ova
ÓVĂ, ove, s. f. Ornament arhitectural de forma unei jumătăți de ou folosit la decorarea în relief a mulurilor, a cornișelor și a capitelurilor și în ornamentația mobilierului sculptat, în giuvaiergerie. – Din fr. ove. DOOM
óvă s. f., g.-d. art. óvei; pl. óve
oval
OVÁL, -Ă, ovali, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care are formă alungită asemănătoare cu a oului de găină; eliptic. 2. S. n. Curbă convexă închisă, imitând elipsa, compusă din patru arce care se racordează; formă sau contur asemănător cu figura descrisă mai sus. – Din fr. ovale. DOOM
ovál2 s. n., pl. ovále
oval
OVÁL, -Ă, ovali, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care are formă alungită asemănătoare cu a oului de găină; eliptic. 2. S. n. Curbă convexă închisă, imitând elipsa, compusă din patru arce care se racordează; formă sau contur asemănător cu figura descrisă mai sus. – Din fr. ovale.
ovala
OVÁL, -Ă, ovali, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care are formă alungită asemănătoare cu a oului de găină; eliptic. 2. S. n. Curbă convexă închisă, imitând elipsa, compusă din patru arce care se racordează; formă sau contur asemănător cu figura descrisă mai sus. – Din fr. ovale. DOOM
ovál2 s. n., pl. ovále
ovalbumina
OVALBUMÍNĂ, ovalbumine, s. f. Compus al albuminei care formează cea mai mare parte a albușului de ou. – Din fr. ovalbumine. DOOM
!ovalbumínă (o-val-/ov-al-) s. f., g.-d. art. ovalbumínei; pl. ovalbumíne
ovalbumine
OVALBUMÍNĂ, ovalbumine, s. f. Compus al albuminei care formează cea mai mare parte a albușului de ou. – Din fr. ovalbumine. DOOM
!ovalbumínă (o-val-/ov-al-) s. f., g.-d. art. ovalbumínei; pl. ovalbumíne
ovalbuminei
OVALBUMÍNĂ, ovalbumine, s. f. Compus al albuminei care formează cea mai mare parte a albușului de ou. – Din fr. ovalbumine. DOOM
!ovalbumínă (o-val-/ov-al-) s. f., g.-d. art. ovalbumínei; pl. ovalbumíne
ovalbuminele
OVALBUMÍNĂ, ovalbumine, s. f. Compus al albuminei care formează cea mai mare parte a albușului de ou. – Din fr. ovalbumine. DOOM
!ovalbumínă (o-val-/ov-al-) s. f., g.-d. art. ovalbumínei; pl. ovalbumíne
ovalbuminelor
OVALBUMÍNĂ, ovalbumine, s. f. Compus al albuminei care formează cea mai mare parte a albușului de ou. – Din fr. ovalbumine. DOOM
!ovalbumínă (o-val-/ov-al-) s. f., g.-d. art. ovalbumínei; pl. ovalbumíne
ovale
OVÁL, -Ă, ovali, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care are formă alungită asemănătoare cu a oului de găină; eliptic. 2. S. n. Curbă convexă închisă, imitând elipsa, compusă din patru arce care se racordează; formă sau contur asemănător cu figura descrisă mai sus. – Din fr. ovale. DOOM
ovál2 s. n., pl. ovále
ovalei
OVÁL, -Ă, ovali, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care are formă alungită asemănătoare cu a oului de găină; eliptic. 2. S. n. Curbă convexă închisă, imitând elipsa, compusă din patru arce care se racordează; formă sau contur asemănător cu figura descrisă mai sus. – Din fr. ovale. DOOM
ovál2 s. n., pl. ovále
ovalele
OVÁL, -Ă, ovali, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care are formă alungită asemănătoare cu a oului de găină; eliptic. 2. S. n. Curbă convexă închisă, imitând elipsa, compusă din patru arce care se racordează; formă sau contur asemănător cu figura descrisă mai sus. – Din fr. ovale. DOOM
ovál2 s. n., pl. ovále
ovalelor
OVÁL, -Ă, ovali, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care are formă alungită asemănătoare cu a oului de găină; eliptic. 2. S. n. Curbă convexă închisă, imitând elipsa, compusă din patru arce care se racordează; formă sau contur asemănător cu figura descrisă mai sus. – Din fr. ovale. DOOM
ovál2 s. n., pl. ovále
ovali
OVÁL, -Ă, ovali, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care are formă alungită asemănătoare cu a oului de găină; eliptic. 2. S. n. Curbă convexă închisă, imitând elipsa, compusă din patru arce care se racordează; formă sau contur asemănător cu figura descrisă mai sus. – Din fr. ovale. DOOM
ovál2 s. n., pl. ovále
ovalii
OVÁL, -Ă, ovali, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care are formă alungită asemănătoare cu a oului de găină; eliptic. 2. S. n. Curbă convexă închisă, imitând elipsa, compusă din patru arce care se racordează; formă sau contur asemănător cu figura descrisă mai sus. – Din fr. ovale. DOOM
ovál2 s. n., pl. ovále
ovalilor
OVÁL, -Ă, ovali, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care are formă alungită asemănătoare cu a oului de găină; eliptic. 2. S. n. Curbă convexă închisă, imitând elipsa, compusă din patru arce care se racordează; formă sau contur asemănător cu figura descrisă mai sus. – Din fr. ovale. DOOM
ovál2 s. n., pl. ovále
ovalitate
OVALITÁTE s.f. Însușirea de a fi oval [Cf. fr. ovalité].
ovalitatea
OVALITÁTE s.f. Însușirea de a fi oval [Cf. fr. ovalité].
ovalități
OVALITÁTE s.f. Însușirea de a fi oval [Cf. fr. ovalité].
ovalității
OVALITÁTE s.f. Însușirea de a fi oval [Cf. fr. ovalité].
ovaliza
OVALIZÁ, pers. 3 ovalizează, vb. I. Refl. (Tehn.; despre corpuri cilindrice) A se deforma prin uzură astfel încât secțiunea circulară să devină ovală; a lua formă ovală. – Din fr. ovaliser. DOOM
!ovalizá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se ovalizeáză
ovalizare
OVALIZÁ, pers. 3 ovalizează, vb. I. Refl. (Tehn.; despre corpuri cilindrice) A se deforma prin uzură astfel încât secțiunea circulară să devină ovală; a lua formă ovală. – Din fr. ovaliser. DOOM
!ovalizá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se ovalizeáză
ovalizare
OVALIZÁRE, ovalizări, s. f. Acțiunea de a se ovaliza și rezultatul ei. – V. ovaliza. DOOM
ovalizáre s. f., g.-d. art. ovalizắrii; pl. ovalizắri
ovalizarea
OVALIZÁRE, ovalizări, s. f. Acțiunea de a se ovaliza și rezultatul ei. – V. ovaliza. DOOM
ovalizáre s. f., g.-d. art. ovalizắrii; pl. ovalizắri
ovalizară
OVALIZÁ, pers. 3 ovalizează, vb. I. Refl. (Tehn.; despre corpuri cilindrice) A se deforma prin uzură astfel încât secțiunea circulară să devină ovală; a lua formă ovală. – Din fr. ovaliser. DOOM
!ovalizá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se ovalizeáză
ovalizase
OVALIZÁ, pers. 3 ovalizează, vb. I. Refl. (Tehn.; despre corpuri cilindrice) A se deforma prin uzură astfel încât secțiunea circulară să devină ovală; a lua formă ovală. – Din fr. ovaliser. DOOM
!ovalizá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se ovalizeáză
ovalizaseră
OVALIZÁ, pers. 3 ovalizează, vb. I. Refl. (Tehn.; despre corpuri cilindrice) A se deforma prin uzură astfel încât secțiunea circulară să devină ovală; a lua formă ovală. – Din fr. ovaliser. DOOM
!ovalizá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se ovalizeáză
ovalizat
OVALIZÁ, pers. 3 ovalizează, vb. I. Refl. (Tehn.; despre corpuri cilindrice) A se deforma prin uzură astfel încât secțiunea circulară să devină ovală; a lua formă ovală. – Din fr. ovaliser. DOOM
!ovalizá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se ovalizeáză
ovalizau
OVALIZÁ, pers. 3 ovalizează, vb. I. Refl. (Tehn.; despre corpuri cilindrice) A se deforma prin uzură astfel încât secțiunea circulară să devină ovală; a lua formă ovală. – Din fr. ovaliser. DOOM
!ovalizá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se ovalizeáză
ovalizație
OVALIZÁȚIE s.f. Ovalizare. [Cf. fr. ovalisation].
ovalizează
OVALIZÁ, pers. 3 ovalizează, vb. I. Refl. (Tehn.; despre corpuri cilindrice) A se deforma prin uzură astfel încât secțiunea circulară să devină ovală; a lua formă ovală. – Din fr. ovaliser. DOOM
!ovalizá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se ovalizeáză
ovalizeze
OVALIZÁ, pers. 3 ovalizează, vb. I. Refl. (Tehn.; despre corpuri cilindrice) A se deforma prin uzură astfel încât secțiunea circulară să devină ovală; a lua formă ovală. – Din fr. ovaliser. DOOM
!ovalizá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se ovalizeáză
ovalizând
OVALIZÁ, pers. 3 ovalizează, vb. I. Refl. (Tehn.; despre corpuri cilindrice) A se deforma prin uzură astfel încât secțiunea circulară să devină ovală; a lua formă ovală. – Din fr. ovaliser. DOOM
!ovalizá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se ovalizeáză
ovalizînd
OVALIZÁ, pers. 3 ovalizează, vb. I. Refl. (Tehn.; despre corpuri cilindrice) A se deforma prin uzură astfel încât secțiunea circulară să devină ovală; a lua formă ovală. – Din fr. ovaliser. DOOM
!ovalizá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se ovalizeáză
ovalizări
OVALIZÁRE, ovalizări, s. f. Acțiunea de a se ovaliza și rezultatul ei. – V. ovaliza. DOOM
ovalizáre s. f., g.-d. art. ovalizắrii; pl. ovalizắri
ovalizării
OVALIZÁRE, ovalizări, s. f. Acțiunea de a se ovaliza și rezultatul ei. – V. ovaliza. DOOM
ovalizáre s. f., g.-d. art. ovalizắrii; pl. ovalizắri
ovalizările
OVALIZÁRE, ovalizări, s. f. Acțiunea de a se ovaliza și rezultatul ei. – V. ovaliza. DOOM
ovalizáre s. f., g.-d. art. ovalizắrii; pl. ovalizắri
ovalizărilor
OVALIZÁRE, ovalizări, s. f. Acțiunea de a se ovaliza și rezultatul ei. – V. ovaliza. DOOM
ovalizáre s. f., g.-d. art. ovalizắrii; pl. ovalizắri
ovalul
OVÁL, -Ă, ovali, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care are formă alungită asemănătoare cu a oului de găină; eliptic. 2. S. n. Curbă convexă închisă, imitând elipsa, compusă din patru arce care se racordează; formă sau contur asemănător cu figura descrisă mai sus. – Din fr. ovale. DOOM
ovál2 s. n., pl. ovále
ovalului
OVÁL, -Ă, ovali, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care are formă alungită asemănătoare cu a oului de găină; eliptic. 2. S. n. Curbă convexă închisă, imitând elipsa, compusă din patru arce care se racordează; formă sau contur asemănător cu figura descrisă mai sus. – Din fr. ovale. DOOM
ovál2 s. n., pl. ovále
ovar
OVÁR, ovare, s. n. 1. Fiecare dintre cele două glande de reproducere ale femelei, care conține celulele germinative sau ovulele. 2. (Bot.) Partea inferioară a pistilului, formată din carpele, care conține ovulele și care, după fecundație, se transformă în fruct. – Din lat. ovarium, fr. ovaire. DOOM
ovár s. n., pl. ováre
ovare
