oda
ÓDĂ, ode, s. f. Specie a poeziei lirice (formată din strofe cu aceeași formă și cu aceeași structură metrică), în care se exprimă elogiul, entuziasmul sau admirația față de persoane, de fapte eroice, idealuri etc. ♦ (În antichitate) Poezie sau poem (cu subiect eroic) cântate sau recitate cu acompaniament de liră. ♦ Compoziție muzicală cu caracter eroic, solemn. – Din fr. ode.

DOOM

ódă s. f., g.-d. art. ódei; pl. óde

odagaci
ODAGÁCI, odagaci, s. m. 1. Plantă erbacee cu flori trandafirii, mai rar albe, ale cărei rădăcini se utilizează la scoaterea petelor de pe stofe; ciuin, săpunariță (Saponaria officinalis). 2. Numele a doi arbuști exotici, cu ramuri brune și păroase, cu frunze ovale, a căror scoarță aromatică se folosește în medicină (Croton). ♦ Scoarța acestor arbuști, care răspândește (prin ardere) un miros plăcut; p. ext. substanță aromatică, parfum extrase din această scoarță. [Var.: odogáci s. m.] – Din tc. ödağaci.

DOOM

!odagáci s. m., (arbuști) pl. odagáci

odagacii
ODAGÁCI, odagaci, s. m. 1. Plantă erbacee cu flori trandafirii, mai rar albe, ale cărei rădăcini se utilizează la scoaterea petelor de pe stofe; ciuin, săpunariță (Saponaria officinalis). 2. Numele a doi arbuști exotici, cu ramuri brune și păroase, cu frunze ovale, a căror scoarță aromatică se folosește în medicină (Croton). ♦ Scoarța acestor arbuști, care răspândește (prin ardere) un miros plăcut; p. ext. substanță aromatică, parfum extrase din această scoarță. [Var.: odogáci s. m.] – Din tc. ödağaci.

DOOM

!odagáci s. m., (arbuști) pl. odagáci

odagacilor
ODAGÁCI, odagaci, s. m. 1. Plantă erbacee cu flori trandafirii, mai rar albe, ale cărei rădăcini se utilizează la scoaterea petelor de pe stofe; ciuin, săpunariță (Saponaria officinalis). 2. Numele a doi arbuști exotici, cu ramuri brune și păroase, cu frunze ovale, a căror scoarță aromatică se folosește în medicină (Croton). ♦ Scoarța acestor arbuști, care răspândește (prin ardere) un miros plăcut; p. ext. substanță aromatică, parfum extrase din această scoarță. [Var.: odogáci s. m.] – Din tc. ödağaci.

DOOM

!odagáci s. m., (arbuști) pl. odagáci

odagaciul
ODAGÁCI, odagaci, s. m. 1. Plantă erbacee cu flori trandafirii, mai rar albe, ale cărei rădăcini se utilizează la scoaterea petelor de pe stofe; ciuin, săpunariță (Saponaria officinalis). 2. Numele a doi arbuști exotici, cu ramuri brune și păroase, cu frunze ovale, a căror scoarță aromatică se folosește în medicină (Croton). ♦ Scoarța acestor arbuști, care răspândește (prin ardere) un miros plăcut; p. ext. substanță aromatică, parfum extrase din această scoarță. [Var.: odogáci s. m.] – Din tc. ödağaci.

DOOM

!odagáci s. m., (arbuști) pl. odagáci

odagaciului
ODAGÁCI, odagaci, s. m. 1. Plantă erbacee cu flori trandafirii, mai rar albe, ale cărei rădăcini se utilizează la scoaterea petelor de pe stofe; ciuin, săpunariță (Saponaria officinalis). 2. Numele a doi arbuști exotici, cu ramuri brune și păroase, cu frunze ovale, a căror scoarță aromatică se folosește în medicină (Croton). ♦ Scoarța acestor arbuști, care răspândește (prin ardere) un miros plăcut; p. ext. substanță aromatică, parfum extrase din această scoarță. [Var.: odogáci s. m.] – Din tc. ödağaci.

DOOM

!odagáci s. m., (arbuști) pl. odagáci

odaia
ODÁIE, odăi, s. f. 1. (Pop.) Cameră, încăpere. ♦ (Înv.) Locuință, apartament, casă. 2. (Înv. și reg.) Așezare gospodărească izolată de sat; fermă mică, târlă de vite etc. 3. Colibă servind de adăpost provizoriu pescarilor, ciobanilor sau muncitorilor agricoli în timpul lucrului; otac. [Pr.: -da-ie] – Din tc. oda, bg. odaia.

DOOM

odáie (pop.) s. f., art. odáia, g.-d. art. odắii; pl. odắi, art. odắile (-dă-i-)

odaie
ODÁIE, odăi, s. f. 1. (Pop.) Cameră, încăpere. ♦ (Înv.) Locuință, apartament, casă. 2. (Înv. și reg.) Așezare gospodărească izolată de sat; fermă mică, târlă de vite etc. 3. Colibă servind de adăpost provizoriu pescarilor, ciobanilor sau muncitorilor agricoli în timpul lucrului; otac. [Pr.: -da-ie] – Din tc. oda, bg. odaia.

DOOM

odáie (pop.) s. f., art. odáia, g.-d. art. odắii; pl. odắi, art. odắile (-dă-i-)

odajdie
odájdie (-ắjdii), s. f. – Podoabe liturgice. Sl. odežda „mantie”, din odejati „a se îmbrăca” (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 224).

odalisca
ODALÍSCĂ, odalisce, s. f. Sclavă în serviciul soțiilor sultanului; p. ext. cadână. – Din fr. odalisque.

DOOM

odalíscă s. f., g.-d. art. odalíscei; pl. odalísce

odalisce
ODALÍSCĂ, odalisce, s. f. Sclavă în serviciul soțiilor sultanului; p. ext. cadână. – Din fr. odalisque.

DOOM

odalíscă s. f., g.-d. art. odalíscei; pl. odalísce

odaliscei
ODALÍSCĂ, odalisce, s. f. Sclavă în serviciul soțiilor sultanului; p. ext. cadână. – Din fr. odalisque.

DOOM

odalíscă s. f., g.-d. art. odalíscei; pl. odalísce

odaliscele
ODALÍSCĂ, odalisce, s. f. Sclavă în serviciul soțiilor sultanului; p. ext. cadână. – Din fr. odalisque.

DOOM

odalíscă s. f., g.-d. art. odalíscei; pl. odalísce

odaliscelor
ODALÍSCĂ, odalisce, s. f. Sclavă în serviciul soțiilor sultanului; p. ext. cadână. – Din fr. odalisque.

DOOM

odalíscă s. f., g.-d. art. odalíscei; pl. odalísce

odalâc
ODALÎ́C, odalîcuri, s. n. (Regional) Tîrlă de vite cu tot ce ține de ea. Iute, Ghineo, să te duci, Și la noi să ni-l aduci, Cam cu oi, Cam cu odăi, Cam cu odalîcul lui. TEODORESCU, P. P. 474.

odată
ODÁTĂ adv., adj. invar. 1. Adv. într-un timp nedeterminat, cândva: a) (în legătură cu verbe la trecut) odinioară, mai de mult; b) (în legătură cu verbe la viitor sau cu valoare de viitor) de acum înainte, într-o bună zi, cândva. ◊ Expr. Odată și odată = a) de mult de tot, de foarte multă vreme; b) într-o bună zi, cândva, mai curând sau mai târziu. 2. Adv. (Pop.) Îndată, imediat; fără întârziere; brusc; deodată. 3. Adv. În sfârșit, în cele din urmă. 4. (Pop.) Adj. invar. În toată puterea cuvântului, întreg; p. ext. foarte reușit, foarte bun, excelent. – O³ + dată.

DOOM

*odátă și odátă loc. adv.

ode
ÓDĂ, ode, s. f. Specie a poeziei lirice (formată din strofe cu aceeași formă și cu aceeași structură metrică), în care se exprimă elogiul, entuziasmul sau admirația față de persoane, de fapte eroice, idealuri etc. ♦ (În antichitate) Poezie sau poem (cu subiect eroic) cântate sau recitate cu acompaniament de liră. ♦ Compoziție muzicală cu caracter eroic, solemn. – Din fr. ode.

DOOM

ódă s. f., g.-d. art. ódei; pl. óde

odegârleni
O de Gârleni expr. parfum sau colonie marca Guerlain

odei
ÓDĂ, ode, s. f. Specie a poeziei lirice (formată din strofe cu aceeași formă și cu aceeași structură metrică), în care se exprimă elogiul, entuziasmul sau admirația față de persoane, de fapte eroice, idealuri etc. ♦ (În antichitate) Poezie sau poem (cu subiect eroic) cântate sau recitate cu acompaniament de liră. ♦ Compoziție muzicală cu caracter eroic, solemn. – Din fr. ode.

DOOM

ódă s. f., g.-d. art. ódei; pl. óde

odele
ÓDĂ, ode, s. f. Specie a poeziei lirice (formată din strofe cu aceeași formă și cu aceeași structură metrică), în care se exprimă elogiul, entuziasmul sau admirația față de persoane, de fapte eroice, idealuri etc. ♦ (În antichitate) Poezie sau poem (cu subiect eroic) cântate sau recitate cu acompaniament de liră. ♦ Compoziție muzicală cu caracter eroic, solemn. – Din fr. ode.

DOOM

ódă s. f., g.-d. art. ódei; pl. óde

odeleta
ODELÉTĂ s.f. (Rar) Odă de proporții mici. [< fr. odelette].

odelete
ODELÉTĂ s.f. (Rar) Odă de proporții mici. [< fr. odelette].

odeletei
ODELÉTĂ s.f. (Rar) Odă de proporții mici. [< fr. odelette].

odeletele
ODELÉTĂ s.f. (Rar) Odă de proporții mici. [< fr. odelette].

odeletelor
ODELÉTĂ s.f. (Rar) Odă de proporții mici. [< fr. odelette].

odelor
ÓDĂ, ode, s. f. Specie a poeziei lirice (formată din strofe cu aceeași formă și cu aceeași structură metrică), în care se exprimă elogiul, entuziasmul sau admirația față de persoane, de fapte eroice, idealuri etc. ♦ (În antichitate) Poezie sau poem (cu subiect eroic) cântate sau recitate cu acompaniament de liră. ♦ Compoziție muzicală cu caracter eroic, solemn. – Din fr. ode.

DOOM

ódă s. f., g.-d. art. ódei; pl. óde

odeoane
ODEÓN, odeoane, s. n. Tip de edificiu specific antichității greco-romane, destinat manifestărilor culturale. [Pr.: -de-on] – Din fr. odéon.

DOOM

odeón (-de-on) s. n., pl. odeoáne

odeoanele
ODEÓN, odeoane, s. n. Tip de edificiu specific antichității greco-romane, destinat manifestărilor culturale. [Pr.: -de-on] – Din fr. odéon.

DOOM

odeón (-de-on) s. n., pl. odeoáne

odeoanelor
ODEÓN, odeoane, s. n. Tip de edificiu specific antichității greco-romane, destinat manifestărilor culturale. [Pr.: -de-on] – Din fr. odéon.

DOOM

odeón (-de-on) s. n., pl. odeoáne

odeon
ODEÓN, odeoane, s. n. Tip de edificiu specific antichității greco-romane, destinat manifestărilor culturale. [Pr.: -de-on] – Din fr. odéon.

DOOM

odeón (-de-on) s. n., pl. odeoáne

odeonul
ODEÓN, odeoane, s. n. Tip de edificiu specific antichității greco-romane, destinat manifestărilor culturale. [Pr.: -de-on] – Din fr. odéon.

DOOM

odeón (-de-on) s. n., pl. odeoáne

odeonului
ODEÓN, odeoane, s. n. Tip de edificiu specific antichității greco-romane, destinat manifestărilor culturale. [Pr.: -de-on] – Din fr. odéon.

DOOM

odeón (-de-on) s. n., pl. odeoáne

odgoane
ODGÓN, odgoane, s. n. Funie groasă și lungă, îmbibată, de obicei, cu gudron și folosită în marină, la pescuit, în transporturi etc.; cablu, parâmă, pălămar²; p. gener. orice funie groasă. [Var.: otgón s. n.] – Et. nec.

DOOM

odgón s. n., pl. odgoáne

odgoanele
ODGÓN, odgoane, s. n. Funie groasă și lungă, îmbibată, de obicei, cu gudron și folosită în marină, la pescuit, în transporturi etc.; cablu, parâmă, pălămar²; p. gener. orice funie groasă. [Var.: otgón s. n.] – Et. nec.

DOOM

odgón s. n., pl. odgoáne

odgoanelor
ODGÓN, odgoane, s. n. Funie groasă și lungă, îmbibată, de obicei, cu gudron și folosită în marină, la pescuit, în transporturi etc.; cablu, parâmă, pălămar²; p. gener. orice funie groasă. [Var.: otgón s. n.] – Et. nec.

DOOM

odgón s. n., pl. odgoáne

odgon
ODGÓN, odgoane, s. n. Funie groasă și lungă, îmbibată, de obicei, cu gudron și folosită în marină, la pescuit, în transporturi etc.; cablu, parâmă, pălămar²; p. gener. orice funie groasă. [Var.: otgón s. n.] – Et. nec.

DOOM

odgón s. n., pl. odgoáne

odgonul
ODGÓN, odgoane, s. n. Funie groasă și lungă, îmbibată, de obicei, cu gudron și folosită în marină, la pescuit, în transporturi etc.; cablu, parâmă, pălămar²; p. gener. orice funie groasă. [Var.: otgón s. n.] – Et. nec.

DOOM

odgón s. n., pl. odgoáne

odgonului
ODGÓN, odgoane, s. n. Funie groasă și lungă, îmbibată, de obicei, cu gudron și folosită în marină, la pescuit, în transporturi etc.; cablu, parâmă, pălămar²; p. gener. orice funie groasă. [Var.: otgón s. n.] – Et. nec.

DOOM

odgón s. n., pl. odgoáne

odi
Odi s. p. (iron.) poreclă dată dictatorului Ceaușescu după moarte.

odicolon
ODICOLÓN s. n. (Înv. și pop.) Apă de colonie. – Din fr. eau de Cologne.

DOOM

!odicolón (înv., pop.) s. n.

odicolonul
ODICOLÓN s. n. (Înv. și pop.) Apă de colonie. – Din fr. eau de Cologne.

DOOM

!odicolón (înv., pop.) s. n.

odicolonului
ODICOLÓN s. n. (Înv. și pop.) Apă de colonie. – Din fr. eau de Cologne.

DOOM

!odicolón (înv., pop.) s. n.

odicolonuri
ODICOLÓN s. n. (Înv. și pop.) Apă de colonie. – Din fr. eau de Cologne.

DOOM

!odicolón (înv., pop.) s. n.

odicolonurile
ODICOLÓN s. n. (Înv. și pop.) Apă de colonie. – Din fr. eau de Cologne.

DOOM

!odicolón (înv., pop.) s. n.

odicolonurilor
ODICOLÓN s. n. (Înv. și pop.) Apă de colonie. – Din fr. eau de Cologne.

DOOM

!odicolón (înv., pop.) s. n.

odihna
HODÍNĂ s. f. v. odihnă.

DOOM

odíhnă s. f., g.-d. art. odíhnei; (paliere) pl. odíhne

odihne
HODÍNĂ s. f. v. odihnă.

DOOM

odíhnă s. f., g.-d. art. odíhnei; (paliere) pl. odíhne

odihnea
HODINÍ vb. IV v. odihni.

DOOM

odihní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. odihnésc, imperf. 3 sg. odihneá; conj. prez. 3 să odihneáscă

odihneai
HODINÍ vb. IV v. odihni.

DOOM

odihní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. odihnésc, imperf. 3 sg. odihneá; conj. prez. 3 să odihneáscă

odihneam
HODINÍ vb. IV v. odihni.

DOOM

odihní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. odihnésc, imperf. 3 sg. odihneá; conj. prez. 3 să odihneáscă

odihnească
HODINÍ vb. IV v. odihni.

DOOM

odihní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. odihnésc, imperf. 3 sg. odihneá; conj. prez. 3 să odihneáscă

odihneau
HODINÍ vb. IV v. odihni.

DOOM

odihní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. odihnésc, imperf. 3 sg. odihneá; conj. prez. 3 să odihneáscă

odihneați
HODINÍ vb. IV v. odihni.

DOOM

odihní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. odihnésc, imperf. 3 sg. odihneá; conj. prez. 3 să odihneáscă

odihnei
HODÍNĂ s. f. v. odihnă.

DOOM

odíhnă s. f., g.-d. art. odíhnei; (paliere) pl. odíhne

odihnele
HODÍNĂ s. f. v. odihnă.

DOOM

odíhnă s. f., g.-d. art. odíhnei; (paliere) pl. odíhne

odihnelor
HODÍNĂ s. f. v. odihnă.

DOOM

odíhnă s. f., g.-d. art. odíhnei; (paliere) pl. odíhne

odihnesc
HODINÍ vb. IV v. odihni.

DOOM

odihní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. odihnésc, imperf. 3 sg. odihneá; conj. prez. 3 să odihneáscă

odihnește
HODINÍ vb. IV v. odihni.

DOOM

odihní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. odihnésc, imperf. 3 sg. odihneá; conj. prez. 3 să odihneáscă

odihnești
HODINÍ vb. IV v. odihni.

DOOM

odihní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. odihnésc, imperf. 3 sg. odihneá; conj. prez. 3 să odihneáscă

odihni
HODINÍ vb. IV v. odihni.

DOOM

odihní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. odihnésc, imperf. 3 sg. odihneá; conj. prez. 3 să odihneáscă

odihnii
HODINÍ vb. IV v. odihni.

DOOM

odihní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. odihnésc, imperf. 3 sg. odihneá; conj. prez. 3 să odihneáscă

odihnim
HODINÍ vb. IV v. odihni.

DOOM

odihní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. odihnésc, imperf. 3 sg. odihneá; conj. prez. 3 să odihneáscă

odihnind
HODINÍ vb. IV v. odihni.

DOOM

odihní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. odihnésc, imperf. 3 sg. odihneá; conj. prez. 3 să odihneáscă

odihnire
HODINÍ vb. IV v. odihni.

DOOM

odihní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. odihnésc, imperf. 3 sg. odihneá; conj. prez. 3 să odihneáscă

odihnire
ODIHNÍRE s. f. Faptul de a (se) odihni; odihnă, repaus. – V. odihni.

DOOM

odihníre s. f., g.-d. art. odihnírii

odihnirea
ODIHNÍRE s. f. Faptul de a (se) odihni; odihnă, repaus. – V. odihni.

