op
OP, opuri, s. n. (Înv. și fam.) Operă (literară sau științifică); carte, lucrare, scriere. – Din lat. opus. DOOM
op (înv., fam.) s. n., pl. ópuri
op
-OP Element secund de compunere savantă cu semnificația „ochi”, „vedere”. [< fr. -ope, cf. gr. ops – ochi].
op
ÓPUS1, opusuri, s. n. (Muz.) Indicație folosită pentru numerotarea lucrărilor unui compozitor. ♦ Piesă muzicală a unui compozitor care poartă această indicație. [Abr.: op] – Din fr. opus, germ. Opus. DOOM
ópus s. n., pl. ópusuri; abr. op.
opac
OPÁC1, opace, s. n. Cui cu care se prinde vâsla de luntre. – Et. nec. Cf. opacină. DOOM
opác2 s. n., pl. opáce
opaca
OPÁC1, opace, s. n. Cui cu care se prinde vâsla de luntre. – Et. nec. Cf. opacină. DOOM
opác2 s. n., pl. opáce
opace
OPÁC1, opace, s. n. Cui cu care se prinde vâsla de luntre. – Et. nec. Cf. opacină. DOOM
opác2 s. n., pl. opáce
opacei
OPÁC1, opace, s. n. Cui cu care se prinde vâsla de luntre. – Et. nec. Cf. opacină. DOOM
opác2 s. n., pl. opáce
opacele
OPÁC1, opace, s. n. Cui cu care se prinde vâsla de luntre. – Et. nec. Cf. opacină. DOOM
opác2 s. n., pl. opáce
opacelor
OPÁC1, opace, s. n. Cui cu care se prinde vâsla de luntre. – Et. nec. Cf. opacină. DOOM
opác2 s. n., pl. opáce
opaci
OPÁC1, opace, s. n. Cui cu care se prinde vâsla de luntre. – Et. nec. Cf. opacină. DOOM
opác2 s. n., pl. opáce
opacifia
OPACIFIÁ, opacifiez, vb. I. Refl. A deveni opac2, a se face opac2. [Pr.: -fi-a] – Din fr. opacifier. DOOM
opacifiá (a ~) (-fi-a) vb., ind. prez. 3 opacifiáză, 1 pl. opacifiém (-fi-em); conj. prez. 3 să opacifiéze; ger. opacifiínd (-fi-ind)
opacifiai
OPACIFIÁ, opacifiez, vb. I. Refl. A deveni opac2, a se face opac2. [Pr.: -fi-a] – Din fr. opacifier. DOOM
opacifiá (a ~) (-fi-a) vb., ind. prez. 3 opacifiáză, 1 pl. opacifiém (-fi-em); conj. prez. 3 să opacifiéze; ger. opacifiínd (-fi-ind)
opacifiam
OPACIFIÁ, opacifiez, vb. I. Refl. A deveni opac2, a se face opac2. [Pr.: -fi-a] – Din fr. opacifier. DOOM
opacifiá (a ~) (-fi-a) vb., ind. prez. 3 opacifiáză, 1 pl. opacifiém (-fi-em); conj. prez. 3 să opacifiéze; ger. opacifiínd (-fi-ind)
opacifiară
OPACIFIÁ, opacifiez, vb. I. Refl. A deveni opac2, a se face opac2. [Pr.: -fi-a] – Din fr. opacifier. DOOM
opacifiá (a ~) (-fi-a) vb., ind. prez. 3 opacifiáză, 1 pl. opacifiém (-fi-em); conj. prez. 3 să opacifiéze; ger. opacifiínd (-fi-ind)
opacifiarăm
OPACIFIÁ, opacifiez, vb. I. Refl. A deveni opac2, a se face opac2. [Pr.: -fi-a] – Din fr. opacifier. DOOM
opacifiá (a ~) (-fi-a) vb., ind. prez. 3 opacifiáză, 1 pl. opacifiém (-fi-em); conj. prez. 3 să opacifiéze; ger. opacifiínd (-fi-ind)
opacifiarăți
OPACIFIÁ, opacifiez, vb. I. Refl. A deveni opac2, a se face opac2. [Pr.: -fi-a] – Din fr. opacifier. DOOM
opacifiá (a ~) (-fi-a) vb., ind. prez. 3 opacifiáză, 1 pl. opacifiém (-fi-em); conj. prez. 3 să opacifiéze; ger. opacifiínd (-fi-ind)
opacifiase
OPACIFIÁ, opacifiez, vb. I. Refl. A deveni opac2, a se face opac2. [Pr.: -fi-a] – Din fr. opacifier. DOOM
opacifiá (a ~) (-fi-a) vb., ind. prez. 3 opacifiáză, 1 pl. opacifiém (-fi-em); conj. prez. 3 să opacifiéze; ger. opacifiínd (-fi-ind)
opacifiasem
OPACIFIÁ, opacifiez, vb. I. Refl. A deveni opac2, a se face opac2. [Pr.: -fi-a] – Din fr. opacifier. DOOM
opacifiá (a ~) (-fi-a) vb., ind. prez. 3 opacifiáză, 1 pl. opacifiém (-fi-em); conj. prez. 3 să opacifiéze; ger. opacifiínd (-fi-ind)
opacifiaseră
OPACIFIÁ, opacifiez, vb. I. Refl. A deveni opac2, a se face opac2. [Pr.: -fi-a] – Din fr. opacifier. DOOM
opacifiá (a ~) (-fi-a) vb., ind. prez. 3 opacifiáză, 1 pl. opacifiém (-fi-em); conj. prez. 3 să opacifiéze; ger. opacifiínd (-fi-ind)
opacifiaserăm
OPACIFIÁ, opacifiez, vb. I. Refl. A deveni opac2, a se face opac2. [Pr.: -fi-a] – Din fr. opacifier. DOOM
opacifiá (a ~) (-fi-a) vb., ind. prez. 3 opacifiáză, 1 pl. opacifiém (-fi-em); conj. prez. 3 să opacifiéze; ger. opacifiínd (-fi-ind)
opacifiaserăți
OPACIFIÁ, opacifiez, vb. I. Refl. A deveni opac2, a se face opac2. [Pr.: -fi-a] – Din fr. opacifier. DOOM
opacifiá (a ~) (-fi-a) vb., ind. prez. 3 opacifiáză, 1 pl. opacifiém (-fi-em); conj. prez. 3 să opacifiéze; ger. opacifiínd (-fi-ind)
opacifiaseși
OPACIFIÁ, opacifiez, vb. I. Refl. A deveni opac2, a se face opac2. [Pr.: -fi-a] – Din fr. opacifier. DOOM
opacifiá (a ~) (-fi-a) vb., ind. prez. 3 opacifiáză, 1 pl. opacifiém (-fi-em); conj. prez. 3 să opacifiéze; ger. opacifiínd (-fi-ind)
opacifiaseți
OPACIFIÁ, opacifiez, vb. I. Refl. A deveni opac2, a se face opac2. [Pr.: -fi-a] – Din fr. opacifier. DOOM
opacifiá (a ~) (-fi-a) vb., ind. prez. 3 opacifiáză, 1 pl. opacifiém (-fi-em); conj. prez. 3 să opacifiéze; ger. opacifiínd (-fi-ind)
opacifiat
OPACIFIÁ, opacifiez, vb. I. Refl. A deveni opac2, a se face opac2. [Pr.: -fi-a] – Din fr. opacifier. DOOM
opacifiá (a ~) (-fi-a) vb., ind. prez. 3 opacifiáză, 1 pl. opacifiém (-fi-em); conj. prez. 3 să opacifiéze; ger. opacifiínd (-fi-ind)
opacifiat
OPACIFIÁT, -Ă, opacifiați, -te, adj. (Rar) Opac2. [Pr.: -fi-at] – V. opacifia.
opacifiata
OPACIFIÁT, -Ă, opacifiați, -te, adj. (Rar) Opac2. [Pr.: -fi-at] – V. opacifia.
opacifiate
OPACIFIÁT, -Ă, opacifiați, -te, adj. (Rar) Opac2. [Pr.: -fi-at] – V. opacifia.
opacifiatei
OPACIFIÁT, -Ă, opacifiați, -te, adj. (Rar) Opac2. [Pr.: -fi-at] – V. opacifia.
opacifiatele
OPACIFIÁT, -Ă, opacifiați, -te, adj. (Rar) Opac2. [Pr.: -fi-at] – V. opacifia.
opacifiatelor
OPACIFIÁT, -Ă, opacifiați, -te, adj. (Rar) Opac2. [Pr.: -fi-at] – V. opacifia.
opacifiatul
OPACIFIÁT, -Ă, opacifiați, -te, adj. (Rar) Opac2. [Pr.: -fi-at] – V. opacifia.
opacifiatului
OPACIFIÁT, -Ă, opacifiați, -te, adj. (Rar) Opac2. [Pr.: -fi-at] – V. opacifia.
opacifiau
OPACIFIÁ, opacifiez, vb. I. Refl. A deveni opac2, a se face opac2. [Pr.: -fi-a] – Din fr. opacifier. DOOM
opacifiá (a ~) (-fi-a) vb., ind. prez. 3 opacifiáză, 1 pl. opacifiém (-fi-em); conj. prez. 3 să opacifiéze; ger. opacifiínd (-fi-ind)
opacifiază
OPACIFIÁ, opacifiez, vb. I. Refl. A deveni opac2, a se face opac2. [Pr.: -fi-a] – Din fr. opacifier. DOOM
opacifiá (a ~) (-fi-a) vb., ind. prez. 3 opacifiáză, 1 pl. opacifiém (-fi-em); conj. prez. 3 să opacifiéze; ger. opacifiínd (-fi-ind)
opacifiași
OPACIFIÁ, opacifiez, vb. I. Refl. A deveni opac2, a se face opac2. [Pr.: -fi-a] – Din fr. opacifier. DOOM
opacifiá (a ~) (-fi-a) vb., ind. prez. 3 opacifiáză, 1 pl. opacifiém (-fi-em); conj. prez. 3 să opacifiéze; ger. opacifiínd (-fi-ind)
opacifiați
OPACIFIÁ, opacifiez, vb. I. Refl. A deveni opac2, a se face opac2. [Pr.: -fi-a] – Din fr. opacifier. DOOM
opacifiá (a ~) (-fi-a) vb., ind. prez. 3 opacifiáză, 1 pl. opacifiém (-fi-em); conj. prez. 3 să opacifiéze; ger. opacifiínd (-fi-ind)
opacifiați
OPACIFIÁT, -Ă, opacifiați, -te, adj. (Rar) Opac2. [Pr.: -fi-at] – V. opacifia.
opacifiații
OPACIFIÁT, -Ă, opacifiați, -te, adj. (Rar) Opac2. [Pr.: -fi-at] – V. opacifia.
opacifiaților
OPACIFIÁT, -Ă, opacifiați, -te, adj. (Rar) Opac2. [Pr.: -fi-at] – V. opacifia.
opacifie
OPACIFIÁ, opacifiez, vb. I. Refl. A deveni opac2, a se face opac2. [Pr.: -fi-a] – Din fr. opacifier. DOOM
opacifiá (a ~) (-fi-a) vb., ind. prez. 3 opacifiáză, 1 pl. opacifiém (-fi-em); conj. prez. 3 să opacifiéze; ger. opacifiínd (-fi-ind)
opacifiem
OPACIFIÁ, opacifiez, vb. I. Refl. A deveni opac2, a se face opac2. [Pr.: -fi-a] – Din fr. opacifier. DOOM
opacifiá (a ~) (-fi-a) vb., ind. prez. 3 opacifiáză, 1 pl. opacifiém (-fi-em); conj. prez. 3 să opacifiéze; ger. opacifiínd (-fi-ind)
opacifiere
OPACIFIÁ, opacifiez, vb. I. Refl. A deveni opac2, a se face opac2. [Pr.: -fi-a] – Din fr. opacifier. DOOM
opacifiá (a ~) (-fi-a) vb., ind. prez. 3 opacifiáză, 1 pl. opacifiém (-fi-em); conj. prez. 3 să opacifiéze; ger. opacifiínd (-fi-ind)
opacifiere
OPACIFIÉRE, opacifieri, s. f. Faptul de a se opacifia. [Pr.: -fi-e-] – V. opacifia. DOOM
opacifiére (-fi-e-) s. f., g.-d. art. opacifiérii; pl. opacifiéri
opacifierea
OPACIFIÉRE, opacifieri, s. f. Faptul de a se opacifia. [Pr.: -fi-e-] – V. opacifia. DOOM
opacifiére (-fi-e-) s. f., g.-d. art. opacifiérii; pl. opacifiéri
opacifieri
OPACIFIÉRE, opacifieri, s. f. Faptul de a se opacifia. [Pr.: -fi-e-] – V. opacifia. DOOM
opacifiére (-fi-e-) s. f., g.-d. art. opacifiérii; pl. opacifiéri
opacifierii
OPACIFIÉRE, opacifieri, s. f. Faptul de a se opacifia. [Pr.: -fi-e-] – V. opacifia. DOOM
opacifiére (-fi-e-) s. f., g.-d. art. opacifiérii; pl. opacifiéri
opacifierile
OPACIFIÉRE, opacifieri, s. f. Faptul de a se opacifia. [Pr.: -fi-e-] – V. opacifia. DOOM
opacifiére (-fi-e-) s. f., g.-d. art. opacifiérii; pl. opacifiéri
opacifierilor
OPACIFIÉRE, opacifieri, s. f. Faptul de a se opacifia. [Pr.: -fi-e-] – V. opacifia. DOOM
opacifiére (-fi-e-) s. f., g.-d. art. opacifiérii; pl. opacifiéri
opacifiez
OPACIFIÁ, opacifiez, vb. I. Refl. A deveni opac2, a se face opac2. [Pr.: -fi-a] – Din fr. opacifier. DOOM
opacifiá (a ~) (-fi-a) vb., ind. prez. 3 opacifiáză, 1 pl. opacifiém (-fi-em); conj. prez. 3 să opacifiéze; ger. opacifiínd (-fi-ind)
opacifieze
OPACIFIÁ, opacifiez, vb. I. Refl. A deveni opac2, a se face opac2. [Pr.: -fi-a] – Din fr. opacifier. DOOM
opacifiá (a ~) (-fi-a) vb., ind. prez. 3 opacifiáză, 1 pl. opacifiém (-fi-em); conj. prez. 3 să opacifiéze; ger. opacifiínd (-fi-ind)
opacifiezi
OPACIFIÁ, opacifiez, vb. I. Refl. A deveni opac2, a se face opac2. [Pr.: -fi-a] – Din fr. opacifier. DOOM
opacifiá (a ~) (-fi-a) vb., ind. prez. 3 opacifiáză, 1 pl. opacifiém (-fi-em); conj. prez. 3 să opacifiéze; ger. opacifiínd (-fi-ind)
opacifiind
OPACIFIÁ, opacifiez, vb. I. Refl. A deveni opac2, a se face opac2. [Pr.: -fi-a] – Din fr. opacifier. DOOM
opacifiá (a ~) (-fi-a) vb., ind. prez. 3 opacifiáză, 1 pl. opacifiém (-fi-em); conj. prez. 3 să opacifiéze; ger. opacifiínd (-fi-ind)
opacii
OPÁC1, opace, s. n. Cui cu care se prinde vâsla de luntre. – Et. nec. Cf. opacină. DOOM
opác2 s. n., pl. opáce
opacilor
OPÁC1, opace, s. n. Cui cu care se prinde vâsla de luntre. – Et. nec. Cf. opacină. DOOM
opác2 s. n., pl. opáce
opacimetre
OPACIMÉTRU, opacimetre, s. n. Aparat pentru determinarea opacității sau a transparenței hârtiei. – Din fr. opacimètre.
opacimetrele
OPACIMÉTRU, opacimetre, s. n. Aparat pentru determinarea opacității sau a transparenței hârtiei. – Din fr. opacimètre.
opacimetrelor
OPACIMÉTRU, opacimetre, s. n. Aparat pentru determinarea opacității sau a transparenței hârtiei. – Din fr. opacimètre.
opacimetria
OPACIMETRÍE, opacimetrii, s. f. (Fiz.) Măsurare a opacității unor substanțe. – Din fr. opacimétrie.
opacimetrie
OPACIMETRÍE, opacimetrii, s. f. (Fiz.) Măsurare a opacității unor substanțe. – Din fr. opacimétrie.
opacimetriei
OPACIMETRÍE, opacimetrii, s. f. (Fiz.) Măsurare a opacității unor substanțe. – Din fr. opacimétrie.
opacimetrii
OPACIMETRÍE, opacimetrii, s. f. (Fiz.) Măsurare a opacității unor substanțe. – Din fr. opacimétrie.
opacimetriile
OPACIMETRÍE, opacimetrii, s. f. (Fiz.) Măsurare a opacității unor substanțe. – Din fr. opacimétrie.
opacimetriilor
OPACIMETRÍE, opacimetrii, s. f. (Fiz.) Măsurare a opacității unor substanțe. – Din fr. opacimétrie.
opacimetru
OPACIMÉTRU, opacimetre, s. n. Aparat pentru determinarea opacității sau a transparenței hârtiei. – Din fr. opacimètre.
opacimetrul
OPACIMÉTRU, opacimetre, s. n. Aparat pentru determinarea opacității sau a transparenței hârtiei. – Din fr. opacimètre.
opacimetrului
OPACIMÉTRU, opacimetre, s. n. Aparat pentru determinarea opacității sau a transparenței hârtiei. – Din fr. opacimètre.
opacina
OPÁCINĂ, opăcini, s. f. (Reg.) Vâslă scurtă; lopată. [Pl. și: opacine] – Din ucr. opačyna.
opacină
OPÁCINĂ, opăcini, s. f. (Reg.) Vâslă scurtă; lopată. [Pl. și: opacine] – Din ucr. opačyna. DOOM
opácină (reg.) s. f., g.-d. art. opắcinii; pl. opắcini
opacitate
OPACITÁTE, opacități, s. f. 1. Faptul de a fi opac2; lipsă de transparență. 2. Fig. Incapacitate de a înțelege, de a pătrunde ceva; orizont îngust al cuiva. – Din fr. opacité, lat. opacitas, -atis. DOOM
opacitáte s. f., g.-d. art. opacitắții
opacitatea
OPACITÁTE, opacități, s. f. 1. Faptul de a fi opac2; lipsă de transparență. 2. Fig. Incapacitate de a înțelege, de a pătrunde ceva; orizont îngust al cuiva. – Din fr. opacité, lat. opacitas, -atis. DOOM
opacitáte s. f., g.-d. art. opacitắții
opacități
OPACITÁTE, opacități, s. f. 1. Faptul de a fi opac2; lipsă de transparență. 2. Fig. Incapacitate de a înțelege, de a pătrunde ceva; orizont îngust al cuiva. – Din fr. opacité, lat. opacitas, -atis. DOOM
opacitáte s. f., g.-d. art. opacitắții
opacității
OPACITÁTE, opacități, s. f. 1. Faptul de a fi opac2; lipsă de transparență. 2. Fig. Incapacitate de a înțelege, de a pătrunde ceva; orizont îngust al cuiva. – Din fr. opacité, lat. opacitas, -atis. DOOM
opacitáte s. f., g.-d. art. opacitắții
opacitățile
OPACITÁTE, opacități, s. f. 1. Faptul de a fi opac2; lipsă de transparență. 2. Fig. Incapacitate de a înțelege, de a pătrunde ceva; orizont îngust al cuiva. – Din fr. opacité, lat. opacitas, -atis. DOOM
opacitáte s. f., g.-d. art. opacitắții
opacităților
OPACITÁTE, opacități, s. f. 1. Faptul de a fi opac2; lipsă de transparență. 2. Fig. Incapacitate de a înțelege, de a pătrunde ceva; orizont îngust al cuiva. – Din fr. opacité, lat. opacitas, -atis. DOOM
opacitáte s. f., g.-d. art. opacitắții
opaciza
OPACIZÁ, opacizez, vb. I. Tranz. A face ca un corp să devină opac2 (1), a mări opacitatea unui corp. – Opac2 + suf. -iza. DOOM
opacizá (a ~) vb., ind. prez. 3 opacizeáză
opacizai
OPACIZÁ, opacizez, vb. I. Tranz. A face ca un corp să devină opac2 (1), a mări opacitatea unui corp. – Opac2 + suf. -iza. DOOM
opacizá (a ~) vb., ind. prez. 3 opacizeáză
opacizam
OPACIZÁ, opacizez, vb. I. Tranz. A face ca un corp să devină opac2 (1), a mări opacitatea unui corp. – Opac2 + suf. -iza. DOOM
opacizá (a ~) vb., ind. prez. 3 opacizeáză
opacizant
OPACIZÁNT, -Ă, opacizanți, -te, adj. Care opacizează un corp. – Opaciza + suf. -ant. DOOM
opacizánt adj. m., pl. opacizánți; f. opacizántă, pl. opacizánte
opacizanta
OPACIZÁNT, -Ă, opacizanți, -te, adj. Care opacizează un corp. – Opaciza + suf. -ant. DOOM
opacizánt adj. m., pl. opacizánți; f. opacizántă, pl. opacizánte
opacizante
OPACIZÁNT, -Ă, opacizanți, -te, adj. Care opacizează un corp. – Opaciza + suf. -ant. DOOM
opacizánt adj. m., pl. opacizánți; f. opacizántă, pl. opacizánte
opacizantei
OPACIZÁNT, -Ă, opacizanți, -te, adj. Care opacizează un corp. – Opaciza + suf. -ant. DOOM
opacizánt adj. m., pl. opacizánți; f. opacizántă, pl. opacizánte
opacizantele
OPACIZÁNT, -Ă, opacizanți, -te, adj. Care opacizează un corp. – Opaciza + suf. -ant. DOOM
opacizánt adj. m., pl. opacizánți; f. opacizántă, pl. opacizánte
opacizantelor
OPACIZÁNT, -Ă, opacizanți, -te, adj. Care opacizează un corp. – Opaciza + suf. -ant. DOOM
opacizánt adj. m., pl. opacizánți; f. opacizántă, pl. opacizánte
opacizantul
OPACIZÁNT, -Ă, opacizanți, -te, adj. Care opacizează un corp. – Opaciza + suf. -ant. DOOM
opacizánt adj. m., pl. opacizánți; f. opacizántă, pl. opacizánte
opacizantului
OPACIZÁNT, -Ă, opacizanți, -te, adj. Care opacizează un corp. – Opaciza + suf. -ant. DOOM
opacizánt adj. m., pl. opacizánți; f. opacizántă, pl. opacizánte
opacizanți
OPACIZÁNT, -Ă, opacizanți, -te, adj. Care opacizează un corp. – Opaciza + suf. -ant. DOOM
opacizánt adj. m., pl. opacizánți; f. opacizántă, pl. opacizánte
opacizanții
OPACIZÁNT, -Ă, opacizanți, -te, adj. Care opacizează un corp. – Opaciza + suf. -ant. DOOM
opacizánt adj. m., pl. opacizánți; f. opacizántă, pl. opacizánte
opacizanților
OPACIZÁNT, -Ă, opacizanți, -te, adj. Care opacizează un corp. – Opaciza + suf. -ant. DOOM
opacizánt adj. m., pl. opacizánți; f. opacizántă, pl. opacizánte
opacizare
OPACIZÁ, opacizez, vb. I. Tranz. A face ca un corp să devină opac2 (1), a mări opacitatea unui corp. – Opac2 + suf. -iza. DOOM
opacizá (a ~) vb., ind. prez. 3 opacizeáză
opacizare
OPACIZÁRE, opacizări, s. f. Acțiunea de a opaciza și rezultatul ei. – V. opaciza. DOOM
opacizáre s. f., g.-d. art. opacizắrii; pl. opacizắri
opacizarea
OPACIZÁRE, opacizări, s. f. Acțiunea de a opaciza și rezultatul ei. – V. opaciza. DOOM
opacizáre s. f., g.-d. art. opacizắrii; pl. opacizắri
opacizară
OPACIZÁ, opacizez, vb. I. Tranz. A face ca un corp să devină opac2 (1), a mări opacitatea unui corp. – Opac2 + suf. -iza. DOOM
opacizá (a ~) vb., ind. prez. 3 opacizeáză
opacizarăm
OPACIZÁ, opacizez, vb. I. Tranz. A face ca un corp să devină opac2 (1), a mări opacitatea unui corp. – Opac2 + suf. -iza. DOOM
opacizá (a ~) vb., ind. prez. 3 opacizeáză
opacizarăți
OPACIZÁ, opacizez, vb. I. Tranz. A face ca un corp să devină opac2 (1), a mări opacitatea unui corp. – Opac2 + suf. -iza. DOOM
opacizá (a ~) vb., ind. prez. 3 opacizeáză
opacizase
OPACIZÁ, opacizez, vb. I. Tranz. A face ca un corp să devină opac2 (1), a mări opacitatea unui corp. – Opac2 + suf. -iza. DOOM
opacizá (a ~) vb., ind. prez. 3 opacizeáză
opacizasem
OPACIZÁ, opacizez, vb. I. Tranz. A face ca un corp să devină opac2 (1), a mări opacitatea unui corp. – Opac2 + suf. -iza. DOOM
opacizá (a ~) vb., ind. prez. 3 opacizeáză
opacizaseră
OPACIZÁ, opacizez, vb. I. Tranz. A face ca un corp să devină opac2 (1), a mări opacitatea unui corp. – Opac2 + suf. -iza. DOOM
opacizá (a ~) vb., ind. prez. 3 opacizeáză
opacizaserăm
OPACIZÁ, opacizez, vb. I. Tranz. A face ca un corp să devină opac2 (1), a mări opacitatea unui corp. – Opac2 + suf. -iza. DOOM
opacizá (a ~) vb., ind. prez. 3 opacizeáză
opacizaserăți
OPACIZÁ, opacizez, vb. I. Tranz. A face ca un corp să devină opac2 (1), a mări opacitatea unui corp. – Opac2 + suf. -iza. DOOM
opacizá (a ~) vb., ind. prez. 3 opacizeáză
opacizaseși
OPACIZÁ, opacizez, vb. I. Tranz. A face ca un corp să devină opac2 (1), a mări opacitatea unui corp. – Opac2 + suf. -iza. DOOM
opacizá (a ~) vb., ind. prez. 3 opacizeáză
opacizaseți
OPACIZÁ, opacizez, vb. I. Tranz. A face ca un corp să devină opac2 (1), a mări opacitatea unui corp. – Opac2 + suf. -iza. DOOM
opacizá (a ~) vb., ind. prez. 3 opacizeáză
opacizat
OPACIZÁ, opacizez, vb. I. Tranz. A face ca un corp să devină opac2 (1), a mări opacitatea unui corp. – Opac2 + suf. -iza. DOOM
opacizá (a ~) vb., ind. prez. 3 opacizeáză
opacizat
OPACIZÁT, -Ă, opacizați, -te, adj. Care este lipsit de transparență. – V. opaciza.
opacizata
OPACIZÁT, -Ă, opacizați, -te, adj. Care este lipsit de transparență. – V. opaciza.
opacizate
OPACIZÁT, -Ă, opacizați, -te, adj. Care este lipsit de transparență. – V. opaciza.
opacizatei
OPACIZÁT, -Ă, opacizați, -te, adj. Care este lipsit de transparență. – V. opaciza.
opacizatele
OPACIZÁT, -Ă, opacizați, -te, adj. Care este lipsit de transparență. – V. opaciza.
opacizatelor
OPACIZÁT, -Ă, opacizați, -te, adj. Care este lipsit de transparență. – V. opaciza.
opacizatul
OPACIZÁT, -Ă, opacizați, -te, adj. Care este lipsit de transparență. – V. opaciza.
opacizatului
OPACIZÁT, -Ă, opacizați, -te, adj. Care este lipsit de transparență. – V. opaciza.
opacizau
OPACIZÁ, opacizez, vb. I. Tranz. A face ca un corp să devină opac2 (1), a mări opacitatea unui corp. – Opac2 + suf. -iza. DOOM
opacizá (a ~) vb., ind. prez. 3 opacizeáză
opacizași
OPACIZÁ, opacizez, vb. I. Tranz. A face ca un corp să devină opac2 (1), a mări opacitatea unui corp. – Opac2 + suf. -iza. DOOM
opacizá (a ~) vb., ind. prez. 3 opacizeáză
opacizați
OPACIZÁ, opacizez, vb. I. Tranz. A face ca un corp să devină opac2 (1), a mări opacitatea unui corp. – Opac2 + suf. -iza. DOOM
opacizá (a ~) vb., ind. prez. 3 opacizeáză
opacizați
OPACIZÁT, -Ă, opacizați, -te, adj. Care este lipsit de transparență. – V. opaciza.
opacizații
OPACIZÁT, -Ă, opacizați, -te, adj. Care este lipsit de transparență. – V. opaciza.
opacizaților
OPACIZÁT, -Ă, opacizați, -te, adj. Care este lipsit de transparență. – V. opaciza.
opacizează
OPACIZÁ, opacizez, vb. I. Tranz. A face ca un corp să devină opac2 (1), a mări opacitatea unui corp. – Opac2 + suf. -iza. DOOM
opacizá (a ~) vb., ind. prez. 3 opacizeáză
opacizez
OPACIZÁ, opacizez, vb. I. Tranz. A face ca un corp să devină opac2 (1), a mări opacitatea unui corp. – Opac2 + suf. -iza. DOOM
opacizá (a ~) vb., ind. prez. 3 opacizeáză
opacizeze
OPACIZÁ, opacizez, vb. I. Tranz. A face ca un corp să devină opac2 (1), a mări opacitatea unui corp. – Opac2 + suf. -iza. DOOM
opacizá (a ~) vb., ind. prez. 3 opacizeáză
opacizezi
OPACIZÁ, opacizez, vb. I. Tranz. A face ca un corp să devină opac2 (1), a mări opacitatea unui corp. – Opac2 + suf. -iza. DOOM
opacizá (a ~) vb., ind. prez. 3 opacizeáză
opacizând
OPACIZÁ, opacizez, vb. I. Tranz. A face ca un corp să devină opac2 (1), a mări opacitatea unui corp. – Opac2 + suf. -iza. DOOM
opacizá (a ~) vb., ind. prez. 3 opacizeáză
opacizînd
OPACIZÁ, opacizez, vb. I. Tranz. A face ca un corp să devină opac2 (1), a mări opacitatea unui corp. – Opac2 + suf. -iza. DOOM
opacizá (a ~) vb., ind. prez. 3 opacizeáză
opacizări
OPACIZÁRE, opacizări, s. f. Acțiunea de a opaciza și rezultatul ei. – V. opaciza. DOOM
opacizáre s. f., g.-d. art. opacizắrii; pl. opacizắri
opacizării
OPACIZÁRE, opacizări, s. f. Acțiunea de a opaciza și rezultatul ei. – V. opaciza. DOOM
opacizáre s. f., g.-d. art. opacizắrii; pl. opacizắri
opacizările
OPACIZÁRE, opacizări, s. f. Acțiunea de a opaciza și rezultatul ei. – V. opaciza. DOOM
opacizáre s. f., g.-d. art. opacizắrii; pl. opacizắri
opacizărilor
OPACIZÁRE, opacizări, s. f. Acțiunea de a opaciza și rezultatul ei. – V. opaciza. DOOM
opacizáre s. f., g.-d. art. opacizắrii; pl. opacizắri
opacul
OPÁC1, opace, s. n. Cui cu care se prinde vâsla de luntre. – Et. nec. Cf. opacină. DOOM
opác2 s. n., pl. opáce
opacului
OPÁC1, opace, s. n. Cui cu care se prinde vâsla de luntre. – Et. nec. Cf. opacină. DOOM
opác2 s. n., pl. opáce
opacă
OPÁCĂ, opăci, s. f. (Rar; regional) Vîslă, lopată. Cîți copii pe drum găsea, la opăci că mi-i punea. TEODORESCU, P. P. 310.
opaieț
OPÁIEȚ s. n. v. opaiț. DOOM
opáiț (-pa-iț) s. n., pl. opáițe
opaiț
OPÁIEȚ s. n. v. opaiț. DOOM
opáiț (-pa-iț) s. n., pl. opáițe
opaițe
OPÁIEȚ s. n. v. opaiț. DOOM
opáiț (-pa-iț) s. n., pl. opáițe
opaițele
OPÁIEȚ s. n. v. opaiț. DOOM
opáiț (-pa-iț) s. n., pl. opáițe
opaițelor
OPÁIEȚ s. n. v. opaiț. DOOM
opáiț (-pa-iț) s. n., pl. opáițe
opaițul
OPÁIEȚ s. n. v. opaiț. DOOM
opáiț (-pa-iț) s. n., pl. opáițe
opaițului
OPÁIEȚ s. n. v. opaiț. DOOM
opáiț (-pa-iț) s. n., pl. opáițe
opaiță
OPÁIEȚ s. n. v. opaiț. DOOM
opáiț (-pa-iț) s. n., pl. opáițe
opal
OPÁL, opale, s. n. 1. Piatră semiprețioasă, cu luciu sticlos, incoloră sau variat colorată (verde, albastru, roșu, alb etc.), transparentă sau opalescentă. 2. Țesătură de bumbac subțire și străvezie, albă sau colorată în nuanțe deschise, din care se fac bluze, cămăși, batiste etc. [Pl. și: opaluri] – Din germ. Opal, lat. opalus, fr. opale. DOOM
opál s. n., pl. opále
opal
OPÁL, opale, s. n. 1. Piatră semiprețioasă, cu luciu sticlos, incoloră sau variat colorată (verde, albastru, roșu, alb etc.), transparentă sau opalescentă. 2. Țesătură de bumbac subțire și străvezie, albă sau colorată în nuanțe deschise, din care se fac bluze, cămăși, batiste etc. [Pl. și: opaluri] – Din germ. Opal, lat. opalus, fr. opale.
opale
OPÁL, opale, s. n. 1. Piatră semiprețioasă, cu luciu sticlos, incoloră sau variat colorată (verde, albastru, roșu, alb etc.), transparentă sau opalescentă. 2. Țesătură de bumbac subțire și străvezie, albă sau colorată în nuanțe deschise, din care se fac bluze, cămăși, batiste etc. [Pl. și: opaluri] – Din germ. Opal, lat. opalus, fr. opale. DOOM
opál s. n., pl. opále
opalele
OPÁL, opale, s. n. 1. Piatră semiprețioasă, cu luciu sticlos, incoloră sau variat colorată (verde, albastru, roșu, alb etc.), transparentă sau opalescentă. 2. Țesătură de bumbac subțire și străvezie, albă sau colorată în nuanțe deschise, din care se fac bluze, cămăși, batiste etc. [Pl. și: opaluri] – Din germ. Opal, lat. opalus, fr. opale. DOOM
opál s. n., pl. opále
opalelor
OPÁL, opale, s. n. 1. Piatră semiprețioasă, cu luciu sticlos, incoloră sau variat colorată (verde, albastru, roșu, alb etc.), transparentă sau opalescentă. 2. Țesătură de bumbac subțire și străvezie, albă sau colorată în nuanțe deschise, din care se fac bluze, cămăși, batiste etc. [Pl. și: opaluri] – Din germ. Opal, lat. opalus, fr. opale. DOOM
opál s. n., pl. opále
opalescent
OPALESCÉNT, -Ă, opalescenți, -te, adj. Care prezintă fenomenul de opalescență; (rar) care răspândește o lumină slabă, difuză; opalin. – Din fr. opalescent. DOOM
opalescént adj. m., pl. opalescénți; f. opalescéntă, pl. opalescénte
opalescenta
OPALESCÉNT, -Ă, opalescenți, -te, adj. Care prezintă fenomenul de opalescență; (rar) care răspândește o lumină slabă, difuză; opalin. – Din fr. opalescent. DOOM
opalescént adj. m., pl. opalescénți; f. opalescéntă, pl. opalescénte
opalescente
OPALESCÉNT, -Ă, opalescenți, -te, adj. Care prezintă fenomenul de opalescență; (rar) care răspândește o lumină slabă, difuză; opalin. – Din fr. opalescent. DOOM
opalescént adj. m., pl. opalescénți; f. opalescéntă, pl. opalescénte
opalescentei
OPALESCÉNT, -Ă, opalescenți, -te, adj. Care prezintă fenomenul de opalescență; (rar) care răspândește o lumină slabă, difuză; opalin. – Din fr. opalescent. DOOM
opalescént adj. m., pl. opalescénți; f. opalescéntă, pl. opalescénte
opalescentele
OPALESCÉNT, -Ă, opalescenți, -te, adj. Care prezintă fenomenul de opalescență; (rar) care răspândește o lumină slabă, difuză; opalin. – Din fr. opalescent. DOOM
opalescént adj. m., pl. opalescénți; f. opalescéntă, pl. opalescénte
opalescentelor
OPALESCÉNT, -Ă, opalescenți, -te, adj. Care prezintă fenomenul de opalescență; (rar) care răspândește o lumină slabă, difuză; opalin. – Din fr. opalescent. DOOM
opalescént adj. m., pl. opalescénți; f. opalescéntă, pl. opalescénte
opalescentul
OPALESCÉNT, -Ă, opalescenți, -te, adj. Care prezintă fenomenul de opalescență; (rar) care răspândește o lumină slabă, difuză; opalin. – Din fr. opalescent. DOOM
opalescént adj. m., pl. opalescénți; f. opalescéntă, pl. opalescénte
opalescentului
OPALESCÉNT, -Ă, opalescenți, -te, adj. Care prezintă fenomenul de opalescență; (rar) care răspândește o lumină slabă, difuză; opalin. – Din fr. opalescent. DOOM
opalescént adj. m., pl. opalescénți; f. opalescéntă, pl. opalescénte
opalescenți
OPALESCÉNT, -Ă, opalescenți, -te, adj. Care prezintă fenomenul de opalescență; (rar) care răspândește o lumină slabă, difuză; opalin. – Din fr. opalescent. DOOM
opalescént adj. m., pl. opalescénți; f. opalescéntă, pl. opalescénte
opalescenții
OPALESCÉNT, -Ă, opalescenți, -te, adj. Care prezintă fenomenul de opalescență; (rar) care răspândește o lumină slabă, difuză; opalin. – Din fr. opalescent. DOOM
opalescént adj. m., pl. opalescénți; f. opalescéntă, pl. opalescénte
opalescenților
OPALESCÉNT, -Ă, opalescenți, -te, adj. Care prezintă fenomenul de opalescență; (rar) care răspândește o lumină slabă, difuză; opalin. – Din fr. opalescent. DOOM
opalescént adj. m., pl. opalescénți; f. opalescéntă, pl. opalescénte
opalescență
OPALESCÉNȚĂ, opalescențe, s. f. Aspect lăptos prezentat, în urma fenomenului de refracție a luminii, de unele medii cu particule fin dispersate sau bule de gaz microscopice și care apare roșcat când este observat prin transparență și albăstrui când este observat lateral. – Din fr. opalescence. DOOM
opalescénță s. f., g.-d. art. opalescénței; pl. opalescénțe
opalin
OPALÍN, -Ă, opalini, -e, adj. Care are culoarea lăptoasă și reflexele caracteristice ale opalului; opalescent. – Din fr. opalin. DOOM
opalín adj. m., pl. opalíni; f. opalínă, pl. opalíne
opalina
OPALÍN, -Ă, opalini, -e, adj. Care are culoarea lăptoasă și reflexele caracteristice ale opalului; opalescent. – Din fr. opalin. DOOM
opalín adj. m., pl. opalíni; f. opalínă, pl. opalíne
opaline
OPALÍN, -Ă, opalini, -e, adj. Care are culoarea lăptoasă și reflexele caracteristice ale opalului; opalescent. – Din fr. opalin. DOOM
opalín adj. m., pl. opalíni; f. opalínă, pl. opalíne
opalinei
OPALÍN, -Ă, opalini, -e, adj. Care are culoarea lăptoasă și reflexele caracteristice ale opalului; opalescent. – Din fr. opalin. DOOM
opalín adj. m., pl. opalíni; f. opalínă, pl. opalíne
opalinele
OPALÍN, -Ă, opalini, -e, adj. Care are culoarea lăptoasă și reflexele caracteristice ale opalului; opalescent. – Din fr. opalin. DOOM
opalín adj. m., pl. opalíni; f. opalínă, pl. opalíne
opalinelor
OPALÍN, -Ă, opalini, -e, adj. Care are culoarea lăptoasă și reflexele caracteristice ale opalului; opalescent. – Din fr. opalin. DOOM
opalín adj. m., pl. opalíni; f. opalínă, pl. opalíne
opalini
OPALÍN, -Ă, opalini, -e, adj. Care are culoarea lăptoasă și reflexele caracteristice ale opalului; opalescent. – Din fr. opalin. DOOM
opalín adj. m., pl. opalíni; f. opalínă, pl. opalíne
opalinii
OPALÍN, -Ă, opalini, -e, adj. Care are culoarea lăptoasă și reflexele caracteristice ale opalului; opalescent. – Din fr. opalin. DOOM
opalín adj. m., pl. opalíni; f. opalínă, pl. opalíne
opalinilor
OPALÍN, -Ă, opalini, -e, adj. Care are culoarea lăptoasă și reflexele caracteristice ale opalului; opalescent. – Din fr. opalin. DOOM
opalín adj. m., pl. opalíni; f. opalínă, pl. opalíne
opalinul
OPALÍN, -Ă, opalini, -e, adj. Care are culoarea lăptoasă și reflexele caracteristice ale opalului; opalescent. – Din fr. opalin. DOOM
opalín adj. m., pl. opalíni; f. opalínă, pl. opalíne
opalinului
OPALÍN, -Ă, opalini, -e, adj. Care are culoarea lăptoasă și reflexele caracteristice ale opalului; opalescent. – Din fr. opalin. DOOM
opalín adj. m., pl. opalíni; f. opalínă, pl. opalíne
opaliza
OPALIZÁ, opalizez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) face asemănător opalului, a căpăta aparența opalului. – Din fr. opaliser.
opalizai
OPALIZÁ, opalizez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) face asemănător opalului, a căpăta aparența opalului. – Din fr. opaliser.
opalizam
OPALIZÁ, opalizez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) face asemănător opalului, a căpăta aparența opalului. – Din fr. opaliser.
opalizare
OPALIZÁ, opalizez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) face asemănător opalului, a căpăta aparența opalului. – Din fr. opaliser.
opalizare
OPALIZÁRE, opalizări, s. f. Acțiunea de a (se) opaliza și rezultatul ei. ♦ Fabricare a sticlei opalizate. – V. opaliza.
opalizarea
OPALIZÁRE, opalizări, s. f. Acțiunea de a (se) opaliza și rezultatul ei. ♦ Fabricare a sticlei opalizate. – V. opaliza.
opalizară
OPALIZÁ, opalizez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) face asemănător opalului, a căpăta aparența opalului. – Din fr. opaliser.
opalizarăm
OPALIZÁ, opalizez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) face asemănător opalului, a căpăta aparența opalului. – Din fr. opaliser.
opalizarăți
OPALIZÁ, opalizez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) face asemănător opalului, a căpăta aparența opalului. – Din fr. opaliser.
opalizase
OPALIZÁ, opalizez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) face asemănător opalului, a căpăta aparența opalului. – Din fr. opaliser.
opalizasem
OPALIZÁ, opalizez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) face asemănător opalului, a căpăta aparența opalului. – Din fr. opaliser.
opalizaseră
OPALIZÁ, opalizez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) face asemănător opalului, a căpăta aparența opalului. – Din fr. opaliser.
opalizaserăm
OPALIZÁ, opalizez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) face asemănător opalului, a căpăta aparența opalului. – Din fr. opaliser.
opalizaserăți
OPALIZÁ, opalizez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) face asemănător opalului, a căpăta aparența opalului. – Din fr. opaliser.
opalizaseși
OPALIZÁ, opalizez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) face asemănător opalului, a căpăta aparența opalului. – Din fr. opaliser.
opalizaseți
OPALIZÁ, opalizez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) face asemănător opalului, a căpăta aparența opalului. – Din fr. opaliser.
opalizat
OPALIZÁ, opalizez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) face asemănător opalului, a căpăta aparența opalului. – Din fr. opaliser.
opalizat
OPALIZÁT, -Ă, opalizați, -te, adj. Care a devenit asemănător opalului. – V. opaliza.
opalizata
OPALIZÁT, -Ă, opalizați, -te, adj. Care a devenit asemănător opalului. – V. opaliza.
opalizate
OPALIZÁT, -Ă, opalizați, -te, adj. Care a devenit asemănător opalului. – V. opaliza.
opalizatei
OPALIZÁT, -Ă, opalizați, -te, adj. Care a devenit asemănător opalului. – V. opaliza.
opalizatele
OPALIZÁT, -Ă, opalizați, -te, adj. Care a devenit asemănător opalului. – V. opaliza.
opalizatelor
OPALIZÁT, -Ă, opalizați, -te, adj. Care a devenit asemănător opalului. – V. opaliza.
opalizatul
OPALIZÁT, -Ă, opalizați, -te, adj. Care a devenit asemănător opalului. – V. opaliza.
opalizatului
OPALIZÁT, -Ă, opalizați, -te, adj. Care a devenit asemănător opalului. – V. opaliza.
opalizau
OPALIZÁ, opalizez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) face asemănător opalului, a căpăta aparența opalului. – Din fr. opaliser.
opalizași
OPALIZÁ, opalizez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) face asemănător opalului, a căpăta aparența opalului. – Din fr. opaliser.
opalizați
OPALIZÁ, opalizez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) face asemănător opalului, a căpăta aparența opalului. – Din fr. opaliser.
opalizați
OPALIZÁT, -Ă, opalizați, -te, adj. Care a devenit asemănător opalului. – V. opaliza.
opalizații
OPALIZÁT, -Ă, opalizați, -te, adj. Care a devenit asemănător opalului. – V. opaliza.
opalizaților
OPALIZÁT, -Ă, opalizați, -te, adj. Care a devenit asemănător opalului. – V. opaliza.
opalizează
OPALIZÁ, opalizez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) face asemănător opalului, a căpăta aparența opalului. – Din fr. opaliser.
opalizez
OPALIZÁ, opalizez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) face asemănător opalului, a căpăta aparența opalului. – Din fr. opaliser.
opalizeze
OPALIZÁ, opalizez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) face asemănător opalului, a căpăta aparența opalului. – Din fr. opaliser.
opalizezi
OPALIZÁ, opalizez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) face asemănător opalului, a căpăta aparența opalului. – Din fr. opaliser.
opalizând
OPALIZÁ, opalizez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) face asemănător opalului, a căpăta aparența opalului. – Din fr. opaliser.
opalizînd
OPALIZÁ, opalizez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) face asemănător opalului, a căpăta aparența opalului. – Din fr. opaliser.
opalizări
OPALIZÁRE, opalizări, s. f. Acțiunea de a (se) opaliza și rezultatul ei. ♦ Fabricare a sticlei opalizate. – V. opaliza.
opalizării
OPALIZÁRE, opalizări, s. f. Acțiunea de a (se) opaliza și rezultatul ei. ♦ Fabricare a sticlei opalizate. – V. opaliza.
opalizările
OPALIZÁRE, opalizări, s. f. Acțiunea de a (se) opaliza și rezultatul ei. ♦ Fabricare a sticlei opalizate. – V. opaliza.
opalizărilor
OPALIZÁRE, opalizări, s. f. Acțiunea de a (se) opaliza și rezultatul ei. ♦ Fabricare a sticlei opalizate. – V. opaliza.
opalul
OPÁL, opale, s. n. 1. Piatră semiprețioasă, cu luciu sticlos, incoloră sau variat colorată (verde, albastru, roșu, alb etc.), transparentă sau opalescentă. 2. Țesătură de bumbac subțire și străvezie, albă sau colorată în nuanțe deschise, din care se fac bluze, cămăși, batiste etc. [Pl. și: opaluri] – Din germ. Opal, lat. opalus, fr. opale. DOOM
opál s. n., pl. opále
opalului
OPÁL, opale, s. n. 1. Piatră semiprețioasă, cu luciu sticlos, incoloră sau variat colorată (verde, albastru, roșu, alb etc.), transparentă sau opalescentă. 2. Țesătură de bumbac subțire și străvezie, albă sau colorată în nuanțe deschise, din care se fac bluze, cămăși, batiste etc. [Pl. și: opaluri] – Din germ. Opal, lat. opalus, fr. opale. DOOM
opál s. n., pl. opále
opaxit
OPAXÍTĂ s. f. v. opaxit. DOOM
opaxít s. n., pl. opaxíte
opaxite
OPAXÍTĂ s. f. v. opaxit. DOOM
opaxít s. n., pl. opaxíte
opaxitele
OPAXÍTĂ s. f. v. opaxit. DOOM
opaxít s. n., pl. opaxíte
opaxitelor
OPAXÍTĂ s. f. v. opaxit. DOOM
opaxít s. n., pl. opaxíte
opaxitul
OPAXÍTĂ s. f. v. opaxit. DOOM
opaxít s. n., pl. opaxíte
opaxitului
OPAXÍTĂ s. f. v. opaxit. DOOM
opaxít s. n., pl. opaxíte
opaxită
OPAXÍTĂ s. f. v. opaxit. DOOM
opaxít s. n., pl. opaxíte
opcină
ÓPCINĂ s. f. v. obcină.
opcină
ÓPCINĂ, opcini, s. f. 1. Culme, coamă de deal sau de munte care împreună două piscuri și pe care se poate umbla cu carul. Acum, sărind cu îndrăzneală, mă trezii pe muchia unei opcini pleșuve și largi, la picioarele căreia munții se tupilau smeriți. HOGAȘ, M. N. 182. Pentru ochi ca murele, încunjuri pădurile, Opcina cu muntele. ȘEZ. XII 139. ♦ (Regional) Munte sau deal prelung. 2. Loc, proprietate, moșie de pe opcină (1); p. ext. moștenire. Curtea boierească, opcină strămoșească ce nu se mai află, albind pe troscotul verde al ogrăzii mari. RUSSO, S. 100. – Variantă: óbcină s. f.
