oșean
OȘEÁN, -Ă, oșeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din Țara Oașului. 2. Adj. Care aparține Țării Oașului sau la oșeni (1), privitor la Țara Oașului ori la oșeni. – Oaș (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
oșeán (-șean) adj. m., s. m., pl. oșéni; adj. f. oșeánă, pl. oșéne
oșean
OȘEÁN, -Ă, oșeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din Țara Oașului. 2. Adj. Care aparține Țării Oașului sau la oșeni (1), privitor la Țara Oașului ori la oșeni. – Oaș (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
oșeán (-șean) adj. m., s. m., pl. oșéni; adj. f. oșeánă, pl. oșéne
oșeana
OȘEÁN, -Ă, oșeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din Țara Oașului. 2. Adj. Care aparține Țării Oașului sau la oșeni (1), privitor la Țara Oașului ori la oșeni. – Oaș (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
oșeán (-șean) adj. m., s. m., pl. oșéni; adj. f. oșeánă, pl. oșéne
oșeanca
OȘEÁNCĂ, oșence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din Țara Oașului. – Oșean + suf. -că. DOOM
oșeáncă (-șean-) s. f., g.-d. art. oșéncei; pl. oșénce
oșeanco
OȘEÁNCĂ, oșence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din Țara Oașului. – Oșean + suf. -că. DOOM
oșeáncă (-șean-) s. f., g.-d. art. oșéncei; pl. oșénce
oșeanul
OȘEÁN, -Ă, oșeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din Țara Oașului. 2. Adj. Care aparține Țării Oașului sau la oșeni (1), privitor la Țara Oașului ori la oșeni. – Oaș (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
oșeán (-șean) adj. m., s. m., pl. oșéni; adj. f. oșeánă, pl. oșéne
oșeanului
OȘEÁN, -Ă, oșeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din Țara Oașului. 2. Adj. Care aparține Țării Oașului sau la oșeni (1), privitor la Țara Oașului ori la oșeni. – Oaș (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
oșeán (-șean) adj. m., s. m., pl. oșéni; adj. f. oșeánă, pl. oșéne
oșence
OȘEÁNCĂ, oșence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din Țara Oașului. – Oșean + suf. -că. DOOM
oșeáncă (-șean-) s. f., g.-d. art. oșéncei; pl. oșénce
oșencei
OȘEÁNCĂ, oșence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din Țara Oașului. – Oșean + suf. -că. DOOM
oșeáncă (-șean-) s. f., g.-d. art. oșéncei; pl. oșénce
oșencele
OȘEÁNCĂ, oșence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din Țara Oașului. – Oșean + suf. -că. DOOM
oșeáncă (-șean-) s. f., g.-d. art. oșéncei; pl. oșénce
oșencelor
OȘEÁNCĂ, oșence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din Țara Oașului. – Oșean + suf. -că. DOOM
oșeáncă (-șean-) s. f., g.-d. art. oșéncei; pl. oșénce
oșene
OȘEÁN, -Ă, oșeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din Țara Oașului. 2. Adj. Care aparține Țării Oașului sau la oșeni (1), privitor la Țara Oașului ori la oșeni. – Oaș (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
oșeán (-șean) adj. m., s. m., pl. oșéni; adj. f. oșeánă, pl. oșéne
oșenei
OȘEÁN, -Ă, oșeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din Țara Oașului. 2. Adj. Care aparține Țării Oașului sau la oșeni (1), privitor la Țara Oașului ori la oșeni. – Oaș (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
oșeán (-șean) adj. m., s. m., pl. oșéni; adj. f. oșeánă, pl. oșéne
oșenele
OȘEÁN, -Ă, oșeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din Țara Oașului. 2. Adj. Care aparține Țării Oașului sau la oșeni (1), privitor la Țara Oașului ori la oșeni. – Oaș (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
oșeán (-șean) adj. m., s. m., pl. oșéni; adj. f. oșeánă, pl. oșéne
oșenelor
OȘEÁN, -Ă, oșeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din Țara Oașului. 2. Adj. Care aparține Țării Oașului sau la oșeni (1), privitor la Țara Oașului ori la oșeni. – Oaș (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
oșeán (-șean) adj. m., s. m., pl. oșéni; adj. f. oșeánă, pl. oșéne
oșenesc
OȘENÉSC, -EÁSCĂ, oșenești, adj. Din Țara Oașului. – Oșean + suf. -esc.
