paniculát adj. m., pl. paniculáți; f. paniculátă, pl. paniculáte
paniculatul
PANICULÁT, -Ă, paniculați, -te, adj. (Despre plante sau despre inflorescențe) Care are florile în panicul, cu panicul; (despre inflorescențe) care are formă de panicul. – Din fr. paniculé. DOOM
paniculát adj. m., pl. paniculáți; f. paniculátă, pl. paniculáte
paniculatului
PANICULÁT, -Ă, paniculați, -te, adj. (Despre plante sau despre inflorescențe) Care are florile în panicul, cu panicul; (despre inflorescențe) care are formă de panicul. – Din fr. paniculé. DOOM
paniculát adj. m., pl. paniculáți; f. paniculátă, pl. paniculáte
paniculați
PANICULÁT, -Ă, paniculați, -te, adj. (Despre plante sau despre inflorescențe) Care are florile în panicul, cu panicul; (despre inflorescențe) care are formă de panicul. – Din fr. paniculé. DOOM
paniculát adj. m., pl. paniculáți; f. paniculátă, pl. paniculáte
paniculații
PANICULÁT, -Ă, paniculați, -te, adj. (Despre plante sau despre inflorescențe) Care are florile în panicul, cu panicul; (despre inflorescențe) care are formă de panicul. – Din fr. paniculé. DOOM
paniculát adj. m., pl. paniculáți; f. paniculátă, pl. paniculáte
paniculaților
PANICULÁT, -Ă, paniculați, -te, adj. (Despre plante sau despre inflorescențe) Care are florile în panicul, cu panicul; (despre inflorescențe) care are formă de panicul. – Din fr. paniculé. DOOM
paniculát adj. m., pl. paniculáți; f. paniculátă, pl. paniculáte
panicule
PANÍCULĂ s. f. v. panicul. DOOM
panícul s. n., pl. panícule
paniculele
PANÍCULĂ s. f. v. panicul. DOOM
panícul s. n., pl. panícule
paniculelor
PANÍCULĂ s. f. v. panicul. DOOM
panícul s. n., pl. panícule
paniculul
PANÍCULĂ s. f. v. panicul. DOOM
panícul s. n., pl. panícule
paniculului
PANÍCULĂ s. f. v. panicul. DOOM
panícul s. n., pl. panícule
paniculă
PANÍCULĂ s. f. v. panicul. DOOM
panícul s. n., pl. panícule
panicum
MEIȘÓR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: a) plantă cu rădăcina târâtoare și florile de culoare verde-deschis sau violetă; mei-pădureț (Millium effusum); b) plantă cu frunze păroase și flori violacee, alcătuind spice așezate ca niște degete (Panicum sanguinale); c) mei mărunt. [Pr.: me-i-] – Mei + suf. -șor.
panicând
PANICÁ, panichez, vb. I. 1. Tranz. (Rar) A înnebuni, a îngrozi, a scoate din minți pe cineva. 2. Refl. A-și ieși din minți. – Din fr. paniquer. DOOM
*panicá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 panicheáză
panicînd
PANICÁ, panichez, vb. I. 1. Tranz. (Rar) A înnebuni, a îngrozi, a scoate din minți pe cineva. 2. Refl. A-și ieși din minți. – Din fr. paniquer. DOOM
*panicá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 panicheáză
panier
PANIÉR, paniere, s. n. (Înv.) Jupon cu balene care servește pentru a ține fusta înfoiată pe șolduri; p. ext. rochie cu un astfel de jupon. [Pr.: -ni-er] – Din fr. panier. DOOM
paniér (jupon) (înv.) (-ni-er) s. n., pl. paniére
paniere
PANIÉR, paniere, s. n. (Înv.) Jupon cu balene care servește pentru a ține fusta înfoiată pe șolduri; p. ext. rochie cu un astfel de jupon. [Pr.: -ni-er] – Din fr. panier. DOOM
paniér (jupon) (înv.) (-ni-er) s. n., pl. paniére
panierele
PANIÉR, paniere, s. n. (Înv.) Jupon cu balene care servește pentru a ține fusta înfoiată pe șolduri; p. ext. rochie cu un astfel de jupon. [Pr.: -ni-er] – Din fr. panier. DOOM
paniér (jupon) (înv.) (-ni-er) s. n., pl. paniére
panierelor
PANIÉR, paniere, s. n. (Înv.) Jupon cu balene care servește pentru a ține fusta înfoiată pe șolduri; p. ext. rochie cu un astfel de jupon. [Pr.: -ni-er] – Din fr. panier. DOOM
paniér (jupon) (înv.) (-ni-er) s. n., pl. paniére
panierul
PANIÉR, paniere, s. n. (Înv.) Jupon cu balene care servește pentru a ține fusta înfoiată pe șolduri; p. ext. rochie cu un astfel de jupon. [Pr.: -ni-er] – Din fr. panier. DOOM
paniér (jupon) (înv.) (-ni-er) s. n., pl. paniére
panierului
PANIÉR, paniere, s. n. (Înv.) Jupon cu balene care servește pentru a ține fusta înfoiată pe șolduri; p. ext. rochie cu un astfel de jupon. [Pr.: -ni-er] – Din fr. panier. DOOM
paniér (jupon) (înv.) (-ni-er) s. n., pl. paniére
panific
PANIFICÁ, panífic, vb. I. Tranz. A efectua procesul de panificație. – Din fr. panifier, it. panificare. DOOM
panificá (a ~) vb., ind. prez. 3 panífică
panifica
PANIFICÁ, panífic, vb. I. Tranz. A efectua procesul de panificație. – Din fr. panifier, it. panificare. DOOM
panificá (a ~) vb., ind. prez. 3 panífică
panificabil
PANIFICÁBIL, -Ă, panificabili, -e, adj. (Despre făină) Care poate intra în procesul de panificație. – Din fr. panifiable (după panifica). DOOM
panificábil adj. m., pl. panificábili; f. panificábilă, pl. panificábile
panificabila
PANIFICÁBIL, -Ă, panificabili, -e, adj. (Despre făină) Care poate intra în procesul de panificație. – Din fr. panifiable (după panifica). DOOM
panificábil adj. m., pl. panificábili; f. panificábilă, pl. panificábile
panificabile
PANIFICÁBIL, -Ă, panificabili, -e, adj. (Despre făină) Care poate intra în procesul de panificație. – Din fr. panifiable (după panifica). DOOM
panificábil adj. m., pl. panificábili; f. panificábilă, pl. panificábile
panificabilei
PANIFICÁBIL, -Ă, panificabili, -e, adj. (Despre făină) Care poate intra în procesul de panificație. – Din fr. panifiable (după panifica). DOOM
panificábil adj. m., pl. panificábili; f. panificábilă, pl. panificábile
panificabilele
PANIFICÁBIL, -Ă, panificabili, -e, adj. (Despre făină) Care poate intra în procesul de panificație. – Din fr. panifiable (după panifica). DOOM
panificábil adj. m., pl. panificábili; f. panificábilă, pl. panificábile
panificabilelor
PANIFICÁBIL, -Ă, panificabili, -e, adj. (Despre făină) Care poate intra în procesul de panificație. – Din fr. panifiable (după panifica). DOOM
panificábil adj. m., pl. panificábili; f. panificábilă, pl. panificábile
panificabili
PANIFICÁBIL, -Ă, panificabili, -e, adj. (Despre făină) Care poate intra în procesul de panificație. – Din fr. panifiable (după panifica). DOOM
panificábil adj. m., pl. panificábili; f. panificábilă, pl. panificábile
panificabilii
PANIFICÁBIL, -Ă, panificabili, -e, adj. (Despre făină) Care poate intra în procesul de panificație. – Din fr. panifiable (după panifica). DOOM
panificábil adj. m., pl. panificábili; f. panificábilă, pl. panificábile
panificabililor
PANIFICÁBIL, -Ă, panificabili, -e, adj. (Despre făină) Care poate intra în procesul de panificație. – Din fr. panifiable (după panifica). DOOM
panificábil adj. m., pl. panificábili; f. panificábilă, pl. panificábile
panificabilul
PANIFICÁBIL, -Ă, panificabili, -e, adj. (Despre făină) Care poate intra în procesul de panificație. – Din fr. panifiable (după panifica). DOOM
panificábil adj. m., pl. panificábili; f. panificábilă, pl. panificábile
panificabilului
PANIFICÁBIL, -Ă, panificabili, -e, adj. (Despre făină) Care poate intra în procesul de panificație. – Din fr. panifiable (după panifica). DOOM
panificábil adj. m., pl. panificábili; f. panificábilă, pl. panificábile
panificai
PANIFICÁ, panífic, vb. I. Tranz. A efectua procesul de panificație. – Din fr. panifier, it. panificare. DOOM
panificá (a ~) vb., ind. prez. 3 panífică
panificam
PANIFICÁ, panífic, vb. I. Tranz. A efectua procesul de panificație. – Din fr. panifier, it. panificare. DOOM
panificá (a ~) vb., ind. prez. 3 panífică
panificare
PANIFICÁ, panífic, vb. I. Tranz. A efectua procesul de panificație. – Din fr. panifier, it. panificare. DOOM
panificá (a ~) vb., ind. prez. 3 panífică
panificare
PANIFICÁRE s. f. Acțiunea de a panifica și rezultatul ei. – V. panifica. DOOM
panificáre s. f., g.-d. art. panificắrii
panificarea
PANIFICÁRE s. f. Acțiunea de a panifica și rezultatul ei. – V. panifica. DOOM
panificáre s. f., g.-d. art. panificắrii
panificară
PANIFICÁ, panífic, vb. I. Tranz. A efectua procesul de panificație. – Din fr. panifier, it. panificare. DOOM
panificá (a ~) vb., ind. prez. 3 panífică
panificarăm
PANIFICÁ, panífic, vb. I. Tranz. A efectua procesul de panificație. – Din fr. panifier, it. panificare. DOOM
panificá (a ~) vb., ind. prez. 3 panífică
panificarăți
PANIFICÁ, panífic, vb. I. Tranz. A efectua procesul de panificație. – Din fr. panifier, it. panificare. DOOM
panificá (a ~) vb., ind. prez. 3 panífică
panificase
PANIFICÁ, panífic, vb. I. Tranz. A efectua procesul de panificație. – Din fr. panifier, it. panificare. DOOM
panificá (a ~) vb., ind. prez. 3 panífică
panificasem
PANIFICÁ, panífic, vb. I. Tranz. A efectua procesul de panificație. – Din fr. panifier, it. panificare. DOOM
panificá (a ~) vb., ind. prez. 3 panífică
panificaseră
PANIFICÁ, panífic, vb. I. Tranz. A efectua procesul de panificație. – Din fr. panifier, it. panificare. DOOM
panificá (a ~) vb., ind. prez. 3 panífică
panificaserăm
PANIFICÁ, panífic, vb. I. Tranz. A efectua procesul de panificație. – Din fr. panifier, it. panificare. DOOM
panificá (a ~) vb., ind. prez. 3 panífică
panificaserăți
PANIFICÁ, panífic, vb. I. Tranz. A efectua procesul de panificație. – Din fr. panifier, it. panificare. DOOM
panificá (a ~) vb., ind. prez. 3 panífică
panificaseși
PANIFICÁ, panífic, vb. I. Tranz. A efectua procesul de panificație. – Din fr. panifier, it. panificare. DOOM
panificá (a ~) vb., ind. prez. 3 panífică
panificaseți
PANIFICÁ, panífic, vb. I. Tranz. A efectua procesul de panificație. – Din fr. panifier, it. panificare. DOOM
panificá (a ~) vb., ind. prez. 3 panífică
panificat
PANIFICÁ, panífic, vb. I. Tranz. A efectua procesul de panificație. – Din fr. panifier, it. panificare. DOOM
panificá (a ~) vb., ind. prez. 3 panífică
panificat
PANIFICÁ, panífic, vb. I. Tranz. A efectua procesul de panificație. – Din fr. panifier, it. panificare.
panificau
PANIFICÁ, panífic, vb. I. Tranz. A efectua procesul de panificație. – Din fr. panifier, it. panificare. DOOM
panificá (a ~) vb., ind. prez. 3 panífică
panificași
PANIFICÁ, panífic, vb. I. Tranz. A efectua procesul de panificație. – Din fr. panifier, it. panificare. DOOM
panificá (a ~) vb., ind. prez. 3 panífică
panificați
PANIFICÁ, panífic, vb. I. Tranz. A efectua procesul de panificație. – Din fr. panifier, it. panificare. DOOM
panificá (a ~) vb., ind. prez. 3 panífică
panificație
PANIFICÁȚIE s. f. Proces de transformare a făinei în pâine, în produse de patiserie etc. – Din fr. panification. DOOM
panificáție (-ți-e) s. f., art. panificáția (-ți-a), g.-d. panificáții, art. panificáției
panificațiune
PANIFICAȚIÚNE s.f. v. panificație.
panifice
PANIFICÁ, panífic, vb. I. Tranz. A efectua procesul de panificație. – Din fr. panifier, it. panificare. DOOM
panificá (a ~) vb., ind. prez. 3 panífică
panifici
PANIFICÁ, panífic, vb. I. Tranz. A efectua procesul de panificație. – Din fr. panifier, it. panificare. DOOM
panificá (a ~) vb., ind. prez. 3 panífică
panificând
PANIFICÁ, panífic, vb. I. Tranz. A efectua procesul de panificație. – Din fr. panifier, it. panificare. DOOM
panificá (a ~) vb., ind. prez. 3 panífică
panificînd
PANIFICÁ, panífic, vb. I. Tranz. A efectua procesul de panificație. – Din fr. panifier, it. panificare. DOOM
panificá (a ~) vb., ind. prez. 3 panífică
panificări
PANIFICÁRE s. f. Acțiunea de a panifica și rezultatul ei. – V. panifica. DOOM
panificáre s. f., g.-d. art. panificắrii
panificării
PANIFICÁRE s. f. Acțiunea de a panifica și rezultatul ei. – V. panifica. DOOM
panificáre s. f., g.-d. art. panificắrii
panificările
PANIFICÁRE s. f. Acțiunea de a panifica și rezultatul ei. – V. panifica. DOOM
panificáre s. f., g.-d. art. panificắrii
panificărilor
PANIFICÁRE s. f. Acțiunea de a panifica și rezultatul ei. – V. panifica. DOOM
panificáre s. f., g.-d. art. panificắrii
panii
PAN2, pani, s. m. Denumire dată (în evul mediu) nobililor polonezi sau, p. gener., marilor boieri români; persoană care purta acest titlu. – Din pol. pan. DOOM
pan s. m., pl. pani
panilor
PAN2, pani, s. m. Denumire dată (în evul mediu) nobililor polonezi sau, p. gener., marilor boieri români; persoană care purta acest titlu. – Din pol. pan. DOOM
pan s. m., pl. pani
panislamic
PANISLÁMIC, -Ă, panislamici, -ce, adj. Referitor la panislamism, de panislamism. – Din fr. panislamique. DOOM
*panislámic (pa-nis-/pan-is-) adj. m., pl. panislámici; f. panislámică, pl. panislámice
panislamica
PANISLÁMIC, -Ă, panislamici, -ce, adj. Referitor la panislamism, de panislamism. – Din fr. panislamique. DOOM
*panislámic (pa-nis-/pan-is-) adj. m., pl. panislámici; f. panislámică, pl. panislámice
panislamice
PANISLÁMIC, -Ă, panislamici, -ce, adj. Referitor la panislamism, de panislamism. – Din fr. panislamique. DOOM
*panislámic (pa-nis-/pan-is-) adj. m., pl. panislámici; f. panislámică, pl. panislámice
panislamicei
PANISLÁMIC, -Ă, panislamici, -ce, adj. Referitor la panislamism, de panislamism. – Din fr. panislamique. DOOM
*panislámic (pa-nis-/pan-is-) adj. m., pl. panislámici; f. panislámică, pl. panislámice
panislamicele
PANISLÁMIC, -Ă, panislamici, -ce, adj. Referitor la panislamism, de panislamism. – Din fr. panislamique. DOOM
*panislámic (pa-nis-/pan-is-) adj. m., pl. panislámici; f. panislámică, pl. panislámice
panislamicelor
PANISLÁMIC, -Ă, panislamici, -ce, adj. Referitor la panislamism, de panislamism. – Din fr. panislamique. DOOM
*panislámic (pa-nis-/pan-is-) adj. m., pl. panislámici; f. panislámică, pl. panislámice
panislamici
PANISLÁMIC, -Ă, panislamici, -ce, adj. Referitor la panislamism, de panislamism. – Din fr. panislamique. DOOM
*panislámic (pa-nis-/pan-is-) adj. m., pl. panislámici; f. panislámică, pl. panislámice
panislamicii
PANISLÁMIC, -Ă, panislamici, -ce, adj. Referitor la panislamism, de panislamism. – Din fr. panislamique. DOOM
*panislámic (pa-nis-/pan-is-) adj. m., pl. panislámici; f. panislámică, pl. panislámice
panislamicilor
PANISLÁMIC, -Ă, panislamici, -ce, adj. Referitor la panislamism, de panislamism. – Din fr. panislamique. DOOM
*panislámic (pa-nis-/pan-is-) adj. m., pl. panislámici; f. panislámică, pl. panislámice
panislamicul
PANISLÁMIC, -Ă, panislamici, -ce, adj. Referitor la panislamism, de panislamism. – Din fr. panislamique. DOOM
*panislámic (pa-nis-/pan-is-) adj. m., pl. panislámici; f. panislámică, pl. panislámice
panislamicului
PANISLÁMIC, -Ă, panislamici, -ce, adj. Referitor la panislamism, de panislamism. – Din fr. panislamique. DOOM
*panislámic (pa-nis-/pan-is-) adj. m., pl. panislámici; f. panislámică, pl. panislámice
panislamism
PANISLAMÍSM s. n. Mișcare politică având ca scop unirea tuturor popoarelor islamice, pentru apărarea credinței și consolidarea opoziției față de expansiunea culturală și politică occidentală. – Din fr. panislamisme. DOOM
!panislamísm (pa-nis-/pan-is-) s. n.
panislamismul
PANISLAMÍSM s. n. Mișcare politică având ca scop unirea tuturor popoarelor islamice, pentru apărarea credinței și consolidarea opoziției față de expansiunea culturală și politică occidentală. – Din fr. panislamisme. DOOM
!panislamísm (pa-nis-/pan-is-) s. n.
panislamismului
PANISLAMÍSM s. n. Mișcare politică având ca scop unirea tuturor popoarelor islamice, pentru apărarea credinței și consolidarea opoziției față de expansiunea culturală și politică occidentală. – Din fr. panislamisme. DOOM
!panislamísm (pa-nis-/pan-is-) s. n.
panlirism
PANLIRÍSM s.n. (Liv.) Lirism realizat cu toate mijloacele de expresie lirică. [Et. incertă].
panlirismul
PANLIRÍSM s.n. (Liv.) Lirism realizat cu toate mijloacele de expresie lirică. [Et. incertă].
panlirismului
PANLIRÍSM s.n. (Liv.) Lirism realizat cu toate mijloacele de expresie lirică. [Et. incertă].
panlogism
PANLOGÍSM s. n. Doctrină filosofică după care raționalul și realul sunt noțiuni identice, relațiile logice reprezentând esența realității. – Din fr. panlogisme. DOOM
panlogísm s. n.
panlogismul
PANLOGÍSM s. n. Doctrină filosofică după care raționalul și realul sunt noțiuni identice, relațiile logice reprezentând esența realității. – Din fr. panlogisme. DOOM
panlogísm s. n.
panlogismului
PANLOGÍSM s. n. Doctrină filosofică după care raționalul și realul sunt noțiuni identice, relațiile logice reprezentând esența realității. – Din fr. panlogisme. DOOM
panlogísm s. n.
panlogist
PANLOGÍST, -Ă, panlogiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al panlogismului. – De la panlogism.
panlogist
PANLOGÍST, -Ă, panlogiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al panlogismului. – De la panlogism.
panlogista
PANLOGÍST, -Ă, panlogiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al panlogismului. – De la panlogism.
panlogista
PANLOGÍST, -Ă, panlogiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al panlogismului. – De la panlogism.
panlogiste
PANLOGÍST, -Ă, panlogiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al panlogismului. – De la panlogism.
panlogiste
PANLOGÍST, -Ă, panlogiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al panlogismului. – De la panlogism.
panlogistei
PANLOGÍST, -Ă, panlogiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al panlogismului. – De la panlogism.
panlogistei
PANLOGÍST, -Ă, panlogiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al panlogismului. – De la panlogism.
panlogistele
PANLOGÍST, -Ă, panlogiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al panlogismului. – De la panlogism.
panlogistele
PANLOGÍST, -Ă, panlogiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al panlogismului. – De la panlogism.
panlogistelor
PANLOGÍST, -Ă, panlogiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al panlogismului. – De la panlogism.
panlogistelor
PANLOGÍST, -Ă, panlogiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al panlogismului. – De la panlogism.
panlogistul
PANLOGÍST, -Ă, panlogiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al panlogismului. – De la panlogism.
panlogistul
PANLOGÍST, -Ă, panlogiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al panlogismului. – De la panlogism.
panlogistului
PANLOGÍST, -Ă, panlogiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al panlogismului. – De la panlogism.
panlogistului
PANLOGÍST, -Ă, panlogiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al panlogismului. – De la panlogism.
panlogiști
PANLOGÍST, -Ă, panlogiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al panlogismului. – De la panlogism.
panlogiști
PANLOGÍST, -Ă, panlogiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al panlogismului. – De la panlogism.
panlogiștii
PANLOGÍST, -Ă, panlogiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al panlogismului. – De la panlogism.
panlogiștii
PANLOGÍST, -Ă, panlogiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al panlogismului. – De la panlogism.
panlogiștilor
PANLOGÍST, -Ă, panlogiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al panlogismului. – De la panlogism.
panlogiștilor
PANLOGÍST, -Ă, panlogiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al panlogismului. – De la panlogism.
panmieloftizie
PANMIELOFTIZÍE s. f. Boală a măduvei osoase caracterizată prin scăderea până la dispariție a celulelor care fabrică elementele celulare ale sângelui. [Pr.: -mi-e-] – Din fr. panmyélophtisie. DOOM
!panmieloftizíe (-mi-e-lof-ti-/-lo-fti-) s. f., art. panmieloftizía, g.-d. panmieloftizíi, art. panmieloftizíei
panmixia
PANMIXÍE, panmixii, s. f. (Biol.) Încrucișare întâmplătoare din punct de vedere genetic între doi indivizi de sex opus. – Din engl. panmixia.
panmixie
PANMIXÍE, panmixii, s. f. (Biol.) Încrucișare întâmplătoare din punct de vedere genetic între doi indivizi de sex opus. – Din engl. panmixia.
panmixiei
PANMIXÍE, panmixii, s. f. (Biol.) Încrucișare întâmplătoare din punct de vedere genetic între doi indivizi de sex opus. – Din engl. panmixia.
panmixii
PANMIXÍE, panmixii, s. f. (Biol.) Încrucișare întâmplătoare din punct de vedere genetic între doi indivizi de sex opus. – Din engl. panmixia.
panmixiile
PANMIXÍE, panmixii, s. f. (Biol.) Încrucișare întâmplătoare din punct de vedere genetic între doi indivizi de sex opus. – Din engl. panmixia.
panmixiilor
PANMIXÍE, panmixii, s. f. (Biol.) Încrucișare întâmplătoare din punct de vedere genetic între doi indivizi de sex opus. – Din engl. panmixia.
pannaturism
PANNATURÍSM s.n. Concepție potrivit căreia, în afara realităților naturii, nu există nimic altceva. [Et. incertă].
pannaturismul
PANNATURÍSM s.n. Concepție potrivit căreia, în afara realităților naturii, nu există nimic altceva. [Et. incertă].
pannaturismului
PANNATURÍSM s.n. Concepție potrivit căreia, în afara realităților naturii, nu există nimic altceva. [Et. incertă].
pannaturist
PANNATURÍST, -Ă adj. Referitor la pannaturism. // s.m. și f. Adept al pannaturismului. [Et. incertă].
pannaturist
PANNATURÍST, -Ă adj. Referitor la pannaturism. // s.m. și f. Adept al pannaturismului. [Et. incertă].
pannaturista
PANNATURÍST, -Ă adj. Referitor la pannaturism. // s.m. și f. Adept al pannaturismului. [Et. incertă].
pannaturista
PANNATURÍST, -Ă adj. Referitor la pannaturism. // s.m. și f. Adept al pannaturismului. [Et. incertă].
pannaturiste
PANNATURÍST, -Ă adj. Referitor la pannaturism. // s.m. și f. Adept al pannaturismului. [Et. incertă].
pannaturiste
PANNATURÍST, -Ă adj. Referitor la pannaturism. // s.m. și f. Adept al pannaturismului. [Et. incertă].
pannaturistei
PANNATURÍST, -Ă adj. Referitor la pannaturism. // s.m. și f. Adept al pannaturismului. [Et. incertă].
pannaturistei
PANNATURÍST, -Ă adj. Referitor la pannaturism. // s.m. și f. Adept al pannaturismului. [Et. incertă].
pannaturistele
PANNATURÍST, -Ă adj. Referitor la pannaturism. // s.m. și f. Adept al pannaturismului. [Et. incertă].
pannaturistele
PANNATURÍST, -Ă adj. Referitor la pannaturism. // s.m. și f. Adept al pannaturismului. [Et. incertă].
pannaturistelor
PANNATURÍST, -Ă adj. Referitor la pannaturism. // s.m. și f. Adept al pannaturismului. [Et. incertă].
pannaturistelor
PANNATURÍST, -Ă adj. Referitor la pannaturism. // s.m. și f. Adept al pannaturismului. [Et. incertă].
pannaturistul
PANNATURÍST, -Ă adj. Referitor la pannaturism. // s.m. și f. Adept al pannaturismului. [Et. incertă].
pannaturistul
PANNATURÍST, -Ă adj. Referitor la pannaturism. // s.m. și f. Adept al pannaturismului. [Et. incertă].
pannaturistului
PANNATURÍST, -Ă adj. Referitor la pannaturism. // s.m. și f. Adept al pannaturismului. [Et. incertă].
pannaturistului
PANNATURÍST, -Ă adj. Referitor la pannaturism. // s.m. și f. Adept al pannaturismului. [Et. incertă].
pannaturiști
PANNATURÍST, -Ă adj. Referitor la pannaturism. // s.m. și f. Adept al pannaturismului. [Et. incertă].
pannaturiști
PANNATURÍST, -Ă adj. Referitor la pannaturism. // s.m. și f. Adept al pannaturismului. [Et. incertă].
pannaturiștii
PANNATURÍST, -Ă adj. Referitor la pannaturism. // s.m. și f. Adept al pannaturismului. [Et. incertă].
pannaturiștii
PANNATURÍST, -Ă adj. Referitor la pannaturism. // s.m. și f. Adept al pannaturismului. [Et. incertă].
pannaturiștilor
PANNATURÍST, -Ă adj. Referitor la pannaturism. // s.m. și f. Adept al pannaturismului. [Et. incertă].
pannaturiștilor
PANNATURÍST, -Ă adj. Referitor la pannaturism. // s.m. și f. Adept al pannaturismului. [Et. incertă].
pannus
PÁNNUS s.n. v. panus.
panoftalmia
PANOFTALMÍE, panoftalmii, s. f. Infecție supurativă acută care cuprinde în întregime ochiul. – Din fr. panophtalmie. DOOM
!panoftalmíe (pa-nof-/pan-of-) s. f., art. panoftalmía, g.-d. art. panoftalmíei; pl. panoftalmíi, art. panoftalmíile
panoftalmie
PANOFTALMÍE, panoftalmii, s. f. Infecție supurativă acută care cuprinde în întregime ochiul. – Din fr. panophtalmie. DOOM
!panoftalmíe (pa-nof-/pan-of-) s. f., art. panoftalmía, g.-d. art. panoftalmíei; pl. panoftalmíi, art. panoftalmíile
panoftalmiei
PANOFTALMÍE, panoftalmii, s. f. Infecție supurativă acută care cuprinde în întregime ochiul. – Din fr. panophtalmie. DOOM
!panoftalmíe (pa-nof-/pan-of-) s. f., art. panoftalmía, g.-d. art. panoftalmíei; pl. panoftalmíi, art. panoftalmíile
panoftalmii
PANOFTALMÍE, panoftalmii, s. f. Infecție supurativă acută care cuprinde în întregime ochiul. – Din fr. panophtalmie. DOOM
!panoftalmíe (pa-nof-/pan-of-) s. f., art. panoftalmía, g.-d. art. panoftalmíei; pl. panoftalmíi, art. panoftalmíile
panoftalmiile
PANOFTALMÍE, panoftalmii, s. f. Infecție supurativă acută care cuprinde în întregime ochiul. – Din fr. panophtalmie. DOOM
!panoftalmíe (pa-nof-/pan-of-) s. f., art. panoftalmía, g.-d. art. panoftalmíei; pl. panoftalmíi, art. panoftalmíile
panoftalmiilor
PANOFTALMÍE, panoftalmii, s. f. Infecție supurativă acută care cuprinde în întregime ochiul. – Din fr. panophtalmie. DOOM
!panoftalmíe (pa-nof-/pan-of-) s. f., art. panoftalmía, g.-d. art. panoftalmíei; pl. panoftalmíi, art. panoftalmíile
panonian
PANONIÁN, -Ă, panonieni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Epoca pliocenului din Podișul Transilvaniei și din bazinul panonic; serie de strate geologice din această epocă. 2. Adj. Care aparține panonianului (1), privitor la panonian. [Pr.: -ni-an] – Din fr. pannonien. DOOM
panonián2 (-ni-an) s. n.
panoniana
PANONIÁN, -Ă, panonieni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Epoca pliocenului din Podișul Transilvaniei și din bazinul panonic; serie de strate geologice din această epocă. 2. Adj. Care aparține panonianului (1), privitor la panonian. [Pr.: -ni-an] – Din fr. pannonien. DOOM
panonián2 (-ni-an) s. n.
panonianul
PANONIÁN, -Ă, panonieni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Epoca pliocenului din Podișul Transilvaniei și din bazinul panonic; serie de strate geologice din această epocă. 2. Adj. Care aparține panonianului (1), privitor la panonian. [Pr.: -ni-an] – Din fr. pannonien. DOOM
panonián2 (-ni-an) s. n.
panonianului
PANONIÁN, -Ă, panonieni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Epoca pliocenului din Podișul Transilvaniei și din bazinul panonic; serie de strate geologice din această epocă. 2. Adj. Care aparține panonianului (1), privitor la panonian. [Pr.: -ni-an] – Din fr. pannonien. DOOM
panonián2 (-ni-an) s. n.
panonic
PANÓNIC, -Ă, panonici, -ce, adj. Care aparține Panoniei, referitor la Panonia; originar din Panonia. – Panonia (n. pr.) + suf. -ic. DOOM
panónic (referitor la Panonia) adj. m., pl. panónici; f. panónică, pl. panónice
panonica
PANÓNIC, -Ă, panonici, -ce, adj. Care aparține Panoniei, referitor la Panonia; originar din Panonia. – Panonia (n. pr.) + suf. -ic. DOOM
panónic (referitor la Panonia) adj. m., pl. panónici; f. panónică, pl. panónice
panonice
PANÓNIC, -Ă, panonici, -ce, adj. Care aparține Panoniei, referitor la Panonia; originar din Panonia. – Panonia (n. pr.) + suf. -ic. DOOM
panónic (referitor la Panonia) adj. m., pl. panónici; f. panónică, pl. panónice
panonicei
PANÓNIC, -Ă, panonici, -ce, adj. Care aparține Panoniei, referitor la Panonia; originar din Panonia. – Panonia (n. pr.) + suf. -ic. DOOM
panónic (referitor la Panonia) adj. m., pl. panónici; f. panónică, pl. panónice
panonicele
PANÓNIC, -Ă, panonici, -ce, adj. Care aparține Panoniei, referitor la Panonia; originar din Panonia. – Panonia (n. pr.) + suf. -ic. DOOM
panónic (referitor la Panonia) adj. m., pl. panónici; f. panónică, pl. panónice
panonicelor
PANÓNIC, -Ă, panonici, -ce, adj. Care aparține Panoniei, referitor la Panonia; originar din Panonia. – Panonia (n. pr.) + suf. -ic. DOOM
panónic (referitor la Panonia) adj. m., pl. panónici; f. panónică, pl. panónice
panonici
PANÓNIC, -Ă, panonici, -ce, adj. Care aparține Panoniei, referitor la Panonia; originar din Panonia. – Panonia (n. pr.) + suf. -ic. DOOM
panónic (referitor la Panonia) adj. m., pl. panónici; f. panónică, pl. panónice
panonicii
PANÓNIC, -Ă, panonici, -ce, adj. Care aparține Panoniei, referitor la Panonia; originar din Panonia. – Panonia (n. pr.) + suf. -ic. DOOM
panónic (referitor la Panonia) adj. m., pl. panónici; f. panónică, pl. panónice
panonicilor
PANÓNIC, -Ă, panonici, -ce, adj. Care aparține Panoniei, referitor la Panonia; originar din Panonia. – Panonia (n. pr.) + suf. -ic. DOOM
panónic (referitor la Panonia) adj. m., pl. panónici; f. panónică, pl. panónice
panonicul
PANÓNIC, -Ă, panonici, -ce, adj. Care aparține Panoniei, referitor la Panonia; originar din Panonia. – Panonia (n. pr.) + suf. -ic. DOOM
panónic (referitor la Panonia) adj. m., pl. panónici; f. panónică, pl. panónice
panonicului
PANÓNIC, -Ă, panonici, -ce, adj. Care aparține Panoniei, referitor la Panonia; originar din Panonia. – Panonia (n. pr.) + suf. -ic. DOOM
panónic (referitor la Panonia) adj. m., pl. panónici; f. panónică, pl. panónice
panoniene
PANONIÁN, -Ă, panonieni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Epoca pliocenului din Podișul Transilvaniei și din bazinul panonic; serie de strate geologice din această epocă. 2. Adj. Care aparține panonianului (1), privitor la panonian. [Pr.: -ni-an] – Din fr. pannonien. DOOM
panonián2 (-ni-an) s. n.
panonienei
PANONIÁN, -Ă, panonieni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Epoca pliocenului din Podișul Transilvaniei și din bazinul panonic; serie de strate geologice din această epocă. 2. Adj. Care aparține panonianului (1), privitor la panonian. [Pr.: -ni-an] – Din fr. pannonien. DOOM
panonián2 (-ni-an) s. n.
panonienele
PANONIÁN, -Ă, panonieni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Epoca pliocenului din Podișul Transilvaniei și din bazinul panonic; serie de strate geologice din această epocă. 2. Adj. Care aparține panonianului (1), privitor la panonian. [Pr.: -ni-an] – Din fr. pannonien. DOOM
panonián2 (-ni-an) s. n.
panonienelor
PANONIÁN, -Ă, panonieni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Epoca pliocenului din Podișul Transilvaniei și din bazinul panonic; serie de strate geologice din această epocă. 2. Adj. Care aparține panonianului (1), privitor la panonian. [Pr.: -ni-an] – Din fr. pannonien. DOOM
panonián2 (-ni-an) s. n.
panonieni
PANONIÁN, -Ă, panonieni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Epoca pliocenului din Podișul Transilvaniei și din bazinul panonic; serie de strate geologice din această epocă. 2. Adj. Care aparține panonianului (1), privitor la panonian. [Pr.: -ni-an] – Din fr. pannonien. DOOM
panonián2 (-ni-an) s. n.
panonienii
PANONIÁN, -Ă, panonieni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Epoca pliocenului din Podișul Transilvaniei și din bazinul panonic; serie de strate geologice din această epocă. 2. Adj. Care aparține panonianului (1), privitor la panonian. [Pr.: -ni-an] – Din fr. pannonien. DOOM
panonián2 (-ni-an) s. n.
panonienilor
PANONIÁN, -Ă, panonieni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Epoca pliocenului din Podișul Transilvaniei și din bazinul panonic; serie de strate geologice din această epocă. 2. Adj. Care aparține panonianului (1), privitor la panonian. [Pr.: -ni-an] – Din fr. pannonien. DOOM
panonián2 (-ni-an) s. n.
panope
Panope(a), una dintre nereide.
panopea
Panope(a), una dintre nereide.
panopeea
Panopeea = Panope(a).
panopeu
Panopeu = Panopeus.
panopeus
Panopeus, fiul lui Phocus și frate geamăn cu Crisus, față de care nutrea o ură devenită celebră.
panoplia
PANOPLÍE, panoplii, s. f. Colecție de arme (luate ca trofeu) aranjate pe un panou; panou pe care sunt așezate aceste arme. – Din fr. panoplie. DOOM
panoplíe (-no-pli-) s. f., art. panoplía, g.-d. art. panoplíei; pl. panoplíi, art. panoplíile
panoplie
PANOPLÍE, panoplii, s. f. Colecție de arme (luate ca trofeu) aranjate pe un panou; panou pe care sunt așezate aceste arme. – Din fr. panoplie. DOOM
panoplíe (-no-pli-) s. f., art. panoplía, g.-d. art. panoplíei; pl. panoplíi, art. panoplíile
panopliei
PANOPLÍE, panoplii, s. f. Colecție de arme (luate ca trofeu) aranjate pe un panou; panou pe care sunt așezate aceste arme. – Din fr. panoplie. DOOM
panoplíe (-no-pli-) s. f., art. panoplía, g.-d. art. panoplíei; pl. panoplíi, art. panoplíile
panoplii
PANOPLÍE, panoplii, s. f. Colecție de arme (luate ca trofeu) aranjate pe un panou; panou pe care sunt așezate aceste arme. – Din fr. panoplie. DOOM
panoplíe (-no-pli-) s. f., art. panoplía, g.-d. art. panoplíei; pl. panoplíi, art. panoplíile
panopliile
PANOPLÍE, panoplii, s. f. Colecție de arme (luate ca trofeu) aranjate pe un panou; panou pe care sunt așezate aceste arme. – Din fr. panoplie. DOOM
panoplíe (-no-pli-) s. f., art. panoplía, g.-d. art. panoplíei; pl. panoplíi, art. panoplíile
panopliilor
PANOPLÍE, panoplii, s. f. Colecție de arme (luate ca trofeu) aranjate pe un panou; panou pe care sunt așezate aceste arme. – Din fr. panoplie. DOOM
panoplíe (-no-pli-) s. f., art. panoplía, g.-d. art. panoplíei; pl. panoplíi, art. panoplíile
panoptic
PANÓPTIC, panoptice, s. n. 1. Clădire astfel construită încât interiorul ei (cu aspecte sau materiale documentare) să poată fi cuprins dintr-o singură privire. 2. Expoziție sau colecție de figuri făcute din ceară; panoramă. [Acc. și: panoptíc. – Var.: panópticum s. n.] – Din fr. panoptique, germ. Panoptikum. DOOM
!panóptic/panópticum (pa-nop-/pan-op-) s. n., pl. panóptice/panópticumuri
panoptic
PANÓPTIC, panoptice, s. n. 1. Clădire astfel construită încât interiorul ei (cu aspecte sau materiale documentare) să poată fi cuprins dintr-o singură privire. 2. Expoziție sau colecție de figuri făcute din ceară; panoramă. [Acc. și: panoptíc] – Din fr. panoptique, germ. Panoptikum.
panoptice
PANÓPTIC, panoptice, s. n. 1. Clădire astfel construită încât interiorul ei (cu aspecte sau materiale documentare) să poată fi cuprins dintr-o singură privire. 2. Expoziție sau colecție de figuri făcute din ceară; panoramă. [Acc. și: panoptíc. – Var.: panópticum s. n.] – Din fr. panoptique, germ. Panoptikum. DOOM
!panóptic/panópticum (pa-nop-/pan-op-) s. n., pl. panóptice/panópticumuri
panopticele
PANÓPTIC, panoptice, s. n. 1. Clădire astfel construită încât interiorul ei (cu aspecte sau materiale documentare) să poată fi cuprins dintr-o singură privire. 2. Expoziție sau colecție de figuri făcute din ceară; panoramă. [Acc. și: panoptíc. – Var.: panópticum s. n.] – Din fr. panoptique, germ. Panoptikum. DOOM
!panóptic/panópticum (pa-nop-/pan-op-) s. n., pl. panóptice/panópticumuri
panopticelor
PANÓPTIC, panoptice, s. n. 1. Clădire astfel construită încât interiorul ei (cu aspecte sau materiale documentare) să poată fi cuprins dintr-o singură privire. 2. Expoziție sau colecție de figuri făcute din ceară; panoramă. [Acc. și: panoptíc. – Var.: panópticum s. n.] – Din fr. panoptique, germ. Panoptikum. DOOM
!panóptic/panópticum (pa-nop-/pan-op-) s. n., pl. panóptice/panópticumuri
panopticul
PANÓPTIC, panoptice, s. n. 1. Clădire astfel construită încât interiorul ei (cu aspecte sau materiale documentare) să poată fi cuprins dintr-o singură privire. 2. Expoziție sau colecție de figuri făcute din ceară; panoramă. [Acc. și: panoptíc. – Var.: panópticum s. n.] – Din fr. panoptique, germ. Panoptikum. DOOM
!panóptic/panópticum (pa-nop-/pan-op-) s. n., pl. panóptice/panópticumuri
panopticului
PANÓPTIC, panoptice, s. n. 1. Clădire astfel construită încât interiorul ei (cu aspecte sau materiale documentare) să poată fi cuprins dintr-o singură privire. 2. Expoziție sau colecție de figuri făcute din ceară; panoramă. [Acc. și: panoptíc. – Var.: panópticum s. n.] – Din fr. panoptique, germ. Panoptikum. DOOM
!panóptic/panópticum (pa-nop-/pan-op-) s. n., pl. panóptice/panópticumuri
panopticum
PANÓPTICUM s. n. v. panoptic. DOOM
!panóptic/panópticum (pa-nop-/pan-op-) s. n., pl. panóptice/panópticumuri
panorama
PANORAMÁ, panoramez, vb. I. Tranz. (Cin.) A realiza un panoramic. – Din engl. panoram. DOOM
*panoramá (a ~) vb., ind. prez. 3 panorameáză
panorama
PANORÁMĂ, panorame, s. f. 1. Priveliște din natură cu orizont larg, văzută de departe și de la înălțime. ♦ Fig. Privire de ansamblu consacrată unui domeniu, unei probleme etc. Panorama literaturii române. 2. Tablou de proporții mari desfășurat de jur-împrejurul unei încăperi circulare și iluminat de sus numai pe anumite sectoare, astfel încât spectatorul aflat în mijlocul încăperii, în semiobscuritate, să aibă iluzia unei imagini reale; p. ext. clădire circulară în care se află un asemenea tablou. 3. Spectacol popular de bâlci cu scamatorii, acrobații, expoziție de animale exotice etc.; p. ext. baracă, construcție, amenajare în care se poate vedea un astfel de spectacol. 4. Panoptic (2). [Var.: (reg.) panarámă s. f.] – Din fr. panorama, germ. Panorama, it. panorama. DOOM
!panorámă s. f., g.-d. art. panoráme; pl. panoráme
panoramai
PANORAMÁ, panoramez, vb. I. Tranz. (Cin.) A realiza un panoramic. – Din engl. panoram. DOOM
*panoramá (a ~) vb., ind. prez. 3 panorameáză
panoramam
PANORAMÁ, panoramez, vb. I. Tranz. (Cin.) A realiza un panoramic. – Din engl. panoram. DOOM
*panoramá (a ~) vb., ind. prez. 3 panorameáză
panoramare
PANORAMÁ, panoramez, vb. I. Tranz. (Cin.) A realiza un panoramic. – Din engl. panoram. DOOM
*panoramá (a ~) vb., ind. prez. 3 panorameáză
panoramare
PANORAMÁRE s. f. (Cin.) Acțiunea de a panorama și rezultatul ei. – V. panorama.
panoramarea
PANORAMÁRE s. f. (Cin.) Acțiunea de a panorama și rezultatul ei. – V. panorama.
panoramară
PANORAMÁ, panoramez, vb. I. Tranz. (Cin.) A realiza un panoramic. – Din engl. panoram. DOOM
*panoramá (a ~) vb., ind. prez. 3 panorameáză
panoramarăm
PANORAMÁ, panoramez, vb. I. Tranz. (Cin.) A realiza un panoramic. – Din engl. panoram. DOOM
*panoramá (a ~) vb., ind. prez. 3 panorameáză
panoramarăți
PANORAMÁ, panoramez, vb. I. Tranz. (Cin.) A realiza un panoramic. – Din engl. panoram. DOOM
*panoramá (a ~) vb., ind. prez. 3 panorameáză
panoramase
PANORAMÁ, panoramez, vb. I. Tranz. (Cin.) A realiza un panoramic. – Din engl. panoram. DOOM
*panoramá (a ~) vb., ind. prez. 3 panorameáză
panoramasem
PANORAMÁ, panoramez, vb. I. Tranz. (Cin.) A realiza un panoramic. – Din engl. panoram. DOOM
*panoramá (a ~) vb., ind. prez. 3 panorameáză
panoramaseră
PANORAMÁ, panoramez, vb. I. Tranz. (Cin.) A realiza un panoramic. – Din engl. panoram. DOOM
*panoramá (a ~) vb., ind. prez. 3 panorameáză
panoramaserăm
PANORAMÁ, panoramez, vb. I. Tranz. (Cin.) A realiza un panoramic. – Din engl. panoram. DOOM
*panoramá (a ~) vb., ind. prez. 3 panorameáză
panoramaserăți
PANORAMÁ, panoramez, vb. I. Tranz. (Cin.) A realiza un panoramic. – Din engl. panoram. DOOM
*panoramá (a ~) vb., ind. prez. 3 panorameáză
panoramaseși
PANORAMÁ, panoramez, vb. I. Tranz. (Cin.) A realiza un panoramic. – Din engl. panoram. DOOM
*panoramá (a ~) vb., ind. prez. 3 panorameáză
panoramaseți
PANORAMÁ, panoramez, vb. I. Tranz. (Cin.) A realiza un panoramic. – Din engl. panoram. DOOM
*panoramá (a ~) vb., ind. prez. 3 panorameáză
panoramat
PANORAMÁ, panoramez, vb. I. Tranz. (Cin.) A realiza un panoramic. – Din engl. panoram. DOOM
*panoramá (a ~) vb., ind. prez. 3 panorameáză
panoramat
PANORAMÁ, panoramez, vb. I. Tranz. (Cin.) A realiza un panoramic. – Din engl. panoram.
panoramau
PANORAMÁ, panoramez, vb. I. Tranz. (Cin.) A realiza un panoramic. – Din engl. panoram. DOOM
*panoramá (a ~) vb., ind. prez. 3 panorameáză
panoramași
PANORAMÁ, panoramez, vb. I. Tranz. (Cin.) A realiza un panoramic. – Din engl. panoram. DOOM
*panoramá (a ~) vb., ind. prez. 3 panorameáză
panoramați
PANORAMÁ, panoramez, vb. I. Tranz. (Cin.) A realiza un panoramic. – Din engl. panoram. DOOM
*panoramá (a ~) vb., ind. prez. 3 panorameáză
panorame
PANORÁMĂ, panorame, s. f. 1. Priveliște din natură cu orizont larg, văzută de departe și de la înălțime. ♦ Fig. Privire de ansamblu consacrată unui domeniu, unei probleme etc. Panorama literaturii române. 2. Tablou de proporții mari desfășurat de jur-împrejurul unei încăperi circulare și iluminat de sus numai pe anumite sectoare, astfel încât spectatorul aflat în mijlocul încăperii, în semiobscuritate, să aibă iluzia unei imagini reale; p. ext. clădire circulară în care se află un asemenea tablou. 3. Spectacol popular de bâlci cu scamatorii, acrobații, expoziție de animale exotice etc.; p. ext. baracă, construcție, amenajare în care se poate vedea un astfel de spectacol. 4. Panoptic (2). [Var.: (reg.) panarámă s. f.] – Din fr. panorama, germ. Panorama, it. panorama. DOOM
!panorámă s. f., g.-d. art. panoráme; pl. panoráme
panoramează
PANORAMÁ, panoramez, vb. I. Tranz. (Cin.) A realiza un panoramic. – Din engl. panoram. DOOM
*panoramá (a ~) vb., ind. prez. 3 panorameáză
panoramei
PANORÁMĂ, panorame, s. f. 1. Priveliște din natură cu orizont larg, văzută de departe și de la înălțime. ♦ Fig. Privire de ansamblu consacrată unui domeniu, unei probleme etc. Panorama literaturii române. 2. Tablou de proporții mari desfășurat de jur-împrejurul unei încăperi circulare și iluminat de sus numai pe anumite sectoare, astfel încât spectatorul aflat în mijlocul încăperii, în semiobscuritate, să aibă iluzia unei imagini reale; p. ext. clădire circulară în care se află un asemenea tablou. 3. Spectacol popular de bâlci cu scamatorii, acrobații, expoziție de animale exotice etc.; p. ext. baracă, construcție, amenajare în care se poate vedea un astfel de spectacol. 4. Panoptic (2). [Var.: (reg.) panarámă s. f.] – Din fr. panorama, germ. Panorama, it. panorama. DOOM
!panorámă s. f., g.-d. art. panoráme; pl. panoráme
panoramele
PANORÁMĂ, panorame, s. f. 1. Priveliște din natură cu orizont larg, văzută de departe și de la înălțime. ♦ Fig. Privire de ansamblu consacrată unui domeniu, unei probleme etc. Panorama literaturii române. 2. Tablou de proporții mari desfășurat de jur-împrejurul unei încăperi circulare și iluminat de sus numai pe anumite sectoare, astfel încât spectatorul aflat în mijlocul încăperii, în semiobscuritate, să aibă iluzia unei imagini reale; p. ext. clădire circulară în care se află un asemenea tablou. 3. Spectacol popular de bâlci cu scamatorii, acrobații, expoziție de animale exotice etc.; p. ext. baracă, construcție, amenajare în care se poate vedea un astfel de spectacol. 4. Panoptic (2). [Var.: (reg.) panarámă s. f.] – Din fr. panorama, germ. Panorama, it. panorama. DOOM
!panorámă s. f., g.-d. art. panoráme; pl. panoráme
panoramelor
PANORÁMĂ, panorame, s. f. 1. Priveliște din natură cu orizont larg, văzută de departe și de la înălțime. ♦ Fig. Privire de ansamblu consacrată unui domeniu, unei probleme etc. Panorama literaturii române. 2. Tablou de proporții mari desfășurat de jur-împrejurul unei încăperi circulare și iluminat de sus numai pe anumite sectoare, astfel încât spectatorul aflat în mijlocul încăperii, în semiobscuritate, să aibă iluzia unei imagini reale; p. ext. clădire circulară în care se află un asemenea tablou. 3. Spectacol popular de bâlci cu scamatorii, acrobații, expoziție de animale exotice etc.; p. ext. baracă, construcție, amenajare în care se poate vedea un astfel de spectacol. 4. Panoptic (2). [Var.: (reg.) panarámă s. f.] – Din fr. panorama, germ. Panorama, it. panorama. DOOM
!panorámă s. f., g.-d. art. panoráme; pl. panoráme
panoramez
PANORAMÁ, panoramez, vb. I. Tranz. (Cin.) A realiza un panoramic. – Din engl. panoram. DOOM
*panoramá (a ~) vb., ind. prez. 3 panorameáză
panorameze
PANORAMÁ, panoramez, vb. I. Tranz. (Cin.) A realiza un panoramic. – Din engl. panoram. DOOM
*panoramá (a ~) vb., ind. prez. 3 panorameáză
panoramezi
PANORAMÁ, panoramez, vb. I. Tranz. (Cin.) A realiza un panoramic. – Din engl. panoram. DOOM
*panoramá (a ~) vb., ind. prez. 3 panorameáză
panoramic
PANORÁMIC, -Ă, panoramici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. Care ține de panoramă (1), privitor la panoramă, de panoramă. ◊ Fotografie panoramică = fotografie, luată de obicei din avion, care cuprinde un peisaj vast. Ecran panoramic = ecran de cinematograf de formă semicirculară, cu lățimea mult mai mare în raport cu înălțimea. 2. S. n. (Cin.) Cadru vizual cuprinzător obținut prin deplasarea aparatului de filmat sau a camerei de televiziune în jurul unui ax orizontal sau vertical, fără ca operatorul să-și părăsească locul. – Din fr. panoramique. DOOM
!panorámic adj. m., pl. panorámici; f. panorámică, pl. panorámice
panoramica
PANORÁMIC, -Ă, panoramici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. Care ține de panoramă (1), privitor la panoramă, de panoramă. ◊ Fotografie panoramică = fotografie, luată de obicei din avion, care cuprinde un peisaj vast. Ecran panoramic = ecran de cinematograf de formă semicirculară, cu lățimea mult mai mare în raport cu înălțimea. 2. S. n. (Cin.) Cadru vizual cuprinzător obținut prin deplasarea aparatului de filmat sau a camerei de televiziune în jurul unui ax orizontal sau vertical, fără ca operatorul să-și părăsească locul. – Din fr. panoramique. DOOM
!panorámic adj. m., pl. panorámici; f. panorámică, pl. panorámice
panoramice
PANORÁMIC, -Ă, panoramici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. Care ține de panoramă (1), privitor la panoramă, de panoramă. ◊ Fotografie panoramică = fotografie, luată de obicei din avion, care cuprinde un peisaj vast. Ecran panoramic = ecran de cinematograf de formă semicirculară, cu lățimea mult mai mare în raport cu înălțimea. 2. S. n. (Cin.) Cadru vizual cuprinzător obținut prin deplasarea aparatului de filmat sau a camerei de televiziune în jurul unui ax orizontal sau vertical, fără ca operatorul să-și părăsească locul. – Din fr. panoramique. DOOM
!panorámic adj. m., pl. panorámici; f. panorámică, pl. panorámice
panoramicei
PANORÁMIC, -Ă, panoramici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. Care ține de panoramă (1), privitor la panoramă, de panoramă. ◊ Fotografie panoramică = fotografie, luată de obicei din avion, care cuprinde un peisaj vast. Ecran panoramic = ecran de cinematograf de formă semicirculară, cu lățimea mult mai mare în raport cu înălțimea. 2. S. n. (Cin.) Cadru vizual cuprinzător obținut prin deplasarea aparatului de filmat sau a camerei de televiziune în jurul unui ax orizontal sau vertical, fără ca operatorul să-și părăsească locul. – Din fr. panoramique. DOOM
!panorámic adj. m., pl. panorámici; f. panorámică, pl. panorámice
panoramicele
PANORÁMIC, -Ă, panoramici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. Care ține de panoramă (1), privitor la panoramă, de panoramă. ◊ Fotografie panoramică = fotografie, luată de obicei din avion, care cuprinde un peisaj vast. Ecran panoramic = ecran de cinematograf de formă semicirculară, cu lățimea mult mai mare în raport cu înălțimea. 2. S. n. (Cin.) Cadru vizual cuprinzător obținut prin deplasarea aparatului de filmat sau a camerei de televiziune în jurul unui ax orizontal sau vertical, fără ca operatorul să-și părăsească locul. – Din fr. panoramique. DOOM
!panorámic adj. m., pl. panorámici; f. panorámică, pl. panorámice
panoramicelor
PANORÁMIC, -Ă, panoramici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. Care ține de panoramă (1), privitor la panoramă, de panoramă. ◊ Fotografie panoramică = fotografie, luată de obicei din avion, care cuprinde un peisaj vast. Ecran panoramic = ecran de cinematograf de formă semicirculară, cu lățimea mult mai mare în raport cu înălțimea. 2. S. n. (Cin.) Cadru vizual cuprinzător obținut prin deplasarea aparatului de filmat sau a camerei de televiziune în jurul unui ax orizontal sau vertical, fără ca operatorul să-și părăsească locul. – Din fr. panoramique. DOOM
!panorámic adj. m., pl. panorámici; f. panorámică, pl. panorámice
panoramici
PANORÁMIC, -Ă, panoramici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. Care ține de panoramă (1), privitor la panoramă, de panoramă. ◊ Fotografie panoramică = fotografie, luată de obicei din avion, care cuprinde un peisaj vast. Ecran panoramic = ecran de cinematograf de formă semicirculară, cu lățimea mult mai mare în raport cu înălțimea. 2. S. n. (Cin.) Cadru vizual cuprinzător obținut prin deplasarea aparatului de filmat sau a camerei de televiziune în jurul unui ax orizontal sau vertical, fără ca operatorul să-și părăsească locul. – Din fr. panoramique. DOOM
!panorámic adj. m., pl. panorámici; f. panorámică, pl. panorámice
panoramicii
PANORÁMIC, -Ă, panoramici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. Care ține de panoramă (1), privitor la panoramă, de panoramă. ◊ Fotografie panoramică = fotografie, luată de obicei din avion, care cuprinde un peisaj vast. Ecran panoramic = ecran de cinematograf de formă semicirculară, cu lățimea mult mai mare în raport cu înălțimea. 2. S. n. (Cin.) Cadru vizual cuprinzător obținut prin deplasarea aparatului de filmat sau a camerei de televiziune în jurul unui ax orizontal sau vertical, fără ca operatorul să-și părăsească locul. – Din fr. panoramique. DOOM
!panorámic adj. m., pl. panorámici; f. panorámică, pl. panorámice
panoramicilor
PANORÁMIC, -Ă, panoramici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. Care ține de panoramă (1), privitor la panoramă, de panoramă. ◊ Fotografie panoramică = fotografie, luată de obicei din avion, care cuprinde un peisaj vast. Ecran panoramic = ecran de cinematograf de formă semicirculară, cu lățimea mult mai mare în raport cu înălțimea. 2. S. n. (Cin.) Cadru vizual cuprinzător obținut prin deplasarea aparatului de filmat sau a camerei de televiziune în jurul unui ax orizontal sau vertical, fără ca operatorul să-și părăsească locul. – Din fr. panoramique. DOOM
!panorámic adj. m., pl. panorámici; f. panorámică, pl. panorámice
panoramicul
PANORÁMIC, -Ă, panoramici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. Care ține de panoramă (1), privitor la panoramă, de panoramă. ◊ Fotografie panoramică = fotografie, luată de obicei din avion, care cuprinde un peisaj vast. Ecran panoramic = ecran de cinematograf de formă semicirculară, cu lățimea mult mai mare în raport cu înălțimea. 2. S. n. (Cin.) Cadru vizual cuprinzător obținut prin deplasarea aparatului de filmat sau a camerei de televiziune în jurul unui ax orizontal sau vertical, fără ca operatorul să-și părăsească locul. – Din fr. panoramique. DOOM
!panorámic adj. m., pl. panorámici; f. panorámică, pl. panorámice
panoramicului
PANORÁMIC, -Ă, panoramici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. Care ține de panoramă (1), privitor la panoramă, de panoramă. ◊ Fotografie panoramică = fotografie, luată de obicei din avion, care cuprinde un peisaj vast. Ecran panoramic = ecran de cinematograf de formă semicirculară, cu lățimea mult mai mare în raport cu înălțimea. 2. S. n. (Cin.) Cadru vizual cuprinzător obținut prin deplasarea aparatului de filmat sau a camerei de televiziune în jurul unui ax orizontal sau vertical, fără ca operatorul să-și părăsească locul. – Din fr. panoramique. DOOM
!panorámic adj. m., pl. panorámici; f. panorámică, pl. panorámice
panoramând
PANORAMÁ, panoramez, vb. I. Tranz. (Cin.) A realiza un panoramic. – Din engl. panoram. DOOM
*panoramá (a ~) vb., ind. prez. 3 panorameáză
panoramînd
PANORAMÁ, panoramez, vb. I. Tranz. (Cin.) A realiza un panoramic. – Din engl. panoram. DOOM
*panoramá (a ~) vb., ind. prez. 3 panorameáză
panoramări
PANORAMÁRE s. f. (Cin.) Acțiunea de a panorama și rezultatul ei. – V. panorama.
panoramării
PANORAMÁRE s. f. (Cin.) Acțiunea de a panorama și rezultatul ei. – V. panorama.
panoramările
PANORAMÁRE s. f. (Cin.) Acțiunea de a panorama și rezultatul ei. – V. panorama.
panoramărilor
PANORAMÁRE s. f. (Cin.) Acțiunea de a panorama și rezultatul ei. – V. panorama.
panortodocși
PANORTODÓX, -Ă, panortodocși, -xe, adj. Care privește toate bisericile ortodoxe; al întregii ortodoxii. – Pan1- + ortodox. DOOM
!panortodóx (pa-nor-/pan-or-) adj. m., pl. panortodócși; f. panortodóxă, pl. panortodóxe
panortodocșii
PANORTODÓX, -Ă, panortodocși, -xe, adj. Care privește toate bisericile ortodoxe; al întregii ortodoxii. – Pan1- + ortodox. DOOM
!panortodóx (pa-nor-/pan-or-) adj. m., pl. panortodócși; f. panortodóxă, pl. panortodóxe
panortodocșilor
PANORTODÓX, -Ă, panortodocși, -xe, adj. Care privește toate bisericile ortodoxe; al întregii ortodoxii. – Pan1- + ortodox. DOOM
!panortodóx (pa-nor-/pan-or-) adj. m., pl. panortodócși; f. panortodóxă, pl. panortodóxe
panortodox
PANORTODÓX, -Ă, panortodocși, -xe, adj. Care privește toate bisericile ortodoxe; al întregii ortodoxii. – Pan1- + ortodox. DOOM
!panortodóx (pa-nor-/pan-or-) adj. m., pl. panortodócși; f. panortodóxă, pl. panortodóxe
panortodoxa
PANORTODÓX, -Ă, panortodocși, -xe, adj. Care privește toate bisericile ortodoxe; al întregii ortodoxii. – Pan1- + ortodox. DOOM
!panortodóx (pa-nor-/pan-or-) adj. m., pl. panortodócși; f. panortodóxă, pl. panortodóxe
panortodoxe
PANORTODÓX, -Ă, panortodocși, -xe, adj. Care privește toate bisericile ortodoxe; al întregii ortodoxii. – Pan1- + ortodox. DOOM
!panortodóx (pa-nor-/pan-or-) adj. m., pl. panortodócși; f. panortodóxă, pl. panortodóxe
panortodoxei
PANORTODÓX, -Ă, panortodocși, -xe, adj. Care privește toate bisericile ortodoxe; al întregii ortodoxii. – Pan1- + ortodox. DOOM
!panortodóx (pa-nor-/pan-or-) adj. m., pl. panortodócși; f. panortodóxă, pl. panortodóxe
panortodoxele
PANORTODÓX, -Ă, panortodocși, -xe, adj. Care privește toate bisericile ortodoxe; al întregii ortodoxii. – Pan1- + ortodox. DOOM
!panortodóx (pa-nor-/pan-or-) adj. m., pl. panortodócși; f. panortodóxă, pl. panortodóxe
panortodoxelor
PANORTODÓX, -Ă, panortodocși, -xe, adj. Care privește toate bisericile ortodoxe; al întregii ortodoxii. – Pan1- + ortodox. DOOM
!panortodóx (pa-nor-/pan-or-) adj. m., pl. panortodócși; f. panortodóxă, pl. panortodóxe
panortodoxul
PANORTODÓX, -Ă, panortodocși, -xe, adj. Care privește toate bisericile ortodoxe; al întregii ortodoxii. – Pan1- + ortodox. DOOM
!panortodóx (pa-nor-/pan-or-) adj. m., pl. panortodócși; f. panortodóxă, pl. panortodóxe
panortodoxului
PANORTODÓX, -Ă, panortodocși, -xe, adj. Care privește toate bisericile ortodoxe; al întregii ortodoxii. – Pan1- + ortodox. DOOM
!panortodóx (pa-nor-/pan-or-) adj. m., pl. panortodócși; f. panortodóxă, pl. panortodóxe
panou
PANÓU, panouri, s. n. 1. Planșă de lemn, de carton etc. de mărimi variate, pe care se lipesc afișe, se scriu lozinci etc. ◊ (Ieșit din uz) Panou de onoare = panou pe care erau prezentate persoane evidențiate în muncă. 2. Porțiune (plană) din suprafața unei construcții sau a unui element de construcție, limitată de rest prin fâșii de altă culoare, cu alt aspect, din alt material etc. ◊ Panou de comandă = placă de marmură, de bachelită etc. pe care sunt centralizate toate dispozitivele de comandă și de măsură ale unei mașini, ale unei uzine, ale unui vapor etc.; tablou de comandă. 3. Placă de lemn pe care este fixat coșul la jocul de bachet. 4. (În sintagma) Panou de tragere (sau de tir) = pânză întinsă pe un cadru de lemn, pe care sunt trasate cercuri concentrice sau diverse figuri, folosită ca țintă la exercițiile sau la concursurile de tragere. 5. Element de construcție în formă de perete plin sau constituit din arce, cu grosimea mică în raport cu celelalte dimensiuni, folosit la căptușirea unor elemente de construcție, la susținerea unor aparate, la asamblarea cu alte elemente asemănătoare pentru a forma o piesă, un dispozitiv, o construcție, un sistem tehnic etc. – Din fr. panneau. DOOM
panóu s. n., art. panóul; pl. panóuri
panoul
PANÓU, panouri, s. n. 1. Planșă de lemn, de carton etc. de mărimi variate, pe care se lipesc afișe, se scriu lozinci etc. ◊ (Ieșit din uz) Panou de onoare = panou pe care erau prezentate persoane evidențiate în muncă. 2. Porțiune (plană) din suprafața unei construcții sau a unui element de construcție, limitată de rest prin fâșii de altă culoare, cu alt aspect, din alt material etc. ◊ Panou de comandă = placă de marmură, de bachelită etc. pe care sunt centralizate toate dispozitivele de comandă și de măsură ale unei mașini, ale unei uzine, ale unui vapor etc.; tablou de comandă. 3. Placă de lemn pe care este fixat coșul la jocul de bachet. 4. (În sintagma) Panou de tragere (sau de tir) = pânză întinsă pe un cadru de lemn, pe care sunt trasate cercuri concentrice sau diverse figuri, folosită ca țintă la exercițiile sau la concursurile de tragere. 5. Element de construcție în formă de perete plin sau constituit din arce, cu grosimea mică în raport cu celelalte dimensiuni, folosit la căptușirea unor elemente de construcție, la susținerea unor aparate, la asamblarea cu alte elemente asemănătoare pentru a forma o piesă, un dispozitiv, o construcție, un sistem tehnic etc. – Din fr. panneau. DOOM
panóu s. n., art. panóul; pl. panóuri
panoului
PANÓU, panouri, s. n. 1. Planșă de lemn, de carton etc. de mărimi variate, pe care se lipesc afișe, se scriu lozinci etc. ◊ (Ieșit din uz) Panou de onoare = panou pe care erau prezentate persoane evidențiate în muncă. 2. Porțiune (plană) din suprafața unei construcții sau a unui element de construcție, limitată de rest prin fâșii de altă culoare, cu alt aspect, din alt material etc. ◊ Panou de comandă = placă de marmură, de bachelită etc. pe care sunt centralizate toate dispozitivele de comandă și de măsură ale unei mașini, ale unei uzine, ale unui vapor etc.; tablou de comandă. 3. Placă de lemn pe care este fixat coșul la jocul de bachet. 4. (În sintagma) Panou de tragere (sau de tir) = pânză întinsă pe un cadru de lemn, pe care sunt trasate cercuri concentrice sau diverse figuri, folosită ca țintă la exercițiile sau la concursurile de tragere. 5. Element de construcție în formă de perete plin sau constituit din arce, cu grosimea mică în raport cu celelalte dimensiuni, folosit la căptușirea unor elemente de construcție, la susținerea unor aparate, la asamblarea cu alte elemente asemănătoare pentru a forma o piesă, un dispozitiv, o construcție, un sistem tehnic etc. – Din fr. panneau. DOOM
panóu s. n., art. panóul; pl. panóuri
panouri
PANÓU, panouri, s. n. 1. Planșă de lemn, de carton etc. de mărimi variate, pe care se lipesc afișe, se scriu lozinci etc. ◊ (Ieșit din uz) Panou de onoare = panou pe care erau prezentate persoane evidențiate în muncă. 2. Porțiune (plană) din suprafața unei construcții sau a unui element de construcție, limitată de rest prin fâșii de altă culoare, cu alt aspect, din alt material etc. ◊ Panou de comandă = placă de marmură, de bachelită etc. pe care sunt centralizate toate dispozitivele de comandă și de măsură ale unei mașini, ale unei uzine, ale unui vapor etc.; tablou de comandă. 3. Placă de lemn pe care este fixat coșul la jocul de bachet. 4. (În sintagma) Panou de tragere (sau de tir) = pânză întinsă pe un cadru de lemn, pe care sunt trasate cercuri concentrice sau diverse figuri, folosită ca țintă la exercițiile sau la concursurile de tragere. 5. Element de construcție în formă de perete plin sau constituit din arce, cu grosimea mică în raport cu celelalte dimensiuni, folosit la căptușirea unor elemente de construcție, la susținerea unor aparate, la asamblarea cu alte elemente asemănătoare pentru a forma o piesă, un dispozitiv, o construcție, un sistem tehnic etc. – Din fr. panneau. DOOM
panóu s. n., art. panóul; pl. panóuri
panourile
PANÓU, panouri, s. n. 1. Planșă de lemn, de carton etc. de mărimi variate, pe care se lipesc afișe, se scriu lozinci etc. ◊ (Ieșit din uz) Panou de onoare = panou pe care erau prezentate persoane evidențiate în muncă. 2. Porțiune (plană) din suprafața unei construcții sau a unui element de construcție, limitată de rest prin fâșii de altă culoare, cu alt aspect, din alt material etc. ◊ Panou de comandă = placă de marmură, de bachelită etc. pe care sunt centralizate toate dispozitivele de comandă și de măsură ale unei mașini, ale unei uzine, ale unui vapor etc.; tablou de comandă. 3. Placă de lemn pe care este fixat coșul la jocul de bachet. 4. (În sintagma) Panou de tragere (sau de tir) = pânză întinsă pe un cadru de lemn, pe care sunt trasate cercuri concentrice sau diverse figuri, folosită ca țintă la exercițiile sau la concursurile de tragere. 5. Element de construcție în formă de perete plin sau constituit din arce, cu grosimea mică în raport cu celelalte dimensiuni, folosit la căptușirea unor elemente de construcție, la susținerea unor aparate, la asamblarea cu alte elemente asemănătoare pentru a forma o piesă, un dispozitiv, o construcție, un sistem tehnic etc. – Din fr. panneau. DOOM
panóu s. n., art. panóul; pl. panóuri
panourilor
PANÓU, panouri, s. n. 1. Planșă de lemn, de carton etc. de mărimi variate, pe care se lipesc afișe, se scriu lozinci etc. ◊ (Ieșit din uz) Panou de onoare = panou pe care erau prezentate persoane evidențiate în muncă. 2. Porțiune (plană) din suprafața unei construcții sau a unui element de construcție, limitată de rest prin fâșii de altă culoare, cu alt aspect, din alt material etc. ◊ Panou de comandă = placă de marmură, de bachelită etc. pe care sunt centralizate toate dispozitivele de comandă și de măsură ale unei mașini, ale unei uzine, ale unui vapor etc.; tablou de comandă. 3. Placă de lemn pe care este fixat coșul la jocul de bachet. 4. (În sintagma) Panou de tragere (sau de tir) = pânză întinsă pe un cadru de lemn, pe care sunt trasate cercuri concentrice sau diverse figuri, folosită ca țintă la exercițiile sau la concursurile de tragere. 5. Element de construcție în formă de perete plin sau constituit din arce, cu grosimea mică în raport cu celelalte dimensiuni, folosit la căptușirea unor elemente de construcție, la susținerea unor aparate, la asamblarea cu alte elemente asemănătoare pentru a forma o piesă, un dispozitiv, o construcție, un sistem tehnic etc. – Din fr. panneau. DOOM
panóu s. n., art. panóul; pl. panóuri
panpsihism
PANPSIHÍSM s. n. Doctrină potrivit căreia întreaga materie are proprietăți psihice sau de natură psihică. – Din fr. panpsychisme. DOOM
panpsihísm s. n.
panpsihismul
PANPSIHÍSM s. n. Doctrină potrivit căreia întreaga materie are proprietăți psihice sau de natură psihică. – Din fr. panpsychisme. DOOM
panpsihísm s. n.
panpsihismului
PANPSIHÍSM s. n. Doctrină potrivit căreia întreaga materie are proprietăți psihice sau de natură psihică. – Din fr. panpsychisme. DOOM
panpsihísm s. n.
panromanic
PANROMÁNIC, -Ă, panromanici, -ce, adj. Care aparține (tuturor) popoarelor sau limbilor romanice ori neolatine, privitor la popoarele sau la limbile romanice sau neolatine. – Pan1- + romanic. DOOM
panrománic adj. m., pl. panrománici; f. panrománică, pl. panrománice
panromanica
PANROMÁNIC, -Ă, panromanici, -ce, adj. Care aparține (tuturor) popoarelor sau limbilor romanice ori neolatine, privitor la popoarele sau la limbile romanice sau neolatine. – Pan1- + romanic. DOOM
panrománic adj. m., pl. panrománici; f. panrománică, pl. panrománice
panromanice
PANROMÁNIC, -Ă, panromanici, -ce, adj. Care aparține (tuturor) popoarelor sau limbilor romanice ori neolatine, privitor la popoarele sau la limbile romanice sau neolatine. – Pan1- + romanic. DOOM
panrománic adj. m., pl. panrománici; f. panrománică, pl. panrománice
panromanicei
PANROMÁNIC, -Ă, panromanici, -ce, adj. Care aparține (tuturor) popoarelor sau limbilor romanice ori neolatine, privitor la popoarele sau la limbile romanice sau neolatine. – Pan1- + romanic. DOOM
panrománic adj. m., pl. panrománici; f. panrománică, pl. panrománice
panromanicele
PANROMÁNIC, -Ă, panromanici, -ce, adj. Care aparține (tuturor) popoarelor sau limbilor romanice ori neolatine, privitor la popoarele sau la limbile romanice sau neolatine. – Pan1- + romanic. DOOM
panrománic adj. m., pl. panrománici; f. panrománică, pl. panrománice
panromanicelor
PANROMÁNIC, -Ă, panromanici, -ce, adj. Care aparține (tuturor) popoarelor sau limbilor romanice ori neolatine, privitor la popoarele sau la limbile romanice sau neolatine. – Pan1- + romanic. DOOM
panrománic adj. m., pl. panrománici; f. panrománică, pl. panrománice
panromanici
PANROMÁNIC, -Ă, panromanici, -ce, adj. Care aparține (tuturor) popoarelor sau limbilor romanice ori neolatine, privitor la popoarele sau la limbile romanice sau neolatine. – Pan1- + romanic. DOOM
panrománic adj. m., pl. panrománici; f. panrománică, pl. panrománice
panromanicii
PANROMÁNIC, -Ă, panromanici, -ce, adj. Care aparține (tuturor) popoarelor sau limbilor romanice ori neolatine, privitor la popoarele sau la limbile romanice sau neolatine. – Pan1- + romanic. DOOM
panrománic adj. m., pl. panrománici; f. panrománică, pl. panrománice
panromanicilor
PANROMÁNIC, -Ă, panromanici, -ce, adj. Care aparține (tuturor) popoarelor sau limbilor romanice ori neolatine, privitor la popoarele sau la limbile romanice sau neolatine. – Pan1- + romanic. DOOM
panrománic adj. m., pl. panrománici; f. panrománică, pl. panrománice
panromanicul
PANROMÁNIC, -Ă, panromanici, -ce, adj. Care aparține (tuturor) popoarelor sau limbilor romanice ori neolatine, privitor la popoarele sau la limbile romanice sau neolatine. – Pan1- + romanic. DOOM
panrománic adj. m., pl. panrománici; f. panrománică, pl. panrománice
panromanicului
PANROMÁNIC, -Ă, panromanici, -ce, adj. Care aparține (tuturor) popoarelor sau limbilor romanice ori neolatine, privitor la popoarele sau la limbile romanice sau neolatine. – Pan1- + romanic. DOOM
panrománic adj. m., pl. panrománici; f. panrománică, pl. panrománice
panromânism
PANROMÂNÍSM s. n. Concepție politică prin care se preconizează unirea tuturor românilor într-un singur stat. – Pan1- + românism. DOOM
panromânísm s. n.
panromânismul
PANROMÂNÍSM s. n. Concepție politică prin care se preconizează unirea tuturor românilor într-un singur stat. – Pan1- + românism. DOOM
panromânísm s. n.
panromânismului
PANROMÂNÍSM s. n. Concepție politică prin care se preconizează unirea tuturor românilor într-un singur stat. – Pan1- + românism. DOOM
panromânísm s. n.
panromînism
PANROMÂNÍSM s. n. Concepție politică prin care se preconizează unirea tuturor românilor într-un singur stat. – Pan1- + românism. DOOM
panromânísm s. n.
panromînismul
PANROMÂNÍSM s. n. Concepție politică prin care se preconizează unirea tuturor românilor într-un singur stat. – Pan1- + românism. DOOM
panromânísm s. n.
panromînismului
PANROMÂNÍSM s. n. Concepție politică prin care se preconizează unirea tuturor românilor într-un singur stat. – Pan1- + românism. DOOM
panromânísm s. n.
pansa
PANSÁ, pansez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) aplica un pansament; a (se) bandaja. 2. Tranz. (Rar) A țesăla un animal. – Din fr. panser. DOOM
pansá (a ~) vb., ind. prez. 3 panseáză
pansai
PANSÁ, pansez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) aplica un pansament; a (se) bandaja. 2. Tranz. (Rar) A țesăla un animal. – Din fr. panser. DOOM
pansá (a ~) vb., ind. prez. 3 panseáză
pansaj
PANSÁJ, pansaje, s. n. (Rar) Faptul de a pansa (2); țesălat. – Din fr. pansage. DOOM
pansáj (rar) s. n., pl. pansáje
pansaje
PANSÁJ, pansaje, s. n. (Rar) Faptul de a pansa (2); țesălat. – Din fr. pansage. DOOM
pansáj (rar) s. n., pl. pansáje
pansajele
PANSÁJ, pansaje, s. n. (Rar) Faptul de a pansa (2); țesălat. – Din fr. pansage. DOOM
pansáj (rar) s. n., pl. pansáje
pansajelor
PANSÁJ, pansaje, s. n. (Rar) Faptul de a pansa (2); țesălat. – Din fr. pansage. DOOM
pansáj (rar) s. n., pl. pansáje
pansajul
PANSÁJ, pansaje, s. n. (Rar) Faptul de a pansa (2); țesălat. – Din fr. pansage. DOOM
pansáj (rar) s. n., pl. pansáje
pansajului
PANSÁJ, pansaje, s. n. (Rar) Faptul de a pansa (2); țesălat. – Din fr. pansage. DOOM
pansáj (rar) s. n., pl. pansáje
pansam
PANSÁ, pansez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) aplica un pansament; a (se) bandaja. 2. Tranz. (Rar) A țesăla un animal. – Din fr. panser. DOOM
pansá (a ~) vb., ind. prez. 3 panseáză
pansament
PANSAMÉNT, pansamente, s. n. Faptul de a (se) pansa (1); mijloc de protecție împotriva unei infecții și de tratare a unei boli prin aplicarea pe regiunea bolnavă a unor medicamente și acoperirea ei cu bandaje, vată etc. ♦ (Concr.) Material folosit la pansare. – Din fr. pansement. DOOM
pansamént s. n., pl. pansaménte
pansamente
PANSAMÉNT, pansamente, s. n. Faptul de a (se) pansa (1); mijloc de protecție împotriva unei infecții și de tratare a unei boli prin aplicarea pe regiunea bolnavă a unor medicamente și acoperirea ei cu bandaje, vată etc. ♦ (Concr.) Material folosit la pansare. – Din fr. pansement. DOOM
pansamént s. n., pl. pansaménte
pansamentele
PANSAMÉNT, pansamente, s. n. Faptul de a (se) pansa (1); mijloc de protecție împotriva unei infecții și de tratare a unei boli prin aplicarea pe regiunea bolnavă a unor medicamente și acoperirea ei cu bandaje, vată etc. ♦ (Concr.) Material folosit la pansare. – Din fr. pansement. DOOM
pansamént s. n., pl. pansaménte
pansamentelor
PANSAMÉNT, pansamente, s. n. Faptul de a (se) pansa (1); mijloc de protecție împotriva unei infecții și de tratare a unei boli prin aplicarea pe regiunea bolnavă a unor medicamente și acoperirea ei cu bandaje, vată etc. ♦ (Concr.) Material folosit la pansare. – Din fr. pansement. DOOM
pansamént s. n., pl. pansaménte
pansamentul
PANSAMÉNT, pansamente, s. n. Faptul de a (se) pansa (1); mijloc de protecție împotriva unei infecții și de tratare a unei boli prin aplicarea pe regiunea bolnavă a unor medicamente și acoperirea ei cu bandaje, vată etc. ♦ (Concr.) Material folosit la pansare. – Din fr. pansement. DOOM
pansamént s. n., pl. pansaménte
pansamentului
PANSAMÉNT, pansamente, s. n. Faptul de a (se) pansa (1); mijloc de protecție împotriva unei infecții și de tratare a unei boli prin aplicarea pe regiunea bolnavă a unor medicamente și acoperirea ei cu bandaje, vată etc. ♦ (Concr.) Material folosit la pansare. – Din fr. pansement. DOOM
pansamént s. n., pl. pansaménte
pansare
PANSÁ, pansez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) aplica un pansament; a (se) bandaja. 2. Tranz. (Rar) A țesăla un animal. – Din fr. panser. DOOM
pansá (a ~) vb., ind. prez. 3 panseáză
pansare
PANSÁRE, pansări, s. f. Acțiunea de a (se) pansa și rezultatul ei; bandajare. – V. pansa. DOOM
pansáre s. f., g.-d. art. pansắrii; pl. pansắri
pansarea
PANSÁRE, pansări, s. f. Acțiunea de a (se) pansa și rezultatul ei; bandajare. – V. pansa. DOOM
pansáre s. f., g.-d. art. pansắrii; pl. pansắri
pansară
PANSÁ, pansez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) aplica un pansament; a (se) bandaja. 2. Tranz. (Rar) A țesăla un animal. – Din fr. panser. DOOM
pansá (a ~) vb., ind. prez. 3 panseáză
pansarăm
PANSÁ, pansez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) aplica un pansament; a (se) bandaja. 2. Tranz. (Rar) A țesăla un animal. – Din fr. panser. DOOM
pansá (a ~) vb., ind. prez. 3 panseáză
pansarăți
PANSÁ, pansez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) aplica un pansament; a (se) bandaja. 2. Tranz. (Rar) A țesăla un animal. – Din fr. panser. DOOM
pansá (a ~) vb., ind. prez. 3 panseáză
pansase
PANSÁ, pansez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) aplica un pansament; a (se) bandaja. 2. Tranz. (Rar) A țesăla un animal. – Din fr. panser. DOOM
pansá (a ~) vb., ind. prez. 3 panseáză
pansasem
PANSÁ, pansez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) aplica un pansament; a (se) bandaja. 2. Tranz. (Rar) A țesăla un animal. – Din fr. panser. DOOM
pansá (a ~) vb., ind. prez. 3 panseáză
pansaseră
PANSÁ, pansez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) aplica un pansament; a (se) bandaja. 2. Tranz. (Rar) A țesăla un animal. – Din fr. panser. DOOM
pansá (a ~) vb., ind. prez. 3 panseáză
pansaserăm
PANSÁ, pansez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) aplica un pansament; a (se) bandaja. 2. Tranz. (Rar) A țesăla un animal. – Din fr. panser. DOOM
pansá (a ~) vb., ind. prez. 3 panseáză
pansaserăți
PANSÁ, pansez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) aplica un pansament; a (se) bandaja. 2. Tranz. (Rar) A țesăla un animal. – Din fr. panser. DOOM
pansá (a ~) vb., ind. prez. 3 panseáză
pansaseși
PANSÁ, pansez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) aplica un pansament; a (se) bandaja. 2. Tranz. (Rar) A țesăla un animal. – Din fr. panser. DOOM
pansá (a ~) vb., ind. prez. 3 panseáză
pansaseți
PANSÁ, pansez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) aplica un pansament; a (se) bandaja. 2. Tranz. (Rar) A țesăla un animal. – Din fr. panser. DOOM
pansá (a ~) vb., ind. prez. 3 panseáză
pansat
PANSÁ, pansez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) aplica un pansament; a (se) bandaja. 2. Tranz. (Rar) A țesăla un animal. – Din fr. panser. DOOM
pansá (a ~) vb., ind. prez. 3 panseáză
pansat
PANSÁT, -Ă, pansați, -te, adj. Care este acoperit cu pansament; (înv. și pop.) oblojit. – V. pansa.
pansata
PANSÁT, -Ă, pansați, -te, adj. Care este acoperit cu pansament; (înv. și pop.) oblojit. – V. pansa.
pansate
PANSÁT, -Ă, pansați, -te, adj. Care este acoperit cu pansament; (înv. și pop.) oblojit. – V. pansa.
pansatei
PANSÁT, -Ă, pansați, -te, adj. Care este acoperit cu pansament; (înv. și pop.) oblojit. – V. pansa.
pansatele
PANSÁT, -Ă, pansați, -te, adj. Care este acoperit cu pansament; (înv. și pop.) oblojit. – V. pansa.
pansatelor
PANSÁT, -Ă, pansați, -te, adj. Care este acoperit cu pansament; (înv. și pop.) oblojit. – V. pansa.
pansatul
PANSÁT, -Ă, pansați, -te, adj. Care este acoperit cu pansament; (înv. și pop.) oblojit. – V. pansa.
pansatului
PANSÁT, -Ă, pansați, -te, adj. Care este acoperit cu pansament; (înv. și pop.) oblojit. – V. pansa.
pansau
PANSÁ, pansez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) aplica un pansament; a (se) bandaja. 2. Tranz. (Rar) A țesăla un animal. – Din fr. panser. DOOM
pansá (a ~) vb., ind. prez. 3 panseáză
pansași
PANSÁ, pansez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) aplica un pansament; a (se) bandaja. 2. Tranz. (Rar) A țesăla un animal. – Din fr. panser. DOOM
pansá (a ~) vb., ind. prez. 3 panseáză
pansați
PANSÁ, pansez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) aplica un pansament; a (se) bandaja. 2. Tranz. (Rar) A țesăla un animal. – Din fr. panser. DOOM
pansá (a ~) vb., ind. prez. 3 panseáză
pansați
PANSÁT, -Ă, pansați, -te, adj. Care este acoperit cu pansament; (înv. și pop.) oblojit. – V. pansa.
pansații
PANSÁT, -Ă, pansați, -te, adj. Care este acoperit cu pansament; (înv. și pop.) oblojit. – V. pansa.
pansaților
PANSÁT, -Ă, pansați, -te, adj. Care este acoperit cu pansament; (înv. și pop.) oblojit. – V. pansa.
pansea
PANSEÁ, pansele, s. f. Numele a două plante erbacee decorative din familia violaceelor: a) plantă cu tulpina mică, cu frunze late, ovale, cu flori nemirositoare, având cinci petale inegale de culori variate; panseluță (Viola wittrockiana); b) plantă cu frunze ovale și cu flori cu petale mari, rotunjite și variat colorate (Viola tricolor). – Din fr. pensée. DOOM
panseá s. f., art. panseáua, g.-d. art. pansélei; pl. panséle, art. pansélele
panseaua
PANSEÁ, pansele, s. f. Numele a două plante erbacee decorative din familia violaceelor: a) plantă cu tulpina mică, cu frunze late, ovale, cu flori nemirositoare, având cinci petale inegale de culori variate; panseluță (Viola wittrockiana); b) plantă cu frunze ovale și cu flori cu petale mari, rotunjite și variat colorate (Viola tricolor). – Din fr. pensée. DOOM
panseá s. f., art. panseáua, g.-d. art. pansélei; pl. panséle, art. pansélele
pansează
PANSÁ, pansez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) aplica un pansament; a (se) bandaja. 2. Tranz. (Rar) A țesăla un animal. – Din fr. panser. DOOM
pansá (a ~) vb., ind. prez. 3 panseáză
pansele
PANSEÁ, pansele, s. f. Numele a două plante erbacee decorative din familia violaceelor: a) plantă cu tulpina mică, cu frunze late, ovale, cu flori nemirositoare, având cinci petale inegale de culori variate; panseluță (Viola wittrockiana); b) plantă cu frunze ovale și cu flori cu petale mari, rotunjite și variat colorate (Viola tricolor). – Din fr. pensée. DOOM
panseá s. f., art. panseáua, g.-d. art. pansélei; pl. panséle, art. pansélele
panselei
PANSEÁ, pansele, s. f. Numele a două plante erbacee decorative din familia violaceelor: a) plantă cu tulpina mică, cu frunze late, ovale, cu flori nemirositoare, având cinci petale inegale de culori variate; panseluță (Viola wittrockiana); b) plantă cu frunze ovale și cu flori cu petale mari, rotunjite și variat colorate (Viola tricolor). – Din fr. pensée. DOOM
panseá s. f., art. panseáua, g.-d. art. pansélei; pl. panséle, art. pansélele
panselele
PANSEÁ, pansele, s. f. Numele a două plante erbacee decorative din familia violaceelor: a) plantă cu tulpina mică, cu frunze late, ovale, cu flori nemirositoare, având cinci petale inegale de culori variate; panseluță (Viola wittrockiana); b) plantă cu frunze ovale și cu flori cu petale mari, rotunjite și variat colorate (Viola tricolor). – Din fr. pensée. DOOM
panseá s. f., art. panseáua, g.-d. art. pansélei; pl. panséle, art. pansélele
panselelor
PANSEÁ, pansele, s. f. Numele a două plante erbacee decorative din familia violaceelor: a) plantă cu tulpina mică, cu frunze late, ovale, cu flori nemirositoare, având cinci petale inegale de culori variate; panseluță (Viola wittrockiana); b) plantă cu frunze ovale și cu flori cu petale mari, rotunjite și variat colorate (Viola tricolor). – Din fr. pensée. DOOM
panseá s. f., art. panseáua, g.-d. art. pansélei; pl. panséle, art. pansélele
panseluța
PANSELÚȚĂ, panseluțe, s. f. 1. Diminutiv al lui pansea. 2. Pansea. – Pansea + suf. -uță. DOOM
panselúță s. f., g.-d. art. panselúței; pl. panselúțe
panseluțe
PANSELÚȚĂ, panseluțe, s. f. 1. Diminutiv al lui pansea. 2. Pansea. – Pansea + suf. -uță. DOOM
panselúță s. f., g.-d. art. panselúței; pl. panselúțe
panseluței
PANSELÚȚĂ, panseluțe, s. f. 1. Diminutiv al lui pansea. 2. Pansea. – Pansea + suf. -uță. DOOM
panselúță s. f., g.-d. art. panselúței; pl. panselúțe
panseluțele
PANSELÚȚĂ, panseluțe, s. f. 1. Diminutiv al lui pansea. 2. Pansea. – Pansea + suf. -uță. DOOM
panselúță s. f., g.-d. art. panselúței; pl. panselúțe
panseluțelor
PANSELÚȚĂ, panseluțe, s. f. 1. Diminutiv al lui pansea. 2. Pansea. – Pansea + suf. -uță. DOOM
panselúță s. f., g.-d. art. panselúței; pl. panselúțe
panseu
PANSÉU, panseuri, s. n. (Fam.) Gândire, cugetare; maximă, sentință. – Din fr. pensée. DOOM
panséu (fam.) s. n., art. panséul; pl. panséuri
panseul
PANSÉU, panseuri, s. n. (Fam.) Gândire, cugetare; maximă, sentință. – Din fr. pensée. DOOM
panséu (fam.) s. n., art. panséul; pl. panséuri
panseului
PANSÉU, panseuri, s. n. (Fam.) Gândire, cugetare; maximă, sentință. – Din fr. pensée. DOOM
panséu (fam.) s. n., art. panséul; pl. panséuri
panseuri
PANSÉU, panseuri, s. n. (Fam.) Gândire, cugetare; maximă, sentință. – Din fr. pensée. DOOM
panséu (fam.) s. n., art. panséul; pl. panséuri
panseurile
PANSÉU, panseuri, s. n. (Fam.) Gândire, cugetare; maximă, sentință. – Din fr. pensée. DOOM
panséu (fam.) s. n., art. panséul; pl. panséuri
panseurilor
PANSÉU, panseuri, s. n. (Fam.) Gândire, cugetare; maximă, sentință. – Din fr. pensée. DOOM
panséu (fam.) s. n., art. panséul; pl. panséuri
pansexualism
PANSEXUALÍSM s. n. Teorie care exagerează rolul instinctului sexual în viața psihică. [Pr.: -xu-a-] – Din fr. pansexualisme. DOOM
pansexualísm (-xu-a-) s. n.
pansexualismul
PANSEXUALÍSM s. n. Teorie care exagerează rolul instinctului sexual în viața psihică. [Pr.: -xu-a-] – Din fr. pansexualisme. DOOM
pansexualísm (-xu-a-) s. n.
pansexualismului
PANSEXUALÍSM s. n. Teorie care exagerează rolul instinctului sexual în viața psihică. [Pr.: -xu-a-] – Din fr. pansexualisme. DOOM
pansexualísm (-xu-a-) s. n.
pansez
PANSÁ, pansez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) aplica un pansament; a (se) bandaja. 2. Tranz. (Rar) A țesăla un animal. – Din fr. panser. DOOM
pansá (a ~) vb., ind. prez. 3 panseáză
panseze
PANSÁ, pansez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) aplica un pansament; a (se) bandaja. 2. Tranz. (Rar) A țesăla un animal. – Din fr. panser. DOOM
pansá (a ~) vb., ind. prez. 3 panseáză
pansezi
PANSÁ, pansez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) aplica un pansament; a (se) bandaja. 2. Tranz. (Rar) A țesăla un animal. – Din fr. panser. DOOM
pansá (a ~) vb., ind. prez. 3 panseáză
pansinuzita
PANSINUZÍTĂ, pansinuzite, s. f. (Med.) Inflamație a tuturor sinusurilor oaselor craniene. – Din fr. pansinusite. DOOM
pansinuzítă s. f., g.-d. art. pansinuzítei; pl. pansinuzíte
pansinuzite
PANSINUZÍTĂ, pansinuzite, s. f. (Med.) Inflamație a tuturor sinusurilor oaselor craniene. – Din fr. pansinusite. DOOM
pansinuzítă s. f., g.-d. art. pansinuzítei; pl. pansinuzíte
pansinuzitei
PANSINUZÍTĂ, pansinuzite, s. f. (Med.) Inflamație a tuturor sinusurilor oaselor craniene. – Din fr. pansinusite. DOOM
pansinuzítă s. f., g.-d. art. pansinuzítei; pl. pansinuzíte
pansinuzitele
PANSINUZÍTĂ, pansinuzite, s. f. (Med.) Inflamație a tuturor sinusurilor oaselor craniene. – Din fr. pansinusite. DOOM
pansinuzítă s. f., g.-d. art. pansinuzítei; pl. pansinuzíte
pansinuzitelor
PANSINUZÍTĂ, pansinuzite, s. f. (Med.) Inflamație a tuturor sinusurilor oaselor craniene. – Din fr. pansinusite. DOOM
pansinuzítă s. f., g.-d. art. pansinuzítei; pl. pansinuzíte
pansion
PENSIÓN, pensioane, s. n. Instituție școlară particulară de grad elementar sau mediu unde elevii erau găzduiți în perioada școlarizării; pensionat. [Pr.: -si-on. – Var.: (înv.) pansión s. n.] – Din fr. pension. DOOM
pensión (-si-on) s. n., pl. pensioáne
pansiv
PANSÍV, -Ă, pansivi, -e, adj. (Rar) Meditativ, gânditor. – Din fr. pensif. DOOM
pansív (rar) adj. m., pl. pansívi; f. pansívă, pl. pansíve
pansiva
PANSÍV, -Ă, pansivi, -e, adj. (Rar) Meditativ, gânditor. – Din fr. pensif. DOOM
pansív (rar) adj. m., pl. pansívi; f. pansívă, pl. pansíve
pansive
PANSÍV, -Ă, pansivi, -e, adj. (Rar) Meditativ, gânditor. – Din fr. pensif. DOOM
pansív (rar) adj. m., pl. pansívi; f. pansívă, pl. pansíve
pansivei
PANSÍV, -Ă, pansivi, -e, adj. (Rar) Meditativ, gânditor. – Din fr. pensif. DOOM
pansív (rar) adj. m., pl. pansívi; f. pansívă, pl. pansíve
pansivele
PANSÍV, -Ă, pansivi, -e, adj. (Rar) Meditativ, gânditor. – Din fr. pensif. DOOM
pansív (rar) adj. m., pl. pansívi; f. pansívă, pl. pansíve
pansivelor
PANSÍV, -Ă, pansivi, -e, adj. (Rar) Meditativ, gânditor. – Din fr. pensif. DOOM
pansív (rar) adj. m., pl. pansívi; f. pansívă, pl. pansíve
pansivi
PANSÍV, -Ă, pansivi, -e, adj. (Rar) Meditativ, gânditor. – Din fr. pensif. DOOM
pansív (rar) adj. m., pl. pansívi; f. pansívă, pl. pansíve
pansivii
PANSÍV, -Ă, pansivi, -e, adj. (Rar) Meditativ, gânditor. – Din fr. pensif. DOOM
pansív (rar) adj. m., pl. pansívi; f. pansívă, pl. pansíve
pansivilor
PANSÍV, -Ă, pansivi, -e, adj. (Rar) Meditativ, gânditor. – Din fr. pensif. DOOM
pansív (rar) adj. m., pl. pansívi; f. pansívă, pl. pansíve
pansivul
PANSÍV, -Ă, pansivi, -e, adj. (Rar) Meditativ, gânditor. – Din fr. pensif. DOOM
pansív (rar) adj. m., pl. pansívi; f. pansívă, pl. pansíve
pansivului
PANSÍV, -Ă, pansivi, -e, adj. (Rar) Meditativ, gânditor. – Din fr. pensif. DOOM
pansív (rar) adj. m., pl. pansívi; f. pansívă, pl. pansíve
panslav
PANSLÁV, -Ă, panslavi, -e, adj. Care aparține (tuturor) popoarelor slave, privitor la (toate) popoarele slave. – Din fr. panslave. DOOM
pansláv adj. m., pl. panslávi; f. panslávă, pl. pansláve
panslava
PANSLÁV, -Ă, panslavi, -e, adj. Care aparține (tuturor) popoarelor slave, privitor la (toate) popoarele slave. – Din fr. panslave. DOOM
pansláv adj. m., pl. panslávi; f. panslávă, pl. pansláve
panslave
PANSLÁV, -Ă, panslavi, -e, adj. Care aparține (tuturor) popoarelor slave, privitor la (toate) popoarele slave. – Din fr. panslave. DOOM
pansláv adj. m., pl. panslávi; f. panslávă, pl. pansláve
panslavei
PANSLÁV, -Ă, panslavi, -e, adj. Care aparține (tuturor) popoarelor slave, privitor la (toate) popoarele slave. – Din fr. panslave. DOOM
pansláv adj. m., pl. panslávi; f. panslávă, pl. pansláve
panslavele
PANSLÁV, -Ă, panslavi, -e, adj. Care aparține (tuturor) popoarelor slave, privitor la (toate) popoarele slave. – Din fr. panslave. DOOM
pansláv adj. m., pl. panslávi; f. panslávă, pl. pansláve
panslavelor
PANSLÁV, -Ă, panslavi, -e, adj. Care aparține (tuturor) popoarelor slave, privitor la (toate) popoarele slave. – Din fr. panslave. DOOM
pansláv adj. m., pl. panslávi; f. panslávă, pl. pansláve
panslavi
PANSLÁV, -Ă, panslavi, -e, adj. Care aparține (tuturor) popoarelor slave, privitor la (toate) popoarele slave. – Din fr. panslave. DOOM
pansláv adj. m., pl. panslávi; f. panslávă, pl. pansláve
panslavii
PANSLÁV, -Ă, panslavi, -e, adj. Care aparține (tuturor) popoarelor slave, privitor la (toate) popoarele slave. – Din fr. panslave. DOOM
pansláv adj. m., pl. panslávi; f. panslávă, pl. pansláve
panslavilor
PANSLÁV, -Ă, panslavi, -e, adj. Care aparține (tuturor) popoarelor slave, privitor la (toate) popoarele slave. – Din fr. panslave. DOOM
pansláv adj. m., pl. panslávi; f. panslávă, pl. pansláve
panslavism
PANSLAVÍSM s. n. Mișcare politică și culturală apărată în Rusia în sec. XIX, care preconiza unirea într-un singur stat a tuturor popoarelor slave. – Din fr. panslavisme. DOOM
panslavísm s. n.
panslavismul
PANSLAVÍSM s. n. Mișcare politică și culturală apărată în Rusia în sec. XIX, care preconiza unirea într-un singur stat a tuturor popoarelor slave. – Din fr. panslavisme. DOOM
panslavísm s. n.
panslavismului
PANSLAVÍSM s. n. Mișcare politică și culturală apărată în Rusia în sec. XIX, care preconiza unirea într-un singur stat a tuturor popoarelor slave. – Din fr. panslavisme. DOOM
panslavísm s. n.
panslavist
PANSLAVÍST, -Ă, panslaviști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al panslavismului. – Din fr. panslaviste. DOOM
panslavíst adj. m., s. m., pl. panslavíști; adj. f., s. f. panslavístă, pl. panslavíste
panslavist
PANSLAVÍST, -Ă, panslaviști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al panslavismului. – Din fr. panslaviste. DOOM
panslavíst adj. m., s. m., pl. panslavíști; adj. f., s. f. panslavístă, pl. panslavíste
panslavista
PANSLAVÍST, -Ă, panslaviști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al panslavismului. – Din fr. panslaviste. DOOM
panslavíst adj. m., s. m., pl. panslavíști; adj. f., s. f. panslavístă, pl. panslavíste
panslavista
PANSLAVÍST, -Ă, panslaviști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al panslavismului. – Din fr. panslaviste. DOOM
panslavíst adj. m., s. m., pl. panslavíști; adj. f., s. f. panslavístă, pl. panslavíste
panslaviste
PANSLAVÍST, -Ă, panslaviști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al panslavismului. – Din fr. panslaviste. DOOM
panslavíst adj. m., s. m., pl. panslavíști; adj. f., s. f. panslavístă, pl. panslavíste
panslaviste
PANSLAVÍST, -Ă, panslaviști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al panslavismului. – Din fr. panslaviste. DOOM
panslavíst adj. m., s. m., pl. panslavíști; adj. f., s. f. panslavístă, pl. panslavíste
panslavistei
PANSLAVÍST, -Ă, panslaviști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al panslavismului. – Din fr. panslaviste. DOOM
panslavíst adj. m., s. m., pl. panslavíști; adj. f., s. f. panslavístă, pl. panslavíste
panslavistei
PANSLAVÍST, -Ă, panslaviști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al panslavismului. – Din fr. panslaviste. DOOM
panslavíst adj. m., s. m., pl. panslavíști; adj. f., s. f. panslavístă, pl. panslavíste
panslavistele
PANSLAVÍST, -Ă, panslaviști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al panslavismului. – Din fr. panslaviste. DOOM
panslavíst adj. m., s. m., pl. panslavíști; adj. f., s. f. panslavístă, pl. panslavíste
panslavistele
PANSLAVÍST, -Ă, panslaviști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al panslavismului. – Din fr. panslaviste. DOOM
panslavíst adj. m., s. m., pl. panslavíști; adj. f., s. f. panslavístă, pl. panslavíste
panslavistelor
PANSLAVÍST, -Ă, panslaviști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al panslavismului. – Din fr. panslaviste. DOOM
panslavíst adj. m., s. m., pl. panslavíști; adj. f., s. f. panslavístă, pl. panslavíste
panslavistelor
PANSLAVÍST, -Ă, panslaviști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al panslavismului. – Din fr. panslaviste. DOOM
panslavíst adj. m., s. m., pl. panslavíști; adj. f., s. f. panslavístă, pl. panslavíste
panslavistul
PANSLAVÍST, -Ă, panslaviști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al panslavismului. – Din fr. panslaviste. DOOM
panslavíst adj. m., s. m., pl. panslavíști; adj. f., s. f. panslavístă, pl. panslavíste
panslavistul
PANSLAVÍST, -Ă, panslaviști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al panslavismului. – Din fr. panslaviste. DOOM
panslavíst adj. m., s. m., pl. panslavíști; adj. f., s. f. panslavístă, pl. panslavíste
panslavistului
PANSLAVÍST, -Ă, panslaviști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al panslavismului. – Din fr. panslaviste. DOOM
panslavíst adj. m., s. m., pl. panslavíști; adj. f., s. f. panslavístă, pl. panslavíste
panslavistului
PANSLAVÍST, -Ă, panslaviști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al panslavismului. – Din fr. panslaviste. DOOM
panslavíst adj. m., s. m., pl. panslavíști; adj. f., s. f. panslavístă, pl. panslavíste
panslaviști
PANSLAVÍST, -Ă, panslaviști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al panslavismului. – Din fr. panslaviste. DOOM
panslavíst adj. m., s. m., pl. panslavíști; adj. f., s. f. panslavístă, pl. panslavíste
panslaviști
PANSLAVÍST, -Ă, panslaviști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al panslavismului. – Din fr. panslaviste. DOOM
panslavíst adj. m., s. m., pl. panslavíști; adj. f., s. f. panslavístă, pl. panslavíste
panslaviștii
PANSLAVÍST, -Ă, panslaviști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al panslavismului. – Din fr. panslaviste. DOOM
panslavíst adj. m., s. m., pl. panslavíști; adj. f., s. f. panslavístă, pl. panslavíste
panslaviștii
PANSLAVÍST, -Ă, panslaviști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al panslavismului. – Din fr. panslaviste. DOOM
panslavíst adj. m., s. m., pl. panslavíști; adj. f., s. f. panslavístă, pl. panslavíste
panslaviștilor
PANSLAVÍST, -Ă, panslaviști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al panslavismului. – Din fr. panslaviste. DOOM
panslavíst adj. m., s. m., pl. panslavíști; adj. f., s. f. panslavístă, pl. panslavíste
panslaviștilor
PANSLAVÍST, -Ă, panslaviști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al panslavismului. – Din fr. panslaviste. DOOM
panslavíst adj. m., s. m., pl. panslavíști; adj. f., s. f. panslavístă, pl. panslavíste
panslavul
PANSLÁV, -Ă, panslavi, -e, adj. Care aparține (tuturor) popoarelor slave, privitor la (toate) popoarele slave. – Din fr. panslave. DOOM
pansláv adj. m., pl. panslávi; f. panslávă, pl. pansláve
panslavului
PANSLÁV, -Ă, panslavi, -e, adj. Care aparține (tuturor) popoarelor slave, privitor la (toate) popoarele slave. – Din fr. panslave. DOOM
pansláv adj. m., pl. panslávi; f. panslávă, pl. pansláve
pansând
PANSÁ, pansez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) aplica un pansament; a (se) bandaja. 2. Tranz. (Rar) A țesăla un animal. – Din fr. panser. DOOM
pansá (a ~) vb., ind. prez. 3 panseáză
pansînd
PANSÁ, pansez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) aplica un pansament; a (se) bandaja. 2. Tranz. (Rar) A țesăla un animal. – Din fr. panser. DOOM
pansá (a ~) vb., ind. prez. 3 panseáză
pansări
PANSÁRE, pansări, s. f. Acțiunea de a (se) pansa și rezultatul ei; bandajare. – V. pansa. DOOM
pansáre s. f., g.-d. art. pansắrii; pl. pansắri
pansării
PANSÁRE, pansări, s. f. Acțiunea de a (se) pansa și rezultatul ei; bandajare. – V. pansa. DOOM
pansáre s. f., g.-d. art. pansắrii; pl. pansắri
pansările
PANSÁRE, pansări, s. f. Acțiunea de a (se) pansa și rezultatul ei; bandajare. – V. pansa. DOOM
pansáre s. f., g.-d. art. pansắrii; pl. pansắri
pansărilor
PANSÁRE, pansări, s. f. Acțiunea de a (se) pansa și rezultatul ei; bandajare. – V. pansa. DOOM
pansáre s. f., g.-d. art. pansắrii; pl. pansắri
panta
PÁNTĂ, pante, s. f. 1. Porțiune de teren cu suprafața înclinată față de planul orizontal, care formează de obicei versantul unei forme de relief; povârniș, coastă. ◊ Loc. adv. și adj. În pantă = înclinat, pieziș. ◊ Expr. A cădea (sau a aluneca) pe panta... (sau pe o pantă...) = a) a se lăsa prins, antrenat de...; b) a se îndrepta către..., a duce către... 2. Unghi ascuțit format de o dreaptă sau de un plan cu dreapta sau cu planul orizontal; tangenta trigonometrică a acestui unghi; înclinare față de orizontală. – Din fr. pente. DOOM
pántă s. f., g.-d. art. pántei; pl. pánte
panta
PÁNTĂ2, pente, s. f. (Învechit și popular) Fîșie îngustă de metal (folosită mai ales la ferecatul obiectelor de lemn). Aramă lucrată și nelucrată, numai pente (fîșii). IONESCU, M. 735. Cînd da cu picioru-n poartă, Zbura cîte-o pantă toată. BIBICESCU, P. P. 300. Pente pe pente, Mii și sute încuiete (Ghemul). GOROVEI, C. 173.
pantagruelic
PANTAGRUÉLIC, -Ă, pantagruelici, -ce, adj. (Livr.; despre pofta de mâncare, foame) Extraordinar, colosal, devorant; (despre ospețe, mese) foarte bogat. [Pr.: -gru-e-] – Din fr. pantagruélique. DOOM
pantagruélic (livr.) (-ta-gru-e-) adj. m., pl. pantagruélici; f. pantagruélică, pl. pantagruélice
pantagruelica
PANTAGRUÉLIC, -Ă, pantagruelici, -ce, adj. (Livr.; despre pofta de mâncare, foame) Extraordinar, colosal, devorant; (despre ospețe, mese) foarte bogat. [Pr.: -gru-e-] – Din fr. pantagruélique. DOOM
pantagruélic (livr.) (-ta-gru-e-) adj. m., pl. pantagruélici; f. pantagruélică, pl. pantagruélice
pantagruelice
PANTAGRUÉLIC, -Ă, pantagruelici, -ce, adj. (Livr.; despre pofta de mâncare, foame) Extraordinar, colosal, devorant; (despre ospețe, mese) foarte bogat. [Pr.: -gru-e-] – Din fr. pantagruélique. DOOM
pantagruélic (livr.) (-ta-gru-e-) adj. m., pl. pantagruélici; f. pantagruélică, pl. pantagruélice
pantagruelicei
PANTAGRUÉLIC, -Ă, pantagruelici, -ce, adj. (Livr.; despre pofta de mâncare, foame) Extraordinar, colosal, devorant; (despre ospețe, mese) foarte bogat. [Pr.: -gru-e-] – Din fr. pantagruélique. DOOM
pantagruélic (livr.) (-ta-gru-e-) adj. m., pl. pantagruélici; f. pantagruélică, pl. pantagruélice
pantagruelicele
PANTAGRUÉLIC, -Ă, pantagruelici, -ce, adj. (Livr.; despre pofta de mâncare, foame) Extraordinar, colosal, devorant; (despre ospețe, mese) foarte bogat. [Pr.: -gru-e-] – Din fr. pantagruélique. DOOM
pantagruélic (livr.) (-ta-gru-e-) adj. m., pl. pantagruélici; f. pantagruélică, pl. pantagruélice
pantagruelicelor
PANTAGRUÉLIC, -Ă, pantagruelici, -ce, adj. (Livr.; despre pofta de mâncare, foame) Extraordinar, colosal, devorant; (despre ospețe, mese) foarte bogat. [Pr.: -gru-e-] – Din fr. pantagruélique. DOOM
pantagruélic (livr.) (-ta-gru-e-) adj. m., pl. pantagruélici; f. pantagruélică, pl. pantagruélice
pantagruelici
PANTAGRUÉLIC, -Ă, pantagruelici, -ce, adj. (Livr.; despre pofta de mâncare, foame) Extraordinar, colosal, devorant; (despre ospețe, mese) foarte bogat. [Pr.: -gru-e-] – Din fr. pantagruélique. DOOM
pantagruélic (livr.) (-ta-gru-e-) adj. m., pl. pantagruélici; f. pantagruélică, pl. pantagruélice
pantagruelicii
PANTAGRUÉLIC, -Ă, pantagruelici, -ce, adj. (Livr.; despre pofta de mâncare, foame) Extraordinar, colosal, devorant; (despre ospețe, mese) foarte bogat. [Pr.: -gru-e-] – Din fr. pantagruélique. DOOM
pantagruélic (livr.) (-ta-gru-e-) adj. m., pl. pantagruélici; f. pantagruélică, pl. pantagruélice
pantagruelicilor
PANTAGRUÉLIC, -Ă, pantagruelici, -ce, adj. (Livr.; despre pofta de mâncare, foame) Extraordinar, colosal, devorant; (despre ospețe, mese) foarte bogat. [Pr.: -gru-e-] – Din fr. pantagruélique. DOOM
pantagruélic (livr.) (-ta-gru-e-) adj. m., pl. pantagruélici; f. pantagruélică, pl. pantagruélice
pantagruelicul
PANTAGRUÉLIC, -Ă, pantagruelici, -ce, adj. (Livr.; despre pofta de mâncare, foame) Extraordinar, colosal, devorant; (despre ospețe, mese) foarte bogat. [Pr.: -gru-e-] – Din fr. pantagruélique. DOOM
pantagruélic (livr.) (-ta-gru-e-) adj. m., pl. pantagruélici; f. pantagruélică, pl. pantagruélice
pantagruelicului
PANTAGRUÉLIC, -Ă, pantagruelici, -ce, adj. (Livr.; despre pofta de mâncare, foame) Extraordinar, colosal, devorant; (despre ospețe, mese) foarte bogat. [Pr.: -gru-e-] – Din fr. pantagruélique. DOOM
pantagruélic (livr.) (-ta-gru-e-) adj. m., pl. pantagruélici; f. pantagruélică, pl. pantagruélice
pantahuza
PANTAHÚZĂ, pantahuze, s. f. (Înv.) Listă de subscripție cu care se strâng bani pentru clădirea sau pentru repararea unei biserici, pentru o operă de binefacere etc. – Din ngr. pantahúsa. DOOM
pantahúză (înv.) s. f., g.-d. art. pantahúzei; pl. pantahúze
pantahuze
PANTAHÚZĂ, pantahuze, s. f. (Înv.) Listă de subscripție cu care se strâng bani pentru clădirea sau pentru repararea unei biserici, pentru o operă de binefacere etc. – Din ngr. pantahúsa. DOOM
pantahúză (înv.) s. f., g.-d. art. pantahúzei; pl. pantahúze
pantahuzei
PANTAHÚZĂ, pantahuze, s. f. (Înv.) Listă de subscripție cu care se strâng bani pentru clădirea sau pentru repararea unei biserici, pentru o operă de binefacere etc. – Din ngr. pantahúsa. DOOM
pantahúză (înv.) s. f., g.-d. art. pantahúzei; pl. pantahúze
pantahuzele
PANTAHÚZĂ, pantahuze, s. f. (Înv.) Listă de subscripție cu care se strâng bani pentru clădirea sau pentru repararea unei biserici, pentru o operă de binefacere etc. – Din ngr. pantahúsa. DOOM
pantahúză (înv.) s. f., g.-d. art. pantahúzei; pl. pantahúze
pantahuzelor
PANTAHÚZĂ, pantahuze, s. f. (Înv.) Listă de subscripție cu care se strâng bani pentru clădirea sau pentru repararea unei biserici, pentru o operă de binefacere etc. – Din ngr. pantahúsa. DOOM
pantahúză (înv.) s. f., g.-d. art. pantahúzei; pl. pantahúze
pantalon
PANTALÓN, pantaloni, s. m. 1. (De obicei la pl.) Îmbrăcăminte exterioară care acoperă, de la mijloc în jos, corpul și fiecare picior în parte; nădrag. ♦ Chiloți, izmene. 2. Piesă de tablă sau de metal turnat, goală în interior, folosită la bifurcarea unei conducte. – Din ngr. pantalóni, fr. pantalon. DOOM
pantalón s. m., pl. pantalóni
pantalonada
PANTALONÁDĂ, pantalonade, s. f. (Livr.) Comedie burlescă; p. ext. bufonerie. – Din fr. pantalonnade. DOOM
pantalonádă (livr.) s. f., g.-d. art. pantalonádei; pl. pantalonáde
pantalonade
PANTALONÁDĂ, pantalonade, s. f. (Livr.) Comedie burlescă; p. ext. bufonerie. – Din fr. pantalonnade. DOOM
pantalonádă (livr.) s. f., g.-d. art. pantalonádei; pl. pantalonáde
pantalonadei
PANTALONÁDĂ, pantalonade, s. f. (Livr.) Comedie burlescă; p. ext. bufonerie. – Din fr. pantalonnade. DOOM
pantalonádă (livr.) s. f., g.-d. art. pantalonádei; pl. pantalonáde
pantalonadele
PANTALONÁDĂ, pantalonade, s. f. (Livr.) Comedie burlescă; p. ext. bufonerie. – Din fr. pantalonnade. DOOM
pantalonádă (livr.) s. f., g.-d. art. pantalonádei; pl. pantalonáde
pantalonadelor
PANTALONÁDĂ, pantalonade, s. f. (Livr.) Comedie burlescă; p. ext. bufonerie. – Din fr. pantalonnade. DOOM
pantalonádă (livr.) s. f., g.-d. art. pantalonádei; pl. pantalonáde
pantalonar
PANTALONÁR, pantalonari, s. m. 1. Denumire depreciativă dată de către boierii conservatori în sec. XIX tinerilor progresiști care adoptaseră îmbrăcămintea occidentală. ♦ (Pop.) Nume depreciativ dat de țărani persoanelor îmbrăcate orășenește; spec. orășean, târgoveț. 2. (Rar) Croitor specializat în confecționarea pantalonilor. – Pantalon + suf. -ar. DOOM
pantalonár s. m., pl. pantalonári
pantalonari
PANTALONÁR, pantalonari, s. m. 1. Denumire depreciativă dată de către boierii conservatori în sec. XIX tinerilor progresiști care adoptaseră îmbrăcămintea occidentală. ♦ (Pop.) Nume depreciativ dat de țărani persoanelor îmbrăcate orășenește; spec. orășean, târgoveț. 2. (Rar) Croitor specializat în confecționarea pantalonilor. – Pantalon + suf. -ar. DOOM
pantalonár s. m., pl. pantalonári
pantalonarii
PANTALONÁR, pantalonari, s. m. 1. Denumire depreciativă dată de către boierii conservatori în sec. XIX tinerilor progresiști care adoptaseră îmbrăcămintea occidentală. ♦ (Pop.) Nume depreciativ dat de țărani persoanelor îmbrăcate orășenește; spec. orășean, târgoveț. 2. (Rar) Croitor specializat în confecționarea pantalonilor. – Pantalon + suf. -ar. DOOM
pantalonár s. m., pl. pantalonári
pantalonarilor
PANTALONÁR, pantalonari, s. m. 1. Denumire depreciativă dată de către boierii conservatori în sec. XIX tinerilor progresiști care adoptaseră îmbrăcămintea occidentală. ♦ (Pop.) Nume depreciativ dat de țărani persoanelor îmbrăcate orășenește; spec. orășean, târgoveț. 2. (Rar) Croitor specializat în confecționarea pantalonilor. – Pantalon + suf. -ar. DOOM
pantalonár s. m., pl. pantalonári
pantalonarul
PANTALONÁR, pantalonari, s. m. 1. Denumire depreciativă dată de către boierii conservatori în sec. XIX tinerilor progresiști care adoptaseră îmbrăcămintea occidentală. ♦ (Pop.) Nume depreciativ dat de țărani persoanelor îmbrăcate orășenește; spec. orășean, târgoveț. 2. (Rar) Croitor specializat în confecționarea pantalonilor. – Pantalon + suf. -ar. DOOM
pantalonár s. m., pl. pantalonári
pantalonarului
PANTALONÁR, pantalonari, s. m. 1. Denumire depreciativă dată de către boierii conservatori în sec. XIX tinerilor progresiști care adoptaseră îmbrăcămintea occidentală. ♦ (Pop.) Nume depreciativ dat de țărani persoanelor îmbrăcate orășenește; spec. orășean, târgoveț. 2. (Rar) Croitor specializat în confecționarea pantalonilor. – Pantalon + suf. -ar. DOOM
pantalonár s. m., pl. pantalonári
pantalonaș
PANTALONÁȘ, pantalonași, s. m. (Mai ales la pl.) Diminutiv al lui pantalon. ♦ Spec. Pantalon scurt pentru copii. ♦ Spec. Chilot lung până la gleznă, împodobit cu volane de dantelă, pe care îl purtau femeile. – Pantalon + suf. -aș. DOOM
pantalonáș s. m., pl. pantalonáși
pantalonași
PANTALONÁȘ, pantalonași, s. m. (Mai ales la pl.) Diminutiv al lui pantalon. ♦ Spec. Pantalon scurt pentru copii. ♦ Spec. Chilot lung până la gleznă, împodobit cu volane de dantelă, pe care îl purtau femeile. – Pantalon + suf. -aș. DOOM
pantalonáș s. m., pl. pantalonáși
pantalonașii
PANTALONÁȘ, pantalonași, s. m. (Mai ales la pl.) Diminutiv al lui pantalon. ♦ Spec. Pantalon scurt pentru copii. ♦ Spec. Chilot lung până la gleznă, împodobit cu volane de dantelă, pe care îl purtau femeile. – Pantalon + suf. -aș. DOOM
pantalonáș s. m., pl. pantalonáși
pantalonașilor
PANTALONÁȘ, pantalonași, s. m. (Mai ales la pl.) Diminutiv al lui pantalon. ♦ Spec. Pantalon scurt pentru copii. ♦ Spec. Chilot lung până la gleznă, împodobit cu volane de dantelă, pe care îl purtau femeile. – Pantalon + suf. -aș. DOOM
pantalonáș s. m., pl. pantalonáși
pantalonașul
PANTALONÁȘ, pantalonași, s. m. (Mai ales la pl.) Diminutiv al lui pantalon. ♦ Spec. Pantalon scurt pentru copii. ♦ Spec. Chilot lung până la gleznă, împodobit cu volane de dantelă, pe care îl purtau femeile. – Pantalon + suf. -aș. DOOM
pantalonáș s. m., pl. pantalonáși
pantalonașului
PANTALONÁȘ, pantalonași, s. m. (Mai ales la pl.) Diminutiv al lui pantalon. ♦ Spec. Pantalon scurt pentru copii. ♦ Spec. Chilot lung până la gleznă, împodobit cu volane de dantelă, pe care îl purtau femeile. – Pantalon + suf. -aș. DOOM
pantalonáș s. m., pl. pantalonáși
pantaloni
PANTALÓN, pantaloni, s. m. 1. (De obicei la pl.) Îmbrăcăminte exterioară care acoperă, de la mijloc în jos, corpul și fiecare picior în parte; nădrag. ♦ Chiloți, izmene. 2. Piesă de tablă sau de metal turnat, goală în interior, folosită la bifurcarea unei conducte. – Din ngr. pantalóni, fr. pantalon. DOOM
pantalón s. m., pl. pantalóni
pantalonii
PANTALÓN, pantaloni, s. m. 1. (De obicei la pl.) Îmbrăcăminte exterioară care acoperă, de la mijloc în jos, corpul și fiecare picior în parte; nădrag. ♦ Chiloți, izmene. 2. Piesă de tablă sau de metal turnat, goală în interior, folosită la bifurcarea unei conducte. – Din ngr. pantalóni, fr. pantalon. DOOM
pantalón s. m., pl. pantalóni
pantalonilor
PANTALÓN, pantaloni, s. m. 1. (De obicei la pl.) Îmbrăcăminte exterioară care acoperă, de la mijloc în jos, corpul și fiecare picior în parte; nădrag. ♦ Chiloți, izmene. 2. Piesă de tablă sau de metal turnat, goală în interior, folosită la bifurcarea unei conducte. – Din ngr. pantalóni, fr. pantalon. DOOM
pantalón s. m., pl. pantalóni
pantalonul
PANTALÓN, pantaloni, s. m. 1. (De obicei la pl.) Îmbrăcăminte exterioară care acoperă, de la mijloc în jos, corpul și fiecare picior în parte; nădrag. ♦ Chiloți, izmene. 2. Piesă de tablă sau de metal turnat, goală în interior, folosită la bifurcarea unei conducte. – Din ngr. pantalóni, fr. pantalon. DOOM
pantalón s. m., pl. pantalóni
pantalonului
PANTALÓN, pantaloni, s. m. 1. (De obicei la pl.) Îmbrăcăminte exterioară care acoperă, de la mijloc în jos, corpul și fiecare picior în parte; nădrag. ♦ Chiloți, izmene. 2. Piesă de tablă sau de metal turnat, goală în interior, folosită la bifurcarea unei conducte. – Din ngr. pantalóni, fr. pantalon. DOOM
pantalón s. m., pl. pantalóni
pantaraura
a umbla pantaraura expr. a hoinări, a vagabonda.
pante
PÁNTĂ, pante, s. f. 1. Porțiune de teren cu suprafața înclinată față de planul orizontal, care formează de obicei versantul unei forme de relief; povârniș, coastă. ◊ Loc. adv. și adj. În pantă = înclinat, pieziș. ◊ Expr. A cădea (sau a aluneca) pe panta... (sau pe o pantă...) = a) a se lăsa prins, antrenat de...; b) a se îndrepta către..., a duce către... 2. Unghi ascuțit format de o dreaptă sau de un plan cu dreapta sau cu planul orizontal; tangenta trigonometrică a acestui unghi; înclinare față de orizontală. – Din fr. pente. DOOM
pántă s. f., g.-d. art. pántei; pl. pánte
pantee
PANTÉE adj.f. Care reunește atribuțiile sau caracterele mai multor divinități. [< fr. panthée].
pantei
PÁNTĂ, pante, s. f. 1. Porțiune de teren cu suprafața înclinată față de planul orizontal, care formează de obicei versantul unei forme de relief; povârniș, coastă. ◊ Loc. adv. și adj. În pantă = înclinat, pieziș. ◊ Expr. A cădea (sau a aluneca) pe panta... (sau pe o pantă...) = a) a se lăsa prins, antrenat de...; b) a se îndrepta către..., a duce către... 2. Unghi ascuțit format de o dreaptă sau de un plan cu dreapta sau cu planul orizontal; tangenta trigonometrică a acestui unghi; înclinare față de orizontală. – Din fr. pente. DOOM
pántă s. f., g.-d. art. pántei; pl. pánte
panteism
PANTEÍSM, s. n. Concepție filosofică monistă care identifică pe Dumnezeu cu întreaga natură. – Din fr. panthéisme. DOOM
panteísm s. n.
panteismul
PANTEÍSM, s. n. Concepție filosofică monistă care identifică pe Dumnezeu cu întreaga natură. – Din fr. panthéisme. DOOM
panteísm s. n.
panteismului
PANTEÍSM, s. n. Concepție filosofică monistă care identifică pe Dumnezeu cu întreaga natură. – Din fr. panthéisme. DOOM
panteísm s. n.
panteist
PANTEÍST, -Ă, panteiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de panteism, privitor la panteism; care admite, susține panteismul; panteistic. 2. S. m. și f. Adept al panteismului. – Din fr. panthéiste. DOOM
panteíst adj. m., s. m., pl. panteíști; adj. f., s. f. panteístă, pl. panteíste
panteist
PANTEÍST, -Ă, panteiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de panteism, privitor la panteism; care admite, susține panteismul; panteistic. 2. S. m. și f. Adept al panteismului. – Din fr. panthéiste. DOOM
panteíst adj. m., s. m., pl. panteíști; adj. f., s. f. panteístă, pl. panteíste
panteista
PANTEÍST, -Ă, panteiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de panteism, privitor la panteism; care admite, susține panteismul; panteistic. 2. S. m. și f. Adept al panteismului. – Din fr. panthéiste. DOOM
panteíst adj. m., s. m., pl. panteíști; adj. f., s. f. panteístă, pl. panteíste
panteista
PANTEÍST, -Ă, panteiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de panteism, privitor la panteism; care admite, susține panteismul; panteistic. 2. S. m. și f. Adept al panteismului. – Din fr. panthéiste. DOOM
panteíst adj. m., s. m., pl. panteíști; adj. f., s. f. panteístă, pl. panteíste
panteiste
PANTEÍST, -Ă, panteiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de panteism, privitor la panteism; care admite, susține panteismul; panteistic. 2. S. m. și f. Adept al panteismului. – Din fr. panthéiste. DOOM
panteíst adj. m., s. m., pl. panteíști; adj. f., s. f. panteístă, pl. panteíste
panteiste
PANTEÍST, -Ă, panteiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de panteism, privitor la panteism; care admite, susține panteismul; panteistic. 2. S. m. și f. Adept al panteismului. – Din fr. panthéiste. DOOM
panteíst adj. m., s. m., pl. panteíști; adj. f., s. f. panteístă, pl. panteíste
panteistei
PANTEÍST, -Ă, panteiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de panteism, privitor la panteism; care admite, susține panteismul; panteistic. 2. S. m. și f. Adept al panteismului. – Din fr. panthéiste. DOOM
panteíst adj. m., s. m., pl. panteíști; adj. f., s. f. panteístă, pl. panteíste
panteistei
PANTEÍST, -Ă, panteiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de panteism, privitor la panteism; care admite, susține panteismul; panteistic. 2. S. m. și f. Adept al panteismului. – Din fr. panthéiste. DOOM
panteíst adj. m., s. m., pl. panteíști; adj. f., s. f. panteístă, pl. panteíste
panteistele
PANTEÍST, -Ă, panteiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de panteism, privitor la panteism; care admite, susține panteismul; panteistic. 2. S. m. și f. Adept al panteismului. – Din fr. panthéiste. DOOM
panteíst adj. m., s. m., pl. panteíști; adj. f., s. f. panteístă, pl. panteíste
panteistele
PANTEÍST, -Ă, panteiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de panteism, privitor la panteism; care admite, susține panteismul; panteistic. 2. S. m. și f. Adept al panteismului. – Din fr. panthéiste. DOOM
panteíst adj. m., s. m., pl. panteíști; adj. f., s. f. panteístă, pl. panteíste
panteistelor
PANTEÍST, -Ă, panteiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de panteism, privitor la panteism; care admite, susține panteismul; panteistic. 2. S. m. și f. Adept al panteismului. – Din fr. panthéiste. DOOM
panteíst adj. m., s. m., pl. panteíști; adj. f., s. f. panteístă, pl. panteíste
panteistelor
PANTEÍST, -Ă, panteiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de panteism, privitor la panteism; care admite, susține panteismul; panteistic. 2. S. m. și f. Adept al panteismului. – Din fr. panthéiste. DOOM
panteíst adj. m., s. m., pl. panteíști; adj. f., s. f. panteístă, pl. panteíste
panteistic
PANTEÍSTIC, -Ă, panteistici, -ce, adj. (Rar) Panteist (1). – Din fr. panthéistique, germ. panthéistisch. DOOM
panteístic (rar) adj. m., pl. panteístici; f. panteístică, pl. panteístice
panteistica
PANTEÍSTIC, -Ă, panteistici, -ce, adj. (Rar) Panteist (1). – Din fr. panthéistique, germ. panthéistisch. DOOM
panteístic (rar) adj. m., pl. panteístici; f. panteístică, pl. panteístice
panteistice
PANTEÍSTIC, -Ă, panteistici, -ce, adj. (Rar) Panteist (1). – Din fr. panthéistique, germ. panthéistisch. DOOM
panteístic (rar) adj. m., pl. panteístici; f. panteístică, pl. panteístice
panteisticei
PANTEÍSTIC, -Ă, panteistici, -ce, adj. (Rar) Panteist (1). – Din fr. panthéistique, germ. panthéistisch. DOOM
panteístic (rar) adj. m., pl. panteístici; f. panteístică, pl. panteístice
panteisticele
PANTEÍSTIC, -Ă, panteistici, -ce, adj. (Rar) Panteist (1). – Din fr. panthéistique, germ. panthéistisch. DOOM
panteístic (rar) adj. m., pl. panteístici; f. panteístică, pl. panteístice
panteisticelor
PANTEÍSTIC, -Ă, panteistici, -ce, adj. (Rar) Panteist (1). – Din fr. panthéistique, germ. panthéistisch. DOOM
panteístic (rar) adj. m., pl. panteístici; f. panteístică, pl. panteístice
panteistici
PANTEÍSTIC, -Ă, panteistici, -ce, adj. (Rar) Panteist (1). – Din fr. panthéistique, germ. panthéistisch. DOOM
panteístic (rar) adj. m., pl. panteístici; f. panteístică, pl. panteístice
panteisticii
PANTEÍSTIC, -Ă, panteistici, -ce, adj. (Rar) Panteist (1). – Din fr. panthéistique, germ. panthéistisch. DOOM
panteístic (rar) adj. m., pl. panteístici; f. panteístică, pl. panteístice
panteisticilor
PANTEÍSTIC, -Ă, panteistici, -ce, adj. (Rar) Panteist (1). – Din fr. panthéistique, germ. panthéistisch. DOOM
panteístic (rar) adj. m., pl. panteístici; f. panteístică, pl. panteístice
panteisticul
PANTEÍSTIC, -Ă, panteistici, -ce, adj. (Rar) Panteist (1). – Din fr. panthéistique, germ. panthéistisch. DOOM
panteístic (rar) adj. m., pl. panteístici; f. panteístică, pl. panteístice
panteisticului
PANTEÍSTIC, -Ă, panteistici, -ce, adj. (Rar) Panteist (1). – Din fr. panthéistique, germ. panthéistisch. DOOM
panteístic (rar) adj. m., pl. panteístici; f. panteístică, pl. panteístice
panteistul
PANTEÍST, -Ă, panteiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de panteism, privitor la panteism; care admite, susține panteismul; panteistic. 2. S. m. și f. Adept al panteismului. – Din fr. panthéiste. DOOM
panteíst adj. m., s. m., pl. panteíști; adj. f., s. f. panteístă, pl. panteíste
panteistul
PANTEÍST, -Ă, panteiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de panteism, privitor la panteism; care admite, susține panteismul; panteistic. 2. S. m. și f. Adept al panteismului. – Din fr. panthéiste. DOOM
panteíst adj. m., s. m., pl. panteíști; adj. f., s. f. panteístă, pl. panteíste
panteistului
PANTEÍST, -Ă, panteiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de panteism, privitor la panteism; care admite, susține panteismul; panteistic. 2. S. m. și f. Adept al panteismului. – Din fr. panthéiste. DOOM
panteíst adj. m., s. m., pl. panteíști; adj. f., s. f. panteístă, pl. panteíste
panteistului
PANTEÍST, -Ă, panteiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de panteism, privitor la panteism; care admite, susține panteismul; panteistic. 2. S. m. și f. Adept al panteismului. – Din fr. panthéiste. DOOM
panteíst adj. m., s. m., pl. panteíști; adj. f., s. f. panteístă, pl. panteíste
panteiști
PANTEÍST, -Ă, panteiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de panteism, privitor la panteism; care admite, susține panteismul; panteistic. 2. S. m. și f. Adept al panteismului. – Din fr. panthéiste. DOOM
panteíst adj. m., s. m., pl. panteíști; adj. f., s. f. panteístă, pl. panteíste
panteiști
PANTEÍST, -Ă, panteiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de panteism, privitor la panteism; care admite, susține panteismul; panteistic. 2. S. m. și f. Adept al panteismului. – Din fr. panthéiste. DOOM
panteíst adj. m., s. m., pl. panteíști; adj. f., s. f. panteístă, pl. panteíste
panteiștii
PANTEÍST, -Ă, panteiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de panteism, privitor la panteism; care admite, susține panteismul; panteistic. 2. S. m. și f. Adept al panteismului. – Din fr. panthéiste. DOOM
panteíst adj. m., s. m., pl. panteíști; adj. f., s. f. panteístă, pl. panteíste
panteiștii
PANTEÍST, -Ă, panteiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de panteism, privitor la panteism; care admite, susține panteismul; panteistic. 2. S. m. și f. Adept al panteismului. – Din fr. panthéiste. DOOM
panteíst adj. m., s. m., pl. panteíști; adj. f., s. f. panteístă, pl. panteíste
panteiștilor
PANTEÍST, -Ă, panteiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de panteism, privitor la panteism; care admite, susține panteismul; panteistic. 2. S. m. și f. Adept al panteismului. – Din fr. panthéiste. DOOM
panteíst adj. m., s. m., pl. panteíști; adj. f., s. f. panteístă, pl. panteíste
panteiștilor
PANTEÍST, -Ă, panteiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de panteism, privitor la panteism; care admite, susține panteismul; panteistic. 2. S. m. și f. Adept al panteismului. – Din fr. panthéiste. DOOM
panteíst adj. m., s. m., pl. panteíști; adj. f., s. f. panteístă, pl. panteíste
pantele
PÁNTĂ, pante, s. f. 1. Porțiune de teren cu suprafața înclinată față de planul orizontal, care formează de obicei versantul unei forme de relief; povârniș, coastă. ◊ Loc. adv. și adj. În pantă = înclinat, pieziș. ◊ Expr. A cădea (sau a aluneca) pe panta... (sau pe o pantă...) = a) a se lăsa prins, antrenat de...; b) a se îndrepta către..., a duce către... 2. Unghi ascuțit format de o dreaptă sau de un plan cu dreapta sau cu planul orizontal; tangenta trigonometrică a acestui unghi; înclinare față de orizontală. – Din fr. pente. DOOM
pántă s. f., g.-d. art. pántei; pl. pánte
pantelegraf
PANTELEGRÁF s.n. Aparat telegrafic cu ajutorul căruia se pot reproduce la postul receptor scrisul, desenele etc. transmise de expeditor. [< fr. pantélégraphe].
pantelegrafe
PANTELEGRÁF s.n. Aparat telegrafic cu ajutorul căruia se pot reproduce la postul receptor scrisul, desenele etc. transmise de expeditor. [< fr. pantélégraphe].
pantelegrafele
PANTELEGRÁF s.n. Aparat telegrafic cu ajutorul căruia se pot reproduce la postul receptor scrisul, desenele etc. transmise de expeditor. [< fr. pantélégraphe].
pantelegrafelor
PANTELEGRÁF s.n. Aparat telegrafic cu ajutorul căruia se pot reproduce la postul receptor scrisul, desenele etc. transmise de expeditor. [< fr. pantélégraphe].
pantelegraful
PANTELEGRÁF s.n. Aparat telegrafic cu ajutorul căruia se pot reproduce la postul receptor scrisul, desenele etc. transmise de expeditor. [< fr. pantélégraphe].
pantelegrafului
PANTELEGRÁF s.n. Aparat telegrafic cu ajutorul căruia se pot reproduce la postul receptor scrisul, desenele etc. transmise de expeditor. [< fr. pantélégraphe].
pantelism
PANTELÍSM s.n. Concepție idealistă care susține că la baza dezvoltării fenomenelor este o voință de natură cosmică, care fixează anumite scopuri. ♦ Teorie care afirmă voința ca origine și natură a binelui. [< fr. pantélisme, cf. gr. pas – tot, teleos – scop].
pantelor
PÁNTĂ, pante, s. f. 1. Porțiune de teren cu suprafața înclinată față de planul orizontal, care formează de obicei versantul unei forme de relief; povârniș, coastă. ◊ Loc. adv. și adj. În pantă = înclinat, pieziș. ◊ Expr. A cădea (sau a aluneca) pe panta... (sau pe o pantă...) = a) a se lăsa prins, antrenat de...; b) a se îndrepta către..., a duce către... 2. Unghi ascuțit format de o dreaptă sau de un plan cu dreapta sau cu planul orizontal; tangenta trigonometrică a acestui unghi; înclinare față de orizontală. – Din fr. pente. DOOM
pántă s. f., g.-d. art. pántei; pl. pánte
panteon
PANTEÓN, panteonuri, s. n. 1. (La greci și la romani) Templu consacrat cultului tuturor zeilor. 2. Monument național în care se depun rămășițele pământești ale oamenilor iluștri. ♦ Fig. Totalitatea oamenilor iluștri ai unei țări. [Pr.: -te-on] – Din fr. panthéon. DOOM
panteón (-te-on) s. n., pl. panteónuri
panteonul
PANTEÓN, panteonuri, s. n. 1. (La greci și la romani) Templu consacrat cultului tuturor zeilor. 2. Monument național în care se depun rămășițele pământești ale oamenilor iluștri. ♦ Fig. Totalitatea oamenilor iluștri ai unei țări. [Pr.: -te-on] – Din fr. panthéon. DOOM
panteón (-te-on) s. n., pl. panteónuri
panteonului
PANTEÓN, panteonuri, s. n. 1. (La greci și la romani) Templu consacrat cultului tuturor zeilor. 2. Monument național în care se depun rămășițele pământești ale oamenilor iluștri. ♦ Fig. Totalitatea oamenilor iluștri ai unei țări. [Pr.: -te-on] – Din fr. panthéon. DOOM
panteón (-te-on) s. n., pl. panteónuri
panteonuri
PANTEÓN, panteonuri, s. n. 1. (La greci și la romani) Templu consacrat cultului tuturor zeilor. 2. Monument național în care se depun rămășițele pământești ale oamenilor iluștri. ♦ Fig. Totalitatea oamenilor iluștri ai unei țări. [Pr.: -te-on] – Din fr. panthéon. DOOM
panteón (-te-on) s. n., pl. panteónuri
panteonurile
PANTEÓN, panteonuri, s. n. 1. (La greci și la romani) Templu consacrat cultului tuturor zeilor. 2. Monument național în care se depun rămășițele pământești ale oamenilor iluștri. ♦ Fig. Totalitatea oamenilor iluștri ai unei țări. [Pr.: -te-on] – Din fr. panthéon. DOOM
panteón (-te-on) s. n., pl. panteónuri
panteonurilor
PANTEÓN, panteonuri, s. n. 1. (La greci și la romani) Templu consacrat cultului tuturor zeilor. 2. Monument național în care se depun rămășițele pământești ale oamenilor iluștri. ♦ Fig. Totalitatea oamenilor iluștri ai unei țări. [Pr.: -te-on] – Din fr. panthéon. DOOM
panteón (-te-on) s. n., pl. panteónuri
pantera
PANTÉRĂ, pantere, s. f. Mamifer carnivor din familia felidelor, cu corpul suplu și musculos, cu blana gălbuie-roșcată cu pete închise, care trăiește în Asia și Africa; leopard, pardos (Felis pardus). – Din fr. panthère. DOOM
pantéră s. f., g.-d. art. pantérei; pl. pantére
pantere
PANTÉRĂ, pantere, s. f. Mamifer carnivor din familia felidelor, cu corpul suplu și musculos, cu blana gălbuie-roșcată cu pete închise, care trăiește în Asia și Africa; leopard, pardos (Felis pardus). – Din fr. panthère. DOOM
pantéră s. f., g.-d. art. pantérei; pl. pantére
panterei
PANTÉRĂ, pantere, s. f. Mamifer carnivor din familia felidelor, cu corpul suplu și musculos, cu blana gălbuie-roșcată cu pete închise, care trăiește în Asia și Africa; leopard, pardos (Felis pardus). – Din fr. panthère. DOOM
pantéră s. f., g.-d. art. pantérei; pl. pantére
panterele
PANTÉRĂ, pantere, s. f. Mamifer carnivor din familia felidelor, cu corpul suplu și musculos, cu blana gălbuie-roșcată cu pete închise, care trăiește în Asia și Africa; leopard, pardos (Felis pardus). – Din fr. panthère. DOOM
pantéră s. f., g.-d. art. pantérei; pl. pantére
panterelor
PANTÉRĂ, pantere, s. f. Mamifer carnivor din familia felidelor, cu corpul suplu și musculos, cu blana gălbuie-roșcată cu pete închise, care trăiește în Asia și Africa; leopard, pardos (Felis pardus). – Din fr. panthère. DOOM
pantéră s. f., g.-d. art. pantérei; pl. pantére
panthera
LEU1, lei, s. m. 1. Mamifer carnivor de talie mare din familia felidelor, cu corpul acoperit cu blană scurtă de culoare gălbuie și cu o coamă bogată în jurul capului, deosebit de puternic și de vorace, care trăiește în Africa și în Asia meridională (Panthera leo) ◊ (În basme) Leu-paraleu = leu mare și cu o putere extraordinară; fig. om curajos, viteaz. ◊ Expr. Partea leului = partea cea mai mare, cea mai valoroasă din împărțeala unui bun și pe care și-o însușește cel mai puternic dintre părtași. ◊ Compuse: leu-de-mare = mamifer carnivor acvatic asemănător cu foca, având o coamă pe gât, piept și omoplat (Otaria byronia); leul-furnicilor = insectă asemănătoare cu libelula, ale cărei larve se hrănesc cu insecte (Myrmeleon formicarius). ♦ Fig. Om puternic, viteaz. 2. (Art.) Numele unei constelații. – Et. nec. Cf. lat. leo.
panthoides
Panthoides, denumire purtată de Euphorbus și de Polydamas, fiii lui Panthous.
panthous
Panth(o)us, preot al lui Aoillo la Troia și prieten cu Priamus. A avut doi fii, pe Euphorbus și pe Polydamus. Panthous și-a aflat moartea în timpul incendierii cetății.
panthus
Panth(o)us, preot al lui Aoillo la Troia și prieten cu Priamus. A avut doi fii, pe Euphorbus și pe Polydamus. Panthous și-a aflat moartea în timpul incendierii cetății.
panto
PANTO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „tot”, „total”, „orice lucru”. V. pan-. [< it. panto-, cf. gr. pas, pantos – tot].
pantoclast
PANTOCLÁST, -Ă adj., s.m. și f. Stăpânit de pantoclastie. [Cf. it. pantoclasta].
pantoclasta
PANTOCLÁST, -Ă adj., s.m. și f. Stăpânit de pantoclastie. [Cf. it. pantoclasta].
pantoclaste
PANTOCLÁST, -Ă adj., s.m. și f. Stăpânit de pantoclastie. [Cf. it. pantoclasta].
pantoclastei
PANTOCLÁST, -Ă adj., s.m. și f. Stăpânit de pantoclastie. [Cf. it. pantoclasta].
pantoclastele
PANTOCLÁST, -Ă adj., s.m. și f. Stăpânit de pantoclastie. [Cf. it. pantoclasta].
pantoclastelor
PANTOCLÁST, -Ă adj., s.m. și f. Stăpânit de pantoclastie. [Cf. it. pantoclasta].
pantoclastia
PANTOCLASTÍE s.f. Manie de a distruge totul; mania distrugerii. [Gen. -iei. / cf. it. pantoclastia].
pantoclastie
PANTOCLASTÍE s.f. Manie de a distruge totul; mania distrugerii. [Gen. -iei. / cf. it. pantoclastia].
pantoclastiei
PANTOCLASTÍE s.f. Manie de a distruge totul; mania distrugerii. [Gen. -iei. / cf. it. pantoclastia].
pantoclastii
PANTOCLASTÍE s.f. Manie de a distruge totul; mania distrugerii. [Gen. -iei. / cf. it. pantoclastia].
pantoclastiile
PANTOCLASTÍE s.f. Manie de a distruge totul; mania distrugerii. [Gen. -iei. / cf. it. pantoclastia].
pantoclastiilor
PANTOCLASTÍE s.f. Manie de a distruge totul; mania distrugerii. [Gen. -iei. / cf. it. pantoclastia].
pantoclastul
PANTOCLÁST, -Ă adj., s.m. și f. Stăpânit de pantoclastie. [Cf. it. pantoclasta].
pantoclastului
PANTOCLÁST, -Ă adj., s.m. și f. Stăpânit de pantoclastie. [Cf. it. pantoclasta].
pantoclaști
PANTOCLÁST, -Ă adj., s.m. și f. Stăpânit de pantoclastie. [Cf. it. pantoclasta].
pantoclaștii
PANTOCLÁST, -Ă adj., s.m. și f. Stăpânit de pantoclastie. [Cf. it. pantoclasta].
pantoclaștilor
PANTOCLÁST, -Ă adj., s.m. și f. Stăpânit de pantoclastie. [Cf. it. pantoclasta].
pantocrator
PANTOCRÁTOR s. n. Icoană pictată în bisericile ortodoxe pe bolta naosului, care reprezintă pe Isus Hristos ca împărat al lumii; p. ext. cupola de deasupra naosului, unde se află această icoană. – Din ngr. pantokrátor. DOOM
pantocrátor (icoană) (-to-cra-) s. n.
pantocrator
pantocratór s. m. – Chipul lui Iisus ca rege al universului, care este reprezentat de obicei în cupola bisericilor ortodoxe. Gr. παντοϰράτορ. DOOM
*Pantocrátor (nume dat lui Isus Hristos) (-to-cra-) s. propriu m.
pantocratorul
PANTOCRÁTOR s. n. Icoană pictată în bisericile ortodoxe pe bolta naosului, care reprezintă pe Isus Hristos ca împărat al lumii; p. ext. cupola de deasupra naosului, unde se află această icoană. – Din ngr. pantokrátor. DOOM
pantocrátor (icoană) (-to-cra-) s. n.
pantocratorului
PANTOCRÁTOR s. n. Icoană pictată în bisericile ortodoxe pe bolta naosului, care reprezintă pe Isus Hristos ca împărat al lumii; p. ext. cupola de deasupra naosului, unde se află această icoană. – Din ngr. pantokrátor. DOOM
pantocrátor (icoană) (-to-cra-) s. n.
pantof
PANTÓF, pantofi, s. m. Încălțăminte de stradă din piele, din materiale sintetice sau din pânză, care acoperă laba piciorului până la gleznă. – Din germ. Pantoffel. DOOM
!pantóful-doámnei (plantă) s. m. art.
pantofag
PANTOFÁG, -Ă adj. (Rar; despre animale) Omnivor. [< pantophage].
pantofaga
PANTOFÁG, -Ă adj. (Rar; despre animale) Omnivor. [< pantophage].
pantofage
PANTOFÁG, -Ă adj. (Rar; despre animale) Omnivor. [< pantophage].
pantofagei
PANTOFÁG, -Ă adj. (Rar; despre animale) Omnivor. [< pantophage].
pantofagele
PANTOFÁG, -Ă adj. (Rar; despre animale) Omnivor. [< pantophage].
pantofagelor
PANTOFÁG, -Ă adj. (Rar; despre animale) Omnivor. [< pantophage].
pantofagi
PANTOFÁG, -Ă adj. (Rar; despre animale) Omnivor. [< pantophage].
pantofagia
PANTOFAGÍE s.f. (Rar) Însușirea de a fi pantofag. [Gen. -iei. / < fr. pantophagie, cf. gr. pas – tot, phagein – a mânca].
pantofagie
PANTOFAGÍE s.f. (Rar) Însușirea de a fi pantofag. [Gen. -iei. / < fr. pantophagie, cf. gr. pas – tot, phagein – a mânca].
pantofagiei
PANTOFAGÍE s.f. (Rar) Însușirea de a fi pantofag. [Gen. -iei. / < fr. pantophagie, cf. gr. pas – tot, phagein – a mânca].
pantofagii
PANTOFÁG, -Ă adj. (Rar; despre animale) Omnivor. [< pantophage].
pantofagii
PANTOFAGÍE s.f. (Rar) Însușirea de a fi pantofag. [Gen. -iei. / < fr. pantophagie, cf. gr. pas – tot, phagein – a mânca].
pantofagilor
PANTOFÁG, -Ă adj. (Rar; despre animale) Omnivor. [< pantophage].
pantofagul
PANTOFÁG, -Ă adj. (Rar; despre animale) Omnivor. [< pantophage].
pantofagului
PANTOFÁG, -Ă adj. (Rar; despre animale) Omnivor. [< pantophage].
pantofar
PANTOFÁR, pantofari, s. m. (Rar) Persoană care face ori repară pantofi sau orice fel de încălțăminte; cizmar; negustor sau vânzător de încălțăminte. – Pantof + suf. -ar. DOOM
pantofár (înv.) s. m., pl. pantofári
pantofare
PANTOFÁR, pantofari, s. m. (Rar) Persoană care face ori repară pantofi sau orice fel de încălțăminte; cizmar; negustor sau vânzător de încălțăminte. – Pantof + suf. -ar. DOOM
pantofár (înv.) s. m., pl. pantofári
pantofari
PANTOFÁR, pantofari, s. m. (Rar) Persoană care face ori repară pantofi sau orice fel de încălțăminte; cizmar; negustor sau vânzător de încălțăminte. – Pantof + suf. -ar. DOOM
pantofár (înv.) s. m., pl. pantofári
pantofarii
PANTOFÁR, pantofari, s. m. (Rar) Persoană care face ori repară pantofi sau orice fel de încălțăminte; cizmar; negustor sau vânzător de încălțăminte. – Pantof + suf. -ar. DOOM
pantofár (înv.) s. m., pl. pantofári
pantofarilor
PANTOFÁR, pantofari, s. m. (Rar) Persoană care face ori repară pantofi sau orice fel de încălțăminte; cizmar; negustor sau vânzător de încălțăminte. – Pantof + suf. -ar. DOOM
pantofár (înv.) s. m., pl. pantofári
pantofarul
PANTOFÁR, pantofari, s. m. (Rar) Persoană care face ori repară pantofi sau orice fel de încălțăminte; cizmar; negustor sau vânzător de încălțăminte. – Pantof + suf. -ar. DOOM
pantofár (înv.) s. m., pl. pantofári
pantofarule
PANTOFÁR, pantofari, s. m. (Rar) Persoană care face ori repară pantofi sau orice fel de încălțăminte; cizmar; negustor sau vânzător de încălțăminte. – Pantof + suf. -ar. DOOM
pantofár (înv.) s. m., pl. pantofári
pantofarului
PANTOFÁR, pantofari, s. m. (Rar) Persoană care face ori repară pantofi sau orice fel de încălțăminte; cizmar; negustor sau vânzător de încălțăminte. – Pantof + suf. -ar. DOOM
pantofár (înv.) s. m., pl. pantofári
pantofi
PANTÓF, pantofi, s. m. Încălțăminte de stradă din piele, din materiale sintetice sau din pânză, care acoperă laba piciorului până la gleznă. – Din germ. Pantoffel. DOOM
!pantóful-doámnei (plantă) s. m. art.
pantofii
PANTÓF, pantofi, s. m. Încălțăminte de stradă din piele, din materiale sintetice sau din pânză, care acoperă laba piciorului până la gleznă. – Din germ. Pantoffel. DOOM
!pantóful-doámnei (plantă) s. m. art.
pantofilor
PANTÓF, pantofi, s. m. Încălțăminte de stradă din piele, din materiale sintetice sau din pânză, care acoperă laba piciorului până la gleznă. – Din germ. Pantoffel. DOOM
!pantóful-doámnei (plantă) s. m. art.
pantofior
PANTOFIÓR, pantofiori, s. m. Diminutiv al lui pantof. – Pantof + suf. -ior. DOOM
pantofiór s. m., pl. pantofióri
pantofiori
PANTOFIÓR, pantofiori, s. m. Diminutiv al lui pantof. – Pantof + suf. -ior. DOOM
pantofiór s. m., pl. pantofióri
pantofiorii
PANTOFIÓR, pantofiori, s. m. Diminutiv al lui pantof. – Pantof + suf. -ior. DOOM
pantofiór s. m., pl. pantofióri
pantofiorilor
PANTOFIÓR, pantofiori, s. m. Diminutiv al lui pantof. – Pantof + suf. -ior. DOOM
pantofiór s. m., pl. pantofióri
pantofiorul
PANTOFIÓR, pantofiori, s. m. Diminutiv al lui pantof. – Pantof + suf. -ior. DOOM
pantofiór s. m., pl. pantofióri
pantofiorului
PANTOFIÓR, pantofiori, s. m. Diminutiv al lui pantof. – Pantof + suf. -ior. DOOM
pantofiór s. m., pl. pantofióri
pantofobia
PANTOFOBÍE s.f. (Rar) Panfobie. [< fr. pantophobie].
pantofobie
PANTOFOBÍE s.f. (Rar) Panfobie. [< fr. pantophobie].
pantofobiei
PANTOFOBÍE s.f. (Rar) Panfobie. [< fr. pantophobie].
pantofobii
PANTOFOBÍE s.f. (Rar) Panfobie. [< fr. pantophobie].
pantofobiile
PANTOFOBÍE s.f. (Rar) Panfobie. [< fr. pantophobie].
pantofobiilor
PANTOFOBÍE s.f. (Rar) Panfobie. [< fr. pantophobie].
pantoful
PANTÓF, pantofi, s. m. Încălțăminte de stradă din piele, din materiale sintetice sau din pânză, care acoperă laba piciorului până la gleznă. – Din germ. Pantoffel. DOOM
!pantóful-doámnei (plantă) s. m. art.
pantofului
PANTÓF, pantofi, s. m. Încălțăminte de stradă din piele, din materiale sintetice sau din pânză, care acoperă laba piciorului până la gleznă. – Din germ. Pantoffel. DOOM
!pantóful-doámnei (plantă) s. m. art.
pantofăreasa
PANTOFĂREÁSĂ, pantofărese, s. f. (Rar) Soția pantofarului. – Pantofar + suf. -easă. DOOM
pantofăreásă (înv.) s. f., g.-d. art. pantofărései; pl. pantofărése
pantofăreaso
PANTOFĂREÁSĂ, pantofărese, s. f. (Rar) Soția pantofarului. – Pantofar + suf. -easă. DOOM
pantofăreásă (înv.) s. f., g.-d. art. pantofărései; pl. pantofărése
pantofărese
PANTOFĂREÁSĂ, pantofărese, s. f. (Rar) Soția pantofarului. – Pantofar + suf. -easă. DOOM
pantofăreásă (înv.) s. f., g.-d. art. pantofărései; pl. pantofărése
pantofăresei
PANTOFĂREÁSĂ, pantofărese, s. f. (Rar) Soția pantofarului. – Pantofar + suf. -easă. DOOM
pantofăreásă (înv.) s. f., g.-d. art. pantofărései; pl. pantofărése
pantofăresele
PANTOFĂREÁSĂ, pantofărese, s. f. (Rar) Soția pantofarului. – Pantofar + suf. -easă. DOOM
pantofăreásă (înv.) s. f., g.-d. art. pantofărései; pl. pantofărése
pantofăreselor
PANTOFĂREÁSĂ, pantofărese, s. f. (Rar) Soția pantofarului. – Pantofar + suf. -easă. DOOM
pantofăreásă (înv.) s. f., g.-d. art. pantofărései; pl. pantofărése
pantofăria
PANTOFĂRÍE2, pantofării, s. f. (Înv.) 1. Atelier în care se confecționează sau se repară pantofi sau orice fel de încălțăminte; cizmărie; p. ext. magazin în care se vinde încălțăminte. 2. (La sg., cu sens colectiv) Mulțime de pantofi. – Pantof + suf. -ărie. DOOM
pantofăríe (înv.) s. f., art. pantofăría, g.-d. art. pantofăríei; (ateliere) pl. pantofăríi, art. pantofăríile
pantofăria
PANTOFĂRÍE1 s. f. Meseria pantofarului. – Pantofar + suf. -ie. DOOM
pantofăríe (înv.) s. f., art. pantofăría, g.-d. art. pantofăríei; (ateliere) pl. pantofăríi, art. pantofăríile
pantofărie
PANTOFĂRÍE2, pantofării, s. f. (Înv.) 1. Atelier în care se confecționează sau se repară pantofi sau orice fel de încălțăminte; cizmărie; p. ext. magazin în care se vinde încălțăminte. 2. (La sg., cu sens colectiv) Mulțime de pantofi. – Pantof + suf. -ărie. DOOM
pantofăríe (înv.) s. f., art. pantofăría, g.-d. art. pantofăríei; (ateliere) pl. pantofăríi, art. pantofăríile
pantofărie
PANTOFĂRÍE1 s. f. Meseria pantofarului. – Pantofar + suf. -ie. DOOM
pantofăríe (înv.) s. f., art. pantofăría, g.-d. art. pantofăríei; (ateliere) pl. pantofăríi, art. pantofăríile
pantofăriei
PANTOFĂRÍE2, pantofării, s. f. (Înv.) 1. Atelier în care se confecționează sau se repară pantofi sau orice fel de încălțăminte; cizmărie; p. ext. magazin în care se vinde încălțăminte. 2. (La sg., cu sens colectiv) Mulțime de pantofi. – Pantof + suf. -ărie. DOOM
pantofăríe (înv.) s. f., art. pantofăría, g.-d. art. pantofăríei; (ateliere) pl. pantofăríi, art. pantofăríile
pantofăriei
PANTOFĂRÍE1 s. f. Meseria pantofarului. – Pantofar + suf. -ie. DOOM
pantofăríe (înv.) s. f., art. pantofăría, g.-d. art. pantofăríei; (ateliere) pl. pantofăríi, art. pantofăríile
pantofării
PANTOFĂRÍE2, pantofării, s. f. (Înv.) 1. Atelier în care se confecționează sau se repară pantofi sau orice fel de încălțăminte; cizmărie; p. ext. magazin în care se vinde încălțăminte. 2. (La sg., cu sens colectiv) Mulțime de pantofi. – Pantof + suf. -ărie. DOOM
pantofăríe (înv.) s. f., art. pantofăría, g.-d. art. pantofăríei; (ateliere) pl. pantofăríi, art. pantofăríile
pantofării
PANTOFĂRÍE1 s. f. Meseria pantofarului. – Pantofar + suf. -ie. DOOM
pantofăríe (înv.) s. f., art. pantofăría, g.-d. art. pantofăríei; (ateliere) pl. pantofăríi, art. pantofăríile
pantofăriile
PANTOFĂRÍE2, pantofării, s. f. (Înv.) 1. Atelier în care se confecționează sau se repară pantofi sau orice fel de încălțăminte; cizmărie; p. ext. magazin în care se vinde încălțăminte. 2. (La sg., cu sens colectiv) Mulțime de pantofi. – Pantof + suf. -ărie. DOOM
pantofăríe (înv.) s. f., art. pantofăría, g.-d. art. pantofăríei; (ateliere) pl. pantofăríi, art. pantofăríile
pantofăriile
PANTOFĂRÍE1 s. f. Meseria pantofarului. – Pantofar + suf. -ie. DOOM
pantofăríe (înv.) s. f., art. pantofăría, g.-d. art. pantofăríei; (ateliere) pl. pantofăríi, art. pantofăríile
pantofăriilor
PANTOFĂRÍE2, pantofării, s. f. (Înv.) 1. Atelier în care se confecționează sau se repară pantofi sau orice fel de încălțăminte; cizmărie; p. ext. magazin în care se vinde încălțăminte. 2. (La sg., cu sens colectiv) Mulțime de pantofi. – Pantof + suf. -ărie. DOOM
pantofăríe (înv.) s. f., art. pantofăría, g.-d. art. pantofăríei; (ateliere) pl. pantofăríi, art. pantofăríile
pantofăriilor
PANTOFĂRÍE1 s. f. Meseria pantofarului. – Pantofar + suf. -ie. DOOM
pantofăríe (înv.) s. f., art. pantofăría, g.-d. art. pantofăríei; (ateliere) pl. pantofăríi, art. pantofăríile
pantograf
PANTOGRÁF, pantografe, s. n. 1. Aparat folosit pentru reproducerea unui desen, a unui plan etc. la aceeași mărime cu un model dat sau la o scară diferită de a modelului. 2. Dispozitiv montat pe acoperișul unor vehicule electrice, care face contactul între instalația electrică a vehiculului și rețeaua electrică fixă de alimentare. – Din fr. pantographe. DOOM
pantográf (-to-graf) s. n., pl. pantográfe
pantografe
PANTOGRÁF, pantografe, s. n. 1. Aparat folosit pentru reproducerea unui desen, a unui plan etc. la aceeași mărime cu un model dat sau la o scară diferită de a modelului. 2. Dispozitiv montat pe acoperișul unor vehicule electrice, care face contactul între instalația electrică a vehiculului și rețeaua electrică fixă de alimentare. – Din fr. pantographe. DOOM
pantográf (-to-graf) s. n., pl. pantográfe
pantografele
PANTOGRÁF, pantografe, s. n. 1. Aparat folosit pentru reproducerea unui desen, a unui plan etc. la aceeași mărime cu un model dat sau la o scară diferită de a modelului. 2. Dispozitiv montat pe acoperișul unor vehicule electrice, care face contactul între instalația electrică a vehiculului și rețeaua electrică fixă de alimentare. – Din fr. pantographe. DOOM
pantográf (-to-graf) s. n., pl. pantográfe
pantografelor
PANTOGRÁF, pantografe, s. n. 1. Aparat folosit pentru reproducerea unui desen, a unui plan etc. la aceeași mărime cu un model dat sau la o scară diferită de a modelului. 2. Dispozitiv montat pe acoperișul unor vehicule electrice, care face contactul între instalația electrică a vehiculului și rețeaua electrică fixă de alimentare. – Din fr. pantographe. DOOM
pantográf (-to-graf) s. n., pl. pantográfe
pantografia
PANTOGRAFÍE s. f. Reproducere a unui desen cu ajutorul pantografului. – Din fr. pantographie. DOOM
pantografíe (-to-gra-) s. f., art. pantografía, g.-d. pantografíi, art. pantografíei
pantografic
PANTOGRÁFIC, -Ă, pantografici, -ce, adj. Referitor la pantografie, de pantografie. – Din fr. pantographique.
pantografica
PANTOGRÁFIC, -Ă, pantografici, -ce, adj. Referitor la pantografie, de pantografie. – Din fr. pantographique.
pantografice
PANTOGRÁFIC, -Ă, pantografici, -ce, adj. Referitor la pantografie, de pantografie. – Din fr. pantographique.
pantograficei
PANTOGRÁFIC, -Ă, pantografici, -ce, adj. Referitor la pantografie, de pantografie. – Din fr. pantographique.
pantograficele
PANTOGRÁFIC, -Ă, pantografici, -ce, adj. Referitor la pantografie, de pantografie. – Din fr. pantographique.
pantograficelor
PANTOGRÁFIC, -Ă, pantografici, -ce, adj. Referitor la pantografie, de pantografie. – Din fr. pantographique.
pantografici
PANTOGRÁFIC, -Ă, pantografici, -ce, adj. Referitor la pantografie, de pantografie. – Din fr. pantographique.
pantograficii
PANTOGRÁFIC, -Ă, pantografici, -ce, adj. Referitor la pantografie, de pantografie. – Din fr. pantographique.
pantograficilor
PANTOGRÁFIC, -Ă, pantografici, -ce, adj. Referitor la pantografie, de pantografie. – Din fr. pantographique.
pantograficul
PANTOGRÁFIC, -Ă, pantografici, -ce, adj. Referitor la pantografie, de pantografie. – Din fr. pantographique.
pantograficului
PANTOGRÁFIC, -Ă, pantografici, -ce, adj. Referitor la pantografie, de pantografie. – Din fr. pantographique.
pantografie
PANTOGRAFÍE s. f. Reproducere a unui desen cu ajutorul pantografului. – Din fr. pantographie. DOOM
pantografíe (-to-gra-) s. f., art. pantografía, g.-d. pantografíi, art. pantografíei
pantografiei
PANTOGRAFÍE s. f. Reproducere a unui desen cu ajutorul pantografului. – Din fr. pantographie. DOOM
pantografíe (-to-gra-) s. f., art. pantografía, g.-d. pantografíi, art. pantografíei
pantografii
PANTOGRAFÍE s. f. Reproducere a unui desen cu ajutorul pantografului. – Din fr. pantographie. DOOM
pantografíe (-to-gra-) s. f., art. pantografía, g.-d. pantografíi, art. pantografíei
pantografiile
PANTOGRAFÍE s. f. Reproducere a unui desen cu ajutorul pantografului. – Din fr. pantographie. DOOM
pantografíe (-to-gra-) s. f., art. pantografía, g.-d. pantografíi, art. pantografíei
pantografiilor
PANTOGRAFÍE s. f. Reproducere a unui desen cu ajutorul pantografului. – Din fr. pantographie. DOOM
pantografíe (-to-gra-) s. f., art. pantografía, g.-d. pantografíi, art. pantografíei
pantograful
PANTOGRÁF, pantografe, s. n. 1. Aparat folosit pentru reproducerea unui desen, a unui plan etc. la aceeași mărime cu un model dat sau la o scară diferită de a modelului. 2. Dispozitiv montat pe acoperișul unor vehicule electrice, care face contactul între instalația electrică a vehiculului și rețeaua electrică fixă de alimentare. – Din fr. pantographe. DOOM
pantográf (-to-graf) s. n., pl. pantográfe
pantografului
PANTOGRÁF, pantografe, s. n. 1. Aparat folosit pentru reproducerea unui desen, a unui plan etc. la aceeași mărime cu un model dat sau la o scară diferită de a modelului. 2. Dispozitiv montat pe acoperișul unor vehicule electrice, care face contactul între instalația electrică a vehiculului și rețeaua electrică fixă de alimentare. – Din fr. pantographe. DOOM
pantográf (-to-graf) s. n., pl. pantográfe
pantoidul
Pantoidul = Panthoides.
pantometre
PANTOMÉTRU, pantometre, s. n. Instrument topografic cu care se măsoară unghiurile orizontale. – Din fr. pantomètre. DOOM
pantométru (-me-tru) s. n., art. pantométrul; pl. pantométre
pantometrele
PANTOMÉTRU, pantometre, s. n. Instrument topografic cu care se măsoară unghiurile orizontale. – Din fr. pantomètre. DOOM
pantométru (-me-tru) s. n., art. pantométrul; pl. pantométre
pantometrelor
PANTOMÉTRU, pantometre, s. n. Instrument topografic cu care se măsoară unghiurile orizontale. – Din fr. pantomètre. DOOM
pantométru (-me-tru) s. n., art. pantométrul; pl. pantométre
pantometric
PANTOMÉTRIC, -Ă adj. Referitor la pantometru. [< fr. pantométrique].
pantometru
PANTOMÉTRU, pantometre, s. n. Instrument topografic cu care se măsoară unghiurile orizontale. – Din fr. pantomètre. DOOM
pantométru (-me-tru) s. n., art. pantométrul; pl. pantométre
pantometrul
PANTOMÉTRU, pantometre, s. n. Instrument topografic cu care se măsoară unghiurile orizontale. – Din fr. pantomètre. DOOM
pantométru (-me-tru) s. n., art. pantométrul; pl. pantométre
pantometrului
PANTOMÉTRU, pantometre, s. n. Instrument topografic cu care se măsoară unghiurile orizontale. – Din fr. pantomètre. DOOM
pantométru (-me-tru) s. n., art. pantométrul; pl. pantométre
pantomim
PANTOMÍM, -Ă, pantomimi, -e, s. f., s. m. 1. S. f. Exprimare a ideilor și a sentimentelor prin gesturi, mimică, dans; p. ext. ansamblu de gesturi, de mișcări prin care se exprimă anumite idei și sentimente. 2. S. f. Gen de reprezentație teatrală în care actorii exprimă diverse acțiuni dramatice (numai) prin gesturi sau mimică; scenariul unei astfel de reprezentații. 3. S. m. (Rar) Actor de pantomimă (2); mim. – Din fr. pantomime, germ. Pantomime, it. pantomimo. DOOM
pantomím (mim) (rar) s. m., pl. pantomími
pantomima
PANTOMÍMĂ, pantomime, s. f. Gen de reprezentație teatrală mută în care actorii interpretează și fac să se înțeleagă diversele acțiuni dramatice numai prin gesturi sau prin mimica feței; scenariul unei astfel de reprezentații. La 1883, frații Foureaux făcură într-o casă veche o sală de teatru... ca să gioace pantomima și danțul pe frînghie. NEGRUZZI, S. I 341. ♦ (Impropriu) Gest, mimică. (În forma pantomină) Parcă face semne cuiva din casă. – A fi vrun tinăr înamorat de Adela... Și după pantomina ce-l văd făcînd, aș giura că-i în corespondență cu dînsa. ALECSANDRI, T. I 353. – Variantă: pantomínă s. f. DOOM
pantomímă (spectacol) s. f., g.-d. art. pantomímei; pl. pantomíme
pantomima
PANTOMÍM, -Ă, pantomimi, -e, s. f., s. m. 1. S. f. Exprimare a ideilor și a sentimentelor prin gesturi, mimică, dans; p. ext. ansamblu de gesturi, de mișcări prin care se exprimă anumite idei și sentimente. 2. S. f. Gen de reprezentație teatrală în care actorii exprimă diverse acțiuni dramatice (numai) prin gesturi sau mimică; scenariul unei astfel de reprezentații. 3. S. m. (Rar) Actor de pantomimă (2); mim. – Din fr. pantomime, germ. Pantomime, it. pantomimo. DOOM
pantomím (mim) (rar) s. m., pl. pantomími
pantomime
PANTOMÍMĂ, pantomime, s. f. Gen de reprezentație teatrală mută în care actorii interpretează și fac să se înțeleagă diversele acțiuni dramatice numai prin gesturi sau prin mimica feței; scenariul unei astfel de reprezentații. La 1883, frații Foureaux făcură într-o casă veche o sală de teatru... ca să gioace pantomima și danțul pe frînghie. NEGRUZZI, S. I 341. ♦ (Impropriu) Gest, mimică. (În forma pantomină) Parcă face semne cuiva din casă. – A fi vrun tinăr înamorat de Adela... Și după pantomina ce-l văd făcînd, aș giura că-i în corespondență cu dînsa. ALECSANDRI, T. I 353. – Variantă: pantomínă s. f. DOOM
pantomímă (spectacol) s. f., g.-d. art. pantomímei; pl. pantomíme
pantomime
PANTOMÍM, -Ă, pantomimi, -e, s. f., s. m. 1. S. f. Exprimare a ideilor și a sentimentelor prin gesturi, mimică, dans; p. ext. ansamblu de gesturi, de mișcări prin care se exprimă anumite idei și sentimente. 2. S. f. Gen de reprezentație teatrală în care actorii exprimă diverse acțiuni dramatice (numai) prin gesturi sau mimică; scenariul unei astfel de reprezentații. 3. S. m. (Rar) Actor de pantomimă (2); mim. – Din fr. pantomime, germ. Pantomime, it. pantomimo. DOOM
pantomím (mim) (rar) s. m., pl. pantomími
pantomimei
PANTOMÍMĂ, pantomime, s. f. Gen de reprezentație teatrală mută în care actorii interpretează și fac să se înțeleagă diversele acțiuni dramatice numai prin gesturi sau prin mimica feței; scenariul unei astfel de reprezentații. La 1883, frații Foureaux făcură într-o casă veche o sală de teatru... ca să gioace pantomima și danțul pe frînghie. NEGRUZZI, S. I 341. ♦ (Impropriu) Gest, mimică. (În forma pantomină) Parcă face semne cuiva din casă. – A fi vrun tinăr înamorat de Adela... Și după pantomina ce-l văd făcînd, aș giura că-i în corespondență cu dînsa. ALECSANDRI, T. I 353. – Variantă: pantomínă s. f. DOOM
pantomímă (spectacol) s. f., g.-d. art. pantomímei; pl. pantomíme
pantomimei
PANTOMÍM, -Ă, pantomimi, -e, s. f., s. m. 1. S. f. Exprimare a ideilor și a sentimentelor prin gesturi, mimică, dans; p. ext. ansamblu de gesturi, de mișcări prin care se exprimă anumite idei și sentimente. 2. S. f. Gen de reprezentație teatrală în care actorii exprimă diverse acțiuni dramatice (numai) prin gesturi sau mimică; scenariul unei astfel de reprezentații. 3. S. m. (Rar) Actor de pantomimă (2); mim. – Din fr. pantomime, germ. Pantomime, it. pantomimo. DOOM
pantomím (mim) (rar) s. m., pl. pantomími
pantomimele
PANTOMÍMĂ, pantomime, s. f. Gen de reprezentație teatrală mută în care actorii interpretează și fac să se înțeleagă diversele acțiuni dramatice numai prin gesturi sau prin mimica feței; scenariul unei astfel de reprezentații. La 1883, frații Foureaux făcură într-o casă veche o sală de teatru... ca să gioace pantomima și danțul pe frînghie. NEGRUZZI, S. I 341. ♦ (Impropriu) Gest, mimică. (În forma pantomină) Parcă face semne cuiva din casă. – A fi vrun tinăr înamorat de Adela... Și după pantomina ce-l văd făcînd, aș giura că-i în corespondență cu dînsa. ALECSANDRI, T. I 353. – Variantă: pantomínă s. f. DOOM
pantomímă (spectacol) s. f., g.-d. art. pantomímei; pl. pantomíme
pantomimele
PANTOMÍM, -Ă, pantomimi, -e, s. f., s. m. 1. S. f. Exprimare a ideilor și a sentimentelor prin gesturi, mimică, dans; p. ext. ansamblu de gesturi, de mișcări prin care se exprimă anumite idei și sentimente. 2. S. f. Gen de reprezentație teatrală în care actorii exprimă diverse acțiuni dramatice (numai) prin gesturi sau mimică; scenariul unei astfel de reprezentații. 3. S. m. (Rar) Actor de pantomimă (2); mim. – Din fr. pantomime, germ. Pantomime, it. pantomimo. DOOM
pantomím (mim) (rar) s. m., pl. pantomími
pantomimelor
PANTOMÍMĂ, pantomime, s. f. Gen de reprezentație teatrală mută în care actorii interpretează și fac să se înțeleagă diversele acțiuni dramatice numai prin gesturi sau prin mimica feței; scenariul unei astfel de reprezentații. La 1883, frații Foureaux făcură într-o casă veche o sală de teatru... ca să gioace pantomima și danțul pe frînghie. NEGRUZZI, S. I 341. ♦ (Impropriu) Gest, mimică. (În forma pantomină) Parcă face semne cuiva din casă. – A fi vrun tinăr înamorat de Adela... Și după pantomina ce-l văd făcînd, aș giura că-i în corespondență cu dînsa. ALECSANDRI, T. I 353. – Variantă: pantomínă s. f. DOOM
pantomímă (spectacol) s. f., g.-d. art. pantomímei; pl. pantomíme
pantomimelor
PANTOMÍM, -Ă, pantomimi, -e, s. f., s. m. 1. S. f. Exprimare a ideilor și a sentimentelor prin gesturi, mimică, dans; p. ext. ansamblu de gesturi, de mișcări prin care se exprimă anumite idei și sentimente. 2. S. f. Gen de reprezentație teatrală în care actorii exprimă diverse acțiuni dramatice (numai) prin gesturi sau mimică; scenariul unei astfel de reprezentații. 3. S. m. (Rar) Actor de pantomimă (2); mim. – Din fr. pantomime, germ. Pantomime, it. pantomimo. DOOM
pantomím (mim) (rar) s. m., pl. pantomími
pantomimi
PANTOMÍM, -Ă, pantomimi, -e, s. f., s. m. 1. S. f. Exprimare a ideilor și a sentimentelor prin gesturi, mimică, dans; p. ext. ansamblu de gesturi, de mișcări prin care se exprimă anumite idei și sentimente. 2. S. f. Gen de reprezentație teatrală în care actorii exprimă diverse acțiuni dramatice (numai) prin gesturi sau mimică; scenariul unei astfel de reprezentații. 3. S. m. (Rar) Actor de pantomimă (2); mim. – Din fr. pantomime, germ. Pantomime, it. pantomimo. DOOM
pantomím (mim) (rar) s. m., pl. pantomími
pantomimic
PANTOMÍMIC, -Ă, pantomimici, -ce, adj. De pantomimă, ca într-o pantomimă, exprimat prin gesturi. – Din fr. pantomimique. DOOM
pantomímic adj. m., pl. pantomímici; f. pantomímică, pl. pantomímice
pantomimica
PANTOMÍMIC, -Ă, pantomimici, -ce, adj. De pantomimă, ca într-o pantomimă, exprimat prin gesturi. – Din fr. pantomimique. DOOM
pantomímic adj. m., pl. pantomímici; f. pantomímică, pl. pantomímice
pantomimice
PANTOMÍMIC, -Ă, pantomimici, -ce, adj. De pantomimă, ca într-o pantomimă, exprimat prin gesturi. – Din fr. pantomimique. DOOM
pantomímic adj. m., pl. pantomímici; f. pantomímică, pl. pantomímice
pantomimicei
PANTOMÍMIC, -Ă, pantomimici, -ce, adj. De pantomimă, ca într-o pantomimă, exprimat prin gesturi. – Din fr. pantomimique. DOOM
pantomímic adj. m., pl. pantomímici; f. pantomímică, pl. pantomímice
pantomimicele
PANTOMÍMIC, -Ă, pantomimici, -ce, adj. De pantomimă, ca într-o pantomimă, exprimat prin gesturi. – Din fr. pantomimique. DOOM
pantomímic adj. m., pl. pantomímici; f. pantomímică, pl. pantomímice
pantomimicelor
PANTOMÍMIC, -Ă, pantomimici, -ce, adj. De pantomimă, ca într-o pantomimă, exprimat prin gesturi. – Din fr. pantomimique. DOOM
pantomímic adj. m., pl. pantomímici; f. pantomímică, pl. pantomímice
pantomimici
PANTOMÍMIC, -Ă, pantomimici, -ce, adj. De pantomimă, ca într-o pantomimă, exprimat prin gesturi. – Din fr. pantomimique. DOOM
pantomímic adj. m., pl. pantomímici; f. pantomímică, pl. pantomímice
pantomimicii
PANTOMÍMIC, -Ă, pantomimici, -ce, adj. De pantomimă, ca într-o pantomimă, exprimat prin gesturi. – Din fr. pantomimique. DOOM
pantomímic adj. m., pl. pantomímici; f. pantomímică, pl. pantomímice
pantomimicilor
PANTOMÍMIC, -Ă, pantomimici, -ce, adj. De pantomimă, ca într-o pantomimă, exprimat prin gesturi. – Din fr. pantomimique. DOOM
pantomímic adj. m., pl. pantomímici; f. pantomímică, pl. pantomímice
pantomimicul
PANTOMÍMIC, -Ă, pantomimici, -ce, adj. De pantomimă, ca într-o pantomimă, exprimat prin gesturi. – Din fr. pantomimique. DOOM
pantomímic adj. m., pl. pantomímici; f. pantomímică, pl. pantomímice
pantomimicului
PANTOMÍMIC, -Ă, pantomimici, -ce, adj. De pantomimă, ca într-o pantomimă, exprimat prin gesturi. – Din fr. pantomimique. DOOM
pantomímic adj. m., pl. pantomímici; f. pantomímică, pl. pantomímice
pantomimii
PANTOMÍM, -Ă, pantomimi, -e, s. f., s. m. 1. S. f. Exprimare a ideilor și a sentimentelor prin gesturi, mimică, dans; p. ext. ansamblu de gesturi, de mișcări prin care se exprimă anumite idei și sentimente. 2. S. f. Gen de reprezentație teatrală în care actorii exprimă diverse acțiuni dramatice (numai) prin gesturi sau mimică; scenariul unei astfel de reprezentații. 3. S. m. (Rar) Actor de pantomimă (2); mim. – Din fr. pantomime, germ. Pantomime, it. pantomimo. DOOM
pantomím (mim) (rar) s. m., pl. pantomími
pantomimilor
PANTOMÍM, -Ă, pantomimi, -e, s. f., s. m. 1. S. f. Exprimare a ideilor și a sentimentelor prin gesturi, mimică, dans; p. ext. ansamblu de gesturi, de mișcări prin care se exprimă anumite idei și sentimente. 2. S. f. Gen de reprezentație teatrală în care actorii exprimă diverse acțiuni dramatice (numai) prin gesturi sau mimică; scenariul unei astfel de reprezentații. 3. S. m. (Rar) Actor de pantomimă (2); mim. – Din fr. pantomime, germ. Pantomime, it. pantomimo. DOOM
pantomím (mim) (rar) s. m., pl. pantomími
pantomimul
PANTOMÍM, -Ă, pantomimi, -e, s. f., s. m. 1. S. f. Exprimare a ideilor și a sentimentelor prin gesturi, mimică, dans; p. ext. ansamblu de gesturi, de mișcări prin care se exprimă anumite idei și sentimente. 2. S. f. Gen de reprezentație teatrală în care actorii exprimă diverse acțiuni dramatice (numai) prin gesturi sau mimică; scenariul unei astfel de reprezentații. 3. S. m. (Rar) Actor de pantomimă (2); mim. – Din fr. pantomime, germ. Pantomime, it. pantomimo. DOOM
pantomím (mim) (rar) s. m., pl. pantomími
pantomimului
PANTOMÍM, -Ă, pantomimi, -e, s. f., s. m. 1. S. f. Exprimare a ideilor și a sentimentelor prin gesturi, mimică, dans; p. ext. ansamblu de gesturi, de mișcări prin care se exprimă anumite idei și sentimente. 2. S. f. Gen de reprezentație teatrală în care actorii exprimă diverse acțiuni dramatice (numai) prin gesturi sau mimică; scenariul unei astfel de reprezentații. 3. S. m. (Rar) Actor de pantomimă (2); mim. – Din fr. pantomime, germ. Pantomime, it. pantomimo. DOOM
pantomím (mim) (rar) s. m., pl. pantomími
pantomină
PANTOMÍNĂ s. f. v. pantomimă.
pantonomia
PANTONOMÍE s.f. (Estet.; op. autonomie) Pantonomie a artei = concept care desemnează prezența artisticului în toate acțiunile și manifestările sociale ale omului. [Gen. -iei. / et. incertă].
pantonomie
PANTONOMÍE s.f. (Estet.; op. autonomie) Pantonomie a artei = concept care desemnează prezența artisticului în toate acțiunile și manifestările sociale ale omului. [Gen. -iei. / et. incertă].
pantonomiei
PANTONOMÍE s.f. (Estet.; op. autonomie) Pantonomie a artei = concept care desemnează prezența artisticului în toate acțiunile și manifestările sociale ale omului. [Gen. -iei. / et. incertă].
pantonomii
PANTONOMÍE s.f. (Estet.; op. autonomie) Pantonomie a artei = concept care desemnează prezența artisticului în toate acțiunile și manifestările sociale ale omului. [Gen. -iei. / et. incertă].
pantopon
PANTOPÓN s. n. Substanță extrasă din opiu sub formă de pulbere brună cu gust amar, solubilă în apă, cu acțiune analgezică similară opiului. – Din fr. pantopon. DOOM
pantopón s. n.
pantoponul
PANTOPÓN s. n. Substanță extrasă din opiu sub formă de pulbere brună cu gust amar, solubilă în apă, cu acțiune analgezică similară opiului. – Din fr. pantopon. DOOM
pantopón s. n.
pantoponului
PANTOPÓN s. n. Substanță extrasă din opiu sub formă de pulbere brună cu gust amar, solubilă în apă, cu acțiune analgezică similară opiului. – Din fr. pantopon. DOOM
pantopón s. n.
pantoptoza
PANTOPTÓZĂ s.f. (Med.) Cădere generală a organelor, datorită unei slăbiri bruște etc. [< fr. pantoptose, cf. gr. pas – tot, ptosis – cădere]. DOOM
!pantoptóză (-top-to-/-to-pto-) s. f., g.-d. art. pantoptózei
pantoptoze
PANTOPTÓZĂ s.f. (Med.) Cădere generală a organelor, datorită unei slăbiri bruște etc. [< fr. pantoptose, cf. gr. pas – tot, ptosis – cădere]. DOOM
!pantoptóză (-top-to-/-to-pto-) s. f., g.-d. art. pantoptózei
pantoptozei
PANTOPTÓZĂ s.f. (Med.) Cădere generală a organelor, datorită unei slăbiri bruște etc. [< fr. pantoptose, cf. gr. pas – tot, ptosis – cădere]. DOOM
!pantoptóză (-top-to-/-to-pto-) s. f., g.-d. art. pantoptózei
pantou
Pantou = Panth(o)us.
pantrop
PANTRÓP, -Ă, pantropi, -e, adj. (Despre microbi sau virusuri) Care se poate localiza în orice parte a organismului. – După engl. pantropic. DOOM
pantróp adj. m., pl. pantrópi; f. pantrópă, pl. pantrópe
pantropa
PANTRÓP, -Ă, pantropi, -e, adj. (Despre microbi sau virusuri) Care se poate localiza în orice parte a organismului. – După engl. pantropic. DOOM
pantróp adj. m., pl. pantrópi; f. pantrópă, pl. pantrópe
pantrope
PANTRÓP, -Ă, pantropi, -e, adj. (Despre microbi sau virusuri) Care se poate localiza în orice parte a organismului. – După engl. pantropic. DOOM
pantróp adj. m., pl. pantrópi; f. pantrópă, pl. pantrópe
pantropei
PANTRÓP, -Ă, pantropi, -e, adj. (Despre microbi sau virusuri) Care se poate localiza în orice parte a organismului. – După engl. pantropic. DOOM
pantróp adj. m., pl. pantrópi; f. pantrópă, pl. pantrópe
pantropele
PANTRÓP, -Ă, pantropi, -e, adj. (Despre microbi sau virusuri) Care se poate localiza în orice parte a organismului. – După engl. pantropic. DOOM
pantróp adj. m., pl. pantrópi; f. pantrópă, pl. pantrópe
pantropelor
PANTRÓP, -Ă, pantropi, -e, adj. (Despre microbi sau virusuri) Care se poate localiza în orice parte a organismului. – După engl. pantropic. DOOM
pantróp adj. m., pl. pantrópi; f. pantrópă, pl. pantrópe
pantropi
PANTRÓP, -Ă, pantropi, -e, adj. (Despre microbi sau virusuri) Care se poate localiza în orice parte a organismului. – După engl. pantropic. DOOM
pantróp adj. m., pl. pantrópi; f. pantrópă, pl. pantrópe
pantropic
PANTRÓPIC, -Ă adj. v. pantrop.
pantropica
PANTRÓPIC, -Ă adj. v. pantrop.
pantropice
PANTRÓPIC, -Ă adj. v. pantrop.
pantropicei
PANTRÓPIC, -Ă adj. v. pantrop.
pantropicele
PANTRÓPIC, -Ă adj. v. pantrop.
pantropicelor
PANTRÓPIC, -Ă adj. v. pantrop.
pantropici
PANTRÓPIC, -Ă adj. v. pantrop.
pantropicii
PANTRÓPIC, -Ă adj. v. pantrop.
pantropicilor
PANTRÓPIC, -Ă adj. v. pantrop.
pantropicul
PANTRÓPIC, -Ă adj. v. pantrop.
pantropicului
PANTRÓPIC, -Ă adj. v. pantrop.
pantropii
PANTRÓP, -Ă, pantropi, -e, adj. (Despre microbi sau virusuri) Care se poate localiza în orice parte a organismului. – După engl. pantropic. DOOM
pantróp adj. m., pl. pantrópi; f. pantrópă, pl. pantrópe
pantropilor
PANTRÓP, -Ă, pantropi, -e, adj. (Despre microbi sau virusuri) Care se poate localiza în orice parte a organismului. – După engl. pantropic. DOOM
pantróp adj. m., pl. pantrópi; f. pantrópă, pl. pantrópe
pantropul
PANTRÓP, -Ă, pantropi, -e, adj. (Despre microbi sau virusuri) Care se poate localiza în orice parte a organismului. – După engl. pantropic. DOOM
pantróp adj. m., pl. pantrópi; f. pantrópă, pl. pantrópe
pantropului
PANTRÓP, -Ă, pantropi, -e, adj. (Despre microbi sau virusuri) Care se poate localiza în orice parte a organismului. – După engl. pantropic. DOOM
pantróp adj. m., pl. pantrópi; f. pantrópă, pl. pantrópe
pantum
PANTÚM, pantumuri, s. n. Specie fixă a poeziei lirice, în care al doilea și al patrulea vers dintr-un catren formează primul și al treilea vers din catrenul următor. [Pl. și: pantume] – Din fr. pantoum. DOOM
!pantúm s. n., pl. pantúmuri/pantúme
pantum
PANTÚM, pantumuri, s. n. Specie fixă a poeziei lirice, în care al doilea și al patrulea vers dintr-un catren formează primul și al treilea vers din catrenul următor. [Pl. și: pantume] – Din fr. pantoum.
panul
PAN2, pani, s. m. Denumire dată (în evul mediu) nobililor polonezi sau, p. gener., marilor boieri români; persoană care purta acest titlu. – Din pol. pan. DOOM
pan s. m., pl. pani
panului
PAN2, pani, s. m. Denumire dată (în evul mediu) nobililor polonezi sau, p. gener., marilor boieri români; persoană care purta acest titlu. – Din pol. pan. DOOM
pan s. m., pl. pani
panus
PÁNUS s. n. (Med.) 1. Vascularizație anormală a unei membrane, însoțită de formare de țesut conjunctiv. 2. Adenită nesupurată. – Din fr. pannus.
panzehru
panzéhru (-ruri), s. n. – Bezoar, piatră formată în organele unor animale considerată de medicii orientali ca un antidot. Tc. panzehir, din per. badzehr (Tiktin), de unde sp. bezoar, fr. bézoard. Sec. XVII, înv.
panzer
PÁNZER, panzere, s. n. Tanc german folosit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. [Pr.: pánțer] – Din germ. Panzer.
panzere
PÁNZER, panzere, s. n. Tanc german folosit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. [Pr.: pánțer] – Din germ. Panzer.
panzerele
PÁNZER, panzere, s. n. Tanc german folosit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. [Pr.: pánțer] – Din germ. Panzer.
panzerelor
PÁNZER, panzere, s. n. Tanc german folosit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. [Pr.: pánțer] – Din germ. Panzer.
panzerul
PÁNZER, panzere, s. n. Tanc german folosit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. [Pr.: pánțer] – Din germ. Panzer.
panzerului
PÁNZER, panzere, s. n. Tanc german folosit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. [Pr.: pánțer] – Din germ. Panzer.
panzootia
PANZOOTÍE, panzootii, s. f. Extindere a unei boli contagioase a animalelor pe teritorii foarte întinse (țări sau continente). [Pr.: -zo-o-] – Din fr. panzootie. DOOM
panzootíe s. f., art. panzootía, g.-d. art. panzootíei; pl. panzootíi, art. panzootíile
panzootie
PANZOOTÍE, panzootii, s. f. Extindere a unei boli contagioase a animalelor pe teritorii foarte întinse (țări sau continente). [Pr.: -zo-o-] – Din fr. panzootie. DOOM
panzootíe s. f., art. panzootía, g.-d. art. panzootíei; pl. panzootíi, art. panzootíile
panzootiei
PANZOOTÍE, panzootii, s. f. Extindere a unei boli contagioase a animalelor pe teritorii foarte întinse (țări sau continente). [Pr.: -zo-o-] – Din fr. panzootie. DOOM
panzootíe s. f., art. panzootía, g.-d. art. panzootíei; pl. panzootíi, art. panzootíile
panzootii
PANZOOTÍE, panzootii, s. f. Extindere a unei boli contagioase a animalelor pe teritorii foarte întinse (țări sau continente). [Pr.: -zo-o-] – Din fr. panzootie. DOOM
panzootíe s. f., art. panzootía, g.-d. art. panzootíei; pl. panzootíi, art. panzootíile
panzootiile
PANZOOTÍE, panzootii, s. f. Extindere a unei boli contagioase a animalelor pe teritorii foarte întinse (țări sau continente). [Pr.: -zo-o-] – Din fr. panzootie. DOOM
panzootíe s. f., art. panzootía, g.-d. art. panzootíei; pl. panzootíi, art. panzootíile
panzootiilor
PANZOOTÍE, panzootii, s. f. Extindere a unei boli contagioase a animalelor pe teritorii foarte întinse (țări sau continente). [Pr.: -zo-o-] – Din fr. panzootie. DOOM
panzootíe s. f., art. panzootía, g.-d. art. panzootíei; pl. panzootíi, art. panzootíile
panând
PANÁ vb. I. tr. A trece prin făină, ou și pesmet, brânza, carnea, legumele și a le prăji în grăsime; a pregăti (un aliment) pane. [< fr. paner].
panînd
PANÁ vb. I. tr. A trece prin făină, ou și pesmet, brânza, carnea, legumele și a le prăji în grăsime; a pregăti (un aliment) pane. [< fr. paner].
pană
PÁNĂ1, pene, s. f. I. 1. Fiecare dintre formațiile epidermice cornoase care acoperă corpul păsărilor, servind la protecția lui și la zbor, compusă dintr-un cotor pe care sunt așezate simetric, de-o parte și de alta, fire (pufoase). ◊ Expr. Ușor în pene = îmbrăcat subțire, sumar; p. ext. prost îmbrăcat, zdrențăros. Smuls de pene = rușinat, umilit. A lua (pe cineva) în (sau prin) pene = a certa, a mustra (pe cineva). ◊ Compuse: pana-zburătorului = plantă erbacee cu frunze păroase, și cu flori mari, violete sau albe, fără miros (Lunaria annua); pana-gâștei = specie de mușchi cu tulpina dreaptă, cu ramuri arcuite și inegale, formând tufe mari, verzi sau gălbui (Hylocomium triquetrum). ♦ Smoc de pene1 (I 1) sau aripă care servește la diverse scopuri practice gospodărești. 2. (La pl.) Pene1 (I 1) de pasăre sau fire pufoase desprinse de pe cotoarele acestora, care servesc la umplerea pernelor, a saltelelor etc.; p. ext. așternut (moale) de pat (cu pene1, fulgi etc.). 3. Pană1 (I 1) de gâscă, ascuțită și despicată la vârf, întrebuințată altădată ca instrument de scris cu cerneală; p. gener. toc de scris, condei; ceea ce servește la scris. ♦ Fig. Scriere, scris; stil, fel de a scrie al unui scriitor; arta de a scrie; p. ext. scriitor. 4. Dispozitiv făcut din cotor de pană1 (I 1), care servește să țină cârligul undiței la adâncimea dorită. 5. Podoabă din pene1 (I 1), care se poartă la pălărie, în păr etc. ♦ (Pop.) Podoabă pentru pălărie făcută din flori (naturale sau artificiale); p. restr. floare. 6. (În sintagma) Categorie pană = categorie în care intră boxerii între 54 și 57 kg, luptătorii între 57 și 63 kg etc. II. 1. Piesă de lemn sau de metal (de forma unei prisme), întrebuințată la despicarea lemnelor, la detașarea unor bucăți dintr-un material, la fixarea sau la înțepenirea unor piese, la asamblarea sau la solidarizarea unor organe de mașini, a unor elemente de construcție etc. ♦ (Tipogr.) Piesă care se intercalează între matrițele de linotip, pentru a le spația. ♦ Felioară de slănină cu care se împănează carnea ce urmează să fie friptă. 2. Partea ciocanului, opusă capului, prelungită și subțiată spre vârf. ♦ Partea lată, plată a unor obiecte, instrumente etc.; lamă. 3. Bețișor cu care se strânge frânghia ferăstrăului pentru a întinde pânza; cordar. 4. (În sintagma) Pana căpăstrului sau pană de căpăstru = ștreang sau curea cu care se priponește calul. 5. Parte a cârmei unei nave, care poate fi rotită în jurul unui ax vertical și asupra căreia se exercită presiunea apei când se schimbă direcția de mișcare a navei. 6. Placă mică de os, de celuloid etc. cu care se ating coardele la unele instrumente muzicale. ♦ Ancie (la un instrument muzical de suflat). 7. (În sintagma) Pană de somn = carnea de la pântece sau de la coada somnului. [Var.: (înv. și reg.) peánă s. f.] – Lat. pinna.
panțarola
PANȚARÓLĂ, panțarole, s. f. (Înv.) Numele unui joc de cărți care se joacă în trei persoane. – Din pol. pancerola. DOOM
panțarólă (înv.) s. f., g.-d. art. panțarólei; pl. panțaróle
panțarole
PANȚARÓLĂ, panțarole, s. f. (Înv.) Numele unui joc de cărți care se joacă în trei persoane. – Din pol. pancerola. DOOM
panțarólă (înv.) s. f., g.-d. art. panțarólei; pl. panțaróle
panțarolei
PANȚARÓLĂ, panțarole, s. f. (Înv.) Numele unui joc de cărți care se joacă în trei persoane. – Din pol. pancerola. DOOM
panțarólă (înv.) s. f., g.-d. art. panțarólei; pl. panțaróle
panțarolele
PANȚARÓLĂ, panțarole, s. f. (Înv.) Numele unui joc de cărți care se joacă în trei persoane. – Din pol. pancerola. DOOM
panțarólă (înv.) s. f., g.-d. art. panțarólei; pl. panțaróle
panțarolelor
PANȚARÓLĂ, panțarole, s. f. (Înv.) Numele unui joc de cărți care se joacă în trei persoane. – Din pol. pancerola. DOOM
panțarólă (înv.) s. f., g.-d. art. panțarólei; pl. panțaróle
panțir
PANȚÍR, panțiri, s. m. (în sec. XVIII-XIX, în Moldova, la pl.) Corp de oaste (călare) alcătuit din lefegii, însărcinat cu paza granițelor, cu transmiterea știrilor și cu îndeplinirea unor porunci, hotărâri ale autorităților; p. gener. (pop.) ostaș. [Var.: panțấr s. m.] – Din pol. pancerz, sb. pancir. DOOM
panțír s. m., pl. panțíri
panțiri
PANȚÍR, panțiri, s. m. (în sec. XVIII-XIX, în Moldova, la pl.) Corp de oaste (călare) alcătuit din lefegii, însărcinat cu paza granițelor, cu transmiterea știrilor și cu îndeplinirea unor porunci, hotărâri ale autorităților; p. gener. (pop.) ostaș. [Var.: panțấr s. m.] – Din pol. pancerz, sb. pancir. DOOM
panțír s. m., pl. panțíri
panțirii
PANȚÍR, panțiri, s. m. (în sec. XVIII-XIX, în Moldova, la pl.) Corp de oaste (călare) alcătuit din lefegii, însărcinat cu paza granițelor, cu transmiterea știrilor și cu îndeplinirea unor porunci, hotărâri ale autorităților; p. gener. (pop.) ostaș. [Var.: panțấr s. m.] – Din pol. pancerz, sb. pancir. DOOM
panțír s. m., pl. panțíri
panțirilor
PANȚÍR, panțiri, s. m. (în sec. XVIII-XIX, în Moldova, la pl.) Corp de oaste (călare) alcătuit din lefegii, însărcinat cu paza granițelor, cu transmiterea știrilor și cu îndeplinirea unor porunci, hotărâri ale autorităților; p. gener. (pop.) ostaș. [Var.: panțấr s. m.] – Din pol. pancerz, sb. pancir. DOOM
panțír s. m., pl. panțíri
panțirul
PANȚÍR, panțiri, s. m. (în sec. XVIII-XIX, în Moldova, la pl.) Corp de oaste (călare) alcătuit din lefegii, însărcinat cu paza granițelor, cu transmiterea știrilor și cu îndeplinirea unor porunci, hotărâri ale autorităților; p. gener. (pop.) ostaș. [Var.: panțấr s. m.] – Din pol. pancerz, sb. pancir. DOOM
panțír s. m., pl. panțíri
panțirului
PANȚÍR, panțiri, s. m. (în sec. XVIII-XIX, în Moldova, la pl.) Corp de oaste (călare) alcătuit din lefegii, însărcinat cu paza granițelor, cu transmiterea știrilor și cu îndeplinirea unor porunci, hotărâri ale autorităților; p. gener. (pop.) ostaș. [Var.: panțấr s. m.] – Din pol. pancerz, sb. pancir. DOOM
panțír s. m., pl. panțíri
panțâr
PANȚÍR, panțiri, s. m. (în sec. XVIII-XIX, în Moldova, la pl.) Corp de oaste (călare) alcătuit din lefegii, însărcinat cu paza granițelor, cu transmiterea știrilor și cu îndeplinirea unor porunci, hotărâri ale autorităților; p. gener. (pop.) ostaș. [Var.: panțấr s. m.] – Din pol. pancerz, sb. pancir. DOOM
panțír s. m., pl. panțíri
paos
PÁOS s. n. (Rar; în practicile religiei creștine) Pomană (constând din vin, pâine, mâncăruri) care se dă pentru cei morți. ♦ (Pop.) Vin, untdelemn sfințit sau agheasmă cu care preotul stropește mortul înainte de a-l îngropa. [Var.: páus s. n.] – Lat. *pausum. DOOM
páos (rar) s. n.
pap
PAP s. n. Substanță lipicioasă preparată din gluten cu apă și folosită la lipiri rezistente, în special la încălțăminte; material de lipit preparat în casă din făină și apă; cocă1. – Din germ. Papp. DOOM
pap s. n.
pap
PĂPÁ, pap, vb. I. Tranz. 1. (În graiul copiilor) A mânca. ◊ Compus: papă-lapte s. m. invar. = persoană lipsită de energie, de inițiativă; om bleg, nătăfleț. 2. Fig. (Fam.) A irosi, a risipi, a toca (bani, avere etc.). – Lat. pappare. DOOM
păpá (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. pap, 2 sg. papi, 3 pápă; conj. prez. 3 să pápe
papa
PAPÁ s. m. (Franțuzism) 1. Tată. 2. (Rar) Termen familiar folosit de cineva pentru a vorbi cu (sau despre) un bărbat mai în vârstă. – Din fr. papa. DOOM
!papá (fr.) s. m., g.-d. lui papá
papa
PÁPĂ2, papi, s. m. Capul Bisericii romano-catolice, al statului Vatican; vicar al lui Isus Hristos și urmaș al Sfântului Petru, ales pe viață. – Din lat., sl. papa. DOOM
pápă2 (prelat) s. m., g.-d. art. pápei; pl. papi
papacioacă
papacioacă, papacioace s. f. (adol., vulg.) gură.
papacioc
papacioc, papacioci s. m. (peior.) bărbat care practică felația.
papagai
PAPAGÁI s. m. v. papagal.
papagaie
PAPAGÁI s. m. v. papagal.
papagal
PAPAGÁL, papagali, s. m. 1. Nume dat mai multor păsări tropicale arboricole, cu ciocul mare și încovoiat, cu pene felurit și viu colorate, care, dresate, pot repeta sunete articulate. ◊ Expr. (Fam.) A avea papagal = a vorbi mult (și convingător), a fi bun de gură. ◊ Compus: papagal-țigănesc = stăncuță; papagal-de-brazi = forfecuță. ♦ Epitet dat unei persoane care repetă mecanic părerile sau cuvintele altuia. ♦ Fig. (Fam. și peior.) Gură (ca organ al vorbirii). 2. Clește cu dinți, folosit la lucrările de montare sau de reparare a țevilor. – Din ngr. pap(p)aghál(l)os, it. pappagallo. DOOM
!papagál-țigănésc (pasăre) s. m., pl. papagáli-țigănéști
papagali
PAPAGÁL, papagali, s. m. 1. Nume dat mai multor păsări tropicale arboricole, cu ciocul mare și încovoiat, cu pene felurit și viu colorate, care, dresate, pot repeta sunete articulate. ◊ Expr. (Fam.) A avea papagal = a vorbi mult (și convingător), a fi bun de gură. ◊ Compus: papagal-țigănesc = stăncuță; papagal-de-brazi = forfecuță. ♦ Epitet dat unei persoane care repetă mecanic părerile sau cuvintele altuia. ♦ Fig. (Fam. și peior.) Gură (ca organ al vorbirii). 2. Clește cu dinți, folosit la lucrările de montare sau de reparare a țevilor. – Din ngr. pap(p)aghál(l)os, it. pappagallo. DOOM
!papagál-țigănésc (pasăre) s. m., pl. papagáli-țigănéști
papagalicea
PAPAGALICÍ, papagalicesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A reproduce în mod mecanic ceea ce este scris sau spus de cineva. – Papagal + suf. -ici.
papagaliceai
PAPAGALICÍ, papagalicesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A reproduce în mod mecanic ceea ce este scris sau spus de cineva. – Papagal + suf. -ici.
papagaliceam
PAPAGALICÍ, papagalicesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A reproduce în mod mecanic ceea ce este scris sau spus de cineva. – Papagal + suf. -ici.
papagaliceasca
PAPAGALICÉSC, -EÁSCĂ, papagalicești, adj. (Rar) 1. De papagal (1), ca de papagal. 2. Fig. Imitat în mod servil; copiat. – Papagal + suf. -icesc. DOOM
papagalicésc (rar) adj. m., f. papagaliceáscă; pl. m. și f. papagalicéști
papagalicească
PAPAGALICÍ, papagalicesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A reproduce în mod mecanic ceea ce este scris sau spus de cineva. – Papagal + suf. -ici.
papagaliceau
PAPAGALICÍ, papagalicesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A reproduce în mod mecanic ceea ce este scris sau spus de cineva. – Papagal + suf. -ici.
papagaliceați
PAPAGALICÍ, papagalicesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A reproduce în mod mecanic ceea ce este scris sau spus de cineva. – Papagal + suf. -ici.
papagalicesc
PAPAGALICÉSC, -EÁSCĂ, papagalicești, adj. (Rar) 1. De papagal (1), ca de papagal. 2. Fig. Imitat în mod servil; copiat. – Papagal + suf. -icesc. DOOM
papagalicésc (rar) adj. m., f. papagaliceáscă; pl. m. și f. papagalicéști
papagalicesc
PAPAGALICÍ, papagalicesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A reproduce în mod mecanic ceea ce este scris sau spus de cineva. – Papagal + suf. -ici.
papagalicescul
PAPAGALICÉSC, -EÁSCĂ, papagalicești, adj. (Rar) 1. De papagal (1), ca de papagal. 2. Fig. Imitat în mod servil; copiat. – Papagal + suf. -icesc. DOOM
papagalicésc (rar) adj. m., f. papagaliceáscă; pl. m. și f. papagalicéști
papagalicescului
PAPAGALICÉSC, -EÁSCĂ, papagalicești, adj. (Rar) 1. De papagal (1), ca de papagal. 2. Fig. Imitat în mod servil; copiat. – Papagal + suf. -icesc. DOOM
papagalicésc (rar) adj. m., f. papagaliceáscă; pl. m. și f. papagalicéști
papagalicește
PAPAGALICÉȘTE adv. Ca un papagal (1); p. ext. automat, mecanic. – Papagal + suf. -icește. DOOM
papagalicéște adv.
papagalicește
PAPAGALICÍ, papagalicesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A reproduce în mod mecanic ceea ce este scris sau spus de cineva. – Papagal + suf. -ici.
papagalicești
PAPAGALICÉSC, -EÁSCĂ, papagalicești, adj. (Rar) 1. De papagal (1), ca de papagal. 2. Fig. Imitat în mod servil; copiat. – Papagal + suf. -icesc. DOOM
papagalicésc (rar) adj. m., f. papagaliceáscă; pl. m. și f. papagalicéști
papagalicești
PAPAGALICÍ, papagalicesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A reproduce în mod mecanic ceea ce este scris sau spus de cineva. – Papagal + suf. -ici.
papagaliceștii
PAPAGALICÉSC, -EÁSCĂ, papagalicești, adj. (Rar) 1. De papagal (1), ca de papagal. 2. Fig. Imitat în mod servil; copiat. – Papagal + suf. -icesc. DOOM
papagalicésc (rar) adj. m., f. papagaliceáscă; pl. m. și f. papagalicéști
papagaliceștile
PAPAGALICÉSC, -EÁSCĂ, papagalicești, adj. (Rar) 1. De papagal (1), ca de papagal. 2. Fig. Imitat în mod servil; copiat. – Papagal + suf. -icesc. DOOM
papagalicésc (rar) adj. m., f. papagaliceáscă; pl. m. și f. papagalicéști
papagaliceștilor
PAPAGALICÉSC, -EÁSCĂ, papagalicești, adj. (Rar) 1. De papagal (1), ca de papagal. 2. Fig. Imitat în mod servil; copiat. – Papagal + suf. -icesc. DOOM
papagalicésc (rar) adj. m., f. papagaliceáscă; pl. m. și f. papagalicéști
papagalici
PAPAGALICÍ, papagalicesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A reproduce în mod mecanic ceea ce este scris sau spus de cineva. – Papagal + suf. -ici.
papagalicii
PAPAGALICÍ, papagalicesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A reproduce în mod mecanic ceea ce este scris sau spus de cineva. – Papagal + suf. -ici.
papagalicim
PAPAGALICÍ, papagalicesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A reproduce în mod mecanic ceea ce este scris sau spus de cineva. – Papagal + suf. -ici.
papagalicind
PAPAGALICÍ, papagalicesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A reproduce în mod mecanic ceea ce este scris sau spus de cineva. – Papagal + suf. -ici.
papagalicire
PAPAGALICÍ, papagalicesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A reproduce în mod mecanic ceea ce este scris sau spus de cineva. – Papagal + suf. -ici.
papagalicire
PAPAGALICÍ, papagalicesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A reproduce în mod mecanic ceea ce este scris sau spus de cineva. – Papagal + suf. -ici.
papagaliciră
PAPAGALICÍ, papagalicesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A reproduce în mod mecanic ceea ce este scris sau spus de cineva. – Papagal + suf. -ici.
papagalicirăm
PAPAGALICÍ, papagalicesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A reproduce în mod mecanic ceea ce este scris sau spus de cineva. – Papagal + suf. -ici.
papagalicirăți
PAPAGALICÍ, papagalicesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A reproduce în mod mecanic ceea ce este scris sau spus de cineva. – Papagal + suf. -ici.
papagalicise
PAPAGALICÍ, papagalicesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A reproduce în mod mecanic ceea ce este scris sau spus de cineva. – Papagal + suf. -ici.
papagalicisem
PAPAGALICÍ, papagalicesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A reproduce în mod mecanic ceea ce este scris sau spus de cineva. – Papagal + suf. -ici.
papagaliciseră
PAPAGALICÍ, papagalicesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A reproduce în mod mecanic ceea ce este scris sau spus de cineva. – Papagal + suf. -ici.
papagaliciserăm
PAPAGALICÍ, papagalicesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A reproduce în mod mecanic ceea ce este scris sau spus de cineva. – Papagal + suf. -ici.
papagaliciserăți
PAPAGALICÍ, papagalicesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A reproduce în mod mecanic ceea ce este scris sau spus de cineva. – Papagal + suf. -ici.
papagaliciseși
PAPAGALICÍ, papagalicesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A reproduce în mod mecanic ceea ce este scris sau spus de cineva. – Papagal + suf. -ici.
papagaliciseți
PAPAGALICÍ, papagalicesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A reproduce în mod mecanic ceea ce este scris sau spus de cineva. – Papagal + suf. -ici.
papagalicit
PAPAGALICÍ, papagalicesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A reproduce în mod mecanic ceea ce este scris sau spus de cineva. – Papagal + suf. -ici.
papagalicit
PAPAGALICÍ, papagalicesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A reproduce în mod mecanic ceea ce este scris sau spus de cineva. – Papagal + suf. -ici.
papagaliciși
PAPAGALICÍ, papagalicesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A reproduce în mod mecanic ceea ce este scris sau spus de cineva. – Papagal + suf. -ici.
papagaliciți
PAPAGALICÍ, papagalicesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A reproduce în mod mecanic ceea ce este scris sau spus de cineva. – Papagal + suf. -ici.
papagalii
PAPAGÁL, papagali, s. m. 1. Nume dat mai multor păsări tropicale arboricole, cu ciocul mare și încovoiat, cu pene felurit și viu colorate, care, dresate, pot repeta sunete articulate. ◊ Expr. (Fam.) A avea papagal = a vorbi mult (și convingător), a fi bun de gură. ◊ Compus: papagal-țigănesc = stăncuță; papagal-de-brazi = forfecuță. ♦ Epitet dat unei persoane care repetă mecanic părerile sau cuvintele altuia. ♦ Fig. (Fam. și peior.) Gură (ca organ al vorbirii). 2. Clește cu dinți, folosit la lucrările de montare sau de reparare a țevilor. – Din ngr. pap(p)aghál(l)os, it. pappagallo. DOOM
!papagál-țigănésc (pasăre) s. m., pl. papagáli-țigănéști
papagalilor
PAPAGÁL, papagali, s. m. 1. Nume dat mai multor păsări tropicale arboricole, cu ciocul mare și încovoiat, cu pene felurit și viu colorate, care, dresate, pot repeta sunete articulate. ◊ Expr. (Fam.) A avea papagal = a vorbi mult (și convingător), a fi bun de gură. ◊ Compus: papagal-țigănesc = stăncuță; papagal-de-brazi = forfecuță. ♦ Epitet dat unei persoane care repetă mecanic părerile sau cuvintele altuia. ♦ Fig. (Fam. și peior.) Gură (ca organ al vorbirii). 2. Clește cu dinți, folosit la lucrările de montare sau de reparare a țevilor. – Din ngr. pap(p)aghál(l)os, it. pappagallo. DOOM
!papagál-țigănésc (pasăre) s. m., pl. papagáli-țigănéști
papagalism
PAPAGALÍSM, papagalisme, s. n. (Rar) Reproducere, imitare mecanică a ceea ce este scris sau spus de cineva. – Papagal + suf. -ism.
papagalisme
PAPAGALÍSM, papagalisme, s. n. (Rar) Reproducere, imitare mecanică a ceea ce este scris sau spus de cineva. – Papagal + suf. -ism.
papagalismele
PAPAGALÍSM, papagalisme, s. n. (Rar) Reproducere, imitare mecanică a ceea ce este scris sau spus de cineva. – Papagal + suf. -ism.
papagalismelor
PAPAGALÍSM, papagalisme, s. n. (Rar) Reproducere, imitare mecanică a ceea ce este scris sau spus de cineva. – Papagal + suf. -ism.
papagalismul
PAPAGALÍSM, papagalisme, s. n. (Rar) Reproducere, imitare mecanică a ceea ce este scris sau spus de cineva. – Papagal + suf. -ism.
papagalismului
PAPAGALÍSM, papagalisme, s. n. (Rar) Reproducere, imitare mecanică a ceea ce este scris sau spus de cineva. – Papagal + suf. -ism.
papagalița
PAPAGALÍȚĂ, papagalițe, s. f. (Rar) Femela papagalului. – Papagal + suf. -iță. DOOM
papagalíță s. f., g.-d. art. papagalíței; pl. papagalíțe
papagalițe
PAPAGALÍȚĂ, papagalițe, s. f. (Rar) Femela papagalului. – Papagal + suf. -iță. DOOM
papagalíță s. f., g.-d. art. papagalíței; pl. papagalíțe
papagaliței
PAPAGALÍȚĂ, papagalițe, s. f. (Rar) Femela papagalului. – Papagal + suf. -iță. DOOM
papagalíță s. f., g.-d. art. papagalíței; pl. papagalíțe
papagalițele
PAPAGALÍȚĂ, papagalițe, s. f. (Rar) Femela papagalului. – Papagal + suf. -iță. DOOM
papagalíță s. f., g.-d. art. papagalíței; pl. papagalíțe
papagalițelor
PAPAGALÍȚĂ, papagalițe, s. f. (Rar) Femela papagalului. – Papagal + suf. -iță. DOOM
papagalíță s. f., g.-d. art. papagalíței; pl. papagalíțe
papagalul
PAPAGÁL, papagali, s. m. 1. Nume dat mai multor păsări tropicale arboricole, cu ciocul mare și încovoiat, cu pene felurit și viu colorate, care, dresate, pot repeta sunete articulate. ◊ Expr. (Fam.) A avea papagal = a vorbi mult (și convingător), a fi bun de gură. ◊ Compus: papagal-țigănesc = stăncuță; papagal-de-brazi = forfecuță. ♦ Epitet dat unei persoane care repetă mecanic părerile sau cuvintele altuia. ♦ Fig. (Fam. și peior.) Gură (ca organ al vorbirii). 2. Clește cu dinți, folosit la lucrările de montare sau de reparare a țevilor. – Din ngr. pap(p)aghál(l)os, it. pappagallo. DOOM
!papagál-țigănésc (pasăre) s. m., pl. papagáli-țigănéști
papagalului
PAPAGÁL, papagali, s. m. 1. Nume dat mai multor păsări tropicale arboricole, cu ciocul mare și încovoiat, cu pene felurit și viu colorate, care, dresate, pot repeta sunete articulate. ◊ Expr. (Fam.) A avea papagal = a vorbi mult (și convingător), a fi bun de gură. ◊ Compus: papagal-țigănesc = stăncuță; papagal-de-brazi = forfecuță. ♦ Epitet dat unei persoane care repetă mecanic părerile sau cuvintele altuia. ♦ Fig. (Fam. și peior.) Gură (ca organ al vorbirii). 2. Clește cu dinți, folosit la lucrările de montare sau de reparare a țevilor. – Din ngr. pap(p)aghál(l)os, it. pappagallo. DOOM
!papagál-țigănésc (pasăre) s. m., pl. papagáli-țigănéști
papaia
PAPAÍA, papaia, s. f. Arbore fructifer răspândit în zona tropicală, din care se extrage papaina (Carica papaya). – Din it. papaia. DOOM
!papáia s. f., g.-d. art. papáiei; pl. papáia
papaie
papaie s. m. invar. bunic.
papaina
PAPAÍNĂ s. f. Enzimă extrasă din papaia, folosită în tratamentul unor boli digestive. – Din fr. papaïne, germ. Papain. DOOM
papaínă s. f., g.-d. art. papaínei
papaine
PAPAÍNĂ s. f. Enzimă extrasă din papaia, folosită în tratamentul unor boli digestive. – Din fr. papaïne, germ. Papain. DOOM
papaínă s. f., g.-d. art. papaínei
papainei
PAPAÍNĂ s. f. Enzimă extrasă din papaia, folosită în tratamentul unor boli digestive. – Din fr. papaïne, germ. Papain. DOOM
papaínă s. f., g.-d. art. papaínei
papainele
PAPAÍNĂ s. f. Enzimă extrasă din papaia, folosită în tratamentul unor boli digestive. – Din fr. papaïne, germ. Papain. DOOM
papaínă s. f., g.-d. art. papaínei
papainelor
PAPAÍNĂ s. f. Enzimă extrasă din papaia, folosită în tratamentul unor boli digestive. – Din fr. papaïne, germ. Papain. DOOM
papaínă s. f., g.-d. art. papaínei
papainoage
papainoage s. n. pl. picioare
papainoage
PAPAINÓG, papainoage, s. n. (Pop.; la pl.) Picioroange, catalige. ◊ Expr. A vorbi în papainoage = a vorbi cu aroganță, a lua pe cineva peste picior. – Cf. sb. panoga. DOOM
papainóg (pop.) (-pai-) s. n., pl. papainoáge
papainoagele
PAPAINÓG, papainoage, s. n. (Pop.; la pl.) Picioroange, catalige. ◊ Expr. A vorbi în papainoage = a vorbi cu aroganță, a lua pe cineva peste picior. – Cf. sb. panoga. DOOM
papainóg (pop.) (-pai-) s. n., pl. papainoáge
papainoagelor
PAPAINÓG, papainoage, s. n. (Pop.; la pl.) Picioroange, catalige. ◊ Expr. A vorbi în papainoage = a vorbi cu aroganță, a lua pe cineva peste picior. – Cf. sb. panoga. DOOM
papainóg (pop.) (-pai-) s. n., pl. papainoáge
papainog
PAPAINÓG, papainoage, s. n. (Pop.; la pl.) Picioroange, catalige. ◊ Expr. A vorbi în papainoage = a vorbi cu aroganță, a lua pe cineva peste picior. – Cf. sb. panoga. DOOM
papainóg (pop.) (-pai-) s. n., pl. papainoáge
papainogul
PAPAINÓG, papainoage, s. n. (Pop.; la pl.) Picioroange, catalige. ◊ Expr. A vorbi în papainoage = a vorbi cu aroganță, a lua pe cineva peste picior. – Cf. sb. panoga. DOOM
papainóg (pop.) (-pai-) s. n., pl. papainoáge
papainogului
PAPAINÓG, papainoage, s. n. (Pop.; la pl.) Picioroange, catalige. ◊ Expr. A vorbi în papainoage = a vorbi cu aroganță, a lua pe cineva peste picior. – Cf. sb. panoga. DOOM
papainóg (pop.) (-pai-) s. n., pl. papainoáge
papal
PAPÁL, -Ă, papali, -e, adj. Care aparține papei2, privitor la papă2; care emană de la papă; pontifical; p. ext. catolic. – Din fr. papal. DOOM
papál adj. m., pl. papáli; f. papálă, pl. papále
papala
PAPÁL, -Ă, papali, -e, adj. Care aparține papei2, privitor la papă2; care emană de la papă; pontifical; p. ext. catolic. – Din fr. papal. DOOM
papál adj. m., pl. papáli; f. papálă, pl. papále
papale
PAPÁL, -Ă, papali, -e, adj. Care aparține papei2, privitor la papă2; care emană de la papă; pontifical; p. ext. catolic. – Din fr. papal. DOOM
papál adj. m., pl. papáli; f. papálă, pl. papále
papalei
PAPÁL, -Ă, papali, -e, adj. Care aparține papei2, privitor la papă2; care emană de la papă; pontifical; p. ext. catolic. – Din fr. papal. DOOM
papál adj. m., pl. papáli; f. papálă, pl. papále
papalele
PAPÁL, -Ă, papali, -e, adj. Care aparține papei2, privitor la papă2; care emană de la papă; pontifical; p. ext. catolic. – Din fr. papal. DOOM
papál adj. m., pl. papáli; f. papálă, pl. papále
papalelor
PAPÁL, -Ă, papali, -e, adj. Care aparține papei2, privitor la papă2; care emană de la papă; pontifical; p. ext. catolic. – Din fr. papal. DOOM
papál adj. m., pl. papáli; f. papálă, pl. papále
papali
PAPÁL, -Ă, papali, -e, adj. Care aparține papei2, privitor la papă2; care emană de la papă; pontifical; p. ext. catolic. – Din fr. papal. DOOM
papál adj. m., pl. papáli; f. papálă, pl. papále
papalii
PAPÁL, -Ă, papali, -e, adj. Care aparține papei2, privitor la papă2; care emană de la papă; pontifical; p. ext. catolic. – Din fr. papal. DOOM
papál adj. m., pl. papáli; f. papálă, pl. papále
papalilor
PAPÁL, -Ă, papali, -e, adj. Care aparține papei2, privitor la papă2; care emană de la papă; pontifical; p. ext. catolic. – Din fr. papal. DOOM
papál adj. m., pl. papáli; f. papálă, pl. papále
papalitate
PAPALITÁTE s. f. 1. Instituție centrală de conducere spirituală și politică a Bisericii catolice, în fruntea căreia se află papa2. 2. Demnitatea de papă2; pontificat; p. ext. timpul cât un papă2 ocupă demnitatea pontificală. – Din lat. papalitas, -tatis. DOOM
papalitáte s. f., g.-d. art. papalitắții
papalitatea
PAPALITÁTE s. f. 1. Instituție centrală de conducere spirituală și politică a Bisericii catolice, în fruntea căreia se află papa2. 2. Demnitatea de papă2; pontificat; p. ext. timpul cât un papă2 ocupă demnitatea pontificală. – Din lat. papalitas, -tatis. DOOM
papalitáte s. f., g.-d. art. papalitắții
papalități
PAPALITÁTE s. f. 1. Instituție centrală de conducere spirituală și politică a Bisericii catolice, în fruntea căreia se află papa2. 2. Demnitatea de papă2; pontificat; p. ext. timpul cât un papă2 ocupă demnitatea pontificală. – Din lat. papalitas, -tatis. DOOM
papalitáte s. f., g.-d. art. papalitắții
papalității
PAPALITÁTE s. f. 1. Instituție centrală de conducere spirituală și politică a Bisericii catolice, în fruntea căreia se află papa2. 2. Demnitatea de papă2; pontificat; p. ext. timpul cât un papă2 ocupă demnitatea pontificală. – Din lat. papalitas, -tatis. DOOM
papalitáte s. f., g.-d. art. papalitắții
papalugă
PAPALÚGĂ s. f. 1. Termen cu care se denumește o femeie urîtă, înaltă, slabă, deșirată; pocitanie. Piei din ochii mei, papalugă! ALECSANDRI, T. 643. 2. (În superstiții) Stafie, arătare. Noaptea... toate stihiile năpădesc pe mine.. pînă și papaluga, pînă și turca. ALECSANDRI, T. 616.
papalul
PAPÁL, -Ă, papali, -e, adj. Care aparține papei2, privitor la papă2; care emană de la papă; pontifical; p. ext. catolic. – Din fr. papal. DOOM
papál adj. m., pl. papáli; f. papálă, pl. papále
papalului
PAPÁL, -Ă, papali, -e, adj. Care aparține papei2, privitor la papă2; care emană de la papă; pontifical; p. ext. catolic. – Din fr. papal. DOOM
papál adj. m., pl. papáli; f. papálă, pl. papále
papamobil
PAPAMOBÍL, papamobile, s. n. Automobil blindat construit special pentru deplasarea papei2. – Din it., fr. papamobile. DOOM
*papamobíl s. n., pl. papamobíle
papamobile
PAPAMOBÍL, papamobile, s. n. Automobil blindat construit special pentru deplasarea papei2. – Din it., fr. papamobile. DOOM
*papamobíl s. n., pl. papamobíle
papamobilele
PAPAMOBÍL, papamobile, s. n. Automobil blindat construit special pentru deplasarea papei2. – Din it., fr. papamobile. DOOM
*papamobíl s. n., pl. papamobíle
papamobilelor
PAPAMOBÍL, papamobile, s. n. Automobil blindat construit special pentru deplasarea papei2. – Din it., fr. papamobile. DOOM
*papamobíl s. n., pl. papamobíle
papamobilul
PAPAMOBÍL, papamobile, s. n. Automobil blindat construit special pentru deplasarea papei2. – Din it., fr. papamobile. DOOM
*papamobíl s. n., pl. papamobíle
papamobilului
PAPAMOBÍL, papamobile, s. n. Automobil blindat construit special pentru deplasarea papei2. – Din it., fr. papamobile. DOOM
*papamobíl s. n., pl. papamobíle
papanache
papanache s. m. invar. pederast, homosexual.
papanaș
PAPANÁȘ, papanași, s. m. 1. Preparat culinar făcut din brânză de vacă, ouă și făină sau griș, fiert în apă sau prăjit în grăsime. 2. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu frunzele compuse din trei foliole și cu flori mici, alburii sau trandafirii (Trifolium arvense). – Cf. papă1. DOOM
papanáș s. m., pl. papanáși
papanași
PAPANÁȘ, papanași, s. m. 1. Preparat culinar făcut din brânză de vacă, ouă și făină sau griș, fiert în apă sau prăjit în grăsime. 2. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu frunzele compuse din trei foliole și cu flori mici, alburii sau trandafirii (Trifolium arvense). – Cf. papă1. DOOM
papanáș s. m., pl. papanáși
papanașii
PAPANÁȘ, papanași, s. m. 1. Preparat culinar făcut din brânză de vacă, ouă și făină sau griș, fiert în apă sau prăjit în grăsime. 2. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu frunzele compuse din trei foliole și cu flori mici, alburii sau trandafirii (Trifolium arvense). – Cf. papă1. DOOM
papanáș s. m., pl. papanáși
papanașilor
PAPANÁȘ, papanași, s. m. 1. Preparat culinar făcut din brânză de vacă, ouă și făină sau griș, fiert în apă sau prăjit în grăsime. 2. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu frunzele compuse din trei foliole și cu flori mici, alburii sau trandafirii (Trifolium arvense). – Cf. papă1. DOOM
papanáș s. m., pl. papanáși
papanașul
PAPANÁȘ, papanași, s. m. 1. Preparat culinar făcut din brânză de vacă, ouă și făină sau griș, fiert în apă sau prăjit în grăsime. 2. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu frunzele compuse din trei foliole și cu flori mici, alburii sau trandafirii (Trifolium arvense). – Cf. papă1. DOOM
papanáș s. m., pl. papanáși
papanașului
PAPANÁȘ, papanași, s. m. 1. Preparat culinar făcut din brânză de vacă, ouă și făină sau griș, fiert în apă sau prăjit în grăsime. 2. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu frunzele compuse din trei foliole și cu flori mici, alburii sau trandafirii (Trifolium arvense). – Cf. papă1. DOOM
papanáș s. m., pl. papanáși
paparazzi
PAPARÁZZO, paparazzi, s. m. Fotograf insistent care urmărește să surprindă cu orice preț imagini insolite, compromițătoare ale unor personalități publice, celebrități etc. [Pr.: paparațo] – Din it. paparazzo. DOOM
paparázzo (it.) [zz pron. ț] s. m., pl. paparázzi [razzi pron. ra-ți], art. paparázzii
paparazzii
PAPARÁZZO, paparazzi, s. m. Fotograf insistent care urmărește să surprindă cu orice preț imagini insolite, compromițătoare ale unor personalități publice, celebrități etc. [Pr.: paparațo] – Din it. paparazzo. DOOM
paparázzo (it.) [zz pron. ț] s. m., pl. paparázzi [razzi pron. ra-ți], art. paparázzii
paparazzilor
PAPARÁZZO, paparazzi, s. m. Fotograf insistent care urmărește să surprindă cu orice preț imagini insolite, compromițătoare ale unor personalități publice, celebrități etc. [Pr.: paparațo] – Din it. paparazzo. DOOM
paparázzo (it.) [zz pron. ț] s. m., pl. paparázzi [razzi pron. ra-ți], art. paparázzii
paparazzo
PAPARÁZZO, paparazzi, s. m. Fotograf insistent care urmărește să surprindă cu orice preț imagini insolite, compromițătoare ale unor personalități publice, celebrități etc. [Pr.: paparațo] – Din it. paparazzo. DOOM
paparázzo (it.) [zz pron. ț] s. m., pl. paparázzi [razzi pron. ra-ți], art. paparázzii
paparazzul
PAPARÁZZO, paparazzi, s. m. Fotograf insistent care urmărește să surprindă cu orice preț imagini insolite, compromițătoare ale unor personalități publice, celebrități etc. [Pr.: paparațo] – Din it. paparazzo. DOOM
paparázzo (it.) [zz pron. ț] s. m., pl. paparázzi [razzi pron. ra-ți], art. paparázzii
paparazzului
PAPARÁZZO, paparazzi, s. m. Fotograf insistent care urmărește să surprindă cu orice preț imagini insolite, compromițătoare ale unor personalități publice, celebrități etc. [Pr.: paparațo] – Din it. paparazzo. DOOM
paparázzo (it.) [zz pron. ț] s. m., pl. paparázzi [razzi pron. ra-ți], art. paparázzii
paparoană
paparoánă (-ne), s. f. Mac (Papaver Rhoeas). – Var. paparună. Ngr. παπαρόῦνα, din it. papavero (Cihac, II, 682).
paparuda
PAPARÚDĂ, paparude, s. f. 1. (În mitologia românească) Veche divinitate locală a ploii fertilizante. ♦ Fată sau femeie care, în vreme de secetă, își înfășoară corpul (gol) în verdeață, cântă și dansează pe ulițe și invocă ploaia, (La pl.) Jocul și ritualul paparudelor (1). 2. Fig. Femeie îmbrăcată ridicol sau fardată excesiv; p. gener. persoană caraghioasă. – Din bg. peperuda. DOOM
paparúdă (persoană) s. f., g.-d. art. paparúdei; pl. paparúde
paparude
PAPARÚDĂ, paparude, s. f. 1. (În mitologia românească) Veche divinitate locală a ploii fertilizante. ♦ Fată sau femeie care, în vreme de secetă, își înfășoară corpul (gol) în verdeață, cântă și dansează pe ulițe și invocă ploaia, (La pl.) Jocul și ritualul paparudelor (1). 2. Fig. Femeie îmbrăcată ridicol sau fardată excesiv; p. gener. persoană caraghioasă. – Din bg. peperuda. DOOM
paparúdă (persoană) s. f., g.-d. art. paparúdei; pl. paparúde
paparudei
PAPARÚDĂ, paparude, s. f. 1. (În mitologia românească) Veche divinitate locală a ploii fertilizante. ♦ Fată sau femeie care, în vreme de secetă, își înfășoară corpul (gol) în verdeață, cântă și dansează pe ulițe și invocă ploaia, (La pl.) Jocul și ritualul paparudelor (1). 2. Fig. Femeie îmbrăcată ridicol sau fardată excesiv; p. gener. persoană caraghioasă. – Din bg. peperuda. DOOM
paparúdă (persoană) s. f., g.-d. art. paparúdei; pl. paparúde
paparudele
PAPARÚDĂ, paparude, s. f. 1. (În mitologia românească) Veche divinitate locală a ploii fertilizante. ♦ Fată sau femeie care, în vreme de secetă, își înfășoară corpul (gol) în verdeață, cântă și dansează pe ulițe și invocă ploaia, (La pl.) Jocul și ritualul paparudelor (1). 2. Fig. Femeie îmbrăcată ridicol sau fardată excesiv; p. gener. persoană caraghioasă. – Din bg. peperuda. DOOM
paparúdă (persoană) s. f., g.-d. art. paparúdei; pl. paparúde
paparudelor
PAPARÚDĂ, paparude, s. f. 1. (În mitologia românească) Veche divinitate locală a ploii fertilizante. ♦ Fată sau femeie care, în vreme de secetă, își înfășoară corpul (gol) în verdeață, cântă și dansează pe ulițe și invocă ploaia, (La pl.) Jocul și ritualul paparudelor (1). 2. Fig. Femeie îmbrăcată ridicol sau fardată excesiv; p. gener. persoană caraghioasă. – Din bg. peperuda. DOOM
paparúdă (persoană) s. f., g.-d. art. paparúdei; pl. paparúde
paparuga
PAPARÚGĂ, paparuge, s. f. (Entom.; reg.) Buburuză. – Et. nec. DOOM
paparúgă (insectă) s. f., g.-d. art. paparúgei; pl. paparúge
paparuge
PAPARÚGĂ, paparuge, s. f. (Entom.; reg.) Buburuză. – Et. nec. DOOM
paparúgă (insectă) s. f., g.-d. art. paparúgei; pl. paparúge
paparugei
PAPARÚGĂ, paparuge, s. f. (Entom.; reg.) Buburuză. – Et. nec. DOOM
paparúgă (insectă) s. f., g.-d. art. paparúgei; pl. paparúge
paparugele
PAPARÚGĂ, paparuge, s. f. (Entom.; reg.) Buburuză. – Et. nec. DOOM
paparúgă (insectă) s. f., g.-d. art. paparúgei; pl. paparúge
paparugelor
PAPARÚGĂ, paparuge, s. f. (Entom.; reg.) Buburuză. – Et. nec. DOOM
paparúgă (insectă) s. f., g.-d. art. paparúgei; pl. paparúge
papară
PAPÁRĂ, papare, s. f. 1. (Pop.) Mâncare preparată din felii de pâine (prăjită) presărate cu brânză și opărite în apă, în supă, în lapte etc. ◊ Expr. (Fam.) A mânca (o) papară sau papara (cuiva) sau a se alege cu o papară = a) a mânca bătaie sau a fi aspru certat; b) a fi învins (în luptă, într-o întrecere etc.). A face pe (sau din) cineva papară = a învinge, a distruge, a nimici pe cineva. A ști papara cuiva = a cunoaște felul aspru de a fi al cuiva, a fi avut de suferit de pe urma asprimii cuiva. A trage cuiva o papară = a) a bate pe cineva; b) a mustra aspru pe cineva. 2. (Reg.) Omletă. [Pl. și: păpări. – Var.: (reg.) păpáră s. f.] – Din bg. popara. DOOM
!papáră (pop.) s. f., g.-d. art. papárei/păpării; pl. papáre/păpări
papataci
PAPATÁCI subst. (Med.; în sintagma) Febră papataci = boală infecțioasă și contagioasă produsă de un virus. – Din lat. [Phlebotomus] pappatasi (sau papatasii), denumirea științifică a insectei care transmite boala.
papaver
MAC2, maci, s. m. 1. Numele mai multor plante din familia papaveraceelor, cu flori de obicei roșii și cu semințe mărunte, uleioase, închise într-o capsulă (Papaver); din fructele uneia dintre specii se extrage opiul, iar semințele ei se folosesc în alimentație. ♦ P. restr. Sămânța macului (1), folosită în alimentație. 2. Compuse: mac-cornut = plantă erbacee păroasă cu flori roșii, având la baza fiecărei petale o pată neagră (Glaucium corniculatum); (reg.) macul-ciorii = zămoșiță. – Din bg. mak, scr. mak.
papaveracee
PAPAVERACÉE, papaveracee, s. f. (La pl.) Familie de plante erbacee, anuale sau perene, cu frunze alterne, cu flori solitare sau grupate în inflorescențe și cu fructul o capsulă sau o nuculă; (și la sg.) plantă care face parte din această familie. ◊ (Adjectival) Plantă papaveracee. – Din fr. papavéracée. DOOM
papaveracée s. f., art. papaveracéea, g.-d. art. papaveracéei; pl. papaveracée
papaveraceea
PAPAVERACÉE, papaveracee, s. f. (La pl.) Familie de plante erbacee, anuale sau perene, cu frunze alterne, cu flori solitare sau grupate în inflorescențe și cu fructul o capsulă sau o nuculă; (și la sg.) plantă care face parte din această familie. ◊ (Adjectival) Plantă papaveracee. – Din fr. papavéracée. DOOM
papaveracée s. f., art. papaveracéea, g.-d. art. papaveracéei; pl. papaveracée
papaveraceei
PAPAVERACÉE, papaveracee, s. f. (La pl.) Familie de plante erbacee, anuale sau perene, cu frunze alterne, cu flori solitare sau grupate în inflorescențe și cu fructul o capsulă sau o nuculă; (și la sg.) plantă care face parte din această familie. ◊ (Adjectival) Plantă papaveracee. – Din fr. papavéracée. DOOM
papaveracée s. f., art. papaveracéea, g.-d. art. papaveracéei; pl. papaveracée
papaveraceele
PAPAVERACÉE, papaveracee, s. f. (La pl.) Familie de plante erbacee, anuale sau perene, cu frunze alterne, cu flori solitare sau grupate în inflorescențe și cu fructul o capsulă sau o nuculă; (și la sg.) plantă care face parte din această familie. ◊ (Adjectival) Plantă papaveracee. – Din fr. papavéracée. DOOM
papaveracée s. f., art. papaveracéea, g.-d. art. papaveracéei; pl. papaveracée
papaveraceelor
PAPAVERACÉE, papaveracee, s. f. (La pl.) Familie de plante erbacee, anuale sau perene, cu frunze alterne, cu flori solitare sau grupate în inflorescențe și cu fructul o capsulă sau o nuculă; (și la sg.) plantă care face parte din această familie. ◊ (Adjectival) Plantă papaveracee. – Din fr. papavéracée. DOOM
papaveracée s. f., art. papaveracéea, g.-d. art. papaveracéei; pl. papaveracée
papaveraceu
PAPAVERACÉU, papaveracee, adj. (Despre plante) Care se caracterizează printr-mi suc lăptos, avînd, de obicei, proprietăți narcotice; (substantivat, f. pl.) familie de plante care au astfel de suc. Macul face parte din familia papaveraceelor.
papaverina
PAPAVERÍNĂ s. f. Alcaloid extras din opiu sau preparat sintetic, folosit în medicină. – Din fr. papavérine. DOOM
papaverínă s. f., g.-d. art. papaverínei
papaverine
PAPAVERÍNĂ s. f. Alcaloid extras din opiu sau preparat sintetic, folosit în medicină. – Din fr. papavérine. DOOM
papaverínă s. f., g.-d. art. papaverínei
papaverinei
PAPAVERÍNĂ s. f. Alcaloid extras din opiu sau preparat sintetic, folosit în medicină. – Din fr. papavérine. DOOM
papaverínă s. f., g.-d. art. papaverínei
papașa
papașa s. m. invar. 1. tată. 2. proxenet.
pape
PĂPÁ, pap, vb. I. Tranz. 1. (În graiul copiilor) A mânca. ◊ Compus: papă-lapte s. m. invar. = persoană lipsită de energie, de inițiativă; om bleg, nătăfleț. 2. Fig. (Fam.) A irosi, a risipi, a toca (bani, avere etc.). – Lat. pappare. DOOM
păpá (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. pap, 2 sg. papi, 3 pápă; conj. prez. 3 să pápe
papei
PÁPĂ2, papi, s. m. Capul Bisericii romano-catolice, al statului Vatican; vicar al lui Isus Hristos și urmaș al Sfântului Petru, ales pe viață. – Din lat., sl. papa. DOOM
pápă2 (prelat) s. m., g.-d. art. pápei; pl. papi
paperaseria
PAPERASERÍE s.f. (Rar) Scriptologie; hârțogărie. [Gen. -iei. / fr. paperasserie].
paperaserie
PAPERASERÍE s.f. (Rar) Scriptologie; hârțogărie. [Gen. -iei. / fr. paperasserie].
paperaseriei
PAPERASERÍE s.f. (Rar) Scriptologie; hârțogărie. [Gen. -iei. / fr. paperasserie].
paperaserii
PAPERASERÍE s.f. (Rar) Scriptologie; hârțogărie. [Gen. -iei. / fr. paperasserie].
paperaseriile
PAPERASERÍE s.f. (Rar) Scriptologie; hârțogărie. [Gen. -iei. / fr. paperasserie].
paperaseriilor
PAPERASERÍE s.f. (Rar) Scriptologie; hârțogărie. [Gen. -iei. / fr. paperasserie].
paperasier
PAPERASIÉR, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care se ocupă cu hârțoage; birocrat. [Pron. -si-er. / < fr. paperassier].
paperasier
PAPERASIÉR, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care se ocupă cu hârțoage; birocrat. [Pron. -si-er. / < fr. paperassier].
paperasiera
PAPERASIÉR, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care se ocupă cu hârțoage; birocrat. [Pron. -si-er. / < fr. paperassier].
paperasiera
PAPERASIÉR, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care se ocupă cu hârțoage; birocrat. [Pron. -si-er. / < fr. paperassier].
paperasiere
PAPERASIÉR, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care se ocupă cu hârțoage; birocrat. [Pron. -si-er. / < fr. paperassier].
paperasiere
PAPERASIÉR, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care se ocupă cu hârțoage; birocrat. [Pron. -si-er. / < fr. paperassier].
paperasierei
PAPERASIÉR, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care se ocupă cu hârțoage; birocrat. [Pron. -si-er. / < fr. paperassier].
paperasierei
PAPERASIÉR, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care se ocupă cu hârțoage; birocrat. [Pron. -si-er. / < fr. paperassier].
paperasierele
PAPERASIÉR, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care se ocupă cu hârțoage; birocrat. [Pron. -si-er. / < fr. paperassier].
paperasierele
PAPERASIÉR, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care se ocupă cu hârțoage; birocrat. [Pron. -si-er. / < fr. paperassier].
paperasierelor
PAPERASIÉR, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care se ocupă cu hârțoage; birocrat. [Pron. -si-er. / < fr. paperassier].
paperasierelor
PAPERASIÉR, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care se ocupă cu hârțoage; birocrat. [Pron. -si-er. / < fr. paperassier].
paperasieri
PAPERASIÉR, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care se ocupă cu hârțoage; birocrat. [Pron. -si-er. / < fr. paperassier].
paperasieri
PAPERASIÉR, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care se ocupă cu hârțoage; birocrat. [Pron. -si-er. / < fr. paperassier].
paperasierii
PAPERASIÉR, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care se ocupă cu hârțoage; birocrat. [Pron. -si-er. / < fr. paperassier].
paperasierii
PAPERASIÉR, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care se ocupă cu hârțoage; birocrat. [Pron. -si-er. / < fr. paperassier].
paperasierilor
PAPERASIÉR, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care se ocupă cu hârțoage; birocrat. [Pron. -si-er. / < fr. paperassier].
paperasierilor
PAPERASIÉR, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care se ocupă cu hârțoage; birocrat. [Pron. -si-er. / < fr. paperassier].
paperasierul
PAPERASIÉR, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care se ocupă cu hârțoage; birocrat. [Pron. -si-er. / < fr. paperassier].
paperasierul
PAPERASIÉR, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care se ocupă cu hârțoage; birocrat. [Pron. -si-er. / < fr. paperassier].
paperasierului
PAPERASIÉR, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care se ocupă cu hârțoage; birocrat. [Pron. -si-er. / < fr. paperassier].
paperasierului
PAPERASIÉR, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care se ocupă cu hârțoage; birocrat. [Pron. -si-er. / < fr. paperassier].
papetar
PAPETÁR, -Ă, papetari, -e, s. m., adj. 1. S. m. Fabricant sau vânzător de articole de papetărie. 2. Adj. Care se folosește la fabricarea hârtiei. ◊ Produs papetar = articol de papetărie. – Din papetărie (derivat regresiv). DOOM
papetár2 (rar) s. m., pl. papetári
papetar
PAPETÁR, -Ă, papetari, -e, s. m., adj. 1. S. m. Fabricant sau vânzător de articole de papetărie. 2. Adj. Care se folosește la fabricarea hârtiei. ◊ Produs papetar = articol de papetărie. – Din papetărie (derivat regresiv). DOOM
papetár2 (rar) s. m., pl. papetári
papetara
PAPETÁR, -Ă, papetari, -e, s. m., adj. 1. S. m. Fabricant sau vânzător de articole de papetărie. 2. Adj. Care se folosește la fabricarea hârtiei. ◊ Produs papetar = articol de papetărie. – Din papetărie (derivat regresiv). DOOM
papetár2 (rar) s. m., pl. papetári
papetara
PAPETÁR, -Ă, papetari, -e, s. m., adj. 1. S. m. Fabricant sau vânzător de articole de papetărie. 2. Adj. Care se folosește la fabricarea hârtiei. ◊ Produs papetar = articol de papetărie. – Din papetărie (derivat regresiv). DOOM
papetár2 (rar) s. m., pl. papetári
papetare
PAPETÁR, -Ă, papetari, -e, s. m., adj. 1. S. m. Fabricant sau vânzător de articole de papetărie. 2. Adj. Care se folosește la fabricarea hârtiei. ◊ Produs papetar = articol de papetărie. – Din papetărie (derivat regresiv). DOOM
papetár2 (rar) s. m., pl. papetári
papetare
PAPETÁR, -Ă, papetari, -e, s. m., adj. 1. S. m. Fabricant sau vânzător de articole de papetărie. 2. Adj. Care se folosește la fabricarea hârtiei. ◊ Produs papetar = articol de papetărie. – Din papetărie (derivat regresiv). DOOM
papetár2 (rar) s. m., pl. papetári
papetarei
PAPETÁR, -Ă, papetari, -e, s. m., adj. 1. S. m. Fabricant sau vânzător de articole de papetărie. 2. Adj. Care se folosește la fabricarea hârtiei. ◊ Produs papetar = articol de papetărie. – Din papetărie (derivat regresiv). DOOM
papetár2 (rar) s. m., pl. papetári
papetarei
PAPETÁR, -Ă, papetari, -e, s. m., adj. 1. S. m. Fabricant sau vânzător de articole de papetărie. 2. Adj. Care se folosește la fabricarea hârtiei. ◊ Produs papetar = articol de papetărie. – Din papetărie (derivat regresiv). DOOM
papetár2 (rar) s. m., pl. papetári
papetarele
PAPETÁR, -Ă, papetari, -e, s. m., adj. 1. S. m. Fabricant sau vânzător de articole de papetărie. 2. Adj. Care se folosește la fabricarea hârtiei. ◊ Produs papetar = articol de papetărie. – Din papetărie (derivat regresiv). DOOM
papetár2 (rar) s. m., pl. papetári
papetarele
PAPETÁR, -Ă, papetari, -e, s. m., adj. 1. S. m. Fabricant sau vânzător de articole de papetărie. 2. Adj. Care se folosește la fabricarea hârtiei. ◊ Produs papetar = articol de papetărie. – Din papetărie (derivat regresiv). DOOM
papetár2 (rar) s. m., pl. papetári
papetarelor
PAPETÁR, -Ă, papetari, -e, s. m., adj. 1. S. m. Fabricant sau vânzător de articole de papetărie. 2. Adj. Care se folosește la fabricarea hârtiei. ◊ Produs papetar = articol de papetărie. – Din papetărie (derivat regresiv). DOOM
papetár2 (rar) s. m., pl. papetári
papetarelor
PAPETÁR, -Ă, papetari, -e, s. m., adj. 1. S. m. Fabricant sau vânzător de articole de papetărie. 2. Adj. Care se folosește la fabricarea hârtiei. ◊ Produs papetar = articol de papetărie. – Din papetărie (derivat regresiv). DOOM
papetár2 (rar) s. m., pl. papetári
papetari
PAPETÁR, -Ă, papetari, -e, s. m., adj. 1. S. m. Fabricant sau vânzător de articole de papetărie. 2. Adj. Care se folosește la fabricarea hârtiei. ◊ Produs papetar = articol de papetărie. – Din papetărie (derivat regresiv). DOOM
papetár2 (rar) s. m., pl. papetári
papetari
PAPETÁR, -Ă, papetari, -e, s. m., adj. 1. S. m. Fabricant sau vânzător de articole de papetărie. 2. Adj. Care se folosește la fabricarea hârtiei. ◊ Produs papetar = articol de papetărie. – Din papetărie (derivat regresiv). DOOM
papetár2 (rar) s. m., pl. papetári
papetarii
PAPETÁR, -Ă, papetari, -e, s. m., adj. 1. S. m. Fabricant sau vânzător de articole de papetărie. 2. Adj. Care se folosește la fabricarea hârtiei. ◊ Produs papetar = articol de papetărie. – Din papetărie (derivat regresiv). DOOM
papetár2 (rar) s. m., pl. papetári
papetarii
PAPETÁR, -Ă, papetari, -e, s. m., adj. 1. S. m. Fabricant sau vânzător de articole de papetărie. 2. Adj. Care se folosește la fabricarea hârtiei. ◊ Produs papetar = articol de papetărie. – Din papetărie (derivat regresiv). DOOM
papetár2 (rar) s. m., pl. papetári
papetarilor
PAPETÁR, -Ă, papetari, -e, s. m., adj. 1. S. m. Fabricant sau vânzător de articole de papetărie. 2. Adj. Care se folosește la fabricarea hârtiei. ◊ Produs papetar = articol de papetărie. – Din papetărie (derivat regresiv). DOOM
papetár2 (rar) s. m., pl. papetári
papetarilor
PAPETÁR, -Ă, papetari, -e, s. m., adj. 1. S. m. Fabricant sau vânzător de articole de papetărie. 2. Adj. Care se folosește la fabricarea hârtiei. ◊ Produs papetar = articol de papetărie. – Din papetărie (derivat regresiv). DOOM
papetár2 (rar) s. m., pl. papetári
papetarul
PAPETÁR, -Ă, papetari, -e, s. m., adj. 1. S. m. Fabricant sau vânzător de articole de papetărie. 2. Adj. Care se folosește la fabricarea hârtiei. ◊ Produs papetar = articol de papetărie. – Din papetărie (derivat regresiv). DOOM
papetár2 (rar) s. m., pl. papetári
papetarul
PAPETÁR, -Ă, papetari, -e, s. m., adj. 1. S. m. Fabricant sau vânzător de articole de papetărie. 2. Adj. Care se folosește la fabricarea hârtiei. ◊ Produs papetar = articol de papetărie. – Din papetărie (derivat regresiv). DOOM
papetár2 (rar) s. m., pl. papetári
papetarului
PAPETÁR, -Ă, papetari, -e, s. m., adj. 1. S. m. Fabricant sau vânzător de articole de papetărie. 2. Adj. Care se folosește la fabricarea hârtiei. ◊ Produs papetar = articol de papetărie. – Din papetărie (derivat regresiv). DOOM
papetár2 (rar) s. m., pl. papetári
papetarului
PAPETÁR, -Ă, papetari, -e, s. m., adj. 1. S. m. Fabricant sau vânzător de articole de papetărie. 2. Adj. Care se folosește la fabricarea hârtiei. ◊ Produs papetar = articol de papetărie. – Din papetărie (derivat regresiv). DOOM
papetár2 (rar) s. m., pl. papetári
papetăria
PAPETĂRÍE, papetării, s. f. Magazin sau raion într-o librărie în care se vând caiete, hârtie, creioane, penițe etc. ◊ Produs (sau articol) de papetărie = produs obținut sub formă de foi (hârtie, carton) sau de obiecte din pastă de fibre celulozice. – Din fr. papeterie. DOOM
papetăríe s. f., art. papetăría, g.-d. art. papetăríei; (magazine) pl. papetăríi, art. papetăríile
papetărie
PAPETĂRÍE, papetării, s. f. Magazin sau raion într-o librărie în care se vând caiete, hârtie, creioane, penițe etc. ◊ Produs (sau articol) de papetărie = produs obținut sub formă de foi (hârtie, carton) sau de obiecte din pastă de fibre celulozice. – Din fr. papeterie. DOOM
papetăríe s. f., art. papetăría, g.-d. art. papetăríei; (magazine) pl. papetăríi, art. papetăríile
papetăriei
PAPETĂRÍE, papetării, s. f. Magazin sau raion într-o librărie în care se vând caiete, hârtie, creioane, penițe etc. ◊ Produs (sau articol) de papetărie = produs obținut sub formă de foi (hârtie, carton) sau de obiecte din pastă de fibre celulozice. – Din fr. papeterie. DOOM
papetăríe s. f., art. papetăría, g.-d. art. papetăríei; (magazine) pl. papetăríi, art. papetăríile
papetării
PAPETĂRÍE, papetării, s. f. Magazin sau raion într-o librărie în care se vând caiete, hârtie, creioane, penițe etc. ◊ Produs (sau articol) de papetărie = produs obținut sub formă de foi (hârtie, carton) sau de obiecte din pastă de fibre celulozice. – Din fr. papeterie. DOOM
papetăríe s. f., art. papetăría, g.-d. art. papetăríei; (magazine) pl. papetăríi, art. papetăríile
papetăriile
PAPETĂRÍE, papetării, s. f. Magazin sau raion într-o librărie în care se vând caiete, hârtie, creioane, penițe etc. ◊ Produs (sau articol) de papetărie = produs obținut sub formă de foi (hârtie, carton) sau de obiecte din pastă de fibre celulozice. – Din fr. papeterie. DOOM
papetăríe s. f., art. papetăría, g.-d. art. papetăríei; (magazine) pl. papetăríi, art. papetăríile
papetăriilor
PAPETĂRÍE, papetării, s. f. Magazin sau raion într-o librărie în care se vând caiete, hârtie, creioane, penițe etc. ◊ Produs (sau articol) de papetărie = produs obținut sub formă de foi (hârtie, carton) sau de obiecte din pastă de fibre celulozice. – Din fr. papeterie. DOOM
papetăríe s. f., art. papetăría, g.-d. art. papetăríei; (magazine) pl. papetăríi, art. papetăríile
paphus
Paphus, fiul lui Pygmalion (1.) și al unei statui de care se îndrăgostise acesta din urmă și căreia zeița Aphrodite i-a dat viață. Paphus a fost, la rîndul său, tatăl lui Cinyras.
papi
PÁPĂ2, papi, s. m. Capul Bisericii romano-catolice, al statului Vatican; vicar al lui Isus Hristos și urmaș al Sfântului Petru, ales pe viață. – Din lat., sl. papa. DOOM
pápă2 (prelat) s. m., g.-d. art. pápei; pl. papi
papi
PĂPÁ, pap, vb. I. Tranz. 1. (În graiul copiilor) A mânca. ◊ Compus: papă-lapte s. m. invar. = persoană lipsită de energie, de inițiativă; om bleg, nătăfleț. 2. Fig. (Fam.) A irosi, a risipi, a toca (bani, avere etc.). – Lat. pappare. DOOM
păpá (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. pap, 2 sg. papi, 3 pápă; conj. prez. 3 să pápe
papier
PAPIER COLLÉ s.n. (Arte) Tehnică în pictura modernă, constând în folosirea ca elemente de compoziție a unor fragmente de hârtie imprimată sau decorativă lipite pe pânză sau pe carton; colaj. [Pron. papié colé. / < fr. papier collé].
papier
PAPIER MÂCHÉ subst. Pastă de hârtie (amestecată cu ghips sau cu caolin și cu clei de colofoniu) folosită în confecționarea unor obiecte decorative și în sculptură. [Pr.: papié mașé] – Cuv. fr.
papii
PÁPĂ2, papi, s. m. Capul Bisericii romano-catolice, al statului Vatican; vicar al lui Isus Hristos și urmaș al Sfântului Petru, ales pe viață. – Din lat., sl. papa. DOOM
pápă2 (prelat) s. m., g.-d. art. pápei; pl. papi
papila
PAPÍLĂ, papile, s. f. Mică proeminență (conică) a pielii, a unor mucoase sau a feței externe sau interne a unui organ. – Din lat. papilla, fr. papille. DOOM
papílă s. f., g.-d. art. papílei; pl. papíle
papilaceu
PAPILACÉU, -ÉE adj. Care are papile. [< fr. papillacé].
papilar
PAPILÁR, -Ă, papilari, -e, adj. Cu papile, format din papile. – Din fr. papillaire. DOOM
papilár adj. m., pl. papilári; f. papiláră, pl. papiláre
papilara
PAPILÁR, -Ă, papilari, -e, adj. Cu papile, format din papile. – Din fr. papillaire. DOOM
papilár adj. m., pl. papilári; f. papiláră, pl. papiláre
papilare
PAPILÁR, -Ă, papilari, -e, adj. Cu papile, format din papile. – Din fr. papillaire. DOOM
papilár adj. m., pl. papilári; f. papiláră, pl. papiláre
papilarei
PAPILÁR, -Ă, papilari, -e, adj. Cu papile, format din papile. – Din fr. papillaire. DOOM
papilár adj. m., pl. papilári; f. papiláră, pl. papiláre
papilarele
PAPILÁR, -Ă, papilari, -e, adj. Cu papile, format din papile. – Din fr. papillaire. DOOM
papilár adj. m., pl. papilári; f. papiláră, pl. papiláre
papilarelor
PAPILÁR, -Ă, papilari, -e, adj. Cu papile, format din papile. – Din fr. papillaire. DOOM
papilár adj. m., pl. papilári; f. papiláră, pl. papiláre
papilari
PAPILÁR, -Ă, papilari, -e, adj. Cu papile, format din papile. – Din fr. papillaire. DOOM
papilár adj. m., pl. papilári; f. papiláră, pl. papiláre
papilarii
PAPILÁR, -Ă, papilari, -e, adj. Cu papile, format din papile. – Din fr. papillaire. DOOM
papilár adj. m., pl. papilári; f. papiláră, pl. papiláre
papilarilor
PAPILÁR, -Ă, papilari, -e, adj. Cu papile, format din papile. – Din fr. papillaire. DOOM
papilár adj. m., pl. papilári; f. papiláră, pl. papiláre
papilarul
PAPILÁR, -Ă, papilari, -e, adj. Cu papile, format din papile. – Din fr. papillaire. DOOM
papilár adj. m., pl. papilári; f. papiláră, pl. papiláre
papilarului
PAPILÁR, -Ă, papilari, -e, adj. Cu papile, format din papile. – Din fr. papillaire. DOOM
papilár adj. m., pl. papilári; f. papiláră, pl. papiláre
papile
PAPÍLĂ, papile, s. f. Mică proeminență (conică) a pielii, a unor mucoase sau a feței externe sau interne a unui organ. – Din lat. papilla, fr. papille. DOOM
papílă s. f., g.-d. art. papílei; pl. papíle
papilei
PAPÍLĂ, papile, s. f. Mică proeminență (conică) a pielii, a unor mucoase sau a feței externe sau interne a unui organ. – Din lat. papilla, fr. papille. DOOM
papílă s. f., g.-d. art. papílei; pl. papíle
papilele
PAPÍLĂ, papile, s. f. Mică proeminență (conică) a pielii, a unor mucoase sau a feței externe sau interne a unui organ. – Din lat. papilla, fr. papille. DOOM
papílă s. f., g.-d. art. papílei; pl. papíle
papilelor
PAPÍLĂ, papile, s. f. Mică proeminență (conică) a pielii, a unor mucoase sau a feței externe sau interne a unui organ. – Din lat. papilla, fr. papille. DOOM
papílă s. f., g.-d. art. papílei; pl. papíle
papiliform
PAPILIFÓRM, -Ă, papiliformi, -e, adj. (Anat.; Biol.) Care are formă de papilă. – Din fr. papilliforme.
papiliforma
PAPILIFÓRM, -Ă, papiliformi, -e, adj. (Anat.; Biol.) Care are formă de papilă. – Din fr. papilliforme.
papiliforme
PAPILIFÓRM, -Ă, papiliformi, -e, adj. (Anat.; Biol.) Care are formă de papilă. – Din fr. papilliforme.
papiliformei
PAPILIFÓRM, -Ă, papiliformi, -e, adj. (Anat.; Biol.) Care are formă de papilă. – Din fr. papilliforme.
papiliformele
PAPILIFÓRM, -Ă, papiliformi, -e, adj. (Anat.; Biol.) Care are formă de papilă. – Din fr. papilliforme.
papiliformelor
PAPILIFÓRM, -Ă, papiliformi, -e, adj. (Anat.; Biol.) Care are formă de papilă. – Din fr. papilliforme.
papiliformi
PAPILIFÓRM, -Ă, papiliformi, -e, adj. (Anat.; Biol.) Care are formă de papilă. – Din fr. papilliforme.
papiliformii
PAPILIFÓRM, -Ă, papiliformi, -e, adj. (Anat.; Biol.) Care are formă de papilă. – Din fr. papilliforme.
papiliformilor
PAPILIFÓRM, -Ă, papiliformi, -e, adj. (Anat.; Biol.) Care are formă de papilă. – Din fr. papilliforme.
papiliformul
PAPILIFÓRM, -Ă, papiliformi, -e, adj. (Anat.; Biol.) Care are formă de papilă. – Din fr. papilliforme.
papiliformului
PAPILIFÓRM, -Ă, papiliformi, -e, adj. (Anat.; Biol.) Care are formă de papilă. – Din fr. papilliforme.
papilio
COÁDĂ, cozi, s. f. 1. Apendice terminal al părții posterioare a corpului animalelor vertebrate; smoc de păr sau de pene care acoperă acest apendice sau care crește în prelungirea lui. ◊ Expr. A da din coadă = (despre oameni; fam.) a se linguși pe lângă cineva; a se bucura. A-și vârî (sau băga) coada (în ceva) = a se amesteca în chestiuni care nu-l privesc. Își vâră (sau și-a vârât, își bagă, și-a băgat etc.) dracul coada (în ceva), se spune când într-o situație se ivesc neînțelegeri sau complicații (neașteptate). A călca (pe cineva) pe coadă = a jigni, a supăra (pe cineva). A pune coada pe (sau la) spinare = a pleca (pe furiș), a o șterge (lăsând lucrurile nerezolvate). Cu coada între picioare = (despre oameni) umilit, rușinat; fără a fi reușit. (Pop.) A-și face coada colac = a se sustrage de la ceva. A trage mâța (sau pe dracul) de coadă = a o duce greu din punct de vedere material, a face cu greu față nevoilor minime de trai. (Get-beget) coada vacii = neaoș; vechi, băștinaș; de origine rurală. (Fam.) A prinde prepelița (sau purceaua) de coadă = a se îmbăta. ♦ Partea dindărăt, mai îngustă, a corpului unor animale (a peștelui, a șarpelui, a racului etc.). 2. Păr (de pe capul femeilor) crescut lung și apoi împletit; cosiță. 3. Parte a unei plante care leagă fructul, frunza sau floarea de tulpină sau de creangă. V. peduncul. 4. Partea dinapoi (prelungită sau care se târăște pe jos) a unor obiecte de îmbrăcăminte (mai ales a celor purtate de femei); trenă. ◊ Expr. A se ține de coada cuiva sau a se ține (sau a umbla) coadă după cineva = a fi nedespărțit de cineva, a se ține cu insistență și pretutindeni de cineva. ♦ Prelungire luminoasă a cometelor. ♦ Fâșie foarte îngustă din cârpe (înnodate) sau din hârtie care se atârnă de partea de jos a unui zmeu spre a-i menține echilibrul în aer. 5. Parte a unui instrument sau a unui obiect de care se apucă cu mâna; mâner. ◊ Expr. A lua (sau a apuca ceva) de coadă = a se apuca de treabă, a începe (ceva). A-și vedea de coada măturii (sau tigăii) = a se ocupa (numai) de treburile gospodărești. Coadă de topor = persoană care servește drept unealtă în mâna dușmanului. 6. Partea terminală a unui lucru sau, p. gener., a unui fenomen, a unei perioade de timp etc.; bucată de la capătul unui lucru; sfârșit, extremitate. ◊ Loc. adv. La (sau în) coadă = pe cel din urmă loc sau printre ultimii (într-o întrecere, la școală etc.). De la coadă = de la sfârșit spre început. ◊ Expr. A nu avea nici cap, nici coadă = a nu avea nici un plan, nici o ordine; a fi fără înțeles, confuz. ♦ Coada ochiului = marginea, unghiul extern al ochiului. ♦ Partea unde se îngustează un lac, un iaz etc.; loc pe unde se scurge apa dintr-un râu în heleșteu. 7. Șir (lung) de oameni care își așteaptă rândul la ceva, undeva. ◊ Expr. A face coadă = a sta într-un șir (lung) de oameni, așteptând să-i vină rândul la ceva, undeva. 8. Compuse: coada-calului = a) nume dat mai multor plante erbacee caracterizate prin două tipuri de tulpini: una fertilă și alta sterilă; barba-ursului (Equisetum); b) plantă erbacee acvatică cu frunze liniare și cu flori mici, verzui (Hippuris vulgaris); coada-cocoșului = nume dat mai multor specii de plante erbacee cu flori albe, întrebuințate în medicina populară (Polygonatum); coada-mielului = a) plantă erbacee cu frunze lucitoare și cu flori violete (Verbascum phoeniceum); b) mică plantă erbacee cu tulpina întinsă pe pământ, cu flori de culoare albastru-deschis cu vinișoare mai întunecate (Veronica prostrata); coada-mâței = plantă erbacee cu flori mici, roz (Leonurus marrubiastrum); coada-mâței-de-baltă = nume dat mai multor specii de mușchi de culoare albă-gălbuie, care cresc prin locurile umede și contribuie la formarea turbei (Sphagnum); coada-racului = plantă erbacee cu flori mari de culoare galbenă (Potentilla anserina); coada-șoricelului = plantă erbacee medicinală cu frunze penate, păroase, cu flori albe sau trandafirii (Achillea millefolium); coada-vacii = a) plantă erbacee țepoasă, înaltă, cu frunze lanceolate și cu flori albe, dispuse în spice (Echium altissimum); b) plantă erbacee cu flori violete sau roșietice (Salvia silvestris); coada-vulpii = plantă erbacee cu frunze lucioase pe partea inferioară, cu flori verzi dispuse în formă de spic, folosită ca furaj (Alopecurus pratensis); coada-zmeului = plantă veninoasă cu tulpina târâtoare și cu fructele în forma unor bobițe roșii, care crește prin mlaștini (Calla palustris); coada-rândunicii = numele a doi fluturi mari, frumos colorați, care au câte o prelungire în partea posterioară a aripilor (Papilio machaon și podalirius). [Pl. și: (2) coade] – Lat. coda (= cauda).
papilionacea
BUJORÉL, bujorei, s. m. 1. Diminutiv al lui bujor; bujoraș. 2. Mică plantă erbacee cu frunze lunguiețe și ovale și cu flori mari, purpurii; gemănariță (Orchis papilionacea). – Bujor + suf. -el.
papilionacee
PAPILIONACÉE, papilionacee, s. f. Plantă dicotiledonată cu petalele asemănătoare aripilor unui fluture. ♦ (La pl.) Familia acestor plante. DOOM
papilionacée s. f., art. papilionacéea, g.-d. art. papilionacéei; pl. papilionacée
papilionacee
PAPILIONACÉU, -ÉE, papilionacei, -cee, s. f., adj. 1. S. f. (La pl.) Subfamilie de plante dicotiledonate leguminoase care au florile cu cinci petale, asemănătoare cu aripile unui fluture; (și la sg.) plantă din această familie. 2. Adj. (Despre corola unor plante) Care seamănă cu un fluture; (despre plante) care are o asemenea corolă. [Pr.: -li-o-] – Din fr. papilionacée. DOOM
papilionacéu (-li-o-) adj. m., pl. papilionacéi; f. sg. și pl. papilionacée
papilionaceea
PAPILIONACÉU, -ÉE, papilionacei, -cee, s. f., adj. 1. S. f. (La pl.) Subfamilie de plante dicotiledonate leguminoase care au florile cu cinci petale, asemănătoare cu aripile unui fluture; (și la sg.) plantă din această familie. 2. Adj. (Despre corola unor plante) Care seamănă cu un fluture; (despre plante) care are o asemenea corolă. [Pr.: -li-o-] – Din fr. papilionacée. DOOM
papilionacéu (-li-o-) adj. m., pl. papilionacéi; f. sg. și pl. papilionacée
papilionaceei
PAPILIONACÉU, -ÉE, papilionacei, -cee, s. f., adj. 1. S. f. (La pl.) Subfamilie de plante dicotiledonate leguminoase care au florile cu cinci petale, asemănătoare cu aripile unui fluture; (și la sg.) plantă din această familie. 2. Adj. (Despre corola unor plante) Care seamănă cu un fluture; (despre plante) care are o asemenea corolă. [Pr.: -li-o-] – Din fr. papilionacée. DOOM
papilionacéu (-li-o-) adj. m., pl. papilionacéi; f. sg. și pl. papilionacée
papilionaceele
PAPILIONACÉU, -ÉE, papilionacei, -cee, s. f., adj. 1. S. f. (La pl.) Subfamilie de plante dicotiledonate leguminoase care au florile cu cinci petale, asemănătoare cu aripile unui fluture; (și la sg.) plantă din această familie. 2. Adj. (Despre corola unor plante) Care seamănă cu un fluture; (despre plante) care are o asemenea corolă. [Pr.: -li-o-] – Din fr. papilionacée. DOOM
papilionacéu (-li-o-) adj. m., pl. papilionacéi; f. sg. și pl. papilionacée
papilionaceelor
PAPILIONACÉU, -ÉE, papilionacei, -cee, s. f., adj. 1. S. f. (La pl.) Subfamilie de plante dicotiledonate leguminoase care au florile cu cinci petale, asemănătoare cu aripile unui fluture; (și la sg.) plantă din această familie. 2. Adj. (Despre corola unor plante) Care seamănă cu un fluture; (despre plante) care are o asemenea corolă. [Pr.: -li-o-] – Din fr. papilionacée. DOOM
papilionacéu (-li-o-) adj. m., pl. papilionacéi; f. sg. și pl. papilionacée
papilionacei
PAPILIONACÉU, -ÉE, papilionacei, -cee, s. f., adj. 1. S. f. (La pl.) Subfamilie de plante dicotiledonate leguminoase care au florile cu cinci petale, asemănătoare cu aripile unui fluture; (și la sg.) plantă din această familie. 2. Adj. (Despre corola unor plante) Care seamănă cu un fluture; (despre plante) care are o asemenea corolă. [Pr.: -li-o-] – Din fr. papilionacée. DOOM
papilionacéu (-li-o-) adj. m., pl. papilionacéi; f. sg. și pl. papilionacée
papilionaceii
PAPILIONACÉU, -ÉE, papilionacei, -cee, s. f., adj. 1. S. f. (La pl.) Subfamilie de plante dicotiledonate leguminoase care au florile cu cinci petale, asemănătoare cu aripile unui fluture; (și la sg.) plantă din această familie. 2. Adj. (Despre corola unor plante) Care seamănă cu un fluture; (despre plante) care are o asemenea corolă. [Pr.: -li-o-] – Din fr. papilionacée. DOOM
papilionacéu (-li-o-) adj. m., pl. papilionacéi; f. sg. și pl. papilionacée
papilionaceilor
PAPILIONACÉU, -ÉE, papilionacei, -cee, s. f., adj. 1. S. f. (La pl.) Subfamilie de plante dicotiledonate leguminoase care au florile cu cinci petale, asemănătoare cu aripile unui fluture; (și la sg.) plantă din această familie. 2. Adj. (Despre corola unor plante) Care seamănă cu un fluture; (despre plante) care are o asemenea corolă. [Pr.: -li-o-] – Din fr. papilionacée. DOOM
papilionacéu (-li-o-) adj. m., pl. papilionacéi; f. sg. și pl. papilionacée
papilionaceu
PAPILIONACÉU, -ÉE, papilionacei, -cee, s. f., adj. 1. S. f. (La pl.) Subfamilie de plante dicotiledonate leguminoase care au florile cu cinci petale, asemănătoare cu aripile unui fluture; (și la sg.) plantă din această familie. 2. Adj. (Despre corola unor plante) Care seamănă cu un fluture; (despre plante) care are o asemenea corolă. [Pr.: -li-o-] – Din fr. papilionacée. DOOM
papilionacéu (-li-o-) adj. m., pl. papilionacéi; f. sg. și pl. papilionacée
papilionaceul
PAPILIONACÉU, -ÉE, papilionacei, -cee, s. f., adj. 1. S. f. (La pl.) Subfamilie de plante dicotiledonate leguminoase care au florile cu cinci petale, asemănătoare cu aripile unui fluture; (și la sg.) plantă din această familie. 2. Adj. (Despre corola unor plante) Care seamănă cu un fluture; (despre plante) care are o asemenea corolă. [Pr.: -li-o-] – Din fr. papilionacée. DOOM
papilionacéu (-li-o-) adj. m., pl. papilionacéi; f. sg. și pl. papilionacée
papilionaceului
PAPILIONACÉU, -ÉE, papilionacei, -cee, s. f., adj. 1. S. f. (La pl.) Subfamilie de plante dicotiledonate leguminoase care au florile cu cinci petale, asemănătoare cu aripile unui fluture; (și la sg.) plantă din această familie. 2. Adj. (Despre corola unor plante) Care seamănă cu un fluture; (despre plante) care are o asemenea corolă. [Pr.: -li-o-] – Din fr. papilionacée. DOOM
papilionacéu (-li-o-) adj. m., pl. papilionacéi; f. sg. și pl. papilionacée
papilionat
PAPILIONÁT, -Ă adj. (Despre corolă) Papilionaceu. [Pron. -li-o-. / cf. fr. papilionacé].
papiliotă
PAPILIÓTĂ s. f. v. papiotă.
papiloame
PAPILÓM, papiloame, s. n. Tumoare epitelială benignă, care se formează pe piele și pe mucoase. [Pl. și: papilomuri] – Din fr. papillome. DOOM
!papilóm s. n., pl. papiloáme
papiloamele
PAPILÓM, papiloame, s. n. Tumoare epitelială benignă, care se formează pe piele și pe mucoase. [Pl. și: papilomuri] – Din fr. papillome. DOOM
!papilóm s. n., pl. papiloáme
papiloamelor
PAPILÓM, papiloame, s. n. Tumoare epitelială benignă, care se formează pe piele și pe mucoase. [Pl. și: papilomuri] – Din fr. papillome. DOOM
!papilóm s. n., pl. papiloáme
papiloasa
PAPILÓS, -OÁSĂ, papiloși, -oase, adj. (Bot.) Care este acoperit cu papile. – Din fr. papilleux.
papiloase
PAPILÓS, -OÁSĂ, papiloși, -oase, adj. (Bot.) Care este acoperit cu papile. – Din fr. papilleux.
papiloasei
PAPILÓS, -OÁSĂ, papiloși, -oase, adj. (Bot.) Care este acoperit cu papile. – Din fr. papilleux.
papiloasele
PAPILÓS, -OÁSĂ, papiloși, -oase, adj. (Bot.) Care este acoperit cu papile. – Din fr. papilleux.
papiloaselor
PAPILÓS, -OÁSĂ, papiloși, -oase, adj. (Bot.) Care este acoperit cu papile. – Din fr. papilleux.
papilom
PAPILÓM, papiloame, s. n. Tumoare epitelială benignă, care se formează pe piele și pe mucoase. [Pl. și: papilomuri] – Din fr. papillome. DOOM
!papilóm s. n., pl. papiloáme
papilom
PAPILÓM, papiloame, s. n. Tumoare epitelială benignă, care se formează pe piele și pe mucoase. [Pl. și: papilomuri] – Din fr. papillome.
papilomatoasa
PAPILOMATÓS, -OÁSĂ, papilomatoși, -oase, adj. (Med.) Care are aspect de papilom. – Din fr. papillomateux.
papilomatoase
PAPILOMATÓS, -OÁSĂ, papilomatoși, -oase, adj. (Med.) Care are aspect de papilom. – Din fr. papillomateux.
papilomatoasei
PAPILOMATÓS, -OÁSĂ, papilomatoși, -oase, adj. (Med.) Care are aspect de papilom. – Din fr. papillomateux.
papilomatoasele
PAPILOMATÓS, -OÁSĂ, papilomatoși, -oase, adj. (Med.) Care are aspect de papilom. – Din fr. papillomateux.
papilomatoaselor
PAPILOMATÓS, -OÁSĂ, papilomatoși, -oase, adj. (Med.) Care are aspect de papilom. – Din fr. papillomateux.
papilomatos
PAPILOMATÓS, -OÁSĂ, papilomatoși, -oase, adj. (Med.) Care are aspect de papilom. – Din fr. papillomateux.
papilomatosul
PAPILOMATÓS, -OÁSĂ, papilomatoși, -oase, adj. (Med.) Care are aspect de papilom. – Din fr. papillomateux.
papilomatosului
PAPILOMATÓS, -OÁSĂ, papilomatoși, -oase, adj. (Med.) Care are aspect de papilom. – Din fr. papillomateux.
papilomatoza
PAPILOMATÓZĂ, papilomatoze, s. f. (Med.) Denumire generică pentru afecțiunile cutanate în care apar papiloame. – Din fr. papillomatose.
papilomatoze
PAPILOMATÓZĂ, papilomatoze, s. f. (Med.) Denumire generică pentru afecțiunile cutanate în care apar papiloame. – Din fr. papillomatose.
papilomatozei
PAPILOMATÓZĂ, papilomatoze, s. f. (Med.) Denumire generică pentru afecțiunile cutanate în care apar papiloame. – Din fr. papillomatose.
papilomatozele
PAPILOMATÓZĂ, papilomatoze, s. f. (Med.) Denumire generică pentru afecțiunile cutanate în care apar papiloame. – Din fr. papillomatose.
papilomatozelor
PAPILOMATÓZĂ, papilomatoze, s. f. (Med.) Denumire generică pentru afecțiunile cutanate în care apar papiloame. – Din fr. papillomatose.
papilomatoși
PAPILOMATÓS, -OÁSĂ, papilomatoși, -oase, adj. (Med.) Care are aspect de papilom. – Din fr. papillomateux.
papilomatoșii
PAPILOMATÓS, -OÁSĂ, papilomatoși, -oase, adj. (Med.) Care are aspect de papilom. – Din fr. papillomateux.
papilomatoșilor
PAPILOMATÓS, -OÁSĂ, papilomatoși, -oase, adj. (Med.) Care are aspect de papilom. – Din fr. papillomateux.
papilomul
PAPILÓM, papiloame, s. n. Tumoare epitelială benignă, care se formează pe piele și pe mucoase. [Pl. și: papilomuri] – Din fr. papillome. DOOM
!papilóm s. n., pl. papiloáme
papilomului
PAPILÓM, papiloame, s. n. Tumoare epitelială benignă, care se formează pe piele și pe mucoase. [Pl. și: papilomuri] – Din fr. papillome. DOOM
!papilóm s. n., pl. papiloáme
papilor
PÁPĂ2, papi, s. m. Capul Bisericii romano-catolice, al statului Vatican; vicar al lui Isus Hristos și urmaș al Sfântului Petru, ales pe viață. – Din lat., sl. papa. DOOM
pápă2 (prelat) s. m., g.-d. art. pápei; pl. papi
papilos
PAPILÓS, -OÁSĂ, papiloși, -oase, adj. (Bot.) Care este acoperit cu papile. – Din fr. papilleux.
papilosul
PAPILÓS, -OÁSĂ, papiloși, -oase, adj. (Bot.) Care este acoperit cu papile. – Din fr. papilleux.
papilosului
PAPILÓS, -OÁSĂ, papiloși, -oase, adj. (Bot.) Care este acoperit cu papile. – Din fr. papilleux.
papiloși
PAPILÓS, -OÁSĂ, papiloși, -oase, adj. (Bot.) Care este acoperit cu papile. – Din fr. papilleux.
papiloșii
PAPILÓS, -OÁSĂ, papiloși, -oase, adj. (Bot.) Care este acoperit cu papile. – Din fr. papilleux.
papiloșilor
PAPILÓS, -OÁSĂ, papiloși, -oase, adj. (Bot.) Care este acoperit cu papile. – Din fr. papilleux.
papina
papínă (papíne), s. f. – Femeie desfrînată. Bg. papinja (Candrea).
papine
papínă (papíne), s. f. – Femeie desfrînată. Bg. papinja (Candrea).
papinei
papínă (papíne), s. f. – Femeie desfrînată. Bg. papinja (Candrea).
papinele
papínă (papíne), s. f. – Femeie desfrînată. Bg. papinja (Candrea).
papinelor
papínă (papíne), s. f. – Femeie desfrînată. Bg. papinja (Candrea).
papioane
PAPIÓN, papioane, s. n. Cravată mică bărbătească, înnodată în forma unor aripi de fluture. [Pr.: -pi-on] – Din fr. papillon.
papioanele
PAPIÓN, papioane, s. n. Cravată mică bărbătească, înnodată în forma unor aripi de fluture. [Pr.: -pi-on] – Din fr. papillon.
papioanelor
PAPIÓN, papioane, s. n. Cravată mică bărbătească, înnodată în forma unor aripi de fluture. [Pr.: -pi-on] – Din fr. papillon.
papion
PAPIÓN s.n. Cravată înnodată în formă de aripi de fluture. // s.m. (Rar) Specie de câine pitic cu urechile lungi, căzute și cu părul lung de diferite culori. [Pron. -pi-on, pl. -oane. / < fr. papillon]. DOOM
papión2 (cravată) (-pi-on) s. n., pl. papioáne
papion
PAPIÓN, papioane, s. n. Cravată mică bărbătească, înnodată în forma unor aripi de fluture. [Pr.: -pi-on] – Din fr. papillon.
papionare
PAPIONÁRE, papionări, s. f. Mișcare în zigzag a drăgilor (1) în canale. [Pr.: -pi-o-] – După fr. papillonnage.
papionarea
PAPIONÁRE, papionări, s. f. Mișcare în zigzag a drăgilor (1) în canale. [Pr.: -pi-o-] – După fr. papillonnage.
papioni
PAPIÓN s.n. Cravată înnodată în formă de aripi de fluture. // s.m. (Rar) Specie de câine pitic cu urechile lungi, căzute și cu părul lung de diferite culori. [Pron. -pi-on, pl. -oane. / < fr. papillon]. DOOM
papión2 (cravată) (-pi-on) s. n., pl. papioáne
papionii
PAPIÓN s.n. Cravată înnodată în formă de aripi de fluture. // s.m. (Rar) Specie de câine pitic cu urechile lungi, căzute și cu părul lung de diferite culori. [Pron. -pi-on, pl. -oane. / < fr. papillon]. DOOM
papión2 (cravată) (-pi-on) s. n., pl. papioáne
papionilor
PAPIÓN s.n. Cravată înnodată în formă de aripi de fluture. // s.m. (Rar) Specie de câine pitic cu urechile lungi, căzute și cu părul lung de diferite culori. [Pron. -pi-on, pl. -oane. / < fr. papillon]. DOOM
papión2 (cravată) (-pi-on) s. n., pl. papioáne
papionul
PAPIÓN s.n. Cravată înnodată în formă de aripi de fluture. // s.m. (Rar) Specie de câine pitic cu urechile lungi, căzute și cu părul lung de diferite culori. [Pron. -pi-on, pl. -oane. / < fr. papillon]. DOOM
papión2 (cravată) (-pi-on) s. n., pl. papioáne
papionul
PAPIÓN, papioane, s. n. Cravată mică bărbătească, înnodată în forma unor aripi de fluture. [Pr.: -pi-on] – Din fr. papillon.
papionului
PAPIÓN s.n. Cravată înnodată în formă de aripi de fluture. // s.m. (Rar) Specie de câine pitic cu urechile lungi, căzute și cu părul lung de diferite culori. [Pron. -pi-on, pl. -oane. / < fr. papillon]. DOOM
papión2 (cravată) (-pi-on) s. n., pl. papioáne
papionului
PAPIÓN, papioane, s. n. Cravată mică bărbătească, înnodată în forma unor aripi de fluture. [Pr.: -pi-on] – Din fr. papillon.
papionări
PAPIONÁRE, papionări, s. f. Mișcare în zigzag a drăgilor (1) în canale. [Pr.: -pi-o-] – După fr. papillonnage.
papionării
PAPIONÁRE, papionări, s. f. Mișcare în zigzag a drăgilor (1) în canale. [Pr.: -pi-o-] – După fr. papillonnage.
papionările
PAPIONÁRE, papionări, s. f. Mișcare în zigzag a drăgilor (1) în canale. [Pr.: -pi-o-] – După fr. papillonnage.
papionărilor
PAPIONÁRE, papionări, s. f. Mișcare în zigzag a drăgilor (1) în canale. [Pr.: -pi-o-] – După fr. papillonnage.
papiota
PAPIÓTĂ, papiote, s. f. 1. Sul mic de carton pe care se înfășoară ața de cusut; p. ext. ață de cusut înfășurată pe acest sul. 2. (Astăzi rar) Tub mic de hârtie pe care femeile își răsucesc părul pentru a-l bucla. [Pr.: -pi-o] – Din fr. papillote. DOOM
papiótă (-pi-o-) s. f., g.-d. art. papiótei; pl. papióte
papiote
PAPIÓTĂ, papiote, s. f. 1. Sul mic de carton pe care se înfășoară ața de cusut; p. ext. ață de cusut înfășurată pe acest sul. 2. (Astăzi rar) Tub mic de hârtie pe care femeile își răsucesc părul pentru a-l bucla. [Pr.: -pi-o] – Din fr. papillote. DOOM
papiótă (-pi-o-) s. f., g.-d. art. papiótei; pl. papióte
papiotei
PAPIÓTĂ, papiote, s. f. 1. Sul mic de carton pe care se înfășoară ața de cusut; p. ext. ață de cusut înfășurată pe acest sul. 2. (Astăzi rar) Tub mic de hârtie pe care femeile își răsucesc părul pentru a-l bucla. [Pr.: -pi-o] – Din fr. papillote. DOOM
papiótă (-pi-o-) s. f., g.-d. art. papiótei; pl. papióte
papiotele
PAPIÓTĂ, papiote, s. f. 1. Sul mic de carton pe care se înfășoară ața de cusut; p. ext. ață de cusut înfășurată pe acest sul. 2. (Astăzi rar) Tub mic de hârtie pe care femeile își răsucesc părul pentru a-l bucla. [Pr.: -pi-o] – Din fr. papillote. DOOM
papiótă (-pi-o-) s. f., g.-d. art. papiótei; pl. papióte
papiotelor
PAPIÓTĂ, papiote, s. f. 1. Sul mic de carton pe care se înfășoară ața de cusut; p. ext. ață de cusut înfășurată pe acest sul. 2. (Astăzi rar) Tub mic de hârtie pe care femeile își răsucesc părul pentru a-l bucla. [Pr.: -pi-o] – Din fr. papillote. DOOM
papiótă (-pi-o-) s. f., g.-d. art. papiótei; pl. papióte
papir
PAPÍR, papire, s. n. (Reg.) Hârtie. ♦ Foaie de hârtie scrisă; spec. scrisoare. – Din germ. Papier, magh. papír. DOOM
papír (foaie de hârtie scrisă) (reg.) s. n., pl. papíre
papire
PAPÍR, papire, s. n. (Reg.) Hârtie. ♦ Foaie de hârtie scrisă; spec. scrisoare. – Din germ. Papier, magh. papír. DOOM
papír (foaie de hârtie scrisă) (reg.) s. n., pl. papíre
papirele
PAPÍR, papire, s. n. (Reg.) Hârtie. ♦ Foaie de hârtie scrisă; spec. scrisoare. – Din germ. Papier, magh. papír. DOOM
papír (foaie de hârtie scrisă) (reg.) s. n., pl. papíre
papirelor
PAPÍR, papire, s. n. (Reg.) Hârtie. ♦ Foaie de hârtie scrisă; spec. scrisoare. – Din germ. Papier, magh. papír. DOOM
papír (foaie de hârtie scrisă) (reg.) s. n., pl. papíre
papiriform
PAPIRIFÓRM, -Ă adj. (Arhit.; despre un tip de coloană egipteană) Format dintr-un fascicul de tije asemănătoare tijelor de papirus; (despre motive decorative) asemănător cu floarea de papirus. [Cf. fr. papyriforme < lat. papyrus – papirus, forma – formă].
papirografie
PAPIROGRAFÍE s.f. (Chim.) Cromatografie pe hârtie. [Gen. -iei. / < fr. papyrographie, cf. gr. papyros – papirus, graphein – a scrie].
papirolog
PAPIROLÓG, papirologi, s. m. Specialist în papirologie. – Din fr. papyrologue. DOOM
papirológ s. m., pl. papirológi
papirologa
PAPIROLÓG, papirologi, s. m. Specialist în papirologie. – Din fr. papyrologue. DOOM
papirológ s. m., pl. papirológi
papirologe
PAPIROLÓG, papirologi, s. m. Specialist în papirologie. – Din fr. papyrologue. DOOM
papirológ s. m., pl. papirológi
papirologei
PAPIROLÓG, papirologi, s. m. Specialist în papirologie. – Din fr. papyrologue. DOOM
papirológ s. m., pl. papirológi
papirologele
PAPIROLÓG, papirologi, s. m. Specialist în papirologie. – Din fr. papyrologue. DOOM
papirológ s. m., pl. papirológi
papirologelor
PAPIROLÓG, papirologi, s. m. Specialist în papirologie. – Din fr. papyrologue. DOOM
papirológ s. m., pl. papirológi
papirologi
PAPIROLÓG, papirologi, s. m. Specialist în papirologie. – Din fr. papyrologue. DOOM
papirológ s. m., pl. papirológi
papirologia
PAPIROLOGÍE s. f. Disciplină a istoriei care studiază papirusurile sau, p. ext., documentele vechi scrise pe pergament, lemn și alte materiale. – Din fr. papyrologie. DOOM
papirologíe s. f., art. papirología, g.-d. papirologíi, art. papirologíei
papirologic
PAPIROLÓGIC, -Ă, papirologici, -ce, adj. Referitor la papirologie, de papirologie. – Din fr. papyrologique.
papirologica
PAPIROLÓGIC, -Ă, papirologici, -ce, adj. Referitor la papirologie, de papirologie. – Din fr. papyrologique.
papirologice
PAPIROLÓGIC, -Ă, papirologici, -ce, adj. Referitor la papirologie, de papirologie. – Din fr. papyrologique.
papirologicei
PAPIROLÓGIC, -Ă, papirologici, -ce, adj. Referitor la papirologie, de papirologie. – Din fr. papyrologique.
papirologicele
PAPIROLÓGIC, -Ă, papirologici, -ce, adj. Referitor la papirologie, de papirologie. – Din fr. papyrologique.
papirologicelor
PAPIROLÓGIC, -Ă, papirologici, -ce, adj. Referitor la papirologie, de papirologie. – Din fr. papyrologique.
papirologici
PAPIROLÓGIC, -Ă, papirologici, -ce, adj. Referitor la papirologie, de papirologie. – Din fr. papyrologique.
papirologicii
PAPIROLÓGIC, -Ă, papirologici, -ce, adj. Referitor la papirologie, de papirologie. – Din fr. papyrologique.
papirologicilor
PAPIROLÓGIC, -Ă, papirologici, -ce, adj. Referitor la papirologie, de papirologie. – Din fr. papyrologique.
papirologicul
PAPIROLÓGIC, -Ă, papirologici, -ce, adj. Referitor la papirologie, de papirologie. – Din fr. papyrologique.
papirologicului
PAPIROLÓGIC, -Ă, papirologici, -ce, adj. Referitor la papirologie, de papirologie. – Din fr. papyrologique.
papirologie
PAPIROLOGÍE s. f. Disciplină a istoriei care studiază papirusurile sau, p. ext., documentele vechi scrise pe pergament, lemn și alte materiale. – Din fr. papyrologie. DOOM
papirologíe s. f., art. papirología, g.-d. papirologíi, art. papirologíei
papirologiei
PAPIROLOGÍE s. f. Disciplină a istoriei care studiază papirusurile sau, p. ext., documentele vechi scrise pe pergament, lemn și alte materiale. – Din fr. papyrologie. DOOM
papirologíe s. f., art. papirología, g.-d. papirologíi, art. papirologíei
papirologii
PAPIROLÓG, papirologi, s. m. Specialist în papirologie. – Din fr. papyrologue. DOOM
papirológ s. m., pl. papirológi
papirologii
PAPIROLOGÍE s. f. Disciplină a istoriei care studiază papirusurile sau, p. ext., documentele vechi scrise pe pergament, lemn și alte materiale. – Din fr. papyrologie. DOOM
papirologíe s. f., art. papirología, g.-d. papirologíi, art. papirologíei
papirologilor
PAPIROLÓG, papirologi, s. m. Specialist în papirologie. – Din fr. papyrologue. DOOM
papirológ s. m., pl. papirológi
papirologul
PAPIROLÓG, papirologi, s. m. Specialist în papirologie. – Din fr. papyrologue. DOOM
papirológ s. m., pl. papirológi
papirologului
PAPIROLÓG, papirologi, s. m. Specialist în papirologie. – Din fr. papyrologue. DOOM
papirológ s. m., pl. papirológi
papirotipie
PAPIROTIPÍE s.f. (Poligr.) Fotolitografie în care desenul e copiat pe un film de gelatină sensibilă, pe suport de hârtie. [Gen. -iei. / et. incertă].
papirul
PAPÍR, papire, s. n. (Reg.) Hârtie. ♦ Foaie de hârtie scrisă; spec. scrisoare. – Din germ. Papier, magh. papír. DOOM
papír (foaie de hârtie scrisă) (reg.) s. n., pl. papíre
papirului
PAPÍR, papire, s. n. (Reg.) Hârtie. ♦ Foaie de hârtie scrisă; spec. scrisoare. – Din germ. Papier, magh. papír. DOOM
papír (foaie de hârtie scrisă) (reg.) s. n., pl. papíre
papiruri
PAPÍR, papire, s. n. (Reg.) Hârtie. ♦ Foaie de hârtie scrisă; spec. scrisoare. – Din germ. Papier, magh. papír. DOOM
papír (foaie de hârtie scrisă) (reg.) s. n., pl. papíre
papirurile
PAPÍR, papire, s. n. (Reg.) Hârtie. ♦ Foaie de hârtie scrisă; spec. scrisoare. – Din germ. Papier, magh. papír. DOOM
papír (foaie de hârtie scrisă) (reg.) s. n., pl. papíre
papirurilor
PAPÍR, papire, s. n. (Reg.) Hârtie. ♦ Foaie de hârtie scrisă; spec. scrisoare. – Din germ. Papier, magh. papír. DOOM
papír (foaie de hârtie scrisă) (reg.) s. n., pl. papíre
papirus
PAPÍRUS, (1) papiruși, s. m., (2) papirusuri, s. n. 1. Plantă acvatică cu tulpina formată din foițe membranoase, care crește în mlaștinile din Abisinia, Egipt etc. 2. Material fabricat din tulpina acestei plante, pe care se scria în vechime (mai ales în Egipt) și în evul mediu, pînă la râspîndirea hîrtiei. ♦ Manuscris pe un astfel de material. A descifra un papirus. DOOM
papírus2 (material pentru scris) s. n., (manuscrise) pl. papírusuri
papirus
PAPÍRUS, (2) papirusuri, s. n. 1. Plantă erbacee acvatică cu tulpina formată din foițe membranoase, care crește mai ales în Delta Nilului și în Africa Centrală (Cyperus papyrus). 2. Material sub formă de foiță, prelucrat din tulpina acestei plante, pe care se scria în Antichitate. ♦ Vechi manuscris pe un astfel de material. – Din lat., fr. papyrus.
papirusul
PAPÍRUS, (2) papirusuri, s. n. 1. Plantă erbacee acvatică cu tulpina formată din foițe membranoase, care crește mai ales în Delta Nilului și în Africa Centrală (Cyperus papyrus). 2. Material sub formă de foiță, prelucrat din tulpina acestei plante, pe care se scria în Antichitate. ♦ Vechi manuscris pe un astfel de material. – Din lat., fr. papyrus.
papirusului
PAPÍRUS, (2) papirusuri, s. n. 1. Plantă erbacee acvatică cu tulpina formată din foițe membranoase, care crește mai ales în Delta Nilului și în Africa Centrală (Cyperus papyrus). 2. Material sub formă de foiță, prelucrat din tulpina acestei plante, pe care se scria în Antichitate. ♦ Vechi manuscris pe un astfel de material. – Din lat., fr. papyrus.
papirusuri
PAPÍRUS, (2) papirusuri, s. n. 1. Plantă erbacee acvatică cu tulpina formată din foițe membranoase, care crește mai ales în Delta Nilului și în Africa Centrală (Cyperus papyrus). 2. Material sub formă de foiță, prelucrat din tulpina acestei plante, pe care se scria în Antichitate. ♦ Vechi manuscris pe un astfel de material. – Din lat., fr. papyrus.
papirusurile
PAPÍRUS, (2) papirusuri, s. n. 1. Plantă erbacee acvatică cu tulpina formată din foițe membranoase, care crește mai ales în Delta Nilului și în Africa Centrală (Cyperus papyrus). 2. Material sub formă de foiță, prelucrat din tulpina acestei plante, pe care se scria în Antichitate. ♦ Vechi manuscris pe un astfel de material. – Din lat., fr. papyrus.
papirusurilor
PAPÍRUS, (2) papirusuri, s. n. 1. Plantă erbacee acvatică cu tulpina formată din foițe membranoase, care crește mai ales în Delta Nilului și în Africa Centrală (Cyperus papyrus). 2. Material sub formă de foiță, prelucrat din tulpina acestei plante, pe care se scria în Antichitate. ♦ Vechi manuscris pe un astfel de material. – Din lat., fr. papyrus.
papism
PAPÍSM s. n. (Înv.) Catolicism; aderare la autoritatea papei2. – Din fr. papisme. DOOM
papísm (înv.) s. n.
papismul
PAPÍSM s. n. (Înv.) Catolicism; aderare la autoritatea papei2. – Din fr. papisme. DOOM
papísm (înv.) s. n.
papismului
PAPÍSM s. n. (Înv.) Catolicism; aderare la autoritatea papei2. – Din fr. papisme. DOOM
papísm (înv.) s. n.