DOOM

odihníre s. f., g.-d. art. odihnírii

odihniri
ODIHNÍRE s. f. Faptul de a (se) odihni; odihnă, repaus. – V. odihni.

DOOM

odihníre s. f., g.-d. art. odihnírii

odihnirii
ODIHNÍRE s. f. Faptul de a (se) odihni; odihnă, repaus. – V. odihni.

DOOM

odihníre s. f., g.-d. art. odihnírii

odihnirile
ODIHNÍRE s. f. Faptul de a (se) odihni; odihnă, repaus. – V. odihni.

DOOM

odihníre s. f., g.-d. art. odihnírii

odihnirilor
ODIHNÍRE s. f. Faptul de a (se) odihni; odihnă, repaus. – V. odihni.

DOOM

odihníre s. f., g.-d. art. odihnírii

odihniră
HODINÍ vb. IV v. odihni.

DOOM

odihní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. odihnésc, imperf. 3 sg. odihneá; conj. prez. 3 să odihneáscă

odihnirăm
HODINÍ vb. IV v. odihni.

DOOM

odihní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. odihnésc, imperf. 3 sg. odihneá; conj. prez. 3 să odihneáscă

odihnirăți
HODINÍ vb. IV v. odihni.

DOOM

odihní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. odihnésc, imperf. 3 sg. odihneá; conj. prez. 3 să odihneáscă

odihnise
HODINÍ vb. IV v. odihni.

DOOM

odihní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. odihnésc, imperf. 3 sg. odihneá; conj. prez. 3 să odihneáscă

odihnisem
HODINÍ vb. IV v. odihni.

DOOM

odihní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. odihnésc, imperf. 3 sg. odihneá; conj. prez. 3 să odihneáscă

odihniseră
HODINÍ vb. IV v. odihni.

DOOM

odihní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. odihnésc, imperf. 3 sg. odihneá; conj. prez. 3 să odihneáscă

odihniserăm
HODINÍ vb. IV v. odihni.

DOOM

odihní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. odihnésc, imperf. 3 sg. odihneá; conj. prez. 3 să odihneáscă

odihniserăți
HODINÍ vb. IV v. odihni.

DOOM

odihní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. odihnésc, imperf. 3 sg. odihneá; conj. prez. 3 să odihneáscă

odihniseși
HODINÍ vb. IV v. odihni.

DOOM

odihní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. odihnésc, imperf. 3 sg. odihneá; conj. prez. 3 să odihneáscă

odihniseți
HODINÍ vb. IV v. odihni.

DOOM

odihní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. odihnésc, imperf. 3 sg. odihneá; conj. prez. 3 să odihneáscă

odihnit
HODINÍ vb. IV v. odihni.

DOOM

odihní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. odihnésc, imperf. 3 sg. odihneá; conj. prez. 3 să odihneáscă

odihnit
HODINÍT, -Ă adj. v. odihnit.

odihnita
HODINÍT, -Ă adj. v. odihnit.

odihnite
HODINÍT, -Ă adj. v. odihnit.

odihnitei
HODINÍT, -Ă adj. v. odihnit.

odihnitele
HODINÍT, -Ă adj. v. odihnit.

odihnitelor
HODINÍT, -Ă adj. v. odihnit.

odihnitoare
ODIHNITÓR, -OÁRE, odihnitori, -oare, adj. Care reface energia, puterile; reconfortant; care liniștește, calmează; calmant, liniștitor. – Odihni + suf. -tor.

DOOM

odihnitór adj. m., pl. odihnitóri; f. sg. și pl. odihnitoáre

odihnitoarea
ODIHNITÓR, -OÁRE, odihnitori, -oare, adj. Care reface energia, puterile; reconfortant; care liniștește, calmează; calmant, liniștitor. – Odihni + suf. -tor.

DOOM

odihnitór adj. m., pl. odihnitóri; f. sg. și pl. odihnitoáre

odihnitoarei
ODIHNITÓR, -OÁRE, odihnitori, -oare, adj. Care reface energia, puterile; reconfortant; care liniștește, calmează; calmant, liniștitor. – Odihni + suf. -tor.

DOOM

odihnitór adj. m., pl. odihnitóri; f. sg. și pl. odihnitoáre

odihnitoarele
ODIHNITÓR, -OÁRE, odihnitori, -oare, adj. Care reface energia, puterile; reconfortant; care liniștește, calmează; calmant, liniștitor. – Odihni + suf. -tor.

DOOM

odihnitór adj. m., pl. odihnitóri; f. sg. și pl. odihnitoáre

odihnitoarelor
ODIHNITÓR, -OÁRE, odihnitori, -oare, adj. Care reface energia, puterile; reconfortant; care liniștește, calmează; calmant, liniștitor. – Odihni + suf. -tor.

DOOM

odihnitór adj. m., pl. odihnitóri; f. sg. și pl. odihnitoáre

odihnitor
ODIHNITÓR, -OÁRE, odihnitori, -oare, adj. Care reface energia, puterile; reconfortant; care liniștește, calmează; calmant, liniștitor. – Odihni + suf. -tor.

DOOM

odihnitór adj. m., pl. odihnitóri; f. sg. și pl. odihnitoáre

odihnitori
ODIHNITÓR, -OÁRE, odihnitori, -oare, adj. Care reface energia, puterile; reconfortant; care liniștește, calmează; calmant, liniștitor. – Odihni + suf. -tor.

DOOM

odihnitór adj. m., pl. odihnitóri; f. sg. și pl. odihnitoáre

odihnitorii
ODIHNITÓR, -OÁRE, odihnitori, -oare, adj. Care reface energia, puterile; reconfortant; care liniștește, calmează; calmant, liniștitor. – Odihni + suf. -tor.

DOOM

odihnitór adj. m., pl. odihnitóri; f. sg. și pl. odihnitoáre

odihnitorilor
ODIHNITÓR, -OÁRE, odihnitori, -oare, adj. Care reface energia, puterile; reconfortant; care liniștește, calmează; calmant, liniștitor. – Odihni + suf. -tor.

DOOM

odihnitór adj. m., pl. odihnitóri; f. sg. și pl. odihnitoáre

odihnitorul
ODIHNITÓR, -OÁRE, odihnitori, -oare, adj. Care reface energia, puterile; reconfortant; care liniștește, calmează; calmant, liniștitor. – Odihni + suf. -tor.

DOOM

odihnitór adj. m., pl. odihnitóri; f. sg. și pl. odihnitoáre

odihnitorului
ODIHNITÓR, -OÁRE, odihnitori, -oare, adj. Care reface energia, puterile; reconfortant; care liniștește, calmează; calmant, liniștitor. – Odihni + suf. -tor.

DOOM

odihnitór adj. m., pl. odihnitóri; f. sg. și pl. odihnitoáre

odihnitul
HODINÍT, -Ă adj. v. odihnit.

odihnitului
HODINÍT, -Ă adj. v. odihnit.

odihniși
HODINÍ vb. IV v. odihni.

DOOM

odihní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. odihnésc, imperf. 3 sg. odihneá; conj. prez. 3 să odihneáscă

odihniți
HODINÍ vb. IV v. odihni.

DOOM

odihní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. odihnésc, imperf. 3 sg. odihneá; conj. prez. 3 să odihneáscă

odihniți
HODINÍT, -Ă adj. v. odihnit.

odihniții
HODINÍT, -Ă adj. v. odihnit.

odihniților
HODINÍT, -Ă adj. v. odihnit.

odini
HODINÍ vb. IV v. odihni.

DOOM

odihní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. odihnésc, imperf. 3 sg. odihneá; conj. prez. 3 să odihneáscă

odinioară
ODINIOÁRĂ adv. 1. Pe vremuri, altădată, înainte vreme, odată. 2, (Înv.) Cândva, vreodată, într-o bună zi (în viitor), odată și odată. [Pr.: -ni-oa-] – O³ + dinioară (înv. „cândva” < lat.).

DOOM

!nici odinioáră (-ni-oa-) conjcț. + adv. (nu m-a ascultat ~, nu mă ascultă nici astăzi)

odinire
ODINÍ, odinesc, vb. IV. Refl., intranz. și tranz. (Reg.) V. odihni.

odinit
ODINÍ, odinesc, vb. IV. Refl., intranz. și tranz. (Reg.) V. odihni.

odină
HODÍNĂ s. f. v. odihnă.

DOOM

odíhnă s. f., g.-d. art. odíhnei; (paliere) pl. odíhne

odioasa
ODIÓS, -OÁSĂ, odioși, -oase, adj. Care provoacă aversiune, indignare, dezgust; demn de ură; dezgustător, respingător; detestabil. [Pr.: -di-os] – Din lat. odiosus, it. odioso, fr. odieux.

DOOM

odiós (-di-os) adj. m., pl. odióși; f. odioásă, pl. odioáse

odioase
ODIÓS, -OÁSĂ, odioși, -oase, adj. Care provoacă aversiune, indignare, dezgust; demn de ură; dezgustător, respingător; detestabil. [Pr.: -di-os] – Din lat. odiosus, it. odioso, fr. odieux.

DOOM

odiós (-di-os) adj. m., pl. odióși; f. odioásă, pl. odioáse

odioasei
ODIÓS, -OÁSĂ, odioși, -oase, adj. Care provoacă aversiune, indignare, dezgust; demn de ură; dezgustător, respingător; detestabil. [Pr.: -di-os] – Din lat. odiosus, it. odioso, fr. odieux.

DOOM

odiós (-di-os) adj. m., pl. odióși; f. odioásă, pl. odioáse

odioasele
ODIÓS, -OÁSĂ, odioși, -oase, adj. Care provoacă aversiune, indignare, dezgust; demn de ură; dezgustător, respingător; detestabil. [Pr.: -di-os] – Din lat. odiosus, it. odioso, fr. odieux.

DOOM

odiós (-di-os) adj. m., pl. odióși; f. odioásă, pl. odioáse

odioaselor
ODIÓS, -OÁSĂ, odioși, -oase, adj. Care provoacă aversiune, indignare, dezgust; demn de ură; dezgustător, respingător; detestabil. [Pr.: -di-os] – Din lat. odiosus, it. odioso, fr. odieux.

DOOM

odiós (-di-os) adj. m., pl. odióși; f. odioásă, pl. odioáse

odios
ODIÓS, -OÁSĂ, odioși, -oase, adj. Care provoacă aversiune, indignare, dezgust; demn de ură; dezgustător, respingător; detestabil. [Pr.: -di-os] – Din lat. odiosus, it. odioso, fr. odieux.

DOOM

odiós (-di-os) adj. m., pl. odióși; f. odioásă, pl. odioáse

odiosul
ODIÓS, -OÁSĂ, odioși, -oase, adj. Care provoacă aversiune, indignare, dezgust; demn de ură; dezgustător, respingător; detestabil. [Pr.: -di-os] – Din lat. odiosus, it. odioso, fr. odieux.

DOOM

odiós (-di-os) adj. m., pl. odióși; f. odioásă, pl. odioáse

odiosului
ODIÓS, -OÁSĂ, odioși, -oase, adj. Care provoacă aversiune, indignare, dezgust; demn de ură; dezgustător, respingător; detestabil. [Pr.: -di-os] – Din lat. odiosus, it. odioso, fr. odieux.

DOOM

odiós (-di-os) adj. m., pl. odióși; f. odioásă, pl. odioáse

odiozitate
ODIOZITÁTE s. f. (Rar) Faptul de a fi odios. [Pr.: -di-o-] – Odios + suf. -itate. Cf. it. o d i o s i t à.

DOOM

odiozitáte (rar) (-di-o-) s. f., g.-d. art. odiozitắții

odioși
ODIÓS, -OÁSĂ, odioși, -oase, adj. Care provoacă aversiune, indignare, dezgust; demn de ură; dezgustător, respingător; detestabil. [Pr.: -di-os] – Din lat. odiosus, it. odioso, fr. odieux.

DOOM

odiós (-di-os) adj. m., pl. odióși; f. odioásă, pl. odioáse

odioșii
ODIÓS, -OÁSĂ, odioși, -oase, adj. Care provoacă aversiune, indignare, dezgust; demn de ură; dezgustător, respingător; detestabil. [Pr.: -di-os] – Din lat. odiosus, it. odioso, fr. odieux.

DOOM

odiós (-di-os) adj. m., pl. odióși; f. odioásă, pl. odioáse

odioșilor
ODIÓS, -OÁSĂ, odioși, -oase, adj. Care provoacă aversiune, indignare, dezgust; demn de ură; dezgustător, respingător; detestabil. [Pr.: -di-os] – Din lat. odiosus, it. odioso, fr. odieux.

DOOM

odiós (-di-os) adj. m., pl. odióși; f. odioásă, pl. odioáse

odisee
ODISÉE s. f. Călătorie lungă și plină de aventuri; șir de întâmplări neprevăzute; viață plină de peripeții. [Pr.: -se-e] – Din fr. odyssée.

DOOM

odisée (călătorie/viață plină de peripeții) s. f., art. odiséea, g.-d. odisée, art. odiséei

odisee
ODISÉE s. f. Călătorie lungă și plină de aventuri; șir de întâmplări neprevăzute; viață plină de peripeții. [Pr.: -se-e] – Din fr. odyssée.

odiseea
ODISÉE s. f. Călătorie lungă și plină de aventuri; șir de întâmplări neprevăzute; viață plină de peripeții. [Pr.: -se-e] – Din fr. odyssée.

DOOM

odisée (călătorie/viață plină de peripeții) s. f., art. odiséea, g.-d. odisée, art. odiséei

odiseei
ODISÉE s. f. Călătorie lungă și plină de aventuri; șir de întâmplări neprevăzute; viață plină de peripeții. [Pr.: -se-e] – Din fr. odyssée.

DOOM

odisée (călătorie/viață plină de peripeții) s. f., art. odiséea, g.-d. odisée, art. odiséei

odiseele
ODISÉE s. f. Călătorie lungă și plină de aventuri; șir de întâmplări neprevăzute; viață plină de peripeții. [Pr.: -se-e] – Din fr. odyssée.

DOOM

odisée (călătorie/viață plină de peripeții) s. f., art. odiséea, g.-d. odisée, art. odiséei

odiseelor
ODISÉE s. f. Călătorie lungă și plină de aventuri; șir de întâmplări neprevăzute; viață plină de peripeții. [Pr.: -se-e] – Din fr. odyssée.

DOOM

odisée (călătorie/viață plină de peripeții) s. f., art. odiséea, g.-d. odisée, art. odiséei

odiseu
Odiseu = Odysseus.

DOOM

*Odiséu s. propriu m.

odiu
ÓDIU s. n. (Latinism înv.) Ură¹, dezgust, scârbă. – Din lat. odium.

DOOM

ódiu (înv.) [diu pron. diu] s. n., art. ódiul

odiul
ÓDIU s. n. (Latinism înv.) Ură¹, dezgust, scârbă. – Din lat. odium.

DOOM

ódiu (înv.) [diu pron. diu] s. n., art. ódiul

odiului
ÓDIU s. n. (Latinism înv.) Ură¹, dezgust, scârbă. – Din lat. odium.

DOOM

ódiu (înv.) [diu pron. diu] s. n., art. ódiul

odivoi
ODIVÓI, odivoi, s. m. (Înv.) Infanterist. – Din rus. hodovoĩ.

DOOM

odivói (înv.) s. m., pl. odivói, art. odivóii

odivoii
ODIVÓI, odivoi, s. m. (Înv.) Infanterist. – Din rus. hodovoĩ.

DOOM

odivói (înv.) s. m., pl. odivói, art. odivóii

odivoilor
ODIVÓI, odivoi, s. m. (Înv.) Infanterist. – Din rus. hodovoĩ.

DOOM

odivói (înv.) s. m., pl. odivói, art. odivóii

odivoiul
ODIVÓI, odivoi, s. m. (Înv.) Infanterist. – Din rus. hodovoĩ.

DOOM

odivói (înv.) s. m., pl. odivói, art. odivóii

odivoiului
ODIVÓI, odivoi, s. m. (Înv.) Infanterist. – Din rus. hodovoĩ.

DOOM

odivói (înv.) s. m., pl. odivói, art. odivóii

odo
ODO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) drum”, „circuit”. [Var. hodo-. / < fr., it. odo-, cf. gr. hodos].

odoacă
odoácă adv. – Chiar (și), pînă și. Origine necunoscută. Cuvînt rar, apare numai la Dosoftei (sec. XVII).

odoare
ODOÁRE s. f. v. odor².

odoare
ODÓR¹, (1) odoare, s. n. 1. Obiect lucrat dintr-un metal prețios (împodobit cu pietre scumpe); obiect de (mare) preț; giuvaer. ♦ (La pl.) Veșminte scumpe și alte obiecte prețioase folosite la serviciile religioase. 2. Fig. Ființă iubită, prețuită; spec. copil. – Din sb. odor „pradă”.

odoarele
ODÓR¹, (1) odoare, s. n. 1. Obiect lucrat dintr-un metal prețios (împodobit cu pietre scumpe); obiect de (mare) preț; giuvaer. ♦ (La pl.) Veșminte scumpe și alte obiecte prețioase folosite la serviciile religioase. 2. Fig. Ființă iubită, prețuită; spec. copil. – Din sb. odor „pradă”.

odoarelor
ODÓR¹, (1) odoare, s. n. 1. Obiect lucrat dintr-un metal prețios (împodobit cu pietre scumpe); obiect de (mare) preț; giuvaer. ♦ (La pl.) Veșminte scumpe și alte obiecte prețioase folosite la serviciile religioase. 2. Fig. Ființă iubită, prețuită; spec. copil. – Din sb. odor „pradă”.

odobaenus
MÓRSĂ, morse, s. f. Mamifer carnivor din mările polare, lung de 3-4 metri, gros și greoi, cu membre scurte în formă de lopeți, cu caninii superiori foarte dezvoltați; vacă-de-mare (Odobaenus rosmarus). – Din fr. morse.

odobaie
ODOBÁIE s. f. (Reg.) Car mare cu patru boi (pentru cărat snopii la arie).

odobeală
ODOBEÁLĂ, odobeli, s. f. (Învechit și regional) Închisoare. Bagă pe derviș la odobeală. GORJAN, H. IV 75.

odogaci
ODAGÁCI, odagaci, s. m. 1. Plantă erbacee cu flori trandafirii, mai rar albe, ale cărei rădăcini se utilizează la scoaterea petelor de pe stofe; ciuin, săpunariță (Saponaria officinalis). 2. Numele a doi arbuști exotici, cu ramuri brune și păroase, cu frunze ovale, a căror scoarță aromatică se folosește în medicină (Croton). ♦ Scoarța acestor arbuști, care răspândește (prin ardere) un miros plăcut; p. ext. substanță aromatică, parfum extrase din această scoarță. [Var.: odogáci s. m.] – Din tc. ödağaci.

