oo
OO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) ou”. [Pron. o-o-. / < fr., it. oo-, cf. gr. oon – ou].
ooblast
OOBLÁST s.n. (Biol.) Ovulul primordial. [< fr. ooblaste].
ooblastul
OOBLÁST s.n. (Biol.) Ovulul primordial. [< fr. ooblaste].
ooblastului
OOBLÁST s.n. (Biol.) Ovulul primordial. [< fr. ooblaste].
oocit
OOCÍT, oocite, s. n. (Biol.) Celulă germinativă femelă la animale. – Din fr. oocyte.
oocite
OOCÍT, oocite, s. n. (Biol.) Celulă germinativă femelă la animale. – Din fr. oocyte.
oocitele
OOCÍT, oocite, s. n. (Biol.) Celulă germinativă femelă la animale. – Din fr. oocyte.
oocitelor
OOCÍT, oocite, s. n. (Biol.) Celulă germinativă femelă la animale. – Din fr. oocyte.
oocitul
OOCÍT, oocite, s. n. (Biol.) Celulă germinativă femelă la animale. – Din fr. oocyte.
oocitului
OOCÍT, oocite, s. n. (Biol.) Celulă germinativă femelă la animale. – Din fr. oocyte.
oofit
OOFÍT s.n. (Biol.) Plantă în stare de ovul sau de spor. [< fr. oophyte, cf. gr. oon – ou, phyton – plantă].
oofitul
OOFÍT s.n. (Biol.) Plantă în stare de ovul sau de spor. [< fr. oophyte, cf. gr. oon – ou, phyton – plantă].
oofitului
OOFÍT s.n. (Biol.) Plantă în stare de ovul sau de spor. [< fr. oophyte, cf. gr. oon – ou, phyton – plantă].
oofor
OOFÓR s.n. (Biol.) Ovar. [< germ. Oophoron].
ooforectomia
OOFORECTOMÍE s.f. (Biol.) Ovariectomie. [Gen. -iei. / < fr. oophorectomie].
ooforectomie
OOFORECTOMÍE s.f. (Biol.) Ovariectomie. [Gen. -iei. / < fr. oophorectomie].
ooforectomiei
OOFORECTOMÍE s.f. (Biol.) Ovariectomie. [Gen. -iei. / < fr. oophorectomie].
ooforectomii
OOFORECTOMÍE s.f. (Biol.) Ovariectomie. [Gen. -iei. / < fr. oophorectomie].
ooforectomiile
OOFORECTOMÍE s.f. (Biol.) Ovariectomie. [Gen. -iei. / < fr. oophorectomie].
ooforectomiilor
OOFORECTOMÍE s.f. (Biol.) Ovariectomie. [Gen. -iei. / < fr. oophorectomie].
ooforita
OOFORÍTĂ s.f. Ovarită. [< fr. oophorite].
ooforite
OOFORÍTĂ s.f. Ovarită. [< fr. oophorite].
ooforitei
OOFORÍTĂ s.f. Ovarită. [< fr. oophorite].
ooforul
OOFÓR s.n. (Biol.) Ovar. [< germ. Oophoron].
ooforului
OOFÓR s.n. (Biol.) Ovar. [< germ. Oophoron].