oșeni
OȘEÁN, -Ă, oșeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din Țara Oașului. 2. Adj. Care aparține Țării Oașului sau la oșeni (1), privitor la Țara Oașului ori la oșeni. – Oaș (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
oșeán (-șean) adj. m., s. m., pl. oșéni; adj. f. oșeánă, pl. oșéne
oșenii
OȘEÁN, -Ă, oșeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din Țara Oașului. 2. Adj. Care aparține Țării Oașului sau la oșeni (1), privitor la Țara Oașului ori la oșeni. – Oaș (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
oșeán (-șean) adj. m., s. m., pl. oșéni; adj. f. oșeánă, pl. oșéne
oșenilor
OȘEÁN, -Ă, oșeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din Țara Oașului. 2. Adj. Care aparține Țării Oașului sau la oșeni (1), privitor la Țara Oașului ori la oșeni. – Oaș (n. pr.) + suf. -ean. DOOM
oșeán (-șean) adj. m., s. m., pl. oșéni; adj. f. oșeánă, pl. oșéne
oștea
OȘTÍ, oștesc, vb. IV. Refl. și intranz. (Înv. și pop.) A (se) lupta, a (se) război, a duce război. – Din oaste. DOOM
oștí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oștésc, imperf. 3 sg. oșteá; conj. prez. 3 să oșteáscă
oșteai
OȘTÍ, oștesc, vb. IV. Refl. și intranz. (Înv. și pop.) A (se) lupta, a (se) război, a duce război. – Din oaste. DOOM
oștí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oștésc, imperf. 3 sg. oșteá; conj. prez. 3 să oșteáscă
oșteam
OȘTÍ, oștesc, vb. IV. Refl. și intranz. (Înv. și pop.) A (se) lupta, a (se) război, a duce război. – Din oaste. DOOM
oștí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oștésc, imperf. 3 sg. oșteá; conj. prez. 3 să oșteáscă
oștean
OȘTEÁN, oșteni, s. m. (Înv. și pop.) Soldat, militar, ostaș. – Oaste + suf. -ean. DOOM
oșteán (înv., pop.) s. m., pl. oșténi
oșteanul
OȘTEÁN, oșteni, s. m. (Înv. și pop.) Soldat, militar, ostaș. – Oaste + suf. -ean. DOOM
oșteán (înv., pop.) s. m., pl. oșténi
oșteanului
OȘTEÁN, oșteni, s. m. (Înv. și pop.) Soldat, militar, ostaș. – Oaste + suf. -ean. DOOM
oșteán (înv., pop.) s. m., pl. oșténi
oștească
OȘTÍ, oștesc, vb. IV. Refl. și intranz. (Înv. și pop.) A (se) lupta, a (se) război, a duce război. – Din oaste. DOOM
oștí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oștésc, imperf. 3 sg. oșteá; conj. prez. 3 să oșteáscă
oșteau
OȘTÍ, oștesc, vb. IV. Refl. și intranz. (Înv. și pop.) A (se) lupta, a (se) război, a duce război. – Din oaste. DOOM
oștí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oștésc, imperf. 3 sg. oșteá; conj. prez. 3 să oșteáscă
oșteați
OȘTÍ, oștesc, vb. IV. Refl. și intranz. (Înv. și pop.) A (se) lupta, a (se) război, a duce război. – Din oaste. DOOM
oștí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oștésc, imperf. 3 sg. oșteá; conj. prez. 3 să oșteáscă
oșteneasca
OȘTINÉSC, -EÁSCĂ adj. v. oștenesc. DOOM
oștenésc (înv., pop.) adj. m., f. oșteneáscă; pl. m. și f. oștenéști
oștenesc
OȘTINÉSC, -EÁSCĂ adj. v. oștenesc. DOOM