open
ÓPEN, openuri, s. n., adj. invar. 1. S. n. Competiție deschisă pentru orice categorie de sportivi; (în tenis) turneu la care participă profesioniști și neprofesioniști. 2. Adj. invar. (Despre competiții, concursuri, turnee sportive) Deschis oricărei categorii. Turneu open. [Pr.: ắupăn] – Din engl. open. DOOM
*ópen2 (angl.) [e pron. ă] s. n., pl. ópenuri
openul
ÓPEN, openuri, s. n., adj. invar. 1. S. n. Competiție deschisă pentru orice categorie de sportivi; (în tenis) turneu la care participă profesioniști și neprofesioniști. 2. Adj. invar. (Despre competiții, concursuri, turnee sportive) Deschis oricărei categorii. Turneu open. [Pr.: ắupăn] – Din engl. open. DOOM
*ópen2 (angl.) [e pron. ă] s. n., pl. ópenuri
openului
ÓPEN, openuri, s. n., adj. invar. 1. S. n. Competiție deschisă pentru orice categorie de sportivi; (în tenis) turneu la care participă profesioniști și neprofesioniști. 2. Adj. invar. (Despre competiții, concursuri, turnee sportive) Deschis oricărei categorii. Turneu open. [Pr.: ắupăn] – Din engl. open. DOOM
*ópen2 (angl.) [e pron. ă] s. n., pl. ópenuri
openuri
ÓPEN, openuri, s. n., adj. invar. 1. S. n. Competiție deschisă pentru orice categorie de sportivi; (în tenis) turneu la care participă profesioniști și neprofesioniști. 2. Adj. invar. (Despre competiții, concursuri, turnee sportive) Deschis oricărei categorii. Turneu open. [Pr.: ắupăn] – Din engl. open. DOOM
*ópen2 (angl.) [e pron. ă] s. n., pl. ópenuri
openurile
ÓPEN, openuri, s. n., adj. invar. 1. S. n. Competiție deschisă pentru orice categorie de sportivi; (în tenis) turneu la care participă profesioniști și neprofesioniști. 2. Adj. invar. (Despre competiții, concursuri, turnee sportive) Deschis oricărei categorii. Turneu open. [Pr.: ắupăn] – Din engl. open. DOOM
*ópen2 (angl.) [e pron. ă] s. n., pl. ópenuri
openurilor
ÓPEN, openuri, s. n., adj. invar. 1. S. n. Competiție deschisă pentru orice categorie de sportivi; (în tenis) turneu la care participă profesioniști și neprofesioniști. 2. Adj. invar. (Despre competiții, concursuri, turnee sportive) Deschis oricărei categorii. Turneu open. [Pr.: ắupăn] – Din engl. open. DOOM
*ópen2 (angl.) [e pron. ă] s. n., pl. ópenuri
opera
OPERÁ, operez, vb. I. 1. Tranz. A întreprinde o acțiune, a realiza, a face, a înfăptui, a efectua. ♦ Spec. (Mat.) A efectua un calcul. ♦ Intranz. A lucra cu..., a se folosi de..., a întrebuința. 2. Tranz. A supune pe cineva unei intervenții chirurgicale. 3. Tranz. A înregistra diverse date contabile în registre sau în acte de evidență. 4. Intranz. A întreprinde o acțiune militară în vederea realizării unui plan strategic sau a sarcinilor subordonate acestuia. 5. Tranz. (Arg.) A comite furturi, spargeri, crime etc. – Din fr. opérer, lat., it. operare. DOOM
operá (a ~) vb., ind. prez. 3 opereáză
opera
ÓPERĂ2, opere, s. f. Compoziție muzicală scrisă pentru soliști, cor și orchestră pe textul unui libret dramatic; reprezentare scenică a acestei lucrări. ♦ Clădire destinată reprezentării unor asemenea compoziții. – Din it. opera, fr. opéra. DOOM
óperă s. f., g.-d. art. óperei; pl. ópere
operabil
OPERÁBIL, -Ă, operabili, -e, adj. Care poate fi operat (2) (în bune condiții). – Din fr. opérable. DOOM
operábil adj. m., pl. operábili; f. operábilă, pl. operábile
operabila
OPERÁBIL, -Ă, operabili, -e, adj. Care poate fi operat (2) (în bune condiții). – Din fr. opérable. DOOM
operábil adj. m., pl. operábili; f. operábilă, pl. operábile
operabile
OPERÁBIL, -Ă, operabili, -e, adj. Care poate fi operat (2) (în bune condiții). – Din fr. opérable. DOOM
operábil adj. m., pl. operábili; f. operábilă, pl. operábile
operabilei
OPERÁBIL, -Ă, operabili, -e, adj. Care poate fi operat (2) (în bune condiții). – Din fr. opérable. DOOM
operábil adj. m., pl. operábili; f. operábilă, pl. operábile
operabilele
OPERÁBIL, -Ă, operabili, -e, adj. Care poate fi operat (2) (în bune condiții). – Din fr. opérable. DOOM
operábil adj. m., pl. operábili; f. operábilă, pl. operábile
operabilelor
OPERÁBIL, -Ă, operabili, -e, adj. Care poate fi operat (2) (în bune condiții). – Din fr. opérable. DOOM
operábil adj. m., pl. operábili; f. operábilă, pl. operábile
operabili
OPERÁBIL, -Ă, operabili, -e, adj. Care poate fi operat (2) (în bune condiții). – Din fr. opérable. DOOM
operábil adj. m., pl. operábili; f. operábilă, pl. operábile
operabilii
OPERÁBIL, -Ă, operabili, -e, adj. Care poate fi operat (2) (în bune condiții). – Din fr. opérable. DOOM
operábil adj. m., pl. operábili; f. operábilă, pl. operábile
operabililor
OPERÁBIL, -Ă, operabili, -e, adj. Care poate fi operat (2) (în bune condiții). – Din fr. opérable. DOOM
operábil adj. m., pl. operábili; f. operábilă, pl. operábile
operabilul
OPERÁBIL, -Ă, operabili, -e, adj. Care poate fi operat (2) (în bune condiții). – Din fr. opérable. DOOM
operábil adj. m., pl. operábili; f. operábilă, pl. operábile
operabilului
OPERÁBIL, -Ă, operabili, -e, adj. Care poate fi operat (2) (în bune condiții). – Din fr. opérable. DOOM
operábil adj. m., pl. operábili; f. operábilă, pl. operábile
operai
OPERÁ, operez, vb. I. 1. Tranz. A întreprinde o acțiune, a realiza, a face, a înfăptui, a efectua. ♦ Spec. (Mat.) A efectua un calcul. ♦ Intranz. A lucra cu..., a se folosi de..., a întrebuința. 2. Tranz. A supune pe cineva unei intervenții chirurgicale. 3. Tranz. A înregistra diverse date contabile în registre sau în acte de evidență. 4. Intranz. A întreprinde o acțiune militară în vederea realizării unui plan strategic sau a sarcinilor subordonate acestuia. 5. Tranz. (Arg.) A comite furturi, spargeri, crime etc. – Din fr. opérer, lat., it. operare. DOOM
operá (a ~) vb., ind. prez. 3 opereáză
operam
OPERÁ, operez, vb. I. 1. Tranz. A întreprinde o acțiune, a realiza, a face, a înfăptui, a efectua. ♦ Spec. (Mat.) A efectua un calcul. ♦ Intranz. A lucra cu..., a se folosi de..., a întrebuința. 2. Tranz. A supune pe cineva unei intervenții chirurgicale. 3. Tranz. A înregistra diverse date contabile în registre sau în acte de evidență. 4. Intranz. A întreprinde o acțiune militară în vederea realizării unui plan strategic sau a sarcinilor subordonate acestuia. 5. Tranz. (Arg.) A comite furturi, spargeri, crime etc. – Din fr. opérer, lat., it. operare. DOOM
operá (a ~) vb., ind. prez. 3 opereáză
operant
OPERÁNT, -Ă, operanți, -te, adj. Care își produce (repede) efectul; eficace. – Din fr. opérant. DOOM
operánt adj. m., pl. operánți; f. operántă, pl. operánte
operanta
OPERÁNT, -Ă, operanți, -te, adj. Care își produce (repede) efectul; eficace. – Din fr. opérant. DOOM
operánt adj. m., pl. operánți; f. operántă, pl. operánte
operante
OPERÁNT, -Ă, operanți, -te, adj. Care își produce (repede) efectul; eficace. – Din fr. opérant. DOOM
operánt adj. m., pl. operánți; f. operántă, pl. operánte
operantei
OPERÁNT, -Ă, operanți, -te, adj. Care își produce (repede) efectul; eficace. – Din fr. opérant. DOOM
operánt adj. m., pl. operánți; f. operántă, pl. operánte
operantele
OPERÁNT, -Ă, operanți, -te, adj. Care își produce (repede) efectul; eficace. – Din fr. opérant. DOOM
operánt adj. m., pl. operánți; f. operántă, pl. operánte
operantelor
OPERÁNT, -Ă, operanți, -te, adj. Care își produce (repede) efectul; eficace. – Din fr. opérant. DOOM
operánt adj. m., pl. operánți; f. operántă, pl. operánte
operantul
OPERÁNT, -Ă, operanți, -te, adj. Care își produce (repede) efectul; eficace. – Din fr. opérant. DOOM
operánt adj. m., pl. operánți; f. operántă, pl. operánte
operantului
OPERÁNT, -Ă, operanți, -te, adj. Care își produce (repede) efectul; eficace. – Din fr. opérant. DOOM
operánt adj. m., pl. operánți; f. operántă, pl. operánte
operanți
OPERÁNT, -Ă, operanți, -te, adj. Care își produce (repede) efectul; eficace. – Din fr. opérant. DOOM
operánt adj. m., pl. operánți; f. operántă, pl. operánte
operanții
OPERÁNT, -Ă, operanți, -te, adj. Care își produce (repede) efectul; eficace. – Din fr. opérant. DOOM
operánt adj. m., pl. operánți; f. operántă, pl. operánte
operanților
OPERÁNT, -Ă, operanți, -te, adj. Care își produce (repede) efectul; eficace. – Din fr. opérant. DOOM
operánt adj. m., pl. operánți; f. operántă, pl. operánte
operare
OPERÁ, operez, vb. I. 1. Tranz. A întreprinde o acțiune, a realiza, a face, a înfăptui, a efectua. ♦ Spec. (Mat.) A efectua un calcul. ♦ Intranz. A lucra cu..., a se folosi de..., a întrebuința. 2. Tranz. A supune pe cineva unei intervenții chirurgicale. 3. Tranz. A înregistra diverse date contabile în registre sau în acte de evidență. 4. Intranz. A întreprinde o acțiune militară în vederea realizării unui plan strategic sau a sarcinilor subordonate acestuia. 5. Tranz. (Arg.) A comite furturi, spargeri, crime etc. – Din fr. opérer, lat., it. operare. DOOM
operá (a ~) vb., ind. prez. 3 opereáză
operare
OPERÁRE, operări, s. f. Acțiunea de a opera și rezultatul ei. – V. opera. DOOM
operáre s. f., g.-d. art. operắrii; pl. operắri
operarea
OPERÁRE, operări, s. f. Acțiunea de a opera și rezultatul ei. – V. opera. DOOM
operáre s. f., g.-d. art. operắrii; pl. operắri
operară
OPERÁ, operez, vb. I. 1. Tranz. A întreprinde o acțiune, a realiza, a face, a înfăptui, a efectua. ♦ Spec. (Mat.) A efectua un calcul. ♦ Intranz. A lucra cu..., a se folosi de..., a întrebuința. 2. Tranz. A supune pe cineva unei intervenții chirurgicale. 3. Tranz. A înregistra diverse date contabile în registre sau în acte de evidență. 4. Intranz. A întreprinde o acțiune militară în vederea realizării unui plan strategic sau a sarcinilor subordonate acestuia. 5. Tranz. (Arg.) A comite furturi, spargeri, crime etc. – Din fr. opérer, lat., it. operare. DOOM
operá (a ~) vb., ind. prez. 3 opereáză
operarăm
OPERÁ, operez, vb. I. 1. Tranz. A întreprinde o acțiune, a realiza, a face, a înfăptui, a efectua. ♦ Spec. (Mat.) A efectua un calcul. ♦ Intranz. A lucra cu..., a se folosi de..., a întrebuința. 2. Tranz. A supune pe cineva unei intervenții chirurgicale. 3. Tranz. A înregistra diverse date contabile în registre sau în acte de evidență. 4. Intranz. A întreprinde o acțiune militară în vederea realizării unui plan strategic sau a sarcinilor subordonate acestuia. 5. Tranz. (Arg.) A comite furturi, spargeri, crime etc. – Din fr. opérer, lat., it. operare. DOOM
operá (a ~) vb., ind. prez. 3 opereáză
operarăți
OPERÁ, operez, vb. I. 1. Tranz. A întreprinde o acțiune, a realiza, a face, a înfăptui, a efectua. ♦ Spec. (Mat.) A efectua un calcul. ♦ Intranz. A lucra cu..., a se folosi de..., a întrebuința. 2. Tranz. A supune pe cineva unei intervenții chirurgicale. 3. Tranz. A înregistra diverse date contabile în registre sau în acte de evidență. 4. Intranz. A întreprinde o acțiune militară în vederea realizării unui plan strategic sau a sarcinilor subordonate acestuia. 5. Tranz. (Arg.) A comite furturi, spargeri, crime etc. – Din fr. opérer, lat., it. operare. DOOM
operá (a ~) vb., ind. prez. 3 opereáză
operase
OPERÁ, operez, vb. I. 1. Tranz. A întreprinde o acțiune, a realiza, a face, a înfăptui, a efectua. ♦ Spec. (Mat.) A efectua un calcul. ♦ Intranz. A lucra cu..., a se folosi de..., a întrebuința. 2. Tranz. A supune pe cineva unei intervenții chirurgicale. 3. Tranz. A înregistra diverse date contabile în registre sau în acte de evidență. 4. Intranz. A întreprinde o acțiune militară în vederea realizării unui plan strategic sau a sarcinilor subordonate acestuia. 5. Tranz. (Arg.) A comite furturi, spargeri, crime etc. – Din fr. opérer, lat., it. operare. DOOM
operá (a ~) vb., ind. prez. 3 opereáză
operasem
OPERÁ, operez, vb. I. 1. Tranz. A întreprinde o acțiune, a realiza, a face, a înfăptui, a efectua. ♦ Spec. (Mat.) A efectua un calcul. ♦ Intranz. A lucra cu..., a se folosi de..., a întrebuința. 2. Tranz. A supune pe cineva unei intervenții chirurgicale. 3. Tranz. A înregistra diverse date contabile în registre sau în acte de evidență. 4. Intranz. A întreprinde o acțiune militară în vederea realizării unui plan strategic sau a sarcinilor subordonate acestuia. 5. Tranz. (Arg.) A comite furturi, spargeri, crime etc. – Din fr. opérer, lat., it. operare. DOOM
operá (a ~) vb., ind. prez. 3 opereáză
operaseră
OPERÁ, operez, vb. I. 1. Tranz. A întreprinde o acțiune, a realiza, a face, a înfăptui, a efectua. ♦ Spec. (Mat.) A efectua un calcul. ♦ Intranz. A lucra cu..., a se folosi de..., a întrebuința. 2. Tranz. A supune pe cineva unei intervenții chirurgicale. 3. Tranz. A înregistra diverse date contabile în registre sau în acte de evidență. 4. Intranz. A întreprinde o acțiune militară în vederea realizării unui plan strategic sau a sarcinilor subordonate acestuia. 5. Tranz. (Arg.) A comite furturi, spargeri, crime etc. – Din fr. opérer, lat., it. operare. DOOM
operá (a ~) vb., ind. prez. 3 opereáză
operaserăm
OPERÁ, operez, vb. I. 1. Tranz. A întreprinde o acțiune, a realiza, a face, a înfăptui, a efectua. ♦ Spec. (Mat.) A efectua un calcul. ♦ Intranz. A lucra cu..., a se folosi de..., a întrebuința. 2. Tranz. A supune pe cineva unei intervenții chirurgicale. 3. Tranz. A înregistra diverse date contabile în registre sau în acte de evidență. 4. Intranz. A întreprinde o acțiune militară în vederea realizării unui plan strategic sau a sarcinilor subordonate acestuia. 5. Tranz. (Arg.) A comite furturi, spargeri, crime etc. – Din fr. opérer, lat., it. operare. DOOM
operá (a ~) vb., ind. prez. 3 opereáză
operaserăți
OPERÁ, operez, vb. I. 1. Tranz. A întreprinde o acțiune, a realiza, a face, a înfăptui, a efectua. ♦ Spec. (Mat.) A efectua un calcul. ♦ Intranz. A lucra cu..., a se folosi de..., a întrebuința. 2. Tranz. A supune pe cineva unei intervenții chirurgicale. 3. Tranz. A înregistra diverse date contabile în registre sau în acte de evidență. 4. Intranz. A întreprinde o acțiune militară în vederea realizării unui plan strategic sau a sarcinilor subordonate acestuia. 5. Tranz. (Arg.) A comite furturi, spargeri, crime etc. – Din fr. opérer, lat., it. operare. DOOM
operá (a ~) vb., ind. prez. 3 opereáză
operaseși
OPERÁ, operez, vb. I. 1. Tranz. A întreprinde o acțiune, a realiza, a face, a înfăptui, a efectua. ♦ Spec. (Mat.) A efectua un calcul. ♦ Intranz. A lucra cu..., a se folosi de..., a întrebuința. 2. Tranz. A supune pe cineva unei intervenții chirurgicale. 3. Tranz. A înregistra diverse date contabile în registre sau în acte de evidență. 4. Intranz. A întreprinde o acțiune militară în vederea realizării unui plan strategic sau a sarcinilor subordonate acestuia. 5. Tranz. (Arg.) A comite furturi, spargeri, crime etc. – Din fr. opérer, lat., it. operare. DOOM
operá (a ~) vb., ind. prez. 3 opereáză
operaseți
OPERÁ, operez, vb. I. 1. Tranz. A întreprinde o acțiune, a realiza, a face, a înfăptui, a efectua. ♦ Spec. (Mat.) A efectua un calcul. ♦ Intranz. A lucra cu..., a se folosi de..., a întrebuința. 2. Tranz. A supune pe cineva unei intervenții chirurgicale. 3. Tranz. A înregistra diverse date contabile în registre sau în acte de evidență. 4. Intranz. A întreprinde o acțiune militară în vederea realizării unui plan strategic sau a sarcinilor subordonate acestuia. 5. Tranz. (Arg.) A comite furturi, spargeri, crime etc. – Din fr. opérer, lat., it. operare. DOOM
operá (a ~) vb., ind. prez. 3 opereáză
operat
OPERÁ, operez, vb. I. 1. Tranz. A întreprinde o acțiune, a realiza, a face, a înfăptui, a efectua. ♦ Spec. (Mat.) A efectua un calcul. ♦ Intranz. A lucra cu..., a se folosi de..., a întrebuința. 2. Tranz. A supune pe cineva unei intervenții chirurgicale. 3. Tranz. A înregistra diverse date contabile în registre sau în acte de evidență. 4. Intranz. A întreprinde o acțiune militară în vederea realizării unui plan strategic sau a sarcinilor subordonate acestuia. 5. Tranz. (Arg.) A comite furturi, spargeri, crime etc. – Din fr. opérer, lat., it. operare. DOOM
operá (a ~) vb., ind. prez. 3 opereáză
operat
OPERÁT2, -Ă, operați, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care a suferit o intervenție chirurgicală. – V. opera. DOOM
operát1 adj. m., s. m., pl. operáți; adj. f., s. f. operátă, pl. operáte
operat
OPERÁT2, -Ă, operați, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care a suferit o intervenție chirurgicală. – V. opera. DOOM
operát1 adj. m., s. m., pl. operáți; adj. f., s. f. operátă, pl. operáte
operat
OPERÁT1, operate, s. n. (Livr.) Lucrare, operă1, scriere. – Din lat. operatus. DOOM
operát2 (livr.) s. n., pl. operáte
operata
OPERÁT2, -Ă, operați, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care a suferit o intervenție chirurgicală. – V. opera. DOOM
operát1 adj. m., s. m., pl. operáți; adj. f., s. f. operátă, pl. operáte
operata
OPERÁT2, -Ă, operați, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care a suferit o intervenție chirurgicală. – V. opera. DOOM
operát1 adj. m., s. m., pl. operáți; adj. f., s. f. operátă, pl. operáte
operate
OPERÁT2, -Ă, operați, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care a suferit o intervenție chirurgicală. – V. opera. DOOM
operát1 adj. m., s. m., pl. operáți; adj. f., s. f. operátă, pl. operáte
operate
OPERÁT2, -Ă, operați, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care a suferit o intervenție chirurgicală. – V. opera. DOOM
operát1 adj. m., s. m., pl. operáți; adj. f., s. f. operátă, pl. operáte
operatei
OPERÁT2, -Ă, operați, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care a suferit o intervenție chirurgicală. – V. opera. DOOM
operát1 adj. m., s. m., pl. operáți; adj. f., s. f. operátă, pl. operáte
operatei
OPERÁT2, -Ă, operați, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care a suferit o intervenție chirurgicală. – V. opera. DOOM
operát1 adj. m., s. m., pl. operáți; adj. f., s. f. operátă, pl. operáte
operatele
OPERÁT2, -Ă, operați, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care a suferit o intervenție chirurgicală. – V. opera. DOOM
operát1 adj. m., s. m., pl. operáți; adj. f., s. f. operátă, pl. operáte
operatele
OPERÁT2, -Ă, operați, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care a suferit o intervenție chirurgicală. – V. opera. DOOM
operát1 adj. m., s. m., pl. operáți; adj. f., s. f. operátă, pl. operáte
operatelor
OPERÁT2, -Ă, operați, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care a suferit o intervenție chirurgicală. – V. opera. DOOM
operát1 adj. m., s. m., pl. operáți; adj. f., s. f. operátă, pl. operáte
operatelor
OPERÁT2, -Ă, operați, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care a suferit o intervenție chirurgicală. – V. opera. DOOM
operát1 adj. m., s. m., pl. operáți; adj. f., s. f. operátă, pl. operáte
operativ
OPERATÍV, -Ă, operativi, -e, adj. 1. Care lucrează repede, expeditiv, activ; care are efect (rapid); eficace, eficient. 2. Referitor la acțiuni, care ține de acțiune. – Din fr. opératif. DOOM
operatív adj. m., pl. operatívi; f. operatívă, pl. operatíve
operativa
OPERATÍV, -Ă, operativi, -e, adj. 1. Care lucrează repede, expeditiv, activ; care are efect (rapid); eficace, eficient. 2. Referitor la acțiuni, care ține de acțiune. – Din fr. opératif. DOOM
operatív adj. m., pl. operatívi; f. operatívă, pl. operatíve
operative
OPERATÍV, -Ă, operativi, -e, adj. 1. Care lucrează repede, expeditiv, activ; care are efect (rapid); eficace, eficient. 2. Referitor la acțiuni, care ține de acțiune. – Din fr. opératif. DOOM
operatív adj. m., pl. operatívi; f. operatívă, pl. operatíve
operativei
OPERATÍV, -Ă, operativi, -e, adj. 1. Care lucrează repede, expeditiv, activ; care are efect (rapid); eficace, eficient. 2. Referitor la acțiuni, care ține de acțiune. – Din fr. opératif. DOOM
operatív adj. m., pl. operatívi; f. operatívă, pl. operatíve
operativele
OPERATÍV, -Ă, operativi, -e, adj. 1. Care lucrează repede, expeditiv, activ; care are efect (rapid); eficace, eficient. 2. Referitor la acțiuni, care ține de acțiune. – Din fr. opératif. DOOM
operatív adj. m., pl. operatívi; f. operatívă, pl. operatíve
operativelor
OPERATÍV, -Ă, operativi, -e, adj. 1. Care lucrează repede, expeditiv, activ; care are efect (rapid); eficace, eficient. 2. Referitor la acțiuni, care ține de acțiune. – Din fr. opératif. DOOM
operatív adj. m., pl. operatívi; f. operatívă, pl. operatíve
operativi
OPERATÍV, -Ă, operativi, -e, adj. 1. Care lucrează repede, expeditiv, activ; care are efect (rapid); eficace, eficient. 2. Referitor la acțiuni, care ține de acțiune. – Din fr. opératif. DOOM
operatív adj. m., pl. operatívi; f. operatívă, pl. operatíve
operativii
OPERATÍV, -Ă, operativi, -e, adj. 1. Care lucrează repede, expeditiv, activ; care are efect (rapid); eficace, eficient. 2. Referitor la acțiuni, care ține de acțiune. – Din fr. opératif. DOOM
operatív adj. m., pl. operatívi; f. operatívă, pl. operatíve
operativilor
OPERATÍV, -Ă, operativi, -e, adj. 1. Care lucrează repede, expeditiv, activ; care are efect (rapid); eficace, eficient. 2. Referitor la acțiuni, care ține de acțiune. – Din fr. opératif. DOOM
operatív adj. m., pl. operatívi; f. operatívă, pl. operatíve
operativitate
OPERATIVITÁTE s. f. Calitatea de a fi operativ (1), expeditiv, de a acționa rapid; eficacitate. – Operativ + suf. -itate. DOOM
operativitáte s. f., g.-d. art. operativitắții
operativitatea
OPERATIVITÁTE s. f. Calitatea de a fi operativ (1), expeditiv, de a acționa rapid; eficacitate. – Operativ + suf. -itate. DOOM
operativitáte s. f., g.-d. art. operativitắții
operativități
OPERATIVITÁTE s. f. Calitatea de a fi operativ (1), expeditiv, de a acționa rapid; eficacitate. – Operativ + suf. -itate. DOOM
operativitáte s. f., g.-d. art. operativitắții
operativității
OPERATIVITÁTE s. f. Calitatea de a fi operativ (1), expeditiv, de a acționa rapid; eficacitate. – Operativ + suf. -itate. DOOM
operativitáte s. f., g.-d. art. operativitắții
operativul
OPERATÍV, -Ă, operativi, -e, adj. 1. Care lucrează repede, expeditiv, activ; care are efect (rapid); eficace, eficient. 2. Referitor la acțiuni, care ține de acțiune. – Din fr. opératif. DOOM
operatív adj. m., pl. operatívi; f. operatívă, pl. operatíve
operativului
OPERATÍV, -Ă, operativi, -e, adj. 1. Care lucrează repede, expeditiv, activ; care are efect (rapid); eficace, eficient. 2. Referitor la acțiuni, care ține de acțiune. – Din fr. opératif. DOOM
operatív adj. m., pl. operatívi; f. operatívă, pl. operatíve
operatoare
OPERATÓR, -OÁRE, operatori, -oare, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f. Muncitor calificat care supraveghează funcționarea unei mașini de lucru, a unui aparat sau care efectuează diverse operații cu acestea. ♦ Spec. Persoană care mânuiește aparatul de luat vederi în timpul filmării; persoană care proiectează filmul pe ecran. 2. S. m. și f. Persoană care face anumite operații chirurgicale; chirurg. 3. S. m. (Mat.) Funcție între două spații vectoriale, compatibilă cu structura vectorială a spațiilor respective. 4. S. m. (Filol.) Conectiv. 5. Adj. (În sintagma) Bloc operator = complex în cadrul unei secții de chirurgie care include sala de operații, sala de preanestezie și sălile aferente. – Din fr. opérateur, lat. operator, -oris. DOOM
operatór s. m., pl. operatóri
operatoarea
OPERATÓR, -OÁRE, operatori, -oare, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f. Muncitor calificat care supraveghează funcționarea unei mașini de lucru, a unui aparat sau care efectuează diverse operații cu acestea. ♦ Spec. Persoană care mânuiește aparatul de luat vederi în timpul filmării; persoană care proiectează filmul pe ecran. 2. S. m. și f. Persoană care face anumite operații chirurgicale; chirurg. 3. S. m. (Mat.) Funcție între două spații vectoriale, compatibilă cu structura vectorială a spațiilor respective. 4. S. m. (Filol.) Conectiv. 5. Adj. (În sintagma) Bloc operator = complex în cadrul unei secții de chirurgie care include sala de operații, sala de preanestezie și sălile aferente. – Din fr. opérateur, lat. operator, -oris. DOOM
operatór s. m., pl. operatóri
operatoarei
OPERATÓR, -OÁRE, operatori, -oare, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f. Muncitor calificat care supraveghează funcționarea unei mașini de lucru, a unui aparat sau care efectuează diverse operații cu acestea. ♦ Spec. Persoană care mânuiește aparatul de luat vederi în timpul filmării; persoană care proiectează filmul pe ecran. 2. S. m. și f. Persoană care face anumite operații chirurgicale; chirurg. 3. S. m. (Mat.) Funcție între două spații vectoriale, compatibilă cu structura vectorială a spațiilor respective. 4. S. m. (Filol.) Conectiv. 5. Adj. (În sintagma) Bloc operator = complex în cadrul unei secții de chirurgie care include sala de operații, sala de preanestezie și sălile aferente. – Din fr. opérateur, lat. operator, -oris. DOOM
operatór s. m., pl. operatóri
operatoarele
OPERATÓR, -OÁRE, operatori, -oare, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f. Muncitor calificat care supraveghează funcționarea unei mașini de lucru, a unui aparat sau care efectuează diverse operații cu acestea. ♦ Spec. Persoană care mânuiește aparatul de luat vederi în timpul filmării; persoană care proiectează filmul pe ecran. 2. S. m. și f. Persoană care face anumite operații chirurgicale; chirurg. 3. S. m. (Mat.) Funcție între două spații vectoriale, compatibilă cu structura vectorială a spațiilor respective. 4. S. m. (Filol.) Conectiv. 5. Adj. (În sintagma) Bloc operator = complex în cadrul unei secții de chirurgie care include sala de operații, sala de preanestezie și sălile aferente. – Din fr. opérateur, lat. operator, -oris. DOOM
operatór s. m., pl. operatóri
operatoarelor
OPERATÓR, -OÁRE, operatori, -oare, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f. Muncitor calificat care supraveghează funcționarea unei mașini de lucru, a unui aparat sau care efectuează diverse operații cu acestea. ♦ Spec. Persoană care mânuiește aparatul de luat vederi în timpul filmării; persoană care proiectează filmul pe ecran. 2. S. m. și f. Persoană care face anumite operații chirurgicale; chirurg. 3. S. m. (Mat.) Funcție între două spații vectoriale, compatibilă cu structura vectorială a spațiilor respective. 4. S. m. (Filol.) Conectiv. 5. Adj. (În sintagma) Bloc operator = complex în cadrul unei secții de chirurgie care include sala de operații, sala de preanestezie și sălile aferente. – Din fr. opérateur, lat. operator, -oris. DOOM
operatór s. m., pl. operatóri
operator
OPERATÓR, -OÁRE, operatori, -oare, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f. Muncitor calificat care supraveghează funcționarea unei mașini de lucru, a unui aparat sau care efectuează diverse operații cu acestea. ♦ Spec. Persoană care mânuiește aparatul de luat vederi în timpul filmării; persoană care proiectează filmul pe ecran. 2. S. m. și f. Persoană care face anumite operații chirurgicale; chirurg. 3. S. m. (Mat.) Funcție între două spații vectoriale, compatibilă cu structura vectorială a spațiilor respective. 4. S. m. (Filol.) Conectiv. 5. Adj. (În sintagma) Bloc operator = complex în cadrul unei secții de chirurgie care include sala de operații, sala de preanestezie și sălile aferente. – Din fr. opérateur, lat. operator, -oris. DOOM
operatór s. m., pl. operatóri
operatori
OPERATÓR, -OÁRE, operatori, -oare, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f. Muncitor calificat care supraveghează funcționarea unei mașini de lucru, a unui aparat sau care efectuează diverse operații cu acestea. ♦ Spec. Persoană care mânuiește aparatul de luat vederi în timpul filmării; persoană care proiectează filmul pe ecran. 2. S. m. și f. Persoană care face anumite operații chirurgicale; chirurg. 3. S. m. (Mat.) Funcție între două spații vectoriale, compatibilă cu structura vectorială a spațiilor respective. 4. S. m. (Filol.) Conectiv. 5. Adj. (În sintagma) Bloc operator = complex în cadrul unei secții de chirurgie care include sala de operații, sala de preanestezie și sălile aferente. – Din fr. opérateur, lat. operator, -oris. DOOM
operatór s. m., pl. operatóri
operatoria
OPERATORÍE s. f. Meseria de operator cinematografic. – Operator + suf. -ie. DOOM
operatoríe s. f., art. operatoría, g.-d. operatoríi, art. operatoríei
operatoria
OPERATÓRIU, -IE, operatorii, adj. Privitor la chirurgie, în legătură cu chirurgia; chirurgical. – Din fr. opératoire, lat. operatorius. DOOM
operatóriu [riu pron. riu] adj. m., f. operatórie (-ri-e); pl. m. și f. operatórii
operatorie
OPERATORÍE s. f. Meseria de operator cinematografic. – Operator + suf. -ie. DOOM
operatoríe s. f., art. operatoría, g.-d. operatoríi, art. operatoríei
operatorie
OPERATÓRIU, -IE, operatorii, adj. Privitor la chirurgie, în legătură cu chirurgia; chirurgical. – Din fr. opératoire, lat. operatorius. DOOM
operatóriu [riu pron. riu] adj. m., f. operatórie (-ri-e); pl. m. și f. operatórii
operatoriei
OPERATORÍE s. f. Meseria de operator cinematografic. – Operator + suf. -ie. DOOM
operatoríe s. f., art. operatoría, g.-d. operatoríi, art. operatoríei
operatoriei
OPERATÓRIU, -IE, operatorii, adj. Privitor la chirurgie, în legătură cu chirurgia; chirurgical. – Din fr. opératoire, lat. operatorius. DOOM
operatóriu [riu pron. riu] adj. m., f. operatórie (-ri-e); pl. m. și f. operatórii
operatorii
OPERATÓR, -OÁRE, operatori, -oare, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f. Muncitor calificat care supraveghează funcționarea unei mașini de lucru, a unui aparat sau care efectuează diverse operații cu acestea. ♦ Spec. Persoană care mânuiește aparatul de luat vederi în timpul filmării; persoană care proiectează filmul pe ecran. 2. S. m. și f. Persoană care face anumite operații chirurgicale; chirurg. 3. S. m. (Mat.) Funcție între două spații vectoriale, compatibilă cu structura vectorială a spațiilor respective. 4. S. m. (Filol.) Conectiv. 5. Adj. (În sintagma) Bloc operator = complex în cadrul unei secții de chirurgie care include sala de operații, sala de preanestezie și sălile aferente. – Din fr. opérateur, lat. operator, -oris. DOOM
operatór s. m., pl. operatóri
operatorii
OPERATORÍE s. f. Meseria de operator cinematografic. – Operator + suf. -ie. DOOM
operatoríe s. f., art. operatoría, g.-d. operatoríi, art. operatoríei
operatorii
OPERATÓRIU, -IE, operatorii, adj. Privitor la chirurgie, în legătură cu chirurgia; chirurgical. – Din fr. opératoire, lat. operatorius. DOOM
operatóriu [riu pron. riu] adj. m., f. operatórie (-ri-e); pl. m. și f. operatórii
operatoriii
OPERATÓRIU, -IE, operatorii, adj. Privitor la chirurgie, în legătură cu chirurgia; chirurgical. – Din fr. opératoire, lat. operatorius. DOOM
operatóriu [riu pron. riu] adj. m., f. operatórie (-ri-e); pl. m. și f. operatórii
operatoriile
OPERATÓRIU, -IE, operatorii, adj. Privitor la chirurgie, în legătură cu chirurgia; chirurgical. – Din fr. opératoire, lat. operatorius. DOOM
operatóriu [riu pron. riu] adj. m., f. operatórie (-ri-e); pl. m. și f. operatórii
operatoriilor
OPERATÓRIU, -IE, operatorii, adj. Privitor la chirurgie, în legătură cu chirurgia; chirurgical. – Din fr. opératoire, lat. operatorius. DOOM
operatóriu [riu pron. riu] adj. m., f. operatórie (-ri-e); pl. m. și f. operatórii
operatorilor
OPERATÓR, -OÁRE, operatori, -oare, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f. Muncitor calificat care supraveghează funcționarea unei mașini de lucru, a unui aparat sau care efectuează diverse operații cu acestea. ♦ Spec. Persoană care mânuiește aparatul de luat vederi în timpul filmării; persoană care proiectează filmul pe ecran. 2. S. m. și f. Persoană care face anumite operații chirurgicale; chirurg. 3. S. m. (Mat.) Funcție între două spații vectoriale, compatibilă cu structura vectorială a spațiilor respective. 4. S. m. (Filol.) Conectiv. 5. Adj. (În sintagma) Bloc operator = complex în cadrul unei secții de chirurgie care include sala de operații, sala de preanestezie și sălile aferente. – Din fr. opérateur, lat. operator, -oris. DOOM
operatór s. m., pl. operatóri
operatoriu
OPERATÓRIU, -IE, operatorii, adj. Privitor la chirurgie, în legătură cu chirurgia; chirurgical. – Din fr. opératoire, lat. operatorius. DOOM
operatóriu [riu pron. riu] adj. m., f. operatórie (-ri-e); pl. m. și f. operatórii
operatoriul
OPERATÓRIU, -IE, operatorii, adj. Privitor la chirurgie, în legătură cu chirurgia; chirurgical. – Din fr. opératoire, lat. operatorius. DOOM
operatóriu [riu pron. riu] adj. m., f. operatórie (-ri-e); pl. m. și f. operatórii
operatoriului
OPERATÓRIU, -IE, operatorii, adj. Privitor la chirurgie, în legătură cu chirurgia; chirurgical. – Din fr. opératoire, lat. operatorius. DOOM
operatóriu [riu pron. riu] adj. m., f. operatórie (-ri-e); pl. m. și f. operatórii
operatorul
OPERATÓR, -OÁRE, operatori, -oare, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f. Muncitor calificat care supraveghează funcționarea unei mașini de lucru, a unui aparat sau care efectuează diverse operații cu acestea. ♦ Spec. Persoană care mânuiește aparatul de luat vederi în timpul filmării; persoană care proiectează filmul pe ecran. 2. S. m. și f. Persoană care face anumite operații chirurgicale; chirurg. 3. S. m. (Mat.) Funcție între două spații vectoriale, compatibilă cu structura vectorială a spațiilor respective. 4. S. m. (Filol.) Conectiv. 5. Adj. (În sintagma) Bloc operator = complex în cadrul unei secții de chirurgie care include sala de operații, sala de preanestezie și sălile aferente. – Din fr. opérateur, lat. operator, -oris. DOOM
operatór s. m., pl. operatóri
operatorului
OPERATÓR, -OÁRE, operatori, -oare, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f. Muncitor calificat care supraveghează funcționarea unei mașini de lucru, a unui aparat sau care efectuează diverse operații cu acestea. ♦ Spec. Persoană care mânuiește aparatul de luat vederi în timpul filmării; persoană care proiectează filmul pe ecran. 2. S. m. și f. Persoană care face anumite operații chirurgicale; chirurg. 3. S. m. (Mat.) Funcție între două spații vectoriale, compatibilă cu structura vectorială a spațiilor respective. 4. S. m. (Filol.) Conectiv. 5. Adj. (În sintagma) Bloc operator = complex în cadrul unei secții de chirurgie care include sala de operații, sala de preanestezie și sălile aferente. – Din fr. opérateur, lat. operator, -oris. DOOM
operatór s. m., pl. operatóri
operatul
OPERÁT2, -Ă, operați, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care a suferit o intervenție chirurgicală. – V. opera. DOOM
operát1 adj. m., s. m., pl. operáți; adj. f., s. f. operátă, pl. operáte
operatul
OPERÁT2, -Ă, operați, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care a suferit o intervenție chirurgicală. – V. opera. DOOM
operát1 adj. m., s. m., pl. operáți; adj. f., s. f. operátă, pl. operáte
operatului
OPERÁT2, -Ă, operați, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care a suferit o intervenție chirurgicală. – V. opera. DOOM
operát1 adj. m., s. m., pl. operáți; adj. f., s. f. operátă, pl. operáte
operatului
OPERÁT2, -Ă, operați, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care a suferit o intervenție chirurgicală. – V. opera. DOOM
operát1 adj. m., s. m., pl. operáți; adj. f., s. f. operátă, pl. operáte
operau
OPERÁ, operez, vb. I. 1. Tranz. A întreprinde o acțiune, a realiza, a face, a înfăptui, a efectua. ♦ Spec. (Mat.) A efectua un calcul. ♦ Intranz. A lucra cu..., a se folosi de..., a întrebuința. 2. Tranz. A supune pe cineva unei intervenții chirurgicale. 3. Tranz. A înregistra diverse date contabile în registre sau în acte de evidență. 4. Intranz. A întreprinde o acțiune militară în vederea realizării unui plan strategic sau a sarcinilor subordonate acestuia. 5. Tranz. (Arg.) A comite furturi, spargeri, crime etc. – Din fr. opérer, lat., it. operare. DOOM
operá (a ~) vb., ind. prez. 3 opereáză
operași
OPERÁ, operez, vb. I. 1. Tranz. A întreprinde o acțiune, a realiza, a face, a înfăptui, a efectua. ♦ Spec. (Mat.) A efectua un calcul. ♦ Intranz. A lucra cu..., a se folosi de..., a întrebuința. 2. Tranz. A supune pe cineva unei intervenții chirurgicale. 3. Tranz. A înregistra diverse date contabile în registre sau în acte de evidență. 4. Intranz. A întreprinde o acțiune militară în vederea realizării unui plan strategic sau a sarcinilor subordonate acestuia. 5. Tranz. (Arg.) A comite furturi, spargeri, crime etc. – Din fr. opérer, lat., it. operare. DOOM
operá (a ~) vb., ind. prez. 3 opereáză
operați
OPERÁ, operez, vb. I. 1. Tranz. A întreprinde o acțiune, a realiza, a face, a înfăptui, a efectua. ♦ Spec. (Mat.) A efectua un calcul. ♦ Intranz. A lucra cu..., a se folosi de..., a întrebuința. 2. Tranz. A supune pe cineva unei intervenții chirurgicale. 3. Tranz. A înregistra diverse date contabile în registre sau în acte de evidență. 4. Intranz. A întreprinde o acțiune militară în vederea realizării unui plan strategic sau a sarcinilor subordonate acestuia. 5. Tranz. (Arg.) A comite furturi, spargeri, crime etc. – Din fr. opérer, lat., it. operare. DOOM
operá (a ~) vb., ind. prez. 3 opereáză
operați
OPERÁT2, -Ă, operați, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care a suferit o intervenție chirurgicală. – V. opera. DOOM
operát1 adj. m., s. m., pl. operáți; adj. f., s. f. operátă, pl. operáte
operați
OPERÁT2, -Ă, operați, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care a suferit o intervenție chirurgicală. – V. opera. DOOM
operát1 adj. m., s. m., pl. operáți; adj. f., s. f. operátă, pl. operáte
operația
OPERÁȚIE, operații, s. f. 1. Activitate efectuată de unul sau de mai mulți oameni cu o anumită calificare în vederea atingerii unui anumit scop; acțiune efectuată de un aparat, de o mașină etc. în cadrul unei munci specifice; p. gener. acțiune, lucrare. 2. Acțiune terapeutică chirurgicală, efectuată asupra unui organ sau a unui țesut bolnav; intervenție chirurgicală. 3. Acțiune militară de mare amploare, în vederea realizării unui plan strategic sau a sarcinilor subordonate acestuia. 4. (În forma operațiune) Efectuare a unei tranzacții financiare sau comerciale; înscriere într-un registru a unei tranzacții efectuate. 5. (Mat.) Procedeu prin care se obțin unul sau mai multe elemente ale unei mulțimi. ♦ Regulă după care se face un calcul sau se aplică o construcție matematică; executare a unui calcul. [Var.: operațiúne s. f.] – Din lat. operatio, -onis, fr. opération, germ. Operation. DOOM
operáție (-ți-e) s. f., art. operáția (-ți-a), g.-d. art. operáției; pl. operáții, art. operáțiile (-ți-i-)
operație
OPERÁȚIE, operații, s. f. 1. Activitate efectuată de unul sau de mai mulți oameni cu o anumită calificare în vederea atingerii unui anumit scop; acțiune efectuată de un aparat, de o mașină etc. în cadrul unei munci specifice; p. gener. acțiune, lucrare. 2. Acțiune terapeutică chirurgicală, efectuată asupra unui organ sau a unui țesut bolnav; intervenție chirurgicală. 3. Acțiune militară de mare amploare, în vederea realizării unui plan strategic sau a sarcinilor subordonate acestuia. 4. (În forma operațiune) Efectuare a unei tranzacții financiare sau comerciale; înscriere într-un registru a unei tranzacții efectuate. 5. (Mat.) Procedeu prin care se obțin unul sau mai multe elemente ale unei mulțimi. ♦ Regulă după care se face un calcul sau se aplică o construcție matematică; executare a unui calcul. [Var.: operațiúne s. f.] – Din lat. operatio, -onis, fr. opération, germ. Operation. DOOM
operáție (-ți-e) s. f., art. operáția (-ți-a), g.-d. art. operáției; pl. operáții, art. operáțiile (-ți-i-)
operației
OPERÁȚIE, operații, s. f. 1. Activitate efectuată de unul sau de mai mulți oameni cu o anumită calificare în vederea atingerii unui anumit scop; acțiune efectuată de un aparat, de o mașină etc. în cadrul unei munci specifice; p. gener. acțiune, lucrare. 2. Acțiune terapeutică chirurgicală, efectuată asupra unui organ sau a unui țesut bolnav; intervenție chirurgicală. 3. Acțiune militară de mare amploare, în vederea realizării unui plan strategic sau a sarcinilor subordonate acestuia. 4. (În forma operațiune) Efectuare a unei tranzacții financiare sau comerciale; înscriere într-un registru a unei tranzacții efectuate. 5. (Mat.) Procedeu prin care se obțin unul sau mai multe elemente ale unei mulțimi. ♦ Regulă după care se face un calcul sau se aplică o construcție matematică; executare a unui calcul. [Var.: operațiúne s. f.] – Din lat. operatio, -onis, fr. opération, germ. Operation. DOOM
operáție (-ți-e) s. f., art. operáția (-ți-a), g.-d. art. operáției; pl. operáții, art. operáțiile (-ți-i-)
operații
OPERÁT2, -Ă, operați, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care a suferit o intervenție chirurgicală. – V. opera. DOOM
operát1 adj. m., s. m., pl. operáți; adj. f., s. f. operátă, pl. operáte
operații
OPERÁT2, -Ă, operați, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care a suferit o intervenție chirurgicală. – V. opera. DOOM
operát1 adj. m., s. m., pl. operáți; adj. f., s. f. operátă, pl. operáte
operații
OPERÁȚIE, operații, s. f. 1. Activitate efectuată de unul sau de mai mulți oameni cu o anumită calificare în vederea atingerii unui anumit scop; acțiune efectuată de un aparat, de o mașină etc. în cadrul unei munci specifice; p. gener. acțiune, lucrare. 2. Acțiune terapeutică chirurgicală, efectuată asupra unui organ sau a unui țesut bolnav; intervenție chirurgicală. 3. Acțiune militară de mare amploare, în vederea realizării unui plan strategic sau a sarcinilor subordonate acestuia. 4. (În forma operațiune) Efectuare a unei tranzacții financiare sau comerciale; înscriere într-un registru a unei tranzacții efectuate. 5. (Mat.) Procedeu prin care se obțin unul sau mai multe elemente ale unei mulțimi. ♦ Regulă după care se face un calcul sau se aplică o construcție matematică; executare a unui calcul. [Var.: operațiúne s. f.] – Din lat. operatio, -onis, fr. opération, germ. Operation. DOOM
operáție (-ți-e) s. f., art. operáția (-ți-a), g.-d. art. operáției; pl. operáții, art. operáțiile (-ți-i-)
operațiile
OPERÁȚIE, operații, s. f. 1. Activitate efectuată de unul sau de mai mulți oameni cu o anumită calificare în vederea atingerii unui anumit scop; acțiune efectuată de un aparat, de o mașină etc. în cadrul unei munci specifice; p. gener. acțiune, lucrare. 2. Acțiune terapeutică chirurgicală, efectuată asupra unui organ sau a unui țesut bolnav; intervenție chirurgicală. 3. Acțiune militară de mare amploare, în vederea realizării unui plan strategic sau a sarcinilor subordonate acestuia. 4. (În forma operațiune) Efectuare a unei tranzacții financiare sau comerciale; înscriere într-un registru a unei tranzacții efectuate. 5. (Mat.) Procedeu prin care se obțin unul sau mai multe elemente ale unei mulțimi. ♦ Regulă după care se face un calcul sau se aplică o construcție matematică; executare a unui calcul. [Var.: operațiúne s. f.] – Din lat. operatio, -onis, fr. opération, germ. Operation. DOOM
operáție (-ți-e) s. f., art. operáția (-ți-a), g.-d. art. operáției; pl. operáții, art. operáțiile (-ți-i-)
operațiilor
OPERÁȚIE, operații, s. f. 1. Activitate efectuată de unul sau de mai mulți oameni cu o anumită calificare în vederea atingerii unui anumit scop; acțiune efectuată de un aparat, de o mașină etc. în cadrul unei munci specifice; p. gener. acțiune, lucrare. 2. Acțiune terapeutică chirurgicală, efectuată asupra unui organ sau a unui țesut bolnav; intervenție chirurgicală. 3. Acțiune militară de mare amploare, în vederea realizării unui plan strategic sau a sarcinilor subordonate acestuia. 4. (În forma operațiune) Efectuare a unei tranzacții financiare sau comerciale; înscriere într-un registru a unei tranzacții efectuate. 5. (Mat.) Procedeu prin care se obțin unul sau mai multe elemente ale unei mulțimi. ♦ Regulă după care se face un calcul sau se aplică o construcție matematică; executare a unui calcul. [Var.: operațiúne s. f.] – Din lat. operatio, -onis, fr. opération, germ. Operation. DOOM
operáție (-ți-e) s. f., art. operáția (-ți-a), g.-d. art. operáției; pl. operáții, art. operáțiile (-ți-i-)
operaților
OPERÁT2, -Ă, operați, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care a suferit o intervenție chirurgicală. – V. opera. DOOM
operát1 adj. m., s. m., pl. operáți; adj. f., s. f. operátă, pl. operáte
operaților
OPERÁT2, -Ă, operați, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care a suferit o intervenție chirurgicală. – V. opera. DOOM
operát1 adj. m., s. m., pl. operáți; adj. f., s. f. operátă, pl. operáte
operațional
OPERAȚIONÁL, -Ă, operaționali, -e, adj. Referitor la operații (militare). ◊ Cercetare operațională = tehnica analizei unei probleme administrative, comerciale, industriale sau logice prin metoda matematică. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. opérationnel. DOOM
operaționál (-ți-o-) adj. m., pl. operaționáli; f. operaționálă, pl. operaționále
operaționala
OPERAȚIONÁL, -Ă, operaționali, -e, adj. Referitor la operații (militare). ◊ Cercetare operațională = tehnica analizei unei probleme administrative, comerciale, industriale sau logice prin metoda matematică. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. opérationnel. DOOM
operaționál (-ți-o-) adj. m., pl. operaționáli; f. operaționálă, pl. operaționále
operaționale
OPERAȚIONÁL, -Ă, operaționali, -e, adj. Referitor la operații (militare). ◊ Cercetare operațională = tehnica analizei unei probleme administrative, comerciale, industriale sau logice prin metoda matematică. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. opérationnel. DOOM
operaționál (-ți-o-) adj. m., pl. operaționáli; f. operaționálă, pl. operaționále
operaționalei
OPERAȚIONÁL, -Ă, operaționali, -e, adj. Referitor la operații (militare). ◊ Cercetare operațională = tehnica analizei unei probleme administrative, comerciale, industriale sau logice prin metoda matematică. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. opérationnel. DOOM
operaționál (-ți-o-) adj. m., pl. operaționáli; f. operaționálă, pl. operaționále
operaționalele
OPERAȚIONÁL, -Ă, operaționali, -e, adj. Referitor la operații (militare). ◊ Cercetare operațională = tehnica analizei unei probleme administrative, comerciale, industriale sau logice prin metoda matematică. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. opérationnel. DOOM
operaționál (-ți-o-) adj. m., pl. operaționáli; f. operaționálă, pl. operaționále
operaționalelor
OPERAȚIONÁL, -Ă, operaționali, -e, adj. Referitor la operații (militare). ◊ Cercetare operațională = tehnica analizei unei probleme administrative, comerciale, industriale sau logice prin metoda matematică. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. opérationnel. DOOM
operaționál (-ți-o-) adj. m., pl. operaționáli; f. operaționálă, pl. operaționále
operaționali
OPERAȚIONÁL, -Ă, operaționali, -e, adj. Referitor la operații (militare). ◊ Cercetare operațională = tehnica analizei unei probleme administrative, comerciale, industriale sau logice prin metoda matematică. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. opérationnel. DOOM
operaționál (-ți-o-) adj. m., pl. operaționáli; f. operaționálă, pl. operaționále
operaționalii
OPERAȚIONÁL, -Ă, operaționali, -e, adj. Referitor la operații (militare). ◊ Cercetare operațională = tehnica analizei unei probleme administrative, comerciale, industriale sau logice prin metoda matematică. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. opérationnel. DOOM
operaționál (-ți-o-) adj. m., pl. operaționáli; f. operaționálă, pl. operaționále
operaționalilor
OPERAȚIONÁL, -Ă, operaționali, -e, adj. Referitor la operații (militare). ◊ Cercetare operațională = tehnica analizei unei probleme administrative, comerciale, industriale sau logice prin metoda matematică. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. opérationnel. DOOM
operaționál (-ți-o-) adj. m., pl. operaționáli; f. operaționálă, pl. operaționále
operaționalism
OPERAȚIONALÍSM s. n. (Fil.) 1. Concepție gnoseologică neopozitivistă potrivit căreia noțiunile nu pot avea decât conținut operațional, întrucât semnificațiile sunt generate de operații intelectuale. 2. Metodologie care pune în evidență funcția operatorie, instrumentală a conceptelor și a teoriilor științifice. [Pr.: -ți-o-] – Din engl. operationalism.
operaționalismul
OPERAȚIONALÍSM s. n. (Fil.) 1. Concepție gnoseologică neopozitivistă potrivit căreia noțiunile nu pot avea decât conținut operațional, întrucât semnificațiile sunt generate de operații intelectuale. 2. Metodologie care pune în evidență funcția operatorie, instrumentală a conceptelor și a teoriilor științifice. [Pr.: -ți-o-] – Din engl. operationalism.
operaționalismului
OPERAȚIONALÍSM s. n. (Fil.) 1. Concepție gnoseologică neopozitivistă potrivit căreia noțiunile nu pot avea decât conținut operațional, întrucât semnificațiile sunt generate de operații intelectuale. 2. Metodologie care pune în evidență funcția operatorie, instrumentală a conceptelor și a teoriilor științifice. [Pr.: -ți-o-] – Din engl. operationalism.
operaționalitate
OPERAȚIONALITÁTE s. f. Caracterul a ceea ce este operațional. [Pr.: -ți-o-] – Operațional + suf. -itate.
operaționalitatea
OPERAȚIONALITÁTE s. f. Caracterul a ceea ce este operațional. [Pr.: -ți-o-] – Operațional + suf. -itate.
operaționalități
OPERAȚIONALITÁTE s. f. Caracterul a ceea ce este operațional. [Pr.: -ți-o-] – Operațional + suf. -itate.
operaționalității
OPERAȚIONALITÁTE s. f. Caracterul a ceea ce este operațional. [Pr.: -ți-o-] – Operațional + suf. -itate.
operaționalul
OPERAȚIONÁL, -Ă, operaționali, -e, adj. Referitor la operații (militare). ◊ Cercetare operațională = tehnica analizei unei probleme administrative, comerciale, industriale sau logice prin metoda matematică. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. opérationnel. DOOM
operaționál (-ți-o-) adj. m., pl. operaționáli; f. operaționálă, pl. operaționále
operaționalului
OPERAȚIONÁL, -Ă, operaționali, -e, adj. Referitor la operații (militare). ◊ Cercetare operațională = tehnica analizei unei probleme administrative, comerciale, industriale sau logice prin metoda matematică. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. opérationnel. DOOM
operaționál (-ți-o-) adj. m., pl. operaționáli; f. operaționálă, pl. operaționále
operaționism
OPERAȚIONÍSM s.n. 1. Tendință a unor psihologi care concep psihologia ca un studiu al operațiilor de comportament, neglijând datele neexteriorizate ale conștiinței. 2. Operaționalism. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. opérationnisme, americ. operationism, it. operazionismo].
operaționismul
OPERAȚIONÍSM s.n. 1. Tendință a unor psihologi care concep psihologia ca un studiu al operațiilor de comportament, neglijând datele neexteriorizate ale conștiinței. 2. Operaționalism. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. opérationnisme, americ. operationism, it. operazionismo].
operaționismului
OPERAȚIONÍSM s.n. 1. Tendință a unor psihologi care concep psihologia ca un studiu al operațiilor de comportament, neglijând datele neexteriorizate ale conștiinței. 2. Operaționalism. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. opérationnisme, americ. operationism, it. operazionismo].
operațiune
OPERÁȚIE, operații, s. f. 1. Activitate efectuată de unul sau de mai mulți oameni cu o anumită calificare în vederea atingerii unui anumit scop; acțiune efectuată de un aparat, de o mașină etc. în cadrul unei munci specifice; p. gener. acțiune, lucrare. 2. Acțiune terapeutică chirurgicală, efectuată asupra unui organ sau a unui țesut bolnav; intervenție chirurgicală. 3. Acțiune militară de mare amploare, în vederea realizării unui plan strategic sau a sarcinilor subordonate acestuia. 4. (În forma operațiune) Efectuare a unei tranzacții financiare sau comerciale; înscriere într-un registru a unei tranzacții efectuate. 5. (Mat.) Procedeu prin care se obțin unul sau mai multe elemente ale unei mulțimi. ♦ Regulă după care se face un calcul sau se aplică o construcție matematică; executare a unui calcul. [Var.: operațiúne s. f.] – Din lat. operatio, -onis, fr. opération, germ. Operation. DOOM
operáție (-ți-e) s. f., art. operáția (-ți-a), g.-d. art. operáției; pl. operáții, art. operáțiile (-ți-i-)
opercul
OPÉRCUL, opercule, s. n. Fiecare dintre plăcile osoase care acoperă deschiderea branhială la unele specii de pești. ♦ Căpăcel care astupă gura cochiliei la unii melci. – Din fr. opercule, lat. operculum. DOOM
opércul s. n., pl. opércule
opercul
OPÉRCUL s.n. Membrană osoasă care acoperă și protejează branhiile la pești. ♦ Organ care închide scoica anumitor moluște. ♦ Strat subțire care închide celulele în care se află larvele albinelor. ♦ (Bot.) Căpăcel cu care se termină capsula la mușchi. [Pl. -le, (s.m.) -li. / < fr. opercule, cf. lat. operculum].
opercule
OPÉRCUL, opercule, s. n. Fiecare dintre plăcile osoase care acoperă deschiderea branhială la unele specii de pești. ♦ Căpăcel care astupă gura cochiliei la unii melci. – Din fr. opercule, lat. operculum. DOOM
opércul s. n., pl. opércule
operculele
OPÉRCUL, opercule, s. n. Fiecare dintre plăcile osoase care acoperă deschiderea branhială la unele specii de pești. ♦ Căpăcel care astupă gura cochiliei la unii melci. – Din fr. opercule, lat. operculum. DOOM
opércul s. n., pl. opércule
operculelor
OPÉRCUL, opercule, s. n. Fiecare dintre plăcile osoase care acoperă deschiderea branhială la unele specii de pești. ♦ Căpăcel care astupă gura cochiliei la unii melci. – Din fr. opercule, lat. operculum. DOOM
opércul s. n., pl. opércule
operculul
OPÉRCUL, opercule, s. n. Fiecare dintre plăcile osoase care acoperă deschiderea branhială la unele specii de pești. ♦ Căpăcel care astupă gura cochiliei la unii melci. – Din fr. opercule, lat. operculum. DOOM
opércul s. n., pl. opércule
operculului
OPÉRCUL, opercule, s. n. Fiecare dintre plăcile osoase care acoperă deschiderea branhială la unele specii de pești. ♦ Căpăcel care astupă gura cochiliei la unii melci. – Din fr. opercule, lat. operculum. DOOM
opércul s. n., pl. opércule
opere
ÓPERĂ2, opere, s. f. Compoziție muzicală scrisă pentru soliști, cor și orchestră pe textul unui libret dramatic; reprezentare scenică a acestei lucrări. ♦ Clădire destinată reprezentării unor asemenea compoziții. – Din it. opera, fr. opéra. DOOM
óperă s. f., g.-d. art. óperei; pl. ópere
operează
OPERÁ, operez, vb. I. 1. Tranz. A întreprinde o acțiune, a realiza, a face, a înfăptui, a efectua. ♦ Spec. (Mat.) A efectua un calcul. ♦ Intranz. A lucra cu..., a se folosi de..., a întrebuința. 2. Tranz. A supune pe cineva unei intervenții chirurgicale. 3. Tranz. A înregistra diverse date contabile în registre sau în acte de evidență. 4. Intranz. A întreprinde o acțiune militară în vederea realizării unui plan strategic sau a sarcinilor subordonate acestuia. 5. Tranz. (Arg.) A comite furturi, spargeri, crime etc. – Din fr. opérer, lat., it. operare. DOOM
operá (a ~) vb., ind. prez. 3 opereáză
operei
ÓPERĂ2, opere, s. f. Compoziție muzicală scrisă pentru soliști, cor și orchestră pe textul unui libret dramatic; reprezentare scenică a acestei lucrări. ♦ Clădire destinată reprezentării unor asemenea compoziții. – Din it. opera, fr. opéra. DOOM
óperă s. f., g.-d. art. óperei; pl. ópere
operele
ÓPERĂ2, opere, s. f. Compoziție muzicală scrisă pentru soliști, cor și orchestră pe textul unui libret dramatic; reprezentare scenică a acestei lucrări. ♦ Clădire destinată reprezentării unor asemenea compoziții. – Din it. opera, fr. opéra. DOOM
óperă s. f., g.-d. art. óperei; pl. ópere
operelor
ÓPERĂ2, opere, s. f. Compoziție muzicală scrisă pentru soliști, cor și orchestră pe textul unui libret dramatic; reprezentare scenică a acestei lucrări. ♦ Clădire destinată reprezentării unor asemenea compoziții. – Din it. opera, fr. opéra. DOOM
óperă s. f., g.-d. art. óperei; pl. ópere
opereta
OPERÉTĂ, operete, s. f. Compoziție muzical-dramatică ușoară, scrisă pentru soliști, cor și orchestră pe un libret cu conținut agreabil, în care cupletele cântate alternează cu cele vorbite. ♦ Clădire destinată reprezentării unor asemenea compoziții. – Din germ. Operette, it. operetta, fr. opérette. DOOM
operétă s. f., g.-d. art. operétei; pl. operéte
operete
OPERÉTĂ, operete, s. f. Compoziție muzical-dramatică ușoară, scrisă pentru soliști, cor și orchestră pe un libret cu conținut agreabil, în care cupletele cântate alternează cu cele vorbite. ♦ Clădire destinată reprezentării unor asemenea compoziții. – Din germ. Operette, it. operetta, fr. opérette. DOOM
operétă s. f., g.-d. art. operétei; pl. operéte
operetei
OPERÉTĂ, operete, s. f. Compoziție muzical-dramatică ușoară, scrisă pentru soliști, cor și orchestră pe un libret cu conținut agreabil, în care cupletele cântate alternează cu cele vorbite. ♦ Clădire destinată reprezentării unor asemenea compoziții. – Din germ. Operette, it. operetta, fr. opérette. DOOM
operétă s. f., g.-d. art. operétei; pl. operéte
operetele
OPERÉTĂ, operete, s. f. Compoziție muzical-dramatică ușoară, scrisă pentru soliști, cor și orchestră pe un libret cu conținut agreabil, în care cupletele cântate alternează cu cele vorbite. ♦ Clădire destinată reprezentării unor asemenea compoziții. – Din germ. Operette, it. operetta, fr. opérette. DOOM
operétă s. f., g.-d. art. operétei; pl. operéte
operetelor
OPERÉTĂ, operete, s. f. Compoziție muzical-dramatică ușoară, scrisă pentru soliști, cor și orchestră pe un libret cu conținut agreabil, în care cupletele cântate alternează cu cele vorbite. ♦ Clădire destinată reprezentării unor asemenea compoziții. – Din germ. Operette, it. operetta, fr. opérette. DOOM
operétă s. f., g.-d. art. operétei; pl. operéte
operetistic
OPERETÍSTIC, -Ă, operetistici, -ce, adj. Referitor la operetă, care ține de operetă. – Din it. operettistico.
operetistica
OPERETÍSTIC, -Ă, operetistici, -ce, adj. Referitor la operetă, care ține de operetă. – Din it. operettistico.
operetistice
OPERETÍSTIC, -Ă, operetistici, -ce, adj. Referitor la operetă, care ține de operetă. – Din it. operettistico.
operetisticei
OPERETÍSTIC, -Ă, operetistici, -ce, adj. Referitor la operetă, care ține de operetă. – Din it. operettistico.
operetisticele
OPERETÍSTIC, -Ă, operetistici, -ce, adj. Referitor la operetă, care ține de operetă. – Din it. operettistico.
operetisticelor
OPERETÍSTIC, -Ă, operetistici, -ce, adj. Referitor la operetă, care ține de operetă. – Din it. operettistico.
operetistici
OPERETÍSTIC, -Ă, operetistici, -ce, adj. Referitor la operetă, care ține de operetă. – Din it. operettistico.
operetisticii
OPERETÍSTIC, -Ă, operetistici, -ce, adj. Referitor la operetă, care ține de operetă. – Din it. operettistico.
operetisticilor
OPERETÍSTIC, -Ă, operetistici, -ce, adj. Referitor la operetă, care ține de operetă. – Din it. operettistico.
operetisticul
OPERETÍSTIC, -Ă, operetistici, -ce, adj. Referitor la operetă, care ține de operetă. – Din it. operettistico.
operetisticului
OPERETÍSTIC, -Ă, operetistici, -ce, adj. Referitor la operetă, care ține de operetă. – Din it. operettistico.
operez
OPERÁ, operez, vb. I. 1. Tranz. A întreprinde o acțiune, a realiza, a face, a înfăptui, a efectua. ♦ Spec. (Mat.) A efectua un calcul. ♦ Intranz. A lucra cu..., a se folosi de..., a întrebuința. 2. Tranz. A supune pe cineva unei intervenții chirurgicale. 3. Tranz. A înregistra diverse date contabile în registre sau în acte de evidență. 4. Intranz. A întreprinde o acțiune militară în vederea realizării unui plan strategic sau a sarcinilor subordonate acestuia. 5. Tranz. (Arg.) A comite furturi, spargeri, crime etc. – Din fr. opérer, lat., it. operare. DOOM
operá (a ~) vb., ind. prez. 3 opereáză
opereze
OPERÁ, operez, vb. I. 1. Tranz. A întreprinde o acțiune, a realiza, a face, a înfăptui, a efectua. ♦ Spec. (Mat.) A efectua un calcul. ♦ Intranz. A lucra cu..., a se folosi de..., a întrebuința. 2. Tranz. A supune pe cineva unei intervenții chirurgicale. 3. Tranz. A înregistra diverse date contabile în registre sau în acte de evidență. 4. Intranz. A întreprinde o acțiune militară în vederea realizării unui plan strategic sau a sarcinilor subordonate acestuia. 5. Tranz. (Arg.) A comite furturi, spargeri, crime etc. – Din fr. opérer, lat., it. operare. DOOM
operá (a ~) vb., ind. prez. 3 opereáză
operezi
OPERÁ, operez, vb. I. 1. Tranz. A întreprinde o acțiune, a realiza, a face, a înfăptui, a efectua. ♦ Spec. (Mat.) A efectua un calcul. ♦ Intranz. A lucra cu..., a se folosi de..., a întrebuința. 2. Tranz. A supune pe cineva unei intervenții chirurgicale. 3. Tranz. A înregistra diverse date contabile în registre sau în acte de evidență. 4. Intranz. A întreprinde o acțiune militară în vederea realizării unui plan strategic sau a sarcinilor subordonate acestuia. 5. Tranz. (Arg.) A comite furturi, spargeri, crime etc. – Din fr. opérer, lat., it. operare. DOOM
operá (a ~) vb., ind. prez. 3 opereáză
operon
OPERÓN s.m. (Biol.) Amsamblu de gene structurale a căror expresie fenotipică este controlată de un operator; unitate genetică a cărei expresie fenotipică este reglată de un represor. [< fr. opéron, it. operone].
operonul
OPERÓN s.m. (Biol.) Amsamblu de gene structurale a căror expresie fenotipică este controlată de un operator; unitate genetică a cărei expresie fenotipică este reglată de un represor. [< fr. opéron, it. operone].
operonului
OPERÓN s.m. (Biol.) Amsamblu de gene structurale a căror expresie fenotipică este controlată de un operator; unitate genetică a cărei expresie fenotipică este reglată de un represor. [< fr. opéron, it. operone].
operând
OPERÁ, operez, vb. I. 1. Tranz. A întreprinde o acțiune, a realiza, a face, a înfăptui, a efectua. ♦ Spec. (Mat.) A efectua un calcul. ♦ Intranz. A lucra cu..., a se folosi de..., a întrebuința. 2. Tranz. A supune pe cineva unei intervenții chirurgicale. 3. Tranz. A înregistra diverse date contabile în registre sau în acte de evidență. 4. Intranz. A întreprinde o acțiune militară în vederea realizării unui plan strategic sau a sarcinilor subordonate acestuia. 5. Tranz. (Arg.) A comite furturi, spargeri, crime etc. – Din fr. opérer, lat., it. operare. DOOM
operá (a ~) vb., ind. prez. 3 opereáză
operînd
OPERÁ, operez, vb. I. 1. Tranz. A întreprinde o acțiune, a realiza, a face, a înfăptui, a efectua. ♦ Spec. (Mat.) A efectua un calcul. ♦ Intranz. A lucra cu..., a se folosi de..., a întrebuința. 2. Tranz. A supune pe cineva unei intervenții chirurgicale. 3. Tranz. A înregistra diverse date contabile în registre sau în acte de evidență. 4. Intranz. A întreprinde o acțiune militară în vederea realizării unui plan strategic sau a sarcinilor subordonate acestuia. 5. Tranz. (Arg.) A comite furturi, spargeri, crime etc. – Din fr. opérer, lat., it. operare. DOOM
operá (a ~) vb., ind. prez. 3 opereáză
operări
OPERÁRE, operări, s. f. Acțiunea de a opera și rezultatul ei. – V. opera. DOOM
operáre s. f., g.-d. art. operắrii; pl. operắri
operării
OPERÁRE, operări, s. f. Acțiunea de a opera și rezultatul ei. – V. opera. DOOM
operáre s. f., g.-d. art. operắrii; pl. operắri
operările
OPERÁRE, operări, s. f. Acțiunea de a opera și rezultatul ei. – V. opera. DOOM
operáre s. f., g.-d. art. operắrii; pl. operắri
operărilor
OPERÁRE, operări, s. f. Acțiunea de a opera și rezultatul ei. – V. opera. DOOM
operáre s. f., g.-d. art. operắrii; pl. operắri
operțe
OPÉRȚE s. f. pl. Cele două plase mai mici care se află de o parte și de alta a năvodului pentru a-i mări capacitatea. Operțele năvodului. ANTIPA, P. 461.
opheltes
Opheltes v. Archemorus.
ophion
Ophion 1. Unul dintre conducătorii titanilor. A fost prăvălit de către Cronus în Tartarus. 2. Unul dintre giganții care au luptat împotriva olimpienilor.
opiacee
OPIACÉU, -ÉE, opiacee, adj., s. n. (Substanță) care conține opiu sau care are aceeași acțiune ca și opiul. [Pr.: -pi-a-] – Din fr. opiacé. DOOM
opiacéu2 (-pi-a-) s. n., pl. opiacée
opiaceea
OPIACÉU, -ÉE, opiacee, adj., s. n. (Substanță) care conține opiu sau care are aceeași acțiune ca și opiul. [Pr.: -pi-a-] – Din fr. opiacé. DOOM
opiacéu2 (-pi-a-) s. n., pl. opiacée
opiaceei
OPIACÉU, -ÉE, opiacee, adj., s. n. (Substanță) care conține opiu sau care are aceeași acțiune ca și opiul. [Pr.: -pi-a-] – Din fr. opiacé. DOOM
opiacéu2 (-pi-a-) s. n., pl. opiacée
opiaceele
OPIACÉU, -ÉE, opiacee, adj., s. n. (Substanță) care conține opiu sau care are aceeași acțiune ca și opiul. [Pr.: -pi-a-] – Din fr. opiacé. DOOM
opiacéu2 (-pi-a-) s. n., pl. opiacée
opiaceelor
OPIACÉU, -ÉE, opiacee, adj., s. n. (Substanță) care conține opiu sau care are aceeași acțiune ca și opiul. [Pr.: -pi-a-] – Din fr. opiacé. DOOM
opiacéu2 (-pi-a-) s. n., pl. opiacée
opiacei
OPIACÉU, -ÉE, opiacee, adj., s. n. (Substanță) care conține opiu sau care are aceeași acțiune ca și opiul. [Pr.: -pi-a-] – Din fr. opiacé. DOOM
opiacéu2 (-pi-a-) s. n., pl. opiacée
opiaceii
OPIACÉU, -ÉE, opiacee, adj., s. n. (Substanță) care conține opiu sau care are aceeași acțiune ca și opiul. [Pr.: -pi-a-] – Din fr. opiacé. DOOM
opiacéu2 (-pi-a-) s. n., pl. opiacée
opiaceilor
OPIACÉU, -ÉE, opiacee, adj., s. n. (Substanță) care conține opiu sau care are aceeași acțiune ca și opiul. [Pr.: -pi-a-] – Din fr. opiacé. DOOM
opiacéu2 (-pi-a-) s. n., pl. opiacée
opiaceu
OPIACÉU, -ÉE, opiacee, adj., s. n. (Substanță) care conține opiu sau care are aceeași acțiune ca și opiul. [Pr.: -pi-a-] – Din fr. opiacé. DOOM
opiacéu2 (-pi-a-) s. n., pl. opiacée
opiaceul
OPIACÉU, -ÉE, opiacee, adj., s. n. (Substanță) care conține opiu sau care are aceeași acțiune ca și opiul. [Pr.: -pi-a-] – Din fr. opiacé. DOOM
opiacéu2 (-pi-a-) s. n., pl. opiacée
opiaceului
OPIACÉU, -ÉE, opiacee, adj., s. n. (Substanță) care conține opiu sau care are aceeași acțiune ca și opiul. [Pr.: -pi-a-] – Din fr. opiacé. DOOM
opiacéu2 (-pi-a-) s. n., pl. opiacée
opiat
OPIÁT, opiate, s. n. Preparat farmaceutic în conținutul căruia intră și opiu. [Pr.: -pi-at] – Din fr. opiat. DOOM
opiát (-pi-at) s. n., pl. opiáte
opiat
OPIÁT s.n. Preparat farmaceutic în compoziția căruia intră și opiu. [Pron. -pi-at, pl. -ate, (s.m.) -ați. / < fr. opiat].
opiate
OPIÁT, opiate, s. n. Preparat farmaceutic în conținutul căruia intră și opiu. [Pr.: -pi-at] – Din fr. opiat. DOOM
opiát (-pi-at) s. n., pl. opiáte
opiatele
OPIÁT, opiate, s. n. Preparat farmaceutic în conținutul căruia intră și opiu. [Pr.: -pi-at] – Din fr. opiat. DOOM
opiát (-pi-at) s. n., pl. opiáte
opiatelor
OPIÁT, opiate, s. n. Preparat farmaceutic în conținutul căruia intră și opiu. [Pr.: -pi-at] – Din fr. opiat. DOOM
opiát (-pi-at) s. n., pl. opiáte
opiatul
OPIÁT, opiate, s. n. Preparat farmaceutic în conținutul căruia intră și opiu. [Pr.: -pi-at] – Din fr. opiat. DOOM
opiát (-pi-at) s. n., pl. opiáte
opiatului
OPIÁT, opiate, s. n. Preparat farmaceutic în conținutul căruia intră și opiu. [Pr.: -pi-at] – Din fr. opiat. DOOM
opiát (-pi-at) s. n., pl. opiáte
opid
ÓPID s.n. v. opidum.
opid
ÓPID s.n. v. opidum.
opidan
OPIDÁN, -Ă adj., s.m. și f. (Locuitor) al unui opidum. [< lat. oppidanus].
opidum
ÓPIDUM s.n. (Ant.) Așezare omenească romană fortificată; centru economic, politic, religios și militar, constituind un început de oraș. [Scris și oppidum, var. opid s.n. / < fr., lat. oppidum].
opidum
ÓPIDUM s.n. (Ant.) Așezare omenească romană fortificată; centru economic, politic, religios și militar, constituind un început de oraș. [Scris și oppidum, var. opid s.n. / < fr., lat. oppidum].
opie
-OPÍE Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) vedere”. [< fr. -opie, it. -opia, cf. gr. -opia < ops].
opilația
OPILÁȚIE s.f. (Med.) Obstrucție. [Gen. -iei. / < fr. opilation]. DOOM
opiláție (-ți-e) s. f., art. opiláția (-ți-a), g.-d. art. opiláției; pl. opiláții, art. opiláțiile (-ți-i-)
opilație
OPILÁȚIE s.f. (Med.) Obstrucție. [Gen. -iei. / < fr. opilation]. DOOM
opiláție (-ți-e) s. f., art. opiláția (-ți-a), g.-d. art. opiláției; pl. opiláții, art. opiláțiile (-ți-i-)
opilației
OPILÁȚIE s.f. (Med.) Obstrucție. [Gen. -iei. / < fr. opilation]. DOOM
opiláție (-ți-e) s. f., art. opiláția (-ți-a), g.-d. art. opiláției; pl. opiláții, art. opiláțiile (-ți-i-)
opilații
OPILÁȚIE s.f. (Med.) Obstrucție. [Gen. -iei. / < fr. opilation]. DOOM
opiláție (-ți-e) s. f., art. opiláția (-ți-a), g.-d. art. opiláției; pl. opiláții, art. opiláțiile (-ți-i-)
opilațiile
OPILÁȚIE s.f. (Med.) Obstrucție. [Gen. -iei. / < fr. opilation]. DOOM
opiláție (-ți-e) s. f., art. opiláția (-ți-a), g.-d. art. opiláției; pl. opiláții, art. opiláțiile (-ți-i-)
opilațiilor
OPILÁȚIE s.f. (Med.) Obstrucție. [Gen. -iei. / < fr. opilation]. DOOM
opiláție (-ți-e) s. f., art. opiláția (-ți-a), g.-d. art. opiláției; pl. opiláții, art. opiláțiile (-ți-i-)
opilionid
OPILIONÍDE s.n.pl. (Zool.) Ordin de păianjeni cu picioare lungi și subțiri, numiți în mod curent cosași; (la sg.) păianjen din acest ordin. [Pron. -li-o-. / cf. fr. opilions].
opina
OPINÁ, opinez, vb. I. Tranz. A exprima sau a-și da o părere, a fi de părere; a socoti, a crede, a considera. ♦ Intranz. A lua poziție, atitudine. – Din fr. opiner, lat. opinari. DOOM
opiná (a ~) vb., ind. prez. 3 opineáză
opinai
OPINÁ, opinez, vb. I. Tranz. A exprima sau a-și da o părere, a fi de părere; a socoti, a crede, a considera. ♦ Intranz. A lua poziție, atitudine. – Din fr. opiner, lat. opinari. DOOM
opiná (a ~) vb., ind. prez. 3 opineáză
opinam
OPINÁ, opinez, vb. I. Tranz. A exprima sau a-și da o părere, a fi de părere; a socoti, a crede, a considera. ♦ Intranz. A lua poziție, atitudine. – Din fr. opiner, lat. opinari. DOOM
opiná (a ~) vb., ind. prez. 3 opineáză
opinare
OPINÁ, opinez, vb. I. Tranz. A exprima sau a-și da o părere, a fi de părere; a socoti, a crede, a considera. ♦ Intranz. A lua poziție, atitudine. – Din fr. opiner, lat. opinari. DOOM
opiná (a ~) vb., ind. prez. 3 opineáză
opinare
OPINÁRE, opinări, s. f. (Rar) Faptul de a opina. – V. opina. DOOM
opináre (rar) s. f., g.-d. art. opinắrii; pl. opinắri
opinarea
OPINÁRE, opinări, s. f. (Rar) Faptul de a opina. – V. opina. DOOM
opináre (rar) s. f., g.-d. art. opinắrii; pl. opinắri
opinară
OPINÁ, opinez, vb. I. Tranz. A exprima sau a-și da o părere, a fi de părere; a socoti, a crede, a considera. ♦ Intranz. A lua poziție, atitudine. – Din fr. opiner, lat. opinari. DOOM
opiná (a ~) vb., ind. prez. 3 opineáză
opinarăm
OPINÁ, opinez, vb. I. Tranz. A exprima sau a-și da o părere, a fi de părere; a socoti, a crede, a considera. ♦ Intranz. A lua poziție, atitudine. – Din fr. opiner, lat. opinari. DOOM
opiná (a ~) vb., ind. prez. 3 opineáză
opinarăți
OPINÁ, opinez, vb. I. Tranz. A exprima sau a-și da o părere, a fi de părere; a socoti, a crede, a considera. ♦ Intranz. A lua poziție, atitudine. – Din fr. opiner, lat. opinari. DOOM
opiná (a ~) vb., ind. prez. 3 opineáză
opinase
OPINÁ, opinez, vb. I. Tranz. A exprima sau a-și da o părere, a fi de părere; a socoti, a crede, a considera. ♦ Intranz. A lua poziție, atitudine. – Din fr. opiner, lat. opinari. DOOM
opiná (a ~) vb., ind. prez. 3 opineáză
opinasem
OPINÁ, opinez, vb. I. Tranz. A exprima sau a-și da o părere, a fi de părere; a socoti, a crede, a considera. ♦ Intranz. A lua poziție, atitudine. – Din fr. opiner, lat. opinari. DOOM
opiná (a ~) vb., ind. prez. 3 opineáză
opinaseră
OPINÁ, opinez, vb. I. Tranz. A exprima sau a-și da o părere, a fi de părere; a socoti, a crede, a considera. ♦ Intranz. A lua poziție, atitudine. – Din fr. opiner, lat. opinari. DOOM
opiná (a ~) vb., ind. prez. 3 opineáză
opinaserăm
OPINÁ, opinez, vb. I. Tranz. A exprima sau a-și da o părere, a fi de părere; a socoti, a crede, a considera. ♦ Intranz. A lua poziție, atitudine. – Din fr. opiner, lat. opinari. DOOM
opiná (a ~) vb., ind. prez. 3 opineáză
opinaserăți
OPINÁ, opinez, vb. I. Tranz. A exprima sau a-și da o părere, a fi de părere; a socoti, a crede, a considera. ♦ Intranz. A lua poziție, atitudine. – Din fr. opiner, lat. opinari. DOOM
opiná (a ~) vb., ind. prez. 3 opineáză
opinaseși
OPINÁ, opinez, vb. I. Tranz. A exprima sau a-și da o părere, a fi de părere; a socoti, a crede, a considera. ♦ Intranz. A lua poziție, atitudine. – Din fr. opiner, lat. opinari. DOOM
opiná (a ~) vb., ind. prez. 3 opineáză
opinaseți
OPINÁ, opinez, vb. I. Tranz. A exprima sau a-și da o părere, a fi de părere; a socoti, a crede, a considera. ♦ Intranz. A lua poziție, atitudine. – Din fr. opiner, lat. opinari. DOOM
opiná (a ~) vb., ind. prez. 3 opineáză
opinat
OPINÁ, opinez, vb. I. Tranz. A exprima sau a-și da o părere, a fi de părere; a socoti, a crede, a considera. ♦ Intranz. A lua poziție, atitudine. – Din fr. opiner, lat. opinari. DOOM
opiná (a ~) vb., ind. prez. 3 opineáză
opinat
OPINÁ, opinez, vb. I. Tranz. A exprima sau a-și da o părere, a fi de părere; a socoti, a crede, a considera. ♦ Intranz. A lua poziție, atitudine. – Din fr. opiner, lat. opinari.
