ol
OÁLĂ oale, s. f. 1. Vas de lut ars, de metal, de porțelan etc., de obicei cu gura largă și cu înălțimea mai mare decât lărgimea, folosit în gospodărie pentru pregătirea, păstrarea etc. bucatelor. ◊ Expr. Cât o oală de praznic = foarte mare. A prinde (sau a lua etc.) pe cineva ca din oală = a prinde pe cineva ușor, fără nicio greutate (sau pe neașteptate). A se face (sau a fi) oale și ulcele (sau urcioare) = a fi mort de mult. A pune (toate) în aceeași oală = a amesteca lucruri, probleme diferite, producând confuzii, încurcături. A plăti oalele sparte = a suferi pentru faptele altuia. A-i pune (cuiva) oala = a face (cuiva) farmece, a(-l) fermeca. Ajunge un ciomag (sau o măciucă) la un car de (sau cu) oale = nu e necesar un efort mare pentru a distruge ceva; ajunge ce s-a spus sau s-a făcut. Mustăți pe oală = mustăți cu vârfurile lăsate în jos. Tuns pe oală = cu părul lung până pe gât și retezat. ◊ Compus: Oală-minune = vas metalic cu capac etanș prevăzut cu supapă de siguranță, folosit pentru fierberea (rapidă) a alimentelor sub presiunea aburului. ♦ Conținutul vasului descris mai sus. ◊ Expr. A se amesteca (sau a-și băga nasul) unde nu-i fierbe oala = a interveni fără rost, nechemat într-o discuție, acțiune etc. care nu-l privește. ♦ Vas, ghiveci, glastră de flori. ♦ (Adesea cu determinarea „de noapte”) Vas întrebuințat (noaptea) pentru necesitățile fiziologice; țucal. 2. Vas de construcție specială, asemănător cu oala (1), folosit în diverse operații tehnice, industriale, de laborator etc. 3. (Reg.) Țiglă, olan. [Var.: (pop.) ol s. n.] – Lat. olla.

DOOM

oálă s. f., g.-d. art. oálei; pl. oále

olac
OLÁC, (1) olaci, s. m., (2) olace, s. n. (Înv.) 1. S. m. Curier special (călare) care ducea vești sau corespondență în țară și peste hotare; sol, ștafetă, mesager. ◊ Lipcan de olac = curier poștal călare. 2. S. n. Serviciu de transport pentru călători și pentru corespondență, folosit înainte de introducerea căilor ferate; poștă. ♦ Căruță de poștă; poștalion, diligență. ◊ Cal de olac = a) cal de poștalion; b) fig. om sau cal pus să muncească peste măsură; c) cal datorat de săteni trimișilor domnești în țară (ca prestație temporară, în sec. XV-XVIII). ◊ De olac = a) loc. adj. care aparține poștei sau poștalionului, folosit pentru transportul călătorilor și al corespondenței; b) loc. adj. și adv. iute, repede, grabnic. – Din tc. ulak.

DOOM

olác² (poștalion) (înv.) s. n., pl. oláce

olac
OLÁC, (1) olaci, s. m., (2) olace, s. n. (Înv.) 1. S. m. Curier special (călare) care ducea vești sau corespondență în țară și peste hotare; sol, ștafetă, mesager. ◊ Lipcan de olac = curier poștal călare. 2. S. n. Serviciu de transport pentru călători și pentru corespondență, folosit înainte de introducerea căilor ferate; poștă. ♦ Căruță de poștă; poștalion, diligență. ◊ Cal de olac = a) cal de poștalion; b) fig. om sau cal pus să muncească peste măsură; c) cal datorat de săteni trimișilor domnești în țară (ca prestație temporară, în sec. XV-XVIII). ◊ De olac = a) loc. adj. care aparține poștei sau poștalionului, folosit pentru transportul călătorilor și al corespondenței; b) loc. adj. și adv. iute, repede, grabnic. – Din tc. ulak.

olace
OLÁC, (1) olaci, s. m., (2) olace, s. n. (Înv.) 1. S. m. Curier special (călare) care ducea vești sau corespondență în țară și peste hotare; sol, ștafetă, mesager. ◊ Lipcan de olac = curier poștal călare. 2. S. n. Serviciu de transport pentru călători și pentru corespondență, folosit înainte de introducerea căilor ferate; poștă. ♦ Căruță de poștă; poștalion, diligență. ◊ Cal de olac = a) cal de poștalion; b) fig. om sau cal pus să muncească peste măsură; c) cal datorat de săteni trimișilor domnești în țară (ca prestație temporară, în sec. XV-XVIII). ◊ De olac = a) loc. adj. care aparține poștei sau poștalionului, folosit pentru transportul călătorilor și al corespondenței; b) loc. adj. și adv. iute, repede, grabnic. – Din tc. ulak.

olacele
OLÁC, (1) olaci, s. m., (2) olace, s. n. (Înv.) 1. S. m. Curier special (călare) care ducea vești sau corespondență în țară și peste hotare; sol, ștafetă, mesager. ◊ Lipcan de olac = curier poștal călare. 2. S. n. Serviciu de transport pentru călători și pentru corespondență, folosit înainte de introducerea căilor ferate; poștă. ♦ Căruță de poștă; poștalion, diligență. ◊ Cal de olac = a) cal de poștalion; b) fig. om sau cal pus să muncească peste măsură; c) cal datorat de săteni trimișilor domnești în țară (ca prestație temporară, în sec. XV-XVIII). ◊ De olac = a) loc. adj. care aparține poștei sau poștalionului, folosit pentru transportul călătorilor și al corespondenței; b) loc. adj. și adv. iute, repede, grabnic. – Din tc. ulak.

olacelor
OLÁC, (1) olaci, s. m., (2) olace, s. n. (Înv.) 1. S. m. Curier special (călare) care ducea vești sau corespondență în țară și peste hotare; sol, ștafetă, mesager. ◊ Lipcan de olac = curier poștal călare. 2. S. n. Serviciu de transport pentru călători și pentru corespondență, folosit înainte de introducerea căilor ferate; poștă. ♦ Căruță de poștă; poștalion, diligență. ◊ Cal de olac = a) cal de poștalion; b) fig. om sau cal pus să muncească peste măsură; c) cal datorat de săteni trimișilor domnești în țară (ca prestație temporară, în sec. XV-XVIII). ◊ De olac = a) loc. adj. care aparține poștei sau poștalionului, folosit pentru transportul călătorilor și al corespondenței; b) loc. adj. și adv. iute, repede, grabnic. – Din tc. ulak.

olaci
OLÁC, (1) olaci, s. m., (2) olace, s. n. (Înv.) 1. S. m. Curier special (călare) care ducea vești sau corespondență în țară și peste hotare; sol, ștafetă, mesager. ◊ Lipcan de olac = curier poștal călare. 2. S. n. Serviciu de transport pentru călători și pentru corespondență, folosit înainte de introducerea căilor ferate; poștă. ♦ Căruță de poștă; poștalion, diligență. ◊ Cal de olac = a) cal de poștalion; b) fig. om sau cal pus să muncească peste măsură; c) cal datorat de săteni trimișilor domnești în țară (ca prestație temporară, în sec. XV-XVIII). ◊ De olac = a) loc. adj. care aparține poștei sau poștalionului, folosit pentru transportul călătorilor și al corespondenței; b) loc. adj. și adv. iute, repede, grabnic. – Din tc. ulak.

DOOM

olác² (poștalion) (înv.) s. n., pl. oláce

olacii
OLÁC, (1) olaci, s. m., (2) olace, s. n. (Înv.) 1. S. m. Curier special (călare) care ducea vești sau corespondență în țară și peste hotare; sol, ștafetă, mesager. ◊ Lipcan de olac = curier poștal călare. 2. S. n. Serviciu de transport pentru călători și pentru corespondență, folosit înainte de introducerea căilor ferate; poștă. ♦ Căruță de poștă; poștalion, diligență. ◊ Cal de olac = a) cal de poștalion; b) fig. om sau cal pus să muncească peste măsură; c) cal datorat de săteni trimișilor domnești în țară (ca prestație temporară, în sec. XV-XVIII). ◊ De olac = a) loc. adj. care aparține poștei sau poștalionului, folosit pentru transportul călătorilor și al corespondenței; b) loc. adj. și adv. iute, repede, grabnic. – Din tc. ulak.

DOOM

olác² (poștalion) (înv.) s. n., pl. oláce

olacilor
OLÁC, (1) olaci, s. m., (2) olace, s. n. (Înv.) 1. S. m. Curier special (călare) care ducea vești sau corespondență în țară și peste hotare; sol, ștafetă, mesager. ◊ Lipcan de olac = curier poștal călare. 2. S. n. Serviciu de transport pentru călători și pentru corespondență, folosit înainte de introducerea căilor ferate; poștă. ♦ Căruță de poștă; poștalion, diligență. ◊ Cal de olac = a) cal de poștalion; b) fig. om sau cal pus să muncească peste măsură; c) cal datorat de săteni trimișilor domnești în țară (ca prestație temporară, în sec. XV-XVIII). ◊ De olac = a) loc. adj. care aparține poștei sau poștalionului, folosit pentru transportul călătorilor și al corespondenței; b) loc. adj. și adv. iute, repede, grabnic. – Din tc. ulak.

DOOM

olác² (poștalion) (înv.) s. n., pl. oláce

olacul
OLÁC, (1) olaci, s. m., (2) olace, s. n. (Înv.) 1. S. m. Curier special (călare) care ducea vești sau corespondență în țară și peste hotare; sol, ștafetă, mesager. ◊ Lipcan de olac = curier poștal călare. 2. S. n. Serviciu de transport pentru călători și pentru corespondență, folosit înainte de introducerea căilor ferate; poștă. ♦ Căruță de poștă; poștalion, diligență. ◊ Cal de olac = a) cal de poștalion; b) fig. om sau cal pus să muncească peste măsură; c) cal datorat de săteni trimișilor domnești în țară (ca prestație temporară, în sec. XV-XVIII). ◊ De olac = a) loc. adj. care aparține poștei sau poștalionului, folosit pentru transportul călătorilor și al corespondenței; b) loc. adj. și adv. iute, repede, grabnic. – Din tc. ulak.

DOOM

olác² (poștalion) (înv.) s. n., pl. oláce

olacul
OLÁC, (1) olaci, s. m., (2) olace, s. n. (Înv.) 1. S. m. Curier special (călare) care ducea vești sau corespondență în țară și peste hotare; sol, ștafetă, mesager. ◊ Lipcan de olac = curier poștal călare. 2. S. n. Serviciu de transport pentru călători și pentru corespondență, folosit înainte de introducerea căilor ferate; poștă. ♦ Căruță de poștă; poștalion, diligență. ◊ Cal de olac = a) cal de poștalion; b) fig. om sau cal pus să muncească peste măsură; c) cal datorat de săteni trimișilor domnești în țară (ca prestație temporară, în sec. XV-XVIII). ◊ De olac = a) loc. adj. care aparține poștei sau poștalionului, folosit pentru transportul călătorilor și al corespondenței; b) loc. adj. și adv. iute, repede, grabnic. – Din tc. ulak.

olacului
OLÁC, (1) olaci, s. m., (2) olace, s. n. (Înv.) 1. S. m. Curier special (călare) care ducea vești sau corespondență în țară și peste hotare; sol, ștafetă, mesager. ◊ Lipcan de olac = curier poștal călare. 2. S. n. Serviciu de transport pentru călători și pentru corespondență, folosit înainte de introducerea căilor ferate; poștă. ♦ Căruță de poștă; poștalion, diligență. ◊ Cal de olac = a) cal de poștalion; b) fig. om sau cal pus să muncească peste măsură; c) cal datorat de săteni trimișilor domnești în țară (ca prestație temporară, în sec. XV-XVIII). ◊ De olac = a) loc. adj. care aparține poștei sau poștalionului, folosit pentru transportul călătorilor și al corespondenței; b) loc. adj. și adv. iute, repede, grabnic. – Din tc. ulak.

DOOM

olác² (poștalion) (înv.) s. n., pl. oláce

olacului
OLÁC, (1) olaci, s. m., (2) olace, s. n. (Înv.) 1. S. m. Curier special (călare) care ducea vești sau corespondență în țară și peste hotare; sol, ștafetă, mesager. ◊ Lipcan de olac = curier poștal călare. 2. S. n. Serviciu de transport pentru călători și pentru corespondență, folosit înainte de introducerea căilor ferate; poștă. ♦ Căruță de poștă; poștalion, diligență. ◊ Cal de olac = a) cal de poștalion; b) fig. om sau cal pus să muncească peste măsură; c) cal datorat de săteni trimișilor domnești în țară (ca prestație temporară, în sec. XV-XVIII). ◊ De olac = a) loc. adj. care aparține poștei sau poștalionului, folosit pentru transportul călătorilor și al corespondenței; b) loc. adj. și adv. iute, repede, grabnic. – Din tc. ulak.

olaltă
OLÁLTĂ adv. Împreună, la un loc, laolaltă. ◊ Loc. adv. Între olaltă = unul cu altul; reciproc. După olaltă = unul după altul (fără întrerupere). (Pe) lângă olaltă = unul (pe) lângă altul; alături. De olaltă = unul de altul, unul de celălalt. De la olaltă = laolaltă, împreună. Pe (sau peste) olaltă = unul peste altul. Înspre olaltă = unul către altul. – O³ + alaltă (= aialaltă).

olan
OLÁN², olane, s. n. 1. Piesă de argilă arsă, de obicei de formă semicilindrică, folosită pentru executarea învelitorilor la acoperișurile unor clădiri. 2. Tub de argilă arsă, din care se fac canale de scurgere a apei, coșuri pentru fum etc. [Var.: olánă s. f.] – Ol + suf. -an.

DOOM

olán² (piesă de argilă) s. n., pl. oláne

olan
OLÁN¹, olani, s. m. Monedă de aur olandeză care a circulat până în sec. XIX și în Țările Române. – Cf. Olan[da].

DOOM

olán¹ (monedă) s. m., pl. oláni

olanda
OLÁNDĂ s. f. Țesătură deasă și fină, făcută din fire de in de bună calitate, folosită la confecționarea lenjeriei de pat, de corp etc. – Din fr. hollande, it. olanda.

DOOM

olándă (pânză) s. f., g.-d. art. olándei

olande
OLÁNDĂ s. f. Țesătură deasă și fină, făcută din fire de in de bună calitate, folosită la confecționarea lenjeriei de pat, de corp etc. – Din fr. hollande, it. olanda.

DOOM

olándă (pânză) s. f., g.-d. art. olándei

olandei
OLÁNDĂ s. f. Țesătură deasă și fină, făcută din fire de in de bună calitate, folosită la confecționarea lenjeriei de pat, de corp etc. – Din fr. hollande, it. olanda.

DOOM

olándă (pânză) s. f., g.-d. art. olándei

olandele
OLÁNDĂ s. f. Țesătură deasă și fină, făcută din fire de in de bună calitate, folosită la confecționarea lenjeriei de pat, de corp etc. – Din fr. hollande, it. olanda.

DOOM

olándă (pânză) s. f., g.-d. art. olándei

olandelor
OLÁNDĂ s. f. Țesătură deasă și fină, făcută din fire de in de bună calitate, folosită la confecționarea lenjeriei de pat, de corp etc. – Din fr. hollande, it. olanda.

DOOM

olándă (pânză) s. f., g.-d. art. olándei

olandez
OLANDÉZ, -Ă, olandezi, -e, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Olandei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Olandei sau olandezilor (1), privitor la Olanda ori la olandezi. ♦ (Substantivat, f.) Limbă germanică din familia de limbi indo-europene, vorbită în Olanda și în jumătatea de nord a Belgiei. 3. S. f. Numele unei figuri de patinaj. 4. S. f. Rasă de vaci originară din Olanda și crescută pentru producția de lapte. – Olanda (n. pr.) + suf. -ez. Cf. it. olandese, fr. hollandais.

DOOM

olandéză (limbă) s. f., g.-d. art. olandézei

olandez
OLANDÉZ, -Ă, olandezi, -e, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Olandei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Olandei sau olandezilor (1), privitor la Olanda ori la olandezi. ♦ (Substantivat, f.) Limbă germanică din familia de limbi indo-europene, vorbită în Olanda și în jumătatea de nord a Belgiei. 3. S. f. Numele unei figuri de patinaj. 4. S. f. Rasă de vaci originară din Olanda și crescută pentru producția de lapte. – Olanda (n. pr.) + suf. -ez. Cf. it. olandese, fr. hollandais.

DOOM

olandéză (limbă) s. f., g.-d. art. olandézei

olandeza
OLANDÉZ, -Ă, olandezi, -e, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Olandei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Olandei sau olandezilor (1), privitor la Olanda ori la olandezi. ♦ (Substantivat, f.) Limbă germanică din familia de limbi indo-europene, vorbită în Olanda și în jumătatea de nord a Belgiei. 3. S. f. Numele unei figuri de patinaj. 4. S. f. Rasă de vaci originară din Olanda și crescută pentru producția de lapte. – Olanda (n. pr.) + suf. -ez. Cf. it. olandese, fr. hollandais.

DOOM

olandéză (limbă) s. f., g.-d. art. olandézei

olandeza
OLANDÉZ, -Ă, olandezi, -e, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Olandei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Olandei sau olandezilor (1), privitor la Olanda ori la olandezi. ♦ (Substantivat, f.) Limbă germanică din familia de limbi indo-europene, vorbită în Olanda și în jumătatea de nord a Belgiei. 3. S. f. Numele unei figuri de patinaj. 4. S. f. Rasă de vaci originară din Olanda și crescută pentru producția de lapte. – Olanda (n. pr.) + suf. -ez. Cf. it. olandese, fr. hollandais.

DOOM

olandéză (limbă) s. f., g.-d. art. olandézei

olandeze
OLANDÉZ, -Ă, olandezi, -e, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Olandei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Olandei sau olandezilor (1), privitor la Olanda ori la olandezi. ♦ (Substantivat, f.) Limbă germanică din familia de limbi indo-europene, vorbită în Olanda și în jumătatea de nord a Belgiei. 3. S. f. Numele unei figuri de patinaj. 4. S. f. Rasă de vaci originară din Olanda și crescută pentru producția de lapte. – Olanda (n. pr.) + suf. -ez. Cf. it. olandese, fr. hollandais.

DOOM

olandéză (limbă) s. f., g.-d. art. olandézei

olandeze
OLANDÉZ, -Ă, olandezi, -e, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Olandei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Olandei sau olandezilor (1), privitor la Olanda ori la olandezi. ♦ (Substantivat, f.) Limbă germanică din familia de limbi indo-europene, vorbită în Olanda și în jumătatea de nord a Belgiei. 3. S. f. Numele unei figuri de patinaj. 4. S. f. Rasă de vaci originară din Olanda și crescută pentru producția de lapte. – Olanda (n. pr.) + suf. -ez. Cf. it. olandese, fr. hollandais.

DOOM

olandéză (limbă) s. f., g.-d. art. olandézei

olandeze
OLANDÉZ, -Ă, olandezi, -e, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Olandei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Olandei sau olandezilor (1), privitor la Olanda ori la olandezi. ♦ (Substantivat, f.) Limbă germanică din familia de limbi indo-europene, vorbită în Olanda și în jumătatea de nord a Belgiei. 3. S. f. Numele unei figuri de patinaj. 4. S. f. Rasă de vaci originară din Olanda și crescută pentru producția de lapte. – Olanda (n. pr.) + suf. -ez. Cf. it. olandese, fr. hollandais.

DOOM

olandéză (limbă) s. f., g.-d. art. olandézei

olandezei
OLANDÉZ, -Ă, olandezi, -e, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Olandei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Olandei sau olandezilor (1), privitor la Olanda ori la olandezi. ♦ (Substantivat, f.) Limbă germanică din familia de limbi indo-europene, vorbită în Olanda și în jumătatea de nord a Belgiei. 3. S. f. Numele unei figuri de patinaj. 4. S. f. Rasă de vaci originară din Olanda și crescută pentru producția de lapte. – Olanda (n. pr.) + suf. -ez. Cf. it. olandese, fr. hollandais.

DOOM

olandéză (limbă) s. f., g.-d. art. olandézei

olandezei
OLANDÉZ, -Ă, olandezi, -e, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Olandei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Olandei sau olandezilor (1), privitor la Olanda ori la olandezi. ♦ (Substantivat, f.) Limbă germanică din familia de limbi indo-europene, vorbită în Olanda și în jumătatea de nord a Belgiei. 3. S. f. Numele unei figuri de patinaj. 4. S. f. Rasă de vaci originară din Olanda și crescută pentru producția de lapte. – Olanda (n. pr.) + suf. -ez. Cf. it. olandese, fr. hollandais.

DOOM

olandéză (limbă) s. f., g.-d. art. olandézei

olandezele
OLANDÉZ, -Ă, olandezi, -e, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Olandei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Olandei sau olandezilor (1), privitor la Olanda ori la olandezi. ♦ (Substantivat, f.) Limbă germanică din familia de limbi indo-europene, vorbită în Olanda și în jumătatea de nord a Belgiei. 3. S. f. Numele unei figuri de patinaj. 4. S. f. Rasă de vaci originară din Olanda și crescută pentru producția de lapte. – Olanda (n. pr.) + suf. -ez. Cf. it. olandese, fr. hollandais.

DOOM

olandéză (limbă) s. f., g.-d. art. olandézei

olandezele
OLANDÉZ, -Ă, olandezi, -e, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Olandei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Olandei sau olandezilor (1), privitor la Olanda ori la olandezi. ♦ (Substantivat, f.) Limbă germanică din familia de limbi indo-europene, vorbită în Olanda și în jumătatea de nord a Belgiei. 3. S. f. Numele unei figuri de patinaj. 4. S. f. Rasă de vaci originară din Olanda și crescută pentru producția de lapte. – Olanda (n. pr.) + suf. -ez. Cf. it. olandese, fr. hollandais.

DOOM

olandéză (limbă) s. f., g.-d. art. olandézei

olandezelor
OLANDÉZ, -Ă, olandezi, -e, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Olandei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Olandei sau olandezilor (1), privitor la Olanda ori la olandezi. ♦ (Substantivat, f.) Limbă germanică din familia de limbi indo-europene, vorbită în Olanda și în jumătatea de nord a Belgiei. 3. S. f. Numele unei figuri de patinaj. 4. S. f. Rasă de vaci originară din Olanda și crescută pentru producția de lapte. – Olanda (n. pr.) + suf. -ez. Cf. it. olandese, fr. hollandais.

DOOM

olandéză (limbă) s. f., g.-d. art. olandézei

olandezelor
OLANDÉZ, -Ă, olandezi, -e, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Olandei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Olandei sau olandezilor (1), privitor la Olanda ori la olandezi. ♦ (Substantivat, f.) Limbă germanică din familia de limbi indo-europene, vorbită în Olanda și în jumătatea de nord a Belgiei. 3. S. f. Numele unei figuri de patinaj. 4. S. f. Rasă de vaci originară din Olanda și crescută pentru producția de lapte. – Olanda (n. pr.) + suf. -ez. Cf. it. olandese, fr. hollandais.

DOOM

olandéză (limbă) s. f., g.-d. art. olandézei

olandezi
OLANDÉZ, -Ă, olandezi, -e, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Olandei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Olandei sau olandezilor (1), privitor la Olanda ori la olandezi. ♦ (Substantivat, f.) Limbă germanică din familia de limbi indo-europene, vorbită în Olanda și în jumătatea de nord a Belgiei. 3. S. f. Numele unei figuri de patinaj. 4. S. f. Rasă de vaci originară din Olanda și crescută pentru producția de lapte. – Olanda (n. pr.) + suf. -ez. Cf. it. olandese, fr. hollandais.

DOOM

olandéză (limbă) s. f., g.-d. art. olandézei

olandezi
OLANDÉZ, -Ă, olandezi, -e, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Olandei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Olandei sau olandezilor (1), privitor la Olanda ori la olandezi. ♦ (Substantivat, f.) Limbă germanică din familia de limbi indo-europene, vorbită în Olanda și în jumătatea de nord a Belgiei. 3. S. f. Numele unei figuri de patinaj. 4. S. f. Rasă de vaci originară din Olanda și crescută pentru producția de lapte. – Olanda (n. pr.) + suf. -ez. Cf. it. olandese, fr. hollandais.

DOOM

olandéză (limbă) s. f., g.-d. art. olandézei

olandezii
OLANDÉZ, -Ă, olandezi, -e, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Olandei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Olandei sau olandezilor (1), privitor la Olanda ori la olandezi. ♦ (Substantivat, f.) Limbă germanică din familia de limbi indo-europene, vorbită în Olanda și în jumătatea de nord a Belgiei. 3. S. f. Numele unei figuri de patinaj. 4. S. f. Rasă de vaci originară din Olanda și crescută pentru producția de lapte. – Olanda (n. pr.) + suf. -ez. Cf. it. olandese, fr. hollandais.

DOOM

olandéză (limbă) s. f., g.-d. art. olandézei

olandezii
OLANDÉZ, -Ă, olandezi, -e, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Olandei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Olandei sau olandezilor (1), privitor la Olanda ori la olandezi. ♦ (Substantivat, f.) Limbă germanică din familia de limbi indo-europene, vorbită în Olanda și în jumătatea de nord a Belgiei. 3. S. f. Numele unei figuri de patinaj. 4. S. f. Rasă de vaci originară din Olanda și crescută pentru producția de lapte. – Olanda (n. pr.) + suf. -ez. Cf. it. olandese, fr. hollandais.

DOOM

olandéză (limbă) s. f., g.-d. art. olandézei

olandezilor
OLANDÉZ, -Ă, olandezi, -e, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Olandei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Olandei sau olandezilor (1), privitor la Olanda ori la olandezi. ♦ (Substantivat, f.) Limbă germanică din familia de limbi indo-europene, vorbită în Olanda și în jumătatea de nord a Belgiei. 3. S. f. Numele unei figuri de patinaj. 4. S. f. Rasă de vaci originară din Olanda și crescută pentru producția de lapte. – Olanda (n. pr.) + suf. -ez. Cf. it. olandese, fr. hollandais.

DOOM

olandéză (limbă) s. f., g.-d. art. olandézei

olandezilor
OLANDÉZ, -Ă, olandezi, -e, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Olandei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Olandei sau olandezilor (1), privitor la Olanda ori la olandezi. ♦ (Substantivat, f.) Limbă germanică din familia de limbi indo-europene, vorbită în Olanda și în jumătatea de nord a Belgiei. 3. S. f. Numele unei figuri de patinaj. 4. S. f. Rasă de vaci originară din Olanda și crescută pentru producția de lapte. – Olanda (n. pr.) + suf. -ez. Cf. it. olandese, fr. hollandais.

DOOM

olandéză (limbă) s. f., g.-d. art. olandézei

olandezo
OLANDÉZ, -Ă, olandezi, -e, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Olandei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Olandei sau olandezilor (1), privitor la Olanda ori la olandezi. ♦ (Substantivat, f.) Limbă germanică din familia de limbi indo-europene, vorbită în Olanda și în jumătatea de nord a Belgiei. 3. S. f. Numele unei figuri de patinaj. 4. S. f. Rasă de vaci originară din Olanda și crescută pentru producția de lapte. – Olanda (n. pr.) + suf. -ez. Cf. it. olandese, fr. hollandais.

DOOM

olandéză (limbă) s. f., g.-d. art. olandézei

olandezo
OLANDÉZ, -Ă, olandezi, -e, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Olandei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Olandei sau olandezilor (1), privitor la Olanda ori la olandezi. ♦ (Substantivat, f.) Limbă germanică din familia de limbi indo-europene, vorbită în Olanda și în jumătatea de nord a Belgiei. 3. S. f. Numele unei figuri de patinaj. 4. S. f. Rasă de vaci originară din Olanda și crescută pentru producția de lapte. – Olanda (n. pr.) + suf. -ez. Cf. it. olandese, fr. hollandais.

DOOM

olandéză (limbă) s. f., g.-d. art. olandézei

olandezul
OLANDÉZ, -Ă, olandezi, -e, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Olandei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Olandei sau olandezilor (1), privitor la Olanda ori la olandezi. ♦ (Substantivat, f.) Limbă germanică din familia de limbi indo-europene, vorbită în Olanda și în jumătatea de nord a Belgiei. 3. S. f. Numele unei figuri de patinaj. 4. S. f. Rasă de vaci originară din Olanda și crescută pentru producția de lapte. – Olanda (n. pr.) + suf. -ez. Cf. it. olandese, fr. hollandais.

DOOM

olandéză (limbă) s. f., g.-d. art. olandézei

olandezul
OLANDÉZ, -Ă, olandezi, -e, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Olandei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Olandei sau olandezilor (1), privitor la Olanda ori la olandezi. ♦ (Substantivat, f.) Limbă germanică din familia de limbi indo-europene, vorbită în Olanda și în jumătatea de nord a Belgiei. 3. S. f. Numele unei figuri de patinaj. 4. S. f. Rasă de vaci originară din Olanda și crescută pentru producția de lapte. – Olanda (n. pr.) + suf. -ez. Cf. it. olandese, fr. hollandais.

DOOM

olandéză (limbă) s. f., g.-d. art. olandézei

olandezule
OLANDÉZ, -Ă, olandezi, -e, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Olandei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Olandei sau olandezilor (1), privitor la Olanda ori la olandezi. ♦ (Substantivat, f.) Limbă germanică din familia de limbi indo-europene, vorbită în Olanda și în jumătatea de nord a Belgiei. 3. S. f. Numele unei figuri de patinaj. 4. S. f. Rasă de vaci originară din Olanda și crescută pentru producția de lapte. – Olanda (n. pr.) + suf. -ez. Cf. it. olandese, fr. hollandais.

DOOM

olandéză (limbă) s. f., g.-d. art. olandézei

olandezule
OLANDÉZ, -Ă, olandezi, -e, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Olandei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Olandei sau olandezilor (1), privitor la Olanda ori la olandezi. ♦ (Substantivat, f.) Limbă germanică din familia de limbi indo-europene, vorbită în Olanda și în jumătatea de nord a Belgiei. 3. S. f. Numele unei figuri de patinaj. 4. S. f. Rasă de vaci originară din Olanda și crescută pentru producția de lapte. – Olanda (n. pr.) + suf. -ez. Cf. it. olandese, fr. hollandais.

DOOM

olandéză (limbă) s. f., g.-d. art. olandézei

olandezului
OLANDÉZ, -Ă, olandezi, -e, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Olandei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Olandei sau olandezilor (1), privitor la Olanda ori la olandezi. ♦ (Substantivat, f.) Limbă germanică din familia de limbi indo-europene, vorbită în Olanda și în jumătatea de nord a Belgiei. 3. S. f. Numele unei figuri de patinaj. 4. S. f. Rasă de vaci originară din Olanda și crescută pentru producția de lapte. – Olanda (n. pr.) + suf. -ez. Cf. it. olandese, fr. hollandais.

DOOM

olandéză (limbă) s. f., g.-d. art. olandézei

olandezului
OLANDÉZ, -Ă, olandezi, -e, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Olandei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Olandei sau olandezilor (1), privitor la Olanda ori la olandezi. ♦ (Substantivat, f.) Limbă germanică din familia de limbi indo-europene, vorbită în Olanda și în jumătatea de nord a Belgiei. 3. S. f. Numele unei figuri de patinaj. 4. S. f. Rasă de vaci originară din Olanda și crescută pentru producția de lapte. – Olanda (n. pr.) + suf. -ez. Cf. it. olandese, fr. hollandais.

