năboi
NĂBÓI¹, năboiuri, s. n. (Înv. și reg.) Puhoi, torent provocat de umflarea apelor (în timpul primăverii). – Cf. sb. n a b o j.

DOOM

năboí² (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năboiésc, imperf. 3 sg. năboiá; conj. prez. 3 să năboiáscă

năboi
NĂBOÍ², năboiesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Reg.) 1. (Despre ape; la pers. 3) A se revărsa, a inunda, a potopi. 2. (Despre ființe) A năvăli, a se năpusti. – Din năboi¹.

năboia
NĂBOÍ², năboiesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Reg.) 1. (Despre ape; la pers. 3) A se revărsa, a inunda, a potopi. 2. (Despre ființe) A năvăli, a se năpusti. – Din năboi¹.

năboiai
NĂBOÍ², năboiesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Reg.) 1. (Despre ape; la pers. 3) A se revărsa, a inunda, a potopi. 2. (Despre ființe) A năvăli, a se năpusti. – Din năboi¹.

năboiam
NĂBOÍ², năboiesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Reg.) 1. (Despre ape; la pers. 3) A se revărsa, a inunda, a potopi. 2. (Despre ființe) A năvăli, a se năpusti. – Din năboi¹.

năboiască
NĂBOÍ², năboiesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Reg.) 1. (Despre ape; la pers. 3) A se revărsa, a inunda, a potopi. 2. (Despre ființe) A năvăli, a se năpusti. – Din năboi¹.

năboiau
NĂBOÍ², năboiesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Reg.) 1. (Despre ape; la pers. 3) A se revărsa, a inunda, a potopi. 2. (Despre ființe) A năvăli, a se năpusti. – Din năboi¹.

năboiați
NĂBOÍ², năboiesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Reg.) 1. (Despre ape; la pers. 3) A se revărsa, a inunda, a potopi. 2. (Despre ființe) A năvăli, a se năpusti. – Din năboi¹.

năboiesc
NĂBOÍ², năboiesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Reg.) 1. (Despre ape; la pers. 3) A se revărsa, a inunda, a potopi. 2. (Despre ființe) A năvăli, a se năpusti. – Din năboi¹.

năboiește
NĂBOÍ², năboiesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Reg.) 1. (Despre ape; la pers. 3) A se revărsa, a inunda, a potopi. 2. (Despre ființe) A năvăli, a se năpusti. – Din năboi¹.

năboiești
NĂBOÍ², năboiesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Reg.) 1. (Despre ape; la pers. 3) A se revărsa, a inunda, a potopi. 2. (Despre ființe) A năvăli, a se năpusti. – Din năboi¹.

năboii
NĂBOÍ², năboiesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Reg.) 1. (Despre ape; la pers. 3) A se revărsa, a inunda, a potopi. 2. (Despre ființe) A năvăli, a se năpusti. – Din năboi¹.

năboim
NĂBOÍ², năboiesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Reg.) 1. (Despre ape; la pers. 3) A se revărsa, a inunda, a potopi. 2. (Despre ființe) A năvăli, a se năpusti. – Din năboi¹.

năboind
NĂBOÍ², năboiesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Reg.) 1. (Despre ape; la pers. 3) A se revărsa, a inunda, a potopi. 2. (Despre ființe) A năvăli, a se năpusti. – Din năboi¹.

năboire
NĂBOÍ², năboiesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Reg.) 1. (Despre ape; la pers. 3) A se revărsa, a inunda, a potopi. 2. (Despre ființe) A năvăli, a se năpusti. – Din năboi¹.

năboire
NĂBOÍRE, năboiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a (se) năboi² și rezultatul ei. – V. năboi².

DOOM

năboíre (reg.) s. f., g.-d. art. năboírii; pl. năboíri

năboirea
NĂBOÍRE, năboiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a (se) năboi² și rezultatul ei. – V. năboi².

DOOM

năboíre (reg.) s. f., g.-d. art. năboírii; pl. năboíri

năboiri
NĂBOÍRE, năboiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a (se) năboi² și rezultatul ei. – V. năboi².

DOOM

năboíre (reg.) s. f., g.-d. art. năboírii; pl. năboíri

năboirii
NĂBOÍRE, năboiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a (se) năboi² și rezultatul ei. – V. năboi².

DOOM

năboíre (reg.) s. f., g.-d. art. năboírii; pl. năboíri

năboirile
NĂBOÍRE, năboiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a (se) năboi² și rezultatul ei. – V. năboi².

DOOM

năboíre (reg.) s. f., g.-d. art. năboírii; pl. năboíri

năboirilor
NĂBOÍRE, năboiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a (se) năboi² și rezultatul ei. – V. năboi².

DOOM

năboíre (reg.) s. f., g.-d. art. năboírii; pl. năboíri

năboiră
NĂBOÍ², năboiesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Reg.) 1. (Despre ape; la pers. 3) A se revărsa, a inunda, a potopi. 2. (Despre ființe) A năvăli, a se năpusti. – Din năboi¹.

năboirăm
NĂBOÍ², năboiesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Reg.) 1. (Despre ape; la pers. 3) A se revărsa, a inunda, a potopi. 2. (Despre ființe) A năvăli, a se năpusti. – Din năboi¹.

năboirăți
NĂBOÍ², năboiesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Reg.) 1. (Despre ape; la pers. 3) A se revărsa, a inunda, a potopi. 2. (Despre ființe) A năvăli, a se năpusti. – Din năboi¹.

năboise
NĂBOÍ², năboiesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Reg.) 1. (Despre ape; la pers. 3) A se revărsa, a inunda, a potopi. 2. (Despre ființe) A năvăli, a se năpusti. – Din năboi¹.

năboisem
NĂBOÍ², năboiesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Reg.) 1. (Despre ape; la pers. 3) A se revărsa, a inunda, a potopi. 2. (Despre ființe) A năvăli, a se năpusti. – Din năboi¹.

năboiseră
NĂBOÍ², năboiesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Reg.) 1. (Despre ape; la pers. 3) A se revărsa, a inunda, a potopi. 2. (Despre ființe) A năvăli, a se năpusti. – Din năboi¹.

năboiserăm
NĂBOÍ², năboiesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Reg.) 1. (Despre ape; la pers. 3) A se revărsa, a inunda, a potopi. 2. (Despre ființe) A năvăli, a se năpusti. – Din năboi¹.

năboiserăți
NĂBOÍ², năboiesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Reg.) 1. (Despre ape; la pers. 3) A se revărsa, a inunda, a potopi. 2. (Despre ființe) A năvăli, a se năpusti. – Din năboi¹.

năboiseși
NĂBOÍ², năboiesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Reg.) 1. (Despre ape; la pers. 3) A se revărsa, a inunda, a potopi. 2. (Despre ființe) A năvăli, a se năpusti. – Din năboi¹.

năboiseți
NĂBOÍ², năboiesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Reg.) 1. (Despre ape; la pers. 3) A se revărsa, a inunda, a potopi. 2. (Despre ființe) A năvăli, a se năpusti. – Din năboi¹.

năboit
NĂBOÍ², năboiesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Reg.) 1. (Despre ape; la pers. 3) A se revărsa, a inunda, a potopi. 2. (Despre ființe) A năvăli, a se năpusti. – Din năboi¹.

năboit
NĂBOÍ², năboiesc, vb. IV. Intranz. (Înv. și reg.; adesea fig.) A se revărsa, a inunda, a potopi; a năvăli. ◊ Tranz. Sudoarea rece îi năboise fruntea (MIRONESCU). – Din năboi¹.

năboiul
NĂBÓI¹, năboiuri, s. n. (Înv. și reg.) Puhoi, torent provocat de umflarea apelor (în timpul primăverii). – Cf. sb. n a b o j.

DOOM

năboí² (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năboiésc, imperf. 3 sg. năboiá; conj. prez. 3 să năboiáscă

năboiului
NĂBÓI¹, năboiuri, s. n. (Înv. și reg.) Puhoi, torent provocat de umflarea apelor (în timpul primăverii). – Cf. sb. n a b o j.

DOOM

năboí² (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năboiésc, imperf. 3 sg. năboiá; conj. prez. 3 să năboiáscă

năboiuri
NĂBÓI¹, năboiuri, s. n. (Înv. și reg.) Puhoi, torent provocat de umflarea apelor (în timpul primăverii). – Cf. sb. n a b o j.

DOOM

năboí² (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năboiésc, imperf. 3 sg. năboiá; conj. prez. 3 să năboiáscă

năboiurile
NĂBÓI¹, năboiuri, s. n. (Înv. și reg.) Puhoi, torent provocat de umflarea apelor (în timpul primăverii). – Cf. sb. n a b o j.

DOOM

năboí² (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năboiésc, imperf. 3 sg. năboiá; conj. prez. 3 să năboiáscă

năboiurilor
NĂBÓI¹, năboiuri, s. n. (Înv. și reg.) Puhoi, torent provocat de umflarea apelor (în timpul primăverii). – Cf. sb. n a b o j.

DOOM

năboí² (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năboiésc, imperf. 3 sg. năboiá; conj. prez. 3 să năboiáscă

năboiși
NĂBOÍ², năboiesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Reg.) 1. (Despre ape; la pers. 3) A se revărsa, a inunda, a potopi. 2. (Despre ființe) A năvăli, a se năpusti. – Din năboi¹.

năboiți
NĂBOÍ², năboiesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Reg.) 1. (Despre ape; la pers. 3) A se revărsa, a inunda, a potopi. 2. (Despre ființe) A năvăli, a se năpusti. – Din năboi¹.

năbonic
NĂBÓNIC, năbonice, s. n. (Regional) Unealtă de lemn în formă de sabie, cu care se bate cînepa.

năbuc
NĂBÚC s. n. Imitație de piele de antilopă, de obicei de culoare albă, cu aspect mat, catifelat, obținută din piei de bovine. [Var.: nubúc s. n.] – Din germ. Nubuk.

DOOM

năbúc s. n.

năbucul
NĂBÚC s. n. Imitație de piele de antilopă, de obicei de culoare albă, cu aspect mat, catifelat, obținută din piei de bovine. [Var.: nubúc s. n.] – Din germ. Nubuk.

DOOM

năbúc s. n.

năbucului
NĂBÚC s. n. Imitație de piele de antilopă, de obicei de culoare albă, cu aspect mat, catifelat, obținută din piei de bovine. [Var.: nubúc s. n.] – Din germ. Nubuk.

DOOM

năbúc s. n.

năbuzna
NĂBÚZNA adv. (Reg.; în loc. vb.) A da năbuzna = a năvăli, a da buzna. – Din buzna.

DOOM

năbúzna (reg., în expr. a da ~) adv.

năbușea
NĂBUȘÍ, nắbuș și năbușesc, vb. IV. (Învechit și regional, în concurență cu înăbuși) 1. Tranz. A sufoca, a înăbuși. Îi frînse mijlocul, îl năbuși cu strînsoarea, și-l făcu să-și dea sufletul. ISPIRESCU, U. 62. Sîngele să-l năpădească, Sîngele să-l năbușească. TEODORESCU, P. P. 372. ◊ Fig. O nălucă muierească Ar putea glasul măririi în pieptu-mi să-l năbușească. HASDEU, R. V. 158. Mă năbușesc lacrimile de bucurie. ALECSANDRI, T. 151. ♦ Fig. A face să nu se vadă, să nu se simtă, să nu se audă; a reprima. Priveam, gîndeam aiurea, îmi năbușeam căscatul. GALACTION, O. I 229. Năbușindu-și în piept mînia și ura ce-l sugruma. VLAHUȚĂ, la TDRG. 2. Tranz. A potoli, a stinge. Focul... a fost năbușit în cîteva minute. CARAGIALE, N. S. 69. 3. Intranz. (Neobișnuit, despre apă, p. ext. despre alte lichide) A se revărsa, a inunda; a năvăli. Spumosul vin cu vuiet pe vrană năbușește. NEGRUZZI, S. II 201. ♦ Fig. A năvăli, a se năpusti, a invada. Au năbușit tătarii în țară. SBIERA, P. 200. Gloata... năbuși înuntru ca un șiroi. NEGRUZZI, S. I 230.

năbușeai
NĂBUȘÍ, nắbuș și năbușesc, vb. IV. (Învechit și regional, în concurență cu înăbuși) 1. Tranz. A sufoca, a înăbuși. Îi frînse mijlocul, îl năbuși cu strînsoarea, și-l făcu să-și dea sufletul. ISPIRESCU, U. 62. Sîngele să-l năpădească, Sîngele să-l năbușească. TEODORESCU, P. P. 372. ◊ Fig. O nălucă muierească Ar putea glasul măririi în pieptu-mi să-l năbușească. HASDEU, R. V. 158. Mă năbușesc lacrimile de bucurie. ALECSANDRI, T. 151. ♦ Fig. A face să nu se vadă, să nu se simtă, să nu se audă; a reprima. Priveam, gîndeam aiurea, îmi năbușeam căscatul. GALACTION, O. I 229. Năbușindu-și în piept mînia și ura ce-l sugruma. VLAHUȚĂ, la TDRG. 2. Tranz. A potoli, a stinge. Focul... a fost năbușit în cîteva minute. CARAGIALE, N. S. 69. 3. Intranz. (Neobișnuit, despre apă, p. ext. despre alte lichide) A se revărsa, a inunda; a năvăli. Spumosul vin cu vuiet pe vrană năbușește. NEGRUZZI, S. II 201. ♦ Fig. A năvăli, a se năpusti, a invada. Au năbușit tătarii în țară. SBIERA, P. 200. Gloata... năbuși înuntru ca un șiroi. NEGRUZZI, S. I 230.

năbușeala
NĂBUȘEÁLĂ, năbușeli, s. f. (Pop.) Căldură mare; zăduf, zăpușeală. – Năbuși + suf. -eală.

DOOM

năbușeálă (pop.) s. f., g.-d. art. năbușélii; pl. năbușéli

năbușeam
NĂBUȘÍ, nắbuș și năbușesc, vb. IV. (Învechit și regional, în concurență cu înăbuși) 1. Tranz. A sufoca, a înăbuși. Îi frînse mijlocul, îl năbuși cu strînsoarea, și-l făcu să-și dea sufletul. ISPIRESCU, U. 62. Sîngele să-l năpădească, Sîngele să-l năbușească. TEODORESCU, P. P. 372. ◊ Fig. O nălucă muierească Ar putea glasul măririi în pieptu-mi să-l năbușească. HASDEU, R. V. 158. Mă năbușesc lacrimile de bucurie. ALECSANDRI, T. 151. ♦ Fig. A face să nu se vadă, să nu se simtă, să nu se audă; a reprima. Priveam, gîndeam aiurea, îmi năbușeam căscatul. GALACTION, O. I 229. Năbușindu-și în piept mînia și ura ce-l sugruma. VLAHUȚĂ, la TDRG. 2. Tranz. A potoli, a stinge. Focul... a fost năbușit în cîteva minute. CARAGIALE, N. S. 69. 3. Intranz. (Neobișnuit, despre apă, p. ext. despre alte lichide) A se revărsa, a inunda; a năvăli. Spumosul vin cu vuiet pe vrană năbușește. NEGRUZZI, S. II 201. ♦ Fig. A năvăli, a se năpusti, a invada. Au năbușit tătarii în țară. SBIERA, P. 200. Gloata... năbuși înuntru ca un șiroi. NEGRUZZI, S. I 230.

năbușească
NĂBUȘÍ, nắbuș și năbușesc, vb. IV. (Învechit și regional, în concurență cu înăbuși) 1. Tranz. A sufoca, a înăbuși. Îi frînse mijlocul, îl năbuși cu strînsoarea, și-l făcu să-și dea sufletul. ISPIRESCU, U. 62. Sîngele să-l năpădească, Sîngele să-l năbușească. TEODORESCU, P. P. 372. ◊ Fig. O nălucă muierească Ar putea glasul măririi în pieptu-mi să-l năbușească. HASDEU, R. V. 158. Mă năbușesc lacrimile de bucurie. ALECSANDRI, T. 151. ♦ Fig. A face să nu se vadă, să nu se simtă, să nu se audă; a reprima. Priveam, gîndeam aiurea, îmi năbușeam căscatul. GALACTION, O. I 229. Năbușindu-și în piept mînia și ura ce-l sugruma. VLAHUȚĂ, la TDRG. 2. Tranz. A potoli, a stinge. Focul... a fost năbușit în cîteva minute. CARAGIALE, N. S. 69. 3. Intranz. (Neobișnuit, despre apă, p. ext. despre alte lichide) A se revărsa, a inunda; a năvăli. Spumosul vin cu vuiet pe vrană năbușește. NEGRUZZI, S. II 201. ♦ Fig. A năvăli, a se năpusti, a invada. Au năbușit tătarii în țară. SBIERA, P. 200. Gloata... năbuși înuntru ca un șiroi. NEGRUZZI, S. I 230.

năbușeau
NĂBUȘÍ, nắbuș și năbușesc, vb. IV. (Învechit și regional, în concurență cu înăbuși) 1. Tranz. A sufoca, a înăbuși. Îi frînse mijlocul, îl năbuși cu strînsoarea, și-l făcu să-și dea sufletul. ISPIRESCU, U. 62. Sîngele să-l năpădească, Sîngele să-l năbușească. TEODORESCU, P. P. 372. ◊ Fig. O nălucă muierească Ar putea glasul măririi în pieptu-mi să-l năbușească. HASDEU, R. V. 158. Mă năbușesc lacrimile de bucurie. ALECSANDRI, T. 151. ♦ Fig. A face să nu se vadă, să nu se simtă, să nu se audă; a reprima. Priveam, gîndeam aiurea, îmi năbușeam căscatul. GALACTION, O. I 229. Năbușindu-și în piept mînia și ura ce-l sugruma. VLAHUȚĂ, la TDRG. 2. Tranz. A potoli, a stinge. Focul... a fost năbușit în cîteva minute. CARAGIALE, N. S. 69. 3. Intranz. (Neobișnuit, despre apă, p. ext. despre alte lichide) A se revărsa, a inunda; a năvăli. Spumosul vin cu vuiet pe vrană năbușește. NEGRUZZI, S. II 201. ♦ Fig. A năvăli, a se năpusti, a invada. Au năbușit tătarii în țară. SBIERA, P. 200. Gloata... năbuși înuntru ca un șiroi. NEGRUZZI, S. I 230.

năbușeați
NĂBUȘÍ, nắbuș și năbușesc, vb. IV. (Învechit și regional, în concurență cu înăbuși) 1. Tranz. A sufoca, a înăbuși. Îi frînse mijlocul, îl năbuși cu strînsoarea, și-l făcu să-și dea sufletul. ISPIRESCU, U. 62. Sîngele să-l năpădească, Sîngele să-l năbușească. TEODORESCU, P. P. 372. ◊ Fig. O nălucă muierească Ar putea glasul măririi în pieptu-mi să-l năbușească. HASDEU, R. V. 158. Mă năbușesc lacrimile de bucurie. ALECSANDRI, T. 151. ♦ Fig. A face să nu se vadă, să nu se simtă, să nu se audă; a reprima. Priveam, gîndeam aiurea, îmi năbușeam căscatul. GALACTION, O. I 229. Năbușindu-și în piept mînia și ura ce-l sugruma. VLAHUȚĂ, la TDRG. 2. Tranz. A potoli, a stinge. Focul... a fost năbușit în cîteva minute. CARAGIALE, N. S. 69. 3. Intranz. (Neobișnuit, despre apă, p. ext. despre alte lichide) A se revărsa, a inunda; a năvăli. Spumosul vin cu vuiet pe vrană năbușește. NEGRUZZI, S. II 201. ♦ Fig. A năvăli, a se năpusti, a invada. Au năbușit tătarii în țară. SBIERA, P. 200. Gloata... năbuși înuntru ca un șiroi. NEGRUZZI, S. I 230.

năbușeli
NĂBUȘEÁLĂ, năbușeli, s. f. (Pop.) Căldură mare; zăduf, zăpușeală. – Năbuși + suf. -eală.

DOOM

năbușeálă (pop.) s. f., g.-d. art. năbușélii; pl. năbușéli

năbușelii
NĂBUȘEÁLĂ, năbușeli, s. f. (Pop.) Căldură mare; zăduf, zăpușeală. – Năbuși + suf. -eală.

DOOM

năbușeálă (pop.) s. f., g.-d. art. năbușélii; pl. năbușéli

năbușelile
NĂBUȘEÁLĂ, năbușeli, s. f. (Pop.) Căldură mare; zăduf, zăpușeală. – Năbuși + suf. -eală.

DOOM

năbușeálă (pop.) s. f., g.-d. art. năbușélii; pl. năbușéli

năbușelilor
NĂBUȘEÁLĂ, năbușeli, s. f. (Pop.) Căldură mare; zăduf, zăpușeală. – Năbuși + suf. -eală.

DOOM

năbușeálă (pop.) s. f., g.-d. art. năbușélii; pl. năbușéli

năbușesc
NĂBUȘÍ, nắbuș și năbușesc, vb. IV. (Învechit și regional, în concurență cu înăbuși) 1. Tranz. A sufoca, a înăbuși. Îi frînse mijlocul, îl năbuși cu strînsoarea, și-l făcu să-și dea sufletul. ISPIRESCU, U. 62. Sîngele să-l năpădească, Sîngele să-l năbușească. TEODORESCU, P. P. 372. ◊ Fig. O nălucă muierească Ar putea glasul măririi în pieptu-mi să-l năbușească. HASDEU, R. V. 158. Mă năbușesc lacrimile de bucurie. ALECSANDRI, T. 151. ♦ Fig. A face să nu se vadă, să nu se simtă, să nu se audă; a reprima. Priveam, gîndeam aiurea, îmi năbușeam căscatul. GALACTION, O. I 229. Năbușindu-și în piept mînia și ura ce-l sugruma. VLAHUȚĂ, la TDRG. 2. Tranz. A potoli, a stinge. Focul... a fost năbușit în cîteva minute. CARAGIALE, N. S. 69. 3. Intranz. (Neobișnuit, despre apă, p. ext. despre alte lichide) A se revărsa, a inunda; a năvăli. Spumosul vin cu vuiet pe vrană năbușește. NEGRUZZI, S. II 201. ♦ Fig. A năvăli, a se năpusti, a invada. Au năbușit tătarii în țară. SBIERA, P. 200. Gloata... năbuși înuntru ca un șiroi. NEGRUZZI, S. I 230.

năbușește
NĂBUȘÍ, nắbuș și năbușesc, vb. IV. (Învechit și regional, în concurență cu înăbuși) 1. Tranz. A sufoca, a înăbuși. Îi frînse mijlocul, îl năbuși cu strînsoarea, și-l făcu să-și dea sufletul. ISPIRESCU, U. 62. Sîngele să-l năpădească, Sîngele să-l năbușească. TEODORESCU, P. P. 372. ◊ Fig. O nălucă muierească Ar putea glasul măririi în pieptu-mi să-l năbușească. HASDEU, R. V. 158. Mă năbușesc lacrimile de bucurie. ALECSANDRI, T. 151. ♦ Fig. A face să nu se vadă, să nu se simtă, să nu se audă; a reprima. Priveam, gîndeam aiurea, îmi năbușeam căscatul. GALACTION, O. I 229. Năbușindu-și în piept mînia și ura ce-l sugruma. VLAHUȚĂ, la TDRG. 2. Tranz. A potoli, a stinge. Focul... a fost năbușit în cîteva minute. CARAGIALE, N. S. 69. 3. Intranz. (Neobișnuit, despre apă, p. ext. despre alte lichide) A se revărsa, a inunda; a năvăli. Spumosul vin cu vuiet pe vrană năbușește. NEGRUZZI, S. II 201. ♦ Fig. A năvăli, a se năpusti, a invada. Au năbușit tătarii în țară. SBIERA, P. 200. Gloata... năbuși înuntru ca un șiroi. NEGRUZZI, S. I 230.

năbușești
NĂBUȘÍ, nắbuș și năbușesc, vb. IV. (Învechit și regional, în concurență cu înăbuși) 1. Tranz. A sufoca, a înăbuși. Îi frînse mijlocul, îl năbuși cu strînsoarea, și-l făcu să-și dea sufletul. ISPIRESCU, U. 62. Sîngele să-l năpădească, Sîngele să-l năbușească. TEODORESCU, P. P. 372. ◊ Fig. O nălucă muierească Ar putea glasul măririi în pieptu-mi să-l năbușească. HASDEU, R. V. 158. Mă năbușesc lacrimile de bucurie. ALECSANDRI, T. 151. ♦ Fig. A face să nu se vadă, să nu se simtă, să nu se audă; a reprima. Priveam, gîndeam aiurea, îmi năbușeam căscatul. GALACTION, O. I 229. Năbușindu-și în piept mînia și ura ce-l sugruma. VLAHUȚĂ, la TDRG. 2. Tranz. A potoli, a stinge. Focul... a fost năbușit în cîteva minute. CARAGIALE, N. S. 69. 3. Intranz. (Neobișnuit, despre apă, p. ext. despre alte lichide) A se revărsa, a inunda; a năvăli. Spumosul vin cu vuiet pe vrană năbușește. NEGRUZZI, S. II 201. ♦ Fig. A năvăli, a se năpusti, a invada. Au năbușit tătarii în țară. SBIERA, P. 200. Gloata... năbuși înuntru ca un șiroi. NEGRUZZI, S. I 230.

năbuși
NĂBUȘÍ, năbușesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. și refl. A (se) sufoca, a (se) înnăbuși. ♦ Tranz. Fig. A împiedica dezvoltarea, desfășurarea sau manifestarea unei acțiuni, a unui proces, a unui sentiment etc. ♦ Tranz. Fig. A face să nu se vadă, să nu se simtă, să nu se audă. 2. Tranz. A potoli, a stinge focul. 3. Intranz. (Adesea fig.) A se revărsa, a inunda; a invada. ♦ (Despre sânge, lacrimi) A podidi. [Prez. ind. și: năbuș] – Cf. sb. năbušiti.

DOOM

!năbușí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. năbușéște, imperf. 3 sg. năbușeá; conj. prez. 3 să năbușeáscă

năbuși
NĂBUȘÍ, nắbuș și năbușesc, vb. IV. (Învechit și regional, în concurență cu înăbuși) 1. Tranz. A sufoca, a înăbuși. Îi frînse mijlocul, îl năbuși cu strînsoarea, și-l făcu să-și dea sufletul. ISPIRESCU, U. 62. Sîngele să-l năpădească, Sîngele să-l năbușească. TEODORESCU, P. P. 372. ◊ Fig. O nălucă muierească Ar putea glasul măririi în pieptu-mi să-l năbușească. HASDEU, R. V. 158. Mă năbușesc lacrimile de bucurie. ALECSANDRI, T. 151. ♦ Fig. A face să nu se vadă, să nu se simtă, să nu se audă; a reprima. Priveam, gîndeam aiurea, îmi năbușeam căscatul. GALACTION, O. I 229. Năbușindu-și în piept mînia și ura ce-l sugruma. VLAHUȚĂ, la TDRG. 2. Tranz. A potoli, a stinge. Focul... a fost năbușit în cîteva minute. CARAGIALE, N. S. 69. 3. Intranz. (Neobișnuit, despre apă, p. ext. despre alte lichide) A se revărsa, a inunda; a năvăli. Spumosul vin cu vuiet pe vrană năbușește. NEGRUZZI, S. II 201. ♦ Fig. A năvăli, a se năpusti, a invada. Au năbușit tătarii în țară. SBIERA, P. 200. Gloata... năbuși înuntru ca un șiroi. NEGRUZZI, S. I 230.

năbușii
NĂBUȘÍ, nắbuș și năbușesc, vb. IV. (Învechit și regional, în concurență cu înăbuși) 1. Tranz. A sufoca, a înăbuși. Îi frînse mijlocul, îl năbuși cu strînsoarea, și-l făcu să-și dea sufletul. ISPIRESCU, U. 62. Sîngele să-l năpădească, Sîngele să-l năbușească. TEODORESCU, P. P. 372. ◊ Fig. O nălucă muierească Ar putea glasul măririi în pieptu-mi să-l năbușească. HASDEU, R. V. 158. Mă năbușesc lacrimile de bucurie. ALECSANDRI, T. 151. ♦ Fig. A face să nu se vadă, să nu se simtă, să nu se audă; a reprima. Priveam, gîndeam aiurea, îmi năbușeam căscatul. GALACTION, O. I 229. Năbușindu-și în piept mînia și ura ce-l sugruma. VLAHUȚĂ, la TDRG. 2. Tranz. A potoli, a stinge. Focul... a fost năbușit în cîteva minute. CARAGIALE, N. S. 69. 3. Intranz. (Neobișnuit, despre apă, p. ext. despre alte lichide) A se revărsa, a inunda; a năvăli. Spumosul vin cu vuiet pe vrană năbușește. NEGRUZZI, S. II 201. ♦ Fig. A năvăli, a se năpusti, a invada. Au năbușit tătarii în țară. SBIERA, P. 200. Gloata... năbuși înuntru ca un șiroi. NEGRUZZI, S. I 230.

năbușim
NĂBUȘÍ, nắbuș și năbușesc, vb. IV. (Învechit și regional, în concurență cu înăbuși) 1. Tranz. A sufoca, a înăbuși. Îi frînse mijlocul, îl năbuși cu strînsoarea, și-l făcu să-și dea sufletul. ISPIRESCU, U. 62. Sîngele să-l năpădească, Sîngele să-l năbușească. TEODORESCU, P. P. 372. ◊ Fig. O nălucă muierească Ar putea glasul măririi în pieptu-mi să-l năbușească. HASDEU, R. V. 158. Mă năbușesc lacrimile de bucurie. ALECSANDRI, T. 151. ♦ Fig. A face să nu se vadă, să nu se simtă, să nu se audă; a reprima. Priveam, gîndeam aiurea, îmi năbușeam căscatul. GALACTION, O. I 229. Năbușindu-și în piept mînia și ura ce-l sugruma. VLAHUȚĂ, la TDRG. 2. Tranz. A potoli, a stinge. Focul... a fost năbușit în cîteva minute. CARAGIALE, N. S. 69. 3. Intranz. (Neobișnuit, despre apă, p. ext. despre alte lichide) A se revărsa, a inunda; a năvăli. Spumosul vin cu vuiet pe vrană năbușește. NEGRUZZI, S. II 201. ♦ Fig. A năvăli, a se năpusti, a invada. Au năbușit tătarii în țară. SBIERA, P. 200. Gloata... năbuși înuntru ca un șiroi. NEGRUZZI, S. I 230.

năbușind
NĂBUȘÍ, nắbuș și năbușesc, vb. IV. (Învechit și regional, în concurență cu înăbuși) 1. Tranz. A sufoca, a înăbuși. Îi frînse mijlocul, îl năbuși cu strînsoarea, și-l făcu să-și dea sufletul. ISPIRESCU, U. 62. Sîngele să-l năpădească, Sîngele să-l năbușească. TEODORESCU, P. P. 372. ◊ Fig. O nălucă muierească Ar putea glasul măririi în pieptu-mi să-l năbușească. HASDEU, R. V. 158. Mă năbușesc lacrimile de bucurie. ALECSANDRI, T. 151. ♦ Fig. A face să nu se vadă, să nu se simtă, să nu se audă; a reprima. Priveam, gîndeam aiurea, îmi năbușeam căscatul. GALACTION, O. I 229. Năbușindu-și în piept mînia și ura ce-l sugruma. VLAHUȚĂ, la TDRG. 2. Tranz. A potoli, a stinge. Focul... a fost năbușit în cîteva minute. CARAGIALE, N. S. 69. 3. Intranz. (Neobișnuit, despre apă, p. ext. despre alte lichide) A se revărsa, a inunda; a năvăli. Spumosul vin cu vuiet pe vrană năbușește. NEGRUZZI, S. II 201. ♦ Fig. A năvăli, a se năpusti, a invada. Au năbușit tătarii în țară. SBIERA, P. 200. Gloata... năbuși înuntru ca un șiroi. NEGRUZZI, S. I 230.

năbușire
NĂBUȘÍ, nắbuș și năbușesc, vb. IV. (Învechit și regional, în concurență cu înăbuși) 1. Tranz. A sufoca, a înăbuși. Îi frînse mijlocul, îl năbuși cu strînsoarea, și-l făcu să-și dea sufletul. ISPIRESCU, U. 62. Sîngele să-l năpădească, Sîngele să-l năbușească. TEODORESCU, P. P. 372. ◊ Fig. O nălucă muierească Ar putea glasul măririi în pieptu-mi să-l năbușească. HASDEU, R. V. 158. Mă năbușesc lacrimile de bucurie. ALECSANDRI, T. 151. ♦ Fig. A face să nu se vadă, să nu se simtă, să nu se audă; a reprima. Priveam, gîndeam aiurea, îmi năbușeam căscatul. GALACTION, O. I 229. Năbușindu-și în piept mînia și ura ce-l sugruma. VLAHUȚĂ, la TDRG. 2. Tranz. A potoli, a stinge. Focul... a fost năbușit în cîteva minute. CARAGIALE, N. S. 69. 3. Intranz. (Neobișnuit, despre apă, p. ext. despre alte lichide) A se revărsa, a inunda; a năvăli. Spumosul vin cu vuiet pe vrană năbușește. NEGRUZZI, S. II 201. ♦ Fig. A năvăli, a se năpusti, a invada. Au năbușit tătarii în țară. SBIERA, P. 200. Gloata... năbuși înuntru ca un șiroi. NEGRUZZI, S. I 230.

năbușire
NĂBUȘÍRE, năbușiri, s. f. (Pop.) Faptul de a (se) năbuși. – V. năbuși.

DOOM

năbușíre (pop.) s. f., g.-d. art. năbușírii; pl. năbușíri

năbușirea
NĂBUȘÍRE, năbușiri, s. f. (Pop.) Faptul de a (se) năbuși. – V. năbuși.

DOOM

năbușíre (pop.) s. f., g.-d. art. năbușírii; pl. năbușíri

năbușiri
NĂBUȘÍRE, năbușiri, s. f. (Pop.) Faptul de a (se) năbuși. – V. năbuși.

DOOM

năbușíre (pop.) s. f., g.-d. art. năbușírii; pl. năbușíri

năbușirii
NĂBUȘÍRE, năbușiri, s. f. (Pop.) Faptul de a (se) năbuși. – V. năbuși.

DOOM

năbușíre (pop.) s. f., g.-d. art. năbușírii; pl. năbușíri

năbușirile
NĂBUȘÍRE, năbușiri, s. f. (Pop.) Faptul de a (se) năbuși. – V. năbuși.

DOOM

năbușíre (pop.) s. f., g.-d. art. năbușírii; pl. năbușíri

năbușirilor
NĂBUȘÍRE, năbușiri, s. f. (Pop.) Faptul de a (se) năbuși. – V. năbuși.

DOOM

năbușíre (pop.) s. f., g.-d. art. năbușírii; pl. năbușíri

năbușiră
NĂBUȘÍ, nắbuș și năbușesc, vb. IV. (Învechit și regional, în concurență cu înăbuși) 1. Tranz. A sufoca, a înăbuși. Îi frînse mijlocul, îl năbuși cu strînsoarea, și-l făcu să-și dea sufletul. ISPIRESCU, U. 62. Sîngele să-l năpădească, Sîngele să-l năbușească. TEODORESCU, P. P. 372. ◊ Fig. O nălucă muierească Ar putea glasul măririi în pieptu-mi să-l năbușească. HASDEU, R. V. 158. Mă năbușesc lacrimile de bucurie. ALECSANDRI, T. 151. ♦ Fig. A face să nu se vadă, să nu se simtă, să nu se audă; a reprima. Priveam, gîndeam aiurea, îmi năbușeam căscatul. GALACTION, O. I 229. Năbușindu-și în piept mînia și ura ce-l sugruma. VLAHUȚĂ, la TDRG. 2. Tranz. A potoli, a stinge. Focul... a fost năbușit în cîteva minute. CARAGIALE, N. S. 69. 3. Intranz. (Neobișnuit, despre apă, p. ext. despre alte lichide) A se revărsa, a inunda; a năvăli. Spumosul vin cu vuiet pe vrană năbușește. NEGRUZZI, S. II 201. ♦ Fig. A năvăli, a se năpusti, a invada. Au năbușit tătarii în țară. SBIERA, P. 200. Gloata... năbuși înuntru ca un șiroi. NEGRUZZI, S. I 230.

năbușirăm
NĂBUȘÍ, nắbuș și năbușesc, vb. IV. (Învechit și regional, în concurență cu înăbuși) 1. Tranz. A sufoca, a înăbuși. Îi frînse mijlocul, îl năbuși cu strînsoarea, și-l făcu să-și dea sufletul. ISPIRESCU, U. 62. Sîngele să-l năpădească, Sîngele să-l năbușească. TEODORESCU, P. P. 372. ◊ Fig. O nălucă muierească Ar putea glasul măririi în pieptu-mi să-l năbușească. HASDEU, R. V. 158. Mă năbușesc lacrimile de bucurie. ALECSANDRI, T. 151. ♦ Fig. A face să nu se vadă, să nu se simtă, să nu se audă; a reprima. Priveam, gîndeam aiurea, îmi năbușeam căscatul. GALACTION, O. I 229. Năbușindu-și în piept mînia și ura ce-l sugruma. VLAHUȚĂ, la TDRG. 2. Tranz. A potoli, a stinge. Focul... a fost năbușit în cîteva minute. CARAGIALE, N. S. 69. 3. Intranz. (Neobișnuit, despre apă, p. ext. despre alte lichide) A se revărsa, a inunda; a năvăli. Spumosul vin cu vuiet pe vrană năbușește. NEGRUZZI, S. II 201. ♦ Fig. A năvăli, a se năpusti, a invada. Au năbușit tătarii în țară. SBIERA, P. 200. Gloata... năbuși înuntru ca un șiroi. NEGRUZZI, S. I 230.

năbușirăți
NĂBUȘÍ, nắbuș și năbușesc, vb. IV. (Învechit și regional, în concurență cu înăbuși) 1. Tranz. A sufoca, a înăbuși. Îi frînse mijlocul, îl năbuși cu strînsoarea, și-l făcu să-și dea sufletul. ISPIRESCU, U. 62. Sîngele să-l năpădească, Sîngele să-l năbușească. TEODORESCU, P. P. 372. ◊ Fig. O nălucă muierească Ar putea glasul măririi în pieptu-mi să-l năbușească. HASDEU, R. V. 158. Mă năbușesc lacrimile de bucurie. ALECSANDRI, T. 151. ♦ Fig. A face să nu se vadă, să nu se simtă, să nu se audă; a reprima. Priveam, gîndeam aiurea, îmi năbușeam căscatul. GALACTION, O. I 229. Năbușindu-și în piept mînia și ura ce-l sugruma. VLAHUȚĂ, la TDRG. 2. Tranz. A potoli, a stinge. Focul... a fost năbușit în cîteva minute. CARAGIALE, N. S. 69. 3. Intranz. (Neobișnuit, despre apă, p. ext. despre alte lichide) A se revărsa, a inunda; a năvăli. Spumosul vin cu vuiet pe vrană năbușește. NEGRUZZI, S. II 201. ♦ Fig. A năvăli, a se năpusti, a invada. Au năbușit tătarii în țară. SBIERA, P. 200. Gloata... năbuși înuntru ca un șiroi. NEGRUZZI, S. I 230.

năbușise
NĂBUȘÍ, nắbuș și năbușesc, vb. IV. (Învechit și regional, în concurență cu înăbuși) 1. Tranz. A sufoca, a înăbuși. Îi frînse mijlocul, îl năbuși cu strînsoarea, și-l făcu să-și dea sufletul. ISPIRESCU, U. 62. Sîngele să-l năpădească, Sîngele să-l năbușească. TEODORESCU, P. P. 372. ◊ Fig. O nălucă muierească Ar putea glasul măririi în pieptu-mi să-l năbușească. HASDEU, R. V. 158. Mă năbușesc lacrimile de bucurie. ALECSANDRI, T. 151. ♦ Fig. A face să nu se vadă, să nu se simtă, să nu se audă; a reprima. Priveam, gîndeam aiurea, îmi năbușeam căscatul. GALACTION, O. I 229. Năbușindu-și în piept mînia și ura ce-l sugruma. VLAHUȚĂ, la TDRG. 2. Tranz. A potoli, a stinge. Focul... a fost năbușit în cîteva minute. CARAGIALE, N. S. 69. 3. Intranz. (Neobișnuit, despre apă, p. ext. despre alte lichide) A se revărsa, a inunda; a năvăli. Spumosul vin cu vuiet pe vrană năbușește. NEGRUZZI, S. II 201. ♦ Fig. A năvăli, a se năpusti, a invada. Au năbușit tătarii în țară. SBIERA, P. 200. Gloata... năbuși înuntru ca un șiroi. NEGRUZZI, S. I 230.

năbușisem
NĂBUȘÍ, nắbuș și năbușesc, vb. IV. (Învechit și regional, în concurență cu înăbuși) 1. Tranz. A sufoca, a înăbuși. Îi frînse mijlocul, îl năbuși cu strînsoarea, și-l făcu să-și dea sufletul. ISPIRESCU, U. 62. Sîngele să-l năpădească, Sîngele să-l năbușească. TEODORESCU, P. P. 372. ◊ Fig. O nălucă muierească Ar putea glasul măririi în pieptu-mi să-l năbușească. HASDEU, R. V. 158. Mă năbușesc lacrimile de bucurie. ALECSANDRI, T. 151. ♦ Fig. A face să nu se vadă, să nu se simtă, să nu se audă; a reprima. Priveam, gîndeam aiurea, îmi năbușeam căscatul. GALACTION, O. I 229. Năbușindu-și în piept mînia și ura ce-l sugruma. VLAHUȚĂ, la TDRG. 2. Tranz. A potoli, a stinge. Focul... a fost năbușit în cîteva minute. CARAGIALE, N. S. 69. 3. Intranz. (Neobișnuit, despre apă, p. ext. despre alte lichide) A se revărsa, a inunda; a năvăli. Spumosul vin cu vuiet pe vrană năbușește. NEGRUZZI, S. II 201. ♦ Fig. A năvăli, a se năpusti, a invada. Au năbușit tătarii în țară. SBIERA, P. 200. Gloata... năbuși înuntru ca un șiroi. NEGRUZZI, S. I 230.

năbușiseră
NĂBUȘÍ, nắbuș și năbușesc, vb. IV. (Învechit și regional, în concurență cu înăbuși) 1. Tranz. A sufoca, a înăbuși. Îi frînse mijlocul, îl năbuși cu strînsoarea, și-l făcu să-și dea sufletul. ISPIRESCU, U. 62. Sîngele să-l năpădească, Sîngele să-l năbușească. TEODORESCU, P. P. 372. ◊ Fig. O nălucă muierească Ar putea glasul măririi în pieptu-mi să-l năbușească. HASDEU, R. V. 158. Mă năbușesc lacrimile de bucurie. ALECSANDRI, T. 151. ♦ Fig. A face să nu se vadă, să nu se simtă, să nu se audă; a reprima. Priveam, gîndeam aiurea, îmi năbușeam căscatul. GALACTION, O. I 229. Năbușindu-și în piept mînia și ura ce-l sugruma. VLAHUȚĂ, la TDRG. 2. Tranz. A potoli, a stinge. Focul... a fost năbușit în cîteva minute. CARAGIALE, N. S. 69. 3. Intranz. (Neobișnuit, despre apă, p. ext. despre alte lichide) A se revărsa, a inunda; a năvăli. Spumosul vin cu vuiet pe vrană năbușește. NEGRUZZI, S. II 201. ♦ Fig. A năvăli, a se năpusti, a invada. Au năbușit tătarii în țară. SBIERA, P. 200. Gloata... năbuși înuntru ca un șiroi. NEGRUZZI, S. I 230.

năbușiserăm
NĂBUȘÍ, nắbuș și năbușesc, vb. IV. (Învechit și regional, în concurență cu înăbuși) 1. Tranz. A sufoca, a înăbuși. Îi frînse mijlocul, îl năbuși cu strînsoarea, și-l făcu să-și dea sufletul. ISPIRESCU, U. 62. Sîngele să-l năpădească, Sîngele să-l năbușească. TEODORESCU, P. P. 372. ◊ Fig. O nălucă muierească Ar putea glasul măririi în pieptu-mi să-l năbușească. HASDEU, R. V. 158. Mă năbușesc lacrimile de bucurie. ALECSANDRI, T. 151. ♦ Fig. A face să nu se vadă, să nu se simtă, să nu se audă; a reprima. Priveam, gîndeam aiurea, îmi năbușeam căscatul. GALACTION, O. I 229. Năbușindu-și în piept mînia și ura ce-l sugruma. VLAHUȚĂ, la TDRG. 2. Tranz. A potoli, a stinge. Focul... a fost năbușit în cîteva minute. CARAGIALE, N. S. 69. 3. Intranz. (Neobișnuit, despre apă, p. ext. despre alte lichide) A se revărsa, a inunda; a năvăli. Spumosul vin cu vuiet pe vrană năbușește. NEGRUZZI, S. II 201. ♦ Fig. A năvăli, a se năpusti, a invada. Au năbușit tătarii în țară. SBIERA, P. 200. Gloata... năbuși înuntru ca un șiroi. NEGRUZZI, S. I 230.

năbușiserăți
NĂBUȘÍ, nắbuș și năbușesc, vb. IV. (Învechit și regional, în concurență cu înăbuși) 1. Tranz. A sufoca, a înăbuși. Îi frînse mijlocul, îl năbuși cu strînsoarea, și-l făcu să-și dea sufletul. ISPIRESCU, U. 62. Sîngele să-l năpădească, Sîngele să-l năbușească. TEODORESCU, P. P. 372. ◊ Fig. O nălucă muierească Ar putea glasul măririi în pieptu-mi să-l năbușească. HASDEU, R. V. 158. Mă năbușesc lacrimile de bucurie. ALECSANDRI, T. 151. ♦ Fig. A face să nu se vadă, să nu se simtă, să nu se audă; a reprima. Priveam, gîndeam aiurea, îmi năbușeam căscatul. GALACTION, O. I 229. Năbușindu-și în piept mînia și ura ce-l sugruma. VLAHUȚĂ, la TDRG. 2. Tranz. A potoli, a stinge. Focul... a fost năbușit în cîteva minute. CARAGIALE, N. S. 69. 3. Intranz. (Neobișnuit, despre apă, p. ext. despre alte lichide) A se revărsa, a inunda; a năvăli. Spumosul vin cu vuiet pe vrană năbușește. NEGRUZZI, S. II 201. ♦ Fig. A năvăli, a se năpusti, a invada. Au năbușit tătarii în țară. SBIERA, P. 200. Gloata... năbuși înuntru ca un șiroi. NEGRUZZI, S. I 230.

năbușiseși
NĂBUȘÍ, nắbuș și năbușesc, vb. IV. (Învechit și regional, în concurență cu înăbuși) 1. Tranz. A sufoca, a înăbuși. Îi frînse mijlocul, îl năbuși cu strînsoarea, și-l făcu să-și dea sufletul. ISPIRESCU, U. 62. Sîngele să-l năpădească, Sîngele să-l năbușească. TEODORESCU, P. P. 372. ◊ Fig. O nălucă muierească Ar putea glasul măririi în pieptu-mi să-l năbușească. HASDEU, R. V. 158. Mă năbușesc lacrimile de bucurie. ALECSANDRI, T. 151. ♦ Fig. A face să nu se vadă, să nu se simtă, să nu se audă; a reprima. Priveam, gîndeam aiurea, îmi năbușeam căscatul. GALACTION, O. I 229. Năbușindu-și în piept mînia și ura ce-l sugruma. VLAHUȚĂ, la TDRG. 2. Tranz. A potoli, a stinge. Focul... a fost năbușit în cîteva minute. CARAGIALE, N. S. 69. 3. Intranz. (Neobișnuit, despre apă, p. ext. despre alte lichide) A se revărsa, a inunda; a năvăli. Spumosul vin cu vuiet pe vrană năbușește. NEGRUZZI, S. II 201. ♦ Fig. A năvăli, a se năpusti, a invada. Au năbușit tătarii în țară. SBIERA, P. 200. Gloata... năbuși înuntru ca un șiroi. NEGRUZZI, S. I 230.

năbușiseți
NĂBUȘÍ, nắbuș și năbușesc, vb. IV. (Învechit și regional, în concurență cu înăbuși) 1. Tranz. A sufoca, a înăbuși. Îi frînse mijlocul, îl năbuși cu strînsoarea, și-l făcu să-și dea sufletul. ISPIRESCU, U. 62. Sîngele să-l năpădească, Sîngele să-l năbușească. TEODORESCU, P. P. 372. ◊ Fig. O nălucă muierească Ar putea glasul măririi în pieptu-mi să-l năbușească. HASDEU, R. V. 158. Mă năbușesc lacrimile de bucurie. ALECSANDRI, T. 151. ♦ Fig. A face să nu se vadă, să nu se simtă, să nu se audă; a reprima. Priveam, gîndeam aiurea, îmi năbușeam căscatul. GALACTION, O. I 229. Năbușindu-și în piept mînia și ura ce-l sugruma. VLAHUȚĂ, la TDRG. 2. Tranz. A potoli, a stinge. Focul... a fost năbușit în cîteva minute. CARAGIALE, N. S. 69. 3. Intranz. (Neobișnuit, despre apă, p. ext. despre alte lichide) A se revărsa, a inunda; a năvăli. Spumosul vin cu vuiet pe vrană năbușește. NEGRUZZI, S. II 201. ♦ Fig. A năvăli, a se năpusti, a invada. Au năbușit tătarii în țară. SBIERA, P. 200. Gloata... năbuși înuntru ca un șiroi. NEGRUZZI, S. I 230.

năbușit
NĂBUȘÍ, nắbuș și năbușesc, vb. IV. (Învechit și regional, în concurență cu înăbuși) 1. Tranz. A sufoca, a înăbuși. Îi frînse mijlocul, îl năbuși cu strînsoarea, și-l făcu să-și dea sufletul. ISPIRESCU, U. 62. Sîngele să-l năpădească, Sîngele să-l năbușească. TEODORESCU, P. P. 372. ◊ Fig. O nălucă muierească Ar putea glasul măririi în pieptu-mi să-l năbușească. HASDEU, R. V. 158. Mă năbușesc lacrimile de bucurie. ALECSANDRI, T. 151. ♦ Fig. A face să nu se vadă, să nu se simtă, să nu se audă; a reprima. Priveam, gîndeam aiurea, îmi năbușeam căscatul. GALACTION, O. I 229. Năbușindu-și în piept mînia și ura ce-l sugruma. VLAHUȚĂ, la TDRG. 2. Tranz. A potoli, a stinge. Focul... a fost năbușit în cîteva minute. CARAGIALE, N. S. 69. 3. Intranz. (Neobișnuit, despre apă, p. ext. despre alte lichide) A se revărsa, a inunda; a năvăli. Spumosul vin cu vuiet pe vrană năbușește. NEGRUZZI, S. II 201. ♦ Fig. A năvăli, a se năpusti, a invada. Au năbușit tătarii în țară. SBIERA, P. 200. Gloata... năbuși înuntru ca un șiroi. NEGRUZZI, S. I 230.

năbușitoare
NĂBUȘITÓR, -OÁRE, năbușitori, -oare, adj. (Pop.) Înăbușitor, sufocant. – Năbuși + suf. -tor.

DOOM

năbușitór (pop.) adj. m., pl. năbușitóri; f. sg. și pl. năbușitoáre

năbușitoarea
NĂBUȘITÓR, -OÁRE, năbușitori, -oare, adj. (Pop.) Înăbușitor, sufocant. – Năbuși + suf. -tor.

DOOM

năbușitór (pop.) adj. m., pl. năbușitóri; f. sg. și pl. năbușitoáre

năbușitoarei
NĂBUȘITÓR, -OÁRE, năbușitori, -oare, adj. (Pop.) Înăbușitor, sufocant. – Năbuși + suf. -tor.

DOOM

năbușitór (pop.) adj. m., pl. năbușitóri; f. sg. și pl. năbușitoáre

năbușitoarele
NĂBUȘITÓR, -OÁRE, năbușitori, -oare, adj. (Pop.) Înăbușitor, sufocant. – Năbuși + suf. -tor.

DOOM

năbușitór (pop.) adj. m., pl. năbușitóri; f. sg. și pl. năbușitoáre

năbușitoarelor
NĂBUȘITÓR, -OÁRE, năbușitori, -oare, adj. (Pop.) Înăbușitor, sufocant. – Năbuși + suf. -tor.

DOOM

năbușitór (pop.) adj. m., pl. năbușitóri; f. sg. și pl. năbușitoáre

năbușitor
NĂBUȘITÓR, -OÁRE, năbușitori, -oare, adj. (Pop.) Înăbușitor, sufocant. – Năbuși + suf. -tor.

DOOM

năbușitór (pop.) adj. m., pl. năbușitóri; f. sg. și pl. năbușitoáre

năbușitori
NĂBUȘITÓR, -OÁRE, năbușitori, -oare, adj. (Pop.) Înăbușitor, sufocant. – Năbuși + suf. -tor.

DOOM

năbușitór (pop.) adj. m., pl. năbușitóri; f. sg. și pl. năbușitoáre

năbușitorii
NĂBUȘITÓR, -OÁRE, năbușitori, -oare, adj. (Pop.) Înăbușitor, sufocant. – Năbuși + suf. -tor.

DOOM

năbușitór (pop.) adj. m., pl. năbușitóri; f. sg. și pl. năbușitoáre

năbușitorilor
NĂBUȘITÓR, -OÁRE, năbușitori, -oare, adj. (Pop.) Înăbușitor, sufocant. – Năbuși + suf. -tor.

DOOM

năbușitór (pop.) adj. m., pl. năbușitóri; f. sg. și pl. năbușitoáre

năbușitorul
NĂBUȘITÓR, -OÁRE, năbușitori, -oare, adj. (Pop.) Înăbușitor, sufocant. – Năbuși + suf. -tor.

DOOM

năbușitór (pop.) adj. m., pl. năbușitóri; f. sg. și pl. năbușitoáre

năbușitorului
NĂBUȘITÓR, -OÁRE, năbușitori, -oare, adj. (Pop.) Înăbușitor, sufocant. – Năbuși + suf. -tor.

DOOM

năbușitór (pop.) adj. m., pl. năbușitóri; f. sg. și pl. năbușitoáre

năbușiși
NĂBUȘÍ, nắbuș și năbușesc, vb. IV. (Învechit și regional, în concurență cu înăbuși) 1. Tranz. A sufoca, a înăbuși. Îi frînse mijlocul, îl năbuși cu strînsoarea, și-l făcu să-și dea sufletul. ISPIRESCU, U. 62. Sîngele să-l năpădească, Sîngele să-l năbușească. TEODORESCU, P. P. 372. ◊ Fig. O nălucă muierească Ar putea glasul măririi în pieptu-mi să-l năbușească. HASDEU, R. V. 158. Mă năbușesc lacrimile de bucurie. ALECSANDRI, T. 151. ♦ Fig. A face să nu se vadă, să nu se simtă, să nu se audă; a reprima. Priveam, gîndeam aiurea, îmi năbușeam căscatul. GALACTION, O. I 229. Năbușindu-și în piept mînia și ura ce-l sugruma. VLAHUȚĂ, la TDRG. 2. Tranz. A potoli, a stinge. Focul... a fost năbușit în cîteva minute. CARAGIALE, N. S. 69. 3. Intranz. (Neobișnuit, despre apă, p. ext. despre alte lichide) A se revărsa, a inunda; a năvăli. Spumosul vin cu vuiet pe vrană năbușește. NEGRUZZI, S. II 201. ♦ Fig. A năvăli, a se năpusti, a invada. Au năbușit tătarii în țară. SBIERA, P. 200. Gloata... năbuși înuntru ca un șiroi. NEGRUZZI, S. I 230.

năbușiți
NĂBUȘÍ, nắbuș și năbușesc, vb. IV. (Învechit și regional, în concurență cu înăbuși) 1. Tranz. A sufoca, a înăbuși. Îi frînse mijlocul, îl năbuși cu strînsoarea, și-l făcu să-și dea sufletul. ISPIRESCU, U. 62. Sîngele să-l năpădească, Sîngele să-l năbușească. TEODORESCU, P. P. 372. ◊ Fig. O nălucă muierească Ar putea glasul măririi în pieptu-mi să-l năbușească. HASDEU, R. V. 158. Mă năbușesc lacrimile de bucurie. ALECSANDRI, T. 151. ♦ Fig. A face să nu se vadă, să nu se simtă, să nu se audă; a reprima. Priveam, gîndeam aiurea, îmi năbușeam căscatul. GALACTION, O. I 229. Năbușindu-și în piept mînia și ura ce-l sugruma. VLAHUȚĂ, la TDRG. 2. Tranz. A potoli, a stinge. Focul... a fost năbușit în cîteva minute. CARAGIALE, N. S. 69. 3. Intranz. (Neobișnuit, despre apă, p. ext. despre alte lichide) A se revărsa, a inunda; a năvăli. Spumosul vin cu vuiet pe vrană năbușește. NEGRUZZI, S. II 201. ♦ Fig. A năvăli, a se năpusti, a invada. Au năbușit tătarii în țară. SBIERA, P. 200. Gloata... năbuși înuntru ca un șiroi. NEGRUZZI, S. I 230.

năbădaia
NĂBĂDÁIE, năbădăi, s. f. (Pop.) 1. Acces de furie, de mânie. ◊ Loc. adj. Cu năbădăi = năbădăios (1). ◊ Expr. A băga (pe cineva) în năbădăi = a) a înspăimânta; b) a face să-și piardă calmul, stăpânirea de sine. 2. (Pop.) Criză epileptică. – Et. nec.

DOOM

năbădáie (pop.) s. f., g.-d. art. năbădắii; pl. năbădắi

năbădaica
NĂBĂDÁICĂ, năbădăici, s. f. (Reg.; mai ales la pl.) 1. Acces de furie, de mânie. 2. (Criză de) epilepsie. – Năbădăi¹ + suf. -aică.

DOOM

năbădáică (reg.) (-dai-) s. f., g.-d. art. năbădắicii; pl. năbădắici

năbădaie
NĂBĂDÁIE, năbădăi, s. f. (Pop.) 1. Acces de furie, de mânie. ◊ Loc. adj. Cu năbădăi = năbădăios (1). ◊ Expr. A băga (pe cineva) în năbădăi = a) a înspăimânta; b) a face să-și piardă calmul, stăpânirea de sine. 2. (Pop.) Criză epileptică. – Et. nec.

DOOM

năbădáie (pop.) s. f., g.-d. art. năbădắii; pl. năbădắi

năbădăi
NĂBĂDÁIE, năbădăi, s. f. (Pop.) 1. Acces de furie, de mânie. ◊ Loc. adj. Cu năbădăi = năbădăios (1). ◊ Expr. A băga (pe cineva) în năbădăi = a) a înspăimânta; b) a face să-și piardă calmul, stăpânirea de sine. 2. (Pop.) Criză epileptică. – Et. nec.

DOOM

năbădáie (pop.) s. f., g.-d. art. năbădắii; pl. năbădắi

năbădăi
NĂBĂDĂÍ, năbădăiesc, vb. IV. Refl. (Rar; despre animale) A manifesta neastâmpăr; a se frământa, a se agita. – Din năbădaie.

DOOM

!năbădăí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se năbădăiéște, imperf. 3 sg. se năbădăiá; conj. prez. 3 să se năbădăiáscă

năbădăia
NĂBĂDĂÍ, năbădăiesc, vb. IV. Refl. (Rar; despre animale) A manifesta neastâmpăr; a se frământa, a se agita. – Din năbădaie.

DOOM

!năbădăí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se năbădăiéște, imperf. 3 sg. se năbădăiá; conj. prez. 3 să se năbădăiáscă

năbădăiai
NĂBĂDĂÍ, năbădăiesc, vb. IV. Refl. (Rar; despre animale) A manifesta neastâmpăr; a se frământa, a se agita. – Din năbădaie.

DOOM

!năbădăí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se năbădăiéște, imperf. 3 sg. se năbădăiá; conj. prez. 3 să se năbădăiáscă

năbădăiam
NĂBĂDĂÍ, năbădăiesc, vb. IV. Refl. (Rar; despre animale) A manifesta neastâmpăr; a se frământa, a se agita. – Din năbădaie.

DOOM

!năbădăí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se năbădăiéște, imperf. 3 sg. se năbădăiá; conj. prez. 3 să se năbădăiáscă

năbădăiască
NĂBĂDĂÍ, năbădăiesc, vb. IV. Refl. (Rar; despre animale) A manifesta neastâmpăr; a se frământa, a se agita. – Din năbădaie.

DOOM

!năbădăí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se năbădăiéște, imperf. 3 sg. se năbădăiá; conj. prez. 3 să se năbădăiáscă

năbădăiau
NĂBĂDĂÍ, năbădăiesc, vb. IV. Refl. (Rar; despre animale) A manifesta neastâmpăr; a se frământa, a se agita. – Din năbădaie.

DOOM

!năbădăí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se năbădăiéște, imperf. 3 sg. se năbădăiá; conj. prez. 3 să se năbădăiáscă

năbădăiați
NĂBĂDĂÍ, năbădăiesc, vb. IV. Refl. (Rar; despre animale) A manifesta neastâmpăr; a se frământa, a se agita. – Din năbădaie.

DOOM

!năbădăí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se năbădăiéște, imperf. 3 sg. se năbădăiá; conj. prez. 3 să se năbădăiáscă

năbădăici
NĂBĂDÁICĂ, năbădăici, s. f. (Reg.; mai ales la pl.) 1. Acces de furie, de mânie. 2. (Criză de) epilepsie. – Năbădăi¹ + suf. -aică.

DOOM

năbădáică (reg.) (-dai-) s. f., g.-d. art. năbădắicii; pl. năbădắici

năbădăicii
NĂBĂDÁICĂ, năbădăici, s. f. (Reg.; mai ales la pl.) 1. Acces de furie, de mânie. 2. (Criză de) epilepsie. – Năbădăi¹ + suf. -aică.

DOOM

năbădáică (reg.) (-dai-) s. f., g.-d. art. năbădắicii; pl. năbădắici

năbădăicile
NĂBĂDÁICĂ, năbădăici, s. f. (Reg.; mai ales la pl.) 1. Acces de furie, de mânie. 2. (Criză de) epilepsie. – Năbădăi¹ + suf. -aică.

DOOM

năbădáică (reg.) (-dai-) s. f., g.-d. art. năbădắicii; pl. năbădắici

năbădăicilor
NĂBĂDÁICĂ, năbădăici, s. f. (Reg.; mai ales la pl.) 1. Acces de furie, de mânie. 2. (Criză de) epilepsie. – Năbădăi¹ + suf. -aică.

DOOM

năbădáică (reg.) (-dai-) s. f., g.-d. art. năbădắicii; pl. năbădắici

năbădăiesc
NĂBĂDĂÍ, năbădăiesc, vb. IV. Refl. (Rar; despre animale) A manifesta neastâmpăr; a se frământa, a se agita. – Din năbădaie.

DOOM

!năbădăí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se năbădăiéște, imperf. 3 sg. se năbădăiá; conj. prez. 3 să se năbădăiáscă

năbădăiește
NĂBĂDĂÍ, năbădăiesc, vb. IV. Refl. (Rar; despre animale) A manifesta neastâmpăr; a se frământa, a se agita. – Din năbădaie.

DOOM

!năbădăí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se năbădăiéște, imperf. 3 sg. se năbădăiá; conj. prez. 3 să se năbădăiáscă

năbădăiești
NĂBĂDĂÍ, năbădăiesc, vb. IV. Refl. (Rar; despre animale) A manifesta neastâmpăr; a se frământa, a se agita. – Din năbădaie.

DOOM

!năbădăí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se năbădăiéște, imperf. 3 sg. se năbădăiá; conj. prez. 3 să se năbădăiáscă

năbădăii
NĂBĂDÁIE, năbădăi, s. f. (Pop.) 1. Acces de furie, de mânie. ◊ Loc. adj. Cu năbădăi = năbădăios (1). ◊ Expr. A băga (pe cineva) în năbădăi = a) a înspăimânta; b) a face să-și piardă calmul, stăpânirea de sine. 2. (Pop.) Criză epileptică. – Et. nec.

DOOM

năbădáie (pop.) s. f., g.-d. art. năbădắii; pl. năbădắi

năbădăii
NĂBĂDĂÍ, năbădăiesc, vb. IV. Refl. (Rar; despre animale) A manifesta neastâmpăr; a se frământa, a se agita. – Din năbădaie.

DOOM

!năbădăí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se năbădăiéște, imperf. 3 sg. se năbădăiá; conj. prez. 3 să se năbădăiáscă

năbădăile
NĂBĂDÁIE, năbădăi, s. f. (Pop.) 1. Acces de furie, de mânie. ◊ Loc. adj. Cu năbădăi = năbădăios (1). ◊ Expr. A băga (pe cineva) în năbădăi = a) a înspăimânta; b) a face să-și piardă calmul, stăpânirea de sine. 2. (Pop.) Criză epileptică. – Et. nec.

DOOM

năbădáie (pop.) s. f., g.-d. art. năbădắii; pl. năbădắi

năbădăilor
NĂBĂDÁIE, năbădăi, s. f. (Pop.) 1. Acces de furie, de mânie. ◊ Loc. adj. Cu năbădăi = năbădăios (1). ◊ Expr. A băga (pe cineva) în năbădăi = a) a înspăimânta; b) a face să-și piardă calmul, stăpânirea de sine. 2. (Pop.) Criză epileptică. – Et. nec.

DOOM

năbădáie (pop.) s. f., g.-d. art. năbădắii; pl. năbădắi

năbădăim
NĂBĂDĂÍ, năbădăiesc, vb. IV. Refl. (Rar; despre animale) A manifesta neastâmpăr; a se frământa, a se agita. – Din năbădaie.

DOOM

!năbădăí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se năbădăiéște, imperf. 3 sg. se năbădăiá; conj. prez. 3 să se năbădăiáscă

năbădăind
NĂBĂDĂÍ, năbădăiesc, vb. IV. Refl. (Rar; despre animale) A manifesta neastâmpăr; a se frământa, a se agita. – Din năbădaie.

DOOM

!năbădăí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se năbădăiéște, imperf. 3 sg. se năbădăiá; conj. prez. 3 să se năbădăiáscă

năbădăios
NĂBĂDĂIÓS, -OÁSĂ, năbădăioși, -oase, adj. (Adesea substantivat) 1. (Pop. și fam.) Care se supără ușor, care își iese repede din fire. ♦ Care se ține de glume, de farse. ♦ (Despre animale) Nărăvaș. 2. (Reg.) Epileptic. – Din năbădaie.

DOOM

năbădăiós (pop., fam.) adj. m., pl. năbădăióși; f. năbădăioásă, pl. năbădăioáse

năbădăire
NĂBĂDĂÍ, năbădăiesc, vb. IV. Refl. (Rar; despre animale) A manifesta neastâmpăr; a se frământa, a se agita. – Din năbădaie.

DOOM

!năbădăí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se năbădăiéște, imperf. 3 sg. se năbădăiá; conj. prez. 3 să se năbădăiáscă

năbădăire
NĂBĂDĂÍRE, năbădăiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) năbădăi și rezultatul ei. – V. năbădăi.

DOOM

!năbădăíre (rar) s. f., g.-d. art. năbădăírii; pl. năbădăíri

năbădăirea
NĂBĂDĂÍRE, năbădăiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) năbădăi și rezultatul ei. – V. năbădăi.

DOOM

!năbădăíre (rar) s. f., g.-d. art. năbădăírii; pl. năbădăíri

năbădăiri
NĂBĂDĂÍRE, năbădăiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) năbădăi și rezultatul ei. – V. năbădăi.

DOOM

!năbădăíre (rar) s. f., g.-d. art. năbădăírii; pl. năbădăíri

năbădăirii
NĂBĂDĂÍRE, năbădăiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) năbădăi și rezultatul ei. – V. năbădăi.

DOOM

!năbădăíre (rar) s. f., g.-d. art. năbădăírii; pl. năbădăíri

năbădăirile
NĂBĂDĂÍRE, năbădăiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) năbădăi și rezultatul ei. – V. năbădăi.

DOOM

!năbădăíre (rar) s. f., g.-d. art. năbădăírii; pl. năbădăíri

năbădăirilor
NĂBĂDĂÍRE, năbădăiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) năbădăi și rezultatul ei. – V. năbădăi.

DOOM

!năbădăíre (rar) s. f., g.-d. art. năbădăírii; pl. năbădăíri

năbădăiră
NĂBĂDĂÍ, năbădăiesc, vb. IV. Refl. (Rar; despre animale) A manifesta neastâmpăr; a se frământa, a se agita. – Din năbădaie.

DOOM

!năbădăí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se năbădăiéște, imperf. 3 sg. se năbădăiá; conj. prez. 3 să se năbădăiáscă

năbădăirăm
NĂBĂDĂÍ, năbădăiesc, vb. IV. Refl. (Rar; despre animale) A manifesta neastâmpăr; a se frământa, a se agita. – Din năbădaie.

DOOM

!năbădăí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se năbădăiéște, imperf. 3 sg. se năbădăiá; conj. prez. 3 să se năbădăiáscă

năbădăirăți
NĂBĂDĂÍ, năbădăiesc, vb. IV. Refl. (Rar; despre animale) A manifesta neastâmpăr; a se frământa, a se agita. – Din năbădaie.

DOOM

!năbădăí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se năbădăiéște, imperf. 3 sg. se năbădăiá; conj. prez. 3 să se năbădăiáscă

năbădăise
NĂBĂDĂÍ, năbădăiesc, vb. IV. Refl. (Rar; despre animale) A manifesta neastâmpăr; a se frământa, a se agita. – Din năbădaie.

DOOM

!năbădăí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se năbădăiéște, imperf. 3 sg. se năbădăiá; conj. prez. 3 să se năbădăiáscă

năbădăisem
NĂBĂDĂÍ, năbădăiesc, vb. IV. Refl. (Rar; despre animale) A manifesta neastâmpăr; a se frământa, a se agita. – Din năbădaie.

DOOM

!năbădăí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se năbădăiéște, imperf. 3 sg. se năbădăiá; conj. prez. 3 să se năbădăiáscă

năbădăiseră
NĂBĂDĂÍ, năbădăiesc, vb. IV. Refl. (Rar; despre animale) A manifesta neastâmpăr; a se frământa, a se agita. – Din năbădaie.

DOOM

!năbădăí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se năbădăiéște, imperf. 3 sg. se năbădăiá; conj. prez. 3 să se năbădăiáscă

năbădăiserăm
NĂBĂDĂÍ, năbădăiesc, vb. IV. Refl. (Rar; despre animale) A manifesta neastâmpăr; a se frământa, a se agita. – Din năbădaie.

DOOM

!năbădăí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se năbădăiéște, imperf. 3 sg. se năbădăiá; conj. prez. 3 să se năbădăiáscă

năbădăiserăți
NĂBĂDĂÍ, năbădăiesc, vb. IV. Refl. (Rar; despre animale) A manifesta neastâmpăr; a se frământa, a se agita. – Din năbădaie.

DOOM

!năbădăí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se năbădăiéște, imperf. 3 sg. se năbădăiá; conj. prez. 3 să se năbădăiáscă

năbădăiseși
NĂBĂDĂÍ, năbădăiesc, vb. IV. Refl. (Rar; despre animale) A manifesta neastâmpăr; a se frământa, a se agita. – Din năbădaie.

DOOM

!năbădăí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se năbădăiéște, imperf. 3 sg. se năbădăiá; conj. prez. 3 să se năbădăiáscă

năbădăiseți
NĂBĂDĂÍ, năbădăiesc, vb. IV. Refl. (Rar; despre animale) A manifesta neastâmpăr; a se frământa, a se agita. – Din năbădaie.

DOOM

!năbădăí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se năbădăiéște, imperf. 3 sg. se năbădăiá; conj. prez. 3 să se năbădăiáscă

năbădăit
NĂBĂDĂÍ, năbădăiesc, vb. IV. Refl. (Rar; despre animale) A manifesta neastâmpăr; a se frământa, a se agita. – Din năbădaie.

DOOM

!năbădăí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se năbădăiéște, imperf. 3 sg. se năbădăiá; conj. prez. 3 să se năbădăiáscă

năbădăiși
NĂBĂDĂÍ, năbădăiesc, vb. IV. Refl. (Rar; despre animale) A manifesta neastâmpăr; a se frământa, a se agita. – Din năbădaie.

DOOM

!năbădăí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se năbădăiéște, imperf. 3 sg. se năbădăiá; conj. prez. 3 să se năbădăiáscă

năbădăiți
NĂBĂDĂÍ, năbădăiesc, vb. IV. Refl. (Rar; despre animale) A manifesta neastâmpăr; a se frământa, a se agita. – Din năbădaie.

DOOM

!năbădăí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se năbădăiéște, imperf. 3 sg. se năbădăiá; conj. prez. 3 să se năbădăiáscă

năbăra
NĂBĂRÎ́, năbărăsc, vb. IV. Tranz. (Regional) A invada, a călca (I 4). Cu ce lege îmi năbărîți grădina, neoamenilor ? CAMILAR, N. II 332.

năbărai
NĂBĂRÎ́, năbărăsc, vb. IV. Tranz. (Regional) A invada, a călca (I 4). Cu ce lege îmi năbărîți grădina, neoamenilor ? CAMILAR, N. II 332.

năbăram
NĂBĂRÎ́, năbărăsc, vb. IV. Tranz. (Regional) A invada, a călca (I 4). Cu ce lege îmi năbărîți grădina, neoamenilor ? CAMILAR, N. II 332.

năbărască
NĂBĂRÎ́, năbărăsc, vb. IV. Tranz. (Regional) A invada, a călca (I 4). Cu ce lege îmi năbărîți grădina, neoamenilor ? CAMILAR, N. II 332.

năbărau
NĂBĂRÎ́, năbărăsc, vb. IV. Tranz. (Regional) A invada, a călca (I 4). Cu ce lege îmi năbărîți grădina, neoamenilor ? CAMILAR, N. II 332.

năbăraște
NĂBĂRÎ́, năbărăsc, vb. IV. Tranz. (Regional) A invada, a călca (I 4). Cu ce lege îmi năbărîți grădina, neoamenilor ? CAMILAR, N. II 332.

năbărați
NĂBĂRÎ́, năbărăsc, vb. IV. Tranz. (Regional) A invada, a călca (I 4). Cu ce lege îmi năbărîți grădina, neoamenilor ? CAMILAR, N. II 332.

năbărând
NĂBĂRÎ́, năbărăsc, vb. IV. Tranz. (Regional) A invada, a călca (I 4). Cu ce lege îmi năbărîți grădina, neoamenilor ? CAMILAR, N. II 332.

năbărâre
NĂBĂRÎ, năbărăsc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A intra cu forța, a invada. – Din năvăli + tăbărî.

năbărâre
NĂBĂRÎ́, năbărăsc, vb. IV. Tranz. (Regional) A invada, a călca (I 4). Cu ce lege îmi năbărîți grădina, neoamenilor ? CAMILAR, N. II 332.

năbărâră
NĂBĂRÎ́, năbărăsc, vb. IV. Tranz. (Regional) A invada, a călca (I 4). Cu ce lege îmi năbărîți grădina, neoamenilor ? CAMILAR, N. II 332.

năbărârăm
NĂBĂRÎ́, năbărăsc, vb. IV. Tranz. (Regional) A invada, a călca (I 4). Cu ce lege îmi năbărîți grădina, neoamenilor ? CAMILAR, N. II 332.

năbărârăți
NĂBĂRÎ́, năbărăsc, vb. IV. Tranz. (Regional) A invada, a călca (I 4). Cu ce lege îmi năbărîți grădina, neoamenilor ? CAMILAR, N. II 332.

năbărâse
NĂBĂRÎ́, năbărăsc, vb. IV. Tranz. (Regional) A invada, a călca (I 4). Cu ce lege îmi năbărîți grădina, neoamenilor ? CAMILAR, N. II 332.

năbărâsem
NĂBĂRÎ́, năbărăsc, vb. IV. Tranz. (Regional) A invada, a călca (I 4). Cu ce lege îmi năbărîți grădina, neoamenilor ? CAMILAR, N. II 332.

năbărâseră
NĂBĂRÎ́, năbărăsc, vb. IV. Tranz. (Regional) A invada, a călca (I 4). Cu ce lege îmi năbărîți grădina, neoamenilor ? CAMILAR, N. II 332.

năbărâserăm
NĂBĂRÎ́, năbărăsc, vb. IV. Tranz. (Regional) A invada, a călca (I 4). Cu ce lege îmi năbărîți grădina, neoamenilor ? CAMILAR, N. II 332.

năbărâserăți
NĂBĂRÎ́, năbărăsc, vb. IV. Tranz. (Regional) A invada, a călca (I 4). Cu ce lege îmi năbărîți grădina, neoamenilor ? CAMILAR, N. II 332.

năbărâseși
NĂBĂRÎ́, năbărăsc, vb. IV. Tranz. (Regional) A invada, a călca (I 4). Cu ce lege îmi năbărîți grădina, neoamenilor ? CAMILAR, N. II 332.

năbărâseți
NĂBĂRÎ́, năbărăsc, vb. IV. Tranz. (Regional) A invada, a călca (I 4). Cu ce lege îmi năbărîți grădina, neoamenilor ? CAMILAR, N. II 332.

năbărât
NĂBĂRÎ, năbărăsc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A intra cu forța, a invada. – Din năvăli + tăbărî.

năbărât
NĂBĂRÎ́, năbărăsc, vb. IV. Tranz. (Regional) A invada, a călca (I 4). Cu ce lege îmi năbărîți grădina, neoamenilor ? CAMILAR, N. II 332.

năbărâși
NĂBĂRÎ́, năbărăsc, vb. IV. Tranz. (Regional) A invada, a călca (I 4). Cu ce lege îmi năbărîți grădina, neoamenilor ? CAMILAR, N. II 332.

năbărî
NĂBĂRÎ́, năbărăsc, vb. IV. Tranz. (Regional) A invada, a călca (I 4). Cu ce lege îmi năbărîți grădina, neoamenilor ? CAMILAR, N. II 332.

năbărîi
NĂBĂRÎ́, năbărăsc, vb. IV. Tranz. (Regional) A invada, a călca (I 4). Cu ce lege îmi năbărîți grădina, neoamenilor ? CAMILAR, N. II 332.

năbărîm
NĂBĂRÎ́, năbărăsc, vb. IV. Tranz. (Regional) A invada, a călca (I 4). Cu ce lege îmi năbărîți grădina, neoamenilor ? CAMILAR, N. II 332.

năbărînd
NĂBĂRÎ́, năbărăsc, vb. IV. Tranz. (Regional) A invada, a călca (I 4). Cu ce lege îmi năbărîți grădina, neoamenilor ? CAMILAR, N. II 332.

năbărîre
NĂBĂRÎ́, năbărăsc, vb. IV. Tranz. (Regional) A invada, a călca (I 4). Cu ce lege îmi năbărîți grădina, neoamenilor ? CAMILAR, N. II 332.

năbărîră
NĂBĂRÎ́, năbărăsc, vb. IV. Tranz. (Regional) A invada, a călca (I 4). Cu ce lege îmi năbărîți grădina, neoamenilor ? CAMILAR, N. II 332.

năbărîrăm
NĂBĂRÎ́, năbărăsc, vb. IV. Tranz. (Regional) A invada, a călca (I 4). Cu ce lege îmi năbărîți grădina, neoamenilor ? CAMILAR, N. II 332.

năbărîrăți
NĂBĂRÎ́, năbărăsc, vb. IV. Tranz. (Regional) A invada, a călca (I 4). Cu ce lege îmi năbărîți grădina, neoamenilor ? CAMILAR, N. II 332.

năbărîse
NĂBĂRÎ́, năbărăsc, vb. IV. Tranz. (Regional) A invada, a călca (I 4). Cu ce lege îmi năbărîți grădina, neoamenilor ? CAMILAR, N. II 332.

năbărîsem
NĂBĂRÎ́, năbărăsc, vb. IV. Tranz. (Regional) A invada, a călca (I 4). Cu ce lege îmi năbărîți grădina, neoamenilor ? CAMILAR, N. II 332.

năbărîseră
NĂBĂRÎ́, năbărăsc, vb. IV. Tranz. (Regional) A invada, a călca (I 4). Cu ce lege îmi năbărîți grădina, neoamenilor ? CAMILAR, N. II 332.

năbărîserăm
NĂBĂRÎ́, năbărăsc, vb. IV. Tranz. (Regional) A invada, a călca (I 4). Cu ce lege îmi năbărîți grădina, neoamenilor ? CAMILAR, N. II 332.

năbărîserăți
NĂBĂRÎ́, năbărăsc, vb. IV. Tranz. (Regional) A invada, a călca (I 4). Cu ce lege îmi năbărîți grădina, neoamenilor ? CAMILAR, N. II 332.

năbărîseși
NĂBĂRÎ́, năbărăsc, vb. IV. Tranz. (Regional) A invada, a călca (I 4). Cu ce lege îmi năbărîți grădina, neoamenilor ? CAMILAR, N. II 332.

năbărîseți
NĂBĂRÎ́, năbărăsc, vb. IV. Tranz. (Regional) A invada, a călca (I 4). Cu ce lege îmi năbărîți grădina, neoamenilor ? CAMILAR, N. II 332.

năbărît
NĂBĂRÎ́, năbărăsc, vb. IV. Tranz. (Regional) A invada, a călca (I 4). Cu ce lege îmi năbărîți grădina, neoamenilor ? CAMILAR, N. II 332.

năbărîși
NĂBĂRÎ́, năbărăsc, vb. IV. Tranz. (Regional) A invada, a călca (I 4). Cu ce lege îmi năbărîți grădina, neoamenilor ? CAMILAR, N. II 332.

năbărîți
NĂBĂRÎ́, năbărăsc, vb. IV. Tranz. (Regional) A invada, a călca (I 4). Cu ce lege îmi năbărîți grădina, neoamenilor ? CAMILAR, N. II 332.

năbărăsc
NĂBĂRÎ́, năbărăsc, vb. IV. Tranz. (Regional) A invada, a călca (I 4). Cu ce lege îmi năbărîți grădina, neoamenilor ? CAMILAR, N. II 332.

năbărăști
NĂBĂRÎ́, năbărăsc, vb. IV. Tranz. (Regional) A invada, a călca (I 4). Cu ce lege îmi năbărîți grădina, neoamenilor ? CAMILAR, N. II 332.

năcaz
NECÁZ, necazuri, s. n. 1. Stare a celui necăjit; supărare, mâhnire, tristețe, amărăciune; suferință. ◊ Expr. La necaz = în momente de supărare; într-un moment critic, în primejdie. 2. Ceea ce provoacă cuiva o suferință fizică sau morală; neajuns, neplăcere, impas; (la pl.) încercări, greutăți. 3. Pornire împotriva cuiva; mânie, furie, ciudă, pică. ◊ Loc. prep. în necazul (cuiva) = cu intenția de a supăra (pe cineva). A avea necaz (pe cineva) = a fi supărat (pe cineva), a purta (cuiva) pică. A-i fi (cuiva) necaz = a-i fi ciudă, a-i părea rău (de ceva). A-i face (cuiva) în necaz = a supăra (pe cineva) intenționat. De necaz = ca ripostă la o nemulțumire; pentru a-și exprima ciuda, mânia. [Var.: (reg.) năcáz s. n.] – Cf. sl. nacazŭ.

DOOM

necáz s. n., pl. necázuri

năclad
năclád (-ázi), s. m. – (Trans., Olt.) Buștean. Sl., cf. sl. naklasti, nakladą „a îngrămădi” (Cihac, II, 60; Tiktin). – Der. năcladă, s. f. (grămadă, morman), cf. claie.

năcleios
NĂCLEIÓS, -OÁSĂ adj. v. năclăios.

năclăi
NĂCLĂÍ, năclăiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) îmbiba sau a (se) acoperi cu substanțe cleioase, unsuroase, murdare; p. ext. a (se) murdări. 2. Refl. (Rar; despre sânge) A se închega, a se coagula. – Din bg. nakleja.

DOOM

năclăí (a ~) (nă-clă-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năclăiésc, imperf. 3 sg. năclăiá; conj. prez. 3 să năclăiáscă

năclăia
NĂCLĂÍ, năclăiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) îmbiba sau a (se) acoperi cu substanțe cleioase, unsuroase, murdare; p. ext. a (se) murdări. 2. Refl. (Rar; despre sânge) A se închega, a se coagula. – Din bg. nakleja.

DOOM

năclăí (a ~) (nă-clă-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năclăiésc, imperf. 3 sg. năclăiá; conj. prez. 3 să năclăiáscă

năclăiai
NĂCLĂÍ, năclăiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) îmbiba sau a (se) acoperi cu substanțe cleioase, unsuroase, murdare; p. ext. a (se) murdări. 2. Refl. (Rar; despre sânge) A se închega, a se coagula. – Din bg. nakleja.

DOOM

năclăí (a ~) (nă-clă-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năclăiésc, imperf. 3 sg. năclăiá; conj. prez. 3 să năclăiáscă

năclăiala
NĂCLĂIÁLĂ, năclăieli, s. f. Faptul de a (se) năclăi; (concr.) substanță cleioasă, grasă, murdară (care năclăiește). [Pr.: -clă-ia-] – Năclăi + suf. -eală.

DOOM

năclăiálă (nă-clă-) s. f., g.-d. art. năclăiélii; pl. năclăiéli

năclăiam
NĂCLĂÍ, năclăiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) îmbiba sau a (se) acoperi cu substanțe cleioase, unsuroase, murdare; p. ext. a (se) murdări. 2. Refl. (Rar; despre sânge) A se închega, a se coagula. – Din bg. nakleja.

DOOM

năclăí (a ~) (nă-clă-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năclăiésc, imperf. 3 sg. năclăiá; conj. prez. 3 să năclăiáscă

năclăiască
NĂCLĂÍ, năclăiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) îmbiba sau a (se) acoperi cu substanțe cleioase, unsuroase, murdare; p. ext. a (se) murdări. 2. Refl. (Rar; despre sânge) A se închega, a se coagula. – Din bg. nakleja.

DOOM

năclăí (a ~) (nă-clă-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năclăiésc, imperf. 3 sg. năclăiá; conj. prez. 3 să năclăiáscă

năclăiau
NĂCLĂÍ, năclăiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) îmbiba sau a (se) acoperi cu substanțe cleioase, unsuroase, murdare; p. ext. a (se) murdări. 2. Refl. (Rar; despre sânge) A se închega, a se coagula. – Din bg. nakleja.

DOOM

năclăí (a ~) (nă-clă-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năclăiésc, imperf. 3 sg. năclăiá; conj. prez. 3 să năclăiáscă

năclăiați
NĂCLĂÍ, năclăiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) îmbiba sau a (se) acoperi cu substanțe cleioase, unsuroase, murdare; p. ext. a (se) murdări. 2. Refl. (Rar; despre sânge) A se închega, a se coagula. – Din bg. nakleja.

DOOM

năclăí (a ~) (nă-clă-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năclăiésc, imperf. 3 sg. năclăiá; conj. prez. 3 să năclăiáscă

năclăieli
NĂCLĂIÁLĂ, năclăieli, s. f. Faptul de a (se) năclăi; (concr.) substanță cleioasă, grasă, murdară (care năclăiește). [Pr.: -clă-ia-] – Năclăi + suf. -eală.

DOOM

năclăiálă (nă-clă-) s. f., g.-d. art. năclăiélii; pl. năclăiéli

năclăielii
NĂCLĂIÁLĂ, năclăieli, s. f. Faptul de a (se) năclăi; (concr.) substanță cleioasă, grasă, murdară (care năclăiește). [Pr.: -clă-ia-] – Năclăi + suf. -eală.

DOOM

năclăiálă (nă-clă-) s. f., g.-d. art. năclăiélii; pl. năclăiéli

năclăielile
NĂCLĂIÁLĂ, năclăieli, s. f. Faptul de a (se) năclăi; (concr.) substanță cleioasă, grasă, murdară (care năclăiește). [Pr.: -clă-ia-] – Năclăi + suf. -eală.

DOOM

năclăiálă (nă-clă-) s. f., g.-d. art. năclăiélii; pl. năclăiéli

năclăielilor
NĂCLĂIÁLĂ, năclăieli, s. f. Faptul de a (se) năclăi; (concr.) substanță cleioasă, grasă, murdară (care năclăiește). [Pr.: -clă-ia-] – Năclăi + suf. -eală.

DOOM

năclăiálă (nă-clă-) s. f., g.-d. art. năclăiélii; pl. năclăiéli

năclăiesc
NĂCLĂÍ, năclăiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) îmbiba sau a (se) acoperi cu substanțe cleioase, unsuroase, murdare; p. ext. a (se) murdări. 2. Refl. (Rar; despre sânge) A se închega, a se coagula. – Din bg. nakleja.

DOOM

năclăí (a ~) (nă-clă-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năclăiésc, imperf. 3 sg. năclăiá; conj. prez. 3 să năclăiáscă

năclăiește
NĂCLĂÍ, năclăiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) îmbiba sau a (se) acoperi cu substanțe cleioase, unsuroase, murdare; p. ext. a (se) murdări. 2. Refl. (Rar; despre sânge) A se închega, a se coagula. – Din bg. nakleja.

DOOM

năclăí (a ~) (nă-clă-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năclăiésc, imperf. 3 sg. năclăiá; conj. prez. 3 să năclăiáscă

năclăiești
NĂCLĂÍ, năclăiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) îmbiba sau a (se) acoperi cu substanțe cleioase, unsuroase, murdare; p. ext. a (se) murdări. 2. Refl. (Rar; despre sânge) A se închega, a se coagula. – Din bg. nakleja.

DOOM

năclăí (a ~) (nă-clă-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năclăiésc, imperf. 3 sg. năclăiá; conj. prez. 3 să năclăiáscă

năclăii
NĂCLĂÍ, năclăiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) îmbiba sau a (se) acoperi cu substanțe cleioase, unsuroase, murdare; p. ext. a (se) murdări. 2. Refl. (Rar; despre sânge) A se închega, a se coagula. – Din bg. nakleja.

DOOM

năclăí (a ~) (nă-clă-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năclăiésc, imperf. 3 sg. năclăiá; conj. prez. 3 să năclăiáscă

năclăim
NĂCLĂÍ, năclăiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) îmbiba sau a (se) acoperi cu substanțe cleioase, unsuroase, murdare; p. ext. a (se) murdări. 2. Refl. (Rar; despre sânge) A se închega, a se coagula. – Din bg. nakleja.

DOOM

năclăí (a ~) (nă-clă-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năclăiésc, imperf. 3 sg. năclăiá; conj. prez. 3 să năclăiáscă

năclăind
NĂCLĂÍ, năclăiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) îmbiba sau a (se) acoperi cu substanțe cleioase, unsuroase, murdare; p. ext. a (se) murdări. 2. Refl. (Rar; despre sânge) A se închega, a se coagula. – Din bg. nakleja.

DOOM

năclăí (a ~) (nă-clă-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năclăiésc, imperf. 3 sg. năclăiá; conj. prez. 3 să năclăiáscă

năclăioasa
NĂCLĂIÓS, -OÁSĂ, năclăioși, -oase, adj. Năclăit. [Pr.: -clă-ios] – Năclăi + suf. -os.

DOOM

năclăiós (nă-clă-) adj. m., pl. năclăióși; f. năclăioásă, pl. năclăioáse

năclăioase
NĂCLĂIÓS, -OÁSĂ, năclăioși, -oase, adj. Năclăit. [Pr.: -clă-ios] – Năclăi + suf. -os.

DOOM

năclăiós (nă-clă-) adj. m., pl. năclăióși; f. năclăioásă, pl. năclăioáse

năclăioasei
NĂCLĂIÓS, -OÁSĂ, năclăioși, -oase, adj. Năclăit. [Pr.: -clă-ios] – Năclăi + suf. -os.

DOOM

năclăiós (nă-clă-) adj. m., pl. năclăióși; f. năclăioásă, pl. năclăioáse

năclăioasele
NĂCLĂIÓS, -OÁSĂ, năclăioși, -oase, adj. Năclăit. [Pr.: -clă-ios] – Năclăi + suf. -os.

DOOM

năclăiós (nă-clă-) adj. m., pl. năclăióși; f. năclăioásă, pl. năclăioáse

năclăioaselor
NĂCLĂIÓS, -OÁSĂ, năclăioși, -oase, adj. Năclăit. [Pr.: -clă-ios] – Năclăi + suf. -os.

DOOM

năclăiós (nă-clă-) adj. m., pl. năclăióși; f. năclăioásă, pl. năclăioáse

năclăios
NĂCLĂIÓS, -OÁSĂ, năclăioși, -oase, adj. Năclăit. [Pr.: -clă-ios] – Năclăi + suf. -os.

DOOM

năclăiós (nă-clă-) adj. m., pl. năclăióși; f. năclăioásă, pl. năclăioáse

năclăiosul
NĂCLĂIÓS, -OÁSĂ, năclăioși, -oase, adj. Năclăit. [Pr.: -clă-ios] – Năclăi + suf. -os.

DOOM

năclăiós (nă-clă-) adj. m., pl. năclăióși; f. năclăioásă, pl. năclăioáse

năclăiosului
NĂCLĂIÓS, -OÁSĂ, năclăioși, -oase, adj. Năclăit. [Pr.: -clă-ios] – Năclăi + suf. -os.

DOOM

năclăiós (nă-clă-) adj. m., pl. năclăióși; f. năclăioásă, pl. năclăioáse

năclăioși
NĂCLĂIÓS, -OÁSĂ, năclăioși, -oase, adj. Năclăit. [Pr.: -clă-ios] – Năclăi + suf. -os.

DOOM

năclăiós (nă-clă-) adj. m., pl. năclăióși; f. năclăioásă, pl. năclăioáse

năclăioșii
NĂCLĂIÓS, -OÁSĂ, năclăioși, -oase, adj. Năclăit. [Pr.: -clă-ios] – Năclăi + suf. -os.

DOOM

năclăiós (nă-clă-) adj. m., pl. năclăióși; f. năclăioásă, pl. năclăioáse

năclăioșilor
NĂCLĂIÓS, -OÁSĂ, năclăioși, -oase, adj. Năclăit. [Pr.: -clă-ios] – Năclăi + suf. -os.

DOOM

năclăiós (nă-clă-) adj. m., pl. năclăióși; f. năclăioásă, pl. năclăioáse

năclăire
NĂCLĂÍ, năclăiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) îmbiba sau a (se) acoperi cu substanțe cleioase, unsuroase, murdare; p. ext. a (se) murdări. 2. Refl. (Rar; despre sânge) A se închega, a se coagula. – Din bg. nakleja.

DOOM

năclăí (a ~) (nă-clă-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năclăiésc, imperf. 3 sg. năclăiá; conj. prez. 3 să năclăiáscă

năclăire
NĂCLĂÍ, năclăiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) îmbiba sau a (se) acoperi cu substanțe cleioase, unsuroase, murdare; p. ext. a (se) murdări. 2. Refl. (Rar; despre sânge) A se închega, a se coagula. – Din bg. nakleja.

năclăirea
NĂCLĂÍ, năclăiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) îmbiba sau a (se) acoperi cu substanțe cleioase, unsuroase, murdare; p. ext. a (se) murdări. 2. Refl. (Rar; despre sânge) A se închega, a se coagula. – Din bg. nakleja.

năclăiri
NĂCLĂÍ, năclăiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) îmbiba sau a (se) acoperi cu substanțe cleioase, unsuroase, murdare; p. ext. a (se) murdări. 2. Refl. (Rar; despre sânge) A se închega, a se coagula. – Din bg. nakleja.

năclăirii
NĂCLĂÍ, năclăiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) îmbiba sau a (se) acoperi cu substanțe cleioase, unsuroase, murdare; p. ext. a (se) murdări. 2. Refl. (Rar; despre sânge) A se închega, a se coagula. – Din bg. nakleja.

năclăirile
NĂCLĂÍ, năclăiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) îmbiba sau a (se) acoperi cu substanțe cleioase, unsuroase, murdare; p. ext. a (se) murdări. 2. Refl. (Rar; despre sânge) A se închega, a se coagula. – Din bg. nakleja.

năclăirilor
NĂCLĂÍ, năclăiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) îmbiba sau a (se) acoperi cu substanțe cleioase, unsuroase, murdare; p. ext. a (se) murdări. 2. Refl. (Rar; despre sânge) A se închega, a se coagula. – Din bg. nakleja.

năclăiră
NĂCLĂÍ, năclăiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) îmbiba sau a (se) acoperi cu substanțe cleioase, unsuroase, murdare; p. ext. a (se) murdări. 2. Refl. (Rar; despre sânge) A se închega, a se coagula. – Din bg. nakleja.

DOOM

năclăí (a ~) (nă-clă-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năclăiésc, imperf. 3 sg. năclăiá; conj. prez. 3 să năclăiáscă

năclăirăm
NĂCLĂÍ, năclăiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) îmbiba sau a (se) acoperi cu substanțe cleioase, unsuroase, murdare; p. ext. a (se) murdări. 2. Refl. (Rar; despre sânge) A se închega, a se coagula. – Din bg. nakleja.

DOOM

năclăí (a ~) (nă-clă-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năclăiésc, imperf. 3 sg. năclăiá; conj. prez. 3 să năclăiáscă

năclăirăți
NĂCLĂÍ, năclăiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) îmbiba sau a (se) acoperi cu substanțe cleioase, unsuroase, murdare; p. ext. a (se) murdări. 2. Refl. (Rar; despre sânge) A se închega, a se coagula. – Din bg. nakleja.

DOOM

năclăí (a ~) (nă-clă-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năclăiésc, imperf. 3 sg. năclăiá; conj. prez. 3 să năclăiáscă

năclăise
NĂCLĂÍ, năclăiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) îmbiba sau a (se) acoperi cu substanțe cleioase, unsuroase, murdare; p. ext. a (se) murdări. 2. Refl. (Rar; despre sânge) A se închega, a se coagula. – Din bg. nakleja.

DOOM

năclăí (a ~) (nă-clă-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năclăiésc, imperf. 3 sg. năclăiá; conj. prez. 3 să năclăiáscă

năclăisem
NĂCLĂÍ, năclăiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) îmbiba sau a (se) acoperi cu substanțe cleioase, unsuroase, murdare; p. ext. a (se) murdări. 2. Refl. (Rar; despre sânge) A se închega, a se coagula. – Din bg. nakleja.

DOOM

năclăí (a ~) (nă-clă-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năclăiésc, imperf. 3 sg. năclăiá; conj. prez. 3 să năclăiáscă

năclăiseră
NĂCLĂÍ, năclăiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) îmbiba sau a (se) acoperi cu substanțe cleioase, unsuroase, murdare; p. ext. a (se) murdări. 2. Refl. (Rar; despre sânge) A se închega, a se coagula. – Din bg. nakleja.

DOOM

năclăí (a ~) (nă-clă-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năclăiésc, imperf. 3 sg. năclăiá; conj. prez. 3 să năclăiáscă

năclăiserăm
NĂCLĂÍ, năclăiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) îmbiba sau a (se) acoperi cu substanțe cleioase, unsuroase, murdare; p. ext. a (se) murdări. 2. Refl. (Rar; despre sânge) A se închega, a se coagula. – Din bg. nakleja.

DOOM

năclăí (a ~) (nă-clă-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năclăiésc, imperf. 3 sg. năclăiá; conj. prez. 3 să năclăiáscă

năclăiserăți
NĂCLĂÍ, năclăiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) îmbiba sau a (se) acoperi cu substanțe cleioase, unsuroase, murdare; p. ext. a (se) murdări. 2. Refl. (Rar; despre sânge) A se închega, a se coagula. – Din bg. nakleja.

DOOM

năclăí (a ~) (nă-clă-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năclăiésc, imperf. 3 sg. năclăiá; conj. prez. 3 să năclăiáscă

năclăiseși
NĂCLĂÍ, năclăiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) îmbiba sau a (se) acoperi cu substanțe cleioase, unsuroase, murdare; p. ext. a (se) murdări. 2. Refl. (Rar; despre sânge) A se închega, a se coagula. – Din bg. nakleja.

DOOM

năclăí (a ~) (nă-clă-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năclăiésc, imperf. 3 sg. năclăiá; conj. prez. 3 să năclăiáscă

năclăiseți
NĂCLĂÍ, năclăiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) îmbiba sau a (se) acoperi cu substanțe cleioase, unsuroase, murdare; p. ext. a (se) murdări. 2. Refl. (Rar; despre sânge) A se închega, a se coagula. – Din bg. nakleja.

DOOM

năclăí (a ~) (nă-clă-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năclăiésc, imperf. 3 sg. năclăiá; conj. prez. 3 să năclăiáscă

năclăit
NĂCLĂÍ, năclăiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) îmbiba sau a (se) acoperi cu substanțe cleioase, unsuroase, murdare; p. ext. a (se) murdări. 2. Refl. (Rar; despre sânge) A se închega, a se coagula. – Din bg. nakleja.

DOOM

năclăí (a ~) (nă-clă-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năclăiésc, imperf. 3 sg. năclăiá; conj. prez. 3 să năclăiáscă

năclăit
NĂCLĂÍT, -Ă, năclăiți, -te, adj. Îmbibat sau acoperit cu o substanță cleioasă, unsuroasă, murdară; năclăios. ♦ (Rar; despre sânge) închegat, coagulat. – V. năclăi.

năclăiși
NĂCLĂÍ, năclăiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) îmbiba sau a (se) acoperi cu substanțe cleioase, unsuroase, murdare; p. ext. a (se) murdări. 2. Refl. (Rar; despre sânge) A se închega, a se coagula. – Din bg. nakleja.

DOOM

năclăí (a ~) (nă-clă-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năclăiésc, imperf. 3 sg. năclăiá; conj. prez. 3 să năclăiáscă

năclăiți
NĂCLĂÍ, năclăiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) îmbiba sau a (se) acoperi cu substanțe cleioase, unsuroase, murdare; p. ext. a (se) murdări. 2. Refl. (Rar; despre sânge) A se închega, a se coagula. – Din bg. nakleja.

DOOM

năclăí (a ~) (nă-clă-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năclăiésc, imperf. 3 sg. năclăiá; conj. prez. 3 să năclăiáscă

năcăfa
NĂCĂFÁ s. f. v. nacafa.

năcăfală
NĂCĂFÁLĂ s. f. v. nacafa.

DOOM

!nacafá/năcăfálă (înv., reg.) s. f., art. nacafáua/năcăfála, g.-d. art. nacafálei/năcăfálei; pl. nacafále/năcăfále, art. nacafálele/năcăfálele

năcăji
NECĂJÍ, necăjesc, vb. IV. 1. Tranz. A pricinui cuiva un necaz, o neplăcere; a face cuiva sânge rău; a mânia, a amărî, a supăra. ♦ A sâcâi, a tachina pe cineva; a agasa, a plictisi. ♦ Refl. A se enerva, a se mânia. 2. Refl. A depune eforturi (mari) pentru realizarea unui scop; a-și da osteneala, a se trudi; a se căzni. [Var.: (reg.) năcăjí vb. IV] – Din necaz. Cf. sl. nakazati.

DOOM

necăjí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. necăjésc, imperf. 3 sg. necăjeá; conj. prez. 3 să necăjeáscă

năcăjicios
NECĂJICIÓS, -OÁSĂ, necăjicioși, -oase, adj. (Învechit) Care se necăjește ușor; supărăcios. Amorul ei e exaltat, nobil, plin de foc, dar necăjicios. NEGRUZZI, S. I 48. Omul răutăcios și necăjicios, De nu poate strica altui, își strică luiși. PANN, P. V. III 17. – Variantă: năcăjiciós, -oásă adj.

năcăjire
NĂCĂJÍ vb. IV v. necăji.

năcăjit
NECĂJÍT, -Ă, necăjiți, -te, adj. 1. Care are un necaz; supărat, amărât, trist, mâhnit. ♦ Care exprimă supărare, mâhnire, tristețe. Față necăjită. ♦ Plin de supărări, de neajunsuri. 2. Care duce o viață grea; chinuit, muncit; p. ext. sărac, sărman. 3. Nemulțumit (de ceva sau de cineva), contrariat, enervat, întărâtat. [Var.: năcăjít, -ă adj.] – V. necăji.

nădejde
NĂDÉJDE, nădejdi, s. f. Încredere sau convingere că ceea ce faci ori dorești se va realiza; speranță, nădăjduire; încredere în sprijinul, în ajutorul cuiva sau a ceva, certitudine că cineva sau ceva va fi favorabil, de ajutor. ◊ Loc. adj. De nădejde = în care poți avea toată încrederea. ◊ Loc. adv. De (sau cu) nădejde = așa cum trebuie, foarte bine; solid, temeinic. ◊ Loc. vb. A trage nădejde = a spera, a nădăjdui. ◊ Expr. În nădejdea... = în speranța..., bazându-se pe... A se lăsa în nădejdea (cuiva) = a conta (pe...), a se bizui (pe...). A-și pune (sau a avea) nădejdea (în cineva) = a se baza pe sprijinul (cuiva), a se încrede (în...). Slabă nădejde = puțin probabil, nesigur. ♦ (Concr.) Ceea ce dă încrederea, certitudinea că se va realiza dorința cuiva. – Din sl. nadežda.

DOOM

nădéjde s. f., g.-d. art. nădéjdii; pl. nădéjdi

nădejdea
NĂDÉJDE, nădejdi, s. f. Încredere sau convingere că ceea ce faci ori dorești se va realiza; speranță, nădăjduire; încredere în sprijinul, în ajutorul cuiva sau a ceva, certitudine că cineva sau ceva va fi favorabil, de ajutor. ◊ Loc. adj. De nădejde = în care poți avea toată încrederea. ◊ Loc. adv. De (sau cu) nădejde = așa cum trebuie, foarte bine; solid, temeinic. ◊ Loc. vb. A trage nădejde = a spera, a nădăjdui. ◊ Expr. În nădejdea... = în speranța..., bazându-se pe... A se lăsa în nădejdea (cuiva) = a conta (pe...), a se bizui (pe...). A-și pune (sau a avea) nădejdea (în cineva) = a se baza pe sprijinul (cuiva), a se încrede (în...). Slabă nădejde = puțin probabil, nesigur. ♦ (Concr.) Ceea ce dă încrederea, certitudinea că se va realiza dorința cuiva. – Din sl. nadežda.

DOOM

nădéjde s. f., g.-d. art. nădéjdii; pl. nădéjdi

nădejdi
NĂDÉJDE, nădejdi, s. f. Încredere sau convingere că ceea ce faci ori dorești se va realiza; speranță, nădăjduire; încredere în sprijinul, în ajutorul cuiva sau a ceva, certitudine că cineva sau ceva va fi favorabil, de ajutor. ◊ Loc. adj. De nădejde = în care poți avea toată încrederea. ◊ Loc. adv. De (sau cu) nădejde = așa cum trebuie, foarte bine; solid, temeinic. ◊ Loc. vb. A trage nădejde = a spera, a nădăjdui. ◊ Expr. În nădejdea... = în speranța..., bazându-se pe... A se lăsa în nădejdea (cuiva) = a conta (pe...), a se bizui (pe...). A-și pune (sau a avea) nădejdea (în cineva) = a se baza pe sprijinul (cuiva), a se încrede (în...). Slabă nădejde = puțin probabil, nesigur. ♦ (Concr.) Ceea ce dă încrederea, certitudinea că se va realiza dorința cuiva. – Din sl. nadežda.

DOOM

nădéjde s. f., g.-d. art. nădéjdii; pl. nădéjdi

nădejdii
NĂDÉJDE, nădejdi, s. f. Încredere sau convingere că ceea ce faci ori dorești se va realiza; speranță, nădăjduire; încredere în sprijinul, în ajutorul cuiva sau a ceva, certitudine că cineva sau ceva va fi favorabil, de ajutor. ◊ Loc. adj. De nădejde = în care poți avea toată încrederea. ◊ Loc. adv. De (sau cu) nădejde = așa cum trebuie, foarte bine; solid, temeinic. ◊ Loc. vb. A trage nădejde = a spera, a nădăjdui. ◊ Expr. În nădejdea... = în speranța..., bazându-se pe... A se lăsa în nădejdea (cuiva) = a conta (pe...), a se bizui (pe...). A-și pune (sau a avea) nădejdea (în cineva) = a se baza pe sprijinul (cuiva), a se încrede (în...). Slabă nădejde = puțin probabil, nesigur. ♦ (Concr.) Ceea ce dă încrederea, certitudinea că se va realiza dorința cuiva. – Din sl. nadežda.

DOOM

nădéjde s. f., g.-d. art. nădéjdii; pl. nădéjdi

nădejdile
NĂDÉJDE, nădejdi, s. f. Încredere sau convingere că ceea ce faci ori dorești se va realiza; speranță, nădăjduire; încredere în sprijinul, în ajutorul cuiva sau a ceva, certitudine că cineva sau ceva va fi favorabil, de ajutor. ◊ Loc. adj. De nădejde = în care poți avea toată încrederea. ◊ Loc. adv. De (sau cu) nădejde = așa cum trebuie, foarte bine; solid, temeinic. ◊ Loc. vb. A trage nădejde = a spera, a nădăjdui. ◊ Expr. În nădejdea... = în speranța..., bazându-se pe... A se lăsa în nădejdea (cuiva) = a conta (pe...), a se bizui (pe...). A-și pune (sau a avea) nădejdea (în cineva) = a se baza pe sprijinul (cuiva), a se încrede (în...). Slabă nădejde = puțin probabil, nesigur. ♦ (Concr.) Ceea ce dă încrederea, certitudinea că se va realiza dorința cuiva. – Din sl. nadežda.

DOOM

nădéjde s. f., g.-d. art. nădéjdii; pl. nădéjdi

nădejdilor
NĂDÉJDE, nădejdi, s. f. Încredere sau convingere că ceea ce faci ori dorești se va realiza; speranță, nădăjduire; încredere în sprijinul, în ajutorul cuiva sau a ceva, certitudine că cineva sau ceva va fi favorabil, de ajutor. ◊ Loc. adj. De nădejde = în care poți avea toată încrederea. ◊ Loc. adv. De (sau cu) nădejde = așa cum trebuie, foarte bine; solid, temeinic. ◊ Loc. vb. A trage nădejde = a spera, a nădăjdui. ◊ Expr. În nădejdea... = în speranța..., bazându-se pe... A se lăsa în nădejdea (cuiva) = a conta (pe...), a se bizui (pe...). A-și pune (sau a avea) nădejdea (în cineva) = a se baza pe sprijinul (cuiva), a se încrede (în...). Slabă nădejde = puțin probabil, nesigur. ♦ (Concr.) Ceea ce dă încrederea, certitudinea că se va realiza dorința cuiva. – Din sl. nadežda.

DOOM

nădéjde s. f., g.-d. art. nădéjdii; pl. nădéjdi

nădejdui
NĂDEJDUÍ vb. IV v. nădăjdui.

DOOM

nădăjduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nădăjduiésc, imperf. 3 sg. nădăjduiá; conj. prez. 3 să nădăjduiáscă

nădejduire
NĂDEJDUÍ vb. IV v. nădăjdui.

nădejduit
NĂDEJDUÍ vb. IV v. nădăjdui.

nădrag
NĂDRÁG, nădragi, s. m. (Pop. și fam.; de obicei la pl. cu valoare de sg.) 1. Pantaloni. 2. Izmene. – Din sl. nadragy, magh. nadrág.

DOOM

nădrág (pop., fam.) (nă-drag) s. m., pl. nădrági

nădragi
NĂDRÁG, nădragi, s. m. (Pop. și fam.; de obicei la pl. cu valoare de sg.) 1. Pantaloni. 2. Izmene. – Din sl. nadragy, magh. nadrág.

DOOM

nădrág (pop., fam.) (nă-drag) s. m., pl. nădrági

nădragii
NĂDRÁG, nădragi, s. m. (Pop. și fam.; de obicei la pl. cu valoare de sg.) 1. Pantaloni. 2. Izmene. – Din sl. nadragy, magh. nadrág.

DOOM

nădrág (pop., fam.) (nă-drag) s. m., pl. nădrági

nădragilor
NĂDRÁG, nădragi, s. m. (Pop. și fam.; de obicei la pl. cu valoare de sg.) 1. Pantaloni. 2. Izmene. – Din sl. nadragy, magh. nadrág.

DOOM

nădrág (pop., fam.) (nă-drag) s. m., pl. nădrági

nădragul
NĂDRÁG, nădragi, s. m. (Pop. și fam.; de obicei la pl. cu valoare de sg.) 1. Pantaloni. 2. Izmene. – Din sl. nadragy, magh. nadrág.

DOOM

nădrág (pop., fam.) (nă-drag) s. m., pl. nădrági

nădragului
NĂDRÁG, nădragi, s. m. (Pop. și fam.; de obicei la pl. cu valoare de sg.) 1. Pantaloni. 2. Izmene. – Din sl. nadragy, magh. nadrág.

DOOM

nădrág (pop., fam.) (nă-drag) s. m., pl. nădrági

nădrăgar
NĂDRĂGÁR, nădrăgari, s. m. (Pop.) Nume depreciativ dat de țărani orășenilor. – Nădrag + suf. -ar.

DOOM

nădrăgár (pop.) (nă-dră-) s. m., pl. nădrăgári

nădrăgari
NĂDRĂGÁR, nădrăgari, s. m. (Pop.) Nume depreciativ dat de țărani orășenilor. – Nădrag + suf. -ar.

DOOM

nădrăgár (pop.) (nă-dră-) s. m., pl. nădrăgári

nădrăgarii
NĂDRĂGÁR, nădrăgari, s. m. (Pop.) Nume depreciativ dat de țărani orășenilor. – Nădrag + suf. -ar.

DOOM

nădrăgár (pop.) (nă-dră-) s. m., pl. nădrăgári

nădrăgarilor
NĂDRĂGÁR, nădrăgari, s. m. (Pop.) Nume depreciativ dat de țărani orășenilor. – Nădrag + suf. -ar.

DOOM

nădrăgár (pop.) (nă-dră-) s. m., pl. nădrăgári

nădrăgarul
NĂDRĂGÁR, nădrăgari, s. m. (Pop.) Nume depreciativ dat de țărani orășenilor. – Nădrag + suf. -ar.

DOOM

nădrăgár (pop.) (nă-dră-) s. m., pl. nădrăgári

nădrăgarului
NĂDRĂGÁR, nădrăgari, s. m. (Pop.) Nume depreciativ dat de țărani orășenilor. – Nădrag + suf. -ar.

DOOM

nădrăgár (pop.) (nă-dră-) s. m., pl. nădrăgári

nădrăgei
NĂDRĂGÉL, nădrăgei, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui nădrag. – Nădrag + suf. -el.

DOOM

nădrăgél (pop.) (nă-dră-) s. m., pl. nădrăgéi, art. nădrăgéii

nădrăgeii
NĂDRĂGÉL, nădrăgei, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui nădrag. – Nădrag + suf. -el.

DOOM

nădrăgél (pop.) (nă-dră-) s. m., pl. nădrăgéi, art. nădrăgéii

nădrăgeilor
NĂDRĂGÉL, nădrăgei, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui nădrag. – Nădrag + suf. -el.

DOOM

nădrăgél (pop.) (nă-dră-) s. m., pl. nădrăgéi, art. nădrăgéii

nădrăgel
NĂDRĂGÉL, nădrăgei, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui nădrag. – Nădrag + suf. -el.

DOOM

nădrăgél (pop.) (nă-dră-) s. m., pl. nădrăgéi, art. nădrăgéii

nădrăgelul
NĂDRĂGÉL, nădrăgei, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui nădrag. – Nădrag + suf. -el.

DOOM

nădrăgél (pop.) (nă-dră-) s. m., pl. nădrăgéi, art. nădrăgéii

nădrăgelului
NĂDRĂGÉL, nădrăgei, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui nădrag. – Nădrag + suf. -el.

DOOM

nădrăgél (pop.) (nă-dră-) s. m., pl. nădrăgéi, art. nădrăgéii

năduf
NĂDÚF, (3) nădufuri, s. n. (Pop.) 1. Senzație de greutate în respirație, care constituie simptomul mai multor boli; sufocare, înecăciune; spec. astmă. 2. Căldură mare, înăbușitoare; caniculă, arșiță, zăpușeală. 3. Supărare, necaz, ciudă, mânie. [Var.: (reg.) nădúh s. n.] – Din sl. *naduch.

DOOM

nădúf (pop.) s. n., (supărări) pl. nădúfuri

năduful
NĂDÚF, (3) nădufuri, s. n. (Pop.) 1. Senzație de greutate în respirație, care constituie simptomul mai multor boli; sufocare, înecăciune; spec. astmă. 2. Căldură mare, înăbușitoare; caniculă, arșiță, zăpușeală. 3. Supărare, necaz, ciudă, mânie. [Var.: (reg.) nădúh s. n.] – Din sl. *naduch.

DOOM

nădúf (pop.) s. n., (supărări) pl. nădúfuri

nădufului
NĂDÚF, (3) nădufuri, s. n. (Pop.) 1. Senzație de greutate în respirație, care constituie simptomul mai multor boli; sufocare, înecăciune; spec. astmă. 2. Căldură mare, înăbușitoare; caniculă, arșiță, zăpușeală. 3. Supărare, necaz, ciudă, mânie. [Var.: (reg.) nădúh s. n.] – Din sl. *naduch.