opinau
OPINÁ, opinez, vb. I. Tranz. A exprima sau a-și da o părere, a fi de părere; a socoti, a crede, a considera. ♦ Intranz. A lua poziție, atitudine. – Din fr. opiner, lat. opinari. DOOM
opiná (a ~) vb., ind. prez. 3 opineáză
opinași
OPINÁ, opinez, vb. I. Tranz. A exprima sau a-și da o părere, a fi de părere; a socoti, a crede, a considera. ♦ Intranz. A lua poziție, atitudine. – Din fr. opiner, lat. opinari. DOOM
opiná (a ~) vb., ind. prez. 3 opineáză
opinați
OPINÁ, opinez, vb. I. Tranz. A exprima sau a-și da o părere, a fi de părere; a socoti, a crede, a considera. ♦ Intranz. A lua poziție, atitudine. – Din fr. opiner, lat. opinari. DOOM
opiná (a ~) vb., ind. prez. 3 opineáză
opinca
OPÍNCĂ, opinci, s. f. 1. Încălțăminte țărănească făcută dintr-o bucată dreptunghiulară de piele sau de cauciuc, strânsă pe laba piciorului cu ajutorul nojițelor. ◊ Expr. (Reg.) A pune cuiva (sau a-i da cu) opinca (în obraz) = a) a păcăli pe cineva, a trage pe sfoară; b) a face pe cineva de rușine. C-un pantof și c-o opincă = luat prin surprindere, nepregătit. A umbla cu opinci de fier = a umbla mult. Pe unde și-a spart dracul opincile = departe. A călca (pe cineva) pe opinci = a jigni pe cineva, a ofensa. 2. Fig. (La sg.; cu sens colectiv) Țărănime. ◊ Expr. De la vlădică până la opincă = din toate clasele sociale, toți. – Din bg. opinka, opinăk. DOOM
opíncă s. f., g.-d. art. opíncii; pl. opínci
opincar
OPINCÁR, opincari, s. m. 1. Persoană care poartă opinci; om de rând, țăran. 2. Persoană care lucrează sau vinde opinci. – Opincă + suf. -ar. DOOM
opincár s. m., pl. opincári
opincari
OPINCÁR, opincari, s. m. 1. Persoană care poartă opinci; om de rând, țăran. 2. Persoană care lucrează sau vinde opinci. – Opincă + suf. -ar. DOOM
opincár s. m., pl. opincári
opincarii
OPINCÁR, opincari, s. m. 1. Persoană care poartă opinci; om de rând, țăran. 2. Persoană care lucrează sau vinde opinci. – Opincă + suf. -ar. DOOM
opincár s. m., pl. opincári
opincarilor
OPINCÁR, opincari, s. m. 1. Persoană care poartă opinci; om de rând, țăran. 2. Persoană care lucrează sau vinde opinci. – Opincă + suf. -ar. DOOM
opincár s. m., pl. opincári
opincarul
OPINCÁR, opincari, s. m. 1. Persoană care poartă opinci; om de rând, țăran. 2. Persoană care lucrează sau vinde opinci. – Opincă + suf. -ar. DOOM
opincár s. m., pl. opincári
opincarului
OPINCÁR, opincari, s. m. 1. Persoană care poartă opinci; om de rând, țăran. 2. Persoană care lucrează sau vinde opinci. – Opincă + suf. -ar. DOOM
opincár s. m., pl. opincári
opinci
OPÍNCĂ, opinci, s. f. 1. Încălțăminte țărănească făcută dintr-o bucată dreptunghiulară de piele sau de cauciuc, strânsă pe laba piciorului cu ajutorul nojițelor. ◊ Expr. (Reg.) A pune cuiva (sau a-i da cu) opinca (în obraz) = a) a păcăli pe cineva, a trage pe sfoară; b) a face pe cineva de rușine. C-un pantof și c-o opincă = luat prin surprindere, nepregătit. A umbla cu opinci de fier = a umbla mult. Pe unde și-a spart dracul opincile = departe. A călca (pe cineva) pe opinci = a jigni pe cineva, a ofensa. 2. Fig. (La sg.; cu sens colectiv) Țărănime. ◊ Expr. De la vlădică până la opincă = din toate clasele sociale, toți. – Din bg. opinka, opinăk. DOOM
opíncă s. f., g.-d. art. opíncii; pl. opínci
opincii
OPÍNCĂ, opinci, s. f. 1. Încălțăminte țărănească făcută dintr-o bucată dreptunghiulară de piele sau de cauciuc, strânsă pe laba piciorului cu ajutorul nojițelor. ◊ Expr. (Reg.) A pune cuiva (sau a-i da cu) opinca (în obraz) = a) a păcăli pe cineva, a trage pe sfoară; b) a face pe cineva de rușine. C-un pantof și c-o opincă = luat prin surprindere, nepregătit. A umbla cu opinci de fier = a umbla mult. Pe unde și-a spart dracul opincile = departe. A călca (pe cineva) pe opinci = a jigni pe cineva, a ofensa. 2. Fig. (La sg.; cu sens colectiv) Țărănime. ◊ Expr. De la vlădică până la opincă = din toate clasele sociale, toți. – Din bg. opinka, opinăk. DOOM
opíncă s. f., g.-d. art. opíncii; pl. opínci
opincile
OPÍNCĂ, opinci, s. f. 1. Încălțăminte țărănească făcută dintr-o bucată dreptunghiulară de piele sau de cauciuc, strânsă pe laba piciorului cu ajutorul nojițelor. ◊ Expr. (Reg.) A pune cuiva (sau a-i da cu) opinca (în obraz) = a) a păcăli pe cineva, a trage pe sfoară; b) a face pe cineva de rușine. C-un pantof și c-o opincă = luat prin surprindere, nepregătit. A umbla cu opinci de fier = a umbla mult. Pe unde și-a spart dracul opincile = departe. A călca (pe cineva) pe opinci = a jigni pe cineva, a ofensa. 2. Fig. (La sg.; cu sens colectiv) Țărănime. ◊ Expr. De la vlădică până la opincă = din toate clasele sociale, toți. – Din bg. opinka, opinăk. DOOM
opíncă s. f., g.-d. art. opíncii; pl. opínci
opincilor
OPÍNCĂ, opinci, s. f. 1. Încălțăminte țărănească făcută dintr-o bucată dreptunghiulară de piele sau de cauciuc, strânsă pe laba piciorului cu ajutorul nojițelor. ◊ Expr. (Reg.) A pune cuiva (sau a-i da cu) opinca (în obraz) = a) a păcăli pe cineva, a trage pe sfoară; b) a face pe cineva de rușine. C-un pantof și c-o opincă = luat prin surprindere, nepregătit. A umbla cu opinci de fier = a umbla mult. Pe unde și-a spart dracul opincile = departe. A călca (pe cineva) pe opinci = a jigni pe cineva, a ofensa. 2. Fig. (La sg.; cu sens colectiv) Țărănime. ◊ Expr. De la vlădică până la opincă = din toate clasele sociale, toți. – Din bg. opinka, opinăk. DOOM
opíncă s. f., g.-d. art. opíncii; pl. opínci
opincuța
OPINCÚȚĂ, opincuțe, s. f. Diminutiv al lui opincă (1). ♦ Încălțăminte feminină ușoară, cu talpă subțire. – Opincă + suf. -uță. DOOM
opincúță s. f., g.-d. art. opincúței; pl. opincúțe
opincuțe
OPINCÚȚĂ, opincuțe, s. f. Diminutiv al lui opincă (1). ♦ Încălțăminte feminină ușoară, cu talpă subțire. – Opincă + suf. -uță. DOOM
opincúță s. f., g.-d. art. opincúței; pl. opincúțe
opincuței
OPINCÚȚĂ, opincuțe, s. f. Diminutiv al lui opincă (1). ♦ Încălțăminte feminină ușoară, cu talpă subțire. – Opincă + suf. -uță. DOOM
opincúță s. f., g.-d. art. opincúței; pl. opincúțe
opincuțele
OPINCÚȚĂ, opincuțe, s. f. Diminutiv al lui opincă (1). ♦ Încălțăminte feminină ușoară, cu talpă subțire. – Opincă + suf. -uță. DOOM
opincúță s. f., g.-d. art. opincúței; pl. opincúțe
opincuțelor
OPINCÚȚĂ, opincuțe, s. f. Diminutiv al lui opincă (1). ♦ Încălțăminte feminină ușoară, cu talpă subțire. – Opincă + suf. -uță. DOOM
opincúță s. f., g.-d. art. opincúței; pl. opincúțe
opincăria
OPINCĂRÍE, opincării, s. f. (Rar) Atelier sau magazin în care se confecționează sau se vând opinci. – Opincă + suf. -ărie. DOOM
opincăríe (rar) s. f., art. opincăría, g.-d. art. opincăríei; pl. opincăríi, art. opincăríile
opincărie
OPINCĂRÍE, opincării, s. f. (Rar) Atelier sau magazin în care se confecționează sau se vând opinci. – Opincă + suf. -ărie. DOOM
opincăríe (rar) s. f., art. opincăría, g.-d. art. opincăríei; pl. opincăríi, art. opincăríile
opincăriei
OPINCĂRÍE, opincării, s. f. (Rar) Atelier sau magazin în care se confecționează sau se vând opinci. – Opincă + suf. -ărie. DOOM
opincăríe (rar) s. f., art. opincăría, g.-d. art. opincăríei; pl. opincăríi, art. opincăríile
opincării
OPINCĂRÍE, opincării, s. f. (Rar) Atelier sau magazin în care se confecționează sau se vând opinci. – Opincă + suf. -ărie. DOOM
opincăríe (rar) s. f., art. opincăría, g.-d. art. opincăríei; pl. opincăríi, art. opincăríile
opincăriile
OPINCĂRÍE, opincării, s. f. (Rar) Atelier sau magazin în care se confecționează sau se vând opinci. – Opincă + suf. -ărie. DOOM
opincăríe (rar) s. f., art. opincăría, g.-d. art. opincăríei; pl. opincăríi, art. opincăríile
opincăriilor
OPINCĂRÍE, opincării, s. f. (Rar) Atelier sau magazin în care se confecționează sau se vând opinci. – Opincă + suf. -ărie. DOOM
opincăríe (rar) s. f., art. opincăría, g.-d. art. opincăríei; pl. opincăríi, art. opincăríile
opinează
OPINÁ, opinez, vb. I. Tranz. A exprima sau a-și da o părere, a fi de părere; a socoti, a crede, a considera. ♦ Intranz. A lua poziție, atitudine. – Din fr. opiner, lat. opinari. DOOM
opiná (a ~) vb., ind. prez. 3 opineáză
opinez
OPINÁ, opinez, vb. I. Tranz. A exprima sau a-și da o părere, a fi de părere; a socoti, a crede, a considera. ♦ Intranz. A lua poziție, atitudine. – Din fr. opiner, lat. opinari. DOOM
opiná (a ~) vb., ind. prez. 3 opineáză
opineze
OPINÁ, opinez, vb. I. Tranz. A exprima sau a-și da o părere, a fi de părere; a socoti, a crede, a considera. ♦ Intranz. A lua poziție, atitudine. – Din fr. opiner, lat. opinari. DOOM
opiná (a ~) vb., ind. prez. 3 opineáză
opinezi
OPINÁ, opinez, vb. I. Tranz. A exprima sau a-și da o părere, a fi de părere; a socoti, a crede, a considera. ♦ Intranz. A lua poziție, atitudine. – Din fr. opiner, lat. opinari. DOOM
opiná (a ~) vb., ind. prez. 3 opineáză
opinia
OPINIÚNE s. f. v. opinie. DOOM
opínie (-ni-e) s. f., art. opínia (-ni-a), g.-d. art. opíniei; pl. opínii, art. opíniile (-ni-i-)
opinie
OPINIÚNE s. f. v. opinie. DOOM
opínie (-ni-e) s. f., art. opínia (-ni-a), g.-d. art. opíniei; pl. opínii, art. opíniile (-ni-i-)
opiniei
OPINIÚNE s. f. v. opinie. DOOM
opínie (-ni-e) s. f., art. opínia (-ni-a), g.-d. art. opíniei; pl. opínii, art. opíniile (-ni-i-)
opinii
OPINIÚNE s. f. v. opinie. DOOM
opínie (-ni-e) s. f., art. opínia (-ni-a), g.-d. art. opíniei; pl. opínii, art. opíniile (-ni-i-)
opiniile
OPINIÚNE s. f. v. opinie. DOOM
opínie (-ni-e) s. f., art. opínia (-ni-a), g.-d. art. opíniei; pl. opínii, art. opíniile (-ni-i-)
opiniilor
OPINIÚNE s. f. v. opinie. DOOM
opínie (-ni-e) s. f., art. opínia (-ni-a), g.-d. art. opíniei; pl. opínii, art. opíniile (-ni-i-)
opiniune
OPINIÚNE s. f. v. opinie. DOOM
opínie (-ni-e) s. f., art. opínia (-ni-a), g.-d. art. opíniei; pl. opínii, art. opíniile (-ni-i-)
opintea
OPINTÍ, opintesc, vb. IV. 1. Refl. și intranz. A face un efort (mare) pentru a împinge, a urni sau a ridica ceva; a-și încorda puterile, a se sforța. 2. Tranz. (Reg.) A sili, a forța un animal să pornească sau să meargă mai repede. ♦ Fig. A îndemna, a îmboldi, a stimula pe cineva. 3. Tranz. A ridica o povară făcând un efort, a sălta cu greutate ceva. 4. Refl. (Rar) A porni cu hotărâre, a se repezi, a se năpusti. – Cf. sl. opĕntĭ. DOOM
opintí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. opintésc, imperf. 3 sg. opinteá; conj. prez. 3 să opinteáscă
opinteai
OPINTÍ, opintesc, vb. IV. 1. Refl. și intranz. A face un efort (mare) pentru a împinge, a urni sau a ridica ceva; a-și încorda puterile, a se sforța. 2. Tranz. (Reg.) A sili, a forța un animal să pornească sau să meargă mai repede. ♦ Fig. A îndemna, a îmboldi, a stimula pe cineva. 3. Tranz. A ridica o povară făcând un efort, a sălta cu greutate ceva. 4. Refl. (Rar) A porni cu hotărâre, a se repezi, a se năpusti. – Cf. sl. opĕntĭ. DOOM
opintí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. opintésc, imperf. 3 sg. opinteá; conj. prez. 3 să opinteáscă
opinteala
OPINTEÁLĂ, opinteli, s. f. Sforțare mare, efort, opintire. ◊ Loc. adv. Pe opinteală = din răsputeri, cu efort. – Opinti + suf. -eală. DOOM
opinteálă s. f., g.-d. art. opintélii; pl. opintéli
opinteam
OPINTÍ, opintesc, vb. IV. 1. Refl. și intranz. A face un efort (mare) pentru a împinge, a urni sau a ridica ceva; a-și încorda puterile, a se sforța. 2. Tranz. (Reg.) A sili, a forța un animal să pornească sau să meargă mai repede. ♦ Fig. A îndemna, a îmboldi, a stimula pe cineva. 3. Tranz. A ridica o povară făcând un efort, a sălta cu greutate ceva. 4. Refl. (Rar) A porni cu hotărâre, a se repezi, a se năpusti. – Cf. sl. opĕntĭ. DOOM
opintí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. opintésc, imperf. 3 sg. opinteá; conj. prez. 3 să opinteáscă
opintească
OPINTÍ, opintesc, vb. IV. 1. Refl. și intranz. A face un efort (mare) pentru a împinge, a urni sau a ridica ceva; a-și încorda puterile, a se sforța. 2. Tranz. (Reg.) A sili, a forța un animal să pornească sau să meargă mai repede. ♦ Fig. A îndemna, a îmboldi, a stimula pe cineva. 3. Tranz. A ridica o povară făcând un efort, a sălta cu greutate ceva. 4. Refl. (Rar) A porni cu hotărâre, a se repezi, a se năpusti. – Cf. sl. opĕntĭ. DOOM
opintí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. opintésc, imperf. 3 sg. opinteá; conj. prez. 3 să opinteáscă
opinteau
OPINTÍ, opintesc, vb. IV. 1. Refl. și intranz. A face un efort (mare) pentru a împinge, a urni sau a ridica ceva; a-și încorda puterile, a se sforța. 2. Tranz. (Reg.) A sili, a forța un animal să pornească sau să meargă mai repede. ♦ Fig. A îndemna, a îmboldi, a stimula pe cineva. 3. Tranz. A ridica o povară făcând un efort, a sălta cu greutate ceva. 4. Refl. (Rar) A porni cu hotărâre, a se repezi, a se năpusti. – Cf. sl. opĕntĭ. DOOM
opintí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. opintésc, imperf. 3 sg. opinteá; conj. prez. 3 să opinteáscă
opinteați
OPINTÍ, opintesc, vb. IV. 1. Refl. și intranz. A face un efort (mare) pentru a împinge, a urni sau a ridica ceva; a-și încorda puterile, a se sforța. 2. Tranz. (Reg.) A sili, a forța un animal să pornească sau să meargă mai repede. ♦ Fig. A îndemna, a îmboldi, a stimula pe cineva. 3. Tranz. A ridica o povară făcând un efort, a sălta cu greutate ceva. 4. Refl. (Rar) A porni cu hotărâre, a se repezi, a se năpusti. – Cf. sl. opĕntĭ. DOOM
opintí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. opintésc, imperf. 3 sg. opinteá; conj. prez. 3 să opinteáscă
opinteli
OPINTEÁLĂ, opinteli, s. f. Sforțare mare, efort, opintire. ◊ Loc. adv. Pe opinteală = din răsputeri, cu efort. – Opinti + suf. -eală. DOOM
opinteálă s. f., g.-d. art. opintélii; pl. opintéli
opintelii
OPINTEÁLĂ, opinteli, s. f. Sforțare mare, efort, opintire. ◊ Loc. adv. Pe opinteală = din răsputeri, cu efort. – Opinti + suf. -eală. DOOM
opinteálă s. f., g.-d. art. opintélii; pl. opintéli
opintelile
OPINTEÁLĂ, opinteli, s. f. Sforțare mare, efort, opintire. ◊ Loc. adv. Pe opinteală = din răsputeri, cu efort. – Opinti + suf. -eală. DOOM
opinteálă s. f., g.-d. art. opintélii; pl. opintéli
opintelilor
OPINTEÁLĂ, opinteli, s. f. Sforțare mare, efort, opintire. ◊ Loc. adv. Pe opinteală = din răsputeri, cu efort. – Opinti + suf. -eală. DOOM
opinteálă s. f., g.-d. art. opintélii; pl. opintéli
opintesc
OPINTÍ, opintesc, vb. IV. 1. Refl. și intranz. A face un efort (mare) pentru a împinge, a urni sau a ridica ceva; a-și încorda puterile, a se sforța. 2. Tranz. (Reg.) A sili, a forța un animal să pornească sau să meargă mai repede. ♦ Fig. A îndemna, a îmboldi, a stimula pe cineva. 3. Tranz. A ridica o povară făcând un efort, a sălta cu greutate ceva. 4. Refl. (Rar) A porni cu hotărâre, a se repezi, a se năpusti. – Cf. sl. opĕntĭ. DOOM
opintí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. opintésc, imperf. 3 sg. opinteá; conj. prez. 3 să opinteáscă
opintește
OPINTÍ, opintesc, vb. IV. 1. Refl. și intranz. A face un efort (mare) pentru a împinge, a urni sau a ridica ceva; a-și încorda puterile, a se sforța. 2. Tranz. (Reg.) A sili, a forța un animal să pornească sau să meargă mai repede. ♦ Fig. A îndemna, a îmboldi, a stimula pe cineva. 3. Tranz. A ridica o povară făcând un efort, a sălta cu greutate ceva. 4. Refl. (Rar) A porni cu hotărâre, a se repezi, a se năpusti. – Cf. sl. opĕntĭ. DOOM
opintí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. opintésc, imperf. 3 sg. opinteá; conj. prez. 3 să opinteáscă
opintești
OPINTÍ, opintesc, vb. IV. 1. Refl. și intranz. A face un efort (mare) pentru a împinge, a urni sau a ridica ceva; a-și încorda puterile, a se sforța. 2. Tranz. (Reg.) A sili, a forța un animal să pornească sau să meargă mai repede. ♦ Fig. A îndemna, a îmboldi, a stimula pe cineva. 3. Tranz. A ridica o povară făcând un efort, a sălta cu greutate ceva. 4. Refl. (Rar) A porni cu hotărâre, a se repezi, a se năpusti. – Cf. sl. opĕntĭ. DOOM
opintí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. opintésc, imperf. 3 sg. opinteá; conj. prez. 3 să opinteáscă
opinti
OPINTÍ, opintesc, vb. IV. 1. Refl. și intranz. A face un efort (mare) pentru a împinge, a urni sau a ridica ceva; a-și încorda puterile, a se sforța. 2. Tranz. (Reg.) A sili, a forța un animal să pornească sau să meargă mai repede. ♦ Fig. A îndemna, a îmboldi, a stimula pe cineva. 3. Tranz. A ridica o povară făcând un efort, a sălta cu greutate ceva. 4. Refl. (Rar) A porni cu hotărâre, a se repezi, a se năpusti. – Cf. sl. opĕntĭ. DOOM
opintí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. opintésc, imperf. 3 sg. opinteá; conj. prez. 3 să opinteáscă
opintic
OPINTÍC, opintici, s. m. 1. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpina păroasă, cu frunze albăstrui-verzi, lucioase și cu flori galbene, reunite câte două sau câte cinci într-o inflorescență în vârful tulpinii (Hieracium auricula). 2. (Bot.) Gheabă. – Et. nec. DOOM
opintíc s. m., pl. opintíci
opintici
OPINTÍC, opintici, s. m. 1. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpina păroasă, cu frunze albăstrui-verzi, lucioase și cu flori galbene, reunite câte două sau câte cinci într-o inflorescență în vârful tulpinii (Hieracium auricula). 2. (Bot.) Gheabă. – Et. nec. DOOM
opintíc s. m., pl. opintíci
opinticii
OPINTÍC, opintici, s. m. 1. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpina păroasă, cu frunze albăstrui-verzi, lucioase și cu flori galbene, reunite câte două sau câte cinci într-o inflorescență în vârful tulpinii (Hieracium auricula). 2. (Bot.) Gheabă. – Et. nec. DOOM
opintíc s. m., pl. opintíci
opinticilor
OPINTÍC, opintici, s. m. 1. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpina păroasă, cu frunze albăstrui-verzi, lucioase și cu flori galbene, reunite câte două sau câte cinci într-o inflorescență în vârful tulpinii (Hieracium auricula). 2. (Bot.) Gheabă. – Et. nec. DOOM
opintíc s. m., pl. opintíci
opinticul
OPINTÍC, opintici, s. m. 1. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpina păroasă, cu frunze albăstrui-verzi, lucioase și cu flori galbene, reunite câte două sau câte cinci într-o inflorescență în vârful tulpinii (Hieracium auricula). 2. (Bot.) Gheabă. – Et. nec. DOOM
opintíc s. m., pl. opintíci
opinticului
OPINTÍC, opintici, s. m. 1. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpina păroasă, cu frunze albăstrui-verzi, lucioase și cu flori galbene, reunite câte două sau câte cinci într-o inflorescență în vârful tulpinii (Hieracium auricula). 2. (Bot.) Gheabă. – Et. nec. DOOM
opintíc s. m., pl. opintíci
opintii
OPINTÍ, opintesc, vb. IV. 1. Refl. și intranz. A face un efort (mare) pentru a împinge, a urni sau a ridica ceva; a-și încorda puterile, a se sforța. 2. Tranz. (Reg.) A sili, a forța un animal să pornească sau să meargă mai repede. ♦ Fig. A îndemna, a îmboldi, a stimula pe cineva. 3. Tranz. A ridica o povară făcând un efort, a sălta cu greutate ceva. 4. Refl. (Rar) A porni cu hotărâre, a se repezi, a se năpusti. – Cf. sl. opĕntĭ. DOOM
opintí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. opintésc, imperf. 3 sg. opinteá; conj. prez. 3 să opinteáscă
opintim
OPINTÍ, opintesc, vb. IV. 1. Refl. și intranz. A face un efort (mare) pentru a împinge, a urni sau a ridica ceva; a-și încorda puterile, a se sforța. 2. Tranz. (Reg.) A sili, a forța un animal să pornească sau să meargă mai repede. ♦ Fig. A îndemna, a îmboldi, a stimula pe cineva. 3. Tranz. A ridica o povară făcând un efort, a sălta cu greutate ceva. 4. Refl. (Rar) A porni cu hotărâre, a se repezi, a se năpusti. – Cf. sl. opĕntĭ. DOOM
opintí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. opintésc, imperf. 3 sg. opinteá; conj. prez. 3 să opinteáscă
opintind
OPINTÍ, opintesc, vb. IV. 1. Refl. și intranz. A face un efort (mare) pentru a împinge, a urni sau a ridica ceva; a-și încorda puterile, a se sforța. 2. Tranz. (Reg.) A sili, a forța un animal să pornească sau să meargă mai repede. ♦ Fig. A îndemna, a îmboldi, a stimula pe cineva. 3. Tranz. A ridica o povară făcând un efort, a sălta cu greutate ceva. 4. Refl. (Rar) A porni cu hotărâre, a se repezi, a se năpusti. – Cf. sl. opĕntĭ. DOOM
opintí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. opintésc, imperf. 3 sg. opinteá; conj. prez. 3 să opinteáscă
opintire
OPINTÍ, opintesc, vb. IV. 1. Refl. și intranz. A face un efort (mare) pentru a împinge, a urni sau a ridica ceva; a-și încorda puterile, a se sforța. 2. Tranz. (Reg.) A sili, a forța un animal să pornească sau să meargă mai repede. ♦ Fig. A îndemna, a îmboldi, a stimula pe cineva. 3. Tranz. A ridica o povară făcând un efort, a sălta cu greutate ceva. 4. Refl. (Rar) A porni cu hotărâre, a se repezi, a se năpusti. – Cf. sl. opĕntĭ. DOOM
opintí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. opintésc, imperf. 3 sg. opinteá; conj. prez. 3 să opinteáscă
opintire
OPINTÍRE, opintiri, s. f. Acțiunea de a (se) opinti; sforțare, efort. – V. opinti. DOOM
opintíre s. f., g.-d. art. opintírii; pl. opintíri
opintirea
OPINTÍRE, opintiri, s. f. Acțiunea de a (se) opinti; sforțare, efort. – V. opinti. DOOM
opintíre s. f., g.-d. art. opintírii; pl. opintíri
opintiri
OPINTÍRE, opintiri, s. f. Acțiunea de a (se) opinti; sforțare, efort. – V. opinti. DOOM
opintíre s. f., g.-d. art. opintírii; pl. opintíri
opintirii
OPINTÍRE, opintiri, s. f. Acțiunea de a (se) opinti; sforțare, efort. – V. opinti. DOOM
opintíre s. f., g.-d. art. opintírii; pl. opintíri
opintirile
OPINTÍRE, opintiri, s. f. Acțiunea de a (se) opinti; sforțare, efort. – V. opinti. DOOM
opintíre s. f., g.-d. art. opintírii; pl. opintíri
opintirilor
OPINTÍRE, opintiri, s. f. Acțiunea de a (se) opinti; sforțare, efort. – V. opinti. DOOM
opintíre s. f., g.-d. art. opintírii; pl. opintíri
opintiră
OPINTÍ, opintesc, vb. IV. 1. Refl. și intranz. A face un efort (mare) pentru a împinge, a urni sau a ridica ceva; a-și încorda puterile, a se sforța. 2. Tranz. (Reg.) A sili, a forța un animal să pornească sau să meargă mai repede. ♦ Fig. A îndemna, a îmboldi, a stimula pe cineva. 3. Tranz. A ridica o povară făcând un efort, a sălta cu greutate ceva. 4. Refl. (Rar) A porni cu hotărâre, a se repezi, a se năpusti. – Cf. sl. opĕntĭ. DOOM
opintí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. opintésc, imperf. 3 sg. opinteá; conj. prez. 3 să opinteáscă
opintirăm
OPINTÍ, opintesc, vb. IV. 1. Refl. și intranz. A face un efort (mare) pentru a împinge, a urni sau a ridica ceva; a-și încorda puterile, a se sforța. 2. Tranz. (Reg.) A sili, a forța un animal să pornească sau să meargă mai repede. ♦ Fig. A îndemna, a îmboldi, a stimula pe cineva. 3. Tranz. A ridica o povară făcând un efort, a sălta cu greutate ceva. 4. Refl. (Rar) A porni cu hotărâre, a se repezi, a se năpusti. – Cf. sl. opĕntĭ. DOOM
opintí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. opintésc, imperf. 3 sg. opinteá; conj. prez. 3 să opinteáscă
opintirăți
OPINTÍ, opintesc, vb. IV. 1. Refl. și intranz. A face un efort (mare) pentru a împinge, a urni sau a ridica ceva; a-și încorda puterile, a se sforța. 2. Tranz. (Reg.) A sili, a forța un animal să pornească sau să meargă mai repede. ♦ Fig. A îndemna, a îmboldi, a stimula pe cineva. 3. Tranz. A ridica o povară făcând un efort, a sălta cu greutate ceva. 4. Refl. (Rar) A porni cu hotărâre, a se repezi, a se năpusti. – Cf. sl. opĕntĭ. DOOM
opintí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. opintésc, imperf. 3 sg. opinteá; conj. prez. 3 să opinteáscă
opintise
OPINTÍ, opintesc, vb. IV. 1. Refl. și intranz. A face un efort (mare) pentru a împinge, a urni sau a ridica ceva; a-și încorda puterile, a se sforța. 2. Tranz. (Reg.) A sili, a forța un animal să pornească sau să meargă mai repede. ♦ Fig. A îndemna, a îmboldi, a stimula pe cineva. 3. Tranz. A ridica o povară făcând un efort, a sălta cu greutate ceva. 4. Refl. (Rar) A porni cu hotărâre, a se repezi, a se năpusti. – Cf. sl. opĕntĭ. DOOM
opintí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. opintésc, imperf. 3 sg. opinteá; conj. prez. 3 să opinteáscă
opintisem
OPINTÍ, opintesc, vb. IV. 1. Refl. și intranz. A face un efort (mare) pentru a împinge, a urni sau a ridica ceva; a-și încorda puterile, a se sforța. 2. Tranz. (Reg.) A sili, a forța un animal să pornească sau să meargă mai repede. ♦ Fig. A îndemna, a îmboldi, a stimula pe cineva. 3. Tranz. A ridica o povară făcând un efort, a sălta cu greutate ceva. 4. Refl. (Rar) A porni cu hotărâre, a se repezi, a se năpusti. – Cf. sl. opĕntĭ. DOOM
opintí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. opintésc, imperf. 3 sg. opinteá; conj. prez. 3 să opinteáscă
opintiseră
OPINTÍ, opintesc, vb. IV. 1. Refl. și intranz. A face un efort (mare) pentru a împinge, a urni sau a ridica ceva; a-și încorda puterile, a se sforța. 2. Tranz. (Reg.) A sili, a forța un animal să pornească sau să meargă mai repede. ♦ Fig. A îndemna, a îmboldi, a stimula pe cineva. 3. Tranz. A ridica o povară făcând un efort, a sălta cu greutate ceva. 4. Refl. (Rar) A porni cu hotărâre, a se repezi, a se năpusti. – Cf. sl. opĕntĭ. DOOM
opintí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. opintésc, imperf. 3 sg. opinteá; conj. prez. 3 să opinteáscă
opintiserăm
OPINTÍ, opintesc, vb. IV. 1. Refl. și intranz. A face un efort (mare) pentru a împinge, a urni sau a ridica ceva; a-și încorda puterile, a se sforța. 2. Tranz. (Reg.) A sili, a forța un animal să pornească sau să meargă mai repede. ♦ Fig. A îndemna, a îmboldi, a stimula pe cineva. 3. Tranz. A ridica o povară făcând un efort, a sălta cu greutate ceva. 4. Refl. (Rar) A porni cu hotărâre, a se repezi, a se năpusti. – Cf. sl. opĕntĭ. DOOM
opintí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. opintésc, imperf. 3 sg. opinteá; conj. prez. 3 să opinteáscă
opintiserăți
OPINTÍ, opintesc, vb. IV. 1. Refl. și intranz. A face un efort (mare) pentru a împinge, a urni sau a ridica ceva; a-și încorda puterile, a se sforța. 2. Tranz. (Reg.) A sili, a forța un animal să pornească sau să meargă mai repede. ♦ Fig. A îndemna, a îmboldi, a stimula pe cineva. 3. Tranz. A ridica o povară făcând un efort, a sălta cu greutate ceva. 4. Refl. (Rar) A porni cu hotărâre, a se repezi, a se năpusti. – Cf. sl. opĕntĭ. DOOM
opintí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. opintésc, imperf. 3 sg. opinteá; conj. prez. 3 să opinteáscă
opintiseși
OPINTÍ, opintesc, vb. IV. 1. Refl. și intranz. A face un efort (mare) pentru a împinge, a urni sau a ridica ceva; a-și încorda puterile, a se sforța. 2. Tranz. (Reg.) A sili, a forța un animal să pornească sau să meargă mai repede. ♦ Fig. A îndemna, a îmboldi, a stimula pe cineva. 3. Tranz. A ridica o povară făcând un efort, a sălta cu greutate ceva. 4. Refl. (Rar) A porni cu hotărâre, a se repezi, a se năpusti. – Cf. sl. opĕntĭ. DOOM
opintí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. opintésc, imperf. 3 sg. opinteá; conj. prez. 3 să opinteáscă
opintiseți
OPINTÍ, opintesc, vb. IV. 1. Refl. și intranz. A face un efort (mare) pentru a împinge, a urni sau a ridica ceva; a-și încorda puterile, a se sforța. 2. Tranz. (Reg.) A sili, a forța un animal să pornească sau să meargă mai repede. ♦ Fig. A îndemna, a îmboldi, a stimula pe cineva. 3. Tranz. A ridica o povară făcând un efort, a sălta cu greutate ceva. 4. Refl. (Rar) A porni cu hotărâre, a se repezi, a se năpusti. – Cf. sl. opĕntĭ. DOOM
opintí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. opintésc, imperf. 3 sg. opinteá; conj. prez. 3 să opinteáscă
opintit
OPINTÍ, opintesc, vb. IV. 1. Refl. și intranz. A face un efort (mare) pentru a împinge, a urni sau a ridica ceva; a-și încorda puterile, a se sforța. 2. Tranz. (Reg.) A sili, a forța un animal să pornească sau să meargă mai repede. ♦ Fig. A îndemna, a îmboldi, a stimula pe cineva. 3. Tranz. A ridica o povară făcând un efort, a sălta cu greutate ceva. 4. Refl. (Rar) A porni cu hotărâre, a se repezi, a se năpusti. – Cf. sl. opĕntĭ. DOOM
opintí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. opintésc, imperf. 3 sg. opinteá; conj. prez. 3 să opinteáscă
opintit
OPINTÍ, opintesc, vb. IV. 1. Refl. și intranz. A face un efort (mare) pentru a împinge, a urni sau a ridica ceva; a-și încorda puterile, a se sforța. 2. Tranz. (Reg.) A sili, a forța un animal să pornească sau să meargă mai repede. ♦ Fig. A îndemna, a îmboldi, a stimula pe cineva. 3. Tranz. A ridica o povară făcând un efort, a sălta cu greutate ceva. 4. Refl. (Rar) A porni cu hotărâre, a se repezi, a se năpusti. – Cf. sl. opĕntĭ.
opintitură
OPINTITÚRĂ, opintituri, s. f. (Rar) Opinteală, sforțare. Calul, dintr-o opintitură, fu tocmai în slava cerului. POPESCU, B. II 21.
opintiși
OPINTÍ, opintesc, vb. IV. 1. Refl. și intranz. A face un efort (mare) pentru a împinge, a urni sau a ridica ceva; a-și încorda puterile, a se sforța. 2. Tranz. (Reg.) A sili, a forța un animal să pornească sau să meargă mai repede. ♦ Fig. A îndemna, a îmboldi, a stimula pe cineva. 3. Tranz. A ridica o povară făcând un efort, a sălta cu greutate ceva. 4. Refl. (Rar) A porni cu hotărâre, a se repezi, a se năpusti. – Cf. sl. opĕntĭ. DOOM
opintí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. opintésc, imperf. 3 sg. opinteá; conj. prez. 3 să opinteáscă
opintiți
OPINTÍ, opintesc, vb. IV. 1. Refl. și intranz. A face un efort (mare) pentru a împinge, a urni sau a ridica ceva; a-și încorda puterile, a se sforța. 2. Tranz. (Reg.) A sili, a forța un animal să pornească sau să meargă mai repede. ♦ Fig. A îndemna, a îmboldi, a stimula pe cineva. 3. Tranz. A ridica o povară făcând un efort, a sălta cu greutate ceva. 4. Refl. (Rar) A porni cu hotărâre, a se repezi, a se năpusti. – Cf. sl. opĕntĭ. DOOM
opintí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. opintésc, imperf. 3 sg. opinteá; conj. prez. 3 să opinteáscă
opinând
OPINÁ, opinez, vb. I. Tranz. A exprima sau a-și da o părere, a fi de părere; a socoti, a crede, a considera. ♦ Intranz. A lua poziție, atitudine. – Din fr. opiner, lat. opinari. DOOM
opiná (a ~) vb., ind. prez. 3 opineáză
opinînd
OPINÁ, opinez, vb. I. Tranz. A exprima sau a-și da o părere, a fi de părere; a socoti, a crede, a considera. ♦ Intranz. A lua poziție, atitudine. – Din fr. opiner, lat. opinari. DOOM
opiná (a ~) vb., ind. prez. 3 opineáză
opinări
OPINÁRE, opinări, s. f. (Rar) Faptul de a opina. – V. opina. DOOM
opináre (rar) s. f., g.-d. art. opinắrii; pl. opinắri
opinării
OPINÁRE, opinări, s. f. (Rar) Faptul de a opina. – V. opina. DOOM
opináre (rar) s. f., g.-d. art. opinắrii; pl. opinắri
opinările
OPINÁRE, opinări, s. f. (Rar) Faptul de a opina. – V. opina. DOOM
opináre (rar) s. f., g.-d. art. opinắrii; pl. opinắri
opinărilor
OPINÁRE, opinări, s. f. (Rar) Faptul de a opina. – V. opina. DOOM
opináre (rar) s. f., g.-d. art. opinắrii; pl. opinắri
opiofagia
OPIOFAGÍE s.f. Toxicomanie prin ingerare de opiu. [Gen. -iei. / < fr. opiophagie].
opiofagie
OPIOFAGÍE s.f. Toxicomanie prin ingerare de opiu. [Gen. -iei. / < fr. opiophagie].
opiofagiei
OPIOFAGÍE s.f. Toxicomanie prin ingerare de opiu. [Gen. -iei. / < fr. opiophagie].
opiofagii
OPIOFAGÍE s.f. Toxicomanie prin ingerare de opiu. [Gen. -iei. / < fr. opiophagie].
opioman
OPIOMÁN, -Ă, opiomani, -e, s. m. și f. Persoană care consumă opiu. [Pr.: -pi-o-] – Din fr. opiomane. DOOM
opiománă (-pi-o-) s. f., g.-d. art. opiománei; pl. opiománe
opiomana
OPIOMÁN, -Ă, opiomani, -e, s. m. și f. Persoană care consumă opiu. [Pr.: -pi-o-] – Din fr. opiomane. DOOM
opiománă (-pi-o-) s. f., g.-d. art. opiománei; pl. opiománe
opiomane
OPIOMÁN, -Ă, opiomani, -e, s. m. și f. Persoană care consumă opiu. [Pr.: -pi-o-] – Din fr. opiomane. DOOM
opiománă (-pi-o-) s. f., g.-d. art. opiománei; pl. opiománe
opiomanei
OPIOMÁN, -Ă, opiomani, -e, s. m. și f. Persoană care consumă opiu. [Pr.: -pi-o-] – Din fr. opiomane. DOOM
opiománă (-pi-o-) s. f., g.-d. art. opiománei; pl. opiománe
opiomanele
OPIOMÁN, -Ă, opiomani, -e, s. m. și f. Persoană care consumă opiu. [Pr.: -pi-o-] – Din fr. opiomane. DOOM
opiománă (-pi-o-) s. f., g.-d. art. opiománei; pl. opiománe
opiomanelor
OPIOMÁN, -Ă, opiomani, -e, s. m. și f. Persoană care consumă opiu. [Pr.: -pi-o-] – Din fr. opiomane. DOOM
opiománă (-pi-o-) s. f., g.-d. art. opiománei; pl. opiománe
opiomani
OPIOMÁN, -Ă, opiomani, -e, s. m. și f. Persoană care consumă opiu. [Pr.: -pi-o-] – Din fr. opiomane. DOOM
opiománă (-pi-o-) s. f., g.-d. art. opiománei; pl. opiománe
opiomania
OPIOMANÍE, opiomanii, s. f. Abuz de opiu; intoxicație cronică, provocată prin obișnuința de a consuma opiu. [Pr.: -pi-o-] – Din fr. opiomanie. DOOM
opiomaníe (-pi-o-) s. f., art. opiomanía, g.-d. art. opiomaníei; pl. opiomaníi, art. opinomaníile
opiomanie
OPIOMANÍE, opiomanii, s. f. Abuz de opiu; intoxicație cronică, provocată prin obișnuința de a consuma opiu. [Pr.: -pi-o-] – Din fr. opiomanie. DOOM
opiomaníe (-pi-o-) s. f., art. opiomanía, g.-d. art. opiomaníei; pl. opiomaníi, art. opinomaníile
opiomaniei
OPIOMANÍE, opiomanii, s. f. Abuz de opiu; intoxicație cronică, provocată prin obișnuința de a consuma opiu. [Pr.: -pi-o-] – Din fr. opiomanie. DOOM
opiomaníe (-pi-o-) s. f., art. opiomanía, g.-d. art. opiomaníei; pl. opiomaníi, art. opinomaníile
opiomanii
OPIOMÁN, -Ă, opiomani, -e, s. m. și f. Persoană care consumă opiu. [Pr.: -pi-o-] – Din fr. opiomane. DOOM
opiománă (-pi-o-) s. f., g.-d. art. opiománei; pl. opiománe
opiomanii
OPIOMANÍE, opiomanii, s. f. Abuz de opiu; intoxicație cronică, provocată prin obișnuința de a consuma opiu. [Pr.: -pi-o-] – Din fr. opiomanie. DOOM
opiomaníe (-pi-o-) s. f., art. opiomanía, g.-d. art. opiomaníei; pl. opiomaníi, art. opinomaníile
opiomaniile
OPIOMANÍE, opiomanii, s. f. Abuz de opiu; intoxicație cronică, provocată prin obișnuința de a consuma opiu. [Pr.: -pi-o-] – Din fr. opiomanie. DOOM
opiomaníe (-pi-o-) s. f., art. opiomanía, g.-d. art. opiomaníei; pl. opiomaníi, art. opinomaníile
opiomaniilor
OPIOMANÍE, opiomanii, s. f. Abuz de opiu; intoxicație cronică, provocată prin obișnuința de a consuma opiu. [Pr.: -pi-o-] – Din fr. opiomanie. DOOM
opiomaníe (-pi-o-) s. f., art. opiomanía, g.-d. art. opiomaníei; pl. opiomaníi, art. opinomaníile
opiomanilor
OPIOMÁN, -Ă, opiomani, -e, s. m. și f. Persoană care consumă opiu. [Pr.: -pi-o-] – Din fr. opiomane. DOOM
opiománă (-pi-o-) s. f., g.-d. art. opiománei; pl. opiománe
opiomanul
OPIOMÁN, -Ă, opiomani, -e, s. m. și f. Persoană care consumă opiu. [Pr.: -pi-o-] – Din fr. opiomane. DOOM
opiománă (-pi-o-) s. f., g.-d. art. opiománei; pl. opiománe
opiomanului
OPIOMÁN, -Ă, opiomani, -e, s. m. și f. Persoană care consumă opiu. [Pr.: -pi-o-] – Din fr. opiomane. DOOM
opiománă (-pi-o-) s. f., g.-d. art. opiománei; pl. opiománe
opis
ÓPIS, opise, s. n. Listă de acte, registru, indice, inventar. – Din rus. opis. DOOM
ópis s. n., pl. ópise
opise
ÓPIS, opise, s. n. Listă de acte, registru, indice, inventar. – Din rus. opis. DOOM
ópis s. n., pl. ópise
opisele
ÓPIS, opise, s. n. Listă de acte, registru, indice, inventar. – Din rus. opis. DOOM
ópis s. n., pl. ópise
opiselor
ÓPIS, opise, s. n. Listă de acte, registru, indice, inventar. – Din rus. opis. DOOM
ópis s. n., pl. ópise
opist
OPISTO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „în spate”, „înapoi”. [< fr. opistho-, it. opisto-, cf. gr. opisthen].
opisto
OPISTO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „în spate”, „înapoi”. [< fr. opistho-, it. opisto-, cf. gr. opisthen].
opistodom
OPISTODÓM, opistodomuri, s. n. (Arhit.) Partea din spate a unui templu grecesc unde se păstrau obiectele de cult și tezaurul. – Din fr. opisthodome.
opistodomul
OPISTODÓM, opistodomuri, s. n. (Arhit.) Partea din spate a unui templu grecesc unde se păstrau obiectele de cult și tezaurul. – Din fr. opisthodome.
opistodomului
OPISTODÓM, opistodomuri, s. n. (Arhit.) Partea din spate a unui templu grecesc unde se păstrau obiectele de cult și tezaurul. – Din fr. opisthodome.
opistodomuri
OPISTODÓM, opistodomuri, s. n. (Arhit.) Partea din spate a unui templu grecesc unde se păstrau obiectele de cult și tezaurul. – Din fr. opisthodome.
opistodomurile
OPISTODÓM, opistodomuri, s. n. (Arhit.) Partea din spate a unui templu grecesc unde se păstrau obiectele de cult și tezaurul. – Din fr. opisthodome.
opistodomurilor
OPISTODÓM, opistodomuri, s. n. (Arhit.) Partea din spate a unui templu grecesc unde se păstrau obiectele de cult și tezaurul. – Din fr. opisthodome.
opistograf
OPISTOGRÁF, -Ă adj. (Liv.) Scris sau tipărit pe ambele fețe ale unei foi. [< fr. opisthographe, cf. gr. opisthen – în spate, graphein – a scrie].
opistografa
OPISTOGRÁF, -Ă adj. (Liv.) Scris sau tipărit pe ambele fețe ale unei foi. [< fr. opisthographe, cf. gr. opisthen – în spate, graphein – a scrie].
opistografe
OPISTOGRÁF, -Ă adj. (Liv.) Scris sau tipărit pe ambele fețe ale unei foi. [< fr. opisthographe, cf. gr. opisthen – în spate, graphein – a scrie].
opistografei
OPISTOGRÁF, -Ă adj. (Liv.) Scris sau tipărit pe ambele fețe ale unei foi. [< fr. opisthographe, cf. gr. opisthen – în spate, graphein – a scrie].
opistografele
OPISTOGRÁF, -Ă adj. (Liv.) Scris sau tipărit pe ambele fețe ale unei foi. [< fr. opisthographe, cf. gr. opisthen – în spate, graphein – a scrie].
opistografelor
OPISTOGRÁF, -Ă adj. (Liv.) Scris sau tipărit pe ambele fețe ale unei foi. [< fr. opisthographe, cf. gr. opisthen – în spate, graphein – a scrie].
opistografi
OPISTOGRÁF, -Ă adj. (Liv.) Scris sau tipărit pe ambele fețe ale unei foi. [< fr. opisthographe, cf. gr. opisthen – în spate, graphein – a scrie].
opistografii
OPISTOGRÁF, -Ă adj. (Liv.) Scris sau tipărit pe ambele fețe ale unei foi. [< fr. opisthographe, cf. gr. opisthen – în spate, graphein – a scrie].
opistografilor
OPISTOGRÁF, -Ă adj. (Liv.) Scris sau tipărit pe ambele fețe ale unei foi. [< fr. opisthographe, cf. gr. opisthen – în spate, graphein – a scrie].
opistograful
OPISTOGRÁF, -Ă adj. (Liv.) Scris sau tipărit pe ambele fețe ale unei foi. [< fr. opisthographe, cf. gr. opisthen – în spate, graphein – a scrie].
opistografului
OPISTOGRÁF, -Ă adj. (Liv.) Scris sau tipărit pe ambele fețe ale unei foi. [< fr. opisthographe, cf. gr. opisthen – în spate, graphein – a scrie].
opistotonus
OPISTOTÓNUS s. n. Spasm prelungit al mușchilor spatelui, ducând la poziția de arc de cerc a acestuia. – Din fr. opisthotonus. DOOM
opistotónus s. n.
opistotonusul
OPISTOTÓNUS s. n. Spasm prelungit al mușchilor spatelui, ducând la poziția de arc de cerc a acestuia. – Din fr. opisthotonus. DOOM
opistotónus s. n.
opistotonusului
OPISTOTÓNUS s. n. Spasm prelungit al mușchilor spatelui, ducând la poziția de arc de cerc a acestuia. – Din fr. opisthotonus. DOOM
opistotónus s. n.
opistotonusuri
OPISTOTÓNUS s. n. Spasm prelungit al mușchilor spatelui, ducând la poziția de arc de cerc a acestuia. – Din fr. opisthotonus. DOOM
opistotónus s. n.
opistotonusurile
OPISTOTÓNUS s. n. Spasm prelungit al mușchilor spatelui, ducând la poziția de arc de cerc a acestuia. – Din fr. opisthotonus. DOOM
opistotónus s. n.
opistotonusurilor
OPISTOTÓNUS s. n. Spasm prelungit al mușchilor spatelui, ducând la poziția de arc de cerc a acestuia. – Din fr. opisthotonus. DOOM
opistotónus s. n.
opisul
ÓPIS, opise, s. n. Listă de acte, registru, indice, inventar. – Din rus. opis. DOOM
ópis s. n., pl. ópise
opisului
ÓPIS, opise, s. n. Listă de acte, registru, indice, inventar. – Din rus. opis. DOOM
ópis s. n., pl. ópise
opiu
ÓPIU s. n. Substanță narcotică toxică obținută prin uscarea latexului extras prin incizie din capsulele necoapte ale unei specii de mac și folosită ca somnifer, calmant, analgezic, stupefiant. [Var.: ópium s. n.] – Din fr., lat. opium. DOOM
ópiu [piu pron. piu] s. n., art. ópiul
opiul
ÓPIU s. n. Substanță narcotică toxică obținută prin uscarea latexului extras prin incizie din capsulele necoapte ale unei specii de mac și folosită ca somnifer, calmant, analgezic, stupefiant. [Var.: ópium s. n.] – Din fr., lat. opium. DOOM
ópiu [piu pron. piu] s. n., art. ópiul
opiului
ÓPIU s. n. Substanță narcotică toxică obținută prin uscarea latexului extras prin incizie din capsulele necoapte ale unei specii de mac și folosită ca somnifer, calmant, analgezic, stupefiant. [Var.: ópium s. n.] – Din fr., lat. opium. DOOM
ópiu [piu pron. piu] s. n., art. ópiul
opium
ÓPIU s. n. Substanță narcotică toxică obținută prin uscarea latexului extras prin incizie din capsulele necoapte ale unei specii de mac și folosită ca somnifer, calmant, analgezic, stupefiant. [Var.: ópium s. n.] – Din fr., lat. opium. DOOM
ópiu [piu pron. piu] s. n., art. ópiul
oplean
OPLEÁN, oplene, s. n. Fiecare dintre cele două bucăți transversale de lemn care leagă și fixează tălpile saniei; slai. – Din bg. opljan. DOOM
opleán (o-plean) s. n., pl. opléne
opleanul
OPLEÁN, oplene, s. n. Fiecare dintre cele două bucăți transversale de lemn care leagă și fixează tălpile saniei; slai. – Din bg. opljan. DOOM
opleán (o-plean) s. n., pl. opléne
opleanului
OPLEÁN, oplene, s. n. Fiecare dintre cele două bucăți transversale de lemn care leagă și fixează tălpile saniei; slai. – Din bg. opljan. DOOM
opleán (o-plean) s. n., pl. opléne
oplene
OPLEÁN, oplene, s. n. Fiecare dintre cele două bucăți transversale de lemn care leagă și fixează tălpile saniei; slai. – Din bg. opljan. DOOM
opleán (o-plean) s. n., pl. opléne
oplenele
OPLEÁN, oplene, s. n. Fiecare dintre cele două bucăți transversale de lemn care leagă și fixează tălpile saniei; slai. – Din bg. opljan. DOOM
opleán (o-plean) s. n., pl. opléne
oplenelor
OPLEÁN, oplene, s. n. Fiecare dintre cele două bucăți transversale de lemn care leagă și fixează tălpile saniei; slai. – Din bg. opljan. DOOM
opleán (o-plean) s. n., pl. opléne
oploșea
OPLOȘÍ, oploșesc, vb. IV. 1. Refl. A-și găsi refugiu, a se pune la adăpost, a se aciua, a se pripăși. 2. Tranz. A găzdui, a adăposti. ♦ A crea cuiva (prin favoritism) o situație bună; a căpătui, a proteja. – Et. nec. DOOM
oploșí (a ~) (pop.) (o-plo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oploșésc, imperf. 3 sg. oploșeá; conj. prez. 3 să oploșeáscă
oploșeai
OPLOȘÍ, oploșesc, vb. IV. 1. Refl. A-și găsi refugiu, a se pune la adăpost, a se aciua, a se pripăși. 2. Tranz. A găzdui, a adăposti. ♦ A crea cuiva (prin favoritism) o situație bună; a căpătui, a proteja. – Et. nec. DOOM
oploșí (a ~) (pop.) (o-plo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oploșésc, imperf. 3 sg. oploșeá; conj. prez. 3 să oploșeáscă
oploșeam
OPLOȘÍ, oploșesc, vb. IV. 1. Refl. A-și găsi refugiu, a se pune la adăpost, a se aciua, a se pripăși. 2. Tranz. A găzdui, a adăposti. ♦ A crea cuiva (prin favoritism) o situație bună; a căpătui, a proteja. – Et. nec. DOOM
oploșí (a ~) (pop.) (o-plo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oploșésc, imperf. 3 sg. oploșeá; conj. prez. 3 să oploșeáscă
oploșească
OPLOȘÍ, oploșesc, vb. IV. 1. Refl. A-și găsi refugiu, a se pune la adăpost, a se aciua, a se pripăși. 2. Tranz. A găzdui, a adăposti. ♦ A crea cuiva (prin favoritism) o situație bună; a căpătui, a proteja. – Et. nec. DOOM
oploșí (a ~) (pop.) (o-plo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oploșésc, imperf. 3 sg. oploșeá; conj. prez. 3 să oploșeáscă
oploșeau
OPLOȘÍ, oploșesc, vb. IV. 1. Refl. A-și găsi refugiu, a se pune la adăpost, a se aciua, a se pripăși. 2. Tranz. A găzdui, a adăposti. ♦ A crea cuiva (prin favoritism) o situație bună; a căpătui, a proteja. – Et. nec. DOOM
oploșí (a ~) (pop.) (o-plo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oploșésc, imperf. 3 sg. oploșeá; conj. prez. 3 să oploșeáscă
oploșeați
OPLOȘÍ, oploșesc, vb. IV. 1. Refl. A-și găsi refugiu, a se pune la adăpost, a se aciua, a se pripăși. 2. Tranz. A găzdui, a adăposti. ♦ A crea cuiva (prin favoritism) o situație bună; a căpătui, a proteja. – Et. nec. DOOM
oploșí (a ~) (pop.) (o-plo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oploșésc, imperf. 3 sg. oploșeá; conj. prez. 3 să oploșeáscă
oploșesc
OPLOȘÍ, oploșesc, vb. IV. 1. Refl. A-și găsi refugiu, a se pune la adăpost, a se aciua, a se pripăși. 2. Tranz. A găzdui, a adăposti. ♦ A crea cuiva (prin favoritism) o situație bună; a căpătui, a proteja. – Et. nec. DOOM
oploșí (a ~) (pop.) (o-plo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oploșésc, imperf. 3 sg. oploșeá; conj. prez. 3 să oploșeáscă
oploșește
OPLOȘÍ, oploșesc, vb. IV. 1. Refl. A-și găsi refugiu, a se pune la adăpost, a se aciua, a se pripăși. 2. Tranz. A găzdui, a adăposti. ♦ A crea cuiva (prin favoritism) o situație bună; a căpătui, a proteja. – Et. nec. DOOM
oploșí (a ~) (pop.) (o-plo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oploșésc, imperf. 3 sg. oploșeá; conj. prez. 3 să oploșeáscă
oploșești
OPLOȘÍ, oploșesc, vb. IV. 1. Refl. A-și găsi refugiu, a se pune la adăpost, a se aciua, a se pripăși. 2. Tranz. A găzdui, a adăposti. ♦ A crea cuiva (prin favoritism) o situație bună; a căpătui, a proteja. – Et. nec. DOOM
oploșí (a ~) (pop.) (o-plo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oploșésc, imperf. 3 sg. oploșeá; conj. prez. 3 să oploșeáscă
oploși
OPLOȘÍ, oploșesc, vb. IV. 1. Refl. A-și găsi refugiu, a se pune la adăpost, a se aciua, a se pripăși. 2. Tranz. A găzdui, a adăposti. ♦ A crea cuiva (prin favoritism) o situație bună; a căpătui, a proteja. – Et. nec. DOOM
oploșí (a ~) (pop.) (o-plo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oploșésc, imperf. 3 sg. oploșeá; conj. prez. 3 să oploșeáscă
oploșii
OPLOȘÍ, oploșesc, vb. IV. 1. Refl. A-și găsi refugiu, a se pune la adăpost, a se aciua, a se pripăși. 2. Tranz. A găzdui, a adăposti. ♦ A crea cuiva (prin favoritism) o situație bună; a căpătui, a proteja. – Et. nec. DOOM
oploșí (a ~) (pop.) (o-plo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oploșésc, imperf. 3 sg. oploșeá; conj. prez. 3 să oploșeáscă
oploșim
OPLOȘÍ, oploșesc, vb. IV. 1. Refl. A-și găsi refugiu, a se pune la adăpost, a se aciua, a se pripăși. 2. Tranz. A găzdui, a adăposti. ♦ A crea cuiva (prin favoritism) o situație bună; a căpătui, a proteja. – Et. nec. DOOM
oploșí (a ~) (pop.) (o-plo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oploșésc, imperf. 3 sg. oploșeá; conj. prez. 3 să oploșeáscă
oploșind
OPLOȘÍ, oploșesc, vb. IV. 1. Refl. A-și găsi refugiu, a se pune la adăpost, a se aciua, a se pripăși. 2. Tranz. A găzdui, a adăposti. ♦ A crea cuiva (prin favoritism) o situație bună; a căpătui, a proteja. – Et. nec. DOOM
oploșí (a ~) (pop.) (o-plo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oploșésc, imperf. 3 sg. oploșeá; conj. prez. 3 să oploșeáscă
oploșire
OPLOȘÍ, oploșesc, vb. IV. 1. Refl. A-și găsi refugiu, a se pune la adăpost, a se aciua, a se pripăși. 2. Tranz. A găzdui, a adăposti. ♦ A crea cuiva (prin favoritism) o situație bună; a căpătui, a proteja. – Et. nec. DOOM
oploșí (a ~) (pop.) (o-plo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oploșésc, imperf. 3 sg. oploșeá; conj. prez. 3 să oploșeáscă
oploșire
OPLOȘÍRE, oploșiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) oploși și rezultatul ei. – V. oploși. DOOM
oploșíre (rar) (o-plo-) s. f., g.-d. art. oploșírii; pl. oploșíri
oploșirea
OPLOȘÍRE, oploșiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) oploși și rezultatul ei. – V. oploși. DOOM
oploșíre (rar) (o-plo-) s. f., g.-d. art. oploșírii; pl. oploșíri
oploșiri
OPLOȘÍRE, oploșiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) oploși și rezultatul ei. – V. oploși. DOOM
oploșíre (rar) (o-plo-) s. f., g.-d. art. oploșírii; pl. oploșíri
oploșirii
OPLOȘÍRE, oploșiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) oploși și rezultatul ei. – V. oploși. DOOM
oploșíre (rar) (o-plo-) s. f., g.-d. art. oploșírii; pl. oploșíri
oploșirile
OPLOȘÍRE, oploșiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) oploși și rezultatul ei. – V. oploși. DOOM
oploșíre (rar) (o-plo-) s. f., g.-d. art. oploșírii; pl. oploșíri
oploșirilor
OPLOȘÍRE, oploșiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) oploși și rezultatul ei. – V. oploși. DOOM
oploșíre (rar) (o-plo-) s. f., g.-d. art. oploșírii; pl. oploșíri
oploșiră
OPLOȘÍ, oploșesc, vb. IV. 1. Refl. A-și găsi refugiu, a se pune la adăpost, a se aciua, a se pripăși. 2. Tranz. A găzdui, a adăposti. ♦ A crea cuiva (prin favoritism) o situație bună; a căpătui, a proteja. – Et. nec. DOOM
oploșí (a ~) (pop.) (o-plo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oploșésc, imperf. 3 sg. oploșeá; conj. prez. 3 să oploșeáscă
oploșirăm
OPLOȘÍ, oploșesc, vb. IV. 1. Refl. A-și găsi refugiu, a se pune la adăpost, a se aciua, a se pripăși. 2. Tranz. A găzdui, a adăposti. ♦ A crea cuiva (prin favoritism) o situație bună; a căpătui, a proteja. – Et. nec. DOOM
oploșí (a ~) (pop.) (o-plo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oploșésc, imperf. 3 sg. oploșeá; conj. prez. 3 să oploșeáscă
oploșirăți
OPLOȘÍ, oploșesc, vb. IV. 1. Refl. A-și găsi refugiu, a se pune la adăpost, a se aciua, a se pripăși. 2. Tranz. A găzdui, a adăposti. ♦ A crea cuiva (prin favoritism) o situație bună; a căpătui, a proteja. – Et. nec. DOOM
oploșí (a ~) (pop.) (o-plo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oploșésc, imperf. 3 sg. oploșeá; conj. prez. 3 să oploșeáscă
oploșise
OPLOȘÍ, oploșesc, vb. IV. 1. Refl. A-și găsi refugiu, a se pune la adăpost, a se aciua, a se pripăși. 2. Tranz. A găzdui, a adăposti. ♦ A crea cuiva (prin favoritism) o situație bună; a căpătui, a proteja. – Et. nec. DOOM
oploșí (a ~) (pop.) (o-plo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oploșésc, imperf. 3 sg. oploșeá; conj. prez. 3 să oploșeáscă
oploșisem
OPLOȘÍ, oploșesc, vb. IV. 1. Refl. A-și găsi refugiu, a se pune la adăpost, a se aciua, a se pripăși. 2. Tranz. A găzdui, a adăposti. ♦ A crea cuiva (prin favoritism) o situație bună; a căpătui, a proteja. – Et. nec. DOOM
oploșí (a ~) (pop.) (o-plo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oploșésc, imperf. 3 sg. oploșeá; conj. prez. 3 să oploșeáscă
oploșiseră
OPLOȘÍ, oploșesc, vb. IV. 1. Refl. A-și găsi refugiu, a se pune la adăpost, a se aciua, a se pripăși. 2. Tranz. A găzdui, a adăposti. ♦ A crea cuiva (prin favoritism) o situație bună; a căpătui, a proteja. – Et. nec. DOOM
oploșí (a ~) (pop.) (o-plo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oploșésc, imperf. 3 sg. oploșeá; conj. prez. 3 să oploșeáscă
oploșiserăm
OPLOȘÍ, oploșesc, vb. IV. 1. Refl. A-și găsi refugiu, a se pune la adăpost, a se aciua, a se pripăși. 2. Tranz. A găzdui, a adăposti. ♦ A crea cuiva (prin favoritism) o situație bună; a căpătui, a proteja. – Et. nec. DOOM
oploșí (a ~) (pop.) (o-plo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oploșésc, imperf. 3 sg. oploșeá; conj. prez. 3 să oploșeáscă
oploșiserăți
OPLOȘÍ, oploșesc, vb. IV. 1. Refl. A-și găsi refugiu, a se pune la adăpost, a se aciua, a se pripăși. 2. Tranz. A găzdui, a adăposti. ♦ A crea cuiva (prin favoritism) o situație bună; a căpătui, a proteja. – Et. nec. DOOM
oploșí (a ~) (pop.) (o-plo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oploșésc, imperf. 3 sg. oploșeá; conj. prez. 3 să oploșeáscă
oploșiseși
OPLOȘÍ, oploșesc, vb. IV. 1. Refl. A-și găsi refugiu, a se pune la adăpost, a se aciua, a se pripăși. 2. Tranz. A găzdui, a adăposti. ♦ A crea cuiva (prin favoritism) o situație bună; a căpătui, a proteja. – Et. nec. DOOM
oploșí (a ~) (pop.) (o-plo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oploșésc, imperf. 3 sg. oploșeá; conj. prez. 3 să oploșeáscă
oploșiseți
OPLOȘÍ, oploșesc, vb. IV. 1. Refl. A-și găsi refugiu, a se pune la adăpost, a se aciua, a se pripăși. 2. Tranz. A găzdui, a adăposti. ♦ A crea cuiva (prin favoritism) o situație bună; a căpătui, a proteja. – Et. nec. DOOM
oploșí (a ~) (pop.) (o-plo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oploșésc, imperf. 3 sg. oploșeá; conj. prez. 3 să oploșeáscă
oploșit
OPLOȘÍ, oploșesc, vb. IV. 1. Refl. A-și găsi refugiu, a se pune la adăpost, a se aciua, a se pripăși. 2. Tranz. A găzdui, a adăposti. ♦ A crea cuiva (prin favoritism) o situație bună; a căpătui, a proteja. – Et. nec. DOOM
oploșí (a ~) (pop.) (o-plo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oploșésc, imperf. 3 sg. oploșeá; conj. prez. 3 să oploșeáscă
oploșit
OPLOȘÍT, -Ă, oploșiți, -te, adj. Care a fost adăpostit, găzduit; pripășit; ascuns. – V. oploși.
oploșita
OPLOȘÍT, -Ă, oploșiți, -te, adj. Care a fost adăpostit, găzduit; pripășit; ascuns. – V. oploși.
oploșite
OPLOȘÍT, -Ă, oploșiți, -te, adj. Care a fost adăpostit, găzduit; pripășit; ascuns. – V. oploși.
oploșitei
OPLOȘÍT, -Ă, oploșiți, -te, adj. Care a fost adăpostit, găzduit; pripășit; ascuns. – V. oploși.
oploșitele
OPLOȘÍT, -Ă, oploșiți, -te, adj. Care a fost adăpostit, găzduit; pripășit; ascuns. – V. oploși.
oploșitelor
OPLOȘÍT, -Ă, oploșiți, -te, adj. Care a fost adăpostit, găzduit; pripășit; ascuns. – V. oploși.
oploșitul
OPLOȘÍT, -Ă, oploșiți, -te, adj. Care a fost adăpostit, găzduit; pripășit; ascuns. – V. oploși.
oploșitului
OPLOȘÍT, -Ă, oploșiți, -te, adj. Care a fost adăpostit, găzduit; pripășit; ascuns. – V. oploși.
oploșiși
OPLOȘÍ, oploșesc, vb. IV. 1. Refl. A-și găsi refugiu, a se pune la adăpost, a se aciua, a se pripăși. 2. Tranz. A găzdui, a adăposti. ♦ A crea cuiva (prin favoritism) o situație bună; a căpătui, a proteja. – Et. nec. DOOM
oploșí (a ~) (pop.) (o-plo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oploșésc, imperf. 3 sg. oploșeá; conj. prez. 3 să oploșeáscă
oploșiți
OPLOȘÍ, oploșesc, vb. IV. 1. Refl. A-și găsi refugiu, a se pune la adăpost, a se aciua, a se pripăși. 2. Tranz. A găzdui, a adăposti. ♦ A crea cuiva (prin favoritism) o situație bună; a căpătui, a proteja. – Et. nec. DOOM
oploșí (a ~) (pop.) (o-plo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oploșésc, imperf. 3 sg. oploșeá; conj. prez. 3 să oploșeáscă
oploșiți
OPLOȘÍT, -Ă, oploșiți, -te, adj. Care a fost adăpostit, găzduit; pripășit; ascuns. – V. oploși.