oogamia
OOGAMÍE s. f. Tip de proces sexual caracteristic algelor și ciupercilor, în care are loc unirea celulei sexuale femele mari și imobile cu o celulă sexuală masculă mică și mobilă. [Pr.: o-o-] – Din it. oogamia. DOOM
oogamíe s. f., art. oogamía, g.-d. oogamíi, art. oogamíei
oogamie
OOGAMÍE s. f. Tip de proces sexual caracteristic algelor și ciupercilor, în care are loc unirea celulei sexuale femele mari și imobile cu o celulă sexuală masculă mică și mobilă. [Pr.: o-o-] – Din it. oogamia. DOOM
oogamíe s. f., art. oogamía, g.-d. oogamíi, art. oogamíei
oogamiei
OOGAMÍE s. f. Tip de proces sexual caracteristic algelor și ciupercilor, în care are loc unirea celulei sexuale femele mari și imobile cu o celulă sexuală masculă mică și mobilă. [Pr.: o-o-] – Din it. oogamia. DOOM
oogamíe s. f., art. oogamía, g.-d. oogamíi, art. oogamíei
oogamii
OOGAMÍE s. f. Tip de proces sexual caracteristic algelor și ciupercilor, în care are loc unirea celulei sexuale femele mari și imobile cu o celulă sexuală masculă mică și mobilă. [Pr.: o-o-] – Din it. oogamia. DOOM
oogamíe s. f., art. oogamía, g.-d. oogamíi, art. oogamíei
oogeneza
OOGENÉZĂ, s. f. (Biol.) Proces de formare a ovulului animal; ovogeneză. – Din fr. oogenèse. DOOM
oogenéză s. f., g.-d. art. oogenézei
oogeneze
OOGENÉZĂ, s. f. (Biol.) Proces de formare a ovulului animal; ovogeneză. – Din fr. oogenèse. DOOM
oogenéză s. f., g.-d. art. oogenézei
oogenezei
OOGENÉZĂ, s. f. (Biol.) Proces de formare a ovulului animal; ovogeneză. – Din fr. oogenèse. DOOM
oogenéză s. f., g.-d. art. oogenézei
oogenezele
OOGENÉZĂ, s. f. (Biol.) Proces de formare a ovulului animal; ovogeneză. – Din fr. oogenèse. DOOM
oogenéză s. f., g.-d. art. oogenézei
oogenezelor
OOGENÉZĂ, s. f. (Biol.) Proces de formare a ovulului animal; ovogeneză. – Din fr. oogenèse. DOOM
oogenéză s. f., g.-d. art. oogenézei
oogoane
OOGÓN, oogoane, s. n. Organ femel caracteristic plantelor la care procesul sexual are loc prin oogamie. – Din fr. oogone. DOOM
oogón s. n., pl. oogoáne
oogoanele
OOGÓN, oogoane, s. n. Organ femel caracteristic plantelor la care procesul sexual are loc prin oogamie. – Din fr. oogone. DOOM
oogón s. n., pl. oogoáne
oogoanelor
OOGÓN, oogoane, s. n. Organ femel caracteristic plantelor la care procesul sexual are loc prin oogamie. – Din fr. oogone. DOOM
oogón s. n., pl. oogoáne
oogon
OOGÓN, oogoane, s. n. Organ femel caracteristic plantelor la care procesul sexual are loc prin oogamie. – Din fr. oogone. DOOM
oogón s. n., pl. oogoáne
oogonium
OOGÓNIUM s.n. Oogon. [Pron. o-o-go-ni-um. / < germ. Oogonium, cf. it. oogonio].
oogonul
OOGÓN, oogoane, s. n. Organ femel caracteristic plantelor la care procesul sexual are loc prin oogamie. – Din fr. oogone. DOOM
oogón s. n., pl. oogoáne
oogonului
OOGÓN, oogoane, s. n. Organ femel caracteristic plantelor la care procesul sexual are loc prin oogamie. – Din fr. oogone. DOOM
oogón s. n., pl. oogoáne
oolit
OOLÍT, oolite, s. n. Formațiune sferică sau elipsoidală constituită dintr-un material (calcit, aragonit, fosfat de calciu etc.) dispus concentric prin precipitarea mineralelor în jurul unui nucleu (grăunte de nisip, fragment de cochilie etc.). – Din fr. oolithe. DOOM
oolít s. n., pl. oolíte
oolite
OOLÍT, oolite, s. n. Formațiune sferică sau elipsoidală constituită dintr-un material (calcit, aragonit, fosfat de calciu etc.) dispus concentric prin precipitarea mineralelor în jurul unui nucleu (grăunte de nisip, fragment de cochilie etc.). – Din fr. oolithe. DOOM
oolít s. n., pl. oolíte
