oxalat
OXALÁT, oxalați, s. m. Sare sau ester al acidului oxalic, folosit în medicină, în vopsitorie și în industrie. – Din fr. oxalate. DOOM
oxalát s. m., pl. oxaláți
oxalatul
OXALÁT, oxalați, s. m. Sare sau ester al acidului oxalic, folosit în medicină, în vopsitorie și în industrie. – Din fr. oxalate. DOOM
oxalát s. m., pl. oxaláți
oxalatului
OXALÁT, oxalați, s. m. Sare sau ester al acidului oxalic, folosit în medicină, în vopsitorie și în industrie. – Din fr. oxalate. DOOM
oxalát s. m., pl. oxaláți
oxalați
OXALÁT, oxalați, s. m. Sare sau ester al acidului oxalic, folosit în medicină, în vopsitorie și în industrie. – Din fr. oxalate. DOOM
oxalát s. m., pl. oxaláți
oxalații
OXALÁT, oxalați, s. m. Sare sau ester al acidului oxalic, folosit în medicină, în vopsitorie și în industrie. – Din fr. oxalate. DOOM
oxalát s. m., pl. oxaláți
oxalaților
OXALÁT, oxalați, s. m. Sare sau ester al acidului oxalic, folosit în medicină, în vopsitorie și în industrie. – Din fr. oxalate. DOOM
oxalát s. m., pl. oxaláți
oxalemia
OXALEMÍE, oxalemii, s. f. (Med.) Prezență a oxalaților în sânge; cantitate de oxalați prezentă în sânge. – Din fr. oxalémie.
oxalemie
OXALEMÍE, oxalemii, s. f. (Med.) Prezență a oxalaților în sânge; cantitate de oxalați prezentă în sânge. – Din fr. oxalémie.
oxalemiei
OXALEMÍE, oxalemii, s. f. (Med.) Prezență a oxalaților în sânge; cantitate de oxalați prezentă în sânge. – Din fr. oxalémie.
oxalemii
OXALEMÍE, oxalemii, s. f. (Med.) Prezență a oxalaților în sânge; cantitate de oxalați prezentă în sânge. – Din fr. oxalémie.
oxalemiile
OXALEMÍE, oxalemii, s. f. (Med.) Prezență a oxalaților în sânge; cantitate de oxalați prezentă în sânge. – Din fr. oxalémie.
oxalemiilor
OXALEMÍE, oxalemii, s. f. (Med.) Prezență a oxalaților în sânge; cantitate de oxalați prezentă în sânge. – Din fr. oxalémie.
oxalic
OXÁLIC, oxalici, adj. (În sintagma) Acid oxalic = substanță solidă, albă, cristalizată, toxică, solubilă în apă, folosită ca mordant în vopsitorie, la fabricarea cernelii, la scoaterea petelor de rugină, de cerneală etc. – Din fr. oxalique. DOOM
oxálic adj. m., pl. oxálici
oxalis
MĂCRÍȘ s. m. Plantă erbacee cu frunze alungite și acrișoare, cultivată ca plantă alimentară sau medicinală (Rumex acetosa). ◊ Măcriș mărunt = varietate de măcriș cu frunzele în formă de spadă și cu flori roșietice (Rumex acetosella). Măcrișul calului = varietate de măcriș cu frunzele ușor încrețite și cu flori verzui (Rumex conglomeratus). ◊ Compus: măcrișul-iepurelui sau măcrișul-caprei = plantă erbacee cu frunze acrișoare acoperite cu peri, asemănătoare ca formă cu ale trifoiului, și cu flori albe, roșietice sau albăstrui (Oxalis acetosella). ♦ Sare de măcriș = numele popular al unei combinații de acid oxalic cu oxalat acid de potasiu. – Et. nec. Cf. acru.
oxaluria
OXALURÍE, oxalurii, s. f. (Med.) Prezență a oxalaților în urină; cantitate de oxalați prezentă în urină. – Din fr. oxalurie.
oxalurie
OXALURÍE, oxalurii, s. f. (Med.) Prezență a oxalaților în urină; cantitate de oxalați prezentă în urină. – Din fr. oxalurie.
oxaluriei
OXALURÍE, oxalurii, s. f. (Med.) Prezență a oxalaților în urină; cantitate de oxalați prezentă în urină. – Din fr. oxalurie.
oxalurii
OXALURÍE, oxalurii, s. f. (Med.) Prezență a oxalaților în urină; cantitate de oxalați prezentă în urină. – Din fr. oxalurie.
oxaluriile
OXALURÍE, oxalurii, s. f. (Med.) Prezență a oxalaților în urină; cantitate de oxalați prezentă în urină. – Din fr. oxalurie.
oxaluriilor
OXALURÍE, oxalurii, s. f. (Med.) Prezență a oxalaților în urină; cantitate de oxalați prezentă în urină. – Din fr. oxalurie.
oxford
ÓXFORD s.n. 1. Țesătură de bumbac sau de lână în carouri din fire colorate. 2. Rasă de oi care dau o bună producție de carne. [< fr. oxford, cf. Oxford – oraș în Anglia].
oxfordian
OXFORDIÁN s.n. (Geol.) Al doilea etaj al jurasicului superior. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -di-an. / < fr. oxfordien, cf. Oxford – oraș în Anglia].
oxfordiana
OXFORDIÁN s.n. (Geol.) Al doilea etaj al jurasicului superior. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -di-an. / < fr. oxfordien, cf. Oxford – oraș în Anglia].
oxfordianul
OXFORDIÁN s.n. (Geol.) Al doilea etaj al jurasicului superior. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -di-an. / < fr. oxfordien, cf. Oxford – oraș în Anglia].
oxfordianului
OXFORDIÁN s.n. (Geol.) Al doilea etaj al jurasicului superior. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -di-an. / < fr. oxfordien, cf. Oxford – oraș în Anglia].
oxfordiene
OXFORDIÁN s.n. (Geol.) Al doilea etaj al jurasicului superior. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -di-an. / < fr. oxfordien, cf. Oxford – oraș în Anglia].
oxfordienei
OXFORDIÁN s.n. (Geol.) Al doilea etaj al jurasicului superior. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -di-an. / < fr. oxfordien, cf. Oxford – oraș în Anglia].
oxfordienele
OXFORDIÁN s.n. (Geol.) Al doilea etaj al jurasicului superior. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -di-an. / < fr. oxfordien, cf. Oxford – oraș în Anglia].
oxfordienelor
OXFORDIÁN s.n. (Geol.) Al doilea etaj al jurasicului superior. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -di-an. / < fr. oxfordien, cf. Oxford – oraș în Anglia].
oxfordieni
OXFORDIÁN s.n. (Geol.) Al doilea etaj al jurasicului superior. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -di-an. / < fr. oxfordien, cf. Oxford – oraș în Anglia].
oxfordienii
OXFORDIÁN s.n. (Geol.) Al doilea etaj al jurasicului superior. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -di-an. / < fr. oxfordien, cf. Oxford – oraș în Anglia].
oxfordienilor
OXFORDIÁN s.n. (Geol.) Al doilea etaj al jurasicului superior. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -di-an. / < fr. oxfordien, cf. Oxford – oraș în Anglia].
oxfordul
ÓXFORD s.n. 1. Țesătură de bumbac sau de lână în carouri din fire colorate. 2. Rasă de oi care dau o bună producție de carne. [< fr. oxford, cf. Oxford – oraș în Anglia].
oxfordului
ÓXFORD s.n. 1. Țesătură de bumbac sau de lână în carouri din fire colorate. 2. Rasă de oi care dau o bună producție de carne. [< fr. oxford, cf. Oxford – oraș în Anglia].
oxhidric
OXHÍDRIC, -Ă adj. (Despre un amestec de hidrogen și oxigen) Care prin ardere degajă o mare cantitate de căldură. [< fr. oxhydrique].
oxhidrica
OXHÍDRIC, -Ă adj. (Despre un amestec de hidrogen și oxigen) Care prin ardere degajă o mare cantitate de căldură. [< fr. oxhydrique].
oxhidrice
OXHÍDRIC, -Ă adj. (Despre un amestec de hidrogen și oxigen) Care prin ardere degajă o mare cantitate de căldură. [< fr. oxhydrique].
oxhidricei
OXHÍDRIC, -Ă adj. (Despre un amestec de hidrogen și oxigen) Care prin ardere degajă o mare cantitate de căldură. [< fr. oxhydrique].
oxhidricele
OXHÍDRIC, -Ă adj. (Despre un amestec de hidrogen și oxigen) Care prin ardere degajă o mare cantitate de căldură. [< fr. oxhydrique].
oxhidricelor
OXHÍDRIC, -Ă adj. (Despre un amestec de hidrogen și oxigen) Care prin ardere degajă o mare cantitate de căldură. [< fr. oxhydrique].
oxhidrici
OXHÍDRIC, -Ă adj. (Despre un amestec de hidrogen și oxigen) Care prin ardere degajă o mare cantitate de căldură. [< fr. oxhydrique].
oxhidricii
OXHÍDRIC, -Ă adj. (Despre un amestec de hidrogen și oxigen) Care prin ardere degajă o mare cantitate de căldură. [< fr. oxhydrique].
oxhidricilor
OXHÍDRIC, -Ă adj. (Despre un amestec de hidrogen și oxigen) Care prin ardere degajă o mare cantitate de căldură. [< fr. oxhydrique].
oxhidricul
OXHÍDRIC, -Ă adj. (Despre un amestec de hidrogen și oxigen) Care prin ardere degajă o mare cantitate de căldură. [< fr. oxhydrique].
oxhidricului
OXHÍDRIC, -Ă adj. (Despre un amestec de hidrogen și oxigen) Care prin ardere degajă o mare cantitate de căldură. [< fr. oxhydrique].
oxi
OXI- Element prim de compunere savantă cu semnificația „acid”; „mușcător”; „oxigen”. [< fr. oxy-, cf. gr. oxys – ascuțit].
oxiacetilena
OXIACETILÉNĂ s. f. (Chim.) Combinație a acetilenei cu oxigen. [Pr.: -xi-a-] – Din fr. oxyacétylène.
oxiacetilene
OXIACETILÉNĂ s. f. (Chim.) Combinație a acetilenei cu oxigen. [Pr.: -xi-a-] – Din fr. oxyacétylène.
oxiacetilenei
OXIACETILÉNĂ s. f. (Chim.) Combinație a acetilenei cu oxigen. [Pr.: -xi-a-] – Din fr. oxyacétylène.
oxiacetilenic
OXIACETILÉNIC, -Ă, oxiacetilenici, -ce, adj. De oxiacetilenă. ◊ Sudură oxiacetilenică = procedeu de sudură în care flacăra este întreținută de combinația dintre oxigen și acetilenă. [Pr.: -xi-a-] – Din fr. oxiacétylénique.
oxiacetilenica
OXIACETILÉNIC, -Ă, oxiacetilenici, -ce, adj. De oxiacetilenă. ◊ Sudură oxiacetilenică = procedeu de sudură în care flacăra este întreținută de combinația dintre oxigen și acetilenă. [Pr.: -xi-a-] – Din fr. oxiacétylénique.
oxiacetilenice
OXIACETILÉNIC, -Ă, oxiacetilenici, -ce, adj. De oxiacetilenă. ◊ Sudură oxiacetilenică = procedeu de sudură în care flacăra este întreținută de combinația dintre oxigen și acetilenă. [Pr.: -xi-a-] – Din fr. oxiacétylénique.
oxiacetilenicei
OXIACETILÉNIC, -Ă, oxiacetilenici, -ce, adj. De oxiacetilenă. ◊ Sudură oxiacetilenică = procedeu de sudură în care flacăra este întreținută de combinația dintre oxigen și acetilenă. [Pr.: -xi-a-] – Din fr. oxiacétylénique.
oxiacetilenicele
OXIACETILÉNIC, -Ă, oxiacetilenici, -ce, adj. De oxiacetilenă. ◊ Sudură oxiacetilenică = procedeu de sudură în care flacăra este întreținută de combinația dintre oxigen și acetilenă. [Pr.: -xi-a-] – Din fr. oxiacétylénique.
oxiacetilenicelor
OXIACETILÉNIC, -Ă, oxiacetilenici, -ce, adj. De oxiacetilenă. ◊ Sudură oxiacetilenică = procedeu de sudură în care flacăra este întreținută de combinația dintre oxigen și acetilenă. [Pr.: -xi-a-] – Din fr. oxiacétylénique.