oploșiții
OPLOȘÍT, -Ă, oploșiți, -te, adj. Care a fost adăpostit, găzduit; pripășit; ascuns. – V. oploși.
oploșiților
OPLOȘÍT, -Ă, oploșiți, -te, adj. Care a fost adăpostit, găzduit; pripășit; ascuns. – V. oploși.
opo
OPO- Element prim de compunere savantă cu sensul de „suc”, „de sucuri”. [< fr., it. opo-, cf. gr. opos].
oponent
OPONÉNT, -Ă, oponenți, -te, s. m. și f. Persoană care face opoziție; opozant. – Din germ. Opponent. DOOM
oponéntă s. f., g.-d. art. oponéntei; pl. oponénte
oponenta
OPONÉNT, -Ă, oponenți, -te, s. m. și f. Persoană care face opoziție; opozant. – Din germ. Opponent. DOOM
oponéntă s. f., g.-d. art. oponéntei; pl. oponénte
oponente
OPONÉNT, -Ă, oponenți, -te, s. m. și f. Persoană care face opoziție; opozant. – Din germ. Opponent. DOOM
oponéntă s. f., g.-d. art. oponéntei; pl. oponénte
oponentei
OPONÉNT, -Ă, oponenți, -te, s. m. și f. Persoană care face opoziție; opozant. – Din germ. Opponent. DOOM
oponéntă s. f., g.-d. art. oponéntei; pl. oponénte
oponentele
OPONÉNT, -Ă, oponenți, -te, s. m. și f. Persoană care face opoziție; opozant. – Din germ. Opponent. DOOM
oponéntă s. f., g.-d. art. oponéntei; pl. oponénte
oponentelor
OPONÉNT, -Ă, oponenți, -te, s. m. și f. Persoană care face opoziție; opozant. – Din germ. Opponent. DOOM
oponéntă s. f., g.-d. art. oponéntei; pl. oponénte
oponentul
OPONÉNT, -Ă, oponenți, -te, s. m. și f. Persoană care face opoziție; opozant. – Din germ. Opponent. DOOM
oponéntă s. f., g.-d. art. oponéntei; pl. oponénte
oponentului
OPONÉNT, -Ă, oponenți, -te, s. m. și f. Persoană care face opoziție; opozant. – Din germ. Opponent. DOOM
oponéntă s. f., g.-d. art. oponéntei; pl. oponénte
oponența
OPONÉNȚĂ s.f. Opoziție. [Et. incertă].
oponențe
OPONÉNȚĂ s.f. Opoziție. [Et. incertă].
oponenței
OPONÉNȚĂ s.f. Opoziție. [Et. incertă].
oponenți
OPONÉNT, -Ă, oponenți, -te, s. m. și f. Persoană care face opoziție; opozant. – Din germ. Opponent. DOOM
oponéntă s. f., g.-d. art. oponéntei; pl. oponénte
oponenții
OPONÉNT, -Ă, oponenți, -te, s. m. și f. Persoană care face opoziție; opozant. – Din germ. Opponent. DOOM
oponéntă s. f., g.-d. art. oponéntei; pl. oponénte
oponenților
OPONÉNT, -Ă, oponenți, -te, s. m. și f. Persoană care face opoziție; opozant. – Din germ. Opponent. DOOM
oponéntă s. f., g.-d. art. oponéntei; pl. oponénte
opoponacși
OPOPONÁX, opoponacși, s. m. Plantă erbacee mare, din familia umbeliferelor (Opoponax chironium); rășină extrasă din rădăcina acestei plante, folosită în medicină și în parfumerie. – Din lat., fr. opoponax. DOOM
opoponáx s. m., pl. opoponácși
opoponacșii
OPOPONÁX, opoponacși, s. m. Plantă erbacee mare, din familia umbeliferelor (Opoponax chironium); rășină extrasă din rădăcina acestei plante, folosită în medicină și în parfumerie. – Din lat., fr. opoponax. DOOM
opoponáx s. m., pl. opoponácși
opoponacșilor
OPOPONÁX, opoponacși, s. m. Plantă erbacee mare, din familia umbeliferelor (Opoponax chironium); rășină extrasă din rădăcina acestei plante, folosită în medicină și în parfumerie. – Din lat., fr. opoponax. DOOM
opoponáx s. m., pl. opoponácși
opoponax
OPOPONÁX, opoponacși, s. m. Plantă erbacee mare, din familia umbeliferelor (Opoponax chironium); rășină extrasă din rădăcina acestei plante, folosită în medicină și în parfumerie. – Din lat., fr. opoponax. DOOM
opoponáx s. m., pl. opoponácși
opoponaxul
OPOPONÁX, opoponacși, s. m. Plantă erbacee mare, din familia umbeliferelor (Opoponax chironium); rășină extrasă din rădăcina acestei plante, folosită în medicină și în parfumerie. – Din lat., fr. opoponax. DOOM
opoponáx s. m., pl. opoponácși
opoponaxului
OPOPONÁX, opoponacși, s. m. Plantă erbacee mare, din familia umbeliferelor (Opoponax chironium); rășină extrasă din rădăcina acestei plante, folosită în medicină și în parfumerie. – Din lat., fr. opoponax. DOOM
opoponáx s. m., pl. opoponácși
opor
OPÓR, opoare, s. n. (Regional) Partea groasă a osiei, care intră în căpățîna roatei; cerculeț de fier care se pune pe lîngă capătul osiei spre a împiedica frecarea ei de roată.
oporniță
OPÓRNIȚĂ, opornițe, s. f. Verigă de fier care leagă osia de perinocul carului. – Din opor + suf. -niță.
oportun
OPORTÚN, -Ă, oportuni, -e, adj. Care se întâmplă, care se produce la momentul sau la locul potrivit; adecvat situației, împrejurărilor; indicat, nimerit, favorabil. – Din fr. opportun, lat. opportunus. DOOM
oportún adj. m., pl. oportúni; f. oportúnă, pl. oportúne
oportuna
OPORTÚN, -Ă, oportuni, -e, adj. Care se întâmplă, care se produce la momentul sau la locul potrivit; adecvat situației, împrejurărilor; indicat, nimerit, favorabil. – Din fr. opportun, lat. opportunus. DOOM
oportún adj. m., pl. oportúni; f. oportúnă, pl. oportúne
oportune
OPORTÚN, -Ă, oportuni, -e, adj. Care se întâmplă, care se produce la momentul sau la locul potrivit; adecvat situației, împrejurărilor; indicat, nimerit, favorabil. – Din fr. opportun, lat. opportunus. DOOM
oportún adj. m., pl. oportúni; f. oportúnă, pl. oportúne
oportunei
OPORTÚN, -Ă, oportuni, -e, adj. Care se întâmplă, care se produce la momentul sau la locul potrivit; adecvat situației, împrejurărilor; indicat, nimerit, favorabil. – Din fr. opportun, lat. opportunus. DOOM
oportún adj. m., pl. oportúni; f. oportúnă, pl. oportúne
oportunele
OPORTÚN, -Ă, oportuni, -e, adj. Care se întâmplă, care se produce la momentul sau la locul potrivit; adecvat situației, împrejurărilor; indicat, nimerit, favorabil. – Din fr. opportun, lat. opportunus. DOOM
oportún adj. m., pl. oportúni; f. oportúnă, pl. oportúne
oportunelor
OPORTÚN, -Ă, oportuni, -e, adj. Care se întâmplă, care se produce la momentul sau la locul potrivit; adecvat situației, împrejurărilor; indicat, nimerit, favorabil. – Din fr. opportun, lat. opportunus. DOOM
oportún adj. m., pl. oportúni; f. oportúnă, pl. oportúne
oportuni
OPORTÚN, -Ă, oportuni, -e, adj. Care se întâmplă, care se produce la momentul sau la locul potrivit; adecvat situației, împrejurărilor; indicat, nimerit, favorabil. – Din fr. opportun, lat. opportunus. DOOM
oportún adj. m., pl. oportúni; f. oportúnă, pl. oportúne
oportunii
OPORTÚN, -Ă, oportuni, -e, adj. Care se întâmplă, care se produce la momentul sau la locul potrivit; adecvat situației, împrejurărilor; indicat, nimerit, favorabil. – Din fr. opportun, lat. opportunus. DOOM
oportún adj. m., pl. oportúni; f. oportúnă, pl. oportúne
oportunilor
OPORTÚN, -Ă, oportuni, -e, adj. Care se întâmplă, care se produce la momentul sau la locul potrivit; adecvat situației, împrejurărilor; indicat, nimerit, favorabil. – Din fr. opportun, lat. opportunus. DOOM
oportún adj. m., pl. oportúni; f. oportúnă, pl. oportúne
oportunism
OPORTUNÍSM s. n. Atitudine lipsită de principialitate a unei persoane care, pentru a-și satisface interesele personale, adoptă și aplică, după împrejurări, principii și păreri potrivite momentului. – Din rus. opportunizm, fr. opportunisme. DOOM
oportunísm s. n.
oportunismul
OPORTUNÍSM s. n. Atitudine lipsită de principialitate a unei persoane care, pentru a-și satisface interesele personale, adoptă și aplică, după împrejurări, principii și păreri potrivite momentului. – Din rus. opportunizm, fr. opportunisme. DOOM
oportunísm s. n.
oportunismului
OPORTUNÍSM s. n. Atitudine lipsită de principialitate a unei persoane care, pentru a-și satisface interesele personale, adoptă și aplică, după împrejurări, principii și păreri potrivite momentului. – Din rus. opportunizm, fr. opportunisme. DOOM
oportunísm s. n.
oportunist
OPORTUNÍST, -Ă, oportuniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la oportunism, propriu oportunismului. 2. S. m. și f. Adept al oportunismului. – Din rus. opportunist, fr. opportuniste. DOOM
oportuníst adj. m., s. m., pl. oportuníști; adj. f., s. f. oportunístă, pl. oportuníste
oportunist
OPORTUNÍST, -Ă, oportuniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la oportunism, propriu oportunismului. 2. S. m. și f. Adept al oportunismului. – Din rus. opportunist, fr. opportuniste. DOOM
oportuníst adj. m., s. m., pl. oportuníști; adj. f., s. f. oportunístă, pl. oportuníste
oportunista
OPORTUNÍST, -Ă, oportuniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la oportunism, propriu oportunismului. 2. S. m. și f. Adept al oportunismului. – Din rus. opportunist, fr. opportuniste. DOOM
oportuníst adj. m., s. m., pl. oportuníști; adj. f., s. f. oportunístă, pl. oportuníste
oportunista
OPORTUNÍST, -Ă, oportuniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la oportunism, propriu oportunismului. 2. S. m. și f. Adept al oportunismului. – Din rus. opportunist, fr. opportuniste. DOOM
oportuníst adj. m., s. m., pl. oportuníști; adj. f., s. f. oportunístă, pl. oportuníste
oportuniste
OPORTUNÍST, -Ă, oportuniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la oportunism, propriu oportunismului. 2. S. m. și f. Adept al oportunismului. – Din rus. opportunist, fr. opportuniste. DOOM
oportuníst adj. m., s. m., pl. oportuníști; adj. f., s. f. oportunístă, pl. oportuníste
oportuniste
OPORTUNÍST, -Ă, oportuniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la oportunism, propriu oportunismului. 2. S. m. și f. Adept al oportunismului. – Din rus. opportunist, fr. opportuniste. DOOM
oportuníst adj. m., s. m., pl. oportuníști; adj. f., s. f. oportunístă, pl. oportuníste
oportunistei
OPORTUNÍST, -Ă, oportuniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la oportunism, propriu oportunismului. 2. S. m. și f. Adept al oportunismului. – Din rus. opportunist, fr. opportuniste. DOOM
oportuníst adj. m., s. m., pl. oportuníști; adj. f., s. f. oportunístă, pl. oportuníste
oportunistei
OPORTUNÍST, -Ă, oportuniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la oportunism, propriu oportunismului. 2. S. m. și f. Adept al oportunismului. – Din rus. opportunist, fr. opportuniste. DOOM
oportuníst adj. m., s. m., pl. oportuníști; adj. f., s. f. oportunístă, pl. oportuníste
oportunistele
OPORTUNÍST, -Ă, oportuniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la oportunism, propriu oportunismului. 2. S. m. și f. Adept al oportunismului. – Din rus. opportunist, fr. opportuniste. DOOM
oportuníst adj. m., s. m., pl. oportuníști; adj. f., s. f. oportunístă, pl. oportuníste
oportunistele
OPORTUNÍST, -Ă, oportuniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la oportunism, propriu oportunismului. 2. S. m. și f. Adept al oportunismului. – Din rus. opportunist, fr. opportuniste. DOOM
oportuníst adj. m., s. m., pl. oportuníști; adj. f., s. f. oportunístă, pl. oportuníste
oportunistelor
OPORTUNÍST, -Ă, oportuniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la oportunism, propriu oportunismului. 2. S. m. și f. Adept al oportunismului. – Din rus. opportunist, fr. opportuniste. DOOM
oportuníst adj. m., s. m., pl. oportuníști; adj. f., s. f. oportunístă, pl. oportuníste
oportunistelor
OPORTUNÍST, -Ă, oportuniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la oportunism, propriu oportunismului. 2. S. m. și f. Adept al oportunismului. – Din rus. opportunist, fr. opportuniste. DOOM
oportuníst adj. m., s. m., pl. oportuníști; adj. f., s. f. oportunístă, pl. oportuníste
oportunistul
OPORTUNÍST, -Ă, oportuniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la oportunism, propriu oportunismului. 2. S. m. și f. Adept al oportunismului. – Din rus. opportunist, fr. opportuniste. DOOM
oportuníst adj. m., s. m., pl. oportuníști; adj. f., s. f. oportunístă, pl. oportuníste
oportunistul
OPORTUNÍST, -Ă, oportuniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la oportunism, propriu oportunismului. 2. S. m. și f. Adept al oportunismului. – Din rus. opportunist, fr. opportuniste. DOOM
oportuníst adj. m., s. m., pl. oportuníști; adj. f., s. f. oportunístă, pl. oportuníste
oportunistului
OPORTUNÍST, -Ă, oportuniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la oportunism, propriu oportunismului. 2. S. m. și f. Adept al oportunismului. – Din rus. opportunist, fr. opportuniste. DOOM
oportuníst adj. m., s. m., pl. oportuníști; adj. f., s. f. oportunístă, pl. oportuníste
oportunistului
OPORTUNÍST, -Ă, oportuniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la oportunism, propriu oportunismului. 2. S. m. și f. Adept al oportunismului. – Din rus. opportunist, fr. opportuniste. DOOM
oportuníst adj. m., s. m., pl. oportuníști; adj. f., s. f. oportunístă, pl. oportuníste
oportunitate
OPORTUNITÁTE s. f. 1. Caracterul a ceea ce este oportun. 2. Situație prielnică, ocazie. – Din fr. opportunité, lat. opportunitas, -atis. DOOM
!oportunitáte s. f., g.-d. art. oportunitắții; (ocazii) pl. oportunitắți
oportunitatea
OPORTUNITÁTE s. f. 1. Caracterul a ceea ce este oportun. 2. Situație prielnică, ocazie. – Din fr. opportunité, lat. opportunitas, -atis. DOOM
!oportunitáte s. f., g.-d. art. oportunitắții; (ocazii) pl. oportunitắți
oportunități
OPORTUNITÁTE s. f. 1. Caracterul a ceea ce este oportun. 2. Situație prielnică, ocazie. – Din fr. opportunité, lat. opportunitas, -atis. DOOM
!oportunitáte s. f., g.-d. art. oportunitắții; (ocazii) pl. oportunitắți
oportunității
OPORTUNITÁTE s. f. 1. Caracterul a ceea ce este oportun. 2. Situație prielnică, ocazie. – Din fr. opportunité, lat. opportunitas, -atis. DOOM
!oportunitáte s. f., g.-d. art. oportunitắții; (ocazii) pl. oportunitắți
oportunitățile
OPORTUNITÁTE s. f. 1. Caracterul a ceea ce este oportun. 2. Situație prielnică, ocazie. – Din fr. opportunité, lat. opportunitas, -atis. DOOM
!oportunitáte s. f., g.-d. art. oportunitắții; (ocazii) pl. oportunitắți
oportunităților
OPORTUNITÁTE s. f. 1. Caracterul a ceea ce este oportun. 2. Situație prielnică, ocazie. – Din fr. opportunité, lat. opportunitas, -atis. DOOM
!oportunitáte s. f., g.-d. art. oportunitắții; (ocazii) pl. oportunitắți
oportuniști
OPORTUNÍST, -Ă, oportuniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la oportunism, propriu oportunismului. 2. S. m. și f. Adept al oportunismului. – Din rus. opportunist, fr. opportuniste. DOOM
oportuníst adj. m., s. m., pl. oportuníști; adj. f., s. f. oportunístă, pl. oportuníste
oportuniști
OPORTUNÍST, -Ă, oportuniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la oportunism, propriu oportunismului. 2. S. m. și f. Adept al oportunismului. – Din rus. opportunist, fr. opportuniste. DOOM
oportuníst adj. m., s. m., pl. oportuníști; adj. f., s. f. oportunístă, pl. oportuníste
oportuniștii
OPORTUNÍST, -Ă, oportuniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la oportunism, propriu oportunismului. 2. S. m. și f. Adept al oportunismului. – Din rus. opportunist, fr. opportuniste. DOOM
oportuníst adj. m., s. m., pl. oportuníști; adj. f., s. f. oportunístă, pl. oportuníste
oportuniștii
OPORTUNÍST, -Ă, oportuniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la oportunism, propriu oportunismului. 2. S. m. și f. Adept al oportunismului. – Din rus. opportunist, fr. opportuniste. DOOM
oportuníst adj. m., s. m., pl. oportuníști; adj. f., s. f. oportunístă, pl. oportuníste
oportuniștilor
OPORTUNÍST, -Ă, oportuniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la oportunism, propriu oportunismului. 2. S. m. și f. Adept al oportunismului. – Din rus. opportunist, fr. opportuniste. DOOM
oportuníst adj. m., s. m., pl. oportuníști; adj. f., s. f. oportunístă, pl. oportuníste
oportuniștilor
OPORTUNÍST, -Ă, oportuniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la oportunism, propriu oportunismului. 2. S. m. și f. Adept al oportunismului. – Din rus. opportunist, fr. opportuniste. DOOM
oportuníst adj. m., s. m., pl. oportuníști; adj. f., s. f. oportunístă, pl. oportuníste
oportunul
OPORTÚN, -Ă, oportuni, -e, adj. Care se întâmplă, care se produce la momentul sau la locul potrivit; adecvat situației, împrejurărilor; indicat, nimerit, favorabil. – Din fr. opportun, lat. opportunus. DOOM
oportún adj. m., pl. oportúni; f. oportúnă, pl. oportúne
oportunului
OPORTÚN, -Ă, oportuni, -e, adj. Care se întâmplă, care se produce la momentul sau la locul potrivit; adecvat situației, împrejurărilor; indicat, nimerit, favorabil. – Din fr. opportun, lat. opportunus. DOOM
oportún adj. m., pl. oportúni; f. oportúnă, pl. oportúne
oposum
OPÓSUM, oposumi, s. m. Gen de mamifere marsupiale arboricole, de mărimea unei pisici, cu coadă lungă și blană cenușie, care trăiește în America de Nord și de Sud. (Didelphys); animal care face parte din acest gen. ♦ Blana prelucrată a acestui animal. – Din fr. opossum, germ. Opossum. DOOM
opósum s. m., pl. opósumi
oposumi
OPÓSUM, oposumi, s. m. Gen de mamifere marsupiale arboricole, de mărimea unei pisici, cu coadă lungă și blană cenușie, care trăiește în America de Nord și de Sud. (Didelphys); animal care face parte din acest gen. ♦ Blana prelucrată a acestui animal. – Din fr. opossum, germ. Opossum. DOOM
opósum s. m., pl. opósumi
oposumii
OPÓSUM, oposumi, s. m. Gen de mamifere marsupiale arboricole, de mărimea unei pisici, cu coadă lungă și blană cenușie, care trăiește în America de Nord și de Sud. (Didelphys); animal care face parte din acest gen. ♦ Blana prelucrată a acestui animal. – Din fr. opossum, germ. Opossum. DOOM
opósum s. m., pl. opósumi
oposumilor
OPÓSUM, oposumi, s. m. Gen de mamifere marsupiale arboricole, de mărimea unei pisici, cu coadă lungă și blană cenușie, care trăiește în America de Nord și de Sud. (Didelphys); animal care face parte din acest gen. ♦ Blana prelucrată a acestui animal. – Din fr. opossum, germ. Opossum. DOOM
opósum s. m., pl. opósumi
oposumul
OPÓSUM, oposumi, s. m. Gen de mamifere marsupiale arboricole, de mărimea unei pisici, cu coadă lungă și blană cenușie, care trăiește în America de Nord și de Sud. (Didelphys); animal care face parte din acest gen. ♦ Blana prelucrată a acestui animal. – Din fr. opossum, germ. Opossum. DOOM
opósum s. m., pl. opósumi
oposumului
OPÓSUM, oposumi, s. m. Gen de mamifere marsupiale arboricole, de mărimea unei pisici, cu coadă lungă și blană cenușie, care trăiește în America de Nord și de Sud. (Didelphys); animal care face parte din acest gen. ♦ Blana prelucrată a acestui animal. – Din fr. opossum, germ. Opossum. DOOM
opósum s. m., pl. opósumi
oposun
OPOSÚN adv. (Grecism învechit) Oricît, totuși. Le prinde cămașa cu altițe de minune și-s frumușele coz !... dar oposun! ighemoniconu boieresc nu iartă. ALECSANDRI, T. 656.
opoterapia
OPOTERAPÍE s. f. Metodă terapeutică care constă în administrarea de sucuri, extracte sau pulberi de țesuturi, de organe sau de glande endocrine atunci când acestea lipsesc din organism; organoterapie. – Din fr. opothérapie. DOOM
opoterapíe s. f., art. opoterapía, g.-d. opoterapíi, art. opoterapíei
opoterapic
OPOTERÁPIC, -Ă, opoterapici, -ce, adj. (Med.) Referitor la opoterapie, de opoterapie. – Din fr. opothérapique.
opoterapica
OPOTERÁPIC, -Ă, opoterapici, -ce, adj. (Med.) Referitor la opoterapie, de opoterapie. – Din fr. opothérapique.
opoterapice
OPOTERÁPIC, -Ă, opoterapici, -ce, adj. (Med.) Referitor la opoterapie, de opoterapie. – Din fr. opothérapique.
opoterapicei
OPOTERÁPIC, -Ă, opoterapici, -ce, adj. (Med.) Referitor la opoterapie, de opoterapie. – Din fr. opothérapique.
opoterapicele
OPOTERÁPIC, -Ă, opoterapici, -ce, adj. (Med.) Referitor la opoterapie, de opoterapie. – Din fr. opothérapique.
opoterapicelor
OPOTERÁPIC, -Ă, opoterapici, -ce, adj. (Med.) Referitor la opoterapie, de opoterapie. – Din fr. opothérapique.
opoterapici
OPOTERÁPIC, -Ă, opoterapici, -ce, adj. (Med.) Referitor la opoterapie, de opoterapie. – Din fr. opothérapique.
opoterapicii
OPOTERÁPIC, -Ă, opoterapici, -ce, adj. (Med.) Referitor la opoterapie, de opoterapie. – Din fr. opothérapique.
opoterapicilor
OPOTERÁPIC, -Ă, opoterapici, -ce, adj. (Med.) Referitor la opoterapie, de opoterapie. – Din fr. opothérapique.
opoterapicul
OPOTERÁPIC, -Ă, opoterapici, -ce, adj. (Med.) Referitor la opoterapie, de opoterapie. – Din fr. opothérapique.
opoterapicului
OPOTERÁPIC, -Ă, opoterapici, -ce, adj. (Med.) Referitor la opoterapie, de opoterapie. – Din fr. opothérapique.
opoterapie
OPOTERAPÍE s. f. Metodă terapeutică care constă în administrarea de sucuri, extracte sau pulberi de țesuturi, de organe sau de glande endocrine atunci când acestea lipsesc din organism; organoterapie. – Din fr. opothérapie. DOOM
opoterapíe s. f., art. opoterapía, g.-d. opoterapíi, art. opoterapíei
opoterapiei
OPOTERAPÍE s. f. Metodă terapeutică care constă în administrarea de sucuri, extracte sau pulberi de țesuturi, de organe sau de glande endocrine atunci când acestea lipsesc din organism; organoterapie. – Din fr. opothérapie. DOOM
opoterapíe s. f., art. opoterapía, g.-d. opoterapíi, art. opoterapíei
opoterapii
OPOTERAPÍE s. f. Metodă terapeutică care constă în administrarea de sucuri, extracte sau pulberi de țesuturi, de organe sau de glande endocrine atunci când acestea lipsesc din organism; organoterapie. – Din fr. opothérapie. DOOM
opoterapíe s. f., art. opoterapía, g.-d. opoterapíi, art. opoterapíei
opozabil
OPOZÁBIL, -Ă, opozabili, -e, adj. 1. Care poate fi opus, care se poate opune. 2. (Despre un drept, un mijloc de apărare, o hotărâre judecătorească etc.) Care trebuie respectat și de alte persoane, nu numai de titularul dreptului sau de părțile în litigiu. – Din fr. opposable. DOOM
opozábil adj. m., pl. opozábili; f. opozábilă, pl. opozábile
opozabila
OPOZÁBIL, -Ă, opozabili, -e, adj. 1. Care poate fi opus, care se poate opune. 2. (Despre un drept, un mijloc de apărare, o hotărâre judecătorească etc.) Care trebuie respectat și de alte persoane, nu numai de titularul dreptului sau de părțile în litigiu. – Din fr. opposable. DOOM
opozábil adj. m., pl. opozábili; f. opozábilă, pl. opozábile
opozabile
OPOZÁBIL, -Ă, opozabili, -e, adj. 1. Care poate fi opus, care se poate opune. 2. (Despre un drept, un mijloc de apărare, o hotărâre judecătorească etc.) Care trebuie respectat și de alte persoane, nu numai de titularul dreptului sau de părțile în litigiu. – Din fr. opposable. DOOM
opozábil adj. m., pl. opozábili; f. opozábilă, pl. opozábile
opozabilei
OPOZÁBIL, -Ă, opozabili, -e, adj. 1. Care poate fi opus, care se poate opune. 2. (Despre un drept, un mijloc de apărare, o hotărâre judecătorească etc.) Care trebuie respectat și de alte persoane, nu numai de titularul dreptului sau de părțile în litigiu. – Din fr. opposable. DOOM
opozábil adj. m., pl. opozábili; f. opozábilă, pl. opozábile
opozabilele
OPOZÁBIL, -Ă, opozabili, -e, adj. 1. Care poate fi opus, care se poate opune. 2. (Despre un drept, un mijloc de apărare, o hotărâre judecătorească etc.) Care trebuie respectat și de alte persoane, nu numai de titularul dreptului sau de părțile în litigiu. – Din fr. opposable. DOOM
opozábil adj. m., pl. opozábili; f. opozábilă, pl. opozábile
opozabilelor
OPOZÁBIL, -Ă, opozabili, -e, adj. 1. Care poate fi opus, care se poate opune. 2. (Despre un drept, un mijloc de apărare, o hotărâre judecătorească etc.) Care trebuie respectat și de alte persoane, nu numai de titularul dreptului sau de părțile în litigiu. – Din fr. opposable. DOOM
opozábil adj. m., pl. opozábili; f. opozábilă, pl. opozábile
opozabili
OPOZÁBIL, -Ă, opozabili, -e, adj. 1. Care poate fi opus, care se poate opune. 2. (Despre un drept, un mijloc de apărare, o hotărâre judecătorească etc.) Care trebuie respectat și de alte persoane, nu numai de titularul dreptului sau de părțile în litigiu. – Din fr. opposable. DOOM
opozábil adj. m., pl. opozábili; f. opozábilă, pl. opozábile
opozabilii
OPOZÁBIL, -Ă, opozabili, -e, adj. 1. Care poate fi opus, care se poate opune. 2. (Despre un drept, un mijloc de apărare, o hotărâre judecătorească etc.) Care trebuie respectat și de alte persoane, nu numai de titularul dreptului sau de părțile în litigiu. – Din fr. opposable. DOOM
opozábil adj. m., pl. opozábili; f. opozábilă, pl. opozábile
opozabililor
OPOZÁBIL, -Ă, opozabili, -e, adj. 1. Care poate fi opus, care se poate opune. 2. (Despre un drept, un mijloc de apărare, o hotărâre judecătorească etc.) Care trebuie respectat și de alte persoane, nu numai de titularul dreptului sau de părțile în litigiu. – Din fr. opposable. DOOM
opozábil adj. m., pl. opozábili; f. opozábilă, pl. opozábile
opozabilitate
OPOZABILITÁTE s. f. Faptul de a fi opozabil (2). – Din fr. opposabilité. DOOM
opozabilitáte s. f., g.-d. art. opozabilitắții
opozabilitatea
OPOZABILITÁTE s. f. Faptul de a fi opozabil (2). – Din fr. opposabilité. DOOM
opozabilitáte s. f., g.-d. art. opozabilitắții
opozabilități
OPOZABILITÁTE s. f. Faptul de a fi opozabil (2). – Din fr. opposabilité. DOOM
opozabilitáte s. f., g.-d. art. opozabilitắții
opozabilității
OPOZABILITÁTE s. f. Faptul de a fi opozabil (2). – Din fr. opposabilité. DOOM
opozabilitáte s. f., g.-d. art. opozabilitắții
opozabilul
OPOZÁBIL, -Ă, opozabili, -e, adj. 1. Care poate fi opus, care se poate opune. 2. (Despre un drept, un mijloc de apărare, o hotărâre judecătorească etc.) Care trebuie respectat și de alte persoane, nu numai de titularul dreptului sau de părțile în litigiu. – Din fr. opposable. DOOM
opozábil adj. m., pl. opozábili; f. opozábilă, pl. opozábile
opozabilului
OPOZÁBIL, -Ă, opozabili, -e, adj. 1. Care poate fi opus, care se poate opune. 2. (Despre un drept, un mijloc de apărare, o hotărâre judecătorească etc.) Care trebuie respectat și de alte persoane, nu numai de titularul dreptului sau de părțile în litigiu. – Din fr. opposable. DOOM
opozábil adj. m., pl. opozábili; f. opozábilă, pl. opozábile
opozant
OPOZÁNT, -Ă, opozanți, -te, s. m. și f. 1. Oponent. 2. (În țările cu regim parlamentar) Persoană care face parte dintr-un partid sau dintr-un grup politic de opoziție. ◊ (Adjectival) Ziar opozant. – Din fr. opposant. DOOM
!opozánt adj. m., s. m., pl. opozánți; adj. f., s. f. opozántă, pl. opozánte
opozanta
OPOZÁNT, -Ă, opozanți, -te, s. m. și f. 1. Oponent. 2. (În țările cu regim parlamentar) Persoană care face parte dintr-un partid sau dintr-un grup politic de opoziție. ◊ (Adjectival) Ziar opozant. – Din fr. opposant. DOOM
!opozánt adj. m., s. m., pl. opozánți; adj. f., s. f. opozántă, pl. opozánte
opozante
OPOZÁNT, -Ă, opozanți, -te, s. m. și f. 1. Oponent. 2. (În țările cu regim parlamentar) Persoană care face parte dintr-un partid sau dintr-un grup politic de opoziție. ◊ (Adjectival) Ziar opozant. – Din fr. opposant. DOOM
!opozánt adj. m., s. m., pl. opozánți; adj. f., s. f. opozántă, pl. opozánte
opozantei
OPOZÁNT, -Ă, opozanți, -te, s. m. și f. 1. Oponent. 2. (În țările cu regim parlamentar) Persoană care face parte dintr-un partid sau dintr-un grup politic de opoziție. ◊ (Adjectival) Ziar opozant. – Din fr. opposant. DOOM
!opozánt adj. m., s. m., pl. opozánți; adj. f., s. f. opozántă, pl. opozánte
opozantele
OPOZÁNT, -Ă, opozanți, -te, s. m. și f. 1. Oponent. 2. (În țările cu regim parlamentar) Persoană care face parte dintr-un partid sau dintr-un grup politic de opoziție. ◊ (Adjectival) Ziar opozant. – Din fr. opposant. DOOM
!opozánt adj. m., s. m., pl. opozánți; adj. f., s. f. opozántă, pl. opozánte
opozantelor
OPOZÁNT, -Ă, opozanți, -te, s. m. și f. 1. Oponent. 2. (În țările cu regim parlamentar) Persoană care face parte dintr-un partid sau dintr-un grup politic de opoziție. ◊ (Adjectival) Ziar opozant. – Din fr. opposant. DOOM
!opozánt adj. m., s. m., pl. opozánți; adj. f., s. f. opozántă, pl. opozánte
opozantul
OPOZÁNT, -Ă, opozanți, -te, s. m. și f. 1. Oponent. 2. (În țările cu regim parlamentar) Persoană care face parte dintr-un partid sau dintr-un grup politic de opoziție. ◊ (Adjectival) Ziar opozant. – Din fr. opposant. DOOM
!opozánt adj. m., s. m., pl. opozánți; adj. f., s. f. opozántă, pl. opozánte
opozantului
OPOZÁNT, -Ă, opozanți, -te, s. m. și f. 1. Oponent. 2. (În țările cu regim parlamentar) Persoană care face parte dintr-un partid sau dintr-un grup politic de opoziție. ◊ (Adjectival) Ziar opozant. – Din fr. opposant. DOOM
!opozánt adj. m., s. m., pl. opozánți; adj. f., s. f. opozántă, pl. opozánte
opozanți
OPOZÁNT, -Ă, opozanți, -te, s. m. și f. 1. Oponent. 2. (În țările cu regim parlamentar) Persoană care face parte dintr-un partid sau dintr-un grup politic de opoziție. ◊ (Adjectival) Ziar opozant. – Din fr. opposant. DOOM
!opozánt adj. m., s. m., pl. opozánți; adj. f., s. f. opozántă, pl. opozánte
opozanții
OPOZÁNT, -Ă, opozanți, -te, s. m. și f. 1. Oponent. 2. (În țările cu regim parlamentar) Persoană care face parte dintr-un partid sau dintr-un grup politic de opoziție. ◊ (Adjectival) Ziar opozant. – Din fr. opposant. DOOM
!opozánt adj. m., s. m., pl. opozánți; adj. f., s. f. opozántă, pl. opozánte
opozanților
OPOZÁNT, -Ă, opozanți, -te, s. m. și f. 1. Oponent. 2. (În țările cu regim parlamentar) Persoană care face parte dintr-un partid sau dintr-un grup politic de opoziție. ◊ (Adjectival) Ziar opozant. – Din fr. opposant. DOOM
!opozánt adj. m., s. m., pl. opozánți; adj. f., s. f. opozántă, pl. opozánte
opozit
OPOZÍT, -Ă, opoziți, -te, adj. (Înv.) Opus2, contrar. – Din lat. oppositus, fr. opposite. DOOM
opozít (înv.) adj. m., pl. opozíți; f. opozítă, pl. opozíte
opozita
OPOZÍT, -Ă, opoziți, -te, adj. (Înv.) Opus2, contrar. – Din lat. oppositus, fr. opposite. DOOM
opozít (înv.) adj. m., pl. opozíți; f. opozítă, pl. opozíte
opozite
OPOZÍT, -Ă, opoziți, -te, adj. (Înv.) Opus2, contrar. – Din lat. oppositus, fr. opposite. DOOM
opozít (înv.) adj. m., pl. opozíți; f. opozítă, pl. opozíte
opozitei
OPOZÍT, -Ă, opoziți, -te, adj. (Înv.) Opus2, contrar. – Din lat. oppositus, fr. opposite. DOOM
opozít (înv.) adj. m., pl. opozíți; f. opozítă, pl. opozíte
opozitele
OPOZÍT, -Ă, opoziți, -te, adj. (Înv.) Opus2, contrar. – Din lat. oppositus, fr. opposite. DOOM
opozít (înv.) adj. m., pl. opozíți; f. opozítă, pl. opozíte
opozitelor
OPOZÍT, -Ă, opoziți, -te, adj. (Înv.) Opus2, contrar. – Din lat. oppositus, fr. opposite. DOOM
opozít (înv.) adj. m., pl. opozíți; f. opozítă, pl. opozíte
opozitiv
OPOZITÍV, -Ă adj. (Rar) Opozițional. [Cf. fr. oppositif].
opozitiva
OPOZITÍV, -Ă adj. (Rar) Opozițional. [Cf. fr. oppositif].
opozitive
OPOZITÍV, -Ă adj. (Rar) Opozițional. [Cf. fr. oppositif].
opozitivei
OPOZITÍV, -Ă adj. (Rar) Opozițional. [Cf. fr. oppositif].
opozitivele
OPOZITÍV, -Ă adj. (Rar) Opozițional. [Cf. fr. oppositif].
opozitivelor
OPOZITÍV, -Ă adj. (Rar) Opozițional. [Cf. fr. oppositif].
opozitivi
OPOZITÍV, -Ă adj. (Rar) Opozițional. [Cf. fr. oppositif].
opozitivii
OPOZITÍV, -Ă adj. (Rar) Opozițional. [Cf. fr. oppositif].
opozitivilor
OPOZITÍV, -Ă adj. (Rar) Opozițional. [Cf. fr. oppositif].
opozitivul
OPOZITÍV, -Ă adj. (Rar) Opozițional. [Cf. fr. oppositif].
opozitivului
OPOZITÍV, -Ă adj. (Rar) Opozițional. [Cf. fr. oppositif].
opozitul
OPOZÍT, -Ă, opoziți, -te, adj. (Înv.) Opus2, contrar. – Din lat. oppositus, fr. opposite. DOOM
opozít (înv.) adj. m., pl. opozíți; f. opozítă, pl. opozíte
opozitului
OPOZÍT, -Ă, opoziți, -te, adj. (Înv.) Opus2, contrar. – Din lat. oppositus, fr. opposite. DOOM
opozít (înv.) adj. m., pl. opozíți; f. opozítă, pl. opozíte
opoziți
OPOZÍT, -Ă, opoziți, -te, adj. (Înv.) Opus2, contrar. – Din lat. oppositus, fr. opposite. DOOM
opozít (înv.) adj. m., pl. opozíți; f. opozítă, pl. opozíte
opoziția
OPOZÍȚIE, opoziții, s. f. I. 1. Raportul dintre două lucruri sau două situații opuse, contradictorii; deosebire izbitoare, contrast. ◊ Loc. adv. În opoziție cu... = în contrast cu..., spre deosebire de... 2. Împotrivire, opunere, rezistență. ◊ Loc. vb. A face opoziție = a se opune, a se împotrivi. 3. (Fil.) Noțiune a dialecticii desemnând un stadiu mai înalt de dezvoltare a contradicției decât deosebirea, stadiu în care obiectul unitar se dedublează în contrarii ce se exclud. ♦ Raport de excludere între două noțiuni sau între două judecăți, astfel încât acceptarea uneia dintre ele duce la respingerea celeilalte. 4. Poziție momentană a doi aștri care se află (aproximativ) pe aceeași direcție cu Pământul, de o parte și de cealaltă a acestuia. 5. (Jur.) Manifestare de voință destinată să împiedice îndeplinirea unui act juridic sau să impună anumite condiții acestei îndepliniri. ♦ Cale de atac împotriva unei hotărâri judecătorești, care a fost dată în lipsa părților. ♦ Cale de atac împotriva anumitor acte de executare silită. 6. (Lingv.) Diferență, de obicei fonetică, cu sau fără valoare funcțională, între două unități lingvistice. II. (În țările cu regim parlamentar) Ansamblul grupărilor sau partidelor politice care se opun partidului aflat la putere; politica pe care o duc acestea față de cei aflați la putere. [Var.: (înv.) opozițiúne s. f.] – Din lat. oppositio, -onis, fr. opposition, germ. Opposition. DOOM
opozíție (-ți-e) s. f., art. opozíția (-ți-a), g.-d. art. opozíției; pl. opozíții, art. opozíțiile (-ți-i-)
opoziție
OPOZÍȚIE, opoziții, s. f. I. 1. Raportul dintre două lucruri sau două situații opuse, contradictorii; deosebire izbitoare, contrast. ◊ Loc. adv. În opoziție cu... = în contrast cu..., spre deosebire de... 2. Împotrivire, opunere, rezistență. ◊ Loc. vb. A face opoziție = a se opune, a se împotrivi. 3. (Fil.) Noțiune a dialecticii desemnând un stadiu mai înalt de dezvoltare a contradicției decât deosebirea, stadiu în care obiectul unitar se dedublează în contrarii ce se exclud. ♦ Raport de excludere între două noțiuni sau între două judecăți, astfel încât acceptarea uneia dintre ele duce la respingerea celeilalte. 4. Poziție momentană a doi aștri care se află (aproximativ) pe aceeași direcție cu Pământul, de o parte și de cealaltă a acestuia. 5. (Jur.) Manifestare de voință destinată să împiedice îndeplinirea unui act juridic sau să impună anumite condiții acestei îndepliniri. ♦ Cale de atac împotriva unei hotărâri judecătorești, care a fost dată în lipsa părților. ♦ Cale de atac împotriva anumitor acte de executare silită. 6. (Lingv.) Diferență, de obicei fonetică, cu sau fără valoare funcțională, între două unități lingvistice. II. (În țările cu regim parlamentar) Ansamblul grupărilor sau partidelor politice care se opun partidului aflat la putere; politica pe care o duc acestea față de cei aflați la putere. [Var.: (înv.) opozițiúne s. f.] – Din lat. oppositio, -onis, fr. opposition, germ. Opposition. DOOM
opozíție (-ți-e) s. f., art. opozíția (-ți-a), g.-d. art. opozíției; pl. opozíții, art. opozíțiile (-ți-i-)
opoziției
OPOZÍȚIE, opoziții, s. f. I. 1. Raportul dintre două lucruri sau două situații opuse, contradictorii; deosebire izbitoare, contrast. ◊ Loc. adv. În opoziție cu... = în contrast cu..., spre deosebire de... 2. Împotrivire, opunere, rezistență. ◊ Loc. vb. A face opoziție = a se opune, a se împotrivi. 3. (Fil.) Noțiune a dialecticii desemnând un stadiu mai înalt de dezvoltare a contradicției decât deosebirea, stadiu în care obiectul unitar se dedublează în contrarii ce se exclud. ♦ Raport de excludere între două noțiuni sau între două judecăți, astfel încât acceptarea uneia dintre ele duce la respingerea celeilalte. 4. Poziție momentană a doi aștri care se află (aproximativ) pe aceeași direcție cu Pământul, de o parte și de cealaltă a acestuia. 5. (Jur.) Manifestare de voință destinată să împiedice îndeplinirea unui act juridic sau să impună anumite condiții acestei îndepliniri. ♦ Cale de atac împotriva unei hotărâri judecătorești, care a fost dată în lipsa părților. ♦ Cale de atac împotriva anumitor acte de executare silită. 6. (Lingv.) Diferență, de obicei fonetică, cu sau fără valoare funcțională, între două unități lingvistice. II. (În țările cu regim parlamentar) Ansamblul grupărilor sau partidelor politice care se opun partidului aflat la putere; politica pe care o duc acestea față de cei aflați la putere. [Var.: (înv.) opozițiúne s. f.] – Din lat. oppositio, -onis, fr. opposition, germ. Opposition. DOOM
opozíție (-ți-e) s. f., art. opozíția (-ți-a), g.-d. art. opozíției; pl. opozíții, art. opozíțiile (-ți-i-)
opoziții
OPOZÍT, -Ă, opoziți, -te, adj. (Înv.) Opus2, contrar. – Din lat. oppositus, fr. opposite. DOOM
opozít (înv.) adj. m., pl. opozíți; f. opozítă, pl. opozíte
opoziții
OPOZÍȚIE, opoziții, s. f. I. 1. Raportul dintre două lucruri sau două situații opuse, contradictorii; deosebire izbitoare, contrast. ◊ Loc. adv. În opoziție cu... = în contrast cu..., spre deosebire de... 2. Împotrivire, opunere, rezistență. ◊ Loc. vb. A face opoziție = a se opune, a se împotrivi. 3. (Fil.) Noțiune a dialecticii desemnând un stadiu mai înalt de dezvoltare a contradicției decât deosebirea, stadiu în care obiectul unitar se dedublează în contrarii ce se exclud. ♦ Raport de excludere între două noțiuni sau între două judecăți, astfel încât acceptarea uneia dintre ele duce la respingerea celeilalte. 4. Poziție momentană a doi aștri care se află (aproximativ) pe aceeași direcție cu Pământul, de o parte și de cealaltă a acestuia. 5. (Jur.) Manifestare de voință destinată să împiedice îndeplinirea unui act juridic sau să impună anumite condiții acestei îndepliniri. ♦ Cale de atac împotriva unei hotărâri judecătorești, care a fost dată în lipsa părților. ♦ Cale de atac împotriva anumitor acte de executare silită. 6. (Lingv.) Diferență, de obicei fonetică, cu sau fără valoare funcțională, între două unități lingvistice. II. (În țările cu regim parlamentar) Ansamblul grupărilor sau partidelor politice care se opun partidului aflat la putere; politica pe care o duc acestea față de cei aflați la putere. [Var.: (înv.) opozițiúne s. f.] – Din lat. oppositio, -onis, fr. opposition, germ. Opposition. DOOM
opozíție (-ți-e) s. f., art. opozíția (-ți-a), g.-d. art. opozíției; pl. opozíții, art. opozíțiile (-ți-i-)
opozițiile
OPOZÍȚIE, opoziții, s. f. I. 1. Raportul dintre două lucruri sau două situații opuse, contradictorii; deosebire izbitoare, contrast. ◊ Loc. adv. În opoziție cu... = în contrast cu..., spre deosebire de... 2. Împotrivire, opunere, rezistență. ◊ Loc. vb. A face opoziție = a se opune, a se împotrivi. 3. (Fil.) Noțiune a dialecticii desemnând un stadiu mai înalt de dezvoltare a contradicției decât deosebirea, stadiu în care obiectul unitar se dedublează în contrarii ce se exclud. ♦ Raport de excludere între două noțiuni sau între două judecăți, astfel încât acceptarea uneia dintre ele duce la respingerea celeilalte. 4. Poziție momentană a doi aștri care se află (aproximativ) pe aceeași direcție cu Pământul, de o parte și de cealaltă a acestuia. 5. (Jur.) Manifestare de voință destinată să împiedice îndeplinirea unui act juridic sau să impună anumite condiții acestei îndepliniri. ♦ Cale de atac împotriva unei hotărâri judecătorești, care a fost dată în lipsa părților. ♦ Cale de atac împotriva anumitor acte de executare silită. 6. (Lingv.) Diferență, de obicei fonetică, cu sau fără valoare funcțională, între două unități lingvistice. II. (În țările cu regim parlamentar) Ansamblul grupărilor sau partidelor politice care se opun partidului aflat la putere; politica pe care o duc acestea față de cei aflați la putere. [Var.: (înv.) opozițiúne s. f.] – Din lat. oppositio, -onis, fr. opposition, germ. Opposition. DOOM
opozíție (-ți-e) s. f., art. opozíția (-ți-a), g.-d. art. opozíției; pl. opozíții, art. opozíțiile (-ți-i-)
opozițiilor
OPOZÍȚIE, opoziții, s. f. I. 1. Raportul dintre două lucruri sau două situații opuse, contradictorii; deosebire izbitoare, contrast. ◊ Loc. adv. În opoziție cu... = în contrast cu..., spre deosebire de... 2. Împotrivire, opunere, rezistență. ◊ Loc. vb. A face opoziție = a se opune, a se împotrivi. 3. (Fil.) Noțiune a dialecticii desemnând un stadiu mai înalt de dezvoltare a contradicției decât deosebirea, stadiu în care obiectul unitar se dedublează în contrarii ce se exclud. ♦ Raport de excludere între două noțiuni sau între două judecăți, astfel încât acceptarea uneia dintre ele duce la respingerea celeilalte. 4. Poziție momentană a doi aștri care se află (aproximativ) pe aceeași direcție cu Pământul, de o parte și de cealaltă a acestuia. 5. (Jur.) Manifestare de voință destinată să împiedice îndeplinirea unui act juridic sau să impună anumite condiții acestei îndepliniri. ♦ Cale de atac împotriva unei hotărâri judecătorești, care a fost dată în lipsa părților. ♦ Cale de atac împotriva anumitor acte de executare silită. 6. (Lingv.) Diferență, de obicei fonetică, cu sau fără valoare funcțională, între două unități lingvistice. II. (În țările cu regim parlamentar) Ansamblul grupărilor sau partidelor politice care se opun partidului aflat la putere; politica pe care o duc acestea față de cei aflați la putere. [Var.: (înv.) opozițiúne s. f.] – Din lat. oppositio, -onis, fr. opposition, germ. Opposition. DOOM
opozíție (-ți-e) s. f., art. opozíția (-ți-a), g.-d. art. opozíției; pl. opozíții, art. opozíțiile (-ți-i-)
opoziților
OPOZÍT, -Ă, opoziți, -te, adj. (Înv.) Opus2, contrar. – Din lat. oppositus, fr. opposite. DOOM
opozít (înv.) adj. m., pl. opozíți; f. opozítă, pl. opozíte
opozițional
OPOZIȚIONÁL, -Ă, opoziționali, -e, adj. Care se opune; de opoziție. ◊ Propoziție circumstanțială opozițională = propoziție subordonată care se opune conținutului regentei prin întregul ei conținut sau numai printr-o parte a lui (predicat, complement etc.). [Pr.: -ți-o-] – Opozițiune + suf. -al. DOOM
opoziționál (-ți-o-) adj. m., pl. opoziționáli; f. opoziționálă, pl. opoziționále
opoziționala
OPOZIȚIONÁL, -Ă, opoziționali, -e, adj. Care se opune; de opoziție. ◊ Propoziție circumstanțială opozițională = propoziție subordonată care se opune conținutului regentei prin întregul ei conținut sau numai printr-o parte a lui (predicat, complement etc.). [Pr.: -ți-o-] – Opozițiune + suf. -al. DOOM
opoziționál (-ți-o-) adj. m., pl. opoziționáli; f. opoziționálă, pl. opoziționále
opoziționale
OPOZIȚIONÁL, -Ă, opoziționali, -e, adj. Care se opune; de opoziție. ◊ Propoziție circumstanțială opozițională = propoziție subordonată care se opune conținutului regentei prin întregul ei conținut sau numai printr-o parte a lui (predicat, complement etc.). [Pr.: -ți-o-] – Opozițiune + suf. -al. DOOM
opoziționál (-ți-o-) adj. m., pl. opoziționáli; f. opoziționálă, pl. opoziționále
opoziționalei
OPOZIȚIONÁL, -Ă, opoziționali, -e, adj. Care se opune; de opoziție. ◊ Propoziție circumstanțială opozițională = propoziție subordonată care se opune conținutului regentei prin întregul ei conținut sau numai printr-o parte a lui (predicat, complement etc.). [Pr.: -ți-o-] – Opozițiune + suf. -al. DOOM
opoziționál (-ți-o-) adj. m., pl. opoziționáli; f. opoziționálă, pl. opoziționále
opoziționalele
OPOZIȚIONÁL, -Ă, opoziționali, -e, adj. Care se opune; de opoziție. ◊ Propoziție circumstanțială opozițională = propoziție subordonată care se opune conținutului regentei prin întregul ei conținut sau numai printr-o parte a lui (predicat, complement etc.). [Pr.: -ți-o-] – Opozițiune + suf. -al. DOOM
opoziționál (-ți-o-) adj. m., pl. opoziționáli; f. opoziționálă, pl. opoziționále
opoziționalelor
OPOZIȚIONÁL, -Ă, opoziționali, -e, adj. Care se opune; de opoziție. ◊ Propoziție circumstanțială opozițională = propoziție subordonată care se opune conținutului regentei prin întregul ei conținut sau numai printr-o parte a lui (predicat, complement etc.). [Pr.: -ți-o-] – Opozițiune + suf. -al. DOOM
opoziționál (-ți-o-) adj. m., pl. opoziționáli; f. opoziționálă, pl. opoziționále
opoziționali
OPOZIȚIONÁL, -Ă, opoziționali, -e, adj. Care se opune; de opoziție. ◊ Propoziție circumstanțială opozițională = propoziție subordonată care se opune conținutului regentei prin întregul ei conținut sau numai printr-o parte a lui (predicat, complement etc.). [Pr.: -ți-o-] – Opozițiune + suf. -al. DOOM
opoziționál (-ți-o-) adj. m., pl. opoziționáli; f. opoziționálă, pl. opoziționále
opoziționalii
OPOZIȚIONÁL, -Ă, opoziționali, -e, adj. Care se opune; de opoziție. ◊ Propoziție circumstanțială opozițională = propoziție subordonată care se opune conținutului regentei prin întregul ei conținut sau numai printr-o parte a lui (predicat, complement etc.). [Pr.: -ți-o-] – Opozițiune + suf. -al. DOOM
opoziționál (-ți-o-) adj. m., pl. opoziționáli; f. opoziționálă, pl. opoziționále
opoziționalilor
OPOZIȚIONÁL, -Ă, opoziționali, -e, adj. Care se opune; de opoziție. ◊ Propoziție circumstanțială opozițională = propoziție subordonată care se opune conținutului regentei prin întregul ei conținut sau numai printr-o parte a lui (predicat, complement etc.). [Pr.: -ți-o-] – Opozițiune + suf. -al. DOOM
opoziționál (-ți-o-) adj. m., pl. opoziționáli; f. opoziționálă, pl. opoziționále
opoziționalul
OPOZIȚIONÁL, -Ă, opoziționali, -e, adj. Care se opune; de opoziție. ◊ Propoziție circumstanțială opozițională = propoziție subordonată care se opune conținutului regentei prin întregul ei conținut sau numai printr-o parte a lui (predicat, complement etc.). [Pr.: -ți-o-] – Opozițiune + suf. -al. DOOM
opoziționál (-ți-o-) adj. m., pl. opoziționáli; f. opoziționálă, pl. opoziționále
opoziționalului
OPOZIȚIONÁL, -Ă, opoziționali, -e, adj. Care se opune; de opoziție. ◊ Propoziție circumstanțială opozițională = propoziție subordonată care se opune conținutului regentei prin întregul ei conținut sau numai printr-o parte a lui (predicat, complement etc.). [Pr.: -ți-o-] – Opozițiune + suf. -al. DOOM
opoziționál (-ți-o-) adj. m., pl. opoziționáli; f. opoziționálă, pl. opoziționále
opoziționist
OPOZIȚIONÍST, -Ă, opoziționiști, -ste, adj. 1. Care face politică de opoziție. 2. Opus2, contrar. [Pr.: -ți-o-] – Opozițiune + suf. -ist. DOOM
opoziționíst (-ți-o-) adj. m., pl. opoziționíști; f. opoziționístă, pl. opoziționíste
opoziționista
OPOZIȚIONÍST, -Ă, opoziționiști, -ste, adj. 1. Care face politică de opoziție. 2. Opus2, contrar. [Pr.: -ți-o-] – Opozițiune + suf. -ist. DOOM
opoziționíst (-ți-o-) adj. m., pl. opoziționíști; f. opoziționístă, pl. opoziționíste
opoziționiste
OPOZIȚIONÍST, -Ă, opoziționiști, -ste, adj. 1. Care face politică de opoziție. 2. Opus2, contrar. [Pr.: -ți-o-] – Opozițiune + suf. -ist. DOOM
opoziționíst (-ți-o-) adj. m., pl. opoziționíști; f. opoziționístă, pl. opoziționíste
opoziționistei
OPOZIȚIONÍST, -Ă, opoziționiști, -ste, adj. 1. Care face politică de opoziție. 2. Opus2, contrar. [Pr.: -ți-o-] – Opozițiune + suf. -ist. DOOM
opoziționíst (-ți-o-) adj. m., pl. opoziționíști; f. opoziționístă, pl. opoziționíste
opoziționistele
OPOZIȚIONÍST, -Ă, opoziționiști, -ste, adj. 1. Care face politică de opoziție. 2. Opus2, contrar. [Pr.: -ți-o-] – Opozițiune + suf. -ist. DOOM
opoziționíst (-ți-o-) adj. m., pl. opoziționíști; f. opoziționístă, pl. opoziționíste
opoziționistelor
OPOZIȚIONÍST, -Ă, opoziționiști, -ste, adj. 1. Care face politică de opoziție. 2. Opus2, contrar. [Pr.: -ți-o-] – Opozițiune + suf. -ist. DOOM
opoziționíst (-ți-o-) adj. m., pl. opoziționíști; f. opoziționístă, pl. opoziționíste
opoziționistul
OPOZIȚIONÍST, -Ă, opoziționiști, -ste, adj. 1. Care face politică de opoziție. 2. Opus2, contrar. [Pr.: -ți-o-] – Opozițiune + suf. -ist. DOOM
opoziționíst (-ți-o-) adj. m., pl. opoziționíști; f. opoziționístă, pl. opoziționíste
opoziționistului
OPOZIȚIONÍST, -Ă, opoziționiști, -ste, adj. 1. Care face politică de opoziție. 2. Opus2, contrar. [Pr.: -ți-o-] – Opozițiune + suf. -ist. DOOM
opoziționíst (-ți-o-) adj. m., pl. opoziționíști; f. opoziționístă, pl. opoziționíste
opoziționiști
OPOZIȚIONÍST, -Ă, opoziționiști, -ste, adj. 1. Care face politică de opoziție. 2. Opus2, contrar. [Pr.: -ți-o-] – Opozițiune + suf. -ist. DOOM
opoziționíst (-ți-o-) adj. m., pl. opoziționíști; f. opoziționístă, pl. opoziționíste
opoziționiștii
OPOZIȚIONÍST, -Ă, opoziționiști, -ste, adj. 1. Care face politică de opoziție. 2. Opus2, contrar. [Pr.: -ți-o-] – Opozițiune + suf. -ist. DOOM
opoziționíst (-ți-o-) adj. m., pl. opoziționíști; f. opoziționístă, pl. opoziționíste
opoziționiștilor
OPOZIȚIONÍST, -Ă, opoziționiști, -ste, adj. 1. Care face politică de opoziție. 2. Opus2, contrar. [Pr.: -ți-o-] – Opozițiune + suf. -ist. DOOM
opoziționíst (-ți-o-) adj. m., pl. opoziționíști; f. opoziționístă, pl. opoziționíste
opozițiune
OPOZÍȚIE, opoziții, s. f. I. 1. Raportul dintre două lucruri sau două situații opuse, contradictorii; deosebire izbitoare, contrast. ◊ Loc. adv. În opoziție cu... = în contrast cu..., spre deosebire de... 2. Împotrivire, opunere, rezistență. ◊ Loc. vb. A face opoziție = a se opune, a se împotrivi. 3. (Fil.) Noțiune a dialecticii desemnând un stadiu mai înalt de dezvoltare a contradicției decât deosebirea, stadiu în care obiectul unitar se dedublează în contrarii ce se exclud. ♦ Raport de excludere între două noțiuni sau între două judecăți, astfel încât acceptarea uneia dintre ele duce la respingerea celeilalte. 4. Poziție momentană a doi aștri care se află (aproximativ) pe aceeași direcție cu Pământul, de o parte și de cealaltă a acestuia. 5. (Jur.) Manifestare de voință destinată să împiedice îndeplinirea unui act juridic sau să impună anumite condiții acestei îndepliniri. ♦ Cale de atac împotriva unei hotărâri judecătorești, care a fost dată în lipsa părților. ♦ Cale de atac împotriva anumitor acte de executare silită. 6. (Lingv.) Diferență, de obicei fonetică, cu sau fără valoare funcțională, între două unități lingvistice. II. (În țările cu regim parlamentar) Ansamblul grupărilor sau partidelor politice care se opun partidului aflat la putere; politica pe care o duc acestea față de cei aflați la putere. [Var.: (înv.) opozițiúne s. f.] – Din lat. oppositio, -onis, fr. opposition, germ. Opposition. DOOM
opozíție (-ți-e) s. f., art. opozíția (-ți-a), g.-d. art. opozíției; pl. opozíții, art. opozíțiile (-ți-i-)
oppidum
ÓPPIDUM s.n. v. opidum.
oppidume
ÓPPIDUM s.n. v. opidum.
oppidumele
ÓPPIDUM s.n. v. opidum.
oppidumelor
ÓPPIDUM s.n. v. opidum.
oppidumul
ÓPPIDUM s.n. v. opidum.
oppidumului
ÓPPIDUM s.n. v. opidum.
oppidumuri
ÓPPIDUM s.n. v. opidum.
oppidumurile
ÓPPIDUM s.n. v. opidum.
oppidumurilor
ÓPPIDUM s.n. v. opidum.
oprea
OPREÁLĂ, opreli, s. f. (Înv. și pop.) 1. Faptul de a (se) opri; oprire, opreliște, piedică, obstacol. ♦ (Concr.) Proptea, frână, piedică. ◊ Expr. A scoate (pe cineva) din oprele = a face (pe cineva) să-și piardă cumpătul, să se tulbure. 2. Arest, închisoare. ♦ Arestare, detenție. [Var.: opreá s. f.] – Opri + suf. -eală. DOOM
opreálă (înv., pop.) (o-prea-) s. f., g.-d. art. oprélii; pl. opréli
oprea
OPRÍ, opresc, vb. IV. 1. Tranz. A întrerupe (brusc) o mișcare, o acțiune, un proces, un fenomen în desfășurare, a face să înceteze, să stea pe loc; a stăvili, a curma. ♦ Refl. A conteni, a înceta, a stagna. 2. Intranz. și refl. A sta pe loc; p. ext. a întârzia, a poposi, a zăbovi. ♦ Tranz. A întrerupe din mers o ființă, un vehicul; a face să stea pe loc. ◊ Expr. A opri calea (cuiva) sau a-i fi oprită calea = a sta în calea cuiva; a împiedica pe cineva (din drum). ♦ Tranz. A reține undeva, a determina să rămână. ♦ Tranz. A reține cu forța, a sechestra; a aresta. 3. Tranz. A reține pentru sine, a pune deoparte, a-și însuși un obiect, o valoare etc. ♦ A rezerva, a reține (pentru mai târziu) locuri, bilete etc. 4. Refl. A se așeza (temporar), a se stabili, a se fixa undeva. ♦ A-și îndrepta ochii, privirea, atenția etc. asupra unui lucru, asupra unei probleme etc.; a se concentra asupra unui punct, asupra unei chestiuni etc. care merită atenție; a insista. 5. Tranz. A împiedica de la o acțiune, a nu îngădui, a nu permite; a interzice. ♦ Refl. A se stăpâni, a se înfrâna, a se abține de la ceva. [Imper. sg. și: (reg.) opreá] – Din sl. oprĕti. DOOM
oprí (a ~) (o-pri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oprésc, imperf. 3 sg. opreá; conj. prez. 3 să opreáscă
opreai
OPRÍ, opresc, vb. IV. 1. Tranz. A întrerupe (brusc) o mișcare, o acțiune, un proces, un fenomen în desfășurare, a face să înceteze, să stea pe loc; a stăvili, a curma. ♦ Refl. A conteni, a înceta, a stagna. 2. Intranz. și refl. A sta pe loc; p. ext. a întârzia, a poposi, a zăbovi. ♦ Tranz. A întrerupe din mers o ființă, un vehicul; a face să stea pe loc. ◊ Expr. A opri calea (cuiva) sau a-i fi oprită calea = a sta în calea cuiva; a împiedica pe cineva (din drum). ♦ Tranz. A reține undeva, a determina să rămână. ♦ Tranz. A reține cu forța, a sechestra; a aresta. 3. Tranz. A reține pentru sine, a pune deoparte, a-și însuși un obiect, o valoare etc. ♦ A rezerva, a reține (pentru mai târziu) locuri, bilete etc. 4. Refl. A se așeza (temporar), a se stabili, a se fixa undeva. ♦ A-și îndrepta ochii, privirea, atenția etc. asupra unui lucru, asupra unei probleme etc.; a se concentra asupra unui punct, asupra unei chestiuni etc. care merită atenție; a insista. 5. Tranz. A împiedica de la o acțiune, a nu îngădui, a nu permite; a interzice. ♦ Refl. A se stăpâni, a se înfrâna, a se abține de la ceva. [Imper. sg. și: (reg.) opreá] – Din sl. oprĕti. DOOM
oprí (a ~) (o-pri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oprésc, imperf. 3 sg. opreá; conj. prez. 3 să opreáscă
opreala
OPREÁLĂ, opreli, s. f. (Înv. și pop.) 1. Faptul de a (se) opri; oprire, opreliște, piedică, obstacol. ♦ (Concr.) Proptea, frână, piedică. ◊ Expr. A scoate (pe cineva) din oprele = a face (pe cineva) să-și piardă cumpătul, să se tulbure. 2. Arest, închisoare. ♦ Arestare, detenție. [Var.: opreá s. f.] – Opri + suf. -eală. DOOM
opreálă (înv., pop.) (o-prea-) s. f., g.-d. art. oprélii; pl. opréli
opream
OPRÍ, opresc, vb. IV. 1. Tranz. A întrerupe (brusc) o mișcare, o acțiune, un proces, un fenomen în desfășurare, a face să înceteze, să stea pe loc; a stăvili, a curma. ♦ Refl. A conteni, a înceta, a stagna. 2. Intranz. și refl. A sta pe loc; p. ext. a întârzia, a poposi, a zăbovi. ♦ Tranz. A întrerupe din mers o ființă, un vehicul; a face să stea pe loc. ◊ Expr. A opri calea (cuiva) sau a-i fi oprită calea = a sta în calea cuiva; a împiedica pe cineva (din drum). ♦ Tranz. A reține undeva, a determina să rămână. ♦ Tranz. A reține cu forța, a sechestra; a aresta. 3. Tranz. A reține pentru sine, a pune deoparte, a-și însuși un obiect, o valoare etc. ♦ A rezerva, a reține (pentru mai târziu) locuri, bilete etc. 4. Refl. A se așeza (temporar), a se stabili, a se fixa undeva. ♦ A-și îndrepta ochii, privirea, atenția etc. asupra unui lucru, asupra unei probleme etc.; a se concentra asupra unui punct, asupra unei chestiuni etc. care merită atenție; a insista. 5. Tranz. A împiedica de la o acțiune, a nu îngădui, a nu permite; a interzice. ♦ Refl. A se stăpâni, a se înfrâna, a se abține de la ceva. [Imper. sg. și: (reg.) opreá] – Din sl. oprĕti. DOOM
oprí (a ~) (o-pri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oprésc, imperf. 3 sg. opreá; conj. prez. 3 să opreáscă
oprească
OPRÍ, opresc, vb. IV. 1. Tranz. A întrerupe (brusc) o mișcare, o acțiune, un proces, un fenomen în desfășurare, a face să înceteze, să stea pe loc; a stăvili, a curma. ♦ Refl. A conteni, a înceta, a stagna. 2. Intranz. și refl. A sta pe loc; p. ext. a întârzia, a poposi, a zăbovi. ♦ Tranz. A întrerupe din mers o ființă, un vehicul; a face să stea pe loc. ◊ Expr. A opri calea (cuiva) sau a-i fi oprită calea = a sta în calea cuiva; a împiedica pe cineva (din drum). ♦ Tranz. A reține undeva, a determina să rămână. ♦ Tranz. A reține cu forța, a sechestra; a aresta. 3. Tranz. A reține pentru sine, a pune deoparte, a-și însuși un obiect, o valoare etc. ♦ A rezerva, a reține (pentru mai târziu) locuri, bilete etc. 4. Refl. A se așeza (temporar), a se stabili, a se fixa undeva. ♦ A-și îndrepta ochii, privirea, atenția etc. asupra unui lucru, asupra unei probleme etc.; a se concentra asupra unui punct, asupra unei chestiuni etc. care merită atenție; a insista. 5. Tranz. A împiedica de la o acțiune, a nu îngădui, a nu permite; a interzice. ♦ Refl. A se stăpâni, a se înfrâna, a se abține de la ceva. [Imper. sg. și: (reg.) opreá] – Din sl. oprĕti. DOOM
oprí (a ~) (o-pri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oprésc, imperf. 3 sg. opreá; conj. prez. 3 să opreáscă
opreau
OPRÍ, opresc, vb. IV. 1. Tranz. A întrerupe (brusc) o mișcare, o acțiune, un proces, un fenomen în desfășurare, a face să înceteze, să stea pe loc; a stăvili, a curma. ♦ Refl. A conteni, a înceta, a stagna. 2. Intranz. și refl. A sta pe loc; p. ext. a întârzia, a poposi, a zăbovi. ♦ Tranz. A întrerupe din mers o ființă, un vehicul; a face să stea pe loc. ◊ Expr. A opri calea (cuiva) sau a-i fi oprită calea = a sta în calea cuiva; a împiedica pe cineva (din drum). ♦ Tranz. A reține undeva, a determina să rămână. ♦ Tranz. A reține cu forța, a sechestra; a aresta. 3. Tranz. A reține pentru sine, a pune deoparte, a-și însuși un obiect, o valoare etc. ♦ A rezerva, a reține (pentru mai târziu) locuri, bilete etc. 4. Refl. A se așeza (temporar), a se stabili, a se fixa undeva. ♦ A-și îndrepta ochii, privirea, atenția etc. asupra unui lucru, asupra unei probleme etc.; a se concentra asupra unui punct, asupra unei chestiuni etc. care merită atenție; a insista. 5. Tranz. A împiedica de la o acțiune, a nu îngădui, a nu permite; a interzice. ♦ Refl. A se stăpâni, a se înfrâna, a se abține de la ceva. [Imper. sg. și: (reg.) opreá] – Din sl. oprĕti. DOOM
oprí (a ~) (o-pri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oprésc, imperf. 3 sg. opreá; conj. prez. 3 să opreáscă
opreați
OPRÍ, opresc, vb. IV. 1. Tranz. A întrerupe (brusc) o mișcare, o acțiune, un proces, un fenomen în desfășurare, a face să înceteze, să stea pe loc; a stăvili, a curma. ♦ Refl. A conteni, a înceta, a stagna. 2. Intranz. și refl. A sta pe loc; p. ext. a întârzia, a poposi, a zăbovi. ♦ Tranz. A întrerupe din mers o ființă, un vehicul; a face să stea pe loc. ◊ Expr. A opri calea (cuiva) sau a-i fi oprită calea = a sta în calea cuiva; a împiedica pe cineva (din drum). ♦ Tranz. A reține undeva, a determina să rămână. ♦ Tranz. A reține cu forța, a sechestra; a aresta. 3. Tranz. A reține pentru sine, a pune deoparte, a-și însuși un obiect, o valoare etc. ♦ A rezerva, a reține (pentru mai târziu) locuri, bilete etc. 4. Refl. A se așeza (temporar), a se stabili, a se fixa undeva. ♦ A-și îndrepta ochii, privirea, atenția etc. asupra unui lucru, asupra unei probleme etc.; a se concentra asupra unui punct, asupra unei chestiuni etc. care merită atenție; a insista. 5. Tranz. A împiedica de la o acțiune, a nu îngădui, a nu permite; a interzice. ♦ Refl. A se stăpâni, a se înfrâna, a se abține de la ceva. [Imper. sg. și: (reg.) opreá] – Din sl. oprĕti. DOOM
oprí (a ~) (o-pri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oprésc, imperf. 3 sg. opreá; conj. prez. 3 să opreáscă
opreg
OPRÉG, oprege, s. n. Piesă caracteristică portului popular femeiesc din unele regiuni ale țării, alcătuită dintr-o bucată dreptunghiulară și îngustă de țesătură, cu franjuri colorate, purtată peste poalele cămășii, în față și în spate sau numai în spate. – Din sb. opreg. DOOM
oprég (o-preg) s. n., pl. oprége
opreg
OPRÉG, oprege, s. n. Fotă (având în partea de sus o platcă țesută, de care atârnă fire groase de lână în diferite culori). [Pl. și: opreguri] – Sb. opreg.