DOOM

olandéză (limbă) s. f., g.-d. art. olandézei

olandina
OLANDÍNĂ s. f. Țesătură de bumbac în amestec cu celofibră, care imită olanda, folosită la confecționarea lenjeriei de pat, de corp etc. – Olandă + suf. -ină.

DOOM

olandínă s. f., g.-d. art. olandínei

olandine
OLANDÍNĂ s. f. Țesătură de bumbac în amestec cu celofibră, care imită olanda, folosită la confecționarea lenjeriei de pat, de corp etc. – Olandă + suf. -ină.

DOOM

olandínă s. f., g.-d. art. olandínei

olandinei
OLANDÍNĂ s. f. Țesătură de bumbac în amestec cu celofibră, care imită olanda, folosită la confecționarea lenjeriei de pat, de corp etc. – Olandă + suf. -ină.

DOOM

olandínă s. f., g.-d. art. olandínei

olandă
OLÁNDĂ s. f. Țesătură deasă și fină, făcută din fire de in de bună calitate, folosită la confecționarea lenjeriei de pat, de corp etc. – Din fr. hollande, it. olanda.

olane
OLÁN², olane, s. n. 1. Piesă de argilă arsă, de obicei de formă semicilindrică, folosită pentru executarea învelitorilor la acoperișurile unor clădiri. 2. Tub de argilă arsă, din care se fac canale de scurgere a apei, coșuri pentru fum etc. [Var.: olánă s. f.] – Ol + suf. -an.

DOOM

olán² (piesă de argilă) s. n., pl. oláne

olanele
OLÁN², olane, s. n. 1. Piesă de argilă arsă, de obicei de formă semicilindrică, folosită pentru executarea învelitorilor la acoperișurile unor clădiri. 2. Tub de argilă arsă, din care se fac canale de scurgere a apei, coșuri pentru fum etc. [Var.: olánă s. f.] – Ol + suf. -an.

DOOM

olán² (piesă de argilă) s. n., pl. oláne

olanelor
OLÁN², olane, s. n. 1. Piesă de argilă arsă, de obicei de formă semicilindrică, folosită pentru executarea învelitorilor la acoperișurile unor clădiri. 2. Tub de argilă arsă, din care se fac canale de scurgere a apei, coșuri pentru fum etc. [Var.: olánă s. f.] – Ol + suf. -an.

DOOM

olán² (piesă de argilă) s. n., pl. oláne

olani
OLÁN¹, olani, s. m. Monedă de aur olandeză care a circulat până în sec. XIX și în Țările Române. – Cf. Olan[da].

DOOM

olán¹ (monedă) s. m., pl. oláni

olanii
OLÁN¹, olani, s. m. Monedă de aur olandeză care a circulat până în sec. XIX și în Țările Române. – Cf. Olan[da].

DOOM

olán¹ (monedă) s. m., pl. oláni

olanilor
OLÁN¹, olani, s. m. Monedă de aur olandeză care a circulat până în sec. XIX și în Țările Române. – Cf. Olan[da].

DOOM

olán¹ (monedă) s. m., pl. oláni

olanul
OLÁN², olane, s. n. 1. Piesă de argilă arsă, de obicei de formă semicilindrică, folosită pentru executarea învelitorilor la acoperișurile unor clădiri. 2. Tub de argilă arsă, din care se fac canale de scurgere a apei, coșuri pentru fum etc. [Var.: olánă s. f.] – Ol + suf. -an.

DOOM

olán² (piesă de argilă) s. n., pl. oláne

olanul
OLÁN¹, olani, s. m. Monedă de aur olandeză care a circulat până în sec. XIX și în Țările Române. – Cf. Olan[da].

DOOM

olán¹ (monedă) s. m., pl. oláni

olanului
OLÁN², olane, s. n. 1. Piesă de argilă arsă, de obicei de formă semicilindrică, folosită pentru executarea învelitorilor la acoperișurile unor clădiri. 2. Tub de argilă arsă, din care se fac canale de scurgere a apei, coșuri pentru fum etc. [Var.: olánă s. f.] – Ol + suf. -an.

DOOM

olán² (piesă de argilă) s. n., pl. oláne

olanului
OLÁN¹, olani, s. m. Monedă de aur olandeză care a circulat până în sec. XIX și în Țările Române. – Cf. Olan[da].

DOOM

olán¹ (monedă) s. m., pl. oláni

olană
OLÁN², olane, s. n. 1. Piesă de argilă arsă, de obicei de formă semicilindrică, folosită pentru executarea învelitorilor la acoperișurile unor clădiri. 2. Tub de argilă arsă, din care se fac canale de scurgere a apei, coșuri pentru fum etc. [Var.: olánă s. f.] – Ol + suf. -an.

olar
OLÁR, olari, s. m. Meșteșugar care face și vinde oale și alte obiecte din lut ars. – Oală + suf. -ar.

DOOM

olár s. m., pl. olári

olari
OLÁR, olari, s. m. Meșteșugar care face și vinde oale și alte obiecte din lut ars. – Oală + suf. -ar.

DOOM

olár s. m., pl. olári

olarii
OLÁR, olari, s. m. Meșteșugar care face și vinde oale și alte obiecte din lut ars. – Oală + suf. -ar.

DOOM

olár s. m., pl. olári

olarilor
OLÁR, olari, s. m. Meșteșugar care face și vinde oale și alte obiecte din lut ars. – Oală + suf. -ar.

DOOM

olár s. m., pl. olári

olarul
OLÁR, olari, s. m. Meșteșugar care face și vinde oale și alte obiecte din lut ars. – Oală + suf. -ar.

DOOM

olár s. m., pl. olári

olarului
OLÁR, olari, s. m. Meșteșugar care face și vinde oale și alte obiecte din lut ars. – Oală + suf. -ar.

DOOM

olár s. m., pl. olári

olastiseală
OLASTISEÁLĂ, olastiseli, s. f. (Învechit și regional) Dezmierdare, mîngîiere. Se sili... cu fel de fel de olastiseli ca să facă pe băiat să scoață măcar un grai din gura lui. POPESCU, B. III 125. El șezu lîngă mine, vorbindu-mi cu cele mai nobile cuvinte și pline de olastiseli, incit mă rănii grozav de dragoste cătră dînsul. GORJAN, H. I 158.

olastisi
OLASTISÍ, olastisesc, vb. IV. Refl. reciproc. (Învechit) A-și spune cuvinte, de dragoste, ase dezmierda. împăratul cu doamna începură a se olastisi. GORJAN, H. II 179.

olat
OLÁT, olaturi, s. n. (Înv.) 1. Provincie, regiune, ținut, teritoriu; p. ext. (la pl.) împrejurime, parte (a locului). 2. Moșie; gospodărie (mare); clădire, acareturi. [Pl. și: olate] – Et. nec.

DOOM

olát (înv.) s. n., pl. oláturi

olat
OLÁT, olaturi, s. n. (Înv.) 1. Provincie, regiune, ținut, teritoriu; p. ext. (la pl.) împrejurime, parte (a locului). 2. Moșie; gospodărie (mare); clădire, acareturi. [Pl. și: olate] – Et. nec.

olatul
OLÁT, olaturi, s. n. (Înv.) 1. Provincie, regiune, ținut, teritoriu; p. ext. (la pl.) împrejurime, parte (a locului). 2. Moșie; gospodărie (mare); clădire, acareturi. [Pl. și: olate] – Et. nec.

olatului
OLÁT, olaturi, s. n. (Înv.) 1. Provincie, regiune, ținut, teritoriu; p. ext. (la pl.) împrejurime, parte (a locului). 2. Moșie; gospodărie (mare); clădire, acareturi. [Pl. și: olate] – Et. nec.

olaturi
OLÁT, olaturi, s. n. (Înv.) 1. Provincie, regiune, ținut, teritoriu; p. ext. (la pl.) împrejurime, parte (a locului). 2. Moșie; gospodărie (mare); clădire, acareturi. [Pl. și: olate] – Et. nec.

olaturile
OLÁT, olaturi, s. n. (Înv.) 1. Provincie, regiune, ținut, teritoriu; p. ext. (la pl.) împrejurime, parte (a locului). 2. Moșie; gospodărie (mare); clădire, acareturi. [Pl. și: olate] – Et. nec.

olaturilor
OLÁT, olaturi, s. n. (Înv.) 1. Provincie, regiune, ținut, teritoriu; p. ext. (la pl.) împrejurime, parte (a locului). 2. Moșie; gospodărie (mare); clădire, acareturi. [Pl. și: olate] – Et. nec.

olcar
OLCÁR, olcare, s. n. (Regional) Unealtă cu care se fac scobiturile și muchiile cercevelelor.

olcuța
OLCÚȚĂ, olcuțe, s. f. (Reg.) Oliță. – Din oală.

DOOM

olcúță (reg.) s. f., g.-d. art. olcúței; pl. olcúțe

olcuțe
OLCÚȚĂ, olcuțe, s. f. (Reg.) Oliță. – Din oală.

DOOM

olcúță (reg.) s. f., g.-d. art. olcúței; pl. olcúțe

olcuței
OLCÚȚĂ, olcuțe, s. f. (Reg.) Oliță. – Din oală.

DOOM

olcúță (reg.) s. f., g.-d. art. olcúței; pl. olcúțe

olcuțele
OLCÚȚĂ, olcuțe, s. f. (Reg.) Oliță. – Din oală.

DOOM

olcúță (reg.) s. f., g.-d. art. olcúței; pl. olcúțe

olcuțelor
OLCÚȚĂ, olcuțe, s. f. (Reg.) Oliță. – Din oală.

DOOM

olcúță (reg.) s. f., g.-d. art. olcúței; pl. olcúțe

ole
OLÉ, interj. (2) ole-uri, s. n. 1. Interj. Cuvânt folosit pentru a încuraja pe luptătorii care participă la coride. 2. S. n. Dans spaniol cu mișcare moderată, executat de o singură persoană care se acompaniază cu castaniete; melodie după care se execută acest dans. – Cuv. sp.

DOOM

!olé² (dans) (hisp.) s. n., art. olé-ul; pl. olé-uri

ole
OLÉ s. n. Dans spaniol cu mișcare moderată, executat de o singură persoană care se acompaniază cu castaniete. – Cuv. sp.

DOOM

!olé² (dans) (hisp.) s. n., art. olé-ul; pl. olé-uri

olea
OLEA- v. oleo-.

oleab
OLEÁB, oleaburi, s. n. (Regional) Acaret din jurul casei; olat (2). Strașinile oleaburilor acoperite cu paie. MARIAN, INS. 193.

oleacee
OLEACÉE, oleacee, s. f. (La pl.) Familie de plante lemnoase dicotiledonate, cu frunze opuse, care cuprinde specii ca măslinul, liliacul, frasinul etc.; (și la sg.) plantă care face parte din această familie. [Pr.: -le-a-ce-e] – Din fr. oléacée.

DOOM

oleacée (-le-a-) s. f., art. oleacéea, g.-d. art. oleacéei; pl. oleacée

oleaceea
OLEACÉE, oleacee, s. f. (La pl.) Familie de plante lemnoase dicotiledonate, cu frunze opuse, care cuprinde specii ca măslinul, liliacul, frasinul etc.; (și la sg.) plantă care face parte din această familie. [Pr.: -le-a-ce-e] – Din fr. oléacée.

DOOM

oleacée (-le-a-) s. f., art. oleacéea, g.-d. art. oleacéei; pl. oleacée

oleaceei
OLEACÉE, oleacee, s. f. (La pl.) Familie de plante lemnoase dicotiledonate, cu frunze opuse, care cuprinde specii ca măslinul, liliacul, frasinul etc.; (și la sg.) plantă care face parte din această familie. [Pr.: -le-a-ce-e] – Din fr. oléacée.

DOOM

oleacée (-le-a-) s. f., art. oleacéea, g.-d. art. oleacéei; pl. oleacée

oleaceele
OLEACÉE, oleacee, s. f. (La pl.) Familie de plante lemnoase dicotiledonate, cu frunze opuse, care cuprinde specii ca măslinul, liliacul, frasinul etc.; (și la sg.) plantă care face parte din această familie. [Pr.: -le-a-ce-e] – Din fr. oléacée.

DOOM

oleacée (-le-a-) s. f., art. oleacéea, g.-d. art. oleacéei; pl. oleacée

oleaceelor
OLEACÉE, oleacee, s. f. (La pl.) Familie de plante lemnoase dicotiledonate, cu frunze opuse, care cuprinde specii ca măslinul, liliacul, frasinul etc.; (și la sg.) plantă care face parte din această familie. [Pr.: -le-a-ce-e] – Din fr. oléacée.

DOOM

oleacée (-le-a-) s. f., art. oleacéea, g.-d. art. oleacéei; pl. oleacée

oleacă
OLEÁCĂ adv. (Pop.) Puțin, nițel. ◊ Loc. adv. Nici oleacă = niciun pic, deloc. Oleacă de... = puțin, într-o măsură oarecare, întrucâtva. [Var.: (înv. și reg.) leácă adv.] – Din ngr. oligháki.

DOOM

oleácă (pop.) adv.

oleaginoasa
OLEAGINÓS, -OÁSĂ, oleaginoși, -oase, adj. (Despre plante și semințele lor) Care conține ulei; din care se poate extrage ulei. [Pr.: -le-a-] – Din fr. oléagineux.

DOOM

oleaginós (-le-a-) adj. m., pl. oleaginóși; f. oleaginoásă, pl. oleaginoáse

oleaginoase
OLEAGINÓS, -OÁSĂ, oleaginoși, -oase, adj. (Despre plante și semințele lor) Care conține ulei; din care se poate extrage ulei. [Pr.: -le-a-] – Din fr. oléagineux.

DOOM

oleaginós (-le-a-) adj. m., pl. oleaginóși; f. oleaginoásă, pl. oleaginoáse

oleaginoasei
OLEAGINÓS, -OÁSĂ, oleaginoși, -oase, adj. (Despre plante și semințele lor) Care conține ulei; din care se poate extrage ulei. [Pr.: -le-a-] – Din fr. oléagineux.

DOOM

oleaginós (-le-a-) adj. m., pl. oleaginóși; f. oleaginoásă, pl. oleaginoáse

oleaginoasele
OLEAGINÓS, -OÁSĂ, oleaginoși, -oase, adj. (Despre plante și semințele lor) Care conține ulei; din care se poate extrage ulei. [Pr.: -le-a-] – Din fr. oléagineux.

DOOM

oleaginós (-le-a-) adj. m., pl. oleaginóși; f. oleaginoásă, pl. oleaginoáse

oleaginoaselor
OLEAGINÓS, -OÁSĂ, oleaginoși, -oase, adj. (Despre plante și semințele lor) Care conține ulei; din care se poate extrage ulei. [Pr.: -le-a-] – Din fr. oléagineux.

DOOM

oleaginós (-le-a-) adj. m., pl. oleaginóși; f. oleaginoásă, pl. oleaginoáse

oleaginos
OLEAGINÓS, -OÁSĂ, oleaginoși, -oase, adj. (Despre plante și semințele lor) Care conține ulei; din care se poate extrage ulei. [Pr.: -le-a-] – Din fr. oléagineux.

DOOM

oleaginós (-le-a-) adj. m., pl. oleaginóși; f. oleaginoásă, pl. oleaginoáse

oleaginosul
OLEAGINÓS, -OÁSĂ, oleaginoși, -oase, adj. (Despre plante și semințele lor) Care conține ulei; din care se poate extrage ulei. [Pr.: -le-a-] – Din fr. oléagineux.

DOOM

oleaginós (-le-a-) adj. m., pl. oleaginóși; f. oleaginoásă, pl. oleaginoáse

oleaginosului
OLEAGINÓS, -OÁSĂ, oleaginoși, -oase, adj. (Despre plante și semințele lor) Care conține ulei; din care se poate extrage ulei. [Pr.: -le-a-] – Din fr. oléagineux.

DOOM

oleaginós (-le-a-) adj. m., pl. oleaginóși; f. oleaginoásă, pl. oleaginoáse

oleaginoși
OLEAGINÓS, -OÁSĂ, oleaginoși, -oase, adj. (Despre plante și semințele lor) Care conține ulei; din care se poate extrage ulei. [Pr.: -le-a-] – Din fr. oléagineux.

DOOM

oleaginós (-le-a-) adj. m., pl. oleaginóși; f. oleaginoásă, pl. oleaginoáse

oleaginoșii
OLEAGINÓS, -OÁSĂ, oleaginoși, -oase, adj. (Despre plante și semințele lor) Care conține ulei; din care se poate extrage ulei. [Pr.: -le-a-] – Din fr. oléagineux.

DOOM

oleaginós (-le-a-) adj. m., pl. oleaginóși; f. oleaginoásă, pl. oleaginoáse

oleaginoșilor
OLEAGINÓS, -OÁSĂ, oleaginoși, -oase, adj. (Despre plante și semințele lor) Care conține ulei; din care se poate extrage ulei. [Pr.: -le-a-] – Din fr. oléagineux.

DOOM

oleaginós (-le-a-) adj. m., pl. oleaginóși; f. oleaginoásă, pl. oleaginoáse

oleander
LEÁNDRU, leandri, s. m. Arbust mediteranean, înalt până la cinci metri, cu frunze lanceolate și cu flori albe, gălbui sau roșii plăcut mirositoare, cultivat la noi ca plantă ornamentală (Nerium oleander). [Pr.: le-an-. – Pl. și: lendri. – Var.: oleándru s. m.] – Din it. leandro.

oleandra
OLEÁNDRA s. f. art. (Reg.) Numele unui dans popular care se joacă la nunți; melodie după care se execută acest dans. – Et. nec.

DOOM

!oleándra (dans) (reg.) (-lean-) s. f. art., neart. oleándră, g.-d. art. oleándrei

oleandre
OLEÁNDRA s. f. art. (Reg.) Numele unui dans popular care se joacă la nunți; melodie după care se execută acest dans. – Et. nec.

DOOM

!oleándra (dans) (reg.) (-lean-) s. f. art., neart. oleándră, g.-d. art. oleándrei

oleandrei
OLEÁNDRA s. f. art. (Reg.) Numele unui dans popular care se joacă la nunți; melodie după care se execută acest dans. – Et. nec.

DOOM

!oleándra (dans) (reg.) (-lean-) s. f. art., neart. oleándră, g.-d. art. oleándrei

oleandrele
OLEÁNDRA s. f. art. (Reg.) Numele unui dans popular care se joacă la nunți; melodie după care se execută acest dans. – Et. nec.

DOOM

!oleándra (dans) (reg.) (-lean-) s. f. art., neart. oleándră, g.-d. art. oleándrei

oleandrelor
OLEÁNDRA s. f. art. (Reg.) Numele unui dans popular care se joacă la nunți; melodie după care se execută acest dans. – Et. nec.

DOOM

!oleándra (dans) (reg.) (-lean-) s. f. art., neart. oleándră, g.-d. art. oleándrei

oleandru
LEÁNDRU, leandri, s. m. Arbust mediteranean, înalt până la cinci metri, cu frunze lanceolate și cu flori albe, gălbui sau roșii plăcut mirositoare, cultivat la noi ca plantă ornamentală (Nerium oleander). [Pr.: le-an-. – Pl. și: lendri. – Var.: oleándru s.m] – Din it. leandro.

DOOM

leándru (le-an-) s. m., art. leándrul; pl. leándri, art. leándrii

oleat
OLEÁT, oleați, s. m. Sare sau ester al acidului oleic. [Pr.: -le-at] – Din fr. oléate.

DOOM

oleát (-le-at) s. m., pl. oleáți

oleata
OLEÁTĂ, oleate, s. f. Desen executat pe hârtie de calc, pe care sunt trasate detaliile unui teren și cadrul secțiunii topografice la care se referă. [Pr.: -le-a-] – Cf. engl. oiled [paper].

DOOM

oleátă (-le-a-) s. f., g.-d. art. oleátei; pl. oleáte

oleate
OLEÁTĂ, oleate, s. f. Desen executat pe hârtie de calc, pe care sunt trasate detaliile unui teren și cadrul secțiunii topografice la care se referă. [Pr.: -le-a-] – Cf. engl. oiled [paper].

DOOM

oleátă (-le-a-) s. f., g.-d. art. oleátei; pl. oleáte

oleatei
OLEÁTĂ, oleate, s. f. Desen executat pe hârtie de calc, pe care sunt trasate detaliile unui teren și cadrul secțiunii topografice la care se referă. [Pr.: -le-a-] – Cf. engl. oiled [paper].

DOOM

oleátă (-le-a-) s. f., g.-d. art. oleátei; pl. oleáte

oleatele
OLEÁTĂ, oleate, s. f. Desen executat pe hârtie de calc, pe care sunt trasate detaliile unui teren și cadrul secțiunii topografice la care se referă. [Pr.: -le-a-] – Cf. engl. oiled [paper].

DOOM

oleátă (-le-a-) s. f., g.-d. art. oleátei; pl. oleáte

oleatelor
OLEÁTĂ, oleate, s. f. Desen executat pe hârtie de calc, pe care sunt trasate detaliile unui teren și cadrul secțiunii topografice la care se referă. [Pr.: -le-a-] – Cf. engl. oiled [paper].

DOOM

oleátă (-le-a-) s. f., g.-d. art. oleátei; pl. oleáte

oleatul
OLEÁT, oleați, s. m. Sare sau ester al acidului oleic. [Pr.: -le-at] – Din fr. oléate.

DOOM

oleát (-le-at) s. m., pl. oleáți

oleatului
OLEÁT, oleați, s. m. Sare sau ester al acidului oleic. [Pr.: -le-at] – Din fr. oléate.

DOOM

oleát (-le-at) s. m., pl. oleáți

oleați
OLEÁT, oleați, s. m. Sare sau ester al acidului oleic. [Pr.: -le-at] – Din fr. oléate.

DOOM

oleát (-le-at) s. m., pl. oleáți

oleații
OLEÁT, oleați, s. m. Sare sau ester al acidului oleic. [Pr.: -le-at] – Din fr. oléate.

DOOM

oleát (-le-at) s. m., pl. oleáți

oleaților
OLEÁT, oleați, s. m. Sare sau ester al acidului oleic. [Pr.: -le-at] – Din fr. oléate.

DOOM

oleát (-le-at) s. m., pl. oleáți

olecran
OLECRÁN s.n. (Anat.) Apofiză a extremității superioare a cubitusului, formând proeminența cotului. [< fr. olécrâne, cf. gr. olene – cot, kranion – cap].

olecrane
OLECRÁN s.n. (Anat.) Apofiză a extremității superioare a cubitusului, formând proeminența cotului. [< fr. olécrâne, cf. gr. olene – cot, kranion – cap].

olecranele
OLECRÁN s.n. (Anat.) Apofiză a extremității superioare a cubitusului, formând proeminența cotului. [< fr. olécrâne, cf. gr. olene – cot, kranion – cap].

olecranelor
OLECRÁN s.n. (Anat.) Apofiză a extremității superioare a cubitusului, formând proeminența cotului. [< fr. olécrâne, cf. gr. olene – cot, kranion – cap].

olecranul
OLECRÁN s.n. (Anat.) Apofiză a extremității superioare a cubitusului, formând proeminența cotului. [< fr. olécrâne, cf. gr. olene – cot, kranion – cap].

olecranului
OLECRÁN s.n. (Anat.) Apofiză a extremității superioare a cubitusului, formând proeminența cotului. [< fr. olécrâne, cf. gr. olene – cot, kranion – cap].

olecranuri
OLECRÁN s.n. (Anat.) Apofiză a extremității superioare a cubitusului, formând proeminența cotului. [< fr. olécrâne, cf. gr. olene – cot, kranion – cap].

olecranurile
OLECRÁN s.n. (Anat.) Apofiză a extremității superioare a cubitusului, formând proeminența cotului. [< fr. olécrâne, cf. gr. olene – cot, kranion – cap].

olecranurilor
OLECRÁN s.n. (Anat.) Apofiză a extremității superioare a cubitusului, formând proeminența cotului. [< fr. olécrâne, cf. gr. olene – cot, kranion – cap].

olecușoară
OLECUȘOÁRĂ adv. (Reg.) Olecuță. [Var.: olecșoáră adv.] – Oleacă + suf. -ușoară.

DOOM

olecușoáră (reg.) adv.

olecuțică
OLECUȚÍCĂ adv. (Reg.) Olecuță. – Olecuță + suf. -ică.

DOOM

olecuțícă (reg.) adv.

olecuță
OLECÚȚĂ adv. (Pop.) Diminutiv al lui oleacă; puțin de tot, olecuțică, olecușoară. – Oleacă + suf. -uță.

DOOM

olecúță (pop.) adv.

olecăi
OLECĂÍ, olécăi, vb. IV. Refl. (Înv. și reg.) A se văita, a se văicări, a se tângui. [Prez. ind. și: olecăiesc. – Var.: olăcăí, olicăí vb. IV] – Din oleo.

DOOM

!olecăí (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se olécăie/se olecăiéște, imperf. 3 sg. se olecăiá; conj. prez. 3 să se olécăie/să se olecăiáscă

olecșoară
OLECUȘOÁRĂ adv. (Reg.) Olecuță. [Var.: olecșoáră adv.] – Oleacă + suf. -ușoară.

DOOM

olecușoáră (reg.) adv.

olefina
OLEFÍNĂ, olefine, s. f. (Chim.) Alchenă. – Din fr. oléfines.

DOOM

olefínă s. f., g.-d. art. olefínei; pl. olefíne

olefine
OLEFÍNĂ, olefine, s. f. (Chim.) Alchenă. – Din fr. oléfines.

DOOM

olefínă s. f., g.-d. art. olefínei; pl. olefíne

olefinei
OLEFÍNĂ, olefine, s. f. (Chim.) Alchenă. – Din fr. oléfines.

DOOM

olefínă s. f., g.-d. art. olefínei; pl. olefíne

olefinele
OLEFÍNĂ, olefine, s. f. (Chim.) Alchenă. – Din fr. oléfines.

DOOM

olefínă s. f., g.-d. art. olefínei; pl. olefíne

olefinelor
OLEFÍNĂ, olefine, s. f. (Chim.) Alchenă. – Din fr. oléfines.

DOOM

olefínă s. f., g.-d. art. olefínei; pl. olefíne

olefinic
OLEFÍNIC, -Ă adj. Referitor la olefine. [< fr. oléfinique].

olefinica
OLEFÍNIC, -Ă adj. Referitor la olefine. [< fr. oléfinique].

olefinice
OLEFÍNIC, -Ă adj. Referitor la olefine. [< fr. oléfinique].

olefinicei
OLEFÍNIC, -Ă adj. Referitor la olefine. [< fr. oléfinique].

olefinicele
OLEFÍNIC, -Ă adj. Referitor la olefine. [< fr. oléfinique].

olefinicelor
OLEFÍNIC, -Ă adj. Referitor la olefine. [< fr. oléfinique].

olefinici
OLEFÍNIC, -Ă adj. Referitor la olefine. [< fr. oléfinique].

olefinicii
OLEFÍNIC, -Ă adj. Referitor la olefine. [< fr. oléfinique].

olefinicilor
OLEFÍNIC, -Ă adj. Referitor la olefine. [< fr. oléfinique].

olefinicul
OLEFÍNIC, -Ă adj. Referitor la olefine. [< fr. oléfinique].

olefinicului
OLEFÍNIC, -Ă adj. Referitor la olefine. [< fr. oléfinique].

olei
OLEI- v. oleo-.

oleia
ULEIÁ, uleiez, vb. I. Tranz. (Rar) A unge, a îmbiba, a impregna cu ulei²; a oloi³. [Pr.: -le-ia. – Var.: (reg.) oleiá vb. I] – Din ulei².

DOOM

uleiá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 uleiáză, 1 pl. uleiém; conj. prez. 3 să uleiéze; ger. uleínd

oleiat
ULEIÁT, -Ă, uleiați, -te, adj. Uns, impregnat de ulei². [Pr.: -le-iat. – Var.: oleiát, -ă adj.] – V. uleia.

oleic
OLÉIC, -Ă, oleici, -ce, adj. Care provine din (sau se referă la) grăsimi și uleiuri naturale. ◊ Acid oleic = acid gras, nesaturat, care se găsește în numeroase grăsimi naturale, fiind folosit în industrie la obținerea săpunurilor moi, a plastifianților etc. – Din fr. oléique.

DOOM

oléic (-le-ic) adj. m., pl. oléici; f. oléică, pl. oléice

oleica
OLÉIC, -Ă, oleici, -ce, adj. Care provine din (sau se referă la) grăsimi și uleiuri naturale. ◊ Acid oleic = acid gras, nesaturat, care se găsește în numeroase grăsimi naturale, fiind folosit în industrie la obținerea săpunurilor moi, a plastifianților etc. – Din fr. oléique.

DOOM

oléic (-le-ic) adj. m., pl. oléici; f. oléică, pl. oléice

oleice
OLÉIC, -Ă, oleici, -ce, adj. Care provine din (sau se referă la) grăsimi și uleiuri naturale. ◊ Acid oleic = acid gras, nesaturat, care se găsește în numeroase grăsimi naturale, fiind folosit în industrie la obținerea săpunurilor moi, a plastifianților etc. – Din fr. oléique.

DOOM

oléic (-le-ic) adj. m., pl. oléici; f. oléică, pl. oléice

oleicei
OLÉIC, -Ă, oleici, -ce, adj. Care provine din (sau se referă la) grăsimi și uleiuri naturale. ◊ Acid oleic = acid gras, nesaturat, care se găsește în numeroase grăsimi naturale, fiind folosit în industrie la obținerea săpunurilor moi, a plastifianților etc. – Din fr. oléique.

DOOM

oléic (-le-ic) adj. m., pl. oléici; f. oléică, pl. oléice

oleicele
OLÉIC, -Ă, oleici, -ce, adj. Care provine din (sau se referă la) grăsimi și uleiuri naturale. ◊ Acid oleic = acid gras, nesaturat, care se găsește în numeroase grăsimi naturale, fiind folosit în industrie la obținerea săpunurilor moi, a plastifianților etc. – Din fr. oléique.

DOOM

oléic (-le-ic) adj. m., pl. oléici; f. oléică, pl. oléice

oleicelor
OLÉIC, -Ă, oleici, -ce, adj. Care provine din (sau se referă la) grăsimi și uleiuri naturale. ◊ Acid oleic = acid gras, nesaturat, care se găsește în numeroase grăsimi naturale, fiind folosit în industrie la obținerea săpunurilor moi, a plastifianților etc. – Din fr. oléique.

DOOM

oléic (-le-ic) adj. m., pl. oléici; f. oléică, pl. oléice

oleici
OLÉIC, -Ă, oleici, -ce, adj. Care provine din (sau se referă la) grăsimi și uleiuri naturale. ◊ Acid oleic = acid gras, nesaturat, care se găsește în numeroase grăsimi naturale, fiind folosit în industrie la obținerea săpunurilor moi, a plastifianților etc. – Din fr. oléique.

DOOM

oléic (-le-ic) adj. m., pl. oléici; f. oléică, pl. oléice

oleicii
OLÉIC, -Ă, oleici, -ce, adj. Care provine din (sau se referă la) grăsimi și uleiuri naturale. ◊ Acid oleic = acid gras, nesaturat, care se găsește în numeroase grăsimi naturale, fiind folosit în industrie la obținerea săpunurilor moi, a plastifianților etc. – Din fr. oléique.

