ni
NI interj. 1. (Pop.) Cuvânt cu care se îndeamnă la mers, se cheamă sau se gonesc unele animale. 2. (Reg.; exprimă ideea de uimire, de admirație) Uite, vezi. – Cf. magh. ne.

DOOM

!ni¹ interj.

ni
NÍCHEL s. n. Element chimic, metal feromagnetic, alb-cenușiu, lucios, puțin oxidabil, maleabil și ductil, cu numeroase întrebuințări tehnice. – Din fr. nickel, germ. Nickel.

DOOM

níchel s. n.; simb. Ni

niagara
NIAGÁRĂ, niagare, s. f. (Rar, după numele cascadei Niagara) Șuvoi mare de apă. De cu noaptea a-nceput a turna și toarnă... Piețele, ogrăzile, locurile virane sînt mări și lacuri; ulițele, fluviuri și niagare... Caii înoată, birjile plutesc. CARAGIALE, O. II 311. – Pronunțat: ni-a-.

DOOM

niagáră (șuvoi de apă) (rar) (ni-a-) s. f., g.-d. art. niagárei; pl. niagáre

niagare
NIAGÁRĂ, niagare, s. f. (Rar, după numele cascadei Niagara) Șuvoi mare de apă. De cu noaptea a-nceput a turna și toarnă... Piețele, ogrăzile, locurile virane sînt mări și lacuri; ulițele, fluviuri și niagare... Caii înoată, birjile plutesc. CARAGIALE, O. II 311. – Pronunțat: ni-a-.

DOOM

niagáră (șuvoi de apă) (rar) (ni-a-) s. f., g.-d. art. niagárei; pl. niagáre

niagarei
NIAGÁRĂ, niagare, s. f. (Rar, după numele cascadei Niagara) Șuvoi mare de apă. De cu noaptea a-nceput a turna și toarnă... Piețele, ogrăzile, locurile virane sînt mări și lacuri; ulițele, fluviuri și niagare... Caii înoată, birjile plutesc. CARAGIALE, O. II 311. – Pronunțat: ni-a-.

DOOM

niagáră (șuvoi de apă) (rar) (ni-a-) s. f., g.-d. art. niagárei; pl. niagáre

niagarele
NIAGÁRĂ, niagare, s. f. (Rar, după numele cascadei Niagara) Șuvoi mare de apă. De cu noaptea a-nceput a turna și toarnă... Piețele, ogrăzile, locurile virane sînt mări și lacuri; ulițele, fluviuri și niagare... Caii înoată, birjile plutesc. CARAGIALE, O. II 311. – Pronunțat: ni-a-.

DOOM

niagáră (șuvoi de apă) (rar) (ni-a-) s. f., g.-d. art. niagárei; pl. niagáre

niagarelor
NIAGÁRĂ, niagare, s. f. (Rar, după numele cascadei Niagara) Șuvoi mare de apă. De cu noaptea a-nceput a turna și toarnă... Piețele, ogrăzile, locurile virane sînt mări și lacuri; ulițele, fluviuri și niagare... Caii înoată, birjile plutesc. CARAGIALE, O. II 311. – Pronunțat: ni-a-.

DOOM

niagáră (șuvoi de apă) (rar) (ni-a-) s. f., g.-d. art. niagárei; pl. niagáre

nicaraguaian
NICARAGUÁN, -Ă, nicaraguani, -e, s. m. și f., adj. 1. Persoană care face parte din populația statului Nicaragua sau nicaraguanilor (1), este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Nicaragua sau nicaraguanilor (1), referitor la Nicaragua ori la nicaraguani. [Pr.: -gu-an] – Nicaragua (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

!nicaraguán (-gu-an) adj. m., s. m., pl. nicaraguáni; adj. f., s. f. nicaraguánă, pl. nicaraguáne

nicaraguaiana
NICARAGUÁN, -Ă, nicaraguani, -e, s. m. și f., adj. 1. Persoană care face parte din populația statului Nicaragua sau nicaraguanilor (1), este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Nicaragua sau nicaraguanilor (1), referitor la Nicaragua ori la nicaraguani. [Pr.: -gu-an] – Nicaragua (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

!nicaraguán (-gu-an) adj. m., s. m., pl. nicaraguáni; adj. f., s. f. nicaraguánă, pl. nicaraguáne

nicaraguaiano
NICARAGUÁN, -Ă, nicaraguani, -e, s. m. și f., adj. 1. Persoană care face parte din populația statului Nicaragua sau nicaraguanilor (1), este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Nicaragua sau nicaraguanilor (1), referitor la Nicaragua ori la nicaraguani. [Pr.: -gu-an] – Nicaragua (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

!nicaraguán (-gu-an) adj. m., s. m., pl. nicaraguáni; adj. f., s. f. nicaraguánă, pl. nicaraguáne

nicaraguaianul
NICARAGUÁN, -Ă, nicaraguani, -e, s. m. și f., adj. 1. Persoană care face parte din populația statului Nicaragua sau nicaraguanilor (1), este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Nicaragua sau nicaraguanilor (1), referitor la Nicaragua ori la nicaraguani. [Pr.: -gu-an] – Nicaragua (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

!nicaraguán (-gu-an) adj. m., s. m., pl. nicaraguáni; adj. f., s. f. nicaraguánă, pl. nicaraguáne

nicaraguaianule
NICARAGUÁN, -Ă, nicaraguani, -e, s. m. și f., adj. 1. Persoană care face parte din populația statului Nicaragua sau nicaraguanilor (1), este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Nicaragua sau nicaraguanilor (1), referitor la Nicaragua ori la nicaraguani. [Pr.: -gu-an] – Nicaragua (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

!nicaraguán (-gu-an) adj. m., s. m., pl. nicaraguáni; adj. f., s. f. nicaraguánă, pl. nicaraguáne

nicaraguaianului
NICARAGUÁN, -Ă, nicaraguani, -e, s. m. și f., adj. 1. Persoană care face parte din populația statului Nicaragua sau nicaraguanilor (1), este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Nicaragua sau nicaraguanilor (1), referitor la Nicaragua ori la nicaraguani. [Pr.: -gu-an] – Nicaragua (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

!nicaraguán (-gu-an) adj. m., s. m., pl. nicaraguáni; adj. f., s. f. nicaraguánă, pl. nicaraguáne

nicaraguaiene
NICARAGUÁN, -Ă, nicaraguani, -e, s. m. și f., adj. 1. Persoană care face parte din populația statului Nicaragua sau nicaraguanilor (1), este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Nicaragua sau nicaraguanilor (1), referitor la Nicaragua ori la nicaraguani. [Pr.: -gu-an] – Nicaragua (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

!nicaraguán (-gu-an) adj. m., s. m., pl. nicaraguáni; adj. f., s. f. nicaraguánă, pl. nicaraguáne

nicaraguaienei
NICARAGUÁN, -Ă, nicaraguani, -e, s. m. și f., adj. 1. Persoană care face parte din populația statului Nicaragua sau nicaraguanilor (1), este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Nicaragua sau nicaraguanilor (1), referitor la Nicaragua ori la nicaraguani. [Pr.: -gu-an] – Nicaragua (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

!nicaraguán (-gu-an) adj. m., s. m., pl. nicaraguáni; adj. f., s. f. nicaraguánă, pl. nicaraguáne

nicaraguaienele
NICARAGUÁN, -Ă, nicaraguani, -e, s. m. și f., adj. 1. Persoană care face parte din populația statului Nicaragua sau nicaraguanilor (1), este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Nicaragua sau nicaraguanilor (1), referitor la Nicaragua ori la nicaraguani. [Pr.: -gu-an] – Nicaragua (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

!nicaraguán (-gu-an) adj. m., s. m., pl. nicaraguáni; adj. f., s. f. nicaraguánă, pl. nicaraguáne

nicaraguaienelor
NICARAGUÁN, -Ă, nicaraguani, -e, s. m. și f., adj. 1. Persoană care face parte din populația statului Nicaragua sau nicaraguanilor (1), este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Nicaragua sau nicaraguanilor (1), referitor la Nicaragua ori la nicaraguani. [Pr.: -gu-an] – Nicaragua (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

!nicaraguán (-gu-an) adj. m., s. m., pl. nicaraguáni; adj. f., s. f. nicaraguánă, pl. nicaraguáne

nicaraguaieni
NICARAGUÁN, -Ă, nicaraguani, -e, s. m. și f., adj. 1. Persoană care face parte din populația statului Nicaragua sau nicaraguanilor (1), este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Nicaragua sau nicaraguanilor (1), referitor la Nicaragua ori la nicaraguani. [Pr.: -gu-an] – Nicaragua (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

!nicaraguán (-gu-an) adj. m., s. m., pl. nicaraguáni; adj. f., s. f. nicaraguánă, pl. nicaraguáne

nicaraguaienii
NICARAGUÁN, -Ă, nicaraguani, -e, s. m. și f., adj. 1. Persoană care face parte din populația statului Nicaragua sau nicaraguanilor (1), este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Nicaragua sau nicaraguanilor (1), referitor la Nicaragua ori la nicaraguani. [Pr.: -gu-an] – Nicaragua (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

!nicaraguán (-gu-an) adj. m., s. m., pl. nicaraguáni; adj. f., s. f. nicaraguánă, pl. nicaraguáne

nicaraguaienilor
NICARAGUÁN, -Ă, nicaraguani, -e, s. m. și f., adj. 1. Persoană care face parte din populația statului Nicaragua sau nicaraguanilor (1), este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Nicaragua sau nicaraguanilor (1), referitor la Nicaragua ori la nicaraguani. [Pr.: -gu-an] – Nicaragua (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

!nicaraguán (-gu-an) adj. m., s. m., pl. nicaraguáni; adj. f., s. f. nicaraguánă, pl. nicaraguáne

nicaraguan
NICARAGUÁN, -Ă, nicaraguani, -e, s. m. și f., adj. 1. Persoană care face parte din populația statului Nicaragua sau nicaraguanilor (1), este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Nicaragua sau nicaraguanilor (1), referitor la Nicaragua ori la nicaraguani. [Pr.: -gu-an] – Nicaragua (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

!nicaraguán (-gu-an) adj. m., s. m., pl. nicaraguáni; adj. f., s. f. nicaraguánă, pl. nicaraguáne

nicaraguana
NICARAGUÁN, -Ă, nicaraguani, -e, s. m. și f., adj. 1. Persoană care face parte din populația statului Nicaragua sau nicaraguanilor (1), este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Nicaragua sau nicaraguanilor (1), referitor la Nicaragua ori la nicaraguani. [Pr.: -gu-an] – Nicaragua (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

!nicaraguán (-gu-an) adj. m., s. m., pl. nicaraguáni; adj. f., s. f. nicaraguánă, pl. nicaraguáne

nicaraguane
NICARAGUÁN, -Ă, nicaraguani, -e, s. m. și f., adj. 1. Persoană care face parte din populația statului Nicaragua sau nicaraguanilor (1), este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Nicaragua sau nicaraguanilor (1), referitor la Nicaragua ori la nicaraguani. [Pr.: -gu-an] – Nicaragua (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

!nicaraguán (-gu-an) adj. m., s. m., pl. nicaraguáni; adj. f., s. f. nicaraguánă, pl. nicaraguáne

nicaraguane
NICARAGUÁN, -Ă, nicaraguani, -e, s. m. și f., adj. 1. Persoană care face parte din populația statului Nicaragua sau nicaraguanilor (1), este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Nicaragua sau nicaraguanilor (1), referitor la Nicaragua ori la nicaraguani. [Pr.: -gu-an] – Nicaragua (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

!nicaraguán (-gu-an) adj. m., s. m., pl. nicaraguáni; adj. f., s. f. nicaraguánă, pl. nicaraguáne

nicaraguanei
NICARAGUÁN, -Ă, nicaraguani, -e, s. m. și f., adj. 1. Persoană care face parte din populația statului Nicaragua sau nicaraguanilor (1), este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Nicaragua sau nicaraguanilor (1), referitor la Nicaragua ori la nicaraguani. [Pr.: -gu-an] – Nicaragua (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

!nicaraguán (-gu-an) adj. m., s. m., pl. nicaraguáni; adj. f., s. f. nicaraguánă, pl. nicaraguáne

nicaraguanele
NICARAGUÁN, -Ă, nicaraguani, -e, s. m. și f., adj. 1. Persoană care face parte din populația statului Nicaragua sau nicaraguanilor (1), este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Nicaragua sau nicaraguanilor (1), referitor la Nicaragua ori la nicaraguani. [Pr.: -gu-an] – Nicaragua (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

!nicaraguán (-gu-an) adj. m., s. m., pl. nicaraguáni; adj. f., s. f. nicaraguánă, pl. nicaraguáne

nicaraguanelor
NICARAGUÁN, -Ă, nicaraguani, -e, s. m. și f., adj. 1. Persoană care face parte din populația statului Nicaragua sau nicaraguanilor (1), este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Nicaragua sau nicaraguanilor (1), referitor la Nicaragua ori la nicaraguani. [Pr.: -gu-an] – Nicaragua (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

!nicaraguán (-gu-an) adj. m., s. m., pl. nicaraguáni; adj. f., s. f. nicaraguánă, pl. nicaraguáne

nicaraguani
NICARAGUÁN, -Ă, nicaraguani, -e, s. m. și f., adj. 1. Persoană care face parte din populația statului Nicaragua sau nicaraguanilor (1), este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Nicaragua sau nicaraguanilor (1), referitor la Nicaragua ori la nicaraguani. [Pr.: -gu-an] – Nicaragua (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

!nicaraguán (-gu-an) adj. m., s. m., pl. nicaraguáni; adj. f., s. f. nicaraguánă, pl. nicaraguáne

nicaraguanii
NICARAGUÁN, -Ă, nicaraguani, -e, s. m. și f., adj. 1. Persoană care face parte din populația statului Nicaragua sau nicaraguanilor (1), este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Nicaragua sau nicaraguanilor (1), referitor la Nicaragua ori la nicaraguani. [Pr.: -gu-an] – Nicaragua (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

!nicaraguán (-gu-an) adj. m., s. m., pl. nicaraguáni; adj. f., s. f. nicaraguánă, pl. nicaraguáne

nicaraguanilor
NICARAGUÁN, -Ă, nicaraguani, -e, s. m. și f., adj. 1. Persoană care face parte din populația statului Nicaragua sau nicaraguanilor (1), este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Nicaragua sau nicaraguanilor (1), referitor la Nicaragua ori la nicaraguani. [Pr.: -gu-an] – Nicaragua (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

!nicaraguán (-gu-an) adj. m., s. m., pl. nicaraguáni; adj. f., s. f. nicaraguánă, pl. nicaraguáne

nicaraguano
NICARAGUÁN, -Ă, nicaraguani, -e, s. m. și f., adj. 1. Persoană care face parte din populația statului Nicaragua sau nicaraguanilor (1), este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Nicaragua sau nicaraguanilor (1), referitor la Nicaragua ori la nicaraguani. [Pr.: -gu-an] – Nicaragua (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

!nicaraguán (-gu-an) adj. m., s. m., pl. nicaraguáni; adj. f., s. f. nicaraguánă, pl. nicaraguáne

nicaraguanul
NICARAGUÁN, -Ă, nicaraguani, -e, s. m. și f., adj. 1. Persoană care face parte din populația statului Nicaragua sau nicaraguanilor (1), este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Nicaragua sau nicaraguanilor (1), referitor la Nicaragua ori la nicaraguani. [Pr.: -gu-an] – Nicaragua (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

!nicaraguán (-gu-an) adj. m., s. m., pl. nicaraguáni; adj. f., s. f. nicaraguánă, pl. nicaraguáne

nicaraguanule
NICARAGUÁN, -Ă, nicaraguani, -e, s. m. și f., adj. 1. Persoană care face parte din populația statului Nicaragua sau nicaraguanilor (1), este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Nicaragua sau nicaraguanilor (1), referitor la Nicaragua ori la nicaraguani. [Pr.: -gu-an] – Nicaragua (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

!nicaraguán (-gu-an) adj. m., s. m., pl. nicaraguáni; adj. f., s. f. nicaraguánă, pl. nicaraguáne

nicaraguanului
NICARAGUÁN, -Ă, nicaraguani, -e, s. m. și f., adj. 1. Persoană care face parte din populația statului Nicaragua sau nicaraguanilor (1), este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Nicaragua sau nicaraguanilor (1), referitor la Nicaragua ori la nicaraguani. [Pr.: -gu-an] – Nicaragua (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

!nicaraguán (-gu-an) adj. m., s. m., pl. nicaraguáni; adj. f., s. f. nicaraguánă, pl. nicaraguáne

nichel
NÍCHEL s. n. Element chimic, metal feromagnetic, alb-cenușiu, lucios, puțin oxidabil, maleabil și ductil, cu numeroase întrebuințări tehnice. – Din fr. nickel, germ. Nickel.

DOOM

níchel s. n.; simb. Ni

nichela
NICHELÁ, nichelez, vb. I. Tranz. A acoperi suprafața unei piese metalice cu un strat subțire de nichel. – Din fr. nickeler.

DOOM

nichelá (a ~) vb., ind. prez. 3 nicheleáză

nichelai
NICHELÁ, nichelez, vb. I. Tranz. A acoperi suprafața unei piese metalice cu un strat subțire de nichel. – Din fr. nickeler.

DOOM

nichelá (a ~) vb., ind. prez. 3 nicheleáză

nichelaj
NICHELÁJ s.n. 1. Nichelare. 2. Strat de nichel depus pe un metal. [Pl. -juri, -je. / cf. fr. nickelage].

DOOM

!nicheláj s. n., pl. nicheláje

nichelaj
NICHELÁJ, nichelaje, s. n. 1. Nichelare. 2. (Concr.) Strat depus prin nichelare pe suprafața unei piese metalice. [Pl. și: nichelajuri] – Din fr. nickelage.

nichelaje
NICHELÁJ s.n. 1. Nichelare. 2. Strat de nichel depus pe un metal. [Pl. -juri, -je. / cf. fr. nickelage].

DOOM

!nicheláj s. n., pl. nicheláje

nichelajele
NICHELÁJ s.n. 1. Nichelare. 2. Strat de nichel depus pe un metal. [Pl. -juri, -je. / cf. fr. nickelage].

DOOM

!nicheláj s. n., pl. nicheláje

nichelajelor
NICHELÁJ s.n. 1. Nichelare. 2. Strat de nichel depus pe un metal. [Pl. -juri, -je. / cf. fr. nickelage].

DOOM

!nicheláj s. n., pl. nicheláje

nichelajul
NICHELÁJ s.n. 1. Nichelare. 2. Strat de nichel depus pe un metal. [Pl. -juri, -je. / cf. fr. nickelage].

DOOM

!nicheláj s. n., pl. nicheláje

nichelajului
NICHELÁJ s.n. 1. Nichelare. 2. Strat de nichel depus pe un metal. [Pl. -juri, -je. / cf. fr. nickelage].

DOOM

!nicheláj s. n., pl. nicheláje

nichelam
NICHELÁ, nichelez, vb. I. Tranz. A acoperi suprafața unei piese metalice cu un strat subțire de nichel. – Din fr. nickeler.

DOOM

nichelá (a ~) vb., ind. prez. 3 nicheleáză

nichelare
NICHELÁ, nichelez, vb. I. Tranz. A acoperi suprafața unei piese metalice cu un strat subțire de nichel. – Din fr. nickeler.

DOOM

nichelá (a ~) vb., ind. prez. 3 nicheleáză

nichelare
NICHELÁRE, nichelări, s. f. Acțiunea de a nichela și rezultatul ei; nichelaj (1). – V. nichela.

DOOM

nicheláre s. f., g.-d. art. nichelắrii; pl. nichelắri

nichelarea
NICHELÁRE, nichelări, s. f. Acțiunea de a nichela și rezultatul ei; nichelaj (1). – V. nichela.

DOOM

nicheláre s. f., g.-d. art. nichelắrii; pl. nichelắri

nichelară
NICHELÁ, nichelez, vb. I. Tranz. A acoperi suprafața unei piese metalice cu un strat subțire de nichel. – Din fr. nickeler.

DOOM

nichelá (a ~) vb., ind. prez. 3 nicheleáză

nichelarăm
NICHELÁ, nichelez, vb. I. Tranz. A acoperi suprafața unei piese metalice cu un strat subțire de nichel. – Din fr. nickeler.

DOOM

nichelá (a ~) vb., ind. prez. 3 nicheleáză

nichelarăți
NICHELÁ, nichelez, vb. I. Tranz. A acoperi suprafața unei piese metalice cu un strat subțire de nichel. – Din fr. nickeler.

DOOM

nichelá (a ~) vb., ind. prez. 3 nicheleáză

nichelase
NICHELÁ, nichelez, vb. I. Tranz. A acoperi suprafața unei piese metalice cu un strat subțire de nichel. – Din fr. nickeler.

DOOM

nichelá (a ~) vb., ind. prez. 3 nicheleáză

nichelasem
NICHELÁ, nichelez, vb. I. Tranz. A acoperi suprafața unei piese metalice cu un strat subțire de nichel. – Din fr. nickeler.

DOOM

nichelá (a ~) vb., ind. prez. 3 nicheleáză

nichelaseră
NICHELÁ, nichelez, vb. I. Tranz. A acoperi suprafața unei piese metalice cu un strat subțire de nichel. – Din fr. nickeler.

DOOM

nichelá (a ~) vb., ind. prez. 3 nicheleáză

nichelaserăm
NICHELÁ, nichelez, vb. I. Tranz. A acoperi suprafața unei piese metalice cu un strat subțire de nichel. – Din fr. nickeler.

DOOM

nichelá (a ~) vb., ind. prez. 3 nicheleáză

nichelaserăți
NICHELÁ, nichelez, vb. I. Tranz. A acoperi suprafața unei piese metalice cu un strat subțire de nichel. – Din fr. nickeler.

DOOM

nichelá (a ~) vb., ind. prez. 3 nicheleáză

nichelaseși
NICHELÁ, nichelez, vb. I. Tranz. A acoperi suprafața unei piese metalice cu un strat subțire de nichel. – Din fr. nickeler.

DOOM

nichelá (a ~) vb., ind. prez. 3 nicheleáză

nichelaseți
NICHELÁ, nichelez, vb. I. Tranz. A acoperi suprafața unei piese metalice cu un strat subțire de nichel. – Din fr. nickeler.

DOOM

nichelá (a ~) vb., ind. prez. 3 nicheleáză

nichelat
NICHELÁ, nichelez, vb. I. Tranz. A acoperi suprafața unei piese metalice cu un strat subțire de nichel. – Din fr. nickeler.

DOOM

nichelá (a ~) vb., ind. prez. 3 nicheleáză

nichelat
NICHELÁT, -Ă, nichelați, -te, adj. (Despre obiecte de metal sau despre suprafața unor obiecte de metal) Care este acoperit cu un strat de nichel. – V. nichela.

nichelata
NICHELÁT, -Ă, nichelați, -te, adj. (Despre obiecte de metal sau despre suprafața unor obiecte de metal) Care este acoperit cu un strat de nichel. – V. nichela.

nichelate
NICHELÁT, -Ă, nichelați, -te, adj. (Despre obiecte de metal sau despre suprafața unor obiecte de metal) Care este acoperit cu un strat de nichel. – V. nichela.

nichelatei
NICHELÁT, -Ă, nichelați, -te, adj. (Despre obiecte de metal sau despre suprafața unor obiecte de metal) Care este acoperit cu un strat de nichel. – V. nichela.

nichelatele
NICHELÁT, -Ă, nichelați, -te, adj. (Despre obiecte de metal sau despre suprafața unor obiecte de metal) Care este acoperit cu un strat de nichel. – V. nichela.

nichelatelor
NICHELÁT, -Ă, nichelați, -te, adj. (Despre obiecte de metal sau despre suprafața unor obiecte de metal) Care este acoperit cu un strat de nichel. – V. nichela.

nichelator
NICHELATÓR, nichelatori, s. m. (Rar) Persoană care are ca profesie nichelarea obiectelor. – Nichela + suf. -tor.

DOOM

nichelatór (rar) s. m., pl. nichelatóri

nichelatori
NICHELATÓR, nichelatori, s. m. (Rar) Persoană care are ca profesie nichelarea obiectelor. – Nichela + suf. -tor.

DOOM

nichelatór (rar) s. m., pl. nichelatóri

nichelatorii
NICHELATÓR, nichelatori, s. m. (Rar) Persoană care are ca profesie nichelarea obiectelor. – Nichela + suf. -tor.

DOOM

nichelatór (rar) s. m., pl. nichelatóri

nichelatorilor
NICHELATÓR, nichelatori, s. m. (Rar) Persoană care are ca profesie nichelarea obiectelor. – Nichela + suf. -tor.

DOOM

nichelatór (rar) s. m., pl. nichelatóri

nichelatorul
NICHELATÓR, nichelatori, s. m. (Rar) Persoană care are ca profesie nichelarea obiectelor. – Nichela + suf. -tor.

DOOM

nichelatór (rar) s. m., pl. nichelatóri

nichelatorului
NICHELATÓR, nichelatori, s. m. (Rar) Persoană care are ca profesie nichelarea obiectelor. – Nichela + suf. -tor.

DOOM

nichelatór (rar) s. m., pl. nichelatóri

nichelatul
NICHELÁT, -Ă, nichelați, -te, adj. (Despre obiecte de metal sau despre suprafața unor obiecte de metal) Care este acoperit cu un strat de nichel. – V. nichela.

nichelatului
NICHELÁT, -Ă, nichelați, -te, adj. (Despre obiecte de metal sau despre suprafața unor obiecte de metal) Care este acoperit cu un strat de nichel. – V. nichela.

nichelau
NICHELÁ, nichelez, vb. I. Tranz. A acoperi suprafața unei piese metalice cu un strat subțire de nichel. – Din fr. nickeler.

DOOM

nichelá (a ~) vb., ind. prez. 3 nicheleáză

nichelași
NICHELÁ, nichelez, vb. I. Tranz. A acoperi suprafața unei piese metalice cu un strat subțire de nichel. – Din fr. nickeler.

DOOM

nichelá (a ~) vb., ind. prez. 3 nicheleáză

nichelați
NICHELÁ, nichelez, vb. I. Tranz. A acoperi suprafața unei piese metalice cu un strat subțire de nichel. – Din fr. nickeler.

DOOM

nichelá (a ~) vb., ind. prez. 3 nicheleáză

nichelați
NICHELÁT, -Ă, nichelați, -te, adj. (Despre obiecte de metal sau despre suprafața unor obiecte de metal) Care este acoperit cu un strat de nichel. – V. nichela.

nichelații
NICHELÁT, -Ă, nichelați, -te, adj. (Despre obiecte de metal sau despre suprafața unor obiecte de metal) Care este acoperit cu un strat de nichel. – V. nichela.

nichelaților
NICHELÁT, -Ă, nichelați, -te, adj. (Despre obiecte de metal sau despre suprafața unor obiecte de metal) Care este acoperit cu un strat de nichel. – V. nichela.

nichelează
NICHELÁ, nichelez, vb. I. Tranz. A acoperi suprafața unei piese metalice cu un strat subțire de nichel. – Din fr. nickeler.

DOOM

nichelá (a ~) vb., ind. prez. 3 nicheleáză

nichelez
NICHELÁ, nichelez, vb. I. Tranz. A acoperi suprafața unei piese metalice cu un strat subțire de nichel. – Din fr. nickeler.

DOOM

nichelá (a ~) vb., ind. prez. 3 nicheleáză

nicheleze
NICHELÁ, nichelez, vb. I. Tranz. A acoperi suprafața unei piese metalice cu un strat subțire de nichel. – Din fr. nickeler.

DOOM

nichelá (a ~) vb., ind. prez. 3 nicheleáză

nichelezi
NICHELÁ, nichelez, vb. I. Tranz. A acoperi suprafața unei piese metalice cu un strat subțire de nichel. – Din fr. nickeler.

DOOM

nichelá (a ~) vb., ind. prez. 3 nicheleáză

nichelifer
NICHELIFÉR, -Ă adj. (Min.) Care conține nichel. [< fr. nickélifère].

nichelifera
NICHELIFÉR, -Ă adj. (Min.) Care conține nichel. [< fr. nickélifère].

nichelifere
NICHELIFÉR, -Ă adj. (Min.) Care conține nichel. [< fr. nickélifère].

nicheliferei
NICHELIFÉR, -Ă adj. (Min.) Care conține nichel. [< fr. nickélifère].

nicheliferele
NICHELIFÉR, -Ă adj. (Min.) Care conține nichel. [< fr. nickélifère].

nicheliferelor
NICHELIFÉR, -Ă adj. (Min.) Care conține nichel. [< fr. nickélifère].

nicheliferi
NICHELIFÉR, -Ă adj. (Min.) Care conține nichel. [< fr. nickélifère].

nicheliferii
NICHELIFÉR, -Ă adj. (Min.) Care conține nichel. [< fr. nickélifère].

nicheliferilor
NICHELIFÉR, -Ă adj. (Min.) Care conține nichel. [< fr. nickélifère].

nicheliferul
NICHELIFÉR, -Ă adj. (Min.) Care conține nichel. [< fr. nickélifère].

nicheliferului
NICHELIFÉR, -Ă adj. (Min.) Care conține nichel. [< fr. nickélifère].

nichelina
NICHELÍNĂ, nicheline, s. f. 1. Aliaj de nichel, cupru și zinc folosit la fabricarea rezistențelor electrice și a unor piese de precizie. 2. Mineral de culoare roșie-arămie care conține nichel și arsen. – Din fr. nickeline.

DOOM

nichelínă s. f., g.-d. art. nichelínei; pl. nichelíne

nicheline
NICHELÍNĂ, nicheline, s. f. 1. Aliaj de nichel, cupru și zinc folosit la fabricarea rezistențelor electrice și a unor piese de precizie. 2. Mineral de culoare roșie-arămie care conține nichel și arsen. – Din fr. nickeline.

DOOM

nichelínă s. f., g.-d. art. nichelínei; pl. nichelíne

nichelinei
NICHELÍNĂ, nicheline, s. f. 1. Aliaj de nichel, cupru și zinc folosit la fabricarea rezistențelor electrice și a unor piese de precizie. 2. Mineral de culoare roșie-arămie care conține nichel și arsen. – Din fr. nickeline.

DOOM

nichelínă s. f., g.-d. art. nichelínei; pl. nichelíne

nichelinele
NICHELÍNĂ, nicheline, s. f. 1. Aliaj de nichel, cupru și zinc folosit la fabricarea rezistențelor electrice și a unor piese de precizie. 2. Mineral de culoare roșie-arămie care conține nichel și arsen. – Din fr. nickeline.

DOOM

nichelínă s. f., g.-d. art. nichelínei; pl. nichelíne

nichelinelor
NICHELÍNĂ, nicheline, s. f. 1. Aliaj de nichel, cupru și zinc folosit la fabricarea rezistențelor electrice și a unor piese de precizie. 2. Mineral de culoare roșie-arămie care conține nichel și arsen. – Din fr. nickeline.

DOOM

nichelínă s. f., g.-d. art. nichelínei; pl. nichelíne

nichelul
NÍCHEL s. n. Element chimic, metal feromagnetic, alb-cenușiu, lucios, puțin oxidabil, maleabil și ductil, cu numeroase întrebuințări tehnice. – Din fr. nickel, germ. Nickel.

DOOM

níchel s. n.; simb. Ni

nichelului
NÍCHEL s. n. Element chimic, metal feromagnetic, alb-cenușiu, lucios, puțin oxidabil, maleabil și ductil, cu numeroase întrebuințări tehnice. – Din fr. nickel, germ. Nickel.

DOOM

níchel s. n.; simb. Ni

nichelând
NICHELÁ, nichelez, vb. I. Tranz. A acoperi suprafața unei piese metalice cu un strat subțire de nichel. – Din fr. nickeler.

DOOM

nichelá (a ~) vb., ind. prez. 3 nicheleáză

nichelînd
NICHELÁ, nichelez, vb. I. Tranz. A acoperi suprafața unei piese metalice cu un strat subțire de nichel. – Din fr. nickeler.

DOOM

nichelá (a ~) vb., ind. prez. 3 nicheleáză

nichelări
NICHELÁRE, nichelări, s. f. Acțiunea de a nichela și rezultatul ei; nichelaj (1). – V. nichela.

DOOM

nicheláre s. f., g.-d. art. nichelắrii; pl. nichelắri

nichelării
NICHELÁRE, nichelări, s. f. Acțiunea de a nichela și rezultatul ei; nichelaj (1). – V. nichela.

DOOM

nicheláre s. f., g.-d. art. nichelắrii; pl. nichelắri

nichelările
NICHELÁRE, nichelări, s. f. Acțiunea de a nichela și rezultatul ei; nichelaj (1). – V. nichela.

DOOM

nicheláre s. f., g.-d. art. nichelắrii; pl. nichelắri

nichelărilor
NICHELÁRE, nichelări, s. f. Acțiunea de a nichela și rezultatul ei; nichelaj (1). – V. nichela.

DOOM

nicheláre s. f., g.-d. art. nichelắrii; pl. nichelắri

nichez
NICHÉZ s. n. v. nechez.

nichipercea
NICHIPÉRCEA s. m. art. (Pop.) Dracul. – Et. nec.

DOOM

nichipércea (pop.) s. m., g.-d. lui nichipércea

nichitar
nichitar, nichitari s. m. (deț.) păduche.

nici
NICI adv., conj. I. Adv. 1. (Precedă cuvântul sau cuvintele care poartă accentul frazei, exprimând o negație mai categorică decât „nu” și fiind de obicei dublat de „nu”) Nici nu s-a clintit. 2. (În expr.) Nici că = deloc nu... II. Conj. (De obicei urmat de „nu”; leagă două sau mai multe propoziții, stabilind un raport de coordonare copulativă și purtând accentul în frază; repetat, arată excluderea, pe rând, a ideilor exprimate prin propozițiile sau prin cuvintele pe care le precedă) Nu are timp, nici nu dorește. Nici nu vede, nici nu aude. (Leagă două sau mai multe părți ale unei propoziții negative) A fost furtună mare, nu vedeai nici înainte, nici înapoi. ◊ Expr. Nici una, nici două sau nici una, nici alta = îndată, numaidecât; brusc, pe neașteptate. ◊ (Între „nici” și cuvântul negat se intercalează pron. pers. „tu”, iar verbul se omite) Nici tu casă, nici tu masă. – Lat. neque.

DOOM

*nici únul conjcț. + pr. (~, nici altul)

nicicacum
NICICACÚM adv. (Reg.) Nicidecum. – Nici + ca + cum.

DOOM

nicicacúm (reg.) (nici-) adv.

nicicare
NICICÁRE pron. nehot. (Popular) Nici unul; nici una.

nicicarea
NICICÁRE pron. nehot. (Popular) Nici unul; nici una.

nicicarele
NICICÁRE pron. nehot. (Popular) Nici unul; nici una.

nicicari
NICICÁRE pron. nehot. (Popular) Nici unul; nici una.

nicicum
NICICÚM adv. (Pop.) Nicidecum. – Nici + cum.

DOOM

!nici cum conjcț. + adv. (~ am spus eu, ~ ai spus tu)

nicicând
NICICẤND adv. Niciodată. – Nici + când.

DOOM

nici când adv. + adv. (~ a plecat)

nicicât
NICICÎ́T adv. (Învechit și popular) De loc, nicidecum, cîtuși de puțin. Fata... îl căută toată ziua, și ca să dea de dînsul, nicicît. ISPIRESCU, L. 46.

DOOM

nicicất (deloc) (rar) (nici-) adv.

nicicînd
NICICẤND adv. Niciodată. – Nici + când.

DOOM

nici când adv. + adv. (~ a plecat)

nicicît
NICICÎ́T adv. (Învechit și popular) De loc, nicidecum, cîtuși de puțin. Fata... îl căută toată ziua, și ca să dea de dînsul, nicicît. ISPIRESCU, L. 46.

DOOM

nicicất (deloc) (rar) (nici-) adv.

nicicărei
NICICÁRE pron. nehot. (Popular) Nici unul; nici una.

nicicăreia
NICICÁRE pron. nehot. (Popular) Nici unul; nici una.

nicicăror
NICICÁRE pron. nehot. (Popular) Nici unul; nici una.

nicicărora
NICICÁRE pron. nehot. (Popular) Nici unul; nici una.

nicicărui
NICICÁRE pron. nehot. (Popular) Nici unul; nici una.

nicicăruia
NICICÁRE pron. nehot. (Popular) Nici unul; nici una.

nicidecum
NICIDECÚM adv. În niciun chip, în niciun caz; defel, deloc; nicicum, nicicacum, nicidecât. – Nici + de + cum.

DOOM

nici de cum adv. + prep. + adv. (nu vorbește ~ l-a primit)

nicidecât
NICIDECẤT adv. (Reg.) Nicidecum. – Nici + de + cât.

DOOM

nici de cât adv. + prep. + adv. (nu vorbește ~ a suferit)

nicidecît
NICIDECẤT adv. (Reg.) Nicidecum. – Nici + de + cât.

DOOM

nici de cât adv. + prep. + adv. (nu vorbește ~ a suferit)

niciodată
NICIODÁTĂ adv. În niciun moment, în nicio împrejurare, cu niciun (alt) prilej; nicicând, niciodinioară. ◊ Ca niciodată = așa cum nu s-a mai întâmplat vreodată. [Pr.: nici-o-] – Nici + odată.

DOOM

!nici o dátă conjcț. + num. (nu a mâncat azi ~, nici de mai multe ori)

niciodinioară
NICIODINIOÁRĂ adv. (Înv.) Niciodată. [Pr.: nici-o-di-ni-oa-] – Nici + odinioară.

DOOM

!niciodinioáră (niciodată) (înv.) (ni-cio-, -ni-oa-/nici-o-) adv.

niciolaie
Niciolaie s. pr. iron. poreclă dată dictatorului Nicolae Ceaușescu.

niciun
NÍCIUN, NÍCIO adj. pron. neg. (antepus) (Indică inexistența ființei sau a lucrului desemnat de substantivul pe care îl determină) Niciun zgomot, nicio adiere nu se simte. – Nici + un, o (art. nehot.).

DOOM

níciun (ni-ciun / nici-un) adj. pr. m., g.-d. níciunui / niciúnui; f. nício (ni-cio / nici-o), g.-d. níciunei / niciúnei

niciunde
NICIÚNDE adv. (Pop.) Nicăieri. – Nici + unde.

DOOM

nici únde adv. + adv. (nu s-a dus ~ a promis)

niciunul
NICIÚNUL, NICIÚNA, niciunii, niciunele, pron. neg. Nimeni; nimic. Nu mai e niciunul. Poate că niciuna nu ar fi cerut. – Nici + unui, una (pron. nehot.).

DOOM

*nici únu conjcț. + num. (~, nici mai mulți)

nicochera
NICOCHERÁ, nicocherale, s. f. (Înv.) Stăpână a casei; p. ext. doamnă, cucoană. ♦ Amantă. – Din ngr. nikokerá.

DOOM

nicocherá (înv.) s. f., art. nicocheráua, g.-d. art. nicocherálei; pl. nicocherále, art. nicocherálele

nicocherale
NICOCHERÁ, nicocherale, s. f. (Înv.) Stăpână a casei; p. ext. doamnă, cucoană. ♦ Amantă. – Din ngr. nikokerá.

DOOM

nicocherá (înv.) s. f., art. nicocheráua, g.-d. art. nicocherálei; pl. nicocherále, art. nicocherálele

nicocheralei
NICOCHERÁ, nicocherale, s. f. (Înv.) Stăpână a casei; p. ext. doamnă, cucoană. ♦ Amantă. – Din ngr. nikokerá.

DOOM

nicocherá (înv.) s. f., art. nicocheráua, g.-d. art. nicocherálei; pl. nicocherále, art. nicocherálele

nicocheralele
NICOCHERÁ, nicocherale, s. f. (Înv.) Stăpână a casei; p. ext. doamnă, cucoană. ♦ Amantă. – Din ngr. nikokerá.

DOOM

nicocherá (înv.) s. f., art. nicocheráua, g.-d. art. nicocherálei; pl. nicocherále, art. nicocherálele

nicocheralelor
NICOCHERÁ, nicocherale, s. f. (Înv.) Stăpână a casei; p. ext. doamnă, cucoană. ♦ Amantă. – Din ngr. nikokerá.

DOOM

nicocherá (înv.) s. f., art. nicocheráua, g.-d. art. nicocherálei; pl. nicocherále, art. nicocherálele

nicocheraua
NICOCHERÁ, nicocherale, s. f. (Înv.) Stăpână a casei; p. ext. doamnă, cucoană. ♦ Amantă. – Din ngr. nikokerá.

DOOM

nicocherá (înv.) s. f., art. nicocheráua, g.-d. art. nicocherálei; pl. nicocherále, art. nicocherálele

nicocheră
nicochéră (-re), s. f. – Stăpînă a casei. – Var. nicochera(-ale). Ngr. νοικοκερά (Scriban). Rar.

nicol
NICÓL s.m. (Fiz.) Dispozitiv optic pentru polarizarea luminii, format din două prisme de spat de Islanda lipite. [< fr. nicol, cf. W. Nicol – fizician englez].

nicolae
Nicoláe s. m. – 1. Nume propriu. – 2. (În expresia: sfîntul Nicolae) Vărguță, liniuță cu care se pedepsesc copiii. – Var. Neculae, (Mold.) Neculai, (Trans.) Micula(e), dim. Nae, Nicu(șor). Sl. Nikolaje din mgr. Nιϰόλαος. Var. Nicoară, din lat. Nicolaus; Miculae, prin încrucișare cu mag. Miklos. Sensul al doilea se datorează obiceiului de a păstra liniuța în spatele imaginii sfîntului.

nicoli
NICÓL s.m. (Fiz.) Dispozitiv optic pentru polarizarea luminii, format din două prisme de spat de Islanda lipite. [< fr. nicol, cf. W. Nicol – fizician englez].

nicolii
NICÓL s.m. (Fiz.) Dispozitiv optic pentru polarizarea luminii, format din două prisme de spat de Islanda lipite. [< fr. nicol, cf. W. Nicol – fizician englez].

nicolilor
NICÓL s.m. (Fiz.) Dispozitiv optic pentru polarizarea luminii, format din două prisme de spat de Islanda lipite. [< fr. nicol, cf. W. Nicol – fizician englez].

nicolul
NICÓL s.m. (Fiz.) Dispozitiv optic pentru polarizarea luminii, format din două prisme de spat de Islanda lipite. [< fr. nicol, cf. W. Nicol – fizician englez].

nicolului
NICÓL s.m. (Fiz.) Dispozitiv optic pentru polarizarea luminii, format din două prisme de spat de Islanda lipite. [< fr. nicol, cf. W. Nicol – fizician englez].

nicoreață
nicoreáță (nicoréțe), s. f. – Varietate de ciuperci (Lentinus cochleatus). Origine necunoscută. Cihac, II, 216, îl pune în legătură cu sl. niknoti „a încolți”. – Var. nicorete, s. m. (ciuperci comestibile, Thicholoma Georgii, Clitopilus prunus).

nicorete
NICORÉTE, nicoreți, s. m. (Mai ales la pl.) Numele a două specii de ciuperci comestibile de culoare gălbuie sau albă-cenușie, cu pălărie cărnoasă (Tricholoma georgii și Clitopilus prunulus). – Et. nec.

DOOM

nicoréte s. m., pl. nicoréți

nicoretele
NICORÉTE, nicoreți, s. m. (Mai ales la pl.) Numele a două specii de ciuperci comestibile de culoare gălbuie sau albă-cenușie, cu pălărie cărnoasă (Tricholoma georgii și Clitopilus prunulus). – Et. nec.

DOOM

nicoréte s. m., pl. nicoréți

nicoretelui
NICORÉTE, nicoreți, s. m. (Mai ales la pl.) Numele a două specii de ciuperci comestibile de culoare gălbuie sau albă-cenușie, cu pălărie cărnoasă (Tricholoma georgii și Clitopilus prunulus). – Et. nec.

DOOM

nicoréte s. m., pl. nicoréți

nicoreți
NICORÉTE, nicoreți, s. m. (Mai ales la pl.) Numele a două specii de ciuperci comestibile de culoare gălbuie sau albă-cenușie, cu pălărie cărnoasă (Tricholoma georgii și Clitopilus prunulus). – Et. nec.

DOOM

nicoréte s. m., pl. nicoréți

nicoreții
NICORÉTE, nicoreți, s. m. (Mai ales la pl.) Numele a două specii de ciuperci comestibile de culoare gălbuie sau albă-cenușie, cu pălărie cărnoasă (Tricholoma georgii și Clitopilus prunulus). – Et. nec.

DOOM

nicoréte s. m., pl. nicoréți

nicoreților
NICORÉTE, nicoreți, s. m. (Mai ales la pl.) Numele a două specii de ciuperci comestibile de culoare gălbuie sau albă-cenușie, cu pălărie cărnoasă (Tricholoma georgii și Clitopilus prunulus). – Et. nec.