oprege
OPRÉG, oprege, s. n. Piesă caracteristică portului popular femeiesc din unele regiuni ale țării, alcătuită dintr-o bucată dreptunghiulară și îngustă de țesătură, cu franjuri colorate, purtată peste poalele cămășii, în față și în spate sau numai în spate. – Din sb. opreg. DOOM
oprég (o-preg) s. n., pl. oprége
opregele
OPRÉG, oprege, s. n. Piesă caracteristică portului popular femeiesc din unele regiuni ale țării, alcătuită dintr-o bucată dreptunghiulară și îngustă de țesătură, cu franjuri colorate, purtată peste poalele cămășii, în față și în spate sau numai în spate. – Din sb. opreg. DOOM
oprég (o-preg) s. n., pl. oprége
opregelor
OPRÉG, oprege, s. n. Piesă caracteristică portului popular femeiesc din unele regiuni ale țării, alcătuită dintr-o bucată dreptunghiulară și îngustă de țesătură, cu franjuri colorate, purtată peste poalele cămășii, în față și în spate sau numai în spate. – Din sb. opreg. DOOM
oprég (o-preg) s. n., pl. oprége
opregul
OPRÉG, oprege, s. n. Piesă caracteristică portului popular femeiesc din unele regiuni ale țării, alcătuită dintr-o bucată dreptunghiulară și îngustă de țesătură, cu franjuri colorate, purtată peste poalele cămășii, în față și în spate sau numai în spate. – Din sb. opreg. DOOM
oprég (o-preg) s. n., pl. oprége
opregului
OPRÉG, oprege, s. n. Piesă caracteristică portului popular femeiesc din unele regiuni ale țării, alcătuită dintr-o bucată dreptunghiulară și îngustă de țesătură, cu franjuri colorate, purtată peste poalele cămășii, în față și în spate sau numai în spate. – Din sb. opreg. DOOM
oprég (o-preg) s. n., pl. oprége
opreli
OPREÁLĂ, opreli, s. f. (Înv. și pop.) 1. Faptul de a (se) opri; oprire, opreliște, piedică, obstacol. ♦ (Concr.) Proptea, frână, piedică. ◊ Expr. A scoate (pe cineva) din oprele = a face (pe cineva) să-și piardă cumpătul, să se tulbure. 2. Arest, închisoare. ♦ Arestare, detenție. [Var.: opreá s. f.] – Opri + suf. -eală. DOOM
opreálă (înv., pop.) (o-prea-) s. f., g.-d. art. oprélii; pl. opréli
oprelii
OPREÁLĂ, opreli, s. f. (Înv. și pop.) 1. Faptul de a (se) opri; oprire, opreliște, piedică, obstacol. ♦ (Concr.) Proptea, frână, piedică. ◊ Expr. A scoate (pe cineva) din oprele = a face (pe cineva) să-și piardă cumpătul, să se tulbure. 2. Arest, închisoare. ♦ Arestare, detenție. [Var.: opreá s. f.] – Opri + suf. -eală. DOOM
opreálă (înv., pop.) (o-prea-) s. f., g.-d. art. oprélii; pl. opréli
oprelile
OPREÁLĂ, opreli, s. f. (Înv. și pop.) 1. Faptul de a (se) opri; oprire, opreliște, piedică, obstacol. ♦ (Concr.) Proptea, frână, piedică. ◊ Expr. A scoate (pe cineva) din oprele = a face (pe cineva) să-și piardă cumpătul, să se tulbure. 2. Arest, închisoare. ♦ Arestare, detenție. [Var.: opreá s. f.] – Opri + suf. -eală. DOOM
opreálă (înv., pop.) (o-prea-) s. f., g.-d. art. oprélii; pl. opréli
oprelilor
OPREÁLĂ, opreli, s. f. (Înv. și pop.) 1. Faptul de a (se) opri; oprire, opreliște, piedică, obstacol. ♦ (Concr.) Proptea, frână, piedică. ◊ Expr. A scoate (pe cineva) din oprele = a face (pe cineva) să-și piardă cumpătul, să se tulbure. 2. Arest, închisoare. ♦ Arestare, detenție. [Var.: opreá s. f.] – Opri + suf. -eală. DOOM
opreálă (înv., pop.) (o-prea-) s. f., g.-d. art. oprélii; pl. opréli
opreliște
OPRÉLIȘTE, opreliști, s. f. Măsură, dispoziție de interzicere a ceva; interdicție, prohibiție; p. ext. piedică, obstacol în calea unei acțiuni; stavilă. – Opri + suf. -eliște. DOOM
opréliște (o-pre-) s. f., g.-d. art. opréliștii; pl. opréliști
opreliștea
OPRÉLIȘTE, opreliști, s. f. Măsură, dispoziție de interzicere a ceva; interdicție, prohibiție; p. ext. piedică, obstacol în calea unei acțiuni; stavilă. – Opri + suf. -eliște. DOOM
opréliște (o-pre-) s. f., g.-d. art. opréliștii; pl. opréliști
opreliști
OPRÉLIȘTE, opreliști, s. f. Măsură, dispoziție de interzicere a ceva; interdicție, prohibiție; p. ext. piedică, obstacol în calea unei acțiuni; stavilă. – Opri + suf. -eliște. DOOM
opréliște (o-pre-) s. f., g.-d. art. opréliștii; pl. opréliști
opreliștii
OPRÉLIȘTE, opreliști, s. f. Măsură, dispoziție de interzicere a ceva; interdicție, prohibiție; p. ext. piedică, obstacol în calea unei acțiuni; stavilă. – Opri + suf. -eliște. DOOM
opréliște (o-pre-) s. f., g.-d. art. opréliștii; pl. opréliști
opreliștile
OPRÉLIȘTE, opreliști, s. f. Măsură, dispoziție de interzicere a ceva; interdicție, prohibiție; p. ext. piedică, obstacol în calea unei acțiuni; stavilă. – Opri + suf. -eliște. DOOM
opréliște (o-pre-) s. f., g.-d. art. opréliștii; pl. opréliști
opreliștilor
OPRÉLIȘTE, opreliști, s. f. Măsură, dispoziție de interzicere a ceva; interdicție, prohibiție; p. ext. piedică, obstacol în calea unei acțiuni; stavilă. – Opri + suf. -eliște. DOOM
opréliște (o-pre-) s. f., g.-d. art. opréliștii; pl. opréliști
opresc
OPRÍ, opresc, vb. IV. 1. Tranz. A întrerupe (brusc) o mișcare, o acțiune, un proces, un fenomen în desfășurare, a face să înceteze, să stea pe loc; a stăvili, a curma. ♦ Refl. A conteni, a înceta, a stagna. 2. Intranz. și refl. A sta pe loc; p. ext. a întârzia, a poposi, a zăbovi. ♦ Tranz. A întrerupe din mers o ființă, un vehicul; a face să stea pe loc. ◊ Expr. A opri calea (cuiva) sau a-i fi oprită calea = a sta în calea cuiva; a împiedica pe cineva (din drum). ♦ Tranz. A reține undeva, a determina să rămână. ♦ Tranz. A reține cu forța, a sechestra; a aresta. 3. Tranz. A reține pentru sine, a pune deoparte, a-și însuși un obiect, o valoare etc. ♦ A rezerva, a reține (pentru mai târziu) locuri, bilete etc. 4. Refl. A se așeza (temporar), a se stabili, a se fixa undeva. ♦ A-și îndrepta ochii, privirea, atenția etc. asupra unui lucru, asupra unei probleme etc.; a se concentra asupra unui punct, asupra unei chestiuni etc. care merită atenție; a insista. 5. Tranz. A împiedica de la o acțiune, a nu îngădui, a nu permite; a interzice. ♦ Refl. A se stăpâni, a se înfrâna, a se abține de la ceva. [Imper. sg. și: (reg.) opreá] – Din sl. oprĕti. DOOM
oprí (a ~) (o-pri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oprésc, imperf. 3 sg. opreá; conj. prez. 3 să opreáscă
opresie
OPRESIÚNE, opresiuni, s. f. 1. Asuprire, oprimare, împilare. 2. (Înv.) Greutate în respirație (însoțită de dureri pectorale). ♦ Fig. Depresie sufletească, descurajare, deprimare. [Pr.: -si-u-. – Var.: (înv.) oprésie s. f.] – Din fr. oppression, lat. oppressio, -onis. DOOM
opresiúne (o-pre-si-u-) s. f., g.-d. art. opresiúnii; pl. opresiúni
opresiune
OPRESIÚNE, opresiuni, s. f. 1. Asuprire, oprimare, împilare. 2. (Înv.) Greutate în respirație (însoțită de dureri pectorale). ♦ Fig. Depresie sufletească, descurajare, deprimare. [Pr.: -si-u-. – Var.: (înv.) oprésie s. f.] – Din fr. oppression, lat. oppressio, -onis. DOOM
opresiúne (o-pre-si-u-) s. f., g.-d. art. opresiúnii; pl. opresiúni
opresiunea
OPRESIÚNE, opresiuni, s. f. 1. Asuprire, oprimare, împilare. 2. (Înv.) Greutate în respirație (însoțită de dureri pectorale). ♦ Fig. Depresie sufletească, descurajare, deprimare. [Pr.: -si-u-. – Var.: (înv.) oprésie s. f.] – Din fr. oppression, lat. oppressio, -onis. DOOM
opresiúne (o-pre-si-u-) s. f., g.-d. art. opresiúnii; pl. opresiúni
opresiuni
OPRESIÚNE, opresiuni, s. f. 1. Asuprire, oprimare, împilare. 2. (Înv.) Greutate în respirație (însoțită de dureri pectorale). ♦ Fig. Depresie sufletească, descurajare, deprimare. [Pr.: -si-u-. – Var.: (înv.) oprésie s. f.] – Din fr. oppression, lat. oppressio, -onis. DOOM
opresiúne (o-pre-si-u-) s. f., g.-d. art. opresiúnii; pl. opresiúni
opresiunii
OPRESIÚNE, opresiuni, s. f. 1. Asuprire, oprimare, împilare. 2. (Înv.) Greutate în respirație (însoțită de dureri pectorale). ♦ Fig. Depresie sufletească, descurajare, deprimare. [Pr.: -si-u-. – Var.: (înv.) oprésie s. f.] – Din fr. oppression, lat. oppressio, -onis. DOOM
opresiúne (o-pre-si-u-) s. f., g.-d. art. opresiúnii; pl. opresiúni
opresiunile
OPRESIÚNE, opresiuni, s. f. 1. Asuprire, oprimare, împilare. 2. (Înv.) Greutate în respirație (însoțită de dureri pectorale). ♦ Fig. Depresie sufletească, descurajare, deprimare. [Pr.: -si-u-. – Var.: (înv.) oprésie s. f.] – Din fr. oppression, lat. oppressio, -onis. DOOM
opresiúne (o-pre-si-u-) s. f., g.-d. art. opresiúnii; pl. opresiúni
opresiunilor
OPRESIÚNE, opresiuni, s. f. 1. Asuprire, oprimare, împilare. 2. (Înv.) Greutate în respirație (însoțită de dureri pectorale). ♦ Fig. Depresie sufletească, descurajare, deprimare. [Pr.: -si-u-. – Var.: (înv.) oprésie s. f.] – Din fr. oppression, lat. oppressio, -onis. DOOM
opresiúne (o-pre-si-u-) s. f., g.-d. art. opresiúnii; pl. opresiúni
opresiv
OPRESÍV, -Ă, opresivi, -e, adj. Care oprimă, împilează; asupritor. – Din fr. oppressif. DOOM
opresív (o-pre-) adj. m., pl. opresívi; f. opresívă, pl. opresíve
opresiva
OPRESÍV, -Ă, opresivi, -e, adj. Care oprimă, împilează; asupritor. – Din fr. oppressif. DOOM
opresív (o-pre-) adj. m., pl. opresívi; f. opresívă, pl. opresíve
opresive
OPRESÍV, -Ă, opresivi, -e, adj. Care oprimă, împilează; asupritor. – Din fr. oppressif. DOOM
opresív (o-pre-) adj. m., pl. opresívi; f. opresívă, pl. opresíve
opresivei
OPRESÍV, -Ă, opresivi, -e, adj. Care oprimă, împilează; asupritor. – Din fr. oppressif. DOOM
opresív (o-pre-) adj. m., pl. opresívi; f. opresívă, pl. opresíve
opresivele
OPRESÍV, -Ă, opresivi, -e, adj. Care oprimă, împilează; asupritor. – Din fr. oppressif. DOOM
opresív (o-pre-) adj. m., pl. opresívi; f. opresívă, pl. opresíve
opresivelor
OPRESÍV, -Ă, opresivi, -e, adj. Care oprimă, împilează; asupritor. – Din fr. oppressif. DOOM
opresív (o-pre-) adj. m., pl. opresívi; f. opresívă, pl. opresíve
opresivi
OPRESÍV, -Ă, opresivi, -e, adj. Care oprimă, împilează; asupritor. – Din fr. oppressif. DOOM
opresív (o-pre-) adj. m., pl. opresívi; f. opresívă, pl. opresíve
opresivii
OPRESÍV, -Ă, opresivi, -e, adj. Care oprimă, împilează; asupritor. – Din fr. oppressif. DOOM
opresív (o-pre-) adj. m., pl. opresívi; f. opresívă, pl. opresíve
opresivilor
OPRESÍV, -Ă, opresivi, -e, adj. Care oprimă, împilează; asupritor. – Din fr. oppressif. DOOM
opresív (o-pre-) adj. m., pl. opresívi; f. opresívă, pl. opresíve
opresivul
OPRESÍV, -Ă, opresivi, -e, adj. Care oprimă, împilează; asupritor. – Din fr. oppressif. DOOM
opresív (o-pre-) adj. m., pl. opresívi; f. opresívă, pl. opresíve
opresivului
OPRESÍV, -Ă, opresivi, -e, adj. Care oprimă, împilează; asupritor. – Din fr. oppressif. DOOM
opresív (o-pre-) adj. m., pl. opresívi; f. opresívă, pl. opresíve
opresoare
OPRESÓR, -OÁRE, opresori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care oprimă; asupritor. – Din fr. oppresseur. DOOM
opresór (o-pre-) adj. m., s. m., pl. opresóri; adj. f., s. f. sg. și pl. opresoáre
opresoare
OPRESÓR, -OÁRE, opresori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care oprimă; asupritor. – Din fr. oppresseur. DOOM
opresór (o-pre-) adj. m., s. m., pl. opresóri; adj. f., s. f. sg. și pl. opresoáre
opresoarea
OPRESÓR, -OÁRE, opresori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care oprimă; asupritor. – Din fr. oppresseur. DOOM
opresór (o-pre-) adj. m., s. m., pl. opresóri; adj. f., s. f. sg. și pl. opresoáre
opresoarea
OPRESÓR, -OÁRE, opresori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care oprimă; asupritor. – Din fr. oppresseur. DOOM
opresór (o-pre-) adj. m., s. m., pl. opresóri; adj. f., s. f. sg. și pl. opresoáre
opresoarei
OPRESÓR, -OÁRE, opresori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care oprimă; asupritor. – Din fr. oppresseur. DOOM
opresór (o-pre-) adj. m., s. m., pl. opresóri; adj. f., s. f. sg. și pl. opresoáre
opresoarei
OPRESÓR, -OÁRE, opresori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care oprimă; asupritor. – Din fr. oppresseur. DOOM
opresór (o-pre-) adj. m., s. m., pl. opresóri; adj. f., s. f. sg. și pl. opresoáre
opresoarele
OPRESÓR, -OÁRE, opresori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care oprimă; asupritor. – Din fr. oppresseur. DOOM
opresór (o-pre-) adj. m., s. m., pl. opresóri; adj. f., s. f. sg. și pl. opresoáre
opresoarele
OPRESÓR, -OÁRE, opresori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care oprimă; asupritor. – Din fr. oppresseur. DOOM
opresór (o-pre-) adj. m., s. m., pl. opresóri; adj. f., s. f. sg. și pl. opresoáre
opresoarelor
OPRESÓR, -OÁRE, opresori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care oprimă; asupritor. – Din fr. oppresseur. DOOM
opresór (o-pre-) adj. m., s. m., pl. opresóri; adj. f., s. f. sg. și pl. opresoáre
opresoarelor
OPRESÓR, -OÁRE, opresori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care oprimă; asupritor. – Din fr. oppresseur. DOOM
opresór (o-pre-) adj. m., s. m., pl. opresóri; adj. f., s. f. sg. și pl. opresoáre
opresor
OPRESÓR, -OÁRE, opresori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care oprimă; asupritor. – Din fr. oppresseur. DOOM
opresór (o-pre-) adj. m., s. m., pl. opresóri; adj. f., s. f. sg. și pl. opresoáre
opresor
OPRESÓR, -OÁRE, opresori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care oprimă; asupritor. – Din fr. oppresseur. DOOM
opresór (o-pre-) adj. m., s. m., pl. opresóri; adj. f., s. f. sg. și pl. opresoáre
opresori
OPRESÓR, -OÁRE, opresori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care oprimă; asupritor. – Din fr. oppresseur. DOOM
opresór (o-pre-) adj. m., s. m., pl. opresóri; adj. f., s. f. sg. și pl. opresoáre
opresori
OPRESÓR, -OÁRE, opresori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care oprimă; asupritor. – Din fr. oppresseur. DOOM
opresór (o-pre-) adj. m., s. m., pl. opresóri; adj. f., s. f. sg. și pl. opresoáre
opresorii
OPRESÓR, -OÁRE, opresori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care oprimă; asupritor. – Din fr. oppresseur. DOOM
opresór (o-pre-) adj. m., s. m., pl. opresóri; adj. f., s. f. sg. și pl. opresoáre
opresorii
OPRESÓR, -OÁRE, opresori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care oprimă; asupritor. – Din fr. oppresseur. DOOM
opresór (o-pre-) adj. m., s. m., pl. opresóri; adj. f., s. f. sg. și pl. opresoáre
opresorilor
OPRESÓR, -OÁRE, opresori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care oprimă; asupritor. – Din fr. oppresseur. DOOM
opresór (o-pre-) adj. m., s. m., pl. opresóri; adj. f., s. f. sg. și pl. opresoáre
opresorilor
OPRESÓR, -OÁRE, opresori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care oprimă; asupritor. – Din fr. oppresseur. DOOM
opresór (o-pre-) adj. m., s. m., pl. opresóri; adj. f., s. f. sg. și pl. opresoáre
opresorul
OPRESÓR, -OÁRE, opresori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care oprimă; asupritor. – Din fr. oppresseur. DOOM
opresór (o-pre-) adj. m., s. m., pl. opresóri; adj. f., s. f. sg. și pl. opresoáre
opresorul
OPRESÓR, -OÁRE, opresori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care oprimă; asupritor. – Din fr. oppresseur. DOOM
opresór (o-pre-) adj. m., s. m., pl. opresóri; adj. f., s. f. sg. și pl. opresoáre
opresorului
OPRESÓR, -OÁRE, opresori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care oprimă; asupritor. – Din fr. oppresseur. DOOM
opresór (o-pre-) adj. m., s. m., pl. opresóri; adj. f., s. f. sg. și pl. opresoáre
opresorului
OPRESÓR, -OÁRE, opresori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care oprimă; asupritor. – Din fr. oppresseur. DOOM
opresór (o-pre-) adj. m., s. m., pl. opresóri; adj. f., s. f. sg. și pl. opresoáre
oprește
OPRÍ, opresc, vb. IV. 1. Tranz. A întrerupe (brusc) o mișcare, o acțiune, un proces, un fenomen în desfășurare, a face să înceteze, să stea pe loc; a stăvili, a curma. ♦ Refl. A conteni, a înceta, a stagna. 2. Intranz. și refl. A sta pe loc; p. ext. a întârzia, a poposi, a zăbovi. ♦ Tranz. A întrerupe din mers o ființă, un vehicul; a face să stea pe loc. ◊ Expr. A opri calea (cuiva) sau a-i fi oprită calea = a sta în calea cuiva; a împiedica pe cineva (din drum). ♦ Tranz. A reține undeva, a determina să rămână. ♦ Tranz. A reține cu forța, a sechestra; a aresta. 3. Tranz. A reține pentru sine, a pune deoparte, a-și însuși un obiect, o valoare etc. ♦ A rezerva, a reține (pentru mai târziu) locuri, bilete etc. 4. Refl. A se așeza (temporar), a se stabili, a se fixa undeva. ♦ A-și îndrepta ochii, privirea, atenția etc. asupra unui lucru, asupra unei probleme etc.; a se concentra asupra unui punct, asupra unei chestiuni etc. care merită atenție; a insista. 5. Tranz. A împiedica de la o acțiune, a nu îngădui, a nu permite; a interzice. ♦ Refl. A se stăpâni, a se înfrâna, a se abține de la ceva. [Imper. sg. și: (reg.) opreá] – Din sl. oprĕti. DOOM
oprí (a ~) (o-pri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oprésc, imperf. 3 sg. opreá; conj. prez. 3 să opreáscă
oprești
OPRÍ, opresc, vb. IV. 1. Tranz. A întrerupe (brusc) o mișcare, o acțiune, un proces, un fenomen în desfășurare, a face să înceteze, să stea pe loc; a stăvili, a curma. ♦ Refl. A conteni, a înceta, a stagna. 2. Intranz. și refl. A sta pe loc; p. ext. a întârzia, a poposi, a zăbovi. ♦ Tranz. A întrerupe din mers o ființă, un vehicul; a face să stea pe loc. ◊ Expr. A opri calea (cuiva) sau a-i fi oprită calea = a sta în calea cuiva; a împiedica pe cineva (din drum). ♦ Tranz. A reține undeva, a determina să rămână. ♦ Tranz. A reține cu forța, a sechestra; a aresta. 3. Tranz. A reține pentru sine, a pune deoparte, a-și însuși un obiect, o valoare etc. ♦ A rezerva, a reține (pentru mai târziu) locuri, bilete etc. 4. Refl. A se așeza (temporar), a se stabili, a se fixa undeva. ♦ A-și îndrepta ochii, privirea, atenția etc. asupra unui lucru, asupra unei probleme etc.; a se concentra asupra unui punct, asupra unei chestiuni etc. care merită atenție; a insista. 5. Tranz. A împiedica de la o acțiune, a nu îngădui, a nu permite; a interzice. ♦ Refl. A se stăpâni, a se înfrâna, a se abține de la ceva. [Imper. sg. și: (reg.) opreá] – Din sl. oprĕti. DOOM
oprí (a ~) (o-pri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oprésc, imperf. 3 sg. opreá; conj. prez. 3 să opreáscă
opri
OPRÍ, opresc, vb. IV. 1. Tranz. A întrerupe (brusc) o mișcare, o acțiune, un proces, un fenomen în desfășurare, a face să înceteze, să stea pe loc; a stăvili, a curma. ♦ Refl. A conteni, a înceta, a stagna. 2. Intranz. și refl. A sta pe loc; p. ext. a întârzia, a poposi, a zăbovi. ♦ Tranz. A întrerupe din mers o ființă, un vehicul; a face să stea pe loc. ◊ Expr. A opri calea (cuiva) sau a-i fi oprită calea = a sta în calea cuiva; a împiedica pe cineva (din drum). ♦ Tranz. A reține undeva, a determina să rămână. ♦ Tranz. A reține cu forța, a sechestra; a aresta. 3. Tranz. A reține pentru sine, a pune deoparte, a-și însuși un obiect, o valoare etc. ♦ A rezerva, a reține (pentru mai târziu) locuri, bilete etc. 4. Refl. A se așeza (temporar), a se stabili, a se fixa undeva. ♦ A-și îndrepta ochii, privirea, atenția etc. asupra unui lucru, asupra unei probleme etc.; a se concentra asupra unui punct, asupra unei chestiuni etc. care merită atenție; a insista. 5. Tranz. A împiedica de la o acțiune, a nu îngădui, a nu permite; a interzice. ♦ Refl. A se stăpâni, a se înfrâna, a se abține de la ceva. [Imper. sg. și: (reg.) opreá] – Din sl. oprĕti. DOOM
oprí (a ~) (o-pri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oprésc, imperf. 3 sg. opreá; conj. prez. 3 să opreáscă
oprii
OPRÍ, opresc, vb. IV. 1. Tranz. A întrerupe (brusc) o mișcare, o acțiune, un proces, un fenomen în desfășurare, a face să înceteze, să stea pe loc; a stăvili, a curma. ♦ Refl. A conteni, a înceta, a stagna. 2. Intranz. și refl. A sta pe loc; p. ext. a întârzia, a poposi, a zăbovi. ♦ Tranz. A întrerupe din mers o ființă, un vehicul; a face să stea pe loc. ◊ Expr. A opri calea (cuiva) sau a-i fi oprită calea = a sta în calea cuiva; a împiedica pe cineva (din drum). ♦ Tranz. A reține undeva, a determina să rămână. ♦ Tranz. A reține cu forța, a sechestra; a aresta. 3. Tranz. A reține pentru sine, a pune deoparte, a-și însuși un obiect, o valoare etc. ♦ A rezerva, a reține (pentru mai târziu) locuri, bilete etc. 4. Refl. A se așeza (temporar), a se stabili, a se fixa undeva. ♦ A-și îndrepta ochii, privirea, atenția etc. asupra unui lucru, asupra unei probleme etc.; a se concentra asupra unui punct, asupra unei chestiuni etc. care merită atenție; a insista. 5. Tranz. A împiedica de la o acțiune, a nu îngădui, a nu permite; a interzice. ♦ Refl. A se stăpâni, a se înfrâna, a se abține de la ceva. [Imper. sg. și: (reg.) opreá] – Din sl. oprĕti. DOOM
oprí (a ~) (o-pri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oprésc, imperf. 3 sg. opreá; conj. prez. 3 să opreáscă
oprim
OPRÍ, opresc, vb. IV. 1. Tranz. A întrerupe (brusc) o mișcare, o acțiune, un proces, un fenomen în desfășurare, a face să înceteze, să stea pe loc; a stăvili, a curma. ♦ Refl. A conteni, a înceta, a stagna. 2. Intranz. și refl. A sta pe loc; p. ext. a întârzia, a poposi, a zăbovi. ♦ Tranz. A întrerupe din mers o ființă, un vehicul; a face să stea pe loc. ◊ Expr. A opri calea (cuiva) sau a-i fi oprită calea = a sta în calea cuiva; a împiedica pe cineva (din drum). ♦ Tranz. A reține undeva, a determina să rămână. ♦ Tranz. A reține cu forța, a sechestra; a aresta. 3. Tranz. A reține pentru sine, a pune deoparte, a-și însuși un obiect, o valoare etc. ♦ A rezerva, a reține (pentru mai târziu) locuri, bilete etc. 4. Refl. A se așeza (temporar), a se stabili, a se fixa undeva. ♦ A-și îndrepta ochii, privirea, atenția etc. asupra unui lucru, asupra unei probleme etc.; a se concentra asupra unui punct, asupra unei chestiuni etc. care merită atenție; a insista. 5. Tranz. A împiedica de la o acțiune, a nu îngădui, a nu permite; a interzice. ♦ Refl. A se stăpâni, a se înfrâna, a se abține de la ceva. [Imper. sg. și: (reg.) opreá] – Din sl. oprĕti. DOOM
oprí (a ~) (o-pri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oprésc, imperf. 3 sg. opreá; conj. prez. 3 să opreáscă
oprim
OPRIMÁ, oprím, vb. I. Tranz. A asupri, a împila, a exploata. – Din fr. opprimer. DOOM
oprimá (a ~) (o-pri-) vb., ind. prez. 3 oprímă
oprima
OPRIMÁ, oprím, vb. I. Tranz. A asupri, a împila, a exploata. – Din fr. opprimer. DOOM
oprimá (a ~) (o-pri-) vb., ind. prez. 3 oprímă
oprimai
OPRIMÁ, oprím, vb. I. Tranz. A asupri, a împila, a exploata. – Din fr. opprimer. DOOM
oprimá (a ~) (o-pri-) vb., ind. prez. 3 oprímă
oprimam
OPRIMÁ, oprím, vb. I. Tranz. A asupri, a împila, a exploata. – Din fr. opprimer. DOOM
oprimá (a ~) (o-pri-) vb., ind. prez. 3 oprímă
oprimant
OPRIMÁNT, -Ă, oprimanți, -te, adj. Care oprimă. – Din fr. opprimant. DOOM
*oprimánt adj. m., pl. oprimánți; f. oprimántă, pl. oprimánte
oprimanta
OPRIMÁNT, -Ă, oprimanți, -te, adj. Care oprimă. – Din fr. opprimant. DOOM
*oprimánt adj. m., pl. oprimánți; f. oprimántă, pl. oprimánte
oprimante
OPRIMÁNT, -Ă, oprimanți, -te, adj. Care oprimă. – Din fr. opprimant. DOOM
*oprimánt adj. m., pl. oprimánți; f. oprimántă, pl. oprimánte
oprimantei
OPRIMÁNT, -Ă, oprimanți, -te, adj. Care oprimă. – Din fr. opprimant. DOOM
*oprimánt adj. m., pl. oprimánți; f. oprimántă, pl. oprimánte
oprimantele
OPRIMÁNT, -Ă, oprimanți, -te, adj. Care oprimă. – Din fr. opprimant. DOOM
*oprimánt adj. m., pl. oprimánți; f. oprimántă, pl. oprimánte
oprimantelor
OPRIMÁNT, -Ă, oprimanți, -te, adj. Care oprimă. – Din fr. opprimant. DOOM
*oprimánt adj. m., pl. oprimánți; f. oprimántă, pl. oprimánte
oprimantul
OPRIMÁNT, -Ă, oprimanți, -te, adj. Care oprimă. – Din fr. opprimant. DOOM
*oprimánt adj. m., pl. oprimánți; f. oprimántă, pl. oprimánte
oprimantului
OPRIMÁNT, -Ă, oprimanți, -te, adj. Care oprimă. – Din fr. opprimant. DOOM
*oprimánt adj. m., pl. oprimánți; f. oprimántă, pl. oprimánte
oprimanți
OPRIMÁNT, -Ă, oprimanți, -te, adj. Care oprimă. – Din fr. opprimant. DOOM
*oprimánt adj. m., pl. oprimánți; f. oprimántă, pl. oprimánte
oprimanții
OPRIMÁNT, -Ă, oprimanți, -te, adj. Care oprimă. – Din fr. opprimant. DOOM
*oprimánt adj. m., pl. oprimánți; f. oprimántă, pl. oprimánte
oprimanților
OPRIMÁNT, -Ă, oprimanți, -te, adj. Care oprimă. – Din fr. opprimant. DOOM
*oprimánt adj. m., pl. oprimánți; f. oprimántă, pl. oprimánte
oprimare
OPRIMÁ, oprím, vb. I. Tranz. A asupri, a împila, a exploata. – Din fr. opprimer. DOOM
oprimá (a ~) (o-pri-) vb., ind. prez. 3 oprímă
oprimare
OPRIMÁRE, oprimări, s. f. Acțiunea de a oprima și rezultatul ei; asuprire, împilare. – V. oprima. DOOM
oprimáre (o-pri-) s. f., g.-d. art. oprimắrii; pl. oprimắri
oprimarea
OPRIMÁRE, oprimări, s. f. Acțiunea de a oprima și rezultatul ei; asuprire, împilare. – V. oprima. DOOM
oprimáre (o-pri-) s. f., g.-d. art. oprimắrii; pl. oprimắri
oprimară
OPRIMÁ, oprím, vb. I. Tranz. A asupri, a împila, a exploata. – Din fr. opprimer. DOOM
oprimá (a ~) (o-pri-) vb., ind. prez. 3 oprímă
oprimarăm
OPRIMÁ, oprím, vb. I. Tranz. A asupri, a împila, a exploata. – Din fr. opprimer. DOOM
oprimá (a ~) (o-pri-) vb., ind. prez. 3 oprímă
oprimarăți
OPRIMÁ, oprím, vb. I. Tranz. A asupri, a împila, a exploata. – Din fr. opprimer. DOOM
oprimá (a ~) (o-pri-) vb., ind. prez. 3 oprímă
oprimase
OPRIMÁ, oprím, vb. I. Tranz. A asupri, a împila, a exploata. – Din fr. opprimer. DOOM
oprimá (a ~) (o-pri-) vb., ind. prez. 3 oprímă
oprimasem
OPRIMÁ, oprím, vb. I. Tranz. A asupri, a împila, a exploata. – Din fr. opprimer. DOOM
oprimá (a ~) (o-pri-) vb., ind. prez. 3 oprímă
oprimaseră
OPRIMÁ, oprím, vb. I. Tranz. A asupri, a împila, a exploata. – Din fr. opprimer. DOOM
oprimá (a ~) (o-pri-) vb., ind. prez. 3 oprímă
oprimaserăm
OPRIMÁ, oprím, vb. I. Tranz. A asupri, a împila, a exploata. – Din fr. opprimer. DOOM
oprimá (a ~) (o-pri-) vb., ind. prez. 3 oprímă
oprimaserăți
OPRIMÁ, oprím, vb. I. Tranz. A asupri, a împila, a exploata. – Din fr. opprimer. DOOM
oprimá (a ~) (o-pri-) vb., ind. prez. 3 oprímă
oprimaseși
OPRIMÁ, oprím, vb. I. Tranz. A asupri, a împila, a exploata. – Din fr. opprimer. DOOM
oprimá (a ~) (o-pri-) vb., ind. prez. 3 oprímă
oprimaseți
OPRIMÁ, oprím, vb. I. Tranz. A asupri, a împila, a exploata. – Din fr. opprimer. DOOM
oprimá (a ~) (o-pri-) vb., ind. prez. 3 oprímă
oprimat
OPRIMÁ, oprím, vb. I. Tranz. A asupri, a împila, a exploata. – Din fr. opprimer. DOOM
oprimá (a ~) (o-pri-) vb., ind. prez. 3 oprímă
oprimat
OPRIMÁT, -Ă, oprimați, -te, adj. Asuprit, împilat, exploatat. – V. oprima.
oprimata
OPRIMÁT, -Ă, oprimați, -te, adj. Asuprit, împilat, exploatat. – V. oprima.
oprimate
OPRIMÁT, -Ă, oprimați, -te, adj. Asuprit, împilat, exploatat. – V. oprima.
oprimatei
OPRIMÁT, -Ă, oprimați, -te, adj. Asuprit, împilat, exploatat. – V. oprima.
oprimatele
OPRIMÁT, -Ă, oprimați, -te, adj. Asuprit, împilat, exploatat. – V. oprima.
oprimatelor
OPRIMÁT, -Ă, oprimați, -te, adj. Asuprit, împilat, exploatat. – V. oprima.
oprimatul
OPRIMÁT, -Ă, oprimați, -te, adj. Asuprit, împilat, exploatat. – V. oprima.
oprimatului
OPRIMÁT, -Ă, oprimați, -te, adj. Asuprit, împilat, exploatat. – V. oprima.
oprimau
OPRIMÁ, oprím, vb. I. Tranz. A asupri, a împila, a exploata. – Din fr. opprimer. DOOM
oprimá (a ~) (o-pri-) vb., ind. prez. 3 oprímă
oprimași
OPRIMÁ, oprím, vb. I. Tranz. A asupri, a împila, a exploata. – Din fr. opprimer. DOOM
oprimá (a ~) (o-pri-) vb., ind. prez. 3 oprímă
oprimați
OPRIMÁ, oprím, vb. I. Tranz. A asupri, a împila, a exploata. – Din fr. opprimer. DOOM
oprimá (a ~) (o-pri-) vb., ind. prez. 3 oprímă
oprimați
OPRIMÁT, -Ă, oprimați, -te, adj. Asuprit, împilat, exploatat. – V. oprima.
oprimații
OPRIMÁT, -Ă, oprimați, -te, adj. Asuprit, împilat, exploatat. – V. oprima.
oprimaților
OPRIMÁT, -Ă, oprimați, -te, adj. Asuprit, împilat, exploatat. – V. oprima.
oprime
OPRIMÁ, oprím, vb. I. Tranz. A asupri, a împila, a exploata. – Din fr. opprimer. DOOM
oprimá (a ~) (o-pri-) vb., ind. prez. 3 oprímă
oprimi
OPRIMÁ, oprím, vb. I. Tranz. A asupri, a împila, a exploata. – Din fr. opprimer. DOOM
oprimá (a ~) (o-pri-) vb., ind. prez. 3 oprímă
oprimând
OPRIMÁ, oprím, vb. I. Tranz. A asupri, a împila, a exploata. – Din fr. opprimer. DOOM
oprimá (a ~) (o-pri-) vb., ind. prez. 3 oprímă
oprimînd
OPRIMÁ, oprím, vb. I. Tranz. A asupri, a împila, a exploata. – Din fr. opprimer. DOOM
oprimá (a ~) (o-pri-) vb., ind. prez. 3 oprímă
oprimări
OPRIMÁRE, oprimări, s. f. Acțiunea de a oprima și rezultatul ei; asuprire, împilare. – V. oprima. DOOM
oprimáre (o-pri-) s. f., g.-d. art. oprimắrii; pl. oprimắri
oprimării
OPRIMÁRE, oprimări, s. f. Acțiunea de a oprima și rezultatul ei; asuprire, împilare. – V. oprima. DOOM
oprimáre (o-pri-) s. f., g.-d. art. oprimắrii; pl. oprimắri
oprimările
OPRIMÁRE, oprimări, s. f. Acțiunea de a oprima și rezultatul ei; asuprire, împilare. – V. oprima. DOOM
oprimáre (o-pri-) s. f., g.-d. art. oprimắrii; pl. oprimắri
oprimărilor
OPRIMÁRE, oprimări, s. f. Acțiunea de a oprima și rezultatul ei; asuprire, împilare. – V. oprima. DOOM
oprimáre (o-pri-) s. f., g.-d. art. oprimắrii; pl. oprimắri
oprind
OPRÍ, opresc, vb. IV. 1. Tranz. A întrerupe (brusc) o mișcare, o acțiune, un proces, un fenomen în desfășurare, a face să înceteze, să stea pe loc; a stăvili, a curma. ♦ Refl. A conteni, a înceta, a stagna. 2. Intranz. și refl. A sta pe loc; p. ext. a întârzia, a poposi, a zăbovi. ♦ Tranz. A întrerupe din mers o ființă, un vehicul; a face să stea pe loc. ◊ Expr. A opri calea (cuiva) sau a-i fi oprită calea = a sta în calea cuiva; a împiedica pe cineva (din drum). ♦ Tranz. A reține undeva, a determina să rămână. ♦ Tranz. A reține cu forța, a sechestra; a aresta. 3. Tranz. A reține pentru sine, a pune deoparte, a-și însuși un obiect, o valoare etc. ♦ A rezerva, a reține (pentru mai târziu) locuri, bilete etc. 4. Refl. A se așeza (temporar), a se stabili, a se fixa undeva. ♦ A-și îndrepta ochii, privirea, atenția etc. asupra unui lucru, asupra unei probleme etc.; a se concentra asupra unui punct, asupra unei chestiuni etc. care merită atenție; a insista. 5. Tranz. A împiedica de la o acțiune, a nu îngădui, a nu permite; a interzice. ♦ Refl. A se stăpâni, a se înfrâna, a se abține de la ceva. [Imper. sg. și: (reg.) opreá] – Din sl. oprĕti. DOOM
oprí (a ~) (o-pri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oprésc, imperf. 3 sg. opreá; conj. prez. 3 să opreáscă
oprire
OPRÍ, opresc, vb. IV. 1. Tranz. A întrerupe (brusc) o mișcare, o acțiune, un proces, un fenomen în desfășurare, a face să înceteze, să stea pe loc; a stăvili, a curma. ♦ Refl. A conteni, a înceta, a stagna. 2. Intranz. și refl. A sta pe loc; p. ext. a întârzia, a poposi, a zăbovi. ♦ Tranz. A întrerupe din mers o ființă, un vehicul; a face să stea pe loc. ◊ Expr. A opri calea (cuiva) sau a-i fi oprită calea = a sta în calea cuiva; a împiedica pe cineva (din drum). ♦ Tranz. A reține undeva, a determina să rămână. ♦ Tranz. A reține cu forța, a sechestra; a aresta. 3. Tranz. A reține pentru sine, a pune deoparte, a-și însuși un obiect, o valoare etc. ♦ A rezerva, a reține (pentru mai târziu) locuri, bilete etc. 4. Refl. A se așeza (temporar), a se stabili, a se fixa undeva. ♦ A-și îndrepta ochii, privirea, atenția etc. asupra unui lucru, asupra unei probleme etc.; a se concentra asupra unui punct, asupra unei chestiuni etc. care merită atenție; a insista. 5. Tranz. A împiedica de la o acțiune, a nu îngădui, a nu permite; a interzice. ♦ Refl. A se stăpâni, a se înfrâna, a se abține de la ceva. [Imper. sg. și: (reg.) opreá] – Din sl. oprĕti. DOOM
oprí (a ~) (o-pri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oprésc, imperf. 3 sg. opreá; conj. prez. 3 să opreáscă
oprire
OPRÍRE, opriri, s. f. Acțiunea de a (se) opri și rezultatul ei; încetare a unei acțiuni, a unei mișcări, rămânere pe loc; staționare, stagnare; oprit1. ◊ Loc. adv. Fără oprire = neîntrerupt, neîncetat, continuu. ♦ (Concr.) Loc unde se oprește cineva sau ceva; stație, popas. ♦ Ținere pe loc, reținere. ♦ (Înv.) Interdicție, prohibiție, piedică, opreliște. – V. opri. DOOM
opríre (o-pri-) s. f., g.-d. art. oprírii; pl. opríri
oprirea
OPRÍRE, opriri, s. f. Acțiunea de a (se) opri și rezultatul ei; încetare a unei acțiuni, a unei mișcări, rămânere pe loc; staționare, stagnare; oprit1. ◊ Loc. adv. Fără oprire = neîntrerupt, neîncetat, continuu. ♦ (Concr.) Loc unde se oprește cineva sau ceva; stație, popas. ♦ Ținere pe loc, reținere. ♦ (Înv.) Interdicție, prohibiție, piedică, opreliște. – V. opri. DOOM
opríre (o-pri-) s. f., g.-d. art. oprírii; pl. opríri
opriri
OPRÍRE, opriri, s. f. Acțiunea de a (se) opri și rezultatul ei; încetare a unei acțiuni, a unei mișcări, rămânere pe loc; staționare, stagnare; oprit1. ◊ Loc. adv. Fără oprire = neîntrerupt, neîncetat, continuu. ♦ (Concr.) Loc unde se oprește cineva sau ceva; stație, popas. ♦ Ținere pe loc, reținere. ♦ (Înv.) Interdicție, prohibiție, piedică, opreliște. – V. opri. DOOM
opríre (o-pri-) s. f., g.-d. art. oprírii; pl. opríri
opririi
OPRÍRE, opriri, s. f. Acțiunea de a (se) opri și rezultatul ei; încetare a unei acțiuni, a unei mișcări, rămânere pe loc; staționare, stagnare; oprit1. ◊ Loc. adv. Fără oprire = neîntrerupt, neîncetat, continuu. ♦ (Concr.) Loc unde se oprește cineva sau ceva; stație, popas. ♦ Ținere pe loc, reținere. ♦ (Înv.) Interdicție, prohibiție, piedică, opreliște. – V. opri. DOOM
opríre (o-pri-) s. f., g.-d. art. oprírii; pl. opríri
opririle
OPRÍRE, opriri, s. f. Acțiunea de a (se) opri și rezultatul ei; încetare a unei acțiuni, a unei mișcări, rămânere pe loc; staționare, stagnare; oprit1. ◊ Loc. adv. Fără oprire = neîntrerupt, neîncetat, continuu. ♦ (Concr.) Loc unde se oprește cineva sau ceva; stație, popas. ♦ Ținere pe loc, reținere. ♦ (Înv.) Interdicție, prohibiție, piedică, opreliște. – V. opri. DOOM
opríre (o-pri-) s. f., g.-d. art. oprírii; pl. opríri
opririlor
OPRÍRE, opriri, s. f. Acțiunea de a (se) opri și rezultatul ei; încetare a unei acțiuni, a unei mișcări, rămânere pe loc; staționare, stagnare; oprit1. ◊ Loc. adv. Fără oprire = neîntrerupt, neîncetat, continuu. ♦ (Concr.) Loc unde se oprește cineva sau ceva; stație, popas. ♦ Ținere pe loc, reținere. ♦ (Înv.) Interdicție, prohibiție, piedică, opreliște. – V. opri. DOOM
opríre (o-pri-) s. f., g.-d. art. oprírii; pl. opríri
opriră
OPRÍ, opresc, vb. IV. 1. Tranz. A întrerupe (brusc) o mișcare, o acțiune, un proces, un fenomen în desfășurare, a face să înceteze, să stea pe loc; a stăvili, a curma. ♦ Refl. A conteni, a înceta, a stagna. 2. Intranz. și refl. A sta pe loc; p. ext. a întârzia, a poposi, a zăbovi. ♦ Tranz. A întrerupe din mers o ființă, un vehicul; a face să stea pe loc. ◊ Expr. A opri calea (cuiva) sau a-i fi oprită calea = a sta în calea cuiva; a împiedica pe cineva (din drum). ♦ Tranz. A reține undeva, a determina să rămână. ♦ Tranz. A reține cu forța, a sechestra; a aresta. 3. Tranz. A reține pentru sine, a pune deoparte, a-și însuși un obiect, o valoare etc. ♦ A rezerva, a reține (pentru mai târziu) locuri, bilete etc. 4. Refl. A se așeza (temporar), a se stabili, a se fixa undeva. ♦ A-și îndrepta ochii, privirea, atenția etc. asupra unui lucru, asupra unei probleme etc.; a se concentra asupra unui punct, asupra unei chestiuni etc. care merită atenție; a insista. 5. Tranz. A împiedica de la o acțiune, a nu îngădui, a nu permite; a interzice. ♦ Refl. A se stăpâni, a se înfrâna, a se abține de la ceva. [Imper. sg. și: (reg.) opreá] – Din sl. oprĕti. DOOM
oprí (a ~) (o-pri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oprésc, imperf. 3 sg. opreá; conj. prez. 3 să opreáscă
oprirăm
OPRÍ, opresc, vb. IV. 1. Tranz. A întrerupe (brusc) o mișcare, o acțiune, un proces, un fenomen în desfășurare, a face să înceteze, să stea pe loc; a stăvili, a curma. ♦ Refl. A conteni, a înceta, a stagna. 2. Intranz. și refl. A sta pe loc; p. ext. a întârzia, a poposi, a zăbovi. ♦ Tranz. A întrerupe din mers o ființă, un vehicul; a face să stea pe loc. ◊ Expr. A opri calea (cuiva) sau a-i fi oprită calea = a sta în calea cuiva; a împiedica pe cineva (din drum). ♦ Tranz. A reține undeva, a determina să rămână. ♦ Tranz. A reține cu forța, a sechestra; a aresta. 3. Tranz. A reține pentru sine, a pune deoparte, a-și însuși un obiect, o valoare etc. ♦ A rezerva, a reține (pentru mai târziu) locuri, bilete etc. 4. Refl. A se așeza (temporar), a se stabili, a se fixa undeva. ♦ A-și îndrepta ochii, privirea, atenția etc. asupra unui lucru, asupra unei probleme etc.; a se concentra asupra unui punct, asupra unei chestiuni etc. care merită atenție; a insista. 5. Tranz. A împiedica de la o acțiune, a nu îngădui, a nu permite; a interzice. ♦ Refl. A se stăpâni, a se înfrâna, a se abține de la ceva. [Imper. sg. și: (reg.) opreá] – Din sl. oprĕti. DOOM
oprí (a ~) (o-pri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oprésc, imperf. 3 sg. opreá; conj. prez. 3 să opreáscă
oprirăți
OPRÍ, opresc, vb. IV. 1. Tranz. A întrerupe (brusc) o mișcare, o acțiune, un proces, un fenomen în desfășurare, a face să înceteze, să stea pe loc; a stăvili, a curma. ♦ Refl. A conteni, a înceta, a stagna. 2. Intranz. și refl. A sta pe loc; p. ext. a întârzia, a poposi, a zăbovi. ♦ Tranz. A întrerupe din mers o ființă, un vehicul; a face să stea pe loc. ◊ Expr. A opri calea (cuiva) sau a-i fi oprită calea = a sta în calea cuiva; a împiedica pe cineva (din drum). ♦ Tranz. A reține undeva, a determina să rămână. ♦ Tranz. A reține cu forța, a sechestra; a aresta. 3. Tranz. A reține pentru sine, a pune deoparte, a-și însuși un obiect, o valoare etc. ♦ A rezerva, a reține (pentru mai târziu) locuri, bilete etc. 4. Refl. A se așeza (temporar), a se stabili, a se fixa undeva. ♦ A-și îndrepta ochii, privirea, atenția etc. asupra unui lucru, asupra unei probleme etc.; a se concentra asupra unui punct, asupra unei chestiuni etc. care merită atenție; a insista. 5. Tranz. A împiedica de la o acțiune, a nu îngădui, a nu permite; a interzice. ♦ Refl. A se stăpâni, a se înfrâna, a se abține de la ceva. [Imper. sg. și: (reg.) opreá] – Din sl. oprĕti. DOOM
oprí (a ~) (o-pri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oprésc, imperf. 3 sg. opreá; conj. prez. 3 să opreáscă
oprise
OPRÍ, opresc, vb. IV. 1. Tranz. A întrerupe (brusc) o mișcare, o acțiune, un proces, un fenomen în desfășurare, a face să înceteze, să stea pe loc; a stăvili, a curma. ♦ Refl. A conteni, a înceta, a stagna. 2. Intranz. și refl. A sta pe loc; p. ext. a întârzia, a poposi, a zăbovi. ♦ Tranz. A întrerupe din mers o ființă, un vehicul; a face să stea pe loc. ◊ Expr. A opri calea (cuiva) sau a-i fi oprită calea = a sta în calea cuiva; a împiedica pe cineva (din drum). ♦ Tranz. A reține undeva, a determina să rămână. ♦ Tranz. A reține cu forța, a sechestra; a aresta. 3. Tranz. A reține pentru sine, a pune deoparte, a-și însuși un obiect, o valoare etc. ♦ A rezerva, a reține (pentru mai târziu) locuri, bilete etc. 4. Refl. A se așeza (temporar), a se stabili, a se fixa undeva. ♦ A-și îndrepta ochii, privirea, atenția etc. asupra unui lucru, asupra unei probleme etc.; a se concentra asupra unui punct, asupra unei chestiuni etc. care merită atenție; a insista. 5. Tranz. A împiedica de la o acțiune, a nu îngădui, a nu permite; a interzice. ♦ Refl. A se stăpâni, a se înfrâna, a se abține de la ceva. [Imper. sg. și: (reg.) opreá] – Din sl. oprĕti. DOOM
oprí (a ~) (o-pri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oprésc, imperf. 3 sg. opreá; conj. prez. 3 să opreáscă
oprisem
OPRÍ, opresc, vb. IV. 1. Tranz. A întrerupe (brusc) o mișcare, o acțiune, un proces, un fenomen în desfășurare, a face să înceteze, să stea pe loc; a stăvili, a curma. ♦ Refl. A conteni, a înceta, a stagna. 2. Intranz. și refl. A sta pe loc; p. ext. a întârzia, a poposi, a zăbovi. ♦ Tranz. A întrerupe din mers o ființă, un vehicul; a face să stea pe loc. ◊ Expr. A opri calea (cuiva) sau a-i fi oprită calea = a sta în calea cuiva; a împiedica pe cineva (din drum). ♦ Tranz. A reține undeva, a determina să rămână. ♦ Tranz. A reține cu forța, a sechestra; a aresta. 3. Tranz. A reține pentru sine, a pune deoparte, a-și însuși un obiect, o valoare etc. ♦ A rezerva, a reține (pentru mai târziu) locuri, bilete etc. 4. Refl. A se așeza (temporar), a se stabili, a se fixa undeva. ♦ A-și îndrepta ochii, privirea, atenția etc. asupra unui lucru, asupra unei probleme etc.; a se concentra asupra unui punct, asupra unei chestiuni etc. care merită atenție; a insista. 5. Tranz. A împiedica de la o acțiune, a nu îngădui, a nu permite; a interzice. ♦ Refl. A se stăpâni, a se înfrâna, a se abține de la ceva. [Imper. sg. și: (reg.) opreá] – Din sl. oprĕti. DOOM
oprí (a ~) (o-pri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oprésc, imperf. 3 sg. opreá; conj. prez. 3 să opreáscă
opriseră
OPRÍ, opresc, vb. IV. 1. Tranz. A întrerupe (brusc) o mișcare, o acțiune, un proces, un fenomen în desfășurare, a face să înceteze, să stea pe loc; a stăvili, a curma. ♦ Refl. A conteni, a înceta, a stagna. 2. Intranz. și refl. A sta pe loc; p. ext. a întârzia, a poposi, a zăbovi. ♦ Tranz. A întrerupe din mers o ființă, un vehicul; a face să stea pe loc. ◊ Expr. A opri calea (cuiva) sau a-i fi oprită calea = a sta în calea cuiva; a împiedica pe cineva (din drum). ♦ Tranz. A reține undeva, a determina să rămână. ♦ Tranz. A reține cu forța, a sechestra; a aresta. 3. Tranz. A reține pentru sine, a pune deoparte, a-și însuși un obiect, o valoare etc. ♦ A rezerva, a reține (pentru mai târziu) locuri, bilete etc. 4. Refl. A se așeza (temporar), a se stabili, a se fixa undeva. ♦ A-și îndrepta ochii, privirea, atenția etc. asupra unui lucru, asupra unei probleme etc.; a se concentra asupra unui punct, asupra unei chestiuni etc. care merită atenție; a insista. 5. Tranz. A împiedica de la o acțiune, a nu îngădui, a nu permite; a interzice. ♦ Refl. A se stăpâni, a se înfrâna, a se abține de la ceva. [Imper. sg. și: (reg.) opreá] – Din sl. oprĕti. DOOM
oprí (a ~) (o-pri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oprésc, imperf. 3 sg. opreá; conj. prez. 3 să opreáscă
opriserăm
OPRÍ, opresc, vb. IV. 1. Tranz. A întrerupe (brusc) o mișcare, o acțiune, un proces, un fenomen în desfășurare, a face să înceteze, să stea pe loc; a stăvili, a curma. ♦ Refl. A conteni, a înceta, a stagna. 2. Intranz. și refl. A sta pe loc; p. ext. a întârzia, a poposi, a zăbovi. ♦ Tranz. A întrerupe din mers o ființă, un vehicul; a face să stea pe loc. ◊ Expr. A opri calea (cuiva) sau a-i fi oprită calea = a sta în calea cuiva; a împiedica pe cineva (din drum). ♦ Tranz. A reține undeva, a determina să rămână. ♦ Tranz. A reține cu forța, a sechestra; a aresta. 3. Tranz. A reține pentru sine, a pune deoparte, a-și însuși un obiect, o valoare etc. ♦ A rezerva, a reține (pentru mai târziu) locuri, bilete etc. 4. Refl. A se așeza (temporar), a se stabili, a se fixa undeva. ♦ A-și îndrepta ochii, privirea, atenția etc. asupra unui lucru, asupra unei probleme etc.; a se concentra asupra unui punct, asupra unei chestiuni etc. care merită atenție; a insista. 5. Tranz. A împiedica de la o acțiune, a nu îngădui, a nu permite; a interzice. ♦ Refl. A se stăpâni, a se înfrâna, a se abține de la ceva. [Imper. sg. și: (reg.) opreá] – Din sl. oprĕti. DOOM
oprí (a ~) (o-pri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oprésc, imperf. 3 sg. opreá; conj. prez. 3 să opreáscă
opriserăți
OPRÍ, opresc, vb. IV. 1. Tranz. A întrerupe (brusc) o mișcare, o acțiune, un proces, un fenomen în desfășurare, a face să înceteze, să stea pe loc; a stăvili, a curma. ♦ Refl. A conteni, a înceta, a stagna. 2. Intranz. și refl. A sta pe loc; p. ext. a întârzia, a poposi, a zăbovi. ♦ Tranz. A întrerupe din mers o ființă, un vehicul; a face să stea pe loc. ◊ Expr. A opri calea (cuiva) sau a-i fi oprită calea = a sta în calea cuiva; a împiedica pe cineva (din drum). ♦ Tranz. A reține undeva, a determina să rămână. ♦ Tranz. A reține cu forța, a sechestra; a aresta. 3. Tranz. A reține pentru sine, a pune deoparte, a-și însuși un obiect, o valoare etc. ♦ A rezerva, a reține (pentru mai târziu) locuri, bilete etc. 4. Refl. A se așeza (temporar), a se stabili, a se fixa undeva. ♦ A-și îndrepta ochii, privirea, atenția etc. asupra unui lucru, asupra unei probleme etc.; a se concentra asupra unui punct, asupra unei chestiuni etc. care merită atenție; a insista. 5. Tranz. A împiedica de la o acțiune, a nu îngădui, a nu permite; a interzice. ♦ Refl. A se stăpâni, a se înfrâna, a se abține de la ceva. [Imper. sg. și: (reg.) opreá] – Din sl. oprĕti. DOOM
oprí (a ~) (o-pri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oprésc, imperf. 3 sg. opreá; conj. prez. 3 să opreáscă
opriseși
OPRÍ, opresc, vb. IV. 1. Tranz. A întrerupe (brusc) o mișcare, o acțiune, un proces, un fenomen în desfășurare, a face să înceteze, să stea pe loc; a stăvili, a curma. ♦ Refl. A conteni, a înceta, a stagna. 2. Intranz. și refl. A sta pe loc; p. ext. a întârzia, a poposi, a zăbovi. ♦ Tranz. A întrerupe din mers o ființă, un vehicul; a face să stea pe loc. ◊ Expr. A opri calea (cuiva) sau a-i fi oprită calea = a sta în calea cuiva; a împiedica pe cineva (din drum). ♦ Tranz. A reține undeva, a determina să rămână. ♦ Tranz. A reține cu forța, a sechestra; a aresta. 3. Tranz. A reține pentru sine, a pune deoparte, a-și însuși un obiect, o valoare etc. ♦ A rezerva, a reține (pentru mai târziu) locuri, bilete etc. 4. Refl. A se așeza (temporar), a se stabili, a se fixa undeva. ♦ A-și îndrepta ochii, privirea, atenția etc. asupra unui lucru, asupra unei probleme etc.; a se concentra asupra unui punct, asupra unei chestiuni etc. care merită atenție; a insista. 5. Tranz. A împiedica de la o acțiune, a nu îngădui, a nu permite; a interzice. ♦ Refl. A se stăpâni, a se înfrâna, a se abține de la ceva. [Imper. sg. și: (reg.) opreá] – Din sl. oprĕti. DOOM
oprí (a ~) (o-pri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oprésc, imperf. 3 sg. opreá; conj. prez. 3 să opreáscă
opriseți
OPRÍ, opresc, vb. IV. 1. Tranz. A întrerupe (brusc) o mișcare, o acțiune, un proces, un fenomen în desfășurare, a face să înceteze, să stea pe loc; a stăvili, a curma. ♦ Refl. A conteni, a înceta, a stagna. 2. Intranz. și refl. A sta pe loc; p. ext. a întârzia, a poposi, a zăbovi. ♦ Tranz. A întrerupe din mers o ființă, un vehicul; a face să stea pe loc. ◊ Expr. A opri calea (cuiva) sau a-i fi oprită calea = a sta în calea cuiva; a împiedica pe cineva (din drum). ♦ Tranz. A reține undeva, a determina să rămână. ♦ Tranz. A reține cu forța, a sechestra; a aresta. 3. Tranz. A reține pentru sine, a pune deoparte, a-și însuși un obiect, o valoare etc. ♦ A rezerva, a reține (pentru mai târziu) locuri, bilete etc. 4. Refl. A se așeza (temporar), a se stabili, a se fixa undeva. ♦ A-și îndrepta ochii, privirea, atenția etc. asupra unui lucru, asupra unei probleme etc.; a se concentra asupra unui punct, asupra unei chestiuni etc. care merită atenție; a insista. 5. Tranz. A împiedica de la o acțiune, a nu îngădui, a nu permite; a interzice. ♦ Refl. A se stăpâni, a se înfrâna, a se abține de la ceva. [Imper. sg. și: (reg.) opreá] – Din sl. oprĕti. DOOM
oprí (a ~) (o-pri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oprésc, imperf. 3 sg. opreá; conj. prez. 3 să opreáscă
oprit
OPRÍ, opresc, vb. IV. 1. Tranz. A întrerupe (brusc) o mișcare, o acțiune, un proces, un fenomen în desfășurare, a face să înceteze, să stea pe loc; a stăvili, a curma. ♦ Refl. A conteni, a înceta, a stagna. 2. Intranz. și refl. A sta pe loc; p. ext. a întârzia, a poposi, a zăbovi. ♦ Tranz. A întrerupe din mers o ființă, un vehicul; a face să stea pe loc. ◊ Expr. A opri calea (cuiva) sau a-i fi oprită calea = a sta în calea cuiva; a împiedica pe cineva (din drum). ♦ Tranz. A reține undeva, a determina să rămână. ♦ Tranz. A reține cu forța, a sechestra; a aresta. 3. Tranz. A reține pentru sine, a pune deoparte, a-și însuși un obiect, o valoare etc. ♦ A rezerva, a reține (pentru mai târziu) locuri, bilete etc. 4. Refl. A se așeza (temporar), a se stabili, a se fixa undeva. ♦ A-și îndrepta ochii, privirea, atenția etc. asupra unui lucru, asupra unei probleme etc.; a se concentra asupra unui punct, asupra unei chestiuni etc. care merită atenție; a insista. 5. Tranz. A împiedica de la o acțiune, a nu îngădui, a nu permite; a interzice. ♦ Refl. A se stăpâni, a se înfrâna, a se abține de la ceva. [Imper. sg. și: (reg.) opreá] – Din sl. oprĕti. DOOM
oprí (a ~) (o-pri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oprésc, imperf. 3 sg. opreá; conj. prez. 3 să opreáscă
oprit
OPRÍT2, -Ă, opriți, -te, adj. Interzis; rezervat. ◊ Pădure oprită = pădure în care este interzisă orice tăiere a copacilor; opritură. – V. opri.
oprit
OPRÍT1 s. n. Oprire. – V. opri. DOOM
oprít (o-prit) s. n.
oprita
OPRÍT2, -Ă, opriți, -te, adj. Interzis; rezervat. ◊ Pădure oprită = pădure în care este interzisă orice tăiere a copacilor; opritură. – V. opri.
oprite
OPRÍT2, -Ă, opriți, -te, adj. Interzis; rezervat. ◊ Pădure oprită = pădure în care este interzisă orice tăiere a copacilor; opritură. – V. opri.
opritei
OPRÍT2, -Ă, opriți, -te, adj. Interzis; rezervat. ◊ Pădure oprită = pădure în care este interzisă orice tăiere a copacilor; opritură. – V. opri.
