ogam
OGÁM s.n. Cea mai veche scriere celtică cunoscută. [Pl. -muri. / < fr. ogham].
ogar
OGÁR, ogari, s. m. Câine de vânătoare cu botul lung, cu corpul înalt, subțire și zvelt, cu picioare lungi, foarte iute la fugă. ◊ Expr. Nici câine, nici ogar, se spune despre cel care nu aparține în mod clar unei specii sau unei grupări, unei tagme, care se găsește într-o poziție (socială, profesională etc.) confuză. (Slab) ca un ogar = foarte slab (și lipsit de vlagă). – Din magh. agár. DOOM
ogár s. m., pl. ogári
ogarca
OGÁRCĂ, ogarce, s. f. (Pop.) Femela ogarului. – Ogar + suf. -că. DOOM
ogárcă (pop.) s. f., g.-d. art. ogárcei; pl. ogárce
ogarce
OGÁRCĂ, ogarce, s. f. (Pop.) Femela ogarului. – Ogar + suf. -că. DOOM
ogárcă (pop.) s. f., g.-d. art. ogárcei; pl. ogárce
ogarcei
OGÁRCĂ, ogarce, s. f. (Pop.) Femela ogarului. – Ogar + suf. -că. DOOM
ogárcă (pop.) s. f., g.-d. art. ogárcei; pl. ogárce
ogarcele
OGÁRCĂ, ogarce, s. f. (Pop.) Femela ogarului. – Ogar + suf. -că. DOOM
ogárcă (pop.) s. f., g.-d. art. ogárcei; pl. ogárce
ogarcelor
OGÁRCĂ, ogarce, s. f. (Pop.) Femela ogarului. – Ogar + suf. -că. DOOM
ogárcă (pop.) s. f., g.-d. art. ogárcei; pl. ogárce
ogari
OGÁR, ogari, s. m. Câine de vânătoare cu botul lung, cu corpul înalt, subțire și zvelt, cu picioare lungi, foarte iute la fugă. ◊ Expr. Nici câine, nici ogar, se spune despre cel care nu aparține în mod clar unei specii sau unei grupări, unei tagme, care se găsește într-o poziție (socială, profesională etc.) confuză. (Slab) ca un ogar = foarte slab (și lipsit de vlagă). – Din magh. agár. DOOM
ogár s. m., pl. ogári
ogarii
OGÁR, ogari, s. m. Câine de vânătoare cu botul lung, cu corpul înalt, subțire și zvelt, cu picioare lungi, foarte iute la fugă. ◊ Expr. Nici câine, nici ogar, se spune despre cel care nu aparține în mod clar unei specii sau unei grupări, unei tagme, care se găsește într-o poziție (socială, profesională etc.) confuză. (Slab) ca un ogar = foarte slab (și lipsit de vlagă). – Din magh. agár. DOOM
ogár s. m., pl. ogári
ogarilor
OGÁR, ogari, s. m. Câine de vânătoare cu botul lung, cu corpul înalt, subțire și zvelt, cu picioare lungi, foarte iute la fugă. ◊ Expr. Nici câine, nici ogar, se spune despre cel care nu aparține în mod clar unei specii sau unei grupări, unei tagme, care se găsește într-o poziție (socială, profesională etc.) confuză. (Slab) ca un ogar = foarte slab (și lipsit de vlagă). – Din magh. agár. DOOM
ogár s. m., pl. ogári
ogarnic
OGÁRNIC, -Ă, ogarnici, -ce, adj. (Rar) Ca ogarul; cu însușiri de ogar; sprinten. – Ogar + suf. -nic. DOOM
ogárnic (rar) adj. m., pl. ogárnici; f. ogárnică, pl. ogárnice
ogarnica
OGÁRNIC, -Ă, ogarnici, -ce, adj. (Rar) Ca ogarul; cu însușiri de ogar; sprinten. – Ogar + suf. -nic. DOOM
ogárnic (rar) adj. m., pl. ogárnici; f. ogárnică, pl. ogárnice
ogarnice
OGÁRNIC, -Ă, ogarnici, -ce, adj. (Rar) Ca ogarul; cu însușiri de ogar; sprinten. – Ogar + suf. -nic. DOOM
ogárnic (rar) adj. m., pl. ogárnici; f. ogárnică, pl. ogárnice
ogarnicei
OGÁRNIC, -Ă, ogarnici, -ce, adj. (Rar) Ca ogarul; cu însușiri de ogar; sprinten. – Ogar + suf. -nic. DOOM
ogárnic (rar) adj. m., pl. ogárnici; f. ogárnică, pl. ogárnice
ogarnicele
OGÁRNIC, -Ă, ogarnici, -ce, adj. (Rar) Ca ogarul; cu însușiri de ogar; sprinten. – Ogar + suf. -nic. DOOM
ogárnic (rar) adj. m., pl. ogárnici; f. ogárnică, pl. ogárnice
ogarnicelor
OGÁRNIC, -Ă, ogarnici, -ce, adj. (Rar) Ca ogarul; cu însușiri de ogar; sprinten. – Ogar + suf. -nic. DOOM
ogárnic (rar) adj. m., pl. ogárnici; f. ogárnică, pl. ogárnice
ogarnici
OGÁRNIC, -Ă, ogarnici, -ce, adj. (Rar) Ca ogarul; cu însușiri de ogar; sprinten. – Ogar + suf. -nic. DOOM
ogárnic (rar) adj. m., pl. ogárnici; f. ogárnică, pl. ogárnice
ogarnicii
OGÁRNIC, -Ă, ogarnici, -ce, adj. (Rar) Ca ogarul; cu însușiri de ogar; sprinten. – Ogar + suf. -nic. DOOM
ogárnic (rar) adj. m., pl. ogárnici; f. ogárnică, pl. ogárnice
ogarnicilor
OGÁRNIC, -Ă, ogarnici, -ce, adj. (Rar) Ca ogarul; cu însușiri de ogar; sprinten. – Ogar + suf. -nic. DOOM
ogárnic (rar) adj. m., pl. ogárnici; f. ogárnică, pl. ogárnice
ogarnicul
OGÁRNIC, -Ă, ogarnici, -ce, adj. (Rar) Ca ogarul; cu însușiri de ogar; sprinten. – Ogar + suf. -nic. DOOM
ogárnic (rar) adj. m., pl. ogárnici; f. ogárnică, pl. ogárnice
ogarnicului
OGÁRNIC, -Ă, ogarnici, -ce, adj. (Rar) Ca ogarul; cu însușiri de ogar; sprinten. – Ogar + suf. -nic. DOOM
ogárnic (rar) adj. m., pl. ogárnici; f. ogárnică, pl. ogárnice
ogarul
OGÁR, ogari, s. m. Câine de vânătoare cu botul lung, cu corpul înalt, subțire și zvelt, cu picioare lungi, foarte iute la fugă. ◊ Expr. Nici câine, nici ogar, se spune despre cel care nu aparține în mod clar unei specii sau unei grupări, unei tagme, care se găsește într-o poziție (socială, profesională etc.) confuză. (Slab) ca un ogar = foarte slab (și lipsit de vlagă). – Din magh. agár. DOOM
ogár s. m., pl. ogári
ogarului
OGÁR, ogari, s. m. Câine de vânătoare cu botul lung, cu corpul înalt, subțire și zvelt, cu picioare lungi, foarte iute la fugă. ◊ Expr. Nici câine, nici ogar, se spune despre cel care nu aparține în mod clar unei specii sau unei grupări, unei tagme, care se găsește într-o poziție (socială, profesională etc.) confuză. (Slab) ca un ogar = foarte slab (și lipsit de vlagă). – Din magh. agár. DOOM
ogár s. m., pl. ogári
ogaș
HOGÁȘ s. n. v. făgaș. DOOM
făgáș s. n., pl. făgáșe
ogeac
OGEÁC s. n. v. hogeag.
ogeag
OGEÁG s. n. v. hogeag.
ogheal
OGHEÁL, oghealuri, s. n. (Reg.) Cuvertură; plapumă. ◊ Expr. A privi de sub ogheal = a privi cu indiferență. – Din sl. odĕjalo. DOOM
ogheál (reg.) s. n., pl. ogheáluri
oghelaș
OGHELÁȘ, oghelașe, s. n. (Regional) Diminutiv al lui o g h e a l. Vro cîteva scutece, un oghelaș, un tulpănaș. MARIAN, NA. 89.
oghial
oghiál (oghialuri), s. n. – Cuvertură, plapumă. Sl. odelo. În Mold.; s-a confundat cu oghială ‹ obială.
ogig
Ogig = Ogyges.
ogiva
OGÍVĂ, ogive, s. f. 1. Sistem de construcție caracteristic arhitecturii gotice, format din intersecția a două arce de cerc dispuse diagonal, care formează osatura unei bolți sau a unei deschideri. 2. Partea anterioară a unui proiectil de artilerie, a unei bombe sau a unei rachete, având formă aerodinamică. – Din fr. ogive. DOOM
ogívă s. f., g.-d. art. ogívei; pl. ogíve
ogival
OGIVÁL, -Ă, ogivali, -e, adj. În formă de ogivă, ca o ogivă. ◊ Stil ogival = stil gotic. – Din fr. ogival. DOOM
ogivál adj. m., pl. ogiváli; f. ogiválă, pl. ogivále
ogivala
OGIVÁL, -Ă, ogivali, -e, adj. În formă de ogivă, ca o ogivă. ◊ Stil ogival = stil gotic. – Din fr. ogival. DOOM
ogivál adj. m., pl. ogiváli; f. ogiválă, pl. ogivále
ogivale
OGIVÁL, -Ă, ogivali, -e, adj. În formă de ogivă, ca o ogivă. ◊ Stil ogival = stil gotic. – Din fr. ogival. DOOM
ogivál adj. m., pl. ogiváli; f. ogiválă, pl. ogivále
ogivalei
OGIVÁL, -Ă, ogivali, -e, adj. În formă de ogivă, ca o ogivă. ◊ Stil ogival = stil gotic. – Din fr. ogival. DOOM
ogivál adj. m., pl. ogiváli; f. ogiválă, pl. ogivále
ogivalele
OGIVÁL, -Ă, ogivali, -e, adj. În formă de ogivă, ca o ogivă. ◊ Stil ogival = stil gotic. – Din fr. ogival. DOOM
ogivál adj. m., pl. ogiváli; f. ogiválă, pl. ogivále
ogivalelor
OGIVÁL, -Ă, ogivali, -e, adj. În formă de ogivă, ca o ogivă. ◊ Stil ogival = stil gotic. – Din fr. ogival. DOOM
ogivál adj. m., pl. ogiváli; f. ogiválă, pl. ogivále
ogivali
OGIVÁL, -Ă, ogivali, -e, adj. În formă de ogivă, ca o ogivă. ◊ Stil ogival = stil gotic. – Din fr. ogival. DOOM
ogivál adj. m., pl. ogiváli; f. ogiválă, pl. ogivále
ogivalii
OGIVÁL, -Ă, ogivali, -e, adj. În formă de ogivă, ca o ogivă. ◊ Stil ogival = stil gotic. – Din fr. ogival. DOOM
ogivál adj. m., pl. ogiváli; f. ogiválă, pl. ogivále
ogivalilor
OGIVÁL, -Ă, ogivali, -e, adj. În formă de ogivă, ca o ogivă. ◊ Stil ogival = stil gotic. – Din fr. ogival. DOOM
ogivál adj. m., pl. ogiváli; f. ogiválă, pl. ogivále
ogivalul
OGIVÁL, -Ă, ogivali, -e, adj. În formă de ogivă, ca o ogivă. ◊ Stil ogival = stil gotic. – Din fr. ogival. DOOM
ogivál adj. m., pl. ogiváli; f. ogiválă, pl. ogivále
ogivalului
OGIVÁL, -Ă, ogivali, -e, adj. În formă de ogivă, ca o ogivă. ◊ Stil ogival = stil gotic. – Din fr. ogival. DOOM
ogivál adj. m., pl. ogiváli; f. ogiválă, pl. ogivále
ogive
OGÍVĂ, ogive, s. f. 1. Sistem de construcție caracteristic arhitecturii gotice, format din intersecția a două arce de cerc dispuse diagonal, care formează osatura unei bolți sau a unei deschideri. 2. Partea anterioară a unui proiectil de artilerie, a unei bombe sau a unei rachete, având formă aerodinamică. – Din fr. ogive. DOOM
ogívă s. f., g.-d. art. ogívei; pl. ogíve
ogivei
OGÍVĂ, ogive, s. f. 1. Sistem de construcție caracteristic arhitecturii gotice, format din intersecția a două arce de cerc dispuse diagonal, care formează osatura unei bolți sau a unei deschideri. 2. Partea anterioară a unui proiectil de artilerie, a unei bombe sau a unei rachete, având formă aerodinamică. – Din fr. ogive. DOOM
ogívă s. f., g.-d. art. ogívei; pl. ogíve
ogivele
OGÍVĂ, ogive, s. f. 1. Sistem de construcție caracteristic arhitecturii gotice, format din intersecția a două arce de cerc dispuse diagonal, care formează osatura unei bolți sau a unei deschideri. 2. Partea anterioară a unui proiectil de artilerie, a unei bombe sau a unei rachete, având formă aerodinamică. – Din fr. ogive. DOOM
ogívă s. f., g.-d. art. ogívei; pl. ogíve
ogivelor
OGÍVĂ, ogive, s. f. 1. Sistem de construcție caracteristic arhitecturii gotice, format din intersecția a două arce de cerc dispuse diagonal, care formează osatura unei bolți sau a unei deschideri. 2. Partea anterioară a unui proiectil de artilerie, a unei bombe sau a unei rachete, având formă aerodinamică. – Din fr. ogive. DOOM
ogívă s. f., g.-d. art. ogívei; pl. ogíve
oglavă
oglávă (-ve), s. f. – Curea care menține bățul îmblăciului. – Var. (Trans.) oglaje. Sl. oglavu „cap, căpătîi” (Tiktin).