oxiacetilenici
OXIACETILÉNIC, -Ă, oxiacetilenici, -ce, adj. De oxiacetilenă. ◊ Sudură oxiacetilenică = procedeu de sudură în care flacăra este întreținută de combinația dintre oxigen și acetilenă. [Pr.: -xi-a-] – Din fr. oxiacétylénique.
oxiacetilenicii
OXIACETILÉNIC, -Ă, oxiacetilenici, -ce, adj. De oxiacetilenă. ◊ Sudură oxiacetilenică = procedeu de sudură în care flacăra este întreținută de combinația dintre oxigen și acetilenă. [Pr.: -xi-a-] – Din fr. oxiacétylénique.
oxiacetilenicilor
OXIACETILÉNIC, -Ă, oxiacetilenici, -ce, adj. De oxiacetilenă. ◊ Sudură oxiacetilenică = procedeu de sudură în care flacăra este întreținută de combinația dintre oxigen și acetilenă. [Pr.: -xi-a-] – Din fr. oxiacétylénique.
oxiacetilenicul
OXIACETILÉNIC, -Ă, oxiacetilenici, -ce, adj. De oxiacetilenă. ◊ Sudură oxiacetilenică = procedeu de sudură în care flacăra este întreținută de combinația dintre oxigen și acetilenă. [Pr.: -xi-a-] – Din fr. oxiacétylénique.
oxiacetilenicului
OXIACETILÉNIC, -Ă, oxiacetilenici, -ce, adj. De oxiacetilenă. ◊ Sudură oxiacetilenică = procedeu de sudură în care flacăra este întreținută de combinația dintre oxigen și acetilenă. [Pr.: -xi-a-] – Din fr. oxiacétylénique.
oxiacid
OXIACÍD, oxiacizi, s. m. Acid anorganic care conține în molecula sa și oxigen. [Pr.: -xi-a-] – Oxi[gen] + acid. DOOM
oxiacíd (-xi-a-) s. m., pl. oxiacízi
oxiacidul
OXIACÍD, oxiacizi, s. m. Acid anorganic care conține în molecula sa și oxigen. [Pr.: -xi-a-] – Oxi[gen] + acid. DOOM
oxiacíd (-xi-a-) s. m., pl. oxiacízi
oxiacidului
OXIACÍD, oxiacizi, s. m. Acid anorganic care conține în molecula sa și oxigen. [Pr.: -xi-a-] – Oxi[gen] + acid. DOOM
oxiacíd (-xi-a-) s. m., pl. oxiacízi
oxiacizi
OXIACÍD, oxiacizi, s. m. Acid anorganic care conține în molecula sa și oxigen. [Pr.: -xi-a-] – Oxi[gen] + acid. DOOM
oxiacíd (-xi-a-) s. m., pl. oxiacízi
oxiacizii
OXIACÍD, oxiacizi, s. m. Acid anorganic care conține în molecula sa și oxigen. [Pr.: -xi-a-] – Oxi[gen] + acid. DOOM
oxiacíd (-xi-a-) s. m., pl. oxiacízi
oxiacizilor
OXIACÍD, oxiacizi, s. m. Acid anorganic care conține în molecula sa și oxigen. [Pr.: -xi-a-] – Oxi[gen] + acid. DOOM
oxiacíd (-xi-a-) s. m., pl. oxiacízi
oxibiotic
OXIBIÓTIC, -Ă, oxibiotici, -ce, adj. (Biol.; despre organisme) Care consumă oxigen atmosferic. [Pr.: -bi-o-] – Din engl. oxybiotic.
oxibiotica
OXIBIÓTIC, -Ă, oxibiotici, -ce, adj. (Biol.; despre organisme) Care consumă oxigen atmosferic. [Pr.: -bi-o-] – Din engl. oxybiotic.
oxibiotice
OXIBIÓTIC, -Ă, oxibiotici, -ce, adj. (Biol.; despre organisme) Care consumă oxigen atmosferic. [Pr.: -bi-o-] – Din engl. oxybiotic.
oxibioticei
OXIBIÓTIC, -Ă, oxibiotici, -ce, adj. (Biol.; despre organisme) Care consumă oxigen atmosferic. [Pr.: -bi-o-] – Din engl. oxybiotic.
oxibioticele
OXIBIÓTIC, -Ă, oxibiotici, -ce, adj. (Biol.; despre organisme) Care consumă oxigen atmosferic. [Pr.: -bi-o-] – Din engl. oxybiotic.
oxibioticelor
OXIBIÓTIC, -Ă, oxibiotici, -ce, adj. (Biol.; despre organisme) Care consumă oxigen atmosferic. [Pr.: -bi-o-] – Din engl. oxybiotic.
oxibiotici
OXIBIÓTIC, -Ă, oxibiotici, -ce, adj. (Biol.; despre organisme) Care consumă oxigen atmosferic. [Pr.: -bi-o-] – Din engl. oxybiotic.
oxibioticii
OXIBIÓTIC, -Ă, oxibiotici, -ce, adj. (Biol.; despre organisme) Care consumă oxigen atmosferic. [Pr.: -bi-o-] – Din engl. oxybiotic.
oxibioticilor
OXIBIÓTIC, -Ă, oxibiotici, -ce, adj. (Biol.; despre organisme) Care consumă oxigen atmosferic. [Pr.: -bi-o-] – Din engl. oxybiotic.
oxibioticul
OXIBIÓTIC, -Ă, oxibiotici, -ce, adj. (Biol.; despre organisme) Care consumă oxigen atmosferic. [Pr.: -bi-o-] – Din engl. oxybiotic.
oxibioticului
OXIBIÓTIC, -Ă, oxibiotici, -ce, adj. (Biol.; despre organisme) Care consumă oxigen atmosferic. [Pr.: -bi-o-] – Din engl. oxybiotic.
oxibioza
OXIBIÓZĂ s. f. (Biol.) Prezență a oxigenului într-un proces biochimic aerob. [Pr.: -bi-o-] – Din germ. Oxybiose, engl. oxybiosis.
oxibioze
OXIBIÓZĂ s. f. (Biol.) Prezență a oxigenului într-un proces biochimic aerob. [Pr.: -bi-o-] – Din germ. Oxybiose, engl. oxybiosis.
oxibiozei
OXIBIÓZĂ s. f. (Biol.) Prezență a oxigenului într-un proces biochimic aerob. [Pr.: -bi-o-] – Din germ. Oxybiose, engl. oxybiosis.
oxicefal
OXICEFÁL, -Ă, oxicefali, -e, adj., s. m. și f. (Organism) care prezintă oxicefalie. – Din fr. oxycéphale.
oxicefala
OXICEFÁL, -Ă, oxicefali, -e, adj., s. m. și f. (Organism) care prezintă oxicefalie. – Din fr. oxycéphale.
oxicefale
OXICEFÁL, -Ă, oxicefali, -e, adj., s. m. și f. (Organism) care prezintă oxicefalie. – Din fr. oxycéphale.
oxicefalei
OXICEFÁL, -Ă, oxicefali, -e, adj., s. m. și f. (Organism) care prezintă oxicefalie. – Din fr. oxycéphale.
oxicefalele
OXICEFÁL, -Ă, oxicefali, -e, adj., s. m. și f. (Organism) care prezintă oxicefalie. – Din fr. oxycéphale.
oxicefalelor
OXICEFÁL, -Ă, oxicefali, -e, adj., s. m. și f. (Organism) care prezintă oxicefalie. – Din fr. oxycéphale.
oxicefali
OXICEFÁL, -Ă, oxicefali, -e, adj., s. m. și f. (Organism) care prezintă oxicefalie. – Din fr. oxycéphale.
oxicefalia
OXICEFALÍE, oxicefalii, s. f. (Med.) Acrocefalie. – Din fr. oxycéphalie. DOOM
oxicefalíe s. f., art. oxicefalía, g.-d. art. oxicefalíei; pl. oxicefalíi, art. oxicefalíile
oxicefalie
OXICEFALÍE, oxicefalii, s. f. (Med.) Acrocefalie. – Din fr. oxycéphalie. DOOM
oxicefalíe s. f., art. oxicefalía, g.-d. art. oxicefalíei; pl. oxicefalíi, art. oxicefalíile
oxicefaliei
OXICEFALÍE, oxicefalii, s. f. (Med.) Acrocefalie. – Din fr. oxycéphalie. DOOM
oxicefalíe s. f., art. oxicefalía, g.-d. art. oxicefalíei; pl. oxicefalíi, art. oxicefalíile
oxicefalii
OXICEFÁL, -Ă, oxicefali, -e, adj., s. m. și f. (Organism) care prezintă oxicefalie. – Din fr. oxycéphale.
oxicefalii
OXICEFALÍE, oxicefalii, s. f. (Med.) Acrocefalie. – Din fr. oxycéphalie. DOOM
oxicefalíe s. f., art. oxicefalía, g.-d. art. oxicefalíei; pl. oxicefalíi, art. oxicefalíile
oxicefaliile
OXICEFALÍE, oxicefalii, s. f. (Med.) Acrocefalie. – Din fr. oxycéphalie. DOOM
oxicefalíe s. f., art. oxicefalía, g.-d. art. oxicefalíei; pl. oxicefalíi, art. oxicefalíile
oxicefaliilor
OXICEFALÍE, oxicefalii, s. f. (Med.) Acrocefalie. – Din fr. oxycéphalie. DOOM
oxicefalíe s. f., art. oxicefalía, g.-d. art. oxicefalíei; pl. oxicefalíi, art. oxicefalíile
oxicefalilor
OXICEFÁL, -Ă, oxicefali, -e, adj., s. m. și f. (Organism) care prezintă oxicefalie. – Din fr. oxycéphale.
oxicefalul
OXICEFÁL, -Ă, oxicefali, -e, adj., s. m. și f. (Organism) care prezintă oxicefalie. – Din fr. oxycéphale.
oxicefalului
OXICEFÁL, -Ă, oxicefali, -e, adj., s. m. și f. (Organism) care prezintă oxicefalie. – Din fr. oxycéphale.
oxiclorura
OXICLORÚRĂ, oxicloruri, s. f. (Chim.) Combinație a unei substanțe cu oxigenul și clorul. ◊ Oxiclorură de carbon = fosgen. – Din fr. oxyclorure.
oxicloruri
OXICLORÚRĂ, oxicloruri, s. f. (Chim.) Combinație a unei substanțe cu oxigenul și clorul. ◊ Oxiclorură de carbon = fosgen. – Din fr. oxyclorure.
oxiclorurii
OXICLORÚRĂ, oxicloruri, s. f. (Chim.) Combinație a unei substanțe cu oxigenul și clorul. ◊ Oxiclorură de carbon = fosgen. – Din fr. oxyclorure.
oxiclorurile
OXICLORÚRĂ, oxicloruri, s. f. (Chim.) Combinație a unei substanțe cu oxigenul și clorul. ◊ Oxiclorură de carbon = fosgen. – Din fr. oxyclorure.
oxiclorurilor
OXICLORÚRĂ, oxicloruri, s. f. (Chim.) Combinație a unei substanțe cu oxigenul și clorul. ◊ Oxiclorură de carbon = fosgen. – Din fr. oxyclorure.