DOOM

nicoréte s. m., pl. nicoréți

nicotiana
TUTÚN, (1) s. m., (2, 3) tutunuri, s. n. 1. S. m. Plantă erbacee din familia solanaceelor, cu tulpina înaltă, cu frunzele mari și moi, ovale, rotunde sau lanceolate, de un verde-închis, cu flori albe, roz sau roșii, reunite în buchete (Nicotiana tabacum). ◊ Tutun turcesc = varietate de tutun cu tulpina ramificată și cu flori galbene-verzui (Nicotiana rustica). 2. S. n. (Colectiv) Frunze de tutun (1), care, supuse unui tratament special, se fumează, se prizează sau se mestecă. 3. S. n. (Înv.) Pachet de tutun (2). – Din tc. tütün.

nicotina
NICOTÍNĂ s. f. Substanță alcaloidă incoloră, lichidă și toxică, care se găsește în frunzele de tutun și în alte plante. – Din fr. nicotine, germ. Nikotin.

DOOM

nicotínă s. f., g.-d. art. nicotínei

nicotine
NICOTÍNĂ s. f. Substanță alcaloidă incoloră, lichidă și toxică, care se găsește în frunzele de tutun și în alte plante. – Din fr. nicotine, germ. Nikotin.

DOOM

nicotínă s. f., g.-d. art. nicotínei

nicotinei
NICOTÍNĂ s. f. Substanță alcaloidă incoloră, lichidă și toxică, care se găsește în frunzele de tutun și în alte plante. – Din fr. nicotine, germ. Nikotin.

DOOM

nicotínă s. f., g.-d. art. nicotínei

nicotinic
NICOTÍNIC, -Ă, nicotinici, -ce, adj. Care se referă la nicotină; care este produs din nicotină. ◊ Acid nicotinic = compus organic, cristalizat, incolor, obținut pe cale sintetică și folosit la prepararea vitaminei PP. ♦ (Substantivat; f. pl.) Grupă de substanțe care acționează asupra neuronilor din ganglionii vegetativi și asupra receptorilor din sistemul nervos central. – Din fr. nicotinique.

DOOM

nicotínic adj. m., pl. nicotínici; f. nicotínică, pl. nicotínice

nicotinica
NICOTÍNIC, -Ă, nicotinici, -ce, adj. Care se referă la nicotină; care este produs din nicotină. ◊ Acid nicotinic = compus organic, cristalizat, incolor, obținut pe cale sintetică și folosit la prepararea vitaminei PP. ♦ (Substantivat; f. pl.) Grupă de substanțe care acționează asupra neuronilor din ganglionii vegetativi și asupra receptorilor din sistemul nervos central. – Din fr. nicotinique.

DOOM

nicotínic adj. m., pl. nicotínici; f. nicotínică, pl. nicotínice

nicotinice
NICOTÍNIC, -Ă, nicotinici, -ce, adj. Care se referă la nicotină; care este produs din nicotină. ◊ Acid nicotinic = compus organic, cristalizat, incolor, obținut pe cale sintetică și folosit la prepararea vitaminei PP. ♦ (Substantivat; f. pl.) Grupă de substanțe care acționează asupra neuronilor din ganglionii vegetativi și asupra receptorilor din sistemul nervos central. – Din fr. nicotinique.

DOOM

nicotínic adj. m., pl. nicotínici; f. nicotínică, pl. nicotínice

nicotinicei
NICOTÍNIC, -Ă, nicotinici, -ce, adj. Care se referă la nicotină; care este produs din nicotină. ◊ Acid nicotinic = compus organic, cristalizat, incolor, obținut pe cale sintetică și folosit la prepararea vitaminei PP. ♦ (Substantivat; f. pl.) Grupă de substanțe care acționează asupra neuronilor din ganglionii vegetativi și asupra receptorilor din sistemul nervos central. – Din fr. nicotinique.

DOOM

nicotínic adj. m., pl. nicotínici; f. nicotínică, pl. nicotínice

nicotinicele
NICOTÍNIC, -Ă, nicotinici, -ce, adj. Care se referă la nicotină; care este produs din nicotină. ◊ Acid nicotinic = compus organic, cristalizat, incolor, obținut pe cale sintetică și folosit la prepararea vitaminei PP. ♦ (Substantivat; f. pl.) Grupă de substanțe care acționează asupra neuronilor din ganglionii vegetativi și asupra receptorilor din sistemul nervos central. – Din fr. nicotinique.

DOOM

nicotínic adj. m., pl. nicotínici; f. nicotínică, pl. nicotínice

nicotinicelor
NICOTÍNIC, -Ă, nicotinici, -ce, adj. Care se referă la nicotină; care este produs din nicotină. ◊ Acid nicotinic = compus organic, cristalizat, incolor, obținut pe cale sintetică și folosit la prepararea vitaminei PP. ♦ (Substantivat; f. pl.) Grupă de substanțe care acționează asupra neuronilor din ganglionii vegetativi și asupra receptorilor din sistemul nervos central. – Din fr. nicotinique.

DOOM

nicotínic adj. m., pl. nicotínici; f. nicotínică, pl. nicotínice

nicotinici
NICOTÍNIC, -Ă, nicotinici, -ce, adj. Care se referă la nicotină; care este produs din nicotină. ◊ Acid nicotinic = compus organic, cristalizat, incolor, obținut pe cale sintetică și folosit la prepararea vitaminei PP. ♦ (Substantivat; f. pl.) Grupă de substanțe care acționează asupra neuronilor din ganglionii vegetativi și asupra receptorilor din sistemul nervos central. – Din fr. nicotinique.

DOOM

nicotínic adj. m., pl. nicotínici; f. nicotínică, pl. nicotínice

nicotinicii
NICOTÍNIC, -Ă, nicotinici, -ce, adj. Care se referă la nicotină; care este produs din nicotină. ◊ Acid nicotinic = compus organic, cristalizat, incolor, obținut pe cale sintetică și folosit la prepararea vitaminei PP. ♦ (Substantivat; f. pl.) Grupă de substanțe care acționează asupra neuronilor din ganglionii vegetativi și asupra receptorilor din sistemul nervos central. – Din fr. nicotinique.

DOOM

nicotínic adj. m., pl. nicotínici; f. nicotínică, pl. nicotínice

nicotinicilor
NICOTÍNIC, -Ă, nicotinici, -ce, adj. Care se referă la nicotină; care este produs din nicotină. ◊ Acid nicotinic = compus organic, cristalizat, incolor, obținut pe cale sintetică și folosit la prepararea vitaminei PP. ♦ (Substantivat; f. pl.) Grupă de substanțe care acționează asupra neuronilor din ganglionii vegetativi și asupra receptorilor din sistemul nervos central. – Din fr. nicotinique.

DOOM

nicotínic adj. m., pl. nicotínici; f. nicotínică, pl. nicotínice

nicotinicul
NICOTÍNIC, -Ă, nicotinici, -ce, adj. Care se referă la nicotină; care este produs din nicotină. ◊ Acid nicotinic = compus organic, cristalizat, incolor, obținut pe cale sintetică și folosit la prepararea vitaminei PP. ♦ (Substantivat; f. pl.) Grupă de substanțe care acționează asupra neuronilor din ganglionii vegetativi și asupra receptorilor din sistemul nervos central. – Din fr. nicotinique.

DOOM

nicotínic adj. m., pl. nicotínici; f. nicotínică, pl. nicotínice

nicotinicului
NICOTÍNIC, -Ă, nicotinici, -ce, adj. Care se referă la nicotină; care este produs din nicotină. ◊ Acid nicotinic = compus organic, cristalizat, incolor, obținut pe cale sintetică și folosit la prepararea vitaminei PP. ♦ (Substantivat; f. pl.) Grupă de substanțe care acționează asupra neuronilor din ganglionii vegetativi și asupra receptorilor din sistemul nervos central. – Din fr. nicotinique.

DOOM

nicotínic adj. m., pl. nicotínici; f. nicotínică, pl. nicotínice

nicotinism
NICOTINÍSM s. n. (Med.) Tabagism. – Din fr. nicotinisme.

DOOM

nicotinísm s. n.

nicotinismul
NICOTINÍSM s. n. (Med.) Tabagism. – Din fr. nicotinisme.

DOOM

nicotinísm s. n.

nicotinismului
NICOTINÍSM s. n. (Med.) Tabagism. – Din fr. nicotinisme.

DOOM

nicotinísm s. n.

nicotiniza
NICOTINIZÁ vb. I. tr. A impregna cu nicotină. [Cf. fr. nicotiniser].

nicotinizai
NICOTINIZÁ vb. I. tr. A impregna cu nicotină. [Cf. fr. nicotiniser].

nicotinizam
NICOTINIZÁ vb. I. tr. A impregna cu nicotină. [Cf. fr. nicotiniser].

nicotinizare
NICOTINIZÁ vb. I. tr. A impregna cu nicotină. [Cf. fr. nicotiniser].

nicotinizare
NICOTINIZÁRE s.f. Acțiunea de a nicotiniza. [< nicotiniza].

nicotinizarea
NICOTINIZÁRE s.f. Acțiunea de a nicotiniza. [< nicotiniza].

nicotinizară
NICOTINIZÁ vb. I. tr. A impregna cu nicotină. [Cf. fr. nicotiniser].

nicotinizarăm
NICOTINIZÁ vb. I. tr. A impregna cu nicotină. [Cf. fr. nicotiniser].

nicotinizarăți
NICOTINIZÁ vb. I. tr. A impregna cu nicotină. [Cf. fr. nicotiniser].

nicotinizase
NICOTINIZÁ vb. I. tr. A impregna cu nicotină. [Cf. fr. nicotiniser].

nicotinizasem
NICOTINIZÁ vb. I. tr. A impregna cu nicotină. [Cf. fr. nicotiniser].

nicotinizaseră
NICOTINIZÁ vb. I. tr. A impregna cu nicotină. [Cf. fr. nicotiniser].

nicotinizaserăm
NICOTINIZÁ vb. I. tr. A impregna cu nicotină. [Cf. fr. nicotiniser].

nicotinizaserăți
NICOTINIZÁ vb. I. tr. A impregna cu nicotină. [Cf. fr. nicotiniser].

nicotinizaseși
NICOTINIZÁ vb. I. tr. A impregna cu nicotină. [Cf. fr. nicotiniser].

nicotinizaseți
NICOTINIZÁ vb. I. tr. A impregna cu nicotină. [Cf. fr. nicotiniser].

nicotinizat
NICOTINIZÁ vb. I. tr. A impregna cu nicotină. [Cf. fr. nicotiniser].

nicotinizat
NICOTINIZÁT, -Ă, nicotinizați, -te, adj. Impregnat cu nicotină. – Din nicotină.

DOOM

nicotinizát adj. m., pl. nicotinizáți; f. nicotinizátă, pl. nicotinizáte

nicotinizata
NICOTINIZÁT, -Ă, nicotinizați, -te, adj. Impregnat cu nicotină. – Din nicotină.

DOOM

nicotinizát adj. m., pl. nicotinizáți; f. nicotinizátă, pl. nicotinizáte

nicotinizate
NICOTINIZÁT, -Ă, nicotinizați, -te, adj. Impregnat cu nicotină. – Din nicotină.

DOOM

nicotinizát adj. m., pl. nicotinizáți; f. nicotinizátă, pl. nicotinizáte

nicotinizatei
NICOTINIZÁT, -Ă, nicotinizați, -te, adj. Impregnat cu nicotină. – Din nicotină.

DOOM

nicotinizát adj. m., pl. nicotinizáți; f. nicotinizátă, pl. nicotinizáte

nicotinizatele
NICOTINIZÁT, -Ă, nicotinizați, -te, adj. Impregnat cu nicotină. – Din nicotină.

DOOM

nicotinizát adj. m., pl. nicotinizáți; f. nicotinizátă, pl. nicotinizáte

nicotinizatelor
NICOTINIZÁT, -Ă, nicotinizați, -te, adj. Impregnat cu nicotină. – Din nicotină.

DOOM

nicotinizát adj. m., pl. nicotinizáți; f. nicotinizátă, pl. nicotinizáte

nicotinizatul
NICOTINIZÁT, -Ă, nicotinizați, -te, adj. Impregnat cu nicotină. – Din nicotină.

DOOM

nicotinizát adj. m., pl. nicotinizáți; f. nicotinizátă, pl. nicotinizáte

nicotinizatului
NICOTINIZÁT, -Ă, nicotinizați, -te, adj. Impregnat cu nicotină. – Din nicotină.

DOOM

nicotinizát adj. m., pl. nicotinizáți; f. nicotinizátă, pl. nicotinizáte

nicotinizau
NICOTINIZÁ vb. I. tr. A impregna cu nicotină. [Cf. fr. nicotiniser].

nicotinizași
NICOTINIZÁ vb. I. tr. A impregna cu nicotină. [Cf. fr. nicotiniser].

nicotinizați
NICOTINIZÁ vb. I. tr. A impregna cu nicotină. [Cf. fr. nicotiniser].

nicotinizați
NICOTINIZÁT, -Ă, nicotinizați, -te, adj. Impregnat cu nicotină. – Din nicotină.

DOOM

nicotinizát adj. m., pl. nicotinizáți; f. nicotinizátă, pl. nicotinizáte

nicotinizații
NICOTINIZÁT, -Ă, nicotinizați, -te, adj. Impregnat cu nicotină. – Din nicotină.

DOOM

nicotinizát adj. m., pl. nicotinizáți; f. nicotinizátă, pl. nicotinizáte

nicotinizaților
NICOTINIZÁT, -Ă, nicotinizați, -te, adj. Impregnat cu nicotină. – Din nicotină.

DOOM

nicotinizát adj. m., pl. nicotinizáți; f. nicotinizátă, pl. nicotinizáte

nicotinizează
NICOTINIZÁ vb. I. tr. A impregna cu nicotină. [Cf. fr. nicotiniser].

nicotinizez
NICOTINIZÁ vb. I. tr. A impregna cu nicotină. [Cf. fr. nicotiniser].

nicotinizeze
NICOTINIZÁ vb. I. tr. A impregna cu nicotină. [Cf. fr. nicotiniser].

nicotinizezi
NICOTINIZÁ vb. I. tr. A impregna cu nicotină. [Cf. fr. nicotiniser].

nicotinizând
NICOTINIZÁ vb. I. tr. A impregna cu nicotină. [Cf. fr. nicotiniser].

nicotinizînd
NICOTINIZÁ vb. I. tr. A impregna cu nicotină. [Cf. fr. nicotiniser].

nicotinizări
NICOTINIZÁRE s.f. Acțiunea de a nicotiniza. [< nicotiniza].

nicotinizării
NICOTINIZÁRE s.f. Acțiunea de a nicotiniza. [< nicotiniza].

nicotinizările
NICOTINIZÁRE s.f. Acțiunea de a nicotiniza. [< nicotiniza].

nicotinizărilor
NICOTINIZÁRE s.f. Acțiunea de a nicotiniza. [< nicotiniza].

nicovala
NICOVÁLĂ, nicovale, s. f. 1. Unealtă de oțel sau de fontă folosită în atelierele de forjă pentru sprijinirea pieselor de metal supuse prelucrării, în operațiile de deformare plastică prin batere cu ciocanul; ilău. ♦ Unealtă de oțel pe care se bate tăișul coasei. 2. Unul dintre cele patru oscioare ale urechii medii, de formă asemănătoare cu cea a unei nicovale (1). – Din sl. nakovalo.

DOOM

nicoválă s. f., g.-d. art. nicoválei; pl. nicovále

nicovale
NICOVÁLĂ, nicovale, s. f. 1. Unealtă de oțel sau de fontă folosită în atelierele de forjă pentru sprijinirea pieselor de metal supuse prelucrării, în operațiile de deformare plastică prin batere cu ciocanul; ilău. ♦ Unealtă de oțel pe care se bate tăișul coasei. 2. Unul dintre cele patru oscioare ale urechii medii, de formă asemănătoare cu cea a unei nicovale (1). – Din sl. nakovalo.

DOOM

nicoválă s. f., g.-d. art. nicoválei; pl. nicovále

nicovalei
NICOVÁLĂ, nicovale, s. f. 1. Unealtă de oțel sau de fontă folosită în atelierele de forjă pentru sprijinirea pieselor de metal supuse prelucrării, în operațiile de deformare plastică prin batere cu ciocanul; ilău. ♦ Unealtă de oțel pe care se bate tăișul coasei. 2. Unul dintre cele patru oscioare ale urechii medii, de formă asemănătoare cu cea a unei nicovale (1). – Din sl. nakovalo.

DOOM

nicoválă s. f., g.-d. art. nicoválei; pl. nicovále

nicovalele
NICOVÁLĂ, nicovale, s. f. 1. Unealtă de oțel sau de fontă folosită în atelierele de forjă pentru sprijinirea pieselor de metal supuse prelucrării, în operațiile de deformare plastică prin batere cu ciocanul; ilău. ♦ Unealtă de oțel pe care se bate tăișul coasei. 2. Unul dintre cele patru oscioare ale urechii medii, de formă asemănătoare cu cea a unei nicovale (1). – Din sl. nakovalo.

DOOM

nicoválă s. f., g.-d. art. nicoválei; pl. nicovále

nicovalelor
NICOVÁLĂ, nicovale, s. f. 1. Unealtă de oțel sau de fontă folosită în atelierele de forjă pentru sprijinirea pieselor de metal supuse prelucrării, în operațiile de deformare plastică prin batere cu ciocanul; ilău. ♦ Unealtă de oțel pe care se bate tăișul coasei. 2. Unul dintre cele patru oscioare ale urechii medii, de formă asemănătoare cu cea a unei nicovale (1). – Din sl. nakovalo.

DOOM

nicoválă s. f., g.-d. art. nicoválei; pl. nicovále

nicrom
NICRÓM s. n. Aliaj de nichel și crom (uneori combinat cu fier și mangan), care se folosește mai ales la fabricarea rezistențelor electrice. – Din fr. nichrome.

DOOM

nicróm (ni-crom) s. n.

nicromul
NICRÓM s. n. Aliaj de nichel și crom (uneori combinat cu fier și mangan), care se folosește mai ales la fabricarea rezistențelor electrice. – Din fr. nichrome.

DOOM

nicróm (ni-crom) s. n.

nicromului
NICRÓM s. n. Aliaj de nichel și crom (uneori combinat cu fier și mangan), care se folosește mai ales la fabricarea rezistențelor electrice. – Din fr. nichrome.

DOOM

nicróm (ni-crom) s. n.

nicsis
NÍCSIS s. n. (Învechit) Supărare. Cuvintele d-tale pot să mă scoată din sărite și să-mi pricinuiască un nicsis. ALECSANDRI, T. I 200.

nict
NICTI- v. nicta-.

nicta
NICTA- Element prim de compunere savantă cu sensul de „noapte”, „nocturn”. [Var. nict-, nicti-, nicto-. / < fr. nycta-, cf. gr. nyx, nyktos – noapte, nyktalos – nocturn].

nictaginacee
NICTAGINACÉE, nictaginacee, s. f. (La pl.) Familie de plante dicotiledonate cu frunze simple, ale căror flori se deschid numai în timpul nopții; (și la sg.) plantă din această familie. – Din fr. nyctaginacée.

DOOM

nictaginacée s. f., art. nictaginacéea, g.-d. art. nictaginacéei; pl. nictaginacée

nictaginaceea
NICTAGINACÉE, nictaginacee, s. f. (La pl.) Familie de plante dicotiledonate cu frunze simple, ale căror flori se deschid numai în timpul nopții; (și la sg.) plantă din această familie. – Din fr. nyctaginacée.

DOOM

nictaginacée s. f., art. nictaginacéea, g.-d. art. nictaginacéei; pl. nictaginacée

nictaginaceei
NICTAGINACÉE, nictaginacee, s. f. (La pl.) Familie de plante dicotiledonate cu frunze simple, ale căror flori se deschid numai în timpul nopții; (și la sg.) plantă din această familie. – Din fr. nyctaginacée.

DOOM

nictaginacée s. f., art. nictaginacéea, g.-d. art. nictaginacéei; pl. nictaginacée

nictaginaceele
NICTAGINACÉE, nictaginacee, s. f. (La pl.) Familie de plante dicotiledonate cu frunze simple, ale căror flori se deschid numai în timpul nopții; (și la sg.) plantă din această familie. – Din fr. nyctaginacée.

DOOM

nictaginacée s. f., art. nictaginacéea, g.-d. art. nictaginacéei; pl. nictaginacée

nictaginaceelor
NICTAGINACÉE, nictaginacee, s. f. (La pl.) Familie de plante dicotiledonate cu frunze simple, ale căror flori se deschid numai în timpul nopții; (și la sg.) plantă din această familie. – Din fr. nyctaginacée.

DOOM

nictaginacée s. f., art. nictaginacéea, g.-d. art. nictaginacéei; pl. nictaginacée

nictaginee
NICTAGINÉE s. f. pl. Familie de plante dicotiledonate apetale, ale căror flori se deschid numai în timpul nopții.

nictalfobia
NICTALFOBÍE, nictalfobii, s. f. (Med.) Teamă de întuneric (nocturn). – Din fr. nyctalphobie.

nictalfobie
NICTALFOBÍE, nictalfobii, s. f. (Med.) Teamă de întuneric (nocturn). – Din fr. nyctalphobie.

nictalfobiei
NICTALFOBÍE, nictalfobii, s. f. (Med.) Teamă de întuneric (nocturn). – Din fr. nyctalphobie.

nictalfobii
NICTALFOBÍE, nictalfobii, s. f. (Med.) Teamă de întuneric (nocturn). – Din fr. nyctalphobie.

nictalfobiile
NICTALFOBÍE, nictalfobii, s. f. (Med.) Teamă de întuneric (nocturn). – Din fr. nyctalphobie.

nictalfobiilor
NICTALFOBÍE, nictalfobii, s. f. (Med.) Teamă de întuneric (nocturn). – Din fr. nyctalphobie.

nictalgia
NICTALGÍE, nictalgii, s. f. (Med.) Durere de cap care apare noaptea în timpul somnului. – Din fr. nyctalgie.

nictalgie
NICTALGÍE, nictalgii, s. f. (Med.) Durere de cap care apare noaptea în timpul somnului. – Din fr. nyctalgie.

nictalgiei
NICTALGÍE, nictalgii, s. f. (Med.) Durere de cap care apare noaptea în timpul somnului. – Din fr. nyctalgie.

nictalgii
NICTALGÍE, nictalgii, s. f. (Med.) Durere de cap care apare noaptea în timpul somnului. – Din fr. nyctalgie.

nictalgiile
NICTALGÍE, nictalgii, s. f. (Med.) Durere de cap care apare noaptea în timpul somnului. – Din fr. nyctalgie.

nictalgiilor
NICTALGÍE, nictalgii, s. f. (Med.) Durere de cap care apare noaptea în timpul somnului. – Din fr. nyctalgie.

nictalop
NICTALÓP, -Ă, nictalopi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de nictalopie. ♦ (Animal) care vede în întuneric. – Din fr. nyctalope.

DOOM

nictalóp adj. m., s. m., pl. nictalópi; adj. f., s. f. nictalópă, pl. nictalópe

nictalop
NICTALÓP, -Ă, nictalopi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de nictalopie. ♦ (Animal) care vede în întuneric. – Din fr. nyctalope.

DOOM

nictalóp adj. m., s. m., pl. nictalópi; adj. f., s. f. nictalópă, pl. nictalópe

nictalopa
NICTALÓP, -Ă, nictalopi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de nictalopie. ♦ (Animal) care vede în întuneric. – Din fr. nyctalope.

DOOM

nictalóp adj. m., s. m., pl. nictalópi; adj. f., s. f. nictalópă, pl. nictalópe

nictalopa
NICTALÓP, -Ă, nictalopi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de nictalopie. ♦ (Animal) care vede în întuneric. – Din fr. nyctalope.

DOOM

nictalóp adj. m., s. m., pl. nictalópi; adj. f., s. f. nictalópă, pl. nictalópe

nictalope
NICTALÓP, -Ă, nictalopi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de nictalopie. ♦ (Animal) care vede în întuneric. – Din fr. nyctalope.

DOOM

nictalóp adj. m., s. m., pl. nictalópi; adj. f., s. f. nictalópă, pl. nictalópe

nictalope
NICTALÓP, -Ă, nictalopi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de nictalopie. ♦ (Animal) care vede în întuneric. – Din fr. nyctalope.

DOOM

nictalóp adj. m., s. m., pl. nictalópi; adj. f., s. f. nictalópă, pl. nictalópe

nictalopei
NICTALÓP, -Ă, nictalopi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de nictalopie. ♦ (Animal) care vede în întuneric. – Din fr. nyctalope.

DOOM

nictalóp adj. m., s. m., pl. nictalópi; adj. f., s. f. nictalópă, pl. nictalópe

nictalopei
NICTALÓP, -Ă, nictalopi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de nictalopie. ♦ (Animal) care vede în întuneric. – Din fr. nyctalope.

DOOM

nictalóp adj. m., s. m., pl. nictalópi; adj. f., s. f. nictalópă, pl. nictalópe

nictalopele
NICTALÓP, -Ă, nictalopi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de nictalopie. ♦ (Animal) care vede în întuneric. – Din fr. nyctalope.

DOOM

nictalóp adj. m., s. m., pl. nictalópi; adj. f., s. f. nictalópă, pl. nictalópe

nictalopele
NICTALÓP, -Ă, nictalopi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de nictalopie. ♦ (Animal) care vede în întuneric. – Din fr. nyctalope.

DOOM

nictalóp adj. m., s. m., pl. nictalópi; adj. f., s. f. nictalópă, pl. nictalópe

nictalopelor
NICTALÓP, -Ă, nictalopi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de nictalopie. ♦ (Animal) care vede în întuneric. – Din fr. nyctalope.

DOOM

nictalóp adj. m., s. m., pl. nictalópi; adj. f., s. f. nictalópă, pl. nictalópe

nictalopelor
NICTALÓP, -Ă, nictalopi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de nictalopie. ♦ (Animal) care vede în întuneric. – Din fr. nyctalope.

DOOM

nictalóp adj. m., s. m., pl. nictalópi; adj. f., s. f. nictalópă, pl. nictalópe

nictalopi
NICTALÓP, -Ă, nictalopi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de nictalopie. ♦ (Animal) care vede în întuneric. – Din fr. nyctalope.

DOOM

nictalóp adj. m., s. m., pl. nictalópi; adj. f., s. f. nictalópă, pl. nictalópe

nictalopi
NICTALÓP, -Ă, nictalopi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de nictalopie. ♦ (Animal) care vede în întuneric. – Din fr. nyctalope.

DOOM

nictalóp adj. m., s. m., pl. nictalópi; adj. f., s. f. nictalópă, pl. nictalópe

nictalopia
NICTALOPÍE s. f. Capacitate proprie unor animale de a vedea în întuneric, la oameni constituind o anomalie a vederii. – Din fr. nyctalopie.

DOOM

nictalopíe s. f., art. nictalopía, g.-d. nictalopíi, art. nictalopíei

nictalopic
NICTALÓPIC, -Ă adj. Referitor la nictalopie. [< fr. nyctalopique].

nictalopica
NICTALÓPIC, -Ă adj. Referitor la nictalopie. [< fr. nyctalopique].

nictalopice
NICTALÓPIC, -Ă adj. Referitor la nictalopie. [< fr. nyctalopique].

nictalopicei
NICTALÓPIC, -Ă adj. Referitor la nictalopie. [< fr. nyctalopique].

nictalopicele
NICTALÓPIC, -Ă adj. Referitor la nictalopie. [< fr. nyctalopique].

nictalopicelor
NICTALÓPIC, -Ă adj. Referitor la nictalopie. [< fr. nyctalopique].

nictalopici
NICTALÓPIC, -Ă adj. Referitor la nictalopie. [< fr. nyctalopique].

nictalopicii
NICTALÓPIC, -Ă adj. Referitor la nictalopie. [< fr. nyctalopique].

nictalopicilor
NICTALÓPIC, -Ă adj. Referitor la nictalopie. [< fr. nyctalopique].

nictalopicul
NICTALÓPIC, -Ă adj. Referitor la nictalopie. [< fr. nyctalopique].

nictalopicului
NICTALÓPIC, -Ă adj. Referitor la nictalopie. [< fr. nyctalopique].

nictalopie
NICTALOPÍE s. f. Capacitate proprie unor animale de a vedea în întuneric, la oameni constituind o anomalie a vederii. – Din fr. nyctalopie.

DOOM

nictalopíe s. f., art. nictalopía, g.-d. nictalopíi, art. nictalopíei

nictalopiei
NICTALOPÍE s. f. Capacitate proprie unor animale de a vedea în întuneric, la oameni constituind o anomalie a vederii. – Din fr. nyctalopie.

DOOM

nictalopíe s. f., art. nictalopía, g.-d. nictalopíi, art. nictalopíei

nictalopii
NICTALÓP, -Ă, nictalopi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de nictalopie. ♦ (Animal) care vede în întuneric. – Din fr. nyctalope.

DOOM

nictalóp adj. m., s. m., pl. nictalópi; adj. f., s. f. nictalópă, pl. nictalópe

nictalopii
NICTALÓP, -Ă, nictalopi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de nictalopie. ♦ (Animal) care vede în întuneric. – Din fr. nyctalope.

DOOM

nictalóp adj. m., s. m., pl. nictalópi; adj. f., s. f. nictalópă, pl. nictalópe

nictalopii
NICTALOPÍE s. f. Capacitate proprie unor animale de a vedea în întuneric, la oameni constituind o anomalie a vederii. – Din fr. nyctalopie.

DOOM

nictalopíe s. f., art. nictalopía, g.-d. nictalopíi, art. nictalopíei

nictalopilor
NICTALÓP, -Ă, nictalopi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de nictalopie. ♦ (Animal) care vede în întuneric. – Din fr. nyctalope.

DOOM

nictalóp adj. m., s. m., pl. nictalópi; adj. f., s. f. nictalópă, pl. nictalópe

nictalopilor
NICTALÓP, -Ă, nictalopi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de nictalopie. ♦ (Animal) care vede în întuneric. – Din fr. nyctalope.

DOOM

nictalóp adj. m., s. m., pl. nictalópi; adj. f., s. f. nictalópă, pl. nictalópe

nictalopul
NICTALÓP, -Ă, nictalopi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de nictalopie. ♦ (Animal) care vede în întuneric. – Din fr. nyctalope.

DOOM

nictalóp adj. m., s. m., pl. nictalópi; adj. f., s. f. nictalópă, pl. nictalópe

nictalopul
NICTALÓP, -Ă, nictalopi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de nictalopie. ♦ (Animal) care vede în întuneric. – Din fr. nyctalope.

DOOM

nictalóp adj. m., s. m., pl. nictalópi; adj. f., s. f. nictalópă, pl. nictalópe

nictalopului
NICTALÓP, -Ă, nictalopi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de nictalopie. ♦ (Animal) care vede în întuneric. – Din fr. nyctalope.

DOOM

nictalóp adj. m., s. m., pl. nictalópi; adj. f., s. f. nictalópă, pl. nictalópe

nictalopului
NICTALÓP, -Ă, nictalopi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de nictalopie. ♦ (Animal) care vede în întuneric. – Din fr. nyctalope.

DOOM

nictalóp adj. m., s. m., pl. nictalópi; adj. f., s. f. nictalópă, pl. nictalópe

nictația
NICTÁȚIE s.f. Nictitație. [Gen. -iei. / < fr. nictation, lat. nictatio].

nictație
NICTÁȚIE s.f. Nictitație. [Gen. -iei. / < fr. nictation, lat. nictatio].

nictației
NICTÁȚIE s.f. Nictitație. [Gen. -iei. / < fr. nictation, lat. nictatio].

nictații
NICTÁȚIE s.f. Nictitație. [Gen. -iei. / < fr. nictation, lat. nictatio].

nictațiile
NICTÁȚIE s.f. Nictitație. [Gen. -iei. / < fr. nictation, lat. nictatio].

nictațiilor
NICTÁȚIE s.f. Nictitație. [Gen. -iei. / < fr. nictation, lat. nictatio].

nicteida
Nicteida = Nycteis.

nictemer
NICTEMÉR s. n. (Med.) Interval de timp de 24 de ore (o zi și o noapte) folosit pentru a urmări variațiile unor funcții biologice. – Din fr. nycthémère.

DOOM

nictemér s. n.

nictemerul
NICTEMÉR s. n. (Med.) Interval de timp de 24 de ore (o zi și o noapte) folosit pentru a urmări variațiile unor funcții biologice. – Din fr. nycthémère.

DOOM

nictemér s. n.

nictemerului
NICTEMÉR s. n. (Med.) Interval de timp de 24 de ore (o zi și o noapte) folosit pentru a urmări variațiile unor funcții biologice. – Din fr. nycthémère.

DOOM

nictemér s. n.

nicteu
Nicteu = Nycteus.

nicti
NICTI- v. nicta-.

nictinastia
NICTINASTÍE s.f. (Bot.) Mișcare de închidere și deschidere a florilor ca urmare a alternanței între zi și noapte. [GEN: -iei. / < fr. nyctinastie, cf. gr. nyx – noapte, nastia – abatere].

nictinastie
NICTINASTÍE s.f. (Bot.) Mișcare de închidere și deschidere a florilor ca urmare a alternanței între zi și noapte. [GEN: -iei. / < fr. nyctinastie, cf. gr. nyx – noapte, nastia – abatere].

nictinastiei
NICTINASTÍE s.f. (Bot.) Mișcare de închidere și deschidere a florilor ca urmare a alternanței între zi și noapte. [GEN: -iei. / < fr. nyctinastie, cf. gr. nyx – noapte, nastia – abatere].

nictinastii
NICTINASTÍE s.f. (Bot.) Mișcare de închidere și deschidere a florilor ca urmare a alternanței între zi și noapte. [GEN: -iei. / < fr. nyctinastie, cf. gr. nyx – noapte, nastia – abatere].

nictinastiile
NICTINASTÍE s.f. (Bot.) Mișcare de închidere și deschidere a florilor ca urmare a alternanței între zi și noapte. [GEN: -iei. / < fr. nyctinastie, cf. gr. nyx – noapte, nastia – abatere].

nictinastiilor
NICTINASTÍE s.f. (Bot.) Mișcare de închidere și deschidere a florilor ca urmare a alternanței între zi și noapte. [GEN: -iei. / < fr. nyctinastie, cf. gr. nyx – noapte, nastia – abatere].

nictitant
NICTITÁNT, -Ă adj. Care clipește, clipitor. [< fr. nictitant].

nictitanta
NICTITÁNT, -Ă adj. Care clipește, clipitor. [< fr. nictitant].

nictitante
NICTITÁNT, -Ă adj. Care clipește, clipitor. [< fr. nictitant].

nictitantei
NICTITÁNT, -Ă adj. Care clipește, clipitor. [< fr. nictitant].

nictitantele
NICTITÁNT, -Ă adj. Care clipește, clipitor. [< fr. nictitant].

nictitantelor
NICTITÁNT, -Ă adj. Care clipește, clipitor. [< fr. nictitant].

nictitantul
NICTITÁNT, -Ă adj. Care clipește, clipitor. [< fr. nictitant].

nictitantului
NICTITÁNT, -Ă adj. Care clipește, clipitor. [< fr. nictitant].

nictitanți
NICTITÁNT, -Ă adj. Care clipește, clipitor. [< fr. nictitant].

nictitanții
NICTITÁNT, -Ă adj. Care clipește, clipitor. [< fr. nictitant].

nictitanților
NICTITÁNT, -Ă adj. Care clipește, clipitor. [< fr. nictitant].

nictitația
NICTITÁȚIE s.f. Clipire permanentă din ochi, care constituie simptomul anumitor boli; nictație. [Gen. -iei. / < fr. nictitation].

nictitație
NICTITÁȚIE s.f. Clipire permanentă din ochi, care constituie simptomul anumitor boli; nictație. [Gen. -iei. / < fr. nictitation].

nictitației
NICTITÁȚIE s.f. Clipire permanentă din ochi, care constituie simptomul anumitor boli; nictație. [Gen. -iei. / < fr. nictitation].

nictitații
NICTITÁȚIE s.f. Clipire permanentă din ochi, care constituie simptomul anumitor boli; nictație. [Gen. -iei. / < fr. nictitation].

nictitațiile
NICTITÁȚIE s.f. Clipire permanentă din ochi, care constituie simptomul anumitor boli; nictație. [Gen. -iei. / < fr. nictitation].

nictitațiilor
NICTITÁȚIE s.f. Clipire permanentă din ochi, care constituie simptomul anumitor boli; nictație. [Gen. -iei. / < fr. nictitation].

nictitropism
NICTITROPÍSM s.n. (Biol.) Mișcare de închidere a frunzelor la întuneric. [< fr. nyctitropisme, cf. gr. nyx – noapte, tropein – a se întoarce].

nictitropismul
NICTITROPÍSM s.n. (Biol.) Mișcare de închidere a frunzelor la întuneric. [< fr. nyctitropisme, cf. gr. nyx – noapte, tropein – a se întoarce].

nictitropismului
NICTITROPÍSM s.n. (Biol.) Mișcare de închidere a frunzelor la întuneric. [< fr. nyctitropisme, cf. gr. nyx – noapte, tropein – a se întoarce].

nicto
NICTO- v. nicta-.

nictofobia
NICTOFOBÍE s.f. Teamă de întuneric (nocturn). [Gen. -iei. / cf. germ. Nyktophobie, it. nictofobia < gr. nyx – noapte, phobos – frică].

nictofobie
NICTOFOBÍE s.f. Teamă de întuneric (nocturn). [Gen. -iei. / cf. germ. Nyktophobie, it. nictofobia < gr. nyx – noapte, phobos – frică].

nictofobiei
NICTOFOBÍE s.f. Teamă de întuneric (nocturn). [Gen. -iei. / cf. germ. Nyktophobie, it. nictofobia < gr. nyx – noapte, phobos – frică].

nictofobii
NICTOFOBÍE s.f. Teamă de întuneric (nocturn). [Gen. -iei. / cf. germ. Nyktophobie, it. nictofobia < gr. nyx – noapte, phobos – frică].

nictofobiile
NICTOFOBÍE s.f. Teamă de întuneric (nocturn). [Gen. -iei. / cf. germ. Nyktophobie, it. nictofobia < gr. nyx – noapte, phobos – frică].

nictofobiilor
NICTOFOBÍE s.f. Teamă de întuneric (nocturn). [Gen. -iei. / cf. germ. Nyktophobie, it. nictofobia < gr. nyx – noapte, phobos – frică].

nicturezis
NICTURÉZIS s.n. (Med.) Incontinență nocturnă de urină; nicturie. V. enurezis. [< fr. nycturésis, cf. gr. nyx – noapte, ouresis – urinare].

nicturezisul
NICTURÉZIS s.n. (Med.) Incontinență nocturnă de urină; nicturie. V. enurezis. [< fr. nycturésis, cf. gr. nyx – noapte, ouresis – urinare].

nicturezisului
NICTURÉZIS s.n. (Med.) Incontinență nocturnă de urină; nicturie. V. enurezis. [< fr. nycturésis, cf. gr. nyx – noapte, ouresis – urinare].

nicturezisuri
NICTURÉZIS s.n. (Med.) Incontinență nocturnă de urină; nicturie. V. enurezis. [< fr. nycturésis, cf. gr. nyx – noapte, ouresis – urinare].

nicturezisurile
NICTURÉZIS s.n. (Med.) Incontinență nocturnă de urină; nicturie. V. enurezis. [< fr. nycturésis, cf. gr. nyx – noapte, ouresis – urinare].

nicturezisurilor
NICTURÉZIS s.n. (Med.) Incontinență nocturnă de urină; nicturie. V. enurezis. [< fr. nycturésis, cf. gr. nyx – noapte, ouresis – urinare].

nicturia
NICTURÍE s.f. Nicturezis. [Gen. -iei. / < fr. nycturie].

nicturie
NICTURÍE s.f. Nicturezis. [Gen. -iei. / < fr. nycturie].

nicturiei
NICTURÍE s.f. Nicturezis. [Gen. -iei. / < fr. nycturie].

nicturii
NICTURÍE s.f. Nicturezis. [Gen. -iei. / < fr. nycturie].

nicturiile
NICTURÍE s.f. Nicturezis. [Gen. -iei. / < fr. nycturie].

nicturiilor
NICTURÍE s.f. Nicturezis. [Gen. -iei. / < fr. nycturie].

nicăierea
NICĂIÉRI adv. (În propoziții negative) În niciun loc; în nicio altă parte; în niciun alt caz; la nimeni, niciunde. [Var.: (reg.) nicăiérea, nicăírea, nicăíri, nicăiúrea adv.] – Lat. nec aliubi.

DOOM

nicăiéri/(pop.) nicăiérea adv.

nicăieri
NICĂIÉRI adv. (În propoziții negative) În niciun loc; în nicio altă parte; în niciun alt caz; la nimeni, niciunde. [Var.: (reg.) nicăiérea, nicăírea, nicăíri, nicăiúrea adv.] – Lat. nec aliubi.

DOOM

nicăiéri/(pop.) nicăiérea adv.

nicăirea
NICĂIÉRI adv. (În propoziții negative) În niciun loc; în nicio altă parte; în niciun alt caz; la nimeni, niciunde. [Var.: (reg.) nicăiérea, nicăírea, nicăíri, nicăiúrea adv.] – Lat. nec aliubi.

DOOM

nicăiéri/(pop.) nicăiérea adv.

nicăiri
NICĂIÉRI adv. (În propoziții negative) În niciun loc; în nicio altă parte; în niciun alt caz; la nimeni, niciunde. [Var.: (reg.) nicăiérea, nicăírea, nicăíri, nicăiúrea adv.] – Lat. nec aliubi.

DOOM

nicăiéri/(pop.) nicăiérea adv.

nicăiurea
NICĂIÉRI adv. (În propoziții negative) În niciun loc; în nicio altă parte; în niciun alt caz; la nimeni, niciunde. [Var.: (reg.) nicăiérea, nicăírea, nicăíri, nicăiúrea adv.] – Lat. nec aliubi.