oglașenie
oglașénie (-ii), s. f. – Catehism. Sl. oglašenije (Tiktin), sec. XVII, înv. – Der. oglașenic, adj. (de catehism); oglășui, vb. (a catehiza), din sl. oglašati.
oglinda
OGLINDÍ, oglindesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) reflecta, a (se) proiecta pe o suprafață lucioasă sau într-o oglindă. ♦ Refl. (Despre oameni) A se privi în oglindă; a se admira (privindu-se în oglindă). ♦ Refl. Fig. (Despre stări, fenomene, acțiuni etc.) A apărea ca un reflex al anumitor împrejurări; a se răsfrânge. ♦ Tranz. A înfățișa, a reprezenta. [Var.: (înv. și reg.) oglindá vb. I.] – Din sl. oglendati.
oglinda
OGLÍNDĂ, oglinzi, s. f. 1. Obiect cu o suprafață netedă și lucioasă de diferite forme, făcut din metal sau din sticlă, acoperit pe o față cu un strat metalic și având proprietatea de a reflecta razele de lumină și de a forma astfel, pe partea lucioasă, imaginea obiectelor. 2. P. anal. (De obicei urmat de determinări) Suprafață netedă și lucioasă (în special a unei ape), care are proprietatea de a reflecta lumina. 3. Fig. Ceea ce înfățișează, reprezintă, simbolizează ceva; icoană, imagine, tablou. 4. (În sintagma) Oglinda laptelui (sau ugerului) = porțiune de piele, netedă și lucioasă, la femelele bovinelor și ale altor animale, în dreptul perineului și al feselor, în care sensul firelor de păr este îndreptat de jos în sus. 5. (Geol.; în sintagmele) Oglindă de falie (sau de fricțiune, de alunecare) = suprafață lustruită în roci, care ia naștere prin frecarea acestora sub acțiunea mișcărilor tectonice. – Din oglindi (derivat regresiv). DOOM
oglíndă (o-glin-) s. f., g.-d. art. oglínzii; pl. oglínzi
oglinda
OGLINDÁ vb. I v. oglindi. DOOM
oglindí (a ~) (o-glin-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oglindésc, imperf. 3 sg. oglindeá; conj. prez. 3 să oglindeáscă
oglinde
OGLÍNDĂ, oglinzi, s. f. 1. Obiect cu o suprafață netedă și lucioasă de diferite forme, făcut din metal sau din sticlă, acoperit pe o față cu un strat metalic și având proprietatea de a reflecta razele de lumină și de a forma astfel, pe partea lucioasă, imaginea obiectelor. 2. P. anal. (De obicei urmat de determinări) Suprafață netedă și lucioasă (în special a unei ape), care are proprietatea de a reflecta lumina. 3. Fig. Ceea ce înfățișează, reprezintă, simbolizează ceva; icoană, imagine, tablou. 4. (În sintagma) Oglinda laptelui (sau ugerului) = porțiune de piele, netedă și lucioasă, la femelele bovinelor și ale altor animale, în dreptul perineului și al feselor, în care sensul firelor de păr este îndreptat de jos în sus. 5. (Geol.; în sintagmele) Oglindă de falie (sau de fricțiune, de alunecare) = suprafață lustruită în roci, care ia naștere prin frecarea acestora sub acțiunea mișcărilor tectonice. – Din oglindi (derivat regresiv). DOOM
oglíndă (o-glin-) s. f., g.-d. art. oglínzii; pl. oglínzi
oglindea
OGLINDÁ vb. I v. oglindi. DOOM
oglindí (a ~) (o-glin-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oglindésc, imperf. 3 sg. oglindeá; conj. prez. 3 să oglindeáscă
oglindeai
OGLINDÁ vb. I v. oglindi. DOOM
oglindí (a ~) (o-glin-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oglindésc, imperf. 3 sg. oglindeá; conj. prez. 3 să oglindeáscă
oglindeală
oglindeală la nicovală! expr. (intl.) discret, în spate!
oglindeam
OGLINDÁ vb. I v. oglindi. DOOM
oglindí (a ~) (o-glin-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oglindésc, imperf. 3 sg. oglindeá; conj. prez. 3 să oglindeáscă
oglindească
OGLINDÁ vb. I v. oglindi. DOOM
oglindí (a ~) (o-glin-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oglindésc, imperf. 3 sg. oglindeá; conj. prez. 3 să oglindeáscă
oglindeau
OGLINDÁ vb. I v. oglindi. DOOM
oglindí (a ~) (o-glin-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oglindésc, imperf. 3 sg. oglindeá; conj. prez. 3 să oglindeáscă
oglindeați
OGLINDÁ vb. I v. oglindi. DOOM
oglindí (a ~) (o-glin-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oglindésc, imperf. 3 sg. oglindeá; conj. prez. 3 să oglindeáscă
oglindei
OGLÍNDĂ, oglinzi, s. f. 1. Obiect cu o suprafață netedă și lucioasă de diferite forme, făcut din metal sau din sticlă, acoperit pe o față cu un strat metalic și având proprietatea de a reflecta razele de lumină și de a forma astfel, pe partea lucioasă, imaginea obiectelor. 2. P. anal. (De obicei urmat de determinări) Suprafață netedă și lucioasă (în special a unei ape), care are proprietatea de a reflecta lumina. 3. Fig. Ceea ce înfățișează, reprezintă, simbolizează ceva; icoană, imagine, tablou. 4. (În sintagma) Oglinda laptelui (sau ugerului) = porțiune de piele, netedă și lucioasă, la femelele bovinelor și ale altor animale, în dreptul perineului și al feselor, în care sensul firelor de păr este îndreptat de jos în sus. 5. (Geol.; în sintagmele) Oglindă de falie (sau de fricțiune, de alunecare) = suprafață lustruită în roci, care ia naștere prin frecarea acestora sub acțiunea mișcărilor tectonice. – Din oglindi (derivat regresiv). DOOM
oglíndă (o-glin-) s. f., g.-d. art. oglínzii; pl. oglínzi
oglindele
OGLÍNDĂ, oglinzi, s. f. 1. Obiect cu o suprafață netedă și lucioasă de diferite forme, făcut din metal sau din sticlă, acoperit pe o față cu un strat metalic și având proprietatea de a reflecta razele de lumină și de a forma astfel, pe partea lucioasă, imaginea obiectelor. 2. P. anal. (De obicei urmat de determinări) Suprafață netedă și lucioasă (în special a unei ape), care are proprietatea de a reflecta lumina. 3. Fig. Ceea ce înfățișează, reprezintă, simbolizează ceva; icoană, imagine, tablou. 4. (În sintagma) Oglinda laptelui (sau ugerului) = porțiune de piele, netedă și lucioasă, la femelele bovinelor și ale altor animale, în dreptul perineului și al feselor, în care sensul firelor de păr este îndreptat de jos în sus. 5. (Geol.; în sintagmele) Oglindă de falie (sau de fricțiune, de alunecare) = suprafață lustruită în roci, care ia naștere prin frecarea acestora sub acțiunea mișcărilor tectonice. – Din oglindi (derivat regresiv). DOOM
oglíndă (o-glin-) s. f., g.-d. art. oglínzii; pl. oglínzi
oglindelor
OGLÍNDĂ, oglinzi, s. f. 1. Obiect cu o suprafață netedă și lucioasă de diferite forme, făcut din metal sau din sticlă, acoperit pe o față cu un strat metalic și având proprietatea de a reflecta razele de lumină și de a forma astfel, pe partea lucioasă, imaginea obiectelor. 2. P. anal. (De obicei urmat de determinări) Suprafață netedă și lucioasă (în special a unei ape), care are proprietatea de a reflecta lumina. 3. Fig. Ceea ce înfățișează, reprezintă, simbolizează ceva; icoană, imagine, tablou. 4. (În sintagma) Oglinda laptelui (sau ugerului) = porțiune de piele, netedă și lucioasă, la femelele bovinelor și ale altor animale, în dreptul perineului și al feselor, în care sensul firelor de păr este îndreptat de jos în sus. 5. (Geol.; în sintagmele) Oglindă de falie (sau de fricțiune, de alunecare) = suprafață lustruită în roci, care ia naștere prin frecarea acestora sub acțiunea mișcărilor tectonice. – Din oglindi (derivat regresiv). DOOM
oglíndă (o-glin-) s. f., g.-d. art. oglínzii; pl. oglínzi
oglindesc
OGLINDÁ vb. I v. oglindi. DOOM
oglindí (a ~) (o-glin-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oglindésc, imperf. 3 sg. oglindeá; conj. prez. 3 să oglindeáscă
oglindește
OGLINDÁ vb. I v. oglindi. DOOM
oglindí (a ~) (o-glin-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oglindésc, imperf. 3 sg. oglindeá; conj. prez. 3 să oglindeáscă
oglindești
OGLINDÁ vb. I v. oglindi. DOOM
oglindí (a ~) (o-glin-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oglindésc, imperf. 3 sg. oglindeá; conj. prez. 3 să oglindeáscă
oglindi
OGLINDÁ vb. I v. oglindi. DOOM
oglindí (a ~) (o-glin-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oglindésc, imperf. 3 sg. oglindeá; conj. prez. 3 să oglindeáscă
oglindii
OGLINDÁ vb. I v. oglindi. DOOM
oglindí (a ~) (o-glin-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oglindésc, imperf. 3 sg. oglindeá; conj. prez. 3 să oglindeáscă
oglindim
OGLINDÁ vb. I v. oglindi. DOOM
oglindí (a ~) (o-glin-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oglindésc, imperf. 3 sg. oglindeá; conj. prez. 3 să oglindeáscă
oglindind
OGLINDÁ vb. I v. oglindi. DOOM
oglindí (a ~) (o-glin-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oglindésc, imperf. 3 sg. oglindeá; conj. prez. 3 să oglindeáscă
oglindioară
OGLINDIOÁRĂ s. f. v. oglinjoară.