oxid
OXÍD, oxizi, s. m. Compus al oxigenului cu alt element chimic. – Din fr. oxyde. DOOM
oxíd s. m., pl. oxízi
oxida
OXIDÁ, oxidez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) combina cu oxigenul; a reacționa cu alte substanțe, cedând electroni. ♦ A (se) acoperi cu oxid; a rugini. – Din fr. oxyder. DOOM
oxidá (a ~) vb., ind. prez. 3 oxideáză
oxidabil
OXIDÁBIL, -Ă, oxidabili, -e, adj. Care se poate oxida, care poate rugini (ușor). – Din fr. oxydable. DOOM
oxidábil adj. m., pl. oxidábili; f. oxidábilă, pl. oxidábile
oxidabila
OXIDÁBIL, -Ă, oxidabili, -e, adj. Care se poate oxida, care poate rugini (ușor). – Din fr. oxydable. DOOM
oxidábil adj. m., pl. oxidábili; f. oxidábilă, pl. oxidábile
oxidabile
OXIDÁBIL, -Ă, oxidabili, -e, adj. Care se poate oxida, care poate rugini (ușor). – Din fr. oxydable. DOOM
oxidábil adj. m., pl. oxidábili; f. oxidábilă, pl. oxidábile
oxidabilei
OXIDÁBIL, -Ă, oxidabili, -e, adj. Care se poate oxida, care poate rugini (ușor). – Din fr. oxydable. DOOM
oxidábil adj. m., pl. oxidábili; f. oxidábilă, pl. oxidábile
oxidabilele
OXIDÁBIL, -Ă, oxidabili, -e, adj. Care se poate oxida, care poate rugini (ușor). – Din fr. oxydable. DOOM
oxidábil adj. m., pl. oxidábili; f. oxidábilă, pl. oxidábile
oxidabilelor
OXIDÁBIL, -Ă, oxidabili, -e, adj. Care se poate oxida, care poate rugini (ușor). – Din fr. oxydable. DOOM
oxidábil adj. m., pl. oxidábili; f. oxidábilă, pl. oxidábile
oxidabili
OXIDÁBIL, -Ă, oxidabili, -e, adj. Care se poate oxida, care poate rugini (ușor). – Din fr. oxydable. DOOM
oxidábil adj. m., pl. oxidábili; f. oxidábilă, pl. oxidábile
oxidabilii
OXIDÁBIL, -Ă, oxidabili, -e, adj. Care se poate oxida, care poate rugini (ușor). – Din fr. oxydable. DOOM
oxidábil adj. m., pl. oxidábili; f. oxidábilă, pl. oxidábile
oxidabililor
OXIDÁBIL, -Ă, oxidabili, -e, adj. Care se poate oxida, care poate rugini (ușor). – Din fr. oxydable. DOOM
oxidábil adj. m., pl. oxidábili; f. oxidábilă, pl. oxidábile
oxidabilul
OXIDÁBIL, -Ă, oxidabili, -e, adj. Care se poate oxida, care poate rugini (ușor). – Din fr. oxydable. DOOM
oxidábil adj. m., pl. oxidábili; f. oxidábilă, pl. oxidábile
oxidabilului
OXIDÁBIL, -Ă, oxidabili, -e, adj. Care se poate oxida, care poate rugini (ușor). – Din fr. oxydable. DOOM
oxidábil adj. m., pl. oxidábili; f. oxidábilă, pl. oxidábile
oxidai
OXIDÁ, oxidez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) combina cu oxigenul; a reacționa cu alte substanțe, cedând electroni. ♦ A (se) acoperi cu oxid; a rugini. – Din fr. oxyder. DOOM
oxidá (a ~) vb., ind. prez. 3 oxideáză
oxidam
OXIDÁ, oxidez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) combina cu oxigenul; a reacționa cu alte substanțe, cedând electroni. ♦ A (se) acoperi cu oxid; a rugini. – Din fr. oxyder. DOOM
oxidá (a ~) vb., ind. prez. 3 oxideáză
oxidant
OXIDÁNT, -Ă, oxidanți, -te, adj., s. m. 1. Adj., s. m. (Substanță) care are proprietatea de a produce o oxidare. 2. Adj. (Biol.) Oxidativ (2). – Din fr. oxydant. DOOM
*oxidánt2 s. m., pl. oxidánți
oxidanta
OXIDÁNT, -Ă, oxidanți, -te, adj., s. m. 1. Adj., s. m. (Substanță) care are proprietatea de a produce o oxidare. 2. Adj. (Biol.) Oxidativ (2). – Din fr. oxydant. DOOM
*oxidánt2 s. m., pl. oxidánți
oxidante
OXIDÁNT, -Ă, oxidanți, -te, adj., s. m. 1. Adj., s. m. (Substanță) care are proprietatea de a produce o oxidare. 2. Adj. (Biol.) Oxidativ (2). – Din fr. oxydant. DOOM
*oxidánt2 s. m., pl. oxidánți
oxidantei
OXIDÁNT, -Ă, oxidanți, -te, adj., s. m. 1. Adj., s. m. (Substanță) care are proprietatea de a produce o oxidare. 2. Adj. (Biol.) Oxidativ (2). – Din fr. oxydant. DOOM
*oxidánt2 s. m., pl. oxidánți
oxidantele
OXIDÁNT, -Ă, oxidanți, -te, adj., s. m. 1. Adj., s. m. (Substanță) care are proprietatea de a produce o oxidare. 2. Adj. (Biol.) Oxidativ (2). – Din fr. oxydant. DOOM
*oxidánt2 s. m., pl. oxidánți
oxidantelor
OXIDÁNT, -Ă, oxidanți, -te, adj., s. m. 1. Adj., s. m. (Substanță) care are proprietatea de a produce o oxidare. 2. Adj. (Biol.) Oxidativ (2). – Din fr. oxydant. DOOM
*oxidánt2 s. m., pl. oxidánți
oxidantul
OXIDÁNT, -Ă, oxidanți, -te, adj., s. m. 1. Adj., s. m. (Substanță) care are proprietatea de a produce o oxidare. 2. Adj. (Biol.) Oxidativ (2). – Din fr. oxydant. DOOM
*oxidánt2 s. m., pl. oxidánți
oxidantului
OXIDÁNT, -Ă, oxidanți, -te, adj., s. m. 1. Adj., s. m. (Substanță) care are proprietatea de a produce o oxidare. 2. Adj. (Biol.) Oxidativ (2). – Din fr. oxydant. DOOM
*oxidánt2 s. m., pl. oxidánți
oxidanți
OXIDÁNT, -Ă, oxidanți, -te, adj., s. m. 1. Adj., s. m. (Substanță) care are proprietatea de a produce o oxidare. 2. Adj. (Biol.) Oxidativ (2). – Din fr. oxydant. DOOM
*oxidánt2 s. m., pl. oxidánți
oxidanții
OXIDÁNT, -Ă, oxidanți, -te, adj., s. m. 1. Adj., s. m. (Substanță) care are proprietatea de a produce o oxidare. 2. Adj. (Biol.) Oxidativ (2). – Din fr. oxydant. DOOM
*oxidánt2 s. m., pl. oxidánți
oxidanților
OXIDÁNT, -Ă, oxidanți, -te, adj., s. m. 1. Adj., s. m. (Substanță) care are proprietatea de a produce o oxidare. 2. Adj. (Biol.) Oxidativ (2). – Din fr. oxydant. DOOM
*oxidánt2 s. m., pl. oxidánți
oxidare
OXIDÁ, oxidez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) combina cu oxigenul; a reacționa cu alte substanțe, cedând electroni. ♦ A (se) acoperi cu oxid; a rugini. – Din fr. oxyder. DOOM
oxidá (a ~) vb., ind. prez. 3 oxideáză
oxidare
OXIDÁRE, oxidări, s. f. Acțiunea de a (se) oxida și rezultatul ei; oxidație. – V. oxida. DOOM
oxidáre s. f., g.-d. art. oxidắrii; pl. oxidắri
oxidarea
OXIDÁRE, oxidări, s. f. Acțiunea de a (se) oxida și rezultatul ei; oxidație. – V. oxida. DOOM
oxidáre s. f., g.-d. art. oxidắrii; pl. oxidắri
oxidară
OXIDÁ, oxidez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) combina cu oxigenul; a reacționa cu alte substanțe, cedând electroni. ♦ A (se) acoperi cu oxid; a rugini. – Din fr. oxyder. DOOM
oxidá (a ~) vb., ind. prez. 3 oxideáză
oxidarăm
OXIDÁ, oxidez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) combina cu oxigenul; a reacționa cu alte substanțe, cedând electroni. ♦ A (se) acoperi cu oxid; a rugini. – Din fr. oxyder. DOOM
oxidá (a ~) vb., ind. prez. 3 oxideáză
oxidarăți
OXIDÁ, oxidez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) combina cu oxigenul; a reacționa cu alte substanțe, cedând electroni. ♦ A (se) acoperi cu oxid; a rugini. – Din fr. oxyder. DOOM
oxidá (a ~) vb., ind. prez. 3 oxideáză
oxidase
OXIDÁ, oxidez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) combina cu oxigenul; a reacționa cu alte substanțe, cedând electroni. ♦ A (se) acoperi cu oxid; a rugini. – Din fr. oxyder. DOOM
oxidá (a ~) vb., ind. prez. 3 oxideáză
oxidasem
OXIDÁ, oxidez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) combina cu oxigenul; a reacționa cu alte substanțe, cedând electroni. ♦ A (se) acoperi cu oxid; a rugini. – Din fr. oxyder. DOOM
oxidá (a ~) vb., ind. prez. 3 oxideáză
oxidaseră
OXIDÁ, oxidez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) combina cu oxigenul; a reacționa cu alte substanțe, cedând electroni. ♦ A (se) acoperi cu oxid; a rugini. – Din fr. oxyder. DOOM
oxidá (a ~) vb., ind. prez. 3 oxideáză
oxidaserăm
OXIDÁ, oxidez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) combina cu oxigenul; a reacționa cu alte substanțe, cedând electroni. ♦ A (se) acoperi cu oxid; a rugini. – Din fr. oxyder. DOOM
oxidá (a ~) vb., ind. prez. 3 oxideáză
oxidaserăți
OXIDÁ, oxidez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) combina cu oxigenul; a reacționa cu alte substanțe, cedând electroni. ♦ A (se) acoperi cu oxid; a rugini. – Din fr. oxyder. DOOM
oxidá (a ~) vb., ind. prez. 3 oxideáză
oxidaseși
OXIDÁ, oxidez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) combina cu oxigenul; a reacționa cu alte substanțe, cedând electroni. ♦ A (se) acoperi cu oxid; a rugini. – Din fr. oxyder. DOOM
oxidá (a ~) vb., ind. prez. 3 oxideáză
oxidaseți
OXIDÁ, oxidez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) combina cu oxigenul; a reacționa cu alte substanțe, cedând electroni. ♦ A (se) acoperi cu oxid; a rugini. – Din fr. oxyder. DOOM
oxidá (a ~) vb., ind. prez. 3 oxideáză
oxidat
OXIDÁ, oxidez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) combina cu oxigenul; a reacționa cu alte substanțe, cedând electroni. ♦ A (se) acoperi cu oxid; a rugini. – Din fr. oxyder. DOOM
oxidá (a ~) vb., ind. prez. 3 oxideáză
oxidat
OXIDÁT, -Ă, oxidați, -te, adj. (Despre metale) Care a suferit procesul de oxidare. – V. oxida.
oxidata
OXIDÁT, -Ă, oxidați, -te, adj. (Despre metale) Care a suferit procesul de oxidare. – V. oxida.
oxidate
OXIDÁT, -Ă, oxidați, -te, adj. (Despre metale) Care a suferit procesul de oxidare. – V. oxida.
oxidatei
OXIDÁT, -Ă, oxidați, -te, adj. (Despre metale) Care a suferit procesul de oxidare. – V. oxida.
oxidatele
OXIDÁT, -Ă, oxidați, -te, adj. (Despre metale) Care a suferit procesul de oxidare. – V. oxida.
oxidatelor
OXIDÁT, -Ă, oxidați, -te, adj. (Despre metale) Care a suferit procesul de oxidare. – V. oxida.