DOOM

nicăiéri/(pop.) nicăiérea adv.

nicăiuri
NICĂIÚRI adv. v. nicăieri.

nidația
NIDÁȚIE s.f. 1. (Liv.) Încuibare. 2. (Med.) Fixare a oului fecundat în mucoasa uterină. [Gen. -iei. / < fr. nidation, cf. lat. nidus – cuib].

nidație
NIDÁȚIE s.f. 1. (Liv.) Încuibare. 2. (Med.) Fixare a oului fecundat în mucoasa uterină. [Gen. -iei. / < fr. nidation, cf. lat. nidus – cuib].

nidației
NIDÁȚIE s.f. 1. (Liv.) Încuibare. 2. (Med.) Fixare a oului fecundat în mucoasa uterină. [Gen. -iei. / < fr. nidation, cf. lat. nidus – cuib].

nidații
NIDÁȚIE s.f. 1. (Liv.) Încuibare. 2. (Med.) Fixare a oului fecundat în mucoasa uterină. [Gen. -iei. / < fr. nidation, cf. lat. nidus – cuib].

nidicol
NIDÍCOL adj. (Despre puii unor păsări) Golaș și orb, abia ieșit din ou. [< fr. nidicole, cf. lat. nidus – cuib, colere – a trăi].

nidicola
NIDÍCOL adj. (Despre puii unor păsări) Golaș și orb, abia ieșit din ou. [< fr. nidicole, cf. lat. nidus – cuib, colere – a trăi].

nidicole
NIDÍCOL adj. (Despre puii unor păsări) Golaș și orb, abia ieșit din ou. [< fr. nidicole, cf. lat. nidus – cuib, colere – a trăi].

nidicolei
NIDÍCOL adj. (Despre puii unor păsări) Golaș și orb, abia ieșit din ou. [< fr. nidicole, cf. lat. nidus – cuib, colere – a trăi].

nidicolele
NIDÍCOL adj. (Despre puii unor păsări) Golaș și orb, abia ieșit din ou. [< fr. nidicole, cf. lat. nidus – cuib, colere – a trăi].

nidicolelor
NIDÍCOL adj. (Despre puii unor păsări) Golaș și orb, abia ieșit din ou. [< fr. nidicole, cf. lat. nidus – cuib, colere – a trăi].

nidicoli
NIDÍCOL adj. (Despre puii unor păsări) Golaș și orb, abia ieșit din ou. [< fr. nidicole, cf. lat. nidus – cuib, colere – a trăi].

nidicolii
NIDÍCOL adj. (Despre puii unor păsări) Golaș și orb, abia ieșit din ou. [< fr. nidicole, cf. lat. nidus – cuib, colere – a trăi].

nidicolilor
NIDÍCOL adj. (Despre puii unor păsări) Golaș și orb, abia ieșit din ou. [< fr. nidicole, cf. lat. nidus – cuib, colere – a trăi].

nidicolul
NIDÍCOL adj. (Despre puii unor păsări) Golaș și orb, abia ieșit din ou. [< fr. nidicole, cf. lat. nidus – cuib, colere – a trăi].

nidicolului
NIDÍCOL adj. (Despre puii unor păsări) Golaș și orb, abia ieșit din ou. [< fr. nidicole, cf. lat. nidus – cuib, colere – a trăi].

nidifug
NIDIFÚG adj. (Despre puii unor păsări) Acoperit cu puf, imediat după ieșirea din ou. [< fr. nidifuge, cf. lat. nidus – cuib, fugire – a fugi].

nidifuga
NIDIFÚG adj. (Despre puii unor păsări) Acoperit cu puf, imediat după ieșirea din ou. [< fr. nidifuge, cf. lat. nidus – cuib, fugire – a fugi].

nidifuge
NIDIFÚG adj. (Despre puii unor păsări) Acoperit cu puf, imediat după ieșirea din ou. [< fr. nidifuge, cf. lat. nidus – cuib, fugire – a fugi].

nidifugei
NIDIFÚG adj. (Despre puii unor păsări) Acoperit cu puf, imediat după ieșirea din ou. [< fr. nidifuge, cf. lat. nidus – cuib, fugire – a fugi].

nidifugele
NIDIFÚG adj. (Despre puii unor păsări) Acoperit cu puf, imediat după ieșirea din ou. [< fr. nidifuge, cf. lat. nidus – cuib, fugire – a fugi].

nidifugelor
NIDIFÚG adj. (Despre puii unor păsări) Acoperit cu puf, imediat după ieșirea din ou. [< fr. nidifuge, cf. lat. nidus – cuib, fugire – a fugi].

nidifugi
NIDIFÚG adj. (Despre puii unor păsări) Acoperit cu puf, imediat după ieșirea din ou. [< fr. nidifuge, cf. lat. nidus – cuib, fugire – a fugi].

nidifugii
NIDIFÚG adj. (Despre puii unor păsări) Acoperit cu puf, imediat după ieșirea din ou. [< fr. nidifuge, cf. lat. nidus – cuib, fugire – a fugi].

nidifugilor
NIDIFÚG adj. (Despre puii unor păsări) Acoperit cu puf, imediat după ieșirea din ou. [< fr. nidifuge, cf. lat. nidus – cuib, fugire – a fugi].

nidifugul
NIDIFÚG adj. (Despre puii unor păsări) Acoperit cu puf, imediat după ieșirea din ou. [< fr. nidifuge, cf. lat. nidus – cuib, fugire – a fugi].

nidifugului
NIDIFÚG adj. (Despre puii unor păsări) Acoperit cu puf, imediat după ieșirea din ou. [< fr. nidifuge, cf. lat. nidus – cuib, fugire – a fugi].

nidusavis
TRẤNJI s. m. pl. 1. (Pop.) Hemoroizi. 2. Plantă erbacee din familia orhideelor, cu tulpina fistuloasă și cu flori de culoare galbenă sau brună deschis, plăcut mirositoare (Neottia nidus avis). – Cf. sl. trondŭ.

niela
NIELÁ vb. I. tr. A orna, a încrusta cu email negru. [Pron. ni-e-. / < fr. nieller].

niela
NIÉLĂ s.f. Incrustație a unui email negru pe un fond alb într-o piesă de orfevrărie. [Pron. ni-e-. / < fr. nielle].

nielai
NIELÁ vb. I. tr. A orna, a încrusta cu email negru. [Pron. ni-e-. / < fr. nieller].

nielaj
NIELÁJ s.n. Nielare. [Pron. ni-e-. / < fr. niellage].

nielaje
NIELÁJ s.n. Nielare. [Pron. ni-e-. / < fr. niellage].

nielajele
NIELÁJ s.n. Nielare. [Pron. ni-e-. / < fr. niellage].

nielajelor
NIELÁJ s.n. Nielare. [Pron. ni-e-. / < fr. niellage].

nielajul
NIELÁJ s.n. Nielare. [Pron. ni-e-. / < fr. niellage].

nielajului
NIELÁJ s.n. Nielare. [Pron. ni-e-. / < fr. niellage].

nielam
NIELÁ vb. I. tr. A orna, a încrusta cu email negru. [Pron. ni-e-. / < fr. nieller].

nielare
NIELÁ vb. I. tr. A orna, a încrusta cu email negru. [Pron. ni-e-. / < fr. nieller].

nielare
NIELÁRE s.f. Acțiunea de a niela și rezultatul ei; nielaj. [Pron. ni-e-. / < niela].

nielarea
NIELÁRE s.f. Acțiunea de a niela și rezultatul ei; nielaj. [Pron. ni-e-. / < niela].

nielară
NIELÁ vb. I. tr. A orna, a încrusta cu email negru. [Pron. ni-e-. / < fr. nieller].

nielarăm
NIELÁ vb. I. tr. A orna, a încrusta cu email negru. [Pron. ni-e-. / < fr. nieller].

nielarăți
NIELÁ vb. I. tr. A orna, a încrusta cu email negru. [Pron. ni-e-. / < fr. nieller].

nielase
NIELÁ vb. I. tr. A orna, a încrusta cu email negru. [Pron. ni-e-. / < fr. nieller].

nielasem
NIELÁ vb. I. tr. A orna, a încrusta cu email negru. [Pron. ni-e-. / < fr. nieller].

nielaseră
NIELÁ vb. I. tr. A orna, a încrusta cu email negru. [Pron. ni-e-. / < fr. nieller].

nielaserăm
NIELÁ vb. I. tr. A orna, a încrusta cu email negru. [Pron. ni-e-. / < fr. nieller].

nielaserăți
NIELÁ vb. I. tr. A orna, a încrusta cu email negru. [Pron. ni-e-. / < fr. nieller].

nielaseși
NIELÁ vb. I. tr. A orna, a încrusta cu email negru. [Pron. ni-e-. / < fr. nieller].

nielaseți
NIELÁ vb. I. tr. A orna, a încrusta cu email negru. [Pron. ni-e-. / < fr. nieller].

nielat
NIELÁ vb. I. tr. A orna, a încrusta cu email negru. [Pron. ni-e-. / < fr. nieller].

nielat
NIELÁ vb. I. tr. A orna, a încrusta cu email negru. [Pron. ni-e-. / < fr. nieller].

nielata
NIELÁ vb. I. tr. A orna, a încrusta cu email negru. [Pron. ni-e-. / < fr. nieller].

nielate
NIELÁ vb. I. tr. A orna, a încrusta cu email negru. [Pron. ni-e-. / < fr. nieller].

nielatei
NIELÁ vb. I. tr. A orna, a încrusta cu email negru. [Pron. ni-e-. / < fr. nieller].

nielatele
NIELÁ vb. I. tr. A orna, a încrusta cu email negru. [Pron. ni-e-. / < fr. nieller].

nielatelor
NIELÁ vb. I. tr. A orna, a încrusta cu email negru. [Pron. ni-e-. / < fr. nieller].

nielatul
NIELÁ vb. I. tr. A orna, a încrusta cu email negru. [Pron. ni-e-. / < fr. nieller].

nielatului
NIELÁ vb. I. tr. A orna, a încrusta cu email negru. [Pron. ni-e-. / < fr. nieller].

nielau
NIELÁ vb. I. tr. A orna, a încrusta cu email negru. [Pron. ni-e-. / < fr. nieller].

nielași
NIELÁ vb. I. tr. A orna, a încrusta cu email negru. [Pron. ni-e-. / < fr. nieller].

nielați
NIELÁ vb. I. tr. A orna, a încrusta cu email negru. [Pron. ni-e-. / < fr. nieller].

nielați
NIELÁ vb. I. tr. A orna, a încrusta cu email negru. [Pron. ni-e-. / < fr. nieller].

nielații
NIELÁ vb. I. tr. A orna, a încrusta cu email negru. [Pron. ni-e-. / < fr. nieller].

nielaților
NIELÁ vb. I. tr. A orna, a încrusta cu email negru. [Pron. ni-e-. / < fr. nieller].

niele
NIÉLĂ s.f. Incrustație a unui email negru pe un fond alb într-o piesă de orfevrărie. [Pron. ni-e-. / < fr. nielle].

nielează
NIELÁ vb. I. tr. A orna, a încrusta cu email negru. [Pron. ni-e-. / < fr. nieller].

nielei
NIÉLĂ s.f. Incrustație a unui email negru pe un fond alb într-o piesă de orfevrărie. [Pron. ni-e-. / < fr. nielle].

nielele
NIÉLĂ s.f. Incrustație a unui email negru pe un fond alb într-o piesă de orfevrărie. [Pron. ni-e-. / < fr. nielle].

nielelor
NIÉLĂ s.f. Incrustație a unui email negru pe un fond alb într-o piesă de orfevrărie. [Pron. ni-e-. / < fr. nielle].

nielez
NIELÁ vb. I. tr. A orna, a încrusta cu email negru. [Pron. ni-e-. / < fr. nieller].

nieleze
NIELÁ vb. I. tr. A orna, a încrusta cu email negru. [Pron. ni-e-. / < fr. nieller].

nielezi
NIELÁ vb. I. tr. A orna, a încrusta cu email negru. [Pron. ni-e-. / < fr. nieller].

nielura
NIELÚRĂ s.f. Piesă de orfevrărie incrustată cu email negru. [Pron. ni-e-. / < fr. niellure].

nieluri
NIELÚRĂ s.f. Piesă de orfevrărie incrustată cu email negru. [Pron. ni-e-. / < fr. niellure].

nielurii
NIELÚRĂ s.f. Piesă de orfevrărie incrustată cu email negru. [Pron. ni-e-. / < fr. niellure].

nielurile
NIELÚRĂ s.f. Piesă de orfevrărie incrustată cu email negru. [Pron. ni-e-. / < fr. niellure].

nielurilor
NIELÚRĂ s.f. Piesă de orfevrărie incrustată cu email negru. [Pron. ni-e-. / < fr. niellure].

nielând
NIELÁ vb. I. tr. A orna, a încrusta cu email negru. [Pron. ni-e-. / < fr. nieller].

nielînd
NIELÁ vb. I. tr. A orna, a încrusta cu email negru. [Pron. ni-e-. / < fr. nieller].

nielări
NIELÁRE s.f. Acțiunea de a niela și rezultatul ei; nielaj. [Pron. ni-e-. / < niela].

nielării
NIELÁRE s.f. Acțiunea de a niela și rezultatul ei; nielaj. [Pron. ni-e-. / < niela].

nielările
NIELÁRE s.f. Acțiunea de a niela și rezultatul ei; nielaj. [Pron. ni-e-. / < niela].

nielărilor
NIELÁRE s.f. Acțiunea de a niela și rezultatul ei; nielaj. [Pron. ni-e-. / < niela].

nietzschean
NIETZSCHEÁN, -Ă adj. Referitor la Nietzsche, la nietzscheanism. // s.m. și f. Adept al nietzscheanismului. [Pron. ni-ce-an, pl. -eeni, -eene. / < fr. nietzschéen].

nietzscheanism
NIETZSCHEANÍSM s.n. Filozofia lui Nietzsche, care proclamă idealul unei morale extrem individualiste, aristocratice și intelectualiste, în care „supraomul” trebuie să suprime mila, altruismul și obligațiile sociale și politice, valoarea supremă fiind desfășurarea „voinței de putere”. [Pron. ni-ce-a-, var. nietzscheism s.n. / cf. fr. nietzschéisme < Nietzsche – filozof german].

nietzscheanismul
NIETZSCHEANÍSM s.n. Filozofia lui Nietzsche, care proclamă idealul unei morale extrem individualiste, aristocratice și intelectualiste, în care „supraomul” trebuie să suprime mila, altruismul și obligațiile sociale și politice, valoarea supremă fiind desfășurarea „voinței de putere”. [Pron. ni-ce-a-, var. nietzscheism s.n. / cf. fr. nietzschéisme < Nietzsche – filozof german].

nietzscheanismului
NIETZSCHEANÍSM s.n. Filozofia lui Nietzsche, care proclamă idealul unei morale extrem individualiste, aristocratice și intelectualiste, în care „supraomul” trebuie să suprime mila, altruismul și obligațiile sociale și politice, valoarea supremă fiind desfășurarea „voinței de putere”. [Pron. ni-ce-a-, var. nietzscheism s.n. / cf. fr. nietzschéisme < Nietzsche – filozof german].

nietzscheean
NIETZSCHEÁN, -Ă adj. Referitor la Nietzsche, la nietzscheanism. // s.m. și f. Adept al nietzscheanismului. [Pron. ni-ce-an, pl. -eeni, -eene. / < fr. nietzschéen].

nietzscheeana
NIETZSCHEÁN, -Ă adj. Referitor la Nietzsche, la nietzscheanism. // s.m. și f. Adept al nietzscheanismului. [Pron. ni-ce-an, pl. -eeni, -eene. / < fr. nietzschéen].

nietzscheeanul
NIETZSCHEÁN, -Ă adj. Referitor la Nietzsche, la nietzscheanism. // s.m. și f. Adept al nietzscheanismului. [Pron. ni-ce-an, pl. -eeni, -eene. / < fr. nietzschéen].

nietzscheeanului
NIETZSCHEÁN, -Ă adj. Referitor la Nietzsche, la nietzscheanism. // s.m. și f. Adept al nietzscheanismului. [Pron. ni-ce-an, pl. -eeni, -eene. / < fr. nietzschéen].

nietzscheene
NIETZSCHEÁN, -Ă adj. Referitor la Nietzsche, la nietzscheanism. // s.m. și f. Adept al nietzscheanismului. [Pron. ni-ce-an, pl. -eeni, -eene. / < fr. nietzschéen].

nietzscheenei
NIETZSCHEÁN, -Ă adj. Referitor la Nietzsche, la nietzscheanism. // s.m. și f. Adept al nietzscheanismului. [Pron. ni-ce-an, pl. -eeni, -eene. / < fr. nietzschéen].

nietzscheenele
NIETZSCHEÁN, -Ă adj. Referitor la Nietzsche, la nietzscheanism. // s.m. și f. Adept al nietzscheanismului. [Pron. ni-ce-an, pl. -eeni, -eene. / < fr. nietzschéen].

nietzscheenelor
NIETZSCHEÁN, -Ă adj. Referitor la Nietzsche, la nietzscheanism. // s.m. și f. Adept al nietzscheanismului. [Pron. ni-ce-an, pl. -eeni, -eene. / < fr. nietzschéen].

nietzscheeni
NIETZSCHEÁN, -Ă adj. Referitor la Nietzsche, la nietzscheanism. // s.m. și f. Adept al nietzscheanismului. [Pron. ni-ce-an, pl. -eeni, -eene. / < fr. nietzschéen].

nietzscheenii
NIETZSCHEÁN, -Ă adj. Referitor la Nietzsche, la nietzscheanism. // s.m. și f. Adept al nietzscheanismului. [Pron. ni-ce-an, pl. -eeni, -eene. / < fr. nietzschéen].

nietzscheenilor
NIETZSCHEÁN, -Ă adj. Referitor la Nietzsche, la nietzscheanism. // s.m. și f. Adept al nietzscheanismului. [Pron. ni-ce-an, pl. -eeni, -eene. / < fr. nietzschéen].

nietzscheism
NIETZSCHEÍSM s.n. Nietzscheanism. [Pron. ni-ce-. / et. incertă].

nife
NÍFE s. n. (Geol.) Barisferă, centrosferă. – Din fr. nife.

DOOM

nífe s. n.

nifele
NÍFE s. n. (Geol.) Barisferă, centrosferă. – Din fr. nife.

DOOM

nífe s. n.

nifelui
NÍFE s. n. (Geol.) Barisferă, centrosferă. – Din fr. nife.

DOOM

nífe s. n.

nifoblepsie
NIFOBLEPSÍE, nifoblepsii, s. f. (Med.) Orbire provocată de strălucirea zăpezii. – Din fr. niphoblepsie.

nigella
NEGRÚȘCĂ, negruște, s. f. Plantă erbacee meliferă cu frunze penate, cu flori albe-albăstrui și cu fructe capsule cu numeroase semințe negre (Nigella arvensis). – Negru + suf. -ușcă.

niger
ORĂSTÍCĂ, orăstici, s. f. Numele a două plante erbacee din familia leguminoaselor, cu flori roșii-purpurii la început, apoi albastre; măzăriche neagră (Lathyrus niger și vernus). [Var.: orăștícă s. f.] – Et. nec.

nigerian
NIGERIÁN, -Ă, nigerieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Nigeriei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Nigeriei sau nigerienilor (1), privitor la Nigeria sau la nigerieni. [Pr.: -ri-an] – Nigeria (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

nigerián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. nigeriéni (-ri-eni); adj. f., s. f. nigeriánă, pl. nigeriéne

nigerian
NIGERIÁN, -Ă, nigerieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Nigeriei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Nigeriei sau nigerienilor (1), privitor la Nigeria sau la nigerieni. [Pr.: -ri-an] – Nigeria (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

nigerián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. nigeriéni (-ri-eni); adj. f., s. f. nigeriánă, pl. nigeriéne

nigeriana
NIGERIÁN, -Ă, nigerieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Nigeriei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Nigeriei sau nigerienilor (1), privitor la Nigeria sau la nigerieni. [Pr.: -ri-an] – Nigeria (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

nigerián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. nigeriéni (-ri-eni); adj. f., s. f. nigeriánă, pl. nigeriéne

nigeriana
NIGERIÁN, -Ă, nigerieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Nigeriei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Nigeriei sau nigerienilor (1), privitor la Nigeria sau la nigerieni. [Pr.: -ri-an] – Nigeria (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

nigerián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. nigeriéni (-ri-eni); adj. f., s. f. nigeriánă, pl. nigeriéne

nigeriano
NIGERIÁN, -Ă, nigerieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Nigeriei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Nigeriei sau nigerienilor (1), privitor la Nigeria sau la nigerieni. [Pr.: -ri-an] – Nigeria (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

nigerián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. nigeriéni (-ri-eni); adj. f., s. f. nigeriánă, pl. nigeriéne

nigeriano
NIGERIÁN, -Ă, nigerieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Nigeriei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Nigeriei sau nigerienilor (1), privitor la Nigeria sau la nigerieni. [Pr.: -ri-an] – Nigeria (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

nigerián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. nigeriéni (-ri-eni); adj. f., s. f. nigeriánă, pl. nigeriéne

nigerianul
NIGERIÁN, -Ă, nigerieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Nigeriei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Nigeriei sau nigerienilor (1), privitor la Nigeria sau la nigerieni. [Pr.: -ri-an] – Nigeria (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

nigerián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. nigeriéni (-ri-eni); adj. f., s. f. nigeriánă, pl. nigeriéne

nigerianul
NIGERIÁN, -Ă, nigerieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Nigeriei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Nigeriei sau nigerienilor (1), privitor la Nigeria sau la nigerieni. [Pr.: -ri-an] – Nigeria (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

nigerián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. nigeriéni (-ri-eni); adj. f., s. f. nigeriánă, pl. nigeriéne

nigerianule
NIGERIÁN, -Ă, nigerieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Nigeriei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Nigeriei sau nigerienilor (1), privitor la Nigeria sau la nigerieni. [Pr.: -ri-an] – Nigeria (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

nigerián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. nigeriéni (-ri-eni); adj. f., s. f. nigeriánă, pl. nigeriéne

nigerianule
NIGERIÁN, -Ă, nigerieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Nigeriei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Nigeriei sau nigerienilor (1), privitor la Nigeria sau la nigerieni. [Pr.: -ri-an] – Nigeria (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

nigerián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. nigeriéni (-ri-eni); adj. f., s. f. nigeriánă, pl. nigeriéne

nigerianului
NIGERIÁN, -Ă, nigerieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Nigeriei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Nigeriei sau nigerienilor (1), privitor la Nigeria sau la nigerieni. [Pr.: -ri-an] – Nigeria (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

nigerián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. nigeriéni (-ri-eni); adj. f., s. f. nigeriánă, pl. nigeriéne

nigerianului
NIGERIÁN, -Ă, nigerieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Nigeriei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Nigeriei sau nigerienilor (1), privitor la Nigeria sau la nigerieni. [Pr.: -ri-an] – Nigeria (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

nigerián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. nigeriéni (-ri-eni); adj. f., s. f. nigeriánă, pl. nigeriéne

nigeriene
NIGERIÁN, -Ă, nigerieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Nigeriei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Nigeriei sau nigerienilor (1), privitor la Nigeria sau la nigerieni. [Pr.: -ri-an] – Nigeria (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

nigerián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. nigeriéni (-ri-eni); adj. f., s. f. nigeriánă, pl. nigeriéne

nigeriene
NIGERIÁN, -Ă, nigerieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Nigeriei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Nigeriei sau nigerienilor (1), privitor la Nigeria sau la nigerieni. [Pr.: -ri-an] – Nigeria (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

nigerián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. nigeriéni (-ri-eni); adj. f., s. f. nigeriánă, pl. nigeriéne

nigeriene
NIGERIÁN, -Ă, nigerieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Nigeriei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Nigeriei sau nigerienilor (1), privitor la Nigeria sau la nigerieni. [Pr.: -ri-an] – Nigeria (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

nigerián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. nigeriéni (-ri-eni); adj. f., s. f. nigeriánă, pl. nigeriéne

nigerienei
NIGERIÁN, -Ă, nigerieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Nigeriei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Nigeriei sau nigerienilor (1), privitor la Nigeria sau la nigerieni. [Pr.: -ri-an] – Nigeria (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

nigerián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. nigeriéni (-ri-eni); adj. f., s. f. nigeriánă, pl. nigeriéne

nigerienei
NIGERIÁN, -Ă, nigerieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Nigeriei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Nigeriei sau nigerienilor (1), privitor la Nigeria sau la nigerieni. [Pr.: -ri-an] – Nigeria (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

nigerián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. nigeriéni (-ri-eni); adj. f., s. f. nigeriánă, pl. nigeriéne

nigerienele
NIGERIÁN, -Ă, nigerieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Nigeriei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Nigeriei sau nigerienilor (1), privitor la Nigeria sau la nigerieni. [Pr.: -ri-an] – Nigeria (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

nigerián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. nigeriéni (-ri-eni); adj. f., s. f. nigeriánă, pl. nigeriéne

nigerienele
NIGERIÁN, -Ă, nigerieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Nigeriei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Nigeriei sau nigerienilor (1), privitor la Nigeria sau la nigerieni. [Pr.: -ri-an] – Nigeria (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

nigerián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. nigeriéni (-ri-eni); adj. f., s. f. nigeriánă, pl. nigeriéne

nigerienelor
NIGERIÁN, -Ă, nigerieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Nigeriei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Nigeriei sau nigerienilor (1), privitor la Nigeria sau la nigerieni. [Pr.: -ri-an] – Nigeria (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

nigerián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. nigeriéni (-ri-eni); adj. f., s. f. nigeriánă, pl. nigeriéne

nigerienelor
NIGERIÁN, -Ă, nigerieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Nigeriei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Nigeriei sau nigerienilor (1), privitor la Nigeria sau la nigerieni. [Pr.: -ri-an] – Nigeria (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

nigerián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. nigeriéni (-ri-eni); adj. f., s. f. nigeriánă, pl. nigeriéne

nigerieni
NIGERIÁN, -Ă, nigerieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Nigeriei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Nigeriei sau nigerienilor (1), privitor la Nigeria sau la nigerieni. [Pr.: -ri-an] – Nigeria (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

nigerián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. nigeriéni (-ri-eni); adj. f., s. f. nigeriánă, pl. nigeriéne

nigerieni
NIGERIÁN, -Ă, nigerieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Nigeriei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Nigeriei sau nigerienilor (1), privitor la Nigeria sau la nigerieni. [Pr.: -ri-an] – Nigeria (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

nigerián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. nigeriéni (-ri-eni); adj. f., s. f. nigeriánă, pl. nigeriéne

nigerienii
NIGERIÁN, -Ă, nigerieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Nigeriei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Nigeriei sau nigerienilor (1), privitor la Nigeria sau la nigerieni. [Pr.: -ri-an] – Nigeria (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

nigerián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. nigeriéni (-ri-eni); adj. f., s. f. nigeriánă, pl. nigeriéne

nigerienii
NIGERIÁN, -Ă, nigerieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Nigeriei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Nigeriei sau nigerienilor (1), privitor la Nigeria sau la nigerieni. [Pr.: -ri-an] – Nigeria (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

nigerián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. nigeriéni (-ri-eni); adj. f., s. f. nigeriánă, pl. nigeriéne

nigerienilor
NIGERIÁN, -Ă, nigerieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Nigeriei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Nigeriei sau nigerienilor (1), privitor la Nigeria sau la nigerieni. [Pr.: -ri-an] – Nigeria (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

nigerián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. nigeriéni (-ri-eni); adj. f., s. f. nigeriánă, pl. nigeriéne

nigerienilor
NIGERIÁN, -Ă, nigerieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Nigeriei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Nigeriei sau nigerienilor (1), privitor la Nigeria sau la nigerieni. [Pr.: -ri-an] – Nigeria (n. pr.) + suf. -an.

DOOM

nigerián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. nigeriéni (-ri-eni); adj. f., s. f. nigeriánă, pl. nigeriéne

nigra
SÂNGE, (5) sângiuri, s. n. 1. Substanță lichidă de culoare roșie, compusă din plasmă și din globule (albe și roșii), care circulă prin vine și artere, asigurând nutriția și oxigenarea organismului la animalele superioare. ◊ Animal cu sânge rece = animal (pește, reptilă, batracian și nevertebrat) la care temperatura corpului se schimbă în funcție de temperatura mediului înconjurător. Frate de sânge = frate de la același tată și de la aceeași mamă; frate bun. Legături de sânge = rudenie. Glasul sângelui = înclinare firească (și instinctivă) de dragoste pentru familie, pentru o rudă apropiată. ◊ Loc. adj. De sânge = a) de culoare roșie; b) (despre lacrimi) de durere, de supărare mare; c) de neam, de familie bună, aleasă. În sânge = (despre fripturi) care a rămas puțin crud, care își păstrează încă sângele. ◊ Loc. adj. și adv. Cu sânge rece = fără emoție; calm, liniștit. Cu sânge iute = fără stăpânire, impulsiv. Cu (sau de) sânge albastru = de neam mare, ales; nobil. ◊ Loc. adv. La sânge = extrem de aspru, de drastic; până la distrugere. ◊ Expr. A scuipa (cu) sânge = a avea hemoptizie. A lăsa (sau a lua) cuiva sânge = a scoate cuiva o cantitate de sânge (în scop terapeutic). A da sânge = a lăsa să i se scoată o cantitate de sânge (în mod terapeutic sau pentru a fi folosit în transfuzii). A avea sânge în vine = a fi energic. A i se urca (sau a-i năvăli, a i se sui, a-i da etc.) (cuiva) sângele în obraz (sau la cap, în față) = a) a se înroși din cauza unei emoții puternice sau din cauza unei boli etc.; b) a se înfuria. A nu mai avea (nici) o picătură de sânge în obraz = a fi palid din cauza bolii; a păli de emoție, de frică etc. A-i îngheța (cuiva) sângele în vine sau a îngheța sângele (în cineva) = a se speria, a fi cuprins de groază, a înlemni de spaimă. A fierbe (sau a clocoti) sângele (în cineva) = a se înfierbânta din cauza mâniei, a supărării etc. A-și face (sau a-i face cuiva) sânge rău = a (se) supăra foarte tare, a (se) enerva. A nu curge (sau a nu ieși) sânge din inimă (sau din cineva), se spune pentru a arăta că cineva este foarte supărat. A avea (ceva) în sânge = a fi obișnuit cu ceva; a avea ceva înnăscut. A bate (sau a zgâria) până la sânge = a bate (sau a zgâria) tare (până când curge sânge). A umple de sânge = a bate foarte tare, crunt. A suge sângele cuiva = a chinui, a oprima; a exploata. Sânge nevinovat, se spune despre cel ucis fără nici o vină. Vărsare de sânge = omor în masă, măcel. A vărsa sânge = a omorî. A fi setos (sau dornic, iubitor) de sânge sau a fi omul sângelui = a fi crud, a fi ucigaș. A se scălda în sânge sau a se adăpa cu sânge = a omorî (în masă) din cruzime. A avea mâinile pătate de sânge = a fi vinovat de o crimă. A face să curgă sânge = a fi pricina unui război, a unei încăierări sângeroase. A-și da (sau a-și vărsa) sângele (pentru cineva sau ceva) = a suferi sau a-și da viața (pentru cineva sau ceva). 2. Fig. Obârșie; p. ext. familie, neam; progenitură 3. Fig. Soi, rasă (de animale). 4. Compuse: sânge-de-nouă-frați sau sângele dracului, sângele-zmeului = produs vegetal rășinos, de culoare roșie, recoltat din fructele unui arbore din familia palmierilor și care, arzând, răspândește un miros plăcut; sângele-voinicului = a) plantă agățătoare din familia leguminoaselor, cu flori roșii, violete sau albe (Lathyrus odoratus); b) numele a două specii de plante erbacee de munte din familia orhideelor, cu frunze înguste, alungite, îndreptate în sus, cu miros plăcut de vanilie, dintre care una cu flori mici de culoare roșie-purpurie (Nigritella rubra), iar cealaltă cu flori de culoare purpurie întunecată (Nigritella nigra). 5. (Înv.; la pl.) Omoruri, crime. 6. (Pop.) Nume dat unei boli a vitelor (care le face să sângereze). – Lat. sanguis.

nigricans
SALCẤM, salcâmi, s. m. Arbore melifer din familia leguminoaselor, cu ramuri prevăzute cu spini, cu frunze compuse, cu flori albe cu miros caracteristic plăcut, dispuse în ciorchine, cu lemnul tare și rezistent la umezeală; acaț (Robinia pseudacacia). – Din tc. salkâm.

nigritella
SÂNGE, (5) sângiuri, s. n. 1. Substanță lichidă de culoare roșie, compusă din plasmă și din globule (albe și roșii), care circulă prin vine și artere, asigurând nutriția și oxigenarea organismului la animalele superioare. ◊ Animal cu sânge rece = animal (pește, reptilă, batracian și nevertebrat) la care temperatura corpului se schimbă în funcție de temperatura mediului înconjurător. Frate de sânge = frate de la același tată și de la aceeași mamă; frate bun. Legături de sânge = rudenie. Glasul sângelui = înclinare firească (și instinctivă) de dragoste pentru familie, pentru o rudă apropiată. ◊ Loc. adj. De sânge = a) de culoare roșie; b) (despre lacrimi) de durere, de supărare mare; c) de neam, de familie bună, aleasă. În sânge = (despre fripturi) care a rămas puțin crud, care își păstrează încă sângele. ◊ Loc. adj. și adv. Cu sânge rece = fără emoție; calm, liniștit. Cu sânge iute = fără stăpânire, impulsiv. Cu (sau de) sânge albastru = de neam mare, ales; nobil. ◊ Loc. adv. La sânge = extrem de aspru, de drastic; până la distrugere. ◊ Expr. A scuipa (cu) sânge = a avea hemoptizie. A lăsa (sau a lua) cuiva sânge = a scoate cuiva o cantitate de sânge (în scop terapeutic). A da sânge = a lăsa să i se scoată o cantitate de sânge (în mod terapeutic sau pentru a fi folosit în transfuzii). A avea sânge în vine = a fi energic. A i se urca (sau a-i năvăli, a i se sui, a-i da etc.) (cuiva) sângele în obraz (sau la cap, în față) = a) a se înroși din cauza unei emoții puternice sau din cauza unei boli etc.; b) a se înfuria. A nu mai avea (nici) o picătură de sânge în obraz = a fi palid din cauza bolii; a păli de emoție, de frică etc. A-i îngheța (cuiva) sângele în vine sau a îngheța sângele (în cineva) = a se speria, a fi cuprins de groază, a înlemni de spaimă. A fierbe (sau a clocoti) sângele (în cineva) = a se înfierbânta din cauza mâniei, a supărării etc. A-și face (sau a-i face cuiva) sânge rău = a (se) supăra foarte tare, a (se) enerva. A nu curge (sau a nu ieși) sânge din inimă (sau din cineva), se spune pentru a arăta că cineva este foarte supărat. A avea (ceva) în sânge = a fi obișnuit cu ceva; a avea ceva înnăscut. A bate (sau a zgâria) până la sânge = a bate (sau a zgâria) tare (până când curge sânge). A umple de sânge = a bate foarte tare, crunt. A suge sângele cuiva = a chinui, a oprima; a exploata. Sânge nevinovat, se spune despre cel ucis fără nici o vină. Vărsare de sânge = omor în masă, măcel. A vărsa sânge = a omorî. A fi setos (sau dornic, iubitor) de sânge sau a fi omul sângelui = a fi crud, a fi ucigaș. A se scălda în sânge sau a se adăpa cu sânge = a omorî (în masă) din cruzime. A avea mâinile pătate de sânge = a fi vinovat de o crimă. A face să curgă sânge = a fi pricina unui război, a unei încăierări sângeroase. A-și da (sau a-și vărsa) sângele (pentru cineva sau ceva) = a suferi sau a-și da viața (pentru cineva sau ceva). 2. Fig. Obârșie; p. ext. familie, neam; progenitură 3. Fig. Soi, rasă (de animale). 4. Compuse: sânge-de-nouă-frați sau sângele dracului, sângele-zmeului = produs vegetal rășinos, de culoare roșie, recoltat din fructele unui arbore din familia palmierilor și care, arzând, răspândește un miros plăcut; sângele-voinicului = a) plantă agățătoare din familia leguminoaselor, cu flori roșii, violete sau albe (Lathyrus odoratus); b) numele a două specii de plante erbacee de munte din familia orhideelor, cu frunze înguste, alungite, îndreptate în sus, cu miros plăcut de vanilie, dintre care una cu flori mici de culoare roșie-purpurie (Nigritella rubra), iar cealaltă cu flori de culoare purpurie întunecată (Nigritella nigra). 5. (Înv.; la pl.) Omoruri, crime. 6. (Pop.) Nume dat unei boli a vitelor (care le face să sângereze). – Lat. sanguis.

nigrozina
NIGROZÍNĂ, nigrozine, s. f. Amestec de coloranți negri obținut din anilină și folosit la fabricarea cremei de ghete, la îmbibarea panglicilor pentru mașinile de scris etc. – Din fr. nigrosine.

DOOM

nigrozínă (ni-gro-) s. f., g.-d. art. nigrozínei; pl. nigrozíne

nigrozine
NIGROZÍNĂ, nigrozine, s. f. Amestec de coloranți negri obținut din anilină și folosit la fabricarea cremei de ghete, la îmbibarea panglicilor pentru mașinile de scris etc. – Din fr. nigrosine.

DOOM

nigrozínă (ni-gro-) s. f., g.-d. art. nigrozínei; pl. nigrozíne

nigrozinei
NIGROZÍNĂ, nigrozine, s. f. Amestec de coloranți negri obținut din anilină și folosit la fabricarea cremei de ghete, la îmbibarea panglicilor pentru mașinile de scris etc. – Din fr. nigrosine.

DOOM

nigrozínă (ni-gro-) s. f., g.-d. art. nigrozínei; pl. nigrozíne

nigrozinele
NIGROZÍNĂ, nigrozine, s. f. Amestec de coloranți negri obținut din anilină și folosit la fabricarea cremei de ghete, la îmbibarea panglicilor pentru mașinile de scris etc. – Din fr. nigrosine.

DOOM

nigrozínă (ni-gro-) s. f., g.-d. art. nigrozínei; pl. nigrozíne

nigrozinelor
NIGROZÍNĂ, nigrozine, s. f. Amestec de coloranți negri obținut din anilină și folosit la fabricarea cremei de ghete, la îmbibarea panglicilor pentru mașinile de scris etc. – Din fr. nigrosine.

DOOM

nigrozínă (ni-gro-) s. f., g.-d. art. nigrozínei; pl. nigrozíne

nigrum
LĂSNICIÓR, lăsniciori, s. m. Plantă cu tulpina agățătoare, cu flori violete, cu fructe în formă de boabe roșii la maturitate, a cărei tulpină se întrebuințează în ceaiuri medicinale (Solanum dulcamara). – Cf. scr. lasina.

nihilism
NIHILÍSM s. n. 1. (Fil.) Modalitate de gândire specifică oricărei doctrine filosofice care își propune negarea radicală a unui sistem de valori. 2. Atitudine, tendință, concepție sau manifestare care neagă rânduielile, instituțiile, morala, tradițiile culturale existente într-o societate dată, fără să le opună, în schimb, altele superioare; atitudine de negare absolută. – Din fr. nihilisme.

DOOM

nihilísm s. n.

nihilismul
NIHILÍSM s. n. 1. (Fil.) Modalitate de gândire specifică oricărei doctrine filosofice care își propune negarea radicală a unui sistem de valori. 2. Atitudine, tendință, concepție sau manifestare care neagă rânduielile, instituțiile, morala, tradițiile culturale existente într-o societate dată, fără să le opună, în schimb, altele superioare; atitudine de negare absolută. – Din fr. nihilisme.

DOOM

nihilísm s. n.

nihilismului
NIHILÍSM s. n. 1. (Fil.) Modalitate de gândire specifică oricărei doctrine filosofice care își propune negarea radicală a unui sistem de valori. 2. Atitudine, tendință, concepție sau manifestare care neagă rânduielile, instituțiile, morala, tradițiile culturale existente într-o societate dată, fără să le opună, în schimb, altele superioare; atitudine de negare absolută. – Din fr. nihilisme.

DOOM

nihilísm s. n.

nihilist
NIHILÍST, -Ă, nihiliști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al nihilismului. 2. Adj. Care aparține nihilismului, privitor la nihilism; care dă dovadă de nihilism. – Din fr. nihiliste.

DOOM

nihilíst adj. m., s. m., pl. nihilíști; adj. f., s. f. nihilístă, pl. nihilíste

nihilist
NIHILÍST, -Ă, nihiliști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al nihilismului. 2. Adj. Care aparține nihilismului, privitor la nihilism; care dă dovadă de nihilism. – Din fr. nihiliste.

DOOM

nihilíst adj. m., s. m., pl. nihilíști; adj. f., s. f. nihilístă, pl. nihilíste

nihilista
NIHILÍST, -Ă, nihiliști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al nihilismului. 2. Adj. Care aparține nihilismului, privitor la nihilism; care dă dovadă de nihilism. – Din fr. nihiliste.

DOOM

nihilíst adj. m., s. m., pl. nihilíști; adj. f., s. f. nihilístă, pl. nihilíste

nihilista
NIHILÍST, -Ă, nihiliști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al nihilismului. 2. Adj. Care aparține nihilismului, privitor la nihilism; care dă dovadă de nihilism. – Din fr. nihiliste.

DOOM

nihilíst adj. m., s. m., pl. nihilíști; adj. f., s. f. nihilístă, pl. nihilíste

nihiliste
NIHILÍST, -Ă, nihiliști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al nihilismului. 2. Adj. Care aparține nihilismului, privitor la nihilism; care dă dovadă de nihilism. – Din fr. nihiliste.

DOOM

nihilíst adj. m., s. m., pl. nihilíști; adj. f., s. f. nihilístă, pl. nihilíste

nihiliste
NIHILÍST, -Ă, nihiliști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al nihilismului. 2. Adj. Care aparține nihilismului, privitor la nihilism; care dă dovadă de nihilism. – Din fr. nihiliste.

DOOM

nihilíst adj. m., s. m., pl. nihilíști; adj. f., s. f. nihilístă, pl. nihilíste

nihilistei
NIHILÍST, -Ă, nihiliști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al nihilismului. 2. Adj. Care aparține nihilismului, privitor la nihilism; care dă dovadă de nihilism. – Din fr. nihiliste.

DOOM

nihilíst adj. m., s. m., pl. nihilíști; adj. f., s. f. nihilístă, pl. nihilíste

nihilistei
NIHILÍST, -Ă, nihiliști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al nihilismului. 2. Adj. Care aparține nihilismului, privitor la nihilism; care dă dovadă de nihilism. – Din fr. nihiliste.

DOOM

nihilíst adj. m., s. m., pl. nihilíști; adj. f., s. f. nihilístă, pl. nihilíste

nihilistele
NIHILÍST, -Ă, nihiliști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al nihilismului. 2. Adj. Care aparține nihilismului, privitor la nihilism; care dă dovadă de nihilism. – Din fr. nihiliste.

DOOM

nihilíst adj. m., s. m., pl. nihilíști; adj. f., s. f. nihilístă, pl. nihilíste

nihilistele
NIHILÍST, -Ă, nihiliști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al nihilismului. 2. Adj. Care aparține nihilismului, privitor la nihilism; care dă dovadă de nihilism. – Din fr. nihiliste.

DOOM

nihilíst adj. m., s. m., pl. nihilíști; adj. f., s. f. nihilístă, pl. nihilíste

nihilistelor
NIHILÍST, -Ă, nihiliști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al nihilismului. 2. Adj. Care aparține nihilismului, privitor la nihilism; care dă dovadă de nihilism. – Din fr. nihiliste.

DOOM

nihilíst adj. m., s. m., pl. nihilíști; adj. f., s. f. nihilístă, pl. nihilíste

nihilistelor
NIHILÍST, -Ă, nihiliști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al nihilismului. 2. Adj. Care aparține nihilismului, privitor la nihilism; care dă dovadă de nihilism. – Din fr. nihiliste.

DOOM

nihilíst adj. m., s. m., pl. nihilíști; adj. f., s. f. nihilístă, pl. nihilíste

nihilistul
NIHILÍST, -Ă, nihiliști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al nihilismului. 2. Adj. Care aparține nihilismului, privitor la nihilism; care dă dovadă de nihilism. – Din fr. nihiliste.

DOOM

nihilíst adj. m., s. m., pl. nihilíști; adj. f., s. f. nihilístă, pl. nihilíste

nihilistul
NIHILÍST, -Ă, nihiliști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al nihilismului. 2. Adj. Care aparține nihilismului, privitor la nihilism; care dă dovadă de nihilism. – Din fr. nihiliste.

DOOM

nihilíst adj. m., s. m., pl. nihilíști; adj. f., s. f. nihilístă, pl. nihilíste

nihilistului
NIHILÍST, -Ă, nihiliști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al nihilismului. 2. Adj. Care aparține nihilismului, privitor la nihilism; care dă dovadă de nihilism. – Din fr. nihiliste.

DOOM

nihilíst adj. m., s. m., pl. nihilíști; adj. f., s. f. nihilístă, pl. nihilíste

nihilistului
NIHILÍST, -Ă, nihiliști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al nihilismului. 2. Adj. Care aparține nihilismului, privitor la nihilism; care dă dovadă de nihilism. – Din fr. nihiliste.

DOOM

nihilíst adj. m., s. m., pl. nihilíști; adj. f., s. f. nihilístă, pl. nihilíste

nihiliști
NIHILÍST, -Ă, nihiliști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al nihilismului. 2. Adj. Care aparține nihilismului, privitor la nihilism; care dă dovadă de nihilism. – Din fr. nihiliste.

DOOM

nihilíst adj. m., s. m., pl. nihilíști; adj. f., s. f. nihilístă, pl. nihilíste

nihiliști
NIHILÍST, -Ă, nihiliști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al nihilismului. 2. Adj. Care aparține nihilismului, privitor la nihilism; care dă dovadă de nihilism. – Din fr. nihiliste.

DOOM

nihilíst adj. m., s. m., pl. nihilíști; adj. f., s. f. nihilístă, pl. nihilíste

nihiliștii
NIHILÍST, -Ă, nihiliști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al nihilismului. 2. Adj. Care aparține nihilismului, privitor la nihilism; care dă dovadă de nihilism. – Din fr. nihiliste.

DOOM

nihilíst adj. m., s. m., pl. nihilíști; adj. f., s. f. nihilístă, pl. nihilíste

nihiliștii
NIHILÍST, -Ă, nihiliști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al nihilismului. 2. Adj. Care aparține nihilismului, privitor la nihilism; care dă dovadă de nihilism. – Din fr. nihiliste.

DOOM

nihilíst adj. m., s. m., pl. nihilíști; adj. f., s. f. nihilístă, pl. nihilíste

nihiliștilor
NIHILÍST, -Ă, nihiliști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al nihilismului. 2. Adj. Care aparține nihilismului, privitor la nihilism; care dă dovadă de nihilism. – Din fr. nihiliste.

DOOM

nihilíst adj. m., s. m., pl. nihilíști; adj. f., s. f. nihilístă, pl. nihilíste

nihiliștilor
NIHILÍST, -Ă, nihiliști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al nihilismului. 2. Adj. Care aparține nihilismului, privitor la nihilism; care dă dovadă de nihilism. – Din fr. nihiliste.

DOOM

nihilíst adj. m., s. m., pl. nihilíști; adj. f., s. f. nihilístă, pl. nihilíste

nike
Nike, zeița și personificarea Victoriei. Făcea parte din generația de zei anterioară olimpienilor și era fiica lui Pallas și a lui Styx. Prietenă și însoțitoare a Arhenei, ea a ajuns să fie identificată adesea cu aceasta din urmă. În mitologia romană, Nike purta numele de Victoria.

nilgau
NILGÁU s. m. Specie de antilopă de talie mare, cu coarnele scurte și corp robust, care trăiește în sudul Asiei (Boselaphus tragocamelus). – Din fr. nilgaut.

DOOM

nilgáu s. m.

nilgaul
NILGÁU s. m. Specie de antilopă de talie mare, cu coarnele scurte și corp robust, care trăiește în sudul Asiei (Boselaphus tragocamelus). – Din fr. nilgaut.

DOOM

nilgáu s. m.

nilgaului
NILGÁU s. m. Specie de antilopă de talie mare, cu coarnele scurte și corp robust, care trăiește în sudul Asiei (Boselaphus tragocamelus). – Din fr. nilgaut.

DOOM

nilgáu s. m.

nimb
NIMB, nimburi, s. n. 1. Disc (luminos) cu care sunt înconjurate, în pictura bisericească, capetele sfinților și, în general, în artele plastice capetele unor personaje importante; aureolă; p. gener. cerc luminos; zonă luminoasă, strălucitoare. 2. Fig. (Aspect, semn, manifestare care marchează) prestigiu, măreție, glorie, slavă. – Din fr. nimbe.