oglindire
OGLINDÁ vb. I v. oglindi. DOOM
oglindí (a ~) (o-glin-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oglindésc, imperf. 3 sg. oglindeá; conj. prez. 3 să oglindeáscă
oglindire
OGLINDÍRE, oglindiri, s. f. Acțiunea de a (se) oglindi și rezultatul ei; reflectare. – V. oglindi. DOOM
oglindíre (o-glin-) s. f., g.-d. art. oglindírii; pl. oglindíri
oglindirea
OGLINDÍRE, oglindiri, s. f. Acțiunea de a (se) oglindi și rezultatul ei; reflectare. – V. oglindi. DOOM
oglindíre (o-glin-) s. f., g.-d. art. oglindírii; pl. oglindíri
oglindiri
OGLINDÍRE, oglindiri, s. f. Acțiunea de a (se) oglindi și rezultatul ei; reflectare. – V. oglindi. DOOM
oglindíre (o-glin-) s. f., g.-d. art. oglindírii; pl. oglindíri
oglindirii
OGLINDÍRE, oglindiri, s. f. Acțiunea de a (se) oglindi și rezultatul ei; reflectare. – V. oglindi. DOOM
oglindíre (o-glin-) s. f., g.-d. art. oglindírii; pl. oglindíri
oglindirile
OGLINDÍRE, oglindiri, s. f. Acțiunea de a (se) oglindi și rezultatul ei; reflectare. – V. oglindi. DOOM
oglindíre (o-glin-) s. f., g.-d. art. oglindírii; pl. oglindíri
oglindirilor
OGLINDÍRE, oglindiri, s. f. Acțiunea de a (se) oglindi și rezultatul ei; reflectare. – V. oglindi. DOOM
oglindíre (o-glin-) s. f., g.-d. art. oglindírii; pl. oglindíri
oglindiră
OGLINDÁ vb. I v. oglindi. DOOM
oglindí (a ~) (o-glin-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oglindésc, imperf. 3 sg. oglindeá; conj. prez. 3 să oglindeáscă
oglindirăm
OGLINDÁ vb. I v. oglindi. DOOM
oglindí (a ~) (o-glin-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oglindésc, imperf. 3 sg. oglindeá; conj. prez. 3 să oglindeáscă
oglindirăți
OGLINDÁ vb. I v. oglindi. DOOM
oglindí (a ~) (o-glin-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oglindésc, imperf. 3 sg. oglindeá; conj. prez. 3 să oglindeáscă
oglindise
OGLINDÁ vb. I v. oglindi. DOOM
oglindí (a ~) (o-glin-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oglindésc, imperf. 3 sg. oglindeá; conj. prez. 3 să oglindeáscă
oglindisem
OGLINDÁ vb. I v. oglindi. DOOM
oglindí (a ~) (o-glin-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oglindésc, imperf. 3 sg. oglindeá; conj. prez. 3 să oglindeáscă
oglindiseră
OGLINDÁ vb. I v. oglindi. DOOM
oglindí (a ~) (o-glin-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oglindésc, imperf. 3 sg. oglindeá; conj. prez. 3 să oglindeáscă
oglindiserăm
OGLINDÁ vb. I v. oglindi. DOOM
oglindí (a ~) (o-glin-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oglindésc, imperf. 3 sg. oglindeá; conj. prez. 3 să oglindeáscă
oglindiserăți
OGLINDÁ vb. I v. oglindi. DOOM
oglindí (a ~) (o-glin-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oglindésc, imperf. 3 sg. oglindeá; conj. prez. 3 să oglindeáscă
oglindiseși
OGLINDÁ vb. I v. oglindi. DOOM
oglindí (a ~) (o-glin-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oglindésc, imperf. 3 sg. oglindeá; conj. prez. 3 să oglindeáscă
oglindiseți
OGLINDÁ vb. I v. oglindi. DOOM
oglindí (a ~) (o-glin-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oglindésc, imperf. 3 sg. oglindeá; conj. prez. 3 să oglindeáscă
oglindit
OGLINDÁ vb. I v. oglindi. DOOM
oglindí (a ~) (o-glin-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oglindésc, imperf. 3 sg. oglindeá; conj. prez. 3 să oglindeáscă
oglindit
OGLINDÍ, oglindesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) reflecta, a (se) proiecta pe o suprafață lucioasă sau într-o oglindă. ♦ Refl. (Despre oameni) A se privi în oglindă; a se admira (privindu-se în oglindă). ♦ Refl. Fig. (Despre stări, fenomene, acțiuni etc.) A apărea ca un reflex al anumitor împrejurări; a se răsfrânge. ♦ Tranz. A înfățișa, a reprezenta. [Var.: (înv. și reg.) oglindá vb. I.] – Din sl. oglendati.
oglindita
OGLINDÍ, oglindesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) reflecta, a (se) proiecta pe o suprafață lucioasă sau într-o oglindă. ♦ Refl. (Despre oameni) A se privi în oglindă; a se admira (privindu-se în oglindă). ♦ Refl. Fig. (Despre stări, fenomene, acțiuni etc.) A apărea ca un reflex al anumitor împrejurări; a se răsfrânge. ♦ Tranz. A înfățișa, a reprezenta. [Var.: (înv. și reg.) oglindá vb. I.] – Din sl. oglendati.
oglindite
OGLINDÍ, oglindesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) reflecta, a (se) proiecta pe o suprafață lucioasă sau într-o oglindă. ♦ Refl. (Despre oameni) A se privi în oglindă; a se admira (privindu-se în oglindă). ♦ Refl. Fig. (Despre stări, fenomene, acțiuni etc.) A apărea ca un reflex al anumitor împrejurări; a se răsfrânge. ♦ Tranz. A înfățișa, a reprezenta. [Var.: (înv. și reg.) oglindá vb. I.] – Din sl. oglendati.
oglinditei
OGLINDÍ, oglindesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) reflecta, a (se) proiecta pe o suprafață lucioasă sau într-o oglindă. ♦ Refl. (Despre oameni) A se privi în oglindă; a se admira (privindu-se în oglindă). ♦ Refl. Fig. (Despre stări, fenomene, acțiuni etc.) A apărea ca un reflex al anumitor împrejurări; a se răsfrânge. ♦ Tranz. A înfățișa, a reprezenta. [Var.: (înv. și reg.) oglindá vb. I.] – Din sl. oglendati.
oglinditele
OGLINDÍ, oglindesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) reflecta, a (se) proiecta pe o suprafață lucioasă sau într-o oglindă. ♦ Refl. (Despre oameni) A se privi în oglindă; a se admira (privindu-se în oglindă). ♦ Refl. Fig. (Despre stări, fenomene, acțiuni etc.) A apărea ca un reflex al anumitor împrejurări; a se răsfrânge. ♦ Tranz. A înfățișa, a reprezenta. [Var.: (înv. și reg.) oglindá vb. I.] – Din sl. oglendati.
oglinditelor
OGLINDÍ, oglindesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) reflecta, a (se) proiecta pe o suprafață lucioasă sau într-o oglindă. ♦ Refl. (Despre oameni) A se privi în oglindă; a se admira (privindu-se în oglindă). ♦ Refl. Fig. (Despre stări, fenomene, acțiuni etc.) A apărea ca un reflex al anumitor împrejurări; a se răsfrânge. ♦ Tranz. A înfățișa, a reprezenta. [Var.: (înv. și reg.) oglindá vb. I.] – Din sl. oglendati.
oglinditoare
OGLINDITÓR, -OÁRE, oglinditori, -oare, adj. (Rar) Care înfățișează, reprezintă, manifestă o idee, un principiu etc. – Oglindi + suf. -tor. DOOM
oglinditór (rar) (o-glin-) adj. m., pl. oglinditóri; f. sg. și pl. oglinditoáre
oglinditoarea
OGLINDITÓR, -OÁRE, oglinditori, -oare, adj. (Rar) Care înfățișează, reprezintă, manifestă o idee, un principiu etc. – Oglindi + suf. -tor. DOOM
oglinditór (rar) (o-glin-) adj. m., pl. oglinditóri; f. sg. și pl. oglinditoáre
oglinditoarei
OGLINDITÓR, -OÁRE, oglinditori, -oare, adj. (Rar) Care înfățișează, reprezintă, manifestă o idee, un principiu etc. – Oglindi + suf. -tor. DOOM
oglinditór (rar) (o-glin-) adj. m., pl. oglinditóri; f. sg. și pl. oglinditoáre
oglinditoarele
OGLINDITÓR, -OÁRE, oglinditori, -oare, adj. (Rar) Care înfățișează, reprezintă, manifestă o idee, un principiu etc. – Oglindi + suf. -tor. DOOM
oglinditór (rar) (o-glin-) adj. m., pl. oglinditóri; f. sg. și pl. oglinditoáre
oglinditoarelor
OGLINDITÓR, -OÁRE, oglinditori, -oare, adj. (Rar) Care înfățișează, reprezintă, manifestă o idee, un principiu etc. – Oglindi + suf. -tor. DOOM
oglinditór (rar) (o-glin-) adj. m., pl. oglinditóri; f. sg. și pl. oglinditoáre
oglinditor
OGLINDITÓR, -OÁRE, oglinditori, -oare, adj. (Rar) Care înfățișează, reprezintă, manifestă o idee, un principiu etc. – Oglindi + suf. -tor. DOOM
oglinditór (rar) (o-glin-) adj. m., pl. oglinditóri; f. sg. și pl. oglinditoáre
oglinditori
OGLINDITÓR, -OÁRE, oglinditori, -oare, adj. (Rar) Care înfățișează, reprezintă, manifestă o idee, un principiu etc. – Oglindi + suf. -tor. DOOM
oglinditór (rar) (o-glin-) adj. m., pl. oglinditóri; f. sg. și pl. oglinditoáre
oglinditorii
OGLINDITÓR, -OÁRE, oglinditori, -oare, adj. (Rar) Care înfățișează, reprezintă, manifestă o idee, un principiu etc. – Oglindi + suf. -tor. DOOM
oglinditór (rar) (o-glin-) adj. m., pl. oglinditóri; f. sg. și pl. oglinditoáre
oglinditorilor
OGLINDITÓR, -OÁRE, oglinditori, -oare, adj. (Rar) Care înfățișează, reprezintă, manifestă o idee, un principiu etc. – Oglindi + suf. -tor. DOOM
oglinditór (rar) (o-glin-) adj. m., pl. oglinditóri; f. sg. și pl. oglinditoáre
oglinditorul
OGLINDITÓR, -OÁRE, oglinditori, -oare, adj. (Rar) Care înfățișează, reprezintă, manifestă o idee, un principiu etc. – Oglindi + suf. -tor. DOOM
oglinditór (rar) (o-glin-) adj. m., pl. oglinditóri; f. sg. și pl. oglinditoáre
oglinditorului
OGLINDITÓR, -OÁRE, oglinditori, -oare, adj. (Rar) Care înfățișează, reprezintă, manifestă o idee, un principiu etc. – Oglindi + suf. -tor. DOOM
oglinditór (rar) (o-glin-) adj. m., pl. oglinditóri; f. sg. și pl. oglinditoáre
oglinditul
OGLINDÍ, oglindesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) reflecta, a (se) proiecta pe o suprafață lucioasă sau într-o oglindă. ♦ Refl. (Despre oameni) A se privi în oglindă; a se admira (privindu-se în oglindă). ♦ Refl. Fig. (Despre stări, fenomene, acțiuni etc.) A apărea ca un reflex al anumitor împrejurări; a se răsfrânge. ♦ Tranz. A înfățișa, a reprezenta. [Var.: (înv. și reg.) oglindá vb. I.] – Din sl. oglendati.
oglinditului
OGLINDÍ, oglindesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) reflecta, a (se) proiecta pe o suprafață lucioasă sau într-o oglindă. ♦ Refl. (Despre oameni) A se privi în oglindă; a se admira (privindu-se în oglindă). ♦ Refl. Fig. (Despre stări, fenomene, acțiuni etc.) A apărea ca un reflex al anumitor împrejurări; a se răsfrânge. ♦ Tranz. A înfățișa, a reprezenta. [Var.: (înv. și reg.) oglindá vb. I.] – Din sl. oglendati.
oglindiși
OGLINDÁ vb. I v. oglindi. DOOM
oglindí (a ~) (o-glin-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oglindésc, imperf. 3 sg. oglindeá; conj. prez. 3 să oglindeáscă
oglindiți
OGLINDÁ vb. I v. oglindi. DOOM
oglindí (a ~) (o-glin-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oglindésc, imperf. 3 sg. oglindeá; conj. prez. 3 să oglindeáscă
oglindiți
OGLINDÍ, oglindesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) reflecta, a (se) proiecta pe o suprafață lucioasă sau într-o oglindă. ♦ Refl. (Despre oameni) A se privi în oglindă; a se admira (privindu-se în oglindă). ♦ Refl. Fig. (Despre stări, fenomene, acțiuni etc.) A apărea ca un reflex al anumitor împrejurări; a se răsfrânge. ♦ Tranz. A înfățișa, a reprezenta. [Var.: (înv. și reg.) oglindá vb. I.] – Din sl. oglendati.