oxidativ
OXIDATÍV, -Ă, oxidativi, -e, adj. 1. Care are proprietatea de a oxida. 2. (Biol.) Care influențează arderile din organism; oxidant (2). – Oxida + suf. -tiv. DOOM
oxidatív adj. m., pl. oxidatívi; f. oxidatívă, pl. oxidatíve
oxidativa
OXIDATÍV, -Ă, oxidativi, -e, adj. 1. Care are proprietatea de a oxida. 2. (Biol.) Care influențează arderile din organism; oxidant (2). – Oxida + suf. -tiv. DOOM
oxidatív adj. m., pl. oxidatívi; f. oxidatívă, pl. oxidatíve
oxidative
OXIDATÍV, -Ă, oxidativi, -e, adj. 1. Care are proprietatea de a oxida. 2. (Biol.) Care influențează arderile din organism; oxidant (2). – Oxida + suf. -tiv. DOOM
oxidatív adj. m., pl. oxidatívi; f. oxidatívă, pl. oxidatíve
oxidativei
OXIDATÍV, -Ă, oxidativi, -e, adj. 1. Care are proprietatea de a oxida. 2. (Biol.) Care influențează arderile din organism; oxidant (2). – Oxida + suf. -tiv. DOOM
oxidatív adj. m., pl. oxidatívi; f. oxidatívă, pl. oxidatíve
oxidativele
OXIDATÍV, -Ă, oxidativi, -e, adj. 1. Care are proprietatea de a oxida. 2. (Biol.) Care influențează arderile din organism; oxidant (2). – Oxida + suf. -tiv. DOOM
oxidatív adj. m., pl. oxidatívi; f. oxidatívă, pl. oxidatíve
oxidativelor
OXIDATÍV, -Ă, oxidativi, -e, adj. 1. Care are proprietatea de a oxida. 2. (Biol.) Care influențează arderile din organism; oxidant (2). – Oxida + suf. -tiv. DOOM
oxidatív adj. m., pl. oxidatívi; f. oxidatívă, pl. oxidatíve
oxidativi
OXIDATÍV, -Ă, oxidativi, -e, adj. 1. Care are proprietatea de a oxida. 2. (Biol.) Care influențează arderile din organism; oxidant (2). – Oxida + suf. -tiv. DOOM
oxidatív adj. m., pl. oxidatívi; f. oxidatívă, pl. oxidatíve
oxidativii
OXIDATÍV, -Ă, oxidativi, -e, adj. 1. Care are proprietatea de a oxida. 2. (Biol.) Care influențează arderile din organism; oxidant (2). – Oxida + suf. -tiv. DOOM
oxidatív adj. m., pl. oxidatívi; f. oxidatívă, pl. oxidatíve
oxidativilor
OXIDATÍV, -Ă, oxidativi, -e, adj. 1. Care are proprietatea de a oxida. 2. (Biol.) Care influențează arderile din organism; oxidant (2). – Oxida + suf. -tiv. DOOM
oxidatív adj. m., pl. oxidatívi; f. oxidatívă, pl. oxidatíve
oxidativul
OXIDATÍV, -Ă, oxidativi, -e, adj. 1. Care are proprietatea de a oxida. 2. (Biol.) Care influențează arderile din organism; oxidant (2). – Oxida + suf. -tiv. DOOM
oxidatív adj. m., pl. oxidatívi; f. oxidatívă, pl. oxidatíve
oxidativului
OXIDATÍV, -Ă, oxidativi, -e, adj. 1. Care are proprietatea de a oxida. 2. (Biol.) Care influențează arderile din organism; oxidant (2). – Oxida + suf. -tiv. DOOM
oxidatív adj. m., pl. oxidatívi; f. oxidatívă, pl. oxidatíve
oxidatul
OXIDÁT, -Ă, oxidați, -te, adj. (Despre metale) Care a suferit procesul de oxidare. – V. oxida.
oxidatului
OXIDÁT, -Ă, oxidați, -te, adj. (Despre metale) Care a suferit procesul de oxidare. – V. oxida.
oxidau
OXIDÁ, oxidez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) combina cu oxigenul; a reacționa cu alte substanțe, cedând electroni. ♦ A (se) acoperi cu oxid; a rugini. – Din fr. oxyder. DOOM
oxidá (a ~) vb., ind. prez. 3 oxideáză
oxidază
OXIDÁZĂ, oxidaze, s. f. Enzimă conținută în celulele vegetale și animale, care catalizează oxidările celulare. – Din fr. oxydase. DOOM
oxidáză s. f., g.-d. art. oxidázei; pl. oxidáze
oxidași
OXIDÁ, oxidez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) combina cu oxigenul; a reacționa cu alte substanțe, cedând electroni. ♦ A (se) acoperi cu oxid; a rugini. – Din fr. oxyder. DOOM
oxidá (a ~) vb., ind. prez. 3 oxideáză
oxidați
OXIDÁ, oxidez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) combina cu oxigenul; a reacționa cu alte substanțe, cedând electroni. ♦ A (se) acoperi cu oxid; a rugini. – Din fr. oxyder. DOOM
oxidá (a ~) vb., ind. prez. 3 oxideáză
oxidați
OXIDÁT, -Ă, oxidați, -te, adj. (Despre metale) Care a suferit procesul de oxidare. – V. oxida.
oxidația
OXIDÁȚIE, oxidații, s. f. Oxidare. – Din fr. oxydation. DOOM
oxidáție (-ți-e) s. f., art. oxidáția (-ți-a), g.-d. art. oxidáției; pl. oxidáții, art. oxidáțiile (-ți-i-)
oxidație
OXIDÁȚIE, oxidații, s. f. Oxidare. – Din fr. oxydation. DOOM
oxidáție (-ți-e) s. f., art. oxidáția (-ți-a), g.-d. art. oxidáției; pl. oxidáții, art. oxidáțiile (-ți-i-)
oxidației
OXIDÁȚIE, oxidații, s. f. Oxidare. – Din fr. oxydation. DOOM
oxidáție (-ți-e) s. f., art. oxidáția (-ți-a), g.-d. art. oxidáției; pl. oxidáții, art. oxidáțiile (-ți-i-)
oxidații
OXIDÁT, -Ă, oxidați, -te, adj. (Despre metale) Care a suferit procesul de oxidare. – V. oxida.
oxidații
OXIDÁȚIE, oxidații, s. f. Oxidare. – Din fr. oxydation. DOOM
oxidáție (-ți-e) s. f., art. oxidáția (-ți-a), g.-d. art. oxidáției; pl. oxidáții, art. oxidáțiile (-ți-i-)
oxidațiile
OXIDÁȚIE, oxidații, s. f. Oxidare. – Din fr. oxydation. DOOM
oxidáție (-ți-e) s. f., art. oxidáția (-ți-a), g.-d. art. oxidáției; pl. oxidáții, art. oxidáțiile (-ți-i-)
oxidațiilor
OXIDÁȚIE, oxidații, s. f. Oxidare. – Din fr. oxydation. DOOM
oxidáție (-ți-e) s. f., art. oxidáția (-ți-a), g.-d. art. oxidáției; pl. oxidáții, art. oxidáțiile (-ți-i-)
oxidaților
OXIDÁT, -Ă, oxidați, -te, adj. (Despre metale) Care a suferit procesul de oxidare. – V. oxida.
oxidațiune
OXIDAȚIÚNE s.f. v. oxidație.
oxidează
OXIDÁ, oxidez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) combina cu oxigenul; a reacționa cu alte substanțe, cedând electroni. ♦ A (se) acoperi cu oxid; a rugini. – Din fr. oxyder. DOOM
oxidá (a ~) vb., ind. prez. 3 oxideáză
oxidez
OXIDÁ, oxidez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) combina cu oxigenul; a reacționa cu alte substanțe, cedând electroni. ♦ A (se) acoperi cu oxid; a rugini. – Din fr. oxyder. DOOM
oxidá (a ~) vb., ind. prez. 3 oxideáză
oxideze
OXIDÁ, oxidez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) combina cu oxigenul; a reacționa cu alte substanțe, cedând electroni. ♦ A (se) acoperi cu oxid; a rugini. – Din fr. oxyder. DOOM
oxidá (a ~) vb., ind. prez. 3 oxideáză
oxidezi
OXIDÁ, oxidez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) combina cu oxigenul; a reacționa cu alte substanțe, cedând electroni. ♦ A (se) acoperi cu oxid; a rugini. – Din fr. oxyder. DOOM
oxidá (a ~) vb., ind. prez. 3 oxideáză
oxidimetre
OXIDIMÉTRU, oxidimetre, s. n. (Chim.) Instrument pentru analiza cantitativă a soluțiilor de oxidanți. – Din fr. oxydimètre.
oxidimetrele
OXIDIMÉTRU, oxidimetre, s. n. (Chim.) Instrument pentru analiza cantitativă a soluțiilor de oxidanți. – Din fr. oxydimètre.
oxidimetrelor
OXIDIMÉTRU, oxidimetre, s. n. (Chim.) Instrument pentru analiza cantitativă a soluțiilor de oxidanți. – Din fr. oxydimètre.
oxidimetria
OXIDIMETRÍE s. f. Ansamblul metodelor de dozare volumetrică a unor compuși, bazat pe folosirea ca reactivi a soluțiilor de oxidanți. – Din germ. Oxydimetrie. DOOM
oxidimetríe (-me-tri-) s. f., art. oxidimetría, g.-d. oxidimetríi, art. oxidimetríei
oxidimetric
OXIDIMÉTRIC, -Ă, oxidimetrici, -ce, adj. (Chim.) De oxidimetrie. – Din fr. oxydimétrique.
oxidimetrica
OXIDIMÉTRIC, -Ă, oxidimetrici, -ce, adj. (Chim.) De oxidimetrie. – Din fr. oxydimétrique.
oxidimetrice
OXIDIMÉTRIC, -Ă, oxidimetrici, -ce, adj. (Chim.) De oxidimetrie. – Din fr. oxydimétrique.
oxidimetricei
OXIDIMÉTRIC, -Ă, oxidimetrici, -ce, adj. (Chim.) De oxidimetrie. – Din fr. oxydimétrique.
oxidimetricele
OXIDIMÉTRIC, -Ă, oxidimetrici, -ce, adj. (Chim.) De oxidimetrie. – Din fr. oxydimétrique.
oxidimetricelor
OXIDIMÉTRIC, -Ă, oxidimetrici, -ce, adj. (Chim.) De oxidimetrie. – Din fr. oxydimétrique.
oxidimetrici
OXIDIMÉTRIC, -Ă, oxidimetrici, -ce, adj. (Chim.) De oxidimetrie. – Din fr. oxydimétrique.
oxidimetricii
OXIDIMÉTRIC, -Ă, oxidimetrici, -ce, adj. (Chim.) De oxidimetrie. – Din fr. oxydimétrique.
oxidimetricilor
OXIDIMÉTRIC, -Ă, oxidimetrici, -ce, adj. (Chim.) De oxidimetrie. – Din fr. oxydimétrique.
oxidimetricul
OXIDIMÉTRIC, -Ă, oxidimetrici, -ce, adj. (Chim.) De oxidimetrie. – Din fr. oxydimétrique.
oxidimetricului
OXIDIMÉTRIC, -Ă, oxidimetrici, -ce, adj. (Chim.) De oxidimetrie. – Din fr. oxydimétrique.
oxidimetrie
OXIDIMETRÍE s. f. Ansamblul metodelor de dozare volumetrică a unor compuși, bazat pe folosirea ca reactivi a soluțiilor de oxidanți. – Din germ. Oxydimetrie. DOOM
oxidimetríe (-me-tri-) s. f., art. oxidimetría, g.-d. oxidimetríi, art. oxidimetríei
oxidimetriei
OXIDIMETRÍE s. f. Ansamblul metodelor de dozare volumetrică a unor compuși, bazat pe folosirea ca reactivi a soluțiilor de oxidanți. – Din germ. Oxydimetrie. DOOM
oxidimetríe (-me-tri-) s. f., art. oxidimetría, g.-d. oxidimetríi, art. oxidimetríei
oxidimetrii
OXIDIMETRÍE s. f. Ansamblul metodelor de dozare volumetrică a unor compuși, bazat pe folosirea ca reactivi a soluțiilor de oxidanți. – Din germ. Oxydimetrie. DOOM
oxidimetríe (-me-tri-) s. f., art. oxidimetría, g.-d. oxidimetríi, art. oxidimetríei
oxidimetriile
OXIDIMETRÍE s. f. Ansamblul metodelor de dozare volumetrică a unor compuși, bazat pe folosirea ca reactivi a soluțiilor de oxidanți. – Din germ. Oxydimetrie. DOOM
oxidimetríe (-me-tri-) s. f., art. oxidimetría, g.-d. oxidimetríi, art. oxidimetríei
oxidimetriilor
OXIDIMETRÍE s. f. Ansamblul metodelor de dozare volumetrică a unor compuși, bazat pe folosirea ca reactivi a soluțiilor de oxidanți. – Din germ. Oxydimetrie. DOOM
oxidimetríe (-me-tri-) s. f., art. oxidimetría, g.-d. oxidimetríi, art. oxidimetríei
oxidimetru
OXIDIMÉTRU, oxidimetre, s. n. (Chim.) Instrument pentru analiza cantitativă a soluțiilor de oxidanți. – Din fr. oxydimètre.
oxidimetrul
OXIDIMÉTRU, oxidimetre, s. n. (Chim.) Instrument pentru analiza cantitativă a soluțiilor de oxidanți. – Din fr. oxydimètre.
oxidimetrului
OXIDIMÉTRU, oxidimetre, s. n. (Chim.) Instrument pentru analiza cantitativă a soluțiilor de oxidanți. – Din fr. oxydimètre.
oxido
OXIDO- v. oxid.