papist
PAPÍST, -Ă, papiști, -e, s. m. și f., adj. (Înv. și_reg.) Catolic. – Din fr. papiste. DOOM
papíst (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. papíști; adj. f., s. f. papístă, pl. papíste
papist
PAPÍST, -Ă, papiști, -e, s. m. și f., adj. (Înv. și_reg.) Catolic. – Din fr. papiste. DOOM
papíst (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. papíști; adj. f., s. f. papístă, pl. papíste
papista
PAPÍST, -Ă, papiști, -e, s. m. și f., adj. (Înv. și_reg.) Catolic. – Din fr. papiste. DOOM
papíst (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. papíști; adj. f., s. f. papístă, pl. papíste
papista
PAPÍST, -Ă, papiști, -e, s. m. și f., adj. (Înv. și_reg.) Catolic. – Din fr. papiste. DOOM
papíst (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. papíști; adj. f., s. f. papístă, pl. papíste
papistaș
PAPISTÁȘ, -Ă, papistași, -e, s. m. și f., adj. (Înv. și reg.) Catolic. – Din magh. pápista. DOOM
papistáș (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. papistáși; adj. f., s. f. papistáșă, art. papistáșa, pl. papistáșe
papistaș
PAPISTÁȘ, -Ă, papistași, -e, s. m. și f., adj. (Înv. și reg.) Catolic. – Din magh. pápista. DOOM
papistáș (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. papistáși; adj. f., s. f. papistáșă, art. papistáșa, pl. papistáșe
papistașa
PAPISTÁȘ, -Ă, papistași, -e, s. m. și f., adj. (Înv. și reg.) Catolic. – Din magh. pápista. DOOM
papistáș (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. papistáși; adj. f., s. f. papistáșă, art. papistáșa, pl. papistáșe
papistașa
PAPISTÁȘ, -Ă, papistași, -e, s. m. și f., adj. (Înv. și reg.) Catolic. – Din magh. pápista. DOOM
papistáș (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. papistáși; adj. f., s. f. papistáșă, art. papistáșa, pl. papistáșe
papistașe
PAPISTÁȘ, -Ă, papistași, -e, s. m. și f., adj. (Înv. și reg.) Catolic. – Din magh. pápista. DOOM
papistáș (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. papistáși; adj. f., s. f. papistáșă, art. papistáșa, pl. papistáșe
papistașe
PAPISTÁȘ, -Ă, papistași, -e, s. m. și f., adj. (Înv. și reg.) Catolic. – Din magh. pápista. DOOM
papistáș (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. papistáși; adj. f., s. f. papistáșă, art. papistáșa, pl. papistáșe
papistașei
PAPISTÁȘ, -Ă, papistași, -e, s. m. și f., adj. (Înv. și reg.) Catolic. – Din magh. pápista. DOOM
papistáș (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. papistáși; adj. f., s. f. papistáșă, art. papistáșa, pl. papistáșe
papistașei
PAPISTÁȘ, -Ă, papistași, -e, s. m. și f., adj. (Înv. și reg.) Catolic. – Din magh. pápista. DOOM
papistáș (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. papistáși; adj. f., s. f. papistáșă, art. papistáșa, pl. papistáșe
papistașele
PAPISTÁȘ, -Ă, papistași, -e, s. m. și f., adj. (Înv. și reg.) Catolic. – Din magh. pápista. DOOM
papistáș (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. papistáși; adj. f., s. f. papistáșă, art. papistáșa, pl. papistáșe
papistașele
PAPISTÁȘ, -Ă, papistași, -e, s. m. și f., adj. (Înv. și reg.) Catolic. – Din magh. pápista. DOOM
papistáș (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. papistáși; adj. f., s. f. papistáșă, art. papistáșa, pl. papistáșe
papistașelor
PAPISTÁȘ, -Ă, papistași, -e, s. m. și f., adj. (Înv. și reg.) Catolic. – Din magh. pápista. DOOM
papistáș (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. papistáși; adj. f., s. f. papistáșă, art. papistáșa, pl. papistáșe
papistașelor
PAPISTÁȘ, -Ă, papistași, -e, s. m. și f., adj. (Înv. și reg.) Catolic. – Din magh. pápista. DOOM
papistáș (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. papistáși; adj. f., s. f. papistáșă, art. papistáșa, pl. papistáșe
papistași
PAPISTÁȘ, -Ă, papistași, -e, s. m. și f., adj. (Înv. și reg.) Catolic. – Din magh. pápista. DOOM
papistáș (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. papistáși; adj. f., s. f. papistáșă, art. papistáșa, pl. papistáșe
papistași
PAPISTÁȘ, -Ă, papistași, -e, s. m. și f., adj. (Înv. și reg.) Catolic. – Din magh. pápista. DOOM
papistáș (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. papistáși; adj. f., s. f. papistáșă, art. papistáșa, pl. papistáșe
papistașii
PAPISTÁȘ, -Ă, papistași, -e, s. m. și f., adj. (Înv. și reg.) Catolic. – Din magh. pápista. DOOM
papistáș (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. papistáși; adj. f., s. f. papistáșă, art. papistáșa, pl. papistáșe
papistașii
PAPISTÁȘ, -Ă, papistași, -e, s. m. și f., adj. (Înv. și reg.) Catolic. – Din magh. pápista. DOOM
papistáș (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. papistáși; adj. f., s. f. papistáșă, art. papistáșa, pl. papistáșe
papistașilor
PAPISTÁȘ, -Ă, papistași, -e, s. m. și f., adj. (Înv. și reg.) Catolic. – Din magh. pápista. DOOM
papistáș (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. papistáși; adj. f., s. f. papistáșă, art. papistáșa, pl. papistáșe
papistașilor
PAPISTÁȘ, -Ă, papistași, -e, s. m. și f., adj. (Înv. și reg.) Catolic. – Din magh. pápista. DOOM
papistáș (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. papistáși; adj. f., s. f. papistáșă, art. papistáșa, pl. papistáșe
papistașul
PAPISTÁȘ, -Ă, papistași, -e, s. m. și f., adj. (Înv. și reg.) Catolic. – Din magh. pápista. DOOM
papistáș (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. papistáși; adj. f., s. f. papistáșă, art. papistáșa, pl. papistáșe
papistașul
PAPISTÁȘ, -Ă, papistași, -e, s. m. și f., adj. (Înv. și reg.) Catolic. – Din magh. pápista. DOOM
papistáș (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. papistáși; adj. f., s. f. papistáșă, art. papistáșa, pl. papistáșe
papistașului
PAPISTÁȘ, -Ă, papistași, -e, s. m. și f., adj. (Înv. și reg.) Catolic. – Din magh. pápista. DOOM
papistáș (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. papistáși; adj. f., s. f. papistáșă, art. papistáșa, pl. papistáșe
papistașului
PAPISTÁȘ, -Ă, papistași, -e, s. m. și f., adj. (Înv. și reg.) Catolic. – Din magh. pápista. DOOM
papistáș (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. papistáși; adj. f., s. f. papistáșă, art. papistáșa, pl. papistáșe
papiste
PAPÍST, -Ă, papiști, -e, s. m. și f., adj. (Înv. și_reg.) Catolic. – Din fr. papiste. DOOM
papíst (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. papíști; adj. f., s. f. papístă, pl. papíste
papiste
PAPÍST, -Ă, papiști, -e, s. m. și f., adj. (Înv. și_reg.) Catolic. – Din fr. papiste. DOOM
papíst (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. papíști; adj. f., s. f. papístă, pl. papíste
papistei
PAPÍST, -Ă, papiști, -e, s. m. și f., adj. (Înv. și_reg.) Catolic. – Din fr. papiste. DOOM
papíst (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. papíști; adj. f., s. f. papístă, pl. papíste
papistei
PAPÍST, -Ă, papiști, -e, s. m. și f., adj. (Înv. și_reg.) Catolic. – Din fr. papiste. DOOM
papíst (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. papíști; adj. f., s. f. papístă, pl. papíste
papistele
PAPÍST, -Ă, papiști, -e, s. m. și f., adj. (Înv. și_reg.) Catolic. – Din fr. papiste. DOOM
papíst (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. papíști; adj. f., s. f. papístă, pl. papíste
papistele
PAPÍST, -Ă, papiști, -e, s. m. și f., adj. (Înv. și_reg.) Catolic. – Din fr. papiste. DOOM
papíst (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. papíști; adj. f., s. f. papístă, pl. papíste
papistelor
PAPÍST, -Ă, papiști, -e, s. m. și f., adj. (Înv. și_reg.) Catolic. – Din fr. papiste. DOOM
papíst (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. papíști; adj. f., s. f. papístă, pl. papíste
papistelor
PAPÍST, -Ă, papiști, -e, s. m. și f., adj. (Înv. și_reg.) Catolic. – Din fr. papiste. DOOM
papíst (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. papíști; adj. f., s. f. papístă, pl. papíste
papistul
PAPÍST, -Ă, papiști, -e, s. m. și f., adj. (Înv. și_reg.) Catolic. – Din fr. papiste. DOOM
papíst (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. papíști; adj. f., s. f. papístă, pl. papíste
papistul
PAPÍST, -Ă, papiști, -e, s. m. și f., adj. (Înv. și_reg.) Catolic. – Din fr. papiste. DOOM
papíst (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. papíști; adj. f., s. f. papístă, pl. papíste
papistului
PAPÍST, -Ă, papiști, -e, s. m. și f., adj. (Înv. și_reg.) Catolic. – Din fr. papiste. DOOM
papíst (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. papíști; adj. f., s. f. papístă, pl. papíste
papistului
PAPÍST, -Ă, papiști, -e, s. m. și f., adj. (Înv. și_reg.) Catolic. – Din fr. papiste. DOOM
papíst (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. papíști; adj. f., s. f. papístă, pl. papíste
papistășea
PAPISTĂȘÍ, papistășesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv. și reg.) A (se) catoliciza. – Din papistaș. DOOM
papistășí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. papistășésc, imperf. 3 sg. papistășeá; conj. prez. 3 să papistășească
papistășeai
PAPISTĂȘÍ, papistășesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv. și reg.) A (se) catoliciza. – Din papistaș. DOOM
papistășí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. papistășésc, imperf. 3 sg. papistășeá; conj. prez. 3 să papistășească
papistășeam
PAPISTĂȘÍ, papistășesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv. și reg.) A (se) catoliciza. – Din papistaș. DOOM
papistășí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. papistășésc, imperf. 3 sg. papistășeá; conj. prez. 3 să papistășească
papistășeasca
PAPISTĂȘÉSC, -EÁSCĂ, papistășești, adj. (Înv. și reg.) Catolic. [Var.: (reg.) păpistășésc, -eáscă adj.] – Papistaș + suf. -esc. DOOM
papistășésc (înv., reg.) adj. m., f. papistășeáscă; pl. m. și f. papistășéști
papistășească
PAPISTĂȘÍ, papistășesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv. și reg.) A (se) catoliciza. – Din papistaș. DOOM
papistășí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. papistășésc, imperf. 3 sg. papistășeá; conj. prez. 3 să papistășească
papistășeau
PAPISTĂȘÍ, papistășesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv. și reg.) A (se) catoliciza. – Din papistaș. DOOM
papistășí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. papistășésc, imperf. 3 sg. papistășeá; conj. prez. 3 să papistășească
papistășeați
PAPISTĂȘÍ, papistășesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv. și reg.) A (se) catoliciza. – Din papistaș. DOOM
papistășí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. papistășésc, imperf. 3 sg. papistășeá; conj. prez. 3 să papistășească
papistășesc
PAPISTĂȘÉSC, -EÁSCĂ, papistășești, adj. (Înv. și reg.) Catolic. [Var.: (reg.) păpistășésc, -eáscă adj.] – Papistaș + suf. -esc. DOOM
papistășésc (înv., reg.) adj. m., f. papistășeáscă; pl. m. și f. papistășéști
papistășesc
PAPISTĂȘÍ, papistășesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv. și reg.) A (se) catoliciza. – Din papistaș. DOOM
papistășí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. papistășésc, imperf. 3 sg. papistășeá; conj. prez. 3 să papistășească
papistășescul
PAPISTĂȘÉSC, -EÁSCĂ, papistășești, adj. (Înv. și reg.) Catolic. [Var.: (reg.) păpistășésc, -eáscă adj.] – Papistaș + suf. -esc. DOOM
papistășésc (înv., reg.) adj. m., f. papistășeáscă; pl. m. și f. papistășéști
papistășescului
PAPISTĂȘÉSC, -EÁSCĂ, papistășești, adj. (Înv. și reg.) Catolic. [Var.: (reg.) păpistășésc, -eáscă adj.] – Papistaș + suf. -esc. DOOM
papistășésc (înv., reg.) adj. m., f. papistășeáscă; pl. m. și f. papistășéști
papistășește
PAPISTĂȘÉȘTE adv. (Înv. și reg.) Ca la catolici, în felul catolicilor. – Papistaș + suf. -ește. DOOM
papistășéște (înv., reg.) adv.
papistășește
PAPISTĂȘÍ, papistășesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv. și reg.) A (se) catoliciza. – Din papistaș. DOOM
papistășí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. papistășésc, imperf. 3 sg. papistășeá; conj. prez. 3 să papistășească
papistășești
PAPISTĂȘÉSC, -EÁSCĂ, papistășești, adj. (Înv. și reg.) Catolic. [Var.: (reg.) păpistășésc, -eáscă adj.] – Papistaș + suf. -esc. DOOM
papistășésc (înv., reg.) adj. m., f. papistășeáscă; pl. m. și f. papistășéști
papistășești
PAPISTĂȘÍ, papistășesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv. și reg.) A (se) catoliciza. – Din papistaș. DOOM
papistășí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. papistășésc, imperf. 3 sg. papistășeá; conj. prez. 3 să papistășească
papistășeștii
PAPISTĂȘÉSC, -EÁSCĂ, papistășești, adj. (Înv. și reg.) Catolic. [Var.: (reg.) păpistășésc, -eáscă adj.] – Papistaș + suf. -esc. DOOM
papistășésc (înv., reg.) adj. m., f. papistășeáscă; pl. m. și f. papistășéști
papistășeștile
PAPISTĂȘÉSC, -EÁSCĂ, papistășești, adj. (Înv. și reg.) Catolic. [Var.: (reg.) păpistășésc, -eáscă adj.] – Papistaș + suf. -esc. DOOM
papistășésc (înv., reg.) adj. m., f. papistășeáscă; pl. m. și f. papistășéști
papistășeștilor
PAPISTĂȘÉSC, -EÁSCĂ, papistășești, adj. (Înv. și reg.) Catolic. [Var.: (reg.) păpistășésc, -eáscă adj.] – Papistaș + suf. -esc. DOOM
papistășésc (înv., reg.) adj. m., f. papistășeáscă; pl. m. și f. papistășéști
papistăși
PAPISTĂȘÍ, papistășesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv. și reg.) A (se) catoliciza. – Din papistaș. DOOM
papistășí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. papistășésc, imperf. 3 sg. papistășeá; conj. prez. 3 să papistășească
papistășia
PAPISTĂȘÍE s. f. (Înv. și reg.) Catolicism; papalitate. [Var.: (înv.) păpistășíe s. f.] – Papistaș + suf. -ie. DOOM
papistășíe (înv., reg.) s. f., art. papistășía, g.-d. papistășíi, art. papistășíei
papistășie
PAPISTĂȘÍE s. f. (Înv. și reg.) Catolicism; papalitate. [Var.: (înv.) păpistășíe s. f.] – Papistaș + suf. -ie. DOOM
papistășíe (înv., reg.) s. f., art. papistășía, g.-d. papistășíi, art. papistășíei
papistășiei
PAPISTĂȘÍE s. f. (Înv. și reg.) Catolicism; papalitate. [Var.: (înv.) păpistășíe s. f.] – Papistaș + suf. -ie. DOOM
papistășíe (înv., reg.) s. f., art. papistășía, g.-d. papistășíi, art. papistășíei
papistășii
PAPISTĂȘÍ, papistășesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv. și reg.) A (se) catoliciza. – Din papistaș. DOOM
papistășí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. papistășésc, imperf. 3 sg. papistășeá; conj. prez. 3 să papistășească
papistășii
PAPISTĂȘÍE s. f. (Înv. și reg.) Catolicism; papalitate. [Var.: (înv.) păpistășíe s. f.] – Papistaș + suf. -ie. DOOM
papistășíe (înv., reg.) s. f., art. papistășía, g.-d. papistășíi, art. papistășíei
papistășim
PAPISTĂȘÍ, papistășesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv. și reg.) A (se) catoliciza. – Din papistaș. DOOM
papistășí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. papistășésc, imperf. 3 sg. papistășeá; conj. prez. 3 să papistășească
papistășind
PAPISTĂȘÍ, papistășesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv. și reg.) A (se) catoliciza. – Din papistaș. DOOM
papistășí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. papistășésc, imperf. 3 sg. papistășeá; conj. prez. 3 să papistășească
papistășire
PAPISTĂȘÍ, papistășesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv. și reg.) A (se) catoliciza. – Din papistaș. DOOM
papistășí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. papistășésc, imperf. 3 sg. papistășeá; conj. prez. 3 să papistășească
papistășire
PAPISTĂȘÍ, papistășesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv. și reg.) A (se) catoliciza. – Din papistaș.
papistășiră
PAPISTĂȘÍ, papistășesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv. și reg.) A (se) catoliciza. – Din papistaș. DOOM
papistășí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. papistășésc, imperf. 3 sg. papistășeá; conj. prez. 3 să papistășească
papistășirăm
PAPISTĂȘÍ, papistășesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv. și reg.) A (se) catoliciza. – Din papistaș. DOOM
papistășí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. papistășésc, imperf. 3 sg. papistășeá; conj. prez. 3 să papistășească
papistășirăți
PAPISTĂȘÍ, papistășesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv. și reg.) A (se) catoliciza. – Din papistaș. DOOM
papistășí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. papistășésc, imperf. 3 sg. papistășeá; conj. prez. 3 să papistășească
papistășise
PAPISTĂȘÍ, papistășesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv. și reg.) A (se) catoliciza. – Din papistaș. DOOM
papistășí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. papistășésc, imperf. 3 sg. papistășeá; conj. prez. 3 să papistășească
papistășisem
PAPISTĂȘÍ, papistășesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv. și reg.) A (se) catoliciza. – Din papistaș. DOOM
papistășí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. papistășésc, imperf. 3 sg. papistășeá; conj. prez. 3 să papistășească
papistășiseră
PAPISTĂȘÍ, papistășesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv. și reg.) A (se) catoliciza. – Din papistaș. DOOM
papistășí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. papistășésc, imperf. 3 sg. papistășeá; conj. prez. 3 să papistășească
papistășiserăm
PAPISTĂȘÍ, papistășesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv. și reg.) A (se) catoliciza. – Din papistaș. DOOM
papistășí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. papistășésc, imperf. 3 sg. papistășeá; conj. prez. 3 să papistășească
papistășiserăți
PAPISTĂȘÍ, papistășesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv. și reg.) A (se) catoliciza. – Din papistaș. DOOM
papistășí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. papistășésc, imperf. 3 sg. papistășeá; conj. prez. 3 să papistășească
papistășiseși
PAPISTĂȘÍ, papistășesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv. și reg.) A (se) catoliciza. – Din papistaș. DOOM
papistășí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. papistășésc, imperf. 3 sg. papistășeá; conj. prez. 3 să papistășească
papistășiseți
PAPISTĂȘÍ, papistășesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv. și reg.) A (se) catoliciza. – Din papistaș. DOOM
papistășí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. papistășésc, imperf. 3 sg. papistășeá; conj. prez. 3 să papistășească
papistășit
PAPISTĂȘÍ, papistășesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv. și reg.) A (se) catoliciza. – Din papistaș. DOOM
papistășí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. papistășésc, imperf. 3 sg. papistășeá; conj. prez. 3 să papistășească
papistășit
PAPISTĂȘÍ, papistășesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv. și reg.) A (se) catoliciza. – Din papistaș.
papistășiși
PAPISTĂȘÍ, papistășesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv. și reg.) A (se) catoliciza. – Din papistaș. DOOM
papistășí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. papistășésc, imperf. 3 sg. papistășeá; conj. prez. 3 să papistășească
papistășiți
PAPISTĂȘÍ, papistășesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv. și reg.) A (se) catoliciza. – Din papistaș. DOOM
papistășí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. papistășésc, imperf. 3 sg. papistășeá; conj. prez. 3 să papistășească
papiști
PAPÍST, -Ă, papiști, -e, s. m. și f., adj. (Înv. și_reg.) Catolic. – Din fr. papiste. DOOM
papíst (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. papíști; adj. f., s. f. papístă, pl. papíste
papiști
PAPÍST, -Ă, papiști, -e, s. m. și f., adj. (Înv. și_reg.) Catolic. – Din fr. papiste. DOOM
papíst (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. papíști; adj. f., s. f. papístă, pl. papíste
papiștii
PAPÍST, -Ă, papiști, -e, s. m. și f., adj. (Înv. și_reg.) Catolic. – Din fr. papiste. DOOM
papíst (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. papíști; adj. f., s. f. papístă, pl. papíste
papiștii
PAPÍST, -Ă, papiști, -e, s. m. și f., adj. (Înv. și_reg.) Catolic. – Din fr. papiste. DOOM
papíst (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. papíști; adj. f., s. f. papístă, pl. papíste
papiștilor
PAPÍST, -Ă, papiști, -e, s. m. și f., adj. (Înv. și_reg.) Catolic. – Din fr. papiste. DOOM
papíst (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. papíști; adj. f., s. f. papístă, pl. papíste
papiștilor
PAPÍST, -Ă, papiști, -e, s. m. și f., adj. (Înv. și_reg.) Catolic. – Din fr. papiste. DOOM
papíst (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. papíști; adj. f., s. f. papístă, pl. papíste
papiț
papiț, papițuri s. n. 1. gură. 2. felație. 3. cuniliție.
papițoi
papițoi, papițoi s. m. (peior.) om ușuratic, cu pretenții de eleganță vestimentară și bune maniere.
papiță
papiță, papițe s. f. (peior.) 1. femeie ușuratică. 2. gură.
papleacă
papleacă s. f. sg. bărbat prost și molâu.
papo
PÁPĂ2, papi, s. m. Capul Bisericii romano-catolice, al statului Vatican; vicar al lui Isus Hristos și urmaș al Sfântului Petru, ales pe viață. – Din lat., sl. papa. DOOM
pápă2 (prelat) s. m., g.-d. art. pápei; pl. papi
papolatru
PAPOLÁTRU s.m. Nume dat partizanilor fervenți ai papei sau ai catolicilor de către disidenți. [< fr. papolâtre].
papornița
PAPÓRNIȚĂ, papornițe, s. f. 1. (Pop.) Coș împletit din papură; p. gener. coș. 2. (Rar) Sticlă îmbrăcată în papură. – Papură + suf. -orniță. DOOM
papórniță (pop.) s. f., g.-d. art. papórniței; pl. papórnițe
papornițar
papornițar, papornițari s. m. (peior.) țăran.
papornițe
PAPÓRNIȚĂ, papornițe, s. f. 1. (Pop.) Coș împletit din papură; p. gener. coș. 2. (Rar) Sticlă îmbrăcată în papură. – Papură + suf. -orniță. DOOM
papórniță (pop.) s. f., g.-d. art. papórniței; pl. papórnițe
paporniței
PAPÓRNIȚĂ, papornițe, s. f. 1. (Pop.) Coș împletit din papură; p. gener. coș. 2. (Rar) Sticlă îmbrăcată în papură. – Papură + suf. -orniță. DOOM
papórniță (pop.) s. f., g.-d. art. papórniței; pl. papórnițe
papornițele
PAPÓRNIȚĂ, papornițe, s. f. 1. (Pop.) Coș împletit din papură; p. gener. coș. 2. (Rar) Sticlă îmbrăcată în papură. – Papură + suf. -orniță. DOOM
papórniță (pop.) s. f., g.-d. art. papórniței; pl. papórnițe
papornițelor
PAPÓRNIȚĂ, papornițe, s. f. 1. (Pop.) Coș împletit din papură; p. gener. coș. 2. (Rar) Sticlă îmbrăcată în papură. – Papură + suf. -orniță. DOOM
papórniță (pop.) s. f., g.-d. art. papórniței; pl. papórnițe
paprica
PÁPRICĂ, (1) paprici, s. f. (Reg.) 1. (Bot.) Ardei. 2. Boia de ardei. [Acc. și: paprícă] – Din magh. paprika. DOOM
páprică (reg.) (pa-pri-) s. f., g.-d. art. pápricii; pl. páprici
papricaș
PÁPRICAȘ, (2) papricașuri, s. n. 1. Tocană (cu multă boia de ardei roșu și adesea cu găluști de făină). 2. Porție de papricaș (1). 3. (Reg.) Boia de ardei. [Acc. și: papriáș] – Din magh. paprikás. DOOM
pápricaș (pa-pri-) s. n., (porții) pl. pápricașuri
papricaș
PÁPRICAȘ, papricașuri, s. n. 1. Un fel de tocană (cu multă boia de ardei roșu și adesea cu găluști de făină). 2. (Reg.) Boia de ardei. [Acc. și: papricáș] – Din magh. paprikás.
papricașul
PÁPRICAȘ, (2) papricașuri, s. n. 1. Tocană (cu multă boia de ardei roșu și adesea cu găluști de făină). 2. Porție de papricaș (1). 3. (Reg.) Boia de ardei. [Acc. și: papriáș] – Din magh. paprikás. DOOM
pápricaș (pa-pri-) s. n., (porții) pl. pápricașuri
papricașului
PÁPRICAȘ, (2) papricașuri, s. n. 1. Tocană (cu multă boia de ardei roșu și adesea cu găluști de făină). 2. Porție de papricaș (1). 3. (Reg.) Boia de ardei. [Acc. și: papriáș] – Din magh. paprikás. DOOM
pápricaș (pa-pri-) s. n., (porții) pl. pápricașuri
papricașuri
PÁPRICAȘ, (2) papricașuri, s. n. 1. Tocană (cu multă boia de ardei roșu și adesea cu găluști de făină). 2. Porție de papricaș (1). 3. (Reg.) Boia de ardei. [Acc. și: papriáș] – Din magh. paprikás. DOOM
pápricaș (pa-pri-) s. n., (porții) pl. pápricașuri
papricașurile
PÁPRICAȘ, (2) papricașuri, s. n. 1. Tocană (cu multă boia de ardei roșu și adesea cu găluști de făină). 2. Porție de papricaș (1). 3. (Reg.) Boia de ardei. [Acc. și: papriáș] – Din magh. paprikás. DOOM
pápricaș (pa-pri-) s. n., (porții) pl. pápricașuri
papricașurilor
PÁPRICAȘ, (2) papricașuri, s. n. 1. Tocană (cu multă boia de ardei roșu și adesea cu găluști de făină). 2. Porție de papricaș (1). 3. (Reg.) Boia de ardei. [Acc. și: papriáș] – Din magh. paprikás. DOOM
pápricaș (pa-pri-) s. n., (porții) pl. pápricașuri
paprici
PÁPRICĂ, (1) paprici, s. f. (Reg.) 1. (Bot.) Ardei. 2. Boia de ardei. [Acc. și: paprícă] – Din magh. paprika. DOOM
páprică (reg.) (pa-pri-) s. f., g.-d. art. pápricii; pl. páprici
papricii
PÁPRICĂ, (1) paprici, s. f. (Reg.) 1. (Bot.) Ardei. 2. Boia de ardei. [Acc. și: paprícă] – Din magh. paprika. DOOM
páprică (reg.) (pa-pri-) s. f., g.-d. art. pápricii; pl. páprici
papricile
PÁPRICĂ, (1) paprici, s. f. (Reg.) 1. (Bot.) Ardei. 2. Boia de ardei. [Acc. și: paprícă] – Din magh. paprika. DOOM
páprică (reg.) (pa-pri-) s. f., g.-d. art. pápricii; pl. páprici
papricilor
PÁPRICĂ, (1) paprici, s. f. (Reg.) 1. (Bot.) Ardei. 2. Boia de ardei. [Acc. și: paprícă] – Din magh. paprika. DOOM
páprică (reg.) (pa-pri-) s. f., g.-d. art. pápricii; pl. páprici
paprică
PÁPRICĂ, (1) paprici, s. f. (Reg.) 1. (Bot.) Ardei. 2. Boia de ardei. [Acc. și: paprícă] – Din magh. paprika.
papua
PÁPUA adj. invar. (în sintagma) Limbi papua = una dintre cele trei mari familii de limbi din Oceania alături de australiană și austroneziană, vorbită de papuași. – Din fr. papou. DOOM
*pápua (-pu-a) adj. invar.
papua
PÁPUA-NEOGUINEEÁN, -Ă, papua-neoguineeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Papua-Noua Guinee sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Papua-Noua Guinee sau papua-neoguineenilor (1), referitor la statul Papua-Noua Guinee ori la papua-neoguineeni. – Papua-Noua Guinee (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
pápua-neoguineeán (referitor la Papua-Noua Guinee) (-pu-a-ne-o-gu-i-) adj. m., s. m., pl. pápua-neoguineéni; adj. f., s. f. pápua-neoguineeánă, pl. pápua-neoguineéne
papuaș
PÁPUA-NEOGUINEEÁN, -Ă, papua-neoguineeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Papua-Noua Guinee sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Papua-Noua Guinee sau papua-neoguineenilor (1), referitor la statul Papua-Noua Guinee ori la papua-neoguineeni. – Papua-Noua Guinee (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
pápua-neoguineeán (referitor la Papua-Noua Guinee) (-pu-a-ne-o-gu-i-) adj. m., s. m., pl. pápua-neoguineéni; adj. f., s. f. pápua-neoguineeánă, pl. pápua-neoguineéne
papuaș
PÁPUA-NEOGUINEEÁN, -Ă, papua-neoguineeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Papua-Noua Guinee sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Papua-Noua Guinee sau papua-neoguineenilor (1), referitor la statul Papua-Noua Guinee ori la papua-neoguineeni. – Papua-Noua Guinee (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
pápua-neoguineeán (referitor la Papua-Noua Guinee) (-pu-a-ne-o-gu-i-) adj. m., s. m., pl. pápua-neoguineéni; adj. f., s. f. pápua-neoguineeánă, pl. pápua-neoguineéne
papuaș
PAPUÁȘ, -Ă, papuași, -e, s. m. și f., adj, 1. S. m. și f. (La pl.) Subtip de populație de rasă negroidă din tipul melanezian sau locuitor autohton din Noua Guinee; (și la sg.) persoană aparținând acestei populații. 2. Adj. Care aparține insulelor Noua Guinee sau papuașilor (1), privitor la papuași ori la insulele Noua Guinee. [Pr.: -pu-aș] – Din fr. papouas. DOOM
papuáș (-pu-aș) adj. m., s. m., pl. papuáși; adj. f., s. f. papuáșă, art. papuáșa, pl. papuáșe
papuaș
PAPUÁȘ, -Ă, papuași, -e, s. m. și f., adj, 1. S. m. și f. (La pl.) Subtip de populație de rasă negroidă din tipul melanezian sau locuitor autohton din Noua Guinee; (și la sg.) persoană aparținând acestei populații. 2. Adj. Care aparține insulelor Noua Guinee sau papuașilor (1), privitor la papuași ori la insulele Noua Guinee. [Pr.: -pu-aș] – Din fr. papouas. DOOM
papuáș (-pu-aș) adj. m., s. m., pl. papuáși; adj. f., s. f. papuáșă, art. papuáșa, pl. papuáșe
papuașa
PÁPUA-NEOGUINEEÁN, -Ă, papua-neoguineeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Papua-Noua Guinee sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Papua-Noua Guinee sau papua-neoguineenilor (1), referitor la statul Papua-Noua Guinee ori la papua-neoguineeni. – Papua-Noua Guinee (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
pápua-neoguineeán (referitor la Papua-Noua Guinee) (-pu-a-ne-o-gu-i-) adj. m., s. m., pl. pápua-neoguineéni; adj. f., s. f. pápua-neoguineeánă, pl. pápua-neoguineéne
papuașa
PÁPUA-NEOGUINEEÁN, -Ă, papua-neoguineeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Papua-Noua Guinee sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Papua-Noua Guinee sau papua-neoguineenilor (1), referitor la statul Papua-Noua Guinee ori la papua-neoguineeni. – Papua-Noua Guinee (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
pápua-neoguineeán (referitor la Papua-Noua Guinee) (-pu-a-ne-o-gu-i-) adj. m., s. m., pl. pápua-neoguineéni; adj. f., s. f. pápua-neoguineeánă, pl. pápua-neoguineéne
papuașa
PAPUÁȘ, -Ă, papuași, -e, s. m. și f., adj, 1. S. m. și f. (La pl.) Subtip de populație de rasă negroidă din tipul melanezian sau locuitor autohton din Noua Guinee; (și la sg.) persoană aparținând acestei populații. 2. Adj. Care aparține insulelor Noua Guinee sau papuașilor (1), privitor la papuași ori la insulele Noua Guinee. [Pr.: -pu-aș] – Din fr. papouas. DOOM
papuáș (-pu-aș) adj. m., s. m., pl. papuáși; adj. f., s. f. papuáșă, art. papuáșa, pl. papuáșe
papuașa
PAPUÁȘ, -Ă, papuași, -e, s. m. și f., adj, 1. S. m. și f. (La pl.) Subtip de populație de rasă negroidă din tipul melanezian sau locuitor autohton din Noua Guinee; (și la sg.) persoană aparținând acestei populații. 2. Adj. Care aparține insulelor Noua Guinee sau papuașilor (1), privitor la papuași ori la insulele Noua Guinee. [Pr.: -pu-aș] – Din fr. papouas. DOOM
papuáș (-pu-aș) adj. m., s. m., pl. papuáși; adj. f., s. f. papuáșă, art. papuáșa, pl. papuáșe
papuașe
PÁPUA-NEOGUINEEÁN, -Ă, papua-neoguineeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Papua-Noua Guinee sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Papua-Noua Guinee sau papua-neoguineenilor (1), referitor la statul Papua-Noua Guinee ori la papua-neoguineeni. – Papua-Noua Guinee (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
pápua-neoguineeán (referitor la Papua-Noua Guinee) (-pu-a-ne-o-gu-i-) adj. m., s. m., pl. pápua-neoguineéni; adj. f., s. f. pápua-neoguineeánă, pl. pápua-neoguineéne
papuașe
PÁPUA-NEOGUINEEÁN, -Ă, papua-neoguineeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Papua-Noua Guinee sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Papua-Noua Guinee sau papua-neoguineenilor (1), referitor la statul Papua-Noua Guinee ori la papua-neoguineeni. – Papua-Noua Guinee (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
pápua-neoguineeán (referitor la Papua-Noua Guinee) (-pu-a-ne-o-gu-i-) adj. m., s. m., pl. pápua-neoguineéni; adj. f., s. f. pápua-neoguineeánă, pl. pápua-neoguineéne
papuașe
PÁPUA-NEOGUINEEÁN, -Ă, papua-neoguineeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Papua-Noua Guinee sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Papua-Noua Guinee sau papua-neoguineenilor (1), referitor la statul Papua-Noua Guinee ori la papua-neoguineeni. – Papua-Noua Guinee (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
pápua-neoguineeán (referitor la Papua-Noua Guinee) (-pu-a-ne-o-gu-i-) adj. m., s. m., pl. pápua-neoguineéni; adj. f., s. f. pápua-neoguineeánă, pl. pápua-neoguineéne
papuașe
PAPUÁȘ, -Ă, papuași, -e, s. m. și f., adj, 1. S. m. și f. (La pl.) Subtip de populație de rasă negroidă din tipul melanezian sau locuitor autohton din Noua Guinee; (și la sg.) persoană aparținând acestei populații. 2. Adj. Care aparține insulelor Noua Guinee sau papuașilor (1), privitor la papuași ori la insulele Noua Guinee. [Pr.: -pu-aș] – Din fr. papouas. DOOM
papuáș (-pu-aș) adj. m., s. m., pl. papuáși; adj. f., s. f. papuáșă, art. papuáșa, pl. papuáșe
papuașe
PAPUÁȘ, -Ă, papuași, -e, s. m. și f., adj, 1. S. m. și f. (La pl.) Subtip de populație de rasă negroidă din tipul melanezian sau locuitor autohton din Noua Guinee; (și la sg.) persoană aparținând acestei populații. 2. Adj. Care aparține insulelor Noua Guinee sau papuașilor (1), privitor la papuași ori la insulele Noua Guinee. [Pr.: -pu-aș] – Din fr. papouas. DOOM
papuáș (-pu-aș) adj. m., s. m., pl. papuáși; adj. f., s. f. papuáșă, art. papuáșa, pl. papuáșe
papuașe
PAPUÁȘ, -Ă, papuași, -e, s. m. și f., adj, 1. S. m. și f. (La pl.) Subtip de populație de rasă negroidă din tipul melanezian sau locuitor autohton din Noua Guinee; (și la sg.) persoană aparținând acestei populații. 2. Adj. Care aparține insulelor Noua Guinee sau papuașilor (1), privitor la papuași ori la insulele Noua Guinee. [Pr.: -pu-aș] – Din fr. papouas. DOOM
papuáș (-pu-aș) adj. m., s. m., pl. papuáși; adj. f., s. f. papuáșă, art. papuáșa, pl. papuáșe
papuașei
PÁPUA-NEOGUINEEÁN, -Ă, papua-neoguineeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Papua-Noua Guinee sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Papua-Noua Guinee sau papua-neoguineenilor (1), referitor la statul Papua-Noua Guinee ori la papua-neoguineeni. – Papua-Noua Guinee (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
pápua-neoguineeán (referitor la Papua-Noua Guinee) (-pu-a-ne-o-gu-i-) adj. m., s. m., pl. pápua-neoguineéni; adj. f., s. f. pápua-neoguineeánă, pl. pápua-neoguineéne
papuașei
PÁPUA-NEOGUINEEÁN, -Ă, papua-neoguineeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Papua-Noua Guinee sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Papua-Noua Guinee sau papua-neoguineenilor (1), referitor la statul Papua-Noua Guinee ori la papua-neoguineeni. – Papua-Noua Guinee (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
pápua-neoguineeán (referitor la Papua-Noua Guinee) (-pu-a-ne-o-gu-i-) adj. m., s. m., pl. pápua-neoguineéni; adj. f., s. f. pápua-neoguineeánă, pl. pápua-neoguineéne
papuașei
PAPUÁȘ, -Ă, papuași, -e, s. m. și f., adj, 1. S. m. și f. (La pl.) Subtip de populație de rasă negroidă din tipul melanezian sau locuitor autohton din Noua Guinee; (și la sg.) persoană aparținând acestei populații. 2. Adj. Care aparține insulelor Noua Guinee sau papuașilor (1), privitor la papuași ori la insulele Noua Guinee. [Pr.: -pu-aș] – Din fr. papouas. DOOM
papuáș (-pu-aș) adj. m., s. m., pl. papuáși; adj. f., s. f. papuáșă, art. papuáșa, pl. papuáșe
papuașei
PAPUÁȘ, -Ă, papuași, -e, s. m. și f., adj, 1. S. m. și f. (La pl.) Subtip de populație de rasă negroidă din tipul melanezian sau locuitor autohton din Noua Guinee; (și la sg.) persoană aparținând acestei populații. 2. Adj. Care aparține insulelor Noua Guinee sau papuașilor (1), privitor la papuași ori la insulele Noua Guinee. [Pr.: -pu-aș] – Din fr. papouas. DOOM
papuáș (-pu-aș) adj. m., s. m., pl. papuáși; adj. f., s. f. papuáșă, art. papuáșa, pl. papuáșe
papuașele
PÁPUA-NEOGUINEEÁN, -Ă, papua-neoguineeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Papua-Noua Guinee sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Papua-Noua Guinee sau papua-neoguineenilor (1), referitor la statul Papua-Noua Guinee ori la papua-neoguineeni. – Papua-Noua Guinee (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
pápua-neoguineeán (referitor la Papua-Noua Guinee) (-pu-a-ne-o-gu-i-) adj. m., s. m., pl. pápua-neoguineéni; adj. f., s. f. pápua-neoguineeánă, pl. pápua-neoguineéne
papuașele
PÁPUA-NEOGUINEEÁN, -Ă, papua-neoguineeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Papua-Noua Guinee sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Papua-Noua Guinee sau papua-neoguineenilor (1), referitor la statul Papua-Noua Guinee ori la papua-neoguineeni. – Papua-Noua Guinee (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
pápua-neoguineeán (referitor la Papua-Noua Guinee) (-pu-a-ne-o-gu-i-) adj. m., s. m., pl. pápua-neoguineéni; adj. f., s. f. pápua-neoguineeánă, pl. pápua-neoguineéne
papuașele
PAPUÁȘ, -Ă, papuași, -e, s. m. și f., adj, 1. S. m. și f. (La pl.) Subtip de populație de rasă negroidă din tipul melanezian sau locuitor autohton din Noua Guinee; (și la sg.) persoană aparținând acestei populații. 2. Adj. Care aparține insulelor Noua Guinee sau papuașilor (1), privitor la papuași ori la insulele Noua Guinee. [Pr.: -pu-aș] – Din fr. papouas. DOOM
papuáș (-pu-aș) adj. m., s. m., pl. papuáși; adj. f., s. f. papuáșă, art. papuáșa, pl. papuáșe
papuașele
PAPUÁȘ, -Ă, papuași, -e, s. m. și f., adj, 1. S. m. și f. (La pl.) Subtip de populație de rasă negroidă din tipul melanezian sau locuitor autohton din Noua Guinee; (și la sg.) persoană aparținând acestei populații. 2. Adj. Care aparține insulelor Noua Guinee sau papuașilor (1), privitor la papuași ori la insulele Noua Guinee. [Pr.: -pu-aș] – Din fr. papouas. DOOM
papuáș (-pu-aș) adj. m., s. m., pl. papuáși; adj. f., s. f. papuáșă, art. papuáșa, pl. papuáșe
papuașelor
PÁPUA-NEOGUINEEÁN, -Ă, papua-neoguineeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Papua-Noua Guinee sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Papua-Noua Guinee sau papua-neoguineenilor (1), referitor la statul Papua-Noua Guinee ori la papua-neoguineeni. – Papua-Noua Guinee (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
pápua-neoguineeán (referitor la Papua-Noua Guinee) (-pu-a-ne-o-gu-i-) adj. m., s. m., pl. pápua-neoguineéni; adj. f., s. f. pápua-neoguineeánă, pl. pápua-neoguineéne
papuașelor
PÁPUA-NEOGUINEEÁN, -Ă, papua-neoguineeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Papua-Noua Guinee sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Papua-Noua Guinee sau papua-neoguineenilor (1), referitor la statul Papua-Noua Guinee ori la papua-neoguineeni. – Papua-Noua Guinee (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
pápua-neoguineeán (referitor la Papua-Noua Guinee) (-pu-a-ne-o-gu-i-) adj. m., s. m., pl. pápua-neoguineéni; adj. f., s. f. pápua-neoguineeánă, pl. pápua-neoguineéne
papuașelor
PAPUÁȘ, -Ă, papuași, -e, s. m. și f., adj, 1. S. m. și f. (La pl.) Subtip de populație de rasă negroidă din tipul melanezian sau locuitor autohton din Noua Guinee; (și la sg.) persoană aparținând acestei populații. 2. Adj. Care aparține insulelor Noua Guinee sau papuașilor (1), privitor la papuași ori la insulele Noua Guinee. [Pr.: -pu-aș] – Din fr. papouas. DOOM
papuáș (-pu-aș) adj. m., s. m., pl. papuáși; adj. f., s. f. papuáșă, art. papuáșa, pl. papuáșe
papuașelor
PAPUÁȘ, -Ă, papuași, -e, s. m. și f., adj, 1. S. m. și f. (La pl.) Subtip de populație de rasă negroidă din tipul melanezian sau locuitor autohton din Noua Guinee; (și la sg.) persoană aparținând acestei populații. 2. Adj. Care aparține insulelor Noua Guinee sau papuașilor (1), privitor la papuași ori la insulele Noua Guinee. [Pr.: -pu-aș] – Din fr. papouas. DOOM
papuáș (-pu-aș) adj. m., s. m., pl. papuáși; adj. f., s. f. papuáșă, art. papuáșa, pl. papuáșe
papuași
PÁPUA-NEOGUINEEÁN, -Ă, papua-neoguineeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Papua-Noua Guinee sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Papua-Noua Guinee sau papua-neoguineenilor (1), referitor la statul Papua-Noua Guinee ori la papua-neoguineeni. – Papua-Noua Guinee (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
pápua-neoguineeán (referitor la Papua-Noua Guinee) (-pu-a-ne-o-gu-i-) adj. m., s. m., pl. pápua-neoguineéni; adj. f., s. f. pápua-neoguineeánă, pl. pápua-neoguineéne
papuași
PÁPUA-NEOGUINEEÁN, -Ă, papua-neoguineeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Papua-Noua Guinee sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Papua-Noua Guinee sau papua-neoguineenilor (1), referitor la statul Papua-Noua Guinee ori la papua-neoguineeni. – Papua-Noua Guinee (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
pápua-neoguineeán (referitor la Papua-Noua Guinee) (-pu-a-ne-o-gu-i-) adj. m., s. m., pl. pápua-neoguineéni; adj. f., s. f. pápua-neoguineeánă, pl. pápua-neoguineéne
papuași
PAPUÁȘ, -Ă, papuași, -e, s. m. și f., adj, 1. S. m. și f. (La pl.) Subtip de populație de rasă negroidă din tipul melanezian sau locuitor autohton din Noua Guinee; (și la sg.) persoană aparținând acestei populații. 2. Adj. Care aparține insulelor Noua Guinee sau papuașilor (1), privitor la papuași ori la insulele Noua Guinee. [Pr.: -pu-aș] – Din fr. papouas. DOOM
papuáș (-pu-aș) adj. m., s. m., pl. papuáși; adj. f., s. f. papuáșă, art. papuáșa, pl. papuáșe
papuași
PAPUÁȘ, -Ă, papuași, -e, s. m. și f., adj, 1. S. m. și f. (La pl.) Subtip de populație de rasă negroidă din tipul melanezian sau locuitor autohton din Noua Guinee; (și la sg.) persoană aparținând acestei populații. 2. Adj. Care aparține insulelor Noua Guinee sau papuașilor (1), privitor la papuași ori la insulele Noua Guinee. [Pr.: -pu-aș] – Din fr. papouas. DOOM
papuáș (-pu-aș) adj. m., s. m., pl. papuáși; adj. f., s. f. papuáșă, art. papuáșa, pl. papuáșe
papuașii
PÁPUA-NEOGUINEEÁN, -Ă, papua-neoguineeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Papua-Noua Guinee sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Papua-Noua Guinee sau papua-neoguineenilor (1), referitor la statul Papua-Noua Guinee ori la papua-neoguineeni. – Papua-Noua Guinee (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
pápua-neoguineeán (referitor la Papua-Noua Guinee) (-pu-a-ne-o-gu-i-) adj. m., s. m., pl. pápua-neoguineéni; adj. f., s. f. pápua-neoguineeánă, pl. pápua-neoguineéne
papuașii
PÁPUA-NEOGUINEEÁN, -Ă, papua-neoguineeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Papua-Noua Guinee sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Papua-Noua Guinee sau papua-neoguineenilor (1), referitor la statul Papua-Noua Guinee ori la papua-neoguineeni. – Papua-Noua Guinee (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
pápua-neoguineeán (referitor la Papua-Noua Guinee) (-pu-a-ne-o-gu-i-) adj. m., s. m., pl. pápua-neoguineéni; adj. f., s. f. pápua-neoguineeánă, pl. pápua-neoguineéne
papuașii
PAPUÁȘ, -Ă, papuași, -e, s. m. și f., adj, 1. S. m. și f. (La pl.) Subtip de populație de rasă negroidă din tipul melanezian sau locuitor autohton din Noua Guinee; (și la sg.) persoană aparținând acestei populații. 2. Adj. Care aparține insulelor Noua Guinee sau papuașilor (1), privitor la papuași ori la insulele Noua Guinee. [Pr.: -pu-aș] – Din fr. papouas. DOOM
papuáș (-pu-aș) adj. m., s. m., pl. papuáși; adj. f., s. f. papuáșă, art. papuáșa, pl. papuáșe
papuașii
PAPUÁȘ, -Ă, papuași, -e, s. m. și f., adj, 1. S. m. și f. (La pl.) Subtip de populație de rasă negroidă din tipul melanezian sau locuitor autohton din Noua Guinee; (și la sg.) persoană aparținând acestei populații. 2. Adj. Care aparține insulelor Noua Guinee sau papuașilor (1), privitor la papuași ori la insulele Noua Guinee. [Pr.: -pu-aș] – Din fr. papouas. DOOM
papuáș (-pu-aș) adj. m., s. m., pl. papuáși; adj. f., s. f. papuáșă, art. papuáșa, pl. papuáșe
papuașilor
PÁPUA-NEOGUINEEÁN, -Ă, papua-neoguineeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Papua-Noua Guinee sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Papua-Noua Guinee sau papua-neoguineenilor (1), referitor la statul Papua-Noua Guinee ori la papua-neoguineeni. – Papua-Noua Guinee (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
pápua-neoguineeán (referitor la Papua-Noua Guinee) (-pu-a-ne-o-gu-i-) adj. m., s. m., pl. pápua-neoguineéni; adj. f., s. f. pápua-neoguineeánă, pl. pápua-neoguineéne
papuașilor
PÁPUA-NEOGUINEEÁN, -Ă, papua-neoguineeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Papua-Noua Guinee sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Papua-Noua Guinee sau papua-neoguineenilor (1), referitor la statul Papua-Noua Guinee ori la papua-neoguineeni. – Papua-Noua Guinee (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
pápua-neoguineeán (referitor la Papua-Noua Guinee) (-pu-a-ne-o-gu-i-) adj. m., s. m., pl. pápua-neoguineéni; adj. f., s. f. pápua-neoguineeánă, pl. pápua-neoguineéne
papuașilor
PAPUÁȘ, -Ă, papuași, -e, s. m. și f., adj, 1. S. m. și f. (La pl.) Subtip de populație de rasă negroidă din tipul melanezian sau locuitor autohton din Noua Guinee; (și la sg.) persoană aparținând acestei populații. 2. Adj. Care aparține insulelor Noua Guinee sau papuașilor (1), privitor la papuași ori la insulele Noua Guinee. [Pr.: -pu-aș] – Din fr. papouas. DOOM
papuáș (-pu-aș) adj. m., s. m., pl. papuáși; adj. f., s. f. papuáșă, art. papuáșa, pl. papuáșe
papuașilor
PAPUÁȘ, -Ă, papuași, -e, s. m. și f., adj, 1. S. m. și f. (La pl.) Subtip de populație de rasă negroidă din tipul melanezian sau locuitor autohton din Noua Guinee; (și la sg.) persoană aparținând acestei populații. 2. Adj. Care aparține insulelor Noua Guinee sau papuașilor (1), privitor la papuași ori la insulele Noua Guinee. [Pr.: -pu-aș] – Din fr. papouas. DOOM
papuáș (-pu-aș) adj. m., s. m., pl. papuáși; adj. f., s. f. papuáșă, art. papuáșa, pl. papuáșe
papuașo
PÁPUA-NEOGUINEEÁN, -Ă, papua-neoguineeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Papua-Noua Guinee sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Papua-Noua Guinee sau papua-neoguineenilor (1), referitor la statul Papua-Noua Guinee ori la papua-neoguineeni. – Papua-Noua Guinee (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
pápua-neoguineeán (referitor la Papua-Noua Guinee) (-pu-a-ne-o-gu-i-) adj. m., s. m., pl. pápua-neoguineéni; adj. f., s. f. pápua-neoguineeánă, pl. pápua-neoguineéne
papuașo
PAPUÁȘ, -Ă, papuași, -e, s. m. și f., adj, 1. S. m. și f. (La pl.) Subtip de populație de rasă negroidă din tipul melanezian sau locuitor autohton din Noua Guinee; (și la sg.) persoană aparținând acestei populații. 2. Adj. Care aparține insulelor Noua Guinee sau papuașilor (1), privitor la papuași ori la insulele Noua Guinee. [Pr.: -pu-aș] – Din fr. papouas. DOOM
papuáș (-pu-aș) adj. m., s. m., pl. papuáși; adj. f., s. f. papuáșă, art. papuáșa, pl. papuáșe
papuașul
PÁPUA-NEOGUINEEÁN, -Ă, papua-neoguineeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Papua-Noua Guinee sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Papua-Noua Guinee sau papua-neoguineenilor (1), referitor la statul Papua-Noua Guinee ori la papua-neoguineeni. – Papua-Noua Guinee (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
pápua-neoguineeán (referitor la Papua-Noua Guinee) (-pu-a-ne-o-gu-i-) adj. m., s. m., pl. pápua-neoguineéni; adj. f., s. f. pápua-neoguineeánă, pl. pápua-neoguineéne
papuașul
PÁPUA-NEOGUINEEÁN, -Ă, papua-neoguineeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Papua-Noua Guinee sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Papua-Noua Guinee sau papua-neoguineenilor (1), referitor la statul Papua-Noua Guinee ori la papua-neoguineeni. – Papua-Noua Guinee (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
pápua-neoguineeán (referitor la Papua-Noua Guinee) (-pu-a-ne-o-gu-i-) adj. m., s. m., pl. pápua-neoguineéni; adj. f., s. f. pápua-neoguineeánă, pl. pápua-neoguineéne
papuașul
PAPUÁȘ, -Ă, papuași, -e, s. m. și f., adj, 1. S. m. și f. (La pl.) Subtip de populație de rasă negroidă din tipul melanezian sau locuitor autohton din Noua Guinee; (și la sg.) persoană aparținând acestei populații. 2. Adj. Care aparține insulelor Noua Guinee sau papuașilor (1), privitor la papuași ori la insulele Noua Guinee. [Pr.: -pu-aș] – Din fr. papouas. DOOM
papuáș (-pu-aș) adj. m., s. m., pl. papuáși; adj. f., s. f. papuáșă, art. papuáșa, pl. papuáșe
papuașul
PAPUÁȘ, -Ă, papuași, -e, s. m. și f., adj, 1. S. m. și f. (La pl.) Subtip de populație de rasă negroidă din tipul melanezian sau locuitor autohton din Noua Guinee; (și la sg.) persoană aparținând acestei populații. 2. Adj. Care aparține insulelor Noua Guinee sau papuașilor (1), privitor la papuași ori la insulele Noua Guinee. [Pr.: -pu-aș] – Din fr. papouas. DOOM
papuáș (-pu-aș) adj. m., s. m., pl. papuáși; adj. f., s. f. papuáșă, art. papuáșa, pl. papuáșe
papuașule
PÁPUA-NEOGUINEEÁN, -Ă, papua-neoguineeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Papua-Noua Guinee sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Papua-Noua Guinee sau papua-neoguineenilor (1), referitor la statul Papua-Noua Guinee ori la papua-neoguineeni. – Papua-Noua Guinee (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
pápua-neoguineeán (referitor la Papua-Noua Guinee) (-pu-a-ne-o-gu-i-) adj. m., s. m., pl. pápua-neoguineéni; adj. f., s. f. pápua-neoguineeánă, pl. pápua-neoguineéne
papuașule
PAPUÁȘ, -Ă, papuași, -e, s. m. și f., adj, 1. S. m. și f. (La pl.) Subtip de populație de rasă negroidă din tipul melanezian sau locuitor autohton din Noua Guinee; (și la sg.) persoană aparținând acestei populații. 2. Adj. Care aparține insulelor Noua Guinee sau papuașilor (1), privitor la papuași ori la insulele Noua Guinee. [Pr.: -pu-aș] – Din fr. papouas. DOOM
papuáș (-pu-aș) adj. m., s. m., pl. papuáși; adj. f., s. f. papuáșă, art. papuáșa, pl. papuáșe
papuașului
PÁPUA-NEOGUINEEÁN, -Ă, papua-neoguineeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Papua-Noua Guinee sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Papua-Noua Guinee sau papua-neoguineenilor (1), referitor la statul Papua-Noua Guinee ori la papua-neoguineeni. – Papua-Noua Guinee (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
pápua-neoguineeán (referitor la Papua-Noua Guinee) (-pu-a-ne-o-gu-i-) adj. m., s. m., pl. pápua-neoguineéni; adj. f., s. f. pápua-neoguineeánă, pl. pápua-neoguineéne
papuașului
PÁPUA-NEOGUINEEÁN, -Ă, papua-neoguineeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Papua-Noua Guinee sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Papua-Noua Guinee sau papua-neoguineenilor (1), referitor la statul Papua-Noua Guinee ori la papua-neoguineeni. – Papua-Noua Guinee (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
pápua-neoguineeán (referitor la Papua-Noua Guinee) (-pu-a-ne-o-gu-i-) adj. m., s. m., pl. pápua-neoguineéni; adj. f., s. f. pápua-neoguineeánă, pl. pápua-neoguineéne
papuașului
PAPUÁȘ, -Ă, papuași, -e, s. m. și f., adj, 1. S. m. și f. (La pl.) Subtip de populație de rasă negroidă din tipul melanezian sau locuitor autohton din Noua Guinee; (și la sg.) persoană aparținând acestei populații. 2. Adj. Care aparține insulelor Noua Guinee sau papuașilor (1), privitor la papuași ori la insulele Noua Guinee. [Pr.: -pu-aș] – Din fr. papouas. DOOM
papuáș (-pu-aș) adj. m., s. m., pl. papuáși; adj. f., s. f. papuáșă, art. papuáșa, pl. papuáșe
papuașului
PAPUÁȘ, -Ă, papuași, -e, s. m. și f., adj, 1. S. m. și f. (La pl.) Subtip de populație de rasă negroidă din tipul melanezian sau locuitor autohton din Noua Guinee; (și la sg.) persoană aparținând acestei populații. 2. Adj. Care aparține insulelor Noua Guinee sau papuașilor (1), privitor la papuași ori la insulele Noua Guinee. [Pr.: -pu-aș] – Din fr. papouas. DOOM
papuáș (-pu-aș) adj. m., s. m., pl. papuáși; adj. f., s. f. papuáșă, art. papuáșa, pl. papuáșe
papuc
PAPÚC1, papuci, s. m. 1. Încălțăminte ușoară (fară toc), care se poartă în casă; p. gener. pantof ușor de vară. ◊ Expr. (Fam.) A o lua (sau a o șterge) la papuc = a fugi. (Fam.) A fi (sau a pune, a ține etc.) sub papuc = a fi (sau a pune, a ține etc.) sub ascultarea deplină a cuiva, a se lăsa sau a face să se lase condus de cineva. (Rar) A lăsa (pe cineva) la papuci = a sărăci complet (pe cineva). A da (cuiva) papucii = a da (pe cineva) afară, a obliga (pe cineva) să plece. 2. Piesă de lemn care se așază la baza unui stâlp pentru a-i mări suprafața de sprijin. ♦ Piesă de oțel fixată la capătul inferior al unui pilon, pentru a împiedica strivirea acestuia când este bătut în pământ. ♦ Palier pentru rezemarea pe capre a cablului purtător al unui funicular. ♦ Piesă folosită la legarea unui conductor electric la bornele unei instalații electrice sau ale unui aparat electric în vederea stabilirii unui contact demontabil. 3. Compus: papucul-doamnei = plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu frunzele lungi, cu flori mari, galbene cu purpuriu (Cypripedium calceolus). [Var.: (reg.) păpúc s. m.] – Din tc. papuç, magh. papucs. DOOM
papúc s. m., pl. papúci
papuc
PAPÚCĂ s. m. (Înv.) Bunic. [Var.: papúc s. m.] – Cf. ngr. pappús. DOOM
papúcă (bunic) (înv.) s. m., g.-d. art. papúcăi
papuca
PAPÚCĂ s. m. (Înv.) Bunic. [Var.: papúc s. m.] – Cf. ngr. pappús. DOOM
papúcă (bunic) (înv.) s. m., g.-d. art. papúcăi
papucar
PĂPUCÁR s. m. v. papucar. DOOM
papucár (înv., reg.) s. m., pl. papucári
papucari
PĂPUCÁR s. m. v. papucar. DOOM
papucár (înv., reg.) s. m., pl. papucári
papucarii
PĂPUCÁR s. m. v. papucar. DOOM
papucár (înv., reg.) s. m., pl. papucári
papucarilor
PĂPUCÁR s. m. v. papucar. DOOM
papucár (înv., reg.) s. m., pl. papucári
papucarul
PĂPUCÁR s. m. v. papucar. DOOM
papucár (înv., reg.) s. m., pl. papucári
papucarului
PĂPUCÁR s. m. v. papucar. DOOM
papucár (înv., reg.) s. m., pl. papucári
papucaș
PAPUCÁȘ, papucași, s. m. (Rar) Papucel. [Var.: (reg.) păpucáș s. m.] – Papuc1 + suf. -aș. DOOM
papucáș (rar) s. m., pl. papucáși
papucași
PAPUCÁȘ, papucași, s. m. (Rar) Papucel. [Var.: (reg.) păpucáș s. m.] – Papuc1 + suf. -aș. DOOM
papucáș (rar) s. m., pl. papucáși
papucașii
PAPUCÁȘ, papucași, s. m. (Rar) Papucel. [Var.: (reg.) păpucáș s. m.] – Papuc1 + suf. -aș. DOOM
papucáș (rar) s. m., pl. papucáși
papucașilor
PAPUCÁȘ, papucași, s. m. (Rar) Papucel. [Var.: (reg.) păpucáș s. m.] – Papuc1 + suf. -aș. DOOM
papucáș (rar) s. m., pl. papucáși
papucașul
PAPUCÁȘ, papucași, s. m. (Rar) Papucel. [Var.: (reg.) păpucáș s. m.] – Papuc1 + suf. -aș. DOOM
papucáș (rar) s. m., pl. papucáși
papucașului
PAPUCÁȘ, papucași, s. m. (Rar) Papucel. [Var.: (reg.) păpucáș s. m.] – Papuc1 + suf. -aș. DOOM
papucáș (rar) s. m., pl. papucáși
papucei
PAPUCÉL, papucei, s. m. Diminutiv al lui papuc1; papucaș. – Papuc1 + suf. -el. DOOM
papucél s. m., pl. papucéi, art. papucéii
papuceii
PAPUCÉL, papucei, s. m. Diminutiv al lui papuc1; papucaș. – Papuc1 + suf. -el. DOOM
papucél s. m., pl. papucéi, art. papucéii
papuceilor
PAPUCÉL, papucei, s. m. Diminutiv al lui papuc1; papucaș. – Papuc1 + suf. -el. DOOM
papucél s. m., pl. papucéi, art. papucéii
papucel
PAPUCÉL, papucei, s. m. Diminutiv al lui papuc1; papucaș. – Papuc1 + suf. -el. DOOM
papucél s. m., pl. papucéi, art. papucéii
papucelul
PAPUCÉL, papucei, s. m. Diminutiv al lui papuc1; papucaș. – Papuc1 + suf. -el. DOOM
papucél s. m., pl. papucéi, art. papucéii
papucelului
PAPUCÉL, papucei, s. m. Diminutiv al lui papuc1; papucaș. – Papuc1 + suf. -el. DOOM
papucél s. m., pl. papucéi, art. papucéii
papuci
PAPÚC1, papuci, s. m. 1. Încălțăminte ușoară (fară toc), care se poartă în casă; p. gener. pantof ușor de vară. ◊ Expr. (Fam.) A o lua (sau a o șterge) la papuc = a fugi. (Fam.) A fi (sau a pune, a ține etc.) sub papuc = a fi (sau a pune, a ține etc.) sub ascultarea deplină a cuiva, a se lăsa sau a face să se lase condus de cineva. (Rar) A lăsa (pe cineva) la papuci = a sărăci complet (pe cineva). A da (cuiva) papucii = a da (pe cineva) afară, a obliga (pe cineva) să plece. 2. Piesă de lemn care se așază la baza unui stâlp pentru a-i mări suprafața de sprijin. ♦ Piesă de oțel fixată la capătul inferior al unui pilon, pentru a împiedica strivirea acestuia când este bătut în pământ. ♦ Palier pentru rezemarea pe capre a cablului purtător al unui funicular. ♦ Piesă folosită la legarea unui conductor electric la bornele unei instalații electrice sau ale unui aparat electric în vederea stabilirii unui contact demontabil. 3. Compus: papucul-doamnei = plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu frunzele lungi, cu flori mari, galbene cu purpuriu (Cypripedium calceolus). [Var.: (reg.) păpúc s. m.] – Din tc. papuç, magh. papucs. DOOM
papúc s. m., pl. papúci
papuci
PAPÚCĂ s. m. (Înv.) Bunic. [Var.: papúc s. m.] – Cf. ngr. pappús. DOOM
papúcă (bunic) (înv.) s. m., g.-d. art. papúcăi
papucii
PAPÚC1, papuci, s. m. 1. Încălțăminte ușoară (fară toc), care se poartă în casă; p. gener. pantof ușor de vară. ◊ Expr. (Fam.) A o lua (sau a o șterge) la papuc = a fugi. (Fam.) A fi (sau a pune, a ține etc.) sub papuc = a fi (sau a pune, a ține etc.) sub ascultarea deplină a cuiva, a se lăsa sau a face să se lase condus de cineva. (Rar) A lăsa (pe cineva) la papuci = a sărăci complet (pe cineva). A da (cuiva) papucii = a da (pe cineva) afară, a obliga (pe cineva) să plece. 2. Piesă de lemn care se așază la baza unui stâlp pentru a-i mări suprafața de sprijin. ♦ Piesă de oțel fixată la capătul inferior al unui pilon, pentru a împiedica strivirea acestuia când este bătut în pământ. ♦ Palier pentru rezemarea pe capre a cablului purtător al unui funicular. ♦ Piesă folosită la legarea unui conductor electric la bornele unei instalații electrice sau ale unui aparat electric în vederea stabilirii unui contact demontabil. 3. Compus: papucul-doamnei = plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu frunzele lungi, cu flori mari, galbene cu purpuriu (Cypripedium calceolus). [Var.: (reg.) păpúc s. m.] – Din tc. papuç, magh. papucs. DOOM
papúc s. m., pl. papúci
papucii
PAPÚCĂ s. m. (Înv.) Bunic. [Var.: papúc s. m.] – Cf. ngr. pappús. DOOM
papúcă (bunic) (înv.) s. m., g.-d. art. papúcăi
papucilor
PAPÚC1, papuci, s. m. 1. Încălțăminte ușoară (fară toc), care se poartă în casă; p. gener. pantof ușor de vară. ◊ Expr. (Fam.) A o lua (sau a o șterge) la papuc = a fugi. (Fam.) A fi (sau a pune, a ține etc.) sub papuc = a fi (sau a pune, a ține etc.) sub ascultarea deplină a cuiva, a se lăsa sau a face să se lase condus de cineva. (Rar) A lăsa (pe cineva) la papuci = a sărăci complet (pe cineva). A da (cuiva) papucii = a da (pe cineva) afară, a obliga (pe cineva) să plece. 2. Piesă de lemn care se așază la baza unui stâlp pentru a-i mări suprafața de sprijin. ♦ Piesă de oțel fixată la capătul inferior al unui pilon, pentru a împiedica strivirea acestuia când este bătut în pământ. ♦ Palier pentru rezemarea pe capre a cablului purtător al unui funicular. ♦ Piesă folosită la legarea unui conductor electric la bornele unei instalații electrice sau ale unui aparat electric în vederea stabilirii unui contact demontabil. 3. Compus: papucul-doamnei = plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu frunzele lungi, cu flori mari, galbene cu purpuriu (Cypripedium calceolus). [Var.: (reg.) păpúc s. m.] – Din tc. papuç, magh. papucs. DOOM
papúc s. m., pl. papúci
papucilor
PAPÚCĂ s. m. (Înv.) Bunic. [Var.: papúc s. m.] – Cf. ngr. pappús. DOOM
papúcă (bunic) (înv.) s. m., g.-d. art. papúcăi
papuco
PAPÚCĂ s. m. (Înv.) Bunic. [Var.: papúc s. m.] – Cf. ngr. pappús. DOOM
papúcă (bunic) (înv.) s. m., g.-d. art. papúcăi
papucul
PAPÚC1, papuci, s. m. 1. Încălțăminte ușoară (fară toc), care se poartă în casă; p. gener. pantof ușor de vară. ◊ Expr. (Fam.) A o lua (sau a o șterge) la papuc = a fugi. (Fam.) A fi (sau a pune, a ține etc.) sub papuc = a fi (sau a pune, a ține etc.) sub ascultarea deplină a cuiva, a se lăsa sau a face să se lase condus de cineva. (Rar) A lăsa (pe cineva) la papuci = a sărăci complet (pe cineva). A da (cuiva) papucii = a da (pe cineva) afară, a obliga (pe cineva) să plece. 2. Piesă de lemn care se așază la baza unui stâlp pentru a-i mări suprafața de sprijin. ♦ Piesă de oțel fixată la capătul inferior al unui pilon, pentru a împiedica strivirea acestuia când este bătut în pământ. ♦ Palier pentru rezemarea pe capre a cablului purtător al unui funicular. ♦ Piesă folosită la legarea unui conductor electric la bornele unei instalații electrice sau ale unui aparat electric în vederea stabilirii unui contact demontabil. 3. Compus: papucul-doamnei = plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu frunzele lungi, cu flori mari, galbene cu purpuriu (Cypripedium calceolus). [Var.: (reg.) păpúc s. m.] – Din tc. papuç, magh. papucs. DOOM
papúc s. m., pl. papúci
papucul
PAPÚCĂ s. m. (Înv.) Bunic. [Var.: papúc s. m.] – Cf. ngr. pappús. DOOM
papúcă (bunic) (înv.) s. m., g.-d. art. papúcăi
papucului
PAPÚC1, papuci, s. m. 1. Încălțăminte ușoară (fară toc), care se poartă în casă; p. gener. pantof ușor de vară. ◊ Expr. (Fam.) A o lua (sau a o șterge) la papuc = a fugi. (Fam.) A fi (sau a pune, a ține etc.) sub papuc = a fi (sau a pune, a ține etc.) sub ascultarea deplină a cuiva, a se lăsa sau a face să se lase condus de cineva. (Rar) A lăsa (pe cineva) la papuci = a sărăci complet (pe cineva). A da (cuiva) papucii = a da (pe cineva) afară, a obliga (pe cineva) să plece. 2. Piesă de lemn care se așază la baza unui stâlp pentru a-i mări suprafața de sprijin. ♦ Piesă de oțel fixată la capătul inferior al unui pilon, pentru a împiedica strivirea acestuia când este bătut în pământ. ♦ Palier pentru rezemarea pe capre a cablului purtător al unui funicular. ♦ Piesă folosită la legarea unui conductor electric la bornele unei instalații electrice sau ale unui aparat electric în vederea stabilirii unui contact demontabil. 3. Compus: papucul-doamnei = plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu frunzele lungi, cu flori mari, galbene cu purpuriu (Cypripedium calceolus). [Var.: (reg.) păpúc s. m.] – Din tc. papuç, magh. papucs. DOOM
papúc s. m., pl. papúci
papucului
PAPÚCĂ s. m. (Înv.) Bunic. [Var.: papúc s. m.] – Cf. ngr. pappús. DOOM
papúcă (bunic) (înv.) s. m., g.-d. art. papúcăi
papucăi
PAPÚCĂ s. m. (Înv.) Bunic. [Var.: papúc s. m.] – Cf. ngr. pappús. DOOM
papúcă (bunic) (înv.) s. m., g.-d. art. papúcăi
papugii
PAPUGÍU, papugii, s. m. (Fam.) Om de nimic, care se ține de înșelăciuni, care trăiește din șiretlicuri. – Din tc. papuççu. DOOM
papugíu (fam.) s. m., art. papugíul; pl. papugíi, art. papugíii (-gi-ii)
papugiii
PAPUGÍU, papugii, s. m. (Fam.) Om de nimic, care se ține de înșelăciuni, care trăiește din șiretlicuri. – Din tc. papuççu. DOOM
papugíu (fam.) s. m., art. papugíul; pl. papugíi, art. papugíii (-gi-ii)
papugiilor
PAPUGÍU, papugii, s. m. (Fam.) Om de nimic, care se ține de înșelăciuni, care trăiește din șiretlicuri. – Din tc. papuççu. DOOM
papugíu (fam.) s. m., art. papugíul; pl. papugíi, art. papugíii (-gi-ii)
papugiu
PAPUGÍU, papugii, s. m. (Fam.) Om de nimic, care se ține de înșelăciuni, care trăiește din șiretlicuri. – Din tc. papuççu. DOOM
papugíu (fam.) s. m., art. papugíul; pl. papugíi, art. papugíii (-gi-ii)
papugiul
PAPUGÍU, papugii, s. m. (Fam.) Om de nimic, care se ține de înșelăciuni, care trăiește din șiretlicuri. – Din tc. papuççu. DOOM
papugíu (fam.) s. m., art. papugíul; pl. papugíi, art. papugíii (-gi-ii)
papugiului
PAPUGÍU, papugii, s. m. (Fam.) Om de nimic, care se ține de înșelăciuni, care trăiește din șiretlicuri. – Din tc. papuççu. DOOM
papugíu (fam.) s. m., art. papugíul; pl. papugíi, art. papugíii (-gi-ii)
papul
PAP s. n. Substanță lipicioasă preparată din gluten cu apă și folosită la lipiri rezistente, în special la încălțăminte; material de lipit preparat în casă din făină și apă; cocă1. – Din germ. Papp. DOOM
pap s. n.
papula
PÁPULĂ, papule, s. f. Leziune superficială a pielii, caracterizată printr-o mică ridicătură roșiatică sau neagră, dură, care apare în unele boli de piele și în sifilis. – Din lat. papula, fr. papule. DOOM
pápulă s. f., g.-d. art. pápulei; pl. pápule
papule
PÁPULĂ, papule, s. f. Leziune superficială a pielii, caracterizată printr-o mică ridicătură roșiatică sau neagră, dură, care apare în unele boli de piele și în sifilis. – Din lat. papula, fr. papule. DOOM
pápulă s. f., g.-d. art. pápulei; pl. pápule
papulei
PÁPULĂ, papule, s. f. Leziune superficială a pielii, caracterizată printr-o mică ridicătură roșiatică sau neagră, dură, care apare în unele boli de piele și în sifilis. – Din lat. papula, fr. papule. DOOM
pápulă s. f., g.-d. art. pápulei; pl. pápule
papulele
PÁPULĂ, papule, s. f. Leziune superficială a pielii, caracterizată printr-o mică ridicătură roșiatică sau neagră, dură, care apare în unele boli de piele și în sifilis. – Din lat. papula, fr. papule. DOOM
pápulă s. f., g.-d. art. pápulei; pl. pápule
papulelor
PÁPULĂ, papule, s. f. Leziune superficială a pielii, caracterizată printr-o mică ridicătură roșiatică sau neagră, dură, care apare în unele boli de piele și în sifilis. – Din lat. papula, fr. papule. DOOM
pápulă s. f., g.-d. art. pápulei; pl. pápule
papuloasa
PAPULÓS, -OÁSĂ adj. Cu papule. [< fr. papuleux].
papuloase
PAPULÓS, -OÁSĂ adj. Cu papule. [< fr. papuleux].
papuloasei
PAPULÓS, -OÁSĂ adj. Cu papule. [< fr. papuleux].
papuloasele
PAPULÓS, -OÁSĂ adj. Cu papule. [< fr. papuleux].
papuloaselor
PAPULÓS, -OÁSĂ adj. Cu papule. [< fr. papuleux].
papulos
PAPULÓS, -OÁSĂ adj. Cu papule. [< fr. papuleux].
papulosul
PAPULÓS, -OÁSĂ adj. Cu papule. [< fr. papuleux].
papulosului
PAPULÓS, -OÁSĂ adj. Cu papule. [< fr. papuleux].
papuloși
PAPULÓS, -OÁSĂ adj. Cu papule. [< fr. papuleux].
papuloșii
PAPULÓS, -OÁSĂ adj. Cu papule. [< fr. papuleux].
papuloșilor
PAPULÓS, -OÁSĂ adj. Cu papule. [< fr. papuleux].
papului
PAP s. n. Substanță lipicioasă preparată din gluten cu apă și folosită la lipiri rezistente, în special la încălțăminte; material de lipit preparat în casă din făină și apă; cocă1. – Din germ. Papp. DOOM
pap s. n.
papura
PÁPURĂ, papuri, s. f. Grup de plante erbacee acvatice, cu tulpina înaltă, neramificată, cu frunze lungi și înguste, cu flori unisexuate, care crește în locuri mlăștinoase (Typha); plantă care face parte din acest grup; p. restr. frunzele acestor plante, din care se fac rogojini, coșuri etc. – Lat *papura. DOOM
pápură-rotúndă (plantă) s. f., g.-d. art. pápurii-rotúnde
papuri
PÁPURĂ, papuri, s. f. Grup de plante erbacee acvatice, cu tulpina înaltă, neramificată, cu frunze lungi și înguste, cu flori unisexuate, care crește în locuri mlăștinoase (Typha); plantă care face parte din acest grup; p. restr. frunzele acestor plante, din care se fac rogojini, coșuri etc. – Lat *papura. DOOM
pápură-rotúndă (plantă) s. f., g.-d. art. pápurii-rotúnde
papurii
PÁPURĂ, papuri, s. f. Grup de plante erbacee acvatice, cu tulpina înaltă, neramificată, cu frunze lungi și înguste, cu flori unisexuate, care crește în locuri mlăștinoase (Typha); plantă care face parte din acest grup; p. restr. frunzele acestor plante, din care se fac rogojini, coșuri etc. – Lat *papura. DOOM
pápură-rotúndă (plantă) s. f., g.-d. art. pápurii-rotúnde
papurile
PÁPURĂ, papuri, s. f. Grup de plante erbacee acvatice, cu tulpina înaltă, neramificată, cu frunze lungi și înguste, cu flori unisexuate, care crește în locuri mlăștinoase (Typha); plantă care face parte din acest grup; p. restr. frunzele acestor plante, din care se fac rogojini, coșuri etc. – Lat *papura. DOOM
pápură-rotúndă (plantă) s. f., g.-d. art. pápurii-rotúnde
papurilor
PÁPURĂ, papuri, s. f. Grup de plante erbacee acvatice, cu tulpina înaltă, neramificată, cu frunze lungi și înguste, cu flori unisexuate, care crește în locuri mlăștinoase (Typha); plantă care face parte din acest grup; p. restr. frunzele acestor plante, din care se fac rogojini, coșuri etc. – Lat *papura. DOOM
pápură-rotúndă (plantă) s. f., g.-d. art. pápurii-rotúnde
papus
PÁPUS, papusuri, s. n. (Bot.; la compozite) Smoc de perișori la extremitatea superioară a fructului matur. – Din lat. pappus.
papusul
PÁPUS, papusuri, s. n. (Bot.; la compozite) Smoc de perișori la extremitatea superioară a fructului matur. – Din lat. pappus.
papusului
PÁPUS, papusuri, s. n. (Bot.; la compozite) Smoc de perișori la extremitatea superioară a fructului matur. – Din lat. pappus.
papusuri
PÁPUS, papusuri, s. n. (Bot.; la compozite) Smoc de perișori la extremitatea superioară a fructului matur. – Din lat. pappus.
papusurile
PÁPUS, papusuri, s. n. (Bot.; la compozite) Smoc de perișori la extremitatea superioară a fructului matur. – Din lat. pappus.
papusurilor
PÁPUS, papusuri, s. n. (Bot.; la compozite) Smoc de perișori la extremitatea superioară a fructului matur. – Din lat. pappus.
papă
PÁPĂ1 s. f. 1. (În graiul copiilor sau al maturilor care vorbesc cu copiii) Mâncare. Compus: (reg.) papa-găinii = păpădie. 2. (Reg.) Omletă. – Lat. pappa. DOOM
pápă1 (mâncare) s. f., g.-d. art. pápei
papă
PĂPÁ, pap, vb. I. Tranz. 1. (În graiul copiilor) A mânca. ◊ Compus: papă-lapte s. m. invar. = persoană lipsită de energie, de inițiativă; om bleg, nătăfleț. 2. Fig. (Fam.) A irosi, a risipi, a toca (bani, avere etc.). – Lat. pappare. DOOM
păpá (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. pap, 2 sg. papi, 3 pápă; conj. prez. 3 să pápe
papșer
PÁPȘER, papșere, s. n. Foarfecă pentru carton și mucava. – Din germ. Pappschere.
papșere
PÁPȘER, papșere, s. n. Foarfecă pentru carton și mucava. – Din germ. Pappschere.
papșerele
PÁPȘER, papșere, s. n. Foarfecă pentru carton și mucava. – Din germ. Pappschere.
papșerelor
PÁPȘER, papșere, s. n. Foarfecă pentru carton și mucava. – Din germ. Pappschere.
papșerul
PÁPȘER, papșere, s. n. Foarfecă pentru carton și mucava. – Din germ. Pappschere.
papșerului
PÁPȘER, papșere, s. n. Foarfecă pentru carton și mucava. – Din germ. Pappschere.
par
PAR2, -Ă, pari, -e, adj. (Despre numere întregi, puteri etc.) Divizibil cu numărul doi. – Din lat. par. DOOM
par1 adj. m., pl. pari; f. páră, pl. páre
par
par egzamplu expr. de exemplu.
par
PAR1, pari, s. m. 1. Bucată de lemn rotundă, lungă și (relativ) groasă, de obicei ascuțită, folosită mai ales ca element de susținere, de fixare etc. în diferite construcții sau ca pârghie, ca ciomag etc. ◊ Loc. adv. Cu parul = cu forța, silit. ◊ Expr. A-i da (cuiva) cu parul în cap = a bate foarte tare (pe cineva); p. ext. a împiedica (pe cineva) să promoveze, să acționeze etc. Parcă mi-a (sau ți-a, i-a etc.) dat cu parul în cap, se spune când cineva a primit pe neașteptate o veste neplăcută. A (i) se apropia funia de par = a) a fi bătrân, aproape de moarte; b) a se apropia un anumit termen (pentru îndeplinirea presantă a ceva); a se apropia deznodământul. 2. Cracă groasă de copac. ◊ Par de oale = prepeleac (pentru vase, oale). – Lat. palus. DOOM
par2 s. m., pl. pari
par
PĂREÁ, par, vb. II. Intranz. și refl. 1. (Cu valoare de semiauxiliar de modalitate) A da impresia, a crea iluzia; a avea aparența de... ◊ Loc. vb. A-i părea (cuiva) bine = a se bucura. A-i părea (cuiva) rău = a regreta. ◊ Loc. adv. Pare că = parcă1. ◊ Expr. Pe cât se pare = pe cât se vede, pe cât se înțelege. (Rar) (Impers., introduce o propoziție subiectivă) Părea că mă aflam într-un mare oraș. ♦ Intranz. (Rar) A atrage atenția, a impune. 2. A avea impresia, a-și închipui, a crede. ♦ A socoti, a aprecia, a considera, a găsi. 3. A se înșela; a i se năzări. [Var.: (rar) páre vb. III] – Lat. parere. DOOM
păreá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. par, 2 sg. pari, 1 pl. părém, viit. 3 sg. va păreá; conj. prez. 3 să páră; cond. prez. 3 ar păreá; ger. părấnd; part. părút
para
PAR2, -Ă, pari, -e, adj. (Despre numere întregi, puteri etc.) Divizibil cu numărul doi. – Din lat. par. DOOM
par1 adj. m., pl. pari; f. páră, pl. páre
para
HÁRA-PÁRA s. f., adv. (Fam.; în expr.) A face (o) hara-para = a face, a provoca o învălmășeală, o vânzoleală; a face harcea-parcea. – Formație onomatopeică.
para
PARÁ3, parale, s. f. 1. Monedă divizionară egală cu a suta parte dintr-un leu vechi; mică monedă turcească de argint care a circulat și în Țările Române în sec. XVIII-XIX; (astăzi) ban de valoare mică. ◊ Expr. A nu avea (nici o) para (chioară) = a nu avea (nici) un ban. Până într-o para sau până la (o) para = până la ultimul ban; exact (din punct de vedere bănesc). Nu face nici o para (chioară sau nici două parale) sau nu face parale = nu are (nicio) valoare, nu e bun (de nimic). A face (pe cineva) de două parale = a certa (aspru) (pe cineva). A lua (pe cineva) la trei parale = a-i cere cuiva socoteală pentru ceea ce a făcut. ♦ P. gener. Monedă (metalică). 2. (Fam.; la pl.) Bani; p. ext. avere. ◊ Expr. Parale bune = bani mulți. (Fam.) A face parale = a fi valoros, de preț. A ști câte parale face cineva = a fi bine lămurit în privința caracterului, a meritelor sau a capacității cuiva. – Din tc. para. DOOM
pará1 s. f., art. paráua, g.-d. art. parálei; pl. parále, art. parálele
para
PARÁ4, parez, vb. I. Tranz. A evita printr-o contralovitură o lovitură a adversarului la duel, la scrimă etc. ♦ P. gener. A reuși să evite, să facă față. – Din fr. parer. DOOM
pará2 (a ~) vb., ind. prez. 3 pareáză
para
PÁRĂ2, pere, s. f. 1. Fructul părului1. ◊ Expr. A-i pica (sau a-i cădea cuiva) para în gură = a obține ceva fără efort, fără muncă. Nu plătește nicio pară putredă, se spune despre cineva sau ceva fără nicio valoare. 2. P. anal. Nume dat unor obiecte, unor piese tehnice etc. în formă de pară2 (1). – Lat. pira. DOOM
páră2 (fruct) s. f., g.-d. art. pérei; pl. pére
parabal
PARABÁL, parabaluri, s. n. Panou de pe un poligon (2) în care se opresc gloanțele ricoșate. – Din fr. pare-balles.
parabalul
PARABÁL, parabaluri, s. n. Panou de pe un poligon (2) în care se opresc gloanțele ricoșate. – Din fr. pare-balles.
parabalului
PARABÁL, parabaluri, s. n. Panou de pe un poligon (2) în care se opresc gloanțele ricoșate. – Din fr. pare-balles.
parabaluri
PARABÁL, parabaluri, s. n. Panou de pe un poligon (2) în care se opresc gloanțele ricoșate. – Din fr. pare-balles.
parabalurile
PARABÁL, parabaluri, s. n. Panou de pe un poligon (2) în care se opresc gloanțele ricoșate. – Din fr. pare-balles.
parabalurilor
PARABÁL, parabaluri, s. n. Panou de pe un poligon (2) în care se opresc gloanțele ricoșate. – Din fr. pare-balles.
parabaza
PARABÁZĂ, parabaze, s. f. Secvență a comediei antice grecești, situată de obicei în prima parte a piesei, în care actorul își exprimă (prin intermediul corifeului) propriile păreri în legătură cu realitățile înfățișate. – Din fr. parabase, germ. Parabase. DOOM
parabáză s. f., g.-d. art. parabázei; pl. parabáze
parabaze
PARABÁZĂ, parabaze, s. f. Secvență a comediei antice grecești, situată de obicei în prima parte a piesei, în care actorul își exprimă (prin intermediul corifeului) propriile păreri în legătură cu realitățile înfățișate. – Din fr. parabase, germ. Parabase. DOOM
parabáză s. f., g.-d. art. parabázei; pl. parabáze
parabazei
PARABÁZĂ, parabaze, s. f. Secvență a comediei antice grecești, situată de obicei în prima parte a piesei, în care actorul își exprimă (prin intermediul corifeului) propriile păreri în legătură cu realitățile înfățișate. – Din fr. parabase, germ. Parabase. DOOM
parabáză s. f., g.-d. art. parabázei; pl. parabáze
parabazele
PARABÁZĂ, parabaze, s. f. Secvență a comediei antice grecești, situată de obicei în prima parte a piesei, în care actorul își exprimă (prin intermediul corifeului) propriile păreri în legătură cu realitățile înfățișate. – Din fr. parabase, germ. Parabase. DOOM
parabáză s. f., g.-d. art. parabázei; pl. parabáze
parabazelor
PARABÁZĂ, parabaze, s. f. Secvență a comediei antice grecești, situată de obicei în prima parte a piesei, în care actorul își exprimă (prin intermediul corifeului) propriile păreri în legătură cu realitățile înfățișate. – Din fr. parabase, germ. Parabase. DOOM
parabáză s. f., g.-d. art. parabázei; pl. parabáze
parabellum
PARABÉLLUM s.n. Tip de pistolet semiautomat, folosit mai ales ca armă de război. [< germ. Parabellum – sigla telegrafică a primului fabricant].
parabil
PARÁBIL, -Ă, parabili, -e, adj. (Sport; despre lovituri, goluri etc.) Care poate fi evitat sau apărat. – Para4 + suf. -bil. DOOM
parábil adj. m., pl. parábili; f. parábilă, pl. parábile
parabila
PARÁBIL, -Ă, parabili, -e, adj. (Sport; despre lovituri, goluri etc.) Care poate fi evitat sau apărat. – Para4 + suf. -bil. DOOM
parábil adj. m., pl. parábili; f. parábilă, pl. parábile
parabile
PARÁBIL, -Ă, parabili, -e, adj. (Sport; despre lovituri, goluri etc.) Care poate fi evitat sau apărat. – Para4 + suf. -bil. DOOM
parábil adj. m., pl. parábili; f. parábilă, pl. parábile
parabilei
PARÁBIL, -Ă, parabili, -e, adj. (Sport; despre lovituri, goluri etc.) Care poate fi evitat sau apărat. – Para4 + suf. -bil. DOOM
parábil adj. m., pl. parábili; f. parábilă, pl. parábile
parabilele
PARÁBIL, -Ă, parabili, -e, adj. (Sport; despre lovituri, goluri etc.) Care poate fi evitat sau apărat. – Para4 + suf. -bil. DOOM
parábil adj. m., pl. parábili; f. parábilă, pl. parábile
parabilelor
PARÁBIL, -Ă, parabili, -e, adj. (Sport; despre lovituri, goluri etc.) Care poate fi evitat sau apărat. – Para4 + suf. -bil. DOOM
parábil adj. m., pl. parábili; f. parábilă, pl. parábile
parabili
PARÁBIL, -Ă, parabili, -e, adj. (Sport; despre lovituri, goluri etc.) Care poate fi evitat sau apărat. – Para4 + suf. -bil. DOOM
parábil adj. m., pl. parábili; f. parábilă, pl. parábile
parabilii
PARÁBIL, -Ă, parabili, -e, adj. (Sport; despre lovituri, goluri etc.) Care poate fi evitat sau apărat. – Para4 + suf. -bil. DOOM
parábil adj. m., pl. parábili; f. parábilă, pl. parábile
parabililor
PARÁBIL, -Ă, parabili, -e, adj. (Sport; despre lovituri, goluri etc.) Care poate fi evitat sau apărat. – Para4 + suf. -bil. DOOM
parábil adj. m., pl. parábili; f. parábilă, pl. parábile
parabilul
PARÁBIL, -Ă, parabili, -e, adj. (Sport; despre lovituri, goluri etc.) Care poate fi evitat sau apărat. – Para4 + suf. -bil. DOOM
parábil adj. m., pl. parábili; f. parábilă, pl. parábile
parabilului
PARÁBIL, -Ă, parabili, -e, adj. (Sport; despre lovituri, goluri etc.) Care poate fi evitat sau apărat. – Para4 + suf. -bil. DOOM
parábil adj. m., pl. parábili; f. parábilă, pl. parábile
parabiont
PARABIÓNT s.n. (Bot.) Organism care trăiește în parabioză. [Pron. -bi-ont. / cf. germ. Parabiont].
parabiontul
PARABIÓNT s.n. (Bot.) Organism care trăiește în parabioză. [Pron. -bi-ont. / cf. germ. Parabiont].
parabiontului
PARABIÓNT s.n. (Bot.) Organism care trăiește în parabioză. [Pron. -bi-ont. / cf. germ. Parabiont].
parabiotic
PARABIÓTIC, -Ă, parabiotici, -ce, adj. (Med.) Referitor la parabioză, de parabioză. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. parabiotique.
parabiotica
PARABIÓTIC, -Ă, parabiotici, -ce, adj. (Med.) Referitor la parabioză, de parabioză. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. parabiotique.
parabiotice
PARABIÓTIC, -Ă, parabiotici, -ce, adj. (Med.) Referitor la parabioză, de parabioză. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. parabiotique.
parabioticei
PARABIÓTIC, -Ă, parabiotici, -ce, adj. (Med.) Referitor la parabioză, de parabioză. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. parabiotique.
parabioticele
PARABIÓTIC, -Ă, parabiotici, -ce, adj. (Med.) Referitor la parabioză, de parabioză. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. parabiotique.
parabioticelor
PARABIÓTIC, -Ă, parabiotici, -ce, adj. (Med.) Referitor la parabioză, de parabioză. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. parabiotique.
parabiotici
PARABIÓTIC, -Ă, parabiotici, -ce, adj. (Med.) Referitor la parabioză, de parabioză. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. parabiotique.
parabioticii
PARABIÓTIC, -Ă, parabiotici, -ce, adj. (Med.) Referitor la parabioză, de parabioză. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. parabiotique.
parabioticilor
PARABIÓTIC, -Ă, parabiotici, -ce, adj. (Med.) Referitor la parabioză, de parabioză. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. parabiotique.
parabioticul
PARABIÓTIC, -Ă, parabiotici, -ce, adj. (Med.) Referitor la parabioză, de parabioză. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. parabiotique.
parabioticului
PARABIÓTIC, -Ă, parabiotici, -ce, adj. (Med.) Referitor la parabioză, de parabioză. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. parabiotique.
parabioza
PARABIÓZĂ, parabioze, s. f. 1. (Med.) Pierdere a conductibilității normale a unui nerv. 2. Stare a unui organism aflat la limita de jos a condițiilor vitale. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. parabiose.
parabioze
PARABIÓZĂ, parabioze, s. f. 1. (Med.) Pierdere a conductibilității normale a unui nerv. 2. Stare a unui organism aflat la limita de jos a condițiilor vitale. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. parabiose.
parabiozei
PARABIÓZĂ, parabioze, s. f. 1. (Med.) Pierdere a conductibilității normale a unui nerv. 2. Stare a unui organism aflat la limita de jos a condițiilor vitale. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. parabiose.
parabiozele
PARABIÓZĂ, parabioze, s. f. 1. (Med.) Pierdere a conductibilității normale a unui nerv. 2. Stare a unui organism aflat la limita de jos a condițiilor vitale. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. parabiose.
parabiozelor
PARABIÓZĂ, parabioze, s. f. 1. (Med.) Pierdere a conductibilității normale a unui nerv. 2. Stare a unui organism aflat la limita de jos a condițiilor vitale. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. parabiose.
parabola
PARÁBOLĂ2, parabole, s. f. Povestire alegorică cu un cuprins religios sau moral; pildă; p. ext. exprimare alegorică, afirmație care cuprinde un anumit tâlc; fabulă, alegorie. – Din fr. parabole, lat. parabola. DOOM
parábolă s. f., g.-d. art. parábolei; pl. parábole
parabole
PARÁBOLĂ2, parabole, s. f. Povestire alegorică cu un cuprins religios sau moral; pildă; p. ext. exprimare alegorică, afirmație care cuprinde un anumit tâlc; fabulă, alegorie. – Din fr. parabole, lat. parabola. DOOM
parábolă s. f., g.-d. art. parábolei; pl. parábole
parabolei
PARÁBOLĂ2, parabole, s. f. Povestire alegorică cu un cuprins religios sau moral; pildă; p. ext. exprimare alegorică, afirmație care cuprinde un anumit tâlc; fabulă, alegorie. – Din fr. parabole, lat. parabola. DOOM
parábolă s. f., g.-d. art. parábolei; pl. parábole
parabolele
PARÁBOLĂ2, parabole, s. f. Povestire alegorică cu un cuprins religios sau moral; pildă; p. ext. exprimare alegorică, afirmație care cuprinde un anumit tâlc; fabulă, alegorie. – Din fr. parabole, lat. parabola. DOOM
parábolă s. f., g.-d. art. parábolei; pl. parábole
parabolelor
PARÁBOLĂ2, parabole, s. f. Povestire alegorică cu un cuprins religios sau moral; pildă; p. ext. exprimare alegorică, afirmație care cuprinde un anumit tâlc; fabulă, alegorie. – Din fr. parabole, lat. parabola. DOOM
parábolă s. f., g.-d. art. parábolei; pl. parábole
parabolic
PARABÓLIC2, -Ă, parabolici, -ce, adj. Cu caracter de parabolă2; alegoric. – Din fr. parabolique. DOOM
parabólic adj. m., pl. parabólici; f. parabólică, pl. parabólice
parabolica
PARABÓLIC2, -Ă, parabolici, -ce, adj. Cu caracter de parabolă2; alegoric. – Din fr. parabolique. DOOM
parabólic adj. m., pl. parabólici; f. parabólică, pl. parabólice
parabolice
PARABÓLIC2, -Ă, parabolici, -ce, adj. Cu caracter de parabolă2; alegoric. – Din fr. parabolique. DOOM
parabólic adj. m., pl. parabólici; f. parabólică, pl. parabólice
parabolicei
PARABÓLIC2, -Ă, parabolici, -ce, adj. Cu caracter de parabolă2; alegoric. – Din fr. parabolique. DOOM
parabólic adj. m., pl. parabólici; f. parabólică, pl. parabólice
parabolicele
PARABÓLIC2, -Ă, parabolici, -ce, adj. Cu caracter de parabolă2; alegoric. – Din fr. parabolique. DOOM
parabólic adj. m., pl. parabólici; f. parabólică, pl. parabólice
parabolicelor
PARABÓLIC2, -Ă, parabolici, -ce, adj. Cu caracter de parabolă2; alegoric. – Din fr. parabolique. DOOM
parabólic adj. m., pl. parabólici; f. parabólică, pl. parabólice
parabolici
PARABÓLIC2, -Ă, parabolici, -ce, adj. Cu caracter de parabolă2; alegoric. – Din fr. parabolique. DOOM
parabólic adj. m., pl. parabólici; f. parabólică, pl. parabólice
parabolicii
PARABÓLIC2, -Ă, parabolici, -ce, adj. Cu caracter de parabolă2; alegoric. – Din fr. parabolique. DOOM
parabólic adj. m., pl. parabólici; f. parabólică, pl. parabólice
parabolicilor
PARABÓLIC2, -Ă, parabolici, -ce, adj. Cu caracter de parabolă2; alegoric. – Din fr. parabolique. DOOM
parabólic adj. m., pl. parabólici; f. parabólică, pl. parabólice
parabolicul
PARABÓLIC2, -Ă, parabolici, -ce, adj. Cu caracter de parabolă2; alegoric. – Din fr. parabolique. DOOM
parabólic adj. m., pl. parabólici; f. parabólică, pl. parabólice
parabolicului
PARABÓLIC2, -Ă, parabolici, -ce, adj. Cu caracter de parabolă2; alegoric. – Din fr. parabolique. DOOM
parabólic adj. m., pl. parabólici; f. parabólică, pl. parabólice
paraboloid
PARABOLOÍD, paraboloizi, s. m. (Mat.) 1. Suprafață descrisă de o parabolă1 care se deplasează astfel încât planul ei rămâne mereu paralel cu el însuși, iar vârful ei descrie o parabolă1 fixă. 2. (În sintagma) Paraboloid de rotație = suprafața generată prin rotația unei parabole1 în jurul axei de simetrie. – Din fr. paraboloïde. DOOM
paraboloíd s. m., pl. paraboloízi
paraboloidal
PARABOLOIDÁL, -Ă, paraboloidali, -e, adj. Care are formă de paraboloid, ca paraboloidul. [Pr.: -lo-i-] – Din fr. paraboloïdal. DOOM
paraboloidál (-lo-i-) adj. m., pl. paraboloidáli; f. paraboloidálă, pl. paraboloidále
paraboloidala
PARABOLOIDÁL, -Ă, paraboloidali, -e, adj. Care are formă de paraboloid, ca paraboloidul. [Pr.: -lo-i-] – Din fr. paraboloïdal. DOOM
paraboloidál (-lo-i-) adj. m., pl. paraboloidáli; f. paraboloidálă, pl. paraboloidále
paraboloidale
PARABOLOIDÁL, -Ă, paraboloidali, -e, adj. Care are formă de paraboloid, ca paraboloidul. [Pr.: -lo-i-] – Din fr. paraboloïdal. DOOM
paraboloidál (-lo-i-) adj. m., pl. paraboloidáli; f. paraboloidálă, pl. paraboloidále
paraboloidalei
PARABOLOIDÁL, -Ă, paraboloidali, -e, adj. Care are formă de paraboloid, ca paraboloidul. [Pr.: -lo-i-] – Din fr. paraboloïdal. DOOM
paraboloidál (-lo-i-) adj. m., pl. paraboloidáli; f. paraboloidálă, pl. paraboloidále
paraboloidalele
PARABOLOIDÁL, -Ă, paraboloidali, -e, adj. Care are formă de paraboloid, ca paraboloidul. [Pr.: -lo-i-] – Din fr. paraboloïdal. DOOM
paraboloidál (-lo-i-) adj. m., pl. paraboloidáli; f. paraboloidálă, pl. paraboloidále
paraboloidalelor
PARABOLOIDÁL, -Ă, paraboloidali, -e, adj. Care are formă de paraboloid, ca paraboloidul. [Pr.: -lo-i-] – Din fr. paraboloïdal. DOOM
paraboloidál (-lo-i-) adj. m., pl. paraboloidáli; f. paraboloidálă, pl. paraboloidále
paraboloidali
PARABOLOIDÁL, -Ă, paraboloidali, -e, adj. Care are formă de paraboloid, ca paraboloidul. [Pr.: -lo-i-] – Din fr. paraboloïdal. DOOM
paraboloidál (-lo-i-) adj. m., pl. paraboloidáli; f. paraboloidálă, pl. paraboloidále
paraboloidalii
PARABOLOIDÁL, -Ă, paraboloidali, -e, adj. Care are formă de paraboloid, ca paraboloidul. [Pr.: -lo-i-] – Din fr. paraboloïdal. DOOM
paraboloidál (-lo-i-) adj. m., pl. paraboloidáli; f. paraboloidálă, pl. paraboloidále
paraboloidalilor
PARABOLOIDÁL, -Ă, paraboloidali, -e, adj. Care are formă de paraboloid, ca paraboloidul. [Pr.: -lo-i-] – Din fr. paraboloïdal. DOOM
paraboloidál (-lo-i-) adj. m., pl. paraboloidáli; f. paraboloidálă, pl. paraboloidále
paraboloidalul
PARABOLOIDÁL, -Ă, paraboloidali, -e, adj. Care are formă de paraboloid, ca paraboloidul. [Pr.: -lo-i-] – Din fr. paraboloïdal. DOOM
paraboloidál (-lo-i-) adj. m., pl. paraboloidáli; f. paraboloidálă, pl. paraboloidále
paraboloidalului
PARABOLOIDÁL, -Ă, paraboloidali, -e, adj. Care are formă de paraboloid, ca paraboloidul. [Pr.: -lo-i-] – Din fr. paraboloïdal. DOOM
paraboloidál (-lo-i-) adj. m., pl. paraboloidáli; f. paraboloidálă, pl. paraboloidále
paraboloidul
PARABOLOÍD, paraboloizi, s. m. (Mat.) 1. Suprafață descrisă de o parabolă1 care se deplasează astfel încât planul ei rămâne mereu paralel cu el însuși, iar vârful ei descrie o parabolă1 fixă. 2. (În sintagma) Paraboloid de rotație = suprafața generată prin rotația unei parabole1 în jurul axei de simetrie. – Din fr. paraboloïde. DOOM
paraboloíd s. m., pl. paraboloízi
paraboloidului
PARABOLOÍD, paraboloizi, s. m. (Mat.) 1. Suprafață descrisă de o parabolă1 care se deplasează astfel încât planul ei rămâne mereu paralel cu el însuși, iar vârful ei descrie o parabolă1 fixă. 2. (În sintagma) Paraboloid de rotație = suprafața generată prin rotația unei parabole1 în jurul axei de simetrie. – Din fr. paraboloïde. DOOM
paraboloíd s. m., pl. paraboloízi
paraboloizi
PARABOLOÍD, paraboloizi, s. m. (Mat.) 1. Suprafață descrisă de o parabolă1 care se deplasează astfel încât planul ei rămâne mereu paralel cu el însuși, iar vârful ei descrie o parabolă1 fixă. 2. (În sintagma) Paraboloid de rotație = suprafața generată prin rotația unei parabole1 în jurul axei de simetrie. – Din fr. paraboloïde. DOOM
paraboloíd s. m., pl. paraboloízi
paraboloizii
PARABOLOÍD, paraboloizi, s. m. (Mat.) 1. Suprafață descrisă de o parabolă1 care se deplasează astfel încât planul ei rămâne mereu paralel cu el însuși, iar vârful ei descrie o parabolă1 fixă. 2. (În sintagma) Paraboloid de rotație = suprafața generată prin rotația unei parabole1 în jurul axei de simetrie. – Din fr. paraboloïde. DOOM
paraboloíd s. m., pl. paraboloízi
paraboloizilor
PARABOLOÍD, paraboloizi, s. m. (Mat.) 1. Suprafață descrisă de o parabolă1 care se deplasează astfel încât planul ei rămâne mereu paralel cu el însuși, iar vârful ei descrie o parabolă1 fixă. 2. (În sintagma) Paraboloid de rotație = suprafața generată prin rotația unei parabole1 în jurul axei de simetrie. – Din fr. paraboloïde. DOOM
paraboloíd s. m., pl. paraboloízi
parabucla
PARABÚCLĂ, parabucle, s. f. (Mar.) Parâmă folosită pentru ridicarea unui scondru pe punte. – Para1- + buclă.
parabucle
PARABÚCLĂ, parabucle, s. f. (Mar.) Parâmă folosită pentru ridicarea unui scondru pe punte. – Para1- + buclă.
parabuclei
PARABÚCLĂ, parabucle, s. f. (Mar.) Parâmă folosită pentru ridicarea unui scondru pe punte. – Para1- + buclă.
parabuclele
PARABÚCLĂ, parabucle, s. f. (Mar.) Parâmă folosită pentru ridicarea unui scondru pe punte. – Para1- + buclă.
parabuclelor
PARABÚCLĂ, parabucle, s. f. (Mar.) Parâmă folosită pentru ridicarea unui scondru pe punte. – Para1- + buclă.
parabulia
PARABULÍE, parabulii, s. f. (Med.) Tulburare funcțională la psihopați, manifestată prin scăderea activității voluntare. – Din fr. paraboulie.
parabulie
PARABULÍE, parabulii, s. f. (Med.) Tulburare funcțională la psihopați, manifestată prin scăderea activității voluntare. – Din fr. paraboulie.
parabuliei
PARABULÍE, parabulii, s. f. (Med.) Tulburare funcțională la psihopați, manifestată prin scăderea activității voluntare. – Din fr. paraboulie.
parabulii
PARABULÍE, parabulii, s. f. (Med.) Tulburare funcțională la psihopați, manifestată prin scăderea activității voluntare. – Din fr. paraboulie.
parabuliile
PARABULÍE, parabulii, s. f. (Med.) Tulburare funcțională la psihopați, manifestată prin scăderea activității voluntare. – Din fr. paraboulie.
parabuliilor
PARABULÍE, parabulii, s. f. (Med.) Tulburare funcțională la psihopați, manifestată prin scăderea activității voluntare. – Din fr. paraboulie.
paracazeină
PARACAZEÍNĂ s. f. Produs obținut prin coagularea cazeinei din lapte. [Pr.: -ze-i-] – Din fr. paraceséine.
paracenteza
PARACENTÉZĂ, paracenteze, s. f. (Med.) Puncție efectuată într-o cavitate naturală, în vederea evacuării lichidului patologic pe care îl conține. – Din fr. paracentèse. DOOM
paracentéză s. f., g.-d. art. paracentézei; pl. paracentéze
paracenteze
PARACENTÉZĂ, paracenteze, s. f. (Med.) Puncție efectuată într-o cavitate naturală, în vederea evacuării lichidului patologic pe care îl conține. – Din fr. paracentèse. DOOM
paracentéză s. f., g.-d. art. paracentézei; pl. paracentéze
paracentezei
PARACENTÉZĂ, paracenteze, s. f. (Med.) Puncție efectuată într-o cavitate naturală, în vederea evacuării lichidului patologic pe care îl conține. – Din fr. paracentèse. DOOM
paracentéză s. f., g.-d. art. paracentézei; pl. paracentéze
paracentezele
PARACENTÉZĂ, paracenteze, s. f. (Med.) Puncție efectuată într-o cavitate naturală, în vederea evacuării lichidului patologic pe care îl conține. – Din fr. paracentèse. DOOM
paracentéză s. f., g.-d. art. paracentézei; pl. paracentéze
paracentezelor
PARACENTÉZĂ, paracenteze, s. f. (Med.) Puncție efectuată într-o cavitate naturală, în vederea evacuării lichidului patologic pe care îl conține. – Din fr. paracentèse. DOOM
paracentéză s. f., g.-d. art. paracentézei; pl. paracentéze
paracetamol
PARACETAMÓL s. n. Produs farmaceutic cu acțiune analgezică și antipiretică. – Din fr. paracétamol, engl. paracetamol.
paracheratoza
PARACHERATÓZĂ s.f. (Biol.) Cheratinizare incompletă a celulelor epiteliale ale stratului cornos al epidermei. [< fr. parakeratose, cf. gr. para – lângă, keras – corn]. DOOM
paracheratóză s. f., g.-d. art. paracheratózei
paracheratoze
PARACHERATÓZĂ s.f. (Biol.) Cheratinizare incompletă a celulelor epiteliale ale stratului cornos al epidermei. [< fr. parakeratose, cf. gr. para – lângă, keras – corn]. DOOM
paracheratóză s. f., g.-d. art. paracheratózei
paracheratozei
PARACHERATÓZĂ s.f. (Biol.) Cheratinizare incompletă a celulelor epiteliale ale stratului cornos al epidermei. [< fr. parakeratose, cf. gr. para – lângă, keras – corn]. DOOM
paracheratóză s. f., g.-d. art. paracheratózei
parachernița
PARACHÉRNIȚĂ, parachernițe, s. f. Plantă erbacee medicinală cu tulpina dreaptă, cu frunzele alungite și cu flori verzi (Parietaria officinalis). – Et. nec. DOOM
parachérniță s. f., g.-d. art. parachérniței; pl. parachérnițe
parachernițe
PARACHÉRNIȚĂ, parachernițe, s. f. Plantă erbacee medicinală cu tulpina dreaptă, cu frunzele alungite și cu flori verzi (Parietaria officinalis). – Et. nec. DOOM
parachérniță s. f., g.-d. art. parachérniței; pl. parachérnițe
paracherniței
PARACHÉRNIȚĂ, parachernițe, s. f. Plantă erbacee medicinală cu tulpina dreaptă, cu frunzele alungite și cu flori verzi (Parietaria officinalis). – Et. nec. DOOM
parachérniță s. f., g.-d. art. parachérniței; pl. parachérnițe
parachernițele
PARACHÉRNIȚĂ, parachernițe, s. f. Plantă erbacee medicinală cu tulpina dreaptă, cu frunzele alungite și cu flori verzi (Parietaria officinalis). – Et. nec. DOOM
parachérniță s. f., g.-d. art. parachérniței; pl. parachérnițe
parachernițelor
PARACHÉRNIȚĂ, parachernițe, s. f. Plantă erbacee medicinală cu tulpina dreaptă, cu frunzele alungite și cu flori verzi (Parietaria officinalis). – Et. nec. DOOM
parachérniță s. f., g.-d. art. parachérniței; pl. parachérnițe
parachinezia
PARACHINEZÍE, parachinezii, s. f. (Med.) Tulburare a funcției motorii, constând în efectuarea unor mișcări anormale. [Scris și: parakinezie] – Din fr. parakinésie.
parachinezie
PARACHINEZÍE, parachinezii, s. f. (Med.) Tulburare a funcției motorii, constând în efectuarea unor mișcări anormale. [Scris și: parakinezie] – Din fr. parakinésie.
parachineziei
PARACHINEZÍE, parachinezii, s. f. (Med.) Tulburare a funcției motorii, constând în efectuarea unor mișcări anormale. [Scris și: parakinezie] – Din fr. parakinésie.
parachinezii
PARACHINEZÍE, parachinezii, s. f. (Med.) Tulburare a funcției motorii, constând în efectuarea unor mișcări anormale. [Scris și: parakinezie] – Din fr. parakinésie.
parachineziile
PARACHINEZÍE, parachinezii, s. f. (Med.) Tulburare a funcției motorii, constând în efectuarea unor mișcări anormale. [Scris și: parakinezie] – Din fr. parakinésie.
parachineziilor
PARACHINEZÍE, parachinezii, s. f. (Med.) Tulburare a funcției motorii, constând în efectuarea unor mișcări anormale. [Scris și: parakinezie] – Din fr. parakinésie.
paracistita
PARACISTÍTĂ, paracistite, s. f. (Med.) Inflamație a țesutului conjunctiv din jurul vezicii urinare. – Din fr. paracystite.
paracistite
PARACISTÍTĂ, paracistite, s. f. (Med.) Inflamație a țesutului conjunctiv din jurul vezicii urinare. – Din fr. paracystite.
paracistitei
PARACISTÍTĂ, paracistite, s. f. (Med.) Inflamație a țesutului conjunctiv din jurul vezicii urinare. – Din fr. paracystite.
paracistitele
PARACISTÍTĂ, paracistite, s. f. (Med.) Inflamație a țesutului conjunctiv din jurul vezicii urinare. – Din fr. paracystite.
paracistitelor
PARACISTÍTĂ, paracistite, s. f. (Med.) Inflamație a țesutului conjunctiv din jurul vezicii urinare. – Din fr. paracystite.
paracivilizația
PARACIVILIZÁȚIE, paracivilizații, s. f. (Livr.) Stare inferioară civilizației; manifestare ce mimează civilizația autentică; care se află la marginea civilizației. – Para2- + civilizație.
paracivilizație
PARACIVILIZÁȚIE, paracivilizații, s. f. (Livr.) Stare inferioară civilizației; manifestare ce mimează civilizația autentică; care se află la marginea civilizației. – Para2- + civilizație.
paracivilizației
PARACIVILIZÁȚIE, paracivilizații, s. f. (Livr.) Stare inferioară civilizației; manifestare ce mimează civilizația autentică; care se află la marginea civilizației. – Para2- + civilizație.
paracivilizații
PARACIVILIZÁȚIE, paracivilizații, s. f. (Livr.) Stare inferioară civilizației; manifestare ce mimează civilizația autentică; care se află la marginea civilizației. – Para2- + civilizație.
paracivilizațiile
PARACIVILIZÁȚIE, paracivilizații, s. f. (Livr.) Stare inferioară civilizației; manifestare ce mimează civilizația autentică; care se află la marginea civilizației. – Para2- + civilizație.
paracivilizațiilor
PARACIVILIZÁȚIE, paracivilizații, s. f. (Livr.) Stare inferioară civilizației; manifestare ce mimează civilizația autentică; care se află la marginea civilizației. – Para2- + civilizație.
paraclaza
PARACLÁZĂ, paraclaze, s. f. (Geol.) Falie. – Din fr. paraclase.
paraclaze
PARACLÁZĂ, paraclaze, s. f. (Geol.) Falie. – Din fr. paraclase.
paraclazei
PARACLÁZĂ, paraclaze, s. f. (Geol.) Falie. – Din fr. paraclase.
paraclazele
PARACLÁZĂ, paraclaze, s. f. (Geol.) Falie. – Din fr. paraclase.
paraclazelor
PARACLÁZĂ, paraclaze, s. f. (Geol.) Falie. – Din fr. paraclase.
paraclinic
PARACLÍNIC, -Ă, paraclinici, -ce, adj. (Med.) Care depășește domeniul clinic. – Para1- + clinic. DOOM
*paraclínic (-ra-cli-) adj. m., pl. paraclínici; f. paraclínică, pl. paraclínice
paraclinica
PARACLÍNIC, -Ă, paraclinici, -ce, adj. (Med.) Care depășește domeniul clinic. – Para1- + clinic. DOOM
*paraclínic (-ra-cli-) adj. m., pl. paraclínici; f. paraclínică, pl. paraclínice
paraclinice
PARACLÍNIC, -Ă, paraclinici, -ce, adj. (Med.) Care depășește domeniul clinic. – Para1- + clinic. DOOM
*paraclínic (-ra-cli-) adj. m., pl. paraclínici; f. paraclínică, pl. paraclínice
paraclinicei
PARACLÍNIC, -Ă, paraclinici, -ce, adj. (Med.) Care depășește domeniul clinic. – Para1- + clinic. DOOM
*paraclínic (-ra-cli-) adj. m., pl. paraclínici; f. paraclínică, pl. paraclínice
paraclinicele
PARACLÍNIC, -Ă, paraclinici, -ce, adj. (Med.) Care depășește domeniul clinic. – Para1- + clinic. DOOM
*paraclínic (-ra-cli-) adj. m., pl. paraclínici; f. paraclínică, pl. paraclínice
paraclinicelor
PARACLÍNIC, -Ă, paraclinici, -ce, adj. (Med.) Care depășește domeniul clinic. – Para1- + clinic. DOOM
*paraclínic (-ra-cli-) adj. m., pl. paraclínici; f. paraclínică, pl. paraclínice
paraclinici
PARACLÍNIC, -Ă, paraclinici, -ce, adj. (Med.) Care depășește domeniul clinic. – Para1- + clinic. DOOM
*paraclínic (-ra-cli-) adj. m., pl. paraclínici; f. paraclínică, pl. paraclínice
paraclinicii
PARACLÍNIC, -Ă, paraclinici, -ce, adj. (Med.) Care depășește domeniul clinic. – Para1- + clinic. DOOM
*paraclínic (-ra-cli-) adj. m., pl. paraclínici; f. paraclínică, pl. paraclínice
paraclinicilor
PARACLÍNIC, -Ă, paraclinici, -ce, adj. (Med.) Care depășește domeniul clinic. – Para1- + clinic. DOOM
*paraclínic (-ra-cli-) adj. m., pl. paraclínici; f. paraclínică, pl. paraclínice
paraclinicul
PARACLÍNIC, -Ă, paraclinici, -ce, adj. (Med.) Care depășește domeniul clinic. – Para1- + clinic. DOOM
*paraclínic (-ra-cli-) adj. m., pl. paraclínici; f. paraclínică, pl. paraclínice
paraclinicului
PARACLÍNIC, -Ă, paraclinici, -ce, adj. (Med.) Care depășește domeniul clinic. – Para1- + clinic. DOOM
*paraclínic (-ra-cli-) adj. m., pl. paraclínici; f. paraclínică, pl. paraclínice
paraclis
PARACLÍS, paraclise, s. n. 1. Capelă construită alături de o biserică, într-un cimitir, în interiorul unei clădiri etc. 2. (În religia creștină ortodoxă) Slujbă religioasă de laudă și de invocare a Fecioarei Maria, a lui Isus sau a unui sfânt; rugăciunea închinată unuia dintre aceștia; p. ext. carte care cuprinde astfel de rugăciuni. [Pl. și: paraclisuri] – Din sl. paraklisŭ. DOOM
paraclís (-ra-clis) s. n., pl. paraclíse
paraclis
PARACLÍS, paraclise, s. n. 1. Capelă construită alături de o biserică, într-un cimitir, în interiorul unei clădiri etc. 2. (În religia creștină ortodoxă) Slujbă religioasă de laudă și de invocare a Fecioarei Maria, a lui Isus sau a unui sfânt; rugăciunea închinată unuia dintre aceștia; p. ext. carte care cuprinde astfel de rugăciuni. [Pl. și: paraclisuri] – Din sl. paraklisŭ.
paraclise
PARACLÍS, paraclise, s. n. 1. Capelă construită alături de o biserică, într-un cimitir, în interiorul unei clădiri etc. 2. (În religia creștină ortodoxă) Slujbă religioasă de laudă și de invocare a Fecioarei Maria, a lui Isus sau a unui sfânt; rugăciunea închinată unuia dintre aceștia; p. ext. carte care cuprinde astfel de rugăciuni. [Pl. și: paraclisuri] – Din sl. paraklisŭ. DOOM
paraclís (-ra-clis) s. n., pl. paraclíse
paraclisele
PARACLÍS, paraclise, s. n. 1. Capelă construită alături de o biserică, într-un cimitir, în interiorul unei clădiri etc. 2. (În religia creștină ortodoxă) Slujbă religioasă de laudă și de invocare a Fecioarei Maria, a lui Isus sau a unui sfânt; rugăciunea închinată unuia dintre aceștia; p. ext. carte care cuprinde astfel de rugăciuni. [Pl. și: paraclisuri] – Din sl. paraklisŭ. DOOM
paraclís (-ra-clis) s. n., pl. paraclíse
paracliselor
PARACLÍS, paraclise, s. n. 1. Capelă construită alături de o biserică, într-un cimitir, în interiorul unei clădiri etc. 2. (În religia creștină ortodoxă) Slujbă religioasă de laudă și de invocare a Fecioarei Maria, a lui Isus sau a unui sfânt; rugăciunea închinată unuia dintre aceștia; p. ext. carte care cuprinde astfel de rugăciuni. [Pl. și: paraclisuri] – Din sl. paraklisŭ. DOOM
paraclís (-ra-clis) s. n., pl. paraclíse
paracliser
PARACLISÉR, paracliseri, s. m. Persoană însărcinată cu paza unei biserici, îndeplinind și unele servicii la oficierea cultului; țârcovnic. – Paraclis + suf. -er. DOOM
paraclisér (-ra-cli-) s. m., pl. paracliséri
paracliseri
PARACLISÉR, paracliseri, s. m. Persoană însărcinată cu paza unei biserici, îndeplinind și unele servicii la oficierea cultului; țârcovnic. – Paraclis + suf. -er. DOOM
paraclisér (-ra-cli-) s. m., pl. paracliséri
paracliserii
PARACLISÉR, paracliseri, s. m. Persoană însărcinată cu paza unei biserici, îndeplinind și unele servicii la oficierea cultului; țârcovnic. – Paraclis + suf. -er. DOOM
paraclisér (-ra-cli-) s. m., pl. paracliséri
paracliserilor
PARACLISÉR, paracliseri, s. m. Persoană însărcinată cu paza unei biserici, îndeplinind și unele servicii la oficierea cultului; țârcovnic. – Paraclis + suf. -er. DOOM
paraclisér (-ra-cli-) s. m., pl. paracliséri
paracliserița
PARACLISERÍȚĂ, paracliserițe, s. f. Femeie care îngrijește și păzește o biserică, participând și la oficierea cultului. – Paracliser + suf. -iță.
paracliserițe
PARACLISERÍȚĂ, paracliserițe, s. f. Femeie care îngrijește și păzește o biserică, participând și la oficierea cultului. – Paracliser + suf. -iță.
paracliseriței
PARACLISERÍȚĂ, paracliserițe, s. f. Femeie care îngrijește și păzește o biserică, participând și la oficierea cultului. – Paracliser + suf. -iță.
paracliserițele
PARACLISERÍȚĂ, paracliserițe, s. f. Femeie care îngrijește și păzește o biserică, participând și la oficierea cultului. – Paracliser + suf. -iță.
paracliserițelor
PARACLISERÍȚĂ, paracliserițe, s. f. Femeie care îngrijește și păzește o biserică, participând și la oficierea cultului. – Paracliser + suf. -iță.
paracliserul
PARACLISÉR, paracliseri, s. m. Persoană însărcinată cu paza unei biserici, îndeplinind și unele servicii la oficierea cultului; țârcovnic. – Paraclis + suf. -er. DOOM
paraclisér (-ra-cli-) s. m., pl. paracliséri
paracliserului
PARACLISÉR, paracliseri, s. m. Persoană însărcinată cu paza unei biserici, îndeplinind și unele servicii la oficierea cultului; țârcovnic. – Paraclis + suf. -er. DOOM
paraclisér (-ra-cli-) s. m., pl. paracliséri
paraclisi
paraclisi, paraclisesc v. t. (intl.) a mărturisi / a-și recunoaște vinovăția în anchetă.
paraclisier
PARACLISIÉR s. m. v. paracliser.
paraclisit
paraclisit, -ă, paraclisiți, -te adj. (intl.) fricos, slab de înger.
paraclisul
PARACLÍS, paraclise, s. n. 1. Capelă construită alături de o biserică, într-un cimitir, în interiorul unei clădiri etc. 2. (În religia creștină ortodoxă) Slujbă religioasă de laudă și de invocare a Fecioarei Maria, a lui Isus sau a unui sfânt; rugăciunea închinată unuia dintre aceștia; p. ext. carte care cuprinde astfel de rugăciuni. [Pl. și: paraclisuri] – Din sl. paraklisŭ. DOOM
paraclís (-ra-clis) s. n., pl. paraclíse
paraclisului
PARACLÍS, paraclise, s. n. 1. Capelă construită alături de o biserică, într-un cimitir, în interiorul unei clădiri etc. 2. (În religia creștină ortodoxă) Slujbă religioasă de laudă și de invocare a Fecioarei Maria, a lui Isus sau a unui sfânt; rugăciunea închinată unuia dintre aceștia; p. ext. carte care cuprinde astfel de rugăciuni. [Pl. și: paraclisuri] – Din sl. paraklisŭ. DOOM
paraclís (-ra-clis) s. n., pl. paraclíse
paracronism
PARACRONÍSM, paracronisme, s. n. (Rar) Eroare care constă în a situa un eveniment mai târziu decât a avut loc în realitate. – Din fr. parachronisme. DOOM
paracronísm (rar) (-ra-cro-) s. n., pl. paracronísme
paracronisme
PARACRONÍSM, paracronisme, s. n. (Rar) Eroare care constă în a situa un eveniment mai târziu decât a avut loc în realitate. – Din fr. parachronisme. DOOM
paracronísm (rar) (-ra-cro-) s. n., pl. paracronísme
paracronismele
PARACRONÍSM, paracronisme, s. n. (Rar) Eroare care constă în a situa un eveniment mai târziu decât a avut loc în realitate. – Din fr. parachronisme. DOOM
paracronísm (rar) (-ra-cro-) s. n., pl. paracronísme
paracronismelor
PARACRONÍSM, paracronisme, s. n. (Rar) Eroare care constă în a situa un eveniment mai târziu decât a avut loc în realitate. – Din fr. parachronisme. DOOM
paracronísm (rar) (-ra-cro-) s. n., pl. paracronísme
paracronismul
PARACRONÍSM, paracronisme, s. n. (Rar) Eroare care constă în a situa un eveniment mai târziu decât a avut loc în realitate. – Din fr. parachronisme. DOOM
paracronísm (rar) (-ra-cro-) s. n., pl. paracronísme
paracronismului
PARACRONÍSM, paracronisme, s. n. (Rar) Eroare care constă în a situa un eveniment mai târziu decât a avut loc în realitate. – Din fr. parachronisme. DOOM
paracronísm (rar) (-ra-cro-) s. n., pl. paracronísme
paracuzia
PARACUZÍE, paracuzii, s. f. (Med.) Iluzie auditivă. – Din fr. paracousie.
paracuzie
PARACUZÍE, paracuzii, s. f. (Med.) Iluzie auditivă. – Din fr. paracousie.
paracuziei
PARACUZÍE, paracuzii, s. f. (Med.) Iluzie auditivă. – Din fr. paracousie.
paracuzii
PARACUZÍE, paracuzii, s. f. (Med.) Iluzie auditivă. – Din fr. paracousie.
paracuziile
PARACUZÍE, paracuzii, s. f. (Med.) Iluzie auditivă. – Din fr. paracousie.
paracuziilor
PARACUZÍE, paracuzii, s. f. (Med.) Iluzie auditivă. – Din fr. paracousie.
paracăzătoare
PARACĂZĂTÓR, paracăzătoare, s. n. Dispozitiv de siguranță pentru oprirea din cădere a cabinei ascensorului, în cazul ruperii cablului sau al defectării instalației. – Para2- + căzător. DOOM
paracăzătór s. n., pl. paracăzătoáre
paracăzătoarele
PARACĂZĂTÓR, paracăzătoare, s. n. Dispozitiv de siguranță pentru oprirea din cădere a cabinei ascensorului, în cazul ruperii cablului sau al defectării instalației. – Para2- + căzător. DOOM
paracăzătór s. n., pl. paracăzătoáre
paracăzătoarelor
PARACĂZĂTÓR, paracăzătoare, s. n. Dispozitiv de siguranță pentru oprirea din cădere a cabinei ascensorului, în cazul ruperii cablului sau al defectării instalației. – Para2- + căzător. DOOM
paracăzătór s. n., pl. paracăzătoáre
paracăzător
PARACĂZĂTÓR, paracăzătoare, s. n. Dispozitiv de siguranță pentru oprirea din cădere a cabinei ascensorului, în cazul ruperii cablului sau al defectării instalației. – Para2- + căzător. DOOM
paracăzătór s. n., pl. paracăzătoáre
paracăzătorul
PARACĂZĂTÓR, paracăzătoare, s. n. Dispozitiv de siguranță pentru oprirea din cădere a cabinei ascensorului, în cazul ruperii cablului sau al defectării instalației. – Para2- + căzător. DOOM
paracăzătór s. n., pl. paracăzătoáre
paracăzătorului
PARACĂZĂTÓR, paracăzătoare, s. n. Dispozitiv de siguranță pentru oprirea din cădere a cabinei ascensorului, în cazul ruperii cablului sau al defectării instalației. – Para2- + căzător. DOOM
paracăzătór s. n., pl. paracăzătoáre
parada
PARADÁ, paradez, vb. I. Intranz. (Livr.) A se arăta, a se pune (ostentativ) în evidență, a face caz, paradă de ceea ce face ori spune. – Din fr. parader. DOOM
paradá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 paradeáză
parada
PARÁDĂ, parade, s. f. 1. Festivitate militară la care defilează trupele; defilare a trupelor cu prilejul acestei festivități; p. ext. alai, ceremonie; solemnitate, pompă. ◊ Loc. adj. De paradă = de sărbătoare, festiv; pentru ocazii deosebite. ♦ Fig. Atitudine, comportare etc. ostentativă, prin care cineva încearcă să facă impresie, să atragă atenția asupra sa. ◊ Loc. adj. și adv. De paradă = (care se face) de formă, de ochii lumii. ◊ Loc. adv. Cu paradă = cu ostentație, cu importanță exagerată, ostentativ. ◊ Expr. A face paradă de (sau cu) ceva = a face ceva în mod ostentativ, pentru a produce efect, a se făli cu ceva, a face caz. 2. Mișcare sau ansamblu de mișcări prin care un sportiv (scrimer, boxer etc.) parează o lovitură a adversarului și încearcă să dea o ripostă. [Var.: (înv. și reg.) parádie s. f.] – Din germ. Parade, fr. parade. DOOM
parádă s. f., g.-d. art. parádei; pl. paráde
paradai
PARADÁ, paradez, vb. I. Intranz. (Livr.) A se arăta, a se pune (ostentativ) în evidență, a face caz, paradă de ceea ce face ori spune. – Din fr. parader. DOOM
paradá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 paradeáză
paradaisa
PARADÁISĂ, paradaise, s. f. (Bot.; reg.) Pătlăgea roșie. – Din germ. Paradeis. DOOM
paradáisă (reg.) (-dai-) s. f., g.-d. art. paradáisei; pl. paradáise
paradaise
PARADÁISĂ, paradaise, s. f. (Bot.; reg.) Pătlăgea roșie. – Din germ. Paradeis. DOOM
paradáisă (reg.) (-dai-) s. f., g.-d. art. paradáisei; pl. paradáise
paradaisei
PARADÁISĂ, paradaise, s. f. (Bot.; reg.) Pătlăgea roșie. – Din germ. Paradeis. DOOM
paradáisă (reg.) (-dai-) s. f., g.-d. art. paradáisei; pl. paradáise
paradaisele
PARADÁISĂ, paradaise, s. f. (Bot.; reg.) Pătlăgea roșie. – Din germ. Paradeis. DOOM
paradáisă (reg.) (-dai-) s. f., g.-d. art. paradáisei; pl. paradáise
paradaiselor
PARADÁISĂ, paradaise, s. f. (Bot.; reg.) Pătlăgea roșie. – Din germ. Paradeis. DOOM
paradáisă (reg.) (-dai-) s. f., g.-d. art. paradáisei; pl. paradáise
paradam
PARADÁ, paradez, vb. I. Intranz. (Livr.) A se arăta, a se pune (ostentativ) în evidență, a face caz, paradă de ceea ce face ori spune. – Din fr. parader. DOOM
paradá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 paradeáză
paradare
PARADÁ, paradez, vb. I. Intranz. (Livr.) A se arăta, a se pune (ostentativ) în evidență, a face caz, paradă de ceea ce face ori spune. – Din fr. parader. DOOM
paradá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 paradeáză
paradare
PARADÁ, paradez, vb. I. Intranz. (Livr. și ir.) A se arăta, a se pune (ostentativ) în evidență, a face caz, paradă de ceea ce face ori spune. – Din fr. parader.
paradară
PARADÁ, paradez, vb. I. Intranz. (Livr.) A se arăta, a se pune (ostentativ) în evidență, a face caz, paradă de ceea ce face ori spune. – Din fr. parader. DOOM
paradá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 paradeáză
paradarăm
PARADÁ, paradez, vb. I. Intranz. (Livr.) A se arăta, a se pune (ostentativ) în evidență, a face caz, paradă de ceea ce face ori spune. – Din fr. parader. DOOM
paradá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 paradeáză
paradarăți
PARADÁ, paradez, vb. I. Intranz. (Livr.) A se arăta, a se pune (ostentativ) în evidență, a face caz, paradă de ceea ce face ori spune. – Din fr. parader. DOOM
paradá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 paradeáză
paradase
PARADÁ, paradez, vb. I. Intranz. (Livr.) A se arăta, a se pune (ostentativ) în evidență, a face caz, paradă de ceea ce face ori spune. – Din fr. parader. DOOM
paradá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 paradeáză
paradasem
PARADÁ, paradez, vb. I. Intranz. (Livr.) A se arăta, a se pune (ostentativ) în evidență, a face caz, paradă de ceea ce face ori spune. – Din fr. parader. DOOM
paradá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 paradeáză
paradaseră
PARADÁ, paradez, vb. I. Intranz. (Livr.) A se arăta, a se pune (ostentativ) în evidență, a face caz, paradă de ceea ce face ori spune. – Din fr. parader. DOOM
paradá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 paradeáză
paradaserăm
PARADÁ, paradez, vb. I. Intranz. (Livr.) A se arăta, a se pune (ostentativ) în evidență, a face caz, paradă de ceea ce face ori spune. – Din fr. parader. DOOM
paradá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 paradeáză
paradaserăți
PARADÁ, paradez, vb. I. Intranz. (Livr.) A se arăta, a se pune (ostentativ) în evidență, a face caz, paradă de ceea ce face ori spune. – Din fr. parader. DOOM
paradá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 paradeáză
paradaseși
PARADÁ, paradez, vb. I. Intranz. (Livr.) A se arăta, a se pune (ostentativ) în evidență, a face caz, paradă de ceea ce face ori spune. – Din fr. parader. DOOM
paradá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 paradeáză
paradaseți
PARADÁ, paradez, vb. I. Intranz. (Livr.) A se arăta, a se pune (ostentativ) în evidență, a face caz, paradă de ceea ce face ori spune. – Din fr. parader. DOOM
paradá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 paradeáză
paradat
PARADÁ, paradez, vb. I. Intranz. (Livr.) A se arăta, a se pune (ostentativ) în evidență, a face caz, paradă de ceea ce face ori spune. – Din fr. parader. DOOM
paradá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 paradeáză
paradau
PARADÁ, paradez, vb. I. Intranz. (Livr.) A se arăta, a se pune (ostentativ) în evidență, a face caz, paradă de ceea ce face ori spune. – Din fr. parader. DOOM
paradá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 paradeáză
paradași
PARADÁ, paradez, vb. I. Intranz. (Livr.) A se arăta, a se pune (ostentativ) în evidență, a face caz, paradă de ceea ce face ori spune. – Din fr. parader. DOOM
paradá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 paradeáză
paradați
PARADÁ, paradez, vb. I. Intranz. (Livr.) A se arăta, a se pune (ostentativ) în evidență, a face caz, paradă de ceea ce face ori spune. – Din fr. parader. DOOM
paradá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 paradeáză
parade
PARÁDĂ, parade, s. f. 1. Festivitate militară la care defilează trupele; defilare a trupelor cu prilejul acestei festivități; p. ext. alai, ceremonie; solemnitate, pompă. ◊ Loc. adj. De paradă = de sărbătoare, festiv; pentru ocazii deosebite. ♦ Fig. Atitudine, comportare etc. ostentativă, prin care cineva încearcă să facă impresie, să atragă atenția asupra sa. ◊ Loc. adj. și adv. De paradă = (care se face) de formă, de ochii lumii. ◊ Loc. adv. Cu paradă = cu ostentație, cu importanță exagerată, ostentativ. ◊ Expr. A face paradă de (sau cu) ceva = a face ceva în mod ostentativ, pentru a produce efect, a se făli cu ceva, a face caz. 2. Mișcare sau ansamblu de mișcări prin care un sportiv (scrimer, boxer etc.) parează o lovitură a adversarului și încearcă să dea o ripostă. [Var.: (înv. și reg.) parádie s. f.] – Din germ. Parade, fr. parade. DOOM
parádă s. f., g.-d. art. parádei; pl. paráde
paradea
PARADÍ, paradesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Fam.) A (se) strica, a (se) deteriora, a (se) uza. – Din țig. pharado. DOOM
paradí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. paradésc, imperf. 3 sg. paradeá; conj. prez. 3 să paradeáscă
paradeai
PARADÍ, paradesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Fam.) A (se) strica, a (se) deteriora, a (se) uza. – Din țig. pharado. DOOM
paradí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. paradésc, imperf. 3 sg. paradeá; conj. prez. 3 să paradeáscă
paradeală
paradeală, paradeli s. f. 1. uzură, degradare. 2. (intl.) spargere.
paradeam
PARADÍ, paradesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Fam.) A (se) strica, a (se) deteriora, a (se) uza. – Din țig. pharado. DOOM
paradí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. paradésc, imperf. 3 sg. paradeá; conj. prez. 3 să paradeáscă
paradească
PARADÍ, paradesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Fam.) A (se) strica, a (se) deteriora, a (se) uza. – Din țig. pharado. DOOM
paradí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. paradésc, imperf. 3 sg. paradeá; conj. prez. 3 să paradeáscă
paradeau
PARADÍ, paradesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Fam.) A (se) strica, a (se) deteriora, a (se) uza. – Din țig. pharado. DOOM
paradí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. paradésc, imperf. 3 sg. paradeá; conj. prez. 3 să paradeáscă
paradează
PARADÁ, paradez, vb. I. Intranz. (Livr.) A se arăta, a se pune (ostentativ) în evidență, a face caz, paradă de ceea ce face ori spune. – Din fr. parader. DOOM
paradá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 paradeáză
paradeați
PARADÍ, paradesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Fam.) A (se) strica, a (se) deteriora, a (se) uza. – Din țig. pharado. DOOM
paradí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. paradésc, imperf. 3 sg. paradeá; conj. prez. 3 să paradeáscă
paradei
PARÁDĂ, parade, s. f. 1. Festivitate militară la care defilează trupele; defilare a trupelor cu prilejul acestei festivități; p. ext. alai, ceremonie; solemnitate, pompă. ◊ Loc. adj. De paradă = de sărbătoare, festiv; pentru ocazii deosebite. ♦ Fig. Atitudine, comportare etc. ostentativă, prin care cineva încearcă să facă impresie, să atragă atenția asupra sa. ◊ Loc. adj. și adv. De paradă = (care se face) de formă, de ochii lumii. ◊ Loc. adv. Cu paradă = cu ostentație, cu importanță exagerată, ostentativ. ◊ Expr. A face paradă de (sau cu) ceva = a face ceva în mod ostentativ, pentru a produce efect, a se făli cu ceva, a face caz. 2. Mișcare sau ansamblu de mișcări prin care un sportiv (scrimer, boxer etc.) parează o lovitură a adversarului și încearcă să dea o ripostă. [Var.: (înv. și reg.) parádie s. f.] – Din germ. Parade, fr. parade. DOOM
parádă s. f., g.-d. art. parádei; pl. paráde
paradele
PARÁDĂ, parade, s. f. 1. Festivitate militară la care defilează trupele; defilare a trupelor cu prilejul acestei festivități; p. ext. alai, ceremonie; solemnitate, pompă. ◊ Loc. adj. De paradă = de sărbătoare, festiv; pentru ocazii deosebite. ♦ Fig. Atitudine, comportare etc. ostentativă, prin care cineva încearcă să facă impresie, să atragă atenția asupra sa. ◊ Loc. adj. și adv. De paradă = (care se face) de formă, de ochii lumii. ◊ Loc. adv. Cu paradă = cu ostentație, cu importanță exagerată, ostentativ. ◊ Expr. A face paradă de (sau cu) ceva = a face ceva în mod ostentativ, pentru a produce efect, a se făli cu ceva, a face caz. 2. Mișcare sau ansamblu de mișcări prin care un sportiv (scrimer, boxer etc.) parează o lovitură a adversarului și încearcă să dea o ripostă. [Var.: (înv. și reg.) parádie s. f.] – Din germ. Parade, fr. parade. DOOM
parádă s. f., g.-d. art. parádei; pl. paráde
paradelor
PARÁDĂ, parade, s. f. 1. Festivitate militară la care defilează trupele; defilare a trupelor cu prilejul acestei festivități; p. ext. alai, ceremonie; solemnitate, pompă. ◊ Loc. adj. De paradă = de sărbătoare, festiv; pentru ocazii deosebite. ♦ Fig. Atitudine, comportare etc. ostentativă, prin care cineva încearcă să facă impresie, să atragă atenția asupra sa. ◊ Loc. adj. și adv. De paradă = (care se face) de formă, de ochii lumii. ◊ Loc. adv. Cu paradă = cu ostentație, cu importanță exagerată, ostentativ. ◊ Expr. A face paradă de (sau cu) ceva = a face ceva în mod ostentativ, pentru a produce efect, a se făli cu ceva, a face caz. 2. Mișcare sau ansamblu de mișcări prin care un sportiv (scrimer, boxer etc.) parează o lovitură a adversarului și încearcă să dea o ripostă. [Var.: (înv. și reg.) parádie s. f.] – Din germ. Parade, fr. parade. DOOM
parádă s. f., g.-d. art. parádei; pl. paráde
paradelta
PARADÉLTĂ s.f. Porțiune dintr-o deltă care a început să fie erodată. [< engl. paradelta].
paradelte
PARADÉLTĂ s.f. Porțiune dintr-o deltă care a început să fie erodată. [< engl. paradelta].
paradeltei
PARADÉLTĂ s.f. Porțiune dintr-o deltă care a început să fie erodată. [< engl. paradelta].
paradeltele
PARADÉLTĂ s.f. Porțiune dintr-o deltă care a început să fie erodată. [< engl. paradelta].
paradeltelor
PARADÉLTĂ s.f. Porțiune dintr-o deltă care a început să fie erodată. [< engl. paradelta].
paradentoza
PARODONTÓZĂ, parodontoze, s. f. Boală degenerativă a țesuturilor care susțin și fixează dinții, caracterizată prin formarea locală de pungi cu puroi și căderea dinților. [Var.: paradentóză] – Din fr. parodontose, germ. Parodentose. DOOM
!parodontóză (pa-ro-/par-o-) s. f., g.-d. art. parodontózei; pl. parodontóze
paradentoze
PARODONTÓZĂ, parodontoze, s. f. Boală degenerativă a țesuturilor care susțin și fixează dinții, caracterizată prin formarea locală de pungi cu puroi și căderea dinților. [Var.: paradentóză] – Din fr. parodontose, germ. Parodentose. DOOM
!parodontóză (pa-ro-/par-o-) s. f., g.-d. art. parodontózei; pl. parodontóze
paradentozei
PARODONTÓZĂ, parodontoze, s. f. Boală degenerativă a țesuturilor care susțin și fixează dinții, caracterizată prin formarea locală de pungi cu puroi și căderea dinților. [Var.: paradentóză] – Din fr. parodontose, germ. Parodentose. DOOM
!parodontóză (pa-ro-/par-o-) s. f., g.-d. art. parodontózei; pl. parodontóze
paradentozele
PARODONTÓZĂ, parodontoze, s. f. Boală degenerativă a țesuturilor care susțin și fixează dinții, caracterizată prin formarea locală de pungi cu puroi și căderea dinților. [Var.: paradentóză] – Din fr. parodontose, germ. Parodentose. DOOM
!parodontóză (pa-ro-/par-o-) s. f., g.-d. art. parodontózei; pl. parodontóze
paradentozelor
PARODONTÓZĂ, parodontoze, s. f. Boală degenerativă a țesuturilor care susțin și fixează dinții, caracterizată prin formarea locală de pungi cu puroi și căderea dinților. [Var.: paradentóză] – Din fr. parodontose, germ. Parodentose. DOOM
!parodontóză (pa-ro-/par-o-) s. f., g.-d. art. parodontózei; pl. parodontóze
paradențiu
PARADÉNȚIU s.n. v. parodonțiu.
paradesc
PARADÍ, paradesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Fam.) A (se) strica, a (se) deteriora, a (se) uza. – Din țig. pharado. DOOM
paradí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. paradésc, imperf. 3 sg. paradeá; conj. prez. 3 să paradeáscă
paradez
PARADÁ, paradez, vb. I. Intranz. (Livr.) A se arăta, a se pune (ostentativ) în evidență, a face caz, paradă de ceea ce face ori spune. – Din fr. parader. DOOM
paradá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 paradeáză
paradeze
PARADÁ, paradez, vb. I. Intranz. (Livr.) A se arăta, a se pune (ostentativ) în evidență, a face caz, paradă de ceea ce face ori spune. – Din fr. parader. DOOM
paradá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 paradeáză
paradezi
PARADÁ, paradez, vb. I. Intranz. (Livr.) A se arăta, a se pune (ostentativ) în evidență, a face caz, paradă de ceea ce face ori spune. – Din fr. parader. DOOM
paradá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 paradeáză
paradește
PARADÍ, paradesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Fam.) A (se) strica, a (se) deteriora, a (se) uza. – Din țig. pharado. DOOM
paradí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. paradésc, imperf. 3 sg. paradeá; conj. prez. 3 să paradeáscă
paradești
PARADÍ, paradesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Fam.) A (se) strica, a (se) deteriora, a (se) uza. – Din țig. pharado. DOOM
paradí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. paradésc, imperf. 3 sg. paradeá; conj. prez. 3 să paradeáscă
paradi
PARADÍ, paradesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Fam.) A (se) strica, a (se) deteriora, a (se) uza. – Din țig. pharado. DOOM
paradí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. paradésc, imperf. 3 sg. paradeá; conj. prez. 3 să paradeáscă
paradiabet
PARADIABÉT s.n. Stare patologică asemănătoare diabetului, dar având alte cauze. [Pron. -di-a-. / < fr. paradiabète].
paradiabet
PARADIABÉT s.n. Stare patologică asemănătoare diabetului, dar având alte cauze. [Pron. -di-a-. / < fr. paradiabète].
paradiabetul
PARADIABÉT s.n. Stare patologică asemănătoare diabetului, dar având alte cauze. [Pron. -di-a-. / < fr. paradiabète].
paradiabetului
PARADIABÉT s.n. Stare patologică asemănătoare diabetului, dar având alte cauze. [Pron. -di-a-. / < fr. paradiabète].
paradiabeturi
PARADIABÉT s.n. Stare patologică asemănătoare diabetului, dar având alte cauze. [Pron. -di-a-. / < fr. paradiabète].
paradiabeturile
PARADIABÉT s.n. Stare patologică asemănătoare diabetului, dar având alte cauze. [Pron. -di-a-. / < fr. paradiabète].
paradiabeturilor
PARADIABÉT s.n. Stare patologică asemănătoare diabetului, dar având alte cauze. [Pron. -di-a-. / < fr. paradiabète].
paradiafonie
PARADIAFONÍE s. f. Trecere nedorită a semnalelor de pe un canal pe altul la sisteme audio cu două sau mai multe canale; diafonie. [Pr.: -di-a-] – Din fr. paradiaphonie. DOOM
paradiafoníe (-di-a-) s. f., art. paradiafonía, g.-d. paradiafoníi, art. paradiafoníei
paradie
PARÁDIE s. f. v. paradă.
paradigma
PARADÍGMĂ, paradigme, s. f. 1. Ansamblul formelor flexionare ale unui cuvânt. ♦ Tablou al formelor unui cuvânt, dat ca model pentru flexiunea unei părți de vorbire sau a unei clase din cadrul unei părți de vorbire. 2. (Înv.) Exemplu, model; pildă; învățătură. – Din lat. paradigma, ngr. parádigma. DOOM
paradígmă s. f., g.-d. art. paradígmei; pl. paradígme
paradigmatic
PARADIGMÁTIC, -Ă, paradigmatici, -ce, adj. Care face parte dintr-o paradigmă (1), care are paradigmă. – Din fr. paradigmatique. DOOM
paradigmátic adj. m., pl. paradigmátici; f. paradigmátică, pl. paradigmátice
paradigmatica
PARADIGMÁTIC, -Ă, paradigmatici, -ce, adj. Care face parte dintr-o paradigmă (1), care are paradigmă. – Din fr. paradigmatique. DOOM
paradigmátic adj. m., pl. paradigmátici; f. paradigmátică, pl. paradigmátice
paradigmatice
PARADIGMÁTIC, -Ă, paradigmatici, -ce, adj. Care face parte dintr-o paradigmă (1), care are paradigmă. – Din fr. paradigmatique. DOOM
paradigmátic adj. m., pl. paradigmátici; f. paradigmátică, pl. paradigmátice
paradigmaticei
PARADIGMÁTIC, -Ă, paradigmatici, -ce, adj. Care face parte dintr-o paradigmă (1), care are paradigmă. – Din fr. paradigmatique. DOOM
paradigmátic adj. m., pl. paradigmátici; f. paradigmátică, pl. paradigmátice
paradigmaticele
PARADIGMÁTIC, -Ă, paradigmatici, -ce, adj. Care face parte dintr-o paradigmă (1), care are paradigmă. – Din fr. paradigmatique. DOOM
paradigmátic adj. m., pl. paradigmátici; f. paradigmátică, pl. paradigmátice
paradigmaticelor
PARADIGMÁTIC, -Ă, paradigmatici, -ce, adj. Care face parte dintr-o paradigmă (1), care are paradigmă. – Din fr. paradigmatique. DOOM
paradigmátic adj. m., pl. paradigmátici; f. paradigmátică, pl. paradigmátice
paradigmatici
PARADIGMÁTIC, -Ă, paradigmatici, -ce, adj. Care face parte dintr-o paradigmă (1), care are paradigmă. – Din fr. paradigmatique. DOOM
paradigmátic adj. m., pl. paradigmátici; f. paradigmátică, pl. paradigmátice
paradigmaticii
PARADIGMÁTIC, -Ă, paradigmatici, -ce, adj. Care face parte dintr-o paradigmă (1), care are paradigmă. – Din fr. paradigmatique. DOOM
paradigmátic adj. m., pl. paradigmátici; f. paradigmátică, pl. paradigmátice
paradigmaticilor
PARADIGMÁTIC, -Ă, paradigmatici, -ce, adj. Care face parte dintr-o paradigmă (1), care are paradigmă. – Din fr. paradigmatique. DOOM
paradigmátic adj. m., pl. paradigmátici; f. paradigmátică, pl. paradigmátice
paradigmaticul
PARADIGMÁTIC, -Ă, paradigmatici, -ce, adj. Care face parte dintr-o paradigmă (1), care are paradigmă. – Din fr. paradigmatique. DOOM
paradigmátic adj. m., pl. paradigmátici; f. paradigmátică, pl. paradigmátice
paradigmaticului
PARADIGMÁTIC, -Ă, paradigmatici, -ce, adj. Care face parte dintr-o paradigmă (1), care are paradigmă. – Din fr. paradigmatique. DOOM
paradigmátic adj. m., pl. paradigmátici; f. paradigmátică, pl. paradigmátice
paradigme
PARADÍGMĂ, paradigme, s. f. 1. Ansamblul formelor flexionare ale unui cuvânt. ♦ Tablou al formelor unui cuvânt, dat ca model pentru flexiunea unei părți de vorbire sau a unei clase din cadrul unei părți de vorbire. 2. (Înv.) Exemplu, model; pildă; învățătură. – Din lat. paradigma, ngr. parádigma. DOOM
paradígmă s. f., g.-d. art. paradígmei; pl. paradígme
paradigmei
PARADÍGMĂ, paradigme, s. f. 1. Ansamblul formelor flexionare ale unui cuvânt. ♦ Tablou al formelor unui cuvânt, dat ca model pentru flexiunea unei părți de vorbire sau a unei clase din cadrul unei părți de vorbire. 2. (Înv.) Exemplu, model; pildă; învățătură. – Din lat. paradigma, ngr. parádigma. DOOM
paradígmă s. f., g.-d. art. paradígmei; pl. paradígme
paradigmele
PARADÍGMĂ, paradigme, s. f. 1. Ansamblul formelor flexionare ale unui cuvânt. ♦ Tablou al formelor unui cuvânt, dat ca model pentru flexiunea unei părți de vorbire sau a unei clase din cadrul unei părți de vorbire. 2. (Înv.) Exemplu, model; pildă; învățătură. – Din lat. paradigma, ngr. parádigma. DOOM
paradígmă s. f., g.-d. art. paradígmei; pl. paradígme
paradigmelor
PARADÍGMĂ, paradigme, s. f. 1. Ansamblul formelor flexionare ale unui cuvânt. ♦ Tablou al formelor unui cuvânt, dat ca model pentru flexiunea unei părți de vorbire sau a unei clase din cadrul unei părți de vorbire. 2. (Înv.) Exemplu, model; pildă; învățătură. – Din lat. paradigma, ngr. parádigma. DOOM
paradígmă s. f., g.-d. art. paradígmei; pl. paradígme
paradii
PARADÍ, paradesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Fam.) A (se) strica, a (se) deteriora, a (se) uza. – Din țig. pharado. DOOM
paradí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. paradésc, imperf. 3 sg. paradeá; conj. prez. 3 să paradeáscă
paradim
PARADÍ, paradesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Fam.) A (se) strica, a (se) deteriora, a (se) uza. – Din țig. pharado. DOOM
paradí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. paradésc, imperf. 3 sg. paradeá; conj. prez. 3 să paradeáscă
paradind
PARADÍ, paradesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Fam.) A (se) strica, a (se) deteriora, a (se) uza. – Din țig. pharado. DOOM
paradí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. paradésc, imperf. 3 sg. paradeá; conj. prez. 3 să paradeáscă
paradire
PARADÍ, paradesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Fam.) A (se) strica, a (se) deteriora, a (se) uza. – Din țig. pharado. DOOM
paradí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. paradésc, imperf. 3 sg. paradeá; conj. prez. 3 să paradeáscă
paradire
PARADÍ, paradesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Fam.) A (se) strica, a (se) deteriora, a (se) uza. – Din țig. pharado.
paradiră
PARADÍ, paradesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Fam.) A (se) strica, a (se) deteriora, a (se) uza. – Din țig. pharado. DOOM
paradí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. paradésc, imperf. 3 sg. paradeá; conj. prez. 3 să paradeáscă
paradirăm
PARADÍ, paradesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Fam.) A (se) strica, a (se) deteriora, a (se) uza. – Din țig. pharado. DOOM
paradí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. paradésc, imperf. 3 sg. paradeá; conj. prez. 3 să paradeáscă
paradirăți
PARADÍ, paradesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Fam.) A (se) strica, a (se) deteriora, a (se) uza. – Din țig. pharado. DOOM
paradí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. paradésc, imperf. 3 sg. paradeá; conj. prez. 3 să paradeáscă
paradis
PARADÍS s. n. (în concepția creștină) Rai. Sînt în viață rătăciri de acelea care prețuiesc mai mult decît drumul cel mai drept la paradis. HOGAȘ, H. 104. Ești frumoasă... înger ești din paradis Și mă tem privind la tine. EMINESCU, O. IV 38. Parisu-i un paradis Plin de adimenire. ALECSANDRI, T. I 312. ◊ Pasărea paradisului = pasăre cu pene frumos colorate, care trăiește în insulele Malaeziei, în China și în India (Paradisea apoda). ♦ Expr. Ca în paradis = foarte fericit. Trăiește ca în paradis. ◊ Fig. Loc plăcut, minunat. Trebuie să vă fac descrierea paradisului meu. NEGRUZZI, S. I 96.
paradis
PARADÍS, paradisuri, s. n. (Bis.) Lăcașul lui Dumnezeu, loc de supremă fericire, imaginat ca o grădină aflată în cer, unde au trăit Adam și Eva până la săvârșirea păcatului originar și în care ajung, după moarte, sufletele oamenilor fără păcate; rai, eden. ◊ Loc. adj. De paradis = splendid, minunat. ♦ (Adesea fig.) Loc plăcut, minunat, splendid; priveliște încântătoare; ceea ce desfată privirea sau sufletul; fericire supremă. – Din fr. paradis, germ. Paradies. DOOM
paradís s. n., pl. paradísuri
paradise
PARADÍ, paradesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Fam.) A (se) strica, a (se) deteriora, a (se) uza. – Din țig. pharado. DOOM
paradí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. paradésc, imperf. 3 sg. paradeá; conj. prez. 3 să paradeáscă
paradisem
PARADÍ, paradesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Fam.) A (se) strica, a (se) deteriora, a (se) uza. – Din țig. pharado. DOOM
paradí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. paradésc, imperf. 3 sg. paradeá; conj. prez. 3 să paradeáscă
paradiseră
PARADÍ, paradesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Fam.) A (se) strica, a (se) deteriora, a (se) uza. – Din țig. pharado. DOOM
paradí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. paradésc, imperf. 3 sg. paradeá; conj. prez. 3 să paradeáscă
paradiserăm
PARADÍ, paradesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Fam.) A (se) strica, a (se) deteriora, a (se) uza. – Din țig. pharado. DOOM
paradí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. paradésc, imperf. 3 sg. paradeá; conj. prez. 3 să paradeáscă
paradiserăți
PARADÍ, paradesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Fam.) A (se) strica, a (se) deteriora, a (se) uza. – Din țig. pharado. DOOM
paradí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. paradésc, imperf. 3 sg. paradeá; conj. prez. 3 să paradeáscă
paradiseși
PARADÍ, paradesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Fam.) A (se) strica, a (se) deteriora, a (se) uza. – Din țig. pharado. DOOM
paradí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. paradésc, imperf. 3 sg. paradeá; conj. prez. 3 să paradeáscă
paradiseți
PARADÍ, paradesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Fam.) A (se) strica, a (se) deteriora, a (se) uza. – Din țig. pharado. DOOM
paradí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. paradésc, imperf. 3 sg. paradeá; conj. prez. 3 să paradeáscă
paradisul
PARADÍS, paradisuri, s. n. (Bis.) Lăcașul lui Dumnezeu, loc de supremă fericire, imaginat ca o grădină aflată în cer, unde au trăit Adam și Eva până la săvârșirea păcatului originar și în care ajung, după moarte, sufletele oamenilor fără păcate; rai, eden. ◊ Loc. adj. De paradis = splendid, minunat. ♦ (Adesea fig.) Loc plăcut, minunat, splendid; priveliște încântătoare; ceea ce desfată privirea sau sufletul; fericire supremă. – Din fr. paradis, germ. Paradies. DOOM
paradís s. n., pl. paradísuri
paradisului
PARADÍS, paradisuri, s. n. (Bis.) Lăcașul lui Dumnezeu, loc de supremă fericire, imaginat ca o grădină aflată în cer, unde au trăit Adam și Eva până la săvârșirea păcatului originar și în care ajung, după moarte, sufletele oamenilor fără păcate; rai, eden. ◊ Loc. adj. De paradis = splendid, minunat. ♦ (Adesea fig.) Loc plăcut, minunat, splendid; priveliște încântătoare; ceea ce desfată privirea sau sufletul; fericire supremă. – Din fr. paradis, germ. Paradies. DOOM
paradís s. n., pl. paradísuri
paradisuri
PARADÍS, paradisuri, s. n. (Bis.) Lăcașul lui Dumnezeu, loc de supremă fericire, imaginat ca o grădină aflată în cer, unde au trăit Adam și Eva până la săvârșirea păcatului originar și în care ajung, după moarte, sufletele oamenilor fără păcate; rai, eden. ◊ Loc. adj. De paradis = splendid, minunat. ♦ (Adesea fig.) Loc plăcut, minunat, splendid; priveliște încântătoare; ceea ce desfată privirea sau sufletul; fericire supremă. – Din fr. paradis, germ. Paradies. DOOM
paradís s. n., pl. paradísuri
paradisurile
PARADÍS, paradisuri, s. n. (Bis.) Lăcașul lui Dumnezeu, loc de supremă fericire, imaginat ca o grădină aflată în cer, unde au trăit Adam și Eva până la săvârșirea păcatului originar și în care ajung, după moarte, sufletele oamenilor fără păcate; rai, eden. ◊ Loc. adj. De paradis = splendid, minunat. ♦ (Adesea fig.) Loc plăcut, minunat, splendid; priveliște încântătoare; ceea ce desfată privirea sau sufletul; fericire supremă. – Din fr. paradis, germ. Paradies. DOOM
paradís s. n., pl. paradísuri
paradisurilor
PARADÍS, paradisuri, s. n. (Bis.) Lăcașul lui Dumnezeu, loc de supremă fericire, imaginat ca o grădină aflată în cer, unde au trăit Adam și Eva până la săvârșirea păcatului originar și în care ajung, după moarte, sufletele oamenilor fără păcate; rai, eden. ◊ Loc. adj. De paradis = splendid, minunat. ♦ (Adesea fig.) Loc plăcut, minunat, splendid; priveliște încântătoare; ceea ce desfată privirea sau sufletul; fericire supremă. – Din fr. paradis, germ. Paradies. DOOM
paradís s. n., pl. paradísuri
paradit
PARADÍ, paradesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Fam.) A (se) strica, a (se) deteriora, a (se) uza. – Din țig. pharado. DOOM
paradí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. paradésc, imperf. 3 sg. paradeá; conj. prez. 3 să paradeáscă
paradit
PARADÍT, -Ă, paradiți, -te, adj. (Fam.) Stricat, deteriorat, uzat. – V. paradi.
paraditor
paraditor, paraditori s. m. (intl.) spărgător (de case), hoț care fură din case.
paraditura
PARADITÚRĂ, paradituri, s. f. (Fam.) Lucru stricat, deteriorat, degradat, uzat; lucru de proastă calitate. – Paradi + suf. -tură. DOOM
paraditúră (fam.) s. f., g.-d. art. paraditúrii; pl. paraditúri
paradituri
PARADITÚRĂ, paradituri, s. f. (Fam.) Lucru stricat, deteriorat, degradat, uzat; lucru de proastă calitate. – Paradi + suf. -tură. DOOM
paraditúră (fam.) s. f., g.-d. art. paraditúrii; pl. paraditúri
paraditurii
PARADITÚRĂ, paradituri, s. f. (Fam.) Lucru stricat, deteriorat, degradat, uzat; lucru de proastă calitate. – Paradi + suf. -tură. DOOM
paraditúră (fam.) s. f., g.-d. art. paraditúrii; pl. paraditúri
paraditurile
PARADITÚRĂ, paradituri, s. f. (Fam.) Lucru stricat, deteriorat, degradat, uzat; lucru de proastă calitate. – Paradi + suf. -tură. DOOM
paraditúră (fam.) s. f., g.-d. art. paraditúrii; pl. paraditúri
paraditurilor
PARADITÚRĂ, paradituri, s. f. (Fam.) Lucru stricat, deteriorat, degradat, uzat; lucru de proastă calitate. – Paradi + suf. -tură. DOOM
paraditúră (fam.) s. f., g.-d. art. paraditúrii; pl. paraditúri
paradiziac
PARADIZIÁC, -Ă, paradiziaci, -ce, adj. (Livr.) Ca în paradis; splendid, minunat, încântător. [Pr.: -zi-ac] – Din fr. paradisiaque. DOOM
paradiziác (-zi-ac) adj. m., pl. paradiziáci; f. paradiziácă, pl. paradiziáce
paradiziaca
PARADIZIÁC, -Ă, paradiziaci, -ce, adj. (Livr.) Ca în paradis; splendid, minunat, încântător. [Pr.: -zi-ac] – Din fr. paradisiaque. DOOM
paradiziác (-zi-ac) adj. m., pl. paradiziáci; f. paradiziácă, pl. paradiziáce
paradiziace
PARADIZIÁC, -Ă, paradiziaci, -ce, adj. (Livr.) Ca în paradis; splendid, minunat, încântător. [Pr.: -zi-ac] – Din fr. paradisiaque. DOOM
paradiziác (-zi-ac) adj. m., pl. paradiziáci; f. paradiziácă, pl. paradiziáce
paradiziacei
PARADIZIÁC, -Ă, paradiziaci, -ce, adj. (Livr.) Ca în paradis; splendid, minunat, încântător. [Pr.: -zi-ac] – Din fr. paradisiaque. DOOM
paradiziác (-zi-ac) adj. m., pl. paradiziáci; f. paradiziácă, pl. paradiziáce
paradiziacele
PARADIZIÁC, -Ă, paradiziaci, -ce, adj. (Livr.) Ca în paradis; splendid, minunat, încântător. [Pr.: -zi-ac] – Din fr. paradisiaque. DOOM
paradiziác (-zi-ac) adj. m., pl. paradiziáci; f. paradiziácă, pl. paradiziáce
paradiziacelor
PARADIZIÁC, -Ă, paradiziaci, -ce, adj. (Livr.) Ca în paradis; splendid, minunat, încântător. [Pr.: -zi-ac] – Din fr. paradisiaque. DOOM
paradiziác (-zi-ac) adj. m., pl. paradiziáci; f. paradiziácă, pl. paradiziáce
paradiziaci
PARADIZIÁC, -Ă, paradiziaci, -ce, adj. (Livr.) Ca în paradis; splendid, minunat, încântător. [Pr.: -zi-ac] – Din fr. paradisiaque. DOOM
paradiziác (-zi-ac) adj. m., pl. paradiziáci; f. paradiziácă, pl. paradiziáce
paradiziacii
PARADIZIÁC, -Ă, paradiziaci, -ce, adj. (Livr.) Ca în paradis; splendid, minunat, încântător. [Pr.: -zi-ac] – Din fr. paradisiaque. DOOM
paradiziác (-zi-ac) adj. m., pl. paradiziáci; f. paradiziácă, pl. paradiziáce
paradiziacilor
PARADIZIÁC, -Ă, paradiziaci, -ce, adj. (Livr.) Ca în paradis; splendid, minunat, încântător. [Pr.: -zi-ac] – Din fr. paradisiaque. DOOM
paradiziác (-zi-ac) adj. m., pl. paradiziáci; f. paradiziácă, pl. paradiziáce
paradiziacul
PARADIZIÁC, -Ă, paradiziaci, -ce, adj. (Livr.) Ca în paradis; splendid, minunat, încântător. [Pr.: -zi-ac] – Din fr. paradisiaque. DOOM
paradiziác (-zi-ac) adj. m., pl. paradiziáci; f. paradiziácă, pl. paradiziáce
paradiziacului
PARADIZIÁC, -Ă, paradiziaci, -ce, adj. (Livr.) Ca în paradis; splendid, minunat, încântător. [Pr.: -zi-ac] – Din fr. paradisiaque. DOOM
paradiziác (-zi-ac) adj. m., pl. paradiziáci; f. paradiziácă, pl. paradiziáce
paradiși
PARADÍ, paradesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Fam.) A (se) strica, a (se) deteriora, a (se) uza. – Din țig. pharado. DOOM
paradí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. paradésc, imperf. 3 sg. paradeá; conj. prez. 3 să paradeáscă
paradiți
PARADÍ, paradesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Fam.) A (se) strica, a (se) deteriora, a (se) uza. – Din țig. pharado. DOOM
paradí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. paradésc, imperf. 3 sg. paradeá; conj. prez. 3 să paradeáscă
parados
PARADÓS, paradosuri, s. n. Parapet de pământ ridicat în spatele unei tranșee, pentru a apăra militarii adăpostiți contra loviturilor din spate. – Din fr. parados. DOOM
paradós s. n., pl. paradósuri
paradosea
PARADOSÍ, paradosesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A preda o materie de învățământ, cunoștințe etc.; a învăța ceva pe cineva. – Din ngr. pradído. DOOM
paradosí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. paradosésc, imperf. 3 sg. paradoseá; conj. prez. 3 să paradoseáscă
paradoseai
PARADOSÍ, paradosesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A preda o materie de învățământ, cunoștințe etc.; a învăța ceva pe cineva. – Din ngr. pradído. DOOM
paradosí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. paradosésc, imperf. 3 sg. paradoseá; conj. prez. 3 să paradoseáscă
paradoseam
PARADOSÍ, paradosesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A preda o materie de învățământ, cunoștințe etc.; a învăța ceva pe cineva. – Din ngr. pradído. DOOM
paradosí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. paradosésc, imperf. 3 sg. paradoseá; conj. prez. 3 să paradoseáscă
paradosească
PARADOSÍ, paradosesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A preda o materie de învățământ, cunoștințe etc.; a învăța ceva pe cineva. – Din ngr. pradído. DOOM
paradosí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. paradosésc, imperf. 3 sg. paradoseá; conj. prez. 3 să paradoseáscă
paradoseau
PARADOSÍ, paradosesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A preda o materie de învățământ, cunoștințe etc.; a învăța ceva pe cineva. – Din ngr. pradído. DOOM
paradosí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. paradosésc, imperf. 3 sg. paradoseá; conj. prez. 3 să paradoseáscă
paradoseați
PARADOSÍ, paradosesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A preda o materie de învățământ, cunoștințe etc.; a învăța ceva pe cineva. – Din ngr. pradído. DOOM
paradosí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. paradosésc, imperf. 3 sg. paradoseá; conj. prez. 3 să paradoseáscă
paradosesc
PARADOSÍ, paradosesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A preda o materie de învățământ, cunoștințe etc.; a învăța ceva pe cineva. – Din ngr. pradído. DOOM
paradosí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. paradosésc, imperf. 3 sg. paradoseá; conj. prez. 3 să paradoseáscă
paradosește
PARADOSÍ, paradosesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A preda o materie de învățământ, cunoștințe etc.; a învăța ceva pe cineva. – Din ngr. pradído. DOOM
paradosí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. paradosésc, imperf. 3 sg. paradoseá; conj. prez. 3 să paradoseáscă
paradosești
PARADOSÍ, paradosesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A preda o materie de învățământ, cunoștințe etc.; a învăța ceva pe cineva. – Din ngr. pradído. DOOM
paradosí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. paradosésc, imperf. 3 sg. paradoseá; conj. prez. 3 să paradoseáscă
paradosi
PARADOSÍ, paradosesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A preda o materie de învățământ, cunoștințe etc.; a învăța ceva pe cineva. – Din ngr. pradído. DOOM
paradosí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. paradosésc, imperf. 3 sg. paradoseá; conj. prez. 3 să paradoseáscă
paradosii
PARADOSÍ, paradosesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A preda o materie de învățământ, cunoștințe etc.; a învăța ceva pe cineva. – Din ngr. pradído. DOOM
paradosí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. paradosésc, imperf. 3 sg. paradoseá; conj. prez. 3 să paradoseáscă
paradosim
PARADOSÍ, paradosesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A preda o materie de învățământ, cunoștințe etc.; a învăța ceva pe cineva. – Din ngr. pradído. DOOM
paradosí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. paradosésc, imperf. 3 sg. paradoseá; conj. prez. 3 să paradoseáscă
paradosind
PARADOSÍ, paradosesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A preda o materie de învățământ, cunoștințe etc.; a învăța ceva pe cineva. – Din ngr. pradído. DOOM
paradosí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. paradosésc, imperf. 3 sg. paradoseá; conj. prez. 3 să paradoseáscă
paradosire
PARADOSÍ, paradosesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A preda o materie de învățământ, cunoștințe etc.; a învăța ceva pe cineva. – Din ngr. pradído. DOOM
paradosí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. paradosésc, imperf. 3 sg. paradoseá; conj. prez. 3 să paradoseáscă
paradosire
PARADOSÍRE, paradosiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a paradosi și rezultatul ei. – V. paradosi. DOOM
paradosíre (înv.) s. f., g.-d. art. paradosírii; pl. paradosíri
paradosirea
PARADOSÍRE, paradosiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a paradosi și rezultatul ei. – V. paradosi. DOOM
paradosíre (înv.) s. f., g.-d. art. paradosírii; pl. paradosíri
paradosiri
PARADOSÍRE, paradosiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a paradosi și rezultatul ei. – V. paradosi. DOOM
paradosíre (înv.) s. f., g.-d. art. paradosírii; pl. paradosíri
paradosirii
PARADOSÍRE, paradosiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a paradosi și rezultatul ei. – V. paradosi. DOOM
paradosíre (înv.) s. f., g.-d. art. paradosírii; pl. paradosíri
paradosirile
PARADOSÍRE, paradosiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a paradosi și rezultatul ei. – V. paradosi. DOOM
paradosíre (înv.) s. f., g.-d. art. paradosírii; pl. paradosíri
paradosirilor
PARADOSÍRE, paradosiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a paradosi și rezultatul ei. – V. paradosi. DOOM
paradosíre (înv.) s. f., g.-d. art. paradosírii; pl. paradosíri
paradosiră
PARADOSÍ, paradosesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A preda o materie de învățământ, cunoștințe etc.; a învăța ceva pe cineva. – Din ngr. pradído. DOOM
paradosí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. paradosésc, imperf. 3 sg. paradoseá; conj. prez. 3 să paradoseáscă
paradosirăm
PARADOSÍ, paradosesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A preda o materie de învățământ, cunoștințe etc.; a învăța ceva pe cineva. – Din ngr. pradído. DOOM
paradosí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. paradosésc, imperf. 3 sg. paradoseá; conj. prez. 3 să paradoseáscă
paradosirăți
PARADOSÍ, paradosesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A preda o materie de învățământ, cunoștințe etc.; a învăța ceva pe cineva. – Din ngr. pradído. DOOM
paradosí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. paradosésc, imperf. 3 sg. paradoseá; conj. prez. 3 să paradoseáscă
paradosise
PARADOSÍ, paradosesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A preda o materie de învățământ, cunoștințe etc.; a învăța ceva pe cineva. – Din ngr. pradído. DOOM
paradosí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. paradosésc, imperf. 3 sg. paradoseá; conj. prez. 3 să paradoseáscă
paradosisem
PARADOSÍ, paradosesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A preda o materie de învățământ, cunoștințe etc.; a învăța ceva pe cineva. – Din ngr. pradído. DOOM
paradosí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. paradosésc, imperf. 3 sg. paradoseá; conj. prez. 3 să paradoseáscă
paradosiseră
PARADOSÍ, paradosesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A preda o materie de învățământ, cunoștințe etc.; a învăța ceva pe cineva. – Din ngr. pradído. DOOM
paradosí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. paradosésc, imperf. 3 sg. paradoseá; conj. prez. 3 să paradoseáscă
paradosiserăm
PARADOSÍ, paradosesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A preda o materie de învățământ, cunoștințe etc.; a învăța ceva pe cineva. – Din ngr. pradído. DOOM
paradosí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. paradosésc, imperf. 3 sg. paradoseá; conj. prez. 3 să paradoseáscă
paradosiserăți
PARADOSÍ, paradosesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A preda o materie de învățământ, cunoștințe etc.; a învăța ceva pe cineva. – Din ngr. pradído. DOOM
paradosí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. paradosésc, imperf. 3 sg. paradoseá; conj. prez. 3 să paradoseáscă
paradosiseși
PARADOSÍ, paradosesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A preda o materie de învățământ, cunoștințe etc.; a învăța ceva pe cineva. – Din ngr. pradído. DOOM
paradosí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. paradosésc, imperf. 3 sg. paradoseá; conj. prez. 3 să paradoseáscă
paradosiseți
PARADOSÍ, paradosesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A preda o materie de învățământ, cunoștințe etc.; a învăța ceva pe cineva. – Din ngr. pradído. DOOM
paradosí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. paradosésc, imperf. 3 sg. paradoseá; conj. prez. 3 să paradoseáscă
paradosit
PARADOSÍ, paradosesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A preda o materie de învățământ, cunoștințe etc.; a învăța ceva pe cineva. – Din ngr. pradído. DOOM
paradosí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. paradosésc, imperf. 3 sg. paradoseá; conj. prez. 3 să paradoseáscă
paradosiși
PARADOSÍ, paradosesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A preda o materie de învățământ, cunoștințe etc.; a învăța ceva pe cineva. – Din ngr. pradído. DOOM
paradosí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. paradosésc, imperf. 3 sg. paradoseá; conj. prez. 3 să paradoseáscă
paradosiți
PARADOSÍ, paradosesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A preda o materie de învățământ, cunoștințe etc.; a învăța ceva pe cineva. – Din ngr. pradído. DOOM
paradosí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. paradosésc, imperf. 3 sg. paradoseá; conj. prez. 3 să paradoseáscă
paradosul
PARADÓS, paradosuri, s. n. Parapet de pământ ridicat în spatele unei tranșee, pentru a apăra militarii adăpostiți contra loviturilor din spate. – Din fr. parados. DOOM
paradós s. n., pl. paradósuri
paradosului
PARADÓS, paradosuri, s. n. Parapet de pământ ridicat în spatele unei tranșee, pentru a apăra militarii adăpostiți contra loviturilor din spate. – Din fr. parados. DOOM
paradós s. n., pl. paradósuri
paradosuri
PARADÓS, paradosuri, s. n. Parapet de pământ ridicat în spatele unei tranșee, pentru a apăra militarii adăpostiți contra loviturilor din spate. – Din fr. parados. DOOM
paradós s. n., pl. paradósuri
paradosurile
PARADÓS, paradosuri, s. n. Parapet de pământ ridicat în spatele unei tranșee, pentru a apăra militarii adăpostiți contra loviturilor din spate. – Din fr. parados. DOOM
paradós s. n., pl. paradósuri
paradosurilor
PARADÓS, paradosuri, s. n. Parapet de pământ ridicat în spatele unei tranșee, pentru a apăra militarii adăpostiți contra loviturilor din spate. – Din fr. parados. DOOM
paradós s. n., pl. paradósuri
paradox
PARADÓX, paradoxuri, s. n. 1. Enunț contradictoriu și, în același timp, demonstrabil; părere (absurdă) contrară adevărului unanim recunoscut; p. ext. ciudățenie; enormitate, absurditate. 2. (În sintagma) Paradox hidrostatic = faptul că presiunea unui lichid pe fundul unui vas nu depinde de dimensiunile și de forma vasului respectiv. [Pl. și: paradoxe] – Din fr. paradoxe. DOOM
!paradóx s. n., pl. paradóxuri
paradox
PARADÓX, paradoxuri, s. n. 1. Enunț contradictoriu și, în același timp, demonstrabil; părere (absurdă) contrară adevărului unanim recunoscut; p. ext. ciudățenie; enormitate, absurditate. 2. (În sintagma) Paradox hidrostatic = faptul că presiunea unui lichid pe fundul unui vas nu depinde de dimensiunile și de forma vasului respectiv. [Pl. și: paradoxe] – Din fr. paradoxe.
paradoxal
PARADOXÁL, -Ă, paradoxali, -e, adj. Care ține de paradox, care constituie sau folosește un paradox; plin de contradicții; p. ext. ciudat; absurd. – Din fr. paradoxal. DOOM
paradoxál adj. m., pl. paradoxáli; f. paradoxálă, pl. paradoxále
paradoxala
PARADOXÁL, -Ă, paradoxali, -e, adj. Care ține de paradox, care constituie sau folosește un paradox; plin de contradicții; p. ext. ciudat; absurd. – Din fr. paradoxal. DOOM
paradoxál adj. m., pl. paradoxáli; f. paradoxálă, pl. paradoxále
paradoxale
PARADOXÁL, -Ă, paradoxali, -e, adj. Care ține de paradox, care constituie sau folosește un paradox; plin de contradicții; p. ext. ciudat; absurd. – Din fr. paradoxal. DOOM
paradoxál adj. m., pl. paradoxáli; f. paradoxálă, pl. paradoxále
paradoxalei
PARADOXÁL, -Ă, paradoxali, -e, adj. Care ține de paradox, care constituie sau folosește un paradox; plin de contradicții; p. ext. ciudat; absurd. – Din fr. paradoxal. DOOM
paradoxál adj. m., pl. paradoxáli; f. paradoxálă, pl. paradoxále
paradoxalele
PARADOXÁL, -Ă, paradoxali, -e, adj. Care ține de paradox, care constituie sau folosește un paradox; plin de contradicții; p. ext. ciudat; absurd. – Din fr. paradoxal. DOOM
paradoxál adj. m., pl. paradoxáli; f. paradoxálă, pl. paradoxále
paradoxalelor
PARADOXÁL, -Ă, paradoxali, -e, adj. Care ține de paradox, care constituie sau folosește un paradox; plin de contradicții; p. ext. ciudat; absurd. – Din fr. paradoxal. DOOM
paradoxál adj. m., pl. paradoxáli; f. paradoxálă, pl. paradoxále
paradoxali
PARADOXÁL, -Ă, paradoxali, -e, adj. Care ține de paradox, care constituie sau folosește un paradox; plin de contradicții; p. ext. ciudat; absurd. – Din fr. paradoxal. DOOM
paradoxál adj. m., pl. paradoxáli; f. paradoxálă, pl. paradoxále
paradoxalii
PARADOXÁL, -Ă, paradoxali, -e, adj. Care ține de paradox, care constituie sau folosește un paradox; plin de contradicții; p. ext. ciudat; absurd. – Din fr. paradoxal. DOOM
paradoxál adj. m., pl. paradoxáli; f. paradoxálă, pl. paradoxále
paradoxalilor
PARADOXÁL, -Ă, paradoxali, -e, adj. Care ține de paradox, care constituie sau folosește un paradox; plin de contradicții; p. ext. ciudat; absurd. – Din fr. paradoxal. DOOM
paradoxál adj. m., pl. paradoxáli; f. paradoxálă, pl. paradoxále
paradoxalul
PARADOXÁL, -Ă, paradoxali, -e, adj. Care ține de paradox, care constituie sau folosește un paradox; plin de contradicții; p. ext. ciudat; absurd. – Din fr. paradoxal. DOOM
paradoxál adj. m., pl. paradoxáli; f. paradoxálă, pl. paradoxále
paradoxalului
PARADOXÁL, -Ă, paradoxali, -e, adj. Care ține de paradox, care constituie sau folosește un paradox; plin de contradicții; p. ext. ciudat; absurd. – Din fr. paradoxal. DOOM
paradoxál adj. m., pl. paradoxáli; f. paradoxálă, pl. paradoxále
paradoxism
PARADOXÍSM s.n. Figură de retorică prin care se unesc două idei aparent contradictorii. [< fr. paradoxisme].
paradoxisme
PARADOXÍSM s.n. Figură de retorică prin care se unesc două idei aparent contradictorii. [< fr. paradoxisme].
paradoxismele
PARADOXÍSM s.n. Figură de retorică prin care se unesc două idei aparent contradictorii. [< fr. paradoxisme].
paradoxismelor
PARADOXÍSM s.n. Figură de retorică prin care se unesc două idei aparent contradictorii. [< fr. paradoxisme].
paradoxismul
PARADOXÍSM s.n. Figură de retorică prin care se unesc două idei aparent contradictorii. [< fr. paradoxisme].
paradoxismului
PARADOXÍSM s.n. Figură de retorică prin care se unesc două idei aparent contradictorii. [< fr. paradoxisme].
paradoxul
PARADÓX, paradoxuri, s. n. 1. Enunț contradictoriu și, în același timp, demonstrabil; părere (absurdă) contrară adevărului unanim recunoscut; p. ext. ciudățenie; enormitate, absurditate. 2. (În sintagma) Paradox hidrostatic = faptul că presiunea unui lichid pe fundul unui vas nu depinde de dimensiunile și de forma vasului respectiv. [Pl. și: paradoxe] – Din fr. paradoxe.
paradoxului
PARADÓX, paradoxuri, s. n. 1. Enunț contradictoriu și, în același timp, demonstrabil; părere (absurdă) contrară adevărului unanim recunoscut; p. ext. ciudățenie; enormitate, absurditate. 2. (În sintagma) Paradox hidrostatic = faptul că presiunea unui lichid pe fundul unui vas nu depinde de dimensiunile și de forma vasului respectiv. [Pl. și: paradoxe] – Din fr. paradoxe.
paradoxuri
PARADÓX, paradoxuri, s. n. 1. Enunț contradictoriu și, în același timp, demonstrabil; părere (absurdă) contrară adevărului unanim recunoscut; p. ext. ciudățenie; enormitate, absurditate. 2. (În sintagma) Paradox hidrostatic = faptul că presiunea unui lichid pe fundul unui vas nu depinde de dimensiunile și de forma vasului respectiv. [Pl. și: paradoxe] – Din fr. paradoxe.
paradoxurile
PARADÓX, paradoxuri, s. n. 1. Enunț contradictoriu și, în același timp, demonstrabil; părere (absurdă) contrară adevărului unanim recunoscut; p. ext. ciudățenie; enormitate, absurditate. 2. (În sintagma) Paradox hidrostatic = faptul că presiunea unui lichid pe fundul unui vas nu depinde de dimensiunile și de forma vasului respectiv. [Pl. și: paradoxe] – Din fr. paradoxe.
paradoxurilor
PARADÓX, paradoxuri, s. n. 1. Enunț contradictoriu și, în același timp, demonstrabil; părere (absurdă) contrară adevărului unanim recunoscut; p. ext. ciudățenie; enormitate, absurditate. 2. (În sintagma) Paradox hidrostatic = faptul că presiunea unui lichid pe fundul unui vas nu depinde de dimensiunile și de forma vasului respectiv. [Pl. și: paradoxe] – Din fr. paradoxe.
paradrom
PARADRÓM s.n. (Ant.; în Grecia) Loc deschis în care avansau luptători. ♦ Loc de exerciții gimnastice. [< fr. paradrome, cf. gr. paradromos].
paradând
PARADÁ, paradez, vb. I. Intranz. (Livr.) A se arăta, a se pune (ostentativ) în evidență, a face caz, paradă de ceea ce face ori spune. – Din fr. parader. DOOM
paradá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 paradeáză
paradînd
PARADÁ, paradez, vb. I. Intranz. (Livr.) A se arăta, a se pune (ostentativ) în evidență, a face caz, paradă de ceea ce face ori spune. – Din fr. parader. DOOM
paradá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 paradeáză
paradă
PARÁDĂ s.f. 1. Trecere în revistă a unor trupe care defilează; (p. ext.) ceremonie. ♦ (Fig.) Exhibare (ridicolă) a unui sentiment pe care nu-l simți cu adevărat. ◊ A face paradă de ceva = a se făli cu ceva. 2. (Sport) Parare, evitare a unei lovituri. ◊ Paradă-ripostă = ansamblu de mișcări care duc repede pe un scrimer din apărare direct în atac. [Pl. -rade, -răzi. / < fr. parade, cf. sp. parada – oprire].
parafa
PARAFÁ, parafez, vb. I. Tranz. 1. A semna prin parafă (1), a întări un act prin semnătură cu parafă. ♦ Spec. A pune o semnătură (prescurtată) pe proiectul unui tratat internațional prin împuterniciții statelor care l-au negociat ca dovadă a acordului părților asupra proiectului respectiv. 2. A aplica o parafă (1) pe fiecare foaie a unui registru; a sigila, a pecetlui cu ceară roșie legătura unui registru sau a unui dosar, ca să nu se poată scoate sau adăuga foi. – Din fr. parapher. DOOM
parafá (a ~) vb., ind. prez. 3 parafeáză
parafa
PARÁFĂ, parafe, s. f. 1. Ștampilă cu iscălitura sau cu numele cuiva (prescurtat sau cu inițiale); ștampilă a unei instituții. ♦ Iscălitură (prescurtată) pusă pe un act. 2. Trăsătură de condei adăugată la sfârșitul unei iscălituri pentru a o deosebi de altele sau pentru a o împodobi; p. ext. linie de ornament. – Din fr. paraphe. DOOM
paráfă s. f., g.-d. art. paráfei; pl. paráfe
parafai
PARAFÁ, parafez, vb. I. Tranz. 1. A semna prin parafă (1), a întări un act prin semnătură cu parafă. ♦ Spec. A pune o semnătură (prescurtată) pe proiectul unui tratat internațional prin împuterniciții statelor care l-au negociat ca dovadă a acordului părților asupra proiectului respectiv. 2. A aplica o parafă (1) pe fiecare foaie a unui registru; a sigila, a pecetlui cu ceară roșie legătura unui registru sau a unui dosar, ca să nu se poată scoate sau adăuga foi. – Din fr. parapher. DOOM
parafá (a ~) vb., ind. prez. 3 parafeáză
parafam
PARAFÁ, parafez, vb. I. Tranz. 1. A semna prin parafă (1), a întări un act prin semnătură cu parafă. ♦ Spec. A pune o semnătură (prescurtată) pe proiectul unui tratat internațional prin împuterniciții statelor care l-au negociat ca dovadă a acordului părților asupra proiectului respectiv. 2. A aplica o parafă (1) pe fiecare foaie a unui registru; a sigila, a pecetlui cu ceară roșie legătura unui registru sau a unui dosar, ca să nu se poată scoate sau adăuga foi. – Din fr. parapher. DOOM
parafá (a ~) vb., ind. prez. 3 parafeáză
parafare
PARAFÁ, parafez, vb. I. Tranz. 1. A semna prin parafă (1), a întări un act prin semnătură cu parafă. ♦ Spec. A pune o semnătură (prescurtată) pe proiectul unui tratat internațional prin împuterniciții statelor care l-au negociat ca dovadă a acordului părților asupra proiectului respectiv. 2. A aplica o parafă (1) pe fiecare foaie a unui registru; a sigila, a pecetlui cu ceară roșie legătura unui registru sau a unui dosar, ca să nu se poată scoate sau adăuga foi. – Din fr. parapher. DOOM
parafá (a ~) vb., ind. prez. 3 parafeáză
parafare
PARAFÁRE, parafări, s. f. Acțiunea de a parafa și rezultatul ei. – V. parafa. DOOM
parafáre s. f., g.-d. art. parafắrii; pl. parafắri
parafarea
PARAFÁRE, parafări, s. f. Acțiunea de a parafa și rezultatul ei. – V. parafa. DOOM
parafáre s. f., g.-d. art. parafắrii; pl. parafắri
parafară
PARAFÁ, parafez, vb. I. Tranz. 1. A semna prin parafă (1), a întări un act prin semnătură cu parafă. ♦ Spec. A pune o semnătură (prescurtată) pe proiectul unui tratat internațional prin împuterniciții statelor care l-au negociat ca dovadă a acordului părților asupra proiectului respectiv. 2. A aplica o parafă (1) pe fiecare foaie a unui registru; a sigila, a pecetlui cu ceară roșie legătura unui registru sau a unui dosar, ca să nu se poată scoate sau adăuga foi. – Din fr. parapher. DOOM
parafá (a ~) vb., ind. prez. 3 parafeáză
parafarăm
PARAFÁ, parafez, vb. I. Tranz. 1. A semna prin parafă (1), a întări un act prin semnătură cu parafă. ♦ Spec. A pune o semnătură (prescurtată) pe proiectul unui tratat internațional prin împuterniciții statelor care l-au negociat ca dovadă a acordului părților asupra proiectului respectiv. 2. A aplica o parafă (1) pe fiecare foaie a unui registru; a sigila, a pecetlui cu ceară roșie legătura unui registru sau a unui dosar, ca să nu se poată scoate sau adăuga foi. – Din fr. parapher. DOOM
parafá (a ~) vb., ind. prez. 3 parafeáză
parafarăți
PARAFÁ, parafez, vb. I. Tranz. 1. A semna prin parafă (1), a întări un act prin semnătură cu parafă. ♦ Spec. A pune o semnătură (prescurtată) pe proiectul unui tratat internațional prin împuterniciții statelor care l-au negociat ca dovadă a acordului părților asupra proiectului respectiv. 2. A aplica o parafă (1) pe fiecare foaie a unui registru; a sigila, a pecetlui cu ceară roșie legătura unui registru sau a unui dosar, ca să nu se poată scoate sau adăuga foi. – Din fr. parapher. DOOM
parafá (a ~) vb., ind. prez. 3 parafeáză
parafase
PARAFÁ, parafez, vb. I. Tranz. 1. A semna prin parafă (1), a întări un act prin semnătură cu parafă. ♦ Spec. A pune o semnătură (prescurtată) pe proiectul unui tratat internațional prin împuterniciții statelor care l-au negociat ca dovadă a acordului părților asupra proiectului respectiv. 2. A aplica o parafă (1) pe fiecare foaie a unui registru; a sigila, a pecetlui cu ceară roșie legătura unui registru sau a unui dosar, ca să nu se poată scoate sau adăuga foi. – Din fr. parapher. DOOM
parafá (a ~) vb., ind. prez. 3 parafeáză
parafasem
PARAFÁ, parafez, vb. I. Tranz. 1. A semna prin parafă (1), a întări un act prin semnătură cu parafă. ♦ Spec. A pune o semnătură (prescurtată) pe proiectul unui tratat internațional prin împuterniciții statelor care l-au negociat ca dovadă a acordului părților asupra proiectului respectiv. 2. A aplica o parafă (1) pe fiecare foaie a unui registru; a sigila, a pecetlui cu ceară roșie legătura unui registru sau a unui dosar, ca să nu se poată scoate sau adăuga foi. – Din fr. parapher. DOOM
parafá (a ~) vb., ind. prez. 3 parafeáză
parafaseră
PARAFÁ, parafez, vb. I. Tranz. 1. A semna prin parafă (1), a întări un act prin semnătură cu parafă. ♦ Spec. A pune o semnătură (prescurtată) pe proiectul unui tratat internațional prin împuterniciții statelor care l-au negociat ca dovadă a acordului părților asupra proiectului respectiv. 2. A aplica o parafă (1) pe fiecare foaie a unui registru; a sigila, a pecetlui cu ceară roșie legătura unui registru sau a unui dosar, ca să nu se poată scoate sau adăuga foi. – Din fr. parapher. DOOM
parafá (a ~) vb., ind. prez. 3 parafeáză
parafaserăm
PARAFÁ, parafez, vb. I. Tranz. 1. A semna prin parafă (1), a întări un act prin semnătură cu parafă. ♦ Spec. A pune o semnătură (prescurtată) pe proiectul unui tratat internațional prin împuterniciții statelor care l-au negociat ca dovadă a acordului părților asupra proiectului respectiv. 2. A aplica o parafă (1) pe fiecare foaie a unui registru; a sigila, a pecetlui cu ceară roșie legătura unui registru sau a unui dosar, ca să nu se poată scoate sau adăuga foi. – Din fr. parapher. DOOM
parafá (a ~) vb., ind. prez. 3 parafeáză
parafaserăți
PARAFÁ, parafez, vb. I. Tranz. 1. A semna prin parafă (1), a întări un act prin semnătură cu parafă. ♦ Spec. A pune o semnătură (prescurtată) pe proiectul unui tratat internațional prin împuterniciții statelor care l-au negociat ca dovadă a acordului părților asupra proiectului respectiv. 2. A aplica o parafă (1) pe fiecare foaie a unui registru; a sigila, a pecetlui cu ceară roșie legătura unui registru sau a unui dosar, ca să nu se poată scoate sau adăuga foi. – Din fr. parapher. DOOM
parafá (a ~) vb., ind. prez. 3 parafeáză
parafaseși
PARAFÁ, parafez, vb. I. Tranz. 1. A semna prin parafă (1), a întări un act prin semnătură cu parafă. ♦ Spec. A pune o semnătură (prescurtată) pe proiectul unui tratat internațional prin împuterniciții statelor care l-au negociat ca dovadă a acordului părților asupra proiectului respectiv. 2. A aplica o parafă (1) pe fiecare foaie a unui registru; a sigila, a pecetlui cu ceară roșie legătura unui registru sau a unui dosar, ca să nu se poată scoate sau adăuga foi. – Din fr. parapher. DOOM
parafá (a ~) vb., ind. prez. 3 parafeáză
parafaseți
PARAFÁ, parafez, vb. I. Tranz. 1. A semna prin parafă (1), a întări un act prin semnătură cu parafă. ♦ Spec. A pune o semnătură (prescurtată) pe proiectul unui tratat internațional prin împuterniciții statelor care l-au negociat ca dovadă a acordului părților asupra proiectului respectiv. 2. A aplica o parafă (1) pe fiecare foaie a unui registru; a sigila, a pecetlui cu ceară roșie legătura unui registru sau a unui dosar, ca să nu se poată scoate sau adăuga foi. – Din fr. parapher. DOOM
parafá (a ~) vb., ind. prez. 3 parafeáză
parafat
PARAFÁ, parafez, vb. I. Tranz. 1. A semna prin parafă (1), a întări un act prin semnătură cu parafă. ♦ Spec. A pune o semnătură (prescurtată) pe proiectul unui tratat internațional prin împuterniciții statelor care l-au negociat ca dovadă a acordului părților asupra proiectului respectiv. 2. A aplica o parafă (1) pe fiecare foaie a unui registru; a sigila, a pecetlui cu ceară roșie legătura unui registru sau a unui dosar, ca să nu se poată scoate sau adăuga foi. – Din fr. parapher. DOOM
parafá (a ~) vb., ind. prez. 3 parafeáză
parafat
PARAFÁT, -Ă, parafați, -te, adj. Semnat, prevăzut, întărit cu parafă (1); pecetluit cu ceară roșie (pentru a nu se scoate sau adăuga foi). – V. parafa.
parafata
PARAFÁT, -Ă, parafați, -te, adj. Semnat, prevăzut, întărit cu parafă (1); pecetluit cu ceară roșie (pentru a nu se scoate sau adăuga foi). – V. parafa.
parafate
PARAFÁT, -Ă, parafați, -te, adj. Semnat, prevăzut, întărit cu parafă (1); pecetluit cu ceară roșie (pentru a nu se scoate sau adăuga foi). – V. parafa.
parafatei
PARAFÁT, -Ă, parafați, -te, adj. Semnat, prevăzut, întărit cu parafă (1); pecetluit cu ceară roșie (pentru a nu se scoate sau adăuga foi). – V. parafa.
parafatele
PARAFÁT, -Ă, parafați, -te, adj. Semnat, prevăzut, întărit cu parafă (1); pecetluit cu ceară roșie (pentru a nu se scoate sau adăuga foi). – V. parafa.
parafatelor
PARAFÁT, -Ă, parafați, -te, adj. Semnat, prevăzut, întărit cu parafă (1); pecetluit cu ceară roșie (pentru a nu se scoate sau adăuga foi). – V. parafa.
parafatul
PARAFÁT, -Ă, parafați, -te, adj. Semnat, prevăzut, întărit cu parafă (1); pecetluit cu ceară roșie (pentru a nu se scoate sau adăuga foi). – V. parafa.
parafatului
PARAFÁT, -Ă, parafați, -te, adj. Semnat, prevăzut, întărit cu parafă (1); pecetluit cu ceară roșie (pentru a nu se scoate sau adăuga foi). – V. parafa.
parafau
PARAFÁ, parafez, vb. I. Tranz. 1. A semna prin parafă (1), a întări un act prin semnătură cu parafă. ♦ Spec. A pune o semnătură (prescurtată) pe proiectul unui tratat internațional prin împuterniciții statelor care l-au negociat ca dovadă a acordului părților asupra proiectului respectiv. 2. A aplica o parafă (1) pe fiecare foaie a unui registru; a sigila, a pecetlui cu ceară roșie legătura unui registru sau a unui dosar, ca să nu se poată scoate sau adăuga foi. – Din fr. parapher. DOOM
parafá (a ~) vb., ind. prez. 3 parafeáză
parafazia
PARAFAZÍE s. f. (Med.) Tulburare de vorbire caracterizată prin înlocuirea cuvintelor indicate cu altele, fără nicio legătură logică între ele. – Din fr. paraphasie. DOOM
!parafazíe (pa-ra-/par-a-) s. f., art. parafazía, g.-d. parafazíi, art. parafazíei
parafazic
PARAFÁZIC, -Ă, parafazici, -e, adj., s. m. și f. (Bolnav) de parafazie. – Din fr. paraphasique.
parafazica
PARAFÁZIC, -Ă, parafazici, -e, adj., s. m. și f. (Bolnav) de parafazie. – Din fr. paraphasique.
parafazice
PARAFÁZIC, -Ă, parafazici, -e, adj., s. m. și f. (Bolnav) de parafazie. – Din fr. paraphasique.
parafazicei
PARAFÁZIC, -Ă, parafazici, -e, adj., s. m. și f. (Bolnav) de parafazie. – Din fr. paraphasique.
parafazicele
PARAFÁZIC, -Ă, parafazici, -e, adj., s. m. și f. (Bolnav) de parafazie. – Din fr. paraphasique.
parafazicelor
PARAFÁZIC, -Ă, parafazici, -e, adj., s. m. și f. (Bolnav) de parafazie. – Din fr. paraphasique.
parafazici
PARAFÁZIC, -Ă, parafazici, -e, adj., s. m. și f. (Bolnav) de parafazie. – Din fr. paraphasique.
parafazicii
PARAFÁZIC, -Ă, parafazici, -e, adj., s. m. și f. (Bolnav) de parafazie. – Din fr. paraphasique.
parafazicilor
PARAFÁZIC, -Ă, parafazici, -e, adj., s. m. și f. (Bolnav) de parafazie. – Din fr. paraphasique.
parafazicul
PARAFÁZIC, -Ă, parafazici, -e, adj., s. m. și f. (Bolnav) de parafazie. – Din fr. paraphasique.
parafazicului
PARAFÁZIC, -Ă, parafazici, -e, adj., s. m. și f. (Bolnav) de parafazie. – Din fr. paraphasique.
parafazie
PARAFAZÍE s. f. (Med.) Tulburare de vorbire caracterizată prin înlocuirea cuvintelor indicate cu altele, fără nicio legătură logică între ele. – Din fr. paraphasie. DOOM
!parafazíe (pa-ra-/par-a-) s. f., art. parafazía, g.-d. parafazíi, art. parafazíei
parafaziei
PARAFAZÍE s. f. (Med.) Tulburare de vorbire caracterizată prin înlocuirea cuvintelor indicate cu altele, fără nicio legătură logică între ele. – Din fr. paraphasie. DOOM
!parafazíe (pa-ra-/par-a-) s. f., art. parafazía, g.-d. parafazíi, art. parafazíei
parafazii
PARAFAZÍE s. f. (Med.) Tulburare de vorbire caracterizată prin înlocuirea cuvintelor indicate cu altele, fără nicio legătură logică între ele. – Din fr. paraphasie. DOOM
!parafazíe (pa-ra-/par-a-) s. f., art. parafazía, g.-d. parafazíi, art. parafazíei
parafaziile
PARAFAZÍE s. f. (Med.) Tulburare de vorbire caracterizată prin înlocuirea cuvintelor indicate cu altele, fără nicio legătură logică între ele. – Din fr. paraphasie. DOOM
!parafazíe (pa-ra-/par-a-) s. f., art. parafazía, g.-d. parafazíi, art. parafazíei
parafaziilor
PARAFAZÍE s. f. (Med.) Tulburare de vorbire caracterizată prin înlocuirea cuvintelor indicate cu altele, fără nicio legătură logică între ele. – Din fr. paraphasie. DOOM
!parafazíe (pa-ra-/par-a-) s. f., art. parafazía, g.-d. parafazíi, art. parafazíei
parafași
PARAFÁ, parafez, vb. I. Tranz. 1. A semna prin parafă (1), a întări un act prin semnătură cu parafă. ♦ Spec. A pune o semnătură (prescurtată) pe proiectul unui tratat internațional prin împuterniciții statelor care l-au negociat ca dovadă a acordului părților asupra proiectului respectiv. 2. A aplica o parafă (1) pe fiecare foaie a unui registru; a sigila, a pecetlui cu ceară roșie legătura unui registru sau a unui dosar, ca să nu se poată scoate sau adăuga foi. – Din fr. parapher. DOOM
parafá (a ~) vb., ind. prez. 3 parafeáză
parafați
PARAFÁ, parafez, vb. I. Tranz. 1. A semna prin parafă (1), a întări un act prin semnătură cu parafă. ♦ Spec. A pune o semnătură (prescurtată) pe proiectul unui tratat internațional prin împuterniciții statelor care l-au negociat ca dovadă a acordului părților asupra proiectului respectiv. 2. A aplica o parafă (1) pe fiecare foaie a unui registru; a sigila, a pecetlui cu ceară roșie legătura unui registru sau a unui dosar, ca să nu se poată scoate sau adăuga foi. – Din fr. parapher. DOOM
parafá (a ~) vb., ind. prez. 3 parafeáză
parafați
PARAFÁT, -Ă, parafați, -te, adj. Semnat, prevăzut, întărit cu parafă (1); pecetluit cu ceară roșie (pentru a nu se scoate sau adăuga foi). – V. parafa.
parafații
PARAFÁT, -Ă, parafați, -te, adj. Semnat, prevăzut, întărit cu parafă (1); pecetluit cu ceară roșie (pentru a nu se scoate sau adăuga foi). – V. parafa.
parafaților
PARAFÁT, -Ă, parafați, -te, adj. Semnat, prevăzut, întărit cu parafă (1); pecetluit cu ceară roșie (pentru a nu se scoate sau adăuga foi). – V. parafa.
parafe
PARÁFĂ, parafe, s. f. 1. Ștampilă cu iscălitura sau cu numele cuiva (prescurtat sau cu inițiale); ștampilă a unei instituții. ♦ Iscălitură (prescurtată) pusă pe un act. 2. Trăsătură de condei adăugată la sfârșitul unei iscălituri pentru a o deosebi de altele sau pentru a o împodobi; p. ext. linie de ornament. – Din fr. paraphe. DOOM
paráfă s. f., g.-d. art. paráfei; pl. paráfe
parafează
PARAFÁ, parafez, vb. I. Tranz. 1. A semna prin parafă (1), a întări un act prin semnătură cu parafă. ♦ Spec. A pune o semnătură (prescurtată) pe proiectul unui tratat internațional prin împuterniciții statelor care l-au negociat ca dovadă a acordului părților asupra proiectului respectiv. 2. A aplica o parafă (1) pe fiecare foaie a unui registru; a sigila, a pecetlui cu ceară roșie legătura unui registru sau a unui dosar, ca să nu se poată scoate sau adăuga foi. – Din fr. parapher. DOOM
parafá (a ~) vb., ind. prez. 3 parafeáză
parafei
PARÁFĂ, parafe, s. f. 1. Ștampilă cu iscălitura sau cu numele cuiva (prescurtat sau cu inițiale); ștampilă a unei instituții. ♦ Iscălitură (prescurtată) pusă pe un act. 2. Trăsătură de condei adăugată la sfârșitul unei iscălituri pentru a o deosebi de altele sau pentru a o împodobi; p. ext. linie de ornament. – Din fr. paraphe. DOOM
paráfă s. f., g.-d. art. paráfei; pl. paráfe
parafele
PARÁFĂ, parafe, s. f. 1. Ștampilă cu iscălitura sau cu numele cuiva (prescurtat sau cu inițiale); ștampilă a unei instituții. ♦ Iscălitură (prescurtată) pusă pe un act. 2. Trăsătură de condei adăugată la sfârșitul unei iscălituri pentru a o deosebi de altele sau pentru a o împodobi; p. ext. linie de ornament. – Din fr. paraphe. DOOM
paráfă s. f., g.-d. art. paráfei; pl. paráfe
parafelor
PARÁFĂ, parafe, s. f. 1. Ștampilă cu iscălitura sau cu numele cuiva (prescurtat sau cu inițiale); ștampilă a unei instituții. ♦ Iscălitură (prescurtată) pusă pe un act. 2. Trăsătură de condei adăugată la sfârșitul unei iscălituri pentru a o deosebi de altele sau pentru a o împodobi; p. ext. linie de ornament. – Din fr. paraphe. DOOM
paráfă s. f., g.-d. art. paráfei; pl. paráfe
paraferna
PARAFÉRNĂ, paraferne, s. f. Avere care aparține soției căsătorite în regim dotal și asupra căreia soția își păstrează drepturile de administrare și de folosință. – Din ngr. paráferna. DOOM
paraférnă (înv.) s. f., g.-d. art. paraférnei; pl. paraférne
parafernal
PARAFERNÁL, -Ă, parafernali, -e, adj. Care aparține parafernei, care se referă la parafernă. – Din fr. paraphernal. DOOM
parafernál (înv.) adj. m., pl. parafernáli; f. parafernálă, pl. parafernále
parafernala
PARAFERNÁL, -Ă, parafernali, -e, adj. Care aparține parafernei, care se referă la parafernă. – Din fr. paraphernal. DOOM
parafernál (înv.) adj. m., pl. parafernáli; f. parafernálă, pl. parafernále
parafernale
PARAFERNÁL, -Ă, parafernali, -e, adj. Care aparține parafernei, care se referă la parafernă. – Din fr. paraphernal. DOOM
parafernál (înv.) adj. m., pl. parafernáli; f. parafernálă, pl. parafernále
parafernalei
PARAFERNÁL, -Ă, parafernali, -e, adj. Care aparține parafernei, care se referă la parafernă. – Din fr. paraphernal. DOOM
parafernál (înv.) adj. m., pl. parafernáli; f. parafernálă, pl. parafernále
parafernalele
PARAFERNÁL, -Ă, parafernali, -e, adj. Care aparține parafernei, care se referă la parafernă. – Din fr. paraphernal. DOOM
parafernál (înv.) adj. m., pl. parafernáli; f. parafernálă, pl. parafernále
parafernalelor
PARAFERNÁL, -Ă, parafernali, -e, adj. Care aparține parafernei, care se referă la parafernă. – Din fr. paraphernal. DOOM
parafernál (înv.) adj. m., pl. parafernáli; f. parafernálă, pl. parafernále
parafernali
PARAFERNÁL, -Ă, parafernali, -e, adj. Care aparține parafernei, care se referă la parafernă. – Din fr. paraphernal. DOOM
parafernál (înv.) adj. m., pl. parafernáli; f. parafernálă, pl. parafernále
parafernalii
PARAFERNÁL, -Ă, parafernali, -e, adj. Care aparține parafernei, care se referă la parafernă. – Din fr. paraphernal. DOOM
parafernál (înv.) adj. m., pl. parafernáli; f. parafernálă, pl. parafernále
parafernalilor
PARAFERNÁL, -Ă, parafernali, -e, adj. Care aparține parafernei, care se referă la parafernă. – Din fr. paraphernal. DOOM
parafernál (înv.) adj. m., pl. parafernáli; f. parafernálă, pl. parafernále
parafernalul
PARAFERNÁL, -Ă, parafernali, -e, adj. Care aparține parafernei, care se referă la parafernă. – Din fr. paraphernal. DOOM
parafernál (înv.) adj. m., pl. parafernáli; f. parafernálă, pl. parafernále
parafernalului
PARAFERNÁL, -Ă, parafernali, -e, adj. Care aparține parafernei, care se referă la parafernă. – Din fr. paraphernal. DOOM
parafernál (înv.) adj. m., pl. parafernáli; f. parafernálă, pl. parafernále
paraferne
PARAFÉRNĂ, paraferne, s. f. Avere care aparține soției căsătorite în regim dotal și asupra căreia soția își păstrează drepturile de administrare și de folosință. – Din ngr. paráferna. DOOM
paraférnă (înv.) s. f., g.-d. art. paraférnei; pl. paraférne
parafernei
PARAFÉRNĂ, paraferne, s. f. Avere care aparține soției căsătorite în regim dotal și asupra căreia soția își păstrează drepturile de administrare și de folosință. – Din ngr. paráferna. DOOM
paraférnă (înv.) s. f., g.-d. art. paraférnei; pl. paraférne
parafernele
PARAFÉRNĂ, paraferne, s. f. Avere care aparține soției căsătorite în regim dotal și asupra căreia soția își păstrează drepturile de administrare și de folosință. – Din ngr. paráferna. DOOM
paraférnă (înv.) s. f., g.-d. art. paraférnei; pl. paraférne
parafernelor
PARAFÉRNĂ, paraferne, s. f. Avere care aparține soției căsătorite în regim dotal și asupra căreia soția își păstrează drepturile de administrare și de folosință. – Din ngr. paráferna. DOOM
paraférnă (înv.) s. f., g.-d. art. paraférnei; pl. paraférne
parafez
PARAFÁ, parafez, vb. I. Tranz. 1. A semna prin parafă (1), a întări un act prin semnătură cu parafă. ♦ Spec. A pune o semnătură (prescurtată) pe proiectul unui tratat internațional prin împuterniciții statelor care l-au negociat ca dovadă a acordului părților asupra proiectului respectiv. 2. A aplica o parafă (1) pe fiecare foaie a unui registru; a sigila, a pecetlui cu ceară roșie legătura unui registru sau a unui dosar, ca să nu se poată scoate sau adăuga foi. – Din fr. parapher. DOOM
parafá (a ~) vb., ind. prez. 3 parafeáză
parafeze
PARAFÁ, parafez, vb. I. Tranz. 1. A semna prin parafă (1), a întări un act prin semnătură cu parafă. ♦ Spec. A pune o semnătură (prescurtată) pe proiectul unui tratat internațional prin împuterniciții statelor care l-au negociat ca dovadă a acordului părților asupra proiectului respectiv. 2. A aplica o parafă (1) pe fiecare foaie a unui registru; a sigila, a pecetlui cu ceară roșie legătura unui registru sau a unui dosar, ca să nu se poată scoate sau adăuga foi. – Din fr. parapher. DOOM
parafá (a ~) vb., ind. prez. 3 parafeáză
parafezi
PARAFÁ, parafez, vb. I. Tranz. 1. A semna prin parafă (1), a întări un act prin semnătură cu parafă. ♦ Spec. A pune o semnătură (prescurtată) pe proiectul unui tratat internațional prin împuterniciții statelor care l-au negociat ca dovadă a acordului părților asupra proiectului respectiv. 2. A aplica o parafă (1) pe fiecare foaie a unui registru; a sigila, a pecetlui cu ceară roșie legătura unui registru sau a unui dosar, ca să nu se poată scoate sau adăuga foi. – Din fr. parapher. DOOM
parafá (a ~) vb., ind. prez. 3 parafeáză
parafilatelie
PARAFILATELÍE s. f. Ramură a filateliei care studiază documente poștale. – Para1- + filatelie.
parafimoză
PARAFIMÓZĂ s.f. (Med.) Complicație a unei fimoze, la care inelul prepuțial strangulează glandul la bază. [Cf. germ. Paraphimose, fr. paraphimosis < gr. para – lângă, phimosis – strâmtare].
parafina
PARAFINÁ, parafinez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu un strat de parafină (în diverse procese tehnologice). – Din fr. paraffiner. DOOM
parafiná (a ~) vb., ind. prez. 3 parafineáză
parafina
PARAFÍNĂ, parafine, s. f. 1. Substanță solidă, albă și translucidă, formată dintr-un amestec de hidrocarburi saturate obținute la distilarea țițeiului sau a cărbunilor și utilizată la fabricarea lumânărilor, la impregnarea hârtiei și a țesăturilor, ca materie primă în industria chimică etc. 2. (La pl.) Alcani. – Din fr. paraffine. DOOM
parafínă s. f., g.-d. art. parafínei; pl. parafíne
parafinai
PARAFINÁ, parafinez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu un strat de parafină (în diverse procese tehnologice). – Din fr. paraffiner. DOOM
parafiná (a ~) vb., ind. prez. 3 parafineáză
parafinam
PARAFINÁ, parafinez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu un strat de parafină (în diverse procese tehnologice). – Din fr. paraffiner. DOOM
parafiná (a ~) vb., ind. prez. 3 parafineáză
parafinare
PARAFINÁ, parafinez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu un strat de parafină (în diverse procese tehnologice). – Din fr. paraffiner. DOOM
parafiná (a ~) vb., ind. prez. 3 parafineáză
parafinare
PARAFINÁRE, parafinări, s. f. Acțiunea de a (se) parafina și rezultatul ei. – V. parafina. DOOM
parafináre s. f., g.-d. art. parafinắrii; pl. parafinắri
parafinarea
PARAFINÁRE, parafinări, s. f. Acțiunea de a (se) parafina și rezultatul ei. – V. parafina. DOOM
parafináre s. f., g.-d. art. parafinắrii; pl. parafinắri
parafinară
PARAFINÁ, parafinez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu un strat de parafină (în diverse procese tehnologice). – Din fr. paraffiner. DOOM
parafiná (a ~) vb., ind. prez. 3 parafineáză
parafinarăm
PARAFINÁ, parafinez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu un strat de parafină (în diverse procese tehnologice). – Din fr. paraffiner. DOOM
parafiná (a ~) vb., ind. prez. 3 parafineáză
parafinarăți
PARAFINÁ, parafinez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu un strat de parafină (în diverse procese tehnologice). – Din fr. paraffiner. DOOM
parafiná (a ~) vb., ind. prez. 3 parafineáză
parafinase
PARAFINÁ, parafinez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu un strat de parafină (în diverse procese tehnologice). – Din fr. paraffiner. DOOM
parafiná (a ~) vb., ind. prez. 3 parafineáză
parafinasem
PARAFINÁ, parafinez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu un strat de parafină (în diverse procese tehnologice). – Din fr. paraffiner. DOOM
parafiná (a ~) vb., ind. prez. 3 parafineáză
parafinaseră
PARAFINÁ, parafinez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu un strat de parafină (în diverse procese tehnologice). – Din fr. paraffiner. DOOM
parafiná (a ~) vb., ind. prez. 3 parafineáză
parafinaserăm
PARAFINÁ, parafinez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu un strat de parafină (în diverse procese tehnologice). – Din fr. paraffiner. DOOM
parafiná (a ~) vb., ind. prez. 3 parafineáză
parafinaserăți
PARAFINÁ, parafinez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu un strat de parafină (în diverse procese tehnologice). – Din fr. paraffiner. DOOM
parafiná (a ~) vb., ind. prez. 3 parafineáză
parafinaseși
PARAFINÁ, parafinez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu un strat de parafină (în diverse procese tehnologice). – Din fr. paraffiner. DOOM
parafiná (a ~) vb., ind. prez. 3 parafineáză
parafinaseți
PARAFINÁ, parafinez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu un strat de parafină (în diverse procese tehnologice). – Din fr. paraffiner. DOOM
parafiná (a ~) vb., ind. prez. 3 parafineáză
parafinat
PARAFINÁ, parafinez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu un strat de parafină (în diverse procese tehnologice). – Din fr. paraffiner. DOOM
parafiná (a ~) vb., ind. prez. 3 parafineáză
parafinat
PARAFINÁ, parafinez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu un strat de parafină (în diverse procese tehnologice). – Din fr. paraffiner.
parafinau
PARAFINÁ, parafinez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu un strat de parafină (în diverse procese tehnologice). – Din fr. paraffiner. DOOM
parafiná (a ~) vb., ind. prez. 3 parafineáză
parafinași
PARAFINÁ, parafinez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu un strat de parafină (în diverse procese tehnologice). – Din fr. paraffiner. DOOM
parafiná (a ~) vb., ind. prez. 3 parafineáză
parafinați
PARAFINÁ, parafinez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu un strat de parafină (în diverse procese tehnologice). – Din fr. paraffiner. DOOM
parafiná (a ~) vb., ind. prez. 3 parafineáză
parafine
PARAFÍNĂ, parafine, s. f. 1. Substanță solidă, albă și translucidă, formată dintr-un amestec de hidrocarburi saturate obținute la distilarea țițeiului sau a cărbunilor și utilizată la fabricarea lumânărilor, la impregnarea hârtiei și a țesăturilor, ca materie primă în industria chimică etc. 2. (La pl.) Alcani. – Din fr. paraffine. DOOM
parafínă s. f., g.-d. art. parafínei; pl. parafíne
parafinează
PARAFINÁ, parafinez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu un strat de parafină (în diverse procese tehnologice). – Din fr. paraffiner. DOOM
parafiná (a ~) vb., ind. prez. 3 parafineáză
parafinei
PARAFÍNĂ, parafine, s. f. 1. Substanță solidă, albă și translucidă, formată dintr-un amestec de hidrocarburi saturate obținute la distilarea țițeiului sau a cărbunilor și utilizată la fabricarea lumânărilor, la impregnarea hârtiei și a țesăturilor, ca materie primă în industria chimică etc. 2. (La pl.) Alcani. – Din fr. paraffine. DOOM
parafínă s. f., g.-d. art. parafínei; pl. parafíne
parafinele
PARAFÍNĂ, parafine, s. f. 1. Substanță solidă, albă și translucidă, formată dintr-un amestec de hidrocarburi saturate obținute la distilarea țițeiului sau a cărbunilor și utilizată la fabricarea lumânărilor, la impregnarea hârtiei și a țesăturilor, ca materie primă în industria chimică etc. 2. (La pl.) Alcani. – Din fr. paraffine. DOOM
parafínă s. f., g.-d. art. parafínei; pl. parafíne
parafinelor
PARAFÍNĂ, parafine, s. f. 1. Substanță solidă, albă și translucidă, formată dintr-un amestec de hidrocarburi saturate obținute la distilarea țițeiului sau a cărbunilor și utilizată la fabricarea lumânărilor, la impregnarea hârtiei și a țesăturilor, ca materie primă în industria chimică etc. 2. (La pl.) Alcani. – Din fr. paraffine. DOOM
parafínă s. f., g.-d. art. parafínei; pl. parafíne
parafinez
PARAFINÁ, parafinez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu un strat de parafină (în diverse procese tehnologice). – Din fr. paraffiner. DOOM
parafiná (a ~) vb., ind. prez. 3 parafineáză
parafineze
PARAFINÁ, parafinez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu un strat de parafină (în diverse procese tehnologice). – Din fr. paraffiner. DOOM
parafiná (a ~) vb., ind. prez. 3 parafineáză
parafinezi
PARAFINÁ, parafinez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu un strat de parafină (în diverse procese tehnologice). – Din fr. paraffiner. DOOM
parafiná (a ~) vb., ind. prez. 3 parafineáză
parafinic
PARAFÍNIC, -Ă, parafinici, -ce, adj. Care aparține parafinei, privitor la parafină; din parafină. ◊ (Chim.; în sintagma) Hidrocarbură parafinică = alcan. – Din fr. paraffinique. DOOM
parafínic adj. m., pl. parafínici; f. parafínică, pl. parafínice
parafinica
PARAFÍNIC, -Ă, parafinici, -ce, adj. Care aparține parafinei, privitor la parafină; din parafină. ◊ (Chim.; în sintagma) Hidrocarbură parafinică = alcan. – Din fr. paraffinique. DOOM
parafínic adj. m., pl. parafínici; f. parafínică, pl. parafínice
parafinice
PARAFÍNIC, -Ă, parafinici, -ce, adj. Care aparține parafinei, privitor la parafină; din parafină. ◊ (Chim.; în sintagma) Hidrocarbură parafinică = alcan. – Din fr. paraffinique. DOOM
parafínic adj. m., pl. parafínici; f. parafínică, pl. parafínice
parafinicei
PARAFÍNIC, -Ă, parafinici, -ce, adj. Care aparține parafinei, privitor la parafină; din parafină. ◊ (Chim.; în sintagma) Hidrocarbură parafinică = alcan. – Din fr. paraffinique. DOOM
parafínic adj. m., pl. parafínici; f. parafínică, pl. parafínice
parafinicele
PARAFÍNIC, -Ă, parafinici, -ce, adj. Care aparține parafinei, privitor la parafină; din parafină. ◊ (Chim.; în sintagma) Hidrocarbură parafinică = alcan. – Din fr. paraffinique. DOOM
parafínic adj. m., pl. parafínici; f. parafínică, pl. parafínice
parafinicelor
PARAFÍNIC, -Ă, parafinici, -ce, adj. Care aparține parafinei, privitor la parafină; din parafină. ◊ (Chim.; în sintagma) Hidrocarbură parafinică = alcan. – Din fr. paraffinique. DOOM
parafínic adj. m., pl. parafínici; f. parafínică, pl. parafínice
parafinici
PARAFÍNIC, -Ă, parafinici, -ce, adj. Care aparține parafinei, privitor la parafină; din parafină. ◊ (Chim.; în sintagma) Hidrocarbură parafinică = alcan. – Din fr. paraffinique. DOOM
parafínic adj. m., pl. parafínici; f. parafínică, pl. parafínice
parafinicii
PARAFÍNIC, -Ă, parafinici, -ce, adj. Care aparține parafinei, privitor la parafină; din parafină. ◊ (Chim.; în sintagma) Hidrocarbură parafinică = alcan. – Din fr. paraffinique. DOOM
parafínic adj. m., pl. parafínici; f. parafínică, pl. parafínice
parafinicilor
PARAFÍNIC, -Ă, parafinici, -ce, adj. Care aparține parafinei, privitor la parafină; din parafină. ◊ (Chim.; în sintagma) Hidrocarbură parafinică = alcan. – Din fr. paraffinique. DOOM
parafínic adj. m., pl. parafínici; f. parafínică, pl. parafínice
parafinicul
PARAFÍNIC, -Ă, parafinici, -ce, adj. Care aparține parafinei, privitor la parafină; din parafină. ◊ (Chim.; în sintagma) Hidrocarbură parafinică = alcan. – Din fr. paraffinique. DOOM
parafínic adj. m., pl. parafínici; f. parafínică, pl. parafínice
parafinicului
PARAFÍNIC, -Ă, parafinici, -ce, adj. Care aparține parafinei, privitor la parafină; din parafină. ◊ (Chim.; în sintagma) Hidrocarbură parafinică = alcan. – Din fr. paraffinique. DOOM
parafínic adj. m., pl. parafínici; f. parafínică, pl. parafínice
parafinoasa
PARAFINÓS, -OÁSĂ, parafinoși, -oase, adj. Care conține parafină. – Din fr. paraffineux. DOOM
parafinós adj. m., pl. parafinóși; f. parafinoásă, pl. parafinoáse
parafinoase
PARAFINÓS, -OÁSĂ, parafinoși, -oase, adj. Care conține parafină. – Din fr. paraffineux. DOOM
parafinós adj. m., pl. parafinóși; f. parafinoásă, pl. parafinoáse
parafinoasei
PARAFINÓS, -OÁSĂ, parafinoși, -oase, adj. Care conține parafină. – Din fr. paraffineux. DOOM
parafinós adj. m., pl. parafinóși; f. parafinoásă, pl. parafinoáse
parafinoasele
PARAFINÓS, -OÁSĂ, parafinoși, -oase, adj. Care conține parafină. – Din fr. paraffineux. DOOM
parafinós adj. m., pl. parafinóși; f. parafinoásă, pl. parafinoáse
parafinoaselor
PARAFINÓS, -OÁSĂ, parafinoși, -oase, adj. Care conține parafină. – Din fr. paraffineux. DOOM
parafinós adj. m., pl. parafinóși; f. parafinoásă, pl. parafinoáse
parafinos
PARAFINÓS, -OÁSĂ, parafinoși, -oase, adj. Care conține parafină. – Din fr. paraffineux. DOOM
parafinós adj. m., pl. parafinóși; f. parafinoásă, pl. parafinoáse
parafinosul
PARAFINÓS, -OÁSĂ, parafinoși, -oase, adj. Care conține parafină. – Din fr. paraffineux. DOOM
parafinós adj. m., pl. parafinóși; f. parafinoásă, pl. parafinoáse
parafinosului
PARAFINÓS, -OÁSĂ, parafinoși, -oase, adj. Care conține parafină. – Din fr. paraffineux. DOOM
parafinós adj. m., pl. parafinóși; f. parafinoásă, pl. parafinoáse
parafinoși
PARAFINÓS, -OÁSĂ, parafinoși, -oase, adj. Care conține parafină. – Din fr. paraffineux. DOOM
parafinós adj. m., pl. parafinóși; f. parafinoásă, pl. parafinoáse
parafinoșii
PARAFINÓS, -OÁSĂ, parafinoși, -oase, adj. Care conține parafină. – Din fr. paraffineux. DOOM
parafinós adj. m., pl. parafinóși; f. parafinoásă, pl. parafinoáse
parafinoșilor
PARAFINÓS, -OÁSĂ, parafinoși, -oase, adj. Care conține parafină. – Din fr. paraffineux. DOOM
parafinós adj. m., pl. parafinóși; f. parafinoásă, pl. parafinoáse
parafinând
PARAFINÁ, parafinez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu un strat de parafină (în diverse procese tehnologice). – Din fr. paraffiner. DOOM
parafiná (a ~) vb., ind. prez. 3 parafineáză
parafinînd
PARAFINÁ, parafinez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu un strat de parafină (în diverse procese tehnologice). – Din fr. paraffiner. DOOM
parafiná (a ~) vb., ind. prez. 3 parafineáză
parafinări
PARAFINÁRE, parafinări, s. f. Acțiunea de a (se) parafina și rezultatul ei. – V. parafina. DOOM
parafináre s. f., g.-d. art. parafinắrii; pl. parafinắri
parafinării
PARAFINÁRE, parafinări, s. f. Acțiunea de a (se) parafina și rezultatul ei. – V. parafina. DOOM
parafináre s. f., g.-d. art. parafinắrii; pl. parafinắri
parafinările
PARAFINÁRE, parafinări, s. f. Acțiunea de a (se) parafina și rezultatul ei. – V. parafina. DOOM
parafináre s. f., g.-d. art. parafinắrii; pl. parafinắri
parafinărilor
PARAFINÁRE, parafinări, s. f. Acțiunea de a (se) parafina și rezultatul ei. – V. parafina. DOOM
parafináre s. f., g.-d. art. parafinắrii; pl. parafinắri
parafiza
PARAFÍZĂ, parafize, s. f. (Bot.) Perișor care acoperă organele de reproducere la mușchi1, alge și ciuperci. – Din fr. paraphyse.
parafize
PARAFÍZĂ, parafize, s. f. (Bot.) Perișor care acoperă organele de reproducere la mușchi1, alge și ciuperci. – Din fr. paraphyse.
parafizei
PARAFÍZĂ, parafize, s. f. (Bot.) Perișor care acoperă organele de reproducere la mușchi1, alge și ciuperci. – Din fr. paraphyse.
parafizele
PARAFÍZĂ, parafize, s. f. (Bot.) Perișor care acoperă organele de reproducere la mușchi1, alge și ciuperci. – Din fr. paraphyse.
parafizelor
PARAFÍZĂ, parafize, s. f. (Bot.) Perișor care acoperă organele de reproducere la mușchi1, alge și ciuperci. – Din fr. paraphyse.
paraflacăra
PARAFLÁCĂRĂ, paraflăcări, s. f. Piesă metalică pentru protejarea tijei pistonului contra flăcării din cilindru la motoarele cu autoaprindere. – Para2- + flacără. DOOM
paraflácără (-ra-fla-) s. f., g.-d. art. paraflắcării; pl. paraflắcări
paraflau
PARAFLÁU s.n. Paragel. [Scris și paraflow. / < engl., ir. paraflow].
paraflow
PARAFLOW s. n. (Chim.) Paragel. [Pr.: -flóu] – Cuv. engl. DOOM
paraflów (angl.) [ow pron. oŭ] (-ra-flow) s. n., art. paraflów-ul
paraflăcări
PARAFLÁCĂRĂ, paraflăcări, s. f. Piesă metalică pentru protejarea tijei pistonului contra flăcării din cilindru la motoarele cu autoaprindere. – Para2- + flacără. DOOM
paraflácără (-ra-fla-) s. f., g.-d. art. paraflắcării; pl. paraflắcări
paraflăcării
PARAFLÁCĂRĂ, paraflăcări, s. f. Piesă metalică pentru protejarea tijei pistonului contra flăcării din cilindru la motoarele cu autoaprindere. – Para2- + flacără. DOOM
paraflácără (-ra-fla-) s. f., g.-d. art. paraflắcării; pl. paraflắcări
paraflăcările
PARAFLÁCĂRĂ, paraflăcări, s. f. Piesă metalică pentru protejarea tijei pistonului contra flăcării din cilindru la motoarele cu autoaprindere. – Para2- + flacără. DOOM
paraflácără (-ra-fla-) s. f., g.-d. art. paraflắcării; pl. paraflắcări
paraflăcărilor
PARAFLÁCĂRĂ, paraflăcări, s. f. Piesă metalică pentru protejarea tijei pistonului contra flăcării din cilindru la motoarele cu autoaprindere. – Para2- + flacără. DOOM
paraflácără (-ra-fla-) s. f., g.-d. art. paraflắcării; pl. paraflắcări
parafoc
PARAFÓC, parafocuri, s. n. Zid (făcut dintr-un material refractar) care apără de flăcări o parte mai expusă a unui cazan de aburi. – Para2- + foc. DOOM
parafóc s. n., pl. parafócuri
parafocul
PARAFÓC, parafocuri, s. n. Zid (făcut dintr-un material refractar) care apără de flăcări o parte mai expusă a unui cazan de aburi. – Para2- + foc. DOOM
parafóc s. n., pl. parafócuri
parafocului
PARAFÓC, parafocuri, s. n. Zid (făcut dintr-un material refractar) care apără de flăcări o parte mai expusă a unui cazan de aburi. – Para2- + foc. DOOM
parafóc s. n., pl. parafócuri
parafocuri
PARAFÓC, parafocuri, s. n. Zid (făcut dintr-un material refractar) care apără de flăcări o parte mai expusă a unui cazan de aburi. – Para2- + foc. DOOM
parafóc s. n., pl. parafócuri
parafocurile
PARAFÓC, parafocuri, s. n. Zid (făcut dintr-un material refractar) care apără de flăcări o parte mai expusă a unui cazan de aburi. – Para2- + foc. DOOM
parafóc s. n., pl. parafócuri
parafocurilor
PARAFÓC, parafocuri, s. n. Zid (făcut dintr-un material refractar) care apără de flăcări o parte mai expusă a unui cazan de aburi. – Para2- + foc. DOOM
parafóc s. n., pl. parafócuri
parafonia
PARAFONÍE, parafonii, s. f. (Med.) Boală care constă în pronunțarea nazalizată a sunetelor. – Din fr. paraphonie.
parafonie
PARAFONÍE, parafonii, s. f. (Med.) Boală care constă în pronunțarea nazalizată a sunetelor. – Din fr. paraphonie.
parafoniei
PARAFONÍE, parafonii, s. f. (Med.) Boală care constă în pronunțarea nazalizată a sunetelor. – Din fr. paraphonie.
parafonii
PARAFONÍE, parafonii, s. f. (Med.) Boală care constă în pronunțarea nazalizată a sunetelor. – Din fr. paraphonie.
parafoniile
PARAFONÍE, parafonii, s. f. (Med.) Boală care constă în pronunțarea nazalizată a sunetelor. – Din fr. paraphonie.
parafoniilor
PARAFONÍE, parafonii, s. f. (Med.) Boală care constă în pronunțarea nazalizată a sunetelor. – Din fr. paraphonie.
paraformaldehidă
PARAFORMALDEHÍDĂ s. f. Polimer al formaldehidei care, prin încălzire, se transformă în formaldehidă. – Din fr. paraformaldéhyde. DOOM
!paraformaldehídă (-for-mal-/-form-al-) s. f., g.-d. art. paraformaldehídei
parafrastic
PARAFRÁSTIC, -Ă, parafrastici, -ce, adj. Referitor la parafrază, cu caracter de parafrază. – Din fr. paraphrastique. DOOM
parafrástic (lit.) (-ra-fras-) adj. m., pl. parafrástici; f. parafrástică, pl. parafrástice
parafrastica
PARAFRÁSTIC, -Ă, parafrastici, -ce, adj. Referitor la parafrază, cu caracter de parafrază. – Din fr. paraphrastique. DOOM
parafrástic (lit.) (-ra-fras-) adj. m., pl. parafrástici; f. parafrástică, pl. parafrástice
parafrastice
PARAFRÁSTIC, -Ă, parafrastici, -ce, adj. Referitor la parafrază, cu caracter de parafrază. – Din fr. paraphrastique. DOOM
parafrástic (lit.) (-ra-fras-) adj. m., pl. parafrástici; f. parafrástică, pl. parafrástice
parafrasticei
PARAFRÁSTIC, -Ă, parafrastici, -ce, adj. Referitor la parafrază, cu caracter de parafrază. – Din fr. paraphrastique. DOOM
parafrástic (lit.) (-ra-fras-) adj. m., pl. parafrástici; f. parafrástică, pl. parafrástice
parafrasticele
PARAFRÁSTIC, -Ă, parafrastici, -ce, adj. Referitor la parafrază, cu caracter de parafrază. – Din fr. paraphrastique. DOOM
parafrástic (lit.) (-ra-fras-) adj. m., pl. parafrástici; f. parafrástică, pl. parafrástice
parafrasticelor
PARAFRÁSTIC, -Ă, parafrastici, -ce, adj. Referitor la parafrază, cu caracter de parafrază. – Din fr. paraphrastique. DOOM
parafrástic (lit.) (-ra-fras-) adj. m., pl. parafrástici; f. parafrástică, pl. parafrástice
parafrastici
PARAFRÁSTIC, -Ă, parafrastici, -ce, adj. Referitor la parafrază, cu caracter de parafrază. – Din fr. paraphrastique. DOOM
parafrástic (lit.) (-ra-fras-) adj. m., pl. parafrástici; f. parafrástică, pl. parafrástice
parafrasticii
PARAFRÁSTIC, -Ă, parafrastici, -ce, adj. Referitor la parafrază, cu caracter de parafrază. – Din fr. paraphrastique. DOOM
parafrástic (lit.) (-ra-fras-) adj. m., pl. parafrástici; f. parafrástică, pl. parafrástice
parafrasticilor
PARAFRÁSTIC, -Ă, parafrastici, -ce, adj. Referitor la parafrază, cu caracter de parafrază. – Din fr. paraphrastique. DOOM
parafrástic (lit.) (-ra-fras-) adj. m., pl. parafrástici; f. parafrástică, pl. parafrástice
parafrasticul
PARAFRÁSTIC, -Ă, parafrastici, -ce, adj. Referitor la parafrază, cu caracter de parafrază. – Din fr. paraphrastique. DOOM
parafrástic (lit.) (-ra-fras-) adj. m., pl. parafrástici; f. parafrástică, pl. parafrástice
parafrasticului
PARAFRÁSTIC, -Ă, parafrastici, -ce, adj. Referitor la parafrază, cu caracter de parafrază. – Din fr. paraphrastique. DOOM
parafrástic (lit.) (-ra-fras-) adj. m., pl. parafrástici; f. parafrástică, pl. parafrástice
parafraza
PARAFRAZÁ, parafrazez, vb. I. Tranz. A expune, a reda printr-o parafrază (1); a perifraza. – Din fr. paraphraser. DOOM
parafrazá (a ~) (lit.) (-ra-fra-) vb., ind. prez. 3 parafrazeáză
parafraza
PARAFRÁZĂ, parafraze, s. f. 1. Expunere, explicație etc. într-o formulare personală (și mai dezvoltată) a conținutului unui text, al unei comunicări orale etc. 2. Piesă muzicală instrumentală de virtuozitate care constituie o prelucrare liberă a unei teme cunoscute. – Din fr. paraphrase. DOOM
parafráză (lit.) (-ra-fra-) s. f., g.-d. art. parafrázei; pl. parafráze
parafrazai
PARAFRAZÁ, parafrazez, vb. I. Tranz. A expune, a reda printr-o parafrază (1); a perifraza. – Din fr. paraphraser. DOOM
parafrazá (a ~) (lit.) (-ra-fra-) vb., ind. prez. 3 parafrazeáză
parafrazam
PARAFRAZÁ, parafrazez, vb. I. Tranz. A expune, a reda printr-o parafrază (1); a perifraza. – Din fr. paraphraser. DOOM
parafrazá (a ~) (lit.) (-ra-fra-) vb., ind. prez. 3 parafrazeáză
parafrazare
PARAFRAZÁ, parafrazez, vb. I. Tranz. A expune, a reda printr-o parafrază (1); a perifraza. – Din fr. paraphraser. DOOM
parafrazá (a ~) (lit.) (-ra-fra-) vb., ind. prez. 3 parafrazeáză
parafrazare
PARAFRAZÁRE, parafrazări, s. f. Acțiunea de a parafraza și rezultatul ei. – V. parafraza. DOOM
parafrazáre (lit.) (-ra-fra-) s. f., g.-d. art. parafrazắrii; pl. parafrazắri
parafrazarea
PARAFRAZÁRE, parafrazări, s. f. Acțiunea de a parafraza și rezultatul ei. – V. parafraza. DOOM
parafrazáre (lit.) (-ra-fra-) s. f., g.-d. art. parafrazắrii; pl. parafrazắri
parafrazară
PARAFRAZÁ, parafrazez, vb. I. Tranz. A expune, a reda printr-o parafrază (1); a perifraza. – Din fr. paraphraser. DOOM
parafrazá (a ~) (lit.) (-ra-fra-) vb., ind. prez. 3 parafrazeáză
parafrazarăm
PARAFRAZÁ, parafrazez, vb. I. Tranz. A expune, a reda printr-o parafrază (1); a perifraza. – Din fr. paraphraser. DOOM
parafrazá (a ~) (lit.) (-ra-fra-) vb., ind. prez. 3 parafrazeáză
parafrazarăți
PARAFRAZÁ, parafrazez, vb. I. Tranz. A expune, a reda printr-o parafrază (1); a perifraza. – Din fr. paraphraser. DOOM
parafrazá (a ~) (lit.) (-ra-fra-) vb., ind. prez. 3 parafrazeáză
parafrazase
PARAFRAZÁ, parafrazez, vb. I. Tranz. A expune, a reda printr-o parafrază (1); a perifraza. – Din fr. paraphraser. DOOM
parafrazá (a ~) (lit.) (-ra-fra-) vb., ind. prez. 3 parafrazeáză
parafrazasem
PARAFRAZÁ, parafrazez, vb. I. Tranz. A expune, a reda printr-o parafrază (1); a perifraza. – Din fr. paraphraser. DOOM
parafrazá (a ~) (lit.) (-ra-fra-) vb., ind. prez. 3 parafrazeáză
parafrazaseră
PARAFRAZÁ, parafrazez, vb. I. Tranz. A expune, a reda printr-o parafrază (1); a perifraza. – Din fr. paraphraser. DOOM
parafrazá (a ~) (lit.) (-ra-fra-) vb., ind. prez. 3 parafrazeáză
parafrazaserăm
PARAFRAZÁ, parafrazez, vb. I. Tranz. A expune, a reda printr-o parafrază (1); a perifraza. – Din fr. paraphraser. DOOM
parafrazá (a ~) (lit.) (-ra-fra-) vb., ind. prez. 3 parafrazeáză
parafrazaserăți
PARAFRAZÁ, parafrazez, vb. I. Tranz. A expune, a reda printr-o parafrază (1); a perifraza. – Din fr. paraphraser. DOOM
parafrazá (a ~) (lit.) (-ra-fra-) vb., ind. prez. 3 parafrazeáză
parafrazaseși
PARAFRAZÁ, parafrazez, vb. I. Tranz. A expune, a reda printr-o parafrază (1); a perifraza. – Din fr. paraphraser. DOOM
parafrazá (a ~) (lit.) (-ra-fra-) vb., ind. prez. 3 parafrazeáză
parafrazaseți
PARAFRAZÁ, parafrazez, vb. I. Tranz. A expune, a reda printr-o parafrază (1); a perifraza. – Din fr. paraphraser. DOOM
parafrazá (a ~) (lit.) (-ra-fra-) vb., ind. prez. 3 parafrazeáză
parafrazat
PARAFRAZÁ, parafrazez, vb. I. Tranz. A expune, a reda printr-o parafrază (1); a perifraza. – Din fr. paraphraser. DOOM
parafrazá (a ~) (lit.) (-ra-fra-) vb., ind. prez. 3 parafrazeáză
parafrazat
PARAFRAZÁ, parafrazez, vb. I. Tranz. A expune, a reda printr-o parafrază (1); a perifraza. – Din fr. paraphraser.
parafrazau
PARAFRAZÁ, parafrazez, vb. I. Tranz. A expune, a reda printr-o parafrază (1); a perifraza. – Din fr. paraphraser. DOOM
parafrazá (a ~) (lit.) (-ra-fra-) vb., ind. prez. 3 parafrazeáză
parafrazași
PARAFRAZÁ, parafrazez, vb. I. Tranz. A expune, a reda printr-o parafrază (1); a perifraza. – Din fr. paraphraser. DOOM
parafrazá (a ~) (lit.) (-ra-fra-) vb., ind. prez. 3 parafrazeáză
parafrazați
PARAFRAZÁ, parafrazez, vb. I. Tranz. A expune, a reda printr-o parafrază (1); a perifraza. – Din fr. paraphraser. DOOM
parafrazá (a ~) (lit.) (-ra-fra-) vb., ind. prez. 3 parafrazeáză
parafraze
PARAFRÁZĂ, parafraze, s. f. 1. Expunere, explicație etc. într-o formulare personală (și mai dezvoltată) a conținutului unui text, al unei comunicări orale etc. 2. Piesă muzicală instrumentală de virtuozitate care constituie o prelucrare liberă a unei teme cunoscute. – Din fr. paraphrase. DOOM
parafráză (lit.) (-ra-fra-) s. f., g.-d. art. parafrázei; pl. parafráze
parafrazează
PARAFRAZÁ, parafrazez, vb. I. Tranz. A expune, a reda printr-o parafrază (1); a perifraza. – Din fr. paraphraser. DOOM
parafrazá (a ~) (lit.) (-ra-fra-) vb., ind. prez. 3 parafrazeáză
parafrazei
PARAFRÁZĂ, parafraze, s. f. 1. Expunere, explicație etc. într-o formulare personală (și mai dezvoltată) a conținutului unui text, al unei comunicări orale etc. 2. Piesă muzicală instrumentală de virtuozitate care constituie o prelucrare liberă a unei teme cunoscute. – Din fr. paraphrase. DOOM
parafráză (lit.) (-ra-fra-) s. f., g.-d. art. parafrázei; pl. parafráze
parafrazele
PARAFRÁZĂ, parafraze, s. f. 1. Expunere, explicație etc. într-o formulare personală (și mai dezvoltată) a conținutului unui text, al unei comunicări orale etc. 2. Piesă muzicală instrumentală de virtuozitate care constituie o prelucrare liberă a unei teme cunoscute. – Din fr. paraphrase. DOOM
parafráză (lit.) (-ra-fra-) s. f., g.-d. art. parafrázei; pl. parafráze
parafrazelor
PARAFRÁZĂ, parafraze, s. f. 1. Expunere, explicație etc. într-o formulare personală (și mai dezvoltată) a conținutului unui text, al unei comunicări orale etc. 2. Piesă muzicală instrumentală de virtuozitate care constituie o prelucrare liberă a unei teme cunoscute. – Din fr. paraphrase. DOOM
parafráză (lit.) (-ra-fra-) s. f., g.-d. art. parafrázei; pl. parafráze
parafrazez
PARAFRAZÁ, parafrazez, vb. I. Tranz. A expune, a reda printr-o parafrază (1); a perifraza. – Din fr. paraphraser. DOOM
parafrazá (a ~) (lit.) (-ra-fra-) vb., ind. prez. 3 parafrazeáză
parafrazeze
PARAFRAZÁ, parafrazez, vb. I. Tranz. A expune, a reda printr-o parafrază (1); a perifraza. – Din fr. paraphraser. DOOM
parafrazá (a ~) (lit.) (-ra-fra-) vb., ind. prez. 3 parafrazeáză
parafrazezi
PARAFRAZÁ, parafrazez, vb. I. Tranz. A expune, a reda printr-o parafrază (1); a perifraza. – Din fr. paraphraser. DOOM
parafrazá (a ~) (lit.) (-ra-fra-) vb., ind. prez. 3 parafrazeáză
parafrazând
PARAFRAZÁ, parafrazez, vb. I. Tranz. A expune, a reda printr-o parafrază (1); a perifraza. – Din fr. paraphraser. DOOM
parafrazá (a ~) (lit.) (-ra-fra-) vb., ind. prez. 3 parafrazeáză
parafrazînd
PARAFRAZÁ, parafrazez, vb. I. Tranz. A expune, a reda printr-o parafrază (1); a perifraza. – Din fr. paraphraser. DOOM
parafrazá (a ~) (lit.) (-ra-fra-) vb., ind. prez. 3 parafrazeáză
parafrazări
PARAFRAZÁRE, parafrazări, s. f. Acțiunea de a parafraza și rezultatul ei. – V. parafraza. DOOM
parafrazáre (lit.) (-ra-fra-) s. f., g.-d. art. parafrazắrii; pl. parafrazắri
parafrazării
PARAFRAZÁRE, parafrazări, s. f. Acțiunea de a parafraza și rezultatul ei. – V. parafraza. DOOM
parafrazáre (lit.) (-ra-fra-) s. f., g.-d. art. parafrazắrii; pl. parafrazắri
parafrazările
PARAFRAZÁRE, parafrazări, s. f. Acțiunea de a parafraza și rezultatul ei. – V. parafraza. DOOM
parafrazáre (lit.) (-ra-fra-) s. f., g.-d. art. parafrazắrii; pl. parafrazắri
parafrazărilor
PARAFRAZÁRE, parafrazări, s. f. Acțiunea de a parafraza și rezultatul ei. – V. parafraza. DOOM
parafrazáre (lit.) (-ra-fra-) s. f., g.-d. art. parafrazắrii; pl. parafrazắri
parafrenia
PARAFRENÍE, parafrenii, s. f. (Med.) Boală psihică cu simptome asemănătoare paranoiei și schizofreniei. – Din fr. paraphrénie.
parafrenic
PARAFRÉNIC, -Ă, parafrenici, -ce, adj. (Med.) Referitor la parafrenie. – Din fr. paraphrénique.
parafrenica
PARAFRÉNIC, -Ă, parafrenici, -ce, adj. (Med.) Referitor la parafrenie. – Din fr. paraphrénique.
parafrenice
PARAFRÉNIC, -Ă, parafrenici, -ce, adj. (Med.) Referitor la parafrenie. – Din fr. paraphrénique.
parafrenicei
PARAFRÉNIC, -Ă, parafrenici, -ce, adj. (Med.) Referitor la parafrenie. – Din fr. paraphrénique.
parafrenicele
PARAFRÉNIC, -Ă, parafrenici, -ce, adj. (Med.) Referitor la parafrenie. – Din fr. paraphrénique.
parafrenicelor
PARAFRÉNIC, -Ă, parafrenici, -ce, adj. (Med.) Referitor la parafrenie. – Din fr. paraphrénique.
parafrenici
PARAFRÉNIC, -Ă, parafrenici, -ce, adj. (Med.) Referitor la parafrenie. – Din fr. paraphrénique.
parafrenicii
PARAFRÉNIC, -Ă, parafrenici, -ce, adj. (Med.) Referitor la parafrenie. – Din fr. paraphrénique.
parafrenicilor
PARAFRÉNIC, -Ă, parafrenici, -ce, adj. (Med.) Referitor la parafrenie. – Din fr. paraphrénique.
parafrenicul
PARAFRÉNIC, -Ă, parafrenici, -ce, adj. (Med.) Referitor la parafrenie. – Din fr. paraphrénique.
parafrenicului
PARAFRÉNIC, -Ă, parafrenici, -ce, adj. (Med.) Referitor la parafrenie. – Din fr. paraphrénique.
parafrenie
PARAFRENÍE, parafrenii, s. f. (Med.) Boală psihică cu simptome asemănătoare paranoiei și schizofreniei. – Din fr. paraphrénie.
parafreniei
PARAFRENÍE, parafrenii, s. f. (Med.) Boală psihică cu simptome asemănătoare paranoiei și schizofreniei. – Din fr. paraphrénie.
parafrenii
PARAFRENÍE, parafrenii, s. f. (Med.) Boală psihică cu simptome asemănătoare paranoiei și schizofreniei. – Din fr. paraphrénie.
parafreniile
PARAFRENÍE, parafrenii, s. f. (Med.) Boală psihică cu simptome asemănătoare paranoiei și schizofreniei. – Din fr. paraphrénie.
parafreniilor
PARAFRENÍE, parafrenii, s. f. (Med.) Boală psihică cu simptome asemănătoare paranoiei și schizofreniei. – Din fr. paraphrénie.
parafucsină
PARAFUCSÍNĂ s. f. (Chim.) Colorant extras din fucsină. – Din fr. parafuchsine.
parafulger
PARAFÚLGER, parafulgere, s. n. 1. (Înv.) Dispozitiv de protecție contra supratensiunilor la instalațiile de telecomunicații de pe linii aeriene. 2. (Înv.) Paratrăsnet. – Para2- + fulger. DOOM
parafúlger s. n., pl. parafúlgere
parafulgere
PARAFÚLGER, parafulgere, s. n. 1. (Înv.) Dispozitiv de protecție contra supratensiunilor la instalațiile de telecomunicații de pe linii aeriene. 2. (Înv.) Paratrăsnet. – Para2- + fulger. DOOM
parafúlger s. n., pl. parafúlgere
parafulgerele
PARAFÚLGER, parafulgere, s. n. 1. (Înv.) Dispozitiv de protecție contra supratensiunilor la instalațiile de telecomunicații de pe linii aeriene. 2. (Înv.) Paratrăsnet. – Para2- + fulger. DOOM
parafúlger s. n., pl. parafúlgere
parafulgerelor
PARAFÚLGER, parafulgere, s. n. 1. (Înv.) Dispozitiv de protecție contra supratensiunilor la instalațiile de telecomunicații de pe linii aeriene. 2. (Înv.) Paratrăsnet. – Para2- + fulger. DOOM
parafúlger s. n., pl. parafúlgere
parafulgerul
PARAFÚLGER, parafulgere, s. n. 1. (Înv.) Dispozitiv de protecție contra supratensiunilor la instalațiile de telecomunicații de pe linii aeriene. 2. (Înv.) Paratrăsnet. – Para2- + fulger. DOOM
parafúlger s. n., pl. parafúlgere
parafulgerului
PARAFÚLGER, parafulgere, s. n. 1. (Înv.) Dispozitiv de protecție contra supratensiunilor la instalațiile de telecomunicații de pe linii aeriene. 2. (Înv.) Paratrăsnet. – Para2- + fulger. DOOM
parafúlger s. n., pl. parafúlgere
parafum
PARAFÚM, parafumuri, s. n. (Înv.) Dispozitiv atașat la podurile metalice care traversează liniile de cale ferată pentru a le proteja de eroziunea gazelor degajate de locomotivele cu aburi. – Para2- + fum (după fr. pare-fumée). DOOM
parafúm s. n., pl. parafúmuri
parafumul
PARAFÚM, parafumuri, s. n. (Înv.) Dispozitiv atașat la podurile metalice care traversează liniile de cale ferată pentru a le proteja de eroziunea gazelor degajate de locomotivele cu aburi. – Para2- + fum (după fr. pare-fumée). DOOM
parafúm s. n., pl. parafúmuri
parafumului
PARAFÚM, parafumuri, s. n. (Înv.) Dispozitiv atașat la podurile metalice care traversează liniile de cale ferată pentru a le proteja de eroziunea gazelor degajate de locomotivele cu aburi. – Para2- + fum (după fr. pare-fumée). DOOM
parafúm s. n., pl. parafúmuri
parafumuri
PARAFÚM, parafumuri, s. n. (Înv.) Dispozitiv atașat la podurile metalice care traversează liniile de cale ferată pentru a le proteja de eroziunea gazelor degajate de locomotivele cu aburi. – Para2- + fum (după fr. pare-fumée). DOOM
parafúm s. n., pl. parafúmuri
parafumurile
PARAFÚM, parafumuri, s. n. (Înv.) Dispozitiv atașat la podurile metalice care traversează liniile de cale ferată pentru a le proteja de eroziunea gazelor degajate de locomotivele cu aburi. – Para2- + fum (după fr. pare-fumée). DOOM
parafúm s. n., pl. parafúmuri
parafumurilor
PARAFÚM, parafumuri, s. n. (Înv.) Dispozitiv atașat la podurile metalice care traversează liniile de cale ferată pentru a le proteja de eroziunea gazelor degajate de locomotivele cu aburi. – Para2- + fum (după fr. pare-fumée). DOOM
parafúm s. n., pl. parafúmuri
parafând
PARAFÁ, parafez, vb. I. Tranz. 1. A semna prin parafă (1), a întări un act prin semnătură cu parafă. ♦ Spec. A pune o semnătură (prescurtată) pe proiectul unui tratat internațional prin împuterniciții statelor care l-au negociat ca dovadă a acordului părților asupra proiectului respectiv. 2. A aplica o parafă (1) pe fiecare foaie a unui registru; a sigila, a pecetlui cu ceară roșie legătura unui registru sau a unui dosar, ca să nu se poată scoate sau adăuga foi. – Din fr. parapher. DOOM
parafá (a ~) vb., ind. prez. 3 parafeáză
parafînd
PARAFÁ, parafez, vb. I. Tranz. 1. A semna prin parafă (1), a întări un act prin semnătură cu parafă. ♦ Spec. A pune o semnătură (prescurtată) pe proiectul unui tratat internațional prin împuterniciții statelor care l-au negociat ca dovadă a acordului părților asupra proiectului respectiv. 2. A aplica o parafă (1) pe fiecare foaie a unui registru; a sigila, a pecetlui cu ceară roșie legătura unui registru sau a unui dosar, ca să nu se poată scoate sau adăuga foi. – Din fr. parapher. DOOM
parafá (a ~) vb., ind. prez. 3 parafeáză
parafări
PARAFÁRE, parafări, s. f. Acțiunea de a parafa și rezultatul ei. – V. parafa. DOOM
parafáre s. f., g.-d. art. parafắrii; pl. parafắri
parafării
PARAFÁRE, parafări, s. f. Acțiunea de a parafa și rezultatul ei. – V. parafa. DOOM
parafáre s. f., g.-d. art. parafắrii; pl. parafắri
parafările
PARAFÁRE, parafări, s. f. Acțiunea de a parafa și rezultatul ei. – V. parafa. DOOM
parafáre s. f., g.-d. art. parafắrii; pl. parafắri
parafărilor
PARAFÁRE, parafări, s. f. Acțiunea de a parafa și rezultatul ei. – V. parafa. DOOM
parafáre s. f., g.-d. art. parafắrii; pl. parafắri
paraganglioame
PARAGANGLIÓM s.n. (Med.) Tumoare alcătuită dintr-un grup de celule desprins din sistemul simpatic embrionar, răspândite în diferite regiuni ale organismului. [Pl. -oame. / < fr. paragangliome]. DOOM
paraganglióm (tip de tumoare) (-gli-om) s. n., pl. paraganglioáme
paraganglioamele
PARAGANGLIÓM s.n. (Med.) Tumoare alcătuită dintr-un grup de celule desprins din sistemul simpatic embrionar, răspândite în diferite regiuni ale organismului. [Pl. -oame. / < fr. paragangliome]. DOOM
paraganglióm (tip de tumoare) (-gli-om) s. n., pl. paraganglioáme
paraganglioamelor
PARAGANGLIÓM s.n. (Med.) Tumoare alcătuită dintr-un grup de celule desprins din sistemul simpatic embrionar, răspândite în diferite regiuni ale organismului. [Pl. -oame. / < fr. paragangliome]. DOOM
paraganglióm (tip de tumoare) (-gli-om) s. n., pl. paraganglioáme
paragangliom
PARAGANGLIÓM s.n. (Med.) Tumoare alcătuită dintr-un grup de celule desprins din sistemul simpatic embrionar, răspândite în diferite regiuni ale organismului. [Pl. -oame. / < fr. paragangliome]. DOOM
paraganglióm (tip de tumoare) (-gli-om) s. n., pl. paraganglioáme
paragangliomul
PARAGANGLIÓM s.n. (Med.) Tumoare alcătuită dintr-un grup de celule desprins din sistemul simpatic embrionar, răspândite în diferite regiuni ale organismului. [Pl. -oame. / < fr. paragangliome]. DOOM
paraganglióm (tip de tumoare) (-gli-om) s. n., pl. paraganglioáme
paragangliomului
PARAGANGLIÓM s.n. (Med.) Tumoare alcătuită dintr-un grup de celule desprins din sistemul simpatic embrionar, răspândite în diferite regiuni ale organismului. [Pl. -oame. / < fr. paragangliome]. DOOM
paraganglióm (tip de tumoare) (-gli-om) s. n., pl. paraganglioáme
paragat
PARAGÁT, paragate, s. n. Unealtă de pescuit marin, alcătuită dintr-un șir de cârlige cu nadă fixate de un odgon și folosită la pescuitul calcanului, al sturionilor etc. – Din tc. paragat. DOOM
paragát s. n., pl. paragáte
paragate
PARAGÁT, paragate, s. n. Unealtă de pescuit marin, alcătuită dintr-un șir de cârlige cu nadă fixate de un odgon și folosită la pescuitul calcanului, al sturionilor etc. – Din tc. paragat. DOOM
paragát s. n., pl. paragáte
paragatele
PARAGÁT, paragate, s. n. Unealtă de pescuit marin, alcătuită dintr-un șir de cârlige cu nadă fixate de un odgon și folosită la pescuitul calcanului, al sturionilor etc. – Din tc. paragat. DOOM
paragát s. n., pl. paragáte
paragatelor
PARAGÁT, paragate, s. n. Unealtă de pescuit marin, alcătuită dintr-un șir de cârlige cu nadă fixate de un odgon și folosită la pescuitul calcanului, al sturionilor etc. – Din tc. paragat. DOOM
paragát s. n., pl. paragáte
paragatul
PARAGÁT, paragate, s. n. Unealtă de pescuit marin, alcătuită dintr-un șir de cârlige cu nadă fixate de un odgon și folosită la pescuitul calcanului, al sturionilor etc. – Din tc. paragat. DOOM
paragát s. n., pl. paragáte
paragatului
PARAGÁT, paragate, s. n. Unealtă de pescuit marin, alcătuită dintr-un șir de cârlige cu nadă fixate de un odgon și folosită la pescuitul calcanului, al sturionilor etc. – Din tc. paragat. DOOM
paragát s. n., pl. paragáte
paragel
PARAGÉL s. n. Aditiv pentru coborârea punctului de congelare a uleiurilor minerale; paraflow. – Din it. paragelo. DOOM
paragél s. n.
paragelul
PARAGÉL s. n. Aditiv pentru coborârea punctului de congelare a uleiurilor minerale; paraflow. – Din it. paragelo. DOOM
paragél s. n.
paragelului
PARAGÉL s. n. Aditiv pentru coborârea punctului de congelare a uleiurilor minerale; paraflow. – Din it. paragelo. DOOM
paragél s. n.
parageluri
PARAGÉL s. n. Aditiv pentru coborârea punctului de congelare a uleiurilor minerale; paraflow. – Din it. paragelo. DOOM
paragél s. n.
paragelurile
PARAGÉL s. n. Aditiv pentru coborârea punctului de congelare a uleiurilor minerale; paraflow. – Din it. paragelo. DOOM
paragél s. n.
paragelurilor
PARAGÉL s. n. Aditiv pentru coborârea punctului de congelare a uleiurilor minerale; paraflow. – Din it. paragelo. DOOM
paragél s. n.
paragenetic
PARAGENÉTIC, -Ă, paragenetici, -ce, s. f., adj. I. S. f. Ramură a geneticii care studiază totalitatea factorilor ce influențează evoluția intrauterină din momentul fecundației până la naștere. II. Adj. 1. Referitor la paragenetică (I), de paragenetică (I). ♦ Care poate tulbura organogeneza. 2. (Despre modificări ale genelor) Care se produce în urma unui fenomen ce are loc în cromozom, fără a schimba structura genei. – Din fr. paragénétique. DOOM
*paragenétic adj. m., pl. paragenétici; f. paragenétică, pl. paragenétice
paragenetica
PARAGENÉTIC, -Ă, paragenetici, -ce, s. f., adj. I. S. f. Ramură a geneticii care studiază totalitatea factorilor ce influențează evoluția intrauterină din momentul fecundației până la naștere. II. Adj. 1. Referitor la paragenetică (I), de paragenetică (I). ♦ Care poate tulbura organogeneza. 2. (Despre modificări ale genelor) Care se produce în urma unui fenomen ce are loc în cromozom, fără a schimba structura genei. – Din fr. paragénétique. DOOM
*paragenétic adj. m., pl. paragenétici; f. paragenétică, pl. paragenétice
paragenetica
PARAGENÉTIC, -Ă, paragenetici, -ce, s. f., adj. I. S. f. Ramură a geneticii care studiază totalitatea factorilor ce influențează evoluția intrauterină din momentul fecundației până la naștere. II. Adj. 1. Referitor la paragenetică (I), de paragenetică (I). ♦ Care poate tulbura organogeneza. 2. (Despre modificări ale genelor) Care se produce în urma unui fenomen ce are loc în cromozom, fără a schimba structura genei. – Din fr. paragénétique.
paragenetice
PARAGENÉTIC, -Ă, paragenetici, -ce, s. f., adj. I. S. f. Ramură a geneticii care studiază totalitatea factorilor ce influențează evoluția intrauterină din momentul fecundației până la naștere. II. Adj. 1. Referitor la paragenetică (I), de paragenetică (I). ♦ Care poate tulbura organogeneza. 2. (Despre modificări ale genelor) Care se produce în urma unui fenomen ce are loc în cromozom, fără a schimba structura genei. – Din fr. paragénétique. DOOM
*paragenétic adj. m., pl. paragenétici; f. paragenétică, pl. paragenétice
parageneticei
PARAGENÉTIC, -Ă, paragenetici, -ce, s. f., adj. I. S. f. Ramură a geneticii care studiază totalitatea factorilor ce influențează evoluția intrauterină din momentul fecundației până la naștere. II. Adj. 1. Referitor la paragenetică (I), de paragenetică (I). ♦ Care poate tulbura organogeneza. 2. (Despre modificări ale genelor) Care se produce în urma unui fenomen ce are loc în cromozom, fără a schimba structura genei. – Din fr. paragénétique. DOOM
*paragenétic adj. m., pl. paragenétici; f. paragenétică, pl. paragenétice
parageneticele
PARAGENÉTIC, -Ă, paragenetici, -ce, s. f., adj. I. S. f. Ramură a geneticii care studiază totalitatea factorilor ce influențează evoluția intrauterină din momentul fecundației până la naștere. II. Adj. 1. Referitor la paragenetică (I), de paragenetică (I). ♦ Care poate tulbura organogeneza. 2. (Despre modificări ale genelor) Care se produce în urma unui fenomen ce are loc în cromozom, fără a schimba structura genei. – Din fr. paragénétique. DOOM
*paragenétic adj. m., pl. paragenétici; f. paragenétică, pl. paragenétice
parageneticelor
PARAGENÉTIC, -Ă, paragenetici, -ce, s. f., adj. I. S. f. Ramură a geneticii care studiază totalitatea factorilor ce influențează evoluția intrauterină din momentul fecundației până la naștere. II. Adj. 1. Referitor la paragenetică (I), de paragenetică (I). ♦ Care poate tulbura organogeneza. 2. (Despre modificări ale genelor) Care se produce în urma unui fenomen ce are loc în cromozom, fără a schimba structura genei. – Din fr. paragénétique. DOOM
*paragenétic adj. m., pl. paragenétici; f. paragenétică, pl. paragenétice
paragenetici
PARAGENÉTIC, -Ă, paragenetici, -ce, s. f., adj. I. S. f. Ramură a geneticii care studiază totalitatea factorilor ce influențează evoluția intrauterină din momentul fecundației până la naștere. II. Adj. 1. Referitor la paragenetică (I), de paragenetică (I). ♦ Care poate tulbura organogeneza. 2. (Despre modificări ale genelor) Care se produce în urma unui fenomen ce are loc în cromozom, fără a schimba structura genei. – Din fr. paragénétique. DOOM
*paragenétic adj. m., pl. paragenétici; f. paragenétică, pl. paragenétice
paragenetici
PARAGENÉTIC, -Ă, paragenetici, -ce, s. f., adj. I. S. f. Ramură a geneticii care studiază totalitatea factorilor ce influențează evoluția intrauterină din momentul fecundației până la naștere. II. Adj. 1. Referitor la paragenetică (I), de paragenetică (I). ♦ Care poate tulbura organogeneza. 2. (Despre modificări ale genelor) Care se produce în urma unui fenomen ce are loc în cromozom, fără a schimba structura genei. – Din fr. paragénétique.
parageneticii
PARAGENÉTIC, -Ă, paragenetici, -ce, s. f., adj. I. S. f. Ramură a geneticii care studiază totalitatea factorilor ce influențează evoluția intrauterină din momentul fecundației până la naștere. II. Adj. 1. Referitor la paragenetică (I), de paragenetică (I). ♦ Care poate tulbura organogeneza. 2. (Despre modificări ale genelor) Care se produce în urma unui fenomen ce are loc în cromozom, fără a schimba structura genei. – Din fr. paragénétique. DOOM
*paragenétic adj. m., pl. paragenétici; f. paragenétică, pl. paragenétice
parageneticii
PARAGENÉTIC, -Ă, paragenetici, -ce, s. f., adj. I. S. f. Ramură a geneticii care studiază totalitatea factorilor ce influențează evoluția intrauterină din momentul fecundației până la naștere. II. Adj. 1. Referitor la paragenetică (I), de paragenetică (I). ♦ Care poate tulbura organogeneza. 2. (Despre modificări ale genelor) Care se produce în urma unui fenomen ce are loc în cromozom, fără a schimba structura genei. – Din fr. paragénétique.
parageneticilor
PARAGENÉTIC, -Ă, paragenetici, -ce, s. f., adj. I. S. f. Ramură a geneticii care studiază totalitatea factorilor ce influențează evoluția intrauterină din momentul fecundației până la naștere. II. Adj. 1. Referitor la paragenetică (I), de paragenetică (I). ♦ Care poate tulbura organogeneza. 2. (Despre modificări ale genelor) Care se produce în urma unui fenomen ce are loc în cromozom, fără a schimba structura genei. – Din fr. paragénétique. DOOM
*paragenétic adj. m., pl. paragenétici; f. paragenétică, pl. paragenétice
parageneticul
PARAGENÉTIC, -Ă, paragenetici, -ce, s. f., adj. I. S. f. Ramură a geneticii care studiază totalitatea factorilor ce influențează evoluția intrauterină din momentul fecundației până la naștere. II. Adj. 1. Referitor la paragenetică (I), de paragenetică (I). ♦ Care poate tulbura organogeneza. 2. (Despre modificări ale genelor) Care se produce în urma unui fenomen ce are loc în cromozom, fără a schimba structura genei. – Din fr. paragénétique. DOOM
*paragenétic adj. m., pl. paragenétici; f. paragenétică, pl. paragenétice
parageneticului
PARAGENÉTIC, -Ă, paragenetici, -ce, s. f., adj. I. S. f. Ramură a geneticii care studiază totalitatea factorilor ce influențează evoluția intrauterină din momentul fecundației până la naștere. II. Adj. 1. Referitor la paragenetică (I), de paragenetică (I). ♦ Care poate tulbura organogeneza. 2. (Despre modificări ale genelor) Care se produce în urma unui fenomen ce are loc în cromozom, fără a schimba structura genei. – Din fr. paragénétique. DOOM
*paragenétic adj. m., pl. paragenétici; f. paragenétică, pl. paragenétice
parageneza
PARAGENÉZĂ, parageneze, s. f. Formare în aceeași epocă a mai multor minerale asociate. ♦ Asociație de minerale formată în urma unui anumit proces geologic. – Din fr. paragénèse. DOOM
paragenéză s. f., g.-d. art. paragenézei; pl. paragenéze
parageneze
PARAGENÉZĂ, parageneze, s. f. Formare în aceeași epocă a mai multor minerale asociate. ♦ Asociație de minerale formată în urma unui anumit proces geologic. – Din fr. paragénèse. DOOM
paragenéză s. f., g.-d. art. paragenézei; pl. paragenéze
paragenezei
PARAGENÉZĂ, parageneze, s. f. Formare în aceeași epocă a mai multor minerale asociate. ♦ Asociație de minerale formată în urma unui anumit proces geologic. – Din fr. paragénèse. DOOM
paragenéză s. f., g.-d. art. paragenézei; pl. paragenéze
paragenezele
PARAGENÉZĂ, parageneze, s. f. Formare în aceeași epocă a mai multor minerale asociate. ♦ Asociație de minerale formată în urma unui anumit proces geologic. – Din fr. paragénèse. DOOM
paragenéză s. f., g.-d. art. paragenézei; pl. paragenéze
paragenezelor
PARAGENÉZĂ, parageneze, s. f. Formare în aceeași epocă a mai multor minerale asociate. ♦ Asociație de minerale formată în urma unui anumit proces geologic. – Din fr. paragénèse. DOOM
paragenéză s. f., g.-d. art. paragenézei; pl. paragenéze
parageuzia
PARAGEUZÍE s.f. (Med.) Alterare a senzației gustative. [Gen. -iei. / < fr. paragneusie, cf. gr. para – lângă, geusis – gust]. DOOM
parageuzíe (-ge-u-) s. f., art. parageuzía, g.-d. parageuzíi, art. parageuzíei
parageuzie
PARAGEUZÍE s.f. (Med.) Alterare a senzației gustative. [Gen. -iei. / < fr. paragneusie, cf. gr. para – lângă, geusis – gust]. DOOM
parageuzíe (-ge-u-) s. f., art. parageuzía, g.-d. parageuzíi, art. parageuzíei
parageuziei
PARAGEUZÍE s.f. (Med.) Alterare a senzației gustative. [Gen. -iei. / < fr. paragneusie, cf. gr. para – lângă, geusis – gust]. DOOM
parageuzíe (-ge-u-) s. f., art. parageuzía, g.-d. parageuzíi, art. parageuzíei
parageuzii
PARAGEUZÍE s.f. (Med.) Alterare a senzației gustative. [Gen. -iei. / < fr. paragneusie, cf. gr. para – lângă, geusis – gust]. DOOM
parageuzíe (-ge-u-) s. f., art. parageuzía, g.-d. parageuzíi, art. parageuzíei
paragina
PĂRÁGINĂ s. f. v. paragină. DOOM
parágină s. f., g.-d. art. paráginii; pl. parágini
paragini
PĂRÁGINĂ s. f. v. paragină. DOOM
parágină s. f., g.-d. art. paráginii; pl. parágini
paraginii
PĂRÁGINĂ s. f. v. paragină. DOOM
parágină s. f., g.-d. art. paráginii; pl. parágini
paraginile
PĂRÁGINĂ s. f. v. paragină. DOOM
parágină s. f., g.-d. art. paráginii; pl. parágini
paraginilor
PĂRÁGINĂ s. f. v. paragină. DOOM
parágină s. f., g.-d. art. paráginii; pl. parágini
paraglobina
PARAGLOBÍNĂ s. f. (Biol.) Paraglobulină. – Din fr. paraglobine. DOOM
paraglobínă (-ra-glo-) s. f., g.-d. art. paraglobínei
paraglobine
PARAGLOBÍNĂ s. f. (Biol.) Paraglobulină. – Din fr. paraglobine. DOOM
paraglobínă (-ra-glo-) s. f., g.-d. art. paraglobínei
paraglobinei
PARAGLOBÍNĂ s. f. (Biol.) Paraglobulină. – Din fr. paraglobine. DOOM
paraglobínă (-ra-glo-) s. f., g.-d. art. paraglobínei
paraglobulina
PARAGLOBULÍNĂ s. f. Substanță de natură proteică din sânge, care contribuie la formarea fibrinei; paraglobină. – Din fr. paraglobuline. DOOM
paraglobulínă (-ra-glo-) s. f., g.-d. art. paraglobulínei
paraglobuline
PARAGLOBULÍNĂ s. f. Substanță de natură proteică din sânge, care contribuie la formarea fibrinei; paraglobină. – Din fr. paraglobuline. DOOM
paraglobulínă (-ra-glo-) s. f., g.-d. art. paraglobulínei
paraglobulinei
PARAGLOBULÍNĂ s. f. Substanță de natură proteică din sânge, care contribuie la formarea fibrinei; paraglobină. – Din fr. paraglobuline. DOOM
paraglobulínă (-ra-glo-) s. f., g.-d. art. paraglobulínei
paragoga
PARAGÓGĂ, paragoge, s. f. (Fon.; rar) Adăugare a unui sunet sau a unei silabe la sfârșitul unui cuvânt. – Din fr. paragoge. DOOM
paragógă (rar) s. f., g.-d. art. paragógei; pl. paragóge
paragoge
PARAGÓGĂ, paragoge, s. f. (Fon.; rar) Adăugare a unui sunet sau a unei silabe la sfârșitul unui cuvânt. – Din fr. paragoge. DOOM
paragógă (rar) s. f., g.-d. art. paragógei; pl. paragóge
paragogei
PARAGÓGĂ, paragoge, s. f. (Fon.; rar) Adăugare a unui sunet sau a unei silabe la sfârșitul unui cuvânt. – Din fr. paragoge. DOOM
paragógă (rar) s. f., g.-d. art. paragógei; pl. paragóge
paragogele
PARAGÓGĂ, paragoge, s. f. (Fon.; rar) Adăugare a unui sunet sau a unei silabe la sfârșitul unui cuvânt. – Din fr. paragoge. DOOM
paragógă (rar) s. f., g.-d. art. paragógei; pl. paragóge
paragogelor
PARAGÓGĂ, paragoge, s. f. (Fon.; rar) Adăugare a unui sunet sau a unei silabe la sfârșitul unui cuvânt. – Din fr. paragoge. DOOM
paragógă (rar) s. f., g.-d. art. paragógei; pl. paragóge
paragogic
PARAGÓGIC, -Ă, paragogici, -ce, adj. (Fon.; rar) Care este format prin paragogă, referitor la paragogă, de paragogă. – Din fr. paragogique. DOOM
paragógic adj. m., pl. paragógici; f. paragógică, pl. paragógice
paragogica
PARAGÓGIC, -Ă, paragogici, -ce, adj. (Fon.; rar) Care este format prin paragogă, referitor la paragogă, de paragogă. – Din fr. paragogique. DOOM
paragógic adj. m., pl. paragógici; f. paragógică, pl. paragógice
paragogice
PARAGÓGIC, -Ă, paragogici, -ce, adj. (Fon.; rar) Care este format prin paragogă, referitor la paragogă, de paragogă. – Din fr. paragogique. DOOM
paragógic adj. m., pl. paragógici; f. paragógică, pl. paragógice
paragogicei
PARAGÓGIC, -Ă, paragogici, -ce, adj. (Fon.; rar) Care este format prin paragogă, referitor la paragogă, de paragogă. – Din fr. paragogique. DOOM
paragógic adj. m., pl. paragógici; f. paragógică, pl. paragógice
paragogicele
PARAGÓGIC, -Ă, paragogici, -ce, adj. (Fon.; rar) Care este format prin paragogă, referitor la paragogă, de paragogă. – Din fr. paragogique. DOOM
paragógic adj. m., pl. paragógici; f. paragógică, pl. paragógice
paragogicelor
PARAGÓGIC, -Ă, paragogici, -ce, adj. (Fon.; rar) Care este format prin paragogă, referitor la paragogă, de paragogă. – Din fr. paragogique. DOOM
paragógic adj. m., pl. paragógici; f. paragógică, pl. paragógice
paragogici
PARAGÓGIC, -Ă, paragogici, -ce, adj. (Fon.; rar) Care este format prin paragogă, referitor la paragogă, de paragogă. – Din fr. paragogique. DOOM
paragógic adj. m., pl. paragógici; f. paragógică, pl. paragógice
paragogicii
PARAGÓGIC, -Ă, paragogici, -ce, adj. (Fon.; rar) Care este format prin paragogă, referitor la paragogă, de paragogă. – Din fr. paragogique. DOOM
paragógic adj. m., pl. paragógici; f. paragógică, pl. paragógice
paragogicilor
PARAGÓGIC, -Ă, paragogici, -ce, adj. (Fon.; rar) Care este format prin paragogă, referitor la paragogă, de paragogă. – Din fr. paragogique. DOOM
paragógic adj. m., pl. paragógici; f. paragógică, pl. paragógice
paragogicul
PARAGÓGIC, -Ă, paragogici, -ce, adj. (Fon.; rar) Care este format prin paragogă, referitor la paragogă, de paragogă. – Din fr. paragogique. DOOM
paragógic adj. m., pl. paragógici; f. paragógică, pl. paragógice
paragogicului
PARAGÓGIC, -Ă, paragogici, -ce, adj. (Fon.; rar) Care este format prin paragogă, referitor la paragogă, de paragogă. – Din fr. paragogique. DOOM
paragógic adj. m., pl. paragógici; f. paragógică, pl. paragógice
paragraf
PARAGRÁF, paragrafe, s. n. 1. Capitol ori subdiviziune de capitol dintr-un text de lege, dintr-un tratat, dintr-un statut etc.; prevedere, afirmație conținută într-o asemenea subdiviziune. 2. Pasaj al unei lucrări despărțit de restul textului printr-un aliniat nou (și printr-un semn grafic special); fragment (unitar) dintr-un text care cuprinde o anumită idee. 3. Semn grafic special care se pune într-o lucrare, într-un text etc. pentru a marca începutul unui capitol, al unui articol sau al unui aliniat. – Din ngr. parághrafos, lat. paragraphus, fr. paragraphe. DOOM
paragráf (-ra-graf) s. n., pl. paragráfe; semn grafic §
paragrafe
PARAGRÁF, paragrafe, s. n. 1. Capitol ori subdiviziune de capitol dintr-un text de lege, dintr-un tratat, dintr-un statut etc.; prevedere, afirmație conținută într-o asemenea subdiviziune. 2. Pasaj al unei lucrări despărțit de restul textului printr-un aliniat nou (și printr-un semn grafic special); fragment (unitar) dintr-un text care cuprinde o anumită idee. 3. Semn grafic special care se pune într-o lucrare, într-un text etc. pentru a marca începutul unui capitol, al unui articol sau al unui aliniat. – Din ngr. parághrafos, lat. paragraphus, fr. paragraphe. DOOM
paragráf (-ra-graf) s. n., pl. paragráfe; semn grafic §
paragrafele
PARAGRÁF, paragrafe, s. n. 1. Capitol ori subdiviziune de capitol dintr-un text de lege, dintr-un tratat, dintr-un statut etc.; prevedere, afirmație conținută într-o asemenea subdiviziune. 2. Pasaj al unei lucrări despărțit de restul textului printr-un aliniat nou (și printr-un semn grafic special); fragment (unitar) dintr-un text care cuprinde o anumită idee. 3. Semn grafic special care se pune într-o lucrare, într-un text etc. pentru a marca începutul unui capitol, al unui articol sau al unui aliniat. – Din ngr. parághrafos, lat. paragraphus, fr. paragraphe. DOOM
paragráf (-ra-graf) s. n., pl. paragráfe; semn grafic §
paragrafelor
PARAGRÁF, paragrafe, s. n. 1. Capitol ori subdiviziune de capitol dintr-un text de lege, dintr-un tratat, dintr-un statut etc.; prevedere, afirmație conținută într-o asemenea subdiviziune. 2. Pasaj al unei lucrări despărțit de restul textului printr-un aliniat nou (și printr-un semn grafic special); fragment (unitar) dintr-un text care cuprinde o anumită idee. 3. Semn grafic special care se pune într-o lucrare, într-un text etc. pentru a marca începutul unui capitol, al unui articol sau al unui aliniat. – Din ngr. parághrafos, lat. paragraphus, fr. paragraphe. DOOM
paragráf (-ra-graf) s. n., pl. paragráfe; semn grafic §
paragrafia
PARAGRAFÍE, paragrafii, s. f. 1. Stare de afazie manifestată prin deformarea sau substituirea cuvintelor scrise. 2. (Jur.; înv.) Prescripție. – Din ngr. paragrafí. DOOM
paragrafíe (-ra-gra-) s. f., art. paragrafía, g.-d. paragrafíi, art. paragrafíei
paragrafie
PARAGRAFÍE, paragrafii, s. f. 1. Stare de afazie manifestată prin deformarea sau substituirea cuvintelor scrise. 2. (Jur.; înv.) Prescripție. – Din ngr. paragrafí. DOOM
paragrafíe (-ra-gra-) s. f., art. paragrafía, g.-d. paragrafíi, art. paragrafíei
paragrafiei
PARAGRAFÍE, paragrafii, s. f. 1. Stare de afazie manifestată prin deformarea sau substituirea cuvintelor scrise. 2. (Jur.; înv.) Prescripție. – Din ngr. paragrafí. DOOM
paragrafíe (-ra-gra-) s. f., art. paragrafía, g.-d. paragrafíi, art. paragrafíei
paragrafii
PARAGRAFÍE, paragrafii, s. f. 1. Stare de afazie manifestată prin deformarea sau substituirea cuvintelor scrise. 2. (Jur.; înv.) Prescripție. – Din ngr. paragrafí. DOOM
paragrafíe (-ra-gra-) s. f., art. paragrafía, g.-d. paragrafíi, art. paragrafíei
paragrafiile
PARAGRAFÍE, paragrafii, s. f. 1. Stare de afazie manifestată prin deformarea sau substituirea cuvintelor scrise. 2. (Jur.; înv.) Prescripție. – Din ngr. paragrafí. DOOM
paragrafíe (-ra-gra-) s. f., art. paragrafía, g.-d. paragrafíi, art. paragrafíei
paragrafiilor
PARAGRAFÍE, paragrafii, s. f. 1. Stare de afazie manifestată prin deformarea sau substituirea cuvintelor scrise. 2. (Jur.; înv.) Prescripție. – Din ngr. paragrafí. DOOM
paragrafíe (-ra-gra-) s. f., art. paragrafía, g.-d. paragrafíi, art. paragrafíei
paragraful
PARAGRÁF, paragrafe, s. n. 1. Capitol ori subdiviziune de capitol dintr-un text de lege, dintr-un tratat, dintr-un statut etc.; prevedere, afirmație conținută într-o asemenea subdiviziune. 2. Pasaj al unei lucrări despărțit de restul textului printr-un aliniat nou (și printr-un semn grafic special); fragment (unitar) dintr-un text care cuprinde o anumită idee. 3. Semn grafic special care se pune într-o lucrare, într-un text etc. pentru a marca începutul unui capitol, al unui articol sau al unui aliniat. – Din ngr. parághrafos, lat. paragraphus, fr. paragraphe. DOOM
paragráf (-ra-graf) s. n., pl. paragráfe; semn grafic §
paragrafului
PARAGRÁF, paragrafe, s. n. 1. Capitol ori subdiviziune de capitol dintr-un text de lege, dintr-un tratat, dintr-un statut etc.; prevedere, afirmație conținută într-o asemenea subdiviziune. 2. Pasaj al unei lucrări despărțit de restul textului printr-un aliniat nou (și printr-un semn grafic special); fragment (unitar) dintr-un text care cuprinde o anumită idee. 3. Semn grafic special care se pune într-o lucrare, într-un text etc. pentru a marca începutul unui capitol, al unui articol sau al unui aliniat. – Din ngr. parághrafos, lat. paragraphus, fr. paragraphe. DOOM
paragráf (-ra-graf) s. n., pl. paragráfe; semn grafic §
paragrama
PARAGRÁMĂ, paragrame, s. f. Greșeală de ortografie constând în substituirea unei litere cu alta. ♦ Joc de cuvinte. – Din fr. paragramme, engl. paragram. DOOM
!paragrámă (-ra-gra-) s. f., g.-d. art. paragrámei; pl. paragrame
paragrame
PARAGRÁMĂ, paragrame, s. f. Greșeală de ortografie constând în substituirea unei litere cu alta. ♦ Joc de cuvinte. – Din fr. paragramme, engl. paragram. DOOM
!paragrámă (-ra-gra-) s. f., g.-d. art. paragrámei; pl. paragrame
paragramei
PARAGRÁMĂ, paragrame, s. f. Greșeală de ortografie constând în substituirea unei litere cu alta. ♦ Joc de cuvinte. – Din fr. paragramme, engl. paragram. DOOM
!paragrámă (-ra-gra-) s. f., g.-d. art. paragrámei; pl. paragrame
paragramele
PARAGRÁMĂ, paragrame, s. f. Greșeală de ortografie constând în substituirea unei litere cu alta. ♦ Joc de cuvinte. – Din fr. paragramme, engl. paragram. DOOM
!paragrámă (-ra-gra-) s. f., g.-d. art. paragrámei; pl. paragrame
paragramelor
PARAGRÁMĂ, paragrame, s. f. Greșeală de ortografie constând în substituirea unei litere cu alta. ♦ Joc de cuvinte. – Din fr. paragramme, engl. paragram. DOOM
!paragrámă (-ra-gra-) s. f., g.-d. art. paragrámei; pl. paragrame
paraguayan
PARAGUAYÁN, -Ă, paraguayeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Paraguay ori este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține republicii Paraguay sau paraguayenilor (1), referitor la Paraguay ori la paraguayeni. – Paraguay (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
paraguayán (-gua-yan) adj. m., s. m., pl. paraguayéni (-gua-yeni); adj. f., s. f. paraguayánă, pl. paraguayéne
paraguayan
PARAGUAYÁN, -Ă, paraguayeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Paraguay ori este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține republicii Paraguay sau paraguayenilor (1), referitor la Paraguay ori la paraguayeni. – Paraguay (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
paraguayán (-gua-yan) adj. m., s. m., pl. paraguayéni (-gua-yeni); adj. f., s. f. paraguayánă, pl. paraguayéne
paraguayana
PARAGUAYÁN, -Ă, paraguayeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Paraguay ori este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține republicii Paraguay sau paraguayenilor (1), referitor la Paraguay ori la paraguayeni. – Paraguay (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
paraguayán (-gua-yan) adj. m., s. m., pl. paraguayéni (-gua-yeni); adj. f., s. f. paraguayánă, pl. paraguayéne
paraguayana
PARAGUAYÁN, -Ă, paraguayeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Paraguay ori este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține republicii Paraguay sau paraguayenilor (1), referitor la Paraguay ori la paraguayeni. – Paraguay (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
paraguayán (-gua-yan) adj. m., s. m., pl. paraguayéni (-gua-yeni); adj. f., s. f. paraguayánă, pl. paraguayéne
paraguayano
PARAGUAYÁN, -Ă, paraguayeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Paraguay ori este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține republicii Paraguay sau paraguayenilor (1), referitor la Paraguay ori la paraguayeni. – Paraguay (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
paraguayán (-gua-yan) adj. m., s. m., pl. paraguayéni (-gua-yeni); adj. f., s. f. paraguayánă, pl. paraguayéne
paraguayano
PARAGUAYÁN, -Ă, paraguayeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Paraguay ori este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține republicii Paraguay sau paraguayenilor (1), referitor la Paraguay ori la paraguayeni. – Paraguay (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
paraguayán (-gua-yan) adj. m., s. m., pl. paraguayéni (-gua-yeni); adj. f., s. f. paraguayánă, pl. paraguayéne
paraguayanul
PARAGUAYÁN, -Ă, paraguayeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Paraguay ori este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține republicii Paraguay sau paraguayenilor (1), referitor la Paraguay ori la paraguayeni. – Paraguay (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
paraguayán (-gua-yan) adj. m., s. m., pl. paraguayéni (-gua-yeni); adj. f., s. f. paraguayánă, pl. paraguayéne
paraguayanul
PARAGUAYÁN, -Ă, paraguayeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Paraguay ori este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține republicii Paraguay sau paraguayenilor (1), referitor la Paraguay ori la paraguayeni. – Paraguay (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
paraguayán (-gua-yan) adj. m., s. m., pl. paraguayéni (-gua-yeni); adj. f., s. f. paraguayánă, pl. paraguayéne
paraguayanule
PARAGUAYÁN, -Ă, paraguayeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Paraguay ori este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține republicii Paraguay sau paraguayenilor (1), referitor la Paraguay ori la paraguayeni. – Paraguay (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
paraguayán (-gua-yan) adj. m., s. m., pl. paraguayéni (-gua-yeni); adj. f., s. f. paraguayánă, pl. paraguayéne
paraguayanule
PARAGUAYÁN, -Ă, paraguayeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Paraguay ori este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține republicii Paraguay sau paraguayenilor (1), referitor la Paraguay ori la paraguayeni. – Paraguay (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
paraguayán (-gua-yan) adj. m., s. m., pl. paraguayéni (-gua-yeni); adj. f., s. f. paraguayánă, pl. paraguayéne
paraguayanului
PARAGUAYÁN, -Ă, paraguayeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Paraguay ori este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține republicii Paraguay sau paraguayenilor (1), referitor la Paraguay ori la paraguayeni. – Paraguay (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
paraguayán (-gua-yan) adj. m., s. m., pl. paraguayéni (-gua-yeni); adj. f., s. f. paraguayánă, pl. paraguayéne
paraguayanului
PARAGUAYÁN, -Ă, paraguayeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Paraguay ori este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține republicii Paraguay sau paraguayenilor (1), referitor la Paraguay ori la paraguayeni. – Paraguay (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
paraguayán (-gua-yan) adj. m., s. m., pl. paraguayéni (-gua-yeni); adj. f., s. f. paraguayánă, pl. paraguayéne
paraguayene
PARAGUAYÁN, -Ă, paraguayeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Paraguay ori este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține republicii Paraguay sau paraguayenilor (1), referitor la Paraguay ori la paraguayeni. – Paraguay (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
paraguayán (-gua-yan) adj. m., s. m., pl. paraguayéni (-gua-yeni); adj. f., s. f. paraguayánă, pl. paraguayéne
paraguayene
PARAGUAYÁN, -Ă, paraguayeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Paraguay ori este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține republicii Paraguay sau paraguayenilor (1), referitor la Paraguay ori la paraguayeni. – Paraguay (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
paraguayán (-gua-yan) adj. m., s. m., pl. paraguayéni (-gua-yeni); adj. f., s. f. paraguayánă, pl. paraguayéne
paraguayene
PARAGUAYÁN, -Ă, paraguayeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Paraguay ori este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține republicii Paraguay sau paraguayenilor (1), referitor la Paraguay ori la paraguayeni. – Paraguay (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
paraguayán (-gua-yan) adj. m., s. m., pl. paraguayéni (-gua-yeni); adj. f., s. f. paraguayánă, pl. paraguayéne
paraguayenei
PARAGUAYÁN, -Ă, paraguayeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Paraguay ori este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține republicii Paraguay sau paraguayenilor (1), referitor la Paraguay ori la paraguayeni. – Paraguay (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
paraguayán (-gua-yan) adj. m., s. m., pl. paraguayéni (-gua-yeni); adj. f., s. f. paraguayánă, pl. paraguayéne
paraguayenei
PARAGUAYÁN, -Ă, paraguayeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Paraguay ori este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține republicii Paraguay sau paraguayenilor (1), referitor la Paraguay ori la paraguayeni. – Paraguay (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
paraguayán (-gua-yan) adj. m., s. m., pl. paraguayéni (-gua-yeni); adj. f., s. f. paraguayánă, pl. paraguayéne
paraguayenele
PARAGUAYÁN, -Ă, paraguayeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Paraguay ori este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține republicii Paraguay sau paraguayenilor (1), referitor la Paraguay ori la paraguayeni. – Paraguay (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
paraguayán (-gua-yan) adj. m., s. m., pl. paraguayéni (-gua-yeni); adj. f., s. f. paraguayánă, pl. paraguayéne
paraguayenele
PARAGUAYÁN, -Ă, paraguayeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Paraguay ori este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține republicii Paraguay sau paraguayenilor (1), referitor la Paraguay ori la paraguayeni. – Paraguay (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
paraguayán (-gua-yan) adj. m., s. m., pl. paraguayéni (-gua-yeni); adj. f., s. f. paraguayánă, pl. paraguayéne
paraguayenelor
PARAGUAYÁN, -Ă, paraguayeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Paraguay ori este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține republicii Paraguay sau paraguayenilor (1), referitor la Paraguay ori la paraguayeni. – Paraguay (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
paraguayán (-gua-yan) adj. m., s. m., pl. paraguayéni (-gua-yeni); adj. f., s. f. paraguayánă, pl. paraguayéne
paraguayenelor
PARAGUAYÁN, -Ă, paraguayeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Paraguay ori este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține republicii Paraguay sau paraguayenilor (1), referitor la Paraguay ori la paraguayeni. – Paraguay (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
paraguayán (-gua-yan) adj. m., s. m., pl. paraguayéni (-gua-yeni); adj. f., s. f. paraguayánă, pl. paraguayéne
paraguayeni
PARAGUAYÁN, -Ă, paraguayeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Paraguay ori este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține republicii Paraguay sau paraguayenilor (1), referitor la Paraguay ori la paraguayeni. – Paraguay (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
paraguayán (-gua-yan) adj. m., s. m., pl. paraguayéni (-gua-yeni); adj. f., s. f. paraguayánă, pl. paraguayéne
paraguayeni
PARAGUAYÁN, -Ă, paraguayeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Paraguay ori este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține republicii Paraguay sau paraguayenilor (1), referitor la Paraguay ori la paraguayeni. – Paraguay (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
paraguayán (-gua-yan) adj. m., s. m., pl. paraguayéni (-gua-yeni); adj. f., s. f. paraguayánă, pl. paraguayéne
paraguayenii
PARAGUAYÁN, -Ă, paraguayeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Paraguay ori este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține republicii Paraguay sau paraguayenilor (1), referitor la Paraguay ori la paraguayeni. – Paraguay (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
paraguayán (-gua-yan) adj. m., s. m., pl. paraguayéni (-gua-yeni); adj. f., s. f. paraguayánă, pl. paraguayéne
paraguayenii
PARAGUAYÁN, -Ă, paraguayeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Paraguay ori este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține republicii Paraguay sau paraguayenilor (1), referitor la Paraguay ori la paraguayeni. – Paraguay (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
paraguayán (-gua-yan) adj. m., s. m., pl. paraguayéni (-gua-yeni); adj. f., s. f. paraguayánă, pl. paraguayéne
paraguayenilor
PARAGUAYÁN, -Ă, paraguayeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Paraguay ori este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține republicii Paraguay sau paraguayenilor (1), referitor la Paraguay ori la paraguayeni. – Paraguay (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
paraguayán (-gua-yan) adj. m., s. m., pl. paraguayéni (-gua-yeni); adj. f., s. f. paraguayánă, pl. paraguayéne
paraguayenilor
PARAGUAYÁN, -Ă, paraguayeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Paraguay ori este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține republicii Paraguay sau paraguayenilor (1), referitor la Paraguay ori la paraguayeni. – Paraguay (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
paraguayán (-gua-yan) adj. m., s. m., pl. paraguayéni (-gua-yeni); adj. f., s. f. paraguayánă, pl. paraguayéne
parai
PARÁ4, parez, vb. I. Tranz. A evita printr-o contralovitură o lovitură a adversarului la duel, la scrimă etc. ♦ P. gener. A reuși să evite, să facă față. – Din fr. parer. DOOM
pará2 (a ~) vb., ind. prez. 3 pareáză
parai
PARÁI, s. m. pl. (Arg.) Dolari. – De la para2. DOOM
parái (arg.) s. m. pl., art. paráii
paraimunitate
PARAIMUNITÁTE s. f. Rezistență pe care un organism imun față de un germen o prezintă și față de un alt germen (cu o structură relativ asemănătoare). [Pr.: -ra-i-] – Para2- + imunitate. DOOM
paraimunitáte (-ra-i-) s. f., g.-d. art. paraimunitắții
paraimunitatea
PARAIMUNITÁTE s. f. Rezistență pe care un organism imun față de un germen o prezintă și față de un alt germen (cu o structură relativ asemănătoare). [Pr.: -ra-i-] – Para2- + imunitate. DOOM
paraimunitáte (-ra-i-) s. f., g.-d. art. paraimunitắții
paraimunități
PARAIMUNITÁTE s. f. Rezistență pe care un organism imun față de un germen o prezintă și față de un alt germen (cu o structură relativ asemănătoare). [Pr.: -ra-i-] – Para2- + imunitate. DOOM
paraimunitáte (-ra-i-) s. f., g.-d. art. paraimunitắții
paraimunității
PARAIMUNITÁTE s. f. Rezistență pe care un organism imun față de un germen o prezintă și față de un alt germen (cu o structură relativ asemănătoare). [Pr.: -ra-i-] – Para2- + imunitate. DOOM
paraimunitáte (-ra-i-) s. f., g.-d. art. paraimunitắții
parakinezie
PARACHINEZÍE, parachinezii, s. f. (Med.) Tulburare a funcției motorii, constând în efectuarea unor mișcări anormale. [Scris și: parakinezie] – Din fr. parakinésie.
paralactic
PARALÁCTIC, -Ă, paralactici, -ce, adj. Care aparține paralaxei, privitor la paralaxă, de paralaxă. – Din fr. parallactique. DOOM
paraláctic adj. m., pl. paraláctici; f. paraláctică, pl. paraláctice
paralactica
PARALÁCTIC, -Ă, paralactici, -ce, adj. Care aparține paralaxei, privitor la paralaxă, de paralaxă. – Din fr. parallactique. DOOM
paraláctic adj. m., pl. paraláctici; f. paraláctică, pl. paraláctice
paralactice
PARALÁCTIC, -Ă, paralactici, -ce, adj. Care aparține paralaxei, privitor la paralaxă, de paralaxă. – Din fr. parallactique. DOOM
paraláctic adj. m., pl. paraláctici; f. paraláctică, pl. paraláctice
paralacticei
PARALÁCTIC, -Ă, paralactici, -ce, adj. Care aparține paralaxei, privitor la paralaxă, de paralaxă. – Din fr. parallactique. DOOM
paraláctic adj. m., pl. paraláctici; f. paraláctică, pl. paraláctice
paralacticele
PARALÁCTIC, -Ă, paralactici, -ce, adj. Care aparține paralaxei, privitor la paralaxă, de paralaxă. – Din fr. parallactique. DOOM
paraláctic adj. m., pl. paraláctici; f. paraláctică, pl. paraláctice
paralacticelor
PARALÁCTIC, -Ă, paralactici, -ce, adj. Care aparține paralaxei, privitor la paralaxă, de paralaxă. – Din fr. parallactique. DOOM
paraláctic adj. m., pl. paraláctici; f. paraláctică, pl. paraláctice
paralactici
PARALÁCTIC, -Ă, paralactici, -ce, adj. Care aparține paralaxei, privitor la paralaxă, de paralaxă. – Din fr. parallactique. DOOM
paraláctic adj. m., pl. paraláctici; f. paraláctică, pl. paraláctice
paralacticii
PARALÁCTIC, -Ă, paralactici, -ce, adj. Care aparține paralaxei, privitor la paralaxă, de paralaxă. – Din fr. parallactique. DOOM
paraláctic adj. m., pl. paraláctici; f. paraláctică, pl. paraláctice
paralacticilor
PARALÁCTIC, -Ă, paralactici, -ce, adj. Care aparține paralaxei, privitor la paralaxă, de paralaxă. – Din fr. parallactique. DOOM
paraláctic adj. m., pl. paraláctici; f. paraláctică, pl. paraláctice
paralacticul
PARALÁCTIC, -Ă, paralactici, -ce, adj. Care aparține paralaxei, privitor la paralaxă, de paralaxă. – Din fr. parallactique. DOOM
paraláctic adj. m., pl. paraláctici; f. paraláctică, pl. paraláctice
paralacticului
PARALÁCTIC, -Ă, paralactici, -ce, adj. Care aparține paralaxei, privitor la paralaxă, de paralaxă. – Din fr. parallactique. DOOM
paraláctic adj. m., pl. paraláctici; f. paraláctică, pl. paraláctice
paralaghie
paralaghíe (paralaghíi), s. f. – Solfegiu. Ngr. παραλλαγή (Tiktin). Sec. XIX, înv. – Der. paralaghisi, vb. (înv., a solfegia).
paralalia
PARALALÍE, paralalii, s. f. (Med.) Tulburare a vorbirii care constă în dificultatea de a găsi cuvântul potrivit. – Din fr. paralalie. DOOM
paralalíe s. f., art. paralalía, g.-d. paralalíi, art. paralalíei
paralalie
PARALALÍE, paralalii, s. f. (Med.) Tulburare a vorbirii care constă în dificultatea de a găsi cuvântul potrivit. – Din fr. paralalie. DOOM
paralalíe s. f., art. paralalía, g.-d. paralalíi, art. paralalíei
paralaliei
PARALALÍE, paralalii, s. f. (Med.) Tulburare a vorbirii care constă în dificultatea de a găsi cuvântul potrivit. – Din fr. paralalie. DOOM
paralalíe s. f., art. paralalía, g.-d. paralalíi, art. paralalíei
paralalii
PARALALÍE, paralalii, s. f. (Med.) Tulburare a vorbirii care constă în dificultatea de a găsi cuvântul potrivit. – Din fr. paralalie. DOOM
paralalíe s. f., art. paralalía, g.-d. paralalíi, art. paralalíei
paralaliile
PARALALÍE, paralalii, s. f. (Med.) Tulburare a vorbirii care constă în dificultatea de a găsi cuvântul potrivit. – Din fr. paralalie. DOOM
paralalíe s. f., art. paralalía, g.-d. paralalíi, art. paralalíei
paralaliilor
PARALALÍE, paralalii, s. f. (Med.) Tulburare a vorbirii care constă în dificultatea de a găsi cuvântul potrivit. – Din fr. paralalie. DOOM
paralalíe s. f., art. paralalía, g.-d. paralalíi, art. paralalíei
paralaxa
PARALÁXĂ, paralaxe, s. f. 1. Unghiul dintre dreptele care unesc un punct foarte depărtat cu extremitățile unei baze de observare. 2. (Astron.) Unghi maxim sub care se vede raza Pământului sau a orbitei sale de pe un alt corp ceresc. – Din fr. parallaxe, lat. parallaxis. DOOM
paraláxă s. f., g.-d. art. paraláxei; pl. paraláxe
paralaxe
PARALÁXĂ, paralaxe, s. f. 1. Unghiul dintre dreptele care unesc un punct foarte depărtat cu extremitățile unei baze de observare. 2. (Astron.) Unghi maxim sub care se vede raza Pământului sau a orbitei sale de pe un alt corp ceresc. – Din fr. parallaxe, lat. parallaxis. DOOM
paraláxă s. f., g.-d. art. paraláxei; pl. paraláxe
paralaxei
PARALÁXĂ, paralaxe, s. f. 1. Unghiul dintre dreptele care unesc un punct foarte depărtat cu extremitățile unei baze de observare. 2. (Astron.) Unghi maxim sub care se vede raza Pământului sau a orbitei sale de pe un alt corp ceresc. – Din fr. parallaxe, lat. parallaxis. DOOM
paraláxă s. f., g.-d. art. paraláxei; pl. paraláxe
paralaxele
PARALÁXĂ, paralaxe, s. f. 1. Unghiul dintre dreptele care unesc un punct foarte depărtat cu extremitățile unei baze de observare. 2. (Astron.) Unghi maxim sub care se vede raza Pământului sau a orbitei sale de pe un alt corp ceresc. – Din fr. parallaxe, lat. parallaxis. DOOM
paraláxă s. f., g.-d. art. paraláxei; pl. paraláxe
paralaxelor
PARALÁXĂ, paralaxe, s. f. 1. Unghiul dintre dreptele care unesc un punct foarte depărtat cu extremitățile unei baze de observare. 2. (Astron.) Unghi maxim sub care se vede raza Pământului sau a orbitei sale de pe un alt corp ceresc. – Din fr. parallaxe, lat. parallaxis. DOOM
paraláxă s. f., g.-d. art. paraláxei; pl. paraláxe
paraldehidă
PARALDEHÍDĂ s. f. (Chim.) Produs rezultat din polimerizarea acetaldehidei și care are acțiune hipnotică. – Din fr. paraldéhyde, engl. paraldehyde.