OVÁR, ovare, s. n. 1. Fiecare dintre cele două glande de reproducere ale femelei, care conține celulele germinative sau ovulele. 2. (Bot.) Partea inferioară a pistilului, formată din carpele, care conține ovulele și care, după fecundație, se transformă în fruct. – Din lat. ovarium, fr. ovaire. DOOM
ovár s. n., pl. ováre
ovarele
OVÁR, ovare, s. n. 1. Fiecare dintre cele două glande de reproducere ale femelei, care conține celulele germinative sau ovulele. 2. (Bot.) Partea inferioară a pistilului, formată din carpele, care conține ovulele și care, după fecundație, se transformă în fruct. – Din lat. ovarium, fr. ovaire. DOOM
ovár s. n., pl. ováre
ovarelor
OVÁR, ovare, s. n. 1. Fiecare dintre cele două glande de reproducere ale femelei, care conține celulele germinative sau ovulele. 2. (Bot.) Partea inferioară a pistilului, formată din carpele, care conține ovulele și care, după fecundație, se transformă în fruct. – Din lat. ovarium, fr. ovaire. DOOM
ovár s. n., pl. ováre
ovarian
OVARIÁN, -Ă, ovarieni, -e, adj. Care aparține ovarelor (1), privitor la ovare. [Pr.: -ri-an] – Din fr. ovarien. DOOM
ovarián (-ri-an) adj. m., pl. ovariéni (-ri-eni); f. ovariánă, pl. ovariéne
ovariana
OVARIÁN, -Ă, ovarieni, -e, adj. Care aparține ovarelor (1), privitor la ovare. [Pr.: -ri-an] – Din fr. ovarien. DOOM
ovarián (-ri-an) adj. m., pl. ovariéni (-ri-eni); f. ovariánă, pl. ovariéne
ovarianul
OVARIÁN, -Ă, ovarieni, -e, adj. Care aparține ovarelor (1), privitor la ovare. [Pr.: -ri-an] – Din fr. ovarien. DOOM
ovarián (-ri-an) adj. m., pl. ovariéni (-ri-eni); f. ovariánă, pl. ovariéne
ovarianului
OVARIÁN, -Ă, ovarieni, -e, adj. Care aparține ovarelor (1), privitor la ovare. [Pr.: -ri-an] – Din fr. ovarien. DOOM
ovarián (-ri-an) adj. m., pl. ovariéni (-ri-eni); f. ovariánă, pl. ovariéne
ovariectomia
OVARIECTOMÍE, ovariectomii, s. f. Operație care constă în extirparea unuia sau a ambelor ovare. [Pr.: -ri-ec-] – Din fr. ovariectomie. DOOM
ovariectomíe (-ri-ec-) s. f., art. ovariectomía, g.-d. art. ovariectomíei; pl. ovariectomíi, art. ovariectomíile
ovariectomie
OVARIECTOMÍE, ovariectomii, s. f. Operație care constă în extirparea unuia sau a ambelor ovare. [Pr.: -ri-ec-] – Din fr. ovariectomie. DOOM
ovariectomíe (-ri-ec-) s. f., art. ovariectomía, g.-d. art. ovariectomíei; pl. ovariectomíi, art. ovariectomíile
ovariectomiei
OVARIECTOMÍE, ovariectomii, s. f. Operație care constă în extirparea unuia sau a ambelor ovare. [Pr.: -ri-ec-] – Din fr. ovariectomie. DOOM
ovariectomíe (-ri-ec-) s. f., art. ovariectomía, g.-d. art. ovariectomíei; pl. ovariectomíi, art. ovariectomíile
ovariectomii
OVARIECTOMÍE, ovariectomii, s. f. Operație care constă în extirparea unuia sau a ambelor ovare. [Pr.: -ri-ec-] – Din fr. ovariectomie. DOOM
ovariectomíe (-ri-ec-) s. f., art. ovariectomía, g.-d. art. ovariectomíei; pl. ovariectomíi, art. ovariectomíile
ovariectomiile
OVARIECTOMÍE, ovariectomii, s. f. Operație care constă în extirparea unuia sau a ambelor ovare. [Pr.: -ri-ec-] – Din fr. ovariectomie. DOOM
ovariectomíe (-ri-ec-) s. f., art. ovariectomía, g.-d. art. ovariectomíei; pl. ovariectomíi, art. ovariectomíile
ovariectomiilor
OVARIECTOMÍE, ovariectomii, s. f. Operație care constă în extirparea unuia sau a ambelor ovare. [Pr.: -ri-ec-] – Din fr. ovariectomie. DOOM
ovariectomíe (-ri-ec-) s. f., art. ovariectomía, g.-d. art. ovariectomíei; pl. ovariectomíi, art. ovariectomíile
ovariene
OVARIÁN, -Ă, ovarieni, -e, adj. Care aparține ovarelor (1), privitor la ovare. [Pr.: -ri-an] – Din fr. ovarien. DOOM
ovarián (-ri-an) adj. m., pl. ovariéni (-ri-eni); f. ovariánă, pl. ovariéne
ovarienei
OVARIÁN, -Ă, ovarieni, -e, adj. Care aparține ovarelor (1), privitor la ovare. [Pr.: -ri-an] – Din fr. ovarien. DOOM
ovarián (-ri-an) adj. m., pl. ovariéni (-ri-eni); f. ovariánă, pl. ovariéne
ovarienele
OVARIÁN, -Ă, ovarieni, -e, adj. Care aparține ovarelor (1), privitor la ovare. [Pr.: -ri-an] – Din fr. ovarien. DOOM
ovarián (-ri-an) adj. m., pl. ovariéni (-ri-eni); f. ovariánă, pl. ovariéne
ovarienelor
OVARIÁN, -Ă, ovarieni, -e, adj. Care aparține ovarelor (1), privitor la ovare. [Pr.: -ri-an] – Din fr. ovarien. DOOM
ovarián (-ri-an) adj. m., pl. ovariéni (-ri-eni); f. ovariánă, pl. ovariéne
ovarieni
OVARIÁN, -Ă, ovarieni, -e, adj. Care aparține ovarelor (1), privitor la ovare. [Pr.: -ri-an] – Din fr. ovarien. DOOM
ovarián (-ri-an) adj. m., pl. ovariéni (-ri-eni); f. ovariánă, pl. ovariéne
ovarienii
OVARIÁN, -Ă, ovarieni, -e, adj. Care aparține ovarelor (1), privitor la ovare. [Pr.: -ri-an] – Din fr. ovarien. DOOM
ovarián (-ri-an) adj. m., pl. ovariéni (-ri-eni); f. ovariánă, pl. ovariéne
ovarienilor
OVARIÁN, -Ă, ovarieni, -e, adj. Care aparține ovarelor (1), privitor la ovare. [Pr.: -ri-an] – Din fr. ovarien. DOOM
ovarián (-ri-an) adj. m., pl. ovariéni (-ri-eni); f. ovariánă, pl. ovariéne
ovariocel
OVARIOCÉL, ovariocele, s. n. (Med.) Hernie a ovarului. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. ovariocèle.
ovariocele
OVARIOCÉL, ovariocele, s. n. (Med.) Hernie a ovarului. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. ovariocèle.
ovariocelele
OVARIOCÉL, ovariocele, s. n. (Med.) Hernie a ovarului. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. ovariocèle.
ovariocelelor
OVARIOCÉL, ovariocele, s. n. (Med.) Hernie a ovarului. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. ovariocèle.
ovariocelul
OVARIOCÉL, ovariocele, s. n. (Med.) Hernie a ovarului. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. ovariocèle.
ovariocelului
OVARIOCÉL, ovariocele, s. n. (Med.) Hernie a ovarului. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. ovariocèle.
ovariopatia
OVARIOPATÍE, ovariopatii, s. f. (Med.) Denumire generică pentru afecțiunile ovarului. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. ovariopathie.
ovariopatie
OVARIOPATÍE, ovariopatii, s. f. (Med.) Denumire generică pentru afecțiunile ovarului. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. ovariopathie.
ovariopatiei
OVARIOPATÍE, ovariopatii, s. f. (Med.) Denumire generică pentru afecțiunile ovarului. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. ovariopathie.
ovariopatii
OVARIOPATÍE, ovariopatii, s. f. (Med.) Denumire generică pentru afecțiunile ovarului. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. ovariopathie.
ovariopatiile
OVARIOPATÍE, ovariopatii, s. f. (Med.) Denumire generică pentru afecțiunile ovarului. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. ovariopathie.
ovariopatiilor
OVARIOPATÍE, ovariopatii, s. f. (Med.) Denumire generică pentru afecțiunile ovarului. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. ovariopathie.
ovariotomia
OVARIOTOMÍE, ovariotomii, s. f. (Med.) Secționare chirurgicală a ovarului. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. ovariotomie.
ovariotomie
OVARIOTOMÍE, ovariotomii, s. f. (Med.) Secționare chirurgicală a ovarului. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. ovariotomie.
ovariotomiei
OVARIOTOMÍE, ovariotomii, s. f. (Med.) Secționare chirurgicală a ovarului. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. ovariotomie.
ovariotomii
OVARIOTOMÍE, ovariotomii, s. f. (Med.) Secționare chirurgicală a ovarului. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. ovariotomie.
ovariotomiile
OVARIOTOMÍE, ovariotomii, s. f. (Med.) Secționare chirurgicală a ovarului. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. ovariotomie.
ovariotomiilor
OVARIOTOMÍE, ovariotomii, s. f. (Med.) Secționare chirurgicală a ovarului. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. ovariotomie.
ovarita
OVARÍTĂ, ovarite, s. f. Boală care constă în inflamarea acută sau cronică a ovarelor (1), însoțită, de obicei, de inflamarea trompelor uterine. – Din fr. ovarite. DOOM
ovarítă s. f., g.-d. art. ovarítei; pl. ovaríte
ovarite
OVARÍTĂ, ovarite, s. f. Boală care constă în inflamarea acută sau cronică a ovarelor (1), însoțită, de obicei, de inflamarea trompelor uterine. – Din fr. ovarite. DOOM
ovarítă s. f., g.-d. art. ovarítei; pl. ovaríte
ovaritei
OVARÍTĂ, ovarite, s. f. Boală care constă în inflamarea acută sau cronică a ovarelor (1), însoțită, de obicei, de inflamarea trompelor uterine. – Din fr. ovarite. DOOM
ovarítă s. f., g.-d. art. ovarítei; pl. ovaríte
ovaritele
OVARÍTĂ, ovarite, s. f. Boală care constă în inflamarea acută sau cronică a ovarelor (1), însoțită, de obicei, de inflamarea trompelor uterine. – Din fr. ovarite. DOOM
ovarítă s. f., g.-d. art. ovarítei; pl. ovaríte
ovaritelor
OVARÍTĂ, ovarite, s. f. Boală care constă în inflamarea acută sau cronică a ovarelor (1), însoțită, de obicei, de inflamarea trompelor uterine. – Din fr. ovarite. DOOM
ovarítă s. f., g.-d. art. ovarítei; pl. ovaríte
ovarul
OVÁR, ovare, s. n. 1. Fiecare dintre cele două glande de reproducere ale femelei, care conține celulele germinative sau ovulele. 2. (Bot.) Partea inferioară a pistilului, formată din carpele, care conține ovulele și care, după fecundație, se transformă în fruct. – Din lat. ovarium, fr. ovaire. DOOM
ovár s. n., pl. ováre
ovarului
OVÁR, ovare, s. n. 1. Fiecare dintre cele două glande de reproducere ale femelei, care conține celulele germinative sau ovulele. 2. (Bot.) Partea inferioară a pistilului, formată din carpele, care conține ovulele și care, după fecundație, se transformă în fruct. – Din lat. ovarium, fr. ovaire. DOOM
ovár s. n., pl. ováre
ovat
OVÁT, -Ă, ovați, -te, adj. (Despre frunze, petale, sepale etc.) Care are lățimea cea mai mare în treimea inferioară; în formă de ou. – Din lat. ovatus. DOOM
ovát adj. m., pl. ováți; f. ovátă, pl. ováte
ovata
OVÁT, -Ă, ovați, -te, adj. (Despre frunze, petale, sepale etc.) Care are lățimea cea mai mare în treimea inferioară; în formă de ou. – Din lat. ovatus. DOOM
ovát adj. m., pl. ováți; f. ovátă, pl. ováte
ovata
BUHÁI, (I) buhai, s. m. (II) buhaiuri, s. n. I. S. m. 1. (Zool.; reg.) Taur. 2. Compus: buhai-de-baltă = bou-de-baltă. 3. Plantă erbacee cu două sau trei frunze mari, ovale și flori verzi-gălbui dispuse într-un spic (Listera ovata). II. S. n. Instrument muzical popular format dintr-o putinică cu fundul de piele, prin care trece un smoc de păr de cal care se trage cu degetele umezite, producând astfel un sunet asemănător cu mugetul unui taur. [Pl. și: (II) buhaie] – Din ucr. buhaj.