oglindiții
OGLINDÍ, oglindesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) reflecta, a (se) proiecta pe o suprafață lucioasă sau într-o oglindă. ♦ Refl. (Despre oameni) A se privi în oglindă; a se admira (privindu-se în oglindă). ♦ Refl. Fig. (Despre stări, fenomene, acțiuni etc.) A apărea ca un reflex al anumitor împrejurări; a se răsfrânge. ♦ Tranz. A înfățișa, a reprezenta. [Var.: (înv. și reg.) oglindá vb. I.] – Din sl. oglendati.
oglindiților
OGLINDÍ, oglindesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) reflecta, a (se) proiecta pe o suprafață lucioasă sau într-o oglindă. ♦ Refl. (Despre oameni) A se privi în oglindă; a se admira (privindu-se în oglindă). ♦ Refl. Fig. (Despre stări, fenomene, acțiuni etc.) A apărea ca un reflex al anumitor împrejurări; a se răsfrânge. ♦ Tranz. A înfățișa, a reprezenta. [Var.: (înv. și reg.) oglindá vb. I.] – Din sl. oglendati.
oglindoasa
OGLINDÓS, -OÁSĂ, oglindoși, -oase, adj. (Rar) Care are însușirile unei oglinzi; (luciu, neted) ca o oglindă. – Oglindă + suf. -os. DOOM
oglindós (rar) (o-glin-) adj. m., pl. oglindóși; f. oglindoásă, pl. oglindoáse
oglindoase
OGLINDÓS, -OÁSĂ, oglindoși, -oase, adj. (Rar) Care are însușirile unei oglinzi; (luciu, neted) ca o oglindă. – Oglindă + suf. -os. DOOM
oglindós (rar) (o-glin-) adj. m., pl. oglindóși; f. oglindoásă, pl. oglindoáse
oglindoasei
OGLINDÓS, -OÁSĂ, oglindoși, -oase, adj. (Rar) Care are însușirile unei oglinzi; (luciu, neted) ca o oglindă. – Oglindă + suf. -os. DOOM
oglindós (rar) (o-glin-) adj. m., pl. oglindóși; f. oglindoásă, pl. oglindoáse
oglindoasele
OGLINDÓS, -OÁSĂ, oglindoși, -oase, adj. (Rar) Care are însușirile unei oglinzi; (luciu, neted) ca o oglindă. – Oglindă + suf. -os. DOOM
oglindós (rar) (o-glin-) adj. m., pl. oglindóși; f. oglindoásă, pl. oglindoáse
oglindoaselor
OGLINDÓS, -OÁSĂ, oglindoși, -oase, adj. (Rar) Care are însușirile unei oglinzi; (luciu, neted) ca o oglindă. – Oglindă + suf. -os. DOOM
oglindós (rar) (o-glin-) adj. m., pl. oglindóși; f. oglindoásă, pl. oglindoáse
oglindos
OGLINDÓS, -OÁSĂ, oglindoși, -oase, adj. (Rar) Care are însușirile unei oglinzi; (luciu, neted) ca o oglindă. – Oglindă + suf. -os. DOOM
oglindós (rar) (o-glin-) adj. m., pl. oglindóși; f. oglindoásă, pl. oglindoáse
oglindosul
OGLINDÓS, -OÁSĂ, oglindoși, -oase, adj. (Rar) Care are însușirile unei oglinzi; (luciu, neted) ca o oglindă. – Oglindă + suf. -os. DOOM
oglindós (rar) (o-glin-) adj. m., pl. oglindóși; f. oglindoásă, pl. oglindoáse
oglindosului
OGLINDÓS, -OÁSĂ, oglindoși, -oase, adj. (Rar) Care are însușirile unei oglinzi; (luciu, neted) ca o oglindă. – Oglindă + suf. -os. DOOM
oglindós (rar) (o-glin-) adj. m., pl. oglindóși; f. oglindoásă, pl. oglindoáse
oglindoși
OGLINDÓS, -OÁSĂ, oglindoși, -oase, adj. (Rar) Care are însușirile unei oglinzi; (luciu, neted) ca o oglindă. – Oglindă + suf. -os. DOOM
oglindós (rar) (o-glin-) adj. m., pl. oglindóși; f. oglindoásă, pl. oglindoáse
oglindoșii
OGLINDÓS, -OÁSĂ, oglindoși, -oase, adj. (Rar) Care are însușirile unei oglinzi; (luciu, neted) ca o oglindă. – Oglindă + suf. -os. DOOM
oglindós (rar) (o-glin-) adj. m., pl. oglindóși; f. oglindoásă, pl. oglindoáse
oglindoșilor
OGLINDÓS, -OÁSĂ, oglindoși, -oase, adj. (Rar) Care are însușirile unei oglinzi; (luciu, neted) ca o oglindă. – Oglindă + suf. -os. DOOM
oglindós (rar) (o-glin-) adj. m., pl. oglindóși; f. oglindoásă, pl. oglindoáse
oglinduța
OGLINDÚȚĂ, oglinduțe, s. f. Oglinjoară. – Oglindă + suf. -uță. DOOM
oglindúță (o-glin-) s. f., g.-d. art. oglindúței; pl. oglindúțe
oglinduțe
OGLINDÚȚĂ, oglinduțe, s. f. Oglinjoară. – Oglindă + suf. -uță. DOOM
oglindúță (o-glin-) s. f., g.-d. art. oglindúței; pl. oglindúțe
oglinduței
OGLINDÚȚĂ, oglinduțe, s. f. Oglinjoară. – Oglindă + suf. -uță. DOOM
oglindúță (o-glin-) s. f., g.-d. art. oglindúței; pl. oglindúțe
oglinduțele
OGLINDÚȚĂ, oglinduțe, s. f. Oglinjoară. – Oglindă + suf. -uță. DOOM
oglindúță (o-glin-) s. f., g.-d. art. oglindúței; pl. oglindúțe
oglinduțelor
OGLINDÚȚĂ, oglinduțe, s. f. Oglinjoară. – Oglindă + suf. -uță. DOOM
oglindúță (o-glin-) s. f., g.-d. art. oglindúței; pl. oglindúțe
oglingioară
OGLINJOÁRĂ, oglinjoare, s. f. Diminutiv al lui oglindă; oglinduță. [Var.: (înv.) oglingioáră s. f.] – Oglindă + suf. -ioară. DOOM
oglinjoáră (o-glin-) s. f., g.-d. art. oglinjoárei; pl. oglinjoáre
oglinjoara
OGLINJOÁRĂ, oglinjoare, s. f. Diminutiv al lui oglindă; oglinduță. [Var.: (înv.) oglingioáră s. f.] – Oglindă + suf. -ioară. DOOM
oglinjoáră (o-glin-) s. f., g.-d. art. oglinjoárei; pl. oglinjoáre
oglinjoare
OGLINJOÁRĂ, oglinjoare, s. f. Diminutiv al lui oglindă; oglinduță. [Var.: (înv.) oglingioáră s. f.] – Oglindă + suf. -ioară. DOOM
oglinjoáră (o-glin-) s. f., g.-d. art. oglinjoárei; pl. oglinjoáre
oglinjoarei
OGLINJOÁRĂ, oglinjoare, s. f. Diminutiv al lui oglindă; oglinduță. [Var.: (înv.) oglingioáră s. f.] – Oglindă + suf. -ioară. DOOM
oglinjoáră (o-glin-) s. f., g.-d. art. oglinjoárei; pl. oglinjoáre
oglinjoarele
OGLINJOÁRĂ, oglinjoare, s. f. Diminutiv al lui oglindă; oglinduță. [Var.: (înv.) oglingioáră s. f.] – Oglindă + suf. -ioară. DOOM
oglinjoáră (o-glin-) s. f., g.-d. art. oglinjoárei; pl. oglinjoáre
oglinjoarelor
OGLINJOÁRĂ, oglinjoare, s. f. Diminutiv al lui oglindă; oglinduță. [Var.: (înv.) oglingioáră s. f.] – Oglindă + suf. -ioară. DOOM
oglinjoáră (o-glin-) s. f., g.-d. art. oglinjoárei; pl. oglinjoáre
oglinzi
OGLÍNDĂ, oglinzi, s. f. 1. Obiect cu o suprafață netedă și lucioasă de diferite forme, făcut din metal sau din sticlă, acoperit pe o față cu un strat metalic și având proprietatea de a reflecta razele de lumină și de a forma astfel, pe partea lucioasă, imaginea obiectelor. 2. P. anal. (De obicei urmat de determinări) Suprafață netedă și lucioasă (în special a unei ape), care are proprietatea de a reflecta lumina. 3. Fig. Ceea ce înfățișează, reprezintă, simbolizează ceva; icoană, imagine, tablou. 4. (În sintagma) Oglinda laptelui (sau ugerului) = porțiune de piele, netedă și lucioasă, la femelele bovinelor și ale altor animale, în dreptul perineului și al feselor, în care sensul firelor de păr este îndreptat de jos în sus. 5. (Geol.; în sintagmele) Oglindă de falie (sau de fricțiune, de alunecare) = suprafață lustruită în roci, care ia naștere prin frecarea acestora sub acțiunea mișcărilor tectonice. – Din oglindi (derivat regresiv). DOOM
oglíndă (o-glin-) s. f., g.-d. art. oglínzii; pl. oglínzi
oglinzii
OGLÍNDĂ, oglinzi, s. f. 1. Obiect cu o suprafață netedă și lucioasă de diferite forme, făcut din metal sau din sticlă, acoperit pe o față cu un strat metalic și având proprietatea de a reflecta razele de lumină și de a forma astfel, pe partea lucioasă, imaginea obiectelor. 2. P. anal. (De obicei urmat de determinări) Suprafață netedă și lucioasă (în special a unei ape), care are proprietatea de a reflecta lumina. 3. Fig. Ceea ce înfățișează, reprezintă, simbolizează ceva; icoană, imagine, tablou. 4. (În sintagma) Oglinda laptelui (sau ugerului) = porțiune de piele, netedă și lucioasă, la femelele bovinelor și ale altor animale, în dreptul perineului și al feselor, în care sensul firelor de păr este îndreptat de jos în sus. 5. (Geol.; în sintagmele) Oglindă de falie (sau de fricțiune, de alunecare) = suprafață lustruită în roci, care ia naștere prin frecarea acestora sub acțiunea mișcărilor tectonice. – Din oglindi (derivat regresiv). DOOM
oglíndă (o-glin-) s. f., g.-d. art. oglínzii; pl. oglínzi
oglinzile
OGLÍNDĂ, oglinzi, s. f. 1. Obiect cu o suprafață netedă și lucioasă de diferite forme, făcut din metal sau din sticlă, acoperit pe o față cu un strat metalic și având proprietatea de a reflecta razele de lumină și de a forma astfel, pe partea lucioasă, imaginea obiectelor. 2. P. anal. (De obicei urmat de determinări) Suprafață netedă și lucioasă (în special a unei ape), care are proprietatea de a reflecta lumina. 3. Fig. Ceea ce înfățișează, reprezintă, simbolizează ceva; icoană, imagine, tablou. 4. (În sintagma) Oglinda laptelui (sau ugerului) = porțiune de piele, netedă și lucioasă, la femelele bovinelor și ale altor animale, în dreptul perineului și al feselor, în care sensul firelor de păr este îndreptat de jos în sus. 5. (Geol.; în sintagmele) Oglindă de falie (sau de fricțiune, de alunecare) = suprafață lustruită în roci, care ia naștere prin frecarea acestora sub acțiunea mișcărilor tectonice. – Din oglindi (derivat regresiv). DOOM
oglíndă (o-glin-) s. f., g.-d. art. oglínzii; pl. oglínzi
oglinzilor
OGLÍNDĂ, oglinzi, s. f. 1. Obiect cu o suprafață netedă și lucioasă de diferite forme, făcut din metal sau din sticlă, acoperit pe o față cu un strat metalic și având proprietatea de a reflecta razele de lumină și de a forma astfel, pe partea lucioasă, imaginea obiectelor. 2. P. anal. (De obicei urmat de determinări) Suprafață netedă și lucioasă (în special a unei ape), care are proprietatea de a reflecta lumina. 3. Fig. Ceea ce înfățișează, reprezintă, simbolizează ceva; icoană, imagine, tablou. 4. (În sintagma) Oglinda laptelui (sau ugerului) = porțiune de piele, netedă și lucioasă, la femelele bovinelor și ale altor animale, în dreptul perineului și al feselor, în care sensul firelor de păr este îndreptat de jos în sus. 5. (Geol.; în sintagmele) Oglindă de falie (sau de fricțiune, de alunecare) = suprafață lustruită în roci, care ia naștere prin frecarea acestora sub acțiunea mișcărilor tectonice. – Din oglindi (derivat regresiv). DOOM