opritele
OPRÍT2, -Ă, opriți, -te, adj. Interzis; rezervat. ◊ Pădure oprită = pădure în care este interzisă orice tăiere a copacilor; opritură. – V. opri.
opritelor
OPRÍT2, -Ă, opriți, -te, adj. Interzis; rezervat. ◊ Pădure oprită = pădure în care este interzisă orice tăiere a copacilor; opritură. – V. opri.
opritoare
OPRITÓR, -OÁRE, opritoare, s. n., opritori, s. f. I. S. n., s. f. Ceea ce împiedică, stăvilește ceva. 1. S. f. Frână formată dintr-un lanț legat cu un capăt de dricul carului și prevăzut la celălalt capăt cu o bucată de lemn, cu un cârlig sau cu o talpă de oțel, care se lasă să se târască între obadă și sol pentru a împiedica una dintre roți când vehiculul coboară la vale; piedică. 2. S. n. Curea (sau lanț, ștreang) la ham care ajută la împingerea înapoi a vehiculului, la încetinirea vitezei în timpul coborârii și la oprirea lui. 3. S. f. (Reg.) Stăvilar, zăgaz, dig. 4. S. f. Plasă întinsă pe un semicerc, cu care se astupă gura matiței ca să nu iasă peștele când se scoate năvodul din apă. 5. S. f. Fiecare dintre parii care se pun la gardurile mari de prins pește, ca să nu le rupă valurile. II. S. n. Nume dat unor piese sau dispozitive care limitează deplasarea unui organ mobil, a unei instalații, a unui aparat etc. [Pl. și: (I 2, II, f.) opritori] – Opri + suf. -tor. DOOM
opritóri (pari) (pop.) (o-pri-) s. f. pl.
opritoare
OPRITÓR, -OÁRE, opritoare, s. n., opritori, s. f. I. S. n., s. f. Ceea ce împiedică, stăvilește ceva. 1. S. f. Frână formată dintr-un lanț legat cu un capăt de dricul carului și prevăzut la celălalt capăt cu o bucată de lemn, cu un cârlig sau cu o talpă de oțel, care se lasă să se târască între obadă și sol pentru a împiedica una dintre roți când vehiculul coboară la vale; piedică. 2. S. n. Curea (sau lanț, ștreang) la ham care ajută la împingerea înapoi a vehiculului, la încetinirea vitezei în timpul coborârii și la oprirea lui. 3. S. f. (Reg.) Stăvilar, zăgaz, dig. 4. S. f. Plasă întinsă pe un semicerc, cu care se astupă gura matiței ca să nu iasă peștele când se scoate năvodul din apă. 5. S. f. Fiecare dintre parii care se pun la gardurile mari de prins pește, ca să nu le rupă valurile. II. S. n. Nume dat unor piese sau dispozitive care limitează deplasarea unui organ mobil, a unei instalații, a unui aparat etc. [Pl. și: (I 2, II, f.) opritori] – Opri + suf. -tor. DOOM
opritór/opritoáre2 (curea la ham, dispozitiv de frânare) (pop.) (o-pri-) s. n./s. f., pl. opritoáre/opritóri
opritoarea
OPRITÓR, -OÁRE, opritoare, s. n., opritori, s. f. I. S. n., s. f. Ceea ce împiedică, stăvilește ceva. 1. S. f. Frână formată dintr-un lanț legat cu un capăt de dricul carului și prevăzut la celălalt capăt cu o bucată de lemn, cu un cârlig sau cu o talpă de oțel, care se lasă să se târască între obadă și sol pentru a împiedica una dintre roți când vehiculul coboară la vale; piedică. 2. S. n. Curea (sau lanț, ștreang) la ham care ajută la împingerea înapoi a vehiculului, la încetinirea vitezei în timpul coborârii și la oprirea lui. 3. S. f. (Reg.) Stăvilar, zăgaz, dig. 4. S. f. Plasă întinsă pe un semicerc, cu care se astupă gura matiței ca să nu iasă peștele când se scoate năvodul din apă. 5. S. f. Fiecare dintre parii care se pun la gardurile mari de prins pește, ca să nu le rupă valurile. II. S. n. Nume dat unor piese sau dispozitive care limitează deplasarea unui organ mobil, a unei instalații, a unui aparat etc. [Pl. și: (I 2, II, f.) opritori] – Opri + suf. -tor. DOOM
opritóri (pari) (pop.) (o-pri-) s. f. pl.
opritoarele
OPRITÓR, -OÁRE, opritoare, s. n., opritori, s. f. I. S. n., s. f. Ceea ce împiedică, stăvilește ceva. 1. S. f. Frână formată dintr-un lanț legat cu un capăt de dricul carului și prevăzut la celălalt capăt cu o bucată de lemn, cu un cârlig sau cu o talpă de oțel, care se lasă să se târască între obadă și sol pentru a împiedica una dintre roți când vehiculul coboară la vale; piedică. 2. S. n. Curea (sau lanț, ștreang) la ham care ajută la împingerea înapoi a vehiculului, la încetinirea vitezei în timpul coborârii și la oprirea lui. 3. S. f. (Reg.) Stăvilar, zăgaz, dig. 4. S. f. Plasă întinsă pe un semicerc, cu care se astupă gura matiței ca să nu iasă peștele când se scoate năvodul din apă. 5. S. f. Fiecare dintre parii care se pun la gardurile mari de prins pește, ca să nu le rupă valurile. II. S. n. Nume dat unor piese sau dispozitive care limitează deplasarea unui organ mobil, a unei instalații, a unui aparat etc. [Pl. și: (I 2, II, f.) opritori] – Opri + suf. -tor. DOOM
opritór/opritoáre2 (curea la ham, dispozitiv de frânare) (pop.) (o-pri-) s. n./s. f., pl. opritoáre/opritóri
opritoarelor
OPRITÓR, -OÁRE, opritoare, s. n., opritori, s. f. I. S. n., s. f. Ceea ce împiedică, stăvilește ceva. 1. S. f. Frână formată dintr-un lanț legat cu un capăt de dricul carului și prevăzut la celălalt capăt cu o bucată de lemn, cu un cârlig sau cu o talpă de oțel, care se lasă să se târască între obadă și sol pentru a împiedica una dintre roți când vehiculul coboară la vale; piedică. 2. S. n. Curea (sau lanț, ștreang) la ham care ajută la împingerea înapoi a vehiculului, la încetinirea vitezei în timpul coborârii și la oprirea lui. 3. S. f. (Reg.) Stăvilar, zăgaz, dig. 4. S. f. Plasă întinsă pe un semicerc, cu care se astupă gura matiței ca să nu iasă peștele când se scoate năvodul din apă. 5. S. f. Fiecare dintre parii care se pun la gardurile mari de prins pește, ca să nu le rupă valurile. II. S. n. Nume dat unor piese sau dispozitive care limitează deplasarea unui organ mobil, a unei instalații, a unui aparat etc. [Pl. și: (I 2, II, f.) opritori] – Opri + suf. -tor. DOOM
opritór/opritoáre2 (curea la ham, dispozitiv de frânare) (pop.) (o-pri-) s. n./s. f., pl. opritoáre/opritóri
opritor
OPRITÓR, -OÁRE, opritoare, s. n., opritori, s. f. I. S. n., s. f. Ceea ce împiedică, stăvilește ceva. 1. S. f. Frână formată dintr-un lanț legat cu un capăt de dricul carului și prevăzut la celălalt capăt cu o bucată de lemn, cu un cârlig sau cu o talpă de oțel, care se lasă să se târască între obadă și sol pentru a împiedica una dintre roți când vehiculul coboară la vale; piedică. 2. S. n. Curea (sau lanț, ștreang) la ham care ajută la împingerea înapoi a vehiculului, la încetinirea vitezei în timpul coborârii și la oprirea lui. 3. S. f. (Reg.) Stăvilar, zăgaz, dig. 4. S. f. Plasă întinsă pe un semicerc, cu care se astupă gura matiței ca să nu iasă peștele când se scoate năvodul din apă. 5. S. f. Fiecare dintre parii care se pun la gardurile mari de prins pește, ca să nu le rupă valurile. II. S. n. Nume dat unor piese sau dispozitive care limitează deplasarea unui organ mobil, a unei instalații, a unui aparat etc. [Pl. și: (I 2, II, f.) opritori] – Opri + suf. -tor. DOOM
opritór/opritoáre2 (curea la ham, dispozitiv de frânare) (pop.) (o-pri-) s. n./s. f., pl. opritoáre/opritóri
opritori
OPRITÓR, -OÁRE, opritoare, s. n., opritori, s. f. I. S. n., s. f. Ceea ce împiedică, stăvilește ceva. 1. S. f. Frână formată dintr-un lanț legat cu un capăt de dricul carului și prevăzut la celălalt capăt cu o bucată de lemn, cu un cârlig sau cu o talpă de oțel, care se lasă să se târască între obadă și sol pentru a împiedica una dintre roți când vehiculul coboară la vale; piedică. 2. S. n. Curea (sau lanț, ștreang) la ham care ajută la împingerea înapoi a vehiculului, la încetinirea vitezei în timpul coborârii și la oprirea lui. 3. S. f. (Reg.) Stăvilar, zăgaz, dig. 4. S. f. Plasă întinsă pe un semicerc, cu care se astupă gura matiței ca să nu iasă peștele când se scoate năvodul din apă. 5. S. f. Fiecare dintre parii care se pun la gardurile mari de prins pește, ca să nu le rupă valurile. II. S. n. Nume dat unor piese sau dispozitive care limitează deplasarea unui organ mobil, a unei instalații, a unui aparat etc. [Pl. și: (I 2, II, f.) opritori] – Opri + suf. -tor. DOOM
opritóri (pari) (pop.) (o-pri-) s. f. pl.
opritorii
OPRITÓR, -OÁRE, opritoare, s. n., opritori, s. f. I. S. n., s. f. Ceea ce împiedică, stăvilește ceva. 1. S. f. Frână formată dintr-un lanț legat cu un capăt de dricul carului și prevăzut la celălalt capăt cu o bucată de lemn, cu un cârlig sau cu o talpă de oțel, care se lasă să se târască între obadă și sol pentru a împiedica una dintre roți când vehiculul coboară la vale; piedică. 2. S. n. Curea (sau lanț, ștreang) la ham care ajută la împingerea înapoi a vehiculului, la încetinirea vitezei în timpul coborârii și la oprirea lui. 3. S. f. (Reg.) Stăvilar, zăgaz, dig. 4. S. f. Plasă întinsă pe un semicerc, cu care se astupă gura matiței ca să nu iasă peștele când se scoate năvodul din apă. 5. S. f. Fiecare dintre parii care se pun la gardurile mari de prins pește, ca să nu le rupă valurile. II. S. n. Nume dat unor piese sau dispozitive care limitează deplasarea unui organ mobil, a unei instalații, a unui aparat etc. [Pl. și: (I 2, II, f.) opritori] – Opri + suf. -tor. DOOM
opritóri (pari) (pop.) (o-pri-) s. f. pl.
opritorile
OPRITÓR, -OÁRE, opritoare, s. n., opritori, s. f. I. S. n., s. f. Ceea ce împiedică, stăvilește ceva. 1. S. f. Frână formată dintr-un lanț legat cu un capăt de dricul carului și prevăzut la celălalt capăt cu o bucată de lemn, cu un cârlig sau cu o talpă de oțel, care se lasă să se târască între obadă și sol pentru a împiedica una dintre roți când vehiculul coboară la vale; piedică. 2. S. n. Curea (sau lanț, ștreang) la ham care ajută la împingerea înapoi a vehiculului, la încetinirea vitezei în timpul coborârii și la oprirea lui. 3. S. f. (Reg.) Stăvilar, zăgaz, dig. 4. S. f. Plasă întinsă pe un semicerc, cu care se astupă gura matiței ca să nu iasă peștele când se scoate năvodul din apă. 5. S. f. Fiecare dintre parii care se pun la gardurile mari de prins pește, ca să nu le rupă valurile. II. S. n. Nume dat unor piese sau dispozitive care limitează deplasarea unui organ mobil, a unei instalații, a unui aparat etc. [Pl. și: (I 2, II, f.) opritori] – Opri + suf. -tor. DOOM
opritóri (pari) (pop.) (o-pri-) s. f. pl.
opritorilor
OPRITÓR, -OÁRE, opritoare, s. n., opritori, s. f. I. S. n., s. f. Ceea ce împiedică, stăvilește ceva. 1. S. f. Frână formată dintr-un lanț legat cu un capăt de dricul carului și prevăzut la celălalt capăt cu o bucată de lemn, cu un cârlig sau cu o talpă de oțel, care se lasă să se târască între obadă și sol pentru a împiedica una dintre roți când vehiculul coboară la vale; piedică. 2. S. n. Curea (sau lanț, ștreang) la ham care ajută la împingerea înapoi a vehiculului, la încetinirea vitezei în timpul coborârii și la oprirea lui. 3. S. f. (Reg.) Stăvilar, zăgaz, dig. 4. S. f. Plasă întinsă pe un semicerc, cu care se astupă gura matiței ca să nu iasă peștele când se scoate năvodul din apă. 5. S. f. Fiecare dintre parii care se pun la gardurile mari de prins pește, ca să nu le rupă valurile. II. S. n. Nume dat unor piese sau dispozitive care limitează deplasarea unui organ mobil, a unei instalații, a unui aparat etc. [Pl. și: (I 2, II, f.) opritori] – Opri + suf. -tor. DOOM
opritóri (pari) (pop.) (o-pri-) s. f. pl.
opritorul
OPRITÓR, -OÁRE, opritoare, s. n., opritori, s. f. I. S. n., s. f. Ceea ce împiedică, stăvilește ceva. 1. S. f. Frână formată dintr-un lanț legat cu un capăt de dricul carului și prevăzut la celălalt capăt cu o bucată de lemn, cu un cârlig sau cu o talpă de oțel, care se lasă să se târască între obadă și sol pentru a împiedica una dintre roți când vehiculul coboară la vale; piedică. 2. S. n. Curea (sau lanț, ștreang) la ham care ajută la împingerea înapoi a vehiculului, la încetinirea vitezei în timpul coborârii și la oprirea lui. 3. S. f. (Reg.) Stăvilar, zăgaz, dig. 4. S. f. Plasă întinsă pe un semicerc, cu care se astupă gura matiței ca să nu iasă peștele când se scoate năvodul din apă. 5. S. f. Fiecare dintre parii care se pun la gardurile mari de prins pește, ca să nu le rupă valurile. II. S. n. Nume dat unor piese sau dispozitive care limitează deplasarea unui organ mobil, a unei instalații, a unui aparat etc. [Pl. și: (I 2, II, f.) opritori] – Opri + suf. -tor. DOOM
opritór/opritoáre2 (curea la ham, dispozitiv de frânare) (pop.) (o-pri-) s. n./s. f., pl. opritoáre/opritóri
opritorului
OPRITÓR, -OÁRE, opritoare, s. n., opritori, s. f. I. S. n., s. f. Ceea ce împiedică, stăvilește ceva. 1. S. f. Frână formată dintr-un lanț legat cu un capăt de dricul carului și prevăzut la celălalt capăt cu o bucată de lemn, cu un cârlig sau cu o talpă de oțel, care se lasă să se târască între obadă și sol pentru a împiedica una dintre roți când vehiculul coboară la vale; piedică. 2. S. n. Curea (sau lanț, ștreang) la ham care ajută la împingerea înapoi a vehiculului, la încetinirea vitezei în timpul coborârii și la oprirea lui. 3. S. f. (Reg.) Stăvilar, zăgaz, dig. 4. S. f. Plasă întinsă pe un semicerc, cu care se astupă gura matiței ca să nu iasă peștele când se scoate năvodul din apă. 5. S. f. Fiecare dintre parii care se pun la gardurile mari de prins pește, ca să nu le rupă valurile. II. S. n. Nume dat unor piese sau dispozitive care limitează deplasarea unui organ mobil, a unei instalații, a unui aparat etc. [Pl. și: (I 2, II, f.) opritori] – Opri + suf. -tor. DOOM
opritór/opritoáre2 (curea la ham, dispozitiv de frânare) (pop.) (o-pri-) s. n./s. f., pl. opritoáre/opritóri
opritul
OPRÍT2, -Ă, opriți, -te, adj. Interzis; rezervat. ◊ Pădure oprită = pădure în care este interzisă orice tăiere a copacilor; opritură. – V. opri.
opritului
OPRÍT2, -Ă, opriți, -te, adj. Interzis; rezervat. ◊ Pădure oprită = pădure în care este interzisă orice tăiere a copacilor; opritură. – V. opri.
opritura
OPRITÚRĂ, oprituri, s. f. (Reg.) Porțiune într-o pădure din care este interzis să se taie copaci. ♦ Porțiune dintr-o pășune rezervată pentru cosit și pe care nu au voie să pască vitele. – Opri + suf. -tură. DOOM
opritúră (reg.) (o-pri-) s. f., g.-d. art. opritúrii; pl. opritúri
oprituri
OPRITÚRĂ, oprituri, s. f. (Reg.) Porțiune într-o pădure din care este interzis să se taie copaci. ♦ Porțiune dintr-o pășune rezervată pentru cosit și pe care nu au voie să pască vitele. – Opri + suf. -tură. DOOM
opritúră (reg.) (o-pri-) s. f., g.-d. art. opritúrii; pl. opritúri
opriturii
OPRITÚRĂ, oprituri, s. f. (Reg.) Porțiune într-o pădure din care este interzis să se taie copaci. ♦ Porțiune dintr-o pășune rezervată pentru cosit și pe care nu au voie să pască vitele. – Opri + suf. -tură. DOOM
opritúră (reg.) (o-pri-) s. f., g.-d. art. opritúrii; pl. opritúri
opriturile
OPRITÚRĂ, oprituri, s. f. (Reg.) Porțiune într-o pădure din care este interzis să se taie copaci. ♦ Porțiune dintr-o pășune rezervată pentru cosit și pe care nu au voie să pască vitele. – Opri + suf. -tură. DOOM
opritúră (reg.) (o-pri-) s. f., g.-d. art. opritúrii; pl. opritúri
opriturilor
OPRITÚRĂ, oprituri, s. f. (Reg.) Porțiune într-o pădure din care este interzis să se taie copaci. ♦ Porțiune dintr-o pășune rezervată pentru cosit și pe care nu au voie să pască vitele. – Opri + suf. -tură. DOOM
opritúră (reg.) (o-pri-) s. f., g.-d. art. opritúrii; pl. opritúri
opriși
OPRÍ, opresc, vb. IV. 1. Tranz. A întrerupe (brusc) o mișcare, o acțiune, un proces, un fenomen în desfășurare, a face să înceteze, să stea pe loc; a stăvili, a curma. ♦ Refl. A conteni, a înceta, a stagna. 2. Intranz. și refl. A sta pe loc; p. ext. a întârzia, a poposi, a zăbovi. ♦ Tranz. A întrerupe din mers o ființă, un vehicul; a face să stea pe loc. ◊ Expr. A opri calea (cuiva) sau a-i fi oprită calea = a sta în calea cuiva; a împiedica pe cineva (din drum). ♦ Tranz. A reține undeva, a determina să rămână. ♦ Tranz. A reține cu forța, a sechestra; a aresta. 3. Tranz. A reține pentru sine, a pune deoparte, a-și însuși un obiect, o valoare etc. ♦ A rezerva, a reține (pentru mai târziu) locuri, bilete etc. 4. Refl. A se așeza (temporar), a se stabili, a se fixa undeva. ♦ A-și îndrepta ochii, privirea, atenția etc. asupra unui lucru, asupra unei probleme etc.; a se concentra asupra unui punct, asupra unei chestiuni etc. care merită atenție; a insista. 5. Tranz. A împiedica de la o acțiune, a nu îngădui, a nu permite; a interzice. ♦ Refl. A se stăpâni, a se înfrâna, a se abține de la ceva. [Imper. sg. și: (reg.) opreá] – Din sl. oprĕti. DOOM
oprí (a ~) (o-pri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oprésc, imperf. 3 sg. opreá; conj. prez. 3 să opreáscă
opriți
OPRÍ, opresc, vb. IV. 1. Tranz. A întrerupe (brusc) o mișcare, o acțiune, un proces, un fenomen în desfășurare, a face să înceteze, să stea pe loc; a stăvili, a curma. ♦ Refl. A conteni, a înceta, a stagna. 2. Intranz. și refl. A sta pe loc; p. ext. a întârzia, a poposi, a zăbovi. ♦ Tranz. A întrerupe din mers o ființă, un vehicul; a face să stea pe loc. ◊ Expr. A opri calea (cuiva) sau a-i fi oprită calea = a sta în calea cuiva; a împiedica pe cineva (din drum). ♦ Tranz. A reține undeva, a determina să rămână. ♦ Tranz. A reține cu forța, a sechestra; a aresta. 3. Tranz. A reține pentru sine, a pune deoparte, a-și însuși un obiect, o valoare etc. ♦ A rezerva, a reține (pentru mai târziu) locuri, bilete etc. 4. Refl. A se așeza (temporar), a se stabili, a se fixa undeva. ♦ A-și îndrepta ochii, privirea, atenția etc. asupra unui lucru, asupra unei probleme etc.; a se concentra asupra unui punct, asupra unei chestiuni etc. care merită atenție; a insista. 5. Tranz. A împiedica de la o acțiune, a nu îngădui, a nu permite; a interzice. ♦ Refl. A se stăpâni, a se înfrâna, a se abține de la ceva. [Imper. sg. și: (reg.) opreá] – Din sl. oprĕti. DOOM
oprí (a ~) (o-pri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oprésc, imperf. 3 sg. opreá; conj. prez. 3 să opreáscă
opriți
OPRÍT2, -Ă, opriți, -te, adj. Interzis; rezervat. ◊ Pădure oprită = pădure în care este interzisă orice tăiere a copacilor; opritură. – V. opri.
opriții
OPRÍT2, -Ă, opriți, -te, adj. Interzis; rezervat. ◊ Pădure oprită = pădure în care este interzisă orice tăiere a copacilor; opritură. – V. opri.
opriților
OPRÍT2, -Ă, opriți, -te, adj. Interzis; rezervat. ◊ Pădure oprită = pădure în care este interzisă orice tăiere a copacilor; opritură. – V. opri.
oprobrii
OPRÓBRIU, oprobrii, s. n. (Livr.) Dispreț, dezaprobare prin care societatea condamnă fapte socotite nedemne sau oameni care săvârșesc astfel de fapte. – Din fr. opprobre, lat. opprobrium. DOOM
opróbriu (livr.) [briu pron. brĭu] (o-pro-briu) s. n., art. opróbriul; pl. opróbrii, art. opróbriile (-bri-i-)
oprobriile
OPRÓBRIU, oprobrii, s. n. (Livr.) Dispreț, dezaprobare prin care societatea condamnă fapte socotite nedemne sau oameni care săvârșesc astfel de fapte. – Din fr. opprobre, lat. opprobrium. DOOM
opróbriu (livr.) [briu pron. brĭu] (o-pro-briu) s. n., art. opróbriul; pl. opróbrii, art. opróbriile (-bri-i-)
oprobriilor
OPRÓBRIU, oprobrii, s. n. (Livr.) Dispreț, dezaprobare prin care societatea condamnă fapte socotite nedemne sau oameni care săvârșesc astfel de fapte. – Din fr. opprobre, lat. opprobrium. DOOM
opróbriu (livr.) [briu pron. brĭu] (o-pro-briu) s. n., art. opróbriul; pl. opróbrii, art. opróbriile (-bri-i-)
oprobriu
OPRÓBRIU, oprobrii, s. n. (Livr.) Dispreț, dezaprobare prin care societatea condamnă fapte socotite nedemne sau oameni care săvârșesc astfel de fapte. – Din fr. opprobre, lat. opprobrium. DOOM
opróbriu (livr.) [briu pron. brĭu] (o-pro-briu) s. n., art. opróbriul; pl. opróbrii, art. opróbriile (-bri-i-)
oprobriul
OPRÓBRIU, oprobrii, s. n. (Livr.) Dispreț, dezaprobare prin care societatea condamnă fapte socotite nedemne sau oameni care săvârșesc astfel de fapte. – Din fr. opprobre, lat. opprobrium. DOOM
opróbriu (livr.) [briu pron. brĭu] (o-pro-briu) s. n., art. opróbriul; pl. opróbrii, art. opróbriile (-bri-i-)
oprobriului
OPRÓBRIU, oprobrii, s. n. (Livr.) Dispreț, dezaprobare prin care societatea condamnă fapte socotite nedemne sau oameni care săvârșesc astfel de fapte. – Din fr. opprobre, lat. opprobrium. DOOM
opróbriu (livr.) [briu pron. brĭu] (o-pro-briu) s. n., art. opróbriul; pl. opróbrii, art. opróbriile (-bri-i-)
ops
Ops, la romani, zeița abundenței, identificată adesea cu Rhea din mitologia greacă (v. Rhea).
opsas
OPSÁS, opsasuri, s. n. (Reg.) Partea din spate a încălțămintei, cuprinzând și tocul. – Din germ. Absatz. DOOM
opsás (reg.) s. n., pl. opsásuri
opsasul
OPSÁS, opsasuri, s. n. (Reg.) Partea din spate a încălțămintei, cuprinzând și tocul. – Din germ. Absatz. DOOM
opsás (reg.) s. n., pl. opsásuri
opsasului
OPSÁS, opsasuri, s. n. (Reg.) Partea din spate a încălțămintei, cuprinzând și tocul. – Din germ. Absatz. DOOM
opsás (reg.) s. n., pl. opsásuri
opsasuri
OPSÁS, opsasuri, s. n. (Reg.) Partea din spate a încălțămintei, cuprinzând și tocul. – Din germ. Absatz. DOOM
opsás (reg.) s. n., pl. opsásuri
opsasurile
OPSÁS, opsasuri, s. n. (Reg.) Partea din spate a încălțămintei, cuprinzând și tocul. – Din germ. Absatz. DOOM
opsás (reg.) s. n., pl. opsásuri
opsasurilor
OPSÁS, opsasuri, s. n. (Reg.) Partea din spate a încălțămintei, cuprinzând și tocul. – Din germ. Absatz. DOOM
opsás (reg.) s. n., pl. opsásuri
opsiurie
OPSIURÍE s.f. (Med.) Eliminare întârziată a urinei după mese ca urmare a întârzierii absorbției intestinale. [Pron. -psi-u-ri-e, gen. -iei. / < fr. opsiurie, cf. gr. opsios – în întârziere, ouron – urină].
opsoman
OPSOMÁN, -Ă s.m. și f. Cel care suferă de opsomanie. [< fr. opsomane].
opsomana
OPSOMÁN, -Ă s.m. și f. Cel care suferă de opsomanie. [< fr. opsomane].
opsomane
OPSOMÁN, -Ă s.m. și f. Cel care suferă de opsomanie. [< fr. opsomane].
opsomanei
OPSOMÁN, -Ă s.m. și f. Cel care suferă de opsomanie. [< fr. opsomane].
opsomanele
OPSOMÁN, -Ă s.m. și f. Cel care suferă de opsomanie. [< fr. opsomane].
opsomanelor
OPSOMÁN, -Ă s.m. și f. Cel care suferă de opsomanie. [< fr. opsomane].
opsomani
OPSOMÁN, -Ă s.m. și f. Cel care suferă de opsomanie. [< fr. opsomane].
opsomania
OPSOMANÍE s. f. Particularitate morbidă potrivit căreia unele persoane nu pot suporta decât anumite alimente. – Din fr. opsomanie. DOOM
opsomaníe s. f., art. opsomanía, g.-d. opsomaníi, art. opsomaníei
opsomanie
OPSOMANÍE s. f. Particularitate morbidă potrivit căreia unele persoane nu pot suporta decât anumite alimente. – Din fr. opsomanie. DOOM
opsomaníe s. f., art. opsomanía, g.-d. opsomaníi, art. opsomaníei
opsomaniei
OPSOMANÍE s. f. Particularitate morbidă potrivit căreia unele persoane nu pot suporta decât anumite alimente. – Din fr. opsomanie. DOOM
opsomaníe s. f., art. opsomanía, g.-d. opsomaníi, art. opsomaníei
opsomanii
OPSOMÁN, -Ă s.m. și f. Cel care suferă de opsomanie. [< fr. opsomane].
opsomanii
OPSOMANÍE s. f. Particularitate morbidă potrivit căreia unele persoane nu pot suporta decât anumite alimente. – Din fr. opsomanie. DOOM
opsomaníe s. f., art. opsomanía, g.-d. opsomaníi, art. opsomaníei
opsomaniile
OPSOMANÍE s. f. Particularitate morbidă potrivit căreia unele persoane nu pot suporta decât anumite alimente. – Din fr. opsomanie. DOOM
opsomaníe s. f., art. opsomanía, g.-d. opsomaníi, art. opsomaníei
opsomaniilor
OPSOMANÍE s. f. Particularitate morbidă potrivit căreia unele persoane nu pot suporta decât anumite alimente. – Din fr. opsomanie. DOOM
opsomaníe s. f., art. opsomanía, g.-d. opsomaníi, art. opsomaníei
opsomanilor
OPSOMÁN, -Ă s.m. și f. Cel care suferă de opsomanie. [< fr. opsomane].
opsomanul
OPSOMÁN, -Ă s.m. și f. Cel care suferă de opsomanie. [< fr. opsomane].
opsomanului
OPSOMÁN, -Ă s.m. și f. Cel care suferă de opsomanie. [< fr. opsomane].
opsonic
OPSÓNIC, -Ă adj. Referitor la opsonină. ◊ Indice opsonic = grad de imunitate. [Cf. fr. opsonique, it. opsonico].
opsonina
OPSONÍNĂ s.f. Substanță injectabilă extrasă din seruri imune care are capacitatea de a activa fagocitoza leucocitelor. [Cf. fr., it. opsonine].
opsonine
OPSONÍNĂ s.f. Substanță injectabilă extrasă din seruri imune care are capacitatea de a activa fagocitoza leucocitelor. [Cf. fr., it. opsonine].
opsoninei
OPSONÍNĂ s.f. Substanță injectabilă extrasă din seruri imune care are capacitatea de a activa fagocitoza leucocitelor. [Cf. fr., it. opsonine].
opt
OPT, (1) num. card., (2) opturi, s. n. 1. Num. card. Numărul care în numărătoare are locul între șapte și nouă. ◊ (Adjectival) Copilul are opt ani. ◊ (Substantivat) Mănâncă cât opt. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Etajul opt. ◊ (Precedat de „câte”, formează num. distributiv) Merg în rând câte opt. 2. S. n. Semn grafic care reprezintă numărul opt (1); p. ext. desen, figură în forma acestui semn. ♦ Nota opt. ♦ (Art.) Numele unui dans popular. – Lat. octo. DOOM
opt sute num.; 800/DCCC
opta
OPTÁ, optez, vb. I. Intranz. (Cu determinări introduse prin prep. „pentru”) A alege, a prefera din două sau mai multe lucruri, soluții, situații etc. pe cea considerată mai convenabilă; a se decide în favoarea cuiva sau a ceva. – Din fr. opter, lat. optare. DOOM
optá (a ~) vb., ind. prez. 3 opteáză
optai
OPTÁ, optez, vb. I. Intranz. (Cu determinări introduse prin prep. „pentru”) A alege, a prefera din două sau mai multe lucruri, soluții, situații etc. pe cea considerată mai convenabilă; a se decide în favoarea cuiva sau a ceva. – Din fr. opter, lat. optare. DOOM
optá (a ~) vb., ind. prez. 3 opteáză
optam
OPTÁ, optez, vb. I. Intranz. (Cu determinări introduse prin prep. „pentru”) A alege, a prefera din două sau mai multe lucruri, soluții, situații etc. pe cea considerată mai convenabilă; a se decide în favoarea cuiva sau a ceva. – Din fr. opter, lat. optare. DOOM
optá (a ~) vb., ind. prez. 3 opteáză
optar
optar, optari s. m. 1. Carte de joc de opt puncte. 2. component al unei echipe sportive, care poartă tricoul cu numărul opt. 3. (șc.) nota opt. DOOM
optár s. m., pl. optári
optare
OPTÁ, optez, vb. I. Intranz. (Cu determinări introduse prin prep. „pentru”) A alege, a prefera din două sau mai multe lucruri, soluții, situații etc. pe cea considerată mai convenabilă; a se decide în favoarea cuiva sau a ceva. – Din fr. opter, lat. optare. DOOM
optá (a ~) vb., ind. prez. 3 opteáză
optare
OPTÁRE, optări, s. f. (Rar) Faptul de a opta; opțiune. – V. opta. DOOM
optáre s. f., g.-d. art. optắrii; pl. optắri
optarea
OPTÁRE, optări, s. f. (Rar) Faptul de a opta; opțiune. – V. opta. DOOM
optáre s. f., g.-d. art. optắrii; pl. optắri
optari
optar, optari s. m. 1. Carte de joc de opt puncte. 2. component al unei echipe sportive, care poartă tricoul cu numărul opt. 3. (șc.) nota opt. DOOM
optár s. m., pl. optári
optarii
optar, optari s. m. 1. Carte de joc de opt puncte. 2. component al unei echipe sportive, care poartă tricoul cu numărul opt. 3. (șc.) nota opt. DOOM
optár s. m., pl. optári
optarilor
optar, optari s. m. 1. Carte de joc de opt puncte. 2. component al unei echipe sportive, care poartă tricoul cu numărul opt. 3. (șc.) nota opt. DOOM
optár s. m., pl. optári
optarul
optar, optari s. m. 1. Carte de joc de opt puncte. 2. component al unei echipe sportive, care poartă tricoul cu numărul opt. 3. (șc.) nota opt. DOOM
optár s. m., pl. optári
optarului
optar, optari s. m. 1. Carte de joc de opt puncte. 2. component al unei echipe sportive, care poartă tricoul cu numărul opt. 3. (șc.) nota opt. DOOM
optár s. m., pl. optári
optară
OPTÁ, optez, vb. I. Intranz. (Cu determinări introduse prin prep. „pentru”) A alege, a prefera din două sau mai multe lucruri, soluții, situații etc. pe cea considerată mai convenabilă; a se decide în favoarea cuiva sau a ceva. – Din fr. opter, lat. optare. DOOM
optá (a ~) vb., ind. prez. 3 opteáză
optarăm
OPTÁ, optez, vb. I. Intranz. (Cu determinări introduse prin prep. „pentru”) A alege, a prefera din două sau mai multe lucruri, soluții, situații etc. pe cea considerată mai convenabilă; a se decide în favoarea cuiva sau a ceva. – Din fr. opter, lat. optare. DOOM
optá (a ~) vb., ind. prez. 3 opteáză
optarăți
OPTÁ, optez, vb. I. Intranz. (Cu determinări introduse prin prep. „pentru”) A alege, a prefera din două sau mai multe lucruri, soluții, situații etc. pe cea considerată mai convenabilă; a se decide în favoarea cuiva sau a ceva. – Din fr. opter, lat. optare. DOOM
optá (a ~) vb., ind. prez. 3 opteáză
optase
OPTÁ, optez, vb. I. Intranz. (Cu determinări introduse prin prep. „pentru”) A alege, a prefera din două sau mai multe lucruri, soluții, situații etc. pe cea considerată mai convenabilă; a se decide în favoarea cuiva sau a ceva. – Din fr. opter, lat. optare. DOOM
optá (a ~) vb., ind. prez. 3 opteáză
optasem
OPTÁ, optez, vb. I. Intranz. (Cu determinări introduse prin prep. „pentru”) A alege, a prefera din două sau mai multe lucruri, soluții, situații etc. pe cea considerată mai convenabilă; a se decide în favoarea cuiva sau a ceva. – Din fr. opter, lat. optare. DOOM
optá (a ~) vb., ind. prez. 3 opteáză
optaseră
OPTÁ, optez, vb. I. Intranz. (Cu determinări introduse prin prep. „pentru”) A alege, a prefera din două sau mai multe lucruri, soluții, situații etc. pe cea considerată mai convenabilă; a se decide în favoarea cuiva sau a ceva. – Din fr. opter, lat. optare. DOOM
optá (a ~) vb., ind. prez. 3 opteáză
optaserăm
OPTÁ, optez, vb. I. Intranz. (Cu determinări introduse prin prep. „pentru”) A alege, a prefera din două sau mai multe lucruri, soluții, situații etc. pe cea considerată mai convenabilă; a se decide în favoarea cuiva sau a ceva. – Din fr. opter, lat. optare. DOOM
optá (a ~) vb., ind. prez. 3 opteáză
optaserăți
OPTÁ, optez, vb. I. Intranz. (Cu determinări introduse prin prep. „pentru”) A alege, a prefera din două sau mai multe lucruri, soluții, situații etc. pe cea considerată mai convenabilă; a se decide în favoarea cuiva sau a ceva. – Din fr. opter, lat. optare. DOOM
optá (a ~) vb., ind. prez. 3 opteáză
optaseși
OPTÁ, optez, vb. I. Intranz. (Cu determinări introduse prin prep. „pentru”) A alege, a prefera din două sau mai multe lucruri, soluții, situații etc. pe cea considerată mai convenabilă; a se decide în favoarea cuiva sau a ceva. – Din fr. opter, lat. optare. DOOM
optá (a ~) vb., ind. prez. 3 opteáză
optaseți
OPTÁ, optez, vb. I. Intranz. (Cu determinări introduse prin prep. „pentru”) A alege, a prefera din două sau mai multe lucruri, soluții, situații etc. pe cea considerată mai convenabilă; a se decide în favoarea cuiva sau a ceva. – Din fr. opter, lat. optare. DOOM
optá (a ~) vb., ind. prez. 3 opteáză
optat
OPTÁ, optez, vb. I. Intranz. (Cu determinări introduse prin prep. „pentru”) A alege, a prefera din două sau mai multe lucruri, soluții, situații etc. pe cea considerată mai convenabilă; a se decide în favoarea cuiva sau a ceva. – Din fr. opter, lat. optare. DOOM
optá (a ~) vb., ind. prez. 3 opteáză
optativ
OPTATÍV, -Ă, optativi, -e, adj. Care exprimă o dorință. ◊ (Gram.) Mod optativ (și substantivat, n.) = mod al verbului care exprimă acțiunea ca dorită. Propoziție optativă (și substantivat, f.) = propoziție care exprimă o acțiune sau o stare a cărei realizare este dorită. – Din fr. optatif, lat. optativus. DOOM
optatív2 s. n., pl. optatíve
optativa
OPTATÍV, -Ă, optativi, -e, adj. Care exprimă o dorință. ◊ (Gram.) Mod optativ (și substantivat, n.) = mod al verbului care exprimă acțiunea ca dorită. Propoziție optativă (și substantivat, f.) = propoziție care exprimă o acțiune sau o stare a cărei realizare este dorită. – Din fr. optatif, lat. optativus. DOOM
optatív2 s. n., pl. optatíve
optative
OPTATÍV, -Ă, optativi, -e, adj. Care exprimă o dorință. ◊ (Gram.) Mod optativ (și substantivat, n.) = mod al verbului care exprimă acțiunea ca dorită. Propoziție optativă (și substantivat, f.) = propoziție care exprimă o acțiune sau o stare a cărei realizare este dorită. – Din fr. optatif, lat. optativus. DOOM
optatív2 s. n., pl. optatíve
optativei
OPTATÍV, -Ă, optativi, -e, adj. Care exprimă o dorință. ◊ (Gram.) Mod optativ (și substantivat, n.) = mod al verbului care exprimă acțiunea ca dorită. Propoziție optativă (și substantivat, f.) = propoziție care exprimă o acțiune sau o stare a cărei realizare este dorită. – Din fr. optatif, lat. optativus. DOOM
optatív2 s. n., pl. optatíve
optativele
OPTATÍV, -Ă, optativi, -e, adj. Care exprimă o dorință. ◊ (Gram.) Mod optativ (și substantivat, n.) = mod al verbului care exprimă acțiunea ca dorită. Propoziție optativă (și substantivat, f.) = propoziție care exprimă o acțiune sau o stare a cărei realizare este dorită. – Din fr. optatif, lat. optativus. DOOM
optatív2 s. n., pl. optatíve
optativelor
OPTATÍV, -Ă, optativi, -e, adj. Care exprimă o dorință. ◊ (Gram.) Mod optativ (și substantivat, n.) = mod al verbului care exprimă acțiunea ca dorită. Propoziție optativă (și substantivat, f.) = propoziție care exprimă o acțiune sau o stare a cărei realizare este dorită. – Din fr. optatif, lat. optativus. DOOM
optatív2 s. n., pl. optatíve
optativi
OPTATÍV, -Ă, optativi, -e, adj. Care exprimă o dorință. ◊ (Gram.) Mod optativ (și substantivat, n.) = mod al verbului care exprimă acțiunea ca dorită. Propoziție optativă (și substantivat, f.) = propoziție care exprimă o acțiune sau o stare a cărei realizare este dorită. – Din fr. optatif, lat. optativus. DOOM
optatív2 s. n., pl. optatíve
optativii
OPTATÍV, -Ă, optativi, -e, adj. Care exprimă o dorință. ◊ (Gram.) Mod optativ (și substantivat, n.) = mod al verbului care exprimă acțiunea ca dorită. Propoziție optativă (și substantivat, f.) = propoziție care exprimă o acțiune sau o stare a cărei realizare este dorită. – Din fr. optatif, lat. optativus. DOOM
optatív2 s. n., pl. optatíve
optativilor
OPTATÍV, -Ă, optativi, -e, adj. Care exprimă o dorință. ◊ (Gram.) Mod optativ (și substantivat, n.) = mod al verbului care exprimă acțiunea ca dorită. Propoziție optativă (și substantivat, f.) = propoziție care exprimă o acțiune sau o stare a cărei realizare este dorită. – Din fr. optatif, lat. optativus. DOOM
optatív2 s. n., pl. optatíve
optativul
OPTATÍV, -Ă, optativi, -e, adj. Care exprimă o dorință. ◊ (Gram.) Mod optativ (și substantivat, n.) = mod al verbului care exprimă acțiunea ca dorită. Propoziție optativă (și substantivat, f.) = propoziție care exprimă o acțiune sau o stare a cărei realizare este dorită. – Din fr. optatif, lat. optativus. DOOM
optatív2 s. n., pl. optatíve
optativului
OPTATÍV, -Ă, optativi, -e, adj. Care exprimă o dorință. ◊ (Gram.) Mod optativ (și substantivat, n.) = mod al verbului care exprimă acțiunea ca dorită. Propoziție optativă (și substantivat, f.) = propoziție care exprimă o acțiune sau o stare a cărei realizare este dorită. – Din fr. optatif, lat. optativus. DOOM
optatív2 s. n., pl. optatíve
optau
OPTÁ, optez, vb. I. Intranz. (Cu determinări introduse prin prep. „pentru”) A alege, a prefera din două sau mai multe lucruri, soluții, situații etc. pe cea considerată mai convenabilă; a se decide în favoarea cuiva sau a ceva. – Din fr. opter, lat. optare. DOOM
optá (a ~) vb., ind. prez. 3 opteáză
optași
OPTÁ, optez, vb. I. Intranz. (Cu determinări introduse prin prep. „pentru”) A alege, a prefera din două sau mai multe lucruri, soluții, situații etc. pe cea considerată mai convenabilă; a se decide în favoarea cuiva sau a ceva. – Din fr. opter, lat. optare. DOOM
optá (a ~) vb., ind. prez. 3 opteáză
optați
OPTÁ, optez, vb. I. Intranz. (Cu determinări introduse prin prep. „pentru”) A alege, a prefera din două sau mai multe lucruri, soluții, situații etc. pe cea considerată mai convenabilă; a se decide în favoarea cuiva sau a ceva. – Din fr. opter, lat. optare. DOOM
optá (a ~) vb., ind. prez. 3 opteáză
optația
OPTÁȚIE s.f. Figură retorică prin care se exprimă o dorință sub formă de exclamație. [Gen. -iei. / < fr. optation, lat. optatio].
optație
OPTÁȚIE s.f. Figură retorică prin care se exprimă o dorință sub formă de exclamație. [Gen. -iei. / < fr. optation, lat. optatio].
optației
OPTÁȚIE s.f. Figură retorică prin care se exprimă o dorință sub formă de exclamație. [Gen. -iei. / < fr. optation, lat. optatio].
optații
OPTÁȚIE s.f. Figură retorică prin care se exprimă o dorință sub formă de exclamație. [Gen. -iei. / < fr. optation, lat. optatio].
optațiile
OPTÁȚIE s.f. Figură retorică prin care se exprimă o dorință sub formă de exclamație. [Gen. -iei. / < fr. optation, lat. optatio].
optațiilor
OPTÁȚIE s.f. Figură retorică prin care se exprimă o dorință sub formă de exclamație. [Gen. -iei. / < fr. optation, lat. optatio].
optează
OPTÁ, optez, vb. I. Intranz. (Cu determinări introduse prin prep. „pentru”) A alege, a prefera din două sau mai multe lucruri, soluții, situații etc. pe cea considerată mai convenabilă; a se decide în favoarea cuiva sau a ceva. – Din fr. opter, lat. optare. DOOM
optá (a ~) vb., ind. prez. 3 opteáză
optez
OPTÁ, optez, vb. I. Intranz. (Cu determinări introduse prin prep. „pentru”) A alege, a prefera din două sau mai multe lucruri, soluții, situații etc. pe cea considerată mai convenabilă; a se decide în favoarea cuiva sau a ceva. – Din fr. opter, lat. optare. DOOM
optá (a ~) vb., ind. prez. 3 opteáză
opteze
OPTÁ, optez, vb. I. Intranz. (Cu determinări introduse prin prep. „pentru”) A alege, a prefera din două sau mai multe lucruri, soluții, situații etc. pe cea considerată mai convenabilă; a se decide în favoarea cuiva sau a ceva. – Din fr. opter, lat. optare. DOOM
optá (a ~) vb., ind. prez. 3 opteáză
optezi
OPTÁ, optez, vb. I. Intranz. (Cu determinări introduse prin prep. „pentru”) A alege, a prefera din două sau mai multe lucruri, soluții, situații etc. pe cea considerată mai convenabilă; a se decide în favoarea cuiva sau a ceva. – Din fr. opter, lat. optare. DOOM
optá (a ~) vb., ind. prez. 3 opteáză
optic
ÓPTIC, -Ă, optici, -ce, s. f., adj. I. 1. S. f. Ramură a fizicii care studiază natura luminii, fenomenele legate de emisia, absorbția, propagarea și interacțiunea ei cu materia etc. ♦ Parte a fizicii care studiază radiațiile de aceeași natură cu lumina (radiații infraroșii, ultraviolete etc.). ◊ Optică electronică = domeniu al electronicii care studiază mișcarea electronilor în vid, într-un câmp electric sau magnetic. 2. Fig. Fel, mod de a vedea și de a interpreta faptele și fenomenele; concepție, punct de vedere. II. Adj. 1. Care se bazează pe lumină, privitor la fenomenele luminoase; care aparține obiectului de studiu al opticii (I 1). ◊ Centru optic = punct de pe axa unei lentile către care tind punctele principale și cele nodale ale ei și prin care raza de lumină trece fără să-și schimbe direcția. 2. Care se referă la ochi, la vedere. ◊ Nerv optic = nerv care transmite informațiile vizuale de la ochi la centrul respectiv din creier. – Din fr. optique. DOOM
óptic adj. m., pl. óptici; f. óptică, pl. óptice
optica
ÓPTIC, -Ă, optici, -ce, s. f., adj. I. 1. S. f. Ramură a fizicii care studiază natura luminii, fenomenele legate de emisia, absorbția, propagarea și interacțiunea ei cu materia etc. ♦ Parte a fizicii care studiază radiațiile de aceeași natură cu lumina (radiații infraroșii, ultraviolete etc.). ◊ Optică electronică = domeniu al electronicii care studiază mișcarea electronilor în vid, într-un câmp electric sau magnetic. 2. Fig. Fel, mod de a vedea și de a interpreta faptele și fenomenele; concepție, punct de vedere. II. Adj. 1. Care se bazează pe lumină, privitor la fenomenele luminoase; care aparține obiectului de studiu al opticii (I 1). ◊ Centru optic = punct de pe axa unei lentile către care tind punctele principale și cele nodale ale ei și prin care raza de lumină trece fără să-și schimbe direcția. 2. Care se referă la ochi, la vedere. ◊ Nerv optic = nerv care transmite informațiile vizuale de la ochi la centrul respectiv din creier. – Din fr. optique. DOOM
óptic adj. m., pl. óptici; f. óptică, pl. óptice
optica
ÓPTIC, -Ă, optici, -ce, s. f., adj. I. 1. S. f. Ramură a fizicii care studiază natura luminii, fenomenele legate de emisia, absorbția, propagarea și interacțiunea ei cu materia etc. ♦ Parte a fizicii care studiază radiațiile de aceeași natură cu lumina (radiații infraroșii, ultraviolete etc.). ◊ Optică electronică = domeniu al electronicii care studiază mișcarea electronilor în vid, într-un câmp electric sau magnetic. 2. Fig. Fel, mod de a vedea și de a interpreta faptele și fenomenele; concepție, punct de vedere. II. Adj. 1. Care se bazează pe lumină, privitor la fenomenele luminoase; care aparține obiectului de studiu al opticii (I 1). ◊ Centru optic = punct de pe axa unei lentile către care tind punctele principale și cele nodale ale ei și prin care raza de lumină trece fără să-și schimbe direcția. 2. Care se referă la ochi, la vedere. ◊ Nerv optic = nerv care transmite informațiile vizuale de la ochi la centrul respectiv din creier. – Din fr. optique. DOOM
óptică s. f., g.-d. art. ópticii
optice
ÓPTIC, -Ă, optici, -ce, s. f., adj. I. 1. S. f. Ramură a fizicii care studiază natura luminii, fenomenele legate de emisia, absorbția, propagarea și interacțiunea ei cu materia etc. ♦ Parte a fizicii care studiază radiațiile de aceeași natură cu lumina (radiații infraroșii, ultraviolete etc.). ◊ Optică electronică = domeniu al electronicii care studiază mișcarea electronilor în vid, într-un câmp electric sau magnetic. 2. Fig. Fel, mod de a vedea și de a interpreta faptele și fenomenele; concepție, punct de vedere. II. Adj. 1. Care se bazează pe lumină, privitor la fenomenele luminoase; care aparține obiectului de studiu al opticii (I 1). ◊ Centru optic = punct de pe axa unei lentile către care tind punctele principale și cele nodale ale ei și prin care raza de lumină trece fără să-și schimbe direcția. 2. Care se referă la ochi, la vedere. ◊ Nerv optic = nerv care transmite informațiile vizuale de la ochi la centrul respectiv din creier. – Din fr. optique. DOOM
óptic adj. m., pl. óptici; f. óptică, pl. óptice
opticei
ÓPTIC, -Ă, optici, -ce, s. f., adj. I. 1. S. f. Ramură a fizicii care studiază natura luminii, fenomenele legate de emisia, absorbția, propagarea și interacțiunea ei cu materia etc. ♦ Parte a fizicii care studiază radiațiile de aceeași natură cu lumina (radiații infraroșii, ultraviolete etc.). ◊ Optică electronică = domeniu al electronicii care studiază mișcarea electronilor în vid, într-un câmp electric sau magnetic. 2. Fig. Fel, mod de a vedea și de a interpreta faptele și fenomenele; concepție, punct de vedere. II. Adj. 1. Care se bazează pe lumină, privitor la fenomenele luminoase; care aparține obiectului de studiu al opticii (I 1). ◊ Centru optic = punct de pe axa unei lentile către care tind punctele principale și cele nodale ale ei și prin care raza de lumină trece fără să-și schimbe direcția. 2. Care se referă la ochi, la vedere. ◊ Nerv optic = nerv care transmite informațiile vizuale de la ochi la centrul respectiv din creier. – Din fr. optique. DOOM
óptic adj. m., pl. óptici; f. óptică, pl. óptice
opticele
ÓPTIC, -Ă, optici, -ce, s. f., adj. I. 1. S. f. Ramură a fizicii care studiază natura luminii, fenomenele legate de emisia, absorbția, propagarea și interacțiunea ei cu materia etc. ♦ Parte a fizicii care studiază radiațiile de aceeași natură cu lumina (radiații infraroșii, ultraviolete etc.). ◊ Optică electronică = domeniu al electronicii care studiază mișcarea electronilor în vid, într-un câmp electric sau magnetic. 2. Fig. Fel, mod de a vedea și de a interpreta faptele și fenomenele; concepție, punct de vedere. II. Adj. 1. Care se bazează pe lumină, privitor la fenomenele luminoase; care aparține obiectului de studiu al opticii (I 1). ◊ Centru optic = punct de pe axa unei lentile către care tind punctele principale și cele nodale ale ei și prin care raza de lumină trece fără să-și schimbe direcția. 2. Care se referă la ochi, la vedere. ◊ Nerv optic = nerv care transmite informațiile vizuale de la ochi la centrul respectiv din creier. – Din fr. optique. DOOM
óptic adj. m., pl. óptici; f. óptică, pl. óptice
opticelor
ÓPTIC, -Ă, optici, -ce, s. f., adj. I. 1. S. f. Ramură a fizicii care studiază natura luminii, fenomenele legate de emisia, absorbția, propagarea și interacțiunea ei cu materia etc. ♦ Parte a fizicii care studiază radiațiile de aceeași natură cu lumina (radiații infraroșii, ultraviolete etc.). ◊ Optică electronică = domeniu al electronicii care studiază mișcarea electronilor în vid, într-un câmp electric sau magnetic. 2. Fig. Fel, mod de a vedea și de a interpreta faptele și fenomenele; concepție, punct de vedere. II. Adj. 1. Care se bazează pe lumină, privitor la fenomenele luminoase; care aparține obiectului de studiu al opticii (I 1). ◊ Centru optic = punct de pe axa unei lentile către care tind punctele principale și cele nodale ale ei și prin care raza de lumină trece fără să-și schimbe direcția. 2. Care se referă la ochi, la vedere. ◊ Nerv optic = nerv care transmite informațiile vizuale de la ochi la centrul respectiv din creier. – Din fr. optique. DOOM
óptic adj. m., pl. óptici; f. óptică, pl. óptice
optici
ÓPTIC, -Ă, optici, -ce, s. f., adj. I. 1. S. f. Ramură a fizicii care studiază natura luminii, fenomenele legate de emisia, absorbția, propagarea și interacțiunea ei cu materia etc. ♦ Parte a fizicii care studiază radiațiile de aceeași natură cu lumina (radiații infraroșii, ultraviolete etc.). ◊ Optică electronică = domeniu al electronicii care studiază mișcarea electronilor în vid, într-un câmp electric sau magnetic. 2. Fig. Fel, mod de a vedea și de a interpreta faptele și fenomenele; concepție, punct de vedere. II. Adj. 1. Care se bazează pe lumină, privitor la fenomenele luminoase; care aparține obiectului de studiu al opticii (I 1). ◊ Centru optic = punct de pe axa unei lentile către care tind punctele principale și cele nodale ale ei și prin care raza de lumină trece fără să-și schimbe direcția. 2. Care se referă la ochi, la vedere. ◊ Nerv optic = nerv care transmite informațiile vizuale de la ochi la centrul respectiv din creier. – Din fr. optique. DOOM
óptic adj. m., pl. óptici; f. óptică, pl. óptice
optici
ÓPTIC, -Ă, optici, -ce, s. f., adj. I. 1. S. f. Ramură a fizicii care studiază natura luminii, fenomenele legate de emisia, absorbția, propagarea și interacțiunea ei cu materia etc. ♦ Parte a fizicii care studiază radiațiile de aceeași natură cu lumina (radiații infraroșii, ultraviolete etc.). ◊ Optică electronică = domeniu al electronicii care studiază mișcarea electronilor în vid, într-un câmp electric sau magnetic. 2. Fig. Fel, mod de a vedea și de a interpreta faptele și fenomenele; concepție, punct de vedere. II. Adj. 1. Care se bazează pe lumină, privitor la fenomenele luminoase; care aparține obiectului de studiu al opticii (I 1). ◊ Centru optic = punct de pe axa unei lentile către care tind punctele principale și cele nodale ale ei și prin care raza de lumină trece fără să-și schimbe direcția. 2. Care se referă la ochi, la vedere. ◊ Nerv optic = nerv care transmite informațiile vizuale de la ochi la centrul respectiv din creier. – Din fr. optique. DOOM
óptică s. f., g.-d. art. ópticii
optician
OPTICIÁN, -Ă, opticieni, -e, s. m. și f. Specialist în optică (I 1); persoană care lucrează, repară sau vinde instrumente optice. [Pr.: -ci-an] – Din fr. opticien. DOOM
opticiánă (-ci-a-) s. f., g.-d. art. opticiénei (-ci-e-); pl. opticiéne
opticiana
OPTICIÁN, -Ă, opticieni, -e, s. m. și f. Specialist în optică (I 1); persoană care lucrează, repară sau vinde instrumente optice. [Pr.: -ci-an] – Din fr. opticien. DOOM
opticiánă (-ci-a-) s. f., g.-d. art. opticiénei (-ci-e-); pl. opticiéne
opticianul
OPTICIÁN, -Ă, opticieni, -e, s. m. și f. Specialist în optică (I 1); persoană care lucrează, repară sau vinde instrumente optice. [Pr.: -ci-an] – Din fr. opticien. DOOM
opticiánă (-ci-a-) s. f., g.-d. art. opticiénei (-ci-e-); pl. opticiéne
opticianului
OPTICIÁN, -Ă, opticieni, -e, s. m. și f. Specialist în optică (I 1); persoană care lucrează, repară sau vinde instrumente optice. [Pr.: -ci-an] – Din fr. opticien. DOOM
opticiánă (-ci-a-) s. f., g.-d. art. opticiénei (-ci-e-); pl. opticiéne
opticiene
OPTICIÁN, -Ă, opticieni, -e, s. m. și f. Specialist în optică (I 1); persoană care lucrează, repară sau vinde instrumente optice. [Pr.: -ci-an] – Din fr. opticien. DOOM
opticiánă (-ci-a-) s. f., g.-d. art. opticiénei (-ci-e-); pl. opticiéne
opticienei
OPTICIÁN, -Ă, opticieni, -e, s. m. și f. Specialist în optică (I 1); persoană care lucrează, repară sau vinde instrumente optice. [Pr.: -ci-an] – Din fr. opticien. DOOM
opticiánă (-ci-a-) s. f., g.-d. art. opticiénei (-ci-e-); pl. opticiéne
opticienele
OPTICIÁN, -Ă, opticieni, -e, s. m. și f. Specialist în optică (I 1); persoană care lucrează, repară sau vinde instrumente optice. [Pr.: -ci-an] – Din fr. opticien. DOOM
opticiánă (-ci-a-) s. f., g.-d. art. opticiénei (-ci-e-); pl. opticiéne
opticienelor
OPTICIÁN, -Ă, opticieni, -e, s. m. și f. Specialist în optică (I 1); persoană care lucrează, repară sau vinde instrumente optice. [Pr.: -ci-an] – Din fr. opticien. DOOM
opticiánă (-ci-a-) s. f., g.-d. art. opticiénei (-ci-e-); pl. opticiéne
opticieni
OPTICIÁN, -Ă, opticieni, -e, s. m. și f. Specialist în optică (I 1); persoană care lucrează, repară sau vinde instrumente optice. [Pr.: -ci-an] – Din fr. opticien. DOOM
opticiánă (-ci-a-) s. f., g.-d. art. opticiénei (-ci-e-); pl. opticiéne
opticienii
OPTICIÁN, -Ă, opticieni, -e, s. m. și f. Specialist în optică (I 1); persoană care lucrează, repară sau vinde instrumente optice. [Pr.: -ci-an] – Din fr. opticien. DOOM
opticiánă (-ci-a-) s. f., g.-d. art. opticiénei (-ci-e-); pl. opticiéne
opticienilor
OPTICIÁN, -Ă, opticieni, -e, s. m. și f. Specialist în optică (I 1); persoană care lucrează, repară sau vinde instrumente optice. [Pr.: -ci-an] – Din fr. opticien. DOOM
opticiánă (-ci-a-) s. f., g.-d. art. opticiénei (-ci-e-); pl. opticiéne
opticii
ÓPTIC, -Ă, optici, -ce, s. f., adj. I. 1. S. f. Ramură a fizicii care studiază natura luminii, fenomenele legate de emisia, absorbția, propagarea și interacțiunea ei cu materia etc. ♦ Parte a fizicii care studiază radiațiile de aceeași natură cu lumina (radiații infraroșii, ultraviolete etc.). ◊ Optică electronică = domeniu al electronicii care studiază mișcarea electronilor în vid, într-un câmp electric sau magnetic. 2. Fig. Fel, mod de a vedea și de a interpreta faptele și fenomenele; concepție, punct de vedere. II. Adj. 1. Care se bazează pe lumină, privitor la fenomenele luminoase; care aparține obiectului de studiu al opticii (I 1). ◊ Centru optic = punct de pe axa unei lentile către care tind punctele principale și cele nodale ale ei și prin care raza de lumină trece fără să-și schimbe direcția. 2. Care se referă la ochi, la vedere. ◊ Nerv optic = nerv care transmite informațiile vizuale de la ochi la centrul respectiv din creier. – Din fr. optique. DOOM
óptic adj. m., pl. óptici; f. óptică, pl. óptice
opticii
ÓPTIC, -Ă, optici, -ce, s. f., adj. I. 1. S. f. Ramură a fizicii care studiază natura luminii, fenomenele legate de emisia, absorbția, propagarea și interacțiunea ei cu materia etc. ♦ Parte a fizicii care studiază radiațiile de aceeași natură cu lumina (radiații infraroșii, ultraviolete etc.). ◊ Optică electronică = domeniu al electronicii care studiază mișcarea electronilor în vid, într-un câmp electric sau magnetic. 2. Fig. Fel, mod de a vedea și de a interpreta faptele și fenomenele; concepție, punct de vedere. II. Adj. 1. Care se bazează pe lumină, privitor la fenomenele luminoase; care aparține obiectului de studiu al opticii (I 1). ◊ Centru optic = punct de pe axa unei lentile către care tind punctele principale și cele nodale ale ei și prin care raza de lumină trece fără să-și schimbe direcția. 2. Care se referă la ochi, la vedere. ◊ Nerv optic = nerv care transmite informațiile vizuale de la ochi la centrul respectiv din creier. – Din fr. optique. DOOM
óptică s. f., g.-d. art. ópticii
opticile
ÓPTIC, -Ă, optici, -ce, s. f., adj. I. 1. S. f. Ramură a fizicii care studiază natura luminii, fenomenele legate de emisia, absorbția, propagarea și interacțiunea ei cu materia etc. ♦ Parte a fizicii care studiază radiațiile de aceeași natură cu lumina (radiații infraroșii, ultraviolete etc.). ◊ Optică electronică = domeniu al electronicii care studiază mișcarea electronilor în vid, într-un câmp electric sau magnetic. 2. Fig. Fel, mod de a vedea și de a interpreta faptele și fenomenele; concepție, punct de vedere. II. Adj. 1. Care se bazează pe lumină, privitor la fenomenele luminoase; care aparține obiectului de studiu al opticii (I 1). ◊ Centru optic = punct de pe axa unei lentile către care tind punctele principale și cele nodale ale ei și prin care raza de lumină trece fără să-și schimbe direcția. 2. Care se referă la ochi, la vedere. ◊ Nerv optic = nerv care transmite informațiile vizuale de la ochi la centrul respectiv din creier. – Din fr. optique. DOOM
óptică s. f., g.-d. art. ópticii
opticilor
ÓPTIC, -Ă, optici, -ce, s. f., adj. I. 1. S. f. Ramură a fizicii care studiază natura luminii, fenomenele legate de emisia, absorbția, propagarea și interacțiunea ei cu materia etc. ♦ Parte a fizicii care studiază radiațiile de aceeași natură cu lumina (radiații infraroșii, ultraviolete etc.). ◊ Optică electronică = domeniu al electronicii care studiază mișcarea electronilor în vid, într-un câmp electric sau magnetic. 2. Fig. Fel, mod de a vedea și de a interpreta faptele și fenomenele; concepție, punct de vedere. II. Adj. 1. Care se bazează pe lumină, privitor la fenomenele luminoase; care aparține obiectului de studiu al opticii (I 1). ◊ Centru optic = punct de pe axa unei lentile către care tind punctele principale și cele nodale ale ei și prin care raza de lumină trece fără să-și schimbe direcția. 2. Care se referă la ochi, la vedere. ◊ Nerv optic = nerv care transmite informațiile vizuale de la ochi la centrul respectiv din creier. – Din fr. optique. DOOM
óptic adj. m., pl. óptici; f. óptică, pl. óptice
opticilor
ÓPTIC, -Ă, optici, -ce, s. f., adj. I. 1. S. f. Ramură a fizicii care studiază natura luminii, fenomenele legate de emisia, absorbția, propagarea și interacțiunea ei cu materia etc. ♦ Parte a fizicii care studiază radiațiile de aceeași natură cu lumina (radiații infraroșii, ultraviolete etc.). ◊ Optică electronică = domeniu al electronicii care studiază mișcarea electronilor în vid, într-un câmp electric sau magnetic. 2. Fig. Fel, mod de a vedea și de a interpreta faptele și fenomenele; concepție, punct de vedere. II. Adj. 1. Care se bazează pe lumină, privitor la fenomenele luminoase; care aparține obiectului de studiu al opticii (I 1). ◊ Centru optic = punct de pe axa unei lentile către care tind punctele principale și cele nodale ale ei și prin care raza de lumină trece fără să-și schimbe direcția. 2. Care se referă la ochi, la vedere. ◊ Nerv optic = nerv care transmite informațiile vizuale de la ochi la centrul respectiv din creier. – Din fr. optique. DOOM
óptică s. f., g.-d. art. ópticii
opticitate
OPTICITÁTE s.f. (Rar) Calitatea de a bate la ochi sau de a plăcea ochilor. [Cf. fr. opticité].
opticitatea
OPTICITÁTE s.f. (Rar) Calitatea de a bate la ochi sau de a plăcea ochilor. [Cf. fr. opticité].
opticități
OPTICITÁTE s.f. (Rar) Calitatea de a bate la ochi sau de a plăcea ochilor. [Cf. fr. opticité].
opticității
OPTICITÁTE s.f. (Rar) Calitatea de a bate la ochi sau de a plăcea ochilor. [Cf. fr. opticité].