DOOM

oléic (-le-ic) adj. m., pl. oléici; f. oléică, pl. oléice

oleicilor
OLÉIC, -Ă, oleici, -ce, adj. Care provine din (sau se referă la) grăsimi și uleiuri naturale. ◊ Acid oleic = acid gras, nesaturat, care se găsește în numeroase grăsimi naturale, fiind folosit în industrie la obținerea săpunurilor moi, a plastifianților etc. – Din fr. oléique.

DOOM

oléic (-le-ic) adj. m., pl. oléici; f. oléică, pl. oléice

oleicul
OLÉIC, -Ă, oleici, -ce, adj. Care provine din (sau se referă la) grăsimi și uleiuri naturale. ◊ Acid oleic = acid gras, nesaturat, care se găsește în numeroase grăsimi naturale, fiind folosit în industrie la obținerea săpunurilor moi, a plastifianților etc. – Din fr. oléique.

DOOM

oléic (-le-ic) adj. m., pl. oléici; f. oléică, pl. oléice

oleicului
OLÉIC, -Ă, oleici, -ce, adj. Care provine din (sau se referă la) grăsimi și uleiuri naturale. ◊ Acid oleic = acid gras, nesaturat, care se găsește în numeroase grăsimi naturale, fiind folosit în industrie la obținerea săpunurilor moi, a plastifianților etc. – Din fr. oléique.

DOOM

oléic (-le-ic) adj. m., pl. oléici; f. oléică, pl. oléice

oleiere
OLEIÁ vb. I v. uleia.

oleifer
OLEIFÉR, -Ă, oleiferi, -e, adj. Care conține ulei, bogat în ulei. [Pr.: -le-i-] – Din fr. oleifère.

DOOM

oleifér (-le-i-) adj. m., pl. oleiféri; f. oleiféră, pl. oleifére

oleifera
OLEIFÉR, -Ă, oleiferi, -e, adj. Care conține ulei, bogat în ulei. [Pr.: -le-i-] – Din fr. oleifère.

DOOM

oleifér (-le-i-) adj. m., pl. oleiféri; f. oleiféră, pl. oleifére

oleifere
OLEIFÉR, -Ă, oleiferi, -e, adj. Care conține ulei, bogat în ulei. [Pr.: -le-i-] – Din fr. oleifère.

DOOM

oleifér (-le-i-) adj. m., pl. oleiféri; f. oleiféră, pl. oleifére

oleiferei
OLEIFÉR, -Ă, oleiferi, -e, adj. Care conține ulei, bogat în ulei. [Pr.: -le-i-] – Din fr. oleifère.

DOOM

oleifér (-le-i-) adj. m., pl. oleiféri; f. oleiféră, pl. oleifére

oleiferele
OLEIFÉR, -Ă, oleiferi, -e, adj. Care conține ulei, bogat în ulei. [Pr.: -le-i-] – Din fr. oleifère.

DOOM

oleifér (-le-i-) adj. m., pl. oleiféri; f. oleiféră, pl. oleifére

oleiferelor
OLEIFÉR, -Ă, oleiferi, -e, adj. Care conține ulei, bogat în ulei. [Pr.: -le-i-] – Din fr. oleifère.

DOOM

oleifér (-le-i-) adj. m., pl. oleiféri; f. oleiféră, pl. oleifére

oleiferi
OLEIFÉR, -Ă, oleiferi, -e, adj. Care conține ulei, bogat în ulei. [Pr.: -le-i-] – Din fr. oleifère.

DOOM

oleifér (-le-i-) adj. m., pl. oleiféri; f. oleiféră, pl. oleifére

oleiferii
OLEIFÉR, -Ă, oleiferi, -e, adj. Care conține ulei, bogat în ulei. [Pr.: -le-i-] – Din fr. oleifère.

DOOM

oleifér (-le-i-) adj. m., pl. oleiféri; f. oleiféră, pl. oleifére

oleiferilor
OLEIFÉR, -Ă, oleiferi, -e, adj. Care conține ulei, bogat în ulei. [Pr.: -le-i-] – Din fr. oleifère.

DOOM

oleifér (-le-i-) adj. m., pl. oleiféri; f. oleiféră, pl. oleifére

oleiferul
OLEIFÉR, -Ă, oleiferi, -e, adj. Care conține ulei, bogat în ulei. [Pr.: -le-i-] – Din fr. oleifère.

DOOM

oleifér (-le-i-) adj. m., pl. oleiféri; f. oleiféră, pl. oleifére

oleiferului
OLEIFÉR, -Ă, oleiferi, -e, adj. Care conține ulei, bogat în ulei. [Pr.: -le-i-] – Din fr. oleifère.

DOOM

oleifér (-le-i-) adj. m., pl. oleiféri; f. oleiféră, pl. oleifére

oleiform
OLEIFÓRM, -Ă, oleiformi, -e, adj. (Rar) Ca uleiul. [Pr.: -le-i-] – Din fr. oléiforme.

oleiforma
OLEIFÓRM, -Ă, oleiformi, -e, adj. (Rar) Ca uleiul. [Pr.: -le-i-] – Din fr. oléiforme.

oleiforme
OLEIFÓRM, -Ă, oleiformi, -e, adj. (Rar) Ca uleiul. [Pr.: -le-i-] – Din fr. oléiforme.

oleiformei
OLEIFÓRM, -Ă, oleiformi, -e, adj. (Rar) Ca uleiul. [Pr.: -le-i-] – Din fr. oléiforme.

oleiformele
OLEIFÓRM, -Ă, oleiformi, -e, adj. (Rar) Ca uleiul. [Pr.: -le-i-] – Din fr. oléiforme.

oleiformelor
OLEIFÓRM, -Ă, oleiformi, -e, adj. (Rar) Ca uleiul. [Pr.: -le-i-] – Din fr. oléiforme.

oleiformi
OLEIFÓRM, -Ă, oleiformi, -e, adj. (Rar) Ca uleiul. [Pr.: -le-i-] – Din fr. oléiforme.

oleiformii
OLEIFÓRM, -Ă, oleiformi, -e, adj. (Rar) Ca uleiul. [Pr.: -le-i-] – Din fr. oléiforme.

oleiformilor
OLEIFÓRM, -Ă, oleiformi, -e, adj. (Rar) Ca uleiul. [Pr.: -le-i-] – Din fr. oléiforme.

oleiformul
OLEIFÓRM, -Ă, oleiformi, -e, adj. (Rar) Ca uleiul. [Pr.: -le-i-] – Din fr. oléiforme.

oleiformului
OLEIFÓRM, -Ă, oleiformi, -e, adj. (Rar) Ca uleiul. [Pr.: -le-i-] – Din fr. oléiforme.

oleina
OLEÍNĂ, oleine, s. f. (Chim.) 1. Substanță lichidă incoloră, uleioasă, răspândită mai ales în grăsimile vegetale. 2. Denumire dată acidului oleic care rezultă la scindarea grăsimilor prin hidroliză. – Din fr. oléine.

DOOM

oleínă s. f., g.-d. art. oleínei; pl. oleíne

oleine
OLEÍNĂ, oleine, s. f. (Chim.) 1. Substanță lichidă incoloră, uleioasă, răspândită mai ales în grăsimile vegetale. 2. Denumire dată acidului oleic care rezultă la scindarea grăsimilor prin hidroliză. – Din fr. oléine.

DOOM

oleínă s. f., g.-d. art. oleínei; pl. oleíne

oleinei
OLEÍNĂ, oleine, s. f. (Chim.) 1. Substanță lichidă incoloră, uleioasă, răspândită mai ales în grăsimile vegetale. 2. Denumire dată acidului oleic care rezultă la scindarea grăsimilor prin hidroliză. – Din fr. oléine.

DOOM

oleínă s. f., g.-d. art. oleínei; pl. oleíne

oleinele
OLEÍNĂ, oleine, s. f. (Chim.) 1. Substanță lichidă incoloră, uleioasă, răspândită mai ales în grăsimile vegetale. 2. Denumire dată acidului oleic care rezultă la scindarea grăsimilor prin hidroliză. – Din fr. oléine.

DOOM

oleínă s. f., g.-d. art. oleínei; pl. oleíne

oleinelor
OLEÍNĂ, oleine, s. f. (Chim.) 1. Substanță lichidă incoloră, uleioasă, răspândită mai ales în grăsimile vegetale. 2. Denumire dată acidului oleic care rezultă la scindarea grăsimilor prin hidroliză. – Din fr. oléine.

DOOM

oleínă s. f., g.-d. art. oleínei; pl. oleíne

oleios
ULEIÓS, -OÁSĂ, uleioși, -oase, adj. Care conține ulei²; uns, îmbibat, impregnat cu ulei²; unsuros, gras; oloios.+ Care are un aspect gras, unsuros (ca uleiul²). [Pr.: -le-ios. – Var.: (reg.) oleiós, -oásă adj.] – Ulei² + suf. -os.

DOOM

uleiós adj. m., pl. uleióși; f. uleioásă, pl. uleioáse

olen
Olen = Olenus.

olendre
OLEÁNDRA s. f. art. (Reg.) Numele unui dans popular care se joacă la nunți; melodie după care se execută acest dans. – Et. nec.

DOOM

!oleándra (dans) (reg.) (-lean-) s. f. art., neart. oleándră, g.-d. art. oleándrei

olendrei
OLEÁNDRA s. f. art. (Reg.) Numele unui dans popular care se joacă la nunți; melodie după care se execută acest dans. – Et. nec.

DOOM

!oleándra (dans) (reg.) (-lean-) s. f. art., neart. oleándră, g.-d. art. oleándrei

olendrele
OLEÁNDRA s. f. art. (Reg.) Numele unui dans popular care se joacă la nunți; melodie după care se execută acest dans. – Et. nec.

DOOM

!oleándra (dans) (reg.) (-lean-) s. f. art., neart. oleándră, g.-d. art. oleándrei

olendrelor
OLEÁNDRA s. f. art. (Reg.) Numele unui dans popular care se joacă la nunți; melodie după care se execută acest dans. – Et. nec.

DOOM

!oleándra (dans) (reg.) (-lean-) s. f. art., neart. oleándră, g.-d. art. oleándrei

olenus
Olenus, unul dintre fiii lui Hephaestus.

oleo
AOLÉU interj. Exclamație care exprimă durere, spaimă, dor, mirare. [Var.: aléu, aoleó, auléu, oleó, oleoleó, oléu interj.] – Onomatopee.

DOOM

auléu v. aoléu

oleo
OLEO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(de) ulei”. [Pron. -le-o-, var. olea-, olei-. / < it. oleo-, cf. lat. oleum].

oleobromia
OLEOBROMÍE s.f. Procedeu cu ajutorul căruia se obțin fotografii de mare valoare estetică prin folosirea unor cerneluri grase. [Gen. -iei. / cf. engl. oil – ulei, bromide – bromură].

oleobromie
OLEOBROMÍE s.f. Procedeu cu ajutorul căruia se obțin fotografii de mare valoare estetică prin folosirea unor cerneluri grase. [Gen. -iei. / cf. engl. oil – ulei, bromide – bromură].

oleobromiei
OLEOBROMÍE s.f. Procedeu cu ajutorul căruia se obțin fotografii de mare valoare estetică prin folosirea unor cerneluri grase. [Gen. -iei. / cf. engl. oil – ulei, bromide – bromură].

oleobromii
OLEOBROMÍE s.f. Procedeu cu ajutorul căruia se obțin fotografii de mare valoare estetică prin folosirea unor cerneluri grase. [Gen. -iei. / cf. engl. oil – ulei, bromide – bromură].

oleoduc
OLEODÚC s.n. Conductă de țiței, în general; pipe-line. [Pron. -le-o-. / < fr. oléoduc].

oleoduct
OLEODÚCT, oleoducte, s. n. Pipeline care servește la transportul petrolului brut. [Pr.: -le-o-] – Din fr. oléoduc.

DOOM

oleodúct (-le-o-) s. n., pl. oleodúcte

oleoducul
OLEODÚC s.n. Conductă de țiței, în general; pipe-line. [Pron. -le-o-. / < fr. oléoduc].

oleoducului
OLEODÚC s.n. Conductă de țiței, în general; pipe-line. [Pron. -le-o-. / < fr. oléoduc].

oleoducuri
OLEODÚC s.n. Conductă de țiței, în general; pipe-line. [Pron. -le-o-. / < fr. oléoduc].

oleoducurile
OLEODÚC s.n. Conductă de țiței, în general; pipe-line. [Pron. -le-o-. / < fr. oléoduc].

oleoducurilor
OLEODÚC s.n. Conductă de țiței, în general; pipe-line. [Pron. -le-o-. / < fr. oléoduc].

oleofil
OLEOFÍL, -Ă, oleofili, -e, adj. (Chim.) Care absoarbe ulei. [Pr.: -le-o-] – Din fr. oléophile.

oleofila
OLEOFÍL, -Ă, oleofili, -e, adj. (Chim.) Care absoarbe ulei. [Pr.: -le-o-] – Din fr. oléophile.

oleofile
OLEOFÍL, -Ă, oleofili, -e, adj. (Chim.) Care absoarbe ulei. [Pr.: -le-o-] – Din fr. oléophile.

oleofilei
OLEOFÍL, -Ă, oleofili, -e, adj. (Chim.) Care absoarbe ulei. [Pr.: -le-o-] – Din fr. oléophile.

oleofilele
OLEOFÍL, -Ă, oleofili, -e, adj. (Chim.) Care absoarbe ulei. [Pr.: -le-o-] – Din fr. oléophile.

oleofilelor
OLEOFÍL, -Ă, oleofili, -e, adj. (Chim.) Care absoarbe ulei. [Pr.: -le-o-] – Din fr. oléophile.

oleofili
OLEOFÍL, -Ă, oleofili, -e, adj. (Chim.) Care absoarbe ulei. [Pr.: -le-o-] – Din fr. oléophile.

oleofilii
OLEOFÍL, -Ă, oleofili, -e, adj. (Chim.) Care absoarbe ulei. [Pr.: -le-o-] – Din fr. oléophile.

oleofililor
OLEOFÍL, -Ă, oleofili, -e, adj. (Chim.) Care absoarbe ulei. [Pr.: -le-o-] – Din fr. oléophile.

oleofilul
OLEOFÍL, -Ă, oleofili, -e, adj. (Chim.) Care absoarbe ulei. [Pr.: -le-o-] – Din fr. oléophile.

oleofilului
OLEOFÍL, -Ă, oleofili, -e, adj. (Chim.) Care absoarbe ulei. [Pr.: -le-o-] – Din fr. oléophile.

oleofob
OLEOFÓB, -Ă adj. Care respinge, care nu reține uleiul. [< fr. oléophobe].

oleofoba
OLEOFÓB, -Ă adj. Care respinge, care nu reține uleiul. [< fr. oléophobe].

oleofobe
OLEOFÓB, -Ă adj. Care respinge, care nu reține uleiul. [< fr. oléophobe].

oleofobei
OLEOFÓB, -Ă adj. Care respinge, care nu reține uleiul. [< fr. oléophobe].

oleofobele
OLEOFÓB, -Ă adj. Care respinge, care nu reține uleiul. [< fr. oléophobe].

oleofobelor
OLEOFÓB, -Ă adj. Care respinge, care nu reține uleiul. [< fr. oléophobe].

oleofobi
OLEOFÓB, -Ă adj. Care respinge, care nu reține uleiul. [< fr. oléophobe].

oleofobii
OLEOFÓB, -Ă adj. Care respinge, care nu reține uleiul. [< fr. oléophobe].

oleofobilor
OLEOFÓB, -Ă adj. Care respinge, care nu reține uleiul. [< fr. oléophobe].

oleofobul
OLEOFÓB, -Ă adj. Care respinge, care nu reține uleiul. [< fr. oléophobe].

oleofobului
OLEOFÓB, -Ă adj. Care respinge, care nu reține uleiul. [< fr. oléophobe].

oleografia
OLEOGRAFÍE, oleografii, s. f. Cromolitografie care reproduce o pictură în ulei, executată pe hârtie cu nervuri, imitând pânza, cu ajutorul unor coloranți speciali. [Pr.: -le-o-] – Din fr. oléographie.

DOOM

oleografíe (-le-o-gra-) s. f., art. oleografía, g.-d. art. oleografíei; pl. oleografíi, art. oleografíile

oleografie
OLEOGRAFÍE, oleografii, s. f. Cromolitografie care reproduce o pictură în ulei, executată pe hârtie cu nervuri, imitând pânza, cu ajutorul unor coloranți speciali. [Pr.: -le-o-] – Din fr. oléographie.

DOOM

oleografíe (-le-o-gra-) s. f., art. oleografía, g.-d. art. oleografíei; pl. oleografíi, art. oleografíile

oleografiei
OLEOGRAFÍE, oleografii, s. f. Cromolitografie care reproduce o pictură în ulei, executată pe hârtie cu nervuri, imitând pânza, cu ajutorul unor coloranți speciali. [Pr.: -le-o-] – Din fr. oléographie.

DOOM

oleografíe (-le-o-gra-) s. f., art. oleografía, g.-d. art. oleografíei; pl. oleografíi, art. oleografíile

oleografii
OLEOGRAFÍE, oleografii, s. f. Cromolitografie care reproduce o pictură în ulei, executată pe hârtie cu nervuri, imitând pânza, cu ajutorul unor coloranți speciali. [Pr.: -le-o-] – Din fr. oléographie.

DOOM

oleografíe (-le-o-gra-) s. f., art. oleografía, g.-d. art. oleografíei; pl. oleografíi, art. oleografíile

oleografiile
OLEOGRAFÍE, oleografii, s. f. Cromolitografie care reproduce o pictură în ulei, executată pe hârtie cu nervuri, imitând pânza, cu ajutorul unor coloranți speciali. [Pr.: -le-o-] – Din fr. oléographie.

DOOM

oleografíe (-le-o-gra-) s. f., art. oleografía, g.-d. art. oleografíei; pl. oleografíi, art. oleografíile

oleografiilor
OLEOGRAFÍE, oleografii, s. f. Cromolitografie care reproduce o pictură în ulei, executată pe hârtie cu nervuri, imitând pânza, cu ajutorul unor coloranți speciali. [Pr.: -le-o-] – Din fr. oléographie.

DOOM

oleografíe (-le-o-gra-) s. f., art. oleografía, g.-d. art. oleografíei; pl. oleografíi, art. oleografíile

oleoleo
AOLÉU interj. Exclamație care exprimă durere, spaimă, dor, mirare. [Var.: aléu, aoleó, auléu, oleó, oleoleó, oléu interj.] – Onomatopee.

DOOM

auléu v. aoléu

oleomargarina
OLEOMARGARÍNĂ s. f. Grăsime animală obținută din seu de calitate superioară, folosită la fabricarea margarinei animale sau mixte. [Pr.: -le-o-] – Din fr. oléomargarine.

DOOM

oleomargarínă (-le-o-) s. f., g.-d. art. oleomargarínei

oleomargarine
OLEOMARGARÍNĂ s. f. Grăsime animală obținută din seu de calitate superioară, folosită la fabricarea margarinei animale sau mixte. [Pr.: -le-o-] – Din fr. oléomargarine.

DOOM

oleomargarínă (-le-o-) s. f., g.-d. art. oleomargarínei

oleomargarinei
OLEOMARGARÍNĂ s. f. Grăsime animală obținută din seu de calitate superioară, folosită la fabricarea margarinei animale sau mixte. [Pr.: -le-o-] – Din fr. oléomargarine.

DOOM

oleomargarínă (-le-o-) s. f., g.-d. art. oleomargarínei

oleometre
OLEOMÉTRU, oleometre, s. n. Aparat folosit pentru determinarea densității uleiurilor grase. ♦ Aparat folosit pentru dozarea uleiurilor și a grăsimilor provenite din semințe. [Pr.: -le-o-] – Din fr. oléomètre.

DOOM

oleométru (-le-o-me-tru) s. n., art. oleométrul; pl. oleométre

oleometrele
OLEOMÉTRU, oleometre, s. n. Aparat folosit pentru determinarea densității uleiurilor grase. ♦ Aparat folosit pentru dozarea uleiurilor și a grăsimilor provenite din semințe. [Pr.: -le-o-] – Din fr. oléomètre.

DOOM

oleométru (-le-o-me-tru) s. n., art. oleométrul; pl. oleométre

oleometrelor
OLEOMÉTRU, oleometre, s. n. Aparat folosit pentru determinarea densității uleiurilor grase. ♦ Aparat folosit pentru dozarea uleiurilor și a grăsimilor provenite din semințe. [Pr.: -le-o-] – Din fr. oléomètre.

DOOM

oleométru (-le-o-me-tru) s. n., art. oleométrul; pl. oleométre

oleometru
OLEOMÉTRU, oleometre, s. n. Aparat folosit pentru determinarea densității uleiurilor grase. ♦ Aparat folosit pentru dozarea uleiurilor și a grăsimilor provenite din semințe. [Pr.: -le-o-] – Din fr. oléomètre.

DOOM

oleométru (-le-o-me-tru) s. n., art. oleométrul; pl. oleométre

oleometrul
OLEOMÉTRU, oleometre, s. n. Aparat folosit pentru determinarea densității uleiurilor grase. ♦ Aparat folosit pentru dozarea uleiurilor și a grăsimilor provenite din semințe. [Pr.: -le-o-] – Din fr. oléomètre.

DOOM

oleométru (-le-o-me-tru) s. n., art. oleométrul; pl. oleométre

oleometrului
OLEOMÉTRU, oleometre, s. n. Aparat folosit pentru determinarea densității uleiurilor grase. ♦ Aparat folosit pentru dozarea uleiurilor și a grăsimilor provenite din semințe. [Pr.: -le-o-] – Din fr. oléomètre.

DOOM

oleométru (-le-o-me-tru) s. n., art. oleométrul; pl. oleométre

oleotorax
OLEOTORÁX s.n. (Med.) Metodă de tratament constând din injectarea unei substanțe uleioase în cavitatea pleurală în cursul pneumotoraxului. [Pron. -le-o-, pl. -xuri. / < fr. oléothorax].

oleotoraxul
OLEOTORÁX s.n. (Med.) Metodă de tratament constând din injectarea unei substanțe uleioase în cavitatea pleurală în cursul pneumotoraxului. [Pron. -le-o-, pl. -xuri. / < fr. oléothorax].

oleotoraxului
OLEOTORÁX s.n. (Med.) Metodă de tratament constând din injectarea unei substanțe uleioase în cavitatea pleurală în cursul pneumotoraxului. [Pron. -le-o-, pl. -xuri. / < fr. oléothorax].

oleotoraxuri
OLEOTORÁX s.n. (Med.) Metodă de tratament constând din injectarea unei substanțe uleioase în cavitatea pleurală în cursul pneumotoraxului. [Pron. -le-o-, pl. -xuri. / < fr. oléothorax].

oleotoraxurile
OLEOTORÁX s.n. (Med.) Metodă de tratament constând din injectarea unei substanțe uleioase în cavitatea pleurală în cursul pneumotoraxului. [Pron. -le-o-, pl. -xuri. / < fr. oléothorax].

oleotoraxurilor
OLEOTORÁX s.n. (Med.) Metodă de tratament constând din injectarea unei substanțe uleioase în cavitatea pleurală în cursul pneumotoraxului. [Pron. -le-o-, pl. -xuri. / < fr. oléothorax].

oleracea
CONOPÍDĂ, conopide, s. f. Plantă erbacee legumicolă din familia cruciferelor, cu frunzele lunguiețe și groase și cu o inflorescență cărnoasă comestibilă în formă de căpățână, de culoare alburie (Brassica oleracea, var. botrytis). ♦ Inflorescența acestei plante. – Din ngr. kunupídi.

oleu
AOLÉU interj. Exclamație care exprimă durere, spaimă, dor, mirare. [Var.: aléu, aoleó, auléu, oleó, oleoleó, oléu interj.] – Onomatopee.

DOOM

oléu (înv., reg.) s. n., art. oléul; pl. oléuri

oleul
OLÉ, interj. (2) ole-uri, s. n. 1. Interj. Cuvânt folosit pentru a încuraja pe luptătorii care participă la coride. 2. S. n. Dans spaniol cu mișcare moderată, executat de o singură persoană care se acompaniază cu castaniete; melodie după care se execută acest dans. – Cuv. sp.

DOOM

!olé² (dans) (hisp.) s. n., art. olé-ul; pl. olé-uri

oleul
AOLÉU interj. Exclamație care exprimă durere, spaimă, dor, mirare. [Var.: aléu, aoleó, auléu, oleó, oleoleó, oléu interj.] – Onomatopee.

DOOM

oléu (înv., reg.) s. n., art. oléul; pl. oléuri

oleului
OLÉ, interj. (2) ole-uri, s. n. 1. Interj. Cuvânt folosit pentru a încuraja pe luptătorii care participă la coride. 2. S. n. Dans spaniol cu mișcare moderată, executat de o singură persoană care se acompaniază cu castaniete; melodie după care se execută acest dans. – Cuv. sp.

DOOM

!olé² (dans) (hisp.) s. n., art. olé-ul; pl. olé-uri

oleului
AOLÉU interj. Exclamație care exprimă durere, spaimă, dor, mirare. [Var.: aléu, aoleó, auléu, oleó, oleoleó, oléu interj.] – Onomatopee.

DOOM

oléu (înv., reg.) s. n., art. oléul; pl. oléuri

oleum
OLÉUM, s. n. Amestec de acid sulfuric concentrat și anhidridă sulfurică. [Pr.: -le-um] – Din fr. oléum.

DOOM

oléum (-le-um) s. n.

oleumul
OLÉUM, s. n. Amestec de acid sulfuric concentrat și anhidridă sulfurică. [Pr.: -le-um] – Din fr. oléum.

DOOM

oléum (-le-um) s. n.

oleumului
OLÉUM, s. n. Amestec de acid sulfuric concentrat și anhidridă sulfurică. [Pr.: -le-um] – Din fr. oléum.

DOOM

oléum (-le-um) s. n.

oleuri
AOLÉU interj. Exclamație care exprimă durere, spaimă, dor, mirare. [Var.: aléu, aoleó, auléu, oleó, oleoleó, oléu interj.] – Onomatopee.

DOOM

oléu (înv., reg.) s. n., art. oléul; pl. oléuri

oleurile
AOLÉU interj. Exclamație care exprimă durere, spaimă, dor, mirare. [Var.: aléu, aoleó, auléu, oleó, oleoleó, oléu interj.] – Onomatopee.

DOOM

oléu (înv., reg.) s. n., art. oléul; pl. oléuri

oleurilor
AOLÉU interj. Exclamație care exprimă durere, spaimă, dor, mirare. [Var.: aléu, aoleó, auléu, oleó, oleoleó, oléu interj.] – Onomatopee.

DOOM

oléu (înv., reg.) s. n., art. oléul; pl. oléuri

olfactic
OLFÁCTIC, -Ă adj. (Rar) Olfactiv. [Cf. germ. olfaktorisch].

olfactica
OLFÁCTIC, -Ă adj. (Rar) Olfactiv. [Cf. germ. olfaktorisch].

olfactice
OLFÁCTIC, -Ă adj. (Rar) Olfactiv. [Cf. germ. olfaktorisch].

olfacticei
OLFÁCTIC, -Ă adj. (Rar) Olfactiv. [Cf. germ. olfaktorisch].

olfacticele
OLFÁCTIC, -Ă adj. (Rar) Olfactiv. [Cf. germ. olfaktorisch].

olfacticelor
OLFÁCTIC, -Ă adj. (Rar) Olfactiv. [Cf. germ. olfaktorisch].

olfactici
OLFÁCTIC, -Ă adj. (Rar) Olfactiv. [Cf. germ. olfaktorisch].

olfacticii
OLFÁCTIC, -Ă adj. (Rar) Olfactiv. [Cf. germ. olfaktorisch].

olfacticilor
OLFÁCTIC, -Ă adj. (Rar) Olfactiv. [Cf. germ. olfaktorisch].

olfacticul
OLFÁCTIC, -Ă adj. (Rar) Olfactiv. [Cf. germ. olfaktorisch].

olfacticului
OLFÁCTIC, -Ă adj. (Rar) Olfactiv. [Cf. germ. olfaktorisch].

olfactiv
OLFACTÍV, -Ă, olfactivi, -e, adj. Care se referă la simțul mirosului. ◊ Mucoasă (sau membrană) olfactivă = mucoasă care căptușește pereții cavităților nazale. Nervi olfactivi = prima pereche de nervi cranieni. – Din fr. olfactif.

DOOM

olfactív adj. m., pl. olfactívi; f. olfactívă, pl. olfactíve

olfactiva
OLFACTÍV, -Ă, olfactivi, -e, adj. Care se referă la simțul mirosului. ◊ Mucoasă (sau membrană) olfactivă = mucoasă care căptușește pereții cavităților nazale. Nervi olfactivi = prima pereche de nervi cranieni. – Din fr. olfactif.

DOOM

olfactív adj. m., pl. olfactívi; f. olfactívă, pl. olfactíve

olfactive
OLFACTÍV, -Ă, olfactivi, -e, adj. Care se referă la simțul mirosului. ◊ Mucoasă (sau membrană) olfactivă = mucoasă care căptușește pereții cavităților nazale. Nervi olfactivi = prima pereche de nervi cranieni. – Din fr. olfactif.

DOOM

olfactív adj. m., pl. olfactívi; f. olfactívă, pl. olfactíve

olfactivei
OLFACTÍV, -Ă, olfactivi, -e, adj. Care se referă la simțul mirosului. ◊ Mucoasă (sau membrană) olfactivă = mucoasă care căptușește pereții cavităților nazale. Nervi olfactivi = prima pereche de nervi cranieni. – Din fr. olfactif.

DOOM

olfactív adj. m., pl. olfactívi; f. olfactívă, pl. olfactíve

olfactivele
OLFACTÍV, -Ă, olfactivi, -e, adj. Care se referă la simțul mirosului. ◊ Mucoasă (sau membrană) olfactivă = mucoasă care căptușește pereții cavităților nazale. Nervi olfactivi = prima pereche de nervi cranieni. – Din fr. olfactif.

DOOM

olfactív adj. m., pl. olfactívi; f. olfactívă, pl. olfactíve

olfactivelor
OLFACTÍV, -Ă, olfactivi, -e, adj. Care se referă la simțul mirosului. ◊ Mucoasă (sau membrană) olfactivă = mucoasă care căptușește pereții cavităților nazale. Nervi olfactivi = prima pereche de nervi cranieni. – Din fr. olfactif.

DOOM

olfactív adj. m., pl. olfactívi; f. olfactívă, pl. olfactíve

olfactivi
OLFACTÍV, -Ă, olfactivi, -e, adj. Care se referă la simțul mirosului. ◊ Mucoasă (sau membrană) olfactivă = mucoasă care căptușește pereții cavităților nazale. Nervi olfactivi = prima pereche de nervi cranieni. – Din fr. olfactif.

DOOM

olfactív adj. m., pl. olfactívi; f. olfactívă, pl. olfactíve

olfactivii
OLFACTÍV, -Ă, olfactivi, -e, adj. Care se referă la simțul mirosului. ◊ Mucoasă (sau membrană) olfactivă = mucoasă care căptușește pereții cavităților nazale. Nervi olfactivi = prima pereche de nervi cranieni. – Din fr. olfactif.