oglíndă (o-glin-) s. f., g.-d. art. oglínzii; pl. oglínzi
ogoaie
OGÓI1, ogoaie, s. n. (Reg.) Loc în care se joacă copiii cu mingea sau loc delimitat (îngrădit) pentru jocuri de copii. – Et. nec. DOOM
ogoí2 (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ogoiésc, imperf. 3 sg. ogoiá; conj. prez. 3 să ogoiáscă
ogoaiele
OGÓI1, ogoaie, s. n. (Reg.) Loc în care se joacă copiii cu mingea sau loc delimitat (îngrădit) pentru jocuri de copii. – Et. nec. DOOM
ogoí2 (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ogoiésc, imperf. 3 sg. ogoiá; conj. prez. 3 să ogoiáscă
ogoaielor
OGÓI1, ogoaie, s. n. (Reg.) Loc în care se joacă copiii cu mingea sau loc delimitat (îngrădit) pentru jocuri de copii. – Et. nec. DOOM
ogoí2 (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ogoiésc, imperf. 3 sg. ogoiá; conj. prez. 3 să ogoiáscă
ogoare
OGÓR, ogoare, s. n. Bucată de pământ cultivată sau cultivabilă; țarină. ♦ Câmp semănat cu același fel de plante (de obicei cereale); lan. ♦ Teren agricol, proprietate agricolă. ♦ Teren arabil folosit ca pășune timp de un an, pentru a fi mai fertil în anii următori; pârloagă. ◊ Ogor negru = teren arat, grăpat etc., dar fără a fi semănat timp de un an pentru a se reface. ♦ Arătură care se face cu mult înainte de lucrările de însămânțare. – Din bg., sb. ugar. DOOM
ogór s. n., pl. ogoáre
ogoarele
OGÓR, ogoare, s. n. Bucată de pământ cultivată sau cultivabilă; țarină. ♦ Câmp semănat cu același fel de plante (de obicei cereale); lan. ♦ Teren agricol, proprietate agricolă. ♦ Teren arabil folosit ca pășune timp de un an, pentru a fi mai fertil în anii următori; pârloagă. ◊ Ogor negru = teren arat, grăpat etc., dar fără a fi semănat timp de un an pentru a se reface. ♦ Arătură care se face cu mult înainte de lucrările de însămânțare. – Din bg., sb. ugar. DOOM
ogór s. n., pl. ogoáre
ogoarelor
OGÓR, ogoare, s. n. Bucată de pământ cultivată sau cultivabilă; țarină. ♦ Câmp semănat cu același fel de plante (de obicei cereale); lan. ♦ Teren agricol, proprietate agricolă. ♦ Teren arabil folosit ca pășune timp de un an, pentru a fi mai fertil în anii următori; pârloagă. ◊ Ogor negru = teren arat, grăpat etc., dar fără a fi semănat timp de un an pentru a se reface. ♦ Arătură care se face cu mult înainte de lucrările de însămânțare. – Din bg., sb. ugar. DOOM
ogór s. n., pl. ogoáre
ogod
OGÓD, ogoade, s. n. (Înv.) Cinste, omenie. – Slav (v. sl. ugodŭ).
ogoi
OGOÍ, ogoiesc și ogoi, vb. IV. Refl. (Popular) A se liniști, a se potoli, a se calma (în urma unei stări fizice sau sufletești dureroase, tulburătoare). Dacă a pus el ochiul pe hangiță, apoi nu se ogoaie nici în trei sîmbete. SADOVEANU, O. III 424. Au plîns bietele neveste și au bocit... dară de la un timp s-au mai ogoit. SBIERA, P. 13. Mai bine ogoiește-te oleacă, și mai strînge-ți buzișoarele acasă. CREANGĂ, P. 253. ◊ Intranz. (Rar) Să nu poată ogoi Să nu poată odihni, Cum n-a putut mă-sa ogoi și odihni, PĂSCULESCU, L. R. 127. ◊ Tranz. A alina, a calma, a potoli. Ar fi vrut mai multă mîngîiere, mai multe vorbe de dragoste, care să-i mai ogoaie durerea. SADOVEANU, O. I 251. Părinții au început s-o ogoiască și s-o mîngîie, tot sfătuind-o ca să se mărite după el. SBIERA, P. 144. ♦ (Despre fenomene ale naturii sau despre alte forțe dezlănțuite) A pierde din intensitate, a se domoli. Afară vînturile sfîrșitului de toamnă se văitau în livezile uscate, bubuiau, se mai ogoiau. SADOVEANU, O. I 330. Bătălia se ogoia pretutindeni. id. ib. VII 13. ♦ T ranz. A tempera, a liniști. Se opri înaintea lui Ștefan Rusu și se apucă de spus cu atîta aprindere, încît nimeni nu-l putea ogoi. v. ROM. martie 1952, 171. – Variantă: ogoiá (SADOVEANU, O. I 150) vb. I.
ogoi
OGOÍ2, ogoiesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma. ♦ Tranz. A menaja, a cruța. [Var.: ogoiá vb. I] – Din sb. ugojiti. Cf. sl. goĭ „pace”.
ogoi
OGÓI1, ogoaie, s. n. (Reg.) Loc în care se joacă copiii cu mingea sau loc delimitat (îngrădit) pentru jocuri de copii. – Et. nec. DOOM
ogoí2 (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ogoiésc, imperf. 3 sg. ogoiá; conj. prez. 3 să ogoiáscă
ogoia
OGOÍ2, ogoiesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma. ♦ Tranz. A menaja, a cruța. [Var.: ogoiá vb. I] – Din sb. ugojiti. Cf. sl. goĭ „pace”.
ogoia
OGOÍ2, ogoiesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma. ♦ Tranz. A menaja, a cruța. [Var.: ogoiá vb. I] – Din sb. ugojiti. Cf. sl. goĭ „pace”.
ogoiai
OGOÍ2, ogoiesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma. ♦ Tranz. A menaja, a cruța. [Var.: ogoiá vb. I] – Din sb. ugojiti. Cf. sl. goĭ „pace”.
ogoiam
OGOÍ2, ogoiesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma. ♦ Tranz. A menaja, a cruța. [Var.: ogoiá vb. I] – Din sb. ugojiti. Cf. sl. goĭ „pace”.
ogoiască
OGOÍ2, ogoiesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma. ♦ Tranz. A menaja, a cruța. [Var.: ogoiá vb. I] – Din sb. ugojiti. Cf. sl. goĭ „pace”.
ogoiat
OGOIÁ vb. I v. ogoi2.
ogoiau
OGOÍ2, ogoiesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma. ♦ Tranz. A menaja, a cruța. [Var.: ogoiá vb. I] – Din sb. ugojiti. Cf. sl. goĭ „pace”.
ogoiați
OGOÍ2, ogoiesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma. ♦ Tranz. A menaja, a cruța. [Var.: ogoiá vb. I] – Din sb. ugojiti. Cf. sl. goĭ „pace”.
ogoiere
OGOIÁ vb. I v. ogoi2.
ogoiesc
OGOÍ2, ogoiesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma. ♦ Tranz. A menaja, a cruța. [Var.: ogoiá vb. I] – Din sb. ugojiti. Cf. sl. goĭ „pace”.
ogoiește
OGOÍ2, ogoiesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma. ♦ Tranz. A menaja, a cruța. [Var.: ogoiá vb. I] – Din sb. ugojiti. Cf. sl. goĭ „pace”.
ogoiești
OGOÍ2, ogoiesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma. ♦ Tranz. A menaja, a cruța. [Var.: ogoiá vb. I] – Din sb. ugojiti. Cf. sl. goĭ „pace”.
ogoii
OGOÍ2, ogoiesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma. ♦ Tranz. A menaja, a cruța. [Var.: ogoiá vb. I] – Din sb. ugojiti. Cf. sl. goĭ „pace”.
ogoim
OGOÍ2, ogoiesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma. ♦ Tranz. A menaja, a cruța. [Var.: ogoiá vb. I] – Din sb. ugojiti. Cf. sl. goĭ „pace”.
ogoind
OGOÍ2, ogoiesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma. ♦ Tranz. A menaja, a cruța. [Var.: ogoiá vb. I] – Din sb. ugojiti. Cf. sl. goĭ „pace”.
ogoire
OGOÍ2, ogoiesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma. ♦ Tranz. A menaja, a cruța. [Var.: ogoiá vb. I] – Din sb. ugojiti. Cf. sl. goĭ „pace”.
ogoire
OGOÍRE, ogoiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) ogoi2 și rezultatul ei; alinare. – V. ogoi2. DOOM
ogoíre (pop.) s. f., g.-d. art. ogoírii; pl. ogoíri
ogoirea
OGOÍRE, ogoiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) ogoi2 și rezultatul ei; alinare. – V. ogoi2. DOOM
ogoíre (pop.) s. f., g.-d. art. ogoírii; pl. ogoíri
ogoiri
OGOÍRE, ogoiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) ogoi2 și rezultatul ei; alinare. – V. ogoi2. DOOM
ogoíre (pop.) s. f., g.-d. art. ogoírii; pl. ogoíri
ogoirii
OGOÍRE, ogoiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) ogoi2 și rezultatul ei; alinare. – V. ogoi2. DOOM
ogoíre (pop.) s. f., g.-d. art. ogoírii; pl. ogoíri
ogoirile
OGOÍRE, ogoiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) ogoi2 și rezultatul ei; alinare. – V. ogoi2. DOOM
ogoíre (pop.) s. f., g.-d. art. ogoírii; pl. ogoíri
ogoirilor
OGOÍRE, ogoiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) ogoi2 și rezultatul ei; alinare. – V. ogoi2. DOOM
ogoíre (pop.) s. f., g.-d. art. ogoírii; pl. ogoíri
ogoiră
OGOÍ2, ogoiesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma. ♦ Tranz. A menaja, a cruța. [Var.: ogoiá vb. I] – Din sb. ugojiti. Cf. sl. goĭ „pace”.
ogoirăm
OGOÍ2, ogoiesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma. ♦ Tranz. A menaja, a cruța. [Var.: ogoiá vb. I] – Din sb. ugojiti. Cf. sl. goĭ „pace”.
ogoirăți
OGOÍ2, ogoiesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma. ♦ Tranz. A menaja, a cruța. [Var.: ogoiá vb. I] – Din sb. ugojiti. Cf. sl. goĭ „pace”.
ogoise
OGOÍ2, ogoiesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma. ♦ Tranz. A menaja, a cruța. [Var.: ogoiá vb. I] – Din sb. ugojiti. Cf. sl. goĭ „pace”.
ogoisem
OGOÍ2, ogoiesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma. ♦ Tranz. A menaja, a cruța. [Var.: ogoiá vb. I] – Din sb. ugojiti. Cf. sl. goĭ „pace”.
ogoiseră
OGOÍ2, ogoiesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma. ♦ Tranz. A menaja, a cruța. [Var.: ogoiá vb. I] – Din sb. ugojiti. Cf. sl. goĭ „pace”.
ogoiserăm
OGOÍ2, ogoiesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma. ♦ Tranz. A menaja, a cruța. [Var.: ogoiá vb. I] – Din sb. ugojiti. Cf. sl. goĭ „pace”.
ogoiserăți
OGOÍ2, ogoiesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma. ♦ Tranz. A menaja, a cruța. [Var.: ogoiá vb. I] – Din sb. ugojiti. Cf. sl. goĭ „pace”.