oolitele
OOLÍT, oolite, s. n. Formațiune sferică sau elipsoidală constituită dintr-un material (calcit, aragonit, fosfat de calciu etc.) dispus concentric prin precipitarea mineralelor în jurul unui nucleu (grăunte de nisip, fragment de cochilie etc.). – Din fr. oolithe. DOOM
oolít s. n., pl. oolíte
oolitelor
OOLÍT, oolite, s. n. Formațiune sferică sau elipsoidală constituită dintr-un material (calcit, aragonit, fosfat de calciu etc.) dispus concentric prin precipitarea mineralelor în jurul unui nucleu (grăunte de nisip, fragment de cochilie etc.). – Din fr. oolithe. DOOM
oolít s. n., pl. oolíte
oolitic
OOLÍTIC, -Ă, oolitici, -ce, adj. Care conține oolite, format din oolite. [Pr.: o-o-] – Din fr. oolithique. DOOM
oolític adj. m., pl. oolítici; f. oolítică, pl. oolítice
oolitica
OOLÍTIC, -Ă, oolitici, -ce, adj. Care conține oolite, format din oolite. [Pr.: o-o-] – Din fr. oolithique. DOOM
oolític adj. m., pl. oolítici; f. oolítică, pl. oolítice
oolitice
OOLÍTIC, -Ă, oolitici, -ce, adj. Care conține oolite, format din oolite. [Pr.: o-o-] – Din fr. oolithique. DOOM
oolític adj. m., pl. oolítici; f. oolítică, pl. oolítice
ooliticei
OOLÍTIC, -Ă, oolitici, -ce, adj. Care conține oolite, format din oolite. [Pr.: o-o-] – Din fr. oolithique. DOOM
oolític adj. m., pl. oolítici; f. oolítică, pl. oolítice
ooliticele
OOLÍTIC, -Ă, oolitici, -ce, adj. Care conține oolite, format din oolite. [Pr.: o-o-] – Din fr. oolithique. DOOM
oolític adj. m., pl. oolítici; f. oolítică, pl. oolítice
ooliticelor
OOLÍTIC, -Ă, oolitici, -ce, adj. Care conține oolite, format din oolite. [Pr.: o-o-] – Din fr. oolithique. DOOM
oolític adj. m., pl. oolítici; f. oolítică, pl. oolítice
oolitici
OOLÍTIC, -Ă, oolitici, -ce, adj. Care conține oolite, format din oolite. [Pr.: o-o-] – Din fr. oolithique. DOOM
oolític adj. m., pl. oolítici; f. oolítică, pl. oolítice
ooliticii
OOLÍTIC, -Ă, oolitici, -ce, adj. Care conține oolite, format din oolite. [Pr.: o-o-] – Din fr. oolithique. DOOM
oolític adj. m., pl. oolítici; f. oolítică, pl. oolítice
ooliticilor
OOLÍTIC, -Ă, oolitici, -ce, adj. Care conține oolite, format din oolite. [Pr.: o-o-] – Din fr. oolithique. DOOM
oolític adj. m., pl. oolítici; f. oolítică, pl. oolítice
ooliticul
OOLÍTIC, -Ă, oolitici, -ce, adj. Care conține oolite, format din oolite. [Pr.: o-o-] – Din fr. oolithique. DOOM
oolític adj. m., pl. oolítici; f. oolítică, pl. oolítice
ooliticului
OOLÍTIC, -Ă, oolitici, -ce, adj. Care conține oolite, format din oolite. [Pr.: o-o-] – Din fr. oolithique. DOOM
oolític adj. m., pl. oolítici; f. oolítică, pl. oolítice
oolitul
OOLÍT, oolite, s. n. Formațiune sferică sau elipsoidală constituită dintr-un material (calcit, aragonit, fosfat de calciu etc.) dispus concentric prin precipitarea mineralelor în jurul unui nucleu (grăunte de nisip, fragment de cochilie etc.). – Din fr. oolithe. DOOM
oolít s. n., pl. oolíte
oolitului
OOLÍT, oolite, s. n. Formațiune sferică sau elipsoidală constituită dintr-un material (calcit, aragonit, fosfat de calciu etc.) dispus concentric prin precipitarea mineralelor în jurul unui nucleu (grăunte de nisip, fragment de cochilie etc.). – Din fr. oolithe. DOOM
oolít s. n., pl. oolíte
oologia
OOLOGÍE s. f. Parte a ornitologiei care se ocupă cu studiul științific al ouălor la păsări. [Pr.: o-o-] – Din fr. oologie. DOOM
oologíe s. f., art. oología, g.-d. oologíi, art. oologíei
oologic
OOLÓGIC, -Ă, oologici, -ce, adj. Referitor la oologie, care aparține oologiei. [Pr.: o-o-] – Din fr. oologique.