DOOM

olfactív adj. m., pl. olfactívi; f. olfactívă, pl. olfactíve

olfactivilor
OLFACTÍV, -Ă, olfactivi, -e, adj. Care se referă la simțul mirosului. ◊ Mucoasă (sau membrană) olfactivă = mucoasă care căptușește pereții cavităților nazale. Nervi olfactivi = prima pereche de nervi cranieni. – Din fr. olfactif.

DOOM

olfactív adj. m., pl. olfactívi; f. olfactívă, pl. olfactíve

olfactivul
OLFACTÍV, -Ă, olfactivi, -e, adj. Care se referă la simțul mirosului. ◊ Mucoasă (sau membrană) olfactivă = mucoasă care căptușește pereții cavităților nazale. Nervi olfactivi = prima pereche de nervi cranieni. – Din fr. olfactif.

DOOM

olfactív adj. m., pl. olfactívi; f. olfactívă, pl. olfactíve

olfactivului
OLFACTÍV, -Ă, olfactivi, -e, adj. Care se referă la simțul mirosului. ◊ Mucoasă (sau membrană) olfactivă = mucoasă care căptușește pereții cavităților nazale. Nervi olfactivi = prima pereche de nervi cranieni. – Din fr. olfactif.

DOOM

olfactív adj. m., pl. olfactívi; f. olfactívă, pl. olfactíve

olfactometre
OLFACTOMÉTRU, olfactometre, s. n. (Med.) Aparat pentru măsurarea acuității olfactive. – Din fr. olfactomètre.

olfactometrele
OLFACTOMÉTRU, olfactometre, s. n. (Med.) Aparat pentru măsurarea acuității olfactive. – Din fr. olfactomètre.

olfactometrelor
OLFACTOMÉTRU, olfactometre, s. n. (Med.) Aparat pentru măsurarea acuității olfactive. – Din fr. olfactomètre.

olfactometria
OLFACTOMETRÍE, olfactometrii, s. f. (Med.) Determinare a gradului de sensibilitate olfactivă. – Din fr. olfactométrie.

olfactometrie
OLFACTOMETRÍE, olfactometrii, s. f. (Med.) Determinare a gradului de sensibilitate olfactivă. – Din fr. olfactométrie.

olfactometriei
OLFACTOMETRÍE, olfactometrii, s. f. (Med.) Determinare a gradului de sensibilitate olfactivă. – Din fr. olfactométrie.

olfactometrii
OLFACTOMETRÍE, olfactometrii, s. f. (Med.) Determinare a gradului de sensibilitate olfactivă. – Din fr. olfactométrie.

olfactometriile
OLFACTOMETRÍE, olfactometrii, s. f. (Med.) Determinare a gradului de sensibilitate olfactivă. – Din fr. olfactométrie.

olfactometriilor
OLFACTOMETRÍE, olfactometrii, s. f. (Med.) Determinare a gradului de sensibilitate olfactivă. – Din fr. olfactométrie.

olfactometru
OLFACTOMÉTRU, olfactometre, s. n. (Med.) Aparat pentru măsurarea acuității olfactive. – Din fr. olfactomètre.

olfactometrul
OLFACTOMÉTRU, olfactometre, s. n. (Med.) Aparat pentru măsurarea acuității olfactive. – Din fr. olfactomètre.

olfactometrului
OLFACTOMÉTRU, olfactometre, s. n. (Med.) Aparat pentru măsurarea acuității olfactive. – Din fr. olfactomètre.

olfactronic
OLFACTRÓNIC, -Ă adj. Referitor la olfactronică. [Cf. engl. olfactotronic].

olfactronica
OLFACTRÓNIC, -Ă adj. Referitor la olfactronică. [Cf. engl. olfactotronic].

olfactronice
OLFACTRÓNIC, -Ă adj. Referitor la olfactronică. [Cf. engl. olfactotronic].

olfactronicei
OLFACTRÓNIC, -Ă adj. Referitor la olfactronică. [Cf. engl. olfactotronic].

olfactronicele
OLFACTRÓNIC, -Ă adj. Referitor la olfactronică. [Cf. engl. olfactotronic].

olfactronicelor
OLFACTRÓNIC, -Ă adj. Referitor la olfactronică. [Cf. engl. olfactotronic].

olfactronici
OLFACTRÓNIC, -Ă adj. Referitor la olfactronică. [Cf. engl. olfactotronic].

olfactronicii
OLFACTRÓNIC, -Ă adj. Referitor la olfactronică. [Cf. engl. olfactotronic].

olfactronicilor
OLFACTRÓNIC, -Ă adj. Referitor la olfactronică. [Cf. engl. olfactotronic].

olfactronicul
OLFACTRÓNIC, -Ă adj. Referitor la olfactronică. [Cf. engl. olfactotronic].

olfactronicului
OLFACTRÓNIC, -Ă adj. Referitor la olfactronică. [Cf. engl. olfactotronic].

olfactronică
OLFACTRÓNICĂ s.f. Disciplină care are ca obiect elaborarea unei tehnici instrumentale sensibile pentru identificarea lucrurilor și a oamenilor după mirosul lor caracteristic. [Gen. -iei. / cf. engl. olfactotronics]

olfacție
OLFACȚIÚNE s. f. v. olfacție.

DOOM

olfácție (-ți-e) s. f., art. olfácția (-ți-a), g.-d. art. olfácției; pl. olfácții, art. olfácțiile (-ți-i-)

olfacțiune
OLFACȚIÚNE s. f. v. olfacție.

DOOM

olfácție (-ți-e) s. f., art. olfácția (-ți-a), g.-d. art. olfácției; pl. olfácții, art. olfácțiile (-ți-i-)

olicele
OLICÍCĂ, olicele, s. f. (Pop.) Oliță. – Oală + suf. -icică.

DOOM

olicícă (pop.) s. f., g.-d. art. olicélei; pl. olicéle, art. olicélele

olicelei
OLICÍCĂ, olicele, s. f. (Pop.) Oliță. – Oală + suf. -icică.

DOOM

olicícă (pop.) s. f., g.-d. art. olicélei; pl. olicéle, art. olicélele

olicelele
OLICÍCĂ, olicele, s. f. (Pop.) Oliță. – Oală + suf. -icică.

DOOM

olicícă (pop.) s. f., g.-d. art. olicélei; pl. olicéle, art. olicélele

olicelelor
OLICÍCĂ, olicele, s. f. (Pop.) Oliță. – Oală + suf. -icică.

DOOM

olicícă (pop.) s. f., g.-d. art. olicélei; pl. olicéle, art. olicélele

olicica
OLICÍCĂ, olicele, s. f. (Pop.) Oliță. – Oală + suf. -icică.

DOOM

olicícă (pop.) s. f., g.-d. art. olicélei; pl. olicéle, art. olicélele

olicăi
OLICĂÍ vb. IV v. olecăi.

olicăire
OLECĂÍ, olécăi, vb. IV. Refl. (Înv. și reg.) A se văita, a se văicări, a se tângui. [Prez. ind. și: olecăiesc. – Var.: olăcăí, olicăí vb. IV] – Din oleo.

olig
OLIGO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „mic”, „insuficient”, „sărac”, „puțin numeros”. [< fr., it. oligo-, cf. gr. oligos].

oligant
OLIGÁNT, -Ă, oliganți, -te, adj. (Bot.; despre plante) Care are puține flori. – Din fr. oliganthe.

DOOM

oligánt adj. m., pl. oligánți; f. oligántă, pl. oligánte

oliganta
OLIGÁNT, -Ă, oliganți, -te, adj. (Bot.; despre plante) Care are puține flori. – Din fr. oliganthe.

DOOM

oligánt adj. m., pl. oligánți; f. oligántă, pl. oligánte

oligante
OLIGÁNT, -Ă, oliganți, -te, adj. (Bot.; despre plante) Care are puține flori. – Din fr. oliganthe.

DOOM

oligánt adj. m., pl. oligánți; f. oligántă, pl. oligánte

oligantei
OLIGÁNT, -Ă, oliganți, -te, adj. (Bot.; despre plante) Care are puține flori. – Din fr. oliganthe.

DOOM

oligánt adj. m., pl. oligánți; f. oligántă, pl. oligánte

oligantele
OLIGÁNT, -Ă, oliganți, -te, adj. (Bot.; despre plante) Care are puține flori. – Din fr. oliganthe.

DOOM

oligánt adj. m., pl. oligánți; f. oligántă, pl. oligánte

oligantelor
OLIGÁNT, -Ă, oliganți, -te, adj. (Bot.; despre plante) Care are puține flori. – Din fr. oliganthe.

DOOM

oligánt adj. m., pl. oligánți; f. oligántă, pl. oligánte

oligantropia
OLIGANTROPÍE s. f. (Livr.) Scădere a populației unei țări, a unui oraș etc. – Din fr. oliganthropie.

DOOM

!oligantropíe (livr.) (-li-gan-/-lig-an-) s. f., art. oligantropía, g.-d. oligantropíi, art. oligantropíei

oligantropie
OLIGANTROPÍE s. f. (Livr.) Scădere a populației unei țări, a unui oraș etc. – Din fr. oliganthropie.

DOOM

!oligantropíe (livr.) (-li-gan-/-lig-an-) s. f., art. oligantropía, g.-d. oligantropíi, art. oligantropíei

oligantropiei
OLIGANTROPÍE s. f. (Livr.) Scădere a populației unei țări, a unui oraș etc. – Din fr. oliganthropie.

DOOM

!oligantropíe (livr.) (-li-gan-/-lig-an-) s. f., art. oligantropía, g.-d. oligantropíi, art. oligantropíei

oligantropii
OLIGANTROPÍE s. f. (Livr.) Scădere a populației unei țări, a unui oraș etc. – Din fr. oliganthropie.

DOOM

!oligantropíe (livr.) (-li-gan-/-lig-an-) s. f., art. oligantropía, g.-d. oligantropíi, art. oligantropíei

oligantropiile
OLIGANTROPÍE s. f. (Livr.) Scădere a populației unei țări, a unui oraș etc. – Din fr. oliganthropie.

DOOM

!oligantropíe (livr.) (-li-gan-/-lig-an-) s. f., art. oligantropía, g.-d. oligantropíi, art. oligantropíei

oligantropiilor
OLIGANTROPÍE s. f. (Livr.) Scădere a populației unei țări, a unui oraș etc. – Din fr. oliganthropie.

DOOM

!oligantropíe (livr.) (-li-gan-/-lig-an-) s. f., art. oligantropía, g.-d. oligantropíi, art. oligantropíei

oligantul
OLIGÁNT, -Ă, oliganți, -te, adj. (Bot.; despre plante) Care are puține flori. – Din fr. oliganthe.

DOOM

oligánt adj. m., pl. oligánți; f. oligántă, pl. oligánte

oligantului
OLIGÁNT, -Ă, oliganți, -te, adj. (Bot.; despre plante) Care are puține flori. – Din fr. oliganthe.

DOOM

oligánt adj. m., pl. oligánți; f. oligántă, pl. oligánte

oliganți
OLIGÁNT, -Ă, oliganți, -te, adj. (Bot.; despre plante) Care are puține flori. – Din fr. oliganthe.

DOOM

oligánt adj. m., pl. oligánți; f. oligántă, pl. oligánte

oliganții
OLIGÁNT, -Ă, oliganți, -te, adj. (Bot.; despre plante) Care are puține flori. – Din fr. oliganthe.

DOOM

oligánt adj. m., pl. oligánți; f. oligántă, pl. oligánte

oliganților
OLIGÁNT, -Ă, oliganți, -te, adj. (Bot.; despre plante) Care are puține flori. – Din fr. oliganthe.

DOOM

oligánt adj. m., pl. oligánți; f. oligántă, pl. oligánte

oligarh
OLIGÁRH, oligarhi, s. m. Membru al unei oligarhii; partizan al oligarhiei. – Din oligarhie (derivat regresiv).

DOOM

!oligárh (-li-garh/-lig-arh) s. m., pl. oligárhi

oligarhi
OLIGÁRH, oligarhi, s. m. Membru al unei oligarhii; partizan al oligarhiei. – Din oligarhie (derivat regresiv).

DOOM

!oligárh (-li-garh/-lig-arh) s. m., pl. oligárhi

oligarhia
OLIGARHÍE, oligarhii, s. f. 1. Formă de conducere a statului, în care puterea politică și economică este deținută de un număr restrâns de persoane. ♦ Grup de persoane care exercită puterea într-o astfel de formă de guvernământ. 2. (În sintagma) Oligarhie financiară = grup restrâns de mari posesori ai capitalului financiar, care domină viața economică a unui stat. – Din ngr. oligarhía, fr. oligarchie.

DOOM

!oligarhíe (-li-gar-/-lig-ar-) s. f., art. oligarhía, g.-d. art. oligarhíei; pl. oligarhíi, art. oligarhíile

oligarhic
OLIGÁRHIC, -Ă, oligarhici, -ce, adj. Care aparține oligarhiei, referitor la oligarhie, propriu oligarhiei. – Din fr. oligarchique.

DOOM

!oligárhic (-li-gar-/-lig-ar-) adj. m., pl. oligárhici; f. oligárhică, pl. oligárhice

oligarhica
OLIGÁRHIC, -Ă, oligarhici, -ce, adj. Care aparține oligarhiei, referitor la oligarhie, propriu oligarhiei. – Din fr. oligarchique.

DOOM

!oligárhic (-li-gar-/-lig-ar-) adj. m., pl. oligárhici; f. oligárhică, pl. oligárhice

oligarhice
OLIGÁRHIC, -Ă, oligarhici, -ce, adj. Care aparține oligarhiei, referitor la oligarhie, propriu oligarhiei. – Din fr. oligarchique.

DOOM

!oligárhic (-li-gar-/-lig-ar-) adj. m., pl. oligárhici; f. oligárhică, pl. oligárhice

oligarhicei
OLIGÁRHIC, -Ă, oligarhici, -ce, adj. Care aparține oligarhiei, referitor la oligarhie, propriu oligarhiei. – Din fr. oligarchique.

DOOM

!oligárhic (-li-gar-/-lig-ar-) adj. m., pl. oligárhici; f. oligárhică, pl. oligárhice

oligarhicele
OLIGÁRHIC, -Ă, oligarhici, -ce, adj. Care aparține oligarhiei, referitor la oligarhie, propriu oligarhiei. – Din fr. oligarchique.

DOOM

!oligárhic (-li-gar-/-lig-ar-) adj. m., pl. oligárhici; f. oligárhică, pl. oligárhice

oligarhicelor
OLIGÁRHIC, -Ă, oligarhici, -ce, adj. Care aparține oligarhiei, referitor la oligarhie, propriu oligarhiei. – Din fr. oligarchique.

DOOM

!oligárhic (-li-gar-/-lig-ar-) adj. m., pl. oligárhici; f. oligárhică, pl. oligárhice

oligarhici
OLIGÁRHIC, -Ă, oligarhici, -ce, adj. Care aparține oligarhiei, referitor la oligarhie, propriu oligarhiei. – Din fr. oligarchique.

DOOM

!oligárhic (-li-gar-/-lig-ar-) adj. m., pl. oligárhici; f. oligárhică, pl. oligárhice

oligarhicii
OLIGÁRHIC, -Ă, oligarhici, -ce, adj. Care aparține oligarhiei, referitor la oligarhie, propriu oligarhiei. – Din fr. oligarchique.

DOOM

!oligárhic (-li-gar-/-lig-ar-) adj. m., pl. oligárhici; f. oligárhică, pl. oligárhice

oligarhicilor
OLIGÁRHIC, -Ă, oligarhici, -ce, adj. Care aparține oligarhiei, referitor la oligarhie, propriu oligarhiei. – Din fr. oligarchique.

DOOM

!oligárhic (-li-gar-/-lig-ar-) adj. m., pl. oligárhici; f. oligárhică, pl. oligárhice

oligarhicul
OLIGÁRHIC, -Ă, oligarhici, -ce, adj. Care aparține oligarhiei, referitor la oligarhie, propriu oligarhiei. – Din fr. oligarchique.

DOOM

!oligárhic (-li-gar-/-lig-ar-) adj. m., pl. oligárhici; f. oligárhică, pl. oligárhice

oligarhicului
OLIGÁRHIC, -Ă, oligarhici, -ce, adj. Care aparține oligarhiei, referitor la oligarhie, propriu oligarhiei. – Din fr. oligarchique.

DOOM

!oligárhic (-li-gar-/-lig-ar-) adj. m., pl. oligárhici; f. oligárhică, pl. oligárhice

oligarhie
OLIGARHÍE, oligarhii, s. f. 1. Formă de conducere a statului, în care puterea politică și economică este deținută de un număr restrâns de persoane. ♦ Grup de persoane care exercită puterea într-o astfel de formă de guvernământ. 2. (În sintagma) Oligarhie financiară = grup restrâns de mari posesori ai capitalului financiar, care domină viața economică a unui stat. – Din ngr. oligarhía, fr. oligarchie.

DOOM

!oligarhíe (-li-gar-/-lig-ar-) s. f., art. oligarhía, g.-d. art. oligarhíei; pl. oligarhíi, art. oligarhíile

oligarhiei
OLIGARHÍE, oligarhii, s. f. 1. Formă de conducere a statului, în care puterea politică și economică este deținută de un număr restrâns de persoane. ♦ Grup de persoane care exercită puterea într-o astfel de formă de guvernământ. 2. (În sintagma) Oligarhie financiară = grup restrâns de mari posesori ai capitalului financiar, care domină viața economică a unui stat. – Din ngr. oligarhía, fr. oligarchie.

DOOM

!oligarhíe (-li-gar-/-lig-ar-) s. f., art. oligarhía, g.-d. art. oligarhíei; pl. oligarhíi, art. oligarhíile

oligarhii
OLIGÁRH, oligarhi, s. m. Membru al unei oligarhii; partizan al oligarhiei. – Din oligarhie (derivat regresiv).

DOOM

!oligárh (-li-garh/-lig-arh) s. m., pl. oligárhi

oligarhii
OLIGARHÍE, oligarhii, s. f. 1. Formă de conducere a statului, în care puterea politică și economică este deținută de un număr restrâns de persoane. ♦ Grup de persoane care exercită puterea într-o astfel de formă de guvernământ. 2. (În sintagma) Oligarhie financiară = grup restrâns de mari posesori ai capitalului financiar, care domină viața economică a unui stat. – Din ngr. oligarhía, fr. oligarchie.

DOOM

!oligarhíe (-li-gar-/-lig-ar-) s. f., art. oligarhía, g.-d. art. oligarhíei; pl. oligarhíi, art. oligarhíile

oligarhiile
OLIGARHÍE, oligarhii, s. f. 1. Formă de conducere a statului, în care puterea politică și economică este deținută de un număr restrâns de persoane. ♦ Grup de persoane care exercită puterea într-o astfel de formă de guvernământ. 2. (În sintagma) Oligarhie financiară = grup restrâns de mari posesori ai capitalului financiar, care domină viața economică a unui stat. – Din ngr. oligarhía, fr. oligarchie.

DOOM

!oligarhíe (-li-gar-/-lig-ar-) s. f., art. oligarhía, g.-d. art. oligarhíei; pl. oligarhíi, art. oligarhíile

oligarhiilor
OLIGARHÍE, oligarhii, s. f. 1. Formă de conducere a statului, în care puterea politică și economică este deținută de un număr restrâns de persoane. ♦ Grup de persoane care exercită puterea într-o astfel de formă de guvernământ. 2. (În sintagma) Oligarhie financiară = grup restrâns de mari posesori ai capitalului financiar, care domină viața economică a unui stat. – Din ngr. oligarhía, fr. oligarchie.

DOOM

!oligarhíe (-li-gar-/-lig-ar-) s. f., art. oligarhía, g.-d. art. oligarhíei; pl. oligarhíi, art. oligarhíile

oligarhilor
OLIGÁRH, oligarhi, s. m. Membru al unei oligarhii; partizan al oligarhiei. – Din oligarhie (derivat regresiv).

DOOM

!oligárh (-li-garh/-lig-arh) s. m., pl. oligárhi

oligarhul
OLIGÁRH, oligarhi, s. m. Membru al unei oligarhii; partizan al oligarhiei. – Din oligarhie (derivat regresiv).

DOOM

!oligárh (-li-garh/-lig-arh) s. m., pl. oligárhi

oligarhului
OLIGÁRH, oligarhi, s. m. Membru al unei oligarhii; partizan al oligarhiei. – Din oligarhie (derivat regresiv).

DOOM

!oligárh (-li-garh/-lig-arh) s. m., pl. oligárhi

oligist
OLIGÍST s. n. Varietate de hematit cu luciu metalic puternic. – Din fr. oligiste.

DOOM

oligíst s. n.

oligiste
OLIGÍST s. n. Varietate de hematit cu luciu metalic puternic. – Din fr. oligiste.

DOOM

oligíst s. n.

oligistele
OLIGÍST s. n. Varietate de hematit cu luciu metalic puternic. – Din fr. oligiste.

DOOM

oligíst s. n.

oligistelor
OLIGÍST s. n. Varietate de hematit cu luciu metalic puternic. – Din fr. oligiste.

DOOM

oligíst s. n.

oligistul
OLIGÍST s. n. Varietate de hematit cu luciu metalic puternic. – Din fr. oligiste.

DOOM

oligíst s. n.

oligistului
OLIGÍST s. n. Varietate de hematit cu luciu metalic puternic. – Din fr. oligiste.

DOOM

oligíst s. n.

oligo
OLIGO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „mic”, „insuficient”, „sărac”, „puțin numeros”. [< fr., it. oligo-, cf. gr. oligos].

oligocen
OLIGOCÉN, -Ă, oligoceni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Epocă a perioadei terțiare dintre eocen și miocen, caracterizată prin numuliți, lamelibranhiate, gasteropode, echinide, mamifere etc. 2. Adj. Care se referă la oligocen (1) sau la formațiunile din această epocă. – Din fr. oligocène.

DOOM

oligocén² s. n.

oligocena
OLIGOCÉN, -Ă, oligoceni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Epocă a perioadei terțiare dintre eocen și miocen, caracterizată prin numuliți, lamelibranhiate, gasteropode, echinide, mamifere etc. 2. Adj. Care se referă la oligocen (1) sau la formațiunile din această epocă. – Din fr. oligocène.

DOOM

oligocén² s. n.

oligocene
OLIGOCÉN, -Ă, oligoceni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Epocă a perioadei terțiare dintre eocen și miocen, caracterizată prin numuliți, lamelibranhiate, gasteropode, echinide, mamifere etc. 2. Adj. Care se referă la oligocen (1) sau la formațiunile din această epocă. – Din fr. oligocène.

DOOM

oligocén² s. n.

oligocenei
OLIGOCÉN, -Ă, oligoceni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Epocă a perioadei terțiare dintre eocen și miocen, caracterizată prin numuliți, lamelibranhiate, gasteropode, echinide, mamifere etc. 2. Adj. Care se referă la oligocen (1) sau la formațiunile din această epocă. – Din fr. oligocène.

DOOM

oligocén² s. n.

oligocenele
OLIGOCÉN, -Ă, oligoceni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Epocă a perioadei terțiare dintre eocen și miocen, caracterizată prin numuliți, lamelibranhiate, gasteropode, echinide, mamifere etc. 2. Adj. Care se referă la oligocen (1) sau la formațiunile din această epocă. – Din fr. oligocène.

DOOM

oligocén² s. n.

oligocenelor
OLIGOCÉN, -Ă, oligoceni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Epocă a perioadei terțiare dintre eocen și miocen, caracterizată prin numuliți, lamelibranhiate, gasteropode, echinide, mamifere etc. 2. Adj. Care se referă la oligocen (1) sau la formațiunile din această epocă. – Din fr. oligocène.

DOOM

oligocén² s. n.

oligoceni
OLIGOCÉN, -Ă, oligoceni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Epocă a perioadei terțiare dintre eocen și miocen, caracterizată prin numuliți, lamelibranhiate, gasteropode, echinide, mamifere etc. 2. Adj. Care se referă la oligocen (1) sau la formațiunile din această epocă. – Din fr. oligocène.

DOOM

oligocén² s. n.

oligocenii
OLIGOCÉN, -Ă, oligoceni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Epocă a perioadei terțiare dintre eocen și miocen, caracterizată prin numuliți, lamelibranhiate, gasteropode, echinide, mamifere etc. 2. Adj. Care se referă la oligocen (1) sau la formațiunile din această epocă. – Din fr. oligocène.

DOOM

oligocén² s. n.

oligocenilor
OLIGOCÉN, -Ă, oligoceni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Epocă a perioadei terțiare dintre eocen și miocen, caracterizată prin numuliți, lamelibranhiate, gasteropode, echinide, mamifere etc. 2. Adj. Care se referă la oligocen (1) sau la formațiunile din această epocă. – Din fr. oligocène.

DOOM

oligocén² s. n.

oligocenul
OLIGOCÉN, -Ă, oligoceni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Epocă a perioadei terțiare dintre eocen și miocen, caracterizată prin numuliți, lamelibranhiate, gasteropode, echinide, mamifere etc. 2. Adj. Care se referă la oligocen (1) sau la formațiunile din această epocă. – Din fr. oligocène.

DOOM

oligocén² s. n.

oligocenului
OLIGOCÉN, -Ă, oligoceni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Epocă a perioadei terțiare dintre eocen și miocen, caracterizată prin numuliți, lamelibranhiate, gasteropode, echinide, mamifere etc. 2. Adj. Care se referă la oligocen (1) sau la formațiunile din această epocă. – Din fr. oligocène.

DOOM

oligocén² s. n.

oligochet
OLIGOCHÉT, oligochete, s. n. (La pl.) Clasă de anelide terestre și dulcicole, lipsite de parapode și cu puțini peri (Oligochaeta); (și la sg.) vierme din această clasă. – Din fr. oligochète.

DOOM

oligochét s. n., pl. oligochéte

oligochete
OLIGOCHÉT, oligochete, s. n. (La pl.) Clasă de anelide terestre și dulcicole, lipsite de parapode și cu puțini peri (Oligochaeta); (și la sg.) vierme din această clasă. – Din fr. oligochète.

DOOM

oligochét s. n., pl. oligochéte

oligochetele
OLIGOCHÉT, oligochete, s. n. (La pl.) Clasă de anelide terestre și dulcicole, lipsite de parapode și cu puțini peri (Oligochaeta); (și la sg.) vierme din această clasă. – Din fr. oligochète.

DOOM

oligochét s. n., pl. oligochéte

oligochetelor
OLIGOCHÉT, oligochete, s. n. (La pl.) Clasă de anelide terestre și dulcicole, lipsite de parapode și cu puțini peri (Oligochaeta); (și la sg.) vierme din această clasă. – Din fr. oligochète.

DOOM

oligochét s. n., pl. oligochéte

oligochetul
OLIGOCHÉT, oligochete, s. n. (La pl.) Clasă de anelide terestre și dulcicole, lipsite de parapode și cu puțini peri (Oligochaeta); (și la sg.) vierme din această clasă. – Din fr. oligochète.

DOOM

oligochét s. n., pl. oligochéte

oligochetului
OLIGOCHÉT, oligochete, s. n. (La pl.) Clasă de anelide terestre și dulcicole, lipsite de parapode și cu puțini peri (Oligochaeta); (și la sg.) vierme din această clasă. – Din fr. oligochète.

DOOM

oligochét s. n., pl. oligochéte

oligocitemia
OLIGOCITEMÍE, oligocitemii, s. f. Scădere a numărului de globule sangvine, întâlnită în hemoragii, în unele boli de sânge etc. – Din fr. oligocytémie.

DOOM

!oligocitemíe (-ci-te-/-cit-e-) s. f., art. oligocitemía, g.-d. art. oligocitemíei; pl. oligocitemíi, art. oligocitemíile

oligocitemie
OLIGOCITEMÍE, oligocitemii, s. f. Scădere a numărului de globule sangvine, întâlnită în hemoragii, în unele boli de sânge etc. – Din fr. oligocytémie.

DOOM

!oligocitemíe (-ci-te-/-cit-e-) s. f., art. oligocitemía, g.-d. art. oligocitemíei; pl. oligocitemíi, art. oligocitemíile

oligocitemiei
OLIGOCITEMÍE, oligocitemii, s. f. Scădere a numărului de globule sangvine, întâlnită în hemoragii, în unele boli de sânge etc. – Din fr. oligocytémie.

DOOM

!oligocitemíe (-ci-te-/-cit-e-) s. f., art. oligocitemía, g.-d. art. oligocitemíei; pl. oligocitemíi, art. oligocitemíile

oligocitemii
OLIGOCITEMÍE, oligocitemii, s. f. Scădere a numărului de globule sangvine, întâlnită în hemoragii, în unele boli de sânge etc. – Din fr. oligocytémie.

DOOM

!oligocitemíe (-ci-te-/-cit-e-) s. f., art. oligocitemía, g.-d. art. oligocitemíei; pl. oligocitemíi, art. oligocitemíile

oligocitemiile
OLIGOCITEMÍE, oligocitemii, s. f. Scădere a numărului de globule sangvine, întâlnită în hemoragii, în unele boli de sânge etc. – Din fr. oligocytémie.

DOOM

!oligocitemíe (-ci-te-/-cit-e-) s. f., art. oligocitemía, g.-d. art. oligocitemíei; pl. oligocitemíi, art. oligocitemíile

oligocitemiilor
OLIGOCITEMÍE, oligocitemii, s. f. Scădere a numărului de globule sangvine, întâlnită în hemoragii, în unele boli de sânge etc. – Din fr. oligocytémie.

DOOM

!oligocitemíe (-ci-te-/-cit-e-) s. f., art. oligocitemía, g.-d. art. oligocitemíei; pl. oligocitemíi, art. oligocitemíile

oligoclaz
OLIGOCLÁZ s.n. (Geol.) Varietate de feldspat plagioclaz, care conține, în cantități mici, anortit. [< fr. obligoclase, germ. Oligoklas].

oligoclazul
OLIGOCLÁZ s.n. (Geol.) Varietate de feldspat plagioclaz, care conține, în cantități mici, anortit. [< fr. obligoclase, germ. Oligoklas].

oligoclazului
OLIGOCLÁZ s.n. (Geol.) Varietate de feldspat plagioclaz, care conține, în cantități mici, anortit. [< fr. obligoclase, germ. Oligoklas].

oligocrație
OLIGOCRAȚÍE s.f. Oligarhie. [Gen. -iei. / < it. oligocrazia, cf. gr. oligos – puțin, kratos – putere].

oligodipsia
OLIGODIPSÍE s.f. (Med.) Scădere a senzației de sete; sete diminuată. [Gen. -iei. / < fr. oligodipsie, cf. gr. oligos – puțin, dipsa – sete].

oligodipsie
OLIGODIPSÍE s.f. (Med.) Scădere a senzației de sete; sete diminuată. [Gen. -iei. / < fr. oligodipsie, cf. gr. oligos – puțin, dipsa – sete].

oligodipsiei
OLIGODIPSÍE s.f. (Med.) Scădere a senzației de sete; sete diminuată. [Gen. -iei. / < fr. oligodipsie, cf. gr. oligos – puțin, dipsa – sete].

oligodipsii
OLIGODIPSÍE s.f. (Med.) Scădere a senzației de sete; sete diminuată. [Gen. -iei. / < fr. oligodipsie, cf. gr. oligos – puțin, dipsa – sete].

oligoelement
OLIGOELEMÉNT, oligoelemente, s. n. Element chimic care se găsește în organism în cantități foarte mici, îndeplinind, în unele procese biologice, rolul de catalizator. – Din fr. oligoélément.