DOOM

nimb s. n., pl. nímburi

nimba
NIMBÁ vb. I. tr., refl. (Liv.) A (se) înconjura cu un nimb; a (se) aureola. [< fr. nimber].

nimbai
NIMBÁ vb. I. tr., refl. (Liv.) A (se) înconjura cu un nimb; a (se) aureola. [< fr. nimber].

nimbam
NIMBÁ vb. I. tr., refl. (Liv.) A (se) înconjura cu un nimb; a (se) aureola. [< fr. nimber].

nimbare
NIMBÁ vb. I. tr., refl. (Liv.) A (se) înconjura cu un nimb; a (se) aureola. [< fr. nimber].

nimbare
NIMBÁ vb. I. tr., refl. (Liv.) A (se) înconjura cu un nimb; a (se) aureola. [< fr. nimber].

nimbarea
NIMBÁ vb. I. tr., refl. (Liv.) A (se) înconjura cu un nimb; a (se) aureola. [< fr. nimber].

nimbară
NIMBÁ vb. I. tr., refl. (Liv.) A (se) înconjura cu un nimb; a (se) aureola. [< fr. nimber].

nimbarăm
NIMBÁ vb. I. tr., refl. (Liv.) A (se) înconjura cu un nimb; a (se) aureola. [< fr. nimber].

nimbarăți
NIMBÁ vb. I. tr., refl. (Liv.) A (se) înconjura cu un nimb; a (se) aureola. [< fr. nimber].

nimbase
NIMBÁ vb. I. tr., refl. (Liv.) A (se) înconjura cu un nimb; a (se) aureola. [< fr. nimber].

nimbasem
NIMBÁ vb. I. tr., refl. (Liv.) A (se) înconjura cu un nimb; a (se) aureola. [< fr. nimber].

nimbaseră
NIMBÁ vb. I. tr., refl. (Liv.) A (se) înconjura cu un nimb; a (se) aureola. [< fr. nimber].

nimbaserăm
NIMBÁ vb. I. tr., refl. (Liv.) A (se) înconjura cu un nimb; a (se) aureola. [< fr. nimber].

nimbaserăți
NIMBÁ vb. I. tr., refl. (Liv.) A (se) înconjura cu un nimb; a (se) aureola. [< fr. nimber].

nimbaseși
NIMBÁ vb. I. tr., refl. (Liv.) A (se) înconjura cu un nimb; a (se) aureola. [< fr. nimber].

nimbaseți
NIMBÁ vb. I. tr., refl. (Liv.) A (se) înconjura cu un nimb; a (se) aureola. [< fr. nimber].

nimbat
NIMBÁ vb. I. tr., refl. (Liv.) A (se) înconjura cu un nimb; a (se) aureola. [< fr. nimber].

nimbau
NIMBÁ vb. I. tr., refl. (Liv.) A (se) înconjura cu un nimb; a (se) aureola. [< fr. nimber].

nimbași
NIMBÁ vb. I. tr., refl. (Liv.) A (se) înconjura cu un nimb; a (se) aureola. [< fr. nimber].

nimbați
NIMBÁ vb. I. tr., refl. (Liv.) A (se) înconjura cu un nimb; a (se) aureola. [< fr. nimber].

nimbează
NIMBÁ vb. I. tr., refl. (Liv.) A (se) înconjura cu un nimb; a (se) aureola. [< fr. nimber].

nimbez
NIMBÁ vb. I. tr., refl. (Liv.) A (se) înconjura cu un nimb; a (se) aureola. [< fr. nimber].

nimbeze
NIMBÁ vb. I. tr., refl. (Liv.) A (se) înconjura cu un nimb; a (se) aureola. [< fr. nimber].

nimbezi
NIMBÁ vb. I. tr., refl. (Liv.) A (se) înconjura cu un nimb; a (se) aureola. [< fr. nimber].

nimbostratus
NIMBOSTRÁTUS s. m. Tip de nori inferiori, situați în medie la 800 m înălțime, de culoare cenușiu-închis, care se prezintă ca o pânză întinsă, producând precipitații de lungă durată; nimbus. – Din fr. nimbo-stratus.

DOOM

!nimbostrátus (-bos-tra-/-bo-stra-) s. m.

nimbostratusul
NIMBOSTRÁTUS s. m. Tip de nori inferiori, situați în medie la 800 m înălțime, de culoare cenușiu-închis, care se prezintă ca o pânză întinsă, producând precipitații de lungă durată; nimbus. – Din fr. nimbo-stratus.

DOOM

!nimbostrátus (-bos-tra-/-bo-stra-) s. m.

nimbostratusului
NIMBOSTRÁTUS s. m. Tip de nori inferiori, situați în medie la 800 m înălțime, de culoare cenușiu-închis, care se prezintă ca o pânză întinsă, producând precipitații de lungă durată; nimbus. – Din fr. nimbo-stratus.

DOOM

!nimbostrátus (-bos-tra-/-bo-stra-) s. m.

nimbostratuși
NIMBOSTRÁTUS s. m. Tip de nori inferiori, situați în medie la 800 m înălțime, de culoare cenușiu-închis, care se prezintă ca o pânză întinsă, producând precipitații de lungă durată; nimbus. – Din fr. nimbo-stratus.

DOOM

!nimbostrátus (-bos-tra-/-bo-stra-) s. m.

nimbostratușii
NIMBOSTRÁTUS s. m. Tip de nori inferiori, situați în medie la 800 m înălțime, de culoare cenușiu-închis, care se prezintă ca o pânză întinsă, producând precipitații de lungă durată; nimbus. – Din fr. nimbo-stratus.

DOOM

!nimbostrátus (-bos-tra-/-bo-stra-) s. m.

nimbostratușilor
NIMBOSTRÁTUS s. m. Tip de nori inferiori, situați în medie la 800 m înălțime, de culoare cenușiu-închis, care se prezintă ca o pânză întinsă, producând precipitații de lungă durată; nimbus. – Din fr. nimbo-stratus.

DOOM

!nimbostrátus (-bos-tra-/-bo-stra-) s. m.

nimbul
NIMB, nimburi, s. n. 1. Disc (luminos) cu care sunt înconjurate, în pictura bisericească, capetele sfinților și, în general, în artele plastice capetele unor personaje importante; aureolă; p. gener. cerc luminos; zonă luminoasă, strălucitoare. 2. Fig. (Aspect, semn, manifestare care marchează) prestigiu, măreție, glorie, slavă. – Din fr. nimbe.

DOOM

nimb s. n., pl. nímburi

nimbului
NIMB, nimburi, s. n. 1. Disc (luminos) cu care sunt înconjurate, în pictura bisericească, capetele sfinților și, în general, în artele plastice capetele unor personaje importante; aureolă; p. gener. cerc luminos; zonă luminoasă, strălucitoare. 2. Fig. (Aspect, semn, manifestare care marchează) prestigiu, măreție, glorie, slavă. – Din fr. nimbe.

DOOM

nimb s. n., pl. nímburi

nimburi
NIMB, nimburi, s. n. 1. Disc (luminos) cu care sunt înconjurate, în pictura bisericească, capetele sfinților și, în general, în artele plastice capetele unor personaje importante; aureolă; p. gener. cerc luminos; zonă luminoasă, strălucitoare. 2. Fig. (Aspect, semn, manifestare care marchează) prestigiu, măreție, glorie, slavă. – Din fr. nimbe.

DOOM

nimb s. n., pl. nímburi

nimburile
NIMB, nimburi, s. n. 1. Disc (luminos) cu care sunt înconjurate, în pictura bisericească, capetele sfinților și, în general, în artele plastice capetele unor personaje importante; aureolă; p. gener. cerc luminos; zonă luminoasă, strălucitoare. 2. Fig. (Aspect, semn, manifestare care marchează) prestigiu, măreție, glorie, slavă. – Din fr. nimbe.

DOOM

nimb s. n., pl. nímburi

nimburilor
NIMB, nimburi, s. n. 1. Disc (luminos) cu care sunt înconjurate, în pictura bisericească, capetele sfinților și, în general, în artele plastice capetele unor personaje importante; aureolă; p. gener. cerc luminos; zonă luminoasă, strălucitoare. 2. Fig. (Aspect, semn, manifestare care marchează) prestigiu, măreție, glorie, slavă. – Din fr. nimbe.

DOOM

nimb s. n., pl. nímburi

nimbus
NÍMBUS, nimbuși, s. m. (Met.) Nimbostratus. – Din fr. nimbus.

DOOM

nímbus s. m., pl. nímbuși

nimbusul
NÍMBUS, nimbuși, s. m. (Met.) Nimbostratus. – Din fr. nimbus.

DOOM

nímbus s. m., pl. nímbuși

nimbusului
NÍMBUS, nimbuși, s. m. (Met.) Nimbostratus. – Din fr. nimbus.

DOOM

nímbus s. m., pl. nímbuși

nimbuși
NÍMBUS, nimbuși, s. m. (Met.) Nimbostratus. – Din fr. nimbus.

DOOM

nímbus s. m., pl. nímbuși

nimbușii
NÍMBUS, nimbuși, s. m. (Met.) Nimbostratus. – Din fr. nimbus.

DOOM

nímbus s. m., pl. nímbuși

nimbușilor
NÍMBUS, nimbuși, s. m. (Met.) Nimbostratus. – Din fr. nimbus.

DOOM

nímbus s. m., pl. nímbuși

nimbând
NIMBÁ vb. I. tr., refl. (Liv.) A (se) înconjura cu un nimb; a (se) aureola. [< fr. nimber].

nimbînd
NIMBÁ vb. I. tr., refl. (Liv.) A (se) înconjura cu un nimb; a (se) aureola. [< fr. nimber].

nimbări
NIMBÁ vb. I. tr., refl. (Liv.) A (se) înconjura cu un nimb; a (se) aureola. [< fr. nimber].

nimbării
NIMBÁ vb. I. tr., refl. (Liv.) A (se) înconjura cu un nimb; a (se) aureola. [< fr. nimber].

nimbările
NIMBÁ vb. I. tr., refl. (Liv.) A (se) înconjura cu un nimb; a (se) aureola. [< fr. nimber].

nimbărilor
NIMBÁ vb. I. tr., refl. (Liv.) A (se) înconjura cu un nimb; a (se) aureola. [< fr. nimber].

nime
NÍMENI pron. neg. (Indică inexistența unei ființe) Niciun om; nicio ființă. [Gen.-dat.: nimănui. – Var.: nímenea, (reg.) níme, nímene pron. neg.] – Lat. nemo, neminem.

DOOM

nímeni/(pop.) nímenea pr., g.-d. nimănúi/nimănúia

nimene
NÍMENI pron. neg. (Indică inexistența unei ființe) Niciun om; nicio ființă. [Gen.-dat.: nimănui. – Var.: nímenea, (reg.) níme, nímene pron. neg.] – Lat. nemo, neminem.

DOOM

nímeni/(pop.) nímenea pr., g.-d. nimănúi/nimănúia

nimenea
NÍMENI pron. neg. (Indică inexistența unei ființe) Niciun om; nicio ființă. [Gen.-dat.: nimănui. – Var.: nímenea, (reg.) níme, nímene pron. neg.] – Lat. nemo, neminem.

DOOM

nímeni/(pop.) nímenea pr., g.-d. nimănúi/nimănúia

nimeni
NÍMENI pron. neg. (Indică inexistența unei ființe) Niciun om; nicio ființă. [Gen.-dat.: nimănui. – Var.: nímenea, (reg.) níme, nímene pron. neg.] – Lat. nemo, neminem.

DOOM

nímeni/(pop.) nímenea pr., g.-d. nimănúi/nimănúia

nimerea
NIMERÍ, nimeresc, vb. IV. 1. Tranz. A atinge pe cineva sau ceva cu un obiect aruncat, cu un proiectil etc. ♦ A lovi în țintă. 2. Intranz. A sosi (pe neașteptate, din întâmplare) într-un anumit loc, într-un moment anume etc. ♦ Refl. A se afla prezent undeva (din întâmplare). 3. Tranz. A găsi pe cineva sau ceva (din întâmplare sau alegând între mai multe posibilități). 4. Intranz. A găsi calea potrivită pentru o anumită situație sau împrejurare; a izbuti să realizeze scopul propus. ♦ A ghici. 5. Refl. A se întâmpla ca ceva sau cineva să fie într-un anumit fel; a se potrivi, a se brodi; p. gener. a surveni, a se întâmpla (incidental). ◊ Loc. adv. Pe nimerite = la nimereală, la întâmplare; pe dibuite. [Var.: (reg.) nemerí vb. IV] – Din bg. nameria.

DOOM

nimerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nimerésc, imperf. 3 sg. nimereá; conj. prez. 3 să nimereáscă

nimereai
NIMERÍ, nimeresc, vb. IV. 1. Tranz. A atinge pe cineva sau ceva cu un obiect aruncat, cu un proiectil etc. ♦ A lovi în țintă. 2. Intranz. A sosi (pe neașteptate, din întâmplare) într-un anumit loc, într-un moment anume etc. ♦ Refl. A se afla prezent undeva (din întâmplare). 3. Tranz. A găsi pe cineva sau ceva (din întâmplare sau alegând între mai multe posibilități). 4. Intranz. A găsi calea potrivită pentru o anumită situație sau împrejurare; a izbuti să realizeze scopul propus. ♦ A ghici. 5. Refl. A se întâmpla ca ceva sau cineva să fie într-un anumit fel; a se potrivi, a se brodi; p. gener. a surveni, a se întâmpla (incidental). ◊ Loc. adv. Pe nimerite = la nimereală, la întâmplare; pe dibuite. [Var.: (reg.) nemerí vb. IV] – Din bg. nameria.

DOOM

nimerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nimerésc, imperf. 3 sg. nimereá; conj. prez. 3 să nimereáscă

nimereala
NIMEREÁLĂ s. f. Faptul de a nimeri. ◊ Loc. adv. La nimereală = la întâmplare, fără a socoti, a gândi, a aprecia; după cum se nimerește, fără alegere. – Nimeri + suf. -eală.

DOOM

nimereálă (fam.) s. f., g.-d. art. nimerélii

nimeream
NIMERÍ, nimeresc, vb. IV. 1. Tranz. A atinge pe cineva sau ceva cu un obiect aruncat, cu un proiectil etc. ♦ A lovi în țintă. 2. Intranz. A sosi (pe neașteptate, din întâmplare) într-un anumit loc, într-un moment anume etc. ♦ Refl. A se afla prezent undeva (din întâmplare). 3. Tranz. A găsi pe cineva sau ceva (din întâmplare sau alegând între mai multe posibilități). 4. Intranz. A găsi calea potrivită pentru o anumită situație sau împrejurare; a izbuti să realizeze scopul propus. ♦ A ghici. 5. Refl. A se întâmpla ca ceva sau cineva să fie într-un anumit fel; a se potrivi, a se brodi; p. gener. a surveni, a se întâmpla (incidental). ◊ Loc. adv. Pe nimerite = la nimereală, la întâmplare; pe dibuite. [Var.: (reg.) nemerí vb. IV] – Din bg. nameria.

DOOM

nimerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nimerésc, imperf. 3 sg. nimereá; conj. prez. 3 să nimereáscă

nimerească
NIMERÍ, nimeresc, vb. IV. 1. Tranz. A atinge pe cineva sau ceva cu un obiect aruncat, cu un proiectil etc. ♦ A lovi în țintă. 2. Intranz. A sosi (pe neașteptate, din întâmplare) într-un anumit loc, într-un moment anume etc. ♦ Refl. A se afla prezent undeva (din întâmplare). 3. Tranz. A găsi pe cineva sau ceva (din întâmplare sau alegând între mai multe posibilități). 4. Intranz. A găsi calea potrivită pentru o anumită situație sau împrejurare; a izbuti să realizeze scopul propus. ♦ A ghici. 5. Refl. A se întâmpla ca ceva sau cineva să fie într-un anumit fel; a se potrivi, a se brodi; p. gener. a surveni, a se întâmpla (incidental). ◊ Loc. adv. Pe nimerite = la nimereală, la întâmplare; pe dibuite. [Var.: (reg.) nemerí vb. IV] – Din bg. nameria.

DOOM

nimerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nimerésc, imperf. 3 sg. nimereá; conj. prez. 3 să nimereáscă

nimereau
NIMERÍ, nimeresc, vb. IV. 1. Tranz. A atinge pe cineva sau ceva cu un obiect aruncat, cu un proiectil etc. ♦ A lovi în țintă. 2. Intranz. A sosi (pe neașteptate, din întâmplare) într-un anumit loc, într-un moment anume etc. ♦ Refl. A se afla prezent undeva (din întâmplare). 3. Tranz. A găsi pe cineva sau ceva (din întâmplare sau alegând între mai multe posibilități). 4. Intranz. A găsi calea potrivită pentru o anumită situație sau împrejurare; a izbuti să realizeze scopul propus. ♦ A ghici. 5. Refl. A se întâmpla ca ceva sau cineva să fie într-un anumit fel; a se potrivi, a se brodi; p. gener. a surveni, a se întâmpla (incidental). ◊ Loc. adv. Pe nimerite = la nimereală, la întâmplare; pe dibuite. [Var.: (reg.) nemerí vb. IV] – Din bg. nameria.

DOOM

nimerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nimerésc, imperf. 3 sg. nimereá; conj. prez. 3 să nimereáscă

nimereați
NIMERÍ, nimeresc, vb. IV. 1. Tranz. A atinge pe cineva sau ceva cu un obiect aruncat, cu un proiectil etc. ♦ A lovi în țintă. 2. Intranz. A sosi (pe neașteptate, din întâmplare) într-un anumit loc, într-un moment anume etc. ♦ Refl. A se afla prezent undeva (din întâmplare). 3. Tranz. A găsi pe cineva sau ceva (din întâmplare sau alegând între mai multe posibilități). 4. Intranz. A găsi calea potrivită pentru o anumită situație sau împrejurare; a izbuti să realizeze scopul propus. ♦ A ghici. 5. Refl. A se întâmpla ca ceva sau cineva să fie într-un anumit fel; a se potrivi, a se brodi; p. gener. a surveni, a se întâmpla (incidental). ◊ Loc. adv. Pe nimerite = la nimereală, la întâmplare; pe dibuite. [Var.: (reg.) nemerí vb. IV] – Din bg. nameria.

DOOM

nimerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nimerésc, imperf. 3 sg. nimereá; conj. prez. 3 să nimereáscă

nimereli
NIMEREÁLĂ s. f. Faptul de a nimeri. ◊ Loc. adv. La nimereală = la întâmplare, fără a socoti, a gândi, a aprecia; după cum se nimerește, fără alegere. – Nimeri + suf. -eală.

DOOM

nimereálă (fam.) s. f., g.-d. art. nimerélii

nimerelii
NIMEREÁLĂ s. f. Faptul de a nimeri. ◊ Loc. adv. La nimereală = la întâmplare, fără a socoti, a gândi, a aprecia; după cum se nimerește, fără alegere. – Nimeri + suf. -eală.

DOOM

nimereálă (fam.) s. f., g.-d. art. nimerélii

nimeresc
NIMERÍ, nimeresc, vb. IV. 1. Tranz. A atinge pe cineva sau ceva cu un obiect aruncat, cu un proiectil etc. ♦ A lovi în țintă. 2. Intranz. A sosi (pe neașteptate, din întâmplare) într-un anumit loc, într-un moment anume etc. ♦ Refl. A se afla prezent undeva (din întâmplare). 3. Tranz. A găsi pe cineva sau ceva (din întâmplare sau alegând între mai multe posibilități). 4. Intranz. A găsi calea potrivită pentru o anumită situație sau împrejurare; a izbuti să realizeze scopul propus. ♦ A ghici. 5. Refl. A se întâmpla ca ceva sau cineva să fie într-un anumit fel; a se potrivi, a se brodi; p. gener. a surveni, a se întâmpla (incidental). ◊ Loc. adv. Pe nimerite = la nimereală, la întâmplare; pe dibuite. [Var.: (reg.) nemerí vb. IV] – Din bg. nameria.

DOOM

nimerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nimerésc, imperf. 3 sg. nimereá; conj. prez. 3 să nimereáscă

nimerește
NIMERÍ, nimeresc, vb. IV. 1. Tranz. A atinge pe cineva sau ceva cu un obiect aruncat, cu un proiectil etc. ♦ A lovi în țintă. 2. Intranz. A sosi (pe neașteptate, din întâmplare) într-un anumit loc, într-un moment anume etc. ♦ Refl. A se afla prezent undeva (din întâmplare). 3. Tranz. A găsi pe cineva sau ceva (din întâmplare sau alegând între mai multe posibilități). 4. Intranz. A găsi calea potrivită pentru o anumită situație sau împrejurare; a izbuti să realizeze scopul propus. ♦ A ghici. 5. Refl. A se întâmpla ca ceva sau cineva să fie într-un anumit fel; a se potrivi, a se brodi; p. gener. a surveni, a se întâmpla (incidental). ◊ Loc. adv. Pe nimerite = la nimereală, la întâmplare; pe dibuite. [Var.: (reg.) nemerí vb. IV] – Din bg. nameria.

DOOM

nimerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nimerésc, imperf. 3 sg. nimereá; conj. prez. 3 să nimereáscă

nimerești
NIMERÍ, nimeresc, vb. IV. 1. Tranz. A atinge pe cineva sau ceva cu un obiect aruncat, cu un proiectil etc. ♦ A lovi în țintă. 2. Intranz. A sosi (pe neașteptate, din întâmplare) într-un anumit loc, într-un moment anume etc. ♦ Refl. A se afla prezent undeva (din întâmplare). 3. Tranz. A găsi pe cineva sau ceva (din întâmplare sau alegând între mai multe posibilități). 4. Intranz. A găsi calea potrivită pentru o anumită situație sau împrejurare; a izbuti să realizeze scopul propus. ♦ A ghici. 5. Refl. A se întâmpla ca ceva sau cineva să fie într-un anumit fel; a se potrivi, a se brodi; p. gener. a surveni, a se întâmpla (incidental). ◊ Loc. adv. Pe nimerite = la nimereală, la întâmplare; pe dibuite. [Var.: (reg.) nemerí vb. IV] – Din bg. nameria.

DOOM

nimerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nimerésc, imperf. 3 sg. nimereá; conj. prez. 3 să nimereáscă

nimeri
NIMERÍ, nimeresc, vb. IV. 1. Tranz. A atinge pe cineva sau ceva cu un obiect aruncat, cu un proiectil etc. ♦ A lovi în țintă. 2. Intranz. A sosi (pe neașteptate, din întâmplare) într-un anumit loc, într-un moment anume etc. ♦ Refl. A se afla prezent undeva (din întâmplare). 3. Tranz. A găsi pe cineva sau ceva (din întâmplare sau alegând între mai multe posibilități). 4. Intranz. A găsi calea potrivită pentru o anumită situație sau împrejurare; a izbuti să realizeze scopul propus. ♦ A ghici. 5. Refl. A se întâmpla ca ceva sau cineva să fie într-un anumit fel; a se potrivi, a se brodi; p. gener. a surveni, a se întâmpla (incidental). ◊ Loc. adv. Pe nimerite = la nimereală, la întâmplare; pe dibuite. [Var.: (reg.) nemerí vb. IV] – Din bg. nameria.

DOOM

nimerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nimerésc, imperf. 3 sg. nimereá; conj. prez. 3 să nimereáscă

nimerii
NIMERÍ, nimeresc, vb. IV. 1. Tranz. A atinge pe cineva sau ceva cu un obiect aruncat, cu un proiectil etc. ♦ A lovi în țintă. 2. Intranz. A sosi (pe neașteptate, din întâmplare) într-un anumit loc, într-un moment anume etc. ♦ Refl. A se afla prezent undeva (din întâmplare). 3. Tranz. A găsi pe cineva sau ceva (din întâmplare sau alegând între mai multe posibilități). 4. Intranz. A găsi calea potrivită pentru o anumită situație sau împrejurare; a izbuti să realizeze scopul propus. ♦ A ghici. 5. Refl. A se întâmpla ca ceva sau cineva să fie într-un anumit fel; a se potrivi, a se brodi; p. gener. a surveni, a se întâmpla (incidental). ◊ Loc. adv. Pe nimerite = la nimereală, la întâmplare; pe dibuite. [Var.: (reg.) nemerí vb. IV] – Din bg. nameria.

DOOM

nimerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nimerésc, imperf. 3 sg. nimereá; conj. prez. 3 să nimereáscă

nimerim
NIMERÍ, nimeresc, vb. IV. 1. Tranz. A atinge pe cineva sau ceva cu un obiect aruncat, cu un proiectil etc. ♦ A lovi în țintă. 2. Intranz. A sosi (pe neașteptate, din întâmplare) într-un anumit loc, într-un moment anume etc. ♦ Refl. A se afla prezent undeva (din întâmplare). 3. Tranz. A găsi pe cineva sau ceva (din întâmplare sau alegând între mai multe posibilități). 4. Intranz. A găsi calea potrivită pentru o anumită situație sau împrejurare; a izbuti să realizeze scopul propus. ♦ A ghici. 5. Refl. A se întâmpla ca ceva sau cineva să fie într-un anumit fel; a se potrivi, a se brodi; p. gener. a surveni, a se întâmpla (incidental). ◊ Loc. adv. Pe nimerite = la nimereală, la întâmplare; pe dibuite. [Var.: (reg.) nemerí vb. IV] – Din bg. nameria.

DOOM

nimerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nimerésc, imperf. 3 sg. nimereá; conj. prez. 3 să nimereáscă

nimerind
NIMERÍ, nimeresc, vb. IV. 1. Tranz. A atinge pe cineva sau ceva cu un obiect aruncat, cu un proiectil etc. ♦ A lovi în țintă. 2. Intranz. A sosi (pe neașteptate, din întâmplare) într-un anumit loc, într-un moment anume etc. ♦ Refl. A se afla prezent undeva (din întâmplare). 3. Tranz. A găsi pe cineva sau ceva (din întâmplare sau alegând între mai multe posibilități). 4. Intranz. A găsi calea potrivită pentru o anumită situație sau împrejurare; a izbuti să realizeze scopul propus. ♦ A ghici. 5. Refl. A se întâmpla ca ceva sau cineva să fie într-un anumit fel; a se potrivi, a se brodi; p. gener. a surveni, a se întâmpla (incidental). ◊ Loc. adv. Pe nimerite = la nimereală, la întâmplare; pe dibuite. [Var.: (reg.) nemerí vb. IV] – Din bg. nameria.

DOOM

nimerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nimerésc, imperf. 3 sg. nimereá; conj. prez. 3 să nimereáscă

nimerire
NIMERÍ, nimeresc, vb. IV. 1. Tranz. A atinge pe cineva sau ceva cu un obiect aruncat, cu un proiectil etc. ♦ A lovi în țintă. 2. Intranz. A sosi (pe neașteptate, din întâmplare) într-un anumit loc, într-un moment anume etc. ♦ Refl. A se afla prezent undeva (din întâmplare). 3. Tranz. A găsi pe cineva sau ceva (din întâmplare sau alegând între mai multe posibilități). 4. Intranz. A găsi calea potrivită pentru o anumită situație sau împrejurare; a izbuti să realizeze scopul propus. ♦ A ghici. 5. Refl. A se întâmpla ca ceva sau cineva să fie într-un anumit fel; a se potrivi, a se brodi; p. gener. a surveni, a se întâmpla (incidental). ◊ Loc. adv. Pe nimerite = la nimereală, la întâmplare; pe dibuite. [Var.: (reg.) nemerí vb. IV] – Din bg. nameria.

DOOM

nimerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nimerésc, imperf. 3 sg. nimereá; conj. prez. 3 să nimereáscă

nimerire
NIMERÍ, nimeresc, vb. IV. 1. Tranz. A atinge pe cineva sau ceva cu un obiect aruncat, cu un proiectil etc. ♦ A lovi în țintă. 2. Intranz. A sosi (pe neașteptate, din întâmplare) într-un anumit loc, într-un moment anume etc. ♦ Refl. A se afla prezent undeva (din întâmplare). 3. Tranz. A găsi pe cineva sau ceva (din întâmplare sau alegând între mai multe posibilități). 4. Intranz. A găsi calea potrivită pentru o anumită situație sau împrejurare; a izbuti să realizeze scopul propus. ♦ A ghici. 5. Refl. A se întâmpla ca ceva sau cineva să fie într-un anumit fel; a se potrivi, a se brodi; p. gener. a surveni, a se întâmpla (incidental). ◊ Loc. adv. Pe nimerite = la nimereală, la întâmplare; pe dibuite. [Var.: (reg.) nemerí vb. IV] – Din bg. nameria.

nimeriră
NIMERÍ, nimeresc, vb. IV. 1. Tranz. A atinge pe cineva sau ceva cu un obiect aruncat, cu un proiectil etc. ♦ A lovi în țintă. 2. Intranz. A sosi (pe neașteptate, din întâmplare) într-un anumit loc, într-un moment anume etc. ♦ Refl. A se afla prezent undeva (din întâmplare). 3. Tranz. A găsi pe cineva sau ceva (din întâmplare sau alegând între mai multe posibilități). 4. Intranz. A găsi calea potrivită pentru o anumită situație sau împrejurare; a izbuti să realizeze scopul propus. ♦ A ghici. 5. Refl. A se întâmpla ca ceva sau cineva să fie într-un anumit fel; a se potrivi, a se brodi; p. gener. a surveni, a se întâmpla (incidental). ◊ Loc. adv. Pe nimerite = la nimereală, la întâmplare; pe dibuite. [Var.: (reg.) nemerí vb. IV] – Din bg. nameria.

DOOM

nimerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nimerésc, imperf. 3 sg. nimereá; conj. prez. 3 să nimereáscă

nimerirăm
NIMERÍ, nimeresc, vb. IV. 1. Tranz. A atinge pe cineva sau ceva cu un obiect aruncat, cu un proiectil etc. ♦ A lovi în țintă. 2. Intranz. A sosi (pe neașteptate, din întâmplare) într-un anumit loc, într-un moment anume etc. ♦ Refl. A se afla prezent undeva (din întâmplare). 3. Tranz. A găsi pe cineva sau ceva (din întâmplare sau alegând între mai multe posibilități). 4. Intranz. A găsi calea potrivită pentru o anumită situație sau împrejurare; a izbuti să realizeze scopul propus. ♦ A ghici. 5. Refl. A se întâmpla ca ceva sau cineva să fie într-un anumit fel; a se potrivi, a se brodi; p. gener. a surveni, a se întâmpla (incidental). ◊ Loc. adv. Pe nimerite = la nimereală, la întâmplare; pe dibuite. [Var.: (reg.) nemerí vb. IV] – Din bg. nameria.

DOOM

nimerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nimerésc, imperf. 3 sg. nimereá; conj. prez. 3 să nimereáscă

nimerirăți
NIMERÍ, nimeresc, vb. IV. 1. Tranz. A atinge pe cineva sau ceva cu un obiect aruncat, cu un proiectil etc. ♦ A lovi în țintă. 2. Intranz. A sosi (pe neașteptate, din întâmplare) într-un anumit loc, într-un moment anume etc. ♦ Refl. A se afla prezent undeva (din întâmplare). 3. Tranz. A găsi pe cineva sau ceva (din întâmplare sau alegând între mai multe posibilități). 4. Intranz. A găsi calea potrivită pentru o anumită situație sau împrejurare; a izbuti să realizeze scopul propus. ♦ A ghici. 5. Refl. A se întâmpla ca ceva sau cineva să fie într-un anumit fel; a se potrivi, a se brodi; p. gener. a surveni, a se întâmpla (incidental). ◊ Loc. adv. Pe nimerite = la nimereală, la întâmplare; pe dibuite. [Var.: (reg.) nemerí vb. IV] – Din bg. nameria.

DOOM

nimerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nimerésc, imperf. 3 sg. nimereá; conj. prez. 3 să nimereáscă

nimerise
NIMERÍ, nimeresc, vb. IV. 1. Tranz. A atinge pe cineva sau ceva cu un obiect aruncat, cu un proiectil etc. ♦ A lovi în țintă. 2. Intranz. A sosi (pe neașteptate, din întâmplare) într-un anumit loc, într-un moment anume etc. ♦ Refl. A se afla prezent undeva (din întâmplare). 3. Tranz. A găsi pe cineva sau ceva (din întâmplare sau alegând între mai multe posibilități). 4. Intranz. A găsi calea potrivită pentru o anumită situație sau împrejurare; a izbuti să realizeze scopul propus. ♦ A ghici. 5. Refl. A se întâmpla ca ceva sau cineva să fie într-un anumit fel; a se potrivi, a se brodi; p. gener. a surveni, a se întâmpla (incidental). ◊ Loc. adv. Pe nimerite = la nimereală, la întâmplare; pe dibuite. [Var.: (reg.) nemerí vb. IV] – Din bg. nameria.

DOOM

nimerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nimerésc, imperf. 3 sg. nimereá; conj. prez. 3 să nimereáscă

nimerisem
NIMERÍ, nimeresc, vb. IV. 1. Tranz. A atinge pe cineva sau ceva cu un obiect aruncat, cu un proiectil etc. ♦ A lovi în țintă. 2. Intranz. A sosi (pe neașteptate, din întâmplare) într-un anumit loc, într-un moment anume etc. ♦ Refl. A se afla prezent undeva (din întâmplare). 3. Tranz. A găsi pe cineva sau ceva (din întâmplare sau alegând între mai multe posibilități). 4. Intranz. A găsi calea potrivită pentru o anumită situație sau împrejurare; a izbuti să realizeze scopul propus. ♦ A ghici. 5. Refl. A se întâmpla ca ceva sau cineva să fie într-un anumit fel; a se potrivi, a se brodi; p. gener. a surveni, a se întâmpla (incidental). ◊ Loc. adv. Pe nimerite = la nimereală, la întâmplare; pe dibuite. [Var.: (reg.) nemerí vb. IV] – Din bg. nameria.

DOOM

nimerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nimerésc, imperf. 3 sg. nimereá; conj. prez. 3 să nimereáscă

nimeriseră
NIMERÍ, nimeresc, vb. IV. 1. Tranz. A atinge pe cineva sau ceva cu un obiect aruncat, cu un proiectil etc. ♦ A lovi în țintă. 2. Intranz. A sosi (pe neașteptate, din întâmplare) într-un anumit loc, într-un moment anume etc. ♦ Refl. A se afla prezent undeva (din întâmplare). 3. Tranz. A găsi pe cineva sau ceva (din întâmplare sau alegând între mai multe posibilități). 4. Intranz. A găsi calea potrivită pentru o anumită situație sau împrejurare; a izbuti să realizeze scopul propus. ♦ A ghici. 5. Refl. A se întâmpla ca ceva sau cineva să fie într-un anumit fel; a se potrivi, a se brodi; p. gener. a surveni, a se întâmpla (incidental). ◊ Loc. adv. Pe nimerite = la nimereală, la întâmplare; pe dibuite. [Var.: (reg.) nemerí vb. IV] – Din bg. nameria.

DOOM

nimerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nimerésc, imperf. 3 sg. nimereá; conj. prez. 3 să nimereáscă

nimeriserăm
NIMERÍ, nimeresc, vb. IV. 1. Tranz. A atinge pe cineva sau ceva cu un obiect aruncat, cu un proiectil etc. ♦ A lovi în țintă. 2. Intranz. A sosi (pe neașteptate, din întâmplare) într-un anumit loc, într-un moment anume etc. ♦ Refl. A se afla prezent undeva (din întâmplare). 3. Tranz. A găsi pe cineva sau ceva (din întâmplare sau alegând între mai multe posibilități). 4. Intranz. A găsi calea potrivită pentru o anumită situație sau împrejurare; a izbuti să realizeze scopul propus. ♦ A ghici. 5. Refl. A se întâmpla ca ceva sau cineva să fie într-un anumit fel; a se potrivi, a se brodi; p. gener. a surveni, a se întâmpla (incidental). ◊ Loc. adv. Pe nimerite = la nimereală, la întâmplare; pe dibuite. [Var.: (reg.) nemerí vb. IV] – Din bg. nameria.

DOOM

nimerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nimerésc, imperf. 3 sg. nimereá; conj. prez. 3 să nimereáscă

nimeriserăți
NIMERÍ, nimeresc, vb. IV. 1. Tranz. A atinge pe cineva sau ceva cu un obiect aruncat, cu un proiectil etc. ♦ A lovi în țintă. 2. Intranz. A sosi (pe neașteptate, din întâmplare) într-un anumit loc, într-un moment anume etc. ♦ Refl. A se afla prezent undeva (din întâmplare). 3. Tranz. A găsi pe cineva sau ceva (din întâmplare sau alegând între mai multe posibilități). 4. Intranz. A găsi calea potrivită pentru o anumită situație sau împrejurare; a izbuti să realizeze scopul propus. ♦ A ghici. 5. Refl. A se întâmpla ca ceva sau cineva să fie într-un anumit fel; a se potrivi, a se brodi; p. gener. a surveni, a se întâmpla (incidental). ◊ Loc. adv. Pe nimerite = la nimereală, la întâmplare; pe dibuite. [Var.: (reg.) nemerí vb. IV] – Din bg. nameria.

DOOM

nimerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nimerésc, imperf. 3 sg. nimereá; conj. prez. 3 să nimereáscă

nimeriseși
NIMERÍ, nimeresc, vb. IV. 1. Tranz. A atinge pe cineva sau ceva cu un obiect aruncat, cu un proiectil etc. ♦ A lovi în țintă. 2. Intranz. A sosi (pe neașteptate, din întâmplare) într-un anumit loc, într-un moment anume etc. ♦ Refl. A se afla prezent undeva (din întâmplare). 3. Tranz. A găsi pe cineva sau ceva (din întâmplare sau alegând între mai multe posibilități). 4. Intranz. A găsi calea potrivită pentru o anumită situație sau împrejurare; a izbuti să realizeze scopul propus. ♦ A ghici. 5. Refl. A se întâmpla ca ceva sau cineva să fie într-un anumit fel; a se potrivi, a se brodi; p. gener. a surveni, a se întâmpla (incidental). ◊ Loc. adv. Pe nimerite = la nimereală, la întâmplare; pe dibuite. [Var.: (reg.) nemerí vb. IV] – Din bg. nameria.

DOOM

nimerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nimerésc, imperf. 3 sg. nimereá; conj. prez. 3 să nimereáscă

nimeriseți
NIMERÍ, nimeresc, vb. IV. 1. Tranz. A atinge pe cineva sau ceva cu un obiect aruncat, cu un proiectil etc. ♦ A lovi în țintă. 2. Intranz. A sosi (pe neașteptate, din întâmplare) într-un anumit loc, într-un moment anume etc. ♦ Refl. A se afla prezent undeva (din întâmplare). 3. Tranz. A găsi pe cineva sau ceva (din întâmplare sau alegând între mai multe posibilități). 4. Intranz. A găsi calea potrivită pentru o anumită situație sau împrejurare; a izbuti să realizeze scopul propus. ♦ A ghici. 5. Refl. A se întâmpla ca ceva sau cineva să fie într-un anumit fel; a se potrivi, a se brodi; p. gener. a surveni, a se întâmpla (incidental). ◊ Loc. adv. Pe nimerite = la nimereală, la întâmplare; pe dibuite. [Var.: (reg.) nemerí vb. IV] – Din bg. nameria.

DOOM

nimerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nimerésc, imperf. 3 sg. nimereá; conj. prez. 3 să nimereáscă

nimerit
NIMERÍ, nimeresc, vb. IV. 1. Tranz. A atinge pe cineva sau ceva cu un obiect aruncat, cu un proiectil etc. ♦ A lovi în țintă. 2. Intranz. A sosi (pe neașteptate, din întâmplare) într-un anumit loc, într-un moment anume etc. ♦ Refl. A se afla prezent undeva (din întâmplare). 3. Tranz. A găsi pe cineva sau ceva (din întâmplare sau alegând între mai multe posibilități). 4. Intranz. A găsi calea potrivită pentru o anumită situație sau împrejurare; a izbuti să realizeze scopul propus. ♦ A ghici. 5. Refl. A se întâmpla ca ceva sau cineva să fie într-un anumit fel; a se potrivi, a se brodi; p. gener. a surveni, a se întâmpla (incidental). ◊ Loc. adv. Pe nimerite = la nimereală, la întâmplare; pe dibuite. [Var.: (reg.) nemerí vb. IV] – Din bg. nameria.

DOOM

nimerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nimerésc, imperf. 3 sg. nimereá; conj. prez. 3 să nimereáscă

nimerit
NIMERÍT, -Ă, nimeriți, -te, adj. 1. Care este bine găsit, bine ales, care este adecvat situației, scopului; corespunzător, indicat, potrivit. ♦ (Adverbial) Potrivit; judicios. 2. Bun, reușit, izbutit. [Var.: (reg.) nemerít, -ă adj.] – V. nimeri.

nimerita
NIMERÍT, -Ă, nimeriți, -te, adj. 1. Care este bine găsit, bine ales, care este adecvat situației, scopului; corespunzător, indicat, potrivit. ♦ (Adverbial) Potrivit; judicios. 2. Bun, reușit, izbutit. [Var.: (reg.) nemerít, -ă adj.] – V. nimeri.

nimerite
NIMERÍT, -Ă, nimeriți, -te, adj. 1. Care este bine găsit, bine ales, care este adecvat situației, scopului; corespunzător, indicat, potrivit. ♦ (Adverbial) Potrivit; judicios. 2. Bun, reușit, izbutit. [Var.: (reg.) nemerít, -ă adj.] – V. nimeri.

nimeritei
NIMERÍT, -Ă, nimeriți, -te, adj. 1. Care este bine găsit, bine ales, care este adecvat situației, scopului; corespunzător, indicat, potrivit. ♦ (Adverbial) Potrivit; judicios. 2. Bun, reușit, izbutit. [Var.: (reg.) nemerít, -ă adj.] – V. nimeri.

nimeritele
NIMERÍT, -Ă, nimeriți, -te, adj. 1. Care este bine găsit, bine ales, care este adecvat situației, scopului; corespunzător, indicat, potrivit. ♦ (Adverbial) Potrivit; judicios. 2. Bun, reușit, izbutit. [Var.: (reg.) nemerít, -ă adj.] – V. nimeri.

nimeritelor
NIMERÍT, -Ă, nimeriți, -te, adj. 1. Care este bine găsit, bine ales, care este adecvat situației, scopului; corespunzător, indicat, potrivit. ♦ (Adverbial) Potrivit; judicios. 2. Bun, reușit, izbutit. [Var.: (reg.) nemerít, -ă adj.] – V. nimeri.

nimeritul
NIMERÍT, -Ă, nimeriți, -te, adj. 1. Care este bine găsit, bine ales, care este adecvat situației, scopului; corespunzător, indicat, potrivit. ♦ (Adverbial) Potrivit; judicios. 2. Bun, reușit, izbutit. [Var.: (reg.) nemerít, -ă adj.] – V. nimeri.

nimeritului
NIMERÍT, -Ă, nimeriți, -te, adj. 1. Care este bine găsit, bine ales, care este adecvat situației, scopului; corespunzător, indicat, potrivit. ♦ (Adverbial) Potrivit; judicios. 2. Bun, reușit, izbutit. [Var.: (reg.) nemerít, -ă adj.] – V. nimeri.

nimeriși
NIMERÍ, nimeresc, vb. IV. 1. Tranz. A atinge pe cineva sau ceva cu un obiect aruncat, cu un proiectil etc. ♦ A lovi în țintă. 2. Intranz. A sosi (pe neașteptate, din întâmplare) într-un anumit loc, într-un moment anume etc. ♦ Refl. A se afla prezent undeva (din întâmplare). 3. Tranz. A găsi pe cineva sau ceva (din întâmplare sau alegând între mai multe posibilități). 4. Intranz. A găsi calea potrivită pentru o anumită situație sau împrejurare; a izbuti să realizeze scopul propus. ♦ A ghici. 5. Refl. A se întâmpla ca ceva sau cineva să fie într-un anumit fel; a se potrivi, a se brodi; p. gener. a surveni, a se întâmpla (incidental). ◊ Loc. adv. Pe nimerite = la nimereală, la întâmplare; pe dibuite. [Var.: (reg.) nemerí vb. IV] – Din bg. nameria.

DOOM

nimerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nimerésc, imperf. 3 sg. nimereá; conj. prez. 3 să nimereáscă

nimeriți
NIMERÍ, nimeresc, vb. IV. 1. Tranz. A atinge pe cineva sau ceva cu un obiect aruncat, cu un proiectil etc. ♦ A lovi în țintă. 2. Intranz. A sosi (pe neașteptate, din întâmplare) într-un anumit loc, într-un moment anume etc. ♦ Refl. A se afla prezent undeva (din întâmplare). 3. Tranz. A găsi pe cineva sau ceva (din întâmplare sau alegând între mai multe posibilități). 4. Intranz. A găsi calea potrivită pentru o anumită situație sau împrejurare; a izbuti să realizeze scopul propus. ♦ A ghici. 5. Refl. A se întâmpla ca ceva sau cineva să fie într-un anumit fel; a se potrivi, a se brodi; p. gener. a surveni, a se întâmpla (incidental). ◊ Loc. adv. Pe nimerite = la nimereală, la întâmplare; pe dibuite. [Var.: (reg.) nemerí vb. IV] – Din bg. nameria.