oștenésc (înv., pop.) adj. m., f. oșteneáscă; pl. m. și f. oștenéști
oștenescul
OȘTINÉSC, -EÁSCĂ adj. v. oștenesc. DOOM
oștenésc (înv., pop.) adj. m., f. oșteneáscă; pl. m. și f. oștenéști
oștenescului
OȘTINÉSC, -EÁSCĂ adj. v. oștenesc. DOOM
oștenésc (înv., pop.) adj. m., f. oșteneáscă; pl. m. și f. oștenéști
oștenești
OȘTINÉSC, -EÁSCĂ adj. v. oștenesc. DOOM
oștenésc (înv., pop.) adj. m., f. oșteneáscă; pl. m. și f. oștenéști
oșteneștii
OȘTINÉSC, -EÁSCĂ adj. v. oștenesc. DOOM
oștenésc (înv., pop.) adj. m., f. oșteneáscă; pl. m. și f. oștenéști
oșteneștile
OȘTINÉSC, -EÁSCĂ adj. v. oștenesc. DOOM
oștenésc (înv., pop.) adj. m., f. oșteneáscă; pl. m. și f. oștenéști
oșteneștilor
OȘTINÉSC, -EÁSCĂ adj. v. oștenesc. DOOM
oștenésc (înv., pop.) adj. m., f. oșteneáscă; pl. m. și f. oștenéști
oșteni
OȘTEÁN, oșteni, s. m. (Înv. și pop.) Soldat, militar, ostaș. – Oaste + suf. -ean. DOOM
oșteán (înv., pop.) s. m., pl. oșténi
oștenii
OȘTEÁN, oșteni, s. m. (Înv. și pop.) Soldat, militar, ostaș. – Oaste + suf. -ean. DOOM
oșteán (înv., pop.) s. m., pl. oșténi
oștenilor
OȘTEÁN, oșteni, s. m. (Înv. și pop.) Soldat, militar, ostaș. – Oaste + suf. -ean. DOOM
oșteán (înv., pop.) s. m., pl. oșténi
oștesc
OȘTÍ, oștesc, vb. IV. Refl. și intranz. (Înv. și pop.) A (se) lupta, a (se) război, a duce război. – Din oaste. DOOM
oștí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oștésc, imperf. 3 sg. oșteá; conj. prez. 3 să oșteáscă
oștez
oștéz (-ze), s. n. – (Trans., înv.) Mahala, periferie. – Var. oșteză. Germ. Hofstadt, prin intermediul mag. hóstát (Gáldi, Dict., 148). – Der. oștezean, adj. (de mahala).
oștește
OȘTÍ, oștesc, vb. IV. Refl. și intranz. (Înv. și pop.) A (se) lupta, a (se) război, a duce război. – Din oaste. DOOM
oștí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oștésc, imperf. 3 sg. oșteá; conj. prez. 3 să oșteáscă
oștești
OȘTÍ, oștesc, vb. IV. Refl. și intranz. (Înv. și pop.) A (se) lupta, a (se) război, a duce război. – Din oaste. DOOM
oștí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oștésc, imperf. 3 sg. oșteá; conj. prez. 3 să oșteáscă
oști
OÁSTE, oști, s. f. 1. (Înv. și pop.) Armată. ♦ Serviciu militar. ♦ Oștire. ♦ Fig. Mulțime. 2. (Înv.) Război1; luptă, bătălie. – Lat. hostis, -em „dușman”. DOOM
oáste s. f., g.-d. art. óștii; pl. oști
oști
OȘTÍ, oștesc, vb. IV. Refl. și intranz. (Înv. și pop.) A (se) lupta, a (se) război, a duce război. – Din oaste. DOOM
oștí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oștésc, imperf. 3 sg. oșteá; conj. prez. 3 să oșteáscă
oștii
OÁSTE, oști, s. f. 1. (Înv. și pop.) Armată. ♦ Serviciu militar. ♦ Oștire. ♦ Fig. Mulțime. 2. (Înv.) Război1; luptă, bătălie. – Lat. hostis, -em „dușman”. DOOM
oáste s. f., g.-d. art. óștii; pl. oști
oștii
OȘTÍ, oștesc, vb. IV. Refl. și intranz. (Înv. și pop.) A (se) lupta, a (se) război, a duce război. – Din oaste. DOOM