DOOM

nădúf (pop.) s. n., (supărări) pl. nădúfuri

nădufuri
NĂDÚF, (3) nădufuri, s. n. (Pop.) 1. Senzație de greutate în respirație, care constituie simptomul mai multor boli; sufocare, înecăciune; spec. astmă. 2. Căldură mare, înăbușitoare; caniculă, arșiță, zăpușeală. 3. Supărare, necaz, ciudă, mânie. [Var.: (reg.) nădúh s. n.] – Din sl. *naduch.

DOOM

nădúf (pop.) s. n., (supărări) pl. nădúfuri

nădufurile
NĂDÚF, (3) nădufuri, s. n. (Pop.) 1. Senzație de greutate în respirație, care constituie simptomul mai multor boli; sufocare, înecăciune; spec. astmă. 2. Căldură mare, înăbușitoare; caniculă, arșiță, zăpușeală. 3. Supărare, necaz, ciudă, mânie. [Var.: (reg.) nădúh s. n.] – Din sl. *naduch.

DOOM

nădúf (pop.) s. n., (supărări) pl. nădúfuri

nădufurilor
NĂDÚF, (3) nădufuri, s. n. (Pop.) 1. Senzație de greutate în respirație, care constituie simptomul mai multor boli; sufocare, înecăciune; spec. astmă. 2. Căldură mare, înăbușitoare; caniculă, arșiță, zăpușeală. 3. Supărare, necaz, ciudă, mânie. [Var.: (reg.) nădúh s. n.] – Din sl. *naduch.

DOOM

nădúf (pop.) s. n., (supărări) pl. nădúfuri

năduh
NĂDÚF, (3) nădufuri, s. n. (Pop.) 1. Senzație de greutate în respirație, care constituie simptomul mai multor boli; sufocare, înecăciune; spec. astmă. 2. Căldură mare, înăbușitoare; caniculă, arșiță, zăpușeală. 3. Supărare, necaz, ciudă, mânie. [Var.: (reg.) nădúh s. n.] – Din sl. *naduch.

DOOM

nădúf (pop.) s. n., (supărări) pl. nădúfuri

năduv
NĂDUV s. n. v. năduf.

nădușea
NĂDUȘÍ, nădușesc, vb. IV. 1. Intranz. A secreta nădușeală (1); a transpira, a asuda. 2. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) sufoca, a (se) înăbuși. – Din bg. naduša.

DOOM

nădușí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nădușésc, imperf. 3 sg. nădușeá; conj. prez. 3 să nădușeáscă

nădușeai
NĂDUȘÍ, nădușesc, vb. IV. 1. Intranz. A secreta nădușeală (1); a transpira, a asuda. 2. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) sufoca, a (se) înăbuși. – Din bg. naduša.

DOOM

nădușí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nădușésc, imperf. 3 sg. nădușeá; conj. prez. 3 să nădușeáscă

nădușeala
NĂDUȘEÁLĂ, nădușeli, s. f. 1. Faptul de a (se) năduși (1); nădușire; (concr.) substanță lichidă secretată de glandele sudoripare; sudoare, transpirație. ◊ Expr. A-l trece pe cineva (toate) nădușelile = a) a munci din greu (transpirând din abundență); b) a fi cuprins de spaimă, de emoție. 2. (Pop.) Căldură mare, înăbușitoare; arșiță, zăpușeală, caniculă. – Năduși + suf. -eală.

DOOM

nădușeálă s. f., g.-d. art. nădușélii; pl. nădușéli

nădușeam
NĂDUȘÍ, nădușesc, vb. IV. 1. Intranz. A secreta nădușeală (1); a transpira, a asuda. 2. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) sufoca, a (se) înăbuși. – Din bg. naduša.

DOOM

nădușí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nădușésc, imperf. 3 sg. nădușeá; conj. prez. 3 să nădușeáscă

nădușească
NĂDUȘÍ, nădușesc, vb. IV. 1. Intranz. A secreta nădușeală (1); a transpira, a asuda. 2. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) sufoca, a (se) înăbuși. – Din bg. naduša.

DOOM

nădușí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nădușésc, imperf. 3 sg. nădușeá; conj. prez. 3 să nădușeáscă

nădușeau
NĂDUȘÍ, nădușesc, vb. IV. 1. Intranz. A secreta nădușeală (1); a transpira, a asuda. 2. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) sufoca, a (se) înăbuși. – Din bg. naduša.

DOOM

nădușí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nădușésc, imperf. 3 sg. nădușeá; conj. prez. 3 să nădușeáscă

nădușeați
NĂDUȘÍ, nădușesc, vb. IV. 1. Intranz. A secreta nădușeală (1); a transpira, a asuda. 2. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) sufoca, a (se) înăbuși. – Din bg. naduša.

DOOM

nădușí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nădușésc, imperf. 3 sg. nădușeá; conj. prez. 3 să nădușeáscă

nădușeli
NĂDUȘEÁLĂ, nădușeli, s. f. 1. Faptul de a (se) năduși (1); nădușire; (concr.) substanță lichidă secretată de glandele sudoripare; sudoare, transpirație. ◊ Expr. A-l trece pe cineva (toate) nădușelile = a) a munci din greu (transpirând din abundență); b) a fi cuprins de spaimă, de emoție. 2. (Pop.) Căldură mare, înăbușitoare; arșiță, zăpușeală, caniculă. – Năduși + suf. -eală.

DOOM

nădușeálă s. f., g.-d. art. nădușélii; pl. nădușéli

nădușelii
NĂDUȘEÁLĂ, nădușeli, s. f. 1. Faptul de a (se) năduși (1); nădușire; (concr.) substanță lichidă secretată de glandele sudoripare; sudoare, transpirație. ◊ Expr. A-l trece pe cineva (toate) nădușelile = a) a munci din greu (transpirând din abundență); b) a fi cuprins de spaimă, de emoție. 2. (Pop.) Căldură mare, înăbușitoare; arșiță, zăpușeală, caniculă. – Năduși + suf. -eală.

DOOM

nădușeálă s. f., g.-d. art. nădușélii; pl. nădușéli

nădușelile
NĂDUȘEÁLĂ, nădușeli, s. f. 1. Faptul de a (se) năduși (1); nădușire; (concr.) substanță lichidă secretată de glandele sudoripare; sudoare, transpirație. ◊ Expr. A-l trece pe cineva (toate) nădușelile = a) a munci din greu (transpirând din abundență); b) a fi cuprins de spaimă, de emoție. 2. (Pop.) Căldură mare, înăbușitoare; arșiță, zăpușeală, caniculă. – Năduși + suf. -eală.

DOOM

nădușeálă s. f., g.-d. art. nădușélii; pl. nădușéli

nădușelilor
NĂDUȘEÁLĂ, nădușeli, s. f. 1. Faptul de a (se) năduși (1); nădușire; (concr.) substanță lichidă secretată de glandele sudoripare; sudoare, transpirație. ◊ Expr. A-l trece pe cineva (toate) nădușelile = a) a munci din greu (transpirând din abundență); b) a fi cuprins de spaimă, de emoție. 2. (Pop.) Căldură mare, înăbușitoare; arșiță, zăpușeală, caniculă. – Năduși + suf. -eală.

DOOM

nădușeálă s. f., g.-d. art. nădușélii; pl. nădușéli

nădușesc
NĂDUȘÍ, nădușesc, vb. IV. 1. Intranz. A secreta nădușeală (1); a transpira, a asuda. 2. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) sufoca, a (se) înăbuși. – Din bg. naduša.

DOOM

nădușí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nădușésc, imperf. 3 sg. nădușeá; conj. prez. 3 să nădușeáscă

nădușește
NĂDUȘÍ, nădușesc, vb. IV. 1. Intranz. A secreta nădușeală (1); a transpira, a asuda. 2. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) sufoca, a (se) înăbuși. – Din bg. naduša.

DOOM

nădușí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nădușésc, imperf. 3 sg. nădușeá; conj. prez. 3 să nădușeáscă

nădușești
NĂDUȘÍ, nădușesc, vb. IV. 1. Intranz. A secreta nădușeală (1); a transpira, a asuda. 2. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) sufoca, a (se) înăbuși. – Din bg. naduša.

DOOM

nădușí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nădușésc, imperf. 3 sg. nădușeá; conj. prez. 3 să nădușeáscă

năduși
NĂDUȘÍ, nădușesc, vb. IV. 1. Intranz. A secreta nădușeală (1); a transpira, a asuda. 2. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) sufoca, a (se) înăbuși. – Din bg. naduša.

DOOM

nădușí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nădușésc, imperf. 3 sg. nădușeá; conj. prez. 3 să nădușeáscă

nădușii
NĂDUȘÍ, nădușesc, vb. IV. 1. Intranz. A secreta nădușeală (1); a transpira, a asuda. 2. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) sufoca, a (se) înăbuși. – Din bg. naduša.

DOOM

nădușí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nădușésc, imperf. 3 sg. nădușeá; conj. prez. 3 să nădușeáscă

nădușim
NĂDUȘÍ, nădușesc, vb. IV. 1. Intranz. A secreta nădușeală (1); a transpira, a asuda. 2. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) sufoca, a (se) înăbuși. – Din bg. naduša.

DOOM

nădușí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nădușésc, imperf. 3 sg. nădușeá; conj. prez. 3 să nădușeáscă

nădușind
NĂDUȘÍ, nădușesc, vb. IV. 1. Intranz. A secreta nădușeală (1); a transpira, a asuda. 2. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) sufoca, a (se) înăbuși. – Din bg. naduša.

DOOM

nădușí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nădușésc, imperf. 3 sg. nădușeá; conj. prez. 3 să nădușeáscă

nădușire
NĂDUȘÍ, nădușesc, vb. IV. 1. Intranz. A secreta nădușeală (1); a transpira, a asuda. 2. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) sufoca, a (se) înăbuși. – Din bg. naduša.

DOOM

nădușí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nădușésc, imperf. 3 sg. nădușeá; conj. prez. 3 să nădușeáscă

nădușire
NĂDUȘÍRE s. f. (Rar) Faptul de a (se) năduși (1); nădușeală. – V. năduși.

DOOM

nădușíre (rar) s. f., g.-d. art. nădușírii

nădușirea
NĂDUȘÍRE s. f. (Rar) Faptul de a (se) năduși (1); nădușeală. – V. năduși.

DOOM

nădușíre (rar) s. f., g.-d. art. nădușírii

nădușiri
NĂDUȘÍRE s. f. (Rar) Faptul de a (se) năduși (1); nădușeală. – V. năduși.

DOOM

nădușíre (rar) s. f., g.-d. art. nădușírii

nădușirii
NĂDUȘÍRE s. f. (Rar) Faptul de a (se) năduși (1); nădușeală. – V. năduși.

DOOM

nădușíre (rar) s. f., g.-d. art. nădușírii

nădușirile
NĂDUȘÍRE s. f. (Rar) Faptul de a (se) năduși (1); nădușeală. – V. năduși.

DOOM

nădușíre (rar) s. f., g.-d. art. nădușírii

nădușirilor
NĂDUȘÍRE s. f. (Rar) Faptul de a (se) năduși (1); nădușeală. – V. năduși.

DOOM

nădușíre (rar) s. f., g.-d. art. nădușírii

nădușiră
NĂDUȘÍ, nădușesc, vb. IV. 1. Intranz. A secreta nădușeală (1); a transpira, a asuda. 2. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) sufoca, a (se) înăbuși. – Din bg. naduša.

DOOM

nădușí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nădușésc, imperf. 3 sg. nădușeá; conj. prez. 3 să nădușeáscă

nădușirăm
NĂDUȘÍ, nădușesc, vb. IV. 1. Intranz. A secreta nădușeală (1); a transpira, a asuda. 2. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) sufoca, a (se) înăbuși. – Din bg. naduša.

DOOM

nădușí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nădușésc, imperf. 3 sg. nădușeá; conj. prez. 3 să nădușeáscă

nădușirăți
NĂDUȘÍ, nădușesc, vb. IV. 1. Intranz. A secreta nădușeală (1); a transpira, a asuda. 2. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) sufoca, a (se) înăbuși. – Din bg. naduša.

DOOM

nădușí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nădușésc, imperf. 3 sg. nădușeá; conj. prez. 3 să nădușeáscă

nădușise
NĂDUȘÍ, nădușesc, vb. IV. 1. Intranz. A secreta nădușeală (1); a transpira, a asuda. 2. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) sufoca, a (se) înăbuși. – Din bg. naduša.

DOOM

nădușí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nădușésc, imperf. 3 sg. nădușeá; conj. prez. 3 să nădușeáscă

nădușisem
NĂDUȘÍ, nădușesc, vb. IV. 1. Intranz. A secreta nădușeală (1); a transpira, a asuda. 2. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) sufoca, a (se) înăbuși. – Din bg. naduša.

DOOM

nădușí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nădușésc, imperf. 3 sg. nădușeá; conj. prez. 3 să nădușeáscă

nădușiseră
NĂDUȘÍ, nădușesc, vb. IV. 1. Intranz. A secreta nădușeală (1); a transpira, a asuda. 2. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) sufoca, a (se) înăbuși. – Din bg. naduša.

DOOM

nădușí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nădușésc, imperf. 3 sg. nădușeá; conj. prez. 3 să nădușeáscă

nădușiserăm
NĂDUȘÍ, nădușesc, vb. IV. 1. Intranz. A secreta nădușeală (1); a transpira, a asuda. 2. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) sufoca, a (se) înăbuși. – Din bg. naduša.

DOOM

nădușí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nădușésc, imperf. 3 sg. nădușeá; conj. prez. 3 să nădușeáscă

nădușiserăți
NĂDUȘÍ, nădușesc, vb. IV. 1. Intranz. A secreta nădușeală (1); a transpira, a asuda. 2. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) sufoca, a (se) înăbuși. – Din bg. naduša.

DOOM

nădușí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nădușésc, imperf. 3 sg. nădușeá; conj. prez. 3 să nădușeáscă

nădușiseși
NĂDUȘÍ, nădușesc, vb. IV. 1. Intranz. A secreta nădușeală (1); a transpira, a asuda. 2. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) sufoca, a (se) înăbuși. – Din bg. naduša.

DOOM

nădușí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nădușésc, imperf. 3 sg. nădușeá; conj. prez. 3 să nădușeáscă

nădușiseți
NĂDUȘÍ, nădușesc, vb. IV. 1. Intranz. A secreta nădușeală (1); a transpira, a asuda. 2. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) sufoca, a (se) înăbuși. – Din bg. naduša.

DOOM

nădușí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nădușésc, imperf. 3 sg. nădușeá; conj. prez. 3 să nădușeáscă

nădușit
NĂDUȘÍ, nădușesc, vb. IV. 1. Intranz. A secreta nădușeală (1); a transpira, a asuda. 2. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) sufoca, a (se) înăbuși. – Din bg. naduša.

DOOM

nădușí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nădușésc, imperf. 3 sg. nădușeá; conj. prez. 3 să nădușeáscă

nădușit
NĂDUȘÍT, -Ă, nădușiți, -te, adj. 1. Transpirat, asudat. 2. (Pop.) Care este pe punctul de a se sufoca, de a se îneca sau care a murit sufocat. – V. năduși.

nădușita
NĂDUȘÍT, -Ă, nădușiți, -te, adj. 1. Transpirat, asudat. 2. (Pop.) Care este pe punctul de a se sufoca, de a se îneca sau care a murit sufocat. – V. năduși.

nădușite
NĂDUȘÍT, -Ă, nădușiți, -te, adj. 1. Transpirat, asudat. 2. (Pop.) Care este pe punctul de a se sufoca, de a se îneca sau care a murit sufocat. – V. năduși.

nădușitei
NĂDUȘÍT, -Ă, nădușiți, -te, adj. 1. Transpirat, asudat. 2. (Pop.) Care este pe punctul de a se sufoca, de a se îneca sau care a murit sufocat. – V. năduși.

nădușitele
NĂDUȘÍT, -Ă, nădușiți, -te, adj. 1. Transpirat, asudat. 2. (Pop.) Care este pe punctul de a se sufoca, de a se îneca sau care a murit sufocat. – V. năduși.

nădușitelor
NĂDUȘÍT, -Ă, nădușiți, -te, adj. 1. Transpirat, asudat. 2. (Pop.) Care este pe punctul de a se sufoca, de a se îneca sau care a murit sufocat. – V. năduși.

nădușitor
NĂDUȘITÓR, -OÁRE, nădușitori, -oare, adj. (Rar, despre căldură, vreme etc.) Sufocant, apăsător. – Năduși + suf. -tor.

DOOM

nădușitór (rar) adj. m., pl. nădușitóri; f. sg. și pl. nădușitoáre

nădușitul
NĂDUȘÍT, -Ă, nădușiți, -te, adj. 1. Transpirat, asudat. 2. (Pop.) Care este pe punctul de a se sufoca, de a se îneca sau care a murit sufocat. – V. năduși.

nădușitului
NĂDUȘÍT, -Ă, nădușiți, -te, adj. 1. Transpirat, asudat. 2. (Pop.) Care este pe punctul de a se sufoca, de a se îneca sau care a murit sufocat. – V. năduși.

nădușiși
NĂDUȘÍ, nădușesc, vb. IV. 1. Intranz. A secreta nădușeală (1); a transpira, a asuda. 2. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) sufoca, a (se) înăbuși. – Din bg. naduša.

DOOM

nădușí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nădușésc, imperf. 3 sg. nădușeá; conj. prez. 3 să nădușeáscă

nădușiți
NĂDUȘÍ, nădușesc, vb. IV. 1. Intranz. A secreta nădușeală (1); a transpira, a asuda. 2. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) sufoca, a (se) înăbuși. – Din bg. naduša.

DOOM

nădușí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nădușésc, imperf. 3 sg. nădușeá; conj. prez. 3 să nădușeáscă

nădușiți
NĂDUȘÍT, -Ă, nădușiți, -te, adj. 1. Transpirat, asudat. 2. (Pop.) Care este pe punctul de a se sufoca, de a se îneca sau care a murit sufocat. – V. năduși.

nădușiții
NĂDUȘÍT, -Ă, nădușiți, -te, adj. 1. Transpirat, asudat. 2. (Pop.) Care este pe punctul de a se sufoca, de a se îneca sau care a murit sufocat. – V. năduși.

nădușiților
NĂDUȘÍT, -Ă, nădușiți, -te, adj. 1. Transpirat, asudat. 2. (Pop.) Care este pe punctul de a se sufoca, de a se îneca sau care a murit sufocat. – V. năduși.

nădăi
NĂDĂÍ, nădăiesc, vb. IV. Refl. (Regional) A băga de seamă, a pricepe, a înțelege. Un om de la ei îi tot făcea cu capul... dar ea nu se nădăia. RETEGANUL, la CADE. Neagră în grădină, Vorbește ungurește, Nime-n lume Nu se nădăiește (Rîndunica). GOROVEI, C. 319. ♦ A cere cuiva socoteală pentru ceva; a imputa, a bănui. Să fiu știut, zice, nu m-aș fi măritat, și cine s-ar nădăi de aceea. ȚICHINDEAL, F. 91.

nădăia
NĂDĂÍ, nădăiesc, vb. IV. Refl. (Regional) A băga de seamă, a pricepe, a înțelege. Un om de la ei îi tot făcea cu capul... dar ea nu se nădăia. RETEGANUL, la CADE. Neagră în grădină, Vorbește ungurește, Nime-n lume Nu se nădăiește (Rîndunica). GOROVEI, C. 319. ♦ A cere cuiva socoteală pentru ceva; a imputa, a bănui. Să fiu știut, zice, nu m-aș fi măritat, și cine s-ar nădăi de aceea. ȚICHINDEAL, F. 91.

nădăiai
NĂDĂÍ, nădăiesc, vb. IV. Refl. (Regional) A băga de seamă, a pricepe, a înțelege. Un om de la ei îi tot făcea cu capul... dar ea nu se nădăia. RETEGANUL, la CADE. Neagră în grădină, Vorbește ungurește, Nime-n lume Nu se nădăiește (Rîndunica). GOROVEI, C. 319. ♦ A cere cuiva socoteală pentru ceva; a imputa, a bănui. Să fiu știut, zice, nu m-aș fi măritat, și cine s-ar nădăi de aceea. ȚICHINDEAL, F. 91.

nădăiam
NĂDĂÍ, nădăiesc, vb. IV. Refl. (Regional) A băga de seamă, a pricepe, a înțelege. Un om de la ei îi tot făcea cu capul... dar ea nu se nădăia. RETEGANUL, la CADE. Neagră în grădină, Vorbește ungurește, Nime-n lume Nu se nădăiește (Rîndunica). GOROVEI, C. 319. ♦ A cere cuiva socoteală pentru ceva; a imputa, a bănui. Să fiu știut, zice, nu m-aș fi măritat, și cine s-ar nădăi de aceea. ȚICHINDEAL, F. 91.

nădăiască
NĂDĂÍ, nădăiesc, vb. IV. Refl. (Regional) A băga de seamă, a pricepe, a înțelege. Un om de la ei îi tot făcea cu capul... dar ea nu se nădăia. RETEGANUL, la CADE. Neagră în grădină, Vorbește ungurește, Nime-n lume Nu se nădăiește (Rîndunica). GOROVEI, C. 319. ♦ A cere cuiva socoteală pentru ceva; a imputa, a bănui. Să fiu știut, zice, nu m-aș fi măritat, și cine s-ar nădăi de aceea. ȚICHINDEAL, F. 91.

nădăiau
NĂDĂÍ, nădăiesc, vb. IV. Refl. (Regional) A băga de seamă, a pricepe, a înțelege. Un om de la ei îi tot făcea cu capul... dar ea nu se nădăia. RETEGANUL, la CADE. Neagră în grădină, Vorbește ungurește, Nime-n lume Nu se nădăiește (Rîndunica). GOROVEI, C. 319. ♦ A cere cuiva socoteală pentru ceva; a imputa, a bănui. Să fiu știut, zice, nu m-aș fi măritat, și cine s-ar nădăi de aceea. ȚICHINDEAL, F. 91.

nădăiați
NĂDĂÍ, nădăiesc, vb. IV. Refl. (Regional) A băga de seamă, a pricepe, a înțelege. Un om de la ei îi tot făcea cu capul... dar ea nu se nădăia. RETEGANUL, la CADE. Neagră în grădină, Vorbește ungurește, Nime-n lume Nu se nădăiește (Rîndunica). GOROVEI, C. 319. ♦ A cere cuiva socoteală pentru ceva; a imputa, a bănui. Să fiu știut, zice, nu m-aș fi măritat, și cine s-ar nădăi de aceea. ȚICHINDEAL, F. 91.

nădăiesc
NĂDĂÍ, nădăiesc, vb. IV. Refl. (Regional) A băga de seamă, a pricepe, a înțelege. Un om de la ei îi tot făcea cu capul... dar ea nu se nădăia. RETEGANUL, la CADE. Neagră în grădină, Vorbește ungurește, Nime-n lume Nu se nădăiește (Rîndunica). GOROVEI, C. 319. ♦ A cere cuiva socoteală pentru ceva; a imputa, a bănui. Să fiu știut, zice, nu m-aș fi măritat, și cine s-ar nădăi de aceea. ȚICHINDEAL, F. 91.

nădăiește
NĂDĂÍ, nădăiesc, vb. IV. Refl. (Regional) A băga de seamă, a pricepe, a înțelege. Un om de la ei îi tot făcea cu capul... dar ea nu se nădăia. RETEGANUL, la CADE. Neagră în grădină, Vorbește ungurește, Nime-n lume Nu se nădăiește (Rîndunica). GOROVEI, C. 319. ♦ A cere cuiva socoteală pentru ceva; a imputa, a bănui. Să fiu știut, zice, nu m-aș fi măritat, și cine s-ar nădăi de aceea. ȚICHINDEAL, F. 91.

nădăiești
NĂDĂÍ, nădăiesc, vb. IV. Refl. (Regional) A băga de seamă, a pricepe, a înțelege. Un om de la ei îi tot făcea cu capul... dar ea nu se nădăia. RETEGANUL, la CADE. Neagră în grădină, Vorbește ungurește, Nime-n lume Nu se nădăiește (Rîndunica). GOROVEI, C. 319. ♦ A cere cuiva socoteală pentru ceva; a imputa, a bănui. Să fiu știut, zice, nu m-aș fi măritat, și cine s-ar nădăi de aceea. ȚICHINDEAL, F. 91.

nădăii
NĂDĂÍ, nădăiesc, vb. IV. Refl. (Regional) A băga de seamă, a pricepe, a înțelege. Un om de la ei îi tot făcea cu capul... dar ea nu se nădăia. RETEGANUL, la CADE. Neagră în grădină, Vorbește ungurește, Nime-n lume Nu se nădăiește (Rîndunica). GOROVEI, C. 319. ♦ A cere cuiva socoteală pentru ceva; a imputa, a bănui. Să fiu știut, zice, nu m-aș fi măritat, și cine s-ar nădăi de aceea. ȚICHINDEAL, F. 91.

nădăim
NĂDĂÍ, nădăiesc, vb. IV. Refl. (Regional) A băga de seamă, a pricepe, a înțelege. Un om de la ei îi tot făcea cu capul... dar ea nu se nădăia. RETEGANUL, la CADE. Neagră în grădină, Vorbește ungurește, Nime-n lume Nu se nădăiește (Rîndunica). GOROVEI, C. 319. ♦ A cere cuiva socoteală pentru ceva; a imputa, a bănui. Să fiu știut, zice, nu m-aș fi măritat, și cine s-ar nădăi de aceea. ȚICHINDEAL, F. 91.

nădăind
NĂDĂÍ, nădăiesc, vb. IV. Refl. (Regional) A băga de seamă, a pricepe, a înțelege. Un om de la ei îi tot făcea cu capul... dar ea nu se nădăia. RETEGANUL, la CADE. Neagră în grădină, Vorbește ungurește, Nime-n lume Nu se nădăiește (Rîndunica). GOROVEI, C. 319. ♦ A cere cuiva socoteală pentru ceva; a imputa, a bănui. Să fiu știut, zice, nu m-aș fi măritat, și cine s-ar nădăi de aceea. ȚICHINDEAL, F. 91.

nădăire
NĂDĂÍ, nădăiesc, vb. IV. Refl. (Regional) A băga de seamă, a pricepe, a înțelege. Un om de la ei îi tot făcea cu capul... dar ea nu se nădăia. RETEGANUL, la CADE. Neagră în grădină, Vorbește ungurește, Nime-n lume Nu se nădăiește (Rîndunica). GOROVEI, C. 319. ♦ A cere cuiva socoteală pentru ceva; a imputa, a bănui. Să fiu știut, zice, nu m-aș fi măritat, și cine s-ar nădăi de aceea. ȚICHINDEAL, F. 91.

nădăire
NĂDĂÍ, nădăiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A băga de seamă; a pricepe, a înțelege. ♦ A cere cuiva socoteală; a imputa. ♦ A bănui. – Slav (v. sl. nadĕjati).

nădăiră
NĂDĂÍ, nădăiesc, vb. IV. Refl. (Regional) A băga de seamă, a pricepe, a înțelege. Un om de la ei îi tot făcea cu capul... dar ea nu se nădăia. RETEGANUL, la CADE. Neagră în grădină, Vorbește ungurește, Nime-n lume Nu se nădăiește (Rîndunica). GOROVEI, C. 319. ♦ A cere cuiva socoteală pentru ceva; a imputa, a bănui. Să fiu știut, zice, nu m-aș fi măritat, și cine s-ar nădăi de aceea. ȚICHINDEAL, F. 91.

nădăirăm
NĂDĂÍ, nădăiesc, vb. IV. Refl. (Regional) A băga de seamă, a pricepe, a înțelege. Un om de la ei îi tot făcea cu capul... dar ea nu se nădăia. RETEGANUL, la CADE. Neagră în grădină, Vorbește ungurește, Nime-n lume Nu se nădăiește (Rîndunica). GOROVEI, C. 319. ♦ A cere cuiva socoteală pentru ceva; a imputa, a bănui. Să fiu știut, zice, nu m-aș fi măritat, și cine s-ar nădăi de aceea. ȚICHINDEAL, F. 91.

nădăirăți
NĂDĂÍ, nădăiesc, vb. IV. Refl. (Regional) A băga de seamă, a pricepe, a înțelege. Un om de la ei îi tot făcea cu capul... dar ea nu se nădăia. RETEGANUL, la CADE. Neagră în grădină, Vorbește ungurește, Nime-n lume Nu se nădăiește (Rîndunica). GOROVEI, C. 319. ♦ A cere cuiva socoteală pentru ceva; a imputa, a bănui. Să fiu știut, zice, nu m-aș fi măritat, și cine s-ar nădăi de aceea. ȚICHINDEAL, F. 91.

nădăise
NĂDĂÍ, nădăiesc, vb. IV. Refl. (Regional) A băga de seamă, a pricepe, a înțelege. Un om de la ei îi tot făcea cu capul... dar ea nu se nădăia. RETEGANUL, la CADE. Neagră în grădină, Vorbește ungurește, Nime-n lume Nu se nădăiește (Rîndunica). GOROVEI, C. 319. ♦ A cere cuiva socoteală pentru ceva; a imputa, a bănui. Să fiu știut, zice, nu m-aș fi măritat, și cine s-ar nădăi de aceea. ȚICHINDEAL, F. 91.

nădăisem
NĂDĂÍ, nădăiesc, vb. IV. Refl. (Regional) A băga de seamă, a pricepe, a înțelege. Un om de la ei îi tot făcea cu capul... dar ea nu se nădăia. RETEGANUL, la CADE. Neagră în grădină, Vorbește ungurește, Nime-n lume Nu se nădăiește (Rîndunica). GOROVEI, C. 319. ♦ A cere cuiva socoteală pentru ceva; a imputa, a bănui. Să fiu știut, zice, nu m-aș fi măritat, și cine s-ar nădăi de aceea. ȚICHINDEAL, F. 91.

nădăiseră
NĂDĂÍ, nădăiesc, vb. IV. Refl. (Regional) A băga de seamă, a pricepe, a înțelege. Un om de la ei îi tot făcea cu capul... dar ea nu se nădăia. RETEGANUL, la CADE. Neagră în grădină, Vorbește ungurește, Nime-n lume Nu se nădăiește (Rîndunica). GOROVEI, C. 319. ♦ A cere cuiva socoteală pentru ceva; a imputa, a bănui. Să fiu știut, zice, nu m-aș fi măritat, și cine s-ar nădăi de aceea. ȚICHINDEAL, F. 91.

nădăiserăm
NĂDĂÍ, nădăiesc, vb. IV. Refl. (Regional) A băga de seamă, a pricepe, a înțelege. Un om de la ei îi tot făcea cu capul... dar ea nu se nădăia. RETEGANUL, la CADE. Neagră în grădină, Vorbește ungurește, Nime-n lume Nu se nădăiește (Rîndunica). GOROVEI, C. 319. ♦ A cere cuiva socoteală pentru ceva; a imputa, a bănui. Să fiu știut, zice, nu m-aș fi măritat, și cine s-ar nădăi de aceea. ȚICHINDEAL, F. 91.

nădăiserăți
NĂDĂÍ, nădăiesc, vb. IV. Refl. (Regional) A băga de seamă, a pricepe, a înțelege. Un om de la ei îi tot făcea cu capul... dar ea nu se nădăia. RETEGANUL, la CADE. Neagră în grădină, Vorbește ungurește, Nime-n lume Nu se nădăiește (Rîndunica). GOROVEI, C. 319. ♦ A cere cuiva socoteală pentru ceva; a imputa, a bănui. Să fiu știut, zice, nu m-aș fi măritat, și cine s-ar nădăi de aceea. ȚICHINDEAL, F. 91.

nădăiseși
NĂDĂÍ, nădăiesc, vb. IV. Refl. (Regional) A băga de seamă, a pricepe, a înțelege. Un om de la ei îi tot făcea cu capul... dar ea nu se nădăia. RETEGANUL, la CADE. Neagră în grădină, Vorbește ungurește, Nime-n lume Nu se nădăiește (Rîndunica). GOROVEI, C. 319. ♦ A cere cuiva socoteală pentru ceva; a imputa, a bănui. Să fiu știut, zice, nu m-aș fi măritat, și cine s-ar nădăi de aceea. ȚICHINDEAL, F. 91.

nădăiseți
NĂDĂÍ, nădăiesc, vb. IV. Refl. (Regional) A băga de seamă, a pricepe, a înțelege. Un om de la ei îi tot făcea cu capul... dar ea nu se nădăia. RETEGANUL, la CADE. Neagră în grădină, Vorbește ungurește, Nime-n lume Nu se nădăiește (Rîndunica). GOROVEI, C. 319. ♦ A cere cuiva socoteală pentru ceva; a imputa, a bănui. Să fiu știut, zice, nu m-aș fi măritat, și cine s-ar nădăi de aceea. ȚICHINDEAL, F. 91.

nădăit
NĂDĂÍ, nădăiesc, vb. IV. Refl. (Regional) A băga de seamă, a pricepe, a înțelege. Un om de la ei îi tot făcea cu capul... dar ea nu se nădăia. RETEGANUL, la CADE. Neagră în grădină, Vorbește ungurește, Nime-n lume Nu se nădăiește (Rîndunica). GOROVEI, C. 319. ♦ A cere cuiva socoteală pentru ceva; a imputa, a bănui. Să fiu știut, zice, nu m-aș fi măritat, și cine s-ar nădăi de aceea. ȚICHINDEAL, F. 91.

nădăiși
NĂDĂÍ, nădăiesc, vb. IV. Refl. (Regional) A băga de seamă, a pricepe, a înțelege. Un om de la ei îi tot făcea cu capul... dar ea nu se nădăia. RETEGANUL, la CADE. Neagră în grădină, Vorbește ungurește, Nime-n lume Nu se nădăiește (Rîndunica). GOROVEI, C. 319. ♦ A cere cuiva socoteală pentru ceva; a imputa, a bănui. Să fiu știut, zice, nu m-aș fi măritat, și cine s-ar nădăi de aceea. ȚICHINDEAL, F. 91.

nădăiți
NĂDĂÍ, nădăiesc, vb. IV. Refl. (Regional) A băga de seamă, a pricepe, a înțelege. Un om de la ei îi tot făcea cu capul... dar ea nu se nădăia. RETEGANUL, la CADE. Neagră în grădină, Vorbește ungurește, Nime-n lume Nu se nădăiește (Rîndunica). GOROVEI, C. 319. ♦ A cere cuiva socoteală pentru ceva; a imputa, a bănui. Să fiu știut, zice, nu m-aș fi măritat, și cine s-ar nădăi de aceea. ȚICHINDEAL, F. 91.

nădăjdui
NĂDEJDUÍ vb. IV v. nădăjdui.

DOOM

nădăjduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nădăjduiésc, imperf. 3 sg. nădăjduiá; conj. prez. 3 să nădăjduiáscă

nădăjduia
NĂDEJDUÍ vb. IV v. nădăjdui.

DOOM

nădăjduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nădăjduiésc, imperf. 3 sg. nădăjduiá; conj. prez. 3 să nădăjduiáscă

nădăjduiai
NĂDEJDUÍ vb. IV v. nădăjdui.

DOOM

nădăjduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nădăjduiésc, imperf. 3 sg. nădăjduiá; conj. prez. 3 să nădăjduiáscă

nădăjduiam
NĂDEJDUÍ vb. IV v. nădăjdui.

DOOM

nădăjduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nădăjduiésc, imperf. 3 sg. nădăjduiá; conj. prez. 3 să nădăjduiáscă

nădăjduiască
NĂDEJDUÍ vb. IV v. nădăjdui.

DOOM

nădăjduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nădăjduiésc, imperf. 3 sg. nădăjduiá; conj. prez. 3 să nădăjduiáscă

nădăjduiau
NĂDEJDUÍ vb. IV v. nădăjdui.

DOOM

nădăjduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nădăjduiésc, imperf. 3 sg. nădăjduiá; conj. prez. 3 să nădăjduiáscă

nădăjduiați
NĂDEJDUÍ vb. IV v. nădăjdui.

DOOM

nădăjduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nădăjduiésc, imperf. 3 sg. nădăjduiá; conj. prez. 3 să nădăjduiáscă

nădăjduiesc
NĂDEJDUÍ vb. IV v. nădăjdui.

DOOM

nădăjduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nădăjduiésc, imperf. 3 sg. nădăjduiá; conj. prez. 3 să nădăjduiáscă

nădăjduiește
NĂDEJDUÍ vb. IV v. nădăjdui.

DOOM

nădăjduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nădăjduiésc, imperf. 3 sg. nădăjduiá; conj. prez. 3 să nădăjduiáscă

nădăjduiești
NĂDEJDUÍ vb. IV v. nădăjdui.

DOOM

nădăjduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nădăjduiésc, imperf. 3 sg. nădăjduiá; conj. prez. 3 să nădăjduiáscă

nădăjduii
NĂDEJDUÍ vb. IV v. nădăjdui.

DOOM

nădăjduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nădăjduiésc, imperf. 3 sg. nădăjduiá; conj. prez. 3 să nădăjduiáscă

nădăjduim
NĂDEJDUÍ vb. IV v. nădăjdui.

DOOM

nădăjduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nădăjduiésc, imperf. 3 sg. nădăjduiá; conj. prez. 3 să nădăjduiáscă

nădăjduind
NĂDEJDUÍ vb. IV v. nădăjdui.

DOOM

nădăjduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nădăjduiésc, imperf. 3 sg. nădăjduiá; conj. prez. 3 să nădăjduiáscă

nădăjduire
NĂDEJDUÍ vb. IV v. nădăjdui.

DOOM

nădăjduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nădăjduiésc, imperf. 3 sg. nădăjduiá; conj. prez. 3 să nădăjduiáscă

nădăjduire
NĂDĂJDUÍRE, nădăjduiri, s. f. (Rar) Speranță, nădejde (1). – V. nădăjdui.

DOOM

nădăjduíre (rar) s. f., g.-d. art. nădăjduírii; pl. nădăjduíri

nădăjduirea
NĂDĂJDUÍRE, nădăjduiri, s. f. (Rar) Speranță, nădejde (1). – V. nădăjdui.

DOOM

nădăjduíre (rar) s. f., g.-d. art. nădăjduírii; pl. nădăjduíri

nădăjduiri
NĂDĂJDUÍRE, nădăjduiri, s. f. (Rar) Speranță, nădejde (1). – V. nădăjdui.

DOOM

nădăjduíre (rar) s. f., g.-d. art. nădăjduírii; pl. nădăjduíri

nădăjduirii
NĂDĂJDUÍRE, nădăjduiri, s. f. (Rar) Speranță, nădejde (1). – V. nădăjdui.

DOOM

nădăjduíre (rar) s. f., g.-d. art. nădăjduírii; pl. nădăjduíri

nădăjduirile
NĂDĂJDUÍRE, nădăjduiri, s. f. (Rar) Speranță, nădejde (1). – V. nădăjdui.

DOOM

nădăjduíre (rar) s. f., g.-d. art. nădăjduírii; pl. nădăjduíri

nădăjduirilor
NĂDĂJDUÍRE, nădăjduiri, s. f. (Rar) Speranță, nădejde (1). – V. nădăjdui.

DOOM

nădăjduíre (rar) s. f., g.-d. art. nădăjduírii; pl. nădăjduíri

nădăjduiră
NĂDEJDUÍ vb. IV v. nădăjdui.

DOOM

nădăjduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nădăjduiésc, imperf. 3 sg. nădăjduiá; conj. prez. 3 să nădăjduiáscă

nădăjduirăm
NĂDEJDUÍ vb. IV v. nădăjdui.

DOOM

nădăjduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nădăjduiésc, imperf. 3 sg. nădăjduiá; conj. prez. 3 să nădăjduiáscă

nădăjduirăți
NĂDEJDUÍ vb. IV v. nădăjdui.

DOOM

nădăjduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nădăjduiésc, imperf. 3 sg. nădăjduiá; conj. prez. 3 să nădăjduiáscă

nădăjduise
NĂDEJDUÍ vb. IV v. nădăjdui.

DOOM

nădăjduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nădăjduiésc, imperf. 3 sg. nădăjduiá; conj. prez. 3 să nădăjduiáscă

nădăjduisem
NĂDEJDUÍ vb. IV v. nădăjdui.

DOOM

nădăjduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nădăjduiésc, imperf. 3 sg. nădăjduiá; conj. prez. 3 să nădăjduiáscă

nădăjduiseră
NĂDEJDUÍ vb. IV v. nădăjdui.

DOOM

nădăjduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nădăjduiésc, imperf. 3 sg. nădăjduiá; conj. prez. 3 să nădăjduiáscă

nădăjduiserăm
NĂDEJDUÍ vb. IV v. nădăjdui.

DOOM

nădăjduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nădăjduiésc, imperf. 3 sg. nădăjduiá; conj. prez. 3 să nădăjduiáscă

nădăjduiserăți
NĂDEJDUÍ vb. IV v. nădăjdui.

DOOM

nădăjduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nădăjduiésc, imperf. 3 sg. nădăjduiá; conj. prez. 3 să nădăjduiáscă

nădăjduiseși
NĂDEJDUÍ vb. IV v. nădăjdui.

DOOM

nădăjduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nădăjduiésc, imperf. 3 sg. nădăjduiá; conj. prez. 3 să nădăjduiáscă

nădăjduiseți
NĂDEJDUÍ vb. IV v. nădăjdui.

DOOM

nădăjduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nădăjduiésc, imperf. 3 sg. nădăjduiá; conj. prez. 3 să nădăjduiáscă

nădăjduit
NĂDEJDUÍ vb. IV v. nădăjdui.

DOOM

nădăjduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nădăjduiésc, imperf. 3 sg. nădăjduiá; conj. prez. 3 să nădăjduiáscă

nădăjduit
NĂDĂJDUÍ, nădăjduiesc, vb. IV. Tranz. și intranz. A avea speranța sau convingerea că ceea ce dorești este realizabil, a crede că cele dorite se vor îndeplini; a spera. [Var.: (înv.) nădejduí vb. IV] – Nădejde + suf. -ui.

nădăjduiși
NĂDEJDUÍ vb. IV v. nădăjdui.

DOOM

nădăjduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nădăjduiésc, imperf. 3 sg. nădăjduiá; conj. prez. 3 să nădăjduiáscă

nădăjduiți
NĂDEJDUÍ vb. IV v. nădăjdui.

DOOM

nădăjduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nădăjduiésc, imperf. 3 sg. nădăjduiá; conj. prez. 3 să nădăjduiáscă

nădări
NĂDĂRÍ, nădăresc, vb. IV. Refl. (Regional) A se alinta, a se răsfăța. Pițigoii... se mădăresc și ei cîntînd. MARIAN, O. II 152. ♦ A face mofturi, a face nazuri. Așa-s fetele rușinoase, se mădăresc la măritat. CONTEMPORANUL, VIII 14.

nădărî
NĂDĂRÍ, nădăresc, vb. IV. Refl. (Regional) A se alinta, a se răsfăța. Pițigoii... se mădăresc și ei cîntînd. MARIAN, O. II 152. ♦ A face mofturi, a face nazuri. Așa-s fetele rușinoase, se mădăresc la măritat. CONTEMPORANUL, VIII 14.

năfit
năfit s. n. sg. (pop.) otită.

năframa
NĂFRÁMĂ, năframe, s. f. Bucată de pânză de in, cânepă, bumbac, borangic etc. tivită pe margini și adesea împodobită cu cusături, folosită ca basma, batistă, ștergar etc. – Din tc. mahrama.

DOOM

năfrámă (nă-fra-) s. f., g.-d. art. năfrámei; pl. năfráme

năframe
NĂFRÁMĂ, năframe, s. f. Bucată de pânză de in, cânepă, bumbac, borangic etc. tivită pe margini și adesea împodobită cu cusături, folosită ca basma, batistă, ștergar etc. – Din tc. mahrama.

DOOM

năfrámă (nă-fra-) s. f., g.-d. art. năfrámei; pl. năfráme

năframei
NĂFRÁMĂ, năframe, s. f. Bucată de pânză de in, cânepă, bumbac, borangic etc. tivită pe margini și adesea împodobită cu cusături, folosită ca basma, batistă, ștergar etc. – Din tc. mahrama.

DOOM

năfrámă (nă-fra-) s. f., g.-d. art. năfrámei; pl. năfráme

năframele
NĂFRÁMĂ, năframe, s. f. Bucată de pânză de in, cânepă, bumbac, borangic etc. tivită pe margini și adesea împodobită cu cusături, folosită ca basma, batistă, ștergar etc. – Din tc. mahrama.

DOOM

năfrámă (nă-fra-) s. f., g.-d. art. năfrámei; pl. năfráme

năframelor
NĂFRÁMĂ, năframe, s. f. Bucată de pânză de in, cânepă, bumbac, borangic etc. tivită pe margini și adesea împodobită cu cusături, folosită ca basma, batistă, ștergar etc. – Din tc. mahrama.

DOOM

năfrámă (nă-fra-) s. f., g.-d. art. năfrámei; pl. năfráme

năfrămioara
NĂFRĂMIOÁRĂ, năfrămioare, s. f. (Rar) Diminutiv al lui năframă; năfrămiță, năfrămuță. – Năframă + suf. -ioară.

DOOM

năfrămioáră (rar) (nă-fră-mioa-) s. f., g.-d. art. năfrămioárei; pl. năfrămioáre

năfrămioare
NĂFRĂMIOÁRĂ, năfrămioare, s. f. (Rar) Diminutiv al lui năframă; năfrămiță, năfrămuță. – Năframă + suf. -ioară.

DOOM

năfrămioáră (rar) (nă-fră-mioa-) s. f., g.-d. art. năfrămioárei; pl. năfrămioáre

năfrămioarei
NĂFRĂMIOÁRĂ, năfrămioare, s. f. (Rar) Diminutiv al lui năframă; năfrămiță, năfrămuță. – Năframă + suf. -ioară.

DOOM

năfrămioáră (rar) (nă-fră-mioa-) s. f., g.-d. art. năfrămioárei; pl. năfrămioáre

năfrămioarele
NĂFRĂMIOÁRĂ, năfrămioare, s. f. (Rar) Diminutiv al lui năframă; năfrămiță, năfrămuță. – Năframă + suf. -ioară.

DOOM

năfrămioáră (rar) (nă-fră-mioa-) s. f., g.-d. art. năfrămioárei; pl. năfrămioáre

năfrămioarelor
NĂFRĂMIOÁRĂ, năfrămioare, s. f. (Rar) Diminutiv al lui năframă; năfrămiță, năfrămuță. – Năframă + suf. -ioară.

DOOM

năfrămioáră (rar) (nă-fră-mioa-) s. f., g.-d. art. năfrămioárei; pl. năfrămioáre

năfrămița
NĂFRĂMÍȚĂ, năfrămițe, s. f. (Rar) Năfrămioară. – Năframă + suf. -iță.

DOOM

năfrămíță (rar) (nă-fră-) s. f., g.-d. art. năfrămíței; pl. năfrămíțe

năfrămițe
NĂFRĂMÍȚĂ, năfrămițe, s. f. (Rar) Năfrămioară. – Năframă + suf. -iță.

DOOM

năfrămíță (rar) (nă-fră-) s. f., g.-d. art. năfrămíței; pl. năfrămíțe

năfrămiței
NĂFRĂMÍȚĂ, năfrămițe, s. f. (Rar) Năfrămioară. – Năframă + suf. -iță.

DOOM

năfrămíță (rar) (nă-fră-) s. f., g.-d. art. năfrămíței; pl. năfrămíțe

năfrămițele
NĂFRĂMÍȚĂ, năfrămițe, s. f. (Rar) Năfrămioară. – Năframă + suf. -iță.

DOOM

năfrămíță (rar) (nă-fră-) s. f., g.-d. art. năfrămíței; pl. năfrămíțe

năfrămițelor
NĂFRĂMÍȚĂ, năfrămițe, s. f. (Rar) Năfrămioară. – Năframă + suf. -iță.

DOOM

năfrămíță (rar) (nă-fră-) s. f., g.-d. art. năfrămíței; pl. năfrămíțe

năfrămuța
NĂFRĂMÚȚĂ, năfrămuțe, s. f. (Rar) Năfrămioară. – Năframă + suf. -uță.

DOOM

năfrămúță (rar) (nă-fră-) s. f., g.-d. art. năfrămúței; pl. năfrămúțe

năfrămuțe
NĂFRĂMÚȚĂ, năfrămuțe, s. f. (Rar) Năfrămioară. – Năframă + suf. -uță.

DOOM

năfrămúță (rar) (nă-fră-) s. f., g.-d. art. năfrămúței; pl. năfrămúțe

năfrămuței
NĂFRĂMÚȚĂ, năfrămuțe, s. f. (Rar) Năfrămioară. – Năframă + suf. -uță.

DOOM

năfrămúță (rar) (nă-fră-) s. f., g.-d. art. năfrămúței; pl. năfrămúțe

năfrămuțele
NĂFRĂMÚȚĂ, năfrămuțe, s. f. (Rar) Năfrămioară. – Năframă + suf. -uță.

DOOM

năfrămúță (rar) (nă-fră-) s. f., g.-d. art. năfrămúței; pl. năfrămúțe

năfrămuțelor
NĂFRĂMÚȚĂ, năfrămuțe, s. f. (Rar) Năfrămioară. – Năframă + suf. -uță.

DOOM

năfrămúță (rar) (nă-fră-) s. f., g.-d. art. năfrămúței; pl. năfrămúțe

năfurică
NĂFURÍCĂ, năfurici, s. f. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpina dreaptă, cu frunze penate și cu flori gălbui, dispuse în capitule mici; peliniță (Artemisia annua). – Cf. nafură.

DOOM

năfurícă s. f., g.-d. art. năfurícii; pl. năfuríci

năgara
NĂGÁRĂ s. f. 1. Plantă erbacee din familia gramineelor, caracteristică vegetației din stepe, cu paiul înalt, frunzele înguste și spicul cu fire lungi și aspre (Stipa capillata). 2. (Reg.) Colilie. 3. (Rar) Neghină. [Var.: negáră s. f.] – Et. nec.

DOOM

năgáră s. f., g.-d. art. năgárei

năgare
NĂGÁRĂ s. f. 1. Plantă erbacee din familia gramineelor, caracteristică vegetației din stepe, cu paiul înalt, frunzele înguste și spicul cu fire lungi și aspre (Stipa capillata). 2. (Reg.) Colilie. 3. (Rar) Neghină. [Var.: negáră s. f.] – Et. nec.

DOOM

năgáră s. f., g.-d. art. năgárei

năgarei
NĂGÁRĂ s. f. 1. Plantă erbacee din familia gramineelor, caracteristică vegetației din stepe, cu paiul înalt, frunzele înguste și spicul cu fire lungi și aspre (Stipa capillata). 2. (Reg.) Colilie. 3. (Rar) Neghină. [Var.: negáră s. f.] – Et. nec.

DOOM

năgáră s. f., g.-d. art. năgárei

năglag
NĂGLÁG s. n. Pămînt argilos (lut) muiat cu apă și frămîntat cu picioarele (uneori amestecat cu paie), din care se fac pereții construcțiilor rurale de la șes, fie direct, fie sub formă de cărămizi (chirpici).

DOOM

năglág (reg.) (nă-glag) s. n.

năglagul
NĂGLÁG s. n. Pămînt argilos (lut) muiat cu apă și frămîntat cu picioarele (uneori amestecat cu paie), din care se fac pereții construcțiilor rurale de la șes, fie direct, fie sub formă de cărămizi (chirpici).

DOOM

năglág (reg.) (nă-glag) s. n.

năglagului
NĂGLÁG s. n. Pămînt argilos (lut) muiat cu apă și frămîntat cu picioarele (uneori amestecat cu paie), din care se fac pereții construcțiilor rurale de la șes, fie direct, fie sub formă de cărămizi (chirpici).

DOOM

năglág (reg.) (nă-glag) s. n.

năgăruș
NĂGĂRÚȘ s. n. (Rar) Loc unde crește (multă) năgară. – Năgară + suf. -uș.

DOOM

năgărúș (rar) s. n.

năhlap
NĂHLÁP s. n. v. nahlap.

năhut
NĂÚT s. m. Plantă din familia leguminoaselor, cu frunze compuse, flori liliachii sau albe și fructe păstăi, care conțin semințe de formă sferică neregulată (Cicer arietinum). ♦ P. restr. Semințele comestibile ale acestei plante, folosite mai ales pentru a înlocui cafeaua sau pentru a se amesteca cu aceasta. [Var.: (înv.) năhút s. m.] – Din tc. nohud, bg. nahut, nohut.

DOOM

năút s. m.

năier
NĂIÉR, năieri, s. m. (Rar) Luntraș; corăbier. [Pr.: nă-ier] – Naie (înv. „corabie” < lat.) + suf. -ar.

DOOM

năiér (rar) s. m., pl. năiéri

năieri
NĂIÉR, năieri, s. m. (Rar) Luntraș; corăbier. [Pr.: nă-ier] – Naie (înv. „corabie” < lat.) + suf. -ar.

DOOM

năiér (rar) s. m., pl. năiéri

năierii
NĂIÉR, năieri, s. m. (Rar) Luntraș; corăbier. [Pr.: nă-ier] – Naie (înv. „corabie” < lat.) + suf. -ar.

DOOM

năiér (rar) s. m., pl. năiéri

năierilor
NĂIÉR, năieri, s. m. (Rar) Luntraș; corăbier. [Pr.: nă-ier] – Naie (înv. „corabie” < lat.) + suf. -ar.

DOOM

năiér (rar) s. m., pl. năiéri

năierul
NĂIÉR, năieri, s. m. (Rar) Luntraș; corăbier. [Pr.: nă-ier] – Naie (înv. „corabie” < lat.) + suf. -ar.

DOOM

năiér (rar) s. m., pl. năiéri

năierului
NĂIÉR, năieri, s. m. (Rar) Luntraș; corăbier. [Pr.: nă-ier] – Naie (înv. „corabie” < lat.) + suf. -ar.

DOOM

năiér (rar) s. m., pl. năiéri

năimea
NĂIMÍ, năimesc, vb. IV. (Înv. și pop.) 1. Tranz. și refl. A (se) angaja, a (se) tocmi pentru o muncă plătită. 2. Tranz. A închiria; a arenda. [Pr.: nă-i-. – Var.: nămí vb. IV] – Din năiem (înv. „chirie” < sl.).

DOOM

năimí (a ~) (înv., pop.) (nă-i-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năimésc, imperf. 3 sg. năimeá; conj. prez. 3 să năimeáscă

năimeai
NĂIMÍ, năimesc, vb. IV. (Înv. și pop.) 1. Tranz. și refl. A (se) angaja, a (se) tocmi pentru o muncă plătită. 2. Tranz. A închiria; a arenda. [Pr.: nă-i-. – Var.: nămí vb. IV] – Din năiem (înv. „chirie” < sl.).

DOOM

năimí (a ~) (înv., pop.) (nă-i-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năimésc, imperf. 3 sg. năimeá; conj. prez. 3 să năimeáscă

năimeala
NĂIMEÁLĂ, năimeli, s. f. (Înv. și reg.) Închiriere, arendare; (concr.) chirie, arendă. [Pr.: nă-i-] – Năimi + suf. -eală.

DOOM

năimeálă (înv., reg.) (nă-i-) s. f., g.-d. art. năimélii; pl. năiméli

năimeam
NĂIMÍ, năimesc, vb. IV. (Înv. și pop.) 1. Tranz. și refl. A (se) angaja, a (se) tocmi pentru o muncă plătită. 2. Tranz. A închiria; a arenda. [Pr.: nă-i-. – Var.: nămí vb. IV] – Din năiem (înv. „chirie” < sl.).

DOOM

năimí (a ~) (înv., pop.) (nă-i-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năimésc, imperf. 3 sg. năimeá; conj. prez. 3 să năimeáscă

năimească
NĂIMÍ, năimesc, vb. IV. (Înv. și pop.) 1. Tranz. și refl. A (se) angaja, a (se) tocmi pentru o muncă plătită. 2. Tranz. A închiria; a arenda. [Pr.: nă-i-. – Var.: nămí vb. IV] – Din năiem (înv. „chirie” < sl.).

DOOM

năimí (a ~) (înv., pop.) (nă-i-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năimésc, imperf. 3 sg. năimeá; conj. prez. 3 să năimeáscă

năimeau
NĂIMÍ, năimesc, vb. IV. (Înv. și pop.) 1. Tranz. și refl. A (se) angaja, a (se) tocmi pentru o muncă plătită. 2. Tranz. A închiria; a arenda. [Pr.: nă-i-. – Var.: nămí vb. IV] – Din năiem (înv. „chirie” < sl.).

DOOM

năimí (a ~) (înv., pop.) (nă-i-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năimésc, imperf. 3 sg. năimeá; conj. prez. 3 să năimeáscă

năimeați
NĂIMÍ, năimesc, vb. IV. (Înv. și pop.) 1. Tranz. și refl. A (se) angaja, a (se) tocmi pentru o muncă plătită. 2. Tranz. A închiria; a arenda. [Pr.: nă-i-. – Var.: nămí vb. IV] – Din năiem (înv. „chirie” < sl.).

DOOM

năimí (a ~) (înv., pop.) (nă-i-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năimésc, imperf. 3 sg. năimeá; conj. prez. 3 să năimeáscă

năimeli
NĂIMEÁLĂ, năimeli, s. f. (Înv. și reg.) Închiriere, arendare; (concr.) chirie, arendă. [Pr.: nă-i-] – Năimi + suf. -eală.

DOOM

năimeálă (înv., reg.) (nă-i-) s. f., g.-d. art. năimélii; pl. năiméli

năimelii
NĂIMEÁLĂ, năimeli, s. f. (Înv. și reg.) Închiriere, arendare; (concr.) chirie, arendă. [Pr.: nă-i-] – Năimi + suf. -eală.

DOOM

năimeálă (înv., reg.) (nă-i-) s. f., g.-d. art. năimélii; pl. năiméli

năimelile
NĂIMEÁLĂ, năimeli, s. f. (Înv. și reg.) Închiriere, arendare; (concr.) chirie, arendă. [Pr.: nă-i-] – Năimi + suf. -eală.

DOOM

năimeálă (înv., reg.) (nă-i-) s. f., g.-d. art. năimélii; pl. năiméli

năimelilor
NĂIMEÁLĂ, năimeli, s. f. (Înv. și reg.) Închiriere, arendare; (concr.) chirie, arendă. [Pr.: nă-i-] – Năimi + suf. -eală.

DOOM

năimeálă (înv., reg.) (nă-i-) s. f., g.-d. art. năimélii; pl. năiméli

năimesc
NĂIMÍ, năimesc, vb. IV. (Înv. și pop.) 1. Tranz. și refl. A (se) angaja, a (se) tocmi pentru o muncă plătită. 2. Tranz. A închiria; a arenda. [Pr.: nă-i-. – Var.: nămí vb. IV] – Din năiem (înv. „chirie” < sl.).

DOOM

năimí (a ~) (înv., pop.) (nă-i-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năimésc, imperf. 3 sg. năimeá; conj. prez. 3 să năimeáscă

năimește
NĂIMÍ, năimesc, vb. IV. (Înv. și pop.) 1. Tranz. și refl. A (se) angaja, a (se) tocmi pentru o muncă plătită. 2. Tranz. A închiria; a arenda. [Pr.: nă-i-. – Var.: nămí vb. IV] – Din năiem (înv. „chirie” < sl.).

DOOM

năimí (a ~) (înv., pop.) (nă-i-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năimésc, imperf. 3 sg. năimeá; conj. prez. 3 să năimeáscă

năimești
NĂIMÍ, năimesc, vb. IV. (Înv. și pop.) 1. Tranz. și refl. A (se) angaja, a (se) tocmi pentru o muncă plătită. 2. Tranz. A închiria; a arenda. [Pr.: nă-i-. – Var.: nămí vb. IV] – Din năiem (înv. „chirie” < sl.).

DOOM

năimí (a ~) (înv., pop.) (nă-i-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năimésc, imperf. 3 sg. năimeá; conj. prez. 3 să năimeáscă

năimi
NĂIMÍ, năimesc, vb. IV. (Înv. și pop.) 1. Tranz. și refl. A (se) angaja, a (se) tocmi pentru o muncă plătită. 2. Tranz. A închiria; a arenda. [Pr.: nă-i-. – Var.: nămí vb. IV] – Din năiem (înv. „chirie” < sl.).

DOOM

năimí (a ~) (înv., pop.) (nă-i-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năimésc, imperf. 3 sg. năimeá; conj. prez. 3 să năimeáscă

năimii
NĂIMÍ, năimesc, vb. IV. (Înv. și pop.) 1. Tranz. și refl. A (se) angaja, a (se) tocmi pentru o muncă plătită. 2. Tranz. A închiria; a arenda. [Pr.: nă-i-. – Var.: nămí vb. IV] – Din năiem (înv. „chirie” < sl.).

DOOM

năimí (a ~) (înv., pop.) (nă-i-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năimésc, imperf. 3 sg. năimeá; conj. prez. 3 să năimeáscă

năimim
NĂIMÍ, năimesc, vb. IV. (Înv. și pop.) 1. Tranz. și refl. A (se) angaja, a (se) tocmi pentru o muncă plătită. 2. Tranz. A închiria; a arenda. [Pr.: nă-i-. – Var.: nămí vb. IV] – Din năiem (înv. „chirie” < sl.).

DOOM

năimí (a ~) (înv., pop.) (nă-i-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năimésc, imperf. 3 sg. năimeá; conj. prez. 3 să năimeáscă

năimind
NĂIMÍ, năimesc, vb. IV. (Înv. și pop.) 1. Tranz. și refl. A (se) angaja, a (se) tocmi pentru o muncă plătită. 2. Tranz. A închiria; a arenda. [Pr.: nă-i-. – Var.: nămí vb. IV] – Din năiem (înv. „chirie” < sl.).

DOOM

năimí (a ~) (înv., pop.) (nă-i-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năimésc, imperf. 3 sg. năimeá; conj. prez. 3 să năimeáscă

năimire
NĂIMÍ, năimesc, vb. IV. (Înv. și pop.) 1. Tranz. și refl. A (se) angaja, a (se) tocmi pentru o muncă plătită. 2. Tranz. A închiria; a arenda. [Pr.: nă-i-. – Var.: nămí vb. IV] – Din năiem (înv. „chirie” < sl.).

DOOM

năimí (a ~) (înv., pop.) (nă-i-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năimésc, imperf. 3 sg. năimeá; conj. prez. 3 să năimeáscă

năimire
NĂIMÍ, năimesc, vb. IV. (Înv. și pop.) 1. Tranz. și refl. A (se) angaja, a (se) tocmi pentru o muncă plătită. 2. Tranz. A închiria; a arenda. [Pr.: nă-i-. – Var.: nămí vb. IV] – Din năiem (înv. „chirie” < sl.).

năimirea
NĂIMÍ, năimesc, vb. IV. (Înv. și pop.) 1. Tranz. și refl. A (se) angaja, a (se) tocmi pentru o muncă plătită. 2. Tranz. A închiria; a arenda. [Pr.: nă-i-. – Var.: nămí vb. IV] – Din năiem (înv. „chirie” < sl.).

năimiri
NĂIMÍ, năimesc, vb. IV. (Înv. și pop.) 1. Tranz. și refl. A (se) angaja, a (se) tocmi pentru o muncă plătită. 2. Tranz. A închiria; a arenda. [Pr.: nă-i-. – Var.: nămí vb. IV] – Din năiem (înv. „chirie” < sl.).

năimirii
NĂIMÍ, năimesc, vb. IV. (Înv. și pop.) 1. Tranz. și refl. A (se) angaja, a (se) tocmi pentru o muncă plătită. 2. Tranz. A închiria; a arenda. [Pr.: nă-i-. – Var.: nămí vb. IV] – Din năiem (înv. „chirie” < sl.).

năimirile
NĂIMÍ, năimesc, vb. IV. (Înv. și pop.) 1. Tranz. și refl. A (se) angaja, a (se) tocmi pentru o muncă plătită. 2. Tranz. A închiria; a arenda. [Pr.: nă-i-. – Var.: nămí vb. IV] – Din năiem (înv. „chirie” < sl.).

năimirilor
NĂIMÍ, năimesc, vb. IV. (Înv. și pop.) 1. Tranz. și refl. A (se) angaja, a (se) tocmi pentru o muncă plătită. 2. Tranz. A închiria; a arenda. [Pr.: nă-i-. – Var.: nămí vb. IV] – Din năiem (înv. „chirie” < sl.).

năimiră
NĂIMÍ, năimesc, vb. IV. (Înv. și pop.) 1. Tranz. și refl. A (se) angaja, a (se) tocmi pentru o muncă plătită. 2. Tranz. A închiria; a arenda. [Pr.: nă-i-. – Var.: nămí vb. IV] – Din năiem (înv. „chirie” < sl.).

DOOM

năimí (a ~) (înv., pop.) (nă-i-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năimésc, imperf. 3 sg. năimeá; conj. prez. 3 să năimeáscă

năimirăm
NĂIMÍ, năimesc, vb. IV. (Înv. și pop.) 1. Tranz. și refl. A (se) angaja, a (se) tocmi pentru o muncă plătită. 2. Tranz. A închiria; a arenda. [Pr.: nă-i-. – Var.: nămí vb. IV] – Din năiem (înv. „chirie” < sl.).

DOOM

năimí (a ~) (înv., pop.) (nă-i-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năimésc, imperf. 3 sg. năimeá; conj. prez. 3 să năimeáscă

năimirăți
NĂIMÍ, năimesc, vb. IV. (Înv. și pop.) 1. Tranz. și refl. A (se) angaja, a (se) tocmi pentru o muncă plătită. 2. Tranz. A închiria; a arenda. [Pr.: nă-i-. – Var.: nămí vb. IV] – Din năiem (înv. „chirie” < sl.).

DOOM

năimí (a ~) (înv., pop.) (nă-i-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năimésc, imperf. 3 sg. năimeá; conj. prez. 3 să năimeáscă

năimise
NĂIMÍ, năimesc, vb. IV. (Înv. și pop.) 1. Tranz. și refl. A (se) angaja, a (se) tocmi pentru o muncă plătită. 2. Tranz. A închiria; a arenda. [Pr.: nă-i-. – Var.: nămí vb. IV] – Din năiem (înv. „chirie” < sl.).

DOOM

năimí (a ~) (înv., pop.) (nă-i-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năimésc, imperf. 3 sg. năimeá; conj. prez. 3 să năimeáscă

năimisem
NĂIMÍ, năimesc, vb. IV. (Înv. și pop.) 1. Tranz. și refl. A (se) angaja, a (se) tocmi pentru o muncă plătită. 2. Tranz. A închiria; a arenda. [Pr.: nă-i-. – Var.: nămí vb. IV] – Din năiem (înv. „chirie” < sl.).

DOOM

năimí (a ~) (înv., pop.) (nă-i-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năimésc, imperf. 3 sg. năimeá; conj. prez. 3 să năimeáscă

năimiseră
NĂIMÍ, năimesc, vb. IV. (Înv. și pop.) 1. Tranz. și refl. A (se) angaja, a (se) tocmi pentru o muncă plătită. 2. Tranz. A închiria; a arenda. [Pr.: nă-i-. – Var.: nămí vb. IV] – Din năiem (înv. „chirie” < sl.).

DOOM

năimí (a ~) (înv., pop.) (nă-i-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năimésc, imperf. 3 sg. năimeá; conj. prez. 3 să năimeáscă

năimiserăm
NĂIMÍ, năimesc, vb. IV. (Înv. și pop.) 1. Tranz. și refl. A (se) angaja, a (se) tocmi pentru o muncă plătită. 2. Tranz. A închiria; a arenda. [Pr.: nă-i-. – Var.: nămí vb. IV] – Din năiem (înv. „chirie” < sl.).

DOOM

năimí (a ~) (înv., pop.) (nă-i-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năimésc, imperf. 3 sg. năimeá; conj. prez. 3 să năimeáscă

năimiserăți
NĂIMÍ, năimesc, vb. IV. (Înv. și pop.) 1. Tranz. și refl. A (se) angaja, a (se) tocmi pentru o muncă plătită. 2. Tranz. A închiria; a arenda. [Pr.: nă-i-. – Var.: nămí vb. IV] – Din năiem (înv. „chirie” < sl.).

DOOM

năimí (a ~) (înv., pop.) (nă-i-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năimésc, imperf. 3 sg. năimeá; conj. prez. 3 să năimeáscă

năimiseși
NĂIMÍ, năimesc, vb. IV. (Înv. și pop.) 1. Tranz. și refl. A (se) angaja, a (se) tocmi pentru o muncă plătită. 2. Tranz. A închiria; a arenda. [Pr.: nă-i-. – Var.: nămí vb. IV] – Din năiem (înv. „chirie” < sl.).

DOOM

năimí (a ~) (înv., pop.) (nă-i-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năimésc, imperf. 3 sg. năimeá; conj. prez. 3 să năimeáscă

năimiseți
NĂIMÍ, năimesc, vb. IV. (Înv. și pop.) 1. Tranz. și refl. A (se) angaja, a (se) tocmi pentru o muncă plătită. 2. Tranz. A închiria; a arenda. [Pr.: nă-i-. – Var.: nămí vb. IV] – Din năiem (înv. „chirie” < sl.).

DOOM

năimí (a ~) (înv., pop.) (nă-i-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năimésc, imperf. 3 sg. năimeá; conj. prez. 3 să năimeáscă

năimit
NĂIMÍ, năimesc, vb. IV. (Înv. și pop.) 1. Tranz. și refl. A (se) angaja, a (se) tocmi pentru o muncă plătită. 2. Tranz. A închiria; a arenda. [Pr.: nă-i-. – Var.: nămí vb. IV] – Din năiem (înv. „chirie” < sl.).

DOOM

năimí (a ~) (înv., pop.) (nă-i-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năimésc, imperf. 3 sg. năimeá; conj. prez. 3 să năimeáscă

năimit
NĂIMÍT, -Ă, năimiți, -te, s. m. și f., adj. (Înv. și pop.) 1. S. m. și f., adj. (Persoană) angajată cu plată pentru a efectua o muncă (temporară). 2. Adj. Care este dat sau luat cu chirie. [Pr.: nă-i-] – V. năimi.

DOOM

năimít (înv., pop.) (nă-i-) adj. m., s. m., pl. năimíți; adj. f., s. f. năimítă, pl. năimíte

năimit
NĂIMÍT, -Ă, năimiți, -te, s. m. și f., adj. (Înv. și pop.) 1. S. m. și f., adj. (Persoană) angajată cu plată pentru a efectua o muncă (temporară). 2. Adj. Care este dat sau luat cu chirie. [Pr.: nă-i-] – V. năimi.

DOOM

năimít (înv., pop.) (nă-i-) adj. m., s. m., pl. năimíți; adj. f., s. f. năimítă, pl. năimíte

năimita
NĂIMÍT, -Ă, năimiți, -te, s. m. și f., adj. (Înv. și pop.) 1. S. m. și f., adj. (Persoană) angajată cu plată pentru a efectua o muncă (temporară). 2. Adj. Care este dat sau luat cu chirie. [Pr.: nă-i-] – V. năimi.

DOOM

năimít (înv., pop.) (nă-i-) adj. m., s. m., pl. năimíți; adj. f., s. f. năimítă, pl. năimíte

năimita
NĂIMÍT, -Ă, năimiți, -te, s. m. și f., adj. (Înv. și pop.) 1. S. m. și f., adj. (Persoană) angajată cu plată pentru a efectua o muncă (temporară). 2. Adj. Care este dat sau luat cu chirie. [Pr.: nă-i-] – V. năimi.

DOOM

năimít (înv., pop.) (nă-i-) adj. m., s. m., pl. năimíți; adj. f., s. f. năimítă, pl. năimíte

năimite
NĂIMÍT, -Ă, năimiți, -te, s. m. și f., adj. (Înv. și pop.) 1. S. m. și f., adj. (Persoană) angajată cu plată pentru a efectua o muncă (temporară). 2. Adj. Care este dat sau luat cu chirie. [Pr.: nă-i-] – V. năimi.

DOOM

năimít (înv., pop.) (nă-i-) adj. m., s. m., pl. năimíți; adj. f., s. f. năimítă, pl. năimíte

năimite
NĂIMÍT, -Ă, năimiți, -te, s. m. și f., adj. (Înv. și pop.) 1. S. m. și f., adj. (Persoană) angajată cu plată pentru a efectua o muncă (temporară). 2. Adj. Care este dat sau luat cu chirie. [Pr.: nă-i-] – V. năimi.

DOOM

năimít (înv., pop.) (nă-i-) adj. m., s. m., pl. năimíți; adj. f., s. f. năimítă, pl. năimíte

năimitei
NĂIMÍT, -Ă, năimiți, -te, s. m. și f., adj. (Înv. și pop.) 1. S. m. și f., adj. (Persoană) angajată cu plată pentru a efectua o muncă (temporară). 2. Adj. Care este dat sau luat cu chirie. [Pr.: nă-i-] – V. năimi.

DOOM

năimít (înv., pop.) (nă-i-) adj. m., s. m., pl. năimíți; adj. f., s. f. năimítă, pl. năimíte

năimitei
NĂIMÍT, -Ă, năimiți, -te, s. m. și f., adj. (Înv. și pop.) 1. S. m. și f., adj. (Persoană) angajată cu plată pentru a efectua o muncă (temporară). 2. Adj. Care este dat sau luat cu chirie. [Pr.: nă-i-] – V. năimi.

DOOM

năimít (înv., pop.) (nă-i-) adj. m., s. m., pl. năimíți; adj. f., s. f. năimítă, pl. năimíte

năimitele
NĂIMÍT, -Ă, năimiți, -te, s. m. și f., adj. (Înv. și pop.) 1. S. m. și f., adj. (Persoană) angajată cu plată pentru a efectua o muncă (temporară). 2. Adj. Care este dat sau luat cu chirie. [Pr.: nă-i-] – V. năimi.

DOOM

năimít (înv., pop.) (nă-i-) adj. m., s. m., pl. năimíți; adj. f., s. f. năimítă, pl. năimíte

năimitele
NĂIMÍT, -Ă, năimiți, -te, s. m. și f., adj. (Înv. și pop.) 1. S. m. și f., adj. (Persoană) angajată cu plată pentru a efectua o muncă (temporară). 2. Adj. Care este dat sau luat cu chirie. [Pr.: nă-i-] – V. năimi.

DOOM

năimít (înv., pop.) (nă-i-) adj. m., s. m., pl. năimíți; adj. f., s. f. năimítă, pl. năimíte

năimitelor
NĂIMÍT, -Ă, năimiți, -te, s. m. și f., adj. (Înv. și pop.) 1. S. m. și f., adj. (Persoană) angajată cu plată pentru a efectua o muncă (temporară). 2. Adj. Care este dat sau luat cu chirie. [Pr.: nă-i-] – V. năimi.

DOOM

năimít (înv., pop.) (nă-i-) adj. m., s. m., pl. năimíți; adj. f., s. f. năimítă, pl. năimíte

năimitelor
NĂIMÍT, -Ă, năimiți, -te, s. m. și f., adj. (Înv. și pop.) 1. S. m. și f., adj. (Persoană) angajată cu plată pentru a efectua o muncă (temporară). 2. Adj. Care este dat sau luat cu chirie. [Pr.: nă-i-] – V. năimi.

DOOM

năimít (înv., pop.) (nă-i-) adj. m., s. m., pl. năimíți; adj. f., s. f. năimítă, pl. năimíte

năimitor
NĂIMITÓR, năimitori, s. m. (Înv.) Persoană care angajează pe cineya pentru o muncă (temporară). ♦ Persoană angajată cu plată pentru a efectua o muncă (temporară). [Pr.: nă-i-] – Năimi + suf. -tor.

DOOM

năimitór (înv.) (nă-i-) s. m., pl. năimitóri

năimitori
NĂIMITÓR, năimitori, s. m. (Înv.) Persoană care angajează pe cineya pentru o muncă (temporară). ♦ Persoană angajată cu plată pentru a efectua o muncă (temporară). [Pr.: nă-i-] – Năimi + suf. -tor.

DOOM

năimitór (înv.) (nă-i-) s. m., pl. năimitóri

năimitorii
NĂIMITÓR, năimitori, s. m. (Înv.) Persoană care angajează pe cineya pentru o muncă (temporară). ♦ Persoană angajată cu plată pentru a efectua o muncă (temporară). [Pr.: nă-i-] – Năimi + suf. -tor.

DOOM

năimitór (înv.) (nă-i-) s. m., pl. năimitóri

năimitorilor
NĂIMITÓR, năimitori, s. m. (Înv.) Persoană care angajează pe cineya pentru o muncă (temporară). ♦ Persoană angajată cu plată pentru a efectua o muncă (temporară). [Pr.: nă-i-] – Năimi + suf. -tor.

DOOM

năimitór (înv.) (nă-i-) s. m., pl. năimitóri

năimitorul
NĂIMITÓR, năimitori, s. m. (Înv.) Persoană care angajează pe cineya pentru o muncă (temporară). ♦ Persoană angajată cu plată pentru a efectua o muncă (temporară). [Pr.: nă-i-] – Năimi + suf. -tor.

DOOM

năimitór (înv.) (nă-i-) s. m., pl. năimitóri

năimitorului
NĂIMITÓR, năimitori, s. m. (Înv.) Persoană care angajează pe cineya pentru o muncă (temporară). ♦ Persoană angajată cu plată pentru a efectua o muncă (temporară). [Pr.: nă-i-] – Năimi + suf. -tor.

DOOM

năimitór (înv.) (nă-i-) s. m., pl. năimitóri

năimitul
NĂIMÍT, -Ă, năimiți, -te, s. m. și f., adj. (Înv. și pop.) 1. S. m. și f., adj. (Persoană) angajată cu plată pentru a efectua o muncă (temporară). 2. Adj. Care este dat sau luat cu chirie. [Pr.: nă-i-] – V. năimi.

DOOM

năimít (înv., pop.) (nă-i-) adj. m., s. m., pl. năimíți; adj. f., s. f. năimítă, pl. năimíte

năimitul
NĂIMÍT, -Ă, năimiți, -te, s. m. și f., adj. (Înv. și pop.) 1. S. m. și f., adj. (Persoană) angajată cu plată pentru a efectua o muncă (temporară). 2. Adj. Care este dat sau luat cu chirie. [Pr.: nă-i-] – V. năimi.

DOOM

năimít (înv., pop.) (nă-i-) adj. m., s. m., pl. năimíți; adj. f., s. f. năimítă, pl. năimíte

năimitului
NĂIMÍT, -Ă, năimiți, -te, s. m. și f., adj. (Înv. și pop.) 1. S. m. și f., adj. (Persoană) angajată cu plată pentru a efectua o muncă (temporară). 2. Adj. Care este dat sau luat cu chirie. [Pr.: nă-i-] – V. năimi.

DOOM

năimít (înv., pop.) (nă-i-) adj. m., s. m., pl. năimíți; adj. f., s. f. năimítă, pl. năimíte

năimitului
NĂIMÍT, -Ă, năimiți, -te, s. m. și f., adj. (Înv. și pop.) 1. S. m. și f., adj. (Persoană) angajată cu plată pentru a efectua o muncă (temporară). 2. Adj. Care este dat sau luat cu chirie. [Pr.: nă-i-] – V. năimi.

DOOM

năimít (înv., pop.) (nă-i-) adj. m., s. m., pl. năimíți; adj. f., s. f. năimítă, pl. năimíte

năimiși
NĂIMÍ, năimesc, vb. IV. (Înv. și pop.) 1. Tranz. și refl. A (se) angaja, a (se) tocmi pentru o muncă plătită. 2. Tranz. A închiria; a arenda. [Pr.: nă-i-. – Var.: nămí vb. IV] – Din năiem (înv. „chirie” < sl.).

DOOM

năimí (a ~) (înv., pop.) (nă-i-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năimésc, imperf. 3 sg. năimeá; conj. prez. 3 să năimeáscă

năimiți
NĂIMÍ, năimesc, vb. IV. (Înv. și pop.) 1. Tranz. și refl. A (se) angaja, a (se) tocmi pentru o muncă plătită. 2. Tranz. A închiria; a arenda. [Pr.: nă-i-. – Var.: nămí vb. IV] – Din năiem (înv. „chirie” < sl.).

DOOM

năimí (a ~) (înv., pop.) (nă-i-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năimésc, imperf. 3 sg. năimeá; conj. prez. 3 să năimeáscă

năimiți
NĂIMÍT, -Ă, năimiți, -te, s. m. și f., adj. (Înv. și pop.) 1. S. m. și f., adj. (Persoană) angajată cu plată pentru a efectua o muncă (temporară). 2. Adj. Care este dat sau luat cu chirie. [Pr.: nă-i-] – V. năimi.

DOOM

năimít (înv., pop.) (nă-i-) adj. m., s. m., pl. năimíți; adj. f., s. f. năimítă, pl. năimíte

năimiți
NĂIMÍT, -Ă, năimiți, -te, s. m. și f., adj. (Înv. și pop.) 1. S. m. și f., adj. (Persoană) angajată cu plată pentru a efectua o muncă (temporară). 2. Adj. Care este dat sau luat cu chirie. [Pr.: nă-i-] – V. năimi.

DOOM

năimít (înv., pop.) (nă-i-) adj. m., s. m., pl. năimíți; adj. f., s. f. năimítă, pl. năimíte

năimiții
NĂIMÍT, -Ă, năimiți, -te, s. m. și f., adj. (Înv. și pop.) 1. S. m. și f., adj. (Persoană) angajată cu plată pentru a efectua o muncă (temporară). 2. Adj. Care este dat sau luat cu chirie. [Pr.: nă-i-] – V. năimi.

DOOM

năimít (înv., pop.) (nă-i-) adj. m., s. m., pl. năimíți; adj. f., s. f. năimítă, pl. năimíte

năimiții
NĂIMÍT, -Ă, năimiți, -te, s. m. și f., adj. (Înv. și pop.) 1. S. m. și f., adj. (Persoană) angajată cu plată pentru a efectua o muncă (temporară). 2. Adj. Care este dat sau luat cu chirie. [Pr.: nă-i-] – V. năimi.

DOOM

năimít (înv., pop.) (nă-i-) adj. m., s. m., pl. năimíți; adj. f., s. f. năimítă, pl. năimíte

năimiților
NĂIMÍT, -Ă, năimiți, -te, s. m. și f., adj. (Înv. și pop.) 1. S. m. și f., adj. (Persoană) angajată cu plată pentru a efectua o muncă (temporară). 2. Adj. Care este dat sau luat cu chirie. [Pr.: nă-i-] – V. năimi.

DOOM

năimít (înv., pop.) (nă-i-) adj. m., s. m., pl. năimíți; adj. f., s. f. năimítă, pl. năimíte

năimiților
NĂIMÍT, -Ă, năimiți, -te, s. m. și f., adj. (Înv. și pop.) 1. S. m. și f., adj. (Persoană) angajată cu plată pentru a efectua o muncă (temporară). 2. Adj. Care este dat sau luat cu chirie. [Pr.: nă-i-] – V. năimi.

DOOM

năimít (înv., pop.) (nă-i-) adj. m., s. m., pl. năimíți; adj. f., s. f. năimítă, pl. năimíte

năinte
NĂÍNTE adv. v. înainte.

năjea
NĂJÍ, năjesc, vb. IV. Refl. (Regional; și în forma neji) A se îmbolnăvi de năjit. Vaca care nu e bună de lapte nu se nejește niciodată, ci numai acelea ce dau mult lapte. MARIAN, INS. 331. – Variantă: nejí vb. IV.

năjeai
NĂJÍ, năjesc, vb. IV. Refl. (Regional; și în forma neji) A se îmbolnăvi de năjit. Vaca care nu e bună de lapte nu se nejește niciodată, ci numai acelea ce dau mult lapte. MARIAN, INS. 331. – Variantă: nejí vb. IV.

năjeam
NĂJÍ, năjesc, vb. IV. Refl. (Regional; și în forma neji) A se îmbolnăvi de năjit. Vaca care nu e bună de lapte nu se nejește niciodată, ci numai acelea ce dau mult lapte. MARIAN, INS. 331. – Variantă: nejí vb. IV.

năjească
NĂJÍ, năjesc, vb. IV. Refl. (Regional; și în forma neji) A se îmbolnăvi de năjit. Vaca care nu e bună de lapte nu se nejește niciodată, ci numai acelea ce dau mult lapte. MARIAN, INS. 331. – Variantă: nejí vb. IV.

năjeau
NĂJÍ, năjesc, vb. IV. Refl. (Regional; și în forma neji) A se îmbolnăvi de năjit. Vaca care nu e bună de lapte nu se nejește niciodată, ci numai acelea ce dau mult lapte. MARIAN, INS. 331. – Variantă: nejí vb. IV.

năjeați
NĂJÍ, năjesc, vb. IV. Refl. (Regional; și în forma neji) A se îmbolnăvi de năjit. Vaca care nu e bună de lapte nu se nejește niciodată, ci numai acelea ce dau mult lapte. MARIAN, INS. 331. – Variantă: nejí vb. IV.

năjesc
NĂJÍ, năjesc, vb. IV. Refl. (Regional; și în forma neji) A se îmbolnăvi de năjit. Vaca care nu e bună de lapte nu se nejește niciodată, ci numai acelea ce dau mult lapte. MARIAN, INS. 331. – Variantă: nejí vb. IV.

năjește
NĂJÍ, năjesc, vb. IV. Refl. (Regional; și în forma neji) A se îmbolnăvi de năjit. Vaca care nu e bună de lapte nu se nejește niciodată, ci numai acelea ce dau mult lapte. MARIAN, INS. 331. – Variantă: nejí vb. IV.

năjești
NĂJÍ, năjesc, vb. IV. Refl. (Regional; și în forma neji) A se îmbolnăvi de năjit. Vaca care nu e bună de lapte nu se nejește niciodată, ci numai acelea ce dau mult lapte. MARIAN, INS. 331. – Variantă: nejí vb. IV.

năji
NĂJÍ, năjesc, vb. IV. Refl. (Regional; și în forma neji) A se îmbolnăvi de năjit. Vaca care nu e bună de lapte nu se nejește niciodată, ci numai acelea ce dau mult lapte. MARIAN, INS. 331. – Variantă: nejí vb. IV.

năjii
NĂJÍ, năjesc, vb. IV. Refl. (Regional; și în forma neji) A se îmbolnăvi de năjit. Vaca care nu e bună de lapte nu se nejește niciodată, ci numai acelea ce dau mult lapte. MARIAN, INS. 331. – Variantă: nejí vb. IV.

năjim
NĂJÍ, năjesc, vb. IV. Refl. (Regional; și în forma neji) A se îmbolnăvi de năjit. Vaca care nu e bună de lapte nu se nejește niciodată, ci numai acelea ce dau mult lapte. MARIAN, INS. 331. – Variantă: nejí vb. IV.

năjind
NĂJÍ, năjesc, vb. IV. Refl. (Regional; și în forma neji) A se îmbolnăvi de năjit. Vaca care nu e bună de lapte nu se nejește niciodată, ci numai acelea ce dau mult lapte. MARIAN, INS. 331. – Variantă: nejí vb. IV.

năjire
NĂJÍ, năjesc, vb. IV. Refl. (Regional; și în forma neji) A se îmbolnăvi de năjit. Vaca care nu e bună de lapte nu se nejește niciodată, ci numai acelea ce dau mult lapte. MARIAN, INS. 331. – Variantă: nejí vb. IV.

năjire
NĂJÍ, năjesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se îmbolnăvi de năjit. – Din năjit.

năjiră
NĂJÍ, năjesc, vb. IV. Refl. (Regional; și în forma neji) A se îmbolnăvi de năjit. Vaca care nu e bună de lapte nu se nejește niciodată, ci numai acelea ce dau mult lapte. MARIAN, INS. 331. – Variantă: nejí vb. IV.

năjirăm
NĂJÍ, năjesc, vb. IV. Refl. (Regional; și în forma neji) A se îmbolnăvi de năjit. Vaca care nu e bună de lapte nu se nejește niciodată, ci numai acelea ce dau mult lapte. MARIAN, INS. 331. – Variantă: nejí vb. IV.

năjirăți
NĂJÍ, năjesc, vb. IV. Refl. (Regional; și în forma neji) A se îmbolnăvi de năjit. Vaca care nu e bună de lapte nu se nejește niciodată, ci numai acelea ce dau mult lapte. MARIAN, INS. 331. – Variantă: nejí vb. IV.

năjise
NĂJÍ, năjesc, vb. IV. Refl. (Regional; și în forma neji) A se îmbolnăvi de năjit. Vaca care nu e bună de lapte nu se nejește niciodată, ci numai acelea ce dau mult lapte. MARIAN, INS. 331. – Variantă: nejí vb. IV.

năjisem
NĂJÍ, năjesc, vb. IV. Refl. (Regional; și în forma neji) A se îmbolnăvi de năjit. Vaca care nu e bună de lapte nu se nejește niciodată, ci numai acelea ce dau mult lapte. MARIAN, INS. 331. – Variantă: nejí vb. IV.

năjiseră
NĂJÍ, năjesc, vb. IV. Refl. (Regional; și în forma neji) A se îmbolnăvi de năjit. Vaca care nu e bună de lapte nu se nejește niciodată, ci numai acelea ce dau mult lapte. MARIAN, INS. 331. – Variantă: nejí vb. IV.

năjiserăm
NĂJÍ, năjesc, vb. IV. Refl. (Regional; și în forma neji) A se îmbolnăvi de năjit. Vaca care nu e bună de lapte nu se nejește niciodată, ci numai acelea ce dau mult lapte. MARIAN, INS. 331. – Variantă: nejí vb. IV.

năjiserăți
NĂJÍ, năjesc, vb. IV. Refl. (Regional; și în forma neji) A se îmbolnăvi de năjit. Vaca care nu e bună de lapte nu se nejește niciodată, ci numai acelea ce dau mult lapte. MARIAN, INS. 331. – Variantă: nejí vb. IV.

năjiseși
NĂJÍ, năjesc, vb. IV. Refl. (Regional; și în forma neji) A se îmbolnăvi de năjit. Vaca care nu e bună de lapte nu se nejește niciodată, ci numai acelea ce dau mult lapte. MARIAN, INS. 331. – Variantă: nejí vb. IV.

năjiseți
NĂJÍ, năjesc, vb. IV. Refl. (Regional; și în forma neji) A se îmbolnăvi de năjit. Vaca care nu e bună de lapte nu se nejește niciodată, ci numai acelea ce dau mult lapte. MARIAN, INS. 331. – Variantă: nejí vb. IV.

năjit
NĂJÍ, năjesc, vb. IV. Refl. (Regional; și în forma neji) A se îmbolnăvi de năjit. Vaca care nu e bună de lapte nu se nejește niciodată, ci numai acelea ce dau mult lapte. MARIAN, INS. 331. – Variantă: nejí vb. IV.

năjit
NĂJÍT s. n. (Pop.) Nume generic dat nevralgiilor, durerilor de dinți, inflamațiilor urechii etc. – Din bg. nežit.

DOOM

năjít (pop.) s. n.

năjitul
NĂJÍT s. n. (Pop.) Nume generic dat nevralgiilor, durerilor de dinți, inflamațiilor urechii etc. – Din bg. nežit.

DOOM

năjít (pop.) s. n.

năjitului
NĂJÍT s. n. (Pop.) Nume generic dat nevralgiilor, durerilor de dinți, inflamațiilor urechii etc. – Din bg. nežit.

DOOM

năjít (pop.) s. n.

năjituri
NĂJÍT s. n. (Pop.) Nume generic dat nevralgiilor, durerilor de dinți, inflamațiilor urechii etc. – Din bg. nežit.

DOOM

năjít (pop.) s. n.

năjiturile
NĂJÍT s. n. (Pop.) Nume generic dat nevralgiilor, durerilor de dinți, inflamațiilor urechii etc. – Din bg. nežit.

DOOM

năjít (pop.) s. n.

năjiturilor
NĂJÍT s. n. (Pop.) Nume generic dat nevralgiilor, durerilor de dinți, inflamațiilor urechii etc. – Din bg. nežit.

DOOM

năjít (pop.) s. n.

năjiși
NĂJÍ, năjesc, vb. IV. Refl. (Regional; și în forma neji) A se îmbolnăvi de năjit. Vaca care nu e bună de lapte nu se nejește niciodată, ci numai acelea ce dau mult lapte. MARIAN, INS. 331. – Variantă: nejí vb. IV.

năjiți
NĂJÍ, năjesc, vb. IV. Refl. (Regional; și în forma neji) A se îmbolnăvi de năjit. Vaca care nu e bună de lapte nu se nejește niciodată, ci numai acelea ce dau mult lapte. MARIAN, INS. 331. – Variantă: nejí vb. IV.

năjiță
NOJÍȚĂ, nojițe, s. f. 1. Curelușă sau șiret cu care se leagă opincile de picior. 2. (Reg.) Fiecare dintre găurile opincii, prin care se trece nojița (1). [Var.: năjíță s. f.] – Din bg. nojița.

DOOM

nojíță s. f., g.-d. art. nojíței; pl. nojíțe

nălban
NĂLBÁR, nălbari, s. m. (Învechit și arhaizant) Potcovar. Dacă n-oi fi eu vraci bun și nălbar, apoi rămîn oștile măriei-sale fără cai. SADOVEANU, F. J. 32. Acesta e Gîrneață, nălbar vestit pe vremea aceea pînă pe departe, în împrejurimi. HOGAȘ, H. 26. – Variantă: nălbán (PISCUPESCU, O. 211) s. m.

nălbi
NĂLBÍ vb. IV v. înălbi.

DOOM

!înălbí (a ~) (î-năl-/în-ăl-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înălbésc, imperf. 3 sg. înălbeá; conj. prez. 3 să înălbeáscă

nălbire
NĂLBÍ vb. IV v. înălbi.

nălbit
NĂLBÍT, -Ă adj. v. înălbit².

nălticel
NĂLTICÉL, -EÁ, -ÍCĂ adj. v. înălticel.

DOOM

înălticél adj. m., pl. înălticéi; f. înălticeá/înălticícă, pl. înălticéle

năltișor
NĂLTIȘÓR, -OÁRĂ adj. v. înăltișor.

DOOM

înăltișór adj. m., pl. înăltișóri; f. înăltișoáră, pl. înăltișoáre

năltuț
NĂLTÚȚ, -Ă adj. v. înăltuț.

DOOM

înăltúț adj. m., pl. înăltúți; f. înăltúță, pl. înăltúțe

năluca
NĂLÚCĂ, năluci, s. f. 1. Apariție fantastică, imaginară; arătare, fantomă, vedenie, nălucire (1); spec. strigoi. ♦ (Adverbial, pe lângă verbe de mișcare) Foarte repede. 2. Imagine fugară și înșelătoare, închipuire deșartă; iluzie, himeră, năluceală. ◊ Expr. (Reg.) A-și face nălucă = a) a se speria, a se înspăimânta; b) a se amăgi, a se înșela; c) a i se părea că vede sau că aude ceva. 3. Obiect în formă de peștișor, făcut din lemn sau din metal sclipitor, pe care îl folosesc pescarii drept nadă artificială pentru peștii răpitori; p. gener. momeală, nadă. – Din năluci (derivat regresiv).

DOOM

nălúcă s. f., g.-d. art. nălúcii; pl. nălúci

nălucea
NĂLUCÍ, nălucesc, vb. IV. 1. Refl. A i se părea cuiva că vede, că aude ceva; a i se năzări; p. ext. a-și închipui, a-și imagina. 2. Intranz. A se înfățișa, a apărea, a se ivi, vag sau fugitiv, vederii. ♦ A apărea în gând, a-i trece prin minte. 3. Tranz. (Rar) A uimi, a fermeca, a încânta (prin frumusețe, strălucire etc.). – Cf. luci.

DOOM

nălucí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. nălucéște, imperf. 3 sg. năluceá; conj. prez. 3 să năluceáscă

năluceai
NĂLUCÍ, nălucesc, vb. IV. 1. Refl. A i se părea cuiva că vede, că aude ceva; a i se năzări; p. ext. a-și închipui, a-și imagina. 2. Intranz. A se înfățișa, a apărea, a se ivi, vag sau fugitiv, vederii. ♦ A apărea în gând, a-i trece prin minte. 3. Tranz. (Rar) A uimi, a fermeca, a încânta (prin frumusețe, strălucire etc.). – Cf. luci.

DOOM

nălucí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. nălucéște, imperf. 3 sg. năluceá; conj. prez. 3 să năluceáscă

năluceala
NĂLUCEÁLĂ, năluceli, s. f. (Rar) Nălucă (2). – Năluci + suf. -eală.

DOOM

năluceálă (rar) s. f., g.-d. art. nălucélii; pl. nălucéli

năluceam
NĂLUCÍ, nălucesc, vb. IV. 1. Refl. A i se părea cuiva că vede, că aude ceva; a i se năzări; p. ext. a-și închipui, a-și imagina. 2. Intranz. A se înfățișa, a apărea, a se ivi, vag sau fugitiv, vederii. ♦ A apărea în gând, a-i trece prin minte. 3. Tranz. (Rar) A uimi, a fermeca, a încânta (prin frumusețe, strălucire etc.). – Cf. luci.

DOOM

nălucí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. nălucéște, imperf. 3 sg. năluceá; conj. prez. 3 să năluceáscă

nălucească
NĂLUCÍ, nălucesc, vb. IV. 1. Refl. A i se părea cuiva că vede, că aude ceva; a i se năzări; p. ext. a-și închipui, a-și imagina. 2. Intranz. A se înfățișa, a apărea, a se ivi, vag sau fugitiv, vederii. ♦ A apărea în gând, a-i trece prin minte. 3. Tranz. (Rar) A uimi, a fermeca, a încânta (prin frumusețe, strălucire etc.). – Cf. luci.

DOOM

nălucí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. nălucéște, imperf. 3 sg. năluceá; conj. prez. 3 să năluceáscă

năluceau
NĂLUCÍ, nălucesc, vb. IV. 1. Refl. A i se părea cuiva că vede, că aude ceva; a i se năzări; p. ext. a-și închipui, a-și imagina. 2. Intranz. A se înfățișa, a apărea, a se ivi, vag sau fugitiv, vederii. ♦ A apărea în gând, a-i trece prin minte. 3. Tranz. (Rar) A uimi, a fermeca, a încânta (prin frumusețe, strălucire etc.). – Cf. luci.

DOOM

nălucí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. nălucéște, imperf. 3 sg. năluceá; conj. prez. 3 să năluceáscă

năluceați
NĂLUCÍ, nălucesc, vb. IV. 1. Refl. A i se părea cuiva că vede, că aude ceva; a i se năzări; p. ext. a-și închipui, a-și imagina. 2. Intranz. A se înfățișa, a apărea, a se ivi, vag sau fugitiv, vederii. ♦ A apărea în gând, a-i trece prin minte. 3. Tranz. (Rar) A uimi, a fermeca, a încânta (prin frumusețe, strălucire etc.). – Cf. luci.

DOOM

nălucí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. nălucéște, imperf. 3 sg. năluceá; conj. prez. 3 să năluceáscă

năluceli
NĂLUCEÁLĂ, năluceli, s. f. (Rar) Nălucă (2). – Năluci + suf. -eală.

DOOM

năluceálă (rar) s. f., g.-d. art. nălucélii; pl. nălucéli

nălucelii
NĂLUCEÁLĂ, năluceli, s. f. (Rar) Nălucă (2). – Năluci + suf. -eală.

DOOM

năluceálă (rar) s. f., g.-d. art. nălucélii; pl. nălucéli

nălucelile
NĂLUCEÁLĂ, năluceli, s. f. (Rar) Nălucă (2). – Năluci + suf. -eală.

DOOM

năluceálă (rar) s. f., g.-d. art. nălucélii; pl. nălucéli

nălucelilor
NĂLUCEÁLĂ, năluceli, s. f. (Rar) Nălucă (2). – Năluci + suf. -eală.

DOOM

năluceálă (rar) s. f., g.-d. art. nălucélii; pl. nălucéli

nălucesc
NĂLUCÍ, nălucesc, vb. IV. 1. Refl. A i se părea cuiva că vede, că aude ceva; a i se năzări; p. ext. a-și închipui, a-și imagina. 2. Intranz. A se înfățișa, a apărea, a se ivi, vag sau fugitiv, vederii. ♦ A apărea în gând, a-i trece prin minte. 3. Tranz. (Rar) A uimi, a fermeca, a încânta (prin frumusețe, strălucire etc.). – Cf. luci.

DOOM

nălucí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. nălucéște, imperf. 3 sg. năluceá; conj. prez. 3 să năluceáscă

nălucește
NĂLUCÍ, nălucesc, vb. IV. 1. Refl. A i se părea cuiva că vede, că aude ceva; a i se năzări; p. ext. a-și închipui, a-și imagina. 2. Intranz. A se înfățișa, a apărea, a se ivi, vag sau fugitiv, vederii. ♦ A apărea în gând, a-i trece prin minte. 3. Tranz. (Rar) A uimi, a fermeca, a încânta (prin frumusețe, strălucire etc.). – Cf. luci.

DOOM

nălucí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. nălucéște, imperf. 3 sg. năluceá; conj. prez. 3 să năluceáscă

nălucești
NĂLUCÍ, nălucesc, vb. IV. 1. Refl. A i se părea cuiva că vede, că aude ceva; a i se năzări; p. ext. a-și închipui, a-și imagina. 2. Intranz. A se înfățișa, a apărea, a se ivi, vag sau fugitiv, vederii. ♦ A apărea în gând, a-i trece prin minte. 3. Tranz. (Rar) A uimi, a fermeca, a încânta (prin frumusețe, strălucire etc.). – Cf. luci.

DOOM

nălucí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. nălucéște, imperf. 3 sg. năluceá; conj. prez. 3 să năluceáscă

năluci
NĂLÚCĂ, năluci, s. f. 1. Apariție fantastică, imaginară; arătare, fantomă, vedenie, nălucire (1); spec. strigoi. ♦ (Adverbial, pe lângă verbe de mișcare) Foarte repede. 2. Imagine fugară și înșelătoare, închipuire deșartă; iluzie, himeră, năluceală. ◊ Expr. (Reg.) A-și face nălucă = a) a se speria, a se înspăimânta; b) a se amăgi, a se înșela; c) a i se părea că vede sau că aude ceva. 3. Obiect în formă de peștișor, făcut din lemn sau din metal sclipitor, pe care îl folosesc pescarii drept nadă artificială pentru peștii răpitori; p. gener. momeală, nadă. – Din năluci (derivat regresiv).

DOOM

nălúcă s. f., g.-d. art. nălúcii; pl. nălúci

năluci
NĂLUCÍ, nălucesc, vb. IV. 1. Refl. A i se părea cuiva că vede, că aude ceva; a i se năzări; p. ext. a-și închipui, a-și imagina. 2. Intranz. A se înfățișa, a apărea, a se ivi, vag sau fugitiv, vederii. ♦ A apărea în gând, a-i trece prin minte. 3. Tranz. (Rar) A uimi, a fermeca, a încânta (prin frumusețe, strălucire etc.). – Cf. luci.

DOOM

nălucí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. nălucéște, imperf. 3 sg. năluceá; conj. prez. 3 să năluceáscă

nălucii
NĂLÚCĂ, năluci, s. f. 1. Apariție fantastică, imaginară; arătare, fantomă, vedenie, nălucire (1); spec. strigoi. ♦ (Adverbial, pe lângă verbe de mișcare) Foarte repede. 2. Imagine fugară și înșelătoare, închipuire deșartă; iluzie, himeră, năluceală. ◊ Expr. (Reg.) A-și face nălucă = a) a se speria, a se înspăimânta; b) a se amăgi, a se înșela; c) a i se părea că vede sau că aude ceva. 3. Obiect în formă de peștișor, făcut din lemn sau din metal sclipitor, pe care îl folosesc pescarii drept nadă artificială pentru peștii răpitori; p. gener. momeală, nadă. – Din năluci (derivat regresiv).

DOOM

nălúcă s. f., g.-d. art. nălúcii; pl. nălúci

nălucii
NĂLUCÍ, nălucesc, vb. IV. 1. Refl. A i se părea cuiva că vede, că aude ceva; a i se năzări; p. ext. a-și închipui, a-și imagina. 2. Intranz. A se înfățișa, a apărea, a se ivi, vag sau fugitiv, vederii. ♦ A apărea în gând, a-i trece prin minte. 3. Tranz. (Rar) A uimi, a fermeca, a încânta (prin frumusețe, strălucire etc.). – Cf. luci.

DOOM

nălucí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. nălucéște, imperf. 3 sg. năluceá; conj. prez. 3 să năluceáscă

nălucile
NĂLÚCĂ, năluci, s. f. 1. Apariție fantastică, imaginară; arătare, fantomă, vedenie, nălucire (1); spec. strigoi. ♦ (Adverbial, pe lângă verbe de mișcare) Foarte repede. 2. Imagine fugară și înșelătoare, închipuire deșartă; iluzie, himeră, năluceală. ◊ Expr. (Reg.) A-și face nălucă = a) a se speria, a se înspăimânta; b) a se amăgi, a se înșela; c) a i se părea că vede sau că aude ceva. 3. Obiect în formă de peștișor, făcut din lemn sau din metal sclipitor, pe care îl folosesc pescarii drept nadă artificială pentru peștii răpitori; p. gener. momeală, nadă. – Din năluci (derivat regresiv).

DOOM

nălúcă s. f., g.-d. art. nălúcii; pl. nălúci

nălucilor
NĂLÚCĂ, năluci, s. f. 1. Apariție fantastică, imaginară; arătare, fantomă, vedenie, nălucire (1); spec. strigoi. ♦ (Adverbial, pe lângă verbe de mișcare) Foarte repede. 2. Imagine fugară și înșelătoare, închipuire deșartă; iluzie, himeră, năluceală. ◊ Expr. (Reg.) A-și face nălucă = a) a se speria, a se înspăimânta; b) a se amăgi, a se înșela; c) a i se părea că vede sau că aude ceva. 3. Obiect în formă de peștișor, făcut din lemn sau din metal sclipitor, pe care îl folosesc pescarii drept nadă artificială pentru peștii răpitori; p. gener. momeală, nadă. – Din năluci (derivat regresiv).

DOOM

nălúcă s. f., g.-d. art. nălúcii; pl. nălúci

nălucim
NĂLUCÍ, nălucesc, vb. IV. 1. Refl. A i se părea cuiva că vede, că aude ceva; a i se năzări; p. ext. a-și închipui, a-și imagina. 2. Intranz. A se înfățișa, a apărea, a se ivi, vag sau fugitiv, vederii. ♦ A apărea în gând, a-i trece prin minte. 3. Tranz. (Rar) A uimi, a fermeca, a încânta (prin frumusețe, strălucire etc.). – Cf. luci.

DOOM

nălucí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. nălucéște, imperf. 3 sg. năluceá; conj. prez. 3 să năluceáscă

nălucind
NĂLUCÍ, nălucesc, vb. IV. 1. Refl. A i se părea cuiva că vede, că aude ceva; a i se năzări; p. ext. a-și închipui, a-și imagina. 2. Intranz. A se înfățișa, a apărea, a se ivi, vag sau fugitiv, vederii. ♦ A apărea în gând, a-i trece prin minte. 3. Tranz. (Rar) A uimi, a fermeca, a încânta (prin frumusețe, strălucire etc.). – Cf. luci.

DOOM

nălucí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. nălucéște, imperf. 3 sg. năluceá; conj. prez. 3 să năluceáscă

nălucire
NĂLUCÍ, nălucesc, vb. IV. 1. Refl. A i se părea cuiva că vede, că aude ceva; a i se năzări; p. ext. a-și închipui, a-și imagina. 2. Intranz. A se înfățișa, a apărea, a se ivi, vag sau fugitiv, vederii. ♦ A apărea în gând, a-i trece prin minte. 3. Tranz. (Rar) A uimi, a fermeca, a încânta (prin frumusețe, strălucire etc.). – Cf. luci.

DOOM

nălucí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. nălucéște, imperf. 3 sg. năluceá; conj. prez. 3 să năluceáscă

nălucire
NĂLUCÍRE, năluciri, s. f. Faptul de a (se) năluci; (concr.) nălucă. – V. năluci.

DOOM

nălucíre s. f., g.-d. art. nălucírii; pl. nălucíri

nălucirea
NĂLUCÍRE, năluciri, s. f. Faptul de a (se) năluci; (concr.) nălucă. – V. năluci.

DOOM

nălucíre s. f., g.-d. art. nălucírii; pl. nălucíri

năluciri
NĂLUCÍRE, năluciri, s. f. Faptul de a (se) năluci; (concr.) nălucă. – V. năluci.

DOOM

nălucíre s. f., g.-d. art. nălucírii; pl. nălucíri

nălucirii
NĂLUCÍRE, năluciri, s. f. Faptul de a (se) năluci; (concr.) nălucă. – V. năluci.

DOOM

nălucíre s. f., g.-d. art. nălucírii; pl. nălucíri

nălucirile
NĂLUCÍRE, năluciri, s. f. Faptul de a (se) năluci; (concr.) nălucă. – V. năluci.

DOOM

nălucíre s. f., g.-d. art. nălucírii; pl. nălucíri

nălucirilor
NĂLUCÍRE, năluciri, s. f. Faptul de a (se) năluci; (concr.) nălucă. – V. năluci.

DOOM

nălucíre s. f., g.-d. art. nălucírii; pl. nălucíri

năluciră
NĂLUCÍ, nălucesc, vb. IV. 1. Refl. A i se părea cuiva că vede, că aude ceva; a i se năzări; p. ext. a-și închipui, a-și imagina. 2. Intranz. A se înfățișa, a apărea, a se ivi, vag sau fugitiv, vederii. ♦ A apărea în gând, a-i trece prin minte. 3. Tranz. (Rar) A uimi, a fermeca, a încânta (prin frumusețe, strălucire etc.). – Cf. luci.

DOOM

nălucí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. nălucéște, imperf. 3 sg. năluceá; conj. prez. 3 să năluceáscă

nălucirăm
NĂLUCÍ, nălucesc, vb. IV. 1. Refl. A i se părea cuiva că vede, că aude ceva; a i se năzări; p. ext. a-și închipui, a-și imagina. 2. Intranz. A se înfățișa, a apărea, a se ivi, vag sau fugitiv, vederii. ♦ A apărea în gând, a-i trece prin minte. 3. Tranz. (Rar) A uimi, a fermeca, a încânta (prin frumusețe, strălucire etc.). – Cf. luci.

DOOM

nălucí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. nălucéște, imperf. 3 sg. năluceá; conj. prez. 3 să năluceáscă

nălucirăți
NĂLUCÍ, nălucesc, vb. IV. 1. Refl. A i se părea cuiva că vede, că aude ceva; a i se năzări; p. ext. a-și închipui, a-și imagina. 2. Intranz. A se înfățișa, a apărea, a se ivi, vag sau fugitiv, vederii. ♦ A apărea în gând, a-i trece prin minte. 3. Tranz. (Rar) A uimi, a fermeca, a încânta (prin frumusețe, strălucire etc.). – Cf. luci.

DOOM

nălucí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. nălucéște, imperf. 3 sg. năluceá; conj. prez. 3 să năluceáscă

nălucise
NĂLUCÍ, nălucesc, vb. IV. 1. Refl. A i se părea cuiva că vede, că aude ceva; a i se năzări; p. ext. a-și închipui, a-și imagina. 2. Intranz. A se înfățișa, a apărea, a se ivi, vag sau fugitiv, vederii. ♦ A apărea în gând, a-i trece prin minte. 3. Tranz. (Rar) A uimi, a fermeca, a încânta (prin frumusețe, strălucire etc.). – Cf. luci.

DOOM

nălucí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. nălucéște, imperf. 3 sg. năluceá; conj. prez. 3 să năluceáscă

nălucisem
NĂLUCÍ, nălucesc, vb. IV. 1. Refl. A i se părea cuiva că vede, că aude ceva; a i se năzări; p. ext. a-și închipui, a-și imagina. 2. Intranz. A se înfățișa, a apărea, a se ivi, vag sau fugitiv, vederii. ♦ A apărea în gând, a-i trece prin minte. 3. Tranz. (Rar) A uimi, a fermeca, a încânta (prin frumusețe, strălucire etc.). – Cf. luci.

DOOM

nălucí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. nălucéște, imperf. 3 sg. năluceá; conj. prez. 3 să năluceáscă

năluciseră
NĂLUCÍ, nălucesc, vb. IV. 1. Refl. A i se părea cuiva că vede, că aude ceva; a i se năzări; p. ext. a-și închipui, a-și imagina. 2. Intranz. A se înfățișa, a apărea, a se ivi, vag sau fugitiv, vederii. ♦ A apărea în gând, a-i trece prin minte. 3. Tranz. (Rar) A uimi, a fermeca, a încânta (prin frumusețe, strălucire etc.). – Cf. luci.

DOOM

nălucí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. nălucéște, imperf. 3 sg. năluceá; conj. prez. 3 să năluceáscă

năluciserăm
NĂLUCÍ, nălucesc, vb. IV. 1. Refl. A i se părea cuiva că vede, că aude ceva; a i se năzări; p. ext. a-și închipui, a-și imagina. 2. Intranz. A se înfățișa, a apărea, a se ivi, vag sau fugitiv, vederii. ♦ A apărea în gând, a-i trece prin minte. 3. Tranz. (Rar) A uimi, a fermeca, a încânta (prin frumusețe, strălucire etc.). – Cf. luci.

DOOM

nălucí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. nălucéște, imperf. 3 sg. năluceá; conj. prez. 3 să năluceáscă

năluciserăți
NĂLUCÍ, nălucesc, vb. IV. 1. Refl. A i se părea cuiva că vede, că aude ceva; a i se năzări; p. ext. a-și închipui, a-și imagina. 2. Intranz. A se înfățișa, a apărea, a se ivi, vag sau fugitiv, vederii. ♦ A apărea în gând, a-i trece prin minte. 3. Tranz. (Rar) A uimi, a fermeca, a încânta (prin frumusețe, strălucire etc.). – Cf. luci.

DOOM

nălucí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. nălucéște, imperf. 3 sg. năluceá; conj. prez. 3 să năluceáscă

năluciseși
NĂLUCÍ, nălucesc, vb. IV. 1. Refl. A i se părea cuiva că vede, că aude ceva; a i se năzări; p. ext. a-și închipui, a-și imagina. 2. Intranz. A se înfățișa, a apărea, a se ivi, vag sau fugitiv, vederii. ♦ A apărea în gând, a-i trece prin minte. 3. Tranz. (Rar) A uimi, a fermeca, a încânta (prin frumusețe, strălucire etc.). – Cf. luci.

DOOM

nălucí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. nălucéște, imperf. 3 sg. năluceá; conj. prez. 3 să năluceáscă

năluciseți
NĂLUCÍ, nălucesc, vb. IV. 1. Refl. A i se părea cuiva că vede, că aude ceva; a i se năzări; p. ext. a-și închipui, a-și imagina. 2. Intranz. A se înfățișa, a apărea, a se ivi, vag sau fugitiv, vederii. ♦ A apărea în gând, a-i trece prin minte. 3. Tranz. (Rar) A uimi, a fermeca, a încânta (prin frumusețe, strălucire etc.). – Cf. luci.

DOOM

nălucí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. nălucéște, imperf. 3 sg. năluceá; conj. prez. 3 să năluceáscă

nălucit
NĂLUCÍ, nălucesc, vb. IV. 1. Refl. A i se părea cuiva că vede, că aude ceva; a i se năzări; p. ext. a-și închipui, a-și imagina. 2. Intranz. A se înfățișa, a apărea, a se ivi, vag sau fugitiv, vederii. ♦ A apărea în gând, a-i trece prin minte. 3. Tranz. (Rar) A uimi, a fermeca, a încânta (prin frumusețe, strălucire etc.). – Cf. luci.

DOOM

nălucí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. nălucéște, imperf. 3 sg. năluceá; conj. prez. 3 să năluceáscă

nălucit
NĂLUCÍT, -Ă, năluciți, -te, adj. Care există numai în închipuirea cuiva; plăsmuit de imaginație, de minte. ♦ (Rar; despre oameni) Uluit, zăpăcit. – V. năluci.

nălucita
NĂLUCÍT, -Ă, năluciți, -te, adj. Care există numai în închipuirea cuiva; plăsmuit de imaginație, de minte. ♦ (Rar; despre oameni) Uluit, zăpăcit. – V. năluci.

nălucite
NĂLUCÍT, -Ă, năluciți, -te, adj. Care există numai în închipuirea cuiva; plăsmuit de imaginație, de minte. ♦ (Rar; despre oameni) Uluit, zăpăcit. – V. năluci.

nălucitei
NĂLUCÍT, -Ă, năluciți, -te, adj. Care există numai în închipuirea cuiva; plăsmuit de imaginație, de minte. ♦ (Rar; despre oameni) Uluit, zăpăcit. – V. năluci.

nălucitele
NĂLUCÍT, -Ă, năluciți, -te, adj. Care există numai în închipuirea cuiva; plăsmuit de imaginație, de minte. ♦ (Rar; despre oameni) Uluit, zăpăcit. – V. năluci.

nălucitelor
NĂLUCÍT, -Ă, năluciți, -te, adj. Care există numai în închipuirea cuiva; plăsmuit de imaginație, de minte. ♦ (Rar; despre oameni) Uluit, zăpăcit. – V. năluci.

nălucitoare
NĂLUCITÓR, -OÁRE, nălucitori, -oare, adj. Care uimește (prin frumusețe, strălucire etc.); încântător, fermecător. – Năluci + suf. -tor.