oxidoreducere
OXIDOREDÚCERE, oxidoreduceri, s. f. Reacție formată dintr-o reacție de oxidare și o reacție de reducere, care au loc concomitent, datorită unui transfer de electroni între substanța care se oxidează și substanța care se reduce. – Oxi[dare] + reducere. Cf. fr. oxydo-réduction. DOOM
oxidoredúcere s. f., g.-d. art. oxidoredúcerii; pl. oxidoredúceri
oxidoreducerea
OXIDOREDÚCERE, oxidoreduceri, s. f. Reacție formată dintr-o reacție de oxidare și o reacție de reducere, care au loc concomitent, datorită unui transfer de electroni între substanța care se oxidează și substanța care se reduce. – Oxi[dare] + reducere. Cf. fr. oxydo-réduction. DOOM
oxidoredúcere s. f., g.-d. art. oxidoredúcerii; pl. oxidoredúceri
oxidoreduceri
OXIDOREDÚCERE, oxidoreduceri, s. f. Reacție formată dintr-o reacție de oxidare și o reacție de reducere, care au loc concomitent, datorită unui transfer de electroni între substanța care se oxidează și substanța care se reduce. – Oxi[dare] + reducere. Cf. fr. oxydo-réduction. DOOM
oxidoredúcere s. f., g.-d. art. oxidoredúcerii; pl. oxidoredúceri
oxidoreducerii
OXIDOREDÚCERE, oxidoreduceri, s. f. Reacție formată dintr-o reacție de oxidare și o reacție de reducere, care au loc concomitent, datorită unui transfer de electroni între substanța care se oxidează și substanța care se reduce. – Oxi[dare] + reducere. Cf. fr. oxydo-réduction. DOOM
oxidoredúcere s. f., g.-d. art. oxidoredúcerii; pl. oxidoredúceri
oxidoreducerile
OXIDOREDÚCERE, oxidoreduceri, s. f. Reacție formată dintr-o reacție de oxidare și o reacție de reducere, care au loc concomitent, datorită unui transfer de electroni între substanța care se oxidează și substanța care se reduce. – Oxi[dare] + reducere. Cf. fr. oxydo-réduction. DOOM
oxidoredúcere s. f., g.-d. art. oxidoredúcerii; pl. oxidoredúceri
oxidoreducerilor
OXIDOREDÚCERE, oxidoreduceri, s. f. Reacție formată dintr-o reacție de oxidare și o reacție de reducere, care au loc concomitent, datorită unui transfer de electroni între substanța care se oxidează și substanța care se reduce. – Oxi[dare] + reducere. Cf. fr. oxydo-réduction. DOOM
oxidoredúcere s. f., g.-d. art. oxidoredúcerii; pl. oxidoredúceri
oxidoreducție
OXIDOREDÚCȚIE s.f. (Chim.) Oxidoreducere. [Gen. -iei. / < fr. oxydo-reduction].
oxidril
OXIDRÍL, oxidrili, s. m. (Chim.) Hidroxil. – Din fr. oxhydryle. DOOM
oxidríl (-xi-dril) s. m., pl. oxidríli
oxidrili
OXIDRÍL, oxidrili, s. m. (Chim.) Hidroxil. – Din fr. oxhydryle. DOOM
oxidríl (-xi-dril) s. m., pl. oxidríli
oxidrilii
OXIDRÍL, oxidrili, s. m. (Chim.) Hidroxil. – Din fr. oxhydryle. DOOM
oxidríl (-xi-dril) s. m., pl. oxidríli
oxidrililor
OXIDRÍL, oxidrili, s. m. (Chim.) Hidroxil. – Din fr. oxhydryle. DOOM
oxidríl (-xi-dril) s. m., pl. oxidríli
oxidrilul
OXIDRÍL, oxidrili, s. m. (Chim.) Hidroxil. – Din fr. oxhydryle. DOOM
oxidríl (-xi-dril) s. m., pl. oxidríli
oxidrilului
OXIDRÍL, oxidrili, s. m. (Chim.) Hidroxil. – Din fr. oxhydryle. DOOM
oxidríl (-xi-dril) s. m., pl. oxidríli
oxidul
OXÍD, oxizi, s. m. Compus al oxigenului cu alt element chimic. – Din fr. oxyde. DOOM
oxíd s. m., pl. oxízi
oxidului
OXÍD, oxizi, s. m. Compus al oxigenului cu alt element chimic. – Din fr. oxyde. DOOM
oxíd s. m., pl. oxízi
oxidând
OXIDÁ, oxidez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) combina cu oxigenul; a reacționa cu alte substanțe, cedând electroni. ♦ A (se) acoperi cu oxid; a rugini. – Din fr. oxyder. DOOM
oxidá (a ~) vb., ind. prez. 3 oxideáză
oxidînd
OXIDÁ, oxidez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) combina cu oxigenul; a reacționa cu alte substanțe, cedând electroni. ♦ A (se) acoperi cu oxid; a rugini. – Din fr. oxyder. DOOM
oxidá (a ~) vb., ind. prez. 3 oxideáză
oxidări
OXIDÁRE, oxidări, s. f. Acțiunea de a (se) oxida și rezultatul ei; oxidație. – V. oxida. DOOM
oxidáre s. f., g.-d. art. oxidắrii; pl. oxidắri
oxidării
OXIDÁRE, oxidări, s. f. Acțiunea de a (se) oxida și rezultatul ei; oxidație. – V. oxida. DOOM
oxidáre s. f., g.-d. art. oxidắrii; pl. oxidắri
oxidările
OXIDÁRE, oxidări, s. f. Acțiunea de a (se) oxida și rezultatul ei; oxidație. – V. oxida. DOOM
oxidáre s. f., g.-d. art. oxidắrii; pl. oxidắri
oxidărilor
OXIDÁRE, oxidări, s. f. Acțiunea de a (se) oxida și rezultatul ei; oxidație. – V. oxida. DOOM
oxidáre s. f., g.-d. art. oxidắrii; pl. oxidắri
oxifil
OXIFÍL, -Ă adj. Acidofil. [< fr. oxyphile].
oxifila
OXIFÍL, -Ă adj. Acidofil. [< fr. oxyphile].
oxifile
OXIFÍL, -Ă adj. Acidofil. [< fr. oxyphile].
oxifilei
OXIFÍL, -Ă adj. Acidofil. [< fr. oxyphile].
oxifilele
OXIFÍL, -Ă adj. Acidofil. [< fr. oxyphile].
oxifilelor
OXIFÍL, -Ă adj. Acidofil. [< fr. oxyphile].
oxifili
OXIFÍL, -Ă adj. Acidofil. [< fr. oxyphile].
oxifilia
OXIFILÍE s.f. Acidofilie. [Gen. -iei. / < oxifil + -ie].
oxifilie
OXIFILÍE s.f. Acidofilie. [Gen. -iei. / < oxifil + -ie].
oxifiliei
OXIFILÍE s.f. Acidofilie. [Gen. -iei. / < oxifil + -ie].
oxifilii
OXIFÍL, -Ă adj. Acidofil. [< fr. oxyphile].
oxifilii
OXIFILÍE s.f. Acidofilie. [Gen. -iei. / < oxifil + -ie].
oxifiliile
OXIFILÍE s.f. Acidofilie. [Gen. -iei. / < oxifil + -ie].
oxifiliilor
OXIFILÍE s.f. Acidofilie. [Gen. -iei. / < oxifil + -ie].
oxifililor
OXIFÍL, -Ă adj. Acidofil. [< fr. oxyphile].
oxifilul
OXIFÍL, -Ă adj. Acidofil. [< fr. oxyphile].
oxifilului
OXIFÍL, -Ă adj. Acidofil. [< fr. oxyphile].
oxigen
OXIGÉN s. n. Element chimic gazos, incolor, inodor, insipid, care reprezintă o cincime din aerul atmosferic, fiind indispensabil în procesul respirației și al arderii, și care, în combinație cu hidrogenul, formează apa. – Din fr. oxygène. DOOM
oxigén s. n.; simb O
oxigena
OXIGENÁ, oxigenez, vb. I. 1. Refl. (Despre diverse substanțe chimice) A se combina cu oxigenul. 2. Refl. (Med.; despre sânge) A se încărca cu oxigen prin combinarea acestuia cu hemoglobina din globulele roșii. 3. Tranz. și refl. A(-și) decolora părul prin tratare cu apă oxigenată. ♦ Tranz. A albi textilele prin tratare cu apă oxigenată. – Din fr. oxygéner. DOOM
oxigená (a ~) vb., ind. prez. 3 oxigeneáză
oxigenai
OXIGENÁ, oxigenez, vb. I. 1. Refl. (Despre diverse substanțe chimice) A se combina cu oxigenul. 2. Refl. (Med.; despre sânge) A se încărca cu oxigen prin combinarea acestuia cu hemoglobina din globulele roșii. 3. Tranz. și refl. A(-și) decolora părul prin tratare cu apă oxigenată. ♦ Tranz. A albi textilele prin tratare cu apă oxigenată. – Din fr. oxygéner. DOOM
oxigená (a ~) vb., ind. prez. 3 oxigeneáză
oxigenam
OXIGENÁ, oxigenez, vb. I. 1. Refl. (Despre diverse substanțe chimice) A se combina cu oxigenul. 2. Refl. (Med.; despre sânge) A se încărca cu oxigen prin combinarea acestuia cu hemoglobina din globulele roșii. 3. Tranz. și refl. A(-și) decolora părul prin tratare cu apă oxigenată. ♦ Tranz. A albi textilele prin tratare cu apă oxigenată. – Din fr. oxygéner. DOOM
oxigená (a ~) vb., ind. prez. 3 oxigeneáză
oxigenare
OXIGENÁ, oxigenez, vb. I. 1. Refl. (Despre diverse substanțe chimice) A se combina cu oxigenul. 2. Refl. (Med.; despre sânge) A se încărca cu oxigen prin combinarea acestuia cu hemoglobina din globulele roșii. 3. Tranz. și refl. A(-și) decolora părul prin tratare cu apă oxigenată. ♦ Tranz. A albi textilele prin tratare cu apă oxigenată. – Din fr. oxygéner. DOOM
oxigená (a ~) vb., ind. prez. 3 oxigeneáză
oxigenare
OXIGENÁRE, oxigenări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) oxigena și rezultatul ei. 2. Hematoză. – V. oxigena. DOOM
oxigenáre s. f., g.-d. art. oxigenắrii; pl. oxigenắri
oxigenarea
OXIGENÁRE, oxigenări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) oxigena și rezultatul ei. 2. Hematoză. – V. oxigena. DOOM
oxigenáre s. f., g.-d. art. oxigenắrii; pl. oxigenắri
oxigenară
OXIGENÁ, oxigenez, vb. I. 1. Refl. (Despre diverse substanțe chimice) A se combina cu oxigenul. 2. Refl. (Med.; despre sânge) A se încărca cu oxigen prin combinarea acestuia cu hemoglobina din globulele roșii. 3. Tranz. și refl. A(-și) decolora părul prin tratare cu apă oxigenată. ♦ Tranz. A albi textilele prin tratare cu apă oxigenată. – Din fr. oxygéner. DOOM
oxigená (a ~) vb., ind. prez. 3 oxigeneáză
oxigenarăm
OXIGENÁ, oxigenez, vb. I. 1. Refl. (Despre diverse substanțe chimice) A se combina cu oxigenul. 2. Refl. (Med.; despre sânge) A se încărca cu oxigen prin combinarea acestuia cu hemoglobina din globulele roșii. 3. Tranz. și refl. A(-și) decolora părul prin tratare cu apă oxigenată. ♦ Tranz. A albi textilele prin tratare cu apă oxigenată. – Din fr. oxygéner. DOOM
oxigená (a ~) vb., ind. prez. 3 oxigeneáză
oxigenarăți
OXIGENÁ, oxigenez, vb. I. 1. Refl. (Despre diverse substanțe chimice) A se combina cu oxigenul. 2. Refl. (Med.; despre sânge) A se încărca cu oxigen prin combinarea acestuia cu hemoglobina din globulele roșii. 3. Tranz. și refl. A(-și) decolora părul prin tratare cu apă oxigenată. ♦ Tranz. A albi textilele prin tratare cu apă oxigenată. – Din fr. oxygéner. DOOM
oxigená (a ~) vb., ind. prez. 3 oxigeneáză
oxigenase