oștí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oștésc, imperf. 3 sg. oșteá; conj. prez. 3 să oșteáscă
oștile
OÁSTE, oști, s. f. 1. (Înv. și pop.) Armată. ♦ Serviciu militar. ♦ Oștire. ♦ Fig. Mulțime. 2. (Înv.) Război1; luptă, bătălie. – Lat. hostis, -em „dușman”. DOOM
oáste s. f., g.-d. art. óștii; pl. oști
oștilor
OÁSTE, oști, s. f. 1. (Înv. și pop.) Armată. ♦ Serviciu militar. ♦ Oștire. ♦ Fig. Mulțime. 2. (Înv.) Război1; luptă, bătălie. – Lat. hostis, -em „dușman”. DOOM
oáste s. f., g.-d. art. óștii; pl. oști
oștim
OȘTÍ, oștesc, vb. IV. Refl. și intranz. (Înv. și pop.) A (se) lupta, a (se) război, a duce război. – Din oaste. DOOM
oștí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oștésc, imperf. 3 sg. oșteá; conj. prez. 3 să oșteáscă
oștime
OȘTÍME s. f. (Înv. și pop.) Oștire. ♦ Mulțime, gloată. – Oaste + suf. -ime. DOOM
oștíme (înv., pop.) s. f., g.-d. art. oștímii
oștimea
OȘTÍME s. f. (Înv. și pop.) Oștire. ♦ Mulțime, gloată. – Oaste + suf. -ime. DOOM
oștíme (înv., pop.) s. f., g.-d. art. oștímii
oștimi
OȘTÍME s. f. (Înv. și pop.) Oștire. ♦ Mulțime, gloată. – Oaste + suf. -ime. DOOM
oștíme (înv., pop.) s. f., g.-d. art. oștímii
oștimii
OȘTÍME s. f. (Înv. și pop.) Oștire. ♦ Mulțime, gloată. – Oaste + suf. -ime. DOOM
oștíme (înv., pop.) s. f., g.-d. art. oștímii
oștind
OȘTÍ, oștesc, vb. IV. Refl. și intranz. (Înv. și pop.) A (se) lupta, a (se) război, a duce război. – Din oaste. DOOM
oștí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oștésc, imperf. 3 sg. oșteá; conj. prez. 3 să oșteáscă
oștinesc
OȘTINÉSC, -EÁSCĂ adj. v. oștenesc. DOOM
oștenésc (înv., pop.) adj. m., f. oșteneáscă; pl. m. și f. oștenéști
oștire
OȘTÍ, oștesc, vb. IV. Refl. și intranz. (Înv. și pop.) A (se) lupta, a (se) război, a duce război. – Din oaste. DOOM
oștí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oștésc, imperf. 3 sg. oșteá; conj. prez. 3 să oșteáscă
oștire
OȘTÍRE, oștiri, s. f. (Înv. și pop.) Armată, oaste, oștime. – V. oști. DOOM
oștíre (înv., pop.) s. f., g.-d. art. oștírii; pl. oștíri
oștirea
OȘTÍRE, oștiri, s. f. (Înv. și pop.) Armată, oaste, oștime. – V. oști. DOOM
oștíre (înv., pop.) s. f., g.-d. art. oștírii; pl. oștíri
oștiri
OȘTÍRE, oștiri, s. f. (Înv. și pop.) Armată, oaste, oștime. – V. oști. DOOM
oștíre (înv., pop.) s. f., g.-d. art. oștírii; pl. oștíri
oștirii
OȘTÍRE, oștiri, s. f. (Înv. și pop.) Armată, oaste, oștime. – V. oști. DOOM
oștíre (înv., pop.) s. f., g.-d. art. oștírii; pl. oștíri
oștirile
OȘTÍRE, oștiri, s. f. (Înv. și pop.) Armată, oaste, oștime. – V. oști. DOOM
oștíre (înv., pop.) s. f., g.-d. art. oștírii; pl. oștíri
oștirilor
OȘTÍRE, oștiri, s. f. (Înv. și pop.) Armată, oaste, oștime. – V. oști. DOOM
oștíre (înv., pop.) s. f., g.-d. art. oștírii; pl. oștíri
oștiră
OȘTÍ, oștesc, vb. IV. Refl. și intranz. (Înv. și pop.) A (se) lupta, a (se) război, a duce război. – Din oaste. DOOM
oștí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oștésc, imperf. 3 sg. oșteá; conj. prez. 3 să oșteáscă