DOOM

nălucitór adj. m., pl. nălucitóri; f. sg. și pl. nălucitoáre

nălucitoarea
NĂLUCITÓR, -OÁRE, nălucitori, -oare, adj. Care uimește (prin frumusețe, strălucire etc.); încântător, fermecător. – Năluci + suf. -tor.

DOOM

nălucitór adj. m., pl. nălucitóri; f. sg. și pl. nălucitoáre

nălucitoarei
NĂLUCITÓR, -OÁRE, nălucitori, -oare, adj. Care uimește (prin frumusețe, strălucire etc.); încântător, fermecător. – Năluci + suf. -tor.

DOOM

nălucitór adj. m., pl. nălucitóri; f. sg. și pl. nălucitoáre

nălucitoarele
NĂLUCITÓR, -OÁRE, nălucitori, -oare, adj. Care uimește (prin frumusețe, strălucire etc.); încântător, fermecător. – Năluci + suf. -tor.

DOOM

nălucitór adj. m., pl. nălucitóri; f. sg. și pl. nălucitoáre

nălucitoarelor
NĂLUCITÓR, -OÁRE, nălucitori, -oare, adj. Care uimește (prin frumusețe, strălucire etc.); încântător, fermecător. – Năluci + suf. -tor.

DOOM

nălucitór adj. m., pl. nălucitóri; f. sg. și pl. nălucitoáre

nălucitor
NĂLUCITÓR, -OÁRE, nălucitori, -oare, adj. Care uimește (prin frumusețe, strălucire etc.); încântător, fermecător. – Năluci + suf. -tor.

DOOM

nălucitór adj. m., pl. nălucitóri; f. sg. și pl. nălucitoáre

nălucitori
NĂLUCITÓR, -OÁRE, nălucitori, -oare, adj. Care uimește (prin frumusețe, strălucire etc.); încântător, fermecător. – Năluci + suf. -tor.

DOOM

nălucitór adj. m., pl. nălucitóri; f. sg. și pl. nălucitoáre

nălucitorii
NĂLUCITÓR, -OÁRE, nălucitori, -oare, adj. Care uimește (prin frumusețe, strălucire etc.); încântător, fermecător. – Năluci + suf. -tor.

DOOM

nălucitór adj. m., pl. nălucitóri; f. sg. și pl. nălucitoáre

nălucitorilor
NĂLUCITÓR, -OÁRE, nălucitori, -oare, adj. Care uimește (prin frumusețe, strălucire etc.); încântător, fermecător. – Năluci + suf. -tor.

DOOM

nălucitór adj. m., pl. nălucitóri; f. sg. și pl. nălucitoáre

nălucitorul
NĂLUCITÓR, -OÁRE, nălucitori, -oare, adj. Care uimește (prin frumusețe, strălucire etc.); încântător, fermecător. – Năluci + suf. -tor.

DOOM

nălucitór adj. m., pl. nălucitóri; f. sg. și pl. nălucitoáre

nălucitorului
NĂLUCITÓR, -OÁRE, nălucitori, -oare, adj. Care uimește (prin frumusețe, strălucire etc.); încântător, fermecător. – Năluci + suf. -tor.

DOOM

nălucitór adj. m., pl. nălucitóri; f. sg. și pl. nălucitoáre

nălucitul
NĂLUCÍT, -Ă, năluciți, -te, adj. Care există numai în închipuirea cuiva; plăsmuit de imaginație, de minte. ♦ (Rar; despre oameni) Uluit, zăpăcit. – V. năluci.

nălucitului
NĂLUCÍT, -Ă, năluciți, -te, adj. Care există numai în închipuirea cuiva; plăsmuit de imaginație, de minte. ♦ (Rar; despre oameni) Uluit, zăpăcit. – V. năluci.

nălucitură
NĂLUCITÚRĂ, nălucituri, s. f. (Rar) Nălucire. Pofte și dorință... trecură Chiar ca o nălucitură. CONACHI, P. 218.

năluciși
NĂLUCÍ, nălucesc, vb. IV. 1. Refl. A i se părea cuiva că vede, că aude ceva; a i se năzări; p. ext. a-și închipui, a-și imagina. 2. Intranz. A se înfățișa, a apărea, a se ivi, vag sau fugitiv, vederii. ♦ A apărea în gând, a-i trece prin minte. 3. Tranz. (Rar) A uimi, a fermeca, a încânta (prin frumusețe, strălucire etc.). – Cf. luci.

DOOM

nălucí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. nălucéște, imperf. 3 sg. năluceá; conj. prez. 3 să năluceáscă

năluciți
NĂLUCÍ, nălucesc, vb. IV. 1. Refl. A i se părea cuiva că vede, că aude ceva; a i se năzări; p. ext. a-și închipui, a-și imagina. 2. Intranz. A se înfățișa, a apărea, a se ivi, vag sau fugitiv, vederii. ♦ A apărea în gând, a-i trece prin minte. 3. Tranz. (Rar) A uimi, a fermeca, a încânta (prin frumusețe, strălucire etc.). – Cf. luci.

DOOM

nălucí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. nălucéște, imperf. 3 sg. năluceá; conj. prez. 3 să năluceáscă

năluciți
NĂLUCÍT, -Ă, năluciți, -te, adj. Care există numai în închipuirea cuiva; plăsmuit de imaginație, de minte. ♦ (Rar; despre oameni) Uluit, zăpăcit. – V. năluci.

năluciții
NĂLUCÍT, -Ă, năluciți, -te, adj. Care există numai în închipuirea cuiva; plăsmuit de imaginație, de minte. ♦ (Rar; despre oameni) Uluit, zăpăcit. – V. năluci.

năluciților
NĂLUCÍT, -Ă, năluciți, -te, adj. Care există numai în închipuirea cuiva; plăsmuit de imaginație, de minte. ♦ (Rar; despre oameni) Uluit, zăpăcit. – V. năluci.

nălța
NĂLȚÁ vb. I v. înălța.

DOOM

înălțá (a ~) vb., ind. prez. 3 înálță

nălțare
NĂLȚÁ vb. I v. înălța.

nălțat
NĂLȚÁ vb. I v. înălța.

nălțime
ÎNĂLȚÍME, înălțimi, s. f. 1. Distanță de la nivelul pământului (sau de la un nivel orizontal) până la un punct situat deasupra lui; dimensiune a unui lucru sau a unei ființe, măsurată de la bază până la partea cea mai ridicată. ♦ (Mat.) Perpendiculară dusă din vârful anumitor corpuri sau figuri geometrice pe bază. 2. Punct ridicat deasupra nivelului pământului; p. ext. (la pl.) cer. ♦ Vârf, culme, înălțătură. 3. Numărul de vibrații pe secundă ale unui sunet. ♦ Calitate a unei voci, a unui instrument etc. de a cânta note înalte. 4. Fig. Stare de superioritate intelectuală, morală etc. ◊ Expr. A fi la înălțimea cerută (sau dorită, așteptată etc.) = a se prezenta așa cum cere situația. ♦ Grad, rang (înalt); p. ext. prețuire. 5. (Înv.; urmat de un pronume posesiv) Termen de reverență la adresa unei persoane cu rang înalt. [Var.: (reg.) nălțíme s. f.] – Înalt + suf. -ime.

DOOM

*Înălțímile Voástre (înv.) loc. pr.

nămaie
nămáie (-ắi), s. f. – (Banat) Oaie. – Mr. nămal’u, numal’u, megl. nămal’u. Lat. ănῑmālia (Pușcariu 1151; Candrea-Dens., 1200; REW 476), cf. parm. nimal, friul. nemal „bou”, v. fr. aumaille, sp. alimaña, port. alimanha, almanho „taur tînăr”. Pentru păstrarea cuvîntului în toponimie, cf. Pușcariu, Dacor., VIII, 324. E dubletul lui animal, s. n., din fr. animal.

nămestie
NĂMÉSTIE s. f. v. namestie.

nămete
NĂMÉTE, nămeți, s. m. (Mai ales la pl.) Cantitate mare de zăpadă (ninsă sau adunată de viscol); troian, noian. ♦ P. ext. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”) Cantitate mare din ceva; grămadă, morman. – Din bg. namet.

DOOM

năméte (troian) s. m., pl. năméți

nămetele
NĂMÉTE, nămeți, s. m. (Mai ales la pl.) Cantitate mare de zăpadă (ninsă sau adunată de viscol); troian, noian. ♦ P. ext. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”) Cantitate mare din ceva; grămadă, morman. – Din bg. namet.

DOOM

năméte (troian) s. m., pl. năméți

nămetelui
NĂMÉTE, nămeți, s. m. (Mai ales la pl.) Cantitate mare de zăpadă (ninsă sau adunată de viscol); troian, noian. ♦ P. ext. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”) Cantitate mare din ceva; grămadă, morman. – Din bg. namet.

DOOM

năméte (troian) s. m., pl. năméți

nămetenia
NĂMETÉNIE, nămetenii, s. f. (Rar) Matahală, namilă. – Cf. nămete.

DOOM

nămeténie (rar) (-ni-e) s. f., art. nămeténia (-ni-a), g.-d. art. nămeténiei; pl. nămeténii, art. nămeténiile (-ni-i-)

nămetenie
NĂMETÉNIE, nămetenii, s. f. (Rar) Matahală, namilă. – Cf. nămete.

DOOM

nămeténie (rar) (-ni-e) s. f., art. nămeténia (-ni-a), g.-d. art. nămeténiei; pl. nămeténii, art. nămeténiile (-ni-i-)

nămeteniei
NĂMETÉNIE, nămetenii, s. f. (Rar) Matahală, namilă. – Cf. nămete.

DOOM

nămeténie (rar) (-ni-e) s. f., art. nămeténia (-ni-a), g.-d. art. nămeténiei; pl. nămeténii, art. nămeténiile (-ni-i-)

nămetenii
NĂMETÉNIE, nămetenii, s. f. (Rar) Matahală, namilă. – Cf. nămete.

DOOM

nămeténie (rar) (-ni-e) s. f., art. nămeténia (-ni-a), g.-d. art. nămeténiei; pl. nămeténii, art. nămeténiile (-ni-i-)

nămeteniile
NĂMETÉNIE, nămetenii, s. f. (Rar) Matahală, namilă. – Cf. nămete.

DOOM

nămeténie (rar) (-ni-e) s. f., art. nămeténia (-ni-a), g.-d. art. nămeténiei; pl. nămeténii, art. nămeténiile (-ni-i-)

nămeteniilor
NĂMETÉNIE, nămetenii, s. f. (Rar) Matahală, namilă. – Cf. nămete.

DOOM

nămeténie (rar) (-ni-e) s. f., art. nămeténia (-ni-a), g.-d. art. nămeténiei; pl. nămeténii, art. nămeténiile (-ni-i-)

nămețea
NEMEȚÍ vb. IV v. nămeți.

DOOM

nămețí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. nămețéște, imperf. 3 sg. nămețeá; conj. prez. 3 să nămețeáscă

nămețească
NEMEȚÍ vb. IV v. nămeți.

DOOM

nămețí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. nămețéște, imperf. 3 sg. nămețeá; conj. prez. 3 să nămețeáscă

nămețeau
NEMEȚÍ vb. IV v. nămeți.

DOOM

nămețí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. nămețéște, imperf. 3 sg. nămețeá; conj. prez. 3 să nămețeáscă

nămețesc
NEMEȚÍ vb. IV v. nămeți.

DOOM

nămețí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. nămețéște, imperf. 3 sg. nămețeá; conj. prez. 3 să nămețeáscă

nămețește
NEMEȚÍ vb. IV v. nămeți.

DOOM

nămețí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. nămețéște, imperf. 3 sg. nămețeá; conj. prez. 3 să nămețeáscă

nămeți
NĂMÉTE, nămeți, s. m. (Mai ales la pl.) Cantitate mare de zăpadă (ninsă sau adunată de viscol); troian, noian. ♦ P. ext. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”) Cantitate mare din ceva; grămadă, morman. – Din bg. namet.

DOOM

năméte (troian) s. m., pl. năméți

nămeți
NEMEȚÍ vb. IV v. nămeți.

DOOM

nămețí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. nămețéște, imperf. 3 sg. nămețeá; conj. prez. 3 să nămețeáscă

nămeții
NĂMÉTE, nămeți, s. m. (Mai ales la pl.) Cantitate mare de zăpadă (ninsă sau adunată de viscol); troian, noian. ♦ P. ext. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”) Cantitate mare din ceva; grămadă, morman. – Din bg. namet.

DOOM

năméte (troian) s. m., pl. năméți

nămeților
NĂMÉTE, nămeți, s. m. (Mai ales la pl.) Cantitate mare de zăpadă (ninsă sau adunată de viscol); troian, noian. ♦ P. ext. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”) Cantitate mare din ceva; grămadă, morman. – Din bg. namet.

DOOM

năméte (troian) s. m., pl. năméți

nămețind
NEMEȚÍ vb. IV v. nămeți.

DOOM

nămețí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. nămețéște, imperf. 3 sg. nămețeá; conj. prez. 3 să nămețeáscă

nămețire
NEMEȚÍ vb. IV v. nămeți.

DOOM

nămețí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. nămețéște, imperf. 3 sg. nămețeá; conj. prez. 3 să nămețeáscă

nămețire
NĂMEȚÍRE, nămețiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a nămeți; troienire, înzăpezire. – V. nămeți.

DOOM

nămețíre (pop.) s. f., g.-d. art. nămețírii; pl. nămețíri

nămețirea
NĂMEȚÍRE, nămețiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a nămeți; troienire, înzăpezire. – V. nămeți.

DOOM

nămețíre (pop.) s. f., g.-d. art. nămețírii; pl. nămețíri

nămețiri
NĂMEȚÍRE, nămețiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a nămeți; troienire, înzăpezire. – V. nămeți.

DOOM

nămețíre (pop.) s. f., g.-d. art. nămețírii; pl. nămețíri

nămețirii
NĂMEȚÍRE, nămețiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a nămeți; troienire, înzăpezire. – V. nămeți.

DOOM

nămețíre (pop.) s. f., g.-d. art. nămețírii; pl. nămețíri

nămețirile
NĂMEȚÍRE, nămețiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a nămeți; troienire, înzăpezire. – V. nămeți.

DOOM

nămețíre (pop.) s. f., g.-d. art. nămețírii; pl. nămețíri

nămețirilor
NĂMEȚÍRE, nămețiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a nămeți; troienire, înzăpezire. – V. nămeți.

DOOM

nămețíre (pop.) s. f., g.-d. art. nămețírii; pl. nămețíri

nămețiră
NEMEȚÍ vb. IV v. nămeți.

DOOM

nămețí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. nămețéște, imperf. 3 sg. nămețeá; conj. prez. 3 să nămețeáscă

nămețise
NEMEȚÍ vb. IV v. nămeți.

DOOM

nămețí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. nămețéște, imperf. 3 sg. nămețeá; conj. prez. 3 să nămețeáscă

nămețiseră
NEMEȚÍ vb. IV v. nămeți.

DOOM

nămețí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. nămețéște, imperf. 3 sg. nămețeá; conj. prez. 3 să nămețeáscă

nămețit
NEMEȚÍ vb. IV v. nămeți.

DOOM

nămețí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. nămețéște, imperf. 3 sg. nămețeá; conj. prez. 3 să nămețeáscă

nămețit
NĂMEȚÍT, -Ă, nămețiți, -te, adj. (Pop.) Acoperit cu multă zăpadă; troienit, înzăpezit. – V. nămeți.

nămețita
NĂMEȚÍT, -Ă, nămețiți, -te, adj. (Pop.) Acoperit cu multă zăpadă; troienit, înzăpezit. – V. nămeți.

nămețite
NĂMEȚÍT, -Ă, nămețiți, -te, adj. (Pop.) Acoperit cu multă zăpadă; troienit, înzăpezit. – V. nămeți.

nămețitei
NĂMEȚÍT, -Ă, nămețiți, -te, adj. (Pop.) Acoperit cu multă zăpadă; troienit, înzăpezit. – V. nămeți.

nămețitele
NĂMEȚÍT, -Ă, nămețiți, -te, adj. (Pop.) Acoperit cu multă zăpadă; troienit, înzăpezit. – V. nămeți.

nămețitelor
NĂMEȚÍT, -Ă, nămețiți, -te, adj. (Pop.) Acoperit cu multă zăpadă; troienit, înzăpezit. – V. nămeți.

nămețitul
NĂMEȚÍT, -Ă, nămețiți, -te, adj. (Pop.) Acoperit cu multă zăpadă; troienit, înzăpezit. – V. nămeți.

nămețitului
NĂMEȚÍT, -Ă, nămețiți, -te, adj. (Pop.) Acoperit cu multă zăpadă; troienit, înzăpezit. – V. nămeți.

nămețiți
NĂMEȚÍT, -Ă, nămețiți, -te, adj. (Pop.) Acoperit cu multă zăpadă; troienit, înzăpezit. – V. nămeți.

nămețiții
NĂMEȚÍT, -Ă, nămețiți, -te, adj. (Pop.) Acoperit cu multă zăpadă; troienit, înzăpezit. – V. nămeți.

nămețiților
NĂMEȚÍT, -Ă, nămețiți, -te, adj. (Pop.) Acoperit cu multă zăpadă; troienit, înzăpezit. – V. nămeți.

nămi
NĂIMÍ, năimesc, vb. IV. (Înv. și pop.) 1. Tranz. și refl. A (se) angaja, a (se) tocmi pentru o muncă plătită. 2. Tranz. A închiria; a arenda. [Pr.: nă-i-. – Var.: nămí vb. IV] – Din năiem (înv. „chirie” < sl.).

DOOM

năimí (a ~) (înv., pop.) (nă-i-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năimésc, imperf. 3 sg. năimeá; conj. prez. 3 să năimeáscă

nămieze
NĂMIÉZE s. n. v. namiază.

nămiezi
NAMIÁZĂ, nămiezi, s. f. (Pop.) 1. Amiază. ◊ Expr. Ziua namiaza mare = în plină zi. 2. Masa care se ia în jurul amiezei; prânz. 3. Loc, punct unde ajunge Soarele pe cer (aproximativ) la amiază; zenit. [Pl. și: namiezi. – Var.: (reg.) nămiáză s. f., nămiéz, nămiézi, namiéz s. n.] – În + amiază.

DOOM

nămiáză v. namiáză

nămire
NĂMÍ vb. IV v. năimi.

nămit
NĂMÍ vb. IV v. năimi.

nămol
NĂMÓL, nămoluri, s. n. Sediment moale alcătuit din particule fine, de culoare închisă, cu miros caracteristic și uneori cu proprietăți terapeutice, depus pe fundul bazinelor acvatice, mai ales al apelor stătătoare, sau rămas după inundație la malul unui râu; mâl; p. ext. noroi. ◊ Expr. A face (băi de) nămol = a-și unge corpul cu un strat de nămol în scopuri curative. ♦ Fig. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. „de”) Cantitate, volum mare din ceva. [Var.: (pop.) nomól s. n.] – Din ucr. namil, -olu.

DOOM

nămól s. n., pl. nămóluri

nămolea
NOMOLÍ vb. IV v. nămoli.

DOOM

nămolí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nămolésc, imperf. 3 sg. nămoleá; conj. prez. 3 să nămoleáscă

nămoleai
NOMOLÍ vb. IV v. nămoli.

DOOM

nămolí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nămolésc, imperf. 3 sg. nămoleá; conj. prez. 3 să nămoleáscă

nămoleam
NOMOLÍ vb. IV v. nămoli.

DOOM

nămolí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nămolésc, imperf. 3 sg. nămoleá; conj. prez. 3 să nămoleáscă

nămolească
NOMOLÍ vb. IV v. nămoli.

DOOM

nămolí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nămolésc, imperf. 3 sg. nămoleá; conj. prez. 3 să nămoleáscă

nămoleau
NOMOLÍ vb. IV v. nămoli.

DOOM

nămolí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nămolésc, imperf. 3 sg. nămoleá; conj. prez. 3 să nămoleáscă

nămoleați
NOMOLÍ vb. IV v. nămoli.

DOOM

nămolí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nămolésc, imperf. 3 sg. nămoleá; conj. prez. 3 să nămoleáscă

nămolesc
NOMOLÍ vb. IV v. nămoli.

DOOM

nămolí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nămolésc, imperf. 3 sg. nămoleá; conj. prez. 3 să nămoleáscă

nămolește
NOMOLÍ vb. IV v. nămoli.

DOOM

nămolí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nămolésc, imperf. 3 sg. nămoleá; conj. prez. 3 să nămoleáscă

nămolești
NOMOLÍ vb. IV v. nămoli.

DOOM

nămolí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nămolésc, imperf. 3 sg. nămoleá; conj. prez. 3 să nămoleáscă

nămoli
NOMOLÍ vb. IV v. nămoli.

DOOM

nămolí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nămolésc, imperf. 3 sg. nămoleá; conj. prez. 3 să nămoleáscă

nămolii
NOMOLÍ vb. IV v. nămoli.

DOOM

nămolí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nămolésc, imperf. 3 sg. nămoleá; conj. prez. 3 să nămoleáscă

nămolim
NOMOLÍ vb. IV v. nămoli.

DOOM

nămolí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nămolésc, imperf. 3 sg. nămoleá; conj. prez. 3 să nămoleáscă

nămolind
NOMOLÍ vb. IV v. nămoli.

DOOM

nămolí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nămolésc, imperf. 3 sg. nămoleá; conj. prez. 3 să nămoleáscă

nămolire
NOMOLÍ vb. IV v. nămoli.

DOOM

nămolí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nămolésc, imperf. 3 sg. nămoleá; conj. prez. 3 să nămoleáscă

nămoliră
NOMOLÍ vb. IV v. nămoli.

DOOM

nămolí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nămolésc, imperf. 3 sg. nămoleá; conj. prez. 3 să nămoleáscă

nămolirăm
NOMOLÍ vb. IV v. nămoli.

DOOM

nămolí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nămolésc, imperf. 3 sg. nămoleá; conj. prez. 3 să nămoleáscă

nămolirăți
NOMOLÍ vb. IV v. nămoli.

DOOM

nămolí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nămolésc, imperf. 3 sg. nămoleá; conj. prez. 3 să nămoleáscă

nămolise
NOMOLÍ vb. IV v. nămoli.

DOOM

nămolí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nămolésc, imperf. 3 sg. nămoleá; conj. prez. 3 să nămoleáscă

nămolisem
NOMOLÍ vb. IV v. nămoli.

DOOM

nămolí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nămolésc, imperf. 3 sg. nămoleá; conj. prez. 3 să nămoleáscă

nămoliseră
NOMOLÍ vb. IV v. nămoli.

DOOM

nămolí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nămolésc, imperf. 3 sg. nămoleá; conj. prez. 3 să nămoleáscă

nămoliserăm
NOMOLÍ vb. IV v. nămoli.

DOOM

nămolí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nămolésc, imperf. 3 sg. nămoleá; conj. prez. 3 să nămoleáscă

nămoliserăți
NOMOLÍ vb. IV v. nămoli.

DOOM

nămolí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nămolésc, imperf. 3 sg. nămoleá; conj. prez. 3 să nămoleáscă

nămoliseși
NOMOLÍ vb. IV v. nămoli.

DOOM

nămolí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nămolésc, imperf. 3 sg. nămoleá; conj. prez. 3 să nămoleáscă

nămoliseți
NOMOLÍ vb. IV v. nămoli.

DOOM

nămolí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nămolésc, imperf. 3 sg. nămoleá; conj. prez. 3 să nămoleáscă

nămolit
NOMOLÍ vb. IV v. nămoli.

DOOM

nămolí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nămolésc, imperf. 3 sg. nămoleá; conj. prez. 3 să nămoleáscă

nămolit
NĂMOLÍT, -Ă, nămoliți, -te, adj. Plin de nămol; împotmolit în nămol. [Var.: (pop.) nomolít, -ă adj.] – V. nămoli.

nămolita
NĂMOLÍT, -Ă, nămoliți, -te, adj. Plin de nămol; împotmolit în nămol. [Var.: (pop.) nomolít, -ă adj.] – V. nămoli.

nămolite
NĂMOLÍT, -Ă, nămoliți, -te, adj. Plin de nămol; împotmolit în nămol. [Var.: (pop.) nomolít, -ă adj.] – V. nămoli.

nămolitei
NĂMOLÍT, -Ă, nămoliți, -te, adj. Plin de nămol; împotmolit în nămol. [Var.: (pop.) nomolít, -ă adj.] – V. nămoli.

nămolitele
NĂMOLÍT, -Ă, nămoliți, -te, adj. Plin de nămol; împotmolit în nămol. [Var.: (pop.) nomolít, -ă adj.] – V. nămoli.

nămolitelor
NĂMOLÍT, -Ă, nămoliți, -te, adj. Plin de nămol; împotmolit în nămol. [Var.: (pop.) nomolít, -ă adj.] – V. nămoli.

nămolitul
NĂMOLÍT, -Ă, nămoliți, -te, adj. Plin de nămol; împotmolit în nămol. [Var.: (pop.) nomolít, -ă adj.] – V. nămoli.

nămolitului
NĂMOLÍT, -Ă, nămoliți, -te, adj. Plin de nămol; împotmolit în nămol. [Var.: (pop.) nomolít, -ă adj.] – V. nămoli.

nămoliși
NOMOLÍ vb. IV v. nămoli.

DOOM

nămolí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nămolésc, imperf. 3 sg. nămoleá; conj. prez. 3 să nămoleáscă

nămoliți
NOMOLÍ vb. IV v. nămoli.

DOOM

nămolí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nămolésc, imperf. 3 sg. nămoleá; conj. prez. 3 să nămoleáscă

nămoliți
NĂMOLÍT, -Ă, nămoliți, -te, adj. Plin de nămol; împotmolit în nămol. [Var.: (pop.) nomolít, -ă adj.] – V. nămoli.

nămoliții
NĂMOLÍT, -Ă, nămoliți, -te, adj. Plin de nămol; împotmolit în nămol. [Var.: (pop.) nomolít, -ă adj.] – V. nămoli.

nămoliților
NĂMOLÍT, -Ă, nămoliți, -te, adj. Plin de nămol; împotmolit în nămol. [Var.: (pop.) nomolít, -ă adj.] – V. nămoli.

nămoloasa
NOMOLÓS, -OÁSĂ adj. v. nămolos.

DOOM

nămolós adj. m., pl. nămolóși; f. nămoloásă, pl. nămoloáse

nămoloase
NOMOLÓS, -OÁSĂ adj. v. nămolos.

DOOM

nămolós adj. m., pl. nămolóși; f. nămoloásă, pl. nămoloáse

nămoloasei
NOMOLÓS, -OÁSĂ adj. v. nămolos.

DOOM

nămolós adj. m., pl. nămolóși; f. nămoloásă, pl. nămoloáse

nămoloasele
NOMOLÓS, -OÁSĂ adj. v. nămolos.

DOOM

nămolós adj. m., pl. nămolóși; f. nămoloásă, pl. nămoloáse

nămoloaselor
NOMOLÓS, -OÁSĂ adj. v. nămolos.

DOOM

nămolós adj. m., pl. nămolóși; f. nămoloásă, pl. nămoloáse

nămolos
NOMOLÓS, -OÁSĂ adj. v. nămolos.

DOOM

nămolós adj. m., pl. nămolóși; f. nămoloásă, pl. nămoloáse

nămolosul
NOMOLÓS, -OÁSĂ adj. v. nămolos.

DOOM

nămolós adj. m., pl. nămolóși; f. nămoloásă, pl. nămoloáse

nămolosului
NOMOLÓS, -OÁSĂ adj. v. nămolos.

DOOM

nămolós adj. m., pl. nămolóși; f. nămoloásă, pl. nămoloáse

nămoloterapia
NĂMOLOTERAPÍE, nămoloterapii, s. f. Terapie prin aplicarea unui strat subțire de nămol bogat în componente organice și anorganice. – Nămol + terapie.

nămoloterapie
NĂMOLOTERAPÍE, nămoloterapii, s. f. Terapie prin aplicarea unui strat subțire de nămol bogat în componente organice și anorganice. – Nămol + terapie.

nămoloterapiei
NĂMOLOTERAPÍE, nămoloterapii, s. f. Terapie prin aplicarea unui strat subțire de nămol bogat în componente organice și anorganice. – Nămol + terapie.

nămoloterapii
NĂMOLOTERAPÍE, nămoloterapii, s. f. Terapie prin aplicarea unui strat subțire de nămol bogat în componente organice și anorganice. – Nămol + terapie.

nămoloterapiile
NĂMOLOTERAPÍE, nămoloterapii, s. f. Terapie prin aplicarea unui strat subțire de nămol bogat în componente organice și anorganice. – Nămol + terapie.

nămoloterapiilor
NĂMOLOTERAPÍE, nămoloterapii, s. f. Terapie prin aplicarea unui strat subțire de nămol bogat în componente organice și anorganice. – Nămol + terapie.

nămoloși
NOMOLÓS, -OÁSĂ adj. v. nămolos.

DOOM

nămolós adj. m., pl. nămolóși; f. nămoloásă, pl. nămoloáse

nămoloșii
NOMOLÓS, -OÁSĂ adj. v. nămolos.

DOOM

nămolós adj. m., pl. nămolóși; f. nămoloásă, pl. nămoloáse

nămoloșilor
NOMOLÓS, -OÁSĂ adj. v. nămolos.

DOOM

nămolós adj. m., pl. nămolóși; f. nămoloásă, pl. nămoloáse

nămolul
NĂMÓL, nămoluri, s. n. Sediment moale alcătuit din particule fine, de culoare închisă, cu miros caracteristic și uneori cu proprietăți terapeutice, depus pe fundul bazinelor acvatice, mai ales al apelor stătătoare, sau rămas după inundație la malul unui râu; mâl; p. ext. noroi. ◊ Expr. A face (băi de) nămol = a-și unge corpul cu un strat de nămol în scopuri curative. ♦ Fig. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. „de”) Cantitate, volum mare din ceva. [Var.: (pop.) nomól s. n.] – Din ucr. namil, -olu.

DOOM

nămól s. n., pl. nămóluri

nămolului
NĂMÓL, nămoluri, s. n. Sediment moale alcătuit din particule fine, de culoare închisă, cu miros caracteristic și uneori cu proprietăți terapeutice, depus pe fundul bazinelor acvatice, mai ales al apelor stătătoare, sau rămas după inundație la malul unui râu; mâl; p. ext. noroi. ◊ Expr. A face (băi de) nămol = a-și unge corpul cu un strat de nămol în scopuri curative. ♦ Fig. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. „de”) Cantitate, volum mare din ceva. [Var.: (pop.) nomól s. n.] – Din ucr. namil, -olu.

DOOM

nămól s. n., pl. nămóluri

nămoluri
NĂMÓL, nămoluri, s. n. Sediment moale alcătuit din particule fine, de culoare închisă, cu miros caracteristic și uneori cu proprietăți terapeutice, depus pe fundul bazinelor acvatice, mai ales al apelor stătătoare, sau rămas după inundație la malul unui râu; mâl; p. ext. noroi. ◊ Expr. A face (băi de) nămol = a-și unge corpul cu un strat de nămol în scopuri curative. ♦ Fig. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. „de”) Cantitate, volum mare din ceva. [Var.: (pop.) nomól s. n.] – Din ucr. namil, -olu.

DOOM

nămól s. n., pl. nămóluri

nămolurile
NĂMÓL, nămoluri, s. n. Sediment moale alcătuit din particule fine, de culoare închisă, cu miros caracteristic și uneori cu proprietăți terapeutice, depus pe fundul bazinelor acvatice, mai ales al apelor stătătoare, sau rămas după inundație la malul unui râu; mâl; p. ext. noroi. ◊ Expr. A face (băi de) nămol = a-și unge corpul cu un strat de nămol în scopuri curative. ♦ Fig. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. „de”) Cantitate, volum mare din ceva. [Var.: (pop.) nomól s. n.] – Din ucr. namil, -olu.

DOOM

nămól s. n., pl. nămóluri

nămolurilor
NĂMÓL, nămoluri, s. n. Sediment moale alcătuit din particule fine, de culoare închisă, cu miros caracteristic și uneori cu proprietăți terapeutice, depus pe fundul bazinelor acvatice, mai ales al apelor stătătoare, sau rămas după inundație la malul unui râu; mâl; p. ext. noroi. ◊ Expr. A face (băi de) nămol = a-și unge corpul cu un strat de nămol în scopuri curative. ♦ Fig. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. „de”) Cantitate, volum mare din ceva. [Var.: (pop.) nomól s. n.] – Din ucr. namil, -olu.

DOOM

nămól s. n., pl. nămóluri

nănaș
NĂNÁȘ, -Ă s. m. și f. v. naș².

DOOM

nănáșă (înv., pop.) s. f., art. nănáșa, g.-d. art. nănáșei; pl. nănáșe

nănașa
NĂNÁȘ, -Ă s. m. și f. v. naș².

DOOM

nănáșă (înv., pop.) s. f., art. nănáșa, g.-d. art. nănáșei; pl. nănáșe

nănașe
NĂNÁȘ, -Ă s. m. și f. v. naș².

DOOM

nănáșă (înv., pop.) s. f., art. nănáșa, g.-d. art. nănáșei; pl. nănáșe

nănașei
NĂNÁȘ, -Ă s. m. și f. v. naș².

DOOM

nănáșă (înv., pop.) s. f., art. nănáșa, g.-d. art. nănáșei; pl. nănáșe

nănașele
NĂNÁȘ, -Ă s. m. și f. v. naș².

DOOM

nănáșă (înv., pop.) s. f., art. nănáșa, g.-d. art. nănáșei; pl. nănáșe

nănașelor
NĂNÁȘ, -Ă s. m. și f. v. naș².

DOOM

nănáșă (înv., pop.) s. f., art. nănáșa, g.-d. art. nănáșei; pl. nănáșe

nănași
NĂNÁȘ, -Ă s. m. și f. v. naș².

DOOM

nănáșă (înv., pop.) s. f., art. nănáșa, g.-d. art. nănáșei; pl. nănáșe

nănașii
NĂNÁȘ, -Ă s. m. și f. v. naș².

DOOM

nănáșă (înv., pop.) s. f., art. nănáșa, g.-d. art. nănáșei; pl. nănáșe

nănașilor
NĂNÁȘ, -Ă s. m. și f. v. naș².

DOOM

nănáșă (înv., pop.) s. f., art. nănáșa, g.-d. art. nănáșei; pl. nănáșe

nănașul
NĂNÁȘ, -Ă s. m. și f. v. naș².

DOOM

nănáșă (înv., pop.) s. f., art. nănáșa, g.-d. art. nănáșei; pl. nănáșe

nănașului
NĂNÁȘ, -Ă s. m. și f. v. naș².

DOOM

nănáșă (înv., pop.) s. f., art. nănáșa, g.-d. art. nănáșei; pl. nănáșe

nănășel
NĂNĂȘÉL, -ÍCĂ, nănășei, -ici, s. m. și f. (Regional; și în forma nînășel) Diminutiv al lui nănaș. Ia vină-ncoace la nînășelul, să te pupe el ! CREANGĂ, P. 24. Doamne ! nînășică dragă ! Nu cumva vorbești în șagă ? De micuț m-ai botezat, De mare m-ai cununat. MARIAN, S. 36. – Variantă: nînășél, -ícă s. m. și f.

năpadă
NĂPÁDĂ, năpăzi, s. f. (Învechit) Năvală, invazie, incursiune. Ei stau bărbătește Ne-nfricoșați de năpada și sila puterii dușmane. MURNU, I. 101.

năpasta
NĂPÁSTĂ, năpaste, s. f. 1. Nenorocire mare; pacoste, calamitate. 2. Învinuire nedreaptă, acuzație neîntemeiată; calomnie. 3. (Înv.) Nedreptate, prigoană, persecuție. 4. (În Evul Mediu, în Țara Românească) Bir pe care îl plăteau locuitorii unui sat în locul celor fugiți sau amendă plătită de un țăran pe pământul căruia s-a săvârșit un omor în împrejurări necunoscute. 5. (Reg.) Prostovol. [Pl. și: năpăști] – Din sl. napastĩ.

DOOM

!năpástă s. f., g.-d. art. năpástei; pl. năpáste

năpaste
NĂPÁSTĂ, năpaste, s. f. 1. Nenorocire mare; pacoste, calamitate. 2. Învinuire nedreaptă, acuzație neîntemeiată; calomnie. 3. (Înv.) Nedreptate, prigoană, persecuție. 4. (În Evul Mediu, în Țara Românească) Bir pe care îl plăteau locuitorii unui sat în locul celor fugiți sau amendă plătită de un țăran pe pământul căruia s-a săvârșit un omor în împrejurări necunoscute. 5. (Reg.) Prostovol. [Pl. și: năpăști] – Din sl. napastĩ.

DOOM

!năpástă s. f., g.-d. art. năpástei; pl. năpáste

năpaste
NĂPÁSTE s. f. v. năpastă.

năpastei
NĂPÁSTĂ, năpaste, s. f. 1. Nenorocire mare; pacoste, calamitate. 2. Învinuire nedreaptă, acuzație neîntemeiată; calomnie. 3. (Înv.) Nedreptate, prigoană, persecuție. 4. (În Evul Mediu, în Țara Românească) Bir pe care îl plăteau locuitorii unui sat în locul celor fugiți sau amendă plătită de un țăran pe pământul căruia s-a săvârșit un omor în împrejurări necunoscute. 5. (Reg.) Prostovol. [Pl. și: năpăști] – Din sl. napastĩ.

DOOM

!năpástă s. f., g.-d. art. năpástei; pl. năpáste

năpastele
NĂPÁSTĂ, năpaste, s. f. 1. Nenorocire mare; pacoste, calamitate. 2. Învinuire nedreaptă, acuzație neîntemeiată; calomnie. 3. (Înv.) Nedreptate, prigoană, persecuție. 4. (În Evul Mediu, în Țara Românească) Bir pe care îl plăteau locuitorii unui sat în locul celor fugiți sau amendă plătită de un țăran pe pământul căruia s-a săvârșit un omor în împrejurări necunoscute. 5. (Reg.) Prostovol. [Pl. și: năpăști] – Din sl. napastĩ.

DOOM

!năpástă s. f., g.-d. art. năpástei; pl. năpáste

năpastelor
NĂPÁSTĂ, năpaste, s. f. 1. Nenorocire mare; pacoste, calamitate. 2. Învinuire nedreaptă, acuzație neîntemeiată; calomnie. 3. (Înv.) Nedreptate, prigoană, persecuție. 4. (În Evul Mediu, în Țara Românească) Bir pe care îl plăteau locuitorii unui sat în locul celor fugiți sau amendă plătită de un țăran pe pământul căruia s-a săvârșit un omor în împrejurări necunoscute. 5. (Reg.) Prostovol. [Pl. și: năpăști] – Din sl. napastĩ.

DOOM

!năpástă s. f., g.-d. art. năpástei; pl. năpáste

năpastie
NĂPÁSTIE s. f. v. năpastă.

năpastie
NĂPÁSTIE s. f. v. năpastă.

năpatca
NĂPÁTCĂ, năpătci, s. f. (Reg.) Crâsnic (pentru pescuit). – Din ucr. napadka.

DOOM

năpátcă (reg.) s. f., g.-d. art. năpắtcii; pl. năpắtci

năplaț
năpláț (-ți), s. m. – (Banat, Olt.) Obadă. Bg. naplat, sb. naplatak (Tiktin; Conev 70).

năploială
NĂPLOIÁLĂ s. f. v. năplăială.

năplăi
NĂPLĂÍ, năplăiesc, vb. IV. Refl. (Regional) 1. A se sufoca din cauza căldurii prea mari; a se înăbuși. La umbră de păr uscat Cînd mă bag să mă umbresc, Tot mai rău mă năplăiesc. ȘEZ. XII 85. 2. A se chinui în somn, a avea coșmaruri.

năplăia
NĂPLĂÍ, năplăiesc, vb. IV. Refl. (Regional) 1. A se sufoca din cauza căldurii prea mari; a se înăbuși. La umbră de păr uscat Cînd mă bag să mă umbresc, Tot mai rău mă năplăiesc. ȘEZ. XII 85. 2. A se chinui în somn, a avea coșmaruri.

năplăiai
NĂPLĂÍ, năplăiesc, vb. IV. Refl. (Regional) 1. A se sufoca din cauza căldurii prea mari; a se înăbuși. La umbră de păr uscat Cînd mă bag să mă umbresc, Tot mai rău mă năplăiesc. ȘEZ. XII 85. 2. A se chinui în somn, a avea coșmaruri.

năplăială
NĂPLĂIÁLĂ, năplăieli, s. f. (Regional) Căldură foarte mare, zăpușeală; zăduf. ♦ Fierbințeală, febră. (Atestat în forma năploială) Cu toată năploiala, Cu toată greața, Tu să te domolești. ȘEZ. VIII 153. – Variantă: năploiálă s. f.

năplăiam
NĂPLĂÍ, năplăiesc, vb. IV. Refl. (Regional) 1. A se sufoca din cauza căldurii prea mari; a se înăbuși. La umbră de păr uscat Cînd mă bag să mă umbresc, Tot mai rău mă năplăiesc. ȘEZ. XII 85. 2. A se chinui în somn, a avea coșmaruri.

năplăiască
NĂPLĂÍ, năplăiesc, vb. IV. Refl. (Regional) 1. A se sufoca din cauza căldurii prea mari; a se înăbuși. La umbră de păr uscat Cînd mă bag să mă umbresc, Tot mai rău mă năplăiesc. ȘEZ. XII 85. 2. A se chinui în somn, a avea coșmaruri.

năplăiau
NĂPLĂÍ, năplăiesc, vb. IV. Refl. (Regional) 1. A se sufoca din cauza căldurii prea mari; a se înăbuși. La umbră de păr uscat Cînd mă bag să mă umbresc, Tot mai rău mă năplăiesc. ȘEZ. XII 85. 2. A se chinui în somn, a avea coșmaruri.

năplăiați
NĂPLĂÍ, năplăiesc, vb. IV. Refl. (Regional) 1. A se sufoca din cauza căldurii prea mari; a se înăbuși. La umbră de păr uscat Cînd mă bag să mă umbresc, Tot mai rău mă năplăiesc. ȘEZ. XII 85. 2. A se chinui în somn, a avea coșmaruri.

năplăiesc
NĂPLĂÍ, năplăiesc, vb. IV. Refl. (Regional) 1. A se sufoca din cauza căldurii prea mari; a se înăbuși. La umbră de păr uscat Cînd mă bag să mă umbresc, Tot mai rău mă năplăiesc. ȘEZ. XII 85. 2. A se chinui în somn, a avea coșmaruri.

năplăiește
NĂPLĂÍ, năplăiesc, vb. IV. Refl. (Regional) 1. A se sufoca din cauza căldurii prea mari; a se înăbuși. La umbră de păr uscat Cînd mă bag să mă umbresc, Tot mai rău mă năplăiesc. ȘEZ. XII 85. 2. A se chinui în somn, a avea coșmaruri.

năplăiești
NĂPLĂÍ, năplăiesc, vb. IV. Refl. (Regional) 1. A se sufoca din cauza căldurii prea mari; a se înăbuși. La umbră de păr uscat Cînd mă bag să mă umbresc, Tot mai rău mă năplăiesc. ȘEZ. XII 85. 2. A se chinui în somn, a avea coșmaruri.

năplăii
NĂPLĂÍ, năplăiesc, vb. IV. Refl. (Regional) 1. A se sufoca din cauza căldurii prea mari; a se înăbuși. La umbră de păr uscat Cînd mă bag să mă umbresc, Tot mai rău mă năplăiesc. ȘEZ. XII 85. 2. A se chinui în somn, a avea coșmaruri.

năplăim
NĂPLĂÍ, năplăiesc, vb. IV. Refl. (Regional) 1. A se sufoca din cauza căldurii prea mari; a se înăbuși. La umbră de păr uscat Cînd mă bag să mă umbresc, Tot mai rău mă năplăiesc. ȘEZ. XII 85. 2. A se chinui în somn, a avea coșmaruri.

năplăind
NĂPLĂÍ, năplăiesc, vb. IV. Refl. (Regional) 1. A se sufoca din cauza căldurii prea mari; a se înăbuși. La umbră de păr uscat Cînd mă bag să mă umbresc, Tot mai rău mă năplăiesc. ȘEZ. XII 85. 2. A se chinui în somn, a avea coșmaruri.

năplăire
NĂPLĂÍ, năplăiesc, vb. IV. Refl. (Regional) 1. A se sufoca din cauza căldurii prea mari; a se înăbuși. La umbră de păr uscat Cînd mă bag să mă umbresc, Tot mai rău mă năplăiesc. ȘEZ. XII 85. 2. A se chinui în somn, a avea coșmaruri.

năplăire
NĂPLĂÍ, năplăiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) 1. A se sufoca din cauza căldurii prea mari; a se înnăbuși. 2. A se chinui în somn, a avea coșmar.

năplăiră
NĂPLĂÍ, năplăiesc, vb. IV. Refl. (Regional) 1. A se sufoca din cauza căldurii prea mari; a se înăbuși. La umbră de păr uscat Cînd mă bag să mă umbresc, Tot mai rău mă năplăiesc. ȘEZ. XII 85. 2. A se chinui în somn, a avea coșmaruri.

năplăirăm
NĂPLĂÍ, năplăiesc, vb. IV. Refl. (Regional) 1. A se sufoca din cauza căldurii prea mari; a se înăbuși. La umbră de păr uscat Cînd mă bag să mă umbresc, Tot mai rău mă năplăiesc. ȘEZ. XII 85. 2. A se chinui în somn, a avea coșmaruri.

năplăirăți
NĂPLĂÍ, năplăiesc, vb. IV. Refl. (Regional) 1. A se sufoca din cauza căldurii prea mari; a se înăbuși. La umbră de păr uscat Cînd mă bag să mă umbresc, Tot mai rău mă năplăiesc. ȘEZ. XII 85. 2. A se chinui în somn, a avea coșmaruri.

năplăise
NĂPLĂÍ, năplăiesc, vb. IV. Refl. (Regional) 1. A se sufoca din cauza căldurii prea mari; a se înăbuși. La umbră de păr uscat Cînd mă bag să mă umbresc, Tot mai rău mă năplăiesc. ȘEZ. XII 85. 2. A se chinui în somn, a avea coșmaruri.

năplăisem
NĂPLĂÍ, năplăiesc, vb. IV. Refl. (Regional) 1. A se sufoca din cauza căldurii prea mari; a se înăbuși. La umbră de păr uscat Cînd mă bag să mă umbresc, Tot mai rău mă năplăiesc. ȘEZ. XII 85. 2. A se chinui în somn, a avea coșmaruri.

năplăiseră
NĂPLĂÍ, năplăiesc, vb. IV. Refl. (Regional) 1. A se sufoca din cauza căldurii prea mari; a se înăbuși. La umbră de păr uscat Cînd mă bag să mă umbresc, Tot mai rău mă năplăiesc. ȘEZ. XII 85. 2. A se chinui în somn, a avea coșmaruri.

năplăiserăm
NĂPLĂÍ, năplăiesc, vb. IV. Refl. (Regional) 1. A se sufoca din cauza căldurii prea mari; a se înăbuși. La umbră de păr uscat Cînd mă bag să mă umbresc, Tot mai rău mă năplăiesc. ȘEZ. XII 85. 2. A se chinui în somn, a avea coșmaruri.

năplăiserăți
NĂPLĂÍ, năplăiesc, vb. IV. Refl. (Regional) 1. A se sufoca din cauza căldurii prea mari; a se înăbuși. La umbră de păr uscat Cînd mă bag să mă umbresc, Tot mai rău mă năplăiesc. ȘEZ. XII 85. 2. A se chinui în somn, a avea coșmaruri.

năplăiseși
NĂPLĂÍ, năplăiesc, vb. IV. Refl. (Regional) 1. A se sufoca din cauza căldurii prea mari; a se înăbuși. La umbră de păr uscat Cînd mă bag să mă umbresc, Tot mai rău mă năplăiesc. ȘEZ. XII 85. 2. A se chinui în somn, a avea coșmaruri.

năplăiseți
NĂPLĂÍ, năplăiesc, vb. IV. Refl. (Regional) 1. A se sufoca din cauza căldurii prea mari; a se înăbuși. La umbră de păr uscat Cînd mă bag să mă umbresc, Tot mai rău mă năplăiesc. ȘEZ. XII 85. 2. A se chinui în somn, a avea coșmaruri.

năplăit
NĂPLĂÍ, năplăiesc, vb. IV. Refl. (Regional) 1. A se sufoca din cauza căldurii prea mari; a se înăbuși. La umbră de păr uscat Cînd mă bag să mă umbresc, Tot mai rău mă năplăiesc. ȘEZ. XII 85. 2. A se chinui în somn, a avea coșmaruri.

năplăit
NĂPLĂÍT, -Ă, năplăiți, -te, adj. (Regional) Care se sufocă de căldură sau de febră; (despre somn sau vise) greu, apăsător, chinuitor. O limbă de negură a lunecat peste copaci, a curs peste ea, a subțiat-o și a șters-o ca pe-o pată ori ca pe-o iazmă de vis năplăit. POPA, V. 241.

năplăiși
NĂPLĂÍ, năplăiesc, vb. IV. Refl. (Regional) 1. A se sufoca din cauza căldurii prea mari; a se înăbuși. La umbră de păr uscat Cînd mă bag să mă umbresc, Tot mai rău mă năplăiesc. ȘEZ. XII 85. 2. A se chinui în somn, a avea coșmaruri.

năplăiți
NĂPLĂÍ, năplăiesc, vb. IV. Refl. (Regional) 1. A se sufoca din cauza căldurii prea mari; a se înăbuși. La umbră de păr uscat Cînd mă bag să mă umbresc, Tot mai rău mă năplăiesc. ȘEZ. XII 85. 2. A se chinui în somn, a avea coșmaruri.

năprasna
NĂPRÁSNĂ, năprasne, s. f. (Înv. și reg.) Întâmplare nefericită, groaznică (ivită pe neașteptate). ◊ Loc. adv. De năprasnă = pe neașteptate, dintr-odată, fără veste. – Din sl. naprasĩno.

DOOM

năprásnă (înv., reg.) (nă-pras-) s. f., g.-d. art. năprásnei; pl. năprásne

năprasne
NĂPRÁSNĂ, năprasne, s. f. (Înv. și reg.) Întâmplare nefericită, groaznică (ivită pe neașteptate). ◊ Loc. adv. De năprasnă = pe neașteptate, dintr-odată, fără veste. – Din sl. naprasĩno.

DOOM

năprásnă (înv., reg.) (nă-pras-) s. f., g.-d. art. năprásnei; pl. năprásne

năprasnei
NĂPRÁSNĂ, năprasne, s. f. (Înv. și reg.) Întâmplare nefericită, groaznică (ivită pe neașteptate). ◊ Loc. adv. De năprasnă = pe neașteptate, dintr-odată, fără veste. – Din sl. naprasĩno.

DOOM

năprásnă (înv., reg.) (nă-pras-) s. f., g.-d. art. năprásnei; pl. năprásne

năprasnele
NĂPRÁSNĂ, năprasne, s. f. (Înv. și reg.) Întâmplare nefericită, groaznică (ivită pe neașteptate). ◊ Loc. adv. De năprasnă = pe neașteptate, dintr-odată, fără veste. – Din sl. naprasĩno.

DOOM

năprásnă (înv., reg.) (nă-pras-) s. f., g.-d. art. năprásnei; pl. năprásne

năprasnelor
NĂPRÁSNĂ, năprasne, s. f. (Înv. și reg.) Întâmplare nefericită, groaznică (ivită pe neașteptate). ◊ Loc. adv. De năprasnă = pe neașteptate, dintr-odată, fără veste. – Din sl. naprasĩno.

DOOM

năprásnă (înv., reg.) (nă-pras-) s. f., g.-d. art. năprásnei; pl. năprásne

năprasnic
NĂPRÁSNIC, -Ă, năprasnici, -ce, adj., s. m., s. f. I. Adj. 1. (Adesea adverbial) Care survine în mod neprevăzut, dintr-odată; care se petrece fulgerător (și neplăcut); neașteptat, subit. 2. (Adesea adverbial) Care nu poate fi stăpânit; năvalnic, impetuos. ♦ (Despre oameni) Care nu-și poate stăpâni sentimentele, care acționează cu violență; impulsiv, violent; aprig. 3. Care înspăimântă, îngrozește (prin comportare); îngrozitor, cumplit. 4. Care depășește cu mult limitele obișnuite (prin mărime, intensitate); extraordinar, cumplit. ♦ (Substantivat, m.; rar) Om voinic, vlăjgan. II. Subst. 1. S. m. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene- albe, cu frunze rigide acoperite cu peri moi și cu tulpina dreaptă (Chrysanthemum corymbosum). 2. S. f. Plantă erbacee cu tulpina dreaptă, păroasă, cu frunze palmate și cu flori roșii-roz și miros neplăcut (Geranium robertianum). – Din sl. naprasĭnŭ.

DOOM

năprásnic² (plantă) (nă-pras-) s. m., pl. năprásnici

năprasnic
NĂPRÁSNIC, -Ă, năprasnici, -ce, adj., s. m., s. f. I. Adj. 1. (Adesea adverbial) Care survine în mod neprevăzut, dintr-odată; care se petrece fulgerător (și neplăcut); neașteptat, subit. 2. (Adesea adverbial) Care nu poate fi stăpânit; năvalnic, impetuos. ♦ (Despre oameni) Care nu-și poate stăpâni sentimentele, care acționează cu violență; impulsiv, violent; aprig. 3. Care înspăimântă, îngrozește (prin comportare); îngrozitor, cumplit. 4. Care depășește cu mult limitele obișnuite (prin mărime, intensitate); extraordinar, cumplit. ♦ (Substantivat, m.; rar) Om voinic, vlăjgan. II. Subst. 1. S. m. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene- albe, cu frunze rigide acoperite cu peri moi și cu tulpina dreaptă (Chrysanthemum corymbosum). 2. S. f. Plantă erbacee cu tulpina dreaptă, păroasă, cu frunze palmate și cu flori roșii-roz și miros neplăcut (Geranium robertianum). – Din sl. naprasĭnŭ.

DOOM

năprásnic² (plantă) (nă-pras-) s. m., pl. năprásnici

năprasnica
NĂPRÁSNIC, -Ă, năprasnici, -ce, adj., s. m., s. f. I. Adj. 1. (Adesea adverbial) Care survine în mod neprevăzut, dintr-odată; care se petrece fulgerător (și neplăcut); neașteptat, subit. 2. (Adesea adverbial) Care nu poate fi stăpânit; năvalnic, impetuos. ♦ (Despre oameni) Care nu-și poate stăpâni sentimentele, care acționează cu violență; impulsiv, violent; aprig. 3. Care înspăimântă, îngrozește (prin comportare); îngrozitor, cumplit. 4. Care depășește cu mult limitele obișnuite (prin mărime, intensitate); extraordinar, cumplit. ♦ (Substantivat, m.; rar) Om voinic, vlăjgan. II. Subst. 1. S. m. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene- albe, cu frunze rigide acoperite cu peri moi și cu tulpina dreaptă (Chrysanthemum corymbosum). 2. S. f. Plantă erbacee cu tulpina dreaptă, păroasă, cu frunze palmate și cu flori roșii-roz și miros neplăcut (Geranium robertianum). – Din sl. naprasĭnŭ.

DOOM

năprásnic² (plantă) (nă-pras-) s. m., pl. năprásnici

năprasnica
NĂPRÁSNIC, -Ă, năprasnici, -ce, adj., s. m., s. f. I. Adj. 1. (Adesea adverbial) Care survine în mod neprevăzut, dintr-odată; care se petrece fulgerător (și neplăcut); neașteptat, subit. 2. (Adesea adverbial) Care nu poate fi stăpânit; năvalnic, impetuos. ♦ (Despre oameni) Care nu-și poate stăpâni sentimentele, care acționează cu violență; impulsiv, violent; aprig. 3. Care înspăimântă, îngrozește (prin comportare); îngrozitor, cumplit. 4. Care depășește cu mult limitele obișnuite (prin mărime, intensitate); extraordinar, cumplit. ♦ (Substantivat, m.; rar) Om voinic, vlăjgan. II. Subst. 1. S. m. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene- albe, cu frunze rigide acoperite cu peri moi și cu tulpina dreaptă (Chrysanthemum corymbosum). 2. S. f. Plantă erbacee cu tulpina dreaptă, păroasă, cu frunze palmate și cu flori roșii-roz și miros neplăcut (Geranium robertianum). – Din sl. naprasĭnŭ.

DOOM

năprásnic² (plantă) (nă-pras-) s. m., pl. năprásnici

năprasnice
NĂPRÁSNIC, -Ă, năprasnici, -ce, adj., s. m., s. f. I. Adj. 1. (Adesea adverbial) Care survine în mod neprevăzut, dintr-odată; care se petrece fulgerător (și neplăcut); neașteptat, subit. 2. (Adesea adverbial) Care nu poate fi stăpânit; năvalnic, impetuos. ♦ (Despre oameni) Care nu-și poate stăpâni sentimentele, care acționează cu violență; impulsiv, violent; aprig. 3. Care înspăimântă, îngrozește (prin comportare); îngrozitor, cumplit. 4. Care depășește cu mult limitele obișnuite (prin mărime, intensitate); extraordinar, cumplit. ♦ (Substantivat, m.; rar) Om voinic, vlăjgan. II. Subst. 1. S. m. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene- albe, cu frunze rigide acoperite cu peri moi și cu tulpina dreaptă (Chrysanthemum corymbosum). 2. S. f. Plantă erbacee cu tulpina dreaptă, păroasă, cu frunze palmate și cu flori roșii-roz și miros neplăcut (Geranium robertianum). – Din sl. naprasĭnŭ.

DOOM

năprásnic² (plantă) (nă-pras-) s. m., pl. năprásnici

năprasnice
NĂPRÁSNIC, -Ă, năprasnici, -ce, adj., s. m., s. f. I. Adj. 1. (Adesea adverbial) Care survine în mod neprevăzut, dintr-odată; care se petrece fulgerător (și neplăcut); neașteptat, subit. 2. (Adesea adverbial) Care nu poate fi stăpânit; năvalnic, impetuos. ♦ (Despre oameni) Care nu-și poate stăpâni sentimentele, care acționează cu violență; impulsiv, violent; aprig. 3. Care înspăimântă, îngrozește (prin comportare); îngrozitor, cumplit. 4. Care depășește cu mult limitele obișnuite (prin mărime, intensitate); extraordinar, cumplit. ♦ (Substantivat, m.; rar) Om voinic, vlăjgan. II. Subst. 1. S. m. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene- albe, cu frunze rigide acoperite cu peri moi și cu tulpina dreaptă (Chrysanthemum corymbosum). 2. S. f. Plantă erbacee cu tulpina dreaptă, păroasă, cu frunze palmate și cu flori roșii-roz și miros neplăcut (Geranium robertianum). – Din sl. naprasĭnŭ.

DOOM

năprásnic² (plantă) (nă-pras-) s. m., pl. năprásnici

năprasnicei
NĂPRÁSNIC, -Ă, năprasnici, -ce, adj., s. m., s. f. I. Adj. 1. (Adesea adverbial) Care survine în mod neprevăzut, dintr-odată; care se petrece fulgerător (și neplăcut); neașteptat, subit. 2. (Adesea adverbial) Care nu poate fi stăpânit; năvalnic, impetuos. ♦ (Despre oameni) Care nu-și poate stăpâni sentimentele, care acționează cu violență; impulsiv, violent; aprig. 3. Care înspăimântă, îngrozește (prin comportare); îngrozitor, cumplit. 4. Care depășește cu mult limitele obișnuite (prin mărime, intensitate); extraordinar, cumplit. ♦ (Substantivat, m.; rar) Om voinic, vlăjgan. II. Subst. 1. S. m. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene- albe, cu frunze rigide acoperite cu peri moi și cu tulpina dreaptă (Chrysanthemum corymbosum). 2. S. f. Plantă erbacee cu tulpina dreaptă, păroasă, cu frunze palmate și cu flori roșii-roz și miros neplăcut (Geranium robertianum). – Din sl. naprasĭnŭ.

DOOM

năprásnic² (plantă) (nă-pras-) s. m., pl. năprásnici

năprasnicei
NĂPRÁSNIC, -Ă, năprasnici, -ce, adj., s. m., s. f. I. Adj. 1. (Adesea adverbial) Care survine în mod neprevăzut, dintr-odată; care se petrece fulgerător (și neplăcut); neașteptat, subit. 2. (Adesea adverbial) Care nu poate fi stăpânit; năvalnic, impetuos. ♦ (Despre oameni) Care nu-și poate stăpâni sentimentele, care acționează cu violență; impulsiv, violent; aprig. 3. Care înspăimântă, îngrozește (prin comportare); îngrozitor, cumplit. 4. Care depășește cu mult limitele obișnuite (prin mărime, intensitate); extraordinar, cumplit. ♦ (Substantivat, m.; rar) Om voinic, vlăjgan. II. Subst. 1. S. m. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene- albe, cu frunze rigide acoperite cu peri moi și cu tulpina dreaptă (Chrysanthemum corymbosum). 2. S. f. Plantă erbacee cu tulpina dreaptă, păroasă, cu frunze palmate și cu flori roșii-roz și miros neplăcut (Geranium robertianum). – Din sl. naprasĭnŭ.

DOOM

năprásnic² (plantă) (nă-pras-) s. m., pl. năprásnici

năprasnicele
NĂPRÁSNIC, -Ă, năprasnici, -ce, adj., s. m., s. f. I. Adj. 1. (Adesea adverbial) Care survine în mod neprevăzut, dintr-odată; care se petrece fulgerător (și neplăcut); neașteptat, subit. 2. (Adesea adverbial) Care nu poate fi stăpânit; năvalnic, impetuos. ♦ (Despre oameni) Care nu-și poate stăpâni sentimentele, care acționează cu violență; impulsiv, violent; aprig. 3. Care înspăimântă, îngrozește (prin comportare); îngrozitor, cumplit. 4. Care depășește cu mult limitele obișnuite (prin mărime, intensitate); extraordinar, cumplit. ♦ (Substantivat, m.; rar) Om voinic, vlăjgan. II. Subst. 1. S. m. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene- albe, cu frunze rigide acoperite cu peri moi și cu tulpina dreaptă (Chrysanthemum corymbosum). 2. S. f. Plantă erbacee cu tulpina dreaptă, păroasă, cu frunze palmate și cu flori roșii-roz și miros neplăcut (Geranium robertianum). – Din sl. naprasĭnŭ.

DOOM

năprásnic² (plantă) (nă-pras-) s. m., pl. năprásnici

năprasnicele
NĂPRÁSNIC, -Ă, năprasnici, -ce, adj., s. m., s. f. I. Adj. 1. (Adesea adverbial) Care survine în mod neprevăzut, dintr-odată; care se petrece fulgerător (și neplăcut); neașteptat, subit. 2. (Adesea adverbial) Care nu poate fi stăpânit; năvalnic, impetuos. ♦ (Despre oameni) Care nu-și poate stăpâni sentimentele, care acționează cu violență; impulsiv, violent; aprig. 3. Care înspăimântă, îngrozește (prin comportare); îngrozitor, cumplit. 4. Care depășește cu mult limitele obișnuite (prin mărime, intensitate); extraordinar, cumplit. ♦ (Substantivat, m.; rar) Om voinic, vlăjgan. II. Subst. 1. S. m. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene- albe, cu frunze rigide acoperite cu peri moi și cu tulpina dreaptă (Chrysanthemum corymbosum). 2. S. f. Plantă erbacee cu tulpina dreaptă, păroasă, cu frunze palmate și cu flori roșii-roz și miros neplăcut (Geranium robertianum). – Din sl. naprasĭnŭ.

DOOM

năprásnic² (plantă) (nă-pras-) s. m., pl. năprásnici

năprasnicelor
NĂPRÁSNIC, -Ă, năprasnici, -ce, adj., s. m., s. f. I. Adj. 1. (Adesea adverbial) Care survine în mod neprevăzut, dintr-odată; care se petrece fulgerător (și neplăcut); neașteptat, subit. 2. (Adesea adverbial) Care nu poate fi stăpânit; năvalnic, impetuos. ♦ (Despre oameni) Care nu-și poate stăpâni sentimentele, care acționează cu violență; impulsiv, violent; aprig. 3. Care înspăimântă, îngrozește (prin comportare); îngrozitor, cumplit. 4. Care depășește cu mult limitele obișnuite (prin mărime, intensitate); extraordinar, cumplit. ♦ (Substantivat, m.; rar) Om voinic, vlăjgan. II. Subst. 1. S. m. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene- albe, cu frunze rigide acoperite cu peri moi și cu tulpina dreaptă (Chrysanthemum corymbosum). 2. S. f. Plantă erbacee cu tulpina dreaptă, păroasă, cu frunze palmate și cu flori roșii-roz și miros neplăcut (Geranium robertianum). – Din sl. naprasĭnŭ.

DOOM

năprásnic² (plantă) (nă-pras-) s. m., pl. năprásnici

năprasnicelor
NĂPRÁSNIC, -Ă, năprasnici, -ce, adj., s. m., s. f. I. Adj. 1. (Adesea adverbial) Care survine în mod neprevăzut, dintr-odată; care se petrece fulgerător (și neplăcut); neașteptat, subit. 2. (Adesea adverbial) Care nu poate fi stăpânit; năvalnic, impetuos. ♦ (Despre oameni) Care nu-și poate stăpâni sentimentele, care acționează cu violență; impulsiv, violent; aprig. 3. Care înspăimântă, îngrozește (prin comportare); îngrozitor, cumplit. 4. Care depășește cu mult limitele obișnuite (prin mărime, intensitate); extraordinar, cumplit. ♦ (Substantivat, m.; rar) Om voinic, vlăjgan. II. Subst. 1. S. m. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene- albe, cu frunze rigide acoperite cu peri moi și cu tulpina dreaptă (Chrysanthemum corymbosum). 2. S. f. Plantă erbacee cu tulpina dreaptă, păroasă, cu frunze palmate și cu flori roșii-roz și miros neplăcut (Geranium robertianum). – Din sl. naprasĭnŭ.

DOOM

năprásnic² (plantă) (nă-pras-) s. m., pl. năprásnici

năprasnici
NĂPRÁSNIC, -Ă, năprasnici, -ce, adj., s. m., s. f. I. Adj. 1. (Adesea adverbial) Care survine în mod neprevăzut, dintr-odată; care se petrece fulgerător (și neplăcut); neașteptat, subit. 2. (Adesea adverbial) Care nu poate fi stăpânit; năvalnic, impetuos. ♦ (Despre oameni) Care nu-și poate stăpâni sentimentele, care acționează cu violență; impulsiv, violent; aprig. 3. Care înspăimântă, îngrozește (prin comportare); îngrozitor, cumplit. 4. Care depășește cu mult limitele obișnuite (prin mărime, intensitate); extraordinar, cumplit. ♦ (Substantivat, m.; rar) Om voinic, vlăjgan. II. Subst. 1. S. m. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene- albe, cu frunze rigide acoperite cu peri moi și cu tulpina dreaptă (Chrysanthemum corymbosum). 2. S. f. Plantă erbacee cu tulpina dreaptă, păroasă, cu frunze palmate și cu flori roșii-roz și miros neplăcut (Geranium robertianum). – Din sl. naprasĭnŭ.

DOOM

năprásnic² (plantă) (nă-pras-) s. m., pl. năprásnici

năprasnici
NĂPRÁSNIC, -Ă, năprasnici, -ce, adj., s. m., s. f. I. Adj. 1. (Adesea adverbial) Care survine în mod neprevăzut, dintr-odată; care se petrece fulgerător (și neplăcut); neașteptat, subit. 2. (Adesea adverbial) Care nu poate fi stăpânit; năvalnic, impetuos. ♦ (Despre oameni) Care nu-și poate stăpâni sentimentele, care acționează cu violență; impulsiv, violent; aprig. 3. Care înspăimântă, îngrozește (prin comportare); îngrozitor, cumplit. 4. Care depășește cu mult limitele obișnuite (prin mărime, intensitate); extraordinar, cumplit. ♦ (Substantivat, m.; rar) Om voinic, vlăjgan. II. Subst. 1. S. m. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene- albe, cu frunze rigide acoperite cu peri moi și cu tulpina dreaptă (Chrysanthemum corymbosum). 2. S. f. Plantă erbacee cu tulpina dreaptă, păroasă, cu frunze palmate și cu flori roșii-roz și miros neplăcut (Geranium robertianum). – Din sl. naprasĭnŭ.

DOOM

năprásnic² (plantă) (nă-pras-) s. m., pl. năprásnici

năprasnicii
NĂPRÁSNIC, -Ă, năprasnici, -ce, adj., s. m., s. f. I. Adj. 1. (Adesea adverbial) Care survine în mod neprevăzut, dintr-odată; care se petrece fulgerător (și neplăcut); neașteptat, subit. 2. (Adesea adverbial) Care nu poate fi stăpânit; năvalnic, impetuos. ♦ (Despre oameni) Care nu-și poate stăpâni sentimentele, care acționează cu violență; impulsiv, violent; aprig. 3. Care înspăimântă, îngrozește (prin comportare); îngrozitor, cumplit. 4. Care depășește cu mult limitele obișnuite (prin mărime, intensitate); extraordinar, cumplit. ♦ (Substantivat, m.; rar) Om voinic, vlăjgan. II. Subst. 1. S. m. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene- albe, cu frunze rigide acoperite cu peri moi și cu tulpina dreaptă (Chrysanthemum corymbosum). 2. S. f. Plantă erbacee cu tulpina dreaptă, păroasă, cu frunze palmate și cu flori roșii-roz și miros neplăcut (Geranium robertianum). – Din sl. naprasĭnŭ.

DOOM

năprásnic² (plantă) (nă-pras-) s. m., pl. năprásnici

năprasnicii
NĂPRÁSNIC, -Ă, năprasnici, -ce, adj., s. m., s. f. I. Adj. 1. (Adesea adverbial) Care survine în mod neprevăzut, dintr-odată; care se petrece fulgerător (și neplăcut); neașteptat, subit. 2. (Adesea adverbial) Care nu poate fi stăpânit; năvalnic, impetuos. ♦ (Despre oameni) Care nu-și poate stăpâni sentimentele, care acționează cu violență; impulsiv, violent; aprig. 3. Care înspăimântă, îngrozește (prin comportare); îngrozitor, cumplit. 4. Care depășește cu mult limitele obișnuite (prin mărime, intensitate); extraordinar, cumplit. ♦ (Substantivat, m.; rar) Om voinic, vlăjgan. II. Subst. 1. S. m. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene- albe, cu frunze rigide acoperite cu peri moi și cu tulpina dreaptă (Chrysanthemum corymbosum). 2. S. f. Plantă erbacee cu tulpina dreaptă, păroasă, cu frunze palmate și cu flori roșii-roz și miros neplăcut (Geranium robertianum). – Din sl. naprasĭnŭ.

DOOM

năprásnic² (plantă) (nă-pras-) s. m., pl. năprásnici

năprasnicilor
NĂPRÁSNIC, -Ă, năprasnici, -ce, adj., s. m., s. f. I. Adj. 1. (Adesea adverbial) Care survine în mod neprevăzut, dintr-odată; care se petrece fulgerător (și neplăcut); neașteptat, subit. 2. (Adesea adverbial) Care nu poate fi stăpânit; năvalnic, impetuos. ♦ (Despre oameni) Care nu-și poate stăpâni sentimentele, care acționează cu violență; impulsiv, violent; aprig. 3. Care înspăimântă, îngrozește (prin comportare); îngrozitor, cumplit. 4. Care depășește cu mult limitele obișnuite (prin mărime, intensitate); extraordinar, cumplit. ♦ (Substantivat, m.; rar) Om voinic, vlăjgan. II. Subst. 1. S. m. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene- albe, cu frunze rigide acoperite cu peri moi și cu tulpina dreaptă (Chrysanthemum corymbosum). 2. S. f. Plantă erbacee cu tulpina dreaptă, păroasă, cu frunze palmate și cu flori roșii-roz și miros neplăcut (Geranium robertianum). – Din sl. naprasĭnŭ.

DOOM

năprásnic² (plantă) (nă-pras-) s. m., pl. năprásnici

năprasnicilor
NĂPRÁSNIC, -Ă, năprasnici, -ce, adj., s. m., s. f. I. Adj. 1. (Adesea adverbial) Care survine în mod neprevăzut, dintr-odată; care se petrece fulgerător (și neplăcut); neașteptat, subit. 2. (Adesea adverbial) Care nu poate fi stăpânit; năvalnic, impetuos. ♦ (Despre oameni) Care nu-și poate stăpâni sentimentele, care acționează cu violență; impulsiv, violent; aprig. 3. Care înspăimântă, îngrozește (prin comportare); îngrozitor, cumplit. 4. Care depășește cu mult limitele obișnuite (prin mărime, intensitate); extraordinar, cumplit. ♦ (Substantivat, m.; rar) Om voinic, vlăjgan. II. Subst. 1. S. m. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene- albe, cu frunze rigide acoperite cu peri moi și cu tulpina dreaptă (Chrysanthemum corymbosum). 2. S. f. Plantă erbacee cu tulpina dreaptă, păroasă, cu frunze palmate și cu flori roșii-roz și miros neplăcut (Geranium robertianum). – Din sl. naprasĭnŭ.

DOOM

năprásnic² (plantă) (nă-pras-) s. m., pl. năprásnici

năprasnicul
NĂPRÁSNIC, -Ă, năprasnici, -ce, adj., s. m., s. f. I. Adj. 1. (Adesea adverbial) Care survine în mod neprevăzut, dintr-odată; care se petrece fulgerător (și neplăcut); neașteptat, subit. 2. (Adesea adverbial) Care nu poate fi stăpânit; năvalnic, impetuos. ♦ (Despre oameni) Care nu-și poate stăpâni sentimentele, care acționează cu violență; impulsiv, violent; aprig. 3. Care înspăimântă, îngrozește (prin comportare); îngrozitor, cumplit. 4. Care depășește cu mult limitele obișnuite (prin mărime, intensitate); extraordinar, cumplit. ♦ (Substantivat, m.; rar) Om voinic, vlăjgan. II. Subst. 1. S. m. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene- albe, cu frunze rigide acoperite cu peri moi și cu tulpina dreaptă (Chrysanthemum corymbosum). 2. S. f. Plantă erbacee cu tulpina dreaptă, păroasă, cu frunze palmate și cu flori roșii-roz și miros neplăcut (Geranium robertianum). – Din sl. naprasĭnŭ.

DOOM

năprásnic² (plantă) (nă-pras-) s. m., pl. năprásnici

năprasnicul
NĂPRÁSNIC, -Ă, năprasnici, -ce, adj., s. m., s. f. I. Adj. 1. (Adesea adverbial) Care survine în mod neprevăzut, dintr-odată; care se petrece fulgerător (și neplăcut); neașteptat, subit. 2. (Adesea adverbial) Care nu poate fi stăpânit; năvalnic, impetuos. ♦ (Despre oameni) Care nu-și poate stăpâni sentimentele, care acționează cu violență; impulsiv, violent; aprig. 3. Care înspăimântă, îngrozește (prin comportare); îngrozitor, cumplit. 4. Care depășește cu mult limitele obișnuite (prin mărime, intensitate); extraordinar, cumplit. ♦ (Substantivat, m.; rar) Om voinic, vlăjgan. II. Subst. 1. S. m. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene- albe, cu frunze rigide acoperite cu peri moi și cu tulpina dreaptă (Chrysanthemum corymbosum). 2. S. f. Plantă erbacee cu tulpina dreaptă, păroasă, cu frunze palmate și cu flori roșii-roz și miros neplăcut (Geranium robertianum). – Din sl. naprasĭnŭ.

DOOM

năprásnic² (plantă) (nă-pras-) s. m., pl. năprásnici

năprasnicului
NĂPRÁSNIC, -Ă, năprasnici, -ce, adj., s. m., s. f. I. Adj. 1. (Adesea adverbial) Care survine în mod neprevăzut, dintr-odată; care se petrece fulgerător (și neplăcut); neașteptat, subit. 2. (Adesea adverbial) Care nu poate fi stăpânit; năvalnic, impetuos. ♦ (Despre oameni) Care nu-și poate stăpâni sentimentele, care acționează cu violență; impulsiv, violent; aprig. 3. Care înspăimântă, îngrozește (prin comportare); îngrozitor, cumplit. 4. Care depășește cu mult limitele obișnuite (prin mărime, intensitate); extraordinar, cumplit. ♦ (Substantivat, m.; rar) Om voinic, vlăjgan. II. Subst. 1. S. m. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene- albe, cu frunze rigide acoperite cu peri moi și cu tulpina dreaptă (Chrysanthemum corymbosum). 2. S. f. Plantă erbacee cu tulpina dreaptă, păroasă, cu frunze palmate și cu flori roșii-roz și miros neplăcut (Geranium robertianum). – Din sl. naprasĭnŭ.

DOOM

năprásnic² (plantă) (nă-pras-) s. m., pl. năprásnici

năprasnicului
NĂPRÁSNIC, -Ă, năprasnici, -ce, adj., s. m., s. f. I. Adj. 1. (Adesea adverbial) Care survine în mod neprevăzut, dintr-odată; care se petrece fulgerător (și neplăcut); neașteptat, subit. 2. (Adesea adverbial) Care nu poate fi stăpânit; năvalnic, impetuos. ♦ (Despre oameni) Care nu-și poate stăpâni sentimentele, care acționează cu violență; impulsiv, violent; aprig. 3. Care înspăimântă, îngrozește (prin comportare); îngrozitor, cumplit. 4. Care depășește cu mult limitele obișnuite (prin mărime, intensitate); extraordinar, cumplit. ♦ (Substantivat, m.; rar) Om voinic, vlăjgan. II. Subst. 1. S. m. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene- albe, cu frunze rigide acoperite cu peri moi și cu tulpina dreaptă (Chrysanthemum corymbosum). 2. S. f. Plantă erbacee cu tulpina dreaptă, păroasă, cu frunze palmate și cu flori roșii-roz și miros neplăcut (Geranium robertianum). – Din sl. naprasĭnŭ.

DOOM

năprásnic² (plantă) (nă-pras-) s. m., pl. năprásnici

năprasnică
NĂPRÁSNICĂ, năprasnice, s. f. Plantă erbacee de pădure, cu un miros neplăcut, cu flori mici, roșii (Geranium robertianum).

DOOM

năprásnică (plantă) (nă-pras-) s. f., g.-d. art. năprásnicei; pl. năprásnice

năprojnie
năprójnie (-ii), s. f. – Pîine de pomană în formă de cruce cu patru pîinișoare rotunde în fiecare din colțurile sale. – Var. năp(o)rojn(i)e, nap(o)rajn(i)e, năp(o)roșnă etc. Bg. naprazdno „degeaba”, de la prazden „gol”. Der. din bg. nabrašen „presărat cu făină” (Scriban) pare mai puțin probabilă.

năprui
NĂPRÚI, -IE, năprui, adj., s. m. și f. (Reg.) (Om) prost, idiot. – Et. nec.

DOOM

năprúi (reg.) (nă-prui) adj. m., s. m., pl. năprúi; adj. f., s. f. năprúie, pl. năprúi

năprui
NĂPRÚI, -IE, năprui, adj., s. m. și f. (Reg.) (Om) prost, idiot. – Et. nec.

DOOM

năprúi (reg.) (nă-prui) adj. m., s. m., pl. năprúi; adj. f., s. f. năprúie, pl. năprúi

năpruia
NĂPRÚI, -IE, năprui, adj., s. m. și f. (Reg.) (Om) prost, idiot. – Et. nec.

DOOM

năprúi (reg.) (nă-prui) adj. m., s. m., pl. năprúi; adj. f., s. f. năprúie, pl. năprúi

năpruie
NĂPRÚI, -IE, năprui, adj., s. m. și f. (Reg.) (Om) prost, idiot. – Et. nec.

DOOM

năprúi (reg.) (nă-prui) adj. m., s. m., pl. năprúi; adj. f., s. f. năprúie, pl. năprúi

năpruii
NĂPRÚI, -IE, năprui, adj., s. m. și f. (Reg.) (Om) prost, idiot. – Et. nec.

DOOM

năprúi (reg.) (nă-prui) adj. m., s. m., pl. năprúi; adj. f., s. f. năprúie, pl. năprúi

năpruii
NĂPRÚI, -IE, năprui, adj., s. m. și f. (Reg.) (Om) prost, idiot. – Et. nec.

DOOM

năprúi (reg.) (nă-prui) adj. m., s. m., pl. năprúi; adj. f., s. f. năprúie, pl. năprúi

năpruile
NĂPRÚI, -IE, năprui, adj., s. m. și f. (Reg.) (Om) prost, idiot. – Et. nec.

DOOM

năprúi (reg.) (nă-prui) adj. m., s. m., pl. năprúi; adj. f., s. f. năprúie, pl. năprúi

năpruilor
NĂPRÚI, -IE, năprui, adj., s. m. și f. (Reg.) (Om) prost, idiot. – Et. nec.

DOOM

năprúi (reg.) (nă-prui) adj. m., s. m., pl. năprúi; adj. f., s. f. năprúie, pl. năprúi

năpruilor
NĂPRÚI, -IE, năprui, adj., s. m. și f. (Reg.) (Om) prost, idiot. – Et. nec.

DOOM

năprúi (reg.) (nă-prui) adj. m., s. m., pl. năprúi; adj. f., s. f. năprúie, pl. năprúi

năpruiul
NĂPRÚI, -IE, năprui, adj., s. m. și f. (Reg.) (Om) prost, idiot. – Et. nec.

DOOM

năprúi (reg.) (nă-prui) adj. m., s. m., pl. năprúi; adj. f., s. f. năprúie, pl. năprúi

năpruiul
NĂPRÚI, -IE, năprui, adj., s. m. și f. (Reg.) (Om) prost, idiot. – Et. nec.

DOOM

năprúi (reg.) (nă-prui) adj. m., s. m., pl. năprúi; adj. f., s. f. năprúie, pl. năprúi

năpruiului
NĂPRÚI, -IE, năprui, adj., s. m. și f. (Reg.) (Om) prost, idiot. – Et. nec.

DOOM

năprúi (reg.) (nă-prui) adj. m., s. m., pl. năprúi; adj. f., s. f. năprúie, pl. năprúi

năpruiului
NĂPRÚI, -IE, năprui, adj., s. m. și f. (Reg.) (Om) prost, idiot. – Et. nec.

DOOM

năprúi (reg.) (nă-prui) adj. m., s. m., pl. năprúi; adj. f., s. f. năprúie, pl. năprúi

năprăsnici
NĂPRĂSNICÍ, năprăsnicesc, vb. IV. Refl. (Popular; rar) A deveni năprasnic, fioros. Părul i-a crescut, Din creștet pînă-n pămînt. Trupul s-a-nvălit, S-a sălbăticit, S-a năprăsnicit. PĂSCULESCU, L. P. 180.

năprăsnicia
NĂPRĂSNICÍE, năprăsnicii, s. f. (Înv.) Violență, cruzime. – Năprasnic + suf. -ie.

DOOM

năprăsnicíe (înv.) (nă-prăs-) s. f., art. năprăsnicía, g.-d. art. năprăsnicíei; pl. năprăsnicíi, art. năprăsnicíile

năprăsnicie
NĂPRĂSNICÍE, năprăsnicii, s. f. (Înv.) Violență, cruzime. – Năprasnic + suf. -ie.

DOOM

năprăsnicíe (înv.) (nă-prăs-) s. f., art. năprăsnicía, g.-d. art. năprăsnicíei; pl. năprăsnicíi, art. năprăsnicíile

năprăsniciei
NĂPRĂSNICÍE, năprăsnicii, s. f. (Înv.) Violență, cruzime. – Năprasnic + suf. -ie.

DOOM

năprăsnicíe (înv.) (nă-prăs-) s. f., art. năprăsnicía, g.-d. art. năprăsnicíei; pl. năprăsnicíi, art. năprăsnicíile

năprăsnicii
NĂPRĂSNICÍE, năprăsnicii, s. f. (Înv.) Violență, cruzime. – Năprasnic + suf. -ie.

DOOM

năprăsnicíe (înv.) (nă-prăs-) s. f., art. năprăsnicía, g.-d. art. năprăsnicíei; pl. năprăsnicíi, art. năprăsnicíile

năprăsniciile
NĂPRĂSNICÍE, năprăsnicii, s. f. (Înv.) Violență, cruzime. – Năprasnic + suf. -ie.

DOOM

năprăsnicíe (înv.) (nă-prăs-) s. f., art. năprăsnicía, g.-d. art. năprăsnicíei; pl. năprăsnicíi, art. năprăsnicíile

năprăsniciilor
NĂPRĂSNICÍE, năprăsnicii, s. f. (Înv.) Violență, cruzime. – Năprasnic + suf. -ie.

DOOM

năprăsnicíe (înv.) (nă-prăs-) s. f., art. năprăsnicía, g.-d. art. năprăsnicíei; pl. năprăsnicíi, art. năprăsnicíile

năpust
NĂPÚST s. n. (Regional, în expr.) A lăsa năpustului = a nu se mai preocupa de..., a lăsa în pace. Lasă-l năpustului, zise bătrîna, să te ferească dumnezeu să nu-l cunoști, ci să fii totdeauna ocolit de el. RETEGANUL, P. IV 41.

năpustea
NĂPUSTÍ, năpustesc, vb. IV. 1. Refl. A se repezi asupra cuiva sau undeva (adesea cu intenții agresive); a năvăli, a tăbărî; a da buzna. 2. Tranz. (Înv. și reg.) A lăsa în părăsire; a abandona; a neglija. – Din sl. napustiti.

DOOM

!năpustí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se năpustéște, imperf. 3 sg. se năpusteá; conj. prez. 3 să se năpusteáscă

năpusteai
NĂPUSTÍ, năpustesc, vb. IV. 1. Refl. A se repezi asupra cuiva sau undeva (adesea cu intenții agresive); a năvăli, a tăbărî; a da buzna. 2. Tranz. (Înv. și reg.) A lăsa în părăsire; a abandona; a neglija. – Din sl. napustiti.

DOOM

!năpustí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se năpustéște, imperf. 3 sg. se năpusteá; conj. prez. 3 să se năpusteáscă

năpusteam
NĂPUSTÍ, năpustesc, vb. IV. 1. Refl. A se repezi asupra cuiva sau undeva (adesea cu intenții agresive); a năvăli, a tăbărî; a da buzna. 2. Tranz. (Înv. și reg.) A lăsa în părăsire; a abandona; a neglija. – Din sl. napustiti.

DOOM

!năpustí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se năpustéște, imperf. 3 sg. se năpusteá; conj. prez. 3 să se năpusteáscă

năpustească
NĂPUSTÍ, năpustesc, vb. IV. 1. Refl. A se repezi asupra cuiva sau undeva (adesea cu intenții agresive); a năvăli, a tăbărî; a da buzna. 2. Tranz. (Înv. și reg.) A lăsa în părăsire; a abandona; a neglija. – Din sl. napustiti.

DOOM

!năpustí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se năpustéște, imperf. 3 sg. se năpusteá; conj. prez. 3 să se năpusteáscă

năpusteau
NĂPUSTÍ, năpustesc, vb. IV. 1. Refl. A se repezi asupra cuiva sau undeva (adesea cu intenții agresive); a năvăli, a tăbărî; a da buzna. 2. Tranz. (Înv. și reg.) A lăsa în părăsire; a abandona; a neglija. – Din sl. napustiti.

DOOM

!năpustí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se năpustéște, imperf. 3 sg. se năpusteá; conj. prez. 3 să se năpusteáscă

năpusteați
NĂPUSTÍ, năpustesc, vb. IV. 1. Refl. A se repezi asupra cuiva sau undeva (adesea cu intenții agresive); a năvăli, a tăbărî; a da buzna. 2. Tranz. (Înv. și reg.) A lăsa în părăsire; a abandona; a neglija. – Din sl. napustiti.

DOOM

!năpustí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se năpustéște, imperf. 3 sg. se năpusteá; conj. prez. 3 să se năpusteáscă

năpustesc
NĂPUSTÍ, năpustesc, vb. IV. 1. Refl. A se repezi asupra cuiva sau undeva (adesea cu intenții agresive); a năvăli, a tăbărî; a da buzna. 2. Tranz. (Înv. și reg.) A lăsa în părăsire; a abandona; a neglija. – Din sl. napustiti.

DOOM

!năpustí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se năpustéște, imperf. 3 sg. se năpusteá; conj. prez. 3 să se năpusteáscă

năpustește
NĂPUSTÍ, năpustesc, vb. IV. 1. Refl. A se repezi asupra cuiva sau undeva (adesea cu intenții agresive); a năvăli, a tăbărî; a da buzna. 2. Tranz. (Înv. și reg.) A lăsa în părăsire; a abandona; a neglija. – Din sl. napustiti.

DOOM

!năpustí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se năpustéște, imperf. 3 sg. se năpusteá; conj. prez. 3 să se năpusteáscă

năpustești
NĂPUSTÍ, năpustesc, vb. IV. 1. Refl. A se repezi asupra cuiva sau undeva (adesea cu intenții agresive); a năvăli, a tăbărî; a da buzna. 2. Tranz. (Înv. și reg.) A lăsa în părăsire; a abandona; a neglija. – Din sl. napustiti.

DOOM

!năpustí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se năpustéște, imperf. 3 sg. se năpusteá; conj. prez. 3 să se năpusteáscă

năpusti
NĂPUSTÍ, năpustesc, vb. IV. 1. Refl. A se repezi asupra cuiva sau undeva (adesea cu intenții agresive); a năvăli, a tăbărî; a da buzna. 2. Tranz. (Înv. și reg.) A lăsa în părăsire; a abandona; a neglija. – Din sl. napustiti.

DOOM

!năpustí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se năpustéște, imperf. 3 sg. se năpusteá; conj. prez. 3 să se năpusteáscă

năpustii
NĂPUSTÍ, năpustesc, vb. IV. 1. Refl. A se repezi asupra cuiva sau undeva (adesea cu intenții agresive); a năvăli, a tăbărî; a da buzna. 2. Tranz. (Înv. și reg.) A lăsa în părăsire; a abandona; a neglija. – Din sl. napustiti.

DOOM

!năpustí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se năpustéște, imperf. 3 sg. se năpusteá; conj. prez. 3 să se năpusteáscă

năpustim
NĂPUSTÍ, năpustesc, vb. IV. 1. Refl. A se repezi asupra cuiva sau undeva (adesea cu intenții agresive); a năvăli, a tăbărî; a da buzna. 2. Tranz. (Înv. și reg.) A lăsa în părăsire; a abandona; a neglija. – Din sl. napustiti.

DOOM

!năpustí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se năpustéște, imperf. 3 sg. se năpusteá; conj. prez. 3 să se năpusteáscă

năpustind
NĂPUSTÍ, năpustesc, vb. IV. 1. Refl. A se repezi asupra cuiva sau undeva (adesea cu intenții agresive); a năvăli, a tăbărî; a da buzna. 2. Tranz. (Înv. și reg.) A lăsa în părăsire; a abandona; a neglija. – Din sl. napustiti.

DOOM

!năpustí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se năpustéște, imperf. 3 sg. se năpusteá; conj. prez. 3 să se năpusteáscă

năpustire
NĂPUSTÍ, năpustesc, vb. IV. 1. Refl. A se repezi asupra cuiva sau undeva (adesea cu intenții agresive); a năvăli, a tăbărî; a da buzna. 2. Tranz. (Înv. și reg.) A lăsa în părăsire; a abandona; a neglija. – Din sl. napustiti.

DOOM

!năpustí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se năpustéște, imperf. 3 sg. se năpusteá; conj. prez. 3 să se năpusteáscă

năpustire
NĂPUSTÍRE, năpustiri, s. f. Acțiunea de a (se) năpusti și rezultatul ei; năvală. – V. năpusti.

DOOM

năpustíre s. f., g.-d. art. năpustírii; pl. năpustíri

năpustirea
NĂPUSTÍRE, năpustiri, s. f. Acțiunea de a (se) năpusti și rezultatul ei; năvală. – V. năpusti.

DOOM

năpustíre s. f., g.-d. art. năpustírii; pl. năpustíri

năpustiri
NĂPUSTÍRE, năpustiri, s. f. Acțiunea de a (se) năpusti și rezultatul ei; năvală. – V. năpusti.

DOOM

năpustíre s. f., g.-d. art. năpustírii; pl. năpustíri

năpustirii
NĂPUSTÍRE, năpustiri, s. f. Acțiunea de a (se) năpusti și rezultatul ei; năvală. – V. năpusti.

DOOM

năpustíre s. f., g.-d. art. năpustírii; pl. năpustíri

năpustirile
NĂPUSTÍRE, năpustiri, s. f. Acțiunea de a (se) năpusti și rezultatul ei; năvală. – V. năpusti.

DOOM

năpustíre s. f., g.-d. art. năpustírii; pl. năpustíri

năpustirilor
NĂPUSTÍRE, năpustiri, s. f. Acțiunea de a (se) năpusti și rezultatul ei; năvală. – V. năpusti.

DOOM

năpustíre s. f., g.-d. art. năpustírii; pl. năpustíri

năpustiră
NĂPUSTÍ, năpustesc, vb. IV. 1. Refl. A se repezi asupra cuiva sau undeva (adesea cu intenții agresive); a năvăli, a tăbărî; a da buzna. 2. Tranz. (Înv. și reg.) A lăsa în părăsire; a abandona; a neglija. – Din sl. napustiti.

DOOM

!năpustí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se năpustéște, imperf. 3 sg. se năpusteá; conj. prez. 3 să se năpusteáscă

năpustirăm
NĂPUSTÍ, năpustesc, vb. IV. 1. Refl. A se repezi asupra cuiva sau undeva (adesea cu intenții agresive); a năvăli, a tăbărî; a da buzna. 2. Tranz. (Înv. și reg.) A lăsa în părăsire; a abandona; a neglija. – Din sl. napustiti.

DOOM

!năpustí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se năpustéște, imperf. 3 sg. se năpusteá; conj. prez. 3 să se năpusteáscă

năpustirăți
NĂPUSTÍ, năpustesc, vb. IV. 1. Refl. A se repezi asupra cuiva sau undeva (adesea cu intenții agresive); a năvăli, a tăbărî; a da buzna. 2. Tranz. (Înv. și reg.) A lăsa în părăsire; a abandona; a neglija. – Din sl. napustiti.

DOOM

!năpustí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se năpustéște, imperf. 3 sg. se năpusteá; conj. prez. 3 să se năpusteáscă

năpustise
NĂPUSTÍ, năpustesc, vb. IV. 1. Refl. A se repezi asupra cuiva sau undeva (adesea cu intenții agresive); a năvăli, a tăbărî; a da buzna. 2. Tranz. (Înv. și reg.) A lăsa în părăsire; a abandona; a neglija. – Din sl. napustiti.

DOOM

!năpustí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se năpustéște, imperf. 3 sg. se năpusteá; conj. prez. 3 să se năpusteáscă

năpustisem
NĂPUSTÍ, năpustesc, vb. IV. 1. Refl. A se repezi asupra cuiva sau undeva (adesea cu intenții agresive); a năvăli, a tăbărî; a da buzna. 2. Tranz. (Înv. și reg.) A lăsa în părăsire; a abandona; a neglija. – Din sl. napustiti.

DOOM

!năpustí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se năpustéște, imperf. 3 sg. se năpusteá; conj. prez. 3 să se năpusteáscă

năpustiseră
NĂPUSTÍ, năpustesc, vb. IV. 1. Refl. A se repezi asupra cuiva sau undeva (adesea cu intenții agresive); a năvăli, a tăbărî; a da buzna. 2. Tranz. (Înv. și reg.) A lăsa în părăsire; a abandona; a neglija. – Din sl. napustiti.

DOOM

!năpustí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se năpustéște, imperf. 3 sg. se năpusteá; conj. prez. 3 să se năpusteáscă

năpustiserăm
NĂPUSTÍ, năpustesc, vb. IV. 1. Refl. A se repezi asupra cuiva sau undeva (adesea cu intenții agresive); a năvăli, a tăbărî; a da buzna. 2. Tranz. (Înv. și reg.) A lăsa în părăsire; a abandona; a neglija. – Din sl. napustiti.

DOOM

!năpustí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se năpustéște, imperf. 3 sg. se năpusteá; conj. prez. 3 să se năpusteáscă

năpustiserăți
NĂPUSTÍ, năpustesc, vb. IV. 1. Refl. A se repezi asupra cuiva sau undeva (adesea cu intenții agresive); a năvăli, a tăbărî; a da buzna. 2. Tranz. (Înv. și reg.) A lăsa în părăsire; a abandona; a neglija. – Din sl. napustiti.

DOOM

!năpustí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se năpustéște, imperf. 3 sg. se năpusteá; conj. prez. 3 să se năpusteáscă

năpustiseși
NĂPUSTÍ, năpustesc, vb. IV. 1. Refl. A se repezi asupra cuiva sau undeva (adesea cu intenții agresive); a năvăli, a tăbărî; a da buzna. 2. Tranz. (Înv. și reg.) A lăsa în părăsire; a abandona; a neglija. – Din sl. napustiti.

DOOM

!năpustí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se năpustéște, imperf. 3 sg. se năpusteá; conj. prez. 3 să se năpusteáscă

năpustiseți
NĂPUSTÍ, năpustesc, vb. IV. 1. Refl. A se repezi asupra cuiva sau undeva (adesea cu intenții agresive); a năvăli, a tăbărî; a da buzna. 2. Tranz. (Înv. și reg.) A lăsa în părăsire; a abandona; a neglija. – Din sl. napustiti.

DOOM

!năpustí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se năpustéște, imperf. 3 sg. se năpusteá; conj. prez. 3 să se năpusteáscă

năpustit
NĂPUSTÍ, năpustesc, vb. IV. 1. Refl. A se repezi asupra cuiva sau undeva (adesea cu intenții agresive); a năvăli, a tăbărî; a da buzna. 2. Tranz. (Înv. și reg.) A lăsa în părăsire; a abandona; a neglija. – Din sl. napustiti.

DOOM

!năpustí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se năpustéște, imperf. 3 sg. se năpusteá; conj. prez. 3 să se năpusteáscă

năpustit
NĂPUSTÍT, -Ă, năpustiți, -te, adj. (Înv. și reg.) Lăsat în părăsire; abandonat. – V. năpusti.

năpustita
NĂPUSTÍT, -Ă, năpustiți, -te, adj. (Înv. și reg.) Lăsat în părăsire; abandonat. – V. năpusti.

năpustite
NĂPUSTÍT, -Ă, năpustiți, -te, adj. (Înv. și reg.) Lăsat în părăsire; abandonat. – V. năpusti.

năpustitei
NĂPUSTÍT, -Ă, năpustiți, -te, adj. (Înv. și reg.) Lăsat în părăsire; abandonat. – V. năpusti.

năpustitele
NĂPUSTÍT, -Ă, năpustiți, -te, adj. (Înv. și reg.) Lăsat în părăsire; abandonat. – V. năpusti.

năpustitelor
NĂPUSTÍT, -Ă, năpustiți, -te, adj. (Înv. și reg.) Lăsat în părăsire; abandonat. – V. năpusti.

năpustitul
NĂPUSTÍT, -Ă, năpustiți, -te, adj. (Înv. și reg.) Lăsat în părăsire; abandonat. – V. năpusti.

năpustitului
NĂPUSTÍT, -Ă, năpustiți, -te, adj. (Înv. și reg.) Lăsat în părăsire; abandonat. – V. năpusti.

năpustiși
NĂPUSTÍ, năpustesc, vb. IV. 1. Refl. A se repezi asupra cuiva sau undeva (adesea cu intenții agresive); a năvăli, a tăbărî; a da buzna. 2. Tranz. (Înv. și reg.) A lăsa în părăsire; a abandona; a neglija. – Din sl. napustiti.

DOOM

!năpustí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se năpustéște, imperf. 3 sg. se năpusteá; conj. prez. 3 să se năpusteáscă

năpustiți
NĂPUSTÍ, năpustesc, vb. IV. 1. Refl. A se repezi asupra cuiva sau undeva (adesea cu intenții agresive); a năvăli, a tăbărî; a da buzna. 2. Tranz. (Înv. și reg.) A lăsa în părăsire; a abandona; a neglija. – Din sl. napustiti.

DOOM

!năpustí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se năpustéște, imperf. 3 sg. se năpusteá; conj. prez. 3 să se năpusteáscă

năpustiți
NĂPUSTÍT, -Ă, năpustiți, -te, adj. (Înv. și reg.) Lăsat în părăsire; abandonat. – V. năpusti.

năpustiții
NĂPUSTÍT, -Ă, năpustiți, -te, adj. (Înv. și reg.) Lăsat în părăsire; abandonat. – V. năpusti.

năpustiților
NĂPUSTÍT, -Ă, năpustiți, -te, adj. (Înv. și reg.) Lăsat în părăsire; abandonat. – V. năpusti.

năpârca
NĂPẤRCĂ, năpârci, s. f. I. 1. Specie de șopârlă lipsită de membre, cu corpul lung de 25-30 cm, cilindric, de culoare cenușie, acoperit cu solzi strălucitori (Anguis fragilis). ♦ P. gener. (Reg.) Șopârlă. 2. (Pop.) Viperă. ◊ Expr. Pui de năpârcă = om rău, perfid. 3. Epitet dat unei persoane foarte rele, perfide, primejdioase. II. P. anal. (Reg.) 1. Bici; fiecare dintre curelele unui gârbaci. 2. Luntre mică și îngustă. [Pl. și: (reg.) năpârce] – Cf. alb. neperke, nepertke.

năpârci
NĂPẤRCĂ, năpârci, s. f. I. 1. Specie de șopârlă lipsită de membre, cu corpul lung de 25-30 cm, cilindric, de culoare cenușie, acoperit cu solzi strălucitori (Anguis fragilis). ♦ P. gener. (Reg.) Șopârlă. 2. (Pop.) Viperă. ◊ Expr. Pui de năpârcă = om rău, perfid. 3. Epitet dat unei persoane foarte rele, perfide, primejdioase. II. P. anal. (Reg.) 1. Bici; fiecare dintre curelele unui gârbaci. 2. Luntre mică și îngustă. [Pl. și: (reg.) năpârce] – Cf. alb. neperke, nepertke.

năpârcică
NĂPÎRCÍCĂ, năpîrcele, s. f. (Rar) Diminutiv al lui năpîrcă¹. Chingulița lui Două năpîrcele... De coade-nodate De guri încleștate. ȘEZ. I 113.

năpârcii
NĂPẤRCĂ, năpârci, s. f. I. 1. Specie de șopârlă lipsită de membre, cu corpul lung de 25-30 cm, cilindric, de culoare cenușie, acoperit cu solzi strălucitori (Anguis fragilis). ♦ P. gener. (Reg.) Șopârlă. 2. (Pop.) Viperă. ◊ Expr. Pui de năpârcă = om rău, perfid. 3. Epitet dat unei persoane foarte rele, perfide, primejdioase. II. P. anal. (Reg.) 1. Bici; fiecare dintre curelele unui gârbaci. 2. Luntre mică și îngustă. [Pl. și: (reg.) năpârce] – Cf. alb. neperke, nepertke.

năpârcile
NĂPẤRCĂ, năpârci, s. f. I. 1. Specie de șopârlă lipsită de membre, cu corpul lung de 25-30 cm, cilindric, de culoare cenușie, acoperit cu solzi strălucitori (Anguis fragilis). ♦ P. gener. (Reg.) Șopârlă. 2. (Pop.) Viperă. ◊ Expr. Pui de năpârcă = om rău, perfid. 3. Epitet dat unei persoane foarte rele, perfide, primejdioase. II. P. anal. (Reg.) 1. Bici; fiecare dintre curelele unui gârbaci. 2. Luntre mică și îngustă. [Pl. și: (reg.) năpârce] – Cf. alb. neperke, nepertke.

năpârcilor
NĂPẤRCĂ, năpârci, s. f. I. 1. Specie de șopârlă lipsită de membre, cu corpul lung de 25-30 cm, cilindric, de culoare cenușie, acoperit cu solzi strălucitori (Anguis fragilis). ♦ P. gener. (Reg.) Șopârlă. 2. (Pop.) Viperă. ◊ Expr. Pui de năpârcă = om rău, perfid. 3. Epitet dat unei persoane foarte rele, perfide, primejdioase. II. P. anal. (Reg.) 1. Bici; fiecare dintre curelele unui gârbaci. 2. Luntre mică și îngustă. [Pl. și: (reg.) năpârce] – Cf. alb. neperke, nepertke.

năpârcă
NĂPẤRCĂ, năpârci, s. f. I. 1. Specie de șopârlă lipsită de membre, cu corpul lung de 25-30 cm, cilindric, de culoare cenușie, acoperit cu solzi strălucitori (Anguis fragilis). ♦ P. gener. (Reg.) Șopârlă. 2. (Pop.) Viperă. ◊ Expr. Pui de năpârcă = om rău, perfid. 3. Epitet dat unei persoane foarte rele, perfide, primejdioase. II. P. anal. (Reg.) 1. Bici; fiecare dintre curelele unui gârbaci. 2. Luntre mică și îngustă. [Pl. și: (reg.) năpârce] – Cf. alb. neperke, nepertke.

DOOM

năpấrcă s. f., g.-d. art. năpấrcii; pl. năpấrci

năpârlea
NĂPÂRLÍ, năpârlesc, vb. IV. Intranz. (Despre animale) A suferi o năpârlire; a-și schimba părul, penele sau pielea; (despre păr, pene, piele) a cădea de pe corp în cursul năpârlirii. – Din bg. napărlja.

DOOM

năpârlí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpârlésc, imperf. 3 sg. năpârleá; conj. prez. 3 să năpârleáscă

năpârleai
NĂPÂRLÍ, năpârlesc, vb. IV. Intranz. (Despre animale) A suferi o năpârlire; a-și schimba părul, penele sau pielea; (despre păr, pene, piele) a cădea de pe corp în cursul năpârlirii. – Din bg. napărlja.

DOOM

năpârlí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpârlésc, imperf. 3 sg. năpârleá; conj. prez. 3 să năpârleáscă

năpârleam
NĂPÂRLÍ, năpârlesc, vb. IV. Intranz. (Despre animale) A suferi o năpârlire; a-și schimba părul, penele sau pielea; (despre păr, pene, piele) a cădea de pe corp în cursul năpârlirii. – Din bg. napărlja.

DOOM

năpârlí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpârlésc, imperf. 3 sg. năpârleá; conj. prez. 3 să năpârleáscă

năpârlească
NĂPÂRLÍ, năpârlesc, vb. IV. Intranz. (Despre animale) A suferi o năpârlire; a-și schimba părul, penele sau pielea; (despre păr, pene, piele) a cădea de pe corp în cursul năpârlirii. – Din bg. napărlja.

DOOM

năpârlí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpârlésc, imperf. 3 sg. năpârleá; conj. prez. 3 să năpârleáscă

năpârleau
NĂPÂRLÍ, năpârlesc, vb. IV. Intranz. (Despre animale) A suferi o năpârlire; a-și schimba părul, penele sau pielea; (despre păr, pene, piele) a cădea de pe corp în cursul năpârlirii. – Din bg. napărlja.

DOOM

năpârlí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpârlésc, imperf. 3 sg. năpârleá; conj. prez. 3 să năpârleáscă

năpârleați
NĂPÂRLÍ, năpârlesc, vb. IV. Intranz. (Despre animale) A suferi o năpârlire; a-și schimba părul, penele sau pielea; (despre păr, pene, piele) a cădea de pe corp în cursul năpârlirii. – Din bg. napărlja.

DOOM

năpârlí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpârlésc, imperf. 3 sg. năpârleá; conj. prez. 3 să năpârleáscă

năpârlesc
NĂPÂRLÍ, năpârlesc, vb. IV. Intranz. (Despre animale) A suferi o năpârlire; a-și schimba părul, penele sau pielea; (despre păr, pene, piele) a cădea de pe corp în cursul năpârlirii. – Din bg. napărlja.

DOOM

năpârlí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpârlésc, imperf. 3 sg. năpârleá; conj. prez. 3 să năpârleáscă

năpârlește
NĂPÂRLÍ, năpârlesc, vb. IV. Intranz. (Despre animale) A suferi o năpârlire; a-și schimba părul, penele sau pielea; (despre păr, pene, piele) a cădea de pe corp în cursul năpârlirii. – Din bg. napărlja.

DOOM

năpârlí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpârlésc, imperf. 3 sg. năpârleá; conj. prez. 3 să năpârleáscă

năpârlești
NĂPÂRLÍ, năpârlesc, vb. IV. Intranz. (Despre animale) A suferi o năpârlire; a-și schimba părul, penele sau pielea; (despre păr, pene, piele) a cădea de pe corp în cursul năpârlirii. – Din bg. napărlja.

DOOM

năpârlí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpârlésc, imperf. 3 sg. năpârleá; conj. prez. 3 să năpârleáscă

năpârli
NĂPÂRLÍ, năpârlesc, vb. IV. Intranz. (Despre animale) A suferi o năpârlire; a-și schimba părul, penele sau pielea; (despre păr, pene, piele) a cădea de pe corp în cursul năpârlirii. – Din bg. napărlja.

DOOM

năpârlí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpârlésc, imperf. 3 sg. năpârleá; conj. prez. 3 să năpârleáscă

năpârlii
NĂPÂRLÍ, năpârlesc, vb. IV. Intranz. (Despre animale) A suferi o năpârlire; a-și schimba părul, penele sau pielea; (despre păr, pene, piele) a cădea de pe corp în cursul năpârlirii. – Din bg. napărlja.

DOOM

năpârlí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpârlésc, imperf. 3 sg. năpârleá; conj. prez. 3 să năpârleáscă

năpârlim
NĂPÂRLÍ, năpârlesc, vb. IV. Intranz. (Despre animale) A suferi o năpârlire; a-și schimba părul, penele sau pielea; (despre păr, pene, piele) a cădea de pe corp în cursul năpârlirii. – Din bg. napărlja.

DOOM

năpârlí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpârlésc, imperf. 3 sg. năpârleá; conj. prez. 3 să năpârleáscă

năpârlind
NĂPÂRLÍ, năpârlesc, vb. IV. Intranz. (Despre animale) A suferi o năpârlire; a-și schimba părul, penele sau pielea; (despre păr, pene, piele) a cădea de pe corp în cursul năpârlirii. – Din bg. napărlja.

DOOM

năpârlí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpârlésc, imperf. 3 sg. năpârleá; conj. prez. 3 să năpârleáscă

năpârlire
NĂPÂRLÍ, năpârlesc, vb. IV. Intranz. (Despre animale) A suferi o năpârlire; a-și schimba părul, penele sau pielea; (despre păr, pene, piele) a cădea de pe corp în cursul năpârlirii. – Din bg. napărlja.

DOOM

năpârlí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpârlésc, imperf. 3 sg. năpârleá; conj. prez. 3 să năpârleáscă

năpârlire
NĂPÂRLÍRE, năpârliri, s. f. Faptul de a năpârli; proces (periodic) de înnoire a învelișului corpului la unele animale, determinat de factori endocrini. – V. năpârli.

DOOM

năpârlíre s. f., g.-d. art. năpârlírii; pl. năpârlíri

năpârlirea
NĂPÂRLÍRE, năpârliri, s. f. Faptul de a năpârli; proces (periodic) de înnoire a învelișului corpului la unele animale, determinat de factori endocrini. – V. năpârli.

DOOM

năpârlíre s. f., g.-d. art. năpârlírii; pl. năpârlíri

năpârliri
NĂPÂRLÍRE, năpârliri, s. f. Faptul de a năpârli; proces (periodic) de înnoire a învelișului corpului la unele animale, determinat de factori endocrini. – V. năpârli.

DOOM

năpârlíre s. f., g.-d. art. năpârlírii; pl. năpârlíri

năpârlirii
NĂPÂRLÍRE, năpârliri, s. f. Faptul de a năpârli; proces (periodic) de înnoire a învelișului corpului la unele animale, determinat de factori endocrini. – V. năpârli.

DOOM

năpârlíre s. f., g.-d. art. năpârlírii; pl. năpârlíri

năpârlirile
NĂPÂRLÍRE, năpârliri, s. f. Faptul de a năpârli; proces (periodic) de înnoire a învelișului corpului la unele animale, determinat de factori endocrini. – V. năpârli.

DOOM

năpârlíre s. f., g.-d. art. năpârlírii; pl. năpârlíri

năpârlirilor
NĂPÂRLÍRE, năpârliri, s. f. Faptul de a năpârli; proces (periodic) de înnoire a învelișului corpului la unele animale, determinat de factori endocrini. – V. năpârli.

DOOM

năpârlíre s. f., g.-d. art. năpârlírii; pl. năpârlíri

năpârliră
NĂPÂRLÍ, năpârlesc, vb. IV. Intranz. (Despre animale) A suferi o năpârlire; a-și schimba părul, penele sau pielea; (despre păr, pene, piele) a cădea de pe corp în cursul năpârlirii. – Din bg. napărlja.

DOOM

năpârlí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpârlésc, imperf. 3 sg. năpârleá; conj. prez. 3 să năpârleáscă

năpârlirăm
NĂPÂRLÍ, năpârlesc, vb. IV. Intranz. (Despre animale) A suferi o năpârlire; a-și schimba părul, penele sau pielea; (despre păr, pene, piele) a cădea de pe corp în cursul năpârlirii. – Din bg. napărlja.

DOOM

năpârlí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpârlésc, imperf. 3 sg. năpârleá; conj. prez. 3 să năpârleáscă

năpârlirăți
NĂPÂRLÍ, năpârlesc, vb. IV. Intranz. (Despre animale) A suferi o năpârlire; a-și schimba părul, penele sau pielea; (despre păr, pene, piele) a cădea de pe corp în cursul năpârlirii. – Din bg. napărlja.

DOOM

năpârlí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpârlésc, imperf. 3 sg. năpârleá; conj. prez. 3 să năpârleáscă

năpârlise
NĂPÂRLÍ, năpârlesc, vb. IV. Intranz. (Despre animale) A suferi o năpârlire; a-și schimba părul, penele sau pielea; (despre păr, pene, piele) a cădea de pe corp în cursul năpârlirii. – Din bg. napărlja.

DOOM

năpârlí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpârlésc, imperf. 3 sg. năpârleá; conj. prez. 3 să năpârleáscă

năpârlisem
NĂPÂRLÍ, năpârlesc, vb. IV. Intranz. (Despre animale) A suferi o năpârlire; a-și schimba părul, penele sau pielea; (despre păr, pene, piele) a cădea de pe corp în cursul năpârlirii. – Din bg. napărlja.

DOOM

năpârlí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpârlésc, imperf. 3 sg. năpârleá; conj. prez. 3 să năpârleáscă

năpârliseră
NĂPÂRLÍ, năpârlesc, vb. IV. Intranz. (Despre animale) A suferi o năpârlire; a-și schimba părul, penele sau pielea; (despre păr, pene, piele) a cădea de pe corp în cursul năpârlirii. – Din bg. napărlja.

DOOM

năpârlí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpârlésc, imperf. 3 sg. năpârleá; conj. prez. 3 să năpârleáscă

năpârliserăm
NĂPÂRLÍ, năpârlesc, vb. IV. Intranz. (Despre animale) A suferi o năpârlire; a-și schimba părul, penele sau pielea; (despre păr, pene, piele) a cădea de pe corp în cursul năpârlirii. – Din bg. napărlja.

DOOM

năpârlí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpârlésc, imperf. 3 sg. năpârleá; conj. prez. 3 să năpârleáscă

năpârliserăți
NĂPÂRLÍ, năpârlesc, vb. IV. Intranz. (Despre animale) A suferi o năpârlire; a-și schimba părul, penele sau pielea; (despre păr, pene, piele) a cădea de pe corp în cursul năpârlirii. – Din bg. napărlja.

DOOM

năpârlí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpârlésc, imperf. 3 sg. năpârleá; conj. prez. 3 să năpârleáscă

năpârliseși
NĂPÂRLÍ, năpârlesc, vb. IV. Intranz. (Despre animale) A suferi o năpârlire; a-și schimba părul, penele sau pielea; (despre păr, pene, piele) a cădea de pe corp în cursul năpârlirii. – Din bg. napărlja.

DOOM

năpârlí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpârlésc, imperf. 3 sg. năpârleá; conj. prez. 3 să năpârleáscă

năpârliseți
NĂPÂRLÍ, năpârlesc, vb. IV. Intranz. (Despre animale) A suferi o năpârlire; a-și schimba părul, penele sau pielea; (despre păr, pene, piele) a cădea de pe corp în cursul năpârlirii. – Din bg. napărlja.