DOOM

!odagáci s. m., (arbuști) pl. odagáci

odograf
ODOGRÁF, odografe, s. n. Traseu al unui drum. – Din fr. odographe.

DOOM

odográf (-do-graf) s. n., pl. odográfe

odografe
ODOGRÁF, odografe, s. n. Traseu al unui drum. – Din fr. odographe.

DOOM

odográf (-do-graf) s. n., pl. odográfe

odografele
ODOGRÁF, odografe, s. n. Traseu al unui drum. – Din fr. odographe.

DOOM

odográf (-do-graf) s. n., pl. odográfe

odografelor
ODOGRÁF, odografe, s. n. Traseu al unui drum. – Din fr. odographe.

DOOM

odográf (-do-graf) s. n., pl. odográfe

odografia
ODOGRAFÍE, odografii, s. f. Descriere a drumurilor dintr-o anumită regiune. – Din fr. odographie.

DOOM

odografíe (-do-gra-) s. f., art. odografía, g.-d. art. odografíei; pl. odografíi, art. odografíile

odografie
ODOGRAFÍE, odografii, s. f. Descriere a drumurilor dintr-o anumită regiune. – Din fr. odographie.

DOOM

odografíe (-do-gra-) s. f., art. odografía, g.-d. art. odografíei; pl. odografíi, art. odografíile

odografiei
ODOGRAFÍE, odografii, s. f. Descriere a drumurilor dintr-o anumită regiune. – Din fr. odographie.

DOOM

odografíe (-do-gra-) s. f., art. odografía, g.-d. art. odografíei; pl. odografíi, art. odografíile

odografii
ODOGRAFÍE, odografii, s. f. Descriere a drumurilor dintr-o anumită regiune. – Din fr. odographie.

DOOM

odografíe (-do-gra-) s. f., art. odografía, g.-d. art. odografíei; pl. odografíi, art. odografíile

odografiile
ODOGRAFÍE, odografii, s. f. Descriere a drumurilor dintr-o anumită regiune. – Din fr. odographie.

DOOM

odografíe (-do-gra-) s. f., art. odografía, g.-d. art. odografíei; pl. odografíi, art. odografíile

odografiilor
ODOGRAFÍE, odografii, s. f. Descriere a drumurilor dintr-o anumită regiune. – Din fr. odographie.

DOOM

odografíe (-do-gra-) s. f., art. odografía, g.-d. art. odografíei; pl. odografíi, art. odografíile

odograful
ODOGRÁF, odografe, s. n. Traseu al unui drum. – Din fr. odographe.

DOOM

odográf (-do-graf) s. n., pl. odográfe

odografului
ODOGRÁF, odografe, s. n. Traseu al unui drum. – Din fr. odographe.

DOOM

odográf (-do-graf) s. n., pl. odográfe

odolean
HODOLEÁN s. m. v. odolean.

DOOM

!odoleán (plantă) (-lean) s. m., pl. odoléni

odoleanul
HODOLEÁN s. m. v. odolean.

DOOM

!odoleán (plantă) (-lean) s. m., pl. odoléni

odoleanului
HODOLEÁN s. m. v. odolean.

DOOM

!odoleán (plantă) (-lean) s. m., pl. odoléni

odoleană
HODOLEÁN s. m. v. odolean.

DOOM

!odoleán (plantă) (-lean) s. m., pl. odoléni

odoleni
HODOLEÁN s. m. v. odolean.

DOOM

!odoleán (plantă) (-lean) s. m., pl. odoléni

odolenii
HODOLEÁN s. m. v. odolean.

DOOM

!odoleán (plantă) (-lean) s. m., pl. odoléni

odolenilor
HODOLEÁN s. m. v. odolean.

DOOM

!odoleán (plantă) (-lean) s. m., pl. odoléni

odometre
ODOMÉTRU, odometre, s. n. Podometru. – Din fr. odomètre.

DOOM

odométru (-me-tru) s. n., art. odométrul; pl. odométre

odometrele
ODOMÉTRU, odometre, s. n. Podometru. – Din fr. odomètre.

DOOM

odométru (-me-tru) s. n., art. odométrul; pl. odométre

odometrelor
ODOMÉTRU, odometre, s. n. Podometru. – Din fr. odomètre.

DOOM

odométru (-me-tru) s. n., art. odométrul; pl. odométre

odometria
ODOMETRÍE s. f. Tehnică a măsurării distanțelor parcurse de un vehicul sau de un pieton. – Din fr. hodométrie.

odometric
ODOMÉTRIC, -Ă, odometrici, -ce, adj. De odometrie. – Din fr. hodométrique.

odometrica
ODOMÉTRIC, -Ă, odometrici, -ce, adj. De odometrie. – Din fr. hodométrique.

odometrice
ODOMÉTRIC, -Ă, odometrici, -ce, adj. De odometrie. – Din fr. hodométrique.

odometricei
ODOMÉTRIC, -Ă, odometrici, -ce, adj. De odometrie. – Din fr. hodométrique.

odometricele
ODOMÉTRIC, -Ă, odometrici, -ce, adj. De odometrie. – Din fr. hodométrique.

odometricelor
ODOMÉTRIC, -Ă, odometrici, -ce, adj. De odometrie. – Din fr. hodométrique.

odometrici
ODOMÉTRIC, -Ă, odometrici, -ce, adj. De odometrie. – Din fr. hodométrique.

odometricii
ODOMÉTRIC, -Ă, odometrici, -ce, adj. De odometrie. – Din fr. hodométrique.

odometricilor
ODOMÉTRIC, -Ă, odometrici, -ce, adj. De odometrie. – Din fr. hodométrique.

odometricul
ODOMÉTRIC, -Ă, odometrici, -ce, adj. De odometrie. – Din fr. hodométrique.

odometricului
ODOMÉTRIC, -Ă, odometrici, -ce, adj. De odometrie. – Din fr. hodométrique.

odometrie
ODOMETRÍE s. f. Tehnică a măsurării distanțelor parcurse de un vehicul sau de un pieton. – Din fr. hodométrie.

odometriei
ODOMETRÍE s. f. Tehnică a măsurării distanțelor parcurse de un vehicul sau de un pieton. – Din fr. hodométrie.

odometrii
ODOMETRÍE s. f. Tehnică a măsurării distanțelor parcurse de un vehicul sau de un pieton. – Din fr. hodométrie.

odometriile
ODOMETRÍE s. f. Tehnică a măsurării distanțelor parcurse de un vehicul sau de un pieton. – Din fr. hodométrie.

odometriilor
ODOMETRÍE s. f. Tehnică a măsurării distanțelor parcurse de un vehicul sau de un pieton. – Din fr. hodométrie.

odometru
ODOMÉTRU, odometre, s. n. Podometru. – Din fr. odomètre.

DOOM

odométru (-me-tru) s. n., art. odométrul; pl. odométre

odometrul
ODOMÉTRU, odometre, s. n. Podometru. – Din fr. odomètre.

DOOM

odométru (-me-tru) s. n., art. odométrul; pl. odométre

odometrului
ODOMÉTRU, odometre, s. n. Podometru. – Din fr. odomètre.

DOOM

odométru (-me-tru) s. n., art. odométrul; pl. odométre

odonat
ODONÁT, odonate, s. n. (La pl.) Ordin de insecte din care face parte libelula; (și la sg.) insectă din acest ordin. – Din fr. odonate.

DOOM

odonát s. n., pl. odonáte

odonate
ODONÁT, odonate, s. n. (La pl.) Ordin de insecte din care face parte libelula; (și la sg.) insectă din acest ordin. – Din fr. odonate.

DOOM

odonát s. n., pl. odonáte

odonatele
ODONÁT, odonate, s. n. (La pl.) Ordin de insecte din care face parte libelula; (și la sg.) insectă din acest ordin. – Din fr. odonate.

DOOM

odonát s. n., pl. odonáte

odonatelor
ODONÁT, odonate, s. n. (La pl.) Ordin de insecte din care face parte libelula; (și la sg.) insectă din acest ordin. – Din fr. odonate.

DOOM

odonát s. n., pl. odonáte

odonatul
ODONÁT, odonate, s. n. (La pl.) Ordin de insecte din care face parte libelula; (și la sg.) insectă din acest ordin. – Din fr. odonate.

DOOM

odonát s. n., pl. odonáte

odonatului
ODONÁT, odonate, s. n. (La pl.) Ordin de insecte din care face parte libelula; (și la sg.) insectă din acest ordin. – Din fr. odonate.

DOOM

odonát s. n., pl. odonáte

odont
ODONTO- Element prim de compunere savantă, cu semnificația „dinte”, „referitor la dinți”, „de dinți”. [Var. odont-. / < fr., it. odonto-, cf. gr. odous, odontos].

odontalgia
ODONTALGÍE, odontalgii, s. f. Durere de dinți. – Din fr. odontalgie.

DOOM

!odontalgíe (-don-tal-/-dont-al-) s. f., art. odontalgía, g.-d. art. odontalgíei; pl. odontalgíi, art. odontalgíile

odontalgic
ODONTÁLGIC, -Ă, odontalgici, -ce, adj. Referitor la durerile de dinți. – Din fr. odontalgique.

DOOM

!odontálgic (-don-tal-/-dont-al-) adj. m., pl. odontálgici; f. odontálgică, pl. odontálgice

odontalgica
ODONTÁLGIC, -Ă, odontalgici, -ce, adj. Referitor la durerile de dinți. – Din fr. odontalgique.

DOOM

!odontálgic (-don-tal-/-dont-al-) adj. m., pl. odontálgici; f. odontálgică, pl. odontálgice

odontalgice
ODONTÁLGIC, -Ă, odontalgici, -ce, adj. Referitor la durerile de dinți. – Din fr. odontalgique.

DOOM

!odontálgic (-don-tal-/-dont-al-) adj. m., pl. odontálgici; f. odontálgică, pl. odontálgice

odontalgicei
ODONTÁLGIC, -Ă, odontalgici, -ce, adj. Referitor la durerile de dinți. – Din fr. odontalgique.

DOOM

!odontálgic (-don-tal-/-dont-al-) adj. m., pl. odontálgici; f. odontálgică, pl. odontálgice

odontalgicele
ODONTÁLGIC, -Ă, odontalgici, -ce, adj. Referitor la durerile de dinți. – Din fr. odontalgique.

DOOM

!odontálgic (-don-tal-/-dont-al-) adj. m., pl. odontálgici; f. odontálgică, pl. odontálgice

odontalgicelor
ODONTÁLGIC, -Ă, odontalgici, -ce, adj. Referitor la durerile de dinți. – Din fr. odontalgique.

DOOM

!odontálgic (-don-tal-/-dont-al-) adj. m., pl. odontálgici; f. odontálgică, pl. odontálgice

odontalgici
ODONTÁLGIC, -Ă, odontalgici, -ce, adj. Referitor la durerile de dinți. – Din fr. odontalgique.

DOOM

!odontálgic (-don-tal-/-dont-al-) adj. m., pl. odontálgici; f. odontálgică, pl. odontálgice

odontalgicii
ODONTÁLGIC, -Ă, odontalgici, -ce, adj. Referitor la durerile de dinți. – Din fr. odontalgique.

DOOM

!odontálgic (-don-tal-/-dont-al-) adj. m., pl. odontálgici; f. odontálgică, pl. odontálgice

odontalgicilor
ODONTÁLGIC, -Ă, odontalgici, -ce, adj. Referitor la durerile de dinți. – Din fr. odontalgique.

DOOM

!odontálgic (-don-tal-/-dont-al-) adj. m., pl. odontálgici; f. odontálgică, pl. odontálgice

odontalgicul
ODONTÁLGIC, -Ă, odontalgici, -ce, adj. Referitor la durerile de dinți. – Din fr. odontalgique.

DOOM

!odontálgic (-don-tal-/-dont-al-) adj. m., pl. odontálgici; f. odontálgică, pl. odontálgice

odontalgicului
ODONTÁLGIC, -Ă, odontalgici, -ce, adj. Referitor la durerile de dinți. – Din fr. odontalgique.

DOOM

!odontálgic (-don-tal-/-dont-al-) adj. m., pl. odontálgici; f. odontálgică, pl. odontálgice

odontalgie
ODONTALGÍE, odontalgii, s. f. Durere de dinți. – Din fr. odontalgie.

DOOM

!odontalgíe (-don-tal-/-dont-al-) s. f., art. odontalgía, g.-d. art. odontalgíei; pl. odontalgíi, art. odontalgíile

odontalgiei
ODONTALGÍE, odontalgii, s. f. Durere de dinți. – Din fr. odontalgie.

DOOM

!odontalgíe (-don-tal-/-dont-al-) s. f., art. odontalgía, g.-d. art. odontalgíei; pl. odontalgíi, art. odontalgíile

odontalgii
ODONTALGÍE, odontalgii, s. f. Durere de dinți. – Din fr. odontalgie.

DOOM

!odontalgíe (-don-tal-/-dont-al-) s. f., art. odontalgía, g.-d. art. odontalgíei; pl. odontalgíi, art. odontalgíile

odontalgiile
ODONTALGÍE, odontalgii, s. f. Durere de dinți. – Din fr. odontalgie.

DOOM

!odontalgíe (-don-tal-/-dont-al-) s. f., art. odontalgía, g.-d. art. odontalgíei; pl. odontalgíi, art. odontalgíile

odontalgiilor
ODONTALGÍE, odontalgii, s. f. Durere de dinți. – Din fr. odontalgie.

DOOM

!odontalgíe (-don-tal-/-dont-al-) s. f., art. odontalgía, g.-d. art. odontalgíei; pl. odontalgíi, art. odontalgíile

odonto
ODONTO- Element prim de compunere savantă, cu semnificația „dinte”, „referitor la dinți”, „de dinți”. [Var. odont-. / < fr., it. odonto-, cf. gr. odous, odontos].

odontoame
ODONTÓM s.n. Tumoare constituită din țesut dentar, localizată pe un dinte sau pe un maxilar. [Pl. -oame. / < fr. odontome].

odontoamele
ODONTÓM s.n. Tumoare constituită din țesut dentar, localizată pe un dinte sau pe un maxilar. [Pl. -oame. / < fr. odontome].

odontoamelor
ODONTÓM s.n. Tumoare constituită din țesut dentar, localizată pe un dinte sau pe un maxilar. [Pl. -oame. / < fr. odontome].

odontoblast
ODONTOBLÁST, odontoblaste, s. n. Fiecare dintre celulele conjunctive dispuse într-unul sau în mai multe rânduri la limita dintre pulpa dentară și dentină, având rol important în formarea dentinei. – Din fr. odontoblaste.

DOOM

odontoblást (-to-blast) s. n., pl. odontobláste

odontoblaste
ODONTOBLÁST, odontoblaste, s. n. Fiecare dintre celulele conjunctive dispuse într-unul sau în mai multe rânduri la limita dintre pulpa dentară și dentină, având rol important în formarea dentinei. – Din fr. odontoblaste.

DOOM

odontoblást (-to-blast) s. n., pl. odontobláste

odontoblastele
ODONTOBLÁST, odontoblaste, s. n. Fiecare dintre celulele conjunctive dispuse într-unul sau în mai multe rânduri la limita dintre pulpa dentară și dentină, având rol important în formarea dentinei. – Din fr. odontoblaste.

DOOM

odontoblást (-to-blast) s. n., pl. odontobláste

odontoblastelor
ODONTOBLÁST, odontoblaste, s. n. Fiecare dintre celulele conjunctive dispuse într-unul sau în mai multe rânduri la limita dintre pulpa dentară și dentină, având rol important în formarea dentinei. – Din fr. odontoblaste.

DOOM

odontoblást (-to-blast) s. n., pl. odontobláste

odontoblastul
ODONTOBLÁST, odontoblaste, s. n. Fiecare dintre celulele conjunctive dispuse într-unul sau în mai multe rânduri la limita dintre pulpa dentară și dentină, având rol important în formarea dentinei. – Din fr. odontoblaste.

DOOM

odontoblást (-to-blast) s. n., pl. odontobláste

odontoblastului
ODONTOBLÁST, odontoblaste, s. n. Fiecare dintre celulele conjunctive dispuse într-unul sau în mai multe rânduri la limita dintre pulpa dentară și dentină, având rol important în formarea dentinei. – Din fr. odontoblaste.

DOOM

odontoblást (-to-blast) s. n., pl. odontobláste

odontocet
ODONTOCÉTE s.n.pl. (Zool.) Grup de cetacee cu dinți, reprezentate prin delfini și cașaloți. [< it. odontaceti, cf. gr. odous – dinte, ketos – cetaceu].

odontocete
ODONTOCÉTE s.n.pl. (Zool.) Grup de cetacee cu dinți, reprezentate prin delfini și cașaloți. [< it. odontaceti, cf. gr. odous – dinte, ketos – cetaceu].

odontocetele
ODONTOCÉTE s.n.pl. (Zool.) Grup de cetacee cu dinți, reprezentate prin delfini și cașaloți. [< it. odontaceti, cf. gr. odous – dinte, ketos – cetaceu].

odontocetelor
ODONTOCÉTE s.n.pl. (Zool.) Grup de cetacee cu dinți, reprezentate prin delfini și cașaloți. [< it. odontaceti, cf. gr. odous – dinte, ketos – cetaceu].

odontocetul
ODONTOCÉTE s.n.pl. (Zool.) Grup de cetacee cu dinți, reprezentate prin delfini și cașaloți. [< it. odontaceti, cf. gr. odous – dinte, ketos – cetaceu].

odontocetului
ODONTOCÉTE s.n.pl. (Zool.) Grup de cetacee cu dinți, reprezentate prin delfini și cașaloți. [< it. odontaceti, cf. gr. odous – dinte, ketos – cetaceu].

odontocia
ODONTOCÍE, odontocii, s. f. Proces de decalcifiere a dinților, care provoacă carierea lor. – Din fr. odontocie.

DOOM

odontocíe s. f., art. odontocía, g.-d. art. odontocíei; pl. odontocíi, art. odontocíile

odontocie
ODONTOCÍE, odontocii, s. f. Proces de decalcifiere a dinților, care provoacă carierea lor. – Din fr. odontocie.

DOOM

odontocíe s. f., art. odontocía, g.-d. art. odontocíei; pl. odontocíi, art. odontocíile

odontociei
ODONTOCÍE, odontocii, s. f. Proces de decalcifiere a dinților, care provoacă carierea lor. – Din fr. odontocie.

DOOM

odontocíe s. f., art. odontocía, g.-d. art. odontocíei; pl. odontocíi, art. odontocíile

odontocii
ODONTOCÍE, odontocii, s. f. Proces de decalcifiere a dinților, care provoacă carierea lor. – Din fr. odontocie.