DOOM

oligoelemént s. n., pl. oligoeleménte

oligoelemente
OLIGOELEMÉNT, oligoelemente, s. n. Element chimic care se găsește în organism în cantități foarte mici, îndeplinind, în unele procese biologice, rolul de catalizator. – Din fr. oligoélément.

DOOM

oligoelemént s. n., pl. oligoeleménte

oligoelementele
OLIGOELEMÉNT, oligoelemente, s. n. Element chimic care se găsește în organism în cantități foarte mici, îndeplinind, în unele procese biologice, rolul de catalizator. – Din fr. oligoélément.

DOOM

oligoelemént s. n., pl. oligoeleménte

oligoelementelor
OLIGOELEMÉNT, oligoelemente, s. n. Element chimic care se găsește în organism în cantități foarte mici, îndeplinind, în unele procese biologice, rolul de catalizator. – Din fr. oligoélément.

DOOM

oligoelemént s. n., pl. oligoeleménte

oligoelementul
OLIGOELEMÉNT, oligoelemente, s. n. Element chimic care se găsește în organism în cantități foarte mici, îndeplinind, în unele procese biologice, rolul de catalizator. – Din fr. oligoélément.

DOOM

oligoelemént s. n., pl. oligoeleménte

oligoelementului
OLIGOELEMÉNT, oligoelemente, s. n. Element chimic care se găsește în organism în cantități foarte mici, îndeplinind, în unele procese biologice, rolul de catalizator. – Din fr. oligoélément.

DOOM

oligoelemént s. n., pl. oligoeleménte

oligofagia
OLIGOFAGÍE, oligofagii, s. f. 1. Regim alimentar lipsit de varietate. 2. (Med.) Scădere a poftei de mâncare. – Din fr. oligophagie.

DOOM

oligofagíe s. f., art. oligofagía, g.-d. art. oligofagíei; pl. oligofagíi, art. oligofagíile

oligofagie
OLIGOFAGÍE, oligofagii, s. f. 1. Regim alimentar lipsit de varietate. 2. (Med.) Scădere a poftei de mâncare. – Din fr. oligophagie.

DOOM

oligofagíe s. f., art. oligofagía, g.-d. art. oligofagíei; pl. oligofagíi, art. oligofagíile

oligofagiei
OLIGOFAGÍE, oligofagii, s. f. 1. Regim alimentar lipsit de varietate. 2. (Med.) Scădere a poftei de mâncare. – Din fr. oligophagie.

DOOM

oligofagíe s. f., art. oligofagía, g.-d. art. oligofagíei; pl. oligofagíi, art. oligofagíile

oligofagii
OLIGOFAGÍE, oligofagii, s. f. 1. Regim alimentar lipsit de varietate. 2. (Med.) Scădere a poftei de mâncare. – Din fr. oligophagie.

DOOM

oligofagíe s. f., art. oligofagía, g.-d. art. oligofagíei; pl. oligofagíi, art. oligofagíile

oligofagiile
OLIGOFAGÍE, oligofagii, s. f. 1. Regim alimentar lipsit de varietate. 2. (Med.) Scădere a poftei de mâncare. – Din fr. oligophagie.

DOOM

oligofagíe s. f., art. oligofagía, g.-d. art. oligofagíei; pl. oligofagíi, art. oligofagíile

oligofagiilor
OLIGOFAGÍE, oligofagii, s. f. 1. Regim alimentar lipsit de varietate. 2. (Med.) Scădere a poftei de mâncare. – Din fr. oligophagie.

DOOM

oligofagíe s. f., art. oligofagía, g.-d. art. oligofagíei; pl. oligofagíi, art. oligofagíile

oligofren
OLIGOFRÉN, -Ă, oligofreni, -e, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de oligofrenie. – Din fr. oligophrène.

DOOM

*oligofrénă (-go-fre-) s. f., g.-d. art. oligofrénei; pl. oligofréne

oligofren
OLIGOFRÉN, -Ă, oligofreni, -e, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de oligofrenie. – Din fr. oligophrène.

DOOM

*oligofrénă (-go-fre-) s. f., g.-d. art. oligofrénei; pl. oligofréne

oligofrena
OLIGOFRÉN, -Ă, oligofreni, -e, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de oligofrenie. – Din fr. oligophrène.

DOOM

*oligofrénă (-go-fre-) s. f., g.-d. art. oligofrénei; pl. oligofréne

oligofrena
OLIGOFRÉN, -Ă, oligofreni, -e, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de oligofrenie. – Din fr. oligophrène.

DOOM

*oligofrénă (-go-fre-) s. f., g.-d. art. oligofrénei; pl. oligofréne

oligofrene
OLIGOFRÉN, -Ă, oligofreni, -e, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de oligofrenie. – Din fr. oligophrène.

DOOM

*oligofrénă (-go-fre-) s. f., g.-d. art. oligofrénei; pl. oligofréne

oligofrene
OLIGOFRÉN, -Ă, oligofreni, -e, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de oligofrenie. – Din fr. oligophrène.

DOOM

*oligofrénă (-go-fre-) s. f., g.-d. art. oligofrénei; pl. oligofréne

oligofrenei
OLIGOFRÉN, -Ă, oligofreni, -e, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de oligofrenie. – Din fr. oligophrène.

DOOM

*oligofrénă (-go-fre-) s. f., g.-d. art. oligofrénei; pl. oligofréne

oligofrenei
OLIGOFRÉN, -Ă, oligofreni, -e, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de oligofrenie. – Din fr. oligophrène.

DOOM

*oligofrénă (-go-fre-) s. f., g.-d. art. oligofrénei; pl. oligofréne

oligofrenele
OLIGOFRÉN, -Ă, oligofreni, -e, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de oligofrenie. – Din fr. oligophrène.

DOOM

*oligofrénă (-go-fre-) s. f., g.-d. art. oligofrénei; pl. oligofréne

oligofrenele
OLIGOFRÉN, -Ă, oligofreni, -e, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de oligofrenie. – Din fr. oligophrène.

DOOM

*oligofrénă (-go-fre-) s. f., g.-d. art. oligofrénei; pl. oligofréne

oligofrenelor
OLIGOFRÉN, -Ă, oligofreni, -e, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de oligofrenie. – Din fr. oligophrène.

DOOM

*oligofrénă (-go-fre-) s. f., g.-d. art. oligofrénei; pl. oligofréne

oligofrenelor
OLIGOFRÉN, -Ă, oligofreni, -e, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de oligofrenie. – Din fr. oligophrène.

DOOM

*oligofrénă (-go-fre-) s. f., g.-d. art. oligofrénei; pl. oligofréne

oligofreni
OLIGOFRÉN, -Ă, oligofreni, -e, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de oligofrenie. – Din fr. oligophrène.

DOOM

*oligofrénă (-go-fre-) s. f., g.-d. art. oligofrénei; pl. oligofréne

oligofreni
OLIGOFRÉN, -Ă, oligofreni, -e, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de oligofrenie. – Din fr. oligophrène.

DOOM

*oligofrénă (-go-fre-) s. f., g.-d. art. oligofrénei; pl. oligofréne

oligofrenia
OLIGOFRENÍE s. f. Stare patologică caracterizată prin rămânerea în urmă a dezvoltării facultăților psihice, însoțită uneori de tulburări ale dezvoltării fizice și de leziuni ale sistemului nervos central, ca urmare a unor suferințe cerebrale, survenite în perioada intrauterină, în cursul nașterii sau în perioada copilăriei. – Din fr. oligophrénie.

DOOM

oligofreníe (-go-fre-) s. f., art. oligofrenía, g.-d. oligofreníi, art. oligofreníei

oligofrenie
OLIGOFRENÍE s. f. Stare patologică caracterizată prin rămânerea în urmă a dezvoltării facultăților psihice, însoțită uneori de tulburări ale dezvoltării fizice și de leziuni ale sistemului nervos central, ca urmare a unor suferințe cerebrale, survenite în perioada intrauterină, în cursul nașterii sau în perioada copilăriei. – Din fr. oligophrénie.

DOOM

oligofreníe (-go-fre-) s. f., art. oligofrenía, g.-d. oligofreníi, art. oligofreníei

oligofreniei
OLIGOFRENÍE s. f. Stare patologică caracterizată prin rămânerea în urmă a dezvoltării facultăților psihice, însoțită uneori de tulburări ale dezvoltării fizice și de leziuni ale sistemului nervos central, ca urmare a unor suferințe cerebrale, survenite în perioada intrauterină, în cursul nașterii sau în perioada copilăriei. – Din fr. oligophrénie.

DOOM

oligofreníe (-go-fre-) s. f., art. oligofrenía, g.-d. oligofreníi, art. oligofreníei

oligofrenii
OLIGOFRÉN, -Ă, oligofreni, -e, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de oligofrenie. – Din fr. oligophrène.

DOOM

*oligofrénă (-go-fre-) s. f., g.-d. art. oligofrénei; pl. oligofréne

oligofrenii
OLIGOFRÉN, -Ă, oligofreni, -e, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de oligofrenie. – Din fr. oligophrène.

DOOM

*oligofrénă (-go-fre-) s. f., g.-d. art. oligofrénei; pl. oligofréne

oligofrenii
OLIGOFRENÍE s. f. Stare patologică caracterizată prin rămânerea în urmă a dezvoltării facultăților psihice, însoțită uneori de tulburări ale dezvoltării fizice și de leziuni ale sistemului nervos central, ca urmare a unor suferințe cerebrale, survenite în perioada intrauterină, în cursul nașterii sau în perioada copilăriei. – Din fr. oligophrénie.

DOOM

oligofreníe (-go-fre-) s. f., art. oligofrenía, g.-d. oligofreníi, art. oligofreníei

oligofrenilor
OLIGOFRÉN, -Ă, oligofreni, -e, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de oligofrenie. – Din fr. oligophrène.

DOOM

*oligofrénă (-go-fre-) s. f., g.-d. art. oligofrénei; pl. oligofréne

oligofrenilor
OLIGOFRÉN, -Ă, oligofreni, -e, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de oligofrenie. – Din fr. oligophrène.

DOOM

*oligofrénă (-go-fre-) s. f., g.-d. art. oligofrénei; pl. oligofréne

oligofrenologia
OLIGOFRENOLOGÍE s.f. Ramură a medicinii care studiază oligofreniile. [Gen. -iei. / cf. fr. oligophrénologie].

oligofrenologie
OLIGOFRENOLOGÍE s.f. Ramură a medicinii care studiază oligofreniile. [Gen. -iei. / cf. fr. oligophrénologie].

oligofrenologiei
OLIGOFRENOLOGÍE s.f. Ramură a medicinii care studiază oligofreniile. [Gen. -iei. / cf. fr. oligophrénologie].

oligofrenologii
OLIGOFRENOLOGÍE s.f. Ramură a medicinii care studiază oligofreniile. [Gen. -iei. / cf. fr. oligophrénologie].

oligofrenopedagogia
OLIGOFRENOPEDAGOGÍE s. f. Ramură a pedagogiei speciale care se ocupă de instruirea, educarea și recuperarea socială a copiilor cu deficiență mintală. – Din fr. oligophrénopédagogie.

DOOM

oligofrenopedagogíe (-go-fre-) s. f., art. oligofrenopedagogía, g.-d. oligofrenopedagogíi, art. oligofrenopedagogíei

oligofrenopedagogie
OLIGOFRENOPEDAGOGÍE s. f. Ramură a pedagogiei speciale care se ocupă de instruirea, educarea și recuperarea socială a copiilor cu deficiență mintală. – Din fr. oligophrénopédagogie.

DOOM

oligofrenopedagogíe (-go-fre-) s. f., art. oligofrenopedagogía, g.-d. oligofrenopedagogíi, art. oligofrenopedagogíei

oligofrenopedagogiei
OLIGOFRENOPEDAGOGÍE s. f. Ramură a pedagogiei speciale care se ocupă de instruirea, educarea și recuperarea socială a copiilor cu deficiență mintală. – Din fr. oligophrénopédagogie.

DOOM

oligofrenopedagogíe (-go-fre-) s. f., art. oligofrenopedagogía, g.-d. oligofrenopedagogíi, art. oligofrenopedagogíei

oligofrenopedagogii
OLIGOFRENOPEDAGOGÍE s. f. Ramură a pedagogiei speciale care se ocupă de instruirea, educarea și recuperarea socială a copiilor cu deficiență mintală. – Din fr. oligophrénopédagogie.

DOOM

oligofrenopedagogíe (-go-fre-) s. f., art. oligofrenopedagogía, g.-d. oligofrenopedagogíi, art. oligofrenopedagogíei

oligofrenul
OLIGOFRÉN, -Ă, oligofreni, -e, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de oligofrenie. – Din fr. oligophrène.

DOOM

*oligofrénă (-go-fre-) s. f., g.-d. art. oligofrénei; pl. oligofréne

oligofrenul
OLIGOFRÉN, -Ă, oligofreni, -e, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de oligofrenie. – Din fr. oligophrène.

DOOM

*oligofrénă (-go-fre-) s. f., g.-d. art. oligofrénei; pl. oligofréne

oligofrenului
OLIGOFRÉN, -Ă, oligofreni, -e, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de oligofrenie. – Din fr. oligophrène.

DOOM

*oligofrénă (-go-fre-) s. f., g.-d. art. oligofrénei; pl. oligofréne

oligofrenului
OLIGOFRÉN, -Ă, oligofreni, -e, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de oligofrenie. – Din fr. oligophrène.

DOOM

*oligofrénă (-go-fre-) s. f., g.-d. art. oligofrénei; pl. oligofréne

oligomenoree
OLIGOMENORÉE, oligomenoree, s. f. Reducere a frecvenței menstruației, întâlnită înainte de menopauză, în unele boli endocrine. [Pr.: -re-e] – Din fr. oligoménorrhée.

DOOM

oligomenorée s. f., art. oligomenoréea, g.-d. art. oligomenoréei; pl. oligomenorée

oligomenoreea
OLIGOMENORÉE, oligomenoree, s. f. Reducere a frecvenței menstruației, întâlnită înainte de menopauză, în unele boli endocrine. [Pr.: -re-e] – Din fr. oligoménorrhée.

DOOM

oligomenorée s. f., art. oligomenoréea, g.-d. art. oligomenoréei; pl. oligomenorée

oligomenoreei
OLIGOMENORÉE, oligomenoree, s. f. Reducere a frecvenței menstruației, întâlnită înainte de menopauză, în unele boli endocrine. [Pr.: -re-e] – Din fr. oligoménorrhée.

DOOM

oligomenorée s. f., art. oligomenoréea, g.-d. art. oligomenoréei; pl. oligomenorée

oligomenoreele
OLIGOMENORÉE, oligomenoree, s. f. Reducere a frecvenței menstruației, întâlnită înainte de menopauză, în unele boli endocrine. [Pr.: -re-e] – Din fr. oligoménorrhée.

DOOM

oligomenorée s. f., art. oligomenoréea, g.-d. art. oligomenoréei; pl. oligomenorée

oligomenoreelor
OLIGOMENORÉE, oligomenoree, s. f. Reducere a frecvenței menstruației, întâlnită înainte de menopauză, în unele boli endocrine. [Pr.: -re-e] – Din fr. oligoménorrhée.

DOOM

oligomenorée s. f., art. oligomenoréea, g.-d. art. oligomenoréei; pl. oligomenorée

oligomer
OLIGOMÉR, -Ă adj. (Biol.) Format din puține elemente structurale. // s.n. Ciclu floral având un număr mai mic de elemente constitutive. [< germ. oligomer, Oligomere].

oligomera
OLIGOMÉR, -Ă adj. (Biol.) Format din puține elemente structurale. // s.n. Ciclu floral având un număr mai mic de elemente constitutive. [< germ. oligomer, Oligomere].

oligomere
OLIGOMÉR, -Ă adj. (Biol.) Format din puține elemente structurale. // s.n. Ciclu floral având un număr mai mic de elemente constitutive. [< germ. oligomer, Oligomere].

oligomerei
OLIGOMÉR, -Ă adj. (Biol.) Format din puține elemente structurale. // s.n. Ciclu floral având un număr mai mic de elemente constitutive. [< germ. oligomer, Oligomere].

oligomerele
OLIGOMÉR, -Ă adj. (Biol.) Format din puține elemente structurale. // s.n. Ciclu floral având un număr mai mic de elemente constitutive. [< germ. oligomer, Oligomere].

oligomerelor
OLIGOMÉR, -Ă adj. (Biol.) Format din puține elemente structurale. // s.n. Ciclu floral având un număr mai mic de elemente constitutive. [< germ. oligomer, Oligomere].

oligomeri
OLIGOMÉR, -Ă adj. (Biol.) Format din puține elemente structurale. // s.n. Ciclu floral având un număr mai mic de elemente constitutive. [< germ. oligomer, Oligomere].

oligomerii
OLIGOMÉR, -Ă adj. (Biol.) Format din puține elemente structurale. // s.n. Ciclu floral având un număr mai mic de elemente constitutive. [< germ. oligomer, Oligomere].

oligomerilor
OLIGOMÉR, -Ă adj. (Biol.) Format din puține elemente structurale. // s.n. Ciclu floral având un număr mai mic de elemente constitutive. [< germ. oligomer, Oligomere].

oligomerul
OLIGOMÉR, -Ă adj. (Biol.) Format din puține elemente structurale. // s.n. Ciclu floral având un număr mai mic de elemente constitutive. [< germ. oligomer, Oligomere].

oligomerului
OLIGOMÉR, -Ă adj. (Biol.) Format din puține elemente structurale. // s.n. Ciclu floral având un număr mai mic de elemente constitutive. [< germ. oligomer, Oligomere].

oligopol
OLIGOPÓL, oligopoluri, s. n. Piață a mărfurilor monopolizată de un număr redus de mari producători. – Din fr. oligopole.

DOOM

oligopól s. n., pl. oligopóluri

oligopolul
OLIGOPÓL, oligopoluri, s. n. Piață a mărfurilor monopolizată de un număr redus de mari producători. – Din fr. oligopole.

DOOM

oligopól s. n., pl. oligopóluri

oligopolului
OLIGOPÓL, oligopoluri, s. n. Piață a mărfurilor monopolizată de un număr redus de mari producători. – Din fr. oligopole.

DOOM

oligopól s. n., pl. oligopóluri

oligopoluri
OLIGOPÓL, oligopoluri, s. n. Piață a mărfurilor monopolizată de un număr redus de mari producători. – Din fr. oligopole.

DOOM

oligopól s. n., pl. oligopóluri

oligopolurile
OLIGOPÓL, oligopoluri, s. n. Piață a mărfurilor monopolizată de un număr redus de mari producători. – Din fr. oligopole.

DOOM

oligopól s. n., pl. oligopóluri

oligopolurilor
OLIGOPÓL, oligopoluri, s. n. Piață a mărfurilor monopolizată de un număr redus de mari producători. – Din fr. oligopole.

DOOM

oligopól s. n., pl. oligopóluri

oligopot
OLIGOPÓT, -Ă, oligopoți, -te, s. m. și f. (Livr.) Persoană care bea foarte puțin. – Din fr. oligopote.

DOOM

oligopótă (livr.) s. f., g.-d. art. oligopótei; pl. oligopóte

oligopota
OLIGOPÓT, -Ă, oligopoți, -te, s. m. și f. (Livr.) Persoană care bea foarte puțin. – Din fr. oligopote.

DOOM

oligopótă (livr.) s. f., g.-d. art. oligopótei; pl. oligopóte

oligopote
OLIGOPÓT, -Ă, oligopoți, -te, s. m. și f. (Livr.) Persoană care bea foarte puțin. – Din fr. oligopote.

DOOM

oligopótă (livr.) s. f., g.-d. art. oligopótei; pl. oligopóte

oligopotei
OLIGOPÓT, -Ă, oligopoți, -te, s. m. și f. (Livr.) Persoană care bea foarte puțin. – Din fr. oligopote.

DOOM

oligopótă (livr.) s. f., g.-d. art. oligopótei; pl. oligopóte

oligopotele
OLIGOPÓT, -Ă, oligopoți, -te, s. m. și f. (Livr.) Persoană care bea foarte puțin. – Din fr. oligopote.

DOOM

oligopótă (livr.) s. f., g.-d. art. oligopótei; pl. oligopóte

oligopotelor
OLIGOPÓT, -Ă, oligopoți, -te, s. m. și f. (Livr.) Persoană care bea foarte puțin. – Din fr. oligopote.

DOOM

oligopótă (livr.) s. f., g.-d. art. oligopótei; pl. oligopóte

oligopotul
OLIGOPÓT, -Ă, oligopoți, -te, s. m. și f. (Livr.) Persoană care bea foarte puțin. – Din fr. oligopote.

DOOM

oligopótă (livr.) s. f., g.-d. art. oligopótei; pl. oligopóte

oligopotului
OLIGOPÓT, -Ă, oligopoți, -te, s. m. și f. (Livr.) Persoană care bea foarte puțin. – Din fr. oligopote.

DOOM

oligopótă (livr.) s. f., g.-d. art. oligopótei; pl. oligopóte

oligopoți
OLIGOPÓT, -Ă, oligopoți, -te, s. m. și f. (Livr.) Persoană care bea foarte puțin. – Din fr. oligopote.

DOOM

oligopótă (livr.) s. f., g.-d. art. oligopótei; pl. oligopóte

oligopoții
OLIGOPÓT, -Ă, oligopoți, -te, s. m. și f. (Livr.) Persoană care bea foarte puțin. – Din fr. oligopote.

DOOM

oligopótă (livr.) s. f., g.-d. art. oligopótei; pl. oligopóte

oligopoților
OLIGOPÓT, -Ă, oligopoți, -te, s. m. și f. (Livr.) Persoană care bea foarte puțin. – Din fr. oligopote.

DOOM

oligopótă (livr.) s. f., g.-d. art. oligopótei; pl. oligopóte

oligosperm
OLIGOSPÉRM, oligosperme, s. n. Fruct care nu conține decât un număr mic de semințe. – Din fr. oligosperme.

DOOM

!oligospérm (-gos-perm/-go-sperm) s. n., pl. oligospérme

oligosperme
OLIGOSPÉRM, oligosperme, s. n. Fruct care nu conține decât un număr mic de semințe. – Din fr. oligosperme.

DOOM

!oligospérm (-gos-perm/-go-sperm) s. n., pl. oligospérme

oligospermele
OLIGOSPÉRM, oligosperme, s. n. Fruct care nu conține decât un număr mic de semințe. – Din fr. oligosperme.

DOOM

!oligospérm (-gos-perm/-go-sperm) s. n., pl. oligospérme

oligospermelor
OLIGOSPÉRM, oligosperme, s. n. Fruct care nu conține decât un număr mic de semințe. – Din fr. oligosperme.

DOOM

!oligospérm (-gos-perm/-go-sperm) s. n., pl. oligospérme

oligospermia
OLIGOSPERMÍE s.f. (Biol.) Scădere a numărului de spermatozoizi din lichidul seminal. [Gen. -iei. / < fr. oligospermie, cf. gr. oligos – puțin, sperma – sămânță].

oligospermie
OLIGOSPERMÍE s.f. (Biol.) Scădere a numărului de spermatozoizi din lichidul seminal. [Gen. -iei. / < fr. oligospermie, cf. gr. oligos – puțin, sperma – sămânță].

oligospermiei
OLIGOSPERMÍE s.f. (Biol.) Scădere a numărului de spermatozoizi din lichidul seminal. [Gen. -iei. / < fr. oligospermie, cf. gr. oligos – puțin, sperma – sămânță].

oligospermii
OLIGOSPERMÍE s.f. (Biol.) Scădere a numărului de spermatozoizi din lichidul seminal. [Gen. -iei. / < fr. oligospermie, cf. gr. oligos – puțin, sperma – sămânță].

oligospermul
OLIGOSPÉRM, oligosperme, s. n. Fruct care nu conține decât un număr mic de semințe. – Din fr. oligosperme.

DOOM

!oligospérm (-gos-perm/-go-sperm) s. n., pl. oligospérme

oligospermului
OLIGOSPÉRM, oligosperme, s. n. Fruct care nu conține decât un număr mic de semințe. – Din fr. oligosperme.

DOOM

!oligospérm (-gos-perm/-go-sperm) s. n., pl. oligospérme

oligotrof
OLIGOTRÓF, -Ă, oligotrofi, -e, adj. 1. (Despre soluri) Sărac în substanțe minerale și nutritive. 2. (Despre plante) Care crește pe soluri oligotrofe (1). – Din fr. oligotrophe.

oligotrofa
OLIGOTRÓF, -Ă, oligotrofi, -e, adj. 1. (Despre soluri) Sărac în substanțe minerale și nutritive. 2. (Despre plante) Care crește pe soluri oligotrofe (1). – Din fr. oligotrophe.

oligotrofe
OLIGOTRÓF, -Ă, oligotrofi, -e, adj. 1. (Despre soluri) Sărac în substanțe minerale și nutritive. 2. (Despre plante) Care crește pe soluri oligotrofe (1). – Din fr. oligotrophe.

oligotrofei
OLIGOTRÓF, -Ă, oligotrofi, -e, adj. 1. (Despre soluri) Sărac în substanțe minerale și nutritive. 2. (Despre plante) Care crește pe soluri oligotrofe (1). – Din fr. oligotrophe.

oligotrofele
OLIGOTRÓF, -Ă, oligotrofi, -e, adj. 1. (Despre soluri) Sărac în substanțe minerale și nutritive. 2. (Despre plante) Care crește pe soluri oligotrofe (1). – Din fr. oligotrophe.

oligotrofelor
OLIGOTRÓF, -Ă, oligotrofi, -e, adj. 1. (Despre soluri) Sărac în substanțe minerale și nutritive. 2. (Despre plante) Care crește pe soluri oligotrofe (1). – Din fr. oligotrophe.

oligotrofi
OLIGOTRÓF, -Ă, oligotrofi, -e, adj. 1. (Despre soluri) Sărac în substanțe minerale și nutritive. 2. (Despre plante) Care crește pe soluri oligotrofe (1). – Din fr. oligotrophe.

oligotrofia
OLIGOTROFÍE, oligotrofii, s. f. Însușire a plantelor oligotrofe. ♦ (Med.) Nutriție deficitară. – Din fr. oligotrophie.

oligotrofie
OLIGOTROFÍE, oligotrofii, s. f. Însușire a plantelor oligotrofe. ♦ (Med.) Nutriție deficitară. – Din fr. oligotrophie.

oligotrofiei
OLIGOTROFÍE, oligotrofii, s. f. Însușire a plantelor oligotrofe. ♦ (Med.) Nutriție deficitară. – Din fr. oligotrophie.

oligotrofii
OLIGOTRÓF, -Ă, oligotrofi, -e, adj. 1. (Despre soluri) Sărac în substanțe minerale și nutritive. 2. (Despre plante) Care crește pe soluri oligotrofe (1). – Din fr. oligotrophe.

oligotrofii
OLIGOTROFÍE, oligotrofii, s. f. Însușire a plantelor oligotrofe. ♦ (Med.) Nutriție deficitară. – Din fr. oligotrophie.

oligotrofiile
OLIGOTROFÍE, oligotrofii, s. f. Însușire a plantelor oligotrofe. ♦ (Med.) Nutriție deficitară. – Din fr. oligotrophie.

oligotrofiilor
OLIGOTROFÍE, oligotrofii, s. f. Însușire a plantelor oligotrofe. ♦ (Med.) Nutriție deficitară. – Din fr. oligotrophie.

oligotrofilor
OLIGOTRÓF, -Ă, oligotrofi, -e, adj. 1. (Despre soluri) Sărac în substanțe minerale și nutritive. 2. (Despre plante) Care crește pe soluri oligotrofe (1). – Din fr. oligotrophe.

oligotroful
OLIGOTRÓF, -Ă, oligotrofi, -e, adj. 1. (Despre soluri) Sărac în substanțe minerale și nutritive. 2. (Despre plante) Care crește pe soluri oligotrofe (1). – Din fr. oligotrophe.

oligotrofului
OLIGOTRÓF, -Ă, oligotrofi, -e, adj. 1. (Despre soluri) Sărac în substanțe minerale și nutritive. 2. (Despre plante) Care crește pe soluri oligotrofe (1). – Din fr. oligotrophe.

oligozaharida
OLIGOZAHARÍDĂ, oligozaharide, s. f. Hidrat de carbon care are molecula compusă din două până la șase molecule de monozaharide. – Din engl. oligozaharide.

DOOM

oligozaharídă s. f., g.-d. art. oligozaharídei; pl. oligozaharíde

oligozaharide
OLIGOZAHARÍDĂ, oligozaharide, s. f. Hidrat de carbon care are molecula compusă din două până la șase molecule de monozaharide. – Din engl. oligozaharide.

DOOM

oligozaharídă s. f., g.-d. art. oligozaharídei; pl. oligozaharíde

oligozaharidei
OLIGOZAHARÍDĂ, oligozaharide, s. f. Hidrat de carbon care are molecula compusă din două până la șase molecule de monozaharide. – Din engl. oligozaharide.

DOOM

oligozaharídă s. f., g.-d. art. oligozaharídei; pl. oligozaharíde

oligozaharidele
OLIGOZAHARÍDĂ, oligozaharide, s. f. Hidrat de carbon care are molecula compusă din două până la șase molecule de monozaharide. – Din engl. oligozaharide.

DOOM

oligozaharídă s. f., g.-d. art. oligozaharídei; pl. oligozaharíde

oligozaharidelor
OLIGOZAHARÍDĂ, oligozaharide, s. f. Hidrat de carbon care are molecula compusă din două până la șase molecule de monozaharide. – Din engl. oligozaharide.

DOOM

oligozaharídă s. f., g.-d. art. oligozaharídei; pl. oligozaharíde

oliguria
OLIGURÍE, oligurii, s. f. Scădere a cantității de urină eliminată în timp de 24 de ore. – Din fr. oligurie.

DOOM

!oliguríe (-li-gu-/-lig-u-) s. f., art. oliguría, g.-d. art. oliguríei; pl. oliguríi, art. oliguríile

oligurie
OLIGURÍE, oligurii, s. f. Scădere a cantității de urină eliminată în timp de 24 de ore. – Din fr. oligurie.

DOOM

!oliguríe (-li-gu-/-lig-u-) s. f., art. oliguría, g.-d. art. oliguríei; pl. oliguríi, art. oliguríile

oliguriei
OLIGURÍE, oligurii, s. f. Scădere a cantității de urină eliminată în timp de 24 de ore. – Din fr. oligurie.

DOOM

!oliguríe (-li-gu-/-lig-u-) s. f., art. oliguría, g.-d. art. oliguríei; pl. oliguríi, art. oliguríile

oligurii
OLIGURÍE, oligurii, s. f. Scădere a cantității de urină eliminată în timp de 24 de ore. – Din fr. oligurie.