DOOM

năpârlí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpârlésc, imperf. 3 sg. năpârleá; conj. prez. 3 să năpârleáscă

năpârlit
NĂPÂRLÍ, năpârlesc, vb. IV. Intranz. (Despre animale) A suferi o năpârlire; a-și schimba părul, penele sau pielea; (despre păr, pene, piele) a cădea de pe corp în cursul năpârlirii. – Din bg. napărlja.

DOOM

năpârlí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpârlésc, imperf. 3 sg. năpârleá; conj. prez. 3 să năpârleáscă

năpârlit
NĂPÂRLÍT, -Ă, năpârliți, -te, adj. Care a suferit o năpârlire. – V. năpârli.

năpârlita
NĂPÂRLÍT, -Ă, năpârliți, -te, adj. Care a suferit o năpârlire. – V. năpârli.

năpârlite
NĂPÂRLÍT, -Ă, năpârliți, -te, adj. Care a suferit o năpârlire. – V. năpârli.

năpârlitei
NĂPÂRLÍT, -Ă, năpârliți, -te, adj. Care a suferit o năpârlire. – V. năpârli.

năpârlitele
NĂPÂRLÍT, -Ă, năpârliți, -te, adj. Care a suferit o năpârlire. – V. năpârli.

năpârlitelor
NĂPÂRLÍT, -Ă, năpârliți, -te, adj. Care a suferit o năpârlire. – V. năpârli.

năpârlitul
NĂPÂRLÍT, -Ă, năpârliți, -te, adj. Care a suferit o năpârlire. – V. năpârli.

năpârlitului
NĂPÂRLÍT, -Ă, năpârliți, -te, adj. Care a suferit o năpârlire. – V. năpârli.

năpârliși
NĂPÂRLÍ, năpârlesc, vb. IV. Intranz. (Despre animale) A suferi o năpârlire; a-și schimba părul, penele sau pielea; (despre păr, pene, piele) a cădea de pe corp în cursul năpârlirii. – Din bg. napărlja.

DOOM

năpârlí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpârlésc, imperf. 3 sg. năpârleá; conj. prez. 3 să năpârleáscă

năpârliți
NĂPÂRLÍ, năpârlesc, vb. IV. Intranz. (Despre animale) A suferi o năpârlire; a-și schimba părul, penele sau pielea; (despre păr, pene, piele) a cădea de pe corp în cursul năpârlirii. – Din bg. napărlja.

DOOM

năpârlí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpârlésc, imperf. 3 sg. năpârleá; conj. prez. 3 să năpârleáscă

năpârliți
NĂPÂRLÍT, -Ă, năpârliți, -te, adj. Care a suferit o năpârlire. – V. năpârli.

năpârliții
NĂPÂRLÍT, -Ă, năpârliți, -te, adj. Care a suferit o năpârlire. – V. năpârli.

năpârliților
NĂPÂRLÍT, -Ă, năpârliți, -te, adj. Care a suferit o năpârlire. – V. năpârli.

năpârstoaca
NĂPÂRSTÓC, -OÁCĂ, năpârstoci, -oace, s. m. și f., s. n. 1. S. n. (Pop.) Degetar (folosit la cusut). 2. S. m. și f. (Fam.) Epitet dat unui copil (mic). ♦ (Peior.) Persoană mică de statură; fig. om neajutorat, neputincios. – Din bg. naprăstok.

DOOM

năpârstóc² (degetar) (pop.) s. n., pl. năpârstoáce

năpârstoace
NĂPÂRSTÓC, -OÁCĂ, năpârstoci, -oace, s. m. și f., s. n. 1. S. n. (Pop.) Degetar (folosit la cusut). 2. S. m. și f. (Fam.) Epitet dat unui copil (mic). ♦ (Peior.) Persoană mică de statură; fig. om neajutorat, neputincios. – Din bg. naprăstok.

DOOM

năpârstóc² (degetar) (pop.) s. n., pl. năpârstoáce

năpârstoacei
NĂPÂRSTÓC, -OÁCĂ, năpârstoci, -oace, s. m. și f., s. n. 1. S. n. (Pop.) Degetar (folosit la cusut). 2. S. m. și f. (Fam.) Epitet dat unui copil (mic). ♦ (Peior.) Persoană mică de statură; fig. om neajutorat, neputincios. – Din bg. naprăstok.

DOOM

năpârstóc² (degetar) (pop.) s. n., pl. năpârstoáce

năpârstoacele
NĂPÂRSTÓC, -OÁCĂ, năpârstoci, -oace, s. m. și f., s. n. 1. S. n. (Pop.) Degetar (folosit la cusut). 2. S. m. și f. (Fam.) Epitet dat unui copil (mic). ♦ (Peior.) Persoană mică de statură; fig. om neajutorat, neputincios. – Din bg. naprăstok.

DOOM

năpârstóc² (degetar) (pop.) s. n., pl. năpârstoáce

năpârstoacelor
NĂPÂRSTÓC, -OÁCĂ, năpârstoci, -oace, s. m. și f., s. n. 1. S. n. (Pop.) Degetar (folosit la cusut). 2. S. m. și f. (Fam.) Epitet dat unui copil (mic). ♦ (Peior.) Persoană mică de statură; fig. om neajutorat, neputincios. – Din bg. naprăstok.

DOOM

năpârstóc² (degetar) (pop.) s. n., pl. năpârstoáce

năpârstoc
NĂPÂRSTÓC, -OÁCĂ, năpârstoci, -oace, s. m. și f., s. n. 1. S. n. (Pop.) Degetar (folosit la cusut). 2. S. m. și f. (Fam.) Epitet dat unui copil (mic). ♦ (Peior.) Persoană mică de statură; fig. om neajutorat, neputincios. – Din bg. naprăstok.

DOOM

năpârstóc² (degetar) (pop.) s. n., pl. năpârstoáce

năpârstoci
NĂPÂRSTÓC, -OÁCĂ, năpârstoci, -oace, s. m. și f., s. n. 1. S. n. (Pop.) Degetar (folosit la cusut). 2. S. m. și f. (Fam.) Epitet dat unui copil (mic). ♦ (Peior.) Persoană mică de statură; fig. om neajutorat, neputincios. – Din bg. naprăstok.

DOOM

năpârstóc² (degetar) (pop.) s. n., pl. năpârstoáce

năpârstocii
NĂPÂRSTÓC, -OÁCĂ, năpârstoci, -oace, s. m. și f., s. n. 1. S. n. (Pop.) Degetar (folosit la cusut). 2. S. m. și f. (Fam.) Epitet dat unui copil (mic). ♦ (Peior.) Persoană mică de statură; fig. om neajutorat, neputincios. – Din bg. naprăstok.

DOOM

năpârstóc² (degetar) (pop.) s. n., pl. năpârstoáce

năpârstocilor
NĂPÂRSTÓC, -OÁCĂ, năpârstoci, -oace, s. m. și f., s. n. 1. S. n. (Pop.) Degetar (folosit la cusut). 2. S. m. și f. (Fam.) Epitet dat unui copil (mic). ♦ (Peior.) Persoană mică de statură; fig. om neajutorat, neputincios. – Din bg. naprăstok.

DOOM

năpârstóc² (degetar) (pop.) s. n., pl. năpârstoáce

năpârstocul
NĂPÂRSTÓC, -OÁCĂ, năpârstoci, -oace, s. m. și f., s. n. 1. S. n. (Pop.) Degetar (folosit la cusut). 2. S. m. și f. (Fam.) Epitet dat unui copil (mic). ♦ (Peior.) Persoană mică de statură; fig. om neajutorat, neputincios. – Din bg. naprăstok.

DOOM

năpârstóc² (degetar) (pop.) s. n., pl. năpârstoáce

năpârstocului
NĂPÂRSTÓC, -OÁCĂ, năpârstoci, -oace, s. m. și f., s. n. 1. S. n. (Pop.) Degetar (folosit la cusut). 2. S. m. și f. (Fam.) Epitet dat unui copil (mic). ♦ (Peior.) Persoană mică de statură; fig. om neajutorat, neputincios. – Din bg. naprăstok.

DOOM

năpârstóc² (degetar) (pop.) s. n., pl. năpârstoáce

năpîrca
NĂPẤRCĂ, năpârci, s. f. I. 1. Specie de șopârlă lipsită de membre, cu corpul lung de 25-30 cm, cilindric, de culoare cenușie, acoperit cu solzi strălucitori (Anguis fragilis). ♦ P. gener. (Reg.) Șopârlă. 2. (Pop.) Viperă. ◊ Expr. Pui de năpârcă = om rău, perfid. 3. Epitet dat unei persoane foarte rele, perfide, primejdioase. II. P. anal. (Reg.) 1. Bici; fiecare dintre curelele unui gârbaci. 2. Luntre mică și îngustă. [Pl. și: (reg.) năpârce] – Cf. alb. neperke, nepertke.

năpîrci
NĂPẤRCĂ, năpârci, s. f. I. 1. Specie de șopârlă lipsită de membre, cu corpul lung de 25-30 cm, cilindric, de culoare cenușie, acoperit cu solzi strălucitori (Anguis fragilis). ♦ P. gener. (Reg.) Șopârlă. 2. (Pop.) Viperă. ◊ Expr. Pui de năpârcă = om rău, perfid. 3. Epitet dat unei persoane foarte rele, perfide, primejdioase. II. P. anal. (Reg.) 1. Bici; fiecare dintre curelele unui gârbaci. 2. Luntre mică și îngustă. [Pl. și: (reg.) năpârce] – Cf. alb. neperke, nepertke.

năpîrcii
NĂPẤRCĂ, năpârci, s. f. I. 1. Specie de șopârlă lipsită de membre, cu corpul lung de 25-30 cm, cilindric, de culoare cenușie, acoperit cu solzi strălucitori (Anguis fragilis). ♦ P. gener. (Reg.) Șopârlă. 2. (Pop.) Viperă. ◊ Expr. Pui de năpârcă = om rău, perfid. 3. Epitet dat unei persoane foarte rele, perfide, primejdioase. II. P. anal. (Reg.) 1. Bici; fiecare dintre curelele unui gârbaci. 2. Luntre mică și îngustă. [Pl. și: (reg.) năpârce] – Cf. alb. neperke, nepertke.

năpîrcile
NĂPẤRCĂ, năpârci, s. f. I. 1. Specie de șopârlă lipsită de membre, cu corpul lung de 25-30 cm, cilindric, de culoare cenușie, acoperit cu solzi strălucitori (Anguis fragilis). ♦ P. gener. (Reg.) Șopârlă. 2. (Pop.) Viperă. ◊ Expr. Pui de năpârcă = om rău, perfid. 3. Epitet dat unei persoane foarte rele, perfide, primejdioase. II. P. anal. (Reg.) 1. Bici; fiecare dintre curelele unui gârbaci. 2. Luntre mică și îngustă. [Pl. și: (reg.) năpârce] – Cf. alb. neperke, nepertke.

năpîrcilor
NĂPẤRCĂ, năpârci, s. f. I. 1. Specie de șopârlă lipsită de membre, cu corpul lung de 25-30 cm, cilindric, de culoare cenușie, acoperit cu solzi strălucitori (Anguis fragilis). ♦ P. gener. (Reg.) Șopârlă. 2. (Pop.) Viperă. ◊ Expr. Pui de năpârcă = om rău, perfid. 3. Epitet dat unei persoane foarte rele, perfide, primejdioase. II. P. anal. (Reg.) 1. Bici; fiecare dintre curelele unui gârbaci. 2. Luntre mică și îngustă. [Pl. și: (reg.) năpârce] – Cf. alb. neperke, nepertke.

năpîrlea
NĂPÂRLÍ, năpârlesc, vb. IV. Intranz. (Despre animale) A suferi o năpârlire; a-și schimba părul, penele sau pielea; (despre păr, pene, piele) a cădea de pe corp în cursul năpârlirii. – Din bg. napărlja.

DOOM

năpârlí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpârlésc, imperf. 3 sg. năpârleá; conj. prez. 3 să năpârleáscă

năpîrleai
NĂPÂRLÍ, năpârlesc, vb. IV. Intranz. (Despre animale) A suferi o năpârlire; a-și schimba părul, penele sau pielea; (despre păr, pene, piele) a cădea de pe corp în cursul năpârlirii. – Din bg. napărlja.

DOOM

năpârlí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpârlésc, imperf. 3 sg. năpârleá; conj. prez. 3 să năpârleáscă

năpîrleam
NĂPÂRLÍ, năpârlesc, vb. IV. Intranz. (Despre animale) A suferi o năpârlire; a-și schimba părul, penele sau pielea; (despre păr, pene, piele) a cădea de pe corp în cursul năpârlirii. – Din bg. napărlja.

DOOM

năpârlí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpârlésc, imperf. 3 sg. năpârleá; conj. prez. 3 să năpârleáscă

năpîrlească
NĂPÂRLÍ, năpârlesc, vb. IV. Intranz. (Despre animale) A suferi o năpârlire; a-și schimba părul, penele sau pielea; (despre păr, pene, piele) a cădea de pe corp în cursul năpârlirii. – Din bg. napărlja.

DOOM

năpârlí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpârlésc, imperf. 3 sg. năpârleá; conj. prez. 3 să năpârleáscă

năpîrleau
NĂPÂRLÍ, năpârlesc, vb. IV. Intranz. (Despre animale) A suferi o năpârlire; a-și schimba părul, penele sau pielea; (despre păr, pene, piele) a cădea de pe corp în cursul năpârlirii. – Din bg. napărlja.

DOOM

năpârlí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpârlésc, imperf. 3 sg. năpârleá; conj. prez. 3 să năpârleáscă

năpîrleați
NĂPÂRLÍ, năpârlesc, vb. IV. Intranz. (Despre animale) A suferi o năpârlire; a-și schimba părul, penele sau pielea; (despre păr, pene, piele) a cădea de pe corp în cursul năpârlirii. – Din bg. napărlja.

DOOM

năpârlí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpârlésc, imperf. 3 sg. năpârleá; conj. prez. 3 să năpârleáscă

năpîrlesc
NĂPÂRLÍ, năpârlesc, vb. IV. Intranz. (Despre animale) A suferi o năpârlire; a-și schimba părul, penele sau pielea; (despre păr, pene, piele) a cădea de pe corp în cursul năpârlirii. – Din bg. napărlja.

DOOM

năpârlí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpârlésc, imperf. 3 sg. năpârleá; conj. prez. 3 să năpârleáscă

năpîrlește
NĂPÂRLÍ, năpârlesc, vb. IV. Intranz. (Despre animale) A suferi o năpârlire; a-și schimba părul, penele sau pielea; (despre păr, pene, piele) a cădea de pe corp în cursul năpârlirii. – Din bg. napărlja.

DOOM

năpârlí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpârlésc, imperf. 3 sg. năpârleá; conj. prez. 3 să năpârleáscă

năpîrlești
NĂPÂRLÍ, năpârlesc, vb. IV. Intranz. (Despre animale) A suferi o năpârlire; a-și schimba părul, penele sau pielea; (despre păr, pene, piele) a cădea de pe corp în cursul năpârlirii. – Din bg. napărlja.

DOOM

năpârlí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpârlésc, imperf. 3 sg. năpârleá; conj. prez. 3 să năpârleáscă

năpîrli
NĂPÂRLÍ, năpârlesc, vb. IV. Intranz. (Despre animale) A suferi o năpârlire; a-și schimba părul, penele sau pielea; (despre păr, pene, piele) a cădea de pe corp în cursul năpârlirii. – Din bg. napărlja.

DOOM

năpârlí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpârlésc, imperf. 3 sg. năpârleá; conj. prez. 3 să năpârleáscă

năpîrlii
NĂPÂRLÍ, năpârlesc, vb. IV. Intranz. (Despre animale) A suferi o năpârlire; a-și schimba părul, penele sau pielea; (despre păr, pene, piele) a cădea de pe corp în cursul năpârlirii. – Din bg. napărlja.

DOOM

năpârlí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpârlésc, imperf. 3 sg. năpârleá; conj. prez. 3 să năpârleáscă

năpîrlim
NĂPÂRLÍ, năpârlesc, vb. IV. Intranz. (Despre animale) A suferi o năpârlire; a-și schimba părul, penele sau pielea; (despre păr, pene, piele) a cădea de pe corp în cursul năpârlirii. – Din bg. napărlja.

DOOM

năpârlí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpârlésc, imperf. 3 sg. năpârleá; conj. prez. 3 să năpârleáscă

năpîrlind
NĂPÂRLÍ, năpârlesc, vb. IV. Intranz. (Despre animale) A suferi o năpârlire; a-și schimba părul, penele sau pielea; (despre păr, pene, piele) a cădea de pe corp în cursul năpârlirii. – Din bg. napărlja.

DOOM

năpârlí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpârlésc, imperf. 3 sg. năpârleá; conj. prez. 3 să năpârleáscă

năpîrlire
NĂPÂRLÍ, năpârlesc, vb. IV. Intranz. (Despre animale) A suferi o năpârlire; a-și schimba părul, penele sau pielea; (despre păr, pene, piele) a cădea de pe corp în cursul năpârlirii. – Din bg. napărlja.

DOOM

năpârlí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpârlésc, imperf. 3 sg. năpârleá; conj. prez. 3 să năpârleáscă

năpîrlire
NĂPÂRLÍRE, năpârliri, s. f. Faptul de a năpârli; proces (periodic) de înnoire a învelișului corpului la unele animale, determinat de factori endocrini. – V. năpârli.

DOOM

năpârlíre s. f., g.-d. art. năpârlírii; pl. năpârlíri

năpîrlirea
NĂPÂRLÍRE, năpârliri, s. f. Faptul de a năpârli; proces (periodic) de înnoire a învelișului corpului la unele animale, determinat de factori endocrini. – V. năpârli.

DOOM

năpârlíre s. f., g.-d. art. năpârlírii; pl. năpârlíri

năpîrliri
NĂPÂRLÍRE, năpârliri, s. f. Faptul de a năpârli; proces (periodic) de înnoire a învelișului corpului la unele animale, determinat de factori endocrini. – V. năpârli.

DOOM

năpârlíre s. f., g.-d. art. năpârlírii; pl. năpârlíri

năpîrlirii
NĂPÂRLÍRE, năpârliri, s. f. Faptul de a năpârli; proces (periodic) de înnoire a învelișului corpului la unele animale, determinat de factori endocrini. – V. năpârli.

DOOM

năpârlíre s. f., g.-d. art. năpârlírii; pl. năpârlíri

năpîrlirile
NĂPÂRLÍRE, năpârliri, s. f. Faptul de a năpârli; proces (periodic) de înnoire a învelișului corpului la unele animale, determinat de factori endocrini. – V. năpârli.

DOOM

năpârlíre s. f., g.-d. art. năpârlírii; pl. năpârlíri

năpîrlirilor
NĂPÂRLÍRE, năpârliri, s. f. Faptul de a năpârli; proces (periodic) de înnoire a învelișului corpului la unele animale, determinat de factori endocrini. – V. năpârli.

DOOM

năpârlíre s. f., g.-d. art. năpârlírii; pl. năpârlíri

năpîrliră
NĂPÂRLÍ, năpârlesc, vb. IV. Intranz. (Despre animale) A suferi o năpârlire; a-și schimba părul, penele sau pielea; (despre păr, pene, piele) a cădea de pe corp în cursul năpârlirii. – Din bg. napărlja.

DOOM

năpârlí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpârlésc, imperf. 3 sg. năpârleá; conj. prez. 3 să năpârleáscă

năpîrlirăm
NĂPÂRLÍ, năpârlesc, vb. IV. Intranz. (Despre animale) A suferi o năpârlire; a-și schimba părul, penele sau pielea; (despre păr, pene, piele) a cădea de pe corp în cursul năpârlirii. – Din bg. napărlja.

DOOM

năpârlí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpârlésc, imperf. 3 sg. năpârleá; conj. prez. 3 să năpârleáscă

năpîrlirăți
NĂPÂRLÍ, năpârlesc, vb. IV. Intranz. (Despre animale) A suferi o năpârlire; a-și schimba părul, penele sau pielea; (despre păr, pene, piele) a cădea de pe corp în cursul năpârlirii. – Din bg. napărlja.

DOOM

năpârlí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpârlésc, imperf. 3 sg. năpârleá; conj. prez. 3 să năpârleáscă

năpîrlise
NĂPÂRLÍ, năpârlesc, vb. IV. Intranz. (Despre animale) A suferi o năpârlire; a-și schimba părul, penele sau pielea; (despre păr, pene, piele) a cădea de pe corp în cursul năpârlirii. – Din bg. napărlja.

DOOM

năpârlí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpârlésc, imperf. 3 sg. năpârleá; conj. prez. 3 să năpârleáscă

năpîrlisem
NĂPÂRLÍ, năpârlesc, vb. IV. Intranz. (Despre animale) A suferi o năpârlire; a-și schimba părul, penele sau pielea; (despre păr, pene, piele) a cădea de pe corp în cursul năpârlirii. – Din bg. napărlja.

DOOM

năpârlí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpârlésc, imperf. 3 sg. năpârleá; conj. prez. 3 să năpârleáscă

năpîrliseră
NĂPÂRLÍ, năpârlesc, vb. IV. Intranz. (Despre animale) A suferi o năpârlire; a-și schimba părul, penele sau pielea; (despre păr, pene, piele) a cădea de pe corp în cursul năpârlirii. – Din bg. napărlja.

DOOM

năpârlí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpârlésc, imperf. 3 sg. năpârleá; conj. prez. 3 să năpârleáscă

năpîrliserăm
NĂPÂRLÍ, năpârlesc, vb. IV. Intranz. (Despre animale) A suferi o năpârlire; a-și schimba părul, penele sau pielea; (despre păr, pene, piele) a cădea de pe corp în cursul năpârlirii. – Din bg. napărlja.

DOOM

năpârlí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpârlésc, imperf. 3 sg. năpârleá; conj. prez. 3 să năpârleáscă

năpîrliserăți
NĂPÂRLÍ, năpârlesc, vb. IV. Intranz. (Despre animale) A suferi o năpârlire; a-și schimba părul, penele sau pielea; (despre păr, pene, piele) a cădea de pe corp în cursul năpârlirii. – Din bg. napărlja.

DOOM

năpârlí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpârlésc, imperf. 3 sg. năpârleá; conj. prez. 3 să năpârleáscă

năpîrliseși
NĂPÂRLÍ, năpârlesc, vb. IV. Intranz. (Despre animale) A suferi o năpârlire; a-și schimba părul, penele sau pielea; (despre păr, pene, piele) a cădea de pe corp în cursul năpârlirii. – Din bg. napărlja.

DOOM

năpârlí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpârlésc, imperf. 3 sg. năpârleá; conj. prez. 3 să năpârleáscă

năpîrliseți
NĂPÂRLÍ, năpârlesc, vb. IV. Intranz. (Despre animale) A suferi o năpârlire; a-și schimba părul, penele sau pielea; (despre păr, pene, piele) a cădea de pe corp în cursul năpârlirii. – Din bg. napărlja.

DOOM

năpârlí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpârlésc, imperf. 3 sg. năpârleá; conj. prez. 3 să năpârleáscă

năpîrlit
NĂPÂRLÍ, năpârlesc, vb. IV. Intranz. (Despre animale) A suferi o năpârlire; a-și schimba părul, penele sau pielea; (despre păr, pene, piele) a cădea de pe corp în cursul năpârlirii. – Din bg. napărlja.

DOOM

năpârlí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpârlésc, imperf. 3 sg. năpârleá; conj. prez. 3 să năpârleáscă

năpîrlit
NĂPÂRLÍT, -Ă, năpârliți, -te, adj. Care a suferit o năpârlire. – V. năpârli.

năpîrlita
NĂPÂRLÍT, -Ă, năpârliți, -te, adj. Care a suferit o năpârlire. – V. năpârli.

năpîrlite
NĂPÂRLÍT, -Ă, năpârliți, -te, adj. Care a suferit o năpârlire. – V. năpârli.

năpîrlitei
NĂPÂRLÍT, -Ă, năpârliți, -te, adj. Care a suferit o năpârlire. – V. năpârli.

năpîrlitele
NĂPÂRLÍT, -Ă, năpârliți, -te, adj. Care a suferit o năpârlire. – V. năpârli.

năpîrlitelor
NĂPÂRLÍT, -Ă, năpârliți, -te, adj. Care a suferit o năpârlire. – V. năpârli.

năpîrlitul
NĂPÂRLÍT, -Ă, năpârliți, -te, adj. Care a suferit o năpârlire. – V. năpârli.

năpîrlitului
NĂPÂRLÍT, -Ă, năpârliți, -te, adj. Care a suferit o năpârlire. – V. năpârli.

năpîrliși
NĂPÂRLÍ, năpârlesc, vb. IV. Intranz. (Despre animale) A suferi o năpârlire; a-și schimba părul, penele sau pielea; (despre păr, pene, piele) a cădea de pe corp în cursul năpârlirii. – Din bg. napărlja.

DOOM

năpârlí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpârlésc, imperf. 3 sg. năpârleá; conj. prez. 3 să năpârleáscă

năpîrliți
NĂPÂRLÍ, năpârlesc, vb. IV. Intranz. (Despre animale) A suferi o năpârlire; a-și schimba părul, penele sau pielea; (despre păr, pene, piele) a cădea de pe corp în cursul năpârlirii. – Din bg. napărlja.

DOOM

năpârlí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpârlésc, imperf. 3 sg. năpârleá; conj. prez. 3 să năpârleáscă

năpîrliți
NĂPÂRLÍT, -Ă, năpârliți, -te, adj. Care a suferit o năpârlire. – V. năpârli.

năpîrliții
NĂPÂRLÍT, -Ă, năpârliți, -te, adj. Care a suferit o năpârlire. – V. năpârli.

năpîrliților
NĂPÂRLÍT, -Ă, năpârliți, -te, adj. Care a suferit o năpârlire. – V. năpârli.

năpîrstoaca
NĂPÂRSTÓC, -OÁCĂ, năpârstoci, -oace, s. m. și f., s. n. 1. S. n. (Pop.) Degetar (folosit la cusut). 2. S. m. și f. (Fam.) Epitet dat unui copil (mic). ♦ (Peior.) Persoană mică de statură; fig. om neajutorat, neputincios. – Din bg. naprăstok.

DOOM

năpârstóc² (degetar) (pop.) s. n., pl. năpârstoáce

năpîrstoace
NĂPÂRSTÓC, -OÁCĂ, năpârstoci, -oace, s. m. și f., s. n. 1. S. n. (Pop.) Degetar (folosit la cusut). 2. S. m. și f. (Fam.) Epitet dat unui copil (mic). ♦ (Peior.) Persoană mică de statură; fig. om neajutorat, neputincios. – Din bg. naprăstok.

DOOM

năpârstóc² (degetar) (pop.) s. n., pl. năpârstoáce

năpîrstoacei
NĂPÂRSTÓC, -OÁCĂ, năpârstoci, -oace, s. m. și f., s. n. 1. S. n. (Pop.) Degetar (folosit la cusut). 2. S. m. și f. (Fam.) Epitet dat unui copil (mic). ♦ (Peior.) Persoană mică de statură; fig. om neajutorat, neputincios. – Din bg. naprăstok.

DOOM

năpârstóc² (degetar) (pop.) s. n., pl. năpârstoáce

năpîrstoacele
NĂPÂRSTÓC, -OÁCĂ, năpârstoci, -oace, s. m. și f., s. n. 1. S. n. (Pop.) Degetar (folosit la cusut). 2. S. m. și f. (Fam.) Epitet dat unui copil (mic). ♦ (Peior.) Persoană mică de statură; fig. om neajutorat, neputincios. – Din bg. naprăstok.

DOOM

năpârstóc² (degetar) (pop.) s. n., pl. năpârstoáce

năpîrstoacelor
NĂPÂRSTÓC, -OÁCĂ, năpârstoci, -oace, s. m. și f., s. n. 1. S. n. (Pop.) Degetar (folosit la cusut). 2. S. m. și f. (Fam.) Epitet dat unui copil (mic). ♦ (Peior.) Persoană mică de statură; fig. om neajutorat, neputincios. – Din bg. naprăstok.

DOOM

năpârstóc² (degetar) (pop.) s. n., pl. năpârstoáce

năpîrstoc
NĂPÂRSTÓC, -OÁCĂ, năpârstoci, -oace, s. m. și f., s. n. 1. S. n. (Pop.) Degetar (folosit la cusut). 2. S. m. și f. (Fam.) Epitet dat unui copil (mic). ♦ (Peior.) Persoană mică de statură; fig. om neajutorat, neputincios. – Din bg. naprăstok.

DOOM

năpârstóc² (degetar) (pop.) s. n., pl. năpârstoáce

năpîrstoci
NĂPÂRSTÓC, -OÁCĂ, năpârstoci, -oace, s. m. și f., s. n. 1. S. n. (Pop.) Degetar (folosit la cusut). 2. S. m. și f. (Fam.) Epitet dat unui copil (mic). ♦ (Peior.) Persoană mică de statură; fig. om neajutorat, neputincios. – Din bg. naprăstok.

DOOM

năpârstóc² (degetar) (pop.) s. n., pl. năpârstoáce

năpîrstocii
NĂPÂRSTÓC, -OÁCĂ, năpârstoci, -oace, s. m. și f., s. n. 1. S. n. (Pop.) Degetar (folosit la cusut). 2. S. m. și f. (Fam.) Epitet dat unui copil (mic). ♦ (Peior.) Persoană mică de statură; fig. om neajutorat, neputincios. – Din bg. naprăstok.

DOOM

năpârstóc² (degetar) (pop.) s. n., pl. năpârstoáce

năpîrstocilor
NĂPÂRSTÓC, -OÁCĂ, năpârstoci, -oace, s. m. și f., s. n. 1. S. n. (Pop.) Degetar (folosit la cusut). 2. S. m. și f. (Fam.) Epitet dat unui copil (mic). ♦ (Peior.) Persoană mică de statură; fig. om neajutorat, neputincios. – Din bg. naprăstok.

DOOM

năpârstóc² (degetar) (pop.) s. n., pl. năpârstoáce

năpîrstocul
NĂPÂRSTÓC, -OÁCĂ, năpârstoci, -oace, s. m. și f., s. n. 1. S. n. (Pop.) Degetar (folosit la cusut). 2. S. m. și f. (Fam.) Epitet dat unui copil (mic). ♦ (Peior.) Persoană mică de statură; fig. om neajutorat, neputincios. – Din bg. naprăstok.

DOOM

năpârstóc² (degetar) (pop.) s. n., pl. năpârstoáce

năpîrstocului
NĂPÂRSTÓC, -OÁCĂ, năpârstoci, -oace, s. m. și f., s. n. 1. S. n. (Pop.) Degetar (folosit la cusut). 2. S. m. și f. (Fam.) Epitet dat unui copil (mic). ♦ (Peior.) Persoană mică de statură; fig. om neajutorat, neputincios. – Din bg. naprăstok.

DOOM

năpârstóc² (degetar) (pop.) s. n., pl. năpârstoáce

năpădaică
NĂPĂDÁICĂ s. f. v. năbădaică.

năpădea
NĂPĂDÍ, năpădesc, vb. IV. 1. Tranz. A invada, a cotropi; a cuprinde din toate părțile, a împresura; a acoperi, a umple. ♦ Fig. A copleși, a doborî, a birui. ♦ (Despre plâns, râs) A-l cuprinde, a-l apuca (pe cineva) cu putere, fără a se putea stăpâni; a podidi. 2. Intranz. A se repezi asupra cuiva sau undeva; a se năpusti, a năvăli, a tăbărî. ♦ A apărea undeva în număr sau în cantitate mare, a se înmulți peste măsură. 3. Intranz. și tranz. (Despre sânge, lacrimi) A țâșni, a izbucni (cu putere și în cantitate mare); a umple, a acoperi pe cineva sau ceva. ♦ Fig. A apărea, a se manifesta brusc, a izbucni violent. Mulțumirea îi năpădește în ochi. – Din sl. napasti, -padja.

DOOM

năpădí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpădésc, imperf. 3 sg. năpădeá; conj. prez. 3 să năpădeáscă

năpădeai
NĂPĂDÍ, năpădesc, vb. IV. 1. Tranz. A invada, a cotropi; a cuprinde din toate părțile, a împresura; a acoperi, a umple. ♦ Fig. A copleși, a doborî, a birui. ♦ (Despre plâns, râs) A-l cuprinde, a-l apuca (pe cineva) cu putere, fără a se putea stăpâni; a podidi. 2. Intranz. A se repezi asupra cuiva sau undeva; a se năpusti, a năvăli, a tăbărî. ♦ A apărea undeva în număr sau în cantitate mare, a se înmulți peste măsură. 3. Intranz. și tranz. (Despre sânge, lacrimi) A țâșni, a izbucni (cu putere și în cantitate mare); a umple, a acoperi pe cineva sau ceva. ♦ Fig. A apărea, a se manifesta brusc, a izbucni violent. Mulțumirea îi năpădește în ochi. – Din sl. napasti, -padja.

DOOM

năpădí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpădésc, imperf. 3 sg. năpădeá; conj. prez. 3 să năpădeáscă

năpădeam
NĂPĂDÍ, năpădesc, vb. IV. 1. Tranz. A invada, a cotropi; a cuprinde din toate părțile, a împresura; a acoperi, a umple. ♦ Fig. A copleși, a doborî, a birui. ♦ (Despre plâns, râs) A-l cuprinde, a-l apuca (pe cineva) cu putere, fără a se putea stăpâni; a podidi. 2. Intranz. A se repezi asupra cuiva sau undeva; a se năpusti, a năvăli, a tăbărî. ♦ A apărea undeva în număr sau în cantitate mare, a se înmulți peste măsură. 3. Intranz. și tranz. (Despre sânge, lacrimi) A țâșni, a izbucni (cu putere și în cantitate mare); a umple, a acoperi pe cineva sau ceva. ♦ Fig. A apărea, a se manifesta brusc, a izbucni violent. Mulțumirea îi năpădește în ochi. – Din sl. napasti, -padja.

DOOM

năpădí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpădésc, imperf. 3 sg. năpădeá; conj. prez. 3 să năpădeáscă

năpădească
NĂPĂDÍ, năpădesc, vb. IV. 1. Tranz. A invada, a cotropi; a cuprinde din toate părțile, a împresura; a acoperi, a umple. ♦ Fig. A copleși, a doborî, a birui. ♦ (Despre plâns, râs) A-l cuprinde, a-l apuca (pe cineva) cu putere, fără a se putea stăpâni; a podidi. 2. Intranz. A se repezi asupra cuiva sau undeva; a se năpusti, a năvăli, a tăbărî. ♦ A apărea undeva în număr sau în cantitate mare, a se înmulți peste măsură. 3. Intranz. și tranz. (Despre sânge, lacrimi) A țâșni, a izbucni (cu putere și în cantitate mare); a umple, a acoperi pe cineva sau ceva. ♦ Fig. A apărea, a se manifesta brusc, a izbucni violent. Mulțumirea îi năpădește în ochi. – Din sl. napasti, -padja.

DOOM

năpădí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpădésc, imperf. 3 sg. năpădeá; conj. prez. 3 să năpădeáscă

năpădeau
NĂPĂDÍ, năpădesc, vb. IV. 1. Tranz. A invada, a cotropi; a cuprinde din toate părțile, a împresura; a acoperi, a umple. ♦ Fig. A copleși, a doborî, a birui. ♦ (Despre plâns, râs) A-l cuprinde, a-l apuca (pe cineva) cu putere, fără a se putea stăpâni; a podidi. 2. Intranz. A se repezi asupra cuiva sau undeva; a se năpusti, a năvăli, a tăbărî. ♦ A apărea undeva în număr sau în cantitate mare, a se înmulți peste măsură. 3. Intranz. și tranz. (Despre sânge, lacrimi) A țâșni, a izbucni (cu putere și în cantitate mare); a umple, a acoperi pe cineva sau ceva. ♦ Fig. A apărea, a se manifesta brusc, a izbucni violent. Mulțumirea îi năpădește în ochi. – Din sl. napasti, -padja.

DOOM

năpădí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpădésc, imperf. 3 sg. năpădeá; conj. prez. 3 să năpădeáscă

năpădeați
NĂPĂDÍ, năpădesc, vb. IV. 1. Tranz. A invada, a cotropi; a cuprinde din toate părțile, a împresura; a acoperi, a umple. ♦ Fig. A copleși, a doborî, a birui. ♦ (Despre plâns, râs) A-l cuprinde, a-l apuca (pe cineva) cu putere, fără a se putea stăpâni; a podidi. 2. Intranz. A se repezi asupra cuiva sau undeva; a se năpusti, a năvăli, a tăbărî. ♦ A apărea undeva în număr sau în cantitate mare, a se înmulți peste măsură. 3. Intranz. și tranz. (Despre sânge, lacrimi) A țâșni, a izbucni (cu putere și în cantitate mare); a umple, a acoperi pe cineva sau ceva. ♦ Fig. A apărea, a se manifesta brusc, a izbucni violent. Mulțumirea îi năpădește în ochi. – Din sl. napasti, -padja.

DOOM

năpădí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpădésc, imperf. 3 sg. năpădeá; conj. prez. 3 să năpădeáscă

năpădesc
NĂPĂDÍ, năpădesc, vb. IV. 1. Tranz. A invada, a cotropi; a cuprinde din toate părțile, a împresura; a acoperi, a umple. ♦ Fig. A copleși, a doborî, a birui. ♦ (Despre plâns, râs) A-l cuprinde, a-l apuca (pe cineva) cu putere, fără a se putea stăpâni; a podidi. 2. Intranz. A se repezi asupra cuiva sau undeva; a se năpusti, a năvăli, a tăbărî. ♦ A apărea undeva în număr sau în cantitate mare, a se înmulți peste măsură. 3. Intranz. și tranz. (Despre sânge, lacrimi) A țâșni, a izbucni (cu putere și în cantitate mare); a umple, a acoperi pe cineva sau ceva. ♦ Fig. A apărea, a se manifesta brusc, a izbucni violent. Mulțumirea îi năpădește în ochi. – Din sl. napasti, -padja.

DOOM

năpădí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpădésc, imperf. 3 sg. năpădeá; conj. prez. 3 să năpădeáscă

năpădește
NĂPĂDÍ, năpădesc, vb. IV. 1. Tranz. A invada, a cotropi; a cuprinde din toate părțile, a împresura; a acoperi, a umple. ♦ Fig. A copleși, a doborî, a birui. ♦ (Despre plâns, râs) A-l cuprinde, a-l apuca (pe cineva) cu putere, fără a se putea stăpâni; a podidi. 2. Intranz. A se repezi asupra cuiva sau undeva; a se năpusti, a năvăli, a tăbărî. ♦ A apărea undeva în număr sau în cantitate mare, a se înmulți peste măsură. 3. Intranz. și tranz. (Despre sânge, lacrimi) A țâșni, a izbucni (cu putere și în cantitate mare); a umple, a acoperi pe cineva sau ceva. ♦ Fig. A apărea, a se manifesta brusc, a izbucni violent. Mulțumirea îi năpădește în ochi. – Din sl. napasti, -padja.

DOOM

năpădí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpădésc, imperf. 3 sg. năpădeá; conj. prez. 3 să năpădeáscă

năpădești
NĂPĂDÍ, năpădesc, vb. IV. 1. Tranz. A invada, a cotropi; a cuprinde din toate părțile, a împresura; a acoperi, a umple. ♦ Fig. A copleși, a doborî, a birui. ♦ (Despre plâns, râs) A-l cuprinde, a-l apuca (pe cineva) cu putere, fără a se putea stăpâni; a podidi. 2. Intranz. A se repezi asupra cuiva sau undeva; a se năpusti, a năvăli, a tăbărî. ♦ A apărea undeva în număr sau în cantitate mare, a se înmulți peste măsură. 3. Intranz. și tranz. (Despre sânge, lacrimi) A țâșni, a izbucni (cu putere și în cantitate mare); a umple, a acoperi pe cineva sau ceva. ♦ Fig. A apărea, a se manifesta brusc, a izbucni violent. Mulțumirea îi năpădește în ochi. – Din sl. napasti, -padja.

DOOM

năpădí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpădésc, imperf. 3 sg. năpădeá; conj. prez. 3 să năpădeáscă

năpădi
NĂPĂDÍ, năpădesc, vb. IV. 1. Tranz. A invada, a cotropi; a cuprinde din toate părțile, a împresura; a acoperi, a umple. ♦ Fig. A copleși, a doborî, a birui. ♦ (Despre plâns, râs) A-l cuprinde, a-l apuca (pe cineva) cu putere, fără a se putea stăpâni; a podidi. 2. Intranz. A se repezi asupra cuiva sau undeva; a se năpusti, a năvăli, a tăbărî. ♦ A apărea undeva în număr sau în cantitate mare, a se înmulți peste măsură. 3. Intranz. și tranz. (Despre sânge, lacrimi) A țâșni, a izbucni (cu putere și în cantitate mare); a umple, a acoperi pe cineva sau ceva. ♦ Fig. A apărea, a se manifesta brusc, a izbucni violent. Mulțumirea îi năpădește în ochi. – Din sl. napasti, -padja.

DOOM

năpădí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpădésc, imperf. 3 sg. năpădeá; conj. prez. 3 să năpădeáscă

năpădii
NĂPĂDÍ, năpădesc, vb. IV. 1. Tranz. A invada, a cotropi; a cuprinde din toate părțile, a împresura; a acoperi, a umple. ♦ Fig. A copleși, a doborî, a birui. ♦ (Despre plâns, râs) A-l cuprinde, a-l apuca (pe cineva) cu putere, fără a se putea stăpâni; a podidi. 2. Intranz. A se repezi asupra cuiva sau undeva; a se năpusti, a năvăli, a tăbărî. ♦ A apărea undeva în număr sau în cantitate mare, a se înmulți peste măsură. 3. Intranz. și tranz. (Despre sânge, lacrimi) A țâșni, a izbucni (cu putere și în cantitate mare); a umple, a acoperi pe cineva sau ceva. ♦ Fig. A apărea, a se manifesta brusc, a izbucni violent. Mulțumirea îi năpădește în ochi. – Din sl. napasti, -padja.

DOOM

năpădí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpădésc, imperf. 3 sg. năpădeá; conj. prez. 3 să năpădeáscă

năpădim
NĂPĂDÍ, năpădesc, vb. IV. 1. Tranz. A invada, a cotropi; a cuprinde din toate părțile, a împresura; a acoperi, a umple. ♦ Fig. A copleși, a doborî, a birui. ♦ (Despre plâns, râs) A-l cuprinde, a-l apuca (pe cineva) cu putere, fără a se putea stăpâni; a podidi. 2. Intranz. A se repezi asupra cuiva sau undeva; a se năpusti, a năvăli, a tăbărî. ♦ A apărea undeva în număr sau în cantitate mare, a se înmulți peste măsură. 3. Intranz. și tranz. (Despre sânge, lacrimi) A țâșni, a izbucni (cu putere și în cantitate mare); a umple, a acoperi pe cineva sau ceva. ♦ Fig. A apărea, a se manifesta brusc, a izbucni violent. Mulțumirea îi năpădește în ochi. – Din sl. napasti, -padja.

DOOM

năpădí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpădésc, imperf. 3 sg. năpădeá; conj. prez. 3 să năpădeáscă

năpădind
NĂPĂDÍ, năpădesc, vb. IV. 1. Tranz. A invada, a cotropi; a cuprinde din toate părțile, a împresura; a acoperi, a umple. ♦ Fig. A copleși, a doborî, a birui. ♦ (Despre plâns, râs) A-l cuprinde, a-l apuca (pe cineva) cu putere, fără a se putea stăpâni; a podidi. 2. Intranz. A se repezi asupra cuiva sau undeva; a se năpusti, a năvăli, a tăbărî. ♦ A apărea undeva în număr sau în cantitate mare, a se înmulți peste măsură. 3. Intranz. și tranz. (Despre sânge, lacrimi) A țâșni, a izbucni (cu putere și în cantitate mare); a umple, a acoperi pe cineva sau ceva. ♦ Fig. A apărea, a se manifesta brusc, a izbucni violent. Mulțumirea îi năpădește în ochi. – Din sl. napasti, -padja.

DOOM

năpădí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpădésc, imperf. 3 sg. năpădeá; conj. prez. 3 să năpădeáscă

năpădire
NĂPĂDÍ, năpădesc, vb. IV. 1. Tranz. A invada, a cotropi; a cuprinde din toate părțile, a împresura; a acoperi, a umple. ♦ Fig. A copleși, a doborî, a birui. ♦ (Despre plâns, râs) A-l cuprinde, a-l apuca (pe cineva) cu putere, fără a se putea stăpâni; a podidi. 2. Intranz. A se repezi asupra cuiva sau undeva; a se năpusti, a năvăli, a tăbărî. ♦ A apărea undeva în număr sau în cantitate mare, a se înmulți peste măsură. 3. Intranz. și tranz. (Despre sânge, lacrimi) A țâșni, a izbucni (cu putere și în cantitate mare); a umple, a acoperi pe cineva sau ceva. ♦ Fig. A apărea, a se manifesta brusc, a izbucni violent. Mulțumirea îi năpădește în ochi. – Din sl. napasti, -padja.

DOOM

năpădí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpădésc, imperf. 3 sg. năpădeá; conj. prez. 3 să năpădeáscă

năpădire
NĂPĂDÍRE, năpădiri, s. f. Acțiunea de a năpădi și rezultatul ei; invazie, cotropire. – V. năpădi.

DOOM

năpădíre s. f., g.-d. art. năpădírii; pl. năpădíri

năpădirea
NĂPĂDÍRE, năpădiri, s. f. Acțiunea de a năpădi și rezultatul ei; invazie, cotropire. – V. năpădi.

DOOM

năpădíre s. f., g.-d. art. năpădírii; pl. năpădíri

năpădiri
NĂPĂDÍRE, năpădiri, s. f. Acțiunea de a năpădi și rezultatul ei; invazie, cotropire. – V. năpădi.

DOOM

năpădíre s. f., g.-d. art. năpădírii; pl. năpădíri

năpădirii
NĂPĂDÍRE, năpădiri, s. f. Acțiunea de a năpădi și rezultatul ei; invazie, cotropire. – V. năpădi.

DOOM

năpădíre s. f., g.-d. art. năpădírii; pl. năpădíri

năpădirile
NĂPĂDÍRE, năpădiri, s. f. Acțiunea de a năpădi și rezultatul ei; invazie, cotropire. – V. năpădi.

DOOM

năpădíre s. f., g.-d. art. năpădírii; pl. năpădíri

năpădirilor
NĂPĂDÍRE, năpădiri, s. f. Acțiunea de a năpădi și rezultatul ei; invazie, cotropire. – V. năpădi.

DOOM

năpădíre s. f., g.-d. art. năpădírii; pl. năpădíri

năpădiră
NĂPĂDÍ, năpădesc, vb. IV. 1. Tranz. A invada, a cotropi; a cuprinde din toate părțile, a împresura; a acoperi, a umple. ♦ Fig. A copleși, a doborî, a birui. ♦ (Despre plâns, râs) A-l cuprinde, a-l apuca (pe cineva) cu putere, fără a se putea stăpâni; a podidi. 2. Intranz. A se repezi asupra cuiva sau undeva; a se năpusti, a năvăli, a tăbărî. ♦ A apărea undeva în număr sau în cantitate mare, a se înmulți peste măsură. 3. Intranz. și tranz. (Despre sânge, lacrimi) A țâșni, a izbucni (cu putere și în cantitate mare); a umple, a acoperi pe cineva sau ceva. ♦ Fig. A apărea, a se manifesta brusc, a izbucni violent. Mulțumirea îi năpădește în ochi. – Din sl. napasti, -padja.

DOOM

năpădí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpădésc, imperf. 3 sg. năpădeá; conj. prez. 3 să năpădeáscă

năpădirăm
NĂPĂDÍ, năpădesc, vb. IV. 1. Tranz. A invada, a cotropi; a cuprinde din toate părțile, a împresura; a acoperi, a umple. ♦ Fig. A copleși, a doborî, a birui. ♦ (Despre plâns, râs) A-l cuprinde, a-l apuca (pe cineva) cu putere, fără a se putea stăpâni; a podidi. 2. Intranz. A se repezi asupra cuiva sau undeva; a se năpusti, a năvăli, a tăbărî. ♦ A apărea undeva în număr sau în cantitate mare, a se înmulți peste măsură. 3. Intranz. și tranz. (Despre sânge, lacrimi) A țâșni, a izbucni (cu putere și în cantitate mare); a umple, a acoperi pe cineva sau ceva. ♦ Fig. A apărea, a se manifesta brusc, a izbucni violent. Mulțumirea îi năpădește în ochi. – Din sl. napasti, -padja.

DOOM

năpădí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpădésc, imperf. 3 sg. năpădeá; conj. prez. 3 să năpădeáscă

năpădirăți
NĂPĂDÍ, năpădesc, vb. IV. 1. Tranz. A invada, a cotropi; a cuprinde din toate părțile, a împresura; a acoperi, a umple. ♦ Fig. A copleși, a doborî, a birui. ♦ (Despre plâns, râs) A-l cuprinde, a-l apuca (pe cineva) cu putere, fără a se putea stăpâni; a podidi. 2. Intranz. A se repezi asupra cuiva sau undeva; a se năpusti, a năvăli, a tăbărî. ♦ A apărea undeva în număr sau în cantitate mare, a se înmulți peste măsură. 3. Intranz. și tranz. (Despre sânge, lacrimi) A țâșni, a izbucni (cu putere și în cantitate mare); a umple, a acoperi pe cineva sau ceva. ♦ Fig. A apărea, a se manifesta brusc, a izbucni violent. Mulțumirea îi năpădește în ochi. – Din sl. napasti, -padja.

DOOM

năpădí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpădésc, imperf. 3 sg. năpădeá; conj. prez. 3 să năpădeáscă

năpădise
NĂPĂDÍ, năpădesc, vb. IV. 1. Tranz. A invada, a cotropi; a cuprinde din toate părțile, a împresura; a acoperi, a umple. ♦ Fig. A copleși, a doborî, a birui. ♦ (Despre plâns, râs) A-l cuprinde, a-l apuca (pe cineva) cu putere, fără a se putea stăpâni; a podidi. 2. Intranz. A se repezi asupra cuiva sau undeva; a se năpusti, a năvăli, a tăbărî. ♦ A apărea undeva în număr sau în cantitate mare, a se înmulți peste măsură. 3. Intranz. și tranz. (Despre sânge, lacrimi) A țâșni, a izbucni (cu putere și în cantitate mare); a umple, a acoperi pe cineva sau ceva. ♦ Fig. A apărea, a se manifesta brusc, a izbucni violent. Mulțumirea îi năpădește în ochi. – Din sl. napasti, -padja.

DOOM

năpădí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpădésc, imperf. 3 sg. năpădeá; conj. prez. 3 să năpădeáscă

năpădisem
NĂPĂDÍ, năpădesc, vb. IV. 1. Tranz. A invada, a cotropi; a cuprinde din toate părțile, a împresura; a acoperi, a umple. ♦ Fig. A copleși, a doborî, a birui. ♦ (Despre plâns, râs) A-l cuprinde, a-l apuca (pe cineva) cu putere, fără a se putea stăpâni; a podidi. 2. Intranz. A se repezi asupra cuiva sau undeva; a se năpusti, a năvăli, a tăbărî. ♦ A apărea undeva în număr sau în cantitate mare, a se înmulți peste măsură. 3. Intranz. și tranz. (Despre sânge, lacrimi) A țâșni, a izbucni (cu putere și în cantitate mare); a umple, a acoperi pe cineva sau ceva. ♦ Fig. A apărea, a se manifesta brusc, a izbucni violent. Mulțumirea îi năpădește în ochi. – Din sl. napasti, -padja.

DOOM

năpădí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpădésc, imperf. 3 sg. năpădeá; conj. prez. 3 să năpădeáscă

năpădiseră
NĂPĂDÍ, năpădesc, vb. IV. 1. Tranz. A invada, a cotropi; a cuprinde din toate părțile, a împresura; a acoperi, a umple. ♦ Fig. A copleși, a doborî, a birui. ♦ (Despre plâns, râs) A-l cuprinde, a-l apuca (pe cineva) cu putere, fără a se putea stăpâni; a podidi. 2. Intranz. A se repezi asupra cuiva sau undeva; a se năpusti, a năvăli, a tăbărî. ♦ A apărea undeva în număr sau în cantitate mare, a se înmulți peste măsură. 3. Intranz. și tranz. (Despre sânge, lacrimi) A țâșni, a izbucni (cu putere și în cantitate mare); a umple, a acoperi pe cineva sau ceva. ♦ Fig. A apărea, a se manifesta brusc, a izbucni violent. Mulțumirea îi năpădește în ochi. – Din sl. napasti, -padja.

DOOM

năpădí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpădésc, imperf. 3 sg. năpădeá; conj. prez. 3 să năpădeáscă

năpădiserăm
NĂPĂDÍ, năpădesc, vb. IV. 1. Tranz. A invada, a cotropi; a cuprinde din toate părțile, a împresura; a acoperi, a umple. ♦ Fig. A copleși, a doborî, a birui. ♦ (Despre plâns, râs) A-l cuprinde, a-l apuca (pe cineva) cu putere, fără a se putea stăpâni; a podidi. 2. Intranz. A se repezi asupra cuiva sau undeva; a se năpusti, a năvăli, a tăbărî. ♦ A apărea undeva în număr sau în cantitate mare, a se înmulți peste măsură. 3. Intranz. și tranz. (Despre sânge, lacrimi) A țâșni, a izbucni (cu putere și în cantitate mare); a umple, a acoperi pe cineva sau ceva. ♦ Fig. A apărea, a se manifesta brusc, a izbucni violent. Mulțumirea îi năpădește în ochi. – Din sl. napasti, -padja.

DOOM

năpădí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpădésc, imperf. 3 sg. năpădeá; conj. prez. 3 să năpădeáscă

năpădiserăți
NĂPĂDÍ, năpădesc, vb. IV. 1. Tranz. A invada, a cotropi; a cuprinde din toate părțile, a împresura; a acoperi, a umple. ♦ Fig. A copleși, a doborî, a birui. ♦ (Despre plâns, râs) A-l cuprinde, a-l apuca (pe cineva) cu putere, fără a se putea stăpâni; a podidi. 2. Intranz. A se repezi asupra cuiva sau undeva; a se năpusti, a năvăli, a tăbărî. ♦ A apărea undeva în număr sau în cantitate mare, a se înmulți peste măsură. 3. Intranz. și tranz. (Despre sânge, lacrimi) A țâșni, a izbucni (cu putere și în cantitate mare); a umple, a acoperi pe cineva sau ceva. ♦ Fig. A apărea, a se manifesta brusc, a izbucni violent. Mulțumirea îi năpădește în ochi. – Din sl. napasti, -padja.

DOOM

năpădí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpădésc, imperf. 3 sg. năpădeá; conj. prez. 3 să năpădeáscă

năpădiseși
NĂPĂDÍ, năpădesc, vb. IV. 1. Tranz. A invada, a cotropi; a cuprinde din toate părțile, a împresura; a acoperi, a umple. ♦ Fig. A copleși, a doborî, a birui. ♦ (Despre plâns, râs) A-l cuprinde, a-l apuca (pe cineva) cu putere, fără a se putea stăpâni; a podidi. 2. Intranz. A se repezi asupra cuiva sau undeva; a se năpusti, a năvăli, a tăbărî. ♦ A apărea undeva în număr sau în cantitate mare, a se înmulți peste măsură. 3. Intranz. și tranz. (Despre sânge, lacrimi) A țâșni, a izbucni (cu putere și în cantitate mare); a umple, a acoperi pe cineva sau ceva. ♦ Fig. A apărea, a se manifesta brusc, a izbucni violent. Mulțumirea îi năpădește în ochi. – Din sl. napasti, -padja.

DOOM

năpădí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpădésc, imperf. 3 sg. năpădeá; conj. prez. 3 să năpădeáscă

năpădiseți
NĂPĂDÍ, năpădesc, vb. IV. 1. Tranz. A invada, a cotropi; a cuprinde din toate părțile, a împresura; a acoperi, a umple. ♦ Fig. A copleși, a doborî, a birui. ♦ (Despre plâns, râs) A-l cuprinde, a-l apuca (pe cineva) cu putere, fără a se putea stăpâni; a podidi. 2. Intranz. A se repezi asupra cuiva sau undeva; a se năpusti, a năvăli, a tăbărî. ♦ A apărea undeva în număr sau în cantitate mare, a se înmulți peste măsură. 3. Intranz. și tranz. (Despre sânge, lacrimi) A țâșni, a izbucni (cu putere și în cantitate mare); a umple, a acoperi pe cineva sau ceva. ♦ Fig. A apărea, a se manifesta brusc, a izbucni violent. Mulțumirea îi năpădește în ochi. – Din sl. napasti, -padja.

DOOM

năpădí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpădésc, imperf. 3 sg. năpădeá; conj. prez. 3 să năpădeáscă

năpădit
NĂPĂDÍ, năpădesc, vb. IV. 1. Tranz. A invada, a cotropi; a cuprinde din toate părțile, a împresura; a acoperi, a umple. ♦ Fig. A copleși, a doborî, a birui. ♦ (Despre plâns, râs) A-l cuprinde, a-l apuca (pe cineva) cu putere, fără a se putea stăpâni; a podidi. 2. Intranz. A se repezi asupra cuiva sau undeva; a se năpusti, a năvăli, a tăbărî. ♦ A apărea undeva în număr sau în cantitate mare, a se înmulți peste măsură. 3. Intranz. și tranz. (Despre sânge, lacrimi) A țâșni, a izbucni (cu putere și în cantitate mare); a umple, a acoperi pe cineva sau ceva. ♦ Fig. A apărea, a se manifesta brusc, a izbucni violent. Mulțumirea îi năpădește în ochi. – Din sl. napasti, -padja.

DOOM

năpădí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpădésc, imperf. 3 sg. năpădeá; conj. prez. 3 să năpădeáscă

năpădit
NĂPĂDÍT, -Ă, năpădiți, -te, adj. Cuprins din toate părțile; împresurat, invadat. – V. năpădi.

năpădiși
NĂPĂDÍ, năpădesc, vb. IV. 1. Tranz. A invada, a cotropi; a cuprinde din toate părțile, a împresura; a acoperi, a umple. ♦ Fig. A copleși, a doborî, a birui. ♦ (Despre plâns, râs) A-l cuprinde, a-l apuca (pe cineva) cu putere, fără a se putea stăpâni; a podidi. 2. Intranz. A se repezi asupra cuiva sau undeva; a se năpusti, a năvăli, a tăbărî. ♦ A apărea undeva în număr sau în cantitate mare, a se înmulți peste măsură. 3. Intranz. și tranz. (Despre sânge, lacrimi) A țâșni, a izbucni (cu putere și în cantitate mare); a umple, a acoperi pe cineva sau ceva. ♦ Fig. A apărea, a se manifesta brusc, a izbucni violent. Mulțumirea îi năpădește în ochi. – Din sl. napasti, -padja.

DOOM

năpădí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpădésc, imperf. 3 sg. năpădeá; conj. prez. 3 să năpădeáscă

năpădiți
NĂPĂDÍ, năpădesc, vb. IV. 1. Tranz. A invada, a cotropi; a cuprinde din toate părțile, a împresura; a acoperi, a umple. ♦ Fig. A copleși, a doborî, a birui. ♦ (Despre plâns, râs) A-l cuprinde, a-l apuca (pe cineva) cu putere, fără a se putea stăpâni; a podidi. 2. Intranz. A se repezi asupra cuiva sau undeva; a se năpusti, a năvăli, a tăbărî. ♦ A apărea undeva în număr sau în cantitate mare, a se înmulți peste măsură. 3. Intranz. și tranz. (Despre sânge, lacrimi) A țâșni, a izbucni (cu putere și în cantitate mare); a umple, a acoperi pe cineva sau ceva. ♦ Fig. A apărea, a se manifesta brusc, a izbucni violent. Mulțumirea îi năpădește în ochi. – Din sl. napasti, -padja.

DOOM

năpădí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpădésc, imperf. 3 sg. năpădeá; conj. prez. 3 să năpădeáscă

năpăstroc
NĂPÎRSTÓC¹, năpîrstoace, s. n. (Regional) Degetar (fără fund). Am un năpîrstoc, Șade jos la foc Și dă cu săgețile În toate părțile Și ustură și bășică Și frige și mușcă (Scînteile). PĂSCULESCU, L. P. 99. – Variantă: năpăstróc s. n.

năpăstui
NĂPĂSTUÍ, năpăstuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A face cuiva o nedreptate, un rău; a nedreptăți, a persecuta, a asupri pe cineva. 2. A învinui pe nedrept; a ponegri, a calomnia, a defăima. – Din sl. napastovati. Cf. năpastă.

DOOM

năpăstuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpăstuiésc, imperf. 3 sg. năpăstuiá; conj. prez. 3 să năpăstuiáscă

năpăstuia
NĂPĂSTUÍ, năpăstuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A face cuiva o nedreptate, un rău; a nedreptăți, a persecuta, a asupri pe cineva. 2. A învinui pe nedrept; a ponegri, a calomnia, a defăima. – Din sl. napastovati. Cf. năpastă.

DOOM

năpăstuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpăstuiésc, imperf. 3 sg. năpăstuiá; conj. prez. 3 să năpăstuiáscă

năpăstuiai
NĂPĂSTUÍ, năpăstuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A face cuiva o nedreptate, un rău; a nedreptăți, a persecuta, a asupri pe cineva. 2. A învinui pe nedrept; a ponegri, a calomnia, a defăima. – Din sl. napastovati. Cf. năpastă.

DOOM

năpăstuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpăstuiésc, imperf. 3 sg. năpăstuiá; conj. prez. 3 să năpăstuiáscă

năpăstuiam
NĂPĂSTUÍ, năpăstuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A face cuiva o nedreptate, un rău; a nedreptăți, a persecuta, a asupri pe cineva. 2. A învinui pe nedrept; a ponegri, a calomnia, a defăima. – Din sl. napastovati. Cf. năpastă.

DOOM

năpăstuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpăstuiésc, imperf. 3 sg. năpăstuiá; conj. prez. 3 să năpăstuiáscă

năpăstuiască
NĂPĂSTUÍ, năpăstuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A face cuiva o nedreptate, un rău; a nedreptăți, a persecuta, a asupri pe cineva. 2. A învinui pe nedrept; a ponegri, a calomnia, a defăima. – Din sl. napastovati. Cf. năpastă.

DOOM

năpăstuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpăstuiésc, imperf. 3 sg. năpăstuiá; conj. prez. 3 să năpăstuiáscă

năpăstuiau
NĂPĂSTUÍ, năpăstuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A face cuiva o nedreptate, un rău; a nedreptăți, a persecuta, a asupri pe cineva. 2. A învinui pe nedrept; a ponegri, a calomnia, a defăima. – Din sl. napastovati. Cf. năpastă.

DOOM

năpăstuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpăstuiésc, imperf. 3 sg. năpăstuiá; conj. prez. 3 să năpăstuiáscă

năpăstuiați
NĂPĂSTUÍ, năpăstuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A face cuiva o nedreptate, un rău; a nedreptăți, a persecuta, a asupri pe cineva. 2. A învinui pe nedrept; a ponegri, a calomnia, a defăima. – Din sl. napastovati. Cf. năpastă.

DOOM

năpăstuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpăstuiésc, imperf. 3 sg. năpăstuiá; conj. prez. 3 să năpăstuiáscă

năpăstuiesc
NĂPĂSTUÍ, năpăstuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A face cuiva o nedreptate, un rău; a nedreptăți, a persecuta, a asupri pe cineva. 2. A învinui pe nedrept; a ponegri, a calomnia, a defăima. – Din sl. napastovati. Cf. năpastă.

DOOM

năpăstuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpăstuiésc, imperf. 3 sg. năpăstuiá; conj. prez. 3 să năpăstuiáscă

năpăstuiește
NĂPĂSTUÍ, năpăstuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A face cuiva o nedreptate, un rău; a nedreptăți, a persecuta, a asupri pe cineva. 2. A învinui pe nedrept; a ponegri, a calomnia, a defăima. – Din sl. napastovati. Cf. năpastă.

DOOM

năpăstuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpăstuiésc, imperf. 3 sg. năpăstuiá; conj. prez. 3 să năpăstuiáscă

năpăstuiești
NĂPĂSTUÍ, năpăstuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A face cuiva o nedreptate, un rău; a nedreptăți, a persecuta, a asupri pe cineva. 2. A învinui pe nedrept; a ponegri, a calomnia, a defăima. – Din sl. napastovati. Cf. năpastă.

DOOM

năpăstuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpăstuiésc, imperf. 3 sg. năpăstuiá; conj. prez. 3 să năpăstuiáscă

năpăstuii
NĂPĂSTUÍ, năpăstuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A face cuiva o nedreptate, un rău; a nedreptăți, a persecuta, a asupri pe cineva. 2. A învinui pe nedrept; a ponegri, a calomnia, a defăima. – Din sl. napastovati. Cf. năpastă.

DOOM

năpăstuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpăstuiésc, imperf. 3 sg. năpăstuiá; conj. prez. 3 să năpăstuiáscă

năpăstuim
NĂPĂSTUÍ, năpăstuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A face cuiva o nedreptate, un rău; a nedreptăți, a persecuta, a asupri pe cineva. 2. A învinui pe nedrept; a ponegri, a calomnia, a defăima. – Din sl. napastovati. Cf. năpastă.

DOOM

năpăstuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpăstuiésc, imperf. 3 sg. năpăstuiá; conj. prez. 3 să năpăstuiáscă

năpăstuind
NĂPĂSTUÍ, năpăstuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A face cuiva o nedreptate, un rău; a nedreptăți, a persecuta, a asupri pe cineva. 2. A învinui pe nedrept; a ponegri, a calomnia, a defăima. – Din sl. napastovati. Cf. năpastă.

DOOM

năpăstuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpăstuiésc, imperf. 3 sg. năpăstuiá; conj. prez. 3 să năpăstuiáscă

năpăstuire
NĂPĂSTUÍ, năpăstuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A face cuiva o nedreptate, un rău; a nedreptăți, a persecuta, a asupri pe cineva. 2. A învinui pe nedrept; a ponegri, a calomnia, a defăima. – Din sl. napastovati. Cf. năpastă.

DOOM

năpăstuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpăstuiésc, imperf. 3 sg. năpăstuiá; conj. prez. 3 să năpăstuiáscă

năpăstuire
NĂPĂSTUÍRE, năpăstuiri, s. f. Acțiunea de a năpăstui și rezultatul ei; asuprire, împilare; ponegrire, defăimare, calomnie. – V. năpăstui.

DOOM

năpăstuíre s. f., g.-d. art. năpăstuírii; pl. năpăstuíri

năpăstuirea
NĂPĂSTUÍRE, năpăstuiri, s. f. Acțiunea de a năpăstui și rezultatul ei; asuprire, împilare; ponegrire, defăimare, calomnie. – V. năpăstui.

DOOM

năpăstuíre s. f., g.-d. art. năpăstuírii; pl. năpăstuíri

năpăstuiri
NĂPĂSTUÍRE, năpăstuiri, s. f. Acțiunea de a năpăstui și rezultatul ei; asuprire, împilare; ponegrire, defăimare, calomnie. – V. năpăstui.

DOOM

năpăstuíre s. f., g.-d. art. năpăstuírii; pl. năpăstuíri

năpăstuirii
NĂPĂSTUÍRE, năpăstuiri, s. f. Acțiunea de a năpăstui și rezultatul ei; asuprire, împilare; ponegrire, defăimare, calomnie. – V. năpăstui.

DOOM

năpăstuíre s. f., g.-d. art. năpăstuírii; pl. năpăstuíri

năpăstuirile
NĂPĂSTUÍRE, năpăstuiri, s. f. Acțiunea de a năpăstui și rezultatul ei; asuprire, împilare; ponegrire, defăimare, calomnie. – V. năpăstui.

DOOM

năpăstuíre s. f., g.-d. art. năpăstuírii; pl. năpăstuíri

năpăstuirilor
NĂPĂSTUÍRE, năpăstuiri, s. f. Acțiunea de a năpăstui și rezultatul ei; asuprire, împilare; ponegrire, defăimare, calomnie. – V. năpăstui.

DOOM

năpăstuíre s. f., g.-d. art. năpăstuírii; pl. năpăstuíri

năpăstuiră
NĂPĂSTUÍ, năpăstuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A face cuiva o nedreptate, un rău; a nedreptăți, a persecuta, a asupri pe cineva. 2. A învinui pe nedrept; a ponegri, a calomnia, a defăima. – Din sl. napastovati. Cf. năpastă.

DOOM

năpăstuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpăstuiésc, imperf. 3 sg. năpăstuiá; conj. prez. 3 să năpăstuiáscă

năpăstuirăm
NĂPĂSTUÍ, năpăstuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A face cuiva o nedreptate, un rău; a nedreptăți, a persecuta, a asupri pe cineva. 2. A învinui pe nedrept; a ponegri, a calomnia, a defăima. – Din sl. napastovati. Cf. năpastă.

DOOM

năpăstuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpăstuiésc, imperf. 3 sg. năpăstuiá; conj. prez. 3 să năpăstuiáscă

năpăstuirăți
NĂPĂSTUÍ, năpăstuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A face cuiva o nedreptate, un rău; a nedreptăți, a persecuta, a asupri pe cineva. 2. A învinui pe nedrept; a ponegri, a calomnia, a defăima. – Din sl. napastovati. Cf. năpastă.

DOOM

năpăstuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpăstuiésc, imperf. 3 sg. năpăstuiá; conj. prez. 3 să năpăstuiáscă

năpăstuise
NĂPĂSTUÍ, năpăstuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A face cuiva o nedreptate, un rău; a nedreptăți, a persecuta, a asupri pe cineva. 2. A învinui pe nedrept; a ponegri, a calomnia, a defăima. – Din sl. napastovati. Cf. năpastă.

DOOM

năpăstuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpăstuiésc, imperf. 3 sg. năpăstuiá; conj. prez. 3 să năpăstuiáscă

năpăstuisem
NĂPĂSTUÍ, năpăstuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A face cuiva o nedreptate, un rău; a nedreptăți, a persecuta, a asupri pe cineva. 2. A învinui pe nedrept; a ponegri, a calomnia, a defăima. – Din sl. napastovati. Cf. năpastă.

DOOM

năpăstuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpăstuiésc, imperf. 3 sg. năpăstuiá; conj. prez. 3 să năpăstuiáscă

năpăstuiseră
NĂPĂSTUÍ, năpăstuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A face cuiva o nedreptate, un rău; a nedreptăți, a persecuta, a asupri pe cineva. 2. A învinui pe nedrept; a ponegri, a calomnia, a defăima. – Din sl. napastovati. Cf. năpastă.

DOOM

năpăstuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpăstuiésc, imperf. 3 sg. năpăstuiá; conj. prez. 3 să năpăstuiáscă

năpăstuiserăm
NĂPĂSTUÍ, năpăstuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A face cuiva o nedreptate, un rău; a nedreptăți, a persecuta, a asupri pe cineva. 2. A învinui pe nedrept; a ponegri, a calomnia, a defăima. – Din sl. napastovati. Cf. năpastă.

DOOM

năpăstuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpăstuiésc, imperf. 3 sg. năpăstuiá; conj. prez. 3 să năpăstuiáscă

năpăstuiserăți
NĂPĂSTUÍ, năpăstuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A face cuiva o nedreptate, un rău; a nedreptăți, a persecuta, a asupri pe cineva. 2. A învinui pe nedrept; a ponegri, a calomnia, a defăima. – Din sl. napastovati. Cf. năpastă.

DOOM

năpăstuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpăstuiésc, imperf. 3 sg. năpăstuiá; conj. prez. 3 să năpăstuiáscă

năpăstuiseși
NĂPĂSTUÍ, năpăstuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A face cuiva o nedreptate, un rău; a nedreptăți, a persecuta, a asupri pe cineva. 2. A învinui pe nedrept; a ponegri, a calomnia, a defăima. – Din sl. napastovati. Cf. năpastă.

DOOM

năpăstuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpăstuiésc, imperf. 3 sg. năpăstuiá; conj. prez. 3 să năpăstuiáscă

năpăstuiseți
NĂPĂSTUÍ, năpăstuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A face cuiva o nedreptate, un rău; a nedreptăți, a persecuta, a asupri pe cineva. 2. A învinui pe nedrept; a ponegri, a calomnia, a defăima. – Din sl. napastovati. Cf. năpastă.

DOOM

năpăstuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpăstuiésc, imperf. 3 sg. năpăstuiá; conj. prez. 3 să năpăstuiáscă

năpăstuit
NĂPĂSTUÍ, năpăstuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A face cuiva o nedreptate, un rău; a nedreptăți, a persecuta, a asupri pe cineva. 2. A învinui pe nedrept; a ponegri, a calomnia, a defăima. – Din sl. napastovati. Cf. năpastă.

DOOM

năpăstuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpăstuiésc, imperf. 3 sg. năpăstuiá; conj. prez. 3 să năpăstuiáscă

năpăstuit
NĂPĂSTUÍT, -Ă, năpăstuiți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care este nedreptățit, căruia i se face un rău; asuprit, oprimat. ♦ Defăimat, calomniat. – V. năpăstui.

năpăstuita
NĂPĂSTUÍT, -Ă, năpăstuiți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care este nedreptățit, căruia i se face un rău; asuprit, oprimat. ♦ Defăimat, calomniat. – V. năpăstui.

năpăstuite
NĂPĂSTUÍT, -Ă, năpăstuiți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care este nedreptățit, căruia i se face un rău; asuprit, oprimat. ♦ Defăimat, calomniat. – V. năpăstui.

năpăstuitei
NĂPĂSTUÍT, -Ă, năpăstuiți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care este nedreptățit, căruia i se face un rău; asuprit, oprimat. ♦ Defăimat, calomniat. – V. năpăstui.

năpăstuitele
NĂPĂSTUÍT, -Ă, năpăstuiți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care este nedreptățit, căruia i se face un rău; asuprit, oprimat. ♦ Defăimat, calomniat. – V. năpăstui.

năpăstuitelor
NĂPĂSTUÍT, -Ă, năpăstuiți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care este nedreptățit, căruia i se face un rău; asuprit, oprimat. ♦ Defăimat, calomniat. – V. năpăstui.

năpăstuitoare
NĂPĂSTUITÓR, -OÁRE, năpăstuitori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care năpăstuiește pe cineva; asupritor; calomniator. [Pr.: -tu-i-] – Năpăstui + suf. -tor.

DOOM

năpăstuitór (rar) (-tu-i-) s. m., pl. năpăstuitóri

năpăstuitoarea
NĂPĂSTUITÓR, -OÁRE, năpăstuitori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care năpăstuiește pe cineva; asupritor; calomniator. [Pr.: -tu-i-] – Năpăstui + suf. -tor.

DOOM

năpăstuitór (rar) (-tu-i-) s. m., pl. năpăstuitóri

năpăstuitoarei
NĂPĂSTUITÓR, -OÁRE, năpăstuitori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care năpăstuiește pe cineva; asupritor; calomniator. [Pr.: -tu-i-] – Năpăstui + suf. -tor.

DOOM

năpăstuitór (rar) (-tu-i-) s. m., pl. năpăstuitóri

năpăstuitoarele
NĂPĂSTUITÓR, -OÁRE, năpăstuitori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care năpăstuiește pe cineva; asupritor; calomniator. [Pr.: -tu-i-] – Năpăstui + suf. -tor.

DOOM

năpăstuitór (rar) (-tu-i-) s. m., pl. năpăstuitóri

năpăstuitoarelor
NĂPĂSTUITÓR, -OÁRE, năpăstuitori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care năpăstuiește pe cineva; asupritor; calomniator. [Pr.: -tu-i-] – Năpăstui + suf. -tor.

DOOM

năpăstuitór (rar) (-tu-i-) s. m., pl. năpăstuitóri

năpăstuitor
NĂPĂSTUITÓR, -OÁRE, năpăstuitori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care năpăstuiește pe cineva; asupritor; calomniator. [Pr.: -tu-i-] – Năpăstui + suf. -tor.

DOOM

năpăstuitór (rar) (-tu-i-) s. m., pl. năpăstuitóri

năpăstuitori
NĂPĂSTUITÓR, -OÁRE, năpăstuitori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care năpăstuiește pe cineva; asupritor; calomniator. [Pr.: -tu-i-] – Năpăstui + suf. -tor.

DOOM

năpăstuitór (rar) (-tu-i-) s. m., pl. năpăstuitóri

năpăstuitorii
NĂPĂSTUITÓR, -OÁRE, năpăstuitori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care năpăstuiește pe cineva; asupritor; calomniator. [Pr.: -tu-i-] – Năpăstui + suf. -tor.

DOOM

năpăstuitór (rar) (-tu-i-) s. m., pl. năpăstuitóri

năpăstuitorilor
NĂPĂSTUITÓR, -OÁRE, năpăstuitori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care năpăstuiește pe cineva; asupritor; calomniator. [Pr.: -tu-i-] – Năpăstui + suf. -tor.

DOOM

năpăstuitór (rar) (-tu-i-) s. m., pl. năpăstuitóri

năpăstuitorul
NĂPĂSTUITÓR, -OÁRE, năpăstuitori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care năpăstuiește pe cineva; asupritor; calomniator. [Pr.: -tu-i-] – Năpăstui + suf. -tor.

DOOM

năpăstuitór (rar) (-tu-i-) s. m., pl. năpăstuitóri

năpăstuitorului
NĂPĂSTUITÓR, -OÁRE, năpăstuitori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care năpăstuiește pe cineva; asupritor; calomniator. [Pr.: -tu-i-] – Năpăstui + suf. -tor.

DOOM

năpăstuitór (rar) (-tu-i-) s. m., pl. năpăstuitóri

năpăstuitul
NĂPĂSTUÍT, -Ă, năpăstuiți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care este nedreptățit, căruia i se face un rău; asuprit, oprimat. ♦ Defăimat, calomniat. – V. năpăstui.

năpăstuitului
NĂPĂSTUÍT, -Ă, năpăstuiți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care este nedreptățit, căruia i se face un rău; asuprit, oprimat. ♦ Defăimat, calomniat. – V. năpăstui.

năpăstuiși
NĂPĂSTUÍ, năpăstuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A face cuiva o nedreptate, un rău; a nedreptăți, a persecuta, a asupri pe cineva. 2. A învinui pe nedrept; a ponegri, a calomnia, a defăima. – Din sl. napastovati. Cf. năpastă.

DOOM

năpăstuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpăstuiésc, imperf. 3 sg. năpăstuiá; conj. prez. 3 să năpăstuiáscă

năpăstuiți
NĂPĂSTUÍ, năpăstuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A face cuiva o nedreptate, un rău; a nedreptăți, a persecuta, a asupri pe cineva. 2. A învinui pe nedrept; a ponegri, a calomnia, a defăima. – Din sl. napastovati. Cf. năpastă.

DOOM

năpăstuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpăstuiésc, imperf. 3 sg. năpăstuiá; conj. prez. 3 să năpăstuiáscă

năpăstuiți
NĂPĂSTUÍT, -Ă, năpăstuiți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care este nedreptățit, căruia i se face un rău; asuprit, oprimat. ♦ Defăimat, calomniat. – V. năpăstui.

năpăstuiții
NĂPĂSTUÍT, -Ă, năpăstuiți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care este nedreptățit, căruia i se face un rău; asuprit, oprimat. ♦ Defăimat, calomniat. – V. năpăstui.

năpăstuiților
NĂPĂSTUÍT, -Ă, năpăstuiți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care este nedreptățit, căruia i se face un rău; asuprit, oprimat. ♦ Defăimat, calomniat. – V. năpăstui.

năpătci
NĂPÁTCĂ, năpătci, s. f. (Reg.) Crâsnic (pentru pescuit). – Din ucr. napadka.

DOOM

năpátcă (reg.) s. f., g.-d. art. năpắtcii; pl. năpắtci

năpătcii
NĂPÁTCĂ, năpătci, s. f. (Reg.) Crâsnic (pentru pescuit). – Din ucr. napadka.

DOOM

năpátcă (reg.) s. f., g.-d. art. năpắtcii; pl. năpắtci

năpătcile
NĂPÁTCĂ, năpătci, s. f. (Reg.) Crâsnic (pentru pescuit). – Din ucr. napadka.

DOOM

năpátcă (reg.) s. f., g.-d. art. năpắtcii; pl. năpắtci

năpătcilor
NĂPÁTCĂ, năpătci, s. f. (Reg.) Crâsnic (pentru pescuit). – Din ucr. napadka.

DOOM

năpátcă (reg.) s. f., g.-d. art. năpắtcii; pl. năpắtci

nărav
NĂRÁV, năravuri, s. n. 1. Obicei, deprindere rea; cusur, viciu, nărăveală, nărăvie. ◊ Expr. A (se) învăța cu nărav = a (se) obișnui să ceară, să pretindă ceva ca pe un drept al său. 2. (Înv. și pop.) Deprindere, obicei; fel de a fi, comportare. ♦ Fire, temperament. – Din sl. nravŭ. Cf. bg. nărav.

DOOM

năráv s. n., pl. nărávuri

năravul
NĂRÁV, năravuri, s. n. 1. Obicei, deprindere rea; cusur, viciu, nărăveală, nărăvie. ◊ Expr. A (se) învăța cu nărav = a (se) obișnui să ceară, să pretindă ceva ca pe un drept al său. 2. (Înv. și pop.) Deprindere, obicei; fel de a fi, comportare. ♦ Fire, temperament. – Din sl. nravŭ. Cf. bg. nărav.

DOOM

năráv s. n., pl. nărávuri

năravului
NĂRÁV, năravuri, s. n. 1. Obicei, deprindere rea; cusur, viciu, nărăveală, nărăvie. ◊ Expr. A (se) învăța cu nărav = a (se) obișnui să ceară, să pretindă ceva ca pe un drept al său. 2. (Înv. și pop.) Deprindere, obicei; fel de a fi, comportare. ♦ Fire, temperament. – Din sl. nravŭ. Cf. bg. nărav.

DOOM

năráv s. n., pl. nărávuri

năravuri
NĂRÁV, năravuri, s. n. 1. Obicei, deprindere rea; cusur, viciu, nărăveală, nărăvie. ◊ Expr. A (se) învăța cu nărav = a (se) obișnui să ceară, să pretindă ceva ca pe un drept al său. 2. (Înv. și pop.) Deprindere, obicei; fel de a fi, comportare. ♦ Fire, temperament. – Din sl. nravŭ. Cf. bg. nărav.

DOOM

năráv s. n., pl. nărávuri

năravurile
NĂRÁV, năravuri, s. n. 1. Obicei, deprindere rea; cusur, viciu, nărăveală, nărăvie. ◊ Expr. A (se) învăța cu nărav = a (se) obișnui să ceară, să pretindă ceva ca pe un drept al său. 2. (Înv. și pop.) Deprindere, obicei; fel de a fi, comportare. ♦ Fire, temperament. – Din sl. nravŭ. Cf. bg. nărav.

DOOM

năráv s. n., pl. nărávuri

năravurilor
NĂRÁV, năravuri, s. n. 1. Obicei, deprindere rea; cusur, viciu, nărăveală, nărăvie. ◊ Expr. A (se) învăța cu nărav = a (se) obișnui să ceară, să pretindă ceva ca pe un drept al său. 2. (Înv. și pop.) Deprindere, obicei; fel de a fi, comportare. ♦ Fire, temperament. – Din sl. nravŭ. Cf. bg. nărav.

DOOM

năráv s. n., pl. nărávuri

nări
NÁRĂ, nări, s. f. 1. Fiecare dintre cele două orificii exterioare ale cavității nazale prin care respiră și miros oamenii și unele animale. ◊ Expr. Cu nările (sau nara) în vânt = cu capul ridicat, cu o ținută semeață; p. ext. mândru, plin de sine. A se umfla în nări sau a-și umfla nările = a-și lua un aer semeț; p. ext. a-și da importanță, a se îngâmfa. 2. Piesă metalică în formă de tub amplasată pe puntea sau pe bordajul unei nave, prin care iese lanțul ancorei în afara bordului. [Var.: (reg.) náre s. f.] – Lat. naris.

DOOM

náră s. f., g.-d. art. nắrii; pl. nări

nării
NÁRĂ, nări, s. f. 1. Fiecare dintre cele două orificii exterioare ale cavității nazale prin care respiră și miros oamenii și unele animale. ◊ Expr. Cu nările (sau nara) în vânt = cu capul ridicat, cu o ținută semeață; p. ext. mândru, plin de sine. A se umfla în nări sau a-și umfla nările = a-și lua un aer semeț; p. ext. a-și da importanță, a se îngâmfa. 2. Piesă metalică în formă de tub amplasată pe puntea sau pe bordajul unei nave, prin care iese lanțul ancorei în afara bordului. [Var.: (reg.) náre s. f.] – Lat. naris.

DOOM

náră s. f., g.-d. art. nắrii; pl. nări

nările
NÁRĂ, nări, s. f. 1. Fiecare dintre cele două orificii exterioare ale cavității nazale prin care respiră și miros oamenii și unele animale. ◊ Expr. Cu nările (sau nara) în vânt = cu capul ridicat, cu o ținută semeață; p. ext. mândru, plin de sine. A se umfla în nări sau a-și umfla nările = a-și lua un aer semeț; p. ext. a-și da importanță, a se îngâmfa. 2. Piesă metalică în formă de tub amplasată pe puntea sau pe bordajul unei nave, prin care iese lanțul ancorei în afara bordului. [Var.: (reg.) náre s. f.] – Lat. naris.

DOOM

náră s. f., g.-d. art. nắrii; pl. nări

nărilor
NÁRĂ, nări, s. f. 1. Fiecare dintre cele două orificii exterioare ale cavității nazale prin care respiră și miros oamenii și unele animale. ◊ Expr. Cu nările (sau nara) în vânt = cu capul ridicat, cu o ținută semeață; p. ext. mândru, plin de sine. A se umfla în nări sau a-și umfla nările = a-și lua un aer semeț; p. ext. a-și da importanță, a se îngâmfa. 2. Piesă metalică în formă de tub amplasată pe puntea sau pe bordajul unei nave, prin care iese lanțul ancorei în afara bordului. [Var.: (reg.) náre s. f.] – Lat. naris.

DOOM

náră s. f., g.-d. art. nắrii; pl. nări

năroadă
NERÓD, -OÁDĂ, nerozi, -oade, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care are mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără să judece; (om) prost, netot, neghiob, nătărău. 2. Adj. Care aparține nerodului (1), care caracterizează pe nerod, nerozesc; care denotă, trădează prostie, prostesc; p. ext. lipsit de sens, de rațiune; stupid. [Var.: (reg.) năród, -oádă adj., s. m. și f.] – Din bg. neroda.

DOOM

neród adj. m., s. m., pl. nerózi; adj. f., s. f. neroádă, pl. neroáde

nărod
NERÓD, -OÁDĂ, nerozi, -oade, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care are mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără să judece; (om) prost, netot, neghiob, nătărău. 2. Adj. Care aparține nerodului (1), care caracterizează pe nerod, nerozesc; care denotă, trădează prostie, prostesc; p. ext. lipsit de sens, de rațiune; stupid. [Var.: (reg.) năród, -oádă adj., s. m. și f.] – Din bg. neroda.

DOOM

neród adj. m., s. m., pl. nerózi; adj. f., s. f. neroádă, pl. neroáde

nărod
NERÓD, -OÁDĂ, nerozi, -oade, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care are mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără să judece; (om) prost, netot, neghiob, nătărău. 2. Adj. Care aparține nerodului (1), care caracterizează pe nerod, nerozesc; care denotă, trădează prostie, prostesc; p. ext. lipsit de sens, de rațiune; stupid. [Var.: (reg.) năród, -oádă adj., s. m. și f.] – Din bg. neroda.

DOOM

neród adj. m., s. m., pl. nerózi; adj. f., s. f. neroádă, pl. neroáde

năroi
NORÓI¹, noroaie, s. n. Pămînt (de pe un loc umblat) amestecat cu apa adusă de ploaie, de rîuri etc.; glod, tină. V. nămol, mocirlă. Era o clădire veche... stropită de toate noroaiele, mînjită de toate intemperiile naturii. ANGHEL, PR. 15. Ploaia cădea măruntă pe stradele nepavate... și prin bălțile de noroi. EMINESCU, N. 33. Pulberea și noroiul se succedă cu o regularitate de desperat. NEGRUZZI, S. I 95. ◊ (În metafore și comparații, exprimă ideea de murdărie, josnicie, decădere etc.) Tăvălesc a mea simțire în noroi ca-ntr-un pîrîu. MACEDONSKI, O. I 279. Și cu voi drapîndu-și nula, vă citează toți nerozii, Mestecînd veacul de aur în noroiul greu al prozei. EMINESCU, O. I 149. ◊ Expr. A tîrî pe cineva în noroi v. tîrî. A împroșca pe cineva cu noroi (sau a zvîrli cu noroi în cineva) = a calomnia, a defăima (pe cineva). – Variantă: nărói (BUDAI-DELEANU, Ț. 170, HODOȘ, P. P. 96) s. n.

nărozenie
NĂROZÉNIE, nărozenii, s. f. (Învechit) Nerozie. Aceste nărozenii și nebunii... le-au lăpădat. ȚICHINDEAL, F. 282.

nărtilă
NĂRTÍLĂ s. m. (Reg.) Năsăilă. – Cf. nărtos.

DOOM

!nărtílă (reg.) s. m., g.-d. lui nărtílă

nărtoasa
NĂRTÓS, -OÁSĂ, nărtoși, -oase, adj. (Rar) Cu nasul mare; năsos, năsut. ♦ Fig. Mândru; arogant. – Cf. nărtilă.

DOOM

nărtós (rar) adj. m., pl. nărtóși; f. nărtoásă, pl. nărtoáse

nărtoase
NĂRTÓS, -OÁSĂ, nărtoși, -oase, adj. (Rar) Cu nasul mare; năsos, năsut. ♦ Fig. Mândru; arogant. – Cf. nărtilă.

DOOM

nărtós (rar) adj. m., pl. nărtóși; f. nărtoásă, pl. nărtoáse

nărtoasei
NĂRTÓS, -OÁSĂ, nărtoși, -oase, adj. (Rar) Cu nasul mare; năsos, năsut. ♦ Fig. Mândru; arogant. – Cf. nărtilă.

DOOM

nărtós (rar) adj. m., pl. nărtóși; f. nărtoásă, pl. nărtoáse

nărtoasele
NĂRTÓS, -OÁSĂ, nărtoși, -oase, adj. (Rar) Cu nasul mare; năsos, năsut. ♦ Fig. Mândru; arogant. – Cf. nărtilă.

DOOM

nărtós (rar) adj. m., pl. nărtóși; f. nărtoásă, pl. nărtoáse

nărtoaselor
NĂRTÓS, -OÁSĂ, nărtoși, -oase, adj. (Rar) Cu nasul mare; năsos, năsut. ♦ Fig. Mândru; arogant. – Cf. nărtilă.

DOOM

nărtós (rar) adj. m., pl. nărtóși; f. nărtoásă, pl. nărtoáse

nărtos
NĂRTÓS, -OÁSĂ, nărtoși, -oase, adj. (Rar) Cu nasul mare; năsos, năsut. ♦ Fig. Mândru; arogant. – Cf. nărtilă.

DOOM

nărtós (rar) adj. m., pl. nărtóși; f. nărtoásă, pl. nărtoáse

nărtosul
NĂRTÓS, -OÁSĂ, nărtoși, -oase, adj. (Rar) Cu nasul mare; năsos, năsut. ♦ Fig. Mândru; arogant. – Cf. nărtilă.

DOOM

nărtós (rar) adj. m., pl. nărtóși; f. nărtoásă, pl. nărtoáse

nărtosului
NĂRTÓS, -OÁSĂ, nărtoși, -oase, adj. (Rar) Cu nasul mare; năsos, năsut. ♦ Fig. Mândru; arogant. – Cf. nărtilă.

DOOM

nărtós (rar) adj. m., pl. nărtóși; f. nărtoásă, pl. nărtoáse

nărtoși
NĂRTÓS, -OÁSĂ, nărtoși, -oase, adj. (Rar) Cu nasul mare; năsos, năsut. ♦ Fig. Mândru; arogant. – Cf. nărtilă.

DOOM

nărtós (rar) adj. m., pl. nărtóși; f. nărtoásă, pl. nărtoáse

nărtoșii
NĂRTÓS, -OÁSĂ, nărtoși, -oase, adj. (Rar) Cu nasul mare; năsos, năsut. ♦ Fig. Mândru; arogant. – Cf. nărtilă.

DOOM

nărtós (rar) adj. m., pl. nărtóși; f. nărtoásă, pl. nărtoáse

nărtoșilor
NĂRTÓS, -OÁSĂ, nărtoși, -oase, adj. (Rar) Cu nasul mare; năsos, năsut. ♦ Fig. Mândru; arogant. – Cf. nărtilă.

DOOM

nărtós (rar) adj. m., pl. nărtóși; f. nărtoásă, pl. nărtoáse

nărui
NĂRUÍ, nắrui, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) dărâma, a (se) surpa, a (se) prăbuși; spec. a (se) ruina. ♦ Refl. (Despre ființe) A se prăbuși cu toată greutatea corpului; p. ext. a muri (prăbușindu-se). – Et. nec.

DOOM

năruí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. nắrui, 3 nắruie, imperf. 3 sg. năruiá; conj. prez. 1 și 2 sg. să nắrui, 3 să nắruie

năruia
NĂRUÍ, nắrui, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) dărâma, a (se) surpa, a (se) prăbuși; spec. a (se) ruina. ♦ Refl. (Despre ființe) A se prăbuși cu toată greutatea corpului; p. ext. a muri (prăbușindu-se). – Et. nec.

DOOM

năruí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. nắrui, 3 nắruie, imperf. 3 sg. năruiá; conj. prez. 1 și 2 sg. să nắrui, 3 să nắruie

năruiai
NĂRUÍ, nắrui, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) dărâma, a (se) surpa, a (se) prăbuși; spec. a (se) ruina. ♦ Refl. (Despre ființe) A se prăbuși cu toată greutatea corpului; p. ext. a muri (prăbușindu-se). – Et. nec.

DOOM

năruí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. nắrui, 3 nắruie, imperf. 3 sg. năruiá; conj. prez. 1 și 2 sg. să nắrui, 3 să nắruie

năruiam
NĂRUÍ, nắrui, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) dărâma, a (se) surpa, a (se) prăbuși; spec. a (se) ruina. ♦ Refl. (Despre ființe) A se prăbuși cu toată greutatea corpului; p. ext. a muri (prăbușindu-se). – Et. nec.

DOOM

năruí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. nắrui, 3 nắruie, imperf. 3 sg. năruiá; conj. prez. 1 și 2 sg. să nắrui, 3 să nắruie

năruiau
NĂRUÍ, nắrui, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) dărâma, a (se) surpa, a (se) prăbuși; spec. a (se) ruina. ♦ Refl. (Despre ființe) A se prăbuși cu toată greutatea corpului; p. ext. a muri (prăbușindu-se). – Et. nec.

DOOM

năruí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. nắrui, 3 nắruie, imperf. 3 sg. năruiá; conj. prez. 1 și 2 sg. să nắrui, 3 să nắruie

năruiați
NĂRUÍ, nắrui, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) dărâma, a (se) surpa, a (se) prăbuși; spec. a (se) ruina. ♦ Refl. (Despre ființe) A se prăbuși cu toată greutatea corpului; p. ext. a muri (prăbușindu-se). – Et. nec.

DOOM

năruí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. nắrui, 3 nắruie, imperf. 3 sg. năruiá; conj. prez. 1 și 2 sg. să nắrui, 3 să nắruie

năruie
NĂRUÍ, nắrui, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) dărâma, a (se) surpa, a (se) prăbuși; spec. a (se) ruina. ♦ Refl. (Despre ființe) A se prăbuși cu toată greutatea corpului; p. ext. a muri (prăbușindu-se). – Et. nec.

DOOM

năruí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. nắrui, 3 nắruie, imperf. 3 sg. năruiá; conj. prez. 1 și 2 sg. să nắrui, 3 să nắruie

năruii
NĂRUÍ, nắrui, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) dărâma, a (se) surpa, a (se) prăbuși; spec. a (se) ruina. ♦ Refl. (Despre ființe) A se prăbuși cu toată greutatea corpului; p. ext. a muri (prăbușindu-se). – Et. nec.

DOOM

năruí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. nắrui, 3 nắruie, imperf. 3 sg. năruiá; conj. prez. 1 și 2 sg. să nắrui, 3 să nắruie

năruim
NĂRUÍ, nắrui, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) dărâma, a (se) surpa, a (se) prăbuși; spec. a (se) ruina. ♦ Refl. (Despre ființe) A se prăbuși cu toată greutatea corpului; p. ext. a muri (prăbușindu-se). – Et. nec.

DOOM

năruí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. nắrui, 3 nắruie, imperf. 3 sg. năruiá; conj. prez. 1 și 2 sg. să nắrui, 3 să nắruie

năruind
NĂRUÍ, nắrui, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) dărâma, a (se) surpa, a (se) prăbuși; spec. a (se) ruina. ♦ Refl. (Despre ființe) A se prăbuși cu toată greutatea corpului; p. ext. a muri (prăbușindu-se). – Et. nec.

DOOM

năruí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. nắrui, 3 nắruie, imperf. 3 sg. năruiá; conj. prez. 1 și 2 sg. să nắrui, 3 să nắruie

năruire
NĂRUÍ, nắrui, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) dărâma, a (se) surpa, a (se) prăbuși; spec. a (se) ruina. ♦ Refl. (Despre ființe) A se prăbuși cu toată greutatea corpului; p. ext. a muri (prăbușindu-se). – Et. nec.

DOOM

năruí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. nắrui, 3 nắruie, imperf. 3 sg. năruiá; conj. prez. 1 și 2 sg. să nắrui, 3 să nắruie

năruire
NĂRUÍRE, năruiri, s. f. Acțiunea de a (se) nărui și rezultatul ei. ♦ (Înv.; concr.) Ruină, dărâmătură (a unei construcții). – V. nărui.

DOOM

năruíre s. f., g.-d. art. năruírii; pl. năruíri

năruirea
NĂRUÍRE, năruiri, s. f. Acțiunea de a (se) nărui și rezultatul ei. ♦ (Înv.; concr.) Ruină, dărâmătură (a unei construcții). – V. nărui.

DOOM

năruíre s. f., g.-d. art. năruírii; pl. năruíri

năruiri
NĂRUÍRE, năruiri, s. f. Acțiunea de a (se) nărui și rezultatul ei. ♦ (Înv.; concr.) Ruină, dărâmătură (a unei construcții). – V. nărui.

DOOM

năruíre s. f., g.-d. art. năruírii; pl. năruíri

năruirii
NĂRUÍRE, năruiri, s. f. Acțiunea de a (se) nărui și rezultatul ei. ♦ (Înv.; concr.) Ruină, dărâmătură (a unei construcții). – V. nărui.

DOOM

năruíre s. f., g.-d. art. năruírii; pl. năruíri

năruirile
NĂRUÍRE, năruiri, s. f. Acțiunea de a (se) nărui și rezultatul ei. ♦ (Înv.; concr.) Ruină, dărâmătură (a unei construcții). – V. nărui.

DOOM

năruíre s. f., g.-d. art. năruírii; pl. năruíri

năruirilor
NĂRUÍRE, năruiri, s. f. Acțiunea de a (se) nărui și rezultatul ei. ♦ (Înv.; concr.) Ruină, dărâmătură (a unei construcții). – V. nărui.

DOOM

năruíre s. f., g.-d. art. năruírii; pl. năruíri

năruiră
NĂRUÍ, nắrui, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) dărâma, a (se) surpa, a (se) prăbuși; spec. a (se) ruina. ♦ Refl. (Despre ființe) A se prăbuși cu toată greutatea corpului; p. ext. a muri (prăbușindu-se). – Et. nec.

DOOM

năruí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. nắrui, 3 nắruie, imperf. 3 sg. năruiá; conj. prez. 1 și 2 sg. să nắrui, 3 să nắruie

năruirăm
NĂRUÍ, nắrui, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) dărâma, a (se) surpa, a (se) prăbuși; spec. a (se) ruina. ♦ Refl. (Despre ființe) A se prăbuși cu toată greutatea corpului; p. ext. a muri (prăbușindu-se). – Et. nec.

DOOM

năruí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. nắrui, 3 nắruie, imperf. 3 sg. năruiá; conj. prez. 1 și 2 sg. să nắrui, 3 să nắruie

năruirăți
NĂRUÍ, nắrui, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) dărâma, a (se) surpa, a (se) prăbuși; spec. a (se) ruina. ♦ Refl. (Despre ființe) A se prăbuși cu toată greutatea corpului; p. ext. a muri (prăbușindu-se). – Et. nec.

DOOM

năruí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. nắrui, 3 nắruie, imperf. 3 sg. năruiá; conj. prez. 1 și 2 sg. să nắrui, 3 să nắruie

năruise
NĂRUÍ, nắrui, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) dărâma, a (se) surpa, a (se) prăbuși; spec. a (se) ruina. ♦ Refl. (Despre ființe) A se prăbuși cu toată greutatea corpului; p. ext. a muri (prăbușindu-se). – Et. nec.

DOOM

năruí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. nắrui, 3 nắruie, imperf. 3 sg. năruiá; conj. prez. 1 și 2 sg. să nắrui, 3 să nắruie

năruisem
NĂRUÍ, nắrui, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) dărâma, a (se) surpa, a (se) prăbuși; spec. a (se) ruina. ♦ Refl. (Despre ființe) A se prăbuși cu toată greutatea corpului; p. ext. a muri (prăbușindu-se). – Et. nec.

DOOM

năruí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. nắrui, 3 nắruie, imperf. 3 sg. năruiá; conj. prez. 1 și 2 sg. să nắrui, 3 să nắruie

năruiseră
NĂRUÍ, nắrui, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) dărâma, a (se) surpa, a (se) prăbuși; spec. a (se) ruina. ♦ Refl. (Despre ființe) A se prăbuși cu toată greutatea corpului; p. ext. a muri (prăbușindu-se). – Et. nec.

DOOM

năruí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. nắrui, 3 nắruie, imperf. 3 sg. năruiá; conj. prez. 1 și 2 sg. să nắrui, 3 să nắruie

năruiserăm
NĂRUÍ, nắrui, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) dărâma, a (se) surpa, a (se) prăbuși; spec. a (se) ruina. ♦ Refl. (Despre ființe) A se prăbuși cu toată greutatea corpului; p. ext. a muri (prăbușindu-se). – Et. nec.

DOOM

năruí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. nắrui, 3 nắruie, imperf. 3 sg. năruiá; conj. prez. 1 și 2 sg. să nắrui, 3 să nắruie

năruiserăți
NĂRUÍ, nắrui, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) dărâma, a (se) surpa, a (se) prăbuși; spec. a (se) ruina. ♦ Refl. (Despre ființe) A se prăbuși cu toată greutatea corpului; p. ext. a muri (prăbușindu-se). – Et. nec.

DOOM

năruí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. nắrui, 3 nắruie, imperf. 3 sg. năruiá; conj. prez. 1 și 2 sg. să nắrui, 3 să nắruie

năruiseși
NĂRUÍ, nắrui, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) dărâma, a (se) surpa, a (se) prăbuși; spec. a (se) ruina. ♦ Refl. (Despre ființe) A se prăbuși cu toată greutatea corpului; p. ext. a muri (prăbușindu-se). – Et. nec.

DOOM

năruí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. nắrui, 3 nắruie, imperf. 3 sg. năruiá; conj. prez. 1 și 2 sg. să nắrui, 3 să nắruie

năruiseți
NĂRUÍ, nắrui, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) dărâma, a (se) surpa, a (se) prăbuși; spec. a (se) ruina. ♦ Refl. (Despre ființe) A se prăbuși cu toată greutatea corpului; p. ext. a muri (prăbușindu-se). – Et. nec.

DOOM

năruí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. nắrui, 3 nắruie, imperf. 3 sg. năruiá; conj. prez. 1 și 2 sg. să nắrui, 3 să nắruie

năruit
NĂRUÍ, nắrui, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) dărâma, a (se) surpa, a (se) prăbuși; spec. a (se) ruina. ♦ Refl. (Despre ființe) A se prăbuși cu toată greutatea corpului; p. ext. a muri (prăbușindu-se). – Et. nec.

DOOM

năruí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. nắrui, 3 nắruie, imperf. 3 sg. năruiá; conj. prez. 1 și 2 sg. să nắrui, 3 să nắruie

năruit
NĂRUÍT, -Ă, năruiți, -te, adj. Dărâmat, surpat, prăbușit; spec. (despre construcții) ruinat. – V. nărui.

năruita
NĂRUÍT, -Ă, năruiți, -te, adj. Dărâmat, surpat, prăbușit; spec. (despre construcții) ruinat. – V. nărui.

năruite
NĂRUÍT, -Ă, năruiți, -te, adj. Dărâmat, surpat, prăbușit; spec. (despre construcții) ruinat. – V. nărui.

năruitei
NĂRUÍT, -Ă, năruiți, -te, adj. Dărâmat, surpat, prăbușit; spec. (despre construcții) ruinat. – V. nărui.

năruitele
NĂRUÍT, -Ă, năruiți, -te, adj. Dărâmat, surpat, prăbușit; spec. (despre construcții) ruinat. – V. nărui.

năruitelor
NĂRUÍT, -Ă, năruiți, -te, adj. Dărâmat, surpat, prăbușit; spec. (despre construcții) ruinat. – V. nărui.

năruitul
NĂRUÍT, -Ă, năruiți, -te, adj. Dărâmat, surpat, prăbușit; spec. (despre construcții) ruinat. – V. nărui.

năruitului
NĂRUÍT, -Ă, năruiți, -te, adj. Dărâmat, surpat, prăbușit; spec. (despre construcții) ruinat. – V. nărui.

năruitura
NĂRUITÚRĂ, năruituri, s. f. (Rar) Ruină a unei construcții; dărâmătură. [Pr.: -ru-i-] – Nărui + suf. -tură.

DOOM

năruitúră (rar) (-ru-i-) s. f., g.-d. art. năruitúrii; pl. năruitúri

năruituri
NĂRUITÚRĂ, năruituri, s. f. (Rar) Ruină a unei construcții; dărâmătură. [Pr.: -ru-i-] – Nărui + suf. -tură.

DOOM

năruitúră (rar) (-ru-i-) s. f., g.-d. art. năruitúrii; pl. năruitúri

năruiturii
NĂRUITÚRĂ, năruituri, s. f. (Rar) Ruină a unei construcții; dărâmătură. [Pr.: -ru-i-] – Nărui + suf. -tură.

DOOM

năruitúră (rar) (-ru-i-) s. f., g.-d. art. năruitúrii; pl. năruitúri

năruiturile
NĂRUITÚRĂ, năruituri, s. f. (Rar) Ruină a unei construcții; dărâmătură. [Pr.: -ru-i-] – Nărui + suf. -tură.

DOOM

năruitúră (rar) (-ru-i-) s. f., g.-d. art. năruitúrii; pl. năruitúri

năruiturilor
NĂRUITÚRĂ, năruituri, s. f. (Rar) Ruină a unei construcții; dărâmătură. [Pr.: -ru-i-] – Nărui + suf. -tură.

DOOM

năruitúră (rar) (-ru-i-) s. f., g.-d. art. năruitúrii; pl. năruitúri

năruiși
NĂRUÍ, nắrui, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) dărâma, a (se) surpa, a (se) prăbuși; spec. a (se) ruina. ♦ Refl. (Despre ființe) A se prăbuși cu toată greutatea corpului; p. ext. a muri (prăbușindu-se). – Et. nec.

DOOM

năruí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. nắrui, 3 nắruie, imperf. 3 sg. năruiá; conj. prez. 1 și 2 sg. să nắrui, 3 să nắruie

năruiți
NĂRUÍ, nắrui, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) dărâma, a (se) surpa, a (se) prăbuși; spec. a (se) ruina. ♦ Refl. (Despre ființe) A se prăbuși cu toată greutatea corpului; p. ext. a muri (prăbușindu-se). – Et. nec.

DOOM

năruí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. nắrui, 3 nắruie, imperf. 3 sg. năruiá; conj. prez. 1 și 2 sg. să nắrui, 3 să nắruie

năruiți
NĂRUÍT, -Ă, năruiți, -te, adj. Dărâmat, surpat, prăbușit; spec. (despre construcții) ruinat. – V. nărui.

năruiții
NĂRUÍT, -Ă, năruiți, -te, adj. Dărâmat, surpat, prăbușit; spec. (despre construcții) ruinat. – V. nărui.

năruiților
NĂRUÍT, -Ă, năruiți, -te, adj. Dărâmat, surpat, prăbușit; spec. (despre construcții) ruinat. – V. nărui.

nărujnic
NĂRÚJNIC, nărujnice, s. n. (Regional) Mămăligă fiartă cu brînză de oi. V. balmuș.

nărânzat
NERĂMZÁT, -Ă adj. v. naramzat.

DOOM

naramzát (înv., reg.) adj. m., pl. naramzáți; f. naramzátă, pl. naramzáte

nărămziu
NĂRĂMZÍU, -ÍE adj. v. naramziu.

nărăvaș
NĂRĂVÁȘ, -Ă, nărăvași, -e, adj. (Despre cai sau alte animale) Care nu se lasă strunit, care mușcă, azvârle din picioare etc.; vicios, arțăgos. – Nărav + suf. -aș.

DOOM

nărăváș adj. m., pl. nărăváși; f. nărăváșă, art. nărăváșa, pl. nărăváșe

nărăvașa
NĂRĂVÁȘ, -Ă, nărăvași, -e, adj. (Despre cai sau alte animale) Care nu se lasă strunit, care mușcă, azvârle din picioare etc.; vicios, arțăgos. – Nărav + suf. -aș.

DOOM

nărăváș adj. m., pl. nărăváși; f. nărăváșă, art. nărăváșa, pl. nărăváșe

nărăvașe
NĂRĂVÁȘ, -Ă, nărăvași, -e, adj. (Despre cai sau alte animale) Care nu se lasă strunit, care mușcă, azvârle din picioare etc.; vicios, arțăgos. – Nărav + suf. -aș.

DOOM

nărăváș adj. m., pl. nărăváși; f. nărăváșă, art. nărăváșa, pl. nărăváșe

nărăvașei
NĂRĂVÁȘ, -Ă, nărăvași, -e, adj. (Despre cai sau alte animale) Care nu se lasă strunit, care mușcă, azvârle din picioare etc.; vicios, arțăgos. – Nărav + suf. -aș.

DOOM

nărăváș adj. m., pl. nărăváși; f. nărăváșă, art. nărăváșa, pl. nărăváșe

nărăvașele
NĂRĂVÁȘ, -Ă, nărăvași, -e, adj. (Despre cai sau alte animale) Care nu se lasă strunit, care mușcă, azvârle din picioare etc.; vicios, arțăgos. – Nărav + suf. -aș.

DOOM

nărăváș adj. m., pl. nărăváși; f. nărăváșă, art. nărăváșa, pl. nărăváșe

nărăvașelor
NĂRĂVÁȘ, -Ă, nărăvași, -e, adj. (Despre cai sau alte animale) Care nu se lasă strunit, care mușcă, azvârle din picioare etc.; vicios, arțăgos. – Nărav + suf. -aș.

DOOM

nărăváș adj. m., pl. nărăváși; f. nărăváșă, art. nărăváșa, pl. nărăváșe

nărăvași
NĂRĂVÁȘ, -Ă, nărăvași, -e, adj. (Despre cai sau alte animale) Care nu se lasă strunit, care mușcă, azvârle din picioare etc.; vicios, arțăgos. – Nărav + suf. -aș.

DOOM

nărăváș adj. m., pl. nărăváși; f. nărăváșă, art. nărăváșa, pl. nărăváșe

nărăvașii
NĂRĂVÁȘ, -Ă, nărăvași, -e, adj. (Despre cai sau alte animale) Care nu se lasă strunit, care mușcă, azvârle din picioare etc.; vicios, arțăgos. – Nărav + suf. -aș.

DOOM

nărăváș adj. m., pl. nărăváși; f. nărăváșă, art. nărăváșa, pl. nărăváșe

nărăvașilor
NĂRĂVÁȘ, -Ă, nărăvași, -e, adj. (Despre cai sau alte animale) Care nu se lasă strunit, care mușcă, azvârle din picioare etc.; vicios, arțăgos. – Nărav + suf. -aș.

DOOM

nărăváș adj. m., pl. nărăváși; f. nărăváșă, art. nărăváșa, pl. nărăváșe

nărăvașul
NĂRĂVÁȘ, -Ă, nărăvași, -e, adj. (Despre cai sau alte animale) Care nu se lasă strunit, care mușcă, azvârle din picioare etc.; vicios, arțăgos. – Nărav + suf. -aș.

DOOM

nărăváș adj. m., pl. nărăváși; f. nărăváșă, art. nărăváșa, pl. nărăváșe

nărăvașului
NĂRĂVÁȘ, -Ă, nărăvași, -e, adj. (Despre cai sau alte animale) Care nu se lasă strunit, care mușcă, azvârle din picioare etc.; vicios, arțăgos. – Nărav + suf. -aș.

DOOM

nărăváș adj. m., pl. nărăváși; f. nărăváșă, art. nărăváșa, pl. nărăváșe

nărăvea
NĂRĂVÍ, nărăvesc, vb. IV. 1. (Pop.) Refl. și tranz. A lua sau a face să ia un obicei rău; a (se) deprinde, a (se) învăța cu nărav (1). 2. Refl. și tranz. (Înv. și pop.) A (se) obișnui, a (se) deprinde. 3. Refl. recipr. (Înv. și reg.) A cădea de acord; a se înțelege, a se împăca. – Din nărav.

DOOM

nărăví (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nărăvésc, imperf. 3 sg. nărăveá; conj. prez. 3 să nărăveáscă

nărăveai
NĂRĂVÍ, nărăvesc, vb. IV. 1. (Pop.) Refl. și tranz. A lua sau a face să ia un obicei rău; a (se) deprinde, a (se) învăța cu nărav (1). 2. Refl. și tranz. (Înv. și pop.) A (se) obișnui, a (se) deprinde. 3. Refl. recipr. (Înv. și reg.) A cădea de acord; a se înțelege, a se împăca. – Din nărav.

DOOM

nărăví (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nărăvésc, imperf. 3 sg. nărăveá; conj. prez. 3 să nărăveáscă

nărăveala
NĂRĂVEÁLĂ, nărăveli, s. f. 1. (Pop.) Nărav (1). 2. (Reg.; în expr.) Om cu (sau de) nărăveală = om cu care te poți împăca, te poți înțelege. – Nărăvi + suf. -eală.

DOOM

nărăveálă (pop.) s. f., g.-d. art. nărăvélii; pl. nărăvéli

nărăveam
NĂRĂVÍ, nărăvesc, vb. IV. 1. (Pop.) Refl. și tranz. A lua sau a face să ia un obicei rău; a (se) deprinde, a (se) învăța cu nărav (1). 2. Refl. și tranz. (Înv. și pop.) A (se) obișnui, a (se) deprinde. 3. Refl. recipr. (Înv. și reg.) A cădea de acord; a se înțelege, a se împăca. – Din nărav.

DOOM

nărăví (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nărăvésc, imperf. 3 sg. nărăveá; conj. prez. 3 să nărăveáscă

nărăvească
NĂRĂVÍ, nărăvesc, vb. IV. 1. (Pop.) Refl. și tranz. A lua sau a face să ia un obicei rău; a (se) deprinde, a (se) învăța cu nărav (1). 2. Refl. și tranz. (Înv. și pop.) A (se) obișnui, a (se) deprinde. 3. Refl. recipr. (Înv. și reg.) A cădea de acord; a se înțelege, a se împăca. – Din nărav.

DOOM

nărăví (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nărăvésc, imperf. 3 sg. nărăveá; conj. prez. 3 să nărăveáscă

nărăveau
NĂRĂVÍ, nărăvesc, vb. IV. 1. (Pop.) Refl. și tranz. A lua sau a face să ia un obicei rău; a (se) deprinde, a (se) învăța cu nărav (1). 2. Refl. și tranz. (Înv. și pop.) A (se) obișnui, a (se) deprinde. 3. Refl. recipr. (Înv. și reg.) A cădea de acord; a se înțelege, a se împăca. – Din nărav.

DOOM

nărăví (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nărăvésc, imperf. 3 sg. nărăveá; conj. prez. 3 să nărăveáscă

nărăveați
NĂRĂVÍ, nărăvesc, vb. IV. 1. (Pop.) Refl. și tranz. A lua sau a face să ia un obicei rău; a (se) deprinde, a (se) învăța cu nărav (1). 2. Refl. și tranz. (Înv. și pop.) A (se) obișnui, a (se) deprinde. 3. Refl. recipr. (Înv. și reg.) A cădea de acord; a se înțelege, a se împăca. – Din nărav.

DOOM

nărăví (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nărăvésc, imperf. 3 sg. nărăveá; conj. prez. 3 să nărăveáscă

nărăveli
NĂRĂVEÁLĂ, nărăveli, s. f. 1. (Pop.) Nărav (1). 2. (Reg.; în expr.) Om cu (sau de) nărăveală = om cu care te poți împăca, te poți înțelege. – Nărăvi + suf. -eală.