ovate
OVÁT, -Ă, ovați, -te, adj. (Despre frunze, petale, sepale etc.) Care are lățimea cea mai mare în treimea inferioară; în formă de ou. – Din lat. ovatus. DOOM
ovát adj. m., pl. ováți; f. ovátă, pl. ováte
ovatei
OVÁT, -Ă, ovați, -te, adj. (Despre frunze, petale, sepale etc.) Care are lățimea cea mai mare în treimea inferioară; în formă de ou. – Din lat. ovatus. DOOM
ovát adj. m., pl. ováți; f. ovátă, pl. ováte
ovatele
OVÁT, -Ă, ovați, -te, adj. (Despre frunze, petale, sepale etc.) Care are lățimea cea mai mare în treimea inferioară; în formă de ou. – Din lat. ovatus. DOOM
ovát adj. m., pl. ováți; f. ovátă, pl. ováte
ovatelor
OVÁT, -Ă, ovați, -te, adj. (Despre frunze, petale, sepale etc.) Care are lățimea cea mai mare în treimea inferioară; în formă de ou. – Din lat. ovatus. DOOM
ovát adj. m., pl. ováți; f. ovátă, pl. ováte
ovatul
OVÁT, -Ă, ovați, -te, adj. (Despre frunze, petale, sepale etc.) Care are lățimea cea mai mare în treimea inferioară; în formă de ou. – Din lat. ovatus. DOOM
ovát adj. m., pl. ováți; f. ovátă, pl. ováte
ovatului
OVÁT, -Ă, ovați, -te, adj. (Despre frunze, petale, sepale etc.) Care are lățimea cea mai mare în treimea inferioară; în formă de ou. – Din lat. ovatus. DOOM
ovát adj. m., pl. ováți; f. ovátă, pl. ováte
ovați
OVÁT, -Ă, ovați, -te, adj. (Despre frunze, petale, sepale etc.) Care are lățimea cea mai mare în treimea inferioară; în formă de ou. – Din lat. ovatus. DOOM
ovát adj. m., pl. ováți; f. ovátă, pl. ováte
ovația
OVÁȚIE, ovații, s. f. Manifestare publică entuziastă de admirație și de aprobare, exprimată prin aclamații și aplauze în cadrul unei adunări, a unei serbări etc., față de o persoană, o acțiune, o inițiativă etc. – Din fr. ovation, lat. ovatio. DOOM
ováție (-ți-e) s. f., art. ováția (-ți-a), g.-d. art. ováției; pl. ováții, art. ováțiile (-ți-i-)
ovație
OVÁȚIE, ovații, s. f. Manifestare publică entuziastă de admirație și de aprobare, exprimată prin aclamații și aplauze în cadrul unei adunări, a unei serbări etc., față de o persoană, o acțiune, o inițiativă etc. – Din fr. ovation, lat. ovatio. DOOM
ováție (-ți-e) s. f., art. ováția (-ți-a), g.-d. art. ováției; pl. ováții, art. ováțiile (-ți-i-)
ovației
OVÁȚIE, ovații, s. f. Manifestare publică entuziastă de admirație și de aprobare, exprimată prin aclamații și aplauze în cadrul unei adunări, a unei serbări etc., față de o persoană, o acțiune, o inițiativă etc. – Din fr. ovation, lat. ovatio. DOOM
ováție (-ți-e) s. f., art. ováția (-ți-a), g.-d. art. ováției; pl. ováții, art. ováțiile (-ți-i-)
ovații
OVÁT, -Ă, ovați, -te, adj. (Despre frunze, petale, sepale etc.) Care are lățimea cea mai mare în treimea inferioară; în formă de ou. – Din lat. ovatus. DOOM
ovát adj. m., pl. ováți; f. ovátă, pl. ováte
ovații
OVÁȚIE, ovații, s. f. Manifestare publică entuziastă de admirație și de aprobare, exprimată prin aclamații și aplauze în cadrul unei adunări, a unei serbări etc., față de o persoană, o acțiune, o inițiativă etc. – Din fr. ovation, lat. ovatio. DOOM
ováție (-ți-e) s. f., art. ováția (-ți-a), g.-d. art. ováției; pl. ováții, art. ováțiile (-ți-i-)
ovațiile
OVÁȚIE, ovații, s. f. Manifestare publică entuziastă de admirație și de aprobare, exprimată prin aclamații și aplauze în cadrul unei adunări, a unei serbări etc., față de o persoană, o acțiune, o inițiativă etc. – Din fr. ovation, lat. ovatio. DOOM
ováție (-ți-e) s. f., art. ováția (-ți-a), g.-d. art. ováției; pl. ováții, art. ováțiile (-ți-i-)
ovațiilor
OVÁȚIE, ovații, s. f. Manifestare publică entuziastă de admirație și de aprobare, exprimată prin aclamații și aplauze în cadrul unei adunări, a unei serbări etc., față de o persoană, o acțiune, o inițiativă etc. – Din fr. ovation, lat. ovatio. DOOM
ováție (-ți-e) s. f., art. ováția (-ți-a), g.-d. art. ováției; pl. ováții, art. ováțiile (-ți-i-)
ovaților
OVÁT, -Ă, ovați, -te, adj. (Despre frunze, petale, sepale etc.) Care are lățimea cea mai mare în treimea inferioară; în formă de ou. – Din lat. ovatus. DOOM
ovát adj. m., pl. ováți; f. ovátă, pl. ováte
ovaționa
OVAȚIONÁ, ovaționez, vb. I. Tranz. și intranz. A-și manifesta aprobare sau entuziasm pentru o persoană, o idee, o acțiune etc., prin urale sau aplauze; a aplauda, a aclama. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. ovationner. DOOM
ovaționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 ovaționeáză
ovaționai
OVAȚIONÁ, ovaționez, vb. I. Tranz. și intranz. A-și manifesta aprobare sau entuziasm pentru o persoană, o idee, o acțiune etc., prin urale sau aplauze; a aplauda, a aclama. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. ovationner. DOOM
ovaționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 ovaționeáză
ovaționam
OVAȚIONÁ, ovaționez, vb. I. Tranz. și intranz. A-și manifesta aprobare sau entuziasm pentru o persoană, o idee, o acțiune etc., prin urale sau aplauze; a aplauda, a aclama. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. ovationner. DOOM
ovaționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 ovaționeáză
ovaționare
OVAȚIONÁ, ovaționez, vb. I. Tranz. și intranz. A-și manifesta aprobare sau entuziasm pentru o persoană, o idee, o acțiune etc., prin urale sau aplauze; a aplauda, a aclama. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. ovationner. DOOM
ovaționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 ovaționeáză
ovaționare
OVAȚIONÁRE, ovaționări, s. f. Acțiunea de a ovaționa și rezultatul ei. [Pr.: -ți-o-] – V. ovaționa.
ovaționarea
OVAȚIONÁRE, ovaționări, s. f. Acțiunea de a ovaționa și rezultatul ei. [Pr.: -ți-o-] – V. ovaționa.
ovaționară
OVAȚIONÁ, ovaționez, vb. I. Tranz. și intranz. A-și manifesta aprobare sau entuziasm pentru o persoană, o idee, o acțiune etc., prin urale sau aplauze; a aplauda, a aclama. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. ovationner. DOOM
ovaționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 ovaționeáză
ovaționarăm
OVAȚIONÁ, ovaționez, vb. I. Tranz. și intranz. A-și manifesta aprobare sau entuziasm pentru o persoană, o idee, o acțiune etc., prin urale sau aplauze; a aplauda, a aclama. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. ovationner. DOOM
ovaționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 ovaționeáză
ovaționarăți
OVAȚIONÁ, ovaționez, vb. I. Tranz. și intranz. A-și manifesta aprobare sau entuziasm pentru o persoană, o idee, o acțiune etc., prin urale sau aplauze; a aplauda, a aclama. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. ovationner. DOOM
ovaționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 ovaționeáză
ovaționase
OVAȚIONÁ, ovaționez, vb. I. Tranz. și intranz. A-și manifesta aprobare sau entuziasm pentru o persoană, o idee, o acțiune etc., prin urale sau aplauze; a aplauda, a aclama. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. ovationner. DOOM
ovaționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 ovaționeáză
ovaționasem
OVAȚIONÁ, ovaționez, vb. I. Tranz. și intranz. A-și manifesta aprobare sau entuziasm pentru o persoană, o idee, o acțiune etc., prin urale sau aplauze; a aplauda, a aclama. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. ovationner. DOOM
ovaționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 ovaționeáză
ovaționaseră
OVAȚIONÁ, ovaționez, vb. I. Tranz. și intranz. A-și manifesta aprobare sau entuziasm pentru o persoană, o idee, o acțiune etc., prin urale sau aplauze; a aplauda, a aclama. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. ovationner. DOOM
ovaționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 ovaționeáză
ovaționaserăm
OVAȚIONÁ, ovaționez, vb. I. Tranz. și intranz. A-și manifesta aprobare sau entuziasm pentru o persoană, o idee, o acțiune etc., prin urale sau aplauze; a aplauda, a aclama. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. ovationner. DOOM
ovaționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 ovaționeáză
ovaționaserăți
OVAȚIONÁ, ovaționez, vb. I. Tranz. și intranz. A-și manifesta aprobare sau entuziasm pentru o persoană, o idee, o acțiune etc., prin urale sau aplauze; a aplauda, a aclama. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. ovationner. DOOM
ovaționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 ovaționeáză
ovaționaseși
OVAȚIONÁ, ovaționez, vb. I. Tranz. și intranz. A-și manifesta aprobare sau entuziasm pentru o persoană, o idee, o acțiune etc., prin urale sau aplauze; a aplauda, a aclama. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. ovationner. DOOM
ovaționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 ovaționeáză
ovaționaseți
OVAȚIONÁ, ovaționez, vb. I. Tranz. și intranz. A-și manifesta aprobare sau entuziasm pentru o persoană, o idee, o acțiune etc., prin urale sau aplauze; a aplauda, a aclama. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. ovationner. DOOM
ovaționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 ovaționeáză
ovaționat
OVAȚIONÁ, ovaționez, vb. I. Tranz. și intranz. A-și manifesta aprobare sau entuziasm pentru o persoană, o idee, o acțiune etc., prin urale sau aplauze; a aplauda, a aclama. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. ovationner. DOOM
ovaționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 ovaționeáză
ovaționat
OVAȚIONÁ, ovaționez, vb. I. Tranz. și intranz. A manifesta aprobare sau entuziasm pentru o persoană, o idee, o acțiune etc., prin urale sau aplauze; a aplauda, a aclama. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. ovationner.
ovaționau
OVAȚIONÁ, ovaționez, vb. I. Tranz. și intranz. A-și manifesta aprobare sau entuziasm pentru o persoană, o idee, o acțiune etc., prin urale sau aplauze; a aplauda, a aclama. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. ovationner. DOOM
ovaționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 ovaționeáză
ovaționași
OVAȚIONÁ, ovaționez, vb. I. Tranz. și intranz. A-și manifesta aprobare sau entuziasm pentru o persoană, o idee, o acțiune etc., prin urale sau aplauze; a aplauda, a aclama. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. ovationner. DOOM
ovaționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 ovaționeáză
ovaționați
OVAȚIONÁ, ovaționez, vb. I. Tranz. și intranz. A-și manifesta aprobare sau entuziasm pentru o persoană, o idee, o acțiune etc., prin urale sau aplauze; a aplauda, a aclama. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. ovationner. DOOM
ovaționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 ovaționeáză
ovaționează
OVAȚIONÁ, ovaționez, vb. I. Tranz. și intranz. A-și manifesta aprobare sau entuziasm pentru o persoană, o idee, o acțiune etc., prin urale sau aplauze; a aplauda, a aclama. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. ovationner. DOOM
ovaționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 ovaționeáză
ovaționez
OVAȚIONÁ, ovaționez, vb. I. Tranz. și intranz. A-și manifesta aprobare sau entuziasm pentru o persoană, o idee, o acțiune etc., prin urale sau aplauze; a aplauda, a aclama. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. ovationner. DOOM
ovaționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 ovaționeáză
ovaționeze
OVAȚIONÁ, ovaționez, vb. I. Tranz. și intranz. A-și manifesta aprobare sau entuziasm pentru o persoană, o idee, o acțiune etc., prin urale sau aplauze; a aplauda, a aclama. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. ovationner. DOOM
ovaționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 ovaționeáză
ovaționezi
OVAȚIONÁ, ovaționez, vb. I. Tranz. și intranz. A-și manifesta aprobare sau entuziasm pentru o persoană, o idee, o acțiune etc., prin urale sau aplauze; a aplauda, a aclama. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. ovationner. DOOM
ovaționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 ovaționeáză
ovaționând
OVAȚIONÁ, ovaționez, vb. I. Tranz. și intranz. A-și manifesta aprobare sau entuziasm pentru o persoană, o idee, o acțiune etc., prin urale sau aplauze; a aplauda, a aclama. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. ovationner. DOOM
ovaționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 ovaționeáză
ovaționînd
OVAȚIONÁ, ovaționez, vb. I. Tranz. și intranz. A-și manifesta aprobare sau entuziasm pentru o persoană, o idee, o acțiune etc., prin urale sau aplauze; a aplauda, a aclama. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. ovationner. DOOM
ovaționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 ovaționeáză
ovaționări
OVAȚIONÁRE, ovaționări, s. f. Acțiunea de a ovaționa și rezultatul ei. [Pr.: -ți-o-] – V. ovaționa.
ovaționării
OVAȚIONÁRE, ovaționări, s. f. Acțiunea de a ovaționa și rezultatul ei. [Pr.: -ți-o-] – V. ovaționa.
ovaționările
OVAȚIONÁRE, ovaționări, s. f. Acțiunea de a ovaționa și rezultatul ei. [Pr.: -ți-o-] – V. ovaționa.
ovaționărilor
OVAȚIONÁRE, ovaționări, s. f. Acțiunea de a ovaționa și rezultatul ei. [Pr.: -ți-o-] – V. ovaționa.
ovațiune
OVAȚIÚNE s.f. v. ovație.