OXIGENÁ, oxigenez, vb. I. 1. Refl. (Despre diverse substanțe chimice) A se combina cu oxigenul. 2. Refl. (Med.; despre sânge) A se încărca cu oxigen prin combinarea acestuia cu hemoglobina din globulele roșii. 3. Tranz. și refl. A(-și) decolora părul prin tratare cu apă oxigenată. ♦ Tranz. A albi textilele prin tratare cu apă oxigenată. – Din fr. oxygéner. DOOM
oxigená (a ~) vb., ind. prez. 3 oxigeneáză
oxigenasem
OXIGENÁ, oxigenez, vb. I. 1. Refl. (Despre diverse substanțe chimice) A se combina cu oxigenul. 2. Refl. (Med.; despre sânge) A se încărca cu oxigen prin combinarea acestuia cu hemoglobina din globulele roșii. 3. Tranz. și refl. A(-și) decolora părul prin tratare cu apă oxigenată. ♦ Tranz. A albi textilele prin tratare cu apă oxigenată. – Din fr. oxygéner. DOOM
oxigená (a ~) vb., ind. prez. 3 oxigeneáză
oxigenaseră
OXIGENÁ, oxigenez, vb. I. 1. Refl. (Despre diverse substanțe chimice) A se combina cu oxigenul. 2. Refl. (Med.; despre sânge) A se încărca cu oxigen prin combinarea acestuia cu hemoglobina din globulele roșii. 3. Tranz. și refl. A(-și) decolora părul prin tratare cu apă oxigenată. ♦ Tranz. A albi textilele prin tratare cu apă oxigenată. – Din fr. oxygéner. DOOM
oxigená (a ~) vb., ind. prez. 3 oxigeneáză
oxigenaserăm
OXIGENÁ, oxigenez, vb. I. 1. Refl. (Despre diverse substanțe chimice) A se combina cu oxigenul. 2. Refl. (Med.; despre sânge) A se încărca cu oxigen prin combinarea acestuia cu hemoglobina din globulele roșii. 3. Tranz. și refl. A(-și) decolora părul prin tratare cu apă oxigenată. ♦ Tranz. A albi textilele prin tratare cu apă oxigenată. – Din fr. oxygéner. DOOM
oxigená (a ~) vb., ind. prez. 3 oxigeneáză
oxigenaserăți
OXIGENÁ, oxigenez, vb. I. 1. Refl. (Despre diverse substanțe chimice) A se combina cu oxigenul. 2. Refl. (Med.; despre sânge) A se încărca cu oxigen prin combinarea acestuia cu hemoglobina din globulele roșii. 3. Tranz. și refl. A(-și) decolora părul prin tratare cu apă oxigenată. ♦ Tranz. A albi textilele prin tratare cu apă oxigenată. – Din fr. oxygéner. DOOM
oxigená (a ~) vb., ind. prez. 3 oxigeneáză
oxigenaseși
OXIGENÁ, oxigenez, vb. I. 1. Refl. (Despre diverse substanțe chimice) A se combina cu oxigenul. 2. Refl. (Med.; despre sânge) A se încărca cu oxigen prin combinarea acestuia cu hemoglobina din globulele roșii. 3. Tranz. și refl. A(-și) decolora părul prin tratare cu apă oxigenată. ♦ Tranz. A albi textilele prin tratare cu apă oxigenată. – Din fr. oxygéner. DOOM
oxigená (a ~) vb., ind. prez. 3 oxigeneáză
oxigenaseți
OXIGENÁ, oxigenez, vb. I. 1. Refl. (Despre diverse substanțe chimice) A se combina cu oxigenul. 2. Refl. (Med.; despre sânge) A se încărca cu oxigen prin combinarea acestuia cu hemoglobina din globulele roșii. 3. Tranz. și refl. A(-și) decolora părul prin tratare cu apă oxigenată. ♦ Tranz. A albi textilele prin tratare cu apă oxigenată. – Din fr. oxygéner. DOOM
oxigená (a ~) vb., ind. prez. 3 oxigeneáză
oxigenat
OXIGENÁ, oxigenez, vb. I. 1. Refl. (Despre diverse substanțe chimice) A se combina cu oxigenul. 2. Refl. (Med.; despre sânge) A se încărca cu oxigen prin combinarea acestuia cu hemoglobina din globulele roșii. 3. Tranz. și refl. A(-și) decolora părul prin tratare cu apă oxigenată. ♦ Tranz. A albi textilele prin tratare cu apă oxigenată. – Din fr. oxygéner. DOOM
oxigená (a ~) vb., ind. prez. 3 oxigeneáză
oxigenat
OXIGENÁT, -Ă, oxigenați, -te, adj. 1. (Despre substanțe chimice) Care conține (mult) oxigen; transformat cu ajutorul oxigenului. ◊ Apă oxigenată = lichid incolor sau albăstrui alcătuit dintr-o soluție de perhidrol cu apă, care are proprietăți decolorante și dezinfectante. 2. (Despre păr) Decolorat prin tratare cu apă oxigenată; (despre persoane) cu părul decolorat prin tratare cu apă oxigenată. – V. oxigena.
oxigenata
OXIGENÁT, -Ă, oxigenați, -te, adj. 1. (Despre substanțe chimice) Care conține (mult) oxigen; transformat cu ajutorul oxigenului. ◊ Apă oxigenată = lichid incolor sau albăstrui alcătuit dintr-o soluție de perhidrol cu apă, care are proprietăți decolorante și dezinfectante. 2. (Despre păr) Decolorat prin tratare cu apă oxigenată; (despre persoane) cu părul decolorat prin tratare cu apă oxigenată. – V. oxigena.
oxigenate
OXIGENÁT, -Ă, oxigenați, -te, adj. 1. (Despre substanțe chimice) Care conține (mult) oxigen; transformat cu ajutorul oxigenului. ◊ Apă oxigenată = lichid incolor sau albăstrui alcătuit dintr-o soluție de perhidrol cu apă, care are proprietăți decolorante și dezinfectante. 2. (Despre păr) Decolorat prin tratare cu apă oxigenată; (despre persoane) cu părul decolorat prin tratare cu apă oxigenată. – V. oxigena.
oxigenatei
OXIGENÁT, -Ă, oxigenați, -te, adj. 1. (Despre substanțe chimice) Care conține (mult) oxigen; transformat cu ajutorul oxigenului. ◊ Apă oxigenată = lichid incolor sau albăstrui alcătuit dintr-o soluție de perhidrol cu apă, care are proprietăți decolorante și dezinfectante. 2. (Despre păr) Decolorat prin tratare cu apă oxigenată; (despre persoane) cu părul decolorat prin tratare cu apă oxigenată. – V. oxigena.
oxigenatele
OXIGENÁT, -Ă, oxigenați, -te, adj. 1. (Despre substanțe chimice) Care conține (mult) oxigen; transformat cu ajutorul oxigenului. ◊ Apă oxigenată = lichid incolor sau albăstrui alcătuit dintr-o soluție de perhidrol cu apă, care are proprietăți decolorante și dezinfectante. 2. (Despre păr) Decolorat prin tratare cu apă oxigenată; (despre persoane) cu părul decolorat prin tratare cu apă oxigenată. – V. oxigena.
oxigenatelor
OXIGENÁT, -Ă, oxigenați, -te, adj. 1. (Despre substanțe chimice) Care conține (mult) oxigen; transformat cu ajutorul oxigenului. ◊ Apă oxigenată = lichid incolor sau albăstrui alcătuit dintr-o soluție de perhidrol cu apă, care are proprietăți decolorante și dezinfectante. 2. (Despre păr) Decolorat prin tratare cu apă oxigenată; (despre persoane) cu părul decolorat prin tratare cu apă oxigenată. – V. oxigena.
oxigenatul
OXIGENÁT, -Ă, oxigenați, -te, adj. 1. (Despre substanțe chimice) Care conține (mult) oxigen; transformat cu ajutorul oxigenului. ◊ Apă oxigenată = lichid incolor sau albăstrui alcătuit dintr-o soluție de perhidrol cu apă, care are proprietăți decolorante și dezinfectante. 2. (Despre păr) Decolorat prin tratare cu apă oxigenată; (despre persoane) cu părul decolorat prin tratare cu apă oxigenată. – V. oxigena.
oxigenatului
OXIGENÁT, -Ă, oxigenați, -te, adj. 1. (Despre substanțe chimice) Care conține (mult) oxigen; transformat cu ajutorul oxigenului. ◊ Apă oxigenată = lichid incolor sau albăstrui alcătuit dintr-o soluție de perhidrol cu apă, care are proprietăți decolorante și dezinfectante. 2. (Despre păr) Decolorat prin tratare cu apă oxigenată; (despre persoane) cu părul decolorat prin tratare cu apă oxigenată. – V. oxigena.
oxigenau
OXIGENÁ, oxigenez, vb. I. 1. Refl. (Despre diverse substanțe chimice) A se combina cu oxigenul. 2. Refl. (Med.; despre sânge) A se încărca cu oxigen prin combinarea acestuia cu hemoglobina din globulele roșii. 3. Tranz. și refl. A(-și) decolora părul prin tratare cu apă oxigenată. ♦ Tranz. A albi textilele prin tratare cu apă oxigenată. – Din fr. oxygéner. DOOM
oxigená (a ~) vb., ind. prez. 3 oxigeneáză
oxigenași
OXIGENÁ, oxigenez, vb. I. 1. Refl. (Despre diverse substanțe chimice) A se combina cu oxigenul. 2. Refl. (Med.; despre sânge) A se încărca cu oxigen prin combinarea acestuia cu hemoglobina din globulele roșii. 3. Tranz. și refl. A(-și) decolora părul prin tratare cu apă oxigenată. ♦ Tranz. A albi textilele prin tratare cu apă oxigenată. – Din fr. oxygéner. DOOM
oxigená (a ~) vb., ind. prez. 3 oxigeneáză
oxigenați
OXIGENÁ, oxigenez, vb. I. 1. Refl. (Despre diverse substanțe chimice) A se combina cu oxigenul. 2. Refl. (Med.; despre sânge) A se încărca cu oxigen prin combinarea acestuia cu hemoglobina din globulele roșii. 3. Tranz. și refl. A(-și) decolora părul prin tratare cu apă oxigenată. ♦ Tranz. A albi textilele prin tratare cu apă oxigenată. – Din fr. oxygéner. DOOM
oxigená (a ~) vb., ind. prez. 3 oxigeneáză
oxigenați
OXIGENÁT, -Ă, oxigenați, -te, adj. 1. (Despre substanțe chimice) Care conține (mult) oxigen; transformat cu ajutorul oxigenului. ◊ Apă oxigenată = lichid incolor sau albăstrui alcătuit dintr-o soluție de perhidrol cu apă, care are proprietăți decolorante și dezinfectante. 2. (Despre păr) Decolorat prin tratare cu apă oxigenată; (despre persoane) cu părul decolorat prin tratare cu apă oxigenată. – V. oxigena.
oxigenații
OXIGENÁT, -Ă, oxigenați, -te, adj. 1. (Despre substanțe chimice) Care conține (mult) oxigen; transformat cu ajutorul oxigenului. ◊ Apă oxigenată = lichid incolor sau albăstrui alcătuit dintr-o soluție de perhidrol cu apă, care are proprietăți decolorante și dezinfectante. 2. (Despre păr) Decolorat prin tratare cu apă oxigenată; (despre persoane) cu părul decolorat prin tratare cu apă oxigenată. – V. oxigena.
oxigenaților
OXIGENÁT, -Ă, oxigenați, -te, adj. 1. (Despre substanțe chimice) Care conține (mult) oxigen; transformat cu ajutorul oxigenului. ◊ Apă oxigenată = lichid incolor sau albăstrui alcătuit dintr-o soluție de perhidrol cu apă, care are proprietăți decolorante și dezinfectante. 2. (Despre păr) Decolorat prin tratare cu apă oxigenată; (despre persoane) cu părul decolorat prin tratare cu apă oxigenată. – V. oxigena.