oologica
OOLÓGIC, -Ă, oologici, -ce, adj. Referitor la oologie, care aparține oologiei. [Pr.: o-o-] – Din fr. oologique.
oologice
OOLÓGIC, -Ă, oologici, -ce, adj. Referitor la oologie, care aparține oologiei. [Pr.: o-o-] – Din fr. oologique.
oologicei
OOLÓGIC, -Ă, oologici, -ce, adj. Referitor la oologie, care aparține oologiei. [Pr.: o-o-] – Din fr. oologique.
oologicele
OOLÓGIC, -Ă, oologici, -ce, adj. Referitor la oologie, care aparține oologiei. [Pr.: o-o-] – Din fr. oologique.
oologicelor
OOLÓGIC, -Ă, oologici, -ce, adj. Referitor la oologie, care aparține oologiei. [Pr.: o-o-] – Din fr. oologique.
oologici
OOLÓGIC, -Ă, oologici, -ce, adj. Referitor la oologie, care aparține oologiei. [Pr.: o-o-] – Din fr. oologique.
oologicii
OOLÓGIC, -Ă, oologici, -ce, adj. Referitor la oologie, care aparține oologiei. [Pr.: o-o-] – Din fr. oologique.
oologicilor
OOLÓGIC, -Ă, oologici, -ce, adj. Referitor la oologie, care aparține oologiei. [Pr.: o-o-] – Din fr. oologique.
oologicul
OOLÓGIC, -Ă, oologici, -ce, adj. Referitor la oologie, care aparține oologiei. [Pr.: o-o-] – Din fr. oologique.
oologicului
OOLÓGIC, -Ă, oologici, -ce, adj. Referitor la oologie, care aparține oologiei. [Pr.: o-o-] – Din fr. oologique.
oologie
OOLOGÍE s. f. Parte a ornitologiei care se ocupă cu studiul științific al ouălor la păsări. [Pr.: o-o-] – Din fr. oologie. DOOM
oologíe s. f., art. oología, g.-d. oologíi, art. oologíei
oologiei
OOLOGÍE s. f. Parte a ornitologiei care se ocupă cu studiul științific al ouălor la păsări. [Pr.: o-o-] – Din fr. oologie. DOOM
oologíe s. f., art. oología, g.-d. oologíi, art. oologíei
oologii
OOLOGÍE s. f. Parte a ornitologiei care se ocupă cu studiul științific al ouălor la păsări. [Pr.: o-o-] – Din fr. oologie. DOOM
oologíe s. f., art. oología, g.-d. oologíi, art. oologíei
ooplasma
OOPLÁSMĂ s.f. (Biol.) Citoplasmă a zigotului sau a oului; ovoplasmă. [< fr. ooplasme, cf. gr. oon – ou, plasma – formație].
ooplasme
OOPLÁSMĂ s.f. (Biol.) Citoplasmă a zigotului sau a oului; ovoplasmă. [< fr. ooplasme, cf. gr. oon – ou, plasma – formație].
ooplasmei
OOPLÁSMĂ s.f. (Biol.) Citoplasmă a zigotului sau a oului; ovoplasmă. [< fr. ooplasme, cf. gr. oon – ou, plasma – formație].
ooplasmele
OOPLÁSMĂ s.f. (Biol.) Citoplasmă a zigotului sau a oului; ovoplasmă. [< fr. ooplasme, cf. gr. oon – ou, plasma – formație].
ooplasmelor
OOPLÁSMĂ s.f. (Biol.) Citoplasmă a zigotului sau a oului; ovoplasmă. [< fr. ooplasme, cf. gr. oon – ou, plasma – formație].