ove
ÓVĂ, ove, s. f. Ornament arhitectural de forma unei jumătăți de ou folosit la decorarea în relief a mulurilor, a cornișelor și a capitelurilor și în ornamentația mobilierului sculptat, în giuvaiergerie. – Din fr. ove. DOOM
óvă s. f., g.-d. art. óvei; pl. óve
ovei
ÓVĂ, ove, s. f. Ornament arhitectural de forma unei jumătăți de ou folosit la decorarea în relief a mulurilor, a cornișelor și a capitelurilor și în ornamentația mobilierului sculptat, în giuvaiergerie. – Din fr. ove. DOOM
óvă s. f., g.-d. art. óvei; pl. óve
ovele
ÓVĂ, ove, s. f. Ornament arhitectural de forma unei jumătăți de ou folosit la decorarea în relief a mulurilor, a cornișelor și a capitelurilor și în ornamentația mobilierului sculptat, în giuvaiergerie. – Din fr. ove. DOOM
óvă s. f., g.-d. art. óvei; pl. óve
ovelor
ÓVĂ, ove, s. f. Ornament arhitectural de forma unei jumătăți de ou folosit la decorarea în relief a mulurilor, a cornișelor și a capitelurilor și în ornamentația mobilierului sculptat, în giuvaiergerie. – Din fr. ove. DOOM
óvă s. f., g.-d. art. óvei; pl. óve
over
ÓVER s. n. Stil de înot rapid pe o parte, cu picioarele în formă de foarfece, cu brațul adus din spate în față pe deasupra apei. [Pr.: ovăr] – Cuv. engl. DOOM
óver (angl.) [e pron. ă] s. n.
overdrive
OVERDRIVE s.n. Dispozitiv interpus în transmisia unui automobil pentru a multiplica turația roților sau a micșora pe aceea a motorului în scopul diminuării uzurii și consumului. [Pron. ovă-dráiv. / < engl. over-drive].
overlock
ÓVERLOCK s. n. Mașină de cusut folosită în industria confecțiilor de tricot pentru asamblare și tivire. [Pr.: óvărloc] – Cuv. engl. DOOM
óverlock (angl.) [e pron. ă] s. n.
overlockul
ÓVERLOCK s. n. Mașină de cusut folosită în industria confecțiilor de tricot pentru asamblare și tivire. [Pr.: óvărloc] – Cuv. engl. DOOM
óverlock (angl.) [e pron. ă] s. n.
overlockului
ÓVERLOCK s. n. Mașină de cusut folosită în industria confecțiilor de tricot pentru asamblare și tivire. [Pr.: óvărloc] – Cuv. engl. DOOM
óverlock (angl.) [e pron. ă] s. n.
overul
ÓVER s. n. Stil de înot rapid pe o parte, cu picioarele în formă de foarfece, cu brațul adus din spate în față pe deasupra apei. [Pr.: ovăr] – Cuv. engl. DOOM
óver (angl.) [e pron. ă] s. n.
overului
ÓVER s. n. Stil de înot rapid pe o parte, cu picioarele în formă de foarfece, cu brațul adus din spate în față pe deasupra apei. [Pr.: ovăr] – Cuv. engl. DOOM
óver (angl.) [e pron. ă] s. n.
oveze
OVẮZ, (1) s. m., (2) s. n., (3) oveze, s. n. 1. S. m. Numele mai multor plante erbacee de nutreț din familia gramineelor, cu paiul drept și cu inflorescența ramificată (Avena). 2. S. n. Spec. (Cu sens colectiv) Semințe de ovăz (1), folosite ca hrană pentru cai. 3. S. n. (La pl.) Lanuri, semănături de ovăz (1). [Var.: ovắs s. m., s. n.] – Din sl. ovesŭ. DOOM
ovắz2 (bob/lan de ovăz) s. n., (lanuri) pl. ovéze
ovezele
OVẮZ, (1) s. m., (2) s. n., (3) oveze, s. n. 1. S. m. Numele mai multor plante erbacee de nutreț din familia gramineelor, cu paiul drept și cu inflorescența ramificată (Avena). 2. S. n. Spec. (Cu sens colectiv) Semințe de ovăz (1), folosite ca hrană pentru cai. 3. S. n. (La pl.) Lanuri, semănături de ovăz (1). [Var.: ovắs s. m., s. n.] – Din sl. ovesŭ. DOOM
ovắz2 (bob/lan de ovăz) s. n., (lanuri) pl. ovéze
ovezelor
OVẮZ, (1) s. m., (2) s. n., (3) oveze, s. n. 1. S. m. Numele mai multor plante erbacee de nutreț din familia gramineelor, cu paiul drept și cu inflorescența ramificată (Avena). 2. S. n. Spec. (Cu sens colectiv) Semințe de ovăz (1), folosite ca hrană pentru cai. 3. S. n. (La pl.) Lanuri, semănături de ovăz (1). [Var.: ovắs s. m., s. n.] – Din sl. ovesŭ. DOOM
ovắz2 (bob/lan de ovăz) s. n., (lanuri) pl. ovéze
ovi
OVI- v. ovo-.
ovibos
OVIBÓS, oviboși, s. m. (La pl.) Gen de mamifere rumegătoare din regiunile boreale, care are caractere de oaie și de bou; (și la sg.) animal care face parte din acest gen. – Din fr. ovibos. DOOM
ovibós s. m., pl. ovibóși
ovibosul
OVIBÓS, oviboși, s. m. (La pl.) Gen de mamifere rumegătoare din regiunile boreale, care are caractere de oaie și de bou; (și la sg.) animal care face parte din acest gen. – Din fr. ovibos. DOOM
ovibós s. m., pl. ovibóși
ovibosului
OVIBÓS, oviboși, s. m. (La pl.) Gen de mamifere rumegătoare din regiunile boreale, care are caractere de oaie și de bou; (și la sg.) animal care face parte din acest gen. – Din fr. ovibos. DOOM
ovibós s. m., pl. ovibóși
oviboși
OVIBÓS, oviboși, s. m. (La pl.) Gen de mamifere rumegătoare din regiunile boreale, care are caractere de oaie și de bou; (și la sg.) animal care face parte din acest gen. – Din fr. ovibos. DOOM
ovibós s. m., pl. ovibóși
oviboșii
OVIBÓS, oviboși, s. m. (La pl.) Gen de mamifere rumegătoare din regiunile boreale, care are caractere de oaie și de bou; (și la sg.) animal care face parte din acest gen. – Din fr. ovibos. DOOM
ovibós s. m., pl. ovibóși
oviboșilor
OVIBÓS, oviboși, s. m. (La pl.) Gen de mamifere rumegătoare din regiunile boreale, care are caractere de oaie și de bou; (și la sg.) animal care face parte din acest gen. – Din fr. ovibos. DOOM
ovibós s. m., pl. ovibóși
ovicid
OVICÍD, ovicide, s. n. Substanță chimică folosită pentru a distruge ouăle insectelor, ale acarienilor etc. – Din fr. ovicide. DOOM
ovicíd s. n., pl. ovicíde
ovicida
OVICÍD, ovicide, s. n. Substanță chimică folosită pentru a distruge ouăle insectelor, ale acarienilor etc. – Din fr. ovicide. DOOM
ovicíd s. n., pl. ovicíde
ovicide
OVICÍD, ovicide, s. n. Substanță chimică folosită pentru a distruge ouăle insectelor, ale acarienilor etc. – Din fr. ovicide. DOOM
ovicíd s. n., pl. ovicíde
ovicidei
OVICÍD, ovicide, s. n. Substanță chimică folosită pentru a distruge ouăle insectelor, ale acarienilor etc. – Din fr. ovicide. DOOM
ovicíd s. n., pl. ovicíde
ovicidele
OVICÍD, ovicide, s. n. Substanță chimică folosită pentru a distruge ouăle insectelor, ale acarienilor etc. – Din fr. ovicide. DOOM
ovicíd s. n., pl. ovicíde
ovicidelor
OVICÍD, ovicide, s. n. Substanță chimică folosită pentru a distruge ouăle insectelor, ale acarienilor etc. – Din fr. ovicide. DOOM
ovicíd s. n., pl. ovicíde
ovicidul
OVICÍD, ovicide, s. n. Substanță chimică folosită pentru a distruge ouăle insectelor, ale acarienilor etc. – Din fr. ovicide. DOOM
ovicíd s. n., pl. ovicíde
ovicidului
OVICÍD, ovicide, s. n. Substanță chimică folosită pentru a distruge ouăle insectelor, ale acarienilor etc. – Din fr. ovicide. DOOM
ovicíd s. n., pl. ovicíde
ovicizi
OVICÍD, ovicide, s. n. Substanță chimică folosită pentru a distruge ouăle insectelor, ale acarienilor etc. – Din fr. ovicide. DOOM
ovicíd s. n., pl. ovicíde
ovicizii
OVICÍD, ovicide, s. n. Substanță chimică folosită pentru a distruge ouăle insectelor, ale acarienilor etc. – Din fr. ovicide. DOOM
ovicíd s. n., pl. ovicíde
ovicizilor
OVICÍD, ovicide, s. n. Substanță chimică folosită pentru a distruge ouăle insectelor, ale acarienilor etc. – Din fr. ovicide. DOOM
ovicíd s. n., pl. ovicíde
oviculă
OVÍCULĂ s.f. (Arhit.) Ovă mică. [< fr. ovicule].
oviduct
OVIDÚCT, oviducte, s. n. (Anat.) Conduct care transportă ovulele ajunse la maturitate fie în uter (la om și la mamifere, numit și trompă uterină), fie în cloacă (la păsări, reptile, pești, batracieni). – Din fr. oviducte. DOOM
ovidúct s. n., pl. ovidúcte
oviducte
OVIDÚCT, oviducte, s. n. (Anat.) Conduct care transportă ovulele ajunse la maturitate fie în uter (la om și la mamifere, numit și trompă uterină), fie în cloacă (la păsări, reptile, pești, batracieni). – Din fr. oviducte. DOOM
ovidúct s. n., pl. ovidúcte
oviductele
OVIDÚCT, oviducte, s. n. (Anat.) Conduct care transportă ovulele ajunse la maturitate fie în uter (la om și la mamifere, numit și trompă uterină), fie în cloacă (la păsări, reptile, pești, batracieni). – Din fr. oviducte. DOOM
ovidúct s. n., pl. ovidúcte
oviductelor
OVIDÚCT, oviducte, s. n. (Anat.) Conduct care transportă ovulele ajunse la maturitate fie în uter (la om și la mamifere, numit și trompă uterină), fie în cloacă (la păsări, reptile, pești, batracieni). – Din fr. oviducte. DOOM
ovidúct s. n., pl. ovidúcte
oviductul
OVIDÚCT, oviducte, s. n. (Anat.) Conduct care transportă ovulele ajunse la maturitate fie în uter (la om și la mamifere, numit și trompă uterină), fie în cloacă (la păsări, reptile, pești, batracieni). – Din fr. oviducte. DOOM
ovidúct s. n., pl. ovidúcte
oviductului
OVIDÚCT, oviducte, s. n. (Anat.) Conduct care transportă ovulele ajunse la maturitate fie în uter (la om și la mamifere, numit și trompă uterină), fie în cloacă (la păsări, reptile, pești, batracieni). – Din fr. oviducte. DOOM
ovidúct s. n., pl. ovidúcte
oviform
OVIFÓRM, -Ă, oviformi, -e, adj. Care are forma unui ou; ovoid, ovoidal, oval. – Din fr. oviforme. DOOM
ovifórm adj. m., pl. ovifórmi; f. ovifórmă, pl. ovifórme
oviforma
OVIFÓRM, -Ă, oviformi, -e, adj. Care are forma unui ou; ovoid, ovoidal, oval. – Din fr. oviforme. DOOM
ovifórm adj. m., pl. ovifórmi; f. ovifórmă, pl. ovifórme
oviforme
OVIFÓRM, -Ă, oviformi, -e, adj. Care are forma unui ou; ovoid, ovoidal, oval. – Din fr. oviforme. DOOM
ovifórm adj. m., pl. ovifórmi; f. ovifórmă, pl. ovifórme
oviformei
OVIFÓRM, -Ă, oviformi, -e, adj. Care are forma unui ou; ovoid, ovoidal, oval. – Din fr. oviforme. DOOM
ovifórm adj. m., pl. ovifórmi; f. ovifórmă, pl. ovifórme
oviformele
OVIFÓRM, -Ă, oviformi, -e, adj. Care are forma unui ou; ovoid, ovoidal, oval. – Din fr. oviforme. DOOM
ovifórm adj. m., pl. ovifórmi; f. ovifórmă, pl. ovifórme
oviformelor
OVIFÓRM, -Ă, oviformi, -e, adj. Care are forma unui ou; ovoid, ovoidal, oval. – Din fr. oviforme. DOOM
ovifórm adj. m., pl. ovifórmi; f. ovifórmă, pl. ovifórme
oviformi
OVIFÓRM, -Ă, oviformi, -e, adj. Care are forma unui ou; ovoid, ovoidal, oval. – Din fr. oviforme. DOOM
ovifórm adj. m., pl. ovifórmi; f. ovifórmă, pl. ovifórme
oviformii
OVIFÓRM, -Ă, oviformi, -e, adj. Care are forma unui ou; ovoid, ovoidal, oval. – Din fr. oviforme. DOOM
ovifórm adj. m., pl. ovifórmi; f. ovifórmă, pl. ovifórme
oviformilor
OVIFÓRM, -Ă, oviformi, -e, adj. Care are forma unui ou; ovoid, ovoidal, oval. – Din fr. oviforme. DOOM
ovifórm adj. m., pl. ovifórmi; f. ovifórmă, pl. ovifórme
oviformul
OVIFÓRM, -Ă, oviformi, -e, adj. Care are forma unui ou; ovoid, ovoidal, oval. – Din fr. oviforme. DOOM
ovifórm adj. m., pl. ovifórmi; f. ovifórmă, pl. ovifórme
oviformului
OVIFÓRM, -Ă, oviformi, -e, adj. Care are forma unui ou; ovoid, ovoidal, oval. – Din fr. oviforme. DOOM
ovifórm adj. m., pl. ovifórmi; f. ovifórmă, pl. ovifórme
ovigen
OVIGÉN, -Ă adj. (Biol.) Care produce oul. [< fr. ovigène].