ogoiseși
OGOÍ2, ogoiesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma. ♦ Tranz. A menaja, a cruța. [Var.: ogoiá vb. I] – Din sb. ugojiti. Cf. sl. goĭ „pace”.
ogoiseți
OGOÍ2, ogoiesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma. ♦ Tranz. A menaja, a cruța. [Var.: ogoiá vb. I] – Din sb. ugojiti. Cf. sl. goĭ „pace”.
ogoit
OGOÍ2, ogoiesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma. ♦ Tranz. A menaja, a cruța. [Var.: ogoiá vb. I] – Din sb. ugojiti. Cf. sl. goĭ „pace”.
ogoit
OGOÍT, -Ă, ogoiți, -te, adj. (Pop.) Potolit, liniștit. – V. ogoi2.
ogoita
OGOÍT, -Ă, ogoiți, -te, adj. (Pop.) Potolit, liniștit. – V. ogoi2.
ogoite
OGOÍT, -Ă, ogoiți, -te, adj. (Pop.) Potolit, liniștit. – V. ogoi2.
ogoitei
OGOÍT, -Ă, ogoiți, -te, adj. (Pop.) Potolit, liniștit. – V. ogoi2.
ogoitele
OGOÍT, -Ă, ogoiți, -te, adj. (Pop.) Potolit, liniștit. – V. ogoi2.
ogoitelor
OGOÍT, -Ă, ogoiți, -te, adj. (Pop.) Potolit, liniștit. – V. ogoi2.
ogoitul
OGOÍT, -Ă, ogoiți, -te, adj. (Pop.) Potolit, liniștit. – V. ogoi2.
ogoitului
OGOÍT, -Ă, ogoiți, -te, adj. (Pop.) Potolit, liniștit. – V. ogoi2.
ogoiul
OGÓI1, ogoaie, s. n. (Reg.) Loc în care se joacă copiii cu mingea sau loc delimitat (îngrădit) pentru jocuri de copii. – Et. nec. DOOM
ogoí2 (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ogoiésc, imperf. 3 sg. ogoiá; conj. prez. 3 să ogoiáscă
ogoiului
OGÓI1, ogoaie, s. n. (Reg.) Loc în care se joacă copiii cu mingea sau loc delimitat (îngrădit) pentru jocuri de copii. – Et. nec. DOOM
ogoí2 (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ogoiésc, imperf. 3 sg. ogoiá; conj. prez. 3 să ogoiáscă
ogoiși
OGOÍ2, ogoiesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma. ♦ Tranz. A menaja, a cruța. [Var.: ogoiá vb. I] – Din sb. ugojiti. Cf. sl. goĭ „pace”.
ogoiți
OGOÍ2, ogoiesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma. ♦ Tranz. A menaja, a cruța. [Var.: ogoiá vb. I] – Din sb. ugojiti. Cf. sl. goĭ „pace”.
ogoiți
OGOÍT, -Ă, ogoiți, -te, adj. (Pop.) Potolit, liniștit. – V. ogoi2.
ogoiții
OGOÍT, -Ă, ogoiți, -te, adj. (Pop.) Potolit, liniștit. – V. ogoi2.
ogoiților
OGOÍT, -Ă, ogoiți, -te, adj. (Pop.) Potolit, liniștit. – V. ogoi2.
ogor
OGÓR, ogoare, s. n. Bucată de pământ cultivată sau cultivabilă; țarină. ♦ Câmp semănat cu același fel de plante (de obicei cereale); lan. ♦ Teren agricol, proprietate agricolă. ♦ Teren arabil folosit ca pășune timp de un an, pentru a fi mai fertil în anii următori; pârloagă. ◊ Ogor negru = teren arat, grăpat etc., dar fără a fi semănat timp de un an pentru a se reface. ♦ Arătură care se face cu mult înainte de lucrările de însămânțare. – Din bg., sb. ugar. DOOM
ogór s. n., pl. ogoáre
ogoraș
OGORÁȘ, ogorașe, s. n. Diminutiv al lui ogor. – Ogor + suf. -aș. DOOM
ogoráș s. n., pl. ogoráșe
ogorașe
OGORÁȘ, ogorașe, s. n. Diminutiv al lui ogor. – Ogor + suf. -aș. DOOM
ogoráș s. n., pl. ogoráșe
ogorașele
OGORÁȘ, ogorașe, s. n. Diminutiv al lui ogor. – Ogor + suf. -aș. DOOM
ogoráș s. n., pl. ogoráșe
ogorașelor
OGORÁȘ, ogorașe, s. n. Diminutiv al lui ogor. – Ogor + suf. -aș. DOOM
ogoráș s. n., pl. ogoráșe
ogorașul
OGORÁȘ, ogorașe, s. n. Diminutiv al lui ogor. – Ogor + suf. -aș. DOOM
ogoráș s. n., pl. ogoráșe
ogorașului
OGORÁȘ, ogorașe, s. n. Diminutiv al lui ogor. – Ogor + suf. -aș. DOOM
ogoráș s. n., pl. ogoráșe
ogorit
OGORẤT, ogorâturi, s. n. (Înv. și reg.) Acțiunea de a ogorî și rezultatul ei; arat. [Var.: ogorít s. n.] – V. ogorî.
ogorul
OGÓR, ogoare, s. n. Bucată de pământ cultivată sau cultivabilă; țarină. ♦ Câmp semănat cu același fel de plante (de obicei cereale); lan. ♦ Teren agricol, proprietate agricolă. ♦ Teren arabil folosit ca pășune timp de un an, pentru a fi mai fertil în anii următori; pârloagă. ◊ Ogor negru = teren arat, grăpat etc., dar fără a fi semănat timp de un an pentru a se reface. ♦ Arătură care se face cu mult înainte de lucrările de însămânțare. – Din bg., sb. ugar. DOOM
ogór s. n., pl. ogoáre
ogorului
OGÓR, ogoare, s. n. Bucată de pământ cultivată sau cultivabilă; țarină. ♦ Câmp semănat cu același fel de plante (de obicei cereale); lan. ♦ Teren agricol, proprietate agricolă. ♦ Teren arabil folosit ca pășune timp de un an, pentru a fi mai fertil în anii următori; pârloagă. ◊ Ogor negru = teren arat, grăpat etc., dar fără a fi semănat timp de un an pentru a se reface. ♦ Arătură care se face cu mult înainte de lucrările de însămânțare. – Din bg., sb. ugar. DOOM
ogór s. n., pl. ogoáre
ogorât
OGORẤT, ogorâturi, s. n. (Înv. și reg.) Acțiunea de a ogorî și rezultatul ei; arat. [Var.: ogorít s. n.] – V. ogorî. DOOM
ogorất (înv., reg.) s. n.
ogorâtul
OGORẤT, ogorâturi, s. n. (Înv. și reg.) Acțiunea de a ogorî și rezultatul ei; arat. [Var.: ogorít s. n.] – V. ogorî. DOOM
ogorất (înv., reg.) s. n.
ogorâtului
OGORẤT, ogorâturi, s. n. (Înv. și reg.) Acțiunea de a ogorî și rezultatul ei; arat. [Var.: ogorít s. n.] – V. ogorî. DOOM
ogorất (înv., reg.) s. n.
ogorâturi
OGORẤT, ogorâturi, s. n. (Înv. și reg.) Acțiunea de a ogorî și rezultatul ei; arat. [Var.: ogorít s. n.] – V. ogorî. DOOM
ogorất (înv., reg.) s. n.
ogorâturile
OGORẤT, ogorâturi, s. n. (Înv. și reg.) Acțiunea de a ogorî și rezultatul ei; arat. [Var.: ogorít s. n.] – V. ogorî. DOOM
ogorất (înv., reg.) s. n.
ogorâturilor
OGORẤT, ogorâturi, s. n. (Înv. și reg.) Acțiunea de a ogorî și rezultatul ei; arat. [Var.: ogorít s. n.] – V. ogorî. DOOM
ogorất (înv., reg.) s. n.
ogorî
OGORÎ́, ogorăsc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A pregăti un ogor sau un teren agricol pentru cultivare; spec. a ara (adânc). – Din ogor. DOOM
ogorî́ (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ogorắsc, imperf. 3 sg. ogorá, perf. s. 3 sg. ogorî́, 3 pl. ogorấră; conj. prez. 3 să ogoráscă; ger. ogorấnd; part. ogorất
ogorît
OGORẤT, ogorâturi, s. n. (Înv. și reg.) Acțiunea de a ogorî și rezultatul ei; arat. [Var.: ogorít s. n.] – V. ogorî. DOOM
ogorất (înv., reg.) s. n.
ogorîtul
OGORẤT, ogorâturi, s. n. (Înv. și reg.) Acțiunea de a ogorî și rezultatul ei; arat. [Var.: ogorít s. n.] – V. ogorî. DOOM
ogorất (înv., reg.) s. n.
ogorîtului
OGORẤT, ogorâturi, s. n. (Înv. și reg.) Acțiunea de a ogorî și rezultatul ei; arat. [Var.: ogorít s. n.] – V. ogorî. DOOM
ogorất (înv., reg.) s. n.
ogorîturi
OGORẤT, ogorâturi, s. n. (Înv. și reg.) Acțiunea de a ogorî și rezultatul ei; arat. [Var.: ogorít s. n.] – V. ogorî. DOOM
ogorất (înv., reg.) s. n.
ogorîturile
OGORẤT, ogorâturi, s. n. (Înv. și reg.) Acțiunea de a ogorî și rezultatul ei; arat. [Var.: ogorít s. n.] – V. ogorî. DOOM
ogorất (înv., reg.) s. n.
ogorîturilor
OGORẤT, ogorâturi, s. n. (Înv. și reg.) Acțiunea de a ogorî și rezultatul ei; arat. [Var.: ogorít s. n.] – V. ogorî. DOOM
ogorất (înv., reg.) s. n.
ograda
OGRÁDĂ, ogrăzi, s. f. (Reg.) 1. Curte, bătătură. 2. Grădină cu pomi fructiferi; livadă. 3. Gospodărie (alcătuită din casă și acareturi) a unui boier; curte boierească. ♦ Totalitatea persoanelor care se află în serviciul unei curți boierești. – Din sl. ograda. DOOM
ográdă (reg.) (o-gra-) s. f., g.-d. art. ogrắzii; pl. ogrắzi
ogrinji
OGRÍNJI s. m. pl. (Pop.) Resturi de paie, de fân etc. nemâncate de vite; cotoare, tulpini ale plantelor de nutreț. – Din sb. ogrizine. DOOM
ogrínji (pop.) (o-grinji) s. m. pl.
ogrinjii
OGRÍNJI s. m. pl. (Pop.) Resturi de paie, de fân etc. nemâncate de vite; cotoare, tulpini ale plantelor de nutreț. – Din sb. ogrizine. DOOM
ogrínji (pop.) (o-grinji) s. m. pl.
ogrinjilor
OGRÍNJI s. m. pl. (Pop.) Resturi de paie, de fân etc. nemâncate de vite; cotoare, tulpini ale plantelor de nutreț. – Din sb. ogrizine. DOOM
ogrínji (pop.) (o-grinji) s. m. pl.
ogrișteană
ogrișteánă (-téne), s. f. – (Trans.) Plantă, Calendula officinalis. Origine necunoscută. E cuvînt identic cu ogrișteană, adj. (oaie cu dungi galbene sub ochi).