DOOM

nimerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nimerésc, imperf. 3 sg. nimereá; conj. prez. 3 să nimereáscă

nimeriți
NIMERÍT, -Ă, nimeriți, -te, adj. 1. Care este bine găsit, bine ales, care este adecvat situației, scopului; corespunzător, indicat, potrivit. ♦ (Adverbial) Potrivit; judicios. 2. Bun, reușit, izbutit. [Var.: (reg.) nemerít, -ă adj.] – V. nimeri.

nimeriții
NIMERÍT, -Ă, nimeriți, -te, adj. 1. Care este bine găsit, bine ales, care este adecvat situației, scopului; corespunzător, indicat, potrivit. ♦ (Adverbial) Potrivit; judicios. 2. Bun, reușit, izbutit. [Var.: (reg.) nemerít, -ă adj.] – V. nimeri.

nimeriților
NIMERÍT, -Ă, nimeriți, -te, adj. 1. Care este bine găsit, bine ales, care este adecvat situației, scopului; corespunzător, indicat, potrivit. ♦ (Adverbial) Potrivit; judicios. 2. Bun, reușit, izbutit. [Var.: (reg.) nemerít, -ă adj.] – V. nimeri.

nimernic
NIMÉRNIC, -Ă adj. v. nemernic.

nimez
NIMÉZ s. n. v. nămiază.

nimfa
NÍMFĂ, nimfe, s. f. 1. (În mitologia greacă) Fiecare dintre divinitățile apelor, ale pădurilor, ale crângurilor și ale munților, considerate fiice ale lui Zeus. ♦ Fig. Fată tânără și frumoasă, plină de grație. 2. Formă de metamorfoză prin care trec unele insecte după stadiul de larvă și înainte de a se transforma în insecte adulte; pupă. – Din fr. nymphe, lat. nympha.

DOOM

nímfă s. f., g.-d. art. nímfei; pl. nímfe

nimfe
NÍMFĂ, nimfe, s. f. 1. (În mitologia greacă) Fiecare dintre divinitățile apelor, ale pădurilor, ale crângurilor și ale munților, considerate fiice ale lui Zeus. ♦ Fig. Fată tânără și frumoasă, plină de grație. 2. Formă de metamorfoză prin care trec unele insecte după stadiul de larvă și înainte de a se transforma în insecte adulte; pupă. – Din fr. nymphe, lat. nympha.

DOOM

nímfă s. f., g.-d. art. nímfei; pl. nímfe

nimfe
Nimfe = Nymphae.

nimfeacee
NIMFEACÉE s.f.pl. (Bot.) Familie de plante dicotiledonate dialipetale, având ca tip nufărul alb; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -fe-a-ce-e, sg. invar. / < fr. nymphéacées].

DOOM

nimfeacée (-fe-a-) s. f., art. nimfeacéea, g.-d. art. nimfeacéei; pl. nimfeacée

nimfeaceea
NIMFEACÉE s.f.pl. (Bot.) Familie de plante dicotiledonate dialipetale, având ca tip nufărul alb; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -fe-a-ce-e, sg. invar. / < fr. nymphéacées].

DOOM

nimfeacée (-fe-a-) s. f., art. nimfeacéea, g.-d. art. nimfeacéei; pl. nimfeacée

nimfeaceei
NIMFEACÉE s.f.pl. (Bot.) Familie de plante dicotiledonate dialipetale, având ca tip nufărul alb; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -fe-a-ce-e, sg. invar. / < fr. nymphéacées].

DOOM

nimfeacée (-fe-a-) s. f., art. nimfeacéea, g.-d. art. nimfeacéei; pl. nimfeacée

nimfeaceele
NIMFEACÉE s.f.pl. (Bot.) Familie de plante dicotiledonate dialipetale, având ca tip nufărul alb; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -fe-a-ce-e, sg. invar. / < fr. nymphéacées].

DOOM

nimfeacée (-fe-a-) s. f., art. nimfeacéea, g.-d. art. nimfeacéei; pl. nimfeacée

nimfeaceelor
NIMFEACÉE s.f.pl. (Bot.) Familie de plante dicotiledonate dialipetale, având ca tip nufărul alb; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -fe-a-ce-e, sg. invar. / < fr. nymphéacées].

DOOM

nimfeacée (-fe-a-) s. f., art. nimfeacéea, g.-d. art. nimfeacéei; pl. nimfeacée

nimfei
NÍMFĂ, nimfe, s. f. 1. (În mitologia greacă) Fiecare dintre divinitățile apelor, ale pădurilor, ale crângurilor și ale munților, considerate fiice ale lui Zeus. ♦ Fig. Fată tânără și frumoasă, plină de grație. 2. Formă de metamorfoză prin care trec unele insecte după stadiul de larvă și înainte de a se transforma în insecte adulte; pupă. – Din fr. nymphe, lat. nympha.

DOOM

nímfă s. f., g.-d. art. nímfei; pl. nímfe

nimfele
NÍMFĂ, nimfe, s. f. 1. (În mitologia greacă) Fiecare dintre divinitățile apelor, ale pădurilor, ale crângurilor și ale munților, considerate fiice ale lui Zeus. ♦ Fig. Fată tânără și frumoasă, plină de grație. 2. Formă de metamorfoză prin care trec unele insecte după stadiul de larvă și înainte de a se transforma în insecte adulte; pupă. – Din fr. nymphe, lat. nympha.

DOOM

nímfă s. f., g.-d. art. nímfei; pl. nímfe

nimfelor
NÍMFĂ, nimfe, s. f. 1. (În mitologia greacă) Fiecare dintre divinitățile apelor, ale pădurilor, ale crângurilor și ale munților, considerate fiice ale lui Zeus. ♦ Fig. Fată tânără și frumoasă, plină de grație. 2. Formă de metamorfoză prin care trec unele insecte după stadiul de larvă și înainte de a se transforma în insecte adulte; pupă. – Din fr. nymphe, lat. nympha.

DOOM

nímfă s. f., g.-d. art. nímfei; pl. nímfe

nimfita
NIMFÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a nimfei (4) [în DN]. [< fr. nymphite].

nimfite
NIMFÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a nimfei (4) [în DN]. [< fr. nymphite].

nimfitei
NIMFÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a nimfei (4) [în DN]. [< fr. nymphite].

nimfomana
NIMFOMÁNĂ, nimfomane, adj., s. f. (Femeie) care suferă de nimfomanie. – Din fr. nymphomane.

DOOM

nimfománă adj. f., s. f., pl. nimfománe

nimfomane
NIMFOMÁNĂ, nimfomane, adj., s. f. (Femeie) care suferă de nimfomanie. – Din fr. nymphomane.

DOOM

nimfománă adj. f., s. f., pl. nimfománe

nimfomanei
NIMFOMÁNĂ, nimfomane, adj., s. f. (Femeie) care suferă de nimfomanie. – Din fr. nymphomane.

DOOM

nimfománă adj. f., s. f., pl. nimfománe

nimfomanele
NIMFOMÁNĂ, nimfomane, adj., s. f. (Femeie) care suferă de nimfomanie. – Din fr. nymphomane.

DOOM

nimfománă adj. f., s. f., pl. nimfománe

nimfomanelor
NIMFOMÁNĂ, nimfomane, adj., s. f. (Femeie) care suferă de nimfomanie. – Din fr. nymphomane.

DOOM

nimfománă adj. f., s. f., pl. nimfománe

nimfomania
NIMFOMANÍE s. f. (Med.) Stare patologică la femei manifestată printr-un libido exagerat și o supraexcitare continuă. – Din fr. nymphomanie.

DOOM

nimfomaníe s. f., art. nimfomanía, g.-d. nimfomaníi, art. nimfomaníei

nimfomanie
NIMFOMANÍE s. f. (Med.) Stare patologică la femei manifestată printr-un libido exagerat și o supraexcitare continuă. – Din fr. nymphomanie.

DOOM

nimfomaníe s. f., art. nimfomanía, g.-d. nimfomaníi, art. nimfomaníei

nimfomaniei
NIMFOMANÍE s. f. (Med.) Stare patologică la femei manifestată printr-un libido exagerat și o supraexcitare continuă. – Din fr. nymphomanie.

DOOM

nimfomaníe s. f., art. nimfomanía, g.-d. nimfomaníi, art. nimfomaníei

nimfomanii
NIMFOMANÍE s. f. (Med.) Stare patologică la femei manifestată printr-un libido exagerat și o supraexcitare continuă. – Din fr. nymphomanie.

DOOM

nimfomaníe s. f., art. nimfomanía, g.-d. nimfomaníi, art. nimfomaníei

nimfomaniile
NIMFOMANÍE s. f. (Med.) Stare patologică la femei manifestată printr-un libido exagerat și o supraexcitare continuă. – Din fr. nymphomanie.

DOOM

nimfomaníe s. f., art. nimfomanía, g.-d. nimfomaníi, art. nimfomaníei

nimfomaniilor
NIMFOMANÍE s. f. (Med.) Stare patologică la femei manifestată printr-un libido exagerat și o supraexcitare continuă. – Din fr. nymphomanie.

DOOM

nimfomaníe s. f., art. nimfomanía, g.-d. nimfomaníi, art. nimfomaníei

nimfotomia
NIMFOTOMÍE s.f. Excizie a nimfei (4) [în DN]. [Gen. -iei. / < fr. nymphotomie].

nimfotomie
NIMFOTOMÍE s.f. Excizie a nimfei (4) [în DN]. [Gen. -iei. / < fr. nymphotomie].

nimfotomiei
NIMFOTOMÍE s.f. Excizie a nimfei (4) [în DN]. [Gen. -iei. / < fr. nymphotomie].

nimfotomii
NIMFOTOMÍE s.f. Excizie a nimfei (4) [în DN]. [Gen. -iei. / < fr. nymphotomie].

nimfotomiile
NIMFOTOMÍE s.f. Excizie a nimfei (4) [în DN]. [Gen. -iei. / < fr. nymphotomie].

nimfotomiilor
NIMFOTOMÍE s.f. Excizie a nimfei (4) [în DN]. [Gen. -iei. / < fr. nymphotomie].

nimic
NIMÍC, (I) pron. neg., adv., (II) nimicuri, s. n. I. 1. Pron. neg. (Indică inexistența unui lucru, a unui fapt etc.) Niciun lucru; spec. niciun cuvânt, niciun sunet, niciun zgomot; niciun lucru rău, defavorabil, primejdios. ♦ Loc. adj. De nimic = a) care este fără nicio valoare, fără importanță, mărunt; b) (despre oameni) lipsit de orice merit; lipsit de caracter; ticălos, necinstit. ◊ Loc. adv. Pe nimic = (aproape) gratuit, degeaba. Întru (sau cu) nimic = în niciun fel, deloc. 2. Adv. (Înv. și pop.) Defel, deloc, nicidecum; câtuși de puțin, în niciun fel. A Expr. A nu avea nimic a face = a nu avea nicio legătură (imul cu altul). II. S. n. 1. (Adesea la pl.) Lucru, ființă, faptă sau vorbă fără valoare; fleac. ◊ Loc. adv. (Reg.) Pe o nimică pe ceas = într-o clipă, repede. ◊ Expr. O nimica toată = ceva de foarte mică importanță sau valoare,fără nicio însemnătate. 4- Fig. Lipsă de merit; nimicnicie, zădărnicie. 2. Fig.(Mai ales art.) Neant, neființă; haos. [Var.: nimíca, (reg.) nimícă, nemíca, nemícă pron. neg., adv., s. f.] – Lat. nemica.

DOOM

nimíca v. nimíc

nimica
NIMÍC, (I) pron. neg., adv., (II) nimicuri, s. n. I. 1. Pron. neg. (Indică inexistența unui lucru, a unui fapt etc.) Niciun lucru; spec. niciun cuvânt, niciun sunet, niciun zgomot; niciun lucru rău, defavorabil, primejdios. ♦ Loc. adj. De nimic = a) care este fără nicio valoare, fără importanță, mărunt; b) (despre oameni) lipsit de orice merit; lipsit de caracter; ticălos, necinstit. ◊ Loc. adv. Pe nimic = (aproape) gratuit, degeaba. Întru (sau cu) nimic = în niciun fel, deloc. 2. Adv. (Înv. și pop.) Defel, deloc, nicidecum; câtuși de puțin, în niciun fel. A Expr. A nu avea nimic a face = a nu avea nicio legătură (imul cu altul). II. S. n. 1. (Adesea la pl.) Lucru, ființă, faptă sau vorbă fără valoare; fleac. ◊ Loc. adv. (Reg.) Pe o nimică pe ceas = într-o clipă, repede. ◊ Expr. O nimica toată = ceva de foarte mică importanță sau valoare,fără nicio însemnătate. 4- Fig. Lipsă de merit; nimicnicie, zădărnicie. 2. Fig.(Mai ales art.) Neant, neființă; haos. [Var.: nimíca, (reg.) nimícă, nemíca, nemícă pron. neg., adv., s. f.] – Lat. nemica.

DOOM

nimíca v. nimíc

nimicarniță
nimicarniță, nimicarnițe s. f. prostie, tâmpenie.

nimiccie
NIMICÍE s. f. (Rar, învechit) Nimicnicie. Spre... a stigmatiza trufașa nimicie, el a inspirat omului amorul pentru trecut. ODOBESCU, S. I 462. Priviți-i !... goi și sarbezi, ca robi trăiți în lanțuri !... Ologi, ciuntiți, o ! doamne, reduși la nimicie. ALECSANDRI, P. III 477. – Variantă: nimiccíe (NEGRUZZI, S. I 191) s. f.

nimicea
NIMICÍ, nimicesc, vb. IV. Tranz. A face să nu mai existe, a reduce la nimic (omorând, distrugând, lichidând); a distruge, a desființa, a prăpădi, a extermina, a lichida, a nimicnici. – Din nimic.

DOOM

nimicí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nimicésc, imperf. 3 sg. nimiceá; conj. prez. 3 să nimiceáscă

nimiceai
NIMICÍ, nimicesc, vb. IV. Tranz. A face să nu mai existe, a reduce la nimic (omorând, distrugând, lichidând); a distruge, a desființa, a prăpădi, a extermina, a lichida, a nimicnici. – Din nimic.

DOOM

nimicí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nimicésc, imperf. 3 sg. nimiceá; conj. prez. 3 să nimiceáscă

nimiceam
NIMICÍ, nimicesc, vb. IV. Tranz. A face să nu mai existe, a reduce la nimic (omorând, distrugând, lichidând); a distruge, a desființa, a prăpădi, a extermina, a lichida, a nimicnici. – Din nimic.

DOOM

nimicí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nimicésc, imperf. 3 sg. nimiceá; conj. prez. 3 să nimiceáscă

nimicească
NIMICÍ, nimicesc, vb. IV. Tranz. A face să nu mai existe, a reduce la nimic (omorând, distrugând, lichidând); a distruge, a desființa, a prăpădi, a extermina, a lichida, a nimicnici. – Din nimic.

DOOM

nimicí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nimicésc, imperf. 3 sg. nimiceá; conj. prez. 3 să nimiceáscă

nimiceau
NIMICÍ, nimicesc, vb. IV. Tranz. A face să nu mai existe, a reduce la nimic (omorând, distrugând, lichidând); a distruge, a desființa, a prăpădi, a extermina, a lichida, a nimicnici. – Din nimic.

DOOM

nimicí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nimicésc, imperf. 3 sg. nimiceá; conj. prez. 3 să nimiceáscă

nimiceați
NIMICÍ, nimicesc, vb. IV. Tranz. A face să nu mai existe, a reduce la nimic (omorând, distrugând, lichidând); a distruge, a desființa, a prăpădi, a extermina, a lichida, a nimicnici. – Din nimic.

DOOM

nimicí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nimicésc, imperf. 3 sg. nimiceá; conj. prez. 3 să nimiceáscă

nimicesc
NIMICÍ, nimicesc, vb. IV. Tranz. A face să nu mai existe, a reduce la nimic (omorând, distrugând, lichidând); a distruge, a desființa, a prăpădi, a extermina, a lichida, a nimicnici. – Din nimic.

DOOM

nimicí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nimicésc, imperf. 3 sg. nimiceá; conj. prez. 3 să nimiceáscă

nimicește
NIMICÍ, nimicesc, vb. IV. Tranz. A face să nu mai existe, a reduce la nimic (omorând, distrugând, lichidând); a distruge, a desființa, a prăpădi, a extermina, a lichida, a nimicnici. – Din nimic.

DOOM

nimicí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nimicésc, imperf. 3 sg. nimiceá; conj. prez. 3 să nimiceáscă

nimicești
NIMICÍ, nimicesc, vb. IV. Tranz. A face să nu mai existe, a reduce la nimic (omorând, distrugând, lichidând); a distruge, a desființa, a prăpădi, a extermina, a lichida, a nimicnici. – Din nimic.

DOOM

nimicí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nimicésc, imperf. 3 sg. nimiceá; conj. prez. 3 să nimiceáscă

nimici
NIMICÍ, nimicesc, vb. IV. Tranz. A face să nu mai existe, a reduce la nimic (omorând, distrugând, lichidând); a distruge, a desființa, a prăpădi, a extermina, a lichida, a nimicnici. – Din nimic.

DOOM

nimicí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nimicésc, imperf. 3 sg. nimiceá; conj. prez. 3 să nimiceáscă

nimicie
NIMICÍE s. f. (Înv.) Nimicnicie (2). – Nimic + suf. -ie.

DOOM

nimicíe (înv.) s. f., art. nimicía, g.-d. nimicíi, art. nimicíei

nimicii
NIMICÍ, nimicesc, vb. IV. Tranz. A face să nu mai existe, a reduce la nimic (omorând, distrugând, lichidând); a distruge, a desființa, a prăpădi, a extermina, a lichida, a nimicnici. – Din nimic.

DOOM

nimicí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nimicésc, imperf. 3 sg. nimiceá; conj. prez. 3 să nimiceáscă

nimicim
NIMICÍ, nimicesc, vb. IV. Tranz. A face să nu mai existe, a reduce la nimic (omorând, distrugând, lichidând); a distruge, a desființa, a prăpădi, a extermina, a lichida, a nimicnici. – Din nimic.

DOOM

nimicí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nimicésc, imperf. 3 sg. nimiceá; conj. prez. 3 să nimiceáscă

nimicind
NIMICÍ, nimicesc, vb. IV. Tranz. A face să nu mai existe, a reduce la nimic (omorând, distrugând, lichidând); a distruge, a desființa, a prăpădi, a extermina, a lichida, a nimicnici. – Din nimic.

DOOM

nimicí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nimicésc, imperf. 3 sg. nimiceá; conj. prez. 3 să nimiceáscă

nimicire
NIMICÍ, nimicesc, vb. IV. Tranz. A face să nu mai existe, a reduce la nimic (omorând, distrugând, lichidând); a distruge, a desființa, a prăpădi, a extermina, a lichida, a nimicnici. – Din nimic.

DOOM

nimicí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nimicésc, imperf. 3 sg. nimiceá; conj. prez. 3 să nimiceáscă

nimicire
NIMICÍRE, nimiciri, s. f. Acțiunea de a nimici; distrugere, nimicnicire. ♦ Fig. Moarte. – V. nimici.

DOOM

nimicíre s. f., g.-d. art. nimicírii; pl. nimicíri

nimicirea
NIMICÍRE, nimiciri, s. f. Acțiunea de a nimici; distrugere, nimicnicire. ♦ Fig. Moarte. – V. nimici.

DOOM

nimicíre s. f., g.-d. art. nimicírii; pl. nimicíri

nimiciri
NIMICÍRE, nimiciri, s. f. Acțiunea de a nimici; distrugere, nimicnicire. ♦ Fig. Moarte. – V. nimici.

DOOM

nimicíre s. f., g.-d. art. nimicírii; pl. nimicíri

nimicirii
NIMICÍRE, nimiciri, s. f. Acțiunea de a nimici; distrugere, nimicnicire. ♦ Fig. Moarte. – V. nimici.

DOOM

nimicíre s. f., g.-d. art. nimicírii; pl. nimicíri

nimicirile
NIMICÍRE, nimiciri, s. f. Acțiunea de a nimici; distrugere, nimicnicire. ♦ Fig. Moarte. – V. nimici.

DOOM

nimicíre s. f., g.-d. art. nimicírii; pl. nimicíri

nimicirilor
NIMICÍRE, nimiciri, s. f. Acțiunea de a nimici; distrugere, nimicnicire. ♦ Fig. Moarte. – V. nimici.

DOOM

nimicíre s. f., g.-d. art. nimicírii; pl. nimicíri

nimiciră
NIMICÍ, nimicesc, vb. IV. Tranz. A face să nu mai existe, a reduce la nimic (omorând, distrugând, lichidând); a distruge, a desființa, a prăpădi, a extermina, a lichida, a nimicnici. – Din nimic.

DOOM

nimicí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nimicésc, imperf. 3 sg. nimiceá; conj. prez. 3 să nimiceáscă

nimicirăm
NIMICÍ, nimicesc, vb. IV. Tranz. A face să nu mai existe, a reduce la nimic (omorând, distrugând, lichidând); a distruge, a desființa, a prăpădi, a extermina, a lichida, a nimicnici. – Din nimic.

DOOM

nimicí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nimicésc, imperf. 3 sg. nimiceá; conj. prez. 3 să nimiceáscă

nimicirăți
NIMICÍ, nimicesc, vb. IV. Tranz. A face să nu mai existe, a reduce la nimic (omorând, distrugând, lichidând); a distruge, a desființa, a prăpădi, a extermina, a lichida, a nimicnici. – Din nimic.

DOOM

nimicí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nimicésc, imperf. 3 sg. nimiceá; conj. prez. 3 să nimiceáscă

nimicise
NIMICÍ, nimicesc, vb. IV. Tranz. A face să nu mai existe, a reduce la nimic (omorând, distrugând, lichidând); a distruge, a desființa, a prăpădi, a extermina, a lichida, a nimicnici. – Din nimic.

DOOM

nimicí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nimicésc, imperf. 3 sg. nimiceá; conj. prez. 3 să nimiceáscă

nimicisem
NIMICÍ, nimicesc, vb. IV. Tranz. A face să nu mai existe, a reduce la nimic (omorând, distrugând, lichidând); a distruge, a desființa, a prăpădi, a extermina, a lichida, a nimicnici. – Din nimic.

DOOM

nimicí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nimicésc, imperf. 3 sg. nimiceá; conj. prez. 3 să nimiceáscă

nimiciseră
NIMICÍ, nimicesc, vb. IV. Tranz. A face să nu mai existe, a reduce la nimic (omorând, distrugând, lichidând); a distruge, a desființa, a prăpădi, a extermina, a lichida, a nimicnici. – Din nimic.

DOOM

nimicí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nimicésc, imperf. 3 sg. nimiceá; conj. prez. 3 să nimiceáscă

nimiciserăm
NIMICÍ, nimicesc, vb. IV. Tranz. A face să nu mai existe, a reduce la nimic (omorând, distrugând, lichidând); a distruge, a desființa, a prăpădi, a extermina, a lichida, a nimicnici. – Din nimic.

DOOM

nimicí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nimicésc, imperf. 3 sg. nimiceá; conj. prez. 3 să nimiceáscă

nimiciserăți
NIMICÍ, nimicesc, vb. IV. Tranz. A face să nu mai existe, a reduce la nimic (omorând, distrugând, lichidând); a distruge, a desființa, a prăpădi, a extermina, a lichida, a nimicnici. – Din nimic.

DOOM

nimicí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nimicésc, imperf. 3 sg. nimiceá; conj. prez. 3 să nimiceáscă

nimiciseși
NIMICÍ, nimicesc, vb. IV. Tranz. A face să nu mai existe, a reduce la nimic (omorând, distrugând, lichidând); a distruge, a desființa, a prăpădi, a extermina, a lichida, a nimicnici. – Din nimic.

DOOM

nimicí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nimicésc, imperf. 3 sg. nimiceá; conj. prez. 3 să nimiceáscă

nimiciseți
NIMICÍ, nimicesc, vb. IV. Tranz. A face să nu mai existe, a reduce la nimic (omorând, distrugând, lichidând); a distruge, a desființa, a prăpădi, a extermina, a lichida, a nimicnici. – Din nimic.

DOOM

nimicí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nimicésc, imperf. 3 sg. nimiceá; conj. prez. 3 să nimiceáscă

nimicit
NIMICÍ, nimicesc, vb. IV. Tranz. A face să nu mai existe, a reduce la nimic (omorând, distrugând, lichidând); a distruge, a desființa, a prăpădi, a extermina, a lichida, a nimicnici. – Din nimic.

DOOM

nimicí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nimicésc, imperf. 3 sg. nimiceá; conj. prez. 3 să nimiceáscă

nimicit
NIMICÍT, -Ă, nimiciți, -te, adj. Care a fost redus la nimic; distrus. – V. nimici.

nimicita
NIMICÍT, -Ă, nimiciți, -te, adj. Care a fost redus la nimic; distrus. – V. nimici.

nimicite
NIMICÍT, -Ă, nimiciți, -te, adj. Care a fost redus la nimic; distrus. – V. nimici.

nimicitei
NIMICÍT, -Ă, nimiciți, -te, adj. Care a fost redus la nimic; distrus. – V. nimici.

nimicitele
NIMICÍT, -Ă, nimiciți, -te, adj. Care a fost redus la nimic; distrus. – V. nimici.

nimicitelor
NIMICÍT, -Ă, nimiciți, -te, adj. Care a fost redus la nimic; distrus. – V. nimici.

nimicitoare
NIMICITÓR, -OÁRE, nimicitori, -oare, adj. (Adesea fig.) Care nimicește; distrugător. – Nimic + suf. -tor.

DOOM

nimicitór adj. m., pl. nimicitóri; f. sg. și pl. nimicitoáre

nimicitoarea
NIMICITÓR, -OÁRE, nimicitori, -oare, adj. (Adesea fig.) Care nimicește; distrugător. – Nimic + suf. -tor.

DOOM

nimicitór adj. m., pl. nimicitóri; f. sg. și pl. nimicitoáre

nimicitoarei
NIMICITÓR, -OÁRE, nimicitori, -oare, adj. (Adesea fig.) Care nimicește; distrugător. – Nimic + suf. -tor.

DOOM

nimicitór adj. m., pl. nimicitóri; f. sg. și pl. nimicitoáre

nimicitoarele
NIMICITÓR, -OÁRE, nimicitori, -oare, adj. (Adesea fig.) Care nimicește; distrugător. – Nimic + suf. -tor.

DOOM

nimicitór adj. m., pl. nimicitóri; f. sg. și pl. nimicitoáre

nimicitoarelor
NIMICITÓR, -OÁRE, nimicitori, -oare, adj. (Adesea fig.) Care nimicește; distrugător. – Nimic + suf. -tor.

DOOM

nimicitór adj. m., pl. nimicitóri; f. sg. și pl. nimicitoáre

nimicitor
NIMICITÓR, -OÁRE, nimicitori, -oare, adj. (Adesea fig.) Care nimicește; distrugător. – Nimic + suf. -tor.

DOOM

nimicitór adj. m., pl. nimicitóri; f. sg. și pl. nimicitoáre

nimicitori
NIMICITÓR, -OÁRE, nimicitori, -oare, adj. (Adesea fig.) Care nimicește; distrugător. – Nimic + suf. -tor.

DOOM

nimicitór adj. m., pl. nimicitóri; f. sg. și pl. nimicitoáre

nimicitorii
NIMICITÓR, -OÁRE, nimicitori, -oare, adj. (Adesea fig.) Care nimicește; distrugător. – Nimic + suf. -tor.

DOOM

nimicitór adj. m., pl. nimicitóri; f. sg. și pl. nimicitoáre

nimicitorilor
NIMICITÓR, -OÁRE, nimicitori, -oare, adj. (Adesea fig.) Care nimicește; distrugător. – Nimic + suf. -tor.

DOOM

nimicitór adj. m., pl. nimicitóri; f. sg. și pl. nimicitoáre

nimicitorul
NIMICITÓR, -OÁRE, nimicitori, -oare, adj. (Adesea fig.) Care nimicește; distrugător. – Nimic + suf. -tor.

DOOM

nimicitór adj. m., pl. nimicitóri; f. sg. și pl. nimicitoáre

nimicitorului
NIMICITÓR, -OÁRE, nimicitori, -oare, adj. (Adesea fig.) Care nimicește; distrugător. – Nimic + suf. -tor.

DOOM

nimicitór adj. m., pl. nimicitóri; f. sg. și pl. nimicitoáre

nimicitul
NIMICÍT, -Ă, nimiciți, -te, adj. Care a fost redus la nimic; distrus. – V. nimici.

nimicitului
NIMICÍT, -Ă, nimiciți, -te, adj. Care a fost redus la nimic; distrus. – V. nimici.

nimiciși
NIMICÍ, nimicesc, vb. IV. Tranz. A face să nu mai existe, a reduce la nimic (omorând, distrugând, lichidând); a distruge, a desființa, a prăpădi, a extermina, a lichida, a nimicnici. – Din nimic.

DOOM

nimicí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nimicésc, imperf. 3 sg. nimiceá; conj. prez. 3 să nimiceáscă

nimiciți
NIMICÍ, nimicesc, vb. IV. Tranz. A face să nu mai existe, a reduce la nimic (omorând, distrugând, lichidând); a distruge, a desființa, a prăpădi, a extermina, a lichida, a nimicnici. – Din nimic.

DOOM

nimicí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nimicésc, imperf. 3 sg. nimiceá; conj. prez. 3 să nimiceáscă

nimiciți
NIMICÍT, -Ă, nimiciți, -te, adj. Care a fost redus la nimic; distrus. – V. nimici.

nimiciții
NIMICÍT, -Ă, nimiciți, -te, adj. Care a fost redus la nimic; distrus. – V. nimici.

nimiciților
NIMICÍT, -Ă, nimiciți, -te, adj. Care a fost redus la nimic; distrus. – V. nimici.

nimicnicea
NIMICNICÍ, nimicnicesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A nimici. ◊ Fig. A înlătura, a spulbera. – Nimic + suf. -nici.

DOOM

nimicnicí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg și 3 pl. nimicnicésc, imperf. 3 sg. nimicniceá; conj. prez. 3 să nimicniceáscă

nimicniceai
NIMICNICÍ, nimicnicesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A nimici. ◊ Fig. A înlătura, a spulbera. – Nimic + suf. -nici.

DOOM

nimicnicí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg și 3 pl. nimicnicésc, imperf. 3 sg. nimicniceá; conj. prez. 3 să nimicniceáscă

nimicniceam
NIMICNICÍ, nimicnicesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A nimici. ◊ Fig. A înlătura, a spulbera. – Nimic + suf. -nici.

DOOM

nimicnicí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg și 3 pl. nimicnicésc, imperf. 3 sg. nimicniceá; conj. prez. 3 să nimicniceáscă

nimicnicească
NIMICNICÍ, nimicnicesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A nimici. ◊ Fig. A înlătura, a spulbera. – Nimic + suf. -nici.

DOOM

nimicnicí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg și 3 pl. nimicnicésc, imperf. 3 sg. nimicniceá; conj. prez. 3 să nimicniceáscă

nimicniceau
NIMICNICÍ, nimicnicesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A nimici. ◊ Fig. A înlătura, a spulbera. – Nimic + suf. -nici.

DOOM

nimicnicí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg și 3 pl. nimicnicésc, imperf. 3 sg. nimicniceá; conj. prez. 3 să nimicniceáscă

nimicniceați
NIMICNICÍ, nimicnicesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A nimici. ◊ Fig. A înlătura, a spulbera. – Nimic + suf. -nici.

DOOM

nimicnicí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg și 3 pl. nimicnicésc, imperf. 3 sg. nimicniceá; conj. prez. 3 să nimicniceáscă

nimicnicesc
NIMICNICÍ, nimicnicesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A nimici. ◊ Fig. A înlătura, a spulbera. – Nimic + suf. -nici.

DOOM

nimicnicí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg și 3 pl. nimicnicésc, imperf. 3 sg. nimicniceá; conj. prez. 3 să nimicniceáscă

nimicnicește
NIMICNICÍ, nimicnicesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A nimici. ◊ Fig. A înlătura, a spulbera. – Nimic + suf. -nici.

DOOM

nimicnicí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg și 3 pl. nimicnicésc, imperf. 3 sg. nimicniceá; conj. prez. 3 să nimicniceáscă

nimicnicești
NIMICNICÍ, nimicnicesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A nimici. ◊ Fig. A înlătura, a spulbera. – Nimic + suf. -nici.

DOOM

nimicnicí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg și 3 pl. nimicnicésc, imperf. 3 sg. nimicniceá; conj. prez. 3 să nimicniceáscă

nimicnici
NIMICNICÍ, nimicnicesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A nimici. ◊ Fig. A înlătura, a spulbera. – Nimic + suf. -nici.

DOOM

nimicnicí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg și 3 pl. nimicnicésc, imperf. 3 sg. nimicniceá; conj. prez. 3 să nimicniceáscă

nimicnicia
NIMICNICÍE s. f. (Înv.) 1. Deșertăciune, zădărnicie. 2. Lipsă de însemnătate, de valoare; nimicie. – Nimicnici + suf. -ie.

DOOM

nimicnicíe (înv.) s. f., art. nimicnicía, g.-d. nimicnicíi, art. nimicnicíei

nimicnicie
NIMICNICÍE s. f. (Înv.) 1. Deșertăciune, zădărnicie. 2. Lipsă de însemnătate, de valoare; nimicie. – Nimicnici + suf. -ie.

DOOM

nimicnicíe (înv.) s. f., art. nimicnicía, g.-d. nimicnicíi, art. nimicnicíei

nimicniciei
NIMICNICÍE s. f. (Înv.) 1. Deșertăciune, zădărnicie. 2. Lipsă de însemnătate, de valoare; nimicie. – Nimicnici + suf. -ie.

DOOM

nimicnicíe (înv.) s. f., art. nimicnicía, g.-d. nimicnicíi, art. nimicnicíei

nimicnicii
NIMICNICÍ, nimicnicesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A nimici. ◊ Fig. A înlătura, a spulbera. – Nimic + suf. -nici.

DOOM

nimicnicí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg și 3 pl. nimicnicésc, imperf. 3 sg. nimicniceá; conj. prez. 3 să nimicniceáscă

nimicnicii
NIMICNICÍE s. f. (Înv.) 1. Deșertăciune, zădărnicie. 2. Lipsă de însemnătate, de valoare; nimicie. – Nimicnici + suf. -ie.

DOOM

nimicnicíe (înv.) s. f., art. nimicnicía, g.-d. nimicnicíi, art. nimicnicíei

nimicniciile
NIMICNICÍE s. f. (Înv.) 1. Deșertăciune, zădărnicie. 2. Lipsă de însemnătate, de valoare; nimicie. – Nimicnici + suf. -ie.

DOOM

nimicnicíe (înv.) s. f., art. nimicnicía, g.-d. nimicnicíi, art. nimicnicíei

nimicniciilor
NIMICNICÍE s. f. (Înv.) 1. Deșertăciune, zădărnicie. 2. Lipsă de însemnătate, de valoare; nimicie. – Nimicnici + suf. -ie.

DOOM

nimicnicíe (înv.) s. f., art. nimicnicía, g.-d. nimicnicíi, art. nimicnicíei

nimicnicim
NIMICNICÍ, nimicnicesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A nimici. ◊ Fig. A înlătura, a spulbera. – Nimic + suf. -nici.

DOOM

nimicnicí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg și 3 pl. nimicnicésc, imperf. 3 sg. nimicniceá; conj. prez. 3 să nimicniceáscă

nimicnicind
NIMICNICÍ, nimicnicesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A nimici. ◊ Fig. A înlătura, a spulbera. – Nimic + suf. -nici.

DOOM

nimicnicí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg și 3 pl. nimicnicésc, imperf. 3 sg. nimicniceá; conj. prez. 3 să nimicniceáscă

nimicnicire
NIMICNICÍ, nimicnicesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A nimici. ◊ Fig. A înlătura, a spulbera. – Nimic + suf. -nici.

DOOM

nimicnicí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg și 3 pl. nimicnicésc, imperf. 3 sg. nimicniceá; conj. prez. 3 să nimicniceáscă

nimicnicire
NIMICNICÍRE, nimicniciri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a nimicnici și rezultatul ei; nimicire, distrugere. – V. nimicnici.

DOOM

nimicnicíre (înv.) s. f., g.-d. art. nimicnicírii; pl. nimicnicíri

nimicnicirea
NIMICNICÍRE, nimicniciri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a nimicnici și rezultatul ei; nimicire, distrugere. – V. nimicnici.

DOOM

nimicnicíre (înv.) s. f., g.-d. art. nimicnicírii; pl. nimicnicíri

nimicniciri
NIMICNICÍRE, nimicniciri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a nimicnici și rezultatul ei; nimicire, distrugere. – V. nimicnici.

DOOM

nimicnicíre (înv.) s. f., g.-d. art. nimicnicírii; pl. nimicnicíri

nimicnicirii
NIMICNICÍRE, nimicniciri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a nimicnici și rezultatul ei; nimicire, distrugere. – V. nimicnici.

DOOM

nimicnicíre (înv.) s. f., g.-d. art. nimicnicírii; pl. nimicnicíri

nimicnicirile
NIMICNICÍRE, nimicniciri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a nimicnici și rezultatul ei; nimicire, distrugere. – V. nimicnici.

DOOM

nimicnicíre (înv.) s. f., g.-d. art. nimicnicírii; pl. nimicnicíri

nimicnicirilor
NIMICNICÍRE, nimicniciri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a nimicnici și rezultatul ei; nimicire, distrugere. – V. nimicnici.

DOOM

nimicnicíre (înv.) s. f., g.-d. art. nimicnicírii; pl. nimicnicíri

nimicniciră
NIMICNICÍ, nimicnicesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A nimici. ◊ Fig. A înlătura, a spulbera. – Nimic + suf. -nici.

DOOM

nimicnicí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg și 3 pl. nimicnicésc, imperf. 3 sg. nimicniceá; conj. prez. 3 să nimicniceáscă

nimicnicirăm
NIMICNICÍ, nimicnicesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A nimici. ◊ Fig. A înlătura, a spulbera. – Nimic + suf. -nici.

DOOM

nimicnicí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg și 3 pl. nimicnicésc, imperf. 3 sg. nimicniceá; conj. prez. 3 să nimicniceáscă

nimicnicirăți
NIMICNICÍ, nimicnicesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A nimici. ◊ Fig. A înlătura, a spulbera. – Nimic + suf. -nici.

DOOM

nimicnicí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg și 3 pl. nimicnicésc, imperf. 3 sg. nimicniceá; conj. prez. 3 să nimicniceáscă

nimicnicise
NIMICNICÍ, nimicnicesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A nimici. ◊ Fig. A înlătura, a spulbera. – Nimic + suf. -nici.

DOOM

nimicnicí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg și 3 pl. nimicnicésc, imperf. 3 sg. nimicniceá; conj. prez. 3 să nimicniceáscă

nimicnicisem
NIMICNICÍ, nimicnicesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A nimici. ◊ Fig. A înlătura, a spulbera. – Nimic + suf. -nici.

DOOM

nimicnicí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg și 3 pl. nimicnicésc, imperf. 3 sg. nimicniceá; conj. prez. 3 să nimicniceáscă

nimicniciseră
NIMICNICÍ, nimicnicesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A nimici. ◊ Fig. A înlătura, a spulbera. – Nimic + suf. -nici.

DOOM

nimicnicí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg și 3 pl. nimicnicésc, imperf. 3 sg. nimicniceá; conj. prez. 3 să nimicniceáscă

nimicniciserăm
NIMICNICÍ, nimicnicesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A nimici. ◊ Fig. A înlătura, a spulbera. – Nimic + suf. -nici.

DOOM

nimicnicí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg și 3 pl. nimicnicésc, imperf. 3 sg. nimicniceá; conj. prez. 3 să nimicniceáscă

nimicniciserăți
NIMICNICÍ, nimicnicesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A nimici. ◊ Fig. A înlătura, a spulbera. – Nimic + suf. -nici.

DOOM

nimicnicí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg și 3 pl. nimicnicésc, imperf. 3 sg. nimicniceá; conj. prez. 3 să nimicniceáscă

nimicniciseși
NIMICNICÍ, nimicnicesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A nimici. ◊ Fig. A înlătura, a spulbera. – Nimic + suf. -nici.

DOOM

nimicnicí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg și 3 pl. nimicnicésc, imperf. 3 sg. nimicniceá; conj. prez. 3 să nimicniceáscă

nimicniciseți
NIMICNICÍ, nimicnicesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A nimici. ◊ Fig. A înlătura, a spulbera. – Nimic + suf. -nici.

DOOM

nimicnicí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg și 3 pl. nimicnicésc, imperf. 3 sg. nimicniceá; conj. prez. 3 să nimicniceáscă

nimicnicit
NIMICNICÍ, nimicnicesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A nimici. ◊ Fig. A înlătura, a spulbera. – Nimic + suf. -nici.

DOOM

nimicnicí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg și 3 pl. nimicnicésc, imperf. 3 sg. nimicniceá; conj. prez. 3 să nimicniceáscă

nimicnicit
NIMICNICÍ, nimicnicesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A nimici. ◊ Fig. A înlătura, a spulbera. – Nimic + suf. -nici.

nimicniciși
NIMICNICÍ, nimicnicesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A nimici. ◊ Fig. A înlătura, a spulbera. – Nimic + suf. -nici.

DOOM

nimicnicí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg și 3 pl. nimicnicésc, imperf. 3 sg. nimicniceá; conj. prez. 3 să nimicniceáscă

nimicniciți
NIMICNICÍ, nimicnicesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A nimici. ◊ Fig. A înlătura, a spulbera. – Nimic + suf. -nici.

DOOM

nimicnicí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg și 3 pl. nimicnicésc, imperf. 3 sg. nimicniceá; conj. prez. 3 să nimicniceáscă

nimicul
NIMÍC, (I) pron. neg., adv., (II) nimicuri, s. n. I. 1. Pron. neg. (Indică inexistența unui lucru, a unui fapt etc.) Niciun lucru; spec. niciun cuvânt, niciun sunet, niciun zgomot; niciun lucru rău, defavorabil, primejdios. ♦ Loc. adj. De nimic = a) care este fără nicio valoare, fără importanță, mărunt; b) (despre oameni) lipsit de orice merit; lipsit de caracter; ticălos, necinstit. ◊ Loc. adv. Pe nimic = (aproape) gratuit, degeaba. Întru (sau cu) nimic = în niciun fel, deloc. 2. Adv. (Înv. și pop.) Defel, deloc, nicidecum; câtuși de puțin, în niciun fel. A Expr. A nu avea nimic a face = a nu avea nicio legătură (imul cu altul). II. S. n. 1. (Adesea la pl.) Lucru, ființă, faptă sau vorbă fără valoare; fleac. ◊ Loc. adv. (Reg.) Pe o nimică pe ceas = într-o clipă, repede. ◊ Expr. O nimica toată = ceva de foarte mică importanță sau valoare,fără nicio însemnătate. 4- Fig. Lipsă de merit; nimicnicie, zădărnicie. 2. Fig.(Mai ales art.) Neant, neființă; haos. [Var.: nimíca, (reg.) nimícă, nemíca, nemícă pron. neg., adv., s. f.] – Lat. nemica.

DOOM

nimíca v. nimíc

nimicului
NIMÍC, (I) pron. neg., adv., (II) nimicuri, s. n. I. 1. Pron. neg. (Indică inexistența unui lucru, a unui fapt etc.) Niciun lucru; spec. niciun cuvânt, niciun sunet, niciun zgomot; niciun lucru rău, defavorabil, primejdios. ♦ Loc. adj. De nimic = a) care este fără nicio valoare, fără importanță, mărunt; b) (despre oameni) lipsit de orice merit; lipsit de caracter; ticălos, necinstit. ◊ Loc. adv. Pe nimic = (aproape) gratuit, degeaba. Întru (sau cu) nimic = în niciun fel, deloc. 2. Adv. (Înv. și pop.) Defel, deloc, nicidecum; câtuși de puțin, în niciun fel. A Expr. A nu avea nimic a face = a nu avea nicio legătură (imul cu altul). II. S. n. 1. (Adesea la pl.) Lucru, ființă, faptă sau vorbă fără valoare; fleac. ◊ Loc. adv. (Reg.) Pe o nimică pe ceas = într-o clipă, repede. ◊ Expr. O nimica toată = ceva de foarte mică importanță sau valoare,fără nicio însemnătate. 4- Fig. Lipsă de merit; nimicnicie, zădărnicie. 2. Fig.(Mai ales art.) Neant, neființă; haos. [Var.: nimíca, (reg.) nimícă, nemíca, nemícă pron. neg., adv., s. f.] – Lat. nemica.