ovigena
OVIGÉN, -Ă adj. (Biol.) Care produce oul. [< fr. ovigène].
ovigene
OVIGÉN, -Ă adj. (Biol.) Care produce oul. [< fr. ovigène].
ovigenei
OVIGÉN, -Ă adj. (Biol.) Care produce oul. [< fr. ovigène].
ovigenele
OVIGÉN, -Ă adj. (Biol.) Care produce oul. [< fr. ovigène].
ovigenelor
OVIGÉN, -Ă adj. (Biol.) Care produce oul. [< fr. ovigène].
ovigeni
OVIGÉN, -Ă adj. (Biol.) Care produce oul. [< fr. ovigène].
ovigenii
OVIGÉN, -Ă adj. (Biol.) Care produce oul. [< fr. ovigène].
ovigenilor
OVIGÉN, -Ă adj. (Biol.) Care produce oul. [< fr. ovigène].
ovigenul
OVIGÉN, -Ă adj. (Biol.) Care produce oul. [< fr. ovigène].
ovigenului
OVIGÉN, -Ă adj. (Biol.) Care produce oul. [< fr. ovigène].
ovili
OVILÍ vb. IV v. ofili. DOOM
ofilí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ofilésc, imperf. 3 sg. ofileá; conj. prez. 3 să ofileáscă
ovilire
OVILÍ vb. IV v. ofili.
ovilit
OVILÍT, -Ă adj. v. ofilit.
ovin
OVÍN, -Ă, ovini, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Despre animale) Din familia oii și a caprei; (despre produse) care provin de la oi sau de la capre; de oaie sau de capră. 2. S. f. (La pl.) Denumire generică dată oilor; (și la sg.) animal din familia oii. – Din fr. ovin. DOOM
ovín adj. m., pl. ovíni; f. ovínă, pl. ovíne
ovina
OVÍN, -Ă, ovini, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Despre animale) Din familia oii și a caprei; (despre produse) care provin de la oi sau de la capre; de oaie sau de capră. 2. S. f. (La pl.) Denumire generică dată oilor; (și la sg.) animal din familia oii. – Din fr. ovin. DOOM
ovín adj. m., pl. ovíni; f. ovínă, pl. ovíne
ovine
OVÍN, -Ă, ovini, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Despre animale) Din familia oii și a caprei; (despre produse) care provin de la oi sau de la capre; de oaie sau de capră. 2. S. f. (La pl.) Denumire generică dată oilor; (și la sg.) animal din familia oii. – Din fr. ovin. DOOM
ovín adj. m., pl. ovíni; f. ovínă, pl. ovíne
ovinei
OVÍN, -Ă, ovini, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Despre animale) Din familia oii și a caprei; (despre produse) care provin de la oi sau de la capre; de oaie sau de capră. 2. S. f. (La pl.) Denumire generică dată oilor; (și la sg.) animal din familia oii. – Din fr. ovin. DOOM
ovín adj. m., pl. ovíni; f. ovínă, pl. ovíne
ovinele
OVÍN, -Ă, ovini, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Despre animale) Din familia oii și a caprei; (despre produse) care provin de la oi sau de la capre; de oaie sau de capră. 2. S. f. (La pl.) Denumire generică dată oilor; (și la sg.) animal din familia oii. – Din fr. ovin. DOOM
ovín adj. m., pl. ovíni; f. ovínă, pl. ovíne
ovinelor
OVÍN, -Ă, ovini, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Despre animale) Din familia oii și a caprei; (despre produse) care provin de la oi sau de la capre; de oaie sau de capră. 2. S. f. (La pl.) Denumire generică dată oilor; (și la sg.) animal din familia oii. – Din fr. ovin. DOOM
ovín adj. m., pl. ovíni; f. ovínă, pl. ovíne
ovini
OVÍN, -Ă, ovini, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Despre animale) Din familia oii și a caprei; (despre produse) care provin de la oi sau de la capre; de oaie sau de capră. 2. S. f. (La pl.) Denumire generică dată oilor; (și la sg.) animal din familia oii. – Din fr. ovin. DOOM
ovín adj. m., pl. ovíni; f. ovínă, pl. ovíne
ovinii
OVÍN, -Ă, ovini, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Despre animale) Din familia oii și a caprei; (despre produse) care provin de la oi sau de la capre; de oaie sau de capră. 2. S. f. (La pl.) Denumire generică dată oilor; (și la sg.) animal din familia oii. – Din fr. ovin. DOOM
ovín adj. m., pl. ovíni; f. ovínă, pl. ovíne
ovinilor
OVÍN, -Ă, ovini, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Despre animale) Din familia oii și a caprei; (despre produse) care provin de la oi sau de la capre; de oaie sau de capră. 2. S. f. (La pl.) Denumire generică dată oilor; (și la sg.) animal din familia oii. – Din fr. ovin. DOOM
ovín adj. m., pl. ovíni; f. ovínă, pl. ovíne
ovinul
OVÍN, -Ă, ovini, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Despre animale) Din familia oii și a caprei; (despre produse) care provin de la oi sau de la capre; de oaie sau de capră. 2. S. f. (La pl.) Denumire generică dată oilor; (și la sg.) animal din familia oii. – Din fr. ovin. DOOM
ovín adj. m., pl. ovíni; f. ovínă, pl. ovíne
ovinului
OVÍN, -Ă, ovini, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Despre animale) Din familia oii și a caprei; (despre produse) care provin de la oi sau de la capre; de oaie sau de capră. 2. S. f. (La pl.) Denumire generică dată oilor; (și la sg.) animal din familia oii. – Din fr. ovin. DOOM
ovín adj. m., pl. ovíni; f. ovínă, pl. ovíne
ovinus
CĂPÚȘĂ, căpușe, s. f. I. (La pl.) Gen de artropode parazite din clasa arahnidelor, care se înfig în pielea animalelor și a omului și se hrănesc sugându-le sângele (Ixodes); (și la sg.) animal care face parte din acest gen. ◊ Expr. Ce-i în gușă, și-n căpușă, se zice despre un om sincer; care spune tot ce gândește. II. 1. (Bot.) Ricin. 2. Mugur de viță, din care se dezvoltă coardele și rodul; ochi1. – Cf. alb. këpushë.
ovipar
OVIPÁR, -Ă, ovipari, -e, adj. (Despre animale) Care se înmulțește, se reproduce prin ouă. ♦ (Substantivat; mai ales la pl.) Animal care se înmulțește prin ouă. – Din fr. ovipare. DOOM
ovipár adj. m., pl. ovipári; f. ovipáră, pl. ovipáre
ovipara
OVIPÁR, -Ă, ovipari, -e, adj. (Despre animale) Care se înmulțește, se reproduce prin ouă. ♦ (Substantivat; mai ales la pl.) Animal care se înmulțește prin ouă. – Din fr. ovipare. DOOM
ovipár adj. m., pl. ovipári; f. ovipáră, pl. ovipáre
ovipare
OVIPÁR, -Ă, ovipari, -e, adj. (Despre animale) Care se înmulțește, se reproduce prin ouă. ♦ (Substantivat; mai ales la pl.) Animal care se înmulțește prin ouă. – Din fr. ovipare. DOOM
ovipár adj. m., pl. ovipári; f. ovipáră, pl. ovipáre
oviparei
OVIPÁR, -Ă, ovipari, -e, adj. (Despre animale) Care se înmulțește, se reproduce prin ouă. ♦ (Substantivat; mai ales la pl.) Animal care se înmulțește prin ouă. – Din fr. ovipare. DOOM
ovipár adj. m., pl. ovipári; f. ovipáră, pl. ovipáre
oviparele
OVIPÁR, -Ă, ovipari, -e, adj. (Despre animale) Care se înmulțește, se reproduce prin ouă. ♦ (Substantivat; mai ales la pl.) Animal care se înmulțește prin ouă. – Din fr. ovipare. DOOM
ovipár adj. m., pl. ovipári; f. ovipáră, pl. ovipáre
oviparelor
OVIPÁR, -Ă, ovipari, -e, adj. (Despre animale) Care se înmulțește, se reproduce prin ouă. ♦ (Substantivat; mai ales la pl.) Animal care se înmulțește prin ouă. – Din fr. ovipare. DOOM
ovipár adj. m., pl. ovipári; f. ovipáră, pl. ovipáre
ovipari
OVIPÁR, -Ă, ovipari, -e, adj. (Despre animale) Care se înmulțește, se reproduce prin ouă. ♦ (Substantivat; mai ales la pl.) Animal care se înmulțește prin ouă. – Din fr. ovipare. DOOM
ovipár adj. m., pl. ovipári; f. ovipáră, pl. ovipáre
oviparii
OVIPÁR, -Ă, ovipari, -e, adj. (Despre animale) Care se înmulțește, se reproduce prin ouă. ♦ (Substantivat; mai ales la pl.) Animal care se înmulțește prin ouă. – Din fr. ovipare. DOOM
ovipár adj. m., pl. ovipári; f. ovipáră, pl. ovipáre
oviparilor
OVIPÁR, -Ă, ovipari, -e, adj. (Despre animale) Care se înmulțește, se reproduce prin ouă. ♦ (Substantivat; mai ales la pl.) Animal care se înmulțește prin ouă. – Din fr. ovipare. DOOM
ovipár adj. m., pl. ovipári; f. ovipáră, pl. ovipáre
oviparitate
OVIPARITÁTE s. f. (Biol.) Reproducere prin ouă. – Din fr. oviparité.
oviparitatea
OVIPARITÁTE s. f. (Biol.) Reproducere prin ouă. – Din fr. oviparité.
oviparități
OVIPARITÁTE s. f. (Biol.) Reproducere prin ouă. – Din fr. oviparité.
oviparității
OVIPARITÁTE s. f. (Biol.) Reproducere prin ouă. – Din fr. oviparité.
oviparul
OVIPÁR, -Ă, ovipari, -e, adj. (Despre animale) Care se înmulțește, se reproduce prin ouă. ♦ (Substantivat; mai ales la pl.) Animal care se înmulțește prin ouă. – Din fr. ovipare. DOOM
ovipár adj. m., pl. ovipári; f. ovipáră, pl. ovipáre
oviparului
OVIPÁR, -Ă, ovipari, -e, adj. (Despre animale) Care se înmulțește, se reproduce prin ouă. ♦ (Substantivat; mai ales la pl.) Animal care se înmulțește prin ouă. – Din fr. ovipare. DOOM
ovipár adj. m., pl. ovipári; f. ovipáră, pl. ovipáre
ovipozitoare
OVIPOZITÓR, ovipozitoare, s. n. Organ al insectelor cu ajutorul căruia ouăle sunt depuse în mediul în care se vor dezvolta; oviscapt. – Din fr. ovipositeur. DOOM
ovipozitór s. n., pl. ovipozitoáre
ovipozitoarele
OVIPOZITÓR, ovipozitoare, s. n. Organ al insectelor cu ajutorul căruia ouăle sunt depuse în mediul în care se vor dezvolta; oviscapt. – Din fr. ovipositeur. DOOM
ovipozitór s. n., pl. ovipozitoáre
ovipozitoarelor
OVIPOZITÓR, ovipozitoare, s. n. Organ al insectelor cu ajutorul căruia ouăle sunt depuse în mediul în care se vor dezvolta; oviscapt. – Din fr. ovipositeur. DOOM
ovipozitór s. n., pl. ovipozitoáre
ovipozitor
OVIPOZITÓR, ovipozitoare, s. n. Organ al insectelor cu ajutorul căruia ouăle sunt depuse în mediul în care se vor dezvolta; oviscapt. – Din fr. ovipositeur. DOOM
ovipozitór s. n., pl. ovipozitoáre
ovipozitorul
OVIPOZITÓR, ovipozitoare, s. n. Organ al insectelor cu ajutorul căruia ouăle sunt depuse în mediul în care se vor dezvolta; oviscapt. – Din fr. ovipositeur. DOOM
ovipozitór s. n., pl. ovipozitoáre
ovipozitorului
OVIPOZITÓR, ovipozitoare, s. n. Organ al insectelor cu ajutorul căruia ouăle sunt depuse în mediul în care se vor dezvolta; oviscapt. – Din fr. ovipositeur. DOOM
ovipozitór s. n., pl. ovipozitoáre
ovis
OÁIE, oi, s. f. 1. Animal domestic rumegător, crescut pentru lână, lapte și carne; spec. femela acestei specii (Ovis aries). ◊ Expr. Ca oile = cu grămada, grămadă; în dezordine. A umbla să iei (sau să scoți) două piei de pe o oaie = a urmări un câștig exagerat. A suge (de) la două oi = a trage concomitent foloase din două părți. A o face de oaie = a proceda neîndemânatic, a face o mare prostie, o gafă. A fi deștept (sau șiret) ca oaia, se spune ironic despre un om naiv sau prost. (Prea) e de oaie, se spune despre vorbe sau acțiuni cu totul nepotrivite, lipsite de tact, de măsură. ♦ Carne de oaie (1). ♦ Blană de oaie (1). 2. (În limbajul bisericesc; mai ales la pl.) Credincios, considerat în raport cu preotul; creștin, drept-credincios. [Pr.: oa-ie] – Lat. ovis.