parale
PARÁ3, parale, s. f. 1. Monedă divizionară egală cu a suta parte dintr-un leu vechi; mică monedă turcească de argint care a circulat și în Țările Române în sec. XVIII-XIX; (astăzi) ban de valoare mică. ◊ Expr. A nu avea (nici o) para (chioară) = a nu avea (nici) un ban. Până într-o para sau până la (o) para = până la ultimul ban; exact (din punct de vedere bănesc). Nu face nici o para (chioară sau nici două parale) sau nu face parale = nu are (nicio) valoare, nu e bun (de nimic). A face (pe cineva) de două parale = a certa (aspru) (pe cineva). A lua (pe cineva) la trei parale = a-i cere cuiva socoteală pentru ceea ce a făcut. ♦ P. gener. Monedă (metalică). 2. (Fam.; la pl.) Bani; p. ext. avere. ◊ Expr. Parale bune = bani mulți. (Fam.) A face parale = a fi valoros, de preț. A ști câte parale face cineva = a fi bine lămurit în privința caracterului, a meritelor sau a capacității cuiva. – Din tc. para. DOOM
pará1 s. f., art. paráua, g.-d. art. parálei; pl. parále, art. parálele
paralei
PARÁ3, parale, s. f. 1. Monedă divizionară egală cu a suta parte dintr-un leu vechi; mică monedă turcească de argint care a circulat și în Țările Române în sec. XVIII-XIX; (astăzi) ban de valoare mică. ◊ Expr. A nu avea (nici o) para (chioară) = a nu avea (nici) un ban. Până într-o para sau până la (o) para = până la ultimul ban; exact (din punct de vedere bănesc). Nu face nici o para (chioară sau nici două parale) sau nu face parale = nu are (nicio) valoare, nu e bun (de nimic). A face (pe cineva) de două parale = a certa (aspru) (pe cineva). A lua (pe cineva) la trei parale = a-i cere cuiva socoteală pentru ceea ce a făcut. ♦ P. gener. Monedă (metalică). 2. (Fam.; la pl.) Bani; p. ext. avere. ◊ Expr. Parale bune = bani mulți. (Fam.) A face parale = a fi valoros, de preț. A ști câte parale face cineva = a fi bine lămurit în privința caracterului, a meritelor sau a capacității cuiva. – Din tc. para. DOOM
pará1 s. f., art. paráua, g.-d. art. parálei; pl. parále, art. parálele
paralei
PARALÉU, paralei, s. m. (Mai ales în corelație cu leu) Leu foarte mare și puternic; fig. ființă înzestrată cu puteri supranaturale. ◊ Expr. A se face (sau a face pe cineva) leu paraleu = a (se) înfuria peste măsură. ♦ (Depr.) Bărbat care se consideră înzestrat cu calități excepționale, care vrea să pară important, remarcabil. – Para1- + leu. DOOM
paraléu s. m., art. paraléul; pl. paraléi, art. paraléii
paraleii
PARALÉU, paralei, s. m. (Mai ales în corelație cu leu) Leu foarte mare și puternic; fig. ființă înzestrată cu puteri supranaturale. ◊ Expr. A se face (sau a face pe cineva) leu paraleu = a (se) înfuria peste măsură. ♦ (Depr.) Bărbat care se consideră înzestrat cu calități excepționale, care vrea să pară important, remarcabil. – Para1- + leu. DOOM
paraléu s. m., art. paraléul; pl. paraléi, art. paraléii
paraleilor
PARALÉU, paralei, s. m. (Mai ales în corelație cu leu) Leu foarte mare și puternic; fig. ființă înzestrată cu puteri supranaturale. ◊ Expr. A se face (sau a face pe cineva) leu paraleu = a (se) înfuria peste măsură. ♦ (Depr.) Bărbat care se consideră înzestrat cu calități excepționale, care vrea să pară important, remarcabil. – Para1- + leu. DOOM
paraléu s. m., art. paraléul; pl. paraléi, art. paraléii
paralel
PARALÉL, -Ă, paraleli, -e, adj., s. f., (5, 7) paraleluri, s. n. 1. Adj., s. f. (Despre plane sau drepte aflate într-un plan) Care nu se intersectează, oricât s-ar prelungi. ♦ Legătură (electrică) în paralel = ansamblu de două sau de mai multe conductoare electrice, acumulatoare, pile etc. care au aceeași tensiune electrică la borne. 2. Adj. Care există, se produce, evoluează concomitent cu altceva. ♦ (Adverbial) în același timp, concomitent. 3. S. f. Comparare a două ființe, a două opere, fenomene etc. (pentru a stabili asemănările și deosebirile dintre ele); paralelism (2). ◊ Loc. vb. A (se) pune în paralelă (sau, n., în paralel) (cu...) = a se compara. ♦ Variantă a portretului, care constă în prezentarea simultană a două personaje și în compararea lor în scopul stabilirii trăsăturilor specifice fiecărui personaj. 4. S. f. Fiecare dintre cercurile imaginare care unesc punctele cu aceeași latitudine de pe suprafața Pământului și care rezultă din intersectarea suprafeței Pământului cu un plan paralel cu planul ecuatorial. 5. S. n. (Mat.) Cerc situat pe o suprafață de rotație, obținut prin intersecția acestei suprafețe cu un plan perpendicular pe axa ei de rotație. ◊ (Astron.) Paralel ceresc = cerc mic de pe sfera cerească descris de o stea în mișcarea ei diurnă. 6. S. f. (La pl.) Aparat de gimnastică format din două bare orizontale și paralele așezate (la înălțimi diferite sau identice) pe stâlpi verticali; (la sg.) fiecare dintre cele două bare ale acestui aparat. 7. S. n. Instrument folosit la trasarea (pe o piesă a) unor distanțe sau a unor linii paralele (1) cu un plan dat. – Din lat. parallelus, it. parallelo, fr. parallèle, germ. Parallele. DOOM
paralélă (dreaptă, plan, comparație, bară) s. f., g.-d. art. paralélei; pl. paraléle
paralel
PARALÉL, -Ă, paraleli, -e, adj., s. f., (5, 7) paraleluri, s. n. 1. Adj., s. f. (Dreaptă, plan) care are toate punctele la aceeași distanță de o altă dreaptă sau de un alt plan cu care nu se întretaie, oricât s-ar prelungi. ◊ Legătură (electrică) în paralel = ansamblu de două sau de mai multe conductoare electrice, acumulatoare, pile etc. care au aceeași tensiune electrică la borne. 2. Adj. Care există, se produce, evoluează concomitent cu altceva. ♦ (Adverbial) În același timp, concomitent. 3. S. f. Comparare a două ființe, a două opere, fenomene etc. (pentru a stabili asemănările și deosebirile dintre ele); paralelism (2). ◊ Loc. vb. A (se) pune în paralelă (sau, n., în paralel) (cu...) = a se compara. ♦ (Lit.) Variantă a portretului, care constă în prezentarea simultană a două personaje și în compararea lor în scopul stabilirii trăsăturilor specifice fiecărui personaj. 4. S. f. Fiecare dintre cercurile imaginare care unesc punctele cu aceeași latitudine de pe suprafața Pământului și care rezultă din intersectarea suprafeței Pământului cu un plan paralel cu planul ecuatorial. 5. S. n. (Mat.) Cerc situat pe o suprafață de rotație, obținut prin intersecția acestei suprafețe cu un plan perpendicular pe axa ei de rotație. ◊ (Astron.) Paralel ceresc = cerc mic de pe sfera cerească descris de o stea în mișcarea ei diurnă. 6. S. f. (La pl.) Aparat de gimnastică format din două bare orizontale și paralele așezate (la înălțimi diferite sau identice) pe stâlpi verticali; (la sg.) fiecare dintre cele două bare ale acestui aparat. 7. S. n. Instrument folosit la trasarea (pe o piesă a) unor distanțe sau a unor linii paralele (1) cu un plan dat. – Din lat. parallelus, it. parallelo, fr. parallèle, germ. Parallele. DOOM
paralél3 (instrument) s. n., pl. paraléluri
paralela
PARALÉL, -Ă, paraleli, -e, adj., s. f., (5, 7) paraleluri, s. n. 1. Adj., s. f. (Despre plane sau drepte aflate într-un plan) Care nu se intersectează, oricât s-ar prelungi. ♦ Legătură (electrică) în paralel = ansamblu de două sau de mai multe conductoare electrice, acumulatoare, pile etc. care au aceeași tensiune electrică la borne. 2. Adj. Care există, se produce, evoluează concomitent cu altceva. ♦ (Adverbial) în același timp, concomitent. 3. S. f. Comparare a două ființe, a două opere, fenomene etc. (pentru a stabili asemănările și deosebirile dintre ele); paralelism (2). ◊ Loc. vb. A (se) pune în paralelă (sau, n., în paralel) (cu...) = a se compara. ♦ Variantă a portretului, care constă în prezentarea simultană a două personaje și în compararea lor în scopul stabilirii trăsăturilor specifice fiecărui personaj. 4. S. f. Fiecare dintre cercurile imaginare care unesc punctele cu aceeași latitudine de pe suprafața Pământului și care rezultă din intersectarea suprafeței Pământului cu un plan paralel cu planul ecuatorial. 5. S. n. (Mat.) Cerc situat pe o suprafață de rotație, obținut prin intersecția acestei suprafețe cu un plan perpendicular pe axa ei de rotație. ◊ (Astron.) Paralel ceresc = cerc mic de pe sfera cerească descris de o stea în mișcarea ei diurnă. 6. S. f. (La pl.) Aparat de gimnastică format din două bare orizontale și paralele așezate (la înălțimi diferite sau identice) pe stâlpi verticali; (la sg.) fiecare dintre cele două bare ale acestui aparat. 7. S. n. Instrument folosit la trasarea (pe o piesă a) unor distanțe sau a unor linii paralele (1) cu un plan dat. – Din lat. parallelus, it. parallelo, fr. parallèle, germ. Parallele. DOOM
paralélă (dreaptă, plan, comparație, bară) s. f., g.-d. art. paralélei; pl. paraléle
paralela
PARALÉL, -Ă, paraleli, -e, adj., s. f., (5, 7) paraleluri, s. n. 1. Adj., s. f. (Despre plane sau drepte aflate într-un plan) Care nu se intersectează, oricât s-ar prelungi. ♦ Legătură (electrică) în paralel = ansamblu de două sau de mai multe conductoare electrice, acumulatoare, pile etc. care au aceeași tensiune electrică la borne. 2. Adj. Care există, se produce, evoluează concomitent cu altceva. ♦ (Adverbial) în același timp, concomitent. 3. S. f. Comparare a două ființe, a două opere, fenomene etc. (pentru a stabili asemănările și deosebirile dintre ele); paralelism (2). ◊ Loc. vb. A (se) pune în paralelă (sau, n., în paralel) (cu...) = a se compara. ♦ Variantă a portretului, care constă în prezentarea simultană a două personaje și în compararea lor în scopul stabilirii trăsăturilor specifice fiecărui personaj. 4. S. f. Fiecare dintre cercurile imaginare care unesc punctele cu aceeași latitudine de pe suprafața Pământului și care rezultă din intersectarea suprafeței Pământului cu un plan paralel cu planul ecuatorial. 5. S. n. (Mat.) Cerc situat pe o suprafață de rotație, obținut prin intersecția acestei suprafețe cu un plan perpendicular pe axa ei de rotație. ◊ (Astron.) Paralel ceresc = cerc mic de pe sfera cerească descris de o stea în mișcarea ei diurnă. 6. S. f. (La pl.) Aparat de gimnastică format din două bare orizontale și paralele așezate (la înălțimi diferite sau identice) pe stâlpi verticali; (la sg.) fiecare dintre cele două bare ale acestui aparat. 7. S. n. Instrument folosit la trasarea (pe o piesă a) unor distanțe sau a unor linii paralele (1) cu un plan dat. – Din lat. parallelus, it. parallelo, fr. parallèle, germ. Parallele. DOOM
paralélă (dreaptă, plan, comparație, bară) s. f., g.-d. art. paralélei; pl. paraléle
paralele
PARÁ3, parale, s. f. 1. Monedă divizionară egală cu a suta parte dintr-un leu vechi; mică monedă turcească de argint care a circulat și în Țările Române în sec. XVIII-XIX; (astăzi) ban de valoare mică. ◊ Expr. A nu avea (nici o) para (chioară) = a nu avea (nici) un ban. Până într-o para sau până la (o) para = până la ultimul ban; exact (din punct de vedere bănesc). Nu face nici o para (chioară sau nici două parale) sau nu face parale = nu are (nicio) valoare, nu e bun (de nimic). A face (pe cineva) de două parale = a certa (aspru) (pe cineva). A lua (pe cineva) la trei parale = a-i cere cuiva socoteală pentru ceea ce a făcut. ♦ P. gener. Monedă (metalică). 2. (Fam.; la pl.) Bani; p. ext. avere. ◊ Expr. Parale bune = bani mulți. (Fam.) A face parale = a fi valoros, de preț. A ști câte parale face cineva = a fi bine lămurit în privința caracterului, a meritelor sau a capacității cuiva. – Din tc. para. DOOM
pará1 s. f., art. paráua, g.-d. art. parálei; pl. parále, art. parálele
paralele
PARALÉL, -Ă, paraleli, -e, adj., s. f., (5, 7) paraleluri, s. n. 1. Adj., s. f. (Despre plane sau drepte aflate într-un plan) Care nu se intersectează, oricât s-ar prelungi. ♦ Legătură (electrică) în paralel = ansamblu de două sau de mai multe conductoare electrice, acumulatoare, pile etc. care au aceeași tensiune electrică la borne. 2. Adj. Care există, se produce, evoluează concomitent cu altceva. ♦ (Adverbial) în același timp, concomitent. 3. S. f. Comparare a două ființe, a două opere, fenomene etc. (pentru a stabili asemănările și deosebirile dintre ele); paralelism (2). ◊ Loc. vb. A (se) pune în paralelă (sau, n., în paralel) (cu...) = a se compara. ♦ Variantă a portretului, care constă în prezentarea simultană a două personaje și în compararea lor în scopul stabilirii trăsăturilor specifice fiecărui personaj. 4. S. f. Fiecare dintre cercurile imaginare care unesc punctele cu aceeași latitudine de pe suprafața Pământului și care rezultă din intersectarea suprafeței Pământului cu un plan paralel cu planul ecuatorial. 5. S. n. (Mat.) Cerc situat pe o suprafață de rotație, obținut prin intersecția acestei suprafețe cu un plan perpendicular pe axa ei de rotație. ◊ (Astron.) Paralel ceresc = cerc mic de pe sfera cerească descris de o stea în mișcarea ei diurnă. 6. S. f. (La pl.) Aparat de gimnastică format din două bare orizontale și paralele așezate (la înălțimi diferite sau identice) pe stâlpi verticali; (la sg.) fiecare dintre cele două bare ale acestui aparat. 7. S. n. Instrument folosit la trasarea (pe o piesă a) unor distanțe sau a unor linii paralele (1) cu un plan dat. – Din lat. parallelus, it. parallelo, fr. parallèle, germ. Parallele. DOOM
paralélă (dreaptă, plan, comparație, bară) s. f., g.-d. art. paralélei; pl. paraléle
paralele
PARALÉL, -Ă, paraleli, -e, adj., s. f., (5, 7) paraleluri, s. n. 1. Adj., s. f. (Despre plane sau drepte aflate într-un plan) Care nu se intersectează, oricât s-ar prelungi. ♦ Legătură (electrică) în paralel = ansamblu de două sau de mai multe conductoare electrice, acumulatoare, pile etc. care au aceeași tensiune electrică la borne. 2. Adj. Care există, se produce, evoluează concomitent cu altceva. ♦ (Adverbial) în același timp, concomitent. 3. S. f. Comparare a două ființe, a două opere, fenomene etc. (pentru a stabili asemănările și deosebirile dintre ele); paralelism (2). ◊ Loc. vb. A (se) pune în paralelă (sau, n., în paralel) (cu...) = a se compara. ♦ Variantă a portretului, care constă în prezentarea simultană a două personaje și în compararea lor în scopul stabilirii trăsăturilor specifice fiecărui personaj. 4. S. f. Fiecare dintre cercurile imaginare care unesc punctele cu aceeași latitudine de pe suprafața Pământului și care rezultă din intersectarea suprafeței Pământului cu un plan paralel cu planul ecuatorial. 5. S. n. (Mat.) Cerc situat pe o suprafață de rotație, obținut prin intersecția acestei suprafețe cu un plan perpendicular pe axa ei de rotație. ◊ (Astron.) Paralel ceresc = cerc mic de pe sfera cerească descris de o stea în mișcarea ei diurnă. 6. S. f. (La pl.) Aparat de gimnastică format din două bare orizontale și paralele așezate (la înălțimi diferite sau identice) pe stâlpi verticali; (la sg.) fiecare dintre cele două bare ale acestui aparat. 7. S. n. Instrument folosit la trasarea (pe o piesă a) unor distanțe sau a unor linii paralele (1) cu un plan dat. – Din lat. parallelus, it. parallelo, fr. parallèle, germ. Parallele. DOOM
paralélă (dreaptă, plan, comparație, bară) s. f., g.-d. art. paralélei; pl. paraléle
paralelei
PARALÉL, -Ă, paraleli, -e, adj., s. f., (5, 7) paraleluri, s. n. 1. Adj., s. f. (Despre plane sau drepte aflate într-un plan) Care nu se intersectează, oricât s-ar prelungi. ♦ Legătură (electrică) în paralel = ansamblu de două sau de mai multe conductoare electrice, acumulatoare, pile etc. care au aceeași tensiune electrică la borne. 2. Adj. Care există, se produce, evoluează concomitent cu altceva. ♦ (Adverbial) în același timp, concomitent. 3. S. f. Comparare a două ființe, a două opere, fenomene etc. (pentru a stabili asemănările și deosebirile dintre ele); paralelism (2). ◊ Loc. vb. A (se) pune în paralelă (sau, n., în paralel) (cu...) = a se compara. ♦ Variantă a portretului, care constă în prezentarea simultană a două personaje și în compararea lor în scopul stabilirii trăsăturilor specifice fiecărui personaj. 4. S. f. Fiecare dintre cercurile imaginare care unesc punctele cu aceeași latitudine de pe suprafața Pământului și care rezultă din intersectarea suprafeței Pământului cu un plan paralel cu planul ecuatorial. 5. S. n. (Mat.) Cerc situat pe o suprafață de rotație, obținut prin intersecția acestei suprafețe cu un plan perpendicular pe axa ei de rotație. ◊ (Astron.) Paralel ceresc = cerc mic de pe sfera cerească descris de o stea în mișcarea ei diurnă. 6. S. f. (La pl.) Aparat de gimnastică format din două bare orizontale și paralele așezate (la înălțimi diferite sau identice) pe stâlpi verticali; (la sg.) fiecare dintre cele două bare ale acestui aparat. 7. S. n. Instrument folosit la trasarea (pe o piesă a) unor distanțe sau a unor linii paralele (1) cu un plan dat. – Din lat. parallelus, it. parallelo, fr. parallèle, germ. Parallele. DOOM
paralélă (dreaptă, plan, comparație, bară) s. f., g.-d. art. paralélei; pl. paraléle
paralelei
PARALÉL, -Ă, paraleli, -e, adj., s. f., (5, 7) paraleluri, s. n. 1. Adj., s. f. (Despre plane sau drepte aflate într-un plan) Care nu se intersectează, oricât s-ar prelungi. ♦ Legătură (electrică) în paralel = ansamblu de două sau de mai multe conductoare electrice, acumulatoare, pile etc. care au aceeași tensiune electrică la borne. 2. Adj. Care există, se produce, evoluează concomitent cu altceva. ♦ (Adverbial) în același timp, concomitent. 3. S. f. Comparare a două ființe, a două opere, fenomene etc. (pentru a stabili asemănările și deosebirile dintre ele); paralelism (2). ◊ Loc. vb. A (se) pune în paralelă (sau, n., în paralel) (cu...) = a se compara. ♦ Variantă a portretului, care constă în prezentarea simultană a două personaje și în compararea lor în scopul stabilirii trăsăturilor specifice fiecărui personaj. 4. S. f. Fiecare dintre cercurile imaginare care unesc punctele cu aceeași latitudine de pe suprafața Pământului și care rezultă din intersectarea suprafeței Pământului cu un plan paralel cu planul ecuatorial. 5. S. n. (Mat.) Cerc situat pe o suprafață de rotație, obținut prin intersecția acestei suprafețe cu un plan perpendicular pe axa ei de rotație. ◊ (Astron.) Paralel ceresc = cerc mic de pe sfera cerească descris de o stea în mișcarea ei diurnă. 6. S. f. (La pl.) Aparat de gimnastică format din două bare orizontale și paralele așezate (la înălțimi diferite sau identice) pe stâlpi verticali; (la sg.) fiecare dintre cele două bare ale acestui aparat. 7. S. n. Instrument folosit la trasarea (pe o piesă a) unor distanțe sau a unor linii paralele (1) cu un plan dat. – Din lat. parallelus, it. parallelo, fr. parallèle, germ. Parallele. DOOM
paralélă (dreaptă, plan, comparație, bară) s. f., g.-d. art. paralélei; pl. paraléle
paralelele
PARALÉL, -Ă, paraleli, -e, adj., s. f., (5, 7) paraleluri, s. n. 1. Adj., s. f. (Despre plane sau drepte aflate într-un plan) Care nu se intersectează, oricât s-ar prelungi. ♦ Legătură (electrică) în paralel = ansamblu de două sau de mai multe conductoare electrice, acumulatoare, pile etc. care au aceeași tensiune electrică la borne. 2. Adj. Care există, se produce, evoluează concomitent cu altceva. ♦ (Adverbial) în același timp, concomitent. 3. S. f. Comparare a două ființe, a două opere, fenomene etc. (pentru a stabili asemănările și deosebirile dintre ele); paralelism (2). ◊ Loc. vb. A (se) pune în paralelă (sau, n., în paralel) (cu...) = a se compara. ♦ Variantă a portretului, care constă în prezentarea simultană a două personaje și în compararea lor în scopul stabilirii trăsăturilor specifice fiecărui personaj. 4. S. f. Fiecare dintre cercurile imaginare care unesc punctele cu aceeași latitudine de pe suprafața Pământului și care rezultă din intersectarea suprafeței Pământului cu un plan paralel cu planul ecuatorial. 5. S. n. (Mat.) Cerc situat pe o suprafață de rotație, obținut prin intersecția acestei suprafețe cu un plan perpendicular pe axa ei de rotație. ◊ (Astron.) Paralel ceresc = cerc mic de pe sfera cerească descris de o stea în mișcarea ei diurnă. 6. S. f. (La pl.) Aparat de gimnastică format din două bare orizontale și paralele așezate (la înălțimi diferite sau identice) pe stâlpi verticali; (la sg.) fiecare dintre cele două bare ale acestui aparat. 7. S. n. Instrument folosit la trasarea (pe o piesă a) unor distanțe sau a unor linii paralele (1) cu un plan dat. – Din lat. parallelus, it. parallelo, fr. parallèle, germ. Parallele. DOOM
paralélă (dreaptă, plan, comparație, bară) s. f., g.-d. art. paralélei; pl. paraléle
paralelele
PARALÉL, -Ă, paraleli, -e, adj., s. f., (5, 7) paraleluri, s. n. 1. Adj., s. f. (Despre plane sau drepte aflate într-un plan) Care nu se intersectează, oricât s-ar prelungi. ♦ Legătură (electrică) în paralel = ansamblu de două sau de mai multe conductoare electrice, acumulatoare, pile etc. care au aceeași tensiune electrică la borne. 2. Adj. Care există, se produce, evoluează concomitent cu altceva. ♦ (Adverbial) în același timp, concomitent. 3. S. f. Comparare a două ființe, a două opere, fenomene etc. (pentru a stabili asemănările și deosebirile dintre ele); paralelism (2). ◊ Loc. vb. A (se) pune în paralelă (sau, n., în paralel) (cu...) = a se compara. ♦ Variantă a portretului, care constă în prezentarea simultană a două personaje și în compararea lor în scopul stabilirii trăsăturilor specifice fiecărui personaj. 4. S. f. Fiecare dintre cercurile imaginare care unesc punctele cu aceeași latitudine de pe suprafața Pământului și care rezultă din intersectarea suprafeței Pământului cu un plan paralel cu planul ecuatorial. 5. S. n. (Mat.) Cerc situat pe o suprafață de rotație, obținut prin intersecția acestei suprafețe cu un plan perpendicular pe axa ei de rotație. ◊ (Astron.) Paralel ceresc = cerc mic de pe sfera cerească descris de o stea în mișcarea ei diurnă. 6. S. f. (La pl.) Aparat de gimnastică format din două bare orizontale și paralele așezate (la înălțimi diferite sau identice) pe stâlpi verticali; (la sg.) fiecare dintre cele două bare ale acestui aparat. 7. S. n. Instrument folosit la trasarea (pe o piesă a) unor distanțe sau a unor linii paralele (1) cu un plan dat. – Din lat. parallelus, it. parallelo, fr. parallèle, germ. Parallele. DOOM
paralélă (dreaptă, plan, comparație, bară) s. f., g.-d. art. paralélei; pl. paraléle
paralelelor
PARALÉL, -Ă, paraleli, -e, adj., s. f., (5, 7) paraleluri, s. n. 1. Adj., s. f. (Despre plane sau drepte aflate într-un plan) Care nu se intersectează, oricât s-ar prelungi. ♦ Legătură (electrică) în paralel = ansamblu de două sau de mai multe conductoare electrice, acumulatoare, pile etc. care au aceeași tensiune electrică la borne. 2. Adj. Care există, se produce, evoluează concomitent cu altceva. ♦ (Adverbial) în același timp, concomitent. 3. S. f. Comparare a două ființe, a două opere, fenomene etc. (pentru a stabili asemănările și deosebirile dintre ele); paralelism (2). ◊ Loc. vb. A (se) pune în paralelă (sau, n., în paralel) (cu...) = a se compara. ♦ Variantă a portretului, care constă în prezentarea simultană a două personaje și în compararea lor în scopul stabilirii trăsăturilor specifice fiecărui personaj. 4. S. f. Fiecare dintre cercurile imaginare care unesc punctele cu aceeași latitudine de pe suprafața Pământului și care rezultă din intersectarea suprafeței Pământului cu un plan paralel cu planul ecuatorial. 5. S. n. (Mat.) Cerc situat pe o suprafață de rotație, obținut prin intersecția acestei suprafețe cu un plan perpendicular pe axa ei de rotație. ◊ (Astron.) Paralel ceresc = cerc mic de pe sfera cerească descris de o stea în mișcarea ei diurnă. 6. S. f. (La pl.) Aparat de gimnastică format din două bare orizontale și paralele așezate (la înălțimi diferite sau identice) pe stâlpi verticali; (la sg.) fiecare dintre cele două bare ale acestui aparat. 7. S. n. Instrument folosit la trasarea (pe o piesă a) unor distanțe sau a unor linii paralele (1) cu un plan dat. – Din lat. parallelus, it. parallelo, fr. parallèle, germ. Parallele. DOOM
paralélă (dreaptă, plan, comparație, bară) s. f., g.-d. art. paralélei; pl. paraléle
paralelelor
PARALÉL, -Ă, paraleli, -e, adj., s. f., (5, 7) paraleluri, s. n. 1. Adj., s. f. (Despre plane sau drepte aflate într-un plan) Care nu se intersectează, oricât s-ar prelungi. ♦ Legătură (electrică) în paralel = ansamblu de două sau de mai multe conductoare electrice, acumulatoare, pile etc. care au aceeași tensiune electrică la borne. 2. Adj. Care există, se produce, evoluează concomitent cu altceva. ♦ (Adverbial) în același timp, concomitent. 3. S. f. Comparare a două ființe, a două opere, fenomene etc. (pentru a stabili asemănările și deosebirile dintre ele); paralelism (2). ◊ Loc. vb. A (se) pune în paralelă (sau, n., în paralel) (cu...) = a se compara. ♦ Variantă a portretului, care constă în prezentarea simultană a două personaje și în compararea lor în scopul stabilirii trăsăturilor specifice fiecărui personaj. 4. S. f. Fiecare dintre cercurile imaginare care unesc punctele cu aceeași latitudine de pe suprafața Pământului și care rezultă din intersectarea suprafeței Pământului cu un plan paralel cu planul ecuatorial. 5. S. n. (Mat.) Cerc situat pe o suprafață de rotație, obținut prin intersecția acestei suprafețe cu un plan perpendicular pe axa ei de rotație. ◊ (Astron.) Paralel ceresc = cerc mic de pe sfera cerească descris de o stea în mișcarea ei diurnă. 6. S. f. (La pl.) Aparat de gimnastică format din două bare orizontale și paralele așezate (la înălțimi diferite sau identice) pe stâlpi verticali; (la sg.) fiecare dintre cele două bare ale acestui aparat. 7. S. n. Instrument folosit la trasarea (pe o piesă a) unor distanțe sau a unor linii paralele (1) cu un plan dat. – Din lat. parallelus, it. parallelo, fr. parallèle, germ. Parallele. DOOM
paralélă (dreaptă, plan, comparație, bară) s. f., g.-d. art. paralélei; pl. paraléle
paraleli
PARALÉL, -Ă, paraleli, -e, adj., s. f., (5, 7) paraleluri, s. n. 1. Adj., s. f. (Despre plane sau drepte aflate într-un plan) Care nu se intersectează, oricât s-ar prelungi. ♦ Legătură (electrică) în paralel = ansamblu de două sau de mai multe conductoare electrice, acumulatoare, pile etc. care au aceeași tensiune electrică la borne. 2. Adj. Care există, se produce, evoluează concomitent cu altceva. ♦ (Adverbial) în același timp, concomitent. 3. S. f. Comparare a două ființe, a două opere, fenomene etc. (pentru a stabili asemănările și deosebirile dintre ele); paralelism (2). ◊ Loc. vb. A (se) pune în paralelă (sau, n., în paralel) (cu...) = a se compara. ♦ Variantă a portretului, care constă în prezentarea simultană a două personaje și în compararea lor în scopul stabilirii trăsăturilor specifice fiecărui personaj. 4. S. f. Fiecare dintre cercurile imaginare care unesc punctele cu aceeași latitudine de pe suprafața Pământului și care rezultă din intersectarea suprafeței Pământului cu un plan paralel cu planul ecuatorial. 5. S. n. (Mat.) Cerc situat pe o suprafață de rotație, obținut prin intersecția acestei suprafețe cu un plan perpendicular pe axa ei de rotație. ◊ (Astron.) Paralel ceresc = cerc mic de pe sfera cerească descris de o stea în mișcarea ei diurnă. 6. S. f. (La pl.) Aparat de gimnastică format din două bare orizontale și paralele așezate (la înălțimi diferite sau identice) pe stâlpi verticali; (la sg.) fiecare dintre cele două bare ale acestui aparat. 7. S. n. Instrument folosit la trasarea (pe o piesă a) unor distanțe sau a unor linii paralele (1) cu un plan dat. – Din lat. parallelus, it. parallelo, fr. parallèle, germ. Parallele. DOOM
paralélă (dreaptă, plan, comparație, bară) s. f., g.-d. art. paralélei; pl. paraléle
paralelii
PARALÉL, -Ă, paraleli, -e, adj., s. f., (5, 7) paraleluri, s. n. 1. Adj., s. f. (Despre plane sau drepte aflate într-un plan) Care nu se intersectează, oricât s-ar prelungi. ♦ Legătură (electrică) în paralel = ansamblu de două sau de mai multe conductoare electrice, acumulatoare, pile etc. care au aceeași tensiune electrică la borne. 2. Adj. Care există, se produce, evoluează concomitent cu altceva. ♦ (Adverbial) în același timp, concomitent. 3. S. f. Comparare a două ființe, a două opere, fenomene etc. (pentru a stabili asemănările și deosebirile dintre ele); paralelism (2). ◊ Loc. vb. A (se) pune în paralelă (sau, n., în paralel) (cu...) = a se compara. ♦ Variantă a portretului, care constă în prezentarea simultană a două personaje și în compararea lor în scopul stabilirii trăsăturilor specifice fiecărui personaj. 4. S. f. Fiecare dintre cercurile imaginare care unesc punctele cu aceeași latitudine de pe suprafața Pământului și care rezultă din intersectarea suprafeței Pământului cu un plan paralel cu planul ecuatorial. 5. S. n. (Mat.) Cerc situat pe o suprafață de rotație, obținut prin intersecția acestei suprafețe cu un plan perpendicular pe axa ei de rotație. ◊ (Astron.) Paralel ceresc = cerc mic de pe sfera cerească descris de o stea în mișcarea ei diurnă. 6. S. f. (La pl.) Aparat de gimnastică format din două bare orizontale și paralele așezate (la înălțimi diferite sau identice) pe stâlpi verticali; (la sg.) fiecare dintre cele două bare ale acestui aparat. 7. S. n. Instrument folosit la trasarea (pe o piesă a) unor distanțe sau a unor linii paralele (1) cu un plan dat. – Din lat. parallelus, it. parallelo, fr. parallèle, germ. Parallele. DOOM
paralélă (dreaptă, plan, comparație, bară) s. f., g.-d. art. paralélei; pl. paraléle
paralelilor
PARALÉL, -Ă, paraleli, -e, adj., s. f., (5, 7) paraleluri, s. n. 1. Adj., s. f. (Despre plane sau drepte aflate într-un plan) Care nu se intersectează, oricât s-ar prelungi. ♦ Legătură (electrică) în paralel = ansamblu de două sau de mai multe conductoare electrice, acumulatoare, pile etc. care au aceeași tensiune electrică la borne. 2. Adj. Care există, se produce, evoluează concomitent cu altceva. ♦ (Adverbial) în același timp, concomitent. 3. S. f. Comparare a două ființe, a două opere, fenomene etc. (pentru a stabili asemănările și deosebirile dintre ele); paralelism (2). ◊ Loc. vb. A (se) pune în paralelă (sau, n., în paralel) (cu...) = a se compara. ♦ Variantă a portretului, care constă în prezentarea simultană a două personaje și în compararea lor în scopul stabilirii trăsăturilor specifice fiecărui personaj. 4. S. f. Fiecare dintre cercurile imaginare care unesc punctele cu aceeași latitudine de pe suprafața Pământului și care rezultă din intersectarea suprafeței Pământului cu un plan paralel cu planul ecuatorial. 5. S. n. (Mat.) Cerc situat pe o suprafață de rotație, obținut prin intersecția acestei suprafețe cu un plan perpendicular pe axa ei de rotație. ◊ (Astron.) Paralel ceresc = cerc mic de pe sfera cerească descris de o stea în mișcarea ei diurnă. 6. S. f. (La pl.) Aparat de gimnastică format din două bare orizontale și paralele așezate (la înălțimi diferite sau identice) pe stâlpi verticali; (la sg.) fiecare dintre cele două bare ale acestui aparat. 7. S. n. Instrument folosit la trasarea (pe o piesă a) unor distanțe sau a unor linii paralele (1) cu un plan dat. – Din lat. parallelus, it. parallelo, fr. parallèle, germ. Parallele. DOOM
paralélă (dreaptă, plan, comparație, bară) s. f., g.-d. art. paralélei; pl. paraléle
paralelipiped
PARALELIPIPÉD, paralelipipede, s. n. Prismă cu șase fețe, opt vârfuri și douăsprezece muchii, a cărei bază este un paralelogram. – Din fr. parallélipipède. DOOM
paralelipipéd s. n., pl. paralelipipéde
paralelipipede
PARALELIPIPÉD, paralelipipede, s. n. Prismă cu șase fețe, opt vârfuri și douăsprezece muchii, a cărei bază este un paralelogram. – Din fr. parallélipipède. DOOM
paralelipipéd s. n., pl. paralelipipéde
paralelipipedele
PARALELIPIPÉD, paralelipipede, s. n. Prismă cu șase fețe, opt vârfuri și douăsprezece muchii, a cărei bază este un paralelogram. – Din fr. parallélipipède. DOOM
paralelipipéd s. n., pl. paralelipipéde
paralelipipedelor
PARALELIPIPÉD, paralelipipede, s. n. Prismă cu șase fețe, opt vârfuri și douăsprezece muchii, a cărei bază este un paralelogram. – Din fr. parallélipipède. DOOM
paralelipipéd s. n., pl. paralelipipéde
paralelipipedic
PARALELIPIPÉDIC, -Ă, paralelipipedici, -ce, adj. Care are forma unui paralelipiped, de paralelipiped. – Din fr. parallélipipédique (după paralelipiped). DOOM
paralelipipédic adj. m., pl. paralelipipédici; f. paralelipipédică, pl. paralelipipédice
paralelipipedica
PARALELIPIPÉDIC, -Ă, paralelipipedici, -ce, adj. Care are forma unui paralelipiped, de paralelipiped. – Din fr. parallélipipédique (după paralelipiped). DOOM
paralelipipédic adj. m., pl. paralelipipédici; f. paralelipipédică, pl. paralelipipédice
paralelipipedice
PARALELIPIPÉDIC, -Ă, paralelipipedici, -ce, adj. Care are forma unui paralelipiped, de paralelipiped. – Din fr. parallélipipédique (după paralelipiped). DOOM
paralelipipédic adj. m., pl. paralelipipédici; f. paralelipipédică, pl. paralelipipédice
paralelipipedicei
PARALELIPIPÉDIC, -Ă, paralelipipedici, -ce, adj. Care are forma unui paralelipiped, de paralelipiped. – Din fr. parallélipipédique (după paralelipiped). DOOM
paralelipipédic adj. m., pl. paralelipipédici; f. paralelipipédică, pl. paralelipipédice
paralelipipedicele
PARALELIPIPÉDIC, -Ă, paralelipipedici, -ce, adj. Care are forma unui paralelipiped, de paralelipiped. – Din fr. parallélipipédique (după paralelipiped). DOOM
paralelipipédic adj. m., pl. paralelipipédici; f. paralelipipédică, pl. paralelipipédice
paralelipipedicelor
PARALELIPIPÉDIC, -Ă, paralelipipedici, -ce, adj. Care are forma unui paralelipiped, de paralelipiped. – Din fr. parallélipipédique (după paralelipiped). DOOM
paralelipipédic adj. m., pl. paralelipipédici; f. paralelipipédică, pl. paralelipipédice
paralelipipedici
PARALELIPIPÉDIC, -Ă, paralelipipedici, -ce, adj. Care are forma unui paralelipiped, de paralelipiped. – Din fr. parallélipipédique (după paralelipiped). DOOM
paralelipipédic adj. m., pl. paralelipipédici; f. paralelipipédică, pl. paralelipipédice
paralelipipedicii
PARALELIPIPÉDIC, -Ă, paralelipipedici, -ce, adj. Care are forma unui paralelipiped, de paralelipiped. – Din fr. parallélipipédique (după paralelipiped). DOOM
paralelipipédic adj. m., pl. paralelipipédici; f. paralelipipédică, pl. paralelipipédice
paralelipipedicilor
PARALELIPIPÉDIC, -Ă, paralelipipedici, -ce, adj. Care are forma unui paralelipiped, de paralelipiped. – Din fr. parallélipipédique (după paralelipiped). DOOM
paralelipipédic adj. m., pl. paralelipipédici; f. paralelipipédică, pl. paralelipipédice
paralelipipedicul
PARALELIPIPÉDIC, -Ă, paralelipipedici, -ce, adj. Care are forma unui paralelipiped, de paralelipiped. – Din fr. parallélipipédique (după paralelipiped). DOOM
paralelipipédic adj. m., pl. paralelipipédici; f. paralelipipédică, pl. paralelipipédice
paralelipipedicului
PARALELIPIPÉDIC, -Ă, paralelipipedici, -ce, adj. Care are forma unui paralelipiped, de paralelipiped. – Din fr. parallélipipédique (după paralelipiped). DOOM
paralelipipédic adj. m., pl. paralelipipédici; f. paralelipipédică, pl. paralelipipédice
paralelipipedul
PARALELIPIPÉD, paralelipipede, s. n. Prismă cu șase fețe, opt vârfuri și douăsprezece muchii, a cărei bază este un paralelogram. – Din fr. parallélipipède. DOOM
paralelipipéd s. n., pl. paralelipipéde
paralelipipedului
PARALELIPIPÉD, paralelipipede, s. n. Prismă cu șase fețe, opt vârfuri și douăsprezece muchii, a cărei bază este un paralelogram. – Din fr. parallélipipède. DOOM
paralelipipéd s. n., pl. paralelipipéde
paralelism
PARALELÍSM, (2) paralelisme, s. n. 1. Proprietate a două drepte sau a două planuri de a fi paralele (1); stare a două sau a mai multor lucruri paralele (2). 2. Comparare a două ființe, a două opere, fenomene etc. (pentru a stabili asemănările și deosebirile dintre ele); paralelă. – Din fr. parallélisme, it. parallelismo. DOOM
paralelísm s. n., pl. paralelísme
paralelisme
PARALELÍSM, (2) paralelisme, s. n. 1. Proprietate a două drepte sau a două planuri de a fi paralele (1); stare a două sau a mai multor lucruri paralele (2). 2. Comparare a două ființe, a două opere, fenomene etc. (pentru a stabili asemănările și deosebirile dintre ele); paralelă. – Din fr. parallélisme, it. parallelismo. DOOM
paralelísm s. n., pl. paralelísme
paralelismele
PARALELÍSM, (2) paralelisme, s. n. 1. Proprietate a două drepte sau a două planuri de a fi paralele (1); stare a două sau a mai multor lucruri paralele (2). 2. Comparare a două ființe, a două opere, fenomene etc. (pentru a stabili asemănările și deosebirile dintre ele); paralelă. – Din fr. parallélisme, it. parallelismo. DOOM
paralelísm s. n., pl. paralelísme
paralelismelor
PARALELÍSM, (2) paralelisme, s. n. 1. Proprietate a două drepte sau a două planuri de a fi paralele (1); stare a două sau a mai multor lucruri paralele (2). 2. Comparare a două ființe, a două opere, fenomene etc. (pentru a stabili asemănările și deosebirile dintre ele); paralelă. – Din fr. parallélisme, it. parallelismo. DOOM
paralelísm s. n., pl. paralelísme
paralelismul
PARALELÍSM, (2) paralelisme, s. n. 1. Proprietate a două drepte sau a două planuri de a fi paralele (1); stare a două sau a mai multor lucruri paralele (2). 2. Comparare a două ființe, a două opere, fenomene etc. (pentru a stabili asemănările și deosebirile dintre ele); paralelă. – Din fr. parallélisme, it. parallelismo. DOOM
paralelísm s. n., pl. paralelísme
paralelismului
PARALELÍSM, (2) paralelisme, s. n. 1. Proprietate a două drepte sau a două planuri de a fi paralele (1); stare a două sau a mai multor lucruri paralele (2). 2. Comparare a două ființe, a două opere, fenomene etc. (pentru a stabili asemănările și deosebirile dintre ele); paralelă. – Din fr. parallélisme, it. parallelismo. DOOM
paralelísm s. n., pl. paralelísme
paraleliza
PARALELIZÁ, paralelizez, vb. I. Tranz. A așeza, a dispune paralel obiecte sau părți ale unor obiecte. – Din fr. paralléliser. DOOM
paralelizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 paralelizeáză
paralelizai
PARALELIZÁ, paralelizez, vb. I. Tranz. A așeza, a dispune paralel obiecte sau părți ale unor obiecte. – Din fr. paralléliser. DOOM
paralelizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 paralelizeáză
paralelizam
PARALELIZÁ, paralelizez, vb. I. Tranz. A așeza, a dispune paralel obiecte sau părți ale unor obiecte. – Din fr. paralléliser. DOOM
paralelizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 paralelizeáză
paralelizare
PARALELIZÁ, paralelizez, vb. I. Tranz. A așeza, a dispune paralel obiecte sau părți ale unor obiecte. – Din fr. paralléliser. DOOM
paralelizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 paralelizeáză
paralelizare
PARALELIZÁRE, paralelizări, s. f. Acțiunea de a paraleliza și rezultatul ei. – V. paraleliza. DOOM
paralelizáre (rar) s. f., g.-d. art. paralelizắrii; pl. paralelizắri
paralelizarea
PARALELIZÁRE, paralelizări, s. f. Acțiunea de a paraleliza și rezultatul ei. – V. paraleliza. DOOM
paralelizáre (rar) s. f., g.-d. art. paralelizắrii; pl. paralelizắri
paralelizară
PARALELIZÁ, paralelizez, vb. I. Tranz. A așeza, a dispune paralel obiecte sau părți ale unor obiecte. – Din fr. paralléliser. DOOM
paralelizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 paralelizeáză
paralelizarăm
PARALELIZÁ, paralelizez, vb. I. Tranz. A așeza, a dispune paralel obiecte sau părți ale unor obiecte. – Din fr. paralléliser. DOOM
paralelizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 paralelizeáză
paralelizarăți
PARALELIZÁ, paralelizez, vb. I. Tranz. A așeza, a dispune paralel obiecte sau părți ale unor obiecte. – Din fr. paralléliser. DOOM
paralelizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 paralelizeáză
paralelizase
PARALELIZÁ, paralelizez, vb. I. Tranz. A așeza, a dispune paralel obiecte sau părți ale unor obiecte. – Din fr. paralléliser. DOOM
paralelizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 paralelizeáză
paralelizasem
PARALELIZÁ, paralelizez, vb. I. Tranz. A așeza, a dispune paralel obiecte sau părți ale unor obiecte. – Din fr. paralléliser. DOOM
paralelizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 paralelizeáză
paralelizaseră
PARALELIZÁ, paralelizez, vb. I. Tranz. A așeza, a dispune paralel obiecte sau părți ale unor obiecte. – Din fr. paralléliser. DOOM
paralelizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 paralelizeáză
paralelizaserăm
PARALELIZÁ, paralelizez, vb. I. Tranz. A așeza, a dispune paralel obiecte sau părți ale unor obiecte. – Din fr. paralléliser. DOOM
paralelizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 paralelizeáză
paralelizaserăți
PARALELIZÁ, paralelizez, vb. I. Tranz. A așeza, a dispune paralel obiecte sau părți ale unor obiecte. – Din fr. paralléliser. DOOM
paralelizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 paralelizeáză
paralelizaseși
PARALELIZÁ, paralelizez, vb. I. Tranz. A așeza, a dispune paralel obiecte sau părți ale unor obiecte. – Din fr. paralléliser. DOOM
paralelizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 paralelizeáză
paralelizaseți
PARALELIZÁ, paralelizez, vb. I. Tranz. A așeza, a dispune paralel obiecte sau părți ale unor obiecte. – Din fr. paralléliser. DOOM
paralelizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 paralelizeáză
paralelizat
PARALELIZÁ, paralelizez, vb. I. Tranz. A așeza, a dispune paralel obiecte sau părți ale unor obiecte. – Din fr. paralléliser. DOOM
paralelizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 paralelizeáză
paralelizat
PARALELIZÁ, paralelizez, vb. I. Tranz. A așeza, a dispune paralel obiecte sau părți ale unor obiecte. – Din fr. paralléliser.
paralelizau
PARALELIZÁ, paralelizez, vb. I. Tranz. A așeza, a dispune paralel obiecte sau părți ale unor obiecte. – Din fr. paralléliser. DOOM
paralelizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 paralelizeáză
paralelizași
PARALELIZÁ, paralelizez, vb. I. Tranz. A așeza, a dispune paralel obiecte sau părți ale unor obiecte. – Din fr. paralléliser. DOOM
paralelizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 paralelizeáză
paralelizați
PARALELIZÁ, paralelizez, vb. I. Tranz. A așeza, a dispune paralel obiecte sau părți ale unor obiecte. – Din fr. paralléliser. DOOM
paralelizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 paralelizeáză
paralelizează
PARALELIZÁ, paralelizez, vb. I. Tranz. A așeza, a dispune paralel obiecte sau părți ale unor obiecte. – Din fr. paralléliser. DOOM
paralelizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 paralelizeáză
paralelizez
PARALELIZÁ, paralelizez, vb. I. Tranz. A așeza, a dispune paralel obiecte sau părți ale unor obiecte. – Din fr. paralléliser. DOOM
paralelizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 paralelizeáză
paralelizeze
PARALELIZÁ, paralelizez, vb. I. Tranz. A așeza, a dispune paralel obiecte sau părți ale unor obiecte. – Din fr. paralléliser. DOOM
paralelizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 paralelizeáză
paralelizezi
PARALELIZÁ, paralelizez, vb. I. Tranz. A așeza, a dispune paralel obiecte sau părți ale unor obiecte. – Din fr. paralléliser. DOOM
paralelizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 paralelizeáză
paralelizând
PARALELIZÁ, paralelizez, vb. I. Tranz. A așeza, a dispune paralel obiecte sau părți ale unor obiecte. – Din fr. paralléliser. DOOM
paralelizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 paralelizeáză
paralelizînd
PARALELIZÁ, paralelizez, vb. I. Tranz. A așeza, a dispune paralel obiecte sau părți ale unor obiecte. – Din fr. paralléliser. DOOM
paralelizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 paralelizeáză
paralelizări
PARALELIZÁRE, paralelizări, s. f. Acțiunea de a paraleliza și rezultatul ei. – V. paraleliza. DOOM
paralelizáre (rar) s. f., g.-d. art. paralelizắrii; pl. paralelizắri
paralelizării
PARALELIZÁRE, paralelizări, s. f. Acțiunea de a paraleliza și rezultatul ei. – V. paraleliza. DOOM
paralelizáre (rar) s. f., g.-d. art. paralelizắrii; pl. paralelizắri
paralelizările
PARALELIZÁRE, paralelizări, s. f. Acțiunea de a paraleliza și rezultatul ei. – V. paraleliza. DOOM
paralelizáre (rar) s. f., g.-d. art. paralelizắrii; pl. paralelizắri
paralelizărilor
PARALELIZÁRE, paralelizări, s. f. Acțiunea de a paraleliza și rezultatul ei. – V. paraleliza. DOOM
paralelizáre (rar) s. f., g.-d. art. paralelizắrii; pl. paralelizắri
paralelogram
PARALELOGRÁM, paralelograme, s. n. Patrulater care are laturile opuse paralele și egale. ◊ Paralelogramul forțelor = regulă și construcție grafică cu ajutorul cărora se determină rezultanta a două forțe concurente. – Din fr. parallélogramme, germ. Parallelogramm. DOOM
paralelográm (-lo-gram) s. n., pl. paralelográme
paralelograme
PARALELOGRÁM, paralelograme, s. n. Patrulater care are laturile opuse paralele și egale. ◊ Paralelogramul forțelor = regulă și construcție grafică cu ajutorul cărora se determină rezultanta a două forțe concurente. – Din fr. parallélogramme, germ. Parallelogramm. DOOM
paralelográm (-lo-gram) s. n., pl. paralelográme
paralelogramele
PARALELOGRÁM, paralelograme, s. n. Patrulater care are laturile opuse paralele și egale. ◊ Paralelogramul forțelor = regulă și construcție grafică cu ajutorul cărora se determină rezultanta a două forțe concurente. – Din fr. parallélogramme, germ. Parallelogramm. DOOM
paralelográm (-lo-gram) s. n., pl. paralelográme
paralelogramelor
PARALELOGRÁM, paralelograme, s. n. Patrulater care are laturile opuse paralele și egale. ◊ Paralelogramul forțelor = regulă și construcție grafică cu ajutorul cărora se determină rezultanta a două forțe concurente. – Din fr. parallélogramme, germ. Parallelogramm. DOOM
paralelográm (-lo-gram) s. n., pl. paralelográme
paralelogramul
PARALELOGRÁM, paralelograme, s. n. Patrulater care are laturile opuse paralele și egale. ◊ Paralelogramul forțelor = regulă și construcție grafică cu ajutorul cărora se determină rezultanta a două forțe concurente. – Din fr. parallélogramme, germ. Parallelogramm. DOOM
paralelográm (-lo-gram) s. n., pl. paralelográme
paralelogramului
PARALELOGRÁM, paralelograme, s. n. Patrulater care are laturile opuse paralele și egale. ◊ Paralelogramul forțelor = regulă și construcție grafică cu ajutorul cărora se determină rezultanta a două forțe concurente. – Din fr. parallélogramme, germ. Parallelogramm. DOOM
paralelográm (-lo-gram) s. n., pl. paralelográme
paralelor
PARÁ3, parale, s. f. 1. Monedă divizionară egală cu a suta parte dintr-un leu vechi; mică monedă turcească de argint care a circulat și în Țările Române în sec. XVIII-XIX; (astăzi) ban de valoare mică. ◊ Expr. A nu avea (nici o) para (chioară) = a nu avea (nici) un ban. Până într-o para sau până la (o) para = până la ultimul ban; exact (din punct de vedere bănesc). Nu face nici o para (chioară sau nici două parale) sau nu face parale = nu are (nicio) valoare, nu e bun (de nimic). A face (pe cineva) de două parale = a certa (aspru) (pe cineva). A lua (pe cineva) la trei parale = a-i cere cuiva socoteală pentru ceea ce a făcut. ♦ P. gener. Monedă (metalică). 2. (Fam.; la pl.) Bani; p. ext. avere. ◊ Expr. Parale bune = bani mulți. (Fam.) A face parale = a fi valoros, de preț. A ști câte parale face cineva = a fi bine lămurit în privința caracterului, a meritelor sau a capacității cuiva. – Din tc. para. DOOM
pará1 s. f., art. paráua, g.-d. art. parálei; pl. parále, art. parálele
paralelul
PARALÉL, -Ă, paraleli, -e, adj., s. f., (5, 7) paraleluri, s. n. 1. Adj., s. f. (Despre plane sau drepte aflate într-un plan) Care nu se intersectează, oricât s-ar prelungi. ♦ Legătură (electrică) în paralel = ansamblu de două sau de mai multe conductoare electrice, acumulatoare, pile etc. care au aceeași tensiune electrică la borne. 2. Adj. Care există, se produce, evoluează concomitent cu altceva. ♦ (Adverbial) în același timp, concomitent. 3. S. f. Comparare a două ființe, a două opere, fenomene etc. (pentru a stabili asemănările și deosebirile dintre ele); paralelism (2). ◊ Loc. vb. A (se) pune în paralelă (sau, n., în paralel) (cu...) = a se compara. ♦ Variantă a portretului, care constă în prezentarea simultană a două personaje și în compararea lor în scopul stabilirii trăsăturilor specifice fiecărui personaj. 4. S. f. Fiecare dintre cercurile imaginare care unesc punctele cu aceeași latitudine de pe suprafața Pământului și care rezultă din intersectarea suprafeței Pământului cu un plan paralel cu planul ecuatorial. 5. S. n. (Mat.) Cerc situat pe o suprafață de rotație, obținut prin intersecția acestei suprafețe cu un plan perpendicular pe axa ei de rotație. ◊ (Astron.) Paralel ceresc = cerc mic de pe sfera cerească descris de o stea în mișcarea ei diurnă. 6. S. f. (La pl.) Aparat de gimnastică format din două bare orizontale și paralele așezate (la înălțimi diferite sau identice) pe stâlpi verticali; (la sg.) fiecare dintre cele două bare ale acestui aparat. 7. S. n. Instrument folosit la trasarea (pe o piesă a) unor distanțe sau a unor linii paralele (1) cu un plan dat. – Din lat. parallelus, it. parallelo, fr. parallèle, germ. Parallele. DOOM
paralélă (dreaptă, plan, comparație, bară) s. f., g.-d. art. paralélei; pl. paraléle
paralelul
PARALÉL, -Ă, paraleli, -e, adj., s. f., (5, 7) paraleluri, s. n. 1. Adj., s. f. (Dreaptă, plan) care are toate punctele la aceeași distanță de o altă dreaptă sau de un alt plan cu care nu se întretaie, oricât s-ar prelungi. ◊ Legătură (electrică) în paralel = ansamblu de două sau de mai multe conductoare electrice, acumulatoare, pile etc. care au aceeași tensiune electrică la borne. 2. Adj. Care există, se produce, evoluează concomitent cu altceva. ♦ (Adverbial) În același timp, concomitent. 3. S. f. Comparare a două ființe, a două opere, fenomene etc. (pentru a stabili asemănările și deosebirile dintre ele); paralelism (2). ◊ Loc. vb. A (se) pune în paralelă (sau, n., în paralel) (cu...) = a se compara. ♦ (Lit.) Variantă a portretului, care constă în prezentarea simultană a două personaje și în compararea lor în scopul stabilirii trăsăturilor specifice fiecărui personaj. 4. S. f. Fiecare dintre cercurile imaginare care unesc punctele cu aceeași latitudine de pe suprafața Pământului și care rezultă din intersectarea suprafeței Pământului cu un plan paralel cu planul ecuatorial. 5. S. n. (Mat.) Cerc situat pe o suprafață de rotație, obținut prin intersecția acestei suprafețe cu un plan perpendicular pe axa ei de rotație. ◊ (Astron.) Paralel ceresc = cerc mic de pe sfera cerească descris de o stea în mișcarea ei diurnă. 6. S. f. (La pl.) Aparat de gimnastică format din două bare orizontale și paralele așezate (la înălțimi diferite sau identice) pe stâlpi verticali; (la sg.) fiecare dintre cele două bare ale acestui aparat. 7. S. n. Instrument folosit la trasarea (pe o piesă a) unor distanțe sau a unor linii paralele (1) cu un plan dat. – Din lat. parallelus, it. parallelo, fr. parallèle, germ. Parallele. DOOM
paralél3 (instrument) s. n., pl. paraléluri
paralelului
PARALÉL, -Ă, paraleli, -e, adj., s. f., (5, 7) paraleluri, s. n. 1. Adj., s. f. (Despre plane sau drepte aflate într-un plan) Care nu se intersectează, oricât s-ar prelungi. ♦ Legătură (electrică) în paralel = ansamblu de două sau de mai multe conductoare electrice, acumulatoare, pile etc. care au aceeași tensiune electrică la borne. 2. Adj. Care există, se produce, evoluează concomitent cu altceva. ♦ (Adverbial) în același timp, concomitent. 3. S. f. Comparare a două ființe, a două opere, fenomene etc. (pentru a stabili asemănările și deosebirile dintre ele); paralelism (2). ◊ Loc. vb. A (se) pune în paralelă (sau, n., în paralel) (cu...) = a se compara. ♦ Variantă a portretului, care constă în prezentarea simultană a două personaje și în compararea lor în scopul stabilirii trăsăturilor specifice fiecărui personaj. 4. S. f. Fiecare dintre cercurile imaginare care unesc punctele cu aceeași latitudine de pe suprafața Pământului și care rezultă din intersectarea suprafeței Pământului cu un plan paralel cu planul ecuatorial. 5. S. n. (Mat.) Cerc situat pe o suprafață de rotație, obținut prin intersecția acestei suprafețe cu un plan perpendicular pe axa ei de rotație. ◊ (Astron.) Paralel ceresc = cerc mic de pe sfera cerească descris de o stea în mișcarea ei diurnă. 6. S. f. (La pl.) Aparat de gimnastică format din două bare orizontale și paralele așezate (la înălțimi diferite sau identice) pe stâlpi verticali; (la sg.) fiecare dintre cele două bare ale acestui aparat. 7. S. n. Instrument folosit la trasarea (pe o piesă a) unor distanțe sau a unor linii paralele (1) cu un plan dat. – Din lat. parallelus, it. parallelo, fr. parallèle, germ. Parallele. DOOM
paralélă (dreaptă, plan, comparație, bară) s. f., g.-d. art. paralélei; pl. paraléle
paralelului
PARALÉL, -Ă, paraleli, -e, adj., s. f., (5, 7) paraleluri, s. n. 1. Adj., s. f. (Dreaptă, plan) care are toate punctele la aceeași distanță de o altă dreaptă sau de un alt plan cu care nu se întretaie, oricât s-ar prelungi. ◊ Legătură (electrică) în paralel = ansamblu de două sau de mai multe conductoare electrice, acumulatoare, pile etc. care au aceeași tensiune electrică la borne. 2. Adj. Care există, se produce, evoluează concomitent cu altceva. ♦ (Adverbial) În același timp, concomitent. 3. S. f. Comparare a două ființe, a două opere, fenomene etc. (pentru a stabili asemănările și deosebirile dintre ele); paralelism (2). ◊ Loc. vb. A (se) pune în paralelă (sau, n., în paralel) (cu...) = a se compara. ♦ (Lit.) Variantă a portretului, care constă în prezentarea simultană a două personaje și în compararea lor în scopul stabilirii trăsăturilor specifice fiecărui personaj. 4. S. f. Fiecare dintre cercurile imaginare care unesc punctele cu aceeași latitudine de pe suprafața Pământului și care rezultă din intersectarea suprafeței Pământului cu un plan paralel cu planul ecuatorial. 5. S. n. (Mat.) Cerc situat pe o suprafață de rotație, obținut prin intersecția acestei suprafețe cu un plan perpendicular pe axa ei de rotație. ◊ (Astron.) Paralel ceresc = cerc mic de pe sfera cerească descris de o stea în mișcarea ei diurnă. 6. S. f. (La pl.) Aparat de gimnastică format din două bare orizontale și paralele așezate (la înălțimi diferite sau identice) pe stâlpi verticali; (la sg.) fiecare dintre cele două bare ale acestui aparat. 7. S. n. Instrument folosit la trasarea (pe o piesă a) unor distanțe sau a unor linii paralele (1) cu un plan dat. – Din lat. parallelus, it. parallelo, fr. parallèle, germ. Parallele. DOOM
paralél3 (instrument) s. n., pl. paraléluri
paraleluri
PARALÉL, -Ă, paraleli, -e, adj., s. f., (5, 7) paraleluri, s. n. 1. Adj., s. f. (Dreaptă, plan) care are toate punctele la aceeași distanță de o altă dreaptă sau de un alt plan cu care nu se întretaie, oricât s-ar prelungi. ◊ Legătură (electrică) în paralel = ansamblu de două sau de mai multe conductoare electrice, acumulatoare, pile etc. care au aceeași tensiune electrică la borne. 2. Adj. Care există, se produce, evoluează concomitent cu altceva. ♦ (Adverbial) În același timp, concomitent. 3. S. f. Comparare a două ființe, a două opere, fenomene etc. (pentru a stabili asemănările și deosebirile dintre ele); paralelism (2). ◊ Loc. vb. A (se) pune în paralelă (sau, n., în paralel) (cu...) = a se compara. ♦ (Lit.) Variantă a portretului, care constă în prezentarea simultană a două personaje și în compararea lor în scopul stabilirii trăsăturilor specifice fiecărui personaj. 4. S. f. Fiecare dintre cercurile imaginare care unesc punctele cu aceeași latitudine de pe suprafața Pământului și care rezultă din intersectarea suprafeței Pământului cu un plan paralel cu planul ecuatorial. 5. S. n. (Mat.) Cerc situat pe o suprafață de rotație, obținut prin intersecția acestei suprafețe cu un plan perpendicular pe axa ei de rotație. ◊ (Astron.) Paralel ceresc = cerc mic de pe sfera cerească descris de o stea în mișcarea ei diurnă. 6. S. f. (La pl.) Aparat de gimnastică format din două bare orizontale și paralele așezate (la înălțimi diferite sau identice) pe stâlpi verticali; (la sg.) fiecare dintre cele două bare ale acestui aparat. 7. S. n. Instrument folosit la trasarea (pe o piesă a) unor distanțe sau a unor linii paralele (1) cu un plan dat. – Din lat. parallelus, it. parallelo, fr. parallèle, germ. Parallele. DOOM
paralél3 (instrument) s. n., pl. paraléluri
paralelurile
PARALÉL, -Ă, paraleli, -e, adj., s. f., (5, 7) paraleluri, s. n. 1. Adj., s. f. (Dreaptă, plan) care are toate punctele la aceeași distanță de o altă dreaptă sau de un alt plan cu care nu se întretaie, oricât s-ar prelungi. ◊ Legătură (electrică) în paralel = ansamblu de două sau de mai multe conductoare electrice, acumulatoare, pile etc. care au aceeași tensiune electrică la borne. 2. Adj. Care există, se produce, evoluează concomitent cu altceva. ♦ (Adverbial) În același timp, concomitent. 3. S. f. Comparare a două ființe, a două opere, fenomene etc. (pentru a stabili asemănările și deosebirile dintre ele); paralelism (2). ◊ Loc. vb. A (se) pune în paralelă (sau, n., în paralel) (cu...) = a se compara. ♦ (Lit.) Variantă a portretului, care constă în prezentarea simultană a două personaje și în compararea lor în scopul stabilirii trăsăturilor specifice fiecărui personaj. 4. S. f. Fiecare dintre cercurile imaginare care unesc punctele cu aceeași latitudine de pe suprafața Pământului și care rezultă din intersectarea suprafeței Pământului cu un plan paralel cu planul ecuatorial. 5. S. n. (Mat.) Cerc situat pe o suprafață de rotație, obținut prin intersecția acestei suprafețe cu un plan perpendicular pe axa ei de rotație. ◊ (Astron.) Paralel ceresc = cerc mic de pe sfera cerească descris de o stea în mișcarea ei diurnă. 6. S. f. (La pl.) Aparat de gimnastică format din două bare orizontale și paralele așezate (la înălțimi diferite sau identice) pe stâlpi verticali; (la sg.) fiecare dintre cele două bare ale acestui aparat. 7. S. n. Instrument folosit la trasarea (pe o piesă a) unor distanțe sau a unor linii paralele (1) cu un plan dat. – Din lat. parallelus, it. parallelo, fr. parallèle, germ. Parallele. DOOM
paralél3 (instrument) s. n., pl. paraléluri
paralelurilor
PARALÉL, -Ă, paraleli, -e, adj., s. f., (5, 7) paraleluri, s. n. 1. Adj., s. f. (Dreaptă, plan) care are toate punctele la aceeași distanță de o altă dreaptă sau de un alt plan cu care nu se întretaie, oricât s-ar prelungi. ◊ Legătură (electrică) în paralel = ansamblu de două sau de mai multe conductoare electrice, acumulatoare, pile etc. care au aceeași tensiune electrică la borne. 2. Adj. Care există, se produce, evoluează concomitent cu altceva. ♦ (Adverbial) În același timp, concomitent. 3. S. f. Comparare a două ființe, a două opere, fenomene etc. (pentru a stabili asemănările și deosebirile dintre ele); paralelism (2). ◊ Loc. vb. A (se) pune în paralelă (sau, n., în paralel) (cu...) = a se compara. ♦ (Lit.) Variantă a portretului, care constă în prezentarea simultană a două personaje și în compararea lor în scopul stabilirii trăsăturilor specifice fiecărui personaj. 4. S. f. Fiecare dintre cercurile imaginare care unesc punctele cu aceeași latitudine de pe suprafața Pământului și care rezultă din intersectarea suprafeței Pământului cu un plan paralel cu planul ecuatorial. 5. S. n. (Mat.) Cerc situat pe o suprafață de rotație, obținut prin intersecția acestei suprafețe cu un plan perpendicular pe axa ei de rotație. ◊ (Astron.) Paralel ceresc = cerc mic de pe sfera cerească descris de o stea în mișcarea ei diurnă. 6. S. f. (La pl.) Aparat de gimnastică format din două bare orizontale și paralele așezate (la înălțimi diferite sau identice) pe stâlpi verticali; (la sg.) fiecare dintre cele două bare ale acestui aparat. 7. S. n. Instrument folosit la trasarea (pe o piesă a) unor distanțe sau a unor linii paralele (1) cu un plan dat. – Din lat. parallelus, it. parallelo, fr. parallèle, germ. Parallele. DOOM
paralél3 (instrument) s. n., pl. paraléluri
paraleu
PARALÉU, paralei, s. m. (Mai ales în corelație cu leu) Leu foarte mare și puternic; fig. ființă înzestrată cu puteri supranaturale. ◊ Expr. A se face (sau a face pe cineva) leu paraleu = a (se) înfuria peste măsură. ♦ (Depr.) Bărbat care se consideră înzestrat cu calități excepționale, care vrea să pară important, remarcabil. – Para1- + leu. DOOM
paraléu s. m., art. paraléul; pl. paraléi, art. paraléii
paraleul
PARALÉU, paralei, s. m. (Mai ales în corelație cu leu) Leu foarte mare și puternic; fig. ființă înzestrată cu puteri supranaturale. ◊ Expr. A se face (sau a face pe cineva) leu paraleu = a (se) înfuria peste măsură. ♦ (Depr.) Bărbat care se consideră înzestrat cu calități excepționale, care vrea să pară important, remarcabil. – Para1- + leu. DOOM
paraléu s. m., art. paraléul; pl. paraléi, art. paraléii
paraleului
PARALÉU, paralei, s. m. (Mai ales în corelație cu leu) Leu foarte mare și puternic; fig. ființă înzestrată cu puteri supranaturale. ◊ Expr. A se face (sau a face pe cineva) leu paraleu = a (se) înfuria peste măsură. ♦ (Depr.) Bărbat care se consideră înzestrat cu calități excepționale, care vrea să pară important, remarcabil. – Para1- + leu. DOOM
paraléu s. m., art. paraléul; pl. paraléi, art. paraléii
paralexem
PARALEXÉM, paralexeme, s. n. (Lingv.) Formație lexicală constituită din două elemente care nu formează un compus. – Din fr. paralexème.
paralexematic
PARALEXEMÁTIC, -Ă, paralexematici, -ce, adj. (Lingv.) De paralexem. – Din fr. paralexématique.
paralexematica
PARALEXEMÁTIC, -Ă, paralexematici, -ce, adj. (Lingv.) De paralexem. – Din fr. paralexématique.
paralexematice
PARALEXEMÁTIC, -Ă, paralexematici, -ce, adj. (Lingv.) De paralexem. – Din fr. paralexématique.
paralexematicei
PARALEXEMÁTIC, -Ă, paralexematici, -ce, adj. (Lingv.) De paralexem. – Din fr. paralexématique.
paralexematicele
PARALEXEMÁTIC, -Ă, paralexematici, -ce, adj. (Lingv.) De paralexem. – Din fr. paralexématique.
paralexematicelor
PARALEXEMÁTIC, -Ă, paralexematici, -ce, adj. (Lingv.) De paralexem. – Din fr. paralexématique.
paralexematici
PARALEXEMÁTIC, -Ă, paralexematici, -ce, adj. (Lingv.) De paralexem. – Din fr. paralexématique.
paralexematicii
PARALEXEMÁTIC, -Ă, paralexematici, -ce, adj. (Lingv.) De paralexem. – Din fr. paralexématique.
paralexematicilor
PARALEXEMÁTIC, -Ă, paralexematici, -ce, adj. (Lingv.) De paralexem. – Din fr. paralexématique.
paralexematicul
PARALEXEMÁTIC, -Ă, paralexematici, -ce, adj. (Lingv.) De paralexem. – Din fr. paralexématique.
paralexematicului
PARALEXEMÁTIC, -Ă, paralexematici, -ce, adj. (Lingv.) De paralexem. – Din fr. paralexématique.
paralexeme
PARALEXÉM, paralexeme, s. n. (Lingv.) Formație lexicală constituită din două elemente care nu formează un compus. – Din fr. paralexème.
paralexemele
PARALEXÉM, paralexeme, s. n. (Lingv.) Formație lexicală constituită din două elemente care nu formează un compus. – Din fr. paralexème.
paralexemelor
PARALEXÉM, paralexeme, s. n. (Lingv.) Formație lexicală constituită din două elemente care nu formează un compus. – Din fr. paralexème.
paralexemul
PARALEXÉM, paralexeme, s. n. (Lingv.) Formație lexicală constituită din două elemente care nu formează un compus. – Din fr. paralexème.
paralexemului
PARALEXÉM, paralexeme, s. n. (Lingv.) Formație lexicală constituită din două elemente care nu formează un compus. – Din fr. paralexème.
paralexia
PARALEXÍE s.f. Tulburare a vorbirii constând în citirea deformată a cuvintelor. [Gen. -iei. / < fr. paralexie, cf. gr. para – lângă, lexis – dicțiune].
paralexie
PARALEXÍE s.f. Tulburare a vorbirii constând în citirea deformată a cuvintelor. [Gen. -iei. / < fr. paralexie, cf. gr. para – lângă, lexis – dicțiune].
paralexiei
PARALEXÍE s.f. Tulburare a vorbirii constând în citirea deformată a cuvintelor. [Gen. -iei. / < fr. paralexie, cf. gr. para – lângă, lexis – dicțiune].
paralexii
PARALEXÍE s.f. Tulburare a vorbirii constând în citirea deformată a cuvintelor. [Gen. -iei. / < fr. paralexie, cf. gr. para – lângă, lexis – dicțiune].
paralipomene
PARALIPOMÉNE s.n.pl. 1. Cărțile istorice ale Bibliei. 2. Operă care constituie continuarea sau completarea unei opere precedente. [< fr. paralipomènes, it. paralipomeni].
paralipomenele
PARALIPOMÉNE s.n.pl. 1. Cărțile istorice ale Bibliei. 2. Operă care constituie continuarea sau completarea unei opere precedente. [< fr. paralipomènes, it. paralipomeni].
paralipomenelor
PARALIPOMÉNE s.n.pl. 1. Cărțile istorice ale Bibliei. 2. Operă care constituie continuarea sau completarea unei opere precedente. [< fr. paralipomènes, it. paralipomeni].
paralipsă
PARALÍPSĂ s.f. Preterițiune. [< germ. Paralipse, cf. gr. paraleipsis – omitere].
paraliterar
PARALITERÁR, -Ă, paraliterari, -e, adj. Al paraliteraturii. – Din fr. paralittéraire.
paraliterara
PARALITERÁR, -Ă, paraliterari, -e, adj. Al paraliteraturii. – Din fr. paralittéraire.
paraliterare
PARALITERÁR, -Ă, paraliterari, -e, adj. Al paraliteraturii. – Din fr. paralittéraire.
paraliterarei
PARALITERÁR, -Ă, paraliterari, -e, adj. Al paraliteraturii. – Din fr. paralittéraire.
paraliterarele
PARALITERÁR, -Ă, paraliterari, -e, adj. Al paraliteraturii. – Din fr. paralittéraire.
paraliterarelor
PARALITERÁR, -Ă, paraliterari, -e, adj. Al paraliteraturii. – Din fr. paralittéraire.
paraliterari
PARALITERÁR, -Ă, paraliterari, -e, adj. Al paraliteraturii. – Din fr. paralittéraire.
paraliterarii
PARALITERÁR, -Ă, paraliterari, -e, adj. Al paraliteraturii. – Din fr. paralittéraire.
paraliterarilor
PARALITERÁR, -Ă, paraliterari, -e, adj. Al paraliteraturii. – Din fr. paralittéraire.
paraliterarul
PARALITERÁR, -Ă, paraliterari, -e, adj. Al paraliteraturii. – Din fr. paralittéraire.
paraliterarului
PARALITERÁR, -Ă, paraliterari, -e, adj. Al paraliteraturii. – Din fr. paralittéraire.
paraliteratura
PARALITERATÚRĂ, paraliteraturi, s. f. Literatură considerată la periferia creației literare propriu-zise; literatură de consum. – Din fr. paralittérature.
paraliteraturi
PARALITERATÚRĂ, paraliteraturi, s. f. Literatură considerată la periferia creației literare propriu-zise; literatură de consum. – Din fr. paralittérature.
paraliteraturii
PARALITERATÚRĂ, paraliteraturi, s. f. Literatură considerată la periferia creației literare propriu-zise; literatură de consum. – Din fr. paralittérature.
paraliteraturile
PARALITERATÚRĂ, paraliteraturi, s. f. Literatură considerată la periferia creației literare propriu-zise; literatură de consum. – Din fr. paralittérature.
paraliteraturilor
PARALITERATÚRĂ, paraliteraturi, s. f. Literatură considerată la periferia creației literare propriu-zise; literatură de consum. – Din fr. paralittérature.
paralitic
PARALÍTIC, -Ă, paralitici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de paralizie. – Din ngr. paralitikós, fr. paralytique. DOOM
paralític adj. m., s. m., pl. paralítici; adj. f., s. f. paralítică, pl. paralítice
paralitic
PARALÍTIC, -Ă, paralitici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de paralizie. – Din ngr. paralitikós, fr. paralytique. DOOM
paralític adj. m., s. m., pl. paralítici; adj. f., s. f. paralítică, pl. paralítice
paralitica
PARALÍTIC, -Ă, paralitici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de paralizie. – Din ngr. paralitikós, fr. paralytique. DOOM
paralític adj. m., s. m., pl. paralítici; adj. f., s. f. paralítică, pl. paralítice
paralitica
PARALÍTIC, -Ă, paralitici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de paralizie. – Din ngr. paralitikós, fr. paralytique. DOOM
paralític adj. m., s. m., pl. paralítici; adj. f., s. f. paralítică, pl. paralítice
paralitice
PARALÍTIC, -Ă, paralitici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de paralizie. – Din ngr. paralitikós, fr. paralytique. DOOM
paralític adj. m., s. m., pl. paralítici; adj. f., s. f. paralítică, pl. paralítice
paralitice
PARALÍTIC, -Ă, paralitici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de paralizie. – Din ngr. paralitikós, fr. paralytique. DOOM
paralític adj. m., s. m., pl. paralítici; adj. f., s. f. paralítică, pl. paralítice
paraliticei
PARALÍTIC, -Ă, paralitici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de paralizie. – Din ngr. paralitikós, fr. paralytique. DOOM
paralític adj. m., s. m., pl. paralítici; adj. f., s. f. paralítică, pl. paralítice
paraliticei
PARALÍTIC, -Ă, paralitici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de paralizie. – Din ngr. paralitikós, fr. paralytique. DOOM
paralític adj. m., s. m., pl. paralítici; adj. f., s. f. paralítică, pl. paralítice
paraliticele
PARALÍTIC, -Ă, paralitici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de paralizie. – Din ngr. paralitikós, fr. paralytique. DOOM
paralític adj. m., s. m., pl. paralítici; adj. f., s. f. paralítică, pl. paralítice
paraliticele
PARALÍTIC, -Ă, paralitici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de paralizie. – Din ngr. paralitikós, fr. paralytique. DOOM
paralític adj. m., s. m., pl. paralítici; adj. f., s. f. paralítică, pl. paralítice
paraliticelor
PARALÍTIC, -Ă, paralitici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de paralizie. – Din ngr. paralitikós, fr. paralytique. DOOM
paralític adj. m., s. m., pl. paralítici; adj. f., s. f. paralítică, pl. paralítice
paraliticelor
PARALÍTIC, -Ă, paralitici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de paralizie. – Din ngr. paralitikós, fr. paralytique. DOOM
paralític adj. m., s. m., pl. paralítici; adj. f., s. f. paralítică, pl. paralítice
paralitici
PARALÍTIC, -Ă, paralitici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de paralizie. – Din ngr. paralitikós, fr. paralytique. DOOM
paralític adj. m., s. m., pl. paralítici; adj. f., s. f. paralítică, pl. paralítice
paralitici
PARALÍTIC, -Ă, paralitici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de paralizie. – Din ngr. paralitikós, fr. paralytique. DOOM
paralític adj. m., s. m., pl. paralítici; adj. f., s. f. paralítică, pl. paralítice
paraliticii
PARALÍTIC, -Ă, paralitici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de paralizie. – Din ngr. paralitikós, fr. paralytique. DOOM
paralític adj. m., s. m., pl. paralítici; adj. f., s. f. paralítică, pl. paralítice
paraliticii
PARALÍTIC, -Ă, paralitici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de paralizie. – Din ngr. paralitikós, fr. paralytique. DOOM
paralític adj. m., s. m., pl. paralítici; adj. f., s. f. paralítică, pl. paralítice
paraliticilor
PARALÍTIC, -Ă, paralitici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de paralizie. – Din ngr. paralitikós, fr. paralytique. DOOM
paralític adj. m., s. m., pl. paralítici; adj. f., s. f. paralítică, pl. paralítice
paraliticilor
PARALÍTIC, -Ă, paralitici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de paralizie. – Din ngr. paralitikós, fr. paralytique. DOOM
paralític adj. m., s. m., pl. paralítici; adj. f., s. f. paralítică, pl. paralítice
paraliticul
PARALÍTIC, -Ă, paralitici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de paralizie. – Din ngr. paralitikós, fr. paralytique. DOOM
paralític adj. m., s. m., pl. paralítici; adj. f., s. f. paralítică, pl. paralítice
paraliticul
PARALÍTIC, -Ă, paralitici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de paralizie. – Din ngr. paralitikós, fr. paralytique. DOOM
paralític adj. m., s. m., pl. paralítici; adj. f., s. f. paralítică, pl. paralítice
paraliticului
PARALÍTIC, -Ă, paralitici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de paralizie. – Din ngr. paralitikós, fr. paralytique. DOOM
paralític adj. m., s. m., pl. paralítici; adj. f., s. f. paralítică, pl. paralítice
paraliticului
PARALÍTIC, -Ă, paralitici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de paralizie. – Din ngr. paralitikós, fr. paralytique. DOOM
paralític adj. m., s. m., pl. paralítici; adj. f., s. f. paralítică, pl. paralítice
paraliza
PARALIZÁ, paralizez, vb. I. 1. Intranz. și refl. A suferi o paralizie; a damblagi. ♦ Tranz. fact. A face să-și piardă mobilitatea și sensibilitatea; a înțepeni, a amorți. 2. Tranz. Fig. A împiedica, a face incapabil să se miște, să se manifeste, să acționeze. ♦ Tranz. și intranz. A încremeni (de spaimă, de emoție etc.). – Din fr. paralyser. DOOM
paralizá (a ~) vb., ind. prez. 3 paralizeáză
paralizai
PARALIZÁ, paralizez, vb. I. 1. Intranz. și refl. A suferi o paralizie; a damblagi. ♦ Tranz. fact. A face să-și piardă mobilitatea și sensibilitatea; a înțepeni, a amorți. 2. Tranz. Fig. A împiedica, a face incapabil să se miște, să se manifeste, să acționeze. ♦ Tranz. și intranz. A încremeni (de spaimă, de emoție etc.). – Din fr. paralyser. DOOM
paralizá (a ~) vb., ind. prez. 3 paralizeáză
paralizam
PARALIZÁ, paralizez, vb. I. 1. Intranz. și refl. A suferi o paralizie; a damblagi. ♦ Tranz. fact. A face să-și piardă mobilitatea și sensibilitatea; a înțepeni, a amorți. 2. Tranz. Fig. A împiedica, a face incapabil să se miște, să se manifeste, să acționeze. ♦ Tranz. și intranz. A încremeni (de spaimă, de emoție etc.). – Din fr. paralyser. DOOM
paralizá (a ~) vb., ind. prez. 3 paralizeáză
paralizant
PARALIZÁNT, -Ă, paralizanți, -te, adj. Care paralizează (1). ♦ Fig. Care împiedică sau oprește o manifestare, o acțiune etc. – Din fr. paralysant. DOOM
paralizánt adj. m., pl. paralizánți; f. paralizántă, pl. paralizánte
paralizanta
PARALIZÁNT, -Ă, paralizanți, -te, adj. Care paralizează (1). ♦ Fig. Care împiedică sau oprește o manifestare, o acțiune etc. – Din fr. paralysant. DOOM
paralizánt adj. m., pl. paralizánți; f. paralizántă, pl. paralizánte
paralizante
PARALIZÁNT, -Ă, paralizanți, -te, adj. Care paralizează (1). ♦ Fig. Care împiedică sau oprește o manifestare, o acțiune etc. – Din fr. paralysant. DOOM
paralizánt adj. m., pl. paralizánți; f. paralizántă, pl. paralizánte
paralizantei
PARALIZÁNT, -Ă, paralizanți, -te, adj. Care paralizează (1). ♦ Fig. Care împiedică sau oprește o manifestare, o acțiune etc. – Din fr. paralysant. DOOM
paralizánt adj. m., pl. paralizánți; f. paralizántă, pl. paralizánte
paralizantele
PARALIZÁNT, -Ă, paralizanți, -te, adj. Care paralizează (1). ♦ Fig. Care împiedică sau oprește o manifestare, o acțiune etc. – Din fr. paralysant. DOOM
paralizánt adj. m., pl. paralizánți; f. paralizántă, pl. paralizánte
paralizantelor
PARALIZÁNT, -Ă, paralizanți, -te, adj. Care paralizează (1). ♦ Fig. Care împiedică sau oprește o manifestare, o acțiune etc. – Din fr. paralysant. DOOM
paralizánt adj. m., pl. paralizánți; f. paralizántă, pl. paralizánte
paralizantul
PARALIZÁNT, -Ă, paralizanți, -te, adj. Care paralizează (1). ♦ Fig. Care împiedică sau oprește o manifestare, o acțiune etc. – Din fr. paralysant. DOOM
paralizánt adj. m., pl. paralizánți; f. paralizántă, pl. paralizánte
paralizantului
PARALIZÁNT, -Ă, paralizanți, -te, adj. Care paralizează (1). ♦ Fig. Care împiedică sau oprește o manifestare, o acțiune etc. – Din fr. paralysant. DOOM
paralizánt adj. m., pl. paralizánți; f. paralizántă, pl. paralizánte
paralizanți
PARALIZÁNT, -Ă, paralizanți, -te, adj. Care paralizează (1). ♦ Fig. Care împiedică sau oprește o manifestare, o acțiune etc. – Din fr. paralysant. DOOM
paralizánt adj. m., pl. paralizánți; f. paralizántă, pl. paralizánte
paralizanții
PARALIZÁNT, -Ă, paralizanți, -te, adj. Care paralizează (1). ♦ Fig. Care împiedică sau oprește o manifestare, o acțiune etc. – Din fr. paralysant. DOOM
paralizánt adj. m., pl. paralizánți; f. paralizántă, pl. paralizánte
paralizanților
PARALIZÁNT, -Ă, paralizanți, -te, adj. Care paralizează (1). ♦ Fig. Care împiedică sau oprește o manifestare, o acțiune etc. – Din fr. paralysant. DOOM
paralizánt adj. m., pl. paralizánți; f. paralizántă, pl. paralizánte
paralizare
PARALIZÁ, paralizez, vb. I. 1. Intranz. și refl. A suferi o paralizie; a damblagi. ♦ Tranz. fact. A face să-și piardă mobilitatea și sensibilitatea; a înțepeni, a amorți. 2. Tranz. Fig. A împiedica, a face incapabil să se miște, să se manifeste, să acționeze. ♦ Tranz. și intranz. A încremeni (de spaimă, de emoție etc.). – Din fr. paralyser. DOOM
paralizá (a ~) vb., ind. prez. 3 paralizeáză
paralizare
PARALIZÁRE, paralizări, s. f. Faptul de a (se) paraliza; damblagire. – V. paraliza. DOOM
paralizáre s. f., g.-d. art. paralizắrii; pl. paralizắri
paralizarea
PARALIZÁRE, paralizări, s. f. Faptul de a (se) paraliza; damblagire. – V. paraliza. DOOM
paralizáre s. f., g.-d. art. paralizắrii; pl. paralizắri
paralizară
PARALIZÁ, paralizez, vb. I. 1. Intranz. și refl. A suferi o paralizie; a damblagi. ♦ Tranz. fact. A face să-și piardă mobilitatea și sensibilitatea; a înțepeni, a amorți. 2. Tranz. Fig. A împiedica, a face incapabil să se miște, să se manifeste, să acționeze. ♦ Tranz. și intranz. A încremeni (de spaimă, de emoție etc.). – Din fr. paralyser. DOOM
paralizá (a ~) vb., ind. prez. 3 paralizeáză
paralizarăm
PARALIZÁ, paralizez, vb. I. 1. Intranz. și refl. A suferi o paralizie; a damblagi. ♦ Tranz. fact. A face să-și piardă mobilitatea și sensibilitatea; a înțepeni, a amorți. 2. Tranz. Fig. A împiedica, a face incapabil să se miște, să se manifeste, să acționeze. ♦ Tranz. și intranz. A încremeni (de spaimă, de emoție etc.). – Din fr. paralyser. DOOM
paralizá (a ~) vb., ind. prez. 3 paralizeáză
paralizarăți
PARALIZÁ, paralizez, vb. I. 1. Intranz. și refl. A suferi o paralizie; a damblagi. ♦ Tranz. fact. A face să-și piardă mobilitatea și sensibilitatea; a înțepeni, a amorți. 2. Tranz. Fig. A împiedica, a face incapabil să se miște, să se manifeste, să acționeze. ♦ Tranz. și intranz. A încremeni (de spaimă, de emoție etc.). – Din fr. paralyser. DOOM
paralizá (a ~) vb., ind. prez. 3 paralizeáză
paralizase
PARALIZÁ, paralizez, vb. I. 1. Intranz. și refl. A suferi o paralizie; a damblagi. ♦ Tranz. fact. A face să-și piardă mobilitatea și sensibilitatea; a înțepeni, a amorți. 2. Tranz. Fig. A împiedica, a face incapabil să se miște, să se manifeste, să acționeze. ♦ Tranz. și intranz. A încremeni (de spaimă, de emoție etc.). – Din fr. paralyser. DOOM
paralizá (a ~) vb., ind. prez. 3 paralizeáză
paralizasem
PARALIZÁ, paralizez, vb. I. 1. Intranz. și refl. A suferi o paralizie; a damblagi. ♦ Tranz. fact. A face să-și piardă mobilitatea și sensibilitatea; a înțepeni, a amorți. 2. Tranz. Fig. A împiedica, a face incapabil să se miște, să se manifeste, să acționeze. ♦ Tranz. și intranz. A încremeni (de spaimă, de emoție etc.). – Din fr. paralyser. DOOM
paralizá (a ~) vb., ind. prez. 3 paralizeáză
paralizaseră
PARALIZÁ, paralizez, vb. I. 1. Intranz. și refl. A suferi o paralizie; a damblagi. ♦ Tranz. fact. A face să-și piardă mobilitatea și sensibilitatea; a înțepeni, a amorți. 2. Tranz. Fig. A împiedica, a face incapabil să se miște, să se manifeste, să acționeze. ♦ Tranz. și intranz. A încremeni (de spaimă, de emoție etc.). – Din fr. paralyser. DOOM
paralizá (a ~) vb., ind. prez. 3 paralizeáză
paralizaserăm
PARALIZÁ, paralizez, vb. I. 1. Intranz. și refl. A suferi o paralizie; a damblagi. ♦ Tranz. fact. A face să-și piardă mobilitatea și sensibilitatea; a înțepeni, a amorți. 2. Tranz. Fig. A împiedica, a face incapabil să se miște, să se manifeste, să acționeze. ♦ Tranz. și intranz. A încremeni (de spaimă, de emoție etc.). – Din fr. paralyser. DOOM
paralizá (a ~) vb., ind. prez. 3 paralizeáză
paralizaserăți
PARALIZÁ, paralizez, vb. I. 1. Intranz. și refl. A suferi o paralizie; a damblagi. ♦ Tranz. fact. A face să-și piardă mobilitatea și sensibilitatea; a înțepeni, a amorți. 2. Tranz. Fig. A împiedica, a face incapabil să se miște, să se manifeste, să acționeze. ♦ Tranz. și intranz. A încremeni (de spaimă, de emoție etc.). – Din fr. paralyser. DOOM
paralizá (a ~) vb., ind. prez. 3 paralizeáză
paralizaseși
PARALIZÁ, paralizez, vb. I. 1. Intranz. și refl. A suferi o paralizie; a damblagi. ♦ Tranz. fact. A face să-și piardă mobilitatea și sensibilitatea; a înțepeni, a amorți. 2. Tranz. Fig. A împiedica, a face incapabil să se miște, să se manifeste, să acționeze. ♦ Tranz. și intranz. A încremeni (de spaimă, de emoție etc.). – Din fr. paralyser. DOOM
paralizá (a ~) vb., ind. prez. 3 paralizeáză
paralizaseți
PARALIZÁ, paralizez, vb. I. 1. Intranz. și refl. A suferi o paralizie; a damblagi. ♦ Tranz. fact. A face să-și piardă mobilitatea și sensibilitatea; a înțepeni, a amorți. 2. Tranz. Fig. A împiedica, a face incapabil să se miște, să se manifeste, să acționeze. ♦ Tranz. și intranz. A încremeni (de spaimă, de emoție etc.). – Din fr. paralyser. DOOM
paralizá (a ~) vb., ind. prez. 3 paralizeáză
paralizat
PARALIZÁ, paralizez, vb. I. 1. Intranz. și refl. A suferi o paralizie; a damblagi. ♦ Tranz. fact. A face să-și piardă mobilitatea și sensibilitatea; a înțepeni, a amorți. 2. Tranz. Fig. A împiedica, a face incapabil să se miște, să se manifeste, să acționeze. ♦ Tranz. și intranz. A încremeni (de spaimă, de emoție etc.). – Din fr. paralyser. DOOM
paralizá (a ~) vb., ind. prez. 3 paralizeáză
paralizat
PARALIZÁT, -Ă, paralizați, -te, adj. 1. Care suferă de paralizie; damblagit. 2. Fig. Împiedicat în acțiunile sale, incapabil de a se mișca, de a se manifesta, de a acționa. ♦ Încremenit, înțepenit (de emoție, de spaimă etc.). – V. paraliza.
paralizata
PARALIZÁT, -Ă, paralizați, -te, adj. 1. Care suferă de paralizie; damblagit. 2. Fig. Împiedicat în acțiunile sale, incapabil de a se mișca, de a se manifesta, de a acționa. ♦ Încremenit, înțepenit (de emoție, de spaimă etc.). – V. paraliza.
paralizate
PARALIZÁT, -Ă, paralizați, -te, adj. 1. Care suferă de paralizie; damblagit. 2. Fig. Împiedicat în acțiunile sale, incapabil de a se mișca, de a se manifesta, de a acționa. ♦ Încremenit, înțepenit (de emoție, de spaimă etc.). – V. paraliza.
paralizatei
PARALIZÁT, -Ă, paralizați, -te, adj. 1. Care suferă de paralizie; damblagit. 2. Fig. Împiedicat în acțiunile sale, incapabil de a se mișca, de a se manifesta, de a acționa. ♦ Încremenit, înțepenit (de emoție, de spaimă etc.). – V. paraliza.
paralizatele
PARALIZÁT, -Ă, paralizați, -te, adj. 1. Care suferă de paralizie; damblagit. 2. Fig. Împiedicat în acțiunile sale, incapabil de a se mișca, de a se manifesta, de a acționa. ♦ Încremenit, înțepenit (de emoție, de spaimă etc.). – V. paraliza.
paralizatelor
PARALIZÁT, -Ă, paralizați, -te, adj. 1. Care suferă de paralizie; damblagit. 2. Fig. Împiedicat în acțiunile sale, incapabil de a se mișca, de a se manifesta, de a acționa. ♦ Încremenit, înțepenit (de emoție, de spaimă etc.). – V. paraliza.
paralizatul
PARALIZÁT, -Ă, paralizați, -te, adj. 1. Care suferă de paralizie; damblagit. 2. Fig. Împiedicat în acțiunile sale, incapabil de a se mișca, de a se manifesta, de a acționa. ♦ Încremenit, înțepenit (de emoție, de spaimă etc.). – V. paraliza.
paralizatului
PARALIZÁT, -Ă, paralizați, -te, adj. 1. Care suferă de paralizie; damblagit. 2. Fig. Împiedicat în acțiunile sale, incapabil de a se mișca, de a se manifesta, de a acționa. ♦ Încremenit, înțepenit (de emoție, de spaimă etc.). – V. paraliza.
paralizau
PARALIZÁ, paralizez, vb. I. 1. Intranz. și refl. A suferi o paralizie; a damblagi. ♦ Tranz. fact. A face să-și piardă mobilitatea și sensibilitatea; a înțepeni, a amorți. 2. Tranz. Fig. A împiedica, a face incapabil să se miște, să se manifeste, să acționeze. ♦ Tranz. și intranz. A încremeni (de spaimă, de emoție etc.). – Din fr. paralyser. DOOM
paralizá (a ~) vb., ind. prez. 3 paralizeáză
paralizași
PARALIZÁ, paralizez, vb. I. 1. Intranz. și refl. A suferi o paralizie; a damblagi. ♦ Tranz. fact. A face să-și piardă mobilitatea și sensibilitatea; a înțepeni, a amorți. 2. Tranz. Fig. A împiedica, a face incapabil să se miște, să se manifeste, să acționeze. ♦ Tranz. și intranz. A încremeni (de spaimă, de emoție etc.). – Din fr. paralyser. DOOM
paralizá (a ~) vb., ind. prez. 3 paralizeáză
paralizați
PARALIZÁ, paralizez, vb. I. 1. Intranz. și refl. A suferi o paralizie; a damblagi. ♦ Tranz. fact. A face să-și piardă mobilitatea și sensibilitatea; a înțepeni, a amorți. 2. Tranz. Fig. A împiedica, a face incapabil să se miște, să se manifeste, să acționeze. ♦ Tranz. și intranz. A încremeni (de spaimă, de emoție etc.). – Din fr. paralyser. DOOM
paralizá (a ~) vb., ind. prez. 3 paralizeáză
paralizați
PARALIZÁT, -Ă, paralizați, -te, adj. 1. Care suferă de paralizie; damblagit. 2. Fig. Împiedicat în acțiunile sale, incapabil de a se mișca, de a se manifesta, de a acționa. ♦ Încremenit, înțepenit (de emoție, de spaimă etc.). – V. paraliza.
paralizații
PARALIZÁT, -Ă, paralizați, -te, adj. 1. Care suferă de paralizie; damblagit. 2. Fig. Împiedicat în acțiunile sale, incapabil de a se mișca, de a se manifesta, de a acționa. ♦ Încremenit, înțepenit (de emoție, de spaimă etc.). – V. paraliza.
paralizaților
PARALIZÁT, -Ă, paralizați, -te, adj. 1. Care suferă de paralizie; damblagit. 2. Fig. Împiedicat în acțiunile sale, incapabil de a se mișca, de a se manifesta, de a acționa. ♦ Încremenit, înțepenit (de emoție, de spaimă etc.). – V. paraliza.
paralizează
PARALIZÁ, paralizez, vb. I. 1. Intranz. și refl. A suferi o paralizie; a damblagi. ♦ Tranz. fact. A face să-și piardă mobilitatea și sensibilitatea; a înțepeni, a amorți. 2. Tranz. Fig. A împiedica, a face incapabil să se miște, să se manifeste, să acționeze. ♦ Tranz. și intranz. A încremeni (de spaimă, de emoție etc.). – Din fr. paralyser. DOOM
paralizá (a ~) vb., ind. prez. 3 paralizeáză
paralizez
PARALIZÁ, paralizez, vb. I. 1. Intranz. și refl. A suferi o paralizie; a damblagi. ♦ Tranz. fact. A face să-și piardă mobilitatea și sensibilitatea; a înțepeni, a amorți. 2. Tranz. Fig. A împiedica, a face incapabil să se miște, să se manifeste, să acționeze. ♦ Tranz. și intranz. A încremeni (de spaimă, de emoție etc.). – Din fr. paralyser. DOOM
paralizá (a ~) vb., ind. prez. 3 paralizeáză
paralizeze
PARALIZÁ, paralizez, vb. I. 1. Intranz. și refl. A suferi o paralizie; a damblagi. ♦ Tranz. fact. A face să-și piardă mobilitatea și sensibilitatea; a înțepeni, a amorți. 2. Tranz. Fig. A împiedica, a face incapabil să se miște, să se manifeste, să acționeze. ♦ Tranz. și intranz. A încremeni (de spaimă, de emoție etc.). – Din fr. paralyser. DOOM
paralizá (a ~) vb., ind. prez. 3 paralizeáză
paralizezi
PARALIZÁ, paralizez, vb. I. 1. Intranz. și refl. A suferi o paralizie; a damblagi. ♦ Tranz. fact. A face să-și piardă mobilitatea și sensibilitatea; a înțepeni, a amorți. 2. Tranz. Fig. A împiedica, a face incapabil să se miște, să se manifeste, să acționeze. ♦ Tranz. și intranz. A încremeni (de spaimă, de emoție etc.). – Din fr. paralyser. DOOM
paralizá (a ~) vb., ind. prez. 3 paralizeáză
paralizia
PARALIZÍE, paralizii, s. f. (Med.) Boală care se manifestă prin pierderea totală sau parțială a posibilității de mișcare și a sensibilității corpului sau a unei părți a lui; dambla. ♦ Paralizie infantilă = poliomielită. – Din fr. paralysie. DOOM
paralizíe s. f., art. paralizía, g.-d. art. paralizíei; pl. paralizíi, art. paralizíile
paralizie
PARALIZÍE, paralizii, s. f. (Med.) Boală care se manifestă prin pierderea totală sau parțială a posibilității de mișcare și a sensibilității corpului sau a unei părți a lui; dambla. ♦ Paralizie infantilă = poliomielită. – Din fr. paralysie. DOOM
paralizíe s. f., art. paralizía, g.-d. art. paralizíei; pl. paralizíi, art. paralizíile
paraliziei
PARALIZÍE, paralizii, s. f. (Med.) Boală care se manifestă prin pierderea totală sau parțială a posibilității de mișcare și a sensibilității corpului sau a unei părți a lui; dambla. ♦ Paralizie infantilă = poliomielită. – Din fr. paralysie. DOOM
paralizíe s. f., art. paralizía, g.-d. art. paralizíei; pl. paralizíi, art. paralizíile
paralizii
PARALIZÍE, paralizii, s. f. (Med.) Boală care se manifestă prin pierderea totală sau parțială a posibilității de mișcare și a sensibilității corpului sau a unei părți a lui; dambla. ♦ Paralizie infantilă = poliomielită. – Din fr. paralysie. DOOM
paralizíe s. f., art. paralizía, g.-d. art. paralizíei; pl. paralizíi, art. paralizíile
paraliziile
PARALIZÍE, paralizii, s. f. (Med.) Boală care se manifestă prin pierderea totală sau parțială a posibilității de mișcare și a sensibilității corpului sau a unei părți a lui; dambla. ♦ Paralizie infantilă = poliomielită. – Din fr. paralysie. DOOM
paralizíe s. f., art. paralizía, g.-d. art. paralizíei; pl. paralizíi, art. paralizíile
paraliziilor
PARALIZÍE, paralizii, s. f. (Med.) Boală care se manifestă prin pierderea totală sau parțială a posibilității de mișcare și a sensibilității corpului sau a unei părți a lui; dambla. ♦ Paralizie infantilă = poliomielită. – Din fr. paralysie. DOOM
paralizíe s. f., art. paralizía, g.-d. art. paralizíei; pl. paralizíi, art. paralizíile
paralizând
PARALIZÁ, paralizez, vb. I. 1. Intranz. și refl. A suferi o paralizie; a damblagi. ♦ Tranz. fact. A face să-și piardă mobilitatea și sensibilitatea; a înțepeni, a amorți. 2. Tranz. Fig. A împiedica, a face incapabil să se miște, să se manifeste, să acționeze. ♦ Tranz. și intranz. A încremeni (de spaimă, de emoție etc.). – Din fr. paralyser. DOOM
paralizá (a ~) vb., ind. prez. 3 paralizeáză
paralizînd
PARALIZÁ, paralizez, vb. I. 1. Intranz. și refl. A suferi o paralizie; a damblagi. ♦ Tranz. fact. A face să-și piardă mobilitatea și sensibilitatea; a înțepeni, a amorți. 2. Tranz. Fig. A împiedica, a face incapabil să se miște, să se manifeste, să acționeze. ♦ Tranz. și intranz. A încremeni (de spaimă, de emoție etc.). – Din fr. paralyser. DOOM
paralizá (a ~) vb., ind. prez. 3 paralizeáză
paralizări
PARALIZÁRE, paralizări, s. f. Faptul de a (se) paraliza; damblagire. – V. paraliza. DOOM
paralizáre s. f., g.-d. art. paralizắrii; pl. paralizắri
paralizării
PARALIZÁRE, paralizări, s. f. Faptul de a (se) paraliza; damblagire. – V. paraliza. DOOM
paralizáre s. f., g.-d. art. paralizắrii; pl. paralizắri
paralizările
PARALIZÁRE, paralizări, s. f. Faptul de a (se) paraliza; damblagire. – V. paraliza. DOOM
paralizáre s. f., g.-d. art. paralizắrii; pl. paralizắri
paralizărilor
PARALIZÁRE, paralizări, s. f. Faptul de a (se) paraliza; damblagire. – V. paraliza. DOOM
paralizáre s. f., g.-d. art. paralizắrii; pl. paralizắri
paralogia
PARALOGÍE, paralogii, s. f. Transformare analogică a formei unui cuvânt prin apropierea lui formală de un alt cuvânt asemănător; cuvânt rezultat dintr-o astfel de transformare; enunț care conține asemenea cuvinte. – Din fr. paralogie. DOOM
paralogíe s. f., art. paralogía, g.-d. art. paralogíei; pl. paralogíi, art. paralogíile
paralogic
PARALÓGIC, -Ă, paralogici, -ce, adj. (Rar) Care a rezultat prin paralogie; referitor la paralogie, de paralogie. – Din fr. paralogique. DOOM
paralógic adj. m., pl. paralógici; f. paralógică, pl. paralógice
paralogica
PARALÓGIC, -Ă, paralogici, -ce, adj. (Rar) Care a rezultat prin paralogie; referitor la paralogie, de paralogie. – Din fr. paralogique. DOOM
paralógic adj. m., pl. paralógici; f. paralógică, pl. paralógice
paralogice
PARALÓGIC, -Ă, paralogici, -ce, adj. (Rar) Care a rezultat prin paralogie; referitor la paralogie, de paralogie. – Din fr. paralogique. DOOM
paralógic adj. m., pl. paralógici; f. paralógică, pl. paralógice
paralogicei
PARALÓGIC, -Ă, paralogici, -ce, adj. (Rar) Care a rezultat prin paralogie; referitor la paralogie, de paralogie. – Din fr. paralogique. DOOM
paralógic adj. m., pl. paralógici; f. paralógică, pl. paralógice
paralogicele
PARALÓGIC, -Ă, paralogici, -ce, adj. (Rar) Care a rezultat prin paralogie; referitor la paralogie, de paralogie. – Din fr. paralogique. DOOM
paralógic adj. m., pl. paralógici; f. paralógică, pl. paralógice
paralogicelor
PARALÓGIC, -Ă, paralogici, -ce, adj. (Rar) Care a rezultat prin paralogie; referitor la paralogie, de paralogie. – Din fr. paralogique. DOOM
paralógic adj. m., pl. paralógici; f. paralógică, pl. paralógice
paralogici
PARALÓGIC, -Ă, paralogici, -ce, adj. (Rar) Care a rezultat prin paralogie; referitor la paralogie, de paralogie. – Din fr. paralogique. DOOM
paralógic adj. m., pl. paralógici; f. paralógică, pl. paralógice
paralogicii
PARALÓGIC, -Ă, paralogici, -ce, adj. (Rar) Care a rezultat prin paralogie; referitor la paralogie, de paralogie. – Din fr. paralogique. DOOM
paralógic adj. m., pl. paralógici; f. paralógică, pl. paralógice
paralogicilor
PARALÓGIC, -Ă, paralogici, -ce, adj. (Rar) Care a rezultat prin paralogie; referitor la paralogie, de paralogie. – Din fr. paralogique. DOOM
paralógic adj. m., pl. paralógici; f. paralógică, pl. paralógice
paralogicul
PARALÓGIC, -Ă, paralogici, -ce, adj. (Rar) Care a rezultat prin paralogie; referitor la paralogie, de paralogie. – Din fr. paralogique. DOOM
paralógic adj. m., pl. paralógici; f. paralógică, pl. paralógice
paralogicului
PARALÓGIC, -Ă, paralogici, -ce, adj. (Rar) Care a rezultat prin paralogie; referitor la paralogie, de paralogie. – Din fr. paralogique. DOOM
paralógic adj. m., pl. paralógici; f. paralógică, pl. paralógice
paralogie
PARALOGÍE, paralogii, s. f. Transformare analogică a formei unui cuvânt prin apropierea lui formală de un alt cuvânt asemănător; cuvânt rezultat dintr-o astfel de transformare; enunț care conține asemenea cuvinte. – Din fr. paralogie. DOOM
paralogíe s. f., art. paralogía, g.-d. art. paralogíei; pl. paralogíi, art. paralogíile
paralogiei
PARALOGÍE, paralogii, s. f. Transformare analogică a formei unui cuvânt prin apropierea lui formală de un alt cuvânt asemănător; cuvânt rezultat dintr-o astfel de transformare; enunț care conține asemenea cuvinte. – Din fr. paralogie. DOOM
paralogíe s. f., art. paralogía, g.-d. art. paralogíei; pl. paralogíi, art. paralogíile
paralogii
PARALOGÍE, paralogii, s. f. Transformare analogică a formei unui cuvânt prin apropierea lui formală de un alt cuvânt asemănător; cuvânt rezultat dintr-o astfel de transformare; enunț care conține asemenea cuvinte. – Din fr. paralogie. DOOM
paralogíe s. f., art. paralogía, g.-d. art. paralogíei; pl. paralogíi, art. paralogíile
paralogiile
PARALOGÍE, paralogii, s. f. Transformare analogică a formei unui cuvânt prin apropierea lui formală de un alt cuvânt asemănător; cuvânt rezultat dintr-o astfel de transformare; enunț care conține asemenea cuvinte. – Din fr. paralogie. DOOM
paralogíe s. f., art. paralogía, g.-d. art. paralogíei; pl. paralogíi, art. paralogíile
paralogiilor
PARALOGÍE, paralogii, s. f. Transformare analogică a formei unui cuvânt prin apropierea lui formală de un alt cuvânt asemănător; cuvânt rezultat dintr-o astfel de transformare; enunț care conține asemenea cuvinte. – Din fr. paralogie. DOOM
paralogíe s. f., art. paralogía, g.-d. art. paralogíei; pl. paralogíi, art. paralogíile
paralogism
PARALOGÍSM, paralogisme, s. n. Raționament fals făcut din neștiință, fără intenția de a induce în eroare. – Din fr. paralogisme. DOOM
paralogísm s. n., pl. paralogísme
paralogisme
PARALOGÍSM, paralogisme, s. n. Raționament fals făcut din neștiință, fără intenția de a induce în eroare. – Din fr. paralogisme. DOOM
paralogísm s. n., pl. paralogísme
paralogismele
PARALOGÍSM, paralogisme, s. n. Raționament fals făcut din neștiință, fără intenția de a induce în eroare. – Din fr. paralogisme. DOOM
paralogísm s. n., pl. paralogísme
paralogismelor
PARALOGÍSM, paralogisme, s. n. Raționament fals făcut din neștiință, fără intenția de a induce în eroare. – Din fr. paralogisme. DOOM
paralogísm s. n., pl. paralogísme
paralogismul
PARALOGÍSM, paralogisme, s. n. Raționament fals făcut din neștiință, fără intenția de a induce în eroare. – Din fr. paralogisme. DOOM
paralogísm s. n., pl. paralogísme
paralogismului
PARALOGÍSM, paralogisme, s. n. Raționament fals făcut din neștiință, fără intenția de a induce în eroare. – Din fr. paralogisme. DOOM
paralogísm s. n., pl. paralogísme
paralâc
PARALẤC s. n. (Înv. și reg.) Bani mărunți; mărunțiș. ◊ Loc. adv. Cu paralâcul = în cantitate (foarte) mică; cu bani puțini. ♦ (Rar) Mulțime de bani; bănet. – Para3 + suf. -lâc. DOOM
paralấc (înv., reg.) s. n.
paralâcul
PARALẤC s. n. (Înv. și reg.) Bani mărunți; mărunțiș. ◊ Loc. adv. Cu paralâcul = în cantitate (foarte) mică; cu bani puțini. ♦ (Rar) Mulțime de bani; bănet. – Para3 + suf. -lâc. DOOM
paralấc (înv., reg.) s. n.
paralâcului
PARALẤC s. n. (Înv. și reg.) Bani mărunți; mărunțiș. ◊ Loc. adv. Cu paralâcul = în cantitate (foarte) mică; cu bani puțini. ♦ (Rar) Mulțime de bani; bănet. – Para3 + suf. -lâc. DOOM
paralấc (înv., reg.) s. n.
paralîc
PARALẤC s. n. (Înv. și reg.) Bani mărunți; mărunțiș. ◊ Loc. adv. Cu paralâcul = în cantitate (foarte) mică; cu bani puțini. ♦ (Rar) Mulțime de bani; bănet. – Para3 + suf. -lâc. DOOM
paralấc (înv., reg.) s. n.
paralîcul
PARALẤC s. n. (Înv. și reg.) Bani mărunți; mărunțiș. ◊ Loc. adv. Cu paralâcul = în cantitate (foarte) mică; cu bani puțini. ♦ (Rar) Mulțime de bani; bănet. – Para3 + suf. -lâc. DOOM
paralấc (înv., reg.) s. n.
paralîcului
PARALẤC s. n. (Înv. și reg.) Bani mărunți; mărunțiș. ◊ Loc. adv. Cu paralâcul = în cantitate (foarte) mică; cu bani puțini. ♦ (Rar) Mulțime de bani; bănet. – Para3 + suf. -lâc. DOOM
paralấc (înv., reg.) s. n.
param
PARÁ4, parez, vb. I. Tranz. A evita printr-o contralovitură o lovitură a adversarului la duel, la scrimă etc. ♦ P. gener. A reuși să evite, să facă față. – Din fr. parer. DOOM
pará2 (a ~) vb., ind. prez. 3 pareáză
paramagnetic
PARAMAGNÉTIC, -Ă, paramagnetici, -ce, adj. Care prezintă fenomenul de paramagnetism; referitor la paramagnetism, de paramagnetism. – Din fr. paramagnétique. DOOM
paramagnétic adj. m., pl. paramagnétici; f. paramagnétică, pl. paramagnétice
paramagnetica
PARAMAGNÉTIC, -Ă, paramagnetici, -ce, adj. Care prezintă fenomenul de paramagnetism; referitor la paramagnetism, de paramagnetism. – Din fr. paramagnétique. DOOM
paramagnétic adj. m., pl. paramagnétici; f. paramagnétică, pl. paramagnétice
paramagnetice
PARAMAGNÉTIC, -Ă, paramagnetici, -ce, adj. Care prezintă fenomenul de paramagnetism; referitor la paramagnetism, de paramagnetism. – Din fr. paramagnétique. DOOM
paramagnétic adj. m., pl. paramagnétici; f. paramagnétică, pl. paramagnétice
paramagneticei
PARAMAGNÉTIC, -Ă, paramagnetici, -ce, adj. Care prezintă fenomenul de paramagnetism; referitor la paramagnetism, de paramagnetism. – Din fr. paramagnétique. DOOM
paramagnétic adj. m., pl. paramagnétici; f. paramagnétică, pl. paramagnétice
paramagneticele
PARAMAGNÉTIC, -Ă, paramagnetici, -ce, adj. Care prezintă fenomenul de paramagnetism; referitor la paramagnetism, de paramagnetism. – Din fr. paramagnétique. DOOM
paramagnétic adj. m., pl. paramagnétici; f. paramagnétică, pl. paramagnétice
paramagneticelor
PARAMAGNÉTIC, -Ă, paramagnetici, -ce, adj. Care prezintă fenomenul de paramagnetism; referitor la paramagnetism, de paramagnetism. – Din fr. paramagnétique. DOOM
paramagnétic adj. m., pl. paramagnétici; f. paramagnétică, pl. paramagnétice
paramagnetici
PARAMAGNÉTIC, -Ă, paramagnetici, -ce, adj. Care prezintă fenomenul de paramagnetism; referitor la paramagnetism, de paramagnetism. – Din fr. paramagnétique. DOOM
paramagnétic adj. m., pl. paramagnétici; f. paramagnétică, pl. paramagnétice
paramagneticii
PARAMAGNÉTIC, -Ă, paramagnetici, -ce, adj. Care prezintă fenomenul de paramagnetism; referitor la paramagnetism, de paramagnetism. – Din fr. paramagnétique. DOOM
paramagnétic adj. m., pl. paramagnétici; f. paramagnétică, pl. paramagnétice
paramagneticilor
PARAMAGNÉTIC, -Ă, paramagnetici, -ce, adj. Care prezintă fenomenul de paramagnetism; referitor la paramagnetism, de paramagnetism. – Din fr. paramagnétique. DOOM
paramagnétic adj. m., pl. paramagnétici; f. paramagnétică, pl. paramagnétice
paramagneticul
PARAMAGNÉTIC, -Ă, paramagnetici, -ce, adj. Care prezintă fenomenul de paramagnetism; referitor la paramagnetism, de paramagnetism. – Din fr. paramagnétique. DOOM
paramagnétic adj. m., pl. paramagnétici; f. paramagnétică, pl. paramagnétice
paramagneticului
PARAMAGNÉTIC, -Ă, paramagnetici, -ce, adj. Care prezintă fenomenul de paramagnetism; referitor la paramagnetism, de paramagnetism. – Din fr. paramagnétique. DOOM
paramagnétic adj. m., pl. paramagnétici; f. paramagnétică, pl. paramagnétice
paramagnetism
PARAMAGNETÍSM s. n. Proprietate a unor corpuri de a se magnetiza (slab și temporar) prin introducerea lor într-un câmp magnetic. – Din fr. paramagnétisme. DOOM
paramagnetísm s. n.
paramagnetismul
PARAMAGNETÍSM s. n. Proprietate a unor corpuri de a se magnetiza (slab și temporar) prin introducerea lor într-un câmp magnetic. – Din fr. paramagnétisme. DOOM
paramagnetísm s. n.
paramagnetismului
PARAMAGNETÍSM s. n. Proprietate a unor corpuri de a se magnetiza (slab și temporar) prin introducerea lor într-un câmp magnetic. – Din fr. paramagnétisme. DOOM
paramagnetísm s. n.
parameci
PARAMÉCI, parameci, s. m. (La pl.) Gen de animale infuzoare de formă oval- alungită, care trăiesc în apele stătătoare dulci (Paramoecium); (și la sg.) animal din acest gen. – Din fr. paramécie. DOOM
paraméci (-meci) s. m., pl. paraméci, art. paramécii
paramecii
PARAMÉCI, parameci, s. m. (La pl.) Gen de animale infuzoare de formă oval- alungită, care trăiesc în apele stătătoare dulci (Paramoecium); (și la sg.) animal din acest gen. – Din fr. paramécie. DOOM
paraméci (-meci) s. m., pl. paraméci, art. paramécii
paramecilor
PARAMÉCI, parameci, s. m. (La pl.) Gen de animale infuzoare de formă oval- alungită, care trăiesc în apele stătătoare dulci (Paramoecium); (și la sg.) animal din acest gen. – Din fr. paramécie. DOOM
paraméci (-meci) s. m., pl. paraméci, art. paramécii
parameciul
PARAMÉCI, parameci, s. m. (La pl.) Gen de animale infuzoare de formă oval- alungită, care trăiesc în apele stătătoare dulci (Paramoecium); (și la sg.) animal din acest gen. – Din fr. paramécie. DOOM
paraméci (-meci) s. m., pl. paraméci, art. paramécii
parameciului
PARAMÉCI, parameci, s. m. (La pl.) Gen de animale infuzoare de formă oval- alungită, care trăiesc în apele stătătoare dulci (Paramoecium); (și la sg.) animal din acest gen. – Din fr. paramécie. DOOM
paraméci (-meci) s. m., pl. paraméci, art. paramécii
paramecium
PARAMÉCIUM s.m. v. parameci.
paramedic
PARAMÉDIC, paramedici, s. m., adj. (Med.) (Referitor la) personalul auxiliar care lucrează într-o unitate medicală. – Din engl. paramedic. DOOM
paramédic s. m., pl. paramédici
paramedical
PARAMEDICÁL, -Ă, paramedicali, -e, adj. (Med.) Care ține de îngrijirea bolnavilor, de tratamentul bolilor, fără participarea corpului medical. – Din fr. paramedical, engl. paramedical. DOOM
*paramedicál adj. m., pl. paramedicáli; f. paramedicálă, pl. paramedicále
paramedicala
PARAMEDICÁL, -Ă, paramedicali, -e, adj. (Med.) Care ține de îngrijirea bolnavilor, de tratamentul bolilor, fără participarea corpului medical. – Din fr. paramedical, engl. paramedical. DOOM
*paramedicál adj. m., pl. paramedicáli; f. paramedicálă, pl. paramedicále
paramedicale
PARAMEDICÁL, -Ă, paramedicali, -e, adj. (Med.) Care ține de îngrijirea bolnavilor, de tratamentul bolilor, fără participarea corpului medical. – Din fr. paramedical, engl. paramedical. DOOM
*paramedicál adj. m., pl. paramedicáli; f. paramedicálă, pl. paramedicále
paramedicalei
PARAMEDICÁL, -Ă, paramedicali, -e, adj. (Med.) Care ține de îngrijirea bolnavilor, de tratamentul bolilor, fără participarea corpului medical. – Din fr. paramedical, engl. paramedical. DOOM
*paramedicál adj. m., pl. paramedicáli; f. paramedicálă, pl. paramedicále
paramedicalele
PARAMEDICÁL, -Ă, paramedicali, -e, adj. (Med.) Care ține de îngrijirea bolnavilor, de tratamentul bolilor, fără participarea corpului medical. – Din fr. paramedical, engl. paramedical. DOOM
*paramedicál adj. m., pl. paramedicáli; f. paramedicálă, pl. paramedicále
paramedicalelor
PARAMEDICÁL, -Ă, paramedicali, -e, adj. (Med.) Care ține de îngrijirea bolnavilor, de tratamentul bolilor, fără participarea corpului medical. – Din fr. paramedical, engl. paramedical. DOOM
*paramedicál adj. m., pl. paramedicáli; f. paramedicálă, pl. paramedicále
paramedicali
PARAMEDICÁL, -Ă, paramedicali, -e, adj. (Med.) Care ține de îngrijirea bolnavilor, de tratamentul bolilor, fără participarea corpului medical. – Din fr. paramedical, engl. paramedical. DOOM
*paramedicál adj. m., pl. paramedicáli; f. paramedicálă, pl. paramedicále
paramedicalii
PARAMEDICÁL, -Ă, paramedicali, -e, adj. (Med.) Care ține de îngrijirea bolnavilor, de tratamentul bolilor, fără participarea corpului medical. – Din fr. paramedical, engl. paramedical. DOOM
*paramedicál adj. m., pl. paramedicáli; f. paramedicálă, pl. paramedicále
paramedicalilor
PARAMEDICÁL, -Ă, paramedicali, -e, adj. (Med.) Care ține de îngrijirea bolnavilor, de tratamentul bolilor, fără participarea corpului medical. – Din fr. paramedical, engl. paramedical. DOOM
*paramedicál adj. m., pl. paramedicáli; f. paramedicálă, pl. paramedicále
paramedicalul
PARAMEDICÁL, -Ă, paramedicali, -e, adj. (Med.) Care ține de îngrijirea bolnavilor, de tratamentul bolilor, fără participarea corpului medical. – Din fr. paramedical, engl. paramedical. DOOM
*paramedicál adj. m., pl. paramedicáli; f. paramedicálă, pl. paramedicále
paramedicalului
PARAMEDICÁL, -Ă, paramedicali, -e, adj. (Med.) Care ține de îngrijirea bolnavilor, de tratamentul bolilor, fără participarea corpului medical. – Din fr. paramedical, engl. paramedical. DOOM
*paramedicál adj. m., pl. paramedicáli; f. paramedicálă, pl. paramedicále
parament
PARAMÉNT, paramente, s. n. Partea exterioară finită a unei construcții, a unui element de construcție etc.; material care căptușește (cu scop ornamental) această parte. – Din germ. Parament. DOOM
paramént s. n., pl. paraménte
paramente
PARAMÉNT, paramente, s. n. Partea exterioară finită a unei construcții, a unui element de construcție etc.; material care căptușește (cu scop ornamental) această parte. – Din germ. Parament. DOOM
paramént s. n., pl. paraménte
paramentele
PARAMÉNT, paramente, s. n. Partea exterioară finită a unei construcții, a unui element de construcție etc.; material care căptușește (cu scop ornamental) această parte. – Din germ. Parament. DOOM
paramént s. n., pl. paraménte
paramentelor
PARAMÉNT, paramente, s. n. Partea exterioară finită a unei construcții, a unui element de construcție etc.; material care căptușește (cu scop ornamental) această parte. – Din germ. Parament. DOOM
paramént s. n., pl. paraménte
paramentul
PARAMÉNT, paramente, s. n. Partea exterioară finită a unei construcții, a unui element de construcție etc.; material care căptușește (cu scop ornamental) această parte. – Din germ. Parament. DOOM
paramént s. n., pl. paraménte
paramentului
PARAMÉNT, paramente, s. n. Partea exterioară finită a unei construcții, a unui element de construcție etc.; material care căptușește (cu scop ornamental) această parte. – Din germ. Parament. DOOM
paramént s. n., pl. paraménte
paramer
PARAMÉR, paramere, s. n. (Biol.) Fiecare dintre cele două părți simetrice ale unui organism sau organ cu simetrie bilaterală. – Din engl. paramere.
paramere
PARAMÉR, paramere, s. n. (Biol.) Fiecare dintre cele două părți simetrice ale unui organism sau organ cu simetrie bilaterală. – Din engl. paramere.
paramerele
PARAMÉR, paramere, s. n. (Biol.) Fiecare dintre cele două părți simetrice ale unui organism sau organ cu simetrie bilaterală. – Din engl. paramere.
paramerelor
PARAMÉR, paramere, s. n. (Biol.) Fiecare dintre cele două părți simetrice ale unui organism sau organ cu simetrie bilaterală. – Din engl. paramere.
paramerul
PARAMÉR, paramere, s. n. (Biol.) Fiecare dintre cele două părți simetrice ale unui organism sau organ cu simetrie bilaterală. – Din engl. paramere.
paramerului
PARAMÉR, paramere, s. n. (Biol.) Fiecare dintre cele două părți simetrice ale unui organism sau organ cu simetrie bilaterală. – Din engl. paramere.
parametri
PARAMÉTRU, parametri, s. m. 1. (Mat.) Variabilă independentă a unei funcții, care se definește pe mulțimea numerelor reale sau complexe. 2. Mărime proprie a unui obiect, unui mecanism, unui sistem, unui fenomen etc., care servește la caracterizarea unor proprietăți ale acestora. – Din fr. paramètre. DOOM
paramétru (-me-tru) s. m., art. paramétrul; pl. paramétri, art. paramétrii
parametric
PARAMÉTRIC, -Ă, parametrici, -ce, adj. Care ține de parametru, referitor la parametru, de parametru. – Din fr. paramétrique. DOOM
paramétric (-me-tric) adj. m., pl. paramétrici; f. paramétrică, pl. paramétrice
parametrica
PARAMÉTRIC, -Ă, parametrici, -ce, adj. Care ține de parametru, referitor la parametru, de parametru. – Din fr. paramétrique. DOOM
paramétric (-me-tric) adj. m., pl. paramétrici; f. paramétrică, pl. paramétrice
parametrice
PARAMÉTRIC, -Ă, parametrici, -ce, adj. Care ține de parametru, referitor la parametru, de parametru. – Din fr. paramétrique. DOOM
paramétric (-me-tric) adj. m., pl. paramétrici; f. paramétrică, pl. paramétrice
parametricei
PARAMÉTRIC, -Ă, parametrici, -ce, adj. Care ține de parametru, referitor la parametru, de parametru. – Din fr. paramétrique. DOOM
paramétric (-me-tric) adj. m., pl. paramétrici; f. paramétrică, pl. paramétrice
parametricele
PARAMÉTRIC, -Ă, parametrici, -ce, adj. Care ține de parametru, referitor la parametru, de parametru. – Din fr. paramétrique. DOOM
paramétric (-me-tric) adj. m., pl. paramétrici; f. paramétrică, pl. paramétrice
parametricelor
PARAMÉTRIC, -Ă, parametrici, -ce, adj. Care ține de parametru, referitor la parametru, de parametru. – Din fr. paramétrique. DOOM
paramétric (-me-tric) adj. m., pl. paramétrici; f. paramétrică, pl. paramétrice
parametrici
PARAMÉTRIC, -Ă, parametrici, -ce, adj. Care ține de parametru, referitor la parametru, de parametru. – Din fr. paramétrique. DOOM
paramétric (-me-tric) adj. m., pl. paramétrici; f. paramétrică, pl. paramétrice
parametricii
PARAMÉTRIC, -Ă, parametrici, -ce, adj. Care ține de parametru, referitor la parametru, de parametru. – Din fr. paramétrique. DOOM
paramétric (-me-tric) adj. m., pl. paramétrici; f. paramétrică, pl. paramétrice
parametricilor
PARAMÉTRIC, -Ă, parametrici, -ce, adj. Care ține de parametru, referitor la parametru, de parametru. – Din fr. paramétrique. DOOM
paramétric (-me-tric) adj. m., pl. paramétrici; f. paramétrică, pl. paramétrice
parametricul
PARAMÉTRIC, -Ă, parametrici, -ce, adj. Care ține de parametru, referitor la parametru, de parametru. – Din fr. paramétrique. DOOM
paramétric (-me-tric) adj. m., pl. paramétrici; f. paramétrică, pl. paramétrice
parametricului
PARAMÉTRIC, -Ă, parametrici, -ce, adj. Care ține de parametru, referitor la parametru, de parametru. – Din fr. paramétrique. DOOM
paramétric (-me-tric) adj. m., pl. paramétrici; f. paramétrică, pl. paramétrice
parametrii
PARAMÉTRU, parametri, s. m. 1. (Mat.) Variabilă independentă a unei funcții, care se definește pe mulțimea numerelor reale sau complexe. 2. Mărime proprie a unui obiect, unui mecanism, unui sistem, unui fenomen etc., care servește la caracterizarea unor proprietăți ale acestora. – Din fr. paramètre. DOOM
paramétru (-me-tru) s. m., art. paramétrul; pl. paramétri, art. paramétrii
parametrilor
PARAMÉTRU, parametri, s. m. 1. (Mat.) Variabilă independentă a unei funcții, care se definește pe mulțimea numerelor reale sau complexe. 2. Mărime proprie a unui obiect, unui mecanism, unui sistem, unui fenomen etc., care servește la caracterizarea unor proprietăți ale acestora. – Din fr. paramètre. DOOM
paramétru (-me-tru) s. m., art. paramétrul; pl. paramétri, art. paramétrii
parametrita
PARAMETRÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a țesuturilor din jurul uterului. [< fr. paramétrite]. DOOM
parametrítă (-me-tri-) s. f., g.-d. art. parametrítei; pl. parametríte
parametrite
PARAMETRÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a țesuturilor din jurul uterului. [< fr. paramétrite]. DOOM
parametrítă (-me-tri-) s. f., g.-d. art. parametrítei; pl. parametríte
parametritei
PARAMETRÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a țesuturilor din jurul uterului. [< fr. paramétrite]. DOOM
parametrítă (-me-tri-) s. f., g.-d. art. parametrítei; pl. parametríte
parametritele
PARAMETRÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a țesuturilor din jurul uterului. [< fr. paramétrite]. DOOM
parametrítă (-me-tri-) s. f., g.-d. art. parametrítei; pl. parametríte
parametritelor
PARAMETRÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a țesuturilor din jurul uterului. [< fr. paramétrite]. DOOM
parametrítă (-me-tri-) s. f., g.-d. art. parametrítei; pl. parametríte
parametrium
PARAMÉTRIUM s.n. (Anat.) Țesut conjunctiv care înconjură uterul. [< it. parametrio, fr. paramètre, cf. gr. para – lângă, metra – uter].
parametroane
PARAMETRÓN, parametroani, s. m. Circuit folosit la înregistrarea informațiilor sau la efectuarea operațiilor logice în telecomunicații sau în cibernetică. [Pl. și: (n.) parametroane] – Din fr. paramétron.
parametroanele
PARAMETRÓN, parametroani, s. m. Circuit folosit la înregistrarea informațiilor sau la efectuarea operațiilor logice în telecomunicații sau în cibernetică. [Pl. și: (n.) parametroane] – Din fr. paramétron.
parametroanelor
PARAMETRÓN, parametroani, s. m. Circuit folosit la înregistrarea informațiilor sau la efectuarea operațiilor logice în telecomunicații sau în cibernetică. [Pl. și: (n.) parametroane] – Din fr. paramétron.
parametron
PARAMETRÓN, parametroani, s. m. Circuit folosit la înregistrarea informațiilor sau la efectuarea operațiilor logice în telecomunicații sau în cibernetică. [Pl. și: (n.) parametroane] – Din fr. paramétron.
parametronul
PARAMETRÓN, parametroani, s. m. Circuit folosit la înregistrarea informațiilor sau la efectuarea operațiilor logice în telecomunicații sau în cibernetică. [Pl. și: (n.) parametroane] – Din fr. paramétron.
parametronului
PARAMETRÓN, parametroani, s. m. Circuit folosit la înregistrarea informațiilor sau la efectuarea operațiilor logice în telecomunicații sau în cibernetică. [Pl. și: (n.) parametroane] – Din fr. paramétron.
parametru
PARAMÉTRU, parametri, s. m. 1. (Mat.) Variabilă independentă a unei funcții, care se definește pe mulțimea numerelor reale sau complexe. 2. Mărime proprie a unui obiect, unui mecanism, unui sistem, unui fenomen etc., care servește la caracterizarea unor proprietăți ale acestora. – Din fr. paramètre. DOOM
paramétru (-me-tru) s. m., art. paramétrul; pl. paramétri, art. paramétrii
parametrul
PARAMÉTRU, parametri, s. m. 1. (Mat.) Variabilă independentă a unei funcții, care se definește pe mulțimea numerelor reale sau complexe. 2. Mărime proprie a unui obiect, unui mecanism, unui sistem, unui fenomen etc., care servește la caracterizarea unor proprietăți ale acestora. – Din fr. paramètre. DOOM
paramétru (-me-tru) s. m., art. paramétrul; pl. paramétri, art. paramétrii
parametrului
PARAMÉTRU, parametri, s. m. 1. (Mat.) Variabilă independentă a unei funcții, care se definește pe mulțimea numerelor reale sau complexe. 2. Mărime proprie a unui obiect, unui mecanism, unui sistem, unui fenomen etc., care servește la caracterizarea unor proprietăți ale acestora. – Din fr. paramètre. DOOM
paramétru (-me-tru) s. m., art. paramétrul; pl. paramétri, art. paramétrii
paramilitar
PARAMILITÁR, -Ă, paramilitari, -e, adj. (Despre grupuri, organizații etc.) Care este organizat pe baza disciplinei de tip militar și a structurii armate; (despre acțiuni) care are un pronunțat caracter militar (agresiv). – Din fr. paramilitaire. DOOM
paramilitár adj. m., pl. paramilitári; f. paramilitáră, pl. paramilitáre
paramilitara
PARAMILITÁR, -Ă, paramilitari, -e, adj. (Despre grupuri, organizații etc.) Care este organizat pe baza disciplinei de tip militar și a structurii armate; (despre acțiuni) care are un pronunțat caracter militar (agresiv). – Din fr. paramilitaire. DOOM
paramilitár adj. m., pl. paramilitári; f. paramilitáră, pl. paramilitáre
paramilitare
PARAMILITÁR, -Ă, paramilitari, -e, adj. (Despre grupuri, organizații etc.) Care este organizat pe baza disciplinei de tip militar și a structurii armate; (despre acțiuni) care are un pronunțat caracter militar (agresiv). – Din fr. paramilitaire. DOOM
paramilitár adj. m., pl. paramilitári; f. paramilitáră, pl. paramilitáre
paramilitarei
PARAMILITÁR, -Ă, paramilitari, -e, adj. (Despre grupuri, organizații etc.) Care este organizat pe baza disciplinei de tip militar și a structurii armate; (despre acțiuni) care are un pronunțat caracter militar (agresiv). – Din fr. paramilitaire. DOOM
paramilitár adj. m., pl. paramilitári; f. paramilitáră, pl. paramilitáre
paramilitarele
PARAMILITÁR, -Ă, paramilitari, -e, adj. (Despre grupuri, organizații etc.) Care este organizat pe baza disciplinei de tip militar și a structurii armate; (despre acțiuni) care are un pronunțat caracter militar (agresiv). – Din fr. paramilitaire. DOOM
paramilitár adj. m., pl. paramilitári; f. paramilitáră, pl. paramilitáre
paramilitarelor
PARAMILITÁR, -Ă, paramilitari, -e, adj. (Despre grupuri, organizații etc.) Care este organizat pe baza disciplinei de tip militar și a structurii armate; (despre acțiuni) care are un pronunțat caracter militar (agresiv). – Din fr. paramilitaire. DOOM
paramilitár adj. m., pl. paramilitári; f. paramilitáră, pl. paramilitáre
paramilitari
PARAMILITÁR, -Ă, paramilitari, -e, adj. (Despre grupuri, organizații etc.) Care este organizat pe baza disciplinei de tip militar și a structurii armate; (despre acțiuni) care are un pronunțat caracter militar (agresiv). – Din fr. paramilitaire. DOOM
paramilitár adj. m., pl. paramilitári; f. paramilitáră, pl. paramilitáre
paramilitarii
PARAMILITÁR, -Ă, paramilitari, -e, adj. (Despre grupuri, organizații etc.) Care este organizat pe baza disciplinei de tip militar și a structurii armate; (despre acțiuni) care are un pronunțat caracter militar (agresiv). – Din fr. paramilitaire. DOOM
paramilitár adj. m., pl. paramilitári; f. paramilitáră, pl. paramilitáre
paramilitarilor
PARAMILITÁR, -Ă, paramilitari, -e, adj. (Despre grupuri, organizații etc.) Care este organizat pe baza disciplinei de tip militar și a structurii armate; (despre acțiuni) care are un pronunțat caracter militar (agresiv). – Din fr. paramilitaire. DOOM
paramilitár adj. m., pl. paramilitári; f. paramilitáră, pl. paramilitáre
paramilitarul
PARAMILITÁR, -Ă, paramilitari, -e, adj. (Despre grupuri, organizații etc.) Care este organizat pe baza disciplinei de tip militar și a structurii armate; (despre acțiuni) care are un pronunțat caracter militar (agresiv). – Din fr. paramilitaire. DOOM
paramilitár adj. m., pl. paramilitári; f. paramilitáră, pl. paramilitáre
paramilitarului
PARAMILITÁR, -Ă, paramilitari, -e, adj. (Despre grupuri, organizații etc.) Care este organizat pe baza disciplinei de tip militar și a structurii armate; (despre acțiuni) care are un pronunțat caracter militar (agresiv). – Din fr. paramilitaire. DOOM
paramilitár adj. m., pl. paramilitári; f. paramilitáră, pl. paramilitáre
paramimia
PARAMIMÍE, paramimii, s. f. (Med.) Parachinezie constând în pervertirea expresiei mimice până la lipsa concordanței dintre mimică și trăirile emoționale ale bolnavului; repetare stereotipă sau perseverarea uneia și aceleiași expresii mimice în stări emoționale diferite. – Din fr. paramimie.
paramimie
PARAMIMÍE, paramimii, s. f. (Med.) Parachinezie constând în pervertirea expresiei mimice până la lipsa concordanței dintre mimică și trăirile emoționale ale bolnavului; repetare stereotipă sau perseverarea uneia și aceleiași expresii mimice în stări emoționale diferite. – Din fr. paramimie.
paramimiei
PARAMIMÍE, paramimii, s. f. (Med.) Parachinezie constând în pervertirea expresiei mimice până la lipsa concordanței dintre mimică și trăirile emoționale ale bolnavului; repetare stereotipă sau perseverarea uneia și aceleiași expresii mimice în stări emoționale diferite. – Din fr. paramimie.
paramimii
PARAMIMÍE, paramimii, s. f. (Med.) Parachinezie constând în pervertirea expresiei mimice până la lipsa concordanței dintre mimică și trăirile emoționale ale bolnavului; repetare stereotipă sau perseverarea uneia și aceleiași expresii mimice în stări emoționale diferite. – Din fr. paramimie.
paramimiile
PARAMIMÍE, paramimii, s. f. (Med.) Parachinezie constând în pervertirea expresiei mimice până la lipsa concordanței dintre mimică și trăirile emoționale ale bolnavului; repetare stereotipă sau perseverarea uneia și aceleiași expresii mimice în stări emoționale diferite. – Din fr. paramimie.
paramimiilor
PARAMIMÍE, paramimii, s. f. (Med.) Parachinezie constând în pervertirea expresiei mimice până la lipsa concordanței dintre mimică și trăirile emoționale ale bolnavului; repetare stereotipă sau perseverarea uneia și aceleiași expresii mimice în stări emoționale diferite. – Din fr. paramimie.
paramiotonie
PARAMIOTONÍE s.f. (Med.) Afecțiune congenitală caracterizată prin contracții spastice ale părților corpului expuse la rece. [Gen. -iei. / < fr. paramyotonie].
paramnezia
PARAMNEZÍE, paramnezii, s. f. Tulburare a memoriei care constă în interpretarea unor realități abia percepute ca pe niște amintiri; falsă recunoaștere. – Din fr. paramnésie. DOOM
!paramnezíe (pa-ram-/par-am-) s. f., art. paramnezía, g.-d. art. paramnezíei; pl. paramnezíi, art. paramnezíile
paramnezie
PARAMNEZÍE, paramnezii, s. f. Tulburare a memoriei care constă în interpretarea unor realități abia percepute ca pe niște amintiri; falsă recunoaștere. – Din fr. paramnésie. DOOM
!paramnezíe (pa-ram-/par-am-) s. f., art. paramnezía, g.-d. art. paramnezíei; pl. paramnezíi, art. paramnezíile
paramneziei
PARAMNEZÍE, paramnezii, s. f. Tulburare a memoriei care constă în interpretarea unor realități abia percepute ca pe niște amintiri; falsă recunoaștere. – Din fr. paramnésie. DOOM
!paramnezíe (pa-ram-/par-am-) s. f., art. paramnezía, g.-d. art. paramnezíei; pl. paramnezíi, art. paramnezíile
paramnezii
PARAMNEZÍE, paramnezii, s. f. Tulburare a memoriei care constă în interpretarea unor realități abia percepute ca pe niște amintiri; falsă recunoaștere. – Din fr. paramnésie. DOOM
!paramnezíe (pa-ram-/par-am-) s. f., art. paramnezía, g.-d. art. paramnezíei; pl. paramnezíi, art. paramnezíile
paramneziile
PARAMNEZÍE, paramnezii, s. f. Tulburare a memoriei care constă în interpretarea unor realități abia percepute ca pe niște amintiri; falsă recunoaștere. – Din fr. paramnésie. DOOM
!paramnezíe (pa-ram-/par-am-) s. f., art. paramnezía, g.-d. art. paramnezíei; pl. paramnezíi, art. paramnezíile
paramneziilor
PARAMNEZÍE, paramnezii, s. f. Tulburare a memoriei care constă în interpretarea unor realități abia percepute ca pe niște amintiri; falsă recunoaștere. – Din fr. paramnésie. DOOM
!paramnezíe (pa-ram-/par-am-) s. f., art. paramnezía, g.-d. art. paramnezíei; pl. paramnezíi, art. paramnezíile
paramoecium
PARAMÉCI, parameci, s. m. Gen de animale infuzoare de formă oval-alungită, care trăiesc în apele stătătoare dulci (Paramoecium); animal din acest gen. – Din fr. paramécie.
paramorfie
PARAMORFÍE s.f. (Med.) Anomalie de formă; paramorfism. [Gen. -iei. / < fr. paramorphie, gr. para – lângă, morphe – formă].
paramorfism
PARAMORFÍSM s.n. (Med.) Paramorfie. [< fr. paramorphisme].
paramorfoză
PARAMORFÓZĂ s.f. Proces de transformare a structurii corpurilor, păstrând compoziția chimică și forma exterioară a cristalului inițial. [< germ. Paramorphose].
paramuzie
PARAMUZÍE s.f. (Med.) Tulburare a posibilității de a reproduce tonuri muzicale. [Gen. -iei. / < fr. paramusie, cf. gr. para – lângă, mousa – muzică].
paranestezia
PARANESTEZÍE, paranestezii, s. f. (Med.) Anestezie generală. – Para1- + anestezie.
paranestezie
PARANESTEZÍE, paranestezii, s. f. (Med.) Anestezie generală. – Para1- + anestezie.
paranesteziei
PARANESTEZÍE, paranestezii, s. f. (Med.) Anestezie generală. – Para1- + anestezie.
paranestezii
PARANESTEZÍE, paranestezii, s. f. (Med.) Anestezie generală. – Para1- + anestezie.
paranesteziile
PARANESTEZÍE, paranestezii, s. f. (Med.) Anestezie generală. – Para1- + anestezie.
paranesteziilor
PARANESTEZÍE, paranestezii, s. f. (Med.) Anestezie generală. – Para1- + anestezie.
paranghelie
PARANGHELÍE, paranghelii, s. f. (Fam.) Chef, distracție. – Din ngr. paranghelia. DOOM
paranghelíe (fam.) s. f., art. paranghelía, g.-d. art. paranghelíei; pl. paranghelíi, art. paranghelíile
parangonaj
PARANGONÁJ, parangonaje, s. n. (Tipogr.) Așezare a unui cuvânt cules cu litere mai mici între cuvinte culese cu un corp de literă mai mare. – Din fr. parangonnage. DOOM
parangonáj s. n., pl. parangonáje
parangonaje
PARANGONÁJ, parangonaje, s. n. (Tipogr.) Așezare a unui cuvânt cules cu litere mai mici între cuvinte culese cu un corp de literă mai mare. – Din fr. parangonnage. DOOM
parangonáj s. n., pl. parangonáje
parangonajele
PARANGONÁJ, parangonaje, s. n. (Tipogr.) Așezare a unui cuvânt cules cu litere mai mici între cuvinte culese cu un corp de literă mai mare. – Din fr. parangonnage. DOOM
parangonáj s. n., pl. parangonáje
parangonajelor
PARANGONÁJ, parangonaje, s. n. (Tipogr.) Așezare a unui cuvânt cules cu litere mai mici între cuvinte culese cu un corp de literă mai mare. – Din fr. parangonnage. DOOM
parangonáj s. n., pl. parangonáje
parangonajul
PARANGONÁJ, parangonaje, s. n. (Tipogr.) Așezare a unui cuvânt cules cu litere mai mici între cuvinte culese cu un corp de literă mai mare. – Din fr. parangonnage. DOOM
parangonáj s. n., pl. parangonáje
parangonajului
PARANGONÁJ, parangonaje, s. n. (Tipogr.) Așezare a unui cuvânt cules cu litere mai mici între cuvinte culese cu un corp de literă mai mare. – Din fr. parangonnage. DOOM
parangonáj s. n., pl. parangonáje
parangonare
PARANGONÁRE s.f. Parangonaj. [Pl. -nări. / cf. parangonaj].
paranimf
PARANÍMF s.m. (La vechii greci) Prieten al mirelui care mergea alături de el în car. [Pl. -fi. / cf. fr. paranymphe, lat. paranymphus].
paranimfa
PARANÍMFĂ, paranimfe, s. f. (Rar) Fată care însoțește mireasa la cununie și care are anumite atribuții la nuntă. ♦ P. gener. Însoțitoare. – Din lat. paranympha, ngr. paránimfos. DOOM
paranímfă (rar) s. f., g.-d. art. paranímfei; pl. paranímfe
paranimfe
PARANÍMFĂ, paranimfe, s. f. (Rar) Fată care însoțește mireasa la cununie și care are anumite atribuții la nuntă. ♦ P. gener. Însoțitoare. – Din lat. paranympha, ngr. paránimfos. DOOM
paranímfă (rar) s. f., g.-d. art. paranímfei; pl. paranímfe
paranimfei
PARANÍMFĂ, paranimfe, s. f. (Rar) Fată care însoțește mireasa la cununie și care are anumite atribuții la nuntă. ♦ P. gener. Însoțitoare. – Din lat. paranympha, ngr. paránimfos. DOOM
paranímfă (rar) s. f., g.-d. art. paranímfei; pl. paranímfe
paranimfele
PARANÍMFĂ, paranimfe, s. f. (Rar) Fată care însoțește mireasa la cununie și care are anumite atribuții la nuntă. ♦ P. gener. Însoțitoare. – Din lat. paranympha, ngr. paránimfos. DOOM
paranímfă (rar) s. f., g.-d. art. paranímfei; pl. paranímfe
paranimfelor
PARANÍMFĂ, paranimfe, s. f. (Rar) Fată care însoțește mireasa la cununie și care are anumite atribuții la nuntă. ♦ P. gener. Însoțitoare. – Din lat. paranympha, ngr. paránimfos. DOOM
paranímfă (rar) s. f., g.-d. art. paranímfei; pl. paranímfe
paranoia
PARANÓIA s. f. Nume generic pentru un grup de boli psihice cronice care se manifestă prin lipsă de logică în gândire, prin idei fixe, prin susceptibilitate, prin orgoliu exagerat, prin mania persecuției, prin halucinații etc.; boală care face parte din acest grup. [Pr.: -no-ia] – Din fr. paranoia. DOOM
paranóia s. f., g.-d. art. paranóiei
paranoic
PARANÓIC, -Ă, paranoici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană) care suferă de paranoia. 2. Adj. Care ține de paranoia sau de paranoici (1), privitor la paranoia sau la paranoici. [Pr.: -no-ic] – Din germ. paranoisch, it. paranoico. DOOM
paranóic (-no-ic) adj. m., s. m., pl. paranóici; adj. f., s. f. paranóică, pl. paranóice
paranoic
PARANÓIC, -Ă, paranoici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană) care suferă de paranoia. 2. Adj. Care ține de paranoia sau de paranoici (1), privitor la paranoia sau la paranoici. [Pr.: -no-ic] – Din germ. paranoisch, it. paranoico. DOOM
paranóic (-no-ic) adj. m., s. m., pl. paranóici; adj. f., s. f. paranóică, pl. paranóice
paranoica
PARANÓIC, -Ă, paranoici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană) care suferă de paranoia. 2. Adj. Care ține de paranoia sau de paranoici (1), privitor la paranoia sau la paranoici. [Pr.: -no-ic] – Din germ. paranoisch, it. paranoico. DOOM
paranóic (-no-ic) adj. m., s. m., pl. paranóici; adj. f., s. f. paranóică, pl. paranóice
paranoica
PARANÓIC, -Ă, paranoici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană) care suferă de paranoia. 2. Adj. Care ține de paranoia sau de paranoici (1), privitor la paranoia sau la paranoici. [Pr.: -no-ic] – Din germ. paranoisch, it. paranoico. DOOM
paranóic (-no-ic) adj. m., s. m., pl. paranóici; adj. f., s. f. paranóică, pl. paranóice
paranoice
PARANÓIC, -Ă, paranoici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană) care suferă de paranoia. 2. Adj. Care ține de paranoia sau de paranoici (1), privitor la paranoia sau la paranoici. [Pr.: -no-ic] – Din germ. paranoisch, it. paranoico. DOOM
paranóic (-no-ic) adj. m., s. m., pl. paranóici; adj. f., s. f. paranóică, pl. paranóice
paranoice
PARANÓIC, -Ă, paranoici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană) care suferă de paranoia. 2. Adj. Care ține de paranoia sau de paranoici (1), privitor la paranoia sau la paranoici. [Pr.: -no-ic] – Din germ. paranoisch, it. paranoico. DOOM
paranóic (-no-ic) adj. m., s. m., pl. paranóici; adj. f., s. f. paranóică, pl. paranóice
paranoicei
PARANÓIC, -Ă, paranoici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană) care suferă de paranoia. 2. Adj. Care ține de paranoia sau de paranoici (1), privitor la paranoia sau la paranoici. [Pr.: -no-ic] – Din germ. paranoisch, it. paranoico. DOOM
paranóic (-no-ic) adj. m., s. m., pl. paranóici; adj. f., s. f. paranóică, pl. paranóice
paranoicei
PARANÓIC, -Ă, paranoici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană) care suferă de paranoia. 2. Adj. Care ține de paranoia sau de paranoici (1), privitor la paranoia sau la paranoici. [Pr.: -no-ic] – Din germ. paranoisch, it. paranoico. DOOM
paranóic (-no-ic) adj. m., s. m., pl. paranóici; adj. f., s. f. paranóică, pl. paranóice
paranoicele
PARANÓIC, -Ă, paranoici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană) care suferă de paranoia. 2. Adj. Care ține de paranoia sau de paranoici (1), privitor la paranoia sau la paranoici. [Pr.: -no-ic] – Din germ. paranoisch, it. paranoico. DOOM
paranóic (-no-ic) adj. m., s. m., pl. paranóici; adj. f., s. f. paranóică, pl. paranóice
paranoicele
PARANÓIC, -Ă, paranoici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană) care suferă de paranoia. 2. Adj. Care ține de paranoia sau de paranoici (1), privitor la paranoia sau la paranoici. [Pr.: -no-ic] – Din germ. paranoisch, it. paranoico. DOOM
paranóic (-no-ic) adj. m., s. m., pl. paranóici; adj. f., s. f. paranóică, pl. paranóice
paranoicelor
PARANÓIC, -Ă, paranoici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană) care suferă de paranoia. 2. Adj. Care ține de paranoia sau de paranoici (1), privitor la paranoia sau la paranoici. [Pr.: -no-ic] – Din germ. paranoisch, it. paranoico. DOOM
paranóic (-no-ic) adj. m., s. m., pl. paranóici; adj. f., s. f. paranóică, pl. paranóice
paranoicelor
PARANÓIC, -Ă, paranoici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană) care suferă de paranoia. 2. Adj. Care ține de paranoia sau de paranoici (1), privitor la paranoia sau la paranoici. [Pr.: -no-ic] – Din germ. paranoisch, it. paranoico. DOOM
paranóic (-no-ic) adj. m., s. m., pl. paranóici; adj. f., s. f. paranóică, pl. paranóice
paranoici
PARANÓIC, -Ă, paranoici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană) care suferă de paranoia. 2. Adj. Care ține de paranoia sau de paranoici (1), privitor la paranoia sau la paranoici. [Pr.: -no-ic] – Din germ. paranoisch, it. paranoico. DOOM
paranóic (-no-ic) adj. m., s. m., pl. paranóici; adj. f., s. f. paranóică, pl. paranóice
paranoici
PARANÓIC, -Ă, paranoici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană) care suferă de paranoia. 2. Adj. Care ține de paranoia sau de paranoici (1), privitor la paranoia sau la paranoici. [Pr.: -no-ic] – Din germ. paranoisch, it. paranoico. DOOM
paranóic (-no-ic) adj. m., s. m., pl. paranóici; adj. f., s. f. paranóică, pl. paranóice
paranoicii
PARANÓIC, -Ă, paranoici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană) care suferă de paranoia. 2. Adj. Care ține de paranoia sau de paranoici (1), privitor la paranoia sau la paranoici. [Pr.: -no-ic] – Din germ. paranoisch, it. paranoico. DOOM
paranóic (-no-ic) adj. m., s. m., pl. paranóici; adj. f., s. f. paranóică, pl. paranóice
paranoicii
PARANÓIC, -Ă, paranoici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană) care suferă de paranoia. 2. Adj. Care ține de paranoia sau de paranoici (1), privitor la paranoia sau la paranoici. [Pr.: -no-ic] – Din germ. paranoisch, it. paranoico. DOOM
paranóic (-no-ic) adj. m., s. m., pl. paranóici; adj. f., s. f. paranóică, pl. paranóice
paranoicilor
PARANÓIC, -Ă, paranoici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană) care suferă de paranoia. 2. Adj. Care ține de paranoia sau de paranoici (1), privitor la paranoia sau la paranoici. [Pr.: -no-ic] – Din germ. paranoisch, it. paranoico. DOOM
paranóic (-no-ic) adj. m., s. m., pl. paranóici; adj. f., s. f. paranóică, pl. paranóice
paranoicilor
PARANÓIC, -Ă, paranoici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană) care suferă de paranoia. 2. Adj. Care ține de paranoia sau de paranoici (1), privitor la paranoia sau la paranoici. [Pr.: -no-ic] – Din germ. paranoisch, it. paranoico. DOOM
paranóic (-no-ic) adj. m., s. m., pl. paranóici; adj. f., s. f. paranóică, pl. paranóice
paranoicul
PARANÓIC, -Ă, paranoici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană) care suferă de paranoia. 2. Adj. Care ține de paranoia sau de paranoici (1), privitor la paranoia sau la paranoici. [Pr.: -no-ic] – Din germ. paranoisch, it. paranoico. DOOM
paranóic (-no-ic) adj. m., s. m., pl. paranóici; adj. f., s. f. paranóică, pl. paranóice
paranoicul
PARANÓIC, -Ă, paranoici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană) care suferă de paranoia. 2. Adj. Care ține de paranoia sau de paranoici (1), privitor la paranoia sau la paranoici. [Pr.: -no-ic] – Din germ. paranoisch, it. paranoico. DOOM
paranóic (-no-ic) adj. m., s. m., pl. paranóici; adj. f., s. f. paranóică, pl. paranóice
paranoicului
PARANÓIC, -Ă, paranoici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană) care suferă de paranoia. 2. Adj. Care ține de paranoia sau de paranoici (1), privitor la paranoia sau la paranoici. [Pr.: -no-ic] – Din germ. paranoisch, it. paranoico. DOOM
paranóic (-no-ic) adj. m., s. m., pl. paranóici; adj. f., s. f. paranóică, pl. paranóice
paranoicului
PARANÓIC, -Ă, paranoici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană) care suferă de paranoia. 2. Adj. Care ține de paranoia sau de paranoici (1), privitor la paranoia sau la paranoici. [Pr.: -no-ic] – Din germ. paranoisch, it. paranoico. DOOM
paranóic (-no-ic) adj. m., s. m., pl. paranóici; adj. f., s. f. paranóică, pl. paranóice
paranoid
PARANOÍD, -Ă adj. Paranoic, cu simptome de paranoia. ◊ Psihopatie paranoidă v. paranoic. [Pron. -no-id. / < cf. germ. paranoid, fr. paranoïde].
paranoida
PARANOÍD, -Ă adj. Paranoic, cu simptome de paranoia. ◊ Psihopatie paranoidă v. paranoic. [Pron. -no-id. / < cf. germ. paranoid, fr. paranoïde].
paranoide
PARANOÍD, -Ă adj. Paranoic, cu simptome de paranoia. ◊ Psihopatie paranoidă v. paranoic. [Pron. -no-id. / < cf. germ. paranoid, fr. paranoïde].
paranoidei
PARANOÍD, -Ă adj. Paranoic, cu simptome de paranoia. ◊ Psihopatie paranoidă v. paranoic. [Pron. -no-id. / < cf. germ. paranoid, fr. paranoïde].
paranoidele
PARANOÍD, -Ă adj. Paranoic, cu simptome de paranoia. ◊ Psihopatie paranoidă v. paranoic. [Pron. -no-id. / < cf. germ. paranoid, fr. paranoïde].
paranoidelor
PARANOÍD, -Ă adj. Paranoic, cu simptome de paranoia. ◊ Psihopatie paranoidă v. paranoic. [Pron. -no-id. / < cf. germ. paranoid, fr. paranoïde].
paranoidul
PARANOÍD, -Ă adj. Paranoic, cu simptome de paranoia. ◊ Psihopatie paranoidă v. paranoic. [Pron. -no-id. / < cf. germ. paranoid, fr. paranoïde].
paranoidului
PARANOÍD, -Ă adj. Paranoic, cu simptome de paranoia. ◊ Psihopatie paranoidă v. paranoic. [Pron. -no-id. / < cf. germ. paranoid, fr. paranoïde].
paranoiei
PARANÓIA s. f. Nume generic pentru un grup de boli psihice cronice care se manifestă prin lipsă de logică în gândire, prin idei fixe, prin susceptibilitate, prin orgoliu exagerat, prin mania persecuției, prin halucinații etc.; boală care face parte din acest grup. [Pr.: -no-ia] – Din fr. paranoia. DOOM
paranóia s. f., g.-d. art. paranóiei
paranoizi
PARANOÍD, -Ă adj. Paranoic, cu simptome de paranoia. ◊ Psihopatie paranoidă v. paranoic. [Pron. -no-id. / < cf. germ. paranoid, fr. paranoïde].
paranoizii
PARANOÍD, -Ă adj. Paranoic, cu simptome de paranoia. ◊ Psihopatie paranoidă v. paranoic. [Pron. -no-id. / < cf. germ. paranoid, fr. paranoïde].
paranoizilor
PARANOÍD, -Ă adj. Paranoic, cu simptome de paranoia. ◊ Psihopatie paranoidă v. paranoic. [Pron. -no-id. / < cf. germ. paranoid, fr. paranoïde].
paranormal
PARANORMÁL, -Ă, paranormali, -e, adj., s. n. (Fenomen, manifestare etc.) care se află în afară de ceea ce este normal. – Din fr. paranormal. DOOM
*paranormál2 s. n.
paranormala
PARANORMÁL, -Ă, paranormali, -e, adj., s. n. (Fenomen, manifestare etc.) care se află în afară de ceea ce este normal. – Din fr. paranormal. DOOM
*paranormál2 s. n.
paranormale
PARANORMÁL, -Ă, paranormali, -e, adj., s. n. (Fenomen, manifestare etc.) care se află în afară de ceea ce este normal. – Din fr. paranormal. DOOM
*paranormál2 s. n.
paranormalei
PARANORMÁL, -Ă, paranormali, -e, adj., s. n. (Fenomen, manifestare etc.) care se află în afară de ceea ce este normal. – Din fr. paranormal. DOOM
*paranormál2 s. n.
paranormalele
PARANORMÁL, -Ă, paranormali, -e, adj., s. n. (Fenomen, manifestare etc.) care se află în afară de ceea ce este normal. – Din fr. paranormal. DOOM
*paranormál2 s. n.
paranormalelor
PARANORMÁL, -Ă, paranormali, -e, adj., s. n. (Fenomen, manifestare etc.) care se află în afară de ceea ce este normal. – Din fr. paranormal. DOOM
*paranormál2 s. n.
paranormali
PARANORMÁL, -Ă, paranormali, -e, adj., s. n. (Fenomen, manifestare etc.) care se află în afară de ceea ce este normal. – Din fr. paranormal. DOOM
*paranormál2 s. n.
paranormalii
PARANORMÁL, -Ă, paranormali, -e, adj., s. n. (Fenomen, manifestare etc.) care se află în afară de ceea ce este normal. – Din fr. paranormal. DOOM
*paranormál2 s. n.
paranormalilor
PARANORMÁL, -Ă, paranormali, -e, adj., s. n. (Fenomen, manifestare etc.) care se află în afară de ceea ce este normal. – Din fr. paranormal. DOOM
*paranormál2 s. n.
paranormalul
PARANORMÁL, -Ă, paranormali, -e, adj., s. n. (Fenomen, manifestare etc.) care se află în afară de ceea ce este normal. – Din fr. paranormal. DOOM
*paranormál2 s. n.
paranormalului
PARANORMÁL, -Ă, paranormali, -e, adj., s. n. (Fenomen, manifestare etc.) care se află în afară de ceea ce este normal. – Din fr. paranormal. DOOM
*paranormál2 s. n.
parantelie
PARANTELÍE s.f. Fenomen optic constând dintr-o pată luminoasă rotundă colorată, cu diametrul aproximativ egal cu al Soarelui, care apare uneori pe cercul parhelic; soare fals. [< fr. paranthélie].
parantetic
PARANTÉTIC, -Ă, parantetici, -ce, adj. Care este situat între paranteze. – Din fr. paranthétique. DOOM
*parantétic adj. m., pl. parantétici; f. parantétică, pl. parantétice
parantetica
PARANTÉTIC, -Ă, parantetici, -ce, adj. Care este situat între paranteze. – Din fr. paranthétique. DOOM
*parantétic adj. m., pl. parantétici; f. parantétică, pl. parantétice
parantetice
PARANTÉTIC, -Ă, parantetici, -ce, adj. Care este situat între paranteze. – Din fr. paranthétique. DOOM
*parantétic adj. m., pl. parantétici; f. parantétică, pl. parantétice
paranteticei
PARANTÉTIC, -Ă, parantetici, -ce, adj. Care este situat între paranteze. – Din fr. paranthétique. DOOM
*parantétic adj. m., pl. parantétici; f. parantétică, pl. parantétice
paranteticele
PARANTÉTIC, -Ă, parantetici, -ce, adj. Care este situat între paranteze. – Din fr. paranthétique. DOOM
*parantétic adj. m., pl. parantétici; f. parantétică, pl. parantétice
paranteticelor
PARANTÉTIC, -Ă, parantetici, -ce, adj. Care este situat între paranteze. – Din fr. paranthétique. DOOM
*parantétic adj. m., pl. parantétici; f. parantétică, pl. parantétice
parantetici
PARANTÉTIC, -Ă, parantetici, -ce, adj. Care este situat între paranteze. – Din fr. paranthétique. DOOM
*parantétic adj. m., pl. parantétici; f. parantétică, pl. parantétice
paranteticii
PARANTÉTIC, -Ă, parantetici, -ce, adj. Care este situat între paranteze. – Din fr. paranthétique. DOOM
*parantétic adj. m., pl. parantétici; f. parantétică, pl. parantétice
paranteticilor
PARANTÉTIC, -Ă, parantetici, -ce, adj. Care este situat între paranteze. – Din fr. paranthétique. DOOM
*parantétic adj. m., pl. parantétici; f. parantétică, pl. parantétice
paranteticul
PARANTÉTIC, -Ă, parantetici, -ce, adj. Care este situat între paranteze. – Din fr. paranthétique. DOOM
*parantétic adj. m., pl. parantétici; f. parantétică, pl. parantétice
paranteticului
PARANTÉTIC, -Ă, parantetici, -ce, adj. Care este situat între paranteze. – Din fr. paranthétique. DOOM
*parantétic adj. m., pl. parantétici; f. parantétică, pl. parantétice
parantez
PARANTÉZĂ, paranteze, s. f. 1. Semn de punctuație care constă din două arcuri de cerc sau din două dreptunghiuri cărora le lipsește o latură lungă și între care se izolează o explicație, un adaos, un amănunt legat de restul unui text dat. ♦ P. ext. Text, adaos izolat între aceste semne grafice. ♦ Paranteză (1) în care apare o expresie algebrică, pentru a arăta că operația aflată în interiorul ei se efectuează înaintea celorlalte; p. ext. expresie algebrică izolată în acest fel. 2. Fig. Digresiune (scrisă sau orală). ◊ Loc. adv. În paranteză = în treacăt. [Var.: (Înv.) parantéz s. n.] – Din fr. parenthèse. DOOM
parantéză s. f., g.-d. art. parantézei; pl. parantéze; semne grafice ( ), [ ] < >
paranteza
PARANTÉZĂ, paranteze, s. f. 1. Semn de punctuație care constă din două arcuri de cerc sau din două dreptunghiuri cărora le lipsește o latură lungă și între care se izolează o explicație, un adaos, un amănunt legat de restul unui text dat. ♦ P. ext. Text, adaos izolat între aceste semne grafice. ♦ Paranteză (1) în care apare o expresie algebrică, pentru a arăta că operația aflată în interiorul ei se efectuează înaintea celorlalte; p. ext. expresie algebrică izolată în acest fel. 2. Fig. Digresiune (scrisă sau orală). ◊ Loc. adv. În paranteză = în treacăt. [Var.: (Înv.) parantéz s. n.] – Din fr. parenthèse. DOOM
parantéză s. f., g.-d. art. parantézei; pl. parantéze; semne grafice ( ), [ ] < >
paranteze
PARANTÉZĂ, paranteze, s. f. 1. Semn de punctuație care constă din două arcuri de cerc sau din două dreptunghiuri cărora le lipsește o latură lungă și între care se izolează o explicație, un adaos, un amănunt legat de restul unui text dat. ♦ P. ext. Text, adaos izolat între aceste semne grafice. ♦ Paranteză (1) în care apare o expresie algebrică, pentru a arăta că operația aflată în interiorul ei se efectuează înaintea celorlalte; p. ext. expresie algebrică izolată în acest fel. 2. Fig. Digresiune (scrisă sau orală). ◊ Loc. adv. În paranteză = în treacăt. [Var.: (Înv.) parantéz s. n.] – Din fr. parenthèse. DOOM
parantéză s. f., g.-d. art. parantézei; pl. parantéze; semne grafice ( ), [ ] < >
parantezei
PARANTÉZĂ, paranteze, s. f. 1. Semn de punctuație care constă din două arcuri de cerc sau din două dreptunghiuri cărora le lipsește o latură lungă și între care se izolează o explicație, un adaos, un amănunt legat de restul unui text dat. ♦ P. ext. Text, adaos izolat între aceste semne grafice. ♦ Paranteză (1) în care apare o expresie algebrică, pentru a arăta că operația aflată în interiorul ei se efectuează înaintea celorlalte; p. ext. expresie algebrică izolată în acest fel. 2. Fig. Digresiune (scrisă sau orală). ◊ Loc. adv. În paranteză = în treacăt. [Var.: (Înv.) parantéz s. n.] – Din fr. parenthèse. DOOM
parantéză s. f., g.-d. art. parantézei; pl. parantéze; semne grafice ( ), [ ] < >
parantezele
PARANTÉZĂ, paranteze, s. f. 1. Semn de punctuație care constă din două arcuri de cerc sau din două dreptunghiuri cărora le lipsește o latură lungă și între care se izolează o explicație, un adaos, un amănunt legat de restul unui text dat. ♦ P. ext. Text, adaos izolat între aceste semne grafice. ♦ Paranteză (1) în care apare o expresie algebrică, pentru a arăta că operația aflată în interiorul ei se efectuează înaintea celorlalte; p. ext. expresie algebrică izolată în acest fel. 2. Fig. Digresiune (scrisă sau orală). ◊ Loc. adv. În paranteză = în treacăt. [Var.: (Înv.) parantéz s. n.] – Din fr. parenthèse. DOOM
parantéză s. f., g.-d. art. parantézei; pl. parantéze; semne grafice ( ), [ ] < >
parantezelor
PARANTÉZĂ, paranteze, s. f. 1. Semn de punctuație care constă din două arcuri de cerc sau din două dreptunghiuri cărora le lipsește o latură lungă și între care se izolează o explicație, un adaos, un amănunt legat de restul unui text dat. ♦ P. ext. Text, adaos izolat între aceste semne grafice. ♦ Paranteză (1) în care apare o expresie algebrică, pentru a arăta că operația aflată în interiorul ei se efectuează înaintea celorlalte; p. ext. expresie algebrică izolată în acest fel. 2. Fig. Digresiune (scrisă sau orală). ◊ Loc. adv. În paranteză = în treacăt. [Var.: (Înv.) parantéz s. n.] – Din fr. parenthèse. DOOM
parantéză s. f., g.-d. art. parantézei; pl. parantéze; semne grafice ( ), [ ] < >
parantiselenă
PARANTISELÉNĂ s.f. Fenomen asemănător paranteliei, care se produce în cazul Lunii. [< fr. parantisélène].
parapanghelos
PARAPÁNGHELOS interj. (Înv. și reg.) Exclamație care marchează sfârșitul unei situații, al unei acțiuni, concluzia unei afirmații; amin! adio! – Et. nec. DOOM
parapánghelos (înv., reg.) interj.
parapanta
PARAPÁNTĂ, parapante, s. f. Parașută ușoară, în formă de aripi, ușor manevrabilă, cu care se practică lansări de pe o înălțime și se încearcă plutirea pe o distanță cât mai mare. – Din fr. parapante. DOOM
parapántă s. f., g.-d. art. parapántei; pl. parapánte
parapante
PARAPÁNTĂ, parapante, s. f. Parașută ușoară, în formă de aripi, ușor manevrabilă, cu care se practică lansări de pe o înălțime și se încearcă plutirea pe o distanță cât mai mare. – Din fr. parapante. DOOM
parapántă s. f., g.-d. art. parapántei; pl. parapánte
parapantei
PARAPÁNTĂ, parapante, s. f. Parașută ușoară, în formă de aripi, ușor manevrabilă, cu care se practică lansări de pe o înălțime și se încearcă plutirea pe o distanță cât mai mare. – Din fr. parapante. DOOM
parapántă s. f., g.-d. art. parapántei; pl. parapánte
parapantele
PARAPÁNTĂ, parapante, s. f. Parașută ușoară, în formă de aripi, ușor manevrabilă, cu care se practică lansări de pe o înălțime și se încearcă plutirea pe o distanță cât mai mare. – Din fr. parapante. DOOM
parapántă s. f., g.-d. art. parapántei; pl. parapánte
parapantelor
PARAPÁNTĂ, parapante, s. f. Parașută ușoară, în formă de aripi, ușor manevrabilă, cu care se practică lansări de pe o înălțime și se încearcă plutirea pe o distanță cât mai mare. – Din fr. parapante. DOOM
parapántă s. f., g.-d. art. parapántei; pl. parapánte
parapareză
PARAPARÉZĂ s.f. (Med.) Paralizie incompletă a membrelor inferioare. [Cf. gr. para – lângă, paresis – paralizie].
parapel
parapel, parapeluri s. n. (intl.) pistol; revolver.
parapet
PARAPÉT, parapete, s. n. 1. Perete (de înălțime mică) din piatră, lemn, metal etc. care servește la delimitarea teraselor, a podurilor, a marginilor unei șosele etc. ♦ Prelungire a bordurilor unei nave, deasupra punții superioare, având rolul de a proteja oamenii, instalațiile și obiectele de pe punte contra valurilor. ♦ Obstacol așezat la capătul unei linii ferate pentru ca trenul să nu mai poată înainta. 2. Întăritură de pământ sau de zid la redute și la tranșee, pentru protejarea luptătorilor. – Din it. parapetto, fr. parapet, germ. Parapett. DOOM
parapét s. n., pl. parapéte
parapete
PARAPÉT, parapete, s. n. 1. Perete (de înălțime mică) din piatră, lemn, metal etc. care servește la delimitarea teraselor, a podurilor, a marginilor unei șosele etc. ♦ Prelungire a bordurilor unei nave, deasupra punții superioare, având rolul de a proteja oamenii, instalațiile și obiectele de pe punte contra valurilor. ♦ Obstacol așezat la capătul unei linii ferate pentru ca trenul să nu mai poată înainta. 2. Întăritură de pământ sau de zid la redute și la tranșee, pentru protejarea luptătorilor. – Din it. parapetto, fr. parapet, germ. Parapett. DOOM
parapét s. n., pl. parapéte
parapetele
PARAPÉT, parapete, s. n. 1. Perete (de înălțime mică) din piatră, lemn, metal etc. care servește la delimitarea teraselor, a podurilor, a marginilor unei șosele etc. ♦ Prelungire a bordurilor unei nave, deasupra punții superioare, având rolul de a proteja oamenii, instalațiile și obiectele de pe punte contra valurilor. ♦ Obstacol așezat la capătul unei linii ferate pentru ca trenul să nu mai poată înainta. 2. Întăritură de pământ sau de zid la redute și la tranșee, pentru protejarea luptătorilor. – Din it. parapetto, fr. parapet, germ. Parapett. DOOM
parapét s. n., pl. parapéte
parapetelor
PARAPÉT, parapete, s. n. 1. Perete (de înălțime mică) din piatră, lemn, metal etc. care servește la delimitarea teraselor, a podurilor, a marginilor unei șosele etc. ♦ Prelungire a bordurilor unei nave, deasupra punții superioare, având rolul de a proteja oamenii, instalațiile și obiectele de pe punte contra valurilor. ♦ Obstacol așezat la capătul unei linii ferate pentru ca trenul să nu mai poată înainta. 2. Întăritură de pământ sau de zid la redute și la tranșee, pentru protejarea luptătorilor. – Din it. parapetto, fr. parapet, germ. Parapett. DOOM
parapét s. n., pl. parapéte
parapetul
PARAPÉT, parapete, s. n. 1. Perete (de înălțime mică) din piatră, lemn, metal etc. care servește la delimitarea teraselor, a podurilor, a marginilor unei șosele etc. ♦ Prelungire a bordurilor unei nave, deasupra punții superioare, având rolul de a proteja oamenii, instalațiile și obiectele de pe punte contra valurilor. ♦ Obstacol așezat la capătul unei linii ferate pentru ca trenul să nu mai poată înainta. 2. Întăritură de pământ sau de zid la redute și la tranșee, pentru protejarea luptătorilor. – Din it. parapetto, fr. parapet, germ. Parapett. DOOM
parapét s. n., pl. parapéte
parapetului
PARAPÉT, parapete, s. n. 1. Perete (de înălțime mică) din piatră, lemn, metal etc. care servește la delimitarea teraselor, a podurilor, a marginilor unei șosele etc. ♦ Prelungire a bordurilor unei nave, deasupra punții superioare, având rolul de a proteja oamenii, instalațiile și obiectele de pe punte contra valurilor. ♦ Obstacol așezat la capătul unei linii ferate pentru ca trenul să nu mai poată înainta. 2. Întăritură de pământ sau de zid la redute și la tranșee, pentru protejarea luptătorilor. – Din it. parapetto, fr. parapet, germ. Parapett. DOOM
parapét s. n., pl. parapéte
parapeturi
PARAPÉT, parapete, s. n. 1. Perete (de înălțime mică) din piatră, lemn, metal etc. care servește la delimitarea teraselor, a podurilor, a marginilor unei șosele etc. ♦ Prelungire a bordurilor unei nave, deasupra punții superioare, având rolul de a proteja oamenii, instalațiile și obiectele de pe punte contra valurilor. ♦ Obstacol așezat la capătul unei linii ferate pentru ca trenul să nu mai poată înainta. 2. Întăritură de pământ sau de zid la redute și la tranșee, pentru protejarea luptătorilor. – Din it. parapetto, fr. parapet, germ. Parapett. DOOM
parapét s. n., pl. parapéte
parapeturile
PARAPÉT, parapete, s. n. 1. Perete (de înălțime mică) din piatră, lemn, metal etc. care servește la delimitarea teraselor, a podurilor, a marginilor unei șosele etc. ♦ Prelungire a bordurilor unei nave, deasupra punții superioare, având rolul de a proteja oamenii, instalațiile și obiectele de pe punte contra valurilor. ♦ Obstacol așezat la capătul unei linii ferate pentru ca trenul să nu mai poată înainta. 2. Întăritură de pământ sau de zid la redute și la tranșee, pentru protejarea luptătorilor. – Din it. parapetto, fr. parapet, germ. Parapett. DOOM
parapét s. n., pl. parapéte
parapeturilor
PARAPÉT, parapete, s. n. 1. Perete (de înălțime mică) din piatră, lemn, metal etc. care servește la delimitarea teraselor, a podurilor, a marginilor unei șosele etc. ♦ Prelungire a bordurilor unei nave, deasupra punții superioare, având rolul de a proteja oamenii, instalațiile și obiectele de pe punte contra valurilor. ♦ Obstacol așezat la capătul unei linii ferate pentru ca trenul să nu mai poată înainta. 2. Întăritură de pământ sau de zid la redute și la tranșee, pentru protejarea luptătorilor. – Din it. parapetto, fr. parapet, germ. Parapett. DOOM
parapét s. n., pl. parapéte
parapitec
PARAPITÉC, parapiteci, s. m. Gen de primate fosile din oligocen; primată din acest gen. – Din fr. parapithèque. DOOM
!parapitéc s. m., pl. parapitéci
parapiteci
PARAPITÉC, parapiteci, s. m. Gen de primate fosile din oligocen; primată din acest gen. – Din fr. parapithèque. DOOM
!parapitéc s. m., pl. parapitéci
parapitecii
PARAPITÉC, parapiteci, s. m. Gen de primate fosile din oligocen; primată din acest gen. – Din fr. parapithèque. DOOM
!parapitéc s. m., pl. parapitéci
parapitecilor
PARAPITÉC, parapiteci, s. m. Gen de primate fosile din oligocen; primată din acest gen. – Din fr. parapithèque. DOOM
!parapitéc s. m., pl. parapitéci
parapitecul
PARAPITÉC, parapiteci, s. m. Gen de primate fosile din oligocen; primată din acest gen. – Din fr. parapithèque. DOOM
!parapitéc s. m., pl. parapitéci
parapitecului
PARAPITÉC, parapiteci, s. m. Gen de primate fosile din oligocen; primată din acest gen. – Din fr. parapithèque. DOOM
!parapitéc s. m., pl. parapitéci
paraplasma
PARAPLÁSMĂ, paraplasme, s. f. (Biol.) Structură citoplasmatică temporară care apare în anumite perioade funcționale ale celulei. – Din fr. paraplasme.
paraplasme
PARAPLÁSMĂ, paraplasme, s. f. (Biol.) Structură citoplasmatică temporară care apare în anumite perioade funcționale ale celulei. – Din fr. paraplasme.
paraplasmei
PARAPLÁSMĂ, paraplasme, s. f. (Biol.) Structură citoplasmatică temporară care apare în anumite perioade funcționale ale celulei. – Din fr. paraplasme.
paraplasmele
PARAPLÁSMĂ, paraplasme, s. f. (Biol.) Structură citoplasmatică temporară care apare în anumite perioade funcționale ale celulei. – Din fr. paraplasme.
paraplasmelor
PARAPLÁSMĂ, paraplasme, s. f. (Biol.) Structură citoplasmatică temporară care apare în anumite perioade funcționale ale celulei. – Din fr. paraplasme.
paraplegia
PARAPLEGÍE, paraplegii, s. f. Paralizia ambelor membre inferioare. – Din fr. paraplégie. DOOM
paraplegíe (-ra-ple-) s. f., art. paraplegía, g.-d. art. paraplegíei; pl. paraplegíi, art. paraplegíile
paraplegic
PARAPLÉGIC, -Ă, paraplegici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de paraplegie. – Din fr. paraplégique. DOOM
paraplégic (-ra-ple-) adj. m., s. m., pl. paraplégici; adj. f., s. f. paraplégică, pl. paraplégice
paraplegic
PARAPLÉGIC, -Ă, paraplegici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de paraplegie. – Din fr. paraplégique. DOOM
paraplégic (-ra-ple-) adj. m., s. m., pl. paraplégici; adj. f., s. f. paraplégică, pl. paraplégice
paraplegica
PARAPLÉGIC, -Ă, paraplegici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de paraplegie. – Din fr. paraplégique. DOOM
paraplégic (-ra-ple-) adj. m., s. m., pl. paraplégici; adj. f., s. f. paraplégică, pl. paraplégice
paraplegica
PARAPLÉGIC, -Ă, paraplegici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de paraplegie. – Din fr. paraplégique. DOOM
paraplégic (-ra-ple-) adj. m., s. m., pl. paraplégici; adj. f., s. f. paraplégică, pl. paraplégice
paraplegice
PARAPLÉGIC, -Ă, paraplegici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de paraplegie. – Din fr. paraplégique. DOOM
paraplégic (-ra-ple-) adj. m., s. m., pl. paraplégici; adj. f., s. f. paraplégică, pl. paraplégice
paraplegice
PARAPLÉGIC, -Ă, paraplegici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de paraplegie. – Din fr. paraplégique. DOOM
paraplégic (-ra-ple-) adj. m., s. m., pl. paraplégici; adj. f., s. f. paraplégică, pl. paraplégice
paraplegicei
PARAPLÉGIC, -Ă, paraplegici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de paraplegie. – Din fr. paraplégique. DOOM
paraplégic (-ra-ple-) adj. m., s. m., pl. paraplégici; adj. f., s. f. paraplégică, pl. paraplégice
paraplegicei
PARAPLÉGIC, -Ă, paraplegici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de paraplegie. – Din fr. paraplégique. DOOM
paraplégic (-ra-ple-) adj. m., s. m., pl. paraplégici; adj. f., s. f. paraplégică, pl. paraplégice
paraplegicele
PARAPLÉGIC, -Ă, paraplegici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de paraplegie. – Din fr. paraplégique. DOOM
paraplégic (-ra-ple-) adj. m., s. m., pl. paraplégici; adj. f., s. f. paraplégică, pl. paraplégice
paraplegicele
PARAPLÉGIC, -Ă, paraplegici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de paraplegie. – Din fr. paraplégique. DOOM
paraplégic (-ra-ple-) adj. m., s. m., pl. paraplégici; adj. f., s. f. paraplégică, pl. paraplégice
paraplegicelor
PARAPLÉGIC, -Ă, paraplegici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de paraplegie. – Din fr. paraplégique. DOOM
paraplégic (-ra-ple-) adj. m., s. m., pl. paraplégici; adj. f., s. f. paraplégică, pl. paraplégice
paraplegicelor
PARAPLÉGIC, -Ă, paraplegici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de paraplegie. – Din fr. paraplégique. DOOM
paraplégic (-ra-ple-) adj. m., s. m., pl. paraplégici; adj. f., s. f. paraplégică, pl. paraplégice
paraplegici
PARAPLÉGIC, -Ă, paraplegici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de paraplegie. – Din fr. paraplégique. DOOM
paraplégic (-ra-ple-) adj. m., s. m., pl. paraplégici; adj. f., s. f. paraplégică, pl. paraplégice
paraplegici
PARAPLÉGIC, -Ă, paraplegici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de paraplegie. – Din fr. paraplégique. DOOM
paraplégic (-ra-ple-) adj. m., s. m., pl. paraplégici; adj. f., s. f. paraplégică, pl. paraplégice
paraplegicii
PARAPLÉGIC, -Ă, paraplegici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de paraplegie. – Din fr. paraplégique. DOOM
paraplégic (-ra-ple-) adj. m., s. m., pl. paraplégici; adj. f., s. f. paraplégică, pl. paraplégice
paraplegicii
PARAPLÉGIC, -Ă, paraplegici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de paraplegie. – Din fr. paraplégique. DOOM
paraplégic (-ra-ple-) adj. m., s. m., pl. paraplégici; adj. f., s. f. paraplégică, pl. paraplégice
paraplegicilor
PARAPLÉGIC, -Ă, paraplegici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de paraplegie. – Din fr. paraplégique. DOOM
paraplégic (-ra-ple-) adj. m., s. m., pl. paraplégici; adj. f., s. f. paraplégică, pl. paraplégice
paraplegicilor
PARAPLÉGIC, -Ă, paraplegici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de paraplegie. – Din fr. paraplégique. DOOM
paraplégic (-ra-ple-) adj. m., s. m., pl. paraplégici; adj. f., s. f. paraplégică, pl. paraplégice
paraplegicul
PARAPLÉGIC, -Ă, paraplegici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de paraplegie. – Din fr. paraplégique. DOOM
paraplégic (-ra-ple-) adj. m., s. m., pl. paraplégici; adj. f., s. f. paraplégică, pl. paraplégice
paraplegicul
PARAPLÉGIC, -Ă, paraplegici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de paraplegie. – Din fr. paraplégique. DOOM
paraplégic (-ra-ple-) adj. m., s. m., pl. paraplégici; adj. f., s. f. paraplégică, pl. paraplégice
paraplegicului
PARAPLÉGIC, -Ă, paraplegici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de paraplegie. – Din fr. paraplégique. DOOM
paraplégic (-ra-ple-) adj. m., s. m., pl. paraplégici; adj. f., s. f. paraplégică, pl. paraplégice
paraplegicului
PARAPLÉGIC, -Ă, paraplegici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de paraplegie. – Din fr. paraplégique. DOOM
paraplégic (-ra-ple-) adj. m., s. m., pl. paraplégici; adj. f., s. f. paraplégică, pl. paraplégice
paraplegie
PARAPLEGÍE, paraplegii, s. f. Paralizia ambelor membre inferioare. – Din fr. paraplégie. DOOM
paraplegíe (-ra-ple-) s. f., art. paraplegía, g.-d. art. paraplegíei; pl. paraplegíi, art. paraplegíile
paraplegiei
PARAPLEGÍE, paraplegii, s. f. Paralizia ambelor membre inferioare. – Din fr. paraplégie. DOOM
paraplegíe (-ra-ple-) s. f., art. paraplegía, g.-d. art. paraplegíei; pl. paraplegíi, art. paraplegíile
paraplegii
PARAPLEGÍE, paraplegii, s. f. Paralizia ambelor membre inferioare. – Din fr. paraplégie. DOOM
paraplegíe (-ra-ple-) s. f., art. paraplegía, g.-d. art. paraplegíei; pl. paraplegíi, art. paraplegíile
paraplegiile
PARAPLEGÍE, paraplegii, s. f. Paralizia ambelor membre inferioare. – Din fr. paraplégie. DOOM
paraplegíe (-ra-ple-) s. f., art. paraplegía, g.-d. art. paraplegíei; pl. paraplegíi, art. paraplegíile
paraplegiilor
PARAPLEGÍE, paraplegii, s. f. Paralizia ambelor membre inferioare. – Din fr. paraplégie. DOOM
paraplegíe (-ra-ple-) s. f., art. paraplegía, g.-d. art. paraplegíei; pl. paraplegíi, art. paraplegíile
paraplexia
PARAPLEXÍE s.f. Paralizie care nu afectează decât o parte a corpului. [Gen. -iei. / < fr. paraplexie].
paraplexie
PARAPLEXÍE s.f. Paralizie care nu afectează decât o parte a corpului. [Gen. -iei. / < fr. paraplexie].
paraplexiei
PARAPLEXÍE s.f. Paralizie care nu afectează decât o parte a corpului. [Gen. -iei. / < fr. paraplexie].
paraplexii
PARAPLEXÍE s.f. Paralizie care nu afectează decât o parte a corpului. [Gen. -iei. / < fr. paraplexie].
paraplexiile
PARAPLEXÍE s.f. Paralizie care nu afectează decât o parte a corpului. [Gen. -iei. / < fr. paraplexie].
paraplexiilor
PARAPLEXÍE s.f. Paralizie care nu afectează decât o parte a corpului. [Gen. -iei. / < fr. paraplexie].
parapod
PARAPÓD, parapode, s. n. (Zool.) Apendice bilobat al unor viermi, care servește la deplasare. – Din fr. parapode. DOOM
parapód s. n., pl. parapóde
parapod
PARAPÓD, parapoade, s. n. (Zool.) Apendice bilobat al unor viermi, care servește la deplasare. – Din fr. parapode.
parapode
PARAPÓD, parapode, s. n. (Zool.) Apendice bilobat al unor viermi, care servește la deplasare. – Din fr. parapode. DOOM
parapód s. n., pl. parapóde
parapodele
PARAPÓD, parapode, s. n. (Zool.) Apendice bilobat al unor viermi, care servește la deplasare. – Din fr. parapode. DOOM
parapód s. n., pl. parapóde
parapodelor
PARAPÓD, parapode, s. n. (Zool.) Apendice bilobat al unor viermi, care servește la deplasare. – Din fr. parapode. DOOM
parapód s. n., pl. parapóde
parapodul
PARAPÓD, parapode, s. n. (Zool.) Apendice bilobat al unor viermi, care servește la deplasare. – Din fr. parapode. DOOM
parapód s. n., pl. parapóde
parapodului
PARAPÓD, parapode, s. n. (Zool.) Apendice bilobat al unor viermi, care servește la deplasare. – Din fr. parapode. DOOM
parapód s. n., pl. parapóde
parapon
PARÁPON s. n. (Înv. și fam.) Supărare; tristețe; necaz, ciudă. [Acc. și: parapón] – Din ngr. paráponon. DOOM
!parápon/parapón (înv., fam.) s. n.
parapon
PARÁPON s. n. (Înv., reg. și fam.) Supărare; tristețe; necaz, ciudă. [Acc. și: parapón] – Din ngr. paráponon.
paraponisea
PARAPONISÍ, paraponisesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se supăra. – Din ngr. paraponísome (viit. lui paraponó). DOOM
!paraponisí (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se paraponiséște, imperf. 3 sg. se paraponiseá; conj. prez. 3 să se paraponiseáscă
paraponiseai
PARAPONISÍ, paraponisesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se supăra. – Din ngr. paraponísome (viit. lui paraponó). DOOM
!paraponisí (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se paraponiséște, imperf. 3 sg. se paraponiseá; conj. prez. 3 să se paraponiseáscă
paraponiseala
PARAPONISEÁLĂ, paraponiseli, s. f. (Înv.) Supărare, nemulțumire; necaz, ciudă. – Paraponisi + suf. -eală. DOOM
paraponiseálă (înv.) s. f., g.-d. art. paraponisélii; pl. paraponiséli
paraponiseam
PARAPONISÍ, paraponisesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se supăra. – Din ngr. paraponísome (viit. lui paraponó). DOOM
!paraponisí (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se paraponiséște, imperf. 3 sg. se paraponiseá; conj. prez. 3 să se paraponiseáscă
paraponisească
PARAPONISÍ, paraponisesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se supăra. – Din ngr. paraponísome (viit. lui paraponó). DOOM
!paraponisí (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se paraponiséște, imperf. 3 sg. se paraponiseá; conj. prez. 3 să se paraponiseáscă
paraponiseau
PARAPONISÍ, paraponisesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se supăra. – Din ngr. paraponísome (viit. lui paraponó). DOOM
!paraponisí (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se paraponiséște, imperf. 3 sg. se paraponiseá; conj. prez. 3 să se paraponiseáscă
paraponiseați
PARAPONISÍ, paraponisesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se supăra. – Din ngr. paraponísome (viit. lui paraponó). DOOM
!paraponisí (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se paraponiséște, imperf. 3 sg. se paraponiseá; conj. prez. 3 să se paraponiseáscă
paraponiseli
PARAPONISEÁLĂ, paraponiseli, s. f. (Înv.) Supărare, nemulțumire; necaz, ciudă. – Paraponisi + suf. -eală. DOOM
paraponiseálă (înv.) s. f., g.-d. art. paraponisélii; pl. paraponiséli
paraponiselii
PARAPONISEÁLĂ, paraponiseli, s. f. (Înv.) Supărare, nemulțumire; necaz, ciudă. – Paraponisi + suf. -eală. DOOM
paraponiseálă (înv.) s. f., g.-d. art. paraponisélii; pl. paraponiséli
paraponiselile
PARAPONISEÁLĂ, paraponiseli, s. f. (Înv.) Supărare, nemulțumire; necaz, ciudă. – Paraponisi + suf. -eală. DOOM
paraponiseálă (înv.) s. f., g.-d. art. paraponisélii; pl. paraponiséli
paraponiselilor
PARAPONISEÁLĂ, paraponiseli, s. f. (Înv.) Supărare, nemulțumire; necaz, ciudă. – Paraponisi + suf. -eală. DOOM
paraponiseálă (înv.) s. f., g.-d. art. paraponisélii; pl. paraponiséli
paraponisesc
PARAPONISÍ, paraponisesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se supăra. – Din ngr. paraponísome (viit. lui paraponó). DOOM
!paraponisí (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se paraponiséște, imperf. 3 sg. se paraponiseá; conj. prez. 3 să se paraponiseáscă
paraponisește
PARAPONISÍ, paraponisesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se supăra. – Din ngr. paraponísome (viit. lui paraponó). DOOM
!paraponisí (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se paraponiséște, imperf. 3 sg. se paraponiseá; conj. prez. 3 să se paraponiseáscă
paraponisești
PARAPONISÍ, paraponisesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se supăra. – Din ngr. paraponísome (viit. lui paraponó). DOOM
!paraponisí (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se paraponiséște, imperf. 3 sg. se paraponiseá; conj. prez. 3 să se paraponiseáscă
paraponisi
PARAPONISÍ, paraponisesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se supăra. – Din ngr. paraponísome (viit. lui paraponó). DOOM
!paraponisí (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se paraponiséște, imperf. 3 sg. se paraponiseá; conj. prez. 3 să se paraponiseáscă
paraponisii
PARAPONISÍ, paraponisesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se supăra. – Din ngr. paraponísome (viit. lui paraponó). DOOM
!paraponisí (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se paraponiséște, imperf. 3 sg. se paraponiseá; conj. prez. 3 să se paraponiseáscă
paraponisim
PARAPONISÍ, paraponisesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se supăra. – Din ngr. paraponísome (viit. lui paraponó). DOOM
!paraponisí (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se paraponiséște, imperf. 3 sg. se paraponiseá; conj. prez. 3 să se paraponiseáscă
paraponisind
PARAPONISÍ, paraponisesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se supăra. – Din ngr. paraponísome (viit. lui paraponó). DOOM
!paraponisí (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se paraponiséște, imperf. 3 sg. se paraponiseá; conj. prez. 3 să se paraponiseáscă
paraponisire
PARAPONISÍ, paraponisesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se supăra. – Din ngr. paraponísome (viit. lui paraponó). DOOM
!paraponisí (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se paraponiséște, imperf. 3 sg. se paraponiseá; conj. prez. 3 să se paraponiseáscă
paraponisire
PARAPONISÍRE, paraponisiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a se paraponisi și rezultatul ei. – V. paraponisi. DOOM
paraponisíre (înv.) s. f., g.-d. art. paraponisírii; pl. paraponisíri
paraponisirea
PARAPONISÍRE, paraponisiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a se paraponisi și rezultatul ei. – V. paraponisi. DOOM
paraponisíre (înv.) s. f., g.-d. art. paraponisírii; pl. paraponisíri
paraponisiri
PARAPONISÍRE, paraponisiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a se paraponisi și rezultatul ei. – V. paraponisi. DOOM
paraponisíre (înv.) s. f., g.-d. art. paraponisírii; pl. paraponisíri
paraponisirii
PARAPONISÍRE, paraponisiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a se paraponisi și rezultatul ei. – V. paraponisi. DOOM
paraponisíre (înv.) s. f., g.-d. art. paraponisírii; pl. paraponisíri
paraponisirile
PARAPONISÍRE, paraponisiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a se paraponisi și rezultatul ei. – V. paraponisi. DOOM
paraponisíre (înv.) s. f., g.-d. art. paraponisírii; pl. paraponisíri
paraponisirilor
PARAPONISÍRE, paraponisiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a se paraponisi și rezultatul ei. – V. paraponisi. DOOM
paraponisíre (înv.) s. f., g.-d. art. paraponisírii; pl. paraponisíri
paraponisiră
PARAPONISÍ, paraponisesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se supăra. – Din ngr. paraponísome (viit. lui paraponó). DOOM
!paraponisí (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se paraponiséște, imperf. 3 sg. se paraponiseá; conj. prez. 3 să se paraponiseáscă
paraponisirăm
PARAPONISÍ, paraponisesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se supăra. – Din ngr. paraponísome (viit. lui paraponó). DOOM
!paraponisí (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se paraponiséște, imperf. 3 sg. se paraponiseá; conj. prez. 3 să se paraponiseáscă
paraponisirăți
PARAPONISÍ, paraponisesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se supăra. – Din ngr. paraponísome (viit. lui paraponó). DOOM
!paraponisí (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se paraponiséște, imperf. 3 sg. se paraponiseá; conj. prez. 3 să se paraponiseáscă
paraponisise
PARAPONISÍ, paraponisesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se supăra. – Din ngr. paraponísome (viit. lui paraponó). DOOM
!paraponisí (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se paraponiséște, imperf. 3 sg. se paraponiseá; conj. prez. 3 să se paraponiseáscă
paraponisisem
PARAPONISÍ, paraponisesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se supăra. – Din ngr. paraponísome (viit. lui paraponó). DOOM
!paraponisí (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se paraponiséște, imperf. 3 sg. se paraponiseá; conj. prez. 3 să se paraponiseáscă
paraponisiseră
PARAPONISÍ, paraponisesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se supăra. – Din ngr. paraponísome (viit. lui paraponó). DOOM
!paraponisí (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se paraponiséște, imperf. 3 sg. se paraponiseá; conj. prez. 3 să se paraponiseáscă
paraponisiserăm
PARAPONISÍ, paraponisesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se supăra. – Din ngr. paraponísome (viit. lui paraponó). DOOM
!paraponisí (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se paraponiséște, imperf. 3 sg. se paraponiseá; conj. prez. 3 să se paraponiseáscă
paraponisiserăți
PARAPONISÍ, paraponisesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se supăra. – Din ngr. paraponísome (viit. lui paraponó). DOOM
!paraponisí (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se paraponiséște, imperf. 3 sg. se paraponiseá; conj. prez. 3 să se paraponiseáscă
paraponisiseși
PARAPONISÍ, paraponisesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se supăra. – Din ngr. paraponísome (viit. lui paraponó). DOOM
!paraponisí (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se paraponiséște, imperf. 3 sg. se paraponiseá; conj. prez. 3 să se paraponiseáscă
paraponisiseți
PARAPONISÍ, paraponisesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se supăra. – Din ngr. paraponísome (viit. lui paraponó). DOOM
!paraponisí (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se paraponiséște, imperf. 3 sg. se paraponiseá; conj. prez. 3 să se paraponiseáscă
paraponisit
PARAPONISÍ, paraponisesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se supăra. – Din ngr. paraponísome (viit. lui paraponó). DOOM
!paraponisí (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se paraponiséște, imperf. 3 sg. se paraponiseá; conj. prez. 3 să se paraponiseáscă
paraponisit
PARAPONISÍT, -Ă, paraponisiți, -te, adj. (Înv. și fam.; adesea substantivat) Supărat, necăjit, nemulțumit; amărât. – V. paraponisi.
paraponisiși
PARAPONISÍ, paraponisesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se supăra. – Din ngr. paraponísome (viit. lui paraponó). DOOM
!paraponisí (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se paraponiséște, imperf. 3 sg. se paraponiseá; conj. prez. 3 să se paraponiseáscă
paraponisiți
PARAPONISÍ, paraponisesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se supăra. – Din ngr. paraponísome (viit. lui paraponó). DOOM
!paraponisí (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se paraponiséște, imperf. 3 sg. se paraponiseá; conj. prez. 3 să se paraponiseáscă
parapsihic
PARAPSÍHIC, -Ă adj. Metapsihic. [Cf. it. parapsichico, fr. parapsychique].
parapsihica
PARAPSÍHIC, -Ă adj. Metapsihic. [Cf. it. parapsichico, fr. parapsychique].
parapsihice
PARAPSÍHIC, -Ă adj. Metapsihic. [Cf. it. parapsichico, fr. parapsychique].
parapsihicei
PARAPSÍHIC, -Ă adj. Metapsihic. [Cf. it. parapsichico, fr. parapsychique].
parapsihicele
PARAPSÍHIC, -Ă adj. Metapsihic. [Cf. it. parapsichico, fr. parapsychique].
parapsihicelor
PARAPSÍHIC, -Ă adj. Metapsihic. [Cf. it. parapsichico, fr. parapsychique].
parapsihici
PARAPSÍHIC, -Ă adj. Metapsihic. [Cf. it. parapsichico, fr. parapsychique].
parapsihicii
PARAPSÍHIC, -Ă adj. Metapsihic. [Cf. it. parapsichico, fr. parapsychique].
parapsihicilor
PARAPSÍHIC, -Ă adj. Metapsihic. [Cf. it. parapsichico, fr. parapsychique].
parapsihicul
PARAPSÍHIC, -Ă adj. Metapsihic. [Cf. it. parapsichico, fr. parapsychique].
parapsihicului
PARAPSÍHIC, -Ă adj. Metapsihic. [Cf. it. parapsichico, fr. parapsychique].
parapsihologia
PARAPSIHOLOGÍE s. f. Ramură a psihologiei care studiază fenomenele psihice paranormale (percepția extrasenzorială, telepatia etc.) care nu sunt încă explicate științific; metapsihologie. – Din fr. parapsychologie. DOOM
*parapsihologíe (-rap-si-/-ra-psi-) s. f., art. parapsihología, g.-d. parapsihologíi, art. parapsihologíei
parapsihologic
PARAPSIHOLÓGIC, -Ă, parapsihologici, -ce, adj. Referitor la parapsihologie, de parapsihologie. – Din fr. parapsychologique.
parapsihologica
PARAPSIHOLÓGIC, -Ă, parapsihologici, -ce, adj. Referitor la parapsihologie, de parapsihologie. – Din fr. parapsychologique.
parapsihologice
PARAPSIHOLÓGIC, -Ă, parapsihologici, -ce, adj. Referitor la parapsihologie, de parapsihologie. – Din fr. parapsychologique.
parapsihologicei
PARAPSIHOLÓGIC, -Ă, parapsihologici, -ce, adj. Referitor la parapsihologie, de parapsihologie. – Din fr. parapsychologique.
parapsihologicele
PARAPSIHOLÓGIC, -Ă, parapsihologici, -ce, adj. Referitor la parapsihologie, de parapsihologie. – Din fr. parapsychologique.
parapsihologicelor
PARAPSIHOLÓGIC, -Ă, parapsihologici, -ce, adj. Referitor la parapsihologie, de parapsihologie. – Din fr. parapsychologique.
parapsihologici
PARAPSIHOLÓGIC, -Ă, parapsihologici, -ce, adj. Referitor la parapsihologie, de parapsihologie. – Din fr. parapsychologique.
parapsihologicii
PARAPSIHOLÓGIC, -Ă, parapsihologici, -ce, adj. Referitor la parapsihologie, de parapsihologie. – Din fr. parapsychologique.
parapsihologicilor
PARAPSIHOLÓGIC, -Ă, parapsihologici, -ce, adj. Referitor la parapsihologie, de parapsihologie. – Din fr. parapsychologique.
parapsihologicul
PARAPSIHOLÓGIC, -Ă, parapsihologici, -ce, adj. Referitor la parapsihologie, de parapsihologie. – Din fr. parapsychologique.
parapsihologicului
PARAPSIHOLÓGIC, -Ă, parapsihologici, -ce, adj. Referitor la parapsihologie, de parapsihologie. – Din fr. parapsychologique.
parapsihologie
PARAPSIHOLOGÍE s. f. Ramură a psihologiei care studiază fenomenele psihice paranormale (percepția extrasenzorială, telepatia etc.) care nu sunt încă explicate științific; metapsihologie. – Din fr. parapsychologie. DOOM
*parapsihologíe (-rap-si-/-ra-psi-) s. f., art. parapsihología, g.-d. parapsihologíi, art. parapsihologíei
parapsihologiei
PARAPSIHOLOGÍE s. f. Ramură a psihologiei care studiază fenomenele psihice paranormale (percepția extrasenzorială, telepatia etc.) care nu sunt încă explicate științific; metapsihologie. – Din fr. parapsychologie. DOOM
*parapsihologíe (-rap-si-/-ra-psi-) s. f., art. parapsihología, g.-d. parapsihologíi, art. parapsihologíei
parapsihologii
PARAPSIHOLOGÍE s. f. Ramură a psihologiei care studiază fenomenele psihice paranormale (percepția extrasenzorială, telepatia etc.) care nu sunt încă explicate științific; metapsihologie. – Din fr. parapsychologie. DOOM
*parapsihologíe (-rap-si-/-ra-psi-) s. f., art. parapsihología, g.-d. parapsihologíi, art. parapsihologíei
parare
PARÁ4, parez, vb. I. Tranz. A evita printr-o contralovitură o lovitură a adversarului la duel, la scrimă etc. ♦ P. gener. A reuși să evite, să facă față. – Din fr. parer. DOOM
pará2 (a ~) vb., ind. prez. 3 pareáză
parare
PARÁ4, parez, vb. I. Tranz. A evita printr-o contralovitură o lovitură a adversarului la duel, la scrimă etc. ♦ P. gener. A reuși să evite, să facă față. – Din fr. parer.
pararoca
PARARÓCĂ s.f. Rocă metamorfică provenită din transformarea rocilor sedimentare. [Et. incertă]. DOOM
pararócă s. f., g.-d. art. pararócii; pl. pararóci
pararoci
PARARÓCĂ s.f. Rocă metamorfică provenită din transformarea rocilor sedimentare. [Et. incertă]. DOOM
pararócă s. f., g.-d. art. pararócii; pl. pararóci
pararocii
PARARÓCĂ s.f. Rocă metamorfică provenită din transformarea rocilor sedimentare. [Et. incertă]. DOOM
pararócă s. f., g.-d. art. pararócii; pl. pararóci
pararocile
PARARÓCĂ s.f. Rocă metamorfică provenită din transformarea rocilor sedimentare. [Et. incertă]. DOOM
pararócă s. f., g.-d. art. pararócii; pl. pararóci
pararocilor
PARARÓCĂ s.f. Rocă metamorfică provenită din transformarea rocilor sedimentare. [Et. incertă]. DOOM
pararócă s. f., g.-d. art. pararócii; pl. pararóci
parară
PARÁ4, parez, vb. I. Tranz. A evita printr-o contralovitură o lovitură a adversarului la duel, la scrimă etc. ♦ P. gener. A reuși să evite, să facă față. – Din fr. parer. DOOM
pará2 (a ~) vb., ind. prez. 3 pareáză
pararăm
PARÁ4, parez, vb. I. Tranz. A evita printr-o contralovitură o lovitură a adversarului la duel, la scrimă etc. ♦ P. gener. A reuși să evite, să facă față. – Din fr. parer. DOOM
pará2 (a ~) vb., ind. prez. 3 pareáză
pararăți
PARÁ4, parez, vb. I. Tranz. A evita printr-o contralovitură o lovitură a adversarului la duel, la scrimă etc. ♦ P. gener. A reuși să evite, să facă față. – Din fr. parer. DOOM
pará2 (a ~) vb., ind. prez. 3 pareáză
paraschiva
Paraschíva s. f. – Nume de femeie. Ngr. παρασϰευή. – Der. chivuță, s. f. (București, femeie care se angajează mai ales pentru văruit pereții); părăscuță, s. f. (Trans., ploșniță).
parascovenia
PARASCOVÉNIE, parascovenii, s. f. (Fam.) Năzbâtie, drăcie, poznă; fleac, nimic. – Et. nec. DOOM
parascovénie (fam.) (-ni-e) s. f., art. parascovénia (-ni-a), g.-d. art. parascovéniei; pl. parascovénii, art. parascovéniile (-ni-i-)
parascovenie
PARASCOVÉNIE, parascovenii, s. f. (Fam.) Năzbâtie, drăcie, poznă; fleac, nimic. – Et. nec. DOOM
parascovénie (fam.) (-ni-e) s. f., art. parascovénia (-ni-a), g.-d. art. parascovéniei; pl. parascovénii, art. parascovéniile (-ni-i-)
parascoveniei
PARASCOVÉNIE, parascovenii, s. f. (Fam.) Năzbâtie, drăcie, poznă; fleac, nimic. – Et. nec. DOOM
parascovénie (fam.) (-ni-e) s. f., art. parascovénia (-ni-a), g.-d. art. parascovéniei; pl. parascovénii, art. parascovéniile (-ni-i-)
parascovenii
PARASCOVÉNIE, parascovenii, s. f. (Fam.) Năzbâtie, drăcie, poznă; fleac, nimic. – Et. nec. DOOM
parascovénie (fam.) (-ni-e) s. f., art. parascovénia (-ni-a), g.-d. art. parascovéniei; pl. parascovénii, art. parascovéniile (-ni-i-)
parascoveniile
PARASCOVÉNIE, parascovenii, s. f. (Fam.) Năzbâtie, drăcie, poznă; fleac, nimic. – Et. nec. DOOM
parascovénie (fam.) (-ni-e) s. f., art. parascovénia (-ni-a), g.-d. art. parascovéniei; pl. parascovénii, art. parascovéniile (-ni-i-)
parascoveniilor
PARASCOVÉNIE, parascovenii, s. f. (Fam.) Năzbâtie, drăcie, poznă; fleac, nimic. – Et. nec. DOOM
parascovénie (fam.) (-ni-e) s. f., art. parascovénia (-ni-a), g.-d. art. parascovéniei; pl. parascovénii, art. parascovéniile (-ni-i-)
parascântei
PARASCÂNTÉI, parascântei, s. n. Dispozitiv montat la locomotive, la cubilouri etc., care reține particulele solide incandescente, pentru a preveni incendiile. ♦ Ecran izolant care previne descărcările electrice sau deteriorările pe care acestea le-ar produce. – Para2- + scânteie. DOOM
!parascântéi (-ras-cân-/-ra-scân-) s. n., pl. parascântéi, art. parascântéile (-te-i-)
parascânteie
PARASCÂNTÉIE, parascântei, s. f. Dispozitiv montat la locomotive și la cubilouri, care reține particulele solide incandescente, pentru ca acestea să nu iasă pe coș și să provoace incendii. ♦ Ecran izolant, necombustibil, care previne descărcările electrice sau deteriorările pe care acestea le-ar produce. – Din para1- + scânteie (după fr. pare-étincelles).
parascânteile
PARASCÂNTÉI, parascântei, s. n. Dispozitiv montat la locomotive, la cubilouri etc., care reține particulele solide incandescente, pentru a preveni incendiile. ♦ Ecran izolant care previne descărcările electrice sau deteriorările pe care acestea le-ar produce. – Para2- + scânteie. DOOM
!parascântéi (-ras-cân-/-ra-scân-) s. n., pl. parascântéi, art. parascântéile (-te-i-)
parascânteilor
PARASCÂNTÉI, parascântei, s. n. Dispozitiv montat la locomotive, la cubilouri etc., care reține particulele solide incandescente, pentru a preveni incendiile. ♦ Ecran izolant care previne descărcările electrice sau deteriorările pe care acestea le-ar produce. – Para2- + scânteie. DOOM
!parascântéi (-ras-cân-/-ra-scân-) s. n., pl. parascântéi, art. parascântéile (-te-i-)
parascânteiul
PARASCÂNTÉI, parascântei, s. n. Dispozitiv montat la locomotive, la cubilouri etc., care reține particulele solide incandescente, pentru a preveni incendiile. ♦ Ecran izolant care previne descărcările electrice sau deteriorările pe care acestea le-ar produce. – Para2- + scânteie. DOOM
!parascântéi (-ras-cân-/-ra-scân-) s. n., pl. parascântéi, art. parascântéile (-te-i-)
parascânteiului
PARASCÂNTÉI, parascântei, s. n. Dispozitiv montat la locomotive, la cubilouri etc., care reține particulele solide incandescente, pentru a preveni incendiile. ♦ Ecran izolant care previne descărcările electrice sau deteriorările pe care acestea le-ar produce. – Para2- + scânteie. DOOM
!parascântéi (-ras-cân-/-ra-scân-) s. n., pl. parascântéi, art. parascântéile (-te-i-)
parascîntei
PARASCÂNTÉI, parascântei, s. n. Dispozitiv montat la locomotive, la cubilouri etc., care reține particulele solide incandescente, pentru a preveni incendiile. ♦ Ecran izolant care previne descărcările electrice sau deteriorările pe care acestea le-ar produce. – Para2- + scânteie. DOOM
!parascântéi (-ras-cân-/-ra-scân-) s. n., pl. parascântéi, art. parascântéile (-te-i-)
parascînteile
PARASCÂNTÉI, parascântei, s. n. Dispozitiv montat la locomotive, la cubilouri etc., care reține particulele solide incandescente, pentru a preveni incendiile. ♦ Ecran izolant care previne descărcările electrice sau deteriorările pe care acestea le-ar produce. – Para2- + scânteie. DOOM
!parascântéi (-ras-cân-/-ra-scân-) s. n., pl. parascântéi, art. parascântéile (-te-i-)
parascînteilor
PARASCÂNTÉI, parascântei, s. n. Dispozitiv montat la locomotive, la cubilouri etc., care reține particulele solide incandescente, pentru a preveni incendiile. ♦ Ecran izolant care previne descărcările electrice sau deteriorările pe care acestea le-ar produce. – Para2- + scânteie. DOOM
!parascântéi (-ras-cân-/-ra-scân-) s. n., pl. parascântéi, art. parascântéile (-te-i-)
parascînteiul
PARASCÂNTÉI, parascântei, s. n. Dispozitiv montat la locomotive, la cubilouri etc., care reține particulele solide incandescente, pentru a preveni incendiile. ♦ Ecran izolant care previne descărcările electrice sau deteriorările pe care acestea le-ar produce. – Para2- + scânteie. DOOM
!parascântéi (-ras-cân-/-ra-scân-) s. n., pl. parascântéi, art. parascântéile (-te-i-)
parascînteiului
PARASCÂNTÉI, parascântei, s. n. Dispozitiv montat la locomotive, la cubilouri etc., care reține particulele solide incandescente, pentru a preveni incendiile. ♦ Ecran izolant care previne descărcările electrice sau deteriorările pe care acestea le-ar produce. – Para2- + scânteie. DOOM
!parascântéi (-ras-cân-/-ra-scân-) s. n., pl. parascântéi, art. parascântéile (-te-i-)
parase
PARÁ4, parez, vb. I. Tranz. A evita printr-o contralovitură o lovitură a adversarului la duel, la scrimă etc. ♦ P. gener. A reuși să evite, să facă față. – Din fr. parer. DOOM
pará2 (a ~) vb., ind. prez. 3 pareáză
paraselenă
PARASELÉNĂ s.f. Fenomen optic constând dintr-un cerc luminos care se observă uneori în jurul Lunii; lună falsă. [< fr. parasélène].
parasem
PARÁ4, parez, vb. I. Tranz. A evita printr-o contralovitură o lovitură a adversarului la duel, la scrimă etc. ♦ P. gener. A reuși să evite, să facă față. – Din fr. parer. DOOM
pará2 (a ~) vb., ind. prez. 3 pareáză
paraseră
PARÁ4, parez, vb. I. Tranz. A evita printr-o contralovitură o lovitură a adversarului la duel, la scrimă etc. ♦ P. gener. A reuși să evite, să facă față. – Din fr. parer. DOOM
pará2 (a ~) vb., ind. prez. 3 pareáză
paraserăm
PARÁ4, parez, vb. I. Tranz. A evita printr-o contralovitură o lovitură a adversarului la duel, la scrimă etc. ♦ P. gener. A reuși să evite, să facă față. – Din fr. parer. DOOM
pará2 (a ~) vb., ind. prez. 3 pareáză
paraserăți
PARÁ4, parez, vb. I. Tranz. A evita printr-o contralovitură o lovitură a adversarului la duel, la scrimă etc. ♦ P. gener. A reuși să evite, să facă față. – Din fr. parer. DOOM
pará2 (a ~) vb., ind. prez. 3 pareáză
parasexualitate
PARASEXUALITÁTE s. f. (Biol.) Totalitate a proceselor de altă natură decât cea sexuală, care antrenează fecundarea fără să aibă loc meioza. [Pr.: -xu-a-] – Din fr. parasexualité.
parasexualitatea
PARASEXUALITÁTE s. f. (Biol.) Totalitate a proceselor de altă natură decât cea sexuală, care antrenează fecundarea fără să aibă loc meioza. [Pr.: -xu-a-] – Din fr. parasexualité.
parasexualități
PARASEXUALITÁTE s. f. (Biol.) Totalitate a proceselor de altă natură decât cea sexuală, care antrenează fecundarea fără să aibă loc meioza. [Pr.: -xu-a-] – Din fr. parasexualité.
parasexualității
PARASEXUALITÁTE s. f. (Biol.) Totalitate a proceselor de altă natură decât cea sexuală, care antrenează fecundarea fără să aibă loc meioza. [Pr.: -xu-a-] – Din fr. parasexualité.
paraseși
PARÁ4, parez, vb. I. Tranz. A evita printr-o contralovitură o lovitură a adversarului la duel, la scrimă etc. ♦ P. gener. A reuși să evite, să facă față. – Din fr. parer. DOOM
pará2 (a ~) vb., ind. prez. 3 pareáză
paraseți
PARÁ4, parez, vb. I. Tranz. A evita printr-o contralovitură o lovitură a adversarului la duel, la scrimă etc. ♦ P. gener. A reuși să evite, să facă față. – Din fr. parer. DOOM
pará2 (a ~) vb., ind. prez. 3 pareáză
parasimbioză
PARASIMBIÓZĂ s.f. Simbioză secundară a unei ciuperci cu un lichen. [Pron. -bi-o-. / < fr. parasymbiose].
parasimpatic
PARASIMPÁTIC, parasimpatice, adj. (În sintagma) Sistem (nervos) parasimpatic (și substantivat, n.) = una dintre cele două părți periferice ale sistemului nervos vegetativ, care încetinește bătăile inimii și accelerează mișcările tubului digestiv. – Din fr. parasympathique. DOOM
*parasimpátic2 s. n.
parasintetic
PARASINTÉTIC, -Ă, parasintetici, -ce, adj., s. n. (Cuvânt, derivat etc.) care este format atât cu un prefix, cât și cu un sufix. – Din fr. parasynthétique. DOOM
parasintétic2 s. n., pl. parasintétice
parasintetica
PARASINTÉTIC, -Ă, parasintetici, -ce, adj., s. n. (Cuvânt, derivat etc.) care este format atât cu un prefix, cât și cu un sufix. – Din fr. parasynthétique. DOOM
parasintétic2 s. n., pl. parasintétice
parasintetice
PARASINTÉTIC, -Ă, parasintetici, -ce, adj., s. n. (Cuvânt, derivat etc.) care este format atât cu un prefix, cât și cu un sufix. – Din fr. parasynthétique. DOOM
parasintétic2 s. n., pl. parasintétice
parasinteticei
PARASINTÉTIC, -Ă, parasintetici, -ce, adj., s. n. (Cuvânt, derivat etc.) care este format atât cu un prefix, cât și cu un sufix. – Din fr. parasynthétique. DOOM
parasintétic2 s. n., pl. parasintétice
parasinteticele
PARASINTÉTIC, -Ă, parasintetici, -ce, adj., s. n. (Cuvânt, derivat etc.) care este format atât cu un prefix, cât și cu un sufix. – Din fr. parasynthétique. DOOM
parasintétic2 s. n., pl. parasintétice
parasinteticelor
PARASINTÉTIC, -Ă, parasintetici, -ce, adj., s. n. (Cuvânt, derivat etc.) care este format atât cu un prefix, cât și cu un sufix. – Din fr. parasynthétique. DOOM
parasintétic2 s. n., pl. parasintétice
parasintetici
PARASINTÉTIC, -Ă, parasintetici, -ce, adj., s. n. (Cuvânt, derivat etc.) care este format atât cu un prefix, cât și cu un sufix. – Din fr. parasynthétique. DOOM
parasintétic2 s. n., pl. parasintétice
parasinteticii
PARASINTÉTIC, -Ă, parasintetici, -ce, adj., s. n. (Cuvânt, derivat etc.) care este format atât cu un prefix, cât și cu un sufix. – Din fr. parasynthétique. DOOM
parasintétic2 s. n., pl. parasintétice
parasinteticilor
PARASINTÉTIC, -Ă, parasintetici, -ce, adj., s. n. (Cuvânt, derivat etc.) care este format atât cu un prefix, cât și cu un sufix. – Din fr. parasynthétique. DOOM
parasintétic2 s. n., pl. parasintétice
parasinteticul
PARASINTÉTIC, -Ă, parasintetici, -ce, adj., s. n. (Cuvânt, derivat etc.) care este format atât cu un prefix, cât și cu un sufix. – Din fr. parasynthétique. DOOM
parasintétic2 s. n., pl. parasintétice
parasinteticului
PARASINTÉTIC, -Ă, parasintetici, -ce, adj., s. n. (Cuvânt, derivat etc.) care este format atât cu un prefix, cât și cu un sufix. – Din fr. parasynthétique. DOOM
parasintétic2 s. n., pl. parasintétice
parasol
PARASÓL, parasoluri, s. n. 1. (Înv. și reg.) Umbrelă (de soare). 2. Aripă de avion monoplan (așezată deasupra fuzelajului). – Din germ. Parasol, fr. parasol. DOOM
parasól (înv., reg.) s. n., pl. parasóluri
parasolar
PARASOLÁR, parasolare, s. n. 1. Dispozitiv (în formă de pâlnie) montat la obiectivul aparatului de fotografiat sau de filmat pentru a împiedica pătrunderea luminii suplimentare în aparat. 2. Apărătoare formată dintr-o placă transparentă (colorată) sau opacă, montată în interiorul unui autovehicul, deasupra parbrizului, pentru a proteja pe șofer de lumina directă a soarelui. – Para2- + solar. DOOM
parasolár s. n., pl. parasoláre
parasolare
PARASOLÁR, parasolare, s. n. 1. Dispozitiv (în formă de pâlnie) montat la obiectivul aparatului de fotografiat sau de filmat pentru a împiedica pătrunderea luminii suplimentare în aparat. 2. Apărătoare formată dintr-o placă transparentă (colorată) sau opacă, montată în interiorul unui autovehicul, deasupra parbrizului, pentru a proteja pe șofer de lumina directă a soarelui. – Para2- + solar. DOOM
parasolár s. n., pl. parasoláre
parasolarele
PARASOLÁR, parasolare, s. n. 1. Dispozitiv (în formă de pâlnie) montat la obiectivul aparatului de fotografiat sau de filmat pentru a împiedica pătrunderea luminii suplimentare în aparat. 2. Apărătoare formată dintr-o placă transparentă (colorată) sau opacă, montată în interiorul unui autovehicul, deasupra parbrizului, pentru a proteja pe șofer de lumina directă a soarelui. – Para2- + solar. DOOM
parasolár s. n., pl. parasoláre
parasolarelor
PARASOLÁR, parasolare, s. n. 1. Dispozitiv (în formă de pâlnie) montat la obiectivul aparatului de fotografiat sau de filmat pentru a împiedica pătrunderea luminii suplimentare în aparat. 2. Apărătoare formată dintr-o placă transparentă (colorată) sau opacă, montată în interiorul unui autovehicul, deasupra parbrizului, pentru a proteja pe șofer de lumina directă a soarelui. – Para2- + solar. DOOM
parasolár s. n., pl. parasoláre
parasolarul
PARASOLÁR, parasolare, s. n. 1. Dispozitiv (în formă de pâlnie) montat la obiectivul aparatului de fotografiat sau de filmat pentru a împiedica pătrunderea luminii suplimentare în aparat. 2. Apărătoare formată dintr-o placă transparentă (colorată) sau opacă, montată în interiorul unui autovehicul, deasupra parbrizului, pentru a proteja pe șofer de lumina directă a soarelui. – Para2- + solar. DOOM
parasolár s. n., pl. parasoláre
parasolarului
PARASOLÁR, parasolare, s. n. 1. Dispozitiv (în formă de pâlnie) montat la obiectivul aparatului de fotografiat sau de filmat pentru a împiedica pătrunderea luminii suplimentare în aparat. 2. Apărătoare formată dintr-o placă transparentă (colorată) sau opacă, montată în interiorul unui autovehicul, deasupra parbrizului, pentru a proteja pe șofer de lumina directă a soarelui. – Para2- + solar. DOOM
parasolár s. n., pl. parasoláre
parasolul
PARASÓL, parasoluri, s. n. 1. (Înv. și reg.) Umbrelă (de soare). 2. Aripă de avion monoplan (așezată deasupra fuzelajului). – Din germ. Parasol, fr. parasol. DOOM
parasól (înv., reg.) s. n., pl. parasóluri
parasolului
PARASÓL, parasoluri, s. n. 1. (Înv. și reg.) Umbrelă (de soare). 2. Aripă de avion monoplan (așezată deasupra fuzelajului). – Din germ. Parasol, fr. parasol. DOOM
parasól (înv., reg.) s. n., pl. parasóluri
parasoluri
PARASÓL, parasoluri, s. n. 1. (Înv. și reg.) Umbrelă (de soare). 2. Aripă de avion monoplan (așezată deasupra fuzelajului). – Din germ. Parasol, fr. parasol. DOOM
parasól (înv., reg.) s. n., pl. parasóluri
parasolurile
PARASÓL, parasoluri, s. n. 1. (Înv. și reg.) Umbrelă (de soare). 2. Aripă de avion monoplan (așezată deasupra fuzelajului). – Din germ. Parasol, fr. parasol. DOOM
parasól (înv., reg.) s. n., pl. parasóluri
parasolurilor
PARASÓL, parasoluri, s. n. 1. (Înv. și reg.) Umbrelă (de soare). 2. Aripă de avion monoplan (așezată deasupra fuzelajului). – Din germ. Parasol, fr. parasol. DOOM
parasól (înv., reg.) s. n., pl. parasóluri
parastas
PĂRĂSTÁS s. n. v. parastas. DOOM
parastás s. n., pl. parastáse
parastase
PĂRĂSTÁS s. n. v. parastas. DOOM
parastás s. n., pl. parastáse
parastasele
PĂRĂSTÁS s. n. v. parastas. DOOM
parastás s. n., pl. parastáse
parastaselor
PĂRĂSTÁS s. n. v. parastas. DOOM
parastás s. n., pl. parastáse
parastasul
PĂRĂSTÁS s. n. v. parastas. DOOM
parastás s. n., pl. parastáse
parastasului
PĂRĂSTÁS s. n. v. parastas. DOOM
parastás s. n., pl. parastáse
parastisea
PARASTISÍ, parastisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A juca, a interpreta un rol într-o piesă de teatru; a reprezenta o piesă de teatru. [Var.: parastuí vb. IV] – Din ngr. parastíso (viitor. lui parasténo). DOOM
parastisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parastisésc, imperf. 3 sg. parastiseá; conj. prez. 3 să parastiseáscă
parastiseai
PARASTISÍ, parastisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A juca, a interpreta un rol într-o piesă de teatru; a reprezenta o piesă de teatru. [Var.: parastuí vb. IV] – Din ngr. parastíso (viitor. lui parasténo). DOOM
parastisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parastisésc, imperf. 3 sg. parastiseá; conj. prez. 3 să parastiseáscă
parastiseam
PARASTISÍ, parastisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A juca, a interpreta un rol într-o piesă de teatru; a reprezenta o piesă de teatru. [Var.: parastuí vb. IV] – Din ngr. parastíso (viitor. lui parasténo). DOOM
parastisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parastisésc, imperf. 3 sg. parastiseá; conj. prez. 3 să parastiseáscă
parastisească
PARASTISÍ, parastisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A juca, a interpreta un rol într-o piesă de teatru; a reprezenta o piesă de teatru. [Var.: parastuí vb. IV] – Din ngr. parastíso (viitor. lui parasténo). DOOM
parastisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parastisésc, imperf. 3 sg. parastiseá; conj. prez. 3 să parastiseáscă
parastiseau
PARASTISÍ, parastisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A juca, a interpreta un rol într-o piesă de teatru; a reprezenta o piesă de teatru. [Var.: parastuí vb. IV] – Din ngr. parastíso (viitor. lui parasténo). DOOM
parastisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parastisésc, imperf. 3 sg. parastiseá; conj. prez. 3 să parastiseáscă
parastiseați
PARASTISÍ, parastisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A juca, a interpreta un rol într-o piesă de teatru; a reprezenta o piesă de teatru. [Var.: parastuí vb. IV] – Din ngr. parastíso (viitor. lui parasténo). DOOM
parastisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parastisésc, imperf. 3 sg. parastiseá; conj. prez. 3 să parastiseáscă
parastisesc
PARASTISÍ, parastisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A juca, a interpreta un rol într-o piesă de teatru; a reprezenta o piesă de teatru. [Var.: parastuí vb. IV] – Din ngr. parastíso (viitor. lui parasténo). DOOM
parastisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parastisésc, imperf. 3 sg. parastiseá; conj. prez. 3 să parastiseáscă
parastisește
PARASTISÍ, parastisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A juca, a interpreta un rol într-o piesă de teatru; a reprezenta o piesă de teatru. [Var.: parastuí vb. IV] – Din ngr. parastíso (viitor. lui parasténo). DOOM
parastisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parastisésc, imperf. 3 sg. parastiseá; conj. prez. 3 să parastiseáscă
parastisești
PARASTISÍ, parastisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A juca, a interpreta un rol într-o piesă de teatru; a reprezenta o piesă de teatru. [Var.: parastuí vb. IV] – Din ngr. parastíso (viitor. lui parasténo). DOOM
parastisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parastisésc, imperf. 3 sg. parastiseá; conj. prez. 3 să parastiseáscă
parastisi
PARASTISÍ, parastisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A juca, a interpreta un rol într-o piesă de teatru; a reprezenta o piesă de teatru. [Var.: parastuí vb. IV] – Din ngr. parastíso (viitor. lui parasténo). DOOM
parastisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parastisésc, imperf. 3 sg. parastiseá; conj. prez. 3 să parastiseáscă
parastisii
PARASTISÍ, parastisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A juca, a interpreta un rol într-o piesă de teatru; a reprezenta o piesă de teatru. [Var.: parastuí vb. IV] – Din ngr. parastíso (viitor. lui parasténo). DOOM
parastisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parastisésc, imperf. 3 sg. parastiseá; conj. prez. 3 să parastiseáscă
parastisim
PARASTISÍ, parastisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A juca, a interpreta un rol într-o piesă de teatru; a reprezenta o piesă de teatru. [Var.: parastuí vb. IV] – Din ngr. parastíso (viitor. lui parasténo). DOOM
parastisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parastisésc, imperf. 3 sg. parastiseá; conj. prez. 3 să parastiseáscă
parastisind
PARASTISÍ, parastisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A juca, a interpreta un rol într-o piesă de teatru; a reprezenta o piesă de teatru. [Var.: parastuí vb. IV] – Din ngr. parastíso (viitor. lui parasténo). DOOM
parastisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parastisésc, imperf. 3 sg. parastiseá; conj. prez. 3 să parastiseáscă
parastisire
PARASTISÍ, parastisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A juca, a interpreta un rol într-o piesă de teatru; a reprezenta o piesă de teatru. [Var.: parastuí vb. IV] – Din ngr. parastíso (viitor. lui parasténo). DOOM
parastisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parastisésc, imperf. 3 sg. parastiseá; conj. prez. 3 să parastiseáscă
parastisiră
PARASTISÍ, parastisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A juca, a interpreta un rol într-o piesă de teatru; a reprezenta o piesă de teatru. [Var.: parastuí vb. IV] – Din ngr. parastíso (viitor. lui parasténo). DOOM
parastisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parastisésc, imperf. 3 sg. parastiseá; conj. prez. 3 să parastiseáscă
parastisirăm
PARASTISÍ, parastisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A juca, a interpreta un rol într-o piesă de teatru; a reprezenta o piesă de teatru. [Var.: parastuí vb. IV] – Din ngr. parastíso (viitor. lui parasténo). DOOM
parastisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parastisésc, imperf. 3 sg. parastiseá; conj. prez. 3 să parastiseáscă
parastisirăți
PARASTISÍ, parastisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A juca, a interpreta un rol într-o piesă de teatru; a reprezenta o piesă de teatru. [Var.: parastuí vb. IV] – Din ngr. parastíso (viitor. lui parasténo). DOOM
parastisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parastisésc, imperf. 3 sg. parastiseá; conj. prez. 3 să parastiseáscă
parastisise
PARASTISÍ, parastisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A juca, a interpreta un rol într-o piesă de teatru; a reprezenta o piesă de teatru. [Var.: parastuí vb. IV] – Din ngr. parastíso (viitor. lui parasténo). DOOM
parastisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parastisésc, imperf. 3 sg. parastiseá; conj. prez. 3 să parastiseáscă
parastisisem
PARASTISÍ, parastisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A juca, a interpreta un rol într-o piesă de teatru; a reprezenta o piesă de teatru. [Var.: parastuí vb. IV] – Din ngr. parastíso (viitor. lui parasténo). DOOM
parastisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parastisésc, imperf. 3 sg. parastiseá; conj. prez. 3 să parastiseáscă
parastisiseră
PARASTISÍ, parastisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A juca, a interpreta un rol într-o piesă de teatru; a reprezenta o piesă de teatru. [Var.: parastuí vb. IV] – Din ngr. parastíso (viitor. lui parasténo). DOOM
parastisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parastisésc, imperf. 3 sg. parastiseá; conj. prez. 3 să parastiseáscă
parastisiserăm
PARASTISÍ, parastisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A juca, a interpreta un rol într-o piesă de teatru; a reprezenta o piesă de teatru. [Var.: parastuí vb. IV] – Din ngr. parastíso (viitor. lui parasténo). DOOM
parastisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parastisésc, imperf. 3 sg. parastiseá; conj. prez. 3 să parastiseáscă
parastisiserăți
PARASTISÍ, parastisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A juca, a interpreta un rol într-o piesă de teatru; a reprezenta o piesă de teatru. [Var.: parastuí vb. IV] – Din ngr. parastíso (viitor. lui parasténo). DOOM
parastisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parastisésc, imperf. 3 sg. parastiseá; conj. prez. 3 să parastiseáscă
parastisiseși
PARASTISÍ, parastisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A juca, a interpreta un rol într-o piesă de teatru; a reprezenta o piesă de teatru. [Var.: parastuí vb. IV] – Din ngr. parastíso (viitor. lui parasténo). DOOM
parastisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parastisésc, imperf. 3 sg. parastiseá; conj. prez. 3 să parastiseáscă
parastisiseți
PARASTISÍ, parastisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A juca, a interpreta un rol într-o piesă de teatru; a reprezenta o piesă de teatru. [Var.: parastuí vb. IV] – Din ngr. parastíso (viitor. lui parasténo). DOOM
parastisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parastisésc, imperf. 3 sg. parastiseá; conj. prez. 3 să parastiseáscă
parastisit
PARASTISÍ, parastisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A juca, a interpreta un rol într-o piesă de teatru; a reprezenta o piesă de teatru. [Var.: parastuí vb. IV] – Din ngr. parastíso (viitor. lui parasténo). DOOM
parastisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parastisésc, imperf. 3 sg. parastiseá; conj. prez. 3 să parastiseáscă
parastisit
PARASTISÍ, parastisesc, vb. IV. Tranz. (Grecism înv.) A juca, a interpreta un rol într-o piesă de teatru; a reprezenta o piesă de teatru. [Var.: parastuí vb. IV] – Din ngr. parastíso (viitor. lui parasténo).
parastisiși
PARASTISÍ, parastisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A juca, a interpreta un rol într-o piesă de teatru; a reprezenta o piesă de teatru. [Var.: parastuí vb. IV] – Din ngr. parastíso (viitor. lui parasténo). DOOM
parastisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parastisésc, imperf. 3 sg. parastiseá; conj. prez. 3 să parastiseáscă
parastisiți
PARASTISÍ, parastisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A juca, a interpreta un rol într-o piesă de teatru; a reprezenta o piesă de teatru. [Var.: parastuí vb. IV] – Din ngr. parastíso (viitor. lui parasténo). DOOM
parastisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parastisésc, imperf. 3 sg. parastiseá; conj. prez. 3 să parastiseáscă
parastui
PARASTISÍ, parastisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A juca, a interpreta un rol într-o piesă de teatru; a reprezenta o piesă de teatru. [Var.: parastuí vb. IV] – Din ngr. parastíso (viitor. lui parasténo). DOOM
parastisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parastisésc, imperf. 3 sg. parastiseá; conj. prez. 3 să parastiseáscă
parastuire
PARASTUÍ vb. IV v. parastisi.
parastuit
PARASTUÍ vb. IV v. parastisi.
parat
PARÁ4, parez, vb. I. Tranz. A evita printr-o contralovitură o lovitură a adversarului la duel, la scrimă etc. ♦ P. gener. A reuși să evite, să facă față. – Din fr. parer. DOOM
pará2 (a ~) vb., ind. prez. 3 pareáză
parat
PARÁ4, parez, vb. I. Tranz. A evita printr-o contralovitură o lovitură a adversarului la duel, la scrimă etc. ♦ P. gener. A reuși să evite, să facă față. – Din fr. parer.
paratactic
PARATÁCTIC, -Ă, paratactici, -ce, adj. Care este exprimat prin parataxă; care alcătuiește o parataxă sau un element al ei; juxtapus. – Din fr. paratactique. DOOM
paratáctic adj. m., pl. paratáctici; f. paratáctică, pl. paratáctice
paratactica
PARATÁCTIC, -Ă, paratactici, -ce, adj. Care este exprimat prin parataxă; care alcătuiește o parataxă sau un element al ei; juxtapus. – Din fr. paratactique. DOOM
paratáctic adj. m., pl. paratáctici; f. paratáctică, pl. paratáctice
paratactice
PARATÁCTIC, -Ă, paratactici, -ce, adj. Care este exprimat prin parataxă; care alcătuiește o parataxă sau un element al ei; juxtapus. – Din fr. paratactique. DOOM
paratáctic adj. m., pl. paratáctici; f. paratáctică, pl. paratáctice
paratacticei
PARATÁCTIC, -Ă, paratactici, -ce, adj. Care este exprimat prin parataxă; care alcătuiește o parataxă sau un element al ei; juxtapus. – Din fr. paratactique. DOOM
paratáctic adj. m., pl. paratáctici; f. paratáctică, pl. paratáctice
paratacticele
PARATÁCTIC, -Ă, paratactici, -ce, adj. Care este exprimat prin parataxă; care alcătuiește o parataxă sau un element al ei; juxtapus. – Din fr. paratactique. DOOM
paratáctic adj. m., pl. paratáctici; f. paratáctică, pl. paratáctice
paratacticelor
PARATÁCTIC, -Ă, paratactici, -ce, adj. Care este exprimat prin parataxă; care alcătuiește o parataxă sau un element al ei; juxtapus. – Din fr. paratactique. DOOM
paratáctic adj. m., pl. paratáctici; f. paratáctică, pl. paratáctice
paratactici
PARATÁCTIC, -Ă, paratactici, -ce, adj. Care este exprimat prin parataxă; care alcătuiește o parataxă sau un element al ei; juxtapus. – Din fr. paratactique. DOOM
paratáctic adj. m., pl. paratáctici; f. paratáctică, pl. paratáctice
paratacticii
PARATÁCTIC, -Ă, paratactici, -ce, adj. Care este exprimat prin parataxă; care alcătuiește o parataxă sau un element al ei; juxtapus. – Din fr. paratactique. DOOM
paratáctic adj. m., pl. paratáctici; f. paratáctică, pl. paratáctice
paratacticilor
PARATÁCTIC, -Ă, paratactici, -ce, adj. Care este exprimat prin parataxă; care alcătuiește o parataxă sau un element al ei; juxtapus. – Din fr. paratactique. DOOM
paratáctic adj. m., pl. paratáctici; f. paratáctică, pl. paratáctice
paratacticul
PARATÁCTIC, -Ă, paratactici, -ce, adj. Care este exprimat prin parataxă; care alcătuiește o parataxă sau un element al ei; juxtapus. – Din fr. paratactique. DOOM
paratáctic adj. m., pl. paratáctici; f. paratáctică, pl. paratáctice
paratacticului
PARATÁCTIC, -Ă, paratactici, -ce, adj. Care este exprimat prin parataxă; care alcătuiește o parataxă sau un element al ei; juxtapus. – Din fr. paratactique. DOOM
paratáctic adj. m., pl. paratáctici; f. paratáctică, pl. paratáctice
parataxa
PARATÁXĂ, parataxe, s. f. (Gram.) Juxtapunere. – Din fr. parataxe. DOOM
paratáxă s. f., g.-d. art. paratáxei; pl. paratáxe
parataxe
PARATÁXĂ, parataxe, s. f. (Gram.) Juxtapunere. – Din fr. parataxe. DOOM
paratáxă s. f., g.-d. art. paratáxei; pl. paratáxe
parataxei
PARATÁXĂ, parataxe, s. f. (Gram.) Juxtapunere. – Din fr. parataxe. DOOM
paratáxă s. f., g.-d. art. paratáxei; pl. paratáxe
parataxele
PARATÁXĂ, parataxe, s. f. (Gram.) Juxtapunere. – Din fr. parataxe. DOOM
paratáxă s. f., g.-d. art. paratáxei; pl. paratáxe
parataxelor
PARATÁXĂ, parataxe, s. f. (Gram.) Juxtapunere. – Din fr. parataxe. DOOM
paratáxă s. f., g.-d. art. paratáxei; pl. paratáxe
parataxis
paratáxis s. n. – Procesiune, cortegiu, ceremonie. Ngr. παρατάξις. Sec. XVIII, înv. (Gáldi 221).
parathormon
PARATHORMÓN s.n. (Biol.) Hormon secretat de glandele paratiroide. [< fr. parathormone]. DOOM
párathormón (-rat-hor-) s. m.
parathormoni
PARATHORMÓN s.n. (Biol.) Hormon secretat de glandele paratiroide. [< fr. parathormone]. DOOM
párathormón (-rat-hor-) s. m.
parathormonii
PARATHORMÓN s.n. (Biol.) Hormon secretat de glandele paratiroide. [< fr. parathormone]. DOOM
párathormón (-rat-hor-) s. m.
parathormonilor
PARATHORMÓN s.n. (Biol.) Hormon secretat de glandele paratiroide. [< fr. parathormone]. DOOM
párathormón (-rat-hor-) s. m.
parathormonul
PARATHORMÓN s.n. (Biol.) Hormon secretat de glandele paratiroide. [< fr. parathormone]. DOOM
párathormón (-rat-hor-) s. m.
parathormonului
PARATHORMÓN s.n. (Biol.) Hormon secretat de glandele paratiroide. [< fr. parathormone]. DOOM
párathormón (-rat-hor-) s. m.
paratific
PARATÍFIC, -Ă, paratifici, -ce, adj. Care ține de paratifos, privitor la paratifos; care provoacă paratifosul. – Din fr. paratyphique. DOOM
paratífic adj. m., pl. paratífici; f. paratífică, pl. paratífice
paratifica
PARATÍFIC, -Ă, paratifici, -ce, adj. Care ține de paratifos, privitor la paratifos; care provoacă paratifosul. – Din fr. paratyphique. DOOM
paratífic adj. m., pl. paratífici; f. paratífică, pl. paratífice
paratifice
PARATÍFIC, -Ă, paratifici, -ce, adj. Care ține de paratifos, privitor la paratifos; care provoacă paratifosul. – Din fr. paratyphique. DOOM
paratífic adj. m., pl. paratífici; f. paratífică, pl. paratífice
paratificei
PARATÍFIC, -Ă, paratifici, -ce, adj. Care ține de paratifos, privitor la paratifos; care provoacă paratifosul. – Din fr. paratyphique. DOOM
paratífic adj. m., pl. paratífici; f. paratífică, pl. paratífice
paratificele
PARATÍFIC, -Ă, paratifici, -ce, adj. Care ține de paratifos, privitor la paratifos; care provoacă paratifosul. – Din fr. paratyphique. DOOM
paratífic adj. m., pl. paratífici; f. paratífică, pl. paratífice
paratificelor
PARATÍFIC, -Ă, paratifici, -ce, adj. Care ține de paratifos, privitor la paratifos; care provoacă paratifosul. – Din fr. paratyphique. DOOM
paratífic adj. m., pl. paratífici; f. paratífică, pl. paratífice
paratifici
PARATÍFIC, -Ă, paratifici, -ce, adj. Care ține de paratifos, privitor la paratifos; care provoacă paratifosul. – Din fr. paratyphique. DOOM
paratífic adj. m., pl. paratífici; f. paratífică, pl. paratífice
paratificii
PARATÍFIC, -Ă, paratifici, -ce, adj. Care ține de paratifos, privitor la paratifos; care provoacă paratifosul. – Din fr. paratyphique. DOOM
paratífic adj. m., pl. paratífici; f. paratífică, pl. paratífice
paratificilor
PARATÍFIC, -Ă, paratifici, -ce, adj. Care ține de paratifos, privitor la paratifos; care provoacă paratifosul. – Din fr. paratyphique. DOOM
paratífic adj. m., pl. paratífici; f. paratífică, pl. paratífice
paratificul
PARATÍFIC, -Ă, paratifici, -ce, adj. Care ține de paratifos, privitor la paratifos; care provoacă paratifosul. – Din fr. paratyphique. DOOM
paratífic adj. m., pl. paratífici; f. paratífică, pl. paratífice
paratificului
PARATÍFIC, -Ă, paratifici, -ce, adj. Care ține de paratifos, privitor la paratifos; care provoacă paratifosul. – Din fr. paratyphique. DOOM
paratífic adj. m., pl. paratífici; f. paratífică, pl. paratífice
paratiflită
PARATIFLÍTĂ s.f. Flegmon al țesutului celular al fosei iliace. [< fr. paratyphlite].
paratifoid
PARATIFOÍD, -Ă, paratifoizi, -de, adj. (Numai în expr.) Febră paratifoidă = boală contagioasă cauzată de bacili paratifici, înrudiți cu bacilul tific, și avînd o evoluție clinică asemănătoare cu a febrei tifoide.
paratifoida
PARATIFOÍDĂ, paratifoide, adj. (În sintagma) Febră paratifoidă = paratifos. – Din fr. paratyphoïde. DOOM
paratifoídă adj. f., pl. paratifoíde
paratifoide
PARATIFOÍDĂ, paratifoide, adj. (În sintagma) Febră paratifoidă = paratifos. – Din fr. paratyphoïde. DOOM
paratifoídă adj. f., pl. paratifoíde
paratifoidei
PARATIFOÍDĂ, paratifoide, adj. (În sintagma) Febră paratifoidă = paratifos. – Din fr. paratyphoïde. DOOM
paratifoídă adj. f., pl. paratifoíde
paratifoidele
PARATIFOÍDĂ, paratifoide, adj. (În sintagma) Febră paratifoidă = paratifos. – Din fr. paratyphoïde. DOOM
paratifoídă adj. f., pl. paratifoíde
paratifoidelor
PARATIFOÍDĂ, paratifoide, adj. (În sintagma) Febră paratifoidă = paratifos. – Din fr. paratyphoïde. DOOM
paratifoídă adj. f., pl. paratifoíde
paratifos
PARATÍFOS s. n. Boală infecțioasă acută cu simptome intestinale, înrudită cu febra tifoidă, produsă de bacili; febră paratifoidă. – Para1- + tifos (după fr. paratyphus). DOOM
paratífos s. n.
paratifosul
PARATÍFOS s. n. Boală infecțioasă acută cu simptome intestinale, înrudită cu febra tifoidă, produsă de bacili; febră paratifoidă. – Para1- + tifos (după fr. paratyphus). DOOM
paratífos s. n.
paratifosului
PARATÍFOS s. n. Boală infecțioasă acută cu simptome intestinale, înrudită cu febra tifoidă, produsă de bacili; febră paratifoidă. – Para1- + tifos (după fr. paratyphus). DOOM
paratífos s. n.
paratifoza
PARATIFÓZĂ, paratifoze, s. f. (Med. vet.) Salmoneloză. – Din fr. paratyphose. DOOM
paratifóză s. f., g.-d. art. paratifózei; pl. paratifóze
paratifoze
PARATIFÓZĂ, paratifoze, s. f. (Med. vet.) Salmoneloză. – Din fr. paratyphose. DOOM
paratifóză s. f., g.-d. art. paratifózei; pl. paratifóze
paratifozei
PARATIFÓZĂ, paratifoze, s. f. (Med. vet.) Salmoneloză. – Din fr. paratyphose. DOOM
paratifóză s. f., g.-d. art. paratifózei; pl. paratifóze
paratifozele
PARATIFÓZĂ, paratifoze, s. f. (Med. vet.) Salmoneloză. – Din fr. paratyphose. DOOM
paratifóză s. f., g.-d. art. paratifózei; pl. paratifóze
paratifozelor
PARATIFÓZĂ, paratifoze, s. f. (Med. vet.) Salmoneloză. – Din fr. paratyphose. DOOM
paratifóză s. f., g.-d. art. paratifózei; pl. paratifóze
paratirisea
PARATIRISÍ, paratirisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A băga de seamă, a fi atent, a observa. – Din ngr. paratiríso (viit. lui paratiró). DOOM
paratirisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. paratirisésc, imperf. 3 sg. paratiriseá; conj. prez. 3 să paratiriseáscă
paratiriseai
PARATIRISÍ, paratirisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A băga de seamă, a fi atent, a observa. – Din ngr. paratiríso (viit. lui paratiró). DOOM
paratirisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. paratirisésc, imperf. 3 sg. paratiriseá; conj. prez. 3 să paratiriseáscă
paratiriseam
PARATIRISÍ, paratirisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A băga de seamă, a fi atent, a observa. – Din ngr. paratiríso (viit. lui paratiró). DOOM
paratirisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. paratirisésc, imperf. 3 sg. paratiriseá; conj. prez. 3 să paratiriseáscă
paratirisească
PARATIRISÍ, paratirisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A băga de seamă, a fi atent, a observa. – Din ngr. paratiríso (viit. lui paratiró). DOOM
paratirisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. paratirisésc, imperf. 3 sg. paratiriseá; conj. prez. 3 să paratiriseáscă
paratiriseau
PARATIRISÍ, paratirisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A băga de seamă, a fi atent, a observa. – Din ngr. paratiríso (viit. lui paratiró). DOOM
paratirisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. paratirisésc, imperf. 3 sg. paratiriseá; conj. prez. 3 să paratiriseáscă
paratiriseați
PARATIRISÍ, paratirisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A băga de seamă, a fi atent, a observa. – Din ngr. paratiríso (viit. lui paratiró). DOOM
paratirisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. paratirisésc, imperf. 3 sg. paratiriseá; conj. prez. 3 să paratiriseáscă
paratirisesc
PARATIRISÍ, paratirisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A băga de seamă, a fi atent, a observa. – Din ngr. paratiríso (viit. lui paratiró). DOOM
paratirisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. paratirisésc, imperf. 3 sg. paratiriseá; conj. prez. 3 să paratiriseáscă
paratirisește
PARATIRISÍ, paratirisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A băga de seamă, a fi atent, a observa. – Din ngr. paratiríso (viit. lui paratiró). DOOM
paratirisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. paratirisésc, imperf. 3 sg. paratiriseá; conj. prez. 3 să paratiriseáscă
paratirisești
PARATIRISÍ, paratirisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A băga de seamă, a fi atent, a observa. – Din ngr. paratiríso (viit. lui paratiró). DOOM
paratirisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. paratirisésc, imperf. 3 sg. paratiriseá; conj. prez. 3 să paratiriseáscă
paratirisi
PARATIRISÍ, paratirisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A băga de seamă, a fi atent, a observa. – Din ngr. paratiríso (viit. lui paratiró). DOOM
paratirisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. paratirisésc, imperf. 3 sg. paratiriseá; conj. prez. 3 să paratiriseáscă
paratirisii
PARATIRISÍ, paratirisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A băga de seamă, a fi atent, a observa. – Din ngr. paratiríso (viit. lui paratiró). DOOM
paratirisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. paratirisésc, imperf. 3 sg. paratiriseá; conj. prez. 3 să paratiriseáscă
paratirisim
PARATIRISÍ, paratirisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A băga de seamă, a fi atent, a observa. – Din ngr. paratiríso (viit. lui paratiró). DOOM
paratirisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. paratirisésc, imperf. 3 sg. paratiriseá; conj. prez. 3 să paratiriseáscă
paratirisind
PARATIRISÍ, paratirisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A băga de seamă, a fi atent, a observa. – Din ngr. paratiríso (viit. lui paratiró). DOOM
paratirisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. paratirisésc, imperf. 3 sg. paratiriseá; conj. prez. 3 să paratiriseáscă
paratirisire
PARATIRISÍ, paratirisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A băga de seamă, a fi atent, a observa. – Din ngr. paratiríso (viit. lui paratiró). DOOM
paratirisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. paratirisésc, imperf. 3 sg. paratiriseá; conj. prez. 3 să paratiriseáscă
paratirisire
PARATIRISÍ, paratirisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A băga de seamă, a fi atent, a observa. – Din ngr. paratiríso (viit. lui paratiró).
paratirisiră
PARATIRISÍ, paratirisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A băga de seamă, a fi atent, a observa. – Din ngr. paratiríso (viit. lui paratiró). DOOM
paratirisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. paratirisésc, imperf. 3 sg. paratiriseá; conj. prez. 3 să paratiriseáscă
paratirisirăm
PARATIRISÍ, paratirisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A băga de seamă, a fi atent, a observa. – Din ngr. paratiríso (viit. lui paratiró). DOOM
paratirisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. paratirisésc, imperf. 3 sg. paratiriseá; conj. prez. 3 să paratiriseáscă
paratirisirăți
PARATIRISÍ, paratirisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A băga de seamă, a fi atent, a observa. – Din ngr. paratiríso (viit. lui paratiró). DOOM
paratirisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. paratirisésc, imperf. 3 sg. paratiriseá; conj. prez. 3 să paratiriseáscă
paratirisise
PARATIRISÍ, paratirisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A băga de seamă, a fi atent, a observa. – Din ngr. paratiríso (viit. lui paratiró). DOOM
paratirisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. paratirisésc, imperf. 3 sg. paratiriseá; conj. prez. 3 să paratiriseáscă
paratirisisem
PARATIRISÍ, paratirisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A băga de seamă, a fi atent, a observa. – Din ngr. paratiríso (viit. lui paratiró). DOOM
paratirisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. paratirisésc, imperf. 3 sg. paratiriseá; conj. prez. 3 să paratiriseáscă
paratirisiseră
PARATIRISÍ, paratirisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A băga de seamă, a fi atent, a observa. – Din ngr. paratiríso (viit. lui paratiró). DOOM
paratirisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. paratirisésc, imperf. 3 sg. paratiriseá; conj. prez. 3 să paratiriseáscă
paratirisiserăm
PARATIRISÍ, paratirisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A băga de seamă, a fi atent, a observa. – Din ngr. paratiríso (viit. lui paratiró). DOOM
paratirisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. paratirisésc, imperf. 3 sg. paratiriseá; conj. prez. 3 să paratiriseáscă
paratirisiserăți
PARATIRISÍ, paratirisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A băga de seamă, a fi atent, a observa. – Din ngr. paratiríso (viit. lui paratiró). DOOM
paratirisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. paratirisésc, imperf. 3 sg. paratiriseá; conj. prez. 3 să paratiriseáscă
paratirisiseși
PARATIRISÍ, paratirisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A băga de seamă, a fi atent, a observa. – Din ngr. paratiríso (viit. lui paratiró). DOOM
paratirisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. paratirisésc, imperf. 3 sg. paratiriseá; conj. prez. 3 să paratiriseáscă
paratirisiseți
PARATIRISÍ, paratirisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A băga de seamă, a fi atent, a observa. – Din ngr. paratiríso (viit. lui paratiró). DOOM
paratirisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. paratirisésc, imperf. 3 sg. paratiriseá; conj. prez. 3 să paratiriseáscă
paratirisit
PARATIRISÍ, paratirisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A băga de seamă, a fi atent, a observa. – Din ngr. paratiríso (viit. lui paratiró). DOOM
paratirisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. paratirisésc, imperf. 3 sg. paratiriseá; conj. prez. 3 să paratiriseáscă
paratirisit
PARATIRISÍ, paratirisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A băga de seamă, a fi atent, a observa. – Din ngr. paratiríso (viit. lui paratiró).
paratirisiși
PARATIRISÍ, paratirisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A băga de seamă, a fi atent, a observa. – Din ngr. paratiríso (viit. lui paratiró). DOOM
paratirisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. paratirisésc, imperf. 3 sg. paratiriseá; conj. prez. 3 să paratiriseáscă
paratirisiți
PARATIRISÍ, paratirisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A băga de seamă, a fi atent, a observa. – Din ngr. paratiríso (viit. lui paratiró). DOOM
paratirisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. paratirisésc, imperf. 3 sg. paratiriseá; conj. prez. 3 să paratiriseáscă
paratiroida
PARATIROÍDĂ, paratiroide, adj. (În sintagma) Glandă paratiroidă (și substantivat, f.) = fiecare dintre cele patru glande cu secreție internă, situate înapoia glandei tiroide, care au un rol în metabolism. – Din fr. parathyroïde. DOOM
paratiroídă adj. f., s. f., pl. paratiroíde
paratiroide
PARATIROÍDĂ, paratiroide, adj. (În sintagma) Glandă paratiroidă (și substantivat, f.) = fiecare dintre cele patru glande cu secreție internă, situate înapoia glandei tiroide, care au un rol în metabolism. – Din fr. parathyroïde. DOOM
paratiroídă adj. f., s. f., pl. paratiroíde
paratiroidectomia
PARATIROIDECTOMÍE, paratiroidectomii, s. f. Extirpare a uneia sau a ambelor perechi de paratiroide. – Din fr. parathyroïdectomie. DOOM
paratiroidectomíe (-ro-i-dec- / -id-ec) s. f., art. paratiroidectomía, g.-d. art. paratiroidectomíei; pl. paratiroidectomíi, art. paratiroidectomíile
paratiroidectomie
PARATIROIDECTOMÍE, paratiroidectomii, s. f. Extirpare a uneia sau a ambelor perechi de paratiroide. – Din fr. parathyroïdectomie. DOOM
paratiroidectomíe (-ro-i-dec- / -id-ec) s. f., art. paratiroidectomía, g.-d. art. paratiroidectomíei; pl. paratiroidectomíi, art. paratiroidectomíile
paratiroidectomiei
PARATIROIDECTOMÍE, paratiroidectomii, s. f. Extirpare a uneia sau a ambelor perechi de paratiroide. – Din fr. parathyroïdectomie. DOOM
paratiroidectomíe (-ro-i-dec- / -id-ec) s. f., art. paratiroidectomía, g.-d. art. paratiroidectomíei; pl. paratiroidectomíi, art. paratiroidectomíile
paratiroidectomii
PARATIROIDECTOMÍE, paratiroidectomii, s. f. Extirpare a uneia sau a ambelor perechi de paratiroide. – Din fr. parathyroïdectomie. DOOM
paratiroidectomíe (-ro-i-dec- / -id-ec) s. f., art. paratiroidectomía, g.-d. art. paratiroidectomíei; pl. paratiroidectomíi, art. paratiroidectomíile
paratiroidectomiile
PARATIROIDECTOMÍE, paratiroidectomii, s. f. Extirpare a uneia sau a ambelor perechi de paratiroide. – Din fr. parathyroïdectomie. DOOM
paratiroidectomíe (-ro-i-dec- / -id-ec) s. f., art. paratiroidectomía, g.-d. art. paratiroidectomíei; pl. paratiroidectomíi, art. paratiroidectomíile
paratiroidectomiilor
PARATIROIDECTOMÍE, paratiroidectomii, s. f. Extirpare a uneia sau a ambelor perechi de paratiroide. – Din fr. parathyroïdectomie. DOOM
paratiroidectomíe (-ro-i-dec- / -id-ec) s. f., art. paratiroidectomía, g.-d. art. paratiroidectomíei; pl. paratiroidectomíi, art. paratiroidectomíile
paratiroidei
PARATIROÍDĂ, paratiroide, adj. (În sintagma) Glandă paratiroidă (și substantivat, f.) = fiecare dintre cele patru glande cu secreție internă, situate înapoia glandei tiroide, care au un rol în metabolism. – Din fr. parathyroïde. DOOM
paratiroídă adj. f., s. f., pl. paratiroíde
paratiroidele
PARATIROÍDĂ, paratiroide, adj. (În sintagma) Glandă paratiroidă (și substantivat, f.) = fiecare dintre cele patru glande cu secreție internă, situate înapoia glandei tiroide, care au un rol în metabolism. – Din fr. parathyroïde. DOOM
paratiroídă adj. f., s. f., pl. paratiroíde
paratiroidelor
PARATIROÍDĂ, paratiroide, adj. (În sintagma) Glandă paratiroidă (și substantivat, f.) = fiecare dintre cele patru glande cu secreție internă, situate înapoia glandei tiroide, care au un rol în metabolism. – Din fr. parathyroïde. DOOM
paratiroídă adj. f., s. f., pl. paratiroíde
paratiroidian
PARATIROIDIÁN, -Ă adj. Al paratiroidelor. [Pron. -ro-i-. / < fr. parathyroïdien].
paratiroidită
PARATIROIDÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a glandelor paratiroide. [Pron. -ro-i-. / < fr. parathyroïdite].
paratoner
PARATONÉR, paratonere, s. n. (Înv.) Paratrăsnet. – Din fr. paratonnerre. DOOM
paratonér (înv.) s. n., pl. paratonére
paratonere
PARATONÉR, paratonere, s. n. (Înv.) Paratrăsnet. – Din fr. paratonnerre. DOOM
paratonér (înv.) s. n., pl. paratonére
paratonerele
PARATONÉR, paratonere, s. n. (Înv.) Paratrăsnet. – Din fr. paratonnerre. DOOM
paratonér (înv.) s. n., pl. paratonére
paratonerelor
PARATONÉR, paratonere, s. n. (Înv.) Paratrăsnet. – Din fr. paratonnerre. DOOM
paratonér (înv.) s. n., pl. paratonére
paratonerul
PARATONÉR, paratonere, s. n. (Înv.) Paratrăsnet. – Din fr. paratonnerre. DOOM
paratonér (înv.) s. n., pl. paratonére
paratonerului
PARATONÉR, paratonere, s. n. (Înv.) Paratrăsnet. – Din fr. paratonnerre. DOOM
paratonér (înv.) s. n., pl. paratonére
paratonia
PARATONÍE, paratonii, s. f. 1. (Med.) Tulburare a tonusului muscular. 2. (Bot.) Întârziere a unor mișcări la plante sub influența unor stimuli externi. – Din fr. paratonie.
paratonie
PARATONÍE, paratonii, s. f. 1. (Med.) Tulburare a tonusului muscular. 2. (Bot.) Întârziere a unor mișcări la plante sub influența unor stimuli externi. – Din fr. paratonie.
paratoniei
PARATONÍE, paratonii, s. f. 1. (Med.) Tulburare a tonusului muscular. 2. (Bot.) Întârziere a unor mișcări la plante sub influența unor stimuli externi. – Din fr. paratonie.
paratonii
PARATONÍE, paratonii, s. f. 1. (Med.) Tulburare a tonusului muscular. 2. (Bot.) Întârziere a unor mișcări la plante sub influența unor stimuli externi. – Din fr. paratonie.
paratoniile
PARATONÍE, paratonii, s. f. 1. (Med.) Tulburare a tonusului muscular. 2. (Bot.) Întârziere a unor mișcări la plante sub influența unor stimuli externi. – Din fr. paratonie.
paratoniilor
PARATONÍE, paratonii, s. f. 1. (Med.) Tulburare a tonusului muscular. 2. (Bot.) Întârziere a unor mișcări la plante sub influența unor stimuli externi. – Din fr. paratonie.
paratrofia
PARATROFÍE, paratrofii, s. f. (Biol.) Formă de parazitism în care energia necesară pentru dezvoltarea unui microorganism este furnizată de gazdă. – Din engl. paratrophy.
paratrofie
PARATROFÍE, paratrofii, s. f. (Biol.) Formă de parazitism în care energia necesară pentru dezvoltarea unui microorganism este furnizată de gazdă. – Din engl. paratrophy.
paratrofiei
PARATROFÍE, paratrofii, s. f. (Biol.) Formă de parazitism în care energia necesară pentru dezvoltarea unui microorganism este furnizată de gazdă. – Din engl. paratrophy.
paratrofii
PARATROFÍE, paratrofii, s. f. (Biol.) Formă de parazitism în care energia necesară pentru dezvoltarea unui microorganism este furnizată de gazdă. – Din engl. paratrophy.
paratrofiile
PARATROFÍE, paratrofii, s. f. (Biol.) Formă de parazitism în care energia necesară pentru dezvoltarea unui microorganism este furnizată de gazdă. – Din engl. paratrophy.
paratrofiilor
PARATROFÍE, paratrofii, s. f. (Biol.) Formă de parazitism în care energia necesară pentru dezvoltarea unui microorganism este furnizată de gazdă. – Din engl. paratrophy.
paratrăsnet
PARATRẮSNET, paratrăsnete, s. n. Instalație de protecție a construcțiilor și a instalațiilor împotriva efectelor produse de loviturile directe de trăsnet; paratoner, parafulger. – Para2- + trăsnet (după fr. paratonnerre). DOOM
paratrắsnet (-ra-trăs-) s. n., pl. paratrắsnete
paratrăsnete
PARATRẮSNET, paratrăsnete, s. n. Instalație de protecție a construcțiilor și a instalațiilor împotriva efectelor produse de loviturile directe de trăsnet; paratoner, parafulger. – Para2- + trăsnet (după fr. paratonnerre). DOOM
paratrắsnet (-ra-trăs-) s. n., pl. paratrắsnete
paratrăsnetele
PARATRẮSNET, paratrăsnete, s. n. Instalație de protecție a construcțiilor și a instalațiilor împotriva efectelor produse de loviturile directe de trăsnet; paratoner, parafulger. – Para2- + trăsnet (după fr. paratonnerre). DOOM
paratrắsnet (-ra-trăs-) s. n., pl. paratrắsnete
paratrăsnetelor
PARATRẮSNET, paratrăsnete, s. n. Instalație de protecție a construcțiilor și a instalațiilor împotriva efectelor produse de loviturile directe de trăsnet; paratoner, parafulger. – Para2- + trăsnet (după fr. paratonnerre). DOOM
paratrắsnet (-ra-trăs-) s. n., pl. paratrắsnete
paratrăsnetul
PARATRẮSNET, paratrăsnete, s. n. Instalație de protecție a construcțiilor și a instalațiilor împotriva efectelor produse de loviturile directe de trăsnet; paratoner, parafulger. – Para2- + trăsnet (după fr. paratonnerre). DOOM
paratrắsnet (-ra-trăs-) s. n., pl. paratrắsnete
paratrăsnetului
PARATRẮSNET, paratrăsnete, s. n. Instalație de protecție a construcțiilor și a instalațiilor împotriva efectelor produse de loviturile directe de trăsnet; paratoner, parafulger. – Para2- + trăsnet (după fr. paratonnerre). DOOM
paratrắsnet (-ra-trăs-) s. n., pl. paratrắsnete
paratuberculoza
PARATUBERCULÓZĂ, paratuberculoze, s. f. 1. (Med.) Ansamblul tulburărilor observate la unii tuberculoși. 2. (Med. vet.) Boală infecțioasă la rumegătoare. – Din fr. paratuberculose. DOOM
paratuberculóză s. f., g.-d. art. paratuberculózei; pl. paratuberculóze
paratuberculoze
PARATUBERCULÓZĂ, paratuberculoze, s. f. 1. (Med.) Ansamblul tulburărilor observate la unii tuberculoși. 2. (Med. vet.) Boală infecțioasă la rumegătoare. – Din fr. paratuberculose. DOOM
paratuberculóză s. f., g.-d. art. paratuberculózei; pl. paratuberculóze
paratuberculozei
PARATUBERCULÓZĂ, paratuberculoze, s. f. 1. (Med.) Ansamblul tulburărilor observate la unii tuberculoși. 2. (Med. vet.) Boală infecțioasă la rumegătoare. – Din fr. paratuberculose. DOOM
paratuberculóză s. f., g.-d. art. paratuberculózei; pl. paratuberculóze
paratuberculozele
PARATUBERCULÓZĂ, paratuberculoze, s. f. 1. (Med.) Ansamblul tulburărilor observate la unii tuberculoși. 2. (Med. vet.) Boală infecțioasă la rumegătoare. – Din fr. paratuberculose. DOOM
paratuberculóză s. f., g.-d. art. paratuberculózei; pl. paratuberculóze
paratuberculozelor
PARATUBERCULÓZĂ, paratuberculoze, s. f. 1. (Med.) Ansamblul tulburărilor observate la unii tuberculoși. 2. (Med. vet.) Boală infecțioasă la rumegătoare. – Din fr. paratuberculose. DOOM
paratuberculóză s. f., g.-d. art. paratuberculózei; pl. paratuberculóze
parau
PARÁ4, parez, vb. I. Tranz. A evita printr-o contralovitură o lovitură a adversarului la duel, la scrimă etc. ♦ P. gener. A reuși să evite, să facă față. – Din fr. parer. DOOM
pará2 (a ~) vb., ind. prez. 3 pareáză
paraua
PARÁ3, parale, s. f. 1. Monedă divizionară egală cu a suta parte dintr-un leu vechi; mică monedă turcească de argint care a circulat și în Țările Române în sec. XVIII-XIX; (astăzi) ban de valoare mică. ◊ Expr. A nu avea (nici o) para (chioară) = a nu avea (nici) un ban. Până într-o para sau până la (o) para = până la ultimul ban; exact (din punct de vedere bănesc). Nu face nici o para (chioară sau nici două parale) sau nu face parale = nu are (nicio) valoare, nu e bun (de nimic). A face (pe cineva) de două parale = a certa (aspru) (pe cineva). A lua (pe cineva) la trei parale = a-i cere cuiva socoteală pentru ceea ce a făcut. ♦ P. gener. Monedă (metalică). 2. (Fam.; la pl.) Bani; p. ext. avere. ◊ Expr. Parale bune = bani mulți. (Fam.) A face parale = a fi valoros, de preț. A ști câte parale face cineva = a fi bine lămurit în privința caracterului, a meritelor sau a capacității cuiva. – Din tc. para. DOOM
pará1 s. f., art. paráua, g.-d. art. parálei; pl. parále, art. parálele
paravalanșa
PARAVALÁNȘĂ, paravalanșe, s. f. Zid de piatră sau de beton pentru apărarea unei căi de comunicație contra avalanșelor de zăpadă. – Din fr. paravalanche. DOOM
!paravalánșă (pa-ra-/par-a-) s. f., art. paravalánșa, g.-d. art. paravalánșei; pl. paravalánșe
paravalanșe
PARAVALÁNȘĂ, paravalanșe, s. f. Zid de piatră sau de beton pentru apărarea unei căi de comunicație contra avalanșelor de zăpadă. – Din fr. paravalanche. DOOM
!paravalánșă (pa-ra-/par-a-) s. f., art. paravalánșa, g.-d. art. paravalánșei; pl. paravalánșe
paravalanșei
PARAVALÁNȘĂ, paravalanșe, s. f. Zid de piatră sau de beton pentru apărarea unei căi de comunicație contra avalanșelor de zăpadă. – Din fr. paravalanche. DOOM
!paravalánșă (pa-ra-/par-a-) s. f., art. paravalánșa, g.-d. art. paravalánșei; pl. paravalánșe
paravalanșele
PARAVALÁNȘĂ, paravalanșe, s. f. Zid de piatră sau de beton pentru apărarea unei căi de comunicație contra avalanșelor de zăpadă. – Din fr. paravalanche. DOOM
!paravalánșă (pa-ra-/par-a-) s. f., art. paravalánșa, g.-d. art. paravalánșei; pl. paravalánșe
paravalanșelor
PARAVALÁNȘĂ, paravalanșe, s. f. Zid de piatră sau de beton pentru apărarea unei căi de comunicație contra avalanșelor de zăpadă. – Din fr. paravalanche. DOOM
!paravalánșă (pa-ra-/par-a-) s. f., art. paravalánșa, g.-d. art. paravalánșei; pl. paravalánșe
paravalisea
PARAVALISÍ, paravalisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A confrunta, a compara texte, registre, acte etc. pentru a stabili conformitatea dintre ele. – Din ngr. paravalíso (viit. lui paravállo). DOOM
paravalisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. paravalisésc, imperf. 3 sg. paravaliseá; conj. prez. 3 să paravaliseáscă
paravaliseai
PARAVALISÍ, paravalisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A confrunta, a compara texte, registre, acte etc. pentru a stabili conformitatea dintre ele. – Din ngr. paravalíso (viit. lui paravállo). DOOM
paravalisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. paravalisésc, imperf. 3 sg. paravaliseá; conj. prez. 3 să paravaliseáscă
paravaliseam
PARAVALISÍ, paravalisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A confrunta, a compara texte, registre, acte etc. pentru a stabili conformitatea dintre ele. – Din ngr. paravalíso (viit. lui paravállo). DOOM
paravalisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. paravalisésc, imperf. 3 sg. paravaliseá; conj. prez. 3 să paravaliseáscă
paravalisească
PARAVALISÍ, paravalisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A confrunta, a compara texte, registre, acte etc. pentru a stabili conformitatea dintre ele. – Din ngr. paravalíso (viit. lui paravállo). DOOM
paravalisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. paravalisésc, imperf. 3 sg. paravaliseá; conj. prez. 3 să paravaliseáscă
paravaliseau
PARAVALISÍ, paravalisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A confrunta, a compara texte, registre, acte etc. pentru a stabili conformitatea dintre ele. – Din ngr. paravalíso (viit. lui paravállo). DOOM
paravalisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. paravalisésc, imperf. 3 sg. paravaliseá; conj. prez. 3 să paravaliseáscă
paravaliseați
PARAVALISÍ, paravalisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A confrunta, a compara texte, registre, acte etc. pentru a stabili conformitatea dintre ele. – Din ngr. paravalíso (viit. lui paravállo). DOOM
paravalisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. paravalisésc, imperf. 3 sg. paravaliseá; conj. prez. 3 să paravaliseáscă
paravalisesc
PARAVALISÍ, paravalisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A confrunta, a compara texte, registre, acte etc. pentru a stabili conformitatea dintre ele. – Din ngr. paravalíso (viit. lui paravállo). DOOM
paravalisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. paravalisésc, imperf. 3 sg. paravaliseá; conj. prez. 3 să paravaliseáscă
paravalisește
PARAVALISÍ, paravalisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A confrunta, a compara texte, registre, acte etc. pentru a stabili conformitatea dintre ele. – Din ngr. paravalíso (viit. lui paravállo). DOOM
paravalisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. paravalisésc, imperf. 3 sg. paravaliseá; conj. prez. 3 să paravaliseáscă
paravalisești
PARAVALISÍ, paravalisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A confrunta, a compara texte, registre, acte etc. pentru a stabili conformitatea dintre ele. – Din ngr. paravalíso (viit. lui paravállo). DOOM
paravalisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. paravalisésc, imperf. 3 sg. paravaliseá; conj. prez. 3 să paravaliseáscă
paravalisi
PARAVALISÍ, paravalisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A confrunta, a compara texte, registre, acte etc. pentru a stabili conformitatea dintre ele. – Din ngr. paravalíso (viit. lui paravállo). DOOM
paravalisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. paravalisésc, imperf. 3 sg. paravaliseá; conj. prez. 3 să paravaliseáscă
paravalisii
PARAVALISÍ, paravalisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A confrunta, a compara texte, registre, acte etc. pentru a stabili conformitatea dintre ele. – Din ngr. paravalíso (viit. lui paravállo). DOOM
paravalisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. paravalisésc, imperf. 3 sg. paravaliseá; conj. prez. 3 să paravaliseáscă
paravalisim
PARAVALISÍ, paravalisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A confrunta, a compara texte, registre, acte etc. pentru a stabili conformitatea dintre ele. – Din ngr. paravalíso (viit. lui paravállo). DOOM
paravalisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. paravalisésc, imperf. 3 sg. paravaliseá; conj. prez. 3 să paravaliseáscă
paravalisind
PARAVALISÍ, paravalisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A confrunta, a compara texte, registre, acte etc. pentru a stabili conformitatea dintre ele. – Din ngr. paravalíso (viit. lui paravállo). DOOM
paravalisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. paravalisésc, imperf. 3 sg. paravaliseá; conj. prez. 3 să paravaliseáscă
paravalisire
PARAVALISÍ, paravalisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A confrunta, a compara texte, registre, acte etc. pentru a stabili conformitatea dintre ele. – Din ngr. paravalíso (viit. lui paravállo). DOOM
paravalisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. paravalisésc, imperf. 3 sg. paravaliseá; conj. prez. 3 să paravaliseáscă
paravalisire
PARAVALISÍ, paravalisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A confrunta, a compara texte, registre, acte etc. pentru a stabili conformitatea dintre ele. – Din ngr. paravalíso (viit. lui paravállo).
paravalisiră
PARAVALISÍ, paravalisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A confrunta, a compara texte, registre, acte etc. pentru a stabili conformitatea dintre ele. – Din ngr. paravalíso (viit. lui paravállo). DOOM
paravalisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. paravalisésc, imperf. 3 sg. paravaliseá; conj. prez. 3 să paravaliseáscă
paravalisirăm
PARAVALISÍ, paravalisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A confrunta, a compara texte, registre, acte etc. pentru a stabili conformitatea dintre ele. – Din ngr. paravalíso (viit. lui paravállo). DOOM
paravalisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. paravalisésc, imperf. 3 sg. paravaliseá; conj. prez. 3 să paravaliseáscă
paravalisirăți
PARAVALISÍ, paravalisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A confrunta, a compara texte, registre, acte etc. pentru a stabili conformitatea dintre ele. – Din ngr. paravalíso (viit. lui paravállo). DOOM
paravalisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. paravalisésc, imperf. 3 sg. paravaliseá; conj. prez. 3 să paravaliseáscă
paravalisise
PARAVALISÍ, paravalisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A confrunta, a compara texte, registre, acte etc. pentru a stabili conformitatea dintre ele. – Din ngr. paravalíso (viit. lui paravállo). DOOM
paravalisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. paravalisésc, imperf. 3 sg. paravaliseá; conj. prez. 3 să paravaliseáscă
paravalisisem
PARAVALISÍ, paravalisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A confrunta, a compara texte, registre, acte etc. pentru a stabili conformitatea dintre ele. – Din ngr. paravalíso (viit. lui paravállo). DOOM
paravalisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. paravalisésc, imperf. 3 sg. paravaliseá; conj. prez. 3 să paravaliseáscă
paravalisiseră
PARAVALISÍ, paravalisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A confrunta, a compara texte, registre, acte etc. pentru a stabili conformitatea dintre ele. – Din ngr. paravalíso (viit. lui paravállo). DOOM
paravalisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. paravalisésc, imperf. 3 sg. paravaliseá; conj. prez. 3 să paravaliseáscă
paravalisiserăm
PARAVALISÍ, paravalisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A confrunta, a compara texte, registre, acte etc. pentru a stabili conformitatea dintre ele. – Din ngr. paravalíso (viit. lui paravállo). DOOM
paravalisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. paravalisésc, imperf. 3 sg. paravaliseá; conj. prez. 3 să paravaliseáscă
paravalisiserăți
PARAVALISÍ, paravalisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A confrunta, a compara texte, registre, acte etc. pentru a stabili conformitatea dintre ele. – Din ngr. paravalíso (viit. lui paravállo). DOOM
paravalisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. paravalisésc, imperf. 3 sg. paravaliseá; conj. prez. 3 să paravaliseáscă
paravalisiseși
PARAVALISÍ, paravalisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A confrunta, a compara texte, registre, acte etc. pentru a stabili conformitatea dintre ele. – Din ngr. paravalíso (viit. lui paravállo). DOOM
paravalisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. paravalisésc, imperf. 3 sg. paravaliseá; conj. prez. 3 să paravaliseáscă
paravalisiseți
PARAVALISÍ, paravalisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A confrunta, a compara texte, registre, acte etc. pentru a stabili conformitatea dintre ele. – Din ngr. paravalíso (viit. lui paravállo). DOOM
paravalisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. paravalisésc, imperf. 3 sg. paravaliseá; conj. prez. 3 să paravaliseáscă
paravalisit
PARAVALISÍ, paravalisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A confrunta, a compara texte, registre, acte etc. pentru a stabili conformitatea dintre ele. – Din ngr. paravalíso (viit. lui paravállo). DOOM
paravalisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. paravalisésc, imperf. 3 sg. paravaliseá; conj. prez. 3 să paravaliseáscă
paravalisit
PARAVALISÍ, paravalisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A confrunta, a compara texte, registre, acte etc. pentru a stabili conformitatea dintre ele. – Din ngr. paravalíso (viit. lui paravállo).
paravalisiși
PARAVALISÍ, paravalisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A confrunta, a compara texte, registre, acte etc. pentru a stabili conformitatea dintre ele. – Din ngr. paravalíso (viit. lui paravállo). DOOM
paravalisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. paravalisésc, imperf. 3 sg. paravaliseá; conj. prez. 3 să paravaliseáscă
paravalisiți
PARAVALISÍ, paravalisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A confrunta, a compara texte, registre, acte etc. pentru a stabili conformitatea dintre ele. – Din ngr. paravalíso (viit. lui paravállo). DOOM
paravalisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. paravalisésc, imperf. 3 sg. paravaliseá; conj. prez. 3 să paravaliseáscă
paravan
PARAVÁN, paravane, s. n. 1. Perete subțire sau piesă de mobilier formată dintr-unul sau din mai multe panouri articulate, acoperite cu placaj, pânză, hârtie etc., care desparte un anumit spațiu dintr-o încăpere. ♦ Fig. Ceea ce ascunde, maschează, împiedică vederea; ceea ce servește drept pretext pentru a ascunde o acțiune, o faptă etc. 2. (Rar) Baraj de tablă fixat în pământ în fața roiurilor de lăcuste călătoare. – Din fr. paravent. DOOM
paraván s. n., pl. paraváne
paravan
PARAVÁN s.n. Perete mobil sau fix prin care se desparte o anumită porțiune dintr-o încăpere. ♦ (Fig.) Ceea ce împiedică vederea. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. paravent].
paravane
PARAVÁN, paravane, s. n. 1. Perete subțire sau piesă de mobilier formată dintr-unul sau din mai multe panouri articulate, acoperite cu placaj, pânză, hârtie etc., care desparte un anumit spațiu dintr-o încăpere. ♦ Fig. Ceea ce ascunde, maschează, împiedică vederea; ceea ce servește drept pretext pentru a ascunde o acțiune, o faptă etc. 2. (Rar) Baraj de tablă fixat în pământ în fața roiurilor de lăcuste călătoare. – Din fr. paravent. DOOM
paraván s. n., pl. paraváne
paravanele
PARAVÁN, paravane, s. n. 1. Perete subțire sau piesă de mobilier formată dintr-unul sau din mai multe panouri articulate, acoperite cu placaj, pânză, hârtie etc., care desparte un anumit spațiu dintr-o încăpere. ♦ Fig. Ceea ce ascunde, maschează, împiedică vederea; ceea ce servește drept pretext pentru a ascunde o acțiune, o faptă etc. 2. (Rar) Baraj de tablă fixat în pământ în fața roiurilor de lăcuste călătoare. – Din fr. paravent. DOOM
paraván s. n., pl. paraváne
paravanelor
PARAVÁN, paravane, s. n. 1. Perete subțire sau piesă de mobilier formată dintr-unul sau din mai multe panouri articulate, acoperite cu placaj, pânză, hârtie etc., care desparte un anumit spațiu dintr-o încăpere. ♦ Fig. Ceea ce ascunde, maschează, împiedică vederea; ceea ce servește drept pretext pentru a ascunde o acțiune, o faptă etc. 2. (Rar) Baraj de tablă fixat în pământ în fața roiurilor de lăcuste călătoare. – Din fr. paravent. DOOM
paraván s. n., pl. paraváne
paravanul
PARAVÁN, paravane, s. n. 1. Perete subțire sau piesă de mobilier formată dintr-unul sau din mai multe panouri articulate, acoperite cu placaj, pânză, hârtie etc., care desparte un anumit spațiu dintr-o încăpere. ♦ Fig. Ceea ce ascunde, maschează, împiedică vederea; ceea ce servește drept pretext pentru a ascunde o acțiune, o faptă etc. 2. (Rar) Baraj de tablă fixat în pământ în fața roiurilor de lăcuste călătoare. – Din fr. paravent. DOOM
paraván s. n., pl. paraváne
paravanului
PARAVÁN, paravane, s. n. 1. Perete subțire sau piesă de mobilier formată dintr-unul sau din mai multe panouri articulate, acoperite cu placaj, pânză, hârtie etc., care desparte un anumit spațiu dintr-o încăpere. ♦ Fig. Ceea ce ascunde, maschează, împiedică vederea; ceea ce servește drept pretext pentru a ascunde o acțiune, o faptă etc. 2. (Rar) Baraj de tablă fixat în pământ în fața roiurilor de lăcuste călătoare. – Din fr. paravent. DOOM
paraván s. n., pl. paraváne
paravenoasa
PARAVENÓS, -OÁSĂ adj. Care este, care se face lângă o venă. [Cf. germ. paravenös, cf. gr. para – lângă, lat. vena – venă].
paravenoase
PARAVENÓS, -OÁSĂ adj. Care este, care se face lângă o venă. [Cf. germ. paravenös, cf. gr. para – lângă, lat. vena – venă].
paravenoasei
PARAVENÓS, -OÁSĂ adj. Care este, care se face lângă o venă. [Cf. germ. paravenös, cf. gr. para – lângă, lat. vena – venă].
paravenoasele
PARAVENÓS, -OÁSĂ adj. Care este, care se face lângă o venă. [Cf. germ. paravenös, cf. gr. para – lângă, lat. vena – venă].
paravenoaselor
PARAVENÓS, -OÁSĂ adj. Care este, care se face lângă o venă. [Cf. germ. paravenös, cf. gr. para – lângă, lat. vena – venă].
paravenos
PARAVENÓS, -OÁSĂ adj. Care este, care se face lângă o venă. [Cf. germ. paravenös, cf. gr. para – lângă, lat. vena – venă].
paravenosul
PARAVENÓS, -OÁSĂ adj. Care este, care se face lângă o venă. [Cf. germ. paravenös, cf. gr. para – lângă, lat. vena – venă].
paravenosului
PARAVENÓS, -OÁSĂ adj. Care este, care se face lângă o venă. [Cf. germ. paravenös, cf. gr. para – lângă, lat. vena – venă].
paravenoși
PARAVENÓS, -OÁSĂ adj. Care este, care se face lângă o venă. [Cf. germ. paravenös, cf. gr. para – lângă, lat. vena – venă].
paravenoșii
PARAVENÓS, -OÁSĂ adj. Care este, care se face lângă o venă. [Cf. germ. paravenös, cf. gr. para – lângă, lat. vena – venă].
paravenoșilor
PARAVENÓS, -OÁSĂ adj. Care este, care se face lângă o venă. [Cf. germ. paravenös, cf. gr. para – lângă, lat. vena – venă].
paravertebral
PARAVERTEBRÁL, -Ă, paravertebrali, adj. (În sintagma) Ganglion paravertebral = fiecare dintre ganglionii simpatici care se află de-a lungul ambelor părți ale coloanei vertebrale. – Din fr. paravertébral. DOOM
paravertebrál (-te-bral) adj. m., pl. paravertebráli
paravertebrala
PARAVERTEBRÁL, -Ă, paravertebrali, adj. (În sintagma) Ganglion paravertebral = fiecare dintre ganglionii simpatici care se află de-a lungul ambelor părți ale coloanei vertebrale. – Din fr. paravertébral. DOOM
paravertebrál (-te-bral) adj. m., pl. paravertebráli
paravertebrale
PARAVERTEBRÁL, -Ă, paravertebrali, adj. (În sintagma) Ganglion paravertebral = fiecare dintre ganglionii simpatici care se află de-a lungul ambelor părți ale coloanei vertebrale. – Din fr. paravertébral. DOOM
paravertebrál (-te-bral) adj. m., pl. paravertebráli
paravertebralei
PARAVERTEBRÁL, -Ă, paravertebrali, adj. (În sintagma) Ganglion paravertebral = fiecare dintre ganglionii simpatici care se află de-a lungul ambelor părți ale coloanei vertebrale. – Din fr. paravertébral. DOOM
paravertebrál (-te-bral) adj. m., pl. paravertebráli
paravertebralele
PARAVERTEBRÁL, -Ă, paravertebrali, adj. (În sintagma) Ganglion paravertebral = fiecare dintre ganglionii simpatici care se află de-a lungul ambelor părți ale coloanei vertebrale. – Din fr. paravertébral. DOOM
paravertebrál (-te-bral) adj. m., pl. paravertebráli
paravertebralelor
PARAVERTEBRÁL, -Ă, paravertebrali, adj. (În sintagma) Ganglion paravertebral = fiecare dintre ganglionii simpatici care se află de-a lungul ambelor părți ale coloanei vertebrale. – Din fr. paravertébral. DOOM
paravertebrál (-te-bral) adj. m., pl. paravertebráli
paravertebrali
PARAVERTEBRÁL, -Ă, paravertebrali, adj. (În sintagma) Ganglion paravertebral = fiecare dintre ganglionii simpatici care se află de-a lungul ambelor părți ale coloanei vertebrale. – Din fr. paravertébral. DOOM
paravertebrál (-te-bral) adj. m., pl. paravertebráli
paravertebralii
PARAVERTEBRÁL, -Ă, paravertebrali, adj. (În sintagma) Ganglion paravertebral = fiecare dintre ganglionii simpatici care se află de-a lungul ambelor părți ale coloanei vertebrale. – Din fr. paravertébral. DOOM
paravertebrál (-te-bral) adj. m., pl. paravertebráli
paravertebralilor
PARAVERTEBRÁL, -Ă, paravertebrali, adj. (În sintagma) Ganglion paravertebral = fiecare dintre ganglionii simpatici care se află de-a lungul ambelor părți ale coloanei vertebrale. – Din fr. paravertébral. DOOM
paravertebrál (-te-bral) adj. m., pl. paravertebráli
paravertebralul
PARAVERTEBRÁL, -Ă, paravertebrali, adj. (În sintagma) Ganglion paravertebral = fiecare dintre ganglionii simpatici care se află de-a lungul ambelor părți ale coloanei vertebrale. – Din fr. paravertébral. DOOM
paravertebrál (-te-bral) adj. m., pl. paravertebráli
paravertebralului
PARAVERTEBRÁL, -Ă, paravertebrali, adj. (În sintagma) Ganglion paravertebral = fiecare dintre ganglionii simpatici care se află de-a lungul ambelor părți ale coloanei vertebrale. – Din fr. paravertébral. DOOM
paravertebrál (-te-bral) adj. m., pl. paravertebráli
paravânt
PARAVẤNT, paravânturi, s. n. Sistem de protecție împotriva vântului, format din panouri sau din plantații (situate de-a lungul liniilor unei stații de triaj). – Para2- + vânt (după fr. paravent). DOOM
paravấnt s. n., pl. paravấnturi
paravântul
PARAVẤNT, paravânturi, s. n. Sistem de protecție împotriva vântului, format din panouri sau din plantații (situate de-a lungul liniilor unei stații de triaj). – Para2- + vânt (după fr. paravent). DOOM
paravấnt s. n., pl. paravấnturi
paravântului
PARAVẤNT, paravânturi, s. n. Sistem de protecție împotriva vântului, format din panouri sau din plantații (situate de-a lungul liniilor unei stații de triaj). – Para2- + vânt (după fr. paravent). DOOM
paravấnt s. n., pl. paravấnturi
paravânturi
PARAVẤNT, paravânturi, s. n. Sistem de protecție împotriva vântului, format din panouri sau din plantații (situate de-a lungul liniilor unei stații de triaj). – Para2- + vânt (după fr. paravent). DOOM
paravấnt s. n., pl. paravấnturi
paravânturile
PARAVẤNT, paravânturi, s. n. Sistem de protecție împotriva vântului, format din panouri sau din plantații (situate de-a lungul liniilor unei stații de triaj). – Para2- + vânt (după fr. paravent). DOOM
paravấnt s. n., pl. paravấnturi
paravânturilor
PARAVẤNT, paravânturi, s. n. Sistem de protecție împotriva vântului, format din panouri sau din plantații (situate de-a lungul liniilor unei stații de triaj). – Para2- + vânt (după fr. paravent). DOOM
paravấnt s. n., pl. paravấnturi
paravînt
PARAVẤNT, paravânturi, s. n. Sistem de protecție împotriva vântului, format din panouri sau din plantații (situate de-a lungul liniilor unei stații de triaj). – Para2- + vânt (după fr. paravent). DOOM
paravấnt s. n., pl. paravấnturi
paravîntul
PARAVẤNT, paravânturi, s. n. Sistem de protecție împotriva vântului, format din panouri sau din plantații (situate de-a lungul liniilor unei stații de triaj). – Para2- + vânt (după fr. paravent). DOOM
paravấnt s. n., pl. paravấnturi
paravîntului
PARAVẤNT, paravânturi, s. n. Sistem de protecție împotriva vântului, format din panouri sau din plantații (situate de-a lungul liniilor unei stații de triaj). – Para2- + vânt (după fr. paravent). DOOM
paravấnt s. n., pl. paravấnturi
paravînturi
PARAVẤNT, paravânturi, s. n. Sistem de protecție împotriva vântului, format din panouri sau din plantații (situate de-a lungul liniilor unei stații de triaj). – Para2- + vânt (după fr. paravent). DOOM
paravấnt s. n., pl. paravấnturi
paravînturile
PARAVẤNT, paravânturi, s. n. Sistem de protecție împotriva vântului, format din panouri sau din plantații (situate de-a lungul liniilor unei stații de triaj). – Para2- + vânt (după fr. paravent). DOOM
paravấnt s. n., pl. paravấnturi
paravînturilor
PARAVẤNT, paravânturi, s. n. Sistem de protecție împotriva vântului, format din panouri sau din plantații (situate de-a lungul liniilor unei stații de triaj). – Para2- + vânt (după fr. paravent). DOOM
paravấnt s. n., pl. paravấnturi
paraxenia
PARAXÉNIE, paraxenii, s. f. (Înv.) Ciudățenie, capriciu, toană. – Din ngr. paraxeniá. DOOM
paraxénie (înv.) (-ni-e) s. f., art. paraxénia (-ni-a), g.-d. art. paraxéniei; pl. paraxénii, art. paraxéniile (-ni-i-)
paraxenie
PARAXÉNIE, paraxenii, s. f. (Înv.) Ciudățenie, capriciu, toană. – Din ngr. paraxeniá. DOOM
paraxénie (înv.) (-ni-e) s. f., art. paraxénia (-ni-a), g.-d. art. paraxéniei; pl. paraxénii, art. paraxéniile (-ni-i-)
paraxeniei
PARAXÉNIE, paraxenii, s. f. (Înv.) Ciudățenie, capriciu, toană. – Din ngr. paraxeniá. DOOM
paraxénie (înv.) (-ni-e) s. f., art. paraxénia (-ni-a), g.-d. art. paraxéniei; pl. paraxénii, art. paraxéniile (-ni-i-)
paraxenii
PARAXÉNIE, paraxenii, s. f. (Înv.) Ciudățenie, capriciu, toană. – Din ngr. paraxeniá. DOOM
paraxénie (înv.) (-ni-e) s. f., art. paraxénia (-ni-a), g.-d. art. paraxéniei; pl. paraxénii, art. paraxéniile (-ni-i-)
paraxeniile
PARAXÉNIE, paraxenii, s. f. (Înv.) Ciudățenie, capriciu, toană. – Din ngr. paraxeniá. DOOM
paraxénie (înv.) (-ni-e) s. f., art. paraxénia (-ni-a), g.-d. art. paraxéniei; pl. paraxénii, art. paraxéniile (-ni-i-)
paraxeniilor
PARAXÉNIE, paraxenii, s. f. (Înv.) Ciudățenie, capriciu, toană. – Din ngr. paraxeniá. DOOM
paraxénie (înv.) (-ni-e) s. f., art. paraxénia (-ni-a), g.-d. art. paraxéniei; pl. paraxénii, art. paraxéniile (-ni-i-)
paraxial
PARAXIÁL, -Ă, paraxiali, -e, adj. (Fiz.; despre raze de lumină) Paralel cu axa unui sistem optic. [Pr.: -xi-al] – Din fr. paraxial. DOOM
!paraxiál (pa-ra-xi-al/par-a-) adj. m.; f. paraxiálă, pl. paraxiále
paraxiala
PARAXIÁL, -Ă, paraxiali, -e, adj. (Fiz.; despre raze de lumină) Paralel cu axa unui sistem optic. [Pr.: -xi-al] – Din fr. paraxial. DOOM
!paraxiál (pa-ra-xi-al/par-a-) adj. m.; f. paraxiálă, pl. paraxiále
paraxiale
PARAXIÁL, -Ă, paraxiali, -e, adj. (Fiz.; despre raze de lumină) Paralel cu axa unui sistem optic. [Pr.: -xi-al] – Din fr. paraxial. DOOM
!paraxiál (pa-ra-xi-al/par-a-) adj. m.; f. paraxiálă, pl. paraxiále
paraxialei
PARAXIÁL, -Ă, paraxiali, -e, adj. (Fiz.; despre raze de lumină) Paralel cu axa unui sistem optic. [Pr.: -xi-al] – Din fr. paraxial. DOOM
!paraxiál (pa-ra-xi-al/par-a-) adj. m.; f. paraxiálă, pl. paraxiále
paraxialele
PARAXIÁL, -Ă, paraxiali, -e, adj. (Fiz.; despre raze de lumină) Paralel cu axa unui sistem optic. [Pr.: -xi-al] – Din fr. paraxial. DOOM
!paraxiál (pa-ra-xi-al/par-a-) adj. m.; f. paraxiálă, pl. paraxiále
paraxialelor
PARAXIÁL, -Ă, paraxiali, -e, adj. (Fiz.; despre raze de lumină) Paralel cu axa unui sistem optic. [Pr.: -xi-al] – Din fr. paraxial. DOOM
!paraxiál (pa-ra-xi-al/par-a-) adj. m.; f. paraxiálă, pl. paraxiále
paraxiali
PARAXIÁL, -Ă, paraxiali, -e, adj. (Fiz.; despre raze de lumină) Paralel cu axa unui sistem optic. [Pr.: -xi-al] – Din fr. paraxial. DOOM
!paraxiál (pa-ra-xi-al/par-a-) adj. m.; f. paraxiálă, pl. paraxiále
paraxialii
PARAXIÁL, -Ă, paraxiali, -e, adj. (Fiz.; despre raze de lumină) Paralel cu axa unui sistem optic. [Pr.: -xi-al] – Din fr. paraxial. DOOM
!paraxiál (pa-ra-xi-al/par-a-) adj. m.; f. paraxiálă, pl. paraxiále
paraxialilor
PARAXIÁL, -Ă, paraxiali, -e, adj. (Fiz.; despre raze de lumină) Paralel cu axa unui sistem optic. [Pr.: -xi-al] – Din fr. paraxial. DOOM
!paraxiál (pa-ra-xi-al/par-a-) adj. m.; f. paraxiálă, pl. paraxiále
paraxialul
PARAXIÁL, -Ă, paraxiali, -e, adj. (Fiz.; despre raze de lumină) Paralel cu axa unui sistem optic. [Pr.: -xi-al] – Din fr. paraxial. DOOM
!paraxiál (pa-ra-xi-al/par-a-) adj. m.; f. paraxiálă, pl. paraxiále
paraxialului
PARAXIÁL, -Ă, paraxiali, -e, adj. (Fiz.; despre raze de lumină) Paralel cu axa unui sistem optic. [Pr.: -xi-al] – Din fr. paraxial. DOOM
!paraxiál (pa-ra-xi-al/par-a-) adj. m.; f. paraxiálă, pl. paraxiále
paraxin
PARÁXIN, -Ă, paraxini, -e, adj. (Înv.) Ciudat, bizar, curios. ◊ Expr. (Adverbial) A-i veni (cuiva) paraxin = a nu-i conveni, a fi șocat de ceva. [Var.: paráxân, -ă adj.] – Din ngr. paráxenos. DOOM
paráxin (înv.) adj. m., pl. paráxini; f. paráxină, pl. paráxine
paraxina
PARÁXIN, -Ă, paraxini, -e, adj. (Înv.) Ciudat, bizar, curios. ◊ Expr. (Adverbial) A-i veni (cuiva) paraxin = a nu-i conveni, a fi șocat de ceva. [Var.: paráxân, -ă adj.] – Din ngr. paráxenos. DOOM
paráxin (înv.) adj. m., pl. paráxini; f. paráxină, pl. paráxine
paraxine
PARÁXIN, -Ă, paraxini, -e, adj. (Înv.) Ciudat, bizar, curios. ◊ Expr. (Adverbial) A-i veni (cuiva) paraxin = a nu-i conveni, a fi șocat de ceva. [Var.: paráxân, -ă adj.] – Din ngr. paráxenos. DOOM
paráxin (înv.) adj. m., pl. paráxini; f. paráxină, pl. paráxine
paraxinei
PARÁXIN, -Ă, paraxini, -e, adj. (Înv.) Ciudat, bizar, curios. ◊ Expr. (Adverbial) A-i veni (cuiva) paraxin = a nu-i conveni, a fi șocat de ceva. [Var.: paráxân, -ă adj.] – Din ngr. paráxenos. DOOM
paráxin (înv.) adj. m., pl. paráxini; f. paráxină, pl. paráxine
paraxinele
PARÁXIN, -Ă, paraxini, -e, adj. (Înv.) Ciudat, bizar, curios. ◊ Expr. (Adverbial) A-i veni (cuiva) paraxin = a nu-i conveni, a fi șocat de ceva. [Var.: paráxân, -ă adj.] – Din ngr. paráxenos. DOOM
paráxin (înv.) adj. m., pl. paráxini; f. paráxină, pl. paráxine
paraxinelor
PARÁXIN, -Ă, paraxini, -e, adj. (Înv.) Ciudat, bizar, curios. ◊ Expr. (Adverbial) A-i veni (cuiva) paraxin = a nu-i conveni, a fi șocat de ceva. [Var.: paráxân, -ă adj.] – Din ngr. paráxenos. DOOM
paráxin (înv.) adj. m., pl. paráxini; f. paráxină, pl. paráxine
paraxini
PARÁXIN, -Ă, paraxini, -e, adj. (Înv.) Ciudat, bizar, curios. ◊ Expr. (Adverbial) A-i veni (cuiva) paraxin = a nu-i conveni, a fi șocat de ceva. [Var.: paráxân, -ă adj.] – Din ngr. paráxenos. DOOM
paráxin (înv.) adj. m., pl. paráxini; f. paráxină, pl. paráxine
paraxinii
PARÁXIN, -Ă, paraxini, -e, adj. (Înv.) Ciudat, bizar, curios. ◊ Expr. (Adverbial) A-i veni (cuiva) paraxin = a nu-i conveni, a fi șocat de ceva. [Var.: paráxân, -ă adj.] – Din ngr. paráxenos. DOOM
paráxin (înv.) adj. m., pl. paráxini; f. paráxină, pl. paráxine
paraxinilor
PARÁXIN, -Ă, paraxini, -e, adj. (Înv.) Ciudat, bizar, curios. ◊ Expr. (Adverbial) A-i veni (cuiva) paraxin = a nu-i conveni, a fi șocat de ceva. [Var.: paráxân, -ă adj.] – Din ngr. paráxenos. DOOM
paráxin (înv.) adj. m., pl. paráxini; f. paráxină, pl. paráxine
paraxinul
PARÁXIN, -Ă, paraxini, -e, adj. (Înv.) Ciudat, bizar, curios. ◊ Expr. (Adverbial) A-i veni (cuiva) paraxin = a nu-i conveni, a fi șocat de ceva. [Var.: paráxân, -ă adj.] – Din ngr. paráxenos. DOOM
paráxin (înv.) adj. m., pl. paráxini; f. paráxină, pl. paráxine
paraxinului
PARÁXIN, -Ă, paraxini, -e, adj. (Înv.) Ciudat, bizar, curios. ◊ Expr. (Adverbial) A-i veni (cuiva) paraxin = a nu-i conveni, a fi șocat de ceva. [Var.: paráxân, -ă adj.] – Din ngr. paráxenos. DOOM
paráxin (înv.) adj. m., pl. paráxini; f. paráxină, pl. paráxine
paraxân
PARÁXIN, -Ă, paraxini, -e, adj. (Înv.) Ciudat, bizar, curios. ◊ Expr. (Adverbial) A-i veni (cuiva) paraxin = a nu-i conveni, a fi șocat de ceva. [Var.: paráxân, -ă adj.] – Din ngr. paráxenos. DOOM
paráxin (înv.) adj. m., pl. paráxini; f. paráxină, pl. paráxine
parazit
PARAZÍT, -Ă, paraziți, -te, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (Organism animal sau vegetal) care trăiește și se hrănește pe seama altui organism, căruia îi provoacă adesea daune, boli sau chiar moartea. 2. Adj., s. m. și f. Fig. (Persoană) care trăiește din munca altora, care nu produce nimic. 3. Adj. Fig. Care nu are un rol util, efectiv; de prisos, inutil. 4. S. m. (La pl.) Perturbații electromagnetice de origine externă în transmisiile radiofonice, de telecomunicații etc., cauzate de fenomene din alte aparate electrice sau din atmosferă. – Din lat. parasitus, germ. Parasit, fr. parasite. DOOM
parazíți (tehn.) s. m. pl.
parazit
PARAZÍT, -Ă, paraziți, -te, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (Organism animal sau vegetal) care trăiește și se hrănește pe seama altui organism, căruia îi provoacă adesea daune, boli sau chiar moartea. 2. Adj., s. m. și f. Fig. (Persoană) care trăiește din munca altora, care nu produce nimic. 3. Adj. Fig. Care nu are un rol util, efectiv; de prisos, inutil. 4. S. m. (La pl.) Perturbații electromagnetice de origine externă în transmisiile radiofonice, de telecomunicații etc., cauzate de fenomene din alte aparate electrice sau din atmosferă. – Din lat. parasitus, germ. Parasit, fr. parasite. DOOM
parazíți (tehn.) s. m. pl.
parazita
PARAZÍT, -Ă, paraziți, -te, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (Organism animal sau vegetal) care trăiește și se hrănește pe seama altui organism, căruia îi provoacă adesea daune, boli sau chiar moartea. 2. Adj., s. m. și f. Fig. (Persoană) care trăiește din munca altora, care nu produce nimic. 3. Adj. Fig. Care nu are un rol util, efectiv; de prisos, inutil. 4. S. m. (La pl.) Perturbații electromagnetice de origine externă în transmisiile radiofonice, de telecomunicații etc., cauzate de fenomene din alte aparate electrice sau din atmosferă. – Din lat. parasitus, germ. Parasit, fr. parasite. DOOM
parazíți (tehn.) s. m. pl.
parazita
PARAZITÁ, parazitez, vb. I. Tranz. (Rar) A îmbolnăvi, a infesta un organism animal sau vegetal (trăind pe el ca parazit (1)). ♦ Intranz. Fig. A trăi, a acționa ca un parazit (2). – Din fr. parasiter. DOOM
parazitá (a ~) vb., ind. prez. 3 paraziteáză
parazita
PARAZÍT, -Ă, paraziți, -te, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (Organism animal sau vegetal) care trăiește și se hrănește pe seama altui organism, căruia îi provoacă adesea daune, boli sau chiar moartea. 2. Adj., s. m. și f. Fig. (Persoană) care trăiește din munca altora, care nu produce nimic. 3. Adj. Fig. Care nu are un rol util, efectiv; de prisos, inutil. 4. S. m. (La pl.) Perturbații electromagnetice de origine externă în transmisiile radiofonice, de telecomunicații etc., cauzate de fenomene din alte aparate electrice sau din atmosferă. – Din lat. parasitus, germ. Parasit, fr. parasite. DOOM
parazíți (tehn.) s. m. pl.
parazitai
PARAZITÁ, parazitez, vb. I. Tranz. (Rar) A îmbolnăvi, a infesta un organism animal sau vegetal (trăind pe el ca parazit (1)). ♦ Intranz. Fig. A trăi, a acționa ca un parazit (2). – Din fr. parasiter. DOOM
parazitá (a ~) vb., ind. prez. 3 paraziteáză
parazitam
PARAZITÁ, parazitez, vb. I. Tranz. (Rar) A îmbolnăvi, a infesta un organism animal sau vegetal (trăind pe el ca parazit (1)). ♦ Intranz. Fig. A trăi, a acționa ca un parazit (2). – Din fr. parasiter. DOOM
parazitá (a ~) vb., ind. prez. 3 paraziteáză
parazitar
PARAZITÁR, -Ă, parazitari, -e, adj. 1. (Despre organisme animale sau vegetale) Care trăiește și se hrănește pe seama altui organism; (despre boli, simptome etc.) care este pricinuit de un parazit (1). 2. Fig. (Despre oameni) Care trăiește ca un parazit (2), de parazit; (despre viața, modul de trai al oamenilor) specific paraziților (2). – Din fr. parasitaire. DOOM
parazitár adj. m., pl. parazitári; f. parazitáră, pl. parazitáre
parazitara
PARAZITÁR, -Ă, parazitari, -e, adj. 1. (Despre organisme animale sau vegetale) Care trăiește și se hrănește pe seama altui organism; (despre boli, simptome etc.) care este pricinuit de un parazit (1). 2. Fig. (Despre oameni) Care trăiește ca un parazit (2), de parazit; (despre viața, modul de trai al oamenilor) specific paraziților (2). – Din fr. parasitaire. DOOM
parazitár adj. m., pl. parazitári; f. parazitáră, pl. parazitáre
parazitare
PARAZITÁ, parazitez, vb. I. Tranz. (Rar) A îmbolnăvi, a infesta un organism animal sau vegetal (trăind pe el ca parazit (1)). ♦ Intranz. Fig. A trăi, a acționa ca un parazit (2). – Din fr. parasiter. DOOM
parazitá (a ~) vb., ind. prez. 3 paraziteáză
parazitare
PARAZITÁR, -Ă, parazitari, -e, adj. 1. (Despre organisme animale sau vegetale) Care trăiește și se hrănește pe seama altui organism; (despre boli, simptome etc.) care este pricinuit de un parazit (1). 2. Fig. (Despre oameni) Care trăiește ca un parazit (2), de parazit; (despre viața, modul de trai al oamenilor) specific paraziților (2). – Din fr. parasitaire. DOOM
parazitár adj. m., pl. parazitári; f. parazitáră, pl. parazitáre
parazitare
PARAZITÁRE s.f. Acțiunea de a parazita. [< parazita].
parazitarea
PARAZITÁRE s.f. Acțiunea de a parazita. [< parazita].