oștirăm
OȘTÍ, oștesc, vb. IV. Refl. și intranz. (Înv. și pop.) A (se) lupta, a (se) război, a duce război. – Din oaste. DOOM
oștí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oștésc, imperf. 3 sg. oșteá; conj. prez. 3 să oșteáscă
oștirăți
OȘTÍ, oștesc, vb. IV. Refl. și intranz. (Înv. și pop.) A (se) lupta, a (se) război, a duce război. – Din oaste. DOOM
oștí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oștésc, imperf. 3 sg. oșteá; conj. prez. 3 să oșteáscă
oștise
OȘTÍ, oștesc, vb. IV. Refl. și intranz. (Înv. și pop.) A (se) lupta, a (se) război, a duce război. – Din oaste. DOOM
oștí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oștésc, imperf. 3 sg. oșteá; conj. prez. 3 să oșteáscă
oștisem
OȘTÍ, oștesc, vb. IV. Refl. și intranz. (Înv. și pop.) A (se) lupta, a (se) război, a duce război. – Din oaste. DOOM
oștí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oștésc, imperf. 3 sg. oșteá; conj. prez. 3 să oșteáscă
oștiseră
OȘTÍ, oștesc, vb. IV. Refl. și intranz. (Înv. și pop.) A (se) lupta, a (se) război, a duce război. – Din oaste. DOOM
oștí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oștésc, imperf. 3 sg. oșteá; conj. prez. 3 să oșteáscă
oștiserăm
OȘTÍ, oștesc, vb. IV. Refl. și intranz. (Înv. și pop.) A (se) lupta, a (se) război, a duce război. – Din oaste. DOOM
oștí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oștésc, imperf. 3 sg. oșteá; conj. prez. 3 să oșteáscă
oștiserăți
OȘTÍ, oștesc, vb. IV. Refl. și intranz. (Înv. și pop.) A (se) lupta, a (se) război, a duce război. – Din oaste. DOOM
oștí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oștésc, imperf. 3 sg. oșteá; conj. prez. 3 să oșteáscă
oștiseși
OȘTÍ, oștesc, vb. IV. Refl. și intranz. (Înv. și pop.) A (se) lupta, a (se) război, a duce război. – Din oaste. DOOM
oștí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oștésc, imperf. 3 sg. oșteá; conj. prez. 3 să oșteáscă
oștiseți
OȘTÍ, oștesc, vb. IV. Refl. și intranz. (Înv. și pop.) A (se) lupta, a (se) război, a duce război. – Din oaste. DOOM
oștí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oștésc, imperf. 3 sg. oșteá; conj. prez. 3 să oșteáscă
oștit
OȘTÍ, oștesc, vb. IV. Refl. și intranz. (Înv. și pop.) A (se) lupta, a (se) război, a duce război. – Din oaste. DOOM
oștí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oștésc, imperf. 3 sg. oșteá; conj. prez. 3 să oșteáscă
oștiși
OȘTÍ, oștesc, vb. IV. Refl. și intranz. (Înv. și pop.) A (se) lupta, a (se) război, a duce război. – Din oaste. DOOM
oștí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oștésc, imperf. 3 sg. oșteá; conj. prez. 3 să oșteáscă
oștiți
OȘTÍ, oștesc, vb. IV. Refl. și intranz. (Înv. și pop.) A (se) lupta, a (se) război, a duce război. – Din oaste. DOOM
oștí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oștésc, imperf. 3 sg. oșteá; conj. prez. 3 să oșteáscă