oxigenează
OXIGENÁ, oxigenez, vb. I. 1. Refl. (Despre diverse substanțe chimice) A se combina cu oxigenul. 2. Refl. (Med.; despre sânge) A se încărca cu oxigen prin combinarea acestuia cu hemoglobina din globulele roșii. 3. Tranz. și refl. A(-și) decolora părul prin tratare cu apă oxigenată. ♦ Tranz. A albi textilele prin tratare cu apă oxigenată. – Din fr. oxygéner. DOOM
oxigená (a ~) vb., ind. prez. 3 oxigeneáză
oxigenez
OXIGENÁ, oxigenez, vb. I. 1. Refl. (Despre diverse substanțe chimice) A se combina cu oxigenul. 2. Refl. (Med.; despre sânge) A se încărca cu oxigen prin combinarea acestuia cu hemoglobina din globulele roșii. 3. Tranz. și refl. A(-și) decolora părul prin tratare cu apă oxigenată. ♦ Tranz. A albi textilele prin tratare cu apă oxigenată. – Din fr. oxygéner. DOOM
oxigená (a ~) vb., ind. prez. 3 oxigeneáză
oxigeneze
OXIGENÁ, oxigenez, vb. I. 1. Refl. (Despre diverse substanțe chimice) A se combina cu oxigenul. 2. Refl. (Med.; despre sânge) A se încărca cu oxigen prin combinarea acestuia cu hemoglobina din globulele roșii. 3. Tranz. și refl. A(-și) decolora părul prin tratare cu apă oxigenată. ♦ Tranz. A albi textilele prin tratare cu apă oxigenată. – Din fr. oxygéner. DOOM
oxigená (a ~) vb., ind. prez. 3 oxigeneáză
oxigenezi
OXIGENÁ, oxigenez, vb. I. 1. Refl. (Despre diverse substanțe chimice) A se combina cu oxigenul. 2. Refl. (Med.; despre sânge) A se încărca cu oxigen prin combinarea acestuia cu hemoglobina din globulele roșii. 3. Tranz. și refl. A(-și) decolora părul prin tratare cu apă oxigenată. ♦ Tranz. A albi textilele prin tratare cu apă oxigenată. – Din fr. oxygéner. DOOM
oxigená (a ~) vb., ind. prez. 3 oxigeneáză
oxigenoterapia
OXIGENOTERAPÍE s. f. Tratament prin inhalații sau injecții cu oxigen, asociat adesea cu respirație artificială. – Din fr. oxygénothérapie. DOOM
oxigenoterapíe s. f., art. oxigenoterapía, g.-d. oxigenoterapíi, art. oxigenoterapíei
oxigenoterapie
OXIGENOTERAPÍE s. f. Tratament prin inhalații sau injecții cu oxigen, asociat adesea cu respirație artificială. – Din fr. oxygénothérapie. DOOM
oxigenoterapíe s. f., art. oxigenoterapía, g.-d. oxigenoterapíi, art. oxigenoterapíei
oxigenoterapiei
OXIGENOTERAPÍE s. f. Tratament prin inhalații sau injecții cu oxigen, asociat adesea cu respirație artificială. – Din fr. oxygénothérapie. DOOM
oxigenoterapíe s. f., art. oxigenoterapía, g.-d. oxigenoterapíi, art. oxigenoterapíei
oxigenoterapii
OXIGENOTERAPÍE s. f. Tratament prin inhalații sau injecții cu oxigen, asociat adesea cu respirație artificială. – Din fr. oxygénothérapie. DOOM
oxigenoterapíe s. f., art. oxigenoterapía, g.-d. oxigenoterapíi, art. oxigenoterapíei
oxigenul
OXIGÉN s. n. Element chimic gazos, incolor, inodor, insipid, care reprezintă o cincime din aerul atmosferic, fiind indispensabil în procesul respirației și al arderii, și care, în combinație cu hidrogenul, formează apa. – Din fr. oxygène. DOOM
oxigén s. n.; simb O
oxigenului
OXIGÉN s. n. Element chimic gazos, incolor, inodor, insipid, care reprezintă o cincime din aerul atmosferic, fiind indispensabil în procesul respirației și al arderii, și care, în combinație cu hidrogenul, formează apa. – Din fr. oxygène. DOOM
oxigén s. n.; simb O
oxigenând
OXIGENÁ, oxigenez, vb. I. 1. Refl. (Despre diverse substanțe chimice) A se combina cu oxigenul. 2. Refl. (Med.; despre sânge) A se încărca cu oxigen prin combinarea acestuia cu hemoglobina din globulele roșii. 3. Tranz. și refl. A(-și) decolora părul prin tratare cu apă oxigenată. ♦ Tranz. A albi textilele prin tratare cu apă oxigenată. – Din fr. oxygéner. DOOM
oxigená (a ~) vb., ind. prez. 3 oxigeneáză
oxigenînd
OXIGENÁ, oxigenez, vb. I. 1. Refl. (Despre diverse substanțe chimice) A se combina cu oxigenul. 2. Refl. (Med.; despre sânge) A se încărca cu oxigen prin combinarea acestuia cu hemoglobina din globulele roșii. 3. Tranz. și refl. A(-și) decolora părul prin tratare cu apă oxigenată. ♦ Tranz. A albi textilele prin tratare cu apă oxigenată. – Din fr. oxygéner. DOOM
oxigená (a ~) vb., ind. prez. 3 oxigeneáză
oxigenări
OXIGENÁRE, oxigenări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) oxigena și rezultatul ei. 2. Hematoză. – V. oxigena. DOOM
oxigenáre s. f., g.-d. art. oxigenắrii; pl. oxigenắri
oxigenării
OXIGENÁRE, oxigenări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) oxigena și rezultatul ei. 2. Hematoză. – V. oxigena. DOOM
oxigenáre s. f., g.-d. art. oxigenắrii; pl. oxigenắri
oxigenările
OXIGENÁRE, oxigenări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) oxigena și rezultatul ei. 2. Hematoză. – V. oxigena. DOOM
oxigenáre s. f., g.-d. art. oxigenắrii; pl. oxigenắri
oxigenărilor
OXIGENÁRE, oxigenări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) oxigena și rezultatul ei. 2. Hematoză. – V. oxigena. DOOM
oxigenáre s. f., g.-d. art. oxigenắrii; pl. oxigenắri
oxihemoglobina
OXIHEMOGLOBÍNĂ, oxihemoglobine, s. f. Compus instabil format în procesul respirației prin combinarea oxigenului cu hemoglobina. – Din fr. oxyhémoglobine. DOOM
oxihemoglobínă (-mo-glo-) s. f., g.-d. art. oxihemoglobínei; pl. oxihemoglobíne
oxihemoglobine
OXIHEMOGLOBÍNĂ, oxihemoglobine, s. f. Compus instabil format în procesul respirației prin combinarea oxigenului cu hemoglobina. – Din fr. oxyhémoglobine. DOOM
oxihemoglobínă (-mo-glo-) s. f., g.-d. art. oxihemoglobínei; pl. oxihemoglobíne
oxihemoglobinei
OXIHEMOGLOBÍNĂ, oxihemoglobine, s. f. Compus instabil format în procesul respirației prin combinarea oxigenului cu hemoglobina. – Din fr. oxyhémoglobine. DOOM
oxihemoglobínă (-mo-glo-) s. f., g.-d. art. oxihemoglobínei; pl. oxihemoglobíne
oxihemoglobinele
OXIHEMOGLOBÍNĂ, oxihemoglobine, s. f. Compus instabil format în procesul respirației prin combinarea oxigenului cu hemoglobina. – Din fr. oxyhémoglobine. DOOM
oxihemoglobínă (-mo-glo-) s. f., g.-d. art. oxihemoglobínei; pl. oxihemoglobíne
oxihemoglobinelor
OXIHEMOGLOBÍNĂ, oxihemoglobine, s. f. Compus instabil format în procesul respirației prin combinarea oxigenului cu hemoglobina. – Din fr. oxyhémoglobine. DOOM
oxihemoglobínă (-mo-glo-) s. f., g.-d. art. oxihemoglobínei; pl. oxihemoglobíne
oxil
Oxil = Oxylus.
oxilit
OXILÍT, oxiliți, s. m. Peroxid de sodiu, care, în contact cu apa, pune în libertate oxigen. – Din fr. oxylithe. DOOM
oxilít s. m., pl. oxilíți
oxilitul
OXILÍT, oxiliți, s. m. Peroxid de sodiu, care, în contact cu apa, pune în libertate oxigen. – Din fr. oxylithe. DOOM
oxilít s. m., pl. oxilíți
oxilitului
OXILÍT, oxiliți, s. m. Peroxid de sodiu, care, în contact cu apa, pune în libertate oxigen. – Din fr. oxylithe. DOOM
oxilít s. m., pl. oxilíți
oxiliți
OXILÍT, oxiliți, s. m. Peroxid de sodiu, care, în contact cu apa, pune în libertate oxigen. – Din fr. oxylithe. DOOM
oxilít s. m., pl. oxilíți
oxiliții
OXILÍT, oxiliți, s. m. Peroxid de sodiu, care, în contact cu apa, pune în libertate oxigen. – Din fr. oxylithe. DOOM
oxilít s. m., pl. oxilíți
oxiliților
OXILÍT, oxiliți, s. m. Peroxid de sodiu, care, în contact cu apa, pune în libertate oxigen. – Din fr. oxylithe. DOOM
oxilít s. m., pl. oxilíți
oximetre
OXIMÉTRU, oximetre, s. n. (Med.) Aparat pentru determinarea cantității de oxigen din hemoglobină în sângele periferic. – Din fr. oxymètre.
oximetrele
OXIMÉTRU, oximetre, s. n. (Med.) Aparat pentru determinarea cantității de oxigen din hemoglobină în sângele periferic. – Din fr. oxymètre.
oximetrelor
OXIMÉTRU, oximetre, s. n. (Med.) Aparat pentru determinarea cantității de oxigen din hemoglobină în sângele periferic. – Din fr. oxymètre.
oximetria
OXIMETRÍE s. f. (Med.) Determinare a cantității de oxigen din hemoglobină; cantitate de oxigen conținută de hemoglobina sangvină. – Din fr. oxymétrie.
oximetrie
OXIMETRÍE s. f. (Med.) Determinare a cantității de oxigen din hemoglobină; cantitate de oxigen conținută de hemoglobina sangvină. – Din fr. oxymétrie.
oximetriei
OXIMETRÍE s. f. (Med.) Determinare a cantității de oxigen din hemoglobină; cantitate de oxigen conținută de hemoglobina sangvină. – Din fr. oxymétrie.
oximetrii
OXIMETRÍE s. f. (Med.) Determinare a cantității de oxigen din hemoglobină; cantitate de oxigen conținută de hemoglobina sangvină. – Din fr. oxymétrie.
oximetriile
OXIMETRÍE s. f. (Med.) Determinare a cantității de oxigen din hemoglobină; cantitate de oxigen conținută de hemoglobina sangvină. – Din fr. oxymétrie.
oximetriilor
OXIMETRÍE s. f. (Med.) Determinare a cantității de oxigen din hemoglobină; cantitate de oxigen conținută de hemoglobina sangvină. – Din fr. oxymétrie.
oximetru
OXIMÉTRU, oximetre, s. n. (Med.) Aparat pentru determinarea cantității de oxigen din hemoglobină în sângele periferic. – Din fr. oxymètre.
oximetrul
OXIMÉTRU, oximetre, s. n. (Med.) Aparat pentru determinarea cantității de oxigen din hemoglobină în sângele periferic. – Din fr. oxymètre.
oximetrului
OXIMÉTRU, oximetre, s. n. (Med.) Aparat pentru determinarea cantității de oxigen din hemoglobină în sângele periferic. – Din fr. oxymètre.
oximoron
OXIMORÓN, oximorone, s. n. Figură de stil care exprimă o ironie subtilă sau un adevăr usturător sub forma asocierii paradoxale a doi termeni incongruenți și aparent incompatibili. – Din fr. oxymoron.
oxitoane
OXITÓN, -Ă, oxitoni, -e, adj., s. n. (Cuvânt) care are accentul pe ultima silabă. – Din fr. oxyton.
oxitoanele
OXITÓN, -Ă, oxitoni, -e, adj., s. n. (Cuvânt) care are accentul pe ultima silabă. – Din fr. oxyton.
oxitoanelor
OXITÓN, -Ă, oxitoni, -e, adj., s. n. (Cuvânt) care are accentul pe ultima silabă. – Din fr. oxyton.
oxiton
OXITÓN, -Ă, oxitoni, -e, adj., s. n. (Cuvânt) care are accentul pe ultima silabă. – Din fr. oxyton. DOOM
oxitón2 s. n., pl. oxitóne
oxiton
OXITÓN, -Ă, oxitoni, -e, adj., s. n. (Cuvânt) care are accentul pe ultima silabă. – Din fr. oxyton.
oxitona
OXITÓN, -Ă, oxitoni, -e, adj., s. n. (Cuvânt) care are accentul pe ultima silabă. – Din fr. oxyton. DOOM
oxitón2 s. n., pl. oxitóne
oxitone
OXITÓN, -Ă, oxitoni, -e, adj., s. n. (Cuvânt) care are accentul pe ultima silabă. – Din fr. oxyton. DOOM
oxitón2 s. n., pl. oxitóne
oxitonei
OXITÓN, -Ă, oxitoni, -e, adj., s. n. (Cuvânt) care are accentul pe ultima silabă. – Din fr. oxyton. DOOM
oxitón2 s. n., pl. oxitóne
oxitonele
OXITÓN, -Ă, oxitoni, -e, adj., s. n. (Cuvânt) care are accentul pe ultima silabă. – Din fr. oxyton. DOOM
oxitón2 s. n., pl. oxitóne
oxitonelor
OXITÓN, -Ă, oxitoni, -e, adj., s. n. (Cuvânt) care are accentul pe ultima silabă. – Din fr. oxyton. DOOM
oxitón2 s. n., pl. oxitóne
oxitoni
OXITÓN, -Ă, oxitoni, -e, adj., s. n. (Cuvânt) care are accentul pe ultima silabă. – Din fr. oxyton. DOOM
oxitón2 s. n., pl. oxitóne
oxitonia
OXITONÍE s.f. (Lingv.) Accentuare a unui cuvânt pe ultima silabă. [Gen. -iei. / cf. fr. oxytonisme].