ogrădaș
OGRĂDÁȘ, ogrădași, s. m. (Înv.) Persoană care slujea la o curte boierească. – Ogradă + suf. -aș. DOOM
ogrădáș (înv.) (o-gră-) s. m., pl. ogrădáși
ogrădași
OGRĂDÁȘ, ogrădași, s. m. (Înv.) Persoană care slujea la o curte boierească. – Ogradă + suf. -aș. DOOM
ogrădáș (înv.) (o-gră-) s. m., pl. ogrădáși
ogrădașii
OGRĂDÁȘ, ogrădași, s. m. (Înv.) Persoană care slujea la o curte boierească. – Ogradă + suf. -aș. DOOM
ogrădáș (înv.) (o-gră-) s. m., pl. ogrădáși
ogrădașilor
OGRĂDÁȘ, ogrădași, s. m. (Înv.) Persoană care slujea la o curte boierească. – Ogradă + suf. -aș. DOOM
ogrădáș (înv.) (o-gră-) s. m., pl. ogrădáși
ogrădașul
OGRĂDÁȘ, ogrădași, s. m. (Înv.) Persoană care slujea la o curte boierească. – Ogradă + suf. -aș. DOOM
ogrădáș (înv.) (o-gră-) s. m., pl. ogrădáși
ogrădașului
OGRĂDÁȘ, ogrădași, s. m. (Înv.) Persoană care slujea la o curte boierească. – Ogradă + suf. -aș. DOOM
ogrădáș (înv.) (o-gră-) s. m., pl. ogrădáși
ogrăjoara
OGRĂJOÁRĂ, ogrăjoare, s. f. (Rar) Diminutiv al lui ogradă. – Ogradă + suf. -ioară. DOOM
ogrăjoáră (rar) (o-gră-) s. f., g.-d. art. ogrăjoárei; pl. ogrăjoáre
ogrăjoare
OGRĂJOÁRĂ, ogrăjoare, s. f. (Rar) Diminutiv al lui ogradă. – Ogradă + suf. -ioară. DOOM
ogrăjoáră (rar) (o-gră-) s. f., g.-d. art. ogrăjoárei; pl. ogrăjoáre
ogrăjoarei
OGRĂJOÁRĂ, ogrăjoare, s. f. (Rar) Diminutiv al lui ogradă. – Ogradă + suf. -ioară. DOOM
ogrăjoáră (rar) (o-gră-) s. f., g.-d. art. ogrăjoárei; pl. ogrăjoáre
ogrăjoarele
OGRĂJOÁRĂ, ogrăjoare, s. f. (Rar) Diminutiv al lui ogradă. – Ogradă + suf. -ioară. DOOM
ogrăjoáră (rar) (o-gră-) s. f., g.-d. art. ogrăjoárei; pl. ogrăjoáre
ogrăjoarelor
OGRĂJOÁRĂ, ogrăjoare, s. f. (Rar) Diminutiv al lui ogradă. – Ogradă + suf. -ioară. DOOM
ogrăjoáră (rar) (o-gră-) s. f., g.-d. art. ogrăjoárei; pl. ogrăjoáre
ogrămadă
o grămadă loc. adv. foarte mult.
ogrăza
ogrăzá s. f. – (Trans.) Colac ce se dă de pomană la înmormîntare, peste sicriu, preotului, rudelor, vecinilor mortului etc. Origine necunoscută. Legătură cu sl. ogrysti, ogryzą „a mușca” (Tiktin) nu este evidentă.
ogrăzi
OGRÁDĂ, ogrăzi, s. f. (Reg.) 1. Curte, bătătură. 2. Grădină cu pomi fructiferi; livadă. 3. Gospodărie (alcătuită din casă și acareturi) a unui boier; curte boierească. ♦ Totalitatea persoanelor care se află în serviciul unei curți boierești. – Din sl. ograda. DOOM
ográdă (reg.) (o-gra-) s. f., g.-d. art. ogrắzii; pl. ogrắzi
ogrăzii
OGRÁDĂ, ogrăzi, s. f. (Reg.) 1. Curte, bătătură. 2. Grădină cu pomi fructiferi; livadă. 3. Gospodărie (alcătuită din casă și acareturi) a unui boier; curte boierească. ♦ Totalitatea persoanelor care se află în serviciul unei curți boierești. – Din sl. ograda. DOOM
ográdă (reg.) (o-gra-) s. f., g.-d. art. ogrắzii; pl. ogrắzi
ogrăzile
OGRÁDĂ, ogrăzi, s. f. (Reg.) 1. Curte, bătătură. 2. Grădină cu pomi fructiferi; livadă. 3. Gospodărie (alcătuită din casă și acareturi) a unui boier; curte boierească. ♦ Totalitatea persoanelor care se află în serviciul unei curți boierești. – Din sl. ograda. DOOM
ográdă (reg.) (o-gra-) s. f., g.-d. art. ogrắzii; pl. ogrắzi
ogrăzilor
OGRÁDĂ, ogrăzi, s. f. (Reg.) 1. Curte, bătătură. 2. Grădină cu pomi fructiferi; livadă. 3. Gospodărie (alcătuită din casă și acareturi) a unui boier; curte boierească. ♦ Totalitatea persoanelor care se află în serviciul unei curți boierești. – Din sl. ograda. DOOM
ográdă (reg.) (o-gra-) s. f., g.-d. art. ogrắzii; pl. ogrắzi
ogur
OGÚR, ogururi, s. n. (Înv.; în superstiții) Prevestire, semn (bun); noroc. – Din tc. oğur. DOOM
ogúr (înv.) s. n., pl. ogúruri
ogurlia
OGURLÍU, -ÍE, ogurlii, adj. (Înv.; în superstiții) Care aduce noroc, de bun augur. – Din tc. oğurlu. DOOM
ogurlíu (înv.) adj. m., f. ogurlíe; pl. m. și f. ogurlíi
ogurlie
OGURLÍU, -ÍE, ogurlii, adj. (Înv.; în superstiții) Care aduce noroc, de bun augur. – Din tc. oğurlu. DOOM
ogurlíu (înv.) adj. m., f. ogurlíe; pl. m. și f. ogurlíi
ogurliei
OGURLÍU, -ÍE, ogurlii, adj. (Înv.; în superstiții) Care aduce noroc, de bun augur. – Din tc. oğurlu. DOOM
ogurlíu (înv.) adj. m., f. ogurlíe; pl. m. și f. ogurlíi
ogurlii
OGURLÍU, -ÍE, ogurlii, adj. (Înv.; în superstiții) Care aduce noroc, de bun augur. – Din tc. oğurlu. DOOM
ogurlíu (înv.) adj. m., f. ogurlíe; pl. m. și f. ogurlíi
ogurliii
OGURLÍU, -ÍE, ogurlii, adj. (Înv.; în superstiții) Care aduce noroc, de bun augur. – Din tc. oğurlu. DOOM
ogurlíu (înv.) adj. m., f. ogurlíe; pl. m. și f. ogurlíi
ogurliile
OGURLÍU, -ÍE, ogurlii, adj. (Înv.; în superstiții) Care aduce noroc, de bun augur. – Din tc. oğurlu. DOOM
ogurlíu (înv.) adj. m., f. ogurlíe; pl. m. și f. ogurlíi
ogurliilor
OGURLÍU, -ÍE, ogurlii, adj. (Înv.; în superstiții) Care aduce noroc, de bun augur. – Din tc. oğurlu. DOOM
ogurlíu (înv.) adj. m., f. ogurlíe; pl. m. și f. ogurlíi
ogurliu
OGURLÍU, -ÍE, ogurlii, adj. (Înv.; în superstiții) Care aduce noroc, de bun augur. – Din tc. oğurlu. DOOM
ogurlíu (înv.) adj. m., f. ogurlíe; pl. m. și f. ogurlíi
ogurliul
OGURLÍU, -ÍE, ogurlii, adj. (Înv.; în superstiții) Care aduce noroc, de bun augur. – Din tc. oğurlu. DOOM
ogurlíu (înv.) adj. m., f. ogurlíe; pl. m. și f. ogurlíi
ogurliului
OGURLÍU, -ÍE, ogurlii, adj. (Înv.; în superstiții) Care aduce noroc, de bun augur. – Din tc. oğurlu. DOOM
ogurlíu (înv.) adj. m., f. ogurlíe; pl. m. și f. ogurlíi
ogurul
OGÚR, ogururi, s. n. (Înv.; în superstiții) Prevestire, semn (bun); noroc. – Din tc. oğur. DOOM
ogúr (înv.) s. n., pl. ogúruri
ogurului
OGÚR, ogururi, s. n. (Înv.; în superstiții) Prevestire, semn (bun); noroc. – Din tc. oğur. DOOM
ogúr (înv.) s. n., pl. ogúruri
ogururi
OGÚR, ogururi, s. n. (Înv.; în superstiții) Prevestire, semn (bun); noroc. – Din tc. oğur. DOOM
ogúr (înv.) s. n., pl. ogúruri
ogururile
OGÚR, ogururi, s. n. (Înv.; în superstiții) Prevestire, semn (bun); noroc. – Din tc. oğur. DOOM
ogúr (înv.) s. n., pl. ogúruri
ogururilor
OGÚR, ogururi, s. n. (Înv.; în superstiții) Prevestire, semn (bun); noroc. – Din tc. oğur. DOOM
ogúr (înv.) s. n., pl. ogúruri
ogyges
Ogyges (sau Ogygus) 1. Rege străvechi, care a domnit în Boeotia înainte de potopul lui Deucalion. 2. Căpetenia titanilor pe vremea războiului acestora cu olimpienii.
ogygus
Ogyges (sau Ogygus) 1. Rege străvechi, care a domnit în Boeotia înainte de potopul lui Deucalion. 2. Căpetenia titanilor pe vremea războiului acestora cu olimpienii.
ogârjea
OGÂRJÍ, ogârjesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A slăbi foarte tare. – Cf. bg. grča. DOOM
!ogârjí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se ogârjéște, imperf. 3 sg. se ogârjeá; conj. prez. 3 să se ogârjeáscă
ogârjeai
OGÂRJÍ, ogârjesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A slăbi foarte tare. – Cf. bg. grča. DOOM
!ogârjí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se ogârjéște, imperf. 3 sg. se ogârjeá; conj. prez. 3 să se ogârjeáscă
ogârjeam
OGÂRJÍ, ogârjesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A slăbi foarte tare. – Cf. bg. grča. DOOM
!ogârjí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se ogârjéște, imperf. 3 sg. se ogârjeá; conj. prez. 3 să se ogârjeáscă
ogârjească
OGÂRJÍ, ogârjesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A slăbi foarte tare. – Cf. bg. grča. DOOM
!ogârjí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se ogârjéște, imperf. 3 sg. se ogârjeá; conj. prez. 3 să se ogârjeáscă
ogârjeau
OGÂRJÍ, ogârjesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A slăbi foarte tare. – Cf. bg. grča. DOOM
!ogârjí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se ogârjéște, imperf. 3 sg. se ogârjeá; conj. prez. 3 să se ogârjeáscă
ogârjeați
OGÂRJÍ, ogârjesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A slăbi foarte tare. – Cf. bg. grča. DOOM
!ogârjí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se ogârjéște, imperf. 3 sg. se ogârjeá; conj. prez. 3 să se ogârjeáscă
ogârjesc
OGÂRJÍ, ogârjesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A slăbi foarte tare. – Cf. bg. grča. DOOM
!ogârjí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se ogârjéște, imperf. 3 sg. se ogârjeá; conj. prez. 3 să se ogârjeáscă
ogârjește
OGÂRJÍ, ogârjesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A slăbi foarte tare. – Cf. bg. grča. DOOM
!ogârjí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se ogârjéște, imperf. 3 sg. se ogârjeá; conj. prez. 3 să se ogârjeáscă
ogârjești
OGÂRJÍ, ogârjesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A slăbi foarte tare. – Cf. bg. grča. DOOM
!ogârjí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se ogârjéște, imperf. 3 sg. se ogârjeá; conj. prez. 3 să se ogârjeáscă
ogârji
OGÂRJÍ, ogârjesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A slăbi foarte tare. – Cf. bg. grča. DOOM
!ogârjí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se ogârjéște, imperf. 3 sg. se ogârjeá; conj. prez. 3 să se ogârjeáscă
ogârjii
OGÂRJÍ, ogârjesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A slăbi foarte tare. – Cf. bg. grča. DOOM
!ogârjí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se ogârjéște, imperf. 3 sg. se ogârjeá; conj. prez. 3 să se ogârjeáscă
ogârjim
OGÂRJÍ, ogârjesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A slăbi foarte tare. – Cf. bg. grča. DOOM
!ogârjí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se ogârjéște, imperf. 3 sg. se ogârjeá; conj. prez. 3 să se ogârjeáscă
ogârjind
OGÂRJÍ, ogârjesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A slăbi foarte tare. – Cf. bg. grča. DOOM
!ogârjí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se ogârjéște, imperf. 3 sg. se ogârjeá; conj. prez. 3 să se ogârjeáscă
ogârjire
OGÂRJÍ, ogârjesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A slăbi foarte tare. – Cf. bg. grča. DOOM
!ogârjí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se ogârjéște, imperf. 3 sg. se ogârjeá; conj. prez. 3 să se ogârjeáscă
ogârjire
OGÂRJÍ, ogârjesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A slăbi foarte tare. – Cf. bg. grča.