oviscapt
OVISCÁPT, oviscapte, s. n. (Zool.) Ovipozitor. – Din fr. oviscapte. DOOM
!oviscápt (-vis-capt/-vi-scapt) s. n., pl. oviscápte
oviscapte
OVISCÁPT, oviscapte, s. n. (Zool.) Ovipozitor. – Din fr. oviscapte. DOOM
!oviscápt (-vis-capt/-vi-scapt) s. n., pl. oviscápte
oviscaptele
OVISCÁPT, oviscapte, s. n. (Zool.) Ovipozitor. – Din fr. oviscapte. DOOM
!oviscápt (-vis-capt/-vi-scapt) s. n., pl. oviscápte
oviscaptelor
OVISCÁPT, oviscapte, s. n. (Zool.) Ovipozitor. – Din fr. oviscapte. DOOM
!oviscápt (-vis-capt/-vi-scapt) s. n., pl. oviscápte
oviscaptul
OVISCÁPT, oviscapte, s. n. (Zool.) Ovipozitor. – Din fr. oviscapte. DOOM
!oviscápt (-vis-capt/-vi-scapt) s. n., pl. oviscápte
oviscaptului
OVISCÁPT, oviscapte, s. n. (Zool.) Ovipozitor. – Din fr. oviscapte. DOOM
!oviscápt (-vis-capt/-vi-scapt) s. n., pl. oviscápte
ovism
OVÍSM s.n. Teorie biologică depășită, care consideră că oul este purtătorul caracterelor viitorului organism. [< fr. ovisme].
ovismul
OVÍSM s.n. Teorie biologică depășită, care consideră că oul este purtătorul caracterelor viitorului organism. [< fr. ovisme].
ovismului
OVÍSM s.n. Teorie biologică depășită, care consideră că oul este purtătorul caracterelor viitorului organism. [< fr. ovisme].
ovo
OVO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „ou”. [Var. ovi-. / < fr., it. ovo-, cf. lat. ovum].
ovocit
OVOCÍT s.n. Oocit. [< fr. ovocyte, cf. lat. ovum – ou, gr. kytos – celulă].
ovocite
OVOCÍT s.n. Oocit. [< fr. ovocyte, cf. lat. ovum – ou, gr. kytos – celulă].
ovocitele
OVOCÍT s.n. Oocit. [< fr. ovocyte, cf. lat. ovum – ou, gr. kytos – celulă].
ovocitelor
OVOCÍT s.n. Oocit. [< fr. ovocyte, cf. lat. ovum – ou, gr. kytos – celulă].
ovocitul
OVOCÍT s.n. Oocit. [< fr. ovocyte, cf. lat. ovum – ou, gr. kytos – celulă].
ovocitului
OVOCÍT s.n. Oocit. [< fr. ovocyte, cf. lat. ovum – ou, gr. kytos – celulă].
ovogeneza
OVOGENÉZĂ s. f. Proces de formare a ovulelor la animale prin diviziuni succesive ale unor celule din ovar. – Din fr. ovogenèse. DOOM
ovogenéză s. f., g.-d. art. ovogenézei
ovogeneze
OVOGENÉZĂ s. f. Proces de formare a ovulelor la animale prin diviziuni succesive ale unor celule din ovar. – Din fr. ovogenèse. DOOM
ovogenéză s. f., g.-d. art. ovogenézei
ovogenezei
OVOGENÉZĂ s. f. Proces de formare a ovulelor la animale prin diviziuni succesive ale unor celule din ovar. – Din fr. ovogenèse. DOOM
ovogenéză s. f., g.-d. art. ovogenézei
ovogenezele
OVOGENÉZĂ s. f. Proces de formare a ovulelor la animale prin diviziuni succesive ale unor celule din ovar. – Din fr. ovogenèse. DOOM
ovogenéză s. f., g.-d. art. ovogenézei
ovogenezelor
OVOGENÉZĂ s. f. Proces de formare a ovulelor la animale prin diviziuni succesive ale unor celule din ovar. – Din fr. ovogenèse. DOOM
ovogenéză s. f., g.-d. art. ovogenézei
ovoglobulină
OVOGLOBULÍNĂ s. f. (Biol.) Globulină din albușul de ou. – Din fr. ovoglobuline.
ovogoane
OVOGÓN s.n. Oogon. [Cf. fr. ovogonie < lat. ovum – ou, gr. gone – naștere].
ovogoanele
OVOGÓN s.n. Oogon. [Cf. fr. ovogonie < lat. ovum – ou, gr. gone – naștere].
ovogoanelor
OVOGÓN s.n. Oogon. [Cf. fr. ovogonie < lat. ovum – ou, gr. gone – naștere].
ovogon
OVOGÓN s.n. Oogon. [Cf. fr. ovogonie < lat. ovum – ou, gr. gone – naștere].
ovogonul
OVOGÓN s.n. Oogon. [Cf. fr. ovogonie < lat. ovum – ou, gr. gone – naștere].
ovogonului
OVOGÓN s.n. Oogon. [Cf. fr. ovogonie < lat. ovum – ou, gr. gone – naștere].
ovoid
OVOÍD, -Ă, ovoizi, -de, adj. Care are forma unui ou; oval, ovoidal, oviform. – Din fr. ovoïde. DOOM
ovoíd adj. m., pl. ovoízi; f. ovoídă, pl. ovoíde
ovoida
OVOÍD, -Ă, ovoizi, -de, adj. Care are forma unui ou; oval, ovoidal, oviform. – Din fr. ovoïde. DOOM
ovoíd adj. m., pl. ovoízi; f. ovoídă, pl. ovoíde
ovoidal
OVOIDÁL, -Ă, ovoidali, -e, adj. Ovoid, oval, oviform. [Pr.: -vo-i-] – Din fr. ovoïdal. DOOM
ovoidál (-vo-i-) adj. m., pl. ovoidáli; f. ovoidálă, pl. ovoidále
ovoidala
OVOIDÁL, -Ă, ovoidali, -e, adj. Ovoid, oval, oviform. [Pr.: -vo-i-] – Din fr. ovoïdal. DOOM
ovoidál (-vo-i-) adj. m., pl. ovoidáli; f. ovoidálă, pl. ovoidále
ovoidale
OVOIDÁL, -Ă, ovoidali, -e, adj. Ovoid, oval, oviform. [Pr.: -vo-i-] – Din fr. ovoïdal. DOOM
ovoidál (-vo-i-) adj. m., pl. ovoidáli; f. ovoidálă, pl. ovoidále
ovoidalei
OVOIDÁL, -Ă, ovoidali, -e, adj. Ovoid, oval, oviform. [Pr.: -vo-i-] – Din fr. ovoïdal. DOOM
ovoidál (-vo-i-) adj. m., pl. ovoidáli; f. ovoidálă, pl. ovoidále
ovoidalele
OVOIDÁL, -Ă, ovoidali, -e, adj. Ovoid, oval, oviform. [Pr.: -vo-i-] – Din fr. ovoïdal. DOOM
ovoidál (-vo-i-) adj. m., pl. ovoidáli; f. ovoidálă, pl. ovoidále
ovoidalelor
OVOIDÁL, -Ă, ovoidali, -e, adj. Ovoid, oval, oviform. [Pr.: -vo-i-] – Din fr. ovoïdal. DOOM
ovoidál (-vo-i-) adj. m., pl. ovoidáli; f. ovoidálă, pl. ovoidále
ovoidali
OVOIDÁL, -Ă, ovoidali, -e, adj. Ovoid, oval, oviform. [Pr.: -vo-i-] – Din fr. ovoïdal. DOOM
ovoidál (-vo-i-) adj. m., pl. ovoidáli; f. ovoidálă, pl. ovoidále
ovoidalii
OVOIDÁL, -Ă, ovoidali, -e, adj. Ovoid, oval, oviform. [Pr.: -vo-i-] – Din fr. ovoïdal. DOOM
ovoidál (-vo-i-) adj. m., pl. ovoidáli; f. ovoidálă, pl. ovoidále
ovoidalilor
OVOIDÁL, -Ă, ovoidali, -e, adj. Ovoid, oval, oviform. [Pr.: -vo-i-] – Din fr. ovoïdal. DOOM
ovoidál (-vo-i-) adj. m., pl. ovoidáli; f. ovoidálă, pl. ovoidále
ovoidalul
OVOIDÁL, -Ă, ovoidali, -e, adj. Ovoid, oval, oviform. [Pr.: -vo-i-] – Din fr. ovoïdal. DOOM
ovoidál (-vo-i-) adj. m., pl. ovoidáli; f. ovoidálă, pl. ovoidále
ovoidalului
OVOIDÁL, -Ă, ovoidali, -e, adj. Ovoid, oval, oviform. [Pr.: -vo-i-] – Din fr. ovoïdal. DOOM
ovoidál (-vo-i-) adj. m., pl. ovoidáli; f. ovoidálă, pl. ovoidále
ovoide
OVOÍD, -Ă, ovoizi, -de, adj. Care are forma unui ou; oval, ovoidal, oviform. – Din fr. ovoïde. DOOM
ovoíd adj. m., pl. ovoízi; f. ovoídă, pl. ovoíde
ovoidei
OVOÍD, -Ă, ovoizi, -de, adj. Care are forma unui ou; oval, ovoidal, oviform. – Din fr. ovoïde. DOOM
ovoíd adj. m., pl. ovoízi; f. ovoídă, pl. ovoíde
ovoidele
OVOÍD, -Ă, ovoizi, -de, adj. Care are forma unui ou; oval, ovoidal, oviform. – Din fr. ovoïde. DOOM
ovoíd adj. m., pl. ovoízi; f. ovoídă, pl. ovoíde
ovoidelor
OVOÍD, -Ă, ovoizi, -de, adj. Care are forma unui ou; oval, ovoidal, oviform. – Din fr. ovoïde. DOOM
ovoíd adj. m., pl. ovoízi; f. ovoídă, pl. ovoíde
ovoidul
OVOÍD, -Ă, ovoizi, -de, adj. Care are forma unui ou; oval, ovoidal, oviform. – Din fr. ovoïde. DOOM
ovoíd adj. m., pl. ovoízi; f. ovoídă, pl. ovoíde
ovoidului
OVOÍD, -Ă, ovoizi, -de, adj. Care are forma unui ou; oval, ovoidal, oviform. – Din fr. ovoïde. DOOM
ovoíd adj. m., pl. ovoízi; f. ovoídă, pl. ovoíde
ovoizi
OVOÍD, -Ă, ovoizi, -de, adj. Care are forma unui ou; oval, ovoidal, oviform. – Din fr. ovoïde. DOOM
ovoíd adj. m., pl. ovoízi; f. ovoídă, pl. ovoíde
ovoizii
OVOÍD, -Ă, ovoizi, -de, adj. Care are forma unui ou; oval, ovoidal, oviform. – Din fr. ovoïde. DOOM
ovoíd adj. m., pl. ovoízi; f. ovoídă, pl. ovoíde
ovoizilor
OVOÍD, -Ă, ovoizi, -de, adj. Care are forma unui ou; oval, ovoidal, oviform. – Din fr. ovoïde. DOOM
ovoíd adj. m., pl. ovoízi; f. ovoídă, pl. ovoíde
ovoplasma
OVOPLÁSMĂ, ovoplasme, s. f. (Biol.) Citoplasma oului. – Din germ. Ovoplasma.
ovoplasme
OVOPLÁSMĂ, ovoplasme, s. f. (Biol.) Citoplasma oului. – Din germ. Ovoplasma.
ovoplasmei
OVOPLÁSMĂ, ovoplasme, s. f. (Biol.) Citoplasma oului. – Din germ. Ovoplasma.
ovoplasmele
OVOPLÁSMĂ, ovoplasme, s. f. (Biol.) Citoplasma oului. – Din germ. Ovoplasma.
ovoplasmelor
OVOPLÁSMĂ, ovoplasme, s. f. (Biol.) Citoplasma oului. – Din germ. Ovoplasma.