DOOM

!oliguríe (-li-gu-/-lig-u-) s. f., art. oliguría, g.-d. art. oliguríei; pl. oliguríi, art. oliguríile

oliguriile
OLIGURÍE, oligurii, s. f. Scădere a cantității de urină eliminată în timp de 24 de ore. – Din fr. oligurie.

DOOM

!oliguríe (-li-gu-/-lig-u-) s. f., art. oliguría, g.-d. art. oliguríei; pl. oliguríi, art. oliguríile

oliguriilor
OLIGURÍE, oligurii, s. f. Scădere a cantității de urină eliminată în timp de 24 de ore. – Din fr. oligurie.

DOOM

!oliguríe (-li-gu-/-lig-u-) s. f., art. oliguría, g.-d. art. oliguríei; pl. oliguríi, art. oliguríile

olimp
Olimp = Olympus.

olimpiada
OLIMPIÁDĂ, olimpiade, s. f. 1. (În Grecia antică) Interval de patru ani dintre două serbări succesive ale jocurilor olimpice, devenit unitate cronologică convențională. 2. Competiție sportivă internațională cu caracter complex, care are loc o dată la patru ani; jocuri olimpice. 3. Concurs pe specialități organizat anual pe plan local și național pentru elevi. [Pr.: -pi-a-] – Din ngr. olimpiada, fr. olympiade, germ. Olympiade.

DOOM

olimpiádă (-pi-a-) s. f., g.-d. art. olimpiádei; pl. olimpiáde

olimpiade
OLIMPIÁDĂ, olimpiade, s. f. 1. (În Grecia antică) Interval de patru ani dintre două serbări succesive ale jocurilor olimpice, devenit unitate cronologică convențională. 2. Competiție sportivă internațională cu caracter complex, care are loc o dată la patru ani; jocuri olimpice. 3. Concurs pe specialități organizat anual pe plan local și național pentru elevi. [Pr.: -pi-a-] – Din ngr. olimpiada, fr. olympiade, germ. Olympiade.

DOOM

olimpiádă (-pi-a-) s. f., g.-d. art. olimpiádei; pl. olimpiáde

olimpiadei
OLIMPIÁDĂ, olimpiade, s. f. 1. (În Grecia antică) Interval de patru ani dintre două serbări succesive ale jocurilor olimpice, devenit unitate cronologică convențională. 2. Competiție sportivă internațională cu caracter complex, care are loc o dată la patru ani; jocuri olimpice. 3. Concurs pe specialități organizat anual pe plan local și național pentru elevi. [Pr.: -pi-a-] – Din ngr. olimpiada, fr. olympiade, germ. Olympiade.

DOOM

olimpiádă (-pi-a-) s. f., g.-d. art. olimpiádei; pl. olimpiáde

olimpiadele
OLIMPIÁDĂ, olimpiade, s. f. 1. (În Grecia antică) Interval de patru ani dintre două serbări succesive ale jocurilor olimpice, devenit unitate cronologică convențională. 2. Competiție sportivă internațională cu caracter complex, care are loc o dată la patru ani; jocuri olimpice. 3. Concurs pe specialități organizat anual pe plan local și național pentru elevi. [Pr.: -pi-a-] – Din ngr. olimpiada, fr. olympiade, germ. Olympiade.

DOOM

olimpiádă (-pi-a-) s. f., g.-d. art. olimpiádei; pl. olimpiáde

olimpiadelor
OLIMPIÁDĂ, olimpiade, s. f. 1. (În Grecia antică) Interval de patru ani dintre două serbări succesive ale jocurilor olimpice, devenit unitate cronologică convențională. 2. Competiție sportivă internațională cu caracter complex, care are loc o dată la patru ani; jocuri olimpice. 3. Concurs pe specialități organizat anual pe plan local și național pentru elevi. [Pr.: -pi-a-] – Din ngr. olimpiada, fr. olympiade, germ. Olympiade.

DOOM

olimpiádă (-pi-a-) s. f., g.-d. art. olimpiádei; pl. olimpiáde

olimpian
OLIMPIÁN, -Ă, olimpieni, -e, adj. 1. Care aparține lumii zeilor din antichitatea greacă; din Olimp. ♦ Fig. Maiestuos, măreț, impunător. 2. (Fig.; despre oameni, despre expresia figurii lor, despre manifestările lor) Senin (2). [Pr.: -pi-an] – Din fr. olympien.

DOOM

olimpián (-pi-an) adj. m., pl. olimpiéni (-pi-eni); f. olimpiánă, pl. olimpiéne

olimpiana
OLIMPIÁN, -Ă, olimpieni, -e, adj. 1. Care aparține lumii zeilor din antichitatea greacă; din Olimp. ♦ Fig. Maiestuos, măreț, impunător. 2. (Fig.; despre oameni, despre expresia figurii lor, despre manifestările lor) Senin (2). [Pr.: -pi-an] – Din fr. olympien.

DOOM

olimpián (-pi-an) adj. m., pl. olimpiéni (-pi-eni); f. olimpiánă, pl. olimpiéne

olimpianism
OLIMPIANÍSM s. n. (Livr.) Caracter olimpian, atitudine olimpiană. [Pr.: -pi-a-] – Olimpian + suf. -ism.

olimpianismul
OLIMPIANÍSM s. n. (Livr.) Caracter olimpian, atitudine olimpiană. [Pr.: -pi-a-] – Olimpian + suf. -ism.

olimpianismului
OLIMPIANÍSM s. n. (Livr.) Caracter olimpian, atitudine olimpiană. [Pr.: -pi-a-] – Olimpian + suf. -ism.

olimpianul
OLIMPIÁN, -Ă, olimpieni, -e, adj. 1. Care aparține lumii zeilor din antichitatea greacă; din Olimp. ♦ Fig. Maiestuos, măreț, impunător. 2. (Fig.; despre oameni, despre expresia figurii lor, despre manifestările lor) Senin (2). [Pr.: -pi-an] – Din fr. olympien.

DOOM

olimpián (-pi-an) adj. m., pl. olimpiéni (-pi-eni); f. olimpiánă, pl. olimpiéne

olimpianul
Olimpianul = Olympius.

olimpianului
OLIMPIÁN, -Ă, olimpieni, -e, adj. 1. Care aparține lumii zeilor din antichitatea greacă; din Olimp. ♦ Fig. Maiestuos, măreț, impunător. 2. (Fig.; despre oameni, despre expresia figurii lor, despre manifestările lor) Senin (2). [Pr.: -pi-an] – Din fr. olympien.

DOOM

olimpián (-pi-an) adj. m., pl. olimpiéni (-pi-eni); f. olimpiánă, pl. olimpiéne

olimpic
OLÍMPIC, -Ă, olimpici, -ce, adj., s. m. 1. Adj. (În sintagma) Jocuri olimpice = competiții sportive cu caracter periodic, practicate în Grecia antică și reluate în timpurile moderne sub formă de concursuri internaționale complexe; olimpiadă (2). 2. Adj. Care aparține jocurilor desfășurate în cadrul unei olimpiade. 3. Adj. Fig. (Rar) Olimpian, maiestuos. 4. S. m. Participant la o olimpiadă. – Din fr. olympique.

DOOM

!olímpic adj. m., s. m., pl. olímpici; adj. f., s. f. olímpică, pl. olímpice

olimpic
OLÍMPIC, -Ă, olimpici, -ce, adj., s. m. 1. Adj. (În sintagma) Jocuri olimpice = competiții sportive cu caracter periodic, practicate în Grecia antică și reluate în timpurile moderne sub formă de concursuri internaționale complexe; olimpiadă (2). 2. Adj. Care aparține jocurilor desfășurate în cadrul unei olimpiade. 3. Adj. Fig. (Rar) Olimpian, maiestuos. 4. S. m. Participant la o olimpiadă. – Din fr. olympique.

DOOM

!olímpic adj. m., s. m., pl. olímpici; adj. f., s. f. olímpică, pl. olímpice

olimpica
OLÍMPIC, -Ă, olimpici, -ce, adj., s. m. 1. Adj. (În sintagma) Jocuri olimpice = competiții sportive cu caracter periodic, practicate în Grecia antică și reluate în timpurile moderne sub formă de concursuri internaționale complexe; olimpiadă (2). 2. Adj. Care aparține jocurilor desfășurate în cadrul unei olimpiade. 3. Adj. Fig. (Rar) Olimpian, maiestuos. 4. S. m. Participant la o olimpiadă. – Din fr. olympique.

DOOM

!olímpic adj. m., s. m., pl. olímpici; adj. f., s. f. olímpică, pl. olímpice

olimpice
OLÍMPIC, -Ă, olimpici, -ce, adj., s. m. 1. Adj. (În sintagma) Jocuri olimpice = competiții sportive cu caracter periodic, practicate în Grecia antică și reluate în timpurile moderne sub formă de concursuri internaționale complexe; olimpiadă (2). 2. Adj. Care aparține jocurilor desfășurate în cadrul unei olimpiade. 3. Adj. Fig. (Rar) Olimpian, maiestuos. 4. S. m. Participant la o olimpiadă. – Din fr. olympique.

DOOM

!olímpic adj. m., s. m., pl. olímpici; adj. f., s. f. olímpică, pl. olímpice

olimpicei
OLÍMPIC, -Ă, olimpici, -ce, adj., s. m. 1. Adj. (În sintagma) Jocuri olimpice = competiții sportive cu caracter periodic, practicate în Grecia antică și reluate în timpurile moderne sub formă de concursuri internaționale complexe; olimpiadă (2). 2. Adj. Care aparține jocurilor desfășurate în cadrul unei olimpiade. 3. Adj. Fig. (Rar) Olimpian, maiestuos. 4. S. m. Participant la o olimpiadă. – Din fr. olympique.

DOOM

!olímpic adj. m., s. m., pl. olímpici; adj. f., s. f. olímpică, pl. olímpice

olimpicele
OLÍMPIC, -Ă, olimpici, -ce, adj., s. m. 1. Adj. (În sintagma) Jocuri olimpice = competiții sportive cu caracter periodic, practicate în Grecia antică și reluate în timpurile moderne sub formă de concursuri internaționale complexe; olimpiadă (2). 2. Adj. Care aparține jocurilor desfășurate în cadrul unei olimpiade. 3. Adj. Fig. (Rar) Olimpian, maiestuos. 4. S. m. Participant la o olimpiadă. – Din fr. olympique.

DOOM

!olímpic adj. m., s. m., pl. olímpici; adj. f., s. f. olímpică, pl. olímpice

olimpicelor
OLÍMPIC, -Ă, olimpici, -ce, adj., s. m. 1. Adj. (În sintagma) Jocuri olimpice = competiții sportive cu caracter periodic, practicate în Grecia antică și reluate în timpurile moderne sub formă de concursuri internaționale complexe; olimpiadă (2). 2. Adj. Care aparține jocurilor desfășurate în cadrul unei olimpiade. 3. Adj. Fig. (Rar) Olimpian, maiestuos. 4. S. m. Participant la o olimpiadă. – Din fr. olympique.

DOOM

!olímpic adj. m., s. m., pl. olímpici; adj. f., s. f. olímpică, pl. olímpice

olimpici
OLÍMPIC, -Ă, olimpici, -ce, adj., s. m. 1. Adj. (În sintagma) Jocuri olimpice = competiții sportive cu caracter periodic, practicate în Grecia antică și reluate în timpurile moderne sub formă de concursuri internaționale complexe; olimpiadă (2). 2. Adj. Care aparține jocurilor desfășurate în cadrul unei olimpiade. 3. Adj. Fig. (Rar) Olimpian, maiestuos. 4. S. m. Participant la o olimpiadă. – Din fr. olympique.

DOOM

!olímpic adj. m., s. m., pl. olímpici; adj. f., s. f. olímpică, pl. olímpice

olimpici
OLÍMPIC, -Ă, olimpici, -ce, adj., s. m. 1. Adj. (În sintagma) Jocuri olimpice = competiții sportive cu caracter periodic, practicate în Grecia antică și reluate în timpurile moderne sub formă de concursuri internaționale complexe; olimpiadă (2). 2. Adj. Care aparține jocurilor desfășurate în cadrul unei olimpiade. 3. Adj. Fig. (Rar) Olimpian, maiestuos. 4. S. m. Participant la o olimpiadă. – Din fr. olympique.

DOOM

!olímpic adj. m., s. m., pl. olímpici; adj. f., s. f. olímpică, pl. olímpice

olimpicii
OLÍMPIC, -Ă, olimpici, -ce, adj., s. m. 1. Adj. (În sintagma) Jocuri olimpice = competiții sportive cu caracter periodic, practicate în Grecia antică și reluate în timpurile moderne sub formă de concursuri internaționale complexe; olimpiadă (2). 2. Adj. Care aparține jocurilor desfășurate în cadrul unei olimpiade. 3. Adj. Fig. (Rar) Olimpian, maiestuos. 4. S. m. Participant la o olimpiadă. – Din fr. olympique.

DOOM

!olímpic adj. m., s. m., pl. olímpici; adj. f., s. f. olímpică, pl. olímpice

olimpicii
OLÍMPIC, -Ă, olimpici, -ce, adj., s. m. 1. Adj. (În sintagma) Jocuri olimpice = competiții sportive cu caracter periodic, practicate în Grecia antică și reluate în timpurile moderne sub formă de concursuri internaționale complexe; olimpiadă (2). 2. Adj. Care aparține jocurilor desfășurate în cadrul unei olimpiade. 3. Adj. Fig. (Rar) Olimpian, maiestuos. 4. S. m. Participant la o olimpiadă. – Din fr. olympique.

DOOM

!olímpic adj. m., s. m., pl. olímpici; adj. f., s. f. olímpică, pl. olímpice

olimpicilor
OLÍMPIC, -Ă, olimpici, -ce, adj., s. m. 1. Adj. (În sintagma) Jocuri olimpice = competiții sportive cu caracter periodic, practicate în Grecia antică și reluate în timpurile moderne sub formă de concursuri internaționale complexe; olimpiadă (2). 2. Adj. Care aparține jocurilor desfășurate în cadrul unei olimpiade. 3. Adj. Fig. (Rar) Olimpian, maiestuos. 4. S. m. Participant la o olimpiadă. – Din fr. olympique.

DOOM

!olímpic adj. m., s. m., pl. olímpici; adj. f., s. f. olímpică, pl. olímpice

olimpicilor
OLÍMPIC, -Ă, olimpici, -ce, adj., s. m. 1. Adj. (În sintagma) Jocuri olimpice = competiții sportive cu caracter periodic, practicate în Grecia antică și reluate în timpurile moderne sub formă de concursuri internaționale complexe; olimpiadă (2). 2. Adj. Care aparține jocurilor desfășurate în cadrul unei olimpiade. 3. Adj. Fig. (Rar) Olimpian, maiestuos. 4. S. m. Participant la o olimpiadă. – Din fr. olympique.

DOOM

!olímpic adj. m., s. m., pl. olímpici; adj. f., s. f. olímpică, pl. olímpice

olimpicul
OLÍMPIC, -Ă, olimpici, -ce, adj., s. m. 1. Adj. (În sintagma) Jocuri olimpice = competiții sportive cu caracter periodic, practicate în Grecia antică și reluate în timpurile moderne sub formă de concursuri internaționale complexe; olimpiadă (2). 2. Adj. Care aparține jocurilor desfășurate în cadrul unei olimpiade. 3. Adj. Fig. (Rar) Olimpian, maiestuos. 4. S. m. Participant la o olimpiadă. – Din fr. olympique.

DOOM

!olímpic adj. m., s. m., pl. olímpici; adj. f., s. f. olímpică, pl. olímpice

olimpicul
OLÍMPIC, -Ă, olimpici, -ce, adj., s. m. 1. Adj. (În sintagma) Jocuri olimpice = competiții sportive cu caracter periodic, practicate în Grecia antică și reluate în timpurile moderne sub formă de concursuri internaționale complexe; olimpiadă (2). 2. Adj. Care aparține jocurilor desfășurate în cadrul unei olimpiade. 3. Adj. Fig. (Rar) Olimpian, maiestuos. 4. S. m. Participant la o olimpiadă. – Din fr. olympique.

DOOM

!olímpic adj. m., s. m., pl. olímpici; adj. f., s. f. olímpică, pl. olímpice

olimpicului
OLÍMPIC, -Ă, olimpici, -ce, adj., s. m. 1. Adj. (În sintagma) Jocuri olimpice = competiții sportive cu caracter periodic, practicate în Grecia antică și reluate în timpurile moderne sub formă de concursuri internaționale complexe; olimpiadă (2). 2. Adj. Care aparține jocurilor desfășurate în cadrul unei olimpiade. 3. Adj. Fig. (Rar) Olimpian, maiestuos. 4. S. m. Participant la o olimpiadă. – Din fr. olympique.

DOOM

!olímpic adj. m., s. m., pl. olímpici; adj. f., s. f. olímpică, pl. olímpice

olimpicului
OLÍMPIC, -Ă, olimpici, -ce, adj., s. m. 1. Adj. (În sintagma) Jocuri olimpice = competiții sportive cu caracter periodic, practicate în Grecia antică și reluate în timpurile moderne sub formă de concursuri internaționale complexe; olimpiadă (2). 2. Adj. Care aparține jocurilor desfășurate în cadrul unei olimpiade. 3. Adj. Fig. (Rar) Olimpian, maiestuos. 4. S. m. Participant la o olimpiadă. – Din fr. olympique.

DOOM

!olímpic adj. m., s. m., pl. olímpici; adj. f., s. f. olímpică, pl. olímpice

olimpiene
OLIMPIÁN, -Ă, olimpieni, -e, adj. 1. Care aparține lumii zeilor din antichitatea greacă; din Olimp. ♦ Fig. Maiestuos, măreț, impunător. 2. (Fig.; despre oameni, despre expresia figurii lor, despre manifestările lor) Senin (2). [Pr.: -pi-an] – Din fr. olympien.

DOOM

olimpián (-pi-an) adj. m., pl. olimpiéni (-pi-eni); f. olimpiánă, pl. olimpiéne

olimpienei
OLIMPIÁN, -Ă, olimpieni, -e, adj. 1. Care aparține lumii zeilor din antichitatea greacă; din Olimp. ♦ Fig. Maiestuos, măreț, impunător. 2. (Fig.; despre oameni, despre expresia figurii lor, despre manifestările lor) Senin (2). [Pr.: -pi-an] – Din fr. olympien.

DOOM

olimpián (-pi-an) adj. m., pl. olimpiéni (-pi-eni); f. olimpiánă, pl. olimpiéne

olimpienele
OLIMPIÁN, -Ă, olimpieni, -e, adj. 1. Care aparține lumii zeilor din antichitatea greacă; din Olimp. ♦ Fig. Maiestuos, măreț, impunător. 2. (Fig.; despre oameni, despre expresia figurii lor, despre manifestările lor) Senin (2). [Pr.: -pi-an] – Din fr. olympien.

DOOM

olimpián (-pi-an) adj. m., pl. olimpiéni (-pi-eni); f. olimpiánă, pl. olimpiéne

olimpienelor
OLIMPIÁN, -Ă, olimpieni, -e, adj. 1. Care aparține lumii zeilor din antichitatea greacă; din Olimp. ♦ Fig. Maiestuos, măreț, impunător. 2. (Fig.; despre oameni, despre expresia figurii lor, despre manifestările lor) Senin (2). [Pr.: -pi-an] – Din fr. olympien.

DOOM

olimpián (-pi-an) adj. m., pl. olimpiéni (-pi-eni); f. olimpiánă, pl. olimpiéne

olimpieni
OLIMPIÁN, -Ă, olimpieni, -e, adj. 1. Care aparține lumii zeilor din antichitatea greacă; din Olimp. ♦ Fig. Maiestuos, măreț, impunător. 2. (Fig.; despre oameni, despre expresia figurii lor, despre manifestările lor) Senin (2). [Pr.: -pi-an] – Din fr. olympien.

DOOM

olimpián (-pi-an) adj. m., pl. olimpiéni (-pi-eni); f. olimpiánă, pl. olimpiéne

olimpieni
Olimpieni = Olympii.

olimpienii
OLIMPIÁN, -Ă, olimpieni, -e, adj. 1. Care aparține lumii zeilor din antichitatea greacă; din Olimp. ♦ Fig. Maiestuos, măreț, impunător. 2. (Fig.; despre oameni, despre expresia figurii lor, despre manifestările lor) Senin (2). [Pr.: -pi-an] – Din fr. olympien.

DOOM

olimpián (-pi-an) adj. m., pl. olimpiéni (-pi-eni); f. olimpiánă, pl. olimpiéne

olimpienilor
OLIMPIÁN, -Ă, olimpieni, -e, adj. 1. Care aparține lumii zeilor din antichitatea greacă; din Olimp. ♦ Fig. Maiestuos, măreț, impunător. 2. (Fig.; despre oameni, despre expresia figurii lor, despre manifestările lor) Senin (2). [Pr.: -pi-an] – Din fr. olympien.

DOOM

olimpián (-pi-an) adj. m., pl. olimpiéni (-pi-eni); f. olimpiánă, pl. olimpiéne

olio
olió interj. – Vai! – Var. olea, oleu, oleleu, oleoleo. Creație expresivă, cf. aoleu. – Der. olălău, s. n. (gălăgie, larmă, scandal); olicăi (var. olicări, olecăi), vb. refl. (a se plînge, a se jelui); olecăitură, s. f. (înv., plîngere). Pentru formarea ultimelor der., cf. aolică (după Cihac, II, 227 și Tiktin, din bg. olelikam, sb. lelekati).

oliv
OLÍV adj. invar., s. n. 1. Adj. invar. Care are o culoare galbenă-verzuie; măsliniu. 2. S. n. Culoare galbenă-verzuie, ca a măslinei crude. – Din fr. olive.

DOOM

*olív² (culoare) s. n.

oliva
OLÍVĂ, olive, s. f. 1. (Înv. și reg.) Măslină. 2. Mică piesă de sticlă de forma unui tub îngroșat la un capăt, folosită în fonetica experimentală pentru înregistrarea suflului nazal. – Din lat. oliva, germ. Olive, fr. olive.

DOOM

olívă (măslină) (înv., reg.) s. f., g.-d. art. olívei; pl. olíve

olive
OLÍVĂ, olive, s. f. 1. (Înv. și reg.) Măslină. 2. Mică piesă de sticlă de forma unui tub îngroșat la un capăt, folosită în fonetica experimentală pentru înregistrarea suflului nazal. – Din lat. oliva, germ. Olive, fr. olive.

DOOM

olívă (măslină) (înv., reg.) s. f., g.-d. art. olívei; pl. olíve

olivei
OLÍVĂ, olive, s. f. 1. (Înv. și reg.) Măslină. 2. Mică piesă de sticlă de forma unui tub îngroșat la un capăt, folosită în fonetica experimentală pentru înregistrarea suflului nazal. – Din lat. oliva, germ. Olive, fr. olive.

DOOM

olívă (măslină) (înv., reg.) s. f., g.-d. art. olívei; pl. olíve

olivele
OLÍVĂ, olive, s. f. 1. (Înv. și reg.) Măslină. 2. Mică piesă de sticlă de forma unui tub îngroșat la un capăt, folosită în fonetica experimentală pentru înregistrarea suflului nazal. – Din lat. oliva, germ. Olive, fr. olive.

DOOM

olívă (măslină) (înv., reg.) s. f., g.-d. art. olívei; pl. olíve

olivelor
OLÍVĂ, olive, s. f. 1. (Înv. și reg.) Măslină. 2. Mică piesă de sticlă de forma unui tub îngroșat la un capăt, folosită în fonetica experimentală pentru înregistrarea suflului nazal. – Din lat. oliva, germ. Olive, fr. olive.

DOOM

olívă (măslină) (înv., reg.) s. f., g.-d. art. olívei; pl. olíve

oliviera
OLIVIÉRĂ s.f. (Tehn.) Presă de măsline; (pop.) oloiniță. [Pron. -vi-e-. / < it. oliviera].

oliviere
OLIVIÉRĂ s.f. (Tehn.) Presă de măsline; (pop.) oloiniță. [Pron. -vi-e-. / < it. oliviera].

olivierei
OLIVIÉRĂ s.f. (Tehn.) Presă de măsline; (pop.) oloiniță. [Pron. -vi-e-. / < it. oliviera].

olivierele
OLIVIÉRĂ s.f. (Tehn.) Presă de măsline; (pop.) oloiniță. [Pron. -vi-e-. / < it. oliviera].

olivierelor
OLIVIÉRĂ s.f. (Tehn.) Presă de măsline; (pop.) oloiniță. [Pron. -vi-e-. / < it. oliviera].

olivin
OLIVÍN s.n. v. olivină.

olivina
OLIVÍNĂ, olivine, s. f. Silicat natural de magneziu și fier, cristalizat în sistemul rombic, de culoare verde-măslinie și cu luciu sticlos, care se folosește ca materie primă pentru produse refractare. – Din fr. olivine.

DOOM

olivínă s. f., g.-d. art. olivínei; pl. olivíne

olivine
OLIVÍNĂ, olivine, s. f. Silicat natural de magneziu și fier, cristalizat în sistemul rombic, de culoare verde-măslinie și cu luciu sticlos, care se folosește ca materie primă pentru produse refractare. – Din fr. olivine.

DOOM

olivínă s. f., g.-d. art. olivínei; pl. olivíne

olivinei
OLIVÍNĂ, olivine, s. f. Silicat natural de magneziu și fier, cristalizat în sistemul rombic, de culoare verde-măslinie și cu luciu sticlos, care se folosește ca materie primă pentru produse refractare. – Din fr. olivine.

DOOM

olivínă s. f., g.-d. art. olivínei; pl. olivíne

olivinele
OLIVÍNĂ, olivine, s. f. Silicat natural de magneziu și fier, cristalizat în sistemul rombic, de culoare verde-măslinie și cu luciu sticlos, care se folosește ca materie primă pentru produse refractare. – Din fr. olivine.

DOOM

olivínă s. f., g.-d. art. olivínei; pl. olivíne

olivinelor
OLIVÍNĂ, olivine, s. f. Silicat natural de magneziu și fier, cristalizat în sistemul rombic, de culoare verde-măslinie și cu luciu sticlos, care se folosește ca materie primă pentru produse refractare. – Din fr. olivine.

DOOM

olivínă s. f., g.-d. art. olivínei; pl. olivíne

olița
OLÍȚĂ, olițe, s. f. Diminutiv al lui oală; olcuță, olicică. ♦ (Fam.) Oală de noapte. – Oală + suf. -iță.

DOOM

olíță s. f., g.-d. art. olíței; pl. olíțe

olițe
OLÍȚĂ, olițe, s. f. Diminutiv al lui oală; olcuță, olicică. ♦ (Fam.) Oală de noapte. – Oală + suf. -iță.

DOOM

olíță s. f., g.-d. art. olíței; pl. olíțe

oliței
OLÍȚĂ, olițe, s. f. Diminutiv al lui oală; olcuță, olicică. ♦ (Fam.) Oală de noapte. – Oală + suf. -iță.

DOOM

olíță s. f., g.-d. art. olíței; pl. olíțe

olițele
OLÍȚĂ, olițe, s. f. Diminutiv al lui oală; olcuță, olicică. ♦ (Fam.) Oală de noapte. – Oală + suf. -iță.

DOOM

olíță s. f., g.-d. art. olíței; pl. olíțe

olițelor
OLÍȚĂ, olițe, s. f. Diminutiv al lui oală; olcuță, olicică. ♦ (Fam.) Oală de noapte. – Oală + suf. -iță.

DOOM

olíță s. f., g.-d. art. olíței; pl. olíțe

olm
OLM, olmuri, s. n. (Învechit și arhaizant) Miros, mireasmă. Nu mă întîmpina olmul de tămîie. GALACTION, O. I 17.

DOOM

olm (înv.) s. n., pl. ólmuri

olm
OLM, olmuri, s. n. (Înv.) Miros, mireasmă. – Et. nec.

olmaz
OLMÁZ, olmazuri, s. n. (Înv.) Diamant de culoare trandafirie. – Cf. ucr., rus. almaz.

DOOM

olmáz (înv.) s. n., pl. olmázuri

olmazul
OLMÁZ, olmazuri, s. n. (Înv.) Diamant de culoare trandafirie. – Cf. ucr., rus. almaz.

DOOM

olmáz (înv.) s. n., pl. olmázuri

olmazului
OLMÁZ, olmazuri, s. n. (Înv.) Diamant de culoare trandafirie. – Cf. ucr., rus. almaz.

DOOM

olmáz (înv.) s. n., pl. olmázuri

olmazuri
OLMÁZ, olmazuri, s. n. (Înv.) Diamant de culoare trandafirie. – Cf. ucr., rus. almaz.

DOOM

olmáz (înv.) s. n., pl. olmázuri

olmazurile
OLMÁZ, olmazuri, s. n. (Înv.) Diamant de culoare trandafirie. – Cf. ucr., rus. almaz.

DOOM

olmáz (înv.) s. n., pl. olmázuri

olmazurilor
OLMÁZ, olmazuri, s. n. (Înv.) Diamant de culoare trandafirie. – Cf. ucr., rus. almaz.

DOOM

olmáz (înv.) s. n., pl. olmázuri

olmul
OLM, olmuri, s. n. (Înv.) Miros, mireasmă. – Et. nec.

olmului
OLM, olmuri, s. n. (Înv.) Miros, mireasmă. – Et. nec.

olmuri
OLM, olmuri, s. n. (Înv.) Miros, mireasmă. – Et. nec.

olmurile
OLM, olmuri, s. n. (Înv.) Miros, mireasmă. – Et. nec.

olmurilor
OLM, olmuri, s. n. (Înv.) Miros, mireasmă. – Et. nec.

olo
OLO- v. holo-.

oloaga
OLÓG, OLOÁGĂ, ologi, oloage, adj. (Adesea substantivat) 1. Căruia îi lipsește un picior sau amândouă; care nu poate umbla (bine); paralizat de picioare. ◊ Loc. vb. A lăsa (pe cineva) olog = a ologi. 2. Fig. (Despre plante) Care nu are cârcei cu care să se agațe pe arac. Fasole oloagă. – Cf. alb. ulok.

DOOM

!ológ adj. m., s. m., pl. ológi; adj. f., s. f. oloágă, pl. oloáge

oloage
OLÓG, OLOÁGĂ, ologi, oloage, adj. (Adesea substantivat) 1. Căruia îi lipsește un picior sau amândouă; care nu poate umbla (bine); paralizat de picioare. ◊ Loc. vb. A lăsa (pe cineva) olog = a ologi. 2. Fig. (Despre plante) Care nu are cârcei cu care să se agațe pe arac. Fasole oloagă. – Cf. alb. ulok.

DOOM

!ológ adj. m., s. m., pl. ológi; adj. f., s. f. oloágă, pl. oloáge

oloagei
OLÓG, OLOÁGĂ, ologi, oloage, adj. (Adesea substantivat) 1. Căruia îi lipsește un picior sau amândouă; care nu poate umbla (bine); paralizat de picioare. ◊ Loc. vb. A lăsa (pe cineva) olog = a ologi. 2. Fig. (Despre plante) Care nu are cârcei cu care să se agațe pe arac. Fasole oloagă. – Cf. alb. ulok.