opticul
ÓPTIC, -Ă, optici, -ce, s. f., adj. I. 1. S. f. Ramură a fizicii care studiază natura luminii, fenomenele legate de emisia, absorbția, propagarea și interacțiunea ei cu materia etc. ♦ Parte a fizicii care studiază radiațiile de aceeași natură cu lumina (radiații infraroșii, ultraviolete etc.). ◊ Optică electronică = domeniu al electronicii care studiază mișcarea electronilor în vid, într-un câmp electric sau magnetic. 2. Fig. Fel, mod de a vedea și de a interpreta faptele și fenomenele; concepție, punct de vedere. II. Adj. 1. Care se bazează pe lumină, privitor la fenomenele luminoase; care aparține obiectului de studiu al opticii (I 1). ◊ Centru optic = punct de pe axa unei lentile către care tind punctele principale și cele nodale ale ei și prin care raza de lumină trece fără să-și schimbe direcția. 2. Care se referă la ochi, la vedere. ◊ Nerv optic = nerv care transmite informațiile vizuale de la ochi la centrul respectiv din creier. – Din fr. optique. DOOM
óptic adj. m., pl. óptici; f. óptică, pl. óptice
opticului
ÓPTIC, -Ă, optici, -ce, s. f., adj. I. 1. S. f. Ramură a fizicii care studiază natura luminii, fenomenele legate de emisia, absorbția, propagarea și interacțiunea ei cu materia etc. ♦ Parte a fizicii care studiază radiațiile de aceeași natură cu lumina (radiații infraroșii, ultraviolete etc.). ◊ Optică electronică = domeniu al electronicii care studiază mișcarea electronilor în vid, într-un câmp electric sau magnetic. 2. Fig. Fel, mod de a vedea și de a interpreta faptele și fenomenele; concepție, punct de vedere. II. Adj. 1. Care se bazează pe lumină, privitor la fenomenele luminoase; care aparține obiectului de studiu al opticii (I 1). ◊ Centru optic = punct de pe axa unei lentile către care tind punctele principale și cele nodale ale ei și prin care raza de lumină trece fără să-și schimbe direcția. 2. Care se referă la ochi, la vedere. ◊ Nerv optic = nerv care transmite informațiile vizuale de la ochi la centrul respectiv din creier. – Din fr. optique. DOOM
óptic adj. m., pl. óptici; f. óptică, pl. óptice
optim
ÓPTIM, -Ă, optimi, -e, adj. Cel mai bun sau foarte bun (adecvat, potrivit, indicat etc.). ♦ Spec. Care asigură cea mai mare eficiență economică, care corespunde cel mai bine intereselor economice urmărite. – Din fr. optime, lat. optimus. DOOM
óptim adj. m., pl. óptimi; f. óptimă, pl. óptime
optima
ÓPTIM, -Ă, optimi, -e, adj. Cel mai bun sau foarte bun (adecvat, potrivit, indicat etc.). ♦ Spec. Care asigură cea mai mare eficiență economică, care corespunde cel mai bine intereselor economice urmărite. – Din fr. optime, lat. optimus. DOOM
óptim adj. m., pl. óptimi; f. óptimă, pl. óptime
optimal
OPTIMÁL, -Ă, optimali, -e, adj. (Cu caracter) optim. – Din fr. optimal. DOOM
*optimál adj. m., pl. optimáli; f. optimálă, pl. optimále
optimala
OPTIMÁL, -Ă, optimali, -e, adj. (Cu caracter) optim. – Din fr. optimal. DOOM
*optimál adj. m., pl. optimáli; f. optimálă, pl. optimále
optimale
OPTIMÁL, -Ă, optimali, -e, adj. (Cu caracter) optim. – Din fr. optimal. DOOM
*optimál adj. m., pl. optimáli; f. optimálă, pl. optimále
optimalei
OPTIMÁL, -Ă, optimali, -e, adj. (Cu caracter) optim. – Din fr. optimal. DOOM
*optimál adj. m., pl. optimáli; f. optimálă, pl. optimále
optimalele
OPTIMÁL, -Ă, optimali, -e, adj. (Cu caracter) optim. – Din fr. optimal. DOOM
*optimál adj. m., pl. optimáli; f. optimálă, pl. optimále
optimalelor
OPTIMÁL, -Ă, optimali, -e, adj. (Cu caracter) optim. – Din fr. optimal. DOOM
*optimál adj. m., pl. optimáli; f. optimálă, pl. optimále
optimali
OPTIMÁL, -Ă, optimali, -e, adj. (Cu caracter) optim. – Din fr. optimal. DOOM
*optimál adj. m., pl. optimáli; f. optimálă, pl. optimále
optimalii
OPTIMÁL, -Ă, optimali, -e, adj. (Cu caracter) optim. – Din fr. optimal. DOOM
*optimál adj. m., pl. optimáli; f. optimálă, pl. optimále
optimalilor
OPTIMÁL, -Ă, optimali, -e, adj. (Cu caracter) optim. – Din fr. optimal. DOOM
*optimál adj. m., pl. optimáli; f. optimálă, pl. optimále
optimalul
OPTIMÁL, -Ă, optimali, -e, adj. (Cu caracter) optim. – Din fr. optimal. DOOM
*optimál adj. m., pl. optimáli; f. optimálă, pl. optimále
optimalului
OPTIMÁL, -Ă, optimali, -e, adj. (Cu caracter) optim. – Din fr. optimal. DOOM
*optimál adj. m., pl. optimáli; f. optimálă, pl. optimále
optimat
OPTIMÁT, optimați, s. m. (Înv.; în Antichitatea romană) Nobil, aristocrat. – Din lat. optimas, -atis. DOOM
optimát (înv.) s. m., pl. optimáți
optimatul
OPTIMÁT, optimați, s. m. (Înv.; în Antichitatea romană) Nobil, aristocrat. – Din lat. optimas, -atis. DOOM
optimát (înv.) s. m., pl. optimáți
optimatului
OPTIMÁT, optimați, s. m. (Înv.; în Antichitatea romană) Nobil, aristocrat. – Din lat. optimas, -atis. DOOM
optimát (înv.) s. m., pl. optimáți
optimați
OPTIMÁT, optimați, s. m. (Înv.; în Antichitatea romană) Nobil, aristocrat. – Din lat. optimas, -atis. DOOM
optimát (înv.) s. m., pl. optimáți
optimații
OPTIMÁT, optimați, s. m. (Înv.; în Antichitatea romană) Nobil, aristocrat. – Din lat. optimas, -atis. DOOM
optimát (înv.) s. m., pl. optimáți
optimaților
OPTIMÁT, optimați, s. m. (Înv.; în Antichitatea romană) Nobil, aristocrat. – Din lat. optimas, -atis. DOOM
optimát (înv.) s. m., pl. optimáți
optime
ÓPTIM, -Ă, optimi, -e, adj. Cel mai bun sau foarte bun (adecvat, potrivit, indicat etc.). ♦ Spec. Care asigură cea mai mare eficiență economică, care corespunde cel mai bine intereselor economice urmărite. – Din fr. optime, lat. optimus. DOOM
óptim adj. m., pl. óptimi; f. óptimă, pl. óptime
optime
OPTÍME, optimi, s. f. A opta parte dintr-un întreg împărțit în părți egale. ♦ Notă muzicală valorând a opta parte dintr-o notă întreagă. – Opt + suf. -ime. DOOM
optíme s. f., g.-d. art. optímii; pl. optími
optimea
OPTÍME, optimi, s. f. A opta parte dintr-un întreg împărțit în părți egale. ♦ Notă muzicală valorând a opta parte dintr-o notă întreagă. – Opt + suf. -ime. DOOM
optíme s. f., g.-d. art. optímii; pl. optími
optimei
ÓPTIM, -Ă, optimi, -e, adj. Cel mai bun sau foarte bun (adecvat, potrivit, indicat etc.). ♦ Spec. Care asigură cea mai mare eficiență economică, care corespunde cel mai bine intereselor economice urmărite. – Din fr. optime, lat. optimus. DOOM
óptim adj. m., pl. óptimi; f. óptimă, pl. óptime
optimele
ÓPTIM, -Ă, optimi, -e, adj. Cel mai bun sau foarte bun (adecvat, potrivit, indicat etc.). ♦ Spec. Care asigură cea mai mare eficiență economică, care corespunde cel mai bine intereselor economice urmărite. – Din fr. optime, lat. optimus. DOOM
óptim adj. m., pl. óptimi; f. óptimă, pl. óptime
optimelor
ÓPTIM, -Ă, optimi, -e, adj. Cel mai bun sau foarte bun (adecvat, potrivit, indicat etc.). ♦ Spec. Care asigură cea mai mare eficiență economică, care corespunde cel mai bine intereselor economice urmărite. – Din fr. optime, lat. optimus. DOOM
óptim adj. m., pl. óptimi; f. óptimă, pl. óptime
optimetre
OPTIMÉTRU, optimetre, s. n. Instrument optic de mare precizie cu care se măsoară dimensiunile unor piese. – Din fr. optimètre. DOOM
optimétru (-me-tru) s. n., art. optimétrul; pl. optimétre
optimetrele
OPTIMÉTRU, optimetre, s. n. Instrument optic de mare precizie cu care se măsoară dimensiunile unor piese. – Din fr. optimètre. DOOM
optimétru (-me-tru) s. n., art. optimétrul; pl. optimétre
optimetrelor
OPTIMÉTRU, optimetre, s. n. Instrument optic de mare precizie cu care se măsoară dimensiunile unor piese. – Din fr. optimètre. DOOM
optimétru (-me-tru) s. n., art. optimétrul; pl. optimétre
optimetru
OPTIMÉTRU, optimetre, s. n. Instrument optic de mare precizie cu care se măsoară dimensiunile unor piese. – Din fr. optimètre. DOOM
optimétru (-me-tru) s. n., art. optimétrul; pl. optimétre
optimetrul
OPTIMÉTRU, optimetre, s. n. Instrument optic de mare precizie cu care se măsoară dimensiunile unor piese. – Din fr. optimètre. DOOM
optimétru (-me-tru) s. n., art. optimétrul; pl. optimétre
optimetrului
OPTIMÉTRU, optimetre, s. n. Instrument optic de mare precizie cu care se măsoară dimensiunile unor piese. – Din fr. optimètre. DOOM
optimétru (-me-tru) s. n., art. optimétrul; pl. optimétre
optimi
ÓPTIM, -Ă, optimi, -e, adj. Cel mai bun sau foarte bun (adecvat, potrivit, indicat etc.). ♦ Spec. Care asigură cea mai mare eficiență economică, care corespunde cel mai bine intereselor economice urmărite. – Din fr. optime, lat. optimus. DOOM
óptim adj. m., pl. óptimi; f. óptimă, pl. óptime
optimi
OPTÍME, optimi, s. f. A opta parte dintr-un întreg împărțit în părți egale. ♦ Notă muzicală valorând a opta parte dintr-o notă întreagă. – Opt + suf. -ime. DOOM
optíme s. f., g.-d. art. optímii; pl. optími
optimii
ÓPTIM, -Ă, optimi, -e, adj. Cel mai bun sau foarte bun (adecvat, potrivit, indicat etc.). ♦ Spec. Care asigură cea mai mare eficiență economică, care corespunde cel mai bine intereselor economice urmărite. – Din fr. optime, lat. optimus. DOOM
óptim adj. m., pl. óptimi; f. óptimă, pl. óptime
optimii
OPTÍME, optimi, s. f. A opta parte dintr-un întreg împărțit în părți egale. ♦ Notă muzicală valorând a opta parte dintr-o notă întreagă. – Opt + suf. -ime. DOOM
optíme s. f., g.-d. art. optímii; pl. optími
optimile
OPTÍME, optimi, s. f. A opta parte dintr-un întreg împărțit în părți egale. ♦ Notă muzicală valorând a opta parte dintr-o notă întreagă. – Opt + suf. -ime. DOOM
optíme s. f., g.-d. art. optímii; pl. optími
optimilor
ÓPTIM, -Ă, optimi, -e, adj. Cel mai bun sau foarte bun (adecvat, potrivit, indicat etc.). ♦ Spec. Care asigură cea mai mare eficiență economică, care corespunde cel mai bine intereselor economice urmărite. – Din fr. optime, lat. optimus. DOOM
óptim adj. m., pl. óptimi; f. óptimă, pl. óptime
optimilor
OPTÍME, optimi, s. f. A opta parte dintr-un întreg împărțit în părți egale. ♦ Notă muzicală valorând a opta parte dintr-o notă întreagă. – Opt + suf. -ime. DOOM
optíme s. f., g.-d. art. optímii; pl. optími
optimism
OPTIMÍSM s. n. Concepție filosofică opusă pesimismului, potrivit căreia lumea existentă este cea mai bună dintre lumile posibile sau, cel puțin, în lume binele precumpănește asupra răului; atitudine a omului care privește cu încredere viața și viitorul; tendință de a vedea latura bună, favorabilă a lucrurilor. – Din fr. optimisme, germ. Optimismus. DOOM
optimísm s. n.
optimismul
OPTIMÍSM s. n. Concepție filosofică opusă pesimismului, potrivit căreia lumea existentă este cea mai bună dintre lumile posibile sau, cel puțin, în lume binele precumpănește asupra răului; atitudine a omului care privește cu încredere viața și viitorul; tendință de a vedea latura bună, favorabilă a lucrurilor. – Din fr. optimisme, germ. Optimismus. DOOM
optimísm s. n.
optimismului
OPTIMÍSM s. n. Concepție filosofică opusă pesimismului, potrivit căreia lumea existentă este cea mai bună dintre lumile posibile sau, cel puțin, în lume binele precumpănește asupra răului; atitudine a omului care privește cu încredere viața și viitorul; tendință de a vedea latura bună, favorabilă a lucrurilor. – Din fr. optimisme, germ. Optimismus. DOOM
optimísm s. n.
optimist
OPTIMÍST, -Ă, optimiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care manifestă optimism; care se bazează pe optimism, care denotă optimism. 2. S. m. și f. Persoană care manifestă optimism. – Din fr. optimiste. DOOM
optimíst adj. m., s. m., pl. optimíști; adj. f., s. f. optimístă, pl. optimíste
optimist
OPTIMÍST, -Ă, optimiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care manifestă optimism; care se bazează pe optimism, care denotă optimism. 2. S. m. și f. Persoană care manifestă optimism. – Din fr. optimiste. DOOM
optimíst adj. m., s. m., pl. optimíști; adj. f., s. f. optimístă, pl. optimíste
optimista
OPTIMÍST, -Ă, optimiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care manifestă optimism; care se bazează pe optimism, care denotă optimism. 2. S. m. și f. Persoană care manifestă optimism. – Din fr. optimiste. DOOM
optimíst adj. m., s. m., pl. optimíști; adj. f., s. f. optimístă, pl. optimíste
optimista
OPTIMÍST, -Ă, optimiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care manifestă optimism; care se bazează pe optimism, care denotă optimism. 2. S. m. și f. Persoană care manifestă optimism. – Din fr. optimiste. DOOM
optimíst adj. m., s. m., pl. optimíști; adj. f., s. f. optimístă, pl. optimíste
optimiste
OPTIMÍST, -Ă, optimiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care manifestă optimism; care se bazează pe optimism, care denotă optimism. 2. S. m. și f. Persoană care manifestă optimism. – Din fr. optimiste. DOOM
optimíst adj. m., s. m., pl. optimíști; adj. f., s. f. optimístă, pl. optimíste
optimiste
OPTIMÍST, -Ă, optimiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care manifestă optimism; care se bazează pe optimism, care denotă optimism. 2. S. m. și f. Persoană care manifestă optimism. – Din fr. optimiste. DOOM
optimíst adj. m., s. m., pl. optimíști; adj. f., s. f. optimístă, pl. optimíste
optimistei
OPTIMÍST, -Ă, optimiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care manifestă optimism; care se bazează pe optimism, care denotă optimism. 2. S. m. și f. Persoană care manifestă optimism. – Din fr. optimiste. DOOM
optimíst adj. m., s. m., pl. optimíști; adj. f., s. f. optimístă, pl. optimíste
optimistei
OPTIMÍST, -Ă, optimiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care manifestă optimism; care se bazează pe optimism, care denotă optimism. 2. S. m. și f. Persoană care manifestă optimism. – Din fr. optimiste. DOOM
optimíst adj. m., s. m., pl. optimíști; adj. f., s. f. optimístă, pl. optimíste
optimistele
OPTIMÍST, -Ă, optimiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care manifestă optimism; care se bazează pe optimism, care denotă optimism. 2. S. m. și f. Persoană care manifestă optimism. – Din fr. optimiste. DOOM
optimíst adj. m., s. m., pl. optimíști; adj. f., s. f. optimístă, pl. optimíste
optimistele
OPTIMÍST, -Ă, optimiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care manifestă optimism; care se bazează pe optimism, care denotă optimism. 2. S. m. și f. Persoană care manifestă optimism. – Din fr. optimiste. DOOM
optimíst adj. m., s. m., pl. optimíști; adj. f., s. f. optimístă, pl. optimíste
optimistelor
OPTIMÍST, -Ă, optimiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care manifestă optimism; care se bazează pe optimism, care denotă optimism. 2. S. m. și f. Persoană care manifestă optimism. – Din fr. optimiste. DOOM
optimíst adj. m., s. m., pl. optimíști; adj. f., s. f. optimístă, pl. optimíste
optimistelor
OPTIMÍST, -Ă, optimiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care manifestă optimism; care se bazează pe optimism, care denotă optimism. 2. S. m. și f. Persoană care manifestă optimism. – Din fr. optimiste. DOOM
optimíst adj. m., s. m., pl. optimíști; adj. f., s. f. optimístă, pl. optimíste
optimistul
OPTIMÍST, -Ă, optimiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care manifestă optimism; care se bazează pe optimism, care denotă optimism. 2. S. m. și f. Persoană care manifestă optimism. – Din fr. optimiste. DOOM
optimíst adj. m., s. m., pl. optimíști; adj. f., s. f. optimístă, pl. optimíste
optimistul
OPTIMÍST, -Ă, optimiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care manifestă optimism; care se bazează pe optimism, care denotă optimism. 2. S. m. și f. Persoană care manifestă optimism. – Din fr. optimiste. DOOM
optimíst adj. m., s. m., pl. optimíști; adj. f., s. f. optimístă, pl. optimíste
optimistului
OPTIMÍST, -Ă, optimiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care manifestă optimism; care se bazează pe optimism, care denotă optimism. 2. S. m. și f. Persoană care manifestă optimism. – Din fr. optimiste. DOOM
optimíst adj. m., s. m., pl. optimíști; adj. f., s. f. optimístă, pl. optimíste
optimistului
OPTIMÍST, -Ă, optimiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care manifestă optimism; care se bazează pe optimism, care denotă optimism. 2. S. m. și f. Persoană care manifestă optimism. – Din fr. optimiste. DOOM
optimíst adj. m., s. m., pl. optimíști; adj. f., s. f. optimístă, pl. optimíste
optimiza
OPTIMIZÁ, optimizez, vb. I. Tranz. 1. A face ca randamentul unei mașini, al unui sistem tehnic etc. să fie optim, să corespundă unor exigențe sporite. 2. A alege soluția economică optimă pentru rezolvarea unei probleme. – Din fr. optimiser. DOOM
*optimizá (a ~) vb., ind. prez. 3 optimizeáză
optimizai
OPTIMIZÁ, optimizez, vb. I. Tranz. 1. A face ca randamentul unei mașini, al unui sistem tehnic etc. să fie optim, să corespundă unor exigențe sporite. 2. A alege soluția economică optimă pentru rezolvarea unei probleme. – Din fr. optimiser. DOOM
*optimizá (a ~) vb., ind. prez. 3 optimizeáză
optimizam
OPTIMIZÁ, optimizez, vb. I. Tranz. 1. A face ca randamentul unei mașini, al unui sistem tehnic etc. să fie optim, să corespundă unor exigențe sporite. 2. A alege soluția economică optimă pentru rezolvarea unei probleme. – Din fr. optimiser. DOOM
*optimizá (a ~) vb., ind. prez. 3 optimizeáză
optimizare
OPTIMIZÁ, optimizez, vb. I. Tranz. 1. A face ca randamentul unei mașini, al unui sistem tehnic etc. să fie optim, să corespundă unor exigențe sporite. 2. A alege soluția economică optimă pentru rezolvarea unei probleme. – Din fr. optimiser. DOOM
*optimizá (a ~) vb., ind. prez. 3 optimizeáză
optimizare
OPTIMIZÁRE, optimizări, s. f. 1. Alegerea și aplicarea soluției (economice) optime (dintre mai multe posibile). 2. (Mat.) Raționament sau calcul care permite găsirea valorilor unuia sau mai multor parametri corespunzând maximului unei funcții. – Cf. fr. optimiser, optimisation. DOOM
optimizáre s. f., g.-d. art. optimizắrii; pl. optimizắri
optimizarea
OPTIMIZÁRE, optimizări, s. f. 1. Alegerea și aplicarea soluției (economice) optime (dintre mai multe posibile). 2. (Mat.) Raționament sau calcul care permite găsirea valorilor unuia sau mai multor parametri corespunzând maximului unei funcții. – Cf. fr. optimiser, optimisation. DOOM
optimizáre s. f., g.-d. art. optimizắrii; pl. optimizắri
optimizară
OPTIMIZÁ, optimizez, vb. I. Tranz. 1. A face ca randamentul unei mașini, al unui sistem tehnic etc. să fie optim, să corespundă unor exigențe sporite. 2. A alege soluția economică optimă pentru rezolvarea unei probleme. – Din fr. optimiser. DOOM
*optimizá (a ~) vb., ind. prez. 3 optimizeáză
optimizarăm
OPTIMIZÁ, optimizez, vb. I. Tranz. 1. A face ca randamentul unei mașini, al unui sistem tehnic etc. să fie optim, să corespundă unor exigențe sporite. 2. A alege soluția economică optimă pentru rezolvarea unei probleme. – Din fr. optimiser. DOOM
*optimizá (a ~) vb., ind. prez. 3 optimizeáză
optimizarăți
OPTIMIZÁ, optimizez, vb. I. Tranz. 1. A face ca randamentul unei mașini, al unui sistem tehnic etc. să fie optim, să corespundă unor exigențe sporite. 2. A alege soluția economică optimă pentru rezolvarea unei probleme. – Din fr. optimiser. DOOM
*optimizá (a ~) vb., ind. prez. 3 optimizeáză
optimizase
OPTIMIZÁ, optimizez, vb. I. Tranz. 1. A face ca randamentul unei mașini, al unui sistem tehnic etc. să fie optim, să corespundă unor exigențe sporite. 2. A alege soluția economică optimă pentru rezolvarea unei probleme. – Din fr. optimiser. DOOM
*optimizá (a ~) vb., ind. prez. 3 optimizeáză
optimizasem
OPTIMIZÁ, optimizez, vb. I. Tranz. 1. A face ca randamentul unei mașini, al unui sistem tehnic etc. să fie optim, să corespundă unor exigențe sporite. 2. A alege soluția economică optimă pentru rezolvarea unei probleme. – Din fr. optimiser. DOOM
*optimizá (a ~) vb., ind. prez. 3 optimizeáză
optimizaseră
OPTIMIZÁ, optimizez, vb. I. Tranz. 1. A face ca randamentul unei mașini, al unui sistem tehnic etc. să fie optim, să corespundă unor exigențe sporite. 2. A alege soluția economică optimă pentru rezolvarea unei probleme. – Din fr. optimiser. DOOM
*optimizá (a ~) vb., ind. prez. 3 optimizeáză
optimizaserăm
OPTIMIZÁ, optimizez, vb. I. Tranz. 1. A face ca randamentul unei mașini, al unui sistem tehnic etc. să fie optim, să corespundă unor exigențe sporite. 2. A alege soluția economică optimă pentru rezolvarea unei probleme. – Din fr. optimiser. DOOM
*optimizá (a ~) vb., ind. prez. 3 optimizeáză
optimizaserăți
OPTIMIZÁ, optimizez, vb. I. Tranz. 1. A face ca randamentul unei mașini, al unui sistem tehnic etc. să fie optim, să corespundă unor exigențe sporite. 2. A alege soluția economică optimă pentru rezolvarea unei probleme. – Din fr. optimiser. DOOM
*optimizá (a ~) vb., ind. prez. 3 optimizeáză
optimizaseși
OPTIMIZÁ, optimizez, vb. I. Tranz. 1. A face ca randamentul unei mașini, al unui sistem tehnic etc. să fie optim, să corespundă unor exigențe sporite. 2. A alege soluția economică optimă pentru rezolvarea unei probleme. – Din fr. optimiser. DOOM
*optimizá (a ~) vb., ind. prez. 3 optimizeáză
optimizaseți
OPTIMIZÁ, optimizez, vb. I. Tranz. 1. A face ca randamentul unei mașini, al unui sistem tehnic etc. să fie optim, să corespundă unor exigențe sporite. 2. A alege soluția economică optimă pentru rezolvarea unei probleme. – Din fr. optimiser. DOOM
*optimizá (a ~) vb., ind. prez. 3 optimizeáză
optimizat
OPTIMIZÁ, optimizez, vb. I. Tranz. 1. A face ca randamentul unei mașini, al unui sistem tehnic etc. să fie optim, să corespundă unor exigențe sporite. 2. A alege soluția economică optimă pentru rezolvarea unei probleme. – Din fr. optimiser. DOOM
*optimizá (a ~) vb., ind. prez. 3 optimizeáză
optimizat
OPTIMIZÁT, -Ă, optimizați, -te, adj. (Despre mașini, sisteme tehnice etc.) Al cărui randament a devenit optim. – V. optimiza.
optimizata
OPTIMIZÁT, -Ă, optimizați, -te, adj. (Despre mașini, sisteme tehnice etc.) Al cărui randament a devenit optim. – V. optimiza.
optimizate
OPTIMIZÁT, -Ă, optimizați, -te, adj. (Despre mașini, sisteme tehnice etc.) Al cărui randament a devenit optim. – V. optimiza.
optimizatei
OPTIMIZÁT, -Ă, optimizați, -te, adj. (Despre mașini, sisteme tehnice etc.) Al cărui randament a devenit optim. – V. optimiza.
optimizatele
OPTIMIZÁT, -Ă, optimizați, -te, adj. (Despre mașini, sisteme tehnice etc.) Al cărui randament a devenit optim. – V. optimiza.
optimizatelor
OPTIMIZÁT, -Ă, optimizați, -te, adj. (Despre mașini, sisteme tehnice etc.) Al cărui randament a devenit optim. – V. optimiza.
optimizatul
OPTIMIZÁT, -Ă, optimizați, -te, adj. (Despre mașini, sisteme tehnice etc.) Al cărui randament a devenit optim. – V. optimiza.
optimizatului
OPTIMIZÁT, -Ă, optimizați, -te, adj. (Despre mașini, sisteme tehnice etc.) Al cărui randament a devenit optim. – V. optimiza.
optimizau
OPTIMIZÁ, optimizez, vb. I. Tranz. 1. A face ca randamentul unei mașini, al unui sistem tehnic etc. să fie optim, să corespundă unor exigențe sporite. 2. A alege soluția economică optimă pentru rezolvarea unei probleme. – Din fr. optimiser. DOOM
*optimizá (a ~) vb., ind. prez. 3 optimizeáză
optimizași
OPTIMIZÁ, optimizez, vb. I. Tranz. 1. A face ca randamentul unei mașini, al unui sistem tehnic etc. să fie optim, să corespundă unor exigențe sporite. 2. A alege soluția economică optimă pentru rezolvarea unei probleme. – Din fr. optimiser. DOOM
*optimizá (a ~) vb., ind. prez. 3 optimizeáză
optimizați
OPTIMIZÁ, optimizez, vb. I. Tranz. 1. A face ca randamentul unei mașini, al unui sistem tehnic etc. să fie optim, să corespundă unor exigențe sporite. 2. A alege soluția economică optimă pentru rezolvarea unei probleme. – Din fr. optimiser. DOOM
*optimizá (a ~) vb., ind. prez. 3 optimizeáză
optimizați
OPTIMIZÁT, -Ă, optimizați, -te, adj. (Despre mașini, sisteme tehnice etc.) Al cărui randament a devenit optim. – V. optimiza.
optimizații
OPTIMIZÁT, -Ă, optimizați, -te, adj. (Despre mașini, sisteme tehnice etc.) Al cărui randament a devenit optim. – V. optimiza.
optimizaților
OPTIMIZÁT, -Ă, optimizați, -te, adj. (Despre mașini, sisteme tehnice etc.) Al cărui randament a devenit optim. – V. optimiza.
optimizează
OPTIMIZÁ, optimizez, vb. I. Tranz. 1. A face ca randamentul unei mașini, al unui sistem tehnic etc. să fie optim, să corespundă unor exigențe sporite. 2. A alege soluția economică optimă pentru rezolvarea unei probleme. – Din fr. optimiser. DOOM
*optimizá (a ~) vb., ind. prez. 3 optimizeáză
optimizez
OPTIMIZÁ, optimizez, vb. I. Tranz. 1. A face ca randamentul unei mașini, al unui sistem tehnic etc. să fie optim, să corespundă unor exigențe sporite. 2. A alege soluția economică optimă pentru rezolvarea unei probleme. – Din fr. optimiser. DOOM
*optimizá (a ~) vb., ind. prez. 3 optimizeáză
optimizeze
OPTIMIZÁ, optimizez, vb. I. Tranz. 1. A face ca randamentul unei mașini, al unui sistem tehnic etc. să fie optim, să corespundă unor exigențe sporite. 2. A alege soluția economică optimă pentru rezolvarea unei probleme. – Din fr. optimiser. DOOM
*optimizá (a ~) vb., ind. prez. 3 optimizeáză
optimizezi
OPTIMIZÁ, optimizez, vb. I. Tranz. 1. A face ca randamentul unei mașini, al unui sistem tehnic etc. să fie optim, să corespundă unor exigențe sporite. 2. A alege soluția economică optimă pentru rezolvarea unei probleme. – Din fr. optimiser. DOOM
*optimizá (a ~) vb., ind. prez. 3 optimizeáză
optimizând
OPTIMIZÁ, optimizez, vb. I. Tranz. 1. A face ca randamentul unei mașini, al unui sistem tehnic etc. să fie optim, să corespundă unor exigențe sporite. 2. A alege soluția economică optimă pentru rezolvarea unei probleme. – Din fr. optimiser. DOOM
*optimizá (a ~) vb., ind. prez. 3 optimizeáză
optimizînd
OPTIMIZÁ, optimizez, vb. I. Tranz. 1. A face ca randamentul unei mașini, al unui sistem tehnic etc. să fie optim, să corespundă unor exigențe sporite. 2. A alege soluția economică optimă pentru rezolvarea unei probleme. – Din fr. optimiser. DOOM
*optimizá (a ~) vb., ind. prez. 3 optimizeáză
optimizări
OPTIMIZÁRE, optimizări, s. f. 1. Alegerea și aplicarea soluției (economice) optime (dintre mai multe posibile). 2. (Mat.) Raționament sau calcul care permite găsirea valorilor unuia sau mai multor parametri corespunzând maximului unei funcții. – Cf. fr. optimiser, optimisation. DOOM
optimizáre s. f., g.-d. art. optimizắrii; pl. optimizắri
optimizării
OPTIMIZÁRE, optimizări, s. f. 1. Alegerea și aplicarea soluției (economice) optime (dintre mai multe posibile). 2. (Mat.) Raționament sau calcul care permite găsirea valorilor unuia sau mai multor parametri corespunzând maximului unei funcții. – Cf. fr. optimiser, optimisation. DOOM
optimizáre s. f., g.-d. art. optimizắrii; pl. optimizắri
optimizările
OPTIMIZÁRE, optimizări, s. f. 1. Alegerea și aplicarea soluției (economice) optime (dintre mai multe posibile). 2. (Mat.) Raționament sau calcul care permite găsirea valorilor unuia sau mai multor parametri corespunzând maximului unei funcții. – Cf. fr. optimiser, optimisation. DOOM
optimizáre s. f., g.-d. art. optimizắrii; pl. optimizắri
optimizărilor
OPTIMIZÁRE, optimizări, s. f. 1. Alegerea și aplicarea soluției (economice) optime (dintre mai multe posibile). 2. (Mat.) Raționament sau calcul care permite găsirea valorilor unuia sau mai multor parametri corespunzând maximului unei funcții. – Cf. fr. optimiser, optimisation. DOOM
optimizáre s. f., g.-d. art. optimizắrii; pl. optimizắri
optimiști
OPTIMÍST, -Ă, optimiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care manifestă optimism; care se bazează pe optimism, care denotă optimism. 2. S. m. și f. Persoană care manifestă optimism. – Din fr. optimiste. DOOM
optimíst adj. m., s. m., pl. optimíști; adj. f., s. f. optimístă, pl. optimíste
optimiști
OPTIMÍST, -Ă, optimiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care manifestă optimism; care se bazează pe optimism, care denotă optimism. 2. S. m. și f. Persoană care manifestă optimism. – Din fr. optimiste. DOOM
optimíst adj. m., s. m., pl. optimíști; adj. f., s. f. optimístă, pl. optimíste
optimiștii
OPTIMÍST, -Ă, optimiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care manifestă optimism; care se bazează pe optimism, care denotă optimism. 2. S. m. și f. Persoană care manifestă optimism. – Din fr. optimiste. DOOM
optimíst adj. m., s. m., pl. optimíști; adj. f., s. f. optimístă, pl. optimíste
optimiștii
OPTIMÍST, -Ă, optimiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care manifestă optimism; care se bazează pe optimism, care denotă optimism. 2. S. m. și f. Persoană care manifestă optimism. – Din fr. optimiste. DOOM
optimíst adj. m., s. m., pl. optimíști; adj. f., s. f. optimístă, pl. optimíste
optimiștilor
OPTIMÍST, -Ă, optimiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care manifestă optimism; care se bazează pe optimism, care denotă optimism. 2. S. m. și f. Persoană care manifestă optimism. – Din fr. optimiste. DOOM
optimíst adj. m., s. m., pl. optimíști; adj. f., s. f. optimístă, pl. optimíste
optimiștilor
OPTIMÍST, -Ă, optimiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care manifestă optimism; care se bazează pe optimism, care denotă optimism. 2. S. m. și f. Persoană care manifestă optimism. – Din fr. optimiste. DOOM
optimíst adj. m., s. m., pl. optimíști; adj. f., s. f. optimístă, pl. optimíste
optimul
ÓPTIM, -Ă, optimi, -e, adj. Cel mai bun sau foarte bun (adecvat, potrivit, indicat etc.). ♦ Spec. Care asigură cea mai mare eficiență economică, care corespunde cel mai bine intereselor economice urmărite. – Din fr. optime, lat. optimus. DOOM
óptim adj. m., pl. óptimi; f. óptimă, pl. óptime
optimului
ÓPTIM, -Ă, optimi, -e, adj. Cel mai bun sau foarte bun (adecvat, potrivit, indicat etc.). ♦ Spec. Care asigură cea mai mare eficiență economică, care corespunde cel mai bine intereselor economice urmărite. – Din fr. optime, lat. optimus. DOOM
óptim adj. m., pl. óptimi; f. óptimă, pl. óptime
optimus
Iup(p)iter, la romani, stăpînul zeilor și al oamenilor, asimilat cu Zeus din mitologia greacă (v. Zeus). Era considerat drept divinitate supremă, dătătoare de viață și de lumină, care cîrmuia cerul și pămîntul, stăpînea tunetul și trăsnetul, dezlănțuia ploile și furtunile etc. Legate de aceste atribute, Iupiter purta o serie de epitete ca: Fulgurator, Fulminator, Tonans etc. Templul său se afla la Roma, pe Capitoliu și, de aici, el a mai căpătat un epitet – Capitolinus. Dar denumirea cea mai cunoscută care-l desemna era Optimus Maximus („cel mai bun și cel mai mare”). Ca ocrotitor al romanilor și al Romei în special, Iupiter era cinstit cu precădere de consulii care intrau în funcție, de generalii care se întorceau victorioși, de învingătorii în întrecerile sportive, de cei care împărțeau dreptatea etc. El era venerat și avea cîte un templu în toate orașele Italiei și ale provinciilor.
opto
OPTO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) vedere”. [< fr. opto-, cf. gr. optos].
optocuploare
OPTOCUPLÓR, optocuploare, s. n. (Electron.) Cuplor optic. – Din fr. optocoupleur.
optocuploarele
OPTOCUPLÓR, optocuploare, s. n. (Electron.) Cuplor optic. – Din fr. optocoupleur.
optocuploarelor
OPTOCUPLÓR, optocuploare, s. n. (Electron.) Cuplor optic. – Din fr. optocoupleur.
optocuplor
OPTOCUPLÓR, optocuploare, s. n. (Electron.) Cuplor optic. – Din fr. optocoupleur.
optocuplorul
OPTOCUPLÓR, optocuploare, s. n. (Electron.) Cuplor optic. – Din fr. optocoupleur.
optocuplorului
OPTOCUPLÓR, optocuploare, s. n. (Electron.) Cuplor optic. – Din fr. optocoupleur.
optoelectronica
OPTOELECTRÓNICĂ s. f. Ramură a electronicii care studiază producerea, măsurarea și folosirea radiației electromagnetice din domeniul optic, precum și conversia acestei radiații în semnal electric. – Din fr. optoélectronique.
optoelectronici
OPTOELECTRÓNICĂ s. f. Ramură a electronicii care studiază producerea, măsurarea și folosirea radiației electromagnetice din domeniul optic, precum și conversia acestei radiații în semnal electric. – Din fr. optoélectronique.
optoelectronicii
OPTOELECTRÓNICĂ s. f. Ramură a electronicii care studiază producerea, măsurarea și folosirea radiației electromagnetice din domeniul optic, precum și conversia acestei radiații în semnal electric. – Din fr. optoélectronique.
optoizolatoare
OPTOIZOLATÓR, optoizolatoare, s. n. (Electron.) Cuplor optic. [Pr.: -to-i-] – Din opto[cuplor] + izolator.
optoizolatoarele
OPTOIZOLATÓR, optoizolatoare, s. n. (Electron.) Cuplor optic. [Pr.: -to-i-] – Din opto[cuplor] + izolator.
optoizolatoarelor
OPTOIZOLATÓR, optoizolatoare, s. n. (Electron.) Cuplor optic. [Pr.: -to-i-] – Din opto[cuplor] + izolator.
optoizolator
OPTOIZOLATÓR, optoizolatoare, s. n. (Electron.) Cuplor optic. [Pr.: -to-i-] – Din opto[cuplor] + izolator.
optoizolatorul
OPTOIZOLATÓR, optoizolatoare, s. n. (Electron.) Cuplor optic. [Pr.: -to-i-] – Din opto[cuplor] + izolator.
optoizolatorului
OPTOIZOLATÓR, optoizolatoare, s. n. (Electron.) Cuplor optic. [Pr.: -to-i-] – Din opto[cuplor] + izolator.
optometre
OPTOMÉTRU, optometre, s. n. Instrument folosit pentru determinarea caracteristicilor optice ale ochiului. – Din fr. optomètre. DOOM
optométru (-me-tru) s. n., art. optométrul; pl. optométre
optometrele
OPTOMÉTRU, optometre, s. n. Instrument folosit pentru determinarea caracteristicilor optice ale ochiului. – Din fr. optomètre. DOOM
optométru (-me-tru) s. n., art. optométrul; pl. optométre
optometrelor
OPTOMÉTRU, optometre, s. n. Instrument folosit pentru determinarea caracteristicilor optice ale ochiului. – Din fr. optomètre. DOOM
optométru (-me-tru) s. n., art. optométrul; pl. optométre
optometria
OPTOMETRÍE s. f. Partea opticii care se ocupă cu cercetarea și măsurarea defectelor de vedere, precum și cu corectarea sau compensarea lor. – Din fr. optométrie. DOOM
optometríe (-me-tri-) s. f., art. optometría, g.-d. optometríi, art. optometríei
optometric
OPTOMÉTRIC, -Ă, optometrici, -ce, adj. De optometrie. – Din fr. optométrique.
optometrica
OPTOMÉTRIC, -Ă, optometrici, -ce, adj. De optometrie. – Din fr. optométrique.
optometrice
OPTOMÉTRIC, -Ă, optometrici, -ce, adj. De optometrie. – Din fr. optométrique.
optometricei
OPTOMÉTRIC, -Ă, optometrici, -ce, adj. De optometrie. – Din fr. optométrique.
optometricele
OPTOMÉTRIC, -Ă, optometrici, -ce, adj. De optometrie. – Din fr. optométrique.
optometricelor
OPTOMÉTRIC, -Ă, optometrici, -ce, adj. De optometrie. – Din fr. optométrique.
optometrici
OPTOMÉTRIC, -Ă, optometrici, -ce, adj. De optometrie. – Din fr. optométrique.
optometricii
OPTOMÉTRIC, -Ă, optometrici, -ce, adj. De optometrie. – Din fr. optométrique.
optometricilor
OPTOMÉTRIC, -Ă, optometrici, -ce, adj. De optometrie. – Din fr. optométrique.
optometricul
OPTOMÉTRIC, -Ă, optometrici, -ce, adj. De optometrie. – Din fr. optométrique.
optometricului
OPTOMÉTRIC, -Ă, optometrici, -ce, adj. De optometrie. – Din fr. optométrique.
optometrie
OPTOMETRÍE s. f. Partea opticii care se ocupă cu cercetarea și măsurarea defectelor de vedere, precum și cu corectarea sau compensarea lor. – Din fr. optométrie. DOOM
optometríe (-me-tri-) s. f., art. optometría, g.-d. optometríi, art. optometríei
optometriei
OPTOMETRÍE s. f. Partea opticii care se ocupă cu cercetarea și măsurarea defectelor de vedere, precum și cu corectarea sau compensarea lor. – Din fr. optométrie. DOOM
optometríe (-me-tri-) s. f., art. optometría, g.-d. optometríi, art. optometríei
optometrii
OPTOMETRÍE s. f. Partea opticii care se ocupă cu cercetarea și măsurarea defectelor de vedere, precum și cu corectarea sau compensarea lor. – Din fr. optométrie. DOOM
optometríe (-me-tri-) s. f., art. optometría, g.-d. optometríi, art. optometríei
optometru
OPTOMÉTRU, optometre, s. n. Instrument folosit pentru determinarea caracteristicilor optice ale ochiului. – Din fr. optomètre. DOOM
optométru (-me-tru) s. n., art. optométrul; pl. optométre
optometrul
OPTOMÉTRU, optometre, s. n. Instrument folosit pentru determinarea caracteristicilor optice ale ochiului. – Din fr. optomètre. DOOM
optométru (-me-tru) s. n., art. optométrul; pl. optométre
optometrului
OPTOMÉTRU, optometre, s. n. Instrument folosit pentru determinarea caracteristicilor optice ale ochiului. – Din fr. optomètre. DOOM
optométru (-me-tru) s. n., art. optométrul; pl. optométre
optsprece
ÓPTSPREZECE num. card. Număr care are în numărătoare locul între șaptesprezece și nouăsprezece. ◊ (Adjectival) Are optsprezece ani. ◊ (Substantivat) Scrie un optsprezece. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Volumul optsprezece. ◊ (Formează num. multiplicativ) De optsprezece ori. ◊ (Precedat de „câte”, formează num. distributiv) Aveau câte optsprezece lei. – Opt + spre + zece. DOOM
óptsprezece (opt-spre-) num.; 18/XVIII
optsprecelea
ÓPTSPREZECELEA, ÓPTSPREZECEA num. ord. (Precedat de art. „al”, „a”; adesea adjectival) Care se află între al șaptesprezecelea și al nouăsprezecelea. – Optsprezece + le + a. DOOM
óptsprezecelea (al ~) (opt-spre-) num. m., f. a óptsprezecea; al XVIII-lea/al 18-lea, a XVIII-a/a 18-a
optsprezece
ÓPTSPREZECE num. card. Număr care are în numărătoare locul între șaptesprezece și nouăsprezece. ◊ (Adjectival) Are optsprezece ani. ◊ (Substantivat) Scrie un optsprezece. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Volumul optsprezece. ◊ (Formează num. multiplicativ) De optsprezece ori. ◊ (Precedat de „câte”, formează num. distributiv) Aveau câte optsprezece lei. – Opt + spre + zece. DOOM
óptsprezece (opt-spre-) num.; 18/XVIII
optsprezecelea
ÓPTSPREZECELEA, ÓPTSPREZECEA num. ord. (Precedat de art. „al”, „a”; adesea adjectival) Care se află între al șaptesprezecelea și al nouăsprezecelea. – Optsprezece + le + a. DOOM
óptsprezecelea (al ~) (opt-spre-) num. m., f. a óptsprezecea; al XVIII-lea/al 18-lea, a XVIII-a/a 18-a
optul
OPT, (1) num. card., (2) opturi, s. n. 1. Num. card. Numărul care în numărătoare are locul între șapte și nouă. ◊ (Adjectival) Copilul are opt ani. ◊ (Substantivat) Mănâncă cât opt. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Etajul opt. ◊ (Precedat de „câte”, formează num. distributiv) Merg în rând câte opt. 2. S. n. Semn grafic care reprezintă numărul opt (1); p. ext. desen, figură în forma acestui semn. ♦ Nota opt. ♦ (Art.) Numele unui dans popular. – Lat. octo. DOOM
opt sute num.; 800/DCCC
optulea
ÓPTULEA, ÓPTA num. ord. (Precedat de art. „al”, „a”; adesea adjectival) Care se află între al șaptelea și al nouălea. – Opt + le + a. DOOM
óptulea (al ~) num. m., f. a ópta; al VIII-lea/al 8-lea, a VIII-a/a 8-a
optului
OPT, (1) num. card., (2) opturi, s. n. 1. Num. card. Numărul care în numărătoare are locul între șapte și nouă. ◊ (Adjectival) Copilul are opt ani. ◊ (Substantivat) Mănâncă cât opt. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Etajul opt. ◊ (Precedat de „câte”, formează num. distributiv) Merg în rând câte opt. 2. S. n. Semn grafic care reprezintă numărul opt (1); p. ext. desen, figură în forma acestui semn. ♦ Nota opt. ♦ (Art.) Numele unui dans popular. – Lat. octo. DOOM
opt sute num.; 800/DCCC
opturi
OPT, (1) num. card., (2) opturi, s. n. 1. Num. card. Numărul care în numărătoare are locul între șapte și nouă. ◊ (Adjectival) Copilul are opt ani. ◊ (Substantivat) Mănâncă cât opt. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Etajul opt. ◊ (Precedat de „câte”, formează num. distributiv) Merg în rând câte opt. 2. S. n. Semn grafic care reprezintă numărul opt (1); p. ext. desen, figură în forma acestui semn. ♦ Nota opt. ♦ (Art.) Numele unui dans popular. – Lat. octo. DOOM
opt sute num.; 800/DCCC
opturile
OPT, (1) num. card., (2) opturi, s. n. 1. Num. card. Numărul care în numărătoare are locul între șapte și nouă. ◊ (Adjectival) Copilul are opt ani. ◊ (Substantivat) Mănâncă cât opt. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Etajul opt. ◊ (Precedat de „câte”, formează num. distributiv) Merg în rând câte opt. 2. S. n. Semn grafic care reprezintă numărul opt (1); p. ext. desen, figură în forma acestui semn. ♦ Nota opt. ♦ (Art.) Numele unui dans popular. – Lat. octo. DOOM
opt sute num.; 800/DCCC
opturilor
OPT, (1) num. card., (2) opturi, s. n. 1. Num. card. Numărul care în numărătoare are locul între șapte și nouă. ◊ (Adjectival) Copilul are opt ani. ◊ (Substantivat) Mănâncă cât opt. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Etajul opt. ◊ (Precedat de „câte”, formează num. distributiv) Merg în rând câte opt. 2. S. n. Semn grafic care reprezintă numărul opt (1); p. ext. desen, figură în forma acestui semn. ♦ Nota opt. ♦ (Art.) Numele unui dans popular. – Lat. octo. DOOM
opt sute num.; 800/DCCC
optzeci
OPTZÉCI num. card. Număr care are în numărătoare locul între șaptezeci și nouă și optzeci și unu. ◊ (Substantivat) Nu are mult până la optzeci. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Dosarul optzeci. ◊ (Formează num. multiplicativ) De optzeci de ori. ◊ (Precedat de „câte”, formează num. distributiv) S-au format serii de câte optzeci. – Opt + zeci. DOOM
optzéci (opt-zeci) num.; 80/LXXX
optzecilea
OPTZÉCILEA, OPTZÉCEA num. ord. (Precedat de art. „al”, „a”; adesea adjectival) Care se află între al șaptezeci și nouălea și al optzeci și unulea. – Optzeci + le + a. DOOM
optzécilea (al ~) (opt-ze-) num. m., f. a optzécea; al LXXX-lea/al 80-lea, a LXXX-a/a 80-a
optzecist
OPTZECÍST, -Ă, optzeciști, -ste, adj., s. m. și f. 1. S. m. și f. Scriitor din generația anilor '80 ai sec. XX. 2. Adj. Care aparține optzeciștilor, care se referă la optzeciști. – Optzeci + suf. -ist. DOOM
optzecíst (opt-ze-) adj. m., s. m., pl. optzecíști; adj. f., s. f. optzecístă, pl. optzecíste
optând
OPTÁ, optez, vb. I. Intranz. (Cu determinări introduse prin prep. „pentru”) A alege, a prefera din două sau mai multe lucruri, soluții, situații etc. pe cea considerată mai convenabilă; a se decide în favoarea cuiva sau a ceva. – Din fr. opter, lat. optare. DOOM
optá (a ~) vb., ind. prez. 3 opteáză
optâșpe
ÓPTSPREZECE num. card. Număr care are în numărătoare locul între șaptesprezece și nouăsprezece. ◊ (Adjectival) Are optsprezece ani. ◊ (Substantivat) Scrie un optsprezece. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Volumul optsprezece. ◊ (Formează num. multiplicativ) De optsprezece ori. ◊ (Precedat de „câte”, formează num. distributiv) Aveau câte optsprezece lei. – Opt + spre + zece. DOOM
óptsprezece (opt-spre-) num.; 18/XVIII
optâșpelea
ÓPTSPREZECELEA, ÓPTSPREZECEA num. ord. (Precedat de art. „al”, „a”; adesea adjectival) Care se află între al șaptesprezecelea și al nouăsprezecelea. – Optsprezece + le + a. DOOM
óptsprezecelea (al ~) (opt-spre-) num. m., f. a óptsprezecea; al XVIII-lea/al 18-lea, a XVIII-a/a 18-a
optînd
OPTÁ, optez, vb. I. Intranz. (Cu determinări introduse prin prep. „pentru”) A alege, a prefera din două sau mai multe lucruri, soluții, situații etc. pe cea considerată mai convenabilă; a se decide în favoarea cuiva sau a ceva. – Din fr. opter, lat. optare. DOOM
optá (a ~) vb., ind. prez. 3 opteáză
optări
OPTÁRE, optări, s. f. (Rar) Faptul de a opta; opțiune. – V. opta. DOOM
optáre s. f., g.-d. art. optắrii; pl. optắri
optării
OPTÁRE, optări, s. f. (Rar) Faptul de a opta; opțiune. – V. opta. DOOM
optáre s. f., g.-d. art. optắrii; pl. optắri
optările
OPTÁRE, optări, s. f. (Rar) Faptul de a opta; opțiune. – V. opta. DOOM
optáre s. f., g.-d. art. optắrii; pl. optắri
optărilor
OPTÁRE, optări, s. f. (Rar) Faptul de a opta; opțiune. – V. opta. DOOM
optáre s. f., g.-d. art. optắrii; pl. optắri
opul
OP, opuri, s. n. (Înv. și fam.) Operă (literară sau științifică); carte, lucrare, scriere. – Din lat. opus. DOOM
op (înv., fam.) s. n., pl. ópuri
opulent
OPULÉNT, -Ă, opulenți, -te, adj. Bogat, îmbelșugat, abundent; voluminos, masiv. – Din fr. opulent, lat. opulentus. DOOM
opulént adj. m., pl. opulénți; f. opuléntă, pl. opulénte
opulenta
OPULÉNT, -Ă, opulenți, -te, adj. Bogat, îmbelșugat, abundent; voluminos, masiv. – Din fr. opulent, lat. opulentus. DOOM
opulént adj. m., pl. opulénți; f. opuléntă, pl. opulénte
opulente
OPULÉNT, -Ă, opulenți, -te, adj. Bogat, îmbelșugat, abundent; voluminos, masiv. – Din fr. opulent, lat. opulentus. DOOM
opulént adj. m., pl. opulénți; f. opuléntă, pl. opulénte
opulentei
OPULÉNT, -Ă, opulenți, -te, adj. Bogat, îmbelșugat, abundent; voluminos, masiv. – Din fr. opulent, lat. opulentus. DOOM
opulént adj. m., pl. opulénți; f. opuléntă, pl. opulénte
opulentele
OPULÉNT, -Ă, opulenți, -te, adj. Bogat, îmbelșugat, abundent; voluminos, masiv. – Din fr. opulent, lat. opulentus. DOOM
opulént adj. m., pl. opulénți; f. opuléntă, pl. opulénte
opulentelor
OPULÉNT, -Ă, opulenți, -te, adj. Bogat, îmbelșugat, abundent; voluminos, masiv. – Din fr. opulent, lat. opulentus. DOOM
opulént adj. m., pl. opulénți; f. opuléntă, pl. opulénte
opulentul
OPULÉNT, -Ă, opulenți, -te, adj. Bogat, îmbelșugat, abundent; voluminos, masiv. – Din fr. opulent, lat. opulentus. DOOM
opulént adj. m., pl. opulénți; f. opuléntă, pl. opulénte
opulentului
OPULÉNT, -Ă, opulenți, -te, adj. Bogat, îmbelșugat, abundent; voluminos, masiv. – Din fr. opulent, lat. opulentus. DOOM
opulént adj. m., pl. opulénți; f. opuléntă, pl. opulénte
opulența
OPULÉNȚĂ, opulențe, s. f. Bogăție, belșug, abundență. – Din fr. opulence, lat. opulentia. DOOM
opulénță s. f., g.-d. art. opulénței; pl. opulénțe
opulențe
OPULÉNȚĂ, opulențe, s. f. Bogăție, belșug, abundență. – Din fr. opulence, lat. opulentia. DOOM
opulénță s. f., g.-d. art. opulénței; pl. opulénțe
opulenței
OPULÉNȚĂ, opulențe, s. f. Bogăție, belșug, abundență. – Din fr. opulence, lat. opulentia. DOOM
opulénță s. f., g.-d. art. opulénței; pl. opulénțe
opulențele
OPULÉNȚĂ, opulențe, s. f. Bogăție, belșug, abundență. – Din fr. opulence, lat. opulentia. DOOM
opulénță s. f., g.-d. art. opulénței; pl. opulénțe
opulențelor
OPULÉNȚĂ, opulențe, s. f. Bogăție, belșug, abundență. – Din fr. opulence, lat. opulentia. DOOM
opulénță s. f., g.-d. art. opulénței; pl. opulénțe
opulenți
OPULÉNT, -Ă, opulenți, -te, adj. Bogat, îmbelșugat, abundent; voluminos, masiv. – Din fr. opulent, lat. opulentus. DOOM
opulént adj. m., pl. opulénți; f. opuléntă, pl. opulénte
opulenții
OPULÉNT, -Ă, opulenți, -te, adj. Bogat, îmbelșugat, abundent; voluminos, masiv. – Din fr. opulent, lat. opulentus. DOOM
opulént adj. m., pl. opulénți; f. opuléntă, pl. opulénte
opulenților
OPULÉNT, -Ă, opulenți, -te, adj. Bogat, îmbelșugat, abundent; voluminos, masiv. – Din fr. opulent, lat. opulentus. DOOM
opulént adj. m., pl. opulénți; f. opuléntă, pl. opulénte
opului
OP, opuri, s. n. (Înv. și fam.) Operă (literară sau științifică); carte, lucrare, scriere. – Din lat. opus. DOOM
op (înv., fam.) s. n., pl. ópuri
opulus
CĂLÍN, călini, s. m. Arbust sălbatic cu frunze lobate, opuse, cu flori albe și cu fructe roșii, zemoase, necomestibile, în formă de ciorchini (Viburnum opulus). – Din călină (derivat regresiv).
opune
OPÚNE, opún, vb. III. 1. Tranz. A pune în fața cuiva sau a ceva, ca împotrivire, un lucru, un argument etc. ♦ Refl. A se împotrivi (rezistând sau făcând uz de forță), a pune piedici, a ține piept; a zădărnici. 2. Tranz. A pune față în față două sau mai multe ființe sau lucruri pentru a evidenția prin comparație contrastul dintre ele. 3. Refl. (Despre unghiuri) A fi așezat, într-o figură geometrică, în fața altui unghi sau în fața uneia dintre laturi; (despre laturi) a fi așezat în fața altei laturi sau în fața unuia dintre unghiuri. [Prez. ind. și: (reg.) opúi] – Din lat. opponere, fr. opposer (după pune). DOOM
opúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. opún, 2 sg. opúi, 1 pl. opúnem; conj. prez. 3 să opúnă; ger. opunând; part. opús
opunere
OPÚNERE, opuneri, s. f. Acțiunea de a (se) opune și rezultatul ei; punere față în față; împotrivire, stăvilire, zădărnicire; p. ext. opoziție. – V. opune. DOOM
opúnere s. f., g.-d. art. opúnerii; pl. opúneri
opunerea
OPÚNERE, opuneri, s. f. Acțiunea de a (se) opune și rezultatul ei; punere față în față; împotrivire, stăvilire, zădărnicire; p. ext. opoziție. – V. opune. DOOM
opúnere s. f., g.-d. art. opúnerii; pl. opúneri
opuneri
OPÚNERE, opuneri, s. f. Acțiunea de a (se) opune și rezultatul ei; punere față în față; împotrivire, stăvilire, zădărnicire; p. ext. opoziție. – V. opune. DOOM
opúnere s. f., g.-d. art. opúnerii; pl. opúneri
opunerii
OPÚNERE, opuneri, s. f. Acțiunea de a (se) opune și rezultatul ei; punere față în față; împotrivire, stăvilire, zădărnicire; p. ext. opoziție. – V. opune. DOOM
opúnere s. f., g.-d. art. opúnerii; pl. opúneri
opunerile
OPÚNERE, opuneri, s. f. Acțiunea de a (se) opune și rezultatul ei; punere față în față; împotrivire, stăvilire, zădărnicire; p. ext. opoziție. – V. opune. DOOM
opúnere s. f., g.-d. art. opúnerii; pl. opúneri
opunerilor
OPÚNERE, opuneri, s. f. Acțiunea de a (se) opune și rezultatul ei; punere față în față; împotrivire, stăvilire, zădărnicire; p. ext. opoziție. – V. opune. DOOM
opúnere s. f., g.-d. art. opúnerii; pl. opúneri
opuntia
BROÁSCĂ, broaște, s. f. I. Nume dat mai multor animale amfibii din clasa batracienilor, fără coadă, cu picioarele dinapoi mai lungi, adaptate pentru sărit, cu gura largă și ochii bulbucați. ◊ Expr. Ochi de broască = ochi bulbucați. ◊ Compus: broască-țestoasă = nume dat mai multor specii de reptile cu corpul închis într-o carapace osoasă, dintre care unele trăiesc pe uscat (Testudo graeca și hermanni), iar altele în apă (Emys orbicularis). II. 1. Compus: broasca-apei = plantă erbacee acvatică cu frunze lucioase, cufundate în apă, și cu flori verzui (Potamogeton lucens). 2. Plantă arborescentă exotică cu flori mari, galbene și cu frunze groase, cultivată ca plantă de ornament (Opuntia ficus indica). III. Mecanism montat la o ușă, la un sertar etc., pentru a le încuia cu ajutorul unei chei. – Lat. *brosca.
opunția
OPÚNȚIA, opunția, s. f. Gen de plante din familia cactaceelor, cărnoase, cu ramuri cilindrice sau turtite lateral, de formă ovală, cu spini așezați în smocuri, cu flori mari, albe, roșii sau galbene (Opuntia); plantă care face parte din acest gen. [Pr.: -ți-a] – Din lat., fr. opuntia.
opunția
OPÚNȚIA s. f. Gen de plante din familia cactaceelor, cărnoase, cu ramuri cilindrice sau turtite lateral, de formă ovală, cu spini așezați în smocuri, cu flori mari, albe, roșii sau galbene (Opuntia); plantă care face parte din acest gen. [Pr.: -ți-a] – Din lat., fr. opuntia. DOOM
!opúnția (-ți-a) s. f., pl. opúnția
opunției
OPÚNȚIA, opunția, s. f. Gen de plante din familia cactaceelor, cărnoase, cu ramuri cilindrice sau turtite lateral, de formă ovală, cu spini așezați în smocuri, cu flori mari, albe, roșii sau galbene (Opuntia); plantă care face parte din acest gen. [Pr.: -ți-a] – Din lat., fr. opuntia.
opuri
OP, opuri, s. n. (Înv. și fam.) Operă (literară sau științifică); carte, lucrare, scriere. – Din lat. opus. DOOM
op (înv., fam.) s. n., pl. ópuri
opurile
OP, opuri, s. n. (Înv. și fam.) Operă (literară sau științifică); carte, lucrare, scriere. – Din lat. opus. DOOM
op (înv., fam.) s. n., pl. ópuri
opurilor
OP, opuri, s. n. (Înv. și fam.) Operă (literară sau științifică); carte, lucrare, scriere. – Din lat. opus. DOOM
op (înv., fam.) s. n., pl. ópuri
opus
OPÚS2, -Ă, opuși, -se, adj. 1. Care este așezat în fața cuiva sau a ceva, în partea dimpotrivă; p. ext. (despre fenomene, caractere, legi) care nu se poate împăca cu altul; contrar, potrivnic. ♦ (Substantivat, n. art.) Ceea ce se opune altuia. 2. (Mat.; despre unghiuri) Care este așezat, într-o figură geometrică, în fața altui unghi sau în fața uneia dintre laturi; (despre laturi) care este așezat în fața altei laturi sau în fața unuia dintre unghiuri. – V. opune.
opus
ÓPUS1, opusuri, s. n. (Muz.) Indicație folosită pentru numerotarea lucrărilor unui compozitor. ♦ Piesă muzicală a unui compozitor care poartă această indicație. [Abr.: op] – Din fr. opus, germ. Opus. DOOM
ópus s. n., pl. ópusuri; abr. op.
opusa
OPÚS2, -Ă, opuși, -se, adj. 1. Care este așezat în fața cuiva sau a ceva, în partea dimpotrivă; p. ext. (despre fenomene, caractere, legi) care nu se poate împăca cu altul; contrar, potrivnic. ♦ (Substantivat, n. art.) Ceea ce se opune altuia. 2. (Mat.; despre unghiuri) Care este așezat, într-o figură geometrică, în fața altui unghi sau în fața uneia dintre laturi; (despre laturi) care este așezat în fața altei laturi sau în fața unuia dintre unghiuri. – V. opune.
opuscul
OPÚSCUL, opuscule, s. n. Scriere științifică sau literară de proporții reduse. – Din fr. opuscule, lat. opusculum. DOOM
opúscul s. n., pl. opúscule
opuscul
OPÚSCUL s.n. Scriere (științifică, literară) de dimensiuni mici. [Pl. -le, (s.m.) -li. / cf. fr. opuscule, lat. opusculum].
opuscule
OPÚSCUL, opuscule, s. n. Scriere științifică sau literară de proporții reduse. – Din fr. opuscule, lat. opusculum. DOOM
opúscul s. n., pl. opúscule
opusculele
OPÚSCUL, opuscule, s. n. Scriere științifică sau literară de proporții reduse. – Din fr. opuscule, lat. opusculum. DOOM
opúscul s. n., pl. opúscule
opusculelor
OPÚSCUL, opuscule, s. n. Scriere științifică sau literară de proporții reduse. – Din fr. opuscule, lat. opusculum. DOOM
opúscul s. n., pl. opúscule
opusculul
OPÚSCUL, opuscule, s. n. Scriere științifică sau literară de proporții reduse. – Din fr. opuscule, lat. opusculum. DOOM
opúscul s. n., pl. opúscule
opusculului
OPÚSCUL, opuscule, s. n. Scriere științifică sau literară de proporții reduse. – Din fr. opuscule, lat. opusculum. DOOM
opúscul s. n., pl. opúscule
opuse
OPÚS2, -Ă, opuși, -se, adj. 1. Care este așezat în fața cuiva sau a ceva, în partea dimpotrivă; p. ext. (despre fenomene, caractere, legi) care nu se poate împăca cu altul; contrar, potrivnic. ♦ (Substantivat, n. art.) Ceea ce se opune altuia. 2. (Mat.; despre unghiuri) Care este așezat, într-o figură geometrică, în fața altui unghi sau în fața uneia dintre laturi; (despre laturi) care este așezat în fața altei laturi sau în fața unuia dintre unghiuri. – V. opune.
opusei
OPÚS2, -Ă, opuși, -se, adj. 1. Care este așezat în fața cuiva sau a ceva, în partea dimpotrivă; p. ext. (despre fenomene, caractere, legi) care nu se poate împăca cu altul; contrar, potrivnic. ♦ (Substantivat, n. art.) Ceea ce se opune altuia. 2. (Mat.; despre unghiuri) Care este așezat, într-o figură geometrică, în fața altui unghi sau în fața uneia dintre laturi; (despre laturi) care este așezat în fața altei laturi sau în fața unuia dintre unghiuri. – V. opune.
opusele
OPÚS2, -Ă, opuși, -se, adj. 1. Care este așezat în fața cuiva sau a ceva, în partea dimpotrivă; p. ext. (despre fenomene, caractere, legi) care nu se poate împăca cu altul; contrar, potrivnic. ♦ (Substantivat, n. art.) Ceea ce se opune altuia. 2. (Mat.; despre unghiuri) Care este așezat, într-o figură geometrică, în fața altui unghi sau în fața uneia dintre laturi; (despre laturi) care este așezat în fața altei laturi sau în fața unuia dintre unghiuri. – V. opune.
opuselor
OPÚS2, -Ă, opuși, -se, adj. 1. Care este așezat în fața cuiva sau a ceva, în partea dimpotrivă; p. ext. (despre fenomene, caractere, legi) care nu se poate împăca cu altul; contrar, potrivnic. ♦ (Substantivat, n. art.) Ceea ce se opune altuia. 2. (Mat.; despre unghiuri) Care este așezat, într-o figură geometrică, în fața altui unghi sau în fața uneia dintre laturi; (despre laturi) care este așezat în fața altei laturi sau în fața unuia dintre unghiuri. – V. opune.
opust
OPÚST, opusturi, s. n. (Înv. și pop.) Stăvilar, zăgaz (rudimentar); jgheab (de lemn) prin care se scurge apa dintr-un iaz; p. ext. iaz. – Din ucr. opust. DOOM
opúst (înv., pop.) s. n., pl. opústuri
opustul
OPÚST, opusturi, s. n. (Înv. și pop.) Stăvilar, zăgaz (rudimentar); jgheab (de lemn) prin care se scurge apa dintr-un iaz; p. ext. iaz. – Din ucr. opust. DOOM
opúst (înv., pop.) s. n., pl. opústuri
opustului
OPÚST, opusturi, s. n. (Înv. și pop.) Stăvilar, zăgaz (rudimentar); jgheab (de lemn) prin care se scurge apa dintr-un iaz; p. ext. iaz. – Din ucr. opust. DOOM
opúst (înv., pop.) s. n., pl. opústuri
opusturi
OPÚST, opusturi, s. n. (Înv. și pop.) Stăvilar, zăgaz (rudimentar); jgheab (de lemn) prin care se scurge apa dintr-un iaz; p. ext. iaz. – Din ucr. opust. DOOM
opúst (înv., pop.) s. n., pl. opústuri
opusturile
OPÚST, opusturi, s. n. (Înv. și pop.) Stăvilar, zăgaz (rudimentar); jgheab (de lemn) prin care se scurge apa dintr-un iaz; p. ext. iaz. – Din ucr. opust. DOOM
opúst (înv., pop.) s. n., pl. opústuri
opusturilor
OPÚST, opusturi, s. n. (Înv. și pop.) Stăvilar, zăgaz (rudimentar); jgheab (de lemn) prin care se scurge apa dintr-un iaz; p. ext. iaz. – Din ucr. opust. DOOM
opúst (înv., pop.) s. n., pl. opústuri
opusul
OPÚS2, -Ă, opuși, -se, adj. 1. Care este așezat în fața cuiva sau a ceva, în partea dimpotrivă; p. ext. (despre fenomene, caractere, legi) care nu se poate împăca cu altul; contrar, potrivnic. ♦ (Substantivat, n. art.) Ceea ce se opune altuia. 2. (Mat.; despre unghiuri) Care este așezat, într-o figură geometrică, în fața altui unghi sau în fața uneia dintre laturi; (despre laturi) care este așezat în fața altei laturi sau în fața unuia dintre unghiuri. – V. opune.