DOOM

odontocíe s. f., art. odontocía, g.-d. art. odontocíei; pl. odontocíi, art. odontocíile

odontociile
ODONTOCÍE, odontocii, s. f. Proces de decalcifiere a dinților, care provoacă carierea lor. – Din fr. odontocie.

DOOM

odontocíe s. f., art. odontocía, g.-d. art. odontocíei; pl. odontocíi, art. odontocíile

odontociilor
ODONTOCÍE, odontocii, s. f. Proces de decalcifiere a dinților, care provoacă carierea lor. – Din fr. odontocie.

DOOM

odontocíe s. f., art. odontocía, g.-d. art. odontocíei; pl. odontocíi, art. odontocíile

odontoclazia
ODONTOCLAZÍE s.f. Distrugere a țesuturilor dentare. [Gen. -iei. / cf. gr. odous – dinte, clasis – ruptură].

odontoclazie
ODONTOCLAZÍE s.f. Distrugere a țesuturilor dentare. [Gen. -iei. / cf. gr. odous – dinte, clasis – ruptură].

odontoclaziei
ODONTOCLAZÍE s.f. Distrugere a țesuturilor dentare. [Gen. -iei. / cf. gr. odous – dinte, clasis – ruptură].

odontoclazii
ODONTOCLAZÍE s.f. Distrugere a țesuturilor dentare. [Gen. -iei. / cf. gr. odous – dinte, clasis – ruptură].

odontoclaziile
ODONTOCLAZÍE s.f. Distrugere a țesuturilor dentare. [Gen. -iei. / cf. gr. odous – dinte, clasis – ruptură].

odontoclaziilor
ODONTOCLAZÍE s.f. Distrugere a țesuturilor dentare. [Gen. -iei. / cf. gr. odous – dinte, clasis – ruptură].

odontogenia
ODONTOGENÍE, odontogenii, s. f. (Med.) Procesul de dezvoltare a dinților. – Din fr. odontogénie.

odontogenie
ODONTOGENÍE, odontogenii, s. f. (Med.) Procesul de dezvoltare a dinților. – Din fr. odontogénie.

odontogeniei
ODONTOGENÍE, odontogenii, s. f. (Med.) Procesul de dezvoltare a dinților. – Din fr. odontogénie.

odontogenii
ODONTOGENÍE, odontogenii, s. f. (Med.) Procesul de dezvoltare a dinților. – Din fr. odontogénie.

odontogeniile
ODONTOGENÍE, odontogenii, s. f. (Med.) Procesul de dezvoltare a dinților. – Din fr. odontogénie.

odontogeniilor
ODONTOGENÍE, odontogenii, s. f. (Med.) Procesul de dezvoltare a dinților. – Din fr. odontogénie.

odontografia
ODONTOGRAFÍE s.f. Notarea dinților pe fișe cu diferite simboluri. [Gen. -iei. / cf. gr. odous – dinte, graphein – a scrie].

odontografie
ODONTOGRAFÍE s.f. Notarea dinților pe fișe cu diferite simboluri. [Gen. -iei. / cf. gr. odous – dinte, graphein – a scrie].

odontografiei
ODONTOGRAFÍE s.f. Notarea dinților pe fișe cu diferite simboluri. [Gen. -iei. / cf. gr. odous – dinte, graphein – a scrie].

odontografii
ODONTOGRAFÍE s.f. Notarea dinților pe fișe cu diferite simboluri. [Gen. -iei. / cf. gr. odous – dinte, graphein – a scrie].

odontografiile
ODONTOGRAFÍE s.f. Notarea dinților pe fișe cu diferite simboluri. [Gen. -iei. / cf. gr. odous – dinte, graphein – a scrie].

odontografiilor
ODONTOGRAFÍE s.f. Notarea dinților pe fișe cu diferite simboluri. [Gen. -iei. / cf. gr. odous – dinte, graphein – a scrie].

odontoiatre
ODONTOIÁTRU s.m. Stomatolog. [Pron. -to-ia-. / cf. it. odontoiatra].

odontoiatri
ODONTOIÁTRU s.m. Stomatolog. [Pron. -to-ia-. / cf. it. odontoiatra].

odontoiatrie
ODONTOIATRÍE s.f. Stomatologie. [Pron. -to-ia-. / cf. it. odontoiatria].

odontoiatrii
ODONTOIÁTRU s.m. Stomatolog. [Pron. -to-ia-. / cf. it. odontoiatra].

odontoiatrilor
ODONTOIÁTRU s.m. Stomatolog. [Pron. -to-ia-. / cf. it. odontoiatra].

odontoiatru
ODONTOIÁTRU s.m. Stomatolog. [Pron. -to-ia-. / cf. it. odontoiatra].

odontoiatrul
ODONTOIÁTRU s.m. Stomatolog. [Pron. -to-ia-. / cf. it. odontoiatra].

odontoiatrule
ODONTOIÁTRU s.m. Stomatolog. [Pron. -to-ia-. / cf. it. odontoiatra].

odontoiatrului
ODONTOIÁTRU s.m. Stomatolog. [Pron. -to-ia-. / cf. it. odontoiatra].

odontolit
ODONTOLÍT, odontolite, s. n. Tartru dentar. – Din fr. odontolite.

DOOM

odontolít s. n., pl. odontolíte

odontolite
ODONTOLÍT, odontolite, s. n. Tartru dentar. – Din fr. odontolite.

DOOM

odontolít s. n., pl. odontolíte

odontolitele
ODONTOLÍT, odontolite, s. n. Tartru dentar. – Din fr. odontolite.

DOOM

odontolít s. n., pl. odontolíte

odontolitelor
ODONTOLÍT, odontolite, s. n. Tartru dentar. – Din fr. odontolite.

DOOM

odontolít s. n., pl. odontolíte

odontolitul
ODONTOLÍT, odontolite, s. n. Tartru dentar. – Din fr. odontolite.

DOOM

odontolít s. n., pl. odontolíte

odontolitului
ODONTOLÍT, odontolite, s. n. Tartru dentar. – Din fr. odontolite.

DOOM

odontolít s. n., pl. odontolíte

odontolog
ODONTOLÓG, -Ă, odontologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în odontologie. – Din fr. odontologue.

DOOM

odontológă (rar) s. f., g.-d. art. odontológei; pl. odontológe

odontologa
ODONTOLÓG, -Ă, odontologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în odontologie. – Din fr. odontologue.

DOOM

odontológă (rar) s. f., g.-d. art. odontológei; pl. odontológe

odontologe
ODONTOLÓG, -Ă, odontologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în odontologie. – Din fr. odontologue.

DOOM

odontológă (rar) s. f., g.-d. art. odontológei; pl. odontológe

odontologei
ODONTOLÓG, -Ă, odontologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în odontologie. – Din fr. odontologue.

DOOM

odontológă (rar) s. f., g.-d. art. odontológei; pl. odontológe

odontologele
ODONTOLÓG, -Ă, odontologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în odontologie. – Din fr. odontologue.

DOOM

odontológă (rar) s. f., g.-d. art. odontológei; pl. odontológe

odontologelor
ODONTOLÓG, -Ă, odontologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în odontologie. – Din fr. odontologue.

DOOM

odontológă (rar) s. f., g.-d. art. odontológei; pl. odontológe

odontologi
ODONTOLÓG, -Ă, odontologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în odontologie. – Din fr. odontologue.

DOOM

odontológă (rar) s. f., g.-d. art. odontológei; pl. odontológe

odontologia
ODONTOLOGÍE s. f. Parte a anatomiei care se ocupă cu studiul dinților și al bolilor lor. – Din fr. odontologie.

DOOM

odontologíe s. f., art. odontología, g.-d. odontologíi, art. odontologíei

odontologic
ODONTOLÓGIC, -Ă, odontologici, -ce, adj. Care aparține odontologiei, referitor la odontologie. – Din fr. odontologique.

DOOM

odontológic adj. m., pl. odontológici; f. odontológică, pl. odontológice

odontologica
ODONTOLÓGIC, -Ă, odontologici, -ce, adj. Care aparține odontologiei, referitor la odontologie. – Din fr. odontologique.

DOOM

odontológic adj. m., pl. odontológici; f. odontológică, pl. odontológice

odontologice
ODONTOLÓGIC, -Ă, odontologici, -ce, adj. Care aparține odontologiei, referitor la odontologie. – Din fr. odontologique.

DOOM

odontológic adj. m., pl. odontológici; f. odontológică, pl. odontológice

odontologicei
ODONTOLÓGIC, -Ă, odontologici, -ce, adj. Care aparține odontologiei, referitor la odontologie. – Din fr. odontologique.

DOOM

odontológic adj. m., pl. odontológici; f. odontológică, pl. odontológice

odontologicele
ODONTOLÓGIC, -Ă, odontologici, -ce, adj. Care aparține odontologiei, referitor la odontologie. – Din fr. odontologique.

DOOM

odontológic adj. m., pl. odontológici; f. odontológică, pl. odontológice

odontologicelor
ODONTOLÓGIC, -Ă, odontologici, -ce, adj. Care aparține odontologiei, referitor la odontologie. – Din fr. odontologique.

DOOM

odontológic adj. m., pl. odontológici; f. odontológică, pl. odontológice

odontologici
ODONTOLÓGIC, -Ă, odontologici, -ce, adj. Care aparține odontologiei, referitor la odontologie. – Din fr. odontologique.

DOOM

odontológic adj. m., pl. odontológici; f. odontológică, pl. odontológice

odontologicii
ODONTOLÓGIC, -Ă, odontologici, -ce, adj. Care aparține odontologiei, referitor la odontologie. – Din fr. odontologique.

DOOM

odontológic adj. m., pl. odontológici; f. odontológică, pl. odontológice

odontologicilor
ODONTOLÓGIC, -Ă, odontologici, -ce, adj. Care aparține odontologiei, referitor la odontologie. – Din fr. odontologique.

DOOM

odontológic adj. m., pl. odontológici; f. odontológică, pl. odontológice

odontologicul
ODONTOLÓGIC, -Ă, odontologici, -ce, adj. Care aparține odontologiei, referitor la odontologie. – Din fr. odontologique.

DOOM

odontológic adj. m., pl. odontológici; f. odontológică, pl. odontológice

odontologicului
ODONTOLÓGIC, -Ă, odontologici, -ce, adj. Care aparține odontologiei, referitor la odontologie. – Din fr. odontologique.

DOOM

odontológic adj. m., pl. odontológici; f. odontológică, pl. odontológice

odontologie
ODONTOLOGÍE s. f. Parte a anatomiei care se ocupă cu studiul dinților și al bolilor lor. – Din fr. odontologie.

DOOM

odontologíe s. f., art. odontología, g.-d. odontologíi, art. odontologíei

odontologiei
ODONTOLOGÍE s. f. Parte a anatomiei care se ocupă cu studiul dinților și al bolilor lor. – Din fr. odontologie.

DOOM

odontologíe s. f., art. odontología, g.-d. odontologíi, art. odontologíei

odontologii
ODONTOLÓG, -Ă, odontologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în odontologie. – Din fr. odontologue.

DOOM

odontológă (rar) s. f., g.-d. art. odontológei; pl. odontológe

odontologii
ODONTOLOGÍE s. f. Parte a anatomiei care se ocupă cu studiul dinților și al bolilor lor. – Din fr. odontologie.

DOOM

odontologíe s. f., art. odontología, g.-d. odontologíi, art. odontologíei

odontologilor
ODONTOLÓG, -Ă, odontologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în odontologie. – Din fr. odontologue.

DOOM

odontológă (rar) s. f., g.-d. art. odontológei; pl. odontológe

odontologul
ODONTOLÓG, -Ă, odontologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în odontologie. – Din fr. odontologue.

DOOM

odontológă (rar) s. f., g.-d. art. odontológei; pl. odontológe

odontologului
ODONTOLÓG, -Ă, odontologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în odontologie. – Din fr. odontologue.

DOOM

odontológă (rar) s. f., g.-d. art. odontológei; pl. odontológe

odontom
ODONTÓM s.n. Tumoare constituită din țesut dentar, localizată pe un dinte sau pe un maxilar. [Pl. -oame. / < fr. odontome].

odontometre
ODONTOMÉTRU, odontometre, s. n. Mic instrument din metal, celuloid, material plastic sau carton, care servește la măsurarea dantelurii unei mărci poștale. – Din fr. odontomètre, germ. Odontometer.

DOOM

odontométru (-me-tru) s. n., art. odontométrul; pl. odontométre

odontometrele
ODONTOMÉTRU, odontometre, s. n. Mic instrument din metal, celuloid, material plastic sau carton, care servește la măsurarea dantelurii unei mărci poștale. – Din fr. odontomètre, germ. Odontometer.

DOOM

odontométru (-me-tru) s. n., art. odontométrul; pl. odontométre

odontometrelor
ODONTOMÉTRU, odontometre, s. n. Mic instrument din metal, celuloid, material plastic sau carton, care servește la măsurarea dantelurii unei mărci poștale. – Din fr. odontomètre, germ. Odontometer.

DOOM

odontométru (-me-tru) s. n., art. odontométrul; pl. odontométre

odontometria
ODONTOMETRÍE s.f. Procedeu pentru identificarea morților prin luarea unui mulaj în ghips al maxilarelor. [Gen. -iei. / < fr. odontométrie].

odontometrie
ODONTOMETRÍE s.f. Procedeu pentru identificarea morților prin luarea unui mulaj în ghips al maxilarelor. [Gen. -iei. / < fr. odontométrie].

odontometriei
ODONTOMETRÍE s.f. Procedeu pentru identificarea morților prin luarea unui mulaj în ghips al maxilarelor. [Gen. -iei. / < fr. odontométrie].

odontometrii
ODONTOMETRÍE s.f. Procedeu pentru identificarea morților prin luarea unui mulaj în ghips al maxilarelor. [Gen. -iei. / < fr. odontométrie].

odontometriile
ODONTOMETRÍE s.f. Procedeu pentru identificarea morților prin luarea unui mulaj în ghips al maxilarelor. [Gen. -iei. / < fr. odontométrie].

odontometriilor
ODONTOMETRÍE s.f. Procedeu pentru identificarea morților prin luarea unui mulaj în ghips al maxilarelor. [Gen. -iei. / < fr. odontométrie].

odontometru
ODONTOMÉTRU, odontometre, s. n. Mic instrument din metal, celuloid, material plastic sau carton, care servește la măsurarea dantelurii unei mărci poștale. – Din fr. odontomètre, germ. Odontometer.

DOOM

odontométru (-me-tru) s. n., art. odontométrul; pl. odontométre

odontometrul
ODONTOMÉTRU, odontometre, s. n. Mic instrument din metal, celuloid, material plastic sau carton, care servește la măsurarea dantelurii unei mărci poștale. – Din fr. odontomètre, germ. Odontometer.

DOOM

odontométru (-me-tru) s. n., art. odontométrul; pl. odontométre

odontometrului
ODONTOMÉTRU, odontometre, s. n. Mic instrument din metal, celuloid, material plastic sau carton, care servește la măsurarea dantelurii unei mărci poștale. – Din fr. odontomètre, germ. Odontometer.

DOOM

odontométru (-me-tru) s. n., art. odontométrul; pl. odontométre

odontomul
ODONTÓM s.n. Tumoare constituită din țesut dentar, localizată pe un dinte sau pe un maxilar. [Pl. -oame. / < fr. odontome].

odontomului
ODONTÓM s.n. Tumoare constituită din țesut dentar, localizată pe un dinte sau pe un maxilar. [Pl. -oame. / < fr. odontome].

odontoragia
ODONTORAGÍE s. f. Scurgere de sânge din alveolele dinților. – Din fr. odontorragie.

DOOM

odontoragíe s. f., art. odontoragía, g.-d. odontoragíi, art. odontoragíei

odontoragie
ODONTORAGÍE s. f. Scurgere de sânge din alveolele dinților. – Din fr. odontorragie.

DOOM

odontoragíe s. f., art. odontoragía, g.-d. odontoragíi, art. odontoragíei

odontoragiei
ODONTORAGÍE s. f. Scurgere de sânge din alveolele dinților. – Din fr. odontorragie.

DOOM

odontoragíe s. f., art. odontoragía, g.-d. odontoragíi, art. odontoragíei

odontoragii
ODONTORAGÍE s. f. Scurgere de sânge din alveolele dinților. – Din fr. odontorragie.

DOOM

odontoragíe s. f., art. odontoragía, g.-d. odontoragíi, art. odontoragíei

odontoragiile
ODONTORAGÍE s. f. Scurgere de sânge din alveolele dinților. – Din fr. odontorragie.

DOOM

odontoragíe s. f., art. odontoragía, g.-d. odontoragíi, art. odontoragíei

odontoragiilor
ODONTORAGÍE s. f. Scurgere de sânge din alveolele dinților. – Din fr. odontorragie.

DOOM

odontoragíe s. f., art. odontoragía, g.-d. odontoragíi, art. odontoragíei

odontotehnica
ODONTOTÉHNICĂ s. f. Operație de conservare și de întreținere a sănătății dinților prin plombarea, înlocuirea, controlarea lor. Cf. fr. odontotechnie.

DOOM

odontotéhnică s. f., g.-d. art. odontotéhnicii

odontotehnici
ODONTOTÉHNICĂ s. f. Operație de conservare și de întreținere a sănătății dinților prin plombarea, înlocuirea, controlarea lor. Cf. fr. odontotechnie.

DOOM

odontotéhnică s. f., g.-d. art. odontotéhnicii

odontotehnicii
ODONTOTÉHNICĂ s. f. Operație de conservare și de întreținere a sănătății dinților prin plombarea, înlocuirea, controlarea lor. Cf. fr. odontotechnie.

DOOM

odontotéhnică s. f., g.-d. art. odontotéhnicii

odor
ODÓR², odoruri, s. n. (Înv.) Miros, mireasmă, parfum. [Var.: odoáre s. f.] – Din lat. odor, it. odore, fr. odeur.

odor
ODÓR¹, (1) odoare, s. n. 1. Obiect lucrat dintr-un metal prețios (împodobit cu pietre scumpe); obiect de (mare) preț; giuvaer. ♦ (La pl.) Veșminte scumpe și alte obiecte prețioase folosite la serviciile religioase. 2. Fig. Ființă iubită, prețuită; spec. copil. – Din sb. odor „pradă”.

odorant
ODORÁNT, -Ă, odoranți, -te, adj. Care răspândește un miros plăcut; parfumat, mirositor, odorifer, odoriferant. ♦ (Tehn.; despre unele substanțe) Care conține odorizanți. – Din fr. odorant.