ogârjiră
OGÂRJÍ, ogârjesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A slăbi foarte tare. – Cf. bg. grča. DOOM
!ogârjí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se ogârjéște, imperf. 3 sg. se ogârjeá; conj. prez. 3 să se ogârjeáscă
ogârjirăm
OGÂRJÍ, ogârjesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A slăbi foarte tare. – Cf. bg. grča. DOOM
!ogârjí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se ogârjéște, imperf. 3 sg. se ogârjeá; conj. prez. 3 să se ogârjeáscă
ogârjirăți
OGÂRJÍ, ogârjesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A slăbi foarte tare. – Cf. bg. grča. DOOM
!ogârjí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se ogârjéște, imperf. 3 sg. se ogârjeá; conj. prez. 3 să se ogârjeáscă
ogârjise
OGÂRJÍ, ogârjesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A slăbi foarte tare. – Cf. bg. grča. DOOM
!ogârjí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se ogârjéște, imperf. 3 sg. se ogârjeá; conj. prez. 3 să se ogârjeáscă
ogârjisem
OGÂRJÍ, ogârjesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A slăbi foarte tare. – Cf. bg. grča. DOOM
!ogârjí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se ogârjéște, imperf. 3 sg. se ogârjeá; conj. prez. 3 să se ogârjeáscă
ogârjiseră
OGÂRJÍ, ogârjesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A slăbi foarte tare. – Cf. bg. grča. DOOM
!ogârjí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se ogârjéște, imperf. 3 sg. se ogârjeá; conj. prez. 3 să se ogârjeáscă
ogârjiserăm
OGÂRJÍ, ogârjesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A slăbi foarte tare. – Cf. bg. grča. DOOM
!ogârjí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se ogârjéște, imperf. 3 sg. se ogârjeá; conj. prez. 3 să se ogârjeáscă
ogârjiserăți
OGÂRJÍ, ogârjesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A slăbi foarte tare. – Cf. bg. grča. DOOM
!ogârjí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se ogârjéște, imperf. 3 sg. se ogârjeá; conj. prez. 3 să se ogârjeáscă
ogârjiseși
OGÂRJÍ, ogârjesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A slăbi foarte tare. – Cf. bg. grča. DOOM
!ogârjí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se ogârjéște, imperf. 3 sg. se ogârjeá; conj. prez. 3 să se ogârjeáscă
ogârjiseți
OGÂRJÍ, ogârjesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A slăbi foarte tare. – Cf. bg. grča. DOOM
!ogârjí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se ogârjéște, imperf. 3 sg. se ogârjeá; conj. prez. 3 să se ogârjeáscă
ogârjit
OGÂRJÍ, ogârjesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A slăbi foarte tare. – Cf. bg. grča. DOOM
!ogârjí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se ogârjéște, imperf. 3 sg. se ogârjeá; conj. prez. 3 să se ogârjeáscă
ogârjit
OGÂRJÍT, -Ă, ogârjiți, -te, adj. (Reg.) Slab, pipernicit, sfrijit. – V. ogârji.
ogârjiși
OGÂRJÍ, ogârjesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A slăbi foarte tare. – Cf. bg. grča. DOOM
!ogârjí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se ogârjéște, imperf. 3 sg. se ogârjeá; conj. prez. 3 să se ogârjeáscă
ogârjiți
OGÂRJÍ, ogârjesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A slăbi foarte tare. – Cf. bg. grča. DOOM
!ogârjí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se ogârjéște, imperf. 3 sg. se ogârjeá; conj. prez. 3 să se ogârjeáscă
ogîrjea
OGÂRJÍ, ogârjesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A slăbi foarte tare. – Cf. bg. grča. DOOM
!ogârjí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se ogârjéște, imperf. 3 sg. se ogârjeá; conj. prez. 3 să se ogârjeáscă
ogîrjeai
OGÂRJÍ, ogârjesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A slăbi foarte tare. – Cf. bg. grča. DOOM
!ogârjí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se ogârjéște, imperf. 3 sg. se ogârjeá; conj. prez. 3 să se ogârjeáscă
ogîrjeam
OGÂRJÍ, ogârjesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A slăbi foarte tare. – Cf. bg. grča. DOOM
!ogârjí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se ogârjéște, imperf. 3 sg. se ogârjeá; conj. prez. 3 să se ogârjeáscă
ogîrjească
OGÂRJÍ, ogârjesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A slăbi foarte tare. – Cf. bg. grča. DOOM
!ogârjí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se ogârjéște, imperf. 3 sg. se ogârjeá; conj. prez. 3 să se ogârjeáscă
ogîrjeau
OGÂRJÍ, ogârjesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A slăbi foarte tare. – Cf. bg. grča. DOOM
!ogârjí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se ogârjéște, imperf. 3 sg. se ogârjeá; conj. prez. 3 să se ogârjeáscă
ogîrjeați
OGÂRJÍ, ogârjesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A slăbi foarte tare. – Cf. bg. grča. DOOM
!ogârjí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se ogârjéște, imperf. 3 sg. se ogârjeá; conj. prez. 3 să se ogârjeáscă
ogîrjesc
OGÂRJÍ, ogârjesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A slăbi foarte tare. – Cf. bg. grča. DOOM
!ogârjí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se ogârjéște, imperf. 3 sg. se ogârjeá; conj. prez. 3 să se ogârjeáscă
ogîrjește
OGÂRJÍ, ogârjesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A slăbi foarte tare. – Cf. bg. grča. DOOM
!ogârjí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se ogârjéște, imperf. 3 sg. se ogârjeá; conj. prez. 3 să se ogârjeáscă
ogîrjești
OGÂRJÍ, ogârjesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A slăbi foarte tare. – Cf. bg. grča. DOOM
!ogârjí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se ogârjéște, imperf. 3 sg. se ogârjeá; conj. prez. 3 să se ogârjeáscă
ogîrji
OGÂRJÍ, ogârjesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A slăbi foarte tare. – Cf. bg. grča. DOOM
!ogârjí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se ogârjéște, imperf. 3 sg. se ogârjeá; conj. prez. 3 să se ogârjeáscă
ogîrjii
OGÂRJÍ, ogârjesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A slăbi foarte tare. – Cf. bg. grča. DOOM
!ogârjí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se ogârjéște, imperf. 3 sg. se ogârjeá; conj. prez. 3 să se ogârjeáscă
ogîrjim
OGÂRJÍ, ogârjesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A slăbi foarte tare. – Cf. bg. grča. DOOM
!ogârjí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se ogârjéște, imperf. 3 sg. se ogârjeá; conj. prez. 3 să se ogârjeáscă
ogîrjind
OGÂRJÍ, ogârjesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A slăbi foarte tare. – Cf. bg. grča. DOOM
!ogârjí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se ogârjéște, imperf. 3 sg. se ogârjeá; conj. prez. 3 să se ogârjeáscă
ogîrjire
OGÂRJÍ, ogârjesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A slăbi foarte tare. – Cf. bg. grča. DOOM
!ogârjí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se ogârjéște, imperf. 3 sg. se ogârjeá; conj. prez. 3 să se ogârjeáscă
ogîrjiră
OGÂRJÍ, ogârjesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A slăbi foarte tare. – Cf. bg. grča. DOOM
!ogârjí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se ogârjéște, imperf. 3 sg. se ogârjeá; conj. prez. 3 să se ogârjeáscă
ogîrjirăm
OGÂRJÍ, ogârjesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A slăbi foarte tare. – Cf. bg. grča. DOOM
!ogârjí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se ogârjéște, imperf. 3 sg. se ogârjeá; conj. prez. 3 să se ogârjeáscă
ogîrjirăți
OGÂRJÍ, ogârjesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A slăbi foarte tare. – Cf. bg. grča. DOOM
!ogârjí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se ogârjéște, imperf. 3 sg. se ogârjeá; conj. prez. 3 să se ogârjeáscă
ogîrjise
OGÂRJÍ, ogârjesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A slăbi foarte tare. – Cf. bg. grča. DOOM
!ogârjí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se ogârjéște, imperf. 3 sg. se ogârjeá; conj. prez. 3 să se ogârjeáscă
ogîrjisem
OGÂRJÍ, ogârjesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A slăbi foarte tare. – Cf. bg. grča. DOOM
!ogârjí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se ogârjéște, imperf. 3 sg. se ogârjeá; conj. prez. 3 să se ogârjeáscă
ogîrjiseră
OGÂRJÍ, ogârjesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A slăbi foarte tare. – Cf. bg. grča. DOOM
!ogârjí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se ogârjéște, imperf. 3 sg. se ogârjeá; conj. prez. 3 să se ogârjeáscă
ogîrjiserăm
OGÂRJÍ, ogârjesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A slăbi foarte tare. – Cf. bg. grča. DOOM
!ogârjí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se ogârjéște, imperf. 3 sg. se ogârjeá; conj. prez. 3 să se ogârjeáscă
ogîrjiserăți
OGÂRJÍ, ogârjesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A slăbi foarte tare. – Cf. bg. grča. DOOM
!ogârjí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se ogârjéște, imperf. 3 sg. se ogârjeá; conj. prez. 3 să se ogârjeáscă
ogîrjiseși
OGÂRJÍ, ogârjesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A slăbi foarte tare. – Cf. bg. grča. DOOM
!ogârjí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se ogârjéște, imperf. 3 sg. se ogârjeá; conj. prez. 3 să se ogârjeáscă
ogîrjiseți
OGÂRJÍ, ogârjesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A slăbi foarte tare. – Cf. bg. grča. DOOM
!ogârjí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se ogârjéște, imperf. 3 sg. se ogârjeá; conj. prez. 3 să se ogârjeáscă
ogîrjit
OGÂRJÍ, ogârjesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A slăbi foarte tare. – Cf. bg. grča. DOOM
!ogârjí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se ogârjéște, imperf. 3 sg. se ogârjeá; conj. prez. 3 să se ogârjeáscă
ogîrjiși
OGÂRJÍ, ogârjesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A slăbi foarte tare. – Cf. bg. grča. DOOM
!ogârjí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se ogârjéște, imperf. 3 sg. se ogârjeá; conj. prez. 3 să se ogârjeáscă
ogîrjiți
OGÂRJÍ, ogârjesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A slăbi foarte tare. – Cf. bg. grča. DOOM
!ogârjí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se ogârjéște, imperf. 3 sg. se ogârjeá; conj. prez. 3 să se ogârjeáscă
ogăratic
OGĂRÁTIC, -Ă, ogăratici, -ce, adj. (Rar) Cu trupul zvelt și subțire ca al ogarului; slab. – Ogar + suf. -atic. DOOM
ogărátic (rar) adj. m., pl. ogărátici; f. ogărátică, pl. ogărátice
ogărel
OGĂRÉL, ogărei, s. m. (Rar) Diminutiv al lui o g a r. Și ne-o tot goni, Cu cai, cu șoimei, Și cu ogărei. TEODORESCU, P. P. 60.
ogărește
OGĂRÉȘTE adv. (Rar) Ca un ogar, foarte iute. – Ogar + suf. -ește. DOOM
ogăréște (rar) adv.
ogărime
OGĂRÍME s. f. (Rar) (Mulțime de) ogari. – Ogar + suf. -ime. DOOM
ogăríme (rar) s. f., g.-d. art. ogărímii
ogărimea
OGĂRÍME s. f. (Rar) (Mulțime de) ogari. – Ogar + suf. -ime. DOOM
ogăríme (rar) s. f., g.-d. art. ogărímii
ogărimi
OGĂRÍME s. f. (Rar) (Mulțime de) ogari. – Ogar + suf. -ime. DOOM
ogăríme (rar) s. f., g.-d. art. ogărímii
ogărimii
OGĂRÍME s. f. (Rar) (Mulțime de) ogari. – Ogar + suf. -ime. DOOM
ogăríme (rar) s. f., g.-d. art. ogărímii