DOOM

!ológ adj. m., s. m., pl. ológi; adj. f., s. f. oloágă, pl. oloáge

oloagele
OLÓG, OLOÁGĂ, ologi, oloage, adj. (Adesea substantivat) 1. Căruia îi lipsește un picior sau amândouă; care nu poate umbla (bine); paralizat de picioare. ◊ Loc. vb. A lăsa (pe cineva) olog = a ologi. 2. Fig. (Despre plante) Care nu are cârcei cu care să se agațe pe arac. Fasole oloagă. – Cf. alb. ulok.

DOOM

!ológ adj. m., s. m., pl. ológi; adj. f., s. f. oloágă, pl. oloáge

oloagelor
OLÓG, OLOÁGĂ, ologi, oloage, adj. (Adesea substantivat) 1. Căruia îi lipsește un picior sau amândouă; care nu poate umbla (bine); paralizat de picioare. ◊ Loc. vb. A lăsa (pe cineva) olog = a ologi. 2. Fig. (Despre plante) Care nu are cârcei cu care să se agațe pe arac. Fasole oloagă. – Cf. alb. ulok.

DOOM

!ológ adj. m., s. m., pl. ológi; adj. f., s. f. oloágă, pl. oloáge

oloaie
OLÓI¹, oloaie, s. n. (Pop. și fam.) Augmentativ al lui oală. – Oală + suf. -oi.

DOOM

oloí³ (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oloiésc, imperf. 3 sg. oloiá; conj. prez. 3 să oloiáscă

oloaiele
OLÓI¹, oloaie, s. n. (Pop. și fam.) Augmentativ al lui oală. – Oală + suf. -oi.

DOOM

oloí³ (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oloiésc, imperf. 3 sg. oloiá; conj. prez. 3 să oloiáscă

oloaielor
OLÓI¹, oloaie, s. n. (Pop. și fam.) Augmentativ al lui oală. – Oală + suf. -oi.

DOOM

oloí³ (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oloiésc, imperf. 3 sg. oloiá; conj. prez. 3 să oloiáscă

olocaust
OLOCÁUST s. n. v. holocaust.

DOOM

holocáust (-caust) s. n., pl. holocáusturi

olocen
OLOCÉN s. n. v. holocen.

oloedrie
OLOEDRÍE s.f. v. holoedrie.

olofir
olofír (-re), s. n. – Purpură. Mgr. ỏλόβηρον, direct sau prin intermediul sl. oloviru (Tiktin; cf. Vasmer, II, 264).

olog
OLÓG, OLOÁGĂ, ologi, oloage, adj. (Adesea substantivat) 1. Căruia îi lipsește un picior sau amândouă; care nu poate umbla (bine); paralizat de picioare. ◊ Loc. vb. A lăsa (pe cineva) olog = a ologi. 2. Fig. (Despre plante) Care nu are cârcei cu care să se agațe pe arac. Fasole oloagă. – Cf. alb. ulok.

DOOM

!ológ adj. m., s. m., pl. ológi; adj. f., s. f. oloágă, pl. oloáge

ologea
OLOGÍ, ologesc, vb. IV. Tranz., intranz. și refl. (Pop.) A face pe cineva să devină olog (1) (lovindu-l, rănindu-l etc.) sau a rămâne, a deveni olog (în urma unui accident sau a unei boli). – Din olog.

DOOM

ologí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ologésc, imperf. 3 sg. ologeá; conj. prez. 3 să ologeáscă

ologeai
OLOGÍ, ologesc, vb. IV. Tranz., intranz. și refl. (Pop.) A face pe cineva să devină olog (1) (lovindu-l, rănindu-l etc.) sau a rămâne, a deveni olog (în urma unui accident sau a unei boli). – Din olog.

DOOM

ologí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ologésc, imperf. 3 sg. ologeá; conj. prez. 3 să ologeáscă

ologeala
OLOGEÁLĂ, ologeli, s. f. (Pop.) Faptul de a (se) ologi; neputința de a umbla; paralizie a picioarelor; ologire. – Ologi + suf. -eală.

DOOM

ologeálă (pop.) s. f., g.-d. art. ologélii; pl. ologéli

ologeam
OLOGÍ, ologesc, vb. IV. Tranz., intranz. și refl. (Pop.) A face pe cineva să devină olog (1) (lovindu-l, rănindu-l etc.) sau a rămâne, a deveni olog (în urma unui accident sau a unei boli). – Din olog.

DOOM

ologí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ologésc, imperf. 3 sg. ologeá; conj. prez. 3 să ologeáscă

ologească
OLOGÍ, ologesc, vb. IV. Tranz., intranz. și refl. (Pop.) A face pe cineva să devină olog (1) (lovindu-l, rănindu-l etc.) sau a rămâne, a deveni olog (în urma unui accident sau a unei boli). – Din olog.

DOOM

ologí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ologésc, imperf. 3 sg. ologeá; conj. prez. 3 să ologeáscă

ologeau
OLOGÍ, ologesc, vb. IV. Tranz., intranz. și refl. (Pop.) A face pe cineva să devină olog (1) (lovindu-l, rănindu-l etc.) sau a rămâne, a deveni olog (în urma unui accident sau a unei boli). – Din olog.

DOOM

ologí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ologésc, imperf. 3 sg. ologeá; conj. prez. 3 să ologeáscă

ologeați
OLOGÍ, ologesc, vb. IV. Tranz., intranz. și refl. (Pop.) A face pe cineva să devină olog (1) (lovindu-l, rănindu-l etc.) sau a rămâne, a deveni olog (în urma unui accident sau a unei boli). – Din olog.

DOOM

ologí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ologésc, imperf. 3 sg. ologeá; conj. prez. 3 să ologeáscă

ologeli
OLOGEÁLĂ, ologeli, s. f. (Pop.) Faptul de a (se) ologi; neputința de a umbla; paralizie a picioarelor; ologire. – Ologi + suf. -eală.

DOOM

ologeálă (pop.) s. f., g.-d. art. ologélii; pl. ologéli

ologelii
OLOGEÁLĂ, ologeli, s. f. (Pop.) Faptul de a (se) ologi; neputința de a umbla; paralizie a picioarelor; ologire. – Ologi + suf. -eală.

DOOM

ologeálă (pop.) s. f., g.-d. art. ologélii; pl. ologéli

ologelile
OLOGEÁLĂ, ologeli, s. f. (Pop.) Faptul de a (se) ologi; neputința de a umbla; paralizie a picioarelor; ologire. – Ologi + suf. -eală.

DOOM

ologeálă (pop.) s. f., g.-d. art. ologélii; pl. ologéli

ologelilor
OLOGEÁLĂ, ologeli, s. f. (Pop.) Faptul de a (se) ologi; neputința de a umbla; paralizie a picioarelor; ologire. – Ologi + suf. -eală.

DOOM

ologeálă (pop.) s. f., g.-d. art. ologélii; pl. ologéli

ologesc
OLOGÍ, ologesc, vb. IV. Tranz., intranz. și refl. (Pop.) A face pe cineva să devină olog (1) (lovindu-l, rănindu-l etc.) sau a rămâne, a deveni olog (în urma unui accident sau a unei boli). – Din olog.

DOOM

ologí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ologésc, imperf. 3 sg. ologeá; conj. prez. 3 să ologeáscă

ologește
OLOGÍ, ologesc, vb. IV. Tranz., intranz. și refl. (Pop.) A face pe cineva să devină olog (1) (lovindu-l, rănindu-l etc.) sau a rămâne, a deveni olog (în urma unui accident sau a unei boli). – Din olog.

DOOM

ologí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ologésc, imperf. 3 sg. ologeá; conj. prez. 3 să ologeáscă

ologești
OLOGÍ, ologesc, vb. IV. Tranz., intranz. și refl. (Pop.) A face pe cineva să devină olog (1) (lovindu-l, rănindu-l etc.) sau a rămâne, a deveni olog (în urma unui accident sau a unei boli). – Din olog.

DOOM

ologí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ologésc, imperf. 3 sg. ologeá; conj. prez. 3 să ologeáscă

ologi
OLÓG, OLOÁGĂ, ologi, oloage, adj. (Adesea substantivat) 1. Căruia îi lipsește un picior sau amândouă; care nu poate umbla (bine); paralizat de picioare. ◊ Loc. vb. A lăsa (pe cineva) olog = a ologi. 2. Fig. (Despre plante) Care nu are cârcei cu care să se agațe pe arac. Fasole oloagă. – Cf. alb. ulok.

DOOM

!ológ adj. m., s. m., pl. ológi; adj. f., s. f. oloágă, pl. oloáge

ologi
OLOGÍ, ologesc, vb. IV. Tranz., intranz. și refl. (Pop.) A face pe cineva să devină olog (1) (lovindu-l, rănindu-l etc.) sau a rămâne, a deveni olog (în urma unui accident sau a unei boli). – Din olog.

DOOM

ologí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ologésc, imperf. 3 sg. ologeá; conj. prez. 3 să ologeáscă

ologii
OLÓG, OLOÁGĂ, ologi, oloage, adj. (Adesea substantivat) 1. Căruia îi lipsește un picior sau amândouă; care nu poate umbla (bine); paralizat de picioare. ◊ Loc. vb. A lăsa (pe cineva) olog = a ologi. 2. Fig. (Despre plante) Care nu are cârcei cu care să se agațe pe arac. Fasole oloagă. – Cf. alb. ulok.

DOOM

!ológ adj. m., s. m., pl. ológi; adj. f., s. f. oloágă, pl. oloáge

ologii
OLOGÍ, ologesc, vb. IV. Tranz., intranz. și refl. (Pop.) A face pe cineva să devină olog (1) (lovindu-l, rănindu-l etc.) sau a rămâne, a deveni olog (în urma unui accident sau a unei boli). – Din olog.

DOOM

ologí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ologésc, imperf. 3 sg. ologeá; conj. prez. 3 să ologeáscă

ologilor
OLÓG, OLOÁGĂ, ologi, oloage, adj. (Adesea substantivat) 1. Căruia îi lipsește un picior sau amândouă; care nu poate umbla (bine); paralizat de picioare. ◊ Loc. vb. A lăsa (pe cineva) olog = a ologi. 2. Fig. (Despre plante) Care nu are cârcei cu care să se agațe pe arac. Fasole oloagă. – Cf. alb. ulok.

DOOM

!ológ adj. m., s. m., pl. ológi; adj. f., s. f. oloágă, pl. oloáge

ologim
OLOGÍ, ologesc, vb. IV. Tranz., intranz. și refl. (Pop.) A face pe cineva să devină olog (1) (lovindu-l, rănindu-l etc.) sau a rămâne, a deveni olog (în urma unui accident sau a unei boli). – Din olog.

DOOM

ologí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ologésc, imperf. 3 sg. ologeá; conj. prez. 3 să ologeáscă

ologind
OLOGÍ, ologesc, vb. IV. Tranz., intranz. și refl. (Pop.) A face pe cineva să devină olog (1) (lovindu-l, rănindu-l etc.) sau a rămâne, a deveni olog (în urma unui accident sau a unei boli). – Din olog.

DOOM

ologí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ologésc, imperf. 3 sg. ologeá; conj. prez. 3 să ologeáscă

ologire
OLOGÍ, ologesc, vb. IV. Tranz., intranz. și refl. (Pop.) A face pe cineva să devină olog (1) (lovindu-l, rănindu-l etc.) sau a rămâne, a deveni olog (în urma unui accident sau a unei boli). – Din olog.

DOOM

ologí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ologésc, imperf. 3 sg. ologeá; conj. prez. 3 să ologeáscă

ologire
OLOGÍRE, ologiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) ologi și rezultatul ei; ologeală. – V. ologi.

DOOM

ologíre (rar) s. f., g.-d. art. ologírii; pl. ologíri

ologirea
OLOGÍRE, ologiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) ologi și rezultatul ei; ologeală. – V. ologi.

DOOM

ologíre (rar) s. f., g.-d. art. ologírii; pl. ologíri

ologiri
OLOGÍRE, ologiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) ologi și rezultatul ei; ologeală. – V. ologi.

DOOM

ologíre (rar) s. f., g.-d. art. ologírii; pl. ologíri

ologirii
OLOGÍRE, ologiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) ologi și rezultatul ei; ologeală. – V. ologi.

DOOM

ologíre (rar) s. f., g.-d. art. ologírii; pl. ologíri

ologirile
OLOGÍRE, ologiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) ologi și rezultatul ei; ologeală. – V. ologi.

DOOM

ologíre (rar) s. f., g.-d. art. ologírii; pl. ologíri

ologirilor
OLOGÍRE, ologiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) ologi și rezultatul ei; ologeală. – V. ologi.

DOOM

ologíre (rar) s. f., g.-d. art. ologírii; pl. ologíri

ologiră
OLOGÍ, ologesc, vb. IV. Tranz., intranz. și refl. (Pop.) A face pe cineva să devină olog (1) (lovindu-l, rănindu-l etc.) sau a rămâne, a deveni olog (în urma unui accident sau a unei boli). – Din olog.

DOOM

ologí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ologésc, imperf. 3 sg. ologeá; conj. prez. 3 să ologeáscă

ologirăm
OLOGÍ, ologesc, vb. IV. Tranz., intranz. și refl. (Pop.) A face pe cineva să devină olog (1) (lovindu-l, rănindu-l etc.) sau a rămâne, a deveni olog (în urma unui accident sau a unei boli). – Din olog.

DOOM

ologí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ologésc, imperf. 3 sg. ologeá; conj. prez. 3 să ologeáscă

ologirăți
OLOGÍ, ologesc, vb. IV. Tranz., intranz. și refl. (Pop.) A face pe cineva să devină olog (1) (lovindu-l, rănindu-l etc.) sau a rămâne, a deveni olog (în urma unui accident sau a unei boli). – Din olog.

DOOM

ologí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ologésc, imperf. 3 sg. ologeá; conj. prez. 3 să ologeáscă

ologise
OLOGÍ, ologesc, vb. IV. Tranz., intranz. și refl. (Pop.) A face pe cineva să devină olog (1) (lovindu-l, rănindu-l etc.) sau a rămâne, a deveni olog (în urma unui accident sau a unei boli). – Din olog.

DOOM

ologí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ologésc, imperf. 3 sg. ologeá; conj. prez. 3 să ologeáscă

ologisem
OLOGÍ, ologesc, vb. IV. Tranz., intranz. și refl. (Pop.) A face pe cineva să devină olog (1) (lovindu-l, rănindu-l etc.) sau a rămâne, a deveni olog (în urma unui accident sau a unei boli). – Din olog.

DOOM

ologí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ologésc, imperf. 3 sg. ologeá; conj. prez. 3 să ologeáscă

ologiseră
OLOGÍ, ologesc, vb. IV. Tranz., intranz. și refl. (Pop.) A face pe cineva să devină olog (1) (lovindu-l, rănindu-l etc.) sau a rămâne, a deveni olog (în urma unui accident sau a unei boli). – Din olog.

DOOM

ologí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ologésc, imperf. 3 sg. ologeá; conj. prez. 3 să ologeáscă

ologiserăm
OLOGÍ, ologesc, vb. IV. Tranz., intranz. și refl. (Pop.) A face pe cineva să devină olog (1) (lovindu-l, rănindu-l etc.) sau a rămâne, a deveni olog (în urma unui accident sau a unei boli). – Din olog.

DOOM

ologí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ologésc, imperf. 3 sg. ologeá; conj. prez. 3 să ologeáscă

ologiserăți
OLOGÍ, ologesc, vb. IV. Tranz., intranz. și refl. (Pop.) A face pe cineva să devină olog (1) (lovindu-l, rănindu-l etc.) sau a rămâne, a deveni olog (în urma unui accident sau a unei boli). – Din olog.

DOOM

ologí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ologésc, imperf. 3 sg. ologeá; conj. prez. 3 să ologeáscă

ologiseși
OLOGÍ, ologesc, vb. IV. Tranz., intranz. și refl. (Pop.) A face pe cineva să devină olog (1) (lovindu-l, rănindu-l etc.) sau a rămâne, a deveni olog (în urma unui accident sau a unei boli). – Din olog.

DOOM

ologí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ologésc, imperf. 3 sg. ologeá; conj. prez. 3 să ologeáscă

ologiseți
OLOGÍ, ologesc, vb. IV. Tranz., intranz. și refl. (Pop.) A face pe cineva să devină olog (1) (lovindu-l, rănindu-l etc.) sau a rămâne, a deveni olog (în urma unui accident sau a unei boli). – Din olog.

DOOM

ologí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ologésc, imperf. 3 sg. ologeá; conj. prez. 3 să ologeáscă

ologit
OLOGÍ, ologesc, vb. IV. Tranz., intranz. și refl. (Pop.) A face pe cineva să devină olog (1) (lovindu-l, rănindu-l etc.) sau a rămâne, a deveni olog (în urma unui accident sau a unei boli). – Din olog.

DOOM

ologí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ologésc, imperf. 3 sg. ologeá; conj. prez. 3 să ologeáscă

ologit
OLOGÍT, -Ă, ologiți, -te, adj. Care a rămas olog (1); paralizat de picioare. – V. ologi.

ologita
OLOGÍT, -Ă, ologiți, -te, adj. Care a rămas olog (1); paralizat de picioare. – V. ologi.

ologite
OLOGÍT, -Ă, ologiți, -te, adj. Care a rămas olog (1); paralizat de picioare. – V. ologi.

ologitei
OLOGÍT, -Ă, ologiți, -te, adj. Care a rămas olog (1); paralizat de picioare. – V. ologi.

ologitele
OLOGÍT, -Ă, ologiți, -te, adj. Care a rămas olog (1); paralizat de picioare. – V. ologi.

ologitelor
OLOGÍT, -Ă, ologiți, -te, adj. Care a rămas olog (1); paralizat de picioare. – V. ologi.

ologitul
OLOGÍT, -Ă, ologiți, -te, adj. Care a rămas olog (1); paralizat de picioare. – V. ologi.

ologitului
OLOGÍT, -Ă, ologiți, -te, adj. Care a rămas olog (1); paralizat de picioare. – V. ologi.

ologiși
OLOGÍ, ologesc, vb. IV. Tranz., intranz. și refl. (Pop.) A face pe cineva să devină olog (1) (lovindu-l, rănindu-l etc.) sau a rămâne, a deveni olog (în urma unui accident sau a unei boli). – Din olog.

DOOM

ologí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ologésc, imperf. 3 sg. ologeá; conj. prez. 3 să ologeáscă

ologiți
OLOGÍ, ologesc, vb. IV. Tranz., intranz. și refl. (Pop.) A face pe cineva să devină olog (1) (lovindu-l, rănindu-l etc.) sau a rămâne, a deveni olog (în urma unui accident sau a unei boli). – Din olog.

DOOM

ologí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ologésc, imperf. 3 sg. ologeá; conj. prez. 3 să ologeáscă

ologiți
OLOGÍT, -Ă, ologiți, -te, adj. Care a rămas olog (1); paralizat de picioare. – V. ologi.

ologiții
OLOGÍT, -Ă, ologiți, -te, adj. Care a rămas olog (1); paralizat de picioare. – V. ologi.

ologiților
OLOGÍT, -Ă, ologiți, -te, adj. Care a rămas olog (1); paralizat de picioare. – V. ologi.

olograf
OLOGRÁF, -Ă, olografi, -e, adj. (Despre un testament) Scris în întregime de mâna persoanei care lasă o moștenire; p. ext. (despre acte, scrisori etc.) scris de mâna autorului; autograf. – Din fr. olographe.

DOOM

olográf (-lo-graf) adj. m., pl. olográfi; f. olográfă, pl. olográfe

olografa
OLOGRÁF, -Ă, olografi, -e, adj. (Despre un testament) Scris în întregime de mâna persoanei care lasă o moștenire; p. ext. (despre acte, scrisori etc.) scris de mâna autorului; autograf. – Din fr. olographe.

DOOM

olográf (-lo-graf) adj. m., pl. olográfi; f. olográfă, pl. olográfe

olografe
OLOGRÁF, -Ă, olografi, -e, adj. (Despre un testament) Scris în întregime de mâna persoanei care lasă o moștenire; p. ext. (despre acte, scrisori etc.) scris de mâna autorului; autograf. – Din fr. olographe.

DOOM

olográf (-lo-graf) adj. m., pl. olográfi; f. olográfă, pl. olográfe

olografei
OLOGRÁF, -Ă, olografi, -e, adj. (Despre un testament) Scris în întregime de mâna persoanei care lasă o moștenire; p. ext. (despre acte, scrisori etc.) scris de mâna autorului; autograf. – Din fr. olographe.

DOOM

olográf (-lo-graf) adj. m., pl. olográfi; f. olográfă, pl. olográfe

olografele
OLOGRÁF, -Ă, olografi, -e, adj. (Despre un testament) Scris în întregime de mâna persoanei care lasă o moștenire; p. ext. (despre acte, scrisori etc.) scris de mâna autorului; autograf. – Din fr. olographe.

DOOM

olográf (-lo-graf) adj. m., pl. olográfi; f. olográfă, pl. olográfe

olografelor
OLOGRÁF, -Ă, olografi, -e, adj. (Despre un testament) Scris în întregime de mâna persoanei care lasă o moștenire; p. ext. (despre acte, scrisori etc.) scris de mâna autorului; autograf. – Din fr. olographe.

DOOM

olográf (-lo-graf) adj. m., pl. olográfi; f. olográfă, pl. olográfe

olografi
OLOGRÁF, -Ă, olografi, -e, adj. (Despre un testament) Scris în întregime de mâna persoanei care lasă o moștenire; p. ext. (despre acte, scrisori etc.) scris de mâna autorului; autograf. – Din fr. olographe.

DOOM

olográf (-lo-graf) adj. m., pl. olográfi; f. olográfă, pl. olográfe

olografia
OLOGRAFÍE s.f. Act scris în întregime de mâna autorului său. [Gen. -iei. / < fr. olographie].

olografie
OLOGRAFÍE s.f. Act scris în întregime de mâna autorului său. [Gen. -iei. / < fr. olographie].

olografiei
OLOGRAFÍE s.f. Act scris în întregime de mâna autorului său. [Gen. -iei. / < fr. olographie].

olografii
OLOGRÁF, -Ă, olografi, -e, adj. (Despre un testament) Scris în întregime de mâna persoanei care lasă o moștenire; p. ext. (despre acte, scrisori etc.) scris de mâna autorului; autograf. – Din fr. olographe.

DOOM

olográf (-lo-graf) adj. m., pl. olográfi; f. olográfă, pl. olográfe

olografii
OLOGRAFÍE s.f. Act scris în întregime de mâna autorului său. [Gen. -iei. / < fr. olographie].

olografiile
OLOGRAFÍE s.f. Act scris în întregime de mâna autorului său. [Gen. -iei. / < fr. olographie].

olografiilor
OLOGRAFÍE s.f. Act scris în întregime de mâna autorului său. [Gen. -iei. / < fr. olographie].

olografilor
OLOGRÁF, -Ă, olografi, -e, adj. (Despre un testament) Scris în întregime de mâna persoanei care lasă o moștenire; p. ext. (despre acte, scrisori etc.) scris de mâna autorului; autograf. – Din fr. olographe.

DOOM

olográf (-lo-graf) adj. m., pl. olográfi; f. olográfă, pl. olográfe

olograful
OLOGRÁF, -Ă, olografi, -e, adj. (Despre un testament) Scris în întregime de mâna persoanei care lasă o moștenire; p. ext. (despre acte, scrisori etc.) scris de mâna autorului; autograf. – Din fr. olographe.

DOOM

olográf (-lo-graf) adj. m., pl. olográfi; f. olográfă, pl. olográfe

olografului
OLOGRÁF, -Ă, olografi, -e, adj. (Despre un testament) Scris în întregime de mâna persoanei care lasă o moștenire; p. ext. (despre acte, scrisori etc.) scris de mâna autorului; autograf. – Din fr. olographe.

DOOM

olográf (-lo-graf) adj. m., pl. olográfi; f. olográfă, pl. olográfe

ologul
OLÓG, OLOÁGĂ, ologi, oloage, adj. (Adesea substantivat) 1. Căruia îi lipsește un picior sau amândouă; care nu poate umbla (bine); paralizat de picioare. ◊ Loc. vb. A lăsa (pe cineva) olog = a ologi. 2. Fig. (Despre plante) Care nu are cârcei cu care să se agațe pe arac. Fasole oloagă. – Cf. alb. ulok.

DOOM

!ológ adj. m., s. m., pl. ológi; adj. f., s. f. oloágă, pl. oloáge

ologului
OLÓG, OLOÁGĂ, ologi, oloage, adj. (Adesea substantivat) 1. Căruia îi lipsește un picior sau amândouă; care nu poate umbla (bine); paralizat de picioare. ◊ Loc. vb. A lăsa (pe cineva) olog = a ologi. 2. Fig. (Despre plante) Care nu are cârcei cu care să se agațe pe arac. Fasole oloagă. – Cf. alb. ulok.

DOOM

!ológ adj. m., s. m., pl. ológi; adj. f., s. f. oloágă, pl. oloáge

oloi
OLÓI¹, oloaie, s. n. (Pop. și fam.) Augmentativ al lui oală. – Oală + suf. -oi.

DOOM

oloí³ (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oloiésc, imperf. 3 sg. oloiá; conj. prez. 3 să oloiáscă

oloi
OLÓI², oloiuri, s. n. (Înv. și pop.) Ulei. ♦ (Rar) Vopsea de ulei. – Din magh. olaj.

oloi
OLOÍ³, oloiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A uleia. – V. oloi².

oloia
OLOÍ³, oloiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A uleia. – V. oloi².

oloiai
OLOÍ³, oloiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A uleia. – V. oloi².

oloiam
OLOÍ³, oloiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A uleia. – V. oloi².

oloiască
OLOÍ³, oloiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A uleia. – V. oloi².

oloiau
OLOÍ³, oloiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A uleia. – V. oloi².

oloiați
OLOÍ³, oloiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A uleia. – V. oloi².

oloiesc
OLOÍ³, oloiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A uleia. – V. oloi².

oloiește
OLOÍ³, oloiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A uleia. – V. oloi².

oloiești
OLOÍ³, oloiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A uleia. – V. oloi².

oloii
OLOÍ³, oloiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A uleia. – V. oloi².

oloim
OLOÍ³, oloiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A uleia. – V. oloi².

oloind
OLOÍ³, oloiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A uleia. – V. oloi².

oloinița
OLÓINIȚĂ, oloinițe, s. f. (Reg.) Presă primitivă de ulei. – Oloi² + suf. -niță.

DOOM

olóiniță (reg.) s. f., g.-d. art. olóiniței; pl. olóinițe

oloinițe
OLÓINIȚĂ, oloinițe, s. f. (Reg.) Presă primitivă de ulei. – Oloi² + suf. -niță.

DOOM

olóiniță (reg.) s. f., g.-d. art. olóiniței; pl. olóinițe

oloiniței
OLÓINIȚĂ, oloinițe, s. f. (Reg.) Presă primitivă de ulei. – Oloi² + suf. -niță.

DOOM

olóiniță (reg.) s. f., g.-d. art. olóiniței; pl. olóinițe

oloinițele
OLÓINIȚĂ, oloinițe, s. f. (Reg.) Presă primitivă de ulei. – Oloi² + suf. -niță.

DOOM

olóiniță (reg.) s. f., g.-d. art. olóiniței; pl. olóinițe

oloinițelor
OLÓINIȚĂ, oloinițe, s. f. (Reg.) Presă primitivă de ulei. – Oloi² + suf. -niță.

DOOM

olóiniță (reg.) s. f., g.-d. art. olóiniței; pl. olóinițe

oloioasa
OLOIÓS, -OÁSĂ, oloioși, -oase, adj. (Reg.) Uleios. – Oloi² + suf. -os.

DOOM

oloiós (reg.) adj. m., pl. oloióși; f. oloioásă, pl. oloioáse

oloioase
OLOIÓS, -OÁSĂ, oloioși, -oase, adj. (Reg.) Uleios. – Oloi² + suf. -os.

DOOM

oloiós (reg.) adj. m., pl. oloióși; f. oloioásă, pl. oloioáse

oloioasei
OLOIÓS, -OÁSĂ, oloioși, -oase, adj. (Reg.) Uleios. – Oloi² + suf. -os.

DOOM

oloiós (reg.) adj. m., pl. oloióși; f. oloioásă, pl. oloioáse

oloioasele
OLOIÓS, -OÁSĂ, oloioși, -oase, adj. (Reg.) Uleios. – Oloi² + suf. -os.

DOOM

oloiós (reg.) adj. m., pl. oloióși; f. oloioásă, pl. oloioáse

oloioaselor
OLOIÓS, -OÁSĂ, oloioși, -oase, adj. (Reg.) Uleios. – Oloi² + suf. -os.

DOOM

oloiós (reg.) adj. m., pl. oloióși; f. oloioásă, pl. oloioáse

oloios
OLOIÓS, -OÁSĂ, oloioși, -oase, adj. (Reg.) Uleios. – Oloi² + suf. -os.

DOOM

oloiós (reg.) adj. m., pl. oloióși; f. oloioásă, pl. oloioáse

oloiosul
OLOIÓS, -OÁSĂ, oloioși, -oase, adj. (Reg.) Uleios. – Oloi² + suf. -os.

DOOM

oloiós (reg.) adj. m., pl. oloióși; f. oloioásă, pl. oloioáse

oloiosului
OLOIÓS, -OÁSĂ, oloioși, -oase, adj. (Reg.) Uleios. – Oloi² + suf. -os.

DOOM

oloiós (reg.) adj. m., pl. oloióși; f. oloioásă, pl. oloioáse

oloioși
OLOIÓS, -OÁSĂ, oloioși, -oase, adj. (Reg.) Uleios. – Oloi² + suf. -os.

DOOM

oloiós (reg.) adj. m., pl. oloióși; f. oloioásă, pl. oloioáse

oloioșii
OLOIÓS, -OÁSĂ, oloioși, -oase, adj. (Reg.) Uleios. – Oloi² + suf. -os.

DOOM

oloiós (reg.) adj. m., pl. oloióși; f. oloioásă, pl. oloioáse

oloioșilor
OLOIÓS, -OÁSĂ, oloioși, -oase, adj. (Reg.) Uleios. – Oloi² + suf. -os.

DOOM

oloiós (reg.) adj. m., pl. oloióși; f. oloioásă, pl. oloioáse

oloire
OLOÍ³, oloiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A uleia. – V. oloi².

oloire
OLÓI², oloiuri, s. n. (Înv. și pop.) Ulei. ♦ (Rar) Vopsea de ulei. – Din magh. olaj.

oloiră
OLOÍ³, oloiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A uleia. – V. oloi².

oloirăm
OLOÍ³, oloiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A uleia. – V. oloi².

oloirăți
OLOÍ³, oloiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A uleia. – V. oloi².

oloisa
OLOÍSĂ, oloise, s. f. (Reg.) Numele mai multor specii de plante erbacee cu flori galbene sau albe, cu frunzele ovale și cărnoase, care cresc prin locuri pietroase și nisipoase (Sedum album și acrum, maximum, neglectum). – Et. nec.

DOOM

oloísă (reg.) s. f., g.-d. art. oloísei; pl. oloíse

oloise
OLOÍ³, oloiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A uleia. – V. oloi².

oloise
OLOÍSĂ, oloise, s. f. (Reg.) Numele mai multor specii de plante erbacee cu flori galbene sau albe, cu frunzele ovale și cărnoase, care cresc prin locuri pietroase și nisipoase (Sedum album și acrum, maximum, neglectum). – Et. nec.