ovoscoape
OVOSCÓP, ovoscoape, s. n. Aparat utilizat în avicultură pentru urmărirea dezvoltării embrionului în timpul incubației. – Din fr. ovoscope. DOOM
!ovoscóp (-vos-cop/-vo-scop) s. n., pl. ovoscoápe
ovoscoapele
OVOSCÓP, ovoscoape, s. n. Aparat utilizat în avicultură pentru urmărirea dezvoltării embrionului în timpul incubației. – Din fr. ovoscope. DOOM
!ovoscóp (-vos-cop/-vo-scop) s. n., pl. ovoscoápe
ovoscoapelor
OVOSCÓP, ovoscoape, s. n. Aparat utilizat în avicultură pentru urmărirea dezvoltării embrionului în timpul incubației. – Din fr. ovoscope. DOOM
!ovoscóp (-vos-cop/-vo-scop) s. n., pl. ovoscoápe
ovoscop
OVOSCÓP, ovoscoape, s. n. Aparat utilizat în avicultură pentru urmărirea dezvoltării embrionului în timpul incubației. – Din fr. ovoscope. DOOM
!ovoscóp (-vos-cop/-vo-scop) s. n., pl. ovoscoápe
ovoscopul
OVOSCÓP, ovoscoape, s. n. Aparat utilizat în avicultură pentru urmărirea dezvoltării embrionului în timpul incubației. – Din fr. ovoscope. DOOM
!ovoscóp (-vos-cop/-vo-scop) s. n., pl. ovoscoápe
ovoscopului
OVOSCÓP, ovoscoape, s. n. Aparat utilizat în avicultură pentru urmărirea dezvoltării embrionului în timpul incubației. – Din fr. ovoscope. DOOM
!ovoscóp (-vos-cop/-vo-scop) s. n., pl. ovoscoápe
ovovivipar
OVOVIVIPÁR, -Ă, ovovivipari, -e, adj. (Despre animale) Care se înmulțește prin ouă, pe care femela le clocește în oviduct. ♦ (Substantivat, f.; mai ales la pl.) Animal care face parte din categoria animalelor ovovivipare. – Din fr. ovovivipare. DOOM
ovovivipár adj. m., pl. ovovivipári; f. ovovivipáră, pl. ovovivipáre
ovovivipara
OVOVIVIPÁR, -Ă, ovovivipari, -e, adj. (Despre animale) Care se înmulțește prin ouă, pe care femela le clocește în oviduct. ♦ (Substantivat, f.; mai ales la pl.) Animal care face parte din categoria animalelor ovovivipare. – Din fr. ovovivipare. DOOM
ovovivipár adj. m., pl. ovovivipári; f. ovovivipáră, pl. ovovivipáre
ovovivipare
OVOVIVIPÁR, -Ă, ovovivipari, -e, adj. (Despre animale) Care se înmulțește prin ouă, pe care femela le clocește în oviduct. ♦ (Substantivat, f.; mai ales la pl.) Animal care face parte din categoria animalelor ovovivipare. – Din fr. ovovivipare. DOOM
ovovivipár adj. m., pl. ovovivipári; f. ovovivipáră, pl. ovovivipáre
ovoviviparei
OVOVIVIPÁR, -Ă, ovovivipari, -e, adj. (Despre animale) Care se înmulțește prin ouă, pe care femela le clocește în oviduct. ♦ (Substantivat, f.; mai ales la pl.) Animal care face parte din categoria animalelor ovovivipare. – Din fr. ovovivipare. DOOM
ovovivipár adj. m., pl. ovovivipári; f. ovovivipáră, pl. ovovivipáre
ovoviviparele
OVOVIVIPÁR, -Ă, ovovivipari, -e, adj. (Despre animale) Care se înmulțește prin ouă, pe care femela le clocește în oviduct. ♦ (Substantivat, f.; mai ales la pl.) Animal care face parte din categoria animalelor ovovivipare. – Din fr. ovovivipare. DOOM
ovovivipár adj. m., pl. ovovivipári; f. ovovivipáră, pl. ovovivipáre
ovoviviparelor
OVOVIVIPÁR, -Ă, ovovivipari, -e, adj. (Despre animale) Care se înmulțește prin ouă, pe care femela le clocește în oviduct. ♦ (Substantivat, f.; mai ales la pl.) Animal care face parte din categoria animalelor ovovivipare. – Din fr. ovovivipare. DOOM
ovovivipár adj. m., pl. ovovivipári; f. ovovivipáră, pl. ovovivipáre
ovovivipari
OVOVIVIPÁR, -Ă, ovovivipari, -e, adj. (Despre animale) Care se înmulțește prin ouă, pe care femela le clocește în oviduct. ♦ (Substantivat, f.; mai ales la pl.) Animal care face parte din categoria animalelor ovovivipare. – Din fr. ovovivipare. DOOM
ovovivipár adj. m., pl. ovovivipári; f. ovovivipáră, pl. ovovivipáre
ovoviviparii
OVOVIVIPÁR, -Ă, ovovivipari, -e, adj. (Despre animale) Care se înmulțește prin ouă, pe care femela le clocește în oviduct. ♦ (Substantivat, f.; mai ales la pl.) Animal care face parte din categoria animalelor ovovivipare. – Din fr. ovovivipare. DOOM
ovovivipár adj. m., pl. ovovivipári; f. ovovivipáră, pl. ovovivipáre
ovoviviparilor
OVOVIVIPÁR, -Ă, ovovivipari, -e, adj. (Despre animale) Care se înmulțește prin ouă, pe care femela le clocește în oviduct. ♦ (Substantivat, f.; mai ales la pl.) Animal care face parte din categoria animalelor ovovivipare. – Din fr. ovovivipare. DOOM
ovovivipár adj. m., pl. ovovivipári; f. ovovivipáră, pl. ovovivipáre
ovoviviparul
OVOVIVIPÁR, -Ă, ovovivipari, -e, adj. (Despre animale) Care se înmulțește prin ouă, pe care femela le clocește în oviduct. ♦ (Substantivat, f.; mai ales la pl.) Animal care face parte din categoria animalelor ovovivipare. – Din fr. ovovivipare. DOOM
ovovivipár adj. m., pl. ovovivipári; f. ovovivipáră, pl. ovovivipáre
ovoviviparului
OVOVIVIPÁR, -Ă, ovovivipari, -e, adj. (Despre animale) Care se înmulțește prin ouă, pe care femela le clocește în oviduct. ♦ (Substantivat, f.; mai ales la pl.) Animal care face parte din categoria animalelor ovovivipare. – Din fr. ovovivipare. DOOM
ovovivipár adj. m., pl. ovovivipári; f. ovovivipáră, pl. ovovivipáre
ovrei
OVRÉI, ovrei, s. m. (Înv. și reg.) Evreu. [Var.: ovréu s. m.] – Din ngr. ovriós. DOOM
ovréi (înv., reg.) (o-vrei) s. m., pl. ovréi, art. ovréii
ovreiasca
OVREIÉSC, -IÁSCĂ, ovreiești, adj. (Înv. și reg.) Evreiesc. [Pr.: -vre-iesc] – Ovrei + suf. -esc. DOOM
ovreiésc (înv., reg.) (o-vre-) adj. m., f. ovreiáscă; pl. m. și f. ovreiéști
ovreica
OVRÉICĂ, ovreice, s. f. (Înv. și reg.) Evreică. – Ovrei + suf. -că. DOOM
ovréică (înv., reg.) (o-vrei-) s. f., g.-d. art. ovréicei; pl. ovréice
ovreice
OVRÉICĂ, ovreice, s. f. (Înv. și reg.) Evreică. – Ovrei + suf. -că. DOOM
ovréică (înv., reg.) (o-vrei-) s. f., g.-d. art. ovréicei; pl. ovréice
ovreicei
OVRÉICĂ, ovreice, s. f. (Înv. și reg.) Evreică. – Ovrei + suf. -că. DOOM
ovréică (înv., reg.) (o-vrei-) s. f., g.-d. art. ovréicei; pl. ovréice
ovreicele
OVRÉICĂ, ovreice, s. f. (Înv. și reg.) Evreică. – Ovrei + suf. -că. DOOM
ovréică (înv., reg.) (o-vrei-) s. f., g.-d. art. ovréicei; pl. ovréice
ovreicelor
OVRÉICĂ, ovreice, s. f. (Înv. și reg.) Evreică. – Ovrei + suf. -că. DOOM
ovréică (înv., reg.) (o-vrei-) s. f., g.-d. art. ovréicei; pl. ovréice
ovreiesc
OVREIÉSC, -IÁSCĂ, ovreiești, adj. (Înv. și reg.) Evreiesc. [Pr.: -vre-iesc] – Ovrei + suf. -esc. DOOM
ovreiésc (înv., reg.) (o-vre-) adj. m., f. ovreiáscă; pl. m. și f. ovreiéști
ovreiescul
OVREIÉSC, -IÁSCĂ, ovreiești, adj. (Înv. și reg.) Evreiesc. [Pr.: -vre-iesc] – Ovrei + suf. -esc. DOOM
ovreiésc (înv., reg.) (o-vre-) adj. m., f. ovreiáscă; pl. m. și f. ovreiéști
ovreiescului
OVREIÉSC, -IÁSCĂ, ovreiești, adj. (Înv. și reg.) Evreiesc. [Pr.: -vre-iesc] – Ovrei + suf. -esc. DOOM
ovreiésc (înv., reg.) (o-vre-) adj. m., f. ovreiáscă; pl. m. și f. ovreiéști
ovreiește
OVREIÉȘTE adv. (Înv. și reg.) Evreiește. ♦ În limba ebraică; evreiește. [Pr.: -vre-ieș-] – Ovrei + suf. -ește. DOOM
ovreiéște (înv., reg.) (o-vre-) adv.