opusul
ÓPUS1, opusuri, s. n. (Muz.) Indicație folosită pentru numerotarea lucrărilor unui compozitor. ♦ Piesă muzicală a unui compozitor care poartă această indicație. [Abr.: op] – Din fr. opus, germ. Opus. DOOM
ópus s. n., pl. ópusuri; abr. op.
opusului
OPÚS2, -Ă, opuși, -se, adj. 1. Care este așezat în fața cuiva sau a ceva, în partea dimpotrivă; p. ext. (despre fenomene, caractere, legi) care nu se poate împăca cu altul; contrar, potrivnic. ♦ (Substantivat, n. art.) Ceea ce se opune altuia. 2. (Mat.; despre unghiuri) Care este așezat, într-o figură geometrică, în fața altui unghi sau în fața uneia dintre laturi; (despre laturi) care este așezat în fața altei laturi sau în fața unuia dintre unghiuri. – V. opune.
opusului
ÓPUS1, opusuri, s. n. (Muz.) Indicație folosită pentru numerotarea lucrărilor unui compozitor. ♦ Piesă muzicală a unui compozitor care poartă această indicație. [Abr.: op] – Din fr. opus, germ. Opus. DOOM
ópus s. n., pl. ópusuri; abr. op.
opusuri
ÓPUS1, opusuri, s. n. (Muz.) Indicație folosită pentru numerotarea lucrărilor unui compozitor. ♦ Piesă muzicală a unui compozitor care poartă această indicație. [Abr.: op] – Din fr. opus, germ. Opus. DOOM
ópus s. n., pl. ópusuri; abr. op.
opusurile
ÓPUS1, opusuri, s. n. (Muz.) Indicație folosită pentru numerotarea lucrărilor unui compozitor. ♦ Piesă muzicală a unui compozitor care poartă această indicație. [Abr.: op] – Din fr. opus, germ. Opus. DOOM
ópus s. n., pl. ópusuri; abr. op.
opusurilor
ÓPUS1, opusuri, s. n. (Muz.) Indicație folosită pentru numerotarea lucrărilor unui compozitor. ♦ Piesă muzicală a unui compozitor care poartă această indicație. [Abr.: op] – Din fr. opus, germ. Opus. DOOM
ópus s. n., pl. ópusuri; abr. op.
opuși
OPÚS2, -Ă, opuși, -se, adj. 1. Care este așezat în fața cuiva sau a ceva, în partea dimpotrivă; p. ext. (despre fenomene, caractere, legi) care nu se poate împăca cu altul; contrar, potrivnic. ♦ (Substantivat, n. art.) Ceea ce se opune altuia. 2. (Mat.; despre unghiuri) Care este așezat, într-o figură geometrică, în fața altui unghi sau în fața uneia dintre laturi; (despre laturi) care este așezat în fața altei laturi sau în fața unuia dintre unghiuri. – V. opune.
opușii
OPÚS2, -Ă, opuși, -se, adj. 1. Care este așezat în fața cuiva sau a ceva, în partea dimpotrivă; p. ext. (despre fenomene, caractere, legi) care nu se poate împăca cu altul; contrar, potrivnic. ♦ (Substantivat, n. art.) Ceea ce se opune altuia. 2. (Mat.; despre unghiuri) Care este așezat, într-o figură geometrică, în fața altui unghi sau în fața uneia dintre laturi; (despre laturi) care este așezat în fața altei laturi sau în fața unuia dintre unghiuri. – V. opune.
opușilor
OPÚS2, -Ă, opuși, -se, adj. 1. Care este așezat în fața cuiva sau a ceva, în partea dimpotrivă; p. ext. (despre fenomene, caractere, legi) care nu se poate împăca cu altul; contrar, potrivnic. ♦ (Substantivat, n. art.) Ceea ce se opune altuia. 2. (Mat.; despre unghiuri) Care este așezat, într-o figură geometrică, în fața altui unghi sau în fața uneia dintre laturi; (despre laturi) care este așezat în fața altei laturi sau în fața unuia dintre unghiuri. – V. opune.
opușină
OPUȘÍNĂ, opușine, s. f. Stufărie deasă, considerată zonă de protecție în care iernează peștele și unde pescuitul este interzis. DOOM
opúșină (reg.) s. f., g.-d. art. opúșinei; pl. opúșine
opăcea
OPĂCEÁ, opăcele, s. f. (În poezia populară) Diminutiv al lui opacă. Opăcele-afund băga, în caice se suia Și mîna, măre, mîna. TEODORESCU, P. P. 562.
opăcea
OPĂCÍ, opăcesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A opri în loc, a reține; a împiedica. 2. A induce în eroare, a deruta; a necăji; a năuci, a zăpăci. 3. A liniști, a potoli, a domoli. – Din bg. opača, sb. opačiti. DOOM
opăcí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. opăcésc, imperf. 3 sg. opăceá; conj. prez. 3 să opăceáscă
opăceai
OPĂCÍ, opăcesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A opri în loc, a reține; a împiedica. 2. A induce în eroare, a deruta; a necăji; a năuci, a zăpăci. 3. A liniști, a potoli, a domoli. – Din bg. opača, sb. opačiti. DOOM
opăcí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. opăcésc, imperf. 3 sg. opăceá; conj. prez. 3 să opăceáscă
opăceala
OPĂCEÁLĂ, opăceli, s. f. (Reg.) 1. Împiedicare, reținere. 2. Tulburare, zăpăceală, năuceală. – Opăci + suf. -eală. DOOM
opăceálă (reg.) s. f., g.-d. art. opăcélii; pl. opăcéli
opăceam
OPĂCÍ, opăcesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A opri în loc, a reține; a împiedica. 2. A induce în eroare, a deruta; a necăji; a năuci, a zăpăci. 3. A liniști, a potoli, a domoli. – Din bg. opača, sb. opačiti. DOOM
opăcí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. opăcésc, imperf. 3 sg. opăceá; conj. prez. 3 să opăceáscă
opăcească
OPĂCÍ, opăcesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A opri în loc, a reține; a împiedica. 2. A induce în eroare, a deruta; a necăji; a năuci, a zăpăci. 3. A liniști, a potoli, a domoli. – Din bg. opača, sb. opačiti. DOOM
opăcí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. opăcésc, imperf. 3 sg. opăceá; conj. prez. 3 să opăceáscă
opăceau
OPĂCÍ, opăcesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A opri în loc, a reține; a împiedica. 2. A induce în eroare, a deruta; a necăji; a năuci, a zăpăci. 3. A liniști, a potoli, a domoli. – Din bg. opača, sb. opačiti. DOOM
opăcí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. opăcésc, imperf. 3 sg. opăceá; conj. prez. 3 să opăceáscă
opăceați
OPĂCÍ, opăcesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A opri în loc, a reține; a împiedica. 2. A induce în eroare, a deruta; a necăji; a năuci, a zăpăci. 3. A liniști, a potoli, a domoli. – Din bg. opača, sb. opačiti. DOOM
opăcí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. opăcésc, imperf. 3 sg. opăceá; conj. prez. 3 să opăceáscă
opăceli
OPĂCEÁLĂ, opăceli, s. f. (Reg.) 1. Împiedicare, reținere. 2. Tulburare, zăpăceală, năuceală. – Opăci + suf. -eală. DOOM
opăceálă (reg.) s. f., g.-d. art. opăcélii; pl. opăcéli
opăcelii
OPĂCEÁLĂ, opăceli, s. f. (Reg.) 1. Împiedicare, reținere. 2. Tulburare, zăpăceală, năuceală. – Opăci + suf. -eală. DOOM
opăceálă (reg.) s. f., g.-d. art. opăcélii; pl. opăcéli
opăcelile
OPĂCEÁLĂ, opăceli, s. f. (Reg.) 1. Împiedicare, reținere. 2. Tulburare, zăpăceală, năuceală. – Opăci + suf. -eală. DOOM
opăceálă (reg.) s. f., g.-d. art. opăcélii; pl. opăcéli
opăcelilor
OPĂCEÁLĂ, opăceli, s. f. (Reg.) 1. Împiedicare, reținere. 2. Tulburare, zăpăceală, năuceală. – Opăci + suf. -eală. DOOM
opăceálă (reg.) s. f., g.-d. art. opăcélii; pl. opăcéli
opăcesc
OPĂCÍ, opăcesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A opri în loc, a reține; a împiedica. 2. A induce în eroare, a deruta; a necăji; a năuci, a zăpăci. 3. A liniști, a potoli, a domoli. – Din bg. opača, sb. opačiti. DOOM
opăcí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. opăcésc, imperf. 3 sg. opăceá; conj. prez. 3 să opăceáscă
opăcește
OPĂCÍ, opăcesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A opri în loc, a reține; a împiedica. 2. A induce în eroare, a deruta; a necăji; a năuci, a zăpăci. 3. A liniști, a potoli, a domoli. – Din bg. opača, sb. opačiti. DOOM
opăcí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. opăcésc, imperf. 3 sg. opăceá; conj. prez. 3 să opăceáscă
opăcești
OPĂCÍ, opăcesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A opri în loc, a reține; a împiedica. 2. A induce în eroare, a deruta; a necăji; a năuci, a zăpăci. 3. A liniști, a potoli, a domoli. – Din bg. opača, sb. opačiti. DOOM
opăcí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. opăcésc, imperf. 3 sg. opăceá; conj. prez. 3 să opăceáscă
opăci
OPĂCÍ, opăcesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A opri în loc, a reține; a împiedica. 2. A induce în eroare, a deruta; a necăji; a năuci, a zăpăci. 3. A liniști, a potoli, a domoli. – Din bg. opača, sb. opačiti. DOOM
opăcí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. opăcésc, imperf. 3 sg. opăceá; conj. prez. 3 să opăceáscă
opăcii
OPĂCÍ, opăcesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A opri în loc, a reține; a împiedica. 2. A induce în eroare, a deruta; a necăji; a năuci, a zăpăci. 3. A liniști, a potoli, a domoli. – Din bg. opača, sb. opačiti. DOOM
opăcí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. opăcésc, imperf. 3 sg. opăceá; conj. prez. 3 să opăceáscă
opăcim
OPĂCÍ, opăcesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A opri în loc, a reține; a împiedica. 2. A induce în eroare, a deruta; a necăji; a năuci, a zăpăci. 3. A liniști, a potoli, a domoli. – Din bg. opača, sb. opačiti. DOOM
opăcí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. opăcésc, imperf. 3 sg. opăceá; conj. prez. 3 să opăceáscă
opăcinaș
OPĂCINÁȘ, opăcinași, s. m. (Regional) Vîslaș. Bărci cu fundul lat, ale căror lopeți au formă specială și se numesc opăcini, iar lopătarii opăcinași. ANTIPA, P. 440.
opăcind
OPĂCÍ, opăcesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A opri în loc, a reține; a împiedica. 2. A induce în eroare, a deruta; a necăji; a năuci, a zăpăci. 3. A liniști, a potoli, a domoli. – Din bg. opača, sb. opačiti. DOOM
opăcí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. opăcésc, imperf. 3 sg. opăceá; conj. prez. 3 să opăceáscă
opăcini
OPÁCINĂ, opăcini, s. f. (Reg.) Vâslă scurtă; lopată. [Pl. și: opacine] – Din ucr. opačyna.
opăcinii
OPÁCINĂ, opăcini, s. f. (Reg.) Vâslă scurtă; lopată. [Pl. și: opacine] – Din ucr. opačyna.
opăcinile
OPÁCINĂ, opăcini, s. f. (Reg.) Vâslă scurtă; lopată. [Pl. și: opacine] – Din ucr. opačyna.
opăcinilor
OPÁCINĂ, opăcini, s. f. (Reg.) Vâslă scurtă; lopată. [Pl. și: opacine] – Din ucr. opačyna.
opăcire
OPĂCÍ, opăcesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A opri în loc, a reține; a împiedica. 2. A induce în eroare, a deruta; a necăji; a năuci, a zăpăci. 3. A liniști, a potoli, a domoli. – Din bg. opača, sb. opačiti. DOOM
opăcí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. opăcésc, imperf. 3 sg. opăceá; conj. prez. 3 să opăceáscă
opăcire
OPĂCÍRE, opăciri, s. f. (Reg.) Faptul de a opăci. – V. opăci. DOOM
opăcíre (reg.) s. f., g.-d. art. opăcírii; pl. opăcíri
opăcirea
OPĂCÍRE, opăciri, s. f. (Reg.) Faptul de a opăci. – V. opăci. DOOM
opăcíre (reg.) s. f., g.-d. art. opăcírii; pl. opăcíri
opăciri
OPĂCÍRE, opăciri, s. f. (Reg.) Faptul de a opăci. – V. opăci. DOOM
opăcíre (reg.) s. f., g.-d. art. opăcírii; pl. opăcíri
opăcirii
OPĂCÍRE, opăciri, s. f. (Reg.) Faptul de a opăci. – V. opăci. DOOM
opăcíre (reg.) s. f., g.-d. art. opăcírii; pl. opăcíri
opăcirile
OPĂCÍRE, opăciri, s. f. (Reg.) Faptul de a opăci. – V. opăci. DOOM
opăcíre (reg.) s. f., g.-d. art. opăcírii; pl. opăcíri
opăcirilor
OPĂCÍRE, opăciri, s. f. (Reg.) Faptul de a opăci. – V. opăci. DOOM
opăcíre (reg.) s. f., g.-d. art. opăcírii; pl. opăcíri
opăciră
OPĂCÍ, opăcesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A opri în loc, a reține; a împiedica. 2. A induce în eroare, a deruta; a necăji; a năuci, a zăpăci. 3. A liniști, a potoli, a domoli. – Din bg. opača, sb. opačiti. DOOM
opăcí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. opăcésc, imperf. 3 sg. opăceá; conj. prez. 3 să opăceáscă
opăcirăm
OPĂCÍ, opăcesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A opri în loc, a reține; a împiedica. 2. A induce în eroare, a deruta; a necăji; a năuci, a zăpăci. 3. A liniști, a potoli, a domoli. – Din bg. opača, sb. opačiti. DOOM
opăcí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. opăcésc, imperf. 3 sg. opăceá; conj. prez. 3 să opăceáscă
opăcirăți
OPĂCÍ, opăcesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A opri în loc, a reține; a împiedica. 2. A induce în eroare, a deruta; a necăji; a năuci, a zăpăci. 3. A liniști, a potoli, a domoli. – Din bg. opača, sb. opačiti. DOOM
opăcí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. opăcésc, imperf. 3 sg. opăceá; conj. prez. 3 să opăceáscă
opăcise
OPĂCÍ, opăcesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A opri în loc, a reține; a împiedica. 2. A induce în eroare, a deruta; a necăji; a năuci, a zăpăci. 3. A liniști, a potoli, a domoli. – Din bg. opača, sb. opačiti. DOOM
opăcí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. opăcésc, imperf. 3 sg. opăceá; conj. prez. 3 să opăceáscă
opăcisem
OPĂCÍ, opăcesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A opri în loc, a reține; a împiedica. 2. A induce în eroare, a deruta; a necăji; a năuci, a zăpăci. 3. A liniști, a potoli, a domoli. – Din bg. opača, sb. opačiti. DOOM
opăcí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. opăcésc, imperf. 3 sg. opăceá; conj. prez. 3 să opăceáscă
opăciseră
OPĂCÍ, opăcesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A opri în loc, a reține; a împiedica. 2. A induce în eroare, a deruta; a necăji; a năuci, a zăpăci. 3. A liniști, a potoli, a domoli. – Din bg. opača, sb. opačiti. DOOM
opăcí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. opăcésc, imperf. 3 sg. opăceá; conj. prez. 3 să opăceáscă
opăciserăm
OPĂCÍ, opăcesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A opri în loc, a reține; a împiedica. 2. A induce în eroare, a deruta; a necăji; a năuci, a zăpăci. 3. A liniști, a potoli, a domoli. – Din bg. opača, sb. opačiti. DOOM
opăcí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. opăcésc, imperf. 3 sg. opăceá; conj. prez. 3 să opăceáscă
opăciserăți
OPĂCÍ, opăcesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A opri în loc, a reține; a împiedica. 2. A induce în eroare, a deruta; a necăji; a năuci, a zăpăci. 3. A liniști, a potoli, a domoli. – Din bg. opača, sb. opačiti. DOOM
opăcí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. opăcésc, imperf. 3 sg. opăceá; conj. prez. 3 să opăceáscă
opăciseși
OPĂCÍ, opăcesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A opri în loc, a reține; a împiedica. 2. A induce în eroare, a deruta; a necăji; a năuci, a zăpăci. 3. A liniști, a potoli, a domoli. – Din bg. opača, sb. opačiti. DOOM
opăcí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. opăcésc, imperf. 3 sg. opăceá; conj. prez. 3 să opăceáscă
opăciseți
OPĂCÍ, opăcesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A opri în loc, a reține; a împiedica. 2. A induce în eroare, a deruta; a necăji; a năuci, a zăpăci. 3. A liniști, a potoli, a domoli. – Din bg. opača, sb. opačiti. DOOM
opăcí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. opăcésc, imperf. 3 sg. opăceá; conj. prez. 3 să opăceáscă
opăcit
OPĂCÍ, opăcesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A opri în loc, a reține; a împiedica. 2. A induce în eroare, a deruta; a necăji; a năuci, a zăpăci. 3. A liniști, a potoli, a domoli. – Din bg. opača, sb. opačiti. DOOM
opăcí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. opăcésc, imperf. 3 sg. opăceá; conj. prez. 3 să opăceáscă
opăcit
OPĂCÍT, -Ă, opăciți, -te, adj. (Reg.) 1. Zăpăcit, speriat, uluit. 2. Pocit, monstruos. – V. opăci.
opăcita
OPĂCÍT, -Ă, opăciți, -te, adj. (Reg.) 1. Zăpăcit, speriat, uluit. 2. Pocit, monstruos. – V. opăci.
opăcite
OPĂCÍT, -Ă, opăciți, -te, adj. (Reg.) 1. Zăpăcit, speriat, uluit. 2. Pocit, monstruos. – V. opăci.
opăcitei
OPĂCÍT, -Ă, opăciți, -te, adj. (Reg.) 1. Zăpăcit, speriat, uluit. 2. Pocit, monstruos. – V. opăci.
opăcitele
OPĂCÍT, -Ă, opăciți, -te, adj. (Reg.) 1. Zăpăcit, speriat, uluit. 2. Pocit, monstruos. – V. opăci.
opăcitelor
OPĂCÍT, -Ă, opăciți, -te, adj. (Reg.) 1. Zăpăcit, speriat, uluit. 2. Pocit, monstruos. – V. opăci.
opăcitul
OPĂCÍT, -Ă, opăciți, -te, adj. (Reg.) 1. Zăpăcit, speriat, uluit. 2. Pocit, monstruos. – V. opăci.
opăcitului
OPĂCÍT, -Ă, opăciți, -te, adj. (Reg.) 1. Zăpăcit, speriat, uluit. 2. Pocit, monstruos. – V. opăci.
opăcitură
OPĂCITÚRĂ, opărituri, s. f. (Regional) Apă lină la capătul unui vîrtej. Opărituri de apă în care undița se lasă de la depărtare pe curent în jos. ANTIPA, P. 227.
opăciuie
OPĂCIÚIE, opăciui, s. f. (Regional) Opăcea. Și el, frate, se ducea, La apa Vidrosului, Unde-i toana peștelui... Luntrile le băga, Opăciui că așeza, Nevoadele le-arunca. PAMFILE, M. R. I 296.
opăciși
OPĂCÍ, opăcesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A opri în loc, a reține; a împiedica. 2. A induce în eroare, a deruta; a necăji; a năuci, a zăpăci. 3. A liniști, a potoli, a domoli. – Din bg. opača, sb. opačiti. DOOM
opăcí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. opăcésc, imperf. 3 sg. opăceá; conj. prez. 3 să opăceáscă
opăciți
OPĂCÍ, opăcesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A opri în loc, a reține; a împiedica. 2. A induce în eroare, a deruta; a necăji; a năuci, a zăpăci. 3. A liniști, a potoli, a domoli. – Din bg. opača, sb. opačiti. DOOM
opăcí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. opăcésc, imperf. 3 sg. opăceá; conj. prez. 3 să opăceáscă
opăciți
OPĂCÍT, -Ă, opăciți, -te, adj. (Reg.) 1. Zăpăcit, speriat, uluit. 2. Pocit, monstruos. – V. opăci.
opăciții
OPĂCÍT, -Ă, opăciți, -te, adj. (Reg.) 1. Zăpăcit, speriat, uluit. 2. Pocit, monstruos. – V. opăci.
opăciților
OPĂCÍT, -Ă, opăciți, -te, adj. (Reg.) 1. Zăpăcit, speriat, uluit. 2. Pocit, monstruos. – V. opăci.
opăicioare
OPĂICIÓR, opăicioare, s. n. (Rar) Diminutiv al lui opaiț. Descuie-mi dar tu, opăiciorule de pe muche. SBIERA, P. 308. DOOM
opăiciór (-pă-i-) (rar) s. n., pl. opăicioáre
opăicioarele
OPĂICIÓR, opăicioare, s. n. (Rar) Diminutiv al lui opaiț. Descuie-mi dar tu, opăiciorule de pe muche. SBIERA, P. 308. DOOM
opăiciór (-pă-i-) (rar) s. n., pl. opăicioáre
opăicioarelor
OPĂICIÓR, opăicioare, s. n. (Rar) Diminutiv al lui opaiț. Descuie-mi dar tu, opăiciorule de pe muche. SBIERA, P. 308. DOOM
opăiciór (-pă-i-) (rar) s. n., pl. opăicioáre
opăicior
OPĂICIÓR, opăicioare, s. n. (Rar) Diminutiv al lui opaiț. Descuie-mi dar tu, opăiciorule de pe muche. SBIERA, P. 308. DOOM
opăiciór (-pă-i-) (rar) s. n., pl. opăicioáre
opăiciorul
OPĂICIÓR, opăicioare, s. n. (Rar) Diminutiv al lui opaiț. Descuie-mi dar tu, opăiciorule de pe muche. SBIERA, P. 308. DOOM
opăiciór (-pă-i-) (rar) s. n., pl. opăicioáre
opăiciorului
OPĂICIÓR, opăicioare, s. n. (Rar) Diminutiv al lui opaiț. Descuie-mi dar tu, opăiciorule de pe muche. SBIERA, P. 308. DOOM
opăiciór (-pă-i-) (rar) s. n., pl. opăicioáre
opărea
OPĂRÍ, opăresc, vb. IV. 1. Tranz. A turna peste ceva un lichid clocotit (apă, leșie, lapte etc.) pentru a spăla, a curăța de coajă, a găti etc. ♦ Tranz. și refl. A provoca sau a căpăta arsuri, turnând sau vărsând apă clocotită sau alt lichid foarte fierbinte; a (se) arde. 2. Refl. (Mai ales despre copiii mici) A face răni și iritații în unele părți ale corpului, mai ales la încheieturi, din cauza transpirației, a urinei etc. 3. Refl. (Reg.; despre mălai, făină, plante uscate) A se încinge, alterându-se. 4. Refl. (Despre plante) A se ofili, a se veșteji (din cauza căldurii); a se măna din cauza soarelui prea fierbinte apărut după ploaie. – Din bg. oparja, sb. opariti. DOOM
opărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. opărésc, imperf. 3 sg. opăreá; conj. prez. 3 să opăreáscă
opăreai
OPĂRÍ, opăresc, vb. IV. 1. Tranz. A turna peste ceva un lichid clocotit (apă, leșie, lapte etc.) pentru a spăla, a curăța de coajă, a găti etc. ♦ Tranz. și refl. A provoca sau a căpăta arsuri, turnând sau vărsând apă clocotită sau alt lichid foarte fierbinte; a (se) arde. 2. Refl. (Mai ales despre copiii mici) A face răni și iritații în unele părți ale corpului, mai ales la încheieturi, din cauza transpirației, a urinei etc. 3. Refl. (Reg.; despre mălai, făină, plante uscate) A se încinge, alterându-se. 4. Refl. (Despre plante) A se ofili, a se veșteji (din cauza căldurii); a se măna din cauza soarelui prea fierbinte apărut după ploaie. – Din bg. oparja, sb. opariti. DOOM
opărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. opărésc, imperf. 3 sg. opăreá; conj. prez. 3 să opăreáscă
opăreala
OPĂREÁLĂ, opăreli, s. f. 1. Opărire. 2. (Pop.) Iritație a pielii, care se ivește (mai ales la copiii mici) la încheieturi și între coapse, provocând usturimi; opăritură. – Opări + suf. -eală. DOOM
opăreálă s. f., g.-d. art. opărélii; pl. opăréli
opăream
OPĂRÍ, opăresc, vb. IV. 1. Tranz. A turna peste ceva un lichid clocotit (apă, leșie, lapte etc.) pentru a spăla, a curăța de coajă, a găti etc. ♦ Tranz. și refl. A provoca sau a căpăta arsuri, turnând sau vărsând apă clocotită sau alt lichid foarte fierbinte; a (se) arde. 2. Refl. (Mai ales despre copiii mici) A face răni și iritații în unele părți ale corpului, mai ales la încheieturi, din cauza transpirației, a urinei etc. 3. Refl. (Reg.; despre mălai, făină, plante uscate) A se încinge, alterându-se. 4. Refl. (Despre plante) A se ofili, a se veșteji (din cauza căldurii); a se măna din cauza soarelui prea fierbinte apărut după ploaie. – Din bg. oparja, sb. opariti. DOOM
opărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. opărésc, imperf. 3 sg. opăreá; conj. prez. 3 să opăreáscă
opărească
OPĂRÍ, opăresc, vb. IV. 1. Tranz. A turna peste ceva un lichid clocotit (apă, leșie, lapte etc.) pentru a spăla, a curăța de coajă, a găti etc. ♦ Tranz. și refl. A provoca sau a căpăta arsuri, turnând sau vărsând apă clocotită sau alt lichid foarte fierbinte; a (se) arde. 2. Refl. (Mai ales despre copiii mici) A face răni și iritații în unele părți ale corpului, mai ales la încheieturi, din cauza transpirației, a urinei etc. 3. Refl. (Reg.; despre mălai, făină, plante uscate) A se încinge, alterându-se. 4. Refl. (Despre plante) A se ofili, a se veșteji (din cauza căldurii); a se măna din cauza soarelui prea fierbinte apărut după ploaie. – Din bg. oparja, sb. opariti. DOOM
opărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. opărésc, imperf. 3 sg. opăreá; conj. prez. 3 să opăreáscă
opăreau
OPĂRÍ, opăresc, vb. IV. 1. Tranz. A turna peste ceva un lichid clocotit (apă, leșie, lapte etc.) pentru a spăla, a curăța de coajă, a găti etc. ♦ Tranz. și refl. A provoca sau a căpăta arsuri, turnând sau vărsând apă clocotită sau alt lichid foarte fierbinte; a (se) arde. 2. Refl. (Mai ales despre copiii mici) A face răni și iritații în unele părți ale corpului, mai ales la încheieturi, din cauza transpirației, a urinei etc. 3. Refl. (Reg.; despre mălai, făină, plante uscate) A se încinge, alterându-se. 4. Refl. (Despre plante) A se ofili, a se veșteji (din cauza căldurii); a se măna din cauza soarelui prea fierbinte apărut după ploaie. – Din bg. oparja, sb. opariti. DOOM
opărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. opărésc, imperf. 3 sg. opăreá; conj. prez. 3 să opăreáscă
opăreați
OPĂRÍ, opăresc, vb. IV. 1. Tranz. A turna peste ceva un lichid clocotit (apă, leșie, lapte etc.) pentru a spăla, a curăța de coajă, a găti etc. ♦ Tranz. și refl. A provoca sau a căpăta arsuri, turnând sau vărsând apă clocotită sau alt lichid foarte fierbinte; a (se) arde. 2. Refl. (Mai ales despre copiii mici) A face răni și iritații în unele părți ale corpului, mai ales la încheieturi, din cauza transpirației, a urinei etc. 3. Refl. (Reg.; despre mălai, făină, plante uscate) A se încinge, alterându-se. 4. Refl. (Despre plante) A se ofili, a se veșteji (din cauza căldurii); a se măna din cauza soarelui prea fierbinte apărut după ploaie. – Din bg. oparja, sb. opariti. DOOM
opărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. opărésc, imperf. 3 sg. opăreá; conj. prez. 3 să opăreáscă
opăreli
OPĂREÁLĂ, opăreli, s. f. 1. Opărire. 2. (Pop.) Iritație a pielii, care se ivește (mai ales la copiii mici) la încheieturi și între coapse, provocând usturimi; opăritură. – Opări + suf. -eală. DOOM
opăreálă s. f., g.-d. art. opărélii; pl. opăréli
opărelii
OPĂREÁLĂ, opăreli, s. f. 1. Opărire. 2. (Pop.) Iritație a pielii, care se ivește (mai ales la copiii mici) la încheieturi și între coapse, provocând usturimi; opăritură. – Opări + suf. -eală. DOOM
opăreálă s. f., g.-d. art. opărélii; pl. opăréli
opărelile
OPĂREÁLĂ, opăreli, s. f. 1. Opărire. 2. (Pop.) Iritație a pielii, care se ivește (mai ales la copiii mici) la încheieturi și între coapse, provocând usturimi; opăritură. – Opări + suf. -eală. DOOM
opăreálă s. f., g.-d. art. opărélii; pl. opăréli
opărelilor
OPĂREÁLĂ, opăreli, s. f. 1. Opărire. 2. (Pop.) Iritație a pielii, care se ivește (mai ales la copiii mici) la încheieturi și între coapse, provocând usturimi; opăritură. – Opări + suf. -eală. DOOM
opăreálă s. f., g.-d. art. opărélii; pl. opăréli
opăresc
OPĂRÍ, opăresc, vb. IV. 1. Tranz. A turna peste ceva un lichid clocotit (apă, leșie, lapte etc.) pentru a spăla, a curăța de coajă, a găti etc. ♦ Tranz. și refl. A provoca sau a căpăta arsuri, turnând sau vărsând apă clocotită sau alt lichid foarte fierbinte; a (se) arde. 2. Refl. (Mai ales despre copiii mici) A face răni și iritații în unele părți ale corpului, mai ales la încheieturi, din cauza transpirației, a urinei etc. 3. Refl. (Reg.; despre mălai, făină, plante uscate) A se încinge, alterându-se. 4. Refl. (Despre plante) A se ofili, a se veșteji (din cauza căldurii); a se măna din cauza soarelui prea fierbinte apărut după ploaie. – Din bg. oparja, sb. opariti. DOOM
opărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. opărésc, imperf. 3 sg. opăreá; conj. prez. 3 să opăreáscă
opărește
OPĂRÍ, opăresc, vb. IV. 1. Tranz. A turna peste ceva un lichid clocotit (apă, leșie, lapte etc.) pentru a spăla, a curăța de coajă, a găti etc. ♦ Tranz. și refl. A provoca sau a căpăta arsuri, turnând sau vărsând apă clocotită sau alt lichid foarte fierbinte; a (se) arde. 2. Refl. (Mai ales despre copiii mici) A face răni și iritații în unele părți ale corpului, mai ales la încheieturi, din cauza transpirației, a urinei etc. 3. Refl. (Reg.; despre mălai, făină, plante uscate) A se încinge, alterându-se. 4. Refl. (Despre plante) A se ofili, a se veșteji (din cauza căldurii); a se măna din cauza soarelui prea fierbinte apărut după ploaie. – Din bg. oparja, sb. opariti. DOOM
opărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. opărésc, imperf. 3 sg. opăreá; conj. prez. 3 să opăreáscă
opărești
OPĂRÍ, opăresc, vb. IV. 1. Tranz. A turna peste ceva un lichid clocotit (apă, leșie, lapte etc.) pentru a spăla, a curăța de coajă, a găti etc. ♦ Tranz. și refl. A provoca sau a căpăta arsuri, turnând sau vărsând apă clocotită sau alt lichid foarte fierbinte; a (se) arde. 2. Refl. (Mai ales despre copiii mici) A face răni și iritații în unele părți ale corpului, mai ales la încheieturi, din cauza transpirației, a urinei etc. 3. Refl. (Reg.; despre mălai, făină, plante uscate) A se încinge, alterându-se. 4. Refl. (Despre plante) A se ofili, a se veșteji (din cauza căldurii); a se măna din cauza soarelui prea fierbinte apărut după ploaie. – Din bg. oparja, sb. opariti. DOOM
opărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. opărésc, imperf. 3 sg. opăreá; conj. prez. 3 să opăreáscă
opări
OPĂRÍ, opăresc, vb. IV. 1. Tranz. A turna peste ceva un lichid clocotit (apă, leșie, lapte etc.) pentru a spăla, a curăța de coajă, a găti etc. ♦ Tranz. și refl. A provoca sau a căpăta arsuri, turnând sau vărsând apă clocotită sau alt lichid foarte fierbinte; a (se) arde. 2. Refl. (Mai ales despre copiii mici) A face răni și iritații în unele părți ale corpului, mai ales la încheieturi, din cauza transpirației, a urinei etc. 3. Refl. (Reg.; despre mălai, făină, plante uscate) A se încinge, alterându-se. 4. Refl. (Despre plante) A se ofili, a se veșteji (din cauza căldurii); a se măna din cauza soarelui prea fierbinte apărut după ploaie. – Din bg. oparja, sb. opariti. DOOM
opărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. opărésc, imperf. 3 sg. opăreá; conj. prez. 3 să opăreáscă
opării
OPĂRÍ, opăresc, vb. IV. 1. Tranz. A turna peste ceva un lichid clocotit (apă, leșie, lapte etc.) pentru a spăla, a curăța de coajă, a găti etc. ♦ Tranz. și refl. A provoca sau a căpăta arsuri, turnând sau vărsând apă clocotită sau alt lichid foarte fierbinte; a (se) arde. 2. Refl. (Mai ales despre copiii mici) A face răni și iritații în unele părți ale corpului, mai ales la încheieturi, din cauza transpirației, a urinei etc. 3. Refl. (Reg.; despre mălai, făină, plante uscate) A se încinge, alterându-se. 4. Refl. (Despre plante) A se ofili, a se veșteji (din cauza căldurii); a se măna din cauza soarelui prea fierbinte apărut după ploaie. – Din bg. oparja, sb. opariti. DOOM
opărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. opărésc, imperf. 3 sg. opăreá; conj. prez. 3 să opăreáscă
opărim
OPĂRÍ, opăresc, vb. IV. 1. Tranz. A turna peste ceva un lichid clocotit (apă, leșie, lapte etc.) pentru a spăla, a curăța de coajă, a găti etc. ♦ Tranz. și refl. A provoca sau a căpăta arsuri, turnând sau vărsând apă clocotită sau alt lichid foarte fierbinte; a (se) arde. 2. Refl. (Mai ales despre copiii mici) A face răni și iritații în unele părți ale corpului, mai ales la încheieturi, din cauza transpirației, a urinei etc. 3. Refl. (Reg.; despre mălai, făină, plante uscate) A se încinge, alterându-se. 4. Refl. (Despre plante) A se ofili, a se veșteji (din cauza căldurii); a se măna din cauza soarelui prea fierbinte apărut după ploaie. – Din bg. oparja, sb. opariti. DOOM
opărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. opărésc, imperf. 3 sg. opăreá; conj. prez. 3 să opăreáscă
opărind
OPĂRÍ, opăresc, vb. IV. 1. Tranz. A turna peste ceva un lichid clocotit (apă, leșie, lapte etc.) pentru a spăla, a curăța de coajă, a găti etc. ♦ Tranz. și refl. A provoca sau a căpăta arsuri, turnând sau vărsând apă clocotită sau alt lichid foarte fierbinte; a (se) arde. 2. Refl. (Mai ales despre copiii mici) A face răni și iritații în unele părți ale corpului, mai ales la încheieturi, din cauza transpirației, a urinei etc. 3. Refl. (Reg.; despre mălai, făină, plante uscate) A se încinge, alterându-se. 4. Refl. (Despre plante) A se ofili, a se veșteji (din cauza căldurii); a se măna din cauza soarelui prea fierbinte apărut după ploaie. – Din bg. oparja, sb. opariti. DOOM
opărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. opărésc, imperf. 3 sg. opăreá; conj. prez. 3 să opăreáscă
opărire
OPĂRÍ, opăresc, vb. IV. 1. Tranz. A turna peste ceva un lichid clocotit (apă, leșie, lapte etc.) pentru a spăla, a curăța de coajă, a găti etc. ♦ Tranz. și refl. A provoca sau a căpăta arsuri, turnând sau vărsând apă clocotită sau alt lichid foarte fierbinte; a (se) arde. 2. Refl. (Mai ales despre copiii mici) A face răni și iritații în unele părți ale corpului, mai ales la încheieturi, din cauza transpirației, a urinei etc. 3. Refl. (Reg.; despre mălai, făină, plante uscate) A se încinge, alterându-se. 4. Refl. (Despre plante) A se ofili, a se veșteji (din cauza căldurii); a se măna din cauza soarelui prea fierbinte apărut după ploaie. – Din bg. oparja, sb. opariti. DOOM
opărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. opărésc, imperf. 3 sg. opăreá; conj. prez. 3 să opăreáscă
opărire
OPĂRÍRE, opăriri, s. f. Acțiunea de a (se) opări și rezultatul ei; opăreală (1). – V. opări. DOOM
opăríre s. f., g.-d. art. opărírii; pl. opăríri
opărirea
OPĂRÍRE, opăriri, s. f. Acțiunea de a (se) opări și rezultatul ei; opăreală (1). – V. opări. DOOM
opăríre s. f., g.-d. art. opărírii; pl. opăríri
opăriri
OPĂRÍRE, opăriri, s. f. Acțiunea de a (se) opări și rezultatul ei; opăreală (1). – V. opări. DOOM
opăríre s. f., g.-d. art. opărírii; pl. opăríri
opăririi
OPĂRÍRE, opăriri, s. f. Acțiunea de a (se) opări și rezultatul ei; opăreală (1). – V. opări. DOOM
opăríre s. f., g.-d. art. opărírii; pl. opăríri
opăririle
OPĂRÍRE, opăriri, s. f. Acțiunea de a (se) opări și rezultatul ei; opăreală (1). – V. opări. DOOM
opăríre s. f., g.-d. art. opărírii; pl. opăríri
opăririlor
OPĂRÍRE, opăriri, s. f. Acțiunea de a (se) opări și rezultatul ei; opăreală (1). – V. opări. DOOM
opăríre s. f., g.-d. art. opărírii; pl. opăríri
opăriră
OPĂRÍ, opăresc, vb. IV. 1. Tranz. A turna peste ceva un lichid clocotit (apă, leșie, lapte etc.) pentru a spăla, a curăța de coajă, a găti etc. ♦ Tranz. și refl. A provoca sau a căpăta arsuri, turnând sau vărsând apă clocotită sau alt lichid foarte fierbinte; a (se) arde. 2. Refl. (Mai ales despre copiii mici) A face răni și iritații în unele părți ale corpului, mai ales la încheieturi, din cauza transpirației, a urinei etc. 3. Refl. (Reg.; despre mălai, făină, plante uscate) A se încinge, alterându-se. 4. Refl. (Despre plante) A se ofili, a se veșteji (din cauza căldurii); a se măna din cauza soarelui prea fierbinte apărut după ploaie. – Din bg. oparja, sb. opariti. DOOM
opărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. opărésc, imperf. 3 sg. opăreá; conj. prez. 3 să opăreáscă
opărirăm
OPĂRÍ, opăresc, vb. IV. 1. Tranz. A turna peste ceva un lichid clocotit (apă, leșie, lapte etc.) pentru a spăla, a curăța de coajă, a găti etc. ♦ Tranz. și refl. A provoca sau a căpăta arsuri, turnând sau vărsând apă clocotită sau alt lichid foarte fierbinte; a (se) arde. 2. Refl. (Mai ales despre copiii mici) A face răni și iritații în unele părți ale corpului, mai ales la încheieturi, din cauza transpirației, a urinei etc. 3. Refl. (Reg.; despre mălai, făină, plante uscate) A se încinge, alterându-se. 4. Refl. (Despre plante) A se ofili, a se veșteji (din cauza căldurii); a se măna din cauza soarelui prea fierbinte apărut după ploaie. – Din bg. oparja, sb. opariti. DOOM
opărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. opărésc, imperf. 3 sg. opăreá; conj. prez. 3 să opăreáscă
opărirăți
OPĂRÍ, opăresc, vb. IV. 1. Tranz. A turna peste ceva un lichid clocotit (apă, leșie, lapte etc.) pentru a spăla, a curăța de coajă, a găti etc. ♦ Tranz. și refl. A provoca sau a căpăta arsuri, turnând sau vărsând apă clocotită sau alt lichid foarte fierbinte; a (se) arde. 2. Refl. (Mai ales despre copiii mici) A face răni și iritații în unele părți ale corpului, mai ales la încheieturi, din cauza transpirației, a urinei etc. 3. Refl. (Reg.; despre mălai, făină, plante uscate) A se încinge, alterându-se. 4. Refl. (Despre plante) A se ofili, a se veșteji (din cauza căldurii); a se măna din cauza soarelui prea fierbinte apărut după ploaie. – Din bg. oparja, sb. opariti. DOOM
opărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. opărésc, imperf. 3 sg. opăreá; conj. prez. 3 să opăreáscă
opărise
OPĂRÍ, opăresc, vb. IV. 1. Tranz. A turna peste ceva un lichid clocotit (apă, leșie, lapte etc.) pentru a spăla, a curăța de coajă, a găti etc. ♦ Tranz. și refl. A provoca sau a căpăta arsuri, turnând sau vărsând apă clocotită sau alt lichid foarte fierbinte; a (se) arde. 2. Refl. (Mai ales despre copiii mici) A face răni și iritații în unele părți ale corpului, mai ales la încheieturi, din cauza transpirației, a urinei etc. 3. Refl. (Reg.; despre mălai, făină, plante uscate) A se încinge, alterându-se. 4. Refl. (Despre plante) A se ofili, a se veșteji (din cauza căldurii); a se măna din cauza soarelui prea fierbinte apărut după ploaie. – Din bg. oparja, sb. opariti. DOOM
opărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. opărésc, imperf. 3 sg. opăreá; conj. prez. 3 să opăreáscă
opărisem
OPĂRÍ, opăresc, vb. IV. 1. Tranz. A turna peste ceva un lichid clocotit (apă, leșie, lapte etc.) pentru a spăla, a curăța de coajă, a găti etc. ♦ Tranz. și refl. A provoca sau a căpăta arsuri, turnând sau vărsând apă clocotită sau alt lichid foarte fierbinte; a (se) arde. 2. Refl. (Mai ales despre copiii mici) A face răni și iritații în unele părți ale corpului, mai ales la încheieturi, din cauza transpirației, a urinei etc. 3. Refl. (Reg.; despre mălai, făină, plante uscate) A se încinge, alterându-se. 4. Refl. (Despre plante) A se ofili, a se veșteji (din cauza căldurii); a se măna din cauza soarelui prea fierbinte apărut după ploaie. – Din bg. oparja, sb. opariti. DOOM
opărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. opărésc, imperf. 3 sg. opăreá; conj. prez. 3 să opăreáscă
opăriseră
OPĂRÍ, opăresc, vb. IV. 1. Tranz. A turna peste ceva un lichid clocotit (apă, leșie, lapte etc.) pentru a spăla, a curăța de coajă, a găti etc. ♦ Tranz. și refl. A provoca sau a căpăta arsuri, turnând sau vărsând apă clocotită sau alt lichid foarte fierbinte; a (se) arde. 2. Refl. (Mai ales despre copiii mici) A face răni și iritații în unele părți ale corpului, mai ales la încheieturi, din cauza transpirației, a urinei etc. 3. Refl. (Reg.; despre mălai, făină, plante uscate) A se încinge, alterându-se. 4. Refl. (Despre plante) A se ofili, a se veșteji (din cauza căldurii); a se măna din cauza soarelui prea fierbinte apărut după ploaie. – Din bg. oparja, sb. opariti. DOOM
opărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. opărésc, imperf. 3 sg. opăreá; conj. prez. 3 să opăreáscă
opăriserăm
OPĂRÍ, opăresc, vb. IV. 1. Tranz. A turna peste ceva un lichid clocotit (apă, leșie, lapte etc.) pentru a spăla, a curăța de coajă, a găti etc. ♦ Tranz. și refl. A provoca sau a căpăta arsuri, turnând sau vărsând apă clocotită sau alt lichid foarte fierbinte; a (se) arde. 2. Refl. (Mai ales despre copiii mici) A face răni și iritații în unele părți ale corpului, mai ales la încheieturi, din cauza transpirației, a urinei etc. 3. Refl. (Reg.; despre mălai, făină, plante uscate) A se încinge, alterându-se. 4. Refl. (Despre plante) A se ofili, a se veșteji (din cauza căldurii); a se măna din cauza soarelui prea fierbinte apărut după ploaie. – Din bg. oparja, sb. opariti. DOOM
opărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. opărésc, imperf. 3 sg. opăreá; conj. prez. 3 să opăreáscă
opăriserăți
OPĂRÍ, opăresc, vb. IV. 1. Tranz. A turna peste ceva un lichid clocotit (apă, leșie, lapte etc.) pentru a spăla, a curăța de coajă, a găti etc. ♦ Tranz. și refl. A provoca sau a căpăta arsuri, turnând sau vărsând apă clocotită sau alt lichid foarte fierbinte; a (se) arde. 2. Refl. (Mai ales despre copiii mici) A face răni și iritații în unele părți ale corpului, mai ales la încheieturi, din cauza transpirației, a urinei etc. 3. Refl. (Reg.; despre mălai, făină, plante uscate) A se încinge, alterându-se. 4. Refl. (Despre plante) A se ofili, a se veșteji (din cauza căldurii); a se măna din cauza soarelui prea fierbinte apărut după ploaie. – Din bg. oparja, sb. opariti. DOOM
opărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. opărésc, imperf. 3 sg. opăreá; conj. prez. 3 să opăreáscă
opăriseși
OPĂRÍ, opăresc, vb. IV. 1. Tranz. A turna peste ceva un lichid clocotit (apă, leșie, lapte etc.) pentru a spăla, a curăța de coajă, a găti etc. ♦ Tranz. și refl. A provoca sau a căpăta arsuri, turnând sau vărsând apă clocotită sau alt lichid foarte fierbinte; a (se) arde. 2. Refl. (Mai ales despre copiii mici) A face răni și iritații în unele părți ale corpului, mai ales la încheieturi, din cauza transpirației, a urinei etc. 3. Refl. (Reg.; despre mălai, făină, plante uscate) A se încinge, alterându-se. 4. Refl. (Despre plante) A se ofili, a se veșteji (din cauza căldurii); a se măna din cauza soarelui prea fierbinte apărut după ploaie. – Din bg. oparja, sb. opariti. DOOM
opărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. opărésc, imperf. 3 sg. opăreá; conj. prez. 3 să opăreáscă
opăriseți
OPĂRÍ, opăresc, vb. IV. 1. Tranz. A turna peste ceva un lichid clocotit (apă, leșie, lapte etc.) pentru a spăla, a curăța de coajă, a găti etc. ♦ Tranz. și refl. A provoca sau a căpăta arsuri, turnând sau vărsând apă clocotită sau alt lichid foarte fierbinte; a (se) arde. 2. Refl. (Mai ales despre copiii mici) A face răni și iritații în unele părți ale corpului, mai ales la încheieturi, din cauza transpirației, a urinei etc. 3. Refl. (Reg.; despre mălai, făină, plante uscate) A se încinge, alterându-se. 4. Refl. (Despre plante) A se ofili, a se veșteji (din cauza căldurii); a se măna din cauza soarelui prea fierbinte apărut după ploaie. – Din bg. oparja, sb. opariti. DOOM
opărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. opărésc, imperf. 3 sg. opăreá; conj. prez. 3 să opăreáscă
opărit
OPĂRÍ, opăresc, vb. IV. 1. Tranz. A turna peste ceva un lichid clocotit (apă, leșie, lapte etc.) pentru a spăla, a curăța de coajă, a găti etc. ♦ Tranz. și refl. A provoca sau a căpăta arsuri, turnând sau vărsând apă clocotită sau alt lichid foarte fierbinte; a (se) arde. 2. Refl. (Mai ales despre copiii mici) A face răni și iritații în unele părți ale corpului, mai ales la încheieturi, din cauza transpirației, a urinei etc. 3. Refl. (Reg.; despre mălai, făină, plante uscate) A se încinge, alterându-se. 4. Refl. (Despre plante) A se ofili, a se veșteji (din cauza căldurii); a se măna din cauza soarelui prea fierbinte apărut după ploaie. – Din bg. oparja, sb. opariti. DOOM
opărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. opărésc, imperf. 3 sg. opăreá; conj. prez. 3 să opăreáscă
opărit
OPĂRÍT, -Ă, opăriți, -te, adj. 1. Peste care s-a turnat sau s-a vărsat apă fierbinte. 2. (Mai ales despre copiii mici) Care are iritații ale pielii (de obicei la încheieturi) din cauza transpirației, a urinei etc. 3. Fig. Fără chef, supărat; fiert, plouat. – V. opări.
opărita
OPĂRÍT, -Ă, opăriți, -te, adj. 1. Peste care s-a turnat sau s-a vărsat apă fierbinte. 2. (Mai ales despre copiii mici) Care are iritații ale pielii (de obicei la încheieturi) din cauza transpirației, a urinei etc. 3. Fig. Fără chef, supărat; fiert, plouat. – V. opări.
opărite
OPĂRÍT, -Ă, opăriți, -te, adj. 1. Peste care s-a turnat sau s-a vărsat apă fierbinte. 2. (Mai ales despre copiii mici) Care are iritații ale pielii (de obicei la încheieturi) din cauza transpirației, a urinei etc. 3. Fig. Fără chef, supărat; fiert, plouat. – V. opări.
opăritei
OPĂRÍT, -Ă, opăriți, -te, adj. 1. Peste care s-a turnat sau s-a vărsat apă fierbinte. 2. (Mai ales despre copiii mici) Care are iritații ale pielii (de obicei la încheieturi) din cauza transpirației, a urinei etc. 3. Fig. Fără chef, supărat; fiert, plouat. – V. opări.
opăritele
OPĂRÍT, -Ă, opăriți, -te, adj. 1. Peste care s-a turnat sau s-a vărsat apă fierbinte. 2. (Mai ales despre copiii mici) Care are iritații ale pielii (de obicei la încheieturi) din cauza transpirației, a urinei etc. 3. Fig. Fără chef, supărat; fiert, plouat. – V. opări.
opăritelor
OPĂRÍT, -Ă, opăriți, -te, adj. 1. Peste care s-a turnat sau s-a vărsat apă fierbinte. 2. (Mai ales despre copiii mici) Care are iritații ale pielii (de obicei la încheieturi) din cauza transpirației, a urinei etc. 3. Fig. Fără chef, supărat; fiert, plouat. – V. opări.
opăritoare
OPĂRITÓR, -OÁRE, opăritori, -oare, adj. (Rar; adesea substantivat) Care opărește. – Opări + suf. -tor. DOOM
opăritór (rar) adj. m., pl. opăritóri; f. sg. și pl. opăritoáre
opăritoarea
OPĂRITÓR, -OÁRE, opăritori, -oare, adj. (Rar; adesea substantivat) Care opărește. – Opări + suf. -tor. DOOM
opăritór (rar) adj. m., pl. opăritóri; f. sg. și pl. opăritoáre
opăritoarei
OPĂRITÓR, -OÁRE, opăritori, -oare, adj. (Rar; adesea substantivat) Care opărește. – Opări + suf. -tor. DOOM
opăritór (rar) adj. m., pl. opăritóri; f. sg. și pl. opăritoáre
opăritoarele
OPĂRITÓR, -OÁRE, opăritori, -oare, adj. (Rar; adesea substantivat) Care opărește. – Opări + suf. -tor. DOOM
opăritór (rar) adj. m., pl. opăritóri; f. sg. și pl. opăritoáre
opăritoarelor
OPĂRITÓR, -OÁRE, opăritori, -oare, adj. (Rar; adesea substantivat) Care opărește. – Opări + suf. -tor. DOOM
opăritór (rar) adj. m., pl. opăritóri; f. sg. și pl. opăritoáre
opăritor
OPĂRITÓR, -OÁRE, opăritori, -oare, adj. (Rar; adesea substantivat) Care opărește. – Opări + suf. -tor. DOOM
opăritór (rar) adj. m., pl. opăritóri; f. sg. și pl. opăritoáre
opăritori
OPĂRITÓR, -OÁRE, opăritori, -oare, adj. (Rar; adesea substantivat) Care opărește. – Opări + suf. -tor. DOOM
opăritór (rar) adj. m., pl. opăritóri; f. sg. și pl. opăritoáre
opăritorii
OPĂRITÓR, -OÁRE, opăritori, -oare, adj. (Rar; adesea substantivat) Care opărește. – Opări + suf. -tor. DOOM
opăritór (rar) adj. m., pl. opăritóri; f. sg. și pl. opăritoáre
opăritorilor
OPĂRITÓR, -OÁRE, opăritori, -oare, adj. (Rar; adesea substantivat) Care opărește. – Opări + suf. -tor. DOOM
opăritór (rar) adj. m., pl. opăritóri; f. sg. și pl. opăritoáre
opăritorul
OPĂRITÓR, -OÁRE, opăritori, -oare, adj. (Rar; adesea substantivat) Care opărește. – Opări + suf. -tor. DOOM
opăritór (rar) adj. m., pl. opăritóri; f. sg. și pl. opăritoáre
opăritorului
OPĂRITÓR, -OÁRE, opăritori, -oare, adj. (Rar; adesea substantivat) Care opărește. – Opări + suf. -tor. DOOM
opăritór (rar) adj. m., pl. opăritóri; f. sg. și pl. opăritoáre
opăritul
OPĂRÍT, -Ă, opăriți, -te, adj. 1. Peste care s-a turnat sau s-a vărsat apă fierbinte. 2. (Mai ales despre copiii mici) Care are iritații ale pielii (de obicei la încheieturi) din cauza transpirației, a urinei etc. 3. Fig. Fără chef, supărat; fiert, plouat. – V. opări.
opăritului
OPĂRÍT, -Ă, opăriți, -te, adj. 1. Peste care s-a turnat sau s-a vărsat apă fierbinte. 2. (Mai ales despre copiii mici) Care are iritații ale pielii (de obicei la încheieturi) din cauza transpirației, a urinei etc. 3. Fig. Fără chef, supărat; fiert, plouat. – V. opări.
opăritura
OPĂRITÚRĂ, opărituri, s. f. Opăreală (2); parte iritată a pielii. – Opări + suf. -tură. DOOM
opăritúră s. f., g.-d. art. opăritúrii; pl. opăritúri
opărituri
OPĂRITÚRĂ, opărituri, s. f. Opăreală (2); parte iritată a pielii. – Opări + suf. -tură. DOOM
opăritúră s. f., g.-d. art. opăritúrii; pl. opăritúri
opăriturii
OPĂRITÚRĂ, opărituri, s. f. Opăreală (2); parte iritată a pielii. – Opări + suf. -tură. DOOM
opăritúră s. f., g.-d. art. opăritúrii; pl. opăritúri
opăriturile
OPĂRITÚRĂ, opărituri, s. f. Opăreală (2); parte iritată a pielii. – Opări + suf. -tură. DOOM
opăritúră s. f., g.-d. art. opăritúrii; pl. opăritúri
opăriturilor
OPĂRITÚRĂ, opărituri, s. f. Opăreală (2); parte iritată a pielii. – Opări + suf. -tură. DOOM
opăritúră s. f., g.-d. art. opăritúrii; pl. opăritúri
opăriși
OPĂRÍ, opăresc, vb. IV. 1. Tranz. A turna peste ceva un lichid clocotit (apă, leșie, lapte etc.) pentru a spăla, a curăța de coajă, a găti etc. ♦ Tranz. și refl. A provoca sau a căpăta arsuri, turnând sau vărsând apă clocotită sau alt lichid foarte fierbinte; a (se) arde. 2. Refl. (Mai ales despre copiii mici) A face răni și iritații în unele părți ale corpului, mai ales la încheieturi, din cauza transpirației, a urinei etc. 3. Refl. (Reg.; despre mălai, făină, plante uscate) A se încinge, alterându-se. 4. Refl. (Despre plante) A se ofili, a se veșteji (din cauza căldurii); a se măna din cauza soarelui prea fierbinte apărut după ploaie. – Din bg. oparja, sb. opariti. DOOM
opărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. opărésc, imperf. 3 sg. opăreá; conj. prez. 3 să opăreáscă
opăriți
OPĂRÍ, opăresc, vb. IV. 1. Tranz. A turna peste ceva un lichid clocotit (apă, leșie, lapte etc.) pentru a spăla, a curăța de coajă, a găti etc. ♦ Tranz. și refl. A provoca sau a căpăta arsuri, turnând sau vărsând apă clocotită sau alt lichid foarte fierbinte; a (se) arde. 2. Refl. (Mai ales despre copiii mici) A face răni și iritații în unele părți ale corpului, mai ales la încheieturi, din cauza transpirației, a urinei etc. 3. Refl. (Reg.; despre mălai, făină, plante uscate) A se încinge, alterându-se. 4. Refl. (Despre plante) A se ofili, a se veșteji (din cauza căldurii); a se măna din cauza soarelui prea fierbinte apărut după ploaie. – Din bg. oparja, sb. opariti. DOOM
opărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. opărésc, imperf. 3 sg. opăreá; conj. prez. 3 să opăreáscă
opăriți
OPĂRÍT, -Ă, opăriți, -te, adj. 1. Peste care s-a turnat sau s-a vărsat apă fierbinte. 2. (Mai ales despre copiii mici) Care are iritații ale pielii (de obicei la încheieturi) din cauza transpirației, a urinei etc. 3. Fig. Fără chef, supărat; fiert, plouat. – V. opări.
opăriții
OPĂRÍT, -Ă, opăriți, -te, adj. 1. Peste care s-a turnat sau s-a vărsat apă fierbinte. 2. (Mai ales despre copiii mici) Care are iritații ale pielii (de obicei la încheieturi) din cauza transpirației, a urinei etc. 3. Fig. Fără chef, supărat; fiert, plouat. – V. opări.
opăriților
OPĂRÍT, -Ă, opăriți, -te, adj. 1. Peste care s-a turnat sau s-a vărsat apă fierbinte. 2. (Mai ales despre copiii mici) Care are iritații ale pielii (de obicei la încheieturi) din cauza transpirației, a urinei etc. 3. Fig. Fără chef, supărat; fiert, plouat. – V. opări.
opșpe
ÓPTSPREZECE num. card. Număr care are în numărătoare locul între șaptesprezece și nouăsprezece. ◊ (Adjectival) Are optsprezece ani. ◊ (Substantivat) Scrie un optsprezece. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Volumul optsprezece. ◊ (Formează num. multiplicativ) De optsprezece ori. ◊ (Precedat de „câte”, formează num. distributiv) Aveau câte optsprezece lei. – Opt + spre + zece. DOOM
óptsprezece (opt-spre-) num.; 18/XVIII
opșpelea
ÓPTSPREZECELEA, ÓPTSPREZECEA num. ord. (Precedat de art. „al”, „a”; adesea adjectival) Care se află între al șaptesprezecelea și al nouăsprezecelea. – Optsprezece + le + a. DOOM
óptsprezecelea (al ~) (opt-spre-) num. m., f. a óptsprezecea; al XVIII-lea/al 18-lea, a XVIII-a/a 18-a
opțional
OPȚIONÁL, -Ă, opționali, -e, adj. Cu caracter de opțiune; facultativ. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. optionnel. DOOM
opționál (-ți-o-) adj. m., pl. opționáli; f. opționálă, pl. opționále
opționala
OPȚIONÁL, -Ă, opționali, -e, adj. Cu caracter de opțiune; facultativ. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. optionnel. DOOM
opționál (-ți-o-) adj. m., pl. opționáli; f. opționálă, pl. opționále
opționale
OPȚIONÁL, -Ă, opționali, -e, adj. Cu caracter de opțiune; facultativ. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. optionnel. DOOM
opționál (-ți-o-) adj. m., pl. opționáli; f. opționálă, pl. opționále
opționalei
OPȚIONÁL, -Ă, opționali, -e, adj. Cu caracter de opțiune; facultativ. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. optionnel. DOOM
opționál (-ți-o-) adj. m., pl. opționáli; f. opționálă, pl. opționále
opționalele
OPȚIONÁL, -Ă, opționali, -e, adj. Cu caracter de opțiune; facultativ. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. optionnel. DOOM
opționál (-ți-o-) adj. m., pl. opționáli; f. opționálă, pl. opționále
opționalelor
OPȚIONÁL, -Ă, opționali, -e, adj. Cu caracter de opțiune; facultativ. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. optionnel. DOOM
opționál (-ți-o-) adj. m., pl. opționáli; f. opționálă, pl. opționále
opționali
OPȚIONÁL, -Ă, opționali, -e, adj. Cu caracter de opțiune; facultativ. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. optionnel. DOOM
opționál (-ți-o-) adj. m., pl. opționáli; f. opționálă, pl. opționále
opționalii
OPȚIONÁL, -Ă, opționali, -e, adj. Cu caracter de opțiune; facultativ. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. optionnel. DOOM
opționál (-ți-o-) adj. m., pl. opționáli; f. opționálă, pl. opționále
opționalilor
OPȚIONÁL, -Ă, opționali, -e, adj. Cu caracter de opțiune; facultativ. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. optionnel. DOOM
opționál (-ți-o-) adj. m., pl. opționáli; f. opționálă, pl. opționále
opționalul
OPȚIONÁL, -Ă, opționali, -e, adj. Cu caracter de opțiune; facultativ. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. optionnel. DOOM
opționál (-ți-o-) adj. m., pl. opționáli; f. opționálă, pl. opționále
opționalului
OPȚIONÁL, -Ă, opționali, -e, adj. Cu caracter de opțiune; facultativ. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. optionnel. DOOM
opționál (-ți-o-) adj. m., pl. opționáli; f. opționálă, pl. opționále
opțiune
OPȚIÚNE, opțiuni, s. f. 1. Faptul sau dreptul de a alege din două sau mai multe lucruri, posibilități etc.; alegere. ♦ Spec. Alegere, în temeiul unui drept, între două sau mai multe situații juridice. ◊ Drept de opțiune = a) drept acordat cuiva de a-și alege cetățenia (de obicei în cazuri de stabilire în alt stat); b) drept acordat cuiva de a accepta o moștenire sau de a renunța la ea. 2. Condiție stipulată uneori în tranzacțiile comerciale, potrivit căreia o parte contractantă, care își asumă obligații ferme, acordă celeilalte părți, pentru un anumit termen, dreptul de a alege între diferitele condiții alternative ale contractului sau chiar dreptul de a renunța la tranzacție. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. option, lat. optio, -onis. DOOM
opțiúne (-ți-u-) s. f., g.-d. art. opțiúnii; pl. opțiúni
opțiunea
OPȚIÚNE, opțiuni, s. f. 1. Faptul sau dreptul de a alege din două sau mai multe lucruri, posibilități etc.; alegere. ♦ Spec. Alegere, în temeiul unui drept, între două sau mai multe situații juridice. ◊ Drept de opțiune = a) drept acordat cuiva de a-și alege cetățenia (de obicei în cazuri de stabilire în alt stat); b) drept acordat cuiva de a accepta o moștenire sau de a renunța la ea. 2. Condiție stipulată uneori în tranzacțiile comerciale, potrivit căreia o parte contractantă, care își asumă obligații ferme, acordă celeilalte părți, pentru un anumit termen, dreptul de a alege între diferitele condiții alternative ale contractului sau chiar dreptul de a renunța la tranzacție. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. option, lat. optio, -onis. DOOM
opțiúne (-ți-u-) s. f., g.-d. art. opțiúnii; pl. opțiúni
opțiuni
OPȚIÚNE, opțiuni, s. f. 1. Faptul sau dreptul de a alege din două sau mai multe lucruri, posibilități etc.; alegere. ♦ Spec. Alegere, în temeiul unui drept, între două sau mai multe situații juridice. ◊ Drept de opțiune = a) drept acordat cuiva de a-și alege cetățenia (de obicei în cazuri de stabilire în alt stat); b) drept acordat cuiva de a accepta o moștenire sau de a renunța la ea. 2. Condiție stipulată uneori în tranzacțiile comerciale, potrivit căreia o parte contractantă, care își asumă obligații ferme, acordă celeilalte părți, pentru un anumit termen, dreptul de a alege între diferitele condiții alternative ale contractului sau chiar dreptul de a renunța la tranzacție. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. option, lat. optio, -onis. DOOM
opțiúne (-ți-u-) s. f., g.-d. art. opțiúnii; pl. opțiúni
opțiunii
OPȚIÚNE, opțiuni, s. f. 1. Faptul sau dreptul de a alege din două sau mai multe lucruri, posibilități etc.; alegere. ♦ Spec. Alegere, în temeiul unui drept, între două sau mai multe situații juridice. ◊ Drept de opțiune = a) drept acordat cuiva de a-și alege cetățenia (de obicei în cazuri de stabilire în alt stat); b) drept acordat cuiva de a accepta o moștenire sau de a renunța la ea. 2. Condiție stipulată uneori în tranzacțiile comerciale, potrivit căreia o parte contractantă, care își asumă obligații ferme, acordă celeilalte părți, pentru un anumit termen, dreptul de a alege între diferitele condiții alternative ale contractului sau chiar dreptul de a renunța la tranzacție. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. option, lat. optio, -onis. DOOM
opțiúne (-ți-u-) s. f., g.-d. art. opțiúnii; pl. opțiúni
opțiunile
OPȚIÚNE, opțiuni, s. f. 1. Faptul sau dreptul de a alege din două sau mai multe lucruri, posibilități etc.; alegere. ♦ Spec. Alegere, în temeiul unui drept, între două sau mai multe situații juridice. ◊ Drept de opțiune = a) drept acordat cuiva de a-și alege cetățenia (de obicei în cazuri de stabilire în alt stat); b) drept acordat cuiva de a accepta o moștenire sau de a renunța la ea. 2. Condiție stipulată uneori în tranzacțiile comerciale, potrivit căreia o parte contractantă, care își asumă obligații ferme, acordă celeilalte părți, pentru un anumit termen, dreptul de a alege între diferitele condiții alternative ale contractului sau chiar dreptul de a renunța la tranzacție. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. option, lat. optio, -onis. DOOM
opțiúne (-ți-u-) s. f., g.-d. art. opțiúnii; pl. opțiúni
opțiunilor
OPȚIÚNE, opțiuni, s. f. 1. Faptul sau dreptul de a alege din două sau mai multe lucruri, posibilități etc.; alegere. ♦ Spec. Alegere, în temeiul unui drept, între două sau mai multe situații juridice. ◊ Drept de opțiune = a) drept acordat cuiva de a-și alege cetățenia (de obicei în cazuri de stabilire în alt stat); b) drept acordat cuiva de a accepta o moștenire sau de a renunța la ea. 2. Condiție stipulată uneori în tranzacțiile comerciale, potrivit căreia o parte contractantă, care își asumă obligații ferme, acordă celeilalte părți, pentru un anumit termen, dreptul de a alege între diferitele condiții alternative ale contractului sau chiar dreptul de a renunța la tranzacție. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. option, lat. optio, -onis. DOOM
opțiúne (-ți-u-) s. f., g.-d. art. opțiúnii; pl. opțiúni