parazitarei
PARAZITÁR, -Ă, parazitari, -e, adj. 1. (Despre organisme animale sau vegetale) Care trăiește și se hrănește pe seama altui organism; (despre boli, simptome etc.) care este pricinuit de un parazit (1). 2. Fig. (Despre oameni) Care trăiește ca un parazit (2), de parazit; (despre viața, modul de trai al oamenilor) specific paraziților (2). – Din fr. parasitaire. DOOM
parazitár adj. m., pl. parazitári; f. parazitáră, pl. parazitáre
parazitarele
PARAZITÁR, -Ă, parazitari, -e, adj. 1. (Despre organisme animale sau vegetale) Care trăiește și se hrănește pe seama altui organism; (despre boli, simptome etc.) care este pricinuit de un parazit (1). 2. Fig. (Despre oameni) Care trăiește ca un parazit (2), de parazit; (despre viața, modul de trai al oamenilor) specific paraziților (2). – Din fr. parasitaire. DOOM
parazitár adj. m., pl. parazitári; f. parazitáră, pl. parazitáre
parazitarelor
PARAZITÁR, -Ă, parazitari, -e, adj. 1. (Despre organisme animale sau vegetale) Care trăiește și se hrănește pe seama altui organism; (despre boli, simptome etc.) care este pricinuit de un parazit (1). 2. Fig. (Despre oameni) Care trăiește ca un parazit (2), de parazit; (despre viața, modul de trai al oamenilor) specific paraziților (2). – Din fr. parasitaire. DOOM
parazitár adj. m., pl. parazitári; f. parazitáră, pl. parazitáre
parazitari
PARAZITÁR, -Ă, parazitari, -e, adj. 1. (Despre organisme animale sau vegetale) Care trăiește și se hrănește pe seama altui organism; (despre boli, simptome etc.) care este pricinuit de un parazit (1). 2. Fig. (Despre oameni) Care trăiește ca un parazit (2), de parazit; (despre viața, modul de trai al oamenilor) specific paraziților (2). – Din fr. parasitaire. DOOM
parazitár adj. m., pl. parazitári; f. parazitáră, pl. parazitáre
parazitarii
PARAZITÁR, -Ă, parazitari, -e, adj. 1. (Despre organisme animale sau vegetale) Care trăiește și se hrănește pe seama altui organism; (despre boli, simptome etc.) care este pricinuit de un parazit (1). 2. Fig. (Despre oameni) Care trăiește ca un parazit (2), de parazit; (despre viața, modul de trai al oamenilor) specific paraziților (2). – Din fr. parasitaire. DOOM
parazitár adj. m., pl. parazitári; f. parazitáră, pl. parazitáre
parazitarilor
PARAZITÁR, -Ă, parazitari, -e, adj. 1. (Despre organisme animale sau vegetale) Care trăiește și se hrănește pe seama altui organism; (despre boli, simptome etc.) care este pricinuit de un parazit (1). 2. Fig. (Despre oameni) Care trăiește ca un parazit (2), de parazit; (despre viața, modul de trai al oamenilor) specific paraziților (2). – Din fr. parasitaire. DOOM
parazitár adj. m., pl. parazitári; f. parazitáră, pl. parazitáre
parazitarul
PARAZITÁR, -Ă, parazitari, -e, adj. 1. (Despre organisme animale sau vegetale) Care trăiește și se hrănește pe seama altui organism; (despre boli, simptome etc.) care este pricinuit de un parazit (1). 2. Fig. (Despre oameni) Care trăiește ca un parazit (2), de parazit; (despre viața, modul de trai al oamenilor) specific paraziților (2). – Din fr. parasitaire. DOOM
parazitár adj. m., pl. parazitári; f. parazitáră, pl. parazitáre
parazitarului
PARAZITÁR, -Ă, parazitari, -e, adj. 1. (Despre organisme animale sau vegetale) Care trăiește și se hrănește pe seama altui organism; (despre boli, simptome etc.) care este pricinuit de un parazit (1). 2. Fig. (Despre oameni) Care trăiește ca un parazit (2), de parazit; (despre viața, modul de trai al oamenilor) specific paraziților (2). – Din fr. parasitaire. DOOM
parazitár adj. m., pl. parazitári; f. parazitáră, pl. parazitáre
parazitară
PARAZITÁ, parazitez, vb. I. Tranz. (Rar) A îmbolnăvi, a infesta un organism animal sau vegetal (trăind pe el ca parazit (1)). ♦ Intranz. Fig. A trăi, a acționa ca un parazit (2). – Din fr. parasiter. DOOM
parazitá (a ~) vb., ind. prez. 3 paraziteáză
parazitarăm
PARAZITÁ, parazitez, vb. I. Tranz. (Rar) A îmbolnăvi, a infesta un organism animal sau vegetal (trăind pe el ca parazit (1)). ♦ Intranz. Fig. A trăi, a acționa ca un parazit (2). – Din fr. parasiter. DOOM
parazitá (a ~) vb., ind. prez. 3 paraziteáză
parazitarăți
PARAZITÁ, parazitez, vb. I. Tranz. (Rar) A îmbolnăvi, a infesta un organism animal sau vegetal (trăind pe el ca parazit (1)). ♦ Intranz. Fig. A trăi, a acționa ca un parazit (2). – Din fr. parasiter. DOOM
parazitá (a ~) vb., ind. prez. 3 paraziteáză
parazitase
PARAZITÁ, parazitez, vb. I. Tranz. (Rar) A îmbolnăvi, a infesta un organism animal sau vegetal (trăind pe el ca parazit (1)). ♦ Intranz. Fig. A trăi, a acționa ca un parazit (2). – Din fr. parasiter. DOOM
parazitá (a ~) vb., ind. prez. 3 paraziteáză
parazitasem
PARAZITÁ, parazitez, vb. I. Tranz. (Rar) A îmbolnăvi, a infesta un organism animal sau vegetal (trăind pe el ca parazit (1)). ♦ Intranz. Fig. A trăi, a acționa ca un parazit (2). – Din fr. parasiter. DOOM
parazitá (a ~) vb., ind. prez. 3 paraziteáză
parazitaseră
PARAZITÁ, parazitez, vb. I. Tranz. (Rar) A îmbolnăvi, a infesta un organism animal sau vegetal (trăind pe el ca parazit (1)). ♦ Intranz. Fig. A trăi, a acționa ca un parazit (2). – Din fr. parasiter. DOOM
parazitá (a ~) vb., ind. prez. 3 paraziteáză
parazitaserăm
PARAZITÁ, parazitez, vb. I. Tranz. (Rar) A îmbolnăvi, a infesta un organism animal sau vegetal (trăind pe el ca parazit (1)). ♦ Intranz. Fig. A trăi, a acționa ca un parazit (2). – Din fr. parasiter. DOOM
parazitá (a ~) vb., ind. prez. 3 paraziteáză
parazitaserăți
PARAZITÁ, parazitez, vb. I. Tranz. (Rar) A îmbolnăvi, a infesta un organism animal sau vegetal (trăind pe el ca parazit (1)). ♦ Intranz. Fig. A trăi, a acționa ca un parazit (2). – Din fr. parasiter. DOOM
parazitá (a ~) vb., ind. prez. 3 paraziteáză
parazitaseși
PARAZITÁ, parazitez, vb. I. Tranz. (Rar) A îmbolnăvi, a infesta un organism animal sau vegetal (trăind pe el ca parazit (1)). ♦ Intranz. Fig. A trăi, a acționa ca un parazit (2). – Din fr. parasiter. DOOM
parazitá (a ~) vb., ind. prez. 3 paraziteáză
parazitaseți
PARAZITÁ, parazitez, vb. I. Tranz. (Rar) A îmbolnăvi, a infesta un organism animal sau vegetal (trăind pe el ca parazit (1)). ♦ Intranz. Fig. A trăi, a acționa ca un parazit (2). – Din fr. parasiter. DOOM
parazitá (a ~) vb., ind. prez. 3 paraziteáză
parazitat
PARAZITÁ, parazitez, vb. I. Tranz. (Rar) A îmbolnăvi, a infesta un organism animal sau vegetal (trăind pe el ca parazit (1)). ♦ Intranz. Fig. A trăi, a acționa ca un parazit (2). – Din fr. parasiter. DOOM
parazitá (a ~) vb., ind. prez. 3 paraziteáză
parazitat
PARAZITÁ, parazitez, vb. I. Tranz. (Rar) A îmbolnăvi, a infesta un organism animal sau vegetal (trăind pe el ca parazit (1)). ♦ Intranz. Fig. A trăi, a acționa ca un parazit (2). – Din fr. parasiter.
parazitau
PARAZITÁ, parazitez, vb. I. Tranz. (Rar) A îmbolnăvi, a infesta un organism animal sau vegetal (trăind pe el ca parazit (1)). ♦ Intranz. Fig. A trăi, a acționa ca un parazit (2). – Din fr. parasiter. DOOM
parazitá (a ~) vb., ind. prez. 3 paraziteáză
parazitași
PARAZITÁ, parazitez, vb. I. Tranz. (Rar) A îmbolnăvi, a infesta un organism animal sau vegetal (trăind pe el ca parazit (1)). ♦ Intranz. Fig. A trăi, a acționa ca un parazit (2). – Din fr. parasiter. DOOM
parazitá (a ~) vb., ind. prez. 3 paraziteáză
parazitați
PARAZITÁ, parazitez, vb. I. Tranz. (Rar) A îmbolnăvi, a infesta un organism animal sau vegetal (trăind pe el ca parazit (1)). ♦ Intranz. Fig. A trăi, a acționa ca un parazit (2). – Din fr. parasiter. DOOM
parazitá (a ~) vb., ind. prez. 3 paraziteáză
parazite
PARAZÍT, -Ă, paraziți, -te, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (Organism animal sau vegetal) care trăiește și se hrănește pe seama altui organism, căruia îi provoacă adesea daune, boli sau chiar moartea. 2. Adj., s. m. și f. Fig. (Persoană) care trăiește din munca altora, care nu produce nimic. 3. Adj. Fig. Care nu are un rol util, efectiv; de prisos, inutil. 4. S. m. (La pl.) Perturbații electromagnetice de origine externă în transmisiile radiofonice, de telecomunicații etc., cauzate de fenomene din alte aparate electrice sau din atmosferă. – Din lat. parasitus, germ. Parasit, fr. parasite. DOOM
parazíți (tehn.) s. m. pl.
parazite
PARAZÍT, -Ă, paraziți, -te, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (Organism animal sau vegetal) care trăiește și se hrănește pe seama altui organism, căruia îi provoacă adesea daune, boli sau chiar moartea. 2. Adj., s. m. și f. Fig. (Persoană) care trăiește din munca altora, care nu produce nimic. 3. Adj. Fig. Care nu are un rol util, efectiv; de prisos, inutil. 4. S. m. (La pl.) Perturbații electromagnetice de origine externă în transmisiile radiofonice, de telecomunicații etc., cauzate de fenomene din alte aparate electrice sau din atmosferă. – Din lat. parasitus, germ. Parasit, fr. parasite. DOOM
parazíți (tehn.) s. m. pl.
parazitează
PARAZITÁ, parazitez, vb. I. Tranz. (Rar) A îmbolnăvi, a infesta un organism animal sau vegetal (trăind pe el ca parazit (1)). ♦ Intranz. Fig. A trăi, a acționa ca un parazit (2). – Din fr. parasiter. DOOM
parazitá (a ~) vb., ind. prez. 3 paraziteáză
parazitei
PARAZÍT, -Ă, paraziți, -te, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (Organism animal sau vegetal) care trăiește și se hrănește pe seama altui organism, căruia îi provoacă adesea daune, boli sau chiar moartea. 2. Adj., s. m. și f. Fig. (Persoană) care trăiește din munca altora, care nu produce nimic. 3. Adj. Fig. Care nu are un rol util, efectiv; de prisos, inutil. 4. S. m. (La pl.) Perturbații electromagnetice de origine externă în transmisiile radiofonice, de telecomunicații etc., cauzate de fenomene din alte aparate electrice sau din atmosferă. – Din lat. parasitus, germ. Parasit, fr. parasite. DOOM
parazíți (tehn.) s. m. pl.
parazitei
PARAZÍT, -Ă, paraziți, -te, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (Organism animal sau vegetal) care trăiește și se hrănește pe seama altui organism, căruia îi provoacă adesea daune, boli sau chiar moartea. 2. Adj., s. m. și f. Fig. (Persoană) care trăiește din munca altora, care nu produce nimic. 3. Adj. Fig. Care nu are un rol util, efectiv; de prisos, inutil. 4. S. m. (La pl.) Perturbații electromagnetice de origine externă în transmisiile radiofonice, de telecomunicații etc., cauzate de fenomene din alte aparate electrice sau din atmosferă. – Din lat. parasitus, germ. Parasit, fr. parasite. DOOM
parazíți (tehn.) s. m. pl.
parazitele
PARAZÍT, -Ă, paraziți, -te, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (Organism animal sau vegetal) care trăiește și se hrănește pe seama altui organism, căruia îi provoacă adesea daune, boli sau chiar moartea. 2. Adj., s. m. și f. Fig. (Persoană) care trăiește din munca altora, care nu produce nimic. 3. Adj. Fig. Care nu are un rol util, efectiv; de prisos, inutil. 4. S. m. (La pl.) Perturbații electromagnetice de origine externă în transmisiile radiofonice, de telecomunicații etc., cauzate de fenomene din alte aparate electrice sau din atmosferă. – Din lat. parasitus, germ. Parasit, fr. parasite. DOOM
parazíți (tehn.) s. m. pl.
parazitele
PARAZÍT, -Ă, paraziți, -te, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (Organism animal sau vegetal) care trăiește și se hrănește pe seama altui organism, căruia îi provoacă adesea daune, boli sau chiar moartea. 2. Adj., s. m. și f. Fig. (Persoană) care trăiește din munca altora, care nu produce nimic. 3. Adj. Fig. Care nu are un rol util, efectiv; de prisos, inutil. 4. S. m. (La pl.) Perturbații electromagnetice de origine externă în transmisiile radiofonice, de telecomunicații etc., cauzate de fenomene din alte aparate electrice sau din atmosferă. – Din lat. parasitus, germ. Parasit, fr. parasite. DOOM
parazíți (tehn.) s. m. pl.
parazitelor
PARAZÍT, -Ă, paraziți, -te, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (Organism animal sau vegetal) care trăiește și se hrănește pe seama altui organism, căruia îi provoacă adesea daune, boli sau chiar moartea. 2. Adj., s. m. și f. Fig. (Persoană) care trăiește din munca altora, care nu produce nimic. 3. Adj. Fig. Care nu are un rol util, efectiv; de prisos, inutil. 4. S. m. (La pl.) Perturbații electromagnetice de origine externă în transmisiile radiofonice, de telecomunicații etc., cauzate de fenomene din alte aparate electrice sau din atmosferă. – Din lat. parasitus, germ. Parasit, fr. parasite. DOOM
parazíți (tehn.) s. m. pl.
parazitelor
PARAZÍT, -Ă, paraziți, -te, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (Organism animal sau vegetal) care trăiește și se hrănește pe seama altui organism, căruia îi provoacă adesea daune, boli sau chiar moartea. 2. Adj., s. m. și f. Fig. (Persoană) care trăiește din munca altora, care nu produce nimic. 3. Adj. Fig. Care nu are un rol util, efectiv; de prisos, inutil. 4. S. m. (La pl.) Perturbații electromagnetice de origine externă în transmisiile radiofonice, de telecomunicații etc., cauzate de fenomene din alte aparate electrice sau din atmosferă. – Din lat. parasitus, germ. Parasit, fr. parasite. DOOM
parazíți (tehn.) s. m. pl.
parazitemia
PARAZITEMÍE, parazitemii, s. f. (Med.) Prezență patologică a unor paraziți în sânge. – Din fr. parasitémie, engl. parasit(a)emia.
parazitemie
PARAZITEMÍE, parazitemii, s. f. (Med.) Prezență patologică a unor paraziți în sânge. – Din fr. parasitémie, engl. parasit(a)emia.
parazitemiei
PARAZITEMÍE, parazitemii, s. f. (Med.) Prezență patologică a unor paraziți în sânge. – Din fr. parasitémie, engl. parasit(a)emia.
parazitemii
PARAZITEMÍE, parazitemii, s. f. (Med.) Prezență patologică a unor paraziți în sânge. – Din fr. parasitémie, engl. parasit(a)emia.
parazitemiile
PARAZITEMÍE, parazitemii, s. f. (Med.) Prezență patologică a unor paraziți în sânge. – Din fr. parasitémie, engl. parasit(a)emia.
parazitemiilor
PARAZITEMÍE, parazitemii, s. f. (Med.) Prezență patologică a unor paraziți în sânge. – Din fr. parasitémie, engl. parasit(a)emia.
parazitez
PARAZITÁ, parazitez, vb. I. Tranz. (Rar) A îmbolnăvi, a infesta un organism animal sau vegetal (trăind pe el ca parazit (1)). ♦ Intranz. Fig. A trăi, a acționa ca un parazit (2). – Din fr. parasiter. DOOM
parazitá (a ~) vb., ind. prez. 3 paraziteáză
paraziteze
PARAZITÁ, parazitez, vb. I. Tranz. (Rar) A îmbolnăvi, a infesta un organism animal sau vegetal (trăind pe el ca parazit (1)). ♦ Intranz. Fig. A trăi, a acționa ca un parazit (2). – Din fr. parasiter. DOOM
parazitá (a ~) vb., ind. prez. 3 paraziteáză
parazitezi
PARAZITÁ, parazitez, vb. I. Tranz. (Rar) A îmbolnăvi, a infesta un organism animal sau vegetal (trăind pe el ca parazit (1)). ♦ Intranz. Fig. A trăi, a acționa ca un parazit (2). – Din fr. parasiter. DOOM
parazitá (a ~) vb., ind. prez. 3 paraziteáză
paraziti
PARAZITO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „parazit”, „referitor la paraziți”. [Var. paraziti-. / < fr., it. parasito-, cf. lat. parasitus, gr. parasitos].
paraziticid
PARAZITICÍD, -Ă, paraziticizi, -de, adj., s. n. (Substanță) care distruge paraziții animali sau vegetali. – Din fr. parasiticide. DOOM
paraziticíd2 s. n., pl. paraziticíde
paraziticida
PARAZITICÍD, -Ă, paraziticizi, -de, adj., s. n. (Substanță) care distruge paraziții animali sau vegetali. – Din fr. parasiticide. DOOM
paraziticíd2 s. n., pl. paraziticíde
paraziticide
PARAZITICÍD, -Ă, paraziticizi, -de, adj., s. n. (Substanță) care distruge paraziții animali sau vegetali. – Din fr. parasiticide. DOOM
paraziticíd2 s. n., pl. paraziticíde
paraziticidei
PARAZITICÍD, -Ă, paraziticizi, -de, adj., s. n. (Substanță) care distruge paraziții animali sau vegetali. – Din fr. parasiticide. DOOM
paraziticíd2 s. n., pl. paraziticíde
paraziticidele
PARAZITICÍD, -Ă, paraziticizi, -de, adj., s. n. (Substanță) care distruge paraziții animali sau vegetali. – Din fr. parasiticide. DOOM
paraziticíd2 s. n., pl. paraziticíde
paraziticidelor
PARAZITICÍD, -Ă, paraziticizi, -de, adj., s. n. (Substanță) care distruge paraziții animali sau vegetali. – Din fr. parasiticide. DOOM
paraziticíd2 s. n., pl. paraziticíde
paraziticidul
PARAZITICÍD, -Ă, paraziticizi, -de, adj., s. n. (Substanță) care distruge paraziții animali sau vegetali. – Din fr. parasiticide. DOOM
paraziticíd2 s. n., pl. paraziticíde
paraziticidului
PARAZITICÍD, -Ă, paraziticizi, -de, adj., s. n. (Substanță) care distruge paraziții animali sau vegetali. – Din fr. parasiticide. DOOM
paraziticíd2 s. n., pl. paraziticíde
paraziticizi
PARAZITICÍD, -Ă, paraziticizi, -de, adj., s. n. (Substanță) care distruge paraziții animali sau vegetali. – Din fr. parasiticide. DOOM
paraziticíd2 s. n., pl. paraziticíde
paraziticizii
PARAZITICÍD, -Ă, paraziticizi, -de, adj., s. n. (Substanță) care distruge paraziții animali sau vegetali. – Din fr. parasiticide. DOOM
paraziticíd2 s. n., pl. paraziticíde
paraziticizilor
PARAZITICÍD, -Ă, paraziticizi, -de, adj., s. n. (Substanță) care distruge paraziții animali sau vegetali. – Din fr. parasiticide. DOOM
paraziticíd2 s. n., pl. paraziticíde
parazitism
PARAZITÍSM s. n. Formă de relații între două organisme de specii diferite, în cadrul căreia un organism folosește celălalt organism, parțial sau în totalitate, ca mediu necesar de viață; mod de viață specific paraziților (1). ♦ Fig. Faptul de a trăi ca un parazit (2), mod de viață al paraziților. – Din fr. parasitisme. DOOM
parazitísm s. n.
parazitismul
PARAZITÍSM s. n. Formă de relații între două organisme de specii diferite, în cadrul căreia un organism folosește celălalt organism, parțial sau în totalitate, ca mediu necesar de viață; mod de viață specific paraziților (1). ♦ Fig. Faptul de a trăi ca un parazit (2), mod de viață al paraziților. – Din fr. parasitisme. DOOM
parazitísm s. n.
parazitismului
PARAZITÍSM s. n. Formă de relații între două organisme de specii diferite, în cadrul căreia un organism folosește celălalt organism, parțial sau în totalitate, ca mediu necesar de viață; mod de viață specific paraziților (1). ♦ Fig. Faptul de a trăi ca un parazit (2), mod de viață al paraziților. – Din fr. parasitisme. DOOM
parazitísm s. n.
parazito
PARAZITO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „parazit”, „referitor la paraziți”. [Var. paraziti-. / < fr., it. parasito-, cf. lat. parasitus, gr. parasitos].
parazitofobia
PARAZITOFOBÍE, parazitofobii, s. f. (Rar) Teamă exagerată, morbidă de paraziți (1). – Parazit + fobie.
parazitofobie
PARAZITOFOBÍE, parazitofobii, s. f. (Rar) Teamă exagerată, morbidă de paraziți (1). – Parazit + fobie.
parazitofobiei
PARAZITOFOBÍE, parazitofobii, s. f. (Rar) Teamă exagerată, morbidă de paraziți (1). – Parazit + fobie.
parazitofobii
PARAZITOFOBÍE, parazitofobii, s. f. (Rar) Teamă exagerată, morbidă de paraziți (1). – Parazit + fobie.
parazitofobiile
PARAZITOFOBÍE, parazitofobii, s. f. (Rar) Teamă exagerată, morbidă de paraziți (1). – Parazit + fobie.
parazitofobiilor
PARAZITOFOBÍE, parazitofobii, s. f. (Rar) Teamă exagerată, morbidă de paraziți (1). – Parazit + fobie.
parazitolog
PARAZITOLÓG, -Ă, parazitologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în parazitologie. – Din parazitologie (derivat regresiv). DOOM
parazitológă (rar) s. f., g.-d. art. parazitológei; pl. parazitológe
parazitologa
PARAZITOLÓG, -Ă, parazitologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în parazitologie. – Din parazitologie (derivat regresiv). DOOM
parazitológă (rar) s. f., g.-d. art. parazitológei; pl. parazitológe
parazitologe
PARAZITOLÓG, -Ă, parazitologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în parazitologie. – Din parazitologie (derivat regresiv). DOOM
parazitológă (rar) s. f., g.-d. art. parazitológei; pl. parazitológe
parazitologei
PARAZITOLÓG, -Ă, parazitologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în parazitologie. – Din parazitologie (derivat regresiv). DOOM
parazitológă (rar) s. f., g.-d. art. parazitológei; pl. parazitológe
parazitologele
PARAZITOLÓG, -Ă, parazitologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în parazitologie. – Din parazitologie (derivat regresiv). DOOM
parazitológă (rar) s. f., g.-d. art. parazitológei; pl. parazitológe
parazitologelor
PARAZITOLÓG, -Ă, parazitologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în parazitologie. – Din parazitologie (derivat regresiv). DOOM
parazitológă (rar) s. f., g.-d. art. parazitológei; pl. parazitológe
parazitologi
PARAZITOLÓG, -Ă, parazitologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în parazitologie. – Din parazitologie (derivat regresiv). DOOM
parazitológă (rar) s. f., g.-d. art. parazitológei; pl. parazitológe
parazitologia
PARAZITOLOGÍE s. f. Disciplină care se ocupă cu studiul organismelor parazite și cu măsurile de combatere a paraziților. – Din fr. parasitologie. DOOM
parazitologíe s. f., art. parazitología, g.-d. parazitologíi, art. parazitologíei
parazitologie
PARAZITOLOGÍE s. f. Disciplină care se ocupă cu studiul organismelor parazite și cu măsurile de combatere a paraziților. – Din fr. parasitologie. DOOM
parazitologíe s. f., art. parazitología, g.-d. parazitologíi, art. parazitologíei
parazitologiei
PARAZITOLOGÍE s. f. Disciplină care se ocupă cu studiul organismelor parazite și cu măsurile de combatere a paraziților. – Din fr. parasitologie. DOOM
parazitologíe s. f., art. parazitología, g.-d. parazitologíi, art. parazitologíei
parazitologii
PARAZITOLÓG, -Ă, parazitologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în parazitologie. – Din parazitologie (derivat regresiv). DOOM
parazitológă (rar) s. f., g.-d. art. parazitológei; pl. parazitológe
parazitologii
PARAZITOLOGÍE s. f. Disciplină care se ocupă cu studiul organismelor parazite și cu măsurile de combatere a paraziților. – Din fr. parasitologie. DOOM
parazitologíe s. f., art. parazitología, g.-d. parazitologíi, art. parazitologíei
parazitologilor
PARAZITOLÓG, -Ă, parazitologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în parazitologie. – Din parazitologie (derivat regresiv). DOOM
parazitológă (rar) s. f., g.-d. art. parazitológei; pl. parazitológe
parazitologul
PARAZITOLÓG, -Ă, parazitologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în parazitologie. – Din parazitologie (derivat regresiv). DOOM
parazitológă (rar) s. f., g.-d. art. parazitológei; pl. parazitológe
parazitologului
PARAZITOLÓG, -Ă, parazitologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în parazitologie. – Din parazitologie (derivat regresiv). DOOM
parazitológă (rar) s. f., g.-d. art. parazitológei; pl. parazitológe
parazitotrop
PARAZITOTRÓP, -Ă, parazitotropi, -e, adj. (Despre substanțe) Care acționează în mod direct asupra paraziților, microbilor etc. din interiorul unui organism. – Din fr. parasitotrope. DOOM
parazitotróp (-to-trop) adj. m., pl. parazitotrópi; f. parazitotrópă, pl. parazitotrópe
parazitotropa
PARAZITOTRÓP, -Ă, parazitotropi, -e, adj. (Despre substanțe) Care acționează în mod direct asupra paraziților, microbilor etc. din interiorul unui organism. – Din fr. parasitotrope. DOOM
parazitotróp (-to-trop) adj. m., pl. parazitotrópi; f. parazitotrópă, pl. parazitotrópe
parazitotrope
PARAZITOTRÓP, -Ă, parazitotropi, -e, adj. (Despre substanțe) Care acționează în mod direct asupra paraziților, microbilor etc. din interiorul unui organism. – Din fr. parasitotrope. DOOM
parazitotróp (-to-trop) adj. m., pl. parazitotrópi; f. parazitotrópă, pl. parazitotrópe
parazitotropei
PARAZITOTRÓP, -Ă, parazitotropi, -e, adj. (Despre substanțe) Care acționează în mod direct asupra paraziților, microbilor etc. din interiorul unui organism. – Din fr. parasitotrope. DOOM
parazitotróp (-to-trop) adj. m., pl. parazitotrópi; f. parazitotrópă, pl. parazitotrópe
parazitotropele
PARAZITOTRÓP, -Ă, parazitotropi, -e, adj. (Despre substanțe) Care acționează în mod direct asupra paraziților, microbilor etc. din interiorul unui organism. – Din fr. parasitotrope. DOOM
parazitotróp (-to-trop) adj. m., pl. parazitotrópi; f. parazitotrópă, pl. parazitotrópe
parazitotropelor
PARAZITOTRÓP, -Ă, parazitotropi, -e, adj. (Despre substanțe) Care acționează în mod direct asupra paraziților, microbilor etc. din interiorul unui organism. – Din fr. parasitotrope. DOOM
parazitotróp (-to-trop) adj. m., pl. parazitotrópi; f. parazitotrópă, pl. parazitotrópe
parazitotropi
PARAZITOTRÓP, -Ă, parazitotropi, -e, adj. (Despre substanțe) Care acționează în mod direct asupra paraziților, microbilor etc. din interiorul unui organism. – Din fr. parasitotrope. DOOM
parazitotróp (-to-trop) adj. m., pl. parazitotrópi; f. parazitotrópă, pl. parazitotrópe
parazitotropii
PARAZITOTRÓP, -Ă, parazitotropi, -e, adj. (Despre substanțe) Care acționează în mod direct asupra paraziților, microbilor etc. din interiorul unui organism. – Din fr. parasitotrope. DOOM
parazitotróp (-to-trop) adj. m., pl. parazitotrópi; f. parazitotrópă, pl. parazitotrópe
parazitotropilor
PARAZITOTRÓP, -Ă, parazitotropi, -e, adj. (Despre substanțe) Care acționează în mod direct asupra paraziților, microbilor etc. din interiorul unui organism. – Din fr. parasitotrope. DOOM
parazitotróp (-to-trop) adj. m., pl. parazitotrópi; f. parazitotrópă, pl. parazitotrópe
parazitotropul
PARAZITOTRÓP, -Ă, parazitotropi, -e, adj. (Despre substanțe) Care acționează în mod direct asupra paraziților, microbilor etc. din interiorul unui organism. – Din fr. parasitotrope. DOOM
parazitotróp (-to-trop) adj. m., pl. parazitotrópi; f. parazitotrópă, pl. parazitotrópe
parazitotropului
PARAZITOTRÓP, -Ă, parazitotropi, -e, adj. (Despre substanțe) Care acționează în mod direct asupra paraziților, microbilor etc. din interiorul unui organism. – Din fr. parasitotrope. DOOM
parazitotróp (-to-trop) adj. m., pl. parazitotrópi; f. parazitotrópă, pl. parazitotrópe
parazitoza
PARAZITÓZĂ, parazitoze, s. f. Invadare a unui organism uman sau animal cu paraziți patogeni. – Din fr. parasitose. DOOM
parazitóză s. f., g.-d. art. parazitózei; pl. parazitóze
parazitoze
PARAZITÓZĂ, parazitoze, s. f. Invadare a unui organism uman sau animal cu paraziți patogeni. – Din fr. parasitose. DOOM
parazitóză s. f., g.-d. art. parazitózei; pl. parazitóze
parazitozei
PARAZITÓZĂ, parazitoze, s. f. Invadare a unui organism uman sau animal cu paraziți patogeni. – Din fr. parasitose. DOOM
parazitóză s. f., g.-d. art. parazitózei; pl. parazitóze
parazitozele
PARAZITÓZĂ, parazitoze, s. f. Invadare a unui organism uman sau animal cu paraziți patogeni. – Din fr. parasitose. DOOM
parazitóză s. f., g.-d. art. parazitózei; pl. parazitóze
parazitozelor
PARAZITÓZĂ, parazitoze, s. f. Invadare a unui organism uman sau animal cu paraziți patogeni. – Din fr. parasitose. DOOM
parazitóză s. f., g.-d. art. parazitózei; pl. parazitóze
parazitul
PARAZÍT, -Ă, paraziți, -te, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (Organism animal sau vegetal) care trăiește și se hrănește pe seama altui organism, căruia îi provoacă adesea daune, boli sau chiar moartea. 2. Adj., s. m. și f. Fig. (Persoană) care trăiește din munca altora, care nu produce nimic. 3. Adj. Fig. Care nu are un rol util, efectiv; de prisos, inutil. 4. S. m. (La pl.) Perturbații electromagnetice de origine externă în transmisiile radiofonice, de telecomunicații etc., cauzate de fenomene din alte aparate electrice sau din atmosferă. – Din lat. parasitus, germ. Parasit, fr. parasite. DOOM
parazíți (tehn.) s. m. pl.
parazitul
PARAZÍT, -Ă, paraziți, -te, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (Organism animal sau vegetal) care trăiește și se hrănește pe seama altui organism, căruia îi provoacă adesea daune, boli sau chiar moartea. 2. Adj., s. m. și f. Fig. (Persoană) care trăiește din munca altora, care nu produce nimic. 3. Adj. Fig. Care nu are un rol util, efectiv; de prisos, inutil. 4. S. m. (La pl.) Perturbații electromagnetice de origine externă în transmisiile radiofonice, de telecomunicații etc., cauzate de fenomene din alte aparate electrice sau din atmosferă. – Din lat. parasitus, germ. Parasit, fr. parasite. DOOM
parazíți (tehn.) s. m. pl.
parazitului
PARAZÍT, -Ă, paraziți, -te, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (Organism animal sau vegetal) care trăiește și se hrănește pe seama altui organism, căruia îi provoacă adesea daune, boli sau chiar moartea. 2. Adj., s. m. și f. Fig. (Persoană) care trăiește din munca altora, care nu produce nimic. 3. Adj. Fig. Care nu are un rol util, efectiv; de prisos, inutil. 4. S. m. (La pl.) Perturbații electromagnetice de origine externă în transmisiile radiofonice, de telecomunicații etc., cauzate de fenomene din alte aparate electrice sau din atmosferă. – Din lat. parasitus, germ. Parasit, fr. parasite. DOOM
parazíți (tehn.) s. m. pl.
parazitului
PARAZÍT, -Ă, paraziți, -te, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (Organism animal sau vegetal) care trăiește și se hrănește pe seama altui organism, căruia îi provoacă adesea daune, boli sau chiar moartea. 2. Adj., s. m. și f. Fig. (Persoană) care trăiește din munca altora, care nu produce nimic. 3. Adj. Fig. Care nu are un rol util, efectiv; de prisos, inutil. 4. S. m. (La pl.) Perturbații electromagnetice de origine externă în transmisiile radiofonice, de telecomunicații etc., cauzate de fenomene din alte aparate electrice sau din atmosferă. – Din lat. parasitus, germ. Parasit, fr. parasite. DOOM
parazíți (tehn.) s. m. pl.
parazitând
PARAZITÁ, parazitez, vb. I. Tranz. (Rar) A îmbolnăvi, a infesta un organism animal sau vegetal (trăind pe el ca parazit (1)). ♦ Intranz. Fig. A trăi, a acționa ca un parazit (2). – Din fr. parasiter. DOOM
parazitá (a ~) vb., ind. prez. 3 paraziteáză
parazitînd
PARAZITÁ, parazitez, vb. I. Tranz. (Rar) A îmbolnăvi, a infesta un organism animal sau vegetal (trăind pe el ca parazit (1)). ♦ Intranz. Fig. A trăi, a acționa ca un parazit (2). – Din fr. parasiter. DOOM
parazitá (a ~) vb., ind. prez. 3 paraziteáză
parazitări
PARAZITÁRE s.f. Acțiunea de a parazita. [< parazita].
parazitării
PARAZITÁRE s.f. Acțiunea de a parazita. [< parazita].
parazitările
PARAZITÁRE s.f. Acțiunea de a parazita. [< parazita].
parazitărilor
PARAZITÁRE s.f. Acțiunea de a parazita. [< parazita].
paraziți
PARAZÍT, -Ă, paraziți, -te, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (Organism animal sau vegetal) care trăiește și se hrănește pe seama altui organism, căruia îi provoacă adesea daune, boli sau chiar moartea. 2. Adj., s. m. și f. Fig. (Persoană) care trăiește din munca altora, care nu produce nimic. 3. Adj. Fig. Care nu are un rol util, efectiv; de prisos, inutil. 4. S. m. (La pl.) Perturbații electromagnetice de origine externă în transmisiile radiofonice, de telecomunicații etc., cauzate de fenomene din alte aparate electrice sau din atmosferă. – Din lat. parasitus, germ. Parasit, fr. parasite. DOOM
parazíți (tehn.) s. m. pl.
paraziți
PARAZÍT, -Ă, paraziți, -te, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (Organism animal sau vegetal) care trăiește și se hrănește pe seama altui organism, căruia îi provoacă adesea daune, boli sau chiar moartea. 2. Adj., s. m. și f. Fig. (Persoană) care trăiește din munca altora, care nu produce nimic. 3. Adj. Fig. Care nu are un rol util, efectiv; de prisos, inutil. 4. S. m. (La pl.) Perturbații electromagnetice de origine externă în transmisiile radiofonice, de telecomunicații etc., cauzate de fenomene din alte aparate electrice sau din atmosferă. – Din lat. parasitus, germ. Parasit, fr. parasite. DOOM
parazíți (tehn.) s. m. pl.
paraziții
PARAZÍT, -Ă, paraziți, -te, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (Organism animal sau vegetal) care trăiește și se hrănește pe seama altui organism, căruia îi provoacă adesea daune, boli sau chiar moartea. 2. Adj., s. m. și f. Fig. (Persoană) care trăiește din munca altora, care nu produce nimic. 3. Adj. Fig. Care nu are un rol util, efectiv; de prisos, inutil. 4. S. m. (La pl.) Perturbații electromagnetice de origine externă în transmisiile radiofonice, de telecomunicații etc., cauzate de fenomene din alte aparate electrice sau din atmosferă. – Din lat. parasitus, germ. Parasit, fr. parasite. DOOM
parazíți (tehn.) s. m. pl.
paraziții
PARAZÍT, -Ă, paraziți, -te, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (Organism animal sau vegetal) care trăiește și se hrănește pe seama altui organism, căruia îi provoacă adesea daune, boli sau chiar moartea. 2. Adj., s. m. și f. Fig. (Persoană) care trăiește din munca altora, care nu produce nimic. 3. Adj. Fig. Care nu are un rol util, efectiv; de prisos, inutil. 4. S. m. (La pl.) Perturbații electromagnetice de origine externă în transmisiile radiofonice, de telecomunicații etc., cauzate de fenomene din alte aparate electrice sau din atmosferă. – Din lat. parasitus, germ. Parasit, fr. parasite. DOOM
parazíți (tehn.) s. m. pl.
paraziților
PARAZÍT, -Ă, paraziți, -te, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (Organism animal sau vegetal) care trăiește și se hrănește pe seama altui organism, căruia îi provoacă adesea daune, boli sau chiar moartea. 2. Adj., s. m. și f. Fig. (Persoană) care trăiește din munca altora, care nu produce nimic. 3. Adj. Fig. Care nu are un rol util, efectiv; de prisos, inutil. 4. S. m. (La pl.) Perturbații electromagnetice de origine externă în transmisiile radiofonice, de telecomunicații etc., cauzate de fenomene din alte aparate electrice sau din atmosferă. – Din lat. parasitus, germ. Parasit, fr. parasite. DOOM
parazíți (tehn.) s. m. pl.
paraziților
PARAZÍT, -Ă, paraziți, -te, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (Organism animal sau vegetal) care trăiește și se hrănește pe seama altui organism, căruia îi provoacă adesea daune, boli sau chiar moartea. 2. Adj., s. m. și f. Fig. (Persoană) care trăiește din munca altora, care nu produce nimic. 3. Adj. Fig. Care nu are un rol util, efectiv; de prisos, inutil. 4. S. m. (La pl.) Perturbații electromagnetice de origine externă în transmisiile radiofonice, de telecomunicații etc., cauzate de fenomene din alte aparate electrice sau din atmosferă. – Din lat. parasitus, germ. Parasit, fr. parasite. DOOM
parazíți (tehn.) s. m. pl.
parazăpada
PARAZĂPÁDĂ, parazăpezi, s. f. 1. (Mai ales la pl.) Construcție (dig de pământ, panouri mobile, zid etc.) sau plantație așezate lângă o cale ferată sau lângă o șosea, pentru a împiedica înzăpezirea acestora. ♦ Construcție (din panouri de scânduri, din împletituri de nuiele etc.) sau plantație servind ca mijloc de reținere și de repartizare uniformă a zăpezii pe un teren (semănat). 2. Grilaj metalic montat la marginea streșinii unei clădiri pentru a împiedica căderea zăpezii de pe acoperiș. – Para2- + zăpadă. DOOM
parazăpádă s. f., g.-d. art. parazăpézii; pl. parazăpézi
parazăpezi
PARAZĂPÁDĂ, parazăpezi, s. f. 1. (Mai ales la pl.) Construcție (dig de pământ, panouri mobile, zid etc.) sau plantație așezate lângă o cale ferată sau lângă o șosea, pentru a împiedica înzăpezirea acestora. ♦ Construcție (din panouri de scânduri, din împletituri de nuiele etc.) sau plantație servind ca mijloc de reținere și de repartizare uniformă a zăpezii pe un teren (semănat). 2. Grilaj metalic montat la marginea streșinii unei clădiri pentru a împiedica căderea zăpezii de pe acoperiș. – Para2- + zăpadă. DOOM
parazăpádă s. f., g.-d. art. parazăpézii; pl. parazăpézi
parazăpezii
PARAZĂPÁDĂ, parazăpezi, s. f. 1. (Mai ales la pl.) Construcție (dig de pământ, panouri mobile, zid etc.) sau plantație așezate lângă o cale ferată sau lângă o șosea, pentru a împiedica înzăpezirea acestora. ♦ Construcție (din panouri de scânduri, din împletituri de nuiele etc.) sau plantație servind ca mijloc de reținere și de repartizare uniformă a zăpezii pe un teren (semănat). 2. Grilaj metalic montat la marginea streșinii unei clădiri pentru a împiedica căderea zăpezii de pe acoperiș. – Para2- + zăpadă. DOOM
parazăpádă s. f., g.-d. art. parazăpézii; pl. parazăpézi
parazăpezile
PARAZĂPÁDĂ, parazăpezi, s. f. 1. (Mai ales la pl.) Construcție (dig de pământ, panouri mobile, zid etc.) sau plantație așezate lângă o cale ferată sau lângă o șosea, pentru a împiedica înzăpezirea acestora. ♦ Construcție (din panouri de scânduri, din împletituri de nuiele etc.) sau plantație servind ca mijloc de reținere și de repartizare uniformă a zăpezii pe un teren (semănat). 2. Grilaj metalic montat la marginea streșinii unei clădiri pentru a împiedica căderea zăpezii de pe acoperiș. – Para2- + zăpadă. DOOM
parazăpádă s. f., g.-d. art. parazăpézii; pl. parazăpézi
parazăpezilor
PARAZĂPÁDĂ, parazăpezi, s. f. 1. (Mai ales la pl.) Construcție (dig de pământ, panouri mobile, zid etc.) sau plantație așezate lângă o cale ferată sau lângă o șosea, pentru a împiedica înzăpezirea acestora. ♦ Construcție (din panouri de scânduri, din împletituri de nuiele etc.) sau plantație servind ca mijloc de reținere și de repartizare uniformă a zăpezii pe un teren (semănat). 2. Grilaj metalic montat la marginea streșinii unei clădiri pentru a împiedica căderea zăpezii de pe acoperiș. – Para2- + zăpadă. DOOM
parazăpádă s. f., g.-d. art. parazăpézii; pl. parazăpézi
parași
PARÁ4, parez, vb. I. Tranz. A evita printr-o contralovitură o lovitură a adversarului la duel, la scrimă etc. ♦ P. gener. A reuși să evite, să facă față. – Din fr. parer. DOOM
pará2 (a ~) vb., ind. prez. 3 pareáză
parașuta
PARAȘUTÁ, parașutez, vb. I. Tranz. A lansa din avion cu parașuta oameni sau obiecte. – Din fr. parachuter. DOOM
parașutá (a ~) vb., ind. prez. 3 parașuteáză
parașuta
PARAȘÚTĂ, parașute, s. f. Dispozitiv în formă de umbrelă sau de dreptunghi, cu suprafață mare, folosit pentru reducerea vitezei de cădere a unui corp lansat de la înălțime, de obicei dintr-un avion în zbor. ◊ Parașută luminoasă = parașută cu care se lansează un material pe bază de magneziu, care se aprinde în cădere, luminând puternic terenul de aterizaj, obiectivul de recunoaștere etc. – Din fr. parachute. DOOM
parașútă s. f., g.-d. art. parașútei; pl. parașúte
parașutai
PARAȘUTÁ, parașutez, vb. I. Tranz. A lansa din avion cu parașuta oameni sau obiecte. – Din fr. parachuter. DOOM
parașutá (a ~) vb., ind. prez. 3 parașuteáză
parașutam
PARAȘUTÁ, parașutez, vb. I. Tranz. A lansa din avion cu parașuta oameni sau obiecte. – Din fr. parachuter. DOOM
parașutá (a ~) vb., ind. prez. 3 parașuteáză
parașutare
PARAȘUTÁ, parașutez, vb. I. Tranz. A lansa din avion cu parașuta oameni sau obiecte. – Din fr. parachuter. DOOM
parașutá (a ~) vb., ind. prez. 3 parașuteáză
parașutare
PARAȘUTÁRE, parașutări, s. f. Acțiunea de a parașuta. – V. parașuta. DOOM
parașutáre s. f., g.-d. art. parașutắrii; pl. parașutắri
parașutarea
PARAȘUTÁRE, parașutări, s. f. Acțiunea de a parașuta. – V. parașuta. DOOM
parașutáre s. f., g.-d. art. parașutắrii; pl. parașutắri
parașutară
PARAȘUTÁ, parașutez, vb. I. Tranz. A lansa din avion cu parașuta oameni sau obiecte. – Din fr. parachuter. DOOM
parașutá (a ~) vb., ind. prez. 3 parașuteáză
parașutarăm
PARAȘUTÁ, parașutez, vb. I. Tranz. A lansa din avion cu parașuta oameni sau obiecte. – Din fr. parachuter. DOOM
parașutá (a ~) vb., ind. prez. 3 parașuteáză
parașutarăți
PARAȘUTÁ, parașutez, vb. I. Tranz. A lansa din avion cu parașuta oameni sau obiecte. – Din fr. parachuter. DOOM
parașutá (a ~) vb., ind. prez. 3 parașuteáză
parașutase
PARAȘUTÁ, parașutez, vb. I. Tranz. A lansa din avion cu parașuta oameni sau obiecte. – Din fr. parachuter. DOOM
parașutá (a ~) vb., ind. prez. 3 parașuteáză
parașutasem
PARAȘUTÁ, parașutez, vb. I. Tranz. A lansa din avion cu parașuta oameni sau obiecte. – Din fr. parachuter. DOOM
parașutá (a ~) vb., ind. prez. 3 parașuteáză
parașutaseră
PARAȘUTÁ, parașutez, vb. I. Tranz. A lansa din avion cu parașuta oameni sau obiecte. – Din fr. parachuter. DOOM
parașutá (a ~) vb., ind. prez. 3 parașuteáză
parașutaserăm
PARAȘUTÁ, parașutez, vb. I. Tranz. A lansa din avion cu parașuta oameni sau obiecte. – Din fr. parachuter. DOOM
parașutá (a ~) vb., ind. prez. 3 parașuteáză
parașutaserăți
PARAȘUTÁ, parașutez, vb. I. Tranz. A lansa din avion cu parașuta oameni sau obiecte. – Din fr. parachuter. DOOM
parașutá (a ~) vb., ind. prez. 3 parașuteáză
parașutaseși
PARAȘUTÁ, parașutez, vb. I. Tranz. A lansa din avion cu parașuta oameni sau obiecte. – Din fr. parachuter. DOOM
parașutá (a ~) vb., ind. prez. 3 parașuteáză
parașutaseți
PARAȘUTÁ, parașutez, vb. I. Tranz. A lansa din avion cu parașuta oameni sau obiecte. – Din fr. parachuter. DOOM
parașutá (a ~) vb., ind. prez. 3 parașuteáză
parașutat
PARAȘUTÁ, parașutez, vb. I. Tranz. A lansa din avion cu parașuta oameni sau obiecte. – Din fr. parachuter. DOOM
parașutá (a ~) vb., ind. prez. 3 parașuteáză
parașutat
PARAȘUTÁT, -Ă, parașutați, -te, adj. Care a fost lansat cu parașuta. – V. parașuta.
parașutata
PARAȘUTÁT, -Ă, parașutați, -te, adj. Care a fost lansat cu parașuta. – V. parașuta.
parașutate
PARAȘUTÁT, -Ă, parașutați, -te, adj. Care a fost lansat cu parașuta. – V. parașuta.
parașutatei
PARAȘUTÁT, -Ă, parașutați, -te, adj. Care a fost lansat cu parașuta. – V. parașuta.
parașutatele
PARAȘUTÁT, -Ă, parașutați, -te, adj. Care a fost lansat cu parașuta. – V. parașuta.
parașutatelor
PARAȘUTÁT, -Ă, parașutați, -te, adj. Care a fost lansat cu parașuta. – V. parașuta.
parașutatul
PARAȘUTÁT, -Ă, parașutați, -te, adj. Care a fost lansat cu parașuta. – V. parașuta.
parașutatului
PARAȘUTÁT, -Ă, parașutați, -te, adj. Care a fost lansat cu parașuta. – V. parașuta.
parașutau
PARAȘUTÁ, parașutez, vb. I. Tranz. A lansa din avion cu parașuta oameni sau obiecte. – Din fr. parachuter. DOOM
parașutá (a ~) vb., ind. prez. 3 parașuteáză
parașutași
PARAȘUTÁ, parașutez, vb. I. Tranz. A lansa din avion cu parașuta oameni sau obiecte. – Din fr. parachuter. DOOM
parașutá (a ~) vb., ind. prez. 3 parașuteáză
parașutați
PARAȘUTÁ, parașutez, vb. I. Tranz. A lansa din avion cu parașuta oameni sau obiecte. – Din fr. parachuter. DOOM
parașutá (a ~) vb., ind. prez. 3 parașuteáză
parașutați
PARAȘUTÁT, -Ă, parașutați, -te, adj. Care a fost lansat cu parașuta. – V. parașuta.
parașutații
PARAȘUTÁT, -Ă, parașutați, -te, adj. Care a fost lansat cu parașuta. – V. parașuta.
parașutaților
PARAȘUTÁT, -Ă, parașutați, -te, adj. Care a fost lansat cu parașuta. – V. parașuta.
parașute
PARAȘÚTĂ, parașute, s. f. Dispozitiv în formă de umbrelă sau de dreptunghi, cu suprafață mare, folosit pentru reducerea vitezei de cădere a unui corp lansat de la înălțime, de obicei dintr-un avion în zbor. ◊ Parașută luminoasă = parașută cu care se lansează un material pe bază de magneziu, care se aprinde în cădere, luminând puternic terenul de aterizaj, obiectivul de recunoaștere etc. – Din fr. parachute. DOOM
parașútă s. f., g.-d. art. parașútei; pl. parașúte
parașutează
PARAȘUTÁ, parașutez, vb. I. Tranz. A lansa din avion cu parașuta oameni sau obiecte. – Din fr. parachuter. DOOM
parașutá (a ~) vb., ind. prez. 3 parașuteáză
parașutei
PARAȘÚTĂ, parașute, s. f. Dispozitiv în formă de umbrelă sau de dreptunghi, cu suprafață mare, folosit pentru reducerea vitezei de cădere a unui corp lansat de la înălțime, de obicei dintr-un avion în zbor. ◊ Parașută luminoasă = parașută cu care se lansează un material pe bază de magneziu, care se aprinde în cădere, luminând puternic terenul de aterizaj, obiectivul de recunoaștere etc. – Din fr. parachute. DOOM
parașútă s. f., g.-d. art. parașútei; pl. parașúte
parașutele
PARAȘÚTĂ, parașute, s. f. Dispozitiv în formă de umbrelă sau de dreptunghi, cu suprafață mare, folosit pentru reducerea vitezei de cădere a unui corp lansat de la înălțime, de obicei dintr-un avion în zbor. ◊ Parașută luminoasă = parașută cu care se lansează un material pe bază de magneziu, care se aprinde în cădere, luminând puternic terenul de aterizaj, obiectivul de recunoaștere etc. – Din fr. parachute. DOOM
parașútă s. f., g.-d. art. parașútei; pl. parașúte
parașutelor
PARAȘÚTĂ, parașute, s. f. Dispozitiv în formă de umbrelă sau de dreptunghi, cu suprafață mare, folosit pentru reducerea vitezei de cădere a unui corp lansat de la înălțime, de obicei dintr-un avion în zbor. ◊ Parașută luminoasă = parașută cu care se lansează un material pe bază de magneziu, care se aprinde în cădere, luminând puternic terenul de aterizaj, obiectivul de recunoaștere etc. – Din fr. parachute. DOOM
parașútă s. f., g.-d. art. parașútei; pl. parașúte
parașutez
PARAȘUTÁ, parașutez, vb. I. Tranz. A lansa din avion cu parașuta oameni sau obiecte. – Din fr. parachuter. DOOM
parașutá (a ~) vb., ind. prez. 3 parașuteáză
parașuteze
PARAȘUTÁ, parașutez, vb. I. Tranz. A lansa din avion cu parașuta oameni sau obiecte. – Din fr. parachuter. DOOM
parașutá (a ~) vb., ind. prez. 3 parașuteáză
parașutezi
PARAȘUTÁ, parașutez, vb. I. Tranz. A lansa din avion cu parașuta oameni sau obiecte. – Din fr. parachuter. DOOM
parașutá (a ~) vb., ind. prez. 3 parașuteáză
parașutism
PARAȘUTÍSM s. n. Ramură sportivă care cuprinde probe de lansare din avion cu parașuta; tehnica executării unor astfel de lansări. – Din fr. parachutisme. DOOM
parașutísm s. n.
parașutismul
PARAȘUTÍSM s. n. Ramură sportivă care cuprinde probe de lansare din avion cu parașuta; tehnica executării unor astfel de lansări. – Din fr. parachutisme. DOOM
parașutísm s. n.
parașutismului
PARAȘUTÍSM s. n. Ramură sportivă care cuprinde probe de lansare din avion cu parașuta; tehnica executării unor astfel de lansări. – Din fr. parachutisme. DOOM
parașutísm s. n.
parașutist
PARAȘUTÍST, -Ă, parașutiști, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană specializată în lansarea cu parașuta. 2. Adj. (Rar) Care este caracteristic parașutismului sau parașutistului sau care aparține acestora. – Din fr. parachutiste. DOOM
parașutíst adj. m., s. m., pl. parașutíști; adj. f., s. f. parașutístă, pl. parașutíste
parașutist
PARAȘUTÍST, -Ă, parașutiști, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană specializată în lansarea cu parașuta. 2. Adj. (Rar) Care este caracteristic parașutismului sau parașutistului sau care aparține acestora. – Din fr. parachutiste. DOOM
parașutíst adj. m., s. m., pl. parașutíști; adj. f., s. f. parașutístă, pl. parașutíste
parașutista
PARAȘUTÍST, -Ă, parașutiști, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană specializată în lansarea cu parașuta. 2. Adj. (Rar) Care este caracteristic parașutismului sau parașutistului sau care aparține acestora. – Din fr. parachutiste. DOOM
parașutíst adj. m., s. m., pl. parașutíști; adj. f., s. f. parașutístă, pl. parașutíste
parașutista
PARAȘUTÍST, -Ă, parașutiști, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană specializată în lansarea cu parașuta. 2. Adj. (Rar) Care este caracteristic parașutismului sau parașutistului sau care aparține acestora. – Din fr. parachutiste. DOOM
parașutíst adj. m., s. m., pl. parașutíști; adj. f., s. f. parașutístă, pl. parașutíste
parașutiste
PARAȘUTÍST, -Ă, parașutiști, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană specializată în lansarea cu parașuta. 2. Adj. (Rar) Care este caracteristic parașutismului sau parașutistului sau care aparține acestora. – Din fr. parachutiste. DOOM
parașutíst adj. m., s. m., pl. parașutíști; adj. f., s. f. parașutístă, pl. parașutíste
parașutiste
PARAȘUTÍST, -Ă, parașutiști, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană specializată în lansarea cu parașuta. 2. Adj. (Rar) Care este caracteristic parașutismului sau parașutistului sau care aparține acestora. – Din fr. parachutiste. DOOM
parașutíst adj. m., s. m., pl. parașutíști; adj. f., s. f. parașutístă, pl. parașutíste
parașutistei
PARAȘUTÍST, -Ă, parașutiști, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană specializată în lansarea cu parașuta. 2. Adj. (Rar) Care este caracteristic parașutismului sau parașutistului sau care aparține acestora. – Din fr. parachutiste. DOOM
parașutíst adj. m., s. m., pl. parașutíști; adj. f., s. f. parașutístă, pl. parașutíste
parașutistei
PARAȘUTÍST, -Ă, parașutiști, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană specializată în lansarea cu parașuta. 2. Adj. (Rar) Care este caracteristic parașutismului sau parașutistului sau care aparține acestora. – Din fr. parachutiste. DOOM
parașutíst adj. m., s. m., pl. parașutíști; adj. f., s. f. parașutístă, pl. parașutíste
parașutistele
PARAȘUTÍST, -Ă, parașutiști, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană specializată în lansarea cu parașuta. 2. Adj. (Rar) Care este caracteristic parașutismului sau parașutistului sau care aparține acestora. – Din fr. parachutiste. DOOM
parașutíst adj. m., s. m., pl. parașutíști; adj. f., s. f. parașutístă, pl. parașutíste
parașutistele
PARAȘUTÍST, -Ă, parașutiști, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană specializată în lansarea cu parașuta. 2. Adj. (Rar) Care este caracteristic parașutismului sau parașutistului sau care aparține acestora. – Din fr. parachutiste. DOOM
parașutíst adj. m., s. m., pl. parașutíști; adj. f., s. f. parașutístă, pl. parașutíste
parașutistelor
PARAȘUTÍST, -Ă, parașutiști, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană specializată în lansarea cu parașuta. 2. Adj. (Rar) Care este caracteristic parașutismului sau parașutistului sau care aparține acestora. – Din fr. parachutiste. DOOM
parașutíst adj. m., s. m., pl. parașutíști; adj. f., s. f. parașutístă, pl. parașutíste
parașutistelor
PARAȘUTÍST, -Ă, parașutiști, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană specializată în lansarea cu parașuta. 2. Adj. (Rar) Care este caracteristic parașutismului sau parașutistului sau care aparține acestora. – Din fr. parachutiste. DOOM
parașutíst adj. m., s. m., pl. parașutíști; adj. f., s. f. parașutístă, pl. parașutíste
parașutistul
PARAȘUTÍST, -Ă, parașutiști, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană specializată în lansarea cu parașuta. 2. Adj. (Rar) Care este caracteristic parașutismului sau parașutistului sau care aparține acestora. – Din fr. parachutiste. DOOM
parașutíst adj. m., s. m., pl. parașutíști; adj. f., s. f. parașutístă, pl. parașutíste
parașutistul
PARAȘUTÍST, -Ă, parașutiști, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană specializată în lansarea cu parașuta. 2. Adj. (Rar) Care este caracteristic parașutismului sau parașutistului sau care aparține acestora. – Din fr. parachutiste. DOOM
parașutíst adj. m., s. m., pl. parașutíști; adj. f., s. f. parașutístă, pl. parașutíste
parașutistului
PARAȘUTÍST, -Ă, parașutiști, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană specializată în lansarea cu parașuta. 2. Adj. (Rar) Care este caracteristic parașutismului sau parașutistului sau care aparține acestora. – Din fr. parachutiste. DOOM
parașutíst adj. m., s. m., pl. parașutíști; adj. f., s. f. parașutístă, pl. parașutíste
parașutistului
PARAȘUTÍST, -Ă, parașutiști, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană specializată în lansarea cu parașuta. 2. Adj. (Rar) Care este caracteristic parașutismului sau parașutistului sau care aparține acestora. – Din fr. parachutiste. DOOM
parașutíst adj. m., s. m., pl. parașutíști; adj. f., s. f. parașutístă, pl. parașutíste
parașutiști
PARAȘUTÍST, -Ă, parașutiști, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană specializată în lansarea cu parașuta. 2. Adj. (Rar) Care este caracteristic parașutismului sau parașutistului sau care aparține acestora. – Din fr. parachutiste. DOOM
parașutíst adj. m., s. m., pl. parașutíști; adj. f., s. f. parașutístă, pl. parașutíste
parașutiști
PARAȘUTÍST, -Ă, parașutiști, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană specializată în lansarea cu parașuta. 2. Adj. (Rar) Care este caracteristic parașutismului sau parașutistului sau care aparține acestora. – Din fr. parachutiste. DOOM
parașutíst adj. m., s. m., pl. parașutíști; adj. f., s. f. parașutístă, pl. parașutíste
parașutiștii
PARAȘUTÍST, -Ă, parașutiști, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană specializată în lansarea cu parașuta. 2. Adj. (Rar) Care este caracteristic parașutismului sau parașutistului sau care aparține acestora. – Din fr. parachutiste. DOOM
parașutíst adj. m., s. m., pl. parașutíști; adj. f., s. f. parașutístă, pl. parașutíste
parașutiștii
PARAȘUTÍST, -Ă, parașutiști, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană specializată în lansarea cu parașuta. 2. Adj. (Rar) Care este caracteristic parașutismului sau parașutistului sau care aparține acestora. – Din fr. parachutiste. DOOM
parașutíst adj. m., s. m., pl. parașutíști; adj. f., s. f. parașutístă, pl. parașutíste
parașutiștilor
PARAȘUTÍST, -Ă, parașutiști, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană specializată în lansarea cu parașuta. 2. Adj. (Rar) Care este caracteristic parașutismului sau parașutistului sau care aparține acestora. – Din fr. parachutiste. DOOM
parașutíst adj. m., s. m., pl. parașutíști; adj. f., s. f. parașutístă, pl. parașutíste
parașutiștilor
PARAȘUTÍST, -Ă, parașutiști, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană specializată în lansarea cu parașuta. 2. Adj. (Rar) Care este caracteristic parașutismului sau parașutistului sau care aparține acestora. – Din fr. parachutiste. DOOM
parașutíst adj. m., s. m., pl. parașutíști; adj. f., s. f. parașutístă, pl. parașutíste
parașutând
PARAȘUTÁ, parașutez, vb. I. Tranz. A lansa din avion cu parașuta oameni sau obiecte. – Din fr. parachuter. DOOM
parașutá (a ~) vb., ind. prez. 3 parașuteáză
parașutînd
PARAȘUTÁ, parașutez, vb. I. Tranz. A lansa din avion cu parașuta oameni sau obiecte. – Din fr. parachuter. DOOM
parașutá (a ~) vb., ind. prez. 3 parașuteáză
parașutări
PARAȘUTÁRE, parașutări, s. f. Acțiunea de a parașuta. – V. parașuta. DOOM
parașutáre s. f., g.-d. art. parașutắrii; pl. parașutắri
parașutării
PARAȘUTÁRE, parașutări, s. f. Acțiunea de a parașuta. – V. parașuta. DOOM
parașutáre s. f., g.-d. art. parașutắrii; pl. parașutắri
parașutările
PARAȘUTÁRE, parașutări, s. f. Acțiunea de a parașuta. – V. parașuta. DOOM
parașutáre s. f., g.-d. art. parașutắrii; pl. parașutắri
parașutărilor
PARAȘUTÁRE, parașutări, s. f. Acțiunea de a parașuta. – V. parașuta. DOOM
parașutáre s. f., g.-d. art. parașutắrii; pl. parașutắri
parați
PARÁ4, parez, vb. I. Tranz. A evita printr-o contralovitură o lovitură a adversarului la duel, la scrimă etc. ♦ P. gener. A reuși să evite, să facă față. – Din fr. parer. DOOM
pará2 (a ~) vb., ind. prez. 3 pareáză
parbriz
PARBRÍZ, parbrize, s. n. Placă transparentă (din sticlă) așezată în partea din față a unui automobil sau a unui avion pentru a feri pe conducător de praf, de vânt etc. [Pl. și: parbrizuri] – Din fr. pare-brise. DOOM
parbríz s. n., pl. parbríze
parbrize
PARBRÍZ, parbrize, s. n. Placă transparentă (din sticlă) așezată în partea din față a unui automobil sau a unui avion pentru a feri pe conducător de praf, de vânt etc. [Pl. și: parbrizuri] – Din fr. pare-brise. DOOM
parbríz s. n., pl. parbríze
parbrizele
PARBRÍZ, parbrize, s. n. Placă transparentă (din sticlă) așezată în partea din față a unui automobil sau a unui avion pentru a feri pe conducător de praf, de vânt etc. [Pl. și: parbrizuri] – Din fr. pare-brise. DOOM
parbríz s. n., pl. parbríze
parbrizelor
PARBRÍZ, parbrize, s. n. Placă transparentă (din sticlă) așezată în partea din față a unui automobil sau a unui avion pentru a feri pe conducător de praf, de vânt etc. [Pl. și: parbrizuri] – Din fr. pare-brise. DOOM
parbríz s. n., pl. parbríze
parbrizul
PARBRÍZ, parbrize, s. n. Placă transparentă (din sticlă) așezată în partea din față a unui automobil sau a unui avion pentru a feri pe conducător de praf, de vânt etc. [Pl. și: parbrizuri] – Din fr. pare-brise. DOOM
parbríz s. n., pl. parbríze
parbrizului
PARBRÍZ, parbrize, s. n. Placă transparentă (din sticlă) așezată în partea din față a unui automobil sau a unui avion pentru a feri pe conducător de praf, de vânt etc. [Pl. și: parbrizuri] – Din fr. pare-brise. DOOM
parbríz s. n., pl. parbríze
parbrizuri
PARBRÍZ, parbrize, s. n. Placă transparentă (din sticlă) așezată în partea din față a unui automobil sau a unui avion pentru a feri pe conducător de praf, de vânt etc. [Pl. și: parbrizuri] – Din fr. pare-brise. DOOM
parbríz s. n., pl. parbríze
parbrizurile
PARBRÍZ, parbrize, s. n. Placă transparentă (din sticlă) așezată în partea din față a unui automobil sau a unui avion pentru a feri pe conducător de praf, de vânt etc. [Pl. și: parbrizuri] – Din fr. pare-brise. DOOM
parbríz s. n., pl. parbríze
parbrizurilor
PARBRÍZ, parbrize, s. n. Placă transparentă (din sticlă) așezată în partea din față a unui automobil sau a unui avion pentru a feri pe conducător de praf, de vânt etc. [Pl. și: parbrizuri] – Din fr. pare-brise. DOOM
parbríz s. n., pl. parbríze
parc
PARC, parcuri, s. n. 1. Suprafață întinsă de teren, de utilitate publică, cu plantații, alei și diferite construcții, amenajată pentru agrement. ◊ Parc național = suprafață întinsă de teren, păzită și îngrijită, în care exploatările (silvică, minieră, vânătorească etc.) sunt interzise, pentru a se păstra neschimbat mediul natural. Parc sportiv = complex sportiv dotat cu mai multe terenuri și amenajări, situat într-un parc (1). ♦ Teren împrejmuit, unde vânatul este crescut și îngrijit pentru vânătoare. ♦ Parc (1) situat în jurul unei clădiri și depinzând de aceasta. ♦ Teren parcelat cu locuința și cu numeroase spații verzi. 2. Loc de staționare și de garare mai îndelungată a vehiculelor sau de depozitare a materialelor; p. ext. vehiculele și materialele aflate în acest loc. ♦ Totalitatea vehiculelor unei întreprinderi, ale unei instituții etc. ♦ Totalitatea instalațiilor mecanice aflate pe un teren de unde se extrage minereu sau pe care sunt amenajate sonde. – Din fr. parc. DOOM
parc s. n., pl. párcuri
parca
PARCÁ, parchez, vb. I. Tranz. A lăsa un vehicul să staționeze într-un loc public (anume amenajat); a depozita materiale, utilaje etc. într-un parc (2). – Din fr. parquer. DOOM
parcá (a ~) vb., ind. prez. 3 parcheáză
parca
PÁRCĂ2, parce, n. pr. f. (Mai ales la pl.) Fiecare dintre cele trei surori, zeițe ale sorții din mitologia romană, reprezentate sub înfățișarea unor femei bătrâne. – Din lat. Parca, fr. Parque. DOOM
párcă adv.
parcae
Parcae, trei surori, considerate de către romani drept zeițe ale sorții. Ele erau identice cu moirele, din mitologia greacă (v. și Moerae).
parcagii
PARCAGÍU, parcagii, s. m. (Rar) Paznic, îngrijitor al unui parc (2). – Parca + suf. -giu. DOOM
parcagíu (înv.) s. m., art. parcagíul; pl. parcagíi, art. parcagíii (-gi-ii)
parcagiii
PARCAGÍU, parcagii, s. m. (Rar) Paznic, îngrijitor al unui parc (2). – Parca + suf. -giu. DOOM
parcagíu (înv.) s. m., art. parcagíul; pl. parcagíi, art. parcagíii (-gi-ii)
parcagiilor
PARCAGÍU, parcagii, s. m. (Rar) Paznic, îngrijitor al unui parc (2). – Parca + suf. -giu. DOOM
parcagíu (înv.) s. m., art. parcagíul; pl. parcagíi, art. parcagíii (-gi-ii)
parcagiu
PARCAGÍU, parcagii, s. m. (Rar) Paznic, îngrijitor al unui parc (2). – Parca + suf. -giu. DOOM
parcagíu (înv.) s. m., art. parcagíul; pl. parcagíi, art. parcagíii (-gi-ii)
parcagiul
PARCAGÍU, parcagii, s. m. (Rar) Paznic, îngrijitor al unui parc (2). – Parca + suf. -giu. DOOM
parcagíu (înv.) s. m., art. parcagíul; pl. parcagíi, art. parcagíii (-gi-ii)
parcagiului
PARCAGÍU, parcagii, s. m. (Rar) Paznic, îngrijitor al unui parc (2). – Parca + suf. -giu. DOOM
parcagíu (înv.) s. m., art. parcagíul; pl. parcagíi, art. parcagíii (-gi-ii)
parcai
PARCÁ, parchez, vb. I. Tranz. A lăsa un vehicul să staționeze într-un loc public (anume amenajat); a depozita materiale, utilaje etc. într-un parc (2). – Din fr. parquer. DOOM
parcá (a ~) vb., ind. prez. 3 parcheáză
parcaj
PARCÁJ, parcaje, s. n. Parcare; (concr.) loc de parcare. – Din fr. parcage. DOOM
parcáj s. n., pl. parcáje
parcaje
PARCÁJ, parcaje, s. n. Parcare; (concr.) loc de parcare. – Din fr. parcage. DOOM
parcáj s. n., pl. parcáje
parcajele
PARCÁJ, parcaje, s. n. Parcare; (concr.) loc de parcare. – Din fr. parcage. DOOM
parcáj s. n., pl. parcáje
parcajelor
PARCÁJ, parcaje, s. n. Parcare; (concr.) loc de parcare. – Din fr. parcage. DOOM
parcáj s. n., pl. parcáje
parcajul
PARCÁJ, parcaje, s. n. Parcare; (concr.) loc de parcare. – Din fr. parcage. DOOM
parcáj s. n., pl. parcáje
parcajului
PARCÁJ, parcaje, s. n. Parcare; (concr.) loc de parcare. – Din fr. parcage. DOOM
parcáj s. n., pl. parcáje
parcam
PARCÁ, parchez, vb. I. Tranz. A lăsa un vehicul să staționeze într-un loc public (anume amenajat); a depozita materiale, utilaje etc. într-un parc (2). – Din fr. parquer. DOOM
parcá (a ~) vb., ind. prez. 3 parcheáză
parcan
PĂRCÁN s. n. v. parcan. DOOM
parcán s. n., pl. parcáne
parcane
PĂRCÁN s. n. v. parcan. DOOM
parcán s. n., pl. parcáne
parcanele
PĂRCÁN s. n. v. parcan. DOOM
parcán s. n., pl. parcáne
parcanelor
PĂRCÁN s. n. v. parcan. DOOM
parcán s. n., pl. parcáne
parcanul
PĂRCÁN s. n. v. parcan. DOOM
parcán s. n., pl. parcáne
parcanului
PĂRCÁN s. n. v. parcan. DOOM
parcán s. n., pl. parcáne
parcare
PARCÁ, parchez, vb. I. Tranz. A lăsa un vehicul să staționeze într-un loc public (anume amenajat); a depozita materiale, utilaje etc. într-un parc (2). – Din fr. parquer. DOOM
parcá (a ~) vb., ind. prez. 3 parcheáză
parcare
PARCÁRE, parcări, s. f. Acțiunea de a parca și rezultatul ei; parcaj. – V. parca. DOOM
parcáre s. f., g.-d. art. parcắrii; pl. parcắri
parcarea
PARCÁRE, parcări, s. f. Acțiunea de a parca și rezultatul ei; parcaj. – V. parca. DOOM
parcáre s. f., g.-d. art. parcắrii; pl. parcắri
parcară
PARCÁ, parchez, vb. I. Tranz. A lăsa un vehicul să staționeze într-un loc public (anume amenajat); a depozita materiale, utilaje etc. într-un parc (2). – Din fr. parquer. DOOM
parcá (a ~) vb., ind. prez. 3 parcheáză
parcarăm
PARCÁ, parchez, vb. I. Tranz. A lăsa un vehicul să staționeze într-un loc public (anume amenajat); a depozita materiale, utilaje etc. într-un parc (2). – Din fr. parquer. DOOM
parcá (a ~) vb., ind. prez. 3 parcheáză
parcarăți
PARCÁ, parchez, vb. I. Tranz. A lăsa un vehicul să staționeze într-un loc public (anume amenajat); a depozita materiale, utilaje etc. într-un parc (2). – Din fr. parquer. DOOM
parcá (a ~) vb., ind. prez. 3 parcheáză
parcase
PARCÁ, parchez, vb. I. Tranz. A lăsa un vehicul să staționeze într-un loc public (anume amenajat); a depozita materiale, utilaje etc. într-un parc (2). – Din fr. parquer. DOOM
parcá (a ~) vb., ind. prez. 3 parcheáză
parcasem
PARCÁ, parchez, vb. I. Tranz. A lăsa un vehicul să staționeze într-un loc public (anume amenajat); a depozita materiale, utilaje etc. într-un parc (2). – Din fr. parquer. DOOM
parcá (a ~) vb., ind. prez. 3 parcheáză
parcaseră
PARCÁ, parchez, vb. I. Tranz. A lăsa un vehicul să staționeze într-un loc public (anume amenajat); a depozita materiale, utilaje etc. într-un parc (2). – Din fr. parquer. DOOM
parcá (a ~) vb., ind. prez. 3 parcheáză
parcaserăm
PARCÁ, parchez, vb. I. Tranz. A lăsa un vehicul să staționeze într-un loc public (anume amenajat); a depozita materiale, utilaje etc. într-un parc (2). – Din fr. parquer. DOOM
parcá (a ~) vb., ind. prez. 3 parcheáză
parcaserăți
PARCÁ, parchez, vb. I. Tranz. A lăsa un vehicul să staționeze într-un loc public (anume amenajat); a depozita materiale, utilaje etc. într-un parc (2). – Din fr. parquer. DOOM
parcá (a ~) vb., ind. prez. 3 parcheáză
parcaseși
PARCÁ, parchez, vb. I. Tranz. A lăsa un vehicul să staționeze într-un loc public (anume amenajat); a depozita materiale, utilaje etc. într-un parc (2). – Din fr. parquer. DOOM
parcá (a ~) vb., ind. prez. 3 parcheáză
parcaseți
PARCÁ, parchez, vb. I. Tranz. A lăsa un vehicul să staționeze într-un loc public (anume amenajat); a depozita materiale, utilaje etc. într-un parc (2). – Din fr. parquer. DOOM
parcá (a ~) vb., ind. prez. 3 parcheáză
parcat
PARCÁ, parchez, vb. I. Tranz. A lăsa un vehicul să staționeze într-un loc public (anume amenajat); a depozita materiale, utilaje etc. într-un parc (2). – Din fr. parquer. DOOM
parcá (a ~) vb., ind. prez. 3 parcheáză
parcat
PARCÁ, parchez, vb. I. Tranz. A lăsa un vehicul să staționeze într-un loc public (anume amenajat); a depozita materiale, utilaje etc. într-un parc (2). – Din fr. parquer.
parcau
PARCÁ, parchez, vb. I. Tranz. A lăsa un vehicul să staționeze într-un loc public (anume amenajat); a depozita materiale, utilaje etc. într-un parc (2). – Din fr. parquer. DOOM
parcá (a ~) vb., ind. prez. 3 parcheáză
parcași
PARCÁ, parchez, vb. I. Tranz. A lăsa un vehicul să staționeze într-un loc public (anume amenajat); a depozita materiale, utilaje etc. într-un parc (2). – Din fr. parquer. DOOM
parcá (a ~) vb., ind. prez. 3 parcheáză
parcați
PARCÁ, parchez, vb. I. Tranz. A lăsa un vehicul să staționeze într-un loc public (anume amenajat); a depozita materiale, utilaje etc. într-un parc (2). – Din fr. parquer. DOOM
parcá (a ~) vb., ind. prez. 3 parcheáză
parce
PÁRCĂ2, parce, n. pr. f. (Mai ales la pl.) Fiecare dintre cele trei surori, zeițe ale sorții din mitologia romană, reprezentate sub înfățișarea unor femei bătrâne. – Din lat. Parca, fr. Parque. DOOM
párcă adv.
parce
PÁRCE s. f. pl. Cele trei divinități ale infernului în mitologia antică (despre una se credea că toarce firul vieții omului, despre alta că îl deapănă, iar despre a treia că îl taie). V. ursitoare.
parcea
PARCEÁ, parcele, s. f. (Rar) Carmac. – Din tc. parça. DOOM
parceá (unealtă de pescuit) s. f., art. parceáua, g.-d. art. parcélei; pl. parcéle, art. parcélele
parceaua
PARCEÁ, parcele, s. f. (Rar) Carmac. – Din tc. parça. DOOM
parceá (unealtă de pescuit) s. f., art. parceáua, g.-d. art. parcélei; pl. parcéle, art. parcélele
parcei
PÁRCĂ2, parce, n. pr. f. (Mai ales la pl.) Fiecare dintre cele trei surori, zeițe ale sorții din mitologia romană, reprezentate sub înfățișarea unor femei bătrâne. – Din lat. Parca, fr. Parque. DOOM
párcă adv.
parcela
PARCELÁ, parcelez, vb. I. Tranz. A împărți un teren, o pădure etc. în parcele; a lotiza (1). – Din fr. parceller. DOOM
parcelá (a ~) vb., ind. prez. 3 parceleáză
parcela
PARCÉLĂ, parcele, s. f. Porțiune de teren precis delimitată în cadrul unei suprafețe mai mari, destinată unei anumite întrebuințări; lot. – Din fr. parcelle. DOOM
parcélă s. f., g.-d. art. parcélei; pl. parcéle
parcelai
PARCELÁ, parcelez, vb. I. Tranz. A împărți un teren, o pădure etc. în parcele; a lotiza (1). – Din fr. parceller. DOOM
parcelá (a ~) vb., ind. prez. 3 parceleáză
parcelam
PARCELÁ, parcelez, vb. I. Tranz. A împărți un teren, o pădure etc. în parcele; a lotiza (1). – Din fr. parceller. DOOM
parcelá (a ~) vb., ind. prez. 3 parceleáză
parcelar
PARCELÁR, -Ă, parcelari, -e, adj. (Agron.; despre culturi) Care se face pe parcele. – Din fr. parcellaire.
parcelara
PARCELÁR, -Ă, parcelari, -e, adj. (Agron.; despre culturi) Care se face pe parcele. – Din fr. parcellaire.
parcelare
PARCELÁ, parcelez, vb. I. Tranz. A împărți un teren, o pădure etc. în parcele; a lotiza (1). – Din fr. parceller. DOOM
parcelá (a ~) vb., ind. prez. 3 parceleáză
parcelare
PARCELÁR, -Ă, parcelari, -e, adj. (Agron.; despre culturi) Care se face pe parcele. – Din fr. parcellaire.
parcelare
PARCELÁRE, parcelări, s. f. Acțiunea de a parcela și rezultatul ei. ♦ (Concr.) Grup de parcele alcătuind un ansamblu; teren împărțit în parcele. – V. parcela. DOOM
parceláre s. f., g.-d. art. parcelắrii; pl. parcelắri
parcelarea
PARCELÁRE, parcelări, s. f. Acțiunea de a parcela și rezultatul ei. ♦ (Concr.) Grup de parcele alcătuind un ansamblu; teren împărțit în parcele. – V. parcela. DOOM
parceláre s. f., g.-d. art. parcelắrii; pl. parcelắri
parcelarei
PARCELÁR, -Ă, parcelari, -e, adj. (Agron.; despre culturi) Care se face pe parcele. – Din fr. parcellaire.
parcelarele
PARCELÁR, -Ă, parcelari, -e, adj. (Agron.; despre culturi) Care se face pe parcele. – Din fr. parcellaire.
parcelarelor
PARCELÁR, -Ă, parcelari, -e, adj. (Agron.; despre culturi) Care se face pe parcele. – Din fr. parcellaire.
parcelari
PARCELÁR, -Ă, parcelari, -e, adj. (Agron.; despre culturi) Care se face pe parcele. – Din fr. parcellaire.
parcelarii
PARCELÁR, -Ă, parcelari, -e, adj. (Agron.; despre culturi) Care se face pe parcele. – Din fr. parcellaire.
parcelarilor
PARCELÁR, -Ă, parcelari, -e, adj. (Agron.; despre culturi) Care se face pe parcele. – Din fr. parcellaire.
parcelarul
PARCELÁR, -Ă, parcelari, -e, adj. (Agron.; despre culturi) Care se face pe parcele. – Din fr. parcellaire.
parcelarului
PARCELÁR, -Ă, parcelari, -e, adj. (Agron.; despre culturi) Care se face pe parcele. – Din fr. parcellaire.
parcelară
PARCELÁ, parcelez, vb. I. Tranz. A împărți un teren, o pădure etc. în parcele; a lotiza (1). – Din fr. parceller. DOOM
parcelá (a ~) vb., ind. prez. 3 parceleáză
parcelarăm
PARCELÁ, parcelez, vb. I. Tranz. A împărți un teren, o pădure etc. în parcele; a lotiza (1). – Din fr. parceller. DOOM
parcelá (a ~) vb., ind. prez. 3 parceleáză
parcelarăți
PARCELÁ, parcelez, vb. I. Tranz. A împărți un teren, o pădure etc. în parcele; a lotiza (1). – Din fr. parceller. DOOM
parcelá (a ~) vb., ind. prez. 3 parceleáză
parcelase
PARCELÁ, parcelez, vb. I. Tranz. A împărți un teren, o pădure etc. în parcele; a lotiza (1). – Din fr. parceller. DOOM
parcelá (a ~) vb., ind. prez. 3 parceleáză
parcelasem
PARCELÁ, parcelez, vb. I. Tranz. A împărți un teren, o pădure etc. în parcele; a lotiza (1). – Din fr. parceller. DOOM
parcelá (a ~) vb., ind. prez. 3 parceleáză
parcelaseră
PARCELÁ, parcelez, vb. I. Tranz. A împărți un teren, o pădure etc. în parcele; a lotiza (1). – Din fr. parceller. DOOM
parcelá (a ~) vb., ind. prez. 3 parceleáză
parcelaserăm
PARCELÁ, parcelez, vb. I. Tranz. A împărți un teren, o pădure etc. în parcele; a lotiza (1). – Din fr. parceller. DOOM
parcelá (a ~) vb., ind. prez. 3 parceleáză
parcelaserăți
PARCELÁ, parcelez, vb. I. Tranz. A împărți un teren, o pădure etc. în parcele; a lotiza (1). – Din fr. parceller. DOOM
parcelá (a ~) vb., ind. prez. 3 parceleáză
parcelaseși
PARCELÁ, parcelez, vb. I. Tranz. A împărți un teren, o pădure etc. în parcele; a lotiza (1). – Din fr. parceller. DOOM
parcelá (a ~) vb., ind. prez. 3 parceleáză
parcelaseți
PARCELÁ, parcelez, vb. I. Tranz. A împărți un teren, o pădure etc. în parcele; a lotiza (1). – Din fr. parceller. DOOM
parcelá (a ~) vb., ind. prez. 3 parceleáză
parcelat
PARCELÁ, parcelez, vb. I. Tranz. A împărți un teren, o pădure etc. în parcele; a lotiza (1). – Din fr. parceller. DOOM
parcelá (a ~) vb., ind. prez. 3 parceleáză
parcelat
PARCELÁT, -Ă, parcelați, -te, adj. (Despre terenuri) Împărțit în parcele. – V. parcela.
parcelata
PARCELÁT, -Ă, parcelați, -te, adj. (Despre terenuri) Împărțit în parcele. – V. parcela.
parcelate
PARCELÁT, -Ă, parcelați, -te, adj. (Despre terenuri) Împărțit în parcele. – V. parcela.
parcelatei
PARCELÁT, -Ă, parcelați, -te, adj. (Despre terenuri) Împărțit în parcele. – V. parcela.
parcelatele
PARCELÁT, -Ă, parcelați, -te, adj. (Despre terenuri) Împărțit în parcele. – V. parcela.
parcelatelor
PARCELÁT, -Ă, parcelați, -te, adj. (Despre terenuri) Împărțit în parcele. – V. parcela.
parcelator
PARCELATÓR, parcelatori, s. m. (Rar) Persoană specializată în operația de parcelare. – Parcela + suf. -tor. DOOM
parcelatór (rar) s. m., pl. parcelatóri
parcelatori
PARCELATÓR, parcelatori, s. m. (Rar) Persoană specializată în operația de parcelare. – Parcela + suf. -tor. DOOM
parcelatór (rar) s. m., pl. parcelatóri
parcelatorii
PARCELATÓR, parcelatori, s. m. (Rar) Persoană specializată în operația de parcelare. – Parcela + suf. -tor. DOOM
parcelatór (rar) s. m., pl. parcelatóri
parcelatorilor
PARCELATÓR, parcelatori, s. m. (Rar) Persoană specializată în operația de parcelare. – Parcela + suf. -tor. DOOM
parcelatór (rar) s. m., pl. parcelatóri
parcelatorul
PARCELATÓR, parcelatori, s. m. (Rar) Persoană specializată în operația de parcelare. – Parcela + suf. -tor. DOOM
parcelatór (rar) s. m., pl. parcelatóri
parcelatorului
PARCELATÓR, parcelatori, s. m. (Rar) Persoană specializată în operația de parcelare. – Parcela + suf. -tor. DOOM
parcelatór (rar) s. m., pl. parcelatóri
parcelatul
PARCELÁT, -Ă, parcelați, -te, adj. (Despre terenuri) Împărțit în parcele. – V. parcela.
parcelatului
PARCELÁT, -Ă, parcelați, -te, adj. (Despre terenuri) Împărțit în parcele. – V. parcela.
parcelau
PARCELÁ, parcelez, vb. I. Tranz. A împărți un teren, o pădure etc. în parcele; a lotiza (1). – Din fr. parceller. DOOM
parcelá (a ~) vb., ind. prez. 3 parceleáză
parcelași
PARCELÁ, parcelez, vb. I. Tranz. A împărți un teren, o pădure etc. în parcele; a lotiza (1). – Din fr. parceller. DOOM
parcelá (a ~) vb., ind. prez. 3 parceleáză
parcelați
PARCELÁ, parcelez, vb. I. Tranz. A împărți un teren, o pădure etc. în parcele; a lotiza (1). – Din fr. parceller. DOOM
parcelá (a ~) vb., ind. prez. 3 parceleáză
parcelați
PARCELÁT, -Ă, parcelați, -te, adj. (Despre terenuri) Împărțit în parcele. – V. parcela.
parcelații
PARCELÁT, -Ă, parcelați, -te, adj. (Despre terenuri) Împărțit în parcele. – V. parcela.
parcelaților
PARCELÁT, -Ă, parcelați, -te, adj. (Despre terenuri) Împărțit în parcele. – V. parcela.
parcele
PÁRCĂ2, parce, n. pr. f. (Mai ales la pl.) Fiecare dintre cele trei surori, zeițe ale sorții din mitologia romană, reprezentate sub înfățișarea unor femei bătrâne. – Din lat. Parca, fr. Parque. DOOM
párcă adv.
parcele
PÁRCE s. f. pl. Cele trei divinități ale infernului în mitologia antică (despre una se credea că toarce firul vieții omului, despre alta că îl deapănă, iar despre a treia că îl taie). V. ursitoare.
parcele
PARCEÁ, parcele, s. f. (Rar) Carmac. – Din tc. parça. DOOM
parceá (unealtă de pescuit) s. f., art. parceáua, g.-d. art. parcélei; pl. parcéle, art. parcélele
parcele
PARCÉLĂ, parcele, s. f. Porțiune de teren precis delimitată în cadrul unei suprafețe mai mari, destinată unei anumite întrebuințări; lot. – Din fr. parcelle. DOOM
parcélă s. f., g.-d. art. parcélei; pl. parcéle
parcelează
PARCELÁ, parcelez, vb. I. Tranz. A împărți un teren, o pădure etc. în parcele; a lotiza (1). – Din fr. parceller. DOOM
parcelá (a ~) vb., ind. prez. 3 parceleáză
parcelei
PARCEÁ, parcele, s. f. (Rar) Carmac. – Din tc. parça. DOOM
parceá (unealtă de pescuit) s. f., art. parceáua, g.-d. art. parcélei; pl. parcéle, art. parcélele
parcelei
PARCÉLĂ, parcele, s. f. Porțiune de teren precis delimitată în cadrul unei suprafețe mai mari, destinată unei anumite întrebuințări; lot. – Din fr. parcelle. DOOM
parcélă s. f., g.-d. art. parcélei; pl. parcéle
parcelele
PARCEÁ, parcele, s. f. (Rar) Carmac. – Din tc. parça. DOOM
parceá (unealtă de pescuit) s. f., art. parceáua, g.-d. art. parcélei; pl. parcéle, art. parcélele
parcelele
PARCÉLĂ, parcele, s. f. Porțiune de teren precis delimitată în cadrul unei suprafețe mai mari, destinată unei anumite întrebuințări; lot. – Din fr. parcelle. DOOM
parcélă s. f., g.-d. art. parcélei; pl. parcéle
parcelelor
PARCEÁ, parcele, s. f. (Rar) Carmac. – Din tc. parça. DOOM
parceá (unealtă de pescuit) s. f., art. parceáua, g.-d. art. parcélei; pl. parcéle, art. parcélele
parcelelor
PARCÉLĂ, parcele, s. f. Porțiune de teren precis delimitată în cadrul unei suprafețe mai mari, destinată unei anumite întrebuințări; lot. – Din fr. parcelle. DOOM
parcélă s. f., g.-d. art. parcélei; pl. parcéle
parcelez
PARCELÁ, parcelez, vb. I. Tranz. A împărți un teren, o pădure etc. în parcele; a lotiza (1). – Din fr. parceller. DOOM
parcelá (a ~) vb., ind. prez. 3 parceleáză
parceleze
PARCELÁ, parcelez, vb. I. Tranz. A împărți un teren, o pădure etc. în parcele; a lotiza (1). – Din fr. parceller. DOOM
parcelá (a ~) vb., ind. prez. 3 parceleáză
parcelezi
PARCELÁ, parcelez, vb. I. Tranz. A împărți un teren, o pădure etc. în parcele; a lotiza (1). – Din fr. parceller. DOOM
parcelá (a ~) vb., ind. prez. 3 parceleáză
parcelor
PÁRCĂ2, parce, n. pr. f. (Mai ales la pl.) Fiecare dintre cele trei surori, zeițe ale sorții din mitologia romană, reprezentate sub înfățișarea unor femei bătrâne. – Din lat. Parca, fr. Parque. DOOM
párcă adv.
parcelor
PÁRCE s. f. pl. Cele trei divinități ale infernului în mitologia antică (despre una se credea că toarce firul vieții omului, despre alta că îl deapănă, iar despre a treia că îl taie). V. ursitoare.
parcelând
PARCELÁ, parcelez, vb. I. Tranz. A împărți un teren, o pădure etc. în parcele; a lotiza (1). – Din fr. parceller. DOOM
parcelá (a ~) vb., ind. prez. 3 parceleáză
parcelînd
PARCELÁ, parcelez, vb. I. Tranz. A împărți un teren, o pădure etc. în parcele; a lotiza (1). – Din fr. parceller. DOOM
parcelá (a ~) vb., ind. prez. 3 parceleáză
parcelări
PARCELÁRE, parcelări, s. f. Acțiunea de a parcela și rezultatul ei. ♦ (Concr.) Grup de parcele alcătuind un ansamblu; teren împărțit în parcele. – V. parcela. DOOM
parceláre s. f., g.-d. art. parcelắrii; pl. parcelắri
parcelării
PARCELÁRE, parcelări, s. f. Acțiunea de a parcela și rezultatul ei. ♦ (Concr.) Grup de parcele alcătuind un ansamblu; teren împărțit în parcele. – V. parcela. DOOM
parceláre s. f., g.-d. art. parcelắrii; pl. parcelắri
parcelările
PARCELÁRE, parcelări, s. f. Acțiunea de a parcela și rezultatul ei. ♦ (Concr.) Grup de parcele alcătuind un ansamblu; teren împărțit în parcele. – V. parcela. DOOM
parceláre s. f., g.-d. art. parcelắrii; pl. parcelắri
parcelărilor
PARCELÁRE, parcelări, s. f. Acțiunea de a parcela și rezultatul ei. ♦ (Concr.) Grup de parcele alcătuind un ansamblu; teren împărțit în parcele. – V. parcela. DOOM
parceláre s. f., g.-d. art. parcelắrii; pl. parcelắri
parchează
PARCÁ, parchez, vb. I. Tranz. A lăsa un vehicul să staționeze într-un loc public (anume amenajat); a depozita materiale, utilaje etc. într-un parc (2). – Din fr. parquer. DOOM
parcá (a ~) vb., ind. prez. 3 parcheáză
parcheriza
PARCHERIZÁ, parcherizez, vb. I. Tranz. A trata la cald o piesă de fier sau de fontă cu o soluție de fosfat de fier și de mangan, pentru a o feri de rugină. – Din fr. parkériser. DOOM
parcherizá (a ~) vb., ind. prez. 3 parcherizeáză
parcherizai
PARCHERIZÁ, parcherizez, vb. I. Tranz. A trata la cald o piesă de fier sau de fontă cu o soluție de fosfat de fier și de mangan, pentru a o feri de rugină. – Din fr. parkériser. DOOM
parcherizá (a ~) vb., ind. prez. 3 parcherizeáză
parcherizam
PARCHERIZÁ, parcherizez, vb. I. Tranz. A trata la cald o piesă de fier sau de fontă cu o soluție de fosfat de fier și de mangan, pentru a o feri de rugină. – Din fr. parkériser. DOOM
parcherizá (a ~) vb., ind. prez. 3 parcherizeáză
parcherizare
PARCHERIZÁ, parcherizez, vb. I. Tranz. A trata la cald o piesă de fier sau de fontă cu o soluție de fosfat de fier și de mangan, pentru a o feri de rugină. – Din fr. parkériser. DOOM
parcherizá (a ~) vb., ind. prez. 3 parcherizeáză
parcherizare
PARCHERIZÁRE, parcherizări, s. f. Acțiunea de a parcheriza și rezultatul ei. – V. parcheriza. DOOM
parcherizáre s. f., g.-d. art. parcherizắrii; pl. parcherizắri
parcherizarea
PARCHERIZÁRE, parcherizări, s. f. Acțiunea de a parcheriza și rezultatul ei. – V. parcheriza. DOOM
parcherizáre s. f., g.-d. art. parcherizắrii; pl. parcherizắri
parcherizară
PARCHERIZÁ, parcherizez, vb. I. Tranz. A trata la cald o piesă de fier sau de fontă cu o soluție de fosfat de fier și de mangan, pentru a o feri de rugină. – Din fr. parkériser. DOOM
parcherizá (a ~) vb., ind. prez. 3 parcherizeáză
parcherizarăm
PARCHERIZÁ, parcherizez, vb. I. Tranz. A trata la cald o piesă de fier sau de fontă cu o soluție de fosfat de fier și de mangan, pentru a o feri de rugină. – Din fr. parkériser. DOOM
parcherizá (a ~) vb., ind. prez. 3 parcherizeáză
parcherizarăți
PARCHERIZÁ, parcherizez, vb. I. Tranz. A trata la cald o piesă de fier sau de fontă cu o soluție de fosfat de fier și de mangan, pentru a o feri de rugină. – Din fr. parkériser. DOOM
parcherizá (a ~) vb., ind. prez. 3 parcherizeáză
parcherizase
PARCHERIZÁ, parcherizez, vb. I. Tranz. A trata la cald o piesă de fier sau de fontă cu o soluție de fosfat de fier și de mangan, pentru a o feri de rugină. – Din fr. parkériser. DOOM
parcherizá (a ~) vb., ind. prez. 3 parcherizeáză
parcherizasem
PARCHERIZÁ, parcherizez, vb. I. Tranz. A trata la cald o piesă de fier sau de fontă cu o soluție de fosfat de fier și de mangan, pentru a o feri de rugină. – Din fr. parkériser. DOOM
parcherizá (a ~) vb., ind. prez. 3 parcherizeáză
parcherizaseră
PARCHERIZÁ, parcherizez, vb. I. Tranz. A trata la cald o piesă de fier sau de fontă cu o soluție de fosfat de fier și de mangan, pentru a o feri de rugină. – Din fr. parkériser. DOOM
parcherizá (a ~) vb., ind. prez. 3 parcherizeáză
parcherizaserăm
PARCHERIZÁ, parcherizez, vb. I. Tranz. A trata la cald o piesă de fier sau de fontă cu o soluție de fosfat de fier și de mangan, pentru a o feri de rugină. – Din fr. parkériser. DOOM
parcherizá (a ~) vb., ind. prez. 3 parcherizeáză
parcherizaserăți
PARCHERIZÁ, parcherizez, vb. I. Tranz. A trata la cald o piesă de fier sau de fontă cu o soluție de fosfat de fier și de mangan, pentru a o feri de rugină. – Din fr. parkériser. DOOM
parcherizá (a ~) vb., ind. prez. 3 parcherizeáză
parcherizaseși
PARCHERIZÁ, parcherizez, vb. I. Tranz. A trata la cald o piesă de fier sau de fontă cu o soluție de fosfat de fier și de mangan, pentru a o feri de rugină. – Din fr. parkériser. DOOM
parcherizá (a ~) vb., ind. prez. 3 parcherizeáză
parcherizaseți
PARCHERIZÁ, parcherizez, vb. I. Tranz. A trata la cald o piesă de fier sau de fontă cu o soluție de fosfat de fier și de mangan, pentru a o feri de rugină. – Din fr. parkériser. DOOM
parcherizá (a ~) vb., ind. prez. 3 parcherizeáză
parcherizat
PARCHERIZÁ, parcherizez, vb. I. Tranz. A trata la cald o piesă de fier sau de fontă cu o soluție de fosfat de fier și de mangan, pentru a o feri de rugină. – Din fr. parkériser. DOOM
parcherizá (a ~) vb., ind. prez. 3 parcherizeáză
parcherizat
PARCHERIZÁ, parcherizez, vb. I. Tranz. A trata la cald o piesă de fier sau de fontă cu o soluție de fosfat de fier și de mangan, pentru a o feri de rugină. – Din fr. parkériser.
parcherizau
PARCHERIZÁ, parcherizez, vb. I. Tranz. A trata la cald o piesă de fier sau de fontă cu o soluție de fosfat de fier și de mangan, pentru a o feri de rugină. – Din fr. parkériser. DOOM
parcherizá (a ~) vb., ind. prez. 3 parcherizeáză
parcherizași
PARCHERIZÁ, parcherizez, vb. I. Tranz. A trata la cald o piesă de fier sau de fontă cu o soluție de fosfat de fier și de mangan, pentru a o feri de rugină. – Din fr. parkériser. DOOM
parcherizá (a ~) vb., ind. prez. 3 parcherizeáză
parcherizați
PARCHERIZÁ, parcherizez, vb. I. Tranz. A trata la cald o piesă de fier sau de fontă cu o soluție de fosfat de fier și de mangan, pentru a o feri de rugină. – Din fr. parkériser. DOOM
parcherizá (a ~) vb., ind. prez. 3 parcherizeáză
parcherizează
PARCHERIZÁ, parcherizez, vb. I. Tranz. A trata la cald o piesă de fier sau de fontă cu o soluție de fosfat de fier și de mangan, pentru a o feri de rugină. – Din fr. parkériser. DOOM
parcherizá (a ~) vb., ind. prez. 3 parcherizeáză
parcherizez
PARCHERIZÁ, parcherizez, vb. I. Tranz. A trata la cald o piesă de fier sau de fontă cu o soluție de fosfat de fier și de mangan, pentru a o feri de rugină. – Din fr. parkériser. DOOM
parcherizá (a ~) vb., ind. prez. 3 parcherizeáză
parcherizeze
PARCHERIZÁ, parcherizez, vb. I. Tranz. A trata la cald o piesă de fier sau de fontă cu o soluție de fosfat de fier și de mangan, pentru a o feri de rugină. – Din fr. parkériser. DOOM
parcherizá (a ~) vb., ind. prez. 3 parcherizeáză
parcherizezi
PARCHERIZÁ, parcherizez, vb. I. Tranz. A trata la cald o piesă de fier sau de fontă cu o soluție de fosfat de fier și de mangan, pentru a o feri de rugină. – Din fr. parkériser. DOOM
parcherizá (a ~) vb., ind. prez. 3 parcherizeáză
parcherizând
PARCHERIZÁ, parcherizez, vb. I. Tranz. A trata la cald o piesă de fier sau de fontă cu o soluție de fosfat de fier și de mangan, pentru a o feri de rugină. – Din fr. parkériser. DOOM
parcherizá (a ~) vb., ind. prez. 3 parcherizeáză
parcherizînd
PARCHERIZÁ, parcherizez, vb. I. Tranz. A trata la cald o piesă de fier sau de fontă cu o soluție de fosfat de fier și de mangan, pentru a o feri de rugină. – Din fr. parkériser. DOOM
parcherizá (a ~) vb., ind. prez. 3 parcherizeáză
parcherizări
PARCHERIZÁRE, parcherizări, s. f. Acțiunea de a parcheriza și rezultatul ei. – V. parcheriza. DOOM
parcherizáre s. f., g.-d. art. parcherizắrii; pl. parcherizắri
parcherizării
PARCHERIZÁRE, parcherizări, s. f. Acțiunea de a parcheriza și rezultatul ei. – V. parcheriza. DOOM
parcherizáre s. f., g.-d. art. parcherizắrii; pl. parcherizắri
parcherizările
PARCHERIZÁRE, parcherizări, s. f. Acțiunea de a parcheriza și rezultatul ei. – V. parcheriza. DOOM
parcherizáre s. f., g.-d. art. parcherizắrii; pl. parcherizắri
parcherizărilor
PARCHERIZÁRE, parcherizări, s. f. Acțiunea de a parcheriza și rezultatul ei. – V. parcheriza. DOOM
parcherizáre s. f., g.-d. art. parcherizắrii; pl. parcherizắri
parchet
PARCHÉT, parchete, s. n. I. Pardoseală executată prin îmbinarea între ele (în formă de desene geometrice) a unor piese din lemn tare (stejar, fag etc.) prelucrate special; fiecare dintre piesele de lemn (înguste și scurte) folosite la executarea acestui tip de pardoseală. II. Fiecare dintre suprafețele în care este împărțită o pădure în vederea exploatării ei raționale; p. ext. suprafață de teren pe care s-a făcut o tăiere într-o pădure. III. Instituție judiciară care funcționează pe lângă unele instanțe judecătorești, cu atribuția de a exercita acțiunea penală și de a susține acuzarea la judecarea proceselor penale; membrii acestei instituții; local în care funcționează această instituție. – Din fr. parquet. DOOM
parchét s. n., pl. parchéte
parchet
PARCHÉT s.n. I. 1. Piesă de lemn în general de esență tare, folosită la pardosirea încăperilor; pardoseală făcută din astfel de piese. 2. Fiecare dintre suprafețele în care este împărțită o pădure în exploatare. II. (În trecut) Magistratură specială care făcea cercetări în materie penală. ♦ Membrii acestei magistraturi; localul în care funcționa această instituție. [Pl. -te, -turi. / < fr. parquet].
parcheta
PARCHETÁ, parchetez, vb. I. Tranz. 1. A pardosi o încăpere cu parchet (I); a pune parchet. 2. A împărți o pădure în parchete (II). – Din fr. parqueter. DOOM
parchetá (a ~) vb., ind. prez. 3 parcheteáză
parchetai
PARCHETÁ, parchetez, vb. I. Tranz. 1. A pardosi o încăpere cu parchet (I); a pune parchet. 2. A împărți o pădure în parchete (II). – Din fr. parqueter. DOOM
parchetá (a ~) vb., ind. prez. 3 parcheteáză
parchetam
PARCHETÁ, parchetez, vb. I. Tranz. 1. A pardosi o încăpere cu parchet (I); a pune parchet. 2. A împărți o pădure în parchete (II). – Din fr. parqueter. DOOM
parchetá (a ~) vb., ind. prez. 3 parcheteáză
parchetar
PARCHETÁR, parchetari, s. m. Meseriaș specializat în montarea și curățarea parchetului (I). – Parchet + suf. -ar. DOOM
parchetár s. m., pl. parchetári
parchetare
PARCHETÁ, parchetez, vb. I. Tranz. 1. A pardosi o încăpere cu parchet (I); a pune parchet. 2. A împărți o pădure în parchete (II). – Din fr. parqueter. DOOM
parchetá (a ~) vb., ind. prez. 3 parcheteáză
parchetare
PARCHETÁRE, parchetări, s. f. Acțiunea de a parcheta și rezultatul ei. – V. parcheta. DOOM
parchetáre s. f., g.-d. art. parchetắrii; pl. parchetắri
parchetarea
PARCHETÁRE, parchetări, s. f. Acțiunea de a parcheta și rezultatul ei. – V. parcheta. DOOM
parchetáre s. f., g.-d. art. parchetắrii; pl. parchetắri
parchetari
PARCHETÁR, parchetari, s. m. Meseriaș specializat în montarea și curățarea parchetului (I). – Parchet + suf. -ar. DOOM
parchetár s. m., pl. parchetári
parchetarii
PARCHETÁR, parchetari, s. m. Meseriaș specializat în montarea și curățarea parchetului (I). – Parchet + suf. -ar. DOOM
parchetár s. m., pl. parchetári
parchetarilor
PARCHETÁR, parchetari, s. m. Meseriaș specializat în montarea și curățarea parchetului (I). – Parchet + suf. -ar. DOOM
parchetár s. m., pl. parchetári
parchetarul
PARCHETÁR, parchetari, s. m. Meseriaș specializat în montarea și curățarea parchetului (I). – Parchet + suf. -ar. DOOM
parchetár s. m., pl. parchetári
parchetarului
PARCHETÁR, parchetari, s. m. Meseriaș specializat în montarea și curățarea parchetului (I). – Parchet + suf. -ar. DOOM
parchetár s. m., pl. parchetári
parchetară
PARCHETÁ, parchetez, vb. I. Tranz. 1. A pardosi o încăpere cu parchet (I); a pune parchet. 2. A împărți o pădure în parchete (II). – Din fr. parqueter. DOOM
parchetá (a ~) vb., ind. prez. 3 parcheteáză
parchetarăm
PARCHETÁ, parchetez, vb. I. Tranz. 1. A pardosi o încăpere cu parchet (I); a pune parchet. 2. A împărți o pădure în parchete (II). – Din fr. parqueter. DOOM
parchetá (a ~) vb., ind. prez. 3 parcheteáză
parchetarăți
PARCHETÁ, parchetez, vb. I. Tranz. 1. A pardosi o încăpere cu parchet (I); a pune parchet. 2. A împărți o pădure în parchete (II). – Din fr. parqueter. DOOM
parchetá (a ~) vb., ind. prez. 3 parcheteáză
parchetase
PARCHETÁ, parchetez, vb. I. Tranz. 1. A pardosi o încăpere cu parchet (I); a pune parchet. 2. A împărți o pădure în parchete (II). – Din fr. parqueter. DOOM
parchetá (a ~) vb., ind. prez. 3 parcheteáză
parchetasem
PARCHETÁ, parchetez, vb. I. Tranz. 1. A pardosi o încăpere cu parchet (I); a pune parchet. 2. A împărți o pădure în parchete (II). – Din fr. parqueter. DOOM
parchetá (a ~) vb., ind. prez. 3 parcheteáză
parchetaseră
PARCHETÁ, parchetez, vb. I. Tranz. 1. A pardosi o încăpere cu parchet (I); a pune parchet. 2. A împărți o pădure în parchete (II). – Din fr. parqueter. DOOM
parchetá (a ~) vb., ind. prez. 3 parcheteáză
parchetaserăm
PARCHETÁ, parchetez, vb. I. Tranz. 1. A pardosi o încăpere cu parchet (I); a pune parchet. 2. A împărți o pădure în parchete (II). – Din fr. parqueter. DOOM
parchetá (a ~) vb., ind. prez. 3 parcheteáză
parchetaserăți
PARCHETÁ, parchetez, vb. I. Tranz. 1. A pardosi o încăpere cu parchet (I); a pune parchet. 2. A împărți o pădure în parchete (II). – Din fr. parqueter. DOOM
parchetá (a ~) vb., ind. prez. 3 parcheteáză
parchetaseși
PARCHETÁ, parchetez, vb. I. Tranz. 1. A pardosi o încăpere cu parchet (I); a pune parchet. 2. A împărți o pădure în parchete (II). – Din fr. parqueter. DOOM
parchetá (a ~) vb., ind. prez. 3 parcheteáză
parchetaseți
PARCHETÁ, parchetez, vb. I. Tranz. 1. A pardosi o încăpere cu parchet (I); a pune parchet. 2. A împărți o pădure în parchete (II). – Din fr. parqueter. DOOM
parchetá (a ~) vb., ind. prez. 3 parcheteáză
parchetat
PARCHETÁ, parchetez, vb. I. Tranz. 1. A pardosi o încăpere cu parchet (I); a pune parchet. 2. A împărți o pădure în parchete (II). – Din fr. parqueter. DOOM
parchetá (a ~) vb., ind. prez. 3 parcheteáză
parchetat
PARCHETÁT, -Ă, parchetați, -te, adj. 1. (Despre încăperi) Pardosit cu parchet (I). 2. (Despre păduri) Împărțit în parchete (II). – V. parcheta.
parchetata
PARCHETÁT, -Ă, parchetați, -te, adj. 1. (Despre încăperi) Pardosit cu parchet (I). 2. (Despre păduri) Împărțit în parchete (II). – V. parcheta.
parchetate
PARCHETÁT, -Ă, parchetați, -te, adj. 1. (Despre încăperi) Pardosit cu parchet (I). 2. (Despre păduri) Împărțit în parchete (II). – V. parcheta.
parchetatei
PARCHETÁT, -Ă, parchetați, -te, adj. 1. (Despre încăperi) Pardosit cu parchet (I). 2. (Despre păduri) Împărțit în parchete (II). – V. parcheta.
parchetatele
PARCHETÁT, -Ă, parchetați, -te, adj. 1. (Despre încăperi) Pardosit cu parchet (I). 2. (Despre păduri) Împărțit în parchete (II). – V. parcheta.
parchetatelor
PARCHETÁT, -Ă, parchetați, -te, adj. 1. (Despre încăperi) Pardosit cu parchet (I). 2. (Despre păduri) Împărțit în parchete (II). – V. parcheta.
parchetatul
PARCHETÁT, -Ă, parchetați, -te, adj. 1. (Despre încăperi) Pardosit cu parchet (I). 2. (Despre păduri) Împărțit în parchete (II). – V. parcheta.
parchetatului
PARCHETÁT, -Ă, parchetați, -te, adj. 1. (Despre încăperi) Pardosit cu parchet (I). 2. (Despre păduri) Împărțit în parchete (II). – V. parcheta.
parchetau
PARCHETÁ, parchetez, vb. I. Tranz. 1. A pardosi o încăpere cu parchet (I); a pune parchet. 2. A împărți o pădure în parchete (II). – Din fr. parqueter. DOOM
parchetá (a ~) vb., ind. prez. 3 parcheteáză
parchetași
PARCHETÁ, parchetez, vb. I. Tranz. 1. A pardosi o încăpere cu parchet (I); a pune parchet. 2. A împărți o pădure în parchete (II). – Din fr. parqueter. DOOM
parchetá (a ~) vb., ind. prez. 3 parcheteáză
parchetați
PARCHETÁ, parchetez, vb. I. Tranz. 1. A pardosi o încăpere cu parchet (I); a pune parchet. 2. A împărți o pădure în parchete (II). – Din fr. parqueter. DOOM
parchetá (a ~) vb., ind. prez. 3 parcheteáză
parchetați
PARCHETÁT, -Ă, parchetați, -te, adj. 1. (Despre încăperi) Pardosit cu parchet (I). 2. (Despre păduri) Împărțit în parchete (II). – V. parcheta.
parchetații
PARCHETÁT, -Ă, parchetați, -te, adj. 1. (Despre încăperi) Pardosit cu parchet (I). 2. (Despre păduri) Împărțit în parchete (II). – V. parcheta.
parchetaților
PARCHETÁT, -Ă, parchetați, -te, adj. 1. (Despre încăperi) Pardosit cu parchet (I). 2. (Despre păduri) Împărțit în parchete (II). – V. parcheta.
parchete
PARCHÉT, parchete, s. n. I. Pardoseală executată prin îmbinarea între ele (în formă de desene geometrice) a unor piese din lemn tare (stejar, fag etc.) prelucrate special; fiecare dintre piesele de lemn (înguste și scurte) folosite la executarea acestui tip de pardoseală. II. Fiecare dintre suprafețele în care este împărțită o pădure în vederea exploatării ei raționale; p. ext. suprafață de teren pe care s-a făcut o tăiere într-o pădure. III. Instituție judiciară care funcționează pe lângă unele instanțe judecătorești, cu atribuția de a exercita acțiunea penală și de a susține acuzarea la judecarea proceselor penale; membrii acestei instituții; local în care funcționează această instituție. – Din fr. parquet. DOOM
parchét s. n., pl. parchéte
parchetează
PARCHETÁ, parchetez, vb. I. Tranz. 1. A pardosi o încăpere cu parchet (I); a pune parchet. 2. A împărți o pădure în parchete (II). – Din fr. parqueter. DOOM
parchetá (a ~) vb., ind. prez. 3 parcheteáză
parchetele
PARCHÉT, parchete, s. n. I. Pardoseală executată prin îmbinarea între ele (în formă de desene geometrice) a unor piese din lemn tare (stejar, fag etc.) prelucrate special; fiecare dintre piesele de lemn (înguste și scurte) folosite la executarea acestui tip de pardoseală. II. Fiecare dintre suprafețele în care este împărțită o pădure în vederea exploatării ei raționale; p. ext. suprafață de teren pe care s-a făcut o tăiere într-o pădure. III. Instituție judiciară care funcționează pe lângă unele instanțe judecătorești, cu atribuția de a exercita acțiunea penală și de a susține acuzarea la judecarea proceselor penale; membrii acestei instituții; local în care funcționează această instituție. – Din fr. parquet. DOOM
parchét s. n., pl. parchéte
parchetelor
PARCHÉT, parchete, s. n. I. Pardoseală executată prin îmbinarea între ele (în formă de desene geometrice) a unor piese din lemn tare (stejar, fag etc.) prelucrate special; fiecare dintre piesele de lemn (înguste și scurte) folosite la executarea acestui tip de pardoseală. II. Fiecare dintre suprafețele în care este împărțită o pădure în vederea exploatării ei raționale; p. ext. suprafață de teren pe care s-a făcut o tăiere într-o pădure. III. Instituție judiciară care funcționează pe lângă unele instanțe judecătorești, cu atribuția de a exercita acțiunea penală și de a susține acuzarea la judecarea proceselor penale; membrii acestei instituții; local în care funcționează această instituție. – Din fr. parquet. DOOM
parchét s. n., pl. parchéte
parchetez
PARCHETÁ, parchetez, vb. I. Tranz. 1. A pardosi o încăpere cu parchet (I); a pune parchet. 2. A împărți o pădure în parchete (II). – Din fr. parqueter. DOOM
parchetá (a ~) vb., ind. prez. 3 parcheteáză
parcheteze
PARCHETÁ, parchetez, vb. I. Tranz. 1. A pardosi o încăpere cu parchet (I); a pune parchet. 2. A împărți o pădure în parchete (II). – Din fr. parqueter. DOOM
parchetá (a ~) vb., ind. prez. 3 parcheteáză
parchetezi
PARCHETÁ, parchetez, vb. I. Tranz. 1. A pardosi o încăpere cu parchet (I); a pune parchet. 2. A împărți o pădure în parchete (II). – Din fr. parqueter. DOOM
parchetá (a ~) vb., ind. prez. 3 parcheteáză
parchetul
PARCHÉT, parchete, s. n. I. Pardoseală executată prin îmbinarea între ele (în formă de desene geometrice) a unor piese din lemn tare (stejar, fag etc.) prelucrate special; fiecare dintre piesele de lemn (înguste și scurte) folosite la executarea acestui tip de pardoseală. II. Fiecare dintre suprafețele în care este împărțită o pădure în vederea exploatării ei raționale; p. ext. suprafață de teren pe care s-a făcut o tăiere într-o pădure. III. Instituție judiciară care funcționează pe lângă unele instanțe judecătorești, cu atribuția de a exercita acțiunea penală și de a susține acuzarea la judecarea proceselor penale; membrii acestei instituții; local în care funcționează această instituție. – Din fr. parquet. DOOM
parchét s. n., pl. parchéte
parchetului
PARCHÉT, parchete, s. n. I. Pardoseală executată prin îmbinarea între ele (în formă de desene geometrice) a unor piese din lemn tare (stejar, fag etc.) prelucrate special; fiecare dintre piesele de lemn (înguste și scurte) folosite la executarea acestui tip de pardoseală. II. Fiecare dintre suprafețele în care este împărțită o pădure în vederea exploatării ei raționale; p. ext. suprafață de teren pe care s-a făcut o tăiere într-o pădure. III. Instituție judiciară care funcționează pe lângă unele instanțe judecătorești, cu atribuția de a exercita acțiunea penală și de a susține acuzarea la judecarea proceselor penale; membrii acestei instituții; local în care funcționează această instituție. – Din fr. parquet. DOOM
parchét s. n., pl. parchéte
parchetând
PARCHETÁ, parchetez, vb. I. Tranz. 1. A pardosi o încăpere cu parchet (I); a pune parchet. 2. A împărți o pădure în parchete (II). – Din fr. parqueter. DOOM
parchetá (a ~) vb., ind. prez. 3 parcheteáză
parchetînd
PARCHETÁ, parchetez, vb. I. Tranz. 1. A pardosi o încăpere cu parchet (I); a pune parchet. 2. A împărți o pădure în parchete (II). – Din fr. parqueter. DOOM
parchetá (a ~) vb., ind. prez. 3 parcheteáză
parchetări
PARCHETÁRE, parchetări, s. f. Acțiunea de a parcheta și rezultatul ei. – V. parcheta. DOOM
parchetáre s. f., g.-d. art. parchetắrii; pl. parchetắri
parchetării
PARCHETÁRE, parchetări, s. f. Acțiunea de a parcheta și rezultatul ei. – V. parcheta. DOOM
parchetáre s. f., g.-d. art. parchetắrii; pl. parchetắri
parchetările
PARCHETÁRE, parchetări, s. f. Acțiunea de a parcheta și rezultatul ei. – V. parcheta. DOOM
parchetáre s. f., g.-d. art. parchetắrii; pl. parchetắri
parchetărilor
PARCHETÁRE, parchetări, s. f. Acțiunea de a parcheta și rezultatul ei. – V. parcheta. DOOM
parchetáre s. f., g.-d. art. parchetắrii; pl. parchetắri
parchez
PARCÁ, parchez, vb. I. Tranz. A lăsa un vehicul să staționeze într-un loc public (anume amenajat); a depozita materiale, utilaje etc. într-un parc (2). – Din fr. parquer. DOOM
parcá (a ~) vb., ind. prez. 3 parcheáză
parcheze
PARCÁ, parchez, vb. I. Tranz. A lăsa un vehicul să staționeze într-un loc public (anume amenajat); a depozita materiale, utilaje etc. într-un parc (2). – Din fr. parquer. DOOM
parcá (a ~) vb., ind. prez. 3 parcheáză
parchezi
PARCÁ, parchez, vb. I. Tranz. A lăsa un vehicul să staționeze într-un loc public (anume amenajat); a depozita materiale, utilaje etc. într-un parc (2). – Din fr. parquer. DOOM
parcá (a ~) vb., ind. prez. 3 parcheáză
parchimetre
PARCHIMÉTRU s.n. Aparat care înregistrează durata staționării unui vehicul într-un loc de parcaj; parcometru. [< it. parchimetro].
parchimetrele
PARCHIMÉTRU s.n. Aparat care înregistrează durata staționării unui vehicul într-un loc de parcaj; parcometru. [< it. parchimetro].
parchimetrelor
PARCHIMÉTRU s.n. Aparat care înregistrează durata staționării unui vehicul într-un loc de parcaj; parcometru. [< it. parchimetro].
parchimetru
PARCHIMÉTRU s.n. Aparat care înregistrează durata staționării unui vehicul într-un loc de parcaj; parcometru. [< it. parchimetro].
parchimetrul
PARCHIMÉTRU s.n. Aparat care înregistrează durata staționării unui vehicul într-un loc de parcaj; parcometru. [< it. parchimetro].
parchimetrului
PARCHIMÉTRU s.n. Aparat care înregistrează durata staționării unui vehicul într-un loc de parcaj; parcometru. [< it. parchimetro].
parching
PÁRCHING, parchinguri, s. n. Loc, teren, construcție special amenajate, unde se parchează mașinile. – Din engl. parking.
parchingul
PÁRCHING, parchinguri, s. n. Loc, teren, construcție special amenajate, unde se parchează mașinile. – Din engl. parking.
parchingului
PÁRCHING, parchinguri, s. n. Loc, teren, construcție special amenajate, unde se parchează mașinile. – Din engl. parking.
parchinguri
PÁRCHING, parchinguri, s. n. Loc, teren, construcție special amenajate, unde se parchează mașinile. – Din engl. parking.
parchingurile
PÁRCHING, parchinguri, s. n. Loc, teren, construcție special amenajate, unde se parchează mașinile. – Din engl. parking.
parchingurilor
PÁRCHING, parchinguri, s. n. Loc, teren, construcție special amenajate, unde se parchează mașinile. – Din engl. parking.
parcimonia
PARCIMONÍE, parcimonii, s. f. Zgârcenie. ♦ Fig. Măsură, pondere, reținere (în manifestări). Vorbește cu parcimonie. – Din lat. parcimonia, fr. parcimonie. DOOM
parcimoníe s. f., art. parcimonía, g.-d. art. parcimoníei; pl. parcimoníi, art. parcimoníile
parcimonie
PARCIMONÍE, parcimonii, s. f. Zgârcenie. ♦ Fig. Măsură, pondere, reținere (în manifestări). Vorbește cu parcimonie. – Din lat. parcimonia, fr. parcimonie. DOOM
parcimoníe s. f., art. parcimonía, g.-d. art. parcimoníei; pl. parcimoníi, art. parcimoníile
parcimoniei
PARCIMONÍE, parcimonii, s. f. Zgârcenie. ♦ Fig. Măsură, pondere, reținere (în manifestări). Vorbește cu parcimonie. – Din lat. parcimonia, fr. parcimonie. DOOM
parcimoníe s. f., art. parcimonía, g.-d. art. parcimoníei; pl. parcimoníi, art. parcimoníile
parcimonii
PARCIMONÍE, parcimonii, s. f. Zgârcenie. ♦ Fig. Măsură, pondere, reținere (în manifestări). Vorbește cu parcimonie. – Din lat. parcimonia, fr. parcimonie. DOOM
parcimoníe s. f., art. parcimonía, g.-d. art. parcimoníei; pl. parcimoníi, art. parcimoníile
parcimoniile
PARCIMONÍE, parcimonii, s. f. Zgârcenie. ♦ Fig. Măsură, pondere, reținere (în manifestări). Vorbește cu parcimonie. – Din lat. parcimonia, fr. parcimonie. DOOM
parcimoníe s. f., art. parcimonía, g.-d. art. parcimoníei; pl. parcimoníi, art. parcimoníile
parcimoniilor
PARCIMONÍE, parcimonii, s. f. Zgârcenie. ♦ Fig. Măsură, pondere, reținere (în manifestări). Vorbește cu parcimonie. – Din lat. parcimonia, fr. parcimonie. DOOM
parcimoníe s. f., art. parcimonía, g.-d. art. parcimoníei; pl. parcimoníi, art. parcimoníile
parcimonioasa
PARCIMONIÓS, -OÁSĂ, parcimonioși, -oase, adj. Care manifestă parcimonie; care denotă parcimonie; zgârcit. ♦ Fig. Măsurat, ponderat, reținut (în manifestări). [Pr.: -ni-os] – Din fr. parcimonieux. DOOM
parcimoniós (-ni-os) adj. m., pl. parcimonióși; f. parcimonioásă, pl. parcimonioáse
parcimonioase
PARCIMONIÓS, -OÁSĂ, parcimonioși, -oase, adj. Care manifestă parcimonie; care denotă parcimonie; zgârcit. ♦ Fig. Măsurat, ponderat, reținut (în manifestări). [Pr.: -ni-os] – Din fr. parcimonieux. DOOM
parcimoniós (-ni-os) adj. m., pl. parcimonióși; f. parcimonioásă, pl. parcimonioáse
parcimonioasei
PARCIMONIÓS, -OÁSĂ, parcimonioși, -oase, adj. Care manifestă parcimonie; care denotă parcimonie; zgârcit. ♦ Fig. Măsurat, ponderat, reținut (în manifestări). [Pr.: -ni-os] – Din fr. parcimonieux. DOOM
parcimoniós (-ni-os) adj. m., pl. parcimonióși; f. parcimonioásă, pl. parcimonioáse
parcimonioasele
PARCIMONIÓS, -OÁSĂ, parcimonioși, -oase, adj. Care manifestă parcimonie; care denotă parcimonie; zgârcit. ♦ Fig. Măsurat, ponderat, reținut (în manifestări). [Pr.: -ni-os] – Din fr. parcimonieux. DOOM
parcimoniós (-ni-os) adj. m., pl. parcimonióși; f. parcimonioásă, pl. parcimonioáse
parcimonioaselor
PARCIMONIÓS, -OÁSĂ, parcimonioși, -oase, adj. Care manifestă parcimonie; care denotă parcimonie; zgârcit. ♦ Fig. Măsurat, ponderat, reținut (în manifestări). [Pr.: -ni-os] – Din fr. parcimonieux. DOOM
parcimoniós (-ni-os) adj. m., pl. parcimonióși; f. parcimonioásă, pl. parcimonioáse
parcimonios
PARCIMONIÓS, -OÁSĂ, parcimonioși, -oase, adj. Care manifestă parcimonie; care denotă parcimonie; zgârcit. ♦ Fig. Măsurat, ponderat, reținut (în manifestări). [Pr.: -ni-os] – Din fr. parcimonieux. DOOM
parcimoniós (-ni-os) adj. m., pl. parcimonióși; f. parcimonioásă, pl. parcimonioáse
parcimoniosul
PARCIMONIÓS, -OÁSĂ, parcimonioși, -oase, adj. Care manifestă parcimonie; care denotă parcimonie; zgârcit. ♦ Fig. Măsurat, ponderat, reținut (în manifestări). [Pr.: -ni-os] – Din fr. parcimonieux. DOOM
parcimoniós (-ni-os) adj. m., pl. parcimonióși; f. parcimonioásă, pl. parcimonioáse
parcimoniosului
PARCIMONIÓS, -OÁSĂ, parcimonioși, -oase, adj. Care manifestă parcimonie; care denotă parcimonie; zgârcit. ♦ Fig. Măsurat, ponderat, reținut (în manifestări). [Pr.: -ni-os] – Din fr. parcimonieux. DOOM
parcimoniós (-ni-os) adj. m., pl. parcimonióși; f. parcimonioásă, pl. parcimonioáse
parcimonioși
PARCIMONIÓS, -OÁSĂ, parcimonioși, -oase, adj. Care manifestă parcimonie; care denotă parcimonie; zgârcit. ♦ Fig. Măsurat, ponderat, reținut (în manifestări). [Pr.: -ni-os] – Din fr. parcimonieux. DOOM
parcimoniós (-ni-os) adj. m., pl. parcimonióși; f. parcimonioásă, pl. parcimonioáse
parcimonioșii
PARCIMONIÓS, -OÁSĂ, parcimonioși, -oase, adj. Care manifestă parcimonie; care denotă parcimonie; zgârcit. ♦ Fig. Măsurat, ponderat, reținut (în manifestări). [Pr.: -ni-os] – Din fr. parcimonieux. DOOM
parcimoniós (-ni-os) adj. m., pl. parcimonióși; f. parcimonioásă, pl. parcimonioáse
parcimonioșilor
PARCIMONIÓS, -OÁSĂ, parcimonioși, -oase, adj. Care manifestă parcimonie; care denotă parcimonie; zgârcit. ♦ Fig. Măsurat, ponderat, reținut (în manifestări). [Pr.: -ni-os] – Din fr. parcimonieux. DOOM
parcimoniós (-ni-os) adj. m., pl. parcimonióși; f. parcimonioásă, pl. parcimonioáse
parcometre
PARCOMÉTRU, parcometre, s. n. Aparat de taxare pentru parcarea autovehiculelor. – Din fr. parcomètre. DOOM
*parcométru (-me-tru) s. n., art. parcométrul; pl. parcométre
parcometrele
PARCOMÉTRU, parcometre, s. n. Aparat de taxare pentru parcarea autovehiculelor. – Din fr. parcomètre. DOOM
*parcométru (-me-tru) s. n., art. parcométrul; pl. parcométre
parcometrelor
PARCOMÉTRU, parcometre, s. n. Aparat de taxare pentru parcarea autovehiculelor. – Din fr. parcomètre. DOOM
*parcométru (-me-tru) s. n., art. parcométrul; pl. parcométre
parcometru
PARCOMÉTRU, parcometre, s. n. Aparat de taxare pentru parcarea autovehiculelor. – Din fr. parcomètre. DOOM
*parcométru (-me-tru) s. n., art. parcométrul; pl. parcométre
parcometrul
PARCOMÉTRU, parcometre, s. n. Aparat de taxare pentru parcarea autovehiculelor. – Din fr. parcomètre. DOOM
*parcométru (-me-tru) s. n., art. parcométrul; pl. parcométre
parcometrului
PARCOMÉTRU, parcometre, s. n. Aparat de taxare pentru parcarea autovehiculelor. – Din fr. parcomètre. DOOM
*parcométru (-me-tru) s. n., art. parcométrul; pl. parcométre
parcul
PARC, parcuri, s. n. 1. Suprafață întinsă de teren, de utilitate publică, cu plantații, alei și diferite construcții, amenajată pentru agrement. ◊ Parc național = suprafață întinsă de teren, păzită și îngrijită, în care exploatările (silvică, minieră, vânătorească etc.) sunt interzise, pentru a se păstra neschimbat mediul natural. Parc sportiv = complex sportiv dotat cu mai multe terenuri și amenajări, situat într-un parc (1). ♦ Teren împrejmuit, unde vânatul este crescut și îngrijit pentru vânătoare. ♦ Parc (1) situat în jurul unei clădiri și depinzând de aceasta. ♦ Teren parcelat cu locuința și cu numeroase spații verzi. 2. Loc de staționare și de garare mai îndelungată a vehiculelor sau de depozitare a materialelor; p. ext. vehiculele și materialele aflate în acest loc. ♦ Totalitatea vehiculelor unei întreprinderi, ale unei instituții etc. ♦ Totalitatea instalațiilor mecanice aflate pe un teren de unde se extrage minereu sau pe care sunt amenajate sonde. – Din fr. parc. DOOM
parc s. n., pl. párcuri
parcului
PARC, parcuri, s. n. 1. Suprafață întinsă de teren, de utilitate publică, cu plantații, alei și diferite construcții, amenajată pentru agrement. ◊ Parc național = suprafață întinsă de teren, păzită și îngrijită, în care exploatările (silvică, minieră, vânătorească etc.) sunt interzise, pentru a se păstra neschimbat mediul natural. Parc sportiv = complex sportiv dotat cu mai multe terenuri și amenajări, situat într-un parc (1). ♦ Teren împrejmuit, unde vânatul este crescut și îngrijit pentru vânătoare. ♦ Parc (1) situat în jurul unei clădiri și depinzând de aceasta. ♦ Teren parcelat cu locuința și cu numeroase spații verzi. 2. Loc de staționare și de garare mai îndelungată a vehiculelor sau de depozitare a materialelor; p. ext. vehiculele și materialele aflate în acest loc. ♦ Totalitatea vehiculelor unei întreprinderi, ale unei instituții etc. ♦ Totalitatea instalațiilor mecanice aflate pe un teren de unde se extrage minereu sau pe care sunt amenajate sonde. – Din fr. parc. DOOM
parc s. n., pl. párcuri
parcura
PARCÚRGE, parcúrg, vb. III. Tranz. 1. (Adesea fig.) A străbate un drum sau o distanță (de la un capăt la altul); a se deplasa, a merge (până la capăt). 2. A trece cu privirea sau cu ochii peste ceva, a se uita în treacăt la ceva. ♦ Spec. A citi ceva în grabă și superficial, a răsfoi o carte, un ziar etc.; p. gener. a citi. 3. A trăi, a petrece un interval de timp într-un anumit loc sau fel. [Var.: (înv.) parcurá vb. I] – Din fr. parcourir (după curge). DOOM
parcúrge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parcúrg, 1 pl. parcúrgem, perf. s. 1 sg. parcurséi, 1 pl. parcúrserăm; ger. parcurgấnd; part. parcúrs
parcurare
PARCURÁ vb. I v. parcurge.
parcurat
PARCURÁ vb. I v. parcurge.
parcurg
PARCÚRGE, parcúrg, vb. III. Tranz. 1. (Adesea fig.) A străbate un drum sau o distanță (de la un capăt la altul); a se deplasa, a merge (până la capăt). 2. A trece cu privirea sau cu ochii peste ceva, a se uita în treacăt la ceva. ♦ Spec. A citi ceva în grabă și superficial, a răsfoi o carte, un ziar etc.; p. gener. a citi. 3. A trăi, a petrece un interval de timp într-un anumit loc sau fel. [Var.: (înv.) parcurá vb. I] – Din fr. parcourir (după curge). DOOM
parcúrge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parcúrg, 1 pl. parcúrgem, perf. s. 1 sg. parcurséi, 1 pl. parcúrserăm; ger. parcurgấnd; part. parcúrs
parcurge
PARCÚRGE, parcúrg, vb. III. Tranz. 1. (Adesea fig.) A străbate un drum sau o distanță (de la un capăt la altul); a se deplasa, a merge (până la capăt). 2. A trece cu privirea sau cu ochii peste ceva, a se uita în treacăt la ceva. ♦ Spec. A citi ceva în grabă și superficial, a răsfoi o carte, un ziar etc.; p. gener. a citi. 3. A trăi, a petrece un interval de timp într-un anumit loc sau fel. [Var.: (înv.) parcurá vb. I] – Din fr. parcourir (după curge). DOOM
parcúrge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parcúrg, 1 pl. parcúrgem, perf. s. 1 sg. parcurséi, 1 pl. parcúrserăm; ger. parcurgấnd; part. parcúrs
parcurgea
PARCÚRGE, parcúrg, vb. III. Tranz. 1. (Adesea fig.) A străbate un drum sau o distanță (de la un capăt la altul); a se deplasa, a merge (până la capăt). 2. A trece cu privirea sau cu ochii peste ceva, a se uita în treacăt la ceva. ♦ Spec. A citi ceva în grabă și superficial, a răsfoi o carte, un ziar etc.; p. gener. a citi. 3. A trăi, a petrece un interval de timp într-un anumit loc sau fel. [Var.: (înv.) parcurá vb. I] – Din fr. parcourir (după curge). DOOM
parcúrge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parcúrg, 1 pl. parcúrgem, perf. s. 1 sg. parcurséi, 1 pl. parcúrserăm; ger. parcurgấnd; part. parcúrs
parcurgeai
PARCÚRGE, parcúrg, vb. III. Tranz. 1. (Adesea fig.) A străbate un drum sau o distanță (de la un capăt la altul); a se deplasa, a merge (până la capăt). 2. A trece cu privirea sau cu ochii peste ceva, a se uita în treacăt la ceva. ♦ Spec. A citi ceva în grabă și superficial, a răsfoi o carte, un ziar etc.; p. gener. a citi. 3. A trăi, a petrece un interval de timp într-un anumit loc sau fel. [Var.: (înv.) parcurá vb. I] – Din fr. parcourir (după curge). DOOM
parcúrge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parcúrg, 1 pl. parcúrgem, perf. s. 1 sg. parcurséi, 1 pl. parcúrserăm; ger. parcurgấnd; part. parcúrs
parcurgeam
PARCÚRGE, parcúrg, vb. III. Tranz. 1. (Adesea fig.) A străbate un drum sau o distanță (de la un capăt la altul); a se deplasa, a merge (până la capăt). 2. A trece cu privirea sau cu ochii peste ceva, a se uita în treacăt la ceva. ♦ Spec. A citi ceva în grabă și superficial, a răsfoi o carte, un ziar etc.; p. gener. a citi. 3. A trăi, a petrece un interval de timp într-un anumit loc sau fel. [Var.: (înv.) parcurá vb. I] – Din fr. parcourir (după curge). DOOM
parcúrge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parcúrg, 1 pl. parcúrgem, perf. s. 1 sg. parcurséi, 1 pl. parcúrserăm; ger. parcurgấnd; part. parcúrs
parcurgeau
PARCÚRGE, parcúrg, vb. III. Tranz. 1. (Adesea fig.) A străbate un drum sau o distanță (de la un capăt la altul); a se deplasa, a merge (până la capăt). 2. A trece cu privirea sau cu ochii peste ceva, a se uita în treacăt la ceva. ♦ Spec. A citi ceva în grabă și superficial, a răsfoi o carte, un ziar etc.; p. gener. a citi. 3. A trăi, a petrece un interval de timp într-un anumit loc sau fel. [Var.: (înv.) parcurá vb. I] – Din fr. parcourir (după curge). DOOM
parcúrge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parcúrg, 1 pl. parcúrgem, perf. s. 1 sg. parcurséi, 1 pl. parcúrserăm; ger. parcurgấnd; part. parcúrs
parcurgeați
PARCÚRGE, parcúrg, vb. III. Tranz. 1. (Adesea fig.) A străbate un drum sau o distanță (de la un capăt la altul); a se deplasa, a merge (până la capăt). 2. A trece cu privirea sau cu ochii peste ceva, a se uita în treacăt la ceva. ♦ Spec. A citi ceva în grabă și superficial, a răsfoi o carte, un ziar etc.; p. gener. a citi. 3. A trăi, a petrece un interval de timp într-un anumit loc sau fel. [Var.: (înv.) parcurá vb. I] – Din fr. parcourir (după curge). DOOM
parcúrge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parcúrg, 1 pl. parcúrgem, perf. s. 1 sg. parcurséi, 1 pl. parcúrserăm; ger. parcurgấnd; part. parcúrs
parcurgem
PARCÚRGE, parcúrg, vb. III. Tranz. 1. (Adesea fig.) A străbate un drum sau o distanță (de la un capăt la altul); a se deplasa, a merge (până la capăt). 2. A trece cu privirea sau cu ochii peste ceva, a se uita în treacăt la ceva. ♦ Spec. A citi ceva în grabă și superficial, a răsfoi o carte, un ziar etc.; p. gener. a citi. 3. A trăi, a petrece un interval de timp într-un anumit loc sau fel. [Var.: (înv.) parcurá vb. I] – Din fr. parcourir (după curge). DOOM
parcúrge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parcúrg, 1 pl. parcúrgem, perf. s. 1 sg. parcurséi, 1 pl. parcúrserăm; ger. parcurgấnd; part. parcúrs
parcurgere
PARCÚRGE, parcúrg, vb. III. Tranz. 1. (Adesea fig.) A străbate un drum sau o distanță (de la un capăt la altul); a se deplasa, a merge (până la capăt). 2. A trece cu privirea sau cu ochii peste ceva, a se uita în treacăt la ceva. ♦ Spec. A citi ceva în grabă și superficial, a răsfoi o carte, un ziar etc.; p. gener. a citi. 3. A trăi, a petrece un interval de timp într-un anumit loc sau fel. [Var.: (înv.) parcurá vb. I] – Din fr. parcourir (după curge). DOOM
parcúrge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parcúrg, 1 pl. parcúrgem, perf. s. 1 sg. parcurséi, 1 pl. parcúrserăm; ger. parcurgấnd; part. parcúrs
parcurgere
PARCÚRGERE s. f. Acțiunea de a parcurge. – V. parcurge. DOOM
parcúrgere s. f., g.-d. art. parcúrgerii
parcurgerea
PARCÚRGERE s. f. Acțiunea de a parcurge. – V. parcurge. DOOM
parcúrgere s. f., g.-d. art. parcúrgerii
parcurgeri
PARCÚRGERE s. f. Acțiunea de a parcurge. – V. parcurge. DOOM
parcúrgere s. f., g.-d. art. parcúrgerii
parcurgerii
PARCÚRGERE s. f. Acțiunea de a parcurge. – V. parcurge. DOOM
parcúrgere s. f., g.-d. art. parcúrgerii
parcurgerile
PARCÚRGERE s. f. Acțiunea de a parcurge. – V. parcurge. DOOM
parcúrgere s. f., g.-d. art. parcúrgerii
parcurgerilor
PARCÚRGERE s. f. Acțiunea de a parcurge. – V. parcurge. DOOM
parcúrgere s. f., g.-d. art. parcúrgerii
parcurgeți
PARCÚRGE, parcúrg, vb. III. Tranz. 1. (Adesea fig.) A străbate un drum sau o distanță (de la un capăt la altul); a se deplasa, a merge (până la capăt). 2. A trece cu privirea sau cu ochii peste ceva, a se uita în treacăt la ceva. ♦ Spec. A citi ceva în grabă și superficial, a răsfoi o carte, un ziar etc.; p. gener. a citi. 3. A trăi, a petrece un interval de timp într-un anumit loc sau fel. [Var.: (înv.) parcurá vb. I] – Din fr. parcourir (după curge). DOOM
parcúrge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parcúrg, 1 pl. parcúrgem, perf. s. 1 sg. parcurséi, 1 pl. parcúrserăm; ger. parcurgấnd; part. parcúrs
parcurgi
PARCÚRGE, parcúrg, vb. III. Tranz. 1. (Adesea fig.) A străbate un drum sau o distanță (de la un capăt la altul); a se deplasa, a merge (până la capăt). 2. A trece cu privirea sau cu ochii peste ceva, a se uita în treacăt la ceva. ♦ Spec. A citi ceva în grabă și superficial, a răsfoi o carte, un ziar etc.; p. gener. a citi. 3. A trăi, a petrece un interval de timp într-un anumit loc sau fel. [Var.: (înv.) parcurá vb. I] – Din fr. parcourir (după curge). DOOM
parcúrge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parcúrg, 1 pl. parcúrgem, perf. s. 1 sg. parcurséi, 1 pl. parcúrserăm; ger. parcurgấnd; part. parcúrs
parcurgând
PARCÚRGE, parcúrg, vb. III. Tranz. 1. (Adesea fig.) A străbate un drum sau o distanță (de la un capăt la altul); a se deplasa, a merge (până la capăt). 2. A trece cu privirea sau cu ochii peste ceva, a se uita în treacăt la ceva. ♦ Spec. A citi ceva în grabă și superficial, a răsfoi o carte, un ziar etc.; p. gener. a citi. 3. A trăi, a petrece un interval de timp într-un anumit loc sau fel. [Var.: (înv.) parcurá vb. I] – Din fr. parcourir (după curge). DOOM
parcúrge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parcúrg, 1 pl. parcúrgem, perf. s. 1 sg. parcurséi, 1 pl. parcúrserăm; ger. parcurgấnd; part. parcúrs
parcurgînd
PARCÚRGE, parcúrg, vb. III. Tranz. 1. (Adesea fig.) A străbate un drum sau o distanță (de la un capăt la altul); a se deplasa, a merge (până la capăt). 2. A trece cu privirea sau cu ochii peste ceva, a se uita în treacăt la ceva. ♦ Spec. A citi ceva în grabă și superficial, a răsfoi o carte, un ziar etc.; p. gener. a citi. 3. A trăi, a petrece un interval de timp într-un anumit loc sau fel. [Var.: (înv.) parcurá vb. I] – Din fr. parcourir (după curge). DOOM
parcúrge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parcúrg, 1 pl. parcúrgem, perf. s. 1 sg. parcurséi, 1 pl. parcúrserăm; ger. parcurgấnd; part. parcúrs
parcurgă
PARCÚRGE, parcúrg, vb. III. Tranz. 1. (Adesea fig.) A străbate un drum sau o distanță (de la un capăt la altul); a se deplasa, a merge (până la capăt). 2. A trece cu privirea sau cu ochii peste ceva, a se uita în treacăt la ceva. ♦ Spec. A citi ceva în grabă și superficial, a răsfoi o carte, un ziar etc.; p. gener. a citi. 3. A trăi, a petrece un interval de timp într-un anumit loc sau fel. [Var.: (înv.) parcurá vb. I] – Din fr. parcourir (după curge). DOOM
parcúrge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parcúrg, 1 pl. parcúrgem, perf. s. 1 sg. parcurséi, 1 pl. parcúrserăm; ger. parcurgấnd; part. parcúrs
parcuri
PARC, parcuri, s. n. 1. Suprafață întinsă de teren, de utilitate publică, cu plantații, alei și diferite construcții, amenajată pentru agrement. ◊ Parc național = suprafață întinsă de teren, păzită și îngrijită, în care exploatările (silvică, minieră, vânătorească etc.) sunt interzise, pentru a se păstra neschimbat mediul natural. Parc sportiv = complex sportiv dotat cu mai multe terenuri și amenajări, situat într-un parc (1). ♦ Teren împrejmuit, unde vânatul este crescut și îngrijit pentru vânătoare. ♦ Parc (1) situat în jurul unei clădiri și depinzând de aceasta. ♦ Teren parcelat cu locuința și cu numeroase spații verzi. 2. Loc de staționare și de garare mai îndelungată a vehiculelor sau de depozitare a materialelor; p. ext. vehiculele și materialele aflate în acest loc. ♦ Totalitatea vehiculelor unei întreprinderi, ale unei instituții etc. ♦ Totalitatea instalațiilor mecanice aflate pe un teren de unde se extrage minereu sau pe care sunt amenajate sonde. – Din fr. parc. DOOM
parc s. n., pl. párcuri
parcurile
PARC, parcuri, s. n. 1. Suprafață întinsă de teren, de utilitate publică, cu plantații, alei și diferite construcții, amenajată pentru agrement. ◊ Parc național = suprafață întinsă de teren, păzită și îngrijită, în care exploatările (silvică, minieră, vânătorească etc.) sunt interzise, pentru a se păstra neschimbat mediul natural. Parc sportiv = complex sportiv dotat cu mai multe terenuri și amenajări, situat într-un parc (1). ♦ Teren împrejmuit, unde vânatul este crescut și îngrijit pentru vânătoare. ♦ Parc (1) situat în jurul unei clădiri și depinzând de aceasta. ♦ Teren parcelat cu locuința și cu numeroase spații verzi. 2. Loc de staționare și de garare mai îndelungată a vehiculelor sau de depozitare a materialelor; p. ext. vehiculele și materialele aflate în acest loc. ♦ Totalitatea vehiculelor unei întreprinderi, ale unei instituții etc. ♦ Totalitatea instalațiilor mecanice aflate pe un teren de unde se extrage minereu sau pe care sunt amenajate sonde. – Din fr. parc. DOOM
parc s. n., pl. párcuri
parcurilor
PARC, parcuri, s. n. 1. Suprafață întinsă de teren, de utilitate publică, cu plantații, alei și diferite construcții, amenajată pentru agrement. ◊ Parc național = suprafață întinsă de teren, păzită și îngrijită, în care exploatările (silvică, minieră, vânătorească etc.) sunt interzise, pentru a se păstra neschimbat mediul natural. Parc sportiv = complex sportiv dotat cu mai multe terenuri și amenajări, situat într-un parc (1). ♦ Teren împrejmuit, unde vânatul este crescut și îngrijit pentru vânătoare. ♦ Parc (1) situat în jurul unei clădiri și depinzând de aceasta. ♦ Teren parcelat cu locuința și cu numeroase spații verzi. 2. Loc de staționare și de garare mai îndelungată a vehiculelor sau de depozitare a materialelor; p. ext. vehiculele și materialele aflate în acest loc. ♦ Totalitatea vehiculelor unei întreprinderi, ale unei instituții etc. ♦ Totalitatea instalațiilor mecanice aflate pe un teren de unde se extrage minereu sau pe care sunt amenajate sonde. – Din fr. parc. DOOM
parc s. n., pl. párcuri
parcurs
PARCÚRGE, parcúrg, vb. III. Tranz. 1. (Adesea fig.) A străbate un drum sau o distanță (de la un capăt la altul); a se deplasa, a merge (până la capăt). 2. A trece cu privirea sau cu ochii peste ceva, a se uita în treacăt la ceva. ♦ Spec. A citi ceva în grabă și superficial, a răsfoi o carte, un ziar etc.; p. gener. a citi. 3. A trăi, a petrece un interval de timp într-un anumit loc sau fel. [Var.: (înv.) parcurá vb. I] – Din fr. parcourir (după curge). DOOM
parcúrge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parcúrg, 1 pl. parcúrgem, perf. s. 1 sg. parcurséi, 1 pl. parcúrserăm; ger. parcurgấnd; part. parcúrs
parcurs
PARCÚRS, parcursuri, s. n. Faptul de a parcurge o distanță, un drum etc.; (concr.) drum, traseu pe care îl străbate sau pe care trebuie să-l străbată cineva sau ceva pentru a ajunge de la un punct la altul. ◊ Loc. adv. Pe parcurs... = în timpul unei călătorii; între timp. ◊ Loc. prep. Pe parcursul... = în limitele..., în cuprinsul..., în decursul... ♦ Lungimea unui drum sau a unei traiectorii între două puncte anumite. – Din fr. parcours. DOOM
parcúrs s. n., pl. parcúrsuri
parcurse
PARCÚRGE, parcúrg, vb. III. Tranz. 1. (Adesea fig.) A străbate un drum sau o distanță (de la un capăt la altul); a se deplasa, a merge (până la capăt). 2. A trece cu privirea sau cu ochii peste ceva, a se uita în treacăt la ceva. ♦ Spec. A citi ceva în grabă și superficial, a răsfoi o carte, un ziar etc.; p. gener. a citi. 3. A trăi, a petrece un interval de timp într-un anumit loc sau fel. [Var.: (înv.) parcurá vb. I] – Din fr. parcourir (după curge). DOOM
parcúrge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parcúrg, 1 pl. parcúrgem, perf. s. 1 sg. parcurséi, 1 pl. parcúrserăm; ger. parcurgấnd; part. parcúrs
parcursei
PARCÚRGE, parcúrg, vb. III. Tranz. 1. (Adesea fig.) A străbate un drum sau o distanță (de la un capăt la altul); a se deplasa, a merge (până la capăt). 2. A trece cu privirea sau cu ochii peste ceva, a se uita în treacăt la ceva. ♦ Spec. A citi ceva în grabă și superficial, a răsfoi o carte, un ziar etc.; p. gener. a citi. 3. A trăi, a petrece un interval de timp într-un anumit loc sau fel. [Var.: (înv.) parcurá vb. I] – Din fr. parcourir (după curge). DOOM
parcúrge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parcúrg, 1 pl. parcúrgem, perf. s. 1 sg. parcurséi, 1 pl. parcúrserăm; ger. parcurgấnd; part. parcúrs
parcurseră
PARCÚRGE, parcúrg, vb. III. Tranz. 1. (Adesea fig.) A străbate un drum sau o distanță (de la un capăt la altul); a se deplasa, a merge (până la capăt). 2. A trece cu privirea sau cu ochii peste ceva, a se uita în treacăt la ceva. ♦ Spec. A citi ceva în grabă și superficial, a răsfoi o carte, un ziar etc.; p. gener. a citi. 3. A trăi, a petrece un interval de timp într-un anumit loc sau fel. [Var.: (înv.) parcurá vb. I] – Din fr. parcourir (după curge). DOOM
parcúrge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parcúrg, 1 pl. parcúrgem, perf. s. 1 sg. parcurséi, 1 pl. parcúrserăm; ger. parcurgấnd; part. parcúrs
parcurserăm
PARCÚRGE, parcúrg, vb. III. Tranz. 1. (Adesea fig.) A străbate un drum sau o distanță (de la un capăt la altul); a se deplasa, a merge (până la capăt). 2. A trece cu privirea sau cu ochii peste ceva, a se uita în treacăt la ceva. ♦ Spec. A citi ceva în grabă și superficial, a răsfoi o carte, un ziar etc.; p. gener. a citi. 3. A trăi, a petrece un interval de timp într-un anumit loc sau fel. [Var.: (înv.) parcurá vb. I] – Din fr. parcourir (după curge). DOOM
parcúrge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parcúrg, 1 pl. parcúrgem, perf. s. 1 sg. parcurséi, 1 pl. parcúrserăm; ger. parcurgấnd; part. parcúrs
parcurserăți
PARCÚRGE, parcúrg, vb. III. Tranz. 1. (Adesea fig.) A străbate un drum sau o distanță (de la un capăt la altul); a se deplasa, a merge (până la capăt). 2. A trece cu privirea sau cu ochii peste ceva, a se uita în treacăt la ceva. ♦ Spec. A citi ceva în grabă și superficial, a răsfoi o carte, un ziar etc.; p. gener. a citi. 3. A trăi, a petrece un interval de timp într-un anumit loc sau fel. [Var.: (înv.) parcurá vb. I] – Din fr. parcourir (după curge). DOOM
parcúrge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parcúrg, 1 pl. parcúrgem, perf. s. 1 sg. parcurséi, 1 pl. parcúrserăm; ger. parcurgấnd; part. parcúrs
parcursese
PARCÚRGE, parcúrg, vb. III. Tranz. 1. (Adesea fig.) A străbate un drum sau o distanță (de la un capăt la altul); a se deplasa, a merge (până la capăt). 2. A trece cu privirea sau cu ochii peste ceva, a se uita în treacăt la ceva. ♦ Spec. A citi ceva în grabă și superficial, a răsfoi o carte, un ziar etc.; p. gener. a citi. 3. A trăi, a petrece un interval de timp într-un anumit loc sau fel. [Var.: (înv.) parcurá vb. I] – Din fr. parcourir (după curge). DOOM
parcúrge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parcúrg, 1 pl. parcúrgem, perf. s. 1 sg. parcurséi, 1 pl. parcúrserăm; ger. parcurgấnd; part. parcúrs
parcursesem
PARCÚRGE, parcúrg, vb. III. Tranz. 1. (Adesea fig.) A străbate un drum sau o distanță (de la un capăt la altul); a se deplasa, a merge (până la capăt). 2. A trece cu privirea sau cu ochii peste ceva, a se uita în treacăt la ceva. ♦ Spec. A citi ceva în grabă și superficial, a răsfoi o carte, un ziar etc.; p. gener. a citi. 3. A trăi, a petrece un interval de timp într-un anumit loc sau fel. [Var.: (înv.) parcurá vb. I] – Din fr. parcourir (după curge). DOOM
parcúrge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parcúrg, 1 pl. parcúrgem, perf. s. 1 sg. parcurséi, 1 pl. parcúrserăm; ger. parcurgấnd; part. parcúrs
parcurseseră
PARCÚRGE, parcúrg, vb. III. Tranz. 1. (Adesea fig.) A străbate un drum sau o distanță (de la un capăt la altul); a se deplasa, a merge (până la capăt). 2. A trece cu privirea sau cu ochii peste ceva, a se uita în treacăt la ceva. ♦ Spec. A citi ceva în grabă și superficial, a răsfoi o carte, un ziar etc.; p. gener. a citi. 3. A trăi, a petrece un interval de timp într-un anumit loc sau fel. [Var.: (înv.) parcurá vb. I] – Din fr. parcourir (după curge). DOOM
parcúrge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parcúrg, 1 pl. parcúrgem, perf. s. 1 sg. parcurséi, 1 pl. parcúrserăm; ger. parcurgấnd; part. parcúrs
parcurseserăm
PARCÚRGE, parcúrg, vb. III. Tranz. 1. (Adesea fig.) A străbate un drum sau o distanță (de la un capăt la altul); a se deplasa, a merge (până la capăt). 2. A trece cu privirea sau cu ochii peste ceva, a se uita în treacăt la ceva. ♦ Spec. A citi ceva în grabă și superficial, a răsfoi o carte, un ziar etc.; p. gener. a citi. 3. A trăi, a petrece un interval de timp într-un anumit loc sau fel. [Var.: (înv.) parcurá vb. I] – Din fr. parcourir (după curge). DOOM
parcúrge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parcúrg, 1 pl. parcúrgem, perf. s. 1 sg. parcurséi, 1 pl. parcúrserăm; ger. parcurgấnd; part. parcúrs
parcurseserăți
PARCÚRGE, parcúrg, vb. III. Tranz. 1. (Adesea fig.) A străbate un drum sau o distanță (de la un capăt la altul); a se deplasa, a merge (până la capăt). 2. A trece cu privirea sau cu ochii peste ceva, a se uita în treacăt la ceva. ♦ Spec. A citi ceva în grabă și superficial, a răsfoi o carte, un ziar etc.; p. gener. a citi. 3. A trăi, a petrece un interval de timp într-un anumit loc sau fel. [Var.: (înv.) parcurá vb. I] – Din fr. parcourir (după curge). DOOM
parcúrge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parcúrg, 1 pl. parcúrgem, perf. s. 1 sg. parcurséi, 1 pl. parcúrserăm; ger. parcurgấnd; part. parcúrs
parcurseseși
PARCÚRGE, parcúrg, vb. III. Tranz. 1. (Adesea fig.) A străbate un drum sau o distanță (de la un capăt la altul); a se deplasa, a merge (până la capăt). 2. A trece cu privirea sau cu ochii peste ceva, a se uita în treacăt la ceva. ♦ Spec. A citi ceva în grabă și superficial, a răsfoi o carte, un ziar etc.; p. gener. a citi. 3. A trăi, a petrece un interval de timp într-un anumit loc sau fel. [Var.: (înv.) parcurá vb. I] – Din fr. parcourir (după curge). DOOM
parcúrge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parcúrg, 1 pl. parcúrgem, perf. s. 1 sg. parcurséi, 1 pl. parcúrserăm; ger. parcurgấnd; part. parcúrs
parcurseseți
PARCÚRGE, parcúrg, vb. III. Tranz. 1. (Adesea fig.) A străbate un drum sau o distanță (de la un capăt la altul); a se deplasa, a merge (până la capăt). 2. A trece cu privirea sau cu ochii peste ceva, a se uita în treacăt la ceva. ♦ Spec. A citi ceva în grabă și superficial, a răsfoi o carte, un ziar etc.; p. gener. a citi. 3. A trăi, a petrece un interval de timp într-un anumit loc sau fel. [Var.: (înv.) parcurá vb. I] – Din fr. parcourir (după curge). DOOM
parcúrge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parcúrg, 1 pl. parcúrgem, perf. s. 1 sg. parcurséi, 1 pl. parcúrserăm; ger. parcurgấnd; part. parcúrs
parcurseși
PARCÚRGE, parcúrg, vb. III. Tranz. 1. (Adesea fig.) A străbate un drum sau o distanță (de la un capăt la altul); a se deplasa, a merge (până la capăt). 2. A trece cu privirea sau cu ochii peste ceva, a se uita în treacăt la ceva. ♦ Spec. A citi ceva în grabă și superficial, a răsfoi o carte, un ziar etc.; p. gener. a citi. 3. A trăi, a petrece un interval de timp într-un anumit loc sau fel. [Var.: (înv.) parcurá vb. I] – Din fr. parcourir (după curge). DOOM
parcúrge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parcúrg, 1 pl. parcúrgem, perf. s. 1 sg. parcurséi, 1 pl. parcúrserăm; ger. parcurgấnd; part. parcúrs
parcursul
PARCÚRS, parcursuri, s. n. Faptul de a parcurge o distanță, un drum etc.; (concr.) drum, traseu pe care îl străbate sau pe care trebuie să-l străbată cineva sau ceva pentru a ajunge de la un punct la altul. ◊ Loc. adv. Pe parcurs... = în timpul unei călătorii; între timp. ◊ Loc. prep. Pe parcursul... = în limitele..., în cuprinsul..., în decursul... ♦ Lungimea unui drum sau a unei traiectorii între două puncte anumite. – Din fr. parcours. DOOM
parcúrs s. n., pl. parcúrsuri
parcursului
PARCÚRS, parcursuri, s. n. Faptul de a parcurge o distanță, un drum etc.; (concr.) drum, traseu pe care îl străbate sau pe care trebuie să-l străbată cineva sau ceva pentru a ajunge de la un punct la altul. ◊ Loc. adv. Pe parcurs... = în timpul unei călătorii; între timp. ◊ Loc. prep. Pe parcursul... = în limitele..., în cuprinsul..., în decursul... ♦ Lungimea unui drum sau a unei traiectorii între două puncte anumite. – Din fr. parcours. DOOM
parcúrs s. n., pl. parcúrsuri
parcursuri
PARCÚRS, parcursuri, s. n. Faptul de a parcurge o distanță, un drum etc.; (concr.) drum, traseu pe care îl străbate sau pe care trebuie să-l străbată cineva sau ceva pentru a ajunge de la un punct la altul. ◊ Loc. adv. Pe parcurs... = în timpul unei călătorii; între timp. ◊ Loc. prep. Pe parcursul... = în limitele..., în cuprinsul..., în decursul... ♦ Lungimea unui drum sau a unei traiectorii între două puncte anumite. – Din fr. parcours. DOOM
parcúrs s. n., pl. parcúrsuri
parcursurile
PARCÚRS, parcursuri, s. n. Faptul de a parcurge o distanță, un drum etc.; (concr.) drum, traseu pe care îl străbate sau pe care trebuie să-l străbată cineva sau ceva pentru a ajunge de la un punct la altul. ◊ Loc. adv. Pe parcurs... = în timpul unei călătorii; între timp. ◊ Loc. prep. Pe parcursul... = în limitele..., în cuprinsul..., în decursul... ♦ Lungimea unui drum sau a unei traiectorii între două puncte anumite. – Din fr. parcours. DOOM
parcúrs s. n., pl. parcúrsuri
parcursurilor
PARCÚRS, parcursuri, s. n. Faptul de a parcurge o distanță, un drum etc.; (concr.) drum, traseu pe care îl străbate sau pe care trebuie să-l străbată cineva sau ceva pentru a ajunge de la un punct la altul. ◊ Loc. adv. Pe parcurs... = în timpul unei călătorii; între timp. ◊ Loc. prep. Pe parcursul... = în limitele..., în cuprinsul..., în decursul... ♦ Lungimea unui drum sau a unei traiectorii între două puncte anumite. – Din fr. parcours. DOOM
parcúrs s. n., pl. parcúrsuri
parcând
PARCÁ, parchez, vb. I. Tranz. A lăsa un vehicul să staționeze într-un loc public (anume amenajat); a depozita materiale, utilaje etc. într-un parc (2). – Din fr. parquer. DOOM
parcá (a ~) vb., ind. prez. 3 parcheáză
parcînd
PARCÁ, parchez, vb. I. Tranz. A lăsa un vehicul să staționeze într-un loc public (anume amenajat); a depozita materiale, utilaje etc. într-un parc (2). – Din fr. parquer. DOOM
parcá (a ~) vb., ind. prez. 3 parcheáză
parcări
PARCÁRE, parcări, s. f. Acțiunea de a parca și rezultatul ei; parcaj. – V. parca. DOOM
parcáre s. f., g.-d. art. parcắrii; pl. parcắri
parcării
PARCÁRE, parcări, s. f. Acțiunea de a parca și rezultatul ei; parcaj. – V. parca. DOOM
parcáre s. f., g.-d. art. parcắrii; pl. parcắri
parcările
PARCÁRE, parcări, s. f. Acțiunea de a parca și rezultatul ei; parcaj. – V. parca. DOOM
parcáre s. f., g.-d. art. parcắrii; pl. parcắri
parcărilor
PARCÁRE, parcări, s. f. Acțiunea de a parca și rezultatul ei; parcaj. – V. parca. DOOM
parcáre s. f., g.-d. art. parcắrii; pl. parcắri
pardalidă
PARDALÍDĂ s.f. Piele de panteră, purtată de Bachus. [< fr. pardalide, gr. pardalis – panteră].
pardesiaș
PARDESIÁȘ, pardesiașe, s. n. Diminutiv al lui pardesiu. [Pr.: -si-aș] – Pardesiu + suf. -aș. DOOM
pardesiáș (fam.) (-si-aș) s. n., pl. pardesiáșe
pardesiașe
PARDESIÁȘ, pardesiașe, s. n. Diminutiv al lui pardesiu. [Pr.: -si-aș] – Pardesiu + suf. -aș. DOOM
pardesiáș (fam.) (-si-aș) s. n., pl. pardesiáșe
pardesiașele
PARDESIÁȘ, pardesiașe, s. n. Diminutiv al lui pardesiu. [Pr.: -si-aș] – Pardesiu + suf. -aș. DOOM
pardesiáș (fam.) (-si-aș) s. n., pl. pardesiáșe
pardesiașelor
PARDESIÁȘ, pardesiașe, s. n. Diminutiv al lui pardesiu. [Pr.: -si-aș] – Pardesiu + suf. -aș. DOOM
pardesiáș (fam.) (-si-aș) s. n., pl. pardesiáșe
pardesiașul
PARDESIÁȘ, pardesiașe, s. n. Diminutiv al lui pardesiu. [Pr.: -si-aș] – Pardesiu + suf. -aș. DOOM
pardesiáș (fam.) (-si-aș) s. n., pl. pardesiáșe
pardesiașului
PARDESIÁȘ, pardesiașe, s. n. Diminutiv al lui pardesiu. [Pr.: -si-aș] – Pardesiu + suf. -aș. DOOM
pardesiáș (fam.) (-si-aș) s. n., pl. pardesiáșe
pardesie
PARDESÍU, pardesie, s. n. Obiect de îmbrăcăminte mai subțire decât paltonul, care se poartă, primăvara și toamna, peste îmbrăcămintea obișnuită. [Pl. și: pardesiuri] – Din fr. pardessus. DOOM
!pardesíu s. n., art. pardesíul; pl. pardesíe
pardesiele
PARDESÍU, pardesie, s. n. Obiect de îmbrăcăminte mai subțire decât paltonul, care se poartă, primăvara și toamna, peste îmbrăcămintea obișnuită. [Pl. și: pardesiuri] – Din fr. pardessus. DOOM
!pardesíu s. n., art. pardesíul; pl. pardesíe
pardesielor
PARDESÍU, pardesie, s. n. Obiect de îmbrăcăminte mai subțire decât paltonul, care se poartă, primăvara și toamna, peste îmbrăcămintea obișnuită. [Pl. și: pardesiuri] – Din fr. pardessus. DOOM
!pardesíu s. n., art. pardesíul; pl. pardesíe
pardesiu
PARDESÍU, pardesie, s. n. Obiect de îmbrăcăminte mai subțire decât paltonul, care se poartă, primăvara și toamna, peste îmbrăcămintea obișnuită. [Pl. și: pardesiuri] – Din fr. pardessus. DOOM
!pardesíu s. n., art. pardesíul; pl. pardesíe
pardesiul
PARDESÍU, pardesie, s. n. Obiect de îmbrăcăminte mai subțire decât paltonul, care se poartă, primăvara și toamna, peste îmbrăcămintea obișnuită. [Pl. și: pardesiuri] – Din fr. pardessus. DOOM
!pardesíu s. n., art. pardesíul; pl. pardesíe
pardesiului
PARDESÍU, pardesie, s. n. Obiect de îmbrăcăminte mai subțire decât paltonul, care se poartă, primăvara și toamna, peste îmbrăcămintea obișnuită. [Pl. și: pardesiuri] – Din fr. pardessus. DOOM
!pardesíu s. n., art. pardesíul; pl. pardesíe
pardon
PARDÓN interj., s. n. 1. Interj. Iertați-mă! scuzați! ♦ (Ca protest) Ba nu (e așa)! să avem iertare! 2. S. n. (Înv.) Absolvire, scutire (de o pedeapsă sau de o obligație); iertare; scuză. – Din germ. Pardon, fr. pardon. DOOM
pardón2 (înv.) s. n.
pardona
PARDONÁ, pardonez, vb. I. Tranz. (Înv.) A scuti de o pedeapsă sau de o obligație; a grația; a ierta, a scuza. – Din fr. pardonner. DOOM
pardoná (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 pardoneáză
pardonai
PARDONÁ, pardonez, vb. I. Tranz. (Înv.) A scuti de o pedeapsă sau de o obligație; a grația; a ierta, a scuza. – Din fr. pardonner. DOOM
pardoná (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 pardoneáză
pardonam
PARDONÁ, pardonez, vb. I. Tranz. (Înv.) A scuti de o pedeapsă sau de o obligație; a grația; a ierta, a scuza. – Din fr. pardonner. DOOM
pardoná (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 pardoneáză
pardonare
PARDONÁ, pardonez, vb. I. Tranz. (Înv.) A scuti de o pedeapsă sau de o obligație; a grația; a ierta, a scuza. – Din fr. pardonner. DOOM
pardoná (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 pardoneáză
pardonare
PARDONÁ, pardonez, vb. I. Tranz. (Înv.) A scuti de o pedeapsă sau de o obligație; a grația; a ierta, a scuza. – Din fr. pardonner.
pardonară
PARDONÁ, pardonez, vb. I. Tranz. (Înv.) A scuti de o pedeapsă sau de o obligație; a grația; a ierta, a scuza. – Din fr. pardonner. DOOM
pardoná (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 pardoneáză
pardonarăm
PARDONÁ, pardonez, vb. I. Tranz. (Înv.) A scuti de o pedeapsă sau de o obligație; a grația; a ierta, a scuza. – Din fr. pardonner. DOOM
pardoná (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 pardoneáză
pardonarăți
PARDONÁ, pardonez, vb. I. Tranz. (Înv.) A scuti de o pedeapsă sau de o obligație; a grația; a ierta, a scuza. – Din fr. pardonner. DOOM
pardoná (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 pardoneáză
pardonase
PARDONÁ, pardonez, vb. I. Tranz. (Înv.) A scuti de o pedeapsă sau de o obligație; a grația; a ierta, a scuza. – Din fr. pardonner. DOOM
pardoná (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 pardoneáză
pardonasem
PARDONÁ, pardonez, vb. I. Tranz. (Înv.) A scuti de o pedeapsă sau de o obligație; a grația; a ierta, a scuza. – Din fr. pardonner. DOOM
pardoná (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 pardoneáză
pardonaseră
PARDONÁ, pardonez, vb. I. Tranz. (Înv.) A scuti de o pedeapsă sau de o obligație; a grația; a ierta, a scuza. – Din fr. pardonner. DOOM
pardoná (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 pardoneáză
pardonaserăm
PARDONÁ, pardonez, vb. I. Tranz. (Înv.) A scuti de o pedeapsă sau de o obligație; a grația; a ierta, a scuza. – Din fr. pardonner. DOOM
pardoná (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 pardoneáză
pardonaserăți
PARDONÁ, pardonez, vb. I. Tranz. (Înv.) A scuti de o pedeapsă sau de o obligație; a grația; a ierta, a scuza. – Din fr. pardonner. DOOM
pardoná (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 pardoneáză
pardonaseși
PARDONÁ, pardonez, vb. I. Tranz. (Înv.) A scuti de o pedeapsă sau de o obligație; a grația; a ierta, a scuza. – Din fr. pardonner. DOOM
pardoná (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 pardoneáză
pardonaseți
PARDONÁ, pardonez, vb. I. Tranz. (Înv.) A scuti de o pedeapsă sau de o obligație; a grația; a ierta, a scuza. – Din fr. pardonner. DOOM
pardoná (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 pardoneáză
pardonat
PARDONÁ, pardonez, vb. I. Tranz. (Înv.) A scuti de o pedeapsă sau de o obligație; a grația; a ierta, a scuza. – Din fr. pardonner. DOOM
pardoná (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 pardoneáză
pardonat
PARDONÁ, pardonez, vb. I. Tranz. (Înv.) A scuti de o pedeapsă sau de o obligație; a grația; a ierta, a scuza. – Din fr. pardonner.
pardonau
PARDONÁ, pardonez, vb. I. Tranz. (Înv.) A scuti de o pedeapsă sau de o obligație; a grația; a ierta, a scuza. – Din fr. pardonner. DOOM
pardoná (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 pardoneáză
pardonași
PARDONÁ, pardonez, vb. I. Tranz. (Înv.) A scuti de o pedeapsă sau de o obligație; a grația; a ierta, a scuza. – Din fr. pardonner. DOOM
pardoná (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 pardoneáză
pardonați
PARDONÁ, pardonez, vb. I. Tranz. (Înv.) A scuti de o pedeapsă sau de o obligație; a grația; a ierta, a scuza. – Din fr. pardonner. DOOM
pardoná (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 pardoneáză
pardonează
PARDONÁ, pardonez, vb. I. Tranz. (Înv.) A scuti de o pedeapsă sau de o obligație; a grația; a ierta, a scuza. – Din fr. pardonner. DOOM
pardoná (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 pardoneáză
pardonez
PARDONÁ, pardonez, vb. I. Tranz. (Înv.) A scuti de o pedeapsă sau de o obligație; a grația; a ierta, a scuza. – Din fr. pardonner. DOOM
pardoná (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 pardoneáză
pardoneze
PARDONÁ, pardonez, vb. I. Tranz. (Înv.) A scuti de o pedeapsă sau de o obligație; a grația; a ierta, a scuza. – Din fr. pardonner. DOOM
pardoná (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 pardoneáză
pardonezi
PARDONÁ, pardonez, vb. I. Tranz. (Înv.) A scuti de o pedeapsă sau de o obligație; a grația; a ierta, a scuza. – Din fr. pardonner. DOOM
pardoná (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 pardoneáză
pardonul
PARDÓN interj., s. n. 1. Interj. Iertați-mă! scuzați! ♦ (Ca protest) Ba nu (e așa)! să avem iertare! 2. S. n. (Înv.) Absolvire, scutire (de o pedeapsă sau de o obligație); iertare; scuză. – Din germ. Pardon, fr. pardon. DOOM
pardón2 (înv.) s. n.
pardonului
PARDÓN interj., s. n. 1. Interj. Iertați-mă! scuzați! ♦ (Ca protest) Ba nu (e așa)! să avem iertare! 2. S. n. (Înv.) Absolvire, scutire (de o pedeapsă sau de o obligație); iertare; scuză. – Din germ. Pardon, fr. pardon. DOOM
pardón2 (înv.) s. n.
pardonând
PARDONÁ, pardonez, vb. I. Tranz. (Înv.) A scuti de o pedeapsă sau de o obligație; a grația; a ierta, a scuza. – Din fr. pardonner. DOOM
pardoná (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 pardoneáză
pardonînd
PARDONÁ, pardonez, vb. I. Tranz. (Înv.) A scuti de o pedeapsă sau de o obligație; a grația; a ierta, a scuza. – Din fr. pardonner. DOOM
pardoná (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 pardoneáză
pardos
PÁRDOS, pardoși, s. m. (Înv.) Panteră ♦ Fig. Om viteaz, curajos – Din sl. parŭdosŭ. DOOM
párdos (înv.) s. m., pl. párdoși
pardosea
PARDOSEÁ s. f. v. pardoseală.
pardosea
PARDOSÍ, pardosesc, vb. IV. Tranz. A acoperi sau a căptuși cu pardoseală o încăpere, o curte etc.; p. ext. a pava. ♦ P. gener. (Rar) A căptuși; a acoperi. – Et. nec. DOOM
pardosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pardosésc, imperf. 3 sg. pardoseá; conj. prez. 3 să pardoseáscă
pardoseai
PARDOSÍ, pardosesc, vb. IV. Tranz. A acoperi sau a căptuși cu pardoseală o încăpere, o curte etc.; p. ext. a pava. ♦ P. gener. (Rar) A căptuși; a acoperi. – Et. nec. DOOM
pardosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pardosésc, imperf. 3 sg. pardoseá; conj. prez. 3 să pardoseáscă
pardoseala
PARDOSEÁLĂ, pardoseli, s. f. Înveliș, strat de scânduri, de mozaic, de asfalt, de ciment etc., așezate pe planșeul unei încăperi sau al unui spațiu pe care se circulă. – Pardosi + suf. -eală. DOOM
pardoseálă s. f., g.-d. art. pardosélii; pl. pardoséli
pardoseam
PARDOSÍ, pardosesc, vb. IV. Tranz. A acoperi sau a căptuși cu pardoseală o încăpere, o curte etc.; p. ext. a pava. ♦ P. gener. (Rar) A căptuși; a acoperi. – Et. nec. DOOM
pardosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pardosésc, imperf. 3 sg. pardoseá; conj. prez. 3 să pardoseáscă
pardosească
PARDOSÍ, pardosesc, vb. IV. Tranz. A acoperi sau a căptuși cu pardoseală o încăpere, o curte etc.; p. ext. a pava. ♦ P. gener. (Rar) A căptuși; a acoperi. – Et. nec. DOOM
pardosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pardosésc, imperf. 3 sg. pardoseá; conj. prez. 3 să pardoseáscă
pardoseau
PARDOSÍ, pardosesc, vb. IV. Tranz. A acoperi sau a căptuși cu pardoseală o încăpere, o curte etc.; p. ext. a pava. ♦ P. gener. (Rar) A căptuși; a acoperi. – Et. nec. DOOM
pardosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pardosésc, imperf. 3 sg. pardoseá; conj. prez. 3 să pardoseáscă
pardoseați
PARDOSÍ, pardosesc, vb. IV. Tranz. A acoperi sau a căptuși cu pardoseală o încăpere, o curte etc.; p. ext. a pava. ♦ P. gener. (Rar) A căptuși; a acoperi. – Et. nec. DOOM
pardosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pardosésc, imperf. 3 sg. pardoseá; conj. prez. 3 să pardoseáscă
pardoseli
PARDOSEÁLĂ, pardoseli, s. f. Înveliș, strat de scânduri, de mozaic, de asfalt, de ciment etc., așezate pe planșeul unei încăperi sau al unui spațiu pe care se circulă. – Pardosi + suf. -eală. DOOM
pardoseálă s. f., g.-d. art. pardosélii; pl. pardoséli
pardoselii
PARDOSEÁLĂ, pardoseli, s. f. Înveliș, strat de scânduri, de mozaic, de asfalt, de ciment etc., așezate pe planșeul unei încăperi sau al unui spațiu pe care se circulă. – Pardosi + suf. -eală. DOOM
pardoseálă s. f., g.-d. art. pardosélii; pl. pardoséli
pardoselile
PARDOSEÁLĂ, pardoseli, s. f. Înveliș, strat de scânduri, de mozaic, de asfalt, de ciment etc., așezate pe planșeul unei încăperi sau al unui spațiu pe care se circulă. – Pardosi + suf. -eală. DOOM
pardoseálă s. f., g.-d. art. pardosélii; pl. pardoséli
pardoselilor
PARDOSEÁLĂ, pardoseli, s. f. Înveliș, strat de scânduri, de mozaic, de asfalt, de ciment etc., așezate pe planșeul unei încăperi sau al unui spațiu pe care se circulă. – Pardosi + suf. -eală. DOOM
pardoseálă s. f., g.-d. art. pardosélii; pl. pardoséli
pardosesc
PARDOSÍ, pardosesc, vb. IV. Tranz. A acoperi sau a căptuși cu pardoseală o încăpere, o curte etc.; p. ext. a pava. ♦ P. gener. (Rar) A căptuși; a acoperi. – Et. nec. DOOM
pardosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pardosésc, imperf. 3 sg. pardoseá; conj. prez. 3 să pardoseáscă
pardosește
PARDOSÍ, pardosesc, vb. IV. Tranz. A acoperi sau a căptuși cu pardoseală o încăpere, o curte etc.; p. ext. a pava. ♦ P. gener. (Rar) A căptuși; a acoperi. – Et. nec. DOOM
pardosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pardosésc, imperf. 3 sg. pardoseá; conj. prez. 3 să pardoseáscă
pardosești
PARDOSÍ, pardosesc, vb. IV. Tranz. A acoperi sau a căptuși cu pardoseală o încăpere, o curte etc.; p. ext. a pava. ♦ P. gener. (Rar) A căptuși; a acoperi. – Et. nec. DOOM
pardosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pardosésc, imperf. 3 sg. pardoseá; conj. prez. 3 să pardoseáscă
pardosi
PARDOSÍ, pardosesc, vb. IV. Tranz. A acoperi sau a căptuși cu pardoseală o încăpere, o curte etc.; p. ext. a pava. ♦ P. gener. (Rar) A căptuși; a acoperi. – Et. nec. DOOM
pardosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pardosésc, imperf. 3 sg. pardoseá; conj. prez. 3 să pardoseáscă
pardosii
PARDOSÍ, pardosesc, vb. IV. Tranz. A acoperi sau a căptuși cu pardoseală o încăpere, o curte etc.; p. ext. a pava. ♦ P. gener. (Rar) A căptuși; a acoperi. – Et. nec. DOOM
pardosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pardosésc, imperf. 3 sg. pardoseá; conj. prez. 3 să pardoseáscă
pardosim
PARDOSÍ, pardosesc, vb. IV. Tranz. A acoperi sau a căptuși cu pardoseală o încăpere, o curte etc.; p. ext. a pava. ♦ P. gener. (Rar) A căptuși; a acoperi. – Et. nec. DOOM
pardosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pardosésc, imperf. 3 sg. pardoseá; conj. prez. 3 să pardoseáscă
pardosind
PARDOSÍ, pardosesc, vb. IV. Tranz. A acoperi sau a căptuși cu pardoseală o încăpere, o curte etc.; p. ext. a pava. ♦ P. gener. (Rar) A căptuși; a acoperi. – Et. nec. DOOM
pardosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pardosésc, imperf. 3 sg. pardoseá; conj. prez. 3 să pardoseáscă
pardosire
PARDOSÍ, pardosesc, vb. IV. Tranz. A acoperi sau a căptuși cu pardoseală o încăpere, o curte etc.; p. ext. a pava. ♦ P. gener. (Rar) A căptuși; a acoperi. – Et. nec. DOOM
pardosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pardosésc, imperf. 3 sg. pardoseá; conj. prez. 3 să pardoseáscă
pardosire
PARDOSÍRE, pardosiri, s. f. Acțiunea de a pardosi și rezultatul ei. – V. pardosi. DOOM
pardosíre s. f., g.-d. art. pardosírii; pl. pardosíri
pardosirea
PARDOSÍRE, pardosiri, s. f. Acțiunea de a pardosi și rezultatul ei. – V. pardosi. DOOM
pardosíre s. f., g.-d. art. pardosírii; pl. pardosíri
pardosiri
PARDOSÍRE, pardosiri, s. f. Acțiunea de a pardosi și rezultatul ei. – V. pardosi. DOOM
pardosíre s. f., g.-d. art. pardosírii; pl. pardosíri
pardosirii
PARDOSÍRE, pardosiri, s. f. Acțiunea de a pardosi și rezultatul ei. – V. pardosi. DOOM
pardosíre s. f., g.-d. art. pardosírii; pl. pardosíri
pardosirile
PARDOSÍRE, pardosiri, s. f. Acțiunea de a pardosi și rezultatul ei. – V. pardosi. DOOM
pardosíre s. f., g.-d. art. pardosírii; pl. pardosíri
pardosirilor
PARDOSÍRE, pardosiri, s. f. Acțiunea de a pardosi și rezultatul ei. – V. pardosi. DOOM
pardosíre s. f., g.-d. art. pardosírii; pl. pardosíri
pardosiră
PARDOSÍ, pardosesc, vb. IV. Tranz. A acoperi sau a căptuși cu pardoseală o încăpere, o curte etc.; p. ext. a pava. ♦ P. gener. (Rar) A căptuși; a acoperi. – Et. nec. DOOM
pardosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pardosésc, imperf. 3 sg. pardoseá; conj. prez. 3 să pardoseáscă
pardosirăm
PARDOSÍ, pardosesc, vb. IV. Tranz. A acoperi sau a căptuși cu pardoseală o încăpere, o curte etc.; p. ext. a pava. ♦ P. gener. (Rar) A căptuși; a acoperi. – Et. nec. DOOM
pardosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pardosésc, imperf. 3 sg. pardoseá; conj. prez. 3 să pardoseáscă
pardosirăți
PARDOSÍ, pardosesc, vb. IV. Tranz. A acoperi sau a căptuși cu pardoseală o încăpere, o curte etc.; p. ext. a pava. ♦ P. gener. (Rar) A căptuși; a acoperi. – Et. nec. DOOM
pardosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pardosésc, imperf. 3 sg. pardoseá; conj. prez. 3 să pardoseáscă
pardosise
PARDOSÍ, pardosesc, vb. IV. Tranz. A acoperi sau a căptuși cu pardoseală o încăpere, o curte etc.; p. ext. a pava. ♦ P. gener. (Rar) A căptuși; a acoperi. – Et. nec. DOOM
pardosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pardosésc, imperf. 3 sg. pardoseá; conj. prez. 3 să pardoseáscă
pardosisem
PARDOSÍ, pardosesc, vb. IV. Tranz. A acoperi sau a căptuși cu pardoseală o încăpere, o curte etc.; p. ext. a pava. ♦ P. gener. (Rar) A căptuși; a acoperi. – Et. nec. DOOM
pardosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pardosésc, imperf. 3 sg. pardoseá; conj. prez. 3 să pardoseáscă
pardosiseră
PARDOSÍ, pardosesc, vb. IV. Tranz. A acoperi sau a căptuși cu pardoseală o încăpere, o curte etc.; p. ext. a pava. ♦ P. gener. (Rar) A căptuși; a acoperi. – Et. nec. DOOM
pardosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pardosésc, imperf. 3 sg. pardoseá; conj. prez. 3 să pardoseáscă
pardosiserăm
PARDOSÍ, pardosesc, vb. IV. Tranz. A acoperi sau a căptuși cu pardoseală o încăpere, o curte etc.; p. ext. a pava. ♦ P. gener. (Rar) A căptuși; a acoperi. – Et. nec. DOOM
pardosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pardosésc, imperf. 3 sg. pardoseá; conj. prez. 3 să pardoseáscă
pardosiserăți
PARDOSÍ, pardosesc, vb. IV. Tranz. A acoperi sau a căptuși cu pardoseală o încăpere, o curte etc.; p. ext. a pava. ♦ P. gener. (Rar) A căptuși; a acoperi. – Et. nec. DOOM
pardosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pardosésc, imperf. 3 sg. pardoseá; conj. prez. 3 să pardoseáscă
pardosiseși
PARDOSÍ, pardosesc, vb. IV. Tranz. A acoperi sau a căptuși cu pardoseală o încăpere, o curte etc.; p. ext. a pava. ♦ P. gener. (Rar) A căptuși; a acoperi. – Et. nec. DOOM
pardosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pardosésc, imperf. 3 sg. pardoseá; conj. prez. 3 să pardoseáscă
pardosiseți
PARDOSÍ, pardosesc, vb. IV. Tranz. A acoperi sau a căptuși cu pardoseală o încăpere, o curte etc.; p. ext. a pava. ♦ P. gener. (Rar) A căptuși; a acoperi. – Et. nec. DOOM
pardosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pardosésc, imperf. 3 sg. pardoseá; conj. prez. 3 să pardoseáscă
pardosit
PARDOSÍ, pardosesc, vb. IV. Tranz. A acoperi sau a căptuși cu pardoseală o încăpere, o curte etc.; p. ext. a pava. ♦ P. gener. (Rar) A căptuși; a acoperi. – Et. nec. DOOM
pardosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pardosésc, imperf. 3 sg. pardoseá; conj. prez. 3 să pardoseáscă
pardosit
PARDOSÍT, -Ă, pardosiți, -te, adj. Care are pardoseală; cu pardoseală. – V. pardosi.
pardosita
PARDOSÍT, -Ă, pardosiți, -te, adj. Care are pardoseală; cu pardoseală. – V. pardosi.
pardosite
PARDOSÍT, -Ă, pardosiți, -te, adj. Care are pardoseală; cu pardoseală. – V. pardosi.
pardositei
PARDOSÍT, -Ă, pardosiți, -te, adj. Care are pardoseală; cu pardoseală. – V. pardosi.
pardositele
PARDOSÍT, -Ă, pardosiți, -te, adj. Care are pardoseală; cu pardoseală. – V. pardosi.
pardositelor
PARDOSÍT, -Ă, pardosiți, -te, adj. Care are pardoseală; cu pardoseală. – V. pardosi.
pardositul
PARDOSÍT, -Ă, pardosiți, -te, adj. Care are pardoseală; cu pardoseală. – V. pardosi.
pardositului
PARDOSÍT, -Ă, pardosiți, -te, adj. Care are pardoseală; cu pardoseală. – V. pardosi.
pardosiși
PARDOSÍ, pardosesc, vb. IV. Tranz. A acoperi sau a căptuși cu pardoseală o încăpere, o curte etc.; p. ext. a pava. ♦ P. gener. (Rar) A căptuși; a acoperi. – Et. nec. DOOM
pardosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pardosésc, imperf. 3 sg. pardoseá; conj. prez. 3 să pardoseáscă
pardosiți
PARDOSÍ, pardosesc, vb. IV. Tranz. A acoperi sau a căptuși cu pardoseală o încăpere, o curte etc.; p. ext. a pava. ♦ P. gener. (Rar) A căptuși; a acoperi. – Et. nec. DOOM
pardosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pardosésc, imperf. 3 sg. pardoseá; conj. prez. 3 să pardoseáscă
pardosiți
PARDOSÍT, -Ă, pardosiți, -te, adj. Care are pardoseală; cu pardoseală. – V. pardosi.
pardosiții
PARDOSÍT, -Ă, pardosiți, -te, adj. Care are pardoseală; cu pardoseală. – V. pardosi.
pardosiților
PARDOSÍT, -Ă, pardosiți, -te, adj. Care are pardoseală; cu pardoseală. – V. pardosi.
pardosul
PÁRDOS, pardoși, s. m. (Înv.) Panteră ♦ Fig. Om viteaz, curajos – Din sl. parŭdosŭ. DOOM
párdos (înv.) s. m., pl. párdoși
pardosului
PÁRDOS, pardoși, s. m. (Înv.) Panteră ♦ Fig. Om viteaz, curajos – Din sl. parŭdosŭ. DOOM
párdos (înv.) s. m., pl. párdoși
pardoși
PÁRDOS, pardoși, s. m. (Înv.) Panteră ♦ Fig. Om viteaz, curajos – Din sl. parŭdosŭ. DOOM
párdos (înv.) s. m., pl. párdoși
pardoșii
PÁRDOS, pardoși, s. m. (Înv.) Panteră ♦ Fig. Om viteaz, curajos – Din sl. parŭdosŭ. DOOM
párdos (înv.) s. m., pl. párdoși
pardoșilor
PÁRDOS, pardoși, s. m. (Înv.) Panteră ♦ Fig. Om viteaz, curajos – Din sl. parŭdosŭ. DOOM
párdos (înv.) s. m., pl. párdoși
pardus
PANTÉRĂ, pantere, s. f. Mamifer carnivor din familia felidelor, cu corpul suplu și musculos, cu blana gălbuie-roșcată cu pete închise, care trăiește în Asia și Africa; leopard, pardos (Felis pardus). – Din fr. panthère.
pare
PAR2, -Ă, pari, -e, adj. (Despre numere întregi, puteri etc.) Divizibil cu numărul doi. – Din lat. par. DOOM
par1 adj. m., pl. pari; f. páră, pl. páre
pare
PĂREÁ, par, vb. II. Intranz. și refl. 1. (Cu valoare de semiauxiliar de modalitate) A da impresia, a crea iluzia; a avea aparența de... ◊ Loc. vb. A-i părea (cuiva) bine = a se bucura. A-i părea (cuiva) rău = a regreta. ◊ Loc. adv. Pare că = parcă1. ◊ Expr. Pe cât se pare = pe cât se vede, pe cât se înțelege. (Rar) (Impers., introduce o propoziție subiectivă) Părea că mă aflam într-un mare oraș. ♦ Intranz. (Rar) A atrage atenția, a impune. 2. A avea impresia, a-și închipui, a crede. ♦ A socoti, a aprecia, a considera, a găsi. 3. A se înșela; a i se năzări. [Var.: (rar) páre vb. III] – Lat. parere. DOOM
păreá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. par, 2 sg. pari, 1 pl. părém, viit. 3 sg. va păreá; conj. prez. 3 să páră; cond. prez. 3 ar păreá; ger. părấnd; part. părút
pareatcă
pareátcă (-étce), s. f. – (Mold.) Rutină, practică. Rut. porjadk, rus. porjadok (Tiktin). Der. păretcar, s. m. (tipicar).
parează
PARÁ4, parez, vb. I. Tranz. A evita printr-o contralovitură o lovitură a adversarului la duel, la scrimă etc. ♦ P. gener. A reuși să evite, să facă față. – Din fr. parer. DOOM
pará2 (a ~) vb., ind. prez. 3 pareáză
paregoric
PAREGÓRIC, paregorice, s. n. Mângâiere, consolare. – Cf. parigorie.
parei
PAR2, -Ă, pari, -e, adj. (Despre numere întregi, puteri etc.) Divizibil cu numărul doi. – Din lat. par. DOOM
par1 adj. m., pl. pari; f. páră, pl. páre
parele
PAR2, -Ă, pari, -e, adj. (Despre numere întregi, puteri etc.) Divizibil cu numărul doi. – Din lat. par. DOOM
par1 adj. m., pl. pari; f. páră, pl. páre
parelor
PAR2, -Ă, pari, -e, adj. (Despre numere întregi, puteri etc.) Divizibil cu numărul doi. – Din lat. par. DOOM
par1 adj. m., pl. pari; f. páră, pl. páre
paremiar
PARIMIÁR, parimiare, s. n. Carte bisericească în care sunt cuprinse (fragmente din) proverbele lui Solomon și alte fragmente cu învățături din Vechiul Testament; parimie (2). [Pr.: -mi-ar. – Var.: paremiár s. n.] – Parimie + suf. -ar. DOOM
!parimiár (-mi-ar) s. n., pl. parimiáre
paremie
PARIMÍE, parimii, s. f. 1. (Înv.) Proverb; maximă; pildă, învățătură. 2. Parimiar. [Var.: paremíe s. f.] – Din ngr. parimía. DOOM
!parimíe (înv.) s. f., art. parimía, g.-d. art. parimíei; pl. parimíi, art. parimíile
paremiolog
PAREMIOLÓG, -Ă, paremiologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în paremiologie. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. paremiologue. DOOM
paremiológă (rar) (-mi-o-) s. f., g.-d. art. paremiológei; pl. paremiológe
paremiologa
PAREMIOLÓG, -Ă, paremiologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în paremiologie. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. paremiologue. DOOM
paremiológă (rar) (-mi-o-) s. f., g.-d. art. paremiológei; pl. paremiológe
paremiologe
PAREMIOLÓG, -Ă, paremiologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în paremiologie. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. paremiologue. DOOM
paremiológă (rar) (-mi-o-) s. f., g.-d. art. paremiológei; pl. paremiológe
paremiologei
PAREMIOLÓG, -Ă, paremiologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în paremiologie. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. paremiologue. DOOM
paremiológă (rar) (-mi-o-) s. f., g.-d. art. paremiológei; pl. paremiológe
paremiologele
PAREMIOLÓG, -Ă, paremiologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în paremiologie. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. paremiologue. DOOM
paremiológă (rar) (-mi-o-) s. f., g.-d. art. paremiológei; pl. paremiológe
paremiologelor
PAREMIOLÓG, -Ă, paremiologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în paremiologie. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. paremiologue. DOOM
paremiológă (rar) (-mi-o-) s. f., g.-d. art. paremiológei; pl. paremiológe
paremiologi
PAREMIOLÓG, -Ă, paremiologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în paremiologie. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. paremiologue. DOOM
paremiológă (rar) (-mi-o-) s. f., g.-d. art. paremiológei; pl. paremiológe
paremiologia
PAREMIOLOGÍE s. f. Disciplină care se ocupă cu studiul și culegerea proverbelor; (colectiv) totalitatea proverbelor dintr-o limbă. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. parémiologie. DOOM
paremiologíe (-mi-o-) s. f., art. paremiología, g.-d. paremiologíi, art. paremiologíei
paremiologic
PAREMIOLÓGIC, -Ă, paremiologici, -ce, adj. Care ține de proverbe sau de studiul lor, privitor la proverbe sau la studiul lor. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. parémiologique. DOOM
paremiológic (-mi-o-) adj. m., pl. paremiológici; f. paremiológică, pl. paremiológice
paremiologica
PAREMIOLÓGIC, -Ă, paremiologici, -ce, adj. Care ține de proverbe sau de studiul lor, privitor la proverbe sau la studiul lor. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. parémiologique. DOOM
paremiológic (-mi-o-) adj. m., pl. paremiológici; f. paremiológică, pl. paremiológice
paremiologice
PAREMIOLÓGIC, -Ă, paremiologici, -ce, adj. Care ține de proverbe sau de studiul lor, privitor la proverbe sau la studiul lor. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. parémiologique. DOOM
paremiológic (-mi-o-) adj. m., pl. paremiológici; f. paremiológică, pl. paremiológice
paremiologicei
PAREMIOLÓGIC, -Ă, paremiologici, -ce, adj. Care ține de proverbe sau de studiul lor, privitor la proverbe sau la studiul lor. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. parémiologique. DOOM
paremiológic (-mi-o-) adj. m., pl. paremiológici; f. paremiológică, pl. paremiológice
paremiologicele
PAREMIOLÓGIC, -Ă, paremiologici, -ce, adj. Care ține de proverbe sau de studiul lor, privitor la proverbe sau la studiul lor. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. parémiologique. DOOM
paremiológic (-mi-o-) adj. m., pl. paremiológici; f. paremiológică, pl. paremiológice
paremiologicelor
PAREMIOLÓGIC, -Ă, paremiologici, -ce, adj. Care ține de proverbe sau de studiul lor, privitor la proverbe sau la studiul lor. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. parémiologique. DOOM
paremiológic (-mi-o-) adj. m., pl. paremiológici; f. paremiológică, pl. paremiológice
paremiologici
PAREMIOLÓGIC, -Ă, paremiologici, -ce, adj. Care ține de proverbe sau de studiul lor, privitor la proverbe sau la studiul lor. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. parémiologique. DOOM
paremiológic (-mi-o-) adj. m., pl. paremiológici; f. paremiológică, pl. paremiológice
paremiologicii
PAREMIOLÓGIC, -Ă, paremiologici, -ce, adj. Care ține de proverbe sau de studiul lor, privitor la proverbe sau la studiul lor. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. parémiologique. DOOM
paremiológic (-mi-o-) adj. m., pl. paremiológici; f. paremiológică, pl. paremiológice
paremiologicilor
PAREMIOLÓGIC, -Ă, paremiologici, -ce, adj. Care ține de proverbe sau de studiul lor, privitor la proverbe sau la studiul lor. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. parémiologique. DOOM
paremiológic (-mi-o-) adj. m., pl. paremiológici; f. paremiológică, pl. paremiológice
paremiologicul
PAREMIOLÓGIC, -Ă, paremiologici, -ce, adj. Care ține de proverbe sau de studiul lor, privitor la proverbe sau la studiul lor. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. parémiologique. DOOM
paremiológic (-mi-o-) adj. m., pl. paremiológici; f. paremiológică, pl. paremiológice
paremiologicului
PAREMIOLÓGIC, -Ă, paremiologici, -ce, adj. Care ține de proverbe sau de studiul lor, privitor la proverbe sau la studiul lor. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. parémiologique. DOOM
paremiológic (-mi-o-) adj. m., pl. paremiológici; f. paremiológică, pl. paremiológice
paremiologie
PAREMIOLOGÍE s. f. Disciplină care se ocupă cu studiul și culegerea proverbelor; (colectiv) totalitatea proverbelor dintr-o limbă. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. parémiologie. DOOM
paremiologíe (-mi-o-) s. f., art. paremiología, g.-d. paremiologíi, art. paremiologíei
paremiologiei
PAREMIOLOGÍE s. f. Disciplină care se ocupă cu studiul și culegerea proverbelor; (colectiv) totalitatea proverbelor dintr-o limbă. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. parémiologie. DOOM
paremiologíe (-mi-o-) s. f., art. paremiología, g.-d. paremiologíi, art. paremiologíei
paremiologii
PAREMIOLÓG, -Ă, paremiologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în paremiologie. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. paremiologue. DOOM
paremiológă (rar) (-mi-o-) s. f., g.-d. art. paremiológei; pl. paremiológe
paremiologii
PAREMIOLOGÍE s. f. Disciplină care se ocupă cu studiul și culegerea proverbelor; (colectiv) totalitatea proverbelor dintr-o limbă. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. parémiologie. DOOM
paremiologíe (-mi-o-) s. f., art. paremiología, g.-d. paremiologíi, art. paremiologíei
paremiologilor
PAREMIOLÓG, -Ă, paremiologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în paremiologie. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. paremiologue. DOOM
paremiológă (rar) (-mi-o-) s. f., g.-d. art. paremiológei; pl. paremiológe
paremiologul
PAREMIOLÓG, -Ă, paremiologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în paremiologie. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. paremiologue. DOOM
paremiológă (rar) (-mi-o-) s. f., g.-d. art. paremiológei; pl. paremiológe
paremiologului
PAREMIOLÓG, -Ă, paremiologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în paremiologie. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. paremiologue. DOOM
paremiológă (rar) (-mi-o-) s. f., g.-d. art. paremiológei; pl. paremiológe
parenchim
PARENCHÍM, parenchime, s. n. 1. Țesut animal cu aspect spongios, bogat în vase sangvine, specific organelor glandulare. 2. Țesut vegetal fundamental, bogat în spații intercelulare, care formează cea mai mare parte a organelor moi ale plantelor. – Din it. parenchima, fr. parenchyme. DOOM
parenchím s. n., pl. parenchíme
parenchim
PARENCHÍM s.n. 1. Țesut moale cu aspect spongios, bogat în vase sanguine. 2. Țesut vegetal, moale și spongios, compus din celule vii, care umple intervalele dintre părțile fibroase. [Pl. -me, -muri. / < fr. parenchyme, cf. gr. parenchyma – umplutură].
parenchimatic
PARENCHIMÁTIC, -Ă, parenchimatici, -ce, adj. (Rar) Parenchimatos. – Parenchim + suf. -atic. DOOM
parenchimátic (rar) adj. m., pl. parenchimátici; f. parenchimátică, pl. parenchimátice
parenchimatica
PARENCHIMÁTIC, -Ă, parenchimatici, -ce, adj. (Rar) Parenchimatos. – Parenchim + suf. -atic. DOOM
parenchimátic (rar) adj. m., pl. parenchimátici; f. parenchimátică, pl. parenchimátice
parenchimatice
PARENCHIMÁTIC, -Ă, parenchimatici, -ce, adj. (Rar) Parenchimatos. – Parenchim + suf. -atic. DOOM
parenchimátic (rar) adj. m., pl. parenchimátici; f. parenchimátică, pl. parenchimátice
parenchimaticei
PARENCHIMÁTIC, -Ă, parenchimatici, -ce, adj. (Rar) Parenchimatos. – Parenchim + suf. -atic. DOOM
parenchimátic (rar) adj. m., pl. parenchimátici; f. parenchimátică, pl. parenchimátice
parenchimaticele
PARENCHIMÁTIC, -Ă, parenchimatici, -ce, adj. (Rar) Parenchimatos. – Parenchim + suf. -atic. DOOM
parenchimátic (rar) adj. m., pl. parenchimátici; f. parenchimátică, pl. parenchimátice
parenchimaticelor
PARENCHIMÁTIC, -Ă, parenchimatici, -ce, adj. (Rar) Parenchimatos. – Parenchim + suf. -atic. DOOM
parenchimátic (rar) adj. m., pl. parenchimátici; f. parenchimátică, pl. parenchimátice
parenchimatici
PARENCHIMÁTIC, -Ă, parenchimatici, -ce, adj. (Rar) Parenchimatos. – Parenchim + suf. -atic. DOOM
parenchimátic (rar) adj. m., pl. parenchimátici; f. parenchimátică, pl. parenchimátice
parenchimaticii
PARENCHIMÁTIC, -Ă, parenchimatici, -ce, adj. (Rar) Parenchimatos. – Parenchim + suf. -atic. DOOM
parenchimátic (rar) adj. m., pl. parenchimátici; f. parenchimátică, pl. parenchimátice
parenchimaticilor
PARENCHIMÁTIC, -Ă, parenchimatici, -ce, adj. (Rar) Parenchimatos. – Parenchim + suf. -atic. DOOM
parenchimátic (rar) adj. m., pl. parenchimátici; f. parenchimátică, pl. parenchimátice
parenchimaticul
PARENCHIMÁTIC, -Ă, parenchimatici, -ce, adj. (Rar) Parenchimatos. – Parenchim + suf. -atic. DOOM
parenchimátic (rar) adj. m., pl. parenchimátici; f. parenchimátică, pl. parenchimátice
parenchimaticului
PARENCHIMÁTIC, -Ă, parenchimatici, -ce, adj. (Rar) Parenchimatos. – Parenchim + suf. -atic. DOOM
parenchimátic (rar) adj. m., pl. parenchimátici; f. parenchimátică, pl. parenchimátice
parenchimatoasa
PARENCHIMATÓS, -OÁSĂ, parenchimatoși, -oase, adj. Care se referă la parenchim, care aparține parenchimului, specific parenchimului, format din parenchim; parenchimatic. – Din fr. parenchymateux. DOOM
parenchimatós adj. m., pl. parenchimatóși; f. parenchimatoásă, pl. parenchimatoáse
parenchimatoase
PARENCHIMATÓS, -OÁSĂ, parenchimatoși, -oase, adj. Care se referă la parenchim, care aparține parenchimului, specific parenchimului, format din parenchim; parenchimatic. – Din fr. parenchymateux. DOOM
parenchimatós adj. m., pl. parenchimatóși; f. parenchimatoásă, pl. parenchimatoáse
parenchimatoasei
PARENCHIMATÓS, -OÁSĂ, parenchimatoși, -oase, adj. Care se referă la parenchim, care aparține parenchimului, specific parenchimului, format din parenchim; parenchimatic. – Din fr. parenchymateux. DOOM
parenchimatós adj. m., pl. parenchimatóși; f. parenchimatoásă, pl. parenchimatoáse
parenchimatoasele
PARENCHIMATÓS, -OÁSĂ, parenchimatoși, -oase, adj. Care se referă la parenchim, care aparține parenchimului, specific parenchimului, format din parenchim; parenchimatic. – Din fr. parenchymateux. DOOM
parenchimatós adj. m., pl. parenchimatóși; f. parenchimatoásă, pl. parenchimatoáse
parenchimatoaselor
PARENCHIMATÓS, -OÁSĂ, parenchimatoși, -oase, adj. Care se referă la parenchim, care aparține parenchimului, specific parenchimului, format din parenchim; parenchimatic. – Din fr. parenchymateux. DOOM
parenchimatós adj. m., pl. parenchimatóși; f. parenchimatoásă, pl. parenchimatoáse
parenchimatos
PARENCHIMATÓS, -OÁSĂ, parenchimatoși, -oase, adj. Care se referă la parenchim, care aparține parenchimului, specific parenchimului, format din parenchim; parenchimatic. – Din fr. parenchymateux. DOOM
parenchimatós adj. m., pl. parenchimatóși; f. parenchimatoásă, pl. parenchimatoáse
parenchimatosul
PARENCHIMATÓS, -OÁSĂ, parenchimatoși, -oase, adj. Care se referă la parenchim, care aparține parenchimului, specific parenchimului, format din parenchim; parenchimatic. – Din fr. parenchymateux. DOOM
parenchimatós adj. m., pl. parenchimatóși; f. parenchimatoásă, pl. parenchimatoáse
parenchimatosului
PARENCHIMATÓS, -OÁSĂ, parenchimatoși, -oase, adj. Care se referă la parenchim, care aparține parenchimului, specific parenchimului, format din parenchim; parenchimatic. – Din fr. parenchymateux. DOOM
parenchimatós adj. m., pl. parenchimatóși; f. parenchimatoásă, pl. parenchimatoáse
parenchimatoși
PARENCHIMATÓS, -OÁSĂ, parenchimatoși, -oase, adj. Care se referă la parenchim, care aparține parenchimului, specific parenchimului, format din parenchim; parenchimatic. – Din fr. parenchymateux. DOOM
parenchimatós adj. m., pl. parenchimatóși; f. parenchimatoásă, pl. parenchimatoáse
parenchimatoșii
PARENCHIMATÓS, -OÁSĂ, parenchimatoși, -oase, adj. Care se referă la parenchim, care aparține parenchimului, specific parenchimului, format din parenchim; parenchimatic. – Din fr. parenchymateux. DOOM
parenchimatós adj. m., pl. parenchimatóși; f. parenchimatoásă, pl. parenchimatoáse
parenchimatoșilor
PARENCHIMATÓS, -OÁSĂ, parenchimatoși, -oase, adj. Care se referă la parenchim, care aparține parenchimului, specific parenchimului, format din parenchim; parenchimatic. – Din fr. parenchymateux. DOOM
parenchimatós adj. m., pl. parenchimatóși; f. parenchimatoásă, pl. parenchimatoáse
parenchime
PARENCHÍM, parenchime, s. n. 1. Țesut animal cu aspect spongios, bogat în vase sangvine, specific organelor glandulare. 2. Țesut vegetal fundamental, bogat în spații intercelulare, care formează cea mai mare parte a organelor moi ale plantelor. – Din it. parenchima, fr. parenchyme. DOOM
parenchím s. n., pl. parenchíme
parenchimele
PARENCHÍM, parenchime, s. n. 1. Țesut animal cu aspect spongios, bogat în vase sangvine, specific organelor glandulare. 2. Țesut vegetal fundamental, bogat în spații intercelulare, care formează cea mai mare parte a organelor moi ale plantelor. – Din it. parenchima, fr. parenchyme. DOOM
parenchím s. n., pl. parenchíme
parenchimelor
PARENCHÍM, parenchime, s. n. 1. Țesut animal cu aspect spongios, bogat în vase sangvine, specific organelor glandulare. 2. Țesut vegetal fundamental, bogat în spații intercelulare, care formează cea mai mare parte a organelor moi ale plantelor. – Din it. parenchima, fr. parenchyme. DOOM
parenchím s. n., pl. parenchíme
parenchimul
PARENCHÍM, parenchime, s. n. 1. Țesut animal cu aspect spongios, bogat în vase sangvine, specific organelor glandulare. 2. Țesut vegetal fundamental, bogat în spații intercelulare, care formează cea mai mare parte a organelor moi ale plantelor. – Din it. parenchima, fr. parenchyme. DOOM
parenchím s. n., pl. parenchíme
parenchimului
PARENCHÍM, parenchime, s. n. 1. Țesut animal cu aspect spongios, bogat în vase sangvine, specific organelor glandulare. 2. Țesut vegetal fundamental, bogat în spații intercelulare, care formează cea mai mare parte a organelor moi ale plantelor. – Din it. parenchima, fr. parenchyme. DOOM
parenchím s. n., pl. parenchíme
parenetic
PARENÉTIC, -Ă, parenetici, -ce, adj. (Livr.) Moralizator. – Din fr. parénétique.
parenetica
PARENÉTIC, -Ă, parenetici, -ce, adj. (Livr.) Moralizator. – Din fr. parénétique.
parenetice
PARENÉTIC, -Ă, parenetici, -ce, adj. (Livr.) Moralizator. – Din fr. parénétique.
pareneticei
PARENÉTIC, -Ă, parenetici, -ce, adj. (Livr.) Moralizator. – Din fr. parénétique.
pareneticele
PARENÉTIC, -Ă, parenetici, -ce, adj. (Livr.) Moralizator. – Din fr. parénétique.
pareneticelor
PARENÉTIC, -Ă, parenetici, -ce, adj. (Livr.) Moralizator. – Din fr. parénétique.
parenetici
PARENÉTIC, -Ă, parenetici, -ce, adj. (Livr.) Moralizator. – Din fr. parénétique.
pareneticii
PARENÉTIC, -Ă, parenetici, -ce, adj. (Livr.) Moralizator. – Din fr. parénétique.
pareneticilor
PARENÉTIC, -Ă, parenetici, -ce, adj. (Livr.) Moralizator. – Din fr. parénétique.
pareneticul
PARENÉTIC, -Ă, parenetici, -ce, adj. (Livr.) Moralizator. – Din fr. parénétique.
pareneticului
PARENÉTIC, -Ă, parenetici, -ce, adj. (Livr.) Moralizator. – Din fr. parénétique.
pareneza
PARENÉZĂ s.f. (Rar) Discurs care preamărește virtutea; exortație. [Cf. fr. parénèse, gr. parainesis].
pareneze
PARENÉZĂ s.f. (Rar) Discurs care preamărește virtutea; exortație. [Cf. fr. parénèse, gr. parainesis].
parenezei
PARENÉZĂ s.f. (Rar) Discurs care preamărește virtutea; exortație. [Cf. fr. parénèse, gr. parainesis].
parenezele
PARENÉZĂ s.f. (Rar) Discurs care preamărește virtutea; exortație. [Cf. fr. parénèse, gr. parainesis].
parenezelor
PARENÉZĂ s.f. (Rar) Discurs care preamărește virtutea; exortație. [Cf. fr. parénèse, gr. parainesis].
parental
PARENTÁL, -Ă, parentali, -e, adj. Care se referă la părinți; ereditar. – Din fr. parental. DOOM
*parentál adj. m., pl. parentáli; f. parentálă, pl. parentále
parentala
PARENTÁL, -Ă, parentali, -e, adj. Care se referă la părinți; ereditar. – Din fr. parental. DOOM
*parentál adj. m., pl. parentáli; f. parentálă, pl. parentále
parentale
PARENTÁL, -Ă, parentali, -e, adj. Care se referă la părinți; ereditar. – Din fr. parental. DOOM
*parentál adj. m., pl. parentáli; f. parentálă, pl. parentále
parentalei
PARENTÁL, -Ă, parentali, -e, adj. Care se referă la părinți; ereditar. – Din fr. parental. DOOM
*parentál adj. m., pl. parentáli; f. parentálă, pl. parentále
parentalele
PARENTÁL, -Ă, parentali, -e, adj. Care se referă la părinți; ereditar. – Din fr. parental. DOOM
*parentál adj. m., pl. parentáli; f. parentálă, pl. parentále
parentalelor
PARENTÁL, -Ă, parentali, -e, adj. Care se referă la părinți; ereditar. – Din fr. parental. DOOM
*parentál adj. m., pl. parentáli; f. parentálă, pl. parentále
parentali
PARENTÁL, -Ă, parentali, -e, adj. Care se referă la părinți; ereditar. – Din fr. parental. DOOM
*parentál adj. m., pl. parentáli; f. parentálă, pl. parentále
parentalii
PARENTÁL, -Ă, parentali, -e, adj. Care se referă la părinți; ereditar. – Din fr. parental. DOOM
*parentál adj. m., pl. parentáli; f. parentálă, pl. parentále
parentalii
PARENTÁLII s. f. pl. Sărbătoare anuală la romani, pentru pomenirea morților. – Din lat. parentalia, fr. parentalies. DOOM
Parentálii (sărbători romane) s. propriu f. pl., art. Parentáliile (-li-i-)
parentaliile
PARENTÁLII s. f. pl. Sărbătoare anuală la romani, pentru pomenirea morților. – Din lat. parentalia, fr. parentalies. DOOM
Parentálii (sărbători romane) s. propriu f. pl., art. Parentáliile (-li-i-)
parentaliilor
PARENTÁLII s. f. pl. Sărbătoare anuală la romani, pentru pomenirea morților. – Din lat. parentalia, fr. parentalies. DOOM
Parentálii (sărbători romane) s. propriu f. pl., art. Parentáliile (-li-i-)
parentalilor
PARENTÁL, -Ă, parentali, -e, adj. Care se referă la părinți; ereditar. – Din fr. parental. DOOM
*parentál adj. m., pl. parentáli; f. parentálă, pl. parentále
parentalul
PARENTÁL, -Ă, parentali, -e, adj. Care se referă la părinți; ereditar. – Din fr. parental. DOOM
*parentál adj. m., pl. parentáli; f. parentálă, pl. parentále
parentalului
PARENTÁL, -Ă, parentali, -e, adj. Care se referă la părinți; ereditar. – Din fr. parental. DOOM
*parentál adj. m., pl. parentáli; f. parentálă, pl. parentále
parenteral
PARENTERÁL, -Ă, parenterali, -e, adj. (Despre modul de administrare a medicamentelor) Care se face pe altă cale decât pe cea digestivă. – Din fr. parentéral. DOOM
!parenterál (pa-ren-/par-en-) adj. m., pl. parenteráli; f. parenterálă, pl. parenterále
parenterala
PARENTERÁL, -Ă, parenterali, -e, adj. (Despre modul de administrare a medicamentelor) Care se face pe altă cale decât pe cea digestivă. – Din fr. parentéral. DOOM
!parenterál (pa-ren-/par-en-) adj. m., pl. parenteráli; f. parenterálă, pl. parenterále
parenterale
PARENTERÁL, -Ă, parenterali, -e, adj. (Despre modul de administrare a medicamentelor) Care se face pe altă cale decât pe cea digestivă. – Din fr. parentéral. DOOM
!parenterál (pa-ren-/par-en-) adj. m., pl. parenteráli; f. parenterálă, pl. parenterále
parenteralei
PARENTERÁL, -Ă, parenterali, -e, adj. (Despre modul de administrare a medicamentelor) Care se face pe altă cale decât pe cea digestivă. – Din fr. parentéral. DOOM
!parenterál (pa-ren-/par-en-) adj. m., pl. parenteráli; f. parenterálă, pl. parenterále
parenteralele
PARENTERÁL, -Ă, parenterali, -e, adj. (Despre modul de administrare a medicamentelor) Care se face pe altă cale decât pe cea digestivă. – Din fr. parentéral. DOOM
!parenterál (pa-ren-/par-en-) adj. m., pl. parenteráli; f. parenterálă, pl. parenterále
parenteralelor
PARENTERÁL, -Ă, parenterali, -e, adj. (Despre modul de administrare a medicamentelor) Care se face pe altă cale decât pe cea digestivă. – Din fr. parentéral. DOOM
!parenterál (pa-ren-/par-en-) adj. m., pl. parenteráli; f. parenterálă, pl. parenterále
parenterali
PARENTERÁL, -Ă, parenterali, -e, adj. (Despre modul de administrare a medicamentelor) Care se face pe altă cale decât pe cea digestivă. – Din fr. parentéral. DOOM
!parenterál (pa-ren-/par-en-) adj. m., pl. parenteráli; f. parenterálă, pl. parenterále
parenteralii
PARENTERÁL, -Ă, parenterali, -e, adj. (Despre modul de administrare a medicamentelor) Care se face pe altă cale decât pe cea digestivă. – Din fr. parentéral. DOOM
!parenterál (pa-ren-/par-en-) adj. m., pl. parenteráli; f. parenterálă, pl. parenterále
parenteralilor
PARENTERÁL, -Ă, parenterali, -e, adj. (Despre modul de administrare a medicamentelor) Care se face pe altă cale decât pe cea digestivă. – Din fr. parentéral. DOOM
!parenterál (pa-ren-/par-en-) adj. m., pl. parenteráli; f. parenterálă, pl. parenterále
parenteralul
PARENTERÁL, -Ă, parenterali, -e, adj. (Despre modul de administrare a medicamentelor) Care se face pe altă cale decât pe cea digestivă. – Din fr. parentéral. DOOM
!parenterál (pa-ren-/par-en-) adj. m., pl. parenteráli; f. parenterálă, pl. parenterále
parenteralului
PARENTERÁL, -Ă, parenterali, -e, adj. (Despre modul de administrare a medicamentelor) Care se face pe altă cale decât pe cea digestivă. – Din fr. parentéral. DOOM
!parenterál (pa-ren-/par-en-) adj. m., pl. parenteráli; f. parenterálă, pl. parenterále
parep
PARÉP s. m. v. parip.
parestezia
PARESTEZÍE, parestezii, s. f. Senzație falsă de furnicătură, amorțeală, înțepătură etc. care apare în unele boli ale sistemului nervos. – Din fr. paresthésie. DOOM
!parestezíe (pa-res-/par-es-) s. f., art. parestezía, g.-d. art. parestezíei; pl. parestezíi, art. parestezíile
parestezie
PARESTEZÍE, parestezii, s. f. Senzație falsă de furnicătură, amorțeală, înțepătură etc. care apare în unele boli ale sistemului nervos. – Din fr. paresthésie. DOOM
!parestezíe (pa-res-/par-es-) s. f., art. parestezía, g.-d. art. parestezíei; pl. parestezíi, art. parestezíile
paresteziei
PARESTEZÍE, parestezii, s. f. Senzație falsă de furnicătură, amorțeală, înțepătură etc. care apare în unele boli ale sistemului nervos. – Din fr. paresthésie. DOOM
!parestezíe (pa-res-/par-es-) s. f., art. parestezía, g.-d. art. parestezíei; pl. parestezíi, art. parestezíile
parestezii
PARESTEZÍE, parestezii, s. f. Senzație falsă de furnicătură, amorțeală, înțepătură etc. care apare în unele boli ale sistemului nervos. – Din fr. paresthésie. DOOM
!parestezíe (pa-res-/par-es-) s. f., art. parestezía, g.-d. art. parestezíei; pl. parestezíi, art. parestezíile
paresteziile
PARESTEZÍE, parestezii, s. f. Senzație falsă de furnicătură, amorțeală, înțepătură etc. care apare în unele boli ale sistemului nervos. – Din fr. paresthésie. DOOM
!parestezíe (pa-res-/par-es-) s. f., art. parestezía, g.-d. art. parestezíei; pl. parestezíi, art. parestezíile
paresteziilor
PARESTEZÍE, parestezii, s. f. Senzație falsă de furnicătură, amorțeală, înțepătură etc. care apare în unele boli ale sistemului nervos. – Din fr. paresthésie. DOOM
!parestezíe (pa-res-/par-es-) s. f., art. parestezía, g.-d. art. parestezíei; pl. parestezíi, art. parestezíile
paretis
paretís s. n. – Demisie (a unui prelat). – Var. paretisis. Ngr. παραίτησις (Tiktin; Gáldi 221). – Der. paretisi, vb. (a demisiona, a părăsi o funcție), din ngr. παραιτούμαι, viit. παραιτηθῶ.
parez
PARÁ4, parez, vb. I. Tranz. A evita printr-o contralovitură o lovitură a adversarului la duel, la scrimă etc. ♦ P. gener. A reuși să evite, să facă față. – Din fr. parer. DOOM
pará2 (a ~) vb., ind. prez. 3 pareáză
pareza
PARÉZĂ, pareze, s. f. Lipsă de activitate a unui organ; p. ext. paralizie ușoară, incompletă, care permite mișcări de amplitudine redusă și cu forță diminuată. – Din germ. Parese. DOOM
paréză s. f., g.-d. art. parézei; pl. paréze
pareze
PARÁ4, parez, vb. I. Tranz. A evita printr-o contralovitură o lovitură a adversarului la duel, la scrimă etc. ♦ P. gener. A reuși să evite, să facă față. – Din fr. parer. DOOM
pará2 (a ~) vb., ind. prez. 3 pareáză
pareze
PARÉZĂ, pareze, s. f. Lipsă de activitate a unui organ; p. ext. paralizie ușoară, incompletă, care permite mișcări de amplitudine redusă și cu forță diminuată. – Din germ. Parese. DOOM
paréză s. f., g.-d. art. parézei; pl. paréze
parezei
PARÉZĂ, pareze, s. f. Lipsă de activitate a unui organ; p. ext. paralizie ușoară, incompletă, care permite mișcări de amplitudine redusă și cu forță diminuată. – Din germ. Parese. DOOM
paréză s. f., g.-d. art. parézei; pl. paréze
parezele
PARÉZĂ, pareze, s. f. Lipsă de activitate a unui organ; p. ext. paralizie ușoară, incompletă, care permite mișcări de amplitudine redusă și cu forță diminuată. – Din germ. Parese. DOOM
paréză s. f., g.-d. art. parézei; pl. paréze
parezelor
PARÉZĂ, pareze, s. f. Lipsă de activitate a unui organ; p. ext. paralizie ușoară, incompletă, care permite mișcări de amplitudine redusă și cu forță diminuată. – Din germ. Parese. DOOM
paréză s. f., g.-d. art. parézei; pl. paréze
parezi
PARÁ4, parez, vb. I. Tranz. A evita printr-o contralovitură o lovitură a adversarului la duel, la scrimă etc. ♦ P. gener. A reuși să evite, să facă față. – Din fr. parer. DOOM
pará2 (a ~) vb., ind. prez. 3 pareáză
parezia
PAREZÍE, parezii, s. f. (Med.) Paralizie ușoară, parțială. – Din fr. parésie. DOOM
parezíe s. f., art. parezía, g.-d. art. parezíei; pl. parezíi, art. parezíile
parezie
PAREZÍE, parezii, s. f. (Med.) Paralizie ușoară, parțială. – Din fr. parésie. DOOM
parezíe s. f., art. parezía, g.-d. art. parezíei; pl. parezíi, art. parezíile
pareziei
PAREZÍE, parezii, s. f. (Med.) Paralizie ușoară, parțială. – Din fr. parésie. DOOM
parezíe s. f., art. parezía, g.-d. art. parezíei; pl. parezíi, art. parezíile
parezii
PAREZÍE, parezii, s. f. (Med.) Paralizie ușoară, parțială. – Din fr. parésie. DOOM
parezíe s. f., art. parezía, g.-d. art. parezíei; pl. parezíi, art. parezíile
pareziile
PAREZÍE, parezii, s. f. (Med.) Paralizie ușoară, parțială. – Din fr. parésie. DOOM
parezíe s. f., art. parezía, g.-d. art. parezíei; pl. parezíi, art. parezíile
pareziilor
PAREZÍE, parezii, s. f. (Med.) Paralizie ușoară, parțială. – Din fr. parésie. DOOM
parezíe s. f., art. parezía, g.-d. art. parezíei; pl. parezíi, art. parezíile
parfe
PARFÉ, parfeuri, s. n. Înghețată (de ciocolată) preparată cu frișcă bătută. [Var.: parféu s. n.] – Din fr. parfait. DOOM
parfé s. n., art. parféul; pl. parféuri
parfeu
PARFÉU s. n. v. parfé.
parfeul
PARFÉ, parfeuri, s. n. Înghețată (de ciocolată) preparată cu frișcă bătută. [Var.: parféu s. n.] – Din fr. parfait. DOOM
parfé s. n., art. parféul; pl. parféuri
parfeului
PARFÉ, parfeuri, s. n. Înghețată (de ciocolată) preparată cu frișcă bătută. [Var.: parféu s. n.] – Din fr. parfait. DOOM
parfé s. n., art. parféul; pl. parféuri
parfeuri
PARFÉ, parfeuri, s. n. Înghețată (de ciocolată) preparată cu frișcă bătută. [Var.: parféu s. n.] – Din fr. parfait. DOOM
parfé s. n., art. parféul; pl. parféuri
parfeurile
PARFÉ, parfeuri, s. n. Înghețată (de ciocolată) preparată cu frișcă bătută. [Var.: parféu s. n.] – Din fr. parfait. DOOM
parfé s. n., art. parféul; pl. parféuri
parfeurilor
PARFÉ, parfeuri, s. n. Înghețată (de ciocolată) preparată cu frișcă bătută. [Var.: parféu s. n.] – Din fr. parfait. DOOM
parfé s. n., art. parféul; pl. parféuri
parfum
PARFÚM, parfumuri, s. n. 1. Miros plăcut; mireasmă (de flori). ♦ Miros îmbietor, apetisant, răspândit de unele alimente. 2. Produs (lichid) cu miros plăcut, obținut prin amestecarea unor substanțe aromatice (vegetale) sau pe cale sintetică; p. ext. produsul împreună cu ambalajul lui; (la pl.) feluri, sorturi din astfel de produse. 3. Fig. Notă caracteristică, atmosferă specifică. [Var.: (înv.) profúm s. n.] – Din fr. parfum. DOOM
parfúm s. n., pl. parfúmuri
parfuma
PROFUMÁ vb. I v. parfuma. DOOM
parfumá (a ~) vb., ind. prez. 3 parfumeáză
parfumai
PROFUMÁ vb. I v. parfuma. DOOM
parfumá (a ~) vb., ind. prez. 3 parfumeáză
parfumam
PROFUMÁ vb. I v. parfuma. DOOM
parfumá (a ~) vb., ind. prez. 3 parfumeáză
parfumare
PROFUMÁ vb. I v. parfuma. DOOM
parfumá (a ~) vb., ind. prez. 3 parfumeáză
parfumare
PARFUMÁRE, parfumări, s. f. Acțiunea de a (se) parfuma. – V. parfuma. DOOM
parfumáre s. f., g.-d. art. parfumắrii; pl. parfumắri
parfumarea
PARFUMÁRE, parfumări, s. f. Acțiunea de a (se) parfuma. – V. parfuma. DOOM
parfumáre s. f., g.-d. art. parfumắrii; pl. parfumắri
parfumară
PROFUMÁ vb. I v. parfuma. DOOM
parfumá (a ~) vb., ind. prez. 3 parfumeáză
parfumarăm
PROFUMÁ vb. I v. parfuma. DOOM
parfumá (a ~) vb., ind. prez. 3 parfumeáză
parfumarăți
PROFUMÁ vb. I v. parfuma. DOOM
parfumá (a ~) vb., ind. prez. 3 parfumeáză
parfumase
PROFUMÁ vb. I v. parfuma. DOOM
parfumá (a ~) vb., ind. prez. 3 parfumeáză
parfumasem
PROFUMÁ vb. I v. parfuma. DOOM
parfumá (a ~) vb., ind. prez. 3 parfumeáză
parfumaseră
PROFUMÁ vb. I v. parfuma. DOOM
parfumá (a ~) vb., ind. prez. 3 parfumeáză
parfumaserăm
PROFUMÁ vb. I v. parfuma. DOOM
parfumá (a ~) vb., ind. prez. 3 parfumeáză
parfumaserăți
PROFUMÁ vb. I v. parfuma. DOOM
parfumá (a ~) vb., ind. prez. 3 parfumeáză
parfumaseși
PROFUMÁ vb. I v. parfuma. DOOM
parfumá (a ~) vb., ind. prez. 3 parfumeáză
parfumaseți
PROFUMÁ vb. I v. parfuma. DOOM
parfumá (a ~) vb., ind. prez. 3 parfumeáză
parfumat
PROFUMÁ vb. I v. parfuma. DOOM
parfumá (a ~) vb., ind. prez. 3 parfumeáză
parfumat
PROFUMÁT, -Ă adj. v. parfumat.
parfumata
PROFUMÁT, -Ă adj. v. parfumat.
parfumate
PROFUMÁT, -Ă adj. v. parfumat.
parfumatei
PROFUMÁT, -Ă adj. v. parfumat.
parfumatele
PROFUMÁT, -Ă adj. v. parfumat.
parfumatelor
PROFUMÁT, -Ă adj. v. parfumat.
parfumatul
PROFUMÁT, -Ă adj. v. parfumat.
parfumatului
PROFUMÁT, -Ă adj. v. parfumat.
parfumau
PROFUMÁ vb. I v. parfuma. DOOM
parfumá (a ~) vb., ind. prez. 3 parfumeáză
parfumași
PROFUMÁ vb. I v. parfuma. DOOM
parfumá (a ~) vb., ind. prez. 3 parfumeáză
parfumați
PROFUMÁ vb. I v. parfuma. DOOM
parfumá (a ~) vb., ind. prez. 3 parfumeáză
parfumați
PROFUMÁT, -Ă adj. v. parfumat.
parfumații
PROFUMÁT, -Ă adj. v. parfumat.
parfumaților
PROFUMÁT, -Ă adj. v. parfumat.
parfumează
PROFUMÁ vb. I v. parfuma. DOOM
parfumá (a ~) vb., ind. prez. 3 parfumeáză
parfumer
PARFUMÉR, -Ă s.m. și f. Fabricant sau vânzător de parfumuri ori de produse de parfumerie; parfumier. [< fr. parfumeur].
parfumeria
PARFUMERÍE, parfumerii, s. f. 1. Magazin în care se vând parfumuri (2), articole de toaletă, cosmetice etc. 2. Meșteșugul de a prepara parfumuri (2); industria parfumurilor. 3. (La pl.) Nume generic sub care sunt incluse parfumuri (2), articole de toaletă, cosmetice etc. [Var.: (înv.) parfumăríe s. f.] – Din fr. parfumerie. DOOM
parfumeríe s. f., art. parfumería, g.-d. art. parfumeríei; (magazine) pl. parfumeríi, art. parfumeríile
parfumerie
PARFUMERÍE, parfumerii, s. f. 1. Magazin în care se vând parfumuri (2), articole de toaletă, cosmetice etc. 2. Meșteșugul de a prepara parfumuri (2); industria parfumurilor. 3. (La pl.) Nume generic sub care sunt incluse parfumuri (2), articole de toaletă, cosmetice etc. [Var.: (înv.) parfumăríe s. f.] – Din fr. parfumerie. DOOM
parfumeríe s. f., art. parfumería, g.-d. art. parfumeríei; (magazine) pl. parfumeríi, art. parfumeríile
parfumeriei
PARFUMERÍE, parfumerii, s. f. 1. Magazin în care se vând parfumuri (2), articole de toaletă, cosmetice etc. 2. Meșteșugul de a prepara parfumuri (2); industria parfumurilor. 3. (La pl.) Nume generic sub care sunt incluse parfumuri (2), articole de toaletă, cosmetice etc. [Var.: (înv.) parfumăríe s. f.] – Din fr. parfumerie. DOOM
parfumeríe s. f., art. parfumería, g.-d. art. parfumeríei; (magazine) pl. parfumeríi, art. parfumeríile
parfumerii
PARFUMERÍE, parfumerii, s. f. 1. Magazin în care se vând parfumuri (2), articole de toaletă, cosmetice etc. 2. Meșteșugul de a prepara parfumuri (2); industria parfumurilor. 3. (La pl.) Nume generic sub care sunt incluse parfumuri (2), articole de toaletă, cosmetice etc. [Var.: (înv.) parfumăríe s. f.] – Din fr. parfumerie. DOOM
parfumeríe s. f., art. parfumería, g.-d. art. parfumeríei; (magazine) pl. parfumeríi, art. parfumeríile
parfumeriile
PARFUMERÍE, parfumerii, s. f. 1. Magazin în care se vând parfumuri (2), articole de toaletă, cosmetice etc. 2. Meșteșugul de a prepara parfumuri (2); industria parfumurilor. 3. (La pl.) Nume generic sub care sunt incluse parfumuri (2), articole de toaletă, cosmetice etc. [Var.: (înv.) parfumăríe s. f.] – Din fr. parfumerie. DOOM
parfumeríe s. f., art. parfumería, g.-d. art. parfumeríei; (magazine) pl. parfumeríi, art. parfumeríile
parfumeriilor
PARFUMERÍE, parfumerii, s. f. 1. Magazin în care se vând parfumuri (2), articole de toaletă, cosmetice etc. 2. Meșteșugul de a prepara parfumuri (2); industria parfumurilor. 3. (La pl.) Nume generic sub care sunt incluse parfumuri (2), articole de toaletă, cosmetice etc. [Var.: (înv.) parfumăríe s. f.] – Din fr. parfumerie. DOOM
parfumeríe s. f., art. parfumería, g.-d. art. parfumeríei; (magazine) pl. parfumeríi, art. parfumeríile
parfumeră
PARFUMÉR, -Ă s.m. și f. Fabricant sau vânzător de parfumuri ori de produse de parfumerie; parfumier. [< fr. parfumeur].
parfumez
PROFUMÁ vb. I v. parfuma. DOOM
parfumá (a ~) vb., ind. prez. 3 parfumeáză
parfumeze
PROFUMÁ vb. I v. parfuma. DOOM
parfumá (a ~) vb., ind. prez. 3 parfumeáză
parfumezi
PROFUMÁ vb. I v. parfuma. DOOM
parfumá (a ~) vb., ind. prez. 3 parfumeáză
parfumier
PARFUMIÉR, parfumieri, s. m. (Rar) Persoană care vinde parfumuri (2) sau produse de parfumerie ori care lucrează la producerea parfumurilor. [Pr.: -mi-er] – Din parfum. DOOM
parfumiér (rar) (-mi-er) s. m., pl. parfumiéri
parfumiera
PARFUMIÉR, parfumieri, s. m. (Rar) Persoană care vinde parfumuri (2) sau produse de parfumerie ori care lucrează la producerea parfumurilor. [Pr.: -mi-er] – Din parfum. DOOM
parfumiér (rar) (-mi-er) s. m., pl. parfumiéri
parfumiere
PARFUMIÉR, parfumieri, s. m. (Rar) Persoană care vinde parfumuri (2) sau produse de parfumerie ori care lucrează la producerea parfumurilor. [Pr.: -mi-er] – Din parfum. DOOM
parfumiér (rar) (-mi-er) s. m., pl. parfumiéri
parfumierei
PARFUMIÉR, parfumieri, s. m. (Rar) Persoană care vinde parfumuri (2) sau produse de parfumerie ori care lucrează la producerea parfumurilor. [Pr.: -mi-er] – Din parfum. DOOM
parfumiér (rar) (-mi-er) s. m., pl. parfumiéri
parfumierele
PARFUMIÉR, parfumieri, s. m. (Rar) Persoană care vinde parfumuri (2) sau produse de parfumerie ori care lucrează la producerea parfumurilor. [Pr.: -mi-er] – Din parfum. DOOM
parfumiér (rar) (-mi-er) s. m., pl. parfumiéri
parfumierelor
PARFUMIÉR, parfumieri, s. m. (Rar) Persoană care vinde parfumuri (2) sau produse de parfumerie ori care lucrează la producerea parfumurilor. [Pr.: -mi-er] – Din parfum. DOOM
parfumiér (rar) (-mi-er) s. m., pl. parfumiéri
parfumieri
PARFUMIÉR, parfumieri, s. m. (Rar) Persoană care vinde parfumuri (2) sau produse de parfumerie ori care lucrează la producerea parfumurilor. [Pr.: -mi-er] – Din parfum. DOOM
parfumiér (rar) (-mi-er) s. m., pl. parfumiéri
parfumierii
PARFUMIÉR, parfumieri, s. m. (Rar) Persoană care vinde parfumuri (2) sau produse de parfumerie ori care lucrează la producerea parfumurilor. [Pr.: -mi-er] – Din parfum. DOOM
parfumiér (rar) (-mi-er) s. m., pl. parfumiéri
parfumierilor
PARFUMIÉR, parfumieri, s. m. (Rar) Persoană care vinde parfumuri (2) sau produse de parfumerie ori care lucrează la producerea parfumurilor. [Pr.: -mi-er] – Din parfum. DOOM
parfumiér (rar) (-mi-er) s. m., pl. parfumiéri
parfumierul
PARFUMIÉR, parfumieri, s. m. (Rar) Persoană care vinde parfumuri (2) sau produse de parfumerie ori care lucrează la producerea parfumurilor. [Pr.: -mi-er] – Din parfum. DOOM
parfumiér (rar) (-mi-er) s. m., pl. parfumiéri
parfumierului
PARFUMIÉR, parfumieri, s. m. (Rar) Persoană care vinde parfumuri (2) sau produse de parfumerie ori care lucrează la producerea parfumurilor. [Pr.: -mi-er] – Din parfum. DOOM
parfumiér (rar) (-mi-er) s. m., pl. parfumiéri
parfumul
PARFÚM, parfumuri, s. n. 1. Miros plăcut; mireasmă (de flori). ♦ Miros îmbietor, apetisant, răspândit de unele alimente. 2. Produs (lichid) cu miros plăcut, obținut prin amestecarea unor substanțe aromatice (vegetale) sau pe cale sintetică; p. ext. produsul împreună cu ambalajul lui; (la pl.) feluri, sorturi din astfel de produse. 3. Fig. Notă caracteristică, atmosferă specifică. [Var.: (înv.) profúm s. n.] – Din fr. parfum. DOOM
parfúm s. n., pl. parfúmuri
parfumului
PARFÚM, parfumuri, s. n. 1. Miros plăcut; mireasmă (de flori). ♦ Miros îmbietor, apetisant, răspândit de unele alimente. 2. Produs (lichid) cu miros plăcut, obținut prin amestecarea unor substanțe aromatice (vegetale) sau pe cale sintetică; p. ext. produsul împreună cu ambalajul lui; (la pl.) feluri, sorturi din astfel de produse. 3. Fig. Notă caracteristică, atmosferă specifică. [Var.: (înv.) profúm s. n.] – Din fr. parfum. DOOM
parfúm s. n., pl. parfúmuri
parfumuri
PARFÚM, parfumuri, s. n. 1. Miros plăcut; mireasmă (de flori). ♦ Miros îmbietor, apetisant, răspândit de unele alimente. 2. Produs (lichid) cu miros plăcut, obținut prin amestecarea unor substanțe aromatice (vegetale) sau pe cale sintetică; p. ext. produsul împreună cu ambalajul lui; (la pl.) feluri, sorturi din astfel de produse. 3. Fig. Notă caracteristică, atmosferă specifică. [Var.: (înv.) profúm s. n.] – Din fr. parfum. DOOM
parfúm s. n., pl. parfúmuri
parfumurile
PARFÚM, parfumuri, s. n. 1. Miros plăcut; mireasmă (de flori). ♦ Miros îmbietor, apetisant, răspândit de unele alimente. 2. Produs (lichid) cu miros plăcut, obținut prin amestecarea unor substanțe aromatice (vegetale) sau pe cale sintetică; p. ext. produsul împreună cu ambalajul lui; (la pl.) feluri, sorturi din astfel de produse. 3. Fig. Notă caracteristică, atmosferă specifică. [Var.: (înv.) profúm s. n.] – Din fr. parfum. DOOM
parfúm s. n., pl. parfúmuri
parfumurilor
PARFÚM, parfumuri, s. n. 1. Miros plăcut; mireasmă (de flori). ♦ Miros îmbietor, apetisant, răspândit de unele alimente. 2. Produs (lichid) cu miros plăcut, obținut prin amestecarea unor substanțe aromatice (vegetale) sau pe cale sintetică; p. ext. produsul împreună cu ambalajul lui; (la pl.) feluri, sorturi din astfel de produse. 3. Fig. Notă caracteristică, atmosferă specifică. [Var.: (înv.) profúm s. n.] – Din fr. parfum. DOOM
parfúm s. n., pl. parfúmuri
parfumând
PROFUMÁ vb. I v. parfuma. DOOM
parfumá (a ~) vb., ind. prez. 3 parfumeáză
parfumînd
PROFUMÁ vb. I v. parfuma. DOOM
parfumá (a ~) vb., ind. prez. 3 parfumeáză
parfumări
PARFUMÁRE, parfumări, s. f. Acțiunea de a (se) parfuma. – V. parfuma. DOOM
parfumáre s. f., g.-d. art. parfumắrii; pl. parfumắri
parfumărie
PARFUMERÍE, parfumerii, s. f. 1. Magazin în care se vând parfumuri (2), articole de toaletă, cosmetice etc. 2. Meșteșugul de a prepara parfumuri (2); industria parfumurilor. 3. (La pl.) Nume generic sub care sunt incluse parfumuri (2), articole de toaletă, cosmetice etc. [Var.: (înv.) parfumăríe s. f.] – Din fr. parfumerie. DOOM
parfumeríe s. f., art. parfumería, g.-d. art. parfumeríei; (magazine) pl. parfumeríi, art. parfumeríile
parfumării
PARFUMÁRE, parfumări, s. f. Acțiunea de a (se) parfuma. – V. parfuma. DOOM
parfumáre s. f., g.-d. art. parfumắrii; pl. parfumắri
parfumările
PARFUMÁRE, parfumări, s. f. Acțiunea de a (se) parfuma. – V. parfuma. DOOM
parfumáre s. f., g.-d. art. parfumắrii; pl. parfumắri
parfumărilor
PARFUMÁRE, parfumări, s. f. Acțiunea de a (se) parfuma. – V. parfuma. DOOM
parfumáre s. f., g.-d. art. parfumắrii; pl. parfumắri
parhal
parhál (-li), s. m. – Rîios, poreclă pentru evrei. – Var. parhar, hárhal, harhar. Sl. (rus., rut.) parchŭ „rîie” (Tiktin). În Mold.
parhelia
PARHELÍE, parhelii, s. f. Fenomen optic care constă în apariția unor pete luminoase rotunde, adesea colorate, în jurul Soarelui. [Acc. și: parhélie] – Din lat. parelion, fr. parhélie. DOOM
parhelíe s. f., art. parhelía, g.-d. art. parhelíei; pl. parhelíi, art. parhelíile
parhelia
PARHELÍE, parhelii, s. f. Fenomen optic care constă în apariția unor pete luminoase rotunde, adesea colorate, în jurul Soarelui. [Acc. și: parhélie] – Din lat. parelion, fr. parhélie.
parhelic
PARHÉLIC, -Ă, parhelici, -ce, adj. Care ține de parhelie, referitor la parhelie. Cerc parhelic. – Din fr. parhélique. DOOM
parhélic adj. m., pl. parhélici; f. parhélică, pl. parhélice
parhelica
PARHÉLIC, -Ă, parhelici, -ce, adj. Care ține de parhelie, referitor la parhelie. Cerc parhelic. – Din fr. parhélique. DOOM
parhélic adj. m., pl. parhélici; f. parhélică, pl. parhélice
parhelice
PARHÉLIC, -Ă, parhelici, -ce, adj. Care ține de parhelie, referitor la parhelie. Cerc parhelic. – Din fr. parhélique. DOOM
parhélic adj. m., pl. parhélici; f. parhélică, pl. parhélice
parhelicei
PARHÉLIC, -Ă, parhelici, -ce, adj. Care ține de parhelie, referitor la parhelie. Cerc parhelic. – Din fr. parhélique. DOOM
parhélic adj. m., pl. parhélici; f. parhélică, pl. parhélice
parhelicele
PARHÉLIC, -Ă, parhelici, -ce, adj. Care ține de parhelie, referitor la parhelie. Cerc parhelic. – Din fr. parhélique. DOOM
parhélic adj. m., pl. parhélici; f. parhélică, pl. parhélice
parhelicelor
PARHÉLIC, -Ă, parhelici, -ce, adj. Care ține de parhelie, referitor la parhelie. Cerc parhelic. – Din fr. parhélique. DOOM
parhélic adj. m., pl. parhélici; f. parhélică, pl. parhélice
parhelici
PARHÉLIC, -Ă, parhelici, -ce, adj. Care ține de parhelie, referitor la parhelie. Cerc parhelic. – Din fr. parhélique. DOOM
parhélic adj. m., pl. parhélici; f. parhélică, pl. parhélice
parhelicii
PARHÉLIC, -Ă, parhelici, -ce, adj. Care ține de parhelie, referitor la parhelie. Cerc parhelic. – Din fr. parhélique. DOOM
parhélic adj. m., pl. parhélici; f. parhélică, pl. parhélice
parhelicilor
PARHÉLIC, -Ă, parhelici, -ce, adj. Care ține de parhelie, referitor la parhelie. Cerc parhelic. – Din fr. parhélique. DOOM
parhélic adj. m., pl. parhélici; f. parhélică, pl. parhélice
parhelicul
PARHÉLIC, -Ă, parhelici, -ce, adj. Care ține de parhelie, referitor la parhelie. Cerc parhelic. – Din fr. parhélique. DOOM
parhélic adj. m., pl. parhélici; f. parhélică, pl. parhélice
parhelicului
PARHÉLIC, -Ă, parhelici, -ce, adj. Care ține de parhelie, referitor la parhelie. Cerc parhelic. – Din fr. parhélique. DOOM
parhélic adj. m., pl. parhélici; f. parhélică, pl. parhélice
parhelie
PARHELÍE, parhelii, s. f. Fenomen optic care constă în apariția unor pete luminoase rotunde, adesea colorate, în jurul Soarelui. [Acc. și: parhélie] – Din lat. parelion, fr. parhélie. DOOM
parhelíe s. f., art. parhelía, g.-d. art. parhelíei; pl. parhelíi, art. parhelíile
parhelie
PARHELÍE, parhelii, s. f. Fenomen optic care constă în apariția unor pete luminoase rotunde, adesea colorate, în jurul Soarelui. [Acc. și: parhélie] – Din lat. parelion, fr. parhélie.
parheliei
PARHELÍE, parhelii, s. f. Fenomen optic care constă în apariția unor pete luminoase rotunde, adesea colorate, în jurul Soarelui. [Acc. și: parhélie] – Din lat. parelion, fr. parhélie. DOOM
parhelíe s. f., art. parhelía, g.-d. art. parhelíei; pl. parhelíi, art. parhelíile
parheliei
PARHELÍE, parhelii, s. f. Fenomen optic care constă în apariția unor pete luminoase rotunde, adesea colorate, în jurul Soarelui. [Acc. și: parhélie] – Din lat. parelion, fr. parhélie.
parhelii
PARHELÍE, parhelii, s. f. Fenomen optic care constă în apariția unor pete luminoase rotunde, adesea colorate, în jurul Soarelui. [Acc. și: parhélie] – Din lat. parelion, fr. parhélie. DOOM
parhelíe s. f., art. parhelía, g.-d. art. parhelíei; pl. parhelíi, art. parhelíile
parhelii
PARHELÍE, parhelii, s. f. Fenomen optic care constă în apariția unor pete luminoase rotunde, adesea colorate, în jurul Soarelui. [Acc. și: parhélie] – Din lat. parelion, fr. parhélie.
parheliile
PARHELÍE, parhelii, s. f. Fenomen optic care constă în apariția unor pete luminoase rotunde, adesea colorate, în jurul Soarelui. [Acc. și: parhélie] – Din lat. parelion, fr. parhélie. DOOM
parhelíe s. f., art. parhelía, g.-d. art. parhelíei; pl. parhelíi, art. parhelíile
parheliile
PARHELÍE, parhelii, s. f. Fenomen optic care constă în apariția unor pete luminoase rotunde, adesea colorate, în jurul Soarelui. [Acc. și: parhélie] – Din lat. parelion, fr. parhélie.
parheliilor
PARHELÍE, parhelii, s. f. Fenomen optic care constă în apariția unor pete luminoase rotunde, adesea colorate, în jurul Soarelui. [Acc. și: parhélie] – Din lat. parelion, fr. parhélie. DOOM
parhelíe s. f., art. parhelía, g.-d. art. parhelíei; pl. parhelíi, art. parhelíile
parheliilor
PARHELÍE, parhelii, s. f. Fenomen optic care constă în apariția unor pete luminoase rotunde, adesea colorate, în jurul Soarelui. [Acc. și: parhélie] – Din lat. parelion, fr. parhélie.
pari
AL PARI loc. adv. (Despre un titlu financiar care se vinde sau se cumpără) La valoarea nominală. – Loc. it. DOOM
al pári (it.) loc. adv.
pari
PAR2, -Ă, pari, -e, adj. (Despre numere întregi, puteri etc.) Divizibil cu numărul doi. – Din lat. par. DOOM
par1 adj. m., pl. pari; f. páră, pl. páre
pari
PAR1, pari, s. m. 1. Bucată de lemn rotundă, lungă și (relativ) groasă, de obicei ascuțită, folosită mai ales ca element de susținere, de fixare etc. în diferite construcții sau ca pârghie, ca ciomag etc. ◊ Loc. adv. Cu parul = cu forța, silit. ◊ Expr. A-i da (cuiva) cu parul în cap = a bate foarte tare (pe cineva); p. ext. a împiedica (pe cineva) să promoveze, să acționeze etc. Parcă mi-a (sau ți-a, i-a etc.) dat cu parul în cap, se spune când cineva a primit pe neașteptate o veste neplăcută. A (i) se apropia funia de par = a) a fi bătrân, aproape de moarte; b) a se apropia un anumit termen (pentru îndeplinirea presantă a ceva); a se apropia deznodământul. 2. Cracă groasă de copac. ◊ Par de oale = prepeleac (pentru vase, oale). – Lat. palus. DOOM
par2 s. m., pl. pari
pari
PARI- Element prim de compunere savantă cu semnificația „egal”. [< it. pari-, cf. lat. par].
pari
PĂREÁ, par, vb. II. Intranz. și refl. 1. (Cu valoare de semiauxiliar de modalitate) A da impresia, a crea iluzia; a avea aparența de... ◊ Loc. vb. A-i părea (cuiva) bine = a se bucura. A-i părea (cuiva) rău = a regreta. ◊ Loc. adv. Pare că = parcă1. ◊ Expr. Pe cât se pare = pe cât se vede, pe cât se înțelege. (Rar) (Impers., introduce o propoziție subiectivă) Părea că mă aflam într-un mare oraș. ♦ Intranz. (Rar) A atrage atenția, a impune. 2. A avea impresia, a-și închipui, a crede. ♦ A socoti, a aprecia, a considera, a găsi. 3. A se înșela; a i se năzări. [Var.: (rar) páre vb. III] – Lat. parere. DOOM
păreá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. par, 2 sg. pari, 1 pl. părém, viit. 3 sg. va păreá; conj. prez. 3 să páră; cond. prez. 3 ar păreá; ger. părấnd; part. părút
paria
PÁRIA1, paria, s. m. 1. (În India, în concepția brahmanilor) Persoană care se află în afara castelor și care este lipsită de orice drepturi; p. ext. grup social din care face parte o astfel de persoană. 2. Fig. Persoană sau colectivitate urgisită, disprețuită, căreia nu i se recunoaște niciun drept. [Pr.: -ri-a] – Din fr., it. paria. DOOM
pariá2 (-ri-a) vb., ind. prez. 3 pariáză, 1 pl. pariém (-ri-em); conj. prez. 3 să pariéze; ger. pariínd (-ri-ind)
paria
PARIÁ2, pariez, vb. I. Intranz. și tranz. 1. A face (sau a pune) pariu, rămășag (de obicei pe o sumă de bani). 2. A participa la anumite jocuri de noroc, în special la curse de cai, angajând sume de bani. [Pr.: -ri-a] – Din fr. parier.
pariai
PÁRIA1, paria, s. m. 1. (În India, în concepția brahmanilor) Persoană care se află în afara castelor și care este lipsită de orice drepturi; p. ext. grup social din care face parte o astfel de persoană. 2. Fig. Persoană sau colectivitate urgisită, disprețuită, căreia nu i se recunoaște niciun drept. [Pr.: -ri-a] – Din fr., it. paria. DOOM
pariá2 (-ri-a) vb., ind. prez. 3 pariáză, 1 pl. pariém (-ri-em); conj. prez. 3 să pariéze; ger. pariínd (-ri-ind)
pariam
PÁRIA1, paria, s. m. 1. (În India, în concepția brahmanilor) Persoană care se află în afara castelor și care este lipsită de orice drepturi; p. ext. grup social din care face parte o astfel de persoană. 2. Fig. Persoană sau colectivitate urgisită, disprețuită, căreia nu i se recunoaște niciun drept. [Pr.: -ri-a] – Din fr., it. paria. DOOM
pariá2 (-ri-a) vb., ind. prez. 3 pariáză, 1 pl. pariém (-ri-em); conj. prez. 3 să pariéze; ger. pariínd (-ri-ind)
parian
PARIÁN s.n. Porțelan moale nesmălțuit care imită marmura de Paros, folosit ca material în lucrările de sculptură. [Pron. -ri-an. / < fr. parian]. DOOM
parián (-ri-an) s. n.
parianul
PARIÁN s.n. Porțelan moale nesmălțuit care imită marmura de Paros, folosit ca material în lucrările de sculptură. [Pron. -ri-an. / < fr. parian]. DOOM
parián (-ri-an) s. n.
parianului
PARIÁN s.n. Porțelan moale nesmălțuit care imită marmura de Paros, folosit ca material în lucrările de sculptură. [Pron. -ri-an. / < fr. parian]. DOOM
parián (-ri-an) s. n.
pariară
PÁRIA1, paria, s. m. 1. (În India, în concepția brahmanilor) Persoană care se află în afara castelor și care este lipsită de orice drepturi; p. ext. grup social din care face parte o astfel de persoană. 2. Fig. Persoană sau colectivitate urgisită, disprețuită, căreia nu i se recunoaște niciun drept. [Pr.: -ri-a] – Din fr., it. paria. DOOM
pariá2 (-ri-a) vb., ind. prez. 3 pariáză, 1 pl. pariém (-ri-em); conj. prez. 3 să pariéze; ger. pariínd (-ri-ind)
pariarăm
PÁRIA1, paria, s. m. 1. (În India, în concepția brahmanilor) Persoană care se află în afara castelor și care este lipsită de orice drepturi; p. ext. grup social din care face parte o astfel de persoană. 2. Fig. Persoană sau colectivitate urgisită, disprețuită, căreia nu i se recunoaște niciun drept. [Pr.: -ri-a] – Din fr., it. paria. DOOM
pariá2 (-ri-a) vb., ind. prez. 3 pariáză, 1 pl. pariém (-ri-em); conj. prez. 3 să pariéze; ger. pariínd (-ri-ind)
pariarăți
PÁRIA1, paria, s. m. 1. (În India, în concepția brahmanilor) Persoană care se află în afara castelor și care este lipsită de orice drepturi; p. ext. grup social din care face parte o astfel de persoană. 2. Fig. Persoană sau colectivitate urgisită, disprețuită, căreia nu i se recunoaște niciun drept. [Pr.: -ri-a] – Din fr., it. paria. DOOM
pariá2 (-ri-a) vb., ind. prez. 3 pariáză, 1 pl. pariém (-ri-em); conj. prez. 3 să pariéze; ger. pariínd (-ri-ind)
pariase
PÁRIA1, paria, s. m. 1. (În India, în concepția brahmanilor) Persoană care se află în afara castelor și care este lipsită de orice drepturi; p. ext. grup social din care face parte o astfel de persoană. 2. Fig. Persoană sau colectivitate urgisită, disprețuită, căreia nu i se recunoaște niciun drept. [Pr.: -ri-a] – Din fr., it. paria. DOOM
pariá2 (-ri-a) vb., ind. prez. 3 pariáză, 1 pl. pariém (-ri-em); conj. prez. 3 să pariéze; ger. pariínd (-ri-ind)
pariasem
PÁRIA1, paria, s. m. 1. (În India, în concepția brahmanilor) Persoană care se află în afara castelor și care este lipsită de orice drepturi; p. ext. grup social din care face parte o astfel de persoană. 2. Fig. Persoană sau colectivitate urgisită, disprețuită, căreia nu i se recunoaște niciun drept. [Pr.: -ri-a] – Din fr., it. paria. DOOM
pariá2 (-ri-a) vb., ind. prez. 3 pariáză, 1 pl. pariém (-ri-em); conj. prez. 3 să pariéze; ger. pariínd (-ri-ind)
pariaseră
PÁRIA1, paria, s. m. 1. (În India, în concepția brahmanilor) Persoană care se află în afara castelor și care este lipsită de orice drepturi; p. ext. grup social din care face parte o astfel de persoană. 2. Fig. Persoană sau colectivitate urgisită, disprețuită, căreia nu i se recunoaște niciun drept. [Pr.: -ri-a] – Din fr., it. paria. DOOM
pariá2 (-ri-a) vb., ind. prez. 3 pariáză, 1 pl. pariém (-ri-em); conj. prez. 3 să pariéze; ger. pariínd (-ri-ind)
pariaserăm
PÁRIA1, paria, s. m. 1. (În India, în concepția brahmanilor) Persoană care se află în afara castelor și care este lipsită de orice drepturi; p. ext. grup social din care face parte o astfel de persoană. 2. Fig. Persoană sau colectivitate urgisită, disprețuită, căreia nu i se recunoaște niciun drept. [Pr.: -ri-a] – Din fr., it. paria. DOOM
pariá2 (-ri-a) vb., ind. prez. 3 pariáză, 1 pl. pariém (-ri-em); conj. prez. 3 să pariéze; ger. pariínd (-ri-ind)
pariaserăți
PÁRIA1, paria, s. m. 1. (În India, în concepția brahmanilor) Persoană care se află în afara castelor și care este lipsită de orice drepturi; p. ext. grup social din care face parte o astfel de persoană. 2. Fig. Persoană sau colectivitate urgisită, disprețuită, căreia nu i se recunoaște niciun drept. [Pr.: -ri-a] – Din fr., it. paria. DOOM
pariá2 (-ri-a) vb., ind. prez. 3 pariáză, 1 pl. pariém (-ri-em); conj. prez. 3 să pariéze; ger. pariínd (-ri-ind)
pariaseși
PÁRIA1, paria, s. m. 1. (În India, în concepția brahmanilor) Persoană care se află în afara castelor și care este lipsită de orice drepturi; p. ext. grup social din care face parte o astfel de persoană. 2. Fig. Persoană sau colectivitate urgisită, disprețuită, căreia nu i se recunoaște niciun drept. [Pr.: -ri-a] – Din fr., it. paria. DOOM
pariá2 (-ri-a) vb., ind. prez. 3 pariáză, 1 pl. pariém (-ri-em); conj. prez. 3 să pariéze; ger. pariínd (-ri-ind)
pariaseți
PÁRIA1, paria, s. m. 1. (În India, în concepția brahmanilor) Persoană care se află în afara castelor și care este lipsită de orice drepturi; p. ext. grup social din care face parte o astfel de persoană. 2. Fig. Persoană sau colectivitate urgisită, disprețuită, căreia nu i se recunoaște niciun drept. [Pr.: -ri-a] – Din fr., it. paria. DOOM
pariá2 (-ri-a) vb., ind. prez. 3 pariáză, 1 pl. pariém (-ri-em); conj. prez. 3 să pariéze; ger. pariínd (-ri-ind)
pariat
PÁRIA1, paria, s. m. 1. (În India, în concepția brahmanilor) Persoană care se află în afara castelor și care este lipsită de orice drepturi; p. ext. grup social din care face parte o astfel de persoană. 2. Fig. Persoană sau colectivitate urgisită, disprețuită, căreia nu i se recunoaște niciun drept. [Pr.: -ri-a] – Din fr., it. paria. DOOM
pariá2 (-ri-a) vb., ind. prez. 3 pariáză, 1 pl. pariém (-ri-em); conj. prez. 3 să pariéze; ger. pariínd (-ri-ind)
pariat
PARIÁ2, pariez, vb. I. Intranz. și tranz. 1. A face (sau a pune) pariu, rămășag (de obicei pe o sumă de bani). 2. A participa la anumite jocuri de noroc, în special la curse de cai, angajând sume de bani. [Pr.: -ri-a] – Din fr. parier.
pariau
PÁRIA1, paria, s. m. 1. (În India, în concepția brahmanilor) Persoană care se află în afara castelor și care este lipsită de orice drepturi; p. ext. grup social din care face parte o astfel de persoană. 2. Fig. Persoană sau colectivitate urgisită, disprețuită, căreia nu i se recunoaște niciun drept. [Pr.: -ri-a] – Din fr., it. paria. DOOM
pariá2 (-ri-a) vb., ind. prez. 3 pariáză, 1 pl. pariém (-ri-em); conj. prez. 3 să pariéze; ger. pariínd (-ri-ind)
pariază
PÁRIA1, paria, s. m. 1. (În India, în concepția brahmanilor) Persoană care se află în afara castelor și care este lipsită de orice drepturi; p. ext. grup social din care face parte o astfel de persoană. 2. Fig. Persoană sau colectivitate urgisită, disprețuită, căreia nu i se recunoaște niciun drept. [Pr.: -ri-a] – Din fr., it. paria. DOOM
pariá2 (-ri-a) vb., ind. prez. 3 pariáză, 1 pl. pariém (-ri-em); conj. prez. 3 să pariéze; ger. pariínd (-ri-ind)
pariași
PÁRIA1, paria, s. m. 1. (În India, în concepția brahmanilor) Persoană care se află în afara castelor și care este lipsită de orice drepturi; p. ext. grup social din care face parte o astfel de persoană. 2. Fig. Persoană sau colectivitate urgisită, disprețuită, căreia nu i se recunoaște niciun drept. [Pr.: -ri-a] – Din fr., it. paria. DOOM
pariá2 (-ri-a) vb., ind. prez. 3 pariáză, 1 pl. pariém (-ri-em); conj. prez. 3 să pariéze; ger. pariínd (-ri-ind)
pariați
PÁRIA1, paria, s. m. 1. (În India, în concepția brahmanilor) Persoană care se află în afara castelor și care este lipsită de orice drepturi; p. ext. grup social din care face parte o astfel de persoană. 2. Fig. Persoană sau colectivitate urgisită, disprețuită, căreia nu i se recunoaște niciun drept. [Pr.: -ri-a] – Din fr., it. paria. DOOM
pariá2 (-ri-a) vb., ind. prez. 3 pariáză, 1 pl. pariém (-ri-em); conj. prez. 3 să pariéze; ger. pariínd (-ri-ind)
paricid
PARICÍD, -Ă, (1) pariciduri, s. n. (2), paricizi, -de, s. m. și f. 1. S. n. Crimă care constă în uciderea părinților; patricid (1). 2. S. m. și f. Persoană care și-a ucis tatăl sau mama; patricid (2). – Din fr. parricide, lat. parricida.
paricid
PARICÍD, -Ă, (1) paricide, s. n., (2) paricizi, -de, s. m. și f., adj. 1. S. n. Crimă care constă în uciderea părinților; patricid (1). 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care și-a ucis tatăl sau mama; patricid (2). [Pl. și: (1) pariciduri] – Din fr. parricide, lat. parricida. DOOM
!paricíd2 (crimă) s. n., pl. paricíde
paricid
PARICÍD, -Ă, (1) paricide, s. n., (2) paricizi, -de, s. m. și f., adj. 1. S. n. Crimă care constă în uciderea părinților; patricid (1). 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care și-a ucis tatăl sau mama; patricid (2). [Pl. și: (1) pariciduri] – Din fr. parricide, lat. parricida. DOOM
!paricíd2 (crimă) s. n., pl. paricíde
paricida
PARICÍD, -Ă, (1) paricide, s. n., (2) paricizi, -de, s. m. și f., adj. 1. S. n. Crimă care constă în uciderea părinților; patricid (1). 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care și-a ucis tatăl sau mama; patricid (2). [Pl. și: (1) pariciduri] – Din fr. parricide, lat. parricida. DOOM
!paricíd2 (crimă) s. n., pl. paricíde
paricida
PARICÍD, -Ă, (1) paricide, s. n., (2) paricizi, -de, s. m. și f., adj. 1. S. n. Crimă care constă în uciderea părinților; patricid (1). 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care și-a ucis tatăl sau mama; patricid (2). [Pl. și: (1) pariciduri] – Din fr. parricide, lat. parricida. DOOM
!paricíd2 (crimă) s. n., pl. paricíde
paricide
PARICÍD, -Ă, (1) paricide, s. n., (2) paricizi, -de, s. m. și f., adj. 1. S. n. Crimă care constă în uciderea părinților; patricid (1). 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care și-a ucis tatăl sau mama; patricid (2). [Pl. și: (1) pariciduri] – Din fr. parricide, lat. parricida. DOOM
!paricíd2 (crimă) s. n., pl. paricíde
paricide
PARICÍD, -Ă, (1) paricide, s. n., (2) paricizi, -de, s. m. și f., adj. 1. S. n. Crimă care constă în uciderea părinților; patricid (1). 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care și-a ucis tatăl sau mama; patricid (2). [Pl. și: (1) pariciduri] – Din fr. parricide, lat. parricida. DOOM
!paricíd2 (crimă) s. n., pl. paricíde
paricidei
PARICÍD, -Ă, (1) paricide, s. n., (2) paricizi, -de, s. m. și f., adj. 1. S. n. Crimă care constă în uciderea părinților; patricid (1). 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care și-a ucis tatăl sau mama; patricid (2). [Pl. și: (1) pariciduri] – Din fr. parricide, lat. parricida. DOOM
!paricíd2 (crimă) s. n., pl. paricíde
paricidei
PARICÍD, -Ă, (1) paricide, s. n., (2) paricizi, -de, s. m. și f., adj. 1. S. n. Crimă care constă în uciderea părinților; patricid (1). 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care și-a ucis tatăl sau mama; patricid (2). [Pl. și: (1) pariciduri] – Din fr. parricide, lat. parricida. DOOM
!paricíd2 (crimă) s. n., pl. paricíde
paricidele
PARICÍD, -Ă, (1) paricide, s. n., (2) paricizi, -de, s. m. și f., adj. 1. S. n. Crimă care constă în uciderea părinților; patricid (1). 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care și-a ucis tatăl sau mama; patricid (2). [Pl. și: (1) pariciduri] – Din fr. parricide, lat. parricida. DOOM
!paricíd2 (crimă) s. n., pl. paricíde
paricidele
PARICÍD, -Ă, (1) paricide, s. n., (2) paricizi, -de, s. m. și f., adj. 1. S. n. Crimă care constă în uciderea părinților; patricid (1). 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care și-a ucis tatăl sau mama; patricid (2). [Pl. și: (1) pariciduri] – Din fr. parricide, lat. parricida. DOOM
!paricíd2 (crimă) s. n., pl. paricíde
paricidelor
PARICÍD, -Ă, (1) paricide, s. n., (2) paricizi, -de, s. m. și f., adj. 1. S. n. Crimă care constă în uciderea părinților; patricid (1). 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care și-a ucis tatăl sau mama; patricid (2). [Pl. și: (1) pariciduri] – Din fr. parricide, lat. parricida. DOOM
!paricíd2 (crimă) s. n., pl. paricíde
paricidelor
PARICÍD, -Ă, (1) paricide, s. n., (2) paricizi, -de, s. m. și f., adj. 1. S. n. Crimă care constă în uciderea părinților; patricid (1). 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care și-a ucis tatăl sau mama; patricid (2). [Pl. și: (1) pariciduri] – Din fr. parricide, lat. parricida. DOOM
!paricíd2 (crimă) s. n., pl. paricíde
paricidul
PARICÍD, -Ă, (1) pariciduri, s. n. (2), paricizi, -de, s. m. și f. 1. S. n. Crimă care constă în uciderea părinților; patricid (1). 2. S. m. și f. Persoană care și-a ucis tatăl sau mama; patricid (2). – Din fr. parricide, lat. parricida.
paricidul
PARICÍD, -Ă, (1) paricide, s. n., (2) paricizi, -de, s. m. și f., adj. 1. S. n. Crimă care constă în uciderea părinților; patricid (1). 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care și-a ucis tatăl sau mama; patricid (2). [Pl. și: (1) pariciduri] – Din fr. parricide, lat. parricida. DOOM
!paricíd2 (crimă) s. n., pl. paricíde
paricidul
PARICÍD, -Ă, (1) paricide, s. n., (2) paricizi, -de, s. m. și f., adj. 1. S. n. Crimă care constă în uciderea părinților; patricid (1). 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care și-a ucis tatăl sau mama; patricid (2). [Pl. și: (1) pariciduri] – Din fr. parricide, lat. parricida. DOOM
!paricíd2 (crimă) s. n., pl. paricíde
paricidului
PARICÍD, -Ă, (1) pariciduri, s. n. (2), paricizi, -de, s. m. și f. 1. S. n. Crimă care constă în uciderea părinților; patricid (1). 2. S. m. și f. Persoană care și-a ucis tatăl sau mama; patricid (2). – Din fr. parricide, lat. parricida.
paricidului
PARICÍD, -Ă, (1) paricide, s. n., (2) paricizi, -de, s. m. și f., adj. 1. S. n. Crimă care constă în uciderea părinților; patricid (1). 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care și-a ucis tatăl sau mama; patricid (2). [Pl. și: (1) pariciduri] – Din fr. parricide, lat. parricida. DOOM
!paricíd2 (crimă) s. n., pl. paricíde
paricidului
PARICÍD, -Ă, (1) paricide, s. n., (2) paricizi, -de, s. m. și f., adj. 1. S. n. Crimă care constă în uciderea părinților; patricid (1). 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care și-a ucis tatăl sau mama; patricid (2). [Pl. și: (1) pariciduri] – Din fr. parricide, lat. parricida. DOOM
!paricíd2 (crimă) s. n., pl. paricíde
pariciduri
PARICÍD, -Ă, (1) pariciduri, s. n. (2), paricizi, -de, s. m. și f. 1. S. n. Crimă care constă în uciderea părinților; patricid (1). 2. S. m. și f. Persoană care și-a ucis tatăl sau mama; patricid (2). – Din fr. parricide, lat. parricida.
paricidurile
PARICÍD, -Ă, (1) pariciduri, s. n. (2), paricizi, -de, s. m. și f. 1. S. n. Crimă care constă în uciderea părinților; patricid (1). 2. S. m. și f. Persoană care și-a ucis tatăl sau mama; patricid (2). – Din fr. parricide, lat. parricida.
paricidurilor
PARICÍD, -Ă, (1) pariciduri, s. n. (2), paricizi, -de, s. m. și f. 1. S. n. Crimă care constă în uciderea părinților; patricid (1). 2. S. m. și f. Persoană care și-a ucis tatăl sau mama; patricid (2). – Din fr. parricide, lat. parricida.
paricizi
PARICÍD, -Ă, (1) paricide, s. n., (2) paricizi, -de, s. m. și f., adj. 1. S. n. Crimă care constă în uciderea părinților; patricid (1). 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care și-a ucis tatăl sau mama; patricid (2). [Pl. și: (1) pariciduri] – Din fr. parricide, lat. parricida. DOOM
!paricíd2 (crimă) s. n., pl. paricíde
paricizi
PARICÍD, -Ă, (1) paricide, s. n., (2) paricizi, -de, s. m. și f., adj. 1. S. n. Crimă care constă în uciderea părinților; patricid (1). 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care și-a ucis tatăl sau mama; patricid (2). [Pl. și: (1) pariciduri] – Din fr. parricide, lat. parricida. DOOM
!paricíd2 (crimă) s. n., pl. paricíde
paricizii
PARICÍD, -Ă, (1) paricide, s. n., (2) paricizi, -de, s. m. și f., adj. 1. S. n. Crimă care constă în uciderea părinților; patricid (1). 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care și-a ucis tatăl sau mama; patricid (2). [Pl. și: (1) pariciduri] – Din fr. parricide, lat. parricida. DOOM
!paricíd2 (crimă) s. n., pl. paricíde
paricizii
PARICÍD, -Ă, (1) paricide, s. n., (2) paricizi, -de, s. m. și f., adj. 1. S. n. Crimă care constă în uciderea părinților; patricid (1). 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care și-a ucis tatăl sau mama; patricid (2). [Pl. și: (1) pariciduri] – Din fr. parricide, lat. parricida. DOOM
!paricíd2 (crimă) s. n., pl. paricíde
paricizilor
PARICÍD, -Ă, (1) paricide, s. n., (2) paricizi, -de, s. m. și f., adj. 1. S. n. Crimă care constă în uciderea părinților; patricid (1). 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care și-a ucis tatăl sau mama; patricid (2). [Pl. și: (1) pariciduri] – Din fr. parricide, lat. parricida. DOOM
!paricíd2 (crimă) s. n., pl. paricíde
paricizilor
PARICÍD, -Ă, (1) paricide, s. n., (2) paricizi, -de, s. m. și f., adj. 1. S. n. Crimă care constă în uciderea părinților; patricid (1). 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care și-a ucis tatăl sau mama; patricid (2). [Pl. și: (1) pariciduri] – Din fr. parricide, lat. parricida. DOOM
!paricíd2 (crimă) s. n., pl. paricíde
paricopitat
PARICOPITÁT, paricopitate, s. n. (La pl.) Ordin de mamifere erbivore mari, cu piciorul adaptat pentru fugă și terminat cu două degete dezvoltate, acoperite cu câte o copită, și cu două degete mici, reduse; (și la sg.) animal care face parte din acest ordin. ◊ (Adjectival) Animal paricopitat. – Din copitat (după paripenat, parisilabic etc.). DOOM
paricopitát s. n., pl. paricopitáte
paricopitate
PARICOPITÁT, paricopitate, s. n. (La pl.) Ordin de mamifere erbivore mari, cu piciorul adaptat pentru fugă și terminat cu două degete dezvoltate, acoperite cu câte o copită, și cu două degete mici, reduse; (și la sg.) animal care face parte din acest ordin. ◊ (Adjectival) Animal paricopitat. – Din copitat (după paripenat, parisilabic etc.). DOOM
paricopitát s. n., pl. paricopitáte
paricopitate
PARICOPITÁTE s.n. pl. Ordin de mamifere erbivore și omnivore care calcă pe degete perechi copitate; artiodactile; (la sg.) animal din acest ordin. [Sg. paricopitat. / După fr. paridigitidés].
paricopitatele
PARICOPITÁT, paricopitate, s. n. (La pl.) Ordin de mamifere erbivore mari, cu piciorul adaptat pentru fugă și terminat cu două degete dezvoltate, acoperite cu câte o copită, și cu două degete mici, reduse; (și la sg.) animal care face parte din acest ordin. ◊ (Adjectival) Animal paricopitat. – Din copitat (după paripenat, parisilabic etc.). DOOM
paricopitát s. n., pl. paricopitáte
paricopitatelor
PARICOPITÁT, paricopitate, s. n. (La pl.) Ordin de mamifere erbivore mari, cu piciorul adaptat pentru fugă și terminat cu două degete dezvoltate, acoperite cu câte o copită, și cu două degete mici, reduse; (și la sg.) animal care face parte din acest ordin. ◊ (Adjectival) Animal paricopitat. – Din copitat (după paripenat, parisilabic etc.). DOOM
paricopitát s. n., pl. paricopitáte
paricopitatul
PARICOPITÁT, paricopitate, s. n. (La pl.) Ordin de mamifere erbivore mari, cu piciorul adaptat pentru fugă și terminat cu două degete dezvoltate, acoperite cu câte o copită, și cu două degete mici, reduse; (și la sg.) animal care face parte din acest ordin. ◊ (Adjectival) Animal paricopitat. – Din copitat (după paripenat, parisilabic etc.). DOOM
paricopitát s. n., pl. paricopitáte
paricopitatului
PARICOPITÁT, paricopitate, s. n. (La pl.) Ordin de mamifere erbivore mari, cu piciorul adaptat pentru fugă și terminat cu două degete dezvoltate, acoperite cu câte o copită, și cu două degete mici, reduse; (și la sg.) animal care face parte din acest ordin. ◊ (Adjectival) Animal paricopitat. – Din copitat (după paripenat, parisilabic etc.). DOOM
paricopitát s. n., pl. paricopitáte
parie
PÁRIA1, paria, s. m. 1. (În India, în concepția brahmanilor) Persoană care se află în afara castelor și care este lipsită de orice drepturi; p. ext. grup social din care face parte o astfel de persoană. 2. Fig. Persoană sau colectivitate urgisită, disprețuită, căreia nu i se recunoaște niciun drept. [Pr.: -ri-a] – Din fr., it. paria. DOOM
pariá2 (-ri-a) vb., ind. prez. 3 pariáză, 1 pl. pariém (-ri-em); conj. prez. 3 să pariéze; ger. pariínd (-ri-ind)
pariem
PÁRIA1, paria, s. m. 1. (În India, în concepția brahmanilor) Persoană care se află în afara castelor și care este lipsită de orice drepturi; p. ext. grup social din care face parte o astfel de persoană. 2. Fig. Persoană sau colectivitate urgisită, disprețuită, căreia nu i se recunoaște niciun drept. [Pr.: -ri-a] – Din fr., it. paria. DOOM
pariá2 (-ri-a) vb., ind. prez. 3 pariáză, 1 pl. pariém (-ri-em); conj. prez. 3 să pariéze; ger. pariínd (-ri-ind)
pariere
PÁRIA1, paria, s. m. 1. (În India, în concepția brahmanilor) Persoană care se află în afara castelor și care este lipsită de orice drepturi; p. ext. grup social din care face parte o astfel de persoană. 2. Fig. Persoană sau colectivitate urgisită, disprețuită, căreia nu i se recunoaște niciun drept. [Pr.: -ri-a] – Din fr., it. paria. DOOM
pariá2 (-ri-a) vb., ind. prez. 3 pariáză, 1 pl. pariém (-ri-em); conj. prez. 3 să pariéze; ger. pariínd (-ri-ind)
pariere
PARIÉRE s.f. Acțiunea de a paria și rezultatul ei; punere a unui pariu. [Pron. -ri-e-. / < paria].
parierea
PARIÉRE s.f. Acțiunea de a paria și rezultatul ei; punere a unui pariu. [Pron. -ri-e-. / < paria].
parieri
PARIÉRE s.f. Acțiunea de a paria și rezultatul ei; punere a unui pariu. [Pron. -ri-e-. / < paria].
parierii
PARIÉRE s.f. Acțiunea de a paria și rezultatul ei; punere a unui pariu. [Pron. -ri-e-. / < paria].
parierile
PARIÉRE s.f. Acțiunea de a paria și rezultatul ei; punere a unui pariu. [Pron. -ri-e-. / < paria].
parierilor
PARIÉRE s.f. Acțiunea de a paria și rezultatul ei; punere a unui pariu. [Pron. -ri-e-. / < paria].
parietal
PARIETÁL, -Ă, parietali, -e, adj., s. f. 1. Adj. Care se referă la peretele unei cavități a organismului, care aparține acestui perete. Pleură parietală ◊ Os parietal (și substantivat, n.) = fiecare dintre oasele pereche, simetrice, care formează partea de mijloc a bolții cutiei craniene. 2. Adj. (Rar) Care ține de perete, care se execută pe pereți; mural. 3. S. f. (La pl.) Ordin de plante erbacee și lemnoase cu înveliș floral dublu și cu ovulele dispuse pe pereții ovarului; (și la sg.) plantă din acest ordin. [Pr.: -ri-e-] – Din fr. pariétal. DOOM
parietálă (plantă) s. f., g.-d. art. parietálei; pl. parietále
parietala
PARIETÁL, -Ă, parietali, -e, adj., s. f. 1. Adj. Care se referă la peretele unei cavități a organismului, care aparține acestui perete. Pleură parietală ◊ Os parietal (și substantivat, n.) = fiecare dintre oasele pereche, simetrice, care formează partea de mijloc a bolții cutiei craniene. 2. Adj. (Rar) Care ține de perete, care se execută pe pereți; mural. 3. S. f. (La pl.) Ordin de plante erbacee și lemnoase cu înveliș floral dublu și cu ovulele dispuse pe pereții ovarului; (și la sg.) plantă din acest ordin. [Pr.: -ri-e-] – Din fr. pariétal. DOOM
parietálă (plantă) s. f., g.-d. art. parietálei; pl. parietále
parietala
PARIETÁL, -Ă, parietali, -e, adj., s. f. 1. Adj. Care se referă la peretele unei cavități a organismului, care aparține acestui perete. Pleură parietală ◊ Os parietal (și substantivat, n.) = fiecare dintre oasele pereche, simetrice, care formează partea de mijloc a bolții cutiei craniene. 2. Adj. (Rar) Care ține de perete, care se execută pe pereți; mural. 3. S. f. (La pl.) Ordin de plante erbacee și lemnoase cu înveliș floral dublu și cu ovulele dispuse pe pereții ovarului; (și la sg.) plantă din acest ordin. [Pr.: -ri-e-] – Din fr. pariétal. DOOM
parietálă (plantă) s. f., g.-d. art. parietálei; pl. parietále
parietale
PARIETÁL, -Ă, parietali, -e, adj., s. f. 1. Adj. Care se referă la peretele unei cavități a organismului, care aparține acestui perete. Pleură parietală ◊ Os parietal (și substantivat, n.) = fiecare dintre oasele pereche, simetrice, care formează partea de mijloc a bolții cutiei craniene. 2. Adj. (Rar) Care ține de perete, care se execută pe pereți; mural. 3. S. f. (La pl.) Ordin de plante erbacee și lemnoase cu înveliș floral dublu și cu ovulele dispuse pe pereții ovarului; (și la sg.) plantă din acest ordin. [Pr.: -ri-e-] – Din fr. pariétal. DOOM
parietálă (plantă) s. f., g.-d. art. parietálei; pl. parietále
parietale
PARIETÁL, -Ă, parietali, -e, adj., s. f. 1. Adj. Care se referă la peretele unei cavități a organismului, care aparține acestui perete. Pleură parietală ◊ Os parietal (și substantivat, n.) = fiecare dintre oasele pereche, simetrice, care formează partea de mijloc a bolții cutiei craniene. 2. Adj. (Rar) Care ține de perete, care se execută pe pereți; mural. 3. S. f. (La pl.) Ordin de plante erbacee și lemnoase cu înveliș floral dublu și cu ovulele dispuse pe pereții ovarului; (și la sg.) plantă din acest ordin. [Pr.: -ri-e-] – Din fr. pariétal. DOOM
parietálă (plantă) s. f., g.-d. art. parietálei; pl. parietále
parietalei
PARIETÁL, -Ă, parietali, -e, adj., s. f. 1. Adj. Care se referă la peretele unei cavități a organismului, care aparține acestui perete. Pleură parietală ◊ Os parietal (și substantivat, n.) = fiecare dintre oasele pereche, simetrice, care formează partea de mijloc a bolții cutiei craniene. 2. Adj. (Rar) Care ține de perete, care se execută pe pereți; mural. 3. S. f. (La pl.) Ordin de plante erbacee și lemnoase cu înveliș floral dublu și cu ovulele dispuse pe pereții ovarului; (și la sg.) plantă din acest ordin. [Pr.: -ri-e-] – Din fr. pariétal. DOOM
parietálă (plantă) s. f., g.-d. art. parietálei; pl. parietále
parietalei
PARIETÁL, -Ă, parietali, -e, adj., s. f. 1. Adj. Care se referă la peretele unei cavități a organismului, care aparține acestui perete. Pleură parietală ◊ Os parietal (și substantivat, n.) = fiecare dintre oasele pereche, simetrice, care formează partea de mijloc a bolții cutiei craniene. 2. Adj. (Rar) Care ține de perete, care se execută pe pereți; mural. 3. S. f. (La pl.) Ordin de plante erbacee și lemnoase cu înveliș floral dublu și cu ovulele dispuse pe pereții ovarului; (și la sg.) plantă din acest ordin. [Pr.: -ri-e-] – Din fr. pariétal. DOOM
parietálă (plantă) s. f., g.-d. art. parietálei; pl. parietále
parietalele
PARIETÁL, -Ă, parietali, -e, adj., s. f. 1. Adj. Care se referă la peretele unei cavități a organismului, care aparține acestui perete. Pleură parietală ◊ Os parietal (și substantivat, n.) = fiecare dintre oasele pereche, simetrice, care formează partea de mijloc a bolții cutiei craniene. 2. Adj. (Rar) Care ține de perete, care se execută pe pereți; mural. 3. S. f. (La pl.) Ordin de plante erbacee și lemnoase cu înveliș floral dublu și cu ovulele dispuse pe pereții ovarului; (și la sg.) plantă din acest ordin. [Pr.: -ri-e-] – Din fr. pariétal. DOOM
parietálă (plantă) s. f., g.-d. art. parietálei; pl. parietále
parietalele
PARIETÁL, -Ă, parietali, -e, adj., s. f. 1. Adj. Care se referă la peretele unei cavități a organismului, care aparține acestui perete. Pleură parietală ◊ Os parietal (și substantivat, n.) = fiecare dintre oasele pereche, simetrice, care formează partea de mijloc a bolții cutiei craniene. 2. Adj. (Rar) Care ține de perete, care se execută pe pereți; mural. 3. S. f. (La pl.) Ordin de plante erbacee și lemnoase cu înveliș floral dublu și cu ovulele dispuse pe pereții ovarului; (și la sg.) plantă din acest ordin. [Pr.: -ri-e-] – Din fr. pariétal. DOOM
parietálă (plantă) s. f., g.-d. art. parietálei; pl. parietále
parietalelor
PARIETÁL, -Ă, parietali, -e, adj., s. f. 1. Adj. Care se referă la peretele unei cavități a organismului, care aparține acestui perete. Pleură parietală ◊ Os parietal (și substantivat, n.) = fiecare dintre oasele pereche, simetrice, care formează partea de mijloc a bolții cutiei craniene. 2. Adj. (Rar) Care ține de perete, care se execută pe pereți; mural. 3. S. f. (La pl.) Ordin de plante erbacee și lemnoase cu înveliș floral dublu și cu ovulele dispuse pe pereții ovarului; (și la sg.) plantă din acest ordin. [Pr.: -ri-e-] – Din fr. pariétal. DOOM
parietálă (plantă) s. f., g.-d. art. parietálei; pl. parietále
parietalelor
PARIETÁL, -Ă, parietali, -e, adj., s. f. 1. Adj. Care se referă la peretele unei cavități a organismului, care aparține acestui perete. Pleură parietală ◊ Os parietal (și substantivat, n.) = fiecare dintre oasele pereche, simetrice, care formează partea de mijloc a bolții cutiei craniene. 2. Adj. (Rar) Care ține de perete, care se execută pe pereți; mural. 3. S. f. (La pl.) Ordin de plante erbacee și lemnoase cu înveliș floral dublu și cu ovulele dispuse pe pereții ovarului; (și la sg.) plantă din acest ordin. [Pr.: -ri-e-] – Din fr. pariétal. DOOM
parietálă (plantă) s. f., g.-d. art. parietálei; pl. parietále
parietali
PARIETÁL, -Ă, parietali, -e, adj., s. f. 1. Adj. Care se referă la peretele unei cavități a organismului, care aparține acestui perete. Pleură parietală ◊ Os parietal (și substantivat, n.) = fiecare dintre oasele pereche, simetrice, care formează partea de mijloc a bolții cutiei craniene. 2. Adj. (Rar) Care ține de perete, care se execută pe pereți; mural. 3. S. f. (La pl.) Ordin de plante erbacee și lemnoase cu înveliș floral dublu și cu ovulele dispuse pe pereții ovarului; (și la sg.) plantă din acest ordin. [Pr.: -ri-e-] – Din fr. pariétal. DOOM
parietálă (plantă) s. f., g.-d. art. parietálei; pl. parietále
parietalii
PARIETÁL, -Ă, parietali, -e, adj., s. f. 1. Adj. Care se referă la peretele unei cavități a organismului, care aparține acestui perete. Pleură parietală ◊ Os parietal (și substantivat, n.) = fiecare dintre oasele pereche, simetrice, care formează partea de mijloc a bolții cutiei craniene. 2. Adj. (Rar) Care ține de perete, care se execută pe pereți; mural. 3. S. f. (La pl.) Ordin de plante erbacee și lemnoase cu înveliș floral dublu și cu ovulele dispuse pe pereții ovarului; (și la sg.) plantă din acest ordin. [Pr.: -ri-e-] – Din fr. pariétal. DOOM
parietálă (plantă) s. f., g.-d. art. parietálei; pl. parietále
parietalilor
PARIETÁL, -Ă, parietali, -e, adj., s. f. 1. Adj. Care se referă la peretele unei cavități a organismului, care aparține acestui perete. Pleură parietală ◊ Os parietal (și substantivat, n.) = fiecare dintre oasele pereche, simetrice, care formează partea de mijloc a bolții cutiei craniene. 2. Adj. (Rar) Care ține de perete, care se execută pe pereți; mural. 3. S. f. (La pl.) Ordin de plante erbacee și lemnoase cu înveliș floral dublu și cu ovulele dispuse pe pereții ovarului; (și la sg.) plantă din acest ordin. [Pr.: -ri-e-] – Din fr. pariétal. DOOM
parietálă (plantă) s. f., g.-d. art. parietálei; pl. parietále
parietalul
PARIETÁL, -Ă, parietali, -e, adj., s. f. 1. Adj. Care se referă la peretele unei cavități a organismului, care aparține acestui perete. Pleură parietală ◊ Os parietal (și substantivat, n.) = fiecare dintre oasele pereche, simetrice, care formează partea de mijloc a bolții cutiei craniene. 2. Adj. (Rar) Care ține de perete, care se execută pe pereți; mural. 3. S. f. (La pl.) Ordin de plante erbacee și lemnoase cu înveliș floral dublu și cu ovulele dispuse pe pereții ovarului; (și la sg.) plantă din acest ordin. [Pr.: -ri-e-] – Din fr. pariétal. DOOM
parietálă (plantă) s. f., g.-d. art. parietálei; pl. parietále
parietalului
PARIETÁL, -Ă, parietali, -e, adj., s. f. 1. Adj. Care se referă la peretele unei cavități a organismului, care aparține acestui perete. Pleură parietală ◊ Os parietal (și substantivat, n.) = fiecare dintre oasele pereche, simetrice, care formează partea de mijloc a bolții cutiei craniene. 2. Adj. (Rar) Care ține de perete, care se execută pe pereți; mural. 3. S. f. (La pl.) Ordin de plante erbacee și lemnoase cu înveliș floral dublu și cu ovulele dispuse pe pereții ovarului; (și la sg.) plantă din acest ordin. [Pr.: -ri-e-] – Din fr. pariétal. DOOM
parietálă (plantă) s. f., g.-d. art. parietálei; pl. parietále
parietaria
PARACHÉRNIȚĂ, parachernițe, s. f. Plantă erbacee medicinală cu tulpina dreaptă, cu frunzele alungite și cu flori verzi (Parietaria officinalis). – Et. nec.
pariez
PÁRIA1, paria, s. m. 1. (În India, în concepția brahmanilor) Persoană care se află în afara castelor și care este lipsită de orice drepturi; p. ext. grup social din care face parte o astfel de persoană. 2. Fig. Persoană sau colectivitate urgisită, disprețuită, căreia nu i se recunoaște niciun drept. [Pr.: -ri-a] – Din fr., it. paria. DOOM
pariá2 (-ri-a) vb., ind. prez. 3 pariáză, 1 pl. pariém (-ri-em); conj. prez. 3 să pariéze; ger. pariínd (-ri-ind)
parieze
PÁRIA1, paria, s. m. 1. (În India, în concepția brahmanilor) Persoană care se află în afara castelor și care este lipsită de orice drepturi; p. ext. grup social din care face parte o astfel de persoană. 2. Fig. Persoană sau colectivitate urgisită, disprețuită, căreia nu i se recunoaște niciun drept. [Pr.: -ri-a] – Din fr., it. paria. DOOM
pariá2 (-ri-a) vb., ind. prez. 3 pariáză, 1 pl. pariém (-ri-em); conj. prez. 3 să pariéze; ger. pariínd (-ri-ind)
pariezi
PÁRIA1, paria, s. m. 1. (În India, în concepția brahmanilor) Persoană care se află în afara castelor și care este lipsită de orice drepturi; p. ext. grup social din care face parte o astfel de persoană. 2. Fig. Persoană sau colectivitate urgisită, disprețuită, căreia nu i se recunoaște niciun drept. [Pr.: -ri-a] – Din fr., it. paria. DOOM
pariá2 (-ri-a) vb., ind. prez. 3 pariáză, 1 pl. pariém (-ri-em); conj. prez. 3 să pariéze; ger. pariínd (-ri-ind)
parigină
parigínă (-ne), s. f. – Sobă de fier. It. parigina „pariziană” (Candrea). E dubletul lui parizian, adj., din fr. parisien; și ai lui parizer, s. m. (un sort de mezel), din germ. Pariser (Borcea 201).
parigoria
PARIGORÍE, parigorii, s. f. (Înv. și reg.) 1. Mângâiere, consolare. ♦ Loc. adv. În (sau de-o) parigorie = ca să facă pe voia cuiva, de hatârul cuiva; p. ext. de forma, într-o doară. 2. Prostie, aiureală, zăpăceală. – Din ngr. parighoria. DOOM
parigoríe (înv., reg.) s. f., art. parigoría, g.-d. art. parigoríei; pl. parigoríi, art. parigoríile
parigorie
PARIGORÍE, parigorii, s. f. (Înv. și reg.) 1. Mângâiere, consolare. ♦ Loc. adv. În (sau de-o) parigorie = ca să facă pe voia cuiva, de hatârul cuiva; p. ext. de forma, într-o doară. 2. Prostie, aiureală, zăpăceală. – Din ngr. parighoria. DOOM
parigoríe (înv., reg.) s. f., art. parigoría, g.-d. art. parigoríei; pl. parigoríi, art. parigoríile
parigoriei
PARIGORÍE, parigorii, s. f. (Înv. și reg.) 1. Mângâiere, consolare. ♦ Loc. adv. În (sau de-o) parigorie = ca să facă pe voia cuiva, de hatârul cuiva; p. ext. de forma, într-o doară. 2. Prostie, aiureală, zăpăceală. – Din ngr. parighoria. DOOM
parigoríe (înv., reg.) s. f., art. parigoría, g.-d. art. parigoríei; pl. parigoríi, art. parigoríile
parigorii
PARIGORÍE, parigorii, s. f. (Înv. și reg.) 1. Mângâiere, consolare. ♦ Loc. adv. În (sau de-o) parigorie = ca să facă pe voia cuiva, de hatârul cuiva; p. ext. de forma, într-o doară. 2. Prostie, aiureală, zăpăceală. – Din ngr. parighoria. DOOM
parigoríe (înv., reg.) s. f., art. parigoría, g.-d. art. parigoríei; pl. parigoríi, art. parigoríile
parigoriile
PARIGORÍE, parigorii, s. f. (Înv. și reg.) 1. Mângâiere, consolare. ♦ Loc. adv. În (sau de-o) parigorie = ca să facă pe voia cuiva, de hatârul cuiva; p. ext. de forma, într-o doară. 2. Prostie, aiureală, zăpăceală. – Din ngr. parighoria. DOOM
parigoríe (înv., reg.) s. f., art. parigoría, g.-d. art. parigoríei; pl. parigoríi, art. parigoríile
parigoriilor
PARIGORÍE, parigorii, s. f. (Înv. și reg.) 1. Mângâiere, consolare. ♦ Loc. adv. În (sau de-o) parigorie = ca să facă pe voia cuiva, de hatârul cuiva; p. ext. de forma, într-o doară. 2. Prostie, aiureală, zăpăceală. – Din ngr. parighoria. DOOM
parigoríe (înv., reg.) s. f., art. parigoría, g.-d. art. parigoríei; pl. parigoríi, art. parigoríile
parigorisea
PARIGORISÍ, parigorisesc, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A mângâia, a consola; a distra. – Din ngr. parigoríso (viit. lui parigoró). DOOM
parigorisí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parigorisésc, imperf. 3 sg. parigoriseá; conj. prez. 3 să parigoriseáscă
parigoriseai
PARIGORISÍ, parigorisesc, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A mângâia, a consola; a distra. – Din ngr. parigoríso (viit. lui parigoró). DOOM
parigorisí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parigorisésc, imperf. 3 sg. parigoriseá; conj. prez. 3 să parigoriseáscă
parigoriseam
PARIGORISÍ, parigorisesc, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A mângâia, a consola; a distra. – Din ngr. parigoríso (viit. lui parigoró). DOOM
parigorisí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parigorisésc, imperf. 3 sg. parigoriseá; conj. prez. 3 să parigoriseáscă
parigorisească
PARIGORISÍ, parigorisesc, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A mângâia, a consola; a distra. – Din ngr. parigoríso (viit. lui parigoró). DOOM
parigorisí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parigorisésc, imperf. 3 sg. parigoriseá; conj. prez. 3 să parigoriseáscă
parigoriseau
PARIGORISÍ, parigorisesc, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A mângâia, a consola; a distra. – Din ngr. parigoríso (viit. lui parigoró). DOOM
parigorisí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parigorisésc, imperf. 3 sg. parigoriseá; conj. prez. 3 să parigoriseáscă
parigoriseați
PARIGORISÍ, parigorisesc, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A mângâia, a consola; a distra. – Din ngr. parigoríso (viit. lui parigoró). DOOM
parigorisí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parigorisésc, imperf. 3 sg. parigoriseá; conj. prez. 3 să parigoriseáscă
parigorisesc
PARIGORISÍ, parigorisesc, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A mângâia, a consola; a distra. – Din ngr. parigoríso (viit. lui parigoró). DOOM
parigorisí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parigorisésc, imperf. 3 sg. parigoriseá; conj. prez. 3 să parigoriseáscă
parigorisește
PARIGORISÍ, parigorisesc, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A mângâia, a consola; a distra. – Din ngr. parigoríso (viit. lui parigoró). DOOM
parigorisí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parigorisésc, imperf. 3 sg. parigoriseá; conj. prez. 3 să parigoriseáscă
parigorisești
PARIGORISÍ, parigorisesc, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A mângâia, a consola; a distra. – Din ngr. parigoríso (viit. lui parigoró). DOOM
parigorisí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parigorisésc, imperf. 3 sg. parigoriseá; conj. prez. 3 să parigoriseáscă
parigorisi
PARIGORISÍ, parigorisesc, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A mângâia, a consola; a distra. – Din ngr. parigoríso (viit. lui parigoró). DOOM
parigorisí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parigorisésc, imperf. 3 sg. parigoriseá; conj. prez. 3 să parigoriseáscă
parigorisii
PARIGORISÍ, parigorisesc, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A mângâia, a consola; a distra. – Din ngr. parigoríso (viit. lui parigoró). DOOM
parigorisí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parigorisésc, imperf. 3 sg. parigoriseá; conj. prez. 3 să parigoriseáscă
parigorisim
PARIGORISÍ, parigorisesc, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A mângâia, a consola; a distra. – Din ngr. parigoríso (viit. lui parigoró). DOOM
parigorisí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parigorisésc, imperf. 3 sg. parigoriseá; conj. prez. 3 să parigoriseáscă
parigorisind
PARIGORISÍ, parigorisesc, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A mângâia, a consola; a distra. – Din ngr. parigoríso (viit. lui parigoró). DOOM
parigorisí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parigorisésc, imperf. 3 sg. parigoriseá; conj. prez. 3 să parigoriseáscă
parigorisire
PARIGORISÍ, parigorisesc, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A mângâia, a consola; a distra. – Din ngr. parigoríso (viit. lui parigoró). DOOM
parigorisí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parigorisésc, imperf. 3 sg. parigoriseá; conj. prez. 3 să parigoriseáscă
parigorisiră
PARIGORISÍ, parigorisesc, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A mângâia, a consola; a distra. – Din ngr. parigoríso (viit. lui parigoró). DOOM
parigorisí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parigorisésc, imperf. 3 sg. parigoriseá; conj. prez. 3 să parigoriseáscă
parigorisirăm
PARIGORISÍ, parigorisesc, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A mângâia, a consola; a distra. – Din ngr. parigoríso (viit. lui parigoró). DOOM
parigorisí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parigorisésc, imperf. 3 sg. parigoriseá; conj. prez. 3 să parigoriseáscă
parigorisirăți
PARIGORISÍ, parigorisesc, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A mângâia, a consola; a distra. – Din ngr. parigoríso (viit. lui parigoró). DOOM
parigorisí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parigorisésc, imperf. 3 sg. parigoriseá; conj. prez. 3 să parigoriseáscă
parigorisise
PARIGORISÍ, parigorisesc, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A mângâia, a consola; a distra. – Din ngr. parigoríso (viit. lui parigoró). DOOM
parigorisí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parigorisésc, imperf. 3 sg. parigoriseá; conj. prez. 3 să parigoriseáscă
parigorisisem
PARIGORISÍ, parigorisesc, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A mângâia, a consola; a distra. – Din ngr. parigoríso (viit. lui parigoró). DOOM
parigorisí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parigorisésc, imperf. 3 sg. parigoriseá; conj. prez. 3 să parigoriseáscă
parigorisiseră
PARIGORISÍ, parigorisesc, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A mângâia, a consola; a distra. – Din ngr. parigoríso (viit. lui parigoró). DOOM
parigorisí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parigorisésc, imperf. 3 sg. parigoriseá; conj. prez. 3 să parigoriseáscă
parigorisiserăm
PARIGORISÍ, parigorisesc, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A mângâia, a consola; a distra. – Din ngr. parigoríso (viit. lui parigoró). DOOM
parigorisí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parigorisésc, imperf. 3 sg. parigoriseá; conj. prez. 3 să parigoriseáscă
parigorisiserăți
PARIGORISÍ, parigorisesc, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A mângâia, a consola; a distra. – Din ngr. parigoríso (viit. lui parigoró). DOOM
parigorisí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parigorisésc, imperf. 3 sg. parigoriseá; conj. prez. 3 să parigoriseáscă
parigorisiseși
PARIGORISÍ, parigorisesc, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A mângâia, a consola; a distra. – Din ngr. parigoríso (viit. lui parigoró). DOOM
parigorisí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parigorisésc, imperf. 3 sg. parigoriseá; conj. prez. 3 să parigoriseáscă
parigorisiseți
PARIGORISÍ, parigorisesc, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A mângâia, a consola; a distra. – Din ngr. parigoríso (viit. lui parigoró). DOOM
parigorisí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parigorisésc, imperf. 3 sg. parigoriseá; conj. prez. 3 să parigoriseáscă
parigorisit
PARIGORISÍ, parigorisesc, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A mângâia, a consola; a distra. – Din ngr. parigoríso (viit. lui parigoró). DOOM
parigorisí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parigorisésc, imperf. 3 sg. parigoriseá; conj. prez. 3 să parigoriseáscă
parigorisiși
PARIGORISÍ, parigorisesc, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A mângâia, a consola; a distra. – Din ngr. parigoríso (viit. lui parigoró). DOOM
parigorisí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parigorisésc, imperf. 3 sg. parigoriseá; conj. prez. 3 să parigoriseáscă
parigorisiți
PARIGORISÍ, parigorisesc, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A mângâia, a consola; a distra. – Din ngr. parigoríso (viit. lui parigoró). DOOM
parigorisí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parigorisésc, imperf. 3 sg. parigoriseá; conj. prez. 3 să parigoriseáscă
parii
PAR2, -Ă, pari, -e, adj. (Despre numere întregi, puteri etc.) Divizibil cu numărul doi. – Din lat. par. DOOM
par1 adj. m., pl. pari; f. páră, pl. páre
parii
PAR1, pari, s. m. 1. Bucată de lemn rotundă, lungă și (relativ) groasă, de obicei ascuțită, folosită mai ales ca element de susținere, de fixare etc. în diferite construcții sau ca pârghie, ca ciomag etc. ◊ Loc. adv. Cu parul = cu forța, silit. ◊ Expr. A-i da (cuiva) cu parul în cap = a bate foarte tare (pe cineva); p. ext. a împiedica (pe cineva) să promoveze, să acționeze etc. Parcă mi-a (sau ți-a, i-a etc.) dat cu parul în cap, se spune când cineva a primit pe neașteptate o veste neplăcută. A (i) se apropia funia de par = a) a fi bătrân, aproape de moarte; b) a se apropia un anumit termen (pentru îndeplinirea presantă a ceva); a se apropia deznodământul. 2. Cracă groasă de copac. ◊ Par de oale = prepeleac (pentru vase, oale). – Lat. palus. DOOM
par2 s. m., pl. pari
pariind
PÁRIA1, paria, s. m. 1. (În India, în concepția brahmanilor) Persoană care se află în afara castelor și care este lipsită de orice drepturi; p. ext. grup social din care face parte o astfel de persoană. 2. Fig. Persoană sau colectivitate urgisită, disprețuită, căreia nu i se recunoaște niciun drept. [Pr.: -ri-a] – Din fr., it. paria. DOOM
pariá2 (-ri-a) vb., ind. prez. 3 pariáză, 1 pl. pariém (-ri-em); conj. prez. 3 să pariéze; ger. pariínd (-ri-ind)
parilor
PAR2, -Ă, pari, -e, adj. (Despre numere întregi, puteri etc.) Divizibil cu numărul doi. – Din lat. par. DOOM
par1 adj. m., pl. pari; f. páră, pl. páre
parilor
PAR1, pari, s. m. 1. Bucată de lemn rotundă, lungă și (relativ) groasă, de obicei ascuțită, folosită mai ales ca element de susținere, de fixare etc. în diferite construcții sau ca pârghie, ca ciomag etc. ◊ Loc. adv. Cu parul = cu forța, silit. ◊ Expr. A-i da (cuiva) cu parul în cap = a bate foarte tare (pe cineva); p. ext. a împiedica (pe cineva) să promoveze, să acționeze etc. Parcă mi-a (sau ți-a, i-a etc.) dat cu parul în cap, se spune când cineva a primit pe neașteptate o veste neplăcută. A (i) se apropia funia de par = a) a fi bătrân, aproape de moarte; b) a se apropia un anumit termen (pentru îndeplinirea presantă a ceva); a se apropia deznodământul. 2. Cracă groasă de copac. ◊ Par de oale = prepeleac (pentru vase, oale). – Lat. palus. DOOM
par2 s. m., pl. pari
parimia
PARIMÍE, parimii, s. f. 1. (Înv.) Proverb; maximă; pildă, învățătură. 2. Parimiar. [Var.: paremíe s. f.] – Din ngr. parimía. DOOM
!parimíe (înv.) s. f., art. parimía, g.-d. art. parimíei; pl. parimíi, art. parimíile
parimiar
PARIMIÁR, parimiare, s. n. Carte bisericească în care sunt cuprinse (fragmente din) proverbele lui Solomon și alte fragmente cu învățături din Vechiul Testament; parimie (2). [Pr.: -mi-ar. – Var.: paremiár s. n.] – Parimie + suf. -ar. DOOM
!parimiár (-mi-ar) s. n., pl. parimiáre
parimiare
PARIMIÁR, parimiare, s. n. Carte bisericească în care sunt cuprinse (fragmente din) proverbele lui Solomon și alte fragmente cu învățături din Vechiul Testament; parimie (2). [Pr.: -mi-ar. – Var.: paremiár s. n.] – Parimie + suf. -ar. DOOM
!parimiár (-mi-ar) s. n., pl. parimiáre
parimiarele
PARIMIÁR, parimiare, s. n. Carte bisericească în care sunt cuprinse (fragmente din) proverbele lui Solomon și alte fragmente cu învățături din Vechiul Testament; parimie (2). [Pr.: -mi-ar. – Var.: paremiár s. n.] – Parimie + suf. -ar. DOOM
!parimiár (-mi-ar) s. n., pl. parimiáre
parimiarelor
PARIMIÁR, parimiare, s. n. Carte bisericească în care sunt cuprinse (fragmente din) proverbele lui Solomon și alte fragmente cu învățături din Vechiul Testament; parimie (2). [Pr.: -mi-ar. – Var.: paremiár s. n.] – Parimie + suf. -ar. DOOM
!parimiár (-mi-ar) s. n., pl. parimiáre
parimiarul
PARIMIÁR, parimiare, s. n. Carte bisericească în care sunt cuprinse (fragmente din) proverbele lui Solomon și alte fragmente cu învățături din Vechiul Testament; parimie (2). [Pr.: -mi-ar. – Var.: paremiár s. n.] – Parimie + suf. -ar. DOOM
!parimiár (-mi-ar) s. n., pl. parimiáre
parimiarului
PARIMIÁR, parimiare, s. n. Carte bisericească în care sunt cuprinse (fragmente din) proverbele lui Solomon și alte fragmente cu învățături din Vechiul Testament; parimie (2). [Pr.: -mi-ar. – Var.: paremiár s. n.] – Parimie + suf. -ar. DOOM
!parimiár (-mi-ar) s. n., pl. parimiáre
parimie
PARIMÍE, parimii, s. f. 1. (Înv.) Proverb; maximă; pildă, învățătură. 2. Parimiar. [Var.: paremíe s. f.] – Din ngr. parimía. DOOM
!parimíe (înv.) s. f., art. parimía, g.-d. art. parimíei; pl. parimíi, art. parimíile
parimiei
PARIMÍE, parimii, s. f. 1. (Înv.) Proverb; maximă; pildă, învățătură. 2. Parimiar. [Var.: paremíe s. f.] – Din ngr. parimía. DOOM
!parimíe (înv.) s. f., art. parimía, g.-d. art. parimíei; pl. parimíi, art. parimíile
parimii
PARIMÍE, parimii, s. f. 1. (Înv.) Proverb; maximă; pildă, învățătură. 2. Parimiar. [Var.: paremíe s. f.] – Din ngr. parimía. DOOM
!parimíe (înv.) s. f., art. parimía, g.-d. art. parimíei; pl. parimíi, art. parimíile
parimiile
PARIMÍE, parimii, s. f. 1. (Înv.) Proverb; maximă; pildă, învățătură. 2. Parimiar. [Var.: paremíe s. f.] – Din ngr. parimía. DOOM
!parimíe (înv.) s. f., art. parimía, g.-d. art. parimíei; pl. parimíi, art. parimíile
parimiilor
PARIMÍE, parimii, s. f. 1. (Înv.) Proverb; maximă; pildă, învățătură. 2. Parimiar. [Var.: paremíe s. f.] – Din ngr. parimía. DOOM
!parimíe (înv.) s. f., art. parimía, g.-d. art. parimíei; pl. parimíi, art. parimíile
parinc
PĂRẤNG s. m. (Reg.) Numele a două plante erbacee din familia gramineelor: a) dughie; b) mei. [Var.: parínc, paríng, parấng s. m.] – Lat. panicum. DOOM
părấng (plantă) s. m.
