oeagrus
Oeagrus, rege al Thraciei. Din unirea lui cu muza Calliope s-a născut Orpheus.

oeax
Oeax, unul dintre cei trei fii al lui Nauplius și ai Clymenei și frate cu Palamedes, pe care l-a însoțit în războiul troian.

oebalus
Oebalus 1. Fiul lui Cynortas și rege al Lacedaemonului. S-a căsătorit cu Gorgophone și a avut mai mulți copii, printre care pe Icarius și pe Tyndareus. 2. Fiul lui Telon și al nimfei Sebethis. A luptat împotriva lui Aeneas la sosirea eroului în Italia.

oecleus
Oecleus, unul dintre urmașii lui Melampus și tatăl lui Amphiaraus. După ce nepotul său Alcmaeon, și-a ucis mama pentru a răzbuna moartea lui Amphiaraus, Oecleus i-a dat găzduire în curtea sa.

oeclides
Oeclides, denumire purtată de Amphiaraus ca fiu al lui Oecleus.

oecologie
ECOLOGÍE s. f. Știință care se ocupă cu studiul relațiilor dintre organisme și ambianța lor, la nivel de individ, populație sau comunitate. [Var.: oecologíe s. f.] – Din fr. écologie.

DOOM

ecologíe s. f., art. ecología, g.-d. ecologíi, art. ecologíei

oeconomicus
HOMO OECONOMICUS s.m. (Liv.) Om conceput de economiști ca o ființă abstractă, încadrat în societate și mânat de stimulul de a-și satisface nevoile materiale. [< lat. homo oeconomicus].

oedipus
Oedipus, fiul lui Laius, regele cetății Thebae, și al Iocastei. Un oracol îi prezisese lui Laius că va pieri ucis de mîna fiului său, așa încît, atunci cînd regina Iocasta l-a născut pe Oedipus, Laius s-a grăbit să îndepărteze copilul. El l-a încredințat unui slujitor, cu porunca să-l abandoneze undeva, cît mai departe. Oedipus e găsit însă de niște păstori corintieni, care-l duc la curtea regelui Polybus. Polybus îi va fi tată adoptiv pînă cînd copilul va atinge vîrsta bărbăției. Atunci Oedipus părăsește casa lui Polybus și merge la Delphi să consulte oracolul. Pe drum are loc un incident. Într-un loc strîmt și povîrnit, niște călători care vin din partea opusă îi poruncesc să se dea la o parte și să le lase drumul liber să treacă. Oedipus se împotrivește. Are loc o încăierare, în cursul căreia el omoară doi oameni: unul dintre aceștia este Laius, propriul său tată, pe care însă Oedipus nu-l cunoaște. În felul acesta oracolul s-a împlinit. Luînd calea cetății Thebae, unde după moartea lui Laius fusese ales rege Creon, Oedipus se măsoară cu Sfinxul (v. și Creon). Cu mintea sa ageră el izbutește să descifreze enigma pusă de Sfinx și obține răsplata făgăduită: tronul cetății Thebae și mîna reginei Iocasta, despre care nimeni – și cu atît mai puțin el – nu știe că e propria sa mamă. Din căsătoria lui Oedipus cu Iocasta se nasc patru copii: Eteocles, Polynices, Antigone și Ismene. Dar cetatea Thebae e bîntuită de o molimă cumplită, căreia nimeni nu-i știe leacul. Supușii săi mor secerați și regele Oedipus, îndurerat, îl trimite pe Creon să consulte oracolul pentru a afla care e motivul mîniei zeilor. Oracolul răspunde că trebuie răzbunată moartea lui Laius și Oedipus pornește pe dată cercetările pentru a-l descoperi pe vinovat. Se dovedește însă a fi el însuși ucigașul și, îngrozit de propria-i faptă precum și de căsătoria incestuoasă cu Iocasta, Oedipus se pedepsește singur: el își scoate ochii și, lipsit de vedere, pornește într-o tristă pribegie, în straie de cerșetor, călăuzit de fiica sa Antigone, spre alte meleaguri. Găsește ospitalitate în Attica și moare, bătrîn și îndurerat, la Colonus.

oeil
TROMPE L'OEIL s.n. (Arte) Pictură murală care dă la distanță iluzia realității. [Pron. tromp-l'öi. / < fr. trompe l'oeil].