ovreiești
OVREIÉSC, -IÁSCĂ, ovreiești, adj. (Înv. și reg.) Evreiesc. [Pr.: -vre-iesc] – Ovrei + suf. -esc. DOOM
ovreiésc (înv., reg.) (o-vre-) adj. m., f. ovreiáscă; pl. m. și f. ovreiéști
ovreieștii
OVREIÉSC, -IÁSCĂ, ovreiești, adj. (Înv. și reg.) Evreiesc. [Pr.: -vre-iesc] – Ovrei + suf. -esc. DOOM
ovreiésc (înv., reg.) (o-vre-) adj. m., f. ovreiáscă; pl. m. și f. ovreiéști
ovreieștile
OVREIÉSC, -IÁSCĂ, ovreiești, adj. (Înv. și reg.) Evreiesc. [Pr.: -vre-iesc] – Ovrei + suf. -esc. DOOM
ovreiésc (înv., reg.) (o-vre-) adj. m., f. ovreiáscă; pl. m. și f. ovreiéști
ovreieștilor
OVREIÉSC, -IÁSCĂ, ovreiești, adj. (Înv. și reg.) Evreiesc. [Pr.: -vre-iesc] – Ovrei + suf. -esc. DOOM
ovreiésc (înv., reg.) (o-vre-) adj. m., f. ovreiáscă; pl. m. și f. ovreiéști
ovreii
OVRÉI, ovrei, s. m. (Înv. și reg.) Evreu. [Var.: ovréu s. m.] – Din ngr. ovriós. DOOM
ovréi (înv., reg.) (o-vrei) s. m., pl. ovréi, art. ovréii
ovreilor
OVRÉI, ovrei, s. m. (Înv. și reg.) Evreu. [Var.: ovréu s. m.] – Din ngr. ovriós. DOOM
ovréi (înv., reg.) (o-vrei) s. m., pl. ovréi, art. ovréii
ovreiul
OVRÉI, ovrei, s. m. (Înv. și reg.) Evreu. [Var.: ovréu s. m.] – Din ngr. ovriós. DOOM
ovréi (înv., reg.) (o-vrei) s. m., pl. ovréi, art. ovréii
ovreiului
OVRÉI, ovrei, s. m. (Înv. și reg.) Evreu. [Var.: ovréu s. m.] – Din ngr. ovriós. DOOM
ovréi (înv., reg.) (o-vrei) s. m., pl. ovréi, art. ovréii
ovreu
OVRÉI, ovrei, s. m. (Înv. și reg.) Evreu. [Var.: ovréu s. m.] – Din ngr. ovriós. DOOM
ovréi (înv., reg.) (o-vrei) s. m., pl. ovréi, art. ovréii
ovul
OVÚL, ovule, s. n. Gametul femel al animalelor care se formează și se dezvoltă în ovar. ♦ Element sexual femel al plantelor fanerogame, produs al carpelelor, care, după fecundare, se transformă în sămânță. – Din fr. ovule. DOOM
ovúl s. n., pl. ovúle
ovular
OVULÁR, -Ă, ovulari, -e, adj. Care se referă la ovul, care aparține ovulului. – Din fr. ovulaire. DOOM
ovulár adj. m., pl. ovulári; f. ovuláră, pl. ovuláre
ovulara
OVULÁR, -Ă, ovulari, -e, adj. Care se referă la ovul, care aparține ovulului. – Din fr. ovulaire. DOOM
ovulár adj. m., pl. ovulári; f. ovuláră, pl. ovuláre
ovulare
OVULÁR, -Ă, ovulari, -e, adj. Care se referă la ovul, care aparține ovulului. – Din fr. ovulaire. DOOM
ovulár adj. m., pl. ovulári; f. ovuláră, pl. ovuláre
ovularei
OVULÁR, -Ă, ovulari, -e, adj. Care se referă la ovul, care aparține ovulului. – Din fr. ovulaire. DOOM
ovulár adj. m., pl. ovulári; f. ovuláră, pl. ovuláre
ovularele
OVULÁR, -Ă, ovulari, -e, adj. Care se referă la ovul, care aparține ovulului. – Din fr. ovulaire. DOOM
ovulár adj. m., pl. ovulári; f. ovuláră, pl. ovuláre
ovularelor
OVULÁR, -Ă, ovulari, -e, adj. Care se referă la ovul, care aparține ovulului. – Din fr. ovulaire. DOOM
ovulár adj. m., pl. ovulári; f. ovuláră, pl. ovuláre
ovulari
OVULÁR, -Ă, ovulari, -e, adj. Care se referă la ovul, care aparține ovulului. – Din fr. ovulaire. DOOM
ovulár adj. m., pl. ovulári; f. ovuláră, pl. ovuláre
ovularii
OVULÁR, -Ă, ovulari, -e, adj. Care se referă la ovul, care aparține ovulului. – Din fr. ovulaire. DOOM
ovulár adj. m., pl. ovulári; f. ovuláră, pl. ovuláre
ovularilor
OVULÁR, -Ă, ovulari, -e, adj. Care se referă la ovul, care aparține ovulului. – Din fr. ovulaire. DOOM
ovulár adj. m., pl. ovulári; f. ovuláră, pl. ovuláre
ovularul
OVULÁR, -Ă, ovulari, -e, adj. Care se referă la ovul, care aparține ovulului. – Din fr. ovulaire. DOOM
ovulár adj. m., pl. ovulári; f. ovuláră, pl. ovuláre
ovularului
OVULÁR, -Ă, ovulari, -e, adj. Care se referă la ovul, care aparține ovulului. – Din fr. ovulaire. DOOM
ovulár adj. m., pl. ovulári; f. ovuláră, pl. ovuláre
ovulația
OVULÁȚIE, ovulații, s. f. Stadiu din ciclul ovarian care constă în eliminarea ovulului matur (apt de a fi fecundat) din ovar. – Din fr. ovulation. DOOM
ovuláție (-ți-e) s. f., art. ovuláția (-ți-a), g.-d. art. ovuláției; pl. ovuláții, art. ovuláțiile (-ți-i-)
ovulație
OVULÁȚIE, ovulații, s. f. Stadiu din ciclul ovarian care constă în eliminarea ovulului matur (apt de a fi fecundat) din ovar. – Din fr. ovulation. DOOM
ovuláție (-ți-e) s. f., art. ovuláția (-ți-a), g.-d. art. ovuláției; pl. ovuláții, art. ovuláțiile (-ți-i-)
ovulației
OVULÁȚIE, ovulații, s. f. Stadiu din ciclul ovarian care constă în eliminarea ovulului matur (apt de a fi fecundat) din ovar. – Din fr. ovulation. DOOM
ovuláție (-ți-e) s. f., art. ovuláția (-ți-a), g.-d. art. ovuláției; pl. ovuláții, art. ovuláțiile (-ți-i-)
ovulații
OVULÁȚIE, ovulații, s. f. Stadiu din ciclul ovarian care constă în eliminarea ovulului matur (apt de a fi fecundat) din ovar. – Din fr. ovulation. DOOM
ovuláție (-ți-e) s. f., art. ovuláția (-ți-a), g.-d. art. ovuláției; pl. ovuláții, art. ovuláțiile (-ți-i-)
ovulațiile
OVULÁȚIE, ovulații, s. f. Stadiu din ciclul ovarian care constă în eliminarea ovulului matur (apt de a fi fecundat) din ovar. – Din fr. ovulation. DOOM
ovuláție (-ți-e) s. f., art. ovuláția (-ți-a), g.-d. art. ovuláției; pl. ovuláții, art. ovuláțiile (-ți-i-)
ovulațiilor
OVULÁȚIE, ovulații, s. f. Stadiu din ciclul ovarian care constă în eliminarea ovulului matur (apt de a fi fecundat) din ovar. – Din fr. ovulation. DOOM
ovuláție (-ți-e) s. f., art. ovuláția (-ți-a), g.-d. art. ovuláției; pl. ovuláții, art. ovuláțiile (-ți-i-)
ovulațiune
OVULAȚIÚNE s.f. v. ovulație.
ovule
OVÚL, ovule, s. n. Gametul femel al animalelor care se formează și se dezvoltă în ovar. ♦ Element sexual femel al plantelor fanerogame, produs al carpelelor, care, după fecundare, se transformă în sămânță. – Din fr. ovule. DOOM
ovúl s. n., pl. ovúle
ovulele
OVÚL, ovule, s. n. Gametul femel al animalelor care se formează și se dezvoltă în ovar. ♦ Element sexual femel al plantelor fanerogame, produs al carpelelor, care, după fecundare, se transformă în sămânță. – Din fr. ovule. DOOM
ovúl s. n., pl. ovúle
ovulelor
OVÚL, ovule, s. n. Gametul femel al animalelor care se formează și se dezvoltă în ovar. ♦ Element sexual femel al plantelor fanerogame, produs al carpelelor, care, după fecundare, se transformă în sămânță. – Din fr. ovule. DOOM
ovúl s. n., pl. ovúle
ovulist
OVULÍST s.m. Biolog care socotea că în ovul se găsesc în stare miniaturală organele și structura organismului adult. [Cf. fr. ovuliste].
ovulistul
OVULÍST s.m. Biolog care socotea că în ovul se găsesc în stare miniaturală organele și structura organismului adult. [Cf. fr. ovuliste].
ovulistului
OVULÍST s.m. Biolog care socotea că în ovul se găsesc în stare miniaturală organele și structura organismului adult. [Cf. fr. ovuliste].
ovuliști
OVULÍST s.m. Biolog care socotea că în ovul se găsesc în stare miniaturală organele și structura organismului adult. [Cf. fr. ovuliste].
ovuliștii
OVULÍST s.m. Biolog care socotea că în ovul se găsesc în stare miniaturală organele și structura organismului adult. [Cf. fr. ovuliste].
ovuliștilor
OVULÍST s.m. Biolog care socotea că în ovul se găsesc în stare miniaturală organele și structura organismului adult. [Cf. fr. ovuliste].
ovulul
OVÚL, ovule, s. n. Gametul femel al animalelor care se formează și se dezvoltă în ovar. ♦ Element sexual femel al plantelor fanerogame, produs al carpelelor, care, după fecundare, se transformă în sămânță. – Din fr. ovule. DOOM
ovúl s. n., pl. ovúle
ovulului
OVÚL, ovule, s. n. Gametul femel al animalelor care se formează și se dezvoltă în ovar. ♦ Element sexual femel al plantelor fanerogame, produs al carpelelor, care, după fecundare, se transformă în sămânță. – Din fr. ovule. DOOM
ovúl s. n., pl. ovúle
ovulă
OVÚL, ovule, s. n. Gametul femel al animalelor care se formează și se dezvoltă în ovar. ♦ Element sexual femel al plantelor fanerogame, produs al carpelelor, care, după fecundare, se transformă în sămânță. – Din fr. ovule. DOOM
ovúl s. n., pl. ovúle
ovârși
ovîrșí (-șésc, -ít), vb. – A executa. Sl. uvrušiti (Tiktin). Sec. XVIII, înv.
ovârșire
ovîrșí (-șésc, -ít), vb. – A executa. Sl. uvrušiti (Tiktin). Sec. XVIII, înv.
ovârșit
ovîrșí (-șésc, -ít), vb. – A executa. Sl. uvrušiti (Tiktin). Sec. XVIII, înv.
ovăr
ÓVĂR s.n. Stil de înot rapid pe o parte, care se execută cu sau fără scoaterea brațului deasupra apei. [< engl. over].
ovăs
OVẮZ, (1) s. m., (2) s. n., (3) oveze, s. n. 1. S. m. Numele mai multor plante erbacee de nutreț din familia gramineelor, cu paiul drept și cu inflorescența ramificată (Avena). 2. S. n. Spec. (Cu sens colectiv) Semințe de ovăz (1), folosite ca hrană pentru cai. 3. S. n. (La pl.) Lanuri, semănături de ovăz (1). [Var.: ovắs s. m., s. n.] – Din sl. ovesŭ. DOOM
ovắz2 (bob/lan de ovăz) s. n., (lanuri) pl. ovéze
ovăscior
OVĂSCIÓR subst. Plantă erbacee din familia gramineelor, asemănătoare cu ovăzul, cultivată pentru nutreț (Arrhenatherum ciatius). – Ovăs + suf. -cior.
ovăsciorul
OVĂSCIÓR subst. Plantă erbacee din familia gramineelor, asemănătoare cu ovăzul, cultivată pentru nutreț (Arrhenatherum ciatius). – Ovăs + suf. -cior.
ovăsciorului
OVĂSCIÓR subst. Plantă erbacee din familia gramineelor, asemănătoare cu ovăzul, cultivată pentru nutreț (Arrhenatherum ciatius). – Ovăs + suf. -cior.
ovăz
OVẮZ, (1) s. m., (2) s. n., (3) oveze, s. n. 1. S. m. Numele mai multor plante erbacee de nutreț din familia gramineelor, cu paiul drept și cu inflorescența ramificată (Avena). 2. S. n. Spec. (Cu sens colectiv) Semințe de ovăz (1), folosite ca hrană pentru cai. 3. S. n. (La pl.) Lanuri, semănături de ovăz (1). [Var.: ovắs s. m., s. n.] – Din sl. ovesŭ. DOOM
ovắz2 (bob/lan de ovăz) s. n., (lanuri) pl. ovéze
ovăzcior
OVĂZCIÓR s. n. Plantă erbacee din familia gramineelor, asemănătoare cu ovăzul, cultivată pentru nutreț (Arrhenatherum elatius). – Ovăz + suf. -cior. DOOM
ovăzciór s. n.
ovăzul
OVẮZ, (1) s. m., (2) s. n., (3) oveze, s. n. 1. S. m. Numele mai multor plante erbacee de nutreț din familia gramineelor, cu paiul drept și cu inflorescența ramificată (Avena). 2. S. n. Spec. (Cu sens colectiv) Semințe de ovăz (1), folosite ca hrană pentru cai. 3. S. n. (La pl.) Lanuri, semănături de ovăz (1). [Var.: ovắs s. m., s. n.] – Din sl. ovesŭ. DOOM
ovắz2 (bob/lan de ovăz) s. n., (lanuri) pl. ovéze
ovăzului
OVẮZ, (1) s. m., (2) s. n., (3) oveze, s. n. 1. S. m. Numele mai multor plante erbacee de nutreț din familia gramineelor, cu paiul drept și cu inflorescența ramificată (Avena). 2. S. n. Spec. (Cu sens colectiv) Semințe de ovăz (1), folosite ca hrană pentru cai. 3. S. n. (La pl.) Lanuri, semănături de ovăz (1). [Var.: ovắs s. m., s. n.] – Din sl. ovesŭ. DOOM
ovắz2 (bob/lan de ovăz) s. n., (lanuri) pl. ovéze
ovăzuri
OVẮZ, (1) s. m., (2) s. n., (3) oveze, s. n. 1. S. m. Numele mai multor plante erbacee de nutreț din familia gramineelor, cu paiul drept și cu inflorescența ramificată (Avena). 2. S. n. Spec. (Cu sens colectiv) Semințe de ovăz (1), folosite ca hrană pentru cai. 3. S. n. (La pl.) Lanuri, semănături de ovăz (1). [Var.: ovắs s. m., s. n.] – Din sl. ovesŭ. DOOM
ovắz2 (bob/lan de ovăz) s. n., (lanuri) pl. ovéze
ovăzurile
OVẮZ, (1) s. m., (2) s. n., (3) oveze, s. n. 1. S. m. Numele mai multor plante erbacee de nutreț din familia gramineelor, cu paiul drept și cu inflorescența ramificată (Avena). 2. S. n. Spec. (Cu sens colectiv) Semințe de ovăz (1), folosite ca hrană pentru cai. 3. S. n. (La pl.) Lanuri, semănături de ovăz (1). [Var.: ovắs s. m., s. n.] – Din sl. ovesŭ. DOOM
ovắz2 (bob/lan de ovăz) s. n., (lanuri) pl. ovéze
ovăzurilor
OVẮZ, (1) s. m., (2) s. n., (3) oveze, s. n. 1. S. m. Numele mai multor plante erbacee de nutreț din familia gramineelor, cu paiul drept și cu inflorescența ramificată (Avena). 2. S. n. Spec. (Cu sens colectiv) Semințe de ovăz (1), folosite ca hrană pentru cai. 3. S. n. (La pl.) Lanuri, semănături de ovăz (1). [Var.: ovắs s. m., s. n.] – Din sl. ovesŭ. DOOM
ovắz2 (bob/lan de ovăz) s. n., (lanuri) pl. ovéze