paring
PĂRẤNG s. m. (Reg.) Numele a două plante erbacee din familia gramineelor: a) dughie; b) mei. [Var.: parínc, paríng, parấng s. m.] – Lat. panicum. DOOM
părấng (plantă) s. m.
parior
PARIÓR, pariori, s. m. (Rar) Persoană care pariază. [Pr.: -ri-or] – Din fr. parieur. DOOM
*pariór (rar) (-ri-or) s. m., pl. parióri
pariori
PARIÓR, pariori, s. m. (Rar) Persoană care pariază. [Pr.: -ri-or] – Din fr. parieur. DOOM
*pariór (rar) (-ri-or) s. m., pl. parióri
pariorii
PARIÓR, pariori, s. m. (Rar) Persoană care pariază. [Pr.: -ri-or] – Din fr. parieur. DOOM
*pariór (rar) (-ri-or) s. m., pl. parióri
pariorilor
PARIÓR, pariori, s. m. (Rar) Persoană care pariază. [Pr.: -ri-or] – Din fr. parieur. DOOM
*pariór (rar) (-ri-or) s. m., pl. parióri
pariorul
PARIÓR, pariori, s. m. (Rar) Persoană care pariază. [Pr.: -ri-or] – Din fr. parieur. DOOM
*pariór (rar) (-ri-or) s. m., pl. parióri
pariorului
PARIÓR, pariori, s. m. (Rar) Persoană care pariază. [Pr.: -ri-or] – Din fr. parieur. DOOM
*pariór (rar) (-ri-or) s. m., pl. parióri
parip
PARÍP, paripi, s. m. (Reg.) Cal tânăr, sprinten și frumos (pentru călărie). – Din magh. paripa.
paripenat
PARIPENÁT, -Ă, paripenați, -te, adj. (Despre frunze compuse) Cu un număr pereche de foliole dispuse în formă de pană1. – Din fr. paripenné. DOOM
paripenát adj. m., pl. paripenáți; f. paripenátă, pl. paripenáte
paripenata
PARIPENÁT, -Ă, paripenați, -te, adj. (Despre frunze compuse) Cu un număr pereche de foliole dispuse în formă de pană1. – Din fr. paripenné. DOOM
paripenát adj. m., pl. paripenáți; f. paripenátă, pl. paripenáte
paripenate
PARIPENÁT, -Ă, paripenați, -te, adj. (Despre frunze compuse) Cu un număr pereche de foliole dispuse în formă de pană1. – Din fr. paripenné. DOOM
paripenát adj. m., pl. paripenáți; f. paripenátă, pl. paripenáte
paripenatei
PARIPENÁT, -Ă, paripenați, -te, adj. (Despre frunze compuse) Cu un număr pereche de foliole dispuse în formă de pană1. – Din fr. paripenné. DOOM
paripenát adj. m., pl. paripenáți; f. paripenátă, pl. paripenáte
paripenatele
PARIPENÁT, -Ă, paripenați, -te, adj. (Despre frunze compuse) Cu un număr pereche de foliole dispuse în formă de pană1. – Din fr. paripenné. DOOM
paripenát adj. m., pl. paripenáți; f. paripenátă, pl. paripenáte
paripenatelor
PARIPENÁT, -Ă, paripenați, -te, adj. (Despre frunze compuse) Cu un număr pereche de foliole dispuse în formă de pană1. – Din fr. paripenné. DOOM
paripenát adj. m., pl. paripenáți; f. paripenátă, pl. paripenáte
paripenatul
PARIPENÁT, -Ă, paripenați, -te, adj. (Despre frunze compuse) Cu un număr pereche de foliole dispuse în formă de pană1. – Din fr. paripenné. DOOM
paripenát adj. m., pl. paripenáți; f. paripenátă, pl. paripenáte
paripenatului
PARIPENÁT, -Ă, paripenați, -te, adj. (Despre frunze compuse) Cu un număr pereche de foliole dispuse în formă de pană1. – Din fr. paripenné. DOOM
paripenát adj. m., pl. paripenáți; f. paripenátă, pl. paripenáte
paripenați
PARIPENÁT, -Ă, paripenați, -te, adj. (Despre frunze compuse) Cu un număr pereche de foliole dispuse în formă de pană1. – Din fr. paripenné. DOOM
paripenát adj. m., pl. paripenáți; f. paripenátă, pl. paripenáte
paripenații
PARIPENÁT, -Ă, paripenați, -te, adj. (Despre frunze compuse) Cu un număr pereche de foliole dispuse în formă de pană1. – Din fr. paripenné. DOOM
paripenát adj. m., pl. paripenáți; f. paripenátă, pl. paripenáte
paripenaților
PARIPENÁT, -Ă, paripenați, -te, adj. (Despre frunze compuse) Cu un număr pereche de foliole dispuse în formă de pană1. – Din fr. paripenné. DOOM
paripenát adj. m., pl. paripenáți; f. paripenátă, pl. paripenáte
paris
DALÁC s. n., s. m. 1. S. n. (Med.) Antrax. 2. S. m. Plantă erbacee otrăvitoare din familia liliaceelor, cu tulpina dreaptă, terminată cu o unică floare verzuie și cu fructul o boabă neagră-albăstrie de mărimea unui bob de mazăre; frunzele acestei plante sunt întrebuințate în popor pentru vindecarea dalacului (1) (Paris quadrifolia). – Din tc. dalak „splină”.
paris
Paris, cel mai mic dintre fiii lui Priamus și ai Hecubei. Înainte de nașterea sa, Hecuba visase că viitorul ei copil va atrage pieirea Troiei. Cînd Paris vine pe lume, Priamus dă poruncă să fie ucis dar, într-ascuns, Hecuba, făcîndu-i-se milă de el, îi cruță viața și-l abandonează pe muntele Ida. Crescut în sălbăticie de niște păstori, Paris, care între timp atinsese vîrsta bărbăției, revine în cele din urmă în cetatea Troiei, unde este recunoscut, cu multă bucurie, de către părinții săi. Un episod celebru este cel al judecății lui Paris, fapt care avea să ducă la izbucnirea războiului troian. La nunta lui Thetis cu Peleus au fost poftiți toți zeii Olympului, cu excepția unei singure zeițe, Eris – zeița vrajbei. Ca să se răzbune, cînd petrecerea era în toi, ea a aruncat în mijlocul nuntașilor un măr pe care stătea scris „celei mai frumoase”. Aceste cuvinte aveau să constituie un motiv de vrajbă între trei zeițe: Pallas Athena, Hera și Aphrodite. Cel sortit să le facă dreptate este Paris. El este muritorul ales de zei să hotărască. Zeițele se grăbesc fiecare în parte să-i făgăduiască un dar în schimbul mărului dorit, pe care Paris, în cele din urmă, îl dăruiește însă Aphroditei (v. și Aphrodite). Zeița la rîndul ei înțelege să-și țină făgăduiala făcută, anume să i-o dea de soție lui Paris pe cea mai frumoasă dintre femei. Or, cea care le întrecea în frumusețe pe toate celelalte muritoare este Helena, fiica lui Tyndareus și soția lui Menelaus, regele Spartei. Cu ajutorul Aphroditei, Paris reușește s-o răpească pe Helena în lipsa soțului ei și s-o ducă cu el la Troia. Răpirea Helenei de către Paris a constituit motivul izbucnirii războiului troian. În ajutorul soțului abandonat sar toate căpeteniile grecilor. Comanda tuturor o preia Agamemnon care, în fruntea unei flote puternice, se îndreaptă spre Troia. Războiul durează zece ani, în care timp sorții izbînzii sînt îndoielnici. În cursul luptelor Paris se bate la început singur cu Menelaus, dar e înfrînt și scapă numai datorită Aphroditei, care-i vine într-ajutor. Mai tîrziu el revine, la chemarea lui Hector, în primele rînduri și-i rănește pe rînd pe Diomedes, pe Machaon și pe Eurypylus. În sfîrșit, îl ucide pe Achilles, ochindu-l cu o săgeată în călcîi, singurul loc unde eroul era vulnerabil. În cele din urmă, Paris cade lovit însă și el de o săgeată înveninată a lui Philoctetes. Înainte de a muri, el o imploră pe fosta sa soție, nimfa Oenone (v. și Oenone), pe care o părăsise de dragul Helenei, să-i vindece rana. La început aceasta șovăie și cînd se hotărăște s-o facă, ajutorul ei vine prea tîrziu, căci Paris se stinge răpus de veninul ucigător. DOOM
!vérde-de-París (substanță) s. n.
parisilab
PARISILÁB, -Ă, parisilabi, -e, adj. (Rar) Parisilabic. – Din parisilabic (derivat regresiv).
parisilabic
PARISILÁBIC, -Ă, parisilabici, -ce, adj. (Despre substantive sau adjective) A cărui temă păstrează același număr de silabe în cursul declinării (în formele cazuale fundamentale). – Din fr. parisyllabique. DOOM
parisilábic adj. m., pl. parisilábici; f. parisilábică, pl. parisilábice
parisilabica
PARISILÁBIC, -Ă, parisilabici, -ce, adj. (Despre substantive sau adjective) A cărui temă păstrează același număr de silabe în cursul declinării (în formele cazuale fundamentale). – Din fr. parisyllabique. DOOM
parisilábic adj. m., pl. parisilábici; f. parisilábică, pl. parisilábice
parisilabice
PARISILÁBIC, -Ă, parisilabici, -ce, adj. (Despre substantive sau adjective) A cărui temă păstrează același număr de silabe în cursul declinării (în formele cazuale fundamentale). – Din fr. parisyllabique. DOOM
parisilábic adj. m., pl. parisilábici; f. parisilábică, pl. parisilábice
parisilabicei
PARISILÁBIC, -Ă, parisilabici, -ce, adj. (Despre substantive sau adjective) A cărui temă păstrează același număr de silabe în cursul declinării (în formele cazuale fundamentale). – Din fr. parisyllabique. DOOM
parisilábic adj. m., pl. parisilábici; f. parisilábică, pl. parisilábice
parisilabicele
PARISILÁBIC, -Ă, parisilabici, -ce, adj. (Despre substantive sau adjective) A cărui temă păstrează același număr de silabe în cursul declinării (în formele cazuale fundamentale). – Din fr. parisyllabique. DOOM
parisilábic adj. m., pl. parisilábici; f. parisilábică, pl. parisilábice
parisilabicelor
PARISILÁBIC, -Ă, parisilabici, -ce, adj. (Despre substantive sau adjective) A cărui temă păstrează același număr de silabe în cursul declinării (în formele cazuale fundamentale). – Din fr. parisyllabique. DOOM
parisilábic adj. m., pl. parisilábici; f. parisilábică, pl. parisilábice
parisilabici
PARISILÁBIC, -Ă, parisilabici, -ce, adj. (Despre substantive sau adjective) A cărui temă păstrează același număr de silabe în cursul declinării (în formele cazuale fundamentale). – Din fr. parisyllabique. DOOM
parisilábic adj. m., pl. parisilábici; f. parisilábică, pl. parisilábice
parisilabicii
PARISILÁBIC, -Ă, parisilabici, -ce, adj. (Despre substantive sau adjective) A cărui temă păstrează același număr de silabe în cursul declinării (în formele cazuale fundamentale). – Din fr. parisyllabique. DOOM
parisilábic adj. m., pl. parisilábici; f. parisilábică, pl. parisilábice
parisilabicilor
PARISILÁBIC, -Ă, parisilabici, -ce, adj. (Despre substantive sau adjective) A cărui temă păstrează același număr de silabe în cursul declinării (în formele cazuale fundamentale). – Din fr. parisyllabique. DOOM
parisilábic adj. m., pl. parisilábici; f. parisilábică, pl. parisilábice
parisilabicul
PARISILÁBIC, -Ă, parisilabici, -ce, adj. (Despre substantive sau adjective) A cărui temă păstrează același număr de silabe în cursul declinării (în formele cazuale fundamentale). – Din fr. parisyllabique. DOOM
parisilábic adj. m., pl. parisilábici; f. parisilábică, pl. parisilábice
parisilabicului
PARISILÁBIC, -Ă, parisilabici, -ce, adj. (Despre substantive sau adjective) A cărui temă păstrează același număr de silabe în cursul declinării (în formele cazuale fundamentale). – Din fr. parisyllabique. DOOM
parisilábic adj. m., pl. parisilábici; f. parisilábică, pl. parisilábice
paritate
PARITÁTE, parități, s. f. 1. Egalitate numerică. ♦ (Mat.) Proprietate a unui număr întreg de a fi divizibil cu doi. 2. Egalitate valorică, echivalență în valoare. ◊ Paritate monetară = raport de echivalență între unitățile bănești a două țări, în funcție de conținutul (greutatea) lor de metal pur de același fel (aur sau argint) sau de puterea de cumpărare. Paritate valutară = raport de echivalență între diferite valute, pe baza conținutului lor în aur, stabilit prin lege. – Din fr. parité, lat. paritas, -atis. DOOM
paritáte s. f., g.-d. art. paritắții; pl. paritắți
paritatea
PARITÁTE, parități, s. f. 1. Egalitate numerică. ♦ (Mat.) Proprietate a unui număr întreg de a fi divizibil cu doi. 2. Egalitate valorică, echivalență în valoare. ◊ Paritate monetară = raport de echivalență între unitățile bănești a două țări, în funcție de conținutul (greutatea) lor de metal pur de același fel (aur sau argint) sau de puterea de cumpărare. Paritate valutară = raport de echivalență între diferite valute, pe baza conținutului lor în aur, stabilit prin lege. – Din fr. parité, lat. paritas, -atis. DOOM
paritáte s. f., g.-d. art. paritắții; pl. paritắți
parități
PARITÁTE, parități, s. f. 1. Egalitate numerică. ♦ (Mat.) Proprietate a unui număr întreg de a fi divizibil cu doi. 2. Egalitate valorică, echivalență în valoare. ◊ Paritate monetară = raport de echivalență între unitățile bănești a două țări, în funcție de conținutul (greutatea) lor de metal pur de același fel (aur sau argint) sau de puterea de cumpărare. Paritate valutară = raport de echivalență între diferite valute, pe baza conținutului lor în aur, stabilit prin lege. – Din fr. parité, lat. paritas, -atis. DOOM
paritáte s. f., g.-d. art. paritắții; pl. paritắți
parității
PARITÁTE, parități, s. f. 1. Egalitate numerică. ♦ (Mat.) Proprietate a unui număr întreg de a fi divizibil cu doi. 2. Egalitate valorică, echivalență în valoare. ◊ Paritate monetară = raport de echivalență între unitățile bănești a două țări, în funcție de conținutul (greutatea) lor de metal pur de același fel (aur sau argint) sau de puterea de cumpărare. Paritate valutară = raport de echivalență între diferite valute, pe baza conținutului lor în aur, stabilit prin lege. – Din fr. parité, lat. paritas, -atis. DOOM
paritáte s. f., g.-d. art. paritắții; pl. paritắți
paritățile
PARITÁTE, parități, s. f. 1. Egalitate numerică. ♦ (Mat.) Proprietate a unui număr întreg de a fi divizibil cu doi. 2. Egalitate valorică, echivalență în valoare. ◊ Paritate monetară = raport de echivalență între unitățile bănești a două țări, în funcție de conținutul (greutatea) lor de metal pur de același fel (aur sau argint) sau de puterea de cumpărare. Paritate valutară = raport de echivalență între diferite valute, pe baza conținutului lor în aur, stabilit prin lege. – Din fr. parité, lat. paritas, -atis. DOOM
paritáte s. f., g.-d. art. paritắții; pl. paritắți
parităților
PARITÁTE, parități, s. f. 1. Egalitate numerică. ♦ (Mat.) Proprietate a unui număr întreg de a fi divizibil cu doi. 2. Egalitate valorică, echivalență în valoare. ◊ Paritate monetară = raport de echivalență între unitățile bănești a două țări, în funcție de conținutul (greutatea) lor de metal pur de același fel (aur sau argint) sau de puterea de cumpărare. Paritate valutară = raport de echivalență între diferite valute, pe baza conținutului lor în aur, stabilit prin lege. – Din fr. parité, lat. paritas, -atis. DOOM
paritáte s. f., g.-d. art. paritắții; pl. paritắți
pariu
PARÍU, pariuri, s. n. 1. Convenție prin care fiecare dintre persoanele care susțin lucruri contrare într-o dispută se obligă să ofere o compensație materială celui care se va dovedi că are dreptate; rămășag, prinsoare. 2. Joc de noroc, în special la cursele de cai, constând dintr-o miză care dă dreptul participantului câștigător la o cotă din totalul sumelor mizate de cei care au pierdut. – Din fr. pari. DOOM
paríu s. n., art. paríul; pl. paríuri
pariul
PARÍU, pariuri, s. n. 1. Convenție prin care fiecare dintre persoanele care susțin lucruri contrare într-o dispută se obligă să ofere o compensație materială celui care se va dovedi că are dreptate; rămășag, prinsoare. 2. Joc de noroc, în special la cursele de cai, constând dintr-o miză care dă dreptul participantului câștigător la o cotă din totalul sumelor mizate de cei care au pierdut. – Din fr. pari. DOOM
paríu s. n., art. paríul; pl. paríuri
pariului
PARÍU, pariuri, s. n. 1. Convenție prin care fiecare dintre persoanele care susțin lucruri contrare într-o dispută se obligă să ofere o compensație materială celui care se va dovedi că are dreptate; rămășag, prinsoare. 2. Joc de noroc, în special la cursele de cai, constând dintr-o miză care dă dreptul participantului câștigător la o cotă din totalul sumelor mizate de cei care au pierdut. – Din fr. pari. DOOM
paríu s. n., art. paríul; pl. paríuri
pariuri
PARÍU, pariuri, s. n. 1. Convenție prin care fiecare dintre persoanele care susțin lucruri contrare într-o dispută se obligă să ofere o compensație materială celui care se va dovedi că are dreptate; rămășag, prinsoare. 2. Joc de noroc, în special la cursele de cai, constând dintr-o miză care dă dreptul participantului câștigător la o cotă din totalul sumelor mizate de cei care au pierdut. – Din fr. pari. DOOM
paríu s. n., art. paríul; pl. paríuri
pariurile
PARÍU, pariuri, s. n. 1. Convenție prin care fiecare dintre persoanele care susțin lucruri contrare într-o dispută se obligă să ofere o compensație materială celui care se va dovedi că are dreptate; rămășag, prinsoare. 2. Joc de noroc, în special la cursele de cai, constând dintr-o miză care dă dreptul participantului câștigător la o cotă din totalul sumelor mizate de cei care au pierdut. – Din fr. pari. DOOM
paríu s. n., art. paríul; pl. paríuri
pariurilor
PARÍU, pariuri, s. n. 1. Convenție prin care fiecare dintre persoanele care susțin lucruri contrare într-o dispută se obligă să ofere o compensație materială celui care se va dovedi că are dreptate; rămășag, prinsoare. 2. Joc de noroc, în special la cursele de cai, constând dintr-o miză care dă dreptul participantului câștigător la o cotă din totalul sumelor mizate de cei care au pierdut. – Din fr. pari. DOOM
paríu s. n., art. paríul; pl. paríuri
parizer
PARÍZER s. n. Sortiment de mezel proaspăt preparat din carne tocată de vită (mai ales plămâni) și din slănină tocată, afumate la cald și apoi fierte. – Din germ. Pariser. DOOM
parízer s. n.
parizerul
PARÍZER s. n. Sortiment de mezel proaspăt preparat din carne tocată de vită (mai ales plămâni) și din slănină tocată, afumate la cald și apoi fierte. – Din germ. Pariser. DOOM
parízer s. n.
parizerului
PARÍZER s. n. Sortiment de mezel proaspăt preparat din carne tocată de vită (mai ales plămâni) și din slănină tocată, afumate la cald și apoi fierte. – Din germ. Pariser. DOOM
parízer s. n.
parizian
PARIZIÁN, -Ă, parizieni, -e, s. m. și f. adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Paris. 2. Adj. Care aparține Parisului sau parizienilor (1), privitor la Paris ori la parizieni. [Pr.: -zi-an] – Din fr. parisien. DOOM
pariziáncă (-zi-an-) s. f., g.-d. art. pariziéncei (-zi-en-); pl. pariziénce
parizian
PARIZIÁN, -Ă, parizieni, -e, s. m. și f. adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Paris. 2. Adj. Care aparține Parisului sau parizienilor (1), privitor la Paris ori la parizieni. [Pr.: -zi-an] – Din fr. parisien. DOOM
pariziáncă (-zi-an-) s. f., g.-d. art. pariziéncei (-zi-en-); pl. pariziénce
pariziana
PARIZIÁN, -Ă, parizieni, -e, s. m. și f. adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Paris. 2. Adj. Care aparține Parisului sau parizienilor (1), privitor la Paris ori la parizieni. [Pr.: -zi-an] – Din fr. parisien. DOOM
pariziáncă (-zi-an-) s. f., g.-d. art. pariziéncei (-zi-en-); pl. pariziénce
parizianca
PARIZIÁN, -Ă, parizieni, -e, s. m. și f. adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Paris. 2. Adj. Care aparține Parisului sau parizienilor (1), privitor la Paris ori la parizieni. [Pr.: -zi-an] – Din fr. parisien. DOOM
pariziáncă (-zi-an-) s. f., g.-d. art. pariziéncei (-zi-en-); pl. pariziénce
parizianco
PARIZIÁN, -Ă, parizieni, -e, s. m. și f. adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Paris. 2. Adj. Care aparține Parisului sau parizienilor (1), privitor la Paris ori la parizieni. [Pr.: -zi-an] – Din fr. parisien. DOOM
pariziáncă (-zi-an-) s. f., g.-d. art. pariziéncei (-zi-en-); pl. pariziénce
parizianism
PARIZIANÍSM s.n. (Rar) Atitudine, fel de a fi, de a vorbi propriu parizienilor. [Pron. -zi-a-. / < fr. parisianisme].
parizianismul
PARIZIANÍSM s.n. (Rar) Atitudine, fel de a fi, de a vorbi propriu parizienilor. [Pron. -zi-a-. / < fr. parisianisme].
parizianismului
PARIZIANÍSM s.n. (Rar) Atitudine, fel de a fi, de a vorbi propriu parizienilor. [Pron. -zi-a-. / < fr. parisianisme].
parizianiza
PARIZIANIZÁ vb. I. tr. (Rar) A da caracter, aspect parizian. [Pron. -zi-a-. / < fr. parisianiser].
parizianizai
PARIZIANIZÁ vb. I. tr. (Rar) A da caracter, aspect parizian. [Pron. -zi-a-. / < fr. parisianiser].
parizianizam
PARIZIANIZÁ vb. I. tr. (Rar) A da caracter, aspect parizian. [Pron. -zi-a-. / < fr. parisianiser].
parizianizare
PARIZIANIZÁ vb. I. tr. (Rar) A da caracter, aspect parizian. [Pron. -zi-a-. / < fr. parisianiser].
parizianizare
PARIZIANIZÁ vb. I. tr. (Rar) A da caracter, aspect parizian. [Pron. -zi-a-. / < fr. parisianiser].
parizianizară
PARIZIANIZÁ vb. I. tr. (Rar) A da caracter, aspect parizian. [Pron. -zi-a-. / < fr. parisianiser].
parizianizarăm
PARIZIANIZÁ vb. I. tr. (Rar) A da caracter, aspect parizian. [Pron. -zi-a-. / < fr. parisianiser].
parizianizarăți
PARIZIANIZÁ vb. I. tr. (Rar) A da caracter, aspect parizian. [Pron. -zi-a-. / < fr. parisianiser].
parizianizase
PARIZIANIZÁ vb. I. tr. (Rar) A da caracter, aspect parizian. [Pron. -zi-a-. / < fr. parisianiser].
parizianizasem
PARIZIANIZÁ vb. I. tr. (Rar) A da caracter, aspect parizian. [Pron. -zi-a-. / < fr. parisianiser].
parizianizaseră
PARIZIANIZÁ vb. I. tr. (Rar) A da caracter, aspect parizian. [Pron. -zi-a-. / < fr. parisianiser].
parizianizaserăm
PARIZIANIZÁ vb. I. tr. (Rar) A da caracter, aspect parizian. [Pron. -zi-a-. / < fr. parisianiser].
parizianizaserăți
PARIZIANIZÁ vb. I. tr. (Rar) A da caracter, aspect parizian. [Pron. -zi-a-. / < fr. parisianiser].
parizianizaseși
PARIZIANIZÁ vb. I. tr. (Rar) A da caracter, aspect parizian. [Pron. -zi-a-. / < fr. parisianiser].
parizianizaseți
PARIZIANIZÁ vb. I. tr. (Rar) A da caracter, aspect parizian. [Pron. -zi-a-. / < fr. parisianiser].
parizianizat
PARIZIANIZÁ vb. I. tr. (Rar) A da caracter, aspect parizian. [Pron. -zi-a-. / < fr. parisianiser].
parizianizat
PARIZIANIZÁ vb. I. tr. (Rar) A da caracter, aspect parizian. [Pron. -zi-a-. / < fr. parisianiser].
parizianizau
PARIZIANIZÁ vb. I. tr. (Rar) A da caracter, aspect parizian. [Pron. -zi-a-. / < fr. parisianiser].
parizianizași
PARIZIANIZÁ vb. I. tr. (Rar) A da caracter, aspect parizian. [Pron. -zi-a-. / < fr. parisianiser].
parizianizați
PARIZIANIZÁ vb. I. tr. (Rar) A da caracter, aspect parizian. [Pron. -zi-a-. / < fr. parisianiser].
parizianizează
PARIZIANIZÁ vb. I. tr. (Rar) A da caracter, aspect parizian. [Pron. -zi-a-. / < fr. parisianiser].
parizianizez
PARIZIANIZÁ vb. I. tr. (Rar) A da caracter, aspect parizian. [Pron. -zi-a-. / < fr. parisianiser].
parizianizeze
PARIZIANIZÁ vb. I. tr. (Rar) A da caracter, aspect parizian. [Pron. -zi-a-. / < fr. parisianiser].
parizianizezi
PARIZIANIZÁ vb. I. tr. (Rar) A da caracter, aspect parizian. [Pron. -zi-a-. / < fr. parisianiser].
parizianizând
PARIZIANIZÁ vb. I. tr. (Rar) A da caracter, aspect parizian. [Pron. -zi-a-. / < fr. parisianiser].
parizianizînd
PARIZIANIZÁ vb. I. tr. (Rar) A da caracter, aspect parizian. [Pron. -zi-a-. / < fr. parisianiser].
pariziano
PARIZIÁN, -Ă, parizieni, -e, s. m. și f. adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Paris. 2. Adj. Care aparține Parisului sau parizienilor (1), privitor la Paris ori la parizieni. [Pr.: -zi-an] – Din fr. parisien. DOOM
pariziáncă (-zi-an-) s. f., g.-d. art. pariziéncei (-zi-en-); pl. pariziénce
parizianul
PARIZIÁN, -Ă, parizieni, -e, s. m. și f. adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Paris. 2. Adj. Care aparține Parisului sau parizienilor (1), privitor la Paris ori la parizieni. [Pr.: -zi-an] – Din fr. parisien. DOOM
pariziáncă (-zi-an-) s. f., g.-d. art. pariziéncei (-zi-en-); pl. pariziénce
parizianul
PARIZIÁN, -Ă, parizieni, -e, s. m. și f. adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Paris. 2. Adj. Care aparține Parisului sau parizienilor (1), privitor la Paris ori la parizieni. [Pr.: -zi-an] – Din fr. parisien. DOOM
pariziáncă (-zi-an-) s. f., g.-d. art. pariziéncei (-zi-en-); pl. pariziénce
parizianule
PARIZIÁN, -Ă, parizieni, -e, s. m. și f. adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Paris. 2. Adj. Care aparține Parisului sau parizienilor (1), privitor la Paris ori la parizieni. [Pr.: -zi-an] – Din fr. parisien. DOOM
pariziáncă (-zi-an-) s. f., g.-d. art. pariziéncei (-zi-en-); pl. pariziénce
parizianule
PARIZIÁN, -Ă, parizieni, -e, s. m. și f. adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Paris. 2. Adj. Care aparține Parisului sau parizienilor (1), privitor la Paris ori la parizieni. [Pr.: -zi-an] – Din fr. parisien. DOOM
pariziáncă (-zi-an-) s. f., g.-d. art. pariziéncei (-zi-en-); pl. pariziénce
parizianului
PARIZIÁN, -Ă, parizieni, -e, s. m. și f. adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Paris. 2. Adj. Care aparține Parisului sau parizienilor (1), privitor la Paris ori la parizieni. [Pr.: -zi-an] – Din fr. parisien. DOOM
pariziáncă (-zi-an-) s. f., g.-d. art. pariziéncei (-zi-en-); pl. pariziénce
parizianului
PARIZIÁN, -Ă, parizieni, -e, s. m. și f. adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Paris. 2. Adj. Care aparține Parisului sau parizienilor (1), privitor la Paris ori la parizieni. [Pr.: -zi-an] – Din fr. parisien. DOOM
pariziáncă (-zi-an-) s. f., g.-d. art. pariziéncei (-zi-en-); pl. pariziénce
pariziană
PARIZIÁN, -Ă, parizieni, -e, s. m. și f. adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Paris. 2. Adj. Care aparține Parisului sau parizienilor (1), privitor la Paris ori la parizieni. [Pr.: -zi-an] – Din fr. parisien. DOOM
pariziáncă (-zi-an-) s. f., g.-d. art. pariziéncei (-zi-en-); pl. pariziénce
parizience
PARIZIÁN, -Ă, parizieni, -e, s. m. și f. adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Paris. 2. Adj. Care aparține Parisului sau parizienilor (1), privitor la Paris ori la parizieni. [Pr.: -zi-an] – Din fr. parisien. DOOM
pariziáncă (-zi-an-) s. f., g.-d. art. pariziéncei (-zi-en-); pl. pariziénce
pariziencei
PARIZIÁN, -Ă, parizieni, -e, s. m. și f. adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Paris. 2. Adj. Care aparține Parisului sau parizienilor (1), privitor la Paris ori la parizieni. [Pr.: -zi-an] – Din fr. parisien. DOOM
pariziáncă (-zi-an-) s. f., g.-d. art. pariziéncei (-zi-en-); pl. pariziénce
pariziencele
PARIZIÁN, -Ă, parizieni, -e, s. m. și f. adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Paris. 2. Adj. Care aparține Parisului sau parizienilor (1), privitor la Paris ori la parizieni. [Pr.: -zi-an] – Din fr. parisien. DOOM
pariziáncă (-zi-an-) s. f., g.-d. art. pariziéncei (-zi-en-); pl. pariziénce
pariziencelor
PARIZIÁN, -Ă, parizieni, -e, s. m. și f. adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Paris. 2. Adj. Care aparține Parisului sau parizienilor (1), privitor la Paris ori la parizieni. [Pr.: -zi-an] – Din fr. parisien. DOOM
pariziáncă (-zi-an-) s. f., g.-d. art. pariziéncei (-zi-en-); pl. pariziénce
pariziene
PARIZIÁN, -Ă, parizieni, -e, s. m. și f. adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Paris. 2. Adj. Care aparține Parisului sau parizienilor (1), privitor la Paris ori la parizieni. [Pr.: -zi-an] – Din fr. parisien. DOOM
pariziáncă (-zi-an-) s. f., g.-d. art. pariziéncei (-zi-en-); pl. pariziénce
pariziene
PARIZIÁN, -Ă, parizieni, -e, s. m. și f. adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Paris. 2. Adj. Care aparține Parisului sau parizienilor (1), privitor la Paris ori la parizieni. [Pr.: -zi-an] – Din fr. parisien. DOOM
pariziáncă (-zi-an-) s. f., g.-d. art. pariziéncei (-zi-en-); pl. pariziénce
parizienei
PARIZIÁN, -Ă, parizieni, -e, s. m. și f. adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Paris. 2. Adj. Care aparține Parisului sau parizienilor (1), privitor la Paris ori la parizieni. [Pr.: -zi-an] – Din fr. parisien. DOOM
pariziáncă (-zi-an-) s. f., g.-d. art. pariziéncei (-zi-en-); pl. pariziénce
parizienele
PARIZIÁN, -Ă, parizieni, -e, s. m. și f. adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Paris. 2. Adj. Care aparține Parisului sau parizienilor (1), privitor la Paris ori la parizieni. [Pr.: -zi-an] – Din fr. parisien. DOOM
pariziáncă (-zi-an-) s. f., g.-d. art. pariziéncei (-zi-en-); pl. pariziénce
parizienelor
PARIZIÁN, -Ă, parizieni, -e, s. m. și f. adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Paris. 2. Adj. Care aparține Parisului sau parizienilor (1), privitor la Paris ori la parizieni. [Pr.: -zi-an] – Din fr. parisien. DOOM
pariziáncă (-zi-an-) s. f., g.-d. art. pariziéncei (-zi-en-); pl. pariziénce
parizienesc
PARIZIENÉSC, -EÁSCĂ, parizienești, adj. (Neobișnuit) Parizian1. Unele pălării sînt parizienești, nu glumă! încărcate de flori, ori garnisite cu cireșe, și scumpe foc. MACEDONSKI, O. III 38. – Pronunțat: -zi-e-.
parizieni
PARIZIÁN, -Ă, parizieni, -e, s. m. și f. adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Paris. 2. Adj. Care aparține Parisului sau parizienilor (1), privitor la Paris ori la parizieni. [Pr.: -zi-an] – Din fr. parisien. DOOM
pariziáncă (-zi-an-) s. f., g.-d. art. pariziéncei (-zi-en-); pl. pariziénce
parizieni
PARIZIÁN, -Ă, parizieni, -e, s. m. și f. adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Paris. 2. Adj. Care aparține Parisului sau parizienilor (1), privitor la Paris ori la parizieni. [Pr.: -zi-an] – Din fr. parisien. DOOM
pariziáncă (-zi-an-) s. f., g.-d. art. pariziéncei (-zi-en-); pl. pariziénce
parizienii
PARIZIÁN, -Ă, parizieni, -e, s. m. și f. adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Paris. 2. Adj. Care aparține Parisului sau parizienilor (1), privitor la Paris ori la parizieni. [Pr.: -zi-an] – Din fr. parisien. DOOM
pariziáncă (-zi-an-) s. f., g.-d. art. pariziéncei (-zi-en-); pl. pariziénce
parizienii
PARIZIÁN, -Ă, parizieni, -e, s. m. și f. adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Paris. 2. Adj. Care aparține Parisului sau parizienilor (1), privitor la Paris ori la parizieni. [Pr.: -zi-an] – Din fr. parisien. DOOM
pariziáncă (-zi-an-) s. f., g.-d. art. pariziéncei (-zi-en-); pl. pariziénce
parizienilor
PARIZIÁN, -Ă, parizieni, -e, s. m. și f. adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Paris. 2. Adj. Care aparține Parisului sau parizienilor (1), privitor la Paris ori la parizieni. [Pr.: -zi-an] – Din fr. parisien. DOOM
pariziáncă (-zi-an-) s. f., g.-d. art. pariziéncei (-zi-en-); pl. pariziénce
parizienilor
PARIZIÁN, -Ă, parizieni, -e, s. m. și f. adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Paris. 2. Adj. Care aparține Parisului sau parizienilor (1), privitor la Paris ori la parizieni. [Pr.: -zi-an] – Din fr. parisien. DOOM
pariziáncă (-zi-an-) s. f., g.-d. art. pariziéncei (-zi-en-); pl. pariziénce
parking
PARKING, parkinguri, s. n. Loc, teren special amenajat pentru staționarea autovehiculelor. [Scris și parching] – Din fr., engl. parking. DOOM
!párking (angl.) s. n., pl. párkinguri
parkinson
PARKINSÓN s. n. (Med.; și în sintagma boala lui Parkinson) Boală degenerativă a sistemului nervos central caracterizată prin tremurături cu caracter static ale membrelor și capului și prin rigiditate musculară. – Din fr. parkinson. DOOM
*Párkinson (engl.) (nume de persoană) s. propriu
parkinsonism
PARKINSONÍSM s. n. (Rar) Denumire generică pentru sindroame similare cu parkinsonul. – Din fr. parkinsonisme. DOOM
parkinsonísm (rar) s. n.
parkinsonismul
PARKINSONÍSM s. n. (Rar) Denumire generică pentru sindroame similare cu parkinsonul. – Din fr. parkinsonisme. DOOM
parkinsonísm (rar) s. n.
parkinsonismului
PARKINSONÍSM s. n. (Rar) Denumire generică pentru sindroame similare cu parkinsonul. – Din fr. parkinsonisme. DOOM
parkinsonísm (rar) s. n.
parkinsonul
PARKINSÓN s. n. (Med.; și în sintagma boala lui Parkinson) Boală degenerativă a sistemului nervos central caracterizată prin tremurături cu caracter static ale membrelor și capului și prin rigiditate musculară. – Din fr. parkinson. DOOM
*Párkinson (engl.) (nume de persoană) s. propriu
parkinsonului
PARKINSÓN s. n. (Med.; și în sintagma boala lui Parkinson) Boală degenerativă a sistemului nervos central caracterizată prin tremurături cu caracter static ale membrelor și capului și prin rigiditate musculară. – Din fr. parkinson. DOOM
*Párkinson (engl.) (nume de persoană) s. propriu
parlagii
PARLAGÍU, parlagii, s. m. (Înv.) Măcelar care taie vitele de consum la abator. – Din tc. parlaci. DOOM
parlagíu (înv.) s. m., art. parlagíul; pl. parlagíi, art. parlagíii (-gi-ii)
parlagiii
PARLAGÍU, parlagii, s. m. (Înv.) Măcelar care taie vitele de consum la abator. – Din tc. parlaci. DOOM
parlagíu (înv.) s. m., art. parlagíul; pl. parlagíi, art. parlagíii (-gi-ii)
parlagiilor
PARLAGÍU, parlagii, s. m. (Înv.) Măcelar care taie vitele de consum la abator. – Din tc. parlaci. DOOM
parlagíu (înv.) s. m., art. parlagíul; pl. parlagíi, art. parlagíii (-gi-ii)
parlagiu
PARLAGÍU, parlagii, s. m. (Înv.) Măcelar care taie vitele de consum la abator. – Din tc. parlaci. DOOM
parlagíu (înv.) s. m., art. parlagíul; pl. parlagíi, art. parlagíii (-gi-ii)
parlagiul
PARLAGÍU, parlagii, s. m. (Înv.) Măcelar care taie vitele de consum la abator. – Din tc. parlaci. DOOM
parlagíu (înv.) s. m., art. parlagíul; pl. parlagíi, art. parlagíii (-gi-ii)
parlagiului
PARLAGÍU, parlagii, s. m. (Înv.) Măcelar care taie vitele de consum la abator. – Din tc. parlaci. DOOM
parlagíu (înv.) s. m., art. parlagíul; pl. parlagíi, art. parlagíii (-gi-ii)
parlament
PARLAMÉNT, parlamente, s. n. Organ legislativ din unele țări, compus din una sau din două camere și constituit din reprezentanți ai diferitelor partide politice aleși, total sau parțial, prin votul cetățenilor; p. ext. sesiune, ședință de lucru în care se întrunește acest organ. ♦ Clădire în care au loc ședințele acestui organ. – Din fr. parlement. DOOM
parlamént s. n., pl. parlaménte (dar: Parlamentul României)
parlamenta
PARLAMENTÁ, parlamentez, vb. I. Intranz. A duce tratative cu partea adversă pentru a ajunge la o înțelegere, a trata, a negocia; a discuta cu cineva despre o anumită chestiune (litigioasă). – Din fr. parlementer. DOOM
parlamentá (a ~) vb., ind. prez. 3 parlamenteáză
parlamentai
PARLAMENTÁ, parlamentez, vb. I. Intranz. A duce tratative cu partea adversă pentru a ajunge la o înțelegere, a trata, a negocia; a discuta cu cineva despre o anumită chestiune (litigioasă). – Din fr. parlementer. DOOM
parlamentá (a ~) vb., ind. prez. 3 parlamenteáză
parlamentam
PARLAMENTÁ, parlamentez, vb. I. Intranz. A duce tratative cu partea adversă pentru a ajunge la o înțelegere, a trata, a negocia; a discuta cu cineva despre o anumită chestiune (litigioasă). – Din fr. parlementer. DOOM
parlamentá (a ~) vb., ind. prez. 3 parlamenteáză
parlamentar
PARLAMENTÁR2, -Ă, parlamentari, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. Persoană delegată să ducă tratative. 2. Adj. Care ține de parlamentare, privitor la parlamentare. – Din fr. parlementaire, it. parlamentario. DOOM
!parlamentár adj. m., s. m., pl. parlamentári; adj. f., s. f. parlamentáră, pl. parlamentáre
parlamentar
PARLAMENTÁR2, -Ă, parlamentari, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. Persoană delegată să ducă tratative. 2. Adj. Care ține de parlamentare, privitor la parlamentare. – Din fr. parlementaire, it. parlamentario. DOOM
!parlamentár adj. m., s. m., pl. parlamentári; adj. f., s. f. parlamentáră, pl. parlamentáre
parlamentara
PARLAMENTÁR2, -Ă, parlamentari, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. Persoană delegată să ducă tratative. 2. Adj. Care ține de parlamentare, privitor la parlamentare. – Din fr. parlementaire, it. parlamentario. DOOM
!parlamentár adj. m., s. m., pl. parlamentári; adj. f., s. f. parlamentáră, pl. parlamentáre
parlamentara
PARLAMENTÁR2, -Ă, parlamentari, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. Persoană delegată să ducă tratative. 2. Adj. Care ține de parlamentare, privitor la parlamentare. – Din fr. parlementaire, it. parlamentario. DOOM
!parlamentár adj. m., s. m., pl. parlamentári; adj. f., s. f. parlamentáră, pl. parlamentáre
parlamentare
PARLAMENTÁ, parlamentez, vb. I. Intranz. A duce tratative cu partea adversă pentru a ajunge la o înțelegere, a trata, a negocia; a discuta cu cineva despre o anumită chestiune (litigioasă). – Din fr. parlementer. DOOM
parlamentá (a ~) vb., ind. prez. 3 parlamenteáză
parlamentare
PARLAMENTÁR2, -Ă, parlamentari, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. Persoană delegată să ducă tratative. 2. Adj. Care ține de parlamentare, privitor la parlamentare. – Din fr. parlementaire, it. parlamentario. DOOM
!parlamentár adj. m., s. m., pl. parlamentári; adj. f., s. f. parlamentáră, pl. parlamentáre
parlamentare
PARLAMENTÁR2, -Ă, parlamentari, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. Persoană delegată să ducă tratative. 2. Adj. Care ține de parlamentare, privitor la parlamentare. – Din fr. parlementaire, it. parlamentario. DOOM
!parlamentár adj. m., s. m., pl. parlamentári; adj. f., s. f. parlamentáră, pl. parlamentáre
parlamentare
PARLAMENTÁRE, parlamentări, s. f. Acțiunea de a parlamenta și rezultatul ei. – V. parlamenta. DOOM
parlamentáre s. f., g.-d. art. parlamentắrii; pl. parlamentắri
parlamentarea
PARLAMENTÁRE, parlamentări, s. f. Acțiunea de a parlamenta și rezultatul ei. – V. parlamenta. DOOM
parlamentáre s. f., g.-d. art. parlamentắrii; pl. parlamentắri
parlamentarei
PARLAMENTÁR2, -Ă, parlamentari, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. Persoană delegată să ducă tratative. 2. Adj. Care ține de parlamentare, privitor la parlamentare. – Din fr. parlementaire, it. parlamentario. DOOM
!parlamentár adj. m., s. m., pl. parlamentári; adj. f., s. f. parlamentáră, pl. parlamentáre
parlamentarei
PARLAMENTÁR2, -Ă, parlamentari, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. Persoană delegată să ducă tratative. 2. Adj. Care ține de parlamentare, privitor la parlamentare. – Din fr. parlementaire, it. parlamentario. DOOM
!parlamentár adj. m., s. m., pl. parlamentári; adj. f., s. f. parlamentáră, pl. parlamentáre
parlamentarele
PARLAMENTÁR2, -Ă, parlamentari, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. Persoană delegată să ducă tratative. 2. Adj. Care ține de parlamentare, privitor la parlamentare. – Din fr. parlementaire, it. parlamentario. DOOM
!parlamentár adj. m., s. m., pl. parlamentári; adj. f., s. f. parlamentáră, pl. parlamentáre
parlamentarele
PARLAMENTÁR2, -Ă, parlamentari, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. Persoană delegată să ducă tratative. 2. Adj. Care ține de parlamentare, privitor la parlamentare. – Din fr. parlementaire, it. parlamentario. DOOM
!parlamentár adj. m., s. m., pl. parlamentári; adj. f., s. f. parlamentáră, pl. parlamentáre
parlamentarelor
PARLAMENTÁR2, -Ă, parlamentari, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. Persoană delegată să ducă tratative. 2. Adj. Care ține de parlamentare, privitor la parlamentare. – Din fr. parlementaire, it. parlamentario. DOOM
!parlamentár adj. m., s. m., pl. parlamentári; adj. f., s. f. parlamentáră, pl. parlamentáre
parlamentarelor
PARLAMENTÁR2, -Ă, parlamentari, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. Persoană delegată să ducă tratative. 2. Adj. Care ține de parlamentare, privitor la parlamentare. – Din fr. parlementaire, it. parlamentario. DOOM
!parlamentár adj. m., s. m., pl. parlamentári; adj. f., s. f. parlamentáră, pl. parlamentáre
parlamentari
PARLAMENTÁR2, -Ă, parlamentari, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. Persoană delegată să ducă tratative. 2. Adj. Care ține de parlamentare, privitor la parlamentare. – Din fr. parlementaire, it. parlamentario. DOOM
!parlamentár adj. m., s. m., pl. parlamentári; adj. f., s. f. parlamentáră, pl. parlamentáre
parlamentari
PARLAMENTÁR2, -Ă, parlamentari, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. Persoană delegată să ducă tratative. 2. Adj. Care ține de parlamentare, privitor la parlamentare. – Din fr. parlementaire, it. parlamentario. DOOM
!parlamentár adj. m., s. m., pl. parlamentári; adj. f., s. f. parlamentáră, pl. parlamentáre
parlamentarii
PARLAMENTÁR2, -Ă, parlamentari, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. Persoană delegată să ducă tratative. 2. Adj. Care ține de parlamentare, privitor la parlamentare. – Din fr. parlementaire, it. parlamentario. DOOM
!parlamentár adj. m., s. m., pl. parlamentári; adj. f., s. f. parlamentáră, pl. parlamentáre
parlamentarii
PARLAMENTÁR2, -Ă, parlamentari, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. Persoană delegată să ducă tratative. 2. Adj. Care ține de parlamentare, privitor la parlamentare. – Din fr. parlementaire, it. parlamentario. DOOM
!parlamentár adj. m., s. m., pl. parlamentári; adj. f., s. f. parlamentáră, pl. parlamentáre
parlamentarilor
PARLAMENTÁR2, -Ă, parlamentari, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. Persoană delegată să ducă tratative. 2. Adj. Care ține de parlamentare, privitor la parlamentare. – Din fr. parlementaire, it. parlamentario. DOOM
!parlamentár adj. m., s. m., pl. parlamentári; adj. f., s. f. parlamentáră, pl. parlamentáre
parlamentarilor
PARLAMENTÁR2, -Ă, parlamentari, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. Persoană delegată să ducă tratative. 2. Adj. Care ține de parlamentare, privitor la parlamentare. – Din fr. parlementaire, it. parlamentario. DOOM
!parlamentár adj. m., s. m., pl. parlamentári; adj. f., s. f. parlamentáră, pl. parlamentáre
parlamentarism
PARLAMENTARÍSM s. n. Sistem de guvernare specific statelor parlamentare1 (I 1). ◊ Tactică bazată pe utilizarea formelor parlamentare1 (I 1) în lupta politică. – Din fr. parlementarisme, it. parlementarismo. DOOM
parlamentarísm s. n.
parlamentarismul
PARLAMENTARÍSM s. n. Sistem de guvernare specific statelor parlamentare1 (I 1). ◊ Tactică bazată pe utilizarea formelor parlamentare1 (I 1) în lupta politică. – Din fr. parlementarisme, it. parlementarismo. DOOM
parlamentarísm s. n.
parlamentarismului
PARLAMENTARÍSM s. n. Sistem de guvernare specific statelor parlamentare1 (I 1). ◊ Tactică bazată pe utilizarea formelor parlamentare1 (I 1) în lupta politică. – Din fr. parlementarisme, it. parlementarismo. DOOM
parlamentarísm s. n.
parlamentarul
PARLAMENTÁR2, -Ă, parlamentari, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. Persoană delegată să ducă tratative. 2. Adj. Care ține de parlamentare, privitor la parlamentare. – Din fr. parlementaire, it. parlamentario. DOOM
!parlamentár adj. m., s. m., pl. parlamentári; adj. f., s. f. parlamentáră, pl. parlamentáre
parlamentarul
PARLAMENTÁR2, -Ă, parlamentari, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. Persoană delegată să ducă tratative. 2. Adj. Care ține de parlamentare, privitor la parlamentare. – Din fr. parlementaire, it. parlamentario. DOOM
!parlamentár adj. m., s. m., pl. parlamentári; adj. f., s. f. parlamentáră, pl. parlamentáre
parlamentarului
PARLAMENTÁR2, -Ă, parlamentari, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. Persoană delegată să ducă tratative. 2. Adj. Care ține de parlamentare, privitor la parlamentare. – Din fr. parlementaire, it. parlamentario. DOOM
!parlamentár adj. m., s. m., pl. parlamentári; adj. f., s. f. parlamentáră, pl. parlamentáre
parlamentarului
PARLAMENTÁR2, -Ă, parlamentari, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. Persoană delegată să ducă tratative. 2. Adj. Care ține de parlamentare, privitor la parlamentare. – Din fr. parlementaire, it. parlamentario. DOOM
!parlamentár adj. m., s. m., pl. parlamentári; adj. f., s. f. parlamentáră, pl. parlamentáre
parlamentară
PARLAMENTÁ, parlamentez, vb. I. Intranz. A duce tratative cu partea adversă pentru a ajunge la o înțelegere, a trata, a negocia; a discuta cu cineva despre o anumită chestiune (litigioasă). – Din fr. parlementer. DOOM
parlamentá (a ~) vb., ind. prez. 3 parlamenteáză
parlamentarăm
PARLAMENTÁ, parlamentez, vb. I. Intranz. A duce tratative cu partea adversă pentru a ajunge la o înțelegere, a trata, a negocia; a discuta cu cineva despre o anumită chestiune (litigioasă). – Din fr. parlementer. DOOM
parlamentá (a ~) vb., ind. prez. 3 parlamenteáză
parlamentarăți
PARLAMENTÁ, parlamentez, vb. I. Intranz. A duce tratative cu partea adversă pentru a ajunge la o înțelegere, a trata, a negocia; a discuta cu cineva despre o anumită chestiune (litigioasă). – Din fr. parlementer. DOOM
parlamentá (a ~) vb., ind. prez. 3 parlamenteáză
parlamentase
PARLAMENTÁ, parlamentez, vb. I. Intranz. A duce tratative cu partea adversă pentru a ajunge la o înțelegere, a trata, a negocia; a discuta cu cineva despre o anumită chestiune (litigioasă). – Din fr. parlementer. DOOM
parlamentá (a ~) vb., ind. prez. 3 parlamenteáză
parlamentasem
PARLAMENTÁ, parlamentez, vb. I. Intranz. A duce tratative cu partea adversă pentru a ajunge la o înțelegere, a trata, a negocia; a discuta cu cineva despre o anumită chestiune (litigioasă). – Din fr. parlementer. DOOM
parlamentá (a ~) vb., ind. prez. 3 parlamenteáză
parlamentaseră
PARLAMENTÁ, parlamentez, vb. I. Intranz. A duce tratative cu partea adversă pentru a ajunge la o înțelegere, a trata, a negocia; a discuta cu cineva despre o anumită chestiune (litigioasă). – Din fr. parlementer. DOOM
parlamentá (a ~) vb., ind. prez. 3 parlamenteáză
parlamentaserăm
PARLAMENTÁ, parlamentez, vb. I. Intranz. A duce tratative cu partea adversă pentru a ajunge la o înțelegere, a trata, a negocia; a discuta cu cineva despre o anumită chestiune (litigioasă). – Din fr. parlementer. DOOM
parlamentá (a ~) vb., ind. prez. 3 parlamenteáză
parlamentaserăți
PARLAMENTÁ, parlamentez, vb. I. Intranz. A duce tratative cu partea adversă pentru a ajunge la o înțelegere, a trata, a negocia; a discuta cu cineva despre o anumită chestiune (litigioasă). – Din fr. parlementer. DOOM
parlamentá (a ~) vb., ind. prez. 3 parlamenteáză
parlamentaseși
PARLAMENTÁ, parlamentez, vb. I. Intranz. A duce tratative cu partea adversă pentru a ajunge la o înțelegere, a trata, a negocia; a discuta cu cineva despre o anumită chestiune (litigioasă). – Din fr. parlementer. DOOM
parlamentá (a ~) vb., ind. prez. 3 parlamenteáză
parlamentaseți
PARLAMENTÁ, parlamentez, vb. I. Intranz. A duce tratative cu partea adversă pentru a ajunge la o înțelegere, a trata, a negocia; a discuta cu cineva despre o anumită chestiune (litigioasă). – Din fr. parlementer. DOOM
parlamentá (a ~) vb., ind. prez. 3 parlamenteáză
parlamentat
PARLAMENTÁ, parlamentez, vb. I. Intranz. A duce tratative cu partea adversă pentru a ajunge la o înțelegere, a trata, a negocia; a discuta cu cineva despre o anumită chestiune (litigioasă). – Din fr. parlementer. DOOM
parlamentá (a ~) vb., ind. prez. 3 parlamenteáză
parlamentau
PARLAMENTÁ, parlamentez, vb. I. Intranz. A duce tratative cu partea adversă pentru a ajunge la o înțelegere, a trata, a negocia; a discuta cu cineva despre o anumită chestiune (litigioasă). – Din fr. parlementer. DOOM
parlamentá (a ~) vb., ind. prez. 3 parlamenteáză
parlamentași
PARLAMENTÁ, parlamentez, vb. I. Intranz. A duce tratative cu partea adversă pentru a ajunge la o înțelegere, a trata, a negocia; a discuta cu cineva despre o anumită chestiune (litigioasă). – Din fr. parlementer. DOOM
parlamentá (a ~) vb., ind. prez. 3 parlamenteáză
parlamentați
PARLAMENTÁ, parlamentez, vb. I. Intranz. A duce tratative cu partea adversă pentru a ajunge la o înțelegere, a trata, a negocia; a discuta cu cineva despre o anumită chestiune (litigioasă). – Din fr. parlementer. DOOM
parlamentá (a ~) vb., ind. prez. 3 parlamenteáză
parlamente
PARLAMÉNT, parlamente, s. n. Organ legislativ din unele țări, compus din una sau din două camere și constituit din reprezentanți ai diferitelor partide politice aleși, total sau parțial, prin votul cetățenilor; p. ext. sesiune, ședință de lucru în care se întrunește acest organ. ♦ Clădire în care au loc ședințele acestui organ. – Din fr. parlement. DOOM
parlamént s. n., pl. parlaménte (dar: Parlamentul României)
parlamentează
PARLAMENTÁ, parlamentez, vb. I. Intranz. A duce tratative cu partea adversă pentru a ajunge la o înțelegere, a trata, a negocia; a discuta cu cineva despre o anumită chestiune (litigioasă). – Din fr. parlementer. DOOM
parlamentá (a ~) vb., ind. prez. 3 parlamenteáză
parlamentele
PARLAMÉNT, parlamente, s. n. Organ legislativ din unele țări, compus din una sau din două camere și constituit din reprezentanți ai diferitelor partide politice aleși, total sau parțial, prin votul cetățenilor; p. ext. sesiune, ședință de lucru în care se întrunește acest organ. ♦ Clădire în care au loc ședințele acestui organ. – Din fr. parlement. DOOM
parlamént s. n., pl. parlaménte (dar: Parlamentul României)
parlamentelor
PARLAMÉNT, parlamente, s. n. Organ legislativ din unele țări, compus din una sau din două camere și constituit din reprezentanți ai diferitelor partide politice aleși, total sau parțial, prin votul cetățenilor; p. ext. sesiune, ședință de lucru în care se întrunește acest organ. ♦ Clădire în care au loc ședințele acestui organ. – Din fr. parlement. DOOM
parlamént s. n., pl. parlaménte (dar: Parlamentul României)
parlamentez
PARLAMENTÁ, parlamentez, vb. I. Intranz. A duce tratative cu partea adversă pentru a ajunge la o înțelegere, a trata, a negocia; a discuta cu cineva despre o anumită chestiune (litigioasă). – Din fr. parlementer. DOOM
parlamentá (a ~) vb., ind. prez. 3 parlamenteáză
parlamenteze
PARLAMENTÁ, parlamentez, vb. I. Intranz. A duce tratative cu partea adversă pentru a ajunge la o înțelegere, a trata, a negocia; a discuta cu cineva despre o anumită chestiune (litigioasă). – Din fr. parlementer. DOOM
parlamentá (a ~) vb., ind. prez. 3 parlamenteáză
parlamentezi
PARLAMENTÁ, parlamentez, vb. I. Intranz. A duce tratative cu partea adversă pentru a ajunge la o înțelegere, a trata, a negocia; a discuta cu cineva despre o anumită chestiune (litigioasă). – Din fr. parlementer. DOOM
parlamentá (a ~) vb., ind. prez. 3 parlamenteáză
parlamentul
PARLAMÉNT, parlamente, s. n. Organ legislativ din unele țări, compus din una sau din două camere și constituit din reprezentanți ai diferitelor partide politice aleși, total sau parțial, prin votul cetățenilor; p. ext. sesiune, ședință de lucru în care se întrunește acest organ. ♦ Clădire în care au loc ședințele acestui organ. – Din fr. parlement. DOOM
parlamént s. n., pl. parlaménte (dar: Parlamentul României)
parlamentului
PARLAMÉNT, parlamente, s. n. Organ legislativ din unele țări, compus din una sau din două camere și constituit din reprezentanți ai diferitelor partide politice aleși, total sau parțial, prin votul cetățenilor; p. ext. sesiune, ședință de lucru în care se întrunește acest organ. ♦ Clădire în care au loc ședințele acestui organ. – Din fr. parlement. DOOM
parlamént s. n., pl. parlaménte (dar: Parlamentul României)
parlamentând
PARLAMENTÁ, parlamentez, vb. I. Intranz. A duce tratative cu partea adversă pentru a ajunge la o înțelegere, a trata, a negocia; a discuta cu cineva despre o anumită chestiune (litigioasă). – Din fr. parlementer. DOOM
parlamentá (a ~) vb., ind. prez. 3 parlamenteáză
parlamentînd
PARLAMENTÁ, parlamentez, vb. I. Intranz. A duce tratative cu partea adversă pentru a ajunge la o înțelegere, a trata, a negocia; a discuta cu cineva despre o anumită chestiune (litigioasă). – Din fr. parlementer. DOOM
parlamentá (a ~) vb., ind. prez. 3 parlamenteáză
parlamentări
PARLAMENTÁRE, parlamentări, s. f. Acțiunea de a parlamenta și rezultatul ei. – V. parlamenta. DOOM
parlamentáre s. f., g.-d. art. parlamentắrii; pl. parlamentắri
parlamentării
PARLAMENTÁRE, parlamentări, s. f. Acțiunea de a parlamenta și rezultatul ei. – V. parlamenta. DOOM
parlamentáre s. f., g.-d. art. parlamentắrii; pl. parlamentắri
parlamentările
PARLAMENTÁRE, parlamentări, s. f. Acțiunea de a parlamenta și rezultatul ei. – V. parlamenta. DOOM
parlamentáre s. f., g.-d. art. parlamentắrii; pl. parlamentắri
parlamentărilor
PARLAMENTÁRE, parlamentări, s. f. Acțiunea de a parlamenta și rezultatul ei. – V. parlamenta. DOOM
parlamentáre s. f., g.-d. art. parlamentắrii; pl. parlamentắri
parlando
PARLÁNDO adv. (Muz.; ca indicație de execuție) Vorbind liber din punct de vedere ritmic. [< it. parlando].
parloar
PARLOÁR, parloare, s. n. Sală de primire a vizitatorilor într-un cămin, într-un internat școlar, într-o cazarmă etc.; vorbitor (III). – Din fr. parloir. DOOM
parloár (-loar) s. n., pl. parloáre
parloare
PARLOÁR, parloare, s. n. Sală de primire a vizitatorilor într-un cămin, într-un internat școlar, într-o cazarmă etc.; vorbitor (III). – Din fr. parloir. DOOM
parloár (-loar) s. n., pl. parloáre
parloarele
PARLOÁR, parloare, s. n. Sală de primire a vizitatorilor într-un cămin, într-un internat școlar, într-o cazarmă etc.; vorbitor (III). – Din fr. parloir. DOOM
parloár (-loar) s. n., pl. parloáre
parloarelor
PARLOÁR, parloare, s. n. Sală de primire a vizitatorilor într-un cămin, într-un internat școlar, într-o cazarmă etc.; vorbitor (III). – Din fr. parloir. DOOM
parloár (-loar) s. n., pl. parloáre
parloarul
PARLOÁR, parloare, s. n. Sală de primire a vizitatorilor într-un cămin, într-un internat școlar, într-o cazarmă etc.; vorbitor (III). – Din fr. parloir. DOOM
parloár (-loar) s. n., pl. parloáre
parloarului
PARLOÁR, parloare, s. n. Sală de primire a vizitatorilor într-un cămin, într-un internat școlar, într-o cazarmă etc.; vorbitor (III). – Din fr. parloir. DOOM
parloár (-loar) s. n., pl. parloáre
parmac
PARMÁC, parmaci, s. m. Par sau stâlp (gros) folosit la diverse construcții deschise (prispe, pridvoare, garduri etc.). – Din tc. parmak. DOOM
parmác s. m., pl. parmáci
parmaci
PARMÁC, parmaci, s. m. Par sau stâlp (gros) folosit la diverse construcții deschise (prispe, pridvoare, garduri etc.). – Din tc. parmak. DOOM
parmác s. m., pl. parmáci
parmacii
PARMÁC, parmaci, s. m. Par sau stâlp (gros) folosit la diverse construcții deschise (prispe, pridvoare, garduri etc.). – Din tc. parmak. DOOM
parmác s. m., pl. parmáci
parmacilor
PARMÁC, parmaci, s. m. Par sau stâlp (gros) folosit la diverse construcții deschise (prispe, pridvoare, garduri etc.). – Din tc. parmak. DOOM
parmác s. m., pl. parmáci
parmaclâc
PARMALẤC, parmalăcuri, s. n. 1. Construcție de lemn, de piatră etc. de forma unui perete sau a unui gard scund, folosită pentru a mărgini o altă construcție sau un element de construcție. 2. Gard, grilaj; (rar) fiecare dintre scândurile, barele etc. care formează un gard sau un grilaj. [Var.: parmaclấc s. n.] – Din tc. parmaklik. DOOM
!parmalấc/parmaclấc (-ma-clâc) (înv., pop.) s. n., pl. parmalấcuri/parmaclấcuri
parmaclâcul
PARMALẤC, parmalăcuri, s. n. 1. Construcție de lemn, de piatră etc. de forma unui perete sau a unui gard scund, folosită pentru a mărgini o altă construcție sau un element de construcție. 2. Gard, grilaj; (rar) fiecare dintre scândurile, barele etc. care formează un gard sau un grilaj. [Var.: parmaclấc s. n.] – Din tc. parmaklik. DOOM
!parmalấc/parmaclấc (-ma-clâc) (înv., pop.) s. n., pl. parmalấcuri/parmaclấcuri
parmaclâcului
PARMALẤC, parmalăcuri, s. n. 1. Construcție de lemn, de piatră etc. de forma unui perete sau a unui gard scund, folosită pentru a mărgini o altă construcție sau un element de construcție. 2. Gard, grilaj; (rar) fiecare dintre scândurile, barele etc. care formează un gard sau un grilaj. [Var.: parmaclấc s. n.] – Din tc. parmaklik. DOOM
!parmalấc/parmaclấc (-ma-clâc) (înv., pop.) s. n., pl. parmalấcuri/parmaclấcuri
parmaclâcuri
PARMALẤC, parmalăcuri, s. n. 1. Construcție de lemn, de piatră etc. de forma unui perete sau a unui gard scund, folosită pentru a mărgini o altă construcție sau un element de construcție. 2. Gard, grilaj; (rar) fiecare dintre scândurile, barele etc. care formează un gard sau un grilaj. [Var.: parmaclấc s. n.] – Din tc. parmaklik. DOOM
!parmalấc/parmaclấc (-ma-clâc) (înv., pop.) s. n., pl. parmalấcuri/parmaclấcuri
parmaclâcurile
PARMALẤC, parmalăcuri, s. n. 1. Construcție de lemn, de piatră etc. de forma unui perete sau a unui gard scund, folosită pentru a mărgini o altă construcție sau un element de construcție. 2. Gard, grilaj; (rar) fiecare dintre scândurile, barele etc. care formează un gard sau un grilaj. [Var.: parmaclấc s. n.] – Din tc. parmaklik. DOOM
!parmalấc/parmaclấc (-ma-clâc) (înv., pop.) s. n., pl. parmalấcuri/parmaclấcuri
parmaclâcurilor
PARMALẤC, parmalăcuri, s. n. 1. Construcție de lemn, de piatră etc. de forma unui perete sau a unui gard scund, folosită pentru a mărgini o altă construcție sau un element de construcție. 2. Gard, grilaj; (rar) fiecare dintre scândurile, barele etc. care formează un gard sau un grilaj. [Var.: parmaclấc s. n.] – Din tc. parmaklik. DOOM
!parmalấc/parmaclấc (-ma-clâc) (înv., pop.) s. n., pl. parmalấcuri/parmaclấcuri
parmaclîc
PARMALẤC, parmalăcuri, s. n. 1. Construcție de lemn, de piatră etc. de forma unui perete sau a unui gard scund, folosită pentru a mărgini o altă construcție sau un element de construcție. 2. Gard, grilaj; (rar) fiecare dintre scândurile, barele etc. care formează un gard sau un grilaj. [Var.: parmaclấc s. n.] – Din tc. parmaklik. DOOM
!parmalấc/parmaclấc (-ma-clâc) (înv., pop.) s. n., pl. parmalấcuri/parmaclấcuri
parmaclîcul
PARMALẤC, parmalăcuri, s. n. 1. Construcție de lemn, de piatră etc. de forma unui perete sau a unui gard scund, folosită pentru a mărgini o altă construcție sau un element de construcție. 2. Gard, grilaj; (rar) fiecare dintre scândurile, barele etc. care formează un gard sau un grilaj. [Var.: parmaclấc s. n.] – Din tc. parmaklik. DOOM
!parmalấc/parmaclấc (-ma-clâc) (înv., pop.) s. n., pl. parmalấcuri/parmaclấcuri
parmaclîcului
PARMALẤC, parmalăcuri, s. n. 1. Construcție de lemn, de piatră etc. de forma unui perete sau a unui gard scund, folosită pentru a mărgini o altă construcție sau un element de construcție. 2. Gard, grilaj; (rar) fiecare dintre scândurile, barele etc. care formează un gard sau un grilaj. [Var.: parmaclấc s. n.] – Din tc. parmaklik. DOOM
!parmalấc/parmaclấc (-ma-clâc) (înv., pop.) s. n., pl. parmalấcuri/parmaclấcuri
parmaclîcuri
PARMALẤC, parmalăcuri, s. n. 1. Construcție de lemn, de piatră etc. de forma unui perete sau a unui gard scund, folosită pentru a mărgini o altă construcție sau un element de construcție. 2. Gard, grilaj; (rar) fiecare dintre scândurile, barele etc. care formează un gard sau un grilaj. [Var.: parmaclấc s. n.] – Din tc. parmaklik. DOOM
!parmalấc/parmaclấc (-ma-clâc) (înv., pop.) s. n., pl. parmalấcuri/parmaclấcuri
parmaclîcurile
PARMALẤC, parmalăcuri, s. n. 1. Construcție de lemn, de piatră etc. de forma unui perete sau a unui gard scund, folosită pentru a mărgini o altă construcție sau un element de construcție. 2. Gard, grilaj; (rar) fiecare dintre scândurile, barele etc. care formează un gard sau un grilaj. [Var.: parmaclấc s. n.] – Din tc. parmaklik. DOOM
!parmalấc/parmaclấc (-ma-clâc) (înv., pop.) s. n., pl. parmalấcuri/parmaclấcuri
parmaclîcurilor
PARMALẤC, parmalăcuri, s. n. 1. Construcție de lemn, de piatră etc. de forma unui perete sau a unui gard scund, folosită pentru a mărgini o altă construcție sau un element de construcție. 2. Gard, grilaj; (rar) fiecare dintre scândurile, barele etc. care formează un gard sau un grilaj. [Var.: parmaclấc s. n.] – Din tc. parmaklik. DOOM
!parmalấc/parmaclấc (-ma-clâc) (înv., pop.) s. n., pl. parmalấcuri/parmaclấcuri
parmacul
PARMÁC, parmaci, s. m. Par sau stâlp (gros) folosit la diverse construcții deschise (prispe, pridvoare, garduri etc.). – Din tc. parmak. DOOM
parmác s. m., pl. parmáci
parmacului
PARMÁC, parmaci, s. m. Par sau stâlp (gros) folosit la diverse construcții deschise (prispe, pridvoare, garduri etc.). – Din tc. parmak. DOOM
parmác s. m., pl. parmáci
parmalâc
PARMALẤC, parmalăcuri, s. n. 1. Construcție de lemn, de piatră etc. de forma unui perete sau a unui gard scund, folosită pentru a mărgini o altă construcție sau un element de construcție. 2. Gard, grilaj; (rar) fiecare dintre scândurile, barele etc. care formează un gard sau un grilaj. [Var.: parmaclấc s. n.] – Din tc. parmaklik. DOOM
!parmalấc/parmaclấc (-ma-clâc) (înv., pop.) s. n., pl. parmalấcuri/parmaclấcuri
parmazan
PARMEZÁN, parmezane, s. n. Specialitate italienească de cașcaval (uscat); p. ext. cașcaval ras [Var.: (înv.) parmazán s. n.] – Din fr. parmesan, germ. Parmesan. DOOM
parmezán s. n.
parmen
PÁRMEN, parmeni, -e, adj. (În sintagmele) Măr parmen (auriu) (și substantivat, m.) = varietate de măr originară din Anglia, cu fructele de culoare galbenă-aurie, cu dungi carmin. Măr parmen (auriu) (și substantivat, n.) = fructul mărului definit mai sus. – Din fr. parmain [d'or], germ. Parmäne. DOOM
pármen adj. invar.
parmena
PÁRMEN, parmeni, -e, adj. (În sintagmele) Măr parmen (auriu) (și substantivat, m.) = varietate de măr originară din Anglia, cu fructele de culoare galbenă-aurie, cu dungi carmin. Măr parmen (auriu) (și substantivat, n.) = fructul mărului definit mai sus. – Din fr. parmain [d'or], germ. Parmäne. DOOM
pármen adj. invar.
parmene
PÁRMEN, parmeni, -e, adj. (În sintagmele) Măr parmen (auriu) (și substantivat, m.) = varietate de măr originară din Anglia, cu fructele de culoare galbenă-aurie, cu dungi carmin. Măr parmen (auriu) (și substantivat, n.) = fructul mărului definit mai sus. – Din fr. parmain [d'or], germ. Parmäne. DOOM
pármen adj. invar.
parmenei
PÁRMEN, parmeni, -e, adj. (În sintagmele) Măr parmen (auriu) (și substantivat, m.) = varietate de măr originară din Anglia, cu fructele de culoare galbenă-aurie, cu dungi carmin. Măr parmen (auriu) (și substantivat, n.) = fructul mărului definit mai sus. – Din fr. parmain [d'or], germ. Parmäne. DOOM
pármen adj. invar.
parmenele
PÁRMEN, parmeni, -e, adj. (În sintagmele) Măr parmen (auriu) (și substantivat, m.) = varietate de măr originară din Anglia, cu fructele de culoare galbenă-aurie, cu dungi carmin. Măr parmen (auriu) (și substantivat, n.) = fructul mărului definit mai sus. – Din fr. parmain [d'or], germ. Parmäne. DOOM
pármen adj. invar.
parmenelor
PÁRMEN, parmeni, -e, adj. (În sintagmele) Măr parmen (auriu) (și substantivat, m.) = varietate de măr originară din Anglia, cu fructele de culoare galbenă-aurie, cu dungi carmin. Măr parmen (auriu) (și substantivat, n.) = fructul mărului definit mai sus. – Din fr. parmain [d'or], germ. Parmäne. DOOM
pármen adj. invar.
parmeni
PÁRMEN, parmeni, -e, adj. (În sintagmele) Măr parmen (auriu) (și substantivat, m.) = varietate de măr originară din Anglia, cu fructele de culoare galbenă-aurie, cu dungi carmin. Măr parmen (auriu) (și substantivat, n.) = fructul mărului definit mai sus. – Din fr. parmain [d'or], germ. Parmäne. DOOM
pármen adj. invar.
parmenii
PÁRMEN, parmeni, -e, adj. (În sintagmele) Măr parmen (auriu) (și substantivat, m.) = varietate de măr originară din Anglia, cu fructele de culoare galbenă-aurie, cu dungi carmin. Măr parmen (auriu) (și substantivat, n.) = fructul mărului definit mai sus. – Din fr. parmain [d'or], germ. Parmäne. DOOM
pármen adj. invar.
parmenilor
PÁRMEN, parmeni, -e, adj. (În sintagmele) Măr parmen (auriu) (și substantivat, m.) = varietate de măr originară din Anglia, cu fructele de culoare galbenă-aurie, cu dungi carmin. Măr parmen (auriu) (și substantivat, n.) = fructul mărului definit mai sus. – Din fr. parmain [d'or], germ. Parmäne. DOOM
pármen adj. invar.
parmenul
PÁRMEN, parmeni, -e, adj. (În sintagmele) Măr parmen (auriu) (și substantivat, m.) = varietate de măr originară din Anglia, cu fructele de culoare galbenă-aurie, cu dungi carmin. Măr parmen (auriu) (și substantivat, n.) = fructul mărului definit mai sus. – Din fr. parmain [d'or], germ. Parmäne. DOOM
pármen adj. invar.
parmenului
PÁRMEN, parmeni, -e, adj. (În sintagmele) Măr parmen (auriu) (și substantivat, m.) = varietate de măr originară din Anglia, cu fructele de culoare galbenă-aurie, cu dungi carmin. Măr parmen (auriu) (și substantivat, n.) = fructul mărului definit mai sus. – Din fr. parmain [d'or], germ. Parmäne. DOOM
pármen adj. invar.
parmezan
PARMEZÁN, parmezane, s. n. Specialitate italienească de cașcaval (uscat); p. ext. cașcaval ras [Var.: (înv.) parmazán s. n.] – Din fr. parmesan, germ. Parmesan. DOOM
parmezán s. n.
parmezane
PARMEZÁN, parmezane, s. n. Specialitate italienească de cașcaval (uscat); p. ext. cașcaval ras [Var.: (înv.) parmazán s. n.] – Din fr. parmesan, germ. Parmesan. DOOM
parmezán s. n.
parmezanele
PARMEZÁN, parmezane, s. n. Specialitate italienească de cașcaval (uscat); p. ext. cașcaval ras [Var.: (înv.) parmazán s. n.] – Din fr. parmesan, germ. Parmesan. DOOM
parmezán s. n.
parmezanelor
PARMEZÁN, parmezane, s. n. Specialitate italienească de cașcaval (uscat); p. ext. cașcaval ras [Var.: (înv.) parmazán s. n.] – Din fr. parmesan, germ. Parmesan. DOOM
parmezán s. n.
parmezanul
PARMEZÁN, parmezane, s. n. Specialitate italienească de cașcaval (uscat); p. ext. cașcaval ras [Var.: (înv.) parmazán s. n.] – Din fr. parmesan, germ. Parmesan. DOOM
parmezán s. n.
parmezanului
PARMEZÁN, parmezane, s. n. Specialitate italienească de cașcaval (uscat); p. ext. cașcaval ras [Var.: (înv.) parmazán s. n.] – Din fr. parmesan, germ. Parmesan. DOOM
parmezán s. n.
parnas
PARNÁS s.n. (Fig.) Lăcașul poeziei; poezie; poetică. [< fr. parnasse, cf. Parnas – munte în Grecia consacrat lui Apolo și muzelor].
parnasian
PARNASIÁN, -Ă, parnasieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține parnasianismului, privitor la parnasianism, specific parnasianismului. 2. S. m. și f. Adept sau reprezentant al parnasianismului. [Pr.: -si-an] – Din fr. parnassien. DOOM
parnasián (-si-an) adj. m., s. m., pl. parnasiéni (-si-eni); adj. f., s. f. parnasiánă, pl. parnasiéne
parnasian
PARNASIÁN, -Ă, parnasieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține parnasianismului, privitor la parnasianism, specific parnasianismului. 2. S. m. și f. Adept sau reprezentant al parnasianismului. [Pr.: -si-an] – Din fr. parnassien. DOOM
parnasián (-si-an) adj. m., s. m., pl. parnasiéni (-si-eni); adj. f., s. f. parnasiánă, pl. parnasiéne
parnasiana
PARNASIÁN, -Ă, parnasieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține parnasianismului, privitor la parnasianism, specific parnasianismului. 2. S. m. și f. Adept sau reprezentant al parnasianismului. [Pr.: -si-an] – Din fr. parnassien. DOOM
parnasián (-si-an) adj. m., s. m., pl. parnasiéni (-si-eni); adj. f., s. f. parnasiánă, pl. parnasiéne
parnasiana
PARNASIÁN, -Ă, parnasieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține parnasianismului, privitor la parnasianism, specific parnasianismului. 2. S. m. și f. Adept sau reprezentant al parnasianismului. [Pr.: -si-an] – Din fr. parnassien. DOOM
parnasián (-si-an) adj. m., s. m., pl. parnasiéni (-si-eni); adj. f., s. f. parnasiánă, pl. parnasiéne
parnasianism
PARNASIANÍSM s. n. Curent în poezie, apărut în Franța spre jumătatea sec. XIX, care cultiva virtuozitatea imaginii, evocarea grandioasă a naturii și a civilizațiilor trecute, descrierea strălucirii exterioare a lucrurilor, construcția savantă a limbii. [Pr.: -si-a-] – Parnasian + suf. -ism. DOOM
parnasianísm (-si-a-) s. n.
parnasianismul
PARNASIANÍSM s. n. Curent în poezie, apărut în Franța spre jumătatea sec. XIX, care cultiva virtuozitatea imaginii, evocarea grandioasă a naturii și a civilizațiilor trecute, descrierea strălucirii exterioare a lucrurilor, construcția savantă a limbii. [Pr.: -si-a-] – Parnasian + suf. -ism. DOOM
parnasianísm (-si-a-) s. n.
parnasianismului
PARNASIANÍSM s. n. Curent în poezie, apărut în Franța spre jumătatea sec. XIX, care cultiva virtuozitatea imaginii, evocarea grandioasă a naturii și a civilizațiilor trecute, descrierea strălucirii exterioare a lucrurilor, construcția savantă a limbii. [Pr.: -si-a-] – Parnasian + suf. -ism. DOOM
parnasianísm (-si-a-) s. n.
parnasianul
PARNASIÁN, -Ă, parnasieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține parnasianismului, privitor la parnasianism, specific parnasianismului. 2. S. m. și f. Adept sau reprezentant al parnasianismului. [Pr.: -si-an] – Din fr. parnassien. DOOM
parnasián (-si-an) adj. m., s. m., pl. parnasiéni (-si-eni); adj. f., s. f. parnasiánă, pl. parnasiéne
parnasianul
PARNASIÁN, -Ă, parnasieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține parnasianismului, privitor la parnasianism, specific parnasianismului. 2. S. m. și f. Adept sau reprezentant al parnasianismului. [Pr.: -si-an] – Din fr. parnassien. DOOM
parnasián (-si-an) adj. m., s. m., pl. parnasiéni (-si-eni); adj. f., s. f. parnasiánă, pl. parnasiéne
parnasianului
PARNASIÁN, -Ă, parnasieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține parnasianismului, privitor la parnasianism, specific parnasianismului. 2. S. m. și f. Adept sau reprezentant al parnasianismului. [Pr.: -si-an] – Din fr. parnassien. DOOM
parnasián (-si-an) adj. m., s. m., pl. parnasiéni (-si-eni); adj. f., s. f. parnasiánă, pl. parnasiéne
parnasianului
PARNASIÁN, -Ă, parnasieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține parnasianismului, privitor la parnasianism, specific parnasianismului. 2. S. m. și f. Adept sau reprezentant al parnasianismului. [Pr.: -si-an] – Din fr. parnassien. DOOM
parnasián (-si-an) adj. m., s. m., pl. parnasiéni (-si-eni); adj. f., s. f. parnasiánă, pl. parnasiéne
parnasie
PARNÁSIE s. f. (Bot.; și în sintagma parnasie de mlaștini) Șopârlaiță-albă (Parnassia palustris). – Din lat. Parnassia [palustris], denumirea științifică a parnasiei.
parnasiene
PARNASIÁN, -Ă, parnasieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține parnasianismului, privitor la parnasianism, specific parnasianismului. 2. S. m. și f. Adept sau reprezentant al parnasianismului. [Pr.: -si-an] – Din fr. parnassien. DOOM
parnasián (-si-an) adj. m., s. m., pl. parnasiéni (-si-eni); adj. f., s. f. parnasiánă, pl. parnasiéne
parnasiene
PARNASIÁN, -Ă, parnasieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține parnasianismului, privitor la parnasianism, specific parnasianismului. 2. S. m. și f. Adept sau reprezentant al parnasianismului. [Pr.: -si-an] – Din fr. parnassien. DOOM
parnasián (-si-an) adj. m., s. m., pl. parnasiéni (-si-eni); adj. f., s. f. parnasiánă, pl. parnasiéne
parnasienei
PARNASIÁN, -Ă, parnasieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține parnasianismului, privitor la parnasianism, specific parnasianismului. 2. S. m. și f. Adept sau reprezentant al parnasianismului. [Pr.: -si-an] – Din fr. parnassien. DOOM
parnasián (-si-an) adj. m., s. m., pl. parnasiéni (-si-eni); adj. f., s. f. parnasiánă, pl. parnasiéne
parnasienei
PARNASIÁN, -Ă, parnasieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține parnasianismului, privitor la parnasianism, specific parnasianismului. 2. S. m. și f. Adept sau reprezentant al parnasianismului. [Pr.: -si-an] – Din fr. parnassien. DOOM
parnasián (-si-an) adj. m., s. m., pl. parnasiéni (-si-eni); adj. f., s. f. parnasiánă, pl. parnasiéne
parnasienele
PARNASIÁN, -Ă, parnasieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține parnasianismului, privitor la parnasianism, specific parnasianismului. 2. S. m. și f. Adept sau reprezentant al parnasianismului. [Pr.: -si-an] – Din fr. parnassien. DOOM
parnasián (-si-an) adj. m., s. m., pl. parnasiéni (-si-eni); adj. f., s. f. parnasiánă, pl. parnasiéne
parnasienele
PARNASIÁN, -Ă, parnasieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține parnasianismului, privitor la parnasianism, specific parnasianismului. 2. S. m. și f. Adept sau reprezentant al parnasianismului. [Pr.: -si-an] – Din fr. parnassien. DOOM
parnasián (-si-an) adj. m., s. m., pl. parnasiéni (-si-eni); adj. f., s. f. parnasiánă, pl. parnasiéne
parnasienelor
PARNASIÁN, -Ă, parnasieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține parnasianismului, privitor la parnasianism, specific parnasianismului. 2. S. m. și f. Adept sau reprezentant al parnasianismului. [Pr.: -si-an] – Din fr. parnassien. DOOM
parnasián (-si-an) adj. m., s. m., pl. parnasiéni (-si-eni); adj. f., s. f. parnasiánă, pl. parnasiéne
parnasienelor
PARNASIÁN, -Ă, parnasieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține parnasianismului, privitor la parnasianism, specific parnasianismului. 2. S. m. și f. Adept sau reprezentant al parnasianismului. [Pr.: -si-an] – Din fr. parnassien. DOOM
parnasián (-si-an) adj. m., s. m., pl. parnasiéni (-si-eni); adj. f., s. f. parnasiánă, pl. parnasiéne
parnasieni
PARNASIÁN, -Ă, parnasieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține parnasianismului, privitor la parnasianism, specific parnasianismului. 2. S. m. și f. Adept sau reprezentant al parnasianismului. [Pr.: -si-an] – Din fr. parnassien. DOOM
parnasián (-si-an) adj. m., s. m., pl. parnasiéni (-si-eni); adj. f., s. f. parnasiánă, pl. parnasiéne
parnasieni
PARNASIÁN, -Ă, parnasieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține parnasianismului, privitor la parnasianism, specific parnasianismului. 2. S. m. și f. Adept sau reprezentant al parnasianismului. [Pr.: -si-an] – Din fr. parnassien. DOOM
parnasián (-si-an) adj. m., s. m., pl. parnasiéni (-si-eni); adj. f., s. f. parnasiánă, pl. parnasiéne
parnasienii
PARNASIÁN, -Ă, parnasieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține parnasianismului, privitor la parnasianism, specific parnasianismului. 2. S. m. și f. Adept sau reprezentant al parnasianismului. [Pr.: -si-an] – Din fr. parnassien. DOOM
parnasián (-si-an) adj. m., s. m., pl. parnasiéni (-si-eni); adj. f., s. f. parnasiánă, pl. parnasiéne
parnasienii
PARNASIÁN, -Ă, parnasieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține parnasianismului, privitor la parnasianism, specific parnasianismului. 2. S. m. și f. Adept sau reprezentant al parnasianismului. [Pr.: -si-an] – Din fr. parnassien. DOOM
parnasián (-si-an) adj. m., s. m., pl. parnasiéni (-si-eni); adj. f., s. f. parnasiánă, pl. parnasiéne
parnasienilor
PARNASIÁN, -Ă, parnasieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține parnasianismului, privitor la parnasianism, specific parnasianismului. 2. S. m. și f. Adept sau reprezentant al parnasianismului. [Pr.: -si-an] – Din fr. parnassien. DOOM
parnasián (-si-an) adj. m., s. m., pl. parnasiéni (-si-eni); adj. f., s. f. parnasiánă, pl. parnasiéne
parnasienilor
PARNASIÁN, -Ă, parnasieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține parnasianismului, privitor la parnasianism, specific parnasianismului. 2. S. m. și f. Adept sau reprezentant al parnasianismului. [Pr.: -si-an] – Din fr. parnassien. DOOM
parnasián (-si-an) adj. m., s. m., pl. parnasiéni (-si-eni); adj. f., s. f. parnasiánă, pl. parnasiéne
parnassia
ȘOPÂRLÍȚĂ, șopârlițe, s. f. 1. Diminutiv al lui șopârlă. 2. Numele mai multor plante erbacee cu flori azurii sau albastre dispuse în ciorchine, întrebuințate în medicină (Veronica). 3. (Bot.) Amăreală (2). – Șopârlă + suf. -iță.
parnusă
parnusă, parnuse s. n. (intl.) bani; câștig.
parod
PARÓD s.n. 1. Primul cântec al corului în tragedia greacă, intonat la intrarea în orchestră (1) [în DN]. 2. Fiecare dintre intrările orchestrei dintr-un teatru grec. [< it. parodo, gr. parodos].
parodia
PARODIÁ, parodiez, vb. I. Tranz. A imita o operă literară sau maniera de a scrie a cuiva, cu intenții satirice sau pentru a obține efecte comice. ♦ A reproduce într-o manieră grotescă gesturile, mișcările sau acțiunile cuiva. [Pr.: -di-a] – Din fr. parodier. DOOM
parodiá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 parodiáză, 1 pl. parodiém (-di-em); conj. prez. 3 să parodiéze; ger. parodiínd (-di-ind)
parodia
PARODÍE, parodii, s. f. 1. Creație literară în care se preiau temele, motivele și mijloacele artistice ale altei opere literare sau ale unui autor în scopul de a obține un efect satiric sau comic. 2. Imitație neizbutită, inferioară sau caricaturală a unui prototip, a unui original. ♦ P. ext. Bătaie de joc. – Din fr. parodie. DOOM
parodíe s. f., art. parodía, g.-d. art. parodíei; pl. parodíi, art. parodíile
parodiai
PARODIÁ, parodiez, vb. I. Tranz. A imita o operă literară sau maniera de a scrie a cuiva, cu intenții satirice sau pentru a obține efecte comice. ♦ A reproduce într-o manieră grotescă gesturile, mișcările sau acțiunile cuiva. [Pr.: -di-a] – Din fr. parodier. DOOM
parodiá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 parodiáză, 1 pl. parodiém (-di-em); conj. prez. 3 să parodiéze; ger. parodiínd (-di-ind)
parodiam
PARODIÁ, parodiez, vb. I. Tranz. A imita o operă literară sau maniera de a scrie a cuiva, cu intenții satirice sau pentru a obține efecte comice. ♦ A reproduce într-o manieră grotescă gesturile, mișcările sau acțiunile cuiva. [Pr.: -di-a] – Din fr. parodier. DOOM
parodiá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 parodiáză, 1 pl. parodiém (-di-em); conj. prez. 3 să parodiéze; ger. parodiínd (-di-ind)
parodiant
PARODIÁNT, -Ă, parodianți, -te, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care parodiază pe cineva. [Pr.: -di-ant] – Din fr. parodiant. DOOM
parodiánt (rar) (-di-ant) adj. m., s. m., pl. parodiánți; adj. f., s. f. parodiántă, pl. parodiánte
parodiant
PARODIÁNT, -Ă, parodianți, -te, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care parodiază pe cineva. [Pr.: -di-ant] – Din fr. parodiant. DOOM
parodiánt (rar) (-di-ant) adj. m., s. m., pl. parodiánți; adj. f., s. f. parodiántă, pl. parodiánte
parodianta
PARODIÁNT, -Ă, parodianți, -te, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care parodiază pe cineva. [Pr.: -di-ant] – Din fr. parodiant. DOOM
parodiánt (rar) (-di-ant) adj. m., s. m., pl. parodiánți; adj. f., s. f. parodiántă, pl. parodiánte
parodianta
PARODIÁNT, -Ă, parodianți, -te, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care parodiază pe cineva. [Pr.: -di-ant] – Din fr. parodiant. DOOM
parodiánt (rar) (-di-ant) adj. m., s. m., pl. parodiánți; adj. f., s. f. parodiántă, pl. parodiánte
parodiante
PARODIÁNT, -Ă, parodianți, -te, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care parodiază pe cineva. [Pr.: -di-ant] – Din fr. parodiant. DOOM
parodiánt (rar) (-di-ant) adj. m., s. m., pl. parodiánți; adj. f., s. f. parodiántă, pl. parodiánte
parodiante
PARODIÁNT, -Ă, parodianți, -te, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care parodiază pe cineva. [Pr.: -di-ant] – Din fr. parodiant. DOOM
parodiánt (rar) (-di-ant) adj. m., s. m., pl. parodiánți; adj. f., s. f. parodiántă, pl. parodiánte
parodiantei
PARODIÁNT, -Ă, parodianți, -te, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care parodiază pe cineva. [Pr.: -di-ant] – Din fr. parodiant. DOOM
parodiánt (rar) (-di-ant) adj. m., s. m., pl. parodiánți; adj. f., s. f. parodiántă, pl. parodiánte
parodiantei
PARODIÁNT, -Ă, parodianți, -te, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care parodiază pe cineva. [Pr.: -di-ant] – Din fr. parodiant. DOOM
parodiánt (rar) (-di-ant) adj. m., s. m., pl. parodiánți; adj. f., s. f. parodiántă, pl. parodiánte
parodiantele
PARODIÁNT, -Ă, parodianți, -te, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care parodiază pe cineva. [Pr.: -di-ant] – Din fr. parodiant. DOOM
parodiánt (rar) (-di-ant) adj. m., s. m., pl. parodiánți; adj. f., s. f. parodiántă, pl. parodiánte
parodiantele
PARODIÁNT, -Ă, parodianți, -te, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care parodiază pe cineva. [Pr.: -di-ant] – Din fr. parodiant. DOOM
parodiánt (rar) (-di-ant) adj. m., s. m., pl. parodiánți; adj. f., s. f. parodiántă, pl. parodiánte
parodiantelor
PARODIÁNT, -Ă, parodianți, -te, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care parodiază pe cineva. [Pr.: -di-ant] – Din fr. parodiant. DOOM
parodiánt (rar) (-di-ant) adj. m., s. m., pl. parodiánți; adj. f., s. f. parodiántă, pl. parodiánte
parodiantelor
PARODIÁNT, -Ă, parodianți, -te, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care parodiază pe cineva. [Pr.: -di-ant] – Din fr. parodiant. DOOM
parodiánt (rar) (-di-ant) adj. m., s. m., pl. parodiánți; adj. f., s. f. parodiántă, pl. parodiánte
parodiantul
PARODIÁNT, -Ă, parodianți, -te, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care parodiază pe cineva. [Pr.: -di-ant] – Din fr. parodiant. DOOM
parodiánt (rar) (-di-ant) adj. m., s. m., pl. parodiánți; adj. f., s. f. parodiántă, pl. parodiánte
parodiantul
PARODIÁNT, -Ă, parodianți, -te, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care parodiază pe cineva. [Pr.: -di-ant] – Din fr. parodiant. DOOM
parodiánt (rar) (-di-ant) adj. m., s. m., pl. parodiánți; adj. f., s. f. parodiántă, pl. parodiánte
parodiantului
PARODIÁNT, -Ă, parodianți, -te, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care parodiază pe cineva. [Pr.: -di-ant] – Din fr. parodiant. DOOM
parodiánt (rar) (-di-ant) adj. m., s. m., pl. parodiánți; adj. f., s. f. parodiántă, pl. parodiánte
parodiantului
PARODIÁNT, -Ă, parodianți, -te, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care parodiază pe cineva. [Pr.: -di-ant] – Din fr. parodiant. DOOM
parodiánt (rar) (-di-ant) adj. m., s. m., pl. parodiánți; adj. f., s. f. parodiántă, pl. parodiánte
parodianți
PARODIÁNT, -Ă, parodianți, -te, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care parodiază pe cineva. [Pr.: -di-ant] – Din fr. parodiant. DOOM
parodiánt (rar) (-di-ant) adj. m., s. m., pl. parodiánți; adj. f., s. f. parodiántă, pl. parodiánte
parodianți
PARODIÁNT, -Ă, parodianți, -te, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care parodiază pe cineva. [Pr.: -di-ant] – Din fr. parodiant. DOOM
parodiánt (rar) (-di-ant) adj. m., s. m., pl. parodiánți; adj. f., s. f. parodiántă, pl. parodiánte
parodianții
PARODIÁNT, -Ă, parodianți, -te, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care parodiază pe cineva. [Pr.: -di-ant] – Din fr. parodiant. DOOM
parodiánt (rar) (-di-ant) adj. m., s. m., pl. parodiánți; adj. f., s. f. parodiántă, pl. parodiánte
parodianții
PARODIÁNT, -Ă, parodianți, -te, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care parodiază pe cineva. [Pr.: -di-ant] – Din fr. parodiant. DOOM
parodiánt (rar) (-di-ant) adj. m., s. m., pl. parodiánți; adj. f., s. f. parodiántă, pl. parodiánte
parodianților
PARODIÁNT, -Ă, parodianți, -te, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care parodiază pe cineva. [Pr.: -di-ant] – Din fr. parodiant. DOOM
parodiánt (rar) (-di-ant) adj. m., s. m., pl. parodiánți; adj. f., s. f. parodiántă, pl. parodiánte
parodianților
PARODIÁNT, -Ă, parodianți, -te, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care parodiază pe cineva. [Pr.: -di-ant] – Din fr. parodiant. DOOM
parodiánt (rar) (-di-ant) adj. m., s. m., pl. parodiánți; adj. f., s. f. parodiántă, pl. parodiánte
parodiară
PARODIÁ, parodiez, vb. I. Tranz. A imita o operă literară sau maniera de a scrie a cuiva, cu intenții satirice sau pentru a obține efecte comice. ♦ A reproduce într-o manieră grotescă gesturile, mișcările sau acțiunile cuiva. [Pr.: -di-a] – Din fr. parodier. DOOM
parodiá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 parodiáză, 1 pl. parodiém (-di-em); conj. prez. 3 să parodiéze; ger. parodiínd (-di-ind)
parodiarăm
PARODIÁ, parodiez, vb. I. Tranz. A imita o operă literară sau maniera de a scrie a cuiva, cu intenții satirice sau pentru a obține efecte comice. ♦ A reproduce într-o manieră grotescă gesturile, mișcările sau acțiunile cuiva. [Pr.: -di-a] – Din fr. parodier. DOOM
parodiá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 parodiáză, 1 pl. parodiém (-di-em); conj. prez. 3 să parodiéze; ger. parodiínd (-di-ind)
parodiarăți
PARODIÁ, parodiez, vb. I. Tranz. A imita o operă literară sau maniera de a scrie a cuiva, cu intenții satirice sau pentru a obține efecte comice. ♦ A reproduce într-o manieră grotescă gesturile, mișcările sau acțiunile cuiva. [Pr.: -di-a] – Din fr. parodier. DOOM
parodiá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 parodiáză, 1 pl. parodiém (-di-em); conj. prez. 3 să parodiéze; ger. parodiínd (-di-ind)
parodiase
PARODIÁ, parodiez, vb. I. Tranz. A imita o operă literară sau maniera de a scrie a cuiva, cu intenții satirice sau pentru a obține efecte comice. ♦ A reproduce într-o manieră grotescă gesturile, mișcările sau acțiunile cuiva. [Pr.: -di-a] – Din fr. parodier. DOOM
parodiá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 parodiáză, 1 pl. parodiém (-di-em); conj. prez. 3 să parodiéze; ger. parodiínd (-di-ind)
parodiasem
PARODIÁ, parodiez, vb. I. Tranz. A imita o operă literară sau maniera de a scrie a cuiva, cu intenții satirice sau pentru a obține efecte comice. ♦ A reproduce într-o manieră grotescă gesturile, mișcările sau acțiunile cuiva. [Pr.: -di-a] – Din fr. parodier. DOOM
parodiá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 parodiáză, 1 pl. parodiém (-di-em); conj. prez. 3 să parodiéze; ger. parodiínd (-di-ind)
parodiaseră
PARODIÁ, parodiez, vb. I. Tranz. A imita o operă literară sau maniera de a scrie a cuiva, cu intenții satirice sau pentru a obține efecte comice. ♦ A reproduce într-o manieră grotescă gesturile, mișcările sau acțiunile cuiva. [Pr.: -di-a] – Din fr. parodier. DOOM
parodiá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 parodiáză, 1 pl. parodiém (-di-em); conj. prez. 3 să parodiéze; ger. parodiínd (-di-ind)
parodiaserăm
PARODIÁ, parodiez, vb. I. Tranz. A imita o operă literară sau maniera de a scrie a cuiva, cu intenții satirice sau pentru a obține efecte comice. ♦ A reproduce într-o manieră grotescă gesturile, mișcările sau acțiunile cuiva. [Pr.: -di-a] – Din fr. parodier. DOOM
parodiá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 parodiáză, 1 pl. parodiém (-di-em); conj. prez. 3 să parodiéze; ger. parodiínd (-di-ind)
parodiaserăți
PARODIÁ, parodiez, vb. I. Tranz. A imita o operă literară sau maniera de a scrie a cuiva, cu intenții satirice sau pentru a obține efecte comice. ♦ A reproduce într-o manieră grotescă gesturile, mișcările sau acțiunile cuiva. [Pr.: -di-a] – Din fr. parodier. DOOM
parodiá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 parodiáză, 1 pl. parodiém (-di-em); conj. prez. 3 să parodiéze; ger. parodiínd (-di-ind)
parodiaseși
PARODIÁ, parodiez, vb. I. Tranz. A imita o operă literară sau maniera de a scrie a cuiva, cu intenții satirice sau pentru a obține efecte comice. ♦ A reproduce într-o manieră grotescă gesturile, mișcările sau acțiunile cuiva. [Pr.: -di-a] – Din fr. parodier. DOOM
parodiá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 parodiáză, 1 pl. parodiém (-di-em); conj. prez. 3 să parodiéze; ger. parodiínd (-di-ind)
parodiaseți
PARODIÁ, parodiez, vb. I. Tranz. A imita o operă literară sau maniera de a scrie a cuiva, cu intenții satirice sau pentru a obține efecte comice. ♦ A reproduce într-o manieră grotescă gesturile, mișcările sau acțiunile cuiva. [Pr.: -di-a] – Din fr. parodier. DOOM
parodiá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 parodiáză, 1 pl. parodiém (-di-em); conj. prez. 3 să parodiéze; ger. parodiínd (-di-ind)
parodiat
PARODIÁ, parodiez, vb. I. Tranz. A imita o operă literară sau maniera de a scrie a cuiva, cu intenții satirice sau pentru a obține efecte comice. ♦ A reproduce într-o manieră grotescă gesturile, mișcările sau acțiunile cuiva. [Pr.: -di-a] – Din fr. parodier. DOOM
parodiá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 parodiáză, 1 pl. parodiém (-di-em); conj. prez. 3 să parodiéze; ger. parodiínd (-di-ind)
parodiat
PARODIÁ, parodiez, vb. I. Tranz. A imita o operă literară sau maniera de a scrie a cuiva, cu intenții satirice sau pentru a obține efecte comice. ♦ A reproduce într-o manieră grotescă gesturile, mișcările sau acțiunile cuiva. [Pr.: -di-a] – Din fr. parodier.
parodiau
PARODIÁ, parodiez, vb. I. Tranz. A imita o operă literară sau maniera de a scrie a cuiva, cu intenții satirice sau pentru a obține efecte comice. ♦ A reproduce într-o manieră grotescă gesturile, mișcările sau acțiunile cuiva. [Pr.: -di-a] – Din fr. parodier. DOOM
parodiá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 parodiáză, 1 pl. parodiém (-di-em); conj. prez. 3 să parodiéze; ger. parodiínd (-di-ind)
parodiază
PARODIÁ, parodiez, vb. I. Tranz. A imita o operă literară sau maniera de a scrie a cuiva, cu intenții satirice sau pentru a obține efecte comice. ♦ A reproduce într-o manieră grotescă gesturile, mișcările sau acțiunile cuiva. [Pr.: -di-a] – Din fr. parodier. DOOM
parodiá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 parodiáză, 1 pl. parodiém (-di-em); conj. prez. 3 să parodiéze; ger. parodiínd (-di-ind)
parodiași
PARODIÁ, parodiez, vb. I. Tranz. A imita o operă literară sau maniera de a scrie a cuiva, cu intenții satirice sau pentru a obține efecte comice. ♦ A reproduce într-o manieră grotescă gesturile, mișcările sau acțiunile cuiva. [Pr.: -di-a] – Din fr. parodier. DOOM
parodiá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 parodiáză, 1 pl. parodiém (-di-em); conj. prez. 3 să parodiéze; ger. parodiínd (-di-ind)
parodiați
PARODIÁ, parodiez, vb. I. Tranz. A imita o operă literară sau maniera de a scrie a cuiva, cu intenții satirice sau pentru a obține efecte comice. ♦ A reproduce într-o manieră grotescă gesturile, mișcările sau acțiunile cuiva. [Pr.: -di-a] – Din fr. parodier. DOOM
parodiá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 parodiáză, 1 pl. parodiém (-di-em); conj. prez. 3 să parodiéze; ger. parodiínd (-di-ind)
parodic
PARÓDIC, -Ă, parodici, -ce, adj. Cu caracter de parodie, al parodiei. – Din fr. parodique. DOOM
*paródic adj. m., pl. paródici; f. paródică, pl. paródice
parodica
PARÓDIC, -Ă, parodici, -ce, adj. Cu caracter de parodie, al parodiei. – Din fr. parodique. DOOM
*paródic adj. m., pl. paródici; f. paródică, pl. paródice
parodice
PARÓDIC, -Ă, parodici, -ce, adj. Cu caracter de parodie, al parodiei. – Din fr. parodique. DOOM
*paródic adj. m., pl. paródici; f. paródică, pl. paródice
parodicei
PARÓDIC, -Ă, parodici, -ce, adj. Cu caracter de parodie, al parodiei. – Din fr. parodique. DOOM
*paródic adj. m., pl. paródici; f. paródică, pl. paródice
parodicele
PARÓDIC, -Ă, parodici, -ce, adj. Cu caracter de parodie, al parodiei. – Din fr. parodique. DOOM
*paródic adj. m., pl. paródici; f. paródică, pl. paródice
parodicelor
PARÓDIC, -Ă, parodici, -ce, adj. Cu caracter de parodie, al parodiei. – Din fr. parodique. DOOM
*paródic adj. m., pl. paródici; f. paródică, pl. paródice
parodici
PARÓDIC, -Ă, parodici, -ce, adj. Cu caracter de parodie, al parodiei. – Din fr. parodique. DOOM
*paródic adj. m., pl. paródici; f. paródică, pl. paródice
parodicii
PARÓDIC, -Ă, parodici, -ce, adj. Cu caracter de parodie, al parodiei. – Din fr. parodique. DOOM
*paródic adj. m., pl. paródici; f. paródică, pl. paródice
parodicilor
PARÓDIC, -Ă, parodici, -ce, adj. Cu caracter de parodie, al parodiei. – Din fr. parodique. DOOM
*paródic adj. m., pl. paródici; f. paródică, pl. paródice
parodicul
PARÓDIC, -Ă, parodici, -ce, adj. Cu caracter de parodie, al parodiei. – Din fr. parodique. DOOM
*paródic adj. m., pl. paródici; f. paródică, pl. paródice
parodicului
PARÓDIC, -Ă, parodici, -ce, adj. Cu caracter de parodie, al parodiei. – Din fr. parodique. DOOM
*paródic adj. m., pl. paródici; f. paródică, pl. paródice
parodie
PARODIÁ, parodiez, vb. I. Tranz. A imita o operă literară sau maniera de a scrie a cuiva, cu intenții satirice sau pentru a obține efecte comice. ♦ A reproduce într-o manieră grotescă gesturile, mișcările sau acțiunile cuiva. [Pr.: -di-a] – Din fr. parodier. DOOM
parodiá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 parodiáză, 1 pl. parodiém (-di-em); conj. prez. 3 să parodiéze; ger. parodiínd (-di-ind)
parodie
PARODÍE, parodii, s. f. 1. Creație literară în care se preiau temele, motivele și mijloacele artistice ale altei opere literare sau ale unui autor în scopul de a obține un efect satiric sau comic. 2. Imitație neizbutită, inferioară sau caricaturală a unui prototip, a unui original. ♦ P. ext. Bătaie de joc. – Din fr. parodie. DOOM
parodíe s. f., art. parodía, g.-d. art. parodíei; pl. parodíi, art. parodíile
parodiei
PARODÍE, parodii, s. f. 1. Creație literară în care se preiau temele, motivele și mijloacele artistice ale altei opere literare sau ale unui autor în scopul de a obține un efect satiric sau comic. 2. Imitație neizbutită, inferioară sau caricaturală a unui prototip, a unui original. ♦ P. ext. Bătaie de joc. – Din fr. parodie. DOOM
parodíe s. f., art. parodía, g.-d. art. parodíei; pl. parodíi, art. parodíile
parodiem
PARODIÁ, parodiez, vb. I. Tranz. A imita o operă literară sau maniera de a scrie a cuiva, cu intenții satirice sau pentru a obține efecte comice. ♦ A reproduce într-o manieră grotescă gesturile, mișcările sau acțiunile cuiva. [Pr.: -di-a] – Din fr. parodier. DOOM
parodiá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 parodiáză, 1 pl. parodiém (-di-em); conj. prez. 3 să parodiéze; ger. parodiínd (-di-ind)
parodiere
PARODIÁ, parodiez, vb. I. Tranz. A imita o operă literară sau maniera de a scrie a cuiva, cu intenții satirice sau pentru a obține efecte comice. ♦ A reproduce într-o manieră grotescă gesturile, mișcările sau acțiunile cuiva. [Pr.: -di-a] – Din fr. parodier. DOOM
parodiá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 parodiáză, 1 pl. parodiém (-di-em); conj. prez. 3 să parodiéze; ger. parodiínd (-di-ind)
parodiere
PARODIÉRE, parodieri, s. f. Acțiunea de a parodia. [Pr.: -di-e-] – V. parodia. DOOM
parodiére (-di-e-) s. f., g.-d. art. parodiérii; pl. parodiéri
parodierea
PARODIÉRE, parodieri, s. f. Acțiunea de a parodia. [Pr.: -di-e-] – V. parodia. DOOM
parodiére (-di-e-) s. f., g.-d. art. parodiérii; pl. parodiéri
parodieri
PARODIÉRE, parodieri, s. f. Acțiunea de a parodia. [Pr.: -di-e-] – V. parodia. DOOM
parodiére (-di-e-) s. f., g.-d. art. parodiérii; pl. parodiéri
parodierii
PARODIÉRE, parodieri, s. f. Acțiunea de a parodia. [Pr.: -di-e-] – V. parodia. DOOM
parodiére (-di-e-) s. f., g.-d. art. parodiérii; pl. parodiéri
parodierile
PARODIÉRE, parodieri, s. f. Acțiunea de a parodia. [Pr.: -di-e-] – V. parodia. DOOM
parodiére (-di-e-) s. f., g.-d. art. parodiérii; pl. parodiéri
parodierilor
PARODIÉRE, parodieri, s. f. Acțiunea de a parodia. [Pr.: -di-e-] – V. parodia. DOOM
parodiére (-di-e-) s. f., g.-d. art. parodiérii; pl. parodiéri
parodiez
PARODIÁ, parodiez, vb. I. Tranz. A imita o operă literară sau maniera de a scrie a cuiva, cu intenții satirice sau pentru a obține efecte comice. ♦ A reproduce într-o manieră grotescă gesturile, mișcările sau acțiunile cuiva. [Pr.: -di-a] – Din fr. parodier. DOOM
parodiá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 parodiáză, 1 pl. parodiém (-di-em); conj. prez. 3 să parodiéze; ger. parodiínd (-di-ind)
parodieze
PARODIÁ, parodiez, vb. I. Tranz. A imita o operă literară sau maniera de a scrie a cuiva, cu intenții satirice sau pentru a obține efecte comice. ♦ A reproduce într-o manieră grotescă gesturile, mișcările sau acțiunile cuiva. [Pr.: -di-a] – Din fr. parodier. DOOM
parodiá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 parodiáză, 1 pl. parodiém (-di-em); conj. prez. 3 să parodiéze; ger. parodiínd (-di-ind)
parodiezi
PARODIÁ, parodiez, vb. I. Tranz. A imita o operă literară sau maniera de a scrie a cuiva, cu intenții satirice sau pentru a obține efecte comice. ♦ A reproduce într-o manieră grotescă gesturile, mișcările sau acțiunile cuiva. [Pr.: -di-a] – Din fr. parodier. DOOM
parodiá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 parodiáză, 1 pl. parodiém (-di-em); conj. prez. 3 să parodiéze; ger. parodiínd (-di-ind)
parodii
PARODÍE, parodii, s. f. 1. Creație literară în care se preiau temele, motivele și mijloacele artistice ale altei opere literare sau ale unui autor în scopul de a obține un efect satiric sau comic. 2. Imitație neizbutită, inferioară sau caricaturală a unui prototip, a unui original. ♦ P. ext. Bătaie de joc. – Din fr. parodie. DOOM
parodíe s. f., art. parodía, g.-d. art. parodíei; pl. parodíi, art. parodíile
parodiile
PARODÍE, parodii, s. f. 1. Creație literară în care se preiau temele, motivele și mijloacele artistice ale altei opere literare sau ale unui autor în scopul de a obține un efect satiric sau comic. 2. Imitație neizbutită, inferioară sau caricaturală a unui prototip, a unui original. ♦ P. ext. Bătaie de joc. – Din fr. parodie. DOOM
parodíe s. f., art. parodía, g.-d. art. parodíei; pl. parodíi, art. parodíile
parodiilor
PARODÍE, parodii, s. f. 1. Creație literară în care se preiau temele, motivele și mijloacele artistice ale altei opere literare sau ale unui autor în scopul de a obține un efect satiric sau comic. 2. Imitație neizbutită, inferioară sau caricaturală a unui prototip, a unui original. ♦ P. ext. Bătaie de joc. – Din fr. parodie. DOOM
parodíe s. f., art. parodía, g.-d. art. parodíei; pl. parodíi, art. parodíile
parodiind
PARODIÁ, parodiez, vb. I. Tranz. A imita o operă literară sau maniera de a scrie a cuiva, cu intenții satirice sau pentru a obține efecte comice. ♦ A reproduce într-o manieră grotescă gesturile, mișcările sau acțiunile cuiva. [Pr.: -di-a] – Din fr. parodier. DOOM
parodiá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 parodiáză, 1 pl. parodiém (-di-em); conj. prez. 3 să parodiéze; ger. parodiínd (-di-ind)
parodist
PARODÍST, parodiști, s. m. Autor de parodii (2). – Din fr. parodiste. DOOM
parodíst (rar) s. m., pl. parodíști
parodistic
PARODÍSTIC, -Ă, parodistici, -ce, adj. Care se referă la parodie (1), care este specific parodiei, care ține de parodie. – Parodie + suf. -istic. DOOM
parodístic adj. m., pl. parodístici; f. parodístică, pl. parodístice
parodistica
PARODÍSTIC, -Ă, parodistici, -ce, adj. Care se referă la parodie (1), care este specific parodiei, care ține de parodie. – Parodie + suf. -istic. DOOM
parodístic adj. m., pl. parodístici; f. parodístică, pl. parodístice
parodistice
PARODÍSTIC, -Ă, parodistici, -ce, adj. Care se referă la parodie (1), care este specific parodiei, care ține de parodie. – Parodie + suf. -istic. DOOM
parodístic adj. m., pl. parodístici; f. parodístică, pl. parodístice
parodisticei
PARODÍSTIC, -Ă, parodistici, -ce, adj. Care se referă la parodie (1), care este specific parodiei, care ține de parodie. – Parodie + suf. -istic. DOOM
parodístic adj. m., pl. parodístici; f. parodístică, pl. parodístice
parodisticele
PARODÍSTIC, -Ă, parodistici, -ce, adj. Care se referă la parodie (1), care este specific parodiei, care ține de parodie. – Parodie + suf. -istic. DOOM
parodístic adj. m., pl. parodístici; f. parodístică, pl. parodístice
parodisticelor
PARODÍSTIC, -Ă, parodistici, -ce, adj. Care se referă la parodie (1), care este specific parodiei, care ține de parodie. – Parodie + suf. -istic. DOOM
parodístic adj. m., pl. parodístici; f. parodístică, pl. parodístice
parodistici
PARODÍSTIC, -Ă, parodistici, -ce, adj. Care se referă la parodie (1), care este specific parodiei, care ține de parodie. – Parodie + suf. -istic. DOOM
parodístic adj. m., pl. parodístici; f. parodístică, pl. parodístice
parodisticii
PARODÍSTIC, -Ă, parodistici, -ce, adj. Care se referă la parodie (1), care este specific parodiei, care ține de parodie. – Parodie + suf. -istic. DOOM
parodístic adj. m., pl. parodístici; f. parodístică, pl. parodístice
parodisticilor
PARODÍSTIC, -Ă, parodistici, -ce, adj. Care se referă la parodie (1), care este specific parodiei, care ține de parodie. – Parodie + suf. -istic. DOOM
parodístic adj. m., pl. parodístici; f. parodístică, pl. parodístice
parodisticul
PARODÍSTIC, -Ă, parodistici, -ce, adj. Care se referă la parodie (1), care este specific parodiei, care ține de parodie. – Parodie + suf. -istic. DOOM
parodístic adj. m., pl. parodístici; f. parodístică, pl. parodístice
parodisticului
PARODÍSTIC, -Ă, parodistici, -ce, adj. Care se referă la parodie (1), care este specific parodiei, care ține de parodie. – Parodie + suf. -istic. DOOM
parodístic adj. m., pl. parodístici; f. parodístică, pl. parodístice
parodistică
PARODÍSTICĂ s.f. Genul parodiei. [Cf. germ. Parodistik].
parodistul
PARODÍST, parodiști, s. m. Autor de parodii (2). – Din fr. parodiste. DOOM
parodíst (rar) s. m., pl. parodíști
parodistului
PARODÍST, parodiști, s. m. Autor de parodii (2). – Din fr. parodiste. DOOM
parodíst (rar) s. m., pl. parodíști
parodiști
PARODÍST, parodiști, s. m. Autor de parodii (2). – Din fr. parodiste. DOOM
parodíst (rar) s. m., pl. parodíști
parodiștii
PARODÍST, parodiști, s. m. Autor de parodii (2). – Din fr. parodiste. DOOM
parodíst (rar) s. m., pl. parodíști
parodiștilor
PARODÍST, parodiști, s. m. Autor de parodii (2). – Din fr. parodiste. DOOM
parodíst (rar) s. m., pl. parodíști
parodontal
PARODONTÁL, -Ă, parodontali, -e, adj. (Anat.) Al parodonțiului, de parodonțiu. ◊ Țesut parodontal = țesut marginal moale, cu formațiuni fibroase, care înconjoară dintele și alveola dentară; parodonțiu moale, periodont. – Din fr. parodontal.
parodontala
PARODONTÁL, -Ă, parodontali, -e, adj. (Anat.) Al parodonțiului, de parodonțiu. ◊ Țesut parodontal = țesut marginal moale, cu formațiuni fibroase, care înconjoară dintele și alveola dentară; parodonțiu moale, periodont. – Din fr. parodontal.
parodontale
PARODONTÁL, -Ă, parodontali, -e, adj. (Anat.) Al parodonțiului, de parodonțiu. ◊ Țesut parodontal = țesut marginal moale, cu formațiuni fibroase, care înconjoară dintele și alveola dentară; parodonțiu moale, periodont. – Din fr. parodontal.
parodontalei
PARODONTÁL, -Ă, parodontali, -e, adj. (Anat.) Al parodonțiului, de parodonțiu. ◊ Țesut parodontal = țesut marginal moale, cu formațiuni fibroase, care înconjoară dintele și alveola dentară; parodonțiu moale, periodont. – Din fr. parodontal.
parodontalele
PARODONTÁL, -Ă, parodontali, -e, adj. (Anat.) Al parodonțiului, de parodonțiu. ◊ Țesut parodontal = țesut marginal moale, cu formațiuni fibroase, care înconjoară dintele și alveola dentară; parodonțiu moale, periodont. – Din fr. parodontal.
parodontalelor
PARODONTÁL, -Ă, parodontali, -e, adj. (Anat.) Al parodonțiului, de parodonțiu. ◊ Țesut parodontal = țesut marginal moale, cu formațiuni fibroase, care înconjoară dintele și alveola dentară; parodonțiu moale, periodont. – Din fr. parodontal.
parodontali
PARODONTÁL, -Ă, parodontali, -e, adj. (Anat.) Al parodonțiului, de parodonțiu. ◊ Țesut parodontal = țesut marginal moale, cu formațiuni fibroase, care înconjoară dintele și alveola dentară; parodonțiu moale, periodont. – Din fr. parodontal.
parodontalii
PARODONTÁL, -Ă, parodontali, -e, adj. (Anat.) Al parodonțiului, de parodonțiu. ◊ Țesut parodontal = țesut marginal moale, cu formațiuni fibroase, care înconjoară dintele și alveola dentară; parodonțiu moale, periodont. – Din fr. parodontal.
parodontalilor
PARODONTÁL, -Ă, parodontali, -e, adj. (Anat.) Al parodonțiului, de parodonțiu. ◊ Țesut parodontal = țesut marginal moale, cu formațiuni fibroase, care înconjoară dintele și alveola dentară; parodonțiu moale, periodont. – Din fr. parodontal.
parodontalul
PARODONTÁL, -Ă, parodontali, -e, adj. (Anat.) Al parodonțiului, de parodonțiu. ◊ Țesut parodontal = țesut marginal moale, cu formațiuni fibroase, care înconjoară dintele și alveola dentară; parodonțiu moale, periodont. – Din fr. parodontal.
parodontalului
PARODONTÁL, -Ă, parodontali, -e, adj. (Anat.) Al parodonțiului, de parodonțiu. ◊ Țesut parodontal = țesut marginal moale, cu formațiuni fibroase, care înconjoară dintele și alveola dentară; parodonțiu moale, periodont. – Din fr. parodontal.
parodontita
PARODONTÍTĂ, parodontite, s. f. (Med.) Inflamație a parodonțiului. – Din fr. parodontite.
parodontite
PARODONTÍTĂ, parodontite, s. f. (Med.) Inflamație a parodonțiului. – Din fr. parodontite.
parodontitei
PARODONTÍTĂ, parodontite, s. f. (Med.) Inflamație a parodonțiului. – Din fr. parodontite.
parodontitele
PARODONTÍTĂ, parodontite, s. f. (Med.) Inflamație a parodonțiului. – Din fr. parodontite.
parodontitelor
PARODONTÍTĂ, parodontite, s. f. (Med.) Inflamație a parodonțiului. – Din fr. parodontite.
parodontoame
PARODONTÓM, parodontoame, s. m. (Med.) Tumoare a țesutului parodontal. – Din fr. parodontome.
parodontoamele
PARODONTÓM, parodontoame, s. m. (Med.) Tumoare a țesutului parodontal. – Din fr. parodontome.
parodontoamelor
PARODONTÓM, parodontoame, s. m. (Med.) Tumoare a țesutului parodontal. – Din fr. parodontome.
parodontograma
PARODONTOGRÁMĂ, parodontograme, s. f. (Med.) Diagramă a datelor obținute prin parodontometrie. – Din fr. parodontogramme.
parodontograme
PARODONTOGRÁMĂ, parodontograme, s. f. (Med.) Diagramă a datelor obținute prin parodontometrie. – Din fr. parodontogramme.
parodontogramei
PARODONTOGRÁMĂ, parodontograme, s. f. (Med.) Diagramă a datelor obținute prin parodontometrie. – Din fr. parodontogramme.
parodontogramele
PARODONTOGRÁMĂ, parodontograme, s. f. (Med.) Diagramă a datelor obținute prin parodontometrie. – Din fr. parodontogramme.
parodontogramelor
PARODONTOGRÁMĂ, parodontograme, s. f. (Med.) Diagramă a datelor obținute prin parodontometrie. – Din fr. parodontogramme.
parodontologia
PARODONTOLOGÍE s. f. Ramură a medicinei care se ocupă de parodontopatii. – Din fr. parodontologie.
parodontologie
PARODONTOLOGÍE s. f. Ramură a medicinei care se ocupă de parodontopatii. – Din fr. parodontologie.
parodontologiei
PARODONTOLOGÍE s. f. Ramură a medicinei care se ocupă de parodontopatii. – Din fr. parodontologie.
parodontologii
PARODONTOLOGÍE s. f. Ramură a medicinei care se ocupă de parodontopatii. – Din fr. parodontologie.
parodontom
PARODONTÓM, parodontoame, s. m. (Med.) Tumoare a țesutului parodontal. – Din fr. parodontome.
parodontometria
PARODONTOMETRÍE, parodontometrii, s. f. (Med.) Măsurare a pungilor gingivale, a retracției și a mobilității dinților; diagramă a datelor obținute prin această măsurare. – Din fr. parodontométrie.
parodontometrie
PARODONTOMETRÍE, parodontometrii, s. f. (Med.) Măsurare a pungilor gingivale, a retracției și a mobilității dinților; diagramă a datelor obținute prin această măsurare. – Din fr. parodontométrie.
parodontometriei
PARODONTOMETRÍE, parodontometrii, s. f. (Med.) Măsurare a pungilor gingivale, a retracției și a mobilității dinților; diagramă a datelor obținute prin această măsurare. – Din fr. parodontométrie.
parodontometrii
PARODONTOMETRÍE, parodontometrii, s. f. (Med.) Măsurare a pungilor gingivale, a retracției și a mobilității dinților; diagramă a datelor obținute prin această măsurare. – Din fr. parodontométrie.
parodontometriile
PARODONTOMETRÍE, parodontometrii, s. f. (Med.) Măsurare a pungilor gingivale, a retracției și a mobilității dinților; diagramă a datelor obținute prin această măsurare. – Din fr. parodontométrie.
parodontometriilor
PARODONTOMETRÍE, parodontometrii, s. f. (Med.) Măsurare a pungilor gingivale, a retracției și a mobilității dinților; diagramă a datelor obținute prin această măsurare. – Din fr. parodontométrie.
parodontomul
PARODONTÓM, parodontoame, s. m. (Med.) Tumoare a țesutului parodontal. – Din fr. parodontome.
parodontomului
PARODONTÓM, parodontoame, s. m. (Med.) Tumoare a țesutului parodontal. – Din fr. parodontome.
parodontopatia
PARODONTOPATÍE, parodontopatii, s. f. (Med.) Denumire generică pentru afecțiunile dentare. – Din fr. parodontopathie.
parodontopatie
PARODONTOPATÍE, parodontopatii, s. f. (Med.) Denumire generică pentru afecțiunile dentare. – Din fr. parodontopathie.
parodontopatiei
PARODONTOPATÍE, parodontopatii, s. f. (Med.) Denumire generică pentru afecțiunile dentare. – Din fr. parodontopathie.
parodontopatii
PARODONTOPATÍE, parodontopatii, s. f. (Med.) Denumire generică pentru afecțiunile dentare. – Din fr. parodontopathie.
parodontopatiile
PARODONTOPATÍE, parodontopatii, s. f. (Med.) Denumire generică pentru afecțiunile dentare. – Din fr. parodontopathie.
parodontopatiilor
PARODONTOPATÍE, parodontopatii, s. f. (Med.) Denumire generică pentru afecțiunile dentare. – Din fr. parodontopathie.
parodontoza
PARODONTÓZĂ, parodontoze, s. f. Boală degenerativă a țesuturilor care susțin și fixează dinții, caracterizată prin formarea locală de pungi cu puroi și căderea dinților. [Var.: paradentóză] – Din fr. parodontose, germ. Parodentose. DOOM
!parodontóză (pa-ro-/par-o-) s. f., g.-d. art. parodontózei; pl. parodontóze
parodontoze
PARODONTÓZĂ, parodontoze, s. f. Boală degenerativă a țesuturilor care susțin și fixează dinții, caracterizată prin formarea locală de pungi cu puroi și căderea dinților. [Var.: paradentóză] – Din fr. parodontose, germ. Parodentose. DOOM
!parodontóză (pa-ro-/par-o-) s. f., g.-d. art. parodontózei; pl. parodontóze
parodontozei
PARODONTÓZĂ, parodontoze, s. f. Boală degenerativă a țesuturilor care susțin și fixează dinții, caracterizată prin formarea locală de pungi cu puroi și căderea dinților. [Var.: paradentóză] – Din fr. parodontose, germ. Parodentose. DOOM
!parodontóză (pa-ro-/par-o-) s. f., g.-d. art. parodontózei; pl. parodontóze
parodontozele
PARODONTÓZĂ, parodontoze, s. f. Boală degenerativă a țesuturilor care susțin și fixează dinții, caracterizată prin formarea locală de pungi cu puroi și căderea dinților. [Var.: paradentóză] – Din fr. parodontose, germ. Parodentose. DOOM
!parodontóză (pa-ro-/par-o-) s. f., g.-d. art. parodontózei; pl. parodontóze
parodontozelor
PARODONTÓZĂ, parodontoze, s. f. Boală degenerativă a țesuturilor care susțin și fixează dinții, caracterizată prin formarea locală de pungi cu puroi și căderea dinților. [Var.: paradentóză] – Din fr. parodontose, germ. Parodentose. DOOM
!parodontóză (pa-ro-/par-o-) s. f., g.-d. art. parodontózei; pl. parodontóze
parodonții
PARODÓNȚIU s. n. (Anat.) Complex morfologic funcțional care asigură fixarea dinților în osul maxilar. Parodonțiu moale = țesut marginal moale, cu formațiuni fibroase, care înconjoară dintele și alvelola dentară; țesut parodontal. Parodonțiu osos = porțiune osoasă în care sunt săpate alveolele dentare și pe care se inserează parodonțiul moale. – Din germ. Parodontium. DOOM
!parodónțiu [țiu pron. țiu] (pa-ro-/par-o-) s. n., art. parodónțiul
parodonțiile
PARODÓNȚIU s. n. (Anat.) Complex morfologic funcțional care asigură fixarea dinților în osul maxilar. Parodonțiu moale = țesut marginal moale, cu formațiuni fibroase, care înconjoară dintele și alvelola dentară; țesut parodontal. Parodonțiu osos = porțiune osoasă în care sunt săpate alveolele dentare și pe care se inserează parodonțiul moale. – Din germ. Parodontium. DOOM
!parodónțiu [țiu pron. țiu] (pa-ro-/par-o-) s. n., art. parodónțiul
parodonțiilor
PARODÓNȚIU s. n. (Anat.) Complex morfologic funcțional care asigură fixarea dinților în osul maxilar. Parodonțiu moale = țesut marginal moale, cu formațiuni fibroase, care înconjoară dintele și alvelola dentară; țesut parodontal. Parodonțiu osos = porțiune osoasă în care sunt săpate alveolele dentare și pe care se inserează parodonțiul moale. – Din germ. Parodontium. DOOM
!parodónțiu [țiu pron. țiu] (pa-ro-/par-o-) s. n., art. parodónțiul
parodonțiu
PARODÓNȚIU s. n. (Anat.) Complex morfologic funcțional care asigură fixarea dinților în osul maxilar. Parodonțiu moale = țesut marginal moale, cu formațiuni fibroase, care înconjoară dintele și alvelola dentară; țesut parodontal. Parodonțiu osos = porțiune osoasă în care sunt săpate alveolele dentare și pe care se inserează parodonțiul moale. – Din germ. Parodontium. DOOM
!parodónțiu [țiu pron. țiu] (pa-ro-/par-o-) s. n., art. parodónțiul
parodonțiul
PARODÓNȚIU s. n. (Anat.) Complex morfologic funcțional care asigură fixarea dinților în osul maxilar. Parodonțiu moale = țesut marginal moale, cu formațiuni fibroase, care înconjoară dintele și alvelola dentară; țesut parodontal. Parodonțiu osos = porțiune osoasă în care sunt săpate alveolele dentare și pe care se inserează parodonțiul moale. – Din germ. Parodontium. DOOM
!parodónțiu [țiu pron. țiu] (pa-ro-/par-o-) s. n., art. parodónțiul
parodonțiului
PARODÓNȚIU s. n. (Anat.) Complex morfologic funcțional care asigură fixarea dinților în osul maxilar. Parodonțiu moale = țesut marginal moale, cu formațiuni fibroase, care înconjoară dintele și alvelola dentară; țesut parodontal. Parodonțiu osos = porțiune osoasă în care sunt săpate alveolele dentare și pe care se inserează parodonțiul moale. – Din germ. Parodontium. DOOM
!parodónțiu [țiu pron. țiu] (pa-ro-/par-o-) s. n., art. parodónțiul
paroh
PARÓH, parohi, s. m. Preot care conduce o parohie (1). – Din lat. parochus, germ. Parochus. DOOM
paróh s. m., pl. paróhi
parohi
PARÓH, parohi, s. m. Preot care conduce o parohie (1). – Din lat. parochus, germ. Parochus. DOOM
paróh s. m., pl. paróhi
parohia
PAROHÍE, parohii, s. f. 1. Cea mai mică unitate administrativă bisericească; comunitate religioasă creștină condusă de un paroh; enorie; p. ext. biserica dintr-o astfel de unitate. 2. Clădire în care se află locuința și cancelaria parohului. – Din lat. parochia, germ. Parochie. DOOM
parohíe s. f., art. parohía, g.-d. art. parohíei; pl. parohíi, art. parohíile
parohial
PAROHIÁL, -Ă, parohiali, -e, adj. Care ține de o parohie (1), privitor la o parohie. [Pr.: -hi-al] – Din lat. parochialis, germ. parochial. DOOM
parohiál (-hi-al) adj. m., pl. parohiáli; f. parohiálă, pl. parohiále
parohiala
PAROHIÁL, -Ă, parohiali, -e, adj. Care ține de o parohie (1), privitor la o parohie. [Pr.: -hi-al] – Din lat. parochialis, germ. parochial. DOOM
parohiál (-hi-al) adj. m., pl. parohiáli; f. parohiálă, pl. parohiále
parohiale
PAROHIÁL, -Ă, parohiali, -e, adj. Care ține de o parohie (1), privitor la o parohie. [Pr.: -hi-al] – Din lat. parochialis, germ. parochial. DOOM
parohiál (-hi-al) adj. m., pl. parohiáli; f. parohiálă, pl. parohiále
parohialei
PAROHIÁL, -Ă, parohiali, -e, adj. Care ține de o parohie (1), privitor la o parohie. [Pr.: -hi-al] – Din lat. parochialis, germ. parochial. DOOM
parohiál (-hi-al) adj. m., pl. parohiáli; f. parohiálă, pl. parohiále
parohialele
PAROHIÁL, -Ă, parohiali, -e, adj. Care ține de o parohie (1), privitor la o parohie. [Pr.: -hi-al] – Din lat. parochialis, germ. parochial. DOOM
parohiál (-hi-al) adj. m., pl. parohiáli; f. parohiálă, pl. parohiále
parohialelor
PAROHIÁL, -Ă, parohiali, -e, adj. Care ține de o parohie (1), privitor la o parohie. [Pr.: -hi-al] – Din lat. parochialis, germ. parochial. DOOM
parohiál (-hi-al) adj. m., pl. parohiáli; f. parohiálă, pl. parohiále
parohiali
PAROHIÁL, -Ă, parohiali, -e, adj. Care ține de o parohie (1), privitor la o parohie. [Pr.: -hi-al] – Din lat. parochialis, germ. parochial. DOOM
parohiál (-hi-al) adj. m., pl. parohiáli; f. parohiálă, pl. parohiále
parohialii
PAROHIÁL, -Ă, parohiali, -e, adj. Care ține de o parohie (1), privitor la o parohie. [Pr.: -hi-al] – Din lat. parochialis, germ. parochial. DOOM
parohiál (-hi-al) adj. m., pl. parohiáli; f. parohiálă, pl. parohiále
parohialilor
PAROHIÁL, -Ă, parohiali, -e, adj. Care ține de o parohie (1), privitor la o parohie. [Pr.: -hi-al] – Din lat. parochialis, germ. parochial. DOOM
parohiál (-hi-al) adj. m., pl. parohiáli; f. parohiálă, pl. parohiále
parohialul
PAROHIÁL, -Ă, parohiali, -e, adj. Care ține de o parohie (1), privitor la o parohie. [Pr.: -hi-al] – Din lat. parochialis, germ. parochial. DOOM
parohiál (-hi-al) adj. m., pl. parohiáli; f. parohiálă, pl. parohiále
parohialului
PAROHIÁL, -Ă, parohiali, -e, adj. Care ține de o parohie (1), privitor la o parohie. [Pr.: -hi-al] – Din lat. parochialis, germ. parochial. DOOM
parohiál (-hi-al) adj. m., pl. parohiáli; f. parohiálă, pl. parohiále
parohian
PAROHIÁN, -Ă, parohieni, -e, s. m. și f. (Rar) Enoriaș. [Pr.: -hi-an] – Germ. Parochian.
parohiană
PAROHIÁN, -Ă, parohieni, -e, s. m. și f. (Rar) Enoriaș. [Pr.: -hi-an] – Germ. Parochian.
parohie
PAROHÍE, parohii, s. f. 1. Cea mai mică unitate administrativă bisericească; comunitate religioasă creștină condusă de un paroh; enorie; p. ext. biserica dintr-o astfel de unitate. 2. Clădire în care se află locuința și cancelaria parohului. – Din lat. parochia, germ. Parochie. DOOM
parohíe s. f., art. parohía, g.-d. art. parohíei; pl. parohíi, art. parohíile
parohiei
PAROHÍE, parohii, s. f. 1. Cea mai mică unitate administrativă bisericească; comunitate religioasă creștină condusă de un paroh; enorie; p. ext. biserica dintr-o astfel de unitate. 2. Clădire în care se află locuința și cancelaria parohului. – Din lat. parochia, germ. Parochie. DOOM
parohíe s. f., art. parohía, g.-d. art. parohíei; pl. parohíi, art. parohíile
parohii
PARÓH, parohi, s. m. Preot care conduce o parohie (1). – Din lat. parochus, germ. Parochus. DOOM
paróh s. m., pl. paróhi
parohii
PAROHÍE, parohii, s. f. 1. Cea mai mică unitate administrativă bisericească; comunitate religioasă creștină condusă de un paroh; enorie; p. ext. biserica dintr-o astfel de unitate. 2. Clădire în care se află locuința și cancelaria parohului. – Din lat. parochia, germ. Parochie. DOOM
parohíe s. f., art. parohía, g.-d. art. parohíei; pl. parohíi, art. parohíile
parohiile
PAROHÍE, parohii, s. f. 1. Cea mai mică unitate administrativă bisericească; comunitate religioasă creștină condusă de un paroh; enorie; p. ext. biserica dintr-o astfel de unitate. 2. Clădire în care se află locuința și cancelaria parohului. – Din lat. parochia, germ. Parochie. DOOM
parohíe s. f., art. parohía, g.-d. art. parohíei; pl. parohíi, art. parohíile
parohiilor
PAROHÍE, parohii, s. f. 1. Cea mai mică unitate administrativă bisericească; comunitate religioasă creștină condusă de un paroh; enorie; p. ext. biserica dintr-o astfel de unitate. 2. Clădire în care se află locuința și cancelaria parohului. – Din lat. parochia, germ. Parochie. DOOM
parohíe s. f., art. parohía, g.-d. art. parohíei; pl. parohíi, art. parohíile
parohilor
PARÓH, parohi, s. m. Preot care conduce o parohie (1). – Din lat. parochus, germ. Parochus. DOOM
paróh s. m., pl. paróhi
parohul
PARÓH, parohi, s. m. Preot care conduce o parohie (1). – Din lat. parochus, germ. Parochus. DOOM
paróh s. m., pl. paróhi
parohului
PARÓH, parohi, s. m. Preot care conduce o parohie (1). – Din lat. parochus, germ. Parochus. DOOM
paróh s. m., pl. paróhi
paroi
PARÓI1, paroiuri, s. n. Roi de albine provenit dintr-un roi mai vechi, care a roit și el în aceeași vară. – Din ucr. parij, rus. paroi. DOOM
paroí2 (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. paroiéște, imperf. 3 sg. paroiá; conj. prez. 3 să paroiáscă
paroi
PAROÍ2, pers. 3 paroiește, vb. IV. Intranz. (Despre albine) A roi a doua oară în aceeași vară. – Din paroi1.
paroia
PAROÍ2, pers. 3 paroiește, vb. IV. Intranz. (Despre albine) A roi a doua oară în aceeași vară. – Din paroi1.
paroiască
PAROÍ2, pers. 3 paroiește, vb. IV. Intranz. (Despre albine) A roi a doua oară în aceeași vară. – Din paroi1.
paroiau
PAROÍ2, pers. 3 paroiește, vb. IV. Intranz. (Despre albine) A roi a doua oară în aceeași vară. – Din paroi1.
paroiesc
PAROÍ2, pers. 3 paroiește, vb. IV. Intranz. (Despre albine) A roi a doua oară în aceeași vară. – Din paroi1.
paroiește
PAROÍ2, pers. 3 paroiește, vb. IV. Intranz. (Despre albine) A roi a doua oară în aceeași vară. – Din paroi1.
paroind
PAROÍ2, pers. 3 paroiește, vb. IV. Intranz. (Despre albine) A roi a doua oară în aceeași vară. – Din paroi1.
paroire
PAROÍ2, pers. 3 paroiește, vb. IV. Intranz. (Despre albine) A roi a doua oară în aceeași vară. – Din paroi1.
paroire
PAROÍ2, pers. 3 paroiește, vb. IV. Intranz. (Despre albine) A roi a doua oară în aceeași vară. – Din paroi1.
paroiră
PAROÍ2, pers. 3 paroiește, vb. IV. Intranz. (Despre albine) A roi a doua oară în aceeași vară. – Din paroi1.
paroise
PAROÍ2, pers. 3 paroiește, vb. IV. Intranz. (Despre albine) A roi a doua oară în aceeași vară. – Din paroi1.
paroiseră
PAROÍ2, pers. 3 paroiește, vb. IV. Intranz. (Despre albine) A roi a doua oară în aceeași vară. – Din paroi1.
paroit
PAROÍ2, pers. 3 paroiește, vb. IV. Intranz. (Despre albine) A roi a doua oară în aceeași vară. – Din paroi1.
paroiul
PARÓI1, paroiuri, s. n. Roi de albine provenit dintr-un roi mai vechi, care a roit și el în aceeași vară. – Din ucr. parij, rus. paroi. DOOM
paroí2 (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. paroiéște, imperf. 3 sg. paroiá; conj. prez. 3 să paroiáscă
paroiului
PARÓI1, paroiuri, s. n. Roi de albine provenit dintr-un roi mai vechi, care a roit și el în aceeași vară. – Din ucr. parij, rus. paroi. DOOM
paroí2 (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. paroiéște, imperf. 3 sg. paroiá; conj. prez. 3 să paroiáscă
paroiuri
PARÓI1, paroiuri, s. n. Roi de albine provenit dintr-un roi mai vechi, care a roit și el în aceeași vară. – Din ucr. parij, rus. paroi. DOOM
paroí2 (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. paroiéște, imperf. 3 sg. paroiá; conj. prez. 3 să paroiáscă
paroiurile
PARÓI1, paroiuri, s. n. Roi de albine provenit dintr-un roi mai vechi, care a roit și el în aceeași vară. – Din ucr. parij, rus. paroi. DOOM
paroí2 (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. paroiéște, imperf. 3 sg. paroiá; conj. prez. 3 să paroiáscă
paroiurilor
PARÓI1, paroiuri, s. n. Roi de albine provenit dintr-un roi mai vechi, care a roit și el în aceeași vară. – Din ucr. parij, rus. paroi. DOOM
paroí2 (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. paroiéște, imperf. 3 sg. paroiá; conj. prez. 3 să paroiáscă
parol
PARÓL interj. (Franțuzism; întărește sau garantează exactitatea celor afirmate) Pe cuvânt! zău! serios! – Din fr. parole. DOOM
paról interj.
parola
PAROLÁ, parolez, vb. I. Tranz. A securiza un dispozitiv, o instalație etc. cu ajutorul unei parole. – De la parolă. DOOM
parolá (a ~) vb., ind. prez. 3 paroleáză
parola
PARÓLĂ, parole, s. f. 1. Cuvânt convențional secret sau formulă convențională secretă folosite de militarii care au anumite misiuni pentru a fi identificați de alți militari care cunosc consemnul. ◊ Expr. A da parola = a spune cuvântul secret sau formula secretă de recunoaștere. ♦ Cuvânt secret de recunoaștere folosit de membrii unei organizații conspirative. ♦ (Inform.) Cuvânt-cheie care permite accesul la informația dintr-un fișier sau o bază de date. 2. (Rar) Promisiune, legământ, angajament; cuvânt de onoare. ◊ Loc. vb. A-și da parola (de onoare) = a se angaja în mod solemn; a promite. 3. (Înv.) Cuvânt, vorbă; afirmație, spusă. 4. (Înv.) Numele unui dans; melodie după care se executa acest dans. – Din fr. parole, it. parola, germ. Parole. DOOM
parólă s. f., g.-d. art. parólei; pl. paróle
parolai
PAROLÁ, parolez, vb. I. Tranz. A securiza un dispozitiv, o instalație etc. cu ajutorul unei parole. – De la parolă. DOOM
parolá (a ~) vb., ind. prez. 3 paroleáză
parolam
PAROLÁ, parolez, vb. I. Tranz. A securiza un dispozitiv, o instalație etc. cu ajutorul unei parole. – De la parolă. DOOM
parolá (a ~) vb., ind. prez. 3 paroleáză
parolare
PAROLÁ, parolez, vb. I. Tranz. A securiza un dispozitiv, o instalație etc. cu ajutorul unei parole. – De la parolă. DOOM
parolá (a ~) vb., ind. prez. 3 paroleáză
parolară
PAROLÁ, parolez, vb. I. Tranz. A securiza un dispozitiv, o instalație etc. cu ajutorul unei parole. – De la parolă. DOOM
parolá (a ~) vb., ind. prez. 3 paroleáză
parolarăm
PAROLÁ, parolez, vb. I. Tranz. A securiza un dispozitiv, o instalație etc. cu ajutorul unei parole. – De la parolă. DOOM
parolá (a ~) vb., ind. prez. 3 paroleáză
parolarăți
PAROLÁ, parolez, vb. I. Tranz. A securiza un dispozitiv, o instalație etc. cu ajutorul unei parole. – De la parolă. DOOM
parolá (a ~) vb., ind. prez. 3 paroleáză
parolase
PAROLÁ, parolez, vb. I. Tranz. A securiza un dispozitiv, o instalație etc. cu ajutorul unei parole. – De la parolă. DOOM
parolá (a ~) vb., ind. prez. 3 paroleáză
parolasem
PAROLÁ, parolez, vb. I. Tranz. A securiza un dispozitiv, o instalație etc. cu ajutorul unei parole. – De la parolă. DOOM
parolá (a ~) vb., ind. prez. 3 paroleáză
parolaseră
PAROLÁ, parolez, vb. I. Tranz. A securiza un dispozitiv, o instalație etc. cu ajutorul unei parole. – De la parolă. DOOM
parolá (a ~) vb., ind. prez. 3 paroleáză
parolaserăm
PAROLÁ, parolez, vb. I. Tranz. A securiza un dispozitiv, o instalație etc. cu ajutorul unei parole. – De la parolă. DOOM
parolá (a ~) vb., ind. prez. 3 paroleáză
parolaserăți
PAROLÁ, parolez, vb. I. Tranz. A securiza un dispozitiv, o instalație etc. cu ajutorul unei parole. – De la parolă. DOOM
parolá (a ~) vb., ind. prez. 3 paroleáză
parolaseși
PAROLÁ, parolez, vb. I. Tranz. A securiza un dispozitiv, o instalație etc. cu ajutorul unei parole. – De la parolă. DOOM
parolá (a ~) vb., ind. prez. 3 paroleáză
parolaseți
PAROLÁ, parolez, vb. I. Tranz. A securiza un dispozitiv, o instalație etc. cu ajutorul unei parole. – De la parolă. DOOM
parolá (a ~) vb., ind. prez. 3 paroleáză
parolat
PAROLÁ, parolez, vb. I. Tranz. A securiza un dispozitiv, o instalație etc. cu ajutorul unei parole. – De la parolă. DOOM
parolá (a ~) vb., ind. prez. 3 paroleáză
parolau
PAROLÁ, parolez, vb. I. Tranz. A securiza un dispozitiv, o instalație etc. cu ajutorul unei parole. – De la parolă. DOOM
parolá (a ~) vb., ind. prez. 3 paroleáză
parolași
PAROLÁ, parolez, vb. I. Tranz. A securiza un dispozitiv, o instalație etc. cu ajutorul unei parole. – De la parolă. DOOM
parolá (a ~) vb., ind. prez. 3 paroleáză
parolați
PAROLÁ, parolez, vb. I. Tranz. A securiza un dispozitiv, o instalație etc. cu ajutorul unei parole. – De la parolă. DOOM
parolá (a ~) vb., ind. prez. 3 paroleáză
parole
PARÓLĂ, parole, s. f. 1. Cuvânt convențional secret sau formulă convențională secretă folosite de militarii care au anumite misiuni pentru a fi identificați de alți militari care cunosc consemnul. ◊ Expr. A da parola = a spune cuvântul secret sau formula secretă de recunoaștere. ♦ Cuvânt secret de recunoaștere folosit de membrii unei organizații conspirative. ♦ (Inform.) Cuvânt-cheie care permite accesul la informația dintr-un fișier sau o bază de date. 2. (Rar) Promisiune, legământ, angajament; cuvânt de onoare. ◊ Loc. vb. A-și da parola (de onoare) = a se angaja în mod solemn; a promite. 3. (Înv.) Cuvânt, vorbă; afirmație, spusă. 4. (Înv.) Numele unui dans; melodie după care se executa acest dans. – Din fr. parole, it. parola, germ. Parole. DOOM
parólă s. f., g.-d. art. parólei; pl. paróle
parolează
PAROLÁ, parolez, vb. I. Tranz. A securiza un dispozitiv, o instalație etc. cu ajutorul unei parole. – De la parolă. DOOM
parolá (a ~) vb., ind. prez. 3 paroleáză
parolei
PARÓLĂ, parole, s. f. 1. Cuvânt convențional secret sau formulă convențională secretă folosite de militarii care au anumite misiuni pentru a fi identificați de alți militari care cunosc consemnul. ◊ Expr. A da parola = a spune cuvântul secret sau formula secretă de recunoaștere. ♦ Cuvânt secret de recunoaștere folosit de membrii unei organizații conspirative. ♦ (Inform.) Cuvânt-cheie care permite accesul la informația dintr-un fișier sau o bază de date. 2. (Rar) Promisiune, legământ, angajament; cuvânt de onoare. ◊ Loc. vb. A-și da parola (de onoare) = a se angaja în mod solemn; a promite. 3. (Înv.) Cuvânt, vorbă; afirmație, spusă. 4. (Înv.) Numele unui dans; melodie după care se executa acest dans. – Din fr. parole, it. parola, germ. Parole. DOOM
parólă s. f., g.-d. art. parólei; pl. paróle
parolele
PARÓLĂ, parole, s. f. 1. Cuvânt convențional secret sau formulă convențională secretă folosite de militarii care au anumite misiuni pentru a fi identificați de alți militari care cunosc consemnul. ◊ Expr. A da parola = a spune cuvântul secret sau formula secretă de recunoaștere. ♦ Cuvânt secret de recunoaștere folosit de membrii unei organizații conspirative. ♦ (Inform.) Cuvânt-cheie care permite accesul la informația dintr-un fișier sau o bază de date. 2. (Rar) Promisiune, legământ, angajament; cuvânt de onoare. ◊ Loc. vb. A-și da parola (de onoare) = a se angaja în mod solemn; a promite. 3. (Înv.) Cuvânt, vorbă; afirmație, spusă. 4. (Înv.) Numele unui dans; melodie după care se executa acest dans. – Din fr. parole, it. parola, germ. Parole. DOOM
parólă s. f., g.-d. art. parólei; pl. paróle
parolelor
PARÓLĂ, parole, s. f. 1. Cuvânt convențional secret sau formulă convențională secretă folosite de militarii care au anumite misiuni pentru a fi identificați de alți militari care cunosc consemnul. ◊ Expr. A da parola = a spune cuvântul secret sau formula secretă de recunoaștere. ♦ Cuvânt secret de recunoaștere folosit de membrii unei organizații conspirative. ♦ (Inform.) Cuvânt-cheie care permite accesul la informația dintr-un fișier sau o bază de date. 2. (Rar) Promisiune, legământ, angajament; cuvânt de onoare. ◊ Loc. vb. A-și da parola (de onoare) = a se angaja în mod solemn; a promite. 3. (Înv.) Cuvânt, vorbă; afirmație, spusă. 4. (Înv.) Numele unui dans; melodie după care se executa acest dans. – Din fr. parole, it. parola, germ. Parole. DOOM
parólă s. f., g.-d. art. parólei; pl. paróle
parolez
PAROLÁ, parolez, vb. I. Tranz. A securiza un dispozitiv, o instalație etc. cu ajutorul unei parole. – De la parolă. DOOM
parolá (a ~) vb., ind. prez. 3 paroleáză
paroleze
PAROLÁ, parolez, vb. I. Tranz. A securiza un dispozitiv, o instalație etc. cu ajutorul unei parole. – De la parolă. DOOM
parolá (a ~) vb., ind. prez. 3 paroleáză
parolezi
PAROLÁ, parolez, vb. I. Tranz. A securiza un dispozitiv, o instalație etc. cu ajutorul unei parole. – De la parolă. DOOM
parolá (a ~) vb., ind. prez. 3 paroleáză
paroli
PAROLÍ, paroli, s. n. (La unele jocuri de cărți) Dublare a sumei mizate în jocul precedent; (concr.) miză realizată în acest fel. – Din fr., it. paroli. DOOM
parolí (înv.) s. n., pl. parolí
paroli
PAROLÍ s. m. invar. (La unele jocuri de cărți) Dublare a sumei mizate în jocul precedent; (concr.) miză realizată în acest fel. – Din fr., it. paroli.
parolist
PAROLÍST, -Ă, paroliști, -ste, adj., s. m. și f. (Fam.) (Persoană) care se ține de cuvânt, care își respectă angajamentul luat, promisiunea făcută. – Parolă + suf. -ist. DOOM
parolíst (fam.) adj. m., s. m., pl. parolíști; adj. f., s. f. parolístă, pl. parolíste
parolist
PAROLÍST, -Ă, paroliști, -ste, adj., s. m. și f. (Fam.) (Persoană) care se ține de cuvânt, care își respectă angajamentul luat, promisiunea făcută. – Parolă + suf. -ist. DOOM
parolíst (fam.) adj. m., s. m., pl. parolíști; adj. f., s. f. parolístă, pl. parolíste
parolista
PAROLÍST, -Ă, paroliști, -ste, adj., s. m. și f. (Fam.) (Persoană) care se ține de cuvânt, care își respectă angajamentul luat, promisiunea făcută. – Parolă + suf. -ist. DOOM
parolíst (fam.) adj. m., s. m., pl. parolíști; adj. f., s. f. parolístă, pl. parolíste
parolista
PAROLÍST, -Ă, paroliști, -ste, adj., s. m. și f. (Fam.) (Persoană) care se ține de cuvânt, care își respectă angajamentul luat, promisiunea făcută. – Parolă + suf. -ist. DOOM
parolíst (fam.) adj. m., s. m., pl. parolíști; adj. f., s. f. parolístă, pl. parolíste
paroliste
PAROLÍST, -Ă, paroliști, -ste, adj., s. m. și f. (Fam.) (Persoană) care se ține de cuvânt, care își respectă angajamentul luat, promisiunea făcută. – Parolă + suf. -ist. DOOM
parolíst (fam.) adj. m., s. m., pl. parolíști; adj. f., s. f. parolístă, pl. parolíste
paroliste
PAROLÍST, -Ă, paroliști, -ste, adj., s. m. și f. (Fam.) (Persoană) care se ține de cuvânt, care își respectă angajamentul luat, promisiunea făcută. – Parolă + suf. -ist. DOOM
parolíst (fam.) adj. m., s. m., pl. parolíști; adj. f., s. f. parolístă, pl. parolíste
parolistei
PAROLÍST, -Ă, paroliști, -ste, adj., s. m. și f. (Fam.) (Persoană) care se ține de cuvânt, care își respectă angajamentul luat, promisiunea făcută. – Parolă + suf. -ist. DOOM
parolíst (fam.) adj. m., s. m., pl. parolíști; adj. f., s. f. parolístă, pl. parolíste
parolistei
PAROLÍST, -Ă, paroliști, -ste, adj., s. m. și f. (Fam.) (Persoană) care se ține de cuvânt, care își respectă angajamentul luat, promisiunea făcută. – Parolă + suf. -ist. DOOM
parolíst (fam.) adj. m., s. m., pl. parolíști; adj. f., s. f. parolístă, pl. parolíste
parolistele
PAROLÍST, -Ă, paroliști, -ste, adj., s. m. și f. (Fam.) (Persoană) care se ține de cuvânt, care își respectă angajamentul luat, promisiunea făcută. – Parolă + suf. -ist. DOOM
parolíst (fam.) adj. m., s. m., pl. parolíști; adj. f., s. f. parolístă, pl. parolíste
parolistele
PAROLÍST, -Ă, paroliști, -ste, adj., s. m. și f. (Fam.) (Persoană) care se ține de cuvânt, care își respectă angajamentul luat, promisiunea făcută. – Parolă + suf. -ist. DOOM
parolíst (fam.) adj. m., s. m., pl. parolíști; adj. f., s. f. parolístă, pl. parolíste
parolistelor
PAROLÍST, -Ă, paroliști, -ste, adj., s. m. și f. (Fam.) (Persoană) care se ține de cuvânt, care își respectă angajamentul luat, promisiunea făcută. – Parolă + suf. -ist. DOOM
parolíst (fam.) adj. m., s. m., pl. parolíști; adj. f., s. f. parolístă, pl. parolíste
parolistelor
PAROLÍST, -Ă, paroliști, -ste, adj., s. m. și f. (Fam.) (Persoană) care se ține de cuvânt, care își respectă angajamentul luat, promisiunea făcută. – Parolă + suf. -ist. DOOM
parolíst (fam.) adj. m., s. m., pl. parolíști; adj. f., s. f. parolístă, pl. parolíste
parolistul
PAROLÍST, -Ă, paroliști, -ste, adj., s. m. și f. (Fam.) (Persoană) care se ține de cuvânt, care își respectă angajamentul luat, promisiunea făcută. – Parolă + suf. -ist. DOOM
parolíst (fam.) adj. m., s. m., pl. parolíști; adj. f., s. f. parolístă, pl. parolíste
parolistul
PAROLÍST, -Ă, paroliști, -ste, adj., s. m. și f. (Fam.) (Persoană) care se ține de cuvânt, care își respectă angajamentul luat, promisiunea făcută. – Parolă + suf. -ist. DOOM
parolíst (fam.) adj. m., s. m., pl. parolíști; adj. f., s. f. parolístă, pl. parolíste
parolistului
PAROLÍST, -Ă, paroliști, -ste, adj., s. m. și f. (Fam.) (Persoană) care se ține de cuvânt, care își respectă angajamentul luat, promisiunea făcută. – Parolă + suf. -ist. DOOM
parolíst (fam.) adj. m., s. m., pl. parolíști; adj. f., s. f. parolístă, pl. parolíste
parolistului
PAROLÍST, -Ă, paroliști, -ste, adj., s. m. și f. (Fam.) (Persoană) care se ține de cuvânt, care își respectă angajamentul luat, promisiunea făcută. – Parolă + suf. -ist. DOOM
parolíst (fam.) adj. m., s. m., pl. parolíști; adj. f., s. f. parolístă, pl. parolíste
paroliul
PAROLÍ, paroli, s. n. (La unele jocuri de cărți) Dublare a sumei mizate în jocul precedent; (concr.) miză realizată în acest fel. – Din fr., it. paroli. DOOM
parolí (înv.) s. n., pl. parolí
paroliului
PAROLÍ, paroli, s. n. (La unele jocuri de cărți) Dublare a sumei mizate în jocul precedent; (concr.) miză realizată în acest fel. – Din fr., it. paroli. DOOM
parolí (înv.) s. n., pl. parolí
paroliști
PAROLÍST, -Ă, paroliști, -ste, adj., s. m. și f. (Fam.) (Persoană) care se ține de cuvânt, care își respectă angajamentul luat, promisiunea făcută. – Parolă + suf. -ist. DOOM
parolíst (fam.) adj. m., s. m., pl. parolíști; adj. f., s. f. parolístă, pl. parolíste
paroliști
PAROLÍST, -Ă, paroliști, -ste, adj., s. m. și f. (Fam.) (Persoană) care se ține de cuvânt, care își respectă angajamentul luat, promisiunea făcută. – Parolă + suf. -ist. DOOM
parolíst (fam.) adj. m., s. m., pl. parolíști; adj. f., s. f. parolístă, pl. parolíste
paroliștii
PAROLÍST, -Ă, paroliști, -ste, adj., s. m. și f. (Fam.) (Persoană) care se ține de cuvânt, care își respectă angajamentul luat, promisiunea făcută. – Parolă + suf. -ist. DOOM
parolíst (fam.) adj. m., s. m., pl. parolíști; adj. f., s. f. parolístă, pl. parolíste
paroliștii
PAROLÍST, -Ă, paroliști, -ste, adj., s. m. și f. (Fam.) (Persoană) care se ține de cuvânt, care își respectă angajamentul luat, promisiunea făcută. – Parolă + suf. -ist. DOOM
parolíst (fam.) adj. m., s. m., pl. parolíști; adj. f., s. f. parolístă, pl. parolíste
paroliștilor
PAROLÍST, -Ă, paroliști, -ste, adj., s. m. și f. (Fam.) (Persoană) care se ține de cuvânt, care își respectă angajamentul luat, promisiunea făcută. – Parolă + suf. -ist. DOOM
parolíst (fam.) adj. m., s. m., pl. parolíști; adj. f., s. f. parolístă, pl. parolíste
paroliștilor
PAROLÍST, -Ă, paroliști, -ste, adj., s. m. și f. (Fam.) (Persoană) care se ține de cuvânt, care își respectă angajamentul luat, promisiunea făcută. – Parolă + suf. -ist. DOOM
parolíst (fam.) adj. m., s. m., pl. parolíști; adj. f., s. f. parolístă, pl. parolíste
parolând
PAROLÁ, parolez, vb. I. Tranz. A securiza un dispozitiv, o instalație etc. cu ajutorul unei parole. – De la parolă. DOOM
parolá (a ~) vb., ind. prez. 3 paroleáză
parolînd
PAROLÁ, parolez, vb. I. Tranz. A securiza un dispozitiv, o instalație etc. cu ajutorul unei parole. – De la parolă. DOOM
parolá (a ~) vb., ind. prez. 3 paroleáză
parom
PARÓM, paromuri, s. n. (Regional) Un fel de pod plutitor. V. b a c. Cînd... paromul cel greu nu se putea urni de la mal de valuri, luntrea lui Ion zbura ca o săgeată. CONTEMPORANUL, III 774.
paronichie
PARONICHÍE s.f. (Med.) Tumefacție inflamatorie în jurul unghiei. [Gen. -iei. / < fr. paronychie, cf. gr. para – lângă, onyx – unghie].
paronim
PARONÍM, paronime, s. n. Cuvânt asemănător cu altul din punctul de vedere al formei, dar deosebit de acesta ca sens (și ca origine). – Din fr. paronyme. DOOM
!paroním (pa-ro-/par-o-) s. n., pl. paroníme
paronime
PARONÍM, paronime, s. n. Cuvânt asemănător cu altul din punctul de vedere al formei, dar deosebit de acesta ca sens (și ca origine). – Din fr. paronyme. DOOM
!paroním (pa-ro-/par-o-) s. n., pl. paroníme
paronimele
PARONÍM, paronime, s. n. Cuvânt asemănător cu altul din punctul de vedere al formei, dar deosebit de acesta ca sens (și ca origine). – Din fr. paronyme. DOOM
!paroním (pa-ro-/par-o-) s. n., pl. paroníme
paronimelor
PARONÍM, paronime, s. n. Cuvânt asemănător cu altul din punctul de vedere al formei, dar deosebit de acesta ca sens (și ca origine). – Din fr. paronyme. DOOM
!paroním (pa-ro-/par-o-) s. n., pl. paroníme
paronimia
PARONIMÍE, paronimii, s. f. Însușirea a două sau a mai multor cuvinte de a fi paronime; situația, relația în care se află mai multe paronime. – Din fr. paronymie. DOOM
!paronimíe (pa-ro-/par-o-) s. f., art. paronimía, g.-d. art. paronimíei; pl. paronimíi, art. paronimíile
paronimic
PARONÍMIC, -Ă, paronimici, -ce, adj. Care ține de paronime, referitor la paronime. ◊ Atracție paronimică = modificare a formei unui cuvânt sub influența altui cuvânt asemănător cu el. – Din fr. paronymique. DOOM
!paronímic (pa-ro-/par-o-) adj. m., pl. paronímici; f. paronímică, pl. paronímice
paronimica
PARONÍMIC, -Ă, paronimici, -ce, adj. Care ține de paronime, referitor la paronime. ◊ Atracție paronimică = modificare a formei unui cuvânt sub influența altui cuvânt asemănător cu el. – Din fr. paronymique. DOOM
!paronímic (pa-ro-/par-o-) adj. m., pl. paronímici; f. paronímică, pl. paronímice
paronimice
PARONÍMIC, -Ă, paronimici, -ce, adj. Care ține de paronime, referitor la paronime. ◊ Atracție paronimică = modificare a formei unui cuvânt sub influența altui cuvânt asemănător cu el. – Din fr. paronymique. DOOM
!paronímic (pa-ro-/par-o-) adj. m., pl. paronímici; f. paronímică, pl. paronímice
paronimicei
PARONÍMIC, -Ă, paronimici, -ce, adj. Care ține de paronime, referitor la paronime. ◊ Atracție paronimică = modificare a formei unui cuvânt sub influența altui cuvânt asemănător cu el. – Din fr. paronymique. DOOM
!paronímic (pa-ro-/par-o-) adj. m., pl. paronímici; f. paronímică, pl. paronímice
paronimicele
PARONÍMIC, -Ă, paronimici, -ce, adj. Care ține de paronime, referitor la paronime. ◊ Atracție paronimică = modificare a formei unui cuvânt sub influența altui cuvânt asemănător cu el. – Din fr. paronymique. DOOM
!paronímic (pa-ro-/par-o-) adj. m., pl. paronímici; f. paronímică, pl. paronímice
paronimicelor
PARONÍMIC, -Ă, paronimici, -ce, adj. Care ține de paronime, referitor la paronime. ◊ Atracție paronimică = modificare a formei unui cuvânt sub influența altui cuvânt asemănător cu el. – Din fr. paronymique. DOOM
!paronímic (pa-ro-/par-o-) adj. m., pl. paronímici; f. paronímică, pl. paronímice
paronimici
PARONÍMIC, -Ă, paronimici, -ce, adj. Care ține de paronime, referitor la paronime. ◊ Atracție paronimică = modificare a formei unui cuvânt sub influența altui cuvânt asemănător cu el. – Din fr. paronymique. DOOM
!paronímic (pa-ro-/par-o-) adj. m., pl. paronímici; f. paronímică, pl. paronímice
paronimicii
PARONÍMIC, -Ă, paronimici, -ce, adj. Care ține de paronime, referitor la paronime. ◊ Atracție paronimică = modificare a formei unui cuvânt sub influența altui cuvânt asemănător cu el. – Din fr. paronymique. DOOM
!paronímic (pa-ro-/par-o-) adj. m., pl. paronímici; f. paronímică, pl. paronímice
paronimicilor
PARONÍMIC, -Ă, paronimici, -ce, adj. Care ține de paronime, referitor la paronime. ◊ Atracție paronimică = modificare a formei unui cuvânt sub influența altui cuvânt asemănător cu el. – Din fr. paronymique. DOOM
!paronímic (pa-ro-/par-o-) adj. m., pl. paronímici; f. paronímică, pl. paronímice
paronimicul
PARONÍMIC, -Ă, paronimici, -ce, adj. Care ține de paronime, referitor la paronime. ◊ Atracție paronimică = modificare a formei unui cuvânt sub influența altui cuvânt asemănător cu el. – Din fr. paronymique. DOOM
!paronímic (pa-ro-/par-o-) adj. m., pl. paronímici; f. paronímică, pl. paronímice
paronimicului
PARONÍMIC, -Ă, paronimici, -ce, adj. Care ține de paronime, referitor la paronime. ◊ Atracție paronimică = modificare a formei unui cuvânt sub influența altui cuvânt asemănător cu el. – Din fr. paronymique. DOOM
!paronímic (pa-ro-/par-o-) adj. m., pl. paronímici; f. paronímică, pl. paronímice
paronimie
PARONIMÍE, paronimii, s. f. Însușirea a două sau a mai multor cuvinte de a fi paronime; situația, relația în care se află mai multe paronime. – Din fr. paronymie. DOOM
!paronimíe (pa-ro-/par-o-) s. f., art. paronimía, g.-d. art. paronimíei; pl. paronimíi, art. paronimíile
paronimiei
PARONIMÍE, paronimii, s. f. Însușirea a două sau a mai multor cuvinte de a fi paronime; situația, relația în care se află mai multe paronime. – Din fr. paronymie. DOOM
!paronimíe (pa-ro-/par-o-) s. f., art. paronimía, g.-d. art. paronimíei; pl. paronimíi, art. paronimíile
paronimii
PARONIMÍE, paronimii, s. f. Însușirea a două sau a mai multor cuvinte de a fi paronime; situația, relația în care se află mai multe paronime. – Din fr. paronymie. DOOM
!paronimíe (pa-ro-/par-o-) s. f., art. paronimía, g.-d. art. paronimíei; pl. paronimíi, art. paronimíile
paronimiile
PARONIMÍE, paronimii, s. f. Însușirea a două sau a mai multor cuvinte de a fi paronime; situația, relația în care se află mai multe paronime. – Din fr. paronymie. DOOM
!paronimíe (pa-ro-/par-o-) s. f., art. paronimía, g.-d. art. paronimíei; pl. paronimíi, art. paronimíile
paronimiilor
PARONIMÍE, paronimii, s. f. Însușirea a două sau a mai multor cuvinte de a fi paronime; situația, relația în care se află mai multe paronime. – Din fr. paronymie. DOOM
!paronimíe (pa-ro-/par-o-) s. f., art. paronimía, g.-d. art. paronimíei; pl. paronimíi, art. paronimíile
paronimul
PARONÍM, paronime, s. n. Cuvânt asemănător cu altul din punctul de vedere al formei, dar deosebit de acesta ca sens (și ca origine). – Din fr. paronyme. DOOM
!paroním (pa-ro-/par-o-) s. n., pl. paroníme
paronimului
PARONÍM, paronime, s. n. Cuvânt asemănător cu altul din punctul de vedere al formei, dar deosebit de acesta ca sens (și ca origine). – Din fr. paronyme. DOOM
!paroním (pa-ro-/par-o-) s. n., pl. paroníme
paronomasia
PARONOMAZÍE s. f. v. paronomasie. DOOM
!paronomasíe (rar) (pa-ro-/par-o-) s. f., art. paronomasía, g.-d. art. paronomasíei; pl. paronomasíi, art. paronomasíile
paronomasie
PARONOMAZÍE s. f. v. paronomasie. DOOM
!paronomasíe (rar) (pa-ro-/par-o-) s. f., art. paronomasía, g.-d. art. paronomasíei; pl. paronomasíi, art. paronomasíile
paronomasiei
PARONOMAZÍE s. f. v. paronomasie. DOOM
!paronomasíe (rar) (pa-ro-/par-o-) s. f., art. paronomasía, g.-d. art. paronomasíei; pl. paronomasíi, art. paronomasíile
paronomasii
PARONOMAZÍE s. f. v. paronomasie. DOOM
!paronomasíe (rar) (pa-ro-/par-o-) s. f., art. paronomasía, g.-d. art. paronomasíei; pl. paronomasíi, art. paronomasíile
paronomasiile
PARONOMAZÍE s. f. v. paronomasie. DOOM
!paronomasíe (rar) (pa-ro-/par-o-) s. f., art. paronomasía, g.-d. art. paronomasíei; pl. paronomasíi, art. paronomasíile
paronomasiilor
PARONOMAZÍE s. f. v. paronomasie. DOOM
!paronomasíe (rar) (pa-ro-/par-o-) s. f., art. paronomasía, g.-d. art. paronomasíei; pl. paronomasíi, art. paronomasíile
paronomastic
PARONOMÁSTIC, -Ă, paronomastici, -ce, adj. (Rar) Care ține de paronomază, privitor la paronomază. – Din paronomază, paronomasie. DOOM
!paronomástic (rar) (pa-ro-/par-o-) adj. m., pl. paronomástici; f. paronomástică, pl. paronomástice
paronomastica
PARONOMÁSTIC, -Ă, paronomastici, -ce, adj. (Rar) Care ține de paronomază, privitor la paronomază. – Din paronomază, paronomasie. DOOM
!paronomástic (rar) (pa-ro-/par-o-) adj. m., pl. paronomástici; f. paronomástică, pl. paronomástice
paronomastice
PARONOMÁSTIC, -Ă, paronomastici, -ce, adj. (Rar) Care ține de paronomază, privitor la paronomază. – Din paronomază, paronomasie. DOOM
!paronomástic (rar) (pa-ro-/par-o-) adj. m., pl. paronomástici; f. paronomástică, pl. paronomástice
paronomasticei
PARONOMÁSTIC, -Ă, paronomastici, -ce, adj. (Rar) Care ține de paronomază, privitor la paronomază. – Din paronomază, paronomasie. DOOM
!paronomástic (rar) (pa-ro-/par-o-) adj. m., pl. paronomástici; f. paronomástică, pl. paronomástice
paronomasticele
PARONOMÁSTIC, -Ă, paronomastici, -ce, adj. (Rar) Care ține de paronomază, privitor la paronomază. – Din paronomază, paronomasie. DOOM
!paronomástic (rar) (pa-ro-/par-o-) adj. m., pl. paronomástici; f. paronomástică, pl. paronomástice
paronomasticelor
PARONOMÁSTIC, -Ă, paronomastici, -ce, adj. (Rar) Care ține de paronomază, privitor la paronomază. – Din paronomază, paronomasie. DOOM
!paronomástic (rar) (pa-ro-/par-o-) adj. m., pl. paronomástici; f. paronomástică, pl. paronomástice
paronomastici
PARONOMÁSTIC, -Ă, paronomastici, -ce, adj. (Rar) Care ține de paronomază, privitor la paronomază. – Din paronomază, paronomasie. DOOM
!paronomástic (rar) (pa-ro-/par-o-) adj. m., pl. paronomástici; f. paronomástică, pl. paronomástice
paronomasticii
PARONOMÁSTIC, -Ă, paronomastici, -ce, adj. (Rar) Care ține de paronomază, privitor la paronomază. – Din paronomază, paronomasie. DOOM
!paronomástic (rar) (pa-ro-/par-o-) adj. m., pl. paronomástici; f. paronomástică, pl. paronomástice
paronomasticilor
PARONOMÁSTIC, -Ă, paronomastici, -ce, adj. (Rar) Care ține de paronomază, privitor la paronomază. – Din paronomază, paronomasie. DOOM
!paronomástic (rar) (pa-ro-/par-o-) adj. m., pl. paronomástici; f. paronomástică, pl. paronomástice
paronomasticul
PARONOMÁSTIC, -Ă, paronomastici, -ce, adj. (Rar) Care ține de paronomază, privitor la paronomază. – Din paronomază, paronomasie. DOOM
!paronomástic (rar) (pa-ro-/par-o-) adj. m., pl. paronomástici; f. paronomástică, pl. paronomástice
paronomasticului
PARONOMÁSTIC, -Ă, paronomastici, -ce, adj. (Rar) Care ține de paronomază, privitor la paronomază. – Din paronomază, paronomasie. DOOM
!paronomástic (rar) (pa-ro-/par-o-) adj. m., pl. paronomástici; f. paronomástică, pl. paronomástice
paronomaza
PARONOMÁZĂ, paronomaze, s. f. Figură de stil constând în asocierea de paronime; paronomasie. – Din fr. paronomase. DOOM
!paronomáză (pa-ro-/par-o-) s. f., g.-d. art. paronomázei; pl. paronomáze
paronomaze
PARONOMÁZĂ, paronomaze, s. f. Figură de stil constând în asocierea de paronime; paronomasie. – Din fr. paronomase. DOOM
!paronomáză (pa-ro-/par-o-) s. f., g.-d. art. paronomázei; pl. paronomáze
paronomazei
PARONOMÁZĂ, paronomaze, s. f. Figură de stil constând în asocierea de paronime; paronomasie. – Din fr. paronomase. DOOM
!paronomáză (pa-ro-/par-o-) s. f., g.-d. art. paronomázei; pl. paronomáze
paronomazele
PARONOMÁZĂ, paronomaze, s. f. Figură de stil constând în asocierea de paronime; paronomasie. – Din fr. paronomase. DOOM
!paronomáză (pa-ro-/par-o-) s. f., g.-d. art. paronomázei; pl. paronomáze
paronomazelor
PARONOMÁZĂ, paronomaze, s. f. Figură de stil constând în asocierea de paronime; paronomasie. – Din fr. paronomase. DOOM
!paronomáză (pa-ro-/par-o-) s. f., g.-d. art. paronomázei; pl. paronomáze
paronomazie
PARONOMAZÍE s. f. v. paronomasie. DOOM
!paronomasíe (rar) (pa-ro-/par-o-) s. f., art. paronomasía, g.-d. art. paronomasíei; pl. paronomasíi, art. paronomasíile
parorexia
PAROREXÍE s. f. (Med.) Tulburare a apetitului care se manifestă prin dorința de a ingera substanțe necomestibile. – Din fr. parorexie. DOOM
!parorexíe (pa-ro-/par-o-) s. f., art. parorexía, g.-d. parorexíi, art. parorexíei
parorexie
PAROREXÍE s. f. (Med.) Tulburare a apetitului care se manifestă prin dorința de a ingera substanțe necomestibile. – Din fr. parorexie. DOOM
!parorexíe (pa-ro-/par-o-) s. f., art. parorexía, g.-d. parorexíi, art. parorexíei
parorexiei
PAROREXÍE s. f. (Med.) Tulburare a apetitului care se manifestă prin dorința de a ingera substanțe necomestibile. – Din fr. parorexie. DOOM
!parorexíe (pa-ro-/par-o-) s. f., art. parorexía, g.-d. parorexíi, art. parorexíei
parorexii
PAROREXÍE s. f. (Med.) Tulburare a apetitului care se manifestă prin dorința de a ingera substanțe necomestibile. – Din fr. parorexie. DOOM
!parorexíe (pa-ro-/par-o-) s. f., art. parorexía, g.-d. parorexíi, art. parorexíei
parosmia
PAROSMÍE s. f. (Med.) Tulburare olfactivă care constă în percepția falsă a unui miros. – Din fr. parosmie. DOOM
!parosmíe (pa-ros-/par-os-) s. f., art. parosmía, g.-d. parosmíi, art. parosmíei
parosmie
PAROSMÍE s. f. (Med.) Tulburare olfactivă care constă în percepția falsă a unui miros. – Din fr. parosmie. DOOM
!parosmíe (pa-ros-/par-os-) s. f., art. parosmía, g.-d. parosmíi, art. parosmíei
parosmiei
PAROSMÍE s. f. (Med.) Tulburare olfactivă care constă în percepția falsă a unui miros. – Din fr. parosmie. DOOM
!parosmíe (pa-ros-/par-os-) s. f., art. parosmía, g.-d. parosmíi, art. parosmíei
parosmii
PAROSMÍE s. f. (Med.) Tulburare olfactivă care constă în percepția falsă a unui miros. – Din fr. parosmie. DOOM
!parosmíe (pa-ros-/par-os-) s. f., art. parosmía, g.-d. parosmíi, art. parosmíei
parosmiile
PAROSMÍE s. f. (Med.) Tulburare olfactivă care constă în percepția falsă a unui miros. – Din fr. parosmie. DOOM
!parosmíe (pa-ros-/par-os-) s. f., art. parosmía, g.-d. parosmíi, art. parosmíei
parosmiilor
PAROSMÍE s. f. (Med.) Tulburare olfactivă care constă în percepția falsă a unui miros. – Din fr. parosmie. DOOM
!parosmíe (pa-ros-/par-os-) s. f., art. parosmía, g.-d. parosmíi, art. parosmíei
parotida
PAROTÍDĂ, parotide, adj. (În sintagma) Glandă parotidă (și substantivat, f.) = fiecare dintre cele două glande salivare așezate dedesubtul și înaintea urechilor, de o parte și de alta a maxilarului inferior. – Din fr. parotide. DOOM
parotídă2 s. f., g.-d. art. parotídei; pl. parotíde
parotide
PAROTÍDĂ, parotide, adj. (În sintagma) Glandă parotidă (și substantivat, f.) = fiecare dintre cele două glande salivare așezate dedesubtul și înaintea urechilor, de o parte și de alta a maxilarului inferior. – Din fr. parotide. DOOM
parotídă2 s. f., g.-d. art. parotídei; pl. parotíde
parotidectomie
PAROTIDECTOMÍE, parotidectomii, s. f. (Med.) Intervenție chirurgicală prin care se extirpează total sau parțial glanda parotidă. – Din fr. parotidectomie. DOOM
*parotidectomíe (-ti-dec-/-tid-ec-) s. f., art. parotidectomía, g.-d. art. parotidectomíei; pl. parotidectomíi, art. parotidectomíile
parotidei
PAROTÍDĂ, parotide, adj. (În sintagma) Glandă parotidă (și substantivat, f.) = fiecare dintre cele două glande salivare așezate dedesubtul și înaintea urechilor, de o parte și de alta a maxilarului inferior. – Din fr. parotide. DOOM
parotídă2 s. f., g.-d. art. parotídei; pl. parotíde
parotidele
PAROTÍDĂ, parotide, adj. (În sintagma) Glandă parotidă (și substantivat, f.) = fiecare dintre cele două glande salivare așezate dedesubtul și înaintea urechilor, de o parte și de alta a maxilarului inferior. – Din fr. parotide. DOOM
parotídă2 s. f., g.-d. art. parotídei; pl. parotíde
parotidelor
PAROTÍDĂ, parotide, adj. (În sintagma) Glandă parotidă (și substantivat, f.) = fiecare dintre cele două glande salivare așezate dedesubtul și înaintea urechilor, de o parte și de alta a maxilarului inferior. – Din fr. parotide. DOOM
parotídă2 s. f., g.-d. art. parotídei; pl. parotíde
parotidian
PAROTIDIÁN, -Ă, parotidieni, -e, adj. (Anat.) Referitor la parotidă, al parotidei. [Pr.: -di-an] – Din fr. parotidien. DOOM
*parotidián (-di-an) adj. m., pl. parotidiéni (-di-eni); f. parotidiánă, pl. parotidiéne
parotidiana
PAROTIDIÁN, -Ă, parotidieni, -e, adj. (Anat.) Referitor la parotidă, al parotidei. [Pr.: -di-an] – Din fr. parotidien. DOOM
*parotidián (-di-an) adj. m., pl. parotidiéni (-di-eni); f. parotidiánă, pl. parotidiéne
parotidianul
PAROTIDIÁN, -Ă, parotidieni, -e, adj. (Anat.) Referitor la parotidă, al parotidei. [Pr.: -di-an] – Din fr. parotidien. DOOM
*parotidián (-di-an) adj. m., pl. parotidiéni (-di-eni); f. parotidiánă, pl. parotidiéne
parotidianului
PAROTIDIÁN, -Ă, parotidieni, -e, adj. (Anat.) Referitor la parotidă, al parotidei. [Pr.: -di-an] – Din fr. parotidien. DOOM
*parotidián (-di-an) adj. m., pl. parotidiéni (-di-eni); f. parotidiánă, pl. parotidiéne
parotidiene
PAROTIDIÁN, -Ă, parotidieni, -e, adj. (Anat.) Referitor la parotidă, al parotidei. [Pr.: -di-an] – Din fr. parotidien. DOOM
*parotidián (-di-an) adj. m., pl. parotidiéni (-di-eni); f. parotidiánă, pl. parotidiéne
parotidienei
PAROTIDIÁN, -Ă, parotidieni, -e, adj. (Anat.) Referitor la parotidă, al parotidei. [Pr.: -di-an] – Din fr. parotidien. DOOM
*parotidián (-di-an) adj. m., pl. parotidiéni (-di-eni); f. parotidiánă, pl. parotidiéne
parotidienele
PAROTIDIÁN, -Ă, parotidieni, -e, adj. (Anat.) Referitor la parotidă, al parotidei. [Pr.: -di-an] – Din fr. parotidien. DOOM
*parotidián (-di-an) adj. m., pl. parotidiéni (-di-eni); f. parotidiánă, pl. parotidiéne
parotidienelor
PAROTIDIÁN, -Ă, parotidieni, -e, adj. (Anat.) Referitor la parotidă, al parotidei. [Pr.: -di-an] – Din fr. parotidien. DOOM
*parotidián (-di-an) adj. m., pl. parotidiéni (-di-eni); f. parotidiánă, pl. parotidiéne
parotidieni
PAROTIDIÁN, -Ă, parotidieni, -e, adj. (Anat.) Referitor la parotidă, al parotidei. [Pr.: -di-an] – Din fr. parotidien. DOOM
*parotidián (-di-an) adj. m., pl. parotidiéni (-di-eni); f. parotidiánă, pl. parotidiéne
parotidienii
PAROTIDIÁN, -Ă, parotidieni, -e, adj. (Anat.) Referitor la parotidă, al parotidei. [Pr.: -di-an] – Din fr. parotidien. DOOM
*parotidián (-di-an) adj. m., pl. parotidiéni (-di-eni); f. parotidiánă, pl. parotidiéne
parotidienilor
PAROTIDIÁN, -Ă, parotidieni, -e, adj. (Anat.) Referitor la parotidă, al parotidei. [Pr.: -di-an] – Din fr. parotidien. DOOM
*parotidián (-di-an) adj. m., pl. parotidiéni (-di-eni); f. parotidiánă, pl. parotidiéne
parotidita
PAROTIDÍTĂ, parotidite, s. f. (Med.) Oreion. – Din fr. parotidite. DOOM
parotidítă s. f., g.-d. art. parotidítei; pl. parotidíte
parotidite
PAROTIDÍTĂ, parotidite, s. f. (Med.) Oreion. – Din fr. parotidite. DOOM
parotidítă s. f., g.-d. art. parotidítei; pl. parotidíte
parotiditei
PAROTIDÍTĂ, parotidite, s. f. (Med.) Oreion. – Din fr. parotidite. DOOM
parotidítă s. f., g.-d. art. parotidítei; pl. parotidíte
parotiditele
PAROTIDÍTĂ, parotidite, s. f. (Med.) Oreion. – Din fr. parotidite. DOOM
parotidítă s. f., g.-d. art. parotidítei; pl. parotidíte
parotiditelor
PAROTIDÍTĂ, parotidite, s. f. (Med.) Oreion. – Din fr. parotidite. DOOM
parotidítă s. f., g.-d. art. parotidítei; pl. parotidíte
paroxism
PAROXÍSM, paroxisme, s. n. Intensitate maximă, punct culminant la care ajunge o senzație, un sentiment, o stare, un proces, o acțiune în desfășurare etc. ◊ Loc. adv. Până la paroxism = în cel mai înalt grad, foarte tare. ♦ (Rar) Surescitare, tulburare extremă. – Din fr. paroxysme, germ. Paroxysmus. DOOM
paroxísm s. n., pl. paroxísme
paroxisme
PAROXÍSM, paroxisme, s. n. Intensitate maximă, punct culminant la care ajunge o senzație, un sentiment, o stare, un proces, o acțiune în desfășurare etc. ◊ Loc. adv. Până la paroxism = în cel mai înalt grad, foarte tare. ♦ (Rar) Surescitare, tulburare extremă. – Din fr. paroxysme, germ. Paroxysmus. DOOM
paroxísm s. n., pl. paroxísme
paroxismele
PAROXÍSM, paroxisme, s. n. Intensitate maximă, punct culminant la care ajunge o senzație, un sentiment, o stare, un proces, o acțiune în desfășurare etc. ◊ Loc. adv. Până la paroxism = în cel mai înalt grad, foarte tare. ♦ (Rar) Surescitare, tulburare extremă. – Din fr. paroxysme, germ. Paroxysmus. DOOM
paroxísm s. n., pl. paroxísme
paroxismelor
PAROXÍSM, paroxisme, s. n. Intensitate maximă, punct culminant la care ajunge o senzație, un sentiment, o stare, un proces, o acțiune în desfășurare etc. ◊ Loc. adv. Până la paroxism = în cel mai înalt grad, foarte tare. ♦ (Rar) Surescitare, tulburare extremă. – Din fr. paroxysme, germ. Paroxysmus. DOOM
paroxísm s. n., pl. paroxísme
paroxismul
PAROXÍSM, paroxisme, s. n. Intensitate maximă, punct culminant la care ajunge o senzație, un sentiment, o stare, un proces, o acțiune în desfășurare etc. ◊ Loc. adv. Până la paroxism = în cel mai înalt grad, foarte tare. ♦ (Rar) Surescitare, tulburare extremă. – Din fr. paroxysme, germ. Paroxysmus. DOOM
paroxísm s. n., pl. paroxísme
paroxismului
PAROXÍSM, paroxisme, s. n. Intensitate maximă, punct culminant la care ajunge o senzație, un sentiment, o stare, un proces, o acțiune în desfășurare etc. ◊ Loc. adv. Până la paroxism = în cel mai înalt grad, foarte tare. ♦ (Rar) Surescitare, tulburare extremă. – Din fr. paroxysme, germ. Paroxysmus. DOOM
paroxísm s. n., pl. paroxísme
paroxistic
PAROXÍSTIC, -Ă, paroxistici, -ce, adj. Ajuns la paroxism; extrem. ♦ (Despre boli, simptome) Care survine brusc sau atinge maximum de intensitate. – Din fr. paroxystique. DOOM
paroxístic adj. m., pl. paroxístici; f. paroxístică, pl. paroxístice
paroxistica
PAROXÍSTIC, -Ă, paroxistici, -ce, adj. Ajuns la paroxism; extrem. ♦ (Despre boli, simptome) Care survine brusc sau atinge maximum de intensitate. – Din fr. paroxystique. DOOM
paroxístic adj. m., pl. paroxístici; f. paroxístică, pl. paroxístice
paroxistice
PAROXÍSTIC, -Ă, paroxistici, -ce, adj. Ajuns la paroxism; extrem. ♦ (Despre boli, simptome) Care survine brusc sau atinge maximum de intensitate. – Din fr. paroxystique. DOOM
paroxístic adj. m., pl. paroxístici; f. paroxístică, pl. paroxístice
paroxisticei
PAROXÍSTIC, -Ă, paroxistici, -ce, adj. Ajuns la paroxism; extrem. ♦ (Despre boli, simptome) Care survine brusc sau atinge maximum de intensitate. – Din fr. paroxystique. DOOM
paroxístic adj. m., pl. paroxístici; f. paroxístică, pl. paroxístice
paroxisticele
PAROXÍSTIC, -Ă, paroxistici, -ce, adj. Ajuns la paroxism; extrem. ♦ (Despre boli, simptome) Care survine brusc sau atinge maximum de intensitate. – Din fr. paroxystique. DOOM
paroxístic adj. m., pl. paroxístici; f. paroxístică, pl. paroxístice
paroxisticelor
PAROXÍSTIC, -Ă, paroxistici, -ce, adj. Ajuns la paroxism; extrem. ♦ (Despre boli, simptome) Care survine brusc sau atinge maximum de intensitate. – Din fr. paroxystique. DOOM
paroxístic adj. m., pl. paroxístici; f. paroxístică, pl. paroxístice
paroxistici
PAROXÍSTIC, -Ă, paroxistici, -ce, adj. Ajuns la paroxism; extrem. ♦ (Despre boli, simptome) Care survine brusc sau atinge maximum de intensitate. – Din fr. paroxystique. DOOM
paroxístic adj. m., pl. paroxístici; f. paroxístică, pl. paroxístice
paroxisticii
PAROXÍSTIC, -Ă, paroxistici, -ce, adj. Ajuns la paroxism; extrem. ♦ (Despre boli, simptome) Care survine brusc sau atinge maximum de intensitate. – Din fr. paroxystique. DOOM
paroxístic adj. m., pl. paroxístici; f. paroxístică, pl. paroxístice
paroxisticilor
PAROXÍSTIC, -Ă, paroxistici, -ce, adj. Ajuns la paroxism; extrem. ♦ (Despre boli, simptome) Care survine brusc sau atinge maximum de intensitate. – Din fr. paroxystique. DOOM
paroxístic adj. m., pl. paroxístici; f. paroxístică, pl. paroxístice
paroxisticul
PAROXÍSTIC, -Ă, paroxistici, -ce, adj. Ajuns la paroxism; extrem. ♦ (Despre boli, simptome) Care survine brusc sau atinge maximum de intensitate. – Din fr. paroxystique. DOOM
paroxístic adj. m., pl. paroxístici; f. paroxístică, pl. paroxístice
paroxisticului
PAROXÍSTIC, -Ă, paroxistici, -ce, adj. Ajuns la paroxism; extrem. ♦ (Despre boli, simptome) Care survine brusc sau atinge maximum de intensitate. – Din fr. paroxystique. DOOM
paroxístic adj. m., pl. paroxístici; f. paroxístică, pl. paroxístice
paroxiton
PAROXITÓN, -Ă, paroxitone, adj., s. n. 1. Adj., s. n. (Cuvânt, formă gramaticală) care are accentul pe penultima silabă. 2. Adj. (Despre modul de accentuare a cuvintelor, rime etc.) Care se caracterizează prin plasarea accentului pe silaba penultimă. – Din fr. paroxyton. DOOM
!paroxitón2 (pa-ro-/par-o-) s. n., pl. paroxitóne
paroxiton
PAROXITÓN, paroxitone, s. n. Cuvînt care are accentul pe penultima silabă.
paroxitona
PAROXITÓN, -Ă, paroxitone, adj., s. n. 1. Adj., s. n. (Cuvânt, formă gramaticală) care are accentul pe penultima silabă. 2. Adj. (Despre modul de accentuare a cuvintelor, rime etc.) Care se caracterizează prin plasarea accentului pe silaba penultimă. – Din fr. paroxyton. DOOM
!paroxitón2 (pa-ro-/par-o-) s. n., pl. paroxitóne
paroxitone
PAROXITÓN, -Ă, paroxitone, adj., s. n. 1. Adj., s. n. (Cuvânt, formă gramaticală) care are accentul pe penultima silabă. 2. Adj. (Despre modul de accentuare a cuvintelor, rime etc.) Care se caracterizează prin plasarea accentului pe silaba penultimă. – Din fr. paroxyton. DOOM
!paroxitón2 (pa-ro-/par-o-) s. n., pl. paroxitóne
paroxitonei
PAROXITÓN, -Ă, paroxitone, adj., s. n. 1. Adj., s. n. (Cuvânt, formă gramaticală) care are accentul pe penultima silabă. 2. Adj. (Despre modul de accentuare a cuvintelor, rime etc.) Care se caracterizează prin plasarea accentului pe silaba penultimă. – Din fr. paroxyton. DOOM
!paroxitón2 (pa-ro-/par-o-) s. n., pl. paroxitóne
paroxitonele
PAROXITÓN, -Ă, paroxitone, adj., s. n. 1. Adj., s. n. (Cuvânt, formă gramaticală) care are accentul pe penultima silabă. 2. Adj. (Despre modul de accentuare a cuvintelor, rime etc.) Care se caracterizează prin plasarea accentului pe silaba penultimă. – Din fr. paroxyton. DOOM
!paroxitón2 (pa-ro-/par-o-) s. n., pl. paroxitóne
paroxitonelor
PAROXITÓN, -Ă, paroxitone, adj., s. n. 1. Adj., s. n. (Cuvânt, formă gramaticală) care are accentul pe penultima silabă. 2. Adj. (Despre modul de accentuare a cuvintelor, rime etc.) Care se caracterizează prin plasarea accentului pe silaba penultimă. – Din fr. paroxyton. DOOM
!paroxitón2 (pa-ro-/par-o-) s. n., pl. paroxitóne
paroxitoni
PAROXITÓN, -Ă, paroxitone, adj., s. n. 1. Adj., s. n. (Cuvânt, formă gramaticală) care are accentul pe penultima silabă. 2. Adj. (Despre modul de accentuare a cuvintelor, rime etc.) Care se caracterizează prin plasarea accentului pe silaba penultimă. – Din fr. paroxyton. DOOM
!paroxitón2 (pa-ro-/par-o-) s. n., pl. paroxitóne
paroxitonia
PAROXITONÍE s. f. (Rar) Însușirea de a fi paroxiton. – Paroxiton + suf. -ie. DOOM
!paroxitoníe (pa-ro-/par-o-) s. f., art. paroxitonía, g.-d. paroxitoníi, art. paroxitoníei
paroxitonie
PAROXITONÍE s. f. (Rar) Însușirea de a fi paroxiton. – Paroxiton + suf. -ie. DOOM
!paroxitoníe (pa-ro-/par-o-) s. f., art. paroxitonía, g.-d. paroxitoníi, art. paroxitoníei
paroxitoniei
PAROXITONÍE s. f. (Rar) Însușirea de a fi paroxiton. – Paroxiton + suf. -ie. DOOM
!paroxitoníe (pa-ro-/par-o-) s. f., art. paroxitonía, g.-d. paroxitoníi, art. paroxitoníei
paroxitonii
PAROXITÓN, -Ă, paroxitone, adj., s. n. 1. Adj., s. n. (Cuvânt, formă gramaticală) care are accentul pe penultima silabă. 2. Adj. (Despre modul de accentuare a cuvintelor, rime etc.) Care se caracterizează prin plasarea accentului pe silaba penultimă. – Din fr. paroxyton. DOOM
!paroxitón2 (pa-ro-/par-o-) s. n., pl. paroxitóne
paroxitonii
PAROXITONÍE s. f. (Rar) Însușirea de a fi paroxiton. – Paroxiton + suf. -ie. DOOM
!paroxitoníe (pa-ro-/par-o-) s. f., art. paroxitonía, g.-d. paroxitoníi, art. paroxitoníei
paroxitonilor
PAROXITÓN, -Ă, paroxitone, adj., s. n. 1. Adj., s. n. (Cuvânt, formă gramaticală) care are accentul pe penultima silabă. 2. Adj. (Despre modul de accentuare a cuvintelor, rime etc.) Care se caracterizează prin plasarea accentului pe silaba penultimă. – Din fr. paroxyton. DOOM
!paroxitón2 (pa-ro-/par-o-) s. n., pl. paroxitóne
paroxitonul
PAROXITÓN, -Ă, paroxitone, adj., s. n. 1. Adj., s. n. (Cuvânt, formă gramaticală) care are accentul pe penultima silabă. 2. Adj. (Despre modul de accentuare a cuvintelor, rime etc.) Care se caracterizează prin plasarea accentului pe silaba penultimă. – Din fr. paroxyton. DOOM
!paroxitón2 (pa-ro-/par-o-) s. n., pl. paroxitóne
paroxitonului
PAROXITÓN, -Ă, paroxitone, adj., s. n. 1. Adj., s. n. (Cuvânt, formă gramaticală) care are accentul pe penultima silabă. 2. Adj. (Despre modul de accentuare a cuvintelor, rime etc.) Care se caracterizează prin plasarea accentului pe silaba penultimă. – Din fr. paroxyton. DOOM
!paroxitón2 (pa-ro-/par-o-) s. n., pl. paroxitóne
parpalac
PARPALÁC, parpalace, s. n. (Fam.) Pardesiu; balonzaid. – Cf. p a r p a l e c. DOOM
!parpalác (pardesiu) (fam.) s. n., pl. parpaláce
parpalec
PARPALÉC, parpaleci, s. m. (Înv.) Vânzător ambulant de covrigi și de plăcinte. ♦ Epitet depreciativ dat unui (negustor) grec. ♦ (Reg.) Epitet depreciativ dat unui om care nu merită nicio considerație. – Et. nec. DOOM
parpaléc (negustor) (înv.) s. m., pl. parpaléci
parpaleci
PARPALÉC, parpaleci, s. m. (Înv.) Vânzător ambulant de covrigi și de plăcinte. ♦ Epitet depreciativ dat unui (negustor) grec. ♦ (Reg.) Epitet depreciativ dat unui om care nu merită nicio considerație. – Et. nec. DOOM
parpaléc (negustor) (înv.) s. m., pl. parpaléci
parpalecii
PARPALÉC, parpaleci, s. m. (Înv.) Vânzător ambulant de covrigi și de plăcinte. ♦ Epitet depreciativ dat unui (negustor) grec. ♦ (Reg.) Epitet depreciativ dat unui om care nu merită nicio considerație. – Et. nec. DOOM
parpaléc (negustor) (înv.) s. m., pl. parpaléci
parpalecilor
PARPALÉC, parpaleci, s. m. (Înv.) Vânzător ambulant de covrigi și de plăcinte. ♦ Epitet depreciativ dat unui (negustor) grec. ♦ (Reg.) Epitet depreciativ dat unui om care nu merită nicio considerație. – Et. nec. DOOM
parpaléc (negustor) (înv.) s. m., pl. parpaléci
parpalecul
PARPALÉC, parpaleci, s. m. (Înv.) Vânzător ambulant de covrigi și de plăcinte. ♦ Epitet depreciativ dat unui (negustor) grec. ♦ (Reg.) Epitet depreciativ dat unui om care nu merită nicio considerație. – Et. nec. DOOM
parpaléc (negustor) (înv.) s. m., pl. parpaléci
parpalecului
PARPALÉC, parpaleci, s. m. (Înv.) Vânzător ambulant de covrigi și de plăcinte. ♦ Epitet depreciativ dat unui (negustor) grec. ♦ (Reg.) Epitet depreciativ dat unui om care nu merită nicio considerație. – Et. nec. DOOM
parpaléc (negustor) (înv.) s. m., pl. parpaléci
parpian
PARPIÁN, parpiani, s. m. Mică plantă erbacee cu flori dispuse în capitule albe sau roz (Gnaphalium dioicum). [Pr.: -pi-an] – Et. nec. DOOM
parpián (-pi-an) s. m., pl. parpiáni
parsec
PARSÉC, parseci, s. m. Unitate de lungime folosită în astronomie, egală cu distanța parcursă de lumină în 3,26 ani. – Din fr. parsec. DOOM
parséc s. m., pl. parséci
parsechi
parséchi (-iuri), s. n. – (Banat) Dulap de bucătărie. Origine necunoscută.
parseci
PARSÉC, parseci, s. m. Unitate de lungime folosită în astronomie, egală cu distanța parcursă de lumină în 3,26 ani. – Din fr. parsec. DOOM
parséc s. m., pl. parséci
parsecii
PARSÉC, parseci, s. m. Unitate de lungime folosită în astronomie, egală cu distanța parcursă de lumină în 3,26 ani. – Din fr. parsec. DOOM
parséc s. m., pl. parséci
parsecilor
PARSÉC, parseci, s. m. Unitate de lungime folosită în astronomie, egală cu distanța parcursă de lumină în 3,26 ani. – Din fr. parsec. DOOM
parséc s. m., pl. parséci
parsecul
PARSÉC, parseci, s. m. Unitate de lungime folosită în astronomie, egală cu distanța parcursă de lumină în 3,26 ani. – Din fr. parsec. DOOM
parséc s. m., pl. parséci
parsecului
PARSÉC, parseci, s. m. Unitate de lungime folosită în astronomie, egală cu distanța parcursă de lumină în 3,26 ani. – Din fr. parsec. DOOM
parséc s. m., pl. parséci
parsism
PARSÍSM s. n. Religia popoarelor iranice, întemeiată de Zoroastru. – Din fr. parsisme. DOOM
parsísm s. n.
parsismul
PARSÍSM s. n. Religia popoarelor iranice, întemeiată de Zoroastru. – Din fr. parsisme. DOOM
parsísm s. n.
parsismului
PARSÍSM s. n. Religia popoarelor iranice, întemeiată de Zoroastru. – Din fr. parsisme. DOOM
parsísm s. n.
part
PARȚI s. m. pl. Veche populație, nomadă, de origine iraniană stabilită în vestul Asiei, între Eufrat și Ind, unde a întemeiat un puternic stat în sec. III î. H. – Din fr. Parthes. DOOM
parți (populație iraniană) s. m. pl.
parta
PARȚI s. m. pl. Veche populație, nomadă, de origine iraniană stabilită în vestul Asiei, între Eufrat și Ind, unde a întemeiat un puternic stat în sec. III î. H. – Din fr. Parthes. DOOM
parți (populație iraniană) s. m. pl.
partaj
PARTÁJ, partaje, s. n. Operație de împărțire a unei averi între mai multe persoane îndreptățite să o stăpânească; (concr.) act în care se consemnează o astfel de operație. – Din fr. partage. DOOM
partáj s. n., pl. partáje
partaja
PARTAJÁ, partajez, vb. I. Tranz. A efectua un partaj. – Din fr. partager. DOOM
partajá (a ~) vb., ind. prez. 3 partajéază, 1 pl. partajắm; conj. prez. 3 să partajéze; ger. partajấnd
partajabil
PARTAJÁBIL, -Ă, partajabili, -e, adj. Care poate fi împărțit. – Din fr. partageable.
partajabila
PARTAJÁBIL, -Ă, partajabili, -e, adj. Care poate fi împărțit. – Din fr. partageable.
partajabile
PARTAJÁBIL, -Ă, partajabili, -e, adj. Care poate fi împărțit. – Din fr. partageable.
partajabilei
PARTAJÁBIL, -Ă, partajabili, -e, adj. Care poate fi împărțit. – Din fr. partageable.
partajabilele
PARTAJÁBIL, -Ă, partajabili, -e, adj. Care poate fi împărțit. – Din fr. partageable.
partajabilelor
PARTAJÁBIL, -Ă, partajabili, -e, adj. Care poate fi împărțit. – Din fr. partageable.
partajabili
PARTAJÁBIL, -Ă, partajabili, -e, adj. Care poate fi împărțit. – Din fr. partageable.
partajabilii
PARTAJÁBIL, -Ă, partajabili, -e, adj. Care poate fi împărțit. – Din fr. partageable.
partajabililor
PARTAJÁBIL, -Ă, partajabili, -e, adj. Care poate fi împărțit. – Din fr. partageable.
partajabilul
PARTAJÁBIL, -Ă, partajabili, -e, adj. Care poate fi împărțit. – Din fr. partageable.
partajabilului
PARTAJÁBIL, -Ă, partajabili, -e, adj. Care poate fi împărțit. – Din fr. partageable.
partajai
PARTAJÁ, partajez, vb. I. Tranz. A efectua un partaj. – Din fr. partager. DOOM
partajá (a ~) vb., ind. prez. 3 partajéază, 1 pl. partajắm; conj. prez. 3 să partajéze; ger. partajấnd
partajam
PARTAJÁ, partajez, vb. I. Tranz. A efectua un partaj. – Din fr. partager. DOOM
partajá (a ~) vb., ind. prez. 3 partajéază, 1 pl. partajắm; conj. prez. 3 să partajéze; ger. partajấnd
partajare
PARTAJÁ, partajez, vb. I. Tranz. A efectua un partaj. – Din fr. partager. DOOM
partajá (a ~) vb., ind. prez. 3 partajéază, 1 pl. partajắm; conj. prez. 3 să partajéze; ger. partajấnd
partajare
PARTAJÁRE s.f. Acțiunea de a partaja și rezultatul ei. [< partaja].
partajară
PARTAJÁ, partajez, vb. I. Tranz. A efectua un partaj. – Din fr. partager. DOOM
partajá (a ~) vb., ind. prez. 3 partajéază, 1 pl. partajắm; conj. prez. 3 să partajéze; ger. partajấnd
partajarăm
PARTAJÁ, partajez, vb. I. Tranz. A efectua un partaj. – Din fr. partager. DOOM
partajá (a ~) vb., ind. prez. 3 partajéază, 1 pl. partajắm; conj. prez. 3 să partajéze; ger. partajấnd
partajarăți
PARTAJÁ, partajez, vb. I. Tranz. A efectua un partaj. – Din fr. partager. DOOM
partajá (a ~) vb., ind. prez. 3 partajéază, 1 pl. partajắm; conj. prez. 3 să partajéze; ger. partajấnd
partajase
PARTAJÁ, partajez, vb. I. Tranz. A efectua un partaj. – Din fr. partager. DOOM
partajá (a ~) vb., ind. prez. 3 partajéază, 1 pl. partajắm; conj. prez. 3 să partajéze; ger. partajấnd
partajasem
PARTAJÁ, partajez, vb. I. Tranz. A efectua un partaj. – Din fr. partager. DOOM
partajá (a ~) vb., ind. prez. 3 partajéază, 1 pl. partajắm; conj. prez. 3 să partajéze; ger. partajấnd
partajaseră
PARTAJÁ, partajez, vb. I. Tranz. A efectua un partaj. – Din fr. partager. DOOM
partajá (a ~) vb., ind. prez. 3 partajéază, 1 pl. partajắm; conj. prez. 3 să partajéze; ger. partajấnd
partajaserăm
PARTAJÁ, partajez, vb. I. Tranz. A efectua un partaj. – Din fr. partager. DOOM
partajá (a ~) vb., ind. prez. 3 partajéază, 1 pl. partajắm; conj. prez. 3 să partajéze; ger. partajấnd
partajaserăți
PARTAJÁ, partajez, vb. I. Tranz. A efectua un partaj. – Din fr. partager. DOOM
partajá (a ~) vb., ind. prez. 3 partajéază, 1 pl. partajắm; conj. prez. 3 să partajéze; ger. partajấnd
partajaseși
PARTAJÁ, partajez, vb. I. Tranz. A efectua un partaj. – Din fr. partager. DOOM
partajá (a ~) vb., ind. prez. 3 partajéază, 1 pl. partajắm; conj. prez. 3 să partajéze; ger. partajấnd
partajaseți
PARTAJÁ, partajez, vb. I. Tranz. A efectua un partaj. – Din fr. partager. DOOM
partajá (a ~) vb., ind. prez. 3 partajéază, 1 pl. partajắm; conj. prez. 3 să partajéze; ger. partajấnd
partajat
PARTAJÁ, partajez, vb. I. Tranz. A efectua un partaj. – Din fr. partager. DOOM
partajá (a ~) vb., ind. prez. 3 partajéază, 1 pl. partajắm; conj. prez. 3 să partajéze; ger. partajấnd
partajat
PARTAJÁ, partajez, vb. I. Tranz. A efectua un partaj. – Din fr. partager.
partajau
PARTAJÁ, partajez, vb. I. Tranz. A efectua un partaj. – Din fr. partager. DOOM
partajá (a ~) vb., ind. prez. 3 partajéază, 1 pl. partajắm; conj. prez. 3 să partajéze; ger. partajấnd
partajași
PARTAJÁ, partajez, vb. I. Tranz. A efectua un partaj. – Din fr. partager. DOOM
partajá (a ~) vb., ind. prez. 3 partajéază, 1 pl. partajắm; conj. prez. 3 să partajéze; ger. partajấnd
partajați
PARTAJÁ, partajez, vb. I. Tranz. A efectua un partaj. – Din fr. partager. DOOM
partajá (a ~) vb., ind. prez. 3 partajéază, 1 pl. partajắm; conj. prez. 3 să partajéze; ger. partajấnd
partaje
PARTÁJ, partaje, s. n. Operație de împărțire a unei averi între mai multe persoane îndreptățite să o stăpânească; (concr.) act în care se consemnează o astfel de operație. – Din fr. partage. DOOM
partáj s. n., pl. partáje
partajează
PARTAJÁ, partajez, vb. I. Tranz. A efectua un partaj. – Din fr. partager. DOOM
partajá (a ~) vb., ind. prez. 3 partajéază, 1 pl. partajắm; conj. prez. 3 să partajéze; ger. partajấnd
partajele
PARTÁJ, partaje, s. n. Operație de împărțire a unei averi între mai multe persoane îndreptățite să o stăpânească; (concr.) act în care se consemnează o astfel de operație. – Din fr. partage. DOOM
partáj s. n., pl. partáje
partajelor
PARTÁJ, partaje, s. n. Operație de împărțire a unei averi între mai multe persoane îndreptățite să o stăpânească; (concr.) act în care se consemnează o astfel de operație. – Din fr. partage. DOOM
partáj s. n., pl. partáje
partajez
PARTAJÁ, partajez, vb. I. Tranz. A efectua un partaj. – Din fr. partager. DOOM
partajá (a ~) vb., ind. prez. 3 partajéază, 1 pl. partajắm; conj. prez. 3 să partajéze; ger. partajấnd
partajeze
PARTAJÁ, partajez, vb. I. Tranz. A efectua un partaj. – Din fr. partager. DOOM
partajá (a ~) vb., ind. prez. 3 partajéază, 1 pl. partajắm; conj. prez. 3 să partajéze; ger. partajấnd
partajezi
PARTAJÁ, partajez, vb. I. Tranz. A efectua un partaj. – Din fr. partager. DOOM
partajá (a ~) vb., ind. prez. 3 partajéază, 1 pl. partajắm; conj. prez. 3 să partajéze; ger. partajấnd
partajul
PARTÁJ, partaje, s. n. Operație de împărțire a unei averi între mai multe persoane îndreptățite să o stăpânească; (concr.) act în care se consemnează o astfel de operație. – Din fr. partage. DOOM
partáj s. n., pl. partáje
partajului
PARTÁJ, partaje, s. n. Operație de împărțire a unei averi între mai multe persoane îndreptățite să o stăpânească; (concr.) act în care se consemnează o astfel de operație. – Din fr. partage. DOOM
partáj s. n., pl. partáje
partajând
PARTAJÁ, partajez, vb. I. Tranz. A efectua un partaj. – Din fr. partager. DOOM
partajá (a ~) vb., ind. prez. 3 partajéază, 1 pl. partajắm; conj. prez. 3 să partajéze; ger. partajấnd
partajînd
PARTAJÁ, partajez, vb. I. Tranz. A efectua un partaj. – Din fr. partager. DOOM
partajá (a ~) vb., ind. prez. 3 partajéază, 1 pl. partajắm; conj. prez. 3 să partajéze; ger. partajấnd
partal
PARTÁL, partale, s. n. (Pop.) Bucată, parte din ceva. – Din bg. partal. DOOM
partál (pop.) s. n., pl. partále
partale
PARTÁL, partale, s. n. (Pop.) Bucată, parte din ceva. – Din bg. partal. DOOM
partál (pop.) s. n., pl. partále
partalele
PARTÁL, partale, s. n. (Pop.) Bucată, parte din ceva. – Din bg. partal. DOOM
partál (pop.) s. n., pl. partále
partalelor
PARTÁL, partale, s. n. (Pop.) Bucată, parte din ceva. – Din bg. partal. DOOM
partál (pop.) s. n., pl. partále
partalul
PARTÁL, partale, s. n. (Pop.) Bucată, parte din ceva. – Din bg. partal. DOOM
partál (pop.) s. n., pl. partále
partalului
PARTÁL, partale, s. n. (Pop.) Bucată, parte din ceva. – Din bg. partal. DOOM
partál (pop.) s. n., pl. partále
partant
PARTÁNT s.m. (Franțuzism) Care pleacă. [< fr. partant].
partantul
PARTÁNT s.m. (Franțuzism) Care pleacă. [< fr. partant].
partantului
PARTÁNT s.m. (Franțuzism) Care pleacă. [< fr. partant].
partanți
PARTÁNT s.m. (Franțuzism) Care pleacă. [< fr. partant].
partanții
PARTÁNT s.m. (Franțuzism) Care pleacă. [< fr. partant].
partanților
PARTÁNT s.m. (Franțuzism) Care pleacă. [< fr. partant].
parte
PARȚI s. m. pl. Veche populație, nomadă, de origine iraniană stabilită în vestul Asiei, între Eufrat și Ind, unde a întemeiat un puternic stat în sec. III î. H. – Din fr. Parthes. DOOM
parți (populație iraniană) s. m. pl.
parte
PÁRTE, părți, s. f. I. 1. Ceea ce se desprinde dintr-un tot, dintr-un ansamblu, dintr-un grup etc., în raport cu întregul; fragment, bucată, porțiune. ◊ În parte = a) loc. adv. în oarecare măsură, parțial; b) loc. adj. și adv. separat, deosebit, unul câte unul, pe rând; c) loc. adv. făcând abstracție de ceilalți, aparte. ◊ Expr. În (cea mai) mare parte = în majoritate; în bună măsură. Cea mai mare parte (din... sau dintre) = majoritatea. Parte..., parte... = (despre oameni) unii... alții...; (despre lucruri) atât..., cât și...; (în corelație cu sine însuși) unii oameni..., alți oameni...; unele lucruri..., alte lucruri.... 2. Element constitutiv, precis delimitat, din structura unui tot, a unui ansamblu; element indisolubil legat de componența sau de esența unui lucru; p. ext. sector, compartiment. ◊ Parte de vorbire (sau de cuvânt) = categorie de cuvinte grupate după sensul lor lexical fundamental și după caracteristicile morfologice și sintactice. Parte de propoziție = cuvânt sau grup de cuvinte din alcătuirea unei propoziții, care poate fi identificat ca unitate sintactică aparte după funcția specifică îndeplinită în cadrul propoziției. ◊ Expr. A face parte din... (sau dintre...) = a fi unul dintre elementele componente ale unui tot; a fi membru al unei grupări. A lua parte la... = a participa; a contribui la... ♦ Diviziune (cu caracteristici bine precizate) a unei opere literare, muzicale etc. ♦ Ceea ce revine de executat fiecărui interpret sau fiecărui instrument dintr-o partitură muzicală scrisă pentru ansambluri. ♦ Spec. Porțiune a corpului unui om sau al unui animal care formează o unitate în cadrul întregului. 3. Ceea ce revine cuiva printr-o împărțire, printr-o învoială, dintr-o moștenire etc. ◊ Expr. Partea leului = partea cea mai mare dintr-un bun, dintr-un câștig (realizat în comun), pe care și-o rezervă cineva pentru sine. (Fam.) A face (cuiva) parte de ceva = a da (cuiva) ceva, a face (cuiva) rost de ceva; a-l avea în vedere cu... A-și face parte (din...) = a-și însuși ceva (în mod abuziv). A fi la parte cu cineva = a fi asociat cu cineva la o afacere, a beneficia împreună cu altul de pe urma unui câștig. ♦ (Pop.) Ceea ce e hărăzit sau sortit (în bine sau în rău) cuiva; soartă, destin. ◊ Expr. A (nu) avea parte de cineva (sau de ceva) = a (nu) se bucura de ajutorul, de prietenia sau de existența cuiva sau a ceva; a (nu) avea fericirea să conviețuiască cu cineva drag. (Fam., ca formulă de jurământ) Să n-am parte de tine dacă știu. ♦ Noroc, șansă. ♦ (Concr.; pop.) Persoană considerată ca fiind predestinată să devină soțul sau soția cuiva ori în legătură cu care se face un proiect de căsătorie. 4. Contribuție în bani sau în muncă la o întreprindere, la o afacere etc., dând dreptul la o cotă corespunzătoare din beneficiu; (concr.) cota respectivă care revine fiecărui participant. ◊ Loc. adj. și adv. În parte = a) (care se face) în mod proporțional; b) (în sistemul de arendare a pământurilor) (care se face) în dijmă, cu plata unei dijme. La parte = (care este angajat) cu plata într-o anumită cotă din beneficiul realizat. ◊ Expr. Parte și parte = în părți, în cote egale. II. 1. Regiune (geografică), ținut; loc; țară. ◊ Loc. adj. Din (sau de prin) partea (sau părțile) locului = care este din (sau în) regiunea despre care se vorbește; băștinaș, originar (din...). ◊ Loc. adv. În (sau din, prin) toate părțile = (de) pretutindeni; (de) peste tot. În nicio parte = nicăieri. În ce parte? = unde? Din ce parte de loc? = de unde? În (sau prin) partea locului = în (sau prin) regiunea despre care se vorbește; pe acolo. În altă parte = aiurea. 2. Margine, latură, extremitate a unui lucru, a corpului unei ființe etc.; fiecare dintre cele două laturi sau dintre fețele ori muchiile unui obiect. ◊ Loc. adv. (Pe) de o parte... (pe) de altă parte... (sau pe de alta...) = într-un loc..., într-alt loc...; într-o privință..., în altă privință..., dintr-un punct de vedere..., din alt punct de vedere... Într-o parte = strâmb, oblic, pieziș. La o parte = a) într-o latură, la oarecare distanță, mai la margine; b) izolat, separat. ◊ Expr. A se da la o (sau într-o) parte = a se da în lături, a face loc să treacă cineva; p. ext. a se eschiva, a se feri (să acționeze, să ia poziție). La o parte! = ferește-te! fă loc! A da la o parte = a) a deplasa lateral; b) a îndepărta, a elimina. A pune la o parte = a economisi, a strânge. A lăsa la o parte = a renunța la..., a înceta să... (Fam.) A fi (cam) într-o parte = a fi zăpăcit, țicnit, nebun. 3. Direcție, sens (în spațiu). 4. Fig. Punct de vedere într-o problemă dată; privință. Din partea mea fă ce vrei. III. 1. Categorie socială, profesională etc.; tabără, grup, colectivitate; persoanele care alcătuiesc o asemenea categorie, tabără etc. ◊ Loc. adj. Din (sau dinspre) partea mamei (sau a tatălui) = care face parte din familia mamei (sau a tatălui). ◊ Expr. A fi (sau a se declara) de partea cuiva = a fi alături de cineva, a se ralia la punctul de vedere al cuiva. A avea de partea sa = a avea în favoarea, în sprijinul său. A lua (sau a ține) parte (sau partea) cuiva = a apăra, a susține; a favoriza. (Pop.) A se arunca (sau a se da) în partea cuiva = a semăna cu cineva (din familie). Din partea cuiva = în numele, ca reprezentant (al cuiva); trimis de cineva. ♦ (Pop.; în sintagmele) Parte(a) bărbătească = (ființă de) sex masculin; totalitatea bărbaților. Parte(a) femeiască = (ființă de) sex feminin; totalitatea femeilor. 2. Fiecare dintre persoanele, dintre grupurile de persoane etc. interesate într-o acțiune, într-o afacere sau într-un proces; fiecare dintre statele implicate într-un conflict, angajate în tratative etc. ◊ Parte contractantă = fiecare dintre persoanele sau dintre grupurile, statele etc. între care a fost încheiat un contract, un acord. – Lat. pars, -tis. DOOM
cótă-párte s. f., art. cóta-párte, g.-d. art. cótei-părți; pl. cóte-părți
partea
PÁRTE, părți, s. f. I. 1. Ceea ce se desprinde dintr-un tot, dintr-un ansamblu, dintr-un grup etc., în raport cu întregul; fragment, bucată, porțiune. ◊ În parte = a) loc. adv. în oarecare măsură, parțial; b) loc. adj. și adv. separat, deosebit, unul câte unul, pe rând; c) loc. adv. făcând abstracție de ceilalți, aparte. ◊ Expr. În (cea mai) mare parte = în majoritate; în bună măsură. Cea mai mare parte (din... sau dintre) = majoritatea. Parte..., parte... = (despre oameni) unii... alții...; (despre lucruri) atât..., cât și...; (în corelație cu sine însuși) unii oameni..., alți oameni...; unele lucruri..., alte lucruri.... 2. Element constitutiv, precis delimitat, din structura unui tot, a unui ansamblu; element indisolubil legat de componența sau de esența unui lucru; p. ext. sector, compartiment. ◊ Parte de vorbire (sau de cuvânt) = categorie de cuvinte grupate după sensul lor lexical fundamental și după caracteristicile morfologice și sintactice. Parte de propoziție = cuvânt sau grup de cuvinte din alcătuirea unei propoziții, care poate fi identificat ca unitate sintactică aparte după funcția specifică îndeplinită în cadrul propoziției. ◊ Expr. A face parte din... (sau dintre...) = a fi unul dintre elementele componente ale unui tot; a fi membru al unei grupări. A lua parte la... = a participa; a contribui la... ♦ Diviziune (cu caracteristici bine precizate) a unei opere literare, muzicale etc. ♦ Ceea ce revine de executat fiecărui interpret sau fiecărui instrument dintr-o partitură muzicală scrisă pentru ansambluri. ♦ Spec. Porțiune a corpului unui om sau al unui animal care formează o unitate în cadrul întregului. 3. Ceea ce revine cuiva printr-o împărțire, printr-o învoială, dintr-o moștenire etc. ◊ Expr. Partea leului = partea cea mai mare dintr-un bun, dintr-un câștig (realizat în comun), pe care și-o rezervă cineva pentru sine. (Fam.) A face (cuiva) parte de ceva = a da (cuiva) ceva, a face (cuiva) rost de ceva; a-l avea în vedere cu... A-și face parte (din...) = a-și însuși ceva (în mod abuziv). A fi la parte cu cineva = a fi asociat cu cineva la o afacere, a beneficia împreună cu altul de pe urma unui câștig. ♦ (Pop.) Ceea ce e hărăzit sau sortit (în bine sau în rău) cuiva; soartă, destin. ◊ Expr. A (nu) avea parte de cineva (sau de ceva) = a (nu) se bucura de ajutorul, de prietenia sau de existența cuiva sau a ceva; a (nu) avea fericirea să conviețuiască cu cineva drag. (Fam., ca formulă de jurământ) Să n-am parte de tine dacă știu. ♦ Noroc, șansă. ♦ (Concr.; pop.) Persoană considerată ca fiind predestinată să devină soțul sau soția cuiva ori în legătură cu care se face un proiect de căsătorie. 4. Contribuție în bani sau în muncă la o întreprindere, la o afacere etc., dând dreptul la o cotă corespunzătoare din beneficiu; (concr.) cota respectivă care revine fiecărui participant. ◊ Loc. adj. și adv. În parte = a) (care se face) în mod proporțional; b) (în sistemul de arendare a pământurilor) (care se face) în dijmă, cu plata unei dijme. La parte = (care este angajat) cu plata într-o anumită cotă din beneficiul realizat. ◊ Expr. Parte și parte = în părți, în cote egale. II. 1. Regiune (geografică), ținut; loc; țară. ◊ Loc. adj. Din (sau de prin) partea (sau părțile) locului = care este din (sau în) regiunea despre care se vorbește; băștinaș, originar (din...). ◊ Loc. adv. În (sau din, prin) toate părțile = (de) pretutindeni; (de) peste tot. În nicio parte = nicăieri. În ce parte? = unde? Din ce parte de loc? = de unde? În (sau prin) partea locului = în (sau prin) regiunea despre care se vorbește; pe acolo. În altă parte = aiurea. 2. Margine, latură, extremitate a unui lucru, a corpului unei ființe etc.; fiecare dintre cele două laturi sau dintre fețele ori muchiile unui obiect. ◊ Loc. adv. (Pe) de o parte... (pe) de altă parte... (sau pe de alta...) = într-un loc..., într-alt loc...; într-o privință..., în altă privință..., dintr-un punct de vedere..., din alt punct de vedere... Într-o parte = strâmb, oblic, pieziș. La o parte = a) într-o latură, la oarecare distanță, mai la margine; b) izolat, separat. ◊ Expr. A se da la o (sau într-o) parte = a se da în lături, a face loc să treacă cineva; p. ext. a se eschiva, a se feri (să acționeze, să ia poziție). La o parte! = ferește-te! fă loc! A da la o parte = a) a deplasa lateral; b) a îndepărta, a elimina. A pune la o parte = a economisi, a strânge. A lăsa la o parte = a renunța la..., a înceta să... (Fam.) A fi (cam) într-o parte = a fi zăpăcit, țicnit, nebun. 3. Direcție, sens (în spațiu). 4. Fig. Punct de vedere într-o problemă dată; privință. Din partea mea fă ce vrei. III. 1. Categorie socială, profesională etc.; tabără, grup, colectivitate; persoanele care alcătuiesc o asemenea categorie, tabără etc. ◊ Loc. adj. Din (sau dinspre) partea mamei (sau a tatălui) = care face parte din familia mamei (sau a tatălui). ◊ Expr. A fi (sau a se declara) de partea cuiva = a fi alături de cineva, a se ralia la punctul de vedere al cuiva. A avea de partea sa = a avea în favoarea, în sprijinul său. A lua (sau a ține) parte (sau partea) cuiva = a apăra, a susține; a favoriza. (Pop.) A se arunca (sau a se da) în partea cuiva = a semăna cu cineva (din familie). Din partea cuiva = în numele, ca reprezentant (al cuiva); trimis de cineva. ♦ (Pop.; în sintagmele) Parte(a) bărbătească = (ființă de) sex masculin; totalitatea bărbaților. Parte(a) femeiască = (ființă de) sex feminin; totalitatea femeilor. 2. Fiecare dintre persoanele, dintre grupurile de persoane etc. interesate într-o acțiune, într-o afacere sau într-un proces; fiecare dintre statele implicate într-un conflict, angajate în tratative etc. ◊ Parte contractantă = fiecare dintre persoanele sau dintre grupurile, statele etc. între care a fost încheiat un contract, un acord. – Lat. pars, -tis. DOOM
cótă-párte s. f., art. cóta-párte, g.-d. art. cótei-părți; pl. cóte-părți
partei
PARȚI s. m. pl. Veche populație, nomadă, de origine iraniană stabilită în vestul Asiei, între Eufrat și Ind, unde a întemeiat un puternic stat în sec. III î. H. – Din fr. Parthes. DOOM
parți (populație iraniană) s. m. pl.
partele
PARȚI s. m. pl. Veche populație, nomadă, de origine iraniană stabilită în vestul Asiei, între Eufrat și Ind, unde a întemeiat un puternic stat în sec. III î. H. – Din fr. Parthes. DOOM
parți (populație iraniană) s. m. pl.
partelor
PARȚI s. m. pl. Veche populație, nomadă, de origine iraniană stabilită în vestul Asiei, între Eufrat și Ind, unde a întemeiat un puternic stat în sec. III î. H. – Din fr. Parthes. DOOM
parți (populație iraniană) s. m. pl.
partener
PARTENÉR, -Ă, parteneri, -e, s. m. și f. Fiecare dintre participanții la o activitate comună considerat în raport cu ceilalți. ♦ Fiecare dintre persoanele care formează împreună un cuplu. ♦ Fiecare dintre persoanele care interpretează împreună o scenă, un film, un număr de circ etc. – Din fr. partenaire. DOOM
partenéră s. f., g.-d. art. partenérei; pl. partenére
partenera
PARTENÉR, -Ă, parteneri, -e, s. m. și f. Fiecare dintre participanții la o activitate comună considerat în raport cu ceilalți. ♦ Fiecare dintre persoanele care formează împreună un cuplu. ♦ Fiecare dintre persoanele care interpretează împreună o scenă, un film, un număr de circ etc. – Din fr. partenaire. DOOM
partenéră s. f., g.-d. art. partenérei; pl. partenére
partenere
PARTENÉR, -Ă, parteneri, -e, s. m. și f. Fiecare dintre participanții la o activitate comună considerat în raport cu ceilalți. ♦ Fiecare dintre persoanele care formează împreună un cuplu. ♦ Fiecare dintre persoanele care interpretează împreună o scenă, un film, un număr de circ etc. – Din fr. partenaire. DOOM
partenéră s. f., g.-d. art. partenérei; pl. partenére
partenerei
PARTENÉR, -Ă, parteneri, -e, s. m. și f. Fiecare dintre participanții la o activitate comună considerat în raport cu ceilalți. ♦ Fiecare dintre persoanele care formează împreună un cuplu. ♦ Fiecare dintre persoanele care interpretează împreună o scenă, un film, un număr de circ etc. – Din fr. partenaire. DOOM
partenéră s. f., g.-d. art. partenérei; pl. partenére
partenerele
PARTENÉR, -Ă, parteneri, -e, s. m. și f. Fiecare dintre participanții la o activitate comună considerat în raport cu ceilalți. ♦ Fiecare dintre persoanele care formează împreună un cuplu. ♦ Fiecare dintre persoanele care interpretează împreună o scenă, un film, un număr de circ etc. – Din fr. partenaire. DOOM
partenéră s. f., g.-d. art. partenérei; pl. partenére
partenerelor
PARTENÉR, -Ă, parteneri, -e, s. m. și f. Fiecare dintre participanții la o activitate comună considerat în raport cu ceilalți. ♦ Fiecare dintre persoanele care formează împreună un cuplu. ♦ Fiecare dintre persoanele care interpretează împreună o scenă, un film, un număr de circ etc. – Din fr. partenaire. DOOM
partenéră s. f., g.-d. art. partenérei; pl. partenére
parteneri
PARTENÉR, -Ă, parteneri, -e, s. m. și f. Fiecare dintre participanții la o activitate comună considerat în raport cu ceilalți. ♦ Fiecare dintre persoanele care formează împreună un cuplu. ♦ Fiecare dintre persoanele care interpretează împreună o scenă, un film, un număr de circ etc. – Din fr. partenaire. DOOM
partenéră s. f., g.-d. art. partenérei; pl. partenére
parteneriat
PARTENERIÁT, parteneriate, s. n. Sistem care asociază parteneri din punct de vedere politic, economic și social. – După fr. partenariat. DOOM
*parteneriát (-ri-at) s. n., pl. parteneriáte
parteneriate
PARTENERIÁT, parteneriate, s. n. Sistem care asociază parteneri din punct de vedere politic, economic și social. – După fr. partenariat. DOOM
*parteneriát (-ri-at) s. n., pl. parteneriáte
parteneriatele
PARTENERIÁT, parteneriate, s. n. Sistem care asociază parteneri din punct de vedere politic, economic și social. – După fr. partenariat. DOOM
*parteneriát (-ri-at) s. n., pl. parteneriáte
parteneriatelor
PARTENERIÁT, parteneriate, s. n. Sistem care asociază parteneri din punct de vedere politic, economic și social. – După fr. partenariat. DOOM
*parteneriát (-ri-at) s. n., pl. parteneriáte
parteneriatul
PARTENERIÁT, parteneriate, s. n. Sistem care asociază parteneri din punct de vedere politic, economic și social. – După fr. partenariat. DOOM
*parteneriát (-ri-at) s. n., pl. parteneriáte
parteneriatului
PARTENERIÁT, parteneriate, s. n. Sistem care asociază parteneri din punct de vedere politic, economic și social. – După fr. partenariat. DOOM
*parteneriát (-ri-at) s. n., pl. parteneriáte
partenerii
PARTENÉR, -Ă, parteneri, -e, s. m. și f. Fiecare dintre participanții la o activitate comună considerat în raport cu ceilalți. ♦ Fiecare dintre persoanele care formează împreună un cuplu. ♦ Fiecare dintre persoanele care interpretează împreună o scenă, un film, un număr de circ etc. – Din fr. partenaire. DOOM
partenéră s. f., g.-d. art. partenérei; pl. partenére
partenerilor
PARTENÉR, -Ă, parteneri, -e, s. m. și f. Fiecare dintre participanții la o activitate comună considerat în raport cu ceilalți. ♦ Fiecare dintre persoanele care formează împreună un cuplu. ♦ Fiecare dintre persoanele care interpretează împreună o scenă, un film, un număr de circ etc. – Din fr. partenaire. DOOM
partenéră s. f., g.-d. art. partenérei; pl. partenére
partenerul
PARTENÉR, -Ă, parteneri, -e, s. m. și f. Fiecare dintre participanții la o activitate comună considerat în raport cu ceilalți. ♦ Fiecare dintre persoanele care formează împreună un cuplu. ♦ Fiecare dintre persoanele care interpretează împreună o scenă, un film, un număr de circ etc. – Din fr. partenaire. DOOM
partenéră s. f., g.-d. art. partenérei; pl. partenére
partenerului
PARTENÉR, -Ă, parteneri, -e, s. m. și f. Fiecare dintre participanții la o activitate comună considerat în raport cu ceilalți. ♦ Fiecare dintre persoanele care formează împreună un cuplu. ♦ Fiecare dintre persoanele care interpretează împreună o scenă, un film, un număr de circ etc. – Din fr. partenaire. DOOM
partenéră s. f., g.-d. art. partenérei; pl. partenére
parteno
PARTENO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „fecioară”. [< fr. parthéno-, cf. gr. parthenos].
partenocarpia
PARTENOCARPÍE, partenocarpii, s. f. Fenomen de dezvoltare a ovarului unui organism vegetal fără ca fecundația să fi avut loc și de transformare a ovarului în fruct lipsit de semințe. – Din fr. parthénocarpie. DOOM
partenocarpíe s. f., art. partenocarpía, g.-d. art. partenocarpíei; pl. partenocarpíi, art. partenocarpíile
partenocarpic
PARTENOCÁRPIC, -Ă adj. Care prezintă partenocarpie. [< fr. parthénocarpique].
partenocarpie
PARTENOCARPÍE, partenocarpii, s. f. Fenomen de dezvoltare a ovarului unui organism vegetal fără ca fecundația să fi avut loc și de transformare a ovarului în fruct lipsit de semințe. – Din fr. parthénocarpie. DOOM
partenocarpíe s. f., art. partenocarpía, g.-d. art. partenocarpíei; pl. partenocarpíi, art. partenocarpíile
partenocarpiei
PARTENOCARPÍE, partenocarpii, s. f. Fenomen de dezvoltare a ovarului unui organism vegetal fără ca fecundația să fi avut loc și de transformare a ovarului în fruct lipsit de semințe. – Din fr. parthénocarpie. DOOM
partenocarpíe s. f., art. partenocarpía, g.-d. art. partenocarpíei; pl. partenocarpíi, art. partenocarpíile
partenocarpii
PARTENOCARPÍE, partenocarpii, s. f. Fenomen de dezvoltare a ovarului unui organism vegetal fără ca fecundația să fi avut loc și de transformare a ovarului în fruct lipsit de semințe. – Din fr. parthénocarpie. DOOM
partenocarpíe s. f., art. partenocarpía, g.-d. art. partenocarpíei; pl. partenocarpíi, art. partenocarpíile
partenocarpiile
PARTENOCARPÍE, partenocarpii, s. f. Fenomen de dezvoltare a ovarului unui organism vegetal fără ca fecundația să fi avut loc și de transformare a ovarului în fruct lipsit de semințe. – Din fr. parthénocarpie. DOOM
partenocarpíe s. f., art. partenocarpía, g.-d. art. partenocarpíei; pl. partenocarpíi, art. partenocarpíile
partenocarpiilor
PARTENOCARPÍE, partenocarpii, s. f. Fenomen de dezvoltare a ovarului unui organism vegetal fără ca fecundația să fi avut loc și de transformare a ovarului în fruct lipsit de semințe. – Din fr. parthénocarpie. DOOM
partenocarpíe s. f., art. partenocarpía, g.-d. art. partenocarpíei; pl. partenocarpíi, art. partenocarpíile
partenofila
PARTENOFÍLĂ adj., s.f. (Femeie) care prezintă partenofilie. [< fr. parthénophile].
partenofile
PARTENOFÍLĂ adj., s.f. (Femeie) care prezintă partenofilie. [< fr. parthénophile].
partenofilei
PARTENOFÍLĂ adj., s.f. (Femeie) care prezintă partenofilie. [< fr. parthénophile].
partenofilele
PARTENOFÍLĂ adj., s.f. (Femeie) care prezintă partenofilie. [< fr. parthénophile].
partenofilelor
PARTENOFÍLĂ adj., s.f. (Femeie) care prezintă partenofilie. [< fr. parthénophile].
partenofilie
PARTENOFILÍE s.f. (Med.) Atracție homosexuală a femeilor adulte față de adolescente. [Gen. -iei. / < fr. parthénophilie, cf. gr. parthenos – fecioară, philein – a iubi].
partenogamia
PARTENOGAMÍE s.f. (Biol.) Proces de fuzionare a două nuclee sexuale formate în interiorul aceleiași celule. [Gen. -iei. / < fr. parthénogamie, cf. gr. parthenos – fecioară, gamos – căsătorie].
partenogamie
PARTENOGAMÍE s.f. (Biol.) Proces de fuzionare a două nuclee sexuale formate în interiorul aceleiași celule. [Gen. -iei. / < fr. parthénogamie, cf. gr. parthenos – fecioară, gamos – căsătorie].
partenogamiei
PARTENOGAMÍE s.f. (Biol.) Proces de fuzionare a două nuclee sexuale formate în interiorul aceleiași celule. [Gen. -iei. / < fr. parthénogamie, cf. gr. parthenos – fecioară, gamos – căsătorie].
partenogamii
PARTENOGAMÍE s.f. (Biol.) Proces de fuzionare a două nuclee sexuale formate în interiorul aceleiași celule. [Gen. -iei. / < fr. parthénogamie, cf. gr. parthenos – fecioară, gamos – căsătorie].
partenogenetic
PARTENOGENÉTIC, -Ă, partenogenetici, -ce, adj. Care ține de partenogeneză, privitor la partenogeneză. – Din fr. parthénogénétique. DOOM
partenogenétic adj. m., pl. partenogenétici; f. partenogenétică, pl. partenogenétice
partenogenetica
PARTENOGENÉTIC, -Ă, partenogenetici, -ce, adj. Care ține de partenogeneză, privitor la partenogeneză. – Din fr. parthénogénétique. DOOM
partenogenétic adj. m., pl. partenogenétici; f. partenogenétică, pl. partenogenétice
partenogenetice
PARTENOGENÉTIC, -Ă, partenogenetici, -ce, adj. Care ține de partenogeneză, privitor la partenogeneză. – Din fr. parthénogénétique. DOOM
partenogenétic adj. m., pl. partenogenétici; f. partenogenétică, pl. partenogenétice
partenogeneticei
PARTENOGENÉTIC, -Ă, partenogenetici, -ce, adj. Care ține de partenogeneză, privitor la partenogeneză. – Din fr. parthénogénétique. DOOM
partenogenétic adj. m., pl. partenogenétici; f. partenogenétică, pl. partenogenétice
partenogeneticele
PARTENOGENÉTIC, -Ă, partenogenetici, -ce, adj. Care ține de partenogeneză, privitor la partenogeneză. – Din fr. parthénogénétique. DOOM
partenogenétic adj. m., pl. partenogenétici; f. partenogenétică, pl. partenogenétice
partenogeneticelor
PARTENOGENÉTIC, -Ă, partenogenetici, -ce, adj. Care ține de partenogeneză, privitor la partenogeneză. – Din fr. parthénogénétique. DOOM
partenogenétic adj. m., pl. partenogenétici; f. partenogenétică, pl. partenogenétice
partenogenetici
PARTENOGENÉTIC, -Ă, partenogenetici, -ce, adj. Care ține de partenogeneză, privitor la partenogeneză. – Din fr. parthénogénétique. DOOM
partenogenétic adj. m., pl. partenogenétici; f. partenogenétică, pl. partenogenétice
partenogeneticii
PARTENOGENÉTIC, -Ă, partenogenetici, -ce, adj. Care ține de partenogeneză, privitor la partenogeneză. – Din fr. parthénogénétique. DOOM
partenogenétic adj. m., pl. partenogenétici; f. partenogenétică, pl. partenogenétice
partenogeneticilor
PARTENOGENÉTIC, -Ă, partenogenetici, -ce, adj. Care ține de partenogeneză, privitor la partenogeneză. – Din fr. parthénogénétique. DOOM
partenogenétic adj. m., pl. partenogenétici; f. partenogenétică, pl. partenogenétice
partenogeneticul
PARTENOGENÉTIC, -Ă, partenogenetici, -ce, adj. Care ține de partenogeneză, privitor la partenogeneză. – Din fr. parthénogénétique. DOOM
partenogenétic adj. m., pl. partenogenétici; f. partenogenétică, pl. partenogenétice
partenogeneticului
PARTENOGENÉTIC, -Ă, partenogenetici, -ce, adj. Care ține de partenogeneză, privitor la partenogeneză. – Din fr. parthénogénétique. DOOM
partenogenétic adj. m., pl. partenogenétici; f. partenogenétică, pl. partenogenétice
partenogeneza
PARTENOGENÉZĂ s. f. Formă de dezvoltare a unui organism dintr-un ovul sau dintr-o oosferă nefecundate, prezentă la unele animale și plante (inferioare). – Din fr. parthénogénèse. DOOM
partenogenéză s. f., g.-d. art. partenogenézei
partenogeneze
PARTENOGENÉZĂ s. f. Formă de dezvoltare a unui organism dintr-un ovul sau dintr-o oosferă nefecundate, prezentă la unele animale și plante (inferioare). – Din fr. parthénogénèse. DOOM
partenogenéză s. f., g.-d. art. partenogenézei
partenogenezei
PARTENOGENÉZĂ s. f. Formă de dezvoltare a unui organism dintr-un ovul sau dintr-o oosferă nefecundate, prezentă la unele animale și plante (inferioare). – Din fr. parthénogénèse. DOOM
partenogenéză s. f., g.-d. art. partenogenézei
partenogenezele
PARTENOGENÉZĂ s. f. Formă de dezvoltare a unui organism dintr-un ovul sau dintr-o oosferă nefecundate, prezentă la unele animale și plante (inferioare). – Din fr. parthénogénèse. DOOM
partenogenéză s. f., g.-d. art. partenogenézei
partenogenezelor
PARTENOGENÉZĂ s. f. Formă de dezvoltare a unui organism dintr-un ovul sau dintr-o oosferă nefecundate, prezentă la unele animale și plante (inferioare). – Din fr. parthénogénèse. DOOM
partenogenéză s. f., g.-d. art. partenogenézei
partenogenon
PARTENOGENÓN s.m. (Biol.) Organism rezultat prin partenogeneză. [< fr. parthénogenon, cf. gr. parthenos – fecioară, genos – urmaș].
partenopeu
Partenopeu = Parthenopaeus.
partenospor
PARTENOSPÓR s.m. Spor format din diviziunea unui gamet nefecundat. [< fr. parthénospore, cf. gr. parthenos – fecioară, sporos – sămânță].
parter
PARTÉR, partere, s. n. 1. Parte a unei clădiri situată la nivelul solului (sau puțin deasupra lui); totalitatea încăperilor situate în această parte a clădirii. 2. Parte a unei săli de spectacole cuprinsă între scenă și fundul sălii. ♦ Totalitatea spectatorilor care ocupă locurile din această parte a sălii. 3. Parte dintr-o grădină sau dintr-un parc rezervată cultivării florilor sau a gazonului. – Din fr. parterre. DOOM
partér s. n., pl. partére
parter
PARTÉR s.n. 1. Parte a unei clădiri situată la nivelul solului; ansamblul încăperilor din această parte a clădirii. ♦ Primul etaj (de la intrare) al unei mine. 2. Parte a unei săli de spectacol cuprinsă între scenă și fundul sălii. ♦ Totalitatea spectatorilor care ocupă locurile din această parte a sălii. 3. Parte a unei grădini sau a unui parc în care se cultivă flori. [Pl. -uri, -re. / cf. germ. Parterre, fr. parterre].
partere
PARTÉR, partere, s. n. 1. Parte a unei clădiri situată la nivelul solului (sau puțin deasupra lui); totalitatea încăperilor situate în această parte a clădirii. 2. Parte a unei săli de spectacole cuprinsă între scenă și fundul sălii. ♦ Totalitatea spectatorilor care ocupă locurile din această parte a sălii. 3. Parte dintr-o grădină sau dintr-un parc rezervată cultivării florilor sau a gazonului. – Din fr. parterre. DOOM
partér s. n., pl. partére
parterele
PARTÉR, partere, s. n. 1. Parte a unei clădiri situată la nivelul solului (sau puțin deasupra lui); totalitatea încăperilor situate în această parte a clădirii. 2. Parte a unei săli de spectacole cuprinsă între scenă și fundul sălii. ♦ Totalitatea spectatorilor care ocupă locurile din această parte a sălii. 3. Parte dintr-o grădină sau dintr-un parc rezervată cultivării florilor sau a gazonului. – Din fr. parterre. DOOM
partér s. n., pl. partére
parterelor
PARTÉR, partere, s. n. 1. Parte a unei clădiri situată la nivelul solului (sau puțin deasupra lui); totalitatea încăperilor situate în această parte a clădirii. 2. Parte a unei săli de spectacole cuprinsă între scenă și fundul sălii. ♦ Totalitatea spectatorilor care ocupă locurile din această parte a sălii. 3. Parte dintr-o grădină sau dintr-un parc rezervată cultivării florilor sau a gazonului. – Din fr. parterre. DOOM
partér s. n., pl. partére
parterul
PARTÉR, partere, s. n. 1. Parte a unei clădiri situată la nivelul solului (sau puțin deasupra lui); totalitatea încăperilor situate în această parte a clădirii. 2. Parte a unei săli de spectacole cuprinsă între scenă și fundul sălii. ♦ Totalitatea spectatorilor care ocupă locurile din această parte a sălii. 3. Parte dintr-o grădină sau dintr-un parc rezervată cultivării florilor sau a gazonului. – Din fr. parterre. DOOM
partér s. n., pl. partére
parterului
PARTÉR, partere, s. n. 1. Parte a unei clădiri situată la nivelul solului (sau puțin deasupra lui); totalitatea încăperilor situate în această parte a clădirii. 2. Parte a unei săli de spectacole cuprinsă între scenă și fundul sălii. ♦ Totalitatea spectatorilor care ocupă locurile din această parte a sălii. 3. Parte dintr-o grădină sau dintr-un parc rezervată cultivării florilor sau a gazonului. – Din fr. parterre. DOOM
partér s. n., pl. partére
parthenium
GRANÁT1, granați, s. m. Plantă erbacee aromatică cu frunze lobate și cu flori albe sau galbene (Chrysanthemum parthenium). – Et. nec.
parthenopaeus
Parthenopaeus, fiul Atalantei și al lui Meleager (sau Milanion). A fost unul dintre cei șapte eroi care l-au însoțit pe Adrastus în expediția organizată împotriva cetății Thebae, cu toată împotrivirea mamei sale, Atalanta, care știa că va muri în luptă. A pierit, ucis în fața porților cetății Thebae, de mîna lui Periclymenus.
parti
parti I. partiuri s. n. (adol.) petrecere. II. s. f. (pub.) universitate particulară.
particip
PARTICIPÁ, partícip, vb. I. Intranz. A lua parte la o activitate, la o acțiune, la o discuție. ♦ Spec. A lua parte la o întreprindere economică, contribuind cu bani sau cu alte valori materiale (cu scopul de a obține un câștig). ♦ A împărtăși starea de spirit sau sentimentele cuiva, a fi solidar cu cineva într-o împrejurare dată. – Din fr. participer, lat. participare. DOOM
participá (a ~) vb., ind. prez. 3 partícipă
participa
PARTICIPÁ, partícip, vb. I. Intranz. A lua parte la o activitate, la o acțiune, la o discuție. ♦ Spec. A lua parte la o întreprindere economică, contribuind cu bani sau cu alte valori materiale (cu scopul de a obține un câștig). ♦ A împărtăși starea de spirit sau sentimentele cuiva, a fi solidar cu cineva într-o împrejurare dată. – Din fr. participer, lat. participare. DOOM
participá (a ~) vb., ind. prez. 3 partícipă
participai
PARTICIPÁ, partícip, vb. I. Intranz. A lua parte la o activitate, la o acțiune, la o discuție. ♦ Spec. A lua parte la o întreprindere economică, contribuind cu bani sau cu alte valori materiale (cu scopul de a obține un câștig). ♦ A împărtăși starea de spirit sau sentimentele cuiva, a fi solidar cu cineva într-o împrejurare dată. – Din fr. participer, lat. participare. DOOM
participá (a ~) vb., ind. prez. 3 partícipă
participam
PARTICIPÁ, partícip, vb. I. Intranz. A lua parte la o activitate, la o acțiune, la o discuție. ♦ Spec. A lua parte la o întreprindere economică, contribuind cu bani sau cu alte valori materiale (cu scopul de a obține un câștig). ♦ A împărtăși starea de spirit sau sentimentele cuiva, a fi solidar cu cineva într-o împrejurare dată. – Din fr. participer, lat. participare. DOOM
participá (a ~) vb., ind. prez. 3 partícipă
participant
PARTICIPÁNT, -Ă, participanți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care ia parte la realizarea unei acțiuni în comun, care participă la ceva. ♦ Spec. (Persoană) care ia parte la o discuție, la o dezbatere. – Din fr. participant. DOOM
participánt adj. m., s. m., pl. participánți; adj. f., s. f. participántă, pl. participánte
participant
PARTICIPÁNT, -Ă, participanți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care ia parte la realizarea unei acțiuni în comun, care participă la ceva. ♦ Spec. (Persoană) care ia parte la o discuție, la o dezbatere. – Din fr. participant. DOOM
participánt adj. m., s. m., pl. participánți; adj. f., s. f. participántă, pl. participánte
participanta
PARTICIPÁNT, -Ă, participanți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care ia parte la realizarea unei acțiuni în comun, care participă la ceva. ♦ Spec. (Persoană) care ia parte la o discuție, la o dezbatere. – Din fr. participant. DOOM
participánt adj. m., s. m., pl. participánți; adj. f., s. f. participántă, pl. participánte
participanta
PARTICIPÁNT, -Ă, participanți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care ia parte la realizarea unei acțiuni în comun, care participă la ceva. ♦ Spec. (Persoană) care ia parte la o discuție, la o dezbatere. – Din fr. participant. DOOM
participánt adj. m., s. m., pl. participánți; adj. f., s. f. participántă, pl. participánte
participante
PARTICIPÁNT, -Ă, participanți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care ia parte la realizarea unei acțiuni în comun, care participă la ceva. ♦ Spec. (Persoană) care ia parte la o discuție, la o dezbatere. – Din fr. participant. DOOM
participánt adj. m., s. m., pl. participánți; adj. f., s. f. participántă, pl. participánte
participante
PARTICIPÁNT, -Ă, participanți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care ia parte la realizarea unei acțiuni în comun, care participă la ceva. ♦ Spec. (Persoană) care ia parte la o discuție, la o dezbatere. – Din fr. participant. DOOM
participánt adj. m., s. m., pl. participánți; adj. f., s. f. participántă, pl. participánte
participantei
PARTICIPÁNT, -Ă, participanți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care ia parte la realizarea unei acțiuni în comun, care participă la ceva. ♦ Spec. (Persoană) care ia parte la o discuție, la o dezbatere. – Din fr. participant. DOOM
participánt adj. m., s. m., pl. participánți; adj. f., s. f. participántă, pl. participánte
participantei
PARTICIPÁNT, -Ă, participanți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care ia parte la realizarea unei acțiuni în comun, care participă la ceva. ♦ Spec. (Persoană) care ia parte la o discuție, la o dezbatere. – Din fr. participant. DOOM
participánt adj. m., s. m., pl. participánți; adj. f., s. f. participántă, pl. participánte
participantele
PARTICIPÁNT, -Ă, participanți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care ia parte la realizarea unei acțiuni în comun, care participă la ceva. ♦ Spec. (Persoană) care ia parte la o discuție, la o dezbatere. – Din fr. participant. DOOM
participánt adj. m., s. m., pl. participánți; adj. f., s. f. participántă, pl. participánte
participantele
PARTICIPÁNT, -Ă, participanți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care ia parte la realizarea unei acțiuni în comun, care participă la ceva. ♦ Spec. (Persoană) care ia parte la o discuție, la o dezbatere. – Din fr. participant. DOOM
participánt adj. m., s. m., pl. participánți; adj. f., s. f. participántă, pl. participánte
participantelor
PARTICIPÁNT, -Ă, participanți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care ia parte la realizarea unei acțiuni în comun, care participă la ceva. ♦ Spec. (Persoană) care ia parte la o discuție, la o dezbatere. – Din fr. participant. DOOM
participánt adj. m., s. m., pl. participánți; adj. f., s. f. participántă, pl. participánte
participantelor
PARTICIPÁNT, -Ă, participanți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care ia parte la realizarea unei acțiuni în comun, care participă la ceva. ♦ Spec. (Persoană) care ia parte la o discuție, la o dezbatere. – Din fr. participant. DOOM
participánt adj. m., s. m., pl. participánți; adj. f., s. f. participántă, pl. participánte
participantul
PARTICIPÁNT, -Ă, participanți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care ia parte la realizarea unei acțiuni în comun, care participă la ceva. ♦ Spec. (Persoană) care ia parte la o discuție, la o dezbatere. – Din fr. participant. DOOM
participánt adj. m., s. m., pl. participánți; adj. f., s. f. participántă, pl. participánte
participantul
PARTICIPÁNT, -Ă, participanți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care ia parte la realizarea unei acțiuni în comun, care participă la ceva. ♦ Spec. (Persoană) care ia parte la o discuție, la o dezbatere. – Din fr. participant. DOOM
participánt adj. m., s. m., pl. participánți; adj. f., s. f. participántă, pl. participánte
participantului
PARTICIPÁNT, -Ă, participanți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care ia parte la realizarea unei acțiuni în comun, care participă la ceva. ♦ Spec. (Persoană) care ia parte la o discuție, la o dezbatere. – Din fr. participant. DOOM
participánt adj. m., s. m., pl. participánți; adj. f., s. f. participántă, pl. participánte
participantului
PARTICIPÁNT, -Ă, participanți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care ia parte la realizarea unei acțiuni în comun, care participă la ceva. ♦ Spec. (Persoană) care ia parte la o discuție, la o dezbatere. – Din fr. participant. DOOM
participánt adj. m., s. m., pl. participánți; adj. f., s. f. participántă, pl. participánte
participanți
PARTICIPÁNT, -Ă, participanți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care ia parte la realizarea unei acțiuni în comun, care participă la ceva. ♦ Spec. (Persoană) care ia parte la o discuție, la o dezbatere. – Din fr. participant. DOOM
participánt adj. m., s. m., pl. participánți; adj. f., s. f. participántă, pl. participánte
participanți
PARTICIPÁNT, -Ă, participanți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care ia parte la realizarea unei acțiuni în comun, care participă la ceva. ♦ Spec. (Persoană) care ia parte la o discuție, la o dezbatere. – Din fr. participant. DOOM
participánt adj. m., s. m., pl. participánți; adj. f., s. f. participántă, pl. participánte
participanții
PARTICIPÁNT, -Ă, participanți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care ia parte la realizarea unei acțiuni în comun, care participă la ceva. ♦ Spec. (Persoană) care ia parte la o discuție, la o dezbatere. – Din fr. participant. DOOM
participánt adj. m., s. m., pl. participánți; adj. f., s. f. participántă, pl. participánte
participanții
PARTICIPÁNT, -Ă, participanți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care ia parte la realizarea unei acțiuni în comun, care participă la ceva. ♦ Spec. (Persoană) care ia parte la o discuție, la o dezbatere. – Din fr. participant. DOOM
participánt adj. m., s. m., pl. participánți; adj. f., s. f. participántă, pl. participánte
participanților
PARTICIPÁNT, -Ă, participanți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care ia parte la realizarea unei acțiuni în comun, care participă la ceva. ♦ Spec. (Persoană) care ia parte la o discuție, la o dezbatere. – Din fr. participant. DOOM
participánt adj. m., s. m., pl. participánți; adj. f., s. f. participántă, pl. participánte
participanților
PARTICIPÁNT, -Ă, participanți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care ia parte la realizarea unei acțiuni în comun, care participă la ceva. ♦ Spec. (Persoană) care ia parte la o discuție, la o dezbatere. – Din fr. participant. DOOM
participánt adj. m., s. m., pl. participánți; adj. f., s. f. participántă, pl. participánte
participare
PARTICIPÁ, partícip, vb. I. Intranz. A lua parte la o activitate, la o acțiune, la o discuție. ♦ Spec. A lua parte la o întreprindere economică, contribuind cu bani sau cu alte valori materiale (cu scopul de a obține un câștig). ♦ A împărtăși starea de spirit sau sentimentele cuiva, a fi solidar cu cineva într-o împrejurare dată. – Din fr. participer, lat. participare. DOOM
participá (a ~) vb., ind. prez. 3 partícipă
participare
PARTICIPÁRE, participări, s. f. Acțiunea de a participa și rezultatul ei; participație. – V. participa. DOOM
participáre s. f., g.-d. art. participắrii; pl. participắri
participarea
PARTICIPÁRE, participări, s. f. Acțiunea de a participa și rezultatul ei; participație. – V. participa. DOOM
participáre s. f., g.-d. art. participắrii; pl. participắri
participară
PARTICIPÁ, partícip, vb. I. Intranz. A lua parte la o activitate, la o acțiune, la o discuție. ♦ Spec. A lua parte la o întreprindere economică, contribuind cu bani sau cu alte valori materiale (cu scopul de a obține un câștig). ♦ A împărtăși starea de spirit sau sentimentele cuiva, a fi solidar cu cineva într-o împrejurare dată. – Din fr. participer, lat. participare. DOOM
participá (a ~) vb., ind. prez. 3 partícipă
participarăm
PARTICIPÁ, partícip, vb. I. Intranz. A lua parte la o activitate, la o acțiune, la o discuție. ♦ Spec. A lua parte la o întreprindere economică, contribuind cu bani sau cu alte valori materiale (cu scopul de a obține un câștig). ♦ A împărtăși starea de spirit sau sentimentele cuiva, a fi solidar cu cineva într-o împrejurare dată. – Din fr. participer, lat. participare. DOOM
participá (a ~) vb., ind. prez. 3 partícipă
participarăți
PARTICIPÁ, partícip, vb. I. Intranz. A lua parte la o activitate, la o acțiune, la o discuție. ♦ Spec. A lua parte la o întreprindere economică, contribuind cu bani sau cu alte valori materiale (cu scopul de a obține un câștig). ♦ A împărtăși starea de spirit sau sentimentele cuiva, a fi solidar cu cineva într-o împrejurare dată. – Din fr. participer, lat. participare. DOOM
participá (a ~) vb., ind. prez. 3 partícipă
participase
PARTICIPÁ, partícip, vb. I. Intranz. A lua parte la o activitate, la o acțiune, la o discuție. ♦ Spec. A lua parte la o întreprindere economică, contribuind cu bani sau cu alte valori materiale (cu scopul de a obține un câștig). ♦ A împărtăși starea de spirit sau sentimentele cuiva, a fi solidar cu cineva într-o împrejurare dată. – Din fr. participer, lat. participare. DOOM
participá (a ~) vb., ind. prez. 3 partícipă
participasem
PARTICIPÁ, partícip, vb. I. Intranz. A lua parte la o activitate, la o acțiune, la o discuție. ♦ Spec. A lua parte la o întreprindere economică, contribuind cu bani sau cu alte valori materiale (cu scopul de a obține un câștig). ♦ A împărtăși starea de spirit sau sentimentele cuiva, a fi solidar cu cineva într-o împrejurare dată. – Din fr. participer, lat. participare. DOOM
participá (a ~) vb., ind. prez. 3 partícipă
participaseră
PARTICIPÁ, partícip, vb. I. Intranz. A lua parte la o activitate, la o acțiune, la o discuție. ♦ Spec. A lua parte la o întreprindere economică, contribuind cu bani sau cu alte valori materiale (cu scopul de a obține un câștig). ♦ A împărtăși starea de spirit sau sentimentele cuiva, a fi solidar cu cineva într-o împrejurare dată. – Din fr. participer, lat. participare. DOOM
participá (a ~) vb., ind. prez. 3 partícipă
participaserăm
PARTICIPÁ, partícip, vb. I. Intranz. A lua parte la o activitate, la o acțiune, la o discuție. ♦ Spec. A lua parte la o întreprindere economică, contribuind cu bani sau cu alte valori materiale (cu scopul de a obține un câștig). ♦ A împărtăși starea de spirit sau sentimentele cuiva, a fi solidar cu cineva într-o împrejurare dată. – Din fr. participer, lat. participare. DOOM
participá (a ~) vb., ind. prez. 3 partícipă
participaserăți
PARTICIPÁ, partícip, vb. I. Intranz. A lua parte la o activitate, la o acțiune, la o discuție. ♦ Spec. A lua parte la o întreprindere economică, contribuind cu bani sau cu alte valori materiale (cu scopul de a obține un câștig). ♦ A împărtăși starea de spirit sau sentimentele cuiva, a fi solidar cu cineva într-o împrejurare dată. – Din fr. participer, lat. participare. DOOM
participá (a ~) vb., ind. prez. 3 partícipă
participaseși
PARTICIPÁ, partícip, vb. I. Intranz. A lua parte la o activitate, la o acțiune, la o discuție. ♦ Spec. A lua parte la o întreprindere economică, contribuind cu bani sau cu alte valori materiale (cu scopul de a obține un câștig). ♦ A împărtăși starea de spirit sau sentimentele cuiva, a fi solidar cu cineva într-o împrejurare dată. – Din fr. participer, lat. participare. DOOM
participá (a ~) vb., ind. prez. 3 partícipă
participaseți
PARTICIPÁ, partícip, vb. I. Intranz. A lua parte la o activitate, la o acțiune, la o discuție. ♦ Spec. A lua parte la o întreprindere economică, contribuind cu bani sau cu alte valori materiale (cu scopul de a obține un câștig). ♦ A împărtăși starea de spirit sau sentimentele cuiva, a fi solidar cu cineva într-o împrejurare dată. – Din fr. participer, lat. participare. DOOM
participá (a ~) vb., ind. prez. 3 partícipă
participat
PARTICIPÁ, partícip, vb. I. Intranz. A lua parte la o activitate, la o acțiune, la o discuție. ♦ Spec. A lua parte la o întreprindere economică, contribuind cu bani sau cu alte valori materiale (cu scopul de a obține un câștig). ♦ A împărtăși starea de spirit sau sentimentele cuiva, a fi solidar cu cineva într-o împrejurare dată. – Din fr. participer, lat. participare. DOOM
participá (a ~) vb., ind. prez. 3 partícipă
participativ
PARTICIPATÍV, -Ă, participativi, -e, adj. Care participă afectiv, din tot sufletul; dedicat, implicat. ♦ Care manifestă spirit de colaborare; p. ext. entuziast. – Din fr. participatif. DOOM
*participatív adj. m., pl. participatívi; f. participatívă, pl. participatíve
participativa
PARTICIPATÍV, -Ă, participativi, -e, adj. Care participă afectiv, din tot sufletul; dedicat, implicat. ♦ Care manifestă spirit de colaborare; p. ext. entuziast. – Din fr. participatif. DOOM
*participatív adj. m., pl. participatívi; f. participatívă, pl. participatíve
participative
PARTICIPATÍV, -Ă, participativi, -e, adj. Care participă afectiv, din tot sufletul; dedicat, implicat. ♦ Care manifestă spirit de colaborare; p. ext. entuziast. – Din fr. participatif. DOOM
*participatív adj. m., pl. participatívi; f. participatívă, pl. participatíve
participativei
PARTICIPATÍV, -Ă, participativi, -e, adj. Care participă afectiv, din tot sufletul; dedicat, implicat. ♦ Care manifestă spirit de colaborare; p. ext. entuziast. – Din fr. participatif. DOOM
*participatív adj. m., pl. participatívi; f. participatívă, pl. participatíve
participativele
PARTICIPATÍV, -Ă, participativi, -e, adj. Care participă afectiv, din tot sufletul; dedicat, implicat. ♦ Care manifestă spirit de colaborare; p. ext. entuziast. – Din fr. participatif. DOOM
*participatív adj. m., pl. participatívi; f. participatívă, pl. participatíve
participativelor
PARTICIPATÍV, -Ă, participativi, -e, adj. Care participă afectiv, din tot sufletul; dedicat, implicat. ♦ Care manifestă spirit de colaborare; p. ext. entuziast. – Din fr. participatif. DOOM
*participatív adj. m., pl. participatívi; f. participatívă, pl. participatíve
participativi
PARTICIPATÍV, -Ă, participativi, -e, adj. Care participă afectiv, din tot sufletul; dedicat, implicat. ♦ Care manifestă spirit de colaborare; p. ext. entuziast. – Din fr. participatif. DOOM
*participatív adj. m., pl. participatívi; f. participatívă, pl. participatíve
participativii
PARTICIPATÍV, -Ă, participativi, -e, adj. Care participă afectiv, din tot sufletul; dedicat, implicat. ♦ Care manifestă spirit de colaborare; p. ext. entuziast. – Din fr. participatif. DOOM
*participatív adj. m., pl. participatívi; f. participatívă, pl. participatíve
participativilor
PARTICIPATÍV, -Ă, participativi, -e, adj. Care participă afectiv, din tot sufletul; dedicat, implicat. ♦ Care manifestă spirit de colaborare; p. ext. entuziast. – Din fr. participatif. DOOM
*participatív adj. m., pl. participatívi; f. participatívă, pl. participatíve
participativul
PARTICIPATÍV, -Ă, participativi, -e, adj. Care participă afectiv, din tot sufletul; dedicat, implicat. ♦ Care manifestă spirit de colaborare; p. ext. entuziast. – Din fr. participatif. DOOM
*participatív adj. m., pl. participatívi; f. participatívă, pl. participatíve
participativului
PARTICIPATÍV, -Ă, participativi, -e, adj. Care participă afectiv, din tot sufletul; dedicat, implicat. ♦ Care manifestă spirit de colaborare; p. ext. entuziast. – Din fr. participatif. DOOM
*participatív adj. m., pl. participatívi; f. participatívă, pl. participatíve
participau
PARTICIPÁ, partícip, vb. I. Intranz. A lua parte la o activitate, la o acțiune, la o discuție. ♦ Spec. A lua parte la o întreprindere economică, contribuind cu bani sau cu alte valori materiale (cu scopul de a obține un câștig). ♦ A împărtăși starea de spirit sau sentimentele cuiva, a fi solidar cu cineva într-o împrejurare dată. – Din fr. participer, lat. participare. DOOM
participá (a ~) vb., ind. prez. 3 partícipă
participași
PARTICIPÁ, partícip, vb. I. Intranz. A lua parte la o activitate, la o acțiune, la o discuție. ♦ Spec. A lua parte la o întreprindere economică, contribuind cu bani sau cu alte valori materiale (cu scopul de a obține un câștig). ♦ A împărtăși starea de spirit sau sentimentele cuiva, a fi solidar cu cineva într-o împrejurare dată. – Din fr. participer, lat. participare. DOOM
participá (a ~) vb., ind. prez. 3 partícipă
participați
PARTICIPÁ, partícip, vb. I. Intranz. A lua parte la o activitate, la o acțiune, la o discuție. ♦ Spec. A lua parte la o întreprindere economică, contribuind cu bani sau cu alte valori materiale (cu scopul de a obține un câștig). ♦ A împărtăși starea de spirit sau sentimentele cuiva, a fi solidar cu cineva într-o împrejurare dată. – Din fr. participer, lat. participare. DOOM
participá (a ~) vb., ind. prez. 3 partícipă
participația
PARTICIPÁȚIE, participații, s. f. Participare. ♦ Spec. Faptul de a participa la o activitate economică, contribuind cu bani sau cu alte bunuri materiale, în vederea obținerii unor câștiguri; (concr.) cotă cu care participă cineva la o asemenea activitate. – Din fr. participation. DOOM
participáție (-ți-e) s. f., art. participáția (-ți-a), g.-d. art. participáției; pl. participáții, art. participáțiile (-ți-i-)
participație
PARTICIPÁȚIE, participații, s. f. Participare. ♦ Spec. Faptul de a participa la o activitate economică, contribuind cu bani sau cu alte bunuri materiale, în vederea obținerii unor câștiguri; (concr.) cotă cu care participă cineva la o asemenea activitate. – Din fr. participation. DOOM
participáție (-ți-e) s. f., art. participáția (-ți-a), g.-d. art. participáției; pl. participáții, art. participáțiile (-ți-i-)
participației
PARTICIPÁȚIE, participații, s. f. Participare. ♦ Spec. Faptul de a participa la o activitate economică, contribuind cu bani sau cu alte bunuri materiale, în vederea obținerii unor câștiguri; (concr.) cotă cu care participă cineva la o asemenea activitate. – Din fr. participation. DOOM
participáție (-ți-e) s. f., art. participáția (-ți-a), g.-d. art. participáției; pl. participáții, art. participáțiile (-ți-i-)
participații
PARTICIPÁȚIE, participații, s. f. Participare. ♦ Spec. Faptul de a participa la o activitate economică, contribuind cu bani sau cu alte bunuri materiale, în vederea obținerii unor câștiguri; (concr.) cotă cu care participă cineva la o asemenea activitate. – Din fr. participation. DOOM
participáție (-ți-e) s. f., art. participáția (-ți-a), g.-d. art. participáției; pl. participáții, art. participáțiile (-ți-i-)
participațiile
PARTICIPÁȚIE, participații, s. f. Participare. ♦ Spec. Faptul de a participa la o activitate economică, contribuind cu bani sau cu alte bunuri materiale, în vederea obținerii unor câștiguri; (concr.) cotă cu care participă cineva la o asemenea activitate. – Din fr. participation. DOOM
participáție (-ți-e) s. f., art. participáția (-ți-a), g.-d. art. participáției; pl. participáții, art. participáțiile (-ți-i-)
participațiilor
PARTICIPÁȚIE, participații, s. f. Participare. ♦ Spec. Faptul de a participa la o activitate economică, contribuind cu bani sau cu alte bunuri materiale, în vederea obținerii unor câștiguri; (concr.) cotă cu care participă cineva la o asemenea activitate. – Din fr. participation. DOOM
participáție (-ți-e) s. f., art. participáția (-ți-a), g.-d. art. participáției; pl. participáții, art. participáțiile (-ți-i-)
participațiune
PARTICIPAȚlÚNE s. f. v. participație.
participe
PARTICIPÁ, partícip, vb. I. Intranz. A lua parte la o activitate, la o acțiune, la o discuție. ♦ Spec. A lua parte la o întreprindere economică, contribuind cu bani sau cu alte valori materiale (cu scopul de a obține un câștig). ♦ A împărtăși starea de spirit sau sentimentele cuiva, a fi solidar cu cineva într-o împrejurare dată. – Din fr. participer, lat. participare. DOOM
participá (a ~) vb., ind. prez. 3 partícipă
participi
PARTICIPÁ, partícip, vb. I. Intranz. A lua parte la o activitate, la o acțiune, la o discuție. ♦ Spec. A lua parte la o întreprindere economică, contribuind cu bani sau cu alte valori materiale (cu scopul de a obține un câștig). ♦ A împărtăși starea de spirit sau sentimentele cuiva, a fi solidar cu cineva într-o împrejurare dată. – Din fr. participer, lat. participare. DOOM
participá (a ~) vb., ind. prez. 3 partícipă
participial
PARTICIPIÁL, -Ă, participiali, -e, adj. Care ține de un participiu, privitor la un participiu; care provine dintr-un participiu; care este exprimat printr-un participiu. ◊ Construcție participială = unitate sintactică care cuprinde un participiu și care are valoare de propoziție secundară (atributivă sau circumstanțială). [Pr.: -pi-al] – Din fr. participial, lat. participialis. DOOM
participiál (-pi-al) adj. m., pl. participiáli; f. participiálă, pl. participiále
participiala
PARTICIPIÁL, -Ă, participiali, -e, adj. Care ține de un participiu, privitor la un participiu; care provine dintr-un participiu; care este exprimat printr-un participiu. ◊ Construcție participială = unitate sintactică care cuprinde un participiu și care are valoare de propoziție secundară (atributivă sau circumstanțială). [Pr.: -pi-al] – Din fr. participial, lat. participialis. DOOM
participiál (-pi-al) adj. m., pl. participiáli; f. participiálă, pl. participiále
participiale
PARTICIPIÁL, -Ă, participiali, -e, adj. Care ține de un participiu, privitor la un participiu; care provine dintr-un participiu; care este exprimat printr-un participiu. ◊ Construcție participială = unitate sintactică care cuprinde un participiu și care are valoare de propoziție secundară (atributivă sau circumstanțială). [Pr.: -pi-al] – Din fr. participial, lat. participialis. DOOM
participiál (-pi-al) adj. m., pl. participiáli; f. participiálă, pl. participiále
participialei
PARTICIPIÁL, -Ă, participiali, -e, adj. Care ține de un participiu, privitor la un participiu; care provine dintr-un participiu; care este exprimat printr-un participiu. ◊ Construcție participială = unitate sintactică care cuprinde un participiu și care are valoare de propoziție secundară (atributivă sau circumstanțială). [Pr.: -pi-al] – Din fr. participial, lat. participialis. DOOM
participiál (-pi-al) adj. m., pl. participiáli; f. participiálă, pl. participiále
participialele
PARTICIPIÁL, -Ă, participiali, -e, adj. Care ține de un participiu, privitor la un participiu; care provine dintr-un participiu; care este exprimat printr-un participiu. ◊ Construcție participială = unitate sintactică care cuprinde un participiu și care are valoare de propoziție secundară (atributivă sau circumstanțială). [Pr.: -pi-al] – Din fr. participial, lat. participialis. DOOM
participiál (-pi-al) adj. m., pl. participiáli; f. participiálă, pl. participiále
participialelor
PARTICIPIÁL, -Ă, participiali, -e, adj. Care ține de un participiu, privitor la un participiu; care provine dintr-un participiu; care este exprimat printr-un participiu. ◊ Construcție participială = unitate sintactică care cuprinde un participiu și care are valoare de propoziție secundară (atributivă sau circumstanțială). [Pr.: -pi-al] – Din fr. participial, lat. participialis. DOOM
participiál (-pi-al) adj. m., pl. participiáli; f. participiálă, pl. participiále
participiali
PARTICIPIÁL, -Ă, participiali, -e, adj. Care ține de un participiu, privitor la un participiu; care provine dintr-un participiu; care este exprimat printr-un participiu. ◊ Construcție participială = unitate sintactică care cuprinde un participiu și care are valoare de propoziție secundară (atributivă sau circumstanțială). [Pr.: -pi-al] – Din fr. participial, lat. participialis. DOOM
participiál (-pi-al) adj. m., pl. participiáli; f. participiálă, pl. participiále
participialii
PARTICIPIÁL, -Ă, participiali, -e, adj. Care ține de un participiu, privitor la un participiu; care provine dintr-un participiu; care este exprimat printr-un participiu. ◊ Construcție participială = unitate sintactică care cuprinde un participiu și care are valoare de propoziție secundară (atributivă sau circumstanțială). [Pr.: -pi-al] – Din fr. participial, lat. participialis. DOOM
participiál (-pi-al) adj. m., pl. participiáli; f. participiálă, pl. participiále
participialilor
PARTICIPIÁL, -Ă, participiali, -e, adj. Care ține de un participiu, privitor la un participiu; care provine dintr-un participiu; care este exprimat printr-un participiu. ◊ Construcție participială = unitate sintactică care cuprinde un participiu și care are valoare de propoziție secundară (atributivă sau circumstanțială). [Pr.: -pi-al] – Din fr. participial, lat. participialis. DOOM
participiál (-pi-al) adj. m., pl. participiáli; f. participiálă, pl. participiále
participialul
PARTICIPIÁL, -Ă, participiali, -e, adj. Care ține de un participiu, privitor la un participiu; care provine dintr-un participiu; care este exprimat printr-un participiu. ◊ Construcție participială = unitate sintactică care cuprinde un participiu și care are valoare de propoziție secundară (atributivă sau circumstanțială). [Pr.: -pi-al] – Din fr. participial, lat. participialis. DOOM
participiál (-pi-al) adj. m., pl. participiáli; f. participiálă, pl. participiále
participialului
PARTICIPIÁL, -Ă, participiali, -e, adj. Care ține de un participiu, privitor la un participiu; care provine dintr-un participiu; care este exprimat printr-un participiu. ◊ Construcție participială = unitate sintactică care cuprinde un participiu și care are valoare de propoziție secundară (atributivă sau circumstanțială). [Pr.: -pi-al] – Din fr. participial, lat. participialis. DOOM
participiál (-pi-al) adj. m., pl. participiáli; f. participiálă, pl. participiále
participii
PARTICÍPIU, participii, s. n. Mod verbal impersonal și nepredicativ, cu forme deosebite după gen și după număr, denumind acțiunea suferită de un obiect. ◊ (În vechea terminologie a gramaticii limbii române) Participiu prezent = gerunziu. – Din lat. participium, it. participio, fr. participe. DOOM
particípiu [piu pron. piu] s. n., art. particípiul; pl. particípii, art. particípiile (-pi-i-)
participiile
PARTICÍPIU, participii, s. n. Mod verbal impersonal și nepredicativ, cu forme deosebite după gen și după număr, denumind acțiunea suferită de un obiect. ◊ (În vechea terminologie a gramaticii limbii române) Participiu prezent = gerunziu. – Din lat. participium, it. participio, fr. participe. DOOM
particípiu [piu pron. piu] s. n., art. particípiul; pl. particípii, art. particípiile (-pi-i-)
participiilor
PARTICÍPIU, participii, s. n. Mod verbal impersonal și nepredicativ, cu forme deosebite după gen și după număr, denumind acțiunea suferită de un obiect. ◊ (În vechea terminologie a gramaticii limbii române) Participiu prezent = gerunziu. – Din lat. participium, it. participio, fr. participe. DOOM
particípiu [piu pron. piu] s. n., art. particípiul; pl. particípii, art. particípiile (-pi-i-)
participiu
PARTICÍPIU, participii, s. n. Mod verbal impersonal și nepredicativ, cu forme deosebite după gen și după număr, denumind acțiunea suferită de un obiect. ◊ (În vechea terminologie a gramaticii limbii române) Participiu prezent = gerunziu. – Din lat. participium, it. participio, fr. participe. DOOM
particípiu [piu pron. piu] s. n., art. particípiul; pl. particípii, art. particípiile (-pi-i-)
participiul
PARTICÍPIU, participii, s. n. Mod verbal impersonal și nepredicativ, cu forme deosebite după gen și după număr, denumind acțiunea suferită de un obiect. ◊ (În vechea terminologie a gramaticii limbii române) Participiu prezent = gerunziu. – Din lat. participium, it. participio, fr. participe. DOOM
particípiu [piu pron. piu] s. n., art. particípiul; pl. particípii, art. particípiile (-pi-i-)
participiului
PARTICÍPIU, participii, s. n. Mod verbal impersonal și nepredicativ, cu forme deosebite după gen și după număr, denumind acțiunea suferită de un obiect. ◊ (În vechea terminologie a gramaticii limbii române) Participiu prezent = gerunziu. – Din lat. participium, it. participio, fr. participe. DOOM
particípiu [piu pron. piu] s. n., art. particípiul; pl. particípii, art. particípiile (-pi-i-)
participând
PARTICIPÁ, partícip, vb. I. Intranz. A lua parte la o activitate, la o acțiune, la o discuție. ♦ Spec. A lua parte la o întreprindere economică, contribuind cu bani sau cu alte valori materiale (cu scopul de a obține un câștig). ♦ A împărtăși starea de spirit sau sentimentele cuiva, a fi solidar cu cineva într-o împrejurare dată. – Din fr. participer, lat. participare. DOOM
participá (a ~) vb., ind. prez. 3 partícipă
participînd
PARTICIPÁ, partícip, vb. I. Intranz. A lua parte la o activitate, la o acțiune, la o discuție. ♦ Spec. A lua parte la o întreprindere economică, contribuind cu bani sau cu alte valori materiale (cu scopul de a obține un câștig). ♦ A împărtăși starea de spirit sau sentimentele cuiva, a fi solidar cu cineva într-o împrejurare dată. – Din fr. participer, lat. participare. DOOM
participá (a ~) vb., ind. prez. 3 partícipă
participări
PARTICIPÁRE, participări, s. f. Acțiunea de a participa și rezultatul ei; participație. – V. participa. DOOM
participáre s. f., g.-d. art. participắrii; pl. participắri
participării
PARTICIPÁRE, participări, s. f. Acțiunea de a participa și rezultatul ei; participație. – V. participa. DOOM
participáre s. f., g.-d. art. participắrii; pl. participắri
participările
PARTICIPÁRE, participări, s. f. Acțiunea de a participa și rezultatul ei; participație. – V. participa. DOOM
participáre s. f., g.-d. art. participắrii; pl. participắri
participărilor
PARTICIPÁRE, participări, s. f. Acțiunea de a participa și rezultatul ei; participație. – V. participa. DOOM
participáre s. f., g.-d. art. participắrii; pl. participắri
particula
PARTÍCULĂ, particule, s. f. 1. Parte foarte mică dintr-o substanță, dintr-o materie. ◊ (Fiz.) Particulă elementară = particulă constitutivă a materiei (electron, proton etc.) care se prezintă ca o unitate cu însușiri specifice și nu poate fi redusă în unități mai simple. Particulă alfa = nucleu de heliu format din patru nucleoni. Particulă beta = electron sau pozitron emis de nucleul unui element radioactiv. 2. (Lingv.) Afix sau alt element invariabil atașat la un cuvânt; termen generic pentru diverse cuvinte cu corp fonetic redus, mai ales pentru părți de vorbire neflexibile. ♦ Spec. Cuvânt care însoțește un nume propriu de familie, de demnitate, indicând gradul, rangul etc. – Din fr. particule, lat. particula. DOOM
partículă s. f., g.-d. art. partículei; pl. partícule
particular
PARTICULÁR, -Ă, particulari, -e, adj., s. m. I. Adj. 1. Care este propriu unei singure ființe, unui singur lucru sau unei singure categorii de ființe sau de lucruri; specific, caracteristic. ◊ Loc. adv. În particular = în mod deosebit, în special, mai ales. 2. Care se referă la indivizi izolați, care are un caracter izolat; individual. ◊ Loc. adv. În particular = de către fiecare individ în parte. ♦ (Substantivat, n.) Categorie filosofică reprezentând o treaptă mai înaltă de generalitate a singularului în raport cu el însuși. 3. Care are caracter personal, neoficial, care nu e destinat publicului sau publicității; privat, intim, confidențial. ◊ Loc. adv. în particular = într-un grup restrâns; confidențial. ♦ (Despre bunuri materiale) Care este proprietate individuală. ♦ (Despre școli) Care nu aparține statului. ◊ Lecție (sau oră) particulară = lecție pe care un profesor o predă unui elev în afara școlii. Profesor particular = profesor care predă unui elev lecții în afara școlii. Elev particular (și substantivat, m.) = elev care se pregătește fără a frecventa cursurile unei școli, prezentându-se numai la anumite date pentru a susține examene. Examen particular = examen la care se prezintă elevii particulari. ◊ Loc. adv. În particular = fără a urma cursurile unei școli (dar pregătindu-se singur pentru a susține examenele cerute). 4. Care este considerat străin de o activitate sau de un loc de muncă. Intrarea persoanelor particulare este interzisă. II, S. m. Persoană care nu deține o funcție oficială; persoană considerată ca individ în raport cu statul sau cu o instituție a statului; persoană care nu face parte dintr-un grup social constituit, considerată în raport cu acesta. – Din lat. particularis, germ. partikular, Partikular. DOOM
particulár2 s. n.
particular
PARTICULÁR, -Ă, particulari, -e, adj., s. m. I. Adj. 1. Care este propriu unei singure ființe, unui singur lucru sau unei singure categorii de ființe sau de lucruri; specific, caracteristic. ◊ Loc. adv. În particular = în mod deosebit, în special, mai ales. 2. Care se referă la indivizi izolați, care are un caracter izolat; individual. ◊ Loc. adv. În particular = de către fiecare individ în parte. ♦ (Substantivat, n.) Categorie filosofică reprezentând o treaptă mai înaltă de generalitate a singularului în raport cu el însuși. 3. Care are caracter personal, neoficial, care nu e destinat publicului sau publicității; privat, intim, confidențial. ◊ Loc. adv. în particular = într-un grup restrâns; confidențial. ♦ (Despre bunuri materiale) Care este proprietate individuală. ♦ (Despre școli) Care nu aparține statului. ◊ Lecție (sau oră) particulară = lecție pe care un profesor o predă unui elev în afara școlii. Profesor particular = profesor care predă unui elev lecții în afara școlii. Elev particular (și substantivat, m.) = elev care se pregătește fără a frecventa cursurile unei școli, prezentându-se numai la anumite date pentru a susține examene. Examen particular = examen la care se prezintă elevii particulari. ◊ Loc. adv. În particular = fără a urma cursurile unei școli (dar pregătindu-se singur pentru a susține examenele cerute). 4. Care este considerat străin de o activitate sau de un loc de muncă. Intrarea persoanelor particulare este interzisă. II, S. m. Persoană care nu deține o funcție oficială; persoană considerată ca individ în raport cu statul sau cu o instituție a statului; persoană care nu face parte dintr-un grup social constituit, considerată în raport cu acesta. – Din lat. particularis, germ. partikular, Partikular. DOOM
particulár2 s. n.
particulara
PARTICULÁR, -Ă, particulari, -e, adj., s. m. I. Adj. 1. Care este propriu unei singure ființe, unui singur lucru sau unei singure categorii de ființe sau de lucruri; specific, caracteristic. ◊ Loc. adv. În particular = în mod deosebit, în special, mai ales. 2. Care se referă la indivizi izolați, care are un caracter izolat; individual. ◊ Loc. adv. În particular = de către fiecare individ în parte. ♦ (Substantivat, n.) Categorie filosofică reprezentând o treaptă mai înaltă de generalitate a singularului în raport cu el însuși. 3. Care are caracter personal, neoficial, care nu e destinat publicului sau publicității; privat, intim, confidențial. ◊ Loc. adv. în particular = într-un grup restrâns; confidențial. ♦ (Despre bunuri materiale) Care este proprietate individuală. ♦ (Despre școli) Care nu aparține statului. ◊ Lecție (sau oră) particulară = lecție pe care un profesor o predă unui elev în afara școlii. Profesor particular = profesor care predă unui elev lecții în afara școlii. Elev particular (și substantivat, m.) = elev care se pregătește fără a frecventa cursurile unei școli, prezentându-se numai la anumite date pentru a susține examene. Examen particular = examen la care se prezintă elevii particulari. ◊ Loc. adv. În particular = fără a urma cursurile unei școli (dar pregătindu-se singur pentru a susține examenele cerute). 4. Care este considerat străin de o activitate sau de un loc de muncă. Intrarea persoanelor particulare este interzisă. II, S. m. Persoană care nu deține o funcție oficială; persoană considerată ca individ în raport cu statul sau cu o instituție a statului; persoană care nu face parte dintr-un grup social constituit, considerată în raport cu acesta. – Din lat. particularis, germ. partikular, Partikular. DOOM
particulár2 s. n.
particulara
PARTICULÁR, -Ă, particulari, -e, adj., s. m. I. Adj. 1. Care este propriu unei singure ființe, unui singur lucru sau unei singure categorii de ființe sau de lucruri; specific, caracteristic. ◊ Loc. adv. În particular = în mod deosebit, în special, mai ales. 2. Care se referă la indivizi izolați, care are un caracter izolat; individual. ◊ Loc. adv. În particular = de către fiecare individ în parte. ♦ (Substantivat, n.) Categorie filosofică reprezentând o treaptă mai înaltă de generalitate a singularului în raport cu el însuși. 3. Care are caracter personal, neoficial, care nu e destinat publicului sau publicității; privat, intim, confidențial. ◊ Loc. adv. în particular = într-un grup restrâns; confidențial. ♦ (Despre bunuri materiale) Care este proprietate individuală. ♦ (Despre școli) Care nu aparține statului. ◊ Lecție (sau oră) particulară = lecție pe care un profesor o predă unui elev în afara școlii. Profesor particular = profesor care predă unui elev lecții în afara școlii. Elev particular (și substantivat, m.) = elev care se pregătește fără a frecventa cursurile unei școli, prezentându-se numai la anumite date pentru a susține examene. Examen particular = examen la care se prezintă elevii particulari. ◊ Loc. adv. În particular = fără a urma cursurile unei școli (dar pregătindu-se singur pentru a susține examenele cerute). 4. Care este considerat străin de o activitate sau de un loc de muncă. Intrarea persoanelor particulare este interzisă. II, S. m. Persoană care nu deține o funcție oficială; persoană considerată ca individ în raport cu statul sau cu o instituție a statului; persoană care nu face parte dintr-un grup social constituit, considerată în raport cu acesta. – Din lat. particularis, germ. partikular, Partikular. DOOM
particulár2 s. n.
particulare
PARTICULÁR, -Ă, particulari, -e, adj., s. m. I. Adj. 1. Care este propriu unei singure ființe, unui singur lucru sau unei singure categorii de ființe sau de lucruri; specific, caracteristic. ◊ Loc. adv. În particular = în mod deosebit, în special, mai ales. 2. Care se referă la indivizi izolați, care are un caracter izolat; individual. ◊ Loc. adv. În particular = de către fiecare individ în parte. ♦ (Substantivat, n.) Categorie filosofică reprezentând o treaptă mai înaltă de generalitate a singularului în raport cu el însuși. 3. Care are caracter personal, neoficial, care nu e destinat publicului sau publicității; privat, intim, confidențial. ◊ Loc. adv. în particular = într-un grup restrâns; confidențial. ♦ (Despre bunuri materiale) Care este proprietate individuală. ♦ (Despre școli) Care nu aparține statului. ◊ Lecție (sau oră) particulară = lecție pe care un profesor o predă unui elev în afara școlii. Profesor particular = profesor care predă unui elev lecții în afara școlii. Elev particular (și substantivat, m.) = elev care se pregătește fără a frecventa cursurile unei școli, prezentându-se numai la anumite date pentru a susține examene. Examen particular = examen la care se prezintă elevii particulari. ◊ Loc. adv. În particular = fără a urma cursurile unei școli (dar pregătindu-se singur pentru a susține examenele cerute). 4. Care este considerat străin de o activitate sau de un loc de muncă. Intrarea persoanelor particulare este interzisă. II, S. m. Persoană care nu deține o funcție oficială; persoană considerată ca individ în raport cu statul sau cu o instituție a statului; persoană care nu face parte dintr-un grup social constituit, considerată în raport cu acesta. – Din lat. particularis, germ. partikular, Partikular. DOOM
particulár2 s. n.
particulare
PARTICULÁR, -Ă, particulari, -e, adj., s. m. I. Adj. 1. Care este propriu unei singure ființe, unui singur lucru sau unei singure categorii de ființe sau de lucruri; specific, caracteristic. ◊ Loc. adv. În particular = în mod deosebit, în special, mai ales. 2. Care se referă la indivizi izolați, care are un caracter izolat; individual. ◊ Loc. adv. În particular = de către fiecare individ în parte. ♦ (Substantivat, n.) Categorie filosofică reprezentând o treaptă mai înaltă de generalitate a singularului în raport cu el însuși. 3. Care are caracter personal, neoficial, care nu e destinat publicului sau publicității; privat, intim, confidențial. ◊ Loc. adv. în particular = într-un grup restrâns; confidențial. ♦ (Despre bunuri materiale) Care este proprietate individuală. ♦ (Despre școli) Care nu aparține statului. ◊ Lecție (sau oră) particulară = lecție pe care un profesor o predă unui elev în afara școlii. Profesor particular = profesor care predă unui elev lecții în afara școlii. Elev particular (și substantivat, m.) = elev care se pregătește fără a frecventa cursurile unei școli, prezentându-se numai la anumite date pentru a susține examene. Examen particular = examen la care se prezintă elevii particulari. ◊ Loc. adv. În particular = fără a urma cursurile unei școli (dar pregătindu-se singur pentru a susține examenele cerute). 4. Care este considerat străin de o activitate sau de un loc de muncă. Intrarea persoanelor particulare este interzisă. II, S. m. Persoană care nu deține o funcție oficială; persoană considerată ca individ în raport cu statul sau cu o instituție a statului; persoană care nu face parte dintr-un grup social constituit, considerată în raport cu acesta. – Din lat. particularis, germ. partikular, Partikular. DOOM
particulár2 s. n.
particularei
PARTICULÁR, -Ă, particulari, -e, adj., s. m. I. Adj. 1. Care este propriu unei singure ființe, unui singur lucru sau unei singure categorii de ființe sau de lucruri; specific, caracteristic. ◊ Loc. adv. În particular = în mod deosebit, în special, mai ales. 2. Care se referă la indivizi izolați, care are un caracter izolat; individual. ◊ Loc. adv. În particular = de către fiecare individ în parte. ♦ (Substantivat, n.) Categorie filosofică reprezentând o treaptă mai înaltă de generalitate a singularului în raport cu el însuși. 3. Care are caracter personal, neoficial, care nu e destinat publicului sau publicității; privat, intim, confidențial. ◊ Loc. adv. în particular = într-un grup restrâns; confidențial. ♦ (Despre bunuri materiale) Care este proprietate individuală. ♦ (Despre școli) Care nu aparține statului. ◊ Lecție (sau oră) particulară = lecție pe care un profesor o predă unui elev în afara școlii. Profesor particular = profesor care predă unui elev lecții în afara școlii. Elev particular (și substantivat, m.) = elev care se pregătește fără a frecventa cursurile unei școli, prezentându-se numai la anumite date pentru a susține examene. Examen particular = examen la care se prezintă elevii particulari. ◊ Loc. adv. În particular = fără a urma cursurile unei școli (dar pregătindu-se singur pentru a susține examenele cerute). 4. Care este considerat străin de o activitate sau de un loc de muncă. Intrarea persoanelor particulare este interzisă. II, S. m. Persoană care nu deține o funcție oficială; persoană considerată ca individ în raport cu statul sau cu o instituție a statului; persoană care nu face parte dintr-un grup social constituit, considerată în raport cu acesta. – Din lat. particularis, germ. partikular, Partikular. DOOM
particulár2 s. n.
particularei
PARTICULÁR, -Ă, particulari, -e, adj., s. m. I. Adj. 1. Care este propriu unei singure ființe, unui singur lucru sau unei singure categorii de ființe sau de lucruri; specific, caracteristic. ◊ Loc. adv. În particular = în mod deosebit, în special, mai ales. 2. Care se referă la indivizi izolați, care are un caracter izolat; individual. ◊ Loc. adv. În particular = de către fiecare individ în parte. ♦ (Substantivat, n.) Categorie filosofică reprezentând o treaptă mai înaltă de generalitate a singularului în raport cu el însuși. 3. Care are caracter personal, neoficial, care nu e destinat publicului sau publicității; privat, intim, confidențial. ◊ Loc. adv. în particular = într-un grup restrâns; confidențial. ♦ (Despre bunuri materiale) Care este proprietate individuală. ♦ (Despre școli) Care nu aparține statului. ◊ Lecție (sau oră) particulară = lecție pe care un profesor o predă unui elev în afara școlii. Profesor particular = profesor care predă unui elev lecții în afara școlii. Elev particular (și substantivat, m.) = elev care se pregătește fără a frecventa cursurile unei școli, prezentându-se numai la anumite date pentru a susține examene. Examen particular = examen la care se prezintă elevii particulari. ◊ Loc. adv. În particular = fără a urma cursurile unei școli (dar pregătindu-se singur pentru a susține examenele cerute). 4. Care este considerat străin de o activitate sau de un loc de muncă. Intrarea persoanelor particulare este interzisă. II, S. m. Persoană care nu deține o funcție oficială; persoană considerată ca individ în raport cu statul sau cu o instituție a statului; persoană care nu face parte dintr-un grup social constituit, considerată în raport cu acesta. – Din lat. particularis, germ. partikular, Partikular. DOOM
particulár2 s. n.
particularele
PARTICULÁR, -Ă, particulari, -e, adj., s. m. I. Adj. 1. Care este propriu unei singure ființe, unui singur lucru sau unei singure categorii de ființe sau de lucruri; specific, caracteristic. ◊ Loc. adv. În particular = în mod deosebit, în special, mai ales. 2. Care se referă la indivizi izolați, care are un caracter izolat; individual. ◊ Loc. adv. În particular = de către fiecare individ în parte. ♦ (Substantivat, n.) Categorie filosofică reprezentând o treaptă mai înaltă de generalitate a singularului în raport cu el însuși. 3. Care are caracter personal, neoficial, care nu e destinat publicului sau publicității; privat, intim, confidențial. ◊ Loc. adv. în particular = într-un grup restrâns; confidențial. ♦ (Despre bunuri materiale) Care este proprietate individuală. ♦ (Despre școli) Care nu aparține statului. ◊ Lecție (sau oră) particulară = lecție pe care un profesor o predă unui elev în afara școlii. Profesor particular = profesor care predă unui elev lecții în afara școlii. Elev particular (și substantivat, m.) = elev care se pregătește fără a frecventa cursurile unei școli, prezentându-se numai la anumite date pentru a susține examene. Examen particular = examen la care se prezintă elevii particulari. ◊ Loc. adv. În particular = fără a urma cursurile unei școli (dar pregătindu-se singur pentru a susține examenele cerute). 4. Care este considerat străin de o activitate sau de un loc de muncă. Intrarea persoanelor particulare este interzisă. II, S. m. Persoană care nu deține o funcție oficială; persoană considerată ca individ în raport cu statul sau cu o instituție a statului; persoană care nu face parte dintr-un grup social constituit, considerată în raport cu acesta. – Din lat. particularis, germ. partikular, Partikular. DOOM
particulár2 s. n.
particularele
PARTICULÁR, -Ă, particulari, -e, adj., s. m. I. Adj. 1. Care este propriu unei singure ființe, unui singur lucru sau unei singure categorii de ființe sau de lucruri; specific, caracteristic. ◊ Loc. adv. În particular = în mod deosebit, în special, mai ales. 2. Care se referă la indivizi izolați, care are un caracter izolat; individual. ◊ Loc. adv. În particular = de către fiecare individ în parte. ♦ (Substantivat, n.) Categorie filosofică reprezentând o treaptă mai înaltă de generalitate a singularului în raport cu el însuși. 3. Care are caracter personal, neoficial, care nu e destinat publicului sau publicității; privat, intim, confidențial. ◊ Loc. adv. în particular = într-un grup restrâns; confidențial. ♦ (Despre bunuri materiale) Care este proprietate individuală. ♦ (Despre școli) Care nu aparține statului. ◊ Lecție (sau oră) particulară = lecție pe care un profesor o predă unui elev în afara școlii. Profesor particular = profesor care predă unui elev lecții în afara școlii. Elev particular (și substantivat, m.) = elev care se pregătește fără a frecventa cursurile unei școli, prezentându-se numai la anumite date pentru a susține examene. Examen particular = examen la care se prezintă elevii particulari. ◊ Loc. adv. În particular = fără a urma cursurile unei școli (dar pregătindu-se singur pentru a susține examenele cerute). 4. Care este considerat străin de o activitate sau de un loc de muncă. Intrarea persoanelor particulare este interzisă. II, S. m. Persoană care nu deține o funcție oficială; persoană considerată ca individ în raport cu statul sau cu o instituție a statului; persoană care nu face parte dintr-un grup social constituit, considerată în raport cu acesta. – Din lat. particularis, germ. partikular, Partikular. DOOM
particulár2 s. n.
particularelor
PARTICULÁR, -Ă, particulari, -e, adj., s. m. I. Adj. 1. Care este propriu unei singure ființe, unui singur lucru sau unei singure categorii de ființe sau de lucruri; specific, caracteristic. ◊ Loc. adv. În particular = în mod deosebit, în special, mai ales. 2. Care se referă la indivizi izolați, care are un caracter izolat; individual. ◊ Loc. adv. În particular = de către fiecare individ în parte. ♦ (Substantivat, n.) Categorie filosofică reprezentând o treaptă mai înaltă de generalitate a singularului în raport cu el însuși. 3. Care are caracter personal, neoficial, care nu e destinat publicului sau publicității; privat, intim, confidențial. ◊ Loc. adv. în particular = într-un grup restrâns; confidențial. ♦ (Despre bunuri materiale) Care este proprietate individuală. ♦ (Despre școli) Care nu aparține statului. ◊ Lecție (sau oră) particulară = lecție pe care un profesor o predă unui elev în afara școlii. Profesor particular = profesor care predă unui elev lecții în afara școlii. Elev particular (și substantivat, m.) = elev care se pregătește fără a frecventa cursurile unei școli, prezentându-se numai la anumite date pentru a susține examene. Examen particular = examen la care se prezintă elevii particulari. ◊ Loc. adv. În particular = fără a urma cursurile unei școli (dar pregătindu-se singur pentru a susține examenele cerute). 4. Care este considerat străin de o activitate sau de un loc de muncă. Intrarea persoanelor particulare este interzisă. II, S. m. Persoană care nu deține o funcție oficială; persoană considerată ca individ în raport cu statul sau cu o instituție a statului; persoană care nu face parte dintr-un grup social constituit, considerată în raport cu acesta. – Din lat. particularis, germ. partikular, Partikular. DOOM
particulár2 s. n.