oxitonic
OXITÓNIC, -Ă adj. (Despre limbi) Care tinde să plaseze accentul la sfârșitul cuvintelor sau al grupurilor de cuvinte care alcătuiesc o sintagmă. [Cf. it. ossitonico].
oxitonica
OXITÓNIC, -Ă adj. (Despre limbi) Care tinde să plaseze accentul la sfârșitul cuvintelor sau al grupurilor de cuvinte care alcătuiesc o sintagmă. [Cf. it. ossitonico].
oxitonice
OXITÓNIC, -Ă adj. (Despre limbi) Care tinde să plaseze accentul la sfârșitul cuvintelor sau al grupurilor de cuvinte care alcătuiesc o sintagmă. [Cf. it. ossitonico].
oxitonicei
OXITÓNIC, -Ă adj. (Despre limbi) Care tinde să plaseze accentul la sfârșitul cuvintelor sau al grupurilor de cuvinte care alcătuiesc o sintagmă. [Cf. it. ossitonico].
oxitonicele
OXITÓNIC, -Ă adj. (Despre limbi) Care tinde să plaseze accentul la sfârșitul cuvintelor sau al grupurilor de cuvinte care alcătuiesc o sintagmă. [Cf. it. ossitonico].
oxitonicelor
OXITÓNIC, -Ă adj. (Despre limbi) Care tinde să plaseze accentul la sfârșitul cuvintelor sau al grupurilor de cuvinte care alcătuiesc o sintagmă. [Cf. it. ossitonico].
oxitonici
OXITÓNIC, -Ă adj. (Despre limbi) Care tinde să plaseze accentul la sfârșitul cuvintelor sau al grupurilor de cuvinte care alcătuiesc o sintagmă. [Cf. it. ossitonico].
oxitonicii
OXITÓNIC, -Ă adj. (Despre limbi) Care tinde să plaseze accentul la sfârșitul cuvintelor sau al grupurilor de cuvinte care alcătuiesc o sintagmă. [Cf. it. ossitonico].
oxitonicilor
OXITÓNIC, -Ă adj. (Despre limbi) Care tinde să plaseze accentul la sfârșitul cuvintelor sau al grupurilor de cuvinte care alcătuiesc o sintagmă. [Cf. it. ossitonico].
oxitonicul
OXITÓNIC, -Ă adj. (Despre limbi) Care tinde să plaseze accentul la sfârșitul cuvintelor sau al grupurilor de cuvinte care alcătuiesc o sintagmă. [Cf. it. ossitonico].
oxitonicului
OXITÓNIC, -Ă adj. (Despre limbi) Care tinde să plaseze accentul la sfârșitul cuvintelor sau al grupurilor de cuvinte care alcătuiesc o sintagmă. [Cf. it. ossitonico].
oxitonie
OXITONÍE s.f. (Lingv.) Accentuare a unui cuvânt pe ultima silabă. [Gen. -iei. / cf. fr. oxytonisme].
oxitoniei
OXITONÍE s.f. (Lingv.) Accentuare a unui cuvânt pe ultima silabă. [Gen. -iei. / cf. fr. oxytonisme].
oxitonii
OXITÓN, -Ă, oxitoni, -e, adj., s. n. (Cuvânt) care are accentul pe ultima silabă. – Din fr. oxyton. DOOM
oxitón2 s. n., pl. oxitóne
oxitonii
OXITONÍE s.f. (Lingv.) Accentuare a unui cuvânt pe ultima silabă. [Gen. -iei. / cf. fr. oxytonisme].
oxitonilor
OXITÓN, -Ă, oxitoni, -e, adj., s. n. (Cuvânt) care are accentul pe ultima silabă. – Din fr. oxyton. DOOM
oxitón2 s. n., pl. oxitóne
oxitonul
OXITÓN, -Ă, oxitoni, -e, adj., s. n. (Cuvânt) care are accentul pe ultima silabă. – Din fr. oxyton. DOOM
oxitón2 s. n., pl. oxitóne
oxitonul
OXITÓN, -Ă, oxitoni, -e, adj., s. n. (Cuvânt) care are accentul pe ultima silabă. – Din fr. oxyton.
oxitonului
OXITÓN, -Ă, oxitoni, -e, adj., s. n. (Cuvânt) care are accentul pe ultima silabă. – Din fr. oxyton. DOOM
oxitón2 s. n., pl. oxitóne
oxitonului
OXITÓN, -Ă, oxitoni, -e, adj., s. n. (Cuvânt) care are accentul pe ultima silabă. – Din fr. oxyton.
oxiur
OXIÚR, oxiuri, s. m. Vierme parazit care trăiește în intestinul oamenilor (mai ales al copiilor) și al unor animale, depunându-și ouăle în jurul orificiului anal. [Pr.: -xi-ur] – Din fr. oxyure. DOOM
oxiúr (-xi-ur) s. m., pl. oxiúri
oxiuri
OXIÚR, oxiuri, s. m. Vierme parazit care trăiește în intestinul oamenilor (mai ales al copiilor) și al unor animale, depunându-și ouăle în jurul orificiului anal. [Pr.: -xi-ur] – Din fr. oxyure. DOOM
oxiúr (-xi-ur) s. m., pl. oxiúri
oxiuriaza
OXIURIÁZĂ, oxiuriaze, s. f. Boală cauzată de prezența oxiurilor în organism. [Pr.: -xi-u-ri-a-] – Din germ. Oxyuriasis. DOOM
oxiuriáză (-xi-u-ri-a-) s. f., g.-d. art. oxiuriázei; pl. oxiuriáze
oxiuriaze
OXIURIÁZĂ, oxiuriaze, s. f. Boală cauzată de prezența oxiurilor în organism. [Pr.: -xi-u-ri-a-] – Din germ. Oxyuriasis. DOOM
oxiuriáză (-xi-u-ri-a-) s. f., g.-d. art. oxiuriázei; pl. oxiuriáze
oxiuriazei
OXIURIÁZĂ, oxiuriaze, s. f. Boală cauzată de prezența oxiurilor în organism. [Pr.: -xi-u-ri-a-] – Din germ. Oxyuriasis. DOOM
oxiuriáză (-xi-u-ri-a-) s. f., g.-d. art. oxiuriázei; pl. oxiuriáze
oxiuriazele
OXIURIÁZĂ, oxiuriaze, s. f. Boală cauzată de prezența oxiurilor în organism. [Pr.: -xi-u-ri-a-] – Din germ. Oxyuriasis. DOOM
oxiuriáză (-xi-u-ri-a-) s. f., g.-d. art. oxiuriázei; pl. oxiuriáze
oxiuriazelor
OXIURIÁZĂ, oxiuriaze, s. f. Boală cauzată de prezența oxiurilor în organism. [Pr.: -xi-u-ri-a-] – Din germ. Oxyuriasis. DOOM
oxiuriáză (-xi-u-ri-a-) s. f., g.-d. art. oxiuriázei; pl. oxiuriáze
oxiurii
OXIÚR, oxiuri, s. m. Vierme parazit care trăiește în intestinul oamenilor (mai ales al copiilor) și al unor animale, depunându-și ouăle în jurul orificiului anal. [Pr.: -xi-ur] – Din fr. oxyure. DOOM
oxiúr (-xi-ur) s. m., pl. oxiúri
oxiurilor
OXIÚR, oxiuri, s. m. Vierme parazit care trăiește în intestinul oamenilor (mai ales al copiilor) și al unor animale, depunându-și ouăle în jurul orificiului anal. [Pr.: -xi-ur] – Din fr. oxyure. DOOM
oxiúr (-xi-ur) s. m., pl. oxiúri
oxiuroza
OXIURÓZĂ s.f. v. oxiuriază.
oxiuroze
OXIURÓZĂ s.f. v. oxiuriază.
oxiurozei
OXIURÓZĂ s.f. v. oxiuriază.
oxiurozele
OXIURÓZĂ s.f. v. oxiuriază.
oxiurozelor
OXIURÓZĂ s.f. v. oxiuriază.
oxiurul
OXIÚR, oxiuri, s. m. Vierme parazit care trăiește în intestinul oamenilor (mai ales al copiilor) și al unor animale, depunându-și ouăle în jurul orificiului anal. [Pr.: -xi-ur] – Din fr. oxyure. DOOM
oxiúr (-xi-ur) s. m., pl. oxiúri
oxiurului
OXIÚR, oxiuri, s. m. Vierme parazit care trăiește în intestinul oamenilor (mai ales al copiilor) și al unor animale, depunându-și ouăle în jurul orificiului anal. [Pr.: -xi-ur] – Din fr. oxyure. DOOM
oxiúr (-xi-ur) s. m., pl. oxiúri
oxizi
OXÍD, oxizi, s. m. Compus al oxigenului cu alt element chimic. – Din fr. oxyde. DOOM
oxíd s. m., pl. oxízi
oxizii
OXÍD, oxizi, s. m. Compus al oxigenului cu alt element chimic. – Din fr. oxyde. DOOM
oxíd s. m., pl. oxízi
oxizilor
OXÍD, oxizi, s. m. Compus al oxigenului cu alt element chimic. – Din fr. oxyde. DOOM
oxíd s. m., pl. oxízi
oxosinteza
OXOSINTÉZĂ, oxosinteze, s. f. Procedeu industrial de obținere a aldehidelor prin tratarea olefinelor cu un amestec de hidrogen și carbon în prezența unui catalizator pe bază de cobalt. – Din fr. oxosynthèse. DOOM
oxosintéză s. f., g.-d. art. oxosintézei; pl. oxosintéze
oxosinteze
OXOSINTÉZĂ, oxosinteze, s. f. Procedeu industrial de obținere a aldehidelor prin tratarea olefinelor cu un amestec de hidrogen și carbon în prezența unui catalizator pe bază de cobalt. – Din fr. oxosynthèse. DOOM
oxosintéză s. f., g.-d. art. oxosintézei; pl. oxosintéze
oxosintezei
OXOSINTÉZĂ, oxosinteze, s. f. Procedeu industrial de obținere a aldehidelor prin tratarea olefinelor cu un amestec de hidrogen și carbon în prezența unui catalizator pe bază de cobalt. – Din fr. oxosynthèse. DOOM
oxosintéză s. f., g.-d. art. oxosintézei; pl. oxosintéze
oxosintezele
OXOSINTÉZĂ, oxosinteze, s. f. Procedeu industrial de obținere a aldehidelor prin tratarea olefinelor cu un amestec de hidrogen și carbon în prezența unui catalizator pe bază de cobalt. – Din fr. oxosynthèse. DOOM
oxosintéză s. f., g.-d. art. oxosintézei; pl. oxosintéze
oxosintezelor
OXOSINTÉZĂ, oxosinteze, s. f. Procedeu industrial de obținere a aldehidelor prin tratarea olefinelor cu un amestec de hidrogen și carbon în prezența unui catalizator pe bază de cobalt. – Din fr. oxosynthèse. DOOM
oxosintéză s. f., g.-d. art. oxosintézei; pl. oxosintéze
oxycantha
PĂDUCÉL, păducei, s. m. 1. Arbust sau arbore spinos din familia rozaceelor, cu frunze crestate, cu flori albe dispuse în buchețele, cu fructe comestibile, care se cultivă și ca plantă ornamentală (Crataegus monogyna). 2. Insectă parazită care trăiește pe plante sau pe corpul unor mamifere (Leptus autumnalis). 3. (Pop.) Boală de piele care se manifestă prin mâncărimi pe tălpi sau între degetele picioarelor. – Lat. *peducellus.
oxylus
Oxylus, urmaș al lui Aetolus și una dintre căpeteniile heraclizilor, pe care i-a călăuzit spre Peloponnesus. După aceea Oxylus s-a stabilit în Elida, unde a domnit multă vreme, preluînd tronul strămoșilor săi.