DOOM

nărăveálă (pop.) s. f., g.-d. art. nărăvélii; pl. nărăvéli

nărăvelii
NĂRĂVEÁLĂ, nărăveli, s. f. 1. (Pop.) Nărav (1). 2. (Reg.; în expr.) Om cu (sau de) nărăveală = om cu care te poți împăca, te poți înțelege. – Nărăvi + suf. -eală.

DOOM

nărăveálă (pop.) s. f., g.-d. art. nărăvélii; pl. nărăvéli

nărăvelile
NĂRĂVEÁLĂ, nărăveli, s. f. 1. (Pop.) Nărav (1). 2. (Reg.; în expr.) Om cu (sau de) nărăveală = om cu care te poți împăca, te poți înțelege. – Nărăvi + suf. -eală.

DOOM

nărăveálă (pop.) s. f., g.-d. art. nărăvélii; pl. nărăvéli

nărăvelilor
NĂRĂVEÁLĂ, nărăveli, s. f. 1. (Pop.) Nărav (1). 2. (Reg.; în expr.) Om cu (sau de) nărăveală = om cu care te poți împăca, te poți înțelege. – Nărăvi + suf. -eală.

DOOM

nărăveálă (pop.) s. f., g.-d. art. nărăvélii; pl. nărăvéli

nărăvesc
NĂRĂVÍ, nărăvesc, vb. IV. 1. (Pop.) Refl. și tranz. A lua sau a face să ia un obicei rău; a (se) deprinde, a (se) învăța cu nărav (1). 2. Refl. și tranz. (Înv. și pop.) A (se) obișnui, a (se) deprinde. 3. Refl. recipr. (Înv. și reg.) A cădea de acord; a se înțelege, a se împăca. – Din nărav.

DOOM

nărăví (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nărăvésc, imperf. 3 sg. nărăveá; conj. prez. 3 să nărăveáscă

nărăvește
NĂRĂVÍ, nărăvesc, vb. IV. 1. (Pop.) Refl. și tranz. A lua sau a face să ia un obicei rău; a (se) deprinde, a (se) învăța cu nărav (1). 2. Refl. și tranz. (Înv. și pop.) A (se) obișnui, a (se) deprinde. 3. Refl. recipr. (Înv. și reg.) A cădea de acord; a se înțelege, a se împăca. – Din nărav.

DOOM

nărăví (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nărăvésc, imperf. 3 sg. nărăveá; conj. prez. 3 să nărăveáscă

nărăvești
NĂRĂVÍ, nărăvesc, vb. IV. 1. (Pop.) Refl. și tranz. A lua sau a face să ia un obicei rău; a (se) deprinde, a (se) învăța cu nărav (1). 2. Refl. și tranz. (Înv. și pop.) A (se) obișnui, a (se) deprinde. 3. Refl. recipr. (Înv. și reg.) A cădea de acord; a se înțelege, a se împăca. – Din nărav.

DOOM

nărăví (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nărăvésc, imperf. 3 sg. nărăveá; conj. prez. 3 să nărăveáscă

nărăvi
NĂRĂVÍ, nărăvesc, vb. IV. 1. (Pop.) Refl. și tranz. A lua sau a face să ia un obicei rău; a (se) deprinde, a (se) învăța cu nărav (1). 2. Refl. și tranz. (Înv. și pop.) A (se) obișnui, a (se) deprinde. 3. Refl. recipr. (Înv. și reg.) A cădea de acord; a se înțelege, a se împăca. – Din nărav.

DOOM

nărăví (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nărăvésc, imperf. 3 sg. nărăveá; conj. prez. 3 să nărăveáscă

nărăvia
NĂRĂVÍE, nărăvii, s. f. (Reg.) Nărav (1). – Nărav + suf. -ie.

DOOM

nărăvíe (reg.) s. f., art. nărăvía, g.-d. art. nărăvíei; pl. nărăvíi, art. nărăvíile

nărăvie
NĂRĂVÍE, nărăvii, s. f. (Reg.) Nărav (1). – Nărav + suf. -ie.

DOOM

nărăvíe (reg.) s. f., art. nărăvía, g.-d. art. nărăvíei; pl. nărăvíi, art. nărăvíile

nărăviei
NĂRĂVÍE, nărăvii, s. f. (Reg.) Nărav (1). – Nărav + suf. -ie.

DOOM

nărăvíe (reg.) s. f., art. nărăvía, g.-d. art. nărăvíei; pl. nărăvíi, art. nărăvíile

nărăvii
NĂRĂVÍ, nărăvesc, vb. IV. 1. (Pop.) Refl. și tranz. A lua sau a face să ia un obicei rău; a (se) deprinde, a (se) învăța cu nărav (1). 2. Refl. și tranz. (Înv. și pop.) A (se) obișnui, a (se) deprinde. 3. Refl. recipr. (Înv. și reg.) A cădea de acord; a se înțelege, a se împăca. – Din nărav.

DOOM

nărăví (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nărăvésc, imperf. 3 sg. nărăveá; conj. prez. 3 să nărăveáscă

nărăvii
NĂRĂVÍE, nărăvii, s. f. (Reg.) Nărav (1). – Nărav + suf. -ie.

DOOM

nărăvíe (reg.) s. f., art. nărăvía, g.-d. art. nărăvíei; pl. nărăvíi, art. nărăvíile

nărăviile
NĂRĂVÍE, nărăvii, s. f. (Reg.) Nărav (1). – Nărav + suf. -ie.

DOOM

nărăvíe (reg.) s. f., art. nărăvía, g.-d. art. nărăvíei; pl. nărăvíi, art. nărăvíile

nărăviilor
NĂRĂVÍE, nărăvii, s. f. (Reg.) Nărav (1). – Nărav + suf. -ie.

DOOM

nărăvíe (reg.) s. f., art. nărăvía, g.-d. art. nărăvíei; pl. nărăvíi, art. nărăvíile

nărăvim
NĂRĂVÍ, nărăvesc, vb. IV. 1. (Pop.) Refl. și tranz. A lua sau a face să ia un obicei rău; a (se) deprinde, a (se) învăța cu nărav (1). 2. Refl. și tranz. (Înv. și pop.) A (se) obișnui, a (se) deprinde. 3. Refl. recipr. (Înv. și reg.) A cădea de acord; a se înțelege, a se împăca. – Din nărav.

DOOM

nărăví (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nărăvésc, imperf. 3 sg. nărăveá; conj. prez. 3 să nărăveáscă

nărăvind
NĂRĂVÍ, nărăvesc, vb. IV. 1. (Pop.) Refl. și tranz. A lua sau a face să ia un obicei rău; a (se) deprinde, a (se) învăța cu nărav (1). 2. Refl. și tranz. (Înv. și pop.) A (se) obișnui, a (se) deprinde. 3. Refl. recipr. (Înv. și reg.) A cădea de acord; a se înțelege, a se împăca. – Din nărav.

DOOM

nărăví (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nărăvésc, imperf. 3 sg. nărăveá; conj. prez. 3 să nărăveáscă

nărăvire
NĂRĂVÍ, nărăvesc, vb. IV. 1. (Pop.) Refl. și tranz. A lua sau a face să ia un obicei rău; a (se) deprinde, a (se) învăța cu nărav (1). 2. Refl. și tranz. (Înv. și pop.) A (se) obișnui, a (se) deprinde. 3. Refl. recipr. (Înv. și reg.) A cădea de acord; a se înțelege, a se împăca. – Din nărav.

DOOM

nărăví (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nărăvésc, imperf. 3 sg. nărăveá; conj. prez. 3 să nărăveáscă

nărăvire
NĂRĂVÍRE, nărăviri, s. f. (Pop.) Faptul de a (se) nărăvi. – V. nărăvi.

DOOM

nărăvíre (pop.) s. f., g.-d. art. nărăvírii; pl. nărăvíri

nărăvirea
NĂRĂVÍRE, nărăviri, s. f. (Pop.) Faptul de a (se) nărăvi. – V. nărăvi.

DOOM

nărăvíre (pop.) s. f., g.-d. art. nărăvírii; pl. nărăvíri

nărăviri
NĂRĂVÍRE, nărăviri, s. f. (Pop.) Faptul de a (se) nărăvi. – V. nărăvi.

DOOM

nărăvíre (pop.) s. f., g.-d. art. nărăvírii; pl. nărăvíri

nărăvirii
NĂRĂVÍRE, nărăviri, s. f. (Pop.) Faptul de a (se) nărăvi. – V. nărăvi.

DOOM

nărăvíre (pop.) s. f., g.-d. art. nărăvírii; pl. nărăvíri

nărăvirile
NĂRĂVÍRE, nărăviri, s. f. (Pop.) Faptul de a (se) nărăvi. – V. nărăvi.

DOOM

nărăvíre (pop.) s. f., g.-d. art. nărăvírii; pl. nărăvíri

nărăvirilor
NĂRĂVÍRE, nărăviri, s. f. (Pop.) Faptul de a (se) nărăvi. – V. nărăvi.

DOOM

nărăvíre (pop.) s. f., g.-d. art. nărăvírii; pl. nărăvíri

nărăviră
NĂRĂVÍ, nărăvesc, vb. IV. 1. (Pop.) Refl. și tranz. A lua sau a face să ia un obicei rău; a (se) deprinde, a (se) învăța cu nărav (1). 2. Refl. și tranz. (Înv. și pop.) A (se) obișnui, a (se) deprinde. 3. Refl. recipr. (Înv. și reg.) A cădea de acord; a se înțelege, a se împăca. – Din nărav.

DOOM

nărăví (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nărăvésc, imperf. 3 sg. nărăveá; conj. prez. 3 să nărăveáscă

nărăvirăm
NĂRĂVÍ, nărăvesc, vb. IV. 1. (Pop.) Refl. și tranz. A lua sau a face să ia un obicei rău; a (se) deprinde, a (se) învăța cu nărav (1). 2. Refl. și tranz. (Înv. și pop.) A (se) obișnui, a (se) deprinde. 3. Refl. recipr. (Înv. și reg.) A cădea de acord; a se înțelege, a se împăca. – Din nărav.

DOOM

nărăví (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nărăvésc, imperf. 3 sg. nărăveá; conj. prez. 3 să nărăveáscă

nărăvirăți
NĂRĂVÍ, nărăvesc, vb. IV. 1. (Pop.) Refl. și tranz. A lua sau a face să ia un obicei rău; a (se) deprinde, a (se) învăța cu nărav (1). 2. Refl. și tranz. (Înv. și pop.) A (se) obișnui, a (se) deprinde. 3. Refl. recipr. (Înv. și reg.) A cădea de acord; a se înțelege, a se împăca. – Din nărav.

DOOM

nărăví (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nărăvésc, imperf. 3 sg. nărăveá; conj. prez. 3 să nărăveáscă

nărăvise
NĂRĂVÍ, nărăvesc, vb. IV. 1. (Pop.) Refl. și tranz. A lua sau a face să ia un obicei rău; a (se) deprinde, a (se) învăța cu nărav (1). 2. Refl. și tranz. (Înv. și pop.) A (se) obișnui, a (se) deprinde. 3. Refl. recipr. (Înv. și reg.) A cădea de acord; a se înțelege, a se împăca. – Din nărav.

DOOM

nărăví (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nărăvésc, imperf. 3 sg. nărăveá; conj. prez. 3 să nărăveáscă

nărăvisem
NĂRĂVÍ, nărăvesc, vb. IV. 1. (Pop.) Refl. și tranz. A lua sau a face să ia un obicei rău; a (se) deprinde, a (se) învăța cu nărav (1). 2. Refl. și tranz. (Înv. și pop.) A (se) obișnui, a (se) deprinde. 3. Refl. recipr. (Înv. și reg.) A cădea de acord; a se înțelege, a se împăca. – Din nărav.

DOOM

nărăví (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nărăvésc, imperf. 3 sg. nărăveá; conj. prez. 3 să nărăveáscă

nărăviseră
NĂRĂVÍ, nărăvesc, vb. IV. 1. (Pop.) Refl. și tranz. A lua sau a face să ia un obicei rău; a (se) deprinde, a (se) învăța cu nărav (1). 2. Refl. și tranz. (Înv. și pop.) A (se) obișnui, a (se) deprinde. 3. Refl. recipr. (Înv. și reg.) A cădea de acord; a se înțelege, a se împăca. – Din nărav.

DOOM

nărăví (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nărăvésc, imperf. 3 sg. nărăveá; conj. prez. 3 să nărăveáscă

nărăviserăm
NĂRĂVÍ, nărăvesc, vb. IV. 1. (Pop.) Refl. și tranz. A lua sau a face să ia un obicei rău; a (se) deprinde, a (se) învăța cu nărav (1). 2. Refl. și tranz. (Înv. și pop.) A (se) obișnui, a (se) deprinde. 3. Refl. recipr. (Înv. și reg.) A cădea de acord; a se înțelege, a se împăca. – Din nărav.

DOOM

nărăví (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nărăvésc, imperf. 3 sg. nărăveá; conj. prez. 3 să nărăveáscă

nărăviserăți
NĂRĂVÍ, nărăvesc, vb. IV. 1. (Pop.) Refl. și tranz. A lua sau a face să ia un obicei rău; a (se) deprinde, a (se) învăța cu nărav (1). 2. Refl. și tranz. (Înv. și pop.) A (se) obișnui, a (se) deprinde. 3. Refl. recipr. (Înv. și reg.) A cădea de acord; a se înțelege, a se împăca. – Din nărav.

DOOM

nărăví (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nărăvésc, imperf. 3 sg. nărăveá; conj. prez. 3 să nărăveáscă

nărăviseși
NĂRĂVÍ, nărăvesc, vb. IV. 1. (Pop.) Refl. și tranz. A lua sau a face să ia un obicei rău; a (se) deprinde, a (se) învăța cu nărav (1). 2. Refl. și tranz. (Înv. și pop.) A (se) obișnui, a (se) deprinde. 3. Refl. recipr. (Înv. și reg.) A cădea de acord; a se înțelege, a se împăca. – Din nărav.

DOOM

nărăví (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nărăvésc, imperf. 3 sg. nărăveá; conj. prez. 3 să nărăveáscă

nărăviseți
NĂRĂVÍ, nărăvesc, vb. IV. 1. (Pop.) Refl. și tranz. A lua sau a face să ia un obicei rău; a (se) deprinde, a (se) învăța cu nărav (1). 2. Refl. și tranz. (Înv. și pop.) A (se) obișnui, a (se) deprinde. 3. Refl. recipr. (Înv. și reg.) A cădea de acord; a se înțelege, a se împăca. – Din nărav.

DOOM

nărăví (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nărăvésc, imperf. 3 sg. nărăveá; conj. prez. 3 să nărăveáscă

nărăvit
NĂRĂVÍ, nărăvesc, vb. IV. 1. (Pop.) Refl. și tranz. A lua sau a face să ia un obicei rău; a (se) deprinde, a (se) învăța cu nărav (1). 2. Refl. și tranz. (Înv. și pop.) A (se) obișnui, a (se) deprinde. 3. Refl. recipr. (Înv. și reg.) A cădea de acord; a se înțelege, a se împăca. – Din nărav.

DOOM

nărăví (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nărăvésc, imperf. 3 sg. nărăveá; conj. prez. 3 să nărăveáscă

nărăvit
NĂRĂVÍT, -Ă, nărăviți, -te, adj. (Pop.) Care are deprinderi, apucături rele; prost crescut, grosolan. ♦ Spec. (Despre cai sau alte animale) Nărăvaș. ♦ Care este deprins, obișnuit cu ceva. – V. nărăvi.

nărăvita
NĂRĂVÍT, -Ă, nărăviți, -te, adj. (Pop.) Care are deprinderi, apucături rele; prost crescut, grosolan. ♦ Spec. (Despre cai sau alte animale) Nărăvaș. ♦ Care este deprins, obișnuit cu ceva. – V. nărăvi.

nărăvite
NĂRĂVÍT, -Ă, nărăviți, -te, adj. (Pop.) Care are deprinderi, apucături rele; prost crescut, grosolan. ♦ Spec. (Despre cai sau alte animale) Nărăvaș. ♦ Care este deprins, obișnuit cu ceva. – V. nărăvi.

nărăvitei
NĂRĂVÍT, -Ă, nărăviți, -te, adj. (Pop.) Care are deprinderi, apucături rele; prost crescut, grosolan. ♦ Spec. (Despre cai sau alte animale) Nărăvaș. ♦ Care este deprins, obișnuit cu ceva. – V. nărăvi.

nărăvitele
NĂRĂVÍT, -Ă, nărăviți, -te, adj. (Pop.) Care are deprinderi, apucături rele; prost crescut, grosolan. ♦ Spec. (Despre cai sau alte animale) Nărăvaș. ♦ Care este deprins, obișnuit cu ceva. – V. nărăvi.

nărăvitelor
NĂRĂVÍT, -Ă, nărăviți, -te, adj. (Pop.) Care are deprinderi, apucături rele; prost crescut, grosolan. ♦ Spec. (Despre cai sau alte animale) Nărăvaș. ♦ Care este deprins, obișnuit cu ceva. – V. nărăvi.

nărăvitul
NĂRĂVÍT, -Ă, nărăviți, -te, adj. (Pop.) Care are deprinderi, apucături rele; prost crescut, grosolan. ♦ Spec. (Despre cai sau alte animale) Nărăvaș. ♦ Care este deprins, obișnuit cu ceva. – V. nărăvi.

nărăvitului
NĂRĂVÍT, -Ă, nărăviți, -te, adj. (Pop.) Care are deprinderi, apucături rele; prost crescut, grosolan. ♦ Spec. (Despre cai sau alte animale) Nărăvaș. ♦ Care este deprins, obișnuit cu ceva. – V. nărăvi.

nărăviși
NĂRĂVÍ, nărăvesc, vb. IV. 1. (Pop.) Refl. și tranz. A lua sau a face să ia un obicei rău; a (se) deprinde, a (se) învăța cu nărav (1). 2. Refl. și tranz. (Înv. și pop.) A (se) obișnui, a (se) deprinde. 3. Refl. recipr. (Înv. și reg.) A cădea de acord; a se înțelege, a se împăca. – Din nărav.

DOOM

nărăví (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nărăvésc, imperf. 3 sg. nărăveá; conj. prez. 3 să nărăveáscă

nărăviți
NĂRĂVÍ, nărăvesc, vb. IV. 1. (Pop.) Refl. și tranz. A lua sau a face să ia un obicei rău; a (se) deprinde, a (se) învăța cu nărav (1). 2. Refl. și tranz. (Înv. și pop.) A (se) obișnui, a (se) deprinde. 3. Refl. recipr. (Înv. și reg.) A cădea de acord; a se înțelege, a se împăca. – Din nărav.

DOOM

nărăví (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nărăvésc, imperf. 3 sg. nărăveá; conj. prez. 3 să nărăveáscă

nărăviți
NĂRĂVÍT, -Ă, nărăviți, -te, adj. (Pop.) Care are deprinderi, apucături rele; prost crescut, grosolan. ♦ Spec. (Despre cai sau alte animale) Nărăvaș. ♦ Care este deprins, obișnuit cu ceva. – V. nărăvi.

nărăviții
NĂRĂVÍT, -Ă, nărăviți, -te, adj. (Pop.) Care are deprinderi, apucături rele; prost crescut, grosolan. ♦ Spec. (Despre cai sau alte animale) Nărăvaș. ♦ Care este deprins, obișnuit cu ceva. – V. nărăvi.

nărăviților
NĂRĂVÍT, -Ă, nărăviți, -te, adj. (Pop.) Care are deprinderi, apucături rele; prost crescut, grosolan. ♦ Spec. (Despre cai sau alte animale) Nărăvaș. ♦ Care este deprins, obișnuit cu ceva. – V. nărăvi.

nărăvos
NĂRĂVÓS, -OÁSĂ, nărăvoși, -oase, adj. (Rar) Nărăvit; nărăvaș.

năsada
NĂSÁDĂ, năsade, s. f. 1. (Pop.; colectiv) Snopi de cereale desfăcuți și împrăștiați pe arie pentru a fi treierați (cu vitele). ♦ (Reg.) Teanc. 2. (Reg.) Arie (unde se treieră cerealele). – Din năsădi (derivat regresiv).

DOOM

năsádă (pop., reg.) s. f., g.-d. art. năsádei; pl. năsáde

năsade
NĂSÁDĂ, năsade, s. f. 1. (Pop.; colectiv) Snopi de cereale desfăcuți și împrăștiați pe arie pentru a fi treierați (cu vitele). ♦ (Reg.) Teanc. 2. (Reg.) Arie (unde se treieră cerealele). – Din năsădi (derivat regresiv).

DOOM

năsádă (pop., reg.) s. f., g.-d. art. năsádei; pl. năsáde

năsadei
NĂSÁDĂ, năsade, s. f. 1. (Pop.; colectiv) Snopi de cereale desfăcuți și împrăștiați pe arie pentru a fi treierați (cu vitele). ♦ (Reg.) Teanc. 2. (Reg.) Arie (unde se treieră cerealele). – Din năsădi (derivat regresiv).

DOOM

năsádă (pop., reg.) s. f., g.-d. art. năsádei; pl. năsáde

năsadele
NĂSÁDĂ, năsade, s. f. 1. (Pop.; colectiv) Snopi de cereale desfăcuți și împrăștiați pe arie pentru a fi treierați (cu vitele). ♦ (Reg.) Teanc. 2. (Reg.) Arie (unde se treieră cerealele). – Din năsădi (derivat regresiv).

DOOM

năsádă (pop., reg.) s. f., g.-d. art. năsádei; pl. năsáde

năsadelor
NĂSÁDĂ, năsade, s. f. 1. (Pop.; colectiv) Snopi de cereale desfăcuți și împrăștiați pe arie pentru a fi treierați (cu vitele). ♦ (Reg.) Teanc. 2. (Reg.) Arie (unde se treieră cerealele). – Din năsădi (derivat regresiv).

DOOM

năsádă (pop., reg.) s. f., g.-d. art. năsádei; pl. năsáde

năsbâtie
năsbîtie (-ii), s. f. – Zburdălnicie, poznă, ștrengărie. – Var. năsbutie, năzbîtie, năzbutie. Origine suspectă. Pare că s-ar putea pune în legătură cu sb. zbitije „succes”, în compunere negativă *nezbitije. După Tiktin, în relație cu sl. izbytie „eliberare”; după Scriban, din sl. subytije „realizare”.

născare
NĂSCÁRE, născări, s. f. (Pop.) Naștere. ◊ Loc. adj. și adv. Din născare = din naștere. – Naște + suf. -are.

DOOM

născáre (pop.) s. f., g.-d. art. născắrii; pl. născắri

născarea
NĂSCÁRE, născări, s. f. (Pop.) Naștere. ◊ Loc. adj. și adv. Din născare = din naștere. – Naște + suf. -are.

DOOM

născáre (pop.) s. f., g.-d. art. născắrii; pl. născắri

născioare
NĂSCIÓR, născioare, s. n. (Rar) Năsuc. – Năsuc + suf. -ior.

DOOM

născiór (rar) (-cior) s. n., pl. născioáre

născioarele
NĂSCIÓR, născioare, s. n. (Rar) Năsuc. – Năsuc + suf. -ior.

DOOM

născiór (rar) (-cior) s. n., pl. născioáre

născioarelor
NĂSCIÓR, născioare, s. n. (Rar) Năsuc. – Năsuc + suf. -ior.

DOOM

născiór (rar) (-cior) s. n., pl. născioáre

născior
NĂSCIÓR, născioare, s. n. (Rar) Năsuc. – Năsuc + suf. -ior.

DOOM

născiór (rar) (-cior) s. n., pl. născioáre

născiorul
NĂSCIÓR, născioare, s. n. (Rar) Năsuc. – Năsuc + suf. -ior.

DOOM

născiór (rar) (-cior) s. n., pl. născioáre

născiorului
NĂSCIÓR, născioare, s. n. (Rar) Năsuc. – Năsuc + suf. -ior.

DOOM

născiór (rar) (-cior) s. n., pl. născioáre

născocea
NĂSCOCÍ, născocesc, vb. IV. 1. Tranz. A face, a crea ceva (ce nu a mai existat până atunci); a descoperi, a inventa. 2. Tranz. A scorni, a plăsmui (lucruri închipuite, neexistente, neadevărate); p. ext. a minți. 3. Refl. (Rar) A se naște, a se isca, a se ivi, a se întâmpla. – Et. nec.

DOOM

născocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. născocésc, imperf. 3 sg. născoceá; conj. prez. 3 să născoceáscă

născoceai
NĂSCOCÍ, născocesc, vb. IV. 1. Tranz. A face, a crea ceva (ce nu a mai existat până atunci); a descoperi, a inventa. 2. Tranz. A scorni, a plăsmui (lucruri închipuite, neexistente, neadevărate); p. ext. a minți. 3. Refl. (Rar) A se naște, a se isca, a se ivi, a se întâmpla. – Et. nec.

DOOM

născocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. născocésc, imperf. 3 sg. născoceá; conj. prez. 3 să născoceáscă

născoceala
NĂSCOCEÁLĂ, născoceli, s. f. Născocire. – Născoci + suf. -eală.

DOOM

născoceálă s. f., g.-d. art. născocélii; pl. născocéli

născoceam
NĂSCOCÍ, născocesc, vb. IV. 1. Tranz. A face, a crea ceva (ce nu a mai existat până atunci); a descoperi, a inventa. 2. Tranz. A scorni, a plăsmui (lucruri închipuite, neexistente, neadevărate); p. ext. a minți. 3. Refl. (Rar) A se naște, a se isca, a se ivi, a se întâmpla. – Et. nec.

DOOM

născocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. născocésc, imperf. 3 sg. născoceá; conj. prez. 3 să născoceáscă

născocească
NĂSCOCÍ, născocesc, vb. IV. 1. Tranz. A face, a crea ceva (ce nu a mai existat până atunci); a descoperi, a inventa. 2. Tranz. A scorni, a plăsmui (lucruri închipuite, neexistente, neadevărate); p. ext. a minți. 3. Refl. (Rar) A se naște, a se isca, a se ivi, a se întâmpla. – Et. nec.

DOOM

născocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. născocésc, imperf. 3 sg. născoceá; conj. prez. 3 să născoceáscă

născoceau
NĂSCOCÍ, născocesc, vb. IV. 1. Tranz. A face, a crea ceva (ce nu a mai existat până atunci); a descoperi, a inventa. 2. Tranz. A scorni, a plăsmui (lucruri închipuite, neexistente, neadevărate); p. ext. a minți. 3. Refl. (Rar) A se naște, a se isca, a se ivi, a se întâmpla. – Et. nec.

DOOM

născocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. născocésc, imperf. 3 sg. născoceá; conj. prez. 3 să născoceáscă

născoceați
NĂSCOCÍ, născocesc, vb. IV. 1. Tranz. A face, a crea ceva (ce nu a mai existat până atunci); a descoperi, a inventa. 2. Tranz. A scorni, a plăsmui (lucruri închipuite, neexistente, neadevărate); p. ext. a minți. 3. Refl. (Rar) A se naște, a se isca, a se ivi, a se întâmpla. – Et. nec.

DOOM

născocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. născocésc, imperf. 3 sg. născoceá; conj. prez. 3 să născoceáscă

născoceli
NĂSCOCEÁLĂ, născoceli, s. f. Născocire. – Născoci + suf. -eală.

DOOM

născoceálă s. f., g.-d. art. născocélii; pl. născocéli

născocelii
NĂSCOCEÁLĂ, născoceli, s. f. Născocire. – Născoci + suf. -eală.

DOOM

născoceálă s. f., g.-d. art. născocélii; pl. născocéli

născocelile
NĂSCOCEÁLĂ, născoceli, s. f. Născocire. – Născoci + suf. -eală.

DOOM

născoceálă s. f., g.-d. art. născocélii; pl. născocéli

născocelilor
NĂSCOCEÁLĂ, născoceli, s. f. Născocire. – Născoci + suf. -eală.

DOOM

născoceálă s. f., g.-d. art. născocélii; pl. născocéli

născocesc
NĂSCOCÍ, născocesc, vb. IV. 1. Tranz. A face, a crea ceva (ce nu a mai existat până atunci); a descoperi, a inventa. 2. Tranz. A scorni, a plăsmui (lucruri închipuite, neexistente, neadevărate); p. ext. a minți. 3. Refl. (Rar) A se naște, a se isca, a se ivi, a se întâmpla. – Et. nec.

DOOM

născocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. născocésc, imperf. 3 sg. născoceá; conj. prez. 3 să născoceáscă

născocește
NĂSCOCÍ, născocesc, vb. IV. 1. Tranz. A face, a crea ceva (ce nu a mai existat până atunci); a descoperi, a inventa. 2. Tranz. A scorni, a plăsmui (lucruri închipuite, neexistente, neadevărate); p. ext. a minți. 3. Refl. (Rar) A se naște, a se isca, a se ivi, a se întâmpla. – Et. nec.

DOOM

născocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. născocésc, imperf. 3 sg. născoceá; conj. prez. 3 să născoceáscă

născocești
NĂSCOCÍ, născocesc, vb. IV. 1. Tranz. A face, a crea ceva (ce nu a mai existat până atunci); a descoperi, a inventa. 2. Tranz. A scorni, a plăsmui (lucruri închipuite, neexistente, neadevărate); p. ext. a minți. 3. Refl. (Rar) A se naște, a se isca, a se ivi, a se întâmpla. – Et. nec.

DOOM

născocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. născocésc, imperf. 3 sg. născoceá; conj. prez. 3 să născoceáscă

născoci
NĂSCOCÍ, născocesc, vb. IV. 1. Tranz. A face, a crea ceva (ce nu a mai existat până atunci); a descoperi, a inventa. 2. Tranz. A scorni, a plăsmui (lucruri închipuite, neexistente, neadevărate); p. ext. a minți. 3. Refl. (Rar) A se naște, a se isca, a se ivi, a se întâmpla. – Et. nec.

DOOM

născocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. născocésc, imperf. 3 sg. născoceá; conj. prez. 3 să născoceáscă

născocii
NĂSCOCÍ, născocesc, vb. IV. 1. Tranz. A face, a crea ceva (ce nu a mai existat până atunci); a descoperi, a inventa. 2. Tranz. A scorni, a plăsmui (lucruri închipuite, neexistente, neadevărate); p. ext. a minți. 3. Refl. (Rar) A se naște, a se isca, a se ivi, a se întâmpla. – Et. nec.

DOOM

născocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. născocésc, imperf. 3 sg. născoceá; conj. prez. 3 să născoceáscă

născocim
NĂSCOCÍ, născocesc, vb. IV. 1. Tranz. A face, a crea ceva (ce nu a mai existat până atunci); a descoperi, a inventa. 2. Tranz. A scorni, a plăsmui (lucruri închipuite, neexistente, neadevărate); p. ext. a minți. 3. Refl. (Rar) A se naște, a se isca, a se ivi, a se întâmpla. – Et. nec.

DOOM

născocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. născocésc, imperf. 3 sg. născoceá; conj. prez. 3 să născoceáscă

născocind
NĂSCOCÍ, născocesc, vb. IV. 1. Tranz. A face, a crea ceva (ce nu a mai existat până atunci); a descoperi, a inventa. 2. Tranz. A scorni, a plăsmui (lucruri închipuite, neexistente, neadevărate); p. ext. a minți. 3. Refl. (Rar) A se naște, a se isca, a se ivi, a se întâmpla. – Et. nec.

DOOM

născocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. născocésc, imperf. 3 sg. născoceá; conj. prez. 3 să născoceáscă

născocire
NĂSCOCÍ, născocesc, vb. IV. 1. Tranz. A face, a crea ceva (ce nu a mai existat până atunci); a descoperi, a inventa. 2. Tranz. A scorni, a plăsmui (lucruri închipuite, neexistente, neadevărate); p. ext. a minți. 3. Refl. (Rar) A se naște, a se isca, a se ivi, a se întâmpla. – Et. nec.

DOOM

născocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. născocésc, imperf. 3 sg. născoceá; conj. prez. 3 să născoceáscă

născocire
NĂSCOCÍRE, născociri, s. f. Acțiunea de a (se) născoci și rezultatul ei; ceea ce născocește cineva; născoceală. – V. născoci.

DOOM

născocíre s. f., g.-d. art. născocírii; pl. născocíri

născocirea
NĂSCOCÍRE, născociri, s. f. Acțiunea de a (se) născoci și rezultatul ei; ceea ce născocește cineva; născoceală. – V. născoci.

DOOM

născocíre s. f., g.-d. art. născocírii; pl. născocíri

născociri
NĂSCOCÍRE, născociri, s. f. Acțiunea de a (se) născoci și rezultatul ei; ceea ce născocește cineva; născoceală. – V. născoci.

DOOM

născocíre s. f., g.-d. art. născocírii; pl. născocíri

născocirii
NĂSCOCÍRE, născociri, s. f. Acțiunea de a (se) născoci și rezultatul ei; ceea ce născocește cineva; născoceală. – V. născoci.

DOOM

născocíre s. f., g.-d. art. născocírii; pl. născocíri

născocirile
NĂSCOCÍRE, născociri, s. f. Acțiunea de a (se) născoci și rezultatul ei; ceea ce născocește cineva; născoceală. – V. născoci.

DOOM

născocíre s. f., g.-d. art. născocírii; pl. născocíri

născocirilor
NĂSCOCÍRE, născociri, s. f. Acțiunea de a (se) născoci și rezultatul ei; ceea ce născocește cineva; născoceală. – V. născoci.

DOOM

născocíre s. f., g.-d. art. născocírii; pl. născocíri

născociră
NĂSCOCÍ, născocesc, vb. IV. 1. Tranz. A face, a crea ceva (ce nu a mai existat până atunci); a descoperi, a inventa. 2. Tranz. A scorni, a plăsmui (lucruri închipuite, neexistente, neadevărate); p. ext. a minți. 3. Refl. (Rar) A se naște, a se isca, a se ivi, a se întâmpla. – Et. nec.

DOOM

născocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. născocésc, imperf. 3 sg. născoceá; conj. prez. 3 să născoceáscă

născocirăm
NĂSCOCÍ, născocesc, vb. IV. 1. Tranz. A face, a crea ceva (ce nu a mai existat până atunci); a descoperi, a inventa. 2. Tranz. A scorni, a plăsmui (lucruri închipuite, neexistente, neadevărate); p. ext. a minți. 3. Refl. (Rar) A se naște, a se isca, a se ivi, a se întâmpla. – Et. nec.

DOOM

născocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. născocésc, imperf. 3 sg. născoceá; conj. prez. 3 să născoceáscă

născocirăți
NĂSCOCÍ, născocesc, vb. IV. 1. Tranz. A face, a crea ceva (ce nu a mai existat până atunci); a descoperi, a inventa. 2. Tranz. A scorni, a plăsmui (lucruri închipuite, neexistente, neadevărate); p. ext. a minți. 3. Refl. (Rar) A se naște, a se isca, a se ivi, a se întâmpla. – Et. nec.

DOOM

născocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. născocésc, imperf. 3 sg. născoceá; conj. prez. 3 să născoceáscă

născocise
NĂSCOCÍ, născocesc, vb. IV. 1. Tranz. A face, a crea ceva (ce nu a mai existat până atunci); a descoperi, a inventa. 2. Tranz. A scorni, a plăsmui (lucruri închipuite, neexistente, neadevărate); p. ext. a minți. 3. Refl. (Rar) A se naște, a se isca, a se ivi, a se întâmpla. – Et. nec.

DOOM

născocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. născocésc, imperf. 3 sg. născoceá; conj. prez. 3 să născoceáscă

născocisem
NĂSCOCÍ, născocesc, vb. IV. 1. Tranz. A face, a crea ceva (ce nu a mai existat până atunci); a descoperi, a inventa. 2. Tranz. A scorni, a plăsmui (lucruri închipuite, neexistente, neadevărate); p. ext. a minți. 3. Refl. (Rar) A se naște, a se isca, a se ivi, a se întâmpla. – Et. nec.

DOOM

născocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. născocésc, imperf. 3 sg. născoceá; conj. prez. 3 să născoceáscă

născociseră
NĂSCOCÍ, născocesc, vb. IV. 1. Tranz. A face, a crea ceva (ce nu a mai existat până atunci); a descoperi, a inventa. 2. Tranz. A scorni, a plăsmui (lucruri închipuite, neexistente, neadevărate); p. ext. a minți. 3. Refl. (Rar) A se naște, a se isca, a se ivi, a se întâmpla. – Et. nec.

DOOM

născocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. născocésc, imperf. 3 sg. născoceá; conj. prez. 3 să născoceáscă

născociserăm
NĂSCOCÍ, născocesc, vb. IV. 1. Tranz. A face, a crea ceva (ce nu a mai existat până atunci); a descoperi, a inventa. 2. Tranz. A scorni, a plăsmui (lucruri închipuite, neexistente, neadevărate); p. ext. a minți. 3. Refl. (Rar) A se naște, a se isca, a se ivi, a se întâmpla. – Et. nec.

DOOM

născocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. născocésc, imperf. 3 sg. născoceá; conj. prez. 3 să născoceáscă

născociserăți
NĂSCOCÍ, născocesc, vb. IV. 1. Tranz. A face, a crea ceva (ce nu a mai existat până atunci); a descoperi, a inventa. 2. Tranz. A scorni, a plăsmui (lucruri închipuite, neexistente, neadevărate); p. ext. a minți. 3. Refl. (Rar) A se naște, a se isca, a se ivi, a se întâmpla. – Et. nec.

DOOM

născocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. născocésc, imperf. 3 sg. născoceá; conj. prez. 3 să născoceáscă

născociseși
NĂSCOCÍ, născocesc, vb. IV. 1. Tranz. A face, a crea ceva (ce nu a mai existat până atunci); a descoperi, a inventa. 2. Tranz. A scorni, a plăsmui (lucruri închipuite, neexistente, neadevărate); p. ext. a minți. 3. Refl. (Rar) A se naște, a se isca, a se ivi, a se întâmpla. – Et. nec.

DOOM

născocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. născocésc, imperf. 3 sg. născoceá; conj. prez. 3 să născoceáscă

născociseți
NĂSCOCÍ, născocesc, vb. IV. 1. Tranz. A face, a crea ceva (ce nu a mai existat până atunci); a descoperi, a inventa. 2. Tranz. A scorni, a plăsmui (lucruri închipuite, neexistente, neadevărate); p. ext. a minți. 3. Refl. (Rar) A se naște, a se isca, a se ivi, a se întâmpla. – Et. nec.

DOOM

născocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. născocésc, imperf. 3 sg. născoceá; conj. prez. 3 să născoceáscă

născocit
NĂSCOCÍ, născocesc, vb. IV. 1. Tranz. A face, a crea ceva (ce nu a mai existat până atunci); a descoperi, a inventa. 2. Tranz. A scorni, a plăsmui (lucruri închipuite, neexistente, neadevărate); p. ext. a minți. 3. Refl. (Rar) A se naște, a se isca, a se ivi, a se întâmpla. – Et. nec.

DOOM

născocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. născocésc, imperf. 3 sg. născoceá; conj. prez. 3 să născoceáscă

născocitoare
NĂSCOCITÓR, -OÁRE, născocitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) 1. Care creează, născocește (1); inventiv. 2. Care scornește, plăsmuiește, născocește (2); p. ext. mincinos. – Născoci + suf. -tor.

DOOM

născocitór adj. m., pl. născocitóri; f. sg. și pl. născocitoáre

născocitoarea
NĂSCOCITÓR, -OÁRE, născocitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) 1. Care creează, născocește (1); inventiv. 2. Care scornește, plăsmuiește, născocește (2); p. ext. mincinos. – Născoci + suf. -tor.

DOOM

născocitór adj. m., pl. născocitóri; f. sg. și pl. născocitoáre

născocitoarei
NĂSCOCITÓR, -OÁRE, născocitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) 1. Care creează, născocește (1); inventiv. 2. Care scornește, plăsmuiește, născocește (2); p. ext. mincinos. – Născoci + suf. -tor.

DOOM

născocitór adj. m., pl. născocitóri; f. sg. și pl. născocitoáre

născocitoarele
NĂSCOCITÓR, -OÁRE, născocitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) 1. Care creează, născocește (1); inventiv. 2. Care scornește, plăsmuiește, născocește (2); p. ext. mincinos. – Născoci + suf. -tor.

DOOM

născocitór adj. m., pl. născocitóri; f. sg. și pl. născocitoáre

născocitoarelor
NĂSCOCITÓR, -OÁRE, născocitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) 1. Care creează, născocește (1); inventiv. 2. Care scornește, plăsmuiește, născocește (2); p. ext. mincinos. – Născoci + suf. -tor.

DOOM

născocitór adj. m., pl. născocitóri; f. sg. și pl. născocitoáre

născocitor
NĂSCOCITÓR, -OÁRE, născocitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) 1. Care creează, născocește (1); inventiv. 2. Care scornește, plăsmuiește, născocește (2); p. ext. mincinos. – Născoci + suf. -tor.

DOOM

născocitór adj. m., pl. născocitóri; f. sg. și pl. născocitoáre

născocitori
NĂSCOCITÓR, -OÁRE, născocitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) 1. Care creează, născocește (1); inventiv. 2. Care scornește, plăsmuiește, născocește (2); p. ext. mincinos. – Născoci + suf. -tor.

DOOM

născocitór adj. m., pl. născocitóri; f. sg. și pl. născocitoáre

născocitorii
NĂSCOCITÓR, -OÁRE, născocitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) 1. Care creează, născocește (1); inventiv. 2. Care scornește, plăsmuiește, născocește (2); p. ext. mincinos. – Născoci + suf. -tor.

DOOM

născocitór adj. m., pl. născocitóri; f. sg. și pl. născocitoáre

născocitorilor
NĂSCOCITÓR, -OÁRE, născocitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) 1. Care creează, născocește (1); inventiv. 2. Care scornește, plăsmuiește, născocește (2); p. ext. mincinos. – Născoci + suf. -tor.

DOOM

născocitór adj. m., pl. născocitóri; f. sg. și pl. născocitoáre

născocitorul
NĂSCOCITÓR, -OÁRE, născocitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) 1. Care creează, născocește (1); inventiv. 2. Care scornește, plăsmuiește, născocește (2); p. ext. mincinos. – Născoci + suf. -tor.

DOOM

născocitór adj. m., pl. născocitóri; f. sg. și pl. născocitoáre

născocitorului
NĂSCOCITÓR, -OÁRE, născocitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) 1. Care creează, născocește (1); inventiv. 2. Care scornește, plăsmuiește, născocește (2); p. ext. mincinos. – Născoci + suf. -tor.

DOOM

născocitór adj. m., pl. născocitóri; f. sg. și pl. născocitoáre

născocitura
NĂSCOCITÚRĂ, născocituri, s. f. (Rar) Ceea ce născocește cineva; plăsmuire. – Născoci + suf. -tură.

DOOM

născocitúră (rar) s. f., g.-d. art. născocitúrii; pl. născocitúri

născocituri
NĂSCOCITÚRĂ, născocituri, s. f. (Rar) Ceea ce născocește cineva; plăsmuire. – Născoci + suf. -tură.

DOOM

născocitúră (rar) s. f., g.-d. art. născocitúrii; pl. născocitúri

născociturii
NĂSCOCITÚRĂ, născocituri, s. f. (Rar) Ceea ce născocește cineva; plăsmuire. – Născoci + suf. -tură.

DOOM

născocitúră (rar) s. f., g.-d. art. născocitúrii; pl. născocitúri

născociturile
NĂSCOCITÚRĂ, născocituri, s. f. (Rar) Ceea ce născocește cineva; plăsmuire. – Născoci + suf. -tură.

DOOM

născocitúră (rar) s. f., g.-d. art. născocitúrii; pl. născocitúri

născociturilor
NĂSCOCITÚRĂ, născocituri, s. f. (Rar) Ceea ce născocește cineva; plăsmuire. – Născoci + suf. -tură.

DOOM

născocitúră (rar) s. f., g.-d. art. născocitúrii; pl. născocitúri

născociși
NĂSCOCÍ, născocesc, vb. IV. 1. Tranz. A face, a crea ceva (ce nu a mai existat până atunci); a descoperi, a inventa. 2. Tranz. A scorni, a plăsmui (lucruri închipuite, neexistente, neadevărate); p. ext. a minți. 3. Refl. (Rar) A se naște, a se isca, a se ivi, a se întâmpla. – Et. nec.

DOOM

născocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. născocésc, imperf. 3 sg. născoceá; conj. prez. 3 să născoceáscă

născociți
NĂSCOCÍ, născocesc, vb. IV. 1. Tranz. A face, a crea ceva (ce nu a mai existat până atunci); a descoperi, a inventa. 2. Tranz. A scorni, a plăsmui (lucruri închipuite, neexistente, neadevărate); p. ext. a minți. 3. Refl. (Rar) A se naște, a se isca, a se ivi, a se întâmpla. – Et. nec.

DOOM

născocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. născocésc, imperf. 3 sg. născoceá; conj. prez. 3 să născoceáscă

născocora
NĂSCOCORÎ́, născocorăsc și născócor, vb. IV. Refl. (Învechit și regional) 1. A se răsti. Se auzeau vorbe răzlețe: ce te născocorăști, să fi venit la lucru. V. ROM. martie 1952, 157. 2. A se făli, a se îngîmfa, a se lăuda, a se mîndri. Și vedeți-l cum să născocoară, Ca cînd ar îmbuca tot plăcinte. BUDAI-DELEANU, Ț. 402.

născocorai
NĂSCOCORÎ́, născocorăsc și născócor, vb. IV. Refl. (Învechit și regional) 1. A se răsti. Se auzeau vorbe răzlețe: ce te născocorăști, să fi venit la lucru. V. ROM. martie 1952, 157. 2. A se făli, a se îngîmfa, a se lăuda, a se mîndri. Și vedeți-l cum să născocoară, Ca cînd ar îmbuca tot plăcinte. BUDAI-DELEANU, Ț. 402.

născocoram
NĂSCOCORÎ́, născocorăsc și născócor, vb. IV. Refl. (Învechit și regional) 1. A se răsti. Se auzeau vorbe răzlețe: ce te născocorăști, să fi venit la lucru. V. ROM. martie 1952, 157. 2. A se făli, a se îngîmfa, a se lăuda, a se mîndri. Și vedeți-l cum să născocoară, Ca cînd ar îmbuca tot plăcinte. BUDAI-DELEANU, Ț. 402.

născocorască
NĂSCOCORÎ́, născocorăsc și născócor, vb. IV. Refl. (Învechit și regional) 1. A se răsti. Se auzeau vorbe răzlețe: ce te născocorăști, să fi venit la lucru. V. ROM. martie 1952, 157. 2. A se făli, a se îngîmfa, a se lăuda, a se mîndri. Și vedeți-l cum să născocoară, Ca cînd ar îmbuca tot plăcinte. BUDAI-DELEANU, Ț. 402.

născocorau
NĂSCOCORÎ́, născocorăsc și născócor, vb. IV. Refl. (Învechit și regional) 1. A se răsti. Se auzeau vorbe răzlețe: ce te născocorăști, să fi venit la lucru. V. ROM. martie 1952, 157. 2. A se făli, a se îngîmfa, a se lăuda, a se mîndri. Și vedeți-l cum să născocoară, Ca cînd ar îmbuca tot plăcinte. BUDAI-DELEANU, Ț. 402.

născocoraște
NĂSCOCORÎ́, născocorăsc și născócor, vb. IV. Refl. (Învechit și regional) 1. A se răsti. Se auzeau vorbe răzlețe: ce te născocorăști, să fi venit la lucru. V. ROM. martie 1952, 157. 2. A se făli, a se îngîmfa, a se lăuda, a se mîndri. Și vedeți-l cum să născocoară, Ca cînd ar îmbuca tot plăcinte. BUDAI-DELEANU, Ț. 402.

născocorați
NĂSCOCORÎ́, născocorăsc și născócor, vb. IV. Refl. (Învechit și regional) 1. A se răsti. Se auzeau vorbe răzlețe: ce te născocorăști, să fi venit la lucru. V. ROM. martie 1952, 157. 2. A se făli, a se îngîmfa, a se lăuda, a se mîndri. Și vedeți-l cum să născocoară, Ca cînd ar îmbuca tot plăcinte. BUDAI-DELEANU, Ț. 402.

născocorând
NĂSCOCORÎ́, născocorăsc și născócor, vb. IV. Refl. (Învechit și regional) 1. A se răsti. Se auzeau vorbe răzlețe: ce te născocorăști, să fi venit la lucru. V. ROM. martie 1952, 157. 2. A se făli, a se îngîmfa, a se lăuda, a se mîndri. Și vedeți-l cum să născocoară, Ca cînd ar îmbuca tot plăcinte. BUDAI-DELEANU, Ț. 402.

născocorâre
NĂSCOCORÎ, născocorăsc, vb. IV. Refl. (Înv. și reg.) 1. A se răsti. 2. A se făli, a se îngâmfa; a se lăuda.

născocorâre
NĂSCOCORÎ́, născocorăsc și născócor, vb. IV. Refl. (Învechit și regional) 1. A se răsti. Se auzeau vorbe răzlețe: ce te născocorăști, să fi venit la lucru. V. ROM. martie 1952, 157. 2. A se făli, a se îngîmfa, a se lăuda, a se mîndri. Și vedeți-l cum să născocoară, Ca cînd ar îmbuca tot plăcinte. BUDAI-DELEANU, Ț. 402.

născocorâră
NĂSCOCORÎ́, născocorăsc și născócor, vb. IV. Refl. (Învechit și regional) 1. A se răsti. Se auzeau vorbe răzlețe: ce te născocorăști, să fi venit la lucru. V. ROM. martie 1952, 157. 2. A se făli, a se îngîmfa, a se lăuda, a se mîndri. Și vedeți-l cum să născocoară, Ca cînd ar îmbuca tot plăcinte. BUDAI-DELEANU, Ț. 402.

născocorârăm
NĂSCOCORÎ́, născocorăsc și născócor, vb. IV. Refl. (Învechit și regional) 1. A se răsti. Se auzeau vorbe răzlețe: ce te născocorăști, să fi venit la lucru. V. ROM. martie 1952, 157. 2. A se făli, a se îngîmfa, a se lăuda, a se mîndri. Și vedeți-l cum să născocoară, Ca cînd ar îmbuca tot plăcinte. BUDAI-DELEANU, Ț. 402.

născocorârăți
NĂSCOCORÎ́, născocorăsc și născócor, vb. IV. Refl. (Învechit și regional) 1. A se răsti. Se auzeau vorbe răzlețe: ce te născocorăști, să fi venit la lucru. V. ROM. martie 1952, 157. 2. A se făli, a se îngîmfa, a se lăuda, a se mîndri. Și vedeți-l cum să născocoară, Ca cînd ar îmbuca tot plăcinte. BUDAI-DELEANU, Ț. 402.

născocorâse
NĂSCOCORÎ́, născocorăsc și născócor, vb. IV. Refl. (Învechit și regional) 1. A se răsti. Se auzeau vorbe răzlețe: ce te născocorăști, să fi venit la lucru. V. ROM. martie 1952, 157. 2. A se făli, a se îngîmfa, a se lăuda, a se mîndri. Și vedeți-l cum să născocoară, Ca cînd ar îmbuca tot plăcinte. BUDAI-DELEANU, Ț. 402.

născocorâsem
NĂSCOCORÎ́, născocorăsc și născócor, vb. IV. Refl. (Învechit și regional) 1. A se răsti. Se auzeau vorbe răzlețe: ce te născocorăști, să fi venit la lucru. V. ROM. martie 1952, 157. 2. A se făli, a se îngîmfa, a se lăuda, a se mîndri. Și vedeți-l cum să născocoară, Ca cînd ar îmbuca tot plăcinte. BUDAI-DELEANU, Ț. 402.

născocorâseră
NĂSCOCORÎ́, născocorăsc și născócor, vb. IV. Refl. (Învechit și regional) 1. A se răsti. Se auzeau vorbe răzlețe: ce te născocorăști, să fi venit la lucru. V. ROM. martie 1952, 157. 2. A se făli, a se îngîmfa, a se lăuda, a se mîndri. Și vedeți-l cum să născocoară, Ca cînd ar îmbuca tot plăcinte. BUDAI-DELEANU, Ț. 402.

născocorâserăm
NĂSCOCORÎ́, născocorăsc și născócor, vb. IV. Refl. (Învechit și regional) 1. A se răsti. Se auzeau vorbe răzlețe: ce te născocorăști, să fi venit la lucru. V. ROM. martie 1952, 157. 2. A se făli, a se îngîmfa, a se lăuda, a se mîndri. Și vedeți-l cum să născocoară, Ca cînd ar îmbuca tot plăcinte. BUDAI-DELEANU, Ț. 402.

născocorâserăți
NĂSCOCORÎ́, născocorăsc și născócor, vb. IV. Refl. (Învechit și regional) 1. A se răsti. Se auzeau vorbe răzlețe: ce te născocorăști, să fi venit la lucru. V. ROM. martie 1952, 157. 2. A se făli, a se îngîmfa, a se lăuda, a se mîndri. Și vedeți-l cum să născocoară, Ca cînd ar îmbuca tot plăcinte. BUDAI-DELEANU, Ț. 402.

născocorâseși
NĂSCOCORÎ́, născocorăsc și născócor, vb. IV. Refl. (Învechit și regional) 1. A se răsti. Se auzeau vorbe răzlețe: ce te născocorăști, să fi venit la lucru. V. ROM. martie 1952, 157. 2. A se făli, a se îngîmfa, a se lăuda, a se mîndri. Și vedeți-l cum să născocoară, Ca cînd ar îmbuca tot plăcinte. BUDAI-DELEANU, Ț. 402.

născocorâseți
NĂSCOCORÎ́, născocorăsc și născócor, vb. IV. Refl. (Învechit și regional) 1. A se răsti. Se auzeau vorbe răzlețe: ce te născocorăști, să fi venit la lucru. V. ROM. martie 1952, 157. 2. A se făli, a se îngîmfa, a se lăuda, a se mîndri. Și vedeți-l cum să născocoară, Ca cînd ar îmbuca tot plăcinte. BUDAI-DELEANU, Ț. 402.

născocorât
NĂSCOCORÎ́, născocorăsc și născócor, vb. IV. Refl. (Învechit și regional) 1. A se răsti. Se auzeau vorbe răzlețe: ce te născocorăști, să fi venit la lucru. V. ROM. martie 1952, 157. 2. A se făli, a se îngîmfa, a se lăuda, a se mîndri. Și vedeți-l cum să născocoară, Ca cînd ar îmbuca tot plăcinte. BUDAI-DELEANU, Ț. 402.

născocorâși
NĂSCOCORÎ́, născocorăsc și născócor, vb. IV. Refl. (Învechit și regional) 1. A se răsti. Se auzeau vorbe răzlețe: ce te născocorăști, să fi venit la lucru. V. ROM. martie 1952, 157. 2. A se făli, a se îngîmfa, a se lăuda, a se mîndri. Și vedeți-l cum să născocoară, Ca cînd ar îmbuca tot plăcinte. BUDAI-DELEANU, Ț. 402.

născocorî
NĂSCOCORÎ́, născocorăsc și născócor, vb. IV. Refl. (Învechit și regional) 1. A se răsti. Se auzeau vorbe răzlețe: ce te născocorăști, să fi venit la lucru. V. ROM. martie 1952, 157. 2. A se făli, a se îngîmfa, a se lăuda, a se mîndri. Și vedeți-l cum să născocoară, Ca cînd ar îmbuca tot plăcinte. BUDAI-DELEANU, Ț. 402.

născocorîi
NĂSCOCORÎ́, născocorăsc și născócor, vb. IV. Refl. (Învechit și regional) 1. A se răsti. Se auzeau vorbe răzlețe: ce te născocorăști, să fi venit la lucru. V. ROM. martie 1952, 157. 2. A se făli, a se îngîmfa, a se lăuda, a se mîndri. Și vedeți-l cum să născocoară, Ca cînd ar îmbuca tot plăcinte. BUDAI-DELEANU, Ț. 402.

născocorîm
NĂSCOCORÎ́, născocorăsc și născócor, vb. IV. Refl. (Învechit și regional) 1. A se răsti. Se auzeau vorbe răzlețe: ce te născocorăști, să fi venit la lucru. V. ROM. martie 1952, 157. 2. A se făli, a se îngîmfa, a se lăuda, a se mîndri. Și vedeți-l cum să născocoară, Ca cînd ar îmbuca tot plăcinte. BUDAI-DELEANU, Ț. 402.

născocorînd
NĂSCOCORÎ́, născocorăsc și născócor, vb. IV. Refl. (Învechit și regional) 1. A se răsti. Se auzeau vorbe răzlețe: ce te născocorăști, să fi venit la lucru. V. ROM. martie 1952, 157. 2. A se făli, a se îngîmfa, a se lăuda, a se mîndri. Și vedeți-l cum să născocoară, Ca cînd ar îmbuca tot plăcinte. BUDAI-DELEANU, Ț. 402.

născocorîre
NĂSCOCORÎ́, născocorăsc și născócor, vb. IV. Refl. (Învechit și regional) 1. A se răsti. Se auzeau vorbe răzlețe: ce te născocorăști, să fi venit la lucru. V. ROM. martie 1952, 157. 2. A se făli, a se îngîmfa, a se lăuda, a se mîndri. Și vedeți-l cum să născocoară, Ca cînd ar îmbuca tot plăcinte. BUDAI-DELEANU, Ț. 402.

născocorîră
NĂSCOCORÎ́, născocorăsc și născócor, vb. IV. Refl. (Învechit și regional) 1. A se răsti. Se auzeau vorbe răzlețe: ce te născocorăști, să fi venit la lucru. V. ROM. martie 1952, 157. 2. A se făli, a se îngîmfa, a se lăuda, a se mîndri. Și vedeți-l cum să născocoară, Ca cînd ar îmbuca tot plăcinte. BUDAI-DELEANU, Ț. 402.

născocorîrăm
NĂSCOCORÎ́, născocorăsc și născócor, vb. IV. Refl. (Învechit și regional) 1. A se răsti. Se auzeau vorbe răzlețe: ce te născocorăști, să fi venit la lucru. V. ROM. martie 1952, 157. 2. A se făli, a se îngîmfa, a se lăuda, a se mîndri. Și vedeți-l cum să născocoară, Ca cînd ar îmbuca tot plăcinte. BUDAI-DELEANU, Ț. 402.

născocorîrăți
NĂSCOCORÎ́, născocorăsc și născócor, vb. IV. Refl. (Învechit și regional) 1. A se răsti. Se auzeau vorbe răzlețe: ce te născocorăști, să fi venit la lucru. V. ROM. martie 1952, 157. 2. A se făli, a se îngîmfa, a se lăuda, a se mîndri. Și vedeți-l cum să născocoară, Ca cînd ar îmbuca tot plăcinte. BUDAI-DELEANU, Ț. 402.

născocorîse
NĂSCOCORÎ́, născocorăsc și născócor, vb. IV. Refl. (Învechit și regional) 1. A se răsti. Se auzeau vorbe răzlețe: ce te născocorăști, să fi venit la lucru. V. ROM. martie 1952, 157. 2. A se făli, a se îngîmfa, a se lăuda, a se mîndri. Și vedeți-l cum să născocoară, Ca cînd ar îmbuca tot plăcinte. BUDAI-DELEANU, Ț. 402.

născocorîsem
NĂSCOCORÎ́, născocorăsc și născócor, vb. IV. Refl. (Învechit și regional) 1. A se răsti. Se auzeau vorbe răzlețe: ce te născocorăști, să fi venit la lucru. V. ROM. martie 1952, 157. 2. A se făli, a se îngîmfa, a se lăuda, a se mîndri. Și vedeți-l cum să născocoară, Ca cînd ar îmbuca tot plăcinte. BUDAI-DELEANU, Ț. 402.

născocorîseră
NĂSCOCORÎ́, născocorăsc și născócor, vb. IV. Refl. (Învechit și regional) 1. A se răsti. Se auzeau vorbe răzlețe: ce te născocorăști, să fi venit la lucru. V. ROM. martie 1952, 157. 2. A se făli, a se îngîmfa, a se lăuda, a se mîndri. Și vedeți-l cum să născocoară, Ca cînd ar îmbuca tot plăcinte. BUDAI-DELEANU, Ț. 402.

născocorîserăm
NĂSCOCORÎ́, născocorăsc și născócor, vb. IV. Refl. (Învechit și regional) 1. A se răsti. Se auzeau vorbe răzlețe: ce te născocorăști, să fi venit la lucru. V. ROM. martie 1952, 157. 2. A se făli, a se îngîmfa, a se lăuda, a se mîndri. Și vedeți-l cum să născocoară, Ca cînd ar îmbuca tot plăcinte. BUDAI-DELEANU, Ț. 402.

născocorîserăți
NĂSCOCORÎ́, născocorăsc și născócor, vb. IV. Refl. (Învechit și regional) 1. A se răsti. Se auzeau vorbe răzlețe: ce te născocorăști, să fi venit la lucru. V. ROM. martie 1952, 157. 2. A se făli, a se îngîmfa, a se lăuda, a se mîndri. Și vedeți-l cum să născocoară, Ca cînd ar îmbuca tot plăcinte. BUDAI-DELEANU, Ț. 402.

născocorîseși
NĂSCOCORÎ́, născocorăsc și născócor, vb. IV. Refl. (Învechit și regional) 1. A se răsti. Se auzeau vorbe răzlețe: ce te născocorăști, să fi venit la lucru. V. ROM. martie 1952, 157. 2. A se făli, a se îngîmfa, a se lăuda, a se mîndri. Și vedeți-l cum să născocoară, Ca cînd ar îmbuca tot plăcinte. BUDAI-DELEANU, Ț. 402.

născocorîseți
NĂSCOCORÎ́, născocorăsc și născócor, vb. IV. Refl. (Învechit și regional) 1. A se răsti. Se auzeau vorbe răzlețe: ce te născocorăști, să fi venit la lucru. V. ROM. martie 1952, 157. 2. A se făli, a se îngîmfa, a se lăuda, a se mîndri. Și vedeți-l cum să născocoară, Ca cînd ar îmbuca tot plăcinte. BUDAI-DELEANU, Ț. 402.

născocorît
NĂSCOCORÎ́, născocorăsc și născócor, vb. IV. Refl. (Învechit și regional) 1. A se răsti. Se auzeau vorbe răzlețe: ce te născocorăști, să fi venit la lucru. V. ROM. martie 1952, 157. 2. A se făli, a se îngîmfa, a se lăuda, a se mîndri. Și vedeți-l cum să născocoară, Ca cînd ar îmbuca tot plăcinte. BUDAI-DELEANU, Ț. 402.

născocorîși
NĂSCOCORÎ́, născocorăsc și născócor, vb. IV. Refl. (Învechit și regional) 1. A se răsti. Se auzeau vorbe răzlețe: ce te născocorăști, să fi venit la lucru. V. ROM. martie 1952, 157. 2. A se făli, a se îngîmfa, a se lăuda, a se mîndri. Și vedeți-l cum să născocoară, Ca cînd ar îmbuca tot plăcinte. BUDAI-DELEANU, Ț. 402.

născocorîți
NĂSCOCORÎ́, născocorăsc și născócor, vb. IV. Refl. (Învechit și regional) 1. A se răsti. Se auzeau vorbe răzlețe: ce te născocorăști, să fi venit la lucru. V. ROM. martie 1952, 157. 2. A se făli, a se îngîmfa, a se lăuda, a se mîndri. Și vedeți-l cum să născocoară, Ca cînd ar îmbuca tot plăcinte. BUDAI-DELEANU, Ț. 402.

născocorăsc
NĂSCOCORÎ́, născocorăsc și născócor, vb. IV. Refl. (Învechit și regional) 1. A se răsti. Se auzeau vorbe răzlețe: ce te născocorăști, să fi venit la lucru. V. ROM. martie 1952, 157. 2. A se făli, a se îngîmfa, a se lăuda, a se mîndri. Și vedeți-l cum să născocoară, Ca cînd ar îmbuca tot plăcinte. BUDAI-DELEANU, Ț. 402.

născocorăști
NĂSCOCORÎ́, născocorăsc și născócor, vb. IV. Refl. (Învechit și regional) 1. A se răsti. Se auzeau vorbe răzlețe: ce te născocorăști, să fi venit la lucru. V. ROM. martie 1952, 157. 2. A se făli, a se îngîmfa, a se lăuda, a se mîndri. Și vedeți-l cum să născocoară, Ca cînd ar îmbuca tot plăcinte. BUDAI-DELEANU, Ț. 402.

născut
NĂSCÚT², -Ă, născuți, -te, s. m. și f., adj. (Cel) care a căpătat viață, a luat ființă, a venit pe lume. ◊ Întâiul (sau primul, al doilea, al treilea etc.) născut = copilul cel mai mare (sau al doilea, al treilea etc. copil) dintr-o familie. Nou-născut = a) copil care abia s-a născut; sugaci; b) fig. renăscut. – V. naște.

DOOM

născút¹ adj. m., s. m., pl. născúți; adj. f., s. f. născútă, pl. născúte

născut
NĂSCÚT², -Ă, născuți, -te, s. m. și f., adj. (Cel) care a căpătat viață, a luat ființă, a venit pe lume. ◊ Întâiul (sau primul, al doilea, al treilea etc.) născut = copilul cel mai mare (sau al doilea, al treilea etc. copil) dintr-o familie. Nou-născut = a) copil care abia s-a născut; sugaci; b) fig. renăscut. – V. naște.

DOOM

născút¹ adj. m., s. m., pl. născúți; adj. f., s. f. născútă, pl. născúte

născut
NĂSCÚT¹ s. n. Faptul de a (se) naște; p. ext. ziua nașterii cuiva. ♦ Spec. Nașterea lui Isus Hristos; p. ext. sărbătoarea bisericească ținută în ziua acestei nașteri; Crăciun. – V. naște.

DOOM

născút² s. n.

născuta
NĂSCÚT², -Ă, născuți, -te, s. m. și f., adj. (Cel) care a căpătat viață, a luat ființă, a venit pe lume. ◊ Întâiul (sau primul, al doilea, al treilea etc.) născut = copilul cel mai mare (sau al doilea, al treilea etc. copil) dintr-o familie. Nou-născut = a) copil care abia s-a născut; sugaci; b) fig. renăscut. – V. naște.

DOOM

născút¹ adj. m., s. m., pl. născúți; adj. f., s. f. născútă, pl. născúte

născuta
NĂSCÚT², -Ă, născuți, -te, s. m. și f., adj. (Cel) care a căpătat viață, a luat ființă, a venit pe lume. ◊ Întâiul (sau primul, al doilea, al treilea etc.) născut = copilul cel mai mare (sau al doilea, al treilea etc. copil) dintr-o familie. Nou-născut = a) copil care abia s-a născut; sugaci; b) fig. renăscut. – V. naște.

DOOM

născút¹ adj. m., s. m., pl. născúți; adj. f., s. f. născútă, pl. născúte

născute
NĂSCÚT², -Ă, născuți, -te, s. m. și f., adj. (Cel) care a căpătat viață, a luat ființă, a venit pe lume. ◊ Întâiul (sau primul, al doilea, al treilea etc.) născut = copilul cel mai mare (sau al doilea, al treilea etc. copil) dintr-o familie. Nou-născut = a) copil care abia s-a născut; sugaci; b) fig. renăscut. – V. naște.

DOOM

născút¹ adj. m., s. m., pl. născúți; adj. f., s. f. născútă, pl. născúte

născute
NĂSCÚT², -Ă, născuți, -te, s. m. și f., adj. (Cel) care a căpătat viață, a luat ființă, a venit pe lume. ◊ Întâiul (sau primul, al doilea, al treilea etc.) născut = copilul cel mai mare (sau al doilea, al treilea etc. copil) dintr-o familie. Nou-născut = a) copil care abia s-a născut; sugaci; b) fig. renăscut. – V. naște.

DOOM

născút¹ adj. m., s. m., pl. născúți; adj. f., s. f. născútă, pl. născúte

născutei
NĂSCÚT², -Ă, născuți, -te, s. m. și f., adj. (Cel) care a căpătat viață, a luat ființă, a venit pe lume. ◊ Întâiul (sau primul, al doilea, al treilea etc.) născut = copilul cel mai mare (sau al doilea, al treilea etc. copil) dintr-o familie. Nou-născut = a) copil care abia s-a născut; sugaci; b) fig. renăscut. – V. naște.

DOOM

născút¹ adj. m., s. m., pl. născúți; adj. f., s. f. născútă, pl. născúte

născutei
NĂSCÚT², -Ă, născuți, -te, s. m. și f., adj. (Cel) care a căpătat viață, a luat ființă, a venit pe lume. ◊ Întâiul (sau primul, al doilea, al treilea etc.) născut = copilul cel mai mare (sau al doilea, al treilea etc. copil) dintr-o familie. Nou-născut = a) copil care abia s-a născut; sugaci; b) fig. renăscut. – V. naște.

DOOM

născút¹ adj. m., s. m., pl. născúți; adj. f., s. f. născútă, pl. născúte

născutele
NĂSCÚT², -Ă, născuți, -te, s. m. și f., adj. (Cel) care a căpătat viață, a luat ființă, a venit pe lume. ◊ Întâiul (sau primul, al doilea, al treilea etc.) născut = copilul cel mai mare (sau al doilea, al treilea etc. copil) dintr-o familie. Nou-născut = a) copil care abia s-a născut; sugaci; b) fig. renăscut. – V. naște.

DOOM

născút¹ adj. m., s. m., pl. născúți; adj. f., s. f. născútă, pl. născúte

născutele
NĂSCÚT², -Ă, născuți, -te, s. m. și f., adj. (Cel) care a căpătat viață, a luat ființă, a venit pe lume. ◊ Întâiul (sau primul, al doilea, al treilea etc.) născut = copilul cel mai mare (sau al doilea, al treilea etc. copil) dintr-o familie. Nou-născut = a) copil care abia s-a născut; sugaci; b) fig. renăscut. – V. naște.

DOOM

născút¹ adj. m., s. m., pl. născúți; adj. f., s. f. născútă, pl. născúte

născutelor
NĂSCÚT², -Ă, născuți, -te, s. m. și f., adj. (Cel) care a căpătat viață, a luat ființă, a venit pe lume. ◊ Întâiul (sau primul, al doilea, al treilea etc.) născut = copilul cel mai mare (sau al doilea, al treilea etc. copil) dintr-o familie. Nou-născut = a) copil care abia s-a născut; sugaci; b) fig. renăscut. – V. naște.

DOOM

născút¹ adj. m., s. m., pl. născúți; adj. f., s. f. născútă, pl. născúte

născutelor
NĂSCÚT², -Ă, născuți, -te, s. m. și f., adj. (Cel) care a căpătat viață, a luat ființă, a venit pe lume. ◊ Întâiul (sau primul, al doilea, al treilea etc.) născut = copilul cel mai mare (sau al doilea, al treilea etc. copil) dintr-o familie. Nou-născut = a) copil care abia s-a născut; sugaci; b) fig. renăscut. – V. naște.

DOOM

născút¹ adj. m., s. m., pl. născúți; adj. f., s. f. născútă, pl. născúte

născutul
NĂSCÚT², -Ă, născuți, -te, s. m. și f., adj. (Cel) care a căpătat viață, a luat ființă, a venit pe lume. ◊ Întâiul (sau primul, al doilea, al treilea etc.) născut = copilul cel mai mare (sau al doilea, al treilea etc. copil) dintr-o familie. Nou-născut = a) copil care abia s-a născut; sugaci; b) fig. renăscut. – V. naște.

DOOM

născút¹ adj. m., s. m., pl. născúți; adj. f., s. f. născútă, pl. născúte

născutul
NĂSCÚT², -Ă, născuți, -te, s. m. și f., adj. (Cel) care a căpătat viață, a luat ființă, a venit pe lume. ◊ Întâiul (sau primul, al doilea, al treilea etc.) născut = copilul cel mai mare (sau al doilea, al treilea etc. copil) dintr-o familie. Nou-născut = a) copil care abia s-a născut; sugaci; b) fig. renăscut. – V. naște.

DOOM

născút¹ adj. m., s. m., pl. născúți; adj. f., s. f. născútă, pl. născúte

născutului
NĂSCÚT², -Ă, născuți, -te, s. m. și f., adj. (Cel) care a căpătat viață, a luat ființă, a venit pe lume. ◊ Întâiul (sau primul, al doilea, al treilea etc.) născut = copilul cel mai mare (sau al doilea, al treilea etc. copil) dintr-o familie. Nou-născut = a) copil care abia s-a născut; sugaci; b) fig. renăscut. – V. naște.

DOOM

născút¹ adj. m., s. m., pl. născúți; adj. f., s. f. născútă, pl. născúte

născutului
NĂSCÚT², -Ă, născuți, -te, s. m. și f., adj. (Cel) care a căpătat viață, a luat ființă, a venit pe lume. ◊ Întâiul (sau primul, al doilea, al treilea etc.) născut = copilul cel mai mare (sau al doilea, al treilea etc. copil) dintr-o familie. Nou-născut = a) copil care abia s-a născut; sugaci; b) fig. renăscut. – V. naște.

DOOM

născút¹ adj. m., s. m., pl. născúți; adj. f., s. f. născútă, pl. născúte

născuți
NĂSCÚT², -Ă, născuți, -te, s. m. și f., adj. (Cel) care a căpătat viață, a luat ființă, a venit pe lume. ◊ Întâiul (sau primul, al doilea, al treilea etc.) născut = copilul cel mai mare (sau al doilea, al treilea etc. copil) dintr-o familie. Nou-născut = a) copil care abia s-a născut; sugaci; b) fig. renăscut. – V. naște.

DOOM

născút¹ adj. m., s. m., pl. născúți; adj. f., s. f. născútă, pl. născúte

născuți
NĂSCÚT², -Ă, născuți, -te, s. m. și f., adj. (Cel) care a căpătat viață, a luat ființă, a venit pe lume. ◊ Întâiul (sau primul, al doilea, al treilea etc.) născut = copilul cel mai mare (sau al doilea, al treilea etc. copil) dintr-o familie. Nou-născut = a) copil care abia s-a născut; sugaci; b) fig. renăscut. – V. naște.

DOOM

născút¹ adj. m., s. m., pl. născúți; adj. f., s. f. născútă, pl. născúte

născuții
NĂSCÚT², -Ă, născuți, -te, s. m. și f., adj. (Cel) care a căpătat viață, a luat ființă, a venit pe lume. ◊ Întâiul (sau primul, al doilea, al treilea etc.) născut = copilul cel mai mare (sau al doilea, al treilea etc. copil) dintr-o familie. Nou-născut = a) copil care abia s-a născut; sugaci; b) fig. renăscut. – V. naște.

DOOM

născút¹ adj. m., s. m., pl. născúți; adj. f., s. f. născútă, pl. născúte

născuții
NĂSCÚT², -Ă, născuți, -te, s. m. și f., adj. (Cel) care a căpătat viață, a luat ființă, a venit pe lume. ◊ Întâiul (sau primul, al doilea, al treilea etc.) născut = copilul cel mai mare (sau al doilea, al treilea etc. copil) dintr-o familie. Nou-născut = a) copil care abia s-a născut; sugaci; b) fig. renăscut. – V. naște.

DOOM

născút¹ adj. m., s. m., pl. născúți; adj. f., s. f. născútă, pl. născúte

născuților
NĂSCÚT², -Ă, născuți, -te, s. m. și f., adj. (Cel) care a căpătat viață, a luat ființă, a venit pe lume. ◊ Întâiul (sau primul, al doilea, al treilea etc.) născut = copilul cel mai mare (sau al doilea, al treilea etc. copil) dintr-o familie. Nou-născut = a) copil care abia s-a născut; sugaci; b) fig. renăscut. – V. naște.

DOOM

născút¹ adj. m., s. m., pl. născúți; adj. f., s. f. născútă, pl. născúte

născuților
NĂSCÚT², -Ă, născuți, -te, s. m. și f., adj. (Cel) care a căpătat viață, a luat ființă, a venit pe lume. ◊ Întâiul (sau primul, al doilea, al treilea etc.) născut = copilul cel mai mare (sau al doilea, al treilea etc. copil) dintr-o familie. Nou-născut = a) copil care abia s-a născut; sugaci; b) fig. renăscut. – V. naște.

DOOM

născút¹ adj. m., s. m., pl. născúți; adj. f., s. f. născútă, pl. născúte

născând
NĂSCẤND, -Ă, născânzi, -de, adj. (Rar) Care este pe cale să apară, să se formeze, care începe să existe, să se manifeste. – V. naște.

DOOM

născấnd (rar) adj. m., pl. născấnzi; f. născấndă, pl. născấnde

născânda
NĂSCẤND, -Ă, născânzi, -de, adj. (Rar) Care este pe cale să apară, să se formeze, care începe să existe, să se manifeste. – V. naște.

DOOM

născấnd (rar) adj. m., pl. născấnzi; f. născấndă, pl. născấnde

născânde
NĂSCẤND, -Ă, născânzi, -de, adj. (Rar) Care este pe cale să apară, să se formeze, care începe să existe, să se manifeste. – V. naște.

DOOM

născấnd (rar) adj. m., pl. născấnzi; f. născấndă, pl. născấnde

născândei
NĂSCẤND, -Ă, născânzi, -de, adj. (Rar) Care este pe cale să apară, să se formeze, care începe să existe, să se manifeste. – V. naște.

DOOM

născấnd (rar) adj. m., pl. născấnzi; f. născấndă, pl. născấnde

născândele
NĂSCẤND, -Ă, născânzi, -de, adj. (Rar) Care este pe cale să apară, să se formeze, care începe să existe, să se manifeste. – V. naște.

DOOM

născấnd (rar) adj. m., pl. născấnzi; f. născấndă, pl. născấnde

născândelor
NĂSCẤND, -Ă, născânzi, -de, adj. (Rar) Care este pe cale să apară, să se formeze, care începe să existe, să se manifeste. – V. naște.

DOOM

născấnd (rar) adj. m., pl. născấnzi; f. născấndă, pl. născấnde

născândul
NĂSCẤND, -Ă, născânzi, -de, adj. (Rar) Care este pe cale să apară, să se formeze, care începe să existe, să se manifeste. – V. naște.

DOOM

născấnd (rar) adj. m., pl. născấnzi; f. născấndă, pl. născấnde

născândului
NĂSCẤND, -Ă, născânzi, -de, adj. (Rar) Care este pe cale să apară, să se formeze, care începe să existe, să se manifeste. – V. naște.

DOOM

născấnd (rar) adj. m., pl. născấnzi; f. născấndă, pl. născấnde

născânzi
NĂSCẤND, -Ă, născânzi, -de, adj. (Rar) Care este pe cale să apară, să se formeze, care începe să existe, să se manifeste. – V. naște.

DOOM

născấnd (rar) adj. m., pl. născấnzi; f. născấndă, pl. născấnde

născânzii
NĂSCẤND, -Ă, născânzi, -de, adj. (Rar) Care este pe cale să apară, să se formeze, care începe să existe, să se manifeste. – V. naște.

DOOM

născấnd (rar) adj. m., pl. născấnzi; f. născấndă, pl. născấnde

născânzilor
NĂSCẤND, -Ă, născânzi, -de, adj. (Rar) Care este pe cale să apară, să se formeze, care începe să existe, să se manifeste. – V. naște.

DOOM

născấnd (rar) adj. m., pl. născấnzi; f. născấndă, pl. născấnde

născînd
NĂSCẤND, -Ă, născânzi, -de, adj. (Rar) Care este pe cale să apară, să se formeze, care începe să existe, să se manifeste. – V. naște.

DOOM

născấnd (rar) adj. m., pl. născấnzi; f. născấndă, pl. născấnde

născînda
NĂSCẤND, -Ă, născânzi, -de, adj. (Rar) Care este pe cale să apară, să se formeze, care începe să existe, să se manifeste. – V. naște.

DOOM

născấnd (rar) adj. m., pl. născấnzi; f. născấndă, pl. născấnde

născînde
NĂSCẤND, -Ă, născânzi, -de, adj. (Rar) Care este pe cale să apară, să se formeze, care începe să existe, să se manifeste. – V. naște.

DOOM

născấnd (rar) adj. m., pl. născấnzi; f. născấndă, pl. născấnde

născîndei
NĂSCẤND, -Ă, născânzi, -de, adj. (Rar) Care este pe cale să apară, să se formeze, care începe să existe, să se manifeste. – V. naște.

DOOM

născấnd (rar) adj. m., pl. născấnzi; f. născấndă, pl. născấnde

născîndele
NĂSCẤND, -Ă, născânzi, -de, adj. (Rar) Care este pe cale să apară, să se formeze, care începe să existe, să se manifeste. – V. naște.

DOOM

născấnd (rar) adj. m., pl. născấnzi; f. născấndă, pl. născấnde

născîndelor
NĂSCẤND, -Ă, născânzi, -de, adj. (Rar) Care este pe cale să apară, să se formeze, care începe să existe, să se manifeste. – V. naște.

DOOM

născấnd (rar) adj. m., pl. născấnzi; f. născấndă, pl. născấnde

născîndul
NĂSCẤND, -Ă, născânzi, -de, adj. (Rar) Care este pe cale să apară, să se formeze, care începe să existe, să se manifeste. – V. naște.

DOOM

născấnd (rar) adj. m., pl. născấnzi; f. născấndă, pl. născấnde

născîndului
NĂSCẤND, -Ă, născânzi, -de, adj. (Rar) Care este pe cale să apară, să se formeze, care începe să existe, să se manifeste. – V. naște.

DOOM

născấnd (rar) adj. m., pl. născấnzi; f. născấndă, pl. născấnde

născînzi
NĂSCẤND, -Ă, născânzi, -de, adj. (Rar) Care este pe cale să apară, să se formeze, care începe să existe, să se manifeste. – V. naște.

DOOM

născấnd (rar) adj. m., pl. născấnzi; f. născấndă, pl. născấnde

născînzii
NĂSCẤND, -Ă, născânzi, -de, adj. (Rar) Care este pe cale să apară, să se formeze, care începe să existe, să se manifeste. – V. naște.

DOOM

născấnd (rar) adj. m., pl. născấnzi; f. născấndă, pl. născấnde

născînzilor
NĂSCẤND, -Ă, născânzi, -de, adj. (Rar) Care este pe cale să apară, să se formeze, care începe să existe, să se manifeste. – V. naște.

DOOM

născấnd (rar) adj. m., pl. născấnzi; f. născấndă, pl. născấnde

născări
NĂSCÁRE, născări, s. f. (Pop.) Naștere. ◊ Loc. adj. și adv. Din născare = din naștere. – Naște + suf. -are.

DOOM

născáre (pop.) s. f., g.-d. art. născắrii; pl. născắri

născării
NĂSCÁRE, născări, s. f. (Pop.) Naștere. ◊ Loc. adj. și adv. Din născare = din naștere. – Naște + suf. -are.

DOOM

născáre (pop.) s. f., g.-d. art. născắrii; pl. născắri

născările
NĂSCÁRE, născări, s. f. (Pop.) Naștere. ◊ Loc. adj. și adv. Din născare = din naștere. – Naște + suf. -are.

DOOM

născáre (pop.) s. f., g.-d. art. născắrii; pl. născắri

născărilor
NĂSCÁRE, născări, s. f. (Pop.) Naștere. ◊ Loc. adj. și adv. Din născare = din naștere. – Naște + suf. -are.

DOOM

născáre (pop.) s. f., g.-d. art. născắrii; pl. născắri

născătoare
NĂSCĂTOÁRE, născătoare, s. f. (Învechit) 1. Mamă. Născătoarea spornicei ginte romane... antica Vinere. ODOBESCU, S. III 39. ◊ (În credința creștină) Născătoare de dumnezeu sau Sfînta Născătoare = Maica Domnului, fecioara Maria. Lacrimile jupîneselor văduve... strigă răsplătire la domnul Hristos și la Sfînta Născătoare, pentru sîngele care verși. NEGRUZZI, S. I 146. 2. (Rar) Femeie care naște sau care trebuie să nască. Se suie născătoarea în pod... și așa naște. SBIERA, P. 109.

născătoare
NĂSCĂTÓR, -OÁRE, născători, -oare, adj., s. f. 1. Adj., s. f. (Înv. și pop.) (Femeie) care naște sau a născut unul sau mai mulți copii. 2. S. f. (în Biserica creștină) Fecioara Maria, mama lui Isus Hristos. – Naște + suf. -ătoare.

DOOM

născătór (înv., pop.) adj. m., pl. născătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. născătoáre

născătoare
NĂSCĂTÓR, -OÁRE, născători, -oare, adj., s. f. 1. Adj., s. f. (Înv. și pop.) (Femeie) care naște sau a născut unul sau mai mulți copii. 2. S. f. (în Biserica creștină) Fecioara Maria, mama lui Isus Hristos. – Naște + suf. -ătoare.

DOOM

născătór (înv., pop.) adj. m., pl. născătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. născătoáre

născătoarea
NĂSCĂTÓR, -OÁRE, născători, -oare, adj., s. f. 1. Adj., s. f. (Înv. și pop.) (Femeie) care naște sau a născut unul sau mai mulți copii. 2. S. f. (în Biserica creștină) Fecioara Maria, mama lui Isus Hristos. – Naște + suf. -ătoare.

DOOM

născătór (înv., pop.) adj. m., pl. născătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. născătoáre

născătoarea
NĂSCĂTÓR, -OÁRE, născători, -oare, adj., s. f. 1. Adj., s. f. (Înv. și pop.) (Femeie) care naște sau a născut unul sau mai mulți copii. 2. S. f. (în Biserica creștină) Fecioara Maria, mama lui Isus Hristos. – Naște + suf. -ătoare.

DOOM

născătór (înv., pop.) adj. m., pl. născătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. născătoáre

născătoarei
NĂSCĂTÓR, -OÁRE, născători, -oare, adj., s. f. 1. Adj., s. f. (Înv. și pop.) (Femeie) care naște sau a născut unul sau mai mulți copii. 2. S. f. (în Biserica creștină) Fecioara Maria, mama lui Isus Hristos. – Naște + suf. -ătoare.

DOOM

născătór (înv., pop.) adj. m., pl. născătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. născătoáre

născătoarei
NĂSCĂTÓR, -OÁRE, născători, -oare, adj., s. f. 1. Adj., s. f. (Înv. și pop.) (Femeie) care naște sau a născut unul sau mai mulți copii. 2. S. f. (în Biserica creștină) Fecioara Maria, mama lui Isus Hristos. – Naște + suf. -ătoare.

DOOM

născătór (înv., pop.) adj. m., pl. născătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. născătoáre

născătoarele
NĂSCĂTÓR, -OÁRE, născători, -oare, adj., s. f. 1. Adj., s. f. (Înv. și pop.) (Femeie) care naște sau a născut unul sau mai mulți copii. 2. S. f. (în Biserica creștină) Fecioara Maria, mama lui Isus Hristos. – Naște + suf. -ătoare.

DOOM

născătór (înv., pop.) adj. m., pl. născătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. născătoáre

născătoarele
NĂSCĂTÓR, -OÁRE, născători, -oare, adj., s. f. 1. Adj., s. f. (Înv. și pop.) (Femeie) care naște sau a născut unul sau mai mulți copii. 2. S. f. (în Biserica creștină) Fecioara Maria, mama lui Isus Hristos. – Naște + suf. -ătoare.

DOOM

născătór (înv., pop.) adj. m., pl. născătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. născătoáre

născătoarelor
NĂSCĂTÓR, -OÁRE, născători, -oare, adj., s. f. 1. Adj., s. f. (Înv. și pop.) (Femeie) care naște sau a născut unul sau mai mulți copii. 2. S. f. (în Biserica creștină) Fecioara Maria, mama lui Isus Hristos. – Naște + suf. -ătoare.

DOOM

născătór (înv., pop.) adj. m., pl. născătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. născătoáre

născătoarelor
NĂSCĂTÓR, -OÁRE, născători, -oare, adj., s. f. 1. Adj., s. f. (Înv. și pop.) (Femeie) care naște sau a născut unul sau mai mulți copii. 2. S. f. (în Biserica creștină) Fecioara Maria, mama lui Isus Hristos. – Naște + suf. -ătoare.

DOOM

născătór (înv., pop.) adj. m., pl. născătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. născătoáre

născător
NĂSCĂTÓR, -OÁRE, născători, -oare, adj., s. f. 1. Adj., s. f. (Înv. și pop.) (Femeie) care naște sau a născut unul sau mai mulți copii. 2. S. f. (în Biserica creștină) Fecioara Maria, mama lui Isus Hristos. – Naște + suf. -ătoare.

DOOM

născătór (înv., pop.) adj. m., pl. născătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. născătoáre

născători
NĂSCĂTÓR, -OÁRE, născători, -oare, adj., s. f. 1. Adj., s. f. (Înv. și pop.) (Femeie) care naște sau a născut unul sau mai mulți copii. 2. S. f. (în Biserica creștină) Fecioara Maria, mama lui Isus Hristos. – Naște + suf. -ătoare.

DOOM

născătór (înv., pop.) adj. m., pl. născătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. născătoáre

născătorii
NĂSCĂTÓR, -OÁRE, născători, -oare, adj., s. f. 1. Adj., s. f. (Înv. și pop.) (Femeie) care naște sau a născut unul sau mai mulți copii. 2. S. f. (în Biserica creștină) Fecioara Maria, mama lui Isus Hristos. – Naște + suf. -ătoare.

DOOM

născătór (înv., pop.) adj. m., pl. născătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. născătoáre

născătorilor
NĂSCĂTÓR, -OÁRE, născători, -oare, adj., s. f. 1. Adj., s. f. (Înv. și pop.) (Femeie) care naște sau a născut unul sau mai mulți copii. 2. S. f. (în Biserica creștină) Fecioara Maria, mama lui Isus Hristos. – Naște + suf. -ătoare.

DOOM

născătór (înv., pop.) adj. m., pl. născătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. născătoáre

născătorul
NĂSCĂTÓR, -OÁRE, născători, -oare, adj., s. f. 1. Adj., s. f. (Înv. și pop.) (Femeie) care naște sau a născut unul sau mai mulți copii. 2. S. f. (în Biserica creștină) Fecioara Maria, mama lui Isus Hristos. – Naște + suf. -ătoare.

DOOM

născătór (înv., pop.) adj. m., pl. născătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. născătoáre

născătorului
NĂSCĂTÓR, -OÁRE, născători, -oare, adj., s. f. 1. Adj., s. f. (Înv. și pop.) (Femeie) care naște sau a născut unul sau mai mulți copii. 2. S. f. (în Biserica creștină) Fecioara Maria, mama lui Isus Hristos. – Naște + suf. -ătoare.

DOOM

născătór (înv., pop.) adj. m., pl. născătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. născătoáre

năsdrăvan
năsdrăván (-ni), adj. – 1. Nebun, aiurit. – 2. Magic, supranatural. – Var. năzdrăvan, (Olt., Trans.) năsdravăn. Din sdravăn „sănătos” sau din sl. sŭdravinŭ, cf. nesdravăn, adj. (smintit). Semantismul e ciudat și nu a fost explicat satisfăcător (după Cihac, II, 335 s-ar putea înțelege năsdrăvan cu „persoană care face vindecări miraculoase”, ipoteză îndoielnică). – Der. năsdrăvănie, s. f. (magie, putere magică; ispravă; excentricitate).

năsilnic
NĂSẤLNIC, -Ă adj. v. năsilnic.

DOOM

năsílnic (înv., reg.) adj. m., pl. năsílnici; f. năsílnică, pl. năsílnice

năsilnica
NĂSẤLNIC, -Ă adj. v. năsilnic.

DOOM

năsílnic (înv., reg.) adj. m., pl. năsílnici; f. năsílnică, pl. năsílnice

năsilnice
NĂSẤLNIC, -Ă adj. v. năsilnic.

DOOM

năsílnic (înv., reg.) adj. m., pl. năsílnici; f. năsílnică, pl. năsílnice

năsilnicei
NĂSẤLNIC, -Ă adj. v. năsilnic.

DOOM

năsílnic (înv., reg.) adj. m., pl. năsílnici; f. năsílnică, pl. năsílnice

năsilnicele
NĂSẤLNIC, -Ă adj. v. năsilnic.

DOOM

năsílnic (înv., reg.) adj. m., pl. năsílnici; f. năsílnică, pl. năsílnice

năsilnicelor
NĂSẤLNIC, -Ă adj. v. năsilnic.

DOOM

năsílnic (înv., reg.) adj. m., pl. năsílnici; f. năsílnică, pl. năsílnice

năsilnici
NĂSẤLNIC, -Ă adj. v. năsilnic.

DOOM

năsílnic (înv., reg.) adj. m., pl. năsílnici; f. năsílnică, pl. năsílnice

năsilnicia
NĂSÂLNICÍE s. f. v. năsilnicie.

DOOM

năsilnicíe (înv., reg.) s. f., art. năsilnicía, g.-d. art. năsilnicíei; pl. năsilnicíi, art. năsilnicíile

năsilnicie
NĂSÂLNICÍE s. f. v. năsilnicie.

DOOM

năsilnicíe (înv., reg.) s. f., art. năsilnicía, g.-d. art. năsilnicíei; pl. năsilnicíi, art. năsilnicíile

năsilniciei
NĂSÂLNICÍE s. f. v. năsilnicie.

DOOM

năsilnicíe (înv., reg.) s. f., art. năsilnicía, g.-d. art. năsilnicíei; pl. năsilnicíi, art. năsilnicíile

năsilnicii
NĂSẤLNIC, -Ă adj. v. năsilnic.

DOOM

năsílnic (înv., reg.) adj. m., pl. năsílnici; f. năsílnică, pl. năsílnice

năsilnicii
NĂSÂLNICÍE s. f. v. năsilnicie.

DOOM

năsilnicíe (înv., reg.) s. f., art. năsilnicía, g.-d. art. năsilnicíei; pl. năsilnicíi, art. năsilnicíile

năsilniciile
NĂSÂLNICÍE s. f. v. năsilnicie.

DOOM

năsilnicíe (înv., reg.) s. f., art. năsilnicía, g.-d. art. năsilnicíei; pl. năsilnicíi, art. năsilnicíile

năsilniciilor
NĂSÂLNICÍE s. f. v. năsilnicie.

DOOM

năsilnicíe (înv., reg.) s. f., art. năsilnicía, g.-d. art. năsilnicíei; pl. năsilnicíi, art. năsilnicíile

năsilnicilor
NĂSẤLNIC, -Ă adj. v. năsilnic.

DOOM

năsílnic (înv., reg.) adj. m., pl. năsílnici; f. năsílnică, pl. năsílnice

năsilnicul
NĂSẤLNIC, -Ă adj. v. năsilnic.

DOOM

năsílnic (înv., reg.) adj. m., pl. năsílnici; f. năsílnică, pl. năsílnice

năsilnicului
NĂSẤLNIC, -Ă adj. v. năsilnic.

DOOM

năsílnic (înv., reg.) adj. m., pl. năsílnici; f. năsílnică, pl. năsílnice

năsip
NISÍP, nisipuri, s. n. 1. Rocă sedimentară neconsolidată, provenită prin dezagregarea unor minerale, roci sau organisme și care se prezintă sub forma unei acumulări de granule fine; p. ext. (mai ales la pl.) loc, teren, întindere alcătuită din asemenea rocă și, de obicei, lipsită de vegetație. ◊ Expr. Ca (sau cât) nisipul (mării) = în număr foarte mare. A clădi (sau a funda) pe nisip = a întreprinde o acțiune sortită eșecului, pieirii. 2. Depunere patologică de granule fine de oxalați, urați, silicați etc. în rinichi, în vezica urinară sau în vezicula biliară. [Var.: (reg.) năsíp s. n.] – Din bg. nasip.

DOOM

nisíp s. n., pl. nisípuri

năsipi
NISIPÍ, nisipesc, vb. IV. 1. Tranz. (Rar) A acoperi cu nisip, a astupa cu nisip. (Cu pronunțare regională) Principele ascunse mai întăi coroana sa... într-o fîntînă și, după ce o năsăpi, luă cu ai săi refugiul spre munții Carpați. ȘEZ. III 171. 2. Refl. A se preface în nisip, a se măcina, a se pulveriza. (Atestat în forma năsipi) Că piatra se năsipește Și cît lumea nu trăiește ! MARIAN, S. 238. – Variantă: (regional) năsipí vb. IV.

năsipit
NISIPÍT, -Ă, nisipiți, -te, adj. (Rar) Nisipos. [Var.: (reg.) năsipít, -ă adj.] – Din nisip.

DOOM

nisipít (rar) adj. m., pl. nisipíți; f. nisipítă, pl. nisipíte

năsipiș
NISIPÍȘ, nisipișuri, s. n. (Rar) Loc acoperit cu nisip (1); (colectiv) cantitate mare de nisip îngrămădit într-un loc. [Var.: (reg.) năsipíș s. n.] – Nisip + suf. -iș.

DOOM

nisipíș (rar) s. n., pl. nisipíșuri

năsipos
NISIPÓS, -OÁSĂ, nisipoși, -oase, adj. Care este plin de nisip (1), care conține mult nisip, acoperit cu nisip; nisipit. [Var.: (reg.) năsipós, -oásă adj.] – Nisip + suf. -os.

DOOM

nisipós adj. m., pl. nisipóși; f. nisipoásă, pl. nisipoáse

năslea
NĂSLÍ, năslesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A năzui.

năsleai
NĂSLÍ, năslesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A năzui.

năsleam
NĂSLÍ, năslesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A năzui.

năslească
NĂSLÍ, năslesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A năzui.

năsleau
NĂSLÍ, năslesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A năzui.

năsleați
NĂSLÍ, năslesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A năzui.

năslesc
NĂSLÍ, năslesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A năzui.

năslește
NĂSLÍ, năslesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A năzui.

năslești
NĂSLÍ, năslesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A năzui.

năsli
NĂSLÍ, năslesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A năzui.

năslii
NĂSLÍ, năslesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A năzui.

năslim
NĂSLÍ, năslesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A năzui.

năslind
NĂSLÍ, năslesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A năzui.

năslire
NĂSLÍ, năslesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A năzui.

năslire
NĂSLÍRE, năsliri, s. f. (Învechit) Faptul de a năsli; dorință, năzuință. Un interes tainic și mult deosebit de năslirile celorlalți îl ademenise la curțile domnești. ODOBESCU, S. I 119.

năsliră
NĂSLÍ, năslesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A năzui.

năslirăm
NĂSLÍ, năslesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A năzui.

năslirăți
NĂSLÍ, năslesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A năzui.

năslise
NĂSLÍ, năslesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A năzui.

năslisem
NĂSLÍ, năslesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A năzui.

năsliseră
NĂSLÍ, năslesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A năzui.

năsliserăm
NĂSLÍ, năslesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A năzui.

năsliserăți
NĂSLÍ, năslesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A năzui.

năsliseși
NĂSLÍ, năslesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A năzui.

năsliseți
NĂSLÍ, năslesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A năzui.

năslit
NĂSLÍ, năslesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A năzui.

năsliși
NĂSLÍ, năslesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A năzui.

năsliți
NĂSLÍ, năslesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A năzui.

năslui
NĂSLUÍ, năsluiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A da năvală. – V. năsli.

năsluia
NĂSLUÍ, năsluiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A da năvală. – V. năsli.

năsluiai
NĂSLUÍ, năsluiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A da năvală. – V. năsli.

năsluiam
NĂSLUÍ, năsluiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A da năvală. – V. năsli.

năsluiască
NĂSLUÍ, năsluiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A da năvală. – V. năsli.

năsluiau
NĂSLUÍ, năsluiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A da năvală. – V. năsli.

năsluiați
NĂSLUÍ, năsluiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A da năvală. – V. năsli.

năsluiesc
NĂSLUÍ, năsluiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A da năvală. – V. năsli.

năsluiește
NĂSLUÍ, năsluiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A da năvală. – V. năsli.

năsluiești
NĂSLUÍ, năsluiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A da năvală. – V. năsli.

năsluii
NĂSLUÍ, năsluiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A da năvală. – V. năsli.

năsluim
NĂSLUÍ, năsluiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A da năvală. – V. năsli.

năsluind
NĂSLUÍ, năsluiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A da năvală. – V. năsli.

năsluire
NĂSLUÍ, năsluiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A da năvală. – V. năsli.

năsluire
NĂSLUÍ, năsluiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A da năvală. – V. năsli.

năsluiră
NĂSLUÍ, năsluiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A da năvală. – V. năsli.

năsluirăm
NĂSLUÍ, năsluiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A da năvală. – V. năsli.

năsluirăți
NĂSLUÍ, năsluiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A da năvală. – V. năsli.

năsluise
NĂSLUÍ, năsluiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A da năvală. – V. năsli.

năsluisem
NĂSLUÍ, năsluiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A da năvală. – V. năsli.

năsluiseră
NĂSLUÍ, năsluiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A da năvală. – V. năsli.

năsluiserăm
NĂSLUÍ, năsluiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A da năvală. – V. năsli.

năsluiserăți
NĂSLUÍ, năsluiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A da năvală. – V. năsli.

năsluiseși
NĂSLUÍ, năsluiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A da năvală. – V. năsli.

năsluiseți
NĂSLUÍ, năsluiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A da năvală. – V. năsli.

năsluit
NĂSLUÍ, năsluiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A da năvală. – V. năsli.

năsluiși
NĂSLUÍ, năsluiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A da năvală. – V. năsli.

năsluiți
NĂSLUÍ, năsluiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A da năvală. – V. năsli.

năsoaie
NĂSÓI, năsoaie, s. n. Augmentativ al lui nas; nas mare. – Nas + suf. -oi.

DOOM

năsói² (nas mare) s. n., pl. năsoáie

năsoaiele
NĂSÓI, năsoaie, s. n. Augmentativ al lui nas; nas mare. – Nas + suf. -oi.

DOOM

năsói² (nas mare) s. n., pl. năsoáie

năsoaielor
NĂSÓI, năsoaie, s. n. Augmentativ al lui nas; nas mare. – Nas + suf. -oi.

DOOM

năsói² (nas mare) s. n., pl. năsoáie

năsoasa
NĂSÓS, -OÁSĂ, năsoși, -oase, adj. (Fam.; adesea substantivat) Care are nasul mare; nărtos, năsut. – Nas + suf. -os.

DOOM

năsós (fam.) adj. m., pl. năsóși; f. năsoásă, pl. năsoáse

năsoase
NĂSÓS, -OÁSĂ, năsoși, -oase, adj. (Fam.; adesea substantivat) Care are nasul mare; nărtos, năsut. – Nas + suf. -os.

DOOM

năsós (fam.) adj. m., pl. năsóși; f. năsoásă, pl. năsoáse

năsoasei
NĂSÓS, -OÁSĂ, năsoși, -oase, adj. (Fam.; adesea substantivat) Care are nasul mare; nărtos, năsut. – Nas + suf. -os.

DOOM

năsós (fam.) adj. m., pl. năsóși; f. năsoásă, pl. năsoáse

năsoasele
NĂSÓS, -OÁSĂ, năsoși, -oase, adj. (Fam.; adesea substantivat) Care are nasul mare; nărtos, năsut. – Nas + suf. -os.

DOOM

năsós (fam.) adj. m., pl. năsóși; f. năsoásă, pl. năsoáse

năsoaselor
NĂSÓS, -OÁSĂ, năsoși, -oase, adj. (Fam.; adesea substantivat) Care are nasul mare; nărtos, năsut. – Nas + suf. -os.

DOOM

năsós (fam.) adj. m., pl. năsóși; f. năsoásă, pl. năsoáse

năsoi
NĂSÓI, năsoaie, s. n. Augmentativ al lui nas; nas mare. – Nas + suf. -oi.

DOOM

năsói² (nas mare) s. n., pl. năsoáie

năsoiul
NĂSÓI, năsoaie, s. n. Augmentativ al lui nas; nas mare. – Nas + suf. -oi.

DOOM

năsói² (nas mare) s. n., pl. năsoáie

năsoiului
NĂSÓI, năsoaie, s. n. Augmentativ al lui nas; nas mare. – Nas + suf. -oi.

DOOM

năsói² (nas mare) s. n., pl. năsoáie

năsos
NĂSÓS, -OÁSĂ, năsoși, -oase, adj. (Fam.; adesea substantivat) Care are nasul mare; nărtos, năsut. – Nas + suf. -os.

DOOM

năsós (fam.) adj. m., pl. năsóși; f. năsoásă, pl. năsoáse

năsosul
NĂSÓS, -OÁSĂ, năsoși, -oase, adj. (Fam.; adesea substantivat) Care are nasul mare; nărtos, năsut. – Nas + suf. -os.

DOOM

năsós (fam.) adj. m., pl. năsóși; f. năsoásă, pl. năsoáse

năsosului
NĂSÓS, -OÁSĂ, năsoși, -oase, adj. (Fam.; adesea substantivat) Care are nasul mare; nărtos, năsut. – Nas + suf. -os.

DOOM

năsós (fam.) adj. m., pl. năsóși; f. năsoásă, pl. năsoáse

năsoși
NĂSÓS, -OÁSĂ, năsoși, -oase, adj. (Fam.; adesea substantivat) Care are nasul mare; nărtos, năsut. – Nas + suf. -os.

DOOM

năsós (fam.) adj. m., pl. năsóși; f. năsoásă, pl. năsoáse

năsoșii
NĂSÓS, -OÁSĂ, năsoși, -oase, adj. (Fam.; adesea substantivat) Care are nasul mare; nărtos, năsut. – Nas + suf. -os.

DOOM

năsós (fam.) adj. m., pl. năsóși; f. năsoásă, pl. năsoáse

năsoșilor
NĂSÓS, -OÁSĂ, năsoși, -oase, adj. (Fam.; adesea substantivat) Care are nasul mare; nărtos, năsut. – Nas + suf. -os.

DOOM

năsós (fam.) adj. m., pl. năsóși; f. năsoásă, pl. năsoáse

năstav
NĂSTÁV, năstavuri, s. n. (Învechit) 1. Îndemn, imbold, impuls. De îndată cu năstavul acel plin de bunătate S-au apropiat [amorul] de dînșii. CONACHI, P. 87. 2. Înclinare, pornire către ceva, aptitudine, talent.

năstavnic
NĂSTÁVNIC, năstavnici, s. m. (Învechit) Conducător, administrator (al unei biserici sau al unei mănăstiri).

năstașnic
NĂSTÁȘNIC, -Ă, năstașnici, -ce, adj. (Reg.) Vioi, zburdalnic, neastâmpărat. – Et. nec.

DOOM

năstáșnic (reg.) adj. m., pl. năstáșnici; f. năstáșnică, pl. năstáșnice

năstașnica
NĂSTÁȘNIC, -Ă, năstașnici, -ce, adj. (Reg.) Vioi, zburdalnic, neastâmpărat. – Et. nec.

DOOM

năstáșnic (reg.) adj. m., pl. năstáșnici; f. năstáșnică, pl. năstáșnice

năstașnice
NĂSTÁȘNIC, -Ă, năstașnici, -ce, adj. (Reg.) Vioi, zburdalnic, neastâmpărat. – Et. nec.

DOOM

năstáșnic (reg.) adj. m., pl. năstáșnici; f. năstáșnică, pl. năstáșnice

năstașnicei
NĂSTÁȘNIC, -Ă, năstașnici, -ce, adj. (Reg.) Vioi, zburdalnic, neastâmpărat. – Et. nec.

DOOM

năstáșnic (reg.) adj. m., pl. năstáșnici; f. năstáșnică, pl. năstáșnice

năstașnicele
NĂSTÁȘNIC, -Ă, năstașnici, -ce, adj. (Reg.) Vioi, zburdalnic, neastâmpărat. – Et. nec.

DOOM

năstáșnic (reg.) adj. m., pl. năstáșnici; f. năstáșnică, pl. năstáșnice

năstașnicelor
NĂSTÁȘNIC, -Ă, năstașnici, -ce, adj. (Reg.) Vioi, zburdalnic, neastâmpărat. – Et. nec.

DOOM

năstáșnic (reg.) adj. m., pl. năstáșnici; f. năstáșnică, pl. năstáșnice

năstașnici
NĂSTÁȘNIC, -Ă, năstașnici, -ce, adj. (Reg.) Vioi, zburdalnic, neastâmpărat. – Et. nec.

DOOM

năstáșnic (reg.) adj. m., pl. năstáșnici; f. năstáșnică, pl. năstáșnice

năstașnicii
NĂSTÁȘNIC, -Ă, năstașnici, -ce, adj. (Reg.) Vioi, zburdalnic, neastâmpărat. – Et. nec.

DOOM

năstáșnic (reg.) adj. m., pl. năstáșnici; f. năstáșnică, pl. năstáșnice

năstașnicilor
NĂSTÁȘNIC, -Ă, năstașnici, -ce, adj. (Reg.) Vioi, zburdalnic, neastâmpărat. – Et. nec.

DOOM

năstáșnic (reg.) adj. m., pl. năstáșnici; f. năstáșnică, pl. năstáșnice

năstașnicul
NĂSTÁȘNIC, -Ă, năstașnici, -ce, adj. (Reg.) Vioi, zburdalnic, neastâmpărat. – Et. nec.

DOOM

năstáșnic (reg.) adj. m., pl. năstáșnici; f. năstáșnică, pl. năstáșnice

năstașnicului
NĂSTÁȘNIC, -Ă, năstașnici, -ce, adj. (Reg.) Vioi, zburdalnic, neastâmpărat. – Et. nec.

DOOM

năstáșnic (reg.) adj. m., pl. năstáșnici; f. năstáșnică, pl. năstáșnice

năstimea
NĂSTIMÍ, năstimesc, vb. IV. Refl. (Regional; despre plante) A se ivi, a răsări, a încolți.

năstimeai
NĂSTIMÍ, năstimesc, vb. IV. Refl. (Regional; despre plante) A se ivi, a răsări, a încolți.

năstimeam
NĂSTIMÍ, năstimesc, vb. IV. Refl. (Regional; despre plante) A se ivi, a răsări, a încolți.

năstimească
NĂSTIMÍ, năstimesc, vb. IV. Refl. (Regional; despre plante) A se ivi, a răsări, a încolți.

năstimeau
NĂSTIMÍ, năstimesc, vb. IV. Refl. (Regional; despre plante) A se ivi, a răsări, a încolți.

năstimeați
NĂSTIMÍ, năstimesc, vb. IV. Refl. (Regional; despre plante) A se ivi, a răsări, a încolți.

năstimesc
NĂSTIMÍ, năstimesc, vb. IV. Refl. (Regional; despre plante) A se ivi, a răsări, a încolți.

năstimește
NĂSTIMÍ, năstimesc, vb. IV. Refl. (Regional; despre plante) A se ivi, a răsări, a încolți.

năstimești
NĂSTIMÍ, năstimesc, vb. IV. Refl. (Regional; despre plante) A se ivi, a răsări, a încolți.

năstimi
NĂSTIMÍ, năstimesc, vb. IV. Refl. (Regional; despre plante) A se ivi, a răsări, a încolți.

năstimii
NĂSTIMÍ, năstimesc, vb. IV. Refl. (Regional; despre plante) A se ivi, a răsări, a încolți.

năstimim
NĂSTIMÍ, năstimesc, vb. IV. Refl. (Regional; despre plante) A se ivi, a răsări, a încolți.

năstimind
NĂSTIMÍ, năstimesc, vb. IV. Refl. (Regional; despre plante) A se ivi, a răsări, a încolți.

năstimire
NĂSTIMÍ, năstimesc, vb. IV. Refl. (Regional; despre plante) A se ivi, a răsări, a încolți.

năstimire
NĂSTIMÍ, năstimesc, vb. IV. Refl. (Reg., despre plante) A răsări, a încolți.

năstimiră
NĂSTIMÍ, năstimesc, vb. IV. Refl. (Regional; despre plante) A se ivi, a răsări, a încolți.

năstimirăm
NĂSTIMÍ, năstimesc, vb. IV. Refl. (Regional; despre plante) A se ivi, a răsări, a încolți.

năstimirăți
NĂSTIMÍ, năstimesc, vb. IV. Refl. (Regional; despre plante) A se ivi, a răsări, a încolți.

năstimise
NĂSTIMÍ, năstimesc, vb. IV. Refl. (Regional; despre plante) A se ivi, a răsări, a încolți.

năstimisem
NĂSTIMÍ, năstimesc, vb. IV. Refl. (Regional; despre plante) A se ivi, a răsări, a încolți.

năstimiseră
NĂSTIMÍ, năstimesc, vb. IV. Refl. (Regional; despre plante) A se ivi, a răsări, a încolți.

năstimiserăm
NĂSTIMÍ, năstimesc, vb. IV. Refl. (Regional; despre plante) A se ivi, a răsări, a încolți.

năstimiserăți
NĂSTIMÍ, năstimesc, vb. IV. Refl. (Regional; despre plante) A se ivi, a răsări, a încolți.

năstimiseși
NĂSTIMÍ, năstimesc, vb. IV. Refl. (Regional; despre plante) A se ivi, a răsări, a încolți.

năstimiseți
NĂSTIMÍ, năstimesc, vb. IV. Refl. (Regional; despre plante) A se ivi, a răsări, a încolți.

năstimit
NĂSTIMÍ, năstimesc, vb. IV. Refl. (Regional; despre plante) A se ivi, a răsări, a încolți.

năstimiși
NĂSTIMÍ, năstimesc, vb. IV. Refl. (Regional; despre plante) A se ivi, a răsări, a încolți.

năstimiți
NĂSTIMÍ, năstimesc, vb. IV. Refl. (Regional; despre plante) A se ivi, a răsări, a încolți.

năstrapa
NĂSTRÁPĂ, năstrape, s. f. (Înv. și pop.) 1. Vas (de băut); cană; potir, cupă. 2. Cantitate de lichid cuprinsă într-o năstrapă (1). – Din bg. năstrap, sb. nastrap.

DOOM

năstrápă (înv., pop.) s. f., g.-d. art. năstrápei; pl. năstrápe

năstrape
NĂSTRÁPĂ, năstrape, s. f. (Înv. și pop.) 1. Vas (de băut); cană; potir, cupă. 2. Cantitate de lichid cuprinsă într-o năstrapă (1). – Din bg. năstrap, sb. nastrap.

DOOM

năstrápă (înv., pop.) s. f., g.-d. art. năstrápei; pl. năstrápe

năstrapei
NĂSTRÁPĂ, năstrape, s. f. (Înv. și pop.) 1. Vas (de băut); cană; potir, cupă. 2. Cantitate de lichid cuprinsă într-o năstrapă (1). – Din bg. năstrap, sb. nastrap.

DOOM

năstrápă (înv., pop.) s. f., g.-d. art. năstrápei; pl. năstrápe

năstrapele
NĂSTRÁPĂ, năstrape, s. f. (Înv. și pop.) 1. Vas (de băut); cană; potir, cupă. 2. Cantitate de lichid cuprinsă într-o năstrapă (1). – Din bg. năstrap, sb. nastrap.

DOOM

năstrápă (înv., pop.) s. f., g.-d. art. năstrápei; pl. năstrápe

năstrapelor
NĂSTRÁPĂ, năstrape, s. f. (Înv. și pop.) 1. Vas (de băut); cană; potir, cupă. 2. Cantitate de lichid cuprinsă într-o năstrapă (1). – Din bg. năstrap, sb. nastrap.

DOOM

năstrápă (înv., pop.) s. f., g.-d. art. năstrápei; pl. năstrápe

năstrușnic
NĂSTRUȘNICÍE, năstrușnicii, s. f. Faptă, idee, comportare etc. năstrușnică (1); ciudățenie. – Năstrușnic + suf. -ie.

DOOM

năstrúșnic adj. m., pl. năstrúșnici; f. năstrúșnică, pl. năstrúșnice

năstrușnica
NĂSTRUȘNICÍE, năstrușnicii, s. f. Faptă, idee, comportare etc. năstrușnică (1); ciudățenie. – Năstrușnic + suf. -ie.

DOOM

năstrúșnic adj. m., pl. năstrúșnici; f. năstrúșnică, pl. năstrúșnice

năstrușnice
NĂSTRUȘNICÍE, năstrușnicii, s. f. Faptă, idee, comportare etc. năstrușnică (1); ciudățenie. – Năstrușnic + suf. -ie.

DOOM

năstrúșnic adj. m., pl. năstrúșnici; f. năstrúșnică, pl. năstrúșnice

năstrușnicei
NĂSTRUȘNICÍE, năstrușnicii, s. f. Faptă, idee, comportare etc. năstrușnică (1); ciudățenie. – Năstrușnic + suf. -ie.

DOOM

năstrúșnic adj. m., pl. năstrúșnici; f. năstrúșnică, pl. năstrúșnice

năstrușnicele
NĂSTRUȘNICÍE, năstrușnicii, s. f. Faptă, idee, comportare etc. năstrușnică (1); ciudățenie. – Năstrușnic + suf. -ie.

DOOM

năstrúșnic adj. m., pl. năstrúșnici; f. năstrúșnică, pl. năstrúșnice

năstrușnicelor
NĂSTRUȘNICÍE, năstrușnicii, s. f. Faptă, idee, comportare etc. năstrușnică (1); ciudățenie. – Năstrușnic + suf. -ie.

DOOM

năstrúșnic adj. m., pl. năstrúșnici; f. năstrúșnică, pl. năstrúșnice

năstrușnici
NĂSTRUȘNICÍE, năstrușnicii, s. f. Faptă, idee, comportare etc. năstrușnică (1); ciudățenie. – Năstrușnic + suf. -ie.