DOOM

nimíca v. nimíc

nimicuri
NIMÍC, (I) pron. neg., adv., (II) nimicuri, s. n. I. 1. Pron. neg. (Indică inexistența unui lucru, a unui fapt etc.) Niciun lucru; spec. niciun cuvânt, niciun sunet, niciun zgomot; niciun lucru rău, defavorabil, primejdios. ♦ Loc. adj. De nimic = a) care este fără nicio valoare, fără importanță, mărunt; b) (despre oameni) lipsit de orice merit; lipsit de caracter; ticălos, necinstit. ◊ Loc. adv. Pe nimic = (aproape) gratuit, degeaba. Întru (sau cu) nimic = în niciun fel, deloc. 2. Adv. (Înv. și pop.) Defel, deloc, nicidecum; câtuși de puțin, în niciun fel. A Expr. A nu avea nimic a face = a nu avea nicio legătură (imul cu altul). II. S. n. 1. (Adesea la pl.) Lucru, ființă, faptă sau vorbă fără valoare; fleac. ◊ Loc. adv. (Reg.) Pe o nimică pe ceas = într-o clipă, repede. ◊ Expr. O nimica toată = ceva de foarte mică importanță sau valoare,fără nicio însemnătate. 4- Fig. Lipsă de merit; nimicnicie, zădărnicie. 2. Fig.(Mai ales art.) Neant, neființă; haos. [Var.: nimíca, (reg.) nimícă, nemíca, nemícă pron. neg., adv., s. f.] – Lat. nemica.

DOOM

nimíca v. nimíc

nimicurile
NIMÍC, (I) pron. neg., adv., (II) nimicuri, s. n. I. 1. Pron. neg. (Indică inexistența unui lucru, a unui fapt etc.) Niciun lucru; spec. niciun cuvânt, niciun sunet, niciun zgomot; niciun lucru rău, defavorabil, primejdios. ♦ Loc. adj. De nimic = a) care este fără nicio valoare, fără importanță, mărunt; b) (despre oameni) lipsit de orice merit; lipsit de caracter; ticălos, necinstit. ◊ Loc. adv. Pe nimic = (aproape) gratuit, degeaba. Întru (sau cu) nimic = în niciun fel, deloc. 2. Adv. (Înv. și pop.) Defel, deloc, nicidecum; câtuși de puțin, în niciun fel. A Expr. A nu avea nimic a face = a nu avea nicio legătură (imul cu altul). II. S. n. 1. (Adesea la pl.) Lucru, ființă, faptă sau vorbă fără valoare; fleac. ◊ Loc. adv. (Reg.) Pe o nimică pe ceas = într-o clipă, repede. ◊ Expr. O nimica toată = ceva de foarte mică importanță sau valoare,fără nicio însemnătate. 4- Fig. Lipsă de merit; nimicnicie, zădărnicie. 2. Fig.(Mai ales art.) Neant, neființă; haos. [Var.: nimíca, (reg.) nimícă, nemíca, nemícă pron. neg., adv., s. f.] – Lat. nemica.

DOOM

nimíca v. nimíc

nimicurilor
NIMÍC, (I) pron. neg., adv., (II) nimicuri, s. n. I. 1. Pron. neg. (Indică inexistența unui lucru, a unui fapt etc.) Niciun lucru; spec. niciun cuvânt, niciun sunet, niciun zgomot; niciun lucru rău, defavorabil, primejdios. ♦ Loc. adj. De nimic = a) care este fără nicio valoare, fără importanță, mărunt; b) (despre oameni) lipsit de orice merit; lipsit de caracter; ticălos, necinstit. ◊ Loc. adv. Pe nimic = (aproape) gratuit, degeaba. Întru (sau cu) nimic = în niciun fel, deloc. 2. Adv. (Înv. și pop.) Defel, deloc, nicidecum; câtuși de puțin, în niciun fel. A Expr. A nu avea nimic a face = a nu avea nicio legătură (imul cu altul). II. S. n. 1. (Adesea la pl.) Lucru, ființă, faptă sau vorbă fără valoare; fleac. ◊ Loc. adv. (Reg.) Pe o nimică pe ceas = într-o clipă, repede. ◊ Expr. O nimica toată = ceva de foarte mică importanță sau valoare,fără nicio însemnătate. 4- Fig. Lipsă de merit; nimicnicie, zădărnicie. 2. Fig.(Mai ales art.) Neant, neființă; haos. [Var.: nimíca, (reg.) nimícă, nemíca, nemícă pron. neg., adv., s. f.] – Lat. nemica.

DOOM

nimíca v. nimíc

nimicuța
NIMICÚȚA pron. neg. (Pop.) Diminutiv al lui nimic. [Var.: nimicúță pron. neg.] – Nimic + suf. -uța.

DOOM

nimicúța/nimicúță (pop.) pr.

nimiezi
NIMIÉZI s. n. v. nămiază.

nimine
NÍMINE pron. neg. v. nimeni.

nimitez
NIMITÉZ, nimitezuri, s. n. (Reg.) Țesătură de lână sau de mătase subțire ca un văl, cu care femeile își acoperă capul. – Cf. rus. nametka.

DOOM

nimitéz (reg.) s. n., pl. nimitézuri

nimitezul
NIMITÉZ, nimitezuri, s. n. (Reg.) Țesătură de lână sau de mătase subțire ca un văl, cu care femeile își acoperă capul. – Cf. rus. nametka.

DOOM

nimitéz (reg.) s. n., pl. nimitézuri

nimitezului
NIMITÉZ, nimitezuri, s. n. (Reg.) Țesătură de lână sau de mătase subțire ca un văl, cu care femeile își acoperă capul. – Cf. rus. nametka.

DOOM

nimitéz (reg.) s. n., pl. nimitézuri

nimitezuri
NIMITÉZ, nimitezuri, s. n. (Reg.) Țesătură de lână sau de mătase subțire ca un văl, cu care femeile își acoperă capul. – Cf. rus. nametka.

DOOM

nimitéz (reg.) s. n., pl. nimitézuri

nimitezurile
NIMITÉZ, nimitezuri, s. n. (Reg.) Țesătură de lână sau de mătase subțire ca un văl, cu care femeile își acoperă capul. – Cf. rus. nametka.

DOOM

nimitéz (reg.) s. n., pl. nimitézuri

nimitezurilor
NIMITÉZ, nimitezuri, s. n. (Reg.) Țesătură de lână sau de mătase subțire ca un văl, cu care femeile își acoperă capul. – Cf. rus. nametka.

DOOM

nimitéz (reg.) s. n., pl. nimitézuri

nimiteț
NIMITÉZ, nimitezuri, s. n. (Mold., Bucov.) Văl de lînă sau de mătase subțire cu care femeile își acoperă capul; zăbranic. Pe-oglinzi de marmuri negre un negru nimitez. EMINESCU, O. I 96. – Variante: nimitéț, nemitéț (marian, NU. 247) s. n.

nimuric
NIMURÍC s. m. (Transilv.) Om slab și pipernicit, schilod. Strîmbă-Lemne, văzîndu-se rușinat de nimuricul acela, dă să pună mîna pe el, numai o-mpinsătură să-i deie. RETEGANUL, P. III 63.

nimurică
NIMURÍC s. m. (Transilv.) Om slab și pipernicit, schilod. Strîmbă-Lemne, văzîndu-se rușinat de nimuricul acela, dă să pună mîna pe el, numai o-mpinsătură să-i deie. RETEGANUL, P. III 63.

nimănui
NÍMENI pron. neg. (Indică inexistența unei ființe) Niciun om; nicio ființă. [Gen.-dat.: nimănui. – Var.: nímenea, (reg.) níme, nímene pron. neg.] – Lat. nemo, neminem.

DOOM

nímeni/(pop.) nímenea pr., g.-d. nimănúi/nimănúia

nimănuia
NÍMENI pron. neg. (Indică inexistența unei ființe) Niciun om; nicio ființă. [Gen.-dat.: nimănui. – Var.: nímenea, (reg.) níme, nímene pron. neg.] – Lat. nemo, neminem.

DOOM

nímeni/(pop.) nímenea pr., g.-d. nimănúi/nimănúia

nin
Nin = Ninus.

ninchez
NINCHÉZ s. n. v. nechez.

nineacă
NENEÁCĂ s. f. (Reg.) Mamă. [Var.: nineácă s. f.] – Cf. tc. n i n e.

DOOM

neneácă (reg.) s. f., g.-d. art. neneácăi/neneáchii

ninge
NÍNGE, pers. 3 ninge, vb. III. Intranz., impers. 1. A cădea zăpadă. ◊ Expr. (Parcă) îi tot ninge și-i plouă (întruna), se spune despre o persoană veșnic nemulțumită, posomorâtă. A-i ninge în barbă (sau pe cap, în păr) = a încărunți. ♦ Tranz. A acoperi ceva cu zăpadă. 2. Tranz. și intranz. Fig. A cădea ca fulgii de zăpadă; a cerne. ♦ Tranz. A lăsa să cadă (ca fulgii de zăpadă). – Lat. ningere.

DOOM

nínge (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. nínge; part. nins

ningău
NINGẮU s. n. (Reg.) 1. Ninsoare mare, bogată. 2. Luna decembrie. – Ninge + suf. -ău.

DOOM

ningắu (reg.) s. n., art. ningắul

ningăul
NINGẮU s. n. (Reg.) 1. Ninsoare mare, bogată. 2. Luna decembrie. – Ninge + suf. -ău.

DOOM

ningắu (reg.) s. n., art. ningắul

ningăului
NINGẮU s. n. (Reg.) 1. Ninsoare mare, bogată. 2. Luna decembrie. – Ninge + suf. -ău.

DOOM

ningắu (reg.) s. n., art. ningắul

ninja
NÍNJA, ninja, s. m., adj. invar. 1. (Luptător) bine antrenat, agresiv. 2. (Persoană) care aparține unor grupări secrete, în Japonia, luptând ca mercenar, în scopuri reprobabile. [Pr.: ninğa] – Cuv. japonez.

DOOM

*nínja (jap.) [ja pron. ǧa] adj. invar., s. m., pl. nínja

ninjaul
NÍNJA, ninja, s. m., adj. invar. 1. (Luptător) bine antrenat, agresiv. 2. (Persoană) care aparține unor grupări secrete, în Japonia, luptând ca mercenar, în scopuri reprobabile. [Pr.: ninğa] – Cuv. japonez.

DOOM

*nínja (jap.) [ja pron. ǧa] adj. invar., s. m., pl. nínja

ninjaului
NÍNJA, ninja, s. m., adj. invar. 1. (Luptător) bine antrenat, agresiv. 2. (Persoană) care aparține unor grupări secrete, în Japonia, luptând ca mercenar, în scopuri reprobabile. [Pr.: ninğa] – Cuv. japonez.

DOOM

*nínja (jap.) [ja pron. ǧa] adj. invar., s. m., pl. nínja

nins
NINS, -Ă, ninși, -se, adj. Acoperit de zăpadă. ◊ Expr. (A fi) nins de ani (sau de vreme) = (a fi) bătrân, cu părul alb. ♦ Fig. Cărunt. – V. ninge.

ninsa
NINS, -Ă, ninși, -se, adj. Acoperit de zăpadă. ◊ Expr. (A fi) nins de ani (sau de vreme) = (a fi) bătrân, cu părul alb. ♦ Fig. Cărunt. – V. ninge.

ninse
NINS, -Ă, ninși, -se, adj. Acoperit de zăpadă. ◊ Expr. (A fi) nins de ani (sau de vreme) = (a fi) bătrân, cu părul alb. ♦ Fig. Cărunt. – V. ninge.

ninsei
NINS, -Ă, ninși, -se, adj. Acoperit de zăpadă. ◊ Expr. (A fi) nins de ani (sau de vreme) = (a fi) bătrân, cu părul alb. ♦ Fig. Cărunt. – V. ninge.

ninsele
NINS, -Ă, ninși, -se, adj. Acoperit de zăpadă. ◊ Expr. (A fi) nins de ani (sau de vreme) = (a fi) bătrân, cu părul alb. ♦ Fig. Cărunt. – V. ninge.

ninselor
NINS, -Ă, ninși, -se, adj. Acoperit de zăpadă. ◊ Expr. (A fi) nins de ani (sau de vreme) = (a fi) bătrân, cu părul alb. ♦ Fig. Cărunt. – V. ninge.

ninsoare
NINSOÁRE, ninsori, s. f. 1. Faptul de a ninge; cădere a zăpezii. ◊ Loc. adv. Pe ninsoare = în timp ce ninge. 2. (Concr.) Zăpadă. ♦ Fig. Căruntețe. – Nins + suf. -oare.

DOOM

ninsoáre s. f., g.-d. art. ninsórii; pl. ninsóri

ninsoarea
NINSOÁRE, ninsori, s. f. 1. Faptul de a ninge; cădere a zăpezii. ◊ Loc. adv. Pe ninsoare = în timp ce ninge. 2. (Concr.) Zăpadă. ♦ Fig. Căruntețe. – Nins + suf. -oare.

DOOM

ninsoáre s. f., g.-d. art. ninsórii; pl. ninsóri

ninsori
NINSOÁRE, ninsori, s. f. 1. Faptul de a ninge; cădere a zăpezii. ◊ Loc. adv. Pe ninsoare = în timp ce ninge. 2. (Concr.) Zăpadă. ♦ Fig. Căruntețe. – Nins + suf. -oare.

DOOM

ninsoáre s. f., g.-d. art. ninsórii; pl. ninsóri

ninsoria
NINSURÍU, -ÍE adj. v. ninsoriu.

DOOM

ninsoríu (rar) adj. m., f. ninsoríe; pl. m. și f. ninsoríi

ninsorie
NINSURÍU, -ÍE adj. v. ninsoriu.

DOOM

ninsoríu (rar) adj. m., f. ninsoríe; pl. m. și f. ninsoríi

ninsoriei
NINSURÍU, -ÍE adj. v. ninsoriu.

DOOM

ninsoríu (rar) adj. m., f. ninsoríe; pl. m. și f. ninsoríi

ninsorii
NINSOÁRE, ninsori, s. f. 1. Faptul de a ninge; cădere a zăpezii. ◊ Loc. adv. Pe ninsoare = în timp ce ninge. 2. (Concr.) Zăpadă. ♦ Fig. Căruntețe. – Nins + suf. -oare.

DOOM

ninsoáre s. f., g.-d. art. ninsórii; pl. ninsóri

ninsorii
NINSURÍU, -ÍE adj. v. ninsoriu.

DOOM

ninsoríu (rar) adj. m., f. ninsoríe; pl. m. și f. ninsoríi

ninsoriii
NINSURÍU, -ÍE adj. v. ninsoriu.

DOOM

ninsoríu (rar) adj. m., f. ninsoríe; pl. m. și f. ninsoríi

ninsoriile
NINSURÍU, -ÍE adj. v. ninsoriu.

DOOM

ninsoríu (rar) adj. m., f. ninsoríe; pl. m. și f. ninsoríi

ninsoriilor
NINSURÍU, -ÍE adj. v. ninsoriu.

DOOM

ninsoríu (rar) adj. m., f. ninsoríe; pl. m. și f. ninsoríi

ninsorile
NINSOÁRE, ninsori, s. f. 1. Faptul de a ninge; cădere a zăpezii. ◊ Loc. adv. Pe ninsoare = în timp ce ninge. 2. (Concr.) Zăpadă. ♦ Fig. Căruntețe. – Nins + suf. -oare.

DOOM

ninsoáre s. f., g.-d. art. ninsórii; pl. ninsóri

ninsorilor
NINSOÁRE, ninsori, s. f. 1. Faptul de a ninge; cădere a zăpezii. ◊ Loc. adv. Pe ninsoare = în timp ce ninge. 2. (Concr.) Zăpadă. ♦ Fig. Căruntețe. – Nins + suf. -oare.

DOOM

ninsoáre s. f., g.-d. art. ninsórii; pl. ninsóri

ninsoriu
NINSURÍU, -ÍE adj. v. ninsoriu.

DOOM

ninsoríu (rar) adj. m., f. ninsoríe; pl. m. și f. ninsoríi

ninsoriul
NINSURÍU, -ÍE adj. v. ninsoriu.

DOOM

ninsoríu (rar) adj. m., f. ninsoríe; pl. m. și f. ninsoríi

ninsoriului
NINSURÍU, -ÍE adj. v. ninsoriu.

DOOM

ninsoríu (rar) adj. m., f. ninsoríe; pl. m. și f. ninsoríi

ninsul
NINS, -Ă, ninși, -se, adj. Acoperit de zăpadă. ◊ Expr. (A fi) nins de ani (sau de vreme) = (a fi) bătrân, cu părul alb. ♦ Fig. Cărunt. – V. ninge.

ninsului
NINS, -Ă, ninși, -se, adj. Acoperit de zăpadă. ◊ Expr. (A fi) nins de ani (sau de vreme) = (a fi) bătrân, cu părul alb. ♦ Fig. Cărunt. – V. ninge.

ninsuriu
NINSURÍU, -ÍE adj. v. ninsoriu.

DOOM

ninsoríu (rar) adj. m., f. ninsoríe; pl. m. și f. ninsoríi

ninus
Ninus, unul dintre fiii lui Belus și soțul Semiramidei, considerat drept întemeietorul mitic al cetății Ninive.

ninși
NINS, -Ă, ninși, -se, adj. Acoperit de zăpadă. ◊ Expr. (A fi) nins de ani (sau de vreme) = (a fi) bătrân, cu părul alb. ♦ Fig. Cărunt. – V. ninge.

ninșii
NINS, -Ă, ninși, -se, adj. Acoperit de zăpadă. ◊ Expr. (A fi) nins de ani (sau de vreme) = (a fi) bătrân, cu părul alb. ♦ Fig. Cărunt. – V. ninge.

ninșilor
NINS, -Ă, ninși, -se, adj. Acoperit de zăpadă. ◊ Expr. (A fi) nins de ani (sau de vreme) = (a fi) bătrân, cu părul alb. ♦ Fig. Cărunt. – V. ninge.

nioba
Nioba = Niobe.

niobe
Niobe, fiica lui Tantalus și soția lui Amphion, cu care a avut, spune legenda, șase fii și șase fiice. Mîndră de copiii ei, Niobe a avut îndrăzneala s-o sfideze pe Leto. Jignită, aceasta și-a rugat copiii s-o răzbune. Apollo și Artemis au plătit umilința adusă mamei lor ucigînd cu săgețile lor divine pe toți cei doisprezece copii ai Niobei. De desperare [!], nefericita mamă a vărsat șiroaie de lacrimi, pînă cînd, în cele din urmă, a fost preschimbată într-o stîncă.

niobit
NIOBÍT s. n. Mineral natural de fier, niobiu, tantal și mangan; columbit. [Pr.: ni-o-] – Din fr. niobite.

DOOM

niobít (ni-o-) s. n.

niobitul
NIOBÍT s. n. Mineral natural de fier, niobiu, tantal și mangan; columbit. [Pr.: ni-o-] – Din fr. niobite.

DOOM

niobít (ni-o-) s. n.

niobitului
NIOBÍT s. n. Mineral natural de fier, niobiu, tantal și mangan; columbit. [Pr.: ni-o-] – Din fr. niobite.

DOOM

niobít (ni-o-) s. n.

niobiu
NIÓBIU s. n. Element chimic, metal rar alb-cenușiu, dur, lucios, foarte rezistent la aer și la acțiunea agenților chimici. [Pr.: ni-o-] – Din fr. niobium, germ. Niobium.

DOOM

nióbiu [biu pron. biu] (ni-o-) s. n., art. nióbiul; simb. Nb

niobiul
NIÓBIU s. n. Element chimic, metal rar alb-cenușiu, dur, lucios, foarte rezistent la aer și la acțiunea agenților chimici. [Pr.: ni-o-] – Din fr. niobium, germ. Niobium.

DOOM

nióbiu [biu pron. biu] (ni-o-) s. n., art. nióbiul; simb. Nb

niobiului
NIÓBIU s. n. Element chimic, metal rar alb-cenușiu, dur, lucios, foarte rezistent la aer și la acțiunea agenților chimici. [Pr.: ni-o-] – Din fr. niobium, germ. Niobium.

DOOM

nióbiu [biu pron. biu] (ni-o-) s. n., art. nióbiul; simb. Nb

niper
NÍPER s.n. (Mar.) Dispozitiv de frânare pentru parâme de sârmă. [< germ. Nipper].

nipere
NÍPER s.n. (Mar.) Dispozitiv de frânare pentru parâme de sârmă. [< germ. Nipper].

niperele
NÍPER s.n. (Mar.) Dispozitiv de frânare pentru parâme de sârmă. [< germ. Nipper].

niperelor
NÍPER s.n. (Mar.) Dispozitiv de frânare pentru parâme de sârmă. [< germ. Nipper].

niperul
NÍPER s.n. (Mar.) Dispozitiv de frânare pentru parâme de sârmă. [< germ. Nipper].

niperului
NÍPER s.n. (Mar.) Dispozitiv de frânare pentru parâme de sârmă. [< germ. Nipper].

niplu
NÍPLU, nipluri, s. n. Piesă în formă de tub, cu ajutorul căreia se realizează asamblarea a două conducte, țevi, cabluri etc. – Din engl. nipple.

DOOM

níplu (ni-plu) s. n., art. níplul; pl. nípluri

niplul
NÍPLU, nipluri, s. n. Piesă în formă de tub, cu ajutorul căreia se realizează asamblarea a două conducte, țevi, cabluri etc. – Din engl. nipple.

DOOM

níplu (ni-plu) s. n., art. níplul; pl. nípluri

niplului
NÍPLU, nipluri, s. n. Piesă în formă de tub, cu ajutorul căreia se realizează asamblarea a două conducte, țevi, cabluri etc. – Din engl. nipple.

DOOM

níplu (ni-plu) s. n., art. níplul; pl. nípluri

nipluri
NÍPLU, nipluri, s. n. Piesă în formă de tub, cu ajutorul căreia se realizează asamblarea a două conducte, țevi, cabluri etc. – Din engl. nipple.

DOOM

níplu (ni-plu) s. n., art. níplul; pl. nípluri

niplurile
NÍPLU, nipluri, s. n. Piesă în formă de tub, cu ajutorul căreia se realizează asamblarea a două conducte, țevi, cabluri etc. – Din engl. nipple.

DOOM

níplu (ni-plu) s. n., art. níplul; pl. nípluri

niplurilor
NÍPLU, nipluri, s. n. Piesă în formă de tub, cu ajutorul căreia se realizează asamblarea a două conducte, țevi, cabluri etc. – Din engl. nipple.

DOOM

níplu (ni-plu) s. n., art. níplul; pl. nípluri

nipon
NIPÓN, -Ă, niponi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Japonez (1). 2. Adj. Japonez (2). – Din fr. nippon.

DOOM

nipón adj. m., s. m., pl. nipóni; adj. f., s. f. nipónă, pl. nipóne

nipon
NIPÓN, -Ă, niponi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Japonez (1). 2. Adj. Japonez (2). – Din fr. nippon.

DOOM

nipón adj. m., s. m., pl. nipóni; adj. f., s. f. nipónă, pl. nipóne

nipona
NIPÓN, -Ă, niponi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Japonez (1). 2. Adj. Japonez (2). – Din fr. nippon.

DOOM

nipón adj. m., s. m., pl. nipóni; adj. f., s. f. nipónă, pl. nipóne

nipona
NIPÓN, -Ă, niponi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Japonez (1). 2. Adj. Japonez (2). – Din fr. nippon.

DOOM

nipón adj. m., s. m., pl. nipóni; adj. f., s. f. nipónă, pl. nipóne

nipone
NIPÓN, -Ă, niponi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Japonez (1). 2. Adj. Japonez (2). – Din fr. nippon.

DOOM

nipón adj. m., s. m., pl. nipóni; adj. f., s. f. nipónă, pl. nipóne

nipone
NIPÓN, -Ă, niponi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Japonez (1). 2. Adj. Japonez (2). – Din fr. nippon.

DOOM

nipón adj. m., s. m., pl. nipóni; adj. f., s. f. nipónă, pl. nipóne

nipone
NIPÓN, -Ă, niponi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Japonez (1). 2. Adj. Japonez (2). – Din fr. nippon.

DOOM

nipón adj. m., s. m., pl. nipóni; adj. f., s. f. nipónă, pl. nipóne

niponei
NIPÓN, -Ă, niponi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Japonez (1). 2. Adj. Japonez (2). – Din fr. nippon.

DOOM

nipón adj. m., s. m., pl. nipóni; adj. f., s. f. nipónă, pl. nipóne

niponei
NIPÓN, -Ă, niponi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Japonez (1). 2. Adj. Japonez (2). – Din fr. nippon.

DOOM

nipón adj. m., s. m., pl. nipóni; adj. f., s. f. nipónă, pl. nipóne

niponele
NIPÓN, -Ă, niponi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Japonez (1). 2. Adj. Japonez (2). – Din fr. nippon.

DOOM

nipón adj. m., s. m., pl. nipóni; adj. f., s. f. nipónă, pl. nipóne

niponele
NIPÓN, -Ă, niponi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Japonez (1). 2. Adj. Japonez (2). – Din fr. nippon.

DOOM

nipón adj. m., s. m., pl. nipóni; adj. f., s. f. nipónă, pl. nipóne

niponelor
NIPÓN, -Ă, niponi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Japonez (1). 2. Adj. Japonez (2). – Din fr. nippon.

DOOM

nipón adj. m., s. m., pl. nipóni; adj. f., s. f. nipónă, pl. nipóne

niponelor
NIPÓN, -Ă, niponi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Japonez (1). 2. Adj. Japonez (2). – Din fr. nippon.

DOOM

nipón adj. m., s. m., pl. nipóni; adj. f., s. f. nipónă, pl. nipóne

niponi
NIPÓN, -Ă, niponi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Japonez (1). 2. Adj. Japonez (2). – Din fr. nippon.

DOOM

nipón adj. m., s. m., pl. nipóni; adj. f., s. f. nipónă, pl. nipóne

niponi
NIPÓN, -Ă, niponi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Japonez (1). 2. Adj. Japonez (2). – Din fr. nippon.

DOOM

nipón adj. m., s. m., pl. nipóni; adj. f., s. f. nipónă, pl. nipóne

niponii
NIPÓN, -Ă, niponi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Japonez (1). 2. Adj. Japonez (2). – Din fr. nippon.

DOOM

nipón adj. m., s. m., pl. nipóni; adj. f., s. f. nipónă, pl. nipóne

niponii
NIPÓN, -Ă, niponi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Japonez (1). 2. Adj. Japonez (2). – Din fr. nippon.

DOOM

nipón adj. m., s. m., pl. nipóni; adj. f., s. f. nipónă, pl. nipóne

niponilor
NIPÓN, -Ă, niponi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Japonez (1). 2. Adj. Japonez (2). – Din fr. nippon.

DOOM

nipón adj. m., s. m., pl. nipóni; adj. f., s. f. nipónă, pl. nipóne

niponilor
NIPÓN, -Ă, niponi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Japonez (1). 2. Adj. Japonez (2). – Din fr. nippon.

DOOM

nipón adj. m., s. m., pl. nipóni; adj. f., s. f. nipónă, pl. nipóne

nipono
NIPÓN, -Ă, niponi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Japonez (1). 2. Adj. Japonez (2). – Din fr. nippon.

DOOM

nipón adj. m., s. m., pl. nipóni; adj. f., s. f. nipónă, pl. nipóne

nipono
NIPÓN, -Ă, niponi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Japonez (1). 2. Adj. Japonez (2). – Din fr. nippon.

DOOM

nipón adj. m., s. m., pl. nipóni; adj. f., s. f. nipónă, pl. nipóne

niponul
NIPÓN, -Ă, niponi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Japonez (1). 2. Adj. Japonez (2). – Din fr. nippon.

DOOM

nipón adj. m., s. m., pl. nipóni; adj. f., s. f. nipónă, pl. nipóne

niponul
NIPÓN, -Ă, niponi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Japonez (1). 2. Adj. Japonez (2). – Din fr. nippon.

DOOM

nipón adj. m., s. m., pl. nipóni; adj. f., s. f. nipónă, pl. nipóne

niponule
NIPÓN, -Ă, niponi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Japonez (1). 2. Adj. Japonez (2). – Din fr. nippon.

DOOM

nipón adj. m., s. m., pl. nipóni; adj. f., s. f. nipónă, pl. nipóne

niponule
NIPÓN, -Ă, niponi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Japonez (1). 2. Adj. Japonez (2). – Din fr. nippon.

DOOM

nipón adj. m., s. m., pl. nipóni; adj. f., s. f. nipónă, pl. nipóne

niponului
NIPÓN, -Ă, niponi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Japonez (1). 2. Adj. Japonez (2). – Din fr. nippon.

DOOM

nipón adj. m., s. m., pl. nipóni; adj. f., s. f. nipónă, pl. nipóne

niponului
NIPÓN, -Ă, niponi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Japonez (1). 2. Adj. Japonez (2). – Din fr. nippon.

DOOM

nipón adj. m., s. m., pl. nipóni; adj. f., s. f. nipónă, pl. nipóne

niprala
NIPRÁLĂ, niprale, s. f. Plantă erbacee cu flori galbene, având fructele alcătuite din păstăi cu semințe puțin turtite, pestrițe, cu pete purpurii-negricioase (Lupinus luteus). – Et. nec.

DOOM

niprálă (ni-pra-) s. f., g.-d. art. niprálei; pl. niprále

niprale
NIPRÁLĂ, niprale, s. f. Plantă erbacee cu flori galbene, având fructele alcătuite din păstăi cu semințe puțin turtite, pestrițe, cu pete purpurii-negricioase (Lupinus luteus). – Et. nec.

DOOM

niprálă (ni-pra-) s. f., g.-d. art. niprálei; pl. niprále

nipralei
NIPRÁLĂ, niprale, s. f. Plantă erbacee cu flori galbene, având fructele alcătuite din păstăi cu semințe puțin turtite, pestrițe, cu pete purpurii-negricioase (Lupinus luteus). – Et. nec.

DOOM

niprálă (ni-pra-) s. f., g.-d. art. niprálei; pl. niprále

nipralele
NIPRÁLĂ, niprale, s. f. Plantă erbacee cu flori galbene, având fructele alcătuite din păstăi cu semințe puțin turtite, pestrițe, cu pete purpurii-negricioase (Lupinus luteus). – Et. nec.

DOOM

niprálă (ni-pra-) s. f., g.-d. art. niprálei; pl. niprále

nipralelor
NIPRÁLĂ, niprale, s. f. Plantă erbacee cu flori galbene, având fructele alcătuite din păstăi cu semințe puțin turtite, pestrițe, cu pete purpurii-negricioase (Lupinus luteus). – Et. nec.

DOOM

niprálă (ni-pra-) s. f., g.-d. art. niprálei; pl. niprále

nireu
Nireu = Nireus.

nireus
Nireus, unul dintre grecii care au rîvnit la mîna Helenei și a luptat sub zidurile Troiei. Era vestit pentru frumusețea lui. A căzut în război, ucis de Eurypylus, fiul lui Telephus.

nirvana
NIRVÁNA s. f. art. Noțiune care desemnează în budism, precum și în filosofia indiană, repaosul absolut (eliberarea definitivă de suferință), dobândit cu ajutorul contemplației și al ascezei. – Din fr. nirvana.

DOOM

!nirvána s. f., g.-d. art. nirvánei

nirvane
NIRVÁNA s. f. art. Noțiune care desemnează în budism, precum și în filosofia indiană, repaosul absolut (eliberarea definitivă de suferință), dobândit cu ajutorul contemplației și al ascezei. – Din fr. nirvana.

DOOM

!nirvána s. f., g.-d. art. nirvánei

nirvanei
NIRVÁNA s. f. art. Noțiune care desemnează în budism, precum și în filosofia indiană, repaosul absolut (eliberarea definitivă de suferință), dobândit cu ajutorul contemplației și al ascezei. – Din fr. nirvana.

DOOM

!nirvána s. f., g.-d. art. nirvánei

nis
Nis = Nisus.

niscai
NÍSCAI adj. nehot. invar. (Pop.) Care este, se află într-o cantitate nedeterminată, într-un număr oarecare; niscaiva. [Acc. și: niscái] – Lat. nescio qualis.

DOOM

níscai/niscái (pop.) adj. pr. invar.

niscaiva
NISCAIVÁ adj. nehot. invar. (Pop.) Niscai. [Var.: nescaivá, niscarevá, nescarevá adj. nehot. invar.] – Niscai + va.

DOOM

niscaivá (pop.) adj. pr. invar.

niscare
NISCÁRE adj. nehot. invar. v. niscai.

niscareva
NISCAREVÁ adj. nehot. invar. v. niscaiva.

niseide
Niseide = Nyseides.

niseidă
Niseide = Nyseides.

nisetri
NISÉTRU, nisetri, s. m. Pește mare, răpitor, cu corpul alungit și îndesat, având pe laturi și pe spate plăci cornoase, cu capul mic și botul scurt, lat și rotunjit, prețuit pentru carnea și pentru icrele lui (negre) (Acipenser güldenstaedti). – Din bg. nesetăr, esetăr.

DOOM

nisétru (-se-tru) s. m., art. nisétrul; pl. nisétri, art. nisétrii

nisetrii
NISÉTRU, nisetri, s. m. Pește mare, răpitor, cu corpul alungit și îndesat, având pe laturi și pe spate plăci cornoase, cu capul mic și botul scurt, lat și rotunjit, prețuit pentru carnea și pentru icrele lui (negre) (Acipenser güldenstaedti). – Din bg. nesetăr, esetăr.

DOOM

nisétru (-se-tru) s. m., art. nisétrul; pl. nisétri, art. nisétrii

nisetrilor
NISÉTRU, nisetri, s. m. Pește mare, răpitor, cu corpul alungit și îndesat, având pe laturi și pe spate plăci cornoase, cu capul mic și botul scurt, lat și rotunjit, prețuit pentru carnea și pentru icrele lui (negre) (Acipenser güldenstaedti). – Din bg. nesetăr, esetăr.

DOOM

nisétru (-se-tru) s. m., art. nisétrul; pl. nisétri, art. nisétrii

nisetru
NISÉTRU, nisetri, s. m. Pește mare, răpitor, cu corpul alungit și îndesat, având pe laturi și pe spate plăci cornoase, cu capul mic și botul scurt, lat și rotunjit, prețuit pentru carnea și pentru icrele lui (negre) (Acipenser güldenstaedti). – Din bg. nesetăr, esetăr.

DOOM

nisétru (-se-tru) s. m., art. nisétrul; pl. nisétri, art. nisétrii

nisetrul
NISÉTRU, nisetri, s. m. Pește mare, răpitor, cu corpul alungit și îndesat, având pe laturi și pe spate plăci cornoase, cu capul mic și botul scurt, lat și rotunjit, prețuit pentru carnea și pentru icrele lui (negre) (Acipenser güldenstaedti). – Din bg. nesetăr, esetăr.

DOOM

nisétru (-se-tru) s. m., art. nisétrul; pl. nisétri, art. nisétrii

nisetrului
NISÉTRU, nisetri, s. m. Pește mare, răpitor, cu corpul alungit și îndesat, având pe laturi și pe spate plăci cornoase, cu capul mic și botul scurt, lat și rotunjit, prețuit pentru carnea și pentru icrele lui (negre) (Acipenser güldenstaedti). – Din bg. nesetăr, esetăr.

DOOM

nisétru (-se-tru) s. m., art. nisétrul; pl. nisétri, art. nisétrii

nisfea
NÉSFIE s. f. v. nisfia.

DOOM

nisfiá (-fi-a) s. f., art. nisfiáua, g.-d. art. nisfiélei (-fi-e-); pl. nisfiéle, art. nisfiélele

nisfia
NÉSFIE s. f. v. nisfia.

DOOM

nisfiá (-fi-a) s. f., art. nisfiáua, g.-d. art. nisfiélei (-fi-e-); pl. nisfiéle, art. nisfiélele

nisfiaua
NÉSFIE s. f. v. nisfia.

DOOM

nisfiá (-fi-a) s. f., art. nisfiáua, g.-d. art. nisfiélei (-fi-e-); pl. nisfiéle, art. nisfiélele

nisfiele
NÉSFIE s. f. v. nisfia.

DOOM

nisfiá (-fi-a) s. f., art. nisfiáua, g.-d. art. nisfiélei (-fi-e-); pl. nisfiéle, art. nisfiélele

nisfielei
NÉSFIE s. f. v. nisfia.

DOOM

nisfiá (-fi-a) s. f., art. nisfiáua, g.-d. art. nisfiélei (-fi-e-); pl. nisfiéle, art. nisfiélele

nisfielele
NÉSFIE s. f. v. nisfia.

DOOM

nisfiá (-fi-a) s. f., art. nisfiáua, g.-d. art. nisfiélei (-fi-e-); pl. nisfiéle, art. nisfiélele

nisfielelor
NÉSFIE s. f. v. nisfia.

DOOM

nisfiá (-fi-a) s. f., art. nisfiáua, g.-d. art. nisfiélei (-fi-e-); pl. nisfiéle, art. nisfiélele

nisianul
Nisianul = Nysaeus.

nisifia
NISIFIÁ s. f. v. nisfia.

nisip
NISÍP, nisipuri, s. n. 1. Rocă sedimentară neconsolidată, provenită prin dezagregarea unor minerale, roci sau organisme și care se prezintă sub forma unei acumulări de granule fine; p. ext. (mai ales la pl.) loc, teren, întindere alcătuită din asemenea rocă și, de obicei, lipsită de vegetație. ◊ Expr. Ca (sau cât) nisipul (mării) = în număr foarte mare. A clădi (sau a funda) pe nisip = a întreprinde o acțiune sortită eșecului, pieirii. 2. Depunere patologică de granule fine de oxalați, urați, silicați etc. în rinichi, în vezica urinară sau în vezicula biliară. [Var.: (reg.) năsíp s. n.] – Din bg. nasip.

DOOM

nisíp s. n., pl. nisípuri

nisipar
NISIPÁR, (1) nisipuri, s. m., (2) nisipare, s. n. 1. S. m. (Rar) Persoană care scoate, cară (și vinde) nisip (1). 2. S. n. Dispozitiv montat pe o locomotivă, pe un tramvai etc. care servește la distribuirea nisipului (1) la roți pentru a împiedica patinarea acestora. – Nisip + suf. -ar.

nisipar
NISIPÁR, (1) nisipari, s. m., (2) nisipare, s. n. 1. S. m. Persoană care scoate, cară (și vinde) nisip (1). 2. S. n. Dispozitiv montat pe o locomotivă, pe un tramvai etc. care servește la distribuirea nisipului (1) la roți pentru a împiedica patinarea acestora. – Nisip + suf. -ar.

DOOM

nisipár² (dispozitiv) s. n., pl. nisipáre

nisipare
NISIPÁR, (1) nisipuri, s. m., (2) nisipare, s. n. 1. S. m. (Rar) Persoană care scoate, cară (și vinde) nisip (1). 2. S. n. Dispozitiv montat pe o locomotivă, pe un tramvai etc. care servește la distribuirea nisipului (1) la roți pentru a împiedica patinarea acestora. – Nisip + suf. -ar.

nisiparele
NISIPÁR, (1) nisipuri, s. m., (2) nisipare, s. n. 1. S. m. (Rar) Persoană care scoate, cară (și vinde) nisip (1). 2. S. n. Dispozitiv montat pe o locomotivă, pe un tramvai etc. care servește la distribuirea nisipului (1) la roți pentru a împiedica patinarea acestora. – Nisip + suf. -ar.

nisiparelor
NISIPÁR, (1) nisipuri, s. m., (2) nisipare, s. n. 1. S. m. (Rar) Persoană care scoate, cară (și vinde) nisip (1). 2. S. n. Dispozitiv montat pe o locomotivă, pe un tramvai etc. care servește la distribuirea nisipului (1) la roți pentru a împiedica patinarea acestora. – Nisip + suf. -ar.

nisipari
NISIPÁR, (1) nisipari, s. m., (2) nisipare, s. n. 1. S. m. Persoană care scoate, cară (și vinde) nisip (1). 2. S. n. Dispozitiv montat pe o locomotivă, pe un tramvai etc. care servește la distribuirea nisipului (1) la roți pentru a împiedica patinarea acestora. – Nisip + suf. -ar.

DOOM

nisipár² (dispozitiv) s. n., pl. nisipáre

nisiparii
NISIPÁR, (1) nisipari, s. m., (2) nisipare, s. n. 1. S. m. Persoană care scoate, cară (și vinde) nisip (1). 2. S. n. Dispozitiv montat pe o locomotivă, pe un tramvai etc. care servește la distribuirea nisipului (1) la roți pentru a împiedica patinarea acestora. – Nisip + suf. -ar.

DOOM

nisipár² (dispozitiv) s. n., pl. nisipáre

nisiparilor
NISIPÁR, (1) nisipari, s. m., (2) nisipare, s. n. 1. S. m. Persoană care scoate, cară (și vinde) nisip (1). 2. S. n. Dispozitiv montat pe o locomotivă, pe un tramvai etc. care servește la distribuirea nisipului (1) la roți pentru a împiedica patinarea acestora. – Nisip + suf. -ar.

DOOM

nisipár² (dispozitiv) s. n., pl. nisipáre

nisiparița
NISIPÁRIȚĂ, nisiparițe, s. f. Mic pește teleostean din apele de munte, asemănător cu zvârluga (Cobitis caspia romanica). – Nisip + suf. -ariță.

DOOM

nisipáriță (pește) s. f., g.-d. art. nisipáriței; pl. nisipárițe

nisiparițe
NISIPÁRIȚĂ, nisiparițe, s. f. Mic pește teleostean din apele de munte, asemănător cu zvârluga (Cobitis caspia romanica). – Nisip + suf. -ariță.

DOOM

nisipáriță (pește) s. f., g.-d. art. nisipáriței; pl. nisipárițe

nisipariței
NISIPÁRIȚĂ, nisiparițe, s. f. Mic pește teleostean din apele de munte, asemănător cu zvârluga (Cobitis caspia romanica). – Nisip + suf. -ariță.

DOOM

nisipáriță (pește) s. f., g.-d. art. nisipáriței; pl. nisipárițe

nisiparițele
NISIPÁRIȚĂ, nisiparițe, s. f. Mic pește teleostean din apele de munte, asemănător cu zvârluga (Cobitis caspia romanica). – Nisip + suf. -ariță.

DOOM

nisipáriță (pește) s. f., g.-d. art. nisipáriței; pl. nisipárițe

nisiparițelor
NISIPÁRIȚĂ, nisiparițe, s. f. Mic pește teleostean din apele de munte, asemănător cu zvârluga (Cobitis caspia romanica). – Nisip + suf. -ariță.

DOOM

nisipáriță (pește) s. f., g.-d. art. nisipáriței; pl. nisipárițe

nisiparnița
NISIPÁRNIȚĂ, nisiparnițe, s. f. (Înv.) 1. Vas mic umplut cu nisip fin care se presăra peste o hârtie proaspăt scrisă pentru a usca cerneala. 2. Aparat format din două recipiente de sticlă suprapuse care comunică între ele printr-un mic tub de sticlă și umplut cu o anumită cantitate de nisip, care servea, în trecut, pentru măsurarea timpului după durata de scurgere a nisipului dintr-un recipient într-altul; clepsidră. [Var.: nisipérniță s. f.] – Nisip + suf. -arniță.

DOOM

nisipárniță (vas cu nisip, clepsidră) (înv.) s. f., g.-d. art. nisipárniței; pl. nisipárnițe

nisiparnițe
NISIPÁRNIȚĂ, nisiparnițe, s. f. (Înv.) 1. Vas mic umplut cu nisip fin care se presăra peste o hârtie proaspăt scrisă pentru a usca cerneala. 2. Aparat format din două recipiente de sticlă suprapuse care comunică între ele printr-un mic tub de sticlă și umplut cu o anumită cantitate de nisip, care servea, în trecut, pentru măsurarea timpului după durata de scurgere a nisipului dintr-un recipient într-altul; clepsidră. [Var.: nisipérniță s. f.] – Nisip + suf. -arniță.

DOOM

nisipárniță (vas cu nisip, clepsidră) (înv.) s. f., g.-d. art. nisipárniței; pl. nisipárnițe

nisiparniței
NISIPÁRNIȚĂ, nisiparnițe, s. f. (Înv.) 1. Vas mic umplut cu nisip fin care se presăra peste o hârtie proaspăt scrisă pentru a usca cerneala. 2. Aparat format din două recipiente de sticlă suprapuse care comunică între ele printr-un mic tub de sticlă și umplut cu o anumită cantitate de nisip, care servea, în trecut, pentru măsurarea timpului după durata de scurgere a nisipului dintr-un recipient într-altul; clepsidră. [Var.: nisipérniță s. f.] – Nisip + suf. -arniță.

DOOM

nisipárniță (vas cu nisip, clepsidră) (înv.) s. f., g.-d. art. nisipárniței; pl. nisipárnițe

nisiparnițele
NISIPÁRNIȚĂ, nisiparnițe, s. f. (Înv.) 1. Vas mic umplut cu nisip fin care se presăra peste o hârtie proaspăt scrisă pentru a usca cerneala. 2. Aparat format din două recipiente de sticlă suprapuse care comunică între ele printr-un mic tub de sticlă și umplut cu o anumită cantitate de nisip, care servea, în trecut, pentru măsurarea timpului după durata de scurgere a nisipului dintr-un recipient într-altul; clepsidră. [Var.: nisipérniță s. f.] – Nisip + suf. -arniță.

DOOM

nisipárniță (vas cu nisip, clepsidră) (înv.) s. f., g.-d. art. nisipárniței; pl. nisipárnițe

nisiparnițelor
NISIPÁRNIȚĂ, nisiparnițe, s. f. (Înv.) 1. Vas mic umplut cu nisip fin care se presăra peste o hârtie proaspăt scrisă pentru a usca cerneala. 2. Aparat format din două recipiente de sticlă suprapuse care comunică între ele printr-un mic tub de sticlă și umplut cu o anumită cantitate de nisip, care servea, în trecut, pentru măsurarea timpului după durata de scurgere a nisipului dintr-un recipient într-altul; clepsidră. [Var.: nisipérniță s. f.] – Nisip + suf. -arniță.