oosfera
OOSFÉRĂ, oosfere, s. f. Celulă reproducătoare femelă a plantelor care, în urma fecundației, devine oul plantei. [Pr.: o-o-] – Din fr. oosphère. DOOM
!oosféră (-os-fe-/-o-sfe-) s. f., g.-d. art. oosférei; pl. oosfére
oosfere
OOSFÉRĂ, oosfere, s. f. Celulă reproducătoare femelă a plantelor care, în urma fecundației, devine oul plantei. [Pr.: o-o-] – Din fr. oosphère. DOOM
!oosféră (-os-fe-/-o-sfe-) s. f., g.-d. art. oosférei; pl. oosfére
oosferei
OOSFÉRĂ, oosfere, s. f. Celulă reproducătoare femelă a plantelor care, în urma fecundației, devine oul plantei. [Pr.: o-o-] – Din fr. oosphère. DOOM
!oosféră (-os-fe-/-o-sfe-) s. f., g.-d. art. oosférei; pl. oosfére
oosferele
OOSFÉRĂ, oosfere, s. f. Celulă reproducătoare femelă a plantelor care, în urma fecundației, devine oul plantei. [Pr.: o-o-] – Din fr. oosphère. DOOM
!oosféră (-os-fe-/-o-sfe-) s. f., g.-d. art. oosférei; pl. oosfére
oosferelor
OOSFÉRĂ, oosfere, s. f. Celulă reproducătoare femelă a plantelor care, în urma fecundației, devine oul plantei. [Pr.: o-o-] – Din fr. oosphère. DOOM
!oosféră (-os-fe-/-o-sfe-) s. f., g.-d. art. oosférei; pl. oosfére
oospor
OOSPÓR, oospori, s. m. Oul criptogamelor, format în oogon după fecundație. [Pr.: o-o-] – Din fr. oospore. DOOM
!oospór (-os-por/-o-spor) s. n., pl. oospóri
oospori
OOSPÓR, oospori, s. m. Oul criptogamelor, format în oogon după fecundație. [Pr.: o-o-] – Din fr. oospore. DOOM
!oospór (-os-por/-o-spor) s. n., pl. oospóri
oosporii
OOSPÓR, oospori, s. m. Oul criptogamelor, format în oogon după fecundație. [Pr.: o-o-] – Din fr. oospore. DOOM
!oospór (-os-por/-o-spor) s. n., pl. oospóri
oosporilor
OOSPÓR, oospori, s. m. Oul criptogamelor, format în oogon după fecundație. [Pr.: o-o-] – Din fr. oospore. DOOM
!oospór (-os-por/-o-spor) s. n., pl. oospóri
oosporul
OOSPÓR, oospori, s. m. Oul criptogamelor, format în oogon după fecundație. [Pr.: o-o-] – Din fr. oospore. DOOM
!oospór (-os-por/-o-spor) s. n., pl. oospóri
oosporului
OOSPÓR, oospori, s. m. Oul criptogamelor, format în oogon după fecundație. [Pr.: o-o-] – Din fr. oospore. DOOM
!oospór (-os-por/-o-spor) s. n., pl. oospóri
ooteca
OOTÉCĂ, ooteci, s. f. (Entom.) Pungă în care sunt închise ouăle la insectele ortoptere. [Pr.: o-o-] – Din fr. oothèque.
ooteci
OOTÉCĂ, ooteci, s. f. (Entom.) Pungă în care sunt închise ouăle la insectele ortoptere. [Pr.: o-o-] – Din fr. oothèque.
ootecii
OOTÉCĂ, ooteci, s. f. (Entom.) Pungă în care sunt închise ouăle la insectele ortoptere. [Pr.: o-o-] – Din fr. oothèque.
ootecile
OOTÉCĂ, ooteci, s. f. (Entom.) Pungă în care sunt închise ouăle la insectele ortoptere. [Pr.: o-o-] – Din fr. oothèque.
ootecilor
OOTÉCĂ, ooteci, s. f. (Entom.) Pungă în care sunt închise ouăle la insectele ortoptere. [Pr.: o-o-] – Din fr. oothèque.