DOOM

năstrúșnic adj. m., pl. năstrúșnici; f. năstrúșnică, pl. năstrúșnice

năstrușnicia
NĂSTRUȘNICÍE, năstrușnicii, s. f. Faptă, idee, comportare etc. năstrușnică (1); ciudățenie. – Năstrușnic + suf. -ie.

DOOM

năstrușnicíe s. f., art. năstrușnicía, g.-d. art. năstrușnicíei; pl. năstrușnicíi, art. năstrușnicíile

năstrușnicie
NĂSTRUȘNICÍE, năstrușnicii, s. f. Faptă, idee, comportare etc. năstrușnică (1); ciudățenie. – Năstrușnic + suf. -ie.

DOOM

năstrușnicíe s. f., art. năstrușnicía, g.-d. art. năstrușnicíei; pl. năstrușnicíi, art. năstrușnicíile

năstrușniciei
NĂSTRUȘNICÍE, năstrușnicii, s. f. Faptă, idee, comportare etc. năstrușnică (1); ciudățenie. – Năstrușnic + suf. -ie.

DOOM

năstrușnicíe s. f., art. năstrușnicía, g.-d. art. năstrușnicíei; pl. năstrușnicíi, art. năstrușnicíile

năstrușnicii
NĂSTRUȘNICÍE, năstrușnicii, s. f. Faptă, idee, comportare etc. năstrușnică (1); ciudățenie. – Năstrușnic + suf. -ie.

DOOM

năstrúșnic adj. m., pl. năstrúșnici; f. năstrúșnică, pl. năstrúșnice

năstrușnicii
NĂSTRUȘNICÍE, năstrușnicii, s. f. Faptă, idee, comportare etc. năstrușnică (1); ciudățenie. – Năstrușnic + suf. -ie.

DOOM

năstrușnicíe s. f., art. năstrușnicía, g.-d. art. năstrușnicíei; pl. năstrușnicíi, art. năstrușnicíile

năstrușniciile
NĂSTRUȘNICÍE, năstrușnicii, s. f. Faptă, idee, comportare etc. năstrușnică (1); ciudățenie. – Năstrușnic + suf. -ie.

DOOM

năstrușnicíe s. f., art. năstrușnicía, g.-d. art. năstrușnicíei; pl. năstrușnicíi, art. năstrușnicíile

năstrușniciilor
NĂSTRUȘNICÍE, năstrușnicii, s. f. Faptă, idee, comportare etc. năstrușnică (1); ciudățenie. – Năstrușnic + suf. -ie.

DOOM

năstrușnicíe s. f., art. năstrușnicía, g.-d. art. năstrușnicíei; pl. năstrușnicíi, art. năstrușnicíile

năstrușnicilor
NĂSTRUȘNICÍE, năstrușnicii, s. f. Faptă, idee, comportare etc. năstrușnică (1); ciudățenie. – Năstrușnic + suf. -ie.

DOOM

năstrúșnic adj. m., pl. năstrúșnici; f. năstrúșnică, pl. năstrúșnice

năstrușnicul
NĂSTRUȘNICÍE, năstrușnicii, s. f. Faptă, idee, comportare etc. năstrușnică (1); ciudățenie. – Năstrușnic + suf. -ie.

DOOM

năstrúșnic adj. m., pl. năstrúșnici; f. năstrúșnică, pl. năstrúșnice

năstrușnicului
NĂSTRUȘNICÍE, năstrușnicii, s. f. Faptă, idee, comportare etc. năstrușnică (1); ciudățenie. – Năstrușnic + suf. -ie.

DOOM

năstrúșnic adj. m., pl. năstrúșnici; f. năstrúșnică, pl. năstrúșnice

năstrăpat
NĂSTRĂPÁT², -Ă, năstrăpați, -te, adj. (Regional) Prețios, nestemat. Iar în fundul scufioarei Este-o piatră năstrăpată Ce cuprinde lumea toată. PAMFILE, CR. 56.

năstrăpioară
NĂSTRĂPIOÁRĂ, năstrăpioare, s. f. Diminutiv al lui năstrapă. Năstrăpioara-n mîini lua, Pe ochi negri se spăla. TEODORESCU, P. P. 450.

năsturar
NĂSTURÁR, năsturari, s. m. (Rar) Persoană care face sau vinde nasturi. – Nasture + suf. -ar.

DOOM

năsturár (rar) s. m., pl. năsturári

năsturari
NĂSTURÁR, năsturari, s. m. (Rar) Persoană care face sau vinde nasturi. – Nasture + suf. -ar.

DOOM

năsturár (rar) s. m., pl. năsturári

năsturarii
NĂSTURÁR, năsturari, s. m. (Rar) Persoană care face sau vinde nasturi. – Nasture + suf. -ar.

DOOM

năsturár (rar) s. m., pl. năsturári

năsturarilor
NĂSTURÁR, năsturari, s. m. (Rar) Persoană care face sau vinde nasturi. – Nasture + suf. -ar.

DOOM

năsturár (rar) s. m., pl. năsturári

năsturarul
NĂSTURÁR, năsturari, s. m. (Rar) Persoană care face sau vinde nasturi. – Nasture + suf. -ar.

DOOM

năsturár (rar) s. m., pl. năsturári

năsturarului
NĂSTURÁR, năsturari, s. m. (Rar) Persoană care face sau vinde nasturi. – Nasture + suf. -ar.

DOOM

năsturár (rar) s. m., pl. năsturári

năsturaș
NĂSTURÁȘ, năsturași, s. m. Năsturel (1). – Nasture + suf. -aș.

DOOM

năsturáș s. m., pl. năsturáși

năsturași
NĂSTURÁȘ, năsturași, s. m. Năsturel (1). – Nasture + suf. -aș.

DOOM

năsturáș s. m., pl. năsturáși

năsturașii
NĂSTURÁȘ, năsturași, s. m. Năsturel (1). – Nasture + suf. -aș.

DOOM

năsturáș s. m., pl. năsturáși

năsturașilor
NĂSTURÁȘ, năsturași, s. m. Năsturel (1). – Nasture + suf. -aș.

DOOM

năsturáș s. m., pl. năsturáși

năsturașul
NĂSTURÁȘ, năsturași, s. m. Năsturel (1). – Nasture + suf. -aș.

DOOM

năsturáș s. m., pl. năsturáși

năsturașului
NĂSTURÁȘ, năsturași, s. m. Năsturel (1). – Nasture + suf. -aș.

DOOM

năsturáș s. m., pl. năsturáși

năsturei
NĂSTURÉL, năsturei, s. m. 1. Diminutiv al lui nasture; năsturaș. 2. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina târâtoare, cu flori mici, albe, grupate în inflorescențe bogate, folosită ca salată și ca plantă medicinală (Nasturtium ojficinale). – Nasture + suf. -el.

DOOM

năsturél s. m., pl. năsturéi, art. năsturéii

năstureii
NĂSTURÉL, năsturei, s. m. 1. Diminutiv al lui nasture; năsturaș. 2. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina târâtoare, cu flori mici, albe, grupate în inflorescențe bogate, folosită ca salată și ca plantă medicinală (Nasturtium ojficinale). – Nasture + suf. -el.

DOOM

năsturél s. m., pl. năsturéi, art. năsturéii

năstureilor
NĂSTURÉL, năsturei, s. m. 1. Diminutiv al lui nasture; năsturaș. 2. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina târâtoare, cu flori mici, albe, grupate în inflorescențe bogate, folosită ca salată și ca plantă medicinală (Nasturtium ojficinale). – Nasture + suf. -el.

DOOM

năsturél s. m., pl. năsturéi, art. năsturéii

năsturel
NĂSTURÉL, năsturei, s. m. 1. Diminutiv al lui nasture; năsturaș. 2. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina târâtoare, cu flori mici, albe, grupate în inflorescențe bogate, folosită ca salată și ca plantă medicinală (Nasturtium ojficinale). – Nasture + suf. -el.

DOOM

năsturél s. m., pl. năsturéi, art. năsturéii

năsturelul
NĂSTURÉL, năsturei, s. m. 1. Diminutiv al lui nasture; năsturaș. 2. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina târâtoare, cu flori mici, albe, grupate în inflorescențe bogate, folosită ca salată și ca plantă medicinală (Nasturtium ojficinale). – Nasture + suf. -el.

DOOM

năsturél s. m., pl. năsturéi, art. năsturéii

năsturelului
NĂSTURÉL, năsturei, s. m. 1. Diminutiv al lui nasture; năsturaș. 2. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina târâtoare, cu flori mici, albe, grupate în inflorescențe bogate, folosită ca salată și ca plantă medicinală (Nasturtium ojficinale). – Nasture + suf. -el.

DOOM

năsturél s. m., pl. năsturéi, art. năsturéii

năsturăria
NĂSTURĂRÍE, năsturării, s. f. (Rar) Atelier în care se fac nasturi; magazin în care se vând nasturi. – Nasture + suf. -ărie.

DOOM

năsturăríe (rar) s. f., art. năsturăría, g.-d. art. năsturăríei; pl. năsturăríi, art. năsturăríile

năsturărie
NĂSTURĂRÍE, năsturării, s. f. (Rar) Atelier în care se fac nasturi; magazin în care se vând nasturi. – Nasture + suf. -ărie.

DOOM

năsturăríe (rar) s. f., art. năsturăría, g.-d. art. năsturăríei; pl. năsturăríi, art. năsturăríile

năsturăriei
NĂSTURĂRÍE, năsturării, s. f. (Rar) Atelier în care se fac nasturi; magazin în care se vând nasturi. – Nasture + suf. -ărie.

DOOM

năsturăríe (rar) s. f., art. năsturăría, g.-d. art. năsturăríei; pl. năsturăríi, art. năsturăríile

năsturării
NĂSTURĂRÍE, năsturării, s. f. (Rar) Atelier în care se fac nasturi; magazin în care se vând nasturi. – Nasture + suf. -ărie.

DOOM

năsturăríe (rar) s. f., art. năsturăría, g.-d. art. năsturăríei; pl. năsturăríi, art. năsturăríile

năsturăriile
NĂSTURĂRÍE, năsturării, s. f. (Rar) Atelier în care se fac nasturi; magazin în care se vând nasturi. – Nasture + suf. -ărie.

DOOM

năsturăríe (rar) s. f., art. năsturăría, g.-d. art. năsturăríei; pl. năsturăríi, art. năsturăríile

năsturăriilor
NĂSTURĂRÍE, năsturării, s. f. (Rar) Atelier în care se fac nasturi; magazin în care se vând nasturi. – Nasture + suf. -ărie.

DOOM

năsturăríe (rar) s. f., art. năsturăría, g.-d. art. năsturăríei; pl. năsturăríi, art. năsturăríile

năstărâmbă
NĂSTĂRÎ́MBĂ s. f. v. năsărîmbă.

năstăvea
NĂSTĂVÍ, năstăvesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A conduce, a îndruma, a sfătui, a povățui. – Din sl. nastaviti.

DOOM

năstăví (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năstăvésc, imperf. 3 sg. năstăveá; conj. prez. 3 să năstăveáscă

năstăveai
NĂSTĂVÍ, năstăvesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A conduce, a îndruma, a sfătui, a povățui. – Din sl. nastaviti.

DOOM

năstăví (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năstăvésc, imperf. 3 sg. năstăveá; conj. prez. 3 să năstăveáscă

năstăveam
NĂSTĂVÍ, năstăvesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A conduce, a îndruma, a sfătui, a povățui. – Din sl. nastaviti.

DOOM

năstăví (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năstăvésc, imperf. 3 sg. năstăveá; conj. prez. 3 să năstăveáscă

năstăvească
NĂSTĂVÍ, năstăvesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A conduce, a îndruma, a sfătui, a povățui. – Din sl. nastaviti.

DOOM

năstăví (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năstăvésc, imperf. 3 sg. năstăveá; conj. prez. 3 să năstăveáscă

năstăveau
NĂSTĂVÍ, năstăvesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A conduce, a îndruma, a sfătui, a povățui. – Din sl. nastaviti.

DOOM

năstăví (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năstăvésc, imperf. 3 sg. năstăveá; conj. prez. 3 să năstăveáscă

năstăveați
NĂSTĂVÍ, năstăvesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A conduce, a îndruma, a sfătui, a povățui. – Din sl. nastaviti.

DOOM

năstăví (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năstăvésc, imperf. 3 sg. năstăveá; conj. prez. 3 să năstăveáscă

năstăvesc
NĂSTĂVÍ, năstăvesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A conduce, a îndruma, a sfătui, a povățui. – Din sl. nastaviti.

DOOM

năstăví (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năstăvésc, imperf. 3 sg. năstăveá; conj. prez. 3 să năstăveáscă

năstăvește
NĂSTĂVÍ, năstăvesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A conduce, a îndruma, a sfătui, a povățui. – Din sl. nastaviti.

DOOM

năstăví (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năstăvésc, imperf. 3 sg. năstăveá; conj. prez. 3 să năstăveáscă

năstăvești
NĂSTĂVÍ, năstăvesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A conduce, a îndruma, a sfătui, a povățui. – Din sl. nastaviti.

DOOM

năstăví (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năstăvésc, imperf. 3 sg. năstăveá; conj. prez. 3 să năstăveáscă

năstăvi
NĂSTĂVÍ, năstăvesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A conduce, a îndruma, a sfătui, a povățui. – Din sl. nastaviti.

DOOM

năstăví (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năstăvésc, imperf. 3 sg. năstăveá; conj. prez. 3 să năstăveáscă

năstăvii
NĂSTĂVÍ, năstăvesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A conduce, a îndruma, a sfătui, a povățui. – Din sl. nastaviti.

DOOM

năstăví (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năstăvésc, imperf. 3 sg. năstăveá; conj. prez. 3 să năstăveáscă

năstăvim
NĂSTĂVÍ, năstăvesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A conduce, a îndruma, a sfătui, a povățui. – Din sl. nastaviti.

DOOM

năstăví (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năstăvésc, imperf. 3 sg. năstăveá; conj. prez. 3 să năstăveáscă

năstăvind
NĂSTĂVÍ, năstăvesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A conduce, a îndruma, a sfătui, a povățui. – Din sl. nastaviti.

DOOM

năstăví (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năstăvésc, imperf. 3 sg. năstăveá; conj. prez. 3 să năstăveáscă

năstăvire
NĂSTĂVÍ, năstăvesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A conduce, a îndruma, a sfătui, a povățui. – Din sl. nastaviti.

DOOM

năstăví (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năstăvésc, imperf. 3 sg. năstăveá; conj. prez. 3 să năstăveáscă

năstăviră
NĂSTĂVÍ, năstăvesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A conduce, a îndruma, a sfătui, a povățui. – Din sl. nastaviti.

DOOM

năstăví (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năstăvésc, imperf. 3 sg. năstăveá; conj. prez. 3 să năstăveáscă

năstăvirăm
NĂSTĂVÍ, năstăvesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A conduce, a îndruma, a sfătui, a povățui. – Din sl. nastaviti.

DOOM

năstăví (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năstăvésc, imperf. 3 sg. năstăveá; conj. prez. 3 să năstăveáscă

năstăvirăți
NĂSTĂVÍ, năstăvesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A conduce, a îndruma, a sfătui, a povățui. – Din sl. nastaviti.

DOOM

năstăví (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năstăvésc, imperf. 3 sg. năstăveá; conj. prez. 3 să năstăveáscă

năstăvise
NĂSTĂVÍ, năstăvesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A conduce, a îndruma, a sfătui, a povățui. – Din sl. nastaviti.

DOOM

năstăví (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năstăvésc, imperf. 3 sg. năstăveá; conj. prez. 3 să năstăveáscă

năstăvisem
NĂSTĂVÍ, năstăvesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A conduce, a îndruma, a sfătui, a povățui. – Din sl. nastaviti.

DOOM

năstăví (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năstăvésc, imperf. 3 sg. năstăveá; conj. prez. 3 să năstăveáscă

năstăviseră
NĂSTĂVÍ, năstăvesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A conduce, a îndruma, a sfătui, a povățui. – Din sl. nastaviti.

DOOM

năstăví (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năstăvésc, imperf. 3 sg. năstăveá; conj. prez. 3 să năstăveáscă

năstăviserăm
NĂSTĂVÍ, năstăvesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A conduce, a îndruma, a sfătui, a povățui. – Din sl. nastaviti.

DOOM

năstăví (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năstăvésc, imperf. 3 sg. năstăveá; conj. prez. 3 să năstăveáscă

năstăviserăți
NĂSTĂVÍ, năstăvesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A conduce, a îndruma, a sfătui, a povățui. – Din sl. nastaviti.

DOOM

năstăví (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năstăvésc, imperf. 3 sg. năstăveá; conj. prez. 3 să năstăveáscă

năstăviseși
NĂSTĂVÍ, năstăvesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A conduce, a îndruma, a sfătui, a povățui. – Din sl. nastaviti.

DOOM

năstăví (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năstăvésc, imperf. 3 sg. năstăveá; conj. prez. 3 să năstăveáscă

năstăviseți
NĂSTĂVÍ, năstăvesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A conduce, a îndruma, a sfătui, a povățui. – Din sl. nastaviti.

DOOM

năstăví (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năstăvésc, imperf. 3 sg. năstăveá; conj. prez. 3 să năstăveáscă

năstăvit
NĂSTĂVÍ, năstăvesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A conduce, a îndruma, a sfătui, a povățui. – Din sl. nastaviti.

DOOM

năstăví (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năstăvésc, imperf. 3 sg. năstăveá; conj. prez. 3 să năstăveáscă

năstăviși
NĂSTĂVÍ, năstăvesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A conduce, a îndruma, a sfătui, a povățui. – Din sl. nastaviti.

DOOM

năstăví (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năstăvésc, imperf. 3 sg. năstăveá; conj. prez. 3 să năstăveáscă

năstăviți
NĂSTĂVÍ, năstăvesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A conduce, a îndruma, a sfătui, a povățui. – Din sl. nastaviti.

DOOM

năstăví (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năstăvésc, imperf. 3 sg. năstăveá; conj. prez. 3 să năstăveáscă

năsuc
NĂSÚC, năsucuri, s. n. Diminutiv al lui nas; năsușor, năsuț. – Nas + suf. -uc.

DOOM

năsúc s. n., pl. năsúcuri

năsui
NĂSUÍ, nắsui, vb. IV. Refl. (Popular, construit cu dativul) A se obrăznici, a-și lua nasul la purtare, a face pe grozavul. Tu... cui te năsui De te scalzi în rînd cu noi. TEODORESCU, P. P. 30.

năsuia
NĂSUÍ, nắsui, vb. IV. Refl. (Popular, construit cu dativul) A se obrăznici, a-și lua nasul la purtare, a face pe grozavul. Tu... cui te năsui De te scalzi în rînd cu noi. TEODORESCU, P. P. 30.

năsuiai
NĂSUÍ, nắsui, vb. IV. Refl. (Popular, construit cu dativul) A se obrăznici, a-și lua nasul la purtare, a face pe grozavul. Tu... cui te năsui De te scalzi în rînd cu noi. TEODORESCU, P. P. 30.

năsuiam
NĂSUÍ, nắsui, vb. IV. Refl. (Popular, construit cu dativul) A se obrăznici, a-și lua nasul la purtare, a face pe grozavul. Tu... cui te năsui De te scalzi în rînd cu noi. TEODORESCU, P. P. 30.

năsuiau
NĂSUÍ, nắsui, vb. IV. Refl. (Popular, construit cu dativul) A se obrăznici, a-și lua nasul la purtare, a face pe grozavul. Tu... cui te năsui De te scalzi în rînd cu noi. TEODORESCU, P. P. 30.

năsuiați
NĂSUÍ, nắsui, vb. IV. Refl. (Popular, construit cu dativul) A se obrăznici, a-și lua nasul la purtare, a face pe grozavul. Tu... cui te năsui De te scalzi în rînd cu noi. TEODORESCU, P. P. 30.

năsuie
NĂSUÍ, nắsui, vb. IV. Refl. (Popular, construit cu dativul) A se obrăznici, a-și lua nasul la purtare, a face pe grozavul. Tu... cui te năsui De te scalzi în rînd cu noi. TEODORESCU, P. P. 30.

năsuii
NĂSUÍ, nắsui, vb. IV. Refl. (Popular, construit cu dativul) A se obrăznici, a-și lua nasul la purtare, a face pe grozavul. Tu... cui te năsui De te scalzi în rînd cu noi. TEODORESCU, P. P. 30.

năsuim
NĂSUÍ, nắsui, vb. IV. Refl. (Popular, construit cu dativul) A se obrăznici, a-și lua nasul la purtare, a face pe grozavul. Tu... cui te năsui De te scalzi în rînd cu noi. TEODORESCU, P. P. 30.

năsuind
NĂSUÍ, nắsui, vb. IV. Refl. (Popular, construit cu dativul) A se obrăznici, a-și lua nasul la purtare, a face pe grozavul. Tu... cui te năsui De te scalzi în rînd cu noi. TEODORESCU, P. P. 30.

năsuire
NĂSUÍ, nắsui, vb. IV. Refl. (Popular, construit cu dativul) A se obrăznici, a-și lua nasul la purtare, a face pe grozavul. Tu... cui te năsui De te scalzi în rînd cu noi. TEODORESCU, P. P. 30.

năsuire
NĂSUÍ, năsui, vb. IV. Refl. (Pop.) A se obrăznici; a face pe grozavul. – Din nas.

năsuiră
NĂSUÍ, nắsui, vb. IV. Refl. (Popular, construit cu dativul) A se obrăznici, a-și lua nasul la purtare, a face pe grozavul. Tu... cui te năsui De te scalzi în rînd cu noi. TEODORESCU, P. P. 30.

năsuirăm
NĂSUÍ, nắsui, vb. IV. Refl. (Popular, construit cu dativul) A se obrăznici, a-și lua nasul la purtare, a face pe grozavul. Tu... cui te năsui De te scalzi în rînd cu noi. TEODORESCU, P. P. 30.

năsuirăți
NĂSUÍ, nắsui, vb. IV. Refl. (Popular, construit cu dativul) A se obrăznici, a-și lua nasul la purtare, a face pe grozavul. Tu... cui te năsui De te scalzi în rînd cu noi. TEODORESCU, P. P. 30.

năsuise
NĂSUÍ, nắsui, vb. IV. Refl. (Popular, construit cu dativul) A se obrăznici, a-și lua nasul la purtare, a face pe grozavul. Tu... cui te năsui De te scalzi în rînd cu noi. TEODORESCU, P. P. 30.

năsuisem
NĂSUÍ, nắsui, vb. IV. Refl. (Popular, construit cu dativul) A se obrăznici, a-și lua nasul la purtare, a face pe grozavul. Tu... cui te năsui De te scalzi în rînd cu noi. TEODORESCU, P. P. 30.

năsuiseră
NĂSUÍ, nắsui, vb. IV. Refl. (Popular, construit cu dativul) A se obrăznici, a-și lua nasul la purtare, a face pe grozavul. Tu... cui te năsui De te scalzi în rînd cu noi. TEODORESCU, P. P. 30.

năsuiserăm
NĂSUÍ, nắsui, vb. IV. Refl. (Popular, construit cu dativul) A se obrăznici, a-și lua nasul la purtare, a face pe grozavul. Tu... cui te năsui De te scalzi în rînd cu noi. TEODORESCU, P. P. 30.

năsuiserăți
NĂSUÍ, nắsui, vb. IV. Refl. (Popular, construit cu dativul) A se obrăznici, a-și lua nasul la purtare, a face pe grozavul. Tu... cui te năsui De te scalzi în rînd cu noi. TEODORESCU, P. P. 30.

năsuiseși
NĂSUÍ, nắsui, vb. IV. Refl. (Popular, construit cu dativul) A se obrăznici, a-și lua nasul la purtare, a face pe grozavul. Tu... cui te năsui De te scalzi în rînd cu noi. TEODORESCU, P. P. 30.

năsuiseți
NĂSUÍ, nắsui, vb. IV. Refl. (Popular, construit cu dativul) A se obrăznici, a-și lua nasul la purtare, a face pe grozavul. Tu... cui te năsui De te scalzi în rînd cu noi. TEODORESCU, P. P. 30.

năsuit
NĂSUÍ, nắsui, vb. IV. Refl. (Popular, construit cu dativul) A se obrăznici, a-și lua nasul la purtare, a face pe grozavul. Tu... cui te năsui De te scalzi în rînd cu noi. TEODORESCU, P. P. 30.

năsuiși
NĂSUÍ, nắsui, vb. IV. Refl. (Popular, construit cu dativul) A se obrăznici, a-și lua nasul la purtare, a face pe grozavul. Tu... cui te năsui De te scalzi în rînd cu noi. TEODORESCU, P. P. 30.

năsuiți
NĂSUÍ, nắsui, vb. IV. Refl. (Popular, construit cu dativul) A se obrăznici, a-și lua nasul la purtare, a face pe grozavul. Tu... cui te năsui De te scalzi în rînd cu noi. TEODORESCU, P. P. 30.

năsut
NĂSÚT, -Ă, năsuți, -te, adj. (Reg.) 1. Năsos. ♦ Fig. Curios; obraznic. 2. (Despre oi) De culoare neagră cu o pată albă pe bot sau de culoare albă cu o pată neagră pe bot. – Lat. nasutus, -a.

DOOM

năsút (reg.) adj. m., pl. năsúți; f. năsútă, pl. năsúte

năsușoare
NĂSUȘÓR, năsușoare, s. n. (Rar) Năsuc. – Nas + suf. -ușor.

DOOM

năsușór (rar) s. n., pl. năsușoáre

năsușoarele
NĂSUȘÓR, năsușoare, s. n. (Rar) Năsuc. – Nas + suf. -ușor.

DOOM

năsușór (rar) s. n., pl. năsușoáre

năsușoarelor
NĂSUȘÓR, năsușoare, s. n. (Rar) Năsuc. – Nas + suf. -ușor.

DOOM

năsușór (rar) s. n., pl. năsușoáre

năsușor
NĂSUȘÓR, năsușoare, s. n. (Rar) Năsuc. – Nas + suf. -ușor.

DOOM

năsușór (rar) s. n., pl. năsușoáre

năsușorul
NĂSUȘÓR, năsușoare, s. n. (Rar) Năsuc. – Nas + suf. -ușor.

DOOM

năsușór (rar) s. n., pl. năsușoáre

năsușorului
NĂSUȘÓR, năsușoare, s. n. (Rar) Năsuc. – Nas + suf. -ușor.

DOOM

năsușór (rar) s. n., pl. năsușoáre

năsuț
NĂSÚȚ, năsuțuri, s. n. Năsuc. – Nas + suf. -uț.

DOOM

năsúț s. n., pl. năsúțuri

năsuțul
NĂSÚȚ, năsuțuri, s. n. Năsuc. – Nas + suf. -uț.

DOOM

năsúț s. n., pl. năsúțuri

năsuțului
NĂSÚȚ, năsuțuri, s. n. Năsuc. – Nas + suf. -uț.

DOOM

năsúț s. n., pl. năsúțuri

năsuțuri
NĂSÚȚ, năsuțuri, s. n. Năsuc. – Nas + suf. -uț.

DOOM

năsúț s. n., pl. năsúțuri

năsuțurile
NĂSÚȚ, năsuțuri, s. n. Năsuc. – Nas + suf. -uț.

DOOM

năsúț s. n., pl. năsúțuri

năsuțurilor
NĂSÚȚ, năsuțuri, s. n. Năsuc. – Nas + suf. -uț.

DOOM

năsúț s. n., pl. năsúțuri

năsâlnic
NĂSẤLNIC, -Ă adj. v. năsilnic.

DOOM

năsílnic (înv., reg.) adj. m., pl. năsílnici; f. năsílnică, pl. năsílnice

năsâlnicie
NĂSÂLNICÍE s. f. v. năsilnicie.

DOOM

năsilnicíe (înv., reg.) s. f., art. năsilnicía, g.-d. art. năsilnicíei; pl. năsilnicíi, art. năsilnicíile

năsădea
NĂSĂDÍ, năsădesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A așeza snopii de cereale pe arie pentru a fi treierați (cu vitele); p. ext. a curăța, a aranja o arie în vederea treieratului. ♦ P. gener. A risipi, a împrăștia. – Din sl. nasaditi.

DOOM

năsădí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năsădésc, imperf. 3 sg. năsădeá; conj. prez. 3 să năsădeáscă

năsădeai
NĂSĂDÍ, năsădesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A așeza snopii de cereale pe arie pentru a fi treierați (cu vitele); p. ext. a curăța, a aranja o arie în vederea treieratului. ♦ P. gener. A risipi, a împrăștia. – Din sl. nasaditi.

DOOM

năsădí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năsădésc, imperf. 3 sg. năsădeá; conj. prez. 3 să năsădeáscă

năsădeala
NĂSĂDEÁLĂ, năsădeli, s. f. (Regional) Faptul de a năsădi; năsădire.

năsădeam
NĂSĂDÍ, năsădesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A așeza snopii de cereale pe arie pentru a fi treierați (cu vitele); p. ext. a curăța, a aranja o arie în vederea treieratului. ♦ P. gener. A risipi, a împrăștia. – Din sl. nasaditi.

DOOM

năsădí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năsădésc, imperf. 3 sg. năsădeá; conj. prez. 3 să năsădeáscă

năsădească
NĂSĂDÍ, năsădesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A așeza snopii de cereale pe arie pentru a fi treierați (cu vitele); p. ext. a curăța, a aranja o arie în vederea treieratului. ♦ P. gener. A risipi, a împrăștia. – Din sl. nasaditi.

DOOM

năsădí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năsădésc, imperf. 3 sg. năsădeá; conj. prez. 3 să năsădeáscă

năsădeau
NĂSĂDÍ, năsădesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A așeza snopii de cereale pe arie pentru a fi treierați (cu vitele); p. ext. a curăța, a aranja o arie în vederea treieratului. ♦ P. gener. A risipi, a împrăștia. – Din sl. nasaditi.

DOOM

năsădí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năsădésc, imperf. 3 sg. năsădeá; conj. prez. 3 să năsădeáscă

năsădeați
NĂSĂDÍ, năsădesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A așeza snopii de cereale pe arie pentru a fi treierați (cu vitele); p. ext. a curăța, a aranja o arie în vederea treieratului. ♦ P. gener. A risipi, a împrăștia. – Din sl. nasaditi.

DOOM

năsădí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năsădésc, imperf. 3 sg. năsădeá; conj. prez. 3 să năsădeáscă

năsădeli
NĂSĂDEÁLĂ, năsădeli, s. f. (Regional) Faptul de a năsădi; năsădire.

năsădelii
NĂSĂDEÁLĂ, năsădeli, s. f. (Regional) Faptul de a năsădi; năsădire.

năsădelile
NĂSĂDEÁLĂ, năsădeli, s. f. (Regional) Faptul de a năsădi; năsădire.

năsădelilor
NĂSĂDEÁLĂ, năsădeli, s. f. (Regional) Faptul de a năsădi; năsădire.

năsădesc
NĂSĂDÍ, năsădesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A așeza snopii de cereale pe arie pentru a fi treierați (cu vitele); p. ext. a curăța, a aranja o arie în vederea treieratului. ♦ P. gener. A risipi, a împrăștia. – Din sl. nasaditi.

DOOM

năsădí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năsădésc, imperf. 3 sg. năsădeá; conj. prez. 3 să năsădeáscă

năsădește
NĂSĂDÍ, năsădesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A așeza snopii de cereale pe arie pentru a fi treierați (cu vitele); p. ext. a curăța, a aranja o arie în vederea treieratului. ♦ P. gener. A risipi, a împrăștia. – Din sl. nasaditi.

DOOM

năsădí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năsădésc, imperf. 3 sg. năsădeá; conj. prez. 3 să năsădeáscă

năsădești
NĂSĂDÍ, năsădesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A așeza snopii de cereale pe arie pentru a fi treierați (cu vitele); p. ext. a curăța, a aranja o arie în vederea treieratului. ♦ P. gener. A risipi, a împrăștia. – Din sl. nasaditi.

DOOM

năsădí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năsădésc, imperf. 3 sg. năsădeá; conj. prez. 3 să năsădeáscă

năsădi
NĂSĂDÍ, năsădesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A așeza snopii de cereale pe arie pentru a fi treierați (cu vitele); p. ext. a curăța, a aranja o arie în vederea treieratului. ♦ P. gener. A risipi, a împrăștia. – Din sl. nasaditi.

DOOM

năsădí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năsădésc, imperf. 3 sg. năsădeá; conj. prez. 3 să năsădeáscă

năsădii
NĂSĂDÍ, năsădesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A așeza snopii de cereale pe arie pentru a fi treierați (cu vitele); p. ext. a curăța, a aranja o arie în vederea treieratului. ♦ P. gener. A risipi, a împrăștia. – Din sl. nasaditi.

DOOM

năsădí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năsădésc, imperf. 3 sg. năsădeá; conj. prez. 3 să năsădeáscă

năsădim
NĂSĂDÍ, năsădesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A așeza snopii de cereale pe arie pentru a fi treierați (cu vitele); p. ext. a curăța, a aranja o arie în vederea treieratului. ♦ P. gener. A risipi, a împrăștia. – Din sl. nasaditi.

DOOM

năsădí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năsădésc, imperf. 3 sg. năsădeá; conj. prez. 3 să năsădeáscă

năsădind
NĂSĂDÍ, năsădesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A așeza snopii de cereale pe arie pentru a fi treierați (cu vitele); p. ext. a curăța, a aranja o arie în vederea treieratului. ♦ P. gener. A risipi, a împrăștia. – Din sl. nasaditi.

DOOM

năsădí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năsădésc, imperf. 3 sg. năsădeá; conj. prez. 3 să năsădeáscă

năsădire
NĂSĂDÍ, năsădesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A așeza snopii de cereale pe arie pentru a fi treierați (cu vitele); p. ext. a curăța, a aranja o arie în vederea treieratului. ♦ P. gener. A risipi, a împrăștia. – Din sl. nasaditi.

DOOM

năsădí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năsădésc, imperf. 3 sg. năsădeá; conj. prez. 3 să năsădeáscă

năsădire
NĂSĂDÍRE, năsădiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a năsădi și rezultatul ei. – V. năsădi.

DOOM

năsădíre (pop.) s. f., g.-d. art. năsădírii; pl. năsădíri

năsădirea
NĂSĂDÍRE, năsădiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a năsădi și rezultatul ei. – V. năsădi.

DOOM

năsădíre (pop.) s. f., g.-d. art. năsădírii; pl. năsădíri

năsădiri
NĂSĂDÍRE, năsădiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a năsădi și rezultatul ei. – V. năsădi.

DOOM

năsădíre (pop.) s. f., g.-d. art. năsădírii; pl. năsădíri

năsădirii
NĂSĂDÍRE, năsădiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a năsădi și rezultatul ei. – V. năsădi.

DOOM

năsădíre (pop.) s. f., g.-d. art. năsădírii; pl. năsădíri

năsădirile
NĂSĂDÍRE, năsădiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a năsădi și rezultatul ei. – V. năsădi.

DOOM

năsădíre (pop.) s. f., g.-d. art. năsădírii; pl. năsădíri

năsădirilor
NĂSĂDÍRE, năsădiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a năsădi și rezultatul ei. – V. năsădi.

DOOM

năsădíre (pop.) s. f., g.-d. art. năsădírii; pl. năsădíri

năsădiră
NĂSĂDÍ, năsădesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A așeza snopii de cereale pe arie pentru a fi treierați (cu vitele); p. ext. a curăța, a aranja o arie în vederea treieratului. ♦ P. gener. A risipi, a împrăștia. – Din sl. nasaditi.

DOOM

năsădí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năsădésc, imperf. 3 sg. năsădeá; conj. prez. 3 să năsădeáscă

năsădirăm
NĂSĂDÍ, năsădesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A așeza snopii de cereale pe arie pentru a fi treierați (cu vitele); p. ext. a curăța, a aranja o arie în vederea treieratului. ♦ P. gener. A risipi, a împrăștia. – Din sl. nasaditi.

DOOM

năsădí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năsădésc, imperf. 3 sg. năsădeá; conj. prez. 3 să năsădeáscă

năsădirăți
NĂSĂDÍ, năsădesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A așeza snopii de cereale pe arie pentru a fi treierați (cu vitele); p. ext. a curăța, a aranja o arie în vederea treieratului. ♦ P. gener. A risipi, a împrăștia. – Din sl. nasaditi.

DOOM

năsădí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năsădésc, imperf. 3 sg. năsădeá; conj. prez. 3 să năsădeáscă

năsădise
NĂSĂDÍ, năsădesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A așeza snopii de cereale pe arie pentru a fi treierați (cu vitele); p. ext. a curăța, a aranja o arie în vederea treieratului. ♦ P. gener. A risipi, a împrăștia. – Din sl. nasaditi.

DOOM

năsădí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năsădésc, imperf. 3 sg. năsădeá; conj. prez. 3 să năsădeáscă

năsădisem
NĂSĂDÍ, năsădesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A așeza snopii de cereale pe arie pentru a fi treierați (cu vitele); p. ext. a curăța, a aranja o arie în vederea treieratului. ♦ P. gener. A risipi, a împrăștia. – Din sl. nasaditi.

DOOM

năsădí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năsădésc, imperf. 3 sg. năsădeá; conj. prez. 3 să năsădeáscă

năsădiseră
NĂSĂDÍ, năsădesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A așeza snopii de cereale pe arie pentru a fi treierați (cu vitele); p. ext. a curăța, a aranja o arie în vederea treieratului. ♦ P. gener. A risipi, a împrăștia. – Din sl. nasaditi.

DOOM

năsădí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năsădésc, imperf. 3 sg. năsădeá; conj. prez. 3 să năsădeáscă

năsădiserăm
NĂSĂDÍ, năsădesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A așeza snopii de cereale pe arie pentru a fi treierați (cu vitele); p. ext. a curăța, a aranja o arie în vederea treieratului. ♦ P. gener. A risipi, a împrăștia. – Din sl. nasaditi.

DOOM

năsădí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năsădésc, imperf. 3 sg. năsădeá; conj. prez. 3 să năsădeáscă

năsădiserăți
NĂSĂDÍ, năsădesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A așeza snopii de cereale pe arie pentru a fi treierați (cu vitele); p. ext. a curăța, a aranja o arie în vederea treieratului. ♦ P. gener. A risipi, a împrăștia. – Din sl. nasaditi.

DOOM

năsădí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năsădésc, imperf. 3 sg. năsădeá; conj. prez. 3 să năsădeáscă

năsădiseși
NĂSĂDÍ, năsădesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A așeza snopii de cereale pe arie pentru a fi treierați (cu vitele); p. ext. a curăța, a aranja o arie în vederea treieratului. ♦ P. gener. A risipi, a împrăștia. – Din sl. nasaditi.

DOOM

năsădí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năsădésc, imperf. 3 sg. năsădeá; conj. prez. 3 să năsădeáscă

năsădiseți
NĂSĂDÍ, năsădesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A așeza snopii de cereale pe arie pentru a fi treierați (cu vitele); p. ext. a curăța, a aranja o arie în vederea treieratului. ♦ P. gener. A risipi, a împrăștia. – Din sl. nasaditi.

DOOM

năsădí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năsădésc, imperf. 3 sg. năsădeá; conj. prez. 3 să năsădeáscă

năsădit
NĂSĂDÍ, năsădesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A așeza snopii de cereale pe arie pentru a fi treierați (cu vitele); p. ext. a curăța, a aranja o arie în vederea treieratului. ♦ P. gener. A risipi, a împrăștia. – Din sl. nasaditi.

DOOM

năsădí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năsădésc, imperf. 3 sg. năsădeá; conj. prez. 3 să năsădeáscă

năsădit
NĂSĂDÍT s. n. (Pop.) Faptul de a năsădi. – V. năsădi.

DOOM

năsădít (pop.) s. n.

năsădita
NĂSĂDÍT s. n. (Pop.) Faptul de a năsădi. – V. năsădi.

DOOM

năsădít (pop.) s. n.

năsădite
NĂSĂDÍT s. n. (Pop.) Faptul de a năsădi. – V. năsădi.

DOOM

năsădít (pop.) s. n.

năsăditei
NĂSĂDÍT s. n. (Pop.) Faptul de a năsădi. – V. năsădi.

DOOM

năsădít (pop.) s. n.

năsăditele
NĂSĂDÍT s. n. (Pop.) Faptul de a năsădi. – V. năsădi.

DOOM

năsădít (pop.) s. n.

năsăditelor
NĂSĂDÍT s. n. (Pop.) Faptul de a năsădi. – V. năsădi.

DOOM

năsădít (pop.) s. n.

năsăditul
NĂSĂDÍT s. n. (Pop.) Faptul de a năsădi. – V. năsădi.

DOOM

năsădít (pop.) s. n.

năsăditului
NĂSĂDÍT s. n. (Pop.) Faptul de a năsădi. – V. năsădi.

DOOM

năsădít (pop.) s. n.

năsădiși
NĂSĂDÍ, năsădesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A așeza snopii de cereale pe arie pentru a fi treierați (cu vitele); p. ext. a curăța, a aranja o arie în vederea treieratului. ♦ P. gener. A risipi, a împrăștia. – Din sl. nasaditi.

DOOM

năsădí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năsădésc, imperf. 3 sg. năsădeá; conj. prez. 3 să năsădeáscă

năsădiți
NĂSĂDÍ, năsădesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A așeza snopii de cereale pe arie pentru a fi treierați (cu vitele); p. ext. a curăța, a aranja o arie în vederea treieratului. ♦ P. gener. A risipi, a împrăștia. – Din sl. nasaditi.

DOOM

năsădí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năsădésc, imperf. 3 sg. năsădeá; conj. prez. 3 să năsădeáscă

năsădiți
NĂSĂDÍT s. n. (Pop.) Faptul de a năsădi. – V. năsădi.

DOOM

năsădít (pop.) s. n.

năsădiții
NĂSĂDÍT s. n. (Pop.) Faptul de a năsădi. – V. năsădi.

DOOM

năsădít (pop.) s. n.

năsădiților
NĂSĂDÍT s. n. (Pop.) Faptul de a năsădi. – V. năsădi.

DOOM

năsădít (pop.) s. n.

năsăilă
NĂSĂÍLĂ s. m. (Pop.) Om cu nasul mare; nărtilă. – Nas + suf. -ăilă.

DOOM

!năsăílă (pop.) s. m., g.-d. lui năsăílă

năsălia
NĂSĂLÍE, năsălii, s. f. (Pop.) Suport de lemn (ca o targă) pe care se așază coșciugul cu mortul pentru a fi transportat (la biserică sau la cimitir). – Din sl. nosilo.

DOOM

năsălíe (pop.) s. f., art. năsălía, g.-d. art. năsălíei; pl. năsălíi, art. năsălíile

năsălie
NĂSĂLÍE, năsălii, s. f. (Pop.) Suport de lemn (ca o targă) pe care se așază coșciugul cu mortul pentru a fi transportat (la biserică sau la cimitir). – Din sl. nosilo.

DOOM

năsălíe (pop.) s. f., art. năsălía, g.-d. art. năsălíei; pl. năsălíi, art. năsălíile

năsăliei
NĂSĂLÍE, năsălii, s. f. (Pop.) Suport de lemn (ca o targă) pe care se așază coșciugul cu mortul pentru a fi transportat (la biserică sau la cimitir). – Din sl. nosilo.

DOOM

năsălíe (pop.) s. f., art. năsălía, g.-d. art. năsălíei; pl. năsălíi, art. năsălíile

năsălii
NĂSĂLÍE, năsălii, s. f. (Pop.) Suport de lemn (ca o targă) pe care se așază coșciugul cu mortul pentru a fi transportat (la biserică sau la cimitir). – Din sl. nosilo.

DOOM

năsălíe (pop.) s. f., art. năsălía, g.-d. art. năsălíei; pl. năsălíi, art. năsălíile

năsăliile
NĂSĂLÍE, năsălii, s. f. (Pop.) Suport de lemn (ca o targă) pe care se așază coșciugul cu mortul pentru a fi transportat (la biserică sau la cimitir). – Din sl. nosilo.

DOOM

năsălíe (pop.) s. f., art. năsălía, g.-d. art. năsălíei; pl. năsălíi, art. năsălíile

năsăliilor
NĂSĂLÍE, năsălii, s. f. (Pop.) Suport de lemn (ca o targă) pe care se așază coșciugul cu mortul pentru a fi transportat (la biserică sau la cimitir). – Din sl. nosilo.

DOOM

năsălíe (pop.) s. f., art. năsălía, g.-d. art. năsălíei; pl. năsălíi, art. năsălíile

năsălnic
NĂSÍLNIC, -Ă, năsilnici, -e, adj. (Învechit și regional) Grozav, cumplit, năprasnic, violent; rău, îndărătnic. (Atestat în formele năsîlnic și năsălnic) Așa s-au făcut de năsălnic.. parcă nu a bine. CONTEMPORANUL, V_I 292. Năsîlnica zînă... Încălecînd, la iad să pogoară. BUDAI-DELEANU, Ț. 74. – Variante: năsălnic, -ă, năsîlnic, -ă adj.

năsăpi
NĂSĂPÍ vb. IV v. nisipi.

năsărâmbă
NĂSĂRÎ́MBĂ, năsărîmbe, s. f. (Regional) Greșeală făcută fără intenție; boroboață, poznă; prostie, neghiobie. Orice năsărîmbe i-am învățat eu, ei toate le-au primit degrabă. MARIAN, la CADE. – Variantă: năstărî́mbă (TEODORESCU, P. P. 258) s. f.

năsărângă
NĂSĂRẤNGĂ, năsărấngi, s. f. (Trans., Olt.; Var.) Năsărâmbă. (cf. năsărâmbă)

năsăudean
NĂSĂUDEÁN, -Ă, năsăudeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din orașul Năsăud sau din județul Bistrița-Năsăud. 2. Adj. Care aparține orașului Năsăud sau județului Bistrița-Năsăud ori năsăudenilor (1), referitor la orașul Năsăud sau la județul Bistrița-Năsăud ori la năsăudeni. [Pr.: -să-u-] – Năsăud (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

năsăudeán (-să-u-) adj. m., s. m., pl. năsăudéni; adj. f. năsăudeánă, pl. năsăudéne

năsăudean
NĂSĂUDEÁN, -Ă, năsăudeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din orașul Năsăud sau din județul Bistrița-Năsăud. 2. Adj. Care aparține orașului Năsăud sau județului Bistrița-Năsăud ori năsăudenilor (1), referitor la orașul Năsăud sau la județul Bistrița-Năsăud ori la năsăudeni. [Pr.: -să-u-] – Năsăud (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

năsăudeán (-să-u-) adj. m., s. m., pl. năsăudéni; adj. f. năsăudeánă, pl. năsăudéne

năsăudeana
NĂSĂUDEÁN, -Ă, năsăudeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din orașul Năsăud sau din județul Bistrița-Năsăud. 2. Adj. Care aparține orașului Năsăud sau județului Bistrița-Năsăud ori năsăudenilor (1), referitor la orașul Năsăud sau la județul Bistrița-Năsăud ori la năsăudeni. [Pr.: -să-u-] – Năsăud (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

năsăudeán (-să-u-) adj. m., s. m., pl. năsăudéni; adj. f. năsăudeánă, pl. năsăudéne

năsăudeanca
NĂSĂUDEÁNCĂ, năsăudence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din orașul Năsăud sau din județul Bistrița-Năsăud. [Pr.: -să-u-] – Năsăudean + suf. -că.

DOOM

năsăudeáncă (-să-u-) s. f., g.-d. art. năsăudéncei; pl. năsăudénce

năsăudeanco
NĂSĂUDEÁNCĂ, năsăudence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din orașul Năsăud sau din județul Bistrița-Năsăud. [Pr.: -să-u-] – Năsăudean + suf. -că.

DOOM

năsăudeáncă (-să-u-) s. f., g.-d. art. năsăudéncei; pl. năsăudénce

năsăudeanul
NĂSĂUDEÁN, -Ă, năsăudeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din orașul Năsăud sau din județul Bistrița-Năsăud. 2. Adj. Care aparține orașului Năsăud sau județului Bistrița-Năsăud ori năsăudenilor (1), referitor la orașul Năsăud sau la județul Bistrița-Năsăud ori la năsăudeni. [Pr.: -să-u-] – Năsăud (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

năsăudeán (-să-u-) adj. m., s. m., pl. năsăudéni; adj. f. năsăudeánă, pl. năsăudéne

năsăudeanului
NĂSĂUDEÁN, -Ă, năsăudeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din orașul Năsăud sau din județul Bistrița-Năsăud. 2. Adj. Care aparține orașului Năsăud sau județului Bistrița-Năsăud ori năsăudenilor (1), referitor la orașul Năsăud sau la județul Bistrița-Năsăud ori la năsăudeni. [Pr.: -să-u-] – Năsăud (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

năsăudeán (-să-u-) adj. m., s. m., pl. năsăudéni; adj. f. năsăudeánă, pl. năsăudéne

năsăudence
NĂSĂUDEÁNCĂ, năsăudence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din orașul Năsăud sau din județul Bistrița-Năsăud. [Pr.: -să-u-] – Năsăudean + suf. -că.

DOOM

năsăudeáncă (-să-u-) s. f., g.-d. art. năsăudéncei; pl. năsăudénce

năsăudencei
NĂSĂUDEÁNCĂ, năsăudence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din orașul Năsăud sau din județul Bistrița-Năsăud. [Pr.: -să-u-] – Năsăudean + suf. -că.

DOOM

năsăudeáncă (-să-u-) s. f., g.-d. art. năsăudéncei; pl. năsăudénce

năsăudencele
NĂSĂUDEÁNCĂ, năsăudence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din orașul Năsăud sau din județul Bistrița-Năsăud. [Pr.: -să-u-] – Năsăudean + suf. -că.

DOOM

năsăudeáncă (-să-u-) s. f., g.-d. art. năsăudéncei; pl. năsăudénce

năsăudencelor
NĂSĂUDEÁNCĂ, năsăudence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din orașul Năsăud sau din județul Bistrița-Năsăud. [Pr.: -să-u-] – Năsăudean + suf. -că.

DOOM

năsăudeáncă (-să-u-) s. f., g.-d. art. năsăudéncei; pl. năsăudénce

năsăudene
NĂSĂUDEÁN, -Ă, năsăudeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din orașul Năsăud sau din județul Bistrița-Năsăud. 2. Adj. Care aparține orașului Năsăud sau județului Bistrița-Năsăud ori năsăudenilor (1), referitor la orașul Năsăud sau la județul Bistrița-Năsăud ori la năsăudeni. [Pr.: -să-u-] – Năsăud (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

năsăudeán (-să-u-) adj. m., s. m., pl. năsăudéni; adj. f. năsăudeánă, pl. năsăudéne

năsăudenei
NĂSĂUDEÁN, -Ă, năsăudeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din orașul Năsăud sau din județul Bistrița-Năsăud. 2. Adj. Care aparține orașului Năsăud sau județului Bistrița-Năsăud ori năsăudenilor (1), referitor la orașul Năsăud sau la județul Bistrița-Năsăud ori la năsăudeni. [Pr.: -să-u-] – Năsăud (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

năsăudeán (-să-u-) adj. m., s. m., pl. năsăudéni; adj. f. năsăudeánă, pl. năsăudéne

năsăudenele
NĂSĂUDEÁN, -Ă, năsăudeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din orașul Năsăud sau din județul Bistrița-Năsăud. 2. Adj. Care aparține orașului Năsăud sau județului Bistrița-Năsăud ori năsăudenilor (1), referitor la orașul Năsăud sau la județul Bistrița-Năsăud ori la năsăudeni. [Pr.: -să-u-] – Năsăud (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

năsăudeán (-să-u-) adj. m., s. m., pl. năsăudéni; adj. f. năsăudeánă, pl. năsăudéne

năsăudenelor
NĂSĂUDEÁN, -Ă, năsăudeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din orașul Năsăud sau din județul Bistrița-Năsăud. 2. Adj. Care aparține orașului Năsăud sau județului Bistrița-Năsăud ori năsăudenilor (1), referitor la orașul Năsăud sau la județul Bistrița-Năsăud ori la năsăudeni. [Pr.: -să-u-] – Năsăud (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

năsăudeán (-să-u-) adj. m., s. m., pl. năsăudéni; adj. f. năsăudeánă, pl. năsăudéne

năsăudeni
NĂSĂUDEÁN, -Ă, năsăudeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din orașul Năsăud sau din județul Bistrița-Năsăud. 2. Adj. Care aparține orașului Năsăud sau județului Bistrița-Năsăud ori năsăudenilor (1), referitor la orașul Năsăud sau la județul Bistrița-Năsăud ori la năsăudeni. [Pr.: -să-u-] – Năsăud (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

năsăudeán (-să-u-) adj. m., s. m., pl. năsăudéni; adj. f. năsăudeánă, pl. năsăudéne

năsăudenii
NĂSĂUDEÁN, -Ă, năsăudeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din orașul Năsăud sau din județul Bistrița-Năsăud. 2. Adj. Care aparține orașului Năsăud sau județului Bistrița-Năsăud ori năsăudenilor (1), referitor la orașul Năsăud sau la județul Bistrița-Năsăud ori la năsăudeni. [Pr.: -să-u-] – Năsăud (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

năsăudeán (-să-u-) adj. m., s. m., pl. năsăudéni; adj. f. năsăudeánă, pl. năsăudéne

năsăudenilor
NĂSĂUDEÁN, -Ă, năsăudeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din orașul Năsăud sau din județul Bistrița-Năsăud. 2. Adj. Care aparține orașului Năsăud sau județului Bistrița-Năsăud ori năsăudenilor (1), referitor la orașul Năsăud sau la județul Bistrița-Năsăud ori la năsăudeni. [Pr.: -să-u-] – Năsăud (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

năsăudeán (-să-u-) adj. m., s. m., pl. năsăudéni; adj. f. năsăudeánă, pl. năsăudéne

nătantol
NĂTĂNTÓL, -OÁLĂ, nătăntoli, -oale, adj. (Regional) Nătîng (1). Cristache... este nătăntol și nu știe să-și facă datoria. PAS, L. I 306. – Variante: natantól, -oálă (STANCU, D. 204), nătantól, -oálă adj.

nătâng
NĂTẤNG, -Ă, nătângi, -ge, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) fără inteligență, fără pricepere; prostănac, neghiob, nătântoc. 2. Adj. (Despre sentimente, manifestări, acțiuni ale omului) Fără sens, fără rost, lipsit de rațiune; prostesc. 3. Adj., s. m. și f. (Rar) (Om) nepriceput, naiv, neîndemânatic. 4. Adj., s. m. și f. (Om) îndărătnic, încăpățânat; (om) supărăcios, nervos. – Din sl. netengŭ „leneș”.

DOOM

nătấng adj. m., s. m., pl. nătấngi; adj. f., s. f. nătấngă, pl. nătấnge

nătâng
NĂTẤNG, -Ă, nătângi, -ge, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) fără inteligență, fără pricepere; prostănac, neghiob, nătântoc. 2. Adj. (Despre sentimente, manifestări, acțiuni ale omului) Fără sens, fără rost, lipsit de rațiune; prostesc. 3. Adj., s. m. și f. (Rar) (Om) nepriceput, naiv, neîndemânatic. 4. Adj., s. m. și f. (Om) îndărătnic, încăpățânat; (om) supărăcios, nervos. – Din sl. netengŭ „leneș”.

DOOM

nătấng adj. m., s. m., pl. nătấngi; adj. f., s. f. nătấngă, pl. nătấnge

nătânga
NĂTẤNG, -Ă, nătângi, -ge, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) fără inteligență, fără pricepere; prostănac, neghiob, nătântoc. 2. Adj. (Despre sentimente, manifestări, acțiuni ale omului) Fără sens, fără rost, lipsit de rațiune; prostesc. 3. Adj., s. m. și f. (Rar) (Om) nepriceput, naiv, neîndemânatic. 4. Adj., s. m. și f. (Om) îndărătnic, încăpățânat; (om) supărăcios, nervos. – Din sl. netengŭ „leneș”.

DOOM

nătấng adj. m., s. m., pl. nătấngi; adj. f., s. f. nătấngă, pl. nătấnge

nătânga
NĂTẤNG, -Ă, nătângi, -ge, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) fără inteligență, fără pricepere; prostănac, neghiob, nătântoc. 2. Adj. (Despre sentimente, manifestări, acțiuni ale omului) Fără sens, fără rost, lipsit de rațiune; prostesc. 3. Adj., s. m. și f. (Rar) (Om) nepriceput, naiv, neîndemânatic. 4. Adj., s. m. și f. (Om) îndărătnic, încăpățânat; (om) supărăcios, nervos. – Din sl. netengŭ „leneș”.

DOOM

nătấng adj. m., s. m., pl. nătấngi; adj. f., s. f. nătấngă, pl. nătấnge

nătânge
NĂTẤNG, -Ă, nătângi, -ge, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) fără inteligență, fără pricepere; prostănac, neghiob, nătântoc. 2. Adj. (Despre sentimente, manifestări, acțiuni ale omului) Fără sens, fără rost, lipsit de rațiune; prostesc. 3. Adj., s. m. și f. (Rar) (Om) nepriceput, naiv, neîndemânatic. 4. Adj., s. m. și f. (Om) îndărătnic, încăpățânat; (om) supărăcios, nervos. – Din sl. netengŭ „leneș”.

DOOM

nătấng adj. m., s. m., pl. nătấngi; adj. f., s. f. nătấngă, pl. nătấnge

nătânge
NĂTẤNG, -Ă, nătângi, -ge, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) fără inteligență, fără pricepere; prostănac, neghiob, nătântoc. 2. Adj. (Despre sentimente, manifestări, acțiuni ale omului) Fără sens, fără rost, lipsit de rațiune; prostesc. 3. Adj., s. m. și f. (Rar) (Om) nepriceput, naiv, neîndemânatic. 4. Adj., s. m. și f. (Om) îndărătnic, încăpățânat; (om) supărăcios, nervos. – Din sl. netengŭ „leneș”.

DOOM

nătấng adj. m., s. m., pl. nătấngi; adj. f., s. f. nătấngă, pl. nătấnge

nătângea
NĂTÂNGÍ, nătângesc, vb. IV. Refl. 1. (Rar) A deveni nătâng (1); a se prosti, a se tâmpi. 2. (Pop.) A se încăpățâna, a se îndărătnici; a se îndârji, a se înverșuna. – V. nătâng.

DOOM

nătângí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nătângésc, imperf. 3 sg. nătângeá; conj. prez. 3 să nătângeáscă

nătângeai
NĂTÂNGÍ, nătângesc, vb. IV. Refl. 1. (Rar) A deveni nătâng (1); a se prosti, a se tâmpi. 2. (Pop.) A se încăpățâna, a se îndărătnici; a se îndârji, a se înverșuna. – V. nătâng.

DOOM

nătângí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nătângésc, imperf. 3 sg. nătângeá; conj. prez. 3 să nătângeáscă

nătângeam
NĂTÂNGÍ, nătângesc, vb. IV. Refl. 1. (Rar) A deveni nătâng (1); a se prosti, a se tâmpi. 2. (Pop.) A se încăpățâna, a se îndărătnici; a se îndârji, a se înverșuna. – V. nătâng.

DOOM

nătângí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nătângésc, imperf. 3 sg. nătângeá; conj. prez. 3 să nătângeáscă

nătângească
NĂTÂNGÍ, nătângesc, vb. IV. Refl. 1. (Rar) A deveni nătâng (1); a se prosti, a se tâmpi. 2. (Pop.) A se încăpățâna, a se îndărătnici; a se îndârji, a se înverșuna. – V. nătâng.

DOOM

nătângí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nătângésc, imperf. 3 sg. nătângeá; conj. prez. 3 să nătângeáscă

nătângeau
NĂTÂNGÍ, nătângesc, vb. IV. Refl. 1. (Rar) A deveni nătâng (1); a se prosti, a se tâmpi. 2. (Pop.) A se încăpățâna, a se îndărătnici; a se îndârji, a se înverșuna. – V. nătâng.

DOOM

nătângí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nătângésc, imperf. 3 sg. nătângeá; conj. prez. 3 să nătângeáscă

nătângeați
NĂTÂNGÍ, nătângesc, vb. IV. Refl. 1. (Rar) A deveni nătâng (1); a se prosti, a se tâmpi. 2. (Pop.) A se încăpățâna, a se îndărătnici; a se îndârji, a se înverșuna. – V. nătâng.

DOOM

nătângí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nătângésc, imperf. 3 sg. nătângeá; conj. prez. 3 să nătângeáscă

nătângei
NĂTẤNG, -Ă, nătângi, -ge, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) fără inteligență, fără pricepere; prostănac, neghiob, nătântoc. 2. Adj. (Despre sentimente, manifestări, acțiuni ale omului) Fără sens, fără rost, lipsit de rațiune; prostesc. 3. Adj., s. m. și f. (Rar) (Om) nepriceput, naiv, neîndemânatic. 4. Adj., s. m. și f. (Om) îndărătnic, încăpățânat; (om) supărăcios, nervos. – Din sl. netengŭ „leneș”.

DOOM

nătấng adj. m., s. m., pl. nătấngi; adj. f., s. f. nătấngă, pl. nătấnge

nătângei
NĂTẤNG, -Ă, nătângi, -ge, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) fără inteligență, fără pricepere; prostănac, neghiob, nătântoc. 2. Adj. (Despre sentimente, manifestări, acțiuni ale omului) Fără sens, fără rost, lipsit de rațiune; prostesc. 3. Adj., s. m. și f. (Rar) (Om) nepriceput, naiv, neîndemânatic. 4. Adj., s. m. și f. (Om) îndărătnic, încăpățânat; (om) supărăcios, nervos. – Din sl. netengŭ „leneș”.

DOOM

nătấng adj. m., s. m., pl. nătấngi; adj. f., s. f. nătấngă, pl. nătấnge

nătângele
NĂTẤNG, -Ă, nătângi, -ge, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) fără inteligență, fără pricepere; prostănac, neghiob, nătântoc. 2. Adj. (Despre sentimente, manifestări, acțiuni ale omului) Fără sens, fără rost, lipsit de rațiune; prostesc. 3. Adj., s. m. și f. (Rar) (Om) nepriceput, naiv, neîndemânatic. 4. Adj., s. m. și f. (Om) îndărătnic, încăpățânat; (om) supărăcios, nervos. – Din sl. netengŭ „leneș”.

DOOM

nătấng adj. m., s. m., pl. nătấngi; adj. f., s. f. nătấngă, pl. nătấnge

nătângele
NĂTẤNG, -Ă, nătângi, -ge, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) fără inteligență, fără pricepere; prostănac, neghiob, nătântoc. 2. Adj. (Despre sentimente, manifestări, acțiuni ale omului) Fără sens, fără rost, lipsit de rațiune; prostesc. 3. Adj., s. m. și f. (Rar) (Om) nepriceput, naiv, neîndemânatic. 4. Adj., s. m. și f. (Om) îndărătnic, încăpățânat; (om) supărăcios, nervos. – Din sl. netengŭ „leneș”.

DOOM

nătấng adj. m., s. m., pl. nătấngi; adj. f., s. f. nătấngă, pl. nătấnge

nătângelor
NĂTẤNG, -Ă, nătângi, -ge, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) fără inteligență, fără pricepere; prostănac, neghiob, nătântoc. 2. Adj. (Despre sentimente, manifestări, acțiuni ale omului) Fără sens, fără rost, lipsit de rațiune; prostesc. 3. Adj., s. m. și f. (Rar) (Om) nepriceput, naiv, neîndemânatic. 4. Adj., s. m. și f. (Om) îndărătnic, încăpățânat; (om) supărăcios, nervos. – Din sl. netengŭ „leneș”.

DOOM

nătấng adj. m., s. m., pl. nătấngi; adj. f., s. f. nătấngă, pl. nătấnge

nătângelor
NĂTẤNG, -Ă, nătângi, -ge, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) fără inteligență, fără pricepere; prostănac, neghiob, nătântoc. 2. Adj. (Despre sentimente, manifestări, acțiuni ale omului) Fără sens, fără rost, lipsit de rațiune; prostesc. 3. Adj., s. m. și f. (Rar) (Om) nepriceput, naiv, neîndemânatic. 4. Adj., s. m. și f. (Om) îndărătnic, încăpățânat; (om) supărăcios, nervos. – Din sl. netengŭ „leneș”.

DOOM

nătấng adj. m., s. m., pl. nătấngi; adj. f., s. f. nătấngă, pl. nătấnge

nătângesc
NĂTÂNGÍ, nătângesc, vb. IV. Refl. 1. (Rar) A deveni nătâng (1); a se prosti, a se tâmpi. 2. (Pop.) A se încăpățâna, a se îndărătnici; a se îndârji, a se înverșuna. – V. nătâng.

DOOM

nătângí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nătângésc, imperf. 3 sg. nătângeá; conj. prez. 3 să nătângeáscă

nătângește
NĂTÂNGÍ, nătângesc, vb. IV. Refl. 1. (Rar) A deveni nătâng (1); a se prosti, a se tâmpi. 2. (Pop.) A se încăpățâna, a se îndărătnici; a se îndârji, a se înverșuna. – V. nătâng.

DOOM

nătângí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nătângésc, imperf. 3 sg. nătângeá; conj. prez. 3 să nătângeáscă

nătângești
NĂTÂNGÍ, nătângesc, vb. IV. Refl. 1. (Rar) A deveni nătâng (1); a se prosti, a se tâmpi. 2. (Pop.) A se încăpățâna, a se îndărătnici; a se îndârji, a se înverșuna. – V. nătâng.

DOOM

nătângí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nătângésc, imperf. 3 sg. nătângeá; conj. prez. 3 să nătângeáscă

nătângi
NĂTẤNG, -Ă, nătângi, -ge, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) fără inteligență, fără pricepere; prostănac, neghiob, nătântoc. 2. Adj. (Despre sentimente, manifestări, acțiuni ale omului) Fără sens, fără rost, lipsit de rațiune; prostesc. 3. Adj., s. m. și f. (Rar) (Om) nepriceput, naiv, neîndemânatic. 4. Adj., s. m. și f. (Om) îndărătnic, încăpățânat; (om) supărăcios, nervos. – Din sl. netengŭ „leneș”.

DOOM

nătấng adj. m., s. m., pl. nătấngi; adj. f., s. f. nătấngă, pl. nătấnge

nătângi
NĂTẤNG, -Ă, nătângi, -ge, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) fără inteligență, fără pricepere; prostănac, neghiob, nătântoc. 2. Adj. (Despre sentimente, manifestări, acțiuni ale omului) Fără sens, fără rost, lipsit de rațiune; prostesc. 3. Adj., s. m. și f. (Rar) (Om) nepriceput, naiv, neîndemânatic. 4. Adj., s. m. și f. (Om) îndărătnic, încăpățânat; (om) supărăcios, nervos. – Din sl. netengŭ „leneș”.

DOOM

nătấng adj. m., s. m., pl. nătấngi; adj. f., s. f. nătấngă, pl. nătấnge

nătângi
NĂTÂNGÍ, nătângesc, vb. IV. Refl. 1. (Rar) A deveni nătâng (1); a se prosti, a se tâmpi. 2. (Pop.) A se încăpățâna, a se îndărătnici; a se îndârji, a se înverșuna. – V. nătâng.

DOOM

nătângí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nătângésc, imperf. 3 sg. nătângeá; conj. prez. 3 să nătângeáscă

nătângia
NĂTÂNGÍE, nătângii, s. f. (Rar) 1. Lipsă de inteligență, de pricepre; p. ext. faptă, vorbă, atitudine de om nătâng (1); neghiobie, prostie. 2. Îndărătnicie, încăpățânare. – Nătâng + suf. -ie.

DOOM

nătângíe (rar) s. f., art. nătângía, g.-d. art. nătângíei; pl. nătângíi, art. nătângíile

nătângie
NĂTÂNGÍE, nătângii, s. f. (Rar) 1. Lipsă de inteligență, de pricepre; p. ext. faptă, vorbă, atitudine de om nătâng (1); neghiobie, prostie. 2. Îndărătnicie, încăpățânare. – Nătâng + suf. -ie.

DOOM

nătângíe (rar) s. f., art. nătângía, g.-d. art. nătângíei; pl. nătângíi, art. nătângíile

nătângiei
NĂTÂNGÍE, nătângii, s. f. (Rar) 1. Lipsă de inteligență, de pricepre; p. ext. faptă, vorbă, atitudine de om nătâng (1); neghiobie, prostie. 2. Îndărătnicie, încăpățânare. – Nătâng + suf. -ie.

DOOM

nătângíe (rar) s. f., art. nătângía, g.-d. art. nătângíei; pl. nătângíi, art. nătângíile

nătângii
NĂTẤNG, -Ă, nătângi, -ge, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) fără inteligență, fără pricepere; prostănac, neghiob, nătântoc. 2. Adj. (Despre sentimente, manifestări, acțiuni ale omului) Fără sens, fără rost, lipsit de rațiune; prostesc. 3. Adj., s. m. și f. (Rar) (Om) nepriceput, naiv, neîndemânatic. 4. Adj., s. m. și f. (Om) îndărătnic, încăpățânat; (om) supărăcios, nervos. – Din sl. netengŭ „leneș”.

DOOM

nătấng adj. m., s. m., pl. nătấngi; adj. f., s. f. nătấngă, pl. nătấnge

nătângii
NĂTẤNG, -Ă, nătângi, -ge, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) fără inteligență, fără pricepere; prostănac, neghiob, nătântoc. 2. Adj. (Despre sentimente, manifestări, acțiuni ale omului) Fără sens, fără rost, lipsit de rațiune; prostesc. 3. Adj., s. m. și f. (Rar) (Om) nepriceput, naiv, neîndemânatic. 4. Adj., s. m. și f. (Om) îndărătnic, încăpățânat; (om) supărăcios, nervos. – Din sl. netengŭ „leneș”.

DOOM

nătấng adj. m., s. m., pl. nătấngi; adj. f., s. f. nătấngă, pl. nătấnge

nătângii
NĂTÂNGÍ, nătângesc, vb. IV. Refl. 1. (Rar) A deveni nătâng (1); a se prosti, a se tâmpi. 2. (Pop.) A se încăpățâna, a se îndărătnici; a se îndârji, a se înverșuna. – V. nătâng.

DOOM

nătângí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nătângésc, imperf. 3 sg. nătângeá; conj. prez. 3 să nătângeáscă

nătângii
NĂTÂNGÍE, nătângii, s. f. (Rar) 1. Lipsă de inteligență, de pricepre; p. ext. faptă, vorbă, atitudine de om nătâng (1); neghiobie, prostie. 2. Îndărătnicie, încăpățânare. – Nătâng + suf. -ie.

DOOM

nătângíe (rar) s. f., art. nătângía, g.-d. art. nătângíei; pl. nătângíi, art. nătângíile

nătângiile
NĂTÂNGÍE, nătângii, s. f. (Rar) 1. Lipsă de inteligență, de pricepre; p. ext. faptă, vorbă, atitudine de om nătâng (1); neghiobie, prostie. 2. Îndărătnicie, încăpățânare. – Nătâng + suf. -ie.

DOOM

nătângíe (rar) s. f., art. nătângía, g.-d. art. nătângíei; pl. nătângíi, art. nătângíile

nătângiilor
NĂTÂNGÍE, nătângii, s. f. (Rar) 1. Lipsă de inteligență, de pricepre; p. ext. faptă, vorbă, atitudine de om nătâng (1); neghiobie, prostie. 2. Îndărătnicie, încăpățânare. – Nătâng + suf. -ie.

DOOM

nătângíe (rar) s. f., art. nătângía, g.-d. art. nătângíei; pl. nătângíi, art. nătângíile

nătângilor
NĂTẤNG, -Ă, nătângi, -ge, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) fără inteligență, fără pricepere; prostănac, neghiob, nătântoc. 2. Adj. (Despre sentimente, manifestări, acțiuni ale omului) Fără sens, fără rost, lipsit de rațiune; prostesc. 3. Adj., s. m. și f. (Rar) (Om) nepriceput, naiv, neîndemânatic. 4. Adj., s. m. și f. (Om) îndărătnic, încăpățânat; (om) supărăcios, nervos. – Din sl. netengŭ „leneș”.

DOOM

nătấng adj. m., s. m., pl. nătấngi; adj. f., s. f. nătấngă, pl. nătấnge

nătângilor
NĂTẤNG, -Ă, nătângi, -ge, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) fără inteligență, fără pricepere; prostănac, neghiob, nătântoc. 2. Adj. (Despre sentimente, manifestări, acțiuni ale omului) Fără sens, fără rost, lipsit de rațiune; prostesc. 3. Adj., s. m. și f. (Rar) (Om) nepriceput, naiv, neîndemânatic. 4. Adj., s. m. și f. (Om) îndărătnic, încăpățânat; (om) supărăcios, nervos. – Din sl. netengŭ „leneș”.

DOOM

nătấng adj. m., s. m., pl. nătấngi; adj. f., s. f. nătấngă, pl. nătấnge

nătângim
NĂTÂNGÍ, nătângesc, vb. IV. Refl. 1. (Rar) A deveni nătâng (1); a se prosti, a se tâmpi. 2. (Pop.) A se încăpățâna, a se îndărătnici; a se îndârji, a se înverșuna. – V. nătâng.

DOOM

nătângí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nătângésc, imperf. 3 sg. nătângeá; conj. prez. 3 să nătângeáscă

nătângind
NĂTÂNGÍ, nătângesc, vb. IV. Refl. 1. (Rar) A deveni nătâng (1); a se prosti, a se tâmpi. 2. (Pop.) A se încăpățâna, a se îndărătnici; a se îndârji, a se înverșuna. – V. nătâng.

DOOM

nătângí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nătângésc, imperf. 3 sg. nătângeá; conj. prez. 3 să nătângeáscă

nătângire
NĂTÂNGÍ, nătângesc, vb. IV. Refl. 1. (Rar) A deveni nătâng (1); a se prosti, a se tâmpi. 2. (Pop.) A se încăpățâna, a se îndărătnici; a se îndârji, a se înverșuna. – V. nătâng.

DOOM

nătângí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nătângésc, imperf. 3 sg. nătângeá; conj. prez. 3 să nătângeáscă

nătângire
NĂTÂNGÍ, nătângesc, vb. IV. Refl. 1. (Rar) A deveni nătâng (1); a se prosti, a se tâmpi. 2. (Pop.) A se încăpățâna, a se îndărătnici; a se îndârji, a se înverșuna. – V. nătâng.

nătângiră
NĂTÂNGÍ, nătângesc, vb. IV. Refl. 1. (Rar) A deveni nătâng (1); a se prosti, a se tâmpi. 2. (Pop.) A se încăpățâna, a se îndărătnici; a se îndârji, a se înverșuna. – V. nătâng.

DOOM

nătângí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nătângésc, imperf. 3 sg. nătângeá; conj. prez. 3 să nătângeáscă

nătângirăm
NĂTÂNGÍ, nătângesc, vb. IV. Refl. 1. (Rar) A deveni nătâng (1); a se prosti, a se tâmpi. 2. (Pop.) A se încăpățâna, a se îndărătnici; a se îndârji, a se înverșuna. – V. nătâng.

DOOM

nătângí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nătângésc, imperf. 3 sg. nătângeá; conj. prez. 3 să nătângeáscă

nătângirăți
NĂTÂNGÍ, nătângesc, vb. IV. Refl. 1. (Rar) A deveni nătâng (1); a se prosti, a se tâmpi. 2. (Pop.) A se încăpățâna, a se îndărătnici; a se îndârji, a se înverșuna. – V. nătâng.

DOOM

nătângí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nătângésc, imperf. 3 sg. nătângeá; conj. prez. 3 să nătângeáscă

nătângise
NĂTÂNGÍ, nătângesc, vb. IV. Refl. 1. (Rar) A deveni nătâng (1); a se prosti, a se tâmpi. 2. (Pop.) A se încăpățâna, a se îndărătnici; a se îndârji, a se înverșuna. – V. nătâng.

DOOM

nătângí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nătângésc, imperf. 3 sg. nătângeá; conj. prez. 3 să nătângeáscă

nătângisem
NĂTÂNGÍ, nătângesc, vb. IV. Refl. 1. (Rar) A deveni nătâng (1); a se prosti, a se tâmpi. 2. (Pop.) A se încăpățâna, a se îndărătnici; a se îndârji, a se înverșuna. – V. nătâng.

DOOM

nătângí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nătângésc, imperf. 3 sg. nătângeá; conj. prez. 3 să nătângeáscă

nătângiseră
NĂTÂNGÍ, nătângesc, vb. IV. Refl. 1. (Rar) A deveni nătâng (1); a se prosti, a se tâmpi. 2. (Pop.) A se încăpățâna, a se îndărătnici; a se îndârji, a se înverșuna. – V. nătâng.

DOOM

nătângí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nătângésc, imperf. 3 sg. nătângeá; conj. prez. 3 să nătângeáscă

nătângiserăm
NĂTÂNGÍ, nătângesc, vb. IV. Refl. 1. (Rar) A deveni nătâng (1); a se prosti, a se tâmpi. 2. (Pop.) A se încăpățâna, a se îndărătnici; a se îndârji, a se înverșuna. – V. nătâng.

DOOM

nătângí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nătângésc, imperf. 3 sg. nătângeá; conj. prez. 3 să nătângeáscă

nătângiserăți
NĂTÂNGÍ, nătângesc, vb. IV. Refl. 1. (Rar) A deveni nătâng (1); a se prosti, a se tâmpi. 2. (Pop.) A se încăpățâna, a se îndărătnici; a se îndârji, a se înverșuna. – V. nătâng.

DOOM

nătângí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nătângésc, imperf. 3 sg. nătângeá; conj. prez. 3 să nătângeáscă

nătângiseși
NĂTÂNGÍ, nătângesc, vb. IV. Refl. 1. (Rar) A deveni nătâng (1); a se prosti, a se tâmpi. 2. (Pop.) A se încăpățâna, a se îndărătnici; a se îndârji, a se înverșuna. – V. nătâng.

DOOM

nătângí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nătângésc, imperf. 3 sg. nătângeá; conj. prez. 3 să nătângeáscă

nătângiseți
NĂTÂNGÍ, nătângesc, vb. IV. Refl. 1. (Rar) A deveni nătâng (1); a se prosti, a se tâmpi. 2. (Pop.) A se încăpățâna, a se îndărătnici; a se îndârji, a se înverșuna. – V. nătâng.

DOOM

nătângí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nătângésc, imperf. 3 sg. nătângeá; conj. prez. 3 să nătângeáscă

nătângit
NĂTÂNGÍ, nătângesc, vb. IV. Refl. 1. (Rar) A deveni nătâng (1); a se prosti, a se tâmpi. 2. (Pop.) A se încăpățâna, a se îndărătnici; a se îndârji, a se înverșuna. – V. nătâng.

DOOM

nătângí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nătângésc, imperf. 3 sg. nătângeá; conj. prez. 3 să nătângeáscă

nătângit
NĂTÎNGÍT, -Ă, nătîngiți, -te, adj. (Rar) Încăpățînat, îndîrjit. Alții, mai nătîngiți în răutate... îl alungau cu sudalme. RETEGANUL, P. III 27.

nătângiși
NĂTÂNGÍ, nătângesc, vb. IV. Refl. 1. (Rar) A deveni nătâng (1); a se prosti, a se tâmpi. 2. (Pop.) A se încăpățâna, a se îndărătnici; a se îndârji, a se înverșuna. – V. nătâng.

DOOM

nătângí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nătângésc, imperf. 3 sg. nătângeá; conj. prez. 3 să nătângeáscă

nătângiți
NĂTÂNGÍ, nătângesc, vb. IV. Refl. 1. (Rar) A deveni nătâng (1); a se prosti, a se tâmpi. 2. (Pop.) A se încăpățâna, a se îndărătnici; a se îndârji, a se înverșuna. – V. nătâng.

DOOM

nătângí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nătângésc, imperf. 3 sg. nătângeá; conj. prez. 3 să nătângeáscă

nătângul
NĂTẤNG, -Ă, nătângi, -ge, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) fără inteligență, fără pricepere; prostănac, neghiob, nătântoc. 2. Adj. (Despre sentimente, manifestări, acțiuni ale omului) Fără sens, fără rost, lipsit de rațiune; prostesc. 3. Adj., s. m. și f. (Rar) (Om) nepriceput, naiv, neîndemânatic. 4. Adj., s. m. și f. (Om) îndărătnic, încăpățânat; (om) supărăcios, nervos. – Din sl. netengŭ „leneș”.

DOOM

nătấng adj. m., s. m., pl. nătấngi; adj. f., s. f. nătấngă, pl. nătấnge

nătângul
NĂTẤNG, -Ă, nătângi, -ge, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) fără inteligență, fără pricepere; prostănac, neghiob, nătântoc. 2. Adj. (Despre sentimente, manifestări, acțiuni ale omului) Fără sens, fără rost, lipsit de rațiune; prostesc. 3. Adj., s. m. și f. (Rar) (Om) nepriceput, naiv, neîndemânatic. 4. Adj., s. m. și f. (Om) îndărătnic, încăpățânat; (om) supărăcios, nervos. – Din sl. netengŭ „leneș”.

DOOM

nătấng adj. m., s. m., pl. nătấngi; adj. f., s. f. nătấngă, pl. nătấnge

nătângului
NĂTẤNG, -Ă, nătângi, -ge, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) fără inteligență, fără pricepere; prostănac, neghiob, nătântoc. 2. Adj. (Despre sentimente, manifestări, acțiuni ale omului) Fără sens, fără rost, lipsit de rațiune; prostesc. 3. Adj., s. m. și f. (Rar) (Om) nepriceput, naiv, neîndemânatic. 4. Adj., s. m. și f. (Om) îndărătnic, încăpățânat; (om) supărăcios, nervos. – Din sl. netengŭ „leneș”.

DOOM

nătấng adj. m., s. m., pl. nătấngi; adj. f., s. f. nătấngă, pl. nătấnge

nătângului
NĂTẤNG, -Ă, nătângi, -ge, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) fără inteligență, fără pricepere; prostănac, neghiob, nătântoc. 2. Adj. (Despre sentimente, manifestări, acțiuni ale omului) Fără sens, fără rost, lipsit de rațiune; prostesc. 3. Adj., s. m. și f. (Rar) (Om) nepriceput, naiv, neîndemânatic. 4. Adj., s. m. și f. (Om) îndărătnic, încăpățânat; (om) supărăcios, nervos. – Din sl. netengŭ „leneș”.

DOOM

nătấng adj. m., s. m., pl. nătấngi; adj. f., s. f. nătấngă, pl. nătấnge

nătântoaca
NĂTÂNTÓC, -OÁCĂ, nătăntoci, -oace, adj., s. m. și f. (Înv. și reg.) Nătâng (1). – Cf. nătâng.

DOOM

nătântóc (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. nătântóci; adj. f., s. f. nătântoácă, pl. nătântoáce

nătântoaca
NĂTÂNTÓC, -OÁCĂ, nătăntoci, -oace, adj., s. m. și f. (Înv. și reg.) Nătâng (1). – Cf. nătâng.

DOOM

nătântóc (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. nătântóci; adj. f., s. f. nătântoácă, pl. nătântoáce

nătântoace
NĂTÂNTÓC, -OÁCĂ, nătăntoci, -oace, adj., s. m. și f. (Înv. și reg.) Nătâng (1). – Cf. nătâng.

DOOM

nătântóc (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. nătântóci; adj. f., s. f. nătântoácă, pl. nătântoáce

nătântoace
NĂTÂNTÓC, -OÁCĂ, nătăntoci, -oace, adj., s. m. și f. (Înv. și reg.) Nătâng (1). – Cf. nătâng.

DOOM

nătântóc (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. nătântóci; adj. f., s. f. nătântoácă, pl. nătântoáce

nătântoacei
NĂTÂNTÓC, -OÁCĂ, nătăntoci, -oace, adj., s. m. și f. (Înv. și reg.) Nătâng (1). – Cf. nătâng.

DOOM

nătântóc (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. nătântóci; adj. f., s. f. nătântoácă, pl. nătântoáce

nătântoacei
NĂTÂNTÓC, -OÁCĂ, nătăntoci, -oace, adj., s. m. și f. (Înv. și reg.) Nătâng (1). – Cf. nătâng.

DOOM

nătântóc (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. nătântóci; adj. f., s. f. nătântoácă, pl. nătântoáce

nătântoacele
NĂTÂNTÓC, -OÁCĂ, nătăntoci, -oace, adj., s. m. și f. (Înv. și reg.) Nătâng (1). – Cf. nătâng.

DOOM

nătântóc (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. nătântóci; adj. f., s. f. nătântoácă, pl. nătântoáce

nătântoacele
NĂTÂNTÓC, -OÁCĂ, nătăntoci, -oace, adj., s. m. și f. (Înv. și reg.) Nătâng (1). – Cf. nătâng.

DOOM

nătântóc (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. nătântóci; adj. f., s. f. nătântoácă, pl. nătântoáce

nătântoacelor
NĂTÂNTÓC, -OÁCĂ, nătăntoci, -oace, adj., s. m. și f. (Înv. și reg.) Nătâng (1). – Cf. nătâng.

DOOM

nătântóc (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. nătântóci; adj. f., s. f. nătântoácă, pl. nătântoáce

nătântoacelor
NĂTÂNTÓC, -OÁCĂ, nătăntoci, -oace, adj., s. m. și f. (Înv. și reg.) Nătâng (1). – Cf. nătâng.

DOOM

nătântóc (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. nătântóci; adj. f., s. f. nătântoácă, pl. nătântoáce

nătântoc
NĂTÂNTÓC, -OÁCĂ, nătăntoci, -oace, adj., s. m. și f. (Înv. și reg.) Nătâng (1). – Cf. nătâng.

DOOM

nătântóc (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. nătântóci; adj. f., s. f. nătântoácă, pl. nătântoáce

nătântoc
NĂTÂNTÓC, -OÁCĂ, nătăntoci, -oace, adj., s. m. și f. (Înv. și reg.) Nătâng (1). – Cf. nătâng.

DOOM

nătântóc (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. nătântóci; adj. f., s. f. nătântoácă, pl. nătântoáce

nătântoci
NĂTÂNTÓC, -OÁCĂ, nătăntoci, -oace, adj., s. m. și f. (Înv. și reg.) Nătâng (1). – Cf. nătâng.

DOOM

nătântóc (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. nătântóci; adj. f., s. f. nătântoácă, pl. nătântoáce

nătântoci
NĂTÂNTÓC, -OÁCĂ, nătăntoci, -oace, adj., s. m. și f. (Înv. și reg.) Nătâng (1). – Cf. nătâng.

DOOM

nătântóc (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. nătântóci; adj. f., s. f. nătântoácă, pl. nătântoáce

nătântocii
NĂTÂNTÓC, -OÁCĂ, nătăntoci, -oace, adj., s. m. și f. (Înv. și reg.) Nătâng (1). – Cf. nătâng.

DOOM

nătântóc (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. nătântóci; adj. f., s. f. nătântoácă, pl. nătântoáce

nătântocii
NĂTÂNTÓC, -OÁCĂ, nătăntoci, -oace, adj., s. m. și f. (Înv. și reg.) Nătâng (1). – Cf. nătâng.

DOOM

nătântóc (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. nătântóci; adj. f., s. f. nătântoácă, pl. nătântoáce

nătântocilor
NĂTÂNTÓC, -OÁCĂ, nătăntoci, -oace, adj., s. m. și f. (Înv. și reg.) Nătâng (1). – Cf. nătâng.

DOOM

nătântóc (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. nătântóci; adj. f., s. f. nătântoácă, pl. nătântoáce

nătântocilor
NĂTÂNTÓC, -OÁCĂ, nătăntoci, -oace, adj., s. m. și f. (Înv. și reg.) Nătâng (1). – Cf. nătâng.

DOOM

nătântóc (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. nătântóci; adj. f., s. f. nătântoácă, pl. nătântoáce

nătântocul
NĂTÂNTÓC, -OÁCĂ, nătăntoci, -oace, adj., s. m. și f. (Înv. și reg.) Nătâng (1). – Cf. nătâng.

DOOM

nătântóc (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. nătântóci; adj. f., s. f. nătântoácă, pl. nătântoáce

nătântocul
NĂTÂNTÓC, -OÁCĂ, nătăntoci, -oace, adj., s. m. și f. (Înv. și reg.) Nătâng (1). – Cf. nătâng.

DOOM

nătântóc (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. nătântóci; adj. f., s. f. nătântoácă, pl. nătântoáce

nătântocului
NĂTÂNTÓC, -OÁCĂ, nătăntoci, -oace, adj., s. m. și f. (Înv. și reg.) Nătâng (1). – Cf. nătâng.

DOOM

nătântóc (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. nătântóci; adj. f., s. f. nătântoácă, pl. nătântoáce

nătântocului
NĂTÂNTÓC, -OÁCĂ, nătăntoci, -oace, adj., s. m. și f. (Înv. și reg.) Nătâng (1). – Cf. nătâng.

DOOM

nătântóc (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. nătântóci; adj. f., s. f. nătântoácă, pl. nătântoáce

nătîng
NĂTẤNG, -Ă, nătângi, -ge, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) fără inteligență, fără pricepere; prostănac, neghiob, nătântoc. 2. Adj. (Despre sentimente, manifestări, acțiuni ale omului) Fără sens, fără rost, lipsit de rațiune; prostesc. 3. Adj., s. m. și f. (Rar) (Om) nepriceput, naiv, neîndemânatic. 4. Adj., s. m. și f. (Om) îndărătnic, încăpățânat; (om) supărăcios, nervos. – Din sl. netengŭ „leneș”.

DOOM

nătấng adj. m., s. m., pl. nătấngi; adj. f., s. f. nătấngă, pl. nătấnge

nătîng
NĂTẤNG, -Ă, nătângi, -ge, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) fără inteligență, fără pricepere; prostănac, neghiob, nătântoc. 2. Adj. (Despre sentimente, manifestări, acțiuni ale omului) Fără sens, fără rost, lipsit de rațiune; prostesc. 3. Adj., s. m. și f. (Rar) (Om) nepriceput, naiv, neîndemânatic. 4. Adj., s. m. și f. (Om) îndărătnic, încăpățânat; (om) supărăcios, nervos. – Din sl. netengŭ „leneș”.

DOOM

nătấng adj. m., s. m., pl. nătấngi; adj. f., s. f. nătấngă, pl. nătấnge

nătînga
NĂTẤNG, -Ă, nătângi, -ge, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) fără inteligență, fără pricepere; prostănac, neghiob, nătântoc. 2. Adj. (Despre sentimente, manifestări, acțiuni ale omului) Fără sens, fără rost, lipsit de rațiune; prostesc. 3. Adj., s. m. și f. (Rar) (Om) nepriceput, naiv, neîndemânatic. 4. Adj., s. m. și f. (Om) îndărătnic, încăpățânat; (om) supărăcios, nervos. – Din sl. netengŭ „leneș”.

DOOM

nătấng adj. m., s. m., pl. nătấngi; adj. f., s. f. nătấngă, pl. nătấnge

nătînga
NĂTẤNG, -Ă, nătângi, -ge, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) fără inteligență, fără pricepere; prostănac, neghiob, nătântoc. 2. Adj. (Despre sentimente, manifestări, acțiuni ale omului) Fără sens, fără rost, lipsit de rațiune; prostesc. 3. Adj., s. m. și f. (Rar) (Om) nepriceput, naiv, neîndemânatic. 4. Adj., s. m. și f. (Om) îndărătnic, încăpățânat; (om) supărăcios, nervos. – Din sl. netengŭ „leneș”.

DOOM

nătấng adj. m., s. m., pl. nătấngi; adj. f., s. f. nătấngă, pl. nătấnge

nătînge
NĂTẤNG, -Ă, nătângi, -ge, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) fără inteligență, fără pricepere; prostănac, neghiob, nătântoc. 2. Adj. (Despre sentimente, manifestări, acțiuni ale omului) Fără sens, fără rost, lipsit de rațiune; prostesc. 3. Adj., s. m. și f. (Rar) (Om) nepriceput, naiv, neîndemânatic. 4. Adj., s. m. și f. (Om) îndărătnic, încăpățânat; (om) supărăcios, nervos. – Din sl. netengŭ „leneș”.

DOOM

nătấng adj. m., s. m., pl. nătấngi; adj. f., s. f. nătấngă, pl. nătấnge

nătînge
NĂTẤNG, -Ă, nătângi, -ge, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) fără inteligență, fără pricepere; prostănac, neghiob, nătântoc. 2. Adj. (Despre sentimente, manifestări, acțiuni ale omului) Fără sens, fără rost, lipsit de rațiune; prostesc. 3. Adj., s. m. și f. (Rar) (Om) nepriceput, naiv, neîndemânatic. 4. Adj., s. m. și f. (Om) îndărătnic, încăpățânat; (om) supărăcios, nervos. – Din sl. netengŭ „leneș”.

DOOM

nătấng adj. m., s. m., pl. nătấngi; adj. f., s. f. nătấngă, pl. nătấnge

nătîngea
NĂTÂNGÍ, nătângesc, vb. IV. Refl. 1. (Rar) A deveni nătâng (1); a se prosti, a se tâmpi. 2. (Pop.) A se încăpățâna, a se îndărătnici; a se îndârji, a se înverșuna. – V. nătâng.

DOOM

nătângí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nătângésc, imperf. 3 sg. nătângeá; conj. prez. 3 să nătângeáscă

nătîngeai
NĂTÂNGÍ, nătângesc, vb. IV. Refl. 1. (Rar) A deveni nătâng (1); a se prosti, a se tâmpi. 2. (Pop.) A se încăpățâna, a se îndărătnici; a se îndârji, a se înverșuna. – V. nătâng.

DOOM

nătângí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nătângésc, imperf. 3 sg. nătângeá; conj. prez. 3 să nătângeáscă

nătîngeam
NĂTÂNGÍ, nătângesc, vb. IV. Refl. 1. (Rar) A deveni nătâng (1); a se prosti, a se tâmpi. 2. (Pop.) A se încăpățâna, a se îndărătnici; a se îndârji, a se înverșuna. – V. nătâng.

DOOM

nătângí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nătângésc, imperf. 3 sg. nătângeá; conj. prez. 3 să nătângeáscă

nătîngească
NĂTÂNGÍ, nătângesc, vb. IV. Refl. 1. (Rar) A deveni nătâng (1); a se prosti, a se tâmpi. 2. (Pop.) A se încăpățâna, a se îndărătnici; a se îndârji, a se înverșuna. – V. nătâng.

DOOM

nătângí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nătângésc, imperf. 3 sg. nătângeá; conj. prez. 3 să nătângeáscă

nătîngeau
NĂTÂNGÍ, nătângesc, vb. IV. Refl. 1. (Rar) A deveni nătâng (1); a se prosti, a se tâmpi. 2. (Pop.) A se încăpățâna, a se îndărătnici; a se îndârji, a se înverșuna. – V. nătâng.

DOOM

nătângí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nătângésc, imperf. 3 sg. nătângeá; conj. prez. 3 să nătângeáscă

nătîngeați
NĂTÂNGÍ, nătângesc, vb. IV. Refl. 1. (Rar) A deveni nătâng (1); a se prosti, a se tâmpi. 2. (Pop.) A se încăpățâna, a se îndărătnici; a se îndârji, a se înverșuna. – V. nătâng.

DOOM

nătângí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nătângésc, imperf. 3 sg. nătângeá; conj. prez. 3 să nătângeáscă

nătîngei
NĂTẤNG, -Ă, nătângi, -ge, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) fără inteligență, fără pricepere; prostănac, neghiob, nătântoc. 2. Adj. (Despre sentimente, manifestări, acțiuni ale omului) Fără sens, fără rost, lipsit de rațiune; prostesc. 3. Adj., s. m. și f. (Rar) (Om) nepriceput, naiv, neîndemânatic. 4. Adj., s. m. și f. (Om) îndărătnic, încăpățânat; (om) supărăcios, nervos. – Din sl. netengŭ „leneș”.

DOOM

nătấng adj. m., s. m., pl. nătấngi; adj. f., s. f. nătấngă, pl. nătấnge

nătîngei
NĂTẤNG, -Ă, nătângi, -ge, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) fără inteligență, fără pricepere; prostănac, neghiob, nătântoc. 2. Adj. (Despre sentimente, manifestări, acțiuni ale omului) Fără sens, fără rost, lipsit de rațiune; prostesc. 3. Adj., s. m. și f. (Rar) (Om) nepriceput, naiv, neîndemânatic. 4. Adj., s. m. și f. (Om) îndărătnic, încăpățânat; (om) supărăcios, nervos. – Din sl. netengŭ „leneș”.

DOOM

nătấng adj. m., s. m., pl. nătấngi; adj. f., s. f. nătấngă, pl. nătấnge

nătîngele
NĂTẤNG, -Ă, nătângi, -ge, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) fără inteligență, fără pricepere; prostănac, neghiob, nătântoc. 2. Adj. (Despre sentimente, manifestări, acțiuni ale omului) Fără sens, fără rost, lipsit de rațiune; prostesc. 3. Adj., s. m. și f. (Rar) (Om) nepriceput, naiv, neîndemânatic. 4. Adj., s. m. și f. (Om) îndărătnic, încăpățânat; (om) supărăcios, nervos. – Din sl. netengŭ „leneș”.

DOOM

nătấng adj. m., s. m., pl. nătấngi; adj. f., s. f. nătấngă, pl. nătấnge

nătîngele
NĂTẤNG, -Ă, nătângi, -ge, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) fără inteligență, fără pricepere; prostănac, neghiob, nătântoc. 2. Adj. (Despre sentimente, manifestări, acțiuni ale omului) Fără sens, fără rost, lipsit de rațiune; prostesc. 3. Adj., s. m. și f. (Rar) (Om) nepriceput, naiv, neîndemânatic. 4. Adj., s. m. și f. (Om) îndărătnic, încăpățânat; (om) supărăcios, nervos. – Din sl. netengŭ „leneș”.

DOOM

nătấng adj. m., s. m., pl. nătấngi; adj. f., s. f. nătấngă, pl. nătấnge

nătîngelor
NĂTẤNG, -Ă, nătângi, -ge, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) fără inteligență, fără pricepere; prostănac, neghiob, nătântoc. 2. Adj. (Despre sentimente, manifestări, acțiuni ale omului) Fără sens, fără rost, lipsit de rațiune; prostesc. 3. Adj., s. m. și f. (Rar) (Om) nepriceput, naiv, neîndemânatic. 4. Adj., s. m. și f. (Om) îndărătnic, încăpățânat; (om) supărăcios, nervos. – Din sl. netengŭ „leneș”.

DOOM

nătấng adj. m., s. m., pl. nătấngi; adj. f., s. f. nătấngă, pl. nătấnge

nătîngelor
NĂTẤNG, -Ă, nătângi, -ge, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) fără inteligență, fără pricepere; prostănac, neghiob, nătântoc. 2. Adj. (Despre sentimente, manifestări, acțiuni ale omului) Fără sens, fără rost, lipsit de rațiune; prostesc. 3. Adj., s. m. și f. (Rar) (Om) nepriceput, naiv, neîndemânatic. 4. Adj., s. m. și f. (Om) îndărătnic, încăpățânat; (om) supărăcios, nervos. – Din sl. netengŭ „leneș”.

DOOM

nătấng adj. m., s. m., pl. nătấngi; adj. f., s. f. nătấngă, pl. nătấnge

nătîngesc
NĂTÂNGÍ, nătângesc, vb. IV. Refl. 1. (Rar) A deveni nătâng (1); a se prosti, a se tâmpi. 2. (Pop.) A se încăpățâna, a se îndărătnici; a se îndârji, a se înverșuna. – V. nătâng.

DOOM

nătângí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nătângésc, imperf. 3 sg. nătângeá; conj. prez. 3 să nătângeáscă

nătîngește
NĂTÂNGÍ, nătângesc, vb. IV. Refl. 1. (Rar) A deveni nătâng (1); a se prosti, a se tâmpi. 2. (Pop.) A se încăpățâna, a se îndărătnici; a se îndârji, a se înverșuna. – V. nătâng.

DOOM

nătângí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nătângésc, imperf. 3 sg. nătângeá; conj. prez. 3 să nătângeáscă

nătîngești
NĂTÂNGÍ, nătângesc, vb. IV. Refl. 1. (Rar) A deveni nătâng (1); a se prosti, a se tâmpi. 2. (Pop.) A se încăpățâna, a se îndărătnici; a se îndârji, a se înverșuna. – V. nătâng.

DOOM

nătângí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nătângésc, imperf. 3 sg. nătângeá; conj. prez. 3 să nătângeáscă

nătîngi
NĂTẤNG, -Ă, nătângi, -ge, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) fără inteligență, fără pricepere; prostănac, neghiob, nătântoc. 2. Adj. (Despre sentimente, manifestări, acțiuni ale omului) Fără sens, fără rost, lipsit de rațiune; prostesc. 3. Adj., s. m. și f. (Rar) (Om) nepriceput, naiv, neîndemânatic. 4. Adj., s. m. și f. (Om) îndărătnic, încăpățânat; (om) supărăcios, nervos. – Din sl. netengŭ „leneș”.

DOOM

nătấng adj. m., s. m., pl. nătấngi; adj. f., s. f. nătấngă, pl. nătấnge

nătîngi
NĂTẤNG, -Ă, nătângi, -ge, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) fără inteligență, fără pricepere; prostănac, neghiob, nătântoc. 2. Adj. (Despre sentimente, manifestări, acțiuni ale omului) Fără sens, fără rost, lipsit de rațiune; prostesc. 3. Adj., s. m. și f. (Rar) (Om) nepriceput, naiv, neîndemânatic. 4. Adj., s. m. și f. (Om) îndărătnic, încăpățânat; (om) supărăcios, nervos. – Din sl. netengŭ „leneș”.

DOOM

nătấng adj. m., s. m., pl. nătấngi; adj. f., s. f. nătấngă, pl. nătấnge

nătîngi
NĂTÂNGÍ, nătângesc, vb. IV. Refl. 1. (Rar) A deveni nătâng (1); a se prosti, a se tâmpi. 2. (Pop.) A se încăpățâna, a se îndărătnici; a se îndârji, a se înverșuna. – V. nătâng.

DOOM

nătângí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nătângésc, imperf. 3 sg. nătângeá; conj. prez. 3 să nătângeáscă

nătîngia
NĂTÂNGÍE, nătângii, s. f. (Rar) 1. Lipsă de inteligență, de pricepre; p. ext. faptă, vorbă, atitudine de om nătâng (1); neghiobie, prostie. 2. Îndărătnicie, încăpățânare. – Nătâng + suf. -ie.

DOOM

nătângíe (rar) s. f., art. nătângía, g.-d. art. nătângíei; pl. nătângíi, art. nătângíile

nătîngie
NĂTÂNGÍE, nătângii, s. f. (Rar) 1. Lipsă de inteligență, de pricepre; p. ext. faptă, vorbă, atitudine de om nătâng (1); neghiobie, prostie. 2. Îndărătnicie, încăpățânare. – Nătâng + suf. -ie.

DOOM

nătângíe (rar) s. f., art. nătângía, g.-d. art. nătângíei; pl. nătângíi, art. nătângíile

nătîngiei
NĂTÂNGÍE, nătângii, s. f. (Rar) 1. Lipsă de inteligență, de pricepre; p. ext. faptă, vorbă, atitudine de om nătâng (1); neghiobie, prostie. 2. Îndărătnicie, încăpățânare. – Nătâng + suf. -ie.

DOOM

nătângíe (rar) s. f., art. nătângía, g.-d. art. nătângíei; pl. nătângíi, art. nătângíile

nătîngii
NĂTẤNG, -Ă, nătângi, -ge, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) fără inteligență, fără pricepere; prostănac, neghiob, nătântoc. 2. Adj. (Despre sentimente, manifestări, acțiuni ale omului) Fără sens, fără rost, lipsit de rațiune; prostesc. 3. Adj., s. m. și f. (Rar) (Om) nepriceput, naiv, neîndemânatic. 4. Adj., s. m. și f. (Om) îndărătnic, încăpățânat; (om) supărăcios, nervos. – Din sl. netengŭ „leneș”.

DOOM

nătấng adj. m., s. m., pl. nătấngi; adj. f., s. f. nătấngă, pl. nătấnge

nătîngii
NĂTẤNG, -Ă, nătângi, -ge, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) fără inteligență, fără pricepere; prostănac, neghiob, nătântoc. 2. Adj. (Despre sentimente, manifestări, acțiuni ale omului) Fără sens, fără rost, lipsit de rațiune; prostesc. 3. Adj., s. m. și f. (Rar) (Om) nepriceput, naiv, neîndemânatic. 4. Adj., s. m. și f. (Om) îndărătnic, încăpățânat; (om) supărăcios, nervos. – Din sl. netengŭ „leneș”.

DOOM

nătấng adj. m., s. m., pl. nătấngi; adj. f., s. f. nătấngă, pl. nătấnge

nătîngii
NĂTÂNGÍ, nătângesc, vb. IV. Refl. 1. (Rar) A deveni nătâng (1); a se prosti, a se tâmpi. 2. (Pop.) A se încăpățâna, a se îndărătnici; a se îndârji, a se înverșuna. – V. nătâng.

DOOM

nătângí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nătângésc, imperf. 3 sg. nătângeá; conj. prez. 3 să nătângeáscă

nătîngii
NĂTÂNGÍE, nătângii, s. f. (Rar) 1. Lipsă de inteligență, de pricepre; p. ext. faptă, vorbă, atitudine de om nătâng (1); neghiobie, prostie. 2. Îndărătnicie, încăpățânare. – Nătâng + suf. -ie.

DOOM

nătângíe (rar) s. f., art. nătângía, g.-d. art. nătângíei; pl. nătângíi, art. nătângíile

nătîngiile
NĂTÂNGÍE, nătângii, s. f. (Rar) 1. Lipsă de inteligență, de pricepre; p. ext. faptă, vorbă, atitudine de om nătâng (1); neghiobie, prostie. 2. Îndărătnicie, încăpățânare. – Nătâng + suf. -ie.

DOOM

nătângíe (rar) s. f., art. nătângía, g.-d. art. nătângíei; pl. nătângíi, art. nătângíile

nătîngiilor
NĂTÂNGÍE, nătângii, s. f. (Rar) 1. Lipsă de inteligență, de pricepre; p. ext. faptă, vorbă, atitudine de om nătâng (1); neghiobie, prostie. 2. Îndărătnicie, încăpățânare. – Nătâng + suf. -ie.

DOOM

nătângíe (rar) s. f., art. nătângía, g.-d. art. nătângíei; pl. nătângíi, art. nătângíile

nătîngilor
NĂTẤNG, -Ă, nătângi, -ge, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) fără inteligență, fără pricepere; prostănac, neghiob, nătântoc. 2. Adj. (Despre sentimente, manifestări, acțiuni ale omului) Fără sens, fără rost, lipsit de rațiune; prostesc. 3. Adj., s. m. și f. (Rar) (Om) nepriceput, naiv, neîndemânatic. 4. Adj., s. m. și f. (Om) îndărătnic, încăpățânat; (om) supărăcios, nervos. – Din sl. netengŭ „leneș”.

DOOM

nătấng adj. m., s. m., pl. nătấngi; adj. f., s. f. nătấngă, pl. nătấnge

nătîngilor
NĂTẤNG, -Ă, nătângi, -ge, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) fără inteligență, fără pricepere; prostănac, neghiob, nătântoc. 2. Adj. (Despre sentimente, manifestări, acțiuni ale omului) Fără sens, fără rost, lipsit de rațiune; prostesc. 3. Adj., s. m. și f. (Rar) (Om) nepriceput, naiv, neîndemânatic. 4. Adj., s. m. și f. (Om) îndărătnic, încăpățânat; (om) supărăcios, nervos. – Din sl. netengŭ „leneș”.

DOOM

nătấng adj. m., s. m., pl. nătấngi; adj. f., s. f. nătấngă, pl. nătấnge

nătîngim
NĂTÂNGÍ, nătângesc, vb. IV. Refl. 1. (Rar) A deveni nătâng (1); a se prosti, a se tâmpi. 2. (Pop.) A se încăpățâna, a se îndărătnici; a se îndârji, a se înverșuna. – V. nătâng.

DOOM

nătângí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nătângésc, imperf. 3 sg. nătângeá; conj. prez. 3 să nătângeáscă

nătîngind
NĂTÂNGÍ, nătângesc, vb. IV. Refl. 1. (Rar) A deveni nătâng (1); a se prosti, a se tâmpi. 2. (Pop.) A se încăpățâna, a se îndărătnici; a se îndârji, a se înverșuna. – V. nătâng.

DOOM

nătângí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nătângésc, imperf. 3 sg. nătângeá; conj. prez. 3 să nătângeáscă

nătîngire
NĂTÂNGÍ, nătângesc, vb. IV. Refl. 1. (Rar) A deveni nătâng (1); a se prosti, a se tâmpi. 2. (Pop.) A se încăpățâna, a se îndărătnici; a se îndârji, a se înverșuna. – V. nătâng.

DOOM

nătângí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nătângésc, imperf. 3 sg. nătângeá; conj. prez. 3 să nătângeáscă

nătîngiră
NĂTÂNGÍ, nătângesc, vb. IV. Refl. 1. (Rar) A deveni nătâng (1); a se prosti, a se tâmpi. 2. (Pop.) A se încăpățâna, a se îndărătnici; a se îndârji, a se înverșuna. – V. nătâng.

DOOM

nătângí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nătângésc, imperf. 3 sg. nătângeá; conj. prez. 3 să nătângeáscă

nătîngirăm
NĂTÂNGÍ, nătângesc, vb. IV. Refl. 1. (Rar) A deveni nătâng (1); a se prosti, a se tâmpi. 2. (Pop.) A se încăpățâna, a se îndărătnici; a se îndârji, a se înverșuna. – V. nătâng.

DOOM

nătângí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nătângésc, imperf. 3 sg. nătângeá; conj. prez. 3 să nătângeáscă

nătîngirăți
NĂTÂNGÍ, nătângesc, vb. IV. Refl. 1. (Rar) A deveni nătâng (1); a se prosti, a se tâmpi. 2. (Pop.) A se încăpățâna, a se îndărătnici; a se îndârji, a se înverșuna. – V. nătâng.

DOOM

nătângí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nătângésc, imperf. 3 sg. nătângeá; conj. prez. 3 să nătângeáscă

nătîngise
NĂTÂNGÍ, nătângesc, vb. IV. Refl. 1. (Rar) A deveni nătâng (1); a se prosti, a se tâmpi. 2. (Pop.) A se încăpățâna, a se îndărătnici; a se îndârji, a se înverșuna. – V. nătâng.

DOOM

nătângí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nătângésc, imperf. 3 sg. nătângeá; conj. prez. 3 să nătângeáscă

nătîngisem
NĂTÂNGÍ, nătângesc, vb. IV. Refl. 1. (Rar) A deveni nătâng (1); a se prosti, a se tâmpi. 2. (Pop.) A se încăpățâna, a se îndărătnici; a se îndârji, a se înverșuna. – V. nătâng.

DOOM

nătângí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nătângésc, imperf. 3 sg. nătângeá; conj. prez. 3 să nătângeáscă

nătîngiseră
NĂTÂNGÍ, nătângesc, vb. IV. Refl. 1. (Rar) A deveni nătâng (1); a se prosti, a se tâmpi. 2. (Pop.) A se încăpățâna, a se îndărătnici; a se îndârji, a se înverșuna. – V. nătâng.

DOOM

nătângí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nătângésc, imperf. 3 sg. nătângeá; conj. prez. 3 să nătângeáscă

nătîngiserăm
NĂTÂNGÍ, nătângesc, vb. IV. Refl. 1. (Rar) A deveni nătâng (1); a se prosti, a se tâmpi. 2. (Pop.) A se încăpățâna, a se îndărătnici; a se îndârji, a se înverșuna. – V. nătâng.

DOOM

nătângí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nătângésc, imperf. 3 sg. nătângeá; conj. prez. 3 să nătângeáscă

nătîngiserăți
NĂTÂNGÍ, nătângesc, vb. IV. Refl. 1. (Rar) A deveni nătâng (1); a se prosti, a se tâmpi. 2. (Pop.) A se încăpățâna, a se îndărătnici; a se îndârji, a se înverșuna. – V. nătâng.

DOOM

nătângí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nătângésc, imperf. 3 sg. nătângeá; conj. prez. 3 să nătângeáscă

nătîngiseși
NĂTÂNGÍ, nătângesc, vb. IV. Refl. 1. (Rar) A deveni nătâng (1); a se prosti, a se tâmpi. 2. (Pop.) A se încăpățâna, a se îndărătnici; a se îndârji, a se înverșuna. – V. nătâng.

DOOM

nătângí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nătângésc, imperf. 3 sg. nătângeá; conj. prez. 3 să nătângeáscă

nătîngiseți
NĂTÂNGÍ, nătângesc, vb. IV. Refl. 1. (Rar) A deveni nătâng (1); a se prosti, a se tâmpi. 2. (Pop.) A se încăpățâna, a se îndărătnici; a se îndârji, a se înverșuna. – V. nătâng.

DOOM

nătângí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nătângésc, imperf. 3 sg. nătângeá; conj. prez. 3 să nătângeáscă

nătîngit
NĂTÂNGÍ, nătângesc, vb. IV. Refl. 1. (Rar) A deveni nătâng (1); a se prosti, a se tâmpi. 2. (Pop.) A se încăpățâna, a se îndărătnici; a se îndârji, a se înverșuna. – V. nătâng.

DOOM

nătângí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nătângésc, imperf. 3 sg. nătângeá; conj. prez. 3 să nătângeáscă

nătîngiși
NĂTÂNGÍ, nătângesc, vb. IV. Refl. 1. (Rar) A deveni nătâng (1); a se prosti, a se tâmpi. 2. (Pop.) A se încăpățâna, a se îndărătnici; a se îndârji, a se înverșuna. – V. nătâng.

DOOM

nătângí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nătângésc, imperf. 3 sg. nătângeá; conj. prez. 3 să nătângeáscă

nătîngiți
NĂTÂNGÍ, nătângesc, vb. IV. Refl. 1. (Rar) A deveni nătâng (1); a se prosti, a se tâmpi. 2. (Pop.) A se încăpățâna, a se îndărătnici; a se îndârji, a se înverșuna. – V. nătâng.

DOOM

nătângí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nătângésc, imperf. 3 sg. nătângeá; conj. prez. 3 să nătângeáscă

nătîngul
NĂTẤNG, -Ă, nătângi, -ge, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) fără inteligență, fără pricepere; prostănac, neghiob, nătântoc. 2. Adj. (Despre sentimente, manifestări, acțiuni ale omului) Fără sens, fără rost, lipsit de rațiune; prostesc. 3. Adj., s. m. și f. (Rar) (Om) nepriceput, naiv, neîndemânatic. 4. Adj., s. m. și f. (Om) îndărătnic, încăpățânat; (om) supărăcios, nervos. – Din sl. netengŭ „leneș”.

DOOM

nătấng adj. m., s. m., pl. nătấngi; adj. f., s. f. nătấngă, pl. nătấnge

nătîngul
NĂTẤNG, -Ă, nătângi, -ge, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) fără inteligență, fără pricepere; prostănac, neghiob, nătântoc. 2. Adj. (Despre sentimente, manifestări, acțiuni ale omului) Fără sens, fără rost, lipsit de rațiune; prostesc. 3. Adj., s. m. și f. (Rar) (Om) nepriceput, naiv, neîndemânatic. 4. Adj., s. m. și f. (Om) îndărătnic, încăpățânat; (om) supărăcios, nervos. – Din sl. netengŭ „leneș”.

DOOM

nătấng adj. m., s. m., pl. nătấngi; adj. f., s. f. nătấngă, pl. nătấnge

nătîngului
NĂTẤNG, -Ă, nătângi, -ge, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) fără inteligență, fără pricepere; prostănac, neghiob, nătântoc. 2. Adj. (Despre sentimente, manifestări, acțiuni ale omului) Fără sens, fără rost, lipsit de rațiune; prostesc. 3. Adj., s. m. și f. (Rar) (Om) nepriceput, naiv, neîndemânatic. 4. Adj., s. m. și f. (Om) îndărătnic, încăpățânat; (om) supărăcios, nervos. – Din sl. netengŭ „leneș”.

DOOM

nătấng adj. m., s. m., pl. nătấngi; adj. f., s. f. nătấngă, pl. nătấnge

nătîngului
NĂTẤNG, -Ă, nătângi, -ge, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) fără inteligență, fără pricepere; prostănac, neghiob, nătântoc. 2. Adj. (Despre sentimente, manifestări, acțiuni ale omului) Fără sens, fără rost, lipsit de rațiune; prostesc. 3. Adj., s. m. și f. (Rar) (Om) nepriceput, naiv, neîndemânatic. 4. Adj., s. m. și f. (Om) îndărătnic, încăpățânat; (om) supărăcios, nervos. – Din sl. netengŭ „leneș”.

DOOM

nătấng adj. m., s. m., pl. nătấngi; adj. f., s. f. nătấngă, pl. nătấnge

nătîntoaca
NĂTÂNTÓC, -OÁCĂ, nătăntoci, -oace, adj., s. m. și f. (Înv. și reg.) Nătâng (1). – Cf. nătâng.