DOOM

!odoránt adj. m., pl. odoránți; f. odorántă, pl. odoránte

odoranta
ODORÁNT, -Ă, odoranți, -te, adj. Care răspândește un miros plăcut; parfumat, mirositor, odorifer, odoriferant. ♦ (Tehn.; despre unele substanțe) Care conține odorizanți. – Din fr. odorant.

DOOM

!odoránt adj. m., pl. odoránți; f. odorántă, pl. odoránte

odorante
ODORÁNT, -Ă, odoranți, -te, adj. Care răspândește un miros plăcut; parfumat, mirositor, odorifer, odoriferant. ♦ (Tehn.; despre unele substanțe) Care conține odorizanți. – Din fr. odorant.

DOOM

!odoránt adj. m., pl. odoránți; f. odorántă, pl. odoránte

odorantei
ODORÁNT, -Ă, odoranți, -te, adj. Care răspândește un miros plăcut; parfumat, mirositor, odorifer, odoriferant. ♦ (Tehn.; despre unele substanțe) Care conține odorizanți. – Din fr. odorant.

DOOM

!odoránt adj. m., pl. odoránți; f. odorántă, pl. odoránte

odorantele
ODORÁNT, -Ă, odoranți, -te, adj. Care răspândește un miros plăcut; parfumat, mirositor, odorifer, odoriferant. ♦ (Tehn.; despre unele substanțe) Care conține odorizanți. – Din fr. odorant.

DOOM

!odoránt adj. m., pl. odoránți; f. odorántă, pl. odoránte

odorantelor
ODORÁNT, -Ă, odoranți, -te, adj. Care răspândește un miros plăcut; parfumat, mirositor, odorifer, odoriferant. ♦ (Tehn.; despre unele substanțe) Care conține odorizanți. – Din fr. odorant.

DOOM

!odoránt adj. m., pl. odoránți; f. odorántă, pl. odoránte

odorantul
ODORÁNT, -Ă, odoranți, -te, adj. Care răspândește un miros plăcut; parfumat, mirositor, odorifer, odoriferant. ♦ (Tehn.; despre unele substanțe) Care conține odorizanți. – Din fr. odorant.

DOOM

!odoránt adj. m., pl. odoránți; f. odorántă, pl. odoránte

odorantului
ODORÁNT, -Ă, odoranți, -te, adj. Care răspândește un miros plăcut; parfumat, mirositor, odorifer, odoriferant. ♦ (Tehn.; despre unele substanțe) Care conține odorizanți. – Din fr. odorant.

DOOM

!odoránt adj. m., pl. odoránți; f. odorántă, pl. odoránte

odoranți
ODORÁNT, -Ă, odoranți, -te, adj. Care răspândește un miros plăcut; parfumat, mirositor, odorifer, odoriferant. ♦ (Tehn.; despre unele substanțe) Care conține odorizanți. – Din fr. odorant.

DOOM

!odoránt adj. m., pl. odoránți; f. odorántă, pl. odoránte

odoranții
ODORÁNT, -Ă, odoranți, -te, adj. Care răspândește un miros plăcut; parfumat, mirositor, odorifer, odoriferant. ♦ (Tehn.; despre unele substanțe) Care conține odorizanți. – Din fr. odorant.

DOOM

!odoránt adj. m., pl. odoránți; f. odorántă, pl. odoránte

odoranților
ODORÁNT, -Ă, odoranți, -te, adj. Care răspândește un miros plăcut; parfumat, mirositor, odorifer, odoriferant. ♦ (Tehn.; despre unele substanțe) Care conține odorizanți. – Din fr. odorant.

DOOM

!odoránt adj. m., pl. odoránți; f. odorántă, pl. odoránte

odorat
ODORÁT s. n. Miros. – Din fr. odorat.

DOOM

!odorát s. n.

odorata
REZÉDĂ, rezede, s. f. Plantă decorativă erbacee, cu tulpina ramificată, cu frunze întregi alungite și cu flori mici, galbene-aurii, cu miros plăcut; rozetă (Reseda odorata). – Din fr. réséda, germ. Resede.

odoratul
ODORÁT s. n. Miros. – Din fr. odorat.

DOOM

!odorát s. n.

odoratului
ODORÁT s. n. Miros. – Din fr. odorat.

DOOM

!odorát s. n.

odoratum
VIȚELÁR, vițelari, s. m. 1. Persoană care supraveghează și îngrijește vițeii. 2. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu miros plăcut, cu frunze lungi, cu florile grupate în spic; părangină (Anthoxanthum odoratum). – Vițel + suf. -ar.

odoraturi
ODORÁT s. n. Miros. – Din fr. odorat.

DOOM

!odorát s. n.

odoraturile
ODORÁT s. n. Miros. – Din fr. odorat.

DOOM

!odorát s. n.

odoraturilor
ODORÁT s. n. Miros. – Din fr. odorat.

DOOM

!odorát s. n.

odoratus
SÂNGE, (5) sângiuri, s. n. 1. Substanță lichidă de culoare roșie, compusă din plasmă și din globule (albe și roșii), care circulă prin vine și artere, asigurând nutriția și oxigenarea organismului la animalele superioare. ◊ Animal cu sânge rece = animal (pește, reptilă, batracian și nevertebrat) la care temperatura corpului se schimbă în funcție de temperatura mediului înconjurător. Frate de sânge = frate de la același tată și de la aceeași mamă; frate bun. Legături de sânge = rudenie. Glasul sângelui = înclinare firească (și instinctivă) de dragoste pentru familie, pentru o rudă apropiată. ◊ Loc. adj. De sânge = a) de culoare roșie; b) (despre lacrimi) de durere, de supărare mare; c) de neam, de familie bună, aleasă. În sânge = (despre fripturi) care a rămas puțin crud, care își păstrează încă sângele. ◊ Loc. adj. și adv. Cu sânge rece = fără emoție; calm, liniștit. Cu sânge iute = fără stăpânire, impulsiv. Cu (sau de) sânge albastru = de neam mare, ales; nobil. ◊ Loc. adv. La sânge = extrem de aspru, de drastic; până la distrugere. ◊ Expr. A scuipa (cu) sânge = a avea hemoptizie. A lăsa (sau a lua) cuiva sânge = a scoate cuiva o cantitate de sânge (în scop terapeutic). A da sânge = a lăsa să i se scoată o cantitate de sânge (în mod terapeutic sau pentru a fi folosit în transfuzii). A avea sânge în vine = a fi energic. A i se urca (sau a-i năvăli, a i se sui, a-i da etc.) (cuiva) sângele în obraz (sau la cap, în față) = a) a se înroși din cauza unei emoții puternice sau din cauza unei boli etc.; b) a se înfuria. A nu mai avea (nici) o picătură de sânge în obraz = a fi palid din cauza bolii; a păli de emoție, de frică etc. A-i îngheța (cuiva) sângele în vine sau a îngheța sângele (în cineva) = a se speria, a fi cuprins de groază, a înlemni de spaimă. A fierbe (sau a clocoti) sângele (în cineva) = a se înfierbânta din cauza mâniei, a supărării etc. A-și face (sau a-i face cuiva) sânge rău = a (se) supăra foarte tare, a (se) enerva. A nu curge (sau a nu ieși) sânge din inimă (sau din cineva), se spune pentru a arăta că cineva este foarte supărat. A avea (ceva) în sânge = a fi obișnuit cu ceva; a avea ceva înnăscut. A bate (sau a zgâria) până la sânge = a bate (sau a zgâria) tare (până când curge sânge). A umple de sânge = a bate foarte tare, crunt. A suge sângele cuiva = a chinui, a oprima; a exploata. Sânge nevinovat, se spune despre cel ucis fără nici o vină. Vărsare de sânge = omor în masă, măcel. A vărsa sânge = a omorî. A fi setos (sau dornic, iubitor) de sânge sau a fi omul sângelui = a fi crud, a fi ucigaș. A se scălda în sânge sau a se adăpa cu sânge = a omorî (în masă) din cruzime. A avea mâinile pătate de sânge = a fi vinovat de o crimă. A face să curgă sânge = a fi pricina unui război, a unei încăierări sângeroase. A-și da (sau a-și vărsa) sângele (pentru cineva sau ceva) = a suferi sau a-și da viața (pentru cineva sau ceva). 2. Fig. Obârșie; p. ext. familie, neam; progenitură 3. Fig. Soi, rasă (de animale). 4. Compuse: sânge-de-nouă-frați sau sângele dracului, sângele-zmeului = produs vegetal rășinos, de culoare roșie, recoltat din fructele unui arbore din familia palmierilor și care, arzând, răspândește un miros plăcut; sângele-voinicului = a) plantă agățătoare din familia leguminoaselor, cu flori roșii, violete sau albe (Lathyrus odoratus); b) numele a două specii de plante erbacee de munte din familia orhideelor, cu frunze înguste, alungite, îndreptate în sus, cu miros plăcut de vanilie, dintre care una cu flori mici de culoare roșie-purpurie (Nigritella rubra), iar cealaltă cu flori de culoare purpurie întunecată (Nigritella nigra). 5. (Înv.; la pl.) Omoruri, crime. 6. (Pop.) Nume dat unei boli a vitelor (care le face să sângereze). – Lat. sanguis.

odoraș
ODORÁȘ, odorașe, s. n. (Rar) Diminutiv al lui odor¹ (2); termen de alintare folosit de părinți pentru copiii mici. – Odor¹ + suf. -aș.

odorașe
ODORÁȘ, odorașe, s. n. (Rar) Diminutiv al lui odor¹ (2); termen de alintare folosit de părinți pentru copiii mici. – Odor¹ + suf. -aș.

odorașele
ODORÁȘ, odorașe, s. n. (Rar) Diminutiv al lui odor¹ (2); termen de alintare folosit de părinți pentru copiii mici. – Odor¹ + suf. -aș.

odorașelor
ODORÁȘ, odorașe, s. n. (Rar) Diminutiv al lui odor¹ (2); termen de alintare folosit de părinți pentru copiii mici. – Odor¹ + suf. -aș.

odorașul
ODORÁȘ, odorașe, s. n. (Rar) Diminutiv al lui odor¹ (2); termen de alintare folosit de părinți pentru copiii mici. – Odor¹ + suf. -aș.

odorașului
ODORÁȘ, odorașe, s. n. (Rar) Diminutiv al lui odor¹ (2); termen de alintare folosit de părinți pentru copiii mici. – Odor¹ + suf. -aș.

odorifer
ODORIFÉR, -Ă, odoriferi, -e, adj. Odorant. – Din it. odorifero.

DOOM

odorifér adj. m., pl. odoriféri; f. odoriféră, pl. odorifére

odorifera
ODORIFÉR, -Ă, odoriferi, -e, adj. Odorant. – Din it. odorifero.

DOOM

odorifér adj. m., pl. odoriféri; f. odoriféră, pl. odorifére

odoriferant
ODORIFERÁNT, -Ă, odoriferanți, -te, adj. (Rar) Odorant. – Din fr. odoriférant.

DOOM

odoriferánt (rar) adj. m., pl. odoriferánți; f. odoriferántă, pl. odoriferánte

odoriferanta
ODORIFERÁNT, -Ă, odoriferanți, -te, adj. (Rar) Odorant. – Din fr. odoriférant.

DOOM

odoriferánt (rar) adj. m., pl. odoriferánți; f. odoriferántă, pl. odoriferánte

odoriferante
ODORIFERÁNT, -Ă, odoriferanți, -te, adj. (Rar) Odorant. – Din fr. odoriférant.

DOOM

odoriferánt (rar) adj. m., pl. odoriferánți; f. odoriferántă, pl. odoriferánte

odoriferantei
ODORIFERÁNT, -Ă, odoriferanți, -te, adj. (Rar) Odorant. – Din fr. odoriférant.

DOOM

odoriferánt (rar) adj. m., pl. odoriferánți; f. odoriferántă, pl. odoriferánte

odoriferantele
ODORIFERÁNT, -Ă, odoriferanți, -te, adj. (Rar) Odorant. – Din fr. odoriférant.

DOOM

odoriferánt (rar) adj. m., pl. odoriferánți; f. odoriferántă, pl. odoriferánte

odoriferantelor
ODORIFERÁNT, -Ă, odoriferanți, -te, adj. (Rar) Odorant. – Din fr. odoriférant.

DOOM

odoriferánt (rar) adj. m., pl. odoriferánți; f. odoriferántă, pl. odoriferánte

odoriferantul
ODORIFERÁNT, -Ă, odoriferanți, -te, adj. (Rar) Odorant. – Din fr. odoriférant.

DOOM

odoriferánt (rar) adj. m., pl. odoriferánți; f. odoriferántă, pl. odoriferánte

odoriferantului
ODORIFERÁNT, -Ă, odoriferanți, -te, adj. (Rar) Odorant. – Din fr. odoriférant.

DOOM

odoriferánt (rar) adj. m., pl. odoriferánți; f. odoriferántă, pl. odoriferánte

odoriferanți
ODORIFERÁNT, -Ă, odoriferanți, -te, adj. (Rar) Odorant. – Din fr. odoriférant.

DOOM

odoriferánt (rar) adj. m., pl. odoriferánți; f. odoriferántă, pl. odoriferánte

odoriferanții
ODORIFERÁNT, -Ă, odoriferanți, -te, adj. (Rar) Odorant. – Din fr. odoriférant.

DOOM

odoriferánt (rar) adj. m., pl. odoriferánți; f. odoriferántă, pl. odoriferánte

odoriferanților
ODORIFERÁNT, -Ă, odoriferanți, -te, adj. (Rar) Odorant. – Din fr. odoriférant.

DOOM

odoriferánt (rar) adj. m., pl. odoriferánți; f. odoriferántă, pl. odoriferánte

odorifere
ODORIFÉR, -Ă, odoriferi, -e, adj. Odorant. – Din it. odorifero.

DOOM

odorifér adj. m., pl. odoriféri; f. odoriféră, pl. odorifére

odoriferei
ODORIFÉR, -Ă, odoriferi, -e, adj. Odorant. – Din it. odorifero.

DOOM

odorifér adj. m., pl. odoriféri; f. odoriféră, pl. odorifére

odoriferele
ODORIFÉR, -Ă, odoriferi, -e, adj. Odorant. – Din it. odorifero.

DOOM

odorifér adj. m., pl. odoriféri; f. odoriféră, pl. odorifére

odoriferelor
ODORIFÉR, -Ă, odoriferi, -e, adj. Odorant. – Din it. odorifero.

DOOM

odorifér adj. m., pl. odoriféri; f. odoriféră, pl. odorifére

odoriferi
ODORIFÉR, -Ă, odoriferi, -e, adj. Odorant. – Din it. odorifero.

DOOM

odorifér adj. m., pl. odoriféri; f. odoriféră, pl. odorifére

odoriferii
ODORIFÉR, -Ă, odoriferi, -e, adj. Odorant. – Din it. odorifero.

DOOM

odorifér adj. m., pl. odoriféri; f. odoriféră, pl. odorifére

odoriferilor
ODORIFÉR, -Ă, odoriferi, -e, adj. Odorant. – Din it. odorifero.

DOOM

odorifér adj. m., pl. odoriféri; f. odoriféră, pl. odorifére

odoriferul
ODORIFÉR, -Ă, odoriferi, -e, adj. Odorant. – Din it. odorifero.

DOOM

odorifér adj. m., pl. odoriféri; f. odoriféră, pl. odorifére

odoriferului
ODORIFÉR, -Ă, odoriferi, -e, adj. Odorant. – Din it. odorifero.

DOOM

odorifér adj. m., pl. odoriféri; f. odoriféră, pl. odorifére

odorific
ODORÍFIC, -Ă, odorifici, -ce, adj. Mirositor. – Din fr. odorifique.

DOOM

odorífic adj. m., pl. odorífici; f. odorífică, pl. odorífice

odorifica
ODORÍFIC, -Ă, odorifici, -ce, adj. Mirositor. – Din fr. odorifique.

DOOM

odorífic adj. m., pl. odorífici; f. odorífică, pl. odorífice

odorifice
ODORÍFIC, -Ă, odorifici, -ce, adj. Mirositor. – Din fr. odorifique.

DOOM

odorífic adj. m., pl. odorífici; f. odorífică, pl. odorífice

odorificei
ODORÍFIC, -Ă, odorifici, -ce, adj. Mirositor. – Din fr. odorifique.

DOOM

odorífic adj. m., pl. odorífici; f. odorífică, pl. odorífice

odorificele
ODORÍFIC, -Ă, odorifici, -ce, adj. Mirositor. – Din fr. odorifique.

DOOM

odorífic adj. m., pl. odorífici; f. odorífică, pl. odorífice

odorificelor
ODORÍFIC, -Ă, odorifici, -ce, adj. Mirositor. – Din fr. odorifique.

DOOM

odorífic adj. m., pl. odorífici; f. odorífică, pl. odorífice

odorifici
ODORÍFIC, -Ă, odorifici, -ce, adj. Mirositor. – Din fr. odorifique.

DOOM

odorífic adj. m., pl. odorífici; f. odorífică, pl. odorífice

odorificii
ODORÍFIC, -Ă, odorifici, -ce, adj. Mirositor. – Din fr. odorifique.

DOOM

odorífic adj. m., pl. odorífici; f. odorífică, pl. odorífice

odorificilor
ODORÍFIC, -Ă, odorifici, -ce, adj. Mirositor. – Din fr. odorifique.

DOOM

odorífic adj. m., pl. odorífici; f. odorífică, pl. odorífice

odorificul
ODORÍFIC, -Ă, odorifici, -ce, adj. Mirositor. – Din fr. odorifique.

DOOM

odorífic adj. m., pl. odorífici; f. odorífică, pl. odorífice

odorificului
ODORÍFIC, -Ă, odorifici, -ce, adj. Mirositor. – Din fr. odorifique.

DOOM

odorífic adj. m., pl. odorífici; f. odorífică, pl. odorífice

odoriza
ODORIZÁ, odorizez, vb. I. Tranz. A face ca un gaz combustibil inodor să exale un miros prin amestecarea lui cu un odorizant. – Din odorizant (derivat regresiv).

DOOM

odorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 odorizeáză

odorizai
ODORIZÁ, odorizez, vb. I. Tranz. A face ca un gaz combustibil inodor să exale un miros prin amestecarea lui cu un odorizant. – Din odorizant (derivat regresiv).

DOOM

odorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 odorizeáză

odorizam
ODORIZÁ, odorizez, vb. I. Tranz. A face ca un gaz combustibil inodor să exale un miros prin amestecarea lui cu un odorizant. – Din odorizant (derivat regresiv).

DOOM

odorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 odorizeáză

odorizant
ODORIZÁNT, odorizanți, s. m. Compus chimic cu miros puternic, folosit pentru a da miros gazelor combustibile (inodore) în scopul detectării pierderilor accidentale de gaze din conducte, din recipiente etc. – Din fr. odorisant.