DOOM

!trompe-l’œil (fr.) [pron. trompl'öy] s. n.

oeneus
Oeneus, fiul lui Portheus și rege al Aetoliei. S-a căsătorit cu Althaea, cu care a avut mai mulți copii, printre care pe Meleager, pe Gorge și pe Deianira. După moartea Althaeei, care s-a sinucis (v. și Meleager), Oeneus s-a recăsătorit cu Periboea, cu care a mai avut un fiu, pe Tydeus. Oeneus l-a găzduit o vreme la curtea sa pe Heracles, pe vremea cînd eroul era căsătorit cu Deianira. Tot el a fost cel care a atras asupra Calydonului mînia zeiței Artemis și a făcut ca întreaga Aetolie să fie pustiită de un mistreț fioros (v. Meleager). Mai tîrziu, Oeneus a fost izgonit de la domnie de către fiii fratelui său, Agrius. Nepotul lui, Diomedes, îi alungă însă la rîndu-i pe uzurpatori și-l întronează pe Andraemon, soțul lui Gorge, la curtea căruia Oeneus găsește azil la bătrînețe. E ucis însă, în cele din urmă, de fiii lui Agrius.

oengist
oengist, -ă, oengiști, -iste s. m., s. f. (pub.) membru al unei organizații non-guvernamentale.

oenides
Oenides, denumire purtată de Meleager, fiul lui Oeneus.

oeno
OENO- v. eno-.

oenochoe
OENOCHOÉ s. n. Tip de vas grecesc din ceramică, de dimensiuni mici, cu deschidere trilobată și cu un singur mâner, folosit pentru a turna vinul în cupe. [Pr.: enocoe] – Din fr. oenochoé.

DOOM

oenochoé (fr.) [pron. enocoé] (oe-no-cho-e) s. n.

oenolog
ENOLÓG, enologi, s. m. Specialist în enologie. [Var.: oenológ s. m.] – Din fr. oenologue.

DOOM

*enológ/oenológ [oe pron. e] (oe-) s. m., pl. enológi/oenológi

oenologic
OENOLÓGIC, -Ă adj. v. enologic.

oenologie
OENOLOGÍE s. f. v. enologie.

DOOM

!enologíe/oenologíe [oe pron. e] (oe-) s. f., art. enología/ oenología, g.-d. enologíi/oenologíi, art. enologíei/oenologíei

oenologă
ENOLÓG, enologi, s. m. Specialist în enologie. [Var.: oenológ s. m.] – Din fr. oenologue.

DOOM

*enológ/oenológ [oe pron. e] (oe-) s. m., pl. enológi/oenológi

oenomaus
Oenomaus, unul dintre fiii zeului Ares. A domnit asupra Pisei și a avut o fiică, pe nume Hippodamia. Nevoind s-o căsătorească, el născocise o stratagemă cu ajutorul căreia izbutise să-i ucidă toți pețitorii: îi provoca la o întrecere de care și, cum caii săi, dăruiți de Ares, erau foarte iuți, întrecîndu-i, îi ucidea. Cu ajutorul și prin trădarea vizitiului său, Myrtilus, e învins însă de Pelops, care în felul acesta obține mîna Hippodamiei (v. și Hippodamia). Întrecerea cu Pelops îi este fatală lui Oenomaus, care-și găsește moartea în timpul cursei, zdrobit sub copitele cailor.

oenometrie
OENOMETRÍE s.f. v. enometrie.

oenone
Oenone, nimfă iubită de Paris pe muntele Ida, înainte ca acesta s-o fi cunoscut pe Helena. Mai tîrziu, auzind de moartea lui, Oenone s-a sinucis (v. Paris).

oenopion
Oenopion, unul dintre fiii zeului Dionysus și, la rîndul său, tatăl Meropei. Nevoind să-și dea fiica de soție gigantului Orion, Oenopion l-a îmbătat pe acesta din urmă și, în timp ce dormea, l-a lipsit de vedere.

oenotehnică
OENOTEHNICĂ s.f. v. enotehnică.

oenoterapie
OENOTERAPÍE s.f. v. enoterapie.

oenothera
LUMINÍȚĂ, luminițe, s. f. 1. Diminutiv al lui lumină. 2. (Pop.) Lumânare mică. 3. Plantă meliferă, cu tulpina dreaptă, înaltă, cu frunze alterne și cu flori mari, mirositoare, de culoare galbenă (Oenothera biennis). – Lumină + suf. -iță.

oenotrus
Oenotrus, unul dintre fiii lui Lycaon, regele Arcadiei. Nemulțumit de moștenirea pe care i-a lăsat-o tatăl său, Oenotrus a emigrat în Italia și acolo a întemeiat o nouă țară – Oenotria.

oeonus
Oeonus, fiul lui Licymnius și văr cu Heracles. L-a întovărășit pe erou în multe dintre expedițiile sale, dar a fost ucis, în cele din urmă, de către Hippocoon. Ca să răzbune moartea lui, Heracles a declarat război Lacedaemonului.

oersted
OERSTÉD, oerstezi, s. m. Unitate de măsură a intensității câmpului magnetic. [Pr.: örsted] – Din fr. oersted.