DOOM

nătântóc (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. nătântóci; adj. f., s. f. nătântoácă, pl. nătântoáce

nătîntoaca
NĂTÂNTÓC, -OÁCĂ, nătăntoci, -oace, adj., s. m. și f. (Înv. și reg.) Nătâng (1). – Cf. nătâng.

DOOM

nătântóc (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. nătântóci; adj. f., s. f. nătântoácă, pl. nătântoáce

nătîntoace
NĂTÂNTÓC, -OÁCĂ, nătăntoci, -oace, adj., s. m. și f. (Înv. și reg.) Nătâng (1). – Cf. nătâng.

DOOM

nătântóc (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. nătântóci; adj. f., s. f. nătântoácă, pl. nătântoáce

nătîntoace
NĂTÂNTÓC, -OÁCĂ, nătăntoci, -oace, adj., s. m. și f. (Înv. și reg.) Nătâng (1). – Cf. nătâng.

DOOM

nătântóc (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. nătântóci; adj. f., s. f. nătântoácă, pl. nătântoáce

nătîntoacei
NĂTÂNTÓC, -OÁCĂ, nătăntoci, -oace, adj., s. m. și f. (Înv. și reg.) Nătâng (1). – Cf. nătâng.

DOOM

nătântóc (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. nătântóci; adj. f., s. f. nătântoácă, pl. nătântoáce

nătîntoacei
NĂTÂNTÓC, -OÁCĂ, nătăntoci, -oace, adj., s. m. și f. (Înv. și reg.) Nătâng (1). – Cf. nătâng.

DOOM

nătântóc (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. nătântóci; adj. f., s. f. nătântoácă, pl. nătântoáce

nătîntoacele
NĂTÂNTÓC, -OÁCĂ, nătăntoci, -oace, adj., s. m. și f. (Înv. și reg.) Nătâng (1). – Cf. nătâng.

DOOM

nătântóc (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. nătântóci; adj. f., s. f. nătântoácă, pl. nătântoáce

nătîntoacele
NĂTÂNTÓC, -OÁCĂ, nătăntoci, -oace, adj., s. m. și f. (Înv. și reg.) Nătâng (1). – Cf. nătâng.

DOOM

nătântóc (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. nătântóci; adj. f., s. f. nătântoácă, pl. nătântoáce

nătîntoacelor
NĂTÂNTÓC, -OÁCĂ, nătăntoci, -oace, adj., s. m. și f. (Înv. și reg.) Nătâng (1). – Cf. nătâng.

DOOM

nătântóc (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. nătântóci; adj. f., s. f. nătântoácă, pl. nătântoáce

nătîntoacelor
NĂTÂNTÓC, -OÁCĂ, nătăntoci, -oace, adj., s. m. și f. (Înv. și reg.) Nătâng (1). – Cf. nătâng.

DOOM

nătântóc (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. nătântóci; adj. f., s. f. nătântoácă, pl. nătântoáce

nătîntoc
NĂTÂNTÓC, -OÁCĂ, nătăntoci, -oace, adj., s. m. și f. (Înv. și reg.) Nătâng (1). – Cf. nătâng.

DOOM

nătântóc (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. nătântóci; adj. f., s. f. nătântoácă, pl. nătântoáce

nătîntoc
NĂTÂNTÓC, -OÁCĂ, nătăntoci, -oace, adj., s. m. și f. (Înv. și reg.) Nătâng (1). – Cf. nătâng.

DOOM

nătântóc (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. nătântóci; adj. f., s. f. nătântoácă, pl. nătântoáce

nătîntoci
NĂTÂNTÓC, -OÁCĂ, nătăntoci, -oace, adj., s. m. și f. (Înv. și reg.) Nătâng (1). – Cf. nătâng.

DOOM

nătântóc (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. nătântóci; adj. f., s. f. nătântoácă, pl. nătântoáce

nătîntoci
NĂTÂNTÓC, -OÁCĂ, nătăntoci, -oace, adj., s. m. și f. (Înv. și reg.) Nătâng (1). – Cf. nătâng.

DOOM

nătântóc (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. nătântóci; adj. f., s. f. nătântoácă, pl. nătântoáce

nătîntocii
NĂTÂNTÓC, -OÁCĂ, nătăntoci, -oace, adj., s. m. și f. (Înv. și reg.) Nătâng (1). – Cf. nătâng.

DOOM

nătântóc (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. nătântóci; adj. f., s. f. nătântoácă, pl. nătântoáce

nătîntocii
NĂTÂNTÓC, -OÁCĂ, nătăntoci, -oace, adj., s. m. și f. (Înv. și reg.) Nătâng (1). – Cf. nătâng.

DOOM

nătântóc (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. nătântóci; adj. f., s. f. nătântoácă, pl. nătântoáce

nătîntocilor
NĂTÂNTÓC, -OÁCĂ, nătăntoci, -oace, adj., s. m. și f. (Înv. și reg.) Nătâng (1). – Cf. nătâng.

DOOM

nătântóc (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. nătântóci; adj. f., s. f. nătântoácă, pl. nătântoáce

nătîntocilor
NĂTÂNTÓC, -OÁCĂ, nătăntoci, -oace, adj., s. m. și f. (Înv. și reg.) Nătâng (1). – Cf. nătâng.

DOOM

nătântóc (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. nătântóci; adj. f., s. f. nătântoácă, pl. nătântoáce

nătîntocul
NĂTÂNTÓC, -OÁCĂ, nătăntoci, -oace, adj., s. m. și f. (Înv. și reg.) Nătâng (1). – Cf. nătâng.

DOOM

nătântóc (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. nătântóci; adj. f., s. f. nătântoácă, pl. nătântoáce

nătîntocul
NĂTÂNTÓC, -OÁCĂ, nătăntoci, -oace, adj., s. m. și f. (Înv. și reg.) Nătâng (1). – Cf. nătâng.

DOOM

nătântóc (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. nătântóci; adj. f., s. f. nătântoácă, pl. nătântoáce

nătîntocului
NĂTÂNTÓC, -OÁCĂ, nătăntoci, -oace, adj., s. m. și f. (Înv. și reg.) Nătâng (1). – Cf. nătâng.

DOOM

nătântóc (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. nătântóci; adj. f., s. f. nătântoácă, pl. nătântoáce

nătîntocului
NĂTÂNTÓC, -OÁCĂ, nătăntoci, -oace, adj., s. m. și f. (Înv. și reg.) Nătâng (1). – Cf. nătâng.

DOOM

nătântóc (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. nătântóci; adj. f., s. f. nătântoácă, pl. nătântoáce

nătă
nătă- Prefix care arată ideea de incapacitate sau prostie. Creație expresivă, pare să se bazeze pe imaginea de vorbire anormală, cf. sp. tonto, bobo, chocho, memo etc. – Der. nătăfleț, adj. (prost, gogoman), comp. teflu și fleț, v. aici; năfletec, adj. (Trans., neghiob, nătărău), metateză a cuvîntului anterior; nătăfleață, s. m. (poreclă pentru persoanele zăpăcite); nătărău, s. m. (gogoman, nătăfleață), cu suf. expresiv (după Cihac, II, 213; legat de cr. tartari „a bîlbîi, a gîngăvi”; după Lambrior, Rom., 350, din lat. natura; după Șeineanu, Semasiol., 229; Philippide, Principii, 97; Tiktin; Candrea și Scriban, din netare ‹ tare, explicație greu de admis fonetic); nătăraucă, s. f. (proastă, neghioabă); nătăraie, s. f. (prostie, nerozie); nătăvălos, adj. (Munt., greoi, stîngaci, leneș), prin asociație cu mătăhălos (după Scriban, cu tăvăli); nătimană (var. nătimală), s. f. (fantoșă, sperietoare), prin încrucișare cu namină sau namilă, sau cu natimă; nătîng, adj. (prost, neghiob, nebun), prin încrucișare cu sl. netęgŭ „muncă” (după Cihac, II, 213, sl. ajunge pentru a explica rom., dar rezultatul nă- indică tratamentul expresiv; după Tiktin și Scriban, din sl. tągŭ „puternic, viteaz”); nătîngi, vb. refl. (a se tîmpi, a se prosti); nătîngie, s. f. (prostie); nătîntoc, adj. (prost, imbecil), pentru a cărui der. cf. sărîntoc; nătîntol, adj. (prost), prin încrucișare cu mototol, cf. și motîntan, motîntoc; neder, adj. (Munt., gogoman, nătăfleață), probabil în loc de *neter, cf. nătărău; netot, adj. (prost, naiv), prin încrucișare cu tot (după Tiktin, Candrea și Scriban, din tot; după Cihac, II, 518, din mag. tót „slav”); netoție, s. f. (prostie); năsărîmb, adj. (tont, prost), în loc de *nătărîmb (cf. var. năstărîmb), probabil prin încrucișare cu sărîntoc (după Cihac, II, 215, din sl. nesramĭnŭ „nerușinat”); năs(t)ărîmbă, s. f. (prostie, minciună); năsărîngă, s. f. (Trans., nerozie, prostie, obrăznicie).

nătăfleața
NĂTĂFLÉTE adj., s. m. v. nătăfleț.

DOOM

nătăfléț (-tă-fleț) adj. m., s. m., pl. nătăfléți; adj. f., s. f. nătăfleáță, pl. nătăfléțe

nătăfleața
NĂTĂFLÉTE adj., s. m. v. nătăfleț.

DOOM

nătăfléț (-tă-fleț) adj. m., s. m., pl. nătăfléți; adj. f., s. f. nătăfleáță, pl. nătăfléțe

nătăflete
NĂTĂFLÉTE adj., s. m. v. nătăfleț.

DOOM

nătăfléț (-tă-fleț) adj. m., s. m., pl. nătăfléți; adj. f., s. f. nătăfleáță, pl. nătăfléțe

nătăflete
NĂTĂFLÉTE adj., s. m. v. nătăfleț.

DOOM

nătăfléț (-tă-fleț) adj. m., s. m., pl. nătăfléți; adj. f., s. f. nătăfleáță, pl. nătăfléțe

nătăflete
NĂTĂFLÉTE adj., s. m. v. nătăfleț.

DOOM

nătăfléț (-tă-fleț) adj. m., s. m., pl. nătăfléți; adj. f., s. f. nătăfleáță, pl. nătăfléțe

nătăfleț
NĂTĂFLÉTE adj., s. m. v. nătăfleț.

DOOM

nătăfléț (-tă-fleț) adj. m., s. m., pl. nătăfléți; adj. f., s. f. nătăfleáță, pl. nătăfléțe

nătăfleț
NĂTĂFLÉTE adj., s. m. v. nătăfleț.

DOOM

nătăfléț (-tă-fleț) adj. m., s. m., pl. nătăfléți; adj. f., s. f. nătăfleáță, pl. nătăfléțe

nătăfleței
NĂTĂFLÉTE adj., s. m. v. nătăfleț.

DOOM

nătăfléț (-tă-fleț) adj. m., s. m., pl. nătăfléți; adj. f., s. f. nătăfleáță, pl. nătăfléțe

nătăfleței
NĂTĂFLÉTE adj., s. m. v. nătăfleț.

DOOM

nătăfléț (-tă-fleț) adj. m., s. m., pl. nătăfléți; adj. f., s. f. nătăfleáță, pl. nătăfléțe

nătăflețele
NĂTĂFLÉTE adj., s. m. v. nătăfleț.

DOOM

nătăfléț (-tă-fleț) adj. m., s. m., pl. nătăfléți; adj. f., s. f. nătăfleáță, pl. nătăfléțe

nătăflețele
NĂTĂFLÉTE adj., s. m. v. nătăfleț.

DOOM

nătăfléț (-tă-fleț) adj. m., s. m., pl. nătăfléți; adj. f., s. f. nătăfleáță, pl. nătăfléțe

nătăflețelor
NĂTĂFLÉTE adj., s. m. v. nătăfleț.

DOOM

nătăfléț (-tă-fleț) adj. m., s. m., pl. nătăfléți; adj. f., s. f. nătăfleáță, pl. nătăfléțe

nătăflețelor
NĂTĂFLÉTE adj., s. m. v. nătăfleț.

DOOM

nătăfléț (-tă-fleț) adj. m., s. m., pl. nătăfléți; adj. f., s. f. nătăfleáță, pl. nătăfléțe

nătăfleți
NĂTĂFLÉTE adj., s. m. v. nătăfleț.

DOOM

nătăfléț (-tă-fleț) adj. m., s. m., pl. nătăfléți; adj. f., s. f. nătăfleáță, pl. nătăfléțe

nătăfleți
NĂTĂFLÉTE adj., s. m. v. nătăfleț.

DOOM

nătăfléț (-tă-fleț) adj. m., s. m., pl. nătăfléți; adj. f., s. f. nătăfleáță, pl. nătăfléțe

nătăfleții
NĂTĂFLÉTE adj., s. m. v. nătăfleț.

DOOM

nătăfléț (-tă-fleț) adj. m., s. m., pl. nătăfléți; adj. f., s. f. nătăfleáță, pl. nătăfléțe

nătăfleții
NĂTĂFLÉTE adj., s. m. v. nătăfleț.

DOOM

nătăfléț (-tă-fleț) adj. m., s. m., pl. nătăfléți; adj. f., s. f. nătăfleáță, pl. nătăfléțe

nătăfleților
NĂTĂFLÉTE adj., s. m. v. nătăfleț.

DOOM

nătăfléț (-tă-fleț) adj. m., s. m., pl. nătăfléți; adj. f., s. f. nătăfleáță, pl. nătăfléțe

nătăfleților
NĂTĂFLÉTE adj., s. m. v. nătăfleț.

DOOM

nătăfléț (-tă-fleț) adj. m., s. m., pl. nătăfléți; adj. f., s. f. nătăfleáță, pl. nătăfléțe

nătăflețul
NĂTĂFLÉTE adj., s. m. v. nătăfleț.

DOOM

nătăfléț (-tă-fleț) adj. m., s. m., pl. nătăfléți; adj. f., s. f. nătăfleáță, pl. nătăfléțe

nătăflețul
NĂTĂFLÉTE adj., s. m. v. nătăfleț.

DOOM

nătăfléț (-tă-fleț) adj. m., s. m., pl. nătăfléți; adj. f., s. f. nătăfleáță, pl. nătăfléțe

nătăflețului
NĂTĂFLÉTE adj., s. m. v. nătăfleț.

DOOM

nătăfléț (-tă-fleț) adj. m., s. m., pl. nătăfléți; adj. f., s. f. nătăfleáță, pl. nătăfléțe

nătăflețului
NĂTĂFLÉTE adj., s. m. v. nătăfleț.

DOOM

nătăfléț (-tă-fleț) adj. m., s. m., pl. nătăfléți; adj. f., s. f. nătăfleáță, pl. nătăfléțe

nătăraie
NĂTĂRÁIE s. f. (Rar) Prostie, nerozie, neghiobie. Sfiala lui o luă drept dovada nestatorniciei, măcar că era semnul nătărăiei. NEGRUZZI, S. I 25. – Pronunțat: -ră-i-e.

nătăroaica
NĂTĂROÁICĂ, nătăroaice, adj., s. f. (Femeie) prostănacă, toantă, neghioabă, idioată. – Nătărău + suf. -oaică.

DOOM

nătăroáică adj. f., s. f., pl. nătăroáice

nătăroaice
NĂTĂROÁICĂ, nătăroaice, adj., s. f. (Femeie) prostănacă, toantă, neghioabă, idioată. – Nătărău + suf. -oaică.

DOOM

nătăroáică adj. f., s. f., pl. nătăroáice

nătăroaicei
NĂTĂROÁICĂ, nătăroaice, adj., s. f. (Femeie) prostănacă, toantă, neghioabă, idioată. – Nătărău + suf. -oaică.

DOOM

nătăroáică adj. f., s. f., pl. nătăroáice

nătăroaicele
NĂTĂROÁICĂ, nătăroaice, adj., s. f. (Femeie) prostănacă, toantă, neghioabă, idioată. – Nătărău + suf. -oaică.

DOOM

nătăroáică adj. f., s. f., pl. nătăroáice

nătăroaicelor
NĂTĂROÁICĂ, nătăroaice, adj., s. f. (Femeie) prostănacă, toantă, neghioabă, idioată. – Nătărău + suf. -oaică.

DOOM

nătăroáică adj. f., s. f., pl. nătăroáice

nătărăia
NĂTĂRĂÍE, nătărăii, s. f. (Înv. și reg.) Nesocotință, nechibzuință, prostie, nerozie. – Nătărău + suf. -ie.

DOOM

!nătărăíe (înv., reg.) s. f., art. nătărăía, g.-d. art. nătărăíei; (fapte) pl. nătărăíi, art. nătărăíile

nătărăie
NĂTĂRĂÍE, nătărăii, s. f. (Înv. și reg.) Nesocotință, nechibzuință, prostie, nerozie. – Nătărău + suf. -ie.

DOOM

!nătărăíe (înv., reg.) s. f., art. nătărăía, g.-d. art. nătărăíei; (fapte) pl. nătărăíi, art. nătărăíile

nătărăiei
NĂTĂRĂÍE, nătărăii, s. f. (Înv. și reg.) Nesocotință, nechibzuință, prostie, nerozie. – Nătărău + suf. -ie.

DOOM

!nătărăíe (înv., reg.) s. f., art. nătărăía, g.-d. art. nătărăíei; (fapte) pl. nătărăíi, art. nătărăíile

nătărăii
NĂTĂRĂÍE, nătărăii, s. f. (Înv. și reg.) Nesocotință, nechibzuință, prostie, nerozie. – Nătărău + suf. -ie.

DOOM

!nătărăíe (înv., reg.) s. f., art. nătărăía, g.-d. art. nătărăíei; (fapte) pl. nătărăíi, art. nătărăíile

nătărăiile
NĂTĂRĂÍE, nătărăii, s. f. (Înv. și reg.) Nesocotință, nechibzuință, prostie, nerozie. – Nătărău + suf. -ie.

DOOM

!nătărăíe (înv., reg.) s. f., art. nătărăía, g.-d. art. nătărăíei; (fapte) pl. nătărăíi, art. nătărăíile

nătărăiilor
NĂTĂRĂÍE, nătărăii, s. f. (Înv. și reg.) Nesocotință, nechibzuință, prostie, nerozie. – Nătărău + suf. -ie.

DOOM

!nătărăíe (înv., reg.) s. f., art. nătărăía, g.-d. art. nătărăíei; (fapte) pl. nătărăíi, art. nătărăíile

nătărău
NĂTĂRẮU, nătărăi, adj., s. m. (Om) cu mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără judecată; prost, neghiob, netot, nătâng. – Netare (înv. „(om) slab, neputincios” < ne- + tare) + suf. -ău.

DOOM

nătărắu adj. m., s. m., pl. nătărắi, art. nătărắii

năuc
NĂÚC, -Ă, năuci, -ce, adj. (Adesea substantivat) 1. Amețit, buimăcit (din cauza unei emoții puternice, a unei dureri, a unui zgomot etc.); dezorientat, zăpăcit, buimac, uluit, năucit. 2. (Înv. și pop.) Nătâng (1), prost, nepriceput. – Din sl. neukŭ.

DOOM

năúc adj. m., pl. năúci; f. năúcă, pl. năúce

năuca
NĂÚC, -Ă, năuci, -ce, adj. (Adesea substantivat) 1. Amețit, buimăcit (din cauza unei emoții puternice, a unei dureri, a unui zgomot etc.); dezorientat, zăpăcit, buimac, uluit, năucit. 2. (Înv. și pop.) Nătâng (1), prost, nepriceput. – Din sl. neukŭ.

DOOM

năúc adj. m., pl. năúci; f. năúcă, pl. năúce

năuce
NĂÚC, -Ă, năuci, -ce, adj. (Adesea substantivat) 1. Amețit, buimăcit (din cauza unei emoții puternice, a unei dureri, a unui zgomot etc.); dezorientat, zăpăcit, buimac, uluit, năucit. 2. (Înv. și pop.) Nătâng (1), prost, nepriceput. – Din sl. neukŭ.

DOOM

năúc adj. m., pl. năúci; f. năúcă, pl. năúce

năucea
NĂUCÍ, năucesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni năuc; a (se) prosti, a (se) tâmpi; a (se) ameți, a (se) zăpăci, a (se) buimăci, a (se) ului. [Pr.: nă-u-] – Din năuc.

DOOM

năucí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năucésc, imperf. 3 sg. năuceá; conj. prez. 3 să năuceáscă

năuceai
NĂUCÍ, năucesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni năuc; a (se) prosti, a (se) tâmpi; a (se) ameți, a (se) zăpăci, a (se) buimăci, a (se) ului. [Pr.: nă-u-] – Din năuc.

DOOM

năucí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năucésc, imperf. 3 sg. năuceá; conj. prez. 3 să năuceáscă

năuceala
NĂUCEÁLĂ, năuceli, s. f. Starea omului năuc (1); stare de amețeală, de zăpăceală, de buimăceală. [Pr.: nă-u-] – Năuci + suf. -eală.

DOOM

năuceálă s. f., g.-d. art. năucélii; pl. năucéli

năuceam
NĂUCÍ, năucesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni năuc; a (se) prosti, a (se) tâmpi; a (se) ameți, a (se) zăpăci, a (se) buimăci, a (se) ului. [Pr.: nă-u-] – Din năuc.

DOOM

năucí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năucésc, imperf. 3 sg. năuceá; conj. prez. 3 să năuceáscă

năucească
NĂUCÍ, năucesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni năuc; a (se) prosti, a (se) tâmpi; a (se) ameți, a (se) zăpăci, a (se) buimăci, a (se) ului. [Pr.: nă-u-] – Din năuc.

DOOM

năucí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năucésc, imperf. 3 sg. năuceá; conj. prez. 3 să năuceáscă

năuceau
NĂUCÍ, năucesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni năuc; a (se) prosti, a (se) tâmpi; a (se) ameți, a (se) zăpăci, a (se) buimăci, a (se) ului. [Pr.: nă-u-] – Din năuc.

DOOM

năucí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năucésc, imperf. 3 sg. năuceá; conj. prez. 3 să năuceáscă

năuceați
NĂUCÍ, năucesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni năuc; a (se) prosti, a (se) tâmpi; a (se) ameți, a (se) zăpăci, a (se) buimăci, a (se) ului. [Pr.: nă-u-] – Din năuc.

DOOM

năucí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năucésc, imperf. 3 sg. năuceá; conj. prez. 3 să năuceáscă

năucei
NĂÚC, -Ă, năuci, -ce, adj. (Adesea substantivat) 1. Amețit, buimăcit (din cauza unei emoții puternice, a unei dureri, a unui zgomot etc.); dezorientat, zăpăcit, buimac, uluit, năucit. 2. (Înv. și pop.) Nătâng (1), prost, nepriceput. – Din sl. neukŭ.

DOOM

năúc adj. m., pl. năúci; f. năúcă, pl. năúce

năucele
NĂÚC, -Ă, năuci, -ce, adj. (Adesea substantivat) 1. Amețit, buimăcit (din cauza unei emoții puternice, a unei dureri, a unui zgomot etc.); dezorientat, zăpăcit, buimac, uluit, năucit. 2. (Înv. și pop.) Nătâng (1), prost, nepriceput. – Din sl. neukŭ.

DOOM

năúc adj. m., pl. năúci; f. năúcă, pl. năúce

năuceli
NĂUCEÁLĂ, năuceli, s. f. Starea omului năuc (1); stare de amețeală, de zăpăceală, de buimăceală. [Pr.: nă-u-] – Năuci + suf. -eală.

DOOM

năuceálă s. f., g.-d. art. năucélii; pl. năucéli

năucelii
NĂUCEÁLĂ, năuceli, s. f. Starea omului năuc (1); stare de amețeală, de zăpăceală, de buimăceală. [Pr.: nă-u-] – Năuci + suf. -eală.

DOOM

năuceálă s. f., g.-d. art. năucélii; pl. năucéli

năucelile
NĂUCEÁLĂ, năuceli, s. f. Starea omului năuc (1); stare de amețeală, de zăpăceală, de buimăceală. [Pr.: nă-u-] – Năuci + suf. -eală.

DOOM

năuceálă s. f., g.-d. art. năucélii; pl. năucéli

năucelilor
NĂUCEÁLĂ, năuceli, s. f. Starea omului năuc (1); stare de amețeală, de zăpăceală, de buimăceală. [Pr.: nă-u-] – Năuci + suf. -eală.

DOOM

năuceálă s. f., g.-d. art. năucélii; pl. năucéli

năucelor
NĂÚC, -Ă, năuci, -ce, adj. (Adesea substantivat) 1. Amețit, buimăcit (din cauza unei emoții puternice, a unei dureri, a unui zgomot etc.); dezorientat, zăpăcit, buimac, uluit, năucit. 2. (Înv. și pop.) Nătâng (1), prost, nepriceput. – Din sl. neukŭ.

DOOM

năúc adj. m., pl. năúci; f. năúcă, pl. năúce

năucesc
NĂUCÍ, năucesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni năuc; a (se) prosti, a (se) tâmpi; a (se) ameți, a (se) zăpăci, a (se) buimăci, a (se) ului. [Pr.: nă-u-] – Din năuc.

DOOM

năucí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năucésc, imperf. 3 sg. năuceá; conj. prez. 3 să năuceáscă

năucește
NĂUCÍ, năucesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni năuc; a (se) prosti, a (se) tâmpi; a (se) ameți, a (se) zăpăci, a (se) buimăci, a (se) ului. [Pr.: nă-u-] – Din năuc.

DOOM

năucí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năucésc, imperf. 3 sg. năuceá; conj. prez. 3 să năuceáscă

năucești
NĂUCÍ, năucesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni năuc; a (se) prosti, a (se) tâmpi; a (se) ameți, a (se) zăpăci, a (se) buimăci, a (se) ului. [Pr.: nă-u-] – Din năuc.

DOOM

năucí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năucésc, imperf. 3 sg. năuceá; conj. prez. 3 să năuceáscă

năuci
NĂÚC, -Ă, năuci, -ce, adj. (Adesea substantivat) 1. Amețit, buimăcit (din cauza unei emoții puternice, a unei dureri, a unui zgomot etc.); dezorientat, zăpăcit, buimac, uluit, năucit. 2. (Înv. și pop.) Nătâng (1), prost, nepriceput. – Din sl. neukŭ.

DOOM

năúc adj. m., pl. năúci; f. năúcă, pl. năúce

năuci
NĂUCÍ, năucesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni năuc; a (se) prosti, a (se) tâmpi; a (se) ameți, a (se) zăpăci, a (se) buimăci, a (se) ului. [Pr.: nă-u-] – Din năuc.

DOOM

năucí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năucésc, imperf. 3 sg. năuceá; conj. prez. 3 să năuceáscă

năucia
NĂUCÍE s. f. (Rar) Faptul de a fi năuc; starea celui năuc. [Pr.: nă-u-] – Năuc + suf. -ie.

DOOM

năucíe (rar) s. f., art. năucía, g.-d. năucíi, art. năucíei

năucie
NĂUCÍE s. f. (Rar) Faptul de a fi năuc; starea celui năuc. [Pr.: nă-u-] – Năuc + suf. -ie.

DOOM

năucíe (rar) s. f., art. năucía, g.-d. năucíi, art. năucíei

năuciei
NĂUCÍE s. f. (Rar) Faptul de a fi năuc; starea celui năuc. [Pr.: nă-u-] – Năuc + suf. -ie.

DOOM

năucíe (rar) s. f., art. năucía, g.-d. năucíi, art. năucíei

năucii
NĂÚC, -Ă, năuci, -ce, adj. (Adesea substantivat) 1. Amețit, buimăcit (din cauza unei emoții puternice, a unei dureri, a unui zgomot etc.); dezorientat, zăpăcit, buimac, uluit, năucit. 2. (Înv. și pop.) Nătâng (1), prost, nepriceput. – Din sl. neukŭ.

DOOM

năúc adj. m., pl. năúci; f. năúcă, pl. năúce

năucii
NĂUCÍ, năucesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni năuc; a (se) prosti, a (se) tâmpi; a (se) ameți, a (se) zăpăci, a (se) buimăci, a (se) ului. [Pr.: nă-u-] – Din năuc.

DOOM

năucí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năucésc, imperf. 3 sg. năuceá; conj. prez. 3 să năuceáscă

năucii
NĂUCÍE s. f. (Rar) Faptul de a fi năuc; starea celui năuc. [Pr.: nă-u-] – Năuc + suf. -ie.

DOOM

năucíe (rar) s. f., art. năucía, g.-d. năucíi, art. năucíei

năucilor
NĂÚC, -Ă, năuci, -ce, adj. (Adesea substantivat) 1. Amețit, buimăcit (din cauza unei emoții puternice, a unei dureri, a unui zgomot etc.); dezorientat, zăpăcit, buimac, uluit, năucit. 2. (Înv. și pop.) Nătâng (1), prost, nepriceput. – Din sl. neukŭ.

DOOM

năúc adj. m., pl. năúci; f. năúcă, pl. năúce

năucim
NĂUCÍ, năucesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni năuc; a (se) prosti, a (se) tâmpi; a (se) ameți, a (se) zăpăci, a (se) buimăci, a (se) ului. [Pr.: nă-u-] – Din năuc.

DOOM

năucí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năucésc, imperf. 3 sg. năuceá; conj. prez. 3 să năuceáscă

năucind
NĂUCÍ, năucesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni năuc; a (se) prosti, a (se) tâmpi; a (se) ameți, a (se) zăpăci, a (se) buimăci, a (se) ului. [Pr.: nă-u-] – Din năuc.

DOOM

năucí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năucésc, imperf. 3 sg. năuceá; conj. prez. 3 să năuceáscă

năucire
NĂUCÍ, năucesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni năuc; a (se) prosti, a (se) tâmpi; a (se) ameți, a (se) zăpăci, a (se) buimăci, a (se) ului. [Pr.: nă-u-] – Din năuc.

DOOM

năucí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năucésc, imperf. 3 sg. năuceá; conj. prez. 3 să năuceáscă

năucire
NĂUCÍRE s. f. (Rar) Faptul de a (se) năuci. [Pr.: nă-u-] – V. năuci.

DOOM

năucíre (rar) s. f., g.-d. art. năucírii

năucirea
NĂUCÍRE s. f. (Rar) Faptul de a (se) năuci. [Pr.: nă-u-] – V. năuci.

DOOM

năucíre (rar) s. f., g.-d. art. năucírii

năuciri
NĂUCÍRE s. f. (Rar) Faptul de a (se) năuci. [Pr.: nă-u-] – V. năuci.

DOOM

năucíre (rar) s. f., g.-d. art. năucírii

năucirii
NĂUCÍRE s. f. (Rar) Faptul de a (se) năuci. [Pr.: nă-u-] – V. năuci.

DOOM

năucíre (rar) s. f., g.-d. art. năucírii

năucirile
NĂUCÍRE s. f. (Rar) Faptul de a (se) năuci. [Pr.: nă-u-] – V. năuci.

DOOM

năucíre (rar) s. f., g.-d. art. năucírii

năucirilor
NĂUCÍRE s. f. (Rar) Faptul de a (se) năuci. [Pr.: nă-u-] – V. năuci.

DOOM

năucíre (rar) s. f., g.-d. art. năucírii

năuciră
NĂUCÍ, năucesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni năuc; a (se) prosti, a (se) tâmpi; a (se) ameți, a (se) zăpăci, a (se) buimăci, a (se) ului. [Pr.: nă-u-] – Din năuc.

DOOM

năucí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năucésc, imperf. 3 sg. năuceá; conj. prez. 3 să năuceáscă

năucirăm
NĂUCÍ, năucesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni năuc; a (se) prosti, a (se) tâmpi; a (se) ameți, a (se) zăpăci, a (se) buimăci, a (se) ului. [Pr.: nă-u-] – Din năuc.

DOOM

năucí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năucésc, imperf. 3 sg. năuceá; conj. prez. 3 să năuceáscă

năucirăți
NĂUCÍ, năucesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni năuc; a (se) prosti, a (se) tâmpi; a (se) ameți, a (se) zăpăci, a (se) buimăci, a (se) ului. [Pr.: nă-u-] – Din năuc.

DOOM

năucí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năucésc, imperf. 3 sg. năuceá; conj. prez. 3 să năuceáscă

năucise
NĂUCÍ, năucesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni năuc; a (se) prosti, a (se) tâmpi; a (se) ameți, a (se) zăpăci, a (se) buimăci, a (se) ului. [Pr.: nă-u-] – Din năuc.

DOOM

năucí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năucésc, imperf. 3 sg. năuceá; conj. prez. 3 să năuceáscă

năucisem
NĂUCÍ, năucesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni năuc; a (se) prosti, a (se) tâmpi; a (se) ameți, a (se) zăpăci, a (se) buimăci, a (se) ului. [Pr.: nă-u-] – Din năuc.

DOOM

năucí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năucésc, imperf. 3 sg. năuceá; conj. prez. 3 să năuceáscă

năuciseră
NĂUCÍ, năucesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni năuc; a (se) prosti, a (se) tâmpi; a (se) ameți, a (se) zăpăci, a (se) buimăci, a (se) ului. [Pr.: nă-u-] – Din năuc.

DOOM

năucí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năucésc, imperf. 3 sg. năuceá; conj. prez. 3 să năuceáscă

năuciserăm
NĂUCÍ, năucesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni năuc; a (se) prosti, a (se) tâmpi; a (se) ameți, a (se) zăpăci, a (se) buimăci, a (se) ului. [Pr.: nă-u-] – Din năuc.

DOOM

năucí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năucésc, imperf. 3 sg. năuceá; conj. prez. 3 să năuceáscă

năuciserăți
NĂUCÍ, năucesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni năuc; a (se) prosti, a (se) tâmpi; a (se) ameți, a (se) zăpăci, a (se) buimăci, a (se) ului. [Pr.: nă-u-] – Din năuc.

DOOM

năucí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năucésc, imperf. 3 sg. năuceá; conj. prez. 3 să năuceáscă

năuciseși
NĂUCÍ, năucesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni năuc; a (se) prosti, a (se) tâmpi; a (se) ameți, a (se) zăpăci, a (se) buimăci, a (se) ului. [Pr.: nă-u-] – Din năuc.

DOOM

năucí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năucésc, imperf. 3 sg. năuceá; conj. prez. 3 să năuceáscă

năuciseți
NĂUCÍ, năucesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni năuc; a (se) prosti, a (se) tâmpi; a (se) ameți, a (se) zăpăci, a (se) buimăci, a (se) ului. [Pr.: nă-u-] – Din năuc.

DOOM

năucí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năucésc, imperf. 3 sg. năuceá; conj. prez. 3 să năuceáscă

năucit
NĂUCÍ, năucesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni năuc; a (se) prosti, a (se) tâmpi; a (se) ameți, a (se) zăpăci, a (se) buimăci, a (se) ului. [Pr.: nă-u-] – Din năuc.

DOOM

năucí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năucésc, imperf. 3 sg. năuceá; conj. prez. 3 să năuceáscă

năucit
NĂUCÍT, -Ă, năuciți, -te, adj. Amețit, buimăcit; dezorientat, zăpăcit, uluit, perplex; năuc (1). [Pr.: nă-u-] – V. năuci.

năucita
NĂUCÍT, -Ă, năuciți, -te, adj. Amețit, buimăcit; dezorientat, zăpăcit, uluit, perplex; năuc (1). [Pr.: nă-u-] – V. năuci.

năucite
NĂUCÍT, -Ă, năuciți, -te, adj. Amețit, buimăcit; dezorientat, zăpăcit, uluit, perplex; năuc (1). [Pr.: nă-u-] – V. năuci.

năucitei
NĂUCÍT, -Ă, năuciți, -te, adj. Amețit, buimăcit; dezorientat, zăpăcit, uluit, perplex; năuc (1). [Pr.: nă-u-] – V. năuci.

năucitele
NĂUCÍT, -Ă, năuciți, -te, adj. Amețit, buimăcit; dezorientat, zăpăcit, uluit, perplex; năuc (1). [Pr.: nă-u-] – V. năuci.

năucitelor
NĂUCÍT, -Ă, năuciți, -te, adj. Amețit, buimăcit; dezorientat, zăpăcit, uluit, perplex; năuc (1). [Pr.: nă-u-] – V. năuci.

năucitoare
NĂUCITÓR, -OÁRE, năucitori, -oare, adj. Care năucește sau poate năuci. [Pr.: nă-u-] – Năuci + suf. -tor.

DOOM

năucitór adj. m., pl. năucitóri; f. sg. și pl. năucitoáre

năucitoarea
NĂUCITÓR, -OÁRE, năucitori, -oare, adj. Care năucește sau poate năuci. [Pr.: nă-u-] – Năuci + suf. -tor.

DOOM

năucitór adj. m., pl. năucitóri; f. sg. și pl. năucitoáre

năucitoarei
NĂUCITÓR, -OÁRE, năucitori, -oare, adj. Care năucește sau poate năuci. [Pr.: nă-u-] – Năuci + suf. -tor.

DOOM

năucitór adj. m., pl. năucitóri; f. sg. și pl. năucitoáre

năucitoarele
NĂUCITÓR, -OÁRE, năucitori, -oare, adj. Care năucește sau poate năuci. [Pr.: nă-u-] – Năuci + suf. -tor.

DOOM

năucitór adj. m., pl. năucitóri; f. sg. și pl. năucitoáre

năucitoarelor
NĂUCITÓR, -OÁRE, năucitori, -oare, adj. Care năucește sau poate năuci. [Pr.: nă-u-] – Năuci + suf. -tor.

DOOM

năucitór adj. m., pl. năucitóri; f. sg. și pl. năucitoáre

năucitor
NĂUCITÓR, -OÁRE, năucitori, -oare, adj. Care năucește sau poate năuci. [Pr.: nă-u-] – Năuci + suf. -tor.

DOOM

năucitór adj. m., pl. năucitóri; f. sg. și pl. năucitoáre

năucitori
NĂUCITÓR, -OÁRE, năucitori, -oare, adj. Care năucește sau poate năuci. [Pr.: nă-u-] – Năuci + suf. -tor.

DOOM

năucitór adj. m., pl. năucitóri; f. sg. și pl. năucitoáre

năucitorii
NĂUCITÓR, -OÁRE, năucitori, -oare, adj. Care năucește sau poate năuci. [Pr.: nă-u-] – Năuci + suf. -tor.

DOOM

năucitór adj. m., pl. năucitóri; f. sg. și pl. năucitoáre

năucitorilor
NĂUCITÓR, -OÁRE, năucitori, -oare, adj. Care năucește sau poate năuci. [Pr.: nă-u-] – Năuci + suf. -tor.

DOOM

năucitór adj. m., pl. năucitóri; f. sg. și pl. năucitoáre

năucitorul
NĂUCITÓR, -OÁRE, năucitori, -oare, adj. Care năucește sau poate năuci. [Pr.: nă-u-] – Năuci + suf. -tor.

DOOM

năucitór adj. m., pl. năucitóri; f. sg. și pl. năucitoáre

năucitorului
NĂUCITÓR, -OÁRE, năucitori, -oare, adj. Care năucește sau poate năuci. [Pr.: nă-u-] – Năuci + suf. -tor.

DOOM

năucitór adj. m., pl. năucitóri; f. sg. și pl. năucitoáre

năucitul
NĂUCÍT, -Ă, năuciți, -te, adj. Amețit, buimăcit; dezorientat, zăpăcit, uluit, perplex; năuc (1). [Pr.: nă-u-] – V. năuci.

năucitului
NĂUCÍT, -Ă, năuciți, -te, adj. Amețit, buimăcit; dezorientat, zăpăcit, uluit, perplex; năuc (1). [Pr.: nă-u-] – V. năuci.

năuciși
NĂUCÍ, năucesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni năuc; a (se) prosti, a (se) tâmpi; a (se) ameți, a (se) zăpăci, a (se) buimăci, a (se) ului. [Pr.: nă-u-] – Din năuc.

DOOM

năucí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năucésc, imperf. 3 sg. năuceá; conj. prez. 3 să năuceáscă

năuciți
NĂUCÍ, năucesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni năuc; a (se) prosti, a (se) tâmpi; a (se) ameți, a (se) zăpăci, a (se) buimăci, a (se) ului. [Pr.: nă-u-] – Din năuc.

DOOM

năucí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năucésc, imperf. 3 sg. năuceá; conj. prez. 3 să năuceáscă

năuciți
NĂUCÍT, -Ă, năuciți, -te, adj. Amețit, buimăcit; dezorientat, zăpăcit, uluit, perplex; năuc (1). [Pr.: nă-u-] – V. năuci.

năuciții
NĂUCÍT, -Ă, năuciți, -te, adj. Amețit, buimăcit; dezorientat, zăpăcit, uluit, perplex; năuc (1). [Pr.: nă-u-] – V. năuci.

năuciților
NĂUCÍT, -Ă, năuciți, -te, adj. Amețit, buimăcit; dezorientat, zăpăcit, uluit, perplex; năuc (1). [Pr.: nă-u-] – V. năuci.

năucul
NĂÚC, -Ă, năuci, -ce, adj. (Adesea substantivat) 1. Amețit, buimăcit (din cauza unei emoții puternice, a unei dureri, a unui zgomot etc.); dezorientat, zăpăcit, buimac, uluit, năucit. 2. (Înv. și pop.) Nătâng (1), prost, nepriceput. – Din sl. neukŭ.

DOOM

năúc adj. m., pl. năúci; f. năúcă, pl. năúce

năucului
NĂÚC, -Ă, năuci, -ce, adj. (Adesea substantivat) 1. Amețit, buimăcit (din cauza unei emoții puternice, a unei dureri, a unui zgomot etc.); dezorientat, zăpăcit, buimac, uluit, năucit. 2. (Înv. și pop.) Nătâng (1), prost, nepriceput. – Din sl. neukŭ.

DOOM

năúc adj. m., pl. năúci; f. năúcă, pl. năúce

năuntru
NĂÚNTRU adv. v. înăuntru.

DOOM

*înăúntru- prep. (ĭ)

năut
NĂÚT s. m. Plantă din familia leguminoaselor, cu frunze compuse, flori liliachii sau albe și fructe păstăi, care conțin semințe de formă sferică neregulată (Cicer arietinum). ♦ P. restr. Semințele comestibile ale acestei plante, folosite mai ales pentru a înlocui cafeaua sau pentru a se amesteca cu aceasta. [Var.: (înv.) năhút s. m.] – Din tc. nohud, bg. nahut, nohut.

DOOM

năút s. m.

năutia
NOHUTÍU, -ÍE adj. v. năutiu.

DOOM

năutíu (nă-u-) adj. m., f. năutíe; pl. m. și f. năutíi

năutie
NOHUTÍU, -ÍE adj. v. năutiu.

DOOM

năutíu (nă-u-) adj. m., f. năutíe; pl. m. și f. năutíi

năutiei
NOHUTÍU, -ÍE adj. v. năutiu.

DOOM

năutíu (nă-u-) adj. m., f. năutíe; pl. m. și f. năutíi

năutii
NOHUTÍU, -ÍE adj. v. năutiu.

DOOM

năutíu (nă-u-) adj. m., f. năutíe; pl. m. și f. năutíi

năutiii
NOHUTÍU, -ÍE adj. v. năutiu.

DOOM

năutíu (nă-u-) adj. m., f. năutíe; pl. m. și f. năutíi

năutiile
NOHUTÍU, -ÍE adj. v. năutiu.

DOOM

năutíu (nă-u-) adj. m., f. năutíe; pl. m. și f. năutíi

năutiilor
NOHUTÍU, -ÍE adj. v. năutiu.

DOOM

năutíu (nă-u-) adj. m., f. năutíe; pl. m. și f. năutíi

năutiu
NOHUTÍU, -ÍE adj. v. năutiu.

DOOM

năutíu (nă-u-) adj. m., f. năutíe; pl. m. și f. năutíi

năutiul
NOHUTÍU, -ÍE adj. v. năutiu.

DOOM

năutíu (nă-u-) adj. m., f. năutíe; pl. m. și f. năutíi

năutiului
NOHUTÍU, -ÍE adj. v. năutiu.

DOOM

năutíu (nă-u-) adj. m., f. năutíe; pl. m. și f. năutíi

năutul
NĂÚT s. m. Plantă din familia leguminoaselor, cu frunze compuse, flori liliachii sau albe și fructe păstăi, care conțin semințe de formă sferică neregulată (Cicer arietinum). ♦ P. restr. Semințele comestibile ale acestei plante, folosite mai ales pentru a înlocui cafeaua sau pentru a se amesteca cu aceasta. [Var.: (înv.) năhút s. m.] – Din tc. nohud, bg. nahut, nohut.

DOOM

năút s. m.

năutului
NĂÚT s. m. Plantă din familia leguminoaselor, cu frunze compuse, flori liliachii sau albe și fructe păstăi, care conțin semințe de formă sferică neregulată (Cicer arietinum). ♦ P. restr. Semințele comestibile ale acestei plante, folosite mai ales pentru a înlocui cafeaua sau pentru a se amesteca cu aceasta. [Var.: (înv.) năhút s. m.] – Din tc. nohud, bg. nahut, nohut.

DOOM

năút s. m.

năval
NĂVÁL adv. (Rar) În chip năvalnic; impetuos. Ții piept cînd vin furtuni năval. IOSIF, PATR. 7. Ursan năval s-aruncă in neagra tătărime. ALECSANDRI, P. III 290.

năvala
NĂVÁLĂ, năvale, s. f. 1. Faptul de a se îngrămădi (cu grabă) undeva; înghesuială, îmbulzeală; (concr.) mulțime de oameni sau de obiecte (în mișcare). ♦ Loc. vb. A da năvală = a năvăli. 2. Faptul de a se repezi undeva, spre sau în ceva; mișcare impetuoasă, fugă. ♦ Grabă, iuțeală, zor. ♦ (Adverbial) În chip năvalnic, impetuos. 3. Faptul de a se repezi la cineva cu intenții agresive. 4. Izbucnire, răbufnire (extrem de violentă); revărsare abundentă (și violentă). – Din năvăli (derivat regresiv).

DOOM

năválă s. f., g.-d. art. năválei; pl. năvále

năvale
NĂVÁLĂ, năvale, s. f. 1. Faptul de a se îngrămădi (cu grabă) undeva; înghesuială, îmbulzeală; (concr.) mulțime de oameni sau de obiecte (în mișcare). ♦ Loc. vb. A da năvală = a năvăli. 2. Faptul de a se repezi undeva, spre sau în ceva; mișcare impetuoasă, fugă. ♦ Grabă, iuțeală, zor. ♦ (Adverbial) În chip năvalnic, impetuos. 3. Faptul de a se repezi la cineva cu intenții agresive. 4. Izbucnire, răbufnire (extrem de violentă); revărsare abundentă (și violentă). – Din năvăli (derivat regresiv).

DOOM

năválă s. f., g.-d. art. năválei; pl. năvále

năvalei
NĂVÁLĂ, năvale, s. f. 1. Faptul de a se îngrămădi (cu grabă) undeva; înghesuială, îmbulzeală; (concr.) mulțime de oameni sau de obiecte (în mișcare). ♦ Loc. vb. A da năvală = a năvăli. 2. Faptul de a se repezi undeva, spre sau în ceva; mișcare impetuoasă, fugă. ♦ Grabă, iuțeală, zor. ♦ (Adverbial) În chip năvalnic, impetuos. 3. Faptul de a se repezi la cineva cu intenții agresive. 4. Izbucnire, răbufnire (extrem de violentă); revărsare abundentă (și violentă). – Din năvăli (derivat regresiv).

DOOM

năválă s. f., g.-d. art. năválei; pl. năvále

năvalele
NĂVÁLĂ, năvale, s. f. 1. Faptul de a se îngrămădi (cu grabă) undeva; înghesuială, îmbulzeală; (concr.) mulțime de oameni sau de obiecte (în mișcare). ♦ Loc. vb. A da năvală = a năvăli. 2. Faptul de a se repezi undeva, spre sau în ceva; mișcare impetuoasă, fugă. ♦ Grabă, iuțeală, zor. ♦ (Adverbial) În chip năvalnic, impetuos. 3. Faptul de a se repezi la cineva cu intenții agresive. 4. Izbucnire, răbufnire (extrem de violentă); revărsare abundentă (și violentă). – Din năvăli (derivat regresiv).

DOOM

năválă s. f., g.-d. art. năválei; pl. năvále

năvalelor
NĂVÁLĂ, năvale, s. f. 1. Faptul de a se îngrămădi (cu grabă) undeva; înghesuială, îmbulzeală; (concr.) mulțime de oameni sau de obiecte (în mișcare). ♦ Loc. vb. A da năvală = a năvăli. 2. Faptul de a se repezi undeva, spre sau în ceva; mișcare impetuoasă, fugă. ♦ Grabă, iuțeală, zor. ♦ (Adverbial) În chip năvalnic, impetuos. 3. Faptul de a se repezi la cineva cu intenții agresive. 4. Izbucnire, răbufnire (extrem de violentă); revărsare abundentă (și violentă). – Din năvăli (derivat regresiv).

DOOM

năválă s. f., g.-d. art. năválei; pl. năvále

năvalnic
NĂVÁLNIC, -Ă, năvalnici, -ce, adj., s. m. 1. Adj. (Adesea adverbial) Care nu poate fi domolit, stăpânit; furtunos, impetuos, aprig, violent; strașnic, cumplit. ♦ (Despre ape curgătoare) Care curge repede. 2. S. m. Specie de ferigă cu frunze mari, lucitoare, în formă de lance, dispuse în rozete, folosită în medicina populară (Scolopendrium vulgare). – Năvală + suf. -nic.

DOOM

năválnic² (plantă) s. m.

năvalnic
NĂVÁLNIC, -Ă, năvalnici, -ce, adj., s. m. 1. Adj. (Adesea adverbial) Care nu poate fi domolit, stăpânit; furtunos, impetuos, aprig, violent; strașnic, cumplit. ♦ (Despre ape curgătoare) Care curge repede. 2. S. m. Specie de ferigă cu frunze mari, lucitoare, în formă de lance, dispuse în rozete, folosită în medicina populară (Scolopendrium vulgare). – Năvală + suf. -nic.

DOOM

năválnic² (plantă) s. m.

năvalnica
NĂVÁLNIC, -Ă, năvalnici, -ce, adj., s. m. 1. Adj. (Adesea adverbial) Care nu poate fi domolit, stăpânit; furtunos, impetuos, aprig, violent; strașnic, cumplit. ♦ (Despre ape curgătoare) Care curge repede. 2. S. m. Specie de ferigă cu frunze mari, lucitoare, în formă de lance, dispuse în rozete, folosită în medicina populară (Scolopendrium vulgare). – Năvală + suf. -nic.

DOOM

năválnic² (plantă) s. m.

năvalnice
NĂVÁLNIC, -Ă, năvalnici, -ce, adj., s. m. 1. Adj. (Adesea adverbial) Care nu poate fi domolit, stăpânit; furtunos, impetuos, aprig, violent; strașnic, cumplit. ♦ (Despre ape curgătoare) Care curge repede. 2. S. m. Specie de ferigă cu frunze mari, lucitoare, în formă de lance, dispuse în rozete, folosită în medicina populară (Scolopendrium vulgare). – Năvală + suf. -nic.

DOOM

năválnic² (plantă) s. m.

năvalnicei
NĂVÁLNIC, -Ă, năvalnici, -ce, adj., s. m. 1. Adj. (Adesea adverbial) Care nu poate fi domolit, stăpânit; furtunos, impetuos, aprig, violent; strașnic, cumplit. ♦ (Despre ape curgătoare) Care curge repede. 2. S. m. Specie de ferigă cu frunze mari, lucitoare, în formă de lance, dispuse în rozete, folosită în medicina populară (Scolopendrium vulgare). – Năvală + suf. -nic.

DOOM

năválnic² (plantă) s. m.

năvalnicele
NĂVÁLNIC, -Ă, năvalnici, -ce, adj., s. m. 1. Adj. (Adesea adverbial) Care nu poate fi domolit, stăpânit; furtunos, impetuos, aprig, violent; strașnic, cumplit. ♦ (Despre ape curgătoare) Care curge repede. 2. S. m. Specie de ferigă cu frunze mari, lucitoare, în formă de lance, dispuse în rozete, folosită în medicina populară (Scolopendrium vulgare). – Năvală + suf. -nic.

DOOM

năválnic² (plantă) s. m.

năvalnicelor
NĂVÁLNIC, -Ă, năvalnici, -ce, adj., s. m. 1. Adj. (Adesea adverbial) Care nu poate fi domolit, stăpânit; furtunos, impetuos, aprig, violent; strașnic, cumplit. ♦ (Despre ape curgătoare) Care curge repede. 2. S. m. Specie de ferigă cu frunze mari, lucitoare, în formă de lance, dispuse în rozete, folosită în medicina populară (Scolopendrium vulgare). – Năvală + suf. -nic.

DOOM

năválnic² (plantă) s. m.

năvalnici
NĂVÁLNIC, -Ă, năvalnici, -ce, adj., s. m. 1. Adj. (Adesea adverbial) Care nu poate fi domolit, stăpânit; furtunos, impetuos, aprig, violent; strașnic, cumplit. ♦ (Despre ape curgătoare) Care curge repede. 2. S. m. Specie de ferigă cu frunze mari, lucitoare, în formă de lance, dispuse în rozete, folosită în medicina populară (Scolopendrium vulgare). – Năvală + suf. -nic.

DOOM

năválnic² (plantă) s. m.

năvalnici
NĂVÁLNIC, -Ă, năvalnici, -ce, adj., s. m. 1. Adj. (Adesea adverbial) Care nu poate fi domolit, stăpânit; furtunos, impetuos, aprig, violent; strașnic, cumplit. ♦ (Despre ape curgătoare) Care curge repede. 2. S. m. Specie de ferigă cu frunze mari, lucitoare, în formă de lance, dispuse în rozete, folosită în medicina populară (Scolopendrium vulgare). – Năvală + suf. -nic.

DOOM

năválnic² (plantă) s. m.

năvalnicii
NĂVÁLNIC, -Ă, năvalnici, -ce, adj., s. m. 1. Adj. (Adesea adverbial) Care nu poate fi domolit, stăpânit; furtunos, impetuos, aprig, violent; strașnic, cumplit. ♦ (Despre ape curgătoare) Care curge repede. 2. S. m. Specie de ferigă cu frunze mari, lucitoare, în formă de lance, dispuse în rozete, folosită în medicina populară (Scolopendrium vulgare). – Năvală + suf. -nic.

DOOM

năválnic² (plantă) s. m.

năvalnicii
NĂVÁLNIC, -Ă, năvalnici, -ce, adj., s. m. 1. Adj. (Adesea adverbial) Care nu poate fi domolit, stăpânit; furtunos, impetuos, aprig, violent; strașnic, cumplit. ♦ (Despre ape curgătoare) Care curge repede. 2. S. m. Specie de ferigă cu frunze mari, lucitoare, în formă de lance, dispuse în rozete, folosită în medicina populară (Scolopendrium vulgare). – Năvală + suf. -nic.

DOOM

năválnic² (plantă) s. m.

năvalnicilor
NĂVÁLNIC, -Ă, năvalnici, -ce, adj., s. m. 1. Adj. (Adesea adverbial) Care nu poate fi domolit, stăpânit; furtunos, impetuos, aprig, violent; strașnic, cumplit. ♦ (Despre ape curgătoare) Care curge repede. 2. S. m. Specie de ferigă cu frunze mari, lucitoare, în formă de lance, dispuse în rozete, folosită în medicina populară (Scolopendrium vulgare). – Năvală + suf. -nic.

DOOM

năválnic² (plantă) s. m.

năvalnicilor
NĂVÁLNIC, -Ă, năvalnici, -ce, adj., s. m. 1. Adj. (Adesea adverbial) Care nu poate fi domolit, stăpânit; furtunos, impetuos, aprig, violent; strașnic, cumplit. ♦ (Despre ape curgătoare) Care curge repede. 2. S. m. Specie de ferigă cu frunze mari, lucitoare, în formă de lance, dispuse în rozete, folosită în medicina populară (Scolopendrium vulgare). – Năvală + suf. -nic.

DOOM

năválnic² (plantă) s. m.

năvalnicul
NĂVÁLNIC, -Ă, năvalnici, -ce, adj., s. m. 1. Adj. (Adesea adverbial) Care nu poate fi domolit, stăpânit; furtunos, impetuos, aprig, violent; strașnic, cumplit. ♦ (Despre ape curgătoare) Care curge repede. 2. S. m. Specie de ferigă cu frunze mari, lucitoare, în formă de lance, dispuse în rozete, folosită în medicina populară (Scolopendrium vulgare). – Năvală + suf. -nic.

DOOM

năválnic² (plantă) s. m.

năvalnicul
NĂVÁLNIC, -Ă, năvalnici, -ce, adj., s. m. 1. Adj. (Adesea adverbial) Care nu poate fi domolit, stăpânit; furtunos, impetuos, aprig, violent; strașnic, cumplit. ♦ (Despre ape curgătoare) Care curge repede. 2. S. m. Specie de ferigă cu frunze mari, lucitoare, în formă de lance, dispuse în rozete, folosită în medicina populară (Scolopendrium vulgare). – Năvală + suf. -nic.

DOOM

năválnic² (plantă) s. m.

năvalnicului
NĂVÁLNIC, -Ă, năvalnici, -ce, adj., s. m. 1. Adj. (Adesea adverbial) Care nu poate fi domolit, stăpânit; furtunos, impetuos, aprig, violent; strașnic, cumplit. ♦ (Despre ape curgătoare) Care curge repede. 2. S. m. Specie de ferigă cu frunze mari, lucitoare, în formă de lance, dispuse în rozete, folosită în medicina populară (Scolopendrium vulgare). – Năvală + suf. -nic.

DOOM

năválnic² (plantă) s. m.

năvalnicului
NĂVÁLNIC, -Ă, năvalnici, -ce, adj., s. m. 1. Adj. (Adesea adverbial) Care nu poate fi domolit, stăpânit; furtunos, impetuos, aprig, violent; strașnic, cumplit. ♦ (Despre ape curgătoare) Care curge repede. 2. S. m. Specie de ferigă cu frunze mari, lucitoare, în formă de lance, dispuse în rozete, folosită în medicina populară (Scolopendrium vulgare). – Năvală + suf. -nic.

DOOM

năválnic² (plantă) s. m.

năvidi
năvidí (-désc, -ít), vb. – 1. A urî. – Var. nevăvidi. Sl. (ne)navidĕti (Tiktin). Sec. XVI, înv.

năvidire
năvidí (-désc, -ít), vb. – 1. A urî. – Var. nevăvidi. Sl. (ne)navidĕti (Tiktin). Sec. XVI, înv.

năvidit
năvidí (-désc, -ít), vb. – 1. A urî. – Var. nevăvidi. Sl. (ne)navidĕti (Tiktin). Sec. XVI, înv.

năvleaga
NĂVLÉG, -EÁGĂ, năvlegi, -ge, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. Adj., s. m. și f. Nătâng (1); (om) bădăran, necioplit. 2. Adj. (Despre părți ale corpului) Bolnav; schilod. – Et. nec.

DOOM

năvlég (reg.) (nă-vleg) adj. m., s. m., pl. năvlégi; adj. f., s. f. năvleágă, pl. năvlége

năvleaga
NĂVLÉG, -EÁGĂ, năvlegi, -ge, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. Adj., s. m. și f. Nătâng (1); (om) bădăran, necioplit. 2. Adj. (Despre părți ale corpului) Bolnav; schilod. – Et. nec.

DOOM

năvlég (reg.) (nă-vleg) adj. m., s. m., pl. năvlégi; adj. f., s. f. năvleágă, pl. năvlége

năvleg
NĂVLÉG, -EÁGĂ, năvlegi, -ge, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. Adj., s. m. și f. Nătâng (1); (om) bădăran, necioplit. 2. Adj. (Despre părți ale corpului) Bolnav; schilod. – Et. nec.

DOOM

năvlég (reg.) (nă-vleg) adj. m., s. m., pl. năvlégi; adj. f., s. f. năvleágă, pl. năvlége

năvleg
NĂVLÉG, -EÁGĂ, năvlegi, -ge, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. Adj., s. m. și f. Nătâng (1); (om) bădăran, necioplit. 2. Adj. (Despre părți ale corpului) Bolnav; schilod. – Et. nec.

DOOM

năvlég (reg.) (nă-vleg) adj. m., s. m., pl. năvlégi; adj. f., s. f. năvleágă, pl. năvlége

năvlege
NĂVLÉG, -EÁGĂ, năvlegi, -ge, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. Adj., s. m. și f. Nătâng (1); (om) bădăran, necioplit. 2. Adj. (Despre părți ale corpului) Bolnav; schilod. – Et. nec.

DOOM

năvlég (reg.) (nă-vleg) adj. m., s. m., pl. năvlégi; adj. f., s. f. năvleágă, pl. năvlége

năvlege
NĂVLÉG, -EÁGĂ, năvlegi, -ge, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. Adj., s. m. și f. Nătâng (1); (om) bădăran, necioplit. 2. Adj. (Despre părți ale corpului) Bolnav; schilod. – Et. nec.

DOOM

năvlég (reg.) (nă-vleg) adj. m., s. m., pl. năvlégi; adj. f., s. f. năvleágă, pl. năvlége

năvlegei
NĂVLÉG, -EÁGĂ, năvlegi, -ge, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. Adj., s. m. și f. Nătâng (1); (om) bădăran, necioplit. 2. Adj. (Despre părți ale corpului) Bolnav; schilod. – Et. nec.

DOOM

năvlég (reg.) (nă-vleg) adj. m., s. m., pl. năvlégi; adj. f., s. f. năvleágă, pl. năvlége

năvlegei
NĂVLÉG, -EÁGĂ, năvlegi, -ge, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. Adj., s. m. și f. Nătâng (1); (om) bădăran, necioplit. 2. Adj. (Despre părți ale corpului) Bolnav; schilod. – Et. nec.

DOOM

năvlég (reg.) (nă-vleg) adj. m., s. m., pl. năvlégi; adj. f., s. f. năvleágă, pl. năvlége

năvlegele
NĂVLÉG, -EÁGĂ, năvlegi, -ge, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. Adj., s. m. și f. Nătâng (1); (om) bădăran, necioplit. 2. Adj. (Despre părți ale corpului) Bolnav; schilod. – Et. nec.

DOOM

năvlég (reg.) (nă-vleg) adj. m., s. m., pl. năvlégi; adj. f., s. f. năvleágă, pl. năvlége

năvlegele
NĂVLÉG, -EÁGĂ, năvlegi, -ge, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. Adj., s. m. și f. Nătâng (1); (om) bădăran, necioplit. 2. Adj. (Despre părți ale corpului) Bolnav; schilod. – Et. nec.

DOOM

năvlég (reg.) (nă-vleg) adj. m., s. m., pl. năvlégi; adj. f., s. f. năvleágă, pl. năvlége

năvlegelor
NĂVLÉG, -EÁGĂ, năvlegi, -ge, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. Adj., s. m. și f. Nătâng (1); (om) bădăran, necioplit. 2. Adj. (Despre părți ale corpului) Bolnav; schilod. – Et. nec.

DOOM

năvlég (reg.) (nă-vleg) adj. m., s. m., pl. năvlégi; adj. f., s. f. năvleágă, pl. năvlége

năvlegelor
NĂVLÉG, -EÁGĂ, năvlegi, -ge, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. Adj., s. m. și f. Nătâng (1); (om) bădăran, necioplit. 2. Adj. (Despre părți ale corpului) Bolnav; schilod. – Et. nec.

DOOM

năvlég (reg.) (nă-vleg) adj. m., s. m., pl. năvlégi; adj. f., s. f. năvleágă, pl. năvlége

năvlegi
NĂVLÉG, -EÁGĂ, năvlegi, -ge, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. Adj., s. m. și f. Nătâng (1); (om) bădăran, necioplit. 2. Adj. (Despre părți ale corpului) Bolnav; schilod. – Et. nec.

DOOM

năvlég (reg.) (nă-vleg) adj. m., s. m., pl. năvlégi; adj. f., s. f. năvleágă, pl. năvlége

năvlegi
NĂVLÉG, -EÁGĂ, năvlegi, -ge, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. Adj., s. m. și f. Nătâng (1); (om) bădăran, necioplit. 2. Adj. (Despre părți ale corpului) Bolnav; schilod. – Et. nec.

DOOM

năvlég (reg.) (nă-vleg) adj. m., s. m., pl. năvlégi; adj. f., s. f. năvleágă, pl. năvlége

năvlegii
NĂVLÉG, -EÁGĂ, năvlegi, -ge, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. Adj., s. m. și f. Nătâng (1); (om) bădăran, necioplit. 2. Adj. (Despre părți ale corpului) Bolnav; schilod. – Et. nec.

DOOM

năvlég (reg.) (nă-vleg) adj. m., s. m., pl. năvlégi; adj. f., s. f. năvleágă, pl. năvlége

năvlegii
NĂVLÉG, -EÁGĂ, năvlegi, -ge, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. Adj., s. m. și f. Nătâng (1); (om) bădăran, necioplit. 2. Adj. (Despre părți ale corpului) Bolnav; schilod. – Et. nec.

DOOM

năvlég (reg.) (nă-vleg) adj. m., s. m., pl. năvlégi; adj. f., s. f. năvleágă, pl. năvlége

năvlegilor
NĂVLÉG, -EÁGĂ, năvlegi, -ge, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. Adj., s. m. și f. Nătâng (1); (om) bădăran, necioplit. 2. Adj. (Despre părți ale corpului) Bolnav; schilod. – Et. nec.

DOOM

năvlég (reg.) (nă-vleg) adj. m., s. m., pl. năvlégi; adj. f., s. f. năvleágă, pl. năvlége

năvlegilor
NĂVLÉG, -EÁGĂ, năvlegi, -ge, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. Adj., s. m. și f. Nătâng (1); (om) bădăran, necioplit. 2. Adj. (Despre părți ale corpului) Bolnav; schilod. – Et. nec.

DOOM

năvlég (reg.) (nă-vleg) adj. m., s. m., pl. năvlégi; adj. f., s. f. năvleágă, pl. năvlége

năvlegul
NĂVLÉG, -EÁGĂ, năvlegi, -ge, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. Adj., s. m. și f. Nătâng (1); (om) bădăran, necioplit. 2. Adj. (Despre părți ale corpului) Bolnav; schilod. – Et. nec.

DOOM

năvlég (reg.) (nă-vleg) adj. m., s. m., pl. năvlégi; adj. f., s. f. năvleágă, pl. năvlége

năvlegul
NĂVLÉG, -EÁGĂ, năvlegi, -ge, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. Adj., s. m. și f. Nătâng (1); (om) bădăran, necioplit. 2. Adj. (Despre părți ale corpului) Bolnav; schilod. – Et. nec.

DOOM

năvlég (reg.) (nă-vleg) adj. m., s. m., pl. năvlégi; adj. f., s. f. năvleágă, pl. năvlége

năvlegului
NĂVLÉG, -EÁGĂ, năvlegi, -ge, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. Adj., s. m. și f. Nătâng (1); (om) bădăran, necioplit. 2. Adj. (Despre părți ale corpului) Bolnav; schilod. – Et. nec.

DOOM

năvlég (reg.) (nă-vleg) adj. m., s. m., pl. năvlégi; adj. f., s. f. năvleágă, pl. năvlége

năvlegului
NĂVLÉG, -EÁGĂ, năvlegi, -ge, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. Adj., s. m. și f. Nătâng (1); (om) bădăran, necioplit. 2. Adj. (Despre părți ale corpului) Bolnav; schilod. – Et. nec.

DOOM

năvlég (reg.) (nă-vleg) adj. m., s. m., pl. năvlégi; adj. f., s. f. năvleágă, pl. năvlége

năvoade
NĂVÓD, năvoade, s. n. Unealtă de pescuit formată dintr-o plasă mare prevăzută la mijloc cu un sac, cu care se înconjoară și se adună peștele de pe suprafețe întinse de apă. [Var.: (reg.) nevód s. n.] – Din sl. nevodŭ.

DOOM

năvód s. n., pl. năvoáde

năvoadele
NĂVÓD, năvoade, s. n. Unealtă de pescuit formată dintr-o plasă mare prevăzută la mijloc cu un sac, cu care se înconjoară și se adună peștele de pe suprafețe întinse de apă. [Var.: (reg.) nevód s. n.] – Din sl. nevodŭ.

DOOM

năvód s. n., pl. năvoáde

năvoadelor
NĂVÓD, năvoade, s. n. Unealtă de pescuit formată dintr-o plasă mare prevăzută la mijloc cu un sac, cu care se înconjoară și se adună peștele de pe suprafețe întinse de apă. [Var.: (reg.) nevód s. n.] – Din sl. nevodŭ.

DOOM

năvód s. n., pl. năvoáde

năvod
NĂVÓD, năvoade, s. n. Unealtă de pescuit formată dintr-o plasă mare prevăzută la mijloc cu un sac, cu care se înconjoară și se adună peștele de pe suprafețe întinse de apă. [Var.: (reg.) nevód s. n.] – Din sl. nevodŭ.

DOOM

năvód s. n., pl. năvoáde

năvodar
NĂVODÁR, năvodari, s. m. 1. Pescar cu năvodul. 2. Lucrător (în industria textilă) care face sfori, frânghii, plase de pescuit etc. 3. Pasăre de baltă cu pene negre și albe, cu picioare lungi și cu ciocul încovoiat în sus (Recurvirostra avosetta). – Năvod + suf. -ar.

DOOM

năvodár s. m., pl. năvodári

năvodari
NĂVODÁR, năvodari, s. m. 1. Pescar cu năvodul. 2. Lucrător (în industria textilă) care face sfori, frânghii, plase de pescuit etc. 3. Pasăre de baltă cu pene negre și albe, cu picioare lungi și cu ciocul încovoiat în sus (Recurvirostra avosetta). – Năvod + suf. -ar.

DOOM

năvodár s. m., pl. năvodári

năvodarii
NĂVODÁR, năvodari, s. m. 1. Pescar cu năvodul. 2. Lucrător (în industria textilă) care face sfori, frânghii, plase de pescuit etc. 3. Pasăre de baltă cu pene negre și albe, cu picioare lungi și cu ciocul încovoiat în sus (Recurvirostra avosetta). – Năvod + suf. -ar.

DOOM

năvodár s. m., pl. năvodári

năvodarilor
NĂVODÁR, năvodari, s. m. 1. Pescar cu năvodul. 2. Lucrător (în industria textilă) care face sfori, frânghii, plase de pescuit etc. 3. Pasăre de baltă cu pene negre și albe, cu picioare lungi și cu ciocul încovoiat în sus (Recurvirostra avosetta). – Năvod + suf. -ar.

DOOM

năvodár s. m., pl. năvodári

năvodarul
NĂVODÁR, năvodari, s. m. 1. Pescar cu năvodul. 2. Lucrător (în industria textilă) care face sfori, frânghii, plase de pescuit etc. 3. Pasăre de baltă cu pene negre și albe, cu picioare lungi și cu ciocul încovoiat în sus (Recurvirostra avosetta). – Năvod + suf. -ar.

DOOM

năvodár s. m., pl. năvodári

năvodarului
NĂVODÁR, năvodari, s. m. 1. Pescar cu năvodul. 2. Lucrător (în industria textilă) care face sfori, frânghii, plase de pescuit etc. 3. Pasăre de baltă cu pene negre și albe, cu picioare lungi și cu ciocul încovoiat în sus (Recurvirostra avosetta). – Năvod + suf. -ar.

DOOM

năvodár s. m., pl. năvodári

năvodea
NĂVODÍ, năvodesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A pescui cu năvodul. – Din năvod.

DOOM

năvodí (a ~) (a pescui) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năvodésc, imperf. 3 sg. năvodeá; conj. prez. 3 să năvodeáscă

năvodeai
NĂVODÍ, năvodesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A pescui cu năvodul. – Din năvod.

DOOM

năvodí (a ~) (a pescui) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năvodésc, imperf. 3 sg. năvodeá; conj. prez. 3 să năvodeáscă

năvodeam
NĂVODÍ, năvodesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A pescui cu năvodul. – Din năvod.

DOOM

năvodí (a ~) (a pescui) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năvodésc, imperf. 3 sg. năvodeá; conj. prez. 3 să năvodeáscă

năvodească
NĂVODÍ, năvodesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A pescui cu năvodul. – Din năvod.

DOOM

năvodí (a ~) (a pescui) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năvodésc, imperf. 3 sg. năvodeá; conj. prez. 3 să năvodeáscă

năvodeau
NĂVODÍ, năvodesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A pescui cu năvodul. – Din năvod.

DOOM

năvodí (a ~) (a pescui) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năvodésc, imperf. 3 sg. năvodeá; conj. prez. 3 să năvodeáscă

năvodeați
NĂVODÍ, năvodesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A pescui cu năvodul. – Din năvod.

DOOM

năvodí (a ~) (a pescui) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năvodésc, imperf. 3 sg. năvodeá; conj. prez. 3 să năvodeáscă

năvodesc
NĂVODÍ, năvodesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A pescui cu năvodul. – Din năvod.

DOOM

năvodí (a ~) (a pescui) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năvodésc, imperf. 3 sg. năvodeá; conj. prez. 3 să năvodeáscă

năvodește
NĂVODÍ, năvodesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A pescui cu năvodul. – Din năvod.

DOOM

năvodí (a ~) (a pescui) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năvodésc, imperf. 3 sg. năvodeá; conj. prez. 3 să năvodeáscă

năvodești
NĂVODÍ, năvodesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A pescui cu năvodul. – Din năvod.

DOOM

năvodí (a ~) (a pescui) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năvodésc, imperf. 3 sg. năvodeá; conj. prez. 3 să năvodeáscă

năvodi
NĂVODÍ, năvodesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A pescui cu năvodul. – Din năvod.

DOOM

năvodí (a ~) (a pescui) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năvodésc, imperf. 3 sg. năvodeá; conj. prez. 3 să năvodeáscă

năvodii
NĂVODÍ, năvodesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A pescui cu năvodul. – Din năvod.

DOOM

năvodí (a ~) (a pescui) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năvodésc, imperf. 3 sg. năvodeá; conj. prez. 3 să năvodeáscă

năvodim
NĂVODÍ, năvodesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A pescui cu năvodul. – Din năvod.

DOOM

năvodí (a ~) (a pescui) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năvodésc, imperf. 3 sg. năvodeá; conj. prez. 3 să năvodeáscă

năvodind
NĂVODÍ, năvodesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A pescui cu năvodul. – Din năvod.

DOOM

năvodí (a ~) (a pescui) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năvodésc, imperf. 3 sg. năvodeá; conj. prez. 3 să năvodeáscă

năvodire
NĂVODÍ, năvodesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A pescui cu năvodul. – Din năvod.

DOOM

năvodí (a ~) (a pescui) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năvodésc, imperf. 3 sg. năvodeá; conj. prez. 3 să năvodeáscă

năvodire
NĂVODÍRE, năvodiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a năvodi și rezultatul ei. – V. năvodi.

DOOM

năvodíre (pescuit) (rar) s. f., g.-d. art. năvodírii; pl. năvodíri

năvodirea
NĂVODÍRE, năvodiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a năvodi și rezultatul ei. – V. năvodi.

DOOM

năvodíre (pescuit) (rar) s. f., g.-d. art. năvodírii; pl. năvodíri

năvodiri
NĂVODÍRE, năvodiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a năvodi și rezultatul ei. – V. năvodi.

DOOM

năvodíre (pescuit) (rar) s. f., g.-d. art. năvodírii; pl. năvodíri

năvodirii
NĂVODÍRE, năvodiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a năvodi și rezultatul ei. – V. năvodi.

DOOM

năvodíre (pescuit) (rar) s. f., g.-d. art. năvodírii; pl. năvodíri

năvodirile
NĂVODÍRE, năvodiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a năvodi și rezultatul ei. – V. năvodi.

DOOM

năvodíre (pescuit) (rar) s. f., g.-d. art. năvodírii; pl. năvodíri

năvodirilor
NĂVODÍRE, năvodiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a năvodi și rezultatul ei. – V. năvodi.

DOOM

năvodíre (pescuit) (rar) s. f., g.-d. art. năvodírii; pl. năvodíri

năvodiră
NĂVODÍ, năvodesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A pescui cu năvodul. – Din năvod.

DOOM

năvodí (a ~) (a pescui) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năvodésc, imperf. 3 sg. năvodeá; conj. prez. 3 să năvodeáscă

năvodirăm
NĂVODÍ, năvodesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A pescui cu năvodul. – Din năvod.

DOOM

năvodí (a ~) (a pescui) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năvodésc, imperf. 3 sg. năvodeá; conj. prez. 3 să năvodeáscă

năvodirăți
NĂVODÍ, năvodesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A pescui cu năvodul. – Din năvod.

DOOM

năvodí (a ~) (a pescui) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năvodésc, imperf. 3 sg. năvodeá; conj. prez. 3 să năvodeáscă

năvodise
NĂVODÍ, năvodesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A pescui cu năvodul. – Din năvod.

DOOM

năvodí (a ~) (a pescui) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năvodésc, imperf. 3 sg. năvodeá; conj. prez. 3 să năvodeáscă

năvodisem
NĂVODÍ, năvodesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A pescui cu năvodul. – Din năvod.

DOOM

năvodí (a ~) (a pescui) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năvodésc, imperf. 3 sg. năvodeá; conj. prez. 3 să năvodeáscă

năvodiseră
NĂVODÍ, năvodesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A pescui cu năvodul. – Din năvod.

DOOM

năvodí (a ~) (a pescui) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năvodésc, imperf. 3 sg. năvodeá; conj. prez. 3 să năvodeáscă

năvodiserăm
NĂVODÍ, năvodesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A pescui cu năvodul. – Din năvod.

DOOM

năvodí (a ~) (a pescui) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năvodésc, imperf. 3 sg. năvodeá; conj. prez. 3 să năvodeáscă

năvodiserăți
NĂVODÍ, năvodesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A pescui cu năvodul. – Din năvod.

DOOM

năvodí (a ~) (a pescui) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năvodésc, imperf. 3 sg. năvodeá; conj. prez. 3 să năvodeáscă

năvodiseși
NĂVODÍ, năvodesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A pescui cu năvodul. – Din năvod.

DOOM

năvodí (a ~) (a pescui) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năvodésc, imperf. 3 sg. năvodeá; conj. prez. 3 să năvodeáscă

năvodiseți
NĂVODÍ, năvodesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A pescui cu năvodul. – Din năvod.

DOOM

năvodí (a ~) (a pescui) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năvodésc, imperf. 3 sg. năvodeá; conj. prez. 3 să năvodeáscă

năvodit
NĂVODÍ, năvodesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A pescui cu năvodul. – Din năvod.

DOOM

năvodí (a ~) (a pescui) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năvodésc, imperf. 3 sg. năvodeá; conj. prez. 3 să năvodeáscă

năvodit
NĂVODÍT s. n. Pescuit cu năvodul.

năvodiși
NĂVODÍ, năvodesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A pescui cu năvodul. – Din năvod.

DOOM

năvodí (a ~) (a pescui) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năvodésc, imperf. 3 sg. năvodeá; conj. prez. 3 să năvodeáscă

năvodiți
NĂVODÍ, năvodesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A pescui cu năvodul. – Din năvod.

DOOM

năvodí (a ~) (a pescui) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năvodésc, imperf. 3 sg. năvodeá; conj. prez. 3 să năvodeáscă

năvodul
NĂVÓD, năvoade, s. n. Unealtă de pescuit formată dintr-o plasă mare prevăzută la mijloc cu un sac, cu care se înconjoară și se adună peștele de pe suprafețe întinse de apă. [Var.: (reg.) nevód s. n.] – Din sl. nevodŭ.

DOOM

năvód s. n., pl. năvoáde

năvodului
NĂVÓD, năvoade, s. n. Unealtă de pescuit formată dintr-o plasă mare prevăzută la mijloc cu un sac, cu care se înconjoară și se adună peștele de pe suprafețe întinse de apă. [Var.: (reg.) nevód s. n.] – Din sl. nevodŭ.

DOOM

năvód s. n., pl. năvoáde

năvoloacă
NĂVOLOÁCĂ, năvoloace, s. f. (Regional) 1. Porumbiște în care se seamănă grîu de toamnă fără să se mai are, ci numai se împrăștie boabele și apoi se grăpează. ♦ Livadă pe malul unui rîu. 2. Mal înalt, la mare.

năvrap
NĂVRÁP, năvrapi, s. m. Pedestraș din armata neregulată a Imperiului Otoman; p. ext. năvălitor, jefuitor. – Din sl. navrapŭ „jaf”.

DOOM

năvráp (nă-vrap) s. m., pl. năvrápi

năvrapi
NĂVRÁP, năvrapi, s. m. Pedestraș din armata neregulată a Imperiului Otoman; p. ext. năvălitor, jefuitor. – Din sl. navrapŭ „jaf”.

DOOM

năvráp (nă-vrap) s. m., pl. năvrápi

năvrapii
NĂVRÁP, năvrapi, s. m. Pedestraș din armata neregulată a Imperiului Otoman; p. ext. năvălitor, jefuitor. – Din sl. navrapŭ „jaf”.

DOOM

năvráp (nă-vrap) s. m., pl. năvrápi

năvrapilor
NĂVRÁP, năvrapi, s. m. Pedestraș din armata neregulată a Imperiului Otoman; p. ext. năvălitor, jefuitor. – Din sl. navrapŭ „jaf”.

DOOM

năvráp (nă-vrap) s. m., pl. năvrápi

năvrapul
NĂVRÁP, năvrapi, s. m. Pedestraș din armata neregulată a Imperiului Otoman; p. ext. năvălitor, jefuitor. – Din sl. navrapŭ „jaf”.

DOOM

năvráp (nă-vrap) s. m., pl. năvrápi

năvrapului
NĂVRÁP, năvrapi, s. m. Pedestraș din armata neregulată a Imperiului Otoman; p. ext. năvălitor, jefuitor. – Din sl. navrapŭ „jaf”.

DOOM

năvráp (nă-vrap) s. m., pl. năvrápi

năvrăpea
NĂVRĂPÍ, năvrăpesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A năvăli, a se năpusti.

năvrăpeai
NĂVRĂPÍ, năvrăpesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A năvăli, a se năpusti.

năvrăpeam
NĂVRĂPÍ, năvrăpesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A năvăli, a se năpusti.

năvrăpească
NĂVRĂPÍ, năvrăpesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A năvăli, a se năpusti.

năvrăpeau
NĂVRĂPÍ, năvrăpesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A năvăli, a se năpusti.

năvrăpeați
NĂVRĂPÍ, năvrăpesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A năvăli, a se năpusti.

năvrăpesc
NĂVRĂPÍ, năvrăpesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A năvăli, a se năpusti.

năvrăpește
NĂVRĂPÍ, năvrăpesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A năvăli, a se năpusti.

năvrăpești
NĂVRĂPÍ, năvrăpesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A năvăli, a se năpusti.

năvrăpi
NĂVRĂPÍ, năvrăpesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A năvăli, a se năpusti.

năvrăpii
NĂVRĂPÍ, năvrăpesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A năvăli, a se năpusti.

năvrăpim
NĂVRĂPÍ, năvrăpesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A năvăli, a se năpusti.

năvrăpind
NĂVRĂPÍ, năvrăpesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A năvăli, a se năpusti.

năvrăpire
NĂVRĂPÍ, năvrăpesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A năvăli, a se năpusti.

năvrăpire
NĂVRĂPÍ, năvrăpesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A năvăli, a se năpusti. – Slav (v. sl. navrapiti).

năvrăpiră
NĂVRĂPÍ, năvrăpesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A năvăli, a se năpusti.

năvrăpirăm
NĂVRĂPÍ, năvrăpesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A năvăli, a se năpusti.

năvrăpirăți
NĂVRĂPÍ, năvrăpesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A năvăli, a se năpusti.

năvrăpise
NĂVRĂPÍ, năvrăpesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A năvăli, a se năpusti.

năvrăpisem
NĂVRĂPÍ, năvrăpesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A năvăli, a se năpusti.

năvrăpiseră
NĂVRĂPÍ, năvrăpesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A năvăli, a se năpusti.

năvrăpiserăm
NĂVRĂPÍ, năvrăpesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A năvăli, a se năpusti.

năvrăpiserăți
NĂVRĂPÍ, năvrăpesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A năvăli, a se năpusti.

năvrăpiseși
NĂVRĂPÍ, năvrăpesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A năvăli, a se năpusti.

năvrăpiseți
NĂVRĂPÍ, năvrăpesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A năvăli, a se năpusti.

năvrăpit
NĂVRĂPÍ, năvrăpesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A năvăli, a se năpusti.

năvrăpiși
NĂVRĂPÍ, năvrăpesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A năvăli, a se năpusti.

năvrăpiți
NĂVRĂPÍ, năvrăpesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A năvăli, a se năpusti.

năvârlie
NĂVÎRLÍI s. f. pl. (Regional) Năbădăi, furii. Îl apucară curate năvîrlii, scîncea, se tăvălea pe jos. M. I. CARAGIALE, C. 119. Femeia are năvîrlii grozave: într-una sare și joacă tontoroiul, că trebuie s-o lege. CARAGIALE, O. III 44.

năvârlii
NĂVÂRLÍI s. f. pl. (Reg.) Convulsii epileptice; p. ext. toane, năbădăi, furii. – Cf. bg. navărleia se.

DOOM

năvârlíi (reg.) s. f. pl., art. năvârlíile

năvârliile
NĂVÂRLÍI s. f. pl. (Reg.) Convulsii epileptice; p. ext. toane, năbădăi, furii. – Cf. bg. navărleia se.

DOOM

năvârlíi (reg.) s. f. pl., art. năvârlíile

năvârliilor
NĂVÂRLÍI s. f. pl. (Reg.) Convulsii epileptice; p. ext. toane, năbădăi, furii. – Cf. bg. navărleia se.

DOOM

năvârlíi (reg.) s. f. pl., art. năvârlíile

năvârlioasa
NĂVÂRLIÓS, -OÁSĂ, năvârlioși, -oase, adj. (Reg.) Apucat de convulsii epileptice; p. ext. furios, năbădăios, arțăgos. [Pr.: -li-os] – Năvârlii + suf. -os.

DOOM

năvârliós (reg.) (-li-os) adj. m., pl. năvârlióși; f. năvârlioásă, pl. năvârlioáse

năvârlioase
NĂVÂRLIÓS, -OÁSĂ, năvârlioși, -oase, adj. (Reg.) Apucat de convulsii epileptice; p. ext. furios, năbădăios, arțăgos. [Pr.: -li-os] – Năvârlii + suf. -os.

DOOM

năvârliós (reg.) (-li-os) adj. m., pl. năvârlióși; f. năvârlioásă, pl. năvârlioáse

năvârlioasei
NĂVÂRLIÓS, -OÁSĂ, năvârlioși, -oase, adj. (Reg.) Apucat de convulsii epileptice; p. ext. furios, năbădăios, arțăgos. [Pr.: -li-os] – Năvârlii + suf. -os.

DOOM

năvârliós (reg.) (-li-os) adj. m., pl. năvârlióși; f. năvârlioásă, pl. năvârlioáse

năvârlioasele
NĂVÂRLIÓS, -OÁSĂ, năvârlioși, -oase, adj. (Reg.) Apucat de convulsii epileptice; p. ext. furios, năbădăios, arțăgos. [Pr.: -li-os] – Năvârlii + suf. -os.

DOOM

năvârliós (reg.) (-li-os) adj. m., pl. năvârlióși; f. năvârlioásă, pl. năvârlioáse

năvârlioaselor
NĂVÂRLIÓS, -OÁSĂ, năvârlioși, -oase, adj. (Reg.) Apucat de convulsii epileptice; p. ext. furios, năbădăios, arțăgos. [Pr.: -li-os] – Năvârlii + suf. -os.

DOOM

năvârliós (reg.) (-li-os) adj. m., pl. năvârlióși; f. năvârlioásă, pl. năvârlioáse

năvârlios
NĂVÂRLIÓS, -OÁSĂ, năvârlioși, -oase, adj. (Reg.) Apucat de convulsii epileptice; p. ext. furios, năbădăios, arțăgos. [Pr.: -li-os] – Năvârlii + suf. -os.

DOOM

năvârliós (reg.) (-li-os) adj. m., pl. năvârlióși; f. năvârlioásă, pl. năvârlioáse

năvârliosul
NĂVÂRLIÓS, -OÁSĂ, năvârlioși, -oase, adj. (Reg.) Apucat de convulsii epileptice; p. ext. furios, năbădăios, arțăgos. [Pr.: -li-os] – Năvârlii + suf. -os.

DOOM

năvârliós (reg.) (-li-os) adj. m., pl. năvârlióși; f. năvârlioásă, pl. năvârlioáse

năvârliosului
NĂVÂRLIÓS, -OÁSĂ, năvârlioși, -oase, adj. (Reg.) Apucat de convulsii epileptice; p. ext. furios, năbădăios, arțăgos. [Pr.: -li-os] – Năvârlii + suf. -os.

DOOM

năvârliós (reg.) (-li-os) adj. m., pl. năvârlióși; f. năvârlioásă, pl. năvârlioáse

năvârlioși
NĂVÂRLIÓS, -OÁSĂ, năvârlioși, -oase, adj. (Reg.) Apucat de convulsii epileptice; p. ext. furios, năbădăios, arțăgos. [Pr.: -li-os] – Năvârlii + suf. -os.

DOOM

năvârliós (reg.) (-li-os) adj. m., pl. năvârlióși; f. năvârlioásă, pl. năvârlioáse

năvârlioșii
NĂVÂRLIÓS, -OÁSĂ, năvârlioși, -oase, adj. (Reg.) Apucat de convulsii epileptice; p. ext. furios, năbădăios, arțăgos. [Pr.: -li-os] – Năvârlii + suf. -os.

DOOM

năvârliós (reg.) (-li-os) adj. m., pl. năvârlióși; f. năvârlioásă, pl. năvârlioáse

năvârlioșilor
NĂVÂRLIÓS, -OÁSĂ, năvârlioși, -oase, adj. (Reg.) Apucat de convulsii epileptice; p. ext. furios, năbădăios, arțăgos. [Pr.: -li-os] – Năvârlii + suf. -os.

DOOM

năvârliós (reg.) (-li-os) adj. m., pl. năvârlióși; f. năvârlioásă, pl. năvârlioáse

năvîrlii
NĂVÂRLÍI s. f. pl. (Reg.) Convulsii epileptice; p. ext. toane, năbădăi, furii. – Cf. bg. navărleia se.

DOOM

năvârlíi (reg.) s. f. pl., art. năvârlíile

năvîrliile
NĂVÂRLÍI s. f. pl. (Reg.) Convulsii epileptice; p. ext. toane, năbădăi, furii. – Cf. bg. navărleia se.

DOOM

năvârlíi (reg.) s. f. pl., art. năvârlíile

năvîrliilor
NĂVÂRLÍI s. f. pl. (Reg.) Convulsii epileptice; p. ext. toane, năbădăi, furii. – Cf. bg. navărleia se.

DOOM

năvârlíi (reg.) s. f. pl., art. năvârlíile

năvîrlioasa
NĂVÂRLIÓS, -OÁSĂ, năvârlioși, -oase, adj. (Reg.) Apucat de convulsii epileptice; p. ext. furios, năbădăios, arțăgos. [Pr.: -li-os] – Năvârlii + suf. -os.

DOOM

năvârliós (reg.) (-li-os) adj. m., pl. năvârlióși; f. năvârlioásă, pl. năvârlioáse

năvîrlioase
NĂVÂRLIÓS, -OÁSĂ, năvârlioși, -oase, adj. (Reg.) Apucat de convulsii epileptice; p. ext. furios, năbădăios, arțăgos. [Pr.: -li-os] – Năvârlii + suf. -os.

DOOM

năvârliós (reg.) (-li-os) adj. m., pl. năvârlióși; f. năvârlioásă, pl. năvârlioáse

năvîrlioasei
NĂVÂRLIÓS, -OÁSĂ, năvârlioși, -oase, adj. (Reg.) Apucat de convulsii epileptice; p. ext. furios, năbădăios, arțăgos. [Pr.: -li-os] – Năvârlii + suf. -os.

DOOM

năvârliós (reg.) (-li-os) adj. m., pl. năvârlióși; f. năvârlioásă, pl. năvârlioáse

năvîrlioasele
NĂVÂRLIÓS, -OÁSĂ, năvârlioși, -oase, adj. (Reg.) Apucat de convulsii epileptice; p. ext. furios, năbădăios, arțăgos. [Pr.: -li-os] – Năvârlii + suf. -os.

DOOM

năvârliós (reg.) (-li-os) adj. m., pl. năvârlióși; f. năvârlioásă, pl. năvârlioáse

năvîrlioaselor
NĂVÂRLIÓS, -OÁSĂ, năvârlioși, -oase, adj. (Reg.) Apucat de convulsii epileptice; p. ext. furios, năbădăios, arțăgos. [Pr.: -li-os] – Năvârlii + suf. -os.

DOOM

năvârliós (reg.) (-li-os) adj. m., pl. năvârlióși; f. năvârlioásă, pl. năvârlioáse

năvîrlios
NĂVÂRLIÓS, -OÁSĂ, năvârlioși, -oase, adj. (Reg.) Apucat de convulsii epileptice; p. ext. furios, năbădăios, arțăgos. [Pr.: -li-os] – Năvârlii + suf. -os.

DOOM

năvârliós (reg.) (-li-os) adj. m., pl. năvârlióși; f. năvârlioásă, pl. năvârlioáse

năvîrliosul
NĂVÂRLIÓS, -OÁSĂ, năvârlioși, -oase, adj. (Reg.) Apucat de convulsii epileptice; p. ext. furios, năbădăios, arțăgos. [Pr.: -li-os] – Năvârlii + suf. -os.

DOOM

năvârliós (reg.) (-li-os) adj. m., pl. năvârlióși; f. năvârlioásă, pl. năvârlioáse

năvîrliosului
NĂVÂRLIÓS, -OÁSĂ, năvârlioși, -oase, adj. (Reg.) Apucat de convulsii epileptice; p. ext. furios, năbădăios, arțăgos. [Pr.: -li-os] – Năvârlii + suf. -os.

DOOM

năvârliós (reg.) (-li-os) adj. m., pl. năvârlióși; f. năvârlioásă, pl. năvârlioáse

năvîrlioși
NĂVÂRLIÓS, -OÁSĂ, năvârlioși, -oase, adj. (Reg.) Apucat de convulsii epileptice; p. ext. furios, năbădăios, arțăgos. [Pr.: -li-os] – Năvârlii + suf. -os.

DOOM

năvârliós (reg.) (-li-os) adj. m., pl. năvârlióși; f. năvârlioásă, pl. năvârlioáse

năvîrlioșii
NĂVÂRLIÓS, -OÁSĂ, năvârlioși, -oase, adj. (Reg.) Apucat de convulsii epileptice; p. ext. furios, năbădăios, arțăgos. [Pr.: -li-os] – Năvârlii + suf. -os.

DOOM

năvârliós (reg.) (-li-os) adj. m., pl. năvârlióși; f. năvârlioásă, pl. năvârlioáse

năvîrlioșilor
NĂVÂRLIÓS, -OÁSĂ, năvârlioși, -oase, adj. (Reg.) Apucat de convulsii epileptice; p. ext. furios, năbădăios, arțăgos. [Pr.: -li-os] – Năvârlii + suf. -os.

DOOM

năvârliós (reg.) (-li-os) adj. m., pl. năvârlióși; f. năvârlioásă, pl. năvârlioáse

năvădea
NĂVĂDÍ, năvădesc, vb. IV. Tranz. (Pop.; la războiul de țesut) A trece firele urzelii prin ițe și spată, în ordinea cerută de modelul țesăturii. [Var.: (reg.) nevedí, nividí vb. IV] – Din sl. navoditi.

DOOM

năvădí (a ~) (a țese) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năvădésc, imperf. 3 sg. năvădeá; conj. prez. 3 să năvădeáscă

năvădeai
NĂVĂDÍ, năvădesc, vb. IV. Tranz. (Pop.; la războiul de țesut) A trece firele urzelii prin ițe și spată, în ordinea cerută de modelul țesăturii. [Var.: (reg.) nevedí, nividí vb. IV] – Din sl. navoditi.

DOOM

năvădí (a ~) (a țese) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năvădésc, imperf. 3 sg. năvădeá; conj. prez. 3 să năvădeáscă

năvădeam
NĂVĂDÍ, năvădesc, vb. IV. Tranz. (Pop.; la războiul de țesut) A trece firele urzelii prin ițe și spată, în ordinea cerută de modelul țesăturii. [Var.: (reg.) nevedí, nividí vb. IV] – Din sl. navoditi.

DOOM

năvădí (a ~) (a țese) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năvădésc, imperf. 3 sg. năvădeá; conj. prez. 3 să năvădeáscă

năvădească
NĂVĂDÍ, năvădesc, vb. IV. Tranz. (Pop.; la războiul de țesut) A trece firele urzelii prin ițe și spată, în ordinea cerută de modelul țesăturii. [Var.: (reg.) nevedí, nividí vb. IV] – Din sl. navoditi.

DOOM

năvădí (a ~) (a țese) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năvădésc, imperf. 3 sg. năvădeá; conj. prez. 3 să năvădeáscă

năvădeau
NĂVĂDÍ, năvădesc, vb. IV. Tranz. (Pop.; la războiul de țesut) A trece firele urzelii prin ițe și spată, în ordinea cerută de modelul țesăturii. [Var.: (reg.) nevedí, nividí vb. IV] – Din sl. navoditi.

DOOM

năvădí (a ~) (a țese) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năvădésc, imperf. 3 sg. năvădeá; conj. prez. 3 să năvădeáscă

năvădeați
NĂVĂDÍ, năvădesc, vb. IV. Tranz. (Pop.; la războiul de țesut) A trece firele urzelii prin ițe și spată, în ordinea cerută de modelul țesăturii. [Var.: (reg.) nevedí, nividí vb. IV] – Din sl. navoditi.

DOOM

năvădí (a ~) (a țese) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năvădésc, imperf. 3 sg. năvădeá; conj. prez. 3 să năvădeáscă

năvădesc
NĂVĂDÍ, năvădesc, vb. IV. Tranz. (Pop.; la războiul de țesut) A trece firele urzelii prin ițe și spată, în ordinea cerută de modelul țesăturii. [Var.: (reg.) nevedí, nividí vb. IV] – Din sl. navoditi.

DOOM

năvădí (a ~) (a țese) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năvădésc, imperf. 3 sg. năvădeá; conj. prez. 3 să năvădeáscă

năvădește
NĂVĂDÍ, năvădesc, vb. IV. Tranz. (Pop.; la războiul de țesut) A trece firele urzelii prin ițe și spată, în ordinea cerută de modelul țesăturii. [Var.: (reg.) nevedí, nividí vb. IV] – Din sl. navoditi.

DOOM

năvădí (a ~) (a țese) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năvădésc, imperf. 3 sg. năvădeá; conj. prez. 3 să năvădeáscă

năvădești
NĂVĂDÍ, năvădesc, vb. IV. Tranz. (Pop.; la războiul de țesut) A trece firele urzelii prin ițe și spată, în ordinea cerută de modelul țesăturii. [Var.: (reg.) nevedí, nividí vb. IV] – Din sl. navoditi.

DOOM

năvădí (a ~) (a țese) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năvădésc, imperf. 3 sg. năvădeá; conj. prez. 3 să năvădeáscă

năvădi
NĂVĂDÍ, năvădesc, vb. IV. Tranz. (Pop.; la războiul de țesut) A trece firele urzelii prin ițe și spată, în ordinea cerută de modelul țesăturii. [Var.: (reg.) nevedí, nividí vb. IV] – Din sl. navoditi.

DOOM

năvădí (a ~) (a țese) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năvădésc, imperf. 3 sg. năvădeá; conj. prez. 3 să năvădeáscă

năvădii
NĂVĂDÍ, năvădesc, vb. IV. Tranz. (Pop.; la războiul de țesut) A trece firele urzelii prin ițe și spată, în ordinea cerută de modelul țesăturii. [Var.: (reg.) nevedí, nividí vb. IV] – Din sl. navoditi.

DOOM

năvădí (a ~) (a țese) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năvădésc, imperf. 3 sg. năvădeá; conj. prez. 3 să năvădeáscă

năvădim
NĂVĂDÍ, năvădesc, vb. IV. Tranz. (Pop.; la războiul de țesut) A trece firele urzelii prin ițe și spată, în ordinea cerută de modelul țesăturii. [Var.: (reg.) nevedí, nividí vb. IV] – Din sl. navoditi.

DOOM

năvădí (a ~) (a țese) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năvădésc, imperf. 3 sg. năvădeá; conj. prez. 3 să năvădeáscă

năvădind
NĂVĂDÍ, năvădesc, vb. IV. Tranz. (Pop.; la războiul de țesut) A trece firele urzelii prin ițe și spată, în ordinea cerută de modelul țesăturii. [Var.: (reg.) nevedí, nividí vb. IV] – Din sl. navoditi.

DOOM

năvădí (a ~) (a țese) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năvădésc, imperf. 3 sg. năvădeá; conj. prez. 3 să năvădeáscă

năvădire
NĂVĂDÍ, năvădesc, vb. IV. Tranz. (Pop.; la războiul de țesut) A trece firele urzelii prin ițe și spată, în ordinea cerută de modelul țesăturii. [Var.: (reg.) nevedí, nividí vb. IV] – Din sl. navoditi.

DOOM

năvădí (a ~) (a țese) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năvădésc, imperf. 3 sg. năvădeá; conj. prez. 3 să năvădeáscă

năvădire
NĂVĂDÍRE, năvădiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a năvădi și rezultatul ei; năvădit. – V. năvădi.

DOOM

năvădíre (țesere) (pop.) s. f., g.-d. art. năvădírii; pl. năvădíri

năvădirea
NĂVĂDÍRE, năvădiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a năvădi și rezultatul ei; năvădit. – V. năvădi.

DOOM

năvădíre (țesere) (pop.) s. f., g.-d. art. năvădírii; pl. năvădíri

năvădiri
NĂVĂDÍRE, năvădiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a năvădi și rezultatul ei; năvădit. – V. năvădi.

DOOM

năvădíre (țesere) (pop.) s. f., g.-d. art. năvădírii; pl. năvădíri

năvădirii
NĂVĂDÍRE, năvădiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a năvădi și rezultatul ei; năvădit. – V. năvădi.

DOOM

năvădíre (țesere) (pop.) s. f., g.-d. art. năvădírii; pl. năvădíri

năvădirile
NĂVĂDÍRE, năvădiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a năvădi și rezultatul ei; năvădit. – V. năvădi.

DOOM

năvădíre (țesere) (pop.) s. f., g.-d. art. năvădírii; pl. năvădíri

năvădirilor
NĂVĂDÍRE, năvădiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a năvădi și rezultatul ei; năvădit. – V. năvădi.

DOOM

năvădíre (țesere) (pop.) s. f., g.-d. art. năvădírii; pl. năvădíri

năvădiră
NĂVĂDÍ, năvădesc, vb. IV. Tranz. (Pop.; la războiul de țesut) A trece firele urzelii prin ițe și spată, în ordinea cerută de modelul țesăturii. [Var.: (reg.) nevedí, nividí vb. IV] – Din sl. navoditi.

DOOM

năvădí (a ~) (a țese) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năvădésc, imperf. 3 sg. năvădeá; conj. prez. 3 să năvădeáscă

năvădirăm
NĂVĂDÍ, năvădesc, vb. IV. Tranz. (Pop.; la războiul de țesut) A trece firele urzelii prin ițe și spată, în ordinea cerută de modelul țesăturii. [Var.: (reg.) nevedí, nividí vb. IV] – Din sl. navoditi.

DOOM

năvădí (a ~) (a țese) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năvădésc, imperf. 3 sg. năvădeá; conj. prez. 3 să năvădeáscă

năvădirăți
NĂVĂDÍ, năvădesc, vb. IV. Tranz. (Pop.; la războiul de țesut) A trece firele urzelii prin ițe și spată, în ordinea cerută de modelul țesăturii. [Var.: (reg.) nevedí, nividí vb. IV] – Din sl. navoditi.

DOOM

năvădí (a ~) (a țese) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năvădésc, imperf. 3 sg. năvădeá; conj. prez. 3 să năvădeáscă

năvădise
NĂVĂDÍ, năvădesc, vb. IV. Tranz. (Pop.; la războiul de țesut) A trece firele urzelii prin ițe și spată, în ordinea cerută de modelul țesăturii. [Var.: (reg.) nevedí, nividí vb. IV] – Din sl. navoditi.

DOOM

năvădí (a ~) (a țese) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năvădésc, imperf. 3 sg. năvădeá; conj. prez. 3 să năvădeáscă

năvădisem
NĂVĂDÍ, năvădesc, vb. IV. Tranz. (Pop.; la războiul de țesut) A trece firele urzelii prin ițe și spată, în ordinea cerută de modelul țesăturii. [Var.: (reg.) nevedí, nividí vb. IV] – Din sl. navoditi.

DOOM

năvădí (a ~) (a țese) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năvădésc, imperf. 3 sg. năvădeá; conj. prez. 3 să năvădeáscă

năvădiseră
NĂVĂDÍ, năvădesc, vb. IV. Tranz. (Pop.; la războiul de țesut) A trece firele urzelii prin ițe și spată, în ordinea cerută de modelul țesăturii. [Var.: (reg.) nevedí, nividí vb. IV] – Din sl. navoditi.

DOOM

năvădí (a ~) (a țese) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năvădésc, imperf. 3 sg. năvădeá; conj. prez. 3 să năvădeáscă

năvădiserăm
NĂVĂDÍ, năvădesc, vb. IV. Tranz. (Pop.; la războiul de țesut) A trece firele urzelii prin ițe și spată, în ordinea cerută de modelul țesăturii. [Var.: (reg.) nevedí, nividí vb. IV] – Din sl. navoditi.

DOOM

năvădí (a ~) (a țese) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năvădésc, imperf. 3 sg. năvădeá; conj. prez. 3 să năvădeáscă

năvădiserăți
NĂVĂDÍ, năvădesc, vb. IV. Tranz. (Pop.; la războiul de țesut) A trece firele urzelii prin ițe și spată, în ordinea cerută de modelul țesăturii. [Var.: (reg.) nevedí, nividí vb. IV] – Din sl. navoditi.

DOOM

năvădí (a ~) (a țese) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năvădésc, imperf. 3 sg. năvădeá; conj. prez. 3 să năvădeáscă

năvădiseși
NĂVĂDÍ, năvădesc, vb. IV. Tranz. (Pop.; la războiul de țesut) A trece firele urzelii prin ițe și spată, în ordinea cerută de modelul țesăturii. [Var.: (reg.) nevedí, nividí vb. IV] – Din sl. navoditi.

DOOM

năvădí (a ~) (a țese) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năvădésc, imperf. 3 sg. năvădeá; conj. prez. 3 să năvădeáscă

năvădiseți
NĂVĂDÍ, năvădesc, vb. IV. Tranz. (Pop.; la războiul de țesut) A trece firele urzelii prin ițe și spată, în ordinea cerută de modelul țesăturii. [Var.: (reg.) nevedí, nividí vb. IV] – Din sl. navoditi.

DOOM

năvădí (a ~) (a țese) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năvădésc, imperf. 3 sg. năvădeá; conj. prez. 3 să năvădeáscă

năvădit
NĂVĂDÍ, năvădesc, vb. IV. Tranz. (Pop.; la războiul de țesut) A trece firele urzelii prin ițe și spată, în ordinea cerută de modelul țesăturii. [Var.: (reg.) nevedí, nividí vb. IV] – Din sl. navoditi.

DOOM

năvădí (a ~) (a țese) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năvădésc, imperf. 3 sg. năvădeá; conj. prez. 3 să năvădeáscă

năvădit
NĂVĂDÍT s. n. (Pop.) Năvădire. – V. năvădi.

DOOM

năvădít (pop.) s. n.

năvădiși
NĂVĂDÍ, năvădesc, vb. IV. Tranz. (Pop.; la războiul de țesut) A trece firele urzelii prin ițe și spată, în ordinea cerută de modelul țesăturii. [Var.: (reg.) nevedí, nividí vb. IV] – Din sl. navoditi.

DOOM

năvădí (a ~) (a țese) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năvădésc, imperf. 3 sg. năvădeá; conj. prez. 3 să năvădeáscă

năvădiți
NĂVĂDÍ, năvădesc, vb. IV. Tranz. (Pop.; la războiul de țesut) A trece firele urzelii prin ițe și spată, în ordinea cerută de modelul țesăturii. [Var.: (reg.) nevedí, nividí vb. IV] – Din sl. navoditi.

DOOM

năvădí (a ~) (a țese) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năvădésc, imperf. 3 sg. năvădeá; conj. prez. 3 să năvădeáscă

năvălea
NĂVĂLÍ, năvălesc, vb. IV. Intranz. 1. A se repezi asupra cuiva sau undeva cu intenții agresive, dușmănoase, criminale etc. ♦ Spec. A se repezi asupra dușmanului sau asupra unui loc deținut de acesta. 2. A se repezi, a se năpusti undeva, spre ceva, a fugi în grabă la cineva, a da buzna. ♦ A intra sau a ieși în grabă (și pe neașteptate, în neorânduială ori în mare cantitate). 3. A reveni în mare grabă și în mare număr undeva, la cineva; a se îngrămădi, a se îmbulzi, a se înghesui. ♦ (Despre sânge) A se strânge în cantitate mare (într-un organ sau într-o parte a corpului). – Din sl. navaljati.

DOOM

năvălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năvălésc, imperf. 3 sg. năvăleá; conj. prez. 3 să năvăleáscă

năvăleai
NĂVĂLÍ, năvălesc, vb. IV. Intranz. 1. A se repezi asupra cuiva sau undeva cu intenții agresive, dușmănoase, criminale etc. ♦ Spec. A se repezi asupra dușmanului sau asupra unui loc deținut de acesta. 2. A se repezi, a se năpusti undeva, spre ceva, a fugi în grabă la cineva, a da buzna. ♦ A intra sau a ieși în grabă (și pe neașteptate, în neorânduială ori în mare cantitate). 3. A reveni în mare grabă și în mare număr undeva, la cineva; a se îngrămădi, a se îmbulzi, a se înghesui. ♦ (Despre sânge) A se strânge în cantitate mare (într-un organ sau într-o parte a corpului). – Din sl. navaljati.

DOOM

năvălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năvălésc, imperf. 3 sg. năvăleá; conj. prez. 3 să năvăleáscă

năvăleam
NĂVĂLÍ, năvălesc, vb. IV. Intranz. 1. A se repezi asupra cuiva sau undeva cu intenții agresive, dușmănoase, criminale etc. ♦ Spec. A se repezi asupra dușmanului sau asupra unui loc deținut de acesta. 2. A se repezi, a se năpusti undeva, spre ceva, a fugi în grabă la cineva, a da buzna. ♦ A intra sau a ieși în grabă (și pe neașteptate, în neorânduială ori în mare cantitate). 3. A reveni în mare grabă și în mare număr undeva, la cineva; a se îngrămădi, a se îmbulzi, a se înghesui. ♦ (Despre sânge) A se strânge în cantitate mare (într-un organ sau într-o parte a corpului). – Din sl. navaljati.

DOOM

năvălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năvălésc, imperf. 3 sg. năvăleá; conj. prez. 3 să năvăleáscă

năvălească
NĂVĂLÍ, năvălesc, vb. IV. Intranz. 1. A se repezi asupra cuiva sau undeva cu intenții agresive, dușmănoase, criminale etc. ♦ Spec. A se repezi asupra dușmanului sau asupra unui loc deținut de acesta. 2. A se repezi, a se năpusti undeva, spre ceva, a fugi în grabă la cineva, a da buzna. ♦ A intra sau a ieși în grabă (și pe neașteptate, în neorânduială ori în mare cantitate). 3. A reveni în mare grabă și în mare număr undeva, la cineva; a se îngrămădi, a se îmbulzi, a se înghesui. ♦ (Despre sânge) A se strânge în cantitate mare (într-un organ sau într-o parte a corpului). – Din sl. navaljati.

DOOM

năvălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năvălésc, imperf. 3 sg. năvăleá; conj. prez. 3 să năvăleáscă

năvăleau
NĂVĂLÍ, năvălesc, vb. IV. Intranz. 1. A se repezi asupra cuiva sau undeva cu intenții agresive, dușmănoase, criminale etc. ♦ Spec. A se repezi asupra dușmanului sau asupra unui loc deținut de acesta. 2. A se repezi, a se năpusti undeva, spre ceva, a fugi în grabă la cineva, a da buzna. ♦ A intra sau a ieși în grabă (și pe neașteptate, în neorânduială ori în mare cantitate). 3. A reveni în mare grabă și în mare număr undeva, la cineva; a se îngrămădi, a se îmbulzi, a se înghesui. ♦ (Despre sânge) A se strânge în cantitate mare (într-un organ sau într-o parte a corpului). – Din sl. navaljati.

DOOM

năvălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năvălésc, imperf. 3 sg. năvăleá; conj. prez. 3 să năvăleáscă

năvăleați
NĂVĂLÍ, năvălesc, vb. IV. Intranz. 1. A se repezi asupra cuiva sau undeva cu intenții agresive, dușmănoase, criminale etc. ♦ Spec. A se repezi asupra dușmanului sau asupra unui loc deținut de acesta. 2. A se repezi, a se năpusti undeva, spre ceva, a fugi în grabă la cineva, a da buzna. ♦ A intra sau a ieși în grabă (și pe neașteptate, în neorânduială ori în mare cantitate). 3. A reveni în mare grabă și în mare număr undeva, la cineva; a se îngrămădi, a se îmbulzi, a se înghesui. ♦ (Despre sânge) A se strânge în cantitate mare (într-un organ sau într-o parte a corpului). – Din sl. navaljati.

DOOM

năvălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năvălésc, imperf. 3 sg. năvăleá; conj. prez. 3 să năvăleáscă

năvălesc
NĂVĂLÍ, năvălesc, vb. IV. Intranz. 1. A se repezi asupra cuiva sau undeva cu intenții agresive, dușmănoase, criminale etc. ♦ Spec. A se repezi asupra dușmanului sau asupra unui loc deținut de acesta. 2. A se repezi, a se năpusti undeva, spre ceva, a fugi în grabă la cineva, a da buzna. ♦ A intra sau a ieși în grabă (și pe neașteptate, în neorânduială ori în mare cantitate). 3. A reveni în mare grabă și în mare număr undeva, la cineva; a se îngrămădi, a se îmbulzi, a se înghesui. ♦ (Despre sânge) A se strânge în cantitate mare (într-un organ sau într-o parte a corpului). – Din sl. navaljati.

DOOM

năvălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năvălésc, imperf. 3 sg. năvăleá; conj. prez. 3 să năvăleáscă

năvălește
NĂVĂLÍ, năvălesc, vb. IV. Intranz. 1. A se repezi asupra cuiva sau undeva cu intenții agresive, dușmănoase, criminale etc. ♦ Spec. A se repezi asupra dușmanului sau asupra unui loc deținut de acesta. 2. A se repezi, a se năpusti undeva, spre ceva, a fugi în grabă la cineva, a da buzna. ♦ A intra sau a ieși în grabă (și pe neașteptate, în neorânduială ori în mare cantitate). 3. A reveni în mare grabă și în mare număr undeva, la cineva; a se îngrămădi, a se îmbulzi, a se înghesui. ♦ (Despre sânge) A se strânge în cantitate mare (într-un organ sau într-o parte a corpului). – Din sl. navaljati.

DOOM

năvălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năvălésc, imperf. 3 sg. năvăleá; conj. prez. 3 să năvăleáscă

năvălești
NĂVĂLÍ, năvălesc, vb. IV. Intranz. 1. A se repezi asupra cuiva sau undeva cu intenții agresive, dușmănoase, criminale etc. ♦ Spec. A se repezi asupra dușmanului sau asupra unui loc deținut de acesta. 2. A se repezi, a se năpusti undeva, spre ceva, a fugi în grabă la cineva, a da buzna. ♦ A intra sau a ieși în grabă (și pe neașteptate, în neorânduială ori în mare cantitate). 3. A reveni în mare grabă și în mare număr undeva, la cineva; a se îngrămădi, a se îmbulzi, a se înghesui. ♦ (Despre sânge) A se strânge în cantitate mare (într-un organ sau într-o parte a corpului). – Din sl. navaljati.

DOOM

năvălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năvălésc, imperf. 3 sg. năvăleá; conj. prez. 3 să năvăleáscă

năvăli
NĂVĂLÍ, năvălesc, vb. IV. Intranz. 1. A se repezi asupra cuiva sau undeva cu intenții agresive, dușmănoase, criminale etc. ♦ Spec. A se repezi asupra dușmanului sau asupra unui loc deținut de acesta. 2. A se repezi, a se năpusti undeva, spre ceva, a fugi în grabă la cineva, a da buzna. ♦ A intra sau a ieși în grabă (și pe neașteptate, în neorânduială ori în mare cantitate). 3. A reveni în mare grabă și în mare număr undeva, la cineva; a se îngrămădi, a se îmbulzi, a se înghesui. ♦ (Despre sânge) A se strânge în cantitate mare (într-un organ sau într-o parte a corpului). – Din sl. navaljati.