particularelor
PARTICULÁR, -Ă, particulari, -e, adj., s. m. I. Adj. 1. Care este propriu unei singure ființe, unui singur lucru sau unei singure categorii de ființe sau de lucruri; specific, caracteristic. ◊ Loc. adv. În particular = în mod deosebit, în special, mai ales. 2. Care se referă la indivizi izolați, care are un caracter izolat; individual. ◊ Loc. adv. În particular = de către fiecare individ în parte. ♦ (Substantivat, n.) Categorie filosofică reprezentând o treaptă mai înaltă de generalitate a singularului în raport cu el însuși. 3. Care are caracter personal, neoficial, care nu e destinat publicului sau publicității; privat, intim, confidențial. ◊ Loc. adv. în particular = într-un grup restrâns; confidențial. ♦ (Despre bunuri materiale) Care este proprietate individuală. ♦ (Despre școli) Care nu aparține statului. ◊ Lecție (sau oră) particulară = lecție pe care un profesor o predă unui elev în afara școlii. Profesor particular = profesor care predă unui elev lecții în afara școlii. Elev particular (și substantivat, m.) = elev care se pregătește fără a frecventa cursurile unei școli, prezentându-se numai la anumite date pentru a susține examene. Examen particular = examen la care se prezintă elevii particulari. ◊ Loc. adv. În particular = fără a urma cursurile unei școli (dar pregătindu-se singur pentru a susține examenele cerute). 4. Care este considerat străin de o activitate sau de un loc de muncă. Intrarea persoanelor particulare este interzisă. II, S. m. Persoană care nu deține o funcție oficială; persoană considerată ca individ în raport cu statul sau cu o instituție a statului; persoană care nu face parte dintr-un grup social constituit, considerată în raport cu acesta. – Din lat. particularis, germ. partikular, Partikular. DOOM
particulár2 s. n.
particulari
PARTICULÁR, -Ă, particulari, -e, adj., s. m. I. Adj. 1. Care este propriu unei singure ființe, unui singur lucru sau unei singure categorii de ființe sau de lucruri; specific, caracteristic. ◊ Loc. adv. În particular = în mod deosebit, în special, mai ales. 2. Care se referă la indivizi izolați, care are un caracter izolat; individual. ◊ Loc. adv. În particular = de către fiecare individ în parte. ♦ (Substantivat, n.) Categorie filosofică reprezentând o treaptă mai înaltă de generalitate a singularului în raport cu el însuși. 3. Care are caracter personal, neoficial, care nu e destinat publicului sau publicității; privat, intim, confidențial. ◊ Loc. adv. în particular = într-un grup restrâns; confidențial. ♦ (Despre bunuri materiale) Care este proprietate individuală. ♦ (Despre școli) Care nu aparține statului. ◊ Lecție (sau oră) particulară = lecție pe care un profesor o predă unui elev în afara școlii. Profesor particular = profesor care predă unui elev lecții în afara școlii. Elev particular (și substantivat, m.) = elev care se pregătește fără a frecventa cursurile unei școli, prezentându-se numai la anumite date pentru a susține examene. Examen particular = examen la care se prezintă elevii particulari. ◊ Loc. adv. În particular = fără a urma cursurile unei școli (dar pregătindu-se singur pentru a susține examenele cerute). 4. Care este considerat străin de o activitate sau de un loc de muncă. Intrarea persoanelor particulare este interzisă. II, S. m. Persoană care nu deține o funcție oficială; persoană considerată ca individ în raport cu statul sau cu o instituție a statului; persoană care nu face parte dintr-un grup social constituit, considerată în raport cu acesta. – Din lat. particularis, germ. partikular, Partikular. DOOM
particulár2 s. n.
particulari
PARTICULÁR, -Ă, particulari, -e, adj., s. m. I. Adj. 1. Care este propriu unei singure ființe, unui singur lucru sau unei singure categorii de ființe sau de lucruri; specific, caracteristic. ◊ Loc. adv. În particular = în mod deosebit, în special, mai ales. 2. Care se referă la indivizi izolați, care are un caracter izolat; individual. ◊ Loc. adv. În particular = de către fiecare individ în parte. ♦ (Substantivat, n.) Categorie filosofică reprezentând o treaptă mai înaltă de generalitate a singularului în raport cu el însuși. 3. Care are caracter personal, neoficial, care nu e destinat publicului sau publicității; privat, intim, confidențial. ◊ Loc. adv. în particular = într-un grup restrâns; confidențial. ♦ (Despre bunuri materiale) Care este proprietate individuală. ♦ (Despre școli) Care nu aparține statului. ◊ Lecție (sau oră) particulară = lecție pe care un profesor o predă unui elev în afara școlii. Profesor particular = profesor care predă unui elev lecții în afara școlii. Elev particular (și substantivat, m.) = elev care se pregătește fără a frecventa cursurile unei școli, prezentându-se numai la anumite date pentru a susține examene. Examen particular = examen la care se prezintă elevii particulari. ◊ Loc. adv. În particular = fără a urma cursurile unei școli (dar pregătindu-se singur pentru a susține examenele cerute). 4. Care este considerat străin de o activitate sau de un loc de muncă. Intrarea persoanelor particulare este interzisă. II, S. m. Persoană care nu deține o funcție oficială; persoană considerată ca individ în raport cu statul sau cu o instituție a statului; persoană care nu face parte dintr-un grup social constituit, considerată în raport cu acesta. – Din lat. particularis, germ. partikular, Partikular. DOOM
particulár2 s. n.
particularii
PARTICULÁR, -Ă, particulari, -e, adj., s. m. I. Adj. 1. Care este propriu unei singure ființe, unui singur lucru sau unei singure categorii de ființe sau de lucruri; specific, caracteristic. ◊ Loc. adv. În particular = în mod deosebit, în special, mai ales. 2. Care se referă la indivizi izolați, care are un caracter izolat; individual. ◊ Loc. adv. În particular = de către fiecare individ în parte. ♦ (Substantivat, n.) Categorie filosofică reprezentând o treaptă mai înaltă de generalitate a singularului în raport cu el însuși. 3. Care are caracter personal, neoficial, care nu e destinat publicului sau publicității; privat, intim, confidențial. ◊ Loc. adv. în particular = într-un grup restrâns; confidențial. ♦ (Despre bunuri materiale) Care este proprietate individuală. ♦ (Despre școli) Care nu aparține statului. ◊ Lecție (sau oră) particulară = lecție pe care un profesor o predă unui elev în afara școlii. Profesor particular = profesor care predă unui elev lecții în afara școlii. Elev particular (și substantivat, m.) = elev care se pregătește fără a frecventa cursurile unei școli, prezentându-se numai la anumite date pentru a susține examene. Examen particular = examen la care se prezintă elevii particulari. ◊ Loc. adv. În particular = fără a urma cursurile unei școli (dar pregătindu-se singur pentru a susține examenele cerute). 4. Care este considerat străin de o activitate sau de un loc de muncă. Intrarea persoanelor particulare este interzisă. II, S. m. Persoană care nu deține o funcție oficială; persoană considerată ca individ în raport cu statul sau cu o instituție a statului; persoană care nu face parte dintr-un grup social constituit, considerată în raport cu acesta. – Din lat. particularis, germ. partikular, Partikular. DOOM
particulár2 s. n.
particularii
PARTICULÁR, -Ă, particulari, -e, adj., s. m. I. Adj. 1. Care este propriu unei singure ființe, unui singur lucru sau unei singure categorii de ființe sau de lucruri; specific, caracteristic. ◊ Loc. adv. În particular = în mod deosebit, în special, mai ales. 2. Care se referă la indivizi izolați, care are un caracter izolat; individual. ◊ Loc. adv. În particular = de către fiecare individ în parte. ♦ (Substantivat, n.) Categorie filosofică reprezentând o treaptă mai înaltă de generalitate a singularului în raport cu el însuși. 3. Care are caracter personal, neoficial, care nu e destinat publicului sau publicității; privat, intim, confidențial. ◊ Loc. adv. în particular = într-un grup restrâns; confidențial. ♦ (Despre bunuri materiale) Care este proprietate individuală. ♦ (Despre școli) Care nu aparține statului. ◊ Lecție (sau oră) particulară = lecție pe care un profesor o predă unui elev în afara școlii. Profesor particular = profesor care predă unui elev lecții în afara școlii. Elev particular (și substantivat, m.) = elev care se pregătește fără a frecventa cursurile unei școli, prezentându-se numai la anumite date pentru a susține examene. Examen particular = examen la care se prezintă elevii particulari. ◊ Loc. adv. În particular = fără a urma cursurile unei școli (dar pregătindu-se singur pentru a susține examenele cerute). 4. Care este considerat străin de o activitate sau de un loc de muncă. Intrarea persoanelor particulare este interzisă. II, S. m. Persoană care nu deține o funcție oficială; persoană considerată ca individ în raport cu statul sau cu o instituție a statului; persoană care nu face parte dintr-un grup social constituit, considerată în raport cu acesta. – Din lat. particularis, germ. partikular, Partikular. DOOM
particulár2 s. n.
particularilor
PARTICULÁR, -Ă, particulari, -e, adj., s. m. I. Adj. 1. Care este propriu unei singure ființe, unui singur lucru sau unei singure categorii de ființe sau de lucruri; specific, caracteristic. ◊ Loc. adv. În particular = în mod deosebit, în special, mai ales. 2. Care se referă la indivizi izolați, care are un caracter izolat; individual. ◊ Loc. adv. În particular = de către fiecare individ în parte. ♦ (Substantivat, n.) Categorie filosofică reprezentând o treaptă mai înaltă de generalitate a singularului în raport cu el însuși. 3. Care are caracter personal, neoficial, care nu e destinat publicului sau publicității; privat, intim, confidențial. ◊ Loc. adv. în particular = într-un grup restrâns; confidențial. ♦ (Despre bunuri materiale) Care este proprietate individuală. ♦ (Despre școli) Care nu aparține statului. ◊ Lecție (sau oră) particulară = lecție pe care un profesor o predă unui elev în afara școlii. Profesor particular = profesor care predă unui elev lecții în afara școlii. Elev particular (și substantivat, m.) = elev care se pregătește fără a frecventa cursurile unei școli, prezentându-se numai la anumite date pentru a susține examene. Examen particular = examen la care se prezintă elevii particulari. ◊ Loc. adv. În particular = fără a urma cursurile unei școli (dar pregătindu-se singur pentru a susține examenele cerute). 4. Care este considerat străin de o activitate sau de un loc de muncă. Intrarea persoanelor particulare este interzisă. II, S. m. Persoană care nu deține o funcție oficială; persoană considerată ca individ în raport cu statul sau cu o instituție a statului; persoană care nu face parte dintr-un grup social constituit, considerată în raport cu acesta. – Din lat. particularis, germ. partikular, Partikular. DOOM
particulár2 s. n.
particularilor
PARTICULÁR, -Ă, particulari, -e, adj., s. m. I. Adj. 1. Care este propriu unei singure ființe, unui singur lucru sau unei singure categorii de ființe sau de lucruri; specific, caracteristic. ◊ Loc. adv. În particular = în mod deosebit, în special, mai ales. 2. Care se referă la indivizi izolați, care are un caracter izolat; individual. ◊ Loc. adv. În particular = de către fiecare individ în parte. ♦ (Substantivat, n.) Categorie filosofică reprezentând o treaptă mai înaltă de generalitate a singularului în raport cu el însuși. 3. Care are caracter personal, neoficial, care nu e destinat publicului sau publicității; privat, intim, confidențial. ◊ Loc. adv. în particular = într-un grup restrâns; confidențial. ♦ (Despre bunuri materiale) Care este proprietate individuală. ♦ (Despre școli) Care nu aparține statului. ◊ Lecție (sau oră) particulară = lecție pe care un profesor o predă unui elev în afara școlii. Profesor particular = profesor care predă unui elev lecții în afara școlii. Elev particular (și substantivat, m.) = elev care se pregătește fără a frecventa cursurile unei școli, prezentându-se numai la anumite date pentru a susține examene. Examen particular = examen la care se prezintă elevii particulari. ◊ Loc. adv. În particular = fără a urma cursurile unei școli (dar pregătindu-se singur pentru a susține examenele cerute). 4. Care este considerat străin de o activitate sau de un loc de muncă. Intrarea persoanelor particulare este interzisă. II, S. m. Persoană care nu deține o funcție oficială; persoană considerată ca individ în raport cu statul sau cu o instituție a statului; persoană care nu face parte dintr-un grup social constituit, considerată în raport cu acesta. – Din lat. particularis, germ. partikular, Partikular. DOOM
particulár2 s. n.
particularism
PARTICULARÍSM2 s. n. (Rar) Caracter intim, personal, specific al cuiva sau a ceva. – Particular + suf. -ism. DOOM
particularísm s. n.
particularismul
PARTICULARÍSM2 s. n. (Rar) Caracter intim, personal, specific al cuiva sau a ceva. – Particular + suf. -ism. DOOM
particularísm s. n.
particularismului
PARTICULARÍSM2 s. n. (Rar) Caracter intim, personal, specific al cuiva sau a ceva. – Particular + suf. -ism. DOOM
particularísm s. n.
particularist
PARTICULARÍST, -Ă, particulariști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al particularismului1. 2. Adj. Care ține de particularism1, care este caracteristic particularismului1. – Din fr. particulariste. DOOM
particularíst adj. m., s. m., pl. particularíști; adj. f., s. f. particularístă, pl. particularíste
particularist
PARTICULARÍST, -Ă, particulariști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al particularismului1. 2. Adj. Care ține de particularism1, care este caracteristic particularismului1. – Din fr. particulariste. DOOM
particularíst adj. m., s. m., pl. particularíști; adj. f., s. f. particularístă, pl. particularíste
particularista
PARTICULARÍST, -Ă, particulariști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al particularismului1. 2. Adj. Care ține de particularism1, care este caracteristic particularismului1. – Din fr. particulariste. DOOM
particularíst adj. m., s. m., pl. particularíști; adj. f., s. f. particularístă, pl. particularíste
particularista
PARTICULARÍST, -Ă, particulariști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al particularismului1. 2. Adj. Care ține de particularism1, care este caracteristic particularismului1. – Din fr. particulariste. DOOM
particularíst adj. m., s. m., pl. particularíști; adj. f., s. f. particularístă, pl. particularíste
particulariste
PARTICULARÍST, -Ă, particulariști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al particularismului1. 2. Adj. Care ține de particularism1, care este caracteristic particularismului1. – Din fr. particulariste. DOOM
particularíst adj. m., s. m., pl. particularíști; adj. f., s. f. particularístă, pl. particularíste
particulariste
PARTICULARÍST, -Ă, particulariști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al particularismului1. 2. Adj. Care ține de particularism1, care este caracteristic particularismului1. – Din fr. particulariste. DOOM
particularíst adj. m., s. m., pl. particularíști; adj. f., s. f. particularístă, pl. particularíste
particularistei
PARTICULARÍST, -Ă, particulariști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al particularismului1. 2. Adj. Care ține de particularism1, care este caracteristic particularismului1. – Din fr. particulariste. DOOM
particularíst adj. m., s. m., pl. particularíști; adj. f., s. f. particularístă, pl. particularíste
particularistei
PARTICULARÍST, -Ă, particulariști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al particularismului1. 2. Adj. Care ține de particularism1, care este caracteristic particularismului1. – Din fr. particulariste. DOOM
particularíst adj. m., s. m., pl. particularíști; adj. f., s. f. particularístă, pl. particularíste
particularistele
PARTICULARÍST, -Ă, particulariști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al particularismului1. 2. Adj. Care ține de particularism1, care este caracteristic particularismului1. – Din fr. particulariste. DOOM
particularíst adj. m., s. m., pl. particularíști; adj. f., s. f. particularístă, pl. particularíste
particularistele
PARTICULARÍST, -Ă, particulariști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al particularismului1. 2. Adj. Care ține de particularism1, care este caracteristic particularismului1. – Din fr. particulariste. DOOM
particularíst adj. m., s. m., pl. particularíști; adj. f., s. f. particularístă, pl. particularíste
particularistelor
PARTICULARÍST, -Ă, particulariști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al particularismului1. 2. Adj. Care ține de particularism1, care este caracteristic particularismului1. – Din fr. particulariste. DOOM
particularíst adj. m., s. m., pl. particularíști; adj. f., s. f. particularístă, pl. particularíste
particularistelor
PARTICULARÍST, -Ă, particulariști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al particularismului1. 2. Adj. Care ține de particularism1, care este caracteristic particularismului1. – Din fr. particulariste. DOOM
particularíst adj. m., s. m., pl. particularíști; adj. f., s. f. particularístă, pl. particularíste
particularistul
PARTICULARÍST, -Ă, particulariști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al particularismului1. 2. Adj. Care ține de particularism1, care este caracteristic particularismului1. – Din fr. particulariste. DOOM
particularíst adj. m., s. m., pl. particularíști; adj. f., s. f. particularístă, pl. particularíste
particularistul
PARTICULARÍST, -Ă, particulariști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al particularismului1. 2. Adj. Care ține de particularism1, care este caracteristic particularismului1. – Din fr. particulariste. DOOM
particularíst adj. m., s. m., pl. particularíști; adj. f., s. f. particularístă, pl. particularíste
particularistului
PARTICULARÍST, -Ă, particulariști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al particularismului1. 2. Adj. Care ține de particularism1, care este caracteristic particularismului1. – Din fr. particulariste. DOOM
particularíst adj. m., s. m., pl. particularíști; adj. f., s. f. particularístă, pl. particularíste
particularistului
PARTICULARÍST, -Ă, particulariști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al particularismului1. 2. Adj. Care ține de particularism1, care este caracteristic particularismului1. – Din fr. particulariste. DOOM
particularíst adj. m., s. m., pl. particularíști; adj. f., s. f. particularístă, pl. particularíste
particularitate
PARTICULARITÁTE, particularități, s. f. Caracterul a ceea ce este particular (I 1); notă distinctivă prin care o ființă sau un lucru se deosebește de altele. – Din fr. particularite. DOOM
particularitáte s. f., g.-d. art. particularitắții; pl. particularitắți
particularitatea
PARTICULARITÁTE, particularități, s. f. Caracterul a ceea ce este particular (I 1); notă distinctivă prin care o ființă sau un lucru se deosebește de altele. – Din fr. particularite. DOOM
particularitáte s. f., g.-d. art. particularitắții; pl. particularitắți
particularități
PARTICULARITÁTE, particularități, s. f. Caracterul a ceea ce este particular (I 1); notă distinctivă prin care o ființă sau un lucru se deosebește de altele. – Din fr. particularite. DOOM
particularitáte s. f., g.-d. art. particularitắții; pl. particularitắți
particularității
PARTICULARITÁTE, particularități, s. f. Caracterul a ceea ce este particular (I 1); notă distinctivă prin care o ființă sau un lucru se deosebește de altele. – Din fr. particularite. DOOM
particularitáte s. f., g.-d. art. particularitắții; pl. particularitắți
particularitățile
PARTICULARITÁTE, particularități, s. f. Caracterul a ceea ce este particular (I 1); notă distinctivă prin care o ființă sau un lucru se deosebește de altele. – Din fr. particularite. DOOM
particularitáte s. f., g.-d. art. particularitắții; pl. particularitắți
particularităților
PARTICULARITÁTE, particularități, s. f. Caracterul a ceea ce este particular (I 1); notă distinctivă prin care o ființă sau un lucru se deosebește de altele. – Din fr. particularite. DOOM
particularitáte s. f., g.-d. art. particularitắții; pl. particularitắți
particulariza
PARTICULARIZÁ, particularizez, vb. I. Refl. și tranz. fact. A deveni sau a face să devină particular (I 2); a (se) reduce la un caz concret; a (se) individualiza. – Din fr. particulariser. DOOM
particularizá (a ~) vb., ind. prez. 3 particularizeáză
particularizai
PARTICULARIZÁ, particularizez, vb. I. Refl. și tranz. fact. A deveni sau a face să devină particular (I 2); a (se) reduce la un caz concret; a (se) individualiza. – Din fr. particulariser. DOOM
particularizá (a ~) vb., ind. prez. 3 particularizeáză
particularizam
PARTICULARIZÁ, particularizez, vb. I. Refl. și tranz. fact. A deveni sau a face să devină particular (I 2); a (se) reduce la un caz concret; a (se) individualiza. – Din fr. particulariser. DOOM
particularizá (a ~) vb., ind. prez. 3 particularizeáză
particularizant
PARTICULARIZÁNT, -Ă, particularizanți, -te, adj. Care particularizează, individualizează. – Particulariza + suf. -ant. DOOM
particularizánt adj. m., pl. particularizánți; f. particularizántă, pl. particularizánte
particularizanta
PARTICULARIZÁNT, -Ă, particularizanți, -te, adj. Care particularizează, individualizează. – Particulariza + suf. -ant. DOOM
particularizánt adj. m., pl. particularizánți; f. particularizántă, pl. particularizánte
particularizante
PARTICULARIZÁNT, -Ă, particularizanți, -te, adj. Care particularizează, individualizează. – Particulariza + suf. -ant. DOOM
particularizánt adj. m., pl. particularizánți; f. particularizántă, pl. particularizánte
particularizantei
PARTICULARIZÁNT, -Ă, particularizanți, -te, adj. Care particularizează, individualizează. – Particulariza + suf. -ant. DOOM
particularizánt adj. m., pl. particularizánți; f. particularizántă, pl. particularizánte
particularizantele
PARTICULARIZÁNT, -Ă, particularizanți, -te, adj. Care particularizează, individualizează. – Particulariza + suf. -ant. DOOM
particularizánt adj. m., pl. particularizánți; f. particularizántă, pl. particularizánte
particularizantelor
PARTICULARIZÁNT, -Ă, particularizanți, -te, adj. Care particularizează, individualizează. – Particulariza + suf. -ant. DOOM
particularizánt adj. m., pl. particularizánți; f. particularizántă, pl. particularizánte
particularizantul
PARTICULARIZÁNT, -Ă, particularizanți, -te, adj. Care particularizează, individualizează. – Particulariza + suf. -ant. DOOM
particularizánt adj. m., pl. particularizánți; f. particularizántă, pl. particularizánte
particularizantului
PARTICULARIZÁNT, -Ă, particularizanți, -te, adj. Care particularizează, individualizează. – Particulariza + suf. -ant. DOOM
particularizánt adj. m., pl. particularizánți; f. particularizántă, pl. particularizánte
particularizanți
PARTICULARIZÁNT, -Ă, particularizanți, -te, adj. Care particularizează, individualizează. – Particulariza + suf. -ant. DOOM
particularizánt adj. m., pl. particularizánți; f. particularizántă, pl. particularizánte
particularizanții
PARTICULARIZÁNT, -Ă, particularizanți, -te, adj. Care particularizează, individualizează. – Particulariza + suf. -ant. DOOM
particularizánt adj. m., pl. particularizánți; f. particularizántă, pl. particularizánte
particularizanților
PARTICULARIZÁNT, -Ă, particularizanți, -te, adj. Care particularizează, individualizează. – Particulariza + suf. -ant. DOOM
particularizánt adj. m., pl. particularizánți; f. particularizántă, pl. particularizánte
particularizare
PARTICULARIZÁ, particularizez, vb. I. Refl. și tranz. fact. A deveni sau a face să devină particular (I 2); a (se) reduce la un caz concret; a (se) individualiza. – Din fr. particulariser. DOOM
particularizá (a ~) vb., ind. prez. 3 particularizeáză
particularizare
PARTICULARIZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) particulariza și rezultatul ei. [< particulariza].
particularizarea
PARTICULARIZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) particulariza și rezultatul ei. [< particulariza].
particularizară
PARTICULARIZÁ, particularizez, vb. I. Refl. și tranz. fact. A deveni sau a face să devină particular (I 2); a (se) reduce la un caz concret; a (se) individualiza. – Din fr. particulariser. DOOM
particularizá (a ~) vb., ind. prez. 3 particularizeáză
particularizarăm
PARTICULARIZÁ, particularizez, vb. I. Refl. și tranz. fact. A deveni sau a face să devină particular (I 2); a (se) reduce la un caz concret; a (se) individualiza. – Din fr. particulariser. DOOM
particularizá (a ~) vb., ind. prez. 3 particularizeáză
particularizarăți
PARTICULARIZÁ, particularizez, vb. I. Refl. și tranz. fact. A deveni sau a face să devină particular (I 2); a (se) reduce la un caz concret; a (se) individualiza. – Din fr. particulariser. DOOM
particularizá (a ~) vb., ind. prez. 3 particularizeáză
particularizase
PARTICULARIZÁ, particularizez, vb. I. Refl. și tranz. fact. A deveni sau a face să devină particular (I 2); a (se) reduce la un caz concret; a (se) individualiza. – Din fr. particulariser. DOOM
particularizá (a ~) vb., ind. prez. 3 particularizeáză
particularizasem
PARTICULARIZÁ, particularizez, vb. I. Refl. și tranz. fact. A deveni sau a face să devină particular (I 2); a (se) reduce la un caz concret; a (se) individualiza. – Din fr. particulariser. DOOM
particularizá (a ~) vb., ind. prez. 3 particularizeáză
particularizaseră
PARTICULARIZÁ, particularizez, vb. I. Refl. și tranz. fact. A deveni sau a face să devină particular (I 2); a (se) reduce la un caz concret; a (se) individualiza. – Din fr. particulariser. DOOM
particularizá (a ~) vb., ind. prez. 3 particularizeáză
particularizaserăm
PARTICULARIZÁ, particularizez, vb. I. Refl. și tranz. fact. A deveni sau a face să devină particular (I 2); a (se) reduce la un caz concret; a (se) individualiza. – Din fr. particulariser. DOOM
particularizá (a ~) vb., ind. prez. 3 particularizeáză
particularizaserăți
PARTICULARIZÁ, particularizez, vb. I. Refl. și tranz. fact. A deveni sau a face să devină particular (I 2); a (se) reduce la un caz concret; a (se) individualiza. – Din fr. particulariser. DOOM
particularizá (a ~) vb., ind. prez. 3 particularizeáză
particularizaseși
PARTICULARIZÁ, particularizez, vb. I. Refl. și tranz. fact. A deveni sau a face să devină particular (I 2); a (se) reduce la un caz concret; a (se) individualiza. – Din fr. particulariser. DOOM
particularizá (a ~) vb., ind. prez. 3 particularizeáză
particularizaseți
PARTICULARIZÁ, particularizez, vb. I. Refl. și tranz. fact. A deveni sau a face să devină particular (I 2); a (se) reduce la un caz concret; a (se) individualiza. – Din fr. particulariser. DOOM
particularizá (a ~) vb., ind. prez. 3 particularizeáză
particularizat
PARTICULARIZÁ, particularizez, vb. I. Refl. și tranz. fact. A deveni sau a face să devină particular (I 2); a (se) reduce la un caz concret; a (se) individualiza. – Din fr. particulariser. DOOM
particularizá (a ~) vb., ind. prez. 3 particularizeáză
particularizat
PARTICULARIZÁ, particularizez, vb. I. Refl. și tranz. fact. A deveni sau a face să devină particular (I 2); a (se) reduce la un caz concret; a (se) individualiza. – Din fr. particulariser.
particularizau
PARTICULARIZÁ, particularizez, vb. I. Refl. și tranz. fact. A deveni sau a face să devină particular (I 2); a (se) reduce la un caz concret; a (se) individualiza. – Din fr. particulariser. DOOM
particularizá (a ~) vb., ind. prez. 3 particularizeáză
particularizași
PARTICULARIZÁ, particularizez, vb. I. Refl. și tranz. fact. A deveni sau a face să devină particular (I 2); a (se) reduce la un caz concret; a (se) individualiza. – Din fr. particulariser. DOOM
particularizá (a ~) vb., ind. prez. 3 particularizeáză
particularizați
PARTICULARIZÁ, particularizez, vb. I. Refl. și tranz. fact. A deveni sau a face să devină particular (I 2); a (se) reduce la un caz concret; a (se) individualiza. – Din fr. particulariser. DOOM
particularizá (a ~) vb., ind. prez. 3 particularizeáză
particularizează
PARTICULARIZÁ, particularizez, vb. I. Refl. și tranz. fact. A deveni sau a face să devină particular (I 2); a (se) reduce la un caz concret; a (se) individualiza. – Din fr. particulariser. DOOM
particularizá (a ~) vb., ind. prez. 3 particularizeáză
particularizez
PARTICULARIZÁ, particularizez, vb. I. Refl. și tranz. fact. A deveni sau a face să devină particular (I 2); a (se) reduce la un caz concret; a (se) individualiza. – Din fr. particulariser. DOOM
particularizá (a ~) vb., ind. prez. 3 particularizeáză
particularizeze
PARTICULARIZÁ, particularizez, vb. I. Refl. și tranz. fact. A deveni sau a face să devină particular (I 2); a (se) reduce la un caz concret; a (se) individualiza. – Din fr. particulariser. DOOM
particularizá (a ~) vb., ind. prez. 3 particularizeáză
particularizezi
PARTICULARIZÁ, particularizez, vb. I. Refl. și tranz. fact. A deveni sau a face să devină particular (I 2); a (se) reduce la un caz concret; a (se) individualiza. – Din fr. particulariser. DOOM
particularizá (a ~) vb., ind. prez. 3 particularizeáză
particularizând
PARTICULARIZÁ, particularizez, vb. I. Refl. și tranz. fact. A deveni sau a face să devină particular (I 2); a (se) reduce la un caz concret; a (se) individualiza. – Din fr. particulariser. DOOM
particularizá (a ~) vb., ind. prez. 3 particularizeáză
particularizînd
PARTICULARIZÁ, particularizez, vb. I. Refl. și tranz. fact. A deveni sau a face să devină particular (I 2); a (se) reduce la un caz concret; a (se) individualiza. – Din fr. particulariser. DOOM
particularizá (a ~) vb., ind. prez. 3 particularizeáză
particularizări
PARTICULARIZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) particulariza și rezultatul ei. [< particulariza].
particularizării
PARTICULARIZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) particulariza și rezultatul ei. [< particulariza].
particularizările
PARTICULARIZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) particulariza și rezultatul ei. [< particulariza].
particularizărilor
PARTICULARIZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) particulariza și rezultatul ei. [< particulariza].
particulariști
PARTICULARÍST, -Ă, particulariști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al particularismului1. 2. Adj. Care ține de particularism1, care este caracteristic particularismului1. – Din fr. particulariste. DOOM
particularíst adj. m., s. m., pl. particularíști; adj. f., s. f. particularístă, pl. particularíste
particulariști
PARTICULARÍST, -Ă, particulariști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al particularismului1. 2. Adj. Care ține de particularism1, care este caracteristic particularismului1. – Din fr. particulariste. DOOM
particularíst adj. m., s. m., pl. particularíști; adj. f., s. f. particularístă, pl. particularíste
particulariștii
PARTICULARÍST, -Ă, particulariști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al particularismului1. 2. Adj. Care ține de particularism1, care este caracteristic particularismului1. – Din fr. particulariste. DOOM
particularíst adj. m., s. m., pl. particularíști; adj. f., s. f. particularístă, pl. particularíste
particulariștii
PARTICULARÍST, -Ă, particulariști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al particularismului1. 2. Adj. Care ține de particularism1, care este caracteristic particularismului1. – Din fr. particulariste. DOOM
particularíst adj. m., s. m., pl. particularíști; adj. f., s. f. particularístă, pl. particularíste
particulariștilor
PARTICULARÍST, -Ă, particulariști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al particularismului1. 2. Adj. Care ține de particularism1, care este caracteristic particularismului1. – Din fr. particulariste. DOOM
particularíst adj. m., s. m., pl. particularíști; adj. f., s. f. particularístă, pl. particularíste
particulariștilor
PARTICULARÍST, -Ă, particulariști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al particularismului1. 2. Adj. Care ține de particularism1, care este caracteristic particularismului1. – Din fr. particulariste. DOOM
particularíst adj. m., s. m., pl. particularíști; adj. f., s. f. particularístă, pl. particularíste
particularnic
PARTICULÁRNIC, -Ă, particularnici, -ce, adj. (Înv.) Particular. – Particular + suf. -nic. DOOM
particulárnic (înv.) adj. m., pl. particulárnici; f. particulárnică, pl. particulárnice
particularnica
PARTICULÁRNIC, -Ă, particularnici, -ce, adj. (Înv.) Particular. – Particular + suf. -nic. DOOM
particulárnic (înv.) adj. m., pl. particulárnici; f. particulárnică, pl. particulárnice
particularnice
PARTICULÁRNIC, -Ă, particularnici, -ce, adj. (Înv.) Particular. – Particular + suf. -nic. DOOM
particulárnic (înv.) adj. m., pl. particulárnici; f. particulárnică, pl. particulárnice
particularnicei
PARTICULÁRNIC, -Ă, particularnici, -ce, adj. (Înv.) Particular. – Particular + suf. -nic. DOOM
particulárnic (înv.) adj. m., pl. particulárnici; f. particulárnică, pl. particulárnice
particularnicele
PARTICULÁRNIC, -Ă, particularnici, -ce, adj. (Înv.) Particular. – Particular + suf. -nic. DOOM
particulárnic (înv.) adj. m., pl. particulárnici; f. particulárnică, pl. particulárnice
particularnicelor
PARTICULÁRNIC, -Ă, particularnici, -ce, adj. (Înv.) Particular. – Particular + suf. -nic. DOOM
particulárnic (înv.) adj. m., pl. particulárnici; f. particulárnică, pl. particulárnice
particularnici
PARTICULÁRNIC, -Ă, particularnici, -ce, adj. (Înv.) Particular. – Particular + suf. -nic. DOOM
particulárnic (înv.) adj. m., pl. particulárnici; f. particulárnică, pl. particulárnice
particularnicii
PARTICULÁRNIC, -Ă, particularnici, -ce, adj. (Înv.) Particular. – Particular + suf. -nic. DOOM
particulárnic (înv.) adj. m., pl. particulárnici; f. particulárnică, pl. particulárnice
particularnicilor
PARTICULÁRNIC, -Ă, particularnici, -ce, adj. (Înv.) Particular. – Particular + suf. -nic. DOOM
particulárnic (înv.) adj. m., pl. particulárnici; f. particulárnică, pl. particulárnice
particularnicul
PARTICULÁRNIC, -Ă, particularnici, -ce, adj. (Înv.) Particular. – Particular + suf. -nic. DOOM
particulárnic (înv.) adj. m., pl. particulárnici; f. particulárnică, pl. particulárnice
particularnicului
PARTICULÁRNIC, -Ă, particularnici, -ce, adj. (Înv.) Particular. – Particular + suf. -nic. DOOM
particulárnic (înv.) adj. m., pl. particulárnici; f. particulárnică, pl. particulárnice
particularul
PARTICULÁR, -Ă, particulari, -e, adj., s. m. I. Adj. 1. Care este propriu unei singure ființe, unui singur lucru sau unei singure categorii de ființe sau de lucruri; specific, caracteristic. ◊ Loc. adv. În particular = în mod deosebit, în special, mai ales. 2. Care se referă la indivizi izolați, care are un caracter izolat; individual. ◊ Loc. adv. În particular = de către fiecare individ în parte. ♦ (Substantivat, n.) Categorie filosofică reprezentând o treaptă mai înaltă de generalitate a singularului în raport cu el însuși. 3. Care are caracter personal, neoficial, care nu e destinat publicului sau publicității; privat, intim, confidențial. ◊ Loc. adv. în particular = într-un grup restrâns; confidențial. ♦ (Despre bunuri materiale) Care este proprietate individuală. ♦ (Despre școli) Care nu aparține statului. ◊ Lecție (sau oră) particulară = lecție pe care un profesor o predă unui elev în afara școlii. Profesor particular = profesor care predă unui elev lecții în afara școlii. Elev particular (și substantivat, m.) = elev care se pregătește fără a frecventa cursurile unei școli, prezentându-se numai la anumite date pentru a susține examene. Examen particular = examen la care se prezintă elevii particulari. ◊ Loc. adv. În particular = fără a urma cursurile unei școli (dar pregătindu-se singur pentru a susține examenele cerute). 4. Care este considerat străin de o activitate sau de un loc de muncă. Intrarea persoanelor particulare este interzisă. II, S. m. Persoană care nu deține o funcție oficială; persoană considerată ca individ în raport cu statul sau cu o instituție a statului; persoană care nu face parte dintr-un grup social constituit, considerată în raport cu acesta. – Din lat. particularis, germ. partikular, Partikular. DOOM
particulár2 s. n.
particularul
PARTICULÁR, -Ă, particulari, -e, adj., s. m. I. Adj. 1. Care este propriu unei singure ființe, unui singur lucru sau unei singure categorii de ființe sau de lucruri; specific, caracteristic. ◊ Loc. adv. În particular = în mod deosebit, în special, mai ales. 2. Care se referă la indivizi izolați, care are un caracter izolat; individual. ◊ Loc. adv. În particular = de către fiecare individ în parte. ♦ (Substantivat, n.) Categorie filosofică reprezentând o treaptă mai înaltă de generalitate a singularului în raport cu el însuși. 3. Care are caracter personal, neoficial, care nu e destinat publicului sau publicității; privat, intim, confidențial. ◊ Loc. adv. în particular = într-un grup restrâns; confidențial. ♦ (Despre bunuri materiale) Care este proprietate individuală. ♦ (Despre școli) Care nu aparține statului. ◊ Lecție (sau oră) particulară = lecție pe care un profesor o predă unui elev în afara școlii. Profesor particular = profesor care predă unui elev lecții în afara școlii. Elev particular (și substantivat, m.) = elev care se pregătește fără a frecventa cursurile unei școli, prezentându-se numai la anumite date pentru a susține examene. Examen particular = examen la care se prezintă elevii particulari. ◊ Loc. adv. În particular = fără a urma cursurile unei școli (dar pregătindu-se singur pentru a susține examenele cerute). 4. Care este considerat străin de o activitate sau de un loc de muncă. Intrarea persoanelor particulare este interzisă. II, S. m. Persoană care nu deține o funcție oficială; persoană considerată ca individ în raport cu statul sau cu o instituție a statului; persoană care nu face parte dintr-un grup social constituit, considerată în raport cu acesta. – Din lat. particularis, germ. partikular, Partikular. DOOM
particulár2 s. n.
particularului
PARTICULÁR, -Ă, particulari, -e, adj., s. m. I. Adj. 1. Care este propriu unei singure ființe, unui singur lucru sau unei singure categorii de ființe sau de lucruri; specific, caracteristic. ◊ Loc. adv. În particular = în mod deosebit, în special, mai ales. 2. Care se referă la indivizi izolați, care are un caracter izolat; individual. ◊ Loc. adv. În particular = de către fiecare individ în parte. ♦ (Substantivat, n.) Categorie filosofică reprezentând o treaptă mai înaltă de generalitate a singularului în raport cu el însuși. 3. Care are caracter personal, neoficial, care nu e destinat publicului sau publicității; privat, intim, confidențial. ◊ Loc. adv. în particular = într-un grup restrâns; confidențial. ♦ (Despre bunuri materiale) Care este proprietate individuală. ♦ (Despre școli) Care nu aparține statului. ◊ Lecție (sau oră) particulară = lecție pe care un profesor o predă unui elev în afara școlii. Profesor particular = profesor care predă unui elev lecții în afara școlii. Elev particular (și substantivat, m.) = elev care se pregătește fără a frecventa cursurile unei școli, prezentându-se numai la anumite date pentru a susține examene. Examen particular = examen la care se prezintă elevii particulari. ◊ Loc. adv. În particular = fără a urma cursurile unei școli (dar pregătindu-se singur pentru a susține examenele cerute). 4. Care este considerat străin de o activitate sau de un loc de muncă. Intrarea persoanelor particulare este interzisă. II, S. m. Persoană care nu deține o funcție oficială; persoană considerată ca individ în raport cu statul sau cu o instituție a statului; persoană care nu face parte dintr-un grup social constituit, considerată în raport cu acesta. – Din lat. particularis, germ. partikular, Partikular. DOOM
particulár2 s. n.
particularului
PARTICULÁR, -Ă, particulari, -e, adj., s. m. I. Adj. 1. Care este propriu unei singure ființe, unui singur lucru sau unei singure categorii de ființe sau de lucruri; specific, caracteristic. ◊ Loc. adv. În particular = în mod deosebit, în special, mai ales. 2. Care se referă la indivizi izolați, care are un caracter izolat; individual. ◊ Loc. adv. În particular = de către fiecare individ în parte. ♦ (Substantivat, n.) Categorie filosofică reprezentând o treaptă mai înaltă de generalitate a singularului în raport cu el însuși. 3. Care are caracter personal, neoficial, care nu e destinat publicului sau publicității; privat, intim, confidențial. ◊ Loc. adv. în particular = într-un grup restrâns; confidențial. ♦ (Despre bunuri materiale) Care este proprietate individuală. ♦ (Despre școli) Care nu aparține statului. ◊ Lecție (sau oră) particulară = lecție pe care un profesor o predă unui elev în afara școlii. Profesor particular = profesor care predă unui elev lecții în afara școlii. Elev particular (și substantivat, m.) = elev care se pregătește fără a frecventa cursurile unei școli, prezentându-se numai la anumite date pentru a susține examene. Examen particular = examen la care se prezintă elevii particulari. ◊ Loc. adv. În particular = fără a urma cursurile unei școli (dar pregătindu-se singur pentru a susține examenele cerute). 4. Care este considerat străin de o activitate sau de un loc de muncă. Intrarea persoanelor particulare este interzisă. II, S. m. Persoană care nu deține o funcție oficială; persoană considerată ca individ în raport cu statul sau cu o instituție a statului; persoană care nu face parte dintr-un grup social constituit, considerată în raport cu acesta. – Din lat. particularis, germ. partikular, Partikular. DOOM
particulár2 s. n.
particule
PARTÍCULĂ, particule, s. f. 1. Parte foarte mică dintr-o substanță, dintr-o materie. ◊ (Fiz.) Particulă elementară = particulă constitutivă a materiei (electron, proton etc.) care se prezintă ca o unitate cu însușiri specifice și nu poate fi redusă în unități mai simple. Particulă alfa = nucleu de heliu format din patru nucleoni. Particulă beta = electron sau pozitron emis de nucleul unui element radioactiv. 2. (Lingv.) Afix sau alt element invariabil atașat la un cuvânt; termen generic pentru diverse cuvinte cu corp fonetic redus, mai ales pentru părți de vorbire neflexibile. ♦ Spec. Cuvânt care însoțește un nume propriu de familie, de demnitate, indicând gradul, rangul etc. – Din fr. particule, lat. particula. DOOM
partículă s. f., g.-d. art. partículei; pl. partícule
particulei
PARTÍCULĂ, particule, s. f. 1. Parte foarte mică dintr-o substanță, dintr-o materie. ◊ (Fiz.) Particulă elementară = particulă constitutivă a materiei (electron, proton etc.) care se prezintă ca o unitate cu însușiri specifice și nu poate fi redusă în unități mai simple. Particulă alfa = nucleu de heliu format din patru nucleoni. Particulă beta = electron sau pozitron emis de nucleul unui element radioactiv. 2. (Lingv.) Afix sau alt element invariabil atașat la un cuvânt; termen generic pentru diverse cuvinte cu corp fonetic redus, mai ales pentru părți de vorbire neflexibile. ♦ Spec. Cuvânt care însoțește un nume propriu de familie, de demnitate, indicând gradul, rangul etc. – Din fr. particule, lat. particula. DOOM
partículă s. f., g.-d. art. partículei; pl. partícule
particulele
PARTÍCULĂ, particule, s. f. 1. Parte foarte mică dintr-o substanță, dintr-o materie. ◊ (Fiz.) Particulă elementară = particulă constitutivă a materiei (electron, proton etc.) care se prezintă ca o unitate cu însușiri specifice și nu poate fi redusă în unități mai simple. Particulă alfa = nucleu de heliu format din patru nucleoni. Particulă beta = electron sau pozitron emis de nucleul unui element radioactiv. 2. (Lingv.) Afix sau alt element invariabil atașat la un cuvânt; termen generic pentru diverse cuvinte cu corp fonetic redus, mai ales pentru părți de vorbire neflexibile. ♦ Spec. Cuvânt care însoțește un nume propriu de familie, de demnitate, indicând gradul, rangul etc. – Din fr. particule, lat. particula. DOOM
partículă s. f., g.-d. art. partículei; pl. partícule
particulelor
PARTÍCULĂ, particule, s. f. 1. Parte foarte mică dintr-o substanță, dintr-o materie. ◊ (Fiz.) Particulă elementară = particulă constitutivă a materiei (electron, proton etc.) care se prezintă ca o unitate cu însușiri specifice și nu poate fi redusă în unități mai simple. Particulă alfa = nucleu de heliu format din patru nucleoni. Particulă beta = electron sau pozitron emis de nucleul unui element radioactiv. 2. (Lingv.) Afix sau alt element invariabil atașat la un cuvânt; termen generic pentru diverse cuvinte cu corp fonetic redus, mai ales pentru părți de vorbire neflexibile. ♦ Spec. Cuvânt care însoțește un nume propriu de familie, de demnitate, indicând gradul, rangul etc. – Din fr. particule, lat. particula. DOOM
partículă s. f., g.-d. art. partículei; pl. partícule
partid
PARTÍD, partide, s. n. Grup de indivizi asociați în vederea apărării unor opinii sau interese comune. ◊ Partid politic = organizație al cărei scop este câștigarea controlului asupra aparatului de conducere. Partide istorice = nume dat partidelor politice (liberal și țărănesc) care s-au succedat la conducerea României până la instaurarea regimului comunist. – După fr. parti. DOOM
partíd s. n., pl. partíde
partida
PARTÍDĂ, partide, s. f. 1. Desfășurare completă a unui joc distractiv sau sportiv, cu toate fazele lui succesive, în urma cărora se stabilesc câștigătorii; întrecere sportivă; meci. ◊ Expr. (Fam.) A pierde partida = a nu reuși într-o acțiune sau într-o întreprindere, a suferi un eșec, a nu avea nicio șansă. ♦ Petrecere, distracție în grup, organizată după un anumit program. O partidă de vânătoare. 2. Căsătorie sau proiect de căsătorie (avantajos); p. ext. persoană vizată pentru un proiect de căsătorie. 3. (Înv.) Partid; grupare, tabără. ◊ Expr. A fi de partida cuiva = a fi partizanul unei grupări. A lua partida cuiva = a trece de partea cuiva, a lua apărarea cuiva. 4. (Cont.) Cont. ◊ (Contabilitate în) partidă dublă = metodă de evidență contabilă în care înregistrarea operațiilor se face concomitent în debitul unui cont și în creditul altui cont. (Contabilitate în) partidă simplă = metodă de evidență contabilă în care înregistrarea se face fie numai în debitul unor conturi, fie numai în creditul altor conturi. 5. Cantitate de mărfuri vândută sau cumpărată o dată. 6. Parte dintr-o compoziție muzicală executată de unul dintre membrii unui ansamblu, care execută această parte. [Pl. și: (4) partizi] – Din ngr. partídha, it. partita, fr. partie. DOOM
!partídă s. f., g.-d. art. partídei; (jocuri, căsătorii, grupuri instrumentale) pl. partíde
partide
PARTÍD, partide, s. n. Grup de indivizi asociați în vederea apărării unor opinii sau interese comune. ◊ Partid politic = organizație al cărei scop este câștigarea controlului asupra aparatului de conducere. Partide istorice = nume dat partidelor politice (liberal și țărănesc) care s-au succedat la conducerea României până la instaurarea regimului comunist. – După fr. parti. DOOM
partíd s. n., pl. partíde
partide
PARTÍDĂ, partide, s. f. 1. Desfășurare completă a unui joc distractiv sau sportiv, cu toate fazele lui succesive, în urma cărora se stabilesc câștigătorii; întrecere sportivă; meci. ◊ Expr. (Fam.) A pierde partida = a nu reuși într-o acțiune sau într-o întreprindere, a suferi un eșec, a nu avea nicio șansă. ♦ Petrecere, distracție în grup, organizată după un anumit program. O partidă de vânătoare. 2. Căsătorie sau proiect de căsătorie (avantajos); p. ext. persoană vizată pentru un proiect de căsătorie. 3. (Înv.) Partid; grupare, tabără. ◊ Expr. A fi de partida cuiva = a fi partizanul unei grupări. A lua partida cuiva = a trece de partea cuiva, a lua apărarea cuiva. 4. (Cont.) Cont. ◊ (Contabilitate în) partidă dublă = metodă de evidență contabilă în care înregistrarea operațiilor se face concomitent în debitul unui cont și în creditul altui cont. (Contabilitate în) partidă simplă = metodă de evidență contabilă în care înregistrarea se face fie numai în debitul unor conturi, fie numai în creditul altor conturi. 5. Cantitate de mărfuri vândută sau cumpărată o dată. 6. Parte dintr-o compoziție muzicală executată de unul dintre membrii unui ansamblu, care execută această parte. [Pl. și: (4) partizi] – Din ngr. partídha, it. partita, fr. partie. DOOM
!partídă s. f., g.-d. art. partídei; (jocuri, căsătorii, grupuri instrumentale) pl. partíde
partidei
PARTÍDĂ, partide, s. f. 1. Desfășurare completă a unui joc distractiv sau sportiv, cu toate fazele lui succesive, în urma cărora se stabilesc câștigătorii; întrecere sportivă; meci. ◊ Expr. (Fam.) A pierde partida = a nu reuși într-o acțiune sau într-o întreprindere, a suferi un eșec, a nu avea nicio șansă. ♦ Petrecere, distracție în grup, organizată după un anumit program. O partidă de vânătoare. 2. Căsătorie sau proiect de căsătorie (avantajos); p. ext. persoană vizată pentru un proiect de căsătorie. 3. (Înv.) Partid; grupare, tabără. ◊ Expr. A fi de partida cuiva = a fi partizanul unei grupări. A lua partida cuiva = a trece de partea cuiva, a lua apărarea cuiva. 4. (Cont.) Cont. ◊ (Contabilitate în) partidă dublă = metodă de evidență contabilă în care înregistrarea operațiilor se face concomitent în debitul unui cont și în creditul altui cont. (Contabilitate în) partidă simplă = metodă de evidență contabilă în care înregistrarea se face fie numai în debitul unor conturi, fie numai în creditul altor conturi. 5. Cantitate de mărfuri vândută sau cumpărată o dată. 6. Parte dintr-o compoziție muzicală executată de unul dintre membrii unui ansamblu, care execută această parte. [Pl. și: (4) partizi] – Din ngr. partídha, it. partita, fr. partie. DOOM
!partídă s. f., g.-d. art. partídei; (jocuri, căsătorii, grupuri instrumentale) pl. partíde
partidele
PARTÍD, partide, s. n. Grup de indivizi asociați în vederea apărării unor opinii sau interese comune. ◊ Partid politic = organizație al cărei scop este câștigarea controlului asupra aparatului de conducere. Partide istorice = nume dat partidelor politice (liberal și țărănesc) care s-au succedat la conducerea României până la instaurarea regimului comunist. – După fr. parti. DOOM
partíd s. n., pl. partíde
partidele
PARTÍDĂ, partide, s. f. 1. Desfășurare completă a unui joc distractiv sau sportiv, cu toate fazele lui succesive, în urma cărora se stabilesc câștigătorii; întrecere sportivă; meci. ◊ Expr. (Fam.) A pierde partida = a nu reuși într-o acțiune sau într-o întreprindere, a suferi un eșec, a nu avea nicio șansă. ♦ Petrecere, distracție în grup, organizată după un anumit program. O partidă de vânătoare. 2. Căsătorie sau proiect de căsătorie (avantajos); p. ext. persoană vizată pentru un proiect de căsătorie. 3. (Înv.) Partid; grupare, tabără. ◊ Expr. A fi de partida cuiva = a fi partizanul unei grupări. A lua partida cuiva = a trece de partea cuiva, a lua apărarea cuiva. 4. (Cont.) Cont. ◊ (Contabilitate în) partidă dublă = metodă de evidență contabilă în care înregistrarea operațiilor se face concomitent în debitul unui cont și în creditul altui cont. (Contabilitate în) partidă simplă = metodă de evidență contabilă în care înregistrarea se face fie numai în debitul unor conturi, fie numai în creditul altor conturi. 5. Cantitate de mărfuri vândută sau cumpărată o dată. 6. Parte dintr-o compoziție muzicală executată de unul dintre membrii unui ansamblu, care execută această parte. [Pl. și: (4) partizi] – Din ngr. partídha, it. partita, fr. partie. DOOM
!partídă s. f., g.-d. art. partídei; (jocuri, căsătorii, grupuri instrumentale) pl. partíde
partidelor
PARTÍD, partide, s. n. Grup de indivizi asociați în vederea apărării unor opinii sau interese comune. ◊ Partid politic = organizație al cărei scop este câștigarea controlului asupra aparatului de conducere. Partide istorice = nume dat partidelor politice (liberal și țărănesc) care s-au succedat la conducerea României până la instaurarea regimului comunist. – După fr. parti. DOOM
partíd s. n., pl. partíde
partidelor
PARTÍDĂ, partide, s. f. 1. Desfășurare completă a unui joc distractiv sau sportiv, cu toate fazele lui succesive, în urma cărora se stabilesc câștigătorii; întrecere sportivă; meci. ◊ Expr. (Fam.) A pierde partida = a nu reuși într-o acțiune sau într-o întreprindere, a suferi un eșec, a nu avea nicio șansă. ♦ Petrecere, distracție în grup, organizată după un anumit program. O partidă de vânătoare. 2. Căsătorie sau proiect de căsătorie (avantajos); p. ext. persoană vizată pentru un proiect de căsătorie. 3. (Înv.) Partid; grupare, tabără. ◊ Expr. A fi de partida cuiva = a fi partizanul unei grupări. A lua partida cuiva = a trece de partea cuiva, a lua apărarea cuiva. 4. (Cont.) Cont. ◊ (Contabilitate în) partidă dublă = metodă de evidență contabilă în care înregistrarea operațiilor se face concomitent în debitul unui cont și în creditul altui cont. (Contabilitate în) partidă simplă = metodă de evidență contabilă în care înregistrarea se face fie numai în debitul unor conturi, fie numai în creditul altor conturi. 5. Cantitate de mărfuri vândută sau cumpărată o dată. 6. Parte dintr-o compoziție muzicală executată de unul dintre membrii unui ansamblu, care execută această parte. [Pl. și: (4) partizi] – Din ngr. partídha, it. partita, fr. partie. DOOM
!partídă s. f., g.-d. art. partídei; (jocuri, căsătorii, grupuri instrumentale) pl. partíde
partidul
PARTÍD, partide, s. n. Grup de indivizi asociați în vederea apărării unor opinii sau interese comune. ◊ Partid politic = organizație al cărei scop este câștigarea controlului asupra aparatului de conducere. Partide istorice = nume dat partidelor politice (liberal și țărănesc) care s-au succedat la conducerea României până la instaurarea regimului comunist. – După fr. parti. DOOM
partíd s. n., pl. partíde
partiduleț
partidulețu’ s. n. (dim., peior. – în perioada comunistă) Partidul Comumist Român.
partidului
PARTÍD, partide, s. n. Grup de indivizi asociați în vederea apărării unor opinii sau interese comune. ◊ Partid politic = organizație al cărei scop este câștigarea controlului asupra aparatului de conducere. Partide istorice = nume dat partidelor politice (liberal și țărănesc) care s-au succedat la conducerea României până la instaurarea regimului comunist. – După fr. parti. DOOM
partíd s. n., pl. partíde
partidă
PARTÍDĂ, partide, s. f. 1. Desfășurare completă a unui joc distractiv sau sportiv, cu toate fazele lui succesive, în urma cărora se stabilesc câștigătorii; întrecere sportivă; meci. ◊ Expr. (Fam.) A pierde partida = a nu reuși într-o acțiune sau într-o întreprindere, a suferi un eșec, a nu avea nici o șansă. ♦ Petrecere, distracție în grup, organizată după un anumit program. O partidă de vânătoare. 2. Căsătorie sau proiect de căsătorie (avantajos); p. ext. persoană vizată pentru un proiect de căsătorie. 3. (Înv.) Partid; grupare, tabără. ◊ Expr. A fi de partida cuiva = a fi partizanul unei grupări. A lua partida cuiva = a trece de partea cuiva, a lua apărarea cuiva. 4. (Cont.) Cont. ◊ (Contabilitate în) partidă dublă = metodă de evidență contabilă în care înregistrarea operațiilor se face concomitent în debitul unui cont și în creditul altui cont. (Contabilitate în) partidă simplă = metodă de evidență contabilă în care înregistrarea se face fie numai în debitul unor conturi, fie numai în creditul altor conturi. 5. Cantitate de mărfuri vândută sau cumpărată o dată. 6. Parte dintr-o compoziție muzicală executată de unul dintre membrii unui ansamblu, care execută această parte. [Pl. și: (4) partizi] – Din ngr. partídha, it. partita, fr. partie.
partinic
PARTÍNIC, -Ă, partinici, -ce, adj. Care reprezintă și apără interesele partidului pe care îl reprezintă, care corespunde cu spiritul, ideologia, programul acestui partid. – Din rus. partiĩnîi. DOOM
partínic adj. m., pl. partínici; f. partínică, pl. partínice
partinica
PARTÍNIC, -Ă, partinici, -ce, adj. Care reprezintă și apără interesele partidului pe care îl reprezintă, care corespunde cu spiritul, ideologia, programul acestui partid. – Din rus. partiĩnîi. DOOM
partínic adj. m., pl. partínici; f. partínică, pl. partínice
partinice
PARTÍNIC, -Ă, partinici, -ce, adj. Care reprezintă și apără interesele partidului pe care îl reprezintă, care corespunde cu spiritul, ideologia, programul acestui partid. – Din rus. partiĩnîi. DOOM
partínic adj. m., pl. partínici; f. partínică, pl. partínice
partinicei
PARTÍNIC, -Ă, partinici, -ce, adj. Care reprezintă și apără interesele partidului pe care îl reprezintă, care corespunde cu spiritul, ideologia, programul acestui partid. – Din rus. partiĩnîi. DOOM
partínic adj. m., pl. partínici; f. partínică, pl. partínice
partinicele
PARTÍNIC, -Ă, partinici, -ce, adj. Care reprezintă și apără interesele partidului pe care îl reprezintă, care corespunde cu spiritul, ideologia, programul acestui partid. – Din rus. partiĩnîi. DOOM
partínic adj. m., pl. partínici; f. partínică, pl. partínice
partinicelor
PARTÍNIC, -Ă, partinici, -ce, adj. Care reprezintă și apără interesele partidului pe care îl reprezintă, care corespunde cu spiritul, ideologia, programul acestui partid. – Din rus. partiĩnîi. DOOM
partínic adj. m., pl. partínici; f. partínică, pl. partínice
partinici
PARTÍNIC, -Ă, partinici, -ce, adj. Care reprezintă și apără interesele partidului pe care îl reprezintă, care corespunde cu spiritul, ideologia, programul acestui partid. – Din rus. partiĩnîi. DOOM
partínic adj. m., pl. partínici; f. partínică, pl. partínice
partinicii
PARTÍNIC, -Ă, partinici, -ce, adj. Care reprezintă și apără interesele partidului pe care îl reprezintă, care corespunde cu spiritul, ideologia, programul acestui partid. – Din rus. partiĩnîi. DOOM
partínic adj. m., pl. partínici; f. partínică, pl. partínice
partinicilor
PARTÍNIC, -Ă, partinici, -ce, adj. Care reprezintă și apără interesele partidului pe care îl reprezintă, care corespunde cu spiritul, ideologia, programul acestui partid. – Din rus. partiĩnîi. DOOM
partínic adj. m., pl. partínici; f. partínică, pl. partínice
partinicul
PARTÍNIC, -Ă, partinici, -ce, adj. Care reprezintă și apără interesele partidului pe care îl reprezintă, care corespunde cu spiritul, ideologia, programul acestui partid. – Din rus. partiĩnîi. DOOM
partínic adj. m., pl. partínici; f. partínică, pl. partínice
partinicului
PARTÍNIC, -Ă, partinici, -ce, adj. Care reprezintă și apără interesele partidului pe care îl reprezintă, care corespunde cu spiritul, ideologia, programul acestui partid. – Din rus. partiĩnîi. DOOM
partínic adj. m., pl. partínici; f. partínică, pl. partínice
partinitate
PARTINITÁTE s. f. Faptul de a aparține unui partid, unei ideologii, unui curent. – Partin[ic] + suf. -itate. DOOM
partinitáte s. f., g.-d. art. partinitắții
partinitatea
PARTINITÁTE s. f. Faptul de a aparține unui partid, unei ideologii, unui curent. – Partin[ic] + suf. -itate. DOOM
partinitáte s. f., g.-d. art. partinitắții
partinități
PARTINITÁTE s. f. Faptul de a aparține unui partid, unei ideologii, unui curent. – Partin[ic] + suf. -itate. DOOM
partinitáte s. f., g.-d. art. partinitắții
partinității
PARTINITÁTE s. f. Faptul de a aparține unui partid, unei ideologii, unui curent. – Partin[ic] + suf. -itate. DOOM
partinitáte s. f., g.-d. art. partinitắții
partinitățile
PARTINITÁTE s. f. Faptul de a aparține unui partid, unei ideologii, unui curent. – Partin[ic] + suf. -itate. DOOM
partinitáte s. f., g.-d. art. partinitắții
partinităților
PARTINITÁTE s. f. Faptul de a aparține unui partid, unei ideologii, unui curent. – Partin[ic] + suf. -itate. DOOM
partinitáte s. f., g.-d. art. partinitắții
partit
PARTÍT, -Ă adj. (Bot.; despre frunze) Ale cărei crestături adânci ajung până aproape de pețiol. [< fr. parti]. DOOM
partít adj. m., pl. partíți; f. partítă, pl. partíte
partita
PARTÍT, -Ă adj. (Bot.; despre frunze) Ale cărei crestături adânci ajung până aproape de pețiol. [< fr. parti]. DOOM
partít adj. m., pl. partíți; f. partítă, pl. partíte
partita
PARTÍTĂ, partite, s. f. (Muz.) Suită. – Din it. partita. DOOM
partítă (piesă muzicală) s. f., g.-d. art. partítei; pl. partíte
partite
PARTÍT, -Ă adj. (Bot.; despre frunze) Ale cărei crestături adânci ajung până aproape de pețiol. [< fr. parti]. DOOM
partít adj. m., pl. partíți; f. partítă, pl. partíte
partite
PARTÍTĂ, partite, s. f. (Muz.) Suită. – Din it. partita. DOOM
partítă (piesă muzicală) s. f., g.-d. art. partítei; pl. partíte
partitei
PARTÍT, -Ă adj. (Bot.; despre frunze) Ale cărei crestături adânci ajung până aproape de pețiol. [< fr. parti]. DOOM
partít adj. m., pl. partíți; f. partítă, pl. partíte
partitei
PARTÍTĂ, partite, s. f. (Muz.) Suită. – Din it. partita. DOOM
partítă (piesă muzicală) s. f., g.-d. art. partítei; pl. partíte
partitele
PARTÍT, -Ă adj. (Bot.; despre frunze) Ale cărei crestături adânci ajung până aproape de pețiol. [< fr. parti]. DOOM
partít adj. m., pl. partíți; f. partítă, pl. partíte
partitele
PARTÍTĂ, partite, s. f. (Muz.) Suită. – Din it. partita. DOOM
partítă (piesă muzicală) s. f., g.-d. art. partítei; pl. partíte
partitelor
PARTÍT, -Ă adj. (Bot.; despre frunze) Ale cărei crestături adânci ajung până aproape de pețiol. [< fr. parti]. DOOM
partít adj. m., pl. partíți; f. partítă, pl. partíte
partitelor
PARTÍTĂ, partite, s. f. (Muz.) Suită. – Din it. partita. DOOM
partítă (piesă muzicală) s. f., g.-d. art. partítei; pl. partíte
partitiv
PARTITÍV, -Ă, partitivi, -e, adj. (Gram.; despre forme flexionare sau despre construcții; și substantivat, n.) Care exprimă ideea de parte dintr-un întreg sau întregul din care s-a luat o parte. Genitiv partitiv. ◊ Articol partitiv = articol care se atașează la un cuvânt partitiv. – Din fr. partitif, it. partitivo. DOOM
partitív2 s. n.
partitiva
PARTITÍV, -Ă, partitivi, -e, adj. (Gram.; despre forme flexionare sau despre construcții; și substantivat, n.) Care exprimă ideea de parte dintr-un întreg sau întregul din care s-a luat o parte. Genitiv partitiv. ◊ Articol partitiv = articol care se atașează la un cuvânt partitiv. – Din fr. partitif, it. partitivo. DOOM
partitív2 s. n.
partitive
PARTITÍV, -Ă, partitivi, -e, adj. (Gram.; despre forme flexionare sau despre construcții; și substantivat, n.) Care exprimă ideea de parte dintr-un întreg sau întregul din care s-a luat o parte. Genitiv partitiv. ◊ Articol partitiv = articol care se atașează la un cuvânt partitiv. – Din fr. partitif, it. partitivo. DOOM
partitív2 s. n.
partitivei
PARTITÍV, -Ă, partitivi, -e, adj. (Gram.; despre forme flexionare sau despre construcții; și substantivat, n.) Care exprimă ideea de parte dintr-un întreg sau întregul din care s-a luat o parte. Genitiv partitiv. ◊ Articol partitiv = articol care se atașează la un cuvânt partitiv. – Din fr. partitif, it. partitivo. DOOM
partitív2 s. n.
partitivele
PARTITÍV, -Ă, partitivi, -e, adj. (Gram.; despre forme flexionare sau despre construcții; și substantivat, n.) Care exprimă ideea de parte dintr-un întreg sau întregul din care s-a luat o parte. Genitiv partitiv. ◊ Articol partitiv = articol care se atașează la un cuvânt partitiv. – Din fr. partitif, it. partitivo. DOOM
partitív2 s. n.
partitivelor
PARTITÍV, -Ă, partitivi, -e, adj. (Gram.; despre forme flexionare sau despre construcții; și substantivat, n.) Care exprimă ideea de parte dintr-un întreg sau întregul din care s-a luat o parte. Genitiv partitiv. ◊ Articol partitiv = articol care se atașează la un cuvânt partitiv. – Din fr. partitif, it. partitivo. DOOM
partitív2 s. n.
partitivi
PARTITÍV, -Ă, partitivi, -e, adj. (Gram.; despre forme flexionare sau despre construcții; și substantivat, n.) Care exprimă ideea de parte dintr-un întreg sau întregul din care s-a luat o parte. Genitiv partitiv. ◊ Articol partitiv = articol care se atașează la un cuvânt partitiv. – Din fr. partitif, it. partitivo. DOOM
partitív2 s. n.
partitivii
PARTITÍV, -Ă, partitivi, -e, adj. (Gram.; despre forme flexionare sau despre construcții; și substantivat, n.) Care exprimă ideea de parte dintr-un întreg sau întregul din care s-a luat o parte. Genitiv partitiv. ◊ Articol partitiv = articol care se atașează la un cuvânt partitiv. – Din fr. partitif, it. partitivo. DOOM
partitív2 s. n.
partitivilor
PARTITÍV, -Ă, partitivi, -e, adj. (Gram.; despre forme flexionare sau despre construcții; și substantivat, n.) Care exprimă ideea de parte dintr-un întreg sau întregul din care s-a luat o parte. Genitiv partitiv. ◊ Articol partitiv = articol care se atașează la un cuvânt partitiv. – Din fr. partitif, it. partitivo. DOOM
partitív2 s. n.
partitivul
PARTITÍV, -Ă, partitivi, -e, adj. (Gram.; despre forme flexionare sau despre construcții; și substantivat, n.) Care exprimă ideea de parte dintr-un întreg sau întregul din care s-a luat o parte. Genitiv partitiv. ◊ Articol partitiv = articol care se atașează la un cuvânt partitiv. – Din fr. partitif, it. partitivo. DOOM
partitív2 s. n.
partitivului
PARTITÍV, -Ă, partitivi, -e, adj. (Gram.; despre forme flexionare sau despre construcții; și substantivat, n.) Care exprimă ideea de parte dintr-un întreg sau întregul din care s-a luat o parte. Genitiv partitiv. ◊ Articol partitiv = articol care se atașează la un cuvânt partitiv. – Din fr. partitif, it. partitivo. DOOM
partitív2 s. n.
partitul
PARTÍT, -Ă adj. (Bot.; despre frunze) Ale cărei crestături adânci ajung până aproape de pețiol. [< fr. parti]. DOOM
partít adj. m., pl. partíți; f. partítă, pl. partíte
partitului
PARTÍT, -Ă adj. (Bot.; despre frunze) Ale cărei crestături adânci ajung până aproape de pețiol. [< fr. parti]. DOOM
partít adj. m., pl. partíți; f. partítă, pl. partíte
partitura
PARTITÚRĂ, partituri, s. f. Notație muzicală cuprinzând toate părțile vocilor sau ale instrumentelor, astfel dispuse încât să poată fi urmărite concomitent; p. ext. compoziție muzicală; partițiune. – Din it. partitura, germ. Partitur. DOOM
partitúră s. f., g.-d. art. partitúrii; pl. partitúri
partituri
PARTITÚRĂ, partituri, s. f. Notație muzicală cuprinzând toate părțile vocilor sau ale instrumentelor, astfel dispuse încât să poată fi urmărite concomitent; p. ext. compoziție muzicală; partițiune. – Din it. partitura, germ. Partitur. DOOM
partitúră s. f., g.-d. art. partitúrii; pl. partitúri
partiturii
PARTITÚRĂ, partituri, s. f. Notație muzicală cuprinzând toate părțile vocilor sau ale instrumentelor, astfel dispuse încât să poată fi urmărite concomitent; p. ext. compoziție muzicală; partițiune. – Din it. partitura, germ. Partitur. DOOM
partitúră s. f., g.-d. art. partitúrii; pl. partitúri
partiturile
PARTITÚRĂ, partituri, s. f. Notație muzicală cuprinzând toate părțile vocilor sau ale instrumentelor, astfel dispuse încât să poată fi urmărite concomitent; p. ext. compoziție muzicală; partițiune. – Din it. partitura, germ. Partitur. DOOM
partitúră s. f., g.-d. art. partitúrii; pl. partitúri
partiturilor
PARTITÚRĂ, partituri, s. f. Notație muzicală cuprinzând toate părțile vocilor sau ale instrumentelor, astfel dispuse încât să poată fi urmărite concomitent; p. ext. compoziție muzicală; partițiune. – Din it. partitura, germ. Partitur. DOOM
partitúră s. f., g.-d. art. partitúrii; pl. partitúri
partiu
PARTÍU s.n. Concepție de ansamblu a unei lucrări de arhitectură, de pictură, de sculptură sau de decorație, privind stabilirea proporțiilor, a destinației etc. [< fr. parti].
partiul
PARTÍU s.n. Concepție de ansamblu a unei lucrări de arhitectură, de pictură, de sculptură sau de decorație, privind stabilirea proporțiilor, a destinației etc. [< fr. parti].
partiului
PARTÍU s.n. Concepție de ansamblu a unei lucrări de arhitectură, de pictură, de sculptură sau de decorație, privind stabilirea proporțiilor, a destinației etc. [< fr. parti].
partiuri
PARTÍU s.n. Concepție de ansamblu a unei lucrări de arhitectură, de pictură, de sculptură sau de decorație, privind stabilirea proporțiilor, a destinației etc. [< fr. parti].
partiurile
PARTÍU s.n. Concepție de ansamblu a unei lucrări de arhitectură, de pictură, de sculptură sau de decorație, privind stabilirea proporțiilor, a destinației etc. [< fr. parti].
partiurilor
PARTÍU s.n. Concepție de ansamblu a unei lucrări de arhitectură, de pictură, de sculptură sau de decorație, privind stabilirea proporțiilor, a destinației etc. [< fr. parti].
partizan
PARTIZÁN, -Ă, partizani, -e, s. m. și f. 1. Persoană care adoptă și susține o idee, o teorie etc.; persoană care este de partea cuiva, care luptă alături de cineva pentru o cauză; adept. 2. Spec. Membru al unui detașament organizat de luptă, care acționează în timp de război împotriva inamicului, în spatele frontului. – Din fr. partisan. DOOM
!partizán adj. m., s. m., pl. partizáni; adj. f., s. f. partizánă, pl. partizáne
partizana
PARTIZÁN, -Ă, partizani, -e, s. m. și f. 1. Persoană care adoptă și susține o idee, o teorie etc.; persoană care este de partea cuiva, care luptă alături de cineva pentru o cauză; adept. 2. Spec. Membru al unui detașament organizat de luptă, care acționează în timp de război împotriva inamicului, în spatele frontului. – Din fr. partisan. DOOM
!partizán adj. m., s. m., pl. partizáni; adj. f., s. f. partizánă, pl. partizáne
partizanat
PARTIZANÁT, (2) partizanate, s. n. 1. Faptul de a fi partizan. 2. Stare, atitudine, activitate de partizan. – Partizan + suf. -at. DOOM
*partizanát s. n., (atitudini) pl. partizanáte
partizanate
PARTIZANÁT, (2) partizanate, s. n. 1. Faptul de a fi partizan. 2. Stare, atitudine, activitate de partizan. – Partizan + suf. -at. DOOM
*partizanát s. n., (atitudini) pl. partizanáte
partizanatele
PARTIZANÁT, (2) partizanate, s. n. 1. Faptul de a fi partizan. 2. Stare, atitudine, activitate de partizan. – Partizan + suf. -at. DOOM
*partizanát s. n., (atitudini) pl. partizanáte
partizanatelor
PARTIZANÁT, (2) partizanate, s. n. 1. Faptul de a fi partizan. 2. Stare, atitudine, activitate de partizan. – Partizan + suf. -at. DOOM
*partizanát s. n., (atitudini) pl. partizanáte
partizanatul
PARTIZANÁT, (2) partizanate, s. n. 1. Faptul de a fi partizan. 2. Stare, atitudine, activitate de partizan. – Partizan + suf. -at. DOOM
*partizanát s. n., (atitudini) pl. partizanáte
partizanatului
PARTIZANÁT, (2) partizanate, s. n. 1. Faptul de a fi partizan. 2. Stare, atitudine, activitate de partizan. – Partizan + suf. -at. DOOM
*partizanát s. n., (atitudini) pl. partizanáte
partizane
PARTIZÁN, -Ă, partizani, -e, s. m. și f. 1. Persoană care adoptă și susține o idee, o teorie etc.; persoană care este de partea cuiva, care luptă alături de cineva pentru o cauză; adept. 2. Spec. Membru al unui detașament organizat de luptă, care acționează în timp de război împotriva inamicului, în spatele frontului. – Din fr. partisan. DOOM
!partizán adj. m., s. m., pl. partizáni; adj. f., s. f. partizánă, pl. partizáne
partizanei
PARTIZÁN, -Ă, partizani, -e, s. m. și f. 1. Persoană care adoptă și susține o idee, o teorie etc.; persoană care este de partea cuiva, care luptă alături de cineva pentru o cauză; adept. 2. Spec. Membru al unui detașament organizat de luptă, care acționează în timp de război împotriva inamicului, în spatele frontului. – Din fr. partisan. DOOM
!partizán adj. m., s. m., pl. partizáni; adj. f., s. f. partizánă, pl. partizáne
partizanele
PARTIZÁN, -Ă, partizani, -e, s. m. și f. 1. Persoană care adoptă și susține o idee, o teorie etc.; persoană care este de partea cuiva, care luptă alături de cineva pentru o cauză; adept. 2. Spec. Membru al unui detașament organizat de luptă, care acționează în timp de război împotriva inamicului, în spatele frontului. – Din fr. partisan. DOOM
!partizán adj. m., s. m., pl. partizáni; adj. f., s. f. partizánă, pl. partizáne
partizanelor
PARTIZÁN, -Ă, partizani, -e, s. m. și f. 1. Persoană care adoptă și susține o idee, o teorie etc.; persoană care este de partea cuiva, care luptă alături de cineva pentru o cauză; adept. 2. Spec. Membru al unui detașament organizat de luptă, care acționează în timp de război împotriva inamicului, în spatele frontului. – Din fr. partisan. DOOM
!partizán adj. m., s. m., pl. partizáni; adj. f., s. f. partizánă, pl. partizáne
partizani
PARTIZÁN, -Ă, partizani, -e, s. m. și f. 1. Persoană care adoptă și susține o idee, o teorie etc.; persoană care este de partea cuiva, care luptă alături de cineva pentru o cauză; adept. 2. Spec. Membru al unui detașament organizat de luptă, care acționează în timp de război împotriva inamicului, în spatele frontului. – Din fr. partisan. DOOM
!partizán adj. m., s. m., pl. partizáni; adj. f., s. f. partizánă, pl. partizáne
partizanii
PARTIZÁN, -Ă, partizani, -e, s. m. și f. 1. Persoană care adoptă și susține o idee, o teorie etc.; persoană care este de partea cuiva, care luptă alături de cineva pentru o cauză; adept. 2. Spec. Membru al unui detașament organizat de luptă, care acționează în timp de război împotriva inamicului, în spatele frontului. – Din fr. partisan. DOOM
!partizán adj. m., s. m., pl. partizáni; adj. f., s. f. partizánă, pl. partizáne
partizanilor
PARTIZÁN, -Ă, partizani, -e, s. m. și f. 1. Persoană care adoptă și susține o idee, o teorie etc.; persoană care este de partea cuiva, care luptă alături de cineva pentru o cauză; adept. 2. Spec. Membru al unui detașament organizat de luptă, care acționează în timp de război împotriva inamicului, în spatele frontului. – Din fr. partisan. DOOM
!partizán adj. m., s. m., pl. partizáni; adj. f., s. f. partizánă, pl. partizáne
partizanul
PARTIZÁN, -Ă, partizani, -e, s. m. și f. 1. Persoană care adoptă și susține o idee, o teorie etc.; persoană care este de partea cuiva, care luptă alături de cineva pentru o cauză; adept. 2. Spec. Membru al unui detașament organizat de luptă, care acționează în timp de război împotriva inamicului, în spatele frontului. – Din fr. partisan. DOOM
!partizán adj. m., s. m., pl. partizáni; adj. f., s. f. partizánă, pl. partizáne
partizanului
PARTIZÁN, -Ă, partizani, -e, s. m. și f. 1. Persoană care adoptă și susține o idee, o teorie etc.; persoană care este de partea cuiva, care luptă alături de cineva pentru o cauză; adept. 2. Spec. Membru al unui detașament organizat de luptă, care acționează în timp de război împotriva inamicului, în spatele frontului. – Din fr. partisan. DOOM
!partizán adj. m., s. m., pl. partizáni; adj. f., s. f. partizánă, pl. partizáne
partiți
PARTÍT, -Ă adj. (Bot.; despre frunze) Ale cărei crestături adânci ajung până aproape de pețiol. [< fr. parti]. DOOM
partít adj. m., pl. partíți; f. partítă, pl. partíte
partiția
PARTÍȚIE2, partiții, s. f. 1. (Mat.; în expr.) Partiție a unei mulțimi = mulțime formată din submulțimi ale unei mulțimi date, disjuncte două câte două și a căror reuniune este mulțimea dată. 2. (În lingvistica matematică) Clasificare a cuvintelor după flexiune. – Din fr. partition. DOOM
partíție (diviziune, împărțire) (-ți-e) s. f., art. partíția (-ți-a), g.-d. art. partíției; pl. partíții, art. partíțiile (-ți-i-)
partiția
PARTIȚIÚNE, partițiuni, s. f. (Rar) Partitură. [Pr.: -ți-u-. – Var.: partiție s. f.] – Din fr. partition. DOOM
partițiúne (partitură) (rar) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. partițiúnii; pl. partițiúni
partiție
PARTÍȚIE2, partiții, s. f. 1. (Mat.; în expr.) Partiție a unei mulțimi = mulțime formată din submulțimi ale unei mulțimi date, disjuncte două câte două și a căror reuniune este mulțimea dată. 2. (În lingvistica matematică) Clasificare a cuvintelor după flexiune. – Din fr. partition. DOOM
partíție (diviziune, împărțire) (-ți-e) s. f., art. partíția (-ți-a), g.-d. art. partíției; pl. partíții, art. partíțiile (-ți-i-)
partiție
PARTIȚIÚNE, partițiuni, s. f. (Rar) Partitură. [Pr.: -ți-u-. – Var.: partiție s. f.] – Din fr. partition. DOOM
partițiúne (partitură) (rar) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. partițiúnii; pl. partițiúni
partiției
PARTÍȚIE2, partiții, s. f. 1. (Mat.; în expr.) Partiție a unei mulțimi = mulțime formată din submulțimi ale unei mulțimi date, disjuncte două câte două și a căror reuniune este mulțimea dată. 2. (În lingvistica matematică) Clasificare a cuvintelor după flexiune. – Din fr. partition. DOOM
partíție (diviziune, împărțire) (-ți-e) s. f., art. partíția (-ți-a), g.-d. art. partíției; pl. partíții, art. partíțiile (-ți-i-)
partiției
PARTIȚIÚNE, partițiuni, s. f. (Rar) Partitură. [Pr.: -ți-u-. – Var.: partiție s. f.] – Din fr. partition. DOOM
partițiúne (partitură) (rar) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. partițiúnii; pl. partițiúni
partiții
PARTÍT, -Ă adj. (Bot.; despre frunze) Ale cărei crestături adânci ajung până aproape de pețiol. [< fr. parti]. DOOM
partít adj. m., pl. partíți; f. partítă, pl. partíte
partiții
PARTÍȚIE2, partiții, s. f. 1. (Mat.; în expr.) Partiție a unei mulțimi = mulțime formată din submulțimi ale unei mulțimi date, disjuncte două câte două și a căror reuniune este mulțimea dată. 2. (În lingvistica matematică) Clasificare a cuvintelor după flexiune. – Din fr. partition. DOOM
partíție (diviziune, împărțire) (-ți-e) s. f., art. partíția (-ți-a), g.-d. art. partíției; pl. partíții, art. partíțiile (-ți-i-)
partiții
PARTIȚIÚNE, partițiuni, s. f. (Rar) Partitură. [Pr.: -ți-u-. – Var.: partiție s. f.] – Din fr. partition. DOOM
partițiúne (partitură) (rar) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. partițiúnii; pl. partițiúni
partițiile
PARTÍȚIE2, partiții, s. f. 1. (Mat.; în expr.) Partiție a unei mulțimi = mulțime formată din submulțimi ale unei mulțimi date, disjuncte două câte două și a căror reuniune este mulțimea dată. 2. (În lingvistica matematică) Clasificare a cuvintelor după flexiune. – Din fr. partition. DOOM
partíție (diviziune, împărțire) (-ți-e) s. f., art. partíția (-ți-a), g.-d. art. partíției; pl. partíții, art. partíțiile (-ți-i-)
partițiile
PARTIȚIÚNE, partițiuni, s. f. (Rar) Partitură. [Pr.: -ți-u-. – Var.: partiție s. f.] – Din fr. partition. DOOM
partițiúne (partitură) (rar) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. partițiúnii; pl. partițiúni
partițiilor
PARTÍȚIE2, partiții, s. f. 1. (Mat.; în expr.) Partiție a unei mulțimi = mulțime formată din submulțimi ale unei mulțimi date, disjuncte două câte două și a căror reuniune este mulțimea dată. 2. (În lingvistica matematică) Clasificare a cuvintelor după flexiune. – Din fr. partition. DOOM
partíție (diviziune, împărțire) (-ți-e) s. f., art. partíția (-ți-a), g.-d. art. partíției; pl. partíții, art. partíțiile (-ți-i-)
partițiilor
PARTIȚIÚNE, partițiuni, s. f. (Rar) Partitură. [Pr.: -ți-u-. – Var.: partiție s. f.] – Din fr. partition. DOOM
partițiúne (partitură) (rar) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. partițiúnii; pl. partițiúni
partiților
PARTÍT, -Ă adj. (Bot.; despre frunze) Ale cărei crestături adânci ajung până aproape de pețiol. [< fr. parti]. DOOM
partít adj. m., pl. partíți; f. partítă, pl. partíte
partițiune
PARTIȚIÚNE, partițiuni, s. f. (Rar) Partitură. [Pr.: -ți-u-. – Var.: partiție s. f.] – Din fr. partition. DOOM
partițiúne (partitură) (rar) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. partițiúnii; pl. partițiúni
partițiunea
PARTIȚIÚNE, partițiuni, s. f. (Rar) Partitură. [Pr.: -ți-u-. – Var.: partiție s. f.] – Din fr. partition. DOOM
partițiúne (partitură) (rar) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. partițiúnii; pl. partițiúni
partițiuni
PARTIȚIÚNE, partițiuni, s. f. (Rar) Partitură. [Pr.: -ți-u-. – Var.: partiție s. f.] – Din fr. partition. DOOM
partițiúne (partitură) (rar) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. partițiúnii; pl. partițiúni
partițiunii
PARTIȚIÚNE, partițiuni, s. f. (Rar) Partitură. [Pr.: -ți-u-. – Var.: partiție s. f.] – Din fr. partition. DOOM
partițiúne (partitură) (rar) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. partițiúnii; pl. partițiúni
partițiunile
PARTIȚIÚNE, partițiuni, s. f. (Rar) Partitură. [Pr.: -ți-u-. – Var.: partiție s. f.] – Din fr. partition. DOOM
partițiúne (partitură) (rar) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. partițiúnii; pl. partițiúni
partițiunilor
PARTIȚIÚNE, partițiuni, s. f. (Rar) Partitură. [Pr.: -ți-u-. – Var.: partiție s. f.] – Din fr. partition. DOOM
partițiúne (partitură) (rar) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. partițiúnii; pl. partițiúni
partnic
PÁRTNIC, -Ă, partnici, -e, adj. (Învechit) Propriu, personal, particular. Dolgorucii priveau mai mult la partnicul lor interes, decît... la al patriei. NEGRUZZI, S. II 145.
partul
PARȚI s. m. pl. Veche populație, nomadă, de origine iraniană stabilită în vestul Asiei, între Eufrat și Ind, unde a întemeiat un puternic stat în sec. III î. H. – Din fr. Parthes. DOOM
parți (populație iraniană) s. m. pl.
partului
PARȚI s. m. pl. Veche populație, nomadă, de origine iraniană stabilită în vestul Asiei, între Eufrat și Ind, unde a întemeiat un puternic stat în sec. III î. H. – Din fr. Parthes. DOOM
parți (populație iraniană) s. m. pl.
parturienta
PARTURIÉNTĂ s.f. Femeie care naște. [Pron. -ri-en-. / < fr. parturiente].
parturiente
PARTURIÉNTĂ s.f. Femeie care naște. [Pron. -ri-en-. / < fr. parturiente].
parturientei
PARTURIÉNTĂ s.f. Femeie care naște. [Pron. -ri-en-. / < fr. parturiente].
parturientele
PARTURIÉNTĂ s.f. Femeie care naște. [Pron. -ri-en-. / < fr. parturiente].
parturientelor
PARTURIÉNTĂ s.f. Femeie care naște. [Pron. -ri-en-. / < fr. parturiente].
parturiția
PARTURÍȚIE, parturiții, s. f. (Med.) Naștere (1). – Din lat. parturitio, fr. parturition. DOOM
parturíție (-ți-e) s. f., art. parturíția (-ți-a), g.-d. art. parturíției; pl. parturíții, art. parturíțiile (-ți-i-)
parturiție
PARTURÍȚIE, parturiții, s. f. (Med.) Naștere (1). – Din lat. parturitio, fr. parturition. DOOM
parturíție (-ți-e) s. f., art. parturíția (-ți-a), g.-d. art. parturíției; pl. parturíții, art. parturíțiile (-ți-i-)
parturiției
PARTURÍȚIE, parturiții, s. f. (Med.) Naștere (1). – Din lat. parturitio, fr. parturition. DOOM
parturíție (-ți-e) s. f., art. parturíția (-ți-a), g.-d. art. parturíției; pl. parturíții, art. parturíțiile (-ți-i-)
parturiții
PARTURÍȚIE, parturiții, s. f. (Med.) Naștere (1). – Din lat. parturitio, fr. parturition. DOOM
parturíție (-ți-e) s. f., art. parturíția (-ți-a), g.-d. art. parturíției; pl. parturíții, art. parturíțiile (-ți-i-)
parturițiile
PARTURÍȚIE, parturiții, s. f. (Med.) Naștere (1). – Din lat. parturitio, fr. parturition. DOOM
parturíție (-ți-e) s. f., art. parturíția (-ți-a), g.-d. art. parturíției; pl. parturíții, art. parturíțiile (-ți-i-)
parturițiilor
PARTURÍȚIE, parturiții, s. f. (Med.) Naștere (1). – Din lat. parturitio, fr. parturition. DOOM
parturíție (-ți-e) s. f., art. parturíția (-ți-a), g.-d. art. parturíției; pl. parturíții, art. parturíțiile (-ți-i-)
partuză
partuză, partuze s. f. 1. partidă. 2. (er.) orgie, partidă de sex în grup.
party
PÁRTY, party-uri, s. n. Petrecere, serată. – Din engl. party. DOOM
párty (angl.) s. n., art. párty-ul; pl. párty-uri
partyul
PÁRTY, party-uri, s. n. Petrecere, serată. – Din engl. party. DOOM
párty (angl.) s. n., art. párty-ul; pl. párty-uri
partyului
PÁRTY, party-uri, s. n. Petrecere, serată. – Din engl. party. DOOM
párty (angl.) s. n., art. párty-ul; pl. párty-uri
partyuri
PÁRTY, party-uri, s. n. Petrecere, serată. – Din engl. party. DOOM
párty (angl.) s. n., art. párty-ul; pl. párty-uri
partyurile
PÁRTY, party-uri, s. n. Petrecere, serată. – Din engl. party. DOOM
párty (angl.) s. n., art. párty-ul; pl. párty-uri
partyurilor
PÁRTY, party-uri, s. n. Petrecere, serată. – Din engl. party. DOOM
párty (angl.) s. n., art. párty-ul; pl. párty-uri
partă
pártă (-te), s. f. – 1. Panglică, colier de mătănii sau de medalii. – 2. Cingătoare. Mag. párta (Candrea). În Banat. DOOM
*pártă (limbă) s. f., g.-d. art. partei
parucic
PORÚCIC, porucici, s. m. (Înv.) Locotenent; p. gener. ofițer (rus). [Var.: parúcic s. m.] – Din rus. porucik.
parul
PAR2, -Ă, pari, -e, adj. (Despre numere întregi, puteri etc.) Divizibil cu numărul doi. – Din lat. par. DOOM
par1 adj. m., pl. pari; f. páră, pl. páre
parul
PAR1, pari, s. m. 1. Bucată de lemn rotundă, lungă și (relativ) groasă, de obicei ascuțită, folosită mai ales ca element de susținere, de fixare etc. în diferite construcții sau ca pârghie, ca ciomag etc. ◊ Loc. adv. Cu parul = cu forța, silit. ◊ Expr. A-i da (cuiva) cu parul în cap = a bate foarte tare (pe cineva); p. ext. a împiedica (pe cineva) să promoveze, să acționeze etc. Parcă mi-a (sau ți-a, i-a etc.) dat cu parul în cap, se spune când cineva a primit pe neașteptate o veste neplăcută. A (i) se apropia funia de par = a) a fi bătrân, aproape de moarte; b) a se apropia un anumit termen (pentru îndeplinirea presantă a ceva); a se apropia deznodământul. 2. Cracă groasă de copac. ◊ Par de oale = prepeleac (pentru vase, oale). – Lat. palus. DOOM
par2 s. m., pl. pari
parulie
PARULÍE s.f. (Med.) Abces gingival, apărut ca o complicație a parondotozei. [Gen. -iei. / < fr. parulie].
parului
PAR2, -Ă, pari, -e, adj. (Despre numere întregi, puteri etc.) Divizibil cu numărul doi. – Din lat. par. DOOM
par1 adj. m., pl. pari; f. páră, pl. páre
parului
PAR1, pari, s. m. 1. Bucată de lemn rotundă, lungă și (relativ) groasă, de obicei ascuțită, folosită mai ales ca element de susținere, de fixare etc. în diferite construcții sau ca pârghie, ca ciomag etc. ◊ Loc. adv. Cu parul = cu forța, silit. ◊ Expr. A-i da (cuiva) cu parul în cap = a bate foarte tare (pe cineva); p. ext. a împiedica (pe cineva) să promoveze, să acționeze etc. Parcă mi-a (sau ți-a, i-a etc.) dat cu parul în cap, se spune când cineva a primit pe neașteptate o veste neplăcută. A (i) se apropia funia de par = a) a fi bătrân, aproape de moarte; b) a se apropia un anumit termen (pentru îndeplinirea presantă a ceva); a se apropia deznodământul. 2. Cracă groasă de copac. ◊ Par de oale = prepeleac (pentru vase, oale). – Lat. palus. DOOM
par2 s. m., pl. pari
parura
PARÚRĂ, paruri, s. f. 1. Podoabă de lămâiță (2) și beteală pe care o pun miresele pe cap. 2. Ansamblu de obiecte de podoabă executate cu aceleași motive ornamentale (și din același material). – Din fr. parure. DOOM
parură (fr.) [pron. parǘră] s. f., g.-d. art. parurii; pl. paruri
paruri
PARÚRĂ, paruri, s. f. 1. Podoabă de lămâiță (2) și beteală pe care o pun miresele pe cap. 2. Ansamblu de obiecte de podoabă executate cu aceleași motive ornamentale (și din același material). – Din fr. parure. DOOM
parură (fr.) [pron. parǘră] s. f., g.-d. art. parurii; pl. paruri
parurii
PARÚRĂ, paruri, s. f. 1. Podoabă de lămâiță (2) și beteală pe care o pun miresele pe cap. 2. Ansamblu de obiecte de podoabă executate cu aceleași motive ornamentale (și din același material). – Din fr. parure. DOOM
parură (fr.) [pron. parǘră] s. f., g.-d. art. parurii; pl. paruri
parurile
PARÚRĂ, paruri, s. f. 1. Podoabă de lămâiță (2) și beteală pe care o pun miresele pe cap. 2. Ansamblu de obiecte de podoabă executate cu aceleași motive ornamentale (și din același material). – Din fr. parure. DOOM
parură (fr.) [pron. parǘră] s. f., g.-d. art. parurii; pl. paruri
parurilor
PARÚRĂ, paruri, s. f. 1. Podoabă de lămâiță (2) și beteală pe care o pun miresele pe cap. 2. Ansamblu de obiecte de podoabă executate cu aceleași motive ornamentale (și din același material). – Din fr. parure. DOOM
parură (fr.) [pron. parǘră] s. f., g.-d. art. parurii; pl. paruri
parusie
parusíe (-íi), s. f. – Prezență. Ngr. παρουσία (Gáldi 223). Sec. XVIII, înv.
parvenea
PARVENÍ, parvín, vb. IV. Intranz. 1. A ajunge, fără merite deosebite, prin mijloace neoneste sau printr-un concurs favorabil de împrejurări, la o bună situație materială, politică sau socială; a pătrunde într-o pătură socială înaltă; a se ajunge. 2. (Franțuzism) A reuși, a izbuti. 3. (Despre știri, scrisori etc.) A ajunge la destinație, a fi remis destinatarului. ♦ (Despre lumină, zgomote etc.) A se propaga prin spațiu până la un anumit punct, a se face simțit. – Din fr. parvenir. DOOM
parvení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parvín, 2 sg. parvíi, 1 pl. parvením, imperf. 3 sg. parveneá; conj. prez. 3 să parvínă; ger. parvenínd
parveneai
PARVENÍ, parvín, vb. IV. Intranz. 1. A ajunge, fără merite deosebite, prin mijloace neoneste sau printr-un concurs favorabil de împrejurări, la o bună situație materială, politică sau socială; a pătrunde într-o pătură socială înaltă; a se ajunge. 2. (Franțuzism) A reuși, a izbuti. 3. (Despre știri, scrisori etc.) A ajunge la destinație, a fi remis destinatarului. ♦ (Despre lumină, zgomote etc.) A se propaga prin spațiu până la un anumit punct, a se face simțit. – Din fr. parvenir. DOOM
parvení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parvín, 2 sg. parvíi, 1 pl. parvením, imperf. 3 sg. parveneá; conj. prez. 3 să parvínă; ger. parvenínd
parveneam
PARVENÍ, parvín, vb. IV. Intranz. 1. A ajunge, fără merite deosebite, prin mijloace neoneste sau printr-un concurs favorabil de împrejurări, la o bună situație materială, politică sau socială; a pătrunde într-o pătură socială înaltă; a se ajunge. 2. (Franțuzism) A reuși, a izbuti. 3. (Despre știri, scrisori etc.) A ajunge la destinație, a fi remis destinatarului. ♦ (Despre lumină, zgomote etc.) A se propaga prin spațiu până la un anumit punct, a se face simțit. – Din fr. parvenir. DOOM
parvení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parvín, 2 sg. parvíi, 1 pl. parvením, imperf. 3 sg. parveneá; conj. prez. 3 să parvínă; ger. parvenínd
parveneau
PARVENÍ, parvín, vb. IV. Intranz. 1. A ajunge, fără merite deosebite, prin mijloace neoneste sau printr-un concurs favorabil de împrejurări, la o bună situație materială, politică sau socială; a pătrunde într-o pătură socială înaltă; a se ajunge. 2. (Franțuzism) A reuși, a izbuti. 3. (Despre știri, scrisori etc.) A ajunge la destinație, a fi remis destinatarului. ♦ (Despre lumină, zgomote etc.) A se propaga prin spațiu până la un anumit punct, a se face simțit. – Din fr. parvenir. DOOM
parvení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parvín, 2 sg. parvíi, 1 pl. parvením, imperf. 3 sg. parveneá; conj. prez. 3 să parvínă; ger. parvenínd
parveneați
PARVENÍ, parvín, vb. IV. Intranz. 1. A ajunge, fără merite deosebite, prin mijloace neoneste sau printr-un concurs favorabil de împrejurări, la o bună situație materială, politică sau socială; a pătrunde într-o pătură socială înaltă; a se ajunge. 2. (Franțuzism) A reuși, a izbuti. 3. (Despre știri, scrisori etc.) A ajunge la destinație, a fi remis destinatarului. ♦ (Despre lumină, zgomote etc.) A se propaga prin spațiu până la un anumit punct, a se face simțit. – Din fr. parvenir. DOOM
parvení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parvín, 2 sg. parvíi, 1 pl. parvením, imperf. 3 sg. parveneá; conj. prez. 3 să parvínă; ger. parvenínd
parveni
PARVENÍ, parvín, vb. IV. Intranz. 1. A ajunge, fără merite deosebite, prin mijloace neoneste sau printr-un concurs favorabil de împrejurări, la o bună situație materială, politică sau socială; a pătrunde într-o pătură socială înaltă; a se ajunge. 2. (Franțuzism) A reuși, a izbuti. 3. (Despre știri, scrisori etc.) A ajunge la destinație, a fi remis destinatarului. ♦ (Despre lumină, zgomote etc.) A se propaga prin spațiu până la un anumit punct, a se face simțit. – Din fr. parvenir. DOOM
parvení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parvín, 2 sg. parvíi, 1 pl. parvením, imperf. 3 sg. parveneá; conj. prez. 3 să parvínă; ger. parvenínd
parvenii
PARVENÍ, parvín, vb. IV. Intranz. 1. A ajunge, fără merite deosebite, prin mijloace neoneste sau printr-un concurs favorabil de împrejurări, la o bună situație materială, politică sau socială; a pătrunde într-o pătură socială înaltă; a se ajunge. 2. (Franțuzism) A reuși, a izbuti. 3. (Despre știri, scrisori etc.) A ajunge la destinație, a fi remis destinatarului. ♦ (Despre lumină, zgomote etc.) A se propaga prin spațiu până la un anumit punct, a se face simțit. – Din fr. parvenir. DOOM
parvení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parvín, 2 sg. parvíi, 1 pl. parvením, imperf. 3 sg. parveneá; conj. prez. 3 să parvínă; ger. parvenínd
parvenim
PARVENÍ, parvín, vb. IV. Intranz. 1. A ajunge, fără merite deosebite, prin mijloace neoneste sau printr-un concurs favorabil de împrejurări, la o bună situație materială, politică sau socială; a pătrunde într-o pătură socială înaltă; a se ajunge. 2. (Franțuzism) A reuși, a izbuti. 3. (Despre știri, scrisori etc.) A ajunge la destinație, a fi remis destinatarului. ♦ (Despre lumină, zgomote etc.) A se propaga prin spațiu până la un anumit punct, a se face simțit. – Din fr. parvenir. DOOM
parvení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parvín, 2 sg. parvíi, 1 pl. parvením, imperf. 3 sg. parveneá; conj. prez. 3 să parvínă; ger. parvenínd
parvenind
PARVENÍ, parvín, vb. IV. Intranz. 1. A ajunge, fără merite deosebite, prin mijloace neoneste sau printr-un concurs favorabil de împrejurări, la o bună situație materială, politică sau socială; a pătrunde într-o pătură socială înaltă; a se ajunge. 2. (Franțuzism) A reuși, a izbuti. 3. (Despre știri, scrisori etc.) A ajunge la destinație, a fi remis destinatarului. ♦ (Despre lumină, zgomote etc.) A se propaga prin spațiu până la un anumit punct, a se face simțit. – Din fr. parvenir. DOOM
parvení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parvín, 2 sg. parvíi, 1 pl. parvením, imperf. 3 sg. parveneá; conj. prez. 3 să parvínă; ger. parvenínd
parvenire
PARVENÍ, parvín, vb. IV. Intranz. 1. A ajunge, fără merite deosebite, prin mijloace neoneste sau printr-un concurs favorabil de împrejurări, la o bună situație materială, politică sau socială; a pătrunde într-o pătură socială înaltă; a se ajunge. 2. (Franțuzism) A reuși, a izbuti. 3. (Despre știri, scrisori etc.) A ajunge la destinație, a fi remis destinatarului. ♦ (Despre lumină, zgomote etc.) A se propaga prin spațiu până la un anumit punct, a se face simțit. – Din fr. parvenir. DOOM
parvení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parvín, 2 sg. parvíi, 1 pl. parvením, imperf. 3 sg. parveneá; conj. prez. 3 să parvínă; ger. parvenínd
parvenire
PARVENÍRE s. f. Acțiunea de a parveni și rezultatul ei. – V. parveni. DOOM
parveníre s. f., g.-d. art. parvenírii
parvenirea
PARVENÍRE s. f. Acțiunea de a parveni și rezultatul ei. – V. parveni. DOOM
parveníre s. f., g.-d. art. parvenírii
parveniri
PARVENÍRE s. f. Acțiunea de a parveni și rezultatul ei. – V. parveni. DOOM
parveníre s. f., g.-d. art. parvenírii
parvenirii
PARVENÍRE s. f. Acțiunea de a parveni și rezultatul ei. – V. parveni. DOOM
parveníre s. f., g.-d. art. parvenírii
parvenirile
PARVENÍRE s. f. Acțiunea de a parveni și rezultatul ei. – V. parveni. DOOM
parveníre s. f., g.-d. art. parvenírii
parvenirilor
PARVENÍRE s. f. Acțiunea de a parveni și rezultatul ei. – V. parveni. DOOM
parveníre s. f., g.-d. art. parvenírii
parveniră
PARVENÍ, parvín, vb. IV. Intranz. 1. A ajunge, fără merite deosebite, prin mijloace neoneste sau printr-un concurs favorabil de împrejurări, la o bună situație materială, politică sau socială; a pătrunde într-o pătură socială înaltă; a se ajunge. 2. (Franțuzism) A reuși, a izbuti. 3. (Despre știri, scrisori etc.) A ajunge la destinație, a fi remis destinatarului. ♦ (Despre lumină, zgomote etc.) A se propaga prin spațiu până la un anumit punct, a se face simțit. – Din fr. parvenir. DOOM
parvení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parvín, 2 sg. parvíi, 1 pl. parvením, imperf. 3 sg. parveneá; conj. prez. 3 să parvínă; ger. parvenínd
parvenirăm
PARVENÍ, parvín, vb. IV. Intranz. 1. A ajunge, fără merite deosebite, prin mijloace neoneste sau printr-un concurs favorabil de împrejurări, la o bună situație materială, politică sau socială; a pătrunde într-o pătură socială înaltă; a se ajunge. 2. (Franțuzism) A reuși, a izbuti. 3. (Despre știri, scrisori etc.) A ajunge la destinație, a fi remis destinatarului. ♦ (Despre lumină, zgomote etc.) A se propaga prin spațiu până la un anumit punct, a se face simțit. – Din fr. parvenir. DOOM
parvení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parvín, 2 sg. parvíi, 1 pl. parvením, imperf. 3 sg. parveneá; conj. prez. 3 să parvínă; ger. parvenínd
parvenirăți
PARVENÍ, parvín, vb. IV. Intranz. 1. A ajunge, fără merite deosebite, prin mijloace neoneste sau printr-un concurs favorabil de împrejurări, la o bună situație materială, politică sau socială; a pătrunde într-o pătură socială înaltă; a se ajunge. 2. (Franțuzism) A reuși, a izbuti. 3. (Despre știri, scrisori etc.) A ajunge la destinație, a fi remis destinatarului. ♦ (Despre lumină, zgomote etc.) A se propaga prin spațiu până la un anumit punct, a se face simțit. – Din fr. parvenir. DOOM
parvení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parvín, 2 sg. parvíi, 1 pl. parvením, imperf. 3 sg. parveneá; conj. prez. 3 să parvínă; ger. parvenínd
parvenise
PARVENÍ, parvín, vb. IV. Intranz. 1. A ajunge, fără merite deosebite, prin mijloace neoneste sau printr-un concurs favorabil de împrejurări, la o bună situație materială, politică sau socială; a pătrunde într-o pătură socială înaltă; a se ajunge. 2. (Franțuzism) A reuși, a izbuti. 3. (Despre știri, scrisori etc.) A ajunge la destinație, a fi remis destinatarului. ♦ (Despre lumină, zgomote etc.) A se propaga prin spațiu până la un anumit punct, a se face simțit. – Din fr. parvenir. DOOM
parvení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parvín, 2 sg. parvíi, 1 pl. parvením, imperf. 3 sg. parveneá; conj. prez. 3 să parvínă; ger. parvenínd
parvenisem
PARVENÍ, parvín, vb. IV. Intranz. 1. A ajunge, fără merite deosebite, prin mijloace neoneste sau printr-un concurs favorabil de împrejurări, la o bună situație materială, politică sau socială; a pătrunde într-o pătură socială înaltă; a se ajunge. 2. (Franțuzism) A reuși, a izbuti. 3. (Despre știri, scrisori etc.) A ajunge la destinație, a fi remis destinatarului. ♦ (Despre lumină, zgomote etc.) A se propaga prin spațiu până la un anumit punct, a se face simțit. – Din fr. parvenir. DOOM
parvení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parvín, 2 sg. parvíi, 1 pl. parvením, imperf. 3 sg. parveneá; conj. prez. 3 să parvínă; ger. parvenínd
parveniseră
PARVENÍ, parvín, vb. IV. Intranz. 1. A ajunge, fără merite deosebite, prin mijloace neoneste sau printr-un concurs favorabil de împrejurări, la o bună situație materială, politică sau socială; a pătrunde într-o pătură socială înaltă; a se ajunge. 2. (Franțuzism) A reuși, a izbuti. 3. (Despre știri, scrisori etc.) A ajunge la destinație, a fi remis destinatarului. ♦ (Despre lumină, zgomote etc.) A se propaga prin spațiu până la un anumit punct, a se face simțit. – Din fr. parvenir. DOOM
parvení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parvín, 2 sg. parvíi, 1 pl. parvením, imperf. 3 sg. parveneá; conj. prez. 3 să parvínă; ger. parvenínd
parveniserăm
PARVENÍ, parvín, vb. IV. Intranz. 1. A ajunge, fără merite deosebite, prin mijloace neoneste sau printr-un concurs favorabil de împrejurări, la o bună situație materială, politică sau socială; a pătrunde într-o pătură socială înaltă; a se ajunge. 2. (Franțuzism) A reuși, a izbuti. 3. (Despre știri, scrisori etc.) A ajunge la destinație, a fi remis destinatarului. ♦ (Despre lumină, zgomote etc.) A se propaga prin spațiu până la un anumit punct, a se face simțit. – Din fr. parvenir. DOOM
parvení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parvín, 2 sg. parvíi, 1 pl. parvením, imperf. 3 sg. parveneá; conj. prez. 3 să parvínă; ger. parvenínd
parveniserăți
PARVENÍ, parvín, vb. IV. Intranz. 1. A ajunge, fără merite deosebite, prin mijloace neoneste sau printr-un concurs favorabil de împrejurări, la o bună situație materială, politică sau socială; a pătrunde într-o pătură socială înaltă; a se ajunge. 2. (Franțuzism) A reuși, a izbuti. 3. (Despre știri, scrisori etc.) A ajunge la destinație, a fi remis destinatarului. ♦ (Despre lumină, zgomote etc.) A se propaga prin spațiu până la un anumit punct, a se face simțit. – Din fr. parvenir. DOOM
parvení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parvín, 2 sg. parvíi, 1 pl. parvením, imperf. 3 sg. parveneá; conj. prez. 3 să parvínă; ger. parvenínd
parveniseși
PARVENÍ, parvín, vb. IV. Intranz. 1. A ajunge, fără merite deosebite, prin mijloace neoneste sau printr-un concurs favorabil de împrejurări, la o bună situație materială, politică sau socială; a pătrunde într-o pătură socială înaltă; a se ajunge. 2. (Franțuzism) A reuși, a izbuti. 3. (Despre știri, scrisori etc.) A ajunge la destinație, a fi remis destinatarului. ♦ (Despre lumină, zgomote etc.) A se propaga prin spațiu până la un anumit punct, a se face simțit. – Din fr. parvenir. DOOM
parvení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parvín, 2 sg. parvíi, 1 pl. parvením, imperf. 3 sg. parveneá; conj. prez. 3 să parvínă; ger. parvenínd
parveniseți
PARVENÍ, parvín, vb. IV. Intranz. 1. A ajunge, fără merite deosebite, prin mijloace neoneste sau printr-un concurs favorabil de împrejurări, la o bună situație materială, politică sau socială; a pătrunde într-o pătură socială înaltă; a se ajunge. 2. (Franțuzism) A reuși, a izbuti. 3. (Despre știri, scrisori etc.) A ajunge la destinație, a fi remis destinatarului. ♦ (Despre lumină, zgomote etc.) A se propaga prin spațiu până la un anumit punct, a se face simțit. – Din fr. parvenir. DOOM
parvení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parvín, 2 sg. parvíi, 1 pl. parvením, imperf. 3 sg. parveneá; conj. prez. 3 să parvínă; ger. parvenínd
parvenit
PARVENÍ, parvín, vb. IV. Intranz. 1. A ajunge, fără merite deosebite, prin mijloace neoneste sau printr-un concurs favorabil de împrejurări, la o bună situație materială, politică sau socială; a pătrunde într-o pătură socială înaltă; a se ajunge. 2. (Franțuzism) A reuși, a izbuti. 3. (Despre știri, scrisori etc.) A ajunge la destinație, a fi remis destinatarului. ♦ (Despre lumină, zgomote etc.) A se propaga prin spațiu până la un anumit punct, a se face simțit. – Din fr. parvenir. DOOM
parvení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parvín, 2 sg. parvíi, 1 pl. parvením, imperf. 3 sg. parveneá; conj. prez. 3 să parvínă; ger. parvenínd
parvenit
PARVENÍT, -Ă, parveniți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care parvine (1). – V. parveni. DOOM
parvenít adj. m., s. m., pl. parveníți; adj. f., s. f. parvenítă, pl. parveníte
parvenit
PARVENÍT, -Ă, parveniți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care parvine (1). – V. parveni. DOOM
parvenít adj. m., s. m., pl. parveníți; adj. f., s. f. parvenítă, pl. parveníte
parvenita
PARVENÍT, -Ă, parveniți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care parvine (1). – V. parveni. DOOM
parvenít adj. m., s. m., pl. parveníți; adj. f., s. f. parvenítă, pl. parveníte
parvenita
PARVENÍT, -Ă, parveniți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care parvine (1). – V. parveni. DOOM
parvenít adj. m., s. m., pl. parveníți; adj. f., s. f. parvenítă, pl. parveníte
parvenite
PARVENÍT, -Ă, parveniți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care parvine (1). – V. parveni. DOOM
parvenít adj. m., s. m., pl. parveníți; adj. f., s. f. parvenítă, pl. parveníte
parvenite
PARVENÍT, -Ă, parveniți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care parvine (1). – V. parveni. DOOM
parvenít adj. m., s. m., pl. parveníți; adj. f., s. f. parvenítă, pl. parveníte
parvenitei
PARVENÍT, -Ă, parveniți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care parvine (1). – V. parveni. DOOM
parvenít adj. m., s. m., pl. parveníți; adj. f., s. f. parvenítă, pl. parveníte
parvenitei
PARVENÍT, -Ă, parveniți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care parvine (1). – V. parveni. DOOM
parvenít adj. m., s. m., pl. parveníți; adj. f., s. f. parvenítă, pl. parveníte
parvenitele
PARVENÍT, -Ă, parveniți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care parvine (1). – V. parveni. DOOM
parvenít adj. m., s. m., pl. parveníți; adj. f., s. f. parvenítă, pl. parveníte
parvenitele
PARVENÍT, -Ă, parveniți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care parvine (1). – V. parveni. DOOM
parvenít adj. m., s. m., pl. parveníți; adj. f., s. f. parvenítă, pl. parveníte
parvenitelor
PARVENÍT, -Ă, parveniți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care parvine (1). – V. parveni. DOOM
parvenít adj. m., s. m., pl. parveníți; adj. f., s. f. parvenítă, pl. parveníte
parvenitelor
PARVENÍT, -Ă, parveniți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care parvine (1). – V. parveni. DOOM
parvenít adj. m., s. m., pl. parveníți; adj. f., s. f. parvenítă, pl. parveníte
parvenitism
PARVENITÍSM s. n. Tendința, dorința de a parveni (1) cu orice preț; situație de parvenit; mod de comportare, atitudine de parvenit. – Parvenit + suf. -ism. DOOM
parvenitísm s. n.
parvenitismul
PARVENITÍSM s. n. Tendința, dorința de a parveni (1) cu orice preț; situație de parvenit; mod de comportare, atitudine de parvenit. – Parvenit + suf. -ism. DOOM
parvenitísm s. n.
parvenitismului
PARVENITÍSM s. n. Tendința, dorința de a parveni (1) cu orice preț; situație de parvenit; mod de comportare, atitudine de parvenit. – Parvenit + suf. -ism. DOOM
parvenitísm s. n.
parvenitul
PARVENÍT, -Ă, parveniți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care parvine (1). – V. parveni. DOOM
parvenít adj. m., s. m., pl. parveníți; adj. f., s. f. parvenítă, pl. parveníte
parvenitul
PARVENÍT, -Ă, parveniți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care parvine (1). – V. parveni. DOOM
parvenít adj. m., s. m., pl. parveníți; adj. f., s. f. parvenítă, pl. parveníte
parvenitului
PARVENÍT, -Ă, parveniți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care parvine (1). – V. parveni. DOOM
parvenít adj. m., s. m., pl. parveníți; adj. f., s. f. parvenítă, pl. parveníte
parvenitului
PARVENÍT, -Ă, parveniți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care parvine (1). – V. parveni. DOOM
parvenít adj. m., s. m., pl. parveníți; adj. f., s. f. parvenítă, pl. parveníte
parveniși
PARVENÍ, parvín, vb. IV. Intranz. 1. A ajunge, fără merite deosebite, prin mijloace neoneste sau printr-un concurs favorabil de împrejurări, la o bună situație materială, politică sau socială; a pătrunde într-o pătură socială înaltă; a se ajunge. 2. (Franțuzism) A reuși, a izbuti. 3. (Despre știri, scrisori etc.) A ajunge la destinație, a fi remis destinatarului. ♦ (Despre lumină, zgomote etc.) A se propaga prin spațiu până la un anumit punct, a se face simțit. – Din fr. parvenir. DOOM
parvení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parvín, 2 sg. parvíi, 1 pl. parvením, imperf. 3 sg. parveneá; conj. prez. 3 să parvínă; ger. parvenínd
parveniți
PARVENÍ, parvín, vb. IV. Intranz. 1. A ajunge, fără merite deosebite, prin mijloace neoneste sau printr-un concurs favorabil de împrejurări, la o bună situație materială, politică sau socială; a pătrunde într-o pătură socială înaltă; a se ajunge. 2. (Franțuzism) A reuși, a izbuti. 3. (Despre știri, scrisori etc.) A ajunge la destinație, a fi remis destinatarului. ♦ (Despre lumină, zgomote etc.) A se propaga prin spațiu până la un anumit punct, a se face simțit. – Din fr. parvenir. DOOM
parvení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parvín, 2 sg. parvíi, 1 pl. parvením, imperf. 3 sg. parveneá; conj. prez. 3 să parvínă; ger. parvenínd
parveniți
PARVENÍT, -Ă, parveniți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care parvine (1). – V. parveni. DOOM
parvenít adj. m., s. m., pl. parveníți; adj. f., s. f. parvenítă, pl. parveníte
parveniți
PARVENÍT, -Ă, parveniți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care parvine (1). – V. parveni. DOOM
parvenít adj. m., s. m., pl. parveníți; adj. f., s. f. parvenítă, pl. parveníte
parveniții
PARVENÍT, -Ă, parveniți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care parvine (1). – V. parveni. DOOM
parvenít adj. m., s. m., pl. parveníți; adj. f., s. f. parvenítă, pl. parveníte
parveniții
PARVENÍT, -Ă, parveniți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care parvine (1). – V. parveni. DOOM
parvenít adj. m., s. m., pl. parveníți; adj. f., s. f. parvenítă, pl. parveníte
parveniților
PARVENÍT, -Ă, parveniți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care parvine (1). – V. parveni. DOOM
parvenít adj. m., s. m., pl. parveníți; adj. f., s. f. parvenítă, pl. parveníte
parveniților
PARVENÍT, -Ă, parveniți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care parvine (1). – V. parveni. DOOM
parvenít adj. m., s. m., pl. parveníți; adj. f., s. f. parvenítă, pl. parveníte
parvie
PARVENÍ, parvín, vb. IV. Intranz. 1. A ajunge, fără merite deosebite, prin mijloace neoneste sau printr-un concurs favorabil de împrejurări, la o bună situație materială, politică sau socială; a pătrunde într-o pătură socială înaltă; a se ajunge. 2. (Franțuzism) A reuși, a izbuti. 3. (Despre știri, scrisori etc.) A ajunge la destinație, a fi remis destinatarului. ♦ (Despre lumină, zgomote etc.) A se propaga prin spațiu până la un anumit punct, a se face simțit. – Din fr. parvenir. DOOM
parvení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parvín, 2 sg. parvíi, 1 pl. parvením, imperf. 3 sg. parveneá; conj. prez. 3 să parvínă; ger. parvenínd
parvii
PARVENÍ, parvín, vb. IV. Intranz. 1. A ajunge, fără merite deosebite, prin mijloace neoneste sau printr-un concurs favorabil de împrejurări, la o bună situație materială, politică sau socială; a pătrunde într-o pătură socială înaltă; a se ajunge. 2. (Franțuzism) A reuși, a izbuti. 3. (Despre știri, scrisori etc.) A ajunge la destinație, a fi remis destinatarului. ♦ (Despre lumină, zgomote etc.) A se propaga prin spațiu până la un anumit punct, a se face simțit. – Din fr. parvenir. DOOM
parvení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parvín, 2 sg. parvíi, 1 pl. parvením, imperf. 3 sg. parveneá; conj. prez. 3 să parvínă; ger. parvenínd
parvin
PARVENÍ, parvín, vb. IV. Intranz. 1. A ajunge, fără merite deosebite, prin mijloace neoneste sau printr-un concurs favorabil de împrejurări, la o bună situație materială, politică sau socială; a pătrunde într-o pătură socială înaltă; a se ajunge. 2. (Franțuzism) A reuși, a izbuti. 3. (Despre știri, scrisori etc.) A ajunge la destinație, a fi remis destinatarului. ♦ (Despre lumină, zgomote etc.) A se propaga prin spațiu până la un anumit punct, a se face simțit. – Din fr. parvenir. DOOM
parvení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parvín, 2 sg. parvíi, 1 pl. parvením, imperf. 3 sg. parveneá; conj. prez. 3 să parvínă; ger. parvenínd
parvine
PARVENÍ, parvín, vb. IV. Intranz. 1. A ajunge, fără merite deosebite, prin mijloace neoneste sau printr-un concurs favorabil de împrejurări, la o bună situație materială, politică sau socială; a pătrunde într-o pătură socială înaltă; a se ajunge. 2. (Franțuzism) A reuși, a izbuti. 3. (Despre știri, scrisori etc.) A ajunge la destinație, a fi remis destinatarului. ♦ (Despre lumină, zgomote etc.) A se propaga prin spațiu până la un anumit punct, a se face simțit. – Din fr. parvenir. DOOM
parvení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parvín, 2 sg. parvíi, 1 pl. parvením, imperf. 3 sg. parveneá; conj. prez. 3 să parvínă; ger. parvenínd
parvino
PARVENÍ, parvín, vb. IV. Intranz. 1. A ajunge, fără merite deosebite, prin mijloace neoneste sau printr-un concurs favorabil de împrejurări, la o bună situație materială, politică sau socială; a pătrunde într-o pătură socială înaltă; a se ajunge. 2. (Franțuzism) A reuși, a izbuti. 3. (Despre știri, scrisori etc.) A ajunge la destinație, a fi remis destinatarului. ♦ (Despre lumină, zgomote etc.) A se propaga prin spațiu până la un anumit punct, a se face simțit. – Din fr. parvenir. DOOM
parvení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parvín, 2 sg. parvíi, 1 pl. parvením, imperf. 3 sg. parveneá; conj. prez. 3 să parvínă; ger. parvenínd
parvină
PARVENÍ, parvín, vb. IV. Intranz. 1. A ajunge, fără merite deosebite, prin mijloace neoneste sau printr-un concurs favorabil de împrejurări, la o bună situație materială, politică sau socială; a pătrunde într-o pătură socială înaltă; a se ajunge. 2. (Franțuzism) A reuși, a izbuti. 3. (Despre știri, scrisori etc.) A ajunge la destinație, a fi remis destinatarului. ♦ (Despre lumină, zgomote etc.) A se propaga prin spațiu până la un anumit punct, a se face simțit. – Din fr. parvenir. DOOM
parvení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parvín, 2 sg. parvíi, 1 pl. parvením, imperf. 3 sg. parveneá; conj. prez. 3 să parvínă; ger. parvenínd
parvis
PARVÍS s.n. (Arhit.) Piața din fața unei biserici sau a unui templu. [< fr. parvis].
parvisul
PARVÍS s.n. (Arhit.) Piața din fața unei biserici sau a unui templu. [< fr. parvis].
parvisului
PARVÍS s.n. (Arhit.) Piața din fața unei biserici sau a unui templu. [< fr. parvis].
parvisuri
PARVÍS s.n. (Arhit.) Piața din fața unei biserici sau a unui templu. [< fr. parvis].
parvisurile
PARVÍS s.n. (Arhit.) Piața din fața unei biserici sau a unui templu. [< fr. parvis].
parvisurilor
PARVÍS s.n. (Arhit.) Piața din fața unei biserici sau a unui templu. [< fr. parvis].
parviu
PARVENÍ, parvín, vb. IV. Intranz. 1. A ajunge, fără merite deosebite, prin mijloace neoneste sau printr-un concurs favorabil de împrejurări, la o bună situație materială, politică sau socială; a pătrunde într-o pătură socială înaltă; a se ajunge. 2. (Franțuzism) A reuși, a izbuti. 3. (Despre știri, scrisori etc.) A ajunge la destinație, a fi remis destinatarului. ♦ (Despre lumină, zgomote etc.) A se propaga prin spațiu până la un anumit punct, a se face simțit. – Din fr. parvenir. DOOM
parvení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parvín, 2 sg. parvíi, 1 pl. parvením, imperf. 3 sg. parveneá; conj. prez. 3 să parvínă; ger. parvenínd
parâma
PARẤMĂ, parâme, s. f. Frânghie ori cablu textil, metalic sau din material plastic, folosit la bordul unei nave. – Din tc. parima. DOOM
parấmă s. f., g.-d. art. parấmei; pl. parấme
parâme
PARẤMĂ, parâme, s. f. Frânghie ori cablu textil, metalic sau din material plastic, folosit la bordul unei nave. – Din tc. parima. DOOM
parấmă s. f., g.-d. art. parấmei; pl. parấme
parâmei
PARẤMĂ, parâme, s. f. Frânghie ori cablu textil, metalic sau din material plastic, folosit la bordul unei nave. – Din tc. parima. DOOM
parấmă s. f., g.-d. art. parấmei; pl. parấme
parâmele
PARẤMĂ, parâme, s. f. Frânghie ori cablu textil, metalic sau din material plastic, folosit la bordul unei nave. – Din tc. parima. DOOM
parấmă s. f., g.-d. art. parấmei; pl. parấme
parâmelor
PARẤMĂ, parâme, s. f. Frânghie ori cablu textil, metalic sau din material plastic, folosit la bordul unei nave. – Din tc. parima. DOOM
parấmă s. f., g.-d. art. parấmei; pl. parấme
parând
PARÁ4, parez, vb. I. Tranz. A evita printr-o contralovitură o lovitură a adversarului la duel, la scrimă etc. ♦ P. gener. A reuși să evite, să facă față. – Din fr. parer. DOOM
pará2 (a ~) vb., ind. prez. 3 pareáză
parâng
PĂRẤNG s. m. (Reg.) Numele a două plante erbacee din familia gramineelor: a) dughie; b) mei. [Var.: parínc, paríng, parấng s. m.] – Lat. panicum. DOOM
părấng (plantă) s. m.
parângă
parîngă (-gi), s. f. – Prăjină. – Var. părîngă. Lat. pălanga, forma pop. a lui phălanga, din gr. φάλαγξ (Pușcariu 1270; Candrea-Dens., 1337; REW 6455; Rohlfs, EWUG, 2291; Rosetti, II, 64), cf. it., prov., sp. palanca, fr. palanche. Nu pare probabilă der. din sl. prągŭ „par” (Byhan 328), cf. mag. porong. Coincide cu Parîng, toponim de munte, cf. it. calanca, sp. barranco și ngr. παράγϰο „prăjină”, cuvinte greșit explicate (după Hesseling 27, ngr. ar proveni din it.). Cf. palancă.
parîma
PARẤMĂ, parâme, s. f. Frânghie ori cablu textil, metalic sau din material plastic, folosit la bordul unei nave. – Din tc. parima. DOOM
parấmă s. f., g.-d. art. parấmei; pl. parấme
parîme
PARẤMĂ, parâme, s. f. Frânghie ori cablu textil, metalic sau din material plastic, folosit la bordul unei nave. – Din tc. parima. DOOM
parấmă s. f., g.-d. art. parấmei; pl. parấme
parîmei
PARẤMĂ, parâme, s. f. Frânghie ori cablu textil, metalic sau din material plastic, folosit la bordul unei nave. – Din tc. parima. DOOM
parấmă s. f., g.-d. art. parấmei; pl. parấme
parîmele
PARẤMĂ, parâme, s. f. Frânghie ori cablu textil, metalic sau din material plastic, folosit la bordul unei nave. – Din tc. parima. DOOM
parấmă s. f., g.-d. art. parấmei; pl. parấme
parîmelor
PARẤMĂ, parâme, s. f. Frânghie ori cablu textil, metalic sau din material plastic, folosit la bordul unei nave. – Din tc. parima. DOOM
parấmă s. f., g.-d. art. parấmei; pl. parấme
parînd
PARÁ4, parez, vb. I. Tranz. A evita printr-o contralovitură o lovitură a adversarului la duel, la scrimă etc. ♦ P. gener. A reuși să evite, să facă față. – Din fr. parer. DOOM
pará2 (a ~) vb., ind. prez. 3 pareáză
pară
PĂREÁ, par, vb. II. Intranz. și refl. 1. (Cu valoare de semiauxiliar de modalitate) A da impresia, a crea iluzia; a avea aparența de... ◊ Loc. vb. A-i părea (cuiva) bine = a se bucura. A-i părea (cuiva) rău = a regreta. ◊ Loc. adv. Pare că = parcă1. ◊ Expr. Pe cât se pare = pe cât se vede, pe cât se înțelege. (Rar) (Impers., introduce o propoziție subiectivă) Părea că mă aflam într-un mare oraș. ♦ Intranz. (Rar) A atrage atenția, a impune. 2. A avea impresia, a-și închipui, a crede. ♦ A socoti, a aprecia, a considera, a găsi. 3. A se înșela; a i se năzări. [Var.: (rar) páre vb. III] – Lat. parere. DOOM
păreá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. par, 2 sg. pari, 1 pl. părém, viit. 3 sg. va păreá; conj. prez. 3 să páră; cond. prez. 3 ar păreá; ger. părấnd; part. părút
parșiv
PARȘÍV, -Ă, parșivi, -e, adj. (Pop. și fam.) 1. Care are caracter josnic; mizerabil, ticălos, mârșav. 2. Desfrânat, nerușinat, impudic. ♦ Care exprimă, trădează o senzualitate vulgară și exagerată. – Din ucr. paršyvyj. DOOM
parșív (pop., fam.) adj. m., pl. parșívi; f. parșívă, pl. parșíve
parșiva
PARȘÍV, -Ă, parșivi, -e, adj. (Pop. și fam.) 1. Care are caracter josnic; mizerabil, ticălos, mârșav. 2. Desfrânat, nerușinat, impudic. ♦ Care exprimă, trădează o senzualitate vulgară și exagerată. – Din ucr. paršyvyj. DOOM
parșív (pop., fam.) adj. m., pl. parșívi; f. parșívă, pl. parșíve
parșive
PARȘÍV, -Ă, parșivi, -e, adj. (Pop. și fam.) 1. Care are caracter josnic; mizerabil, ticălos, mârșav. 2. Desfrânat, nerușinat, impudic. ♦ Care exprimă, trădează o senzualitate vulgară și exagerată. – Din ucr. paršyvyj. DOOM
parșív (pop., fam.) adj. m., pl. parșívi; f. parșívă, pl. parșíve
parșivei
PARȘÍV, -Ă, parșivi, -e, adj. (Pop. și fam.) 1. Care are caracter josnic; mizerabil, ticălos, mârșav. 2. Desfrânat, nerușinat, impudic. ♦ Care exprimă, trădează o senzualitate vulgară și exagerată. – Din ucr. paršyvyj. DOOM
parșív (pop., fam.) adj. m., pl. parșívi; f. parșívă, pl. parșíve
parșivele
PARȘÍV, -Ă, parșivi, -e, adj. (Pop. și fam.) 1. Care are caracter josnic; mizerabil, ticălos, mârșav. 2. Desfrânat, nerușinat, impudic. ♦ Care exprimă, trădează o senzualitate vulgară și exagerată. – Din ucr. paršyvyj. DOOM
parșív (pop., fam.) adj. m., pl. parșívi; f. parșívă, pl. parșíve
parșivelor
PARȘÍV, -Ă, parșivi, -e, adj. (Pop. și fam.) 1. Care are caracter josnic; mizerabil, ticălos, mârșav. 2. Desfrânat, nerușinat, impudic. ♦ Care exprimă, trădează o senzualitate vulgară și exagerată. – Din ucr. paršyvyj. DOOM
parșív (pop., fam.) adj. m., pl. parșívi; f. parșívă, pl. parșíve
parșivenia
PARȘIVÉNIE, parșivenii, s. f. (Pop. și fam.) 1. Ticăloșie, mârșăvie. 2. Nerușinare, dezmăț. – Parșiv + suf. -enie. DOOM
parșivénie (pop., fam.) (-ni-e) s. f., art. parșivénia (-ni-a), g.-d. art. parșivéniei; pl. parșivénii, art. parșivéniile (-ni-i-)
parșivenie
PARȘIVÉNIE, parșivenii, s. f. (Pop. și fam.) 1. Ticăloșie, mârșăvie. 2. Nerușinare, dezmăț. – Parșiv + suf. -enie. DOOM
parșivénie (pop., fam.) (-ni-e) s. f., art. parșivénia (-ni-a), g.-d. art. parșivéniei; pl. parșivénii, art. parșivéniile (-ni-i-)
parșiveniei
PARȘIVÉNIE, parșivenii, s. f. (Pop. și fam.) 1. Ticăloșie, mârșăvie. 2. Nerușinare, dezmăț. – Parșiv + suf. -enie. DOOM
parșivénie (pop., fam.) (-ni-e) s. f., art. parșivénia (-ni-a), g.-d. art. parșivéniei; pl. parșivénii, art. parșivéniile (-ni-i-)
parșivenii
PARȘIVÉNIE, parșivenii, s. f. (Pop. și fam.) 1. Ticăloșie, mârșăvie. 2. Nerușinare, dezmăț. – Parșiv + suf. -enie. DOOM
parșivénie (pop., fam.) (-ni-e) s. f., art. parșivénia (-ni-a), g.-d. art. parșivéniei; pl. parșivénii, art. parșivéniile (-ni-i-)
parșiveniile
PARȘIVÉNIE, parșivenii, s. f. (Pop. și fam.) 1. Ticăloșie, mârșăvie. 2. Nerușinare, dezmăț. – Parșiv + suf. -enie. DOOM
parșivénie (pop., fam.) (-ni-e) s. f., art. parșivénia (-ni-a), g.-d. art. parșivéniei; pl. parșivénii, art. parșivéniile (-ni-i-)
parșiveniilor
PARȘIVÉNIE, parșivenii, s. f. (Pop. și fam.) 1. Ticăloșie, mârșăvie. 2. Nerușinare, dezmăț. – Parșiv + suf. -enie. DOOM
parșivénie (pop., fam.) (-ni-e) s. f., art. parșivénia (-ni-a), g.-d. art. parșivéniei; pl. parșivénii, art. parșivéniile (-ni-i-)
parșivi
PARȘÍV, -Ă, parșivi, -e, adj. (Pop. și fam.) 1. Care are caracter josnic; mizerabil, ticălos, mârșav. 2. Desfrânat, nerușinat, impudic. ♦ Care exprimă, trădează o senzualitate vulgară și exagerată. – Din ucr. paršyvyj. DOOM
parșív (pop., fam.) adj. m., pl. parșívi; f. parșívă, pl. parșíve
parșivii
PARȘÍV, -Ă, parșivi, -e, adj. (Pop. și fam.) 1. Care are caracter josnic; mizerabil, ticălos, mârșav. 2. Desfrânat, nerușinat, impudic. ♦ Care exprimă, trădează o senzualitate vulgară și exagerată. – Din ucr. paršyvyj. DOOM
parșív (pop., fam.) adj. m., pl. parșívi; f. parșívă, pl. parșíve
parșivilor
PARȘÍV, -Ă, parșivi, -e, adj. (Pop. și fam.) 1. Care are caracter josnic; mizerabil, ticălos, mârșav. 2. Desfrânat, nerușinat, impudic. ♦ Care exprimă, trădează o senzualitate vulgară și exagerată. – Din ucr. paršyvyj. DOOM
parșív (pop., fam.) adj. m., pl. parșívi; f. parșívă, pl. parșíve
parșivul
PARȘÍV, -Ă, parșivi, -e, adj. (Pop. și fam.) 1. Care are caracter josnic; mizerabil, ticălos, mârșav. 2. Desfrânat, nerușinat, impudic. ♦ Care exprimă, trădează o senzualitate vulgară și exagerată. – Din ucr. paršyvyj. DOOM
parșív (pop., fam.) adj. m., pl. parșívi; f. parșívă, pl. parșíve
parșivului
PARȘÍV, -Ă, parșivi, -e, adj. (Pop. și fam.) 1. Care are caracter josnic; mizerabil, ticălos, mârșav. 2. Desfrânat, nerușinat, impudic. ♦ Care exprimă, trădează o senzualitate vulgară și exagerată. – Din ucr. paršyvyj. DOOM
parșív (pop., fam.) adj. m., pl. parșívi; f. parșívă, pl. parșíve
parți
PARȚI s. m. pl. Veche populație, nomadă, de origine iraniană stabilită în vestul Asiei, între Eufrat și Ind, unde a întemeiat un puternic stat în sec. III î. H. – Din fr. Parthes. DOOM
parți (populație iraniană) s. m. pl.
parțial
PARȚIÁL2, -Ă, parțiali, -e, adj. (Rar) Care părtinește; părtinitor. [Pr.: -ți-al] – Din fr. partial. DOOM
parțiál (-ți-al) adj. m., pl. parțiáli; f. parțiálă, pl. parțiále
parțiala
PARȚIÁL2, -Ă, parțiali, -e, adj. (Rar) Care părtinește; părtinitor. [Pr.: -ți-al] – Din fr. partial. DOOM
parțiál (-ți-al) adj. m., pl. parțiáli; f. parțiálă, pl. parțiále
parțiale
PARȚIÁL2, -Ă, parțiali, -e, adj. (Rar) Care părtinește; părtinitor. [Pr.: -ți-al] – Din fr. partial. DOOM
parțiál (-ți-al) adj. m., pl. parțiáli; f. parțiálă, pl. parțiále
parțialei
PARȚIÁL2, -Ă, parțiali, -e, adj. (Rar) Care părtinește; părtinitor. [Pr.: -ți-al] – Din fr. partial. DOOM
parțiál (-ți-al) adj. m., pl. parțiáli; f. parțiálă, pl. parțiále
parțialele
PARȚIÁL2, -Ă, parțiali, -e, adj. (Rar) Care părtinește; părtinitor. [Pr.: -ți-al] – Din fr. partial. DOOM
parțiál (-ți-al) adj. m., pl. parțiáli; f. parțiálă, pl. parțiále
parțialelor
PARȚIÁL2, -Ă, parțiali, -e, adj. (Rar) Care părtinește; părtinitor. [Pr.: -ți-al] – Din fr. partial. DOOM
parțiál (-ți-al) adj. m., pl. parțiáli; f. parțiálă, pl. parțiále
parțiali
PARȚIÁL2, -Ă, parțiali, -e, adj. (Rar) Care părtinește; părtinitor. [Pr.: -ți-al] – Din fr. partial. DOOM
parțiál (-ți-al) adj. m., pl. parțiáli; f. parțiálă, pl. parțiále
parțialii
PARȚIÁL2, -Ă, parțiali, -e, adj. (Rar) Care părtinește; părtinitor. [Pr.: -ți-al] – Din fr. partial. DOOM
parțiál (-ți-al) adj. m., pl. parțiáli; f. parțiálă, pl. parțiále
parțialilor
PARȚIÁL2, -Ă, parțiali, -e, adj. (Rar) Care părtinește; părtinitor. [Pr.: -ți-al] – Din fr. partial. DOOM
parțiál (-ți-al) adj. m., pl. parțiáli; f. parțiálă, pl. parțiále
parțialitate
PARȚIALITÁTE s. f. (Rar) Atitudine părtinitoare (față de cineva sau de ceva); părtinire. [Pr.: -ți-a-] – Din lat. partialitas, -atis, fr. partialité. DOOM
parțialitáte (-ți-a-) s. f., g.-d. art. parțialitắții
parțialitatea
PARȚIALITÁTE s. f. (Rar) Atitudine părtinitoare (față de cineva sau de ceva); părtinire. [Pr.: -ți-a-] – Din lat. partialitas, -atis, fr. partialité. DOOM
parțialitáte (-ți-a-) s. f., g.-d. art. parțialitắții
parțialități
PARȚIALITÁTE s. f. (Rar) Atitudine părtinitoare (față de cineva sau de ceva); părtinire. [Pr.: -ți-a-] – Din lat. partialitas, -atis, fr. partialité. DOOM
parțialitáte (-ți-a-) s. f., g.-d. art. parțialitắții
parțialității
PARȚIALITÁTE s. f. (Rar) Atitudine părtinitoare (față de cineva sau de ceva); părtinire. [Pr.: -ți-a-] – Din lat. partialitas, -atis, fr. partialité. DOOM
parțialitáte (-ți-a-) s. f., g.-d. art. parțialitắții
parțialul
PARȚIÁL2, -Ă, parțiali, -e, adj. (Rar) Care părtinește; părtinitor. [Pr.: -ți-al] – Din fr. partial. DOOM
parțiál (-ți-al) adj. m., pl. parțiáli; f. parțiálă, pl. parțiále
parțialului
PARȚIÁL2, -Ă, parțiali, -e, adj. (Rar) Care părtinește; părtinitor. [Pr.: -ți-al] – Din fr. partial. DOOM
parțiál (-ți-al) adj. m., pl. parțiáli; f. parțiálă, pl. parțiále
parțiar
PARȚIÁR adj. (Jur.; ieșit din uz; în sintagma) Colon parțiar = persoană care lua în arendă o bucată de pământ și împărțea beneficiul cu proprietarul. [Pr.: -ți-ar] – Din lat. partiarius [colonus].
parții
PARȚI s. m. pl. Veche populație, nomadă, de origine iraniană stabilită în vestul Asiei, între Eufrat și Ind, unde a întemeiat un puternic stat în sec. III î. H. – Din fr. Parthes. DOOM
parți (populație iraniană) s. m. pl.
parților
PARȚI s. m. pl. Veche populație, nomadă, de origine iraniană stabilită în vestul Asiei, între Eufrat și Ind, unde a întemeiat un puternic stat în sec. III î. H. – Din fr. Parthes. DOOM
parți (populație iraniană) s. m. pl.
pas
PAS2, pasuri, s. n. 1. Drum, loc îngust și mai coborât, de-a lungul unei văi, între munți sau dealuri, prin care se trece dintr-o parte în alta; trecătoare. 2. (Înv.) Pașaport. – Din germ. Pass, fr. pas. DOOM
pas3 (trecătoare, spațiu între spire) s. n., pl. pásuri
pas
PAS1 interj. Cuvânt folosit de un jucător de cărți pentru a arăta că nu vrea sau nu poate să deschidă jocul, să participe la joc (în turul respectiv). – Din fr. [je] passe. DOOM
pas1 interj.
pas
PAS4 subst. Substanță medicamentoasă antibiotică, cu aspect de pulbere albă, puțin solubilă în apă, folosită în tratamentul tuberculozei. – Din fr. P.A.S. (abr. din acide para-aminosalicylique).
pas
PAS3, (I) pași, s. m., (II) pasuri, s. n. I. S. m. 1. Fiecare dintre mișcările alternative pe care le fac picioarele în mers obișnuit; p. ext. distanță astfel parcursă; p. gener. distanță mică. ◊ Loc. adv. Pas cu pas = a) încetul cu încetul, treptat; b) mereu, neîncetat. La tot pasul sau la fiecare pas = la orice mișcare; pretutindeni, necontenit. Nici (un) pas = deloc, nicidecum. ◊ Expr. (A face) primul pas = (a face) începutul, primele încercări; (a avea) inițiativa. A avea (sau a da cuiva) pas (să...) = a avea (sau a da cuiva) posibilitatea, îngăduința să facă ceva. A face un pas greșit = a) a se poticni în mers; b) a săvârși o greșeală. A ceda pasul = a lăsa pe altul să treacă înainte; a se lăsa depășit (în mers, în acțiuni, în realizări). ♦ Zgomot produs de cel care merge pe jos. Se aud pași. ♦ Fig. Stadiu, etapă. ♦ Fig. Înaintare, propășire, progres. ♦ Fig. Acțiune, act, faptă; hotărâre. 2. Mod de a umbla pe jos; mers, umblet, călcătură. ◊ Pas alergător = mers în fugă. Pas de front (sau de defilare) = mers ostășesc de paradă, cu cadență bine marcată. Pas de marș (sau de voie, de manevră) = mers ostășesc obișnuit, fără efortul de a păși energic. ◊ Loc. adv. În pasul calului sau la pas = în ritm de mers obișnuit; fără să fugă. ◊ Expr. A ține pasul = a) a păstra cadența, ritmul de mers cu cineva; b) a se menține la același nivel cu cineva sau cu ceva. A merge în pas (cu cineva) = a avea aceeași cadență (cu cineva). (Rar) A se ține de pasul cuiva = a urmări pe cineva. (Rar) A da pas = a se grăbi. A-și iuți pasul = a-și mări viteza de deplasare pe jos; a fugi. ♦ Mișcare ritmică a picioarelor, caracteristică pentru fiecare dans. 3. Unitate de măsură de lungime egală cu distanța dintre cele două picioare ale omului depărtate în cursul mersului obișnuit; p. ext. distanță reprezentată de această unitate de măsură. 4. Urma lăsată de talpa piciorului sau a încălțămintei în mers. ◊ Expr. (Înv.) A călca (sau a urma, a merge) pe pașii cuiva = a urma exemplul cuiva, a continua activitatea cuiva. 5. (Biol.; în sintagma) Pas genetic = distanță creată între unul dintre părinți și unul dintre copii, astfel încât posibilitatea acestuia de a primi o genă oarecare se înjumătățește datorită meiozei. II. S. n. 1. Distanță între două elemente alăturate identice ale unui sistem tehnic, măsurată în direcția în care se repetă elementele. ◊ Pas de filet sau pasul filetului = distanța dintre laturile paralele a două spire consecutive, măsurată de-a lungul axei filetului. ♦ Distanță dintre doi dinți consecutivi ai unei roți dințate. 2. (Înv. și reg.) Unealtă de lemn asemănătoare cu un compas, folosită în dulgherie, dogărie etc. – Lat. passus. DOOM
pas2 (mișcare) s. m., pl. pași
pas
PAS3, (I) pași, s. m., (II) pasuri, s. n. I. S. m. 1. Fiecare dintre mișcările alternative pe care le fac picioarele în mers obișnuit; p. ext. distanță astfel parcursă; p. gener. distanță mică. ◊ Loc. adv. Pas cu pas = a) încetul cu încetul, treptat; b) mereu, neîncetat. La tot pasul sau la fiecare pas = la orice mișcare; pretutindeni, necontenit. Nici (un) pas = deloc, nicidecum. ◊ Expr. (A face) primul pas = (a face) începutul, primele încercări; (a avea) inițiativa. A avea (sau a da cuiva) pas (să...) = a avea (sau a da cuiva) posibilitatea, îngăduința să facă ceva. A face un pas greșit = a) a se poticni în mers; b) a săvârși o greșeală. A ceda pasul = a lăsa pe altul să treacă înainte; a se lăsa depășit (în mers, în acțiuni, în realizări). ♦ Zgomot produs de cel care merge pe jos. Se aud pași. ♦ Fig. Stadiu, etapă. ♦ Fig. Înaintare, propășire, progres. ♦ Fig. Acțiune, act, faptă; hotărâre. 2. Mod de a umbla pe jos; mers, umblet, călcătură. ◊ Pas alergător = mers în fugă. Pas de front (sau de defilare) = mers ostășesc de paradă, cu cadență bine marcată. Pas de marș (sau de voie, de manevră) = mers ostășesc obișnuit, fără efortul de a păși energic. ◊ Loc. adv. În pasul calului sau la pas = în ritm de mers obișnuit; fără să fugă. ◊ Expr. A ține pasul = a) a păstra cadența, ritmul de mers cu cineva; b) a se menține la același nivel cu cineva sau cu ceva. A merge în pas (cu cineva) = a avea aceeași cadență (cu cineva). (Rar) A se ține de pasul cuiva = a urmări pe cineva. (Rar) A da pas = a se grăbi. A-și iuți pasul = a-și mări viteza de deplasare pe jos; a fugi. ♦ Mișcare ritmică a picioarelor, caracteristică pentru fiecare dans. 3. Unitate de măsură de lungime egală cu distanța dintre cele două picioare ale omului depărtate în cursul mersului obișnuit; p. ext. distanță reprezentată de această unitate de măsură. 4. Urma lăsată de talpa piciorului sau a încălțămintei în mers. ◊ Expr. (Înv.) A călca (sau a urma, a merge) pe pașii cuiva = a urma exemplul cuiva, a continua activitatea cuiva. 5. (Biol.; în sintagma) Pas genetic = distanță creată între unul dintre părinți și unul dintre copii, astfel încât posibilitatea acestuia de a primi o genă oarecare se înjumătățește datorită meiozei. II. S. n. 1. Distanță între două elemente alăturate identice ale unui sistem tehnic, măsurată în direcția în care se repetă elementele. ◊ Pas de filet sau pasul filetului = distanța dintre laturile paralele a două spire consecutive, măsurată de-a lungul axei filetului. ♦ Distanță dintre doi dinți consecutivi ai unei roți dințate. 2. (Înv. și reg.) Unealtă de lemn asemănătoare cu un compas, folosită în dulgherie, dogărie etc. – Lat. passus. DOOM
pas3 (trecătoare, spațiu între spire) s. n., pl. pásuri
pasa
PASÁ, pasez, vb. I. Tranz. 1. (Sport) A trimite mingea unui coechipier. 2. (Fam.) A da sau a ceda cuiva ceva; a face să ajungă sau să treacă în mâna altuia, a transmite altuia. 3. A trece prin sită fructe sau legume; a zdrobi, a mărunți. – Din fr. passer. DOOM
pasá (a ~) vb., ind. prez. 3 paseáză
pasa
PÁSĂ, pase, s. f. 1. (Sport) Transmitere a mingii către un coechipier. 2. Fiecare dintre mișcările făcute cu mâna de cel care hipnotizează pe cineva. 3. Miză pe care trebuie să o depună jucătorii de cărți la fiecare nou tur. ♦ (Rar) Tur la unele jocuri de cărți. ◊ Expr. A avea (sau a fi în) pasă bună (sau proastă) = a avea noroc (sau ghinion) la jocul de cărți; a trece prin împrejurări favorabile (sau nefavorabile); a-i reuși (sau a nu-i reuși) cuiva ceva. 4. (Nav.) Fâșie de apă indicată navigației într-o zonă cu stânci, bancuri, mine etc. 5. (Tehn.) Trecere a metalului de forjat în tiparele sau în matrițele care îl fasonează. – Din fr. passe, engl. pass. DOOM
pásă s. f., g.-d. art. pásei; pl. páse
pasabil
PASÁBIL, -Ă, pasabili, -e, adj. (Fam.) Care e acceptabil (dintr-un anumit punct de vedere). – Din it. passabile, fr. passable. DOOM
pasábil adj. m., pl. pasábili; f. pasábilă, pl. pasábile
pasabila
PASÁBIL, -Ă, pasabili, -e, adj. (Fam.) Care e acceptabil (dintr-un anumit punct de vedere). – Din it. passabile, fr. passable. DOOM
pasábil adj. m., pl. pasábili; f. pasábilă, pl. pasábile
pasabile
PASÁBIL, -Ă, pasabili, -e, adj. (Fam.) Care e acceptabil (dintr-un anumit punct de vedere). – Din it. passabile, fr. passable. DOOM
pasábil adj. m., pl. pasábili; f. pasábilă, pl. pasábile
pasabilei
PASÁBIL, -Ă, pasabili, -e, adj. (Fam.) Care e acceptabil (dintr-un anumit punct de vedere). – Din it. passabile, fr. passable. DOOM
pasábil adj. m., pl. pasábili; f. pasábilă, pl. pasábile
pasabilele
PASÁBIL, -Ă, pasabili, -e, adj. (Fam.) Care e acceptabil (dintr-un anumit punct de vedere). – Din it. passabile, fr. passable. DOOM
pasábil adj. m., pl. pasábili; f. pasábilă, pl. pasábile
pasabilelor
PASÁBIL, -Ă, pasabili, -e, adj. (Fam.) Care e acceptabil (dintr-un anumit punct de vedere). – Din it. passabile, fr. passable. DOOM
pasábil adj. m., pl. pasábili; f. pasábilă, pl. pasábile
pasabili
PASÁBIL, -Ă, pasabili, -e, adj. (Fam.) Care e acceptabil (dintr-un anumit punct de vedere). – Din it. passabile, fr. passable. DOOM
pasábil adj. m., pl. pasábili; f. pasábilă, pl. pasábile
pasabilii
PASÁBIL, -Ă, pasabili, -e, adj. (Fam.) Care e acceptabil (dintr-un anumit punct de vedere). – Din it. passabile, fr. passable. DOOM
pasábil adj. m., pl. pasábili; f. pasábilă, pl. pasábile
pasabililor
PASÁBIL, -Ă, pasabili, -e, adj. (Fam.) Care e acceptabil (dintr-un anumit punct de vedere). – Din it. passabile, fr. passable. DOOM
pasábil adj. m., pl. pasábili; f. pasábilă, pl. pasábile
pasabilul
PASÁBIL, -Ă, pasabili, -e, adj. (Fam.) Care e acceptabil (dintr-un anumit punct de vedere). – Din it. passabile, fr. passable. DOOM
pasábil adj. m., pl. pasábili; f. pasábilă, pl. pasábile
pasabilului
PASÁBIL, -Ă, pasabili, -e, adj. (Fam.) Care e acceptabil (dintr-un anumit punct de vedere). – Din it. passabile, fr. passable. DOOM
pasábil adj. m., pl. pasábili; f. pasábilă, pl. pasábile
pasacalie
PASACÁLIE s.f. v. passacaglia.
pasager
PASAGÉR, -Ă, pasageri, -e, s. m. și f., s. n., adj. 1. S. m. și f. Persoană care este numai în trecere printr-un loc, printr-o localitate etc.; persoană care circulă sau călătorește folosind un mijloc de transport (în comun); călător. 2. S. n. Navă de pasageri. 3. Adj. (Rar) Vremelnic, trecător. – Din fr. passager. DOOM
pasagér adj. m., s. m., pl. pasagéri; adj. f., s. f. pasagéră, pl. pasagére
pasager
PASAGÉR, -Ă, pasageri, -e, s. m. și f., s. n., adj. 1. S. m. și f. Persoană care este numai în trecere printr-un loc, printr-o localitate etc.; persoană care circulă sau călătorește folosind un mijloc de transport (în comun); călător. 2. S. n. Navă de pasageri. 3. Adj. (Rar) Vremelnic, trecător. – Din fr. passager. DOOM
pasagér adj. m., s. m., pl. pasagéri; adj. f., s. f. pasagéră, pl. pasagére
pasagera
PASAGÉR, -Ă, pasageri, -e, s. m. și f., s. n., adj. 1. S. m. și f. Persoană care este numai în trecere printr-un loc, printr-o localitate etc.; persoană care circulă sau călătorește folosind un mijloc de transport (în comun); călător. 2. S. n. Navă de pasageri. 3. Adj. (Rar) Vremelnic, trecător. – Din fr. passager. DOOM
pasagér adj. m., s. m., pl. pasagéri; adj. f., s. f. pasagéră, pl. pasagére
pasagera
PASAGÉR, -Ă, pasageri, -e, s. m. și f., s. n., adj. 1. S. m. și f. Persoană care este numai în trecere printr-un loc, printr-o localitate etc.; persoană care circulă sau călătorește folosind un mijloc de transport (în comun); călător. 2. S. n. Navă de pasageri. 3. Adj. (Rar) Vremelnic, trecător. – Din fr. passager. DOOM
pasagér adj. m., s. m., pl. pasagéri; adj. f., s. f. pasagéră, pl. pasagére
pasagere
PASAGÉR, -Ă, pasageri, -e, s. m. și f., s. n., adj. 1. S. m. și f. Persoană care este numai în trecere printr-un loc, printr-o localitate etc.; persoană care circulă sau călătorește folosind un mijloc de transport (în comun); călător. 2. S. n. Navă de pasageri. 3. Adj. (Rar) Vremelnic, trecător. – Din fr. passager. DOOM
pasagér adj. m., s. m., pl. pasagéri; adj. f., s. f. pasagéră, pl. pasagére
pasagere
PASAGÉR, -Ă, pasageri, -e, s. m. și f., s. n., adj. 1. S. m. și f. Persoană care este numai în trecere printr-un loc, printr-o localitate etc.; persoană care circulă sau călătorește folosind un mijloc de transport (în comun); călător. 2. S. n. Navă de pasageri. 3. Adj. (Rar) Vremelnic, trecător. – Din fr. passager. DOOM
pasagér adj. m., s. m., pl. pasagéri; adj. f., s. f. pasagéră, pl. pasagére
pasagerei
PASAGÉR, -Ă, pasageri, -e, s. m. și f., s. n., adj. 1. S. m. și f. Persoană care este numai în trecere printr-un loc, printr-o localitate etc.; persoană care circulă sau călătorește folosind un mijloc de transport (în comun); călător. 2. S. n. Navă de pasageri. 3. Adj. (Rar) Vremelnic, trecător. – Din fr. passager. DOOM
pasagér adj. m., s. m., pl. pasagéri; adj. f., s. f. pasagéră, pl. pasagére
pasagerei
PASAGÉR, -Ă, pasageri, -e, s. m. și f., s. n., adj. 1. S. m. și f. Persoană care este numai în trecere printr-un loc, printr-o localitate etc.; persoană care circulă sau călătorește folosind un mijloc de transport (în comun); călător. 2. S. n. Navă de pasageri. 3. Adj. (Rar) Vremelnic, trecător. – Din fr. passager. DOOM
pasagér adj. m., s. m., pl. pasagéri; adj. f., s. f. pasagéră, pl. pasagére
pasagerele
PASAGÉR, -Ă, pasageri, -e, s. m. și f., s. n., adj. 1. S. m. și f. Persoană care este numai în trecere printr-un loc, printr-o localitate etc.; persoană care circulă sau călătorește folosind un mijloc de transport (în comun); călător. 2. S. n. Navă de pasageri. 3. Adj. (Rar) Vremelnic, trecător. – Din fr. passager. DOOM
pasagér adj. m., s. m., pl. pasagéri; adj. f., s. f. pasagéră, pl. pasagére
pasagerele
PASAGÉR, -Ă, pasageri, -e, s. m. și f., s. n., adj. 1. S. m. și f. Persoană care este numai în trecere printr-un loc, printr-o localitate etc.; persoană care circulă sau călătorește folosind un mijloc de transport (în comun); călător. 2. S. n. Navă de pasageri. 3. Adj. (Rar) Vremelnic, trecător. – Din fr. passager. DOOM
pasagér adj. m., s. m., pl. pasagéri; adj. f., s. f. pasagéră, pl. pasagére
pasagerelor
PASAGÉR, -Ă, pasageri, -e, s. m. și f., s. n., adj. 1. S. m. și f. Persoană care este numai în trecere printr-un loc, printr-o localitate etc.; persoană care circulă sau călătorește folosind un mijloc de transport (în comun); călător. 2. S. n. Navă de pasageri. 3. Adj. (Rar) Vremelnic, trecător. – Din fr. passager. DOOM
pasagér adj. m., s. m., pl. pasagéri; adj. f., s. f. pasagéră, pl. pasagére
pasagerelor
PASAGÉR, -Ă, pasageri, -e, s. m. și f., s. n., adj. 1. S. m. și f. Persoană care este numai în trecere printr-un loc, printr-o localitate etc.; persoană care circulă sau călătorește folosind un mijloc de transport (în comun); călător. 2. S. n. Navă de pasageri. 3. Adj. (Rar) Vremelnic, trecător. – Din fr. passager. DOOM
pasagér adj. m., s. m., pl. pasagéri; adj. f., s. f. pasagéră, pl. pasagére
pasageri
PASAGÉR, -Ă, pasageri, -e, s. m. și f., s. n., adj. 1. S. m. și f. Persoană care este numai în trecere printr-un loc, printr-o localitate etc.; persoană care circulă sau călătorește folosind un mijloc de transport (în comun); călător. 2. S. n. Navă de pasageri. 3. Adj. (Rar) Vremelnic, trecător. – Din fr. passager. DOOM
pasagér adj. m., s. m., pl. pasagéri; adj. f., s. f. pasagéră, pl. pasagére
pasageri
PASAGÉR, -Ă, pasageri, -e, s. m. și f., s. n., adj. 1. S. m. și f. Persoană care este numai în trecere printr-un loc, printr-o localitate etc.; persoană care circulă sau călătorește folosind un mijloc de transport (în comun); călător. 2. S. n. Navă de pasageri. 3. Adj. (Rar) Vremelnic, trecător. – Din fr. passager. DOOM
pasagér adj. m., s. m., pl. pasagéri; adj. f., s. f. pasagéră, pl. pasagére
pasagerii
PASAGÉR, -Ă, pasageri, -e, s. m. și f., s. n., adj. 1. S. m. și f. Persoană care este numai în trecere printr-un loc, printr-o localitate etc.; persoană care circulă sau călătorește folosind un mijloc de transport (în comun); călător. 2. S. n. Navă de pasageri. 3. Adj. (Rar) Vremelnic, trecător. – Din fr. passager. DOOM
pasagér adj. m., s. m., pl. pasagéri; adj. f., s. f. pasagéră, pl. pasagére
pasagerii
PASAGÉR, -Ă, pasageri, -e, s. m. și f., s. n., adj. 1. S. m. și f. Persoană care este numai în trecere printr-un loc, printr-o localitate etc.; persoană care circulă sau călătorește folosind un mijloc de transport (în comun); călător. 2. S. n. Navă de pasageri. 3. Adj. (Rar) Vremelnic, trecător. – Din fr. passager. DOOM
pasagér adj. m., s. m., pl. pasagéri; adj. f., s. f. pasagéră, pl. pasagére
pasagerilor
PASAGÉR, -Ă, pasageri, -e, s. m. și f., s. n., adj. 1. S. m. și f. Persoană care este numai în trecere printr-un loc, printr-o localitate etc.; persoană care circulă sau călătorește folosind un mijloc de transport (în comun); călător. 2. S. n. Navă de pasageri. 3. Adj. (Rar) Vremelnic, trecător. – Din fr. passager. DOOM
pasagér adj. m., s. m., pl. pasagéri; adj. f., s. f. pasagéră, pl. pasagére
pasagerilor
PASAGÉR, -Ă, pasageri, -e, s. m. și f., s. n., adj. 1. S. m. și f. Persoană care este numai în trecere printr-un loc, printr-o localitate etc.; persoană care circulă sau călătorește folosind un mijloc de transport (în comun); călător. 2. S. n. Navă de pasageri. 3. Adj. (Rar) Vremelnic, trecător. – Din fr. passager. DOOM
pasagér adj. m., s. m., pl. pasagéri; adj. f., s. f. pasagéră, pl. pasagére
pasagerul
PASAGÉR, -Ă, pasageri, -e, s. m. și f., s. n., adj. 1. S. m. și f. Persoană care este numai în trecere printr-un loc, printr-o localitate etc.; persoană care circulă sau călătorește folosind un mijloc de transport (în comun); călător. 2. S. n. Navă de pasageri. 3. Adj. (Rar) Vremelnic, trecător. – Din fr. passager. DOOM
pasagér adj. m., s. m., pl. pasagéri; adj. f., s. f. pasagéră, pl. pasagére
pasagerul
PASAGÉR, -Ă, pasageri, -e, s. m. și f., s. n., adj. 1. S. m. și f. Persoană care este numai în trecere printr-un loc, printr-o localitate etc.; persoană care circulă sau călătorește folosind un mijloc de transport (în comun); călător. 2. S. n. Navă de pasageri. 3. Adj. (Rar) Vremelnic, trecător. – Din fr. passager. DOOM
pasagér adj. m., s. m., pl. pasagéri; adj. f., s. f. pasagéră, pl. pasagére
pasagerului
PASAGÉR, -Ă, pasageri, -e, s. m. și f., s. n., adj. 1. S. m. și f. Persoană care este numai în trecere printr-un loc, printr-o localitate etc.; persoană care circulă sau călătorește folosind un mijloc de transport (în comun); călător. 2. S. n. Navă de pasageri. 3. Adj. (Rar) Vremelnic, trecător. – Din fr. passager. DOOM
pasagér adj. m., s. m., pl. pasagéri; adj. f., s. f. pasagéră, pl. pasagére
pasagerului
PASAGÉR, -Ă, pasageri, -e, s. m. și f., s. n., adj. 1. S. m. și f. Persoană care este numai în trecere printr-un loc, printr-o localitate etc.; persoană care circulă sau călătorește folosind un mijloc de transport (în comun); călător. 2. S. n. Navă de pasageri. 3. Adj. (Rar) Vremelnic, trecător. – Din fr. passager. DOOM
pasagér adj. m., s. m., pl. pasagéri; adj. f., s. f. pasagéră, pl. pasagére
pasagiu
PASÁJ, pasaje, s. n. 1. Spațiu amenajat între două rânduri de clădiri sau coridor al unei clădiri așezat la nivelul străzii, pe care trec pietoni sau, rar, vehicule dintr-o stradă în alta; p. gener. loc de trecere. ♦ Porțiune de stradă cu marcaje speciale, folosită ca loc de traversare pentru pietoni. ♦ Încrucișare la niveluri diferite între două sau mai multe căi de circulație rutieră sau între un drum rutier și o cale ferată. 2. Fragment dintr-un text scris. ♦ Succesiune melodică într-o compoziție muzicală, formată din note scurte și rapide, care face trecerea între diferitele teme ale piesei. 3. Migrațiune periodică a păsărilor. ◊ Loc. adj. De pasaj = care este în trecere printr-o anumită țară în perioada migrațiunilor. ♦ Cârd, stol (aflat în migrație). 4. Trecere a metalelor, a fibrelor textile etc. printre doi sau mai mulți cilindri metalici așezați în laminor la distanță reglabilă și care se rotesc în sens invers. [Var.: (rar) paságiu s. n.] – Din fr. passage, it. passagio, germ. Passage. DOOM
pasáj s. n., pl. pasáje
pasai
PASÁ, pasez, vb. I. Tranz. 1. (Sport) A trimite mingea unui coechipier. 2. (Fam.) A da sau a ceda cuiva ceva; a face să ajungă sau să treacă în mâna altuia, a transmite altuia. 3. A trece prin sită fructe sau legume; a zdrobi, a mărunți. – Din fr. passer. DOOM
pasá (a ~) vb., ind. prez. 3 paseáză
pasaj
PASÁJ, pasaje, s. n. 1. Spațiu amenajat între două rânduri de clădiri sau coridor al unei clădiri așezat la nivelul străzii, pe care trec pietoni sau, rar, vehicule dintr-o stradă în alta; p. gener. loc de trecere. ♦ Porțiune de stradă cu marcaje speciale, folosită ca loc de traversare pentru pietoni. ♦ Încrucișare la niveluri diferite între două sau mai multe căi de circulație rutieră sau între un drum rutier și o cale ferată. 2. Fragment dintr-un text scris. ♦ Succesiune melodică într-o compoziție muzicală, formată din note scurte și rapide, care face trecerea între diferitele teme ale piesei. 3. Migrațiune periodică a păsărilor. ◊ Loc. adj. De pasaj = care este în trecere printr-o anumită țară în perioada migrațiunilor. ♦ Cârd, stol (aflat în migrație). 4. Trecere a metalelor, a fibrelor textile etc. printre doi sau mai mulți cilindri metalici așezați în laminor la distanță reglabilă și care se rotesc în sens invers. [Var.: (rar) paságiu s. n.] – Din fr. passage, it. passagio, germ. Passage. DOOM
pasáj s. n., pl. pasáje
pasaje
PASÁJ, pasaje, s. n. 1. Spațiu amenajat între două rânduri de clădiri sau coridor al unei clădiri așezat la nivelul străzii, pe care trec pietoni sau, rar, vehicule dintr-o stradă în alta; p. gener. loc de trecere. ♦ Porțiune de stradă cu marcaje speciale, folosită ca loc de traversare pentru pietoni. ♦ Încrucișare la niveluri diferite între două sau mai multe căi de circulație rutieră sau între un drum rutier și o cale ferată. 2. Fragment dintr-un text scris. ♦ Succesiune melodică într-o compoziție muzicală, formată din note scurte și rapide, care face trecerea între diferitele teme ale piesei. 3. Migrațiune periodică a păsărilor. ◊ Loc. adj. De pasaj = care este în trecere printr-o anumită țară în perioada migrațiunilor. ♦ Cârd, stol (aflat în migrație). 4. Trecere a metalelor, a fibrelor textile etc. printre doi sau mai mulți cilindri metalici așezați în laminor la distanță reglabilă și care se rotesc în sens invers. [Var.: (rar) paságiu s. n.] – Din fr. passage, it. passagio, germ. Passage. DOOM
pasáj s. n., pl. pasáje
pasajele
PASÁJ, pasaje, s. n. 1. Spațiu amenajat între două rânduri de clădiri sau coridor al unei clădiri așezat la nivelul străzii, pe care trec pietoni sau, rar, vehicule dintr-o stradă în alta; p. gener. loc de trecere. ♦ Porțiune de stradă cu marcaje speciale, folosită ca loc de traversare pentru pietoni. ♦ Încrucișare la niveluri diferite între două sau mai multe căi de circulație rutieră sau între un drum rutier și o cale ferată. 2. Fragment dintr-un text scris. ♦ Succesiune melodică într-o compoziție muzicală, formată din note scurte și rapide, care face trecerea între diferitele teme ale piesei. 3. Migrațiune periodică a păsărilor. ◊ Loc. adj. De pasaj = care este în trecere printr-o anumită țară în perioada migrațiunilor. ♦ Cârd, stol (aflat în migrație). 4. Trecere a metalelor, a fibrelor textile etc. printre doi sau mai mulți cilindri metalici așezați în laminor la distanță reglabilă și care se rotesc în sens invers. [Var.: (rar) paságiu s. n.] – Din fr. passage, it. passagio, germ. Passage. DOOM
pasáj s. n., pl. pasáje
pasajelor
PASÁJ, pasaje, s. n. 1. Spațiu amenajat între două rânduri de clădiri sau coridor al unei clădiri așezat la nivelul străzii, pe care trec pietoni sau, rar, vehicule dintr-o stradă în alta; p. gener. loc de trecere. ♦ Porțiune de stradă cu marcaje speciale, folosită ca loc de traversare pentru pietoni. ♦ Încrucișare la niveluri diferite între două sau mai multe căi de circulație rutieră sau între un drum rutier și o cale ferată. 2. Fragment dintr-un text scris. ♦ Succesiune melodică într-o compoziție muzicală, formată din note scurte și rapide, care face trecerea între diferitele teme ale piesei. 3. Migrațiune periodică a păsărilor. ◊ Loc. adj. De pasaj = care este în trecere printr-o anumită țară în perioada migrațiunilor. ♦ Cârd, stol (aflat în migrație). 4. Trecere a metalelor, a fibrelor textile etc. printre doi sau mai mulți cilindri metalici așezați în laminor la distanță reglabilă și care se rotesc în sens invers. [Var.: (rar) paságiu s. n.] – Din fr. passage, it. passagio, germ. Passage. DOOM
pasáj s. n., pl. pasáje
pasajul
PASÁJ, pasaje, s. n. 1. Spațiu amenajat între două rânduri de clădiri sau coridor al unei clădiri așezat la nivelul străzii, pe care trec pietoni sau, rar, vehicule dintr-o stradă în alta; p. gener. loc de trecere. ♦ Porțiune de stradă cu marcaje speciale, folosită ca loc de traversare pentru pietoni. ♦ Încrucișare la niveluri diferite între două sau mai multe căi de circulație rutieră sau între un drum rutier și o cale ferată. 2. Fragment dintr-un text scris. ♦ Succesiune melodică într-o compoziție muzicală, formată din note scurte și rapide, care face trecerea între diferitele teme ale piesei. 3. Migrațiune periodică a păsărilor. ◊ Loc. adj. De pasaj = care este în trecere printr-o anumită țară în perioada migrațiunilor. ♦ Cârd, stol (aflat în migrație). 4. Trecere a metalelor, a fibrelor textile etc. printre doi sau mai mulți cilindri metalici așezați în laminor la distanță reglabilă și care se rotesc în sens invers. [Var.: (rar) paságiu s. n.] – Din fr. passage, it. passagio, germ. Passage. DOOM
pasáj s. n., pl. pasáje
pasajului
PASÁJ, pasaje, s. n. 1. Spațiu amenajat între două rânduri de clădiri sau coridor al unei clădiri așezat la nivelul străzii, pe care trec pietoni sau, rar, vehicule dintr-o stradă în alta; p. gener. loc de trecere. ♦ Porțiune de stradă cu marcaje speciale, folosită ca loc de traversare pentru pietoni. ♦ Încrucișare la niveluri diferite între două sau mai multe căi de circulație rutieră sau între un drum rutier și o cale ferată. 2. Fragment dintr-un text scris. ♦ Succesiune melodică într-o compoziție muzicală, formată din note scurte și rapide, care face trecerea între diferitele teme ale piesei. 3. Migrațiune periodică a păsărilor. ◊ Loc. adj. De pasaj = care este în trecere printr-o anumită țară în perioada migrațiunilor. ♦ Cârd, stol (aflat în migrație). 4. Trecere a metalelor, a fibrelor textile etc. printre doi sau mai mulți cilindri metalici așezați în laminor la distanță reglabilă și care se rotesc în sens invers. [Var.: (rar) paságiu s. n.] – Din fr. passage, it. passagio, germ. Passage. DOOM
pasáj s. n., pl. pasáje
pasam
PASÁ, pasez, vb. I. Tranz. 1. (Sport) A trimite mingea unui coechipier. 2. (Fam.) A da sau a ceda cuiva ceva; a face să ajungă sau să treacă în mâna altuia, a transmite altuia. 3. A trece prin sită fructe sau legume; a zdrobi, a mărunți. – Din fr. passer. DOOM
pasá (a ~) vb., ind. prez. 3 paseáză
pasametre
PASAMÉTRU, pasametre, s. n. Micrometru la care măsurătorile se înregistrează pe un cadran. – Din fr. passamètre, rus. passametr, germ. Passameter. DOOM
pasamétru (-me-tru) s. n., art. pasamétrul; pl. pasamétre
pasametrele
PASAMÉTRU, pasametre, s. n. Micrometru la care măsurătorile se înregistrează pe un cadran. – Din fr. passamètre, rus. passametr, germ. Passameter. DOOM
pasamétru (-me-tru) s. n., art. pasamétrul; pl. pasamétre
pasametrelor
PASAMÉTRU, pasametre, s. n. Micrometru la care măsurătorile se înregistrează pe un cadran. – Din fr. passamètre, rus. passametr, germ. Passameter. DOOM
pasamétru (-me-tru) s. n., art. pasamétrul; pl. pasamétre
pasametru
PASAMÉTRU, pasametre, s. n. Micrometru la care măsurătorile se înregistrează pe un cadran. – Din fr. passamètre, rus. passametr, germ. Passameter. DOOM
pasamétru (-me-tru) s. n., art. pasamétrul; pl. pasamétre
pasametrul
PASAMÉTRU, pasametre, s. n. Micrometru la care măsurătorile se înregistrează pe un cadran. – Din fr. passamètre, rus. passametr, germ. Passameter. DOOM
pasamétru (-me-tru) s. n., art. pasamétrul; pl. pasamétre
pasametrului
PASAMÉTRU, pasametre, s. n. Micrometru la care măsurătorile se înregistrează pe un cadran. – Din fr. passamètre, rus. passametr, germ. Passameter. DOOM
pasamétru (-me-tru) s. n., art. pasamétrul; pl. pasamétre
pasant
PASÁNT, pasante, adj. (În sintagma) Contor pasant (și substantivat, n.) = contor care înregistrează consumul de energie electrică defalcat din consumul înregistrat de un contor general. – Din germ. passant. DOOM
pasánt2 s. n., pl. pasánte
pasante
PASÁNT, pasante, adj. (În sintagma) Contor pasant (și substantivat, n.) = contor care înregistrează consumul de energie electrică defalcat din consumul înregistrat de un contor general. – Din germ. passant. DOOM
pasánt2 s. n., pl. pasánte
pasantele
PASÁNT, pasante, adj. (În sintagma) Contor pasant (și substantivat, n.) = contor care înregistrează consumul de energie electrică defalcat din consumul înregistrat de un contor general. – Din germ. passant. DOOM
pasánt2 s. n., pl. pasánte
pasantelor
PASÁNT, pasante, adj. (În sintagma) Contor pasant (și substantivat, n.) = contor care înregistrează consumul de energie electrică defalcat din consumul înregistrat de un contor general. – Din germ. passant. DOOM
pasánt2 s. n., pl. pasánte
pasantul
PASÁNT, pasante, adj. (În sintagma) Contor pasant (și substantivat, n.) = contor care înregistrează consumul de energie electrică defalcat din consumul înregistrat de un contor general. – Din germ. passant. DOOM
pasánt2 s. n., pl. pasánte
pasantului
PASÁNT, pasante, adj. (În sintagma) Contor pasant (și substantivat, n.) = contor care înregistrează consumul de energie electrică defalcat din consumul înregistrat de un contor general. – Din germ. passant. DOOM
pasánt2 s. n., pl. pasánte
pasare
PASÁ, pasez, vb. I. Tranz. 1. (Sport) A trimite mingea unui coechipier. 2. (Fam.) A da sau a ceda cuiva ceva; a face să ajungă sau să treacă în mâna altuia, a transmite altuia. 3. A trece prin sită fructe sau legume; a zdrobi, a mărunți. – Din fr. passer. DOOM
pasá (a ~) vb., ind. prez. 3 paseáză
pasare
PASÁRE, pasări, s. f. Acțiunea de a pasa și rezultatul ei. – V. pasa. DOOM
pasáre s. f., g.-d. art. pasắrii; pl. pasắri
pasarea
PASÁRE, pasări, s. f. Acțiunea de a pasa și rezultatul ei. – V. pasa. DOOM
pasáre s. f., g.-d. art. pasắrii; pl. pasắri
pasarela
PASARÉLĂ, pasarele, s. f. 1. Podeț mobil care leagă de chei puntea unui vapor ancorat; platformă situată la oarecare înălțime de puntea unui vas, unde se află camera hărților și a instrumentelor de navigație. 2. Pod îngust așezat la înălțime peste o linie de cale ferată, peste un canal etc. pentru a permite trecerea pietonilor. 3. Galerie acoperită sau punte îngustă care face legătura dintre două clădiri sau două aripi ale aceleiași clădiri la nivelul acelorași etaje. – Din fr. passerelle. DOOM
pasarélă s. f., g.-d. art. pasarélei; pl. pasaréle
pasarele
PASARÉLĂ, pasarele, s. f. 1. Podeț mobil care leagă de chei puntea unui vapor ancorat; platformă situată la oarecare înălțime de puntea unui vas, unde se află camera hărților și a instrumentelor de navigație. 2. Pod îngust așezat la înălțime peste o linie de cale ferată, peste un canal etc. pentru a permite trecerea pietonilor. 3. Galerie acoperită sau punte îngustă care face legătura dintre două clădiri sau două aripi ale aceleiași clădiri la nivelul acelorași etaje. – Din fr. passerelle. DOOM
pasarélă s. f., g.-d. art. pasarélei; pl. pasaréle
pasarelei
PASARÉLĂ, pasarele, s. f. 1. Podeț mobil care leagă de chei puntea unui vapor ancorat; platformă situată la oarecare înălțime de puntea unui vas, unde se află camera hărților și a instrumentelor de navigație. 2. Pod îngust așezat la înălțime peste o linie de cale ferată, peste un canal etc. pentru a permite trecerea pietonilor. 3. Galerie acoperită sau punte îngustă care face legătura dintre două clădiri sau două aripi ale aceleiași clădiri la nivelul acelorași etaje. – Din fr. passerelle. DOOM
pasarélă s. f., g.-d. art. pasarélei; pl. pasaréle
pasarelele
PASARÉLĂ, pasarele, s. f. 1. Podeț mobil care leagă de chei puntea unui vapor ancorat; platformă situată la oarecare înălțime de puntea unui vas, unde se află camera hărților și a instrumentelor de navigație. 2. Pod îngust așezat la înălțime peste o linie de cale ferată, peste un canal etc. pentru a permite trecerea pietonilor. 3. Galerie acoperită sau punte îngustă care face legătura dintre două clădiri sau două aripi ale aceleiași clădiri la nivelul acelorași etaje. – Din fr. passerelle. DOOM
pasarélă s. f., g.-d. art. pasarélei; pl. pasaréle
pasarelelor
PASARÉLĂ, pasarele, s. f. 1. Podeț mobil care leagă de chei puntea unui vapor ancorat; platformă situată la oarecare înălțime de puntea unui vas, unde se află camera hărților și a instrumentelor de navigație. 2. Pod îngust așezat la înălțime peste o linie de cale ferată, peste un canal etc. pentru a permite trecerea pietonilor. 3. Galerie acoperită sau punte îngustă care face legătura dintre două clădiri sau două aripi ale aceleiași clădiri la nivelul acelorași etaje. – Din fr. passerelle. DOOM
pasarélă s. f., g.-d. art. pasarélei; pl. pasaréle
pasară
PASÁ, pasez, vb. I. Tranz. 1. (Sport) A trimite mingea unui coechipier. 2. (Fam.) A da sau a ceda cuiva ceva; a face să ajungă sau să treacă în mâna altuia, a transmite altuia. 3. A trece prin sită fructe sau legume; a zdrobi, a mărunți. – Din fr. passer. DOOM
pasá (a ~) vb., ind. prez. 3 paseáză
pasarăm
PASÁ, pasez, vb. I. Tranz. 1. (Sport) A trimite mingea unui coechipier. 2. (Fam.) A da sau a ceda cuiva ceva; a face să ajungă sau să treacă în mâna altuia, a transmite altuia. 3. A trece prin sită fructe sau legume; a zdrobi, a mărunți. – Din fr. passer. DOOM
pasá (a ~) vb., ind. prez. 3 paseáză
pasarăți
PASÁ, pasez, vb. I. Tranz. 1. (Sport) A trimite mingea unui coechipier. 2. (Fam.) A da sau a ceda cuiva ceva; a face să ajungă sau să treacă în mâna altuia, a transmite altuia. 3. A trece prin sită fructe sau legume; a zdrobi, a mărunți. – Din fr. passer. DOOM
pasá (a ~) vb., ind. prez. 3 paseáză
pasase
PASÁ, pasez, vb. I. Tranz. 1. (Sport) A trimite mingea unui coechipier. 2. (Fam.) A da sau a ceda cuiva ceva; a face să ajungă sau să treacă în mâna altuia, a transmite altuia. 3. A trece prin sită fructe sau legume; a zdrobi, a mărunți. – Din fr. passer. DOOM
pasá (a ~) vb., ind. prez. 3 paseáză
pasasem
PASÁ, pasez, vb. I. Tranz. 1. (Sport) A trimite mingea unui coechipier. 2. (Fam.) A da sau a ceda cuiva ceva; a face să ajungă sau să treacă în mâna altuia, a transmite altuia. 3. A trece prin sită fructe sau legume; a zdrobi, a mărunți. – Din fr. passer. DOOM
pasá (a ~) vb., ind. prez. 3 paseáză
pasaseră
PASÁ, pasez, vb. I. Tranz. 1. (Sport) A trimite mingea unui coechipier. 2. (Fam.) A da sau a ceda cuiva ceva; a face să ajungă sau să treacă în mâna altuia, a transmite altuia. 3. A trece prin sită fructe sau legume; a zdrobi, a mărunți. – Din fr. passer. DOOM
pasá (a ~) vb., ind. prez. 3 paseáză
pasaserăm
PASÁ, pasez, vb. I. Tranz. 1. (Sport) A trimite mingea unui coechipier. 2. (Fam.) A da sau a ceda cuiva ceva; a face să ajungă sau să treacă în mâna altuia, a transmite altuia. 3. A trece prin sită fructe sau legume; a zdrobi, a mărunți. – Din fr. passer. DOOM
pasá (a ~) vb., ind. prez. 3 paseáză
pasaserăți
PASÁ, pasez, vb. I. Tranz. 1. (Sport) A trimite mingea unui coechipier. 2. (Fam.) A da sau a ceda cuiva ceva; a face să ajungă sau să treacă în mâna altuia, a transmite altuia. 3. A trece prin sită fructe sau legume; a zdrobi, a mărunți. – Din fr. passer. DOOM
pasá (a ~) vb., ind. prez. 3 paseáză
pasaseși
PASÁ, pasez, vb. I. Tranz. 1. (Sport) A trimite mingea unui coechipier. 2. (Fam.) A da sau a ceda cuiva ceva; a face să ajungă sau să treacă în mâna altuia, a transmite altuia. 3. A trece prin sită fructe sau legume; a zdrobi, a mărunți. – Din fr. passer. DOOM
pasá (a ~) vb., ind. prez. 3 paseáză
pasaseți
PASÁ, pasez, vb. I. Tranz. 1. (Sport) A trimite mingea unui coechipier. 2. (Fam.) A da sau a ceda cuiva ceva; a face să ajungă sau să treacă în mâna altuia, a transmite altuia. 3. A trece prin sită fructe sau legume; a zdrobi, a mărunți. – Din fr. passer. DOOM
pasá (a ~) vb., ind. prez. 3 paseáză
pasat
PASÁ, pasez, vb. I. Tranz. 1. (Sport) A trimite mingea unui coechipier. 2. (Fam.) A da sau a ceda cuiva ceva; a face să ajungă sau să treacă în mâna altuia, a transmite altuia. 3. A trece prin sită fructe sau legume; a zdrobi, a mărunți. – Din fr. passer. DOOM
pasá (a ~) vb., ind. prez. 3 paseáză
pasatrice
PASATRÍCE s.f. Mașină pentru prelucrarea prin strecurare a fructelor crude. [Cf. it. passatrice]. DOOM
pasatríce (-sa-tri-) s. f., g.-d. art. pasatrícei; pl. pasatríce
pasatricea
PASATRÍCE s.f. Mașină pentru prelucrarea prin strecurare a fructelor crude. [Cf. it. passatrice]. DOOM
pasatríce (-sa-tri-) s. f., g.-d. art. pasatrícei; pl. pasatríce
pasatricei
PASATRÍCE s.f. Mașină pentru prelucrarea prin strecurare a fructelor crude. [Cf. it. passatrice]. DOOM
pasatríce (-sa-tri-) s. f., g.-d. art. pasatrícei; pl. pasatríce
pasatricele
PASATRÍCE s.f. Mașină pentru prelucrarea prin strecurare a fructelor crude. [Cf. it. passatrice]. DOOM
pasatríce (-sa-tri-) s. f., g.-d. art. pasatrícei; pl. pasatríce
pasatricelor
PASATRÍCE s.f. Mașină pentru prelucrarea prin strecurare a fructelor crude. [Cf. it. passatrice]. DOOM
pasatríce (-sa-tri-) s. f., g.-d. art. pasatrícei; pl. pasatríce
pasau
PASÁ, pasez, vb. I. Tranz. 1. (Sport) A trimite mingea unui coechipier. 2. (Fam.) A da sau a ceda cuiva ceva; a face să ajungă sau să treacă în mâna altuia, a transmite altuia. 3. A trece prin sită fructe sau legume; a zdrobi, a mărunți. – Din fr. passer. DOOM
pasá (a ~) vb., ind. prez. 3 paseáză
pasași
PASÁ, pasez, vb. I. Tranz. 1. (Sport) A trimite mingea unui coechipier. 2. (Fam.) A da sau a ceda cuiva ceva; a face să ajungă sau să treacă în mâna altuia, a transmite altuia. 3. A trece prin sită fructe sau legume; a zdrobi, a mărunți. – Din fr. passer. DOOM
pasá (a ~) vb., ind. prez. 3 paseáză
pasați
PASÁ, pasez, vb. I. Tranz. 1. (Sport) A trimite mingea unui coechipier. 2. (Fam.) A da sau a ceda cuiva ceva; a face să ajungă sau să treacă în mâna altuia, a transmite altuia. 3. A trece prin sită fructe sau legume; a zdrobi, a mărunți. – Din fr. passer. DOOM
pasá (a ~) vb., ind. prez. 3 paseáză
pasca
PÁSCĂ s. f. 1. Cozonac tradițional făcut din aluat dospit umplut cu brânză de vaci, stafide, smântână etc. care se mănâncă de obicei la Paști de către creștinii ortodocși. ♦ Anafură pe care preotul o împarte credincioșilor în ziua de Paști; paști (2). 2. Preparat alimentar tradițional, făcut din aluat nedospit, copt în foi subțiri, pe care îl mănâncă evreii în timpul Paștilor în loc de pâine. – Lat. pascha.
pascal
PASCÁL3, -Ă, pascali, -e, adj. (Livr.) Privitor la sărbătoarea Paștelui, de Paște. – Din fr. pascal. DOOM
*Pascál (nume de persoană) s. propriu
pascal
PASCÁL3, -Ă, pascali, -e, adj. (Livr.) Privitor la sărbătoarea Paștelui, de Paște. – Din fr. pascal. DOOM
*Pascál (nume de persoană) s. propriu
pascala
PASCÁL3, -Ă, pascali, -e, adj. (Livr.) Privitor la sărbătoarea Paștelui, de Paște. – Din fr. pascal. DOOM
*Pascál (nume de persoană) s. propriu
pascale
PASCÁL3, -Ă, pascali, -e, adj. (Livr.) Privitor la sărbătoarea Paștelui, de Paște. – Din fr. pascal. DOOM
*Pascál (nume de persoană) s. propriu
pascalei
PASCÁL3, -Ă, pascali, -e, adj. (Livr.) Privitor la sărbătoarea Paștelui, de Paște. – Din fr. pascal. DOOM
*Pascál (nume de persoană) s. propriu
pascalele
PASCÁL3, -Ă, pascali, -e, adj. (Livr.) Privitor la sărbătoarea Paștelui, de Paște. – Din fr. pascal. DOOM
*Pascál (nume de persoană) s. propriu
pascalelor
PASCÁL3, -Ă, pascali, -e, adj. (Livr.) Privitor la sărbătoarea Paștelui, de Paște. – Din fr. pascal. DOOM
*Pascál (nume de persoană) s. propriu
pascali
PASCÁL3, -Ă, pascali, -e, adj. (Livr.) Privitor la sărbătoarea Paștelui, de Paște. – Din fr. pascal. DOOM
*Pascál (nume de persoană) s. propriu
pascali
PASCÁL3, -Ă, pascali, -e, adj. (Livr.) Privitor la sărbătoarea Paștelui, de Paște. – Din fr. pascal. DOOM
*Pascál (nume de persoană) s. propriu
pascalia
PASCALÍE, pascalii, s. f. 1. Calendar bisericesc special, cu ajutorul căruia se poate stabili cu mult înainte data Paștilor și a altor sărbători religioase care nu au loc la date fixe. 2. Carte astrologică populară cu ajutorul căreia se crede că se poate ghici viitorul cuiva. – Din ngr. pashálion. DOOM
pascalíe s. f., art. pascalía, g.-d. art. pascalíei; pl. pascalíi, art. pascalíile
pascalie
PASCALÍE, pascalii, s. f. 1. Calendar bisericesc special, cu ajutorul căruia se poate stabili cu mult înainte data Paștilor și a altor sărbători religioase care nu au loc la date fixe. 2. Carte astrologică populară cu ajutorul căreia se crede că se poate ghici viitorul cuiva. – Din ngr. pashálion. DOOM
pascalíe s. f., art. pascalía, g.-d. art. pascalíei; pl. pascalíi, art. pascalíile
pascaliei
PASCALÍE, pascalii, s. f. 1. Calendar bisericesc special, cu ajutorul căruia se poate stabili cu mult înainte data Paștilor și a altor sărbători religioase care nu au loc la date fixe. 2. Carte astrologică populară cu ajutorul căreia se crede că se poate ghici viitorul cuiva. – Din ngr. pashálion. DOOM
pascalíe s. f., art. pascalía, g.-d. art. pascalíei; pl. pascalíi, art. pascalíile
pascalii
PASCÁL3, -Ă, pascali, -e, adj. (Livr.) Privitor la sărbătoarea Paștelui, de Paște. – Din fr. pascal. DOOM
*Pascál (nume de persoană) s. propriu
pascalii
PASCÁL3, -Ă, pascali, -e, adj. (Livr.) Privitor la sărbătoarea Paștelui, de Paște. – Din fr. pascal. DOOM
*Pascál (nume de persoană) s. propriu
pascalii
PASCALÍE, pascalii, s. f. 1. Calendar bisericesc special, cu ajutorul căruia se poate stabili cu mult înainte data Paștilor și a altor sărbători religioase care nu au loc la date fixe. 2. Carte astrologică populară cu ajutorul căreia se crede că se poate ghici viitorul cuiva. – Din ngr. pashálion. DOOM
pascalíe s. f., art. pascalía, g.-d. art. pascalíei; pl. pascalíi, art. pascalíile
pascaliile
PASCALÍE, pascalii, s. f. 1. Calendar bisericesc special, cu ajutorul căruia se poate stabili cu mult înainte data Paștilor și a altor sărbători religioase care nu au loc la date fixe. 2. Carte astrologică populară cu ajutorul căreia se crede că se poate ghici viitorul cuiva. – Din ngr. pashálion. DOOM
pascalíe s. f., art. pascalía, g.-d. art. pascalíei; pl. pascalíi, art. pascalíile
pascaliilor
PASCALÍE, pascalii, s. f. 1. Calendar bisericesc special, cu ajutorul căruia se poate stabili cu mult înainte data Paștilor și a altor sărbători religioase care nu au loc la date fixe. 2. Carte astrologică populară cu ajutorul căreia se crede că se poate ghici viitorul cuiva. – Din ngr. pashálion. DOOM
pascalíe s. f., art. pascalía, g.-d. art. pascalíei; pl. pascalíi, art. pascalíile
pascalilor
PASCÁL3, -Ă, pascali, -e, adj. (Livr.) Privitor la sărbătoarea Paștelui, de Paște. – Din fr. pascal. DOOM
*Pascál (nume de persoană) s. propriu
pascalilor
PASCÁL3, -Ă, pascali, -e, adj. (Livr.) Privitor la sărbătoarea Paștelui, de Paște. – Din fr. pascal. DOOM
*Pascál (nume de persoană) s. propriu
pascalul
PASCÁL3, -Ă, pascali, -e, adj. (Livr.) Privitor la sărbătoarea Paștelui, de Paște. – Din fr. pascal. DOOM
*Pascál (nume de persoană) s. propriu
pascalul
PASCÁL3, -Ă, pascali, -e, adj. (Livr.) Privitor la sărbătoarea Paștelui, de Paște. – Din fr. pascal. DOOM
*Pascál (nume de persoană) s. propriu
pascalului
PASCÁL3, -Ă, pascali, -e, adj. (Livr.) Privitor la sărbătoarea Paștelui, de Paște. – Din fr. pascal. DOOM
*Pascál (nume de persoană) s. propriu
pascalului
PASCÁL3, -Ă, pascali, -e, adj. (Livr.) Privitor la sărbătoarea Paștelui, de Paște. – Din fr. pascal. DOOM
*Pascál (nume de persoană) s. propriu
pască
PÁSCĂ, păști, s. f. 1. (Mold., Transilv.) Un fel de cozonac tradițional care se mănîncă de obicei la paști de către creștini și care este făcut din aluat dospit acoperit cu un strat de brînzâ sau de smîntînâ. Mîncasem cozonac și pască, cinstisem vin. SADOVEANU, O. VIII 12. Părintele Marinache cu dascălul Haralambie cărînd în curtea bisericii toată ziua... recolta de ouă roșii și de pască ! CARAGIALE, O. II 341. Face ea sarmale, face plachie, facealivenci, face pască cu smîntînă și cu ouă, și fel de fel de bucate. CREANGĂ, O. A. 143. ♦ Anafură care se dă în ziua de paști. A scăpat la sfintele paști o sfărîmitură de pască jos. RETEGANUL, P. I 24. 2. Aluat nedospit, copt în foi subțiri, care constituie o mîncare tradițională la evrei în timpul paștilor, înlocuind pîinea. – Pl. și: paști (ȘEZ. I 128), paște (GOROVEI, la CADE). DOOM
páscă (prăjitură, pâine nedospită) s. f., g.-d. art. páscăi
pase
PÁSĂ, pase, s. f. 1. (Sport) Transmitere a mingii către un coechipier. 2. Fiecare dintre mișcările făcute cu mâna de cel care hipnotizează pe cineva. 3. Miză pe care trebuie să o depună jucătorii de cărți la fiecare nou tur. ♦ (Rar) Tur la unele jocuri de cărți. ◊ Expr. A avea (sau a fi în) pasă bună (sau proastă) = a avea noroc (sau ghinion) la jocul de cărți; a trece prin împrejurări favorabile (sau nefavorabile); a-i reuși (sau a nu-i reuși) cuiva ceva. 4. (Nav.) Fâșie de apă indicată navigației într-o zonă cu stânci, bancuri, mine etc. 5. (Tehn.) Trecere a metalului de forjat în tiparele sau în matrițele care îl fasonează. – Din fr. passe, engl. pass. DOOM
pásă s. f., g.-d. art. pásei; pl. páse
pasează
PASÁ, pasez, vb. I. Tranz. 1. (Sport) A trimite mingea unui coechipier. 2. (Fam.) A da sau a ceda cuiva ceva; a face să ajungă sau să treacă în mâna altuia, a transmite altuia. 3. A trece prin sită fructe sau legume; a zdrobi, a mărunți. – Din fr. passer. DOOM
pasá (a ~) vb., ind. prez. 3 paseáză
pasei
PÁSĂ, pase, s. f. 1. (Sport) Transmitere a mingii către un coechipier. 2. Fiecare dintre mișcările făcute cu mâna de cel care hipnotizează pe cineva. 3. Miză pe care trebuie să o depună jucătorii de cărți la fiecare nou tur. ♦ (Rar) Tur la unele jocuri de cărți. ◊ Expr. A avea (sau a fi în) pasă bună (sau proastă) = a avea noroc (sau ghinion) la jocul de cărți; a trece prin împrejurări favorabile (sau nefavorabile); a-i reuși (sau a nu-i reuși) cuiva ceva. 4. (Nav.) Fâșie de apă indicată navigației într-o zonă cu stânci, bancuri, mine etc. 5. (Tehn.) Trecere a metalului de forjat în tiparele sau în matrițele care îl fasonează. – Din fr. passe, engl. pass. DOOM
pásă s. f., g.-d. art. pásei; pl. páse
paseism
PASEÍSM s. n. Cult exagerat al trecutului (propriu romantismului) manifestat, mai ales, prin idealizarea acestuia. – Din fr. passéisme. DOOM
paseísm s. n.
paseismul
PASEÍSM s. n. Cult exagerat al trecutului (propriu romantismului) manifestat, mai ales, prin idealizarea acestuia. – Din fr. passéisme. DOOM
paseísm s. n.
paseismului
PASEÍSM s. n. Cult exagerat al trecutului (propriu romantismului) manifestat, mai ales, prin idealizarea acestuia. – Din fr. passéisme. DOOM
paseísm s. n.
paseist
PASEÍST, -Ă, paseiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la paseism, caracteristic paseismului. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care aderă la paseism. – Din fr. passéiste. DOOM
paseíst adj. m., s. m., pl. paseíști; adj. f., s. f. paseístă, pl. paseíste
paseist
PASEÍST, -Ă, paseiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la paseism, caracteristic paseismului. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care aderă la paseism. – Din fr. passéiste. DOOM
paseíst adj. m., s. m., pl. paseíști; adj. f., s. f. paseístă, pl. paseíste
paseista
PASEÍST, -Ă, paseiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la paseism, caracteristic paseismului. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care aderă la paseism. – Din fr. passéiste. DOOM
paseíst adj. m., s. m., pl. paseíști; adj. f., s. f. paseístă, pl. paseíste
paseista
PASEÍST, -Ă, paseiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la paseism, caracteristic paseismului. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care aderă la paseism. – Din fr. passéiste. DOOM
paseíst adj. m., s. m., pl. paseíști; adj. f., s. f. paseístă, pl. paseíste
paseiste
PASEÍST, -Ă, paseiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la paseism, caracteristic paseismului. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care aderă la paseism. – Din fr. passéiste. DOOM
paseíst adj. m., s. m., pl. paseíști; adj. f., s. f. paseístă, pl. paseíste
paseiste
PASEÍST, -Ă, paseiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la paseism, caracteristic paseismului. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care aderă la paseism. – Din fr. passéiste. DOOM
paseíst adj. m., s. m., pl. paseíști; adj. f., s. f. paseístă, pl. paseíste
paseistei
PASEÍST, -Ă, paseiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la paseism, caracteristic paseismului. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care aderă la paseism. – Din fr. passéiste. DOOM
paseíst adj. m., s. m., pl. paseíști; adj. f., s. f. paseístă, pl. paseíste
paseistei
PASEÍST, -Ă, paseiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la paseism, caracteristic paseismului. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care aderă la paseism. – Din fr. passéiste. DOOM
paseíst adj. m., s. m., pl. paseíști; adj. f., s. f. paseístă, pl. paseíste
paseistele
PASEÍST, -Ă, paseiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la paseism, caracteristic paseismului. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care aderă la paseism. – Din fr. passéiste. DOOM
paseíst adj. m., s. m., pl. paseíști; adj. f., s. f. paseístă, pl. paseíste
paseistele
PASEÍST, -Ă, paseiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la paseism, caracteristic paseismului. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care aderă la paseism. – Din fr. passéiste. DOOM
paseíst adj. m., s. m., pl. paseíști; adj. f., s. f. paseístă, pl. paseíste
paseistelor
PASEÍST, -Ă, paseiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la paseism, caracteristic paseismului. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care aderă la paseism. – Din fr. passéiste. DOOM
paseíst adj. m., s. m., pl. paseíști; adj. f., s. f. paseístă, pl. paseíste
paseistelor
PASEÍST, -Ă, paseiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la paseism, caracteristic paseismului. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care aderă la paseism. – Din fr. passéiste. DOOM
paseíst adj. m., s. m., pl. paseíști; adj. f., s. f. paseístă, pl. paseíste
paseistul
PASEÍST, -Ă, paseiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la paseism, caracteristic paseismului. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care aderă la paseism. – Din fr. passéiste. DOOM
paseíst adj. m., s. m., pl. paseíști; adj. f., s. f. paseístă, pl. paseíste
paseistul
PASEÍST, -Ă, paseiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la paseism, caracteristic paseismului. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care aderă la paseism. – Din fr. passéiste. DOOM
paseíst adj. m., s. m., pl. paseíști; adj. f., s. f. paseístă, pl. paseíste
paseistului
PASEÍST, -Ă, paseiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la paseism, caracteristic paseismului. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care aderă la paseism. – Din fr. passéiste. DOOM
paseíst adj. m., s. m., pl. paseíști; adj. f., s. f. paseístă, pl. paseíste
paseistului
PASEÍST, -Ă, paseiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la paseism, caracteristic paseismului. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care aderă la paseism. – Din fr. passéiste. DOOM
paseíst adj. m., s. m., pl. paseíști; adj. f., s. f. paseístă, pl. paseíste
paseiști
PASEÍST, -Ă, paseiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la paseism, caracteristic paseismului. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care aderă la paseism. – Din fr. passéiste. DOOM
paseíst adj. m., s. m., pl. paseíști; adj. f., s. f. paseístă, pl. paseíste
paseiști
PASEÍST, -Ă, paseiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la paseism, caracteristic paseismului. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care aderă la paseism. – Din fr. passéiste. DOOM
paseíst adj. m., s. m., pl. paseíști; adj. f., s. f. paseístă, pl. paseíste
paseiștii
PASEÍST, -Ă, paseiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la paseism, caracteristic paseismului. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care aderă la paseism. – Din fr. passéiste. DOOM
paseíst adj. m., s. m., pl. paseíști; adj. f., s. f. paseístă, pl. paseíste
paseiștii
PASEÍST, -Ă, paseiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la paseism, caracteristic paseismului. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care aderă la paseism. – Din fr. passéiste. DOOM
paseíst adj. m., s. m., pl. paseíști; adj. f., s. f. paseístă, pl. paseíste
paseiștilor
PASEÍST, -Ă, paseiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la paseism, caracteristic paseismului. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care aderă la paseism. – Din fr. passéiste. DOOM
paseíst adj. m., s. m., pl. paseíști; adj. f., s. f. paseístă, pl. paseíste
paseiștilor
PASEÍST, -Ă, paseiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la paseism, caracteristic paseismului. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care aderă la paseism. – Din fr. passéiste. DOOM
paseíst adj. m., s. m., pl. paseíști; adj. f., s. f. paseístă, pl. paseíste
pasele
PÁSĂ, pase, s. f. 1. (Sport) Transmitere a mingii către un coechipier. 2. Fiecare dintre mișcările făcute cu mâna de cel care hipnotizează pe cineva. 3. Miză pe care trebuie să o depună jucătorii de cărți la fiecare nou tur. ♦ (Rar) Tur la unele jocuri de cărți. ◊ Expr. A avea (sau a fi în) pasă bună (sau proastă) = a avea noroc (sau ghinion) la jocul de cărți; a trece prin împrejurări favorabile (sau nefavorabile); a-i reuși (sau a nu-i reuși) cuiva ceva. 4. (Nav.) Fâșie de apă indicată navigației într-o zonă cu stânci, bancuri, mine etc. 5. (Tehn.) Trecere a metalului de forjat în tiparele sau în matrițele care îl fasonează. – Din fr. passe, engl. pass. DOOM
pásă s. f., g.-d. art. pásei; pl. páse
paselor
PÁSĂ, pase, s. f. 1. (Sport) Transmitere a mingii către un coechipier. 2. Fiecare dintre mișcările făcute cu mâna de cel care hipnotizează pe cineva. 3. Miză pe care trebuie să o depună jucătorii de cărți la fiecare nou tur. ♦ (Rar) Tur la unele jocuri de cărți. ◊ Expr. A avea (sau a fi în) pasă bună (sau proastă) = a avea noroc (sau ghinion) la jocul de cărți; a trece prin împrejurări favorabile (sau nefavorabile); a-i reuși (sau a nu-i reuși) cuiva ceva. 4. (Nav.) Fâșie de apă indicată navigației într-o zonă cu stânci, bancuri, mine etc. 5. (Tehn.) Trecere a metalului de forjat în tiparele sau în matrițele care îl fasonează. – Din fr. passe, engl. pass. DOOM
pásă s. f., g.-d. art. pásei; pl. páse
pasență
PASIÉNȚĂ, pasiențe, s. f. Combinare a cărților de joc după anumite reguli bazate pe hazard, de reușita căreia jucătorul leagă realizarea unei dorințe. [Pr.: -si-en-. – Var.: (rar) pasénță s. f., (înv.) pasiáns s. n.] – Din ngr. pasiéntsa, fr. patience. DOOM
pasiénță (-si-en-) s. f., g.-d. art. pasiénței; pl. pasiénțe
pasere
PÁSERE s. f. v. pasăre. DOOM
pásăre s. f., g.-d. art. pắsării; pl. pắsări
paserelă
PASERÉLĂ s.f. v. pasarelă.
paseriforma
PASERIFÓRMĂ, paseriforme, s. f. (La pl.) Ordin de păsări ai căror pui ies din ou golași și orbi; (și la sg.) pasăre care face parte din acest ordin. – Din fr. passeriforme. DOOM
paserifórmă s. f., g.-d. art. paserifórmei; pl. paserifórme
paseriforme
PASERIFÓRMĂ, paseriforme, s. f. (La pl.) Ordin de păsări ai căror pui ies din ou golași și orbi; (și la sg.) pasăre care face parte din acest ordin. – Din fr. passeriforme. DOOM
paserifórmă s. f., g.-d. art. paserifórmei; pl. paserifórme
paseriformei
PASERIFÓRMĂ, paseriforme, s. f. (La pl.) Ordin de păsări ai căror pui ies din ou golași și orbi; (și la sg.) pasăre care face parte din acest ordin. – Din fr. passeriforme. DOOM
paserifórmă s. f., g.-d. art. paserifórmei; pl. paserifórme
paseriformele
PASERIFÓRMĂ, paseriforme, s. f. (La pl.) Ordin de păsări ai căror pui ies din ou golași și orbi; (și la sg.) pasăre care face parte din acest ordin. – Din fr. passeriforme. DOOM
paserifórmă s. f., g.-d. art. paserifórmei; pl. paserifórme
paseriformelor
PASERIFÓRMĂ, paseriforme, s. f. (La pl.) Ordin de păsări ai căror pui ies din ou golași și orbi; (și la sg.) pasăre care face parte din acest ordin. – Din fr. passeriforme. DOOM
paserifórmă s. f., g.-d. art. paserifórmei; pl. paserifórme
paseta
PASÉTĂ, pasete, s. f. Piesă a unei mașini de tricotat care servește la conducerea firului. – Din fr. passette.
pasete
PASÉTĂ, pasete, s. f. Piesă a unei mașini de tricotat care servește la conducerea firului. – Din fr. passette.
pasetei
PASÉTĂ, pasete, s. f. Piesă a unei mașini de tricotat care servește la conducerea firului. – Din fr. passette.
pasetele
PASÉTĂ, pasete, s. f. Piesă a unei mașini de tricotat care servește la conducerea firului. – Din fr. passette.
pasetelor
PASÉTĂ, pasete, s. f. Piesă a unei mașini de tricotat care servește la conducerea firului. – Din fr. passette.
pasez
PASÁ, pasez, vb. I. Tranz. 1. (Sport) A trimite mingea unui coechipier. 2. (Fam.) A da sau a ceda cuiva ceva; a face să ajungă sau să treacă în mâna altuia, a transmite altuia. 3. A trece prin sită fructe sau legume; a zdrobi, a mărunți. – Din fr. passer. DOOM
pasá (a ~) vb., ind. prez. 3 paseáză
paseze
PASÁ, pasez, vb. I. Tranz. 1. (Sport) A trimite mingea unui coechipier. 2. (Fam.) A da sau a ceda cuiva ceva; a face să ajungă sau să treacă în mâna altuia, a transmite altuia. 3. A trece prin sită fructe sau legume; a zdrobi, a mărunți. – Din fr. passer. DOOM
pasá (a ~) vb., ind. prez. 3 paseáză
pasezi
PASÁ, pasez, vb. I. Tranz. 1. (Sport) A trimite mingea unui coechipier. 2. (Fam.) A da sau a ceda cuiva ceva; a face să ajungă sau să treacă în mâna altuia, a transmite altuia. 3. A trece prin sită fructe sau legume; a zdrobi, a mărunți. – Din fr. passer. DOOM
pasá (a ~) vb., ind. prez. 3 paseáză
pasians
PASIÉNȚĂ, pasiențe, s. f. Combinare a cărților de joc după anumite reguli bazate pe hazard, de reușita căreia jucătorul leagă realizarea unei dorințe. [Pr.: -si-en-. – Var.: (rar) pasénță s. f., (înv.) pasiáns s. n.] – Din ngr. pasiéntsa, fr. patience. DOOM
pasiénță (-si-en-) s. f., g.-d. art. pasiénței; pl. pasiénțe
pasibil
PASÍBIL, -Ă, pasibili, -e, adj. Care poate sau trebuie să fie supus la..., susceptibil de... Pasibil de amendă. – Din fr. passible. DOOM
pasíbil adj. m., pl. pasíbili; f. pasíbilă, pl. pasíbile
pasibila
PASÍBIL, -Ă, pasibili, -e, adj. Care poate sau trebuie să fie supus la..., susceptibil de... Pasibil de amendă. – Din fr. passible. DOOM
pasíbil adj. m., pl. pasíbili; f. pasíbilă, pl. pasíbile
pasibile
PASÍBIL, -Ă, pasibili, -e, adj. Care poate sau trebuie să fie supus la..., susceptibil de... Pasibil de amendă. – Din fr. passible. DOOM
pasíbil adj. m., pl. pasíbili; f. pasíbilă, pl. pasíbile
pasibilei
PASÍBIL, -Ă, pasibili, -e, adj. Care poate sau trebuie să fie supus la..., susceptibil de... Pasibil de amendă. – Din fr. passible. DOOM
pasíbil adj. m., pl. pasíbili; f. pasíbilă, pl. pasíbile
pasibilele
PASÍBIL, -Ă, pasibili, -e, adj. Care poate sau trebuie să fie supus la..., susceptibil de... Pasibil de amendă. – Din fr. passible. DOOM
pasíbil adj. m., pl. pasíbili; f. pasíbilă, pl. pasíbile
pasibilelor
PASÍBIL, -Ă, pasibili, -e, adj. Care poate sau trebuie să fie supus la..., susceptibil de... Pasibil de amendă. – Din fr. passible. DOOM
pasíbil adj. m., pl. pasíbili; f. pasíbilă, pl. pasíbile
pasibili
PASÍBIL, -Ă, pasibili, -e, adj. Care poate sau trebuie să fie supus la..., susceptibil de... Pasibil de amendă. – Din fr. passible. DOOM
pasíbil adj. m., pl. pasíbili; f. pasíbilă, pl. pasíbile
pasibilii
PASÍBIL, -Ă, pasibili, -e, adj. Care poate sau trebuie să fie supus la..., susceptibil de... Pasibil de amendă. – Din fr. passible. DOOM
pasíbil adj. m., pl. pasíbili; f. pasíbilă, pl. pasíbile
pasibililor
PASÍBIL, -Ă, pasibili, -e, adj. Care poate sau trebuie să fie supus la..., susceptibil de... Pasibil de amendă. – Din fr. passible. DOOM
pasíbil adj. m., pl. pasíbili; f. pasíbilă, pl. pasíbile
pasibilul
PASÍBIL, -Ă, pasibili, -e, adj. Care poate sau trebuie să fie supus la..., susceptibil de... Pasibil de amendă. – Din fr. passible. DOOM
pasíbil adj. m., pl. pasíbili; f. pasíbilă, pl. pasíbile
pasibilului
PASÍBIL, -Ă, pasibili, -e, adj. Care poate sau trebuie să fie supus la..., susceptibil de... Pasibil de amendă. – Din fr. passible. DOOM
pasíbil adj. m., pl. pasíbili; f. pasíbilă, pl. pasíbile
pasiența
PASIÉNȚĂ, pasiențe, s. f. Combinare a cărților de joc după anumite reguli bazate pe hazard, de reușita căreia jucătorul leagă realizarea unei dorințe. [Pr.: -si-en-. – Var.: (rar) pasénță s. f., (înv.) pasiáns s. n.] – Din ngr. pasiéntsa, fr. patience. DOOM
pasiénță (-si-en-) s. f., g.-d. art. pasiénței; pl. pasiénțe
pasiențe
PASIÉNȚĂ, pasiențe, s. f. Combinare a cărților de joc după anumite reguli bazate pe hazard, de reușita căreia jucătorul leagă realizarea unei dorințe. [Pr.: -si-en-. – Var.: (rar) pasénță s. f., (înv.) pasiáns s. n.] – Din ngr. pasiéntsa, fr. patience. DOOM
pasiénță (-si-en-) s. f., g.-d. art. pasiénței; pl. pasiénțe
pasienței
PASIÉNȚĂ, pasiențe, s. f. Combinare a cărților de joc după anumite reguli bazate pe hazard, de reușita căreia jucătorul leagă realizarea unei dorințe. [Pr.: -si-en-. – Var.: (rar) pasénță s. f., (înv.) pasiáns s. n.] – Din ngr. pasiéntsa, fr. patience. DOOM
pasiénță (-si-en-) s. f., g.-d. art. pasiénței; pl. pasiénțe
pasiențele
PASIÉNȚĂ, pasiențe, s. f. Combinare a cărților de joc după anumite reguli bazate pe hazard, de reușita căreia jucătorul leagă realizarea unei dorințe. [Pr.: -si-en-. – Var.: (rar) pasénță s. f., (înv.) pasiáns s. n.] – Din ngr. pasiéntsa, fr. patience. DOOM
pasiénță (-si-en-) s. f., g.-d. art. pasiénței; pl. pasiénțe
pasiențelor
PASIÉNȚĂ, pasiențe, s. f. Combinare a cărților de joc după anumite reguli bazate pe hazard, de reușita căreia jucătorul leagă realizarea unei dorințe. [Pr.: -si-en-. – Var.: (rar) pasénță s. f., (înv.) pasiáns s. n.] – Din ngr. pasiéntsa, fr. patience. DOOM
pasiénță (-si-en-) s. f., g.-d. art. pasiénței; pl. pasiénțe
pasifae
Pasifae = Pasiphaë.
pasiflora
PASIFLÓRĂ, pasiflore, s. f. Nume dat mai multor specii de plante tropicale agățătoare, cu tulpină lemnoasă și cu flori albăstrii, folosite de obicei ca plante decorative (Passiflora). – Din fr. passiflore, lat., it. passiflora. DOOM
pasiflóră (-si-flo-) s. f., g.-d. art. pasiflórei; pl. pasiflóre
pasifloral
PASIFLORÁL s. n. Medicament calmant sub formă de soluție, preparat din extractul fluid al unei specii de pasifloră, cu adaosuri de substanțe sedative și de sirop. – Pasifloră + suf. -al.
pasifloralul
PASIFLORÁL s. n. Medicament calmant sub formă de soluție, preparat din extractul fluid al unei specii de pasifloră, cu adaosuri de substanțe sedative și de sirop. – Pasifloră + suf. -al.
pasifloralului
PASIFLORÁL s. n. Medicament calmant sub formă de soluție, preparat din extractul fluid al unei specii de pasifloră, cu adaosuri de substanțe sedative și de sirop. – Pasifloră + suf. -al.
pasiflore
PASIFLÓRĂ, pasiflore, s. f. Nume dat mai multor specii de plante tropicale agățătoare, cu tulpină lemnoasă și cu flori albăstrii, folosite de obicei ca plante decorative (Passiflora). – Din fr. passiflore, lat., it. passiflora. DOOM
pasiflóră (-si-flo-) s. f., g.-d. art. pasiflórei; pl. pasiflóre
pasiflorei
PASIFLÓRĂ, pasiflore, s. f. Nume dat mai multor specii de plante tropicale agățătoare, cu tulpină lemnoasă și cu flori albăstrii, folosite de obicei ca plante decorative (Passiflora). – Din fr. passiflore, lat., it. passiflora. DOOM
pasiflóră (-si-flo-) s. f., g.-d. art. pasiflórei; pl. pasiflóre
pasiflorele
PASIFLÓRĂ, pasiflore, s. f. Nume dat mai multor specii de plante tropicale agățătoare, cu tulpină lemnoasă și cu flori albăstrii, folosite de obicei ca plante decorative (Passiflora). – Din fr. passiflore, lat., it. passiflora. DOOM
pasiflóră (-si-flo-) s. f., g.-d. art. pasiflórei; pl. pasiflóre
pasiflorelor
PASIFLÓRĂ, pasiflore, s. f. Nume dat mai multor specii de plante tropicale agățătoare, cu tulpină lemnoasă și cu flori albăstrii, folosite de obicei ca plante decorative (Passiflora). – Din fr. passiflore, lat., it. passiflora. DOOM
pasiflóră (-si-flo-) s. f., g.-d. art. pasiflórei; pl. pasiflóre
pasigrafia
PASIGRAFÍE, pasigrafii, s. f. (Rar) Sistem de scriere universală. – Din fr. passigraphie. DOOM
pasigrafíe (rar) (-si-gra-) s. f., art. pasigrafía, g.-d. art. pasigrafíei; pl. pasigrafíi, art. pasigrafíile
pasigrafie
PASIGRAFÍE, pasigrafii, s. f. (Rar) Sistem de scriere universală. – Din fr. passigraphie. DOOM
pasigrafíe (rar) (-si-gra-) s. f., art. pasigrafía, g.-d. art. pasigrafíei; pl. pasigrafíi, art. pasigrafíile
pasigrafiei
PASIGRAFÍE, pasigrafii, s. f. (Rar) Sistem de scriere universală. – Din fr. passigraphie. DOOM
pasigrafíe (rar) (-si-gra-) s. f., art. pasigrafía, g.-d. art. pasigrafíei; pl. pasigrafíi, art. pasigrafíile
pasigrafii
PASIGRAFÍE, pasigrafii, s. f. (Rar) Sistem de scriere universală. – Din fr. passigraphie. DOOM
pasigrafíe (rar) (-si-gra-) s. f., art. pasigrafía, g.-d. art. pasigrafíei; pl. pasigrafíi, art. pasigrafíile
pasigrafiile
PASIGRAFÍE, pasigrafii, s. f. (Rar) Sistem de scriere universală. – Din fr. passigraphie. DOOM
pasigrafíe (rar) (-si-gra-) s. f., art. pasigrafía, g.-d. art. pasigrafíei; pl. pasigrafíi, art. pasigrafíile
pasigrafiilor
PASIGRAFÍE, pasigrafii, s. f. (Rar) Sistem de scriere universală. – Din fr. passigraphie. DOOM
pasigrafíe (rar) (-si-gra-) s. f., art. pasigrafía, g.-d. art. pasigrafíei; pl. pasigrafíi, art. pasigrafíile
pasimetre
PASIMÉTRU, pasimetre, s. n. Instrument de precizie folosit la măsurarea dimensiunilor găurilor dintr-o piesă prin comparare cu un etalon. – Din fr. passimètre. DOOM
pasimétru (-me-tru) s. n., art. pasimétrul; pl. pasimétre
pasimetrele
PASIMÉTRU, pasimetre, s. n. Instrument de precizie folosit la măsurarea dimensiunilor găurilor dintr-o piesă prin comparare cu un etalon. – Din fr. passimètre. DOOM
pasimétru (-me-tru) s. n., art. pasimétrul; pl. pasimétre
pasimetrelor
PASIMÉTRU, pasimetre, s. n. Instrument de precizie folosit la măsurarea dimensiunilor găurilor dintr-o piesă prin comparare cu un etalon. – Din fr. passimètre. DOOM
pasimétru (-me-tru) s. n., art. pasimétrul; pl. pasimétre
pasimetru
PASIMÉTRU, pasimetre, s. n. Instrument de precizie folosit la măsurarea dimensiunilor găurilor dintr-o piesă prin comparare cu un etalon. – Din fr. passimètre. DOOM
pasimétru (-me-tru) s. n., art. pasimétrul; pl. pasimétre
pasimetrul
PASIMÉTRU, pasimetre, s. n. Instrument de precizie folosit la măsurarea dimensiunilor găurilor dintr-o piesă prin comparare cu un etalon. – Din fr. passimètre. DOOM
pasimétru (-me-tru) s. n., art. pasimétrul; pl. pasimétre
pasimetrului
PASIMÉTRU, pasimetre, s. n. Instrument de precizie folosit la măsurarea dimensiunilor găurilor dintr-o piesă prin comparare cu un etalon. – Din fr. passimètre. DOOM
pasimétru (-me-tru) s. n., art. pasimétrul; pl. pasimétre
pasing
PÁSING s.n. v. passing.
pasiona
PASIONÁ, pasionez, vb. I. Tranz. și refl. A trezi sau a simți un interes deosebit, pasiune pentru ceva sau cineva. ♦ Refl. A face ceva cu pasiune. [Pr.: -si-o-] – Din fr. passionner. DOOM
pasioná (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 pasioneáză
pasionai
PASIONÁ, pasionez, vb. I. Tranz. și refl. A trezi sau a simți un interes deosebit, pasiune pentru ceva sau cineva. ♦ Refl. A face ceva cu pasiune. [Pr.: -si-o-] – Din fr. passionner. DOOM
pasioná (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 pasioneáză
pasional
PASIONÁL, -Ă, pasionali, -e, adj. (Despre însușiri, sentimente, acțiuni etc.) Produs sau determinat de o pasiune, care se referă la o pasiune. [Pr.: -si-o-] – Din fr. passionnel, lat. passionalis. DOOM
pasionál (-si-o-) adj. m., pl. pasionáli; f. pasionálă, pl. pasionále
pasionala
PASIONÁL, -Ă, pasionali, -e, adj. (Despre însușiri, sentimente, acțiuni etc.) Produs sau determinat de o pasiune, care se referă la o pasiune. [Pr.: -si-o-] – Din fr. passionnel, lat. passionalis. DOOM
pasionál (-si-o-) adj. m., pl. pasionáli; f. pasionálă, pl. pasionále
pasionale
PASIONÁL, -Ă, pasionali, -e, adj. (Despre însușiri, sentimente, acțiuni etc.) Produs sau determinat de o pasiune, care se referă la o pasiune. [Pr.: -si-o-] – Din fr. passionnel, lat. passionalis. DOOM
pasionál (-si-o-) adj. m., pl. pasionáli; f. pasionálă, pl. pasionále
pasionalei
PASIONÁL, -Ă, pasionali, -e, adj. (Despre însușiri, sentimente, acțiuni etc.) Produs sau determinat de o pasiune, care se referă la o pasiune. [Pr.: -si-o-] – Din fr. passionnel, lat. passionalis. DOOM
pasionál (-si-o-) adj. m., pl. pasionáli; f. pasionálă, pl. pasionále
pasionalele
PASIONÁL, -Ă, pasionali, -e, adj. (Despre însușiri, sentimente, acțiuni etc.) Produs sau determinat de o pasiune, care se referă la o pasiune. [Pr.: -si-o-] – Din fr. passionnel, lat. passionalis. DOOM
pasionál (-si-o-) adj. m., pl. pasionáli; f. pasionálă, pl. pasionále
pasionalelor
PASIONÁL, -Ă, pasionali, -e, adj. (Despre însușiri, sentimente, acțiuni etc.) Produs sau determinat de o pasiune, care se referă la o pasiune. [Pr.: -si-o-] – Din fr. passionnel, lat. passionalis. DOOM
pasionál (-si-o-) adj. m., pl. pasionáli; f. pasionálă, pl. pasionále
pasionali
PASIONÁL, -Ă, pasionali, -e, adj. (Despre însușiri, sentimente, acțiuni etc.) Produs sau determinat de o pasiune, care se referă la o pasiune. [Pr.: -si-o-] – Din fr. passionnel, lat. passionalis. DOOM
pasionál (-si-o-) adj. m., pl. pasionáli; f. pasionálă, pl. pasionále
pasionalii
PASIONÁL, -Ă, pasionali, -e, adj. (Despre însușiri, sentimente, acțiuni etc.) Produs sau determinat de o pasiune, care se referă la o pasiune. [Pr.: -si-o-] – Din fr. passionnel, lat. passionalis. DOOM
pasionál (-si-o-) adj. m., pl. pasionáli; f. pasionálă, pl. pasionále
pasionalilor
PASIONÁL, -Ă, pasionali, -e, adj. (Despre însușiri, sentimente, acțiuni etc.) Produs sau determinat de o pasiune, care se referă la o pasiune. [Pr.: -si-o-] – Din fr. passionnel, lat. passionalis. DOOM
pasionál (-si-o-) adj. m., pl. pasionáli; f. pasionálă, pl. pasionále
pasionalism
PASIONALÍSM s. n. (Rar) Pasionalitate. [Pr.: -si-o-] – Pasional + suf. -ism.
pasionalismul
PASIONALÍSM s. n. (Rar) Pasionalitate. [Pr.: -si-o-] – Pasional + suf. -ism.
pasionalismului
PASIONALÍSM s. n. (Rar) Pasionalitate. [Pr.: -si-o-] – Pasional + suf. -ism.
pasionalitate
PASIONALITÁTE s. f. Caracter pasional, pătimaș; pasionalism. [Pr.: -si-o-] – Pasional + suf. -itate.
pasionalitatea
PASIONALITÁTE s. f. Caracter pasional, pătimaș; pasionalism. [Pr.: -si-o-] – Pasional + suf. -itate.
pasionalități
PASIONALITÁTE s. f. Caracter pasional, pătimaș; pasionalism. [Pr.: -si-o-] – Pasional + suf. -itate.
pasionalității
PASIONALITÁTE s. f. Caracter pasional, pătimaș; pasionalism. [Pr.: -si-o-] – Pasional + suf. -itate.
pasionalul
PASIONÁL, -Ă, pasionali, -e, adj. (Despre însușiri, sentimente, acțiuni etc.) Produs sau determinat de o pasiune, care se referă la o pasiune. [Pr.: -si-o-] – Din fr. passionnel, lat. passionalis. DOOM
pasionál (-si-o-) adj. m., pl. pasionáli; f. pasionálă, pl. pasionále
pasionalului
PASIONÁL, -Ă, pasionali, -e, adj. (Despre însușiri, sentimente, acțiuni etc.) Produs sau determinat de o pasiune, care se referă la o pasiune. [Pr.: -si-o-] – Din fr. passionnel, lat. passionalis. DOOM
pasionál (-si-o-) adj. m., pl. pasionáli; f. pasionálă, pl. pasionále
pasionam
PASIONÁ, pasionez, vb. I. Tranz. și refl. A trezi sau a simți un interes deosebit, pasiune pentru ceva sau cineva. ♦ Refl. A face ceva cu pasiune. [Pr.: -si-o-] – Din fr. passionner. DOOM
pasioná (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 pasioneáză
pasionant
PASIONÁNT, -Ă, pasionanți, -te, adj. Care pasionează; captivant, palpitant. [Pr.: -si-o-] – Din fr. passionner. DOOM
pasionánt (-si-o-) adj. m., pl. pasionánți; f. pasionántă, pl. pasionánte
pasionanta
PASIONÁNT, -Ă, pasionanți, -te, adj. Care pasionează; captivant, palpitant. [Pr.: -si-o-] – Din fr. passionner. DOOM
pasionánt (-si-o-) adj. m., pl. pasionánți; f. pasionántă, pl. pasionánte
pasionante
PASIONÁNT, -Ă, pasionanți, -te, adj. Care pasionează; captivant, palpitant. [Pr.: -si-o-] – Din fr. passionner. DOOM
pasionánt (-si-o-) adj. m., pl. pasionánți; f. pasionántă, pl. pasionánte
pasionantei
PASIONÁNT, -Ă, pasionanți, -te, adj. Care pasionează; captivant, palpitant. [Pr.: -si-o-] – Din fr. passionner. DOOM
pasionánt (-si-o-) adj. m., pl. pasionánți; f. pasionántă, pl. pasionánte
pasionantele
PASIONÁNT, -Ă, pasionanți, -te, adj. Care pasionează; captivant, palpitant. [Pr.: -si-o-] – Din fr. passionner. DOOM
pasionánt (-si-o-) adj. m., pl. pasionánți; f. pasionántă, pl. pasionánte
pasionantelor
PASIONÁNT, -Ă, pasionanți, -te, adj. Care pasionează; captivant, palpitant. [Pr.: -si-o-] – Din fr. passionner. DOOM
pasionánt (-si-o-) adj. m., pl. pasionánți; f. pasionántă, pl. pasionánte
pasionantul
PASIONÁNT, -Ă, pasionanți, -te, adj. Care pasionează; captivant, palpitant. [Pr.: -si-o-] – Din fr. passionner. DOOM
pasionánt (-si-o-) adj. m., pl. pasionánți; f. pasionántă, pl. pasionánte
pasionantului
PASIONÁNT, -Ă, pasionanți, -te, adj. Care pasionează; captivant, palpitant. [Pr.: -si-o-] – Din fr. passionner. DOOM
pasionánt (-si-o-) adj. m., pl. pasionánți; f. pasionántă, pl. pasionánte
pasionanți
PASIONÁNT, -Ă, pasionanți, -te, adj. Care pasionează; captivant, palpitant. [Pr.: -si-o-] – Din fr. passionner. DOOM
pasionánt (-si-o-) adj. m., pl. pasionánți; f. pasionántă, pl. pasionánte
pasionanții
PASIONÁNT, -Ă, pasionanți, -te, adj. Care pasionează; captivant, palpitant. [Pr.: -si-o-] – Din fr. passionner. DOOM
pasionánt (-si-o-) adj. m., pl. pasionánți; f. pasionántă, pl. pasionánte
pasionanților
PASIONÁNT, -Ă, pasionanți, -te, adj. Care pasionează; captivant, palpitant. [Pr.: -si-o-] – Din fr. passionner. DOOM
pasionánt (-si-o-) adj. m., pl. pasionánți; f. pasionántă, pl. pasionánte
pasionare
PASIONÁ, pasionez, vb. I. Tranz. și refl. A trezi sau a simți un interes deosebit, pasiune pentru ceva sau cineva. ♦ Refl. A face ceva cu pasiune. [Pr.: -si-o-] – Din fr. passionner. DOOM
pasioná (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 pasioneáză
pasionare
PASIONÁ, pasionez, vb. I. Tranz. și refl. A trezi sau a simți un interes deosebit, pasiune pentru ceva sau cineva. ♦ Refl. A face ceva cu pasiune. [Pr.: -si-o-] – Din fr. passionner.
pasionară
PASIONÁ, pasionez, vb. I. Tranz. și refl. A trezi sau a simți un interes deosebit, pasiune pentru ceva sau cineva. ♦ Refl. A face ceva cu pasiune. [Pr.: -si-o-] – Din fr. passionner. DOOM
pasioná (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 pasioneáză
pasionarăm
PASIONÁ, pasionez, vb. I. Tranz. și refl. A trezi sau a simți un interes deosebit, pasiune pentru ceva sau cineva. ♦ Refl. A face ceva cu pasiune. [Pr.: -si-o-] – Din fr. passionner. DOOM
pasioná (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 pasioneáză
pasionarăți
PASIONÁ, pasionez, vb. I. Tranz. și refl. A trezi sau a simți un interes deosebit, pasiune pentru ceva sau cineva. ♦ Refl. A face ceva cu pasiune. [Pr.: -si-o-] – Din fr. passionner. DOOM
pasioná (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 pasioneáză
pasionase
PASIONÁ, pasionez, vb. I. Tranz. și refl. A trezi sau a simți un interes deosebit, pasiune pentru ceva sau cineva. ♦ Refl. A face ceva cu pasiune. [Pr.: -si-o-] – Din fr. passionner. DOOM
pasioná (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 pasioneáză
pasionasem
PASIONÁ, pasionez, vb. I. Tranz. și refl. A trezi sau a simți un interes deosebit, pasiune pentru ceva sau cineva. ♦ Refl. A face ceva cu pasiune. [Pr.: -si-o-] – Din fr. passionner. DOOM
pasioná (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 pasioneáză
pasionaseră
PASIONÁ, pasionez, vb. I. Tranz. și refl. A trezi sau a simți un interes deosebit, pasiune pentru ceva sau cineva. ♦ Refl. A face ceva cu pasiune. [Pr.: -si-o-] – Din fr. passionner. DOOM
pasioná (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 pasioneáză
pasionaserăm
PASIONÁ, pasionez, vb. I. Tranz. și refl. A trezi sau a simți un interes deosebit, pasiune pentru ceva sau cineva. ♦ Refl. A face ceva cu pasiune. [Pr.: -si-o-] – Din fr. passionner. DOOM
pasioná (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 pasioneáză
pasionaserăți
PASIONÁ, pasionez, vb. I. Tranz. și refl. A trezi sau a simți un interes deosebit, pasiune pentru ceva sau cineva. ♦ Refl. A face ceva cu pasiune. [Pr.: -si-o-] – Din fr. passionner. DOOM
pasioná (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 pasioneáză
pasionaseși
PASIONÁ, pasionez, vb. I. Tranz. și refl. A trezi sau a simți un interes deosebit, pasiune pentru ceva sau cineva. ♦ Refl. A face ceva cu pasiune. [Pr.: -si-o-] – Din fr. passionner. DOOM
pasioná (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 pasioneáză
pasionaseți
PASIONÁ, pasionez, vb. I. Tranz. și refl. A trezi sau a simți un interes deosebit, pasiune pentru ceva sau cineva. ♦ Refl. A face ceva cu pasiune. [Pr.: -si-o-] – Din fr. passionner. DOOM
pasioná (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 pasioneáză
pasionat
PASIONÁ, pasionez, vb. I. Tranz. și refl. A trezi sau a simți un interes deosebit, pasiune pentru ceva sau cineva. ♦ Refl. A face ceva cu pasiune. [Pr.: -si-o-] – Din fr. passionner. DOOM
pasioná (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 pasioneáză
pasionat
PASIONÁT, -Ă, pasionați, -te, adj. 1. (Despre însușiri, sentimente, acțiuni etc.) Determinat de pasiune, izvorât dintr-o (mare) pasiune; care exprimă (o mare) pasiune. 2. (Despre oameni) Care pune pasiune în tot ceea ce face, care acționează cu pasiune; fervent, entuziast, inimos (3). ♦ Stăpânit, dominat de pasiuni sau de patimi. [Pr.: -si-o-] – V. pasiona.
pasionata
PASIONÁT, -Ă, pasionați, -te, adj. 1. (Despre însușiri, sentimente, acțiuni etc.) Determinat de pasiune, izvorât dintr-o (mare) pasiune; care exprimă (o mare) pasiune. 2. (Despre oameni) Care pune pasiune în tot ceea ce face, care acționează cu pasiune; fervent, entuziast, inimos (3). ♦ Stăpânit, dominat de pasiuni sau de patimi. [Pr.: -si-o-] – V. pasiona.
pasionate
PASIONÁT, -Ă, pasionați, -te, adj. 1. (Despre însușiri, sentimente, acțiuni etc.) Determinat de pasiune, izvorât dintr-o (mare) pasiune; care exprimă (o mare) pasiune. 2. (Despre oameni) Care pune pasiune în tot ceea ce face, care acționează cu pasiune; fervent, entuziast, inimos (3). ♦ Stăpânit, dominat de pasiuni sau de patimi. [Pr.: -si-o-] – V. pasiona.
pasionatei
PASIONÁT, -Ă, pasionați, -te, adj. 1. (Despre însușiri, sentimente, acțiuni etc.) Determinat de pasiune, izvorât dintr-o (mare) pasiune; care exprimă (o mare) pasiune. 2. (Despre oameni) Care pune pasiune în tot ceea ce face, care acționează cu pasiune; fervent, entuziast, inimos (3). ♦ Stăpânit, dominat de pasiuni sau de patimi. [Pr.: -si-o-] – V. pasiona.
pasionatele
PASIONÁT, -Ă, pasionați, -te, adj. 1. (Despre însușiri, sentimente, acțiuni etc.) Determinat de pasiune, izvorât dintr-o (mare) pasiune; care exprimă (o mare) pasiune. 2. (Despre oameni) Care pune pasiune în tot ceea ce face, care acționează cu pasiune; fervent, entuziast, inimos (3). ♦ Stăpânit, dominat de pasiuni sau de patimi. [Pr.: -si-o-] – V. pasiona.
pasionatelor
PASIONÁT, -Ă, pasionați, -te, adj. 1. (Despre însușiri, sentimente, acțiuni etc.) Determinat de pasiune, izvorât dintr-o (mare) pasiune; care exprimă (o mare) pasiune. 2. (Despre oameni) Care pune pasiune în tot ceea ce face, care acționează cu pasiune; fervent, entuziast, inimos (3). ♦ Stăpânit, dominat de pasiuni sau de patimi. [Pr.: -si-o-] – V. pasiona.
pasionatul
PASIONÁT, -Ă, pasionați, -te, adj. 1. (Despre însușiri, sentimente, acțiuni etc.) Determinat de pasiune, izvorât dintr-o (mare) pasiune; care exprimă (o mare) pasiune. 2. (Despre oameni) Care pune pasiune în tot ceea ce face, care acționează cu pasiune; fervent, entuziast, inimos (3). ♦ Stăpânit, dominat de pasiuni sau de patimi. [Pr.: -si-o-] – V. pasiona.
pasionatului
PASIONÁT, -Ă, pasionați, -te, adj. 1. (Despre însușiri, sentimente, acțiuni etc.) Determinat de pasiune, izvorât dintr-o (mare) pasiune; care exprimă (o mare) pasiune. 2. (Despre oameni) Care pune pasiune în tot ceea ce face, care acționează cu pasiune; fervent, entuziast, inimos (3). ♦ Stăpânit, dominat de pasiuni sau de patimi. [Pr.: -si-o-] – V. pasiona.
pasionau
PASIONÁ, pasionez, vb. I. Tranz. și refl. A trezi sau a simți un interes deosebit, pasiune pentru ceva sau cineva. ♦ Refl. A face ceva cu pasiune. [Pr.: -si-o-] – Din fr. passionner. DOOM
pasioná (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 pasioneáză
pasionași
PASIONÁ, pasionez, vb. I. Tranz. și refl. A trezi sau a simți un interes deosebit, pasiune pentru ceva sau cineva. ♦ Refl. A face ceva cu pasiune. [Pr.: -si-o-] – Din fr. passionner. DOOM
pasioná (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 pasioneáză
pasionați
PASIONÁ, pasionez, vb. I. Tranz. și refl. A trezi sau a simți un interes deosebit, pasiune pentru ceva sau cineva. ♦ Refl. A face ceva cu pasiune. [Pr.: -si-o-] – Din fr. passionner. DOOM
pasioná (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 pasioneáză
pasionați
PASIONÁT, -Ă, pasionați, -te, adj. 1. (Despre însușiri, sentimente, acțiuni etc.) Determinat de pasiune, izvorât dintr-o (mare) pasiune; care exprimă (o mare) pasiune. 2. (Despre oameni) Care pune pasiune în tot ceea ce face, care acționează cu pasiune; fervent, entuziast, inimos (3). ♦ Stăpânit, dominat de pasiuni sau de patimi. [Pr.: -si-o-] – V. pasiona.
pasionații
PASIONÁT, -Ă, pasionați, -te, adj. 1. (Despre însușiri, sentimente, acțiuni etc.) Determinat de pasiune, izvorât dintr-o (mare) pasiune; care exprimă (o mare) pasiune. 2. (Despre oameni) Care pune pasiune în tot ceea ce face, care acționează cu pasiune; fervent, entuziast, inimos (3). ♦ Stăpânit, dominat de pasiuni sau de patimi. [Pr.: -si-o-] – V. pasiona.
pasionaților
PASIONÁT, -Ă, pasionați, -te, adj. 1. (Despre însușiri, sentimente, acțiuni etc.) Determinat de pasiune, izvorât dintr-o (mare) pasiune; care exprimă (o mare) pasiune. 2. (Despre oameni) Care pune pasiune în tot ceea ce face, care acționează cu pasiune; fervent, entuziast, inimos (3). ♦ Stăpânit, dominat de pasiuni sau de patimi. [Pr.: -si-o-] – V. pasiona.
pasionează
PASIONÁ, pasionez, vb. I. Tranz. și refl. A trezi sau a simți un interes deosebit, pasiune pentru ceva sau cineva. ♦ Refl. A face ceva cu pasiune. [Pr.: -si-o-] – Din fr. passionner. DOOM
pasioná (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 pasioneáză
pasionez
PASIONÁ, pasionez, vb. I. Tranz. și refl. A trezi sau a simți un interes deosebit, pasiune pentru ceva sau cineva. ♦ Refl. A face ceva cu pasiune. [Pr.: -si-o-] – Din fr. passionner. DOOM
pasioná (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 pasioneáză
pasioneze
PASIONÁ, pasionez, vb. I. Tranz. și refl. A trezi sau a simți un interes deosebit, pasiune pentru ceva sau cineva. ♦ Refl. A face ceva cu pasiune. [Pr.: -si-o-] – Din fr. passionner. DOOM
pasioná (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 pasioneáză
pasionezi
PASIONÁ, pasionez, vb. I. Tranz. și refl. A trezi sau a simți un interes deosebit, pasiune pentru ceva sau cineva. ♦ Refl. A face ceva cu pasiune. [Pr.: -si-o-] – Din fr. passionner. DOOM
pasioná (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 pasioneáză
pasionând
PASIONÁ, pasionez, vb. I. Tranz. și refl. A trezi sau a simți un interes deosebit, pasiune pentru ceva sau cineva. ♦ Refl. A face ceva cu pasiune. [Pr.: -si-o-] – Din fr. passionner. DOOM
pasioná (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 pasioneáză
pasionînd
PASIONÁ, pasionez, vb. I. Tranz. și refl. A trezi sau a simți un interes deosebit, pasiune pentru ceva sau cineva. ♦ Refl. A face ceva cu pasiune. [Pr.: -si-o-] – Din fr. passionner. DOOM
pasioná (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 pasioneáză
pasiphae
Pasiphaë, fiica lui Helios și a oceanidei Perse și soția regelui Minos. Episodul cel mai cunoscut legat de numele ei este dragostea nefirească pe care a nutrit-o față de taurul furios care devasta țara lui Minos (v. și Minos). Din unirea monstruoasă dintre taur și Pasiphaë s-a născut Minotaurul. Cu regele Minos, Pasiphaë a avut trei copii: Androgeos, Ariadne și Phaedra. Ca și sora sa Circe, Pasiphaë avea darul profeției și se pricepea la vrăji.
pasiteea
Pasiteea = Pasithea.
pasithea
Pasithea (sau Pasithee) 1. Una dintre grații, numită și Aglaia. 2. Una dintre fiicele lui Nereus.
pasithee
Pasithea (sau Pasithee) 1. Una dintre grații, numită și Aglaia. 2. Una dintre fiicele lui Nereus.
pasiune
PASIÚNE, pasiuni, s. f. 1. Stare afectivă deosebit de intensă și durabilă pentru cineva sau pentru ceva; dragoste foarte puternică; manifestare, exteriorizare a unui astfel de sentiment. ◊ Loc. adv. Cu pasiune = înflăcărat, entuziast; intens. ◊ Ceea ce constituie obiectul, cauza unui astfel de sentiment. 2. Înclinație vie, însoțită de plăcere pentru obiectul studiat sau pentru profesia exercitată. ♦ Dorință, aspirație. 3. Viciu, patimă distrugătoare. 4. Compoziție muzicală bazată pe narațiunea evanghelică a patimilor Mântuitorului. [Pr.: -si-u-] – Din fr. passion, lat. passio, -onis, germ. Passion. DOOM
pasiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. pasiúnii; pl. pasiúni
pasiunea
PASIÚNE, pasiuni, s. f. 1. Stare afectivă deosebit de intensă și durabilă pentru cineva sau pentru ceva; dragoste foarte puternică; manifestare, exteriorizare a unui astfel de sentiment. ◊ Loc. adv. Cu pasiune = înflăcărat, entuziast; intens. ◊ Ceea ce constituie obiectul, cauza unui astfel de sentiment. 2. Înclinație vie, însoțită de plăcere pentru obiectul studiat sau pentru profesia exercitată. ♦ Dorință, aspirație. 3. Viciu, patimă distrugătoare. 4. Compoziție muzicală bazată pe narațiunea evanghelică a patimilor Mântuitorului. [Pr.: -si-u-] – Din fr. passion, lat. passio, -onis, germ. Passion. DOOM
pasiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. pasiúnii; pl. pasiúni
pasiuni
PASIÚNE, pasiuni, s. f. 1. Stare afectivă deosebit de intensă și durabilă pentru cineva sau pentru ceva; dragoste foarte puternică; manifestare, exteriorizare a unui astfel de sentiment. ◊ Loc. adv. Cu pasiune = înflăcărat, entuziast; intens. ◊ Ceea ce constituie obiectul, cauza unui astfel de sentiment. 2. Înclinație vie, însoțită de plăcere pentru obiectul studiat sau pentru profesia exercitată. ♦ Dorință, aspirație. 3. Viciu, patimă distrugătoare. 4. Compoziție muzicală bazată pe narațiunea evanghelică a patimilor Mântuitorului. [Pr.: -si-u-] – Din fr. passion, lat. passio, -onis, germ. Passion. DOOM
pasiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. pasiúnii; pl. pasiúni
pasiunii
PASIÚNE, pasiuni, s. f. 1. Stare afectivă deosebit de intensă și durabilă pentru cineva sau pentru ceva; dragoste foarte puternică; manifestare, exteriorizare a unui astfel de sentiment. ◊ Loc. adv. Cu pasiune = înflăcărat, entuziast; intens. ◊ Ceea ce constituie obiectul, cauza unui astfel de sentiment. 2. Înclinație vie, însoțită de plăcere pentru obiectul studiat sau pentru profesia exercitată. ♦ Dorință, aspirație. 3. Viciu, patimă distrugătoare. 4. Compoziție muzicală bazată pe narațiunea evanghelică a patimilor Mântuitorului. [Pr.: -si-u-] – Din fr. passion, lat. passio, -onis, germ. Passion. DOOM
pasiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. pasiúnii; pl. pasiúni
pasiunile
PASIÚNE, pasiuni, s. f. 1. Stare afectivă deosebit de intensă și durabilă pentru cineva sau pentru ceva; dragoste foarte puternică; manifestare, exteriorizare a unui astfel de sentiment. ◊ Loc. adv. Cu pasiune = înflăcărat, entuziast; intens. ◊ Ceea ce constituie obiectul, cauza unui astfel de sentiment. 2. Înclinație vie, însoțită de plăcere pentru obiectul studiat sau pentru profesia exercitată. ♦ Dorință, aspirație. 3. Viciu, patimă distrugătoare. 4. Compoziție muzicală bazată pe narațiunea evanghelică a patimilor Mântuitorului. [Pr.: -si-u-] – Din fr. passion, lat. passio, -onis, germ. Passion. DOOM
pasiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. pasiúnii; pl. pasiúni
pasiunilor
PASIÚNE, pasiuni, s. f. 1. Stare afectivă deosebit de intensă și durabilă pentru cineva sau pentru ceva; dragoste foarte puternică; manifestare, exteriorizare a unui astfel de sentiment. ◊ Loc. adv. Cu pasiune = înflăcărat, entuziast; intens. ◊ Ceea ce constituie obiectul, cauza unui astfel de sentiment. 2. Înclinație vie, însoțită de plăcere pentru obiectul studiat sau pentru profesia exercitată. ♦ Dorință, aspirație. 3. Viciu, patimă distrugătoare. 4. Compoziție muzicală bazată pe narațiunea evanghelică a patimilor Mântuitorului. [Pr.: -si-u-] – Din fr. passion, lat. passio, -onis, germ. Passion. DOOM
pasiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. pasiúnii; pl. pasiúni
pasiv
PASÍV, -Ă, pasivi, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. Care nu reacționează în niciun fel, care este lipsit de inițiativă și de interes pentru ceea ce face, vede etc.; inactiv. ♦ Vocabular pasiv = parte a vocabularului care nu e folosită în mod frecvent în vorbire. Apărare pasivă = ansamblul măsurilor luate pentru a feri un oraș, o clădire etc. de atacuri aeriene inamice. Drept electoral pasiv = dreptul de a fi ales în diverse organe legislative. 2. (Gram.; despre diateze, forme verbale, conjugări etc.) Care arată că subiectul gramatical suferă acțiunea făcută de altcineva. ♦ (Substantivat, n.) Diateza pasivă (I 2) a unui verb. 3. (Despre metale, aliaje) Care prezintă fenomenul de pasivitate (2). II. S. n. 1. (Fin.; adesea adjectival) Totalitatea mijloacelor economice ale unei întreprinderi, privite sub aspectul provenienței lor la un moment dat și al destinației lor. ♦ Parte a bilanțului contabil în care sunt înscrise fondurile unei întreprinderi sau ale unei instituții la un moment dat. 2. (Jur.) Parte din patrimoniul unei persoane fizice sau juridice alcătuită din datorii sau din alte obligații ce se pot evalua în bani. – Din fr. passif, lat. passivus, germ. passiv, Passiv. DOOM
pasív2 s. n., (mijloace economice) pl. pasíve
pasiv
PASIV1 s. n. (Evidență contabilă, în opoziție cu a c t i v1) Totalitatea mijloacelor economice ale unei întreprinderi, privite sub aspectul provenienței lor la un moment dat. ♦ Partea bilanțului în care sînt înscrise, sub denumirea de posturi de pasiv, fondurile unei întreprinderi, organizații economice sau instituții la un moment dat.
pasiva
PASÍV, -Ă, pasivi, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. Care nu reacționează în niciun fel, care este lipsit de inițiativă și de interes pentru ceea ce face, vede etc.; inactiv. ♦ Vocabular pasiv = parte a vocabularului care nu e folosită în mod frecvent în vorbire. Apărare pasivă = ansamblul măsurilor luate pentru a feri un oraș, o clădire etc. de atacuri aeriene inamice. Drept electoral pasiv = dreptul de a fi ales în diverse organe legislative. 2. (Gram.; despre diateze, forme verbale, conjugări etc.) Care arată că subiectul gramatical suferă acțiunea făcută de altcineva. ♦ (Substantivat, n.) Diateza pasivă (I 2) a unui verb. 3. (Despre metale, aliaje) Care prezintă fenomenul de pasivitate (2). II. S. n. 1. (Fin.; adesea adjectival) Totalitatea mijloacelor economice ale unei întreprinderi, privite sub aspectul provenienței lor la un moment dat și al destinației lor. ♦ Parte a bilanțului contabil în care sunt înscrise fondurile unei întreprinderi sau ale unei instituții la un moment dat. 2. (Jur.) Parte din patrimoniul unei persoane fizice sau juridice alcătuită din datorii sau din alte obligații ce se pot evalua în bani. – Din fr. passif, lat. passivus, germ. passiv, Passiv. DOOM
pasív2 s. n., (mijloace economice) pl. pasíve
pasive
PASÍV, -Ă, pasivi, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. Care nu reacționează în niciun fel, care este lipsit de inițiativă și de interes pentru ceea ce face, vede etc.; inactiv. ♦ Vocabular pasiv = parte a vocabularului care nu e folosită în mod frecvent în vorbire. Apărare pasivă = ansamblul măsurilor luate pentru a feri un oraș, o clădire etc. de atacuri aeriene inamice. Drept electoral pasiv = dreptul de a fi ales în diverse organe legislative. 2. (Gram.; despre diateze, forme verbale, conjugări etc.) Care arată că subiectul gramatical suferă acțiunea făcută de altcineva. ♦ (Substantivat, n.) Diateza pasivă (I 2) a unui verb. 3. (Despre metale, aliaje) Care prezintă fenomenul de pasivitate (2). II. S. n. 1. (Fin.; adesea adjectival) Totalitatea mijloacelor economice ale unei întreprinderi, privite sub aspectul provenienței lor la un moment dat și al destinației lor. ♦ Parte a bilanțului contabil în care sunt înscrise fondurile unei întreprinderi sau ale unei instituții la un moment dat. 2. (Jur.) Parte din patrimoniul unei persoane fizice sau juridice alcătuită din datorii sau din alte obligații ce se pot evalua în bani. – Din fr. passif, lat. passivus, germ. passiv, Passiv. DOOM
pasív2 s. n., (mijloace economice) pl. pasíve
pasivei
PASÍV, -Ă, pasivi, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. Care nu reacționează în niciun fel, care este lipsit de inițiativă și de interes pentru ceea ce face, vede etc.; inactiv. ♦ Vocabular pasiv = parte a vocabularului care nu e folosită în mod frecvent în vorbire. Apărare pasivă = ansamblul măsurilor luate pentru a feri un oraș, o clădire etc. de atacuri aeriene inamice. Drept electoral pasiv = dreptul de a fi ales în diverse organe legislative. 2. (Gram.; despre diateze, forme verbale, conjugări etc.) Care arată că subiectul gramatical suferă acțiunea făcută de altcineva. ♦ (Substantivat, n.) Diateza pasivă (I 2) a unui verb. 3. (Despre metale, aliaje) Care prezintă fenomenul de pasivitate (2). II. S. n. 1. (Fin.; adesea adjectival) Totalitatea mijloacelor economice ale unei întreprinderi, privite sub aspectul provenienței lor la un moment dat și al destinației lor. ♦ Parte a bilanțului contabil în care sunt înscrise fondurile unei întreprinderi sau ale unei instituții la un moment dat. 2. (Jur.) Parte din patrimoniul unei persoane fizice sau juridice alcătuită din datorii sau din alte obligații ce se pot evalua în bani. – Din fr. passif, lat. passivus, germ. passiv, Passiv. DOOM
pasív2 s. n., (mijloace economice) pl. pasíve
pasivele
PASÍV, -Ă, pasivi, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. Care nu reacționează în niciun fel, care este lipsit de inițiativă și de interes pentru ceea ce face, vede etc.; inactiv. ♦ Vocabular pasiv = parte a vocabularului care nu e folosită în mod frecvent în vorbire. Apărare pasivă = ansamblul măsurilor luate pentru a feri un oraș, o clădire etc. de atacuri aeriene inamice. Drept electoral pasiv = dreptul de a fi ales în diverse organe legislative. 2. (Gram.; despre diateze, forme verbale, conjugări etc.) Care arată că subiectul gramatical suferă acțiunea făcută de altcineva. ♦ (Substantivat, n.) Diateza pasivă (I 2) a unui verb. 3. (Despre metale, aliaje) Care prezintă fenomenul de pasivitate (2). II. S. n. 1. (Fin.; adesea adjectival) Totalitatea mijloacelor economice ale unei întreprinderi, privite sub aspectul provenienței lor la un moment dat și al destinației lor. ♦ Parte a bilanțului contabil în care sunt înscrise fondurile unei întreprinderi sau ale unei instituții la un moment dat. 2. (Jur.) Parte din patrimoniul unei persoane fizice sau juridice alcătuită din datorii sau din alte obligații ce se pot evalua în bani. – Din fr. passif, lat. passivus, germ. passiv, Passiv. DOOM
pasív2 s. n., (mijloace economice) pl. pasíve
pasivelor
PASÍV, -Ă, pasivi, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. Care nu reacționează în niciun fel, care este lipsit de inițiativă și de interes pentru ceea ce face, vede etc.; inactiv. ♦ Vocabular pasiv = parte a vocabularului care nu e folosită în mod frecvent în vorbire. Apărare pasivă = ansamblul măsurilor luate pentru a feri un oraș, o clădire etc. de atacuri aeriene inamice. Drept electoral pasiv = dreptul de a fi ales în diverse organe legislative. 2. (Gram.; despre diateze, forme verbale, conjugări etc.) Care arată că subiectul gramatical suferă acțiunea făcută de altcineva. ♦ (Substantivat, n.) Diateza pasivă (I 2) a unui verb. 3. (Despre metale, aliaje) Care prezintă fenomenul de pasivitate (2). II. S. n. 1. (Fin.; adesea adjectival) Totalitatea mijloacelor economice ale unei întreprinderi, privite sub aspectul provenienței lor la un moment dat și al destinației lor. ♦ Parte a bilanțului contabil în care sunt înscrise fondurile unei întreprinderi sau ale unei instituții la un moment dat. 2. (Jur.) Parte din patrimoniul unei persoane fizice sau juridice alcătuită din datorii sau din alte obligații ce se pot evalua în bani. – Din fr. passif, lat. passivus, germ. passiv, Passiv. DOOM
pasív2 s. n., (mijloace economice) pl. pasíve
pasivi
PASÍV, -Ă, pasivi, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. Care nu reacționează în niciun fel, care este lipsit de inițiativă și de interes pentru ceea ce face, vede etc.; inactiv. ♦ Vocabular pasiv = parte a vocabularului care nu e folosită în mod frecvent în vorbire. Apărare pasivă = ansamblul măsurilor luate pentru a feri un oraș, o clădire etc. de atacuri aeriene inamice. Drept electoral pasiv = dreptul de a fi ales în diverse organe legislative. 2. (Gram.; despre diateze, forme verbale, conjugări etc.) Care arată că subiectul gramatical suferă acțiunea făcută de altcineva. ♦ (Substantivat, n.) Diateza pasivă (I 2) a unui verb. 3. (Despre metale, aliaje) Care prezintă fenomenul de pasivitate (2). II. S. n. 1. (Fin.; adesea adjectival) Totalitatea mijloacelor economice ale unei întreprinderi, privite sub aspectul provenienței lor la un moment dat și al destinației lor. ♦ Parte a bilanțului contabil în care sunt înscrise fondurile unei întreprinderi sau ale unei instituții la un moment dat. 2. (Jur.) Parte din patrimoniul unei persoane fizice sau juridice alcătuită din datorii sau din alte obligații ce se pot evalua în bani. – Din fr. passif, lat. passivus, germ. passiv, Passiv. DOOM
pasív2 s. n., (mijloace economice) pl. pasíve
pasivii
PASÍV, -Ă, pasivi, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. Care nu reacționează în niciun fel, care este lipsit de inițiativă și de interes pentru ceea ce face, vede etc.; inactiv. ♦ Vocabular pasiv = parte a vocabularului care nu e folosită în mod frecvent în vorbire. Apărare pasivă = ansamblul măsurilor luate pentru a feri un oraș, o clădire etc. de atacuri aeriene inamice. Drept electoral pasiv = dreptul de a fi ales în diverse organe legislative. 2. (Gram.; despre diateze, forme verbale, conjugări etc.) Care arată că subiectul gramatical suferă acțiunea făcută de altcineva. ♦ (Substantivat, n.) Diateza pasivă (I 2) a unui verb. 3. (Despre metale, aliaje) Care prezintă fenomenul de pasivitate (2). II. S. n. 1. (Fin.; adesea adjectival) Totalitatea mijloacelor economice ale unei întreprinderi, privite sub aspectul provenienței lor la un moment dat și al destinației lor. ♦ Parte a bilanțului contabil în care sunt înscrise fondurile unei întreprinderi sau ale unei instituții la un moment dat. 2. (Jur.) Parte din patrimoniul unei persoane fizice sau juridice alcătuită din datorii sau din alte obligații ce se pot evalua în bani. – Din fr. passif, lat. passivus, germ. passiv, Passiv. DOOM
pasív2 s. n., (mijloace economice) pl. pasíve
pasivilor
PASÍV, -Ă, pasivi, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. Care nu reacționează în niciun fel, care este lipsit de inițiativă și de interes pentru ceea ce face, vede etc.; inactiv. ♦ Vocabular pasiv = parte a vocabularului care nu e folosită în mod frecvent în vorbire. Apărare pasivă = ansamblul măsurilor luate pentru a feri un oraș, o clădire etc. de atacuri aeriene inamice. Drept electoral pasiv = dreptul de a fi ales în diverse organe legislative. 2. (Gram.; despre diateze, forme verbale, conjugări etc.) Care arată că subiectul gramatical suferă acțiunea făcută de altcineva. ♦ (Substantivat, n.) Diateza pasivă (I 2) a unui verb. 3. (Despre metale, aliaje) Care prezintă fenomenul de pasivitate (2). II. S. n. 1. (Fin.; adesea adjectival) Totalitatea mijloacelor economice ale unei întreprinderi, privite sub aspectul provenienței lor la un moment dat și al destinației lor. ♦ Parte a bilanțului contabil în care sunt înscrise fondurile unei întreprinderi sau ale unei instituții la un moment dat. 2. (Jur.) Parte din patrimoniul unei persoane fizice sau juridice alcătuită din datorii sau din alte obligații ce se pot evalua în bani. – Din fr. passif, lat. passivus, germ. passiv, Passiv. DOOM
pasív2 s. n., (mijloace economice) pl. pasíve
pasivism
PASIVÍSM s. n. (Rar) Atitudine a omului pasiv (I 1); tendință spre pasivitate. – Pasiv + suf. -ism. DOOM
pasivísm s. n.
pasivismul
PASIVÍSM s. n. (Rar) Atitudine a omului pasiv (I 1); tendință spre pasivitate. – Pasiv + suf. -ism. DOOM
pasivísm s. n.
pasivismului
PASIVÍSM s. n. (Rar) Atitudine a omului pasiv (I 1); tendință spre pasivitate. – Pasiv + suf. -ism. DOOM
pasivísm s. n.
pasivist
PASIVÍST, pasiviști, s. m. Persoană stăpânită de pasivism. – Pasiv + suf. -ist.
pasivista
PASIVÍST, pasiviști, s. m. Persoană stăpânită de pasivism. – Pasiv + suf. -ist.
pasiviste
PASIVÍST, pasiviști, s. m. Persoană stăpânită de pasivism. – Pasiv + suf. -ist.
pasivistei
PASIVÍST, pasiviști, s. m. Persoană stăpânită de pasivism. – Pasiv + suf. -ist.
pasivistele
PASIVÍST, pasiviști, s. m. Persoană stăpânită de pasivism. – Pasiv + suf. -ist.
pasivistelor
PASIVÍST, pasiviști, s. m. Persoană stăpânită de pasivism. – Pasiv + suf. -ist.
pasivistul
PASIVÍST, pasiviști, s. m. Persoană stăpânită de pasivism. – Pasiv + suf. -ist.
pasivistului
PASIVÍST, pasiviști, s. m. Persoană stăpânită de pasivism. – Pasiv + suf. -ist.
pasivitate
PASIVITÁTE s. f. 1. Stare a celui pasiv (I 1); lipsă de activitate, de inițiativă, de interes; renunțare la acțiune; inactivitate; resemnare. 2. Însușire a unor metale sau aliaje de a nu fi atacate de unii acizi concentrați. – Din fr. passivité, germ. Passivität. DOOM
pasivitáte s. f., g.-d. art. pasivitắții
pasivitatea
PASIVITÁTE s. f. 1. Stare a celui pasiv (I 1); lipsă de activitate, de inițiativă, de interes; renunțare la acțiune; inactivitate; resemnare. 2. Însușire a unor metale sau aliaje de a nu fi atacate de unii acizi concentrați. – Din fr. passivité, germ. Passivität. DOOM
pasivitáte s. f., g.-d. art. pasivitắții
pasivități
PASIVITÁTE s. f. 1. Stare a celui pasiv (I 1); lipsă de activitate, de inițiativă, de interes; renunțare la acțiune; inactivitate; resemnare. 2. Însușire a unor metale sau aliaje de a nu fi atacate de unii acizi concentrați. – Din fr. passivité, germ. Passivität. DOOM
pasivitáte s. f., g.-d. art. pasivitắții
pasivității
PASIVITÁTE s. f. 1. Stare a celui pasiv (I 1); lipsă de activitate, de inițiativă, de interes; renunțare la acțiune; inactivitate; resemnare. 2. Însușire a unor metale sau aliaje de a nu fi atacate de unii acizi concentrați. – Din fr. passivité, germ. Passivität. DOOM
pasivitáte s. f., g.-d. art. pasivitắții
pasiviza
PASIVIZÁ, pasivizez, vb. I. Tranz. și refl. (Chim.) A face să capete sau a avea pasivitate (2). – Pasiv + suf. -iza. DOOM
pasivizá (a ~) vb., ind. prez. 3 pasivizeáză
pasivizai
PASIVIZÁ, pasivizez, vb. I. Tranz. și refl. (Chim.) A face să capete sau a avea pasivitate (2). – Pasiv + suf. -iza. DOOM
pasivizá (a ~) vb., ind. prez. 3 pasivizeáză
pasivizam
PASIVIZÁ, pasivizez, vb. I. Tranz. și refl. (Chim.) A face să capete sau a avea pasivitate (2). – Pasiv + suf. -iza. DOOM
pasivizá (a ~) vb., ind. prez. 3 pasivizeáză
pasivizare
PASIVIZÁ, pasivizez, vb. I. Tranz. și refl. (Chim.) A face să capete sau a avea pasivitate (2). – Pasiv + suf. -iza. DOOM
pasivizá (a ~) vb., ind. prez. 3 pasivizeáză
pasivizare
PASIVIZÁRE, pasivizări, s. f. (Chim.) Acțiunea de a (se) pasiviza și rezultatul ei. – V. pasiviza. DOOM
pasivizáre s. f., g.-d. art. pasivizắrii; pl. pasivizắri
pasivizarea
PASIVIZÁRE, pasivizări, s. f. (Chim.) Acțiunea de a (se) pasiviza și rezultatul ei. – V. pasiviza. DOOM
pasivizáre s. f., g.-d. art. pasivizắrii; pl. pasivizắri
pasivizară
PASIVIZÁ, pasivizez, vb. I. Tranz. și refl. (Chim.) A face să capete sau a avea pasivitate (2). – Pasiv + suf. -iza. DOOM
pasivizá (a ~) vb., ind. prez. 3 pasivizeáză
pasivizarăm
PASIVIZÁ, pasivizez, vb. I. Tranz. și refl. (Chim.) A face să capete sau a avea pasivitate (2). – Pasiv + suf. -iza. DOOM
pasivizá (a ~) vb., ind. prez. 3 pasivizeáză
pasivizarăți
PASIVIZÁ, pasivizez, vb. I. Tranz. și refl. (Chim.) A face să capete sau a avea pasivitate (2). – Pasiv + suf. -iza. DOOM
pasivizá (a ~) vb., ind. prez. 3 pasivizeáză
pasivizase
PASIVIZÁ, pasivizez, vb. I. Tranz. și refl. (Chim.) A face să capete sau a avea pasivitate (2). – Pasiv + suf. -iza. DOOM
pasivizá (a ~) vb., ind. prez. 3 pasivizeáză
pasivizasem
PASIVIZÁ, pasivizez, vb. I. Tranz. și refl. (Chim.) A face să capete sau a avea pasivitate (2). – Pasiv + suf. -iza. DOOM
pasivizá (a ~) vb., ind. prez. 3 pasivizeáză
pasivizaseră
PASIVIZÁ, pasivizez, vb. I. Tranz. și refl. (Chim.) A face să capete sau a avea pasivitate (2). – Pasiv + suf. -iza. DOOM
pasivizá (a ~) vb., ind. prez. 3 pasivizeáză
pasivizaserăm
PASIVIZÁ, pasivizez, vb. I. Tranz. și refl. (Chim.) A face să capete sau a avea pasivitate (2). – Pasiv + suf. -iza. DOOM
pasivizá (a ~) vb., ind. prez. 3 pasivizeáză
pasivizaserăți
PASIVIZÁ, pasivizez, vb. I. Tranz. și refl. (Chim.) A face să capete sau a avea pasivitate (2). – Pasiv + suf. -iza. DOOM
pasivizá (a ~) vb., ind. prez. 3 pasivizeáză
pasivizaseși
PASIVIZÁ, pasivizez, vb. I. Tranz. și refl. (Chim.) A face să capete sau a avea pasivitate (2). – Pasiv + suf. -iza. DOOM
pasivizá (a ~) vb., ind. prez. 3 pasivizeáză
pasivizaseți
PASIVIZÁ, pasivizez, vb. I. Tranz. și refl. (Chim.) A face să capete sau a avea pasivitate (2). – Pasiv + suf. -iza. DOOM
pasivizá (a ~) vb., ind. prez. 3 pasivizeáză
pasivizat
PASIVIZÁ, pasivizez, vb. I. Tranz. și refl. (Chim.) A face să capete sau a avea pasivitate (2). – Pasiv + suf. -iza. DOOM
pasivizá (a ~) vb., ind. prez. 3 pasivizeáză
pasivizat
PASIVIZÁ, pasivizez, vb. I. Tranz. și refl. (Chim.) A face să capete sau a avea pasivitate (2). – Pasiv + suf. -iza.
pasivizau
PASIVIZÁ, pasivizez, vb. I. Tranz. și refl. (Chim.) A face să capete sau a avea pasivitate (2). – Pasiv + suf. -iza. DOOM
pasivizá (a ~) vb., ind. prez. 3 pasivizeáză
pasivizași
PASIVIZÁ, pasivizez, vb. I. Tranz. și refl. (Chim.) A face să capete sau a avea pasivitate (2). – Pasiv + suf. -iza. DOOM
pasivizá (a ~) vb., ind. prez. 3 pasivizeáză
pasivizați
PASIVIZÁ, pasivizez, vb. I. Tranz. și refl. (Chim.) A face să capete sau a avea pasivitate (2). – Pasiv + suf. -iza. DOOM
pasivizá (a ~) vb., ind. prez. 3 pasivizeáză
pasivizație
PASIVIZÁȚIE s.f. Pasivizare. [Cf. fr. passivation].
pasivizează
PASIVIZÁ, pasivizez, vb. I. Tranz. și refl. (Chim.) A face să capete sau a avea pasivitate (2). – Pasiv + suf. -iza. DOOM
pasivizá (a ~) vb., ind. prez. 3 pasivizeáză
pasivizez
PASIVIZÁ, pasivizez, vb. I. Tranz. și refl. (Chim.) A face să capete sau a avea pasivitate (2). – Pasiv + suf. -iza. DOOM
pasivizá (a ~) vb., ind. prez. 3 pasivizeáză
pasivizeze
PASIVIZÁ, pasivizez, vb. I. Tranz. și refl. (Chim.) A face să capete sau a avea pasivitate (2). – Pasiv + suf. -iza. DOOM
pasivizá (a ~) vb., ind. prez. 3 pasivizeáză
pasivizezi
PASIVIZÁ, pasivizez, vb. I. Tranz. și refl. (Chim.) A face să capete sau a avea pasivitate (2). – Pasiv + suf. -iza. DOOM
pasivizá (a ~) vb., ind. prez. 3 pasivizeáză
pasivizând
PASIVIZÁ, pasivizez, vb. I. Tranz. și refl. (Chim.) A face să capete sau a avea pasivitate (2). – Pasiv + suf. -iza. DOOM
pasivizá (a ~) vb., ind. prez. 3 pasivizeáză
pasivizînd
PASIVIZÁ, pasivizez, vb. I. Tranz. și refl. (Chim.) A face să capete sau a avea pasivitate (2). – Pasiv + suf. -iza. DOOM
pasivizá (a ~) vb., ind. prez. 3 pasivizeáză
pasivizări
PASIVIZÁRE, pasivizări, s. f. (Chim.) Acțiunea de a (se) pasiviza și rezultatul ei. – V. pasiviza. DOOM
pasivizáre s. f., g.-d. art. pasivizắrii; pl. pasivizắri
pasivizării
PASIVIZÁRE, pasivizări, s. f. (Chim.) Acțiunea de a (se) pasiviza și rezultatul ei. – V. pasiviza. DOOM
pasivizáre s. f., g.-d. art. pasivizắrii; pl. pasivizắri
pasivizările
PASIVIZÁRE, pasivizări, s. f. (Chim.) Acțiunea de a (se) pasiviza și rezultatul ei. – V. pasiviza. DOOM
pasivizáre s. f., g.-d. art. pasivizắrii; pl. pasivizắri
pasivizărilor
PASIVIZÁRE, pasivizări, s. f. (Chim.) Acțiunea de a (se) pasiviza și rezultatul ei. – V. pasiviza. DOOM
pasivizáre s. f., g.-d. art. pasivizắrii; pl. pasivizắri
pasiviști
PASIVÍST, pasiviști, s. m. Persoană stăpânită de pasivism. – Pasiv + suf. -ist.
pasiviștii
PASIVÍST, pasiviști, s. m. Persoană stăpânită de pasivism. – Pasiv + suf. -ist.
pasiviștilor
PASIVÍST, pasiviști, s. m. Persoană stăpânită de pasivism. – Pasiv + suf. -ist.
pasivul
PASÍV, -Ă, pasivi, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. Care nu reacționează în niciun fel, care este lipsit de inițiativă și de interes pentru ceea ce face, vede etc.; inactiv. ♦ Vocabular pasiv = parte a vocabularului care nu e folosită în mod frecvent în vorbire. Apărare pasivă = ansamblul măsurilor luate pentru a feri un oraș, o clădire etc. de atacuri aeriene inamice. Drept electoral pasiv = dreptul de a fi ales în diverse organe legislative. 2. (Gram.; despre diateze, forme verbale, conjugări etc.) Care arată că subiectul gramatical suferă acțiunea făcută de altcineva. ♦ (Substantivat, n.) Diateza pasivă (I 2) a unui verb. 3. (Despre metale, aliaje) Care prezintă fenomenul de pasivitate (2). II. S. n. 1. (Fin.; adesea adjectival) Totalitatea mijloacelor economice ale unei întreprinderi, privite sub aspectul provenienței lor la un moment dat și al destinației lor. ♦ Parte a bilanțului contabil în care sunt înscrise fondurile unei întreprinderi sau ale unei instituții la un moment dat. 2. (Jur.) Parte din patrimoniul unei persoane fizice sau juridice alcătuită din datorii sau din alte obligații ce se pot evalua în bani. – Din fr. passif, lat. passivus, germ. passiv, Passiv. DOOM
pasív2 s. n., (mijloace economice) pl. pasíve
pasivului
PASÍV, -Ă, pasivi, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. Care nu reacționează în niciun fel, care este lipsit de inițiativă și de interes pentru ceea ce face, vede etc.; inactiv. ♦ Vocabular pasiv = parte a vocabularului care nu e folosită în mod frecvent în vorbire. Apărare pasivă = ansamblul măsurilor luate pentru a feri un oraș, o clădire etc. de atacuri aeriene inamice. Drept electoral pasiv = dreptul de a fi ales în diverse organe legislative. 2. (Gram.; despre diateze, forme verbale, conjugări etc.) Care arată că subiectul gramatical suferă acțiunea făcută de altcineva. ♦ (Substantivat, n.) Diateza pasivă (I 2) a unui verb. 3. (Despre metale, aliaje) Care prezintă fenomenul de pasivitate (2). II. S. n. 1. (Fin.; adesea adjectival) Totalitatea mijloacelor economice ale unei întreprinderi, privite sub aspectul provenienței lor la un moment dat și al destinației lor. ♦ Parte a bilanțului contabil în care sunt înscrise fondurile unei întreprinderi sau ale unei instituții la un moment dat. 2. (Jur.) Parte din patrimoniul unei persoane fizice sau juridice alcătuită din datorii sau din alte obligații ce se pot evalua în bani. – Din fr. passif, lat. passivus, germ. passiv, Passiv. DOOM
pasív2 s. n., (mijloace economice) pl. pasíve
pasmant
PASMÁNT, pasmanturi, s. n. (Înv. și reg.) Ceapraz, firet (pentru împodobit haine sau draperii). – Din fr. passement. DOOM
pasmánt (înv., reg.) s. n., pl. pasmánturi
pasmanteria
PASMANTERÍE, pasmanterii, s. f. 1. (Articole de) ceaprăzărie2. 2. Ramură a industriei textile care produce un sortiment variat de fireturi, panglici, șireturi etc. – Din fr. passementerie. DOOM
pasmanteríe s. f., art. pasmantería, g.-d. art. pasmanteríei; pl. pasmanteríi, art. pasmanteríile
pasmanterie
PASMANTERÍE, pasmanterii, s. f. 1. (Articole de) ceaprăzărie2. 2. Ramură a industriei textile care produce un sortiment variat de fireturi, panglici, șireturi etc. – Din fr. passementerie. DOOM
pasmanteríe s. f., art. pasmantería, g.-d. art. pasmanteríei; pl. pasmanteríi, art. pasmanteríile
pasmanteriei
PASMANTERÍE, pasmanterii, s. f. 1. (Articole de) ceaprăzărie2. 2. Ramură a industriei textile care produce un sortiment variat de fireturi, panglici, șireturi etc. – Din fr. passementerie. DOOM
pasmanteríe s. f., art. pasmantería, g.-d. art. pasmanteríei; pl. pasmanteríi, art. pasmanteríile
pasmanterii
PASMANTERÍE, pasmanterii, s. f. 1. (Articole de) ceaprăzărie2. 2. Ramură a industriei textile care produce un sortiment variat de fireturi, panglici, șireturi etc. – Din fr. passementerie. DOOM
pasmanteríe s. f., art. pasmantería, g.-d. art. pasmanteríei; pl. pasmanteríi, art. pasmanteríile
pasmanteriile
PASMANTERÍE, pasmanterii, s. f. 1. (Articole de) ceaprăzărie2. 2. Ramură a industriei textile care produce un sortiment variat de fireturi, panglici, șireturi etc. – Din fr. passementerie. DOOM
pasmanteríe s. f., art. pasmantería, g.-d. art. pasmanteríei; pl. pasmanteríi, art. pasmanteríile
pasmanteriilor
PASMANTERÍE, pasmanterii, s. f. 1. (Articole de) ceaprăzărie2. 2. Ramură a industriei textile care produce un sortiment variat de fireturi, panglici, șireturi etc. – Din fr. passementerie. DOOM
pasmanteríe s. f., art. pasmantería, g.-d. art. pasmanteríei; pl. pasmanteríi, art. pasmanteríile
pasmantier
PASMANTIÉR, pasmantieri, s. m. (Înv.) Ceaprazar. – Fr. passementier.
pasmantieri
PASMANTIÉR, pasmantieri, s. m. (Înv.) Ceaprazar. – Fr. passementier.
pasmantierii
PASMANTIÉR, pasmantieri, s. m. (Înv.) Ceaprazar. – Fr. passementier.
pasmantierilor
PASMANTIÉR, pasmantieri, s. m. (Înv.) Ceaprazar. – Fr. passementier.
pasmantierul
PASMANTIÉR, pasmantieri, s. m. (Înv.) Ceaprazar. – Fr. passementier.
pasmantierului
PASMANTIÉR, pasmantieri, s. m. (Înv.) Ceaprazar. – Fr. passementier.
pasmantul
PASMÁNT, pasmanturi, s. n. (Înv. și reg.) Ceapraz, firet (pentru împodobit haine sau draperii). – Din fr. passement. DOOM
pasmánt (înv., reg.) s. n., pl. pasmánturi
pasmantului
PASMÁNT, pasmanturi, s. n. (Înv. și reg.) Ceapraz, firet (pentru împodobit haine sau draperii). – Din fr. passement. DOOM
pasmánt (înv., reg.) s. n., pl. pasmánturi
pasmanturi
PASMÁNT, pasmanturi, s. n. (Înv. și reg.) Ceapraz, firet (pentru împodobit haine sau draperii). – Din fr. passement. DOOM
pasmánt (înv., reg.) s. n., pl. pasmánturi
pasmanturile
PASMÁNT, pasmanturi, s. n. (Înv. și reg.) Ceapraz, firet (pentru împodobit haine sau draperii). – Din fr. passement. DOOM
pasmánt (înv., reg.) s. n., pl. pasmánturi
pasmanturilor
PASMÁNT, pasmanturi, s. n. (Înv. și reg.) Ceapraz, firet (pentru împodobit haine sau draperii). – Din fr. passement. DOOM
pasmánt (înv., reg.) s. n., pl. pasmánturi
pasmați
pasmáți s. m. pl. – Pantof fără călcîi. Tc. pașmak (Tiktin). Sec. XVII, înv.
pasnic
PÁSNIC, pașnice, s. n. Pas 3.
paso
PÁSO s.n. Farsă scurtă care se juca în teatrul spaniol între actele unei piese mai mari. [< sp. paso].
paspartu
PASPARTÚ, paspartuuri, s. n. 1. Cheie cu care se poate deschide orice broască obișnuită; șperaclu. 2. Fig. Mijloc de pătrundere într-un anumit cerc, într-o anumită problemă etc. [Scris și: passe-partout] – Din fr. passe-partout. DOOM
paspartú s. n., art. paspartúul; pl. paspartúuri
paspartuul
PASPARTÚ, paspartuuri, s. n. 1. Cheie cu care se poate deschide orice broască obișnuită; șperaclu. 2. Fig. Mijloc de pătrundere într-un anumit cerc, într-o anumită problemă etc. [Scris și: passe-partout] – Din fr. passe-partout. DOOM
paspartú s. n., art. paspartúul; pl. paspartúuri
paspartuului
PASPARTÚ, paspartuuri, s. n. 1. Cheie cu care se poate deschide orice broască obișnuită; șperaclu. 2. Fig. Mijloc de pătrundere într-un anumit cerc, într-o anumită problemă etc. [Scris și: passe-partout] – Din fr. passe-partout. DOOM
paspartú s. n., art. paspartúul; pl. paspartúuri
paspartuuri
PASPARTÚ, paspartuuri, s. n. 1. Cheie cu care se poate deschide orice broască obișnuită; șperaclu. 2. Fig. Mijloc de pătrundere într-un anumit cerc, într-o anumită problemă etc. [Scris și: passe-partout] – Din fr. passe-partout. DOOM
paspartú s. n., art. paspartúul; pl. paspartúuri
paspartuurile
PASPARTÚ, paspartuuri, s. n. 1. Cheie cu care se poate deschide orice broască obișnuită; șperaclu. 2. Fig. Mijloc de pătrundere într-un anumit cerc, într-o anumită problemă etc. [Scris și: passe-partout] – Din fr. passe-partout. DOOM
paspartú s. n., art. paspartúul; pl. paspartúuri
paspartuurilor
PASPARTÚ, paspartuuri, s. n. 1. Cheie cu care se poate deschide orice broască obișnuită; șperaclu. 2. Fig. Mijloc de pătrundere într-un anumit cerc, într-o anumită problemă etc. [Scris și: passe-partout] – Din fr. passe-partout. DOOM
paspartú s. n., art. paspartúul; pl. paspartúuri
paspoal
PASPOÁL, paspoaluri, s. n. Șiret (lat) sau fâșie îngustă de stofă, de mătase etc. aplicată ca garnitură la rochii, de-a lungul unei cusături, a unui buzunar etc. ♦ Bandă, de obicei din piele sau din material plastic, fixată la unele fețe de pantofi sau la diferite obiecte de marochinărie pentru a le întări marginile sau pentru a ascunde unele cusături și a crea un efect decorativ. [Pl. și: paspoale] – Din fr. passepoil. DOOM
paspoál (-poal) s. n., pl. paspoáluri
paspoala
PASPOALÁ, paspoalez, vb. I. Tranz. A împodobi sau a dubla cu paspoal. – Din paspoal. DOOM
paspoalá (a ~) (-poa-) vb., ind. prez. 3 paspoaleáză
paspoalai
PASPOALÁ, paspoalez, vb. I. Tranz. A împodobi sau a dubla cu paspoal. – Din paspoal. DOOM
paspoalá (a ~) (-poa-) vb., ind. prez. 3 paspoaleáză
paspoalam
PASPOALÁ, paspoalez, vb. I. Tranz. A împodobi sau a dubla cu paspoal. – Din paspoal. DOOM
paspoalá (a ~) (-poa-) vb., ind. prez. 3 paspoaleáză
paspoalare
PASPOALÁ, paspoalez, vb. I. Tranz. A împodobi sau a dubla cu paspoal. – Din paspoal. DOOM
paspoalá (a ~) (-poa-) vb., ind. prez. 3 paspoaleáză
paspoalare
PASPOALÁRE, paspoalări, s. f. Acțiunea de a paspoala și rezultatul ei. – V. paspoala. DOOM
paspoaláre (-poa-) s. f., g.-d. art. paspoalắrii; pl. paspoalắri
paspoalarea
PASPOALÁRE, paspoalări, s. f. Acțiunea de a paspoala și rezultatul ei. – V. paspoala. DOOM
paspoaláre (-poa-) s. f., g.-d. art. paspoalắrii; pl. paspoalắri
paspoalară
PASPOALÁ, paspoalez, vb. I. Tranz. A împodobi sau a dubla cu paspoal. – Din paspoal. DOOM
paspoalá (a ~) (-poa-) vb., ind. prez. 3 paspoaleáză
paspoalarăm
PASPOALÁ, paspoalez, vb. I. Tranz. A împodobi sau a dubla cu paspoal. – Din paspoal. DOOM
paspoalá (a ~) (-poa-) vb., ind. prez. 3 paspoaleáză
paspoalarăți
PASPOALÁ, paspoalez, vb. I. Tranz. A împodobi sau a dubla cu paspoal. – Din paspoal. DOOM
paspoalá (a ~) (-poa-) vb., ind. prez. 3 paspoaleáză
paspoalase
PASPOALÁ, paspoalez, vb. I. Tranz. A împodobi sau a dubla cu paspoal. – Din paspoal. DOOM
paspoalá (a ~) (-poa-) vb., ind. prez. 3 paspoaleáză
paspoalasem
PASPOALÁ, paspoalez, vb. I. Tranz. A împodobi sau a dubla cu paspoal. – Din paspoal. DOOM
paspoalá (a ~) (-poa-) vb., ind. prez. 3 paspoaleáză
paspoalaseră
PASPOALÁ, paspoalez, vb. I. Tranz. A împodobi sau a dubla cu paspoal. – Din paspoal. DOOM
paspoalá (a ~) (-poa-) vb., ind. prez. 3 paspoaleáză
paspoalaserăm
PASPOALÁ, paspoalez, vb. I. Tranz. A împodobi sau a dubla cu paspoal. – Din paspoal. DOOM
paspoalá (a ~) (-poa-) vb., ind. prez. 3 paspoaleáză
paspoalaserăți
PASPOALÁ, paspoalez, vb. I. Tranz. A împodobi sau a dubla cu paspoal. – Din paspoal. DOOM
paspoalá (a ~) (-poa-) vb., ind. prez. 3 paspoaleáză
paspoalaseși
PASPOALÁ, paspoalez, vb. I. Tranz. A împodobi sau a dubla cu paspoal. – Din paspoal. DOOM
paspoalá (a ~) (-poa-) vb., ind. prez. 3 paspoaleáză
paspoalaseți
PASPOALÁ, paspoalez, vb. I. Tranz. A împodobi sau a dubla cu paspoal. – Din paspoal. DOOM
paspoalá (a ~) (-poa-) vb., ind. prez. 3 paspoaleáză
paspoalat
PASPOALÁ, paspoalez, vb. I. Tranz. A împodobi sau a dubla cu paspoal. – Din paspoal. DOOM
paspoalá (a ~) (-poa-) vb., ind. prez. 3 paspoaleáză
paspoalat
PASPOALÁ, paspoalez, vb. I. Tranz. A împodobi sau a dubla cu paspoal. – Din paspoal.
paspoalau
PASPOALÁ, paspoalez, vb. I. Tranz. A împodobi sau a dubla cu paspoal. – Din paspoal. DOOM
paspoalá (a ~) (-poa-) vb., ind. prez. 3 paspoaleáză
paspoalași
PASPOALÁ, paspoalez, vb. I. Tranz. A împodobi sau a dubla cu paspoal. – Din paspoal. DOOM
paspoalá (a ~) (-poa-) vb., ind. prez. 3 paspoaleáză
paspoalați
PASPOALÁ, paspoalez, vb. I. Tranz. A împodobi sau a dubla cu paspoal. – Din paspoal. DOOM
paspoalá (a ~) (-poa-) vb., ind. prez. 3 paspoaleáză
paspoalează
PASPOALÁ, paspoalez, vb. I. Tranz. A împodobi sau a dubla cu paspoal. – Din paspoal. DOOM
paspoalá (a ~) (-poa-) vb., ind. prez. 3 paspoaleáză
paspoalez
PASPOALÁ, paspoalez, vb. I. Tranz. A împodobi sau a dubla cu paspoal. – Din paspoal. DOOM
paspoalá (a ~) (-poa-) vb., ind. prez. 3 paspoaleáză
paspoaleze
PASPOALÁ, paspoalez, vb. I. Tranz. A împodobi sau a dubla cu paspoal. – Din paspoal. DOOM
paspoalá (a ~) (-poa-) vb., ind. prez. 3 paspoaleáză
paspoalezi
PASPOALÁ, paspoalez, vb. I. Tranz. A împodobi sau a dubla cu paspoal. – Din paspoal. DOOM
paspoalá (a ~) (-poa-) vb., ind. prez. 3 paspoaleáză
paspoalul
PASPOÁL, paspoaluri, s. n. Șiret (lat) sau fâșie îngustă de stofă, de mătase etc. aplicată ca garnitură la rochii, de-a lungul unei cusături, a unui buzunar etc. ♦ Bandă, de obicei din piele sau din material plastic, fixată la unele fețe de pantofi sau la diferite obiecte de marochinărie pentru a le întări marginile sau pentru a ascunde unele cusături și a crea un efect decorativ. [Pl. și: paspoale] – Din fr. passepoil. DOOM
paspoál (-poal) s. n., pl. paspoáluri
paspoalului
PASPOÁL, paspoaluri, s. n. Șiret (lat) sau fâșie îngustă de stofă, de mătase etc. aplicată ca garnitură la rochii, de-a lungul unei cusături, a unui buzunar etc. ♦ Bandă, de obicei din piele sau din material plastic, fixată la unele fețe de pantofi sau la diferite obiecte de marochinărie pentru a le întări marginile sau pentru a ascunde unele cusături și a crea un efect decorativ. [Pl. și: paspoale] – Din fr. passepoil. DOOM
paspoál (-poal) s. n., pl. paspoáluri
paspoaluri
PASPOÁL, paspoaluri, s. n. Șiret (lat) sau fâșie îngustă de stofă, de mătase etc. aplicată ca garnitură la rochii, de-a lungul unei cusături, a unui buzunar etc. ♦ Bandă, de obicei din piele sau din material plastic, fixată la unele fețe de pantofi sau la diferite obiecte de marochinărie pentru a le întări marginile sau pentru a ascunde unele cusături și a crea un efect decorativ. [Pl. și: paspoale] – Din fr. passepoil. DOOM
paspoál (-poal) s. n., pl. paspoáluri
paspoalurile
PASPOÁL, paspoaluri, s. n. Șiret (lat) sau fâșie îngustă de stofă, de mătase etc. aplicată ca garnitură la rochii, de-a lungul unei cusături, a unui buzunar etc. ♦ Bandă, de obicei din piele sau din material plastic, fixată la unele fețe de pantofi sau la diferite obiecte de marochinărie pentru a le întări marginile sau pentru a ascunde unele cusături și a crea un efect decorativ. [Pl. și: paspoale] – Din fr. passepoil. DOOM
paspoál (-poal) s. n., pl. paspoáluri
paspoalurilor
PASPOÁL, paspoaluri, s. n. Șiret (lat) sau fâșie îngustă de stofă, de mătase etc. aplicată ca garnitură la rochii, de-a lungul unei cusături, a unui buzunar etc. ♦ Bandă, de obicei din piele sau din material plastic, fixată la unele fețe de pantofi sau la diferite obiecte de marochinărie pentru a le întări marginile sau pentru a ascunde unele cusături și a crea un efect decorativ. [Pl. și: paspoale] – Din fr. passepoil. DOOM
paspoál (-poal) s. n., pl. paspoáluri
paspoalând
PASPOALÁ, paspoalez, vb. I. Tranz. A împodobi sau a dubla cu paspoal. – Din paspoal. DOOM
paspoalá (a ~) (-poa-) vb., ind. prez. 3 paspoaleáză
paspoalînd
PASPOALÁ, paspoalez, vb. I. Tranz. A împodobi sau a dubla cu paspoal. – Din paspoal. DOOM
paspoalá (a ~) (-poa-) vb., ind. prez. 3 paspoaleáză
paspoalări
PASPOALÁRE, paspoalări, s. f. Acțiunea de a paspoala și rezultatul ei. – V. paspoala. DOOM
paspoaláre (-poa-) s. f., g.-d. art. paspoalắrii; pl. paspoalắri
paspoalării
PASPOALÁRE, paspoalări, s. f. Acțiunea de a paspoala și rezultatul ei. – V. paspoala. DOOM
paspoaláre (-poa-) s. f., g.-d. art. paspoalắrii; pl. paspoalắri
paspoalările
PASPOALÁRE, paspoalări, s. f. Acțiunea de a paspoala și rezultatul ei. – V. paspoala. DOOM
paspoaláre (-poa-) s. f., g.-d. art. paspoalắrii; pl. paspoalắri
paspoalărilor
PASPOALÁRE, paspoalări, s. f. Acțiunea de a paspoala și rezultatul ei. – V. paspoala. DOOM
paspoaláre (-poa-) s. f., g.-d. art. paspoalắrii; pl. paspoalắri
pasport
PASPÓRT s. n. v. pașaport.
pasport
PAȘPÓRT s. n. v. pașaport. DOOM
pașapórt s. n., pl. pașapoárte
passacaglia
PASSACÁGLIA s. f. Vechi dans de origine spaniolă și italiană, cu mișcare lentă și gravă; melodie după care se execută acest dans. [Pr.: pa-sa-ca-li-a] – Cuv. it. DOOM
!passacáglia (it.) [gli pron. li] (-ca-gli-a) s. f., g.-d. art. passacágliei (-gli-ei); pl. passacáglii, art. passacágliile (-gli-i-)
passacagliei
PASSACÁGLIA s. f. Vechi dans de origine spaniolă și italiană, cu mișcare lentă și gravă; melodie după care se execută acest dans. [Pr.: pa-sa-ca-li-a] – Cuv. it. DOOM
!passacáglia (it.) [gli pron. li] (-ca-gli-a) s. f., g.-d. art. passacágliei (-gli-ei); pl. passacáglii, art. passacágliile (-gli-i-)
passacaglii
PASSACÁGLIA s. f. Vechi dans de origine spaniolă și italiană, cu mișcare lentă și gravă; melodie după care se execută acest dans. [Pr.: pa-sa-ca-li-a] – Cuv. it. DOOM
!passacáglia (it.) [gli pron. li] (-ca-gli-a) s. f., g.-d. art. passacágliei (-gli-ei); pl. passacáglii, art. passacágliile (-gli-i-)
passacagliile
PASSACÁGLIA s. f. Vechi dans de origine spaniolă și italiană, cu mișcare lentă și gravă; melodie după care se execută acest dans. [Pr.: pa-sa-ca-li-a] – Cuv. it. DOOM
!passacáglia (it.) [gli pron. li] (-ca-gli-a) s. f., g.-d. art. passacágliei (-gli-ei); pl. passacáglii, art. passacágliile (-gli-i-)
passacagliilor
PASSACÁGLIA s. f. Vechi dans de origine spaniolă și italiană, cu mișcare lentă și gravă; melodie după care se execută acest dans. [Pr.: pa-sa-ca-li-a] – Cuv. it. DOOM
!passacáglia (it.) [gli pron. li] (-ca-gli-a) s. f., g.-d. art. passacágliei (-gli-ei); pl. passacáglii, art. passacágliile (-gli-i-)
passepied
PASSEPIÉD s.n. Dans popular de origine franceză, asemănător menuetului, dar mai vioi; melodia acestui dans. [Pron. pas-piéd. / < fr. passe-pied].
passiflora
CEASÓRNIC, ceasornice, s. n. 1. Ceas (3). ◊ Ceasornic de pontaj = ceasornic special pus la poarta de intrare într-o uzină, întreprindere etc., care imprimă pe fișele individuale momentul intrării și ieșirii muncitorilor. 2. (Bot.) Plantă agățătoare cu flori albe, trandafirii și albăstrii (Passiflora coerulea). – Din bg., scr. časovnik (modificat după ornic).
passim
PASSIM adv. În diferite locuri, în (mai) multe locuri dintr-un izvor citat. [Pr.: pásim] – Cuv. lat. DOOM
pássim (lat.) adv.; abr. pass.
passing
PASSING s.n. (Sport) Pasă (1). [Scris și pasing. / < engl. passing].
pasta
PÁSTĂ, paste, s. f. Materie densă cu aspect omogen, rezultată de obicei din măcinarea unor substanțe și din amestecul lor (cu un lichid) până la obținerea consistenței dorite. ◊ Pastă de dinți = preparat farmaceutic folosit la spălarea dinților. Paste făinoase = produse alimentare, de diferite forme și dimensiuni, obținute prin uscarea unui aluat nedospit din făină de grâu. ♦ Culoare (folosită în pictură) de obicei preparată cu ulei. ♦ Lac de unghii cu aspect omogen. – Din ngr. pásta, germ. Pasta. DOOM
pástă s. f., g.-d. art. pástei; pl. páste
paste
PÁSTĂ, paste, s. f. Materie densă cu aspect omogen, rezultată de obicei din măcinarea unor substanțe și din amestecul lor (cu un lichid) până la obținerea consistenței dorite. ◊ Pastă de dinți = preparat farmaceutic folosit la spălarea dinților. Paste făinoase = produse alimentare, de diferite forme și dimensiuni, obținute prin uscarea unui aluat nedospit din făină de grâu. ♦ Culoare (folosită în pictură) de obicei preparată cu ulei. ♦ Lac de unghii cu aspect omogen. – Din ngr. pásta, germ. Pasta. DOOM
pástă s. f., g.-d. art. pástei; pl. páste
pastei
PÁSTĂ, paste, s. f. Materie densă cu aspect omogen, rezultată de obicei din măcinarea unor substanțe și din amestecul lor (cu un lichid) până la obținerea consistenței dorite. ◊ Pastă de dinți = preparat farmaceutic folosit la spălarea dinților. Paste făinoase = produse alimentare, de diferite forme și dimensiuni, obținute prin uscarea unui aluat nedospit din făină de grâu. ♦ Culoare (folosită în pictură) de obicei preparată cu ulei. ♦ Lac de unghii cu aspect omogen. – Din ngr. pásta, germ. Pasta. DOOM
pástă s. f., g.-d. art. pástei; pl. páste
pastel
PASTÉL, pasteluri și pastele, s. n. 1. Creion colorat, moale, pentru pictură, făcut din culori pulverizate amestecate cu talc și cu o soluție de gumă arabică. Annie in rochia ei vaporoasă și fină ca praful albastru de pastel. PETRESCU, C. V. 176. ♦ Desen executat cu aceste creioane. 2. Poezie descriptivă cu fond liric, în care se evocă un peisaj. De la Văcărescu și Conachi pînă la pastelurile lui Alecsandri, a trecut aproape o jumătate de secol. SADOVEANU, E. 79.
pastel
PASTÉL, pasteluri, s. n. 1. S. n. Creion colorat, moale, pentru desen, făcut din pigmenți pulverizați, amestecați cu talc și cu gumă arabică. ♦ Desen executat cu acest fel de creioane. ◊ (Adjectival) Culoare pastel. Desen pastel. 2. S. n. Poezie cu conținut liric, în care se zugrăvește un tablou din natură. – Din fr. pastel, it. pastello. DOOM
pastél s. n., pl. pastéluri
pastelat
PASTELÁT, -Ă, pastelați, -te, adj. (Despre culori, desene etc.) Cu tonuri pale, delicate. – Din pastel. DOOM
pastelát adj. m., pl. pasteláți; f. pastelátă, pl. pasteláte
pastelata
PASTELÁT, -Ă, pastelați, -te, adj. (Despre culori, desene etc.) Cu tonuri pale, delicate. – Din pastel. DOOM
pastelát adj. m., pl. pasteláți; f. pastelátă, pl. pasteláte
pastelate
PASTELÁT, -Ă, pastelați, -te, adj. (Despre culori, desene etc.) Cu tonuri pale, delicate. – Din pastel. DOOM
pastelát adj. m., pl. pasteláți; f. pastelátă, pl. pasteláte
pastelatei
PASTELÁT, -Ă, pastelați, -te, adj. (Despre culori, desene etc.) Cu tonuri pale, delicate. – Din pastel. DOOM
pastelát adj. m., pl. pasteláți; f. pastelátă, pl. pasteláte
pastelatele
PASTELÁT, -Ă, pastelați, -te, adj. (Despre culori, desene etc.) Cu tonuri pale, delicate. – Din pastel. DOOM
pastelát adj. m., pl. pasteláți; f. pastelátă, pl. pasteláte
pastelatelor
PASTELÁT, -Ă, pastelați, -te, adj. (Despre culori, desene etc.) Cu tonuri pale, delicate. – Din pastel. DOOM
pastelát adj. m., pl. pasteláți; f. pastelátă, pl. pasteláte
pastelatul
PASTELÁT, -Ă, pastelați, -te, adj. (Despre culori, desene etc.) Cu tonuri pale, delicate. – Din pastel. DOOM
pastelát adj. m., pl. pasteláți; f. pastelátă, pl. pasteláte
pastelatului
PASTELÁT, -Ă, pastelați, -te, adj. (Despre culori, desene etc.) Cu tonuri pale, delicate. – Din pastel. DOOM
pastelát adj. m., pl. pasteláți; f. pastelátă, pl. pasteláte
pastelați
PASTELÁT, -Ă, pastelați, -te, adj. (Despre culori, desene etc.) Cu tonuri pale, delicate. – Din pastel. DOOM
pastelát adj. m., pl. pasteláți; f. pastelátă, pl. pasteláte
pastelații
PASTELÁT, -Ă, pastelați, -te, adj. (Despre culori, desene etc.) Cu tonuri pale, delicate. – Din pastel. DOOM
pastelát adj. m., pl. pasteláți; f. pastelátă, pl. pasteláte
pastelaților
PASTELÁT, -Ă, pastelați, -te, adj. (Despre culori, desene etc.) Cu tonuri pale, delicate. – Din pastel. DOOM
pastelát adj. m., pl. pasteláți; f. pastelátă, pl. pasteláte
pastele
PÁSTĂ, paste, s. f. Materie densă cu aspect omogen, rezultată de obicei din măcinarea unor substanțe și din amestecul lor (cu un lichid) până la obținerea consistenței dorite. ◊ Pastă de dinți = preparat farmaceutic folosit la spălarea dinților. Paste făinoase = produse alimentare, de diferite forme și dimensiuni, obținute prin uscarea unui aluat nedospit din făină de grâu. ♦ Culoare (folosită în pictură) de obicei preparată cu ulei. ♦ Lac de unghii cu aspect omogen. – Din ngr. pásta, germ. Pasta. DOOM
pástă s. f., g.-d. art. pástei; pl. páste
pastelic
PASTÉLIC, -Ă adj. (Rar) Referitor la pastel; de pastel. [< pastel + -ic].
pastelica
PASTÉLIC, -Ă adj. (Rar) Referitor la pastel; de pastel. [< pastel + -ic].
pastelice
PASTÉLIC, -Ă adj. (Rar) Referitor la pastel; de pastel. [< pastel + -ic].
pastelicei
PASTÉLIC, -Ă adj. (Rar) Referitor la pastel; de pastel. [< pastel + -ic].
pastelicele
PASTÉLIC, -Ă adj. (Rar) Referitor la pastel; de pastel. [< pastel + -ic].
pastelicelor
PASTÉLIC, -Ă adj. (Rar) Referitor la pastel; de pastel. [< pastel + -ic].
pastelici
PASTÉLIC, -Ă adj. (Rar) Referitor la pastel; de pastel. [< pastel + -ic].
pastelicii
PASTÉLIC, -Ă adj. (Rar) Referitor la pastel; de pastel. [< pastel + -ic].
pastelicilor
PASTÉLIC, -Ă adj. (Rar) Referitor la pastel; de pastel. [< pastel + -ic].
pastelicul
PASTÉLIC, -Ă adj. (Rar) Referitor la pastel; de pastel. [< pastel + -ic].
pastelicului
PASTÉLIC, -Ă adj. (Rar) Referitor la pastel; de pastel. [< pastel + -ic].
pastelist
PASTELÍST, pasteliști, s. m. 1. Pictor de pasteluri (1). 2. Poet care compune pasteluri (2). – Din fr. pastelliste. DOOM
pastelíst s. m., pl. pastelíști
pastelistica
PASTELÍSTICĂ s.f. Procedeu de realizare a pastelului. [Cf. it. pastellistica].
pastelistici
PASTELÍSTICĂ s.f. Procedeu de realizare a pastelului. [Cf. it. pastellistica].
pastelisticii
PASTELÍSTICĂ s.f. Procedeu de realizare a pastelului. [Cf. it. pastellistica].
pastelistul
PASTELÍST, pasteliști, s. m. 1. Pictor de pasteluri (1). 2. Poet care compune pasteluri (2). – Din fr. pastelliste. DOOM
pastelíst s. m., pl. pastelíști
pastelistului
PASTELÍST, pasteliști, s. m. 1. Pictor de pasteluri (1). 2. Poet care compune pasteluri (2). – Din fr. pastelliste. DOOM
pastelíst s. m., pl. pastelíști
pasteliza
PASTELIZÁ, pastelizez, vb. I. Tranz. (Rar) 1. A desena, a vopsi în culori pastel. ♦ A face să aibă culorile atenuate. 2. A crea un pastel (1); a da impresia de pastel. – Pastel + suf. -iza.
pastelizai
PASTELIZÁ, pastelizez, vb. I. Tranz. (Rar) 1. A desena, a vopsi în culori pastel. ♦ A face să aibă culorile atenuate. 2. A crea un pastel (1); a da impresia de pastel. – Pastel + suf. -iza.
pastelizam
PASTELIZÁ, pastelizez, vb. I. Tranz. (Rar) 1. A desena, a vopsi în culori pastel. ♦ A face să aibă culorile atenuate. 2. A crea un pastel (1); a da impresia de pastel. – Pastel + suf. -iza.
pastelizant
PASTELIZÁNT, -Ă, pastelizanți, -te, adj. (Rar) Ca de pastel. – Pasteliza + suf. -ant.
pastelizanta
PASTELIZÁNT, -Ă, pastelizanți, -te, adj. (Rar) Ca de pastel. – Pasteliza + suf. -ant.
pastelizante
PASTELIZÁNT, -Ă, pastelizanți, -te, adj. (Rar) Ca de pastel. – Pasteliza + suf. -ant.
pastelizantei
PASTELIZÁNT, -Ă, pastelizanți, -te, adj. (Rar) Ca de pastel. – Pasteliza + suf. -ant.
pastelizantele
PASTELIZÁNT, -Ă, pastelizanți, -te, adj. (Rar) Ca de pastel. – Pasteliza + suf. -ant.
pastelizantelor
PASTELIZÁNT, -Ă, pastelizanți, -te, adj. (Rar) Ca de pastel. – Pasteliza + suf. -ant.
pastelizantul
PASTELIZÁNT, -Ă, pastelizanți, -te, adj. (Rar) Ca de pastel. – Pasteliza + suf. -ant.
pastelizantului
PASTELIZÁNT, -Ă, pastelizanți, -te, adj. (Rar) Ca de pastel. – Pasteliza + suf. -ant.
pastelizanți
PASTELIZÁNT, -Ă, pastelizanți, -te, adj. (Rar) Ca de pastel. – Pasteliza + suf. -ant.
pastelizanții
PASTELIZÁNT, -Ă, pastelizanți, -te, adj. (Rar) Ca de pastel. – Pasteliza + suf. -ant.
pastelizanților
PASTELIZÁNT, -Ă, pastelizanți, -te, adj. (Rar) Ca de pastel. – Pasteliza + suf. -ant.