DOOM

nisipárniță (vas cu nisip, clepsidră) (înv.) s. f., g.-d. art. nisipárniței; pl. nisipárnițe

nisiparul
NISIPÁR, (1) nisipuri, s. m., (2) nisipare, s. n. 1. S. m. (Rar) Persoană care scoate, cară (și vinde) nisip (1). 2. S. n. Dispozitiv montat pe o locomotivă, pe un tramvai etc. care servește la distribuirea nisipului (1) la roți pentru a împiedica patinarea acestora. – Nisip + suf. -ar.

nisiparul
NISIPÁR, (1) nisipari, s. m., (2) nisipare, s. n. 1. S. m. Persoană care scoate, cară (și vinde) nisip (1). 2. S. n. Dispozitiv montat pe o locomotivă, pe un tramvai etc. care servește la distribuirea nisipului (1) la roți pentru a împiedica patinarea acestora. – Nisip + suf. -ar.

DOOM

nisipár² (dispozitiv) s. n., pl. nisipáre

nisiparului
NISIPÁR, (1) nisipuri, s. m., (2) nisipare, s. n. 1. S. m. (Rar) Persoană care scoate, cară (și vinde) nisip (1). 2. S. n. Dispozitiv montat pe o locomotivă, pe un tramvai etc. care servește la distribuirea nisipului (1) la roți pentru a împiedica patinarea acestora. – Nisip + suf. -ar.

nisiparului
NISIPÁR, (1) nisipari, s. m., (2) nisipare, s. n. 1. S. m. Persoană care scoate, cară (și vinde) nisip (1). 2. S. n. Dispozitiv montat pe o locomotivă, pe un tramvai etc. care servește la distribuirea nisipului (1) la roți pentru a împiedica patinarea acestora. – Nisip + suf. -ar.

DOOM

nisipár² (dispozitiv) s. n., pl. nisipáre

nisipea
NISIPÍ, nisipesc, vb. IV. 1. Tranz. (Rar) A acoperi cu nisip, a astupa cu nisip. (Cu pronunțare regională) Principele ascunse mai întăi coroana sa... într-o fîntînă și, după ce o năsăpi, luă cu ai săi refugiul spre munții Carpați. ȘEZ. III 171. 2. Refl. A se preface în nisip, a se măcina, a se pulveriza. (Atestat în forma năsipi) Că piatra se năsipește Și cît lumea nu trăiește ! MARIAN, S. 238. – Variantă: (regional) năsipí vb. IV.

nisipeai
NISIPÍ, nisipesc, vb. IV. 1. Tranz. (Rar) A acoperi cu nisip, a astupa cu nisip. (Cu pronunțare regională) Principele ascunse mai întăi coroana sa... într-o fîntînă și, după ce o năsăpi, luă cu ai săi refugiul spre munții Carpați. ȘEZ. III 171. 2. Refl. A se preface în nisip, a se măcina, a se pulveriza. (Atestat în forma năsipi) Că piatra se năsipește Și cît lumea nu trăiește ! MARIAN, S. 238. – Variantă: (regional) năsipí vb. IV.

nisipeam
NISIPÍ, nisipesc, vb. IV. 1. Tranz. (Rar) A acoperi cu nisip, a astupa cu nisip. (Cu pronunțare regională) Principele ascunse mai întăi coroana sa... într-o fîntînă și, după ce o năsăpi, luă cu ai săi refugiul spre munții Carpați. ȘEZ. III 171. 2. Refl. A se preface în nisip, a se măcina, a se pulveriza. (Atestat în forma năsipi) Că piatra se năsipește Și cît lumea nu trăiește ! MARIAN, S. 238. – Variantă: (regional) năsipí vb. IV.

nisipească
NISIPÍ, nisipesc, vb. IV. 1. Tranz. (Rar) A acoperi cu nisip, a astupa cu nisip. (Cu pronunțare regională) Principele ascunse mai întăi coroana sa... într-o fîntînă și, după ce o năsăpi, luă cu ai săi refugiul spre munții Carpați. ȘEZ. III 171. 2. Refl. A se preface în nisip, a se măcina, a se pulveriza. (Atestat în forma năsipi) Că piatra se năsipește Și cît lumea nu trăiește ! MARIAN, S. 238. – Variantă: (regional) năsipí vb. IV.

nisipeau
NISIPÍ, nisipesc, vb. IV. 1. Tranz. (Rar) A acoperi cu nisip, a astupa cu nisip. (Cu pronunțare regională) Principele ascunse mai întăi coroana sa... într-o fîntînă și, după ce o năsăpi, luă cu ai săi refugiul spre munții Carpați. ȘEZ. III 171. 2. Refl. A se preface în nisip, a se măcina, a se pulveriza. (Atestat în forma năsipi) Că piatra se năsipește Și cît lumea nu trăiește ! MARIAN, S. 238. – Variantă: (regional) năsipí vb. IV.

nisipeați
NISIPÍ, nisipesc, vb. IV. 1. Tranz. (Rar) A acoperi cu nisip, a astupa cu nisip. (Cu pronunțare regională) Principele ascunse mai întăi coroana sa... într-o fîntînă și, după ce o năsăpi, luă cu ai săi refugiul spre munții Carpați. ȘEZ. III 171. 2. Refl. A se preface în nisip, a se măcina, a se pulveriza. (Atestat în forma năsipi) Că piatra se năsipește Și cît lumea nu trăiește ! MARIAN, S. 238. – Variantă: (regional) năsipí vb. IV.

nisiperniță
NISIPÁRNIȚĂ, nisiparnițe, s. f. (Înv.) 1. Vas mic umplut cu nisip fin care se presăra peste o hârtie proaspăt scrisă pentru a usca cerneala. 2. Aparat format din două recipiente de sticlă suprapuse care comunică între ele printr-un mic tub de sticlă și umplut cu o anumită cantitate de nisip, care servea, în trecut, pentru măsurarea timpului după durata de scurgere a nisipului dintr-un recipient într-altul; clepsidră. [Var.: nisipérniță s. f.] – Nisip + suf. -arniță.

DOOM

nisipárniță (vas cu nisip, clepsidră) (înv.) s. f., g.-d. art. nisipárniței; pl. nisipárnițe

nisipesc
NISIPÍ, nisipesc, vb. IV. 1. Tranz. (Rar) A acoperi cu nisip, a astupa cu nisip. (Cu pronunțare regională) Principele ascunse mai întăi coroana sa... într-o fîntînă și, după ce o năsăpi, luă cu ai săi refugiul spre munții Carpați. ȘEZ. III 171. 2. Refl. A se preface în nisip, a se măcina, a se pulveriza. (Atestat în forma năsipi) Că piatra se năsipește Și cît lumea nu trăiește ! MARIAN, S. 238. – Variantă: (regional) năsipí vb. IV.

nisipește
NISIPÍ, nisipesc, vb. IV. 1. Tranz. (Rar) A acoperi cu nisip, a astupa cu nisip. (Cu pronunțare regională) Principele ascunse mai întăi coroana sa... într-o fîntînă și, după ce o năsăpi, luă cu ai săi refugiul spre munții Carpați. ȘEZ. III 171. 2. Refl. A se preface în nisip, a se măcina, a se pulveriza. (Atestat în forma năsipi) Că piatra se năsipește Și cît lumea nu trăiește ! MARIAN, S. 238. – Variantă: (regional) năsipí vb. IV.

nisipești
NISIPÍ, nisipesc, vb. IV. 1. Tranz. (Rar) A acoperi cu nisip, a astupa cu nisip. (Cu pronunțare regională) Principele ascunse mai întăi coroana sa... într-o fîntînă și, după ce o năsăpi, luă cu ai săi refugiul spre munții Carpați. ȘEZ. III 171. 2. Refl. A se preface în nisip, a se măcina, a se pulveriza. (Atestat în forma năsipi) Că piatra se năsipește Și cît lumea nu trăiește ! MARIAN, S. 238. – Variantă: (regional) năsipí vb. IV.

nisipi
NISIPÍ, nisipesc, vb. IV. 1. Tranz. (Rar) A acoperi cu nisip, a astupa cu nisip. (Cu pronunțare regională) Principele ascunse mai întăi coroana sa... într-o fîntînă și, după ce o năsăpi, luă cu ai săi refugiul spre munții Carpați. ȘEZ. III 171. 2. Refl. A se preface în nisip, a se măcina, a se pulveriza. (Atestat în forma năsipi) Că piatra se năsipește Și cît lumea nu trăiește ! MARIAN, S. 238. – Variantă: (regional) năsipí vb. IV.

nisipia
NISIPÍU, -ÍE, nisipii, adj. (Rar) Gălbui (ca nisipul¹). – Nisip + suf. -iu.

DOOM

nisipíu adj. m., pl. nisipíe; pl. m. și f. nisipíi

nisipie
NISIPÍU, -ÍE, nisipii, adj. (Rar) Gălbui (ca nisipul¹). – Nisip + suf. -iu.

DOOM

nisipíu adj. m., pl. nisipíe; pl. m. și f. nisipíi

nisipiei
NISIPÍU, -ÍE, nisipii, adj. (Rar) Gălbui (ca nisipul¹). – Nisip + suf. -iu.

DOOM

nisipíu adj. m., pl. nisipíe; pl. m. și f. nisipíi

nisipii
NISIPÍ, nisipesc, vb. IV. 1. Tranz. (Rar) A acoperi cu nisip, a astupa cu nisip. (Cu pronunțare regională) Principele ascunse mai întăi coroana sa... într-o fîntînă și, după ce o năsăpi, luă cu ai săi refugiul spre munții Carpați. ȘEZ. III 171. 2. Refl. A se preface în nisip, a se măcina, a se pulveriza. (Atestat în forma năsipi) Că piatra se năsipește Și cît lumea nu trăiește ! MARIAN, S. 238. – Variantă: (regional) năsipí vb. IV.

nisipii
NISIPÍU, -ÍE, nisipii, adj. (Rar) Gălbui (ca nisipul¹). – Nisip + suf. -iu.

DOOM

nisipíu adj. m., pl. nisipíe; pl. m. și f. nisipíi

nisipiii
NISIPÍU, -ÍE, nisipii, adj. (Rar) Gălbui (ca nisipul¹). – Nisip + suf. -iu.

DOOM

nisipíu adj. m., pl. nisipíe; pl. m. și f. nisipíi

nisipiile
NISIPÍU, -ÍE, nisipii, adj. (Rar) Gălbui (ca nisipul¹). – Nisip + suf. -iu.

DOOM

nisipíu adj. m., pl. nisipíe; pl. m. și f. nisipíi

nisipiilor
NISIPÍU, -ÍE, nisipii, adj. (Rar) Gălbui (ca nisipul¹). – Nisip + suf. -iu.

DOOM

nisipíu adj. m., pl. nisipíe; pl. m. și f. nisipíi

nisipim
NISIPÍ, nisipesc, vb. IV. 1. Tranz. (Rar) A acoperi cu nisip, a astupa cu nisip. (Cu pronunțare regională) Principele ascunse mai întăi coroana sa... într-o fîntînă și, după ce o năsăpi, luă cu ai săi refugiul spre munții Carpați. ȘEZ. III 171. 2. Refl. A se preface în nisip, a se măcina, a se pulveriza. (Atestat în forma năsipi) Că piatra se năsipește Și cît lumea nu trăiește ! MARIAN, S. 238. – Variantă: (regional) năsipí vb. IV.

nisipind
NISIPÍ, nisipesc, vb. IV. 1. Tranz. (Rar) A acoperi cu nisip, a astupa cu nisip. (Cu pronunțare regională) Principele ascunse mai întăi coroana sa... într-o fîntînă și, după ce o năsăpi, luă cu ai săi refugiul spre munții Carpați. ȘEZ. III 171. 2. Refl. A se preface în nisip, a se măcina, a se pulveriza. (Atestat în forma năsipi) Că piatra se năsipește Și cît lumea nu trăiește ! MARIAN, S. 238. – Variantă: (regional) năsipí vb. IV.

nisipire
NISIPÍ, nisipesc, vb. IV. 1. Tranz. (Rar) A acoperi cu nisip, a astupa cu nisip. (Cu pronunțare regională) Principele ascunse mai întăi coroana sa... într-o fîntînă și, după ce o năsăpi, luă cu ai săi refugiul spre munții Carpați. ȘEZ. III 171. 2. Refl. A se preface în nisip, a se măcina, a se pulveriza. (Atestat în forma năsipi) Că piatra se năsipește Și cît lumea nu trăiește ! MARIAN, S. 238. – Variantă: (regional) năsipí vb. IV.

nisipire
NISIPÍ, nisipesc, vb. IV. 1. Tranz. (Rar) A acoperi, a astupa cu nisip. 2. Refl. A se preface în nisip; a se măcina, a se pulveriza. [Var.: (reg.) năsipí vb. IV] – Din nisip.

nisipiră
NISIPÍ, nisipesc, vb. IV. 1. Tranz. (Rar) A acoperi cu nisip, a astupa cu nisip. (Cu pronunțare regională) Principele ascunse mai întăi coroana sa... într-o fîntînă și, după ce o năsăpi, luă cu ai săi refugiul spre munții Carpați. ȘEZ. III 171. 2. Refl. A se preface în nisip, a se măcina, a se pulveriza. (Atestat în forma năsipi) Că piatra se năsipește Și cît lumea nu trăiește ! MARIAN, S. 238. – Variantă: (regional) năsipí vb. IV.

nisipirăm
NISIPÍ, nisipesc, vb. IV. 1. Tranz. (Rar) A acoperi cu nisip, a astupa cu nisip. (Cu pronunțare regională) Principele ascunse mai întăi coroana sa... într-o fîntînă și, după ce o năsăpi, luă cu ai săi refugiul spre munții Carpați. ȘEZ. III 171. 2. Refl. A se preface în nisip, a se măcina, a se pulveriza. (Atestat în forma năsipi) Că piatra se năsipește Și cît lumea nu trăiește ! MARIAN, S. 238. – Variantă: (regional) năsipí vb. IV.

nisipirăți
NISIPÍ, nisipesc, vb. IV. 1. Tranz. (Rar) A acoperi cu nisip, a astupa cu nisip. (Cu pronunțare regională) Principele ascunse mai întăi coroana sa... într-o fîntînă și, după ce o năsăpi, luă cu ai săi refugiul spre munții Carpați. ȘEZ. III 171. 2. Refl. A se preface în nisip, a se măcina, a se pulveriza. (Atestat în forma năsipi) Că piatra se năsipește Și cît lumea nu trăiește ! MARIAN, S. 238. – Variantă: (regional) năsipí vb. IV.

nisipise
NISIPÍ, nisipesc, vb. IV. 1. Tranz. (Rar) A acoperi cu nisip, a astupa cu nisip. (Cu pronunțare regională) Principele ascunse mai întăi coroana sa... într-o fîntînă și, după ce o năsăpi, luă cu ai săi refugiul spre munții Carpați. ȘEZ. III 171. 2. Refl. A se preface în nisip, a se măcina, a se pulveriza. (Atestat în forma năsipi) Că piatra se năsipește Și cît lumea nu trăiește ! MARIAN, S. 238. – Variantă: (regional) năsipí vb. IV.

nisipisem
NISIPÍ, nisipesc, vb. IV. 1. Tranz. (Rar) A acoperi cu nisip, a astupa cu nisip. (Cu pronunțare regională) Principele ascunse mai întăi coroana sa... într-o fîntînă și, după ce o năsăpi, luă cu ai săi refugiul spre munții Carpați. ȘEZ. III 171. 2. Refl. A se preface în nisip, a se măcina, a se pulveriza. (Atestat în forma năsipi) Că piatra se năsipește Și cît lumea nu trăiește ! MARIAN, S. 238. – Variantă: (regional) năsipí vb. IV.

nisipiseră
NISIPÍ, nisipesc, vb. IV. 1. Tranz. (Rar) A acoperi cu nisip, a astupa cu nisip. (Cu pronunțare regională) Principele ascunse mai întăi coroana sa... într-o fîntînă și, după ce o năsăpi, luă cu ai săi refugiul spre munții Carpați. ȘEZ. III 171. 2. Refl. A se preface în nisip, a se măcina, a se pulveriza. (Atestat în forma năsipi) Că piatra se năsipește Și cît lumea nu trăiește ! MARIAN, S. 238. – Variantă: (regional) năsipí vb. IV.

nisipiserăm
NISIPÍ, nisipesc, vb. IV. 1. Tranz. (Rar) A acoperi cu nisip, a astupa cu nisip. (Cu pronunțare regională) Principele ascunse mai întăi coroana sa... într-o fîntînă și, după ce o năsăpi, luă cu ai săi refugiul spre munții Carpați. ȘEZ. III 171. 2. Refl. A se preface în nisip, a se măcina, a se pulveriza. (Atestat în forma năsipi) Că piatra se năsipește Și cît lumea nu trăiește ! MARIAN, S. 238. – Variantă: (regional) năsipí vb. IV.

nisipiserăți
NISIPÍ, nisipesc, vb. IV. 1. Tranz. (Rar) A acoperi cu nisip, a astupa cu nisip. (Cu pronunțare regională) Principele ascunse mai întăi coroana sa... într-o fîntînă și, după ce o năsăpi, luă cu ai săi refugiul spre munții Carpați. ȘEZ. III 171. 2. Refl. A se preface în nisip, a se măcina, a se pulveriza. (Atestat în forma năsipi) Că piatra se năsipește Și cît lumea nu trăiește ! MARIAN, S. 238. – Variantă: (regional) năsipí vb. IV.

nisipiseși
NISIPÍ, nisipesc, vb. IV. 1. Tranz. (Rar) A acoperi cu nisip, a astupa cu nisip. (Cu pronunțare regională) Principele ascunse mai întăi coroana sa... într-o fîntînă și, după ce o năsăpi, luă cu ai săi refugiul spre munții Carpați. ȘEZ. III 171. 2. Refl. A se preface în nisip, a se măcina, a se pulveriza. (Atestat în forma năsipi) Că piatra se năsipește Și cît lumea nu trăiește ! MARIAN, S. 238. – Variantă: (regional) năsipí vb. IV.

nisipiseți
NISIPÍ, nisipesc, vb. IV. 1. Tranz. (Rar) A acoperi cu nisip, a astupa cu nisip. (Cu pronunțare regională) Principele ascunse mai întăi coroana sa... într-o fîntînă și, după ce o năsăpi, luă cu ai săi refugiul spre munții Carpați. ȘEZ. III 171. 2. Refl. A se preface în nisip, a se măcina, a se pulveriza. (Atestat în forma năsipi) Că piatra se năsipește Și cît lumea nu trăiește ! MARIAN, S. 238. – Variantă: (regional) năsipí vb. IV.

nisipit
NISIPÍ, nisipesc, vb. IV. 1. Tranz. (Rar) A acoperi cu nisip, a astupa cu nisip. (Cu pronunțare regională) Principele ascunse mai întăi coroana sa... într-o fîntînă și, după ce o năsăpi, luă cu ai săi refugiul spre munții Carpați. ȘEZ. III 171. 2. Refl. A se preface în nisip, a se măcina, a se pulveriza. (Atestat în forma năsipi) Că piatra se năsipește Și cît lumea nu trăiește ! MARIAN, S. 238. – Variantă: (regional) năsipí vb. IV.

nisipit
NISIPÍT, -Ă, nisipiți, -te, adj. (Rar) Nisipos. [Var.: (reg.) năsipít, -ă adj.] – Din nisip.

DOOM

nisipít (rar) adj. m., pl. nisipíți; f. nisipítă, pl. nisipíte

nisipita
NISIPÍT, -Ă, nisipiți, -te, adj. (Rar) Nisipos. [Var.: (reg.) năsipít, -ă adj.] – Din nisip.

DOOM

nisipít (rar) adj. m., pl. nisipíți; f. nisipítă, pl. nisipíte

nisipite
NISIPÍT, -Ă, nisipiți, -te, adj. (Rar) Nisipos. [Var.: (reg.) năsipít, -ă adj.] – Din nisip.

DOOM

nisipít (rar) adj. m., pl. nisipíți; f. nisipítă, pl. nisipíte

nisipitei
NISIPÍT, -Ă, nisipiți, -te, adj. (Rar) Nisipos. [Var.: (reg.) năsipít, -ă adj.] – Din nisip.

DOOM

nisipít (rar) adj. m., pl. nisipíți; f. nisipítă, pl. nisipíte

nisipitele
NISIPÍT, -Ă, nisipiți, -te, adj. (Rar) Nisipos. [Var.: (reg.) năsipít, -ă adj.] – Din nisip.

DOOM

nisipít (rar) adj. m., pl. nisipíți; f. nisipítă, pl. nisipíte

nisipitelor
NISIPÍT, -Ă, nisipiți, -te, adj. (Rar) Nisipos. [Var.: (reg.) năsipít, -ă adj.] – Din nisip.

DOOM

nisipít (rar) adj. m., pl. nisipíți; f. nisipítă, pl. nisipíte

nisipitul
NISIPÍT, -Ă, nisipiți, -te, adj. (Rar) Nisipos. [Var.: (reg.) năsipít, -ă adj.] – Din nisip.

DOOM

nisipít (rar) adj. m., pl. nisipíți; f. nisipítă, pl. nisipíte

nisipitului
NISIPÍT, -Ă, nisipiți, -te, adj. (Rar) Nisipos. [Var.: (reg.) năsipít, -ă adj.] – Din nisip.

DOOM

nisipít (rar) adj. m., pl. nisipíți; f. nisipítă, pl. nisipíte

nisipiu
NISIPÍU, -ÍE, nisipii, adj. (Rar) Gălbui (ca nisipul¹). – Nisip + suf. -iu.

DOOM

nisipíu adj. m., pl. nisipíe; pl. m. și f. nisipíi

nisipiul
NISIPÍU, -ÍE, nisipii, adj. (Rar) Gălbui (ca nisipul¹). – Nisip + suf. -iu.

DOOM

nisipíu adj. m., pl. nisipíe; pl. m. și f. nisipíi

nisipiului
NISIPÍU, -ÍE, nisipii, adj. (Rar) Gălbui (ca nisipul¹). – Nisip + suf. -iu.

DOOM

nisipíu adj. m., pl. nisipíe; pl. m. și f. nisipíi

nisipiș
NISIPÍȘ, nisipișuri, s. n. (Rar) Loc acoperit cu nisip (1); (colectiv) cantitate mare de nisip îngrămădit într-un loc. [Var.: (reg.) năsipíș s. n.] – Nisip + suf. -iș.

DOOM

nisipíș (rar) s. n., pl. nisipíșuri

nisipiși
NISIPÍ, nisipesc, vb. IV. 1. Tranz. (Rar) A acoperi cu nisip, a astupa cu nisip. (Cu pronunțare regională) Principele ascunse mai întăi coroana sa... într-o fîntînă și, după ce o năsăpi, luă cu ai săi refugiul spre munții Carpați. ȘEZ. III 171. 2. Refl. A se preface în nisip, a se măcina, a se pulveriza. (Atestat în forma năsipi) Că piatra se năsipește Și cît lumea nu trăiește ! MARIAN, S. 238. – Variantă: (regional) năsipí vb. IV.

nisipiște
NISIPÍȘTE, nisipiști, s. f. Aluviune depusă pe fundul apelor (stătătoare), formată dintr-un strat subțire de mâl acoperit cu nisip (1). – Nisip + suf. -iște.

DOOM

nisipíște s. f., g.-d. art. nisipíștii; pl. nisipíști

nisipiștea
NISIPÍȘTE, nisipiști, s. f. Aluviune depusă pe fundul apelor (stătătoare), formată dintr-un strat subțire de mâl acoperit cu nisip (1). – Nisip + suf. -iște.

DOOM

nisipíște s. f., g.-d. art. nisipíștii; pl. nisipíști

nisipiști
NISIPÍȘTE, nisipiști, s. f. Aluviune depusă pe fundul apelor (stătătoare), formată dintr-un strat subțire de mâl acoperit cu nisip (1). – Nisip + suf. -iște.

DOOM

nisipíște s. f., g.-d. art. nisipíștii; pl. nisipíști

nisipiștii
NISIPÍȘTE, nisipiști, s. f. Aluviune depusă pe fundul apelor (stătătoare), formată dintr-un strat subțire de mâl acoperit cu nisip (1). – Nisip + suf. -iște.

DOOM

nisipíște s. f., g.-d. art. nisipíștii; pl. nisipíști

nisipiștile
NISIPÍȘTE, nisipiști, s. f. Aluviune depusă pe fundul apelor (stătătoare), formată dintr-un strat subțire de mâl acoperit cu nisip (1). – Nisip + suf. -iște.

DOOM

nisipíște s. f., g.-d. art. nisipíștii; pl. nisipíști

nisipiștilor
NISIPÍȘTE, nisipiști, s. f. Aluviune depusă pe fundul apelor (stătătoare), formată dintr-un strat subțire de mâl acoperit cu nisip (1). – Nisip + suf. -iște.

DOOM

nisipíște s. f., g.-d. art. nisipíștii; pl. nisipíști

nisipișul
NISIPÍȘ, nisipișuri, s. n. (Rar) Loc acoperit cu nisip (1); (colectiv) cantitate mare de nisip îngrămădit într-un loc. [Var.: (reg.) năsipíș s. n.] – Nisip + suf. -iș.

DOOM

nisipíș (rar) s. n., pl. nisipíșuri

nisipișului
NISIPÍȘ, nisipișuri, s. n. (Rar) Loc acoperit cu nisip (1); (colectiv) cantitate mare de nisip îngrămădit într-un loc. [Var.: (reg.) năsipíș s. n.] – Nisip + suf. -iș.

DOOM

nisipíș (rar) s. n., pl. nisipíșuri

nisipișuri
NISIPÍȘ, nisipișuri, s. n. (Rar) Loc acoperit cu nisip (1); (colectiv) cantitate mare de nisip îngrămădit într-un loc. [Var.: (reg.) năsipíș s. n.] – Nisip + suf. -iș.

DOOM

nisipíș (rar) s. n., pl. nisipíșuri

nisipișurile
NISIPÍȘ, nisipișuri, s. n. (Rar) Loc acoperit cu nisip (1); (colectiv) cantitate mare de nisip îngrămădit într-un loc. [Var.: (reg.) năsipíș s. n.] – Nisip + suf. -iș.

DOOM

nisipíș (rar) s. n., pl. nisipíșuri

nisipișurilor
NISIPÍȘ, nisipișuri, s. n. (Rar) Loc acoperit cu nisip (1); (colectiv) cantitate mare de nisip îngrămădit într-un loc. [Var.: (reg.) năsipíș s. n.] – Nisip + suf. -iș.

DOOM

nisipíș (rar) s. n., pl. nisipíșuri

nisipiți
NISIPÍ, nisipesc, vb. IV. 1. Tranz. (Rar) A acoperi cu nisip, a astupa cu nisip. (Cu pronunțare regională) Principele ascunse mai întăi coroana sa... într-o fîntînă și, după ce o năsăpi, luă cu ai săi refugiul spre munții Carpați. ȘEZ. III 171. 2. Refl. A se preface în nisip, a se măcina, a se pulveriza. (Atestat în forma năsipi) Că piatra se năsipește Și cît lumea nu trăiește ! MARIAN, S. 238. – Variantă: (regional) năsipí vb. IV.

nisipiți
NISIPÍT, -Ă, nisipiți, -te, adj. (Rar) Nisipos. [Var.: (reg.) năsipít, -ă adj.] – Din nisip.

DOOM

nisipít (rar) adj. m., pl. nisipíți; f. nisipítă, pl. nisipíte

nisipiții
NISIPÍT, -Ă, nisipiți, -te, adj. (Rar) Nisipos. [Var.: (reg.) năsipít, -ă adj.] – Din nisip.

DOOM

nisipít (rar) adj. m., pl. nisipíți; f. nisipítă, pl. nisipíte

nisipiților
NISIPÍT, -Ă, nisipiți, -te, adj. (Rar) Nisipos. [Var.: (reg.) năsipít, -ă adj.] – Din nisip.

DOOM

nisipít (rar) adj. m., pl. nisipíți; f. nisipítă, pl. nisipíte

nisipoasa
NISIPÓS, -OÁSĂ, nisipoși, -oase, adj. Care este plin de nisip (1), care conține mult nisip, acoperit cu nisip; nisipit. [Var.: (reg.) năsipós, -oásă adj.] – Nisip + suf. -os.

DOOM

nisipós adj. m., pl. nisipóși; f. nisipoásă, pl. nisipoáse

nisipoase
NISIPÓS, -OÁSĂ, nisipoși, -oase, adj. Care este plin de nisip (1), care conține mult nisip, acoperit cu nisip; nisipit. [Var.: (reg.) năsipós, -oásă adj.] – Nisip + suf. -os.

DOOM

nisipós adj. m., pl. nisipóși; f. nisipoásă, pl. nisipoáse

nisipoasei
NISIPÓS, -OÁSĂ, nisipoși, -oase, adj. Care este plin de nisip (1), care conține mult nisip, acoperit cu nisip; nisipit. [Var.: (reg.) năsipós, -oásă adj.] – Nisip + suf. -os.

DOOM

nisipós adj. m., pl. nisipóși; f. nisipoásă, pl. nisipoáse

nisipoasele
NISIPÓS, -OÁSĂ, nisipoși, -oase, adj. Care este plin de nisip (1), care conține mult nisip, acoperit cu nisip; nisipit. [Var.: (reg.) năsipós, -oásă adj.] – Nisip + suf. -os.

DOOM

nisipós adj. m., pl. nisipóși; f. nisipoásă, pl. nisipoáse

nisipoaselor
NISIPÓS, -OÁSĂ, nisipoși, -oase, adj. Care este plin de nisip (1), care conține mult nisip, acoperit cu nisip; nisipit. [Var.: (reg.) năsipós, -oásă adj.] – Nisip + suf. -os.

DOOM

nisipós adj. m., pl. nisipóși; f. nisipoásă, pl. nisipoáse

nisipos
NISIPÓS, -OÁSĂ, nisipoși, -oase, adj. Care este plin de nisip (1), care conține mult nisip, acoperit cu nisip; nisipit. [Var.: (reg.) năsipós, -oásă adj.] – Nisip + suf. -os.

DOOM

nisipós adj. m., pl. nisipóși; f. nisipoásă, pl. nisipoáse

nisiposul
NISIPÓS, -OÁSĂ, nisipoși, -oase, adj. Care este plin de nisip (1), care conține mult nisip, acoperit cu nisip; nisipit. [Var.: (reg.) năsipós, -oásă adj.] – Nisip + suf. -os.

DOOM

nisipós adj. m., pl. nisipóși; f. nisipoásă, pl. nisipoáse

nisiposului
NISIPÓS, -OÁSĂ, nisipoși, -oase, adj. Care este plin de nisip (1), care conține mult nisip, acoperit cu nisip; nisipit. [Var.: (reg.) năsipós, -oásă adj.] – Nisip + suf. -os.

DOOM

nisipós adj. m., pl. nisipóși; f. nisipoásă, pl. nisipoáse

nisipoși
NISIPÓS, -OÁSĂ, nisipoși, -oase, adj. Care este plin de nisip (1), care conține mult nisip, acoperit cu nisip; nisipit. [Var.: (reg.) năsipós, -oásă adj.] – Nisip + suf. -os.

DOOM

nisipós adj. m., pl. nisipóși; f. nisipoásă, pl. nisipoáse

nisipoșii
NISIPÓS, -OÁSĂ, nisipoși, -oase, adj. Care este plin de nisip (1), care conține mult nisip, acoperit cu nisip; nisipit. [Var.: (reg.) năsipós, -oásă adj.] – Nisip + suf. -os.

DOOM

nisipós adj. m., pl. nisipóși; f. nisipoásă, pl. nisipoáse

nisipoșilor
NISIPÓS, -OÁSĂ, nisipoși, -oase, adj. Care este plin de nisip (1), care conține mult nisip, acoperit cu nisip; nisipit. [Var.: (reg.) năsipós, -oásă adj.] – Nisip + suf. -os.

DOOM

nisipós adj. m., pl. nisipóși; f. nisipoásă, pl. nisipoáse

nisipul
NISÍP, nisipuri, s. n. 1. Rocă sedimentară neconsolidată, provenită prin dezagregarea unor minerale, roci sau organisme și care se prezintă sub forma unei acumulări de granule fine; p. ext. (mai ales la pl.) loc, teren, întindere alcătuită din asemenea rocă și, de obicei, lipsită de vegetație. ◊ Expr. Ca (sau cât) nisipul (mării) = în număr foarte mare. A clădi (sau a funda) pe nisip = a întreprinde o acțiune sortită eșecului, pieirii. 2. Depunere patologică de granule fine de oxalați, urați, silicați etc. în rinichi, în vezica urinară sau în vezicula biliară. [Var.: (reg.) năsíp s. n.] – Din bg. nasip.

DOOM

nisíp s. n., pl. nisípuri

nisipului
NISÍP, nisipuri, s. n. 1. Rocă sedimentară neconsolidată, provenită prin dezagregarea unor minerale, roci sau organisme și care se prezintă sub forma unei acumulări de granule fine; p. ext. (mai ales la pl.) loc, teren, întindere alcătuită din asemenea rocă și, de obicei, lipsită de vegetație. ◊ Expr. Ca (sau cât) nisipul (mării) = în număr foarte mare. A clădi (sau a funda) pe nisip = a întreprinde o acțiune sortită eșecului, pieirii. 2. Depunere patologică de granule fine de oxalați, urați, silicați etc. în rinichi, în vezica urinară sau în vezicula biliară. [Var.: (reg.) năsíp s. n.] – Din bg. nasip.

DOOM

nisíp s. n., pl. nisípuri

nisipuri
NISÍP, nisipuri, s. n. 1. Rocă sedimentară neconsolidată, provenită prin dezagregarea unor minerale, roci sau organisme și care se prezintă sub forma unei acumulări de granule fine; p. ext. (mai ales la pl.) loc, teren, întindere alcătuită din asemenea rocă și, de obicei, lipsită de vegetație. ◊ Expr. Ca (sau cât) nisipul (mării) = în număr foarte mare. A clădi (sau a funda) pe nisip = a întreprinde o acțiune sortită eșecului, pieirii. 2. Depunere patologică de granule fine de oxalați, urați, silicați etc. în rinichi, în vezica urinară sau în vezicula biliară. [Var.: (reg.) năsíp s. n.] – Din bg. nasip.

DOOM

nisíp s. n., pl. nisípuri

nisipurile
NISÍP, nisipuri, s. n. 1. Rocă sedimentară neconsolidată, provenită prin dezagregarea unor minerale, roci sau organisme și care se prezintă sub forma unei acumulări de granule fine; p. ext. (mai ales la pl.) loc, teren, întindere alcătuită din asemenea rocă și, de obicei, lipsită de vegetație. ◊ Expr. Ca (sau cât) nisipul (mării) = în număr foarte mare. A clădi (sau a funda) pe nisip = a întreprinde o acțiune sortită eșecului, pieirii. 2. Depunere patologică de granule fine de oxalați, urați, silicați etc. în rinichi, în vezica urinară sau în vezicula biliară. [Var.: (reg.) năsíp s. n.] – Din bg. nasip.

DOOM

nisíp s. n., pl. nisípuri

nisipurilor
NISÍP, nisipuri, s. n. 1. Rocă sedimentară neconsolidată, provenită prin dezagregarea unor minerale, roci sau organisme și care se prezintă sub forma unei acumulări de granule fine; p. ext. (mai ales la pl.) loc, teren, întindere alcătuită din asemenea rocă și, de obicei, lipsită de vegetație. ◊ Expr. Ca (sau cât) nisipul (mării) = în număr foarte mare. A clădi (sau a funda) pe nisip = a întreprinde o acțiune sortită eșecului, pieirii. 2. Depunere patologică de granule fine de oxalați, urați, silicați etc. în rinichi, în vezica urinară sau în vezicula biliară. [Var.: (reg.) năsíp s. n.] – Din bg. nasip.

DOOM

nisíp s. n., pl. nisípuri

nisipăria
NISIPĂRÍE, nisipării, s. f. 1. Carieră de nisip (1). 2. (Colectiv) Nisip mult (îngrămădit de ape sau de vânt); loc cu asemenea nisip. – Nisip + suf. -ărie.

DOOM

nisipăríe s. f., art. nisipăría, g.-d. art. nisipăríei; pl. nisipăríi, art. nisipăríile

nisipărie
NISIPĂRÍE, nisipării, s. f. 1. Carieră de nisip (1). 2. (Colectiv) Nisip mult (îngrămădit de ape sau de vânt); loc cu asemenea nisip. – Nisip + suf. -ărie.

DOOM

nisipăríe s. f., art. nisipăría, g.-d. art. nisipăríei; pl. nisipăríi, art. nisipăríile

nisipăriei
NISIPĂRÍE, nisipării, s. f. 1. Carieră de nisip (1). 2. (Colectiv) Nisip mult (îngrămădit de ape sau de vânt); loc cu asemenea nisip. – Nisip + suf. -ărie.

DOOM

nisipăríe s. f., art. nisipăría, g.-d. art. nisipăríei; pl. nisipăríi, art. nisipăríile

nisipării
NISIPĂRÍE, nisipării, s. f. 1. Carieră de nisip (1). 2. (Colectiv) Nisip mult (îngrămădit de ape sau de vânt); loc cu asemenea nisip. – Nisip + suf. -ărie.

DOOM

nisipăríe s. f., art. nisipăría, g.-d. art. nisipăríei; pl. nisipăríi, art. nisipăríile

nisipăriile
NISIPĂRÍE, nisipării, s. f. 1. Carieră de nisip (1). 2. (Colectiv) Nisip mult (îngrămădit de ape sau de vânt); loc cu asemenea nisip. – Nisip + suf. -ărie.

DOOM

nisipăríe s. f., art. nisipăría, g.-d. art. nisipăríei; pl. nisipăríi, art. nisipăríile

nisipăriilor
NISIPĂRÍE, nisipării, s. f. 1. Carieră de nisip (1). 2. (Colectiv) Nisip mult (îngrămădit de ape sau de vânt); loc cu asemenea nisip. – Nisip + suf. -ărie.

DOOM

nisipăríe s. f., art. nisipăría, g.-d. art. nisipăríei; pl. nisipăríi, art. nisipăríile

nistagmic
NISTÁGMIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de nistagmus. [< fr. nystagmique].

nistagmica
NISTÁGMIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de nistagmus. [< fr. nystagmique].

nistagmice
NISTÁGMIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de nistagmus. [< fr. nystagmique].

nistagmicei
NISTÁGMIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de nistagmus. [< fr. nystagmique].

nistagmicele
NISTÁGMIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de nistagmus. [< fr. nystagmique].

nistagmicelor
NISTÁGMIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de nistagmus. [< fr. nystagmique].

nistagmici
NISTÁGMIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de nistagmus. [< fr. nystagmique].

nistagmicii
NISTÁGMIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de nistagmus. [< fr. nystagmique].

nistagmicilor
NISTÁGMIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de nistagmus. [< fr. nystagmique].

nistagmicul
NISTÁGMIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de nistagmus. [< fr. nystagmique].

nistagmicului
NISTÁGMIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de nistagmus. [< fr. nystagmique].

nistagmus
NISTÁGMUS s. n. Stare patologică manifestată prin mișcări oscilatorii ritmice ale globilor oculari în toate direcțiile, din cauza contracțiilor mușchilor ochilor. – Din fr. nystagmus.

DOOM

nistágmus s. n.

nistagmusul
NISTÁGMUS s. n. Stare patologică manifestată prin mișcări oscilatorii ritmice ale globilor oculari în toate direcțiile, din cauza contracțiilor mușchilor ochilor. – Din fr. nystagmus.

DOOM

nistágmus s. n.

nistagmusului
NISTÁGMUS s. n. Stare patologică manifestată prin mișcări oscilatorii ritmice ale globilor oculari în toate direcțiile, din cauza contracțiilor mușchilor ochilor. – Din fr. nystagmus.

DOOM

nistágmus s. n.

nistrean
NISTREÁN, -Ă, nistreni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (Locuitor) din regiunea situată în apropierea Nistrului. 2. Adj. Care se află pe malurile Nistrului; de pe Nistru. – Nistru (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

*nistreán adj. m., s. m., pl. nistréni; adj. f., s. f. nistreánă, pl. nistréne

nistreană
NISTREÁN, -Ă, nistreni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (Locuitor) din regiunea situată în apropierea Nistrului. 2. Adj. Care se află pe malurile Nistrului; de pe Nistru. – Nistru (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

*nistreán adj. m., s. m., pl. nistréni; adj. f., s. f. nistreánă, pl. nistréne

nistreț
NISTRÉȚ, -EÁȚĂ adj. v. mistreț.

nisus
Nisus 1. Unul dintre însoțitorii lui Aeneas și prieten nedespărțit cu Euryalus. A murit, cu ocazia unui atac al rutulilor, luptînd ca să-și răzbune prietenul ucis. 2. Fiul lui Pandion și rege al Megarei. A murit în urma trădării fiicei lui, Scylla. Nisus avea în creștetul capului un fir de păr din aur, care-l făcea de neînvins. Cînd Minos a atacat cetatea Megarei, Scylla, îndrăgostindu-se de el, a tăiat firul de păr de care atîrna victoria și viața tatălui ei și a predat cetatea dușmanului. După moarte, Nisus a fost transformat într-un vultur de mare.

nit
NIT¹, nituri, s. n. Tijă de metal (cilindrică) prevăzută cu un cap de diametru mai mare decât corpul, folosită la îmbinarea pieselor metalice, de piele sau de carton. – Din germ. Niet.

nit
NIT², niți, s. m. (Fiz.) Unitate de măsură a strălucirii. [Abr.: nt] – Din fr., engl. nit.

DOOM

nit s. n., pl. níturi

nitmetre
NITMÉTRU, nitmetre, s. n. (Fiz.) Fotometru pentru măsurarea strălucirii unei suprafețe. – Cf. fr. nitomètre.

nitmetrele
NITMÉTRU, nitmetre, s. n. (Fiz.) Fotometru pentru măsurarea strălucirii unei suprafețe. – Cf. fr. nitomètre.

nitmetrelor
NITMÉTRU, nitmetre, s. n. (Fiz.) Fotometru pentru măsurarea strălucirii unei suprafețe. – Cf. fr. nitomètre.

nitmetru
NITMÉTRU, nitmetre, s. n. (Fiz.) Fotometru pentru măsurarea strălucirii unei suprafețe. – Cf. fr. nitomètre.

nitmetrul
NITMÉTRU, nitmetre, s. n. (Fiz.) Fotometru pentru măsurarea strălucirii unei suprafețe. – Cf. fr. nitomètre.

nitmetrului
NITMÉTRU, nitmetre, s. n. (Fiz.) Fotometru pentru măsurarea strălucirii unei suprafețe. – Cf. fr. nitomètre.

nitr
NITR- v. nitro-.

nitra
NITRÁ, nitrez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A introduce o grupare alcătuită din azot și oxigen în molecula unei substanțe organice. – Din fr. nitrer.

DOOM

nitrá (a ~) (ni-tra) vb., ind. prez. 3 nitreáză

nitragin
NITRAGÍN s. n. Îngrășământ bacterian pentru culturile de plante leguminoase. – Din fr. nitragine.

DOOM

nitragín (ni-tra-) s. n.

nitraginul
NITRAGÍN s. n. Îngrășământ bacterian pentru culturile de plante leguminoase. – Din fr. nitragine.

DOOM

nitragín (ni-tra-) s. n.

nitraginului
NITRAGÍN s. n. Îngrășământ bacterian pentru culturile de plante leguminoase. – Din fr. nitragine.

DOOM

nitragín (ni-tra-) s. n.

nitrai
NITRÁ, nitrez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A introduce o grupare alcătuită din azot și oxigen în molecula unei substanțe organice. – Din fr. nitrer.

DOOM

nitrá (a ~) (ni-tra) vb., ind. prez. 3 nitreáză

nitram
NITRÁ, nitrez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A introduce o grupare alcătuită din azot și oxigen în molecula unei substanțe organice. – Din fr. nitrer.

DOOM

nitrá (a ~) (ni-tra) vb., ind. prez. 3 nitreáză

nitrare
NITRÁ, nitrez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A introduce o grupare alcătuită din azot și oxigen în molecula unei substanțe organice. – Din fr. nitrer.

DOOM

nitrá (a ~) (ni-tra) vb., ind. prez. 3 nitreáză

nitrare
NITRÁRE, nitrări, s. f. Acțiunea de a nitra și rezultatul ei. – V. nitra.

DOOM

nitráre (ni-tra-) s. f., g.-d. art. nitrắrii; pl. nitrắri

nitrarea
NITRÁRE, nitrări, s. f. Acțiunea de a nitra și rezultatul ei. – V. nitra.

DOOM

nitráre (ni-tra-) s. f., g.-d. art. nitrắrii; pl. nitrắri

nitrară
NITRÁ, nitrez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A introduce o grupare alcătuită din azot și oxigen în molecula unei substanțe organice. – Din fr. nitrer.

DOOM

nitrá (a ~) (ni-tra) vb., ind. prez. 3 nitreáză

nitrarăm
NITRÁ, nitrez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A introduce o grupare alcătuită din azot și oxigen în molecula unei substanțe organice. – Din fr. nitrer.