DOOM

năvălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năvălésc, imperf. 3 sg. năvăleá; conj. prez. 3 să năvăleáscă

năvălii
NĂVĂLÍ, năvălesc, vb. IV. Intranz. 1. A se repezi asupra cuiva sau undeva cu intenții agresive, dușmănoase, criminale etc. ♦ Spec. A se repezi asupra dușmanului sau asupra unui loc deținut de acesta. 2. A se repezi, a se năpusti undeva, spre ceva, a fugi în grabă la cineva, a da buzna. ♦ A intra sau a ieși în grabă (și pe neașteptate, în neorânduială ori în mare cantitate). 3. A reveni în mare grabă și în mare număr undeva, la cineva; a se îngrămădi, a se îmbulzi, a se înghesui. ♦ (Despre sânge) A se strânge în cantitate mare (într-un organ sau într-o parte a corpului). – Din sl. navaljati.

DOOM

năvălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năvălésc, imperf. 3 sg. năvăleá; conj. prez. 3 să năvăleáscă

năvălim
NĂVĂLÍ, năvălesc, vb. IV. Intranz. 1. A se repezi asupra cuiva sau undeva cu intenții agresive, dușmănoase, criminale etc. ♦ Spec. A se repezi asupra dușmanului sau asupra unui loc deținut de acesta. 2. A se repezi, a se năpusti undeva, spre ceva, a fugi în grabă la cineva, a da buzna. ♦ A intra sau a ieși în grabă (și pe neașteptate, în neorânduială ori în mare cantitate). 3. A reveni în mare grabă și în mare număr undeva, la cineva; a se îngrămădi, a se îmbulzi, a se înghesui. ♦ (Despre sânge) A se strânge în cantitate mare (într-un organ sau într-o parte a corpului). – Din sl. navaljati.

DOOM

năvălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năvălésc, imperf. 3 sg. năvăleá; conj. prez. 3 să năvăleáscă

năvălind
NĂVĂLÍ, năvălesc, vb. IV. Intranz. 1. A se repezi asupra cuiva sau undeva cu intenții agresive, dușmănoase, criminale etc. ♦ Spec. A se repezi asupra dușmanului sau asupra unui loc deținut de acesta. 2. A se repezi, a se năpusti undeva, spre ceva, a fugi în grabă la cineva, a da buzna. ♦ A intra sau a ieși în grabă (și pe neașteptate, în neorânduială ori în mare cantitate). 3. A reveni în mare grabă și în mare număr undeva, la cineva; a se îngrămădi, a se îmbulzi, a se înghesui. ♦ (Despre sânge) A se strânge în cantitate mare (într-un organ sau într-o parte a corpului). – Din sl. navaljati.

DOOM

năvălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năvălésc, imperf. 3 sg. năvăleá; conj. prez. 3 să năvăleáscă

năvălire
NĂVĂLÍ, năvălesc, vb. IV. Intranz. 1. A se repezi asupra cuiva sau undeva cu intenții agresive, dușmănoase, criminale etc. ♦ Spec. A se repezi asupra dușmanului sau asupra unui loc deținut de acesta. 2. A se repezi, a se năpusti undeva, spre ceva, a fugi în grabă la cineva, a da buzna. ♦ A intra sau a ieși în grabă (și pe neașteptate, în neorânduială ori în mare cantitate). 3. A reveni în mare grabă și în mare număr undeva, la cineva; a se îngrămădi, a se îmbulzi, a se înghesui. ♦ (Despre sânge) A se strânge în cantitate mare (într-un organ sau într-o parte a corpului). – Din sl. navaljati.

DOOM

năvălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năvălésc, imperf. 3 sg. năvăleá; conj. prez. 3 să năvăleáscă

năvălire
NĂVĂLÍRE, năvăliri, s. f. Acțiunea de a năvăli și rezultatul ei. – V. năvăli.

DOOM

năvălíre s. f., g.-d. art. năvălírii; pl. năvălíri

năvălirea
NĂVĂLÍRE, năvăliri, s. f. Acțiunea de a năvăli și rezultatul ei. – V. năvăli.

DOOM

năvălíre s. f., g.-d. art. năvălírii; pl. năvălíri

năvăliri
NĂVĂLÍRE, năvăliri, s. f. Acțiunea de a năvăli și rezultatul ei. – V. năvăli.

DOOM

năvălíre s. f., g.-d. art. năvălírii; pl. năvălíri

năvălirii
NĂVĂLÍRE, năvăliri, s. f. Acțiunea de a năvăli și rezultatul ei. – V. năvăli.

DOOM

năvălíre s. f., g.-d. art. năvălírii; pl. năvălíri

năvălirile
NĂVĂLÍRE, năvăliri, s. f. Acțiunea de a năvăli și rezultatul ei. – V. năvăli.

DOOM

năvălíre s. f., g.-d. art. năvălírii; pl. năvălíri

năvălirilor
NĂVĂLÍRE, năvăliri, s. f. Acțiunea de a năvăli și rezultatul ei. – V. năvăli.

DOOM

năvălíre s. f., g.-d. art. năvălírii; pl. năvălíri

năvăliră
NĂVĂLÍ, năvălesc, vb. IV. Intranz. 1. A se repezi asupra cuiva sau undeva cu intenții agresive, dușmănoase, criminale etc. ♦ Spec. A se repezi asupra dușmanului sau asupra unui loc deținut de acesta. 2. A se repezi, a se năpusti undeva, spre ceva, a fugi în grabă la cineva, a da buzna. ♦ A intra sau a ieși în grabă (și pe neașteptate, în neorânduială ori în mare cantitate). 3. A reveni în mare grabă și în mare număr undeva, la cineva; a se îngrămădi, a se îmbulzi, a se înghesui. ♦ (Despre sânge) A se strânge în cantitate mare (într-un organ sau într-o parte a corpului). – Din sl. navaljati.

DOOM

năvălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năvălésc, imperf. 3 sg. năvăleá; conj. prez. 3 să năvăleáscă

năvălirăm
NĂVĂLÍ, năvălesc, vb. IV. Intranz. 1. A se repezi asupra cuiva sau undeva cu intenții agresive, dușmănoase, criminale etc. ♦ Spec. A se repezi asupra dușmanului sau asupra unui loc deținut de acesta. 2. A se repezi, a se năpusti undeva, spre ceva, a fugi în grabă la cineva, a da buzna. ♦ A intra sau a ieși în grabă (și pe neașteptate, în neorânduială ori în mare cantitate). 3. A reveni în mare grabă și în mare număr undeva, la cineva; a se îngrămădi, a se îmbulzi, a se înghesui. ♦ (Despre sânge) A se strânge în cantitate mare (într-un organ sau într-o parte a corpului). – Din sl. navaljati.

DOOM

năvălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năvălésc, imperf. 3 sg. năvăleá; conj. prez. 3 să năvăleáscă

năvălirăți
NĂVĂLÍ, năvălesc, vb. IV. Intranz. 1. A se repezi asupra cuiva sau undeva cu intenții agresive, dușmănoase, criminale etc. ♦ Spec. A se repezi asupra dușmanului sau asupra unui loc deținut de acesta. 2. A se repezi, a se năpusti undeva, spre ceva, a fugi în grabă la cineva, a da buzna. ♦ A intra sau a ieși în grabă (și pe neașteptate, în neorânduială ori în mare cantitate). 3. A reveni în mare grabă și în mare număr undeva, la cineva; a se îngrămădi, a se îmbulzi, a se înghesui. ♦ (Despre sânge) A se strânge în cantitate mare (într-un organ sau într-o parte a corpului). – Din sl. navaljati.

DOOM

năvălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năvălésc, imperf. 3 sg. năvăleá; conj. prez. 3 să năvăleáscă

năvălise
NĂVĂLÍ, năvălesc, vb. IV. Intranz. 1. A se repezi asupra cuiva sau undeva cu intenții agresive, dușmănoase, criminale etc. ♦ Spec. A se repezi asupra dușmanului sau asupra unui loc deținut de acesta. 2. A se repezi, a se năpusti undeva, spre ceva, a fugi în grabă la cineva, a da buzna. ♦ A intra sau a ieși în grabă (și pe neașteptate, în neorânduială ori în mare cantitate). 3. A reveni în mare grabă și în mare număr undeva, la cineva; a se îngrămădi, a se îmbulzi, a se înghesui. ♦ (Despre sânge) A se strânge în cantitate mare (într-un organ sau într-o parte a corpului). – Din sl. navaljati.

DOOM

năvălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năvălésc, imperf. 3 sg. năvăleá; conj. prez. 3 să năvăleáscă

năvălisem
NĂVĂLÍ, năvălesc, vb. IV. Intranz. 1. A se repezi asupra cuiva sau undeva cu intenții agresive, dușmănoase, criminale etc. ♦ Spec. A se repezi asupra dușmanului sau asupra unui loc deținut de acesta. 2. A se repezi, a se năpusti undeva, spre ceva, a fugi în grabă la cineva, a da buzna. ♦ A intra sau a ieși în grabă (și pe neașteptate, în neorânduială ori în mare cantitate). 3. A reveni în mare grabă și în mare număr undeva, la cineva; a se îngrămădi, a se îmbulzi, a se înghesui. ♦ (Despre sânge) A se strânge în cantitate mare (într-un organ sau într-o parte a corpului). – Din sl. navaljati.

DOOM

năvălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năvălésc, imperf. 3 sg. năvăleá; conj. prez. 3 să năvăleáscă

năvăliseră
NĂVĂLÍ, năvălesc, vb. IV. Intranz. 1. A se repezi asupra cuiva sau undeva cu intenții agresive, dușmănoase, criminale etc. ♦ Spec. A se repezi asupra dușmanului sau asupra unui loc deținut de acesta. 2. A se repezi, a se năpusti undeva, spre ceva, a fugi în grabă la cineva, a da buzna. ♦ A intra sau a ieși în grabă (și pe neașteptate, în neorânduială ori în mare cantitate). 3. A reveni în mare grabă și în mare număr undeva, la cineva; a se îngrămădi, a se îmbulzi, a se înghesui. ♦ (Despre sânge) A se strânge în cantitate mare (într-un organ sau într-o parte a corpului). – Din sl. navaljati.

DOOM

năvălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năvălésc, imperf. 3 sg. năvăleá; conj. prez. 3 să năvăleáscă

năvăliserăm
NĂVĂLÍ, năvălesc, vb. IV. Intranz. 1. A se repezi asupra cuiva sau undeva cu intenții agresive, dușmănoase, criminale etc. ♦ Spec. A se repezi asupra dușmanului sau asupra unui loc deținut de acesta. 2. A se repezi, a se năpusti undeva, spre ceva, a fugi în grabă la cineva, a da buzna. ♦ A intra sau a ieși în grabă (și pe neașteptate, în neorânduială ori în mare cantitate). 3. A reveni în mare grabă și în mare număr undeva, la cineva; a se îngrămădi, a se îmbulzi, a se înghesui. ♦ (Despre sânge) A se strânge în cantitate mare (într-un organ sau într-o parte a corpului). – Din sl. navaljati.

DOOM

năvălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năvălésc, imperf. 3 sg. năvăleá; conj. prez. 3 să năvăleáscă

năvăliserăți
NĂVĂLÍ, năvălesc, vb. IV. Intranz. 1. A se repezi asupra cuiva sau undeva cu intenții agresive, dușmănoase, criminale etc. ♦ Spec. A se repezi asupra dușmanului sau asupra unui loc deținut de acesta. 2. A se repezi, a se năpusti undeva, spre ceva, a fugi în grabă la cineva, a da buzna. ♦ A intra sau a ieși în grabă (și pe neașteptate, în neorânduială ori în mare cantitate). 3. A reveni în mare grabă și în mare număr undeva, la cineva; a se îngrămădi, a se îmbulzi, a se înghesui. ♦ (Despre sânge) A se strânge în cantitate mare (într-un organ sau într-o parte a corpului). – Din sl. navaljati.

DOOM

năvălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năvălésc, imperf. 3 sg. năvăleá; conj. prez. 3 să năvăleáscă

năvăliseși
NĂVĂLÍ, năvălesc, vb. IV. Intranz. 1. A se repezi asupra cuiva sau undeva cu intenții agresive, dușmănoase, criminale etc. ♦ Spec. A se repezi asupra dușmanului sau asupra unui loc deținut de acesta. 2. A se repezi, a se năpusti undeva, spre ceva, a fugi în grabă la cineva, a da buzna. ♦ A intra sau a ieși în grabă (și pe neașteptate, în neorânduială ori în mare cantitate). 3. A reveni în mare grabă și în mare număr undeva, la cineva; a se îngrămădi, a se îmbulzi, a se înghesui. ♦ (Despre sânge) A se strânge în cantitate mare (într-un organ sau într-o parte a corpului). – Din sl. navaljati.

DOOM

năvălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năvălésc, imperf. 3 sg. năvăleá; conj. prez. 3 să năvăleáscă

năvăliseți
NĂVĂLÍ, năvălesc, vb. IV. Intranz. 1. A se repezi asupra cuiva sau undeva cu intenții agresive, dușmănoase, criminale etc. ♦ Spec. A se repezi asupra dușmanului sau asupra unui loc deținut de acesta. 2. A se repezi, a se năpusti undeva, spre ceva, a fugi în grabă la cineva, a da buzna. ♦ A intra sau a ieși în grabă (și pe neașteptate, în neorânduială ori în mare cantitate). 3. A reveni în mare grabă și în mare număr undeva, la cineva; a se îngrămădi, a se îmbulzi, a se înghesui. ♦ (Despre sânge) A se strânge în cantitate mare (într-un organ sau într-o parte a corpului). – Din sl. navaljati.

DOOM

năvălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năvălésc, imperf. 3 sg. năvăleá; conj. prez. 3 să năvăleáscă

năvălit
NĂVĂLÍ, năvălesc, vb. IV. Intranz. 1. A se repezi asupra cuiva sau undeva cu intenții agresive, dușmănoase, criminale etc. ♦ Spec. A se repezi asupra dușmanului sau asupra unui loc deținut de acesta. 2. A se repezi, a se năpusti undeva, spre ceva, a fugi în grabă la cineva, a da buzna. ♦ A intra sau a ieși în grabă (și pe neașteptate, în neorânduială ori în mare cantitate). 3. A reveni în mare grabă și în mare număr undeva, la cineva; a se îngrămădi, a se îmbulzi, a se înghesui. ♦ (Despre sânge) A se strânge în cantitate mare (într-un organ sau într-o parte a corpului). – Din sl. navaljati.

DOOM

năvălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năvălésc, imperf. 3 sg. năvăleá; conj. prez. 3 să năvăleáscă

năvălit
NĂVĂLÍ, năvălesc, vb. IV. Intranz. 1. A se repezi asupra cuiva sau undeva cu intenții agresive, dușmănoase, criminale etc. ♦ Spec. A se repezi asupra dușmanului sau asupra unui loc deținut de acesta. 2. A se repezi, a se năpusti undeva, spre ceva, a fugi în grabă la cineva, a da buzna. ♦ A intra sau a ieși în grabă (și pe neașteptate, în neorânduială ori în mare cantitate). 3. A reveni în mare grabă și în mare număr undeva, la cineva; a se îngrămădi, a se îmbulzi, a se înghesui. ♦ (Despre sânge) A se strânge în cantitate mare (într-un organ sau într-o parte a corpului). – Din sl. navaljati.

năvălitoare
NĂVĂLITÓR, -OÁRE, năvălitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, armată, stat etc.) care năvălește (1); agresor, invadator, cotropitor. – Năvăli + suf. -tor.

DOOM

!năvălitór adj. m., s. m., pl. năvălitóri; adj. f. sg. și pl. năvălitoáre

năvălitoare
NĂVĂLITÓR, -OÁRE, năvălitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, armată, stat etc.) care năvălește (1); agresor, invadator, cotropitor. – Năvăli + suf. -tor.

DOOM

!năvălitór adj. m., s. m., pl. năvălitóri; adj. f. sg. și pl. năvălitoáre

năvălitoarea
NĂVĂLITÓR, -OÁRE, năvălitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, armată, stat etc.) care năvălește (1); agresor, invadator, cotropitor. – Năvăli + suf. -tor.

DOOM

!năvălitór adj. m., s. m., pl. năvălitóri; adj. f. sg. și pl. năvălitoáre

năvălitoarea
NĂVĂLITÓR, -OÁRE, năvălitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, armată, stat etc.) care năvălește (1); agresor, invadator, cotropitor. – Năvăli + suf. -tor.

DOOM

!năvălitór adj. m., s. m., pl. năvălitóri; adj. f. sg. și pl. năvălitoáre

năvălitoarei
NĂVĂLITÓR, -OÁRE, năvălitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, armată, stat etc.) care năvălește (1); agresor, invadator, cotropitor. – Năvăli + suf. -tor.

DOOM

!năvălitór adj. m., s. m., pl. năvălitóri; adj. f. sg. și pl. năvălitoáre

năvălitoarei
NĂVĂLITÓR, -OÁRE, năvălitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, armată, stat etc.) care năvălește (1); agresor, invadator, cotropitor. – Năvăli + suf. -tor.

DOOM

!năvălitór adj. m., s. m., pl. năvălitóri; adj. f. sg. și pl. năvălitoáre

năvălitoarele
NĂVĂLITÓR, -OÁRE, năvălitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, armată, stat etc.) care năvălește (1); agresor, invadator, cotropitor. – Năvăli + suf. -tor.

DOOM

!năvălitór adj. m., s. m., pl. năvălitóri; adj. f. sg. și pl. năvălitoáre

năvălitoarele
NĂVĂLITÓR, -OÁRE, năvălitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, armată, stat etc.) care năvălește (1); agresor, invadator, cotropitor. – Năvăli + suf. -tor.

DOOM

!năvălitór adj. m., s. m., pl. năvălitóri; adj. f. sg. și pl. năvălitoáre

năvălitoarelor
NĂVĂLITÓR, -OÁRE, năvălitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, armată, stat etc.) care năvălește (1); agresor, invadator, cotropitor. – Năvăli + suf. -tor.

DOOM

!năvălitór adj. m., s. m., pl. năvălitóri; adj. f. sg. și pl. năvălitoáre

năvălitoarelor
NĂVĂLITÓR, -OÁRE, năvălitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, armată, stat etc.) care năvălește (1); agresor, invadator, cotropitor. – Năvăli + suf. -tor.

DOOM

!năvălitór adj. m., s. m., pl. năvălitóri; adj. f. sg. și pl. năvălitoáre

năvălitor
NĂVĂLITÓR, -OÁRE, năvălitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, armată, stat etc.) care năvălește (1); agresor, invadator, cotropitor. – Năvăli + suf. -tor.

DOOM

!năvălitór adj. m., s. m., pl. năvălitóri; adj. f. sg. și pl. năvălitoáre

năvălitor
NĂVĂLITÓR, -OÁRE, năvălitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, armată, stat etc.) care năvălește (1); agresor, invadator, cotropitor. – Năvăli + suf. -tor.

DOOM

!năvălitór adj. m., s. m., pl. năvălitóri; adj. f. sg. și pl. năvălitoáre

năvălitori
NĂVĂLITÓR, -OÁRE, năvălitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, armată, stat etc.) care năvălește (1); agresor, invadator, cotropitor. – Năvăli + suf. -tor.

DOOM

!năvălitór adj. m., s. m., pl. năvălitóri; adj. f. sg. și pl. năvălitoáre

năvălitori
NĂVĂLITÓR, -OÁRE, năvălitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, armată, stat etc.) care năvălește (1); agresor, invadator, cotropitor. – Năvăli + suf. -tor.

DOOM

!năvălitór adj. m., s. m., pl. năvălitóri; adj. f. sg. și pl. năvălitoáre

năvălitorii
NĂVĂLITÓR, -OÁRE, năvălitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, armată, stat etc.) care năvălește (1); agresor, invadator, cotropitor. – Năvăli + suf. -tor.

DOOM

!năvălitór adj. m., s. m., pl. năvălitóri; adj. f. sg. și pl. năvălitoáre

năvălitorii
NĂVĂLITÓR, -OÁRE, năvălitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, armată, stat etc.) care năvălește (1); agresor, invadator, cotropitor. – Năvăli + suf. -tor.

DOOM

!năvălitór adj. m., s. m., pl. năvălitóri; adj. f. sg. și pl. năvălitoáre

năvălitorilor
NĂVĂLITÓR, -OÁRE, năvălitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, armată, stat etc.) care năvălește (1); agresor, invadator, cotropitor. – Năvăli + suf. -tor.

DOOM

!năvălitór adj. m., s. m., pl. năvălitóri; adj. f. sg. și pl. năvălitoáre

năvălitorilor
NĂVĂLITÓR, -OÁRE, năvălitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, armată, stat etc.) care năvălește (1); agresor, invadator, cotropitor. – Năvăli + suf. -tor.

DOOM

!năvălitór adj. m., s. m., pl. năvălitóri; adj. f. sg. și pl. năvălitoáre

năvălitorul
NĂVĂLITÓR, -OÁRE, năvălitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, armată, stat etc.) care năvălește (1); agresor, invadator, cotropitor. – Năvăli + suf. -tor.

DOOM

!năvălitór adj. m., s. m., pl. năvălitóri; adj. f. sg. și pl. năvălitoáre

năvălitorul
NĂVĂLITÓR, -OÁRE, năvălitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, armată, stat etc.) care năvălește (1); agresor, invadator, cotropitor. – Năvăli + suf. -tor.

DOOM

!năvălitór adj. m., s. m., pl. năvălitóri; adj. f. sg. și pl. năvălitoáre

năvălitorului
NĂVĂLITÓR, -OÁRE, năvălitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, armată, stat etc.) care năvălește (1); agresor, invadator, cotropitor. – Năvăli + suf. -tor.

DOOM

!năvălitór adj. m., s. m., pl. năvălitóri; adj. f. sg. și pl. năvălitoáre

năvălitorului
NĂVĂLITÓR, -OÁRE, năvălitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, armată, stat etc.) care năvălește (1); agresor, invadator, cotropitor. – Năvăli + suf. -tor.

DOOM

!năvălitór adj. m., s. m., pl. năvălitóri; adj. f. sg. și pl. năvălitoáre

năvăliși
NĂVĂLÍ, năvălesc, vb. IV. Intranz. 1. A se repezi asupra cuiva sau undeva cu intenții agresive, dușmănoase, criminale etc. ♦ Spec. A se repezi asupra dușmanului sau asupra unui loc deținut de acesta. 2. A se repezi, a se năpusti undeva, spre ceva, a fugi în grabă la cineva, a da buzna. ♦ A intra sau a ieși în grabă (și pe neașteptate, în neorânduială ori în mare cantitate). 3. A reveni în mare grabă și în mare număr undeva, la cineva; a se îngrămădi, a se îmbulzi, a se înghesui. ♦ (Despre sânge) A se strânge în cantitate mare (într-un organ sau într-o parte a corpului). – Din sl. navaljati.

DOOM

năvălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năvălésc, imperf. 3 sg. năvăleá; conj. prez. 3 să năvăleáscă

năvăliți
NĂVĂLÍ, năvălesc, vb. IV. Intranz. 1. A se repezi asupra cuiva sau undeva cu intenții agresive, dușmănoase, criminale etc. ♦ Spec. A se repezi asupra dușmanului sau asupra unui loc deținut de acesta. 2. A se repezi, a se năpusti undeva, spre ceva, a fugi în grabă la cineva, a da buzna. ♦ A intra sau a ieși în grabă (și pe neașteptate, în neorânduială ori în mare cantitate). 3. A reveni în mare grabă și în mare număr undeva, la cineva; a se îngrămădi, a se îmbulzi, a se înghesui. ♦ (Despre sânge) A se strânge în cantitate mare (într-un organ sau într-o parte a corpului). – Din sl. navaljati.

DOOM

năvălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năvălésc, imperf. 3 sg. năvăleá; conj. prez. 3 să năvăleáscă

năvălnicia
NĂVĂLNICÍE s. f. (Rar) Impetuozitate. – Năvalnic + suf. -ie.

DOOM

năvălnicíe (rar) s. f., art. năvălnicía, g.-d. năvălnicíi, art. năvălnicíei

năvălnicie
NĂVĂLNICÍE s. f. (Rar) Impetuozitate. – Năvalnic + suf. -ie.

DOOM

năvălnicíe (rar) s. f., art. năvălnicía, g.-d. năvălnicíi, art. năvălnicíei

năvălniciei
NĂVĂLNICÍE s. f. (Rar) Impetuozitate. – Năvalnic + suf. -ie.

DOOM

năvălnicíe (rar) s. f., art. năvălnicía, g.-d. năvălnicíi, art. năvălnicíei

năvălnicii
NĂVĂLNICÍE s. f. (Rar) Impetuozitate. – Năvalnic + suf. -ie.

DOOM

năvălnicíe (rar) s. f., art. năvălnicía, g.-d. năvălnicíi, art. năvălnicíei

năvălniciile
NĂVĂLNICÍE s. f. (Rar) Impetuozitate. – Năvalnic + suf. -ie.

DOOM

năvălnicíe (rar) s. f., art. năvălnicía, g.-d. năvălnicíi, art. năvălnicíei

năvălniciilor
NĂVĂLNICÍE s. f. (Rar) Impetuozitate. – Năvalnic + suf. -ie.

DOOM

năvălnicíe (rar) s. f., art. năvălnicía, g.-d. năvălnicíi, art. năvălnicíei

năzar
NĂZĂRÍ, năzár, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Refl. A i se părea cuiva că vede sau că aude ceea ce nu există; a i se năluci. ♦ A-i veni cuiva deodată o idee (ciudată), o toană, un capriciu. 2. Intranz. și refl. A se arăta vederii (pentru scurt timp); a se întrezări. ♦ Tranz. A vedea (nedeslușit, de departe); a zări, a observa. [Prez. ind. și: năzăresc] – Din sl. nazirati.

DOOM

!năzărí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 sg. năzáre, imperf. 3 sg. năzăreá; conj. prez. 3 să năzáră

năzare
NĂZĂRÍ, năzár, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Refl. A i se părea cuiva că vede sau că aude ceea ce nu există; a i se năluci. ♦ A-i veni cuiva deodată o idee (ciudată), o toană, un capriciu. 2. Intranz. și refl. A se arăta vederii (pentru scurt timp); a se întrezări. ♦ Tranz. A vedea (nedeslușit, de departe); a zări, a observa. [Prez. ind. și: năzăresc] – Din sl. nazirati.

DOOM

!năzărí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 sg. năzáre, imperf. 3 sg. năzăreá; conj. prez. 3 să năzáră

năzari
NĂZĂRÍ, năzár, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Refl. A i se părea cuiva că vede sau că aude ceea ce nu există; a i se năluci. ♦ A-i veni cuiva deodată o idee (ciudată), o toană, un capriciu. 2. Intranz. și refl. A se arăta vederii (pentru scurt timp); a se întrezări. ♦ Tranz. A vedea (nedeslușit, de departe); a zări, a observa. [Prez. ind. și: năzăresc] – Din sl. nazirati.

DOOM

!năzărí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 sg. năzáre, imperf. 3 sg. năzăreá; conj. prez. 3 să năzáră

năzarnic
NĂZÁRNIC, -Ă, năzarnici, -e, adj. (Rar, despre oameni) Care își închipuie lucruri rele, care cade repede la bănuială, căruia i se năzare ușor. Îleu ! fată, năzarnică mai ești ! CONTEMPORANUL, VI_II 7.

năzară
NĂZĂRÍ, năzár, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Refl. A i se părea cuiva că vede sau că aude ceea ce nu există; a i se năluci. ♦ A-i veni cuiva deodată o idee (ciudată), o toană, un capriciu. 2. Intranz. și refl. A se arăta vederii (pentru scurt timp); a se întrezări. ♦ Tranz. A vedea (nedeslușit, de departe); a zări, a observa. [Prez. ind. și: năzăresc] – Din sl. nazirati.

DOOM

!năzărí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 sg. năzáre, imperf. 3 sg. năzăreá; conj. prez. 3 să năzáră

năzatic
NĂZÁTIC, -Ă, năzatici, -ce, adj. (Reg.; despre cai) Sperios, fricos. – Naz[uri] + suf. -atic.

DOOM

năzátic (reg.) adj. m., pl. năzátici; f. năzátică, pl. năzátice

năzatica
NĂZÁTIC, -Ă, năzatici, -ce, adj. (Reg.; despre cai) Sperios, fricos. – Naz[uri] + suf. -atic.

DOOM

năzátic (reg.) adj. m., pl. năzátici; f. năzátică, pl. năzátice

năzatice
NĂZÁTIC, -Ă, năzatici, -ce, adj. (Reg.; despre cai) Sperios, fricos. – Naz[uri] + suf. -atic.

DOOM

năzátic (reg.) adj. m., pl. năzátici; f. năzátică, pl. năzátice

năzaticei
NĂZÁTIC, -Ă, năzatici, -ce, adj. (Reg.; despre cai) Sperios, fricos. – Naz[uri] + suf. -atic.

DOOM

năzátic (reg.) adj. m., pl. năzátici; f. năzátică, pl. năzátice

năzaticele
NĂZÁTIC, -Ă, năzatici, -ce, adj. (Reg.; despre cai) Sperios, fricos. – Naz[uri] + suf. -atic.

DOOM

năzátic (reg.) adj. m., pl. năzátici; f. năzátică, pl. năzátice

năzaticelor
NĂZÁTIC, -Ă, năzatici, -ce, adj. (Reg.; despre cai) Sperios, fricos. – Naz[uri] + suf. -atic.

DOOM

năzátic (reg.) adj. m., pl. năzátici; f. năzátică, pl. năzátice

năzatici
NĂZÁTIC, -Ă, năzatici, -ce, adj. (Reg.; despre cai) Sperios, fricos. – Naz[uri] + suf. -atic.

DOOM

năzátic (reg.) adj. m., pl. năzátici; f. năzátică, pl. năzátice

năzaticii
NĂZÁTIC, -Ă, năzatici, -ce, adj. (Reg.; despre cai) Sperios, fricos. – Naz[uri] + suf. -atic.

DOOM

năzátic (reg.) adj. m., pl. năzátici; f. năzátică, pl. năzátice

năzaticilor
NĂZÁTIC, -Ă, năzatici, -ce, adj. (Reg.; despre cai) Sperios, fricos. – Naz[uri] + suf. -atic.

DOOM

năzátic (reg.) adj. m., pl. năzátici; f. năzátică, pl. năzátice

năzaticul
NĂZÁTIC, -Ă, năzatici, -ce, adj. (Reg.; despre cai) Sperios, fricos. – Naz[uri] + suf. -atic.

DOOM

năzátic (reg.) adj. m., pl. năzátici; f. năzátică, pl. năzátice

năzaticului
NĂZÁTIC, -Ă, năzatici, -ce, adj. (Reg.; despre cai) Sperios, fricos. – Naz[uri] + suf. -atic.

DOOM

năzátic (reg.) adj. m., pl. năzátici; f. năzátică, pl. năzátice

năzbutie
NĂZBÂTÍE, năzbâtii, s. f. Faptă, vorbă, idee etc. glumeață, lipsită de seriozitate; poznă, ștrengărie, glumă, ghidușie; farsă. [Var.: năzbutíe s. f.] – Cf. sl. sŭbytije „întâmplare”, ucr. nezbutnyĩ, rus. nesbîtnîi.

DOOM

năzbấtie (-ti-e) s. f., art. năzbấtia (-ti-a), g.-d. art. năzbấtiei; pl. năzbấtii, art. năzbấtiile (-ti-i-)

năzbâtia
NĂZBÂTÍE, năzbâtii, s. f. Faptă, vorbă, idee etc. glumeață, lipsită de seriozitate; poznă, ștrengărie, glumă, ghidușie; farsă. [Var.: năzbutíe s. f.] – Cf. sl. sŭbytije „întâmplare”, ucr. nezbutnyĩ, rus. nesbîtnîi.

DOOM

năzbấtie (-ti-e) s. f., art. năzbấtia (-ti-a), g.-d. art. năzbấtiei; pl. năzbấtii, art. năzbấtiile (-ti-i-)

năzbâtie
NĂZBÂTÍE, năzbâtii, s. f. Faptă, vorbă, idee etc. glumeață, lipsită de seriozitate; poznă, ștrengărie, glumă, ghidușie; farsă. [Var.: năzbutíe s. f.] – Cf. sl. sŭbytije „întâmplare”, ucr. nezbutnyĩ, rus. nesbîtnîi.

DOOM

năzbấtie (-ti-e) s. f., art. năzbấtia (-ti-a), g.-d. art. năzbấtiei; pl. năzbấtii, art. năzbấtiile (-ti-i-)

năzbâtiei
NĂZBÂTÍE, năzbâtii, s. f. Faptă, vorbă, idee etc. glumeață, lipsită de seriozitate; poznă, ștrengărie, glumă, ghidușie; farsă. [Var.: năzbutíe s. f.] – Cf. sl. sŭbytije „întâmplare”, ucr. nezbutnyĩ, rus. nesbîtnîi.

DOOM

năzbấtie (-ti-e) s. f., art. năzbấtia (-ti-a), g.-d. art. năzbấtiei; pl. năzbấtii, art. năzbấtiile (-ti-i-)

năzbâtii
NĂZBÂTÍE, năzbâtii, s. f. Faptă, vorbă, idee etc. glumeață, lipsită de seriozitate; poznă, ștrengărie, glumă, ghidușie; farsă. [Var.: năzbutíe s. f.] – Cf. sl. sŭbytije „întâmplare”, ucr. nezbutnyĩ, rus. nesbîtnîi.

DOOM

năzbấtie (-ti-e) s. f., art. năzbấtia (-ti-a), g.-d. art. năzbấtiei; pl. năzbấtii, art. năzbấtiile (-ti-i-)

năzbâtiile
NĂZBÂTÍE, năzbâtii, s. f. Faptă, vorbă, idee etc. glumeață, lipsită de seriozitate; poznă, ștrengărie, glumă, ghidușie; farsă. [Var.: năzbutíe s. f.] – Cf. sl. sŭbytije „întâmplare”, ucr. nezbutnyĩ, rus. nesbîtnîi.

DOOM

năzbấtie (-ti-e) s. f., art. năzbấtia (-ti-a), g.-d. art. năzbấtiei; pl. năzbấtii, art. năzbấtiile (-ti-i-)

năzbâtiilor
NĂZBÂTÍE, năzbâtii, s. f. Faptă, vorbă, idee etc. glumeață, lipsită de seriozitate; poznă, ștrengărie, glumă, ghidușie; farsă. [Var.: năzbutíe s. f.] – Cf. sl. sŭbytije „întâmplare”, ucr. nezbutnyĩ, rus. nesbîtnîi.

DOOM

năzbấtie (-ti-e) s. f., art. năzbấtia (-ti-a), g.-d. art. năzbấtiei; pl. năzbấtii, art. năzbấtiile (-ti-i-)

năzbîtia
NĂZBÂTÍE, năzbâtii, s. f. Faptă, vorbă, idee etc. glumeață, lipsită de seriozitate; poznă, ștrengărie, glumă, ghidușie; farsă. [Var.: năzbutíe s. f.] – Cf. sl. sŭbytije „întâmplare”, ucr. nezbutnyĩ, rus. nesbîtnîi.

DOOM

năzbấtie (-ti-e) s. f., art. năzbấtia (-ti-a), g.-d. art. năzbấtiei; pl. năzbấtii, art. năzbấtiile (-ti-i-)

năzbîtie
NĂZBÂTÍE, năzbâtii, s. f. Faptă, vorbă, idee etc. glumeață, lipsită de seriozitate; poznă, ștrengărie, glumă, ghidușie; farsă. [Var.: năzbutíe s. f.] – Cf. sl. sŭbytije „întâmplare”, ucr. nezbutnyĩ, rus. nesbîtnîi.

DOOM

năzbấtie (-ti-e) s. f., art. năzbấtia (-ti-a), g.-d. art. năzbấtiei; pl. năzbấtii, art. năzbấtiile (-ti-i-)

năzbîtiei
NĂZBÂTÍE, năzbâtii, s. f. Faptă, vorbă, idee etc. glumeață, lipsită de seriozitate; poznă, ștrengărie, glumă, ghidușie; farsă. [Var.: năzbutíe s. f.] – Cf. sl. sŭbytije „întâmplare”, ucr. nezbutnyĩ, rus. nesbîtnîi.

DOOM

năzbấtie (-ti-e) s. f., art. năzbấtia (-ti-a), g.-d. art. năzbấtiei; pl. năzbấtii, art. năzbấtiile (-ti-i-)

năzbîtii
NĂZBÂTÍE, năzbâtii, s. f. Faptă, vorbă, idee etc. glumeață, lipsită de seriozitate; poznă, ștrengărie, glumă, ghidușie; farsă. [Var.: năzbutíe s. f.] – Cf. sl. sŭbytije „întâmplare”, ucr. nezbutnyĩ, rus. nesbîtnîi.

DOOM

năzbấtie (-ti-e) s. f., art. năzbấtia (-ti-a), g.-d. art. năzbấtiei; pl. năzbấtii, art. năzbấtiile (-ti-i-)

năzbîtiile
NĂZBÂTÍE, năzbâtii, s. f. Faptă, vorbă, idee etc. glumeață, lipsită de seriozitate; poznă, ștrengărie, glumă, ghidușie; farsă. [Var.: năzbutíe s. f.] – Cf. sl. sŭbytije „întâmplare”, ucr. nezbutnyĩ, rus. nesbîtnîi.

DOOM

năzbấtie (-ti-e) s. f., art. năzbấtia (-ti-a), g.-d. art. năzbấtiei; pl. năzbấtii, art. năzbấtiile (-ti-i-)

năzbîtiilor
NĂZBÂTÍE, năzbâtii, s. f. Faptă, vorbă, idee etc. glumeață, lipsită de seriozitate; poznă, ștrengărie, glumă, ghidușie; farsă. [Var.: năzbutíe s. f.] – Cf. sl. sŭbytije „întâmplare”, ucr. nezbutnyĩ, rus. nesbîtnîi.

DOOM

năzbấtie (-ti-e) s. f., art. năzbấtia (-ti-a), g.-d. art. năzbấtiei; pl. năzbấtii, art. năzbấtiile (-ti-i-)

năzdravan
NĂZDRĂVÁN, -Ă, năzdrăvani, -e, adj. 1. (În basme; adesea substantivat) înzestrat cu puteri miraculoase; spec. care are darul de a ști și prevesti ce se va întâmpla. 2. Extrem de priceput, de iscusit, de dibaci, de deștept; admirabil, nemaipomenit, extraordinar, grozav (de frumos, de interesant etc.). 3. Care se ține de pozne, care provoacă haz prin ceea ce spune sau face; glumeț, poznaș, ghiduș. [Var.: năzdraván, -ă, năzdrávăn, -ă, nezdrávăn, -ă adj.] – Pref. ne- + zdravăn.

DOOM

năzdrăván adj. m., pl. năzdrăváni; f. năzdrăvánă, pl. năzdrăváne

năzdrăvana
NĂZDRĂVÁN, -Ă, năzdrăvani, -e, adj. 1. (În basme; adesea substantivat) înzestrat cu puteri miraculoase; spec. care are darul de a ști și prevesti ce se va întâmpla. 2. Extrem de priceput, de iscusit, de dibaci, de deștept; admirabil, nemaipomenit, extraordinar, grozav (de frumos, de interesant etc.). 3. Care se ține de pozne, care provoacă haz prin ceea ce spune sau face; glumeț, poznaș, ghiduș. [Var.: năzdraván, -ă, năzdrávăn, -ă, nezdrávăn, -ă adj.] – Pref. ne- + zdravăn.

DOOM

năzdrăván adj. m., pl. năzdrăváni; f. năzdrăvánă, pl. năzdrăváne

năzdrăvane
NĂZDRĂVÁN, -Ă, năzdrăvani, -e, adj. 1. (În basme; adesea substantivat) înzestrat cu puteri miraculoase; spec. care are darul de a ști și prevesti ce se va întâmpla. 2. Extrem de priceput, de iscusit, de dibaci, de deștept; admirabil, nemaipomenit, extraordinar, grozav (de frumos, de interesant etc.). 3. Care se ține de pozne, care provoacă haz prin ceea ce spune sau face; glumeț, poznaș, ghiduș. [Var.: năzdraván, -ă, năzdrávăn, -ă, nezdrávăn, -ă adj.] – Pref. ne- + zdravăn.

DOOM

năzdrăván adj. m., pl. năzdrăváni; f. năzdrăvánă, pl. năzdrăváne

năzdrăvanei
NĂZDRĂVÁN, -Ă, năzdrăvani, -e, adj. 1. (În basme; adesea substantivat) înzestrat cu puteri miraculoase; spec. care are darul de a ști și prevesti ce se va întâmpla. 2. Extrem de priceput, de iscusit, de dibaci, de deștept; admirabil, nemaipomenit, extraordinar, grozav (de frumos, de interesant etc.). 3. Care se ține de pozne, care provoacă haz prin ceea ce spune sau face; glumeț, poznaș, ghiduș. [Var.: năzdraván, -ă, năzdrávăn, -ă, nezdrávăn, -ă adj.] – Pref. ne- + zdravăn.

DOOM

năzdrăván adj. m., pl. năzdrăváni; f. năzdrăvánă, pl. năzdrăváne

năzdrăvanele
NĂZDRĂVÁN, -Ă, năzdrăvani, -e, adj. 1. (În basme; adesea substantivat) înzestrat cu puteri miraculoase; spec. care are darul de a ști și prevesti ce se va întâmpla. 2. Extrem de priceput, de iscusit, de dibaci, de deștept; admirabil, nemaipomenit, extraordinar, grozav (de frumos, de interesant etc.). 3. Care se ține de pozne, care provoacă haz prin ceea ce spune sau face; glumeț, poznaș, ghiduș. [Var.: năzdraván, -ă, năzdrávăn, -ă, nezdrávăn, -ă adj.] – Pref. ne- + zdravăn.

DOOM

năzdrăván adj. m., pl. năzdrăváni; f. năzdrăvánă, pl. năzdrăváne

năzdrăvanelor
NĂZDRĂVÁN, -Ă, năzdrăvani, -e, adj. 1. (În basme; adesea substantivat) înzestrat cu puteri miraculoase; spec. care are darul de a ști și prevesti ce se va întâmpla. 2. Extrem de priceput, de iscusit, de dibaci, de deștept; admirabil, nemaipomenit, extraordinar, grozav (de frumos, de interesant etc.). 3. Care se ține de pozne, care provoacă haz prin ceea ce spune sau face; glumeț, poznaș, ghiduș. [Var.: năzdraván, -ă, năzdrávăn, -ă, nezdrávăn, -ă adj.] – Pref. ne- + zdravăn.

DOOM

năzdrăván adj. m., pl. năzdrăváni; f. năzdrăvánă, pl. năzdrăváne

năzdrăvani
NĂZDRĂVÁN, -Ă, năzdrăvani, -e, adj. 1. (În basme; adesea substantivat) înzestrat cu puteri miraculoase; spec. care are darul de a ști și prevesti ce se va întâmpla. 2. Extrem de priceput, de iscusit, de dibaci, de deștept; admirabil, nemaipomenit, extraordinar, grozav (de frumos, de interesant etc.). 3. Care se ține de pozne, care provoacă haz prin ceea ce spune sau face; glumeț, poznaș, ghiduș. [Var.: năzdraván, -ă, năzdrávăn, -ă, nezdrávăn, -ă adj.] – Pref. ne- + zdravăn.

DOOM

năzdrăván adj. m., pl. năzdrăváni; f. năzdrăvánă, pl. năzdrăváne

năzdrăvanii
NĂZDRĂVÁN, -Ă, năzdrăvani, -e, adj. 1. (În basme; adesea substantivat) înzestrat cu puteri miraculoase; spec. care are darul de a ști și prevesti ce se va întâmpla. 2. Extrem de priceput, de iscusit, de dibaci, de deștept; admirabil, nemaipomenit, extraordinar, grozav (de frumos, de interesant etc.). 3. Care se ține de pozne, care provoacă haz prin ceea ce spune sau face; glumeț, poznaș, ghiduș. [Var.: năzdraván, -ă, năzdrávăn, -ă, nezdrávăn, -ă adj.] – Pref. ne- + zdravăn.

DOOM

năzdrăván adj. m., pl. năzdrăváni; f. năzdrăvánă, pl. năzdrăváne

năzdrăvanilor
NĂZDRĂVÁN, -Ă, năzdrăvani, -e, adj. 1. (În basme; adesea substantivat) înzestrat cu puteri miraculoase; spec. care are darul de a ști și prevesti ce se va întâmpla. 2. Extrem de priceput, de iscusit, de dibaci, de deștept; admirabil, nemaipomenit, extraordinar, grozav (de frumos, de interesant etc.). 3. Care se ține de pozne, care provoacă haz prin ceea ce spune sau face; glumeț, poznaș, ghiduș. [Var.: năzdraván, -ă, năzdrávăn, -ă, nezdrávăn, -ă adj.] – Pref. ne- + zdravăn.

DOOM

năzdrăván adj. m., pl. năzdrăváni; f. năzdrăvánă, pl. năzdrăváne

năzdrăvanul
NĂZDRĂVÁN, -Ă, năzdrăvani, -e, adj. 1. (În basme; adesea substantivat) înzestrat cu puteri miraculoase; spec. care are darul de a ști și prevesti ce se va întâmpla. 2. Extrem de priceput, de iscusit, de dibaci, de deștept; admirabil, nemaipomenit, extraordinar, grozav (de frumos, de interesant etc.). 3. Care se ține de pozne, care provoacă haz prin ceea ce spune sau face; glumeț, poznaș, ghiduș. [Var.: năzdraván, -ă, năzdrávăn, -ă, nezdrávăn, -ă adj.] – Pref. ne- + zdravăn.

DOOM

năzdrăván adj. m., pl. năzdrăváni; f. năzdrăvánă, pl. năzdrăváne

năzdrăvanului
NĂZDRĂVÁN, -Ă, năzdrăvani, -e, adj. 1. (În basme; adesea substantivat) înzestrat cu puteri miraculoase; spec. care are darul de a ști și prevesti ce se va întâmpla. 2. Extrem de priceput, de iscusit, de dibaci, de deștept; admirabil, nemaipomenit, extraordinar, grozav (de frumos, de interesant etc.). 3. Care se ține de pozne, care provoacă haz prin ceea ce spune sau face; glumeț, poznaș, ghiduș. [Var.: năzdraván, -ă, năzdrávăn, -ă, nezdrávăn, -ă adj.] – Pref. ne- + zdravăn.

DOOM

năzdrăván adj. m., pl. năzdrăváni; f. năzdrăvánă, pl. năzdrăváne

năzdrăvănia
NĂZDRĂVĂNÍE, năzdrăvănii, s. f. 1. (În basme) Puterea, însușirea sau fapta unei ființe năzdrăvane (1). ♦ Faptă, ispravă, întâmplare etc. ieșită din comun, extraordinară, de necrezut; minunăție. 2. Faptă, vorbă, idee etc. glumeață, năstrușnică; glumă, poznă, năzbâtie, ștrengărie; p. ext. faptă, vorbă etc. șireată; șiretlic, vicleșug. – Năzdrăvan + suf. -ie.

DOOM

năzdrăvăníe s. f., art. năzdrăvănía, g.-d. art. năzdrăvăníei; pl. năzdrăvăníi, art. năzdrăvăníile

năzdrăvănie
NĂZDRĂVĂNÍE, năzdrăvănii, s. f. 1. (În basme) Puterea, însușirea sau fapta unei ființe năzdrăvane (1). ♦ Faptă, ispravă, întâmplare etc. ieșită din comun, extraordinară, de necrezut; minunăție. 2. Faptă, vorbă, idee etc. glumeață, năstrușnică; glumă, poznă, năzbâtie, ștrengărie; p. ext. faptă, vorbă etc. șireată; șiretlic, vicleșug. – Năzdrăvan + suf. -ie.

DOOM

năzdrăvăníe s. f., art. năzdrăvănía, g.-d. art. năzdrăvăníei; pl. năzdrăvăníi, art. năzdrăvăníile

năzdrăvăniei
NĂZDRĂVĂNÍE, năzdrăvănii, s. f. 1. (În basme) Puterea, însușirea sau fapta unei ființe năzdrăvane (1). ♦ Faptă, ispravă, întâmplare etc. ieșită din comun, extraordinară, de necrezut; minunăție. 2. Faptă, vorbă, idee etc. glumeață, năstrușnică; glumă, poznă, năzbâtie, ștrengărie; p. ext. faptă, vorbă etc. șireată; șiretlic, vicleșug. – Năzdrăvan + suf. -ie.

DOOM

năzdrăvăníe s. f., art. năzdrăvănía, g.-d. art. năzdrăvăníei; pl. năzdrăvăníi, art. năzdrăvăníile

năzdrăvănii
NĂZDRĂVĂNÍE, năzdrăvănii, s. f. 1. (În basme) Puterea, însușirea sau fapta unei ființe năzdrăvane (1). ♦ Faptă, ispravă, întâmplare etc. ieșită din comun, extraordinară, de necrezut; minunăție. 2. Faptă, vorbă, idee etc. glumeață, năstrușnică; glumă, poznă, năzbâtie, ștrengărie; p. ext. faptă, vorbă etc. șireată; șiretlic, vicleșug. – Năzdrăvan + suf. -ie.

DOOM

năzdrăvăníe s. f., art. năzdrăvănía, g.-d. art. năzdrăvăníei; pl. năzdrăvăníi, art. năzdrăvăníile

năzdrăvăniile
NĂZDRĂVĂNÍE, năzdrăvănii, s. f. 1. (În basme) Puterea, însușirea sau fapta unei ființe năzdrăvane (1). ♦ Faptă, ispravă, întâmplare etc. ieșită din comun, extraordinară, de necrezut; minunăție. 2. Faptă, vorbă, idee etc. glumeață, năstrușnică; glumă, poznă, năzbâtie, ștrengărie; p. ext. faptă, vorbă etc. șireată; șiretlic, vicleșug. – Năzdrăvan + suf. -ie.

DOOM

năzdrăvăníe s. f., art. năzdrăvănía, g.-d. art. năzdrăvăníei; pl. năzdrăvăníi, art. năzdrăvăníile

năzdrăvăniilor
NĂZDRĂVĂNÍE, năzdrăvănii, s. f. 1. (În basme) Puterea, însușirea sau fapta unei ființe năzdrăvane (1). ♦ Faptă, ispravă, întâmplare etc. ieșită din comun, extraordinară, de necrezut; minunăție. 2. Faptă, vorbă, idee etc. glumeață, năstrușnică; glumă, poznă, năzbâtie, ștrengărie; p. ext. faptă, vorbă etc. șireată; șiretlic, vicleșug. – Năzdrăvan + suf. -ie.

DOOM

năzdrăvăníe s. f., art. năzdrăvănía, g.-d. art. năzdrăvăníei; pl. năzdrăvăníi, art. năzdrăvăníile

năzgâmb
NĂZGẤMB, năzgấmbi, s. m. 1. Copil neastâmpărat. 2. Neghiob, nătâng, prostănac. (din zgâmboi¹, cu pref. expresiv)

năzui
NĂZUÍ, năzuiesc, vb. IV. Intranz. 1. A tinde către ceva; a aspira, a râvni. ♦ Refl. și intranz. (Reg.) A se strădui, a se trudi; a încerca. 2. (Înv.) A se îndrepta spre cineva sau undeva după ajutor, a recurge, a apela la sprijinul, bunăvoința, îndurarea cuiva. 3. (Înv. și reg.) A se îndrepta, a se duce spre..., a ținti să ajungă la... – Et. nec. Cf. magh. néz.

DOOM

năzuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năzuiésc, imperf. 3 sg. năzuiá; conj. prez. 3 să năzuiáscă

năzuia
NĂZUÍ, năzuiesc, vb. IV. Intranz. 1. A tinde către ceva; a aspira, a râvni. ♦ Refl. și intranz. (Reg.) A se strădui, a se trudi; a încerca. 2. (Înv.) A se îndrepta spre cineva sau undeva după ajutor, a recurge, a apela la sprijinul, bunăvoința, îndurarea cuiva. 3. (Înv. și reg.) A se îndrepta, a se duce spre..., a ținti să ajungă la... – Et. nec. Cf. magh. néz.

DOOM

năzuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năzuiésc, imperf. 3 sg. năzuiá; conj. prez. 3 să năzuiáscă

năzuiai
NĂZUÍ, năzuiesc, vb. IV. Intranz. 1. A tinde către ceva; a aspira, a râvni. ♦ Refl. și intranz. (Reg.) A se strădui, a se trudi; a încerca. 2. (Înv.) A se îndrepta spre cineva sau undeva după ajutor, a recurge, a apela la sprijinul, bunăvoința, îndurarea cuiva. 3. (Înv. și reg.) A se îndrepta, a se duce spre..., a ținti să ajungă la... – Et. nec. Cf. magh. néz.

DOOM

năzuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năzuiésc, imperf. 3 sg. năzuiá; conj. prez. 3 să năzuiáscă

năzuiam
NĂZUÍ, năzuiesc, vb. IV. Intranz. 1. A tinde către ceva; a aspira, a râvni. ♦ Refl. și intranz. (Reg.) A se strădui, a se trudi; a încerca. 2. (Înv.) A se îndrepta spre cineva sau undeva după ajutor, a recurge, a apela la sprijinul, bunăvoința, îndurarea cuiva. 3. (Înv. și reg.) A se îndrepta, a se duce spre..., a ținti să ajungă la... – Et. nec. Cf. magh. néz.

DOOM

năzuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năzuiésc, imperf. 3 sg. năzuiá; conj. prez. 3 să năzuiáscă

năzuiască
NĂZUÍ, năzuiesc, vb. IV. Intranz. 1. A tinde către ceva; a aspira, a râvni. ♦ Refl. și intranz. (Reg.) A se strădui, a se trudi; a încerca. 2. (Înv.) A se îndrepta spre cineva sau undeva după ajutor, a recurge, a apela la sprijinul, bunăvoința, îndurarea cuiva. 3. (Înv. și reg.) A se îndrepta, a se duce spre..., a ținti să ajungă la... – Et. nec. Cf. magh. néz.

DOOM

năzuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năzuiésc, imperf. 3 sg. năzuiá; conj. prez. 3 să năzuiáscă

năzuiau
NĂZUÍ, năzuiesc, vb. IV. Intranz. 1. A tinde către ceva; a aspira, a râvni. ♦ Refl. și intranz. (Reg.) A se strădui, a se trudi; a încerca. 2. (Înv.) A se îndrepta spre cineva sau undeva după ajutor, a recurge, a apela la sprijinul, bunăvoința, îndurarea cuiva. 3. (Înv. și reg.) A se îndrepta, a se duce spre..., a ținti să ajungă la... – Et. nec. Cf. magh. néz.

DOOM

năzuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năzuiésc, imperf. 3 sg. năzuiá; conj. prez. 3 să năzuiáscă

năzuiați
NĂZUÍ, năzuiesc, vb. IV. Intranz. 1. A tinde către ceva; a aspira, a râvni. ♦ Refl. și intranz. (Reg.) A se strădui, a se trudi; a încerca. 2. (Înv.) A se îndrepta spre cineva sau undeva după ajutor, a recurge, a apela la sprijinul, bunăvoința, îndurarea cuiva. 3. (Înv. și reg.) A se îndrepta, a se duce spre..., a ținti să ajungă la... – Et. nec. Cf. magh. néz.

DOOM

năzuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năzuiésc, imperf. 3 sg. năzuiá; conj. prez. 3 să năzuiáscă

năzuiesc
NĂZUÍ, năzuiesc, vb. IV. Intranz. 1. A tinde către ceva; a aspira, a râvni. ♦ Refl. și intranz. (Reg.) A se strădui, a se trudi; a încerca. 2. (Înv.) A se îndrepta spre cineva sau undeva după ajutor, a recurge, a apela la sprijinul, bunăvoința, îndurarea cuiva. 3. (Înv. și reg.) A se îndrepta, a se duce spre..., a ținti să ajungă la... – Et. nec. Cf. magh. néz.

DOOM

năzuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năzuiésc, imperf. 3 sg. năzuiá; conj. prez. 3 să năzuiáscă

năzuiește
NĂZUÍ, năzuiesc, vb. IV. Intranz. 1. A tinde către ceva; a aspira, a râvni. ♦ Refl. și intranz. (Reg.) A se strădui, a se trudi; a încerca. 2. (Înv.) A se îndrepta spre cineva sau undeva după ajutor, a recurge, a apela la sprijinul, bunăvoința, îndurarea cuiva. 3. (Înv. și reg.) A se îndrepta, a se duce spre..., a ținti să ajungă la... – Et. nec. Cf. magh. néz.

DOOM

năzuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năzuiésc, imperf. 3 sg. năzuiá; conj. prez. 3 să năzuiáscă

năzuiești
NĂZUÍ, năzuiesc, vb. IV. Intranz. 1. A tinde către ceva; a aspira, a râvni. ♦ Refl. și intranz. (Reg.) A se strădui, a se trudi; a încerca. 2. (Înv.) A se îndrepta spre cineva sau undeva după ajutor, a recurge, a apela la sprijinul, bunăvoința, îndurarea cuiva. 3. (Înv. și reg.) A se îndrepta, a se duce spre..., a ținti să ajungă la... – Et. nec. Cf. magh. néz.

DOOM

năzuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năzuiésc, imperf. 3 sg. năzuiá; conj. prez. 3 să năzuiáscă

năzuii
NĂZUÍ, năzuiesc, vb. IV. Intranz. 1. A tinde către ceva; a aspira, a râvni. ♦ Refl. și intranz. (Reg.) A se strădui, a se trudi; a încerca. 2. (Înv.) A se îndrepta spre cineva sau undeva după ajutor, a recurge, a apela la sprijinul, bunăvoința, îndurarea cuiva. 3. (Înv. și reg.) A se îndrepta, a se duce spre..., a ținti să ajungă la... – Et. nec. Cf. magh. néz.

DOOM

năzuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năzuiésc, imperf. 3 sg. năzuiá; conj. prez. 3 să năzuiáscă

năzuim
NĂZUÍ, năzuiesc, vb. IV. Intranz. 1. A tinde către ceva; a aspira, a râvni. ♦ Refl. și intranz. (Reg.) A se strădui, a se trudi; a încerca. 2. (Înv.) A se îndrepta spre cineva sau undeva după ajutor, a recurge, a apela la sprijinul, bunăvoința, îndurarea cuiva. 3. (Înv. și reg.) A se îndrepta, a se duce spre..., a ținti să ajungă la... – Et. nec. Cf. magh. néz.

DOOM

năzuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năzuiésc, imperf. 3 sg. năzuiá; conj. prez. 3 să năzuiáscă

năzuind
NĂZUÍ, năzuiesc, vb. IV. Intranz. 1. A tinde către ceva; a aspira, a râvni. ♦ Refl. și intranz. (Reg.) A se strădui, a se trudi; a încerca. 2. (Înv.) A se îndrepta spre cineva sau undeva după ajutor, a recurge, a apela la sprijinul, bunăvoința, îndurarea cuiva. 3. (Înv. și reg.) A se îndrepta, a se duce spre..., a ținti să ajungă la... – Et. nec. Cf. magh. néz.

DOOM

năzuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năzuiésc, imperf. 3 sg. năzuiá; conj. prez. 3 să năzuiáscă

năzuința
NĂZUÍNȚĂ, năzuințe, s. f. Dorință puternică și consecventă spre ceva; aspirație, tendință. – Năzui + suf. -ință.

DOOM

năzuínță s. f., g.-d. art. năzuínței; pl. năzuínțe

năzuințe
NĂZUÍNȚĂ, năzuințe, s. f. Dorință puternică și consecventă spre ceva; aspirație, tendință. – Năzui + suf. -ință.

DOOM

năzuínță s. f., g.-d. art. năzuínței; pl. năzuínțe

năzuinței
NĂZUÍNȚĂ, năzuințe, s. f. Dorință puternică și consecventă spre ceva; aspirație, tendință. – Năzui + suf. -ință.

DOOM

năzuínță s. f., g.-d. art. năzuínței; pl. năzuínțe

năzuințele
NĂZUÍNȚĂ, năzuințe, s. f. Dorință puternică și consecventă spre ceva; aspirație, tendință. – Năzui + suf. -ință.

DOOM

năzuínță s. f., g.-d. art. năzuínței; pl. năzuínțe

năzuințelor
NĂZUÍNȚĂ, năzuințe, s. f. Dorință puternică și consecventă spre ceva; aspirație, tendință. – Năzui + suf. -ință.

DOOM

năzuínță s. f., g.-d. art. năzuínței; pl. năzuínțe

năzuire
NĂZUÍ, năzuiesc, vb. IV. Intranz. 1. A tinde către ceva; a aspira, a râvni. ♦ Refl. și intranz. (Reg.) A se strădui, a se trudi; a încerca. 2. (Înv.) A se îndrepta spre cineva sau undeva după ajutor, a recurge, a apela la sprijinul, bunăvoința, îndurarea cuiva. 3. (Înv. și reg.) A se îndrepta, a se duce spre..., a ținti să ajungă la... – Et. nec. Cf. magh. néz.

DOOM

năzuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năzuiésc, imperf. 3 sg. năzuiá; conj. prez. 3 să năzuiáscă

năzuire
NĂZUÍRE, năzuiri, s. f. Acțiunea de a (se) năzui și rezultatul ei. – V. năzui.

DOOM

năzuíre s. f., g.-d. art. năzuírii; pl. năzuíri

năzuirea
NĂZUÍRE, năzuiri, s. f. Acțiunea de a (se) năzui și rezultatul ei. – V. năzui.

DOOM

năzuíre s. f., g.-d. art. năzuírii; pl. năzuíri

năzuiri
NĂZUÍRE, năzuiri, s. f. Acțiunea de a (se) năzui și rezultatul ei. – V. năzui.

DOOM

năzuíre s. f., g.-d. art. năzuírii; pl. năzuíri

năzuirii
NĂZUÍRE, năzuiri, s. f. Acțiunea de a (se) năzui și rezultatul ei. – V. năzui.

DOOM

năzuíre s. f., g.-d. art. năzuírii; pl. năzuíri

năzuirile
NĂZUÍRE, năzuiri, s. f. Acțiunea de a (se) năzui și rezultatul ei. – V. năzui.

DOOM

năzuíre s. f., g.-d. art. năzuírii; pl. năzuíri

năzuirilor
NĂZUÍRE, năzuiri, s. f. Acțiunea de a (se) năzui și rezultatul ei. – V. năzui.

DOOM

năzuíre s. f., g.-d. art. năzuírii; pl. năzuíri

năzuiră
NĂZUÍ, năzuiesc, vb. IV. Intranz. 1. A tinde către ceva; a aspira, a râvni. ♦ Refl. și intranz. (Reg.) A se strădui, a se trudi; a încerca. 2. (Înv.) A se îndrepta spre cineva sau undeva după ajutor, a recurge, a apela la sprijinul, bunăvoința, îndurarea cuiva. 3. (Înv. și reg.) A se îndrepta, a se duce spre..., a ținti să ajungă la... – Et. nec. Cf. magh. néz.

DOOM

năzuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năzuiésc, imperf. 3 sg. năzuiá; conj. prez. 3 să năzuiáscă

năzuirăm
NĂZUÍ, năzuiesc, vb. IV. Intranz. 1. A tinde către ceva; a aspira, a râvni. ♦ Refl. și intranz. (Reg.) A se strădui, a se trudi; a încerca. 2. (Înv.) A se îndrepta spre cineva sau undeva după ajutor, a recurge, a apela la sprijinul, bunăvoința, îndurarea cuiva. 3. (Înv. și reg.) A se îndrepta, a se duce spre..., a ținti să ajungă la... – Et. nec. Cf. magh. néz.

DOOM

năzuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năzuiésc, imperf. 3 sg. năzuiá; conj. prez. 3 să năzuiáscă

năzuirăți
NĂZUÍ, năzuiesc, vb. IV. Intranz. 1. A tinde către ceva; a aspira, a râvni. ♦ Refl. și intranz. (Reg.) A se strădui, a se trudi; a încerca. 2. (Înv.) A se îndrepta spre cineva sau undeva după ajutor, a recurge, a apela la sprijinul, bunăvoința, îndurarea cuiva. 3. (Înv. și reg.) A se îndrepta, a se duce spre..., a ținti să ajungă la... – Et. nec. Cf. magh. néz.

DOOM

năzuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năzuiésc, imperf. 3 sg. năzuiá; conj. prez. 3 să năzuiáscă

năzuise
NĂZUÍ, năzuiesc, vb. IV. Intranz. 1. A tinde către ceva; a aspira, a râvni. ♦ Refl. și intranz. (Reg.) A se strădui, a se trudi; a încerca. 2. (Înv.) A se îndrepta spre cineva sau undeva după ajutor, a recurge, a apela la sprijinul, bunăvoința, îndurarea cuiva. 3. (Înv. și reg.) A se îndrepta, a se duce spre..., a ținti să ajungă la... – Et. nec. Cf. magh. néz.

DOOM

năzuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năzuiésc, imperf. 3 sg. năzuiá; conj. prez. 3 să năzuiáscă

năzuisem
NĂZUÍ, năzuiesc, vb. IV. Intranz. 1. A tinde către ceva; a aspira, a râvni. ♦ Refl. și intranz. (Reg.) A se strădui, a se trudi; a încerca. 2. (Înv.) A se îndrepta spre cineva sau undeva după ajutor, a recurge, a apela la sprijinul, bunăvoința, îndurarea cuiva. 3. (Înv. și reg.) A se îndrepta, a se duce spre..., a ținti să ajungă la... – Et. nec. Cf. magh. néz.

DOOM

năzuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năzuiésc, imperf. 3 sg. năzuiá; conj. prez. 3 să năzuiáscă

năzuiseră
NĂZUÍ, năzuiesc, vb. IV. Intranz. 1. A tinde către ceva; a aspira, a râvni. ♦ Refl. și intranz. (Reg.) A se strădui, a se trudi; a încerca. 2. (Înv.) A se îndrepta spre cineva sau undeva după ajutor, a recurge, a apela la sprijinul, bunăvoința, îndurarea cuiva. 3. (Înv. și reg.) A se îndrepta, a se duce spre..., a ținti să ajungă la... – Et. nec. Cf. magh. néz.

DOOM

năzuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năzuiésc, imperf. 3 sg. năzuiá; conj. prez. 3 să năzuiáscă

năzuiserăm
NĂZUÍ, năzuiesc, vb. IV. Intranz. 1. A tinde către ceva; a aspira, a râvni. ♦ Refl. și intranz. (Reg.) A se strădui, a se trudi; a încerca. 2. (Înv.) A se îndrepta spre cineva sau undeva după ajutor, a recurge, a apela la sprijinul, bunăvoința, îndurarea cuiva. 3. (Înv. și reg.) A se îndrepta, a se duce spre..., a ținti să ajungă la... – Et. nec. Cf. magh. néz.

DOOM

năzuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năzuiésc, imperf. 3 sg. năzuiá; conj. prez. 3 să năzuiáscă

năzuiserăți
NĂZUÍ, năzuiesc, vb. IV. Intranz. 1. A tinde către ceva; a aspira, a râvni. ♦ Refl. și intranz. (Reg.) A se strădui, a se trudi; a încerca. 2. (Înv.) A se îndrepta spre cineva sau undeva după ajutor, a recurge, a apela la sprijinul, bunăvoința, îndurarea cuiva. 3. (Înv. și reg.) A se îndrepta, a se duce spre..., a ținti să ajungă la... – Et. nec. Cf. magh. néz.

DOOM

năzuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năzuiésc, imperf. 3 sg. năzuiá; conj. prez. 3 să năzuiáscă

năzuiseși
NĂZUÍ, năzuiesc, vb. IV. Intranz. 1. A tinde către ceva; a aspira, a râvni. ♦ Refl. și intranz. (Reg.) A se strădui, a se trudi; a încerca. 2. (Înv.) A se îndrepta spre cineva sau undeva după ajutor, a recurge, a apela la sprijinul, bunăvoința, îndurarea cuiva. 3. (Înv. și reg.) A se îndrepta, a se duce spre..., a ținti să ajungă la... – Et. nec. Cf. magh. néz.

DOOM

năzuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năzuiésc, imperf. 3 sg. năzuiá; conj. prez. 3 să năzuiáscă

năzuiseți
NĂZUÍ, năzuiesc, vb. IV. Intranz. 1. A tinde către ceva; a aspira, a râvni. ♦ Refl. și intranz. (Reg.) A se strădui, a se trudi; a încerca. 2. (Înv.) A se îndrepta spre cineva sau undeva după ajutor, a recurge, a apela la sprijinul, bunăvoința, îndurarea cuiva. 3. (Înv. și reg.) A se îndrepta, a se duce spre..., a ținti să ajungă la... – Et. nec. Cf. magh. néz.

DOOM

năzuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năzuiésc, imperf. 3 sg. năzuiá; conj. prez. 3 să năzuiáscă

năzuit
NĂZUÍ, năzuiesc, vb. IV. Intranz. 1. A tinde către ceva; a aspira, a râvni. ♦ Refl. și intranz. (Reg.) A se strădui, a se trudi; a încerca. 2. (Înv.) A se îndrepta spre cineva sau undeva după ajutor, a recurge, a apela la sprijinul, bunăvoința, îndurarea cuiva. 3. (Înv. și reg.) A se îndrepta, a se duce spre..., a ținti să ajungă la... – Et. nec. Cf. magh. néz.

DOOM

năzuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năzuiésc, imperf. 3 sg. năzuiá; conj. prez. 3 să năzuiáscă

năzuit
NĂZUÍT, -Ă, năzuiți, -te, adj. (Rar) Urmărit cu stăruință, dorit, rîvnit. Tinerii ei feciori domnești, însoțiți, unul de oaste pămîntească și de ajutorințe ungurești, altul de turcii ce i se dase ca să-l așeze pe scaunul năzuit al Moldovei, se întîmpinase în ocolul Focșanilor. ODOBESCU, S. I 170.

năzuita
NĂZUÍT, -Ă, năzuiți, -te, adj. (Rar) Urmărit cu stăruință, dorit, rîvnit. Tinerii ei feciori domnești, însoțiți, unul de oaste pămîntească și de ajutorințe ungurești, altul de turcii ce i se dase ca să-l așeze pe scaunul năzuit al Moldovei, se întîmpinase în ocolul Focșanilor. ODOBESCU, S. I 170.

năzuite
NĂZUÍT, -Ă, năzuiți, -te, adj. (Rar) Urmărit cu stăruință, dorit, rîvnit. Tinerii ei feciori domnești, însoțiți, unul de oaste pămîntească și de ajutorințe ungurești, altul de turcii ce i se dase ca să-l așeze pe scaunul năzuit al Moldovei, se întîmpinase în ocolul Focșanilor. ODOBESCU, S. I 170.

năzuitei
NĂZUÍT, -Ă, năzuiți, -te, adj. (Rar) Urmărit cu stăruință, dorit, rîvnit. Tinerii ei feciori domnești, însoțiți, unul de oaste pămîntească și de ajutorințe ungurești, altul de turcii ce i se dase ca să-l așeze pe scaunul năzuit al Moldovei, se întîmpinase în ocolul Focșanilor. ODOBESCU, S. I 170.

năzuitele
NĂZUÍT, -Ă, năzuiți, -te, adj. (Rar) Urmărit cu stăruință, dorit, rîvnit. Tinerii ei feciori domnești, însoțiți, unul de oaste pămîntească și de ajutorințe ungurești, altul de turcii ce i se dase ca să-l așeze pe scaunul năzuit al Moldovei, se întîmpinase în ocolul Focșanilor. ODOBESCU, S. I 170.

năzuitelor
NĂZUÍT, -Ă, năzuiți, -te, adj. (Rar) Urmărit cu stăruință, dorit, rîvnit. Tinerii ei feciori domnești, însoțiți, unul de oaste pămîntească și de ajutorințe ungurești, altul de turcii ce i se dase ca să-l așeze pe scaunul năzuit al Moldovei, se întîmpinase în ocolul Focșanilor. ODOBESCU, S. I 170.

năzuitul
NĂZUÍT, -Ă, năzuiți, -te, adj. (Rar) Urmărit cu stăruință, dorit, rîvnit. Tinerii ei feciori domnești, însoțiți, unul de oaste pămîntească și de ajutorințe ungurești, altul de turcii ce i se dase ca să-l așeze pe scaunul năzuit al Moldovei, se întîmpinase în ocolul Focșanilor. ODOBESCU, S. I 170.

năzuitului
NĂZUÍT, -Ă, năzuiți, -te, adj. (Rar) Urmărit cu stăruință, dorit, rîvnit. Tinerii ei feciori domnești, însoțiți, unul de oaste pămîntească și de ajutorințe ungurești, altul de turcii ce i se dase ca să-l așeze pe scaunul năzuit al Moldovei, se întîmpinase în ocolul Focșanilor. ODOBESCU, S. I 170.

năzuiși
NĂZUÍ, năzuiesc, vb. IV. Intranz. 1. A tinde către ceva; a aspira, a râvni. ♦ Refl. și intranz. (Reg.) A se strădui, a se trudi; a încerca. 2. (Înv.) A se îndrepta spre cineva sau undeva după ajutor, a recurge, a apela la sprijinul, bunăvoința, îndurarea cuiva. 3. (Înv. și reg.) A se îndrepta, a se duce spre..., a ținti să ajungă la... – Et. nec. Cf. magh. néz.

DOOM

năzuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năzuiésc, imperf. 3 sg. năzuiá; conj. prez. 3 să năzuiáscă

năzuiți
NĂZUÍ, năzuiesc, vb. IV. Intranz. 1. A tinde către ceva; a aspira, a râvni. ♦ Refl. și intranz. (Reg.) A se strădui, a se trudi; a încerca. 2. (Înv.) A se îndrepta spre cineva sau undeva după ajutor, a recurge, a apela la sprijinul, bunăvoința, îndurarea cuiva. 3. (Înv. și reg.) A se îndrepta, a se duce spre..., a ținti să ajungă la... – Et. nec. Cf. magh. néz.

DOOM

năzuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năzuiésc, imperf. 3 sg. năzuiá; conj. prez. 3 să năzuiáscă

năzuiți
NĂZUÍT, -Ă, năzuiți, -te, adj. (Rar) Urmărit cu stăruință, dorit, rîvnit. Tinerii ei feciori domnești, însoțiți, unul de oaste pămîntească și de ajutorințe ungurești, altul de turcii ce i se dase ca să-l așeze pe scaunul năzuit al Moldovei, se întîmpinase în ocolul Focșanilor. ODOBESCU, S. I 170.

năzuiții
NĂZUÍT, -Ă, năzuiți, -te, adj. (Rar) Urmărit cu stăruință, dorit, rîvnit. Tinerii ei feciori domnești, însoțiți, unul de oaste pămîntească și de ajutorințe ungurești, altul de turcii ce i se dase ca să-l așeze pe scaunul năzuit al Moldovei, se întîmpinase în ocolul Focșanilor. ODOBESCU, S. I 170.

năzuiților
NĂZUÍT, -Ă, năzuiți, -te, adj. (Rar) Urmărit cu stăruință, dorit, rîvnit. Tinerii ei feciori domnești, însoțiți, unul de oaste pămîntească și de ajutorințe ungurești, altul de turcii ce i se dase ca să-l așeze pe scaunul năzuit al Moldovei, se întîmpinase în ocolul Focșanilor. ODOBESCU, S. I 170.

năzuroasa
NĂZURÓS, -OÁSĂ, năzuroși, -oase, adj. (Pop. și fam.) Care face nazuri, care are toane; mofturos, capricios, pretențios. – Nazuri + suf. -os.

DOOM

năzurós (pop., fam.) adj. m., pl. năzuróși; f. năzuroásă, pl. năzuroáse

năzuroase
NĂZURÓS, -OÁSĂ, năzuroși, -oase, adj. (Pop. și fam.) Care face nazuri, care are toane; mofturos, capricios, pretențios. – Nazuri + suf. -os.

DOOM

năzurós (pop., fam.) adj. m., pl. năzuróși; f. năzuroásă, pl. năzuroáse

năzuroasei
NĂZURÓS, -OÁSĂ, năzuroși, -oase, adj. (Pop. și fam.) Care face nazuri, care are toane; mofturos, capricios, pretențios. – Nazuri + suf. -os.

DOOM

năzurós (pop., fam.) adj. m., pl. năzuróși; f. năzuroásă, pl. năzuroáse

năzuroasele
NĂZURÓS, -OÁSĂ, năzuroși, -oase, adj. (Pop. și fam.) Care face nazuri, care are toane; mofturos, capricios, pretențios. – Nazuri + suf. -os.

DOOM

năzurós (pop., fam.) adj. m., pl. năzuróși; f. năzuroásă, pl. năzuroáse

năzuroaselor
NĂZURÓS, -OÁSĂ, năzuroși, -oase, adj. (Pop. și fam.) Care face nazuri, care are toane; mofturos, capricios, pretențios. – Nazuri + suf. -os.

DOOM

năzurós (pop., fam.) adj. m., pl. năzuróși; f. năzuroásă, pl. năzuroáse

năzuros
NĂZURÓS, -OÁSĂ, năzuroși, -oase, adj. (Pop. și fam.) Care face nazuri, care are toane; mofturos, capricios, pretențios. – Nazuri + suf. -os.

DOOM

năzurós (pop., fam.) adj. m., pl. năzuróși; f. năzuroásă, pl. năzuroáse

năzurosul
NĂZURÓS, -OÁSĂ, năzuroși, -oase, adj. (Pop. și fam.) Care face nazuri, care are toane; mofturos, capricios, pretențios. – Nazuri + suf. -os.

DOOM

năzurós (pop., fam.) adj. m., pl. năzuróși; f. năzuroásă, pl. năzuroáse

năzurosului
NĂZURÓS, -OÁSĂ, năzuroși, -oase, adj. (Pop. și fam.) Care face nazuri, care are toane; mofturos, capricios, pretențios. – Nazuri + suf. -os.

DOOM

năzurós (pop., fam.) adj. m., pl. năzuróși; f. năzuroásă, pl. năzuroáse

năzuroși
NĂZURÓS, -OÁSĂ, năzuroși, -oase, adj. (Pop. și fam.) Care face nazuri, care are toane; mofturos, capricios, pretențios. – Nazuri + suf. -os.

DOOM

năzurós (pop., fam.) adj. m., pl. năzuróși; f. năzuroásă, pl. năzuroáse

năzuroșii
NĂZURÓS, -OÁSĂ, năzuroși, -oase, adj. (Pop. și fam.) Care face nazuri, care are toane; mofturos, capricios, pretențios. – Nazuri + suf. -os.

DOOM

năzurós (pop., fam.) adj. m., pl. năzuróși; f. năzuroásă, pl. năzuroáse

năzuroșilor
NĂZURÓS, -OÁSĂ, năzuroși, -oase, adj. (Pop. și fam.) Care face nazuri, care are toane; mofturos, capricios, pretențios. – Nazuri + suf. -os.

DOOM

năzurós (pop., fam.) adj. m., pl. năzuróși; f. năzuroásă, pl. năzuroáse

năzărea
NĂZĂRÍ, năzár, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Refl. A i se părea cuiva că vede sau că aude ceea ce nu există; a i se năluci. ♦ A-i veni cuiva deodată o idee (ciudată), o toană, un capriciu. 2. Intranz. și refl. A se arăta vederii (pentru scurt timp); a se întrezări. ♦ Tranz. A vedea (nedeslușit, de departe); a zări, a observa. [Prez. ind. și: năzăresc] – Din sl. nazirati.

DOOM

!năzărí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 sg. năzáre, imperf. 3 sg. năzăreá; conj. prez. 3 să năzáră

năzăreai
NĂZĂRÍ, năzár, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Refl. A i se părea cuiva că vede sau că aude ceea ce nu există; a i se năluci. ♦ A-i veni cuiva deodată o idee (ciudată), o toană, un capriciu. 2. Intranz. și refl. A se arăta vederii (pentru scurt timp); a se întrezări. ♦ Tranz. A vedea (nedeslușit, de departe); a zări, a observa. [Prez. ind. și: năzăresc] – Din sl. nazirati.

DOOM

!năzărí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 sg. năzáre, imperf. 3 sg. năzăreá; conj. prez. 3 să năzáră

năzăreala
NĂZĂREÁLĂ, năzăreli, s. f. Năzărire; sperietură. – Năzări + suf. -eală.

DOOM

năzăreálă s. f., g.-d. art. năzărélii; pl. năzăréli

năzăream
NĂZĂRÍ, năzár, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Refl. A i se părea cuiva că vede sau că aude ceea ce nu există; a i se năluci. ♦ A-i veni cuiva deodată o idee (ciudată), o toană, un capriciu. 2. Intranz. și refl. A se arăta vederii (pentru scurt timp); a se întrezări. ♦ Tranz. A vedea (nedeslușit, de departe); a zări, a observa. [Prez. ind. și: năzăresc] – Din sl. nazirati.

DOOM

!năzărí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 sg. năzáre, imperf. 3 sg. năzăreá; conj. prez. 3 să năzáră

năzăreau
NĂZĂRÍ, năzár, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Refl. A i se părea cuiva că vede sau că aude ceea ce nu există; a i se năluci. ♦ A-i veni cuiva deodată o idee (ciudată), o toană, un capriciu. 2. Intranz. și refl. A se arăta vederii (pentru scurt timp); a se întrezări. ♦ Tranz. A vedea (nedeslușit, de departe); a zări, a observa. [Prez. ind. și: năzăresc] – Din sl. nazirati.

DOOM

!năzărí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 sg. năzáre, imperf. 3 sg. năzăreá; conj. prez. 3 să năzáră

năzăreați
NĂZĂRÍ, năzár, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Refl. A i se părea cuiva că vede sau că aude ceea ce nu există; a i se năluci. ♦ A-i veni cuiva deodată o idee (ciudată), o toană, un capriciu. 2. Intranz. și refl. A se arăta vederii (pentru scurt timp); a se întrezări. ♦ Tranz. A vedea (nedeslușit, de departe); a zări, a observa. [Prez. ind. și: năzăresc] – Din sl. nazirati.

DOOM

!năzărí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 sg. năzáre, imperf. 3 sg. năzăreá; conj. prez. 3 să năzáră

năzăreli
NĂZĂREÁLĂ, năzăreli, s. f. Năzărire; sperietură. – Năzări + suf. -eală.

DOOM

năzăreálă s. f., g.-d. art. năzărélii; pl. năzăréli

năzărelii
NĂZĂREÁLĂ, năzăreli, s. f. Năzărire; sperietură. – Năzări + suf. -eală.

DOOM

năzăreálă s. f., g.-d. art. năzărélii; pl. năzăréli

năzărelile
NĂZĂREÁLĂ, năzăreli, s. f. Năzărire; sperietură. – Năzări + suf. -eală.

DOOM

năzăreálă s. f., g.-d. art. năzărélii; pl. năzăréli

năzărelilor
NĂZĂREÁLĂ, năzăreli, s. f. Năzărire; sperietură. – Năzări + suf. -eală.

DOOM

năzăreálă s. f., g.-d. art. năzărélii; pl. năzăréli

năzări
NĂZĂRÍ, năzăresc, vb. IV. 1. Refl.. A i se părea cuiva că vede sau că aude ceea ce nu există; a i se năluci. ♦ A-i veni cuiva deodată o idee (ciudată), o toană, un capriciu. 2. Intranz. și refl.. A se arăta vederii (pentru scurt timp); a se întrezări. ♦ Tranz. (Pop.) A vedea (nedeslușit, de departe); a zări, a observa. [Prez. ind. și: năzár] – Din sl. nazirati.

năzării
NĂZĂRÍ, năzár, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Refl. A i se părea cuiva că vede sau că aude ceea ce nu există; a i se năluci. ♦ A-i veni cuiva deodată o idee (ciudată), o toană, un capriciu. 2. Intranz. și refl. A se arăta vederii (pentru scurt timp); a se întrezări. ♦ Tranz. A vedea (nedeslușit, de departe); a zări, a observa. [Prez. ind. și: năzăresc] – Din sl. nazirati.

DOOM

!năzărí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 sg. năzáre, imperf. 3 sg. năzăreá; conj. prez. 3 să năzáră

năzărim
NĂZĂRÍ, năzár, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Refl. A i se părea cuiva că vede sau că aude ceea ce nu există; a i se năluci. ♦ A-i veni cuiva deodată o idee (ciudată), o toană, un capriciu. 2. Intranz. și refl. A se arăta vederii (pentru scurt timp); a se întrezări. ♦ Tranz. A vedea (nedeslușit, de departe); a zări, a observa. [Prez. ind. și: năzăresc] – Din sl. nazirati.

DOOM

!năzărí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 sg. năzáre, imperf. 3 sg. năzăreá; conj. prez. 3 să năzáră

năzărind
NĂZĂRÍ, năzár, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Refl. A i se părea cuiva că vede sau că aude ceea ce nu există; a i se năluci. ♦ A-i veni cuiva deodată o idee (ciudată), o toană, un capriciu. 2. Intranz. și refl. A se arăta vederii (pentru scurt timp); a se întrezări. ♦ Tranz. A vedea (nedeslușit, de departe); a zări, a observa. [Prez. ind. și: năzăresc] – Din sl. nazirati.

DOOM

!năzărí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 sg. năzáre, imperf. 3 sg. năzăreá; conj. prez. 3 să năzáră

năzărire
NĂZĂRÍ, năzár, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Refl. A i se părea cuiva că vede sau că aude ceea ce nu există; a i se năluci. ♦ A-i veni cuiva deodată o idee (ciudată), o toană, un capriciu. 2. Intranz. și refl. A se arăta vederii (pentru scurt timp); a se întrezări. ♦ Tranz. A vedea (nedeslușit, de departe); a zări, a observa. [Prez. ind. și: năzăresc] – Din sl. nazirati.

DOOM

!năzărí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 sg. năzáre, imperf. 3 sg. năzăreá; conj. prez. 3 să năzáră

năzărire
NĂZĂRÍRE, năzăriri, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a i (se) năzări cuiva ceva; (concr.) ceea ce apare sau i se pare că apare cuiva; apariție, închipuire, năzăreală, năzăritură; vedenie, halucinație. – V. năzări.

DOOM

năzăríre (pop., fam.) s. f., g.-d. art. năzărírii; pl. năzăríri

năzărirea
NĂZĂRÍRE, năzăriri, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a i (se) năzări cuiva ceva; (concr.) ceea ce apare sau i se pare că apare cuiva; apariție, închipuire, năzăreală, năzăritură; vedenie, halucinație. – V. năzări.

DOOM

năzăríre (pop., fam.) s. f., g.-d. art. năzărírii; pl. năzăríri

năzăriri
NĂZĂRÍRE, năzăriri, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a i (se) năzări cuiva ceva; (concr.) ceea ce apare sau i se pare că apare cuiva; apariție, închipuire, năzăreală, năzăritură; vedenie, halucinație. – V. năzări.

DOOM

năzăríre (pop., fam.) s. f., g.-d. art. năzărírii; pl. năzăríri

năzăririi
NĂZĂRÍRE, năzăriri, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a i (se) năzări cuiva ceva; (concr.) ceea ce apare sau i se pare că apare cuiva; apariție, închipuire, năzăreală, năzăritură; vedenie, halucinație. – V. năzări.

DOOM

năzăríre (pop., fam.) s. f., g.-d. art. năzărírii; pl. năzăríri

năzăririle
NĂZĂRÍRE, năzăriri, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a i (se) năzări cuiva ceva; (concr.) ceea ce apare sau i se pare că apare cuiva; apariție, închipuire, năzăreală, năzăritură; vedenie, halucinație. – V. năzări.

DOOM

năzăríre (pop., fam.) s. f., g.-d. art. năzărírii; pl. năzăríri

năzăririlor
NĂZĂRÍRE, năzăriri, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a i (se) năzări cuiva ceva; (concr.) ceea ce apare sau i se pare că apare cuiva; apariție, închipuire, năzăreală, năzăritură; vedenie, halucinație. – V. năzări.

DOOM

năzăríre (pop., fam.) s. f., g.-d. art. năzărírii; pl. năzăríri

năzăriră
NĂZĂRÍ, năzár, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Refl. A i se părea cuiva că vede sau că aude ceea ce nu există; a i se năluci. ♦ A-i veni cuiva deodată o idee (ciudată), o toană, un capriciu. 2. Intranz. și refl. A se arăta vederii (pentru scurt timp); a se întrezări. ♦ Tranz. A vedea (nedeslușit, de departe); a zări, a observa. [Prez. ind. și: năzăresc] – Din sl. nazirati.

DOOM

!năzărí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 sg. năzáre, imperf. 3 sg. năzăreá; conj. prez. 3 să năzáră

năzărirăm
NĂZĂRÍ, năzár, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Refl. A i se părea cuiva că vede sau că aude ceea ce nu există; a i se năluci. ♦ A-i veni cuiva deodată o idee (ciudată), o toană, un capriciu. 2. Intranz. și refl. A se arăta vederii (pentru scurt timp); a se întrezări. ♦ Tranz. A vedea (nedeslușit, de departe); a zări, a observa. [Prez. ind. și: năzăresc] – Din sl. nazirati.

DOOM

!năzărí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 sg. năzáre, imperf. 3 sg. năzăreá; conj. prez. 3 să năzáră

năzărirăți
NĂZĂRÍ, năzár, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Refl. A i se părea cuiva că vede sau că aude ceea ce nu există; a i se năluci. ♦ A-i veni cuiva deodată o idee (ciudată), o toană, un capriciu. 2. Intranz. și refl. A se arăta vederii (pentru scurt timp); a se întrezări. ♦ Tranz. A vedea (nedeslușit, de departe); a zări, a observa. [Prez. ind. și: năzăresc] – Din sl. nazirati.

DOOM

!năzărí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 sg. năzáre, imperf. 3 sg. năzăreá; conj. prez. 3 să năzáră

năzărise
NĂZĂRÍ, năzár, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Refl. A i se părea cuiva că vede sau că aude ceea ce nu există; a i se năluci. ♦ A-i veni cuiva deodată o idee (ciudată), o toană, un capriciu. 2. Intranz. și refl. A se arăta vederii (pentru scurt timp); a se întrezări. ♦ Tranz. A vedea (nedeslușit, de departe); a zări, a observa. [Prez. ind. și: năzăresc] – Din sl. nazirati.

DOOM

!năzărí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 sg. năzáre, imperf. 3 sg. năzăreá; conj. prez. 3 să năzáră

năzărisem
NĂZĂRÍ, năzár, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Refl. A i se părea cuiva că vede sau că aude ceea ce nu există; a i se năluci. ♦ A-i veni cuiva deodată o idee (ciudată), o toană, un capriciu. 2. Intranz. și refl. A se arăta vederii (pentru scurt timp); a se întrezări. ♦ Tranz. A vedea (nedeslușit, de departe); a zări, a observa. [Prez. ind. și: năzăresc] – Din sl. nazirati.

DOOM

!năzărí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 sg. năzáre, imperf. 3 sg. năzăreá; conj. prez. 3 să năzáră

năzăriseră
NĂZĂRÍ, năzár, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Refl. A i se părea cuiva că vede sau că aude ceea ce nu există; a i se năluci. ♦ A-i veni cuiva deodată o idee (ciudată), o toană, un capriciu. 2. Intranz. și refl. A se arăta vederii (pentru scurt timp); a se întrezări. ♦ Tranz. A vedea (nedeslușit, de departe); a zări, a observa. [Prez. ind. și: năzăresc] – Din sl. nazirati.

DOOM

!năzărí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 sg. năzáre, imperf. 3 sg. năzăreá; conj. prez. 3 să năzáră

năzăriserăm
NĂZĂRÍ, năzár, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Refl. A i se părea cuiva că vede sau că aude ceea ce nu există; a i se năluci. ♦ A-i veni cuiva deodată o idee (ciudată), o toană, un capriciu. 2. Intranz. și refl. A se arăta vederii (pentru scurt timp); a se întrezări. ♦ Tranz. A vedea (nedeslușit, de departe); a zări, a observa. [Prez. ind. și: năzăresc] – Din sl. nazirati.

DOOM

!năzărí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 sg. năzáre, imperf. 3 sg. năzăreá; conj. prez. 3 să năzáră

năzăriserăți
NĂZĂRÍ, năzár, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Refl. A i se părea cuiva că vede sau că aude ceea ce nu există; a i se năluci. ♦ A-i veni cuiva deodată o idee (ciudată), o toană, un capriciu. 2. Intranz. și refl. A se arăta vederii (pentru scurt timp); a se întrezări. ♦ Tranz. A vedea (nedeslușit, de departe); a zări, a observa. [Prez. ind. și: năzăresc] – Din sl. nazirati.

DOOM

!năzărí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 sg. năzáre, imperf. 3 sg. năzăreá; conj. prez. 3 să năzáră

năzăriseși
NĂZĂRÍ, năzár, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Refl. A i se părea cuiva că vede sau că aude ceea ce nu există; a i se năluci. ♦ A-i veni cuiva deodată o idee (ciudată), o toană, un capriciu. 2. Intranz. și refl. A se arăta vederii (pentru scurt timp); a se întrezări. ♦ Tranz. A vedea (nedeslușit, de departe); a zări, a observa. [Prez. ind. și: năzăresc] – Din sl. nazirati.

DOOM

!năzărí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 sg. năzáre, imperf. 3 sg. năzăreá; conj. prez. 3 să năzáră

năzăriseți
NĂZĂRÍ, năzár, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Refl. A i se părea cuiva că vede sau că aude ceea ce nu există; a i se năluci. ♦ A-i veni cuiva deodată o idee (ciudată), o toană, un capriciu. 2. Intranz. și refl. A se arăta vederii (pentru scurt timp); a se întrezări. ♦ Tranz. A vedea (nedeslușit, de departe); a zări, a observa. [Prez. ind. și: năzăresc] – Din sl. nazirati.

DOOM

!năzărí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 sg. năzáre, imperf. 3 sg. năzăreá; conj. prez. 3 să năzáră

năzărit
NĂZĂRÍ, năzár, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Refl. A i se părea cuiva că vede sau că aude ceea ce nu există; a i se năluci. ♦ A-i veni cuiva deodată o idee (ciudată), o toană, un capriciu. 2. Intranz. și refl. A se arăta vederii (pentru scurt timp); a se întrezări. ♦ Tranz. A vedea (nedeslușit, de departe); a zări, a observa. [Prez. ind. și: năzăresc] – Din sl. nazirati.

DOOM

!năzărí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 sg. năzáre, imperf. 3 sg. năzăreá; conj. prez. 3 să năzáră

năzărit
NĂZĂRÍ, năzăresc, vb. IV. 1. Refl.. A i se părea cuiva că vede sau că aude ceea ce nu există; a i se năluci. ♦ A-i veni cuiva deodată o idee (ciudată), o toană, un capriciu. 2. Intranz. și refl.. A se arăta vederii (pentru scurt timp); a se întrezări. ♦ Tranz. (Pop.) A vedea (nedeslușit, de departe); a zări, a observa. [Prez. ind. și: năzár] – Din sl. nazirati.

năzăritura
NĂZĂRITÚRĂ, năzărituri, s. f. (Pop.) Năzărire. – Năzări + suf. -tură.

DOOM

năzăritúră (pop.) s. f., g.-d. art. năzăritúrii; pl. năzăritúri

năzărituri
NĂZĂRITÚRĂ, năzărituri, s. f. (Pop.) Năzărire. – Năzări + suf. -tură.

DOOM

năzăritúră (pop.) s. f., g.-d. art. năzăritúrii; pl. năzăritúri

năzăriturii
NĂZĂRITÚRĂ, năzărituri, s. f. (Pop.) Năzărire. – Năzări + suf. -tură.

DOOM

năzăritúră (pop.) s. f., g.-d. art. năzăritúrii; pl. năzăritúri

năzăriturile
NĂZĂRITÚRĂ, năzărituri, s. f. (Pop.) Năzărire. – Năzări + suf. -tură.

DOOM

năzăritúră (pop.) s. f., g.-d. art. năzăritúrii; pl. năzăritúri

năzăriturilor
NĂZĂRITÚRĂ, năzărituri, s. f. (Pop.) Năzărire. – Năzări + suf. -tură.

DOOM

năzăritúră (pop.) s. f., g.-d. art. năzăritúrii; pl. năzăritúri

năzăriși
NĂZĂRÍ, năzár, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Refl. A i se părea cuiva că vede sau că aude ceea ce nu există; a i se năluci. ♦ A-i veni cuiva deodată o idee (ciudată), o toană, un capriciu. 2. Intranz. și refl. A se arăta vederii (pentru scurt timp); a se întrezări. ♦ Tranz. A vedea (nedeslușit, de departe); a zări, a observa. [Prez. ind. și: năzăresc] – Din sl. nazirati.

DOOM

!năzărí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 sg. năzáre, imperf. 3 sg. năzăreá; conj. prez. 3 să năzáră

năzăriți
NĂZĂRÍ, năzár, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Refl. A i se părea cuiva că vede sau că aude ceea ce nu există; a i se năluci. ♦ A-i veni cuiva deodată o idee (ciudată), o toană, un capriciu. 2. Intranz. și refl. A se arăta vederii (pentru scurt timp); a se întrezări. ♦ Tranz. A vedea (nedeslușit, de departe); a zări, a observa. [Prez. ind. și: năzăresc] – Din sl. nazirati.

DOOM

!năzărí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 sg. năzáre, imperf. 3 sg. năzăreá; conj. prez. 3 să năzáră

năzărâmb
NĂZĂRẤMB, năzărấmbi, s. m. Nerod, tont. (din zgâmboi¹, cu pref. expresiv; sau din sl. sramŭ = rușine, nesramĩnŭ = nerușinat)

nășea
NĂȘÉL, -EÁ, nășei, -ele, s. m. și f. (Rar) Nășic. – Naș² + suf. -el.

DOOM

nășél (rar) s. m., pl. nășéi, art. nășéii

nășea
NĂȘÍ, nășesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A(-i) fi (cuiva) naș² la botez sau la cununie. 2. Tranz. (Fam.) A numi pe cineva naș2, a i se adresa cuiva cu numele de naș². – V. naș².

DOOM

nășí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nășésc, imperf. 3 sg. nășeá; conj. prez. 3 să nășeáscă

nășeai
NĂȘÍ, nășesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A(-i) fi (cuiva) naș² la botez sau la cununie. 2. Tranz. (Fam.) A numi pe cineva naș2, a i se adresa cuiva cu numele de naș². – V. naș².

DOOM

nășí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nășésc, imperf. 3 sg. nășeá; conj. prez. 3 să nășeáscă

nășeam
NĂȘÍ, nășesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A(-i) fi (cuiva) naș² la botez sau la cununie. 2. Tranz. (Fam.) A numi pe cineva naș2, a i se adresa cuiva cu numele de naș². – V. naș².

DOOM

nășí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nășésc, imperf. 3 sg. nășeá; conj. prez. 3 să nășeáscă

nășească
NĂȘÍ, nășesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A(-i) fi (cuiva) naș² la botez sau la cununie. 2. Tranz. (Fam.) A numi pe cineva naș2, a i se adresa cuiva cu numele de naș². – V. naș².

DOOM

nășí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nășésc, imperf. 3 sg. nășeá; conj. prez. 3 să nășeáscă

nășeau
NĂȘÍ, nășesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A(-i) fi (cuiva) naș² la botez sau la cununie. 2. Tranz. (Fam.) A numi pe cineva naș2, a i se adresa cuiva cu numele de naș². – V. naș².

DOOM

nășí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nășésc, imperf. 3 sg. nășeá; conj. prez. 3 să nășeáscă

nășeaua
NĂȘÉL, -EÁ, nășei, -ele, s. m. și f. (Rar) Nășic. – Naș² + suf. -el.

DOOM

nășél (rar) s. m., pl. nășéi, art. nășéii

nășeați
NĂȘÍ, nășesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A(-i) fi (cuiva) naș² la botez sau la cununie. 2. Tranz. (Fam.) A numi pe cineva naș2, a i se adresa cuiva cu numele de naș². – V. naș².

DOOM

nășí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nășésc, imperf. 3 sg. nășeá; conj. prez. 3 să nășeáscă

nășei
NĂȘÉL, -EÁ, nășei, -ele, s. m. și f. (Rar) Nășic. – Naș² + suf. -el.

DOOM

nășél (rar) s. m., pl. nășéi, art. nășéii

nășeii
NĂȘÉL, -EÁ, nășei, -ele, s. m. și f. (Rar) Nășic. – Naș² + suf. -el.

DOOM

nășél (rar) s. m., pl. nășéi, art. nășéii

nășeilor
NĂȘÉL, -EÁ, nășei, -ele, s. m. și f. (Rar) Nășic. – Naș² + suf. -el.

DOOM

nășél (rar) s. m., pl. nășéi, art. nășéii

nășel
NĂȘÉL, -EÁ, nășei, -ele, s. m. și f. (Rar) Nășic. – Naș² + suf. -el.

DOOM

nășél (rar) s. m., pl. nășéi, art. nășéii

nășele
NĂȘÉL, -EÁ, nășei, -ele, s. m. și f. (Rar) Nășic. – Naș² + suf. -el.

DOOM

nășél (rar) s. m., pl. nășéi, art. nășéii

nășelei
NĂȘÉL, -EÁ, nășei, -ele, s. m. și f. (Rar) Nășic. – Naș² + suf. -el.

DOOM

nășél (rar) s. m., pl. nășéi, art. nășéii

nășelele
NĂȘÉL, -EÁ, nășei, -ele, s. m. și f. (Rar) Nășic. – Naș² + suf. -el.

DOOM

nășél (rar) s. m., pl. nășéi, art. nășéii

nășelelor
NĂȘÉL, -EÁ, nășei, -ele, s. m. și f. (Rar) Nășic. – Naș² + suf. -el.

DOOM

nășél (rar) s. m., pl. nășéi, art. nășéii

nășelul
NĂȘÉL, -EÁ, nășei, -ele, s. m. și f. (Rar) Nășic. – Naș² + suf. -el.

DOOM

nășél (rar) s. m., pl. nășéi, art. nășéii

nășelului
NĂȘÉL, -EÁ, nășei, -ele, s. m. și f. (Rar) Nășic. – Naș² + suf. -el.

DOOM

nășél (rar) s. m., pl. nășéi, art. nășéii

nășesc
NĂȘÍ, nășesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A(-i) fi (cuiva) naș² la botez sau la cununie. 2. Tranz. (Fam.) A numi pe cineva naș2, a i se adresa cuiva cu numele de naș². – V. naș².

DOOM

nășí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nășésc, imperf. 3 sg. nășeá; conj. prez. 3 să nășeáscă

nășește
NĂȘÍ, nășesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A(-i) fi (cuiva) naș² la botez sau la cununie. 2. Tranz. (Fam.) A numi pe cineva naș2, a i se adresa cuiva cu numele de naș². – V. naș².

DOOM

nășí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nășésc, imperf. 3 sg. nășeá; conj. prez. 3 să nășeáscă

nășești
NĂȘÍ, nășesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A(-i) fi (cuiva) naș² la botez sau la cununie. 2. Tranz. (Fam.) A numi pe cineva naș2, a i se adresa cuiva cu numele de naș². – V. naș².

DOOM

nășí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nășésc, imperf. 3 sg. nășeá; conj. prez. 3 să nășeáscă

năși
NĂȘÍ, nășesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A(-i) fi (cuiva) naș² la botez sau la cununie. 2. Tranz. (Fam.) A numi pe cineva naș2, a i se adresa cuiva cu numele de naș². – V. naș².

DOOM

nășí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nășésc, imperf. 3 sg. nășeá; conj. prez. 3 să nășeáscă

nășic
NĂȘÍC, -Ă, nășici, -ce, s. m. și f. (Pop.) Diminutiv al lui naș²; nășel. – Naș² + suf. -ic.

DOOM

nășíc (pop.) s. m., pl. nășíci

nășica
NĂȘÍC, -Ă, nășici, -ce, s. m. și f. (Pop.) Diminutiv al lui naș²; nășel. – Naș² + suf. -ic.

DOOM

nășíc (pop.) s. m., pl. nășíci

nășice
NĂȘÍC, -Ă, nășici, -ce, s. m. și f. (Pop.) Diminutiv al lui naș²; nășel. – Naș² + suf. -ic.

DOOM

nășíc (pop.) s. m., pl. nășíci

nășicei
NĂȘÍC, -Ă, nășici, -ce, s. m. și f. (Pop.) Diminutiv al lui naș²; nășel. – Naș² + suf. -ic.

DOOM

nășíc (pop.) s. m., pl. nășíci

nășicele
NĂȘÍC, -Ă, nășici, -ce, s. m. și f. (Pop.) Diminutiv al lui naș²; nășel. – Naș² + suf. -ic.

DOOM

nășíc (pop.) s. m., pl. nășíci

nășicelor
NĂȘÍC, -Ă, nășici, -ce, s. m. și f. (Pop.) Diminutiv al lui naș²; nășel. – Naș² + suf. -ic.

DOOM

nășíc (pop.) s. m., pl. nășíci

nășici
NĂȘÍC, -Ă, nășici, -ce, s. m. și f. (Pop.) Diminutiv al lui naș²; nășel. – Naș² + suf. -ic.

DOOM

nășíc (pop.) s. m., pl. nășíci

nășici
NĂȘÍC, -Ă, nășici, -ce, s. m. și f. (Pop.) Diminutiv al lui naș²; nășel. – Naș² + suf. -ic.

DOOM

nășíc (pop.) s. m., pl. nășíci

nășicii
NĂȘÍC, -Ă, nășici, -ce, s. m. și f. (Pop.) Diminutiv al lui naș²; nășel. – Naș² + suf. -ic.

DOOM

nășíc (pop.) s. m., pl. nășíci

nășicii
NĂȘÍC, -Ă, nășici, -ce, s. m. și f. (Pop.) Diminutiv al lui naș²; nășel. – Naș² + suf. -ic.

DOOM

nășíc (pop.) s. m., pl. nășíci

nășicile
NĂȘÍC, -Ă, nășici, -ce, s. m. și f. (Pop.) Diminutiv al lui naș²; nășel. – Naș² + suf. -ic.

DOOM

nășíc (pop.) s. m., pl. nășíci

nășicilor
NĂȘÍC, -Ă, nășici, -ce, s. m. și f. (Pop.) Diminutiv al lui naș²; nășel. – Naș² + suf. -ic.

DOOM

nășíc (pop.) s. m., pl. nășíci

nășicilor
NĂȘÍC, -Ă, nășici, -ce, s. m. și f. (Pop.) Diminutiv al lui naș²; nășel. – Naș² + suf. -ic.

DOOM

nășíc (pop.) s. m., pl. nășíci

nășicul
NĂȘÍC, -Ă, nășici, -ce, s. m. și f. (Pop.) Diminutiv al lui naș²; nășel. – Naș² + suf. -ic.

DOOM

nășíc (pop.) s. m., pl. nășíci

nășicului
NĂȘÍC, -Ă, nășici, -ce, s. m. și f. (Pop.) Diminutiv al lui naș²; nășel. – Naș² + suf. -ic.

DOOM

nășíc (pop.) s. m., pl. nășíci

nășicuța
NĂȘICÚȚĂ, nășicuțe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui nășică. – Nășică + suf. -uță.

DOOM

nășicúță (rar) s. f., g.-d. art. nășicúței; pl. nășicúțe

nășicuțe
NĂȘICÚȚĂ, nășicuțe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui nășică. – Nășică + suf. -uță.

DOOM

nășicúță (rar) s. f., g.-d. art. nășicúței; pl. nășicúțe

nășicuței
NĂȘICÚȚĂ, nășicuțe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui nășică. – Nășică + suf. -uță.

DOOM

nășicúță (rar) s. f., g.-d. art. nășicúței; pl. nășicúțe

nășicuțele
NĂȘICÚȚĂ, nășicuțe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui nășică. – Nășică + suf. -uță.

DOOM

nășicúță (rar) s. f., g.-d. art. nășicúței; pl. nășicúțe

nășicuțelor
NĂȘICÚȚĂ, nășicuțe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui nășică. – Nășică + suf. -uță.

DOOM

nășicúță (rar) s. f., g.-d. art. nășicúței; pl. nășicúțe

nășie
NĂȘÍE s. f. (Fam.) Faptul de a fi naș² (la botez sau la cununie); legătură de înrudire între naș² și fin; calitatea de naș². – Naș² + suf. -ie.

DOOM

nășíe (fam.) s. f., art. nășía, g.-d. nășíi, art. nășíei

nășii
NĂȘÍ, nășesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A(-i) fi (cuiva) naș² la botez sau la cununie. 2. Tranz. (Fam.) A numi pe cineva naș2, a i se adresa cuiva cu numele de naș². – V. naș².

DOOM

nășí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nășésc, imperf. 3 sg. nășeá; conj. prez. 3 să nășeáscă

nășim
NĂȘÍ, nășesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A(-i) fi (cuiva) naș² la botez sau la cununie. 2. Tranz. (Fam.) A numi pe cineva naș2, a i se adresa cuiva cu numele de naș². – V. naș².

DOOM

nășí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nășésc, imperf. 3 sg. nășeá; conj. prez. 3 să nășeáscă

nășind
NĂȘÍ, nășesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A(-i) fi (cuiva) naș² la botez sau la cununie. 2. Tranz. (Fam.) A numi pe cineva naș2, a i se adresa cuiva cu numele de naș². – V. naș².

DOOM

nășí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nășésc, imperf. 3 sg. nășeá; conj. prez. 3 să nășeáscă

nășire
NĂȘÍ, nășesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A(-i) fi (cuiva) naș² la botez sau la cununie. 2. Tranz. (Fam.) A numi pe cineva naș2, a i se adresa cuiva cu numele de naș². – V. naș².

DOOM

nășí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nășésc, imperf. 3 sg. nășeá; conj. prez. 3 să nășeáscă

nășire
NĂȘÍRE, nășiri, s. f. (Fam.) Acțiunea de a năși și rezultatul ei. – V. năși.

DOOM

nășíre (fam.) s. f., g.-d. art. nășírii; pl. nășíri

nășirea
NĂȘÍRE, nășiri, s. f. (Fam.) Acțiunea de a năși și rezultatul ei. – V. năși.

DOOM

nășíre (fam.) s. f., g.-d. art. nășírii; pl. nășíri

nășiri
NĂȘÍRE, nășiri, s. f. (Fam.) Acțiunea de a năși și rezultatul ei. – V. năși.

DOOM

nășíre (fam.) s. f., g.-d. art. nășírii; pl. nășíri

nășirii
NĂȘÍRE, nășiri, s. f. (Fam.) Acțiunea de a năși și rezultatul ei. – V. năși.

DOOM

nășíre (fam.) s. f., g.-d. art. nășírii; pl. nășíri

nășirile
NĂȘÍRE, nășiri, s. f. (Fam.) Acțiunea de a năși și rezultatul ei. – V. năși.

DOOM

nășíre (fam.) s. f., g.-d. art. nășírii; pl. nășíri

nășirilor
NĂȘÍRE, nășiri, s. f. (Fam.) Acțiunea de a năși și rezultatul ei. – V. năși.

DOOM

nășíre (fam.) s. f., g.-d. art. nășírii; pl. nășíri

nășiră
NĂȘÍ, nășesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A(-i) fi (cuiva) naș² la botez sau la cununie. 2. Tranz. (Fam.) A numi pe cineva naș2, a i se adresa cuiva cu numele de naș². – V. naș².

DOOM

nășí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nășésc, imperf. 3 sg. nășeá; conj. prez. 3 să nășeáscă

nășirăm
NĂȘÍ, nășesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A(-i) fi (cuiva) naș² la botez sau la cununie. 2. Tranz. (Fam.) A numi pe cineva naș2, a i se adresa cuiva cu numele de naș². – V. naș².

DOOM

nășí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nășésc, imperf. 3 sg. nășeá; conj. prez. 3 să nășeáscă

nășirăți
NĂȘÍ, nășesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A(-i) fi (cuiva) naș² la botez sau la cununie. 2. Tranz. (Fam.) A numi pe cineva naș2, a i se adresa cuiva cu numele de naș². – V. naș².

DOOM

nășí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nășésc, imperf. 3 sg. nășeá; conj. prez. 3 să nășeáscă

nășise
NĂȘÍ, nășesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A(-i) fi (cuiva) naș² la botez sau la cununie. 2. Tranz. (Fam.) A numi pe cineva naș2, a i se adresa cuiva cu numele de naș². – V. naș².

DOOM

nășí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nășésc, imperf. 3 sg. nășeá; conj. prez. 3 să nășeáscă

nășisem
NĂȘÍ, nășesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A(-i) fi (cuiva) naș² la botez sau la cununie. 2. Tranz. (Fam.) A numi pe cineva naș2, a i se adresa cuiva cu numele de naș². – V. naș².

DOOM

nășí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nășésc, imperf. 3 sg. nășeá; conj. prez. 3 să nășeáscă

nășiseră
NĂȘÍ, nășesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A(-i) fi (cuiva) naș² la botez sau la cununie. 2. Tranz. (Fam.) A numi pe cineva naș2, a i se adresa cuiva cu numele de naș². – V. naș².

DOOM

nășí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nășésc, imperf. 3 sg. nășeá; conj. prez. 3 să nășeáscă

nășiserăm
NĂȘÍ, nășesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A(-i) fi (cuiva) naș² la botez sau la cununie. 2. Tranz. (Fam.) A numi pe cineva naș2, a i se adresa cuiva cu numele de naș². – V. naș².

DOOM

nășí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nășésc, imperf. 3 sg. nășeá; conj. prez. 3 să nășeáscă

nășiserăți
NĂȘÍ, nășesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A(-i) fi (cuiva) naș² la botez sau la cununie. 2. Tranz. (Fam.) A numi pe cineva naș2, a i se adresa cuiva cu numele de naș². – V. naș².

DOOM

nășí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nășésc, imperf. 3 sg. nășeá; conj. prez. 3 să nășeáscă

nășiseși
NĂȘÍ, nășesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A(-i) fi (cuiva) naș² la botez sau la cununie. 2. Tranz. (Fam.) A numi pe cineva naș2, a i se adresa cuiva cu numele de naș². – V. naș².

DOOM

nășí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nășésc, imperf. 3 sg. nășeá; conj. prez. 3 să nășeáscă

nășiseți
NĂȘÍ, nășesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A(-i) fi (cuiva) naș² la botez sau la cununie. 2. Tranz. (Fam.) A numi pe cineva naș2, a i se adresa cuiva cu numele de naș². – V. naș².

DOOM

nășí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nășésc, imperf. 3 sg. nășeá; conj. prez. 3 să nășeáscă

nășit
NĂȘÍ, nășesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A(-i) fi (cuiva) naș² la botez sau la cununie. 2. Tranz. (Fam.) A numi pe cineva naș2, a i se adresa cuiva cu numele de naș². – V. naș².

DOOM

nășí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nășésc, imperf. 3 sg. nășeá; conj. prez. 3 să nășeáscă

nășit
NĂȘÍT s. n. (Fam.) Faptul de a năși (1). – V. năși.

DOOM

nășít (fam.) s. n.

nășita
NĂȘÍT s. n. (Fam.) Faptul de a năși (1). – V. năși.

DOOM

nășít (fam.) s. n.

nășite
NĂȘÍT s. n. (Fam.) Faptul de a năși (1). – V. năși.

DOOM

nășít (fam.) s. n.

nășitei
NĂȘÍT s. n. (Fam.) Faptul de a năși (1). – V. năși.

DOOM

nășít (fam.) s. n.

nășitele
NĂȘÍT s. n. (Fam.) Faptul de a năși (1). – V. năși.

DOOM

nășít (fam.) s. n.

nășitelor
NĂȘÍT s. n. (Fam.) Faptul de a năși (1). – V. năși.

DOOM

nășít (fam.) s. n.

nășitul
NĂȘÍT s. n. (Fam.) Faptul de a năși (1). – V. năși.

DOOM

nășít (fam.) s. n.

nășitului
NĂȘÍT s. n. (Fam.) Faptul de a năși (1). – V. năși.

DOOM

nășít (fam.) s. n.

nășiși
NĂȘÍ, nășesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A(-i) fi (cuiva) naș² la botez sau la cununie. 2. Tranz. (Fam.) A numi pe cineva naș2, a i se adresa cuiva cu numele de naș². – V. naș².

DOOM

nășí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nășésc, imperf. 3 sg. nășeá; conj. prez. 3 să nășeáscă

nășiți
NĂȘÍ, nășesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A(-i) fi (cuiva) naș² la botez sau la cununie. 2. Tranz. (Fam.) A numi pe cineva naș2, a i se adresa cuiva cu numele de naș². – V. naș².

DOOM

nășí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nășésc, imperf. 3 sg. nășeá; conj. prez. 3 să nășeáscă

nășiți
NĂȘÍT s. n. (Fam.) Faptul de a năși (1). – V. năși.

DOOM

nășít (fam.) s. n.

nășiții
NĂȘÍT s. n. (Fam.) Faptul de a năși (1). – V. năși.

DOOM

nășít (fam.) s. n.

nășiților
NĂȘÍT s. n. (Fam.) Faptul de a năși (1). – V. năși.

DOOM

nășít (fam.) s. n.

nășiță
NĂȘÍȚĂ, nășițe, s. f. Diminutiv al lui nașă.