pastelizare
PASTELIZÁ, pastelizez, vb. I. Tranz. (Rar) 1. A desena, a vopsi în culori pastel. ♦ A face să aibă culorile atenuate. 2. A crea un pastel (1); a da impresia de pastel. – Pastel + suf. -iza.
pastelizară
PASTELIZÁ, pastelizez, vb. I. Tranz. (Rar) 1. A desena, a vopsi în culori pastel. ♦ A face să aibă culorile atenuate. 2. A crea un pastel (1); a da impresia de pastel. – Pastel + suf. -iza.
pastelizarăm
PASTELIZÁ, pastelizez, vb. I. Tranz. (Rar) 1. A desena, a vopsi în culori pastel. ♦ A face să aibă culorile atenuate. 2. A crea un pastel (1); a da impresia de pastel. – Pastel + suf. -iza.
pastelizarăți
PASTELIZÁ, pastelizez, vb. I. Tranz. (Rar) 1. A desena, a vopsi în culori pastel. ♦ A face să aibă culorile atenuate. 2. A crea un pastel (1); a da impresia de pastel. – Pastel + suf. -iza.
pastelizase
PASTELIZÁ, pastelizez, vb. I. Tranz. (Rar) 1. A desena, a vopsi în culori pastel. ♦ A face să aibă culorile atenuate. 2. A crea un pastel (1); a da impresia de pastel. – Pastel + suf. -iza.
pastelizasem
PASTELIZÁ, pastelizez, vb. I. Tranz. (Rar) 1. A desena, a vopsi în culori pastel. ♦ A face să aibă culorile atenuate. 2. A crea un pastel (1); a da impresia de pastel. – Pastel + suf. -iza.
pastelizaseră
PASTELIZÁ, pastelizez, vb. I. Tranz. (Rar) 1. A desena, a vopsi în culori pastel. ♦ A face să aibă culorile atenuate. 2. A crea un pastel (1); a da impresia de pastel. – Pastel + suf. -iza.
pastelizaserăm
PASTELIZÁ, pastelizez, vb. I. Tranz. (Rar) 1. A desena, a vopsi în culori pastel. ♦ A face să aibă culorile atenuate. 2. A crea un pastel (1); a da impresia de pastel. – Pastel + suf. -iza.
pastelizaserăți
PASTELIZÁ, pastelizez, vb. I. Tranz. (Rar) 1. A desena, a vopsi în culori pastel. ♦ A face să aibă culorile atenuate. 2. A crea un pastel (1); a da impresia de pastel. – Pastel + suf. -iza.
pastelizaseși
PASTELIZÁ, pastelizez, vb. I. Tranz. (Rar) 1. A desena, a vopsi în culori pastel. ♦ A face să aibă culorile atenuate. 2. A crea un pastel (1); a da impresia de pastel. – Pastel + suf. -iza.
pastelizaseți
PASTELIZÁ, pastelizez, vb. I. Tranz. (Rar) 1. A desena, a vopsi în culori pastel. ♦ A face să aibă culorile atenuate. 2. A crea un pastel (1); a da impresia de pastel. – Pastel + suf. -iza.
pastelizat
PASTELIZÁ, pastelizez, vb. I. Tranz. (Rar) 1. A desena, a vopsi în culori pastel. ♦ A face să aibă culorile atenuate. 2. A crea un pastel (1); a da impresia de pastel. – Pastel + suf. -iza.
pastelizat
PASTELIZÁ, pastelizez, vb. I. Tranz. (Rar) 1. A desena, a vopsi în culori pastel. ♦ A face să aibă culorile atenuate. 2. A crea un pastel (1); a da impresia de pastel. – Pastel + suf. -iza.
pastelizau
PASTELIZÁ, pastelizez, vb. I. Tranz. (Rar) 1. A desena, a vopsi în culori pastel. ♦ A face să aibă culorile atenuate. 2. A crea un pastel (1); a da impresia de pastel. – Pastel + suf. -iza.
pastelizași
PASTELIZÁ, pastelizez, vb. I. Tranz. (Rar) 1. A desena, a vopsi în culori pastel. ♦ A face să aibă culorile atenuate. 2. A crea un pastel (1); a da impresia de pastel. – Pastel + suf. -iza.
pastelizați
PASTELIZÁ, pastelizez, vb. I. Tranz. (Rar) 1. A desena, a vopsi în culori pastel. ♦ A face să aibă culorile atenuate. 2. A crea un pastel (1); a da impresia de pastel. – Pastel + suf. -iza.
pastelizează
PASTELIZÁ, pastelizez, vb. I. Tranz. (Rar) 1. A desena, a vopsi în culori pastel. ♦ A face să aibă culorile atenuate. 2. A crea un pastel (1); a da impresia de pastel. – Pastel + suf. -iza.
pastelizez
PASTELIZÁ, pastelizez, vb. I. Tranz. (Rar) 1. A desena, a vopsi în culori pastel. ♦ A face să aibă culorile atenuate. 2. A crea un pastel (1); a da impresia de pastel. – Pastel + suf. -iza.
pastelizeze
PASTELIZÁ, pastelizez, vb. I. Tranz. (Rar) 1. A desena, a vopsi în culori pastel. ♦ A face să aibă culorile atenuate. 2. A crea un pastel (1); a da impresia de pastel. – Pastel + suf. -iza.
pastelizezi
PASTELIZÁ, pastelizez, vb. I. Tranz. (Rar) 1. A desena, a vopsi în culori pastel. ♦ A face să aibă culorile atenuate. 2. A crea un pastel (1); a da impresia de pastel. – Pastel + suf. -iza.
pastelizând
PASTELIZÁ, pastelizez, vb. I. Tranz. (Rar) 1. A desena, a vopsi în culori pastel. ♦ A face să aibă culorile atenuate. 2. A crea un pastel (1); a da impresia de pastel. – Pastel + suf. -iza.
pastelizînd
PASTELIZÁ, pastelizez, vb. I. Tranz. (Rar) 1. A desena, a vopsi în culori pastel. ♦ A face să aibă culorile atenuate. 2. A crea un pastel (1); a da impresia de pastel. – Pastel + suf. -iza.
pasteliști
PASTELÍST, pasteliști, s. m. 1. Pictor de pasteluri (1). 2. Poet care compune pasteluri (2). – Din fr. pastelliste. DOOM
pastelíst s. m., pl. pastelíști
pasteliștii
PASTELÍST, pasteliști, s. m. 1. Pictor de pasteluri (1). 2. Poet care compune pasteluri (2). – Din fr. pastelliste. DOOM
pastelíst s. m., pl. pastelíști
pasteliștilor
PASTELÍST, pasteliști, s. m. 1. Pictor de pasteluri (1). 2. Poet care compune pasteluri (2). – Din fr. pastelliste. DOOM
pastelíst s. m., pl. pastelíști
pastelor
PÁSTĂ, paste, s. f. Materie densă cu aspect omogen, rezultată de obicei din măcinarea unor substanțe și din amestecul lor (cu un lichid) până la obținerea consistenței dorite. ◊ Pastă de dinți = preparat farmaceutic folosit la spălarea dinților. Paste făinoase = produse alimentare, de diferite forme și dimensiuni, obținute prin uscarea unui aluat nedospit din făină de grâu. ♦ Culoare (folosită în pictură) de obicei preparată cu ulei. ♦ Lac de unghii cu aspect omogen. – Din ngr. pásta, germ. Pasta. DOOM
pástă s. f., g.-d. art. pástei; pl. páste
pastelul
PASTÉL, pasteluri, s. n. 1. S. n. Creion colorat, moale, pentru desen, făcut din pigmenți pulverizați, amestecați cu talc și cu gumă arabică. ♦ Desen executat cu acest fel de creioane. ◊ (Adjectival) Culoare pastel. Desen pastel. 2. S. n. Poezie cu conținut liric, în care se zugrăvește un tablou din natură. – Din fr. pastel, it. pastello. DOOM
pastél s. n., pl. pastéluri
pastelului
PASTÉL, pasteluri, s. n. 1. S. n. Creion colorat, moale, pentru desen, făcut din pigmenți pulverizați, amestecați cu talc și cu gumă arabică. ♦ Desen executat cu acest fel de creioane. ◊ (Adjectival) Culoare pastel. Desen pastel. 2. S. n. Poezie cu conținut liric, în care se zugrăvește un tablou din natură. – Din fr. pastel, it. pastello. DOOM
pastél s. n., pl. pastéluri
pasteluri
PASTÉL, pasteluri, s. n. 1. S. n. Creion colorat, moale, pentru desen, făcut din pigmenți pulverizați, amestecați cu talc și cu gumă arabică. ♦ Desen executat cu acest fel de creioane. ◊ (Adjectival) Culoare pastel. Desen pastel. 2. S. n. Poezie cu conținut liric, în care se zugrăvește un tablou din natură. – Din fr. pastel, it. pastello. DOOM
pastél s. n., pl. pastéluri
pastelurile
PASTÉL, pasteluri, s. n. 1. S. n. Creion colorat, moale, pentru desen, făcut din pigmenți pulverizați, amestecați cu talc și cu gumă arabică. ♦ Desen executat cu acest fel de creioane. ◊ (Adjectival) Culoare pastel. Desen pastel. 2. S. n. Poezie cu conținut liric, în care se zugrăvește un tablou din natură. – Din fr. pastel, it. pastello. DOOM
pastél s. n., pl. pastéluri
pastelurilor
PASTÉL, pasteluri, s. n. 1. S. n. Creion colorat, moale, pentru desen, făcut din pigmenți pulverizați, amestecați cu talc și cu gumă arabică. ♦ Desen executat cu acest fel de creioane. ◊ (Adjectival) Culoare pastel. Desen pastel. 2. S. n. Poezie cu conținut liric, în care se zugrăvește un tablou din natură. – Din fr. pastel, it. pastello. DOOM
pastél s. n., pl. pastéluri
pastet
PAȘTÉT s. n. v. pastet. DOOM
pastét (înv.) s. n., pl. pastéte
pastete
PAȘTÉT s. n. v. pastet. DOOM
pastét (înv.) s. n., pl. pastéte
pastetele
PAȘTÉT s. n. v. pastet. DOOM
pastét (înv.) s. n., pl. pastéte
pastetelor
PAȘTÉT s. n. v. pastet. DOOM
pastét (înv.) s. n., pl. pastéte
pastetul
PAȘTÉT s. n. v. pastet. DOOM
pastét (înv.) s. n., pl. pastéte
pastetului
PAȘTÉT s. n. v. pastet. DOOM
pastét (înv.) s. n., pl. pastéte
pasteureloza
PASTEURELÓZĂ, pasteureloze, s. f. 1. Numele unei boli microbiene grave a animalelor. 2. Holera păsărilor. [Pr.: -tö-] – Din fr. pasteurellose. DOOM
pasteurelóză [eu pron. ö] (-teu-) s. f., g.-d. art. pasteurelózei; pl. pasteurelóze
pasteureloze
PASTEURELÓZĂ, pasteureloze, s. f. 1. Numele unei boli microbiene grave a animalelor. 2. Holera păsărilor. [Pr.: -tö-] – Din fr. pasteurellose. DOOM
pasteurelóză [eu pron. ö] (-teu-) s. f., g.-d. art. pasteurelózei; pl. pasteurelóze
pasteurelozei
PASTEURELÓZĂ, pasteureloze, s. f. 1. Numele unei boli microbiene grave a animalelor. 2. Holera păsărilor. [Pr.: -tö-] – Din fr. pasteurellose. DOOM
pasteurelóză [eu pron. ö] (-teu-) s. f., g.-d. art. pasteurelózei; pl. pasteurelóze
pasteurelozele
PASTEURELÓZĂ, pasteureloze, s. f. 1. Numele unei boli microbiene grave a animalelor. 2. Holera păsărilor. [Pr.: -tö-] – Din fr. pasteurellose. DOOM
pasteurelóză [eu pron. ö] (-teu-) s. f., g.-d. art. pasteurelózei; pl. pasteurelóze
pasteurelozelor
PASTEURELÓZĂ, pasteureloze, s. f. 1. Numele unei boli microbiene grave a animalelor. 2. Holera păsărilor. [Pr.: -tö-] – Din fr. pasteurellose. DOOM
pasteurelóză [eu pron. ö] (-teu-) s. f., g.-d. art. pasteurelózei; pl. pasteurelóze
pasteuriza
PASTEURIZÁ, pasteurizez, vb. I. Tranz. A conserva produse alimentare prin încălzire la o temperatură sub 100°C, urmată de o răcire bruscă, astfel încât însușirile alimentului să rămână intacte. [Pr.: -tö-] – Din fr. pasteuriser. DOOM
pasteurizá (a ~) [eu pron. ö] (-teu-) vb., ind. prez. 3 pasteurizeáză
pasteurizai
PASTEURIZÁ, pasteurizez, vb. I. Tranz. A conserva produse alimentare prin încălzire la o temperatură sub 100°C, urmată de o răcire bruscă, astfel încât însușirile alimentului să rămână intacte. [Pr.: -tö-] – Din fr. pasteuriser. DOOM
pasteurizá (a ~) [eu pron. ö] (-teu-) vb., ind. prez. 3 pasteurizeáză
pasteurizam
PASTEURIZÁ, pasteurizez, vb. I. Tranz. A conserva produse alimentare prin încălzire la o temperatură sub 100°C, urmată de o răcire bruscă, astfel încât însușirile alimentului să rămână intacte. [Pr.: -tö-] – Din fr. pasteuriser. DOOM
pasteurizá (a ~) [eu pron. ö] (-teu-) vb., ind. prez. 3 pasteurizeáză
pasteurizare
PASTEURIZÁ, pasteurizez, vb. I. Tranz. A conserva produse alimentare prin încălzire la o temperatură sub 100°C, urmată de o răcire bruscă, astfel încât însușirile alimentului să rămână intacte. [Pr.: -tö-] – Din fr. pasteuriser. DOOM
pasteurizá (a ~) [eu pron. ö] (-teu-) vb., ind. prez. 3 pasteurizeáză
pasteurizare
PASTEURIZÁRE, pasteurizări, s. f. Acțiunea de a pasteuriza și rezultatul ei. [Pr.: -tö-] – V. pasteuriza. DOOM
pasteurizáre [eu pron. ö] (-teu-) s. f., g.-d. art. pasteurizắrii; pl. pasteurizắri
pasteurizarea
PASTEURIZÁRE, pasteurizări, s. f. Acțiunea de a pasteuriza și rezultatul ei. [Pr.: -tö-] – V. pasteuriza. DOOM
pasteurizáre [eu pron. ö] (-teu-) s. f., g.-d. art. pasteurizắrii; pl. pasteurizắri
pasteurizară
PASTEURIZÁ, pasteurizez, vb. I. Tranz. A conserva produse alimentare prin încălzire la o temperatură sub 100°C, urmată de o răcire bruscă, astfel încât însușirile alimentului să rămână intacte. [Pr.: -tö-] – Din fr. pasteuriser. DOOM
pasteurizá (a ~) [eu pron. ö] (-teu-) vb., ind. prez. 3 pasteurizeáză
pasteurizarăm
PASTEURIZÁ, pasteurizez, vb. I. Tranz. A conserva produse alimentare prin încălzire la o temperatură sub 100°C, urmată de o răcire bruscă, astfel încât însușirile alimentului să rămână intacte. [Pr.: -tö-] – Din fr. pasteuriser. DOOM
pasteurizá (a ~) [eu pron. ö] (-teu-) vb., ind. prez. 3 pasteurizeáză
pasteurizarăți
PASTEURIZÁ, pasteurizez, vb. I. Tranz. A conserva produse alimentare prin încălzire la o temperatură sub 100°C, urmată de o răcire bruscă, astfel încât însușirile alimentului să rămână intacte. [Pr.: -tö-] – Din fr. pasteuriser. DOOM
pasteurizá (a ~) [eu pron. ö] (-teu-) vb., ind. prez. 3 pasteurizeáză
pasteurizase
PASTEURIZÁ, pasteurizez, vb. I. Tranz. A conserva produse alimentare prin încălzire la o temperatură sub 100°C, urmată de o răcire bruscă, astfel încât însușirile alimentului să rămână intacte. [Pr.: -tö-] – Din fr. pasteuriser. DOOM
pasteurizá (a ~) [eu pron. ö] (-teu-) vb., ind. prez. 3 pasteurizeáză
pasteurizasem
PASTEURIZÁ, pasteurizez, vb. I. Tranz. A conserva produse alimentare prin încălzire la o temperatură sub 100°C, urmată de o răcire bruscă, astfel încât însușirile alimentului să rămână intacte. [Pr.: -tö-] – Din fr. pasteuriser. DOOM
pasteurizá (a ~) [eu pron. ö] (-teu-) vb., ind. prez. 3 pasteurizeáză
pasteurizaseră
PASTEURIZÁ, pasteurizez, vb. I. Tranz. A conserva produse alimentare prin încălzire la o temperatură sub 100°C, urmată de o răcire bruscă, astfel încât însușirile alimentului să rămână intacte. [Pr.: -tö-] – Din fr. pasteuriser. DOOM
pasteurizá (a ~) [eu pron. ö] (-teu-) vb., ind. prez. 3 pasteurizeáză
pasteurizaserăm
PASTEURIZÁ, pasteurizez, vb. I. Tranz. A conserva produse alimentare prin încălzire la o temperatură sub 100°C, urmată de o răcire bruscă, astfel încât însușirile alimentului să rămână intacte. [Pr.: -tö-] – Din fr. pasteuriser. DOOM
pasteurizá (a ~) [eu pron. ö] (-teu-) vb., ind. prez. 3 pasteurizeáză
pasteurizaserăți
PASTEURIZÁ, pasteurizez, vb. I. Tranz. A conserva produse alimentare prin încălzire la o temperatură sub 100°C, urmată de o răcire bruscă, astfel încât însușirile alimentului să rămână intacte. [Pr.: -tö-] – Din fr. pasteuriser. DOOM
pasteurizá (a ~) [eu pron. ö] (-teu-) vb., ind. prez. 3 pasteurizeáză
pasteurizaseși
PASTEURIZÁ, pasteurizez, vb. I. Tranz. A conserva produse alimentare prin încălzire la o temperatură sub 100°C, urmată de o răcire bruscă, astfel încât însușirile alimentului să rămână intacte. [Pr.: -tö-] – Din fr. pasteuriser. DOOM
pasteurizá (a ~) [eu pron. ö] (-teu-) vb., ind. prez. 3 pasteurizeáză
pasteurizaseți
PASTEURIZÁ, pasteurizez, vb. I. Tranz. A conserva produse alimentare prin încălzire la o temperatură sub 100°C, urmată de o răcire bruscă, astfel încât însușirile alimentului să rămână intacte. [Pr.: -tö-] – Din fr. pasteuriser. DOOM
pasteurizá (a ~) [eu pron. ö] (-teu-) vb., ind. prez. 3 pasteurizeáză
pasteurizat
PASTEURIZÁ, pasteurizez, vb. I. Tranz. A conserva produse alimentare prin încălzire la o temperatură sub 100°C, urmată de o răcire bruscă, astfel încât însușirile alimentului să rămână intacte. [Pr.: -tö-] – Din fr. pasteuriser. DOOM
pasteurizá (a ~) [eu pron. ö] (-teu-) vb., ind. prez. 3 pasteurizeáză
pasteurizat
PASTEURIZÁT, -Ă, pasteurizați, -te, adj. (Despre alimente) Care a fost supus pasteurizării. [Pr.: -tö-] – V. pasteuriza.
pasteurizata
PASTEURIZÁT, -Ă, pasteurizați, -te, adj. (Despre alimente) Care a fost supus pasteurizării. [Pr.: -tö-] – V. pasteuriza.
pasteurizate
PASTEURIZÁT, -Ă, pasteurizați, -te, adj. (Despre alimente) Care a fost supus pasteurizării. [Pr.: -tö-] – V. pasteuriza.
pasteurizatei
PASTEURIZÁT, -Ă, pasteurizați, -te, adj. (Despre alimente) Care a fost supus pasteurizării. [Pr.: -tö-] – V. pasteuriza.
pasteurizatele
PASTEURIZÁT, -Ă, pasteurizați, -te, adj. (Despre alimente) Care a fost supus pasteurizării. [Pr.: -tö-] – V. pasteuriza.
pasteurizatelor
PASTEURIZÁT, -Ă, pasteurizați, -te, adj. (Despre alimente) Care a fost supus pasteurizării. [Pr.: -tö-] – V. pasteuriza.
pasteurizatoare
PASTEURIZATÓR, pasteurizatoare, s. n. Aparat folosit în industria alimentară pentru pasteurizare. [Pr.: -tö-] – Din fr. pasteurisateur. DOOM
pasteurizatór [eu pron. ö] (-teu-) s. n., pl. pasteurizatoáre
pasteurizatoarele
PASTEURIZATÓR, pasteurizatoare, s. n. Aparat folosit în industria alimentară pentru pasteurizare. [Pr.: -tö-] – Din fr. pasteurisateur. DOOM
pasteurizatór [eu pron. ö] (-teu-) s. n., pl. pasteurizatoáre
pasteurizatoarelor
PASTEURIZATÓR, pasteurizatoare, s. n. Aparat folosit în industria alimentară pentru pasteurizare. [Pr.: -tö-] – Din fr. pasteurisateur. DOOM
pasteurizatór [eu pron. ö] (-teu-) s. n., pl. pasteurizatoáre
pasteurizator
PASTEURIZATÓR, pasteurizatoare, s. n. Aparat folosit în industria alimentară pentru pasteurizare. [Pr.: -tö-] – Din fr. pasteurisateur. DOOM
pasteurizatór [eu pron. ö] (-teu-) s. n., pl. pasteurizatoáre
pasteurizatorul
PASTEURIZATÓR, pasteurizatoare, s. n. Aparat folosit în industria alimentară pentru pasteurizare. [Pr.: -tö-] – Din fr. pasteurisateur. DOOM
pasteurizatór [eu pron. ö] (-teu-) s. n., pl. pasteurizatoáre
pasteurizatorului
PASTEURIZATÓR, pasteurizatoare, s. n. Aparat folosit în industria alimentară pentru pasteurizare. [Pr.: -tö-] – Din fr. pasteurisateur. DOOM
pasteurizatór [eu pron. ö] (-teu-) s. n., pl. pasteurizatoáre
pasteurizatul
PASTEURIZÁT, -Ă, pasteurizați, -te, adj. (Despre alimente) Care a fost supus pasteurizării. [Pr.: -tö-] – V. pasteuriza.
pasteurizatului
PASTEURIZÁT, -Ă, pasteurizați, -te, adj. (Despre alimente) Care a fost supus pasteurizării. [Pr.: -tö-] – V. pasteuriza.
pasteurizau
PASTEURIZÁ, pasteurizez, vb. I. Tranz. A conserva produse alimentare prin încălzire la o temperatură sub 100°C, urmată de o răcire bruscă, astfel încât însușirile alimentului să rămână intacte. [Pr.: -tö-] – Din fr. pasteuriser. DOOM
pasteurizá (a ~) [eu pron. ö] (-teu-) vb., ind. prez. 3 pasteurizeáză
pasteurizași
PASTEURIZÁ, pasteurizez, vb. I. Tranz. A conserva produse alimentare prin încălzire la o temperatură sub 100°C, urmată de o răcire bruscă, astfel încât însușirile alimentului să rămână intacte. [Pr.: -tö-] – Din fr. pasteuriser. DOOM
pasteurizá (a ~) [eu pron. ö] (-teu-) vb., ind. prez. 3 pasteurizeáză
pasteurizați
PASTEURIZÁ, pasteurizez, vb. I. Tranz. A conserva produse alimentare prin încălzire la o temperatură sub 100°C, urmată de o răcire bruscă, astfel încât însușirile alimentului să rămână intacte. [Pr.: -tö-] – Din fr. pasteuriser. DOOM
pasteurizá (a ~) [eu pron. ö] (-teu-) vb., ind. prez. 3 pasteurizeáză
pasteurizați
PASTEURIZÁT, -Ă, pasteurizați, -te, adj. (Despre alimente) Care a fost supus pasteurizării. [Pr.: -tö-] – V. pasteuriza.
pasteurizații
PASTEURIZÁT, -Ă, pasteurizați, -te, adj. (Despre alimente) Care a fost supus pasteurizării. [Pr.: -tö-] – V. pasteuriza.
pasteurizaților
PASTEURIZÁT, -Ă, pasteurizați, -te, adj. (Despre alimente) Care a fost supus pasteurizării. [Pr.: -tö-] – V. pasteuriza.
pasteurizează
PASTEURIZÁ, pasteurizez, vb. I. Tranz. A conserva produse alimentare prin încălzire la o temperatură sub 100°C, urmată de o răcire bruscă, astfel încât însușirile alimentului să rămână intacte. [Pr.: -tö-] – Din fr. pasteuriser. DOOM
pasteurizá (a ~) [eu pron. ö] (-teu-) vb., ind. prez. 3 pasteurizeáză
pasteurizez
PASTEURIZÁ, pasteurizez, vb. I. Tranz. A conserva produse alimentare prin încălzire la o temperatură sub 100°C, urmată de o răcire bruscă, astfel încât însușirile alimentului să rămână intacte. [Pr.: -tö-] – Din fr. pasteuriser. DOOM
pasteurizá (a ~) [eu pron. ö] (-teu-) vb., ind. prez. 3 pasteurizeáză
pasteurizeze
PASTEURIZÁ, pasteurizez, vb. I. Tranz. A conserva produse alimentare prin încălzire la o temperatură sub 100°C, urmată de o răcire bruscă, astfel încât însușirile alimentului să rămână intacte. [Pr.: -tö-] – Din fr. pasteuriser. DOOM
pasteurizá (a ~) [eu pron. ö] (-teu-) vb., ind. prez. 3 pasteurizeáză
pasteurizezi
PASTEURIZÁ, pasteurizez, vb. I. Tranz. A conserva produse alimentare prin încălzire la o temperatură sub 100°C, urmată de o răcire bruscă, astfel încât însușirile alimentului să rămână intacte. [Pr.: -tö-] – Din fr. pasteuriser. DOOM
pasteurizá (a ~) [eu pron. ö] (-teu-) vb., ind. prez. 3 pasteurizeáză
pasteurizând
PASTEURIZÁ, pasteurizez, vb. I. Tranz. A conserva produse alimentare prin încălzire la o temperatură sub 100°C, urmată de o răcire bruscă, astfel încât însușirile alimentului să rămână intacte. [Pr.: -tö-] – Din fr. pasteuriser. DOOM
pasteurizá (a ~) [eu pron. ö] (-teu-) vb., ind. prez. 3 pasteurizeáză
pasteurizînd
PASTEURIZÁ, pasteurizez, vb. I. Tranz. A conserva produse alimentare prin încălzire la o temperatură sub 100°C, urmată de o răcire bruscă, astfel încât însușirile alimentului să rămână intacte. [Pr.: -tö-] – Din fr. pasteuriser. DOOM
pasteurizá (a ~) [eu pron. ö] (-teu-) vb., ind. prez. 3 pasteurizeáză
pasteurizări
PASTEURIZÁRE, pasteurizări, s. f. Acțiunea de a pasteuriza și rezultatul ei. [Pr.: -tö-] – V. pasteuriza. DOOM
pasteurizáre [eu pron. ö] (-teu-) s. f., g.-d. art. pasteurizắrii; pl. pasteurizắri
pasteurizării
PASTEURIZÁRE, pasteurizări, s. f. Acțiunea de a pasteuriza și rezultatul ei. [Pr.: -tö-] – V. pasteuriza. DOOM
pasteurizáre [eu pron. ö] (-teu-) s. f., g.-d. art. pasteurizắrii; pl. pasteurizắri
pasteurizările
PASTEURIZÁRE, pasteurizări, s. f. Acțiunea de a pasteuriza și rezultatul ei. [Pr.: -tö-] – V. pasteuriza. DOOM
pasteurizáre [eu pron. ö] (-teu-) s. f., g.-d. art. pasteurizắrii; pl. pasteurizắri
pasteurizărilor
PASTEURIZÁRE, pasteurizări, s. f. Acțiunea de a pasteuriza și rezultatul ei. [Pr.: -tö-] – V. pasteuriza. DOOM
pasteurizáre [eu pron. ö] (-teu-) s. f., g.-d. art. pasteurizắrii; pl. pasteurizắri
pastica
PASTÍCĂ, pastici, s. f. (Tehn.) Muflă (2). – Din it. pastecca. DOOM
pastícă s. f., g.-d. art. pastícii; pl. pastíci
pastici
PASTÍCĂ, pastici, s. f. (Tehn.) Muflă (2). – Din it. pastecca. DOOM
pastícă s. f., g.-d. art. pastícii; pl. pastíci
pasticii
PASTÍCĂ, pastici, s. f. (Tehn.) Muflă (2). – Din it. pastecca. DOOM
pastícă s. f., g.-d. art. pastícii; pl. pastíci
pasticile
PASTÍCĂ, pastici, s. f. (Tehn.) Muflă (2). – Din it. pastecca. DOOM
pastícă s. f., g.-d. art. pastícii; pl. pastíci
pasticilor
PASTÍCĂ, pastici, s. f. (Tehn.) Muflă (2). – Din it. pastecca. DOOM
pastícă s. f., g.-d. art. pastícii; pl. pastíci
pastifiant
PASTIFIÁNT, -Ă, pastifianți, -te, adj., s. n. (Substanță) care permite obținerea unei paste. – Din pastă (după plastifiant).
pastifianta
PASTIFIÁNT, -Ă, pastifianți, -te, adj., s. n. (Substanță) care permite obținerea unei paste. – Din pastă (după plastifiant).
pastifiante
PASTIFIÁNT, -Ă, pastifianți, -te, adj., s. n. (Substanță) care permite obținerea unei paste. – Din pastă (după plastifiant).
pastifiantei
PASTIFIÁNT, -Ă, pastifianți, -te, adj., s. n. (Substanță) care permite obținerea unei paste. – Din pastă (după plastifiant).
pastifiantele
PASTIFIÁNT, -Ă, pastifianți, -te, adj., s. n. (Substanță) care permite obținerea unei paste. – Din pastă (după plastifiant).
pastifiantelor
PASTIFIÁNT, -Ă, pastifianți, -te, adj., s. n. (Substanță) care permite obținerea unei paste. – Din pastă (după plastifiant).
pastifiantul
PASTIFIÁNT, -Ă, pastifianți, -te, adj., s. n. (Substanță) care permite obținerea unei paste. – Din pastă (după plastifiant).
pastifiantului
PASTIFIÁNT, -Ă, pastifianți, -te, adj., s. n. (Substanță) care permite obținerea unei paste. – Din pastă (după plastifiant).
pastifianți
PASTIFIÁNT, -Ă, pastifianți, -te, adj., s. n. (Substanță) care permite obținerea unei paste. – Din pastă (după plastifiant).
pastifianții
PASTIFIÁNT, -Ă, pastifianți, -te, adj., s. n. (Substanță) care permite obținerea unei paste. – Din pastă (după plastifiant).
pastifianților
PASTIFIÁNT, -Ă, pastifianți, -te, adj., s. n. (Substanță) care permite obținerea unei paste. – Din pastă (după plastifiant).
pastila
pastila, pastilez v. r. (tox.) a se droga cu pastile de ecstasy.
pastila
PASTÍLĂ, pastile, s. f. 1. Preparat farmaceutic sau alimentar de forma unei tablete sau a unei bomboane mici, rotunde; (impr.) comprimat. 2. Piesă în formă de disc mic, folosită la unele mașini sau la unele mecanisme. 3. Loc special amenajat în mijlocul unei piețe, al unei intersecții largi, pentru refugiul pietonilor, dirijarea circulației etc. – Din fr. pastille, germ. Pastille. DOOM
pastílă s. f., g.-d. art. pastílei; pl. pastíle
pastilar
pastilar, pastilari s. m. 1. mincinos. 2. intrigant.
pastile
PASTÍLĂ, pastile, s. f. 1. Preparat farmaceutic sau alimentar de forma unei tablete sau a unei bomboane mici, rotunde; (impr.) comprimat. 2. Piesă în formă de disc mic, folosită la unele mașini sau la unele mecanisme. 3. Loc special amenajat în mijlocul unei piețe, al unei intersecții largi, pentru refugiul pietonilor, dirijarea circulației etc. – Din fr. pastille, germ. Pastille. DOOM
pastílă s. f., g.-d. art. pastílei; pl. pastíle
pastilei
PASTÍLĂ, pastile, s. f. 1. Preparat farmaceutic sau alimentar de forma unei tablete sau a unei bomboane mici, rotunde; (impr.) comprimat. 2. Piesă în formă de disc mic, folosită la unele mașini sau la unele mecanisme. 3. Loc special amenajat în mijlocul unei piețe, al unei intersecții largi, pentru refugiul pietonilor, dirijarea circulației etc. – Din fr. pastille, germ. Pastille. DOOM
pastílă s. f., g.-d. art. pastílei; pl. pastíle
pastilele
PASTÍLĂ, pastile, s. f. 1. Preparat farmaceutic sau alimentar de forma unei tablete sau a unei bomboane mici, rotunde; (impr.) comprimat. 2. Piesă în formă de disc mic, folosită la unele mașini sau la unele mecanisme. 3. Loc special amenajat în mijlocul unei piețe, al unei intersecții largi, pentru refugiul pietonilor, dirijarea circulației etc. – Din fr. pastille, germ. Pastille. DOOM
pastílă s. f., g.-d. art. pastílei; pl. pastíle
pastilelor
PASTÍLĂ, pastile, s. f. 1. Preparat farmaceutic sau alimentar de forma unei tablete sau a unei bomboane mici, rotunde; (impr.) comprimat. 2. Piesă în formă de disc mic, folosită la unele mașini sau la unele mecanisme. 3. Loc special amenajat în mijlocul unei piețe, al unei intersecții largi, pentru refugiul pietonilor, dirijarea circulației etc. – Din fr. pastille, germ. Pastille. DOOM
pastílă s. f., g.-d. art. pastílei; pl. pastíle
pastiloman
pastiloman, -ă, pastilomani, -e s. m., s. f. persoană care se droghează.
pastinaca
PĂSTÂRNÁC, păstârnaci, s. m. Plantă erbacee legumicolă bienală din familia umbeliferelor, cu rădăcina pivotantă fusiformă, cărnoasă, albă sau gălbuie, asemănătoare cu cea a pătrunjelului, comestibilă, bogată în substanțe nutritive și în vitamine (Pastinaca sativa hortensis). [Var.: (reg.) păstărnác s. m.] – Din magh. paszternák, scr. pastrank, germ. Pastinak.
pastiș
PASTÍȘ s. n. v. pastișă.
pastișa
PASTIȘÁ, pastișez, vb. I. Tranz. (Depr.) A realiza o pastișă; a imita, a copia. – Din fr. pasticher. DOOM
pastișá (a ~) vb., ind. prez. 3 pastișeáză, 1 pl. pastișắm; conj. prez. 3 să pastișéze; ger. pastișấnd
pastișa
PASTÍȘĂ, pastișe, s. f. Lucrare literară, muzicală sau plastică, de obicei lipsită de originalitate și de valoare, în care autorul preia servil temele sau mijloacele de expresie ale unui mare creator; imitație, copie. – Din fr. pastiche. DOOM
pastíșă s. f., art. pastíșa, g.-d. art. pastíșei; pl. pastíșe
pastișai
PASTIȘÁ, pastișez, vb. I. Tranz. (Depr.) A realiza o pastișă; a imita, a copia. – Din fr. pasticher. DOOM
pastișá (a ~) vb., ind. prez. 3 pastișeáză, 1 pl. pastișắm; conj. prez. 3 să pastișéze; ger. pastișấnd
pastișam
PASTIȘÁ, pastișez, vb. I. Tranz. (Depr.) A realiza o pastișă; a imita, a copia. – Din fr. pasticher. DOOM
pastișá (a ~) vb., ind. prez. 3 pastișeáză, 1 pl. pastișắm; conj. prez. 3 să pastișéze; ger. pastișấnd
pastișare
PASTIȘÁ, pastișez, vb. I. Tranz. (Depr.) A realiza o pastișă; a imita, a copia. – Din fr. pasticher. DOOM
pastișá (a ~) vb., ind. prez. 3 pastișeáză, 1 pl. pastișắm; conj. prez. 3 să pastișéze; ger. pastișấnd
pastișare
PASTIȘÁRE, pastișări, s. f. (Depr.) Faptul de a pastișa și rezultatul său. – V. pastișa. DOOM
pastișáre s. f., g.-d. art. pastișắrii; pl. pastișắri
pastișarea
PASTIȘÁRE, pastișări, s. f. (Depr.) Faptul de a pastișa și rezultatul său. – V. pastișa. DOOM
pastișáre s. f., g.-d. art. pastișắrii; pl. pastișắri
pastișară
PASTIȘÁ, pastișez, vb. I. Tranz. (Depr.) A realiza o pastișă; a imita, a copia. – Din fr. pasticher. DOOM
pastișá (a ~) vb., ind. prez. 3 pastișeáză, 1 pl. pastișắm; conj. prez. 3 să pastișéze; ger. pastișấnd
pastișarăm
PASTIȘÁ, pastișez, vb. I. Tranz. (Depr.) A realiza o pastișă; a imita, a copia. – Din fr. pasticher. DOOM
pastișá (a ~) vb., ind. prez. 3 pastișeáză, 1 pl. pastișắm; conj. prez. 3 să pastișéze; ger. pastișấnd
pastișarăți
PASTIȘÁ, pastișez, vb. I. Tranz. (Depr.) A realiza o pastișă; a imita, a copia. – Din fr. pasticher. DOOM
pastișá (a ~) vb., ind. prez. 3 pastișeáză, 1 pl. pastișắm; conj. prez. 3 să pastișéze; ger. pastișấnd
pastișase
PASTIȘÁ, pastișez, vb. I. Tranz. (Depr.) A realiza o pastișă; a imita, a copia. – Din fr. pasticher. DOOM
pastișá (a ~) vb., ind. prez. 3 pastișeáză, 1 pl. pastișắm; conj. prez. 3 să pastișéze; ger. pastișấnd
pastișasem
PASTIȘÁ, pastișez, vb. I. Tranz. (Depr.) A realiza o pastișă; a imita, a copia. – Din fr. pasticher. DOOM
pastișá (a ~) vb., ind. prez. 3 pastișeáză, 1 pl. pastișắm; conj. prez. 3 să pastișéze; ger. pastișấnd
pastișaseră
PASTIȘÁ, pastișez, vb. I. Tranz. (Depr.) A realiza o pastișă; a imita, a copia. – Din fr. pasticher. DOOM
pastișá (a ~) vb., ind. prez. 3 pastișeáză, 1 pl. pastișắm; conj. prez. 3 să pastișéze; ger. pastișấnd
pastișaserăm
PASTIȘÁ, pastișez, vb. I. Tranz. (Depr.) A realiza o pastișă; a imita, a copia. – Din fr. pasticher. DOOM
pastișá (a ~) vb., ind. prez. 3 pastișeáză, 1 pl. pastișắm; conj. prez. 3 să pastișéze; ger. pastișấnd
pastișaserăți
PASTIȘÁ, pastișez, vb. I. Tranz. (Depr.) A realiza o pastișă; a imita, a copia. – Din fr. pasticher. DOOM
pastișá (a ~) vb., ind. prez. 3 pastișeáză, 1 pl. pastișắm; conj. prez. 3 să pastișéze; ger. pastișấnd
pastișaseși
PASTIȘÁ, pastișez, vb. I. Tranz. (Depr.) A realiza o pastișă; a imita, a copia. – Din fr. pasticher. DOOM
pastișá (a ~) vb., ind. prez. 3 pastișeáză, 1 pl. pastișắm; conj. prez. 3 să pastișéze; ger. pastișấnd
pastișaseți
PASTIȘÁ, pastișez, vb. I. Tranz. (Depr.) A realiza o pastișă; a imita, a copia. – Din fr. pasticher. DOOM
pastișá (a ~) vb., ind. prez. 3 pastișeáză, 1 pl. pastișắm; conj. prez. 3 să pastișéze; ger. pastișấnd
pastișat
PASTIȘÁ, pastișez, vb. I. Tranz. (Depr.) A realiza o pastișă; a imita, a copia. – Din fr. pasticher. DOOM
pastișá (a ~) vb., ind. prez. 3 pastișeáză, 1 pl. pastișắm; conj. prez. 3 să pastișéze; ger. pastișấnd
pastișat
PASTIȘÁ, pastișez, vb. I. Tranz. (Depr.) A realiza o pastișă; a imita, a copia. – Din fr. pasticher.
pastișau
PASTIȘÁ, pastișez, vb. I. Tranz. (Depr.) A realiza o pastișă; a imita, a copia. – Din fr. pasticher. DOOM
pastișá (a ~) vb., ind. prez. 3 pastișeáză, 1 pl. pastișắm; conj. prez. 3 să pastișéze; ger. pastișấnd
pastișași
PASTIȘÁ, pastișez, vb. I. Tranz. (Depr.) A realiza o pastișă; a imita, a copia. – Din fr. pasticher. DOOM
pastișá (a ~) vb., ind. prez. 3 pastișeáză, 1 pl. pastișắm; conj. prez. 3 să pastișéze; ger. pastișấnd
pastișați
PASTIȘÁ, pastișez, vb. I. Tranz. (Depr.) A realiza o pastișă; a imita, a copia. – Din fr. pasticher. DOOM
pastișá (a ~) vb., ind. prez. 3 pastișeáză, 1 pl. pastișắm; conj. prez. 3 să pastișéze; ger. pastișấnd
pastișe
PASTÍȘĂ, pastișe, s. f. Lucrare literară, muzicală sau plastică, de obicei lipsită de originalitate și de valoare, în care autorul preia servil temele sau mijloacele de expresie ale unui mare creator; imitație, copie. – Din fr. pastiche. DOOM
pastíșă s. f., art. pastíșa, g.-d. art. pastíșei; pl. pastíșe
pastișează
PASTIȘÁ, pastișez, vb. I. Tranz. (Depr.) A realiza o pastișă; a imita, a copia. – Din fr. pasticher. DOOM
pastișá (a ~) vb., ind. prez. 3 pastișeáză, 1 pl. pastișắm; conj. prez. 3 să pastișéze; ger. pastișấnd
pastișei
PASTÍȘĂ, pastișe, s. f. Lucrare literară, muzicală sau plastică, de obicei lipsită de originalitate și de valoare, în care autorul preia servil temele sau mijloacele de expresie ale unui mare creator; imitație, copie. – Din fr. pastiche. DOOM
pastíșă s. f., art. pastíșa, g.-d. art. pastíșei; pl. pastíșe
pastișele
PASTÍȘĂ, pastișe, s. f. Lucrare literară, muzicală sau plastică, de obicei lipsită de originalitate și de valoare, în care autorul preia servil temele sau mijloacele de expresie ale unui mare creator; imitație, copie. – Din fr. pastiche. DOOM
pastíșă s. f., art. pastíșa, g.-d. art. pastíșei; pl. pastíșe
pastișelor
PASTÍȘĂ, pastișe, s. f. Lucrare literară, muzicală sau plastică, de obicei lipsită de originalitate și de valoare, în care autorul preia servil temele sau mijloacele de expresie ale unui mare creator; imitație, copie. – Din fr. pastiche. DOOM
pastíșă s. f., art. pastíșa, g.-d. art. pastíșei; pl. pastíșe
pastișez
PASTIȘÁ, pastișez, vb. I. Tranz. (Depr.) A realiza o pastișă; a imita, a copia. – Din fr. pasticher. DOOM
pastișá (a ~) vb., ind. prez. 3 pastișeáză, 1 pl. pastișắm; conj. prez. 3 să pastișéze; ger. pastișấnd
pastișeze
PASTIȘÁ, pastișez, vb. I. Tranz. (Depr.) A realiza o pastișă; a imita, a copia. – Din fr. pasticher. DOOM
pastișá (a ~) vb., ind. prez. 3 pastișeáză, 1 pl. pastișắm; conj. prez. 3 să pastișéze; ger. pastișấnd
pastișezi
PASTIȘÁ, pastișez, vb. I. Tranz. (Depr.) A realiza o pastișă; a imita, a copia. – Din fr. pasticher. DOOM
pastișá (a ~) vb., ind. prez. 3 pastișeáză, 1 pl. pastișắm; conj. prez. 3 să pastișéze; ger. pastișấnd
pastișor
PASTIȘÓR, pastișori, s. m. (Rar; depr.) Persoană care pastișează. – Din fr. pasticheur.
pastișând
PASTIȘÁ, pastișez, vb. I. Tranz. (Depr.) A realiza o pastișă; a imita, a copia. – Din fr. pasticher. DOOM
pastișá (a ~) vb., ind. prez. 3 pastișeáză, 1 pl. pastișắm; conj. prez. 3 să pastișéze; ger. pastișấnd
pastișînd
PASTIȘÁ, pastișez, vb. I. Tranz. (Depr.) A realiza o pastișă; a imita, a copia. – Din fr. pasticher. DOOM
pastișá (a ~) vb., ind. prez. 3 pastișeáză, 1 pl. pastișắm; conj. prez. 3 să pastișéze; ger. pastișấnd
pastișări
PASTIȘÁRE, pastișări, s. f. (Depr.) Faptul de a pastișa și rezultatul său. – V. pastișa. DOOM
pastișáre s. f., g.-d. art. pastișắrii; pl. pastișắri
pastișării
PASTIȘÁRE, pastișări, s. f. (Depr.) Faptul de a pastișa și rezultatul său. – V. pastișa. DOOM
pastișáre s. f., g.-d. art. pastișắrii; pl. pastișắri
pastișările
PASTIȘÁRE, pastișări, s. f. (Depr.) Faptul de a pastișa și rezultatul său. – V. pastișa. DOOM
pastișáre s. f., g.-d. art. pastișắrii; pl. pastișắri
pastișărilor
PASTIȘÁRE, pastișări, s. f. (Depr.) Faptul de a pastișa și rezultatul său. – V. pastișa. DOOM
pastișáre s. f., g.-d. art. pastișắrii; pl. pastișắri
pastor
PÁSTOR, pastori, s. m. Preot protestant. – Din germ. Pastor, lat. pastor. DOOM
pástor s. m., pl. pástori
pastoral
PASTORÁL, -Ă, pastorali, -e, adj., s. f. 1. Adj. De păstor, păstoresc;p. ext. de la țară, câmpenesc, rustic. 2. Adj. (Despre creații literare) Care zugrăvește în mod idilic viața păstorilor, viața de la țară; bucolic. 3. S. f. Operă literară cu conținut pastoral (2); bucolică. ♦ Compoziție muzicală în care sunt evocate crâmpeie din viața câmpenească, rurală. 4. Adj. (Rar) Care aparține pastorilor sau preoților, privitor la pastori sau la preoți. Cârjă pastorală. 5. S. f. Scrisoare publică, cuprinzând îndemnuri și urări, prin care un arhiereu se adresează preoților și credincioșilor cu ocazia sărbătorilor religioase mari sau a altor evenimente importante. – Din fr. pastoral, lat. pastoralis, it. pastorale. DOOM
pastorál adj. m., pl. pastoráli; f. pastorálă, pl. pastorále
pastorala
PASTORÁL, -Ă, pastorali, -e, adj., s. f. 1. Adj. De păstor, păstoresc;p. ext. de la țară, câmpenesc, rustic. 2. Adj. (Despre creații literare) Care zugrăvește în mod idilic viața păstorilor, viața de la țară; bucolic. 3. S. f. Operă literară cu conținut pastoral (2); bucolică. ♦ Compoziție muzicală în care sunt evocate crâmpeie din viața câmpenească, rurală. 4. Adj. (Rar) Care aparține pastorilor sau preoților, privitor la pastori sau la preoți. Cârjă pastorală. 5. S. f. Scrisoare publică, cuprinzând îndemnuri și urări, prin care un arhiereu se adresează preoților și credincioșilor cu ocazia sărbătorilor religioase mari sau a altor evenimente importante. – Din fr. pastoral, lat. pastoralis, it. pastorale. DOOM
pastorál adj. m., pl. pastoráli; f. pastorálă, pl. pastorále
pastorale
PASTORÁL, -Ă, pastorali, -e, adj., s. f. 1. Adj. De păstor, păstoresc;p. ext. de la țară, câmpenesc, rustic. 2. Adj. (Despre creații literare) Care zugrăvește în mod idilic viața păstorilor, viața de la țară; bucolic. 3. S. f. Operă literară cu conținut pastoral (2); bucolică. ♦ Compoziție muzicală în care sunt evocate crâmpeie din viața câmpenească, rurală. 4. Adj. (Rar) Care aparține pastorilor sau preoților, privitor la pastori sau la preoți. Cârjă pastorală. 5. S. f. Scrisoare publică, cuprinzând îndemnuri și urări, prin care un arhiereu se adresează preoților și credincioșilor cu ocazia sărbătorilor religioase mari sau a altor evenimente importante. – Din fr. pastoral, lat. pastoralis, it. pastorale. DOOM
pastorál adj. m., pl. pastoráli; f. pastorálă, pl. pastorále
pastoralei
PASTORÁL, -Ă, pastorali, -e, adj., s. f. 1. Adj. De păstor, păstoresc;p. ext. de la țară, câmpenesc, rustic. 2. Adj. (Despre creații literare) Care zugrăvește în mod idilic viața păstorilor, viața de la țară; bucolic. 3. S. f. Operă literară cu conținut pastoral (2); bucolică. ♦ Compoziție muzicală în care sunt evocate crâmpeie din viața câmpenească, rurală. 4. Adj. (Rar) Care aparține pastorilor sau preoților, privitor la pastori sau la preoți. Cârjă pastorală. 5. S. f. Scrisoare publică, cuprinzând îndemnuri și urări, prin care un arhiereu se adresează preoților și credincioșilor cu ocazia sărbătorilor religioase mari sau a altor evenimente importante. – Din fr. pastoral, lat. pastoralis, it. pastorale. DOOM
pastorál adj. m., pl. pastoráli; f. pastorálă, pl. pastorále
pastoralele
PASTORÁL, -Ă, pastorali, -e, adj., s. f. 1. Adj. De păstor, păstoresc;p. ext. de la țară, câmpenesc, rustic. 2. Adj. (Despre creații literare) Care zugrăvește în mod idilic viața păstorilor, viața de la țară; bucolic. 3. S. f. Operă literară cu conținut pastoral (2); bucolică. ♦ Compoziție muzicală în care sunt evocate crâmpeie din viața câmpenească, rurală. 4. Adj. (Rar) Care aparține pastorilor sau preoților, privitor la pastori sau la preoți. Cârjă pastorală. 5. S. f. Scrisoare publică, cuprinzând îndemnuri și urări, prin care un arhiereu se adresează preoților și credincioșilor cu ocazia sărbătorilor religioase mari sau a altor evenimente importante. – Din fr. pastoral, lat. pastoralis, it. pastorale. DOOM
pastorál adj. m., pl. pastoráli; f. pastorálă, pl. pastorále
pastoralelor
PASTORÁL, -Ă, pastorali, -e, adj., s. f. 1. Adj. De păstor, păstoresc;p. ext. de la țară, câmpenesc, rustic. 2. Adj. (Despre creații literare) Care zugrăvește în mod idilic viața păstorilor, viața de la țară; bucolic. 3. S. f. Operă literară cu conținut pastoral (2); bucolică. ♦ Compoziție muzicală în care sunt evocate crâmpeie din viața câmpenească, rurală. 4. Adj. (Rar) Care aparține pastorilor sau preoților, privitor la pastori sau la preoți. Cârjă pastorală. 5. S. f. Scrisoare publică, cuprinzând îndemnuri și urări, prin care un arhiereu se adresează preoților și credincioșilor cu ocazia sărbătorilor religioase mari sau a altor evenimente importante. – Din fr. pastoral, lat. pastoralis, it. pastorale. DOOM
pastorál adj. m., pl. pastoráli; f. pastorálă, pl. pastorále
pastorali
PASTORÁL, -Ă, pastorali, -e, adj., s. f. 1. Adj. De păstor, păstoresc;p. ext. de la țară, câmpenesc, rustic. 2. Adj. (Despre creații literare) Care zugrăvește în mod idilic viața păstorilor, viața de la țară; bucolic. 3. S. f. Operă literară cu conținut pastoral (2); bucolică. ♦ Compoziție muzicală în care sunt evocate crâmpeie din viața câmpenească, rurală. 4. Adj. (Rar) Care aparține pastorilor sau preoților, privitor la pastori sau la preoți. Cârjă pastorală. 5. S. f. Scrisoare publică, cuprinzând îndemnuri și urări, prin care un arhiereu se adresează preoților și credincioșilor cu ocazia sărbătorilor religioase mari sau a altor evenimente importante. – Din fr. pastoral, lat. pastoralis, it. pastorale. DOOM
pastorál adj. m., pl. pastoráli; f. pastorálă, pl. pastorále
pastoralii
PASTORÁL, -Ă, pastorali, -e, adj., s. f. 1. Adj. De păstor, păstoresc;p. ext. de la țară, câmpenesc, rustic. 2. Adj. (Despre creații literare) Care zugrăvește în mod idilic viața păstorilor, viața de la țară; bucolic. 3. S. f. Operă literară cu conținut pastoral (2); bucolică. ♦ Compoziție muzicală în care sunt evocate crâmpeie din viața câmpenească, rurală. 4. Adj. (Rar) Care aparține pastorilor sau preoților, privitor la pastori sau la preoți. Cârjă pastorală. 5. S. f. Scrisoare publică, cuprinzând îndemnuri și urări, prin care un arhiereu se adresează preoților și credincioșilor cu ocazia sărbătorilor religioase mari sau a altor evenimente importante. – Din fr. pastoral, lat. pastoralis, it. pastorale. DOOM
pastorál adj. m., pl. pastoráli; f. pastorálă, pl. pastorále
pastoralilor
PASTORÁL, -Ă, pastorali, -e, adj., s. f. 1. Adj. De păstor, păstoresc;p. ext. de la țară, câmpenesc, rustic. 2. Adj. (Despre creații literare) Care zugrăvește în mod idilic viața păstorilor, viața de la țară; bucolic. 3. S. f. Operă literară cu conținut pastoral (2); bucolică. ♦ Compoziție muzicală în care sunt evocate crâmpeie din viața câmpenească, rurală. 4. Adj. (Rar) Care aparține pastorilor sau preoților, privitor la pastori sau la preoți. Cârjă pastorală. 5. S. f. Scrisoare publică, cuprinzând îndemnuri și urări, prin care un arhiereu se adresează preoților și credincioșilor cu ocazia sărbătorilor religioase mari sau a altor evenimente importante. – Din fr. pastoral, lat. pastoralis, it. pastorale. DOOM
pastorál adj. m., pl. pastoráli; f. pastorálă, pl. pastorále
pastoralism
PASTORALÍSM s. n. Tendință în literatură și în artă caracterizată prin cultivarea genului pastoral. – Din fr. pastoralisme, engl. pastoralism.
pastoralismul
PASTORALÍSM s. n. Tendință în literatură și în artă caracterizată prin cultivarea genului pastoral. – Din fr. pastoralisme, engl. pastoralism.
pastoralismului
PASTORALÍSM s. n. Tendință în literatură și în artă caracterizată prin cultivarea genului pastoral. – Din fr. pastoralisme, engl. pastoralism.
pastoralul
PASTORÁL, -Ă, pastorali, -e, adj., s. f. 1. Adj. De păstor, păstoresc;p. ext. de la țară, câmpenesc, rustic. 2. Adj. (Despre creații literare) Care zugrăvește în mod idilic viața păstorilor, viața de la țară; bucolic. 3. S. f. Operă literară cu conținut pastoral (2); bucolică. ♦ Compoziție muzicală în care sunt evocate crâmpeie din viața câmpenească, rurală. 4. Adj. (Rar) Care aparține pastorilor sau preoților, privitor la pastori sau la preoți. Cârjă pastorală. 5. S. f. Scrisoare publică, cuprinzând îndemnuri și urări, prin care un arhiereu se adresează preoților și credincioșilor cu ocazia sărbătorilor religioase mari sau a altor evenimente importante. – Din fr. pastoral, lat. pastoralis, it. pastorale. DOOM
pastorál adj. m., pl. pastoráli; f. pastorálă, pl. pastorále
pastoralului
PASTORÁL, -Ă, pastorali, -e, adj., s. f. 1. Adj. De păstor, păstoresc;p. ext. de la țară, câmpenesc, rustic. 2. Adj. (Despre creații literare) Care zugrăvește în mod idilic viața păstorilor, viața de la țară; bucolic. 3. S. f. Operă literară cu conținut pastoral (2); bucolică. ♦ Compoziție muzicală în care sunt evocate crâmpeie din viața câmpenească, rurală. 4. Adj. (Rar) Care aparține pastorilor sau preoților, privitor la pastori sau la preoți. Cârjă pastorală. 5. S. f. Scrisoare publică, cuprinzând îndemnuri și urări, prin care un arhiereu se adresează preoților și credincioșilor cu ocazia sărbătorilor religioase mari sau a altor evenimente importante. – Din fr. pastoral, lat. pastoralis, it. pastorale. DOOM
pastorál adj. m., pl. pastoráli; f. pastorálă, pl. pastorále
pastorală
PASTORÁLĂ, pastorale, s. f. 1. Operă literară (mai ales poezie) cu subiect din viața păstorilor, din mediul de la țară. Pastoralele... nu-mi pot împrăștia melancolia. NEGRUZZI, S. I 60. ♦ Piesă muzicală cu subiect din viața de la țară, în care predomină temele populare. 2. Scrisoare prin care un arhiereu se adresează credincioșilor cu ocazia sărbătorilor religioase mari. DOOM
pastorálă s. f., g.-d. art. pastorálei; pl. pastorále
pastori
PÁSTOR, pastori, s. m. Preot protestant. – Din germ. Pastor, lat. pastor. DOOM
pástor s. m., pl. pástori
pastorii
PÁSTOR, pastori, s. m. Preot protestant. – Din germ. Pastor, lat. pastor. DOOM
pástor s. m., pl. pástori
pastorilor
PÁSTOR, pastori, s. m. Preot protestant. – Din germ. Pastor, lat. pastor. DOOM
pástor s. m., pl. pástori
pastorul
PÁSTOR, pastori, s. m. Preot protestant. – Din germ. Pastor, lat. pastor. DOOM
pástor s. m., pl. pástori
pastorului
PÁSTOR, pastori, s. m. Preot protestant. – Din germ. Pastor, lat. pastor. DOOM
pástor s. m., pl. pástori
pastrama
PASTRÁMĂ, (2) pastrame, s. f. 1. Preparat alimentar din carne (de oaie, de porc etc.) conservată prin sărare, afumare, uscare și condimentare. ◊ Expr. (Fam.) A ține (pe cineva) la pastramă = a ține (pe cineva) închis un timp îndelungat. A face (pe cineva) pastramă = a bate foarte tare (pe cineva). A se face pastramă = a slăbi foarte tare. A pune la pastramă = a ucide; a distruge. 2. (La pl.) Diferite sortimente din carnea definită mai sus. [Pl. și: (2) păstrămuri. – Var.: (înv. și reg.) păstrámă s. f.] – Din ngr. pastramás, tc. pastirma.
pastramagii
PASTRAMAGÍU, pastramagii, s. m. 1. (Ieșit din uz) Persoană care făcea sau vindea pastramă. 2. (Fam.) Epitet depreciativ dat unui om de nimic și cu apucături grosolane. – Pastramă + suf. -agiu. DOOM
pastramagíu s. m., art. pastramagíul; pl. pastramagíi, art. pastramagíii (-gi-ii)
pastramagiii
PASTRAMAGÍU, pastramagii, s. m. 1. (Ieșit din uz) Persoană care făcea sau vindea pastramă. 2. (Fam.) Epitet depreciativ dat unui om de nimic și cu apucături grosolane. – Pastramă + suf. -agiu. DOOM
pastramagíu s. m., art. pastramagíul; pl. pastramagíi, art. pastramagíii (-gi-ii)
pastramagiilor
PASTRAMAGÍU, pastramagii, s. m. 1. (Ieșit din uz) Persoană care făcea sau vindea pastramă. 2. (Fam.) Epitet depreciativ dat unui om de nimic și cu apucături grosolane. – Pastramă + suf. -agiu. DOOM
pastramagíu s. m., art. pastramagíul; pl. pastramagíi, art. pastramagíii (-gi-ii)
pastramagiu
PASTRAMAGÍU, pastramagii, s. m. 1. (Ieșit din uz) Persoană care făcea sau vindea pastramă. 2. (Fam.) Epitet depreciativ dat unui om de nimic și cu apucături grosolane. – Pastramă + suf. -agiu. DOOM
pastramagíu s. m., art. pastramagíul; pl. pastramagíi, art. pastramagíii (-gi-ii)
pastramagiul
PASTRAMAGÍU, pastramagii, s. m. 1. (Ieșit din uz) Persoană care făcea sau vindea pastramă. 2. (Fam.) Epitet depreciativ dat unui om de nimic și cu apucături grosolane. – Pastramă + suf. -agiu. DOOM
pastramagíu s. m., art. pastramagíul; pl. pastramagíi, art. pastramagíii (-gi-ii)
pastramagiului
PASTRAMAGÍU, pastramagii, s. m. 1. (Ieșit din uz) Persoană care făcea sau vindea pastramă. 2. (Fam.) Epitet depreciativ dat unui om de nimic și cu apucături grosolane. – Pastramă + suf. -agiu. DOOM
pastramagíu s. m., art. pastramagíul; pl. pastramagíi, art. pastramagíii (-gi-ii)
pastramativ
pastramativ adj. adv. (glum.) aproximativ.
pastrame
PASTRÁMĂ, (2) pastrame, s. f. 1. Preparat alimentar din carne (de oaie, de porc etc.) conservată prin sărare, afumare, uscare și condimentare. ◊ Expr. (Fam.) A ține (pe cineva) la pastramă = a ține (pe cineva) închis un timp îndelungat. A face (pe cineva) pastramă = a bate foarte tare (pe cineva). A se face pastramă = a slăbi foarte tare. A pune la pastramă = a ucide; a distruge. 2. (La pl.) Diferite sortimente din carnea definită mai sus. [Pl. și: (2) păstrămuri. – Var.: (înv. și reg.) păstrámă s. f.] – Din ngr. pastramás, tc. pastirma.
pastramei
PASTRÁMĂ, (2) pastrame, s. f. 1. Preparat alimentar din carne (de oaie, de porc etc.) conservată prin sărare, afumare, uscare și condimentare. ◊ Expr. (Fam.) A ține (pe cineva) la pastramă = a ține (pe cineva) închis un timp îndelungat. A face (pe cineva) pastramă = a bate foarte tare (pe cineva). A se face pastramă = a slăbi foarte tare. A pune la pastramă = a ucide; a distruge. 2. (La pl.) Diferite sortimente din carnea definită mai sus. [Pl. și: (2) păstrămuri. – Var.: (înv. și reg.) păstrámă s. f.] – Din ngr. pastramás, tc. pastirma.
pastramă
a ține (pe cineva) la pastramă expr. a ține (pe cineva) închis multă vreme. DOOM
pastrámă s. f., g.-d. art. pastrámei; (sorturi) pl. pastráme / păstrắmuri
pasul
PAS2, pasuri, s. n. 1. Drum, loc îngust și mai coborât, de-a lungul unei văi, între munți sau dealuri, prin care se trece dintr-o parte în alta; trecătoare. 2. (Înv.) Pașaport. – Din germ. Pass, fr. pas. DOOM
pas3 (trecătoare, spațiu între spire) s. n., pl. pásuri
pasul
PAS3, (I) pași, s. m., (II) pasuri, s. n. I. S. m. 1. Fiecare dintre mișcările alternative pe care le fac picioarele în mers obișnuit; p. ext. distanță astfel parcursă; p. gener. distanță mică. ◊ Loc. adv. Pas cu pas = a) încetul cu încetul, treptat; b) mereu, neîncetat. La tot pasul sau la fiecare pas = la orice mișcare; pretutindeni, necontenit. Nici (un) pas = deloc, nicidecum. ◊ Expr. (A face) primul pas = (a face) începutul, primele încercări; (a avea) inițiativa. A avea (sau a da cuiva) pas (să...) = a avea (sau a da cuiva) posibilitatea, îngăduința să facă ceva. A face un pas greșit = a) a se poticni în mers; b) a săvârși o greșeală. A ceda pasul = a lăsa pe altul să treacă înainte; a se lăsa depășit (în mers, în acțiuni, în realizări). ♦ Zgomot produs de cel care merge pe jos. Se aud pași. ♦ Fig. Stadiu, etapă. ♦ Fig. Înaintare, propășire, progres. ♦ Fig. Acțiune, act, faptă; hotărâre. 2. Mod de a umbla pe jos; mers, umblet, călcătură. ◊ Pas alergător = mers în fugă. Pas de front (sau de defilare) = mers ostășesc de paradă, cu cadență bine marcată. Pas de marș (sau de voie, de manevră) = mers ostășesc obișnuit, fără efortul de a păși energic. ◊ Loc. adv. În pasul calului sau la pas = în ritm de mers obișnuit; fără să fugă. ◊ Expr. A ține pasul = a) a păstra cadența, ritmul de mers cu cineva; b) a se menține la același nivel cu cineva sau cu ceva. A merge în pas (cu cineva) = a avea aceeași cadență (cu cineva). (Rar) A se ține de pasul cuiva = a urmări pe cineva. (Rar) A da pas = a se grăbi. A-și iuți pasul = a-și mări viteza de deplasare pe jos; a fugi. ♦ Mișcare ritmică a picioarelor, caracteristică pentru fiecare dans. 3. Unitate de măsură de lungime egală cu distanța dintre cele două picioare ale omului depărtate în cursul mersului obișnuit; p. ext. distanță reprezentată de această unitate de măsură. 4. Urma lăsată de talpa piciorului sau a încălțămintei în mers. ◊ Expr. (Înv.) A călca (sau a urma, a merge) pe pașii cuiva = a urma exemplul cuiva, a continua activitatea cuiva. 5. (Biol.; în sintagma) Pas genetic = distanță creată între unul dintre părinți și unul dintre copii, astfel încât posibilitatea acestuia de a primi o genă oarecare se înjumătățește datorită meiozei. II. S. n. 1. Distanță între două elemente alăturate identice ale unui sistem tehnic, măsurată în direcția în care se repetă elementele. ◊ Pas de filet sau pasul filetului = distanța dintre laturile paralele a două spire consecutive, măsurată de-a lungul axei filetului. ♦ Distanță dintre doi dinți consecutivi ai unei roți dințate. 2. (Înv. și reg.) Unealtă de lemn asemănătoare cu un compas, folosită în dulgherie, dogărie etc. – Lat. passus. DOOM
pas2 (mișcare) s. m., pl. pași
pasul
PAS3, (I) pași, s. m., (II) pasuri, s. n. I. S. m. 1. Fiecare dintre mișcările alternative pe care le fac picioarele în mers obișnuit; p. ext. distanță astfel parcursă; p. gener. distanță mică. ◊ Loc. adv. Pas cu pas = a) încetul cu încetul, treptat; b) mereu, neîncetat. La tot pasul sau la fiecare pas = la orice mișcare; pretutindeni, necontenit. Nici (un) pas = deloc, nicidecum. ◊ Expr. (A face) primul pas = (a face) începutul, primele încercări; (a avea) inițiativa. A avea (sau a da cuiva) pas (să...) = a avea (sau a da cuiva) posibilitatea, îngăduința să facă ceva. A face un pas greșit = a) a se poticni în mers; b) a săvârși o greșeală. A ceda pasul = a lăsa pe altul să treacă înainte; a se lăsa depășit (în mers, în acțiuni, în realizări). ♦ Zgomot produs de cel care merge pe jos. Se aud pași. ♦ Fig. Stadiu, etapă. ♦ Fig. Înaintare, propășire, progres. ♦ Fig. Acțiune, act, faptă; hotărâre. 2. Mod de a umbla pe jos; mers, umblet, călcătură. ◊ Pas alergător = mers în fugă. Pas de front (sau de defilare) = mers ostășesc de paradă, cu cadență bine marcată. Pas de marș (sau de voie, de manevră) = mers ostășesc obișnuit, fără efortul de a păși energic. ◊ Loc. adv. În pasul calului sau la pas = în ritm de mers obișnuit; fără să fugă. ◊ Expr. A ține pasul = a) a păstra cadența, ritmul de mers cu cineva; b) a se menține la același nivel cu cineva sau cu ceva. A merge în pas (cu cineva) = a avea aceeași cadență (cu cineva). (Rar) A se ține de pasul cuiva = a urmări pe cineva. (Rar) A da pas = a se grăbi. A-și iuți pasul = a-și mări viteza de deplasare pe jos; a fugi. ♦ Mișcare ritmică a picioarelor, caracteristică pentru fiecare dans. 3. Unitate de măsură de lungime egală cu distanța dintre cele două picioare ale omului depărtate în cursul mersului obișnuit; p. ext. distanță reprezentată de această unitate de măsură. 4. Urma lăsată de talpa piciorului sau a încălțămintei în mers. ◊ Expr. (Înv.) A călca (sau a urma, a merge) pe pașii cuiva = a urma exemplul cuiva, a continua activitatea cuiva. 5. (Biol.; în sintagma) Pas genetic = distanță creată între unul dintre părinți și unul dintre copii, astfel încât posibilitatea acestuia de a primi o genă oarecare se înjumătățește datorită meiozei. II. S. n. 1. Distanță între două elemente alăturate identice ale unui sistem tehnic, măsurată în direcția în care se repetă elementele. ◊ Pas de filet sau pasul filetului = distanța dintre laturile paralele a două spire consecutive, măsurată de-a lungul axei filetului. ♦ Distanță dintre doi dinți consecutivi ai unei roți dințate. 2. (Înv. și reg.) Unealtă de lemn asemănătoare cu un compas, folosită în dulgherie, dogărie etc. – Lat. passus. DOOM
pas3 (trecătoare, spațiu între spire) s. n., pl. pásuri
pasului
PAS2, pasuri, s. n. 1. Drum, loc îngust și mai coborât, de-a lungul unei văi, între munți sau dealuri, prin care se trece dintr-o parte în alta; trecătoare. 2. (Înv.) Pașaport. – Din germ. Pass, fr. pas. DOOM
pas3 (trecătoare, spațiu între spire) s. n., pl. pásuri
pasului
PAS3, (I) pași, s. m., (II) pasuri, s. n. I. S. m. 1. Fiecare dintre mișcările alternative pe care le fac picioarele în mers obișnuit; p. ext. distanță astfel parcursă; p. gener. distanță mică. ◊ Loc. adv. Pas cu pas = a) încetul cu încetul, treptat; b) mereu, neîncetat. La tot pasul sau la fiecare pas = la orice mișcare; pretutindeni, necontenit. Nici (un) pas = deloc, nicidecum. ◊ Expr. (A face) primul pas = (a face) începutul, primele încercări; (a avea) inițiativa. A avea (sau a da cuiva) pas (să...) = a avea (sau a da cuiva) posibilitatea, îngăduința să facă ceva. A face un pas greșit = a) a se poticni în mers; b) a săvârși o greșeală. A ceda pasul = a lăsa pe altul să treacă înainte; a se lăsa depășit (în mers, în acțiuni, în realizări). ♦ Zgomot produs de cel care merge pe jos. Se aud pași. ♦ Fig. Stadiu, etapă. ♦ Fig. Înaintare, propășire, progres. ♦ Fig. Acțiune, act, faptă; hotărâre. 2. Mod de a umbla pe jos; mers, umblet, călcătură. ◊ Pas alergător = mers în fugă. Pas de front (sau de defilare) = mers ostășesc de paradă, cu cadență bine marcată. Pas de marș (sau de voie, de manevră) = mers ostășesc obișnuit, fără efortul de a păși energic. ◊ Loc. adv. În pasul calului sau la pas = în ritm de mers obișnuit; fără să fugă. ◊ Expr. A ține pasul = a) a păstra cadența, ritmul de mers cu cineva; b) a se menține la același nivel cu cineva sau cu ceva. A merge în pas (cu cineva) = a avea aceeași cadență (cu cineva). (Rar) A se ține de pasul cuiva = a urmări pe cineva. (Rar) A da pas = a se grăbi. A-și iuți pasul = a-și mări viteza de deplasare pe jos; a fugi. ♦ Mișcare ritmică a picioarelor, caracteristică pentru fiecare dans. 3. Unitate de măsură de lungime egală cu distanța dintre cele două picioare ale omului depărtate în cursul mersului obișnuit; p. ext. distanță reprezentată de această unitate de măsură. 4. Urma lăsată de talpa piciorului sau a încălțămintei în mers. ◊ Expr. (Înv.) A călca (sau a urma, a merge) pe pașii cuiva = a urma exemplul cuiva, a continua activitatea cuiva. 5. (Biol.; în sintagma) Pas genetic = distanță creată între unul dintre părinți și unul dintre copii, astfel încât posibilitatea acestuia de a primi o genă oarecare se înjumătățește datorită meiozei. II. S. n. 1. Distanță între două elemente alăturate identice ale unui sistem tehnic, măsurată în direcția în care se repetă elementele. ◊ Pas de filet sau pasul filetului = distanța dintre laturile paralele a două spire consecutive, măsurată de-a lungul axei filetului. ♦ Distanță dintre doi dinți consecutivi ai unei roți dințate. 2. (Înv. și reg.) Unealtă de lemn asemănătoare cu un compas, folosită în dulgherie, dogărie etc. – Lat. passus. DOOM
pas2 (mișcare) s. m., pl. pași
pasului
PAS3, (I) pași, s. m., (II) pasuri, s. n. I. S. m. 1. Fiecare dintre mișcările alternative pe care le fac picioarele în mers obișnuit; p. ext. distanță astfel parcursă; p. gener. distanță mică. ◊ Loc. adv. Pas cu pas = a) încetul cu încetul, treptat; b) mereu, neîncetat. La tot pasul sau la fiecare pas = la orice mișcare; pretutindeni, necontenit. Nici (un) pas = deloc, nicidecum. ◊ Expr. (A face) primul pas = (a face) începutul, primele încercări; (a avea) inițiativa. A avea (sau a da cuiva) pas (să...) = a avea (sau a da cuiva) posibilitatea, îngăduința să facă ceva. A face un pas greșit = a) a se poticni în mers; b) a săvârși o greșeală. A ceda pasul = a lăsa pe altul să treacă înainte; a se lăsa depășit (în mers, în acțiuni, în realizări). ♦ Zgomot produs de cel care merge pe jos. Se aud pași. ♦ Fig. Stadiu, etapă. ♦ Fig. Înaintare, propășire, progres. ♦ Fig. Acțiune, act, faptă; hotărâre. 2. Mod de a umbla pe jos; mers, umblet, călcătură. ◊ Pas alergător = mers în fugă. Pas de front (sau de defilare) = mers ostășesc de paradă, cu cadență bine marcată. Pas de marș (sau de voie, de manevră) = mers ostășesc obișnuit, fără efortul de a păși energic. ◊ Loc. adv. În pasul calului sau la pas = în ritm de mers obișnuit; fără să fugă. ◊ Expr. A ține pasul = a) a păstra cadența, ritmul de mers cu cineva; b) a se menține la același nivel cu cineva sau cu ceva. A merge în pas (cu cineva) = a avea aceeași cadență (cu cineva). (Rar) A se ține de pasul cuiva = a urmări pe cineva. (Rar) A da pas = a se grăbi. A-și iuți pasul = a-și mări viteza de deplasare pe jos; a fugi. ♦ Mișcare ritmică a picioarelor, caracteristică pentru fiecare dans. 3. Unitate de măsură de lungime egală cu distanța dintre cele două picioare ale omului depărtate în cursul mersului obișnuit; p. ext. distanță reprezentată de această unitate de măsură. 4. Urma lăsată de talpa piciorului sau a încălțămintei în mers. ◊ Expr. (Înv.) A călca (sau a urma, a merge) pe pașii cuiva = a urma exemplul cuiva, a continua activitatea cuiva. 5. (Biol.; în sintagma) Pas genetic = distanță creată între unul dintre părinți și unul dintre copii, astfel încât posibilitatea acestuia de a primi o genă oarecare se înjumătățește datorită meiozei. II. S. n. 1. Distanță între două elemente alăturate identice ale unui sistem tehnic, măsurată în direcția în care se repetă elementele. ◊ Pas de filet sau pasul filetului = distanța dintre laturile paralele a două spire consecutive, măsurată de-a lungul axei filetului. ♦ Distanță dintre doi dinți consecutivi ai unei roți dințate. 2. (Înv. și reg.) Unealtă de lemn asemănătoare cu un compas, folosită în dulgherie, dogărie etc. – Lat. passus. DOOM
pas3 (trecătoare, spațiu între spire) s. n., pl. pásuri
pasulă
PĂSÚLĂ s. f. v. fasole.
pasuri
PAS2, pasuri, s. n. 1. Drum, loc îngust și mai coborât, de-a lungul unei văi, între munți sau dealuri, prin care se trece dintr-o parte în alta; trecătoare. 2. (Înv.) Pașaport. – Din germ. Pass, fr. pas. DOOM
pas3 (trecătoare, spațiu între spire) s. n., pl. pásuri
pasuri
PAS3, (I) pași, s. m., (II) pasuri, s. n. I. S. m. 1. Fiecare dintre mișcările alternative pe care le fac picioarele în mers obișnuit; p. ext. distanță astfel parcursă; p. gener. distanță mică. ◊ Loc. adv. Pas cu pas = a) încetul cu încetul, treptat; b) mereu, neîncetat. La tot pasul sau la fiecare pas = la orice mișcare; pretutindeni, necontenit. Nici (un) pas = deloc, nicidecum. ◊ Expr. (A face) primul pas = (a face) începutul, primele încercări; (a avea) inițiativa. A avea (sau a da cuiva) pas (să...) = a avea (sau a da cuiva) posibilitatea, îngăduința să facă ceva. A face un pas greșit = a) a se poticni în mers; b) a săvârși o greșeală. A ceda pasul = a lăsa pe altul să treacă înainte; a se lăsa depășit (în mers, în acțiuni, în realizări). ♦ Zgomot produs de cel care merge pe jos. Se aud pași. ♦ Fig. Stadiu, etapă. ♦ Fig. Înaintare, propășire, progres. ♦ Fig. Acțiune, act, faptă; hotărâre. 2. Mod de a umbla pe jos; mers, umblet, călcătură. ◊ Pas alergător = mers în fugă. Pas de front (sau de defilare) = mers ostășesc de paradă, cu cadență bine marcată. Pas de marș (sau de voie, de manevră) = mers ostășesc obișnuit, fără efortul de a păși energic. ◊ Loc. adv. În pasul calului sau la pas = în ritm de mers obișnuit; fără să fugă. ◊ Expr. A ține pasul = a) a păstra cadența, ritmul de mers cu cineva; b) a se menține la același nivel cu cineva sau cu ceva. A merge în pas (cu cineva) = a avea aceeași cadență (cu cineva). (Rar) A se ține de pasul cuiva = a urmări pe cineva. (Rar) A da pas = a se grăbi. A-și iuți pasul = a-și mări viteza de deplasare pe jos; a fugi. ♦ Mișcare ritmică a picioarelor, caracteristică pentru fiecare dans. 3. Unitate de măsură de lungime egală cu distanța dintre cele două picioare ale omului depărtate în cursul mersului obișnuit; p. ext. distanță reprezentată de această unitate de măsură. 4. Urma lăsată de talpa piciorului sau a încălțămintei în mers. ◊ Expr. (Înv.) A călca (sau a urma, a merge) pe pașii cuiva = a urma exemplul cuiva, a continua activitatea cuiva. 5. (Biol.; în sintagma) Pas genetic = distanță creată între unul dintre părinți și unul dintre copii, astfel încât posibilitatea acestuia de a primi o genă oarecare se înjumătățește datorită meiozei. II. S. n. 1. Distanță între două elemente alăturate identice ale unui sistem tehnic, măsurată în direcția în care se repetă elementele. ◊ Pas de filet sau pasul filetului = distanța dintre laturile paralele a două spire consecutive, măsurată de-a lungul axei filetului. ♦ Distanță dintre doi dinți consecutivi ai unei roți dințate. 2. (Înv. și reg.) Unealtă de lemn asemănătoare cu un compas, folosită în dulgherie, dogărie etc. – Lat. passus. DOOM
pas3 (trecătoare, spațiu între spire) s. n., pl. pásuri
pasurile
PAS2, pasuri, s. n. 1. Drum, loc îngust și mai coborât, de-a lungul unei văi, între munți sau dealuri, prin care se trece dintr-o parte în alta; trecătoare. 2. (Înv.) Pașaport. – Din germ. Pass, fr. pas. DOOM
pas3 (trecătoare, spațiu între spire) s. n., pl. pásuri
pasurile
PAS3, (I) pași, s. m., (II) pasuri, s. n. I. S. m. 1. Fiecare dintre mișcările alternative pe care le fac picioarele în mers obișnuit; p. ext. distanță astfel parcursă; p. gener. distanță mică. ◊ Loc. adv. Pas cu pas = a) încetul cu încetul, treptat; b) mereu, neîncetat. La tot pasul sau la fiecare pas = la orice mișcare; pretutindeni, necontenit. Nici (un) pas = deloc, nicidecum. ◊ Expr. (A face) primul pas = (a face) începutul, primele încercări; (a avea) inițiativa. A avea (sau a da cuiva) pas (să...) = a avea (sau a da cuiva) posibilitatea, îngăduința să facă ceva. A face un pas greșit = a) a se poticni în mers; b) a săvârși o greșeală. A ceda pasul = a lăsa pe altul să treacă înainte; a se lăsa depășit (în mers, în acțiuni, în realizări). ♦ Zgomot produs de cel care merge pe jos. Se aud pași. ♦ Fig. Stadiu, etapă. ♦ Fig. Înaintare, propășire, progres. ♦ Fig. Acțiune, act, faptă; hotărâre. 2. Mod de a umbla pe jos; mers, umblet, călcătură. ◊ Pas alergător = mers în fugă. Pas de front (sau de defilare) = mers ostășesc de paradă, cu cadență bine marcată. Pas de marș (sau de voie, de manevră) = mers ostășesc obișnuit, fără efortul de a păși energic. ◊ Loc. adv. În pasul calului sau la pas = în ritm de mers obișnuit; fără să fugă. ◊ Expr. A ține pasul = a) a păstra cadența, ritmul de mers cu cineva; b) a se menține la același nivel cu cineva sau cu ceva. A merge în pas (cu cineva) = a avea aceeași cadență (cu cineva). (Rar) A se ține de pasul cuiva = a urmări pe cineva. (Rar) A da pas = a se grăbi. A-și iuți pasul = a-și mări viteza de deplasare pe jos; a fugi. ♦ Mișcare ritmică a picioarelor, caracteristică pentru fiecare dans. 3. Unitate de măsură de lungime egală cu distanța dintre cele două picioare ale omului depărtate în cursul mersului obișnuit; p. ext. distanță reprezentată de această unitate de măsură. 4. Urma lăsată de talpa piciorului sau a încălțămintei în mers. ◊ Expr. (Înv.) A călca (sau a urma, a merge) pe pașii cuiva = a urma exemplul cuiva, a continua activitatea cuiva. 5. (Biol.; în sintagma) Pas genetic = distanță creată între unul dintre părinți și unul dintre copii, astfel încât posibilitatea acestuia de a primi o genă oarecare se înjumătățește datorită meiozei. II. S. n. 1. Distanță între două elemente alăturate identice ale unui sistem tehnic, măsurată în direcția în care se repetă elementele. ◊ Pas de filet sau pasul filetului = distanța dintre laturile paralele a două spire consecutive, măsurată de-a lungul axei filetului. ♦ Distanță dintre doi dinți consecutivi ai unei roți dințate. 2. (Înv. și reg.) Unealtă de lemn asemănătoare cu un compas, folosită în dulgherie, dogărie etc. – Lat. passus. DOOM
pas3 (trecătoare, spațiu între spire) s. n., pl. pásuri
pasurilor
PAS2, pasuri, s. n. 1. Drum, loc îngust și mai coborât, de-a lungul unei văi, între munți sau dealuri, prin care se trece dintr-o parte în alta; trecătoare. 2. (Înv.) Pașaport. – Din germ. Pass, fr. pas. DOOM
pas3 (trecătoare, spațiu între spire) s. n., pl. pásuri
pasurilor
PAS3, (I) pași, s. m., (II) pasuri, s. n. I. S. m. 1. Fiecare dintre mișcările alternative pe care le fac picioarele în mers obișnuit; p. ext. distanță astfel parcursă; p. gener. distanță mică. ◊ Loc. adv. Pas cu pas = a) încetul cu încetul, treptat; b) mereu, neîncetat. La tot pasul sau la fiecare pas = la orice mișcare; pretutindeni, necontenit. Nici (un) pas = deloc, nicidecum. ◊ Expr. (A face) primul pas = (a face) începutul, primele încercări; (a avea) inițiativa. A avea (sau a da cuiva) pas (să...) = a avea (sau a da cuiva) posibilitatea, îngăduința să facă ceva. A face un pas greșit = a) a se poticni în mers; b) a săvârși o greșeală. A ceda pasul = a lăsa pe altul să treacă înainte; a se lăsa depășit (în mers, în acțiuni, în realizări). ♦ Zgomot produs de cel care merge pe jos. Se aud pași. ♦ Fig. Stadiu, etapă. ♦ Fig. Înaintare, propășire, progres. ♦ Fig. Acțiune, act, faptă; hotărâre. 2. Mod de a umbla pe jos; mers, umblet, călcătură. ◊ Pas alergător = mers în fugă. Pas de front (sau de defilare) = mers ostășesc de paradă, cu cadență bine marcată. Pas de marș (sau de voie, de manevră) = mers ostășesc obișnuit, fără efortul de a păși energic. ◊ Loc. adv. În pasul calului sau la pas = în ritm de mers obișnuit; fără să fugă. ◊ Expr. A ține pasul = a) a păstra cadența, ritmul de mers cu cineva; b) a se menține la același nivel cu cineva sau cu ceva. A merge în pas (cu cineva) = a avea aceeași cadență (cu cineva). (Rar) A se ține de pasul cuiva = a urmări pe cineva. (Rar) A da pas = a se grăbi. A-și iuți pasul = a-și mări viteza de deplasare pe jos; a fugi. ♦ Mișcare ritmică a picioarelor, caracteristică pentru fiecare dans. 3. Unitate de măsură de lungime egală cu distanța dintre cele două picioare ale omului depărtate în cursul mersului obișnuit; p. ext. distanță reprezentată de această unitate de măsură. 4. Urma lăsată de talpa piciorului sau a încălțămintei în mers. ◊ Expr. (Înv.) A călca (sau a urma, a merge) pe pașii cuiva = a urma exemplul cuiva, a continua activitatea cuiva. 5. (Biol.; în sintagma) Pas genetic = distanță creată între unul dintre părinți și unul dintre copii, astfel încât posibilitatea acestuia de a primi o genă oarecare se înjumătățește datorită meiozei. II. S. n. 1. Distanță între două elemente alăturate identice ale unui sistem tehnic, măsurată în direcția în care se repetă elementele. ◊ Pas de filet sau pasul filetului = distanța dintre laturile paralele a două spire consecutive, măsurată de-a lungul axei filetului. ♦ Distanță dintre doi dinți consecutivi ai unei roți dințate. 2. (Înv. și reg.) Unealtă de lemn asemănătoare cu un compas, folosită în dulgherie, dogărie etc. – Lat. passus. DOOM
pas3 (trecătoare, spațiu între spire) s. n., pl. pásuri
pasând
PASÁ, pasez, vb. I. Tranz. 1. (Sport) A trimite mingea unui coechipier. 2. (Fam.) A da sau a ceda cuiva ceva; a face să ajungă sau să treacă în mâna altuia, a transmite altuia. 3. A trece prin sită fructe sau legume; a zdrobi, a mărunți. – Din fr. passer. DOOM
pasá (a ~) vb., ind. prez. 3 paseáză
pasînd
PASÁ, pasez, vb. I. Tranz. 1. (Sport) A trimite mingea unui coechipier. 2. (Fam.) A da sau a ceda cuiva ceva; a face să ajungă sau să treacă în mâna altuia, a transmite altuia. 3. A trece prin sită fructe sau legume; a zdrobi, a mărunți. – Din fr. passer. DOOM
pasá (a ~) vb., ind. prez. 3 paseáză
pasă
PĂSÁ1, pers. 3 pásă, vb. I. Intranz. 1. Unipers. (De obicei construit cu dativul) A simți neliniște, a se îngrijora. 2. (Înv. și pop.) A cântări sau a atârna greu; a se lăsa greu (peste ceva). ♦ Unipers. (Construit cu dativul) A simți greutatea unui lucru sau a unei situații, a suporta cu greutate ceva neplăcut. – Lat. pensare. DOOM
păsá2 (a ~) (a merge, a se duce) (înv.) vb., ind. prez. 3 pásă; (a încerca, a îndrăzni) (pop.) imper. 2 sg. pásă/pas’ (numai + să/de + vb.: pas’ de pricepe)
pasămite
PÁSĂMITE adv. (Pop.) Pesemne, probabil, se pare, se vede că...; într-adevăr. – Păsa1 + mite (înv. „darămite”, et. nec.). DOOM
pásămite (pop.) adv.
pasăre
PÁSERE s. f. v. pasăre. DOOM
pásăre s. f., g.-d. art. pắsării; pl. pắsări
pasărea
PÁSERE s. f. v. pasăre. DOOM
pásăre s. f., g.-d. art. pắsării; pl. pắsări
pasări
PASÁRE, pasări, s. f. Acțiunea de a pasa și rezultatul ei. – V. pasa. DOOM
pasáre s. f., g.-d. art. pasắrii; pl. pasắri
pasării
PASÁRE, pasări, s. f. Acțiunea de a pasa și rezultatul ei. – V. pasa. DOOM
pasáre s. f., g.-d. art. pasắrii; pl. pasắri
pasările
PASÁRE, pasări, s. f. Acțiunea de a pasa și rezultatul ei. – V. pasa. DOOM
pasáre s. f., g.-d. art. pasắrii; pl. pasắri
pasărilor
PASÁRE, pasări, s. f. Acțiunea de a pasa și rezultatul ei. – V. pasa. DOOM
pasáre s. f., g.-d. art. pasắrii; pl. pasắri
pat
PAT2, paturi, s. n. (La jocul de șah) Situație în care un jucător, fără a fi în poziție de șah, nu mai poate face nicio mișcare și este obligat să înceteze jocul, partida declarându-se remiză. – Din fr. pat. DOOM
fotóliu-pát [liu pron. lĭu] s. n., art. fotóliul-pát; pl. fotólii-pát
pat
-PAT Element secund de compunere savantă cu semnificația „bolnav”. [< fr. -pathe, it. -pato].
pata
PÁTĂ, pete, s. f. 1. Urmă lăsată pe suprafața unui obiect de un corp gras, de o materie colorată, de murdărie etc., suprafață pe care se întinde o astfel de urmă; substanță care a lăsat această urmă. ♦ Porțiune pe corpul animalelor sau al păsărilor, unde părul sau penele sunt de altă culoare față de rest. ♦ Părticică a pielii corpului omenesc sau a animalelor diferit colorată față de rest. 3. Porțiune de nuanță diferită (mai închisă) care se observă cu ochiul liber sau cu telescopul pe discul Soarelui, al Lunii sau al altui corp ceresc. ◊ Expr. A căuta (sau a găsi) pete în Soare = a căuta cu orice preț defecte acolo unde nu sunt, a fi cusurgiu. 4. Fig. Faptă reprobabilă, care dezonorează pe cineva. ◊ Loc. adj. și adv. Fără (de) pată = curat, nevinovat; neprihănit, cast. – Et. nec. DOOM
pátă s. f., g.-d. art. pétei; pl. péte
patacă
PATÁCĂ s. f. v. pitac2.
patagiu
PATÁGIU s.n. Pieliță care se întinde între membrele dinainte și dinapoi, ca și spre coadă, ale unor animale mamifere și care servește la planat. [Pron. -giu. / < engl. patagium, cf. lat. patagium – ciucure].
patagiul
PATÁGIU s.n. Pieliță care se întinde între membrele dinainte și dinapoi, ca și spre coadă, ale unor animale mamifere și care servește la planat. [Pron. -giu. / < engl. patagium, cf. lat. patagium – ciucure].
patagiului
PATÁGIU s.n. Pieliță care se întinde între membrele dinainte și dinapoi, ca și spre coadă, ale unor animale mamifere și care servește la planat. [Pron. -giu. / < engl. patagium, cf. lat. patagium – ciucure].
patagon
PATAGÓN, -Ă, patagoni, -e, s. m. și f., adj. (Rar) 1. S. m. și f. Patagonez (1). 2. Adj. Patagonez (2). – Din fr. patagon. DOOM
patagón (înv.) adj. m., s. m., pl. patagóni; adj. f., s. f. patagónă, pl. patagóne
patagon
PATAGÓN, -Ă, patagoni, -e, s. m. și f., adj. (Rar) 1. S. m. și f. Patagonez (1). 2. Adj. Patagonez (2). – Din fr. patagon. DOOM
patagón (înv.) adj. m., s. m., pl. patagóni; adj. f., s. f. patagónă, pl. patagóne
patagona
PATAGÓN, -Ă, patagoni, -e, s. m. și f., adj. (Rar) 1. S. m. și f. Patagonez (1). 2. Adj. Patagonez (2). – Din fr. patagon. DOOM
patagón (înv.) adj. m., s. m., pl. patagóni; adj. f., s. f. patagónă, pl. patagóne
patagona
PATAGÓN, -Ă, patagoni, -e, s. m. și f., adj. (Rar) 1. S. m. și f. Patagonez (1). 2. Adj. Patagonez (2). – Din fr. patagon. DOOM
patagón (înv.) adj. m., s. m., pl. patagóni; adj. f., s. f. patagónă, pl. patagóne
patagone
PATAGÓN, -Ă, patagoni, -e, s. m. și f., adj. (Rar) 1. S. m. și f. Patagonez (1). 2. Adj. Patagonez (2). – Din fr. patagon. DOOM
patagón (înv.) adj. m., s. m., pl. patagóni; adj. f., s. f. patagónă, pl. patagóne
patagone
PATAGÓN, -Ă, patagoni, -e, s. m. și f., adj. (Rar) 1. S. m. și f. Patagonez (1). 2. Adj. Patagonez (2). – Din fr. patagon. DOOM
patagón (înv.) adj. m., s. m., pl. patagóni; adj. f., s. f. patagónă, pl. patagóne
patagonei
PATAGÓN, -Ă, patagoni, -e, s. m. și f., adj. (Rar) 1. S. m. și f. Patagonez (1). 2. Adj. Patagonez (2). – Din fr. patagon. DOOM
patagón (înv.) adj. m., s. m., pl. patagóni; adj. f., s. f. patagónă, pl. patagóne
patagonei
PATAGÓN, -Ă, patagoni, -e, s. m. și f., adj. (Rar) 1. S. m. și f. Patagonez (1). 2. Adj. Patagonez (2). – Din fr. patagon. DOOM
patagón (înv.) adj. m., s. m., pl. patagóni; adj. f., s. f. patagónă, pl. patagóne
patagonele
PATAGÓN, -Ă, patagoni, -e, s. m. și f., adj. (Rar) 1. S. m. și f. Patagonez (1). 2. Adj. Patagonez (2). – Din fr. patagon. DOOM
patagón (înv.) adj. m., s. m., pl. patagóni; adj. f., s. f. patagónă, pl. patagóne
patagonele
PATAGÓN, -Ă, patagoni, -e, s. m. și f., adj. (Rar) 1. S. m. și f. Patagonez (1). 2. Adj. Patagonez (2). – Din fr. patagon. DOOM
patagón (înv.) adj. m., s. m., pl. patagóni; adj. f., s. f. patagónă, pl. patagóne
patagonelor
PATAGÓN, -Ă, patagoni, -e, s. m. și f., adj. (Rar) 1. S. m. și f. Patagonez (1). 2. Adj. Patagonez (2). – Din fr. patagon. DOOM
patagón (înv.) adj. m., s. m., pl. patagóni; adj. f., s. f. patagónă, pl. patagóne
patagonelor
PATAGÓN, -Ă, patagoni, -e, s. m. și f., adj. (Rar) 1. S. m. și f. Patagonez (1). 2. Adj. Patagonez (2). – Din fr. patagon. DOOM
patagón (înv.) adj. m., s. m., pl. patagóni; adj. f., s. f. patagónă, pl. patagóne
patagonez
PATAGONÉZ, -Ă, patagonezi, -e, s. m. și f, adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația (amerindiană) a Patagoniei sau este originară de acolo; patagon (1). 2. Adj. Care aparține Patagoniei sau patagonezilor (1), privitor la Patagonia ori la patagonezi; originar din Patagonia; patagon (2). – Patagonia (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
patagonéz adj. m., s. m., pl. patagonézi; adj. f., s. f. patagonéză, pl. patagonéze
patagonez
PATAGONÉZ, -Ă, patagonezi, -e, s. m. și f, adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația (amerindiană) a Patagoniei sau este originară de acolo; patagon (1). 2. Adj. Care aparține Patagoniei sau patagonezilor (1), privitor la Patagonia ori la patagonezi; originar din Patagonia; patagon (2). – Patagonia (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
patagonéz adj. m., s. m., pl. patagonézi; adj. f., s. f. patagonéză, pl. patagonéze
patagoneza
PATAGONÉZ, -Ă, patagonezi, -e, s. m. și f, adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația (amerindiană) a Patagoniei sau este originară de acolo; patagon (1). 2. Adj. Care aparține Patagoniei sau patagonezilor (1), privitor la Patagonia ori la patagonezi; originar din Patagonia; patagon (2). – Patagonia (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
patagonéz adj. m., s. m., pl. patagonézi; adj. f., s. f. patagonéză, pl. patagonéze
patagoneza
PATAGONÉZ, -Ă, patagonezi, -e, s. m. și f, adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația (amerindiană) a Patagoniei sau este originară de acolo; patagon (1). 2. Adj. Care aparține Patagoniei sau patagonezilor (1), privitor la Patagonia ori la patagonezi; originar din Patagonia; patagon (2). – Patagonia (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
patagonéz adj. m., s. m., pl. patagonézi; adj. f., s. f. patagonéză, pl. patagonéze
patagoneze
PATAGONÉZ, -Ă, patagonezi, -e, s. m. și f, adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația (amerindiană) a Patagoniei sau este originară de acolo; patagon (1). 2. Adj. Care aparține Patagoniei sau patagonezilor (1), privitor la Patagonia ori la patagonezi; originar din Patagonia; patagon (2). – Patagonia (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
patagonéz adj. m., s. m., pl. patagonézi; adj. f., s. f. patagonéză, pl. patagonéze
patagoneze
PATAGONÉZ, -Ă, patagonezi, -e, s. m. și f, adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația (amerindiană) a Patagoniei sau este originară de acolo; patagon (1). 2. Adj. Care aparține Patagoniei sau patagonezilor (1), privitor la Patagonia ori la patagonezi; originar din Patagonia; patagon (2). – Patagonia (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
patagonéz adj. m., s. m., pl. patagonézi; adj. f., s. f. patagonéză, pl. patagonéze
patagonezei
PATAGONÉZ, -Ă, patagonezi, -e, s. m. și f, adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația (amerindiană) a Patagoniei sau este originară de acolo; patagon (1). 2. Adj. Care aparține Patagoniei sau patagonezilor (1), privitor la Patagonia ori la patagonezi; originar din Patagonia; patagon (2). – Patagonia (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
patagonéz adj. m., s. m., pl. patagonézi; adj. f., s. f. patagonéză, pl. patagonéze
patagonezei
PATAGONÉZ, -Ă, patagonezi, -e, s. m. și f, adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația (amerindiană) a Patagoniei sau este originară de acolo; patagon (1). 2. Adj. Care aparține Patagoniei sau patagonezilor (1), privitor la Patagonia ori la patagonezi; originar din Patagonia; patagon (2). – Patagonia (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
patagonéz adj. m., s. m., pl. patagonézi; adj. f., s. f. patagonéză, pl. patagonéze
patagonezele
PATAGONÉZ, -Ă, patagonezi, -e, s. m. și f, adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația (amerindiană) a Patagoniei sau este originară de acolo; patagon (1). 2. Adj. Care aparține Patagoniei sau patagonezilor (1), privitor la Patagonia ori la patagonezi; originar din Patagonia; patagon (2). – Patagonia (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
patagonéz adj. m., s. m., pl. patagonézi; adj. f., s. f. patagonéză, pl. patagonéze
patagonezele
PATAGONÉZ, -Ă, patagonezi, -e, s. m. și f, adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația (amerindiană) a Patagoniei sau este originară de acolo; patagon (1). 2. Adj. Care aparține Patagoniei sau patagonezilor (1), privitor la Patagonia ori la patagonezi; originar din Patagonia; patagon (2). – Patagonia (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
patagonéz adj. m., s. m., pl. patagonézi; adj. f., s. f. patagonéză, pl. patagonéze
patagonezelor
PATAGONÉZ, -Ă, patagonezi, -e, s. m. și f, adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația (amerindiană) a Patagoniei sau este originară de acolo; patagon (1). 2. Adj. Care aparține Patagoniei sau patagonezilor (1), privitor la Patagonia ori la patagonezi; originar din Patagonia; patagon (2). – Patagonia (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
patagonéz adj. m., s. m., pl. patagonézi; adj. f., s. f. patagonéză, pl. patagonéze
patagonezelor
PATAGONÉZ, -Ă, patagonezi, -e, s. m. și f, adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația (amerindiană) a Patagoniei sau este originară de acolo; patagon (1). 2. Adj. Care aparține Patagoniei sau patagonezilor (1), privitor la Patagonia ori la patagonezi; originar din Patagonia; patagon (2). – Patagonia (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
patagonéz adj. m., s. m., pl. patagonézi; adj. f., s. f. patagonéză, pl. patagonéze
patagonezi
PATAGONÉZ, -Ă, patagonezi, -e, s. m. și f, adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația (amerindiană) a Patagoniei sau este originară de acolo; patagon (1). 2. Adj. Care aparține Patagoniei sau patagonezilor (1), privitor la Patagonia ori la patagonezi; originar din Patagonia; patagon (2). – Patagonia (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
patagonéz adj. m., s. m., pl. patagonézi; adj. f., s. f. patagonéză, pl. patagonéze
patagonezi
PATAGONÉZ, -Ă, patagonezi, -e, s. m. și f, adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația (amerindiană) a Patagoniei sau este originară de acolo; patagon (1). 2. Adj. Care aparține Patagoniei sau patagonezilor (1), privitor la Patagonia ori la patagonezi; originar din Patagonia; patagon (2). – Patagonia (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
patagonéz adj. m., s. m., pl. patagonézi; adj. f., s. f. patagonéză, pl. patagonéze
patagonezii
PATAGONÉZ, -Ă, patagonezi, -e, s. m. și f, adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația (amerindiană) a Patagoniei sau este originară de acolo; patagon (1). 2. Adj. Care aparține Patagoniei sau patagonezilor (1), privitor la Patagonia ori la patagonezi; originar din Patagonia; patagon (2). – Patagonia (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
patagonéz adj. m., s. m., pl. patagonézi; adj. f., s. f. patagonéză, pl. patagonéze
patagonezii
PATAGONÉZ, -Ă, patagonezi, -e, s. m. și f, adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația (amerindiană) a Patagoniei sau este originară de acolo; patagon (1). 2. Adj. Care aparține Patagoniei sau patagonezilor (1), privitor la Patagonia ori la patagonezi; originar din Patagonia; patagon (2). – Patagonia (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
patagonéz adj. m., s. m., pl. patagonézi; adj. f., s. f. patagonéză, pl. patagonéze
patagonezilor
PATAGONÉZ, -Ă, patagonezi, -e, s. m. și f, adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația (amerindiană) a Patagoniei sau este originară de acolo; patagon (1). 2. Adj. Care aparține Patagoniei sau patagonezilor (1), privitor la Patagonia ori la patagonezi; originar din Patagonia; patagon (2). – Patagonia (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
patagonéz adj. m., s. m., pl. patagonézi; adj. f., s. f. patagonéză, pl. patagonéze
patagonezilor
PATAGONÉZ, -Ă, patagonezi, -e, s. m. și f, adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația (amerindiană) a Patagoniei sau este originară de acolo; patagon (1). 2. Adj. Care aparține Patagoniei sau patagonezilor (1), privitor la Patagonia ori la patagonezi; originar din Patagonia; patagon (2). – Patagonia (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
patagonéz adj. m., s. m., pl. patagonézi; adj. f., s. f. patagonéză, pl. patagonéze
patagonezul
PATAGONÉZ, -Ă, patagonezi, -e, s. m. și f, adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația (amerindiană) a Patagoniei sau este originară de acolo; patagon (1). 2. Adj. Care aparține Patagoniei sau patagonezilor (1), privitor la Patagonia ori la patagonezi; originar din Patagonia; patagon (2). – Patagonia (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
patagonéz adj. m., s. m., pl. patagonézi; adj. f., s. f. patagonéză, pl. patagonéze
patagonezul
PATAGONÉZ, -Ă, patagonezi, -e, s. m. și f, adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația (amerindiană) a Patagoniei sau este originară de acolo; patagon (1). 2. Adj. Care aparține Patagoniei sau patagonezilor (1), privitor la Patagonia ori la patagonezi; originar din Patagonia; patagon (2). – Patagonia (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
patagonéz adj. m., s. m., pl. patagonézi; adj. f., s. f. patagonéză, pl. patagonéze
patagonezului
PATAGONÉZ, -Ă, patagonezi, -e, s. m. și f, adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația (amerindiană) a Patagoniei sau este originară de acolo; patagon (1). 2. Adj. Care aparține Patagoniei sau patagonezilor (1), privitor la Patagonia ori la patagonezi; originar din Patagonia; patagon (2). – Patagonia (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
patagonéz adj. m., s. m., pl. patagonézi; adj. f., s. f. patagonéză, pl. patagonéze
patagonezului
PATAGONÉZ, -Ă, patagonezi, -e, s. m. și f, adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația (amerindiană) a Patagoniei sau este originară de acolo; patagon (1). 2. Adj. Care aparține Patagoniei sau patagonezilor (1), privitor la Patagonia ori la patagonezi; originar din Patagonia; patagon (2). – Patagonia (n. pr.) + suf. -ez. DOOM
patagonéz adj. m., s. m., pl. patagonézi; adj. f., s. f. patagonéză, pl. patagonéze
patagoni
PATAGÓN, -Ă, patagoni, -e, s. m. și f., adj. (Rar) 1. S. m. și f. Patagonez (1). 2. Adj. Patagonez (2). – Din fr. patagon. DOOM
patagón (înv.) adj. m., s. m., pl. patagóni; adj. f., s. f. patagónă, pl. patagóne
patagoni
PATAGÓN, -Ă, patagoni, -e, s. m. și f., adj. (Rar) 1. S. m. și f. Patagonez (1). 2. Adj. Patagonez (2). – Din fr. patagon. DOOM
patagón (înv.) adj. m., s. m., pl. patagóni; adj. f., s. f. patagónă, pl. patagóne
patagonii
PATAGÓN, -Ă, patagoni, -e, s. m. și f., adj. (Rar) 1. S. m. și f. Patagonez (1). 2. Adj. Patagonez (2). – Din fr. patagon. DOOM
patagón (înv.) adj. m., s. m., pl. patagóni; adj. f., s. f. patagónă, pl. patagóne
patagonii
PATAGÓN, -Ă, patagoni, -e, s. m. și f., adj. (Rar) 1. S. m. și f. Patagonez (1). 2. Adj. Patagonez (2). – Din fr. patagon. DOOM
patagón (înv.) adj. m., s. m., pl. patagóni; adj. f., s. f. patagónă, pl. patagóne
patagonilor
PATAGÓN, -Ă, patagoni, -e, s. m. și f., adj. (Rar) 1. S. m. și f. Patagonez (1). 2. Adj. Patagonez (2). – Din fr. patagon. DOOM
patagón (înv.) adj. m., s. m., pl. patagóni; adj. f., s. f. patagónă, pl. patagóne
patagonilor
PATAGÓN, -Ă, patagoni, -e, s. m. și f., adj. (Rar) 1. S. m. și f. Patagonez (1). 2. Adj. Patagonez (2). – Din fr. patagon. DOOM
patagón (înv.) adj. m., s. m., pl. patagóni; adj. f., s. f. patagónă, pl. patagóne
patagonul
PATAGÓN, -Ă, patagoni, -e, s. m. și f., adj. (Rar) 1. S. m. și f. Patagonez (1). 2. Adj. Patagonez (2). – Din fr. patagon. DOOM
patagón (înv.) adj. m., s. m., pl. patagóni; adj. f., s. f. patagónă, pl. patagóne
patagonul
PATAGÓN, -Ă, patagoni, -e, s. m. și f., adj. (Rar) 1. S. m. și f. Patagonez (1). 2. Adj. Patagonez (2). – Din fr. patagon. DOOM
patagón (înv.) adj. m., s. m., pl. patagóni; adj. f., s. f. patagónă, pl. patagóne
patagonului
PATAGÓN, -Ă, patagoni, -e, s. m. și f., adj. (Rar) 1. S. m. și f. Patagonez (1). 2. Adj. Patagonez (2). – Din fr. patagon. DOOM
patagón (înv.) adj. m., s. m., pl. patagóni; adj. f., s. f. patagónă, pl. patagóne
patagonului
PATAGÓN, -Ă, patagoni, -e, s. m. și f., adj. (Rar) 1. S. m. și f. Patagonez (1). 2. Adj. Patagonez (2). – Din fr. patagon. DOOM
patagón (înv.) adj. m., s. m., pl. patagóni; adj. f., s. f. patagónă, pl. patagóne
patalama
PATALAMÁ, patalamale, s. f. (Fam.) Certificat de studii; diplomă. – Din tc. batalama. DOOM
patalamá (fam.) s. f., art. patalamáua, g.-d. art. patalamálei; pl. patalamále, art. patalamálele
patalamale
PATALAMÁ, patalamale, s. f. (Fam.) Certificat de studii; diplomă. – Din tc. batalama. DOOM
patalamá (fam.) s. f., art. patalamáua, g.-d. art. patalamálei; pl. patalamále, art. patalamálele
patalamalei
PATALAMÁ, patalamale, s. f. (Fam.) Certificat de studii; diplomă. – Din tc. batalama. DOOM
patalamá (fam.) s. f., art. patalamáua, g.-d. art. patalamálei; pl. patalamále, art. patalamálele
patalamalele
PATALAMÁ, patalamale, s. f. (Fam.) Certificat de studii; diplomă. – Din tc. batalama. DOOM
patalamá (fam.) s. f., art. patalamáua, g.-d. art. patalamálei; pl. patalamále, art. patalamálele
patalamalelor
PATALAMÁ, patalamale, s. f. (Fam.) Certificat de studii; diplomă. – Din tc. batalama. DOOM
patalamá (fam.) s. f., art. patalamáua, g.-d. art. patalamálei; pl. patalamále, art. patalamálele
patalamaua
PATALAMÁ, patalamale, s. f. (Fam.) Certificat de studii; diplomă. – Din tc. batalama. DOOM
patalamá (fam.) s. f., art. patalamáua, g.-d. art. patalamálei; pl. patalamále, art. patalamálele
patarama
PATARÁMĂ, patarame, s. f. (Pop. și fam.) Întâmplare neplăcută sau neobișnuită; pățanie. ◊ Expr. A ști patarama cuiva = a cunoaște slăbiciunile sau defectele cuiva, a ști cât prețuiește cineva. A da (sau a cădea, a ajunge, a gusta) patarama cuiva = a o păți la fel cu altcineva. – Cf. pătăranie. DOOM
patarámă (pop., fam.) s. f., g.-d. art. patarámei; pl. pataráme
patarame
PATARÁMĂ, patarame, s. f. (Pop. și fam.) Întâmplare neplăcută sau neobișnuită; pățanie. ◊ Expr. A ști patarama cuiva = a cunoaște slăbiciunile sau defectele cuiva, a ști cât prețuiește cineva. A da (sau a cădea, a ajunge, a gusta) patarama cuiva = a o păți la fel cu altcineva. – Cf. pătăranie. DOOM
patarámă (pop., fam.) s. f., g.-d. art. patarámei; pl. pataráme
pataramei
PATARÁMĂ, patarame, s. f. (Pop. și fam.) Întâmplare neplăcută sau neobișnuită; pățanie. ◊ Expr. A ști patarama cuiva = a cunoaște slăbiciunile sau defectele cuiva, a ști cât prețuiește cineva. A da (sau a cădea, a ajunge, a gusta) patarama cuiva = a o păți la fel cu altcineva. – Cf. pătăranie. DOOM
patarámă (pop., fam.) s. f., g.-d. art. patarámei; pl. pataráme
pataramele
PATARÁMĂ, patarame, s. f. (Pop. și fam.) Întâmplare neplăcută sau neobișnuită; pățanie. ◊ Expr. A ști patarama cuiva = a cunoaște slăbiciunile sau defectele cuiva, a ști cât prețuiește cineva. A da (sau a cădea, a ajunge, a gusta) patarama cuiva = a o păți la fel cu altcineva. – Cf. pătăranie. DOOM
patarámă (pop., fam.) s. f., g.-d. art. patarámei; pl. pataráme
pataramelor
PATARÁMĂ, patarame, s. f. (Pop. și fam.) Întâmplare neplăcută sau neobișnuită; pățanie. ◊ Expr. A ști patarama cuiva = a cunoaște slăbiciunile sau defectele cuiva, a ști cât prețuiește cineva. A da (sau a cădea, a ajunge, a gusta) patarama cuiva = a o păți la fel cu altcineva. – Cf. pătăranie. DOOM
patarámă (pop., fam.) s. f., g.-d. art. patarámei; pl. pataráme
patarațină
PATARAȚÍNĂ, pataraține, s. f. (Mar.) Parâmă folosită la fixarea de borduri și spre pupă a arborilor unei nave cu vele. – Cf. it. paterazzo, fr. patarasse.
patareanul
Patareanul = Patareus.
patareus
Patareus, denumire purtată de zeul Apollo pentru faptul că avea un templu și un oracol vestit în orașul Patara.
patatir
patatír (-re), s. n. – Teasc. Ngr. πατητήρι.
patată
PATÁTĂ s.f. Batat. [< fr. patate].
patașca
PATÁȘCĂ2, pataște, s. f. (Înv.) Pitac2. – Din rus. patacka. DOOM
patáșcă s. f., g.-d. art. patáștei; pl. patáște
patașcă
PATÁȘCĂ2, pataște, s. f. (Reg.) 1. Car mortuar, dric. 2. Targă. [Pl. și: pătăști]
pataște
PATÁȘCĂ2, pataște, s. f. (Înv.) Pitac2. – Din rus. patacka. DOOM
patáșcă s. f., g.-d. art. patáștei; pl. patáște
pataștei
PATÁȘCĂ2, pataște, s. f. (Înv.) Pitac2. – Din rus. patacka. DOOM
patáșcă s. f., g.-d. art. patáștei; pl. patáște
pataștele
PATÁȘCĂ2, pataște, s. f. (Înv.) Pitac2. – Din rus. patacka. DOOM
patáșcă s. f., g.-d. art. patáștei; pl. patáște
pataștelor
PATÁȘCĂ2, pataște, s. f. (Înv.) Pitac2. – Din rus. patacka. DOOM
patáșcă s. f., g.-d. art. patáștei; pl. patáște
pate
PATÉU, pateuri, s. n. 1. Preparat culinar din aluat cu mult unt, așezat în foi și umplut cu brânză, tocătură de carne etc. 2. (În forma pate) Pastă de ficat, de carne sau de pește amestecată cu condimente; pastet; (la pl.) sortiment dintr-o astfel de pastă. [Var.: paté s. n.] – Din fr. paté. DOOM
patéu (produs de patiserie) s. n., art. patéul; pl. patéuri
patefoane
PATEFÓN, patefoane, s. n. Aparat pentru reproducerea sunetelor înregistrate pe discuri de gramofon prin mișcarea orizontală sau pe verticală a unui ac special, care urmărește șanțul săpat în disc și comandă membrana difuzorului. – Din fr. pathéphone. DOOM
patefón s. n., pl. patefoáne
patefoanele
PATEFÓN, patefoane, s. n. Aparat pentru reproducerea sunetelor înregistrate pe discuri de gramofon prin mișcarea orizontală sau pe verticală a unui ac special, care urmărește șanțul săpat în disc și comandă membrana difuzorului. – Din fr. pathéphone. DOOM
patefón s. n., pl. patefoáne
patefoanelor
PATEFÓN, patefoane, s. n. Aparat pentru reproducerea sunetelor înregistrate pe discuri de gramofon prin mișcarea orizontală sau pe verticală a unui ac special, care urmărește șanțul săpat în disc și comandă membrana difuzorului. – Din fr. pathéphone. DOOM
patefón s. n., pl. patefoáne
patefon
PATEFÓN, patefoane, s. n. Aparat pentru reproducerea sunetelor înregistrate pe discuri de gramofon prin mișcarea orizontală sau pe verticală a unui ac special, care urmărește șanțul săpat în disc și comandă membrana difuzorului. – Din fr. pathéphone. DOOM
patefón s. n., pl. patefoáne
patefonul
PATEFÓN, patefoane, s. n. Aparat pentru reproducerea sunetelor înregistrate pe discuri de gramofon prin mișcarea orizontală sau pe verticală a unui ac special, care urmărește șanțul săpat în disc și comandă membrana difuzorului. – Din fr. pathéphone. DOOM
patefón s. n., pl. patefoáne
patefonului
PATEFÓN, patefoane, s. n. Aparat pentru reproducerea sunetelor înregistrate pe discuri de gramofon prin mișcarea orizontală sau pe verticală a unui ac special, care urmărește șanțul săpat în disc și comandă membrana difuzorului. – Din fr. pathéphone. DOOM
patefón s. n., pl. patefoáne
patela
PATÉLĂ s.f. 1. (Ant.) Farfurie de pământ sau de metal în care se punea mâncarea. 2. (Anat.) Rotulă. [< fr. patelle, lat. patella].
patelar
PATELÁR, -Ă adj. (Anat.) Referitor la patelă, al patelei. [Cf. fr. patellaire].
patelara
PATELÁR, -Ă adj. (Anat.) Referitor la patelă, al patelei. [Cf. fr. patellaire].
patelare
PATELÁR, -Ă adj. (Anat.) Referitor la patelă, al patelei. [Cf. fr. patellaire].
patelarei
PATELÁR, -Ă adj. (Anat.) Referitor la patelă, al patelei. [Cf. fr. patellaire].
patelarele
PATELÁR, -Ă adj. (Anat.) Referitor la patelă, al patelei. [Cf. fr. patellaire].
patelarelor
PATELÁR, -Ă adj. (Anat.) Referitor la patelă, al patelei. [Cf. fr. patellaire].
patelari
PATELÁR, -Ă adj. (Anat.) Referitor la patelă, al patelei. [Cf. fr. patellaire].
patelarii
PATELÁR, -Ă adj. (Anat.) Referitor la patelă, al patelei. [Cf. fr. patellaire].
patelarilor
PATELÁR, -Ă adj. (Anat.) Referitor la patelă, al patelei. [Cf. fr. patellaire].
patelarul
PATELÁR, -Ă adj. (Anat.) Referitor la patelă, al patelei. [Cf. fr. patellaire].
patelarului
PATELÁR, -Ă adj. (Anat.) Referitor la patelă, al patelei. [Cf. fr. patellaire].
patele
PATÉLĂ s.f. 1. (Ant.) Farfurie de pământ sau de metal în care se punea mâncarea. 2. (Anat.) Rotulă. [< fr. patelle, lat. patella].
patelectomie
PATELECTOMÍE s.f. (Med.) Ablațiune a rotulei. [Gen. -iei. / < fr. patellectomie, cf. lat. patella – rotulă, gr. ektome – excizie].
patelei
PATÉLĂ s.f. 1. (Ant.) Farfurie de pământ sau de metal în care se punea mâncarea. 2. (Anat.) Rotulă. [< fr. patelle, lat. patella].
patelele
PATÉLĂ s.f. 1. (Ant.) Farfurie de pământ sau de metal în care se punea mâncarea. 2. (Anat.) Rotulă. [< fr. patelle, lat. patella].
patelelor
PATÉLĂ s.f. 1. (Ant.) Farfurie de pământ sau de metal în care se punea mâncarea. 2. (Anat.) Rotulă. [< fr. patelle, lat. patella].
patelită
PATELÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a rotulei. [< fr. patellite].
pateloplastie
PATELOPLASTÍE s.f. (Med.) Refacere chirurgicală a rotulei fracturate. [Gen. -iei. / < fr. patelloplastie].
patemă
PÁTIMĂ, patimi, s. f. 1. Sentiment puternic și violent care copleșește pe om, întunecându-i adesea dreapta judecată; p. ext. pasiune, iubire excesivă pentru ceva, pornire nestăpânită; suferință morală. ♦ Părtinire, parțialitate; dușmănie, ură. ◊ Loc. adv. Cu patimă = pătimaș. 2. (Înv. și pop.) Suferință fizică, caznă, chin; boală. ♦ (În credința creștină) Patimile Mântuitorului = suferințele îndurate de Isus Hristos. Săptămâna Patimilor = săptămâna dinainte de Paști; Săptămâna Mare. [Var.: pátemă s. f.] – Din ngr. páthima. DOOM
pátimă s. f., g.-d. art. pátimii; pl. pátimi
patent
PATÉNT2, -Ă, patenți, -te, adj. (Despre acțiuni sau manifestări ale omului) Care nu se poate tăgădui; de netăgăduit, evident; autentic. – Din fr. patent. DOOM
!patént2 (clește, brevet de invenție) s. n., pl. paténte
patent
PATÉNT s.n. Punct, ochi de tricotaj care permite o elasticitate mai mare. [< germ. Patent].
patent
PATÉNTĂ, patente, s. f. 1. Drept exclusiv pe care îl are un inventator de a pune în fabricație și în vânzare produsul invenției sale; act, diplomă prin care se acordă acest drept; brevet de invenție. ♦ Fig. (Ir.) Sistem, procedeu (propriu cuiva). ♦ Certificat, dovadă. ◊ Patentă de sănătate = act eliberat conducerii unui vas maritim, la plecarea dintr-un port, prin care se adeverește starea sanitară bună a echipajului. Patentă consulară = scrisoare de acreditare a unui consul. ♦ Drept de a profesa, de a exercita (pe cont propriu) o activitate sau o acțiune comercială. 2. (Înv.) Impozit anual plătit de negustori și de liber-profesioniști; act prin care se confirma plata acestui impozit și dreptul de exercitare a comerțului sau a profesiei libere. [Var.: patént s. n.] – Din fr. patente, germ. Patent. DOOM
paténtă (capsă, act) s. f., g.-d. art. paténtei; pl. paténte
patenta
PATÉNT2, -Ă, patenți, -te, adj. (Despre acțiuni sau manifestări ale omului) Care nu se poate tăgădui; de netăgăduit, evident; autentic. – Din fr. patent. DOOM
!patént2 (clește, brevet de invenție) s. n., pl. paténte
patenta
PATENTÁ, patentez, vb. I. Tranz. 1. A acorda (cuiva) o patentă (1); a breveta o invenție. 2. (Înv.) A supune pe cineva la plata unei patente (2). 3. (Tehn.) A aplica unei sârme de oțel un tratament termic pentru a-i asigura o rezistență mai mare. – Din fr. patenter, germ. patentieren. DOOM
patentá (a ~) vb., ind. prez. 3 patenteáză
patenta
PATÉNTĂ, patente, s. f. 1. Drept exclusiv pe care îl are un inventator de a pune în fabricație și în vânzare produsul invenției sale; act, diplomă prin care se acordă acest drept; brevet de invenție. ♦ Fig. (Ir.) Sistem, procedeu (propriu cuiva). ♦ Certificat, dovadă. ◊ Patentă de sănătate = act eliberat conducerii unui vas maritim, la plecarea dintr-un port, prin care se adeverește starea sanitară bună a echipajului. Patentă consulară = scrisoare de acreditare a unui consul. ♦ Drept de a profesa, de a exercita (pe cont propriu) o activitate sau o acțiune comercială. 2. (Înv.) Impozit anual plătit de negustori și de liber-profesioniști; act prin care se confirma plata acestui impozit și dreptul de exercitare a comerțului sau a profesiei libere. [Var.: patént s. n.] – Din fr. patente, germ. Patent. DOOM
paténtă (capsă, act) s. f., g.-d. art. paténtei; pl. paténte
patentai
PATENTÁ, patentez, vb. I. Tranz. 1. A acorda (cuiva) o patentă (1); a breveta o invenție. 2. (Înv.) A supune pe cineva la plata unei patente (2). 3. (Tehn.) A aplica unei sârme de oțel un tratament termic pentru a-i asigura o rezistență mai mare. – Din fr. patenter, germ. patentieren. DOOM
patentá (a ~) vb., ind. prez. 3 patenteáză
patentam
PATENTÁ, patentez, vb. I. Tranz. 1. A acorda (cuiva) o patentă (1); a breveta o invenție. 2. (Înv.) A supune pe cineva la plata unei patente (2). 3. (Tehn.) A aplica unei sârme de oțel un tratament termic pentru a-i asigura o rezistență mai mare. – Din fr. patenter, germ. patentieren. DOOM
patentá (a ~) vb., ind. prez. 3 patenteáză
patentar
PATENTÁR, patentări, adj. m. (Învechit) Care plătea patentă (2). Clasele plătitoare de dări erau clăcașii... neguțătorii patentări. I. IONESCU, D. 117. ♦ (Substantivat) Patentării s-au sporit deodată de la 631, cîți erau în 1863, la 1742 în 1864. I. IONESCU, P. 141.
patentare
PATENTÁ, patentez, vb. I. Tranz. 1. A acorda (cuiva) o patentă (1); a breveta o invenție. 2. (Înv.) A supune pe cineva la plata unei patente (2). 3. (Tehn.) A aplica unei sârme de oțel un tratament termic pentru a-i asigura o rezistență mai mare. – Din fr. patenter, germ. patentieren. DOOM
patentá (a ~) vb., ind. prez. 3 patenteáză
patentare
PATENTÁRE, patentări, s. f. Acțiunea de a patenta și rezultatul ei. – V. patenta. DOOM
patentáre s. f., g.-d. art. patentắrii; pl. patentắri
patentarea
PATENTÁRE, patentări, s. f. Acțiunea de a patenta și rezultatul ei. – V. patenta. DOOM
patentáre s. f., g.-d. art. patentắrii; pl. patentắri
patentari
PATENTÁR, patentări, adj. m. (Învechit) Care plătea patentă (2). Clasele plătitoare de dări erau clăcașii... neguțătorii patentări. I. IONESCU, D. 117. ♦ (Substantivat) Patentării s-au sporit deodată de la 631, cîți erau în 1863, la 1742 în 1864. I. IONESCU, P. 141.
patentarii
PATENTÁR, patentări, adj. m. (Învechit) Care plătea patentă (2). Clasele plătitoare de dări erau clăcașii... neguțătorii patentări. I. IONESCU, D. 117. ♦ (Substantivat) Patentării s-au sporit deodată de la 631, cîți erau în 1863, la 1742 în 1864. I. IONESCU, P. 141.
patentarilor
PATENTÁR, patentări, adj. m. (Învechit) Care plătea patentă (2). Clasele plătitoare de dări erau clăcașii... neguțătorii patentări. I. IONESCU, D. 117. ♦ (Substantivat) Patentării s-au sporit deodată de la 631, cîți erau în 1863, la 1742 în 1864. I. IONESCU, P. 141.
patentarul
PATENTÁR, patentări, adj. m. (Învechit) Care plătea patentă (2). Clasele plătitoare de dări erau clăcașii... neguțătorii patentări. I. IONESCU, D. 117. ♦ (Substantivat) Patentării s-au sporit deodată de la 631, cîți erau în 1863, la 1742 în 1864. I. IONESCU, P. 141.
patentarului
PATENTÁR, patentări, adj. m. (Învechit) Care plătea patentă (2). Clasele plătitoare de dări erau clăcașii... neguțătorii patentări. I. IONESCU, D. 117. ♦ (Substantivat) Patentării s-au sporit deodată de la 631, cîți erau în 1863, la 1742 în 1864. I. IONESCU, P. 141.
patentară
PATENTÁ, patentez, vb. I. Tranz. 1. A acorda (cuiva) o patentă (1); a breveta o invenție. 2. (Înv.) A supune pe cineva la plata unei patente (2). 3. (Tehn.) A aplica unei sârme de oțel un tratament termic pentru a-i asigura o rezistență mai mare. – Din fr. patenter, germ. patentieren. DOOM
patentá (a ~) vb., ind. prez. 3 patenteáză
patentarăm
PATENTÁ, patentez, vb. I. Tranz. 1. A acorda (cuiva) o patentă (1); a breveta o invenție. 2. (Înv.) A supune pe cineva la plata unei patente (2). 3. (Tehn.) A aplica unei sârme de oțel un tratament termic pentru a-i asigura o rezistență mai mare. – Din fr. patenter, germ. patentieren. DOOM
patentá (a ~) vb., ind. prez. 3 patenteáză
patentarăți
PATENTÁ, patentez, vb. I. Tranz. 1. A acorda (cuiva) o patentă (1); a breveta o invenție. 2. (Înv.) A supune pe cineva la plata unei patente (2). 3. (Tehn.) A aplica unei sârme de oțel un tratament termic pentru a-i asigura o rezistență mai mare. – Din fr. patenter, germ. patentieren. DOOM
patentá (a ~) vb., ind. prez. 3 patenteáză
patentase
PATENTÁ, patentez, vb. I. Tranz. 1. A acorda (cuiva) o patentă (1); a breveta o invenție. 2. (Înv.) A supune pe cineva la plata unei patente (2). 3. (Tehn.) A aplica unei sârme de oțel un tratament termic pentru a-i asigura o rezistență mai mare. – Din fr. patenter, germ. patentieren. DOOM
patentá (a ~) vb., ind. prez. 3 patenteáză
patentasem
PATENTÁ, patentez, vb. I. Tranz. 1. A acorda (cuiva) o patentă (1); a breveta o invenție. 2. (Înv.) A supune pe cineva la plata unei patente (2). 3. (Tehn.) A aplica unei sârme de oțel un tratament termic pentru a-i asigura o rezistență mai mare. – Din fr. patenter, germ. patentieren. DOOM
patentá (a ~) vb., ind. prez. 3 patenteáză
patentaseră
PATENTÁ, patentez, vb. I. Tranz. 1. A acorda (cuiva) o patentă (1); a breveta o invenție. 2. (Înv.) A supune pe cineva la plata unei patente (2). 3. (Tehn.) A aplica unei sârme de oțel un tratament termic pentru a-i asigura o rezistență mai mare. – Din fr. patenter, germ. patentieren. DOOM
patentá (a ~) vb., ind. prez. 3 patenteáză
patentaserăm
PATENTÁ, patentez, vb. I. Tranz. 1. A acorda (cuiva) o patentă (1); a breveta o invenție. 2. (Înv.) A supune pe cineva la plata unei patente (2). 3. (Tehn.) A aplica unei sârme de oțel un tratament termic pentru a-i asigura o rezistență mai mare. – Din fr. patenter, germ. patentieren. DOOM
patentá (a ~) vb., ind. prez. 3 patenteáză
patentaserăți
PATENTÁ, patentez, vb. I. Tranz. 1. A acorda (cuiva) o patentă (1); a breveta o invenție. 2. (Înv.) A supune pe cineva la plata unei patente (2). 3. (Tehn.) A aplica unei sârme de oțel un tratament termic pentru a-i asigura o rezistență mai mare. – Din fr. patenter, germ. patentieren. DOOM
patentá (a ~) vb., ind. prez. 3 patenteáză
patentaseși
PATENTÁ, patentez, vb. I. Tranz. 1. A acorda (cuiva) o patentă (1); a breveta o invenție. 2. (Înv.) A supune pe cineva la plata unei patente (2). 3. (Tehn.) A aplica unei sârme de oțel un tratament termic pentru a-i asigura o rezistență mai mare. – Din fr. patenter, germ. patentieren. DOOM
patentá (a ~) vb., ind. prez. 3 patenteáză
patentaseți
PATENTÁ, patentez, vb. I. Tranz. 1. A acorda (cuiva) o patentă (1); a breveta o invenție. 2. (Înv.) A supune pe cineva la plata unei patente (2). 3. (Tehn.) A aplica unei sârme de oțel un tratament termic pentru a-i asigura o rezistență mai mare. – Din fr. patenter, germ. patentieren. DOOM
patentá (a ~) vb., ind. prez. 3 patenteáză
patentat
PATENTÁ, patentez, vb. I. Tranz. 1. A acorda (cuiva) o patentă (1); a breveta o invenție. 2. (Înv.) A supune pe cineva la plata unei patente (2). 3. (Tehn.) A aplica unei sârme de oțel un tratament termic pentru a-i asigura o rezistență mai mare. – Din fr. patenter, germ. patentieren. DOOM
patentá (a ~) vb., ind. prez. 3 patenteáză
patentat
PATENTÁT, -Ă, patentați, -te, adj. 1. (Despre invenții) Pentru care s-a acordat o patentă (1); brevetat. 2. Fig. (Peior.; despre însușirile oamenilor) Notoriu, evident. ♦ (Rar) Care are o proastă reputație. – V. patenta.
patentata
PATENTÁT, -Ă, patentați, -te, adj. 1. (Despre invenții) Pentru care s-a acordat o patentă (1); brevetat. 2. Fig. (Peior.; despre însușirile oamenilor) Notoriu, evident. ♦ (Rar) Care are o proastă reputație. – V. patenta.
patentate
PATENTÁT, -Ă, patentați, -te, adj. 1. (Despre invenții) Pentru care s-a acordat o patentă (1); brevetat. 2. Fig. (Peior.; despre însușirile oamenilor) Notoriu, evident. ♦ (Rar) Care are o proastă reputație. – V. patenta.
patentatei
PATENTÁT, -Ă, patentați, -te, adj. 1. (Despre invenții) Pentru care s-a acordat o patentă (1); brevetat. 2. Fig. (Peior.; despre însușirile oamenilor) Notoriu, evident. ♦ (Rar) Care are o proastă reputație. – V. patenta.
patentatele
PATENTÁT, -Ă, patentați, -te, adj. 1. (Despre invenții) Pentru care s-a acordat o patentă (1); brevetat. 2. Fig. (Peior.; despre însușirile oamenilor) Notoriu, evident. ♦ (Rar) Care are o proastă reputație. – V. patenta.
patentatelor
PATENTÁT, -Ă, patentați, -te, adj. 1. (Despre invenții) Pentru care s-a acordat o patentă (1); brevetat. 2. Fig. (Peior.; despre însușirile oamenilor) Notoriu, evident. ♦ (Rar) Care are o proastă reputație. – V. patenta.
patentatul
PATENTÁT, -Ă, patentați, -te, adj. 1. (Despre invenții) Pentru care s-a acordat o patentă (1); brevetat. 2. Fig. (Peior.; despre însușirile oamenilor) Notoriu, evident. ♦ (Rar) Care are o proastă reputație. – V. patenta.
patentatului
PATENTÁT, -Ă, patentați, -te, adj. 1. (Despre invenții) Pentru care s-a acordat o patentă (1); brevetat. 2. Fig. (Peior.; despre însușirile oamenilor) Notoriu, evident. ♦ (Rar) Care are o proastă reputație. – V. patenta.
patentau
PATENTÁ, patentez, vb. I. Tranz. 1. A acorda (cuiva) o patentă (1); a breveta o invenție. 2. (Înv.) A supune pe cineva la plata unei patente (2). 3. (Tehn.) A aplica unei sârme de oțel un tratament termic pentru a-i asigura o rezistență mai mare. – Din fr. patenter, germ. patentieren. DOOM
patentá (a ~) vb., ind. prez. 3 patenteáză
patentași
PATENTÁ, patentez, vb. I. Tranz. 1. A acorda (cuiva) o patentă (1); a breveta o invenție. 2. (Înv.) A supune pe cineva la plata unei patente (2). 3. (Tehn.) A aplica unei sârme de oțel un tratament termic pentru a-i asigura o rezistență mai mare. – Din fr. patenter, germ. patentieren. DOOM
patentá (a ~) vb., ind. prez. 3 patenteáză
patentați
PATENTÁ, patentez, vb. I. Tranz. 1. A acorda (cuiva) o patentă (1); a breveta o invenție. 2. (Înv.) A supune pe cineva la plata unei patente (2). 3. (Tehn.) A aplica unei sârme de oțel un tratament termic pentru a-i asigura o rezistență mai mare. – Din fr. patenter, germ. patentieren. DOOM
patentá (a ~) vb., ind. prez. 3 patenteáză
patentați
PATENTÁT, -Ă, patentați, -te, adj. 1. (Despre invenții) Pentru care s-a acordat o patentă (1); brevetat. 2. Fig. (Peior.; despre însușirile oamenilor) Notoriu, evident. ♦ (Rar) Care are o proastă reputație. – V. patenta.
patentații
PATENTÁT, -Ă, patentați, -te, adj. 1. (Despre invenții) Pentru care s-a acordat o patentă (1); brevetat. 2. Fig. (Peior.; despre însușirile oamenilor) Notoriu, evident. ♦ (Rar) Care are o proastă reputație. – V. patenta.
patentaților
PATENTÁT, -Ă, patentați, -te, adj. 1. (Despre invenții) Pentru care s-a acordat o patentă (1); brevetat. 2. Fig. (Peior.; despre însușirile oamenilor) Notoriu, evident. ♦ (Rar) Care are o proastă reputație. – V. patenta.
patente
PATÉNT2, -Ă, patenți, -te, adj. (Despre acțiuni sau manifestări ale omului) Care nu se poate tăgădui; de netăgăduit, evident; autentic. – Din fr. patent. DOOM
!patént2 (clește, brevet de invenție) s. n., pl. paténte
patente
PATÉNTĂ, patente, s. f. 1. Drept exclusiv pe care îl are un inventator de a pune în fabricație și în vânzare produsul invenției sale; act, diplomă prin care se acordă acest drept; brevet de invenție. ♦ Fig. (Ir.) Sistem, procedeu (propriu cuiva). ♦ Certificat, dovadă. ◊ Patentă de sănătate = act eliberat conducerii unui vas maritim, la plecarea dintr-un port, prin care se adeverește starea sanitară bună a echipajului. Patentă consulară = scrisoare de acreditare a unui consul. ♦ Drept de a profesa, de a exercita (pe cont propriu) o activitate sau o acțiune comercială. 2. (Înv.) Impozit anual plătit de negustori și de liber-profesioniști; act prin care se confirma plata acestui impozit și dreptul de exercitare a comerțului sau a profesiei libere. [Var.: patént s. n.] – Din fr. patente, germ. Patent. DOOM
paténtă (capsă, act) s. f., g.-d. art. paténtei; pl. paténte
patentează
PATENTÁ, patentez, vb. I. Tranz. 1. A acorda (cuiva) o patentă (1); a breveta o invenție. 2. (Înv.) A supune pe cineva la plata unei patente (2). 3. (Tehn.) A aplica unei sârme de oțel un tratament termic pentru a-i asigura o rezistență mai mare. – Din fr. patenter, germ. patentieren. DOOM
patentá (a ~) vb., ind. prez. 3 patenteáză
patentei
PATÉNT2, -Ă, patenți, -te, adj. (Despre acțiuni sau manifestări ale omului) Care nu se poate tăgădui; de netăgăduit, evident; autentic. – Din fr. patent. DOOM
!patént2 (clește, brevet de invenție) s. n., pl. paténte
patentei
PATÉNTĂ, patente, s. f. 1. Drept exclusiv pe care îl are un inventator de a pune în fabricație și în vânzare produsul invenției sale; act, diplomă prin care se acordă acest drept; brevet de invenție. ♦ Fig. (Ir.) Sistem, procedeu (propriu cuiva). ♦ Certificat, dovadă. ◊ Patentă de sănătate = act eliberat conducerii unui vas maritim, la plecarea dintr-un port, prin care se adeverește starea sanitară bună a echipajului. Patentă consulară = scrisoare de acreditare a unui consul. ♦ Drept de a profesa, de a exercita (pe cont propriu) o activitate sau o acțiune comercială. 2. (Înv.) Impozit anual plătit de negustori și de liber-profesioniști; act prin care se confirma plata acestui impozit și dreptul de exercitare a comerțului sau a profesiei libere. [Var.: patént s. n.] – Din fr. patente, germ. Patent. DOOM
paténtă (capsă, act) s. f., g.-d. art. paténtei; pl. paténte
patentele
PATÉNT2, -Ă, patenți, -te, adj. (Despre acțiuni sau manifestări ale omului) Care nu se poate tăgădui; de netăgăduit, evident; autentic. – Din fr. patent. DOOM
!patént2 (clește, brevet de invenție) s. n., pl. paténte
patentele
PATÉNTĂ, patente, s. f. 1. Drept exclusiv pe care îl are un inventator de a pune în fabricație și în vânzare produsul invenției sale; act, diplomă prin care se acordă acest drept; brevet de invenție. ♦ Fig. (Ir.) Sistem, procedeu (propriu cuiva). ♦ Certificat, dovadă. ◊ Patentă de sănătate = act eliberat conducerii unui vas maritim, la plecarea dintr-un port, prin care se adeverește starea sanitară bună a echipajului. Patentă consulară = scrisoare de acreditare a unui consul. ♦ Drept de a profesa, de a exercita (pe cont propriu) o activitate sau o acțiune comercială. 2. (Înv.) Impozit anual plătit de negustori și de liber-profesioniști; act prin care se confirma plata acestui impozit și dreptul de exercitare a comerțului sau a profesiei libere. [Var.: patént s. n.] – Din fr. patente, germ. Patent. DOOM
paténtă (capsă, act) s. f., g.-d. art. paténtei; pl. paténte
patentelor
PATÉNT2, -Ă, patenți, -te, adj. (Despre acțiuni sau manifestări ale omului) Care nu se poate tăgădui; de netăgăduit, evident; autentic. – Din fr. patent. DOOM
!patént2 (clește, brevet de invenție) s. n., pl. paténte
patentelor
PATÉNTĂ, patente, s. f. 1. Drept exclusiv pe care îl are un inventator de a pune în fabricație și în vânzare produsul invenției sale; act, diplomă prin care se acordă acest drept; brevet de invenție. ♦ Fig. (Ir.) Sistem, procedeu (propriu cuiva). ♦ Certificat, dovadă. ◊ Patentă de sănătate = act eliberat conducerii unui vas maritim, la plecarea dintr-un port, prin care se adeverește starea sanitară bună a echipajului. Patentă consulară = scrisoare de acreditare a unui consul. ♦ Drept de a profesa, de a exercita (pe cont propriu) o activitate sau o acțiune comercială. 2. (Înv.) Impozit anual plătit de negustori și de liber-profesioniști; act prin care se confirma plata acestui impozit și dreptul de exercitare a comerțului sau a profesiei libere. [Var.: patént s. n.] – Din fr. patente, germ. Patent. DOOM
paténtă (capsă, act) s. f., g.-d. art. paténtei; pl. paténte
patentez
PATENTÁ, patentez, vb. I. Tranz. 1. A acorda (cuiva) o patentă (1); a breveta o invenție. 2. (Înv.) A supune pe cineva la plata unei patente (2). 3. (Tehn.) A aplica unei sârme de oțel un tratament termic pentru a-i asigura o rezistență mai mare. – Din fr. patenter, germ. patentieren. DOOM
patentá (a ~) vb., ind. prez. 3 patenteáză
patenteze
PATENTÁ, patentez, vb. I. Tranz. 1. A acorda (cuiva) o patentă (1); a breveta o invenție. 2. (Înv.) A supune pe cineva la plata unei patente (2). 3. (Tehn.) A aplica unei sârme de oțel un tratament termic pentru a-i asigura o rezistență mai mare. – Din fr. patenter, germ. patentieren. DOOM
patentá (a ~) vb., ind. prez. 3 patenteáză
patentezi
PATENTÁ, patentez, vb. I. Tranz. 1. A acorda (cuiva) o patentă (1); a breveta o invenție. 2. (Înv.) A supune pe cineva la plata unei patente (2). 3. (Tehn.) A aplica unei sârme de oțel un tratament termic pentru a-i asigura o rezistență mai mare. – Din fr. patenter, germ. patentieren. DOOM
patentá (a ~) vb., ind. prez. 3 patenteáză
patentul
PATÉNT2, -Ă, patenți, -te, adj. (Despre acțiuni sau manifestări ale omului) Care nu se poate tăgădui; de netăgăduit, evident; autentic. – Din fr. patent. DOOM
!patént2 (clește, brevet de invenție) s. n., pl. paténte
patentului
PATÉNT2, -Ă, patenți, -te, adj. (Despre acțiuni sau manifestări ale omului) Care nu se poate tăgădui; de netăgăduit, evident; autentic. – Din fr. patent. DOOM
!patént2 (clește, brevet de invenție) s. n., pl. paténte
patentând
PATENTÁ, patentez, vb. I. Tranz. 1. A acorda (cuiva) o patentă (1); a breveta o invenție. 2. (Înv.) A supune pe cineva la plata unei patente (2). 3. (Tehn.) A aplica unei sârme de oțel un tratament termic pentru a-i asigura o rezistență mai mare. – Din fr. patenter, germ. patentieren. DOOM
patentá (a ~) vb., ind. prez. 3 patenteáză
patentînd
PATENTÁ, patentez, vb. I. Tranz. 1. A acorda (cuiva) o patentă (1); a breveta o invenție. 2. (Înv.) A supune pe cineva la plata unei patente (2). 3. (Tehn.) A aplica unei sârme de oțel un tratament termic pentru a-i asigura o rezistență mai mare. – Din fr. patenter, germ. patentieren. DOOM
patentá (a ~) vb., ind. prez. 3 patenteáză
patentări
PATENTÁRE, patentări, s. f. Acțiunea de a patenta și rezultatul ei. – V. patenta. DOOM
patentáre s. f., g.-d. art. patentắrii; pl. patentắri
patentării
PATENTÁRE, patentări, s. f. Acțiunea de a patenta și rezultatul ei. – V. patenta. DOOM
patentáre s. f., g.-d. art. patentắrii; pl. patentắri
patentările
PATENTÁRE, patentări, s. f. Acțiunea de a patenta și rezultatul ei. – V. patenta. DOOM
patentáre s. f., g.-d. art. patentắrii; pl. patentắri
patentărilor
PATENTÁRE, patentări, s. f. Acțiunea de a patenta și rezultatul ei. – V. patenta. DOOM
patentáre s. f., g.-d. art. patentắrii; pl. patentắri
patenă
PATÉNĂ s.f. Vas de formă circulară plată, cu picior-talpă, folosit în cultul catolic pentru a primi pâinea sfințită. [< fr. patène, it., lat. patena].
patenți
PATÉNT2, -Ă, patenți, -te, adj. (Despre acțiuni sau manifestări ale omului) Care nu se poate tăgădui; de netăgăduit, evident; autentic. – Din fr. patent. DOOM
!patént2 (clește, brevet de invenție) s. n., pl. paténte
patenții
PATÉNT2, -Ă, patenți, -te, adj. (Despre acțiuni sau manifestări ale omului) Care nu se poate tăgădui; de netăgăduit, evident; autentic. – Din fr. patent. DOOM
!patént2 (clește, brevet de invenție) s. n., pl. paténte
patenților
PATÉNT2, -Ă, patenți, -te, adj. (Despre acțiuni sau manifestări ale omului) Care nu se poate tăgădui; de netăgăduit, evident; autentic. – Din fr. patent. DOOM
!patént2 (clește, brevet de invenție) s. n., pl. paténte
pater
PÁTER, pateri, s. m. Călugăr sau preot catolic. – Din lat. pater. DOOM
páter (călugăr/preot catolic) s. m., pl. páteri
patera
PATÉRĂ, patere, s. f. Vas asemănător cu o farfurioară puțin adâncită, folosit în antichitate la săvârșirea libațiilor. – Din fr. patère, lat. patera. DOOM
patéră (cupă, cuier) s. f., g.-d. art. patérei; pl. patére
patere
PATÉRĂ, patere, s. f. Vas asemănător cu o farfurioară puțin adâncită, folosit în antichitate la săvârșirea libațiilor. – Din fr. patère, lat. patera. DOOM
patéră (cupă, cuier) s. f., g.-d. art. patérei; pl. patére
paterei
PATÉRĂ, patere, s. f. Vas asemănător cu o farfurioară puțin adâncită, folosit în antichitate la săvârșirea libațiilor. – Din fr. patère, lat. patera. DOOM
patéră (cupă, cuier) s. f., g.-d. art. patérei; pl. patére
paterele
PATÉRĂ, patere, s. f. Vas asemănător cu o farfurioară puțin adâncită, folosit în antichitate la săvârșirea libațiilor. – Din fr. patère, lat. patera. DOOM
patéră (cupă, cuier) s. f., g.-d. art. patérei; pl. patére
paterelor
PATÉRĂ, patere, s. f. Vas asemănător cu o farfurioară puțin adâncită, folosit în antichitate la săvârșirea libațiilor. – Din fr. patère, lat. patera. DOOM
patéră (cupă, cuier) s. f., g.-d. art. patérei; pl. patére
pateri
PÁTER, pateri, s. m. Călugăr sau preot catolic. – Din lat. pater. DOOM
páter (călugăr/preot catolic) s. m., pl. páteri
pateric
PATERÍC, paterice, s. n. Colecție de povestiri din viața vechilor călugări (trecuți de Biserică în rândul sfinților); text care face parte dintr-o astfel de colecție. – Din sl. paterikŭ. DOOM
pateríc s. n., pl. pateríce
paterice
PATERÍC, paterice, s. n. Colecție de povestiri din viața vechilor călugări (trecuți de Biserică în rândul sfinților); text care face parte dintr-o astfel de colecție. – Din sl. paterikŭ. DOOM
pateríc s. n., pl. pateríce
patericele
PATERÍC, paterice, s. n. Colecție de povestiri din viața vechilor călugări (trecuți de Biserică în rândul sfinților); text care face parte dintr-o astfel de colecție. – Din sl. paterikŭ. DOOM
pateríc s. n., pl. pateríce
patericelor
PATERÍC, paterice, s. n. Colecție de povestiri din viața vechilor călugări (trecuți de Biserică în rândul sfinților); text care face parte dintr-o astfel de colecție. – Din sl. paterikŭ. DOOM
pateríc s. n., pl. pateríce
patericul
PATERÍC, paterice, s. n. Colecție de povestiri din viața vechilor călugări (trecuți de Biserică în rândul sfinților); text care face parte dintr-o astfel de colecție. – Din sl. paterikŭ. DOOM
pateríc s. n., pl. pateríce
patericului
PATERÍC, paterice, s. n. Colecție de povestiri din viața vechilor călugări (trecuți de Biserică în rândul sfinților); text care face parte dintr-o astfel de colecție. – Din sl. paterikŭ. DOOM
pateríc s. n., pl. pateríce
patericuri
PATERÍC, paterice, s. n. Colecție de povestiri din viața vechilor călugări (trecuți de Biserică în rândul sfinților); text care face parte dintr-o astfel de colecție. – Din sl. paterikŭ. DOOM
pateríc s. n., pl. pateríce
patericurile
PATERÍC, paterice, s. n. Colecție de povestiri din viața vechilor călugări (trecuți de Biserică în rândul sfinților); text care face parte dintr-o astfel de colecție. – Din sl. paterikŭ. DOOM
pateríc s. n., pl. pateríce
patericurilor
PATERÍC, paterice, s. n. Colecție de povestiri din viața vechilor călugări (trecuți de Biserică în rândul sfinților); text care face parte dintr-o astfel de colecție. – Din sl. paterikŭ. DOOM
pateríc s. n., pl. pateríce
paterii
PÁTER, pateri, s. m. Călugăr sau preot catolic. – Din lat. pater. DOOM
páter (călugăr/preot catolic) s. m., pl. páteri
paterilor
PÁTER, pateri, s. m. Călugăr sau preot catolic. – Din lat. pater. DOOM
páter (călugăr/preot catolic) s. m., pl. páteri
paterița
PATERÍȚĂ, paterițe, s. f. Toiag arhieresc, cârjă episcopală împodobită în partea de sus cu două capete în formă de șerpi între care se află un glob cu o cruce. – Din ngr. pateritsa. DOOM
pateríță s. f., g.-d. art. pateríței; pl. pateríțe
paterițe
PATERÍȚĂ, paterițe, s. f. Toiag arhieresc, cârjă episcopală împodobită în partea de sus cu două capete în formă de șerpi între care se află un glob cu o cruce. – Din ngr. pateritsa. DOOM
pateríță s. f., g.-d. art. pateríței; pl. pateríțe
pateriței
PATERÍȚĂ, paterițe, s. f. Toiag arhieresc, cârjă episcopală împodobită în partea de sus cu două capete în formă de șerpi între care se află un glob cu o cruce. – Din ngr. pateritsa. DOOM
pateríță s. f., g.-d. art. pateríței; pl. pateríțe
paterițele
PATERÍȚĂ, paterițe, s. f. Toiag arhieresc, cârjă episcopală împodobită în partea de sus cu două capete în formă de șerpi între care se află un glob cu o cruce. – Din ngr. pateritsa. DOOM
pateríță s. f., g.-d. art. pateríței; pl. pateríțe
paterițelor
PATERÍȚĂ, paterițe, s. f. Toiag arhieresc, cârjă episcopală împodobită în partea de sus cu două capete în formă de șerpi între care se află un glob cu o cruce. – Din ngr. pateritsa. DOOM
pateríță s. f., g.-d. art. pateríței; pl. pateríțe
patern
PATÉRN, -Ă, paterni, -e, adj. Care aparține tatălui, privitor la tată, de tată, părintesc; după tată. ♦ (Adverbial) Ca un tată, cu sentimente de tată. – Din fr. paterne, lat. paternus. DOOM
patérn adj. m., pl. patérni; f. patérnă, pl. patérne
paterna
PATÉRN, -Ă, paterni, -e, adj. Care aparține tatălui, privitor la tată, de tată, părintesc; după tată. ♦ (Adverbial) Ca un tată, cu sentimente de tată. – Din fr. paterne, lat. paternus. DOOM
patérn adj. m., pl. patérni; f. patérnă, pl. patérne
paternal
PATERNÁL, -Ă, paternali, -e, adj. Patern. – Din fr. paternel. DOOM
*paternál adj. m., pl. paternáli; f. paternálă, pl. paternále
paternala
PATERNÁL, -Ă, paternali, -e, adj. Patern. – Din fr. paternel. DOOM
*paternál adj. m., pl. paternáli; f. paternálă, pl. paternále
paternale
PATERNÁL, -Ă, paternali, -e, adj. Patern. – Din fr. paternel. DOOM
*paternál adj. m., pl. paternáli; f. paternálă, pl. paternále
paternalei
PATERNÁL, -Ă, paternali, -e, adj. Patern. – Din fr. paternel. DOOM
*paternál adj. m., pl. paternáli; f. paternálă, pl. paternále
paternalele
PATERNÁL, -Ă, paternali, -e, adj. Patern. – Din fr. paternel. DOOM
*paternál adj. m., pl. paternáli; f. paternálă, pl. paternále
paternalelor
PATERNÁL, -Ă, paternali, -e, adj. Patern. – Din fr. paternel. DOOM
*paternál adj. m., pl. paternáli; f. paternálă, pl. paternále
paternali
PATERNÁL, -Ă, paternali, -e, adj. Patern. – Din fr. paternel. DOOM
*paternál adj. m., pl. paternáli; f. paternálă, pl. paternále
paternalii
PATERNÁL, -Ă, paternali, -e, adj. Patern. – Din fr. paternel. DOOM
*paternál adj. m., pl. paternáli; f. paternálă, pl. paternále
paternalilor
PATERNÁL, -Ă, paternali, -e, adj. Patern. – Din fr. paternel. DOOM
*paternál adj. m., pl. paternáli; f. paternálă, pl. paternále
paternalism
PATERNALÍSM s. n. 1. (Ec. pol.) Concepție care desemnează interesul pe care îl manifestă patronii pentru bunăstarea muncitorilor sau pentru atmosfera familială din întreprindere, raporturile dintre patroni și muncitori caracterizate prin afecțiune reciprocă, autoritate și respect. 2. Protecție, protejare, tutelare excesivă a propriului copil. – Din fr. paternalisme. DOOM
*paternalísm s. n.
paternalismul
PATERNALÍSM s. n. 1. (Ec. pol.) Concepție care desemnează interesul pe care îl manifestă patronii pentru bunăstarea muncitorilor sau pentru atmosfera familială din întreprindere, raporturile dintre patroni și muncitori caracterizate prin afecțiune reciprocă, autoritate și respect. 2. Protecție, protejare, tutelare excesivă a propriului copil. – Din fr. paternalisme. DOOM
*paternalísm s. n.
paternalismului
PATERNALÍSM s. n. 1. (Ec. pol.) Concepție care desemnează interesul pe care îl manifestă patronii pentru bunăstarea muncitorilor sau pentru atmosfera familială din întreprindere, raporturile dintre patroni și muncitori caracterizate prin afecțiune reciprocă, autoritate și respect. 2. Protecție, protejare, tutelare excesivă a propriului copil. – Din fr. paternalisme. DOOM
*paternalísm s. n.
paternalist
PATERNALÍST, -Ă adj. Referitor la paternalism, caracteristic paternalismului. [< fr. paternaliste].
paternalista
PATERNALÍST, -Ă adj. Referitor la paternalism, caracteristic paternalismului. [< fr. paternaliste].
paternaliste
PATERNALÍST, -Ă adj. Referitor la paternalism, caracteristic paternalismului. [< fr. paternaliste].
paternalistei
PATERNALÍST, -Ă adj. Referitor la paternalism, caracteristic paternalismului. [< fr. paternaliste].
paternalistele
PATERNALÍST, -Ă adj. Referitor la paternalism, caracteristic paternalismului. [< fr. paternaliste].
paternalistelor
PATERNALÍST, -Ă adj. Referitor la paternalism, caracteristic paternalismului. [< fr. paternaliste].
paternalistul
PATERNALÍST, -Ă adj. Referitor la paternalism, caracteristic paternalismului. [< fr. paternaliste].
paternalistului
PATERNALÍST, -Ă adj. Referitor la paternalism, caracteristic paternalismului. [< fr. paternaliste].
paternaliști
PATERNALÍST, -Ă adj. Referitor la paternalism, caracteristic paternalismului. [< fr. paternaliste].
paternaliștii
PATERNALÍST, -Ă adj. Referitor la paternalism, caracteristic paternalismului. [< fr. paternaliste].
paternaliștilor
PATERNALÍST, -Ă adj. Referitor la paternalism, caracteristic paternalismului. [< fr. paternaliste].
paternalul
PATERNÁL, -Ă, paternali, -e, adj. Patern. – Din fr. paternel. DOOM
*paternál adj. m., pl. paternáli; f. paternálă, pl. paternále
paternalului
PATERNÁL, -Ă, paternali, -e, adj. Patern. – Din fr. paternel. DOOM
*paternál adj. m., pl. paternáli; f. paternálă, pl. paternále
paterne
PATÉRN, -Ă, paterni, -e, adj. Care aparține tatălui, privitor la tată, de tată, părintesc; după tată. ♦ (Adverbial) Ca un tată, cu sentimente de tată. – Din fr. paterne, lat. paternus. DOOM
patérn adj. m., pl. patérni; f. patérnă, pl. patérne
paternei
PATÉRN, -Ă, paterni, -e, adj. Care aparține tatălui, privitor la tată, de tată, părintesc; după tată. ♦ (Adverbial) Ca un tată, cu sentimente de tată. – Din fr. paterne, lat. paternus. DOOM
patérn adj. m., pl. patérni; f. patérnă, pl. patérne
paternele
PATÉRN, -Ă, paterni, -e, adj. Care aparține tatălui, privitor la tată, de tată, părintesc; după tată. ♦ (Adverbial) Ca un tată, cu sentimente de tată. – Din fr. paterne, lat. paternus. DOOM
patérn adj. m., pl. patérni; f. patérnă, pl. patérne
paternelor
PATÉRN, -Ă, paterni, -e, adj. Care aparține tatălui, privitor la tată, de tată, părintesc; după tată. ♦ (Adverbial) Ca un tată, cu sentimente de tată. – Din fr. paterne, lat. paternus. DOOM
patérn adj. m., pl. patérni; f. patérnă, pl. patérne
paterni
PATÉRN, -Ă, paterni, -e, adj. Care aparține tatălui, privitor la tată, de tată, părintesc; după tată. ♦ (Adverbial) Ca un tată, cu sentimente de tată. – Din fr. paterne, lat. paternus. DOOM
patérn adj. m., pl. patérni; f. patérnă, pl. patérne
paternii
PATÉRN, -Ă, paterni, -e, adj. Care aparține tatălui, privitor la tată, de tată, părintesc; după tată. ♦ (Adverbial) Ca un tată, cu sentimente de tată. – Din fr. paterne, lat. paternus. DOOM
patérn adj. m., pl. patérni; f. patérnă, pl. patérne
paternilor
PATÉRN, -Ă, paterni, -e, adj. Care aparține tatălui, privitor la tată, de tată, părintesc; după tată. ♦ (Adverbial) Ca un tată, cu sentimente de tată. – Din fr. paterne, lat. paternus. DOOM
patérn adj. m., pl. patérni; f. patérnă, pl. patérne
paternitate
PATERNITÁTE s. f. 1. Starea, calitatea de tată; rudenie de sânge între părinte și copilul său, faptul de a fi tată. ♦ (Jur.) Legătură, filiație pe linia tatălui. 2. Fig. Calitatea de autor al unei lucrări, al unei metode etc. – Din fr. paternité. DOOM
paternitáte s. f., g.-d. art. paternitắții
paternitatea
PATERNITÁTE s. f. 1. Starea, calitatea de tată; rudenie de sânge între părinte și copilul său, faptul de a fi tată. ♦ (Jur.) Legătură, filiație pe linia tatălui. 2. Fig. Calitatea de autor al unei lucrări, al unei metode etc. – Din fr. paternité. DOOM
paternitáte s. f., g.-d. art. paternitắții
paternități
PATERNITÁTE s. f. 1. Starea, calitatea de tată; rudenie de sânge între părinte și copilul său, faptul de a fi tată. ♦ (Jur.) Legătură, filiație pe linia tatălui. 2. Fig. Calitatea de autor al unei lucrări, al unei metode etc. – Din fr. paternité. DOOM
paternitáte s. f., g.-d. art. paternitắții
paternității
PATERNITÁTE s. f. 1. Starea, calitatea de tată; rudenie de sânge între părinte și copilul său, faptul de a fi tată. ♦ (Jur.) Legătură, filiație pe linia tatălui. 2. Fig. Calitatea de autor al unei lucrări, al unei metode etc. – Din fr. paternité. DOOM
paternitáte s. f., g.-d. art. paternitắții
paternoster
PATERNÓSTER s. n. 1. Ascensor cu mai multe cabine, antrenate printr-un sistem de lanțuri continue și cu funcționare neîntreruptă. 2. Elevator pentru ridicarea materialelor de construcție, compus din colivii prismatice fixate pe două lanțuri sau pe două benzi continue, montate vertical și antrenate manual sau mecanic prin intermediul a două tobe. – Din fr. pater-noster, germ. Paternoster. DOOM
paternóster (elevator) s. n.
paternosterul
PATERNÓSTER s. n. 1. Ascensor cu mai multe cabine, antrenate printr-un sistem de lanțuri continue și cu funcționare neîntreruptă. 2. Elevator pentru ridicarea materialelor de construcție, compus din colivii prismatice fixate pe două lanțuri sau pe două benzi continue, montate vertical și antrenate manual sau mecanic prin intermediul a două tobe. – Din fr. pater-noster, germ. Paternoster. DOOM
paternóster (elevator) s. n.
paternosterului
PATERNÓSTER s. n. 1. Ascensor cu mai multe cabine, antrenate printr-un sistem de lanțuri continue și cu funcționare neîntreruptă. 2. Elevator pentru ridicarea materialelor de construcție, compus din colivii prismatice fixate pe două lanțuri sau pe două benzi continue, montate vertical și antrenate manual sau mecanic prin intermediul a două tobe. – Din fr. pater-noster, germ. Paternoster. DOOM
paternóster (elevator) s. n.
paternul
PATÉRN, -Ă, paterni, -e, adj. Care aparține tatălui, privitor la tată, de tată, părintesc; după tată. ♦ (Adverbial) Ca un tată, cu sentimente de tată. – Din fr. paterne, lat. paternus. DOOM
patérn adj. m., pl. patérni; f. patérnă, pl. patérne
paternului
PATÉRN, -Ă, paterni, -e, adj. Care aparține tatălui, privitor la tată, de tată, părintesc; după tată. ♦ (Adverbial) Ca un tată, cu sentimente de tată. – Din fr. paterne, lat. paternus. DOOM
patérn adj. m., pl. patérni; f. patérnă, pl. patérne
paterul
PÁTER, pateri, s. m. Călugăr sau preot catolic. – Din lat. pater. DOOM
páter (călugăr/preot catolic) s. m., pl. páteri
paterului
PÁTER, pateri, s. m. Călugăr sau preot catolic. – Din lat. pater. DOOM
páter (călugăr/preot catolic) s. m., pl. páteri
patetic
PATÉTIC, -Ă, patetici, -ce, adj. 1. Plin de patos, care emoționează, impresionează, înduioșează; plin de emfază, de afectare. 2. (Despre nervi) Care inervează mușchii oblici ai ochiului. – Din fr. pathétique, germ. pathetisch. DOOM
patétic adj. m., pl. patétici; f. patétică, pl. patétice
patetica
PATÉTIC, -Ă, patetici, -ce, adj. 1. Plin de patos, care emoționează, impresionează, înduioșează; plin de emfază, de afectare. 2. (Despre nervi) Care inervează mușchii oblici ai ochiului. – Din fr. pathétique, germ. pathetisch. DOOM
patétic adj. m., pl. patétici; f. patétică, pl. patétice
patetice
PATÉTIC, -Ă, patetici, -ce, adj. 1. Plin de patos, care emoționează, impresionează, înduioșează; plin de emfază, de afectare. 2. (Despre nervi) Care inervează mușchii oblici ai ochiului. – Din fr. pathétique, germ. pathetisch. DOOM
patétic adj. m., pl. patétici; f. patétică, pl. patétice
pateticei
PATÉTIC, -Ă, patetici, -ce, adj. 1. Plin de patos, care emoționează, impresionează, înduioșează; plin de emfază, de afectare. 2. (Despre nervi) Care inervează mușchii oblici ai ochiului. – Din fr. pathétique, germ. pathetisch. DOOM
patétic adj. m., pl. patétici; f. patétică, pl. patétice
pateticele
PATÉTIC, -Ă, patetici, -ce, adj. 1. Plin de patos, care emoționează, impresionează, înduioșează; plin de emfază, de afectare. 2. (Despre nervi) Care inervează mușchii oblici ai ochiului. – Din fr. pathétique, germ. pathetisch. DOOM
patétic adj. m., pl. patétici; f. patétică, pl. patétice
pateticelor
PATÉTIC, -Ă, patetici, -ce, adj. 1. Plin de patos, care emoționează, impresionează, înduioșează; plin de emfază, de afectare. 2. (Despre nervi) Care inervează mușchii oblici ai ochiului. – Din fr. pathétique, germ. pathetisch. DOOM
patétic adj. m., pl. patétici; f. patétică, pl. patétice
patetici
PATÉTIC, -Ă, patetici, -ce, adj. 1. Plin de patos, care emoționează, impresionează, înduioșează; plin de emfază, de afectare. 2. (Despre nervi) Care inervează mușchii oblici ai ochiului. – Din fr. pathétique, germ. pathetisch. DOOM
patétic adj. m., pl. patétici; f. patétică, pl. patétice
pateticii
PATÉTIC, -Ă, patetici, -ce, adj. 1. Plin de patos, care emoționează, impresionează, înduioșează; plin de emfază, de afectare. 2. (Despre nervi) Care inervează mușchii oblici ai ochiului. – Din fr. pathétique, germ. pathetisch. DOOM
patétic adj. m., pl. patétici; f. patétică, pl. patétice
pateticilor
PATÉTIC, -Ă, patetici, -ce, adj. 1. Plin de patos, care emoționează, impresionează, înduioșează; plin de emfază, de afectare. 2. (Despre nervi) Care inervează mușchii oblici ai ochiului. – Din fr. pathétique, germ. pathetisch. DOOM
patétic adj. m., pl. patétici; f. patétică, pl. patétice
patetico
PATETICO adv. (Muz.; indică modul de executare) Plin de patos. [Pr.: -té-] – Cuv. it.
pateticul
PATÉTIC, -Ă, patetici, -ce, adj. 1. Plin de patos, care emoționează, impresionează, înduioșează; plin de emfază, de afectare. 2. (Despre nervi) Care inervează mușchii oblici ai ochiului. – Din fr. pathétique, germ. pathetisch. DOOM
patétic adj. m., pl. patétici; f. patétică, pl. patétice
pateticului
PATÉTIC, -Ă, patetici, -ce, adj. 1. Plin de patos, care emoționează, impresionează, înduioșează; plin de emfază, de afectare. 2. (Despre nervi) Care inervează mușchii oblici ai ochiului. – Din fr. pathétique, germ. pathetisch. DOOM
patétic adj. m., pl. patétici; f. patétică, pl. patétice
patetism
PATETÍSM s. n. Însușirea de a înduioșa, de a impresiona, de a mișca puternic (prin vorbe, muzică etc.); caracterul patetic, emoționant al unei opere literare, muzicale, al unui lucru etc.; atitudine patetică. – Din fr. pathétisme. DOOM
patetísm s. n.
patetismul
PATETÍSM s. n. Însușirea de a înduioșa, de a impresiona, de a mișca puternic (prin vorbe, muzică etc.); caracterul patetic, emoționant al unei opere literare, muzicale, al unui lucru etc.; atitudine patetică. – Din fr. pathétisme. DOOM
patetísm s. n.
patetismului
PATETÍSM s. n. Însușirea de a înduioșa, de a impresiona, de a mișca puternic (prin vorbe, muzică etc.); caracterul patetic, emoționant al unei opere literare, muzicale, al unui lucru etc.; atitudine patetică. – Din fr. pathétisme. DOOM
patetísm s. n.
patetiza
PATETIZÁ, patetizez, vb. I. Intranz. A pune patos (în ceva); a exagera caracterul patetic. – Din fr. pathétiser. DOOM
*patetizá (a ~) vb., ind. prez. 3 patetizeáză
patetizai
PATETIZÁ, patetizez, vb. I. Intranz. A pune patos (în ceva); a exagera caracterul patetic. – Din fr. pathétiser. DOOM
*patetizá (a ~) vb., ind. prez. 3 patetizeáză
patetizam
PATETIZÁ, patetizez, vb. I. Intranz. A pune patos (în ceva); a exagera caracterul patetic. – Din fr. pathétiser. DOOM
*patetizá (a ~) vb., ind. prez. 3 patetizeáză
patetizare
PATETIZÁ, patetizez, vb. I. Intranz. A pune patos (în ceva); a exagera caracterul patetic. – Din fr. pathétiser. DOOM
*patetizá (a ~) vb., ind. prez. 3 patetizeáză
patetizare
PATETIZÁ, patetizez, vb. I. Intranz. (Livr.) A pune patos (în ceva); a exagera caracterul patetic. – Din fr. pathétiser.
patetizară
PATETIZÁ, patetizez, vb. I. Intranz. A pune patos (în ceva); a exagera caracterul patetic. – Din fr. pathétiser. DOOM
*patetizá (a ~) vb., ind. prez. 3 patetizeáză
patetizarăm
PATETIZÁ, patetizez, vb. I. Intranz. A pune patos (în ceva); a exagera caracterul patetic. – Din fr. pathétiser. DOOM
*patetizá (a ~) vb., ind. prez. 3 patetizeáză
patetizarăți
PATETIZÁ, patetizez, vb. I. Intranz. A pune patos (în ceva); a exagera caracterul patetic. – Din fr. pathétiser. DOOM
*patetizá (a ~) vb., ind. prez. 3 patetizeáză
patetizase
PATETIZÁ, patetizez, vb. I. Intranz. A pune patos (în ceva); a exagera caracterul patetic. – Din fr. pathétiser. DOOM
*patetizá (a ~) vb., ind. prez. 3 patetizeáză
patetizasem
PATETIZÁ, patetizez, vb. I. Intranz. A pune patos (în ceva); a exagera caracterul patetic. – Din fr. pathétiser. DOOM
*patetizá (a ~) vb., ind. prez. 3 patetizeáză
patetizaseră
PATETIZÁ, patetizez, vb. I. Intranz. A pune patos (în ceva); a exagera caracterul patetic. – Din fr. pathétiser. DOOM
*patetizá (a ~) vb., ind. prez. 3 patetizeáză
patetizaserăm
PATETIZÁ, patetizez, vb. I. Intranz. A pune patos (în ceva); a exagera caracterul patetic. – Din fr. pathétiser. DOOM
*patetizá (a ~) vb., ind. prez. 3 patetizeáză
patetizaserăți
PATETIZÁ, patetizez, vb. I. Intranz. A pune patos (în ceva); a exagera caracterul patetic. – Din fr. pathétiser. DOOM
*patetizá (a ~) vb., ind. prez. 3 patetizeáză
patetizaseși
PATETIZÁ, patetizez, vb. I. Intranz. A pune patos (în ceva); a exagera caracterul patetic. – Din fr. pathétiser. DOOM
*patetizá (a ~) vb., ind. prez. 3 patetizeáză
patetizaseți
PATETIZÁ, patetizez, vb. I. Intranz. A pune patos (în ceva); a exagera caracterul patetic. – Din fr. pathétiser. DOOM
*patetizá (a ~) vb., ind. prez. 3 patetizeáză
patetizat
PATETIZÁ, patetizez, vb. I. Intranz. A pune patos (în ceva); a exagera caracterul patetic. – Din fr. pathétiser. DOOM
*patetizá (a ~) vb., ind. prez. 3 patetizeáză
patetizau
PATETIZÁ, patetizez, vb. I. Intranz. A pune patos (în ceva); a exagera caracterul patetic. – Din fr. pathétiser. DOOM
*patetizá (a ~) vb., ind. prez. 3 patetizeáză
patetizași
PATETIZÁ, patetizez, vb. I. Intranz. A pune patos (în ceva); a exagera caracterul patetic. – Din fr. pathétiser. DOOM
*patetizá (a ~) vb., ind. prez. 3 patetizeáză
patetizați
PATETIZÁ, patetizez, vb. I. Intranz. A pune patos (în ceva); a exagera caracterul patetic. – Din fr. pathétiser. DOOM
*patetizá (a ~) vb., ind. prez. 3 patetizeáză
patetizează
PATETIZÁ, patetizez, vb. I. Intranz. A pune patos (în ceva); a exagera caracterul patetic. – Din fr. pathétiser. DOOM
*patetizá (a ~) vb., ind. prez. 3 patetizeáză
patetizez
PATETIZÁ, patetizez, vb. I. Intranz. A pune patos (în ceva); a exagera caracterul patetic. – Din fr. pathétiser. DOOM
*patetizá (a ~) vb., ind. prez. 3 patetizeáză
patetizeze
PATETIZÁ, patetizez, vb. I. Intranz. A pune patos (în ceva); a exagera caracterul patetic. – Din fr. pathétiser. DOOM
*patetizá (a ~) vb., ind. prez. 3 patetizeáză
patetizezi
PATETIZÁ, patetizez, vb. I. Intranz. A pune patos (în ceva); a exagera caracterul patetic. – Din fr. pathétiser. DOOM
*patetizá (a ~) vb., ind. prez. 3 patetizeáză
patetizând
PATETIZÁ, patetizez, vb. I. Intranz. A pune patos (în ceva); a exagera caracterul patetic. – Din fr. pathétiser. DOOM
*patetizá (a ~) vb., ind. prez. 3 patetizeáză
patetizînd
PATETIZÁ, patetizez, vb. I. Intranz. A pune patos (în ceva); a exagera caracterul patetic. – Din fr. pathétiser. DOOM
*patetizá (a ~) vb., ind. prez. 3 patetizeáză
pateu
PATÉU, pateuri, s. n. 1. Preparat culinar din aluat cu mult unt, așezat în foi și umplut cu brânză, tocătură de carne etc. 2. (În forma pate) Pastă de ficat, de carne sau de pește amestecată cu condimente; pastet; (la pl.) sortiment dintr-o astfel de pastă. [Var.: paté s. n.] – Din fr. paté. DOOM
patéu (produs de patiserie) s. n., art. patéul; pl. patéuri
pateul
PATÉU, pateuri, s. n. 1. Preparat culinar din aluat cu mult unt, așezat în foi și umplut cu brânză, tocătură de carne etc. 2. (În forma pate) Pastă de ficat, de carne sau de pește amestecată cu condimente; pastet; (la pl.) sortiment dintr-o astfel de pastă. [Var.: paté s. n.] – Din fr. paté. DOOM
patéu (produs de patiserie) s. n., art. patéul; pl. patéuri
pateului
PATÉU, pateuri, s. n. 1. Preparat culinar din aluat cu mult unt, așezat în foi și umplut cu brânză, tocătură de carne etc. 2. (În forma pate) Pastă de ficat, de carne sau de pește amestecată cu condimente; pastet; (la pl.) sortiment dintr-o astfel de pastă. [Var.: paté s. n.] – Din fr. paté. DOOM
patéu (produs de patiserie) s. n., art. patéul; pl. patéuri
pateuri
PATÉU, pateuri, s. n. 1. Preparat culinar din aluat cu mult unt, așezat în foi și umplut cu brânză, tocătură de carne etc. 2. (În forma pate) Pastă de ficat, de carne sau de pește amestecată cu condimente; pastet; (la pl.) sortiment dintr-o astfel de pastă. [Var.: paté s. n.] – Din fr. paté. DOOM
patéu (produs de patiserie) s. n., art. patéul; pl. patéuri
pateurile
PATÉU, pateuri, s. n. 1. Preparat culinar din aluat cu mult unt, așezat în foi și umplut cu brânză, tocătură de carne etc. 2. (În forma pate) Pastă de ficat, de carne sau de pește amestecată cu condimente; pastet; (la pl.) sortiment dintr-o astfel de pastă. [Var.: paté s. n.] – Din fr. paté. DOOM
patéu (produs de patiserie) s. n., art. patéul; pl. patéuri
pateurilor
PATÉU, pateuri, s. n. 1. Preparat culinar din aluat cu mult unt, așezat în foi și umplut cu brânză, tocătură de carne etc. 2. (În forma pate) Pastă de ficat, de carne sau de pește amestecată cu condimente; pastet; (la pl.) sortiment dintr-o astfel de pastă. [Var.: paté s. n.] – Din fr. paté. DOOM
patéu (produs de patiserie) s. n., art. patéul; pl. patéuri
pateșcă
PATÉȘTI s. f. pl. v. pachești.
patești
PATÉȘTI s. f. v. pachești.
patibar
PATIBÁR, patibaruri, s. n. Bar cu specific de patiserie. – Pati[serie] + bar.
patibarul
PATIBÁR, patibaruri, s. n. Bar cu specific de patiserie. – Pati[serie] + bar.
patibarului
PATIBÁR, patibaruri, s. n. Bar cu specific de patiserie. – Pati[serie] + bar.
patibaruri
PATIBÁR, patibaruri, s. n. Bar cu specific de patiserie. – Pati[serie] + bar.
patibarurile
PATIBÁR, patibaruri, s. n. Bar cu specific de patiserie. – Pati[serie] + bar.
patibarurilor
PATIBÁR, patibaruri, s. n. Bar cu specific de patiserie. – Pati[serie] + bar.
patibular
PATIBULÁR, -Ă, patibulari, -e, adj. (Livr.) Care merită să fie spânzurat. – Din fr. patibulaire. DOOM
patibulár (livr.) adj. m., pl. patibulári; f. patibuláră, pl. patibuláre
patibulara
PATIBULÁR, -Ă, patibulari, -e, adj. (Livr.) Care merită să fie spânzurat. – Din fr. patibulaire. DOOM
patibulár (livr.) adj. m., pl. patibulári; f. patibuláră, pl. patibuláre
patibulare
PATIBULÁR, -Ă, patibulari, -e, adj. (Livr.) Care merită să fie spânzurat. – Din fr. patibulaire. DOOM
patibulár (livr.) adj. m., pl. patibulári; f. patibuláră, pl. patibuláre
patibularei
PATIBULÁR, -Ă, patibulari, -e, adj. (Livr.) Care merită să fie spânzurat. – Din fr. patibulaire. DOOM
patibulár (livr.) adj. m., pl. patibulári; f. patibuláră, pl. patibuláre
patibularele
PATIBULÁR, -Ă, patibulari, -e, adj. (Livr.) Care merită să fie spânzurat. – Din fr. patibulaire. DOOM
patibulár (livr.) adj. m., pl. patibulári; f. patibuláră, pl. patibuláre
patibularelor
PATIBULÁR, -Ă, patibulari, -e, adj. (Livr.) Care merită să fie spânzurat. – Din fr. patibulaire. DOOM
patibulár (livr.) adj. m., pl. patibulári; f. patibuláră, pl. patibuláre
patibulari
PATIBULÁR, -Ă, patibulari, -e, adj. (Livr.) Care merită să fie spânzurat. – Din fr. patibulaire. DOOM
patibulár (livr.) adj. m., pl. patibulári; f. patibuláră, pl. patibuláre
patibularii
PATIBULÁR, -Ă, patibulari, -e, adj. (Livr.) Care merită să fie spânzurat. – Din fr. patibulaire. DOOM
patibulár (livr.) adj. m., pl. patibulári; f. patibuláră, pl. patibuláre
patibularilor
PATIBULÁR, -Ă, patibulari, -e, adj. (Livr.) Care merită să fie spânzurat. – Din fr. patibulaire. DOOM
patibulár (livr.) adj. m., pl. patibulári; f. patibuláră, pl. patibuláre
patibularul
PATIBULÁR, -Ă, patibulari, -e, adj. (Livr.) Care merită să fie spânzurat. – Din fr. patibulaire. DOOM
patibulár (livr.) adj. m., pl. patibulári; f. patibuláră, pl. patibuláre
patibularului
PATIBULÁR, -Ă, patibulari, -e, adj. (Livr.) Care merită să fie spânzurat. – Din fr. patibulaire. DOOM
patibulár (livr.) adj. m., pl. patibulári; f. patibuláră, pl. patibuláre
patibule
PATÍBULE s.f.pl. (Latinism) Furci în care erau spânzurați condamnații la moarte. [< lat. patibulum].
patie
-PATÍE Element secund de compunere savantă cu semnificația „boală”, „afecțiune”, „suferință”. [< fr. -pathie, it. -patia, cf. gr. patheia].
patientia
ȘTÉVIE, ștevii, s. f. Plantă erbacee cu tulpină puternică, cu frunze ovale, comestibile, a cărei rădăcină este folosită în medicină pentru proprietățile ei astringente și depurative (Rumex patientia). ◊ Compus: ștevie-de-munte = plantă erbacee perenă, cu tulpina înaltă de 50-100 cm, cu frunze palmate, cu flori mici albe-roz în inflorescențe (Astrantia major). – Din sl. štavije, bg. štavel, scr. štavlije.
patima
PÁTIMĂ, patimi, s. f. 1. Sentiment puternic și violent care copleșește pe om, întunecându-i adesea dreapta judecată; p. ext. pasiune, iubire excesivă pentru ceva, pornire nestăpânită; suferință morală. ♦ Părtinire, parțialitate; dușmănie, ură. ◊ Loc. adv. Cu patimă = pătimaș. 2. (Înv. și pop.) Suferință fizică, caznă, chin; boală. ♦ (În credința creștină) Patimile Mântuitorului = suferințele îndurate de Isus Hristos. Săptămâna Patimilor = săptămâna dinainte de Paști; Săptămâna Mare. [Var.: pátemă s. f.] – Din ngr. páthima. DOOM
pátimă s. f., g.-d. art. pátimii; pl. pátimi
patimi
PÁTIMĂ, patimi, s. f. 1. Sentiment puternic și violent care copleșește pe om, întunecându-i adesea dreapta judecată; p. ext. pasiune, iubire excesivă pentru ceva, pornire nestăpânită; suferință morală. ♦ Părtinire, parțialitate; dușmănie, ură. ◊ Loc. adv. Cu patimă = pătimaș. 2. (Înv. și pop.) Suferință fizică, caznă, chin; boală. ♦ (În credința creștină) Patimile Mântuitorului = suferințele îndurate de Isus Hristos. Săptămâna Patimilor = săptămâna dinainte de Paști; Săptămâna Mare. [Var.: pátemă s. f.] – Din ngr. páthima. DOOM
pátimă s. f., g.-d. art. pátimii; pl. pátimi
patimii
PÁTIMĂ, patimi, s. f. 1. Sentiment puternic și violent care copleșește pe om, întunecându-i adesea dreapta judecată; p. ext. pasiune, iubire excesivă pentru ceva, pornire nestăpânită; suferință morală. ♦ Părtinire, parțialitate; dușmănie, ură. ◊ Loc. adv. Cu patimă = pătimaș. 2. (Înv. și pop.) Suferință fizică, caznă, chin; boală. ♦ (În credința creștină) Patimile Mântuitorului = suferințele îndurate de Isus Hristos. Săptămâna Patimilor = săptămâna dinainte de Paști; Săptămâna Mare. [Var.: pátemă s. f.] – Din ngr. páthima. DOOM
pátimă s. f., g.-d. art. pátimii; pl. pátimi
patimile
PÁTIMĂ, patimi, s. f. 1. Sentiment puternic și violent care copleșește pe om, întunecându-i adesea dreapta judecată; p. ext. pasiune, iubire excesivă pentru ceva, pornire nestăpânită; suferință morală. ♦ Părtinire, parțialitate; dușmănie, ură. ◊ Loc. adv. Cu patimă = pătimaș. 2. (Înv. și pop.) Suferință fizică, caznă, chin; boală. ♦ (În credința creștină) Patimile Mântuitorului = suferințele îndurate de Isus Hristos. Săptămâna Patimilor = săptămâna dinainte de Paști; Săptămâna Mare. [Var.: pátemă s. f.] – Din ngr. páthima. DOOM
pátimă s. f., g.-d. art. pátimii; pl. pátimi
patimilor
PÁTIMĂ, patimi, s. f. 1. Sentiment puternic și violent care copleșește pe om, întunecându-i adesea dreapta judecată; p. ext. pasiune, iubire excesivă pentru ceva, pornire nestăpânită; suferință morală. ♦ Părtinire, parțialitate; dușmănie, ură. ◊ Loc. adv. Cu patimă = pătimaș. 2. (Înv. și pop.) Suferință fizică, caznă, chin; boală. ♦ (În credința creștină) Patimile Mântuitorului = suferințele îndurate de Isus Hristos. Săptămâna Patimilor = săptămâna dinainte de Paști; Săptămâna Mare. [Var.: pátemă s. f.] – Din ngr. páthima. DOOM
pátimă s. f., g.-d. art. pátimii; pl. pátimi
patina
PATINÁ2, patinez, vb. I. Intranz. 1. (Despre oameni) A se da pe gheață cu patinele2; a practica patinajul. 2. (Despre roțile vehiculelor) A se învârti pe loc fără să înainteze; p. ext. (despre vehicule) a nu putea să înainteze sau a aluneca, abătându-se de la direcția de înaintare; a derapa. ♦ A se deplasa prin alunecare pe o suprafață lucie. 3. (Tehn.) A glisa. – Din fr. patiner. DOOM
patiná (a ~) vb., ind. prez. 3 patineáză
patina
PATINÁ1, patinez, vb. I. 1. Refl. (Despre obiecte de metal oxidabil) A căpăta patină1. ♦ A se uza, a se învechi. 2. Tranz. A face (prin diverse procedee tehnice) ca un obiect (metalic, de artă) să capete patină1, a da patină1. – Din fr. patiner. DOOM
patiná (a ~) vb., ind. prez. 3 patineáză
patina
PATÍNĂ2, patine, s. f. 1. Obiect de metal format dintr-o șină și elemente de legătură care îl fixează de talpa ghetei, folosit la patinaj. ◊ Patină cu role = obiect de metal asemănător cu patina2 (1), prevăzut cu patru rotițe și cu elemente de legătură care îl fixează de talpa ghetelor, și care permite deplasarea pe sol în mișcări asemănătoare cu cele de pe patinoar. ♦ (Rar) Fiecare dintre cele două tălpi ale saniei. ♦ (Rar) Schi. 2. Piesă prin intermediul căreia un mecanism alunecă pe un element de ghidare. ◊ Patină de ascensor = șină pe care alunecă cabina ascensorului. ♦ Organ al mașinilor agricole de recoltat, destinat rezemării pe sol a aparatului de tăiere și reglării înălțimii de tăiere a plantelor. – Din fr. patin. DOOM
patínă1 (obiect de metal) s. f., g.-d. art. patínei; pl. patíne
patinai
PATINÁ2, patinez, vb. I. Intranz. 1. (Despre oameni) A se da pe gheață cu patinele2; a practica patinajul. 2. (Despre roțile vehiculelor) A se învârti pe loc fără să înainteze; p. ext. (despre vehicule) a nu putea să înainteze sau a aluneca, abătându-se de la direcția de înaintare; a derapa. ♦ A se deplasa prin alunecare pe o suprafață lucie. 3. (Tehn.) A glisa. – Din fr. patiner. DOOM
patiná (a ~) vb., ind. prez. 3 patineáză
patinai
PATINÁ1, patinez, vb. I. 1. Refl. (Despre obiecte de metal oxidabil) A căpăta patină1. ♦ A se uza, a se învechi. 2. Tranz. A face (prin diverse procedee tehnice) ca un obiect (metalic, de artă) să capete patină1, a da patină1. – Din fr. patiner. DOOM
patiná (a ~) vb., ind. prez. 3 patineáză
patinaj
PATINÁJ, (2) patinaje, s. n. 1. Patinare2 (1); spec. ramură sportivă care cuprinde probe practicate cu patinele2 pe gheață. 2. Patinoar. – Din fr. patinage. DOOM
*patináj-vitéză s. n.
patinaje
PATINÁJ, (2) patinaje, s. n. 1. Patinare2 (1); spec. ramură sportivă care cuprinde probe practicate cu patinele2 pe gheață. 2. Patinoar. – Din fr. patinage. DOOM
*patináj-vitéză s. n.
patinajele
PATINÁJ, (2) patinaje, s. n. 1. Patinare2 (1); spec. ramură sportivă care cuprinde probe practicate cu patinele2 pe gheață. 2. Patinoar. – Din fr. patinage. DOOM
*patináj-vitéză s. n.
patinajelor
PATINÁJ, (2) patinaje, s. n. 1. Patinare2 (1); spec. ramură sportivă care cuprinde probe practicate cu patinele2 pe gheață. 2. Patinoar. – Din fr. patinage. DOOM
*patináj-vitéză s. n.
patinajul
PATINÁJ, (2) patinaje, s. n. 1. Patinare2 (1); spec. ramură sportivă care cuprinde probe practicate cu patinele2 pe gheață. 2. Patinoar. – Din fr. patinage. DOOM
*patináj-vitéză s. n.
patinajului
PATINÁJ, (2) patinaje, s. n. 1. Patinare2 (1); spec. ramură sportivă care cuprinde probe practicate cu patinele2 pe gheață. 2. Patinoar. – Din fr. patinage. DOOM
*patináj-vitéză s. n.
patinam
PATINÁ2, patinez, vb. I. Intranz. 1. (Despre oameni) A se da pe gheață cu patinele2; a practica patinajul. 2. (Despre roțile vehiculelor) A se învârti pe loc fără să înainteze; p. ext. (despre vehicule) a nu putea să înainteze sau a aluneca, abătându-se de la direcția de înaintare; a derapa. ♦ A se deplasa prin alunecare pe o suprafață lucie. 3. (Tehn.) A glisa. – Din fr. patiner. DOOM
patiná (a ~) vb., ind. prez. 3 patineáză
patinam
PATINÁ1, patinez, vb. I. 1. Refl. (Despre obiecte de metal oxidabil) A căpăta patină1. ♦ A se uza, a se învechi. 2. Tranz. A face (prin diverse procedee tehnice) ca un obiect (metalic, de artă) să capete patină1, a da patină1. – Din fr. patiner. DOOM
patiná (a ~) vb., ind. prez. 3 patineáză
patinare
PATINÁ2, patinez, vb. I. Intranz. 1. (Despre oameni) A se da pe gheață cu patinele2; a practica patinajul. 2. (Despre roțile vehiculelor) A se învârti pe loc fără să înainteze; p. ext. (despre vehicule) a nu putea să înainteze sau a aluneca, abătându-se de la direcția de înaintare; a derapa. ♦ A se deplasa prin alunecare pe o suprafață lucie. 3. (Tehn.) A glisa. – Din fr. patiner. DOOM
patiná (a ~) vb., ind. prez. 3 patineáză
patinare
PATINÁ1, patinez, vb. I. 1. Refl. (Despre obiecte de metal oxidabil) A căpăta patină1. ♦ A se uza, a se învechi. 2. Tranz. A face (prin diverse procedee tehnice) ca un obiect (metalic, de artă) să capete patină1, a da patină1. – Din fr. patiner. DOOM
patiná (a ~) vb., ind. prez. 3 patineáză
patinare
PATINÁRE2, patinări, s. f. 1. Acțiunea de a patina2 și rezultatul ei; patinaj. 2. Alunecare alternativă și între limite determinate a unui culisor, într-un ghidaj de translație. ♦ Alunecare a unei roți de vehicul pe calea de rulare, fără învârtirea ei. – V. patina2. DOOM
patináre s. f., g.-d. art. patinắrii; pl. patinắri
patinare
PATINÁRE1, patinări, s. f. Acțiunea de a (se) patina1 și rezultatul ei. – V. patina1. DOOM
patináre s. f., g.-d. art. patinắrii; pl. patinắri
patinarea
PATINÁRE2, patinări, s. f. 1. Acțiunea de a patina2 și rezultatul ei; patinaj. 2. Alunecare alternativă și între limite determinate a unui culisor, într-un ghidaj de translație. ♦ Alunecare a unei roți de vehicul pe calea de rulare, fără învârtirea ei. – V. patina2. DOOM
patináre s. f., g.-d. art. patinắrii; pl. patinắri
patinarea
PATINÁRE1, patinări, s. f. Acțiunea de a (se) patina1 și rezultatul ei. – V. patina1. DOOM
patináre s. f., g.-d. art. patinắrii; pl. patinắri
patinară
PATINÁ2, patinez, vb. I. Intranz. 1. (Despre oameni) A se da pe gheață cu patinele2; a practica patinajul. 2. (Despre roțile vehiculelor) A se învârti pe loc fără să înainteze; p. ext. (despre vehicule) a nu putea să înainteze sau a aluneca, abătându-se de la direcția de înaintare; a derapa. ♦ A se deplasa prin alunecare pe o suprafață lucie. 3. (Tehn.) A glisa. – Din fr. patiner. DOOM
patiná (a ~) vb., ind. prez. 3 patineáză
patinară
PATINÁ1, patinez, vb. I. 1. Refl. (Despre obiecte de metal oxidabil) A căpăta patină1. ♦ A se uza, a se învechi. 2. Tranz. A face (prin diverse procedee tehnice) ca un obiect (metalic, de artă) să capete patină1, a da patină1. – Din fr. patiner. DOOM
patiná (a ~) vb., ind. prez. 3 patineáză
patinarăm
PATINÁ2, patinez, vb. I. Intranz. 1. (Despre oameni) A se da pe gheață cu patinele2; a practica patinajul. 2. (Despre roțile vehiculelor) A se învârti pe loc fără să înainteze; p. ext. (despre vehicule) a nu putea să înainteze sau a aluneca, abătându-se de la direcția de înaintare; a derapa. ♦ A se deplasa prin alunecare pe o suprafață lucie. 3. (Tehn.) A glisa. – Din fr. patiner. DOOM
patiná (a ~) vb., ind. prez. 3 patineáză
patinarăm
PATINÁ1, patinez, vb. I. 1. Refl. (Despre obiecte de metal oxidabil) A căpăta patină1. ♦ A se uza, a se învechi. 2. Tranz. A face (prin diverse procedee tehnice) ca un obiect (metalic, de artă) să capete patină1, a da patină1. – Din fr. patiner. DOOM
patiná (a ~) vb., ind. prez. 3 patineáză
patinarăți
PATINÁ2, patinez, vb. I. Intranz. 1. (Despre oameni) A se da pe gheață cu patinele2; a practica patinajul. 2. (Despre roțile vehiculelor) A se învârti pe loc fără să înainteze; p. ext. (despre vehicule) a nu putea să înainteze sau a aluneca, abătându-se de la direcția de înaintare; a derapa. ♦ A se deplasa prin alunecare pe o suprafață lucie. 3. (Tehn.) A glisa. – Din fr. patiner. DOOM
patiná (a ~) vb., ind. prez. 3 patineáză
patinarăți
PATINÁ1, patinez, vb. I. 1. Refl. (Despre obiecte de metal oxidabil) A căpăta patină1. ♦ A se uza, a se învechi. 2. Tranz. A face (prin diverse procedee tehnice) ca un obiect (metalic, de artă) să capete patină1, a da patină1. – Din fr. patiner. DOOM
patiná (a ~) vb., ind. prez. 3 patineáză
patinase
PATINÁ2, patinez, vb. I. Intranz. 1. (Despre oameni) A se da pe gheață cu patinele2; a practica patinajul. 2. (Despre roțile vehiculelor) A se învârti pe loc fără să înainteze; p. ext. (despre vehicule) a nu putea să înainteze sau a aluneca, abătându-se de la direcția de înaintare; a derapa. ♦ A se deplasa prin alunecare pe o suprafață lucie. 3. (Tehn.) A glisa. – Din fr. patiner. DOOM
patiná (a ~) vb., ind. prez. 3 patineáză
patinase
PATINÁ1, patinez, vb. I. 1. Refl. (Despre obiecte de metal oxidabil) A căpăta patină1. ♦ A se uza, a se învechi. 2. Tranz. A face (prin diverse procedee tehnice) ca un obiect (metalic, de artă) să capete patină1, a da patină1. – Din fr. patiner. DOOM
patiná (a ~) vb., ind. prez. 3 patineáză
patinasem
PATINÁ2, patinez, vb. I. Intranz. 1. (Despre oameni) A se da pe gheață cu patinele2; a practica patinajul. 2. (Despre roțile vehiculelor) A se învârti pe loc fără să înainteze; p. ext. (despre vehicule) a nu putea să înainteze sau a aluneca, abătându-se de la direcția de înaintare; a derapa. ♦ A se deplasa prin alunecare pe o suprafață lucie. 3. (Tehn.) A glisa. – Din fr. patiner. DOOM
patiná (a ~) vb., ind. prez. 3 patineáză
patinasem
PATINÁ1, patinez, vb. I. 1. Refl. (Despre obiecte de metal oxidabil) A căpăta patină1. ♦ A se uza, a se învechi. 2. Tranz. A face (prin diverse procedee tehnice) ca un obiect (metalic, de artă) să capete patină1, a da patină1. – Din fr. patiner. DOOM
patiná (a ~) vb., ind. prez. 3 patineáză
patinaseră
PATINÁ2, patinez, vb. I. Intranz. 1. (Despre oameni) A se da pe gheață cu patinele2; a practica patinajul. 2. (Despre roțile vehiculelor) A se învârti pe loc fără să înainteze; p. ext. (despre vehicule) a nu putea să înainteze sau a aluneca, abătându-se de la direcția de înaintare; a derapa. ♦ A se deplasa prin alunecare pe o suprafață lucie. 3. (Tehn.) A glisa. – Din fr. patiner. DOOM
patiná (a ~) vb., ind. prez. 3 patineáză
patinaseră
PATINÁ1, patinez, vb. I. 1. Refl. (Despre obiecte de metal oxidabil) A căpăta patină1. ♦ A se uza, a se învechi. 2. Tranz. A face (prin diverse procedee tehnice) ca un obiect (metalic, de artă) să capete patină1, a da patină1. – Din fr. patiner. DOOM
patiná (a ~) vb., ind. prez. 3 patineáză
patinaserăm
PATINÁ2, patinez, vb. I. Intranz. 1. (Despre oameni) A se da pe gheață cu patinele2; a practica patinajul. 2. (Despre roțile vehiculelor) A se învârti pe loc fără să înainteze; p. ext. (despre vehicule) a nu putea să înainteze sau a aluneca, abătându-se de la direcția de înaintare; a derapa. ♦ A se deplasa prin alunecare pe o suprafață lucie. 3. (Tehn.) A glisa. – Din fr. patiner. DOOM
patiná (a ~) vb., ind. prez. 3 patineáză
patinaserăm
PATINÁ1, patinez, vb. I. 1. Refl. (Despre obiecte de metal oxidabil) A căpăta patină1. ♦ A se uza, a se învechi. 2. Tranz. A face (prin diverse procedee tehnice) ca un obiect (metalic, de artă) să capete patină1, a da patină1. – Din fr. patiner. DOOM
patiná (a ~) vb., ind. prez. 3 patineáză
patinaserăți
PATINÁ2, patinez, vb. I. Intranz. 1. (Despre oameni) A se da pe gheață cu patinele2; a practica patinajul. 2. (Despre roțile vehiculelor) A se învârti pe loc fără să înainteze; p. ext. (despre vehicule) a nu putea să înainteze sau a aluneca, abătându-se de la direcția de înaintare; a derapa. ♦ A se deplasa prin alunecare pe o suprafață lucie. 3. (Tehn.) A glisa. – Din fr. patiner. DOOM
patiná (a ~) vb., ind. prez. 3 patineáză
patinaserăți
PATINÁ1, patinez, vb. I. 1. Refl. (Despre obiecte de metal oxidabil) A căpăta patină1. ♦ A se uza, a se învechi. 2. Tranz. A face (prin diverse procedee tehnice) ca un obiect (metalic, de artă) să capete patină1, a da patină1. – Din fr. patiner. DOOM
patiná (a ~) vb., ind. prez. 3 patineáză
patinaseși
PATINÁ2, patinez, vb. I. Intranz. 1. (Despre oameni) A se da pe gheață cu patinele2; a practica patinajul. 2. (Despre roțile vehiculelor) A se învârti pe loc fără să înainteze; p. ext. (despre vehicule) a nu putea să înainteze sau a aluneca, abătându-se de la direcția de înaintare; a derapa. ♦ A se deplasa prin alunecare pe o suprafață lucie. 3. (Tehn.) A glisa. – Din fr. patiner. DOOM
patiná (a ~) vb., ind. prez. 3 patineáză
patinaseși
PATINÁ1, patinez, vb. I. 1. Refl. (Despre obiecte de metal oxidabil) A căpăta patină1. ♦ A se uza, a se învechi. 2. Tranz. A face (prin diverse procedee tehnice) ca un obiect (metalic, de artă) să capete patină1, a da patină1. – Din fr. patiner. DOOM
patiná (a ~) vb., ind. prez. 3 patineáză
patinaseți
PATINÁ2, patinez, vb. I. Intranz. 1. (Despre oameni) A se da pe gheață cu patinele2; a practica patinajul. 2. (Despre roțile vehiculelor) A se învârti pe loc fără să înainteze; p. ext. (despre vehicule) a nu putea să înainteze sau a aluneca, abătându-se de la direcția de înaintare; a derapa. ♦ A se deplasa prin alunecare pe o suprafață lucie. 3. (Tehn.) A glisa. – Din fr. patiner. DOOM
patiná (a ~) vb., ind. prez. 3 patineáză
patinaseți
PATINÁ1, patinez, vb. I. 1. Refl. (Despre obiecte de metal oxidabil) A căpăta patină1. ♦ A se uza, a se învechi. 2. Tranz. A face (prin diverse procedee tehnice) ca un obiect (metalic, de artă) să capete patină1, a da patină1. – Din fr. patiner. DOOM
patiná (a ~) vb., ind. prez. 3 patineáză
patinat
PATINÁ2, patinez, vb. I. Intranz. 1. (Despre oameni) A se da pe gheață cu patinele2; a practica patinajul. 2. (Despre roțile vehiculelor) A se învârti pe loc fără să înainteze; p. ext. (despre vehicule) a nu putea să înainteze sau a aluneca, abătându-se de la direcția de înaintare; a derapa. ♦ A se deplasa prin alunecare pe o suprafață lucie. 3. (Tehn.) A glisa. – Din fr. patiner. DOOM
patiná (a ~) vb., ind. prez. 3 patineáză
patinat
PATINÁ1, patinez, vb. I. 1. Refl. (Despre obiecte de metal oxidabil) A căpăta patină1. ♦ A se uza, a se învechi. 2. Tranz. A face (prin diverse procedee tehnice) ca un obiect (metalic, de artă) să capete patină1, a da patină1. – Din fr. patiner. DOOM
patiná (a ~) vb., ind. prez. 3 patineáză
patinat
PATINÁT2, -Ă, patinați, -te, adj. Care are patină1 (1), care a căpătat patină1. – V. patina1.
patinat
PATINÁT1 s. n. Faptul de a patina2. – V. patina2. DOOM
patinát s. n.
patinata
PATINÁT2, -Ă, patinați, -te, adj. Care are patină1 (1), care a căpătat patină1. – V. patina1.
patinate
PATINÁT2, -Ă, patinați, -te, adj. Care are patină1 (1), care a căpătat patină1. – V. patina1.
patinatei
PATINÁT2, -Ă, patinați, -te, adj. Care are patină1 (1), care a căpătat patină1. – V. patina1.
patinatele
PATINÁT2, -Ă, patinați, -te, adj. Care are patină1 (1), care a căpătat patină1. – V. patina1.
patinatelor
PATINÁT2, -Ă, patinați, -te, adj. Care are patină1 (1), care a căpătat patină1. – V. patina1.
patinatoare
PATINATÓR, -OÁRE, patinatori, -oare, s. m. și f. Persoană care practică patinajul (1); patinor. – Patina2 + suf. -tor. DOOM
patinatór s. m., pl. patinatóri
patinatoarea
PATINATÓR, -OÁRE, patinatori, -oare, s. m. și f. Persoană care practică patinajul (1); patinor. – Patina2 + suf. -tor. DOOM
patinatór s. m., pl. patinatóri
patinatoarei
PATINATÓR, -OÁRE, patinatori, -oare, s. m. și f. Persoană care practică patinajul (1); patinor. – Patina2 + suf. -tor. DOOM
patinatór s. m., pl. patinatóri
patinatoarele
PATINATÓR, -OÁRE, patinatori, -oare, s. m. și f. Persoană care practică patinajul (1); patinor. – Patina2 + suf. -tor. DOOM
patinatór s. m., pl. patinatóri
patinatoarelor
PATINATÓR, -OÁRE, patinatori, -oare, s. m. și f. Persoană care practică patinajul (1); patinor. – Patina2 + suf. -tor. DOOM
patinatór s. m., pl. patinatóri
patinator
PATINATÓR, -OÁRE, patinatori, -oare, s. m. și f. Persoană care practică patinajul (1); patinor. – Patina2 + suf. -tor. DOOM
patinatór s. m., pl. patinatóri
patinatori
PATINATÓR, -OÁRE, patinatori, -oare, s. m. și f. Persoană care practică patinajul (1); patinor. – Patina2 + suf. -tor. DOOM
patinatór s. m., pl. patinatóri
patinatorii
PATINATÓR, -OÁRE, patinatori, -oare, s. m. și f. Persoană care practică patinajul (1); patinor. – Patina2 + suf. -tor. DOOM
patinatór s. m., pl. patinatóri
patinatorilor
PATINATÓR, -OÁRE, patinatori, -oare, s. m. și f. Persoană care practică patinajul (1); patinor. – Patina2 + suf. -tor. DOOM
patinatór s. m., pl. patinatóri
patinatorul
PATINATÓR, -OÁRE, patinatori, -oare, s. m. și f. Persoană care practică patinajul (1); patinor. – Patina2 + suf. -tor. DOOM
patinatór s. m., pl. patinatóri
patinatorului
PATINATÓR, -OÁRE, patinatori, -oare, s. m. și f. Persoană care practică patinajul (1); patinor. – Patina2 + suf. -tor. DOOM
patinatór s. m., pl. patinatóri
patinatul
PATINÁT2, -Ă, patinați, -te, adj. Care are patină1 (1), care a căpătat patină1. – V. patina1.
patinatului
PATINÁT2, -Ă, patinați, -te, adj. Care are patină1 (1), care a căpătat patină1. – V. patina1.
patinau
PATINÁ2, patinez, vb. I. Intranz. 1. (Despre oameni) A se da pe gheață cu patinele2; a practica patinajul. 2. (Despre roțile vehiculelor) A se învârti pe loc fără să înainteze; p. ext. (despre vehicule) a nu putea să înainteze sau a aluneca, abătându-se de la direcția de înaintare; a derapa. ♦ A se deplasa prin alunecare pe o suprafață lucie. 3. (Tehn.) A glisa. – Din fr. patiner. DOOM
patiná (a ~) vb., ind. prez. 3 patineáză
patinau
PATINÁ1, patinez, vb. I. 1. Refl. (Despre obiecte de metal oxidabil) A căpăta patină1. ♦ A se uza, a se învechi. 2. Tranz. A face (prin diverse procedee tehnice) ca un obiect (metalic, de artă) să capete patină1, a da patină1. – Din fr. patiner. DOOM
patiná (a ~) vb., ind. prez. 3 patineáză
patinași
PATINÁ2, patinez, vb. I. Intranz. 1. (Despre oameni) A se da pe gheață cu patinele2; a practica patinajul. 2. (Despre roțile vehiculelor) A se învârti pe loc fără să înainteze; p. ext. (despre vehicule) a nu putea să înainteze sau a aluneca, abătându-se de la direcția de înaintare; a derapa. ♦ A se deplasa prin alunecare pe o suprafață lucie. 3. (Tehn.) A glisa. – Din fr. patiner. DOOM
patiná (a ~) vb., ind. prez. 3 patineáză
patinași
PATINÁ1, patinez, vb. I. 1. Refl. (Despre obiecte de metal oxidabil) A căpăta patină1. ♦ A se uza, a se învechi. 2. Tranz. A face (prin diverse procedee tehnice) ca un obiect (metalic, de artă) să capete patină1, a da patină1. – Din fr. patiner. DOOM
patiná (a ~) vb., ind. prez. 3 patineáză
patinați
PATINÁ2, patinez, vb. I. Intranz. 1. (Despre oameni) A se da pe gheață cu patinele2; a practica patinajul. 2. (Despre roțile vehiculelor) A se învârti pe loc fără să înainteze; p. ext. (despre vehicule) a nu putea să înainteze sau a aluneca, abătându-se de la direcția de înaintare; a derapa. ♦ A se deplasa prin alunecare pe o suprafață lucie. 3. (Tehn.) A glisa. – Din fr. patiner. DOOM
patiná (a ~) vb., ind. prez. 3 patineáză
patinați
PATINÁ1, patinez, vb. I. 1. Refl. (Despre obiecte de metal oxidabil) A căpăta patină1. ♦ A se uza, a se învechi. 2. Tranz. A face (prin diverse procedee tehnice) ca un obiect (metalic, de artă) să capete patină1, a da patină1. – Din fr. patiner. DOOM
patiná (a ~) vb., ind. prez. 3 patineáză
patinați
PATINÁT2, -Ă, patinați, -te, adj. Care are patină1 (1), care a căpătat patină1. – V. patina1.
patinații
PATINÁT2, -Ă, patinați, -te, adj. Care are patină1 (1), care a căpătat patină1. – V. patina1.
patinaților
PATINÁT2, -Ă, patinați, -te, adj. Care are patină1 (1), care a căpătat patină1. – V. patina1.
patine
PATÍNĂ2, patine, s. f. 1. Obiect de metal format dintr-o șină și elemente de legătură care îl fixează de talpa ghetei, folosit la patinaj. ◊ Patină cu role = obiect de metal asemănător cu patina2 (1), prevăzut cu patru rotițe și cu elemente de legătură care îl fixează de talpa ghetelor, și care permite deplasarea pe sol în mișcări asemănătoare cu cele de pe patinoar. ♦ (Rar) Fiecare dintre cele două tălpi ale saniei. ♦ (Rar) Schi. 2. Piesă prin intermediul căreia un mecanism alunecă pe un element de ghidare. ◊ Patină de ascensor = șină pe care alunecă cabina ascensorului. ♦ Organ al mașinilor agricole de recoltat, destinat rezemării pe sol a aparatului de tăiere și reglării înălțimii de tăiere a plantelor. – Din fr. patin. DOOM
patínă1 (obiect de metal) s. f., g.-d. art. patínei; pl. patíne
patinează
PATINÁ2, patinez, vb. I. Intranz. 1. (Despre oameni) A se da pe gheață cu patinele2; a practica patinajul. 2. (Despre roțile vehiculelor) A se învârti pe loc fără să înainteze; p. ext. (despre vehicule) a nu putea să înainteze sau a aluneca, abătându-se de la direcția de înaintare; a derapa. ♦ A se deplasa prin alunecare pe o suprafață lucie. 3. (Tehn.) A glisa. – Din fr. patiner. DOOM
patiná (a ~) vb., ind. prez. 3 patineáză
patinează
PATINÁ1, patinez, vb. I. 1. Refl. (Despre obiecte de metal oxidabil) A căpăta patină1. ♦ A se uza, a se învechi. 2. Tranz. A face (prin diverse procedee tehnice) ca un obiect (metalic, de artă) să capete patină1, a da patină1. – Din fr. patiner. DOOM
patiná (a ~) vb., ind. prez. 3 patineáză
patinei
PATÍNĂ2, patine, s. f. 1. Obiect de metal format dintr-o șină și elemente de legătură care îl fixează de talpa ghetei, folosit la patinaj. ◊ Patină cu role = obiect de metal asemănător cu patina2 (1), prevăzut cu patru rotițe și cu elemente de legătură care îl fixează de talpa ghetelor, și care permite deplasarea pe sol în mișcări asemănătoare cu cele de pe patinoar. ♦ (Rar) Fiecare dintre cele două tălpi ale saniei. ♦ (Rar) Schi. 2. Piesă prin intermediul căreia un mecanism alunecă pe un element de ghidare. ◊ Patină de ascensor = șină pe care alunecă cabina ascensorului. ♦ Organ al mașinilor agricole de recoltat, destinat rezemării pe sol a aparatului de tăiere și reglării înălțimii de tăiere a plantelor. – Din fr. patin. DOOM
patínă1 (obiect de metal) s. f., g.-d. art. patínei; pl. patíne
patinele
PATÍNĂ2, patine, s. f. 1. Obiect de metal format dintr-o șină și elemente de legătură care îl fixează de talpa ghetei, folosit la patinaj. ◊ Patină cu role = obiect de metal asemănător cu patina2 (1), prevăzut cu patru rotițe și cu elemente de legătură care îl fixează de talpa ghetelor, și care permite deplasarea pe sol în mișcări asemănătoare cu cele de pe patinoar. ♦ (Rar) Fiecare dintre cele două tălpi ale saniei. ♦ (Rar) Schi. 2. Piesă prin intermediul căreia un mecanism alunecă pe un element de ghidare. ◊ Patină de ascensor = șină pe care alunecă cabina ascensorului. ♦ Organ al mașinilor agricole de recoltat, destinat rezemării pe sol a aparatului de tăiere și reglării înălțimii de tăiere a plantelor. – Din fr. patin. DOOM
patínă1 (obiect de metal) s. f., g.-d. art. patínei; pl. patíne
patinelor
PATÍNĂ2, patine, s. f. 1. Obiect de metal format dintr-o șină și elemente de legătură care îl fixează de talpa ghetei, folosit la patinaj. ◊ Patină cu role = obiect de metal asemănător cu patina2 (1), prevăzut cu patru rotițe și cu elemente de legătură care îl fixează de talpa ghetelor, și care permite deplasarea pe sol în mișcări asemănătoare cu cele de pe patinoar. ♦ (Rar) Fiecare dintre cele două tălpi ale saniei. ♦ (Rar) Schi. 2. Piesă prin intermediul căreia un mecanism alunecă pe un element de ghidare. ◊ Patină de ascensor = șină pe care alunecă cabina ascensorului. ♦ Organ al mașinilor agricole de recoltat, destinat rezemării pe sol a aparatului de tăiere și reglării înălțimii de tăiere a plantelor. – Din fr. patin. DOOM
patínă1 (obiect de metal) s. f., g.-d. art. patínei; pl. patíne
patinez
PATINÁ2, patinez, vb. I. Intranz. 1. (Despre oameni) A se da pe gheață cu patinele2; a practica patinajul. 2. (Despre roțile vehiculelor) A se învârti pe loc fără să înainteze; p. ext. (despre vehicule) a nu putea să înainteze sau a aluneca, abătându-se de la direcția de înaintare; a derapa. ♦ A se deplasa prin alunecare pe o suprafață lucie. 3. (Tehn.) A glisa. – Din fr. patiner. DOOM
patiná (a ~) vb., ind. prez. 3 patineáză
patinez
PATINÁ1, patinez, vb. I. 1. Refl. (Despre obiecte de metal oxidabil) A căpăta patină1. ♦ A se uza, a se învechi. 2. Tranz. A face (prin diverse procedee tehnice) ca un obiect (metalic, de artă) să capete patină1, a da patină1. – Din fr. patiner. DOOM
patiná (a ~) vb., ind. prez. 3 patineáză
patineze
PATINÁ2, patinez, vb. I. Intranz. 1. (Despre oameni) A se da pe gheață cu patinele2; a practica patinajul. 2. (Despre roțile vehiculelor) A se învârti pe loc fără să înainteze; p. ext. (despre vehicule) a nu putea să înainteze sau a aluneca, abătându-se de la direcția de înaintare; a derapa. ♦ A se deplasa prin alunecare pe o suprafață lucie. 3. (Tehn.) A glisa. – Din fr. patiner. DOOM
patiná (a ~) vb., ind. prez. 3 patineáză
patineze
PATINÁ1, patinez, vb. I. 1. Refl. (Despre obiecte de metal oxidabil) A căpăta patină1. ♦ A se uza, a se învechi. 2. Tranz. A face (prin diverse procedee tehnice) ca un obiect (metalic, de artă) să capete patină1, a da patină1. – Din fr. patiner. DOOM
patiná (a ~) vb., ind. prez. 3 patineáză
patinezi
PATINÁ2, patinez, vb. I. Intranz. 1. (Despre oameni) A se da pe gheață cu patinele2; a practica patinajul. 2. (Despre roțile vehiculelor) A se învârti pe loc fără să înainteze; p. ext. (despre vehicule) a nu putea să înainteze sau a aluneca, abătându-se de la direcția de înaintare; a derapa. ♦ A se deplasa prin alunecare pe o suprafață lucie. 3. (Tehn.) A glisa. – Din fr. patiner. DOOM
patiná (a ~) vb., ind. prez. 3 patineáză
patinezi
PATINÁ1, patinez, vb. I. 1. Refl. (Despre obiecte de metal oxidabil) A căpăta patină1. ♦ A se uza, a se învechi. 2. Tranz. A face (prin diverse procedee tehnice) ca un obiect (metalic, de artă) să capete patină1, a da patină1. – Din fr. patiner. DOOM
patiná (a ~) vb., ind. prez. 3 patineáză
patinoar
PATINOÁR, patinoare, s. n. Teren special amenajat pentru patinaj (1); patinaj (2). – Din fr. patinoire. DOOM
patinoár (-noar) s. n., pl. patinoáre
patinoare
PATINOÁR, patinoare, s. n. Teren special amenajat pentru patinaj (1); patinaj (2). – Din fr. patinoire. DOOM
patinoár (-noar) s. n., pl. patinoáre
patinoare
PATINÓR, -OÁRE, patinori, -oare, s. m. și f. (Înv.) Patinator. – Din fr. patineur. DOOM
patinór (înv.) s. m., pl. patinóri
patinoarea
PATINÓR, -OÁRE, patinori, -oare, s. m. și f. (Înv.) Patinator. – Din fr. patineur. DOOM
patinór (înv.) s. m., pl. patinóri
patinoarei
PATINÓR, -OÁRE, patinori, -oare, s. m. și f. (Înv.) Patinator. – Din fr. patineur. DOOM
patinór (înv.) s. m., pl. patinóri
patinoarele
PATINOÁR, patinoare, s. n. Teren special amenajat pentru patinaj (1); patinaj (2). – Din fr. patinoire. DOOM
patinoár (-noar) s. n., pl. patinoáre
patinoarele
PATINÓR, -OÁRE, patinori, -oare, s. m. și f. (Înv.) Patinator. – Din fr. patineur. DOOM
patinór (înv.) s. m., pl. patinóri
patinoarelor
PATINOÁR, patinoare, s. n. Teren special amenajat pentru patinaj (1); patinaj (2). – Din fr. patinoire. DOOM
patinoár (-noar) s. n., pl. patinoáre
patinoarelor
PATINÓR, -OÁRE, patinori, -oare, s. m. și f. (Înv.) Patinator. – Din fr. patineur. DOOM
patinór (înv.) s. m., pl. patinóri
patinoarul
PATINOÁR, patinoare, s. n. Teren special amenajat pentru patinaj (1); patinaj (2). – Din fr. patinoire. DOOM
patinoár (-noar) s. n., pl. patinoáre
patinoarului
PATINOÁR, patinoare, s. n. Teren special amenajat pentru patinaj (1); patinaj (2). – Din fr. patinoire. DOOM
patinoár (-noar) s. n., pl. patinoáre
patinor
PATINÓR, -OÁRE, patinori, -oare, s. m. și f. (Înv.) Patinator. – Din fr. patineur. DOOM
patinór (înv.) s. m., pl. patinóri
patinori
PATINÓR, -OÁRE, patinori, -oare, s. m. și f. (Înv.) Patinator. – Din fr. patineur. DOOM
patinór (înv.) s. m., pl. patinóri
patinorii
PATINÓR, -OÁRE, patinori, -oare, s. m. și f. (Înv.) Patinator. – Din fr. patineur. DOOM
patinór (înv.) s. m., pl. patinóri
patinorilor
PATINÓR, -OÁRE, patinori, -oare, s. m. și f. (Înv.) Patinator. – Din fr. patineur. DOOM
patinór (înv.) s. m., pl. patinóri
patinorul
PATINÓR, -OÁRE, patinori, -oare, s. m. și f. (Înv.) Patinator. – Din fr. patineur. DOOM
patinór (înv.) s. m., pl. patinóri
patinorului
PATINÓR, -OÁRE, patinori, -oare, s. m. și f. (Înv.) Patinator. – Din fr. patineur. DOOM
patinór (înv.) s. m., pl. patinóri
patinsonare
PATINSONÁRE, patinsonări, s. f. Procedeu de extragere a argintului metalic din plumbul argentifer. – Cf. germ. pattinsonieren. DOOM
patinsonáre s. f., g.-d. art. patinsonắrii; pl. patinsonắri
patinsonarea
PATINSONÁRE, patinsonări, s. f. Procedeu de extragere a argintului metalic din plumbul argentifer. – Cf. germ. pattinsonieren. DOOM
patinsonáre s. f., g.-d. art. patinsonắrii; pl. patinsonắri
patinsonări
PATINSONÁRE, patinsonări, s. f. Procedeu de extragere a argintului metalic din plumbul argentifer. – Cf. germ. pattinsonieren. DOOM
patinsonáre s. f., g.-d. art. patinsonắrii; pl. patinsonắri
patinsonării
PATINSONÁRE, patinsonări, s. f. Procedeu de extragere a argintului metalic din plumbul argentifer. – Cf. germ. pattinsonieren. DOOM
patinsonáre s. f., g.-d. art. patinsonắrii; pl. patinsonắri
patinsonările
PATINSONÁRE, patinsonări, s. f. Procedeu de extragere a argintului metalic din plumbul argentifer. – Cf. germ. pattinsonieren. DOOM
patinsonáre s. f., g.-d. art. patinsonắrii; pl. patinsonắri
patinsonărilor
PATINSONÁRE, patinsonări, s. f. Procedeu de extragere a argintului metalic din plumbul argentifer. – Cf. germ. pattinsonieren. DOOM
patinsonáre s. f., g.-d. art. patinsonắrii; pl. patinsonắri
patinând
PATINÁ2, patinez, vb. I. Intranz. 1. (Despre oameni) A se da pe gheață cu patinele2; a practica patinajul. 2. (Despre roțile vehiculelor) A se învârti pe loc fără să înainteze; p. ext. (despre vehicule) a nu putea să înainteze sau a aluneca, abătându-se de la direcția de înaintare; a derapa. ♦ A se deplasa prin alunecare pe o suprafață lucie. 3. (Tehn.) A glisa. – Din fr. patiner. DOOM
patiná (a ~) vb., ind. prez. 3 patineáză
patinând
PATINÁ1, patinez, vb. I. 1. Refl. (Despre obiecte de metal oxidabil) A căpăta patină1. ♦ A se uza, a se învechi. 2. Tranz. A face (prin diverse procedee tehnice) ca un obiect (metalic, de artă) să capete patină1, a da patină1. – Din fr. patiner. DOOM
patiná (a ~) vb., ind. prez. 3 patineáză
patinînd
PATINÁ2, patinez, vb. I. Intranz. 1. (Despre oameni) A se da pe gheață cu patinele2; a practica patinajul. 2. (Despre roțile vehiculelor) A se învârti pe loc fără să înainteze; p. ext. (despre vehicule) a nu putea să înainteze sau a aluneca, abătându-se de la direcția de înaintare; a derapa. ♦ A se deplasa prin alunecare pe o suprafață lucie. 3. (Tehn.) A glisa. – Din fr. patiner. DOOM
patiná (a ~) vb., ind. prez. 3 patineáză
patinînd
PATINÁ1, patinez, vb. I. 1. Refl. (Despre obiecte de metal oxidabil) A căpăta patină1. ♦ A se uza, a se învechi. 2. Tranz. A face (prin diverse procedee tehnice) ca un obiect (metalic, de artă) să capete patină1, a da patină1. – Din fr. patiner. DOOM
patiná (a ~) vb., ind. prez. 3 patineáză
patină
PATÍNĂ1 s. f. 1. Strat subțire rezultat din oxidarea naturală sau artificială a bronzului, prin care acesta capătă la suprafață o pojghiță de carbonat de cupru, de culoare verde. ♦ P. anal. Culoare caracteristică pe care o capătă, sub influența agenților atmosferici, obiectele sau construcțiile de metal, de lemn, de piatră etc. și care le dă un aspect de vechime. 2. Strat artificial cu care se acoperă un obiect; culoare, lustru care i se dă unui obiect în scopuri decorative, pentru a crea impresia de vechime sau pentru a-l proteja împotriva coroziunii. – Din fr. patine. DOOM
patínă2 (strat pe suprafața unui obiect) s. f., g.-d. art. patínei
patinări
PATINÁRE2, patinări, s. f. 1. Acțiunea de a patina2 și rezultatul ei; patinaj. 2. Alunecare alternativă și între limite determinate a unui culisor, într-un ghidaj de translație. ♦ Alunecare a unei roți de vehicul pe calea de rulare, fără învârtirea ei. – V. patina2. DOOM
patináre s. f., g.-d. art. patinắrii; pl. patinắri
patinări
PATINÁRE1, patinări, s. f. Acțiunea de a (se) patina1 și rezultatul ei. – V. patina1. DOOM
patináre s. f., g.-d. art. patinắrii; pl. patinắri
patinării
PATINÁRE2, patinări, s. f. 1. Acțiunea de a patina2 și rezultatul ei; patinaj. 2. Alunecare alternativă și între limite determinate a unui culisor, într-un ghidaj de translație. ♦ Alunecare a unei roți de vehicul pe calea de rulare, fără învârtirea ei. – V. patina2. DOOM
patináre s. f., g.-d. art. patinắrii; pl. patinắri
patinării
PATINÁRE1, patinări, s. f. Acțiunea de a (se) patina1 și rezultatul ei. – V. patina1. DOOM
patináre s. f., g.-d. art. patinắrii; pl. patinắri
patinările
PATINÁRE2, patinări, s. f. 1. Acțiunea de a patina2 și rezultatul ei; patinaj. 2. Alunecare alternativă și între limite determinate a unui culisor, într-un ghidaj de translație. ♦ Alunecare a unei roți de vehicul pe calea de rulare, fără învârtirea ei. – V. patina2. DOOM
patináre s. f., g.-d. art. patinắrii; pl. patinắri
patinările
PATINÁRE1, patinări, s. f. Acțiunea de a (se) patina1 și rezultatul ei. – V. patina1. DOOM
patináre s. f., g.-d. art. patinắrii; pl. patinắri
patinărilor
PATINÁRE2, patinări, s. f. 1. Acțiunea de a patina2 și rezultatul ei; patinaj. 2. Alunecare alternativă și între limite determinate a unui culisor, într-un ghidaj de translație. ♦ Alunecare a unei roți de vehicul pe calea de rulare, fără învârtirea ei. – V. patina2. DOOM
patináre s. f., g.-d. art. patinắrii; pl. patinắri
patinărilor
PATINÁRE1, patinări, s. f. Acțiunea de a (se) patina1 și rezultatul ei. – V. patina1. DOOM
patináre s. f., g.-d. art. patinắrii; pl. patinắri
patio
PÁTIO, patiouri, s. n. Curte interioară pavată, înconjurată cu arcade, specifică palatelor spaniole. [Pr.: -ti-o] – Cuv. sp. DOOM
!pátio (-ti-o) s. n., art. pátioul; pl. pátiouri
patiser
PATISIÉR s. m. v. patiser. DOOM
patisér s. m., pl. patiséri
patiseria
PATISERÍE, (3) patiserii, s. f. 1. Aluat fin, preparat cu mult unt, din care se fac pateuri, plăcinte etc.; pateuri, plăcinte etc. preparate din acest luat. 2. Ramură în industria alimentară care se ocupă cu fabricarea unor produse de patiserie (1). 3. Local în care se consumă și se vând produse de patiserie (1). – Din fr. pâtisserie. DOOM
patiseríe s. f., art. patisería, g.-d. art. patiseríei; (localuri) pl. patiseríi, art. patiseríile
patiserie
PATISERÍE, (3) patiserii, s. f. 1. Aluat fin, preparat cu mult unt, din care se fac pateuri, plăcinte etc.; pateuri, plăcinte etc. preparate din acest luat. 2. Ramură în industria alimentară care se ocupă cu fabricarea unor produse de patiserie (1). 3. Local în care se consumă și se vând produse de patiserie (1). – Din fr. pâtisserie. DOOM
patiseríe s. f., art. patisería, g.-d. art. patiseríei; (localuri) pl. patiseríi, art. patiseríile
patiseriei
PATISERÍE, (3) patiserii, s. f. 1. Aluat fin, preparat cu mult unt, din care se fac pateuri, plăcinte etc.; pateuri, plăcinte etc. preparate din acest luat. 2. Ramură în industria alimentară care se ocupă cu fabricarea unor produse de patiserie (1). 3. Local în care se consumă și se vând produse de patiserie (1). – Din fr. pâtisserie. DOOM
patiseríe s. f., art. patisería, g.-d. art. patiseríei; (localuri) pl. patiseríi, art. patiseríile
patiserii
PATISERÍE, (3) patiserii, s. f. 1. Aluat fin, preparat cu mult unt, din care se fac pateuri, plăcinte etc.; pateuri, plăcinte etc. preparate din acest luat. 2. Ramură în industria alimentară care se ocupă cu fabricarea unor produse de patiserie (1). 3. Local în care se consumă și se vând produse de patiserie (1). – Din fr. pâtisserie. DOOM
patiseríe s. f., art. patisería, g.-d. art. patiseríei; (localuri) pl. patiseríi, art. patiseríile
patiseriile
PATISERÍE, (3) patiserii, s. f. 1. Aluat fin, preparat cu mult unt, din care se fac pateuri, plăcinte etc.; pateuri, plăcinte etc. preparate din acest luat. 2. Ramură în industria alimentară care se ocupă cu fabricarea unor produse de patiserie (1). 3. Local în care se consumă și se vând produse de patiserie (1). – Din fr. pâtisserie. DOOM
patiseríe s. f., art. patisería, g.-d. art. patiseríei; (localuri) pl. patiseríi, art. patiseríile
patiseriilor
PATISERÍE, (3) patiserii, s. f. 1. Aluat fin, preparat cu mult unt, din care se fac pateuri, plăcinte etc.; pateuri, plăcinte etc. preparate din acest luat. 2. Ramură în industria alimentară care se ocupă cu fabricarea unor produse de patiserie (1). 3. Local în care se consumă și se vând produse de patiserie (1). – Din fr. pâtisserie. DOOM
patiseríe s. f., art. patisería, g.-d. art. patiseríei; (localuri) pl. patiseríi, art. patiseríile
patisier
PATISIÉR s. m. v. patiser. DOOM
patisér s. m., pl. patiséri
patisieri
PATISIÉR s. m. v. patiser. DOOM
patisér s. m., pl. patiséri
patisierii
PATISIÉR s. m. v. patiser. DOOM
patisér s. m., pl. patiséri
patisierilor
PATISIÉR s. m. v. patiser. DOOM
patisér s. m., pl. patiséri
patisierul
PATISIÉR s. m. v. patiser. DOOM
patisér s. m., pl. patiséri
patisierului
PATISIÉR s. m. v. patiser. DOOM
patisér s. m., pl. patiséri
patisoane
PATISÓN s.n. Legumă, puțin cunoscută în România, din aceeași familie cu dovleacul, având mărimea unui măr și forma unei farfurii răsturnate, cu marginile dințate. [< fr. pâtisson].
patisoanele
PATISÓN s.n. Legumă, puțin cunoscută în România, din aceeași familie cu dovleacul, având mărimea unui măr și forma unei farfurii răsturnate, cu marginile dințate. [< fr. pâtisson].
patisoanelor
PATISÓN s.n. Legumă, puțin cunoscută în România, din aceeași familie cu dovleacul, având mărimea unui măr și forma unei farfurii răsturnate, cu marginile dințate. [< fr. pâtisson].
patison
PATISÓN s.n. Legumă, puțin cunoscută în România, din aceeași familie cu dovleacul, având mărimea unui măr și forma unei farfurii răsturnate, cu marginile dințate. [< fr. pâtisson].
patisoni
PATISÓN s.n. Legumă, puțin cunoscută în România, din aceeași familie cu dovleacul, având mărimea unui măr și forma unei farfurii răsturnate, cu marginile dințate. [< fr. pâtisson].
patisonii
PATISÓN s.n. Legumă, puțin cunoscută în România, din aceeași familie cu dovleacul, având mărimea unui măr și forma unei farfurii răsturnate, cu marginile dințate. [< fr. pâtisson].
patisonilor
PATISÓN s.n. Legumă, puțin cunoscută în România, din aceeași familie cu dovleacul, având mărimea unui măr și forma unei farfurii răsturnate, cu marginile dințate. [< fr. pâtisson].
patisonul
PATISÓN s.n. Legumă, puțin cunoscută în România, din aceeași familie cu dovleacul, având mărimea unui măr și forma unei farfurii răsturnate, cu marginile dințate. [< fr. pâtisson].
patisonului
PATISÓN s.n. Legumă, puțin cunoscută în România, din aceeași familie cu dovleacul, având mărimea unui măr și forma unei farfurii răsturnate, cu marginile dințate. [< fr. pâtisson].
patmă
PÁTMĂ, patme, s. f. Bentiță care strânge mantaua la spate.
pato
PATO- Element prim de compunere savantă, cu semnificația „boală”, „suferință”, „afecțiune”. [< fr. patho, it. pato-, cf. gr. pathos].
patofiziologia
PATOFIZIOLOGÍE s. f. Ramură a medicinei care studiază disfuncțiile organismului. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. pathophysiologie.
patofiziologie
PATOFIZIOLOGÍE s. f. Ramură a medicinei care studiază disfuncțiile organismului. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. pathophysiologie.
patofiziologiei
PATOFIZIOLOGÍE s. f. Ramură a medicinei care studiază disfuncțiile organismului. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. pathophysiologie.
patofiziologii
PATOFIZIOLOGÍE s. f. Ramură a medicinei care studiază disfuncțiile organismului. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. pathophysiologie.
patofobia
PATOFOBÍE s.f. Teamă patologică de boli. [Gen. -iei. / < fr. pathophobie].
patofobie
PATOFOBÍE s.f. Teamă patologică de boli. [Gen. -iei. / < fr. pathophobie].
patofobiei
PATOFOBÍE s.f. Teamă patologică de boli. [Gen. -iei. / < fr. pathophobie].
patofobii
PATOFOBÍE s.f. Teamă patologică de boli. [Gen. -iei. / < fr. pathophobie].
patofobiile
PATOFOBÍE s.f. Teamă patologică de boli. [Gen. -iei. / < fr. pathophobie].
patofobiilor
PATOFOBÍE s.f. Teamă patologică de boli. [Gen. -iei. / < fr. pathophobie].
patogen
PATOGÉN, -Ă, patogeni, -e, adj. Care se referă la boală; care provoacă boli, infecții; purtător de boli. – Din fr. pathogène. DOOM
patogén adj. m., pl. patogéni; f. patogénă, pl. patogéne
patogena
PATOGÉN, -Ă, patogeni, -e, adj. Care se referă la boală; care provoacă boli, infecții; purtător de boli. – Din fr. pathogène. DOOM
patogén adj. m., pl. patogéni; f. patogénă, pl. patogéne
patogene
PATOGÉN, -Ă, patogeni, -e, adj. Care se referă la boală; care provoacă boli, infecții; purtător de boli. – Din fr. pathogène. DOOM
patogén adj. m., pl. patogéni; f. patogénă, pl. patogéne
patogenei
PATOGÉN, -Ă, patogeni, -e, adj. Care se referă la boală; care provoacă boli, infecții; purtător de boli. – Din fr. pathogène. DOOM
patogén adj. m., pl. patogéni; f. patogénă, pl. patogéne
patogenele
PATOGÉN, -Ă, patogeni, -e, adj. Care se referă la boală; care provoacă boli, infecții; purtător de boli. – Din fr. pathogène. DOOM
patogén adj. m., pl. patogéni; f. patogénă, pl. patogéne
patogenelor
PATOGÉN, -Ă, patogeni, -e, adj. Care se referă la boală; care provoacă boli, infecții; purtător de boli. – Din fr. pathogène. DOOM
patogén adj. m., pl. patogéni; f. patogénă, pl. patogéne
patogenetic
PATOGENÉTIC, -Ă, patogenetici, -ce, adj. Care aparține patogeniei, privitor la patogenie. – Din fr. pathogénétique. DOOM
patogenétic adj. m., pl. patogenétici; f. patogenétică, pl. patogenétice
patogenetica
PATOGENÉTIC, -Ă, patogenetici, -ce, adj. Care aparține patogeniei, privitor la patogenie. – Din fr. pathogénétique. DOOM
patogenétic adj. m., pl. patogenétici; f. patogenétică, pl. patogenétice
patogenetice
PATOGENÉTIC, -Ă, patogenetici, -ce, adj. Care aparține patogeniei, privitor la patogenie. – Din fr. pathogénétique. DOOM
patogenétic adj. m., pl. patogenétici; f. patogenétică, pl. patogenétice
patogeneticei
PATOGENÉTIC, -Ă, patogenetici, -ce, adj. Care aparține patogeniei, privitor la patogenie. – Din fr. pathogénétique. DOOM
patogenétic adj. m., pl. patogenétici; f. patogenétică, pl. patogenétice
patogeneticele
PATOGENÉTIC, -Ă, patogenetici, -ce, adj. Care aparține patogeniei, privitor la patogenie. – Din fr. pathogénétique. DOOM
patogenétic adj. m., pl. patogenétici; f. patogenétică, pl. patogenétice
patogeneticelor
PATOGENÉTIC, -Ă, patogenetici, -ce, adj. Care aparține patogeniei, privitor la patogenie. – Din fr. pathogénétique. DOOM
patogenétic adj. m., pl. patogenétici; f. patogenétică, pl. patogenétice
patogenetici
PATOGENÉTIC, -Ă, patogenetici, -ce, adj. Care aparține patogeniei, privitor la patogenie. – Din fr. pathogénétique. DOOM
patogenétic adj. m., pl. patogenétici; f. patogenétică, pl. patogenétice
patogeneticii
PATOGENÉTIC, -Ă, patogenetici, -ce, adj. Care aparține patogeniei, privitor la patogenie. – Din fr. pathogénétique. DOOM
patogenétic adj. m., pl. patogenétici; f. patogenétică, pl. patogenétice
patogeneticilor
PATOGENÉTIC, -Ă, patogenetici, -ce, adj. Care aparține patogeniei, privitor la patogenie. – Din fr. pathogénétique. DOOM
patogenétic adj. m., pl. patogenétici; f. patogenétică, pl. patogenétice
patogeneticul
PATOGENÉTIC, -Ă, patogenetici, -ce, adj. Care aparține patogeniei, privitor la patogenie. – Din fr. pathogénétique. DOOM
patogenétic adj. m., pl. patogenétici; f. patogenétică, pl. patogenétice
patogeneticului
PATOGENÉTIC, -Ă, patogenetici, -ce, adj. Care aparține patogeniei, privitor la patogenie. – Din fr. pathogénétique. DOOM
patogenétic adj. m., pl. patogenétici; f. patogenétică, pl. patogenétice
patogeneza
PATOGENÉZĂ s. f. (Med.) Patogenie. – Din fr. pathogenèse.
patogeneze
PATOGENÉZĂ s. f. (Med.) Patogenie. – Din fr. pathogenèse.
patogenezei
PATOGENÉZĂ s. f. (Med.) Patogenie. – Din fr. pathogenèse.
patogenezele
PATOGENÉZĂ s. f. (Med.) Patogenie. – Din fr. pathogenèse.
patogenezelor
PATOGENÉZĂ s. f. (Med.) Patogenie. – Din fr. pathogenèse.
patogeni
PATOGÉN, -Ă, patogeni, -e, adj. Care se referă la boală; care provoacă boli, infecții; purtător de boli. – Din fr. pathogène. DOOM
patogén adj. m., pl. patogéni; f. patogénă, pl. patogéne
patogenia
PATOGENÍE s. f. Ramură a patologiei care se ocupă cu studierea mecanismului de producere și de evoluție a bolilor. – Din fr. pathogénie. DOOM
patogeníe s. f., art. patogenía, g.-d. patogeníi, art. patogeníei
patogenic
PATOGÉNIC, -Ă, patogenici, -ce, adj. (Med.) Referitor la patogenie, de patogenie. – Din fr. pathogénique.
patogenica
PATOGÉNIC, -Ă, patogenici, -ce, adj. (Med.) Referitor la patogenie, de patogenie. – Din fr. pathogénique.
patogenice
PATOGÉNIC, -Ă, patogenici, -ce, adj. (Med.) Referitor la patogenie, de patogenie. – Din fr. pathogénique.
patogenicei
PATOGÉNIC, -Ă, patogenici, -ce, adj. (Med.) Referitor la patogenie, de patogenie. – Din fr. pathogénique.
patogenicele
PATOGÉNIC, -Ă, patogenici, -ce, adj. (Med.) Referitor la patogenie, de patogenie. – Din fr. pathogénique.
patogenicelor
PATOGÉNIC, -Ă, patogenici, -ce, adj. (Med.) Referitor la patogenie, de patogenie. – Din fr. pathogénique.
patogenici
PATOGÉNIC, -Ă, patogenici, -ce, adj. (Med.) Referitor la patogenie, de patogenie. – Din fr. pathogénique.
patogenicii
PATOGÉNIC, -Ă, patogenici, -ce, adj. (Med.) Referitor la patogenie, de patogenie. – Din fr. pathogénique.
patogenicilor
PATOGÉNIC, -Ă, patogenici, -ce, adj. (Med.) Referitor la patogenie, de patogenie. – Din fr. pathogénique.
patogenicul
PATOGÉNIC, -Ă, patogenici, -ce, adj. (Med.) Referitor la patogenie, de patogenie. – Din fr. pathogénique.
patogenicului
PATOGÉNIC, -Ă, patogenici, -ce, adj. (Med.) Referitor la patogenie, de patogenie. – Din fr. pathogénique.
patogenie
PATOGENÍE s. f. Ramură a patologiei care se ocupă cu studierea mecanismului de producere și de evoluție a bolilor. – Din fr. pathogénie. DOOM
patogeníe s. f., art. patogenía, g.-d. patogeníi, art. patogeníei
patogeniei
PATOGENÍE s. f. Ramură a patologiei care se ocupă cu studierea mecanismului de producere și de evoluție a bolilor. – Din fr. pathogénie. DOOM
patogeníe s. f., art. patogenía, g.-d. patogeníi, art. patogeníei
patogenii
PATOGÉN, -Ă, patogeni, -e, adj. Care se referă la boală; care provoacă boli, infecții; purtător de boli. – Din fr. pathogène. DOOM
patogén adj. m., pl. patogéni; f. patogénă, pl. patogéne
patogenii
PATOGENÍE s. f. Ramură a patologiei care se ocupă cu studierea mecanismului de producere și de evoluție a bolilor. – Din fr. pathogénie. DOOM
patogeníe s. f., art. patogenía, g.-d. patogeníi, art. patogeníei
patogenilor
PATOGÉN, -Ă, patogeni, -e, adj. Care se referă la boală; care provoacă boli, infecții; purtător de boli. – Din fr. pathogène. DOOM
patogén adj. m., pl. patogéni; f. patogénă, pl. patogéne
patogenitate
PATOGENITÁTE s. f. Proprietate a unor microorganisme de a provoca infecții. – Patogen + suf. -itate. DOOM
patogenitáte s. f., g.-d. art. patogenitắții
patogenitatea
PATOGENITÁTE s. f. Proprietate a unor microorganisme de a provoca infecții. – Patogen + suf. -itate. DOOM
patogenitáte s. f., g.-d. art. patogenitắții
patogenități
PATOGENITÁTE s. f. Proprietate a unor microorganisme de a provoca infecții. – Patogen + suf. -itate. DOOM
patogenitáte s. f., g.-d. art. patogenitắții
patogenității
PATOGENITÁTE s. f. Proprietate a unor microorganisme de a provoca infecții. – Patogen + suf. -itate. DOOM
patogenitáte s. f., g.-d. art. patogenitắții
patogenul
PATOGÉN, -Ă, patogeni, -e, adj. Care se referă la boală; care provoacă boli, infecții; purtător de boli. – Din fr. pathogène. DOOM
patogén adj. m., pl. patogéni; f. patogénă, pl. patogéne
patogenului
PATOGÉN, -Ă, patogeni, -e, adj. Care se referă la boală; care provoacă boli, infecții; purtător de boli. – Din fr. pathogène. DOOM
patogén adj. m., pl. patogéni; f. patogénă, pl. patogéne
patognomonic
PATOGNOMÓNIC, -Ă, patognomonici, -ce, adj. (Despre simptome, semne) Care este caracteristic unei boli, pe baza căruia se poate pune diagnosticul. – Din fr. pathognomonique. DOOM
!patognomónic (-tog-no-/-to-gno-) adj. m., pl. patognomónici; f. patognomónică, pl. patognomónice
patognomonica
PATOGNOMÓNIC, -Ă, patognomonici, -ce, adj. (Despre simptome, semne) Care este caracteristic unei boli, pe baza căruia se poate pune diagnosticul. – Din fr. pathognomonique. DOOM
!patognomónic (-tog-no-/-to-gno-) adj. m., pl. patognomónici; f. patognomónică, pl. patognomónice
patognomonice
PATOGNOMÓNIC, -Ă, patognomonici, -ce, adj. (Despre simptome, semne) Care este caracteristic unei boli, pe baza căruia se poate pune diagnosticul. – Din fr. pathognomonique. DOOM
!patognomónic (-tog-no-/-to-gno-) adj. m., pl. patognomónici; f. patognomónică, pl. patognomónice
patognomonicei
PATOGNOMÓNIC, -Ă, patognomonici, -ce, adj. (Despre simptome, semne) Care este caracteristic unei boli, pe baza căruia se poate pune diagnosticul. – Din fr. pathognomonique. DOOM
!patognomónic (-tog-no-/-to-gno-) adj. m., pl. patognomónici; f. patognomónică, pl. patognomónice
patognomonicele
PATOGNOMÓNIC, -Ă, patognomonici, -ce, adj. (Despre simptome, semne) Care este caracteristic unei boli, pe baza căruia se poate pune diagnosticul. – Din fr. pathognomonique. DOOM
!patognomónic (-tog-no-/-to-gno-) adj. m., pl. patognomónici; f. patognomónică, pl. patognomónice
patognomonicelor
PATOGNOMÓNIC, -Ă, patognomonici, -ce, adj. (Despre simptome, semne) Care este caracteristic unei boli, pe baza căruia se poate pune diagnosticul. – Din fr. pathognomonique. DOOM
!patognomónic (-tog-no-/-to-gno-) adj. m., pl. patognomónici; f. patognomónică, pl. patognomónice
patognomonici
PATOGNOMÓNIC, -Ă, patognomonici, -ce, adj. (Despre simptome, semne) Care este caracteristic unei boli, pe baza căruia se poate pune diagnosticul. – Din fr. pathognomonique. DOOM
!patognomónic (-tog-no-/-to-gno-) adj. m., pl. patognomónici; f. patognomónică, pl. patognomónice
patognomonicii
PATOGNOMÓNIC, -Ă, patognomonici, -ce, adj. (Despre simptome, semne) Care este caracteristic unei boli, pe baza căruia se poate pune diagnosticul. – Din fr. pathognomonique. DOOM
!patognomónic (-tog-no-/-to-gno-) adj. m., pl. patognomónici; f. patognomónică, pl. patognomónice
patognomonicilor
PATOGNOMÓNIC, -Ă, patognomonici, -ce, adj. (Despre simptome, semne) Care este caracteristic unei boli, pe baza căruia se poate pune diagnosticul. – Din fr. pathognomonique. DOOM
!patognomónic (-tog-no-/-to-gno-) adj. m., pl. patognomónici; f. patognomónică, pl. patognomónice
patognomonicul
PATOGNOMÓNIC, -Ă, patognomonici, -ce, adj. (Despre simptome, semne) Care este caracteristic unei boli, pe baza căruia se poate pune diagnosticul. – Din fr. pathognomonique. DOOM
!patognomónic (-tog-no-/-to-gno-) adj. m., pl. patognomónici; f. patognomónică, pl. patognomónice
patognomonicului
PATOGNOMÓNIC, -Ă, patognomonici, -ce, adj. (Despre simptome, semne) Care este caracteristic unei boli, pe baza căruia se poate pune diagnosticul. – Din fr. pathognomonique. DOOM
!patognomónic (-tog-no-/-to-gno-) adj. m., pl. patognomónici; f. patognomónică, pl. patognomónice
patognomonie
PATOGNOMONÍE s. f. Ansamblul simptomelor caracteristice unei boli, pe baza cărora se poate stabili diagnosticul. – După fr. pathognomonie.
patolog
PATOLÓG, -Ă, patologi, -ge, s. m. și f. Medic specialist în patologie. – Din patologie (derivat regresiv).
patologa
PATOLÓG, -Ă, patologi, -ge, s. m. și f. Medic specialist în patologie. – Din patologie (derivat regresiv).
patologe
PATOLÓG, -Ă, patologi, -ge, s. m. și f. Medic specialist în patologie. – Din patologie (derivat regresiv).
patologei
PATOLÓG, -Ă, patologi, -ge, s. m. și f. Medic specialist în patologie. – Din patologie (derivat regresiv).
patologele
PATOLÓG, -Ă, patologi, -ge, s. m. și f. Medic specialist în patologie. – Din patologie (derivat regresiv).
patologelor
PATOLÓG, -Ă, patologi, -ge, s. m. și f. Medic specialist în patologie. – Din patologie (derivat regresiv).
patologi
PATOLÓG, -Ă, patologi, -ge, s. m. și f. Medic specialist în patologie. – Din patologie (derivat regresiv).
patologia
PATOLOGÍE s. f. Ramură a medicinei care studiază cauzele și simptomele bolilor. – Din fr. pathologie. DOOM
patologíe s. f., art. patología, g.-d. patologíi, art. patologíei
patologic
PATOLÓGIC, -Ă, patologici, -ce, adj. Care aparține patologiei, privitor la patologie; care indică o boală fizică sau psihică, care este provocat de o boală; p. ext. bolnăvicios, morbid. ◊ Anatomie patologică = parte a anatomiei care studiază transformările anatomice intervenite în structura țesuturilor și a organelor sub influența unor boli. – Din fr. pathologique. DOOM
patológic adj. m., pl. patológici; f. patológică, pl. patológice
patologica
PATOLÓGIC, -Ă, patologici, -ce, adj. Care aparține patologiei, privitor la patologie; care indică o boală fizică sau psihică, care este provocat de o boală; p. ext. bolnăvicios, morbid. ◊ Anatomie patologică = parte a anatomiei care studiază transformările anatomice intervenite în structura țesuturilor și a organelor sub influența unor boli. – Din fr. pathologique. DOOM
patológic adj. m., pl. patológici; f. patológică, pl. patológice
patologice
PATOLÓGIC, -Ă, patologici, -ce, adj. Care aparține patologiei, privitor la patologie; care indică o boală fizică sau psihică, care este provocat de o boală; p. ext. bolnăvicios, morbid. ◊ Anatomie patologică = parte a anatomiei care studiază transformările anatomice intervenite în structura țesuturilor și a organelor sub influența unor boli. – Din fr. pathologique. DOOM
patológic adj. m., pl. patológici; f. patológică, pl. patológice
patologicei
PATOLÓGIC, -Ă, patologici, -ce, adj. Care aparține patologiei, privitor la patologie; care indică o boală fizică sau psihică, care este provocat de o boală; p. ext. bolnăvicios, morbid. ◊ Anatomie patologică = parte a anatomiei care studiază transformările anatomice intervenite în structura țesuturilor și a organelor sub influența unor boli. – Din fr. pathologique. DOOM
patológic adj. m., pl. patológici; f. patológică, pl. patológice
patologicele
PATOLÓGIC, -Ă, patologici, -ce, adj. Care aparține patologiei, privitor la patologie; care indică o boală fizică sau psihică, care este provocat de o boală; p. ext. bolnăvicios, morbid. ◊ Anatomie patologică = parte a anatomiei care studiază transformările anatomice intervenite în structura țesuturilor și a organelor sub influența unor boli. – Din fr. pathologique. DOOM
patológic adj. m., pl. patológici; f. patológică, pl. patológice
patologicelor
PATOLÓGIC, -Ă, patologici, -ce, adj. Care aparține patologiei, privitor la patologie; care indică o boală fizică sau psihică, care este provocat de o boală; p. ext. bolnăvicios, morbid. ◊ Anatomie patologică = parte a anatomiei care studiază transformările anatomice intervenite în structura țesuturilor și a organelor sub influența unor boli. – Din fr. pathologique. DOOM
patológic adj. m., pl. patológici; f. patológică, pl. patológice
patologici
PATOLÓGIC, -Ă, patologici, -ce, adj. Care aparține patologiei, privitor la patologie; care indică o boală fizică sau psihică, care este provocat de o boală; p. ext. bolnăvicios, morbid. ◊ Anatomie patologică = parte a anatomiei care studiază transformările anatomice intervenite în structura țesuturilor și a organelor sub influența unor boli. – Din fr. pathologique. DOOM
patológic adj. m., pl. patológici; f. patológică, pl. patológice
patologicii
PATOLÓGIC, -Ă, patologici, -ce, adj. Care aparține patologiei, privitor la patologie; care indică o boală fizică sau psihică, care este provocat de o boală; p. ext. bolnăvicios, morbid. ◊ Anatomie patologică = parte a anatomiei care studiază transformările anatomice intervenite în structura țesuturilor și a organelor sub influența unor boli. – Din fr. pathologique. DOOM
patológic adj. m., pl. patológici; f. patológică, pl. patológice
patologicilor
PATOLÓGIC, -Ă, patologici, -ce, adj. Care aparține patologiei, privitor la patologie; care indică o boală fizică sau psihică, care este provocat de o boală; p. ext. bolnăvicios, morbid. ◊ Anatomie patologică = parte a anatomiei care studiază transformările anatomice intervenite în structura țesuturilor și a organelor sub influența unor boli. – Din fr. pathologique. DOOM
patológic adj. m., pl. patológici; f. patológică, pl. patológice
patologicul
PATOLÓGIC, -Ă, patologici, -ce, adj. Care aparține patologiei, privitor la patologie; care indică o boală fizică sau psihică, care este provocat de o boală; p. ext. bolnăvicios, morbid. ◊ Anatomie patologică = parte a anatomiei care studiază transformările anatomice intervenite în structura țesuturilor și a organelor sub influența unor boli. – Din fr. pathologique. DOOM
patológic adj. m., pl. patológici; f. patológică, pl. patológice
patologicului
PATOLÓGIC, -Ă, patologici, -ce, adj. Care aparține patologiei, privitor la patologie; care indică o boală fizică sau psihică, care este provocat de o boală; p. ext. bolnăvicios, morbid. ◊ Anatomie patologică = parte a anatomiei care studiază transformările anatomice intervenite în structura țesuturilor și a organelor sub influența unor boli. – Din fr. pathologique. DOOM
patológic adj. m., pl. patológici; f. patológică, pl. patológice
patologie
PATOLOGÍE s. f. Ramură a medicinei care studiază cauzele și simptomele bolilor. – Din fr. pathologie. DOOM
patologíe s. f., art. patología, g.-d. patologíi, art. patologíei
patologiei
PATOLOGÍE s. f. Ramură a medicinei care studiază cauzele și simptomele bolilor. – Din fr. pathologie. DOOM
patologíe s. f., art. patología, g.-d. patologíi, art. patologíei
patologii
PATOLÓG, -Ă, patologi, -ge, s. m. și f. Medic specialist în patologie. – Din patologie (derivat regresiv).
patologii
PATOLOGÍE s. f. Ramură a medicinei care studiază cauzele și simptomele bolilor. – Din fr. pathologie. DOOM
patologíe s. f., art. patología, g.-d. patologíi, art. patologíei
patologilor
PATOLÓG, -Ă, patologi, -ge, s. m. și f. Medic specialist în patologie. – Din patologie (derivat regresiv).
patologist
PATOLOGÍST, -Ă s.m. și f. Patolog. [< fr. pathologiste].
patologista
PATOLOGÍST, -Ă s.m. și f. Patolog. [< fr. pathologiste].
patologiste
PATOLOGÍST, -Ă s.m. și f. Patolog. [< fr. pathologiste].
patologistei
PATOLOGÍST, -Ă s.m. și f. Patolog. [< fr. pathologiste].
patologistele
PATOLOGÍST, -Ă s.m. și f. Patolog. [< fr. pathologiste].
patologistelor
PATOLOGÍST, -Ă s.m. și f. Patolog. [< fr. pathologiste].
patologistul
PATOLOGÍST, -Ă s.m. și f. Patolog. [< fr. pathologiste].
patologistului
PATOLOGÍST, -Ă s.m. și f. Patolog. [< fr. pathologiste].
patologiști
PATOLOGÍST, -Ă s.m. și f. Patolog. [< fr. pathologiste].
patologiștii
PATOLOGÍST, -Ă s.m. și f. Patolog. [< fr. pathologiste].
patologiștilor
PATOLOGÍST, -Ă s.m. și f. Patolog. [< fr. pathologiste].
patologul
PATOLÓG, -Ă, patologi, -ge, s. m. și f. Medic specialist în patologie. – Din patologie (derivat regresiv).
patologului
PATOLÓG, -Ă, patologi, -ge, s. m. și f. Medic specialist în patologie. – Din patologie (derivat regresiv).
patomimia
PATOMIMÍE s.f. Stare morbidă caracterizată prin nevoia de a simula o boală, uneori chiar cu prețul unei automutilări. [Gen. -iei. / < fr. pathomimie, cf. gr. pathos – boală, mimeomai – imit].
patomimie
PATOMIMÍE s.f. Stare morbidă caracterizată prin nevoia de a simula o boală, uneori chiar cu prețul unei automutilări. [Gen. -iei. / < fr. pathomimie, cf. gr. pathos – boală, mimeomai – imit].
patomimiei
PATOMIMÍE s.f. Stare morbidă caracterizată prin nevoia de a simula o boală, uneori chiar cu prețul unei automutilări. [Gen. -iei. / < fr. pathomimie, cf. gr. pathos – boală, mimeomai – imit].
patomimii
PATOMIMÍE s.f. Stare morbidă caracterizată prin nevoia de a simula o boală, uneori chiar cu prețul unei automutilări. [Gen. -iei. / < fr. pathomimie, cf. gr. pathos – boală, mimeomai – imit].
patomimiile
PATOMIMÍE s.f. Stare morbidă caracterizată prin nevoia de a simula o boală, uneori chiar cu prețul unei automutilări. [Gen. -iei. / < fr. pathomimie, cf. gr. pathos – boală, mimeomai – imit].
patomimiilor
PATOMIMÍE s.f. Stare morbidă caracterizată prin nevoia de a simula o boală, uneori chiar cu prețul unei automutilări. [Gen. -iei. / < fr. pathomimie, cf. gr. pathos – boală, mimeomai – imit].
patomorfologia
PATOMORFOLOGÍE s.f. Anatomie patologică. [Gen. -iei. / < pato- + morfologie].
patomorfologie
PATOMORFOLOGÍE s.f. Anatomie patologică. [Gen. -iei. / < pato- + morfologie].
patomorfologiei
PATOMORFOLOGÍE s.f. Anatomie patologică. [Gen. -iei. / < pato- + morfologie].
patomorfologii
PATOMORFOLOGÍE s.f. Anatomie patologică. [Gen. -iei. / < pato- + morfologie].
patos
PÁTOS s. n. Însuflețire pasionată; avânt, entuziasm. ◊ Loc. adv. Cu patos = a) în mod entuziast; pasionat, înflăcărat; b) în mod afectat, emfatic. ♦ Afectare, emfază (în vorbire și în scris); falsă însuflețire. – Din ngr. páthos, fr. pathos. DOOM
pátos s. n.
patosul
PÁTOS s. n. Însuflețire pasionată; avânt, entuziasm. ◊ Loc. adv. Cu patos = a) în mod entuziast; pasionat, înflăcărat; b) în mod afectat, emfatic. ♦ Afectare, emfază (în vorbire și în scris); falsă însuflețire. – Din ngr. páthos, fr. pathos. DOOM
pátos s. n.
patosului
PÁTOS s. n. Însuflețire pasionată; avânt, entuziasm. ◊ Loc. adv. Cu patos = a) în mod entuziast; pasionat, înflăcărat; b) în mod afectat, emfatic. ♦ Afectare, emfază (în vorbire și în scris); falsă însuflețire. – Din ngr. páthos, fr. pathos. DOOM
pátos s. n.
patosuri
PÁTOS s. n. Însuflețire pasionată; avânt, entuziasm. ◊ Loc. adv. Cu patos = a) în mod entuziast; pasionat, înflăcărat; b) în mod afectat, emfatic. ♦ Afectare, emfază (în vorbire și în scris); falsă însuflețire. – Din ngr. páthos, fr. pathos. DOOM
pátos s. n.
patosurile
PÁTOS s. n. Însuflețire pasionată; avânt, entuziasm. ◊ Loc. adv. Cu patos = a) în mod entuziast; pasionat, înflăcărat; b) în mod afectat, emfatic. ♦ Afectare, emfază (în vorbire și în scris); falsă însuflețire. – Din ngr. páthos, fr. pathos. DOOM
pátos s. n.
patosurilor
PÁTOS s. n. Însuflețire pasionată; avânt, entuziasm. ◊ Loc. adv. Cu patos = a) în mod entuziast; pasionat, înflăcărat; b) în mod afectat, emfatic. ♦ Afectare, emfază (în vorbire și în scris); falsă însuflețire. – Din ngr. páthos, fr. pathos. DOOM
pátos s. n.
patrachir
PATRACHÍR s. n. v. patrafir.
patrafir
EPITRAHÍL s. n. v. patrafir. DOOM
patrafír (pa-tra-) s. n., pl. patrafíre
patrafire
EPITRAHÍL s. n. v. patrafir. DOOM
patrafír (pa-tra-) s. n., pl. patrafíre
patrafirele
EPITRAHÍL s. n. v. patrafir. DOOM
patrafír (pa-tra-) s. n., pl. patrafíre
patrafirelor
EPITRAHÍL s. n. v. patrafir. DOOM
patrafír (pa-tra-) s. n., pl. patrafíre
patrafirul
EPITRAHÍL s. n. v. patrafir. DOOM
patrafír (pa-tra-) s. n., pl. patrafíre
patrafirului
EPITRAHÍL s. n. v. patrafir. DOOM
patrafír (pa-tra-) s. n., pl. patrafíre
patrahil
EPITRAHÍL s. n. v. patrafir. DOOM
patrafír (pa-tra-) s. n., pl. patrafíre
patrahir
EPITRAHÍL s. n. v. patrafir. DOOM
patrafír (pa-tra-) s. n., pl. patrafíre
patrat
PĂTRÁT2, -Ă, pătrați, -te, adj. 1. Cu patru laturi și cu patru unghiuri egale; în formă de pătrat1 (1). Prin deschizătura pătrată puteau vedea cerul. DUMITRIU, N. 135. Satul era mimai cîteva bordeie în mijlocul cărora se înălța conacul, o clădire informă cu un turn pătrat. REBREANU, R. I 70. ♦ Fig. Dezvoltat, drept și bine făcut. Nu se gindea el atît de limpede, dar acesta era. lucrul pe care-l simțea; o liniște, o încredere la vederea făpturii vînjoase, cu umeri pătrați. DUMITRIU, V. I 9. ◊ Metru pătrat (sau centimetru pătrat etc.) = unitate de măsură a suprafeței, care are la bază metrul de lungime (sau centimetrul etc.) înmulțit cu el însuși. O suprafață de cinci metri pătrați. ◊ Fig. Cap pătrat = om mărginit. 2. (Aritm.; numai în expr.) Rădăcina pătrată (a unui număr dat) = număr care, înmulțit cu el însuși, ne dă numărul dat. 6 este rădăcina pătrată a lui 36. – Variantă: patrát, -ă adj.
patri
PATRI- Element prim de compunere savantă cu sensul de „părinte”, „tată”. [< lat. pater, patris, gr. pater, patros].
patria
PÁTRIE, patrii, s. f. 1. Țară în care s-a născut cineva, considerată în raport cu acesta. 2. Mediu politic, social și cultural în care s-a născut, își desfășoară viața și activitatea fiecare popor; teritoriul, locul, cadrul geografic și modul de viață al poporului, limba, cultura, tradițiile. ◊ Patrie-mamă (sau -mumă) = țară din care s-a desprins o altă țară, o provincie etc., care este legată de prima prin unitate națională, de limbă, cultură, etc. ♦ Orașul, satul, regiunea în care s-a născut cineva; pământ natal, loc de baștină. ♦ Țară în care cineva se stabilește definitiv, fără să-i aparțină ca origine, dar fiind recunoscut ca cetățean al ei. 3. Loc de origine al cuiva sau a ceva. 4. Loc, climat propice dezvoltării cuiva sau a ceva. – Din lat. patria, fr. patrie. DOOM
pátrie (pa-tri-e) s. f., art. pátria (-tri-a), g.-d. art. pátriei; pl. pátrii, art. pátriile (-tri-i-)
patriarcal
PATRIARCÁL, -Ă adj. v. patriarhal. DOOM
patriarhál (pa-tri-ar-) adj. m., pl. patriarháli; f. patriarhálă, pl. patriarhále
patriarh
PATRIÁRH, patriarhi, s. m. 1. Cel mai înalt rang în ierarhia unora dintre Bisericile ortodoxe autocefale; persoană care deține acest rang. 2. (În Vechiul Testament) Fiecare dintre capii de familie conducători (spirituali și politici) ai poporului evreu, predecesori ai lui Moise; p. ext. nume dat unor personaje venerabile din Biblie. 3. Bărbat în vârstă, cu rol de șef al familiei în comunitatea gentilică. ♦ Fig. Bătrân venerabil, cu numeroși descendenți. [Pr.: -tri-arh] – Din sl. patrijarhŭ, ngr. patriárhis. DOOM
patriárh (pa-tri-arh) s. m., pl. patriárhi
patriarhal
PATRIARCÁL, -Ă adj. v. patriarhal. DOOM
patriarhál (pa-tri-ar-) adj. m., pl. patriarháli; f. patriarhálă, pl. patriarhále
patriarhala
PATRIARCÁL, -Ă adj. v. patriarhal. DOOM
patriarhál (pa-tri-ar-) adj. m., pl. patriarháli; f. patriarhálă, pl. patriarhále
patriarhale
PATRIARCÁL, -Ă adj. v. patriarhal. DOOM
patriarhál (pa-tri-ar-) adj. m., pl. patriarháli; f. patriarhálă, pl. patriarhále
patriarhalei
PATRIARCÁL, -Ă adj. v. patriarhal. DOOM
patriarhál (pa-tri-ar-) adj. m., pl. patriarháli; f. patriarhálă, pl. patriarhále
patriarhalele
PATRIARCÁL, -Ă adj. v. patriarhal. DOOM
patriarhál (pa-tri-ar-) adj. m., pl. patriarháli; f. patriarhálă, pl. patriarhále
patriarhalelor
PATRIARCÁL, -Ă adj. v. patriarhal. DOOM
patriarhál (pa-tri-ar-) adj. m., pl. patriarháli; f. patriarhálă, pl. patriarhále
patriarhali
PATRIARCÁL, -Ă adj. v. patriarhal. DOOM
patriarhál (pa-tri-ar-) adj. m., pl. patriarháli; f. patriarhálă, pl. patriarhále
patriarhalii
PATRIARCÁL, -Ă adj. v. patriarhal. DOOM
patriarhál (pa-tri-ar-) adj. m., pl. patriarháli; f. patriarhálă, pl. patriarhále
patriarhalilor
PATRIARCÁL, -Ă adj. v. patriarhal. DOOM
patriarhál (pa-tri-ar-) adj. m., pl. patriarháli; f. patriarhálă, pl. patriarhále
patriarhalism
PATRIARHALÍSM s. n. Tendință de întoarcere la tradițiile și datinile din trecut; obicei, tradiție etc. care amintește de timpurile patriarhale (2). [Pr.: -tri-ar-] – Patriarhal + suf. -ism. DOOM
patriarhalísm (pa-tri-ar-) s. n.
patriarhalismul
PATRIARHALÍSM s. n. Tendință de întoarcere la tradițiile și datinile din trecut; obicei, tradiție etc. care amintește de timpurile patriarhale (2). [Pr.: -tri-ar-] – Patriarhal + suf. -ism. DOOM
patriarhalísm (pa-tri-ar-) s. n.
patriarhalismului
PATRIARHALÍSM s. n. Tendință de întoarcere la tradițiile și datinile din trecut; obicei, tradiție etc. care amintește de timpurile patriarhale (2). [Pr.: -tri-ar-] – Patriarhal + suf. -ism. DOOM
patriarhalísm (pa-tri-ar-) s. n.
patriarhalist
PATRIARHALÍST, -Ă adj. Referitor la patriarhalism, caracteristic patriarhalismului. [< patriarhal + -ist].
patriarhalista
PATRIARHALÍST, -Ă adj. Referitor la patriarhalism, caracteristic patriarhalismului. [< patriarhal + -ist].
patriarhaliste
PATRIARHALÍST, -Ă adj. Referitor la patriarhalism, caracteristic patriarhalismului. [< patriarhal + -ist].
patriarhalistei
PATRIARHALÍST, -Ă adj. Referitor la patriarhalism, caracteristic patriarhalismului. [< patriarhal + -ist].
patriarhalistele
PATRIARHALÍST, -Ă adj. Referitor la patriarhalism, caracteristic patriarhalismului. [< patriarhal + -ist].
patriarhalistelor
PATRIARHALÍST, -Ă adj. Referitor la patriarhalism, caracteristic patriarhalismului. [< patriarhal + -ist].
patriarhalistul
PATRIARHALÍST, -Ă adj. Referitor la patriarhalism, caracteristic patriarhalismului. [< patriarhal + -ist].
patriarhalistului
PATRIARHALÍST, -Ă adj. Referitor la patriarhalism, caracteristic patriarhalismului. [< patriarhal + -ist].
patriarhalitate
PATRIARHALITÁTE s.f. Caracter patriarhal; simplitate, tihnă; patriarhalism. [Cf. germ. Patriarchalität]. DOOM
patriarhalitáte (pa-tri-ar-) s. f., g.-d. art. patriarhalitắții
patriarhalitatea
PATRIARHALITÁTE s.f. Caracter patriarhal; simplitate, tihnă; patriarhalism. [Cf. germ. Patriarchalität]. DOOM
patriarhalitáte (pa-tri-ar-) s. f., g.-d. art. patriarhalitắții
patriarhalități
PATRIARHALITÁTE s.f. Caracter patriarhal; simplitate, tihnă; patriarhalism. [Cf. germ. Patriarchalität]. DOOM
patriarhalitáte (pa-tri-ar-) s. f., g.-d. art. patriarhalitắții
patriarhalității
PATRIARHALITÁTE s.f. Caracter patriarhal; simplitate, tihnă; patriarhalism. [Cf. germ. Patriarchalität]. DOOM
patriarhalitáte (pa-tri-ar-) s. f., g.-d. art. patriarhalitắții
patriarhaliști
PATRIARHALÍST, -Ă adj. Referitor la patriarhalism, caracteristic patriarhalismului. [< patriarhal + -ist].
patriarhaliștii
PATRIARHALÍST, -Ă adj. Referitor la patriarhalism, caracteristic patriarhalismului. [< patriarhal + -ist].
patriarhaliștilor
PATRIARHALÍST, -Ă adj. Referitor la patriarhalism, caracteristic patriarhalismului. [< patriarhal + -ist].
patriarhalul
PATRIARCÁL, -Ă adj. v. patriarhal. DOOM
patriarhál (pa-tri-ar-) adj. m., pl. patriarháli; f. patriarhálă, pl. patriarhále
patriarhalului
PATRIARCÁL, -Ă adj. v. patriarhal. DOOM
patriarhál (pa-tri-ar-) adj. m., pl. patriarháli; f. patriarhálă, pl. patriarhále
patriarhat
PATRIARHÁT s. n. 1. Formă de organizare socială în care gradele de rudenie sunt socotite în linie masculină, iar bărbatul este considerat șef al familiei, cu rol predominant în viața comunității. 2. Demnitatea de patriarh (1). ♦ Perioadă de preistorie a unui patriarh. [Pr.: -tri-ar-] – Din fr. patriarcat (după patriarh). DOOM
patriarhát (pa-tri-ar-) s. n.
patriarhi
PATRIÁRH, patriarhi, s. m. 1. Cel mai înalt rang în ierarhia unora dintre Bisericile ortodoxe autocefale; persoană care deține acest rang. 2. (În Vechiul Testament) Fiecare dintre capii de familie conducători (spirituali și politici) ai poporului evreu, predecesori ai lui Moise; p. ext. nume dat unor personaje venerabile din Biblie. 3. Bărbat în vârstă, cu rol de șef al familiei în comunitatea gentilică. ♦ Fig. Bătrân venerabil, cu numeroși descendenți. [Pr.: -tri-arh] – Din sl. patrijarhŭ, ngr. patriárhis. DOOM
patriárh (pa-tri-arh) s. m., pl. patriárhi
patriarhia
PATRIARHÍE, patriarhii, s. f. 1. Organizație bisericească ortodoxă autocefală, condusă de un patriarh; sediul acestei organizații. 2. Biserica centrală a unei patriarhii (1). [Pr.: -tri-ar-] – Din sl. patrijarhija, ngr. patriarhía. DOOM
patriarhíe (pa-tri-ar-) s. f., art. patriarhía, g.-d. art. patriarhíei; pl. patriarhíi, art. patriarhíile
patriarhie
PATRIARHÍE, patriarhii, s. f. 1. Organizație bisericească ortodoxă autocefală, condusă de un patriarh; sediul acestei organizații. 2. Biserica centrală a unei patriarhii (1). [Pr.: -tri-ar-] – Din sl. patrijarhija, ngr. patriarhía. DOOM
patriarhíe (pa-tri-ar-) s. f., art. patriarhía, g.-d. art. patriarhíei; pl. patriarhíi, art. patriarhíile
patriarhiei
PATRIARHÍE, patriarhii, s. f. 1. Organizație bisericească ortodoxă autocefală, condusă de un patriarh; sediul acestei organizații. 2. Biserica centrală a unei patriarhii (1). [Pr.: -tri-ar-] – Din sl. patrijarhija, ngr. patriarhía. DOOM
patriarhíe (pa-tri-ar-) s. f., art. patriarhía, g.-d. art. patriarhíei; pl. patriarhíi, art. patriarhíile
patriarhii
PATRIÁRH, patriarhi, s. m. 1. Cel mai înalt rang în ierarhia unora dintre Bisericile ortodoxe autocefale; persoană care deține acest rang. 2. (În Vechiul Testament) Fiecare dintre capii de familie conducători (spirituali și politici) ai poporului evreu, predecesori ai lui Moise; p. ext. nume dat unor personaje venerabile din Biblie. 3. Bărbat în vârstă, cu rol de șef al familiei în comunitatea gentilică. ♦ Fig. Bătrân venerabil, cu numeroși descendenți. [Pr.: -tri-arh] – Din sl. patrijarhŭ, ngr. patriárhis. DOOM
patriárh (pa-tri-arh) s. m., pl. patriárhi
patriarhii
PATRIARHÍE, patriarhii, s. f. 1. Organizație bisericească ortodoxă autocefală, condusă de un patriarh; sediul acestei organizații. 2. Biserica centrală a unei patriarhii (1). [Pr.: -tri-ar-] – Din sl. patrijarhija, ngr. patriarhía. DOOM
patriarhíe (pa-tri-ar-) s. f., art. patriarhía, g.-d. art. patriarhíei; pl. patriarhíi, art. patriarhíile
patriarhiile
PATRIARHÍE, patriarhii, s. f. 1. Organizație bisericească ortodoxă autocefală, condusă de un patriarh; sediul acestei organizații. 2. Biserica centrală a unei patriarhii (1). [Pr.: -tri-ar-] – Din sl. patrijarhija, ngr. patriarhía. DOOM
patriarhíe (pa-tri-ar-) s. f., art. patriarhía, g.-d. art. patriarhíei; pl. patriarhíi, art. patriarhíile
patriarhiilor
PATRIARHÍE, patriarhii, s. f. 1. Organizație bisericească ortodoxă autocefală, condusă de un patriarh; sediul acestei organizații. 2. Biserica centrală a unei patriarhii (1). [Pr.: -tri-ar-] – Din sl. patrijarhija, ngr. patriarhía. DOOM
patriarhíe (pa-tri-ar-) s. f., art. patriarhía, g.-d. art. patriarhíei; pl. patriarhíi, art. patriarhíile
patriarhilor
PATRIÁRH, patriarhi, s. m. 1. Cel mai înalt rang în ierarhia unora dintre Bisericile ortodoxe autocefale; persoană care deține acest rang. 2. (În Vechiul Testament) Fiecare dintre capii de familie conducători (spirituali și politici) ai poporului evreu, predecesori ai lui Moise; p. ext. nume dat unor personaje venerabile din Biblie. 3. Bărbat în vârstă, cu rol de șef al familiei în comunitatea gentilică. ♦ Fig. Bătrân venerabil, cu numeroși descendenți. [Pr.: -tri-arh] – Din sl. patrijarhŭ, ngr. patriárhis. DOOM
patriárh (pa-tri-arh) s. m., pl. patriárhi
patriarhul
PATRIÁRH, patriarhi, s. m. 1. Cel mai înalt rang în ierarhia unora dintre Bisericile ortodoxe autocefale; persoană care deține acest rang. 2. (În Vechiul Testament) Fiecare dintre capii de familie conducători (spirituali și politici) ai poporului evreu, predecesori ai lui Moise; p. ext. nume dat unor personaje venerabile din Biblie. 3. Bărbat în vârstă, cu rol de șef al familiei în comunitatea gentilică. ♦ Fig. Bătrân venerabil, cu numeroși descendenți. [Pr.: -tri-arh] – Din sl. patrijarhŭ, ngr. patriárhis. DOOM
patriárh (pa-tri-arh) s. m., pl. patriárhi
patriarhului
PATRIÁRH, patriarhi, s. m. 1. Cel mai înalt rang în ierarhia unora dintre Bisericile ortodoxe autocefale; persoană care deține acest rang. 2. (În Vechiul Testament) Fiecare dintre capii de familie conducători (spirituali și politici) ai poporului evreu, predecesori ai lui Moise; p. ext. nume dat unor personaje venerabile din Biblie. 3. Bărbat în vârstă, cu rol de șef al familiei în comunitatea gentilică. ♦ Fig. Bătrân venerabil, cu numeroși descendenți. [Pr.: -tri-arh] – Din sl. patrijarhŭ, ngr. patriárhis. DOOM
patriárh (pa-tri-arh) s. m., pl. patriárhi
patricial
PATRICIÁL, -Ă adj. Referitor la patriciu. [Pron. -ci-al. / < fr. patricial].
patriciala
PATRICIÁL, -Ă adj. Referitor la patriciu. [Pron. -ci-al. / < fr. patricial].
patriciale
PATRICIÁL, -Ă adj. Referitor la patriciu. [Pron. -ci-al. / < fr. patricial].
patricialei
PATRICIÁL, -Ă adj. Referitor la patriciu. [Pron. -ci-al. / < fr. patricial].
patricialele
PATRICIÁL, -Ă adj. Referitor la patriciu. [Pron. -ci-al. / < fr. patricial].
patricialelor
PATRICIÁL, -Ă adj. Referitor la patriciu. [Pron. -ci-al. / < fr. patricial].
patriciali
PATRICIÁL, -Ă adj. Referitor la patriciu. [Pron. -ci-al. / < fr. patricial].
patricialii
PATRICIÁL, -Ă adj. Referitor la patriciu. [Pron. -ci-al. / < fr. patricial].
patricialilor
PATRICIÁL, -Ă adj. Referitor la patriciu. [Pron. -ci-al. / < fr. patricial].
patricialul
PATRICIÁL, -Ă adj. Referitor la patriciu. [Pron. -ci-al. / < fr. patricial].
patricialului
PATRICIÁL, -Ă adj. Referitor la patriciu. [Pron. -ci-al. / < fr. patricial].
patrician
PATRICIÁN, -Ă, patricieni, -e, s. m., s. f. 1. S. m. și f. (În Roma antică) Membru al comunității gentilice, iar mai târziu al aristocrației gentilice, care se bucura de toate drepturile și privilegiile; patriciu (2); p. gener. nobil, senior, aristocrat. ♦ (Adjectival) Care aparține patricienilor (1), privitor la patricieni, de patricieni; p. gener. de origine nobilă, aristocratică; cu purtări, gesturi etc. distinse. 2. S. m. Cârnat preparat din carne de vită tocată, cu condimente, care se consumă fript pe grătar. [Pr.: -ci-an] – Din fr. patricien. DOOM
patriciánă (pa-tri-ci-a-) s. f., g.-d. art. patriciénei (-ci-e-); pl. patriciéne
patriciana
PATRICIÁN, -Ă, patricieni, -e, s. m., s. f. 1. S. m. și f. (În Roma antică) Membru al comunității gentilice, iar mai târziu al aristocrației gentilice, care se bucura de toate drepturile și privilegiile; patriciu (2); p. gener. nobil, senior, aristocrat. ♦ (Adjectival) Care aparține patricienilor (1), privitor la patricieni, de patricieni; p. gener. de origine nobilă, aristocratică; cu purtări, gesturi etc. distinse. 2. S. m. Cârnat preparat din carne de vită tocată, cu condimente, care se consumă fript pe grătar. [Pr.: -ci-an] – Din fr. patricien. DOOM
patriciánă (pa-tri-ci-a-) s. f., g.-d. art. patriciénei (-ci-e-); pl. patriciéne
patricianul
PATRICIÁN, -Ă, patricieni, -e, s. m., s. f. 1. S. m. și f. (În Roma antică) Membru al comunității gentilice, iar mai târziu al aristocrației gentilice, care se bucura de toate drepturile și privilegiile; patriciu (2); p. gener. nobil, senior, aristocrat. ♦ (Adjectival) Care aparține patricienilor (1), privitor la patricieni, de patricieni; p. gener. de origine nobilă, aristocratică; cu purtări, gesturi etc. distinse. 2. S. m. Cârnat preparat din carne de vită tocată, cu condimente, care se consumă fript pe grătar. [Pr.: -ci-an] – Din fr. patricien. DOOM
patriciánă (pa-tri-ci-a-) s. f., g.-d. art. patriciénei (-ci-e-); pl. patriciéne
patricianului
PATRICIÁN, -Ă, patricieni, -e, s. m., s. f. 1. S. m. și f. (În Roma antică) Membru al comunității gentilice, iar mai târziu al aristocrației gentilice, care se bucura de toate drepturile și privilegiile; patriciu (2); p. gener. nobil, senior, aristocrat. ♦ (Adjectival) Care aparține patricienilor (1), privitor la patricieni, de patricieni; p. gener. de origine nobilă, aristocratică; cu purtări, gesturi etc. distinse. 2. S. m. Cârnat preparat din carne de vită tocată, cu condimente, care se consumă fript pe grătar. [Pr.: -ci-an] – Din fr. patricien. DOOM
patriciánă (pa-tri-ci-a-) s. f., g.-d. art. patriciénei (-ci-e-); pl. patriciéne
patriciat
PATRICIÁT s. n. Demnitatea, calitatea de patrician (1). ♦ Instituția patricienilor; totalitatea patricienilor. [Pr.: -ci-at] – Din fr. patriciat, lat. patriciatus. DOOM
patriciát (pa-tri-ci-at) s. n.
patriciatul
PATRICIÁT s. n. Demnitatea, calitatea de patrician (1). ♦ Instituția patricienilor; totalitatea patricienilor. [Pr.: -ci-at] – Din fr. patriciat, lat. patriciatus. DOOM
patriciát (pa-tri-ci-at) s. n.
patriciatului
PATRICIÁT s. n. Demnitatea, calitatea de patrician (1). ♦ Instituția patricienilor; totalitatea patricienilor. [Pr.: -ci-at] – Din fr. patriciat, lat. patriciatus. DOOM
patriciát (pa-tri-ci-at) s. n.
patricid
PATRICÍD s.m. și f. Cel care și-a ucis tatăl. V. paricid. // s.n. Paricid. [< lat. patricida]. DOOM
!patricíd2 (acțiune) (rar) (pa-tri-) s. n., pl. patricíde
patricid
PATRICÍD, -Ă, patricízi, -de, subst. (Rar) 1. S. n. Paricid (1). 2. S. m. și f. Paricid (2). – Din lat. patricida. DOOM
patricídă (rar) (pa-tri-) s. f., g.-d. art. patricídei; pl. patricíde
patricida
PATRICÍD, -Ă, patricízi, -de, subst. (Rar) 1. S. n. Paricid (1). 2. S. m. și f. Paricid (2). – Din lat. patricida. DOOM
patricídă (rar) (pa-tri-) s. f., g.-d. art. patricídei; pl. patricíde
patricide
PATRICÍD, -Ă, patricízi, -de, subst. (Rar) 1. S. n. Paricid (1). 2. S. m. și f. Paricid (2). – Din lat. patricida. DOOM
patricídă (rar) (pa-tri-) s. f., g.-d. art. patricídei; pl. patricíde
patricidei
PATRICÍD, -Ă, patricízi, -de, subst. (Rar) 1. S. n. Paricid (1). 2. S. m. și f. Paricid (2). – Din lat. patricida. DOOM
patricídă (rar) (pa-tri-) s. f., g.-d. art. patricídei; pl. patricíde
patricidele
PATRICÍD, -Ă, patricízi, -de, subst. (Rar) 1. S. n. Paricid (1). 2. S. m. și f. Paricid (2). – Din lat. patricida. DOOM
patricídă (rar) (pa-tri-) s. f., g.-d. art. patricídei; pl. patricíde
patricidelor
PATRICÍD, -Ă, patricízi, -de, subst. (Rar) 1. S. n. Paricid (1). 2. S. m. și f. Paricid (2). – Din lat. patricida. DOOM
patricídă (rar) (pa-tri-) s. f., g.-d. art. patricídei; pl. patricíde
patricidul
PATRICÍD s.m. și f. Cel care și-a ucis tatăl. V. paricid. // s.n. Paricid. [< lat. patricida]. DOOM
!patricíd2 (acțiune) (rar) (pa-tri-) s. n., pl. patricíde
patricidul
PATRICÍD, -Ă, patricízi, -de, subst. (Rar) 1. S. n. Paricid (1). 2. S. m. și f. Paricid (2). – Din lat. patricida. DOOM
patricídă (rar) (pa-tri-) s. f., g.-d. art. patricídei; pl. patricíde
patricidului
PATRICÍD s.m. și f. Cel care și-a ucis tatăl. V. paricid. // s.n. Paricid. [< lat. patricida]. DOOM
!patricíd2 (acțiune) (rar) (pa-tri-) s. n., pl. patricíde
patricidului
PATRICÍD, -Ă, patricízi, -de, subst. (Rar) 1. S. n. Paricid (1). 2. S. m. și f. Paricid (2). – Din lat. patricida. DOOM
patricídă (rar) (pa-tri-) s. f., g.-d. art. patricídei; pl. patricíde
patriciduri
PATRICÍD s.m. și f. Cel care și-a ucis tatăl. V. paricid. // s.n. Paricid. [< lat. patricida]. DOOM
!patricíd2 (acțiune) (rar) (pa-tri-) s. n., pl. patricíde
patricidurile
PATRICÍD s.m. și f. Cel care și-a ucis tatăl. V. paricid. // s.n. Paricid. [< lat. patricida]. DOOM
!patricíd2 (acțiune) (rar) (pa-tri-) s. n., pl. patricíde
patricidurilor
PATRICÍD s.m. și f. Cel care și-a ucis tatăl. V. paricid. // s.n. Paricid. [< lat. patricida]. DOOM
!patricíd2 (acțiune) (rar) (pa-tri-) s. n., pl. patricíde
patriciene
PATRICIÁN, -Ă, patricieni, -e, s. m., s. f. 1. S. m. și f. (În Roma antică) Membru al comunității gentilice, iar mai târziu al aristocrației gentilice, care se bucura de toate drepturile și privilegiile; patriciu (2); p. gener. nobil, senior, aristocrat. ♦ (Adjectival) Care aparține patricienilor (1), privitor la patricieni, de patricieni; p. gener. de origine nobilă, aristocratică; cu purtări, gesturi etc. distinse. 2. S. m. Cârnat preparat din carne de vită tocată, cu condimente, care se consumă fript pe grătar. [Pr.: -ci-an] – Din fr. patricien. DOOM
patriciánă (pa-tri-ci-a-) s. f., g.-d. art. patriciénei (-ci-e-); pl. patriciéne
patricienei
PATRICIÁN, -Ă, patricieni, -e, s. m., s. f. 1. S. m. și f. (În Roma antică) Membru al comunității gentilice, iar mai târziu al aristocrației gentilice, care se bucura de toate drepturile și privilegiile; patriciu (2); p. gener. nobil, senior, aristocrat. ♦ (Adjectival) Care aparține patricienilor (1), privitor la patricieni, de patricieni; p. gener. de origine nobilă, aristocratică; cu purtări, gesturi etc. distinse. 2. S. m. Cârnat preparat din carne de vită tocată, cu condimente, care se consumă fript pe grătar. [Pr.: -ci-an] – Din fr. patricien. DOOM
patriciánă (pa-tri-ci-a-) s. f., g.-d. art. patriciénei (-ci-e-); pl. patriciéne
patricienele
PATRICIÁN, -Ă, patricieni, -e, s. m., s. f. 1. S. m. și f. (În Roma antică) Membru al comunității gentilice, iar mai târziu al aristocrației gentilice, care se bucura de toate drepturile și privilegiile; patriciu (2); p. gener. nobil, senior, aristocrat. ♦ (Adjectival) Care aparține patricienilor (1), privitor la patricieni, de patricieni; p. gener. de origine nobilă, aristocratică; cu purtări, gesturi etc. distinse. 2. S. m. Cârnat preparat din carne de vită tocată, cu condimente, care se consumă fript pe grătar. [Pr.: -ci-an] – Din fr. patricien. DOOM
patriciánă (pa-tri-ci-a-) s. f., g.-d. art. patriciénei (-ci-e-); pl. patriciéne
patricienelor
PATRICIÁN, -Ă, patricieni, -e, s. m., s. f. 1. S. m. și f. (În Roma antică) Membru al comunității gentilice, iar mai târziu al aristocrației gentilice, care se bucura de toate drepturile și privilegiile; patriciu (2); p. gener. nobil, senior, aristocrat. ♦ (Adjectival) Care aparține patricienilor (1), privitor la patricieni, de patricieni; p. gener. de origine nobilă, aristocratică; cu purtări, gesturi etc. distinse. 2. S. m. Cârnat preparat din carne de vită tocată, cu condimente, care se consumă fript pe grătar. [Pr.: -ci-an] – Din fr. patricien. DOOM
patriciánă (pa-tri-ci-a-) s. f., g.-d. art. patriciénei (-ci-e-); pl. patriciéne
patricieni
PATRICIÁN, -Ă, patricieni, -e, s. m., s. f. 1. S. m. și f. (În Roma antică) Membru al comunității gentilice, iar mai târziu al aristocrației gentilice, care se bucura de toate drepturile și privilegiile; patriciu (2); p. gener. nobil, senior, aristocrat. ♦ (Adjectival) Care aparține patricienilor (1), privitor la patricieni, de patricieni; p. gener. de origine nobilă, aristocratică; cu purtări, gesturi etc. distinse. 2. S. m. Cârnat preparat din carne de vită tocată, cu condimente, care se consumă fript pe grătar. [Pr.: -ci-an] – Din fr. patricien. DOOM
patriciánă (pa-tri-ci-a-) s. f., g.-d. art. patriciénei (-ci-e-); pl. patriciéne
patricienii
PATRICIÁN, -Ă, patricieni, -e, s. m., s. f. 1. S. m. și f. (În Roma antică) Membru al comunității gentilice, iar mai târziu al aristocrației gentilice, care se bucura de toate drepturile și privilegiile; patriciu (2); p. gener. nobil, senior, aristocrat. ♦ (Adjectival) Care aparține patricienilor (1), privitor la patricieni, de patricieni; p. gener. de origine nobilă, aristocratică; cu purtări, gesturi etc. distinse. 2. S. m. Cârnat preparat din carne de vită tocată, cu condimente, care se consumă fript pe grătar. [Pr.: -ci-an] – Din fr. patricien. DOOM
patriciánă (pa-tri-ci-a-) s. f., g.-d. art. patriciénei (-ci-e-); pl. patriciéne
patricienilor
PATRICIÁN, -Ă, patricieni, -e, s. m., s. f. 1. S. m. și f. (În Roma antică) Membru al comunității gentilice, iar mai târziu al aristocrației gentilice, care se bucura de toate drepturile și privilegiile; patriciu (2); p. gener. nobil, senior, aristocrat. ♦ (Adjectival) Care aparține patricienilor (1), privitor la patricieni, de patricieni; p. gener. de origine nobilă, aristocratică; cu purtări, gesturi etc. distinse. 2. S. m. Cârnat preparat din carne de vită tocată, cu condimente, care se consumă fript pe grătar. [Pr.: -ci-an] – Din fr. patricien. DOOM
patriciánă (pa-tri-ci-a-) s. f., g.-d. art. patriciénei (-ci-e-); pl. patriciéne
patricii
PATRÍCIU, patricii, s. m. 1. Titlu nobiliar, instituit în Imperiul Roman de către Constantin cel Mare, păstrat și în Imperiul Bizantin; persoană care avea acest titlu. 2. (Înv.) Patrician (1); p. gener. nobil, aristocrat. – Din lat. patricius. DOOM
patríciu [ciu pron. ciu] (pa-tri-) s. m., art. patríciul; pl. patrícii, art. patríciii (-ci-ii)
patriciii
PATRÍCIU, patricii, s. m. 1. Titlu nobiliar, instituit în Imperiul Roman de către Constantin cel Mare, păstrat și în Imperiul Bizantin; persoană care avea acest titlu. 2. (Înv.) Patrician (1); p. gener. nobil, aristocrat. – Din lat. patricius. DOOM
patríciu [ciu pron. ciu] (pa-tri-) s. m., art. patríciul; pl. patrícii, art. patríciii (-ci-ii)
patriciilor
PATRÍCIU, patricii, s. m. 1. Titlu nobiliar, instituit în Imperiul Roman de către Constantin cel Mare, păstrat și în Imperiul Bizantin; persoană care avea acest titlu. 2. (Înv.) Patrician (1); p. gener. nobil, aristocrat. – Din lat. patricius. DOOM
patríciu [ciu pron. ciu] (pa-tri-) s. m., art. patríciul; pl. patrícii, art. patríciii (-ci-ii)
patriciu
PATRÍCIU, patricii, s. m. 1. Titlu nobiliar, instituit în Imperiul Roman de către Constantin cel Mare, păstrat și în Imperiul Bizantin; persoană care avea acest titlu. 2. (Înv.) Patrician (1); p. gener. nobil, aristocrat. – Din lat. patricius. DOOM
patríciu [ciu pron. ciu] (pa-tri-) s. m., art. patríciul; pl. patrícii, art. patríciii (-ci-ii)
patriciul
PATRÍCIU, patricii, s. m. 1. Titlu nobiliar, instituit în Imperiul Roman de către Constantin cel Mare, păstrat și în Imperiul Bizantin; persoană care avea acest titlu. 2. (Înv.) Patrician (1); p. gener. nobil, aristocrat. – Din lat. patricius. DOOM
patríciu [ciu pron. ciu] (pa-tri-) s. m., art. patríciul; pl. patrícii, art. patríciii (-ci-ii)
patriciului
PATRÍCIU, patricii, s. m. 1. Titlu nobiliar, instituit în Imperiul Roman de către Constantin cel Mare, păstrat și în Imperiul Bizantin; persoană care avea acest titlu. 2. (Înv.) Patrician (1); p. gener. nobil, aristocrat. – Din lat. patricius. DOOM
patríciu [ciu pron. ciu] (pa-tri-) s. m., art. patríciul; pl. patrícii, art. patríciii (-ci-ii)
patricizi
PATRICÍD, -Ă, patricízi, -de, subst. (Rar) 1. S. n. Paricid (1). 2. S. m. și f. Paricid (2). – Din lat. patricida. DOOM
patricídă (rar) (pa-tri-) s. f., g.-d. art. patricídei; pl. patricíde
patricizii
PATRICÍD, -Ă, patricízi, -de, subst. (Rar) 1. S. n. Paricid (1). 2. S. m. și f. Paricid (2). – Din lat. patricida. DOOM
patricídă (rar) (pa-tri-) s. f., g.-d. art. patricídei; pl. patricíde
patricizilor
PATRICÍD, -Ă, patricízi, -de, subst. (Rar) 1. S. n. Paricid (1). 2. S. m. și f. Paricid (2). – Din lat. patricida. DOOM
patricídă (rar) (pa-tri-) s. f., g.-d. art. patricídei; pl. patricíde
patrie
PÁTRIE, patrii, s. f. 1. Țară în care s-a născut cineva, considerată în raport cu acesta. 2. Mediu politic, social și cultural în care s-a născut, își desfășoară viața și activitatea fiecare popor; teritoriul, locul, cadrul geografic și modul de viață al poporului, limba, cultura, tradițiile. ◊ Patrie-mamă (sau -mumă) = țară din care s-a desprins o altă țară, o provincie etc., care este legată de prima prin unitate națională, de limbă, cultură, etc. ♦ Orașul, satul, regiunea în care s-a născut cineva; pământ natal, loc de baștină. ♦ Țară în care cineva se stabilește definitiv, fără să-i aparțină ca origine, dar fiind recunoscut ca cetățean al ei. 3. Loc de origine al cuiva sau a ceva. 4. Loc, climat propice dezvoltării cuiva sau a ceva. – Din lat. patria, fr. patrie. DOOM
pátrie (pa-tri-e) s. f., art. pátria (-tri-a), g.-d. art. pátriei; pl. pátrii, art. pátriile (-tri-i-)
patriei
PÁTRIE, patrii, s. f. 1. Țară în care s-a născut cineva, considerată în raport cu acesta. 2. Mediu politic, social și cultural în care s-a născut, își desfășoară viața și activitatea fiecare popor; teritoriul, locul, cadrul geografic și modul de viață al poporului, limba, cultura, tradițiile. ◊ Patrie-mamă (sau -mumă) = țară din care s-a desprins o altă țară, o provincie etc., care este legată de prima prin unitate națională, de limbă, cultură, etc. ♦ Orașul, satul, regiunea în care s-a născut cineva; pământ natal, loc de baștină. ♦ Țară în care cineva se stabilește definitiv, fără să-i aparțină ca origine, dar fiind recunoscut ca cetățean al ei. 3. Loc de origine al cuiva sau a ceva. 4. Loc, climat propice dezvoltării cuiva sau a ceva. – Din lat. patria, fr. patrie. DOOM
pátrie (pa-tri-e) s. f., art. pátria (-tri-a), g.-d. art. pátriei; pl. pátrii, art. pátriile (-tri-i-)
patrii
PÁTRIE, patrii, s. f. 1. Țară în care s-a născut cineva, considerată în raport cu acesta. 2. Mediu politic, social și cultural în care s-a născut, își desfășoară viața și activitatea fiecare popor; teritoriul, locul, cadrul geografic și modul de viață al poporului, limba, cultura, tradițiile. ◊ Patrie-mamă (sau -mumă) = țară din care s-a desprins o altă țară, o provincie etc., care este legată de prima prin unitate națională, de limbă, cultură, etc. ♦ Orașul, satul, regiunea în care s-a născut cineva; pământ natal, loc de baștină. ♦ Țară în care cineva se stabilește definitiv, fără să-i aparțină ca origine, dar fiind recunoscut ca cetățean al ei. 3. Loc de origine al cuiva sau a ceva. 4. Loc, climat propice dezvoltării cuiva sau a ceva. – Din lat. patria, fr. patrie. DOOM
pátrie (pa-tri-e) s. f., art. pátria (-tri-a), g.-d. art. pátriei; pl. pátrii, art. pátriile (-tri-i-)
patriile
PÁTRIE, patrii, s. f. 1. Țară în care s-a născut cineva, considerată în raport cu acesta. 2. Mediu politic, social și cultural în care s-a născut, își desfășoară viața și activitatea fiecare popor; teritoriul, locul, cadrul geografic și modul de viață al poporului, limba, cultura, tradițiile. ◊ Patrie-mamă (sau -mumă) = țară din care s-a desprins o altă țară, o provincie etc., care este legată de prima prin unitate națională, de limbă, cultură, etc. ♦ Orașul, satul, regiunea în care s-a născut cineva; pământ natal, loc de baștină. ♦ Țară în care cineva se stabilește definitiv, fără să-i aparțină ca origine, dar fiind recunoscut ca cetățean al ei. 3. Loc de origine al cuiva sau a ceva. 4. Loc, climat propice dezvoltării cuiva sau a ceva. – Din lat. patria, fr. patrie. DOOM
pátrie (pa-tri-e) s. f., art. pátria (-tri-a), g.-d. art. pátriei; pl. pátrii, art. pátriile (-tri-i-)
patriilor
PÁTRIE, patrii, s. f. 1. Țară în care s-a născut cineva, considerată în raport cu acesta. 2. Mediu politic, social și cultural în care s-a născut, își desfășoară viața și activitatea fiecare popor; teritoriul, locul, cadrul geografic și modul de viață al poporului, limba, cultura, tradițiile. ◊ Patrie-mamă (sau -mumă) = țară din care s-a desprins o altă țară, o provincie etc., care este legată de prima prin unitate națională, de limbă, cultură, etc. ♦ Orașul, satul, regiunea în care s-a născut cineva; pământ natal, loc de baștină. ♦ Țară în care cineva se stabilește definitiv, fără să-i aparțină ca origine, dar fiind recunoscut ca cetățean al ei. 3. Loc de origine al cuiva sau a ceva. 4. Loc, climat propice dezvoltării cuiva sau a ceva. – Din lat. patria, fr. patrie. DOOM
pátrie (pa-tri-e) s. f., art. pátria (-tri-a), g.-d. art. pátriei; pl. pátrii, art. pátriile (-tri-i-)
patriliniar
PATRILINIÁR, -Ă adj. (Despre sistemul de filiație și de organizare socială) În linie paternă. [Pron. -ni-ar. / < fr. patrilinéaire].
patriliniara
PATRILINIÁR, -Ă adj. (Despre sistemul de filiație și de organizare socială) În linie paternă. [Pron. -ni-ar. / < fr. patrilinéaire].
patriliniare
PATRILINIÁR, -Ă adj. (Despre sistemul de filiație și de organizare socială) În linie paternă. [Pron. -ni-ar. / < fr. patrilinéaire].
patriliniarei
PATRILINIÁR, -Ă adj. (Despre sistemul de filiație și de organizare socială) În linie paternă. [Pron. -ni-ar. / < fr. patrilinéaire].
patriliniarele
PATRILINIÁR, -Ă adj. (Despre sistemul de filiație și de organizare socială) În linie paternă. [Pron. -ni-ar. / < fr. patrilinéaire].
patriliniarelor
PATRILINIÁR, -Ă adj. (Despre sistemul de filiație și de organizare socială) În linie paternă. [Pron. -ni-ar. / < fr. patrilinéaire].
patriliniari
PATRILINIÁR, -Ă adj. (Despre sistemul de filiație și de organizare socială) În linie paternă. [Pron. -ni-ar. / < fr. patrilinéaire].
patriliniarii
PATRILINIÁR, -Ă adj. (Despre sistemul de filiație și de organizare socială) În linie paternă. [Pron. -ni-ar. / < fr. patrilinéaire].
patriliniarilor
PATRILINIÁR, -Ă adj. (Despre sistemul de filiație și de organizare socială) În linie paternă. [Pron. -ni-ar. / < fr. patrilinéaire].
patriliniarul
PATRILINIÁR, -Ă adj. (Despre sistemul de filiație și de organizare socială) În linie paternă. [Pron. -ni-ar. / < fr. patrilinéaire].
patriliniarului
PATRILINIÁR, -Ă adj. (Despre sistemul de filiație și de organizare socială) În linie paternă. [Pron. -ni-ar. / < fr. patrilinéaire].
patrilocal
PATRILOCÁL, -Ă adj. (Despre un sistem de relații conjugale) În care femeia vine să locuiască în familia soțului ei. [< fr. patrilocal].
patrilocala
PATRILOCÁL, -Ă adj. (Despre un sistem de relații conjugale) În care femeia vine să locuiască în familia soțului ei. [< fr. patrilocal].
patrilocale
PATRILOCÁL, -Ă adj. (Despre un sistem de relații conjugale) În care femeia vine să locuiască în familia soțului ei. [< fr. patrilocal].
patrilocalei
PATRILOCÁL, -Ă adj. (Despre un sistem de relații conjugale) În care femeia vine să locuiască în familia soțului ei. [< fr. patrilocal].
patrilocalele
PATRILOCÁL, -Ă adj. (Despre un sistem de relații conjugale) În care femeia vine să locuiască în familia soțului ei. [< fr. patrilocal].
patrilocalelor
PATRILOCÁL, -Ă adj. (Despre un sistem de relații conjugale) În care femeia vine să locuiască în familia soțului ei. [< fr. patrilocal].
patrilocali
PATRILOCÁL, -Ă adj. (Despre un sistem de relații conjugale) În care femeia vine să locuiască în familia soțului ei. [< fr. patrilocal].
patrilocalii
PATRILOCÁL, -Ă adj. (Despre un sistem de relații conjugale) În care femeia vine să locuiască în familia soțului ei. [< fr. patrilocal].
patrilocalilor
PATRILOCÁL, -Ă adj. (Despre un sistem de relații conjugale) În care femeia vine să locuiască în familia soțului ei. [< fr. patrilocal].