DOOM

oloísă (reg.) s. f., g.-d. art. oloísei; pl. oloíse

oloisei
OLOÍSĂ, oloise, s. f. (Reg.) Numele mai multor specii de plante erbacee cu flori galbene sau albe, cu frunzele ovale și cărnoase, care cresc prin locuri pietroase și nisipoase (Sedum album și acrum, maximum, neglectum). – Et. nec.

DOOM

oloísă (reg.) s. f., g.-d. art. oloísei; pl. oloíse

oloisele
OLOÍSĂ, oloise, s. f. (Reg.) Numele mai multor specii de plante erbacee cu flori galbene sau albe, cu frunzele ovale și cărnoase, care cresc prin locuri pietroase și nisipoase (Sedum album și acrum, maximum, neglectum). – Et. nec.

DOOM

oloísă (reg.) s. f., g.-d. art. oloísei; pl. oloíse

oloiselor
OLOÍSĂ, oloise, s. f. (Reg.) Numele mai multor specii de plante erbacee cu flori galbene sau albe, cu frunzele ovale și cărnoase, care cresc prin locuri pietroase și nisipoase (Sedum album și acrum, maximum, neglectum). – Et. nec.

DOOM

oloísă (reg.) s. f., g.-d. art. oloísei; pl. oloíse

oloisem
OLOÍ³, oloiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A uleia. – V. oloi².

oloiseră
OLOÍ³, oloiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A uleia. – V. oloi².

oloiserăm
OLOÍ³, oloiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A uleia. – V. oloi².

oloiserăți
OLOÍ³, oloiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A uleia. – V. oloi².

oloiseși
OLOÍ³, oloiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A uleia. – V. oloi².

oloiseți
OLOÍ³, oloiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A uleia. – V. oloi².

oloit
OLOÍ³, oloiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A uleia. – V. oloi².

oloit
OLÓI², oloiuri, s. n. (Înv. și pop.) Ulei. ♦ (Rar) Vopsea de ulei. – Din magh. olaj.

oloiul
OLÓI¹, oloaie, s. n. (Pop. și fam.) Augmentativ al lui oală. – Oală + suf. -oi.

DOOM

oloí³ (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oloiésc, imperf. 3 sg. oloiá; conj. prez. 3 să oloiáscă

oloiul
OLÓI², oloiuri, s. n. (Înv. și pop.) Ulei. ♦ (Rar) Vopsea de ulei. – Din magh. olaj.

oloiului
OLÓI¹, oloaie, s. n. (Pop. și fam.) Augmentativ al lui oală. – Oală + suf. -oi.

DOOM

oloí³ (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oloiésc, imperf. 3 sg. oloiá; conj. prez. 3 să oloiáscă

oloiului
OLÓI², oloiuri, s. n. (Înv. și pop.) Ulei. ♦ (Rar) Vopsea de ulei. – Din magh. olaj.

oloiuri
OLÓI², oloiuri, s. n. (Înv. și pop.) Ulei. ♦ (Rar) Vopsea de ulei. – Din magh. olaj.

oloiurile
OLÓI², oloiuri, s. n. (Înv. și pop.) Ulei. ♦ (Rar) Vopsea de ulei. – Din magh. olaj.

oloiurilor
OLÓI², oloiuri, s. n. (Înv. și pop.) Ulei. ♦ (Rar) Vopsea de ulei. – Din magh. olaj.

oloiși
OLOÍ³, oloiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A uleia. – V. oloi².

oloiți
OLOÍ³, oloiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A uleia. – V. oloi².

olonom
OLONÓM, -Ă, olonomi, -e, adj. (Fiz.; despre legăturile sistemelor de puncte materiale) A cărei variație în timp nu depinde de viteze și de accelerații. – Cf. fr. holonomie, engl. holonomy.

DOOM

olonóm adj. m., pl. olonómi; f. olonómă, pl. olonóme

olonoma
OLONÓM, -Ă, olonomi, -e, adj. (Fiz.; despre legăturile sistemelor de puncte materiale) A cărei variație în timp nu depinde de viteze și de accelerații. – Cf. fr. holonomie, engl. holonomy.

DOOM

olonóm adj. m., pl. olonómi; f. olonómă, pl. olonóme

olonome
OLONÓM, -Ă, olonomi, -e, adj. (Fiz.; despre legăturile sistemelor de puncte materiale) A cărei variație în timp nu depinde de viteze și de accelerații. – Cf. fr. holonomie, engl. holonomy.

DOOM

olonóm adj. m., pl. olonómi; f. olonómă, pl. olonóme

olonomei
OLONÓM, -Ă, olonomi, -e, adj. (Fiz.; despre legăturile sistemelor de puncte materiale) A cărei variație în timp nu depinde de viteze și de accelerații. – Cf. fr. holonomie, engl. holonomy.

DOOM

olonóm adj. m., pl. olonómi; f. olonómă, pl. olonóme

olonomele
OLONÓM, -Ă, olonomi, -e, adj. (Fiz.; despre legăturile sistemelor de puncte materiale) A cărei variație în timp nu depinde de viteze și de accelerații. – Cf. fr. holonomie, engl. holonomy.

DOOM

olonóm adj. m., pl. olonómi; f. olonómă, pl. olonóme

olonomelor
OLONÓM, -Ă, olonomi, -e, adj. (Fiz.; despre legăturile sistemelor de puncte materiale) A cărei variație în timp nu depinde de viteze și de accelerații. – Cf. fr. holonomie, engl. holonomy.

DOOM

olonóm adj. m., pl. olonómi; f. olonómă, pl. olonóme

olonomi
OLONÓM, -Ă, olonomi, -e, adj. (Fiz.; despre legăturile sistemelor de puncte materiale) A cărei variație în timp nu depinde de viteze și de accelerații. – Cf. fr. holonomie, engl. holonomy.

DOOM

olonóm adj. m., pl. olonómi; f. olonómă, pl. olonóme

olonomie
OLONOMÍE s.f. Proprietate a unui sistem de puncte materiale sau de corpuri rigide de a avea legături olonome. [Gen. -iei. / < fr. holonomie].

olonomii
OLONÓM, -Ă, olonomi, -e, adj. (Fiz.; despre legăturile sistemelor de puncte materiale) A cărei variație în timp nu depinde de viteze și de accelerații. – Cf. fr. holonomie, engl. holonomy.

DOOM

olonóm adj. m., pl. olonómi; f. olonómă, pl. olonóme

olonomilor
OLONÓM, -Ă, olonomi, -e, adj. (Fiz.; despre legăturile sistemelor de puncte materiale) A cărei variație în timp nu depinde de viteze și de accelerații. – Cf. fr. holonomie, engl. holonomy.

DOOM

olonóm adj. m., pl. olonómi; f. olonómă, pl. olonóme

olonomul
OLONÓM, -Ă, olonomi, -e, adj. (Fiz.; despre legăturile sistemelor de puncte materiale) A cărei variație în timp nu depinde de viteze și de accelerații. – Cf. fr. holonomie, engl. holonomy.

DOOM

olonóm adj. m., pl. olonómi; f. olonómă, pl. olonóme

olonomului
OLONÓM, -Ă, olonomi, -e, adj. (Fiz.; despre legăturile sistemelor de puncte materiale) A cărei variație în timp nu depinde de viteze și de accelerații. – Cf. fr. holonomie, engl. holonomy.

DOOM

olonóm adj. m., pl. olonómi; f. olonómă, pl. olonóme

oloreală
OLOREÁLĂ s. f. (Regional) Vînt ușor și neregulat; adiere, boare. Prin aceste locuri, curenții cei mai regulați se frîng și se fărîmă, dînd naștere unui vînt neregulat care, dacă este și slab, se mai numește oloreală. PAMFILE, A. R. 214.

olori
OLORÍ, pers. 3 olorește, vb. IV. lntranz. (Regional, despre vînt) A bate încet și neregulat, a adia (I 1). Vîntul bate cîteodată mai domol, mai încet, mai potolit; de-abia trage, de-abia olorește. PAMFILE, VĂZD. 27.

olorit
OLORÍT s. n. (Regional) Oloreală.

olovină
olovínă (olovíne), s. f. – (Trans.) Bere. Sl. (bg., rus.) olovina (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 227; Conev 88).

olozi
OLOZÍ, pers. 3 olozește, vb. IV. Refl. (Regional) A se macera. își fac pentru băutură rachiu roșu în mică cantitate, turnînd spirt peste flori de trandafir. Amestecul acesta se lasă la soare ca să se olozească. PAMFILE-LUPESCU, CROM. 217.

olpa
ÓLPĂ s.f. (Arheol.) Cană mare pentru turnat apă sau vin. [< gr. olpe].

olpe
ÓLPĂ s.f. (Arheol.) Cană mare pentru turnat apă sau vin. [< gr. olpe].

olpei
ÓLPĂ s.f. (Arheol.) Cană mare pentru turnat apă sau vin. [< gr. olpe].

olpele
ÓLPĂ s.f. (Arheol.) Cană mare pentru turnat apă sau vin. [< gr. olpe].

olpelor
ÓLPĂ s.f. (Arheol.) Cană mare pentru turnat apă sau vin. [< gr. olpe].

oltar
OLTÁR, oltare, s. n. (Înv. și pop.) Altar. – Din sl. olŭtari.

DOOM

oltár (înv., pop.) s. n., pl. oltáre

oltare
OLTÁR, oltare, s. n. (Înv. și pop.) Altar. – Din sl. olŭtari.

DOOM

oltár (înv., pop.) s. n., pl. oltáre

oltarele
OLTÁR, oltare, s. n. (Înv. și pop.) Altar. – Din sl. olŭtari.

DOOM

oltár (înv., pop.) s. n., pl. oltáre

oltarelor
OLTÁR, oltare, s. n. (Înv. și pop.) Altar. – Din sl. olŭtari.

DOOM

oltár (înv., pop.) s. n., pl. oltáre

oltarnic
oltárnic (oltárnici), s. m. – Preot. Sl. oltariniku, cf. oltar, altar. Sec. XVII, înv.

oltarul
OLTÁR, oltare, s. n. (Înv. și pop.) Altar. – Din sl. olŭtari.

DOOM

oltár (înv., pop.) s. n., pl. oltáre

oltarului
OLTÁR, oltare, s. n. (Înv. și pop.) Altar. – Din sl. olŭtari.

DOOM

oltár (înv., pop.) s. n., pl. oltáre

oltean
OLTEÁN, -Ă, olteni, -e, s. m., adj. I. S. m. 1. Persoană originară sau locuitor din Oltenia. 2. (Înv.) Precupeț (originar din Oltenia) care făcea comerț ambulant cu fructe, legume etc. II. Adj. Care aparține Olteniei sau oltenilor (I), privitor la Oltenia ori la olteni; oltenesc. – Olt (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

olteán adj. m., s. m., pl. olténi; adj. f. olteánă, pl. olténe

oltean
OLTEÁN, -Ă, olteni, -e, s. m., adj. I. S. m. 1. Persoană originară sau locuitor din Oltenia. 2. (Înv.) Precupeț (originar din Oltenia) care făcea comerț ambulant cu fructe, legume etc. II. Adj. Care aparține Olteniei sau oltenilor (I), privitor la Oltenia ori la olteni; oltenesc. – Olt (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

olteán adj. m., s. m., pl. olténi; adj. f. olteánă, pl. olténe

olteana
OLTEÁN, -Ă, olteni, -e, s. m., adj. I. S. m. 1. Persoană originară sau locuitor din Oltenia. 2. (Înv.) Precupeț (originar din Oltenia) care făcea comerț ambulant cu fructe, legume etc. II. Adj. Care aparține Olteniei sau oltenilor (I), privitor la Oltenia ori la olteni; oltenesc. – Olt (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

olteán adj. m., s. m., pl. olténi; adj. f. olteánă, pl. olténe

olteanca
OLTEÁNCĂ, oltence, s. f. Femeie care face parte din populația Olteniei care este originară de acolo. – Oltean + suf. -că.

DOOM

olteáncă s. f., g.-d. art. olténcei; pl. olténce

olteanco
OLTEÁNCĂ, oltence, s. f. Femeie care face parte din populația Olteniei care este originară de acolo. – Oltean + suf. -că.

DOOM

olteáncă s. f., g.-d. art. olténcei; pl. olténce

olteanul
OLTEÁN, -Ă, olteni, -e, s. m., adj. I. S. m. 1. Persoană originară sau locuitor din Oltenia. 2. (Înv.) Precupeț (originar din Oltenia) care făcea comerț ambulant cu fructe, legume etc. II. Adj. Care aparține Olteniei sau oltenilor (I), privitor la Oltenia ori la olteni; oltenesc. – Olt (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

olteán adj. m., s. m., pl. olténi; adj. f. olteánă, pl. olténe

olteanului
OLTEÁN, -Ă, olteni, -e, s. m., adj. I. S. m. 1. Persoană originară sau locuitor din Oltenia. 2. (Înv.) Precupeț (originar din Oltenia) care făcea comerț ambulant cu fructe, legume etc. II. Adj. Care aparține Olteniei sau oltenilor (I), privitor la Oltenia ori la olteni; oltenesc. – Olt (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

olteán adj. m., s. m., pl. olténi; adj. f. olteánă, pl. olténe

oltence
OLTEÁNCĂ, oltence, s. f. Femeie care face parte din populația Olteniei care este originară de acolo. – Oltean + suf. -că.

DOOM

olteáncă s. f., g.-d. art. olténcei; pl. olténce

oltencei
OLTEÁNCĂ, oltence, s. f. Femeie care face parte din populația Olteniei care este originară de acolo. – Oltean + suf. -că.

DOOM

olteáncă s. f., g.-d. art. olténcei; pl. olténce

oltencele
OLTEÁNCĂ, oltence, s. f. Femeie care face parte din populația Olteniei care este originară de acolo. – Oltean + suf. -că.

DOOM

olteáncă s. f., g.-d. art. olténcei; pl. olténce

oltencelor
OLTEÁNCĂ, oltence, s. f. Femeie care face parte din populația Olteniei care este originară de acolo. – Oltean + suf. -că.

DOOM

olteáncă s. f., g.-d. art. olténcei; pl. olténce

oltene
OLTEÁN, -Ă, olteni, -e, s. m., adj. I. S. m. 1. Persoană originară sau locuitor din Oltenia. 2. (Înv.) Precupeț (originar din Oltenia) care făcea comerț ambulant cu fructe, legume etc. II. Adj. Care aparține Olteniei sau oltenilor (I), privitor la Oltenia ori la olteni; oltenesc. – Olt (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

olteán adj. m., s. m., pl. olténi; adj. f. olteánă, pl. olténe

olteneasca
OLTENÉSC, -EÁSCĂ, oltenești, adj. Care aparține Olteniei sau populației ei, privitor la Oltenia ori la populația ei; oltean. – Oltean + suf. -esc.

DOOM

oltenésc adj. m., f. olteneáscă; pl. m. și f. oltenéști

oltenei
OLTEÁN, -Ă, olteni, -e, s. m., adj. I. S. m. 1. Persoană originară sau locuitor din Oltenia. 2. (Înv.) Precupeț (originar din Oltenia) care făcea comerț ambulant cu fructe, legume etc. II. Adj. Care aparține Olteniei sau oltenilor (I), privitor la Oltenia ori la olteni; oltenesc. – Olt (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

olteán adj. m., s. m., pl. olténi; adj. f. olteánă, pl. olténe

oltenele
OLTEÁN, -Ă, olteni, -e, s. m., adj. I. S. m. 1. Persoană originară sau locuitor din Oltenia. 2. (Înv.) Precupeț (originar din Oltenia) care făcea comerț ambulant cu fructe, legume etc. II. Adj. Care aparține Olteniei sau oltenilor (I), privitor la Oltenia ori la olteni; oltenesc. – Olt (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

olteán adj. m., s. m., pl. olténi; adj. f. olteánă, pl. olténe

oltenelor
OLTEÁN, -Ă, olteni, -e, s. m., adj. I. S. m. 1. Persoană originară sau locuitor din Oltenia. 2. (Înv.) Precupeț (originar din Oltenia) care făcea comerț ambulant cu fructe, legume etc. II. Adj. Care aparține Olteniei sau oltenilor (I), privitor la Oltenia ori la olteni; oltenesc. – Olt (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

olteán adj. m., s. m., pl. olténi; adj. f. olteánă, pl. olténe

oltenesc
OLTENÉSC, -EÁSCĂ, oltenești, adj. Care aparține Olteniei sau populației ei, privitor la Oltenia ori la populația ei; oltean. – Oltean + suf. -esc.

DOOM

oltenésc adj. m., f. olteneáscă; pl. m. și f. oltenéști

oltenescul
OLTENÉSC, -EÁSCĂ, oltenești, adj. Care aparține Olteniei sau populației ei, privitor la Oltenia ori la populația ei; oltean. – Oltean + suf. -esc.

DOOM

oltenésc adj. m., f. olteneáscă; pl. m. și f. oltenéști

oltenescului
OLTENÉSC, -EÁSCĂ, oltenești, adj. Care aparține Olteniei sau populației ei, privitor la Oltenia ori la populația ei; oltean. – Oltean + suf. -esc.

DOOM

oltenésc adj. m., f. olteneáscă; pl. m. și f. oltenéști

oltenește
OLTENÉȘTE adv. Așa cum se obișnuiește în Oltenia, ca în Oltenia; în graiul oltenesc. – Oltean + suf. -ește.

DOOM

oltenéște adv.

oltenești
OLTENÉSC, -EÁSCĂ, oltenești, adj. Care aparține Olteniei sau populației ei, privitor la Oltenia ori la populația ei; oltean. – Oltean + suf. -esc.

DOOM

oltenésc adj. m., f. olteneáscă; pl. m. și f. oltenéști

olteneștii
OLTENÉSC, -EÁSCĂ, oltenești, adj. Care aparține Olteniei sau populației ei, privitor la Oltenia ori la populația ei; oltean. – Oltean + suf. -esc.

DOOM

oltenésc adj. m., f. olteneáscă; pl. m. și f. oltenéști

olteneștile
OLTENÉSC, -EÁSCĂ, oltenești, adj. Care aparține Olteniei sau populației ei, privitor la Oltenia ori la populația ei; oltean. – Oltean + suf. -esc.

DOOM

oltenésc adj. m., f. olteneáscă; pl. m. și f. oltenéști

olteneștilor
OLTENÉSC, -EÁSCĂ, oltenești, adj. Care aparține Olteniei sau populației ei, privitor la Oltenia ori la populația ei; oltean. – Oltean + suf. -esc.

DOOM

oltenésc adj. m., f. olteneáscă; pl. m. și f. oltenéști

olteni
OLTEÁN, -Ă, olteni, -e, s. m., adj. I. S. m. 1. Persoană originară sau locuitor din Oltenia. 2. (Înv.) Precupeț (originar din Oltenia) care făcea comerț ambulant cu fructe, legume etc. II. Adj. Care aparține Olteniei sau oltenilor (I), privitor la Oltenia ori la olteni; oltenesc. – Olt (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

olteán adj. m., s. m., pl. olténi; adj. f. olteánă, pl. olténe

oltenii
OLTEÁN, -Ă, olteni, -e, s. m., adj. I. S. m. 1. Persoană originară sau locuitor din Oltenia. 2. (Înv.) Precupeț (originar din Oltenia) care făcea comerț ambulant cu fructe, legume etc. II. Adj. Care aparține Olteniei sau oltenilor (I), privitor la Oltenia ori la olteni; oltenesc. – Olt (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

olteán adj. m., s. m., pl. olténi; adj. f. olteánă, pl. olténe

oltenilor
OLTEÁN, -Ă, olteni, -e, s. m., adj. I. S. m. 1. Persoană originară sau locuitor din Oltenia. 2. (Înv.) Precupeț (originar din Oltenia) care făcea comerț ambulant cu fructe, legume etc. II. Adj. Care aparține Olteniei sau oltenilor (I), privitor la Oltenia ori la olteni; oltenesc. – Olt (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

olteán adj. m., s. m., pl. olténi; adj. f. olteánă, pl. olténe

olum
OLÚM, olumuri, s. n. (Reg.) Adăpost pentru animale; îngrăditură, țarc. – Din tc. olum „vad”.

DOOM

olúm (reg.) s. n., pl. olúmuri

olumul
OLÚM, olumuri, s. n. (Reg.) Adăpost pentru animale; îngrăditură, țarc. – Din tc. olum „vad”.

DOOM

olúm (reg.) s. n., pl. olúmuri

olumului
OLÚM, olumuri, s. n. (Reg.) Adăpost pentru animale; îngrăditură, țarc. – Din tc. olum „vad”.

DOOM

olúm (reg.) s. n., pl. olúmuri

olumuri
OLÚM, olumuri, s. n. (Reg.) Adăpost pentru animale; îngrăditură, țarc. – Din tc. olum „vad”.

DOOM

olúm (reg.) s. n., pl. olúmuri

olumurile
OLÚM, olumuri, s. n. (Reg.) Adăpost pentru animale; îngrăditură, țarc. – Din tc. olum „vad”.

DOOM

olúm (reg.) s. n., pl. olúmuri

olumurilor
OLÚM, olumuri, s. n. (Reg.) Adăpost pentru animale; îngrăditură, țarc. – Din tc. olum „vad”.

DOOM

olúm (reg.) s. n., pl. olúmuri

oluț
OLÚȚ, oluțe, s. n. (Înv. și pop.) Diminutiv al lui ol; ulcică. – Ol + suf. -uț.

DOOM

olúț (înv., pop.) s. n., pl. olúțe

oluțe
OLÚȚ, oluțe, s. n. (Înv. și pop.) Diminutiv al lui ol; ulcică. – Ol + suf. -uț.

DOOM

olúț (înv., pop.) s. n., pl. olúțe

oluțele
OLÚȚ, oluțe, s. n. (Înv. și pop.) Diminutiv al lui ol; ulcică. – Ol + suf. -uț.

DOOM

olúț (înv., pop.) s. n., pl. olúțe

oluțelor
OLÚȚ, oluțe, s. n. (Înv. și pop.) Diminutiv al lui ol; ulcică. – Ol + suf. -uț.

DOOM

olúț (înv., pop.) s. n., pl. olúțe

oluțul
OLÚȚ, oluțe, s. n. (Înv. și pop.) Diminutiv al lui ol; ulcică. – Ol + suf. -uț.

DOOM

olúț (înv., pop.) s. n., pl. olúțe

oluțului
OLÚȚ, oluțe, s. n. (Înv. și pop.) Diminutiv al lui ol; ulcică. – Ol + suf. -uț.

DOOM

olúț (înv., pop.) s. n., pl. olúțe

olympii
Olympii, denumire purtată de cei doisprezece zei principali care își aveau lăcașul pe muntele Olympus și care, ei înșiși sub ocîrmuirea lui Zeus, guvernau, la rîndul lor, lumea. Aceștia erau: Zeus însuși, Poseidon, Hades, Ares, Hephaestus, Apollo, Hera, Hestia, Athena, Demeter, Artemis și Aphrodite. Înainte de a deveni stăpînul absolut al universului, Zeus a trebuit să se războiască mai întîi cu titanii, apoi ci giganții. Intervenția sa îndeosebi și a celorlalți olimpieni, în general, în destinele și în acțiunile muritorilor era deseori pomenită în numeroase mituri și legende. (Pentru diverse episoade legate de numele olimpienilor v. Gaea, Zeus, Titanes, Gigantes, Typhon etc.)

olympius
Olympius, denumire purtată de fiecare dintre zeii care sălășluiau în Olympus și, mai ales, de către Zeus.

olympus
Olympus 1. Lanț de munți care separă Macedonia de Thessalia și care, în concepția celor vechi, era considerat drept lăcașul zeilor. 2. Cîntăreț din fluier, originar din Mysia.

olăcar
OLĂCÁR, olăcari, s. m. 1. (Înv. și reg.) Olac (1), curier. ♦ Îngrijitor al cailor de poștă. 2. (Înv.) Slujbaș însărcinat cu strângerea cailor de olac. – Olac + suf. -ar.

DOOM

olăcár (înv., reg.) s. m., pl. olăcári

olăcari
OLĂCÁR, olăcari, s. m. 1. (Înv. și reg.) Olac (1), curier. ♦ Îngrijitor al cailor de poștă. 2. (Înv.) Slujbaș însărcinat cu strângerea cailor de olac. – Olac + suf. -ar.

DOOM

olăcár (înv., reg.) s. m., pl. olăcári

olăcarii
OLĂCÁR, olăcari, s. m. 1. (Înv. și reg.) Olac (1), curier. ♦ Îngrijitor al cailor de poștă. 2. (Înv.) Slujbaș însărcinat cu strângerea cailor de olac. – Olac + suf. -ar.

DOOM

olăcár (înv., reg.) s. m., pl. olăcári

olăcarilor
OLĂCÁR, olăcari, s. m. 1. (Înv. și reg.) Olac (1), curier. ♦ Îngrijitor al cailor de poștă. 2. (Înv.) Slujbaș însărcinat cu strângerea cailor de olac. – Olac + suf. -ar.

DOOM

olăcár (înv., reg.) s. m., pl. olăcári

olăcarul
OLĂCÁR, olăcari, s. m. 1. (Înv. și reg.) Olac (1), curier. ♦ Îngrijitor al cailor de poștă. 2. (Înv.) Slujbaș însărcinat cu strângerea cailor de olac. – Olac + suf. -ar.

DOOM

olăcár (înv., reg.) s. m., pl. olăcári

olăcarului
OLĂCÁR, olăcari, s. m. 1. (Înv. și reg.) Olac (1), curier. ♦ Îngrijitor al cailor de poștă. 2. (Înv.) Slujbaș însărcinat cu strângerea cailor de olac. – Olac + suf. -ar.

DOOM

olăcár (înv., reg.) s. m., pl. olăcári

olăcește
OLĂCÉȘTE adv. (Regional, rar) Ca olacul; p. ext. iute, grabnic. Un trimis de la domnie... Olăcește se ducea Și la domn știre făcea. ALECSANDRI, P. P. 180.

olăcăi
OLĂCĂÍ vb. IV v. olecăi.

olăcăire
OLECĂÍ, olécăi, vb. IV. Refl. (Înv. și reg.) A se văita, a se văicări, a se tângui. [Prez. ind. și: olecăiesc. – Var.: olăcăí, olicăí vb. IV] – Din oleo.

olăcărie
OLĂCĂRÍE, olăcării, s. f. (Regional) Orație de nuntă, conăcărie. Intrînd în ogradă, conăcarii spun conăcărie, cum îi zic în partea de sus a Moldovei... în Muntenia olăcărie și orație. SEVASTOS, N. 99.

olănar
OLĂNÁR, olănari, s. m. (Rar) Meșteșugar care face olane.

olănari
OLĂNÁR, olănari, s. m. (Rar) Meșteșugar care face olane.

olănarii
OLĂNÁR, olănari, s. m. (Rar) Meșteșugar care face olane.

olănarilor
OLĂNÁR, olănari, s. m. (Rar) Meșteșugar care face olane.

olănarul
OLĂNÁR, olănari, s. m. (Rar) Meșteșugar care face olane.

olănarului
OLĂNÁR, olănari, s. m. (Rar) Meșteșugar care face olane.

olănăria
OLĂNĂRÍE, olănării, s. f. Teren pe care se fac olane; cuptor de fabricat olane.

olănărie
OLĂNĂRÍE, olănării, s. f. Teren pe care se fac olane; cuptor de fabricat olane.

olănăriei
OLĂNĂRÍE, olănării, s. f. Teren pe care se fac olane; cuptor de fabricat olane.

olănării
OLĂNĂRÍE, olănării, s. f. Teren pe care se fac olane; cuptor de fabricat olane.

olănăriile
OLĂNĂRÍE, olănării, s. f. Teren pe care se fac olane; cuptor de fabricat olane.

olănăriilor
OLĂNĂRÍE, olănării, s. f. Teren pe care se fac olane; cuptor de fabricat olane.

olăria
OLĂRÍE² s. f. (Colectiv) Produse ceramice executate de olar. – Oală + suf. -ărie.

DOOM

olăríe s. f., art. olăría, g.-d. art. olăríei; (ateliere) pl. olăríi, art. olăríile

olărie
OLĂRÍE² s. f. (Colectiv) Produse ceramice executate de olar. – Oală + suf. -ărie.

DOOM

olăríe s. f., art. olăría, g.-d. art. olăríei; (ateliere) pl. olăríi, art. olăríile

olăriei
OLĂRÍE² s. f. (Colectiv) Produse ceramice executate de olar. – Oală + suf. -ărie.

DOOM

olăríe s. f., art. olăría, g.-d. art. olăríei; (ateliere) pl. olăríi, art. olăríile

olării
OLĂRÍE² s. f. (Colectiv) Produse ceramice executate de olar. – Oală + suf. -ărie.

DOOM

olăríe s. f., art. olăría, g.-d. art. olăríei; (ateliere) pl. olăríi, art. olăríile

olăriile
OLĂRÍE² s. f. (Colectiv) Produse ceramice executate de olar. – Oală + suf. -ărie.

DOOM

olăríe s. f., art. olăría, g.-d. art. olăríei; (ateliere) pl. olăríi, art. olăríile

olăriilor
OLĂRÍE² s. f. (Colectiv) Produse ceramice executate de olar. – Oală + suf. -ărie.

DOOM

olăríe s. f., art. olăría, g.-d. art. olăríei; (ateliere) pl. olăríi, art. olăríile

olărit
OLĂRÍT s. n. Meșteșugul olarului; olărie (1). – Olar + suf. -it.

DOOM

olărít s. n.

olăritul
OLĂRÍT s. n. Meșteșugul olarului; olărie (1). – Olar + suf. -it.

DOOM

olărít s. n.

olăritului
OLĂRÍT s. n. Meșteșugul olarului; olărie (1). – Olar + suf. -it.

DOOM

olărít s. n.

olărituri
OLĂRÍT s. n. Meșteșugul olarului; olărie (1). – Olar + suf. -it.

DOOM

olărít s. n.

olăriturile
OLĂRÍT s. n. Meșteșugul olarului; olărie (1). – Olar + suf. -it.

DOOM

olărít s. n.

olăriturilor
OLĂRÍT s. n. Meșteșugul olarului; olărie (1). – Olar + suf. -it.

DOOM

olărít s. n.

olărița
OLĂRÍȚĂ, olărițe, s. f. (Rar) Soție de olar. – Olar + suf. -iță.

DOOM

olăríță (rar) s. f., g.-d. art. olăríței; pl. olăríțe

olărițe
OLĂRÍȚĂ, olărițe, s. f. (Rar) Soție de olar. – Olar + suf. -iță.

DOOM

olăríță (rar) s. f., g.-d. art. olăríței; pl. olăríțe

olăriței
OLĂRÍȚĂ, olărițe, s. f. (Rar) Soție de olar. – Olar + suf. -iță.

DOOM

olăríță (rar) s. f., g.-d. art. olăríței; pl. olăríțe

olărițele
OLĂRÍȚĂ, olărițe, s. f. (Rar) Soție de olar. – Olar + suf. -iță.

DOOM

olăríță (rar) s. f., g.-d. art. olăríței; pl. olăríțe

olărițelor
OLĂRÍȚĂ, olărițe, s. f. (Rar) Soție de olar. – Olar + suf. -iță.

DOOM

olăríță (rar) s. f., g.-d. art. olăríței; pl. olăríțe