DOOM

oerstéd [oe pron. ö] (oer-) s. m., pl. oerstézi; simb. Oe

oerstedmetre
OERSTEDMÉTRU, oerstedmetre, s. n. (Fiz.) Aparat pentru măsurarea intensității câmpului magnetic. [Pr.: ör-] – Din fr. oerstedmètre.

oerstedmetrele
OERSTEDMÉTRU, oerstedmetre, s. n. (Fiz.) Aparat pentru măsurarea intensității câmpului magnetic. [Pr.: ör-] – Din fr. oerstedmètre.

oerstedmetrelor
OERSTEDMÉTRU, oerstedmetre, s. n. (Fiz.) Aparat pentru măsurarea intensității câmpului magnetic. [Pr.: ör-] – Din fr. oerstedmètre.

oerstedmetru
OERSTEDMÉTRU, oerstedmetre, s. n. (Fiz.) Aparat pentru măsurarea intensității câmpului magnetic. [Pr.: ör-] – Din fr. oerstedmètre.

oerstedmetrul
OERSTEDMÉTRU, oerstedmetre, s. n. (Fiz.) Aparat pentru măsurarea intensității câmpului magnetic. [Pr.: ör-] – Din fr. oerstedmètre.

oerstedmetrului
OERSTEDMÉTRU, oerstedmetre, s. n. (Fiz.) Aparat pentru măsurarea intensității câmpului magnetic. [Pr.: ör-] – Din fr. oerstedmètre.

oerstedul
OERSTÉD, oerstezi, s. m. Unitate de măsură a intensității câmpului magnetic. [Pr.: örsted] – Din fr. oersted.

DOOM

oerstéd [oe pron. ö] (oer-) s. m., pl. oerstézi; simb. Oe

oerstedului
OERSTÉD, oerstezi, s. m. Unitate de măsură a intensității câmpului magnetic. [Pr.: örsted] – Din fr. oersted.

DOOM

oerstéd [oe pron. ö] (oer-) s. m., pl. oerstézi; simb. Oe

oerstezi
OERSTÉD, oerstezi, s. m. Unitate de măsură a intensității câmpului magnetic. [Pr.: örsted] – Din fr. oersted.

DOOM

oerstéd [oe pron. ö] (oer-) s. m., pl. oerstézi; simb. Oe

oerstezii
OERSTÉD, oerstezi, s. m. Unitate de măsură a intensității câmpului magnetic. [Pr.: örsted] – Din fr. oersted.

DOOM

oerstéd [oe pron. ö] (oer-) s. m., pl. oerstézi; simb. Oe

oerstezilor
OERSTÉD, oerstezi, s. m. Unitate de măsură a intensității câmpului magnetic. [Pr.: örsted] – Din fr. oersted.

DOOM

oerstéd [oe pron. ö] (oer-) s. m., pl. oerstézi; simb. Oe

oesar
OESÁR s.n. (Geol.) Muncele de nisip alungite și înguste, formate de morene în câmpiile glaciare. [Pron. esar, var. esar s.n. / < fr. oesar < cuv. finlandez].

oesarul
OESÁR s.n. (Geol.) Muncele de nisip alungite și înguste, formate de morene în câmpiile glaciare. [Pron. esar, var. esar s.n. / < fr. oesar < cuv. finlandez].

oesarului
OESÁR s.n. (Geol.) Muncele de nisip alungite și înguste, formate de morene în câmpiile glaciare. [Pron. esar, var. esar s.n. / < fr. oesar < cuv. finlandez].

oesaruri
OESÁR s.n. (Geol.) Muncele de nisip alungite și înguste, formate de morene în câmpiile glaciare. [Pron. esar, var. esar s.n. / < fr. oesar < cuv. finlandez].

oesarurile
OESÁR s.n. (Geol.) Muncele de nisip alungite și înguste, formate de morene în câmpiile glaciare. [Pron. esar, var. esar s.n. / < fr. oesar < cuv. finlandez].

oesarurilor
OESÁR s.n. (Geol.) Muncele de nisip alungite și înguste, formate de morene în câmpiile glaciare. [Pron. esar, var. esar s.n. / < fr. oesar < cuv. finlandez].

oestral
OESTRÁL, -Ă adj. v. estral.

oestro
ESTRO- v. estru (3) [în DN].

oestrogen
OESTROGÉN s.n. v. estrogen.

oestronă
OESTRÓNĂ s.f. v. estronă.

oestroză
OESTRÓZĂ s.f. v. estroză.

oestru
OÉSTRU s.m. și n. v. estru.

oestru
OÉSTRU s.m. și n. v. estru.