DOOM

odorizánt s. m., pl. odorizánți

odorizantul
ODORIZÁNT, odorizanți, s. m. Compus chimic cu miros puternic, folosit pentru a da miros gazelor combustibile (inodore) în scopul detectării pierderilor accidentale de gaze din conducte, din recipiente etc. – Din fr. odorisant.

DOOM

odorizánt s. m., pl. odorizánți

odorizantului
ODORIZÁNT, odorizanți, s. m. Compus chimic cu miros puternic, folosit pentru a da miros gazelor combustibile (inodore) în scopul detectării pierderilor accidentale de gaze din conducte, din recipiente etc. – Din fr. odorisant.

DOOM

odorizánt s. m., pl. odorizánți

odorizanți
ODORIZÁNT, odorizanți, s. m. Compus chimic cu miros puternic, folosit pentru a da miros gazelor combustibile (inodore) în scopul detectării pierderilor accidentale de gaze din conducte, din recipiente etc. – Din fr. odorisant.

DOOM

odorizánt s. m., pl. odorizánți

odorizanții
ODORIZÁNT, odorizanți, s. m. Compus chimic cu miros puternic, folosit pentru a da miros gazelor combustibile (inodore) în scopul detectării pierderilor accidentale de gaze din conducte, din recipiente etc. – Din fr. odorisant.

DOOM

odorizánt s. m., pl. odorizánți

odorizanților
ODORIZÁNT, odorizanți, s. m. Compus chimic cu miros puternic, folosit pentru a da miros gazelor combustibile (inodore) în scopul detectării pierderilor accidentale de gaze din conducte, din recipiente etc. – Din fr. odorisant.

DOOM

odorizánt s. m., pl. odorizánți

odorizare
ODORIZÁ, odorizez, vb. I. Tranz. A face ca un gaz combustibil inodor să exale un miros prin amestecarea lui cu un odorizant. – Din odorizant (derivat regresiv).

DOOM

odorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 odorizeáză

odorizare
ODORIZÁRE, odorizări, s. f. Acțiunea de a odoriza și rezultatul ei. – V. odoriza.

DOOM

odorizáre s. f., g.-d. art. odorizắrii; pl. odorizắri

odorizarea
ODORIZÁRE, odorizări, s. f. Acțiunea de a odoriza și rezultatul ei. – V. odoriza.

DOOM

odorizáre s. f., g.-d. art. odorizắrii; pl. odorizắri

odorizară
ODORIZÁ, odorizez, vb. I. Tranz. A face ca un gaz combustibil inodor să exale un miros prin amestecarea lui cu un odorizant. – Din odorizant (derivat regresiv).

DOOM

odorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 odorizeáză

odorizarăm
ODORIZÁ, odorizez, vb. I. Tranz. A face ca un gaz combustibil inodor să exale un miros prin amestecarea lui cu un odorizant. – Din odorizant (derivat regresiv).

DOOM

odorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 odorizeáză

odorizarăți
ODORIZÁ, odorizez, vb. I. Tranz. A face ca un gaz combustibil inodor să exale un miros prin amestecarea lui cu un odorizant. – Din odorizant (derivat regresiv).

DOOM

odorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 odorizeáză

odorizase
ODORIZÁ, odorizez, vb. I. Tranz. A face ca un gaz combustibil inodor să exale un miros prin amestecarea lui cu un odorizant. – Din odorizant (derivat regresiv).

DOOM

odorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 odorizeáză

odorizasem
ODORIZÁ, odorizez, vb. I. Tranz. A face ca un gaz combustibil inodor să exale un miros prin amestecarea lui cu un odorizant. – Din odorizant (derivat regresiv).

DOOM

odorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 odorizeáză

odorizaseră
ODORIZÁ, odorizez, vb. I. Tranz. A face ca un gaz combustibil inodor să exale un miros prin amestecarea lui cu un odorizant. – Din odorizant (derivat regresiv).

DOOM

odorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 odorizeáză

odorizaserăm
ODORIZÁ, odorizez, vb. I. Tranz. A face ca un gaz combustibil inodor să exale un miros prin amestecarea lui cu un odorizant. – Din odorizant (derivat regresiv).

DOOM

odorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 odorizeáză

odorizaserăți
ODORIZÁ, odorizez, vb. I. Tranz. A face ca un gaz combustibil inodor să exale un miros prin amestecarea lui cu un odorizant. – Din odorizant (derivat regresiv).

DOOM

odorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 odorizeáză

odorizaseși
ODORIZÁ, odorizez, vb. I. Tranz. A face ca un gaz combustibil inodor să exale un miros prin amestecarea lui cu un odorizant. – Din odorizant (derivat regresiv).

DOOM

odorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 odorizeáză

odorizaseți
ODORIZÁ, odorizez, vb. I. Tranz. A face ca un gaz combustibil inodor să exale un miros prin amestecarea lui cu un odorizant. – Din odorizant (derivat regresiv).

DOOM

odorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 odorizeáză

odorizat
ODORIZÁ, odorizez, vb. I. Tranz. A face ca un gaz combustibil inodor să exale un miros prin amestecarea lui cu un odorizant. – Din odorizant (derivat regresiv).

DOOM

odorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 odorizeáză

odorizat
ODORIZÁ, odorizez, vb. I. Tranz. A face ca un gaz combustibil inodor să exale un miros prin amestecarea lui cu un odorizant. – Din odorizant (derivat regresiv).

odorizau
ODORIZÁ, odorizez, vb. I. Tranz. A face ca un gaz combustibil inodor să exale un miros prin amestecarea lui cu un odorizant. – Din odorizant (derivat regresiv).

DOOM

odorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 odorizeáză

odorizași
ODORIZÁ, odorizez, vb. I. Tranz. A face ca un gaz combustibil inodor să exale un miros prin amestecarea lui cu un odorizant. – Din odorizant (derivat regresiv).

DOOM

odorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 odorizeáză

odorizați
ODORIZÁ, odorizez, vb. I. Tranz. A face ca un gaz combustibil inodor să exale un miros prin amestecarea lui cu un odorizant. – Din odorizant (derivat regresiv).

DOOM

odorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 odorizeáză

odorizează
ODORIZÁ, odorizez, vb. I. Tranz. A face ca un gaz combustibil inodor să exale un miros prin amestecarea lui cu un odorizant. – Din odorizant (derivat regresiv).

DOOM

odorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 odorizeáză

odorizez
ODORIZÁ, odorizez, vb. I. Tranz. A face ca un gaz combustibil inodor să exale un miros prin amestecarea lui cu un odorizant. – Din odorizant (derivat regresiv).

DOOM

odorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 odorizeáză

odorizeze
ODORIZÁ, odorizez, vb. I. Tranz. A face ca un gaz combustibil inodor să exale un miros prin amestecarea lui cu un odorizant. – Din odorizant (derivat regresiv).

DOOM

odorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 odorizeáză

odorizezi
ODORIZÁ, odorizez, vb. I. Tranz. A face ca un gaz combustibil inodor să exale un miros prin amestecarea lui cu un odorizant. – Din odorizant (derivat regresiv).

DOOM

odorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 odorizeáză

odorizând
ODORIZÁ, odorizez, vb. I. Tranz. A face ca un gaz combustibil inodor să exale un miros prin amestecarea lui cu un odorizant. – Din odorizant (derivat regresiv).

DOOM

odorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 odorizeáză

odorizînd
ODORIZÁ, odorizez, vb. I. Tranz. A face ca un gaz combustibil inodor să exale un miros prin amestecarea lui cu un odorizant. – Din odorizant (derivat regresiv).

DOOM

odorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 odorizeáză

odorizări
ODORIZÁRE, odorizări, s. f. Acțiunea de a odoriza și rezultatul ei. – V. odoriza.

DOOM

odorizáre s. f., g.-d. art. odorizắrii; pl. odorizắri

odorizării
ODORIZÁRE, odorizări, s. f. Acțiunea de a odoriza și rezultatul ei. – V. odoriza.

DOOM

odorizáre s. f., g.-d. art. odorizắrii; pl. odorizắri

odorizările
ODORIZÁRE, odorizări, s. f. Acțiunea de a odoriza și rezultatul ei. – V. odoriza.

DOOM

odorizáre s. f., g.-d. art. odorizắrii; pl. odorizắri

odorizărilor
ODORIZÁRE, odorizări, s. f. Acțiunea de a odoriza și rezultatul ei. – V. odoriza.

DOOM

odorizáre s. f., g.-d. art. odorizắrii; pl. odorizắri

odoroabe
ODORÓB, odoroabe, s. n. (Reg.) Coș de nuiele în forma unui trunchi de con, fără fund, care servește la pescuit. – Din rus. udoroba „oală spartă”.

DOOM

odorób (reg.) s. n., pl. odoroábe

odoroabele
ODORÓB, odoroabe, s. n. (Reg.) Coș de nuiele în forma unui trunchi de con, fără fund, care servește la pescuit. – Din rus. udoroba „oală spartă”.

DOOM

odorób (reg.) s. n., pl. odoroábe

odoroabelor
ODORÓB, odoroabe, s. n. (Reg.) Coș de nuiele în forma unui trunchi de con, fără fund, care servește la pescuit. – Din rus. udoroba „oală spartă”.

DOOM

odorób (reg.) s. n., pl. odoroábe

odorob
ODORÓB, odoroabe, s. n. (Reg.) Coș de nuiele în forma unui trunchi de con, fără fund, care servește la pescuit. – Din rus. udoroba „oală spartă”.

DOOM

odorób (reg.) s. n., pl. odoroábe

odorobul
ODORÓB, odoroabe, s. n. (Reg.) Coș de nuiele în forma unui trunchi de con, fără fund, care servește la pescuit. – Din rus. udoroba „oală spartă”.

DOOM

odorób (reg.) s. n., pl. odoroábe

odorobului
ODORÓB, odoroabe, s. n. (Reg.) Coș de nuiele în forma unui trunchi de con, fără fund, care servește la pescuit. – Din rus. udoroba „oală spartă”.

DOOM

odorób (reg.) s. n., pl. odoroábe

odorogit
ODOROGÍT, -Ă adj. v. hodorogit.

odorologia
ODOROLOGÍE s. f. (În sintagma) Odorologie judiciară = parte a criminalisticii care se ocupă cu metodologia de căutare, descoperire și examinare a urmei de miros lăsate de infractor. – Din fr. odorologie.

odorologie
ODOROLOGÍE s. f. (În sintagma) Odorologie judiciară = parte a criminalisticii care se ocupă cu metodologia de căutare, descoperire și examinare a urmei de miros lăsate de infractor. – Din fr. odorologie.

odorologiei
ODOROLOGÍE s. f. (În sintagma) Odorologie judiciară = parte a criminalisticii care se ocupă cu metodologia de căutare, descoperire și examinare a urmei de miros lăsate de infractor. – Din fr. odorologie.

odorologii
ODOROLOGÍE s. f. (În sintagma) Odorologie judiciară = parte a criminalisticii care se ocupă cu metodologia de căutare, descoperire și examinare a urmei de miros lăsate de infractor. – Din fr. odorologie.

odorul
ODÓR², odoruri, s. n. (Înv.) Miros, mireasmă, parfum. [Var.: odoáre s. f.] – Din lat. odor, it. odore, fr. odeur.

odorul
ODÓR¹, (1) odoare, s. n. 1. Obiect lucrat dintr-un metal prețios (împodobit cu pietre scumpe); obiect de (mare) preț; giuvaer. ♦ (La pl.) Veșminte scumpe și alte obiecte prețioase folosite la serviciile religioase. 2. Fig. Ființă iubită, prețuită; spec. copil. – Din sb. odor „pradă”.

odorului
ODÓR², odoruri, s. n. (Înv.) Miros, mireasmă, parfum. [Var.: odoáre s. f.] – Din lat. odor, it. odore, fr. odeur.

odorului
ODÓR¹, (1) odoare, s. n. 1. Obiect lucrat dintr-un metal prețios (împodobit cu pietre scumpe); obiect de (mare) preț; giuvaer. ♦ (La pl.) Veșminte scumpe și alte obiecte prețioase folosite la serviciile religioase. 2. Fig. Ființă iubită, prețuită; spec. copil. – Din sb. odor „pradă”.

odoruri
ODÓR², odoruri, s. n. (Înv.) Miros, mireasmă, parfum. [Var.: odoáre s. f.] – Din lat. odor, it. odore, fr. odeur.

odorurile
ODÓR², odoruri, s. n. (Înv.) Miros, mireasmă, parfum. [Var.: odoáre s. f.] – Din lat. odor, it. odore, fr. odeur.

odorurilor
ODÓR², odoruri, s. n. (Înv.) Miros, mireasmă, parfum. [Var.: odoáre s. f.] – Din lat. odor, it. odore, fr. odeur.

odorâre
odorî (-rắsc, -ít), vb. – (Olt.) A termina treaba. Sb. odorati (Candrea). – Der. odoranie, s. f. (Olt., sfîrșitul muncilor agricole).

odorî
odorî (-rắsc, -ít), vb. – (Olt.) A termina treaba. Sb. odorati (Candrea). – Der. odoranie, s. f. (Olt., sfîrșitul muncilor agricole).

odos
ODÓS s. m. (Reg.) Numele a două specii de plante erbacee din familia gramineelor, asemănătoare cu ovăzul, răspândite în culturi ca buruiană (Avena fatua și stigosa). – Din magh. vadósz.

DOOM

odós (reg.) s. m.

odosul
ODÓS s. m. (Reg.) Numele a două specii de plante erbacee din familia gramineelor, asemănătoare cu ovăzul, răspândite în culturi ca buruiană (Avena fatua și stigosa). – Din magh. vadósz.

DOOM

odós (reg.) s. m.

odosului
ODÓS s. m. (Reg.) Numele a două specii de plante erbacee din familia gramineelor, asemănătoare cu ovăzul, răspândite în culturi ca buruiană (Avena fatua și stigosa). – Din magh. vadósz.

DOOM

odós (reg.) s. m.

odovăi
ODOVĂÍ, odovăiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Reg.) A strica, a uza hainele, încălțămintea etc. 2. Refl. (Rar) A se osteni.

odovăia
ODOVĂÍ, odovăiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Reg.) A strica, a uza hainele, încălțămintea etc. 2. Refl. (Rar) A se osteni.

odovăiai
ODOVĂÍ, odovăiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Reg.) A strica, a uza hainele, încălțămintea etc. 2. Refl. (Rar) A se osteni.

odovăiam
ODOVĂÍ, odovăiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Reg.) A strica, a uza hainele, încălțămintea etc. 2. Refl. (Rar) A se osteni.

odovăiască
ODOVĂÍ, odovăiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Reg.) A strica, a uza hainele, încălțămintea etc. 2. Refl. (Rar) A se osteni.

odovăiau
ODOVĂÍ, odovăiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Reg.) A strica, a uza hainele, încălțămintea etc. 2. Refl. (Rar) A se osteni.

odovăiați
ODOVĂÍ, odovăiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Reg.) A strica, a uza hainele, încălțămintea etc. 2. Refl. (Rar) A se osteni.

odovăiesc
ODOVĂÍ, odovăiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Reg.) A strica, a uza hainele, încălțămintea etc. 2. Refl. (Rar) A se osteni.

odovăiește
ODOVĂÍ, odovăiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Reg.) A strica, a uza hainele, încălțămintea etc. 2. Refl. (Rar) A se osteni.

odovăiești
ODOVĂÍ, odovăiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Reg.) A strica, a uza hainele, încălțămintea etc. 2. Refl. (Rar) A se osteni.

odovăii
ODOVĂÍ, odovăiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Reg.) A strica, a uza hainele, încălțămintea etc. 2. Refl. (Rar) A se osteni.

odovăim
ODOVĂÍ, odovăiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Reg.) A strica, a uza hainele, încălțămintea etc. 2. Refl. (Rar) A se osteni.

odovăind
ODOVĂÍ, odovăiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Reg.) A strica, a uza hainele, încălțămintea etc. 2. Refl. (Rar) A se osteni.

odovăire
ODOVĂÍ, odovăiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Reg.) A strica, a uza hainele, încălțămintea etc. 2. Refl. (Rar) A se osteni.

odovăiră
ODOVĂÍ, odovăiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Reg.) A strica, a uza hainele, încălțămintea etc. 2. Refl. (Rar) A se osteni.

odovăirăm
ODOVĂÍ, odovăiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Reg.) A strica, a uza hainele, încălțămintea etc. 2. Refl. (Rar) A se osteni.

odovăirăți
ODOVĂÍ, odovăiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Reg.) A strica, a uza hainele, încălțămintea etc. 2. Refl. (Rar) A se osteni.

odovăise
ODOVĂÍ, odovăiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Reg.) A strica, a uza hainele, încălțămintea etc. 2. Refl. (Rar) A se osteni.

odovăisem
ODOVĂÍ, odovăiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Reg.) A strica, a uza hainele, încălțămintea etc. 2. Refl. (Rar) A se osteni.

odovăiseră
ODOVĂÍ, odovăiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Reg.) A strica, a uza hainele, încălțămintea etc. 2. Refl. (Rar) A se osteni.

odovăiserăm
ODOVĂÍ, odovăiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Reg.) A strica, a uza hainele, încălțămintea etc. 2. Refl. (Rar) A se osteni.

odovăiserăți
ODOVĂÍ, odovăiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Reg.) A strica, a uza hainele, încălțămintea etc. 2. Refl. (Rar) A se osteni.

odovăiseși
ODOVĂÍ, odovăiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Reg.) A strica, a uza hainele, încălțămintea etc. 2. Refl. (Rar) A se osteni.

odovăiseți
ODOVĂÍ, odovăiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Reg.) A strica, a uza hainele, încălțămintea etc. 2. Refl. (Rar) A se osteni.

odovăit
ODOVĂÍ, odovăiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Reg.) A strica, a uza hainele, încălțămintea etc. 2. Refl. (Rar) A se osteni.

odovăit
ODOVĂÍ, odovăiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Reg.) A strica, a uza hainele, încălțămintea etc. 2. Refl. (Rar) A se osteni.

odovăiși
ODOVĂÍ, odovăiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Reg.) A strica, a uza hainele, încălțămintea etc. 2. Refl. (Rar) A se osteni.

odovăiți
ODOVĂÍ, odovăiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Reg.) A strica, a uza hainele, încălțămintea etc. 2. Refl. (Rar) A se osteni.

odrasla
ODRÁSLĂ, odrasle, s. f. 1.Copil, descendent,urmaș;progenitură.** (La animale) Pui, prăsilă. 2. (Înv. și pop.) Ramură tânără, lăstar, mlădiță, vlăstar.- Din sl. otraslŭ, odraslŭ.