patrilocalul
PATRILOCÁL, -Ă adj. (Despre un sistem de relații conjugale) În care femeia vine să locuiască în familia soțului ei. [< fr. patrilocal].
patrilocalului
PATRILOCÁL, -Ă adj. (Despre un sistem de relații conjugale) În care femeia vine să locuiască în familia soțului ei. [< fr. patrilocal].
patrimonial
PATRIMONIÁL, -Ă, patrimoniali, -e, adj. Care aparține unui patrimoniu, privitor la un patrimoniu; care se moștenește, ereditar; de familie. ◊ Bunuri patrimoniale = bunuri care pot fi evaluate în bani. Raporturi patrimoniale = raporturi juridice cu conținut economic. [Pr.: -ni-al] – Din fr. patrimonial. DOOM
patrimoniál (pa-tri-, -ni-al) adj. m., pl. patrimoniáli; f. patrimoniálă, pl. patrimoniále
patrimoniala
PATRIMONIÁL, -Ă, patrimoniali, -e, adj. Care aparține unui patrimoniu, privitor la un patrimoniu; care se moștenește, ereditar; de familie. ◊ Bunuri patrimoniale = bunuri care pot fi evaluate în bani. Raporturi patrimoniale = raporturi juridice cu conținut economic. [Pr.: -ni-al] – Din fr. patrimonial. DOOM
patrimoniál (pa-tri-, -ni-al) adj. m., pl. patrimoniáli; f. patrimoniálă, pl. patrimoniále
patrimoniale
PATRIMONIÁL, -Ă, patrimoniali, -e, adj. Care aparține unui patrimoniu, privitor la un patrimoniu; care se moștenește, ereditar; de familie. ◊ Bunuri patrimoniale = bunuri care pot fi evaluate în bani. Raporturi patrimoniale = raporturi juridice cu conținut economic. [Pr.: -ni-al] – Din fr. patrimonial. DOOM
patrimoniál (pa-tri-, -ni-al) adj. m., pl. patrimoniáli; f. patrimoniálă, pl. patrimoniále
patrimonialei
PATRIMONIÁL, -Ă, patrimoniali, -e, adj. Care aparține unui patrimoniu, privitor la un patrimoniu; care se moștenește, ereditar; de familie. ◊ Bunuri patrimoniale = bunuri care pot fi evaluate în bani. Raporturi patrimoniale = raporturi juridice cu conținut economic. [Pr.: -ni-al] – Din fr. patrimonial. DOOM
patrimoniál (pa-tri-, -ni-al) adj. m., pl. patrimoniáli; f. patrimoniálă, pl. patrimoniále
patrimonialele
PATRIMONIÁL, -Ă, patrimoniali, -e, adj. Care aparține unui patrimoniu, privitor la un patrimoniu; care se moștenește, ereditar; de familie. ◊ Bunuri patrimoniale = bunuri care pot fi evaluate în bani. Raporturi patrimoniale = raporturi juridice cu conținut economic. [Pr.: -ni-al] – Din fr. patrimonial. DOOM
patrimoniál (pa-tri-, -ni-al) adj. m., pl. patrimoniáli; f. patrimoniálă, pl. patrimoniále
patrimonialelor
PATRIMONIÁL, -Ă, patrimoniali, -e, adj. Care aparține unui patrimoniu, privitor la un patrimoniu; care se moștenește, ereditar; de familie. ◊ Bunuri patrimoniale = bunuri care pot fi evaluate în bani. Raporturi patrimoniale = raporturi juridice cu conținut economic. [Pr.: -ni-al] – Din fr. patrimonial. DOOM
patrimoniál (pa-tri-, -ni-al) adj. m., pl. patrimoniáli; f. patrimoniálă, pl. patrimoniále
patrimoniali
PATRIMONIÁL, -Ă, patrimoniali, -e, adj. Care aparține unui patrimoniu, privitor la un patrimoniu; care se moștenește, ereditar; de familie. ◊ Bunuri patrimoniale = bunuri care pot fi evaluate în bani. Raporturi patrimoniale = raporturi juridice cu conținut economic. [Pr.: -ni-al] – Din fr. patrimonial. DOOM
patrimoniál (pa-tri-, -ni-al) adj. m., pl. patrimoniáli; f. patrimoniálă, pl. patrimoniále
patrimonialii
PATRIMONIÁL, -Ă, patrimoniali, -e, adj. Care aparține unui patrimoniu, privitor la un patrimoniu; care se moștenește, ereditar; de familie. ◊ Bunuri patrimoniale = bunuri care pot fi evaluate în bani. Raporturi patrimoniale = raporturi juridice cu conținut economic. [Pr.: -ni-al] – Din fr. patrimonial. DOOM
patrimoniál (pa-tri-, -ni-al) adj. m., pl. patrimoniáli; f. patrimoniálă, pl. patrimoniále
patrimonialilor
PATRIMONIÁL, -Ă, patrimoniali, -e, adj. Care aparține unui patrimoniu, privitor la un patrimoniu; care se moștenește, ereditar; de familie. ◊ Bunuri patrimoniale = bunuri care pot fi evaluate în bani. Raporturi patrimoniale = raporturi juridice cu conținut economic. [Pr.: -ni-al] – Din fr. patrimonial. DOOM
patrimoniál (pa-tri-, -ni-al) adj. m., pl. patrimoniáli; f. patrimoniálă, pl. patrimoniále
patrimonialul
PATRIMONIÁL, -Ă, patrimoniali, -e, adj. Care aparține unui patrimoniu, privitor la un patrimoniu; care se moștenește, ereditar; de familie. ◊ Bunuri patrimoniale = bunuri care pot fi evaluate în bani. Raporturi patrimoniale = raporturi juridice cu conținut economic. [Pr.: -ni-al] – Din fr. patrimonial. DOOM
patrimoniál (pa-tri-, -ni-al) adj. m., pl. patrimoniáli; f. patrimoniálă, pl. patrimoniále
patrimonialului
PATRIMONIÁL, -Ă, patrimoniali, -e, adj. Care aparține unui patrimoniu, privitor la un patrimoniu; care se moștenește, ereditar; de familie. ◊ Bunuri patrimoniale = bunuri care pot fi evaluate în bani. Raporturi patrimoniale = raporturi juridice cu conținut economic. [Pr.: -ni-al] – Din fr. patrimonial. DOOM
patrimoniál (pa-tri-, -ni-al) adj. m., pl. patrimoniáli; f. patrimoniálă, pl. patrimoniále
patrimonii
PATRIMÓNIU, patrimonii, s. n. 1. (Jur.) Totalitatea drepturilor și a obligațiilor cu valoare economică, precum și a bunurilor materiale la care se referă aceste drepturi, care aparțin unei persoane (fizice sau juridice); (sens curent) bun moștenit prin lege de la părinți (sau de la rude); avere părintească. ◊ Separație de patrimoniu = separare legală a bunurilor personale ale cuiva de bunurile moștenite sau a averii soțului de zestrea soției. 2. Totalitatea bunurilor care aparțin colectivității și sunt administrate de către organele statului; bun public. ♦ Bunuri spirituale care aparțin întregului popor (fiind transmise de la strămoși); moștenire culturală; p. ext. bunuri spirituale, culturale etc. care aparțin omenirii întregi. – Din lat. patrimonium, fr. patrimoine. DOOM
patrimóniu [niu pron. niu] (pa-tri-) s. n., art. patrimóniul; pl. patrimónii, art. patrimóniile (-ni-i-)
patrimoniile
PATRIMÓNIU, patrimonii, s. n. 1. (Jur.) Totalitatea drepturilor și a obligațiilor cu valoare economică, precum și a bunurilor materiale la care se referă aceste drepturi, care aparțin unei persoane (fizice sau juridice); (sens curent) bun moștenit prin lege de la părinți (sau de la rude); avere părintească. ◊ Separație de patrimoniu = separare legală a bunurilor personale ale cuiva de bunurile moștenite sau a averii soțului de zestrea soției. 2. Totalitatea bunurilor care aparțin colectivității și sunt administrate de către organele statului; bun public. ♦ Bunuri spirituale care aparțin întregului popor (fiind transmise de la strămoși); moștenire culturală; p. ext. bunuri spirituale, culturale etc. care aparțin omenirii întregi. – Din lat. patrimonium, fr. patrimoine. DOOM
patrimóniu [niu pron. niu] (pa-tri-) s. n., art. patrimóniul; pl. patrimónii, art. patrimóniile (-ni-i-)
patrimoniilor
PATRIMÓNIU, patrimonii, s. n. 1. (Jur.) Totalitatea drepturilor și a obligațiilor cu valoare economică, precum și a bunurilor materiale la care se referă aceste drepturi, care aparțin unei persoane (fizice sau juridice); (sens curent) bun moștenit prin lege de la părinți (sau de la rude); avere părintească. ◊ Separație de patrimoniu = separare legală a bunurilor personale ale cuiva de bunurile moștenite sau a averii soțului de zestrea soției. 2. Totalitatea bunurilor care aparțin colectivității și sunt administrate de către organele statului; bun public. ♦ Bunuri spirituale care aparțin întregului popor (fiind transmise de la strămoși); moștenire culturală; p. ext. bunuri spirituale, culturale etc. care aparțin omenirii întregi. – Din lat. patrimonium, fr. patrimoine. DOOM
patrimóniu [niu pron. niu] (pa-tri-) s. n., art. patrimóniul; pl. patrimónii, art. patrimóniile (-ni-i-)
patrimoniu
PATRIMÓNIU, patrimonii, s. n. 1. (Jur.) Totalitatea drepturilor și a obligațiilor cu valoare economică, precum și a bunurilor materiale la care se referă aceste drepturi, care aparțin unei persoane (fizice sau juridice); (sens curent) bun moștenit prin lege de la părinți (sau de la rude); avere părintească. ◊ Separație de patrimoniu = separare legală a bunurilor personale ale cuiva de bunurile moștenite sau a averii soțului de zestrea soției. 2. Totalitatea bunurilor care aparțin colectivității și sunt administrate de către organele statului; bun public. ♦ Bunuri spirituale care aparțin întregului popor (fiind transmise de la strămoși); moștenire culturală; p. ext. bunuri spirituale, culturale etc. care aparțin omenirii întregi. – Din lat. patrimonium, fr. patrimoine. DOOM
patrimóniu [niu pron. niu] (pa-tri-) s. n., art. patrimóniul; pl. patrimónii, art. patrimóniile (-ni-i-)
patrimoniul
PATRIMÓNIU, patrimonii, s. n. 1. (Jur.) Totalitatea drepturilor și a obligațiilor cu valoare economică, precum și a bunurilor materiale la care se referă aceste drepturi, care aparțin unei persoane (fizice sau juridice); (sens curent) bun moștenit prin lege de la părinți (sau de la rude); avere părintească. ◊ Separație de patrimoniu = separare legală a bunurilor personale ale cuiva de bunurile moștenite sau a averii soțului de zestrea soției. 2. Totalitatea bunurilor care aparțin colectivității și sunt administrate de către organele statului; bun public. ♦ Bunuri spirituale care aparțin întregului popor (fiind transmise de la strămoși); moștenire culturală; p. ext. bunuri spirituale, culturale etc. care aparțin omenirii întregi. – Din lat. patrimonium, fr. patrimoine. DOOM
patrimóniu [niu pron. niu] (pa-tri-) s. n., art. patrimóniul; pl. patrimónii, art. patrimóniile (-ni-i-)
patrimoniului
PATRIMÓNIU, patrimonii, s. n. 1. (Jur.) Totalitatea drepturilor și a obligațiilor cu valoare economică, precum și a bunurilor materiale la care se referă aceste drepturi, care aparțin unei persoane (fizice sau juridice); (sens curent) bun moștenit prin lege de la părinți (sau de la rude); avere părintească. ◊ Separație de patrimoniu = separare legală a bunurilor personale ale cuiva de bunurile moștenite sau a averii soțului de zestrea soției. 2. Totalitatea bunurilor care aparțin colectivității și sunt administrate de către organele statului; bun public. ♦ Bunuri spirituale care aparțin întregului popor (fiind transmise de la strămoși); moștenire culturală; p. ext. bunuri spirituale, culturale etc. care aparțin omenirii întregi. – Din lat. patrimonium, fr. patrimoine. DOOM
patrimóniu [niu pron. niu] (pa-tri-) s. n., art. patrimóniul; pl. patrimónii, art. patrimóniile (-ni-i-)
patriot
PATRIÓT, -Ă, patrioți, -te, s. m. și f. 1. Persoană care își iubește patria (1) și luptă pentru apărarea și prosperitatea ei. 2. (Înv.) Persoană originară din aceeași patrie sau regiune cu altcineva; compatriot. [Pr.: -tri-ot] – Din ngr. patriótis, fr. patriote, germ. Patriot. DOOM
patriótă (pa-tri-o-) s. f., g.-d. art. patriótei; pl. patrióte
patriota
PATRIÓT, -Ă, patrioți, -te, s. m. și f. 1. Persoană care își iubește patria (1) și luptă pentru apărarea și prosperitatea ei. 2. (Înv.) Persoană originară din aceeași patrie sau regiune cu altcineva; compatriot. [Pr.: -tri-ot] – Din ngr. patriótis, fr. patriote, germ. Patriot. DOOM
patriótă (pa-tri-o-) s. f., g.-d. art. patriótei; pl. patrióte
patriotard
PATRIOTÁRD, -Ă, patriotarzi, -de, adj. Care face paradă de patriotism, care manifestă, exprimă un fals patriotism. [Pr.: -tri-o-] – Din fr. patriotard. DOOM
patriotárd (pa-tri-o-) adj. m., pl. patriotárzi; f. patriotárdă, pl. patriotárde
patriotarda
PATRIOTÁRD, -Ă, patriotarzi, -de, adj. Care face paradă de patriotism, care manifestă, exprimă un fals patriotism. [Pr.: -tri-o-] – Din fr. patriotard. DOOM
patriotárd (pa-tri-o-) adj. m., pl. patriotárzi; f. patriotárdă, pl. patriotárde
patriotarde
PATRIOTÁRD, -Ă, patriotarzi, -de, adj. Care face paradă de patriotism, care manifestă, exprimă un fals patriotism. [Pr.: -tri-o-] – Din fr. patriotard. DOOM
patriotárd (pa-tri-o-) adj. m., pl. patriotárzi; f. patriotárdă, pl. patriotárde
patriotardei
PATRIOTÁRD, -Ă, patriotarzi, -de, adj. Care face paradă de patriotism, care manifestă, exprimă un fals patriotism. [Pr.: -tri-o-] – Din fr. patriotard. DOOM
patriotárd (pa-tri-o-) adj. m., pl. patriotárzi; f. patriotárdă, pl. patriotárde
patriotardele
PATRIOTÁRD, -Ă, patriotarzi, -de, adj. Care face paradă de patriotism, care manifestă, exprimă un fals patriotism. [Pr.: -tri-o-] – Din fr. patriotard. DOOM
patriotárd (pa-tri-o-) adj. m., pl. patriotárzi; f. patriotárdă, pl. patriotárde
patriotardelor
PATRIOTÁRD, -Ă, patriotarzi, -de, adj. Care face paradă de patriotism, care manifestă, exprimă un fals patriotism. [Pr.: -tri-o-] – Din fr. patriotard. DOOM
patriotárd (pa-tri-o-) adj. m., pl. patriotárzi; f. patriotárdă, pl. patriotárde
patriotardul
PATRIOTÁRD, -Ă, patriotarzi, -de, adj. Care face paradă de patriotism, care manifestă, exprimă un fals patriotism. [Pr.: -tri-o-] – Din fr. patriotard. DOOM
patriotárd (pa-tri-o-) adj. m., pl. patriotárzi; f. patriotárdă, pl. patriotárde
patriotardului
PATRIOTÁRD, -Ă, patriotarzi, -de, adj. Care face paradă de patriotism, care manifestă, exprimă un fals patriotism. [Pr.: -tri-o-] – Din fr. patriotard. DOOM
patriotárd (pa-tri-o-) adj. m., pl. patriotárzi; f. patriotárdă, pl. patriotárde
patriotarzi
PATRIOTÁRD, -Ă, patriotarzi, -de, adj. Care face paradă de patriotism, care manifestă, exprimă un fals patriotism. [Pr.: -tri-o-] – Din fr. patriotard. DOOM
patriotárd (pa-tri-o-) adj. m., pl. patriotárzi; f. patriotárdă, pl. patriotárde
patriotarzii
PATRIOTÁRD, -Ă, patriotarzi, -de, adj. Care face paradă de patriotism, care manifestă, exprimă un fals patriotism. [Pr.: -tri-o-] – Din fr. patriotard. DOOM
patriotárd (pa-tri-o-) adj. m., pl. patriotárzi; f. patriotárdă, pl. patriotárde
patriotarzilor
PATRIOTÁRD, -Ă, patriotarzi, -de, adj. Care face paradă de patriotism, care manifestă, exprimă un fals patriotism. [Pr.: -tri-o-] – Din fr. patriotard. DOOM
patriotárd (pa-tri-o-) adj. m., pl. patriotárzi; f. patriotárdă, pl. patriotárde
patriote
PATRIÓT, -Ă, patrioți, -te, s. m. și f. 1. Persoană care își iubește patria (1) și luptă pentru apărarea și prosperitatea ei. 2. (Înv.) Persoană originară din aceeași patrie sau regiune cu altcineva; compatriot. [Pr.: -tri-ot] – Din ngr. patriótis, fr. patriote, germ. Patriot. DOOM
patriótă (pa-tri-o-) s. f., g.-d. art. patriótei; pl. patrióte
patriotei
PATRIÓT, -Ă, patrioți, -te, s. m. și f. 1. Persoană care își iubește patria (1) și luptă pentru apărarea și prosperitatea ei. 2. (Înv.) Persoană originară din aceeași patrie sau regiune cu altcineva; compatriot. [Pr.: -tri-ot] – Din ngr. patriótis, fr. patriote, germ. Patriot. DOOM
patriótă (pa-tri-o-) s. f., g.-d. art. patriótei; pl. patrióte
patriotele
PATRIÓT, -Ă, patrioți, -te, s. m. și f. 1. Persoană care își iubește patria (1) și luptă pentru apărarea și prosperitatea ei. 2. (Înv.) Persoană originară din aceeași patrie sau regiune cu altcineva; compatriot. [Pr.: -tri-ot] – Din ngr. patriótis, fr. patriote, germ. Patriot. DOOM
patriótă (pa-tri-o-) s. f., g.-d. art. patriótei; pl. patrióte
patriotelor
PATRIÓT, -Ă, patrioți, -te, s. m. și f. 1. Persoană care își iubește patria (1) și luptă pentru apărarea și prosperitatea ei. 2. (Înv.) Persoană originară din aceeași patrie sau regiune cu altcineva; compatriot. [Pr.: -tri-ot] – Din ngr. patriótis, fr. patriote, germ. Patriot. DOOM
patriótă (pa-tri-o-) s. f., g.-d. art. patriótei; pl. patrióte
patriotic
PATRIÓTIC, -Ă, patriotici, -ce, adj. Pătruns de patriotism, plin de dragoste și de devotament față de patrie și de popor; care exprimă, care demonstrează patriotism. [Pr.: -tri-o-] – Din fr. patriotique, it. patriotico. DOOM
patriótic (pa-tri-o-) adj. m., pl. patriótici; f. patriótică, pl. patriótice
patriotica
PATRIÓTIC, -Ă, patriotici, -ce, adj. Pătruns de patriotism, plin de dragoste și de devotament față de patrie și de popor; care exprimă, care demonstrează patriotism. [Pr.: -tri-o-] – Din fr. patriotique, it. patriotico. DOOM
patriótic (pa-tri-o-) adj. m., pl. patriótici; f. patriótică, pl. patriótice
patriotice
PATRIÓTIC, -Ă, patriotici, -ce, adj. Pătruns de patriotism, plin de dragoste și de devotament față de patrie și de popor; care exprimă, care demonstrează patriotism. [Pr.: -tri-o-] – Din fr. patriotique, it. patriotico. DOOM
patriótic (pa-tri-o-) adj. m., pl. patriótici; f. patriótică, pl. patriótice
patrioticei
PATRIÓTIC, -Ă, patriotici, -ce, adj. Pătruns de patriotism, plin de dragoste și de devotament față de patrie și de popor; care exprimă, care demonstrează patriotism. [Pr.: -tri-o-] – Din fr. patriotique, it. patriotico. DOOM
patriótic (pa-tri-o-) adj. m., pl. patriótici; f. patriótică, pl. patriótice
patrioticele
PATRIÓTIC, -Ă, patriotici, -ce, adj. Pătruns de patriotism, plin de dragoste și de devotament față de patrie și de popor; care exprimă, care demonstrează patriotism. [Pr.: -tri-o-] – Din fr. patriotique, it. patriotico. DOOM
patriótic (pa-tri-o-) adj. m., pl. patriótici; f. patriótică, pl. patriótice
patrioticelor
PATRIÓTIC, -Ă, patriotici, -ce, adj. Pătruns de patriotism, plin de dragoste și de devotament față de patrie și de popor; care exprimă, care demonstrează patriotism. [Pr.: -tri-o-] – Din fr. patriotique, it. patriotico. DOOM
patriótic (pa-tri-o-) adj. m., pl. patriótici; f. patriótică, pl. patriótice
patrioticește
PATRIOTICÉȘTE adv. (Învechit) Ca un patriot. Egumenul... ne găzdui și ne ospătă patrioticește. NEGRUZZI, S. I 318.
patriotici
PATRIÓTIC, -Ă, patriotici, -ce, adj. Pătruns de patriotism, plin de dragoste și de devotament față de patrie și de popor; care exprimă, care demonstrează patriotism. [Pr.: -tri-o-] – Din fr. patriotique, it. patriotico. DOOM
patriótic (pa-tri-o-) adj. m., pl. patriótici; f. patriótică, pl. patriótice
patrioticii
PATRIÓTIC, -Ă, patriotici, -ce, adj. Pătruns de patriotism, plin de dragoste și de devotament față de patrie și de popor; care exprimă, care demonstrează patriotism. [Pr.: -tri-o-] – Din fr. patriotique, it. patriotico. DOOM
patriótic (pa-tri-o-) adj. m., pl. patriótici; f. patriótică, pl. patriótice
patrioticilor
PATRIÓTIC, -Ă, patriotici, -ce, adj. Pătruns de patriotism, plin de dragoste și de devotament față de patrie și de popor; care exprimă, care demonstrează patriotism. [Pr.: -tri-o-] – Din fr. patriotique, it. patriotico. DOOM
patriótic (pa-tri-o-) adj. m., pl. patriótici; f. patriótică, pl. patriótice
patrioticul
PATRIÓTIC, -Ă, patriotici, -ce, adj. Pătruns de patriotism, plin de dragoste și de devotament față de patrie și de popor; care exprimă, care demonstrează patriotism. [Pr.: -tri-o-] – Din fr. patriotique, it. patriotico. DOOM
patriótic (pa-tri-o-) adj. m., pl. patriótici; f. patriótică, pl. patriótice
patrioticului
PATRIÓTIC, -Ă, patriotici, -ce, adj. Pătruns de patriotism, plin de dragoste și de devotament față de patrie și de popor; care exprimă, care demonstrează patriotism. [Pr.: -tri-o-] – Din fr. patriotique, it. patriotico. DOOM
patriótic (pa-tri-o-) adj. m., pl. patriótici; f. patriótică, pl. patriótice
patriotism
PATRIOTÍSM s. n. Sentiment de dragoste și devotament față de patrie și de popor, statornicit în decursul istoriei. [Pr.: -tri-o-] – Din fr. patriotisme. DOOM
patriotísm (pa-tri-o-) s. n.
patriotismul
PATRIOTÍSM s. n. Sentiment de dragoste și devotament față de patrie și de popor, statornicit în decursul istoriei. [Pr.: -tri-o-] – Din fr. patriotisme. DOOM
patriotísm (pa-tri-o-) s. n.
patriotismului
PATRIOTÍSM s. n. Sentiment de dragoste și devotament față de patrie și de popor, statornicit în decursul istoriei. [Pr.: -tri-o-] – Din fr. patriotisme. DOOM
patriotísm (pa-tri-o-) s. n.
patriotul
PATRIÓT, -Ă, patrioți, -te, s. m. și f. 1. Persoană care își iubește patria (1) și luptă pentru apărarea și prosperitatea ei. 2. (Înv.) Persoană originară din aceeași patrie sau regiune cu altcineva; compatriot. [Pr.: -tri-ot] – Din ngr. patriótis, fr. patriote, germ. Patriot. DOOM
patriótă (pa-tri-o-) s. f., g.-d. art. patriótei; pl. patrióte
patriotului
PATRIÓT, -Ă, patrioți, -te, s. m. și f. 1. Persoană care își iubește patria (1) și luptă pentru apărarea și prosperitatea ei. 2. (Înv.) Persoană originară din aceeași patrie sau regiune cu altcineva; compatriot. [Pr.: -tri-ot] – Din ngr. patriótis, fr. patriote, germ. Patriot. DOOM
patriótă (pa-tri-o-) s. f., g.-d. art. patriótei; pl. patrióte
patrioți
PATRIÓT, -Ă, patrioți, -te, s. m. și f. 1. Persoană care își iubește patria (1) și luptă pentru apărarea și prosperitatea ei. 2. (Înv.) Persoană originară din aceeași patrie sau regiune cu altcineva; compatriot. [Pr.: -tri-ot] – Din ngr. patriótis, fr. patriote, germ. Patriot. DOOM
patriótă (pa-tri-o-) s. f., g.-d. art. patriótei; pl. patrióte
patrioții
PATRIÓT, -Ă, patrioți, -te, s. m. și f. 1. Persoană care își iubește patria (1) și luptă pentru apărarea și prosperitatea ei. 2. (Înv.) Persoană originară din aceeași patrie sau regiune cu altcineva; compatriot. [Pr.: -tri-ot] – Din ngr. patriótis, fr. patriote, germ. Patriot. DOOM
patriótă (pa-tri-o-) s. f., g.-d. art. patriótei; pl. patrióte
patrioților
PATRIÓT, -Ă, patrioți, -te, s. m. și f. 1. Persoană care își iubește patria (1) și luptă pentru apărarea și prosperitatea ei. 2. (Înv.) Persoană originară din aceeași patrie sau regiune cu altcineva; compatriot. [Pr.: -tri-ot] – Din ngr. patriótis, fr. patriote, germ. Patriot. DOOM
patriótă (pa-tri-o-) s. f., g.-d. art. patriótei; pl. patrióte
patristic
PATRÍSTIC, -Ă, patristici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Doctrină teologică-filosofică elaborată de Părinții Bisericii, prin care s-au pus bazele dogmaticii și cultului creștin; patrologie (1). 2. Adj. (Rar) Care se referă la Părinții Bisericii; care ține de patristică (1), propriu patristicii. – Din fr. patristique. DOOM
patrístic (pa-tris-) adj. m., pl. patrístici; f. patrístică, pl. patrístice
patristica
PATRÍSTIC, -Ă, patristici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Doctrină teologică-filosofică elaborată de Părinții Bisericii, prin care s-au pus bazele dogmaticii și cultului creștin; patrologie (1). 2. Adj. (Rar) Care se referă la Părinții Bisericii; care ține de patristică (1), propriu patristicii. – Din fr. patristique. DOOM
patrístic (pa-tris-) adj. m., pl. patrístici; f. patrístică, pl. patrístice
patristica
PATRÍSTIC, -Ă, patristici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Doctrină teologică-filozofică prin care s-au pus bazele dogmaticii și cultului creștin, completând Biblia și studiind viața, opera și concepția părinților Bisericii; patrologie (1). 2. Adj. (Rar) Care se referă la părinții Bisericii; care ține de patristică (1), propriu patristicii. – Din fr. patristique. DOOM
patrístică (pa-tris-) s. f., g.-d. art. patrísticii
patristice
PATRÍSTIC, -Ă, patristici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Doctrină teologică-filosofică elaborată de Părinții Bisericii, prin care s-au pus bazele dogmaticii și cultului creștin; patrologie (1). 2. Adj. (Rar) Care se referă la Părinții Bisericii; care ține de patristică (1), propriu patristicii. – Din fr. patristique. DOOM
patrístic (pa-tris-) adj. m., pl. patrístici; f. patrístică, pl. patrístice
patristicei
PATRÍSTIC, -Ă, patristici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Doctrină teologică-filosofică elaborată de Părinții Bisericii, prin care s-au pus bazele dogmaticii și cultului creștin; patrologie (1). 2. Adj. (Rar) Care se referă la Părinții Bisericii; care ține de patristică (1), propriu patristicii. – Din fr. patristique. DOOM
patrístic (pa-tris-) adj. m., pl. patrístici; f. patrístică, pl. patrístice
patristicele
PATRÍSTIC, -Ă, patristici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Doctrină teologică-filosofică elaborată de Părinții Bisericii, prin care s-au pus bazele dogmaticii și cultului creștin; patrologie (1). 2. Adj. (Rar) Care se referă la Părinții Bisericii; care ține de patristică (1), propriu patristicii. – Din fr. patristique. DOOM
patrístic (pa-tris-) adj. m., pl. patrístici; f. patrístică, pl. patrístice
patristicelor
PATRÍSTIC, -Ă, patristici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Doctrină teologică-filosofică elaborată de Părinții Bisericii, prin care s-au pus bazele dogmaticii și cultului creștin; patrologie (1). 2. Adj. (Rar) Care se referă la Părinții Bisericii; care ține de patristică (1), propriu patristicii. – Din fr. patristique. DOOM
patrístic (pa-tris-) adj. m., pl. patrístici; f. patrístică, pl. patrístice
patristici
PATRÍSTIC, -Ă, patristici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Doctrină teologică-filosofică elaborată de Părinții Bisericii, prin care s-au pus bazele dogmaticii și cultului creștin; patrologie (1). 2. Adj. (Rar) Care se referă la Părinții Bisericii; care ține de patristică (1), propriu patristicii. – Din fr. patristique. DOOM
patrístic (pa-tris-) adj. m., pl. patrístici; f. patrístică, pl. patrístice
patristici
PATRÍSTIC, -Ă, patristici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Doctrină teologică-filozofică prin care s-au pus bazele dogmaticii și cultului creștin, completând Biblia și studiind viața, opera și concepția părinților Bisericii; patrologie (1). 2. Adj. (Rar) Care se referă la părinții Bisericii; care ține de patristică (1), propriu patristicii. – Din fr. patristique. DOOM
patrístică (pa-tris-) s. f., g.-d. art. patrísticii
patristicii
PATRÍSTIC, -Ă, patristici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Doctrină teologică-filosofică elaborată de Părinții Bisericii, prin care s-au pus bazele dogmaticii și cultului creștin; patrologie (1). 2. Adj. (Rar) Care se referă la Părinții Bisericii; care ține de patristică (1), propriu patristicii. – Din fr. patristique. DOOM
patrístic (pa-tris-) adj. m., pl. patrístici; f. patrístică, pl. patrístice
patristicii
PATRÍSTIC, -Ă, patristici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Doctrină teologică-filozofică prin care s-au pus bazele dogmaticii și cultului creștin, completând Biblia și studiind viața, opera și concepția părinților Bisericii; patrologie (1). 2. Adj. (Rar) Care se referă la părinții Bisericii; care ține de patristică (1), propriu patristicii. – Din fr. patristique. DOOM
patrístică (pa-tris-) s. f., g.-d. art. patrísticii
patristicilor
PATRÍSTIC, -Ă, patristici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Doctrină teologică-filosofică elaborată de Părinții Bisericii, prin care s-au pus bazele dogmaticii și cultului creștin; patrologie (1). 2. Adj. (Rar) Care se referă la Părinții Bisericii; care ține de patristică (1), propriu patristicii. – Din fr. patristique. DOOM
patrístic (pa-tris-) adj. m., pl. patrístici; f. patrístică, pl. patrístice
patristicul
PATRÍSTIC, -Ă, patristici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Doctrină teologică-filosofică elaborată de Părinții Bisericii, prin care s-au pus bazele dogmaticii și cultului creștin; patrologie (1). 2. Adj. (Rar) Care se referă la Părinții Bisericii; care ține de patristică (1), propriu patristicii. – Din fr. patristique. DOOM
patrístic (pa-tris-) adj. m., pl. patrístici; f. patrístică, pl. patrístice
patristicului
PATRÍSTIC, -Ă, patristici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Doctrină teologică-filosofică elaborată de Părinții Bisericii, prin care s-au pus bazele dogmaticii și cultului creștin; patrologie (1). 2. Adj. (Rar) Care se referă la Părinții Bisericii; care ține de patristică (1), propriu patristicii. – Din fr. patristique. DOOM
patrístic (pa-tris-) adj. m., pl. patrístici; f. patrístică, pl. patrístice
patrița
PATRÍȚĂ, patrițe, s. f. (Tipogr.) 1. Piesă componentă, de obicei mobilă, cu care se presează materialul într-o matriță și al cărei relief constituie negativul obiectului matrițat. 2. Piesă a mașinii tipografice pe care se gravează în relief o literă sau un semn tipografic și cu ajutorul căreia se obține matrița necesară la turnatul literelor și al semnelor tipografice. – Din germ. Patrize. DOOM
patríță (pa-tri-) s. f., g.-d. art. patríței; pl. patríțe
patrițe
PATRÍȚĂ, patrițe, s. f. (Tipogr.) 1. Piesă componentă, de obicei mobilă, cu care se presează materialul într-o matriță și al cărei relief constituie negativul obiectului matrițat. 2. Piesă a mașinii tipografice pe care se gravează în relief o literă sau un semn tipografic și cu ajutorul căreia se obține matrița necesară la turnatul literelor și al semnelor tipografice. – Din germ. Patrize. DOOM
patríță (pa-tri-) s. f., g.-d. art. patríței; pl. patríțe
patriței
PATRÍȚĂ, patrițe, s. f. (Tipogr.) 1. Piesă componentă, de obicei mobilă, cu care se presează materialul într-o matriță și al cărei relief constituie negativul obiectului matrițat. 2. Piesă a mașinii tipografice pe care se gravează în relief o literă sau un semn tipografic și cu ajutorul căreia se obține matrița necesară la turnatul literelor și al semnelor tipografice. – Din germ. Patrize. DOOM
patríță (pa-tri-) s. f., g.-d. art. patríței; pl. patríțe
patrițele
PATRÍȚĂ, patrițe, s. f. (Tipogr.) 1. Piesă componentă, de obicei mobilă, cu care se presează materialul într-o matriță și al cărei relief constituie negativul obiectului matrițat. 2. Piesă a mașinii tipografice pe care se gravează în relief o literă sau un semn tipografic și cu ajutorul căreia se obține matrița necesară la turnatul literelor și al semnelor tipografice. – Din germ. Patrize. DOOM
patríță (pa-tri-) s. f., g.-d. art. patríței; pl. patríțe
patrițelor
PATRÍȚĂ, patrițe, s. f. (Tipogr.) 1. Piesă componentă, de obicei mobilă, cu care se presează materialul într-o matriță și al cărei relief constituie negativul obiectului matrițat. 2. Piesă a mașinii tipografice pe care se gravează în relief o literă sau un semn tipografic și cu ajutorul căreia se obține matrița necesară la turnatul literelor și al semnelor tipografice. – Din germ. Patrize. DOOM
patríță (pa-tri-) s. f., g.-d. art. patríței; pl. patríțe
patroana
PATRÓN2, -OÁNĂ, patroni, -oane, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Proprietar al unei întreprinderi. 2. S. m. (în Roma antică) Patrician roman, considerat în raport cu liberții săi. 3. S. m. și f. Sfânt socotit protector al unei persoane, al unei corporații sau al unei comunități care îi poartă numele; zi calendaristică în care se prăznuiește un sfânt și pe care o serbează cei care poartă numele acelui sfânt. ♦ Ocrotitor, protector. – Din lat. patronus, germ. Patron, fr. patron. DOOM
patrón2 (cartuș, bușon, tipar) (pa-tron) s. n., pl. patroáne
patroane
PATRÓN2, -OÁNĂ, patroni, -oane, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Proprietar al unei întreprinderi. 2. S. m. (în Roma antică) Patrician roman, considerat în raport cu liberții săi. 3. S. m. și f. Sfânt socotit protector al unei persoane, al unei corporații sau al unei comunități care îi poartă numele; zi calendaristică în care se prăznuiește un sfânt și pe care o serbează cei care poartă numele acelui sfânt. ♦ Ocrotitor, protector. – Din lat. patronus, germ. Patron, fr. patron. DOOM
patrón2 (cartuș, bușon, tipar) (pa-tron) s. n., pl. patroáne
patroane
PATRÓN2, -OÁNĂ, patroni, -oane, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Proprietar al unei întreprinderi. 2. S. m. (în Roma antică) Patrician roman, considerat în raport cu liberții săi. 3. S. m. și f. Sfânt socotit protector al unei persoane, al unei corporații sau al unei comunități care îi poartă numele; zi calendaristică în care se prăznuiește un sfânt și pe care o serbează cei care poartă numele acelui sfânt. ♦ Ocrotitor, protector. – Din lat. patronus, germ. Patron, fr. patron. DOOM
patrón2 (cartuș, bușon, tipar) (pa-tron) s. n., pl. patroáne
patroanei
PATRÓN2, -OÁNĂ, patroni, -oane, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Proprietar al unei întreprinderi. 2. S. m. (în Roma antică) Patrician roman, considerat în raport cu liberții săi. 3. S. m. și f. Sfânt socotit protector al unei persoane, al unei corporații sau al unei comunități care îi poartă numele; zi calendaristică în care se prăznuiește un sfânt și pe care o serbează cei care poartă numele acelui sfânt. ♦ Ocrotitor, protector. – Din lat. patronus, germ. Patron, fr. patron. DOOM
patrón2 (cartuș, bușon, tipar) (pa-tron) s. n., pl. patroáne
patroanele
PATRÓN2, -OÁNĂ, patroni, -oane, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Proprietar al unei întreprinderi. 2. S. m. (în Roma antică) Patrician roman, considerat în raport cu liberții săi. 3. S. m. și f. Sfânt socotit protector al unei persoane, al unei corporații sau al unei comunități care îi poartă numele; zi calendaristică în care se prăznuiește un sfânt și pe care o serbează cei care poartă numele acelui sfânt. ♦ Ocrotitor, protector. – Din lat. patronus, germ. Patron, fr. patron. DOOM
patrón2 (cartuș, bușon, tipar) (pa-tron) s. n., pl. patroáne
patroanele
PATRÓN2, -OÁNĂ, patroni, -oane, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Proprietar al unei întreprinderi. 2. S. m. (în Roma antică) Patrician roman, considerat în raport cu liberții săi. 3. S. m. și f. Sfânt socotit protector al unei persoane, al unei corporații sau al unei comunități care îi poartă numele; zi calendaristică în care se prăznuiește un sfânt și pe care o serbează cei care poartă numele acelui sfânt. ♦ Ocrotitor, protector. – Din lat. patronus, germ. Patron, fr. patron. DOOM
patrón2 (cartuș, bușon, tipar) (pa-tron) s. n., pl. patroáne
patroanelor
PATRÓN2, -OÁNĂ, patroni, -oane, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Proprietar al unei întreprinderi. 2. S. m. (în Roma antică) Patrician roman, considerat în raport cu liberții săi. 3. S. m. și f. Sfânt socotit protector al unei persoane, al unei corporații sau al unei comunități care îi poartă numele; zi calendaristică în care se prăznuiește un sfânt și pe care o serbează cei care poartă numele acelui sfânt. ♦ Ocrotitor, protector. – Din lat. patronus, germ. Patron, fr. patron. DOOM
patrón2 (cartuș, bușon, tipar) (pa-tron) s. n., pl. patroáne
patroanelor
PATRÓN2, -OÁNĂ, patroni, -oane, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Proprietar al unei întreprinderi. 2. S. m. (în Roma antică) Patrician roman, considerat în raport cu liberții săi. 3. S. m. și f. Sfânt socotit protector al unei persoane, al unei corporații sau al unei comunități care îi poartă numele; zi calendaristică în care se prăznuiește un sfânt și pe care o serbează cei care poartă numele acelui sfânt. ♦ Ocrotitor, protector. – Din lat. patronus, germ. Patron, fr. patron. DOOM
patrón2 (cartuș, bușon, tipar) (pa-tron) s. n., pl. patroáne
patroano
PATRÓN2, -OÁNĂ, patroni, -oane, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Proprietar al unei întreprinderi. 2. S. m. (în Roma antică) Patrician roman, considerat în raport cu liberții săi. 3. S. m. și f. Sfânt socotit protector al unei persoane, al unei corporații sau al unei comunități care îi poartă numele; zi calendaristică în care se prăznuiește un sfânt și pe care o serbează cei care poartă numele acelui sfânt. ♦ Ocrotitor, protector. – Din lat. patronus, germ. Patron, fr. patron. DOOM
patrón2 (cartuș, bușon, tipar) (pa-tron) s. n., pl. patroáne
patroclin
PATROCLÍN, -Ă, patroclini, -e, adj. (Biol.; despre organisme) Care a moștenit predominant caractere paterne. – Din fr. patrocline.
patroclina
PATROCLÍN, -Ă, patroclini, -e, adj. (Biol.; despre organisme) Care a moștenit predominant caractere paterne. – Din fr. patrocline.
patrocline
PATROCLÍN, -Ă, patroclini, -e, adj. (Biol.; despre organisme) Care a moștenit predominant caractere paterne. – Din fr. patrocline.
patroclinei
PATROCLÍN, -Ă, patroclini, -e, adj. (Biol.; despre organisme) Care a moștenit predominant caractere paterne. – Din fr. patrocline.
patroclinele
PATROCLÍN, -Ă, patroclini, -e, adj. (Biol.; despre organisme) Care a moștenit predominant caractere paterne. – Din fr. patrocline.
patroclinelor
PATROCLÍN, -Ă, patroclini, -e, adj. (Biol.; despre organisme) Care a moștenit predominant caractere paterne. – Din fr. patrocline.
patroclini
PATROCLÍN, -Ă, patroclini, -e, adj. (Biol.; despre organisme) Care a moștenit predominant caractere paterne. – Din fr. patrocline.
patroclinii
PATROCLÍN, -Ă, patroclini, -e, adj. (Biol.; despre organisme) Care a moștenit predominant caractere paterne. – Din fr. patrocline.
patroclinilor
PATROCLÍN, -Ă, patroclini, -e, adj. (Biol.; despre organisme) Care a moștenit predominant caractere paterne. – Din fr. patrocline.
patroclinul
PATROCLÍN, -Ă, patroclini, -e, adj. (Biol.; despre organisme) Care a moștenit predominant caractere paterne. – Din fr. patrocline.
patroclinului
PATROCLÍN, -Ă, patroclini, -e, adj. (Biol.; despre organisme) Care a moștenit predominant caractere paterne. – Din fr. patrocline.
patroclu
Patroclu = Patroclus.
patroclus
Patroclus, unul dintre comandanții grecilor în războiul troian. Era fiul lui Menoetius (1.) și prieten cu Achilles. Cînd eroul, supărat pe Agamemnon, a refuzat să mai lupte, Patroclus, văzînd că troienii seamănă moartea în rîndurile grecilor, i-a cerut îngăduința să lupte în locul lui în fruntea mirmidonilor. Achilles s-a învoit și i-a dăruit armele sale. Astfel deghizat, și luat drept Achilles, Patroclus a săvîrșit un adevărat masacru printre troieni. În cele din urmă însă este descoperit și ucis de către Hector, cu ajutorul lui Apollo. Îndurerat de moartea bunului său prieten, Achilles se avîntă din nou în luptă și-l răzbună pe Patroclus ucigîndu-l pe Hector (v. și Achilles). Prietenia dintre Patroclus și Achilles a rămas legendară.
patrologia
PATROLOGÍE s. f. 1. Patristică (1). 2. Colecție care cuprinde scrierile părinților Bisericii; p. ext. carte din această colecție. – Din fr. patrologie, germ. Patrologie. DOOM
patrologíe (pa-tro-) s. f., art. patrología, g.-d. patrologíi, art. patrologíei
patrologie
PATROLOGÍE s. f. 1. Patristică (1). 2. Colecție care cuprinde scrierile părinților Bisericii; p. ext. carte din această colecție. – Din fr. patrologie, germ. Patrologie. DOOM
patrologíe (pa-tro-) s. f., art. patrología, g.-d. patrologíi, art. patrologíei
patrologiei
PATROLOGÍE s. f. 1. Patristică (1). 2. Colecție care cuprinde scrierile părinților Bisericii; p. ext. carte din această colecție. – Din fr. patrologie, germ. Patrologie. DOOM
patrologíe (pa-tro-) s. f., art. patrología, g.-d. patrologíi, art. patrologíei
patrologii
PATROLOGÍE s. f. 1. Patristică (1). 2. Colecție care cuprinde scrierile părinților Bisericii; p. ext. carte din această colecție. – Din fr. patrologie, germ. Patrologie. DOOM
patrologíe (pa-tro-) s. f., art. patrología, g.-d. patrologíi, art. patrologíei
patron
PATRÓN2, -OÁNĂ, patroni, -oane, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Proprietar al unei întreprinderi. 2. S. m. (în Roma antică) Patrician roman, considerat în raport cu liberții săi. 3. S. m. și f. Sfânt socotit protector al unei persoane, al unei corporații sau al unei comunități care îi poartă numele; zi calendaristică în care se prăznuiește un sfânt și pe care o serbează cei care poartă numele acelui sfânt. ♦ Ocrotitor, protector. – Din lat. patronus, germ. Patron, fr. patron. DOOM
patrón2 (cartuș, bușon, tipar) (pa-tron) s. n., pl. patroáne
patron
PATRÓN2, -OÁNĂ, patroni, -oane, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Proprietar al unei întreprinderi. 2. S. m. (în Roma antică) Patrician roman, considerat în raport cu liberții săi. 3. S. m. și f. Sfânt socotit protector al unei persoane, al unei corporații sau al unei comunități care îi poartă numele; zi calendaristică în care se prăznuiește un sfânt și pe care o serbează cei care poartă numele acelui sfânt. ♦ Ocrotitor, protector. – Din lat. patronus, germ. Patron, fr. patron. DOOM
patrón2 (cartuș, bușon, tipar) (pa-tron) s. n., pl. patroáne
patrona
PATRONÁ, patronez, vb. I. Tranz. A ocroti, a sprijini, a susține (pe cineva sau ceva); p. ext. a dirija, a conduce. – Din patron2. Cf. fr. patronner. DOOM
patroná (a ~) (pa-tro-) vb., ind. prez. 3 patroneáză
patronagiu
PATRONÁJ, patronaje, s. n. Protecție (1), ocrotire, sprijin. ♦ Acțiune de ocrotire a săracilor și a celor incapabili de muncă, pe care o desfășoară societățile de binefacere din unele țări; asociație, societate de binefacere. [Var.: (înv.) patronágiu s. n.] – Din fr. patronage. DOOM
patronáj (pa-tro-) s. n., pl. patronáje
patronai
PATRONÁ, patronez, vb. I. Tranz. A ocroti, a sprijini, a susține (pe cineva sau ceva); p. ext. a dirija, a conduce. – Din patron2. Cf. fr. patronner. DOOM
patroná (a ~) (pa-tro-) vb., ind. prez. 3 patroneáză
patronaj
PATRONÁJ, patronaje, s. n. Protecție (1), ocrotire, sprijin. ♦ Acțiune de ocrotire a săracilor și a celor incapabili de muncă, pe care o desfășoară societățile de binefacere din unele țări; asociație, societate de binefacere. [Var.: (înv.) patronágiu s. n.] – Din fr. patronage. DOOM
patronáj (pa-tro-) s. n., pl. patronáje
patronaje
PATRONÁJ, patronaje, s. n. Protecție (1), ocrotire, sprijin. ♦ Acțiune de ocrotire a săracilor și a celor incapabili de muncă, pe care o desfășoară societățile de binefacere din unele țări; asociație, societate de binefacere. [Var.: (înv.) patronágiu s. n.] – Din fr. patronage. DOOM
patronáj (pa-tro-) s. n., pl. patronáje
patronajele
PATRONÁJ, patronaje, s. n. Protecție (1), ocrotire, sprijin. ♦ Acțiune de ocrotire a săracilor și a celor incapabili de muncă, pe care o desfășoară societățile de binefacere din unele țări; asociație, societate de binefacere. [Var.: (înv.) patronágiu s. n.] – Din fr. patronage. DOOM
patronáj (pa-tro-) s. n., pl. patronáje
patronajelor
PATRONÁJ, patronaje, s. n. Protecție (1), ocrotire, sprijin. ♦ Acțiune de ocrotire a săracilor și a celor incapabili de muncă, pe care o desfășoară societățile de binefacere din unele țări; asociație, societate de binefacere. [Var.: (înv.) patronágiu s. n.] – Din fr. patronage. DOOM
patronáj (pa-tro-) s. n., pl. patronáje
patronajul
PATRONÁJ, patronaje, s. n. Protecție (1), ocrotire, sprijin. ♦ Acțiune de ocrotire a săracilor și a celor incapabili de muncă, pe care o desfășoară societățile de binefacere din unele țări; asociație, societate de binefacere. [Var.: (înv.) patronágiu s. n.] – Din fr. patronage. DOOM
patronáj (pa-tro-) s. n., pl. patronáje
patronajului
PATRONÁJ, patronaje, s. n. Protecție (1), ocrotire, sprijin. ♦ Acțiune de ocrotire a săracilor și a celor incapabili de muncă, pe care o desfășoară societățile de binefacere din unele țări; asociație, societate de binefacere. [Var.: (înv.) patronágiu s. n.] – Din fr. patronage. DOOM
patronáj (pa-tro-) s. n., pl. patronáje
patronal
PATRONÁL, -Ă, patronali, -e, adj. 1. Care ține de ziua numelui cuiva, sau de patron2 (3), privitor la patron2. 2. Care se referă la patron2 (1), care aparține patronului2, format din patroni2. – Din fr. patronal. DOOM
patronál (pa-tro-) adj. m., pl. patronáli; f. patronálă, pl. patronále
patronala
PATRONÁL, -Ă, patronali, -e, adj. 1. Care ține de ziua numelui cuiva, sau de patron2 (3), privitor la patron2. 2. Care se referă la patron2 (1), care aparține patronului2, format din patroni2. – Din fr. patronal. DOOM
patronál (pa-tro-) adj. m., pl. patronáli; f. patronálă, pl. patronále
patronale
PATRONÁL, -Ă, patronali, -e, adj. 1. Care ține de ziua numelui cuiva, sau de patron2 (3), privitor la patron2. 2. Care se referă la patron2 (1), care aparține patronului2, format din patroni2. – Din fr. patronal. DOOM
patronál (pa-tro-) adj. m., pl. patronáli; f. patronálă, pl. patronále
patronalei
PATRONÁL, -Ă, patronali, -e, adj. 1. Care ține de ziua numelui cuiva, sau de patron2 (3), privitor la patron2. 2. Care se referă la patron2 (1), care aparține patronului2, format din patroni2. – Din fr. patronal. DOOM
patronál (pa-tro-) adj. m., pl. patronáli; f. patronálă, pl. patronále
patronalele
PATRONÁL, -Ă, patronali, -e, adj. 1. Care ține de ziua numelui cuiva, sau de patron2 (3), privitor la patron2. 2. Care se referă la patron2 (1), care aparține patronului2, format din patroni2. – Din fr. patronal. DOOM
patronál (pa-tro-) adj. m., pl. patronáli; f. patronálă, pl. patronále
patronalelor
PATRONÁL, -Ă, patronali, -e, adj. 1. Care ține de ziua numelui cuiva, sau de patron2 (3), privitor la patron2. 2. Care se referă la patron2 (1), care aparține patronului2, format din patroni2. – Din fr. patronal. DOOM
patronál (pa-tro-) adj. m., pl. patronáli; f. patronálă, pl. patronále
patronali
PATRONÁL, -Ă, patronali, -e, adj. 1. Care ține de ziua numelui cuiva, sau de patron2 (3), privitor la patron2. 2. Care se referă la patron2 (1), care aparține patronului2, format din patroni2. – Din fr. patronal. DOOM
patronál (pa-tro-) adj. m., pl. patronáli; f. patronálă, pl. patronále
patronalii
PATRONÁL, -Ă, patronali, -e, adj. 1. Care ține de ziua numelui cuiva, sau de patron2 (3), privitor la patron2. 2. Care se referă la patron2 (1), care aparține patronului2, format din patroni2. – Din fr. patronal. DOOM
patronál (pa-tro-) adj. m., pl. patronáli; f. patronálă, pl. patronále
patronalilor
PATRONÁL, -Ă, patronali, -e, adj. 1. Care ține de ziua numelui cuiva, sau de patron2 (3), privitor la patron2. 2. Care se referă la patron2 (1), care aparține patronului2, format din patroni2. – Din fr. patronal. DOOM
patronál (pa-tro-) adj. m., pl. patronáli; f. patronálă, pl. patronále
patronalul
PATRONÁL, -Ă, patronali, -e, adj. 1. Care ține de ziua numelui cuiva, sau de patron2 (3), privitor la patron2. 2. Care se referă la patron2 (1), care aparține patronului2, format din patroni2. – Din fr. patronal. DOOM
patronál (pa-tro-) adj. m., pl. patronáli; f. patronálă, pl. patronále
patronalului
PATRONÁL, -Ă, patronali, -e, adj. 1. Care ține de ziua numelui cuiva, sau de patron2 (3), privitor la patron2. 2. Care se referă la patron2 (1), care aparține patronului2, format din patroni2. – Din fr. patronal. DOOM
patronál (pa-tro-) adj. m., pl. patronáli; f. patronálă, pl. patronále
patronam
PATRONÁ, patronez, vb. I. Tranz. A ocroti, a sprijini, a susține (pe cineva sau ceva); p. ext. a dirija, a conduce. – Din patron2. Cf. fr. patronner. DOOM
patroná (a ~) (pa-tro-) vb., ind. prez. 3 patroneáză
patronare
PATRONÁ, patronez, vb. I. Tranz. A ocroti, a sprijini, a susține (pe cineva sau ceva); p. ext. a dirija, a conduce. – Din patron2. Cf. fr. patronner. DOOM
patroná (a ~) (pa-tro-) vb., ind. prez. 3 patroneáză
patronare
PATRONÁRE2, patronări, s. f. Operație de înfășurare a capătului unei parâme cu ață de vele, fir de sârmă etc. pentru a împiedica dezrăsucirea. – Din patron1. DOOM
patronáre (pa-tro-) s. f., g.-d. art. patronắrii; pl. patronắri
patronare
PATRONÁRE1, patronări, s. f. Acțiunea de a patrona și rezultatul ei; ocrotire, sprijinire, susținere. – V. patrona. DOOM
patronáre (pa-tro-) s. f., g.-d. art. patronắrii; pl. patronắri
patronarea
PATRONÁRE2, patronări, s. f. Operație de înfășurare a capătului unei parâme cu ață de vele, fir de sârmă etc. pentru a împiedica dezrăsucirea. – Din patron1. DOOM
patronáre (pa-tro-) s. f., g.-d. art. patronắrii; pl. patronắri
patronarea
PATRONÁRE1, patronări, s. f. Acțiunea de a patrona și rezultatul ei; ocrotire, sprijinire, susținere. – V. patrona. DOOM
patronáre (pa-tro-) s. f., g.-d. art. patronắrii; pl. patronắri
patronară
PATRONÁ, patronez, vb. I. Tranz. A ocroti, a sprijini, a susține (pe cineva sau ceva); p. ext. a dirija, a conduce. – Din patron2. Cf. fr. patronner. DOOM
patroná (a ~) (pa-tro-) vb., ind. prez. 3 patroneáză
patronarăm
PATRONÁ, patronez, vb. I. Tranz. A ocroti, a sprijini, a susține (pe cineva sau ceva); p. ext. a dirija, a conduce. – Din patron2. Cf. fr. patronner. DOOM
patroná (a ~) (pa-tro-) vb., ind. prez. 3 patroneáză
patronarăți
PATRONÁ, patronez, vb. I. Tranz. A ocroti, a sprijini, a susține (pe cineva sau ceva); p. ext. a dirija, a conduce. – Din patron2. Cf. fr. patronner. DOOM
patroná (a ~) (pa-tro-) vb., ind. prez. 3 patroneáză
patronase
PATRONÁ, patronez, vb. I. Tranz. A ocroti, a sprijini, a susține (pe cineva sau ceva); p. ext. a dirija, a conduce. – Din patron2. Cf. fr. patronner. DOOM
patroná (a ~) (pa-tro-) vb., ind. prez. 3 patroneáză
patronasem
PATRONÁ, patronez, vb. I. Tranz. A ocroti, a sprijini, a susține (pe cineva sau ceva); p. ext. a dirija, a conduce. – Din patron2. Cf. fr. patronner. DOOM
patroná (a ~) (pa-tro-) vb., ind. prez. 3 patroneáză
patronaseră
PATRONÁ, patronez, vb. I. Tranz. A ocroti, a sprijini, a susține (pe cineva sau ceva); p. ext. a dirija, a conduce. – Din patron2. Cf. fr. patronner. DOOM
patroná (a ~) (pa-tro-) vb., ind. prez. 3 patroneáză
patronaserăm
PATRONÁ, patronez, vb. I. Tranz. A ocroti, a sprijini, a susține (pe cineva sau ceva); p. ext. a dirija, a conduce. – Din patron2. Cf. fr. patronner. DOOM
patroná (a ~) (pa-tro-) vb., ind. prez. 3 patroneáză
patronaserăți
PATRONÁ, patronez, vb. I. Tranz. A ocroti, a sprijini, a susține (pe cineva sau ceva); p. ext. a dirija, a conduce. – Din patron2. Cf. fr. patronner. DOOM
patroná (a ~) (pa-tro-) vb., ind. prez. 3 patroneáză
patronaseși
PATRONÁ, patronez, vb. I. Tranz. A ocroti, a sprijini, a susține (pe cineva sau ceva); p. ext. a dirija, a conduce. – Din patron2. Cf. fr. patronner. DOOM
patroná (a ~) (pa-tro-) vb., ind. prez. 3 patroneáză
patronaseți
PATRONÁ, patronez, vb. I. Tranz. A ocroti, a sprijini, a susține (pe cineva sau ceva); p. ext. a dirija, a conduce. – Din patron2. Cf. fr. patronner. DOOM
patroná (a ~) (pa-tro-) vb., ind. prez. 3 patroneáză
patronat
PATRONÁ, patronez, vb. I. Tranz. A ocroti, a sprijini, a susține (pe cineva sau ceva); p. ext. a dirija, a conduce. – Din patron2. Cf. fr. patronner. DOOM
patroná (a ~) (pa-tro-) vb., ind. prez. 3 patroneáză
patronat
PATRONÁT s. n. 1. Drept pe care îl avea în trecut un prelat sau un senior laic de a numi pe cineva într-o demnitate ecleziastică. 2. Calitatea de patron2; mulțime de patroni2, totalitatea patronilor2. – Din fr. patronat, lat. patronatus, germ. Patronat. DOOM
patronát (pa-tro-) s. n.
patronata
PATRONÁT s. n. 1. Drept pe care îl avea în trecut un prelat sau un senior laic de a numi pe cineva într-o demnitate ecleziastică. 2. Calitatea de patron2; mulțime de patroni2, totalitatea patronilor2. – Din fr. patronat, lat. patronatus, germ. Patronat. DOOM
patronát (pa-tro-) s. n.
patronate
PATRONÁT s. n. 1. Drept pe care îl avea în trecut un prelat sau un senior laic de a numi pe cineva într-o demnitate ecleziastică. 2. Calitatea de patron2; mulțime de patroni2, totalitatea patronilor2. – Din fr. patronat, lat. patronatus, germ. Patronat. DOOM
patronát (pa-tro-) s. n.
patronatei
PATRONÁT s. n. 1. Drept pe care îl avea în trecut un prelat sau un senior laic de a numi pe cineva într-o demnitate ecleziastică. 2. Calitatea de patron2; mulțime de patroni2, totalitatea patronilor2. – Din fr. patronat, lat. patronatus, germ. Patronat. DOOM
patronát (pa-tro-) s. n.
patronatele
PATRONÁT s. n. 1. Drept pe care îl avea în trecut un prelat sau un senior laic de a numi pe cineva într-o demnitate ecleziastică. 2. Calitatea de patron2; mulțime de patroni2, totalitatea patronilor2. – Din fr. patronat, lat. patronatus, germ. Patronat. DOOM
patronát (pa-tro-) s. n.
patronatelor
PATRONÁT s. n. 1. Drept pe care îl avea în trecut un prelat sau un senior laic de a numi pe cineva într-o demnitate ecleziastică. 2. Calitatea de patron2; mulțime de patroni2, totalitatea patronilor2. – Din fr. patronat, lat. patronatus, germ. Patronat. DOOM
patronát (pa-tro-) s. n.
patronatul
PATRONÁT s. n. 1. Drept pe care îl avea în trecut un prelat sau un senior laic de a numi pe cineva într-o demnitate ecleziastică. 2. Calitatea de patron2; mulțime de patroni2, totalitatea patronilor2. – Din fr. patronat, lat. patronatus, germ. Patronat. DOOM
patronát (pa-tro-) s. n.
patronatului
PATRONÁT s. n. 1. Drept pe care îl avea în trecut un prelat sau un senior laic de a numi pe cineva într-o demnitate ecleziastică. 2. Calitatea de patron2; mulțime de patroni2, totalitatea patronilor2. – Din fr. patronat, lat. patronatus, germ. Patronat. DOOM
patronát (pa-tro-) s. n.
patronau
PATRONÁ, patronez, vb. I. Tranz. A ocroti, a sprijini, a susține (pe cineva sau ceva); p. ext. a dirija, a conduce. – Din patron2. Cf. fr. patronner. DOOM
patroná (a ~) (pa-tro-) vb., ind. prez. 3 patroneáză
patronași
PATRONÁ, patronez, vb. I. Tranz. A ocroti, a sprijini, a susține (pe cineva sau ceva); p. ext. a dirija, a conduce. – Din patron2. Cf. fr. patronner. DOOM
patroná (a ~) (pa-tro-) vb., ind. prez. 3 patroneáză
patronați
PATRONÁ, patronez, vb. I. Tranz. A ocroti, a sprijini, a susține (pe cineva sau ceva); p. ext. a dirija, a conduce. – Din patron2. Cf. fr. patronner. DOOM
patroná (a ~) (pa-tro-) vb., ind. prez. 3 patroneáză
patronați
PATRONÁT s. n. 1. Drept pe care îl avea în trecut un prelat sau un senior laic de a numi pe cineva într-o demnitate ecleziastică. 2. Calitatea de patron2; mulțime de patroni2, totalitatea patronilor2. – Din fr. patronat, lat. patronatus, germ. Patronat. DOOM
patronát (pa-tro-) s. n.
patronații
PATRONÁT s. n. 1. Drept pe care îl avea în trecut un prelat sau un senior laic de a numi pe cineva într-o demnitate ecleziastică. 2. Calitatea de patron2; mulțime de patroni2, totalitatea patronilor2. – Din fr. patronat, lat. patronatus, germ. Patronat. DOOM
patronát (pa-tro-) s. n.
patronaților
PATRONÁT s. n. 1. Drept pe care îl avea în trecut un prelat sau un senior laic de a numi pe cineva într-o demnitate ecleziastică. 2. Calitatea de patron2; mulțime de patroni2, totalitatea patronilor2. – Din fr. patronat, lat. patronatus, germ. Patronat. DOOM
patronát (pa-tro-) s. n.
patrone
PATRÓN2, -OÁNĂ, patroni, -oane, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Proprietar al unei întreprinderi. 2. S. m. (în Roma antică) Patrician roman, considerat în raport cu liberții săi. 3. S. m. și f. Sfânt socotit protector al unei persoane, al unei corporații sau al unei comunități care îi poartă numele; zi calendaristică în care se prăznuiește un sfânt și pe care o serbează cei care poartă numele acelui sfânt. ♦ Ocrotitor, protector. – Din lat. patronus, germ. Patron, fr. patron. DOOM
patrón2 (cartuș, bușon, tipar) (pa-tron) s. n., pl. patroáne
patronează
PATRONÁ, patronez, vb. I. Tranz. A ocroti, a sprijini, a susține (pe cineva sau ceva); p. ext. a dirija, a conduce. – Din patron2. Cf. fr. patronner. DOOM
patroná (a ~) (pa-tro-) vb., ind. prez. 3 patroneáză
patronez
PATRONÁ, patronez, vb. I. Tranz. A ocroti, a sprijini, a susține (pe cineva sau ceva); p. ext. a dirija, a conduce. – Din patron2. Cf. fr. patronner. DOOM
patroná (a ~) (pa-tro-) vb., ind. prez. 3 patroneáză
patroneze
PATRONÁ, patronez, vb. I. Tranz. A ocroti, a sprijini, a susține (pe cineva sau ceva); p. ext. a dirija, a conduce. – Din patron2. Cf. fr. patronner. DOOM
patroná (a ~) (pa-tro-) vb., ind. prez. 3 patroneáză
patronezi
PATRONÁ, patronez, vb. I. Tranz. A ocroti, a sprijini, a susține (pe cineva sau ceva); p. ext. a dirija, a conduce. – Din patron2. Cf. fr. patronner. DOOM
patroná (a ~) (pa-tro-) vb., ind. prez. 3 patroneáză
patroni
PATRÓN2, -OÁNĂ, patroni, -oane, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Proprietar al unei întreprinderi. 2. S. m. (în Roma antică) Patrician roman, considerat în raport cu liberții săi. 3. S. m. și f. Sfânt socotit protector al unei persoane, al unei corporații sau al unei comunități care îi poartă numele; zi calendaristică în care se prăznuiește un sfânt și pe care o serbează cei care poartă numele acelui sfânt. ♦ Ocrotitor, protector. – Din lat. patronus, germ. Patron, fr. patron. DOOM
patrón2 (cartuș, bușon, tipar) (pa-tron) s. n., pl. patroáne
patronii
PATRÓN2, -OÁNĂ, patroni, -oane, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Proprietar al unei întreprinderi. 2. S. m. (în Roma antică) Patrician roman, considerat în raport cu liberții săi. 3. S. m. și f. Sfânt socotit protector al unei persoane, al unei corporații sau al unei comunități care îi poartă numele; zi calendaristică în care se prăznuiește un sfânt și pe care o serbează cei care poartă numele acelui sfânt. ♦ Ocrotitor, protector. – Din lat. patronus, germ. Patron, fr. patron. DOOM
patrón2 (cartuș, bușon, tipar) (pa-tron) s. n., pl. patroáne
patronilor
PATRÓN2, -OÁNĂ, patroni, -oane, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Proprietar al unei întreprinderi. 2. S. m. (în Roma antică) Patrician roman, considerat în raport cu liberții săi. 3. S. m. și f. Sfânt socotit protector al unei persoane, al unei corporații sau al unei comunități care îi poartă numele; zi calendaristică în care se prăznuiește un sfânt și pe care o serbează cei care poartă numele acelui sfânt. ♦ Ocrotitor, protector. – Din lat. patronus, germ. Patron, fr. patron. DOOM
patrón2 (cartuș, bușon, tipar) (pa-tron) s. n., pl. patroáne
patronim
PATRONÍM, patronime, s. n. Nume de familie. – Din fr. patronyme. DOOM
*patroním (pa-tro-) s. n., pl. patroníme
patronime
PATRONÍM, patronime, s. n. Nume de familie. – Din fr. patronyme. DOOM
*patroním (pa-tro-) s. n., pl. patroníme
patronimele
PATRONÍM, patronime, s. n. Nume de familie. – Din fr. patronyme. DOOM
*patroním (pa-tro-) s. n., pl. patroníme
patronimelor
PATRONÍM, patronime, s. n. Nume de familie. – Din fr. patronyme. DOOM
*patroním (pa-tro-) s. n., pl. patroníme
patronimia
PATRONIMÍE s. f. Ramură a genealogiei care cercetează evoluția numelor după tată într-o familie. – De la patronim.
patronimic
PATRONÍMIC, patronimice, adj. (În sintagmele) Nume patronimic (și substantivat, n.) = a) nume pe care îl poartă (după tată) toți membrii unei familii; nume de familie; b) (la unele popoare) nume dat membrilor unei familii și format de la numele tatălui cu ajutorul unui sufix special. Sufix patronimic = sufix cu ajutorul căruia se formează numele de familie. – Din fr. patronymique. DOOM
!patronímic2 (pa-tro-) s. n., pl. patronimice
patronimice
PATRONÍMIC, patronimice, adj. (În sintagmele) Nume patronimic (și substantivat, n.) = a) nume pe care îl poartă (după tată) toți membrii unei familii; nume de familie; b) (la unele popoare) nume dat membrilor unei familii și format de la numele tatălui cu ajutorul unui sufix special. Sufix patronimic = sufix cu ajutorul căruia se formează numele de familie. – Din fr. patronymique. DOOM
!patronímic2 (pa-tro-) s. n., pl. patronimice
patronimicele
PATRONÍMIC, patronimice, adj. (În sintagmele) Nume patronimic (și substantivat, n.) = a) nume pe care îl poartă (după tată) toți membrii unei familii; nume de familie; b) (la unele popoare) nume dat membrilor unei familii și format de la numele tatălui cu ajutorul unui sufix special. Sufix patronimic = sufix cu ajutorul căruia se formează numele de familie. – Din fr. patronymique. DOOM
!patronímic2 (pa-tro-) s. n., pl. patronimice
patronimicelor
PATRONÍMIC, patronimice, adj. (În sintagmele) Nume patronimic (și substantivat, n.) = a) nume pe care îl poartă (după tată) toți membrii unei familii; nume de familie; b) (la unele popoare) nume dat membrilor unei familii și format de la numele tatălui cu ajutorul unui sufix special. Sufix patronimic = sufix cu ajutorul căruia se formează numele de familie. – Din fr. patronymique. DOOM
!patronímic2 (pa-tro-) s. n., pl. patronimice
patronimicul
PATRONÍMIC, patronimice, adj. (În sintagmele) Nume patronimic (și substantivat, n.) = a) nume pe care îl poartă (după tată) toți membrii unei familii; nume de familie; b) (la unele popoare) nume dat membrilor unei familii și format de la numele tatălui cu ajutorul unui sufix special. Sufix patronimic = sufix cu ajutorul căruia se formează numele de familie. – Din fr. patronymique. DOOM
!patronímic2 (pa-tro-) s. n., pl. patronimice
patronimicului
PATRONÍMIC, patronimice, adj. (În sintagmele) Nume patronimic (și substantivat, n.) = a) nume pe care îl poartă (după tată) toți membrii unei familii; nume de familie; b) (la unele popoare) nume dat membrilor unei familii și format de la numele tatălui cu ajutorul unui sufix special. Sufix patronimic = sufix cu ajutorul căruia se formează numele de familie. – Din fr. patronymique. DOOM
!patronímic2 (pa-tro-) s. n., pl. patronimice
patronimie
PATRONIMÍE s. f. Ramură a genealogiei care cercetează evoluția numelor după tată într-o familie. – De la patronim.
patronimiei
PATRONIMÍE s. f. Ramură a genealogiei care cercetează evoluția numelor după tată într-o familie. – De la patronim.
patronimii
PATRONIMÍE s. f. Ramură a genealogiei care cercetează evoluția numelor după tată într-o familie. – De la patronim.
patronimul
PATRONÍM, patronime, s. n. Nume de familie. – Din fr. patronyme. DOOM
*patroním (pa-tro-) s. n., pl. patroníme
patronimului
PATRONÍM, patronime, s. n. Nume de familie. – Din fr. patronyme. DOOM
*patroním (pa-tro-) s. n., pl. patroníme
patronit
PATRONÍT s. n. Sulfura de vanadiu naturală, constituind cel mai important minereu de vanadiu. DOOM
patronít (pa-tro-) s. n.
patronitul
PATRONÍT s. n. Sulfura de vanadiu naturală, constituind cel mai important minereu de vanadiu. DOOM
patronít (pa-tro-) s. n.
patronitului
PATRONÍT s. n. Sulfura de vanadiu naturală, constituind cel mai important minereu de vanadiu. DOOM
patronít (pa-tro-) s. n.
patrontaș
PATRONTÁȘ, patrontașe, s. n. (Pop.) Cartușieră. – Din germ. Patrontasche. DOOM
patrontáș (pop.) (pa-tron-) s. n., pl. patrontáșe
patrontașca
PATRONTÁȘCĂ, patrontaște, s. f. (Reg.) Cartușieră. – Contaminare între patrontaș și tașcă. DOOM
patrontáșcă (reg.) (pa-tron-) s. f., g.-d. art. patrontáștei; pl. patrontáște
patrontașe
PATRONTÁȘ, patrontașe, s. n. (Pop.) Cartușieră. – Din germ. Patrontasche. DOOM
patrontáș (pop.) (pa-tron-) s. n., pl. patrontáșe
patrontașele
PATRONTÁȘ, patrontașe, s. n. (Pop.) Cartușieră. – Din germ. Patrontasche. DOOM
patrontáș (pop.) (pa-tron-) s. n., pl. patrontáșe
patrontașelor
PATRONTÁȘ, patrontașe, s. n. (Pop.) Cartușieră. – Din germ. Patrontasche. DOOM
patrontáș (pop.) (pa-tron-) s. n., pl. patrontáșe
patrontaște
PATRONTÁȘCĂ, patrontaște, s. f. (Reg.) Cartușieră. – Contaminare între patrontaș și tașcă. DOOM
patrontáșcă (reg.) (pa-tron-) s. f., g.-d. art. patrontáștei; pl. patrontáște
patrontaștei
PATRONTÁȘCĂ, patrontaște, s. f. (Reg.) Cartușieră. – Contaminare între patrontaș și tașcă. DOOM
patrontáșcă (reg.) (pa-tron-) s. f., g.-d. art. patrontáștei; pl. patrontáște
patrontaștele
PATRONTÁȘCĂ, patrontaște, s. f. (Reg.) Cartușieră. – Contaminare între patrontaș și tașcă. DOOM
patrontáșcă (reg.) (pa-tron-) s. f., g.-d. art. patrontáștei; pl. patrontáște
patrontaștelor
PATRONTÁȘCĂ, patrontaște, s. f. (Reg.) Cartușieră. – Contaminare între patrontaș și tașcă. DOOM
patrontáșcă (reg.) (pa-tron-) s. f., g.-d. art. patrontáștei; pl. patrontáște
patrontașul
PATRONTÁȘ, patrontașe, s. n. (Pop.) Cartușieră. – Din germ. Patrontasche. DOOM
patrontáș (pop.) (pa-tron-) s. n., pl. patrontáșe
patrontașului
PATRONTÁȘ, patrontașe, s. n. (Pop.) Cartușieră. – Din germ. Patrontasche. DOOM
patrontáș (pop.) (pa-tron-) s. n., pl. patrontáșe
patronul
PATRÓN2, -OÁNĂ, patroni, -oane, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Proprietar al unei întreprinderi. 2. S. m. (în Roma antică) Patrician roman, considerat în raport cu liberții săi. 3. S. m. și f. Sfânt socotit protector al unei persoane, al unei corporații sau al unei comunități care îi poartă numele; zi calendaristică în care se prăznuiește un sfânt și pe care o serbează cei care poartă numele acelui sfânt. ♦ Ocrotitor, protector. – Din lat. patronus, germ. Patron, fr. patron. DOOM
patrón2 (cartuș, bușon, tipar) (pa-tron) s. n., pl. patroáne
patronul
PATRÓN2, -OÁNĂ, patroni, -oane, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Proprietar al unei întreprinderi. 2. S. m. (în Roma antică) Patrician roman, considerat în raport cu liberții săi. 3. S. m. și f. Sfânt socotit protector al unei persoane, al unei corporații sau al unei comunități care îi poartă numele; zi calendaristică în care se prăznuiește un sfânt și pe care o serbează cei care poartă numele acelui sfânt. ♦ Ocrotitor, protector. – Din lat. patronus, germ. Patron, fr. patron. DOOM
patrón2 (cartuș, bușon, tipar) (pa-tron) s. n., pl. patroáne
patronule
PATRÓN2, -OÁNĂ, patroni, -oane, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Proprietar al unei întreprinderi. 2. S. m. (în Roma antică) Patrician roman, considerat în raport cu liberții săi. 3. S. m. și f. Sfânt socotit protector al unei persoane, al unei corporații sau al unei comunități care îi poartă numele; zi calendaristică în care se prăznuiește un sfânt și pe care o serbează cei care poartă numele acelui sfânt. ♦ Ocrotitor, protector. – Din lat. patronus, germ. Patron, fr. patron. DOOM
patrón2 (cartuș, bușon, tipar) (pa-tron) s. n., pl. patroáne
patronului
PATRÓN2, -OÁNĂ, patroni, -oane, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Proprietar al unei întreprinderi. 2. S. m. (în Roma antică) Patrician roman, considerat în raport cu liberții săi. 3. S. m. și f. Sfânt socotit protector al unei persoane, al unei corporații sau al unei comunități care îi poartă numele; zi calendaristică în care se prăznuiește un sfânt și pe care o serbează cei care poartă numele acelui sfânt. ♦ Ocrotitor, protector. – Din lat. patronus, germ. Patron, fr. patron. DOOM
patrón2 (cartuș, bușon, tipar) (pa-tron) s. n., pl. patroáne
patronului
PATRÓN2, -OÁNĂ, patroni, -oane, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Proprietar al unei întreprinderi. 2. S. m. (în Roma antică) Patrician roman, considerat în raport cu liberții săi. 3. S. m. și f. Sfânt socotit protector al unei persoane, al unei corporații sau al unei comunități care îi poartă numele; zi calendaristică în care se prăznuiește un sfânt și pe care o serbează cei care poartă numele acelui sfânt. ♦ Ocrotitor, protector. – Din lat. patronus, germ. Patron, fr. patron. DOOM
patrón2 (cartuș, bușon, tipar) (pa-tron) s. n., pl. patroáne
patronând
PATRONÁ, patronez, vb. I. Tranz. A ocroti, a sprijini, a susține (pe cineva sau ceva); p. ext. a dirija, a conduce. – Din patron2. Cf. fr. patronner. DOOM
patroná (a ~) (pa-tro-) vb., ind. prez. 3 patroneáză
patronînd
PATRONÁ, patronez, vb. I. Tranz. A ocroti, a sprijini, a susține (pe cineva sau ceva); p. ext. a dirija, a conduce. – Din patron2. Cf. fr. patronner. DOOM
patroná (a ~) (pa-tro-) vb., ind. prez. 3 patroneáză
patronări
PATRONÁRE2, patronări, s. f. Operație de înfășurare a capătului unei parâme cu ață de vele, fir de sârmă etc. pentru a împiedica dezrăsucirea. – Din patron1. DOOM
patronáre (pa-tro-) s. f., g.-d. art. patronắrii; pl. patronắri
patronări
PATRONÁRE1, patronări, s. f. Acțiunea de a patrona și rezultatul ei; ocrotire, sprijinire, susținere. – V. patrona. DOOM
patronáre (pa-tro-) s. f., g.-d. art. patronắrii; pl. patronắri
patronării
PATRONÁRE2, patronări, s. f. Operație de înfășurare a capătului unei parâme cu ață de vele, fir de sârmă etc. pentru a împiedica dezrăsucirea. – Din patron1. DOOM
patronáre (pa-tro-) s. f., g.-d. art. patronắrii; pl. patronắri
patronării
PATRONÁRE1, patronări, s. f. Acțiunea de a patrona și rezultatul ei; ocrotire, sprijinire, susținere. – V. patrona. DOOM
patronáre (pa-tro-) s. f., g.-d. art. patronắrii; pl. patronắri
patronările
PATRONÁRE2, patronări, s. f. Operație de înfășurare a capătului unei parâme cu ață de vele, fir de sârmă etc. pentru a împiedica dezrăsucirea. – Din patron1. DOOM
patronáre (pa-tro-) s. f., g.-d. art. patronắrii; pl. patronắri
patronările
PATRONÁRE1, patronări, s. f. Acțiunea de a patrona și rezultatul ei; ocrotire, sprijinire, susținere. – V. patrona. DOOM
patronáre (pa-tro-) s. f., g.-d. art. patronắrii; pl. patronắri
patronărilor
PATRONÁRE2, patronări, s. f. Operație de înfășurare a capătului unei parâme cu ață de vele, fir de sârmă etc. pentru a împiedica dezrăsucirea. – Din patron1. DOOM
patronáre (pa-tro-) s. f., g.-d. art. patronắrii; pl. patronắri
patronărilor
PATRONÁRE1, patronări, s. f. Acțiunea de a patrona și rezultatul ei; ocrotire, sprijinire, susținere. – V. patrona. DOOM
patronáre (pa-tro-) s. f., g.-d. art. patronắrii; pl. patronắri
patru
PÁTRU num. card., s. n. 1. Num. card. Numărul care, în numărătoare, are locul între trei și cinci și care se indică prin cifrele 4 și IV. ◊ (Cu valoare adjectivală) Patru scaune. ◊ Patru clase = (în vechea organizare a învățământului) a) învățământul elementar; b) cursul inferior al liceului. ◊ Expr. A vorbi (cu cineva) între patru ochi (sau între patru pereți) = a vorbi (cu cineva) în taină, fără martori. În (cele) patru zări (sau colțuri, vânturi etc.) = în toate direcțiile; pretutindeni. ◊ (Cu elipsa substantivului determinat) (Loc. adv.) Cât patru = depășind limitele obișnuite; foarte mult. În patru = a) în patru părți egale, în sferturi; b) din patru elemente asemănătoare. (Expr.) A fi cu ochii în patru = a fi cu băgare de seamă, a proceda cu multă atenție, a se păzi bine. A despica (sau a tăia) firul (de păr) în patru = a cerceta în mod minuțios, a se ocupa de ceva cu minuțiozitate exagerată, mai mult decât este necesar. (Fam.) A face pe dracu-n patru = a-și da toată silința, a depune toate eforturile, a utiliza toate posibilitățile pentru a izbuti într-o acțiune. ◊ (Substantivat, m.) Scrie un patru pe tablă. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Pavilionul patru. ◊ (Intră în componența num. adverbial) Să mănânci de patru ori. ◊ (Intră în componența num. multiplicativ) De patru ori pe atâta. ◊ (Intră în componența num. distributiv) Merg câte patru. 2. S. n. Semn grafic care reprezintă numărul patru (1); notă indicată prin acest semn. – Lat. quattuor. DOOM
pátru súte num.; 400/CD
patrul
PÁTRU num. card., s. n. 1. Num. card. Numărul care, în numărătoare, are locul între trei și cinci și care se indică prin cifrele 4 și IV. ◊ (Cu valoare adjectivală) Patru scaune. ◊ Patru clase = (în vechea organizare a învățământului) a) învățământul elementar; b) cursul inferior al liceului. ◊ Expr. A vorbi (cu cineva) între patru ochi (sau între patru pereți) = a vorbi (cu cineva) în taină, fără martori. În (cele) patru zări (sau colțuri, vânturi etc.) = în toate direcțiile; pretutindeni. ◊ (Cu elipsa substantivului determinat) (Loc. adv.) Cât patru = depășind limitele obișnuite; foarte mult. În patru = a) în patru părți egale, în sferturi; b) din patru elemente asemănătoare. (Expr.) A fi cu ochii în patru = a fi cu băgare de seamă, a proceda cu multă atenție, a se păzi bine. A despica (sau a tăia) firul (de păr) în patru = a cerceta în mod minuțios, a se ocupa de ceva cu minuțiozitate exagerată, mai mult decât este necesar. (Fam.) A face pe dracu-n patru = a-și da toată silința, a depune toate eforturile, a utiliza toate posibilitățile pentru a izbuti într-o acțiune. ◊ (Substantivat, m.) Scrie un patru pe tablă. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Pavilionul patru. ◊ (Intră în componența num. adverbial) Să mănânci de patru ori. ◊ (Intră în componența num. multiplicativ) De patru ori pe atâta. ◊ (Intră în componența num. distributiv) Merg câte patru. 2. S. n. Semn grafic care reprezintă numărul patru (1); notă indicată prin acest semn. – Lat. quattuor. DOOM
pátru súte num.; 400/CD
patrula
PATRULÁ, patrulez, vb. I. Intranz. A parcurge după un anumit program un traseu terestru, aerian sau pe apă, pentru a îndeplini o misiune de cercetare, de pază, de control etc. – Din patrulă. Cf. fr. patrouiller. DOOM
patrulá (a ~) (pa-tru-) vb., ind. prez. 3 patruleáză
patrula
PATRÚLĂ, patrule, s. f. Subunitate militară care îndeplinește o misiune de cercetare, de pază, de control etc.; persoană care face parte dintr-o astfel de subunitate. ◊ Patrulă de aviație = subunitate formată din 3-4 avioane militare. – Din germ. Patrulle. DOOM
patrúlă (pa-tru-) s. f., g.-d. art. patrúlei; pl. patrúle
patrulai
PATRULÁ, patrulez, vb. I. Intranz. A parcurge după un anumit program un traseu terestru, aerian sau pe apă, pentru a îndeplini o misiune de cercetare, de pază, de control etc. – Din patrulă. Cf. fr. patrouiller. DOOM
patrulá (a ~) (pa-tru-) vb., ind. prez. 3 patruleáză
patrulam
PATRULÁ, patrulez, vb. I. Intranz. A parcurge după un anumit program un traseu terestru, aerian sau pe apă, pentru a îndeplini o misiune de cercetare, de pază, de control etc. – Din patrulă. Cf. fr. patrouiller. DOOM
patrulá (a ~) (pa-tru-) vb., ind. prez. 3 patruleáză
patrulare
PATRULÁ, patrulez, vb. I. Intranz. A parcurge după un anumit program un traseu terestru, aerian sau pe apă, pentru a îndeplini o misiune de cercetare, de pază, de control etc. – Din patrulă. Cf. fr. patrouiller. DOOM
patrulá (a ~) (pa-tru-) vb., ind. prez. 3 patruleáză
patrulare
PATRULÁRE, patrulări, s. f. Acțiunea de a patrula și rezultatul ei; misiune de cercetare, de pază, de recunoaștere, de control etc. – V. patrula. DOOM
patruláre (pa-tru-) s. f., g.-d. art. patrulắrii; pl. patrulắri
patrularea
PATRULÁRE, patrulări, s. f. Acțiunea de a patrula și rezultatul ei; misiune de cercetare, de pază, de recunoaștere, de control etc. – V. patrula. DOOM
patruláre (pa-tru-) s. f., g.-d. art. patrulắrii; pl. patrulắri
patrulară
PATRULÁ, patrulez, vb. I. Intranz. A parcurge după un anumit program un traseu terestru, aerian sau pe apă, pentru a îndeplini o misiune de cercetare, de pază, de control etc. – Din patrulă. Cf. fr. patrouiller. DOOM
patrulá (a ~) (pa-tru-) vb., ind. prez. 3 patruleáză
patrularăm
PATRULÁ, patrulez, vb. I. Intranz. A parcurge după un anumit program un traseu terestru, aerian sau pe apă, pentru a îndeplini o misiune de cercetare, de pază, de control etc. – Din patrulă. Cf. fr. patrouiller. DOOM
patrulá (a ~) (pa-tru-) vb., ind. prez. 3 patruleáză
patrularăți
PATRULÁ, patrulez, vb. I. Intranz. A parcurge după un anumit program un traseu terestru, aerian sau pe apă, pentru a îndeplini o misiune de cercetare, de pază, de control etc. – Din patrulă. Cf. fr. patrouiller. DOOM
patrulá (a ~) (pa-tru-) vb., ind. prez. 3 patruleáză
patrulase
PATRULÁ, patrulez, vb. I. Intranz. A parcurge după un anumit program un traseu terestru, aerian sau pe apă, pentru a îndeplini o misiune de cercetare, de pază, de control etc. – Din patrulă. Cf. fr. patrouiller. DOOM
patrulá (a ~) (pa-tru-) vb., ind. prez. 3 patruleáză
patrulasem
PATRULÁ, patrulez, vb. I. Intranz. A parcurge după un anumit program un traseu terestru, aerian sau pe apă, pentru a îndeplini o misiune de cercetare, de pază, de control etc. – Din patrulă. Cf. fr. patrouiller. DOOM
patrulá (a ~) (pa-tru-) vb., ind. prez. 3 patruleáză
patrulaseră
PATRULÁ, patrulez, vb. I. Intranz. A parcurge după un anumit program un traseu terestru, aerian sau pe apă, pentru a îndeplini o misiune de cercetare, de pază, de control etc. – Din patrulă. Cf. fr. patrouiller. DOOM
patrulá (a ~) (pa-tru-) vb., ind. prez. 3 patruleáză
patrulaserăm
PATRULÁ, patrulez, vb. I. Intranz. A parcurge după un anumit program un traseu terestru, aerian sau pe apă, pentru a îndeplini o misiune de cercetare, de pază, de control etc. – Din patrulă. Cf. fr. patrouiller. DOOM
patrulá (a ~) (pa-tru-) vb., ind. prez. 3 patruleáză
patrulaserăți
PATRULÁ, patrulez, vb. I. Intranz. A parcurge după un anumit program un traseu terestru, aerian sau pe apă, pentru a îndeplini o misiune de cercetare, de pază, de control etc. – Din patrulă. Cf. fr. patrouiller. DOOM
patrulá (a ~) (pa-tru-) vb., ind. prez. 3 patruleáză
patrulaseși
PATRULÁ, patrulez, vb. I. Intranz. A parcurge după un anumit program un traseu terestru, aerian sau pe apă, pentru a îndeplini o misiune de cercetare, de pază, de control etc. – Din patrulă. Cf. fr. patrouiller. DOOM
patrulá (a ~) (pa-tru-) vb., ind. prez. 3 patruleáză
patrulaseți
PATRULÁ, patrulez, vb. I. Intranz. A parcurge după un anumit program un traseu terestru, aerian sau pe apă, pentru a îndeplini o misiune de cercetare, de pază, de control etc. – Din patrulă. Cf. fr. patrouiller. DOOM
patrulá (a ~) (pa-tru-) vb., ind. prez. 3 patruleáză
patrulat
PATRULÁ, patrulez, vb. I. Intranz. A parcurge după un anumit program un traseu terestru, aerian sau pe apă, pentru a îndeplini o misiune de cercetare, de pază, de control etc. – Din patrulă. Cf. fr. patrouiller. DOOM
patrulá (a ~) (pa-tru-) vb., ind. prez. 3 patruleáză
patrulat
PATRULÁ, patrulez, vb. I. Intranz. A parcurge după un anumit program un traseu terestru, aerian sau pe apă, pentru a îndeplini o misiune de cercetare, de pază, de control etc. – Din patrulă. Cf. fr. patrouiller.
patrulater
PATRULATÉR, -Ă, patrulatere, s. n., adj. 1. S. n. Poligon cu patru laturi. ♦ (Adjectival) Care are forma unui poligon cu patru laturi. 2. Adj. (Geom.; în sintagma) Piramidă (sau prismă) patrulateră = piramidă sau prismă cu baza sau bazele un patrulater. – Din lat. quadrilaterus, fr. quadrilatère (după patru). DOOM
patrulatér (pa-tru-) s. n., pl. patrulatére
patrulateral
PATRULATERÁL, -Ă, patrulaterali, -e, adj. (Înv.) În formă de patrulater. – Din fr. quadrilatéral (după patru). DOOM
patrulaterál (înv.) (pa-tru-) adj. m., pl. patrulateráli; f. patrulaterálă, pl. patrulaterále
patrulaterala
PATRULATERÁL, -Ă, patrulaterali, -e, adj. (Înv.) În formă de patrulater. – Din fr. quadrilatéral (după patru). DOOM
patrulaterál (înv.) (pa-tru-) adj. m., pl. patrulateráli; f. patrulaterálă, pl. patrulaterále
patrulaterale
PATRULATERÁL, -Ă, patrulaterali, -e, adj. (Înv.) În formă de patrulater. – Din fr. quadrilatéral (după patru). DOOM
patrulaterál (înv.) (pa-tru-) adj. m., pl. patrulateráli; f. patrulaterálă, pl. patrulaterále
patrulateralei
PATRULATERÁL, -Ă, patrulaterali, -e, adj. (Înv.) În formă de patrulater. – Din fr. quadrilatéral (după patru). DOOM
patrulaterál (înv.) (pa-tru-) adj. m., pl. patrulateráli; f. patrulaterálă, pl. patrulaterále
patrulateralele
PATRULATERÁL, -Ă, patrulaterali, -e, adj. (Înv.) În formă de patrulater. – Din fr. quadrilatéral (după patru). DOOM
patrulaterál (înv.) (pa-tru-) adj. m., pl. patrulateráli; f. patrulaterálă, pl. patrulaterále
patrulateralelor
PATRULATERÁL, -Ă, patrulaterali, -e, adj. (Înv.) În formă de patrulater. – Din fr. quadrilatéral (după patru). DOOM
patrulaterál (înv.) (pa-tru-) adj. m., pl. patrulateráli; f. patrulaterálă, pl. patrulaterále
patrulaterali
PATRULATERÁL, -Ă, patrulaterali, -e, adj. (Înv.) În formă de patrulater. – Din fr. quadrilatéral (după patru). DOOM
patrulaterál (înv.) (pa-tru-) adj. m., pl. patrulateráli; f. patrulaterálă, pl. patrulaterále
patrulateralii
PATRULATERÁL, -Ă, patrulaterali, -e, adj. (Înv.) În formă de patrulater. – Din fr. quadrilatéral (după patru). DOOM
patrulaterál (înv.) (pa-tru-) adj. m., pl. patrulateráli; f. patrulaterálă, pl. patrulaterále
patrulateralilor
PATRULATERÁL, -Ă, patrulaterali, -e, adj. (Înv.) În formă de patrulater. – Din fr. quadrilatéral (după patru). DOOM
patrulaterál (înv.) (pa-tru-) adj. m., pl. patrulateráli; f. patrulaterálă, pl. patrulaterále
patrulateralul
PATRULATERÁL, -Ă, patrulaterali, -e, adj. (Înv.) În formă de patrulater. – Din fr. quadrilatéral (după patru). DOOM
patrulaterál (înv.) (pa-tru-) adj. m., pl. patrulateráli; f. patrulaterálă, pl. patrulaterále
patrulateralului
PATRULATERÁL, -Ă, patrulaterali, -e, adj. (Înv.) În formă de patrulater. – Din fr. quadrilatéral (după patru). DOOM
patrulaterál (înv.) (pa-tru-) adj. m., pl. patrulateráli; f. patrulaterálă, pl. patrulaterále
patrulatere
PATRULATÉR, -Ă, patrulatere, s. n., adj. 1. S. n. Poligon cu patru laturi. ♦ (Adjectival) Care are forma unui poligon cu patru laturi. 2. Adj. (Geom.; în sintagma) Piramidă (sau prismă) patrulateră = piramidă sau prismă cu baza sau bazele un patrulater. – Din lat. quadrilaterus, fr. quadrilatère (după patru). DOOM
patrulatér (pa-tru-) s. n., pl. patrulatére
patrulaterele
PATRULATÉR, -Ă, patrulatere, s. n., adj. 1. S. n. Poligon cu patru laturi. ♦ (Adjectival) Care are forma unui poligon cu patru laturi. 2. Adj. (Geom.; în sintagma) Piramidă (sau prismă) patrulateră = piramidă sau prismă cu baza sau bazele un patrulater. – Din lat. quadrilaterus, fr. quadrilatère (după patru). DOOM
patrulatér (pa-tru-) s. n., pl. patrulatére
patrulaterelor
PATRULATÉR, -Ă, patrulatere, s. n., adj. 1. S. n. Poligon cu patru laturi. ♦ (Adjectival) Care are forma unui poligon cu patru laturi. 2. Adj. (Geom.; în sintagma) Piramidă (sau prismă) patrulateră = piramidă sau prismă cu baza sau bazele un patrulater. – Din lat. quadrilaterus, fr. quadrilatère (după patru). DOOM
patrulatér (pa-tru-) s. n., pl. patrulatére
patrulaterul
PATRULATÉR, -Ă, patrulatere, s. n., adj. 1. S. n. Poligon cu patru laturi. ♦ (Adjectival) Care are forma unui poligon cu patru laturi. 2. Adj. (Geom.; în sintagma) Piramidă (sau prismă) patrulateră = piramidă sau prismă cu baza sau bazele un patrulater. – Din lat. quadrilaterus, fr. quadrilatère (după patru). DOOM
patrulatér (pa-tru-) s. n., pl. patrulatére
patrulaterului
PATRULATÉR, -Ă, patrulatere, s. n., adj. 1. S. n. Poligon cu patru laturi. ♦ (Adjectival) Care are forma unui poligon cu patru laturi. 2. Adj. (Geom.; în sintagma) Piramidă (sau prismă) patrulateră = piramidă sau prismă cu baza sau bazele un patrulater. – Din lat. quadrilaterus, fr. quadrilatère (după patru). DOOM
patrulatér (pa-tru-) s. n., pl. patrulatére
patrulau
PATRULÁ, patrulez, vb. I. Intranz. A parcurge după un anumit program un traseu terestru, aerian sau pe apă, pentru a îndeplini o misiune de cercetare, de pază, de control etc. – Din patrulă. Cf. fr. patrouiller. DOOM
patrulá (a ~) (pa-tru-) vb., ind. prez. 3 patruleáză
patrulași
PATRULÁ, patrulez, vb. I. Intranz. A parcurge după un anumit program un traseu terestru, aerian sau pe apă, pentru a îndeplini o misiune de cercetare, de pază, de control etc. – Din patrulă. Cf. fr. patrouiller. DOOM
patrulá (a ~) (pa-tru-) vb., ind. prez. 3 patruleáză
patrulați
PATRULÁ, patrulez, vb. I. Intranz. A parcurge după un anumit program un traseu terestru, aerian sau pe apă, pentru a îndeplini o misiune de cercetare, de pază, de control etc. – Din patrulă. Cf. fr. patrouiller. DOOM
patrulá (a ~) (pa-tru-) vb., ind. prez. 3 patruleáză
patrule
PATRÚLĂ, patrule, s. f. Subunitate militară care îndeplinește o misiune de cercetare, de pază, de control etc.; persoană care face parte dintr-o astfel de subunitate. ◊ Patrulă de aviație = subunitate formată din 3-4 avioane militare. – Din germ. Patrulle. DOOM
patrúlă (pa-tru-) s. f., g.-d. art. patrúlei; pl. patrúle
patrulea
PÁTRULEA, PÁTRA num. ord. (De obicei cu valoare adjectivală; precedat de art. „al”, „a”) Care se află între al treilea și al cincilea. – Patru + le + a. DOOM
pátrulea (al ~) (pa-tru-) num. m., f. a pátra; al IV-lea/al 4-lea, a IV-a/a 4-a
patrulează
PATRULÁ, patrulez, vb. I. Intranz. A parcurge după un anumit program un traseu terestru, aerian sau pe apă, pentru a îndeplini o misiune de cercetare, de pază, de control etc. – Din patrulă. Cf. fr. patrouiller. DOOM
patrulá (a ~) (pa-tru-) vb., ind. prez. 3 patruleáză
patrulei
PATRÚLĂ, patrule, s. f. Subunitate militară care îndeplinește o misiune de cercetare, de pază, de control etc.; persoană care face parte dintr-o astfel de subunitate. ◊ Patrulă de aviație = subunitate formată din 3-4 avioane militare. – Din germ. Patrulle. DOOM
patrúlă (pa-tru-) s. f., g.-d. art. patrúlei; pl. patrúle
patrulele
PATRÚLĂ, patrule, s. f. Subunitate militară care îndeplinește o misiune de cercetare, de pază, de control etc.; persoană care face parte dintr-o astfel de subunitate. ◊ Patrulă de aviație = subunitate formată din 3-4 avioane militare. – Din germ. Patrulle. DOOM
patrúlă (pa-tru-) s. f., g.-d. art. patrúlei; pl. patrúle
patrulelor
PATRÚLĂ, patrule, s. f. Subunitate militară care îndeplinește o misiune de cercetare, de pază, de control etc.; persoană care face parte dintr-o astfel de subunitate. ◊ Patrulă de aviație = subunitate formată din 3-4 avioane militare. – Din germ. Patrulle. DOOM
patrúlă (pa-tru-) s. f., g.-d. art. patrúlei; pl. patrúle
patrulez
PATRULÁ, patrulez, vb. I. Intranz. A parcurge după un anumit program un traseu terestru, aerian sau pe apă, pentru a îndeplini o misiune de cercetare, de pază, de control etc. – Din patrulă. Cf. fr. patrouiller. DOOM
patrulá (a ~) (pa-tru-) vb., ind. prez. 3 patruleáză
patruleze
PATRULÁ, patrulez, vb. I. Intranz. A parcurge după un anumit program un traseu terestru, aerian sau pe apă, pentru a îndeplini o misiune de cercetare, de pază, de control etc. – Din patrulă. Cf. fr. patrouiller. DOOM
patrulá (a ~) (pa-tru-) vb., ind. prez. 3 patruleáză
patrulezi
PATRULÁ, patrulez, vb. I. Intranz. A parcurge după un anumit program un traseu terestru, aerian sau pe apă, pentru a îndeplini o misiune de cercetare, de pază, de control etc. – Din patrulă. Cf. fr. patrouiller. DOOM
patrulá (a ~) (pa-tru-) vb., ind. prez. 3 patruleáză
patrului
PÁTRU num. card., s. n. 1. Num. card. Numărul care, în numărătoare, are locul între trei și cinci și care se indică prin cifrele 4 și IV. ◊ (Cu valoare adjectivală) Patru scaune. ◊ Patru clase = (în vechea organizare a învățământului) a) învățământul elementar; b) cursul inferior al liceului. ◊ Expr. A vorbi (cu cineva) între patru ochi (sau între patru pereți) = a vorbi (cu cineva) în taină, fără martori. În (cele) patru zări (sau colțuri, vânturi etc.) = în toate direcțiile; pretutindeni. ◊ (Cu elipsa substantivului determinat) (Loc. adv.) Cât patru = depășind limitele obișnuite; foarte mult. În patru = a) în patru părți egale, în sferturi; b) din patru elemente asemănătoare. (Expr.) A fi cu ochii în patru = a fi cu băgare de seamă, a proceda cu multă atenție, a se păzi bine. A despica (sau a tăia) firul (de păr) în patru = a cerceta în mod minuțios, a se ocupa de ceva cu minuțiozitate exagerată, mai mult decât este necesar. (Fam.) A face pe dracu-n patru = a-și da toată silința, a depune toate eforturile, a utiliza toate posibilitățile pentru a izbuti într-o acțiune. ◊ (Substantivat, m.) Scrie un patru pe tablă. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Pavilionul patru. ◊ (Intră în componența num. adverbial) Să mănânci de patru ori. ◊ (Intră în componența num. multiplicativ) De patru ori pe atâta. ◊ (Intră în componența num. distributiv) Merg câte patru. 2. S. n. Semn grafic care reprezintă numărul patru (1); notă indicată prin acest semn. – Lat. quattuor. DOOM
pátru súte num.; 400/CD
patrulând
PATRULÁ, patrulez, vb. I. Intranz. A parcurge după un anumit program un traseu terestru, aerian sau pe apă, pentru a îndeplini o misiune de cercetare, de pază, de control etc. – Din patrulă. Cf. fr. patrouiller. DOOM
patrulá (a ~) (pa-tru-) vb., ind. prez. 3 patruleáză
patrulînd
PATRULÁ, patrulez, vb. I. Intranz. A parcurge după un anumit program un traseu terestru, aerian sau pe apă, pentru a îndeplini o misiune de cercetare, de pază, de control etc. – Din patrulă. Cf. fr. patrouiller. DOOM
patrulá (a ~) (pa-tru-) vb., ind. prez. 3 patruleáză
patrulări
PATRULÁRE, patrulări, s. f. Acțiunea de a patrula și rezultatul ei; misiune de cercetare, de pază, de recunoaștere, de control etc. – V. patrula. DOOM
patruláre (pa-tru-) s. f., g.-d. art. patrulắrii; pl. patrulắri
patrulării
PATRULÁRE, patrulări, s. f. Acțiunea de a patrula și rezultatul ei; misiune de cercetare, de pază, de recunoaștere, de control etc. – V. patrula. DOOM
patruláre (pa-tru-) s. f., g.-d. art. patrulắrii; pl. patrulắri
patrulările
PATRULÁRE, patrulări, s. f. Acțiunea de a patrula și rezultatul ei; misiune de cercetare, de pază, de recunoaștere, de control etc. – V. patrula. DOOM
patruláre (pa-tru-) s. f., g.-d. art. patrulắrii; pl. patrulắri
patrulărilor
PATRULÁRE, patrulări, s. f. Acțiunea de a patrula și rezultatul ei; misiune de cercetare, de pază, de recunoaștere, de control etc. – V. patrula. DOOM
patruláre (pa-tru-) s. f., g.-d. art. patrulắrii; pl. patrulắri
patrunghiular
PATRUNGHIULÁR, -Ă, patrunghiulari, -e, adj. (Rar) Care are patru unghiuri. – Patru + unghiular (după lat. quadrangularis, fr. quadrangulaire). DOOM
!patrunghiulár (rar) (pa-trun-) adj. m., pl. patrunghiulári; f. patrunghiuláră, pl. patrunghiuláre
patrunghiulara
PATRUNGHIULÁR, -Ă, patrunghiulari, -e, adj. (Rar) Care are patru unghiuri. – Patru + unghiular (după lat. quadrangularis, fr. quadrangulaire). DOOM
!patrunghiulár (rar) (pa-trun-) adj. m., pl. patrunghiulári; f. patrunghiuláră, pl. patrunghiuláre
patrunghiulare
PATRUNGHIULÁR, -Ă, patrunghiulari, -e, adj. (Rar) Care are patru unghiuri. – Patru + unghiular (după lat. quadrangularis, fr. quadrangulaire). DOOM
!patrunghiulár (rar) (pa-trun-) adj. m., pl. patrunghiulári; f. patrunghiuláră, pl. patrunghiuláre
patrunghiularei
PATRUNGHIULÁR, -Ă, patrunghiulari, -e, adj. (Rar) Care are patru unghiuri. – Patru + unghiular (după lat. quadrangularis, fr. quadrangulaire). DOOM
!patrunghiulár (rar) (pa-trun-) adj. m., pl. patrunghiulári; f. patrunghiuláră, pl. patrunghiuláre
patrunghiularele
PATRUNGHIULÁR, -Ă, patrunghiulari, -e, adj. (Rar) Care are patru unghiuri. – Patru + unghiular (după lat. quadrangularis, fr. quadrangulaire). DOOM
!patrunghiulár (rar) (pa-trun-) adj. m., pl. patrunghiulári; f. patrunghiuláră, pl. patrunghiuláre
patrunghiularelor
PATRUNGHIULÁR, -Ă, patrunghiulari, -e, adj. (Rar) Care are patru unghiuri. – Patru + unghiular (după lat. quadrangularis, fr. quadrangulaire). DOOM
!patrunghiulár (rar) (pa-trun-) adj. m., pl. patrunghiulári; f. patrunghiuláră, pl. patrunghiuláre
patrunghiulari
PATRUNGHIULÁR, -Ă, patrunghiulari, -e, adj. (Rar) Care are patru unghiuri. – Patru + unghiular (după lat. quadrangularis, fr. quadrangulaire). DOOM
!patrunghiulár (rar) (pa-trun-) adj. m., pl. patrunghiulári; f. patrunghiuláră, pl. patrunghiuláre
patrunghiularii
PATRUNGHIULÁR, -Ă, patrunghiulari, -e, adj. (Rar) Care are patru unghiuri. – Patru + unghiular (după lat. quadrangularis, fr. quadrangulaire). DOOM
!patrunghiulár (rar) (pa-trun-) adj. m., pl. patrunghiulári; f. patrunghiuláră, pl. patrunghiuláre
patrunghiularilor
PATRUNGHIULÁR, -Ă, patrunghiulari, -e, adj. (Rar) Care are patru unghiuri. – Patru + unghiular (după lat. quadrangularis, fr. quadrangulaire). DOOM
!patrunghiulár (rar) (pa-trun-) adj. m., pl. patrunghiulári; f. patrunghiuláră, pl. patrunghiuláre
patrunghiularul
PATRUNGHIULÁR, -Ă, patrunghiulari, -e, adj. (Rar) Care are patru unghiuri. – Patru + unghiular (după lat. quadrangularis, fr. quadrangulaire). DOOM
!patrunghiulár (rar) (pa-trun-) adj. m., pl. patrunghiulári; f. patrunghiuláră, pl. patrunghiuláre
patrunghiularului
PATRUNGHIULÁR, -Ă, patrunghiulari, -e, adj. (Rar) Care are patru unghiuri. – Patru + unghiular (după lat. quadrangularis, fr. quadrangulaire). DOOM
!patrunghiulár (rar) (pa-trun-) adj. m., pl. patrunghiulári; f. patrunghiuláră, pl. patrunghiuláre
patruntaș
PATRUNTÁȘ s. n. v. patrontaș.
patruped
PATRUPÉD, -Ă, patrupezi, -de, adj., s. n. (Animal) cu patru picioare. – Din fr. quadrupède, lat. quadrupes, -dis (după patru). DOOM
patrupéd2 (pa-tru-) s. n., pl. patrupéde
patrupeda
PATRUPÉD, -Ă, patrupezi, -de, adj., s. n. (Animal) cu patru picioare. – Din fr. quadrupède, lat. quadrupes, -dis (după patru). DOOM
patrupéd2 (pa-tru-) s. n., pl. patrupéde
patrupede
PATRUPÉD, -Ă, patrupezi, -de, adj., s. n. (Animal) cu patru picioare. – Din fr. quadrupède, lat. quadrupes, -dis (după patru). DOOM
patrupéd2 (pa-tru-) s. n., pl. patrupéde
patrupedei
PATRUPÉD, -Ă, patrupezi, -de, adj., s. n. (Animal) cu patru picioare. – Din fr. quadrupède, lat. quadrupes, -dis (după patru). DOOM
patrupéd2 (pa-tru-) s. n., pl. patrupéde
patrupedele
PATRUPÉD, -Ă, patrupezi, -de, adj., s. n. (Animal) cu patru picioare. – Din fr. quadrupède, lat. quadrupes, -dis (după patru). DOOM
patrupéd2 (pa-tru-) s. n., pl. patrupéde
patrupedelor
PATRUPÉD, -Ă, patrupezi, -de, adj., s. n. (Animal) cu patru picioare. – Din fr. quadrupède, lat. quadrupes, -dis (după patru). DOOM
patrupéd2 (pa-tru-) s. n., pl. patrupéde
patrupedul
PATRUPÉD, -Ă, patrupezi, -de, adj., s. n. (Animal) cu patru picioare. – Din fr. quadrupède, lat. quadrupes, -dis (după patru). DOOM
patrupéd2 (pa-tru-) s. n., pl. patrupéde
patrupedului
PATRUPÉD, -Ă, patrupezi, -de, adj., s. n. (Animal) cu patru picioare. – Din fr. quadrupède, lat. quadrupes, -dis (după patru). DOOM
patrupéd2 (pa-tru-) s. n., pl. patrupéde
patrupezi
PATRUPÉD, -Ă, patrupezi, -de, adj., s. n. (Animal) cu patru picioare. – Din fr. quadrupède, lat. quadrupes, -dis (după patru). DOOM
patrupéd2 (pa-tru-) s. n., pl. patrupéde
patrupezii
PATRUPÉD, -Ă, patrupezi, -de, adj., s. n. (Animal) cu patru picioare. – Din fr. quadrupède, lat. quadrupes, -dis (după patru). DOOM
patrupéd2 (pa-tru-) s. n., pl. patrupéde
patrupezilor
PATRUPÉD, -Ă, patrupezi, -de, adj., s. n. (Animal) cu patru picioare. – Din fr. quadrupède, lat. quadrupes, -dis (după patru). DOOM
patrupéd2 (pa-tru-) s. n., pl. patrupéde
patrusprezece
PÁTRUSPREZECE num. ord. v. paisprezece. DOOM
!páisprezece (pais-pre-/pai-spre-) num.; 14/XIV
patrusprezecelea
PÁTRUSPREZECELEA, -CEA num. ord. v. paisprezecelea. DOOM
!páisprezecelea (al ~) (pais-pre-/pai-spre-) num. m., f. a páisprezecea; al XIV-lea/al 14-lea, a XIV-a/a 14-a
patruzeci
PATRUZÉCI num. ord. Număr care, în numărătoare, are locul între treizeci și nouă și patruzeci și unu și care se indică prin cifra 40 și XL. ◊ (Cu valoare adjectivală) Patruzeci de zile. ◊ (Compus) Patruzeci de Sfinți (sau de duminici) = sărbătoare creștină care se celebrează în ziua de 9 martie. ◊ (Substantivat, m.) Scrie un patruzeci. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Rândul patruzeci. ◊ (Intră în componența num. adverbial) S-a deplasat de patruzeci de ori. ◊ (Intră în componența num. multiplicativ) De patruzeci de ori pe atâta. ◊ (Intră în componența num. distributiv) Câte patruzeci de lei. – Patru + zece. DOOM
!Pátruzeci de Sfínți (sărbătoare) (pa-tru-) s. propriu m.
patruzecilea
PATRUZÉCILEA, -ZÉCEA num. ord. (De obicei cu valoare adjectivală; precedat de art. „al”, „a”) Care se află între al treizeci și nouălea și al patruzeci și unulea. – Patruzeci + le + a. DOOM
patruzécilea (al ~) (pa-tru-) num. m., f. a patruzécea; al XL-lea/al 40-lea, a XL-a/a 40-a
patruzecioptist
PATRUZECIOPTÍST, -Ă adj. v. pașoptist.
patul
PAT2, paturi, s. n. (La jocul de șah) Situație în care un jucător, fără a fi în poziție de șah, nu mai poate face nicio mișcare și este obligat să înceteze jocul, partida declarându-se remiză. – Din fr. pat. DOOM
fotóliu-pát [liu pron. lĭu] s. n., art. fotóliul-pát; pl. fotólii-pát
patula
CRĂÍȚĂ, crăițe, s. f. I. 1. Nume dat la două specii de plante erbacee din familia compozitelor, cu tulpina puternică și ramificată, cu frunze opuse, penat-divizate și cu flori galbene-portocalii, cu miros pătrunzător; vâzdoagă, ocheșele (Tagetes erecta și patula). 2. Varietate de ciupercă comestibilă, a cărei pălărie este purpurie pe deasupra, iar pe dedesubt galbenă-aurie. II. (La pl.; art.) Dans popular românesc cu mișcare vioaie, răspândit în Oltenia; melodie după care se execută acest dans. III. (Rar; la jocul de cărți) Damă. [Var.: creíță s. f.] – Crai + suf. -iță.
patulcius
Patulcius, denumire purtată de zeul Ianus în vreme de război, cînd porțile templului său erau în permanență larg deschise.
patului
PAT2, paturi, s. n. (La jocul de șah) Situație în care un jucător, fără a fi în poziție de șah, nu mai poate face nicio mișcare și este obligat să înceteze jocul, partida declarându-se remiză. – Din fr. pat. DOOM
fotóliu-pát [liu pron. lĭu] s. n., art. fotóliul-pát; pl. fotólii-pát
paturi
PAT2, paturi, s. n. (La jocul de șah) Situație în care un jucător, fără a fi în poziție de șah, nu mai poate face nicio mișcare și este obligat să înceteze jocul, partida declarându-se remiză. – Din fr. pat. DOOM
fotóliu-pát [liu pron. lĭu] s. n., art. fotóliul-pát; pl. fotólii-pát
paturile
PAT2, paturi, s. n. (La jocul de șah) Situație în care un jucător, fără a fi în poziție de șah, nu mai poate face nicio mișcare și este obligat să înceteze jocul, partida declarându-se remiză. – Din fr. pat. DOOM
fotóliu-pát [liu pron. lĭu] s. n., art. fotóliul-pát; pl. fotólii-pát
paturilor
PAT2, paturi, s. n. (La jocul de șah) Situație în care un jucător, fără a fi în poziție de șah, nu mai poate face nicio mișcare și este obligat să înceteze jocul, partida declarându-se remiză. – Din fr. pat. DOOM
fotóliu-pát [liu pron. lĭu] s. n., art. fotóliul-pát; pl. fotólii-pát
patvagon
PÁTVAGON, patvagoane, s. n. (Înv.) Vagon de bagaje. – Etimologie pop., după germ. Packwagen. DOOM
!patvagón (înv.) s. n., pl. patvagoáne
patvagon
PÁTVAGON, patvagoane, s. n. Vagon de bagaje. – Etimologie pop., după germ. Packwagen.
pauca
PÁUCĂ, pauce, s. f. (Înv. și reg.) Instrument muzical de percuție; timpan. – Din germ. Pauke. DOOM
páucă (înv., reg.) (pau-) s. f., g.-d. art. páucei; pl. páuce
pauce
PÁUCĂ, pauce, s. f. (Înv. și reg.) Instrument muzical de percuție; timpan. – Din germ. Pauke. DOOM
páucă (înv., reg.) (pau-) s. f., g.-d. art. páucei; pl. páuce
paucei
PÁUCĂ, pauce, s. f. (Înv. și reg.) Instrument muzical de percuție; timpan. – Din germ. Pauke. DOOM
páucă (înv., reg.) (pau-) s. f., g.-d. art. páucei; pl. páuce
paucele
PÁUCĂ, pauce, s. f. (Înv. și reg.) Instrument muzical de percuție; timpan. – Din germ. Pauke. DOOM
páucă (înv., reg.) (pau-) s. f., g.-d. art. páucei; pl. páuce
paucelor
PÁUCĂ, pauce, s. f. (Înv. și reg.) Instrument muzical de percuție; timpan. – Din germ. Pauke. DOOM
páucă (înv., reg.) (pau-) s. f., g.-d. art. páucei; pl. páuce
pauliana
PAULIÁNĂ adj. (În sintagma) Acțiune pauliană = acțiune judiciară prin care un creditor poate cere debitorului său rezilierea unui contract, anularea unui act etc. dacă acestea sunt posterioare creanțelor. [Pr.: pa-u-li-a-] – Din fr. [action] paulienne. DOOM
pauliánă (pa-u-li-a-) adj. f.
pauliene
PAULIÁNĂ adj. (În sintagma) Acțiune pauliană = acțiune judiciară prin care un creditor poate cere debitorului său rezilierea unui contract, anularea unui act etc. dacă acestea sunt posterioare creanțelor. [Pr.: pa-u-li-a-] – Din fr. [action] paulienne. DOOM
pauliánă (pa-u-li-a-) adj. f.
paulienei
PAULIÁNĂ adj. (În sintagma) Acțiune pauliană = acțiune judiciară prin care un creditor poate cere debitorului său rezilierea unui contract, anularea unui act etc. dacă acestea sunt posterioare creanțelor. [Pr.: pa-u-li-a-] – Din fr. [action] paulienne. DOOM
pauliánă (pa-u-li-a-) adj. f.
pauper
PAUPÉR, -Ă, pauperi, -e, adj. Lipsit de mijloace de existență; ajuns în mizerie, în stare de sărăcie; foarte sărac. – Din lat. pauper. DOOM
paupér (pau-) adj. m., pl. paupéri; f. paupéră, pl. paupére
paupera
PAUPÉR, -Ă, pauperi, -e, adj. Lipsit de mijloace de existență; ajuns în mizerie, în stare de sărăcie; foarte sărac. – Din lat. pauper. DOOM
paupér (pau-) adj. m., pl. paupéri; f. paupéră, pl. paupére
paupere
PAUPÉR, -Ă, pauperi, -e, adj. Lipsit de mijloace de existență; ajuns în mizerie, în stare de sărăcie; foarte sărac. – Din lat. pauper. DOOM
paupér (pau-) adj. m., pl. paupéri; f. paupéră, pl. paupére
pauperei
PAUPÉR, -Ă, pauperi, -e, adj. Lipsit de mijloace de existență; ajuns în mizerie, în stare de sărăcie; foarte sărac. – Din lat. pauper. DOOM
paupér (pau-) adj. m., pl. paupéri; f. paupéră, pl. paupére
pauperele
PAUPÉR, -Ă, pauperi, -e, adj. Lipsit de mijloace de existență; ajuns în mizerie, în stare de sărăcie; foarte sărac. – Din lat. pauper. DOOM
paupér (pau-) adj. m., pl. paupéri; f. paupéră, pl. paupére
pauperelor
PAUPÉR, -Ă, pauperi, -e, adj. Lipsit de mijloace de existență; ajuns în mizerie, în stare de sărăcie; foarte sărac. – Din lat. pauper. DOOM
paupér (pau-) adj. m., pl. paupéri; f. paupéră, pl. paupére
pauperi
PAUPÉR, -Ă, pauperi, -e, adj. Lipsit de mijloace de existență; ajuns în mizerie, în stare de sărăcie; foarte sărac. – Din lat. pauper. DOOM
paupér (pau-) adj. m., pl. paupéri; f. paupéră, pl. paupére
pauperii
PAUPÉR, -Ă, pauperi, -e, adj. Lipsit de mijloace de existență; ajuns în mizerie, în stare de sărăcie; foarte sărac. – Din lat. pauper. DOOM
paupér (pau-) adj. m., pl. paupéri; f. paupéră, pl. paupére
pauperilor
PAUPÉR, -Ă, pauperi, -e, adj. Lipsit de mijloace de existență; ajuns în mizerie, în stare de sărăcie; foarte sărac. – Din lat. pauper. DOOM
paupér (pau-) adj. m., pl. paupéri; f. paupéră, pl. paupére
pauperism
PAUPERÍSM s. n. Stare de extremă sărăcie în care se află cineva; paupertate. – Din fr. paupérisme. DOOM
pauperísm (pau-) s. n.
pauperismul
PAUPERÍSM s. n. Stare de extremă sărăcie în care se află cineva; paupertate. – Din fr. paupérisme. DOOM
pauperísm (pau-) s. n.
pauperismului
PAUPERÍSM s. n. Stare de extremă sărăcie în care se află cineva; paupertate. – Din fr. paupérisme. DOOM
pauperísm (pau-) s. n.
pauperitate
PAUPERTÁTE s. f. Stare de extremă sărăcie în care se află cineva; pauperism. ◊ (Ieșit din uz) Act (sau certificat) de paupertate = act (sau certificat) prin care se atestă că o persoană nu posedă bunuri impozabile. [Var.: pauperitáte s. f.] – Din lat. paupertas, -tatis. DOOM
paupertáte (pau-) s. f., g.-d. art. paupertắții
pauperiza
PAUPERIZÁ, pauperizez, vb. I. Tranz. A reduce la stare de sărăcie extremă, la mizerie. – Din fr. pauperiser. DOOM
pauperizá (a ~) (pau-) vb., ind. prez. 3 pauperizeáză
pauperizai
PAUPERIZÁ, pauperizez, vb. I. Tranz. A reduce la stare de sărăcie extremă, la mizerie. – Din fr. pauperiser. DOOM
pauperizá (a ~) (pau-) vb., ind. prez. 3 pauperizeáză
pauperizam
PAUPERIZÁ, pauperizez, vb. I. Tranz. A reduce la stare de sărăcie extremă, la mizerie. – Din fr. pauperiser. DOOM
pauperizá (a ~) (pau-) vb., ind. prez. 3 pauperizeáză
pauperizare
PAUPERIZÁ, pauperizez, vb. I. Tranz. A reduce la stare de sărăcie extremă, la mizerie. – Din fr. pauperiser. DOOM
pauperizá (a ~) (pau-) vb., ind. prez. 3 pauperizeáză
pauperizare
PAUPERIZÁRE, pauperizări, s. f. Acțiunea de a pauperiza și rezultatul ei. – V. pauperiza. DOOM
pauperizáre (pau-) s. f., g.-d. art. pauperizắrii; pl. pauperizắri
pauperizarea
PAUPERIZÁRE, pauperizări, s. f. Acțiunea de a pauperiza și rezultatul ei. – V. pauperiza. DOOM
pauperizáre (pau-) s. f., g.-d. art. pauperizắrii; pl. pauperizắri
pauperizară
PAUPERIZÁ, pauperizez, vb. I. Tranz. A reduce la stare de sărăcie extremă, la mizerie. – Din fr. pauperiser. DOOM
pauperizá (a ~) (pau-) vb., ind. prez. 3 pauperizeáză
pauperizarăm
PAUPERIZÁ, pauperizez, vb. I. Tranz. A reduce la stare de sărăcie extremă, la mizerie. – Din fr. pauperiser. DOOM
pauperizá (a ~) (pau-) vb., ind. prez. 3 pauperizeáză
pauperizarăți
PAUPERIZÁ, pauperizez, vb. I. Tranz. A reduce la stare de sărăcie extremă, la mizerie. – Din fr. pauperiser. DOOM
pauperizá (a ~) (pau-) vb., ind. prez. 3 pauperizeáză
pauperizase
PAUPERIZÁ, pauperizez, vb. I. Tranz. A reduce la stare de sărăcie extremă, la mizerie. – Din fr. pauperiser. DOOM
pauperizá (a ~) (pau-) vb., ind. prez. 3 pauperizeáză
pauperizasem
PAUPERIZÁ, pauperizez, vb. I. Tranz. A reduce la stare de sărăcie extremă, la mizerie. – Din fr. pauperiser. DOOM
pauperizá (a ~) (pau-) vb., ind. prez. 3 pauperizeáză
pauperizaseră
PAUPERIZÁ, pauperizez, vb. I. Tranz. A reduce la stare de sărăcie extremă, la mizerie. – Din fr. pauperiser. DOOM
pauperizá (a ~) (pau-) vb., ind. prez. 3 pauperizeáză
pauperizaserăm
PAUPERIZÁ, pauperizez, vb. I. Tranz. A reduce la stare de sărăcie extremă, la mizerie. – Din fr. pauperiser. DOOM
pauperizá (a ~) (pau-) vb., ind. prez. 3 pauperizeáză
pauperizaserăți
PAUPERIZÁ, pauperizez, vb. I. Tranz. A reduce la stare de sărăcie extremă, la mizerie. – Din fr. pauperiser. DOOM
pauperizá (a ~) (pau-) vb., ind. prez. 3 pauperizeáză
pauperizaseși
PAUPERIZÁ, pauperizez, vb. I. Tranz. A reduce la stare de sărăcie extremă, la mizerie. – Din fr. pauperiser. DOOM
pauperizá (a ~) (pau-) vb., ind. prez. 3 pauperizeáză
pauperizaseți
PAUPERIZÁ, pauperizez, vb. I. Tranz. A reduce la stare de sărăcie extremă, la mizerie. – Din fr. pauperiser. DOOM
pauperizá (a ~) (pau-) vb., ind. prez. 3 pauperizeáză
pauperizat
PAUPERIZÁ, pauperizez, vb. I. Tranz. A reduce la stare de sărăcie extremă, la mizerie. – Din fr. pauperiser. DOOM
pauperizá (a ~) (pau-) vb., ind. prez. 3 pauperizeáză
pauperizat
PAUPERIZÁ, pauperizez, vb. I. Tranz. (Livr.) A reduce la stare de sărăcie extremă, la mizerie. – Din fr. paupériser.
pauperizau
PAUPERIZÁ, pauperizez, vb. I. Tranz. A reduce la stare de sărăcie extremă, la mizerie. – Din fr. pauperiser. DOOM
pauperizá (a ~) (pau-) vb., ind. prez. 3 pauperizeáză
pauperizași
PAUPERIZÁ, pauperizez, vb. I. Tranz. A reduce la stare de sărăcie extremă, la mizerie. – Din fr. pauperiser. DOOM
pauperizá (a ~) (pau-) vb., ind. prez. 3 pauperizeáză
pauperizați
PAUPERIZÁ, pauperizez, vb. I. Tranz. A reduce la stare de sărăcie extremă, la mizerie. – Din fr. pauperiser. DOOM
pauperizá (a ~) (pau-) vb., ind. prez. 3 pauperizeáză
pauperizează
PAUPERIZÁ, pauperizez, vb. I. Tranz. A reduce la stare de sărăcie extremă, la mizerie. – Din fr. pauperiser. DOOM
pauperizá (a ~) (pau-) vb., ind. prez. 3 pauperizeáză
pauperizez
PAUPERIZÁ, pauperizez, vb. I. Tranz. A reduce la stare de sărăcie extremă, la mizerie. – Din fr. pauperiser. DOOM
pauperizá (a ~) (pau-) vb., ind. prez. 3 pauperizeáză
pauperizeze
PAUPERIZÁ, pauperizez, vb. I. Tranz. A reduce la stare de sărăcie extremă, la mizerie. – Din fr. pauperiser. DOOM
pauperizá (a ~) (pau-) vb., ind. prez. 3 pauperizeáză
pauperizezi
PAUPERIZÁ, pauperizez, vb. I. Tranz. A reduce la stare de sărăcie extremă, la mizerie. – Din fr. pauperiser. DOOM
pauperizá (a ~) (pau-) vb., ind. prez. 3 pauperizeáză
pauperizând
PAUPERIZÁ, pauperizez, vb. I. Tranz. A reduce la stare de sărăcie extremă, la mizerie. – Din fr. pauperiser. DOOM
pauperizá (a ~) (pau-) vb., ind. prez. 3 pauperizeáză
pauperizînd
PAUPERIZÁ, pauperizez, vb. I. Tranz. A reduce la stare de sărăcie extremă, la mizerie. – Din fr. pauperiser. DOOM
pauperizá (a ~) (pau-) vb., ind. prez. 3 pauperizeáză
pauperizări
PAUPERIZÁRE, pauperizări, s. f. Acțiunea de a pauperiza și rezultatul ei. – V. pauperiza. DOOM
pauperizáre (pau-) s. f., g.-d. art. pauperizắrii; pl. pauperizắri
pauperizării
PAUPERIZÁRE, pauperizări, s. f. Acțiunea de a pauperiza și rezultatul ei. – V. pauperiza. DOOM
pauperizáre (pau-) s. f., g.-d. art. pauperizắrii; pl. pauperizắri
pauperizările
PAUPERIZÁRE, pauperizări, s. f. Acțiunea de a pauperiza și rezultatul ei. – V. pauperiza. DOOM
pauperizáre (pau-) s. f., g.-d. art. pauperizắrii; pl. pauperizắri
pauperizărilor
PAUPERIZÁRE, pauperizări, s. f. Acțiunea de a pauperiza și rezultatul ei. – V. pauperiza. DOOM
pauperizáre (pau-) s. f., g.-d. art. pauperizắrii; pl. pauperizắri
paupertate
PAUPERTÁTE s. f. Stare de extremă sărăcie în care se află cineva; pauperism. ◊ (Ieșit din uz) Act (sau certificat) de paupertate = act (sau certificat) prin care se atestă că o persoană nu posedă bunuri impozabile. [Var.: pauperitáte s. f.] – Din lat. paupertas, -tatis. DOOM
paupertáte (pau-) s. f., g.-d. art. paupertắții
paupertatea
PAUPERTÁTE s. f. Stare de extremă sărăcie în care se află cineva; pauperism. ◊ (Ieșit din uz) Act (sau certificat) de paupertate = act (sau certificat) prin care se atestă că o persoană nu posedă bunuri impozabile. [Var.: pauperitáte s. f.] – Din lat. paupertas, -tatis. DOOM
paupertáte (pau-) s. f., g.-d. art. paupertắții
paupertăți
PAUPERTÁTE s. f. Stare de extremă sărăcie în care se află cineva; pauperism. ◊ (Ieșit din uz) Act (sau certificat) de paupertate = act (sau certificat) prin care se atestă că o persoană nu posedă bunuri impozabile. [Var.: pauperitáte s. f.] – Din lat. paupertas, -tatis. DOOM
paupertáte (pau-) s. f., g.-d. art. paupertắții
paupertății
PAUPERTÁTE s. f. Stare de extremă sărăcie în care se află cineva; pauperism. ◊ (Ieșit din uz) Act (sau certificat) de paupertate = act (sau certificat) prin care se atestă că o persoană nu posedă bunuri impozabile. [Var.: pauperitáte s. f.] – Din lat. paupertas, -tatis. DOOM
paupertáte (pau-) s. f., g.-d. art. paupertắții
pauperul
PAUPÉR, -Ă, pauperi, -e, adj. Lipsit de mijloace de existență; ajuns în mizerie, în stare de sărăcie; foarte sărac. – Din lat. pauper. DOOM
paupér (pau-) adj. m., pl. paupéri; f. paupéră, pl. paupére
pauperului
PAUPÉR, -Ă, pauperi, -e, adj. Lipsit de mijloace de existență; ajuns în mizerie, în stare de sărăcie; foarte sărac. – Din lat. pauper. DOOM
paupér (pau-) adj. m., pl. paupéri; f. paupéră, pl. paupére
paure
páure (-ri), s. m. – Țăran, lucrător agricol. Germ. Bauer (Candrea). În Banat, ca și der. păuriță, s. f. (țărancă); păurie, s. f. (plugărie); păuresc, adj. (țărănesc). Cf. sb. paor „țăran”.
paus
PÁOS s. n. (Rar; în practicile religiei creștine) Pomană (constând din vin, pâine, mâncăruri) care se dă pentru cei morți. ♦ (Pop.) Vin, untdelemn sfințit sau agheasmă cu care preotul stropește mortul înainte de a-l îngropa. [Var.: páus s. n.] – Lat. *pausum. DOOM
páos (rar) s. n.
pauza
PÁUZĂ, pauze, s. f. 1. Suspendare, oprire temporară a unei acțiuni, a unei mișcări, a unei activități; interval de timp cât durează această întrerupere; repaus. ◊ Loc. adv. Fără pauză = continuu, neîntrerupt. ♦ (La școală) Recreație1. ♦ (La spectacole) Antract. 2. (Concr.) Semn muzical, corespunzător valorilor de fraze de note, care se pune pe portativ pentru a indica întreruperea unei fraze muzicale și durata acestei întreruperi. 3. (Concr.) Linie orizontală, mai lungă decât cratima, folosită ca semn de punctuație pentru a indica cititorului o oprire în lectură mai mare decât la virgulă sau pentru a separa două părți deosebite ale unui text. [Pr.: pa-u-] – Din lat. pausa, fr. pause, germ. Pause. DOOM
páuză (pa-u-) s. f., g.-d. art. páuzei; pl. páuze
pauze
PÁUZĂ, pauze, s. f. 1. Suspendare, oprire temporară a unei acțiuni, a unei mișcări, a unei activități; interval de timp cât durează această întrerupere; repaus. ◊ Loc. adv. Fără pauză = continuu, neîntrerupt. ♦ (La școală) Recreație1. ♦ (La spectacole) Antract. 2. (Concr.) Semn muzical, corespunzător valorilor de fraze de note, care se pune pe portativ pentru a indica întreruperea unei fraze muzicale și durata acestei întreruperi. 3. (Concr.) Linie orizontală, mai lungă decât cratima, folosită ca semn de punctuație pentru a indica cititorului o oprire în lectură mai mare decât la virgulă sau pentru a separa două părți deosebite ale unui text. [Pr.: pa-u-] – Din lat. pausa, fr. pause, germ. Pause. DOOM
páuză (pa-u-) s. f., g.-d. art. páuzei; pl. páuze
pauzei
PÁUZĂ, pauze, s. f. 1. Suspendare, oprire temporară a unei acțiuni, a unei mișcări, a unei activități; interval de timp cât durează această întrerupere; repaus. ◊ Loc. adv. Fără pauză = continuu, neîntrerupt. ♦ (La școală) Recreație1. ♦ (La spectacole) Antract. 2. (Concr.) Semn muzical, corespunzător valorilor de fraze de note, care se pune pe portativ pentru a indica întreruperea unei fraze muzicale și durata acestei întreruperi. 3. (Concr.) Linie orizontală, mai lungă decât cratima, folosită ca semn de punctuație pentru a indica cititorului o oprire în lectură mai mare decât la virgulă sau pentru a separa două părți deosebite ale unui text. [Pr.: pa-u-] – Din lat. pausa, fr. pause, germ. Pause. DOOM
páuză (pa-u-) s. f., g.-d. art. páuzei; pl. páuze
pauzele
PÁUZĂ, pauze, s. f. 1. Suspendare, oprire temporară a unei acțiuni, a unei mișcări, a unei activități; interval de timp cât durează această întrerupere; repaus. ◊ Loc. adv. Fără pauză = continuu, neîntrerupt. ♦ (La școală) Recreație1. ♦ (La spectacole) Antract. 2. (Concr.) Semn muzical, corespunzător valorilor de fraze de note, care se pune pe portativ pentru a indica întreruperea unei fraze muzicale și durata acestei întreruperi. 3. (Concr.) Linie orizontală, mai lungă decât cratima, folosită ca semn de punctuație pentru a indica cititorului o oprire în lectură mai mare decât la virgulă sau pentru a separa două părți deosebite ale unui text. [Pr.: pa-u-] – Din lat. pausa, fr. pause, germ. Pause. DOOM
páuză (pa-u-) s. f., g.-d. art. páuzei; pl. páuze
pauzelor
PÁUZĂ, pauze, s. f. 1. Suspendare, oprire temporară a unei acțiuni, a unei mișcări, a unei activități; interval de timp cât durează această întrerupere; repaus. ◊ Loc. adv. Fără pauză = continuu, neîntrerupt. ♦ (La școală) Recreație1. ♦ (La spectacole) Antract. 2. (Concr.) Semn muzical, corespunzător valorilor de fraze de note, care se pune pe portativ pentru a indica întreruperea unei fraze muzicale și durata acestei întreruperi. 3. (Concr.) Linie orizontală, mai lungă decât cratima, folosită ca semn de punctuație pentru a indica cititorului o oprire în lectură mai mare decât la virgulă sau pentru a separa două părți deosebite ale unui text. [Pr.: pa-u-] – Din lat. pausa, fr. pause, germ. Pause. DOOM
páuză (pa-u-) s. f., g.-d. art. páuzei; pl. páuze
paușal
PAUȘÁL, -Ă, paușali, -e, s. n., adj. 1. S. n. Sistem de plată pentru o prestație de serviciu, pentru un consum de energie etc. prin fixarea cu aproximație a unei sume globale. 2. Adj. (În sintagmele) Tarif (sau preț) paușal = tarif sau preț care se plătește uniform, stabilit în baza experiențelor sau a unei evaluări. Asigurare paușală = asigurare pentru bunuri, persoane etc. contra plății unei prime de asigurare unice (medie). [Pr.: pa-u-] – Din germ. Pauschale. DOOM
paușál2 (pa-u-) s. n.
paușala
PAUȘÁL, -Ă, paușali, -e, s. n., adj. 1. S. n. Sistem de plată pentru o prestație de serviciu, pentru un consum de energie etc. prin fixarea cu aproximație a unei sume globale. 2. Adj. (În sintagmele) Tarif (sau preț) paușal = tarif sau preț care se plătește uniform, stabilit în baza experiențelor sau a unei evaluări. Asigurare paușală = asigurare pentru bunuri, persoane etc. contra plății unei prime de asigurare unice (medie). [Pr.: pa-u-] – Din germ. Pauschale. DOOM
paușál2 (pa-u-) s. n.
paușale
PAUȘÁL, -Ă, paușali, -e, s. n., adj. 1. S. n. Sistem de plată pentru o prestație de serviciu, pentru un consum de energie etc. prin fixarea cu aproximație a unei sume globale. 2. Adj. (În sintagmele) Tarif (sau preț) paușal = tarif sau preț care se plătește uniform, stabilit în baza experiențelor sau a unei evaluări. Asigurare paușală = asigurare pentru bunuri, persoane etc. contra plății unei prime de asigurare unice (medie). [Pr.: pa-u-] – Din germ. Pauschale. DOOM
paușál2 (pa-u-) s. n.
paușalei
PAUȘÁL, -Ă, paușali, -e, s. n., adj. 1. S. n. Sistem de plată pentru o prestație de serviciu, pentru un consum de energie etc. prin fixarea cu aproximație a unei sume globale. 2. Adj. (În sintagmele) Tarif (sau preț) paușal = tarif sau preț care se plătește uniform, stabilit în baza experiențelor sau a unei evaluări. Asigurare paușală = asigurare pentru bunuri, persoane etc. contra plății unei prime de asigurare unice (medie). [Pr.: pa-u-] – Din germ. Pauschale. DOOM
paușál2 (pa-u-) s. n.
paușalele
PAUȘÁL, -Ă, paușali, -e, s. n., adj. 1. S. n. Sistem de plată pentru o prestație de serviciu, pentru un consum de energie etc. prin fixarea cu aproximație a unei sume globale. 2. Adj. (În sintagmele) Tarif (sau preț) paușal = tarif sau preț care se plătește uniform, stabilit în baza experiențelor sau a unei evaluări. Asigurare paușală = asigurare pentru bunuri, persoane etc. contra plății unei prime de asigurare unice (medie). [Pr.: pa-u-] – Din germ. Pauschale. DOOM
paușál2 (pa-u-) s. n.
paușalelor
PAUȘÁL, -Ă, paușali, -e, s. n., adj. 1. S. n. Sistem de plată pentru o prestație de serviciu, pentru un consum de energie etc. prin fixarea cu aproximație a unei sume globale. 2. Adj. (În sintagmele) Tarif (sau preț) paușal = tarif sau preț care se plătește uniform, stabilit în baza experiențelor sau a unei evaluări. Asigurare paușală = asigurare pentru bunuri, persoane etc. contra plății unei prime de asigurare unice (medie). [Pr.: pa-u-] – Din germ. Pauschale. DOOM
paușál2 (pa-u-) s. n.
paușali
PAUȘÁL, -Ă, paușali, -e, s. n., adj. 1. S. n. Sistem de plată pentru o prestație de serviciu, pentru un consum de energie etc. prin fixarea cu aproximație a unei sume globale. 2. Adj. (În sintagmele) Tarif (sau preț) paușal = tarif sau preț care se plătește uniform, stabilit în baza experiențelor sau a unei evaluări. Asigurare paușală = asigurare pentru bunuri, persoane etc. contra plății unei prime de asigurare unice (medie). [Pr.: pa-u-] – Din germ. Pauschale. DOOM
paușál2 (pa-u-) s. n.
paușalii
PAUȘÁL, -Ă, paușali, -e, s. n., adj. 1. S. n. Sistem de plată pentru o prestație de serviciu, pentru un consum de energie etc. prin fixarea cu aproximație a unei sume globale. 2. Adj. (În sintagmele) Tarif (sau preț) paușal = tarif sau preț care se plătește uniform, stabilit în baza experiențelor sau a unei evaluări. Asigurare paușală = asigurare pentru bunuri, persoane etc. contra plății unei prime de asigurare unice (medie). [Pr.: pa-u-] – Din germ. Pauschale. DOOM
paușál2 (pa-u-) s. n.
paușalilor
PAUȘÁL, -Ă, paușali, -e, s. n., adj. 1. S. n. Sistem de plată pentru o prestație de serviciu, pentru un consum de energie etc. prin fixarea cu aproximație a unei sume globale. 2. Adj. (În sintagmele) Tarif (sau preț) paușal = tarif sau preț care se plătește uniform, stabilit în baza experiențelor sau a unei evaluări. Asigurare paușală = asigurare pentru bunuri, persoane etc. contra plății unei prime de asigurare unice (medie). [Pr.: pa-u-] – Din germ. Pauschale. DOOM
paușál2 (pa-u-) s. n.
paușalul
PAUȘÁL, -Ă, paușali, -e, s. n., adj. 1. S. n. Sistem de plată pentru o prestație de serviciu, pentru un consum de energie etc. prin fixarea cu aproximație a unei sume globale. 2. Adj. (În sintagmele) Tarif (sau preț) paușal = tarif sau preț care se plătește uniform, stabilit în baza experiențelor sau a unei evaluări. Asigurare paușală = asigurare pentru bunuri, persoane etc. contra plății unei prime de asigurare unice (medie). [Pr.: pa-u-] – Din germ. Pauschale. DOOM
paușál2 (pa-u-) s. n.
paușalului
PAUȘÁL, -Ă, paușali, -e, s. n., adj. 1. S. n. Sistem de plată pentru o prestație de serviciu, pentru un consum de energie etc. prin fixarea cu aproximație a unei sume globale. 2. Adj. (În sintagmele) Tarif (sau preț) paușal = tarif sau preț care se plătește uniform, stabilit în baza experiențelor sau a unei evaluări. Asigurare paușală = asigurare pentru bunuri, persoane etc. contra plății unei prime de asigurare unice (medie). [Pr.: pa-u-] – Din germ. Pauschale. DOOM
paușál2 (pa-u-) s. n.
pava
PAVÁ, pavez, vb. I. Tranz. A acoperi cu pavaj o stradă, o curte etc.; a executa un pavaj; a pavela. – Din fr. paver. DOOM
pavá (a ~) vb., ind. prez. 3 paveáză
pavagii
PAVAGÍU, pavagii, s. m. (Înv.) Pavator. – Pava + suf. -giu. DOOM
pavagíu (înv.) s. m., art. pavagíul; pl. pavagíi, art. pavagíii (-gi-ii)
pavagiii
PAVAGÍU, pavagii, s. m. (Înv.) Pavator. – Pava + suf. -giu. DOOM
pavagíu (înv.) s. m., art. pavagíul; pl. pavagíi, art. pavagíii (-gi-ii)
pavagiilor
PAVAGÍU, pavagii, s. m. (Înv.) Pavator. – Pava + suf. -giu. DOOM
pavagíu (înv.) s. m., art. pavagíul; pl. pavagíi, art. pavagíii (-gi-ii)
pavagiu
PAVAGÍU, pavagii, s. m. (Înv.) Pavator. – Pava + suf. -giu. DOOM
pavagíu (înv.) s. m., art. pavagíul; pl. pavagíi, art. pavagíii (-gi-ii)
pavagiul
PAVAGÍU, pavagii, s. m. (Înv.) Pavator. – Pava + suf. -giu. DOOM
pavagíu (înv.) s. m., art. pavagíul; pl. pavagíi, art. pavagíii (-gi-ii)
pavagiului
PAVAGÍU, pavagii, s. m. (Înv.) Pavator. – Pava + suf. -giu. DOOM
pavagíu (înv.) s. m., art. pavagíul; pl. pavagíi, art. pavagíii (-gi-ii)
pavai
PAVÁ, pavez, vb. I. Tranz. A acoperi cu pavaj o stradă, o curte etc.; a executa un pavaj; a pavela. – Din fr. paver. DOOM
pavá (a ~) vb., ind. prez. 3 paveáză
pavaj
PAVÁJ, pavaje, s. n. Faptul de a pava; (concr.) Îmbrăcăminte rutieră alcătuită din materiale în formă de blocuri, așezate pe un pat de nisip sau de mortar așternut pe fundația, pregătită în prealabil, a unui drum, a unei curți etc. – Din fr. pavage. DOOM
paváj s. n., pl. paváje
pavaje
PAVÁJ, pavaje, s. n. Faptul de a pava; (concr.) Îmbrăcăminte rutieră alcătuită din materiale în formă de blocuri, așezate pe un pat de nisip sau de mortar așternut pe fundația, pregătită în prealabil, a unui drum, a unei curți etc. – Din fr. pavage. DOOM
paváj s. n., pl. paváje
pavajele
PAVÁJ, pavaje, s. n. Faptul de a pava; (concr.) Îmbrăcăminte rutieră alcătuită din materiale în formă de blocuri, așezate pe un pat de nisip sau de mortar așternut pe fundația, pregătită în prealabil, a unui drum, a unei curți etc. – Din fr. pavage. DOOM
paváj s. n., pl. paváje
pavajelor
PAVÁJ, pavaje, s. n. Faptul de a pava; (concr.) Îmbrăcăminte rutieră alcătuită din materiale în formă de blocuri, așezate pe un pat de nisip sau de mortar așternut pe fundația, pregătită în prealabil, a unui drum, a unei curți etc. – Din fr. pavage. DOOM
paváj s. n., pl. paváje
pavajul
PAVÁJ, pavaje, s. n. Faptul de a pava; (concr.) Îmbrăcăminte rutieră alcătuită din materiale în formă de blocuri, așezate pe un pat de nisip sau de mortar așternut pe fundația, pregătită în prealabil, a unui drum, a unei curți etc. – Din fr. pavage. DOOM
paváj s. n., pl. paváje
pavajului
PAVÁJ, pavaje, s. n. Faptul de a pava; (concr.) Îmbrăcăminte rutieră alcătuită din materiale în formă de blocuri, așezate pe un pat de nisip sau de mortar așternut pe fundația, pregătită în prealabil, a unui drum, a unei curți etc. – Din fr. pavage. DOOM
paváj s. n., pl. paváje
pavam
PAVÁ, pavez, vb. I. Tranz. A acoperi cu pavaj o stradă, o curte etc.; a executa un pavaj; a pavela. – Din fr. paver. DOOM
pavá (a ~) vb., ind. prez. 3 paveáză
pavana
PAVÁNĂ, pavane, s. f. Dans vechi, de origine italiană sau spaniolă, cu ritm și cu mișcări lente și cu caracter ceremonios; melodie după care se execută acest dans. – Din fr. pavane. DOOM
pavánă s. f., g.-d. art. pavánei; pl. paváne
pavane
PAVÁNĂ, pavane, s. f. Dans vechi, de origine italiană sau spaniolă, cu ritm și cu mișcări lente și cu caracter ceremonios; melodie după care se execută acest dans. – Din fr. pavane. DOOM
pavánă s. f., g.-d. art. pavánei; pl. paváne
pavanei
PAVÁNĂ, pavane, s. f. Dans vechi, de origine italiană sau spaniolă, cu ritm și cu mișcări lente și cu caracter ceremonios; melodie după care se execută acest dans. – Din fr. pavane. DOOM
pavánă s. f., g.-d. art. pavánei; pl. paváne
pavanele
PAVÁNĂ, pavane, s. f. Dans vechi, de origine italiană sau spaniolă, cu ritm și cu mișcări lente și cu caracter ceremonios; melodie după care se execută acest dans. – Din fr. pavane. DOOM
pavánă s. f., g.-d. art. pavánei; pl. paváne
pavanelor
PAVÁNĂ, pavane, s. f. Dans vechi, de origine italiană sau spaniolă, cu ritm și cu mișcări lente și cu caracter ceremonios; melodie după care se execută acest dans. – Din fr. pavane. DOOM
pavánă s. f., g.-d. art. pavánei; pl. paváne
pavare
PAVÁ, pavez, vb. I. Tranz. A acoperi cu pavaj o stradă, o curte etc.; a executa un pavaj; a pavela. – Din fr. paver. DOOM
pavá (a ~) vb., ind. prez. 3 paveáză
pavare
PAVÁRE, pavări, s. f. Acțiunea de a pava și rezultatul ei; pavat1. – V. pava. DOOM
paváre s. f., g.-d. art. pavắrii; pl. pavắri
pavarea
PAVÁRE, pavări, s. f. Acțiunea de a pava și rezultatul ei; pavat1. – V. pava. DOOM
paváre s. f., g.-d. art. pavắrii; pl. pavắri
pavară
PAVÁ, pavez, vb. I. Tranz. A acoperi cu pavaj o stradă, o curte etc.; a executa un pavaj; a pavela. – Din fr. paver. DOOM
pavá (a ~) vb., ind. prez. 3 paveáză
pavarăm
PAVÁ, pavez, vb. I. Tranz. A acoperi cu pavaj o stradă, o curte etc.; a executa un pavaj; a pavela. – Din fr. paver. DOOM
pavá (a ~) vb., ind. prez. 3 paveáză
pavarăți
PAVÁ, pavez, vb. I. Tranz. A acoperi cu pavaj o stradă, o curte etc.; a executa un pavaj; a pavela. – Din fr. paver. DOOM
pavá (a ~) vb., ind. prez. 3 paveáză
pavase
PAVÁ, pavez, vb. I. Tranz. A acoperi cu pavaj o stradă, o curte etc.; a executa un pavaj; a pavela. – Din fr. paver. DOOM
pavá (a ~) vb., ind. prez. 3 paveáză
pavasem
PAVÁ, pavez, vb. I. Tranz. A acoperi cu pavaj o stradă, o curte etc.; a executa un pavaj; a pavela. – Din fr. paver. DOOM
pavá (a ~) vb., ind. prez. 3 paveáză
pavaseră
PAVÁ, pavez, vb. I. Tranz. A acoperi cu pavaj o stradă, o curte etc.; a executa un pavaj; a pavela. – Din fr. paver. DOOM
pavá (a ~) vb., ind. prez. 3 paveáză
pavaserăm
PAVÁ, pavez, vb. I. Tranz. A acoperi cu pavaj o stradă, o curte etc.; a executa un pavaj; a pavela. – Din fr. paver. DOOM
pavá (a ~) vb., ind. prez. 3 paveáză
pavaserăți
PAVÁ, pavez, vb. I. Tranz. A acoperi cu pavaj o stradă, o curte etc.; a executa un pavaj; a pavela. – Din fr. paver. DOOM
pavá (a ~) vb., ind. prez. 3 paveáză
pavaseși
PAVÁ, pavez, vb. I. Tranz. A acoperi cu pavaj o stradă, o curte etc.; a executa un pavaj; a pavela. – Din fr. paver. DOOM
pavá (a ~) vb., ind. prez. 3 paveáză
pavaseți
PAVÁ, pavez, vb. I. Tranz. A acoperi cu pavaj o stradă, o curte etc.; a executa un pavaj; a pavela. – Din fr. paver. DOOM
pavá (a ~) vb., ind. prez. 3 paveáză
pavat
PAVÁ, pavez, vb. I. Tranz. A acoperi cu pavaj o stradă, o curte etc.; a executa un pavaj; a pavela. – Din fr. paver. DOOM
pavá (a ~) vb., ind. prez. 3 paveáză
pavat
PAVÁT2, -Ă, pavați, -te, adj. (Despre străzi, curți etc.) Acoperit cu pavaj. – V. pava.
pavat
PAVÁT1 s. n. Pavare. – V. pava. DOOM
pavát s. n.
pavata
PAVÁT2, -Ă, pavați, -te, adj. (Despre străzi, curți etc.) Acoperit cu pavaj. – V. pava.
pavate
PAVÁT2, -Ă, pavați, -te, adj. (Despre străzi, curți etc.) Acoperit cu pavaj. – V. pava.
pavatei
PAVÁT2, -Ă, pavați, -te, adj. (Despre străzi, curți etc.) Acoperit cu pavaj. – V. pava.
pavatele
PAVÁT2, -Ă, pavați, -te, adj. (Despre străzi, curți etc.) Acoperit cu pavaj. – V. pava.
pavatelor
PAVÁT2, -Ă, pavați, -te, adj. (Despre străzi, curți etc.) Acoperit cu pavaj. – V. pava.
pavatoare
PAVATÓR, -OÁRE, pavatori, -oare, s. m. și f. Muncitor calificat care execută pavaje; pavagiu. – Pava + suf. -tor. DOOM
pavatór (rar) s. m., pl. pavatóri
pavatoarea
PAVATÓR, -OÁRE, pavatori, -oare, s. m. și f. Muncitor calificat care execută pavaje; pavagiu. – Pava + suf. -tor. DOOM
pavatór (rar) s. m., pl. pavatóri
pavatoarei
PAVATÓR, -OÁRE, pavatori, -oare, s. m. și f. Muncitor calificat care execută pavaje; pavagiu. – Pava + suf. -tor. DOOM
pavatór (rar) s. m., pl. pavatóri
pavatoarele
PAVATÓR, -OÁRE, pavatori, -oare, s. m. și f. Muncitor calificat care execută pavaje; pavagiu. – Pava + suf. -tor. DOOM
pavatór (rar) s. m., pl. pavatóri
pavatoarelor
PAVATÓR, -OÁRE, pavatori, -oare, s. m. și f. Muncitor calificat care execută pavaje; pavagiu. – Pava + suf. -tor. DOOM
pavatór (rar) s. m., pl. pavatóri
pavator
PAVATÓR, -OÁRE, pavatori, -oare, s. m. și f. Muncitor calificat care execută pavaje; pavagiu. – Pava + suf. -tor. DOOM
pavatór (rar) s. m., pl. pavatóri
pavatori
PAVATÓR, -OÁRE, pavatori, -oare, s. m. și f. Muncitor calificat care execută pavaje; pavagiu. – Pava + suf. -tor. DOOM
pavatór (rar) s. m., pl. pavatóri
pavatorii
PAVATÓR, -OÁRE, pavatori, -oare, s. m. și f. Muncitor calificat care execută pavaje; pavagiu. – Pava + suf. -tor. DOOM
pavatór (rar) s. m., pl. pavatóri
pavatorilor
PAVATÓR, -OÁRE, pavatori, -oare, s. m. și f. Muncitor calificat care execută pavaje; pavagiu. – Pava + suf. -tor. DOOM
pavatór (rar) s. m., pl. pavatóri
pavatorul
PAVATÓR, -OÁRE, pavatori, -oare, s. m. și f. Muncitor calificat care execută pavaje; pavagiu. – Pava + suf. -tor. DOOM
pavatór (rar) s. m., pl. pavatóri
pavatorului
PAVATÓR, -OÁRE, pavatori, -oare, s. m. și f. Muncitor calificat care execută pavaje; pavagiu. – Pava + suf. -tor. DOOM
pavatór (rar) s. m., pl. pavatóri
pavatul
PAVÁT2, -Ă, pavați, -te, adj. (Despre străzi, curți etc.) Acoperit cu pavaj. – V. pava.
pavatului
PAVÁT2, -Ă, pavați, -te, adj. (Despre străzi, curți etc.) Acoperit cu pavaj. – V. pava.
pavau
PAVÁ, pavez, vb. I. Tranz. A acoperi cu pavaj o stradă, o curte etc.; a executa un pavaj; a pavela. – Din fr. paver. DOOM
pavá (a ~) vb., ind. prez. 3 paveáză
pavași
PAVÁ, pavez, vb. I. Tranz. A acoperi cu pavaj o stradă, o curte etc.; a executa un pavaj; a pavela. – Din fr. paver. DOOM
pavá (a ~) vb., ind. prez. 3 paveáză
pavați
PAVÁ, pavez, vb. I. Tranz. A acoperi cu pavaj o stradă, o curte etc.; a executa un pavaj; a pavela. – Din fr. paver. DOOM
pavá (a ~) vb., ind. prez. 3 paveáză
pavați
PAVÁT2, -Ă, pavați, -te, adj. (Despre străzi, curți etc.) Acoperit cu pavaj. – V. pava.
pavații
PAVÁT2, -Ă, pavați, -te, adj. (Despre străzi, curți etc.) Acoperit cu pavaj. – V. pava.
pavaților
PAVÁT2, -Ă, pavați, -te, adj. (Despre străzi, curți etc.) Acoperit cu pavaj. – V. pava.
pavea
PAVEÁ, pavele, s. f. 1. Bloc, bucată de piatră, de cărămidă, de lemn etc. (de formă cubică), folosită la executarea pavajelor. ◊ Expr. (Reg.) A număra pavelele = a umbla fără rost, a bate străzile. 2. (Ieșit din uz) Pavaj. – Din fr. pavé. DOOM
paveá (înv.) s. f., art. paveáua, g.-d. art. pavélei; pl. pavéle, art. pavélele
paveaua
PAVEÁ, pavele, s. f. 1. Bloc, bucată de piatră, de cărămidă, de lemn etc. (de formă cubică), folosită la executarea pavajelor. ◊ Expr. (Reg.) A număra pavelele = a umbla fără rost, a bate străzile. 2. (Ieșit din uz) Pavaj. – Din fr. pavé. DOOM
paveá (înv.) s. f., art. paveáua, g.-d. art. pavélei; pl. pavéle, art. pavélele
pavează
PAVÁ, pavez, vb. I. Tranz. A acoperi cu pavaj o stradă, o curte etc.; a executa un pavaj; a pavela. – Din fr. paver. DOOM
pavá (a ~) vb., ind. prez. 3 paveáză
pavecernița
PAVECÉRNIȚĂ, pavecernițe, s. f. Slujbă scurtă care se face (la mănăstiri) după vecernie. ♦ Carte care cuprinde rugăciunile și rânduiala acestei slujbe. – Din sl. pavečerĩnica. DOOM
pavecérniță s. f., g.-d. art. pavecérniței; pl. pavecérnițe
pavecernițe
PAVECÉRNIȚĂ, pavecernițe, s. f. Slujbă scurtă care se face (la mănăstiri) după vecernie. ♦ Carte care cuprinde rugăciunile și rânduiala acestei slujbe. – Din sl. pavečerĩnica. DOOM
pavecérniță s. f., g.-d. art. pavecérniței; pl. pavecérnițe
pavecerniței
PAVECÉRNIȚĂ, pavecernițe, s. f. Slujbă scurtă care se face (la mănăstiri) după vecernie. ♦ Carte care cuprinde rugăciunile și rânduiala acestei slujbe. – Din sl. pavečerĩnica. DOOM
pavecérniță s. f., g.-d. art. pavecérniței; pl. pavecérnițe
pavecernițele
PAVECÉRNIȚĂ, pavecernițe, s. f. Slujbă scurtă care se face (la mănăstiri) după vecernie. ♦ Carte care cuprinde rugăciunile și rânduiala acestei slujbe. – Din sl. pavečerĩnica. DOOM
pavecérniță s. f., g.-d. art. pavecérniței; pl. pavecérnițe
pavecernițelor
PAVECÉRNIȚĂ, pavecernițe, s. f. Slujbă scurtă care se face (la mănăstiri) după vecernie. ♦ Carte care cuprinde rugăciunile și rânduiala acestei slujbe. – Din sl. pavečerĩnica. DOOM
pavecérniță s. f., g.-d. art. pavecérniței; pl. pavecérnițe
pavela
PAVELÁ, pavelez, vb. I. Tranz. (Înv.) A pava. – Din pavea. DOOM
pavelá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 paveleáză
pavelai
PAVELÁ, pavelez, vb. I. Tranz. (Înv.) A pava. – Din pavea. DOOM
pavelá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 paveleáză
pavelam
PAVELÁ, pavelez, vb. I. Tranz. (Înv.) A pava. – Din pavea. DOOM
pavelá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 paveleáză
pavelare
PAVELÁ, pavelez, vb. I. Tranz. (Înv.) A pava. – Din pavea. DOOM
pavelá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 paveleáză
pavelare
PAVELÁ, pavelez, vb. I. Tranz. (Înv.) A pava. – Din pavea.
pavelară
PAVELÁ, pavelez, vb. I. Tranz. (Înv.) A pava. – Din pavea. DOOM
pavelá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 paveleáză
pavelarăm
PAVELÁ, pavelez, vb. I. Tranz. (Înv.) A pava. – Din pavea. DOOM
pavelá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 paveleáză
pavelarăți
PAVELÁ, pavelez, vb. I. Tranz. (Înv.) A pava. – Din pavea. DOOM
pavelá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 paveleáză
pavelase
PAVELÁ, pavelez, vb. I. Tranz. (Înv.) A pava. – Din pavea. DOOM
pavelá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 paveleáză
pavelasem
PAVELÁ, pavelez, vb. I. Tranz. (Înv.) A pava. – Din pavea. DOOM
pavelá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 paveleáză
pavelaseră
PAVELÁ, pavelez, vb. I. Tranz. (Înv.) A pava. – Din pavea. DOOM
pavelá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 paveleáză
pavelaserăm
PAVELÁ, pavelez, vb. I. Tranz. (Înv.) A pava. – Din pavea. DOOM
pavelá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 paveleáză
pavelaserăți
PAVELÁ, pavelez, vb. I. Tranz. (Înv.) A pava. – Din pavea. DOOM
pavelá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 paveleáză
pavelaseși
PAVELÁ, pavelez, vb. I. Tranz. (Înv.) A pava. – Din pavea. DOOM
pavelá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 paveleáză
pavelaseți
PAVELÁ, pavelez, vb. I. Tranz. (Înv.) A pava. – Din pavea. DOOM
pavelá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 paveleáză
pavelat
PAVELÁ, pavelez, vb. I. Tranz. (Înv.) A pava. – Din pavea. DOOM
pavelá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 paveleáză
pavelat
PAVELÁ, pavelez, vb. I. Tranz. (Înv.) A pava. – Din pavea.
pavelau
PAVELÁ, pavelez, vb. I. Tranz. (Înv.) A pava. – Din pavea. DOOM
pavelá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 paveleáză
pavelași
PAVELÁ, pavelez, vb. I. Tranz. (Înv.) A pava. – Din pavea. DOOM
pavelá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 paveleáză
pavelați
PAVELÁ, pavelez, vb. I. Tranz. (Înv.) A pava. – Din pavea. DOOM
pavelá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 paveleáză
pavele
PAVEÁ, pavele, s. f. 1. Bloc, bucată de piatră, de cărămidă, de lemn etc. (de formă cubică), folosită la executarea pavajelor. ◊ Expr. (Reg.) A număra pavelele = a umbla fără rost, a bate străzile. 2. (Ieșit din uz) Pavaj. – Din fr. pavé. DOOM
paveá (înv.) s. f., art. paveáua, g.-d. art. pavélei; pl. pavéle, art. pavélele
pavelează
PAVELÁ, pavelez, vb. I. Tranz. (Înv.) A pava. – Din pavea. DOOM
pavelá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 paveleáză
pavelei
PAVEÁ, pavele, s. f. 1. Bloc, bucată de piatră, de cărămidă, de lemn etc. (de formă cubică), folosită la executarea pavajelor. ◊ Expr. (Reg.) A număra pavelele = a umbla fără rost, a bate străzile. 2. (Ieșit din uz) Pavaj. – Din fr. pavé. DOOM
paveá (înv.) s. f., art. paveáua, g.-d. art. pavélei; pl. pavéle, art. pavélele
pavelele
PAVEÁ, pavele, s. f. 1. Bloc, bucată de piatră, de cărămidă, de lemn etc. (de formă cubică), folosită la executarea pavajelor. ◊ Expr. (Reg.) A număra pavelele = a umbla fără rost, a bate străzile. 2. (Ieșit din uz) Pavaj. – Din fr. pavé. DOOM
paveá (înv.) s. f., art. paveáua, g.-d. art. pavélei; pl. pavéle, art. pavélele
pavelelor
PAVEÁ, pavele, s. f. 1. Bloc, bucată de piatră, de cărămidă, de lemn etc. (de formă cubică), folosită la executarea pavajelor. ◊ Expr. (Reg.) A număra pavelele = a umbla fără rost, a bate străzile. 2. (Ieșit din uz) Pavaj. – Din fr. pavé. DOOM
paveá (înv.) s. f., art. paveáua, g.-d. art. pavélei; pl. pavéle, art. pavélele
pavelez
PAVELÁ, pavelez, vb. I. Tranz. (Înv.) A pava. – Din pavea. DOOM
pavelá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 paveleáză
paveleze
PAVELÁ, pavelez, vb. I. Tranz. (Înv.) A pava. – Din pavea. DOOM
pavelá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 paveleáză
pavelezi
PAVELÁ, pavelez, vb. I. Tranz. (Înv.) A pava. – Din pavea. DOOM
pavelá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 paveleáză
pavelui
PAVELUÍ, paveluiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A pava. – Din pavele (pl. lui pavea).
paveluia
PAVELUÍ, paveluiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A pava. – Din pavele (pl. lui pavea).
paveluiai
PAVELUÍ, paveluiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A pava. – Din pavele (pl. lui pavea).
paveluiam
PAVELUÍ, paveluiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A pava. – Din pavele (pl. lui pavea).
paveluiască
PAVELUÍ, paveluiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A pava. – Din pavele (pl. lui pavea).
paveluiau
PAVELUÍ, paveluiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A pava. – Din pavele (pl. lui pavea).
paveluiați
PAVELUÍ, paveluiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A pava. – Din pavele (pl. lui pavea).
paveluiesc
PAVELUÍ, paveluiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A pava. – Din pavele (pl. lui pavea).
paveluiește
PAVELUÍ, paveluiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A pava. – Din pavele (pl. lui pavea).
paveluiești
PAVELUÍ, paveluiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A pava. – Din pavele (pl. lui pavea).
paveluii
PAVELUÍ, paveluiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A pava. – Din pavele (pl. lui pavea).
paveluim
PAVELUÍ, paveluiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A pava. – Din pavele (pl. lui pavea).
paveluind
PAVELUÍ, paveluiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A pava. – Din pavele (pl. lui pavea).
paveluire
PAVELUÍ, paveluiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A pava. – Din pavele (pl. lui pavea).
paveluiră
PAVELUÍ, paveluiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A pava. – Din pavele (pl. lui pavea).
paveluirăm
PAVELUÍ, paveluiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A pava. – Din pavele (pl. lui pavea).
paveluirăți
PAVELUÍ, paveluiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A pava. – Din pavele (pl. lui pavea).
paveluise
PAVELUÍ, paveluiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A pava. – Din pavele (pl. lui pavea).
paveluisem
PAVELUÍ, paveluiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A pava. – Din pavele (pl. lui pavea).
paveluiseră
PAVELUÍ, paveluiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A pava. – Din pavele (pl. lui pavea).
paveluiserăm
PAVELUÍ, paveluiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A pava. – Din pavele (pl. lui pavea).
paveluiserăți
PAVELUÍ, paveluiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A pava. – Din pavele (pl. lui pavea).
paveluiseși
PAVELUÍ, paveluiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A pava. – Din pavele (pl. lui pavea).
paveluiseți
PAVELUÍ, paveluiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A pava. – Din pavele (pl. lui pavea).
paveluit
PAVELUÍ, paveluiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A pava. – Din pavele (pl. lui pavea).
paveluiși
PAVELUÍ, paveluiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A pava. – Din pavele (pl. lui pavea).
paveluiți
PAVELUÍ, paveluiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A pava. – Din pavele (pl. lui pavea).
pavelând
PAVELÁ, pavelez, vb. I. Tranz. (Înv.) A pava. – Din pavea. DOOM
pavelá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 paveleáză
pavelînd
PAVELÁ, pavelez, vb. I. Tranz. (Înv.) A pava. – Din pavea. DOOM
pavelá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 paveleáză
pavez
PAVÁ, pavez, vb. I. Tranz. A acoperi cu pavaj o stradă, o curte etc.; a executa un pavaj; a pavela. – Din fr. paver. DOOM
pavá (a ~) vb., ind. prez. 3 paveáză
paveze
PAVÁ, pavez, vb. I. Tranz. A acoperi cu pavaj o stradă, o curte etc.; a executa un pavaj; a pavela. – Din fr. paver. DOOM
pavá (a ~) vb., ind. prez. 3 paveáză
paveze
PÁVĂZĂ, paveze, s. f. 1. Scut. ◊ Expr. A sta pavăză = a apăra, a feri. A-și pune mâna (drept) pavăză = a-și ridica mâna în dreptul ochilor (pentru a se feri de o lumină puternică, de un pericol etc.). 2. Fig. Ocrotire, apărare, sprijin, protecție. – Din pol. pawež. DOOM
pávăză s. f., g.-d. art. pávezei; pl. páveze
pavezei
PÁVĂZĂ, paveze, s. f. 1. Scut. ◊ Expr. A sta pavăză = a apăra, a feri. A-și pune mâna (drept) pavăză = a-și ridica mâna în dreptul ochilor (pentru a se feri de o lumină puternică, de un pericol etc.). 2. Fig. Ocrotire, apărare, sprijin, protecție. – Din pol. pawež. DOOM
pávăză s. f., g.-d. art. pávezei; pl. páveze
pavezele
PÁVĂZĂ, paveze, s. f. 1. Scut. ◊ Expr. A sta pavăză = a apăra, a feri. A-și pune mâna (drept) pavăză = a-și ridica mâna în dreptul ochilor (pentru a se feri de o lumină puternică, de un pericol etc.). 2. Fig. Ocrotire, apărare, sprijin, protecție. – Din pol. pawež. DOOM
pávăză s. f., g.-d. art. pávezei; pl. páveze
pavezelor
PÁVĂZĂ, paveze, s. f. 1. Scut. ◊ Expr. A sta pavăză = a apăra, a feri. A-și pune mâna (drept) pavăză = a-și ridica mâna în dreptul ochilor (pentru a se feri de o lumină puternică, de un pericol etc.). 2. Fig. Ocrotire, apărare, sprijin, protecție. – Din pol. pawež. DOOM
pávăză s. f., g.-d. art. pávezei; pl. páveze
pavezi
PAVÁ, pavez, vb. I. Tranz. A acoperi cu pavaj o stradă, o curte etc.; a executa un pavaj; a pavela. – Din fr. paver. DOOM
pavá (a ~) vb., ind. prez. 3 paveáză
pavian
PAVIÁN, paviani, s. m. (La pl.) Gen de maimuțe africane cu botul alungit ca de câine și cu corpul acoperit cu păr lung și rar (Pavio); (și la sg.) maimuță care face parte din acest gen. [Pr.: -vi-an] – Din germ. Pavian. DOOM
pavián (-vi-an) s. m., pl. paviáni
paviani
PAVIÁN, paviani, s. m. (La pl.) Gen de maimuțe africane cu botul alungit ca de câine și cu corpul acoperit cu păr lung și rar (Pavio); (și la sg.) maimuță care face parte din acest gen. [Pr.: -vi-an] – Din germ. Pavian. DOOM
pavián (-vi-an) s. m., pl. paviáni
pavianii
PAVIÁN, paviani, s. m. (La pl.) Gen de maimuțe africane cu botul alungit ca de câine și cu corpul acoperit cu păr lung și rar (Pavio); (și la sg.) maimuță care face parte din acest gen. [Pr.: -vi-an] – Din germ. Pavian. DOOM
pavián (-vi-an) s. m., pl. paviáni
pavianilor
PAVIÁN, paviani, s. m. (La pl.) Gen de maimuțe africane cu botul alungit ca de câine și cu corpul acoperit cu păr lung și rar (Pavio); (și la sg.) maimuță care face parte din acest gen. [Pr.: -vi-an] – Din germ. Pavian. DOOM
pavián (-vi-an) s. m., pl. paviáni
pavianul
PAVIÁN, paviani, s. m. (La pl.) Gen de maimuțe africane cu botul alungit ca de câine și cu corpul acoperit cu păr lung și rar (Pavio); (și la sg.) maimuță care face parte din acest gen. [Pr.: -vi-an] – Din germ. Pavian. DOOM
pavián (-vi-an) s. m., pl. paviáni
pavianului
PAVIÁN, paviani, s. m. (La pl.) Gen de maimuțe africane cu botul alungit ca de câine și cu corpul acoperit cu păr lung și rar (Pavio); (și la sg.) maimuță care face parte din acest gen. [Pr.: -vi-an] – Din germ. Pavian. DOOM
pavián (-vi-an) s. m., pl. paviáni
pavilioane
PAVILIÓN, pavilioane, s. n. 1. Clădire mică, pitorească, situată într-o grădină, într-un parc sau la extremitățile unui edificiu; clădire izolată într-o pădure, pe malul unui lac etc. ♦ Fiecare dintre clădirile de sine stătătoare ale unui ansamblu de clădiri care alcătuiesc o unitate administrativă sau sunt destinate unui singur scop (la spitale, școli, cazărmi etc.). ♦ Cort mare, cu vârful ascuțit, care servea ca locuință căpeteniilor armatei în timpul campaniilor. 2. Drapel arborat de unele autorități portuare pe fațada sediului lor. ♦ Drapel sau steguleț, de forme și de culori diferite, arborat la pupa sau pe catargul unei nave pentru a-i indica apartenența la o anumită țară sau care este folosit pentru anumite semnalizări pe mare. ♦ Stindard al unor organizații, asociații etc., care se înalță la anumite festivități. 3. Segment cartilaginos, acoperit de piele, care face parte din urechea externă și în care se deschide canalul auditiv; p. ext. porțiune dilatată de la extremitatea unui conduct organic. Pavilionul trompei uterine. 4. Cornet acustic. 5. Partea largă ca o pâlnie a instrumentelor muzicale de suflat. ♦ Pâlnie acustică a unui receptor telefonic, a unui megafon etc. [Pr.: -li-on] – Din fr. pavillon, germ. Pavillon. DOOM
pavilión (-li-on) s. n., pl. pavilioáne
pavilioanele
PAVILIÓN, pavilioane, s. n. 1. Clădire mică, pitorească, situată într-o grădină, într-un parc sau la extremitățile unui edificiu; clădire izolată într-o pădure, pe malul unui lac etc. ♦ Fiecare dintre clădirile de sine stătătoare ale unui ansamblu de clădiri care alcătuiesc o unitate administrativă sau sunt destinate unui singur scop (la spitale, școli, cazărmi etc.). ♦ Cort mare, cu vârful ascuțit, care servea ca locuință căpeteniilor armatei în timpul campaniilor. 2. Drapel arborat de unele autorități portuare pe fațada sediului lor. ♦ Drapel sau steguleț, de forme și de culori diferite, arborat la pupa sau pe catargul unei nave pentru a-i indica apartenența la o anumită țară sau care este folosit pentru anumite semnalizări pe mare. ♦ Stindard al unor organizații, asociații etc., care se înalță la anumite festivități. 3. Segment cartilaginos, acoperit de piele, care face parte din urechea externă și în care se deschide canalul auditiv; p. ext. porțiune dilatată de la extremitatea unui conduct organic. Pavilionul trompei uterine. 4. Cornet acustic. 5. Partea largă ca o pâlnie a instrumentelor muzicale de suflat. ♦ Pâlnie acustică a unui receptor telefonic, a unui megafon etc. [Pr.: -li-on] – Din fr. pavillon, germ. Pavillon. DOOM
pavilión (-li-on) s. n., pl. pavilioáne
pavilioanelor
PAVILIÓN, pavilioane, s. n. 1. Clădire mică, pitorească, situată într-o grădină, într-un parc sau la extremitățile unui edificiu; clădire izolată într-o pădure, pe malul unui lac etc. ♦ Fiecare dintre clădirile de sine stătătoare ale unui ansamblu de clădiri care alcătuiesc o unitate administrativă sau sunt destinate unui singur scop (la spitale, școli, cazărmi etc.). ♦ Cort mare, cu vârful ascuțit, care servea ca locuință căpeteniilor armatei în timpul campaniilor. 2. Drapel arborat de unele autorități portuare pe fațada sediului lor. ♦ Drapel sau steguleț, de forme și de culori diferite, arborat la pupa sau pe catargul unei nave pentru a-i indica apartenența la o anumită țară sau care este folosit pentru anumite semnalizări pe mare. ♦ Stindard al unor organizații, asociații etc., care se înalță la anumite festivități. 3. Segment cartilaginos, acoperit de piele, care face parte din urechea externă și în care se deschide canalul auditiv; p. ext. porțiune dilatată de la extremitatea unui conduct organic. Pavilionul trompei uterine. 4. Cornet acustic. 5. Partea largă ca o pâlnie a instrumentelor muzicale de suflat. ♦ Pâlnie acustică a unui receptor telefonic, a unui megafon etc. [Pr.: -li-on] – Din fr. pavillon, germ. Pavillon. DOOM
pavilión (-li-on) s. n., pl. pavilioáne
pavilion
PAVILIÓN, pavilioane, s. n. 1. Clădire mică, pitorească, situată într-o grădină, într-un parc sau la extremitățile unui edificiu; clădire izolată într-o pădure, pe malul unui lac etc. ♦ Fiecare dintre clădirile de sine stătătoare ale unui ansamblu de clădiri care alcătuiesc o unitate administrativă sau sunt destinate unui singur scop (la spitale, școli, cazărmi etc.). ♦ Cort mare, cu vârful ascuțit, care servea ca locuință căpeteniilor armatei în timpul campaniilor. 2. Drapel arborat de unele autorități portuare pe fațada sediului lor. ♦ Drapel sau steguleț, de forme și de culori diferite, arborat la pupa sau pe catargul unei nave pentru a-i indica apartenența la o anumită țară sau care este folosit pentru anumite semnalizări pe mare. ♦ Stindard al unor organizații, asociații etc., care se înalță la anumite festivități. 3. Segment cartilaginos, acoperit de piele, care face parte din urechea externă și în care se deschide canalul auditiv; p. ext. porțiune dilatată de la extremitatea unui conduct organic. Pavilionul trompei uterine. 4. Cornet acustic. 5. Partea largă ca o pâlnie a instrumentelor muzicale de suflat. ♦ Pâlnie acustică a unui receptor telefonic, a unui megafon etc. [Pr.: -li-on] – Din fr. pavillon, germ. Pavillon. DOOM
pavilión (-li-on) s. n., pl. pavilioáne
pavilionul
PAVILIÓN, pavilioane, s. n. 1. Clădire mică, pitorească, situată într-o grădină, într-un parc sau la extremitățile unui edificiu; clădire izolată într-o pădure, pe malul unui lac etc. ♦ Fiecare dintre clădirile de sine stătătoare ale unui ansamblu de clădiri care alcătuiesc o unitate administrativă sau sunt destinate unui singur scop (la spitale, școli, cazărmi etc.). ♦ Cort mare, cu vârful ascuțit, care servea ca locuință căpeteniilor armatei în timpul campaniilor. 2. Drapel arborat de unele autorități portuare pe fațada sediului lor. ♦ Drapel sau steguleț, de forme și de culori diferite, arborat la pupa sau pe catargul unei nave pentru a-i indica apartenența la o anumită țară sau care este folosit pentru anumite semnalizări pe mare. ♦ Stindard al unor organizații, asociații etc., care se înalță la anumite festivități. 3. Segment cartilaginos, acoperit de piele, care face parte din urechea externă și în care se deschide canalul auditiv; p. ext. porțiune dilatată de la extremitatea unui conduct organic. Pavilionul trompei uterine. 4. Cornet acustic. 5. Partea largă ca o pâlnie a instrumentelor muzicale de suflat. ♦ Pâlnie acustică a unui receptor telefonic, a unui megafon etc. [Pr.: -li-on] – Din fr. pavillon, germ. Pavillon. DOOM
pavilión (-li-on) s. n., pl. pavilioáne
pavilionului
PAVILIÓN, pavilioane, s. n. 1. Clădire mică, pitorească, situată într-o grădină, într-un parc sau la extremitățile unui edificiu; clădire izolată într-o pădure, pe malul unui lac etc. ♦ Fiecare dintre clădirile de sine stătătoare ale unui ansamblu de clădiri care alcătuiesc o unitate administrativă sau sunt destinate unui singur scop (la spitale, școli, cazărmi etc.). ♦ Cort mare, cu vârful ascuțit, care servea ca locuință căpeteniilor armatei în timpul campaniilor. 2. Drapel arborat de unele autorități portuare pe fațada sediului lor. ♦ Drapel sau steguleț, de forme și de culori diferite, arborat la pupa sau pe catargul unei nave pentru a-i indica apartenența la o anumită țară sau care este folosit pentru anumite semnalizări pe mare. ♦ Stindard al unor organizații, asociații etc., care se înalță la anumite festivități. 3. Segment cartilaginos, acoperit de piele, care face parte din urechea externă și în care se deschide canalul auditiv; p. ext. porțiune dilatată de la extremitatea unui conduct organic. Pavilionul trompei uterine. 4. Cornet acustic. 5. Partea largă ca o pâlnie a instrumentelor muzicale de suflat. ♦ Pâlnie acustică a unui receptor telefonic, a unui megafon etc. [Pr.: -li-on] – Din fr. pavillon, germ. Pavillon. DOOM
pavilión (-li-on) s. n., pl. pavilioáne
pavilionuri
PAVILIÓN, pavilioane, s. n. 1. Clădire mică, pitorească, situată într-o grădină, într-un parc sau la extremitățile unui edificiu; clădire izolată într-o pădure, pe malul unui lac etc. ♦ Fiecare dintre clădirile de sine stătătoare ale unui ansamblu de clădiri care alcătuiesc o unitate administrativă sau sunt destinate unui singur scop (la spitale, școli, cazărmi etc.). ♦ Cort mare, cu vârful ascuțit, care servea ca locuință căpeteniilor armatei în timpul campaniilor. 2. Drapel arborat de unele autorități portuare pe fațada sediului lor. ♦ Drapel sau steguleț, de forme și de culori diferite, arborat la pupa sau pe catargul unei nave pentru a-i indica apartenența la o anumită țară sau care este folosit pentru anumite semnalizări pe mare. ♦ Stindard al unor organizații, asociații etc., care se înalță la anumite festivități. 3. Segment cartilaginos, acoperit de piele, care face parte din urechea externă și în care se deschide canalul auditiv; p. ext. porțiune dilatată de la extremitatea unui conduct organic. Pavilionul trompei uterine. 4. Cornet acustic. 5. Partea largă ca o pâlnie a instrumentelor muzicale de suflat. ♦ Pâlnie acustică a unui receptor telefonic, a unui megafon etc. [Pr.: -li-on] – Din fr. pavillon, germ. Pavillon. DOOM
pavilión (-li-on) s. n., pl. pavilioáne
pavilionurile
PAVILIÓN, pavilioane, s. n. 1. Clădire mică, pitorească, situată într-o grădină, într-un parc sau la extremitățile unui edificiu; clădire izolată într-o pădure, pe malul unui lac etc. ♦ Fiecare dintre clădirile de sine stătătoare ale unui ansamblu de clădiri care alcătuiesc o unitate administrativă sau sunt destinate unui singur scop (la spitale, școli, cazărmi etc.). ♦ Cort mare, cu vârful ascuțit, care servea ca locuință căpeteniilor armatei în timpul campaniilor. 2. Drapel arborat de unele autorități portuare pe fațada sediului lor. ♦ Drapel sau steguleț, de forme și de culori diferite, arborat la pupa sau pe catargul unei nave pentru a-i indica apartenența la o anumită țară sau care este folosit pentru anumite semnalizări pe mare. ♦ Stindard al unor organizații, asociații etc., care se înalță la anumite festivități. 3. Segment cartilaginos, acoperit de piele, care face parte din urechea externă și în care se deschide canalul auditiv; p. ext. porțiune dilatată de la extremitatea unui conduct organic. Pavilionul trompei uterine. 4. Cornet acustic. 5. Partea largă ca o pâlnie a instrumentelor muzicale de suflat. ♦ Pâlnie acustică a unui receptor telefonic, a unui megafon etc. [Pr.: -li-on] – Din fr. pavillon, germ. Pavillon. DOOM
pavilión (-li-on) s. n., pl. pavilioáne
pavilionurilor
PAVILIÓN, pavilioane, s. n. 1. Clădire mică, pitorească, situată într-o grădină, într-un parc sau la extremitățile unui edificiu; clădire izolată într-o pădure, pe malul unui lac etc. ♦ Fiecare dintre clădirile de sine stătătoare ale unui ansamblu de clădiri care alcătuiesc o unitate administrativă sau sunt destinate unui singur scop (la spitale, școli, cazărmi etc.). ♦ Cort mare, cu vârful ascuțit, care servea ca locuință căpeteniilor armatei în timpul campaniilor. 2. Drapel arborat de unele autorități portuare pe fațada sediului lor. ♦ Drapel sau steguleț, de forme și de culori diferite, arborat la pupa sau pe catargul unei nave pentru a-i indica apartenența la o anumită țară sau care este folosit pentru anumite semnalizări pe mare. ♦ Stindard al unor organizații, asociații etc., care se înalță la anumite festivități. 3. Segment cartilaginos, acoperit de piele, care face parte din urechea externă și în care se deschide canalul auditiv; p. ext. porțiune dilatată de la extremitatea unui conduct organic. Pavilionul trompei uterine. 4. Cornet acustic. 5. Partea largă ca o pâlnie a instrumentelor muzicale de suflat. ♦ Pâlnie acustică a unui receptor telefonic, a unui megafon etc. [Pr.: -li-on] – Din fr. pavillon, germ. Pavillon. DOOM
pavilión (-li-on) s. n., pl. pavilioáne
paviment
PAVIMÉNT, pavimente, s. n. Pardoseală a unei încăperi sau pavaj al unei curți interioare, făcute din piatră, mozaic etc., având și o funcție decorativă. – Din lat. pavimentum. DOOM
pavimént s. n., pl. paviménte
pavimente
PAVIMÉNT, pavimente, s. n. Pardoseală a unei încăperi sau pavaj al unei curți interioare, făcute din piatră, mozaic etc., având și o funcție decorativă. – Din lat. pavimentum. DOOM
pavimént s. n., pl. paviménte
pavimentele
PAVIMÉNT, pavimente, s. n. Pardoseală a unei încăperi sau pavaj al unei curți interioare, făcute din piatră, mozaic etc., având și o funcție decorativă. – Din lat. pavimentum. DOOM
pavimént s. n., pl. paviménte
pavimentelor
PAVIMÉNT, pavimente, s. n. Pardoseală a unei încăperi sau pavaj al unei curți interioare, făcute din piatră, mozaic etc., având și o funcție decorativă. – Din lat. pavimentum. DOOM
pavimént s. n., pl. paviménte
pavimentoasa
PAVIMENTÓS, -OÁSĂ adj. (Med.; despre un epiteliu) Format din celule poliedrice. [Cf. fr. pavimenteux, it. pavimentoso].
pavimentoase
PAVIMENTÓS, -OÁSĂ adj. (Med.; despre un epiteliu) Format din celule poliedrice. [Cf. fr. pavimenteux, it. pavimentoso].
pavimentoasei
PAVIMENTÓS, -OÁSĂ adj. (Med.; despre un epiteliu) Format din celule poliedrice. [Cf. fr. pavimenteux, it. pavimentoso].
pavimentoasele
PAVIMENTÓS, -OÁSĂ adj. (Med.; despre un epiteliu) Format din celule poliedrice. [Cf. fr. pavimenteux, it. pavimentoso].
pavimentoaselor
PAVIMENTÓS, -OÁSĂ adj. (Med.; despre un epiteliu) Format din celule poliedrice. [Cf. fr. pavimenteux, it. pavimentoso].
pavimentos
PAVIMENTÓS, -OÁSĂ adj. (Med.; despre un epiteliu) Format din celule poliedrice. [Cf. fr. pavimenteux, it. pavimentoso].
pavimentosul
PAVIMENTÓS, -OÁSĂ adj. (Med.; despre un epiteliu) Format din celule poliedrice. [Cf. fr. pavimenteux, it. pavimentoso].
pavimentosului
PAVIMENTÓS, -OÁSĂ adj. (Med.; despre un epiteliu) Format din celule poliedrice. [Cf. fr. pavimenteux, it. pavimentoso].
pavimentoși
PAVIMENTÓS, -OÁSĂ adj. (Med.; despre un epiteliu) Format din celule poliedrice. [Cf. fr. pavimenteux, it. pavimentoso].
pavimentoșii
PAVIMENTÓS, -OÁSĂ adj. (Med.; despre un epiteliu) Format din celule poliedrice. [Cf. fr. pavimenteux, it. pavimentoso].
pavimentoșilor
PAVIMENTÓS, -OÁSĂ adj. (Med.; despre un epiteliu) Format din celule poliedrice. [Cf. fr. pavimenteux, it. pavimentoso].
pavimentul
PAVIMÉNT, pavimente, s. n. Pardoseală a unei încăperi sau pavaj al unei curți interioare, făcute din piatră, mozaic etc., având și o funcție decorativă. – Din lat. pavimentum. DOOM
pavimént s. n., pl. paviménte
pavimentului
PAVIMÉNT, pavimente, s. n. Pardoseală a unei încăperi sau pavaj al unei curți interioare, făcute din piatră, mozaic etc., având și o funcție decorativă. – Din lat. pavimentum. DOOM
pavimént s. n., pl. paviménte
pavlicean
PAVLICHIÁN, -Ă, pavlichieni, -e, s. m. și f. Participant la mișcarea socială antifeudală din sec. VII-IX din Imperiul Bizantin, care, sub haina religioasă, a luptat împotriva inegalității sociale, cerând suprimarea ierarhiei bisericești, simplificarea cultului, abolirea cultului icoanelor etc. [Pr.: -chi-an. – Var.: pavliceán, -ă s. m. și f.] – Din sl. pavlikijaninŭ. DOOM
pavlichiánă (pa-vli-chi-a-) s. f., g.-d. art. pavlichiénei (-chi-e-); pl. pavlichiéne
pavliceană
PAVLICHIÁN, -Ă, pavlichieni, -e, s. m. și f. Participant la mișcarea socială antifeudală din sec. VII-IX din Imperiul Bizantin, care, sub haina religioasă, a luptat împotriva inegalității sociale, cerând suprimarea ierarhiei bisericești, simplificarea cultului, abolirea cultului icoanelor etc. [Pr.: -chi-an. – Var.: pavliceán, -ă s. m. și f.] – Din sl. pavlikijaninŭ. DOOM
pavlichiánă (pa-vli-chi-a-) s. f., g.-d. art. pavlichiénei (-chi-e-); pl. pavlichiéne
pavlichian
PAVLICHIÁN, -Ă, pavlichieni, -e, s. m. și f. Participant la mișcarea socială antifeudală din sec. VII-IX din Imperiul Bizantin, care, sub haina religioasă, a luptat împotriva inegalității sociale, cerând suprimarea ierarhiei bisericești, simplificarea cultului, abolirea cultului icoanelor etc. [Pr.: -chi-an. – Var.: pavliceán, -ă s. m. și f.] – Din sl. pavlikijaninŭ. DOOM
pavlichiánă (pa-vli-chi-a-) s. f., g.-d. art. pavlichiénei (-chi-e-); pl. pavlichiéne
pavlichiana
PAVLICHIÁN, -Ă, pavlichieni, -e, s. m. și f. Participant la mișcarea socială antifeudală din sec. VII-IX din Imperiul Bizantin, care, sub haina religioasă, a luptat împotriva inegalității sociale, cerând suprimarea ierarhiei bisericești, simplificarea cultului, abolirea cultului icoanelor etc. [Pr.: -chi-an. – Var.: pavliceán, -ă s. m. și f.] – Din sl. pavlikijaninŭ. DOOM
pavlichiánă (pa-vli-chi-a-) s. f., g.-d. art. pavlichiénei (-chi-e-); pl. pavlichiéne
pavlichianca
PAVLICHIÁNCĂ, pavlichience, s. f. Pavlichiană. [Pr.: -chi-an-] – Pavlichian + suf. -că. DOOM
pavlichiáncă (pa-vli-chi-an-) s. f., g.-d. art. pavlichiéncei (-chi-en-); pl. pavlichiénce
pavlichianul
PAVLICHIÁN, -Ă, pavlichieni, -e, s. m. și f. Participant la mișcarea socială antifeudală din sec. VII-IX din Imperiul Bizantin, care, sub haina religioasă, a luptat împotriva inegalității sociale, cerând suprimarea ierarhiei bisericești, simplificarea cultului, abolirea cultului icoanelor etc. [Pr.: -chi-an. – Var.: pavliceán, -ă s. m. și f.] – Din sl. pavlikijaninŭ. DOOM
pavlichiánă (pa-vli-chi-a-) s. f., g.-d. art. pavlichiénei (-chi-e-); pl. pavlichiéne
pavlichianului
PAVLICHIÁN, -Ă, pavlichieni, -e, s. m. și f. Participant la mișcarea socială antifeudală din sec. VII-IX din Imperiul Bizantin, care, sub haina religioasă, a luptat împotriva inegalității sociale, cerând suprimarea ierarhiei bisericești, simplificarea cultului, abolirea cultului icoanelor etc. [Pr.: -chi-an. – Var.: pavliceán, -ă s. m. și f.] – Din sl. pavlikijaninŭ. DOOM
pavlichiánă (pa-vli-chi-a-) s. f., g.-d. art. pavlichiénei (-chi-e-); pl. pavlichiéne
pavlichience
PAVLICHIÁNCĂ, pavlichience, s. f. Pavlichiană. [Pr.: -chi-an-] – Pavlichian + suf. -că. DOOM
pavlichiáncă (pa-vli-chi-an-) s. f., g.-d. art. pavlichiéncei (-chi-en-); pl. pavlichiénce
pavlichiencei
PAVLICHIÁNCĂ, pavlichience, s. f. Pavlichiană. [Pr.: -chi-an-] – Pavlichian + suf. -că. DOOM
pavlichiáncă (pa-vli-chi-an-) s. f., g.-d. art. pavlichiéncei (-chi-en-); pl. pavlichiénce
pavlichiencele
PAVLICHIÁNCĂ, pavlichience, s. f. Pavlichiană. [Pr.: -chi-an-] – Pavlichian + suf. -că. DOOM
pavlichiáncă (pa-vli-chi-an-) s. f., g.-d. art. pavlichiéncei (-chi-en-); pl. pavlichiénce
pavlichiencelor
PAVLICHIÁNCĂ, pavlichience, s. f. Pavlichiană. [Pr.: -chi-an-] – Pavlichian + suf. -că. DOOM
pavlichiáncă (pa-vli-chi-an-) s. f., g.-d. art. pavlichiéncei (-chi-en-); pl. pavlichiénce
pavlichiene
PAVLICHIÁN, -Ă, pavlichieni, -e, s. m. și f. Participant la mișcarea socială antifeudală din sec. VII-IX din Imperiul Bizantin, care, sub haina religioasă, a luptat împotriva inegalității sociale, cerând suprimarea ierarhiei bisericești, simplificarea cultului, abolirea cultului icoanelor etc. [Pr.: -chi-an. – Var.: pavliceán, -ă s. m. și f.] – Din sl. pavlikijaninŭ. DOOM
pavlichiánă (pa-vli-chi-a-) s. f., g.-d. art. pavlichiénei (-chi-e-); pl. pavlichiéne
pavlichienei
PAVLICHIÁN, -Ă, pavlichieni, -e, s. m. și f. Participant la mișcarea socială antifeudală din sec. VII-IX din Imperiul Bizantin, care, sub haina religioasă, a luptat împotriva inegalității sociale, cerând suprimarea ierarhiei bisericești, simplificarea cultului, abolirea cultului icoanelor etc. [Pr.: -chi-an. – Var.: pavliceán, -ă s. m. și f.] – Din sl. pavlikijaninŭ. DOOM
pavlichiánă (pa-vli-chi-a-) s. f., g.-d. art. pavlichiénei (-chi-e-); pl. pavlichiéne
pavlichienele
PAVLICHIÁN, -Ă, pavlichieni, -e, s. m. și f. Participant la mișcarea socială antifeudală din sec. VII-IX din Imperiul Bizantin, care, sub haina religioasă, a luptat împotriva inegalității sociale, cerând suprimarea ierarhiei bisericești, simplificarea cultului, abolirea cultului icoanelor etc. [Pr.: -chi-an. – Var.: pavliceán, -ă s. m. și f.] – Din sl. pavlikijaninŭ. DOOM
pavlichiánă (pa-vli-chi-a-) s. f., g.-d. art. pavlichiénei (-chi-e-); pl. pavlichiéne
pavlichienelor
PAVLICHIÁN, -Ă, pavlichieni, -e, s. m. și f. Participant la mișcarea socială antifeudală din sec. VII-IX din Imperiul Bizantin, care, sub haina religioasă, a luptat împotriva inegalității sociale, cerând suprimarea ierarhiei bisericești, simplificarea cultului, abolirea cultului icoanelor etc. [Pr.: -chi-an. – Var.: pavliceán, -ă s. m. și f.] – Din sl. pavlikijaninŭ. DOOM
pavlichiánă (pa-vli-chi-a-) s. f., g.-d. art. pavlichiénei (-chi-e-); pl. pavlichiéne
pavlichieni
PAVLICHIÁN, -Ă, pavlichieni, -e, s. m. și f. Participant la mișcarea socială antifeudală din sec. VII-IX din Imperiul Bizantin, care, sub haina religioasă, a luptat împotriva inegalității sociale, cerând suprimarea ierarhiei bisericești, simplificarea cultului, abolirea cultului icoanelor etc. [Pr.: -chi-an. – Var.: pavliceán, -ă s. m. și f.] – Din sl. pavlikijaninŭ. DOOM
pavlichiánă (pa-vli-chi-a-) s. f., g.-d. art. pavlichiénei (-chi-e-); pl. pavlichiéne
pavlichienii
PAVLICHIÁN, -Ă, pavlichieni, -e, s. m. și f. Participant la mișcarea socială antifeudală din sec. VII-IX din Imperiul Bizantin, care, sub haina religioasă, a luptat împotriva inegalității sociale, cerând suprimarea ierarhiei bisericești, simplificarea cultului, abolirea cultului icoanelor etc. [Pr.: -chi-an. – Var.: pavliceán, -ă s. m. și f.] – Din sl. pavlikijaninŭ. DOOM
pavlichiánă (pa-vli-chi-a-) s. f., g.-d. art. pavlichiénei (-chi-e-); pl. pavlichiéne
pavlichienilor
PAVLICHIÁN, -Ă, pavlichieni, -e, s. m. și f. Participant la mișcarea socială antifeudală din sec. VII-IX din Imperiul Bizantin, care, sub haina religioasă, a luptat împotriva inegalității sociale, cerând suprimarea ierarhiei bisericești, simplificarea cultului, abolirea cultului icoanelor etc. [Pr.: -chi-an. – Var.: pavliceán, -ă s. m. și f.] – Din sl. pavlikijaninŭ. DOOM
pavlichiánă (pa-vli-chi-a-) s. f., g.-d. art. pavlichiénei (-chi-e-); pl. pavlichiéne
pavlovian
PAVLOVIÁN, -Ă adj. Pavlovist. [Pron. -vi-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. pavlovien].
pavloviana
PAVLOVIÁN, -Ă adj. Pavlovist. [Pron. -vi-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. pavlovien].
pavlovianul
PAVLOVIÁN, -Ă adj. Pavlovist. [Pron. -vi-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. pavlovien].
pavlovianului
PAVLOVIÁN, -Ă adj. Pavlovist. [Pron. -vi-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. pavlovien].
pavloviene
PAVLOVIÁN, -Ă adj. Pavlovist. [Pron. -vi-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. pavlovien].
pavlovienei
PAVLOVIÁN, -Ă adj. Pavlovist. [Pron. -vi-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. pavlovien].
pavlovienele
PAVLOVIÁN, -Ă adj. Pavlovist. [Pron. -vi-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. pavlovien].
pavlovienelor
PAVLOVIÁN, -Ă adj. Pavlovist. [Pron. -vi-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. pavlovien].
pavlovieni
PAVLOVIÁN, -Ă adj. Pavlovist. [Pron. -vi-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. pavlovien].
pavlovienii
PAVLOVIÁN, -Ă adj. Pavlovist. [Pron. -vi-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. pavlovien].
pavlovienilor
PAVLOVIÁN, -Ă adj. Pavlovist. [Pron. -vi-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. pavlovien].
pavlovism
PAVLOVÍSM s. n. Orientare în medicină și în psihologie bazată pe descoperirile lui I. P. Pavlov privitoare la activitatea nervoasă superioară. – Pavlov (n. pr.) + suf. -ism. DOOM
pavlovísm (pa-vlo-) s. n.
pavlovismul
PAVLOVÍSM s. n. Orientare în medicină și în psihologie bazată pe descoperirile lui I. P. Pavlov privitoare la activitatea nervoasă superioară. – Pavlov (n. pr.) + suf. -ism. DOOM
pavlovísm (pa-vlo-) s. n.
pavlovismului
PAVLOVÍSM s. n. Orientare în medicină și în psihologie bazată pe descoperirile lui I. P. Pavlov privitoare la activitatea nervoasă superioară. – Pavlov (n. pr.) + suf. -ism. DOOM
pavlovísm (pa-vlo-) s. n.
pavlovist
PAVLOVÍST, -Ă, pavloviști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al pavlovismului. – Din engl. pavlovist.
pavlovist
PAVLOVÍST, -Ă, pavloviști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al pavlovismului. – Din engl. pavlovist.
pavlovista
PAVLOVÍST, -Ă, pavloviști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al pavlovismului. – Din engl. pavlovist.
pavlovista
PAVLOVÍST, -Ă, pavloviști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al pavlovismului. – Din engl. pavlovist.
pavloviste
PAVLOVÍST, -Ă, pavloviști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al pavlovismului. – Din engl. pavlovist.
pavloviste
PAVLOVÍST, -Ă, pavloviști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al pavlovismului. – Din engl. pavlovist.
pavlovistei
PAVLOVÍST, -Ă, pavloviști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al pavlovismului. – Din engl. pavlovist.
pavlovistei
PAVLOVÍST, -Ă, pavloviști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al pavlovismului. – Din engl. pavlovist.
pavlovistele
PAVLOVÍST, -Ă, pavloviști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al pavlovismului. – Din engl. pavlovist.
pavlovistele
PAVLOVÍST, -Ă, pavloviști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al pavlovismului. – Din engl. pavlovist.
pavlovistelor
PAVLOVÍST, -Ă, pavloviști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al pavlovismului. – Din engl. pavlovist.
pavlovistelor
PAVLOVÍST, -Ă, pavloviști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al pavlovismului. – Din engl. pavlovist.
pavlovistul
PAVLOVÍST, -Ă, pavloviști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al pavlovismului. – Din engl. pavlovist.
pavlovistul
PAVLOVÍST, -Ă, pavloviști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al pavlovismului. – Din engl. pavlovist.
pavlovistului
PAVLOVÍST, -Ă, pavloviști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al pavlovismului. – Din engl. pavlovist.
pavlovistului
PAVLOVÍST, -Ă, pavloviști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al pavlovismului. – Din engl. pavlovist.
pavloviști
PAVLOVÍST, -Ă, pavloviști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al pavlovismului. – Din engl. pavlovist.
pavloviști
PAVLOVÍST, -Ă, pavloviști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al pavlovismului. – Din engl. pavlovist.
pavloviștii
PAVLOVÍST, -Ă, pavloviști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al pavlovismului. – Din engl. pavlovist.
pavloviștii
PAVLOVÍST, -Ă, pavloviști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al pavlovismului. – Din engl. pavlovist.
pavloviștilor
PAVLOVÍST, -Ă, pavloviști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al pavlovismului. – Din engl. pavlovist.
pavloviștilor
PAVLOVÍST, -Ă, pavloviști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al pavlovismului. – Din engl. pavlovist.
pavoaz
PAVOÁZ, pavoaze, s. n. Ansamblu de drapele sau de lumini pe care le arborează o navă cu ocazia unor solemnități. – Din fr. pavois. DOOM
pavoáz (-voaz) s. n., pl. pavoáze
pavoaza
PAVOAZÁ, pavoazez, vb. I. Tranz. A împodobi o sală, o clădire etc. cu steaguri, cu tablouri, cu verdeață etc. în semn de sărbătoare. ♦ P. gener. A împodobi, a orna; a decora, a ornamenta. – Din fr. pavoiser. DOOM
pavoazá (-voa-) vb., ind. prez. 3 pavoazeáză
pavoazai
PAVOAZÁ, pavoazez, vb. I. Tranz. A împodobi o sală, o clădire etc. cu steaguri, cu tablouri, cu verdeață etc. în semn de sărbătoare. ♦ P. gener. A împodobi, a orna; a decora, a ornamenta. – Din fr. pavoiser. DOOM
pavoazá (-voa-) vb., ind. prez. 3 pavoazeáză
pavoazam
PAVOAZÁ, pavoazez, vb. I. Tranz. A împodobi o sală, o clădire etc. cu steaguri, cu tablouri, cu verdeață etc. în semn de sărbătoare. ♦ P. gener. A împodobi, a orna; a decora, a ornamenta. – Din fr. pavoiser. DOOM
pavoazá (-voa-) vb., ind. prez. 3 pavoazeáză
pavoazare
PAVOAZÁ, pavoazez, vb. I. Tranz. A împodobi o sală, o clădire etc. cu steaguri, cu tablouri, cu verdeață etc. în semn de sărbătoare. ♦ P. gener. A împodobi, a orna; a decora, a ornamenta. – Din fr. pavoiser. DOOM
pavoazá (-voa-) vb., ind. prez. 3 pavoazeáză
pavoazare
PAVOAZÁRE, pavoazări, s. f. Acțiunea de a pavoaza și rezultatul ei; împodobire, ornare, decorare, ornamentare. – V. pavoaza. DOOM
pavoazáre (-voa-) s. f., g.-d. art. pavoazắrii; pl. pavoazắri
pavoazarea
PAVOAZÁRE, pavoazări, s. f. Acțiunea de a pavoaza și rezultatul ei; împodobire, ornare, decorare, ornamentare. – V. pavoaza. DOOM
pavoazáre (-voa-) s. f., g.-d. art. pavoazắrii; pl. pavoazắri
pavoazară
PAVOAZÁ, pavoazez, vb. I. Tranz. A împodobi o sală, o clădire etc. cu steaguri, cu tablouri, cu verdeață etc. în semn de sărbătoare. ♦ P. gener. A împodobi, a orna; a decora, a ornamenta. – Din fr. pavoiser. DOOM
pavoazá (-voa-) vb., ind. prez. 3 pavoazeáză
pavoazarăm
PAVOAZÁ, pavoazez, vb. I. Tranz. A împodobi o sală, o clădire etc. cu steaguri, cu tablouri, cu verdeață etc. în semn de sărbătoare. ♦ P. gener. A împodobi, a orna; a decora, a ornamenta. – Din fr. pavoiser. DOOM
pavoazá (-voa-) vb., ind. prez. 3 pavoazeáză
pavoazarăți
PAVOAZÁ, pavoazez, vb. I. Tranz. A împodobi o sală, o clădire etc. cu steaguri, cu tablouri, cu verdeață etc. în semn de sărbătoare. ♦ P. gener. A împodobi, a orna; a decora, a ornamenta. – Din fr. pavoiser. DOOM
pavoazá (-voa-) vb., ind. prez. 3 pavoazeáză
pavoazase
PAVOAZÁ, pavoazez, vb. I. Tranz. A împodobi o sală, o clădire etc. cu steaguri, cu tablouri, cu verdeață etc. în semn de sărbătoare. ♦ P. gener. A împodobi, a orna; a decora, a ornamenta. – Din fr. pavoiser. DOOM
pavoazá (-voa-) vb., ind. prez. 3 pavoazeáză
pavoazasem
PAVOAZÁ, pavoazez, vb. I. Tranz. A împodobi o sală, o clădire etc. cu steaguri, cu tablouri, cu verdeață etc. în semn de sărbătoare. ♦ P. gener. A împodobi, a orna; a decora, a ornamenta. – Din fr. pavoiser. DOOM
pavoazá (-voa-) vb., ind. prez. 3 pavoazeáză
pavoazaseră
PAVOAZÁ, pavoazez, vb. I. Tranz. A împodobi o sală, o clădire etc. cu steaguri, cu tablouri, cu verdeață etc. în semn de sărbătoare. ♦ P. gener. A împodobi, a orna; a decora, a ornamenta. – Din fr. pavoiser. DOOM
pavoazá (-voa-) vb., ind. prez. 3 pavoazeáză
pavoazaserăm
PAVOAZÁ, pavoazez, vb. I. Tranz. A împodobi o sală, o clădire etc. cu steaguri, cu tablouri, cu verdeață etc. în semn de sărbătoare. ♦ P. gener. A împodobi, a orna; a decora, a ornamenta. – Din fr. pavoiser. DOOM
pavoazá (-voa-) vb., ind. prez. 3 pavoazeáză
pavoazaserăți
PAVOAZÁ, pavoazez, vb. I. Tranz. A împodobi o sală, o clădire etc. cu steaguri, cu tablouri, cu verdeață etc. în semn de sărbătoare. ♦ P. gener. A împodobi, a orna; a decora, a ornamenta. – Din fr. pavoiser. DOOM
pavoazá (-voa-) vb., ind. prez. 3 pavoazeáză
pavoazaseși
PAVOAZÁ, pavoazez, vb. I. Tranz. A împodobi o sală, o clădire etc. cu steaguri, cu tablouri, cu verdeață etc. în semn de sărbătoare. ♦ P. gener. A împodobi, a orna; a decora, a ornamenta. – Din fr. pavoiser. DOOM
pavoazá (-voa-) vb., ind. prez. 3 pavoazeáză
pavoazaseți
PAVOAZÁ, pavoazez, vb. I. Tranz. A împodobi o sală, o clădire etc. cu steaguri, cu tablouri, cu verdeață etc. în semn de sărbătoare. ♦ P. gener. A împodobi, a orna; a decora, a ornamenta. – Din fr. pavoiser. DOOM
pavoazá (-voa-) vb., ind. prez. 3 pavoazeáză
pavoazat
PAVOAZÁ, pavoazez, vb. I. Tranz. A împodobi o sală, o clădire etc. cu steaguri, cu tablouri, cu verdeață etc. în semn de sărbătoare. ♦ P. gener. A împodobi, a orna; a decora, a ornamenta. – Din fr. pavoiser. DOOM
pavoazá (-voa-) vb., ind. prez. 3 pavoazeáză
pavoazat
PAVOAZÁT, -Ă, pavoazați, -te, adj. (Despre clădiri, săli, nave etc.) Împodobit cu steaguri, tablouri, flori etc. în semn de sărbătoare. – V. pavoaza.
pavoazata
PAVOAZÁT, -Ă, pavoazați, -te, adj. (Despre clădiri, săli, nave etc.) Împodobit cu steaguri, tablouri, flori etc. în semn de sărbătoare. – V. pavoaza.
pavoazate
PAVOAZÁT, -Ă, pavoazați, -te, adj. (Despre clădiri, săli, nave etc.) Împodobit cu steaguri, tablouri, flori etc. în semn de sărbătoare. – V. pavoaza.
pavoazatei
PAVOAZÁT, -Ă, pavoazați, -te, adj. (Despre clădiri, săli, nave etc.) Împodobit cu steaguri, tablouri, flori etc. în semn de sărbătoare. – V. pavoaza.
pavoazatele
PAVOAZÁT, -Ă, pavoazați, -te, adj. (Despre clădiri, săli, nave etc.) Împodobit cu steaguri, tablouri, flori etc. în semn de sărbătoare. – V. pavoaza.
pavoazatelor
PAVOAZÁT, -Ă, pavoazați, -te, adj. (Despre clădiri, săli, nave etc.) Împodobit cu steaguri, tablouri, flori etc. în semn de sărbătoare. – V. pavoaza.
pavoazatul
PAVOAZÁT, -Ă, pavoazați, -te, adj. (Despre clădiri, săli, nave etc.) Împodobit cu steaguri, tablouri, flori etc. în semn de sărbătoare. – V. pavoaza.
pavoazatului
PAVOAZÁT, -Ă, pavoazați, -te, adj. (Despre clădiri, săli, nave etc.) Împodobit cu steaguri, tablouri, flori etc. în semn de sărbătoare. – V. pavoaza.
pavoazau
PAVOAZÁ, pavoazez, vb. I. Tranz. A împodobi o sală, o clădire etc. cu steaguri, cu tablouri, cu verdeață etc. în semn de sărbătoare. ♦ P. gener. A împodobi, a orna; a decora, a ornamenta. – Din fr. pavoiser. DOOM
pavoazá (-voa-) vb., ind. prez. 3 pavoazeáză
pavoazași
PAVOAZÁ, pavoazez, vb. I. Tranz. A împodobi o sală, o clădire etc. cu steaguri, cu tablouri, cu verdeață etc. în semn de sărbătoare. ♦ P. gener. A împodobi, a orna; a decora, a ornamenta. – Din fr. pavoiser. DOOM
pavoazá (-voa-) vb., ind. prez. 3 pavoazeáză
pavoazați
PAVOAZÁ, pavoazez, vb. I. Tranz. A împodobi o sală, o clădire etc. cu steaguri, cu tablouri, cu verdeață etc. în semn de sărbătoare. ♦ P. gener. A împodobi, a orna; a decora, a ornamenta. – Din fr. pavoiser. DOOM
pavoazá (-voa-) vb., ind. prez. 3 pavoazeáză
pavoazați
PAVOAZÁT, -Ă, pavoazați, -te, adj. (Despre clădiri, săli, nave etc.) Împodobit cu steaguri, tablouri, flori etc. în semn de sărbătoare. – V. pavoaza.
pavoazații
PAVOAZÁT, -Ă, pavoazați, -te, adj. (Despre clădiri, săli, nave etc.) Împodobit cu steaguri, tablouri, flori etc. în semn de sărbătoare. – V. pavoaza.
pavoazaților
PAVOAZÁT, -Ă, pavoazați, -te, adj. (Despre clădiri, săli, nave etc.) Împodobit cu steaguri, tablouri, flori etc. în semn de sărbătoare. – V. pavoaza.
pavoaze
PAVOÁZ, pavoaze, s. n. Ansamblu de drapele sau de lumini pe care le arborează o navă cu ocazia unor solemnități. – Din fr. pavois. DOOM
pavoáz (-voaz) s. n., pl. pavoáze
pavoazează
PAVOAZÁ, pavoazez, vb. I. Tranz. A împodobi o sală, o clădire etc. cu steaguri, cu tablouri, cu verdeață etc. în semn de sărbătoare. ♦ P. gener. A împodobi, a orna; a decora, a ornamenta. – Din fr. pavoiser. DOOM
pavoazá (-voa-) vb., ind. prez. 3 pavoazeáză
pavoazele
PAVOÁZ, pavoaze, s. n. Ansamblu de drapele sau de lumini pe care le arborează o navă cu ocazia unor solemnități. – Din fr. pavois. DOOM
pavoáz (-voaz) s. n., pl. pavoáze
pavoazelor
PAVOÁZ, pavoaze, s. n. Ansamblu de drapele sau de lumini pe care le arborează o navă cu ocazia unor solemnități. – Din fr. pavois. DOOM
pavoáz (-voaz) s. n., pl. pavoáze
pavoazez
PAVOAZÁ, pavoazez, vb. I. Tranz. A împodobi o sală, o clădire etc. cu steaguri, cu tablouri, cu verdeață etc. în semn de sărbătoare. ♦ P. gener. A împodobi, a orna; a decora, a ornamenta. – Din fr. pavoiser. DOOM
pavoazá (-voa-) vb., ind. prez. 3 pavoazeáză
pavoazeze
PAVOAZÁ, pavoazez, vb. I. Tranz. A împodobi o sală, o clădire etc. cu steaguri, cu tablouri, cu verdeață etc. în semn de sărbătoare. ♦ P. gener. A împodobi, a orna; a decora, a ornamenta. – Din fr. pavoiser. DOOM
pavoazá (-voa-) vb., ind. prez. 3 pavoazeáză
pavoazezi
PAVOAZÁ, pavoazez, vb. I. Tranz. A împodobi o sală, o clădire etc. cu steaguri, cu tablouri, cu verdeață etc. în semn de sărbătoare. ♦ P. gener. A împodobi, a orna; a decora, a ornamenta. – Din fr. pavoiser. DOOM
pavoazá (-voa-) vb., ind. prez. 3 pavoazeáză
pavoazul
PAVOÁZ, pavoaze, s. n. Ansamblu de drapele sau de lumini pe care le arborează o navă cu ocazia unor solemnități. – Din fr. pavois. DOOM
pavoáz (-voaz) s. n., pl. pavoáze
pavoazului
PAVOÁZ, pavoaze, s. n. Ansamblu de drapele sau de lumini pe care le arborează o navă cu ocazia unor solemnități. – Din fr. pavois. DOOM
pavoáz (-voaz) s. n., pl. pavoáze
pavoazând
PAVOAZÁ, pavoazez, vb. I. Tranz. A împodobi o sală, o clădire etc. cu steaguri, cu tablouri, cu verdeață etc. în semn de sărbătoare. ♦ P. gener. A împodobi, a orna; a decora, a ornamenta. – Din fr. pavoiser. DOOM
pavoazá (-voa-) vb., ind. prez. 3 pavoazeáză
pavoazînd
PAVOAZÁ, pavoazez, vb. I. Tranz. A împodobi o sală, o clădire etc. cu steaguri, cu tablouri, cu verdeață etc. în semn de sărbătoare. ♦ P. gener. A împodobi, a orna; a decora, a ornamenta. – Din fr. pavoiser. DOOM
pavoazá (-voa-) vb., ind. prez. 3 pavoazeáză
pavoazări
PAVOAZÁRE, pavoazări, s. f. Acțiunea de a pavoaza și rezultatul ei; împodobire, ornare, decorare, ornamentare. – V. pavoaza. DOOM
pavoazáre (-voa-) s. f., g.-d. art. pavoazắrii; pl. pavoazắri
pavoazării
PAVOAZÁRE, pavoazări, s. f. Acțiunea de a pavoaza și rezultatul ei; împodobire, ornare, decorare, ornamentare. – V. pavoaza. DOOM
pavoazáre (-voa-) s. f., g.-d. art. pavoazắrii; pl. pavoazắri
pavoazările
PAVOAZÁRE, pavoazări, s. f. Acțiunea de a pavoaza și rezultatul ei; împodobire, ornare, decorare, ornamentare. – V. pavoaza. DOOM
pavoazáre (-voa-) s. f., g.-d. art. pavoazắrii; pl. pavoazắri
pavoazărilor
PAVOAZÁRE, pavoazări, s. f. Acțiunea de a pavoaza și rezultatul ei; împodobire, ornare, decorare, ornamentare. – V. pavoaza. DOOM
pavoazáre (-voa-) s. f., g.-d. art. pavoazắrii; pl. pavoazắri
pavor
PÁVOR s.n. (Liv.) Stare de groază, provocată de imagini terifiante, care apare la copii în timpul somnului. [< lat. pavor, it. pavore].
pavorul
PÁVOR s.n. (Liv.) Stare de groază, provocată de imagini terifiante, care apare la copii în timpul somnului. [< lat. pavor, it. pavore].
pavorului
PÁVOR s.n. (Liv.) Stare de groază, provocată de imagini terifiante, care apare la copii în timpul somnului. [< lat. pavor, it. pavore].
pavoruri
PÁVOR s.n. (Liv.) Stare de groază, provocată de imagini terifiante, care apare la copii în timpul somnului. [< lat. pavor, it. pavore].
pavorurile
PÁVOR s.n. (Liv.) Stare de groază, provocată de imagini terifiante, care apare la copii în timpul somnului. [< lat. pavor, it. pavore].
pavorurilor
PÁVOR s.n. (Liv.) Stare de groază, provocată de imagini terifiante, care apare la copii în timpul somnului. [< lat. pavor, it. pavore].
pavând
PAVÁ, pavez, vb. I. Tranz. A acoperi cu pavaj o stradă, o curte etc.; a executa un pavaj; a pavela. – Din fr. paver. DOOM
pavá (a ~) vb., ind. prez. 3 paveáză
pavînd
PAVÁ, pavez, vb. I. Tranz. A acoperi cu pavaj o stradă, o curte etc.; a executa un pavaj; a pavela. – Din fr. paver. DOOM
pavá (a ~) vb., ind. prez. 3 paveáză
pavă
PÁVĂ, pave, s. f. (Popular) Petic de pînză, postav etc., pătrat sau rombic, pus la răscroială pentru a lărgi mînecile unei cămăși. Pentru ca cămașa să nu fie strîmtă subsioară, i se pune o pavă. PAMFILE, I. C. 352.
pavări
PAVÁRE, pavări, s. f. Acțiunea de a pava și rezultatul ei; pavat1. – V. pava. DOOM
paváre s. f., g.-d. art. pavắrii; pl. pavắri
pavării
PAVÁRE, pavări, s. f. Acțiunea de a pava și rezultatul ei; pavat1. – V. pava. DOOM
paváre s. f., g.-d. art. pavắrii; pl. pavắri
pavările
PAVÁRE, pavări, s. f. Acțiunea de a pava și rezultatul ei; pavat1. – V. pava. DOOM
paváre s. f., g.-d. art. pavắrii; pl. pavắri
pavărilor
PAVÁRE, pavări, s. f. Acțiunea de a pava și rezultatul ei; pavat1. – V. pava. DOOM
paváre s. f., g.-d. art. pavắrii; pl. pavắri
pavăza
PÁVĂZĂ, paveze, s. f. 1. Scut. ◊ Expr. A sta pavăză = a apăra, a feri. A-și pune mâna (drept) pavăză = a-și ridica mâna în dreptul ochilor (pentru a se feri de o lumină puternică, de un pericol etc.). 2. Fig. Ocrotire, apărare, sprijin, protecție. – Din pol. pawež. DOOM
pávăză s. f., g.-d. art. pávezei; pl. páveze
pax
Pax, la romani, zeița păcii, identificată cu Irene din mitologia greacă (v. și Irene).
paza
PÁZĂ, paze, s. f. Acțiunea de a păzi; mijloc prin care se asigură păzirea. ◊ Loc. adj. De pază = însărcinat cu paza; de gardă. ◊ Loc. adv. În paza (cuiva) = în grija, în seama cuiva. ♦ (Concr.) Persoană sau grup de persoane însărcinate să păzească pe cineva sau ceva; paznic, gardă. – Din păzi (derivat regresiv). DOOM
páză s. f., g.-d. art. pázei; pl. páze
pazarghidan
PAZARGHIDÁN, pazarghidani, s. m. (Turcism învechit) Om de afaceri (mai ales turc), agent comercial; samsar, misit. La fiecare poartă era cîte o șandrama... în care se adăpostea cîte un servitor pus acolo de pazarghidan. GHICA, S. 31. – Variantă: pazarghideán (FILIMON, C. 90) s. m.
pazarghidean
PAZARGHIDEÁN, pazarghideni, s. m. (Înv.) Om de afaceri; samsar, misit. – Din tc. pazara-giden. DOOM
pazarghideán (înv.) s. m., pl. pazarghidéni
pazarghideanul
PAZARGHIDEÁN, pazarghideni, s. m. (Înv.) Om de afaceri; samsar, misit. – Din tc. pazara-giden. DOOM
pazarghideán (înv.) s. m., pl. pazarghidéni
pazarghideanului
PAZARGHIDEÁN, pazarghideni, s. m. (Înv.) Om de afaceri; samsar, misit. – Din tc. pazara-giden. DOOM
pazarghideán (înv.) s. m., pl. pazarghidéni
pazarghideni
PAZARGHIDEÁN, pazarghideni, s. m. (Înv.) Om de afaceri; samsar, misit. – Din tc. pazara-giden. DOOM
pazarghideán (înv.) s. m., pl. pazarghidéni
pazarghidenii
PAZARGHIDEÁN, pazarghideni, s. m. (Înv.) Om de afaceri; samsar, misit. – Din tc. pazara-giden. DOOM
pazarghideán (înv.) s. m., pl. pazarghidéni
pazarghidenilor
PAZARGHIDEÁN, pazarghideni, s. m. (Înv.) Om de afaceri; samsar, misit. – Din tc. pazara-giden. DOOM
pazarghideán (înv.) s. m., pl. pazarghidéni
pazarlâc
PAZARLẤC, pazarlâcuri, s. n. (Înv.) Afacere comercială; negustorie, trafic. – Din tc. pazarlık. DOOM
pazarlấc (înv.) s. n., pl. pazarlấcuri
pazarlâcul
PAZARLẤC, pazarlâcuri, s. n. (Înv.) Afacere comercială; negustorie, trafic. – Din tc. pazarlık. DOOM
pazarlấc (înv.) s. n., pl. pazarlấcuri
pazarlâcului
PAZARLẤC, pazarlâcuri, s. n. (Înv.) Afacere comercială; negustorie, trafic. – Din tc. pazarlık. DOOM
pazarlấc (înv.) s. n., pl. pazarlấcuri
pazarlâcuri
PAZARLẤC, pazarlâcuri, s. n. (Înv.) Afacere comercială; negustorie, trafic. – Din tc. pazarlık. DOOM
pazarlấc (înv.) s. n., pl. pazarlấcuri
pazarlâcurile
PAZARLẤC, pazarlâcuri, s. n. (Înv.) Afacere comercială; negustorie, trafic. – Din tc. pazarlık. DOOM
pazarlấc (înv.) s. n., pl. pazarlấcuri
pazarlâcurilor
PAZARLẤC, pazarlâcuri, s. n. (Înv.) Afacere comercială; negustorie, trafic. – Din tc. pazarlık. DOOM
pazarlấc (înv.) s. n., pl. pazarlấcuri
pazarlîc
PAZARLẤC, pazarlâcuri, s. n. (Înv.) Afacere comercială; negustorie, trafic. – Din tc. pazarlık. DOOM
pazarlấc (înv.) s. n., pl. pazarlấcuri
pazarlîcul
PAZARLẤC, pazarlâcuri, s. n. (Înv.) Afacere comercială; negustorie, trafic. – Din tc. pazarlık. DOOM
pazarlấc (înv.) s. n., pl. pazarlấcuri
pazarlîcului
PAZARLẤC, pazarlâcuri, s. n. (Înv.) Afacere comercială; negustorie, trafic. – Din tc. pazarlık. DOOM
pazarlấc (înv.) s. n., pl. pazarlấcuri
pazarlîcuri
PAZARLẤC, pazarlâcuri, s. n. (Înv.) Afacere comercială; negustorie, trafic. – Din tc. pazarlık. DOOM
pazarlấc (înv.) s. n., pl. pazarlấcuri
pazarlîcurile
PAZARLẤC, pazarlâcuri, s. n. (Înv.) Afacere comercială; negustorie, trafic. – Din tc. pazarlık. DOOM
pazarlấc (înv.) s. n., pl. pazarlấcuri
pazarlîcurilor
PAZARLẤC, pazarlâcuri, s. n. (Înv.) Afacere comercială; negustorie, trafic. – Din tc. pazarlık. DOOM
pazarlấc (înv.) s. n., pl. pazarlấcuri
pazarnic
PAZÁRNIC, pazarnici, s. n. (Înv.) Polițai însărcinat cu paza unei piețe, a unui târg. – Pazar (înv. „bazar”) + suf. -nic. DOOM
pazárnic (înv.) s. m., pl. pazárnici
pazarnici
PAZÁRNIC, pazarnici, s. n. (Înv.) Polițai însărcinat cu paza unei piețe, a unui târg. – Pazar (înv. „bazar”) + suf. -nic. DOOM
pazárnic (înv.) s. m., pl. pazárnici
pazarnicii
PAZÁRNIC, pazarnici, s. n. (Înv.) Polițai însărcinat cu paza unei piețe, a unui târg. – Pazar (înv. „bazar”) + suf. -nic. DOOM
pazárnic (înv.) s. m., pl. pazárnici
pazarnicilor
PAZÁRNIC, pazarnici, s. n. (Înv.) Polițai însărcinat cu paza unei piețe, a unui târg. – Pazar (înv. „bazar”) + suf. -nic. DOOM
pazárnic (înv.) s. m., pl. pazárnici
pazarnicul
PAZÁRNIC, pazarnici, s. n. (Înv.) Polițai însărcinat cu paza unei piețe, a unui târg. – Pazar (înv. „bazar”) + suf. -nic. DOOM
pazárnic (înv.) s. m., pl. pazárnici
pazarnicului
PAZÁRNIC, pazarnici, s. n. (Înv.) Polițai însărcinat cu paza unei piețe, a unui târg. – Pazar (înv. „bazar”) + suf. -nic. DOOM
pazárnic (înv.) s. m., pl. pazárnici
paze
PÁZĂ, paze, s. f. Acțiunea de a păzi; mijloc prin care se asigură păzirea. ◊ Loc. adj. De pază = însărcinat cu paza; de gardă. ◊ Loc. adv. În paza (cuiva) = în grija, în seama cuiva. ♦ (Concr.) Persoană sau grup de persoane însărcinate să păzească pe cineva sau ceva; paznic, gardă. – Din păzi (derivat regresiv). DOOM
páză s. f., g.-d. art. pázei; pl. páze
pazei
PÁZĂ, paze, s. f. Acțiunea de a păzi; mijloc prin care se asigură păzirea. ◊ Loc. adj. De pază = însărcinat cu paza; de gardă. ◊ Loc. adv. În paza (cuiva) = în grija, în seama cuiva. ♦ (Concr.) Persoană sau grup de persoane însărcinate să păzească pe cineva sau ceva; paznic, gardă. – Din păzi (derivat regresiv). DOOM
páză s. f., g.-d. art. pázei; pl. páze
pazele
PÁZĂ, paze, s. f. Acțiunea de a păzi; mijloc prin care se asigură păzirea. ◊ Loc. adj. De pază = însărcinat cu paza; de gardă. ◊ Loc. adv. În paza (cuiva) = în grija, în seama cuiva. ♦ (Concr.) Persoană sau grup de persoane însărcinate să păzească pe cineva sau ceva; paznic, gardă. – Din păzi (derivat regresiv). DOOM
páză s. f., g.-d. art. pázei; pl. páze
pazelor
PÁZĂ, paze, s. f. Acțiunea de a păzi; mijloc prin care se asigură păzirea. ◊ Loc. adj. De pază = însărcinat cu paza; de gardă. ◊ Loc. adv. În paza (cuiva) = în grija, în seama cuiva. ♦ (Concr.) Persoană sau grup de persoane însărcinate să păzească pe cineva sau ceva; paznic, gardă. – Din păzi (derivat regresiv). DOOM
páză s. f., g.-d. art. pázei; pl. páze
pazia
PÁZIE, pazii, s. f. Scândură (ornamentală) așezată vertical la capătul din afară al căpriorilor unui acoperiș cu streașină pentru a ascunde capetele acestora. ♦ Marginea verticală a unui cofraj. ♦ Fâșie de tablă așezată la intersecția unei învelitori cu un zid, pentru a împiedica pătrunderea apei prin rostul de la intersecție. – Cf. păzi. DOOM
pázie (-zi-e) s. f., art. pázia (-zi-a), g.-d. art. páziei; pl. pázii, art. páziile (-zi-i-)
pazie
PÁZIE, pazii, s. f. Scândură (ornamentală) așezată vertical la capătul din afară al căpriorilor unui acoperiș cu streașină pentru a ascunde capetele acestora. ♦ Marginea verticală a unui cofraj. ♦ Fâșie de tablă așezată la intersecția unei învelitori cu un zid, pentru a împiedica pătrunderea apei prin rostul de la intersecție. – Cf. păzi. DOOM
pázie (-zi-e) s. f., art. pázia (-zi-a), g.-d. art. páziei; pl. pázii, art. páziile (-zi-i-)
paziei
PÁZIE, pazii, s. f. Scândură (ornamentală) așezată vertical la capătul din afară al căpriorilor unui acoperiș cu streașină pentru a ascunde capetele acestora. ♦ Marginea verticală a unui cofraj. ♦ Fâșie de tablă așezată la intersecția unei învelitori cu un zid, pentru a împiedica pătrunderea apei prin rostul de la intersecție. – Cf. păzi. DOOM
pázie (-zi-e) s. f., art. pázia (-zi-a), g.-d. art. páziei; pl. pázii, art. páziile (-zi-i-)
pazii
PÁZIE, pazii, s. f. Scândură (ornamentală) așezată vertical la capătul din afară al căpriorilor unui acoperiș cu streașină pentru a ascunde capetele acestora. ♦ Marginea verticală a unui cofraj. ♦ Fâșie de tablă așezată la intersecția unei învelitori cu un zid, pentru a împiedica pătrunderea apei prin rostul de la intersecție. – Cf. păzi. DOOM
pázie (-zi-e) s. f., art. pázia (-zi-a), g.-d. art. páziei; pl. pázii, art. páziile (-zi-i-)
paziile
PÁZIE, pazii, s. f. Scândură (ornamentală) așezată vertical la capătul din afară al căpriorilor unui acoperiș cu streașină pentru a ascunde capetele acestora. ♦ Marginea verticală a unui cofraj. ♦ Fâșie de tablă așezată la intersecția unei învelitori cu un zid, pentru a împiedica pătrunderea apei prin rostul de la intersecție. – Cf. păzi. DOOM
pázie (-zi-e) s. f., art. pázia (-zi-a), g.-d. art. páziei; pl. pázii, art. páziile (-zi-i-)
paziilor
PÁZIE, pazii, s. f. Scândură (ornamentală) așezată vertical la capătul din afară al căpriorilor unui acoperiș cu streașină pentru a ascunde capetele acestora. ♦ Marginea verticală a unui cofraj. ♦ Fâșie de tablă așezată la intersecția unei învelitori cu un zid, pentru a împiedica pătrunderea apei prin rostul de la intersecție. – Cf. păzi. DOOM
pázie (-zi-e) s. f., art. pázia (-zi-a), g.-d. art. páziei; pl. pázii, art. páziile (-zi-i-)
paznic
PÁZNIC, paznici, s. m. 1. Cel care păzește; păzitor, strajă, gardian. 2. (Înv.) Membru al consiliului comunal însărcinat cu strângerea impozitelor. – Pază + suf. -nic. DOOM
páznic s. m., pl. páznici
paznica
PÁZNIC, paznici, s. m. 1. Cel care păzește; păzitor, strajă, gardian. 2. (Înv.) Membru al consiliului comunal însărcinat cu strângerea impozitelor. – Pază + suf. -nic. DOOM
páznic s. m., pl. páznici
paznice
PÁZNIC, paznici, s. m. 1. Cel care păzește; păzitor, strajă, gardian. 2. (Înv.) Membru al consiliului comunal însărcinat cu strângerea impozitelor. – Pază + suf. -nic. DOOM
páznic s. m., pl. páznici
paznicei
PÁZNIC, paznici, s. m. 1. Cel care păzește; păzitor, strajă, gardian. 2. (Înv.) Membru al consiliului comunal însărcinat cu strângerea impozitelor. – Pază + suf. -nic. DOOM
páznic s. m., pl. páznici
paznicele
PÁZNIC, paznici, s. m. 1. Cel care păzește; păzitor, strajă, gardian. 2. (Înv.) Membru al consiliului comunal însărcinat cu strângerea impozitelor. – Pază + suf. -nic. DOOM
páznic s. m., pl. páznici
paznicelor
PÁZNIC, paznici, s. m. 1. Cel care păzește; păzitor, strajă, gardian. 2. (Înv.) Membru al consiliului comunal însărcinat cu strângerea impozitelor. – Pază + suf. -nic. DOOM
páznic s. m., pl. páznici
paznici
PÁZNIC, paznici, s. m. 1. Cel care păzește; păzitor, strajă, gardian. 2. (Înv.) Membru al consiliului comunal însărcinat cu strângerea impozitelor. – Pază + suf. -nic. DOOM
páznic s. m., pl. páznici
paznicii
PÁZNIC, paznici, s. m. 1. Cel care păzește; păzitor, strajă, gardian. 2. (Înv.) Membru al consiliului comunal însărcinat cu strângerea impozitelor. – Pază + suf. -nic. DOOM
páznic s. m., pl. páznici
paznicilor
PÁZNIC, paznici, s. m. 1. Cel care păzește; păzitor, strajă, gardian. 2. (Înv.) Membru al consiliului comunal însărcinat cu strângerea impozitelor. – Pază + suf. -nic. DOOM
páznic s. m., pl. páznici
paznicul
PÁZNIC, paznici, s. m. 1. Cel care păzește; păzitor, strajă, gardian. 2. (Înv.) Membru al consiliului comunal însărcinat cu strângerea impozitelor. – Pază + suf. -nic. DOOM
páznic s. m., pl. páznici
paznicului
PÁZNIC, paznici, s. m. 1. Cel care păzește; păzitor, strajă, gardian. 2. (Înv.) Membru al consiliului comunal însărcinat cu strângerea impozitelor. – Pază + suf. -nic. DOOM
páznic s. m., pl. páznici
pazvan
pazván (-ni), s. m. – Gardă, strajă. – Var. pazavan. Tc. pazvand (der. din per. bazou bend „brățară”, propusă de Bogrea, Dacor., III, 734, pare greșită). – Der. Pazvante (var. Pazvanoglu), s. m. (pașa din Vidin răsculat contra sultanului turc în 1797; simbol de învechit și perimat), din tc. Pazvant-Oglu „fiu de ostaș de gardă”; pazvangiu, s. m. (soldat din trupele lui Pazvant-Oglu; tîlhar, hoț).
pazvangii
PAZVANGÍU, pazvangii, s. m. (Înv.) Ostaș din trupele rebele ale lui Pazvantoglu (Pazvan-Oglu), care făceau dese incursiuni de pradă în Țara Românească, la sfârșitul sec. XVIII și începutul sec. XIX; p. ext. hoț, tâlhar, pungaș; pazvant, pazvantlâu, pazvantoglu. – Pazvant + suf. -giu. DOOM
pazvangíu (înv.) s. m., art. pazvangíul; pl. pazvangíi, art. pazvangíii (-gi-ii)
pazvangiii
PAZVANGÍU, pazvangii, s. m. (Înv.) Ostaș din trupele rebele ale lui Pazvantoglu (Pazvan-Oglu), care făceau dese incursiuni de pradă în Țara Românească, la sfârșitul sec. XVIII și începutul sec. XIX; p. ext. hoț, tâlhar, pungaș; pazvant, pazvantlâu, pazvantoglu. – Pazvant + suf. -giu. DOOM
pazvangíu (înv.) s. m., art. pazvangíul; pl. pazvangíi, art. pazvangíii (-gi-ii)
pazvangiilor
PAZVANGÍU, pazvangii, s. m. (Înv.) Ostaș din trupele rebele ale lui Pazvantoglu (Pazvan-Oglu), care făceau dese incursiuni de pradă în Țara Românească, la sfârșitul sec. XVIII și începutul sec. XIX; p. ext. hoț, tâlhar, pungaș; pazvant, pazvantlâu, pazvantoglu. – Pazvant + suf. -giu. DOOM
pazvangíu (înv.) s. m., art. pazvangíul; pl. pazvangíi, art. pazvangíii (-gi-ii)
pazvangiu
PAZVANGÍU, pazvangii, s. m. (Înv.) Ostaș din trupele rebele ale lui Pazvantoglu (Pazvan-Oglu), care făceau dese incursiuni de pradă în Țara Românească, la sfârșitul sec. XVIII și începutul sec. XIX; p. ext. hoț, tâlhar, pungaș; pazvant, pazvantlâu, pazvantoglu. – Pazvant + suf. -giu. DOOM
pazvangíu (înv.) s. m., art. pazvangíul; pl. pazvangíi, art. pazvangíii (-gi-ii)
pazvangiul
PAZVANGÍU, pazvangii, s. m. (Înv.) Ostaș din trupele rebele ale lui Pazvantoglu (Pazvan-Oglu), care făceau dese incursiuni de pradă în Țara Românească, la sfârșitul sec. XVIII și începutul sec. XIX; p. ext. hoț, tâlhar, pungaș; pazvant, pazvantlâu, pazvantoglu. – Pazvant + suf. -giu. DOOM
pazvangíu (înv.) s. m., art. pazvangíul; pl. pazvangíi, art. pazvangíii (-gi-ii)
pazvangiului
PAZVANGÍU, pazvangii, s. m. (Înv.) Ostaș din trupele rebele ale lui Pazvantoglu (Pazvan-Oglu), care făceau dese incursiuni de pradă în Țara Românească, la sfârșitul sec. XVIII și începutul sec. XIX; p. ext. hoț, tâlhar, pungaș; pazvant, pazvantlâu, pazvantoglu. – Pazvant + suf. -giu. DOOM
pazvangíu (înv.) s. m., art. pazvangíul; pl. pazvangíi, art. pazvangíii (-gi-ii)
pazvant
PAZVÁNT, pazvanți, s. m. (Înv.) Pazvangiu. – Din n. pr. Pazvant[oglu]. DOOM
pazvánt (înv.) s. m., pl. pazvánți
pazvantliu
PAZVANTLÍU s. m. v. pazvantlâu. DOOM
!pazvantlấu (înv.) (-van-tlâu/-vant-lâu) s. m., art. pazvantlấul; pl. pazvantlấi, art. pazvantlấii
pazvantlâi
PAZVANTLÍU s. m. v. pazvantlâu. DOOM
!pazvantlấu (înv.) (-van-tlâu/-vant-lâu) s. m., art. pazvantlấul; pl. pazvantlấi, art. pazvantlấii
pazvantlâii
PAZVANTLÍU s. m. v. pazvantlâu. DOOM
!pazvantlấu (înv.) (-van-tlâu/-vant-lâu) s. m., art. pazvantlấul; pl. pazvantlấi, art. pazvantlấii
pazvantlâilor
PAZVANTLÍU s. m. v. pazvantlâu. DOOM
!pazvantlấu (înv.) (-van-tlâu/-vant-lâu) s. m., art. pazvantlấul; pl. pazvantlấi, art. pazvantlấii
pazvantlâu
PAZVANTLÍU s. m. v. pazvantlâu. DOOM
!pazvantlấu (înv.) (-van-tlâu/-vant-lâu) s. m., art. pazvantlấul; pl. pazvantlấi, art. pazvantlấii
pazvantlâul
PAZVANTLÍU s. m. v. pazvantlâu. DOOM
!pazvantlấu (înv.) (-van-tlâu/-vant-lâu) s. m., art. pazvantlấul; pl. pazvantlấi, art. pazvantlấii
pazvantlâului
PAZVANTLÍU s. m. v. pazvantlâu. DOOM
!pazvantlấu (înv.) (-van-tlâu/-vant-lâu) s. m., art. pazvantlấul; pl. pazvantlấi, art. pazvantlấii
pazvantlîi
PAZVANTLÍU s. m. v. pazvantlâu. DOOM
!pazvantlấu (înv.) (-van-tlâu/-vant-lâu) s. m., art. pazvantlấul; pl. pazvantlấi, art. pazvantlấii
pazvantlîii
PAZVANTLÍU s. m. v. pazvantlâu. DOOM
!pazvantlấu (înv.) (-van-tlâu/-vant-lâu) s. m., art. pazvantlấul; pl. pazvantlấi, art. pazvantlấii
pazvantlîilor
PAZVANTLÍU s. m. v. pazvantlâu. DOOM
!pazvantlấu (înv.) (-van-tlâu/-vant-lâu) s. m., art. pazvantlấul; pl. pazvantlấi, art. pazvantlấii
pazvantlîul
PAZVANTLÍU s. m. v. pazvantlâu. DOOM
!pazvantlấu (înv.) (-van-tlâu/-vant-lâu) s. m., art. pazvantlấul; pl. pazvantlấi, art. pazvantlấii
pazvantlîului
PAZVANTLÍU s. m. v. pazvantlâu. DOOM
!pazvantlấu (înv.) (-van-tlâu/-vant-lâu) s. m., art. pazvantlấul; pl. pazvantlấi, art. pazvantlấii
pazvantogli
PAZVANTÓGLU, pazvantogli, s. m. (Înv.) Pazvangiu. – Din n. pr. Pazvantoglu. DOOM
!pazvantóglu (înv.) (-van-to-glu/-vant-o-) s. m., art. pazvantóglul; pl. pazvantógli, art. pazvantóglii
pazvantoglii
PAZVANTÓGLU, pazvantogli, s. m. (Înv.) Pazvangiu. – Din n. pr. Pazvantoglu. DOOM
!pazvantóglu (înv.) (-van-to-glu/-vant-o-) s. m., art. pazvantóglul; pl. pazvantógli, art. pazvantóglii
pazvantoglilor
PAZVANTÓGLU, pazvantogli, s. m. (Înv.) Pazvangiu. – Din n. pr. Pazvantoglu. DOOM
!pazvantóglu (înv.) (-van-to-glu/-vant-o-) s. m., art. pazvantóglul; pl. pazvantógli, art. pazvantóglii
pazvantoglu
PAZVANTÓGLU, pazvantogli, s. m. (Înv.) Pazvangiu. – Din n. pr. Pazvantoglu. DOOM
!pazvantóglu (înv.) (-van-to-glu/-vant-o-) s. m., art. pazvantóglul; pl. pazvantógli, art. pazvantóglii
pazvantoglul
PAZVANTÓGLU, pazvantogli, s. m. (Înv.) Pazvangiu. – Din n. pr. Pazvantoglu. DOOM
!pazvantóglu (înv.) (-van-to-glu/-vant-o-) s. m., art. pazvantóglul; pl. pazvantógli, art. pazvantóglii
pazvantoglului
PAZVANTÓGLU, pazvantogli, s. m. (Înv.) Pazvangiu. – Din n. pr. Pazvantoglu. DOOM
!pazvantóglu (înv.) (-van-to-glu/-vant-o-) s. m., art. pazvantóglul; pl. pazvantógli, art. pazvantóglii
pazvantul
PAZVÁNT, pazvanți, s. m. (Înv.) Pazvangiu. – Din n. pr. Pazvant[oglu]. DOOM
pazvánt (înv.) s. m., pl. pazvánți
pazvantului
PAZVÁNT, pazvanți, s. m. (Înv.) Pazvangiu. – Din n. pr. Pazvant[oglu]. DOOM
pazvánt (înv.) s. m., pl. pazvánți
pazvanți
PAZVÁNT, pazvanți, s. m. (Înv.) Pazvangiu. – Din n. pr. Pazvant[oglu]. DOOM
pazvánt (înv.) s. m., pl. pazvánți
pazvanții
PAZVÁNT, pazvanți, s. m. (Înv.) Pazvangiu. – Din n. pr. Pazvant[oglu]. DOOM
pazvánt (înv.) s. m., pl. pazvánți
pazvanților
PAZVÁNT, pazvanți, s. m. (Înv.) Pazvangiu. – Din n. pr. Pazvant[oglu]. DOOM
pazvánt (înv.) s. m., pl. pazvánți
pazvântlâu
PAZVÎNTLÎ́U s. m. v. pazvantliu.
pașa
PAȘÁ s. f. v. pașă. DOOM
căpitán-pașá s. f., g.-d. art. căpitán-pașálei; pl. căpitán-pașále, art. căpitán-pașálele
pașa
PÁȘĂ, pași, s. m. Funcția de guvernator al unei provincii din Imperiul Otoman sau titlu al vizirilor și al unor înalți demnitari turci din trecut; persoană care deținea funcția sau titlul de mai sus. ◊ Loc. adv. Ca pașa sau ca un pașă = fără grijă, foarte bine, ca un boier. [Var.: (înv.) pașá s. f.] – Din tc. pașa. DOOM
páșă s. m., art. páșa, g.-d. art. páșei; pl. pași, art. páșii
pașalâc
PAȘALẤC, pașalâcuri, s. n. Provincie din Imperiul Otoman guvernată de un pașă. ◊ Fig. Țară, regiune etc. în care domnește despotismul; guvernare despotică. – Din tc. pașalik. DOOM
pașalấc s. n., pl. pașalấcuri
pașalâcul
PAȘALẤC, pașalâcuri, s. n. Provincie din Imperiul Otoman guvernată de un pașă. ◊ Fig. Țară, regiune etc. în care domnește despotismul; guvernare despotică. – Din tc. pașalik. DOOM
pașalấc s. n., pl. pașalấcuri
pașalâcului
PAȘALẤC, pașalâcuri, s. n. Provincie din Imperiul Otoman guvernată de un pașă. ◊ Fig. Țară, regiune etc. în care domnește despotismul; guvernare despotică. – Din tc. pașalik. DOOM
pașalấc s. n., pl. pașalấcuri
pașalâcuri
PAȘALẤC, pașalâcuri, s. n. Provincie din Imperiul Otoman guvernată de un pașă. ◊ Fig. Țară, regiune etc. în care domnește despotismul; guvernare despotică. – Din tc. pașalik. DOOM
pașalấc s. n., pl. pașalấcuri
pașalâcurile
PAȘALẤC, pașalâcuri, s. n. Provincie din Imperiul Otoman guvernată de un pașă. ◊ Fig. Țară, regiune etc. în care domnește despotismul; guvernare despotică. – Din tc. pașalik. DOOM
pașalấc s. n., pl. pașalấcuri
pașalâcurilor
PAȘALẤC, pașalâcuri, s. n. Provincie din Imperiul Otoman guvernată de un pașă. ◊ Fig. Țară, regiune etc. în care domnește despotismul; guvernare despotică. – Din tc. pașalik. DOOM
pașalấc s. n., pl. pașalấcuri
pașalîc
PAȘALẤC, pașalâcuri, s. n. Provincie din Imperiul Otoman guvernată de un pașă. ◊ Fig. Țară, regiune etc. în care domnește despotismul; guvernare despotică. – Din tc. pașalik. DOOM
pașalấc s. n., pl. pașalấcuri
pașalîcul
PAȘALẤC, pașalâcuri, s. n. Provincie din Imperiul Otoman guvernată de un pașă. ◊ Fig. Țară, regiune etc. în care domnește despotismul; guvernare despotică. – Din tc. pașalik. DOOM
pașalấc s. n., pl. pașalấcuri
pașalîcului
PAȘALẤC, pașalâcuri, s. n. Provincie din Imperiul Otoman guvernată de un pașă. ◊ Fig. Țară, regiune etc. în care domnește despotismul; guvernare despotică. – Din tc. pașalik. DOOM
pașalấc s. n., pl. pașalấcuri
pașalîcuri
PAȘALẤC, pașalâcuri, s. n. Provincie din Imperiul Otoman guvernată de un pașă. ◊ Fig. Țară, regiune etc. în care domnește despotismul; guvernare despotică. – Din tc. pașalik. DOOM
pașalấc s. n., pl. pașalấcuri
pașalîcurile
PAȘALẤC, pașalâcuri, s. n. Provincie din Imperiul Otoman guvernată de un pașă. ◊ Fig. Țară, regiune etc. în care domnește despotismul; guvernare despotică. – Din tc. pașalik. DOOM
pașalấc s. n., pl. pașalấcuri
pașalîcurilor
PAȘALẤC, pașalâcuri, s. n. Provincie din Imperiul Otoman guvernată de un pașă. ◊ Fig. Țară, regiune etc. în care domnește despotismul; guvernare despotică. – Din tc. pașalik. DOOM
pașalấc s. n., pl. pașalấcuri
pașapoarte
PAȘPÓRT s. n. v. pașaport. DOOM
pașapórt s. n., pl. pașapoárte
pașapoartele
PAȘPÓRT s. n. v. pașaport. DOOM
pașapórt s. n., pl. pașapoárte
pașapoartelor
PAȘPÓRT s. n. v. pașaport. DOOM
pașapórt s. n., pl. pașapoárte
pașaport
PAȘPÓRT s. n. v. pașaport. DOOM
pașapórt s. n., pl. pașapoárte
pașaportar
PAȘAPORTÁR, pașaportari, s. m. (Rar) Persoană care aparține ca cetățenie altei țări decât cea în care se află stabilit (temporar) și care stă în țara respectivă cu pașaport. – Pașaport + suf. -ar. DOOM
pașaportár (rar) s. m., pl. pașaportári
pașaportari
PAȘAPORTÁR, pașaportari, s. m. (Rar) Persoană care aparține ca cetățenie altei țări decât cea în care se află stabilit (temporar) și care stă în țara respectivă cu pașaport. – Pașaport + suf. -ar. DOOM
pașaportár (rar) s. m., pl. pașaportári
pașaportarii
PAȘAPORTÁR, pașaportari, s. m. (Rar) Persoană care aparține ca cetățenie altei țări decât cea în care se află stabilit (temporar) și care stă în țara respectivă cu pașaport. – Pașaport + suf. -ar. DOOM
pașaportár (rar) s. m., pl. pașaportári
pașaportarilor
PAȘAPORTÁR, pașaportari, s. m. (Rar) Persoană care aparține ca cetățenie altei țări decât cea în care se află stabilit (temporar) și care stă în țara respectivă cu pașaport. – Pașaport + suf. -ar. DOOM
pașaportár (rar) s. m., pl. pașaportári
pașaportarul
PAȘAPORTÁR, pașaportari, s. m. (Rar) Persoană care aparține ca cetățenie altei țări decât cea în care se află stabilit (temporar) și care stă în țara respectivă cu pașaport. – Pașaport + suf. -ar. DOOM
pașaportár (rar) s. m., pl. pașaportári
pașaportarului
PAȘAPORTÁR, pașaportari, s. m. (Rar) Persoană care aparține ca cetățenie altei țări decât cea în care se află stabilit (temporar) și care stă în țara respectivă cu pașaport. – Pașaport + suf. -ar. DOOM
pașaportár (rar) s. m., pl. pașaportári
pașaportul
PAȘPÓRT s. n. v. pașaport. DOOM
pașapórt s. n., pl. pașapoárte
pașaportului
PAȘPÓRT s. n. v. pașaport. DOOM
pașapórt s. n., pl. pașapoárte
pașca
PÁȘCĂ, păști, s. f. (Reg.) Tutun de calitate inferioară; mahorcă. – Din ucr. pačka. DOOM
páșcă (pachet de tutun) (reg.) s. f., g.-d. art. pắștii; pl. păști
pașei
PÁȘĂ, pași, s. m. Funcția de guvernator al unei provincii din Imperiul Otoman sau titlu al vizirilor și al unor înalți demnitari turci din trecut; persoană care deținea funcția sau titlul de mai sus. ◊ Loc. adv. Ca pașa sau ca un pașă = fără grijă, foarte bine, ca un boier. [Var.: (înv.) pașá s. f.] – Din tc. pașa. DOOM
páșă s. m., art. páșa, g.-d. art. páșei; pl. pași, art. páșii
pași
PAS3, (I) pași, s. m., (II) pasuri, s. n. I. S. m. 1. Fiecare dintre mișcările alternative pe care le fac picioarele în mers obișnuit; p. ext. distanță astfel parcursă; p. gener. distanță mică. ◊ Loc. adv. Pas cu pas = a) încetul cu încetul, treptat; b) mereu, neîncetat. La tot pasul sau la fiecare pas = la orice mișcare; pretutindeni, necontenit. Nici (un) pas = deloc, nicidecum. ◊ Expr. (A face) primul pas = (a face) începutul, primele încercări; (a avea) inițiativa. A avea (sau a da cuiva) pas (să...) = a avea (sau a da cuiva) posibilitatea, îngăduința să facă ceva. A face un pas greșit = a) a se poticni în mers; b) a săvârși o greșeală. A ceda pasul = a lăsa pe altul să treacă înainte; a se lăsa depășit (în mers, în acțiuni, în realizări). ♦ Zgomot produs de cel care merge pe jos. Se aud pași. ♦ Fig. Stadiu, etapă. ♦ Fig. Înaintare, propășire, progres. ♦ Fig. Acțiune, act, faptă; hotărâre. 2. Mod de a umbla pe jos; mers, umblet, călcătură. ◊ Pas alergător = mers în fugă. Pas de front (sau de defilare) = mers ostășesc de paradă, cu cadență bine marcată. Pas de marș (sau de voie, de manevră) = mers ostășesc obișnuit, fără efortul de a păși energic. ◊ Loc. adv. În pasul calului sau la pas = în ritm de mers obișnuit; fără să fugă. ◊ Expr. A ține pasul = a) a păstra cadența, ritmul de mers cu cineva; b) a se menține la același nivel cu cineva sau cu ceva. A merge în pas (cu cineva) = a avea aceeași cadență (cu cineva). (Rar) A se ține de pasul cuiva = a urmări pe cineva. (Rar) A da pas = a se grăbi. A-și iuți pasul = a-și mări viteza de deplasare pe jos; a fugi. ♦ Mișcare ritmică a picioarelor, caracteristică pentru fiecare dans. 3. Unitate de măsură de lungime egală cu distanța dintre cele două picioare ale omului depărtate în cursul mersului obișnuit; p. ext. distanță reprezentată de această unitate de măsură. 4. Urma lăsată de talpa piciorului sau a încălțămintei în mers. ◊ Expr. (Înv.) A călca (sau a urma, a merge) pe pașii cuiva = a urma exemplul cuiva, a continua activitatea cuiva. 5. (Biol.; în sintagma) Pas genetic = distanță creată între unul dintre părinți și unul dintre copii, astfel încât posibilitatea acestuia de a primi o genă oarecare se înjumătățește datorită meiozei. II. S. n. 1. Distanță între două elemente alăturate identice ale unui sistem tehnic, măsurată în direcția în care se repetă elementele. ◊ Pas de filet sau pasul filetului = distanța dintre laturile paralele a două spire consecutive, măsurată de-a lungul axei filetului. ♦ Distanță dintre doi dinți consecutivi ai unei roți dințate. 2. (Înv. și reg.) Unealtă de lemn asemănătoare cu un compas, folosită în dulgherie, dogărie etc. – Lat. passus. DOOM
pas2 (mișcare) s. m., pl. pași
pași
PÁȘĂ, pași, s. m. Funcția de guvernator al unei provincii din Imperiul Otoman sau titlu al vizirilor și al unor înalți demnitari turci din trecut; persoană care deținea funcția sau titlul de mai sus. ◊ Loc. adv. Ca pașa sau ca un pașă = fără grijă, foarte bine, ca un boier. [Var.: (înv.) pașá s. f.] – Din tc. pașa. DOOM
páșă s. m., art. páșa, g.-d. art. páșei; pl. pași, art. páșii
pașii
PAS3, (I) pași, s. m., (II) pasuri, s. n. I. S. m. 1. Fiecare dintre mișcările alternative pe care le fac picioarele în mers obișnuit; p. ext. distanță astfel parcursă; p. gener. distanță mică. ◊ Loc. adv. Pas cu pas = a) încetul cu încetul, treptat; b) mereu, neîncetat. La tot pasul sau la fiecare pas = la orice mișcare; pretutindeni, necontenit. Nici (un) pas = deloc, nicidecum. ◊ Expr. (A face) primul pas = (a face) începutul, primele încercări; (a avea) inițiativa. A avea (sau a da cuiva) pas (să...) = a avea (sau a da cuiva) posibilitatea, îngăduința să facă ceva. A face un pas greșit = a) a se poticni în mers; b) a săvârși o greșeală. A ceda pasul = a lăsa pe altul să treacă înainte; a se lăsa depășit (în mers, în acțiuni, în realizări). ♦ Zgomot produs de cel care merge pe jos. Se aud pași. ♦ Fig. Stadiu, etapă. ♦ Fig. Înaintare, propășire, progres. ♦ Fig. Acțiune, act, faptă; hotărâre. 2. Mod de a umbla pe jos; mers, umblet, călcătură. ◊ Pas alergător = mers în fugă. Pas de front (sau de defilare) = mers ostășesc de paradă, cu cadență bine marcată. Pas de marș (sau de voie, de manevră) = mers ostășesc obișnuit, fără efortul de a păși energic. ◊ Loc. adv. În pasul calului sau la pas = în ritm de mers obișnuit; fără să fugă. ◊ Expr. A ține pasul = a) a păstra cadența, ritmul de mers cu cineva; b) a se menține la același nivel cu cineva sau cu ceva. A merge în pas (cu cineva) = a avea aceeași cadență (cu cineva). (Rar) A se ține de pasul cuiva = a urmări pe cineva. (Rar) A da pas = a se grăbi. A-și iuți pasul = a-și mări viteza de deplasare pe jos; a fugi. ♦ Mișcare ritmică a picioarelor, caracteristică pentru fiecare dans. 3. Unitate de măsură de lungime egală cu distanța dintre cele două picioare ale omului depărtate în cursul mersului obișnuit; p. ext. distanță reprezentată de această unitate de măsură. 4. Urma lăsată de talpa piciorului sau a încălțămintei în mers. ◊ Expr. (Înv.) A călca (sau a urma, a merge) pe pașii cuiva = a urma exemplul cuiva, a continua activitatea cuiva. 5. (Biol.; în sintagma) Pas genetic = distanță creată între unul dintre părinți și unul dintre copii, astfel încât posibilitatea acestuia de a primi o genă oarecare se înjumătățește datorită meiozei. II. S. n. 1. Distanță între două elemente alăturate identice ale unui sistem tehnic, măsurată în direcția în care se repetă elementele. ◊ Pas de filet sau pasul filetului = distanța dintre laturile paralele a două spire consecutive, măsurată de-a lungul axei filetului. ♦ Distanță dintre doi dinți consecutivi ai unei roți dințate. 2. (Înv. și reg.) Unealtă de lemn asemănătoare cu un compas, folosită în dulgherie, dogărie etc. – Lat. passus. DOOM
pas2 (mișcare) s. m., pl. pași
pașii
PÁȘĂ, pași, s. m. Funcția de guvernator al unei provincii din Imperiul Otoman sau titlu al vizirilor și al unor înalți demnitari turci din trecut; persoană care deținea funcția sau titlul de mai sus. ◊ Loc. adv. Ca pașa sau ca un pașă = fără grijă, foarte bine, ca un boier. [Var.: (înv.) pașá s. f.] – Din tc. pașa. DOOM
páșă s. m., art. páșa, g.-d. art. páșei; pl. pași, art. páșii
pașilor
PAS3, (I) pași, s. m., (II) pasuri, s. n. I. S. m. 1. Fiecare dintre mișcările alternative pe care le fac picioarele în mers obișnuit; p. ext. distanță astfel parcursă; p. gener. distanță mică. ◊ Loc. adv. Pas cu pas = a) încetul cu încetul, treptat; b) mereu, neîncetat. La tot pasul sau la fiecare pas = la orice mișcare; pretutindeni, necontenit. Nici (un) pas = deloc, nicidecum. ◊ Expr. (A face) primul pas = (a face) începutul, primele încercări; (a avea) inițiativa. A avea (sau a da cuiva) pas (să...) = a avea (sau a da cuiva) posibilitatea, îngăduința să facă ceva. A face un pas greșit = a) a se poticni în mers; b) a săvârși o greșeală. A ceda pasul = a lăsa pe altul să treacă înainte; a se lăsa depășit (în mers, în acțiuni, în realizări). ♦ Zgomot produs de cel care merge pe jos. Se aud pași. ♦ Fig. Stadiu, etapă. ♦ Fig. Înaintare, propășire, progres. ♦ Fig. Acțiune, act, faptă; hotărâre. 2. Mod de a umbla pe jos; mers, umblet, călcătură. ◊ Pas alergător = mers în fugă. Pas de front (sau de defilare) = mers ostășesc de paradă, cu cadență bine marcată. Pas de marș (sau de voie, de manevră) = mers ostășesc obișnuit, fără efortul de a păși energic. ◊ Loc. adv. În pasul calului sau la pas = în ritm de mers obișnuit; fără să fugă. ◊ Expr. A ține pasul = a) a păstra cadența, ritmul de mers cu cineva; b) a se menține la același nivel cu cineva sau cu ceva. A merge în pas (cu cineva) = a avea aceeași cadență (cu cineva). (Rar) A se ține de pasul cuiva = a urmări pe cineva. (Rar) A da pas = a se grăbi. A-și iuți pasul = a-și mări viteza de deplasare pe jos; a fugi. ♦ Mișcare ritmică a picioarelor, caracteristică pentru fiecare dans. 3. Unitate de măsură de lungime egală cu distanța dintre cele două picioare ale omului depărtate în cursul mersului obișnuit; p. ext. distanță reprezentată de această unitate de măsură. 4. Urma lăsată de talpa piciorului sau a încălțămintei în mers. ◊ Expr. (Înv.) A călca (sau a urma, a merge) pe pașii cuiva = a urma exemplul cuiva, a continua activitatea cuiva. 5. (Biol.; în sintagma) Pas genetic = distanță creată între unul dintre părinți și unul dintre copii, astfel încât posibilitatea acestuia de a primi o genă oarecare se înjumătățește datorită meiozei. II. S. n. 1. Distanță între două elemente alăturate identice ale unui sistem tehnic, măsurată în direcția în care se repetă elementele. ◊ Pas de filet sau pasul filetului = distanța dintre laturile paralele a două spire consecutive, măsurată de-a lungul axei filetului. ♦ Distanță dintre doi dinți consecutivi ai unei roți dințate. 2. (Înv. și reg.) Unealtă de lemn asemănătoare cu un compas, folosită în dulgherie, dogărie etc. – Lat. passus. DOOM
pas2 (mișcare) s. m., pl. pași
pașilor
PÁȘĂ, pași, s. m. Funcția de guvernator al unei provincii din Imperiul Otoman sau titlu al vizirilor și al unor înalți demnitari turci din trecut; persoană care deținea funcția sau titlul de mai sus. ◊ Loc. adv. Ca pașa sau ca un pașă = fără grijă, foarte bine, ca un boier. [Var.: (înv.) pașá s. f.] – Din tc. pașa. DOOM
páșă s. m., art. páșa, g.-d. art. páșei; pl. pași, art. páșii
pașlea
PAȘLÍ, pașlesc, vb. IV. Tranz. (Reg.; fam.) 1. (În expr.) A o pașli = a fugi, a o lua la sănătoasa. 2. Fig. A fura, a șterpeli. – Din rus. poșli. DOOM
pașlí (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pașlésc, imperf. 3 sg. pașleá; conj. prez. 3 să pașleáscă
pașleai
PAȘLÍ, pașlesc, vb. IV. Tranz. (Reg.; fam.) 1. (În expr.) A o pașli = a fugi, a o lua la sănătoasa. 2. Fig. A fura, a șterpeli. – Din rus. poșli. DOOM
pașlí (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pașlésc, imperf. 3 sg. pașleá; conj. prez. 3 să pașleáscă
pașleam
PAȘLÍ, pașlesc, vb. IV. Tranz. (Reg.; fam.) 1. (În expr.) A o pașli = a fugi, a o lua la sănătoasa. 2. Fig. A fura, a șterpeli. – Din rus. poșli. DOOM
pașlí (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pașlésc, imperf. 3 sg. pașleá; conj. prez. 3 să pașleáscă
pașlească
PAȘLÍ, pașlesc, vb. IV. Tranz. (Reg.; fam.) 1. (În expr.) A o pașli = a fugi, a o lua la sănătoasa. 2. Fig. A fura, a șterpeli. – Din rus. poșli. DOOM
pașlí (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pașlésc, imperf. 3 sg. pașleá; conj. prez. 3 să pașleáscă
pașleau
PAȘLÍ, pașlesc, vb. IV. Tranz. (Reg.; fam.) 1. (În expr.) A o pașli = a fugi, a o lua la sănătoasa. 2. Fig. A fura, a șterpeli. – Din rus. poșli. DOOM
pașlí (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pașlésc, imperf. 3 sg. pașleá; conj. prez. 3 să pașleáscă
pașleați
PAȘLÍ, pașlesc, vb. IV. Tranz. (Reg.; fam.) 1. (În expr.) A o pașli = a fugi, a o lua la sănătoasa. 2. Fig. A fura, a șterpeli. – Din rus. poșli. DOOM
pașlí (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pașlésc, imperf. 3 sg. pașleá; conj. prez. 3 să pașleáscă
pașlesc
PAȘLÍ, pașlesc, vb. IV. Tranz. (Reg.; fam.) 1. (În expr.) A o pașli = a fugi, a o lua la sănătoasa. 2. Fig. A fura, a șterpeli. – Din rus. poșli. DOOM
pașlí (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pașlésc, imperf. 3 sg. pașleá; conj. prez. 3 să pașleáscă
pașlește
PAȘLÍ, pașlesc, vb. IV. Tranz. (Reg.; fam.) 1. (În expr.) A o pașli = a fugi, a o lua la sănătoasa. 2. Fig. A fura, a șterpeli. – Din rus. poșli. DOOM
pașlí (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pașlésc, imperf. 3 sg. pașleá; conj. prez. 3 să pașleáscă
pașlești
PAȘLÍ, pașlesc, vb. IV. Tranz. (Reg.; fam.) 1. (În expr.) A o pașli = a fugi, a o lua la sănătoasa. 2. Fig. A fura, a șterpeli. – Din rus. poșli. DOOM
pașlí (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pașlésc, imperf. 3 sg. pașleá; conj. prez. 3 să pașleáscă
pașli
PAȘLÍ, pașlesc, vb. IV. Tranz. (Reg.; fam.) 1. (În expr.) A o pașli = a fugi, a o lua la sănătoasa. 2. Fig. A fura, a șterpeli. – Din rus. poșli. DOOM
pașlí (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pașlésc, imperf. 3 sg. pașleá; conj. prez. 3 să pașleáscă
pașlii
PAȘLÍ, pașlesc, vb. IV. Tranz. (Reg.; fam.) 1. (În expr.) A o pașli = a fugi, a o lua la sănătoasa. 2. Fig. A fura, a șterpeli. – Din rus. poșli. DOOM
pașlí (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pașlésc, imperf. 3 sg. pașleá; conj. prez. 3 să pașleáscă
pașlim
PAȘLÍ, pașlesc, vb. IV. Tranz. (Reg.; fam.) 1. (În expr.) A o pașli = a fugi, a o lua la sănătoasa. 2. Fig. A fura, a șterpeli. – Din rus. poșli. DOOM
pașlí (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pașlésc, imperf. 3 sg. pașleá; conj. prez. 3 să pașleáscă
pașlind
PAȘLÍ, pașlesc, vb. IV. Tranz. (Reg.; fam.) 1. (În expr.) A o pașli = a fugi, a o lua la sănătoasa. 2. Fig. A fura, a șterpeli. – Din rus. poșli. DOOM
pașlí (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pașlésc, imperf. 3 sg. pașleá; conj. prez. 3 să pașleáscă
pașlire
PAȘLÍ, pașlesc, vb. IV. Tranz. (Reg.; fam.) 1. (În expr.) A o pașli = a fugi, a o lua la sănătoasa. 2. Fig. A fura, a șterpeli. – Din rus. poșli. DOOM
pașlí (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pașlésc, imperf. 3 sg. pașleá; conj. prez. 3 să pașleáscă
pașlire
PAȘLÍ, pașlesc, vb. IV. Tranz. (Reg.; fam.) 1. (În expr.) A o pașli = a fugi, a o lua la sănătoasa. 2. Fig. A fura, a șterpeli. – Din rus. poșli.
pașliră
PAȘLÍ, pașlesc, vb. IV. Tranz. (Reg.; fam.) 1. (În expr.) A o pașli = a fugi, a o lua la sănătoasa. 2. Fig. A fura, a șterpeli. – Din rus. poșli. DOOM
pașlí (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pașlésc, imperf. 3 sg. pașleá; conj. prez. 3 să pașleáscă
pașlirăm
PAȘLÍ, pașlesc, vb. IV. Tranz. (Reg.; fam.) 1. (În expr.) A o pașli = a fugi, a o lua la sănătoasa. 2. Fig. A fura, a șterpeli. – Din rus. poșli. DOOM
pașlí (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pașlésc, imperf. 3 sg. pașleá; conj. prez. 3 să pașleáscă
pașlirăți
PAȘLÍ, pașlesc, vb. IV. Tranz. (Reg.; fam.) 1. (În expr.) A o pașli = a fugi, a o lua la sănătoasa. 2. Fig. A fura, a șterpeli. – Din rus. poșli. DOOM
pașlí (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pașlésc, imperf. 3 sg. pașleá; conj. prez. 3 să pașleáscă
pașlise
PAȘLÍ, pașlesc, vb. IV. Tranz. (Reg.; fam.) 1. (În expr.) A o pașli = a fugi, a o lua la sănătoasa. 2. Fig. A fura, a șterpeli. – Din rus. poșli. DOOM
pașlí (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pașlésc, imperf. 3 sg. pașleá; conj. prez. 3 să pașleáscă
pașlisem
PAȘLÍ, pașlesc, vb. IV. Tranz. (Reg.; fam.) 1. (În expr.) A o pașli = a fugi, a o lua la sănătoasa. 2. Fig. A fura, a șterpeli. – Din rus. poșli. DOOM
pașlí (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pașlésc, imperf. 3 sg. pașleá; conj. prez. 3 să pașleáscă
pașliseră
PAȘLÍ, pașlesc, vb. IV. Tranz. (Reg.; fam.) 1. (În expr.) A o pașli = a fugi, a o lua la sănătoasa. 2. Fig. A fura, a șterpeli. – Din rus. poșli. DOOM
pașlí (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pașlésc, imperf. 3 sg. pașleá; conj. prez. 3 să pașleáscă
pașliserăm
PAȘLÍ, pașlesc, vb. IV. Tranz. (Reg.; fam.) 1. (În expr.) A o pașli = a fugi, a o lua la sănătoasa. 2. Fig. A fura, a șterpeli. – Din rus. poșli. DOOM
pașlí (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pașlésc, imperf. 3 sg. pașleá; conj. prez. 3 să pașleáscă
pașliserăți
PAȘLÍ, pașlesc, vb. IV. Tranz. (Reg.; fam.) 1. (În expr.) A o pașli = a fugi, a o lua la sănătoasa. 2. Fig. A fura, a șterpeli. – Din rus. poșli. DOOM
pașlí (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pașlésc, imperf. 3 sg. pașleá; conj. prez. 3 să pașleáscă
pașliseși
PAȘLÍ, pașlesc, vb. IV. Tranz. (Reg.; fam.) 1. (În expr.) A o pașli = a fugi, a o lua la sănătoasa. 2. Fig. A fura, a șterpeli. – Din rus. poșli. DOOM
pașlí (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pașlésc, imperf. 3 sg. pașleá; conj. prez. 3 să pașleáscă
pașliseți
PAȘLÍ, pașlesc, vb. IV. Tranz. (Reg.; fam.) 1. (În expr.) A o pașli = a fugi, a o lua la sănătoasa. 2. Fig. A fura, a șterpeli. – Din rus. poșli. DOOM
pașlí (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pașlésc, imperf. 3 sg. pașleá; conj. prez. 3 să pașleáscă
pașlit
PAȘLÍ, pașlesc, vb. IV. Tranz. (Reg.; fam.) 1. (În expr.) A o pașli = a fugi, a o lua la sănătoasa. 2. Fig. A fura, a șterpeli. – Din rus. poșli. DOOM
pașlí (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pașlésc, imperf. 3 sg. pașleá; conj. prez. 3 să pașleáscă
pașlit
PAȘLÍ, pașlesc, vb. IV. Tranz. (Reg.; fam.) 1. (În expr.) A o pașli = a fugi, a o lua la sănătoasa. 2. Fig. A fura, a șterpeli. – Din rus. poșli.
pașliși
PAȘLÍ, pașlesc, vb. IV. Tranz. (Reg.; fam.) 1. (În expr.) A o pașli = a fugi, a o lua la sănătoasa. 2. Fig. A fura, a șterpeli. – Din rus. poșli. DOOM
pașlí (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pașlésc, imperf. 3 sg. pașleá; conj. prez. 3 să pașleáscă
pașliți
PAȘLÍ, pașlesc, vb. IV. Tranz. (Reg.; fam.) 1. (În expr.) A o pașli = a fugi, a o lua la sănătoasa. 2. Fig. A fura, a șterpeli. – Din rus. poșli. DOOM
pașlí (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pașlésc, imperf. 3 sg. pașleá; conj. prez. 3 să pașleáscă
pașnic
PÁȘNIC, -Ă, pașnici, -ce, adj. 1. (Despre oameni) Care nu tulbură și nu supără pe nimeni, care este partizan al relațiilor prietenești, armonioase și evită orice conflict; iubitor de pace, potrivnic războiului. 2. (Despre acțiuni) Care sprijină pacea, lupta pentru pace; (despre atitudini) lipsit de agresivitate. 3. (Despre un loc, un peisaj etc.) Liniștit, calm, tihnit. [Var.: (înv.) pácinic, -ă adj.] – Pace + suf. -nic. DOOM
páșnic adj. m., pl. páșnici; f. páșnică, pl. páșnice
pașnica
PÁȘNIC, -Ă, pașnici, -ce, adj. 1. (Despre oameni) Care nu tulbură și nu supără pe nimeni, care este partizan al relațiilor prietenești, armonioase și evită orice conflict; iubitor de pace, potrivnic războiului. 2. (Despre acțiuni) Care sprijină pacea, lupta pentru pace; (despre atitudini) lipsit de agresivitate. 3. (Despre un loc, un peisaj etc.) Liniștit, calm, tihnit. [Var.: (înv.) pácinic, -ă adj.] – Pace + suf. -nic. DOOM
páșnic adj. m., pl. páșnici; f. páșnică, pl. páșnice
pașnice
PÁȘNIC, -Ă, pașnici, -ce, adj. 1. (Despre oameni) Care nu tulbură și nu supără pe nimeni, care este partizan al relațiilor prietenești, armonioase și evită orice conflict; iubitor de pace, potrivnic războiului. 2. (Despre acțiuni) Care sprijină pacea, lupta pentru pace; (despre atitudini) lipsit de agresivitate. 3. (Despre un loc, un peisaj etc.) Liniștit, calm, tihnit. [Var.: (înv.) pácinic, -ă adj.] – Pace + suf. -nic. DOOM
páșnic adj. m., pl. páșnici; f. páșnică, pl. páșnice
pașnicei
PÁȘNIC, -Ă, pașnici, -ce, adj. 1. (Despre oameni) Care nu tulbură și nu supără pe nimeni, care este partizan al relațiilor prietenești, armonioase și evită orice conflict; iubitor de pace, potrivnic războiului. 2. (Despre acțiuni) Care sprijină pacea, lupta pentru pace; (despre atitudini) lipsit de agresivitate. 3. (Despre un loc, un peisaj etc.) Liniștit, calm, tihnit. [Var.: (înv.) pácinic, -ă adj.] – Pace + suf. -nic. DOOM
páșnic adj. m., pl. páșnici; f. páșnică, pl. páșnice
pașnicele
PÁȘNIC, -Ă, pașnici, -ce, adj. 1. (Despre oameni) Care nu tulbură și nu supără pe nimeni, care este partizan al relațiilor prietenești, armonioase și evită orice conflict; iubitor de pace, potrivnic războiului. 2. (Despre acțiuni) Care sprijină pacea, lupta pentru pace; (despre atitudini) lipsit de agresivitate. 3. (Despre un loc, un peisaj etc.) Liniștit, calm, tihnit. [Var.: (înv.) pácinic, -ă adj.] – Pace + suf. -nic. DOOM
páșnic adj. m., pl. páșnici; f. páșnică, pl. páșnice
pașnicelor
PÁȘNIC, -Ă, pașnici, -ce, adj. 1. (Despre oameni) Care nu tulbură și nu supără pe nimeni, care este partizan al relațiilor prietenești, armonioase și evită orice conflict; iubitor de pace, potrivnic războiului. 2. (Despre acțiuni) Care sprijină pacea, lupta pentru pace; (despre atitudini) lipsit de agresivitate. 3. (Despre un loc, un peisaj etc.) Liniștit, calm, tihnit. [Var.: (înv.) pácinic, -ă adj.] – Pace + suf. -nic. DOOM
páșnic adj. m., pl. páșnici; f. páșnică, pl. páșnice
pașnici
PÁȘNIC, -Ă, pașnici, -ce, adj. 1. (Despre oameni) Care nu tulbură și nu supără pe nimeni, care este partizan al relațiilor prietenești, armonioase și evită orice conflict; iubitor de pace, potrivnic războiului. 2. (Despre acțiuni) Care sprijină pacea, lupta pentru pace; (despre atitudini) lipsit de agresivitate. 3. (Despre un loc, un peisaj etc.) Liniștit, calm, tihnit. [Var.: (înv.) pácinic, -ă adj.] – Pace + suf. -nic. DOOM
páșnic adj. m., pl. páșnici; f. páșnică, pl. páșnice
pașnicii
PÁȘNIC, -Ă, pașnici, -ce, adj. 1. (Despre oameni) Care nu tulbură și nu supără pe nimeni, care este partizan al relațiilor prietenești, armonioase și evită orice conflict; iubitor de pace, potrivnic războiului. 2. (Despre acțiuni) Care sprijină pacea, lupta pentru pace; (despre atitudini) lipsit de agresivitate. 3. (Despre un loc, un peisaj etc.) Liniștit, calm, tihnit. [Var.: (înv.) pácinic, -ă adj.] – Pace + suf. -nic. DOOM
páșnic adj. m., pl. páșnici; f. páșnică, pl. páșnice
pașnicilor
PÁȘNIC, -Ă, pașnici, -ce, adj. 1. (Despre oameni) Care nu tulbură și nu supără pe nimeni, care este partizan al relațiilor prietenești, armonioase și evită orice conflict; iubitor de pace, potrivnic războiului. 2. (Despre acțiuni) Care sprijină pacea, lupta pentru pace; (despre atitudini) lipsit de agresivitate. 3. (Despre un loc, un peisaj etc.) Liniștit, calm, tihnit. [Var.: (înv.) pácinic, -ă adj.] – Pace + suf. -nic. DOOM
páșnic adj. m., pl. páșnici; f. páșnică, pl. páșnice
pașnicul
PÁȘNIC, -Ă, pașnici, -ce, adj. 1. (Despre oameni) Care nu tulbură și nu supără pe nimeni, care este partizan al relațiilor prietenești, armonioase și evită orice conflict; iubitor de pace, potrivnic războiului. 2. (Despre acțiuni) Care sprijină pacea, lupta pentru pace; (despre atitudini) lipsit de agresivitate. 3. (Despre un loc, un peisaj etc.) Liniștit, calm, tihnit. [Var.: (înv.) pácinic, -ă adj.] – Pace + suf. -nic. DOOM
páșnic adj. m., pl. páșnici; f. páșnică, pl. páșnice
pașnicului
PÁȘNIC, -Ă, pașnici, -ce, adj. 1. (Despre oameni) Care nu tulbură și nu supără pe nimeni, care este partizan al relațiilor prietenești, armonioase și evită orice conflict; iubitor de pace, potrivnic războiului. 2. (Despre acțiuni) Care sprijină pacea, lupta pentru pace; (despre atitudini) lipsit de agresivitate. 3. (Despre un loc, un peisaj etc.) Liniștit, calm, tihnit. [Var.: (înv.) pácinic, -ă adj.] – Pace + suf. -nic. DOOM
páșnic adj. m., pl. páșnici; f. páșnică, pl. páșnice
pașol
PAȘÓL interj. (Fam.) Cuvânt peiorativ cu care alungi pe cineva; du-te! pleacă! marș! – Din rus. poșol. DOOM
pașól (reg., fam.) interj.
pașoptism
PAȘOPTÍSM s. n. Ideologia participanților la Revoluția de la 1848 din Țările Române. – Pașopt (= patruzeci și opt) + suf. -ism. DOOM
!pașoptísm (pa-șop-/paș-op-) s. n.
pașoptismul
PAȘOPTÍSM s. n. Ideologia participanților la Revoluția de la 1848 din Țările Române. – Pașopt (= patruzeci și opt) + suf. -ism. DOOM
!pașoptísm (pa-șop-/paș-op-) s. n.
pașoptismului
PAȘOPTÍSM s. n. Ideologia participanților la Revoluția de la 1848 din Țările Române. – Pașopt (= patruzeci și opt) + suf. -ism. DOOM
!pașoptísm (pa-șop-/paș-op-) s. n.
pașoptist
PAȘOPTÍST, -Ă, pașoptiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține pașoptismului sau pașoptiștilor (2), privitor la pașoptism sau la pașoptiști. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care aparține generației participanților la Revoluția de la 1848 din Țările Române; (persoană) care a susținut pașoptismul, care a luptat pentru el. ♦ P. ext. Purtător al ideologiei de la 1848. – Pașopt (= patruzeci și opt) + suf. -ist. DOOM
!pașoptíst (pa-șop-/paș-op-) adj. m., s. m., pl. pașoptíști; f. pașoptístă, pl. pașoptíste
pașoptist
PAȘOPTÍST, -Ă, pașoptiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține pașoptismului sau pașoptiștilor (2), privitor la pașoptism sau la pașoptiști. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care aparține generației participanților la Revoluția de la 1848 din Țările Române; (persoană) care a susținut pașoptismul, care a luptat pentru el. ♦ P. ext. Purtător al ideologiei de la 1848. – Pașopt (= patruzeci și opt) + suf. -ist. DOOM
!pașoptíst (pa-șop-/paș-op-) adj. m., s. m., pl. pașoptíști; f. pașoptístă, pl. pașoptíste
pașoptista
PAȘOPTÍST, -Ă, pașoptiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține pașoptismului sau pașoptiștilor (2), privitor la pașoptism sau la pașoptiști. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care aparține generației participanților la Revoluția de la 1848 din Țările Române; (persoană) care a susținut pașoptismul, care a luptat pentru el. ♦ P. ext. Purtător al ideologiei de la 1848. – Pașopt (= patruzeci și opt) + suf. -ist. DOOM
!pașoptíst (pa-șop-/paș-op-) adj. m., s. m., pl. pașoptíști; f. pașoptístă, pl. pașoptíste
pașoptista
PAȘOPTÍST, -Ă, pașoptiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține pașoptismului sau pașoptiștilor (2), privitor la pașoptism sau la pașoptiști. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care aparține generației participanților la Revoluția de la 1848 din Țările Române; (persoană) care a susținut pașoptismul, care a luptat pentru el. ♦ P. ext. Purtător al ideologiei de la 1848. – Pașopt (= patruzeci și opt) + suf. -ist. DOOM
!pașoptíst (pa-șop-/paș-op-) adj. m., s. m., pl. pașoptíști; f. pașoptístă, pl. pașoptíste
pașoptiste
PAȘOPTÍST, -Ă, pașoptiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține pașoptismului sau pașoptiștilor (2), privitor la pașoptism sau la pașoptiști. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care aparține generației participanților la Revoluția de la 1848 din Țările Române; (persoană) care a susținut pașoptismul, care a luptat pentru el. ♦ P. ext. Purtător al ideologiei de la 1848. – Pașopt (= patruzeci și opt) + suf. -ist. DOOM
!pașoptíst (pa-șop-/paș-op-) adj. m., s. m., pl. pașoptíști; f. pașoptístă, pl. pașoptíste
pașoptiste
PAȘOPTÍST, -Ă, pașoptiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține pașoptismului sau pașoptiștilor (2), privitor la pașoptism sau la pașoptiști. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care aparține generației participanților la Revoluția de la 1848 din Țările Române; (persoană) care a susținut pașoptismul, care a luptat pentru el. ♦ P. ext. Purtător al ideologiei de la 1848. – Pașopt (= patruzeci și opt) + suf. -ist. DOOM
!pașoptíst (pa-șop-/paș-op-) adj. m., s. m., pl. pașoptíști; f. pașoptístă, pl. pașoptíste
pașoptistei
PAȘOPTÍST, -Ă, pașoptiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține pașoptismului sau pașoptiștilor (2), privitor la pașoptism sau la pașoptiști. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care aparține generației participanților la Revoluția de la 1848 din Țările Române; (persoană) care a susținut pașoptismul, care a luptat pentru el. ♦ P. ext. Purtător al ideologiei de la 1848. – Pașopt (= patruzeci și opt) + suf. -ist. DOOM
!pașoptíst (pa-șop-/paș-op-) adj. m., s. m., pl. pașoptíști; f. pașoptístă, pl. pașoptíste
pașoptistei
PAȘOPTÍST, -Ă, pașoptiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține pașoptismului sau pașoptiștilor (2), privitor la pașoptism sau la pașoptiști. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care aparține generației participanților la Revoluția de la 1848 din Țările Române; (persoană) care a susținut pașoptismul, care a luptat pentru el. ♦ P. ext. Purtător al ideologiei de la 1848. – Pașopt (= patruzeci și opt) + suf. -ist. DOOM
!pașoptíst (pa-șop-/paș-op-) adj. m., s. m., pl. pașoptíști; f. pașoptístă, pl. pașoptíste
pașoptistele
PAȘOPTÍST, -Ă, pașoptiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține pașoptismului sau pașoptiștilor (2), privitor la pașoptism sau la pașoptiști. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care aparține generației participanților la Revoluția de la 1848 din Țările Române; (persoană) care a susținut pașoptismul, care a luptat pentru el. ♦ P. ext. Purtător al ideologiei de la 1848. – Pașopt (= patruzeci și opt) + suf. -ist. DOOM
!pașoptíst (pa-șop-/paș-op-) adj. m., s. m., pl. pașoptíști; f. pașoptístă, pl. pașoptíste
pașoptistele
PAȘOPTÍST, -Ă, pașoptiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține pașoptismului sau pașoptiștilor (2), privitor la pașoptism sau la pașoptiști. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care aparține generației participanților la Revoluția de la 1848 din Țările Române; (persoană) care a susținut pașoptismul, care a luptat pentru el. ♦ P. ext. Purtător al ideologiei de la 1848. – Pașopt (= patruzeci și opt) + suf. -ist. DOOM
!pașoptíst (pa-șop-/paș-op-) adj. m., s. m., pl. pașoptíști; f. pașoptístă, pl. pașoptíste
pașoptistelor
PAȘOPTÍST, -Ă, pașoptiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține pașoptismului sau pașoptiștilor (2), privitor la pașoptism sau la pașoptiști. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care aparține generației participanților la Revoluția de la 1848 din Țările Române; (persoană) care a susținut pașoptismul, care a luptat pentru el. ♦ P. ext. Purtător al ideologiei de la 1848. – Pașopt (= patruzeci și opt) + suf. -ist. DOOM
!pașoptíst (pa-șop-/paș-op-) adj. m., s. m., pl. pașoptíști; f. pașoptístă, pl. pașoptíste
pașoptistelor
PAȘOPTÍST, -Ă, pașoptiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține pașoptismului sau pașoptiștilor (2), privitor la pașoptism sau la pașoptiști. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care aparține generației participanților la Revoluția de la 1848 din Țările Române; (persoană) care a susținut pașoptismul, care a luptat pentru el. ♦ P. ext. Purtător al ideologiei de la 1848. – Pașopt (= patruzeci și opt) + suf. -ist. DOOM
!pașoptíst (pa-șop-/paș-op-) adj. m., s. m., pl. pașoptíști; f. pașoptístă, pl. pașoptíste
pașoptistul
PAȘOPTÍST, -Ă, pașoptiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține pașoptismului sau pașoptiștilor (2), privitor la pașoptism sau la pașoptiști. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care aparține generației participanților la Revoluția de la 1848 din Țările Române; (persoană) care a susținut pașoptismul, care a luptat pentru el. ♦ P. ext. Purtător al ideologiei de la 1848. – Pașopt (= patruzeci și opt) + suf. -ist. DOOM
!pașoptíst (pa-șop-/paș-op-) adj. m., s. m., pl. pașoptíști; f. pașoptístă, pl. pașoptíste
pașoptistul
PAȘOPTÍST, -Ă, pașoptiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține pașoptismului sau pașoptiștilor (2), privitor la pașoptism sau la pașoptiști. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care aparține generației participanților la Revoluția de la 1848 din Țările Române; (persoană) care a susținut pașoptismul, care a luptat pentru el. ♦ P. ext. Purtător al ideologiei de la 1848. – Pașopt (= patruzeci și opt) + suf. -ist. DOOM
!pașoptíst (pa-șop-/paș-op-) adj. m., s. m., pl. pașoptíști; f. pașoptístă, pl. pașoptíste
pașoptistului
PAȘOPTÍST, -Ă, pașoptiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține pașoptismului sau pașoptiștilor (2), privitor la pașoptism sau la pașoptiști. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care aparține generației participanților la Revoluția de la 1848 din Țările Române; (persoană) care a susținut pașoptismul, care a luptat pentru el. ♦ P. ext. Purtător al ideologiei de la 1848. – Pașopt (= patruzeci și opt) + suf. -ist. DOOM
!pașoptíst (pa-șop-/paș-op-) adj. m., s. m., pl. pașoptíști; f. pașoptístă, pl. pașoptíste
pașoptistului
PAȘOPTÍST, -Ă, pașoptiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține pașoptismului sau pașoptiștilor (2), privitor la pașoptism sau la pașoptiști. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care aparține generației participanților la Revoluția de la 1848 din Țările Române; (persoană) care a susținut pașoptismul, care a luptat pentru el. ♦ P. ext. Purtător al ideologiei de la 1848. – Pașopt (= patruzeci și opt) + suf. -ist. DOOM
!pașoptíst (pa-șop-/paș-op-) adj. m., s. m., pl. pașoptíști; f. pașoptístă, pl. pașoptíste
pașoptiști
PAȘOPTÍST, -Ă, pașoptiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține pașoptismului sau pașoptiștilor (2), privitor la pașoptism sau la pașoptiști. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care aparține generației participanților la Revoluția de la 1848 din Țările Române; (persoană) care a susținut pașoptismul, care a luptat pentru el. ♦ P. ext. Purtător al ideologiei de la 1848. – Pașopt (= patruzeci și opt) + suf. -ist. DOOM
!pașoptíst (pa-șop-/paș-op-) adj. m., s. m., pl. pașoptíști; f. pașoptístă, pl. pașoptíste
pașoptiști
PAȘOPTÍST, -Ă, pașoptiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține pașoptismului sau pașoptiștilor (2), privitor la pașoptism sau la pașoptiști. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care aparține generației participanților la Revoluția de la 1848 din Țările Române; (persoană) care a susținut pașoptismul, care a luptat pentru el. ♦ P. ext. Purtător al ideologiei de la 1848. – Pașopt (= patruzeci și opt) + suf. -ist. DOOM
!pașoptíst (pa-șop-/paș-op-) adj. m., s. m., pl. pașoptíști; f. pașoptístă, pl. pașoptíste
pașoptiștii
PAȘOPTÍST, -Ă, pașoptiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține pașoptismului sau pașoptiștilor (2), privitor la pașoptism sau la pașoptiști. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care aparține generației participanților la Revoluția de la 1848 din Țările Române; (persoană) care a susținut pașoptismul, care a luptat pentru el. ♦ P. ext. Purtător al ideologiei de la 1848. – Pașopt (= patruzeci și opt) + suf. -ist. DOOM
!pașoptíst (pa-șop-/paș-op-) adj. m., s. m., pl. pașoptíști; f. pașoptístă, pl. pașoptíste
pașoptiștii
PAȘOPTÍST, -Ă, pașoptiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține pașoptismului sau pașoptiștilor (2), privitor la pașoptism sau la pașoptiști. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care aparține generației participanților la Revoluția de la 1848 din Țările Române; (persoană) care a susținut pașoptismul, care a luptat pentru el. ♦ P. ext. Purtător al ideologiei de la 1848. – Pașopt (= patruzeci și opt) + suf. -ist. DOOM
!pașoptíst (pa-șop-/paș-op-) adj. m., s. m., pl. pașoptíști; f. pașoptístă, pl. pașoptíste
pașoptiștilor
PAȘOPTÍST, -Ă, pașoptiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține pașoptismului sau pașoptiștilor (2), privitor la pașoptism sau la pașoptiști. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care aparține generației participanților la Revoluția de la 1848 din Țările Române; (persoană) care a susținut pașoptismul, care a luptat pentru el. ♦ P. ext. Purtător al ideologiei de la 1848. – Pașopt (= patruzeci și opt) + suf. -ist. DOOM
!pașoptíst (pa-șop-/paș-op-) adj. m., s. m., pl. pașoptíști; f. pașoptístă, pl. pașoptíste
pașoptiștilor
PAȘOPTÍST, -Ă, pașoptiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține pașoptismului sau pașoptiștilor (2), privitor la pașoptism sau la pașoptiști. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care aparține generației participanților la Revoluția de la 1848 din Țările Române; (persoană) care a susținut pașoptismul, care a luptat pentru el. ♦ P. ext. Purtător al ideologiei de la 1848. – Pașopt (= patruzeci și opt) + suf. -ist. DOOM
!pașoptíst (pa-șop-/paș-op-) adj. m., s. m., pl. pașoptíști; f. pașoptístă, pl. pașoptíste
pașport
PAȘPÓRT s. n. v. pașaport.
paște
PAȘTE2, paști, s. m., s. f. 1. N. pr. m. Sărbătoare religioasă celebrată de creștini în amintirea învierii lui Hristos, iar la evrei în amintirea ieșirii lor din robia egipteană, sub conducerea lui Moise. ◊ Expr. Nu e în toate zilele Paști sau o dată pe an e Paști = nu se petrec în fiecare zi evenimente deosebite. Din an în Paști sau din joi în Paști, din Paști în Crăciun = foarte rar, la intervale mari de timp. La Paștile cailor (sau calului) = niciodată. 2. S. f. Pâine sfințită care se împarte la biserică în ziua de Paște (1); pască. [Var.: páști s. m.] – Lat. pascha, -ae. DOOM
!páște2/paști (pâine sfințită) s. f. pl., art. páștele/páștile
paște
PÁȘTE2 s. n. v. paști. DOOM
!páștele-cálului/páștele-cáilor (plantă) (-ca-i-) s. m. art.
paște
PÁȘTE1, pasc, vb. III. 1. Intranz. și tranz. (Despre vite; la pers. 3). A se hrăni rupând cu gura iarbă, plante etc. ♦ Tranz. Fig. A întreține, a cultiva, a dezvolta stări sufletești etc. 2. Tranz. (Despre oameni) A păzi animalele care pasc (1), a duce la pășune; a păstori, a pășuna. ◊ Expr. (Fam.) Ce paști aici? se spune ca mustrare celui care nu și-a făcut datoria, care nu a fost atent, nu a fost vigilent. A paște muștele (sau vântul, bobocii) = a pierde vremea fără rost. A-l paște (pe cineva) gândul = a fi preocupat de ceva. A paște pe cineva = a urmări pe cineva, pândind momentul potrivit pentru a-i face un rău. N-am păscut porcii (sau gâștele, bobocii etc.) împreună, se spune pentru a-i atrage cuiva atenția că-și permite prea multe. ◊ Compus: paște-vânt s. m. invar. = om fără căpătâi, pierde-vară. 3. Tranz. (Despre primejdii, moarte, noroc) A urmări cu perseverență, a amenința dintr-un moment în altul sau a favoriza pe neașteptate; a pândi. ◊ Expr. Să nu te pască păcatul să... = să nu cumva să..., nu care cumva să... A-l paște pe cineva moartea (sau păcatul, primejdia) = a-l amenința pe cineva moartea (sau păcatul, primejdia). – Lat. pascere. DOOM
!páște-vấnt s. m. și f., g.-d. lui páște-vấnt; pl. páște-vấnt
paștele
PAȘTE2, paști, s. m., s. f. 1. N. pr. m. Sărbătoare religioasă celebrată de creștini în amintirea învierii lui Hristos, iar la evrei în amintirea ieșirii lor din robia egipteană, sub conducerea lui Moise. ◊ Expr. Nu e în toate zilele Paști sau o dată pe an e Paști = nu se petrec în fiecare zi evenimente deosebite. Din an în Paști sau din joi în Paști, din Paști în Crăciun = foarte rar, la intervale mari de timp. La Paștile cailor (sau calului) = niciodată. 2. S. f. Pâine sfințită care se împarte la biserică în ziua de Paște (1); pască. [Var.: páști s. m.] – Lat. pascha, -ae. DOOM
!páște2/paști (pâine sfințită) s. f. pl., art. páștele/páștile
paștele
PÁȘTE2 s. n. v. paști. DOOM
!páștele-cálului/páștele-cáilor (plantă) (-ca-i-) s. m. art.
paștelor
PAȘTE2, paști, s. m., s. f. 1. N. pr. m. Sărbătoare religioasă celebrată de creștini în amintirea învierii lui Hristos, iar la evrei în amintirea ieșirii lor din robia egipteană, sub conducerea lui Moise. ◊ Expr. Nu e în toate zilele Paști sau o dată pe an e Paști = nu se petrec în fiecare zi evenimente deosebite. Din an în Paști sau din joi în Paști, din Paști în Crăciun = foarte rar, la intervale mari de timp. La Paștile cailor (sau calului) = niciodată. 2. S. f. Pâine sfințită care se împarte la biserică în ziua de Paște (1); pască. [Var.: páști s. m.] – Lat. pascha, -ae. DOOM
!páște2/paști (pâine sfințită) s. f. pl., art. páștele/páștile
paștelui
PÁȘTE2 s. n. v. paști. DOOM
!páștele-cálului/páștele-cáilor (plantă) (-ca-i-) s. m. art.
paștet
PAȘTÉT s. n. v. pastet.
paști
PÁȘTI s. m. v. paște2.
paștile
PÁȘTI s. m. v. paște2.
paștilor
PÁȘTI s. m. v. paște2.
pașuș
PAȘÚȘ, pașușuri, s. n. (Înv. și reg.) Pașaport. ♦ Ordin (scris] – Din magh. passzus. DOOM
pașúș (înv., reg.) s. n., pl. pașúșuri
pașușul
PAȘÚȘ, pașușuri, s. n. (Înv. și reg.) Pașaport. ♦ Ordin (scris] – Din magh. passzus. DOOM
pașúș (înv., reg.) s. n., pl. pașúșuri
pașușului
PAȘÚȘ, pașușuri, s. n. (Înv. și reg.) Pașaport. ♦ Ordin (scris] – Din magh. passzus. DOOM
pașúș (înv., reg.) s. n., pl. pașúșuri
pașușuri
PAȘÚȘ, pașușuri, s. n. (Înv. și reg.) Pașaport. ♦ Ordin (scris] – Din magh. passzus. DOOM
pașúș (înv., reg.) s. n., pl. pașúșuri
pașușurile
PAȘÚȘ, pașușuri, s. n. (Înv. și reg.) Pașaport. ♦ Ordin (scris] – Din magh. passzus. DOOM
pașúș (înv., reg.) s. n., pl. pașúșuri
pașușurilor
PAȘÚȘ, pașușuri, s. n. (Înv. și reg.) Pașaport. ♦ Ordin (scris] – Din magh. passzus. DOOM
pașúș (înv., reg.) s. n., pl. pașúșuri
pașă
páșă s. f. – Varietate de stuf (Carex riparia). Bg. paša „pășune” (Candrea).
pațachina
PAȚACHÍNĂ, pațachine, s. f. 1. (Bot.) Verigar. 2. (Fam.) Epitet injurios pentru o femeie vulgară, strident îmbrăcată, cu purtări necuviincioase; epitet pentru o femeie de moravuri ușoare. – Et. nec. DOOM
pațachínă (fam.) s. f., g.-d. art. pațachínei; pl. pațachíne
pațachine
PAȚACHÍNĂ, pațachine, s. f. 1. (Bot.) Verigar. 2. (Fam.) Epitet injurios pentru o femeie vulgară, strident îmbrăcată, cu purtări necuviincioase; epitet pentru o femeie de moravuri ușoare. – Et. nec. DOOM
pațachínă (fam.) s. f., g.-d. art. pațachínei; pl. pațachíne
pațachinei
PAȚACHÍNĂ, pațachine, s. f. 1. (Bot.) Verigar. 2. (Fam.) Epitet injurios pentru o femeie vulgară, strident îmbrăcată, cu purtări necuviincioase; epitet pentru o femeie de moravuri ușoare. – Et. nec. DOOM
pațachínă (fam.) s. f., g.-d. art. pațachínei; pl. pațachíne
pațachinele
PAȚACHÍNĂ, pațachine, s. f. 1. (Bot.) Verigar. 2. (Fam.) Epitet injurios pentru o femeie vulgară, strident îmbrăcată, cu purtări necuviincioase; epitet pentru o femeie de moravuri ușoare. – Et. nec. DOOM
pațachínă (fam.) s. f., g.-d. art. pațachínei; pl. pațachíne
pațachinelor
PAȚACHÍNĂ, pațachine, s. f. 1. (Bot.) Verigar. 2. (Fam.) Epitet injurios pentru o femeie vulgară, strident îmbrăcată, cu purtări necuviincioase; epitet pentru o femeie de moravuri ușoare. – Et. nec. DOOM
pațachínă (fam.) s. f., g.-d. art. pațachínei; pl. pațachíne
pațient
PAȚIÉNT, -Ă s. m. și f. v. pacient.
pațientă
PAȚIÉNT, -Ă s. m. și f. v. pacient.
pațiență
PAȚIÉNȚĂ s.f. v. paciență.
pațirca
PAȚÍRCĂ, pațirci, s. f. (Regional) Femeie ușuratică. împăratul acela avea o pațircă de fată slujitoare, care se lua în goană cu ogarii. ISPIRESCU, L. 323. DOOM
pațírcă (rar) s. f., g.-d. art. pațírcii; pl. pațírci
pațirci
PAȚÍRCĂ, pațirci, s. f. (Regional) Femeie ușuratică. împăratul acela avea o pațircă de fată slujitoare, care se lua în goană cu ogarii. ISPIRESCU, L. 323. DOOM
pațírcă (rar) s. f., g.-d. art. pațírcii; pl. pațírci
pațircii
PAȚÍRCĂ, pațirci, s. f. (Regional) Femeie ușuratică. împăratul acela avea o pațircă de fată slujitoare, care se lua în goană cu ogarii. ISPIRESCU, L. 323. DOOM
pațírcă (rar) s. f., g.-d. art. pațírcii; pl. pațírci
pațircile
PAȚÍRCĂ, pațirci, s. f. (Regional) Femeie ușuratică. împăratul acela avea o pațircă de fată slujitoare, care se lua în goană cu ogarii. ISPIRESCU, L. 323. DOOM
pațírcă (rar) s. f., g.-d. art. pațírcii; pl. pațírci
pațircilor
PAȚÍRCĂ, pațirci, s. f. (Regional) Femeie ușuratică. împăratul acela avea o pațircă de fată slujitoare, care se lua în goană cu ogarii. ISPIRESCU, L. 323. DOOM
pațírcă (rar) s. f., g.-d. art. pațírcii; pl. pațírci
pațârcă
PAȚẤRCĂ s. f. (Reg.) Femeie ușuratică. – Et. nec.