DOOM

odráslă (înv., pop.) (o-dras-) s. f., g.-d. art. odráslei; pl. odrásle

odrasle
ODRÁSLĂ, odrasle, s. f. 1.Copil, descendent,urmaș;progenitură.** (La animale) Pui, prăsilă. 2. (Înv. și pop.) Ramură tânără, lăstar, mlădiță, vlăstar.- Din sl. otraslŭ, odraslŭ.

DOOM

odráslă (înv., pop.) (o-dras-) s. f., g.-d. art. odráslei; pl. odrásle

odraslei
ODRÁSLĂ, odrasle, s. f. 1.Copil, descendent,urmaș;progenitură.** (La animale) Pui, prăsilă. 2. (Înv. și pop.) Ramură tânără, lăstar, mlădiță, vlăstar.- Din sl. otraslŭ, odraslŭ.

DOOM

odráslă (înv., pop.) (o-dras-) s. f., g.-d. art. odráslei; pl. odrásle

odraslele
ODRÁSLĂ, odrasle, s. f. 1.Copil, descendent,urmaș;progenitură.** (La animale) Pui, prăsilă. 2. (Înv. și pop.) Ramură tânără, lăstar, mlădiță, vlăstar.- Din sl. otraslŭ, odraslŭ.

DOOM

odráslă (înv., pop.) (o-dras-) s. f., g.-d. art. odráslei; pl. odrásle

odraslelor
ODRÁSLĂ, odrasle, s. f. 1.Copil, descendent,urmaș;progenitură.** (La animale) Pui, prăsilă. 2. (Înv. și pop.) Ramură tânără, lăstar, mlădiță, vlăstar.- Din sl. otraslŭ, odraslŭ.

DOOM

odráslă (înv., pop.) (o-dras-) s. f., g.-d. art. odráslei; pl. odrásle

odrăslea
ODRĂSLI, odrăslesc, vb. IV. Intranz. (Înv. și pop.) 1. A se naște, a se ivi; a crește, a se dezvolta. 2. (Despre plante; la pers. 3) A da mlădițe, a lăstari; p. ext. a înmuguri, a înverzi. – Din odraslă.

DOOM

odrăslí (a ~) (înv., pop.) (o-drăs-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. odrăslésc, imperf. 3 sg. odrăsleá; conj. prez. 3 să odrăsleáscă

odrăsleai
ODRĂSLI, odrăslesc, vb. IV. Intranz. (Înv. și pop.) 1. A se naște, a se ivi; a crește, a se dezvolta. 2. (Despre plante; la pers. 3) A da mlădițe, a lăstari; p. ext. a înmuguri, a înverzi. – Din odraslă.

DOOM

odrăslí (a ~) (înv., pop.) (o-drăs-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. odrăslésc, imperf. 3 sg. odrăsleá; conj. prez. 3 să odrăsleáscă

odrăsleam
ODRĂSLI, odrăslesc, vb. IV. Intranz. (Înv. și pop.) 1. A se naște, a se ivi; a crește, a se dezvolta. 2. (Despre plante; la pers. 3) A da mlădițe, a lăstari; p. ext. a înmuguri, a înverzi. – Din odraslă.

DOOM

odrăslí (a ~) (înv., pop.) (o-drăs-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. odrăslésc, imperf. 3 sg. odrăsleá; conj. prez. 3 să odrăsleáscă

odrăslească
ODRĂSLI, odrăslesc, vb. IV. Intranz. (Înv. și pop.) 1. A se naște, a se ivi; a crește, a se dezvolta. 2. (Despre plante; la pers. 3) A da mlădițe, a lăstari; p. ext. a înmuguri, a înverzi. – Din odraslă.

DOOM

odrăslí (a ~) (înv., pop.) (o-drăs-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. odrăslésc, imperf. 3 sg. odrăsleá; conj. prez. 3 să odrăsleáscă

odrăsleau
ODRĂSLI, odrăslesc, vb. IV. Intranz. (Înv. și pop.) 1. A se naște, a se ivi; a crește, a se dezvolta. 2. (Despre plante; la pers. 3) A da mlădițe, a lăstari; p. ext. a înmuguri, a înverzi. – Din odraslă.

DOOM

odrăslí (a ~) (înv., pop.) (o-drăs-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. odrăslésc, imperf. 3 sg. odrăsleá; conj. prez. 3 să odrăsleáscă

odrăsleați
ODRĂSLI, odrăslesc, vb. IV. Intranz. (Înv. și pop.) 1. A se naște, a se ivi; a crește, a se dezvolta. 2. (Despre plante; la pers. 3) A da mlădițe, a lăstari; p. ext. a înmuguri, a înverzi. – Din odraslă.

DOOM

odrăslí (a ~) (înv., pop.) (o-drăs-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. odrăslésc, imperf. 3 sg. odrăsleá; conj. prez. 3 să odrăsleáscă

odrăslesc
ODRĂSLI, odrăslesc, vb. IV. Intranz. (Înv. și pop.) 1. A se naște, a se ivi; a crește, a se dezvolta. 2. (Despre plante; la pers. 3) A da mlădițe, a lăstari; p. ext. a înmuguri, a înverzi. – Din odraslă.

DOOM

odrăslí (a ~) (înv., pop.) (o-drăs-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. odrăslésc, imperf. 3 sg. odrăsleá; conj. prez. 3 să odrăsleáscă

odrăslește
ODRĂSLI, odrăslesc, vb. IV. Intranz. (Înv. și pop.) 1. A se naște, a se ivi; a crește, a se dezvolta. 2. (Despre plante; la pers. 3) A da mlădițe, a lăstari; p. ext. a înmuguri, a înverzi. – Din odraslă.

DOOM

odrăslí (a ~) (înv., pop.) (o-drăs-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. odrăslésc, imperf. 3 sg. odrăsleá; conj. prez. 3 să odrăsleáscă

odrăslești
ODRĂSLI, odrăslesc, vb. IV. Intranz. (Înv. și pop.) 1. A se naște, a se ivi; a crește, a se dezvolta. 2. (Despre plante; la pers. 3) A da mlădițe, a lăstari; p. ext. a înmuguri, a înverzi. – Din odraslă.

DOOM

odrăslí (a ~) (înv., pop.) (o-drăs-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. odrăslésc, imperf. 3 sg. odrăsleá; conj. prez. 3 să odrăsleáscă

odrăsli
ODRĂSLI, odrăslesc, vb. IV. Intranz. (Înv. și pop.) 1. A se naște, a se ivi; a crește, a se dezvolta. 2. (Despre plante; la pers. 3) A da mlădițe, a lăstari; p. ext. a înmuguri, a înverzi. – Din odraslă.

DOOM

odrăslí (a ~) (înv., pop.) (o-drăs-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. odrăslésc, imperf. 3 sg. odrăsleá; conj. prez. 3 să odrăsleáscă

odrăslii
ODRĂSLI, odrăslesc, vb. IV. Intranz. (Înv. și pop.) 1. A se naște, a se ivi; a crește, a se dezvolta. 2. (Despre plante; la pers. 3) A da mlădițe, a lăstari; p. ext. a înmuguri, a înverzi. – Din odraslă.

DOOM

odrăslí (a ~) (înv., pop.) (o-drăs-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. odrăslésc, imperf. 3 sg. odrăsleá; conj. prez. 3 să odrăsleáscă

odrăslim
ODRĂSLI, odrăslesc, vb. IV. Intranz. (Înv. și pop.) 1. A se naște, a se ivi; a crește, a se dezvolta. 2. (Despre plante; la pers. 3) A da mlădițe, a lăstari; p. ext. a înmuguri, a înverzi. – Din odraslă.

DOOM

odrăslí (a ~) (înv., pop.) (o-drăs-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. odrăslésc, imperf. 3 sg. odrăsleá; conj. prez. 3 să odrăsleáscă

odrăslind
ODRĂSLI, odrăslesc, vb. IV. Intranz. (Înv. și pop.) 1. A se naște, a se ivi; a crește, a se dezvolta. 2. (Despre plante; la pers. 3) A da mlădițe, a lăstari; p. ext. a înmuguri, a înverzi. – Din odraslă.

DOOM

odrăslí (a ~) (înv., pop.) (o-drăs-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. odrăslésc, imperf. 3 sg. odrăsleá; conj. prez. 3 să odrăsleáscă

odrăslire
ODRĂSLI, odrăslesc, vb. IV. Intranz. (Înv. și pop.) 1. A se naște, a se ivi; a crește, a se dezvolta. 2. (Despre plante; la pers. 3) A da mlădițe, a lăstari; p. ext. a înmuguri, a înverzi. – Din odraslă.

DOOM

odrăslí (a ~) (înv., pop.) (o-drăs-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. odrăslésc, imperf. 3 sg. odrăsleá; conj. prez. 3 să odrăsleáscă

odrăslire
ODRĂSLÍRE, odrăsliri, s. f. (Înv. și pop.) Faptul de a odrăsli. – V. odrăsli.

DOOM

odrăslíre (înv., pop.) (o-drăs-) s. f., g.-d. art. odrăslírii; pl. odrăslíri

odrăslirea
ODRĂSLÍRE, odrăsliri, s. f. (Înv. și pop.) Faptul de a odrăsli. – V. odrăsli.

DOOM

odrăslíre (înv., pop.) (o-drăs-) s. f., g.-d. art. odrăslírii; pl. odrăslíri

odrăsliri
ODRĂSLÍRE, odrăsliri, s. f. (Înv. și pop.) Faptul de a odrăsli. – V. odrăsli.

DOOM

odrăslíre (înv., pop.) (o-drăs-) s. f., g.-d. art. odrăslírii; pl. odrăslíri

odrăslirii
ODRĂSLÍRE, odrăsliri, s. f. (Înv. și pop.) Faptul de a odrăsli. – V. odrăsli.

DOOM

odrăslíre (înv., pop.) (o-drăs-) s. f., g.-d. art. odrăslírii; pl. odrăslíri

odrăslirile
ODRĂSLÍRE, odrăsliri, s. f. (Înv. și pop.) Faptul de a odrăsli. – V. odrăsli.

DOOM

odrăslíre (înv., pop.) (o-drăs-) s. f., g.-d. art. odrăslírii; pl. odrăslíri

odrăslirilor
ODRĂSLÍRE, odrăsliri, s. f. (Înv. și pop.) Faptul de a odrăsli. – V. odrăsli.

DOOM

odrăslíre (înv., pop.) (o-drăs-) s. f., g.-d. art. odrăslírii; pl. odrăslíri

odrăsliră
ODRĂSLI, odrăslesc, vb. IV. Intranz. (Înv. și pop.) 1. A se naște, a se ivi; a crește, a se dezvolta. 2. (Despre plante; la pers. 3) A da mlădițe, a lăstari; p. ext. a înmuguri, a înverzi. – Din odraslă.

DOOM

odrăslí (a ~) (înv., pop.) (o-drăs-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. odrăslésc, imperf. 3 sg. odrăsleá; conj. prez. 3 să odrăsleáscă

odrăslirăm
ODRĂSLI, odrăslesc, vb. IV. Intranz. (Înv. și pop.) 1. A se naște, a se ivi; a crește, a se dezvolta. 2. (Despre plante; la pers. 3) A da mlădițe, a lăstari; p. ext. a înmuguri, a înverzi. – Din odraslă.

DOOM

odrăslí (a ~) (înv., pop.) (o-drăs-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. odrăslésc, imperf. 3 sg. odrăsleá; conj. prez. 3 să odrăsleáscă

odrăslirăți
ODRĂSLI, odrăslesc, vb. IV. Intranz. (Înv. și pop.) 1. A se naște, a se ivi; a crește, a se dezvolta. 2. (Despre plante; la pers. 3) A da mlădițe, a lăstari; p. ext. a înmuguri, a înverzi. – Din odraslă.

DOOM

odrăslí (a ~) (înv., pop.) (o-drăs-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. odrăslésc, imperf. 3 sg. odrăsleá; conj. prez. 3 să odrăsleáscă

odrăslise
ODRĂSLI, odrăslesc, vb. IV. Intranz. (Înv. și pop.) 1. A se naște, a se ivi; a crește, a se dezvolta. 2. (Despre plante; la pers. 3) A da mlădițe, a lăstari; p. ext. a înmuguri, a înverzi. – Din odraslă.

DOOM

odrăslí (a ~) (înv., pop.) (o-drăs-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. odrăslésc, imperf. 3 sg. odrăsleá; conj. prez. 3 să odrăsleáscă

odrăslisem
ODRĂSLI, odrăslesc, vb. IV. Intranz. (Înv. și pop.) 1. A se naște, a se ivi; a crește, a se dezvolta. 2. (Despre plante; la pers. 3) A da mlădițe, a lăstari; p. ext. a înmuguri, a înverzi. – Din odraslă.

DOOM

odrăslí (a ~) (înv., pop.) (o-drăs-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. odrăslésc, imperf. 3 sg. odrăsleá; conj. prez. 3 să odrăsleáscă

odrăsliseră
ODRĂSLI, odrăslesc, vb. IV. Intranz. (Înv. și pop.) 1. A se naște, a se ivi; a crește, a se dezvolta. 2. (Despre plante; la pers. 3) A da mlădițe, a lăstari; p. ext. a înmuguri, a înverzi. – Din odraslă.

DOOM

odrăslí (a ~) (înv., pop.) (o-drăs-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. odrăslésc, imperf. 3 sg. odrăsleá; conj. prez. 3 să odrăsleáscă

odrăsliserăm
ODRĂSLI, odrăslesc, vb. IV. Intranz. (Înv. și pop.) 1. A se naște, a se ivi; a crește, a se dezvolta. 2. (Despre plante; la pers. 3) A da mlădițe, a lăstari; p. ext. a înmuguri, a înverzi. – Din odraslă.

DOOM

odrăslí (a ~) (înv., pop.) (o-drăs-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. odrăslésc, imperf. 3 sg. odrăsleá; conj. prez. 3 să odrăsleáscă

odrăsliserăți
ODRĂSLI, odrăslesc, vb. IV. Intranz. (Înv. și pop.) 1. A se naște, a se ivi; a crește, a se dezvolta. 2. (Despre plante; la pers. 3) A da mlădițe, a lăstari; p. ext. a înmuguri, a înverzi. – Din odraslă.

DOOM

odrăslí (a ~) (înv., pop.) (o-drăs-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. odrăslésc, imperf. 3 sg. odrăsleá; conj. prez. 3 să odrăsleáscă

odrăsliseși
ODRĂSLI, odrăslesc, vb. IV. Intranz. (Înv. și pop.) 1. A se naște, a se ivi; a crește, a se dezvolta. 2. (Despre plante; la pers. 3) A da mlădițe, a lăstari; p. ext. a înmuguri, a înverzi. – Din odraslă.

DOOM

odrăslí (a ~) (înv., pop.) (o-drăs-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. odrăslésc, imperf. 3 sg. odrăsleá; conj. prez. 3 să odrăsleáscă

odrăsliseți
ODRĂSLI, odrăslesc, vb. IV. Intranz. (Înv. și pop.) 1. A se naște, a se ivi; a crește, a se dezvolta. 2. (Despre plante; la pers. 3) A da mlădițe, a lăstari; p. ext. a înmuguri, a înverzi. – Din odraslă.

DOOM

odrăslí (a ~) (înv., pop.) (o-drăs-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. odrăslésc, imperf. 3 sg. odrăsleá; conj. prez. 3 să odrăsleáscă

odrăslit
ODRĂSLI, odrăslesc, vb. IV. Intranz. (Înv. și pop.) 1. A se naște, a se ivi; a crește, a se dezvolta. 2. (Despre plante; la pers. 3) A da mlădițe, a lăstari; p. ext. a înmuguri, a înverzi. – Din odraslă.

DOOM

odrăslí (a ~) (înv., pop.) (o-drăs-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. odrăslésc, imperf. 3 sg. odrăsleá; conj. prez. 3 să odrăsleáscă

odrăslit
ODRĂSLÍT, -Ă, odrăsliți, -te, adj. (Înv. și pop.) 1. Născut, zămislit, ivit; crescut, dezvoltat. 2. (Despre plante) Care a dat lăstari; p. ext. înmugurit, înverzit. – V. odrăsli.

odrăslita
ODRĂSLÍT, -Ă, odrăsliți, -te, adj. (Înv. și pop.) 1. Născut, zămislit, ivit; crescut, dezvoltat. 2. (Despre plante) Care a dat lăstari; p. ext. înmugurit, înverzit. – V. odrăsli.

odrăslite
ODRĂSLÍT, -Ă, odrăsliți, -te, adj. (Înv. și pop.) 1. Născut, zămislit, ivit; crescut, dezvoltat. 2. (Despre plante) Care a dat lăstari; p. ext. înmugurit, înverzit. – V. odrăsli.

odrăslitei
ODRĂSLÍT, -Ă, odrăsliți, -te, adj. (Înv. și pop.) 1. Născut, zămislit, ivit; crescut, dezvoltat. 2. (Despre plante) Care a dat lăstari; p. ext. înmugurit, înverzit. – V. odrăsli.

odrăslitele
ODRĂSLÍT, -Ă, odrăsliți, -te, adj. (Înv. și pop.) 1. Născut, zămislit, ivit; crescut, dezvoltat. 2. (Despre plante) Care a dat lăstari; p. ext. înmugurit, înverzit. – V. odrăsli.

odrăslitelor
ODRĂSLÍT, -Ă, odrăsliți, -te, adj. (Înv. și pop.) 1. Născut, zămislit, ivit; crescut, dezvoltat. 2. (Despre plante) Care a dat lăstari; p. ext. înmugurit, înverzit. – V. odrăsli.

odrăslitoare
ODRĂSLITÓR, -OÁRE, odrăslitori, -oare, adj. (Înv. și pop.) Care dă lăstari, care odrăslește. – Odrăsli + suf. -tor.

DOOM

odrăslitór (înv., pop.) (o-drăs-) adj. m., pl. odrăslitóri; f. sg. și pl. odrăslitoáre

odrăslitoarea
ODRĂSLITÓR, -OÁRE, odrăslitori, -oare, adj. (Înv. și pop.) Care dă lăstari, care odrăslește. – Odrăsli + suf. -tor.

DOOM

odrăslitór (înv., pop.) (o-drăs-) adj. m., pl. odrăslitóri; f. sg. și pl. odrăslitoáre

odrăslitoarei
ODRĂSLITÓR, -OÁRE, odrăslitori, -oare, adj. (Înv. și pop.) Care dă lăstari, care odrăslește. – Odrăsli + suf. -tor.

DOOM

odrăslitór (înv., pop.) (o-drăs-) adj. m., pl. odrăslitóri; f. sg. și pl. odrăslitoáre

odrăslitoarele
ODRĂSLITÓR, -OÁRE, odrăslitori, -oare, adj. (Înv. și pop.) Care dă lăstari, care odrăslește. – Odrăsli + suf. -tor.

DOOM

odrăslitór (înv., pop.) (o-drăs-) adj. m., pl. odrăslitóri; f. sg. și pl. odrăslitoáre

odrăslitoarelor
ODRĂSLITÓR, -OÁRE, odrăslitori, -oare, adj. (Înv. și pop.) Care dă lăstari, care odrăslește. – Odrăsli + suf. -tor.

DOOM

odrăslitór (înv., pop.) (o-drăs-) adj. m., pl. odrăslitóri; f. sg. și pl. odrăslitoáre

odrăslitor
ODRĂSLITÓR, -OÁRE, odrăslitori, -oare, adj. (Înv. și pop.) Care dă lăstari, care odrăslește. – Odrăsli + suf. -tor.

DOOM

odrăslitór (înv., pop.) (o-drăs-) adj. m., pl. odrăslitóri; f. sg. și pl. odrăslitoáre

odrăslitori
ODRĂSLITÓR, -OÁRE, odrăslitori, -oare, adj. (Înv. și pop.) Care dă lăstari, care odrăslește. – Odrăsli + suf. -tor.

DOOM

odrăslitór (înv., pop.) (o-drăs-) adj. m., pl. odrăslitóri; f. sg. și pl. odrăslitoáre

odrăslitorii
ODRĂSLITÓR, -OÁRE, odrăslitori, -oare, adj. (Înv. și pop.) Care dă lăstari, care odrăslește. – Odrăsli + suf. -tor.

DOOM

odrăslitór (înv., pop.) (o-drăs-) adj. m., pl. odrăslitóri; f. sg. și pl. odrăslitoáre

odrăslitorilor
ODRĂSLITÓR, -OÁRE, odrăslitori, -oare, adj. (Înv. și pop.) Care dă lăstari, care odrăslește. – Odrăsli + suf. -tor.

DOOM

odrăslitór (înv., pop.) (o-drăs-) adj. m., pl. odrăslitóri; f. sg. și pl. odrăslitoáre

odrăslitorul
ODRĂSLITÓR, -OÁRE, odrăslitori, -oare, adj. (Înv. și pop.) Care dă lăstari, care odrăslește. – Odrăsli + suf. -tor.

DOOM

odrăslitór (înv., pop.) (o-drăs-) adj. m., pl. odrăslitóri; f. sg. și pl. odrăslitoáre

odrăslitorului
ODRĂSLITÓR, -OÁRE, odrăslitori, -oare, adj. (Înv. și pop.) Care dă lăstari, care odrăslește. – Odrăsli + suf. -tor.

DOOM

odrăslitór (înv., pop.) (o-drăs-) adj. m., pl. odrăslitóri; f. sg. și pl. odrăslitoáre

odrăslitul
ODRĂSLÍT, -Ă, odrăsliți, -te, adj. (Înv. și pop.) 1. Născut, zămislit, ivit; crescut, dezvoltat. 2. (Despre plante) Care a dat lăstari; p. ext. înmugurit, înverzit. – V. odrăsli.

odrăslitului
ODRĂSLÍT, -Ă, odrăsliți, -te, adj. (Înv. și pop.) 1. Născut, zămislit, ivit; crescut, dezvoltat. 2. (Despre plante) Care a dat lăstari; p. ext. înmugurit, înverzit. – V. odrăsli.

odrăsliși
ODRĂSLI, odrăslesc, vb. IV. Intranz. (Înv. și pop.) 1. A se naște, a se ivi; a crește, a se dezvolta. 2. (Despre plante; la pers. 3) A da mlădițe, a lăstari; p. ext. a înmuguri, a înverzi. – Din odraslă.

DOOM

odrăslí (a ~) (înv., pop.) (o-drăs-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. odrăslésc, imperf. 3 sg. odrăsleá; conj. prez. 3 să odrăsleáscă

odrăsliți
ODRĂSLI, odrăslesc, vb. IV. Intranz. (Înv. și pop.) 1. A se naște, a se ivi; a crește, a se dezvolta. 2. (Despre plante; la pers. 3) A da mlădițe, a lăstari; p. ext. a înmuguri, a înverzi. – Din odraslă.

DOOM

odrăslí (a ~) (înv., pop.) (o-drăs-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. odrăslésc, imperf. 3 sg. odrăsleá; conj. prez. 3 să odrăsleáscă

odrăsliți
ODRĂSLÍT, -Ă, odrăsliți, -te, adj. (Înv. și pop.) 1. Născut, zămislit, ivit; crescut, dezvoltat. 2. (Despre plante) Care a dat lăstari; p. ext. înmugurit, înverzit. – V. odrăsli.

odrăsliții
ODRĂSLÍT, -Ă, odrăsliți, -te, adj. (Înv. și pop.) 1. Născut, zămislit, ivit; crescut, dezvoltat. 2. (Despre plante) Care a dat lăstari; p. ext. înmugurit, înverzit. – V. odrăsli.

odrăsliților
ODRĂSLÍT, -Ă, odrăsliți, -te, adj. (Înv. și pop.) 1. Născut, zămislit, ivit; crescut, dezvoltat. 2. (Despre plante) Care a dat lăstari; p. ext. înmugurit, înverzit. – V. odrăsli.

odrăsluța
ODRĂSLÚȚĂ, odrăisluțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui odraslă. – Odraslă + suf. -uță.

DOOM

odrăslúță (reg.) (o-drăs-) s. f., g.-d. art. odrăslúței; pl. odrăslúțe

odrăsluțe
ODRĂSLÚȚĂ, odrăisluțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui odraslă. – Odraslă + suf. -uță.

DOOM

odrăslúță (reg.) (o-drăs-) s. f., g.-d. art. odrăslúței; pl. odrăslúțe

odrăsluței
ODRĂSLÚȚĂ, odrăisluțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui odraslă. – Odraslă + suf. -uță.

DOOM

odrăslúță (reg.) (o-drăs-) s. f., g.-d. art. odrăslúței; pl. odrăslúțe

odrăsluțele
ODRĂSLÚȚĂ, odrăisluțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui odraslă. – Odraslă + suf. -uță.

DOOM

odrăslúță (reg.) (o-drăs-) s. f., g.-d. art. odrăslúței; pl. odrăslúțe

odrăsluțelor
ODRĂSLÚȚĂ, odrăisluțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui odraslă. – Odraslă + suf. -uță.

DOOM

odrăslúță (reg.) (o-drăs-) s. f., g.-d. art. odrăslúței; pl. odrăslúțe

odysseus
Odysseus (sau Ulysses), celebru erou grec (cunoscut din Iliada, dar mai ales din Odissea) care a participat la războiul troian. Odysseus era regele Ithacăi și fiul lui Laërtes (după o versiune, după o alta, al lui Sisyphus) și al Anticleei. S-a căsătorit cu Penelope, fiica lui Icarius, cu care a avut un fiu, pe nume Telemachus. În războiul troian Odysseus are un rol important. Vestit pentru mintea sa isteață și pentru prudența și vorbele frumoase pe care știa să le rostească, el este trimis adeseori în solii sau i se dau diverse însărcinări. De pildă, este trimis la regele Lycomedes să-l aducă pe Achilles, îl însoțește pe Menelaus atunci cînd acesta se duce s-o ceară pe Helena de la troieni, mijlocește împăcarea lui Agamemnon cu Achilles, o aduce pe Iphigenia la Aulis, e trimis să-l caute pe Philoctetes împreună cu armele lui Heracles, pătrunde ca iscoadă în Troia și se înțelege pe ascuns cu Helena să-i trădeze pe troieni etc. Tot lui Odysseus, care pe cîmpul de luptă a dat în același timp dovadă de mult curaj și vitejie făcînd numeroase victime, îi aparține și ideea calului de lemn în pîntecele căruia s-a ascuns împreună cu alți cinci sute de soldați greci și a pătruns în cetatea Troiei, reușind să-i deschidă astfel porțile în fața grecilor. După terminarea războiului, Odysseus o pornește și el, ca și ceilalți, spre casă. Calea de întoarcere îi va fi însă lungă și presărată cu multe peripeții. O primă furtună pe mare îl abate pe țărmurile Thraciei; se oprește apoi pe meleagurile lotofagilor și zăbovește mai mult în țara ciclopilor de unde scapă cu viață, din nou, numai datorită agerimii minții sale. Reușește să fugă de acolo orbindu-l pe Polyphemus (v. și Polyphemus) și-și atrage în felul acesta mînia lui Poseidon, care era tatăl ciclopului. Ajuns în insula lui Aeolus, Odysseus capătă în dar de la acesta un burduf în care sînt închise vînturile. Crezînd că înăuntru se află vin, însoțitorii lui Odysseus deschid burduful și dezlănțuie în felul acesta o groaznică furtună pe mare. Purtate de valuri, vasele rătăcesc la întîmplare și ajung pe meleagurile lestrigonilor, neam de antropofagi, care-i ucid pe greci și le distrug corăbiile. Singur Odysseus reușește să-și desprindă corabia de țărm și să scape cu fuga. În insula Aeaea, la magiciana Circe (v. și Circe) – cu care are și un fiu, pe Telegonus – eroul zăbovește un an încheiat, după care o pornește din nou la drum, nu înainte de a fi stat de vorbă cu umbra lui Tiresias, care-i dezvăluie viitorul. Izbutește să treacă teafăr de insula sirenelor (v. și Sirenes), apoi printre Scylla și Charybdis, dar încep să-i lipsească merindele și tovarășii săi de drum se plîng de foame. Încălcîndu-i porunca, ei înjunghie cîteva animale din cirezile zeului Apollo, ca să aibă cu ce se ospăta. Mînia zeilor le este acum fatală, Uraganul dezlănțuit cu acest prilej îneacă corăbii și oameni. Singur Odysseus e cruțat. Agățat de un catarg, el e purtat pe ape, la voia întîmplării și dus în insula Calypso (v. și Calypso). Aici eroul va zăbovi șapte (într-o altă versiune zece) ani încheiați, înlănțuit de dragostea frumoasei nimfe, pe care numai porunca lui Zeus o va determina să-l lase să plece mai departe. O nouă furtună pe mare, de data aceasta iscată de Poseidon, îl aruncă pe Odysseus, din nou naufragiat, pe țărmul insulei feacilor. Găsit de Nausicaa, fiica regelui Alcinous, este călăuzit de către aceasta la palatul tatălui ei. Mișcat de istorisirea tuturor întîmplărilor nefericite prin care a trecut și a nenorocirilor care s-au abătut asupră-i, regele feacilor îi dăruiește eroului o corabie, cu ajutorul căreia izbutește să ajungă, în sfîrșit, în patrie. În Ithaca pe Odysseus îl așteaptă însă noi încercări. În timpul îndelungii lui absențe, cu toată dragostea și credința nestrămutată pe care o nutrește față de el soția sa, Penelope (v. și Penelope), pețitorii acesteia au pus stăpînire pe avutul și pe palatul lui. Ei petrec aici, ca la ei acasă, în nesfîrșite ospețe. După douăzeci de ani, nimeni nu-și mai aduce aminte de Odysseus, așa încît eroul, sosit în mijlocul lor, trece neobservat cu atît mai mult cu cît s-a deghizat în cerșetor. Își dezvăluie adevărata-i identitate numai bătrînului porcar Eumaeus și propriului său fiu, Telemachus, cu ajutorul cărora îi încercuiește și-i ucide pe toți pețitorii. Între timp el este recunoscut și de Penelope, alături de care va domni de acum înainte, din nou, în Ithaca.

odârni
odîrní (-nésc, -ít), vb. – (Olt.) A înțărca. Sb. odrenuti „a alunga” (Candrea).

odârnire
odîrní (-nésc, -ít), vb. – (Olt.) A înțărca. Sb. odrenuti „a alunga” (Candrea).

odârnit
odîrní (-nésc, -ít), vb. – (Olt.) A înțărca. Sb. odrenuti „a alunga” (Candrea).

odă
-ODĂ Element secund de compunere savantă cu semnificația „tub cu vid sau cu gaz”. [< fr. -ode].

odăi
ODÁIE, odăi, s. f. 1. (Pop.) Cameră, încăpere. ♦ (Înv.) Locuință, apartament, casă. 2. (Înv. și reg.) Așezare gospodărească izolată de sat; fermă mică, târlă de vite etc. 3. Colibă servind de adăpost provizoriu pescarilor, ciobanilor sau muncitorilor agricoli în timpul lucrului; otac. [Pr.: -da-ie] – Din tc. oda, bg. odaia.

DOOM

odáie (pop.) s. f., art. odáia, g.-d. art. odắii; pl. odắi, art. odắile (-dă-i-)

odăiaș
ODĂIÁȘ, odăiași, s. m. 1. (Ieșit din uz) Om de serviciu la tribunal, prefectură etc.; camerist. 2. (Înv. și reg.) Om care locuiește afară din sat, într-o odaie (2). [Pr.: -dă-iaș] – Odaie + suf. -aș.

DOOM

odăiáș (înv.) s. m., pl. odăiáși

odăiași
ODĂIÁȘ, odăiași, s. m. 1. (Ieșit din uz) Om de serviciu la tribunal, prefectură etc.; camerist. 2. (Înv. și reg.) Om care locuiește afară din sat, într-o odaie (2). [Pr.: -dă-iaș] – Odaie + suf. -aș.

DOOM

odăiáș (înv.) s. m., pl. odăiáși

odăiașii
ODĂIÁȘ, odăiași, s. m. 1. (Ieșit din uz) Om de serviciu la tribunal, prefectură etc.; camerist. 2. (Înv. și reg.) Om care locuiește afară din sat, într-o odaie (2). [Pr.: -dă-iaș] – Odaie + suf. -aș.

DOOM

odăiáș (înv.) s. m., pl. odăiáși

odăiașilor
ODĂIÁȘ, odăiași, s. m. 1. (Ieșit din uz) Om de serviciu la tribunal, prefectură etc.; camerist. 2. (Înv. și reg.) Om care locuiește afară din sat, într-o odaie (2). [Pr.: -dă-iaș] – Odaie + suf. -aș.

DOOM

odăiáș (înv.) s. m., pl. odăiáși

odăiașul
ODĂIÁȘ, odăiași, s. m. 1. (Ieșit din uz) Om de serviciu la tribunal, prefectură etc.; camerist. 2. (Înv. și reg.) Om care locuiește afară din sat, într-o odaie (2). [Pr.: -dă-iaș] – Odaie + suf. -aș.

DOOM

odăiáș (înv.) s. m., pl. odăiáși

odăiașului
ODĂIÁȘ, odăiași, s. m. 1. (Ieșit din uz) Om de serviciu la tribunal, prefectură etc.; camerist. 2. (Înv. și reg.) Om care locuiește afară din sat, într-o odaie (2). [Pr.: -dă-iaș] – Odaie + suf. -aș.

DOOM

odăiáș (înv.) s. m., pl. odăiáși

odăii
ODÁIE, odăi, s. f. 1. (Pop.) Cameră, încăpere. ♦ (Înv.) Locuință, apartament, casă. 2. (Înv. și reg.) Așezare gospodărească izolată de sat; fermă mică, târlă de vite etc. 3. Colibă servind de adăpost provizoriu pescarilor, ciobanilor sau muncitorilor agricoli în timpul lucrului; otac. [Pr.: -da-ie] – Din tc. oda, bg. odaia.

DOOM

odáie (pop.) s. f., art. odáia, g.-d. art. odắii; pl. odắi, art. odắile (-dă-i-)

odăile
ODÁIE, odăi, s. f. 1. (Pop.) Cameră, încăpere. ♦ (Înv.) Locuință, apartament, casă. 2. (Înv. și reg.) Așezare gospodărească izolată de sat; fermă mică, târlă de vite etc. 3. Colibă servind de adăpost provizoriu pescarilor, ciobanilor sau muncitorilor agricoli în timpul lucrului; otac. [Pr.: -da-ie] – Din tc. oda, bg. odaia.

DOOM

odáie (pop.) s. f., art. odáia, g.-d. art. odắii; pl. odắi, art. odắile (-dă-i-)

odăilor
ODÁIE, odăi, s. f. 1. (Pop.) Cameră, încăpere. ♦ (Înv.) Locuință, apartament, casă. 2. (Înv. și reg.) Așezare gospodărească izolată de sat; fermă mică, târlă de vite etc. 3. Colibă servind de adăpost provizoriu pescarilor, ciobanilor sau muncitorilor agricoli în timpul lucrului; otac. [Pr.: -da-ie] – Din tc. oda, bg. odaia.

DOOM

odáie (pop.) s. f., art. odáia, g.-d. art. odắii; pl. odắi, art. odắile (-dă-i-)

odăița
ODĂÍȚĂ, odăițe, s. f. Diminutiv al lui odaie; cămăruță. – Odaie + suf. -iță.

DOOM

odăíță s. f., g.-d. art. odăíței; pl. odăíțe

odăițe
ODĂÍȚĂ, odăițe, s. f. Diminutiv al lui odaie; cămăruță. – Odaie + suf. -iță.

DOOM

odăíță s. f., g.-d. art. odăíței; pl. odăíțe

odăiței
ODĂÍȚĂ, odăițe, s. f. Diminutiv al lui odaie; cămăruță. – Odaie + suf. -iță.

DOOM

odăíță s. f., g.-d. art. odăíței; pl. odăíțe

odăițele
ODĂÍȚĂ, odăițe, s. f. Diminutiv al lui odaie; cămăruță. – Odaie + suf. -iță.

DOOM

odăíță s. f., g.-d. art. odăíței; pl. odăíțe

odăițelor
ODĂÍȚĂ, odăițe, s. f. Diminutiv al lui odaie; cămăruță. – Odaie + suf. -iță.

DOOM

odăíță s. f., g.-d. art. odăíței; pl. odăíțe

odăjdie
odăjdii s. f. pl. (iron.) uniformă militară.

odăjdii
ODĂJDII s. f. pl. Veșminte purtate de preoți în timpul oficierii slujbei religioase sau în împrejurări solemne. – Din sl. odežda.

DOOM

odắjdii s. f. pl., art. odắjdiile (-di-i-)

odăjdiile
ODĂJDII s. f. pl. Veșminte purtate de preoți în timpul oficierii slujbei religioase sau în împrejurări solemne. – Din sl. odežda.

DOOM

odắjdii s. f. pl., art. odắjdiile (-di-i-)

odăjdiilor
ODĂJDII s. f. pl. Veșminte purtate de preoți în timpul oficierii slujbei religioase sau în împrejurări solemne. – Din sl. odežda.

DOOM

odắjdii s. f. pl., art. odắjdiile (-di-i-)