DOOM

nitrá (a ~) (ni-tra) vb., ind. prez. 3 nitreáză

nitrarăți
NITRÁ, nitrez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A introduce o grupare alcătuită din azot și oxigen în molecula unei substanțe organice. – Din fr. nitrer.

DOOM

nitrá (a ~) (ni-tra) vb., ind. prez. 3 nitreáză

nitrase
NITRÁ, nitrez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A introduce o grupare alcătuită din azot și oxigen în molecula unei substanțe organice. – Din fr. nitrer.

DOOM

nitrá (a ~) (ni-tra) vb., ind. prez. 3 nitreáză

nitrasem
NITRÁ, nitrez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A introduce o grupare alcătuită din azot și oxigen în molecula unei substanțe organice. – Din fr. nitrer.

DOOM

nitrá (a ~) (ni-tra) vb., ind. prez. 3 nitreáză

nitraseră
NITRÁ, nitrez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A introduce o grupare alcătuită din azot și oxigen în molecula unei substanțe organice. – Din fr. nitrer.

DOOM

nitrá (a ~) (ni-tra) vb., ind. prez. 3 nitreáză

nitraserăm
NITRÁ, nitrez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A introduce o grupare alcătuită din azot și oxigen în molecula unei substanțe organice. – Din fr. nitrer.

DOOM

nitrá (a ~) (ni-tra) vb., ind. prez. 3 nitreáză

nitraserăți
NITRÁ, nitrez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A introduce o grupare alcătuită din azot și oxigen în molecula unei substanțe organice. – Din fr. nitrer.

DOOM

nitrá (a ~) (ni-tra) vb., ind. prez. 3 nitreáză

nitraseși
NITRÁ, nitrez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A introduce o grupare alcătuită din azot și oxigen în molecula unei substanțe organice. – Din fr. nitrer.

DOOM

nitrá (a ~) (ni-tra) vb., ind. prez. 3 nitreáză

nitraseți
NITRÁ, nitrez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A introduce o grupare alcătuită din azot și oxigen în molecula unei substanțe organice. – Din fr. nitrer.

DOOM

nitrá (a ~) (ni-tra) vb., ind. prez. 3 nitreáză

nitrat
NITRÁ, nitrez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A introduce o grupare alcătuită din azot și oxigen în molecula unei substanțe organice. – Din fr. nitrer.

DOOM

nitrá (a ~) (ni-tra) vb., ind. prez. 3 nitreáză

nitrat
NITRÁT, nitrați, s. m. (Chim.) Azotat. ◊ Nitrat de argint = compus al natriului, folosit în medicină și în industria cernelurilor; azotat de argint. Nitrat de celuloză = nitroceluloză. – Din fr. nitrate.

DOOM

nitrát (ni-trat) s. m., pl. nitráți

nitrat
NITRÁT, nitrați, s. m. (Chim.) Azotat. ◊ Nitrat de argint = compus al natriului, folosit în medicină și în industria cernelurilor; azotat de argint. Nitrat de celuloză = nitroceluloză. – Din fr. nitrate.

DOOM

nitrát (ni-trat) s. m., pl. nitráți

nitrata
NITRÁT, nitrați, s. m. (Chim.) Azotat. ◊ Nitrat de argint = compus al natriului, folosit în medicină și în industria cernelurilor; azotat de argint. Nitrat de celuloză = nitroceluloză. – Din fr. nitrate.

DOOM

nitrát (ni-trat) s. m., pl. nitráți

nitrate
NITRÁT, nitrați, s. m. (Chim.) Azotat. ◊ Nitrat de argint = compus al natriului, folosit în medicină și în industria cernelurilor; azotat de argint. Nitrat de celuloză = nitroceluloză. – Din fr. nitrate.

DOOM

nitrát (ni-trat) s. m., pl. nitráți

nitratei
NITRÁT, nitrați, s. m. (Chim.) Azotat. ◊ Nitrat de argint = compus al natriului, folosit în medicină și în industria cernelurilor; azotat de argint. Nitrat de celuloză = nitroceluloză. – Din fr. nitrate.

DOOM

nitrát (ni-trat) s. m., pl. nitráți

nitratele
NITRÁT, nitrați, s. m. (Chim.) Azotat. ◊ Nitrat de argint = compus al natriului, folosit în medicină și în industria cernelurilor; azotat de argint. Nitrat de celuloză = nitroceluloză. – Din fr. nitrate.

DOOM

nitrát (ni-trat) s. m., pl. nitráți

nitratelor
NITRÁT, nitrați, s. m. (Chim.) Azotat. ◊ Nitrat de argint = compus al natriului, folosit în medicină și în industria cernelurilor; azotat de argint. Nitrat de celuloză = nitroceluloză. – Din fr. nitrate.

DOOM

nitrát (ni-trat) s. m., pl. nitráți

nitratul
NITRÁT, nitrați, s. m. (Chim.) Azotat. ◊ Nitrat de argint = compus al natriului, folosit în medicină și în industria cernelurilor; azotat de argint. Nitrat de celuloză = nitroceluloză. – Din fr. nitrate.

DOOM

nitrát (ni-trat) s. m., pl. nitráți

nitratul
NITRÁT, nitrați, s. m. (Chim.) Azotat. ◊ Nitrat de argint = compus al natriului, folosit în medicină și în industria cernelurilor; azotat de argint. Nitrat de celuloză = nitroceluloză. – Din fr. nitrate.

DOOM

nitrát (ni-trat) s. m., pl. nitráți

nitratului
NITRÁT, nitrați, s. m. (Chim.) Azotat. ◊ Nitrat de argint = compus al natriului, folosit în medicină și în industria cernelurilor; azotat de argint. Nitrat de celuloză = nitroceluloză. – Din fr. nitrate.

DOOM

nitrát (ni-trat) s. m., pl. nitráți

nitratului
NITRÁT, nitrați, s. m. (Chim.) Azotat. ◊ Nitrat de argint = compus al natriului, folosit în medicină și în industria cernelurilor; azotat de argint. Nitrat de celuloză = nitroceluloză. – Din fr. nitrate.

DOOM

nitrát (ni-trat) s. m., pl. nitráți

nitrau
NITRÁ, nitrez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A introduce o grupare alcătuită din azot și oxigen în molecula unei substanțe organice. – Din fr. nitrer.

DOOM

nitrá (a ~) (ni-tra) vb., ind. prez. 3 nitreáză

nitrași
NITRÁ, nitrez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A introduce o grupare alcătuită din azot și oxigen în molecula unei substanțe organice. – Din fr. nitrer.

DOOM

nitrá (a ~) (ni-tra) vb., ind. prez. 3 nitreáză

nitrați
NITRÁ, nitrez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A introduce o grupare alcătuită din azot și oxigen în molecula unei substanțe organice. – Din fr. nitrer.

DOOM

nitrá (a ~) (ni-tra) vb., ind. prez. 3 nitreáză

nitrați
NITRÁT, nitrați, s. m. (Chim.) Azotat. ◊ Nitrat de argint = compus al natriului, folosit în medicină și în industria cernelurilor; azotat de argint. Nitrat de celuloză = nitroceluloză. – Din fr. nitrate.

DOOM

nitrát (ni-trat) s. m., pl. nitráți

nitrați
NITRÁT, nitrați, s. m. (Chim.) Azotat. ◊ Nitrat de argint = compus al natriului, folosit în medicină și în industria cernelurilor; azotat de argint. Nitrat de celuloză = nitroceluloză. – Din fr. nitrate.

DOOM

nitrát (ni-trat) s. m., pl. nitráți

nitrația
NITRÁȚIE, nitrații, s. f. Tratament chimic cu acid nitric. – Din fr. nitration.

DOOM

nitráție (ni-tra-ți-e) s. f., art. nitráția (-ți-a), g.-d. art. nitráției; pl. nitráții, art. nitráțiile (-ți-i-)

nitrație
NITRÁȚIE, nitrații, s. f. Tratament chimic cu acid nitric. – Din fr. nitration.

DOOM

nitráție (ni-tra-ți-e) s. f., art. nitráția (-ți-a), g.-d. art. nitráției; pl. nitráții, art. nitráțiile (-ți-i-)

nitrației
NITRÁȚIE, nitrații, s. f. Tratament chimic cu acid nitric. – Din fr. nitration.

DOOM

nitráție (ni-tra-ți-e) s. f., art. nitráția (-ți-a), g.-d. art. nitráției; pl. nitráții, art. nitráțiile (-ți-i-)

nitrații
NITRÁT, nitrați, s. m. (Chim.) Azotat. ◊ Nitrat de argint = compus al natriului, folosit în medicină și în industria cernelurilor; azotat de argint. Nitrat de celuloză = nitroceluloză. – Din fr. nitrate.

DOOM

nitrát (ni-trat) s. m., pl. nitráți

nitrații
NITRÁT, nitrați, s. m. (Chim.) Azotat. ◊ Nitrat de argint = compus al natriului, folosit în medicină și în industria cernelurilor; azotat de argint. Nitrat de celuloză = nitroceluloză. – Din fr. nitrate.

DOOM

nitrát (ni-trat) s. m., pl. nitráți

nitrații
NITRÁȚIE, nitrații, s. f. Tratament chimic cu acid nitric. – Din fr. nitration.

DOOM

nitráție (ni-tra-ți-e) s. f., art. nitráția (-ți-a), g.-d. art. nitráției; pl. nitráții, art. nitráțiile (-ți-i-)

nitrațiile
NITRÁȚIE, nitrații, s. f. Tratament chimic cu acid nitric. – Din fr. nitration.

DOOM

nitráție (ni-tra-ți-e) s. f., art. nitráția (-ți-a), g.-d. art. nitráției; pl. nitráții, art. nitráțiile (-ți-i-)

nitrațiilor
NITRÁȚIE, nitrații, s. f. Tratament chimic cu acid nitric. – Din fr. nitration.

DOOM

nitráție (ni-tra-ți-e) s. f., art. nitráția (-ți-a), g.-d. art. nitráției; pl. nitráții, art. nitráțiile (-ți-i-)

nitraților
NITRÁT, nitrați, s. m. (Chim.) Azotat. ◊ Nitrat de argint = compus al natriului, folosit în medicină și în industria cernelurilor; azotat de argint. Nitrat de celuloză = nitroceluloză. – Din fr. nitrate.

DOOM

nitrát (ni-trat) s. m., pl. nitráți

nitraților
NITRÁT, nitrați, s. m. (Chim.) Azotat. ◊ Nitrat de argint = compus al natriului, folosit în medicină și în industria cernelurilor; azotat de argint. Nitrat de celuloză = nitroceluloză. – Din fr. nitrate.

DOOM

nitrát (ni-trat) s. m., pl. nitráți

nitrează
NITRÁ, nitrez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A introduce o grupare alcătuită din azot și oxigen în molecula unei substanțe organice. – Din fr. nitrer.

DOOM

nitrá (a ~) (ni-tra) vb., ind. prez. 3 nitreáză

nitrez
NITRÁ, nitrez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A introduce o grupare alcătuită din azot și oxigen în molecula unei substanțe organice. – Din fr. nitrer.

DOOM

nitrá (a ~) (ni-tra) vb., ind. prez. 3 nitreáză

nitreze
NITRÁ, nitrez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A introduce o grupare alcătuită din azot și oxigen în molecula unei substanțe organice. – Din fr. nitrer.

DOOM

nitrá (a ~) (ni-tra) vb., ind. prez. 3 nitreáză

nitrezi
NITRÁ, nitrez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A introduce o grupare alcătuită din azot și oxigen în molecula unei substanțe organice. – Din fr. nitrer.

DOOM

nitrá (a ~) (ni-tra) vb., ind. prez. 3 nitreáză

nitri
NITRI- v. nitro-.

nitric
NÍTRIC, -Ă, nitrici, -ce, adj. (Chim.) Azotic. ◊ Acid nitric = acid azotic. – Din fr. nitrique.

DOOM

nítric (ni-tric) adj. m., pl. nítrici; f. nítrică, pl. nítrice

nitrica
NÍTRIC, -Ă, nitrici, -ce, adj. (Chim.) Azotic. ◊ Acid nitric = acid azotic. – Din fr. nitrique.

DOOM

nítric (ni-tric) adj. m., pl. nítrici; f. nítrică, pl. nítrice

nitrice
NÍTRIC, -Ă, nitrici, -ce, adj. (Chim.) Azotic. ◊ Acid nitric = acid azotic. – Din fr. nitrique.

DOOM

nítric (ni-tric) adj. m., pl. nítrici; f. nítrică, pl. nítrice

nitricei
NÍTRIC, -Ă, nitrici, -ce, adj. (Chim.) Azotic. ◊ Acid nitric = acid azotic. – Din fr. nitrique.

DOOM

nítric (ni-tric) adj. m., pl. nítrici; f. nítrică, pl. nítrice

nitricele
NÍTRIC, -Ă, nitrici, -ce, adj. (Chim.) Azotic. ◊ Acid nitric = acid azotic. – Din fr. nitrique.

DOOM

nítric (ni-tric) adj. m., pl. nítrici; f. nítrică, pl. nítrice

nitricelor
NÍTRIC, -Ă, nitrici, -ce, adj. (Chim.) Azotic. ◊ Acid nitric = acid azotic. – Din fr. nitrique.

DOOM

nítric (ni-tric) adj. m., pl. nítrici; f. nítrică, pl. nítrice

nitrici
NÍTRIC, -Ă, nitrici, -ce, adj. (Chim.) Azotic. ◊ Acid nitric = acid azotic. – Din fr. nitrique.

DOOM

nítric (ni-tric) adj. m., pl. nítrici; f. nítrică, pl. nítrice

nitricii
NÍTRIC, -Ă, nitrici, -ce, adj. (Chim.) Azotic. ◊ Acid nitric = acid azotic. – Din fr. nitrique.

DOOM

nítric (ni-tric) adj. m., pl. nítrici; f. nítrică, pl. nítrice

nitricilor
NÍTRIC, -Ă, nitrici, -ce, adj. (Chim.) Azotic. ◊ Acid nitric = acid azotic. – Din fr. nitrique.

DOOM

nítric (ni-tric) adj. m., pl. nítrici; f. nítrică, pl. nítrice

nitricul
NÍTRIC, -Ă, nitrici, -ce, adj. (Chim.) Azotic. ◊ Acid nitric = acid azotic. – Din fr. nitrique.

DOOM

nítric (ni-tric) adj. m., pl. nítrici; f. nítrică, pl. nítrice

nitricului
NÍTRIC, -Ă, nitrici, -ce, adj. (Chim.) Azotic. ◊ Acid nitric = acid azotic. – Din fr. nitrique.

DOOM

nítric (ni-tric) adj. m., pl. nítrici; f. nítrică, pl. nítrice

nitrific
NITRIFICÁ, pers. 3 nitrifică, vb. I. Refl. (Despre amoniacul din sol) A se transforma prin oxidare, sub acțiunea unor bacterii, în azotați folosiți de plante la sinteza materiei organice. – După fr. nitrifier.

DOOM

nitrificá (a ~) (ni-tri-) vb., ind. prez. 3 nitrífică

nitrifica
NITRIFICÁ, pers. 3 nitrifică, vb. I. Refl. (Despre amoniacul din sol) A se transforma prin oxidare, sub acțiunea unor bacterii, în azotați folosiți de plante la sinteza materiei organice. – După fr. nitrifier.

DOOM

nitrificá (a ~) (ni-tri-) vb., ind. prez. 3 nitrífică

nitrificai
NITRIFICÁ, pers. 3 nitrifică, vb. I. Refl. (Despre amoniacul din sol) A se transforma prin oxidare, sub acțiunea unor bacterii, în azotați folosiți de plante la sinteza materiei organice. – După fr. nitrifier.

DOOM

nitrificá (a ~) (ni-tri-) vb., ind. prez. 3 nitrífică

nitrificam
NITRIFICÁ, pers. 3 nitrifică, vb. I. Refl. (Despre amoniacul din sol) A se transforma prin oxidare, sub acțiunea unor bacterii, în azotați folosiți de plante la sinteza materiei organice. – După fr. nitrifier.

DOOM

nitrificá (a ~) (ni-tri-) vb., ind. prez. 3 nitrífică

nitrificare
NITRIFICÁ, pers. 3 nitrifică, vb. I. Refl. (Despre amoniacul din sol) A se transforma prin oxidare, sub acțiunea unor bacterii, în azotați folosiți de plante la sinteza materiei organice. – După fr. nitrifier.

DOOM

nitrificá (a ~) (ni-tri-) vb., ind. prez. 3 nitrífică

nitrificare
NITRIFICÁRE, nitrificări, s. f. Acțiunea de a se nitrifica și rezultatul ei. – V. nitrifica.

DOOM

nitrificáre (ni-tri-) s. f., g.-d. art. nitrificắrii; pl. nitrificắri

nitrificarea
NITRIFICÁRE, nitrificări, s. f. Acțiunea de a se nitrifica și rezultatul ei. – V. nitrifica.

DOOM

nitrificáre (ni-tri-) s. f., g.-d. art. nitrificắrii; pl. nitrificắri

nitrificară
NITRIFICÁ, pers. 3 nitrifică, vb. I. Refl. (Despre amoniacul din sol) A se transforma prin oxidare, sub acțiunea unor bacterii, în azotați folosiți de plante la sinteza materiei organice. – După fr. nitrifier.

DOOM

nitrificá (a ~) (ni-tri-) vb., ind. prez. 3 nitrífică

nitrificarăm
NITRIFICÁ, pers. 3 nitrifică, vb. I. Refl. (Despre amoniacul din sol) A se transforma prin oxidare, sub acțiunea unor bacterii, în azotați folosiți de plante la sinteza materiei organice. – După fr. nitrifier.

DOOM

nitrificá (a ~) (ni-tri-) vb., ind. prez. 3 nitrífică

nitrificarăți
NITRIFICÁ, pers. 3 nitrifică, vb. I. Refl. (Despre amoniacul din sol) A se transforma prin oxidare, sub acțiunea unor bacterii, în azotați folosiți de plante la sinteza materiei organice. – După fr. nitrifier.

DOOM

nitrificá (a ~) (ni-tri-) vb., ind. prez. 3 nitrífică

nitrificase
NITRIFICÁ, pers. 3 nitrifică, vb. I. Refl. (Despre amoniacul din sol) A se transforma prin oxidare, sub acțiunea unor bacterii, în azotați folosiți de plante la sinteza materiei organice. – După fr. nitrifier.

DOOM

nitrificá (a ~) (ni-tri-) vb., ind. prez. 3 nitrífică

nitrificasem
NITRIFICÁ, pers. 3 nitrifică, vb. I. Refl. (Despre amoniacul din sol) A se transforma prin oxidare, sub acțiunea unor bacterii, în azotați folosiți de plante la sinteza materiei organice. – După fr. nitrifier.

DOOM

nitrificá (a ~) (ni-tri-) vb., ind. prez. 3 nitrífică

nitrificaseră
NITRIFICÁ, pers. 3 nitrifică, vb. I. Refl. (Despre amoniacul din sol) A se transforma prin oxidare, sub acțiunea unor bacterii, în azotați folosiți de plante la sinteza materiei organice. – După fr. nitrifier.

DOOM

nitrificá (a ~) (ni-tri-) vb., ind. prez. 3 nitrífică

nitrificaserăm
NITRIFICÁ, pers. 3 nitrifică, vb. I. Refl. (Despre amoniacul din sol) A se transforma prin oxidare, sub acțiunea unor bacterii, în azotați folosiți de plante la sinteza materiei organice. – După fr. nitrifier.

DOOM

nitrificá (a ~) (ni-tri-) vb., ind. prez. 3 nitrífică

nitrificaserăți
NITRIFICÁ, pers. 3 nitrifică, vb. I. Refl. (Despre amoniacul din sol) A se transforma prin oxidare, sub acțiunea unor bacterii, în azotați folosiți de plante la sinteza materiei organice. – După fr. nitrifier.

DOOM

nitrificá (a ~) (ni-tri-) vb., ind. prez. 3 nitrífică

nitrificaseși
NITRIFICÁ, pers. 3 nitrifică, vb. I. Refl. (Despre amoniacul din sol) A se transforma prin oxidare, sub acțiunea unor bacterii, în azotați folosiți de plante la sinteza materiei organice. – După fr. nitrifier.

DOOM

nitrificá (a ~) (ni-tri-) vb., ind. prez. 3 nitrífică

nitrificaseți
NITRIFICÁ, pers. 3 nitrifică, vb. I. Refl. (Despre amoniacul din sol) A se transforma prin oxidare, sub acțiunea unor bacterii, în azotați folosiți de plante la sinteza materiei organice. – După fr. nitrifier.

DOOM

nitrificá (a ~) (ni-tri-) vb., ind. prez. 3 nitrífică

nitrificat
NITRIFICÁ, pers. 3 nitrifică, vb. I. Refl. (Despre amoniacul din sol) A se transforma prin oxidare, sub acțiunea unor bacterii, în azotați folosiți de plante la sinteza materiei organice. – După fr. nitrifier.

DOOM

nitrificá (a ~) (ni-tri-) vb., ind. prez. 3 nitrífică

nitrificat
NITRIFICÁ, pers. 3 nitrifică, vb. I. Refl. (Despre amoniacul din sol) A se transforma prin oxidare, sub acțiunea unor bacterii, în azotați folosiți de plante la sinteza materiei organice. – După fr. nitrifier.

nitrificatoare
NITRIFICATÓR, -OÁRE, nitrificatori, -oare, adj. (Chim.) Care produce o nitrificare. – Din fr. nitrificateur.

DOOM

nitrificatór (ni-tri-) adj. m., pl. nitrificatóri; f. sg. și pl. nitrificatoáre

nitrificatoarea
NITRIFICATÓR, -OÁRE, nitrificatori, -oare, adj. (Chim.) Care produce o nitrificare. – Din fr. nitrificateur.

DOOM

nitrificatór (ni-tri-) adj. m., pl. nitrificatóri; f. sg. și pl. nitrificatoáre

nitrificatoarei
NITRIFICATÓR, -OÁRE, nitrificatori, -oare, adj. (Chim.) Care produce o nitrificare. – Din fr. nitrificateur.

DOOM

nitrificatór (ni-tri-) adj. m., pl. nitrificatóri; f. sg. și pl. nitrificatoáre

nitrificatoarele
NITRIFICATÓR, -OÁRE, nitrificatori, -oare, adj. (Chim.) Care produce o nitrificare. – Din fr. nitrificateur.

DOOM

nitrificatór (ni-tri-) adj. m., pl. nitrificatóri; f. sg. și pl. nitrificatoáre

nitrificatoarelor
NITRIFICATÓR, -OÁRE, nitrificatori, -oare, adj. (Chim.) Care produce o nitrificare. – Din fr. nitrificateur.

DOOM

nitrificatór (ni-tri-) adj. m., pl. nitrificatóri; f. sg. și pl. nitrificatoáre

nitrificator
NITRIFICATÓR, -OÁRE, nitrificatori, -oare, adj. (Chim.) Care produce o nitrificare. – Din fr. nitrificateur.

DOOM

nitrificatór (ni-tri-) adj. m., pl. nitrificatóri; f. sg. și pl. nitrificatoáre

nitrificatori
NITRIFICATÓR, -OÁRE, nitrificatori, -oare, adj. (Chim.) Care produce o nitrificare. – Din fr. nitrificateur.

DOOM

nitrificatór (ni-tri-) adj. m., pl. nitrificatóri; f. sg. și pl. nitrificatoáre

nitrificatorii
NITRIFICATÓR, -OÁRE, nitrificatori, -oare, adj. (Chim.) Care produce o nitrificare. – Din fr. nitrificateur.

DOOM

nitrificatór (ni-tri-) adj. m., pl. nitrificatóri; f. sg. și pl. nitrificatoáre

nitrificatorilor
NITRIFICATÓR, -OÁRE, nitrificatori, -oare, adj. (Chim.) Care produce o nitrificare. – Din fr. nitrificateur.

DOOM

nitrificatór (ni-tri-) adj. m., pl. nitrificatóri; f. sg. și pl. nitrificatoáre

nitrificatorul
NITRIFICATÓR, -OÁRE, nitrificatori, -oare, adj. (Chim.) Care produce o nitrificare. – Din fr. nitrificateur.

DOOM

nitrificatór (ni-tri-) adj. m., pl. nitrificatóri; f. sg. și pl. nitrificatoáre

nitrificatorului
NITRIFICATÓR, -OÁRE, nitrificatori, -oare, adj. (Chim.) Care produce o nitrificare. – Din fr. nitrificateur.

DOOM

nitrificatór (ni-tri-) adj. m., pl. nitrificatóri; f. sg. și pl. nitrificatoáre

nitrificau
NITRIFICÁ, pers. 3 nitrifică, vb. I. Refl. (Despre amoniacul din sol) A se transforma prin oxidare, sub acțiunea unor bacterii, în azotați folosiți de plante la sinteza materiei organice. – După fr. nitrifier.

DOOM

nitrificá (a ~) (ni-tri-) vb., ind. prez. 3 nitrífică

nitrificași
NITRIFICÁ, pers. 3 nitrifică, vb. I. Refl. (Despre amoniacul din sol) A se transforma prin oxidare, sub acțiunea unor bacterii, în azotați folosiți de plante la sinteza materiei organice. – După fr. nitrifier.

DOOM

nitrificá (a ~) (ni-tri-) vb., ind. prez. 3 nitrífică

nitrificați
NITRIFICÁ, pers. 3 nitrifică, vb. I. Refl. (Despre amoniacul din sol) A se transforma prin oxidare, sub acțiunea unor bacterii, în azotați folosiți de plante la sinteza materiei organice. – După fr. nitrifier.

DOOM

nitrificá (a ~) (ni-tri-) vb., ind. prez. 3 nitrífică

nitrificația
NITRIFICÁȚIE, nitrificații, s. f. Nitrificare. – Din fr. nitrification.

DOOM

nitrificáție (ni-tri-, -ți-e) s. f., art. nitrificáția (-ți-a), g.-d. art. nitrificáției; pl. nitrificáții, art. nitrificáțiile (-ți-i-)

nitrificație
NITRIFICÁȚIE, nitrificații, s. f. Nitrificare. – Din fr. nitrification.

DOOM

nitrificáție (ni-tri-, -ți-e) s. f., art. nitrificáția (-ți-a), g.-d. art. nitrificáției; pl. nitrificáții, art. nitrificáțiile (-ți-i-)

nitrificației
NITRIFICÁȚIE, nitrificații, s. f. Nitrificare. – Din fr. nitrification.

DOOM

nitrificáție (ni-tri-, -ți-e) s. f., art. nitrificáția (-ți-a), g.-d. art. nitrificáției; pl. nitrificáții, art. nitrificáțiile (-ți-i-)

nitrificații
NITRIFICÁȚIE, nitrificații, s. f. Nitrificare. – Din fr. nitrification.

DOOM

nitrificáție (ni-tri-, -ți-e) s. f., art. nitrificáția (-ți-a), g.-d. art. nitrificáției; pl. nitrificáții, art. nitrificáțiile (-ți-i-)

nitrificațiile
NITRIFICÁȚIE, nitrificații, s. f. Nitrificare. – Din fr. nitrification.

DOOM

nitrificáție (ni-tri-, -ți-e) s. f., art. nitrificáția (-ți-a), g.-d. art. nitrificáției; pl. nitrificáții, art. nitrificáțiile (-ți-i-)

nitrificațiilor
NITRIFICÁȚIE, nitrificații, s. f. Nitrificare. – Din fr. nitrification.

DOOM

nitrificáție (ni-tri-, -ți-e) s. f., art. nitrificáția (-ți-a), g.-d. art. nitrificáției; pl. nitrificáții, art. nitrificáțiile (-ți-i-)

nitrifice
NITRIFICÁ, pers. 3 nitrifică, vb. I. Refl. (Despre amoniacul din sol) A se transforma prin oxidare, sub acțiunea unor bacterii, în azotați folosiți de plante la sinteza materiei organice. – După fr. nitrifier.

DOOM

nitrificá (a ~) (ni-tri-) vb., ind. prez. 3 nitrífică

nitrifici
NITRIFICÁ, pers. 3 nitrifică, vb. I. Refl. (Despre amoniacul din sol) A se transforma prin oxidare, sub acțiunea unor bacterii, în azotați folosiți de plante la sinteza materiei organice. – După fr. nitrifier.

DOOM

nitrificá (a ~) (ni-tri-) vb., ind. prez. 3 nitrífică

nitrificând
NITRIFICÁ, pers. 3 nitrifică, vb. I. Refl. (Despre amoniacul din sol) A se transforma prin oxidare, sub acțiunea unor bacterii, în azotați folosiți de plante la sinteza materiei organice. – După fr. nitrifier.

DOOM

nitrificá (a ~) (ni-tri-) vb., ind. prez. 3 nitrífică

nitrificînd
NITRIFICÁ, pers. 3 nitrifică, vb. I. Refl. (Despre amoniacul din sol) A se transforma prin oxidare, sub acțiunea unor bacterii, în azotați folosiți de plante la sinteza materiei organice. – După fr. nitrifier.

DOOM

nitrificá (a ~) (ni-tri-) vb., ind. prez. 3 nitrífică

nitrificări
NITRIFICÁRE, nitrificări, s. f. Acțiunea de a se nitrifica și rezultatul ei. – V. nitrifica.

DOOM

nitrificáre (ni-tri-) s. f., g.-d. art. nitrificắrii; pl. nitrificắri

nitrificării
NITRIFICÁRE, nitrificări, s. f. Acțiunea de a se nitrifica și rezultatul ei. – V. nitrifica.

DOOM

nitrificáre (ni-tri-) s. f., g.-d. art. nitrificắrii; pl. nitrificắri

nitrificările
NITRIFICÁRE, nitrificări, s. f. Acțiunea de a se nitrifica și rezultatul ei. – V. nitrifica.

DOOM

nitrificáre (ni-tri-) s. f., g.-d. art. nitrificắrii; pl. nitrificắri

nitrificărilor
NITRIFICÁRE, nitrificări, s. f. Acțiunea de a se nitrifica și rezultatul ei. – V. nitrifica.

DOOM

nitrificáre (ni-tri-) s. f., g.-d. art. nitrificắrii; pl. nitrificắri

nitril
NITRÍL, nitrili, s. m. Substanță organică, ester al acidului cianhidric, folosită în sinteza organică. – Din fr. nitrile, germ. Nitril.

DOOM

nitríl (ni-tril) s. m., pl. nitríli

nitrili
NITRÍL, nitrili, s. m. Substanță organică, ester al acidului cianhidric, folosită în sinteza organică. – Din fr. nitrile, germ. Nitril.

DOOM

nitríl (ni-tril) s. m., pl. nitríli

nitrilii
NITRÍL, nitrili, s. m. Substanță organică, ester al acidului cianhidric, folosită în sinteza organică. – Din fr. nitrile, germ. Nitril.

DOOM

nitríl (ni-tril) s. m., pl. nitríli

nitrililor
NITRÍL, nitrili, s. m. Substanță organică, ester al acidului cianhidric, folosită în sinteza organică. – Din fr. nitrile, germ. Nitril.

DOOM

nitríl (ni-tril) s. m., pl. nitríli

nitrilul
NITRÍL, nitrili, s. m. Substanță organică, ester al acidului cianhidric, folosită în sinteza organică. – Din fr. nitrile, germ. Nitril.

DOOM

nitríl (ni-tril) s. m., pl. nitríli

nitrilului
NITRÍL, nitrili, s. m. Substanță organică, ester al acidului cianhidric, folosită în sinteza organică. – Din fr. nitrile, germ. Nitril.

DOOM

nitríl (ni-tril) s. m., pl. nitríli

nitrit
NITRÍT, nitriți, s. m. (Chim.) Azotit. – Din fr. nitrite.

DOOM

nitrít (ni-trit) s. m., pl. nitríți

nitritul
NITRÍT, nitriți, s. m. (Chim.) Azotit. – Din fr. nitrite.

DOOM

nitrít (ni-trit) s. m., pl. nitríți

nitritului
NITRÍT, nitriți, s. m. (Chim.) Azotit. – Din fr. nitrite.

DOOM

nitrít (ni-trit) s. m., pl. nitríți

nitriți
NITRÍT, nitriți, s. m. (Chim.) Azotit. – Din fr. nitrite.

DOOM

nitrít (ni-trit) s. m., pl. nitríți

nitriții
NITRÍT, nitriți, s. m. (Chim.) Azotit. – Din fr. nitrite.

DOOM

nitrít (ni-trit) s. m., pl. nitríți

nitriților
NITRÍT, nitriți, s. m. (Chim.) Azotit. – Din fr. nitrite.

DOOM

nitrít (ni-trit) s. m., pl. nitríți

nitro
NITRO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) azot”, „azotic”, „(referitor la) radicalul nitric”. [Var. nitr-, nitri-. / < fr., it. nitro-, cf. lat. nitrum, gr. nitron].

nitroasa
NITRÓS, -OÁSĂ, nitroși, -oase, adj. (Chim.) Azotos. – Din fr. nitreux, it. nitroso.

DOOM

nitrós (ni-tros) adj. m., pl. nitróși; f. nitroásă, pl. nitroáse

nitroase
NITRÓS, -OÁSĂ, nitroși, -oase, adj. (Chim.) Azotos. – Din fr. nitreux, it. nitroso.

DOOM

nitrós (ni-tros) adj. m., pl. nitróși; f. nitroásă, pl. nitroáse

nitroasei
NITRÓS, -OÁSĂ, nitroși, -oase, adj. (Chim.) Azotos. – Din fr. nitreux, it. nitroso.

DOOM

nitrós (ni-tros) adj. m., pl. nitróși; f. nitroásă, pl. nitroáse

nitroasele
NITRÓS, -OÁSĂ, nitroși, -oase, adj. (Chim.) Azotos. – Din fr. nitreux, it. nitroso.

DOOM

nitrós (ni-tros) adj. m., pl. nitróși; f. nitroásă, pl. nitroáse

nitroaselor
NITRÓS, -OÁSĂ, nitroși, -oase, adj. (Chim.) Azotos. – Din fr. nitreux, it. nitroso.

DOOM

nitrós (ni-tros) adj. m., pl. nitróși; f. nitroásă, pl. nitroáse

nitrobacter
NITROBACTÉR s.m. Bacterie care oxidează azotiții formați în sol prin oxidarea amoniacului, formând astfel azotați care pot fi folosiți de plante. [Var. nitrobacterie s.f. / cf. fr. nitrobacter, germ. Nitrobakter].

nitrobacteria
NITROBACTÉRIE, nitrobacterii, s. f. Bacterie care oxidează acidul azotos format în sol, transformându-l în acid azotic. – Din fr. nitrobactérie.

DOOM

nitrobactérie (ni-tro-, -ri-e) s. f., art. nitrobactéria (-ri-a), g.-d. art. nitrobactériei; pl. nitrobactérii, art. nitrobactériile (-ri-i-)

nitrobacterie
NITROBACTÉRIE, nitrobacterii, s. f. Bacterie care oxidează acidul azotos format în sol, transformându-l în acid azotic. – Din fr. nitrobactérie.

DOOM

nitrobactérie (ni-tro-, -ri-e) s. f., art. nitrobactéria (-ri-a), g.-d. art. nitrobactériei; pl. nitrobactérii, art. nitrobactériile (-ri-i-)

nitrobacteriei
NITROBACTÉRIE, nitrobacterii, s. f. Bacterie care oxidează acidul azotos format în sol, transformându-l în acid azotic. – Din fr. nitrobactérie.

DOOM

nitrobactérie (ni-tro-, -ri-e) s. f., art. nitrobactéria (-ri-a), g.-d. art. nitrobactériei; pl. nitrobactérii, art. nitrobactériile (-ri-i-)

nitrobacterii
NITROBACTÉRIE, nitrobacterii, s. f. Bacterie care oxidează acidul azotos format în sol, transformându-l în acid azotic. – Din fr. nitrobactérie.

DOOM

nitrobactérie (ni-tro-, -ri-e) s. f., art. nitrobactéria (-ri-a), g.-d. art. nitrobactériei; pl. nitrobactérii, art. nitrobactériile (-ri-i-)

nitrobacteriile
NITROBACTÉRIE, nitrobacterii, s. f. Bacterie care oxidează acidul azotos format în sol, transformându-l în acid azotic. – Din fr. nitrobactérie.

DOOM

nitrobactérie (ni-tro-, -ri-e) s. f., art. nitrobactéria (-ri-a), g.-d. art. nitrobactériei; pl. nitrobactérii, art. nitrobactériile (-ri-i-)

nitrobacteriilor
NITROBACTÉRIE, nitrobacterii, s. f. Bacterie care oxidează acidul azotos format în sol, transformându-l în acid azotic. – Din fr. nitrobactérie.

DOOM

nitrobactérie (ni-tro-, -ri-e) s. f., art. nitrobactéria (-ri-a), g.-d. art. nitrobactériei; pl. nitrobactérii, art. nitrobactériile (-ri-i-)

nitrobenzen
NITROBENZÉN s. m. Lichid uleios, gălbui, insolubil în apă, otrăvitor, cu miros de migdale amare, preparat prin nitrare din benzen și folosit mai ales la fabricarea anilinei și a unor produse intermediare pentru industria coloranților. – Din fr. nitrobenzène.

DOOM

nitrobenzén (ni-tro-) s. m.

nitrobenzenul
NITROBENZÉN s. m. Lichid uleios, gălbui, insolubil în apă, otrăvitor, cu miros de migdale amare, preparat prin nitrare din benzen și folosit mai ales la fabricarea anilinei și a unor produse intermediare pentru industria coloranților. – Din fr. nitrobenzène.

DOOM

nitrobenzén (ni-tro-) s. m.

nitrobenzenului
NITROBENZÉN s. m. Lichid uleios, gălbui, insolubil în apă, otrăvitor, cu miros de migdale amare, preparat prin nitrare din benzen și folosit mai ales la fabricarea anilinei și a unor produse intermediare pentru industria coloranților. – Din fr. nitrobenzène.

DOOM

nitrobenzén (ni-tro-) s. m.

nitroceluloza
NITROCELULÓZĂ, nitroceluloze, s. f. Substanță solidă inflamabilă, de culoare albă, cu aspect fibros, asemănătoare cu bumbacul, obținută prin tratarea celulozei cu un amestec de acid azotic și acid sulfuric, folosită ca exploziv și la fabricarea celuloidului, a unor lacuri etc.; azotat de celuloză. – Din fr. nitrocellulose.

DOOM

nitrocelulóză (ni-tro-) s. f., g.-d. art. nitrocelulózei; pl. nitrocelulóze

nitroceluloze
NITROCELULÓZĂ, nitroceluloze, s. f. Substanță solidă inflamabilă, de culoare albă, cu aspect fibros, asemănătoare cu bumbacul, obținută prin tratarea celulozei cu un amestec de acid azotic și acid sulfuric, folosită ca exploziv și la fabricarea celuloidului, a unor lacuri etc.; azotat de celuloză. – Din fr. nitrocellulose.

DOOM

nitrocelulóză (ni-tro-) s. f., g.-d. art. nitrocelulózei; pl. nitrocelulóze

nitrocelulozei
NITROCELULÓZĂ, nitroceluloze, s. f. Substanță solidă inflamabilă, de culoare albă, cu aspect fibros, asemănătoare cu bumbacul, obținută prin tratarea celulozei cu un amestec de acid azotic și acid sulfuric, folosită ca exploziv și la fabricarea celuloidului, a unor lacuri etc.; azotat de celuloză. – Din fr. nitrocellulose.

DOOM

nitrocelulóză (ni-tro-) s. f., g.-d. art. nitrocelulózei; pl. nitrocelulóze

nitrocelulozele
NITROCELULÓZĂ, nitroceluloze, s. f. Substanță solidă inflamabilă, de culoare albă, cu aspect fibros, asemănătoare cu bumbacul, obținută prin tratarea celulozei cu un amestec de acid azotic și acid sulfuric, folosită ca exploziv și la fabricarea celuloidului, a unor lacuri etc.; azotat de celuloză. – Din fr. nitrocellulose.

DOOM

nitrocelulóză (ni-tro-) s. f., g.-d. art. nitrocelulózei; pl. nitrocelulóze

nitrocelulozelor
NITROCELULÓZĂ, nitroceluloze, s. f. Substanță solidă inflamabilă, de culoare albă, cu aspect fibros, asemănătoare cu bumbacul, obținută prin tratarea celulozei cu un amestec de acid azotic și acid sulfuric, folosită ca exploziv și la fabricarea celuloidului, a unor lacuri etc.; azotat de celuloză. – Din fr. nitrocellulose.

DOOM

nitrocelulóză (ni-tro-) s. f., g.-d. art. nitrocelulózei; pl. nitrocelulóze

nitroderivat
NITRODERIVÁT, nitroderivați, s. m. Substanță organică a cărei moleculă conține o grupare alcătuită din azot și oxigen, legată direct de atomul de carbon. – Din germ. Nitroderivat.

DOOM

nitroderivát (ni-tro-) s. m., pl. nitroderiváți

nitroderivatul
NITRODERIVÁT, nitroderivați, s. m. Substanță organică a cărei moleculă conține o grupare alcătuită din azot și oxigen, legată direct de atomul de carbon. – Din germ. Nitroderivat.

DOOM

nitroderivát (ni-tro-) s. m., pl. nitroderiváți

nitroderivatului
NITRODERIVÁT, nitroderivați, s. m. Substanță organică a cărei moleculă conține o grupare alcătuită din azot și oxigen, legată direct de atomul de carbon. – Din germ. Nitroderivat.

DOOM

nitroderivát (ni-tro-) s. m., pl. nitroderiváți

nitroderivați
NITRODERIVÁT, nitroderivați, s. m. Substanță organică a cărei moleculă conține o grupare alcătuită din azot și oxigen, legată direct de atomul de carbon. – Din germ. Nitroderivat.

DOOM

nitroderivát (ni-tro-) s. m., pl. nitroderiváți

nitroderivații
NITRODERIVÁT, nitroderivați, s. m. Substanță organică a cărei moleculă conține o grupare alcătuită din azot și oxigen, legată direct de atomul de carbon. – Din germ. Nitroderivat.

DOOM

nitroderivát (ni-tro-) s. m., pl. nitroderiváți

nitroderivaților
NITRODERIVÁT, nitroderivați, s. m. Substanță organică a cărei moleculă conține o grupare alcătuită din azot și oxigen, legată direct de atomul de carbon. – Din germ. Nitroderivat.

DOOM

nitroderivát (ni-tro-) s. m., pl. nitroderiváți

nitrofilm
NITROFÍLM s.n. Film obținut pe bază de nitroceluloză. [< germ. Nitrofilm].

nitrofilme
NITROFÍLM s.n. Film obținut pe bază de nitroceluloză. [< germ. Nitrofilm].

nitrofilmele
NITROFÍLM s.n. Film obținut pe bază de nitroceluloză. [< germ. Nitrofilm].

nitrofilmelor
NITROFÍLM s.n. Film obținut pe bază de nitroceluloză. [< germ. Nitrofilm].

nitrofilmul
NITROFÍLM s.n. Film obținut pe bază de nitroceluloză. [< germ. Nitrofilm].

nitrofilmului
NITROFÍLM s.n. Film obținut pe bază de nitroceluloză. [< germ. Nitrofilm].

nitrofoska
NITROFÓSKA s.n. Îngrășământ agricol provenit din uree sau azotat de amoniu în stare topită. [< germ. Nitrophoska].

nitrofoskaul
NITROFÓSKA s.n. Îngrășământ agricol provenit din uree sau azotat de amoniu în stare topită. [< germ. Nitrophoska].

nitrofoskaului
NITROFÓSKA s.n. Îngrășământ agricol provenit din uree sau azotat de amoniu în stare topită. [< germ. Nitrophoska].

nitrogen
NITROGÉN s. m. (Chim.) Azot. – Din fr. nitrogène.

DOOM

nitrogén (ni-tro-) s. m.; simb. N

nitrogeni
NITROGÉN s. m. (Chim.) Azot. – Din fr. nitrogène.

DOOM

nitrogén (ni-tro-) s. m.; simb. N

nitrogenii
NITROGÉN s. m. (Chim.) Azot. – Din fr. nitrogène.

DOOM

nitrogén (ni-tro-) s. m.; simb. N

nitrogenilor
NITROGÉN s. m. (Chim.) Azot. – Din fr. nitrogène.

DOOM

nitrogén (ni-tro-) s. m.; simb. N

nitrogenul
NITROGÉN s. m. (Chim.) Azot. – Din fr. nitrogène.

DOOM

nitrogén (ni-tro-) s. m.; simb. N

nitrogenului
NITROGÉN s. m. (Chim.) Azot. – Din fr. nitrogène.

DOOM

nitrogén (ni-tro-) s. m.; simb. N

nitroglicerina
NITROGLICERÍNĂ s. f. Substanță lichidă, uleioasă, gălbuie sau incoloră, foarte toxică, obținută prin tratarea glicerinei cu un amestec de acid azotic și acid sulfuric, folosită la fabricarea dinamitei și, în doze mici, ca medicament în unele boli de inimă. – Din fr. nitroglycérine.

DOOM

nitroglicerínă (ni-tro-gli-) s. f., g.-d. art. nitroglicerínei

nitroglicerine
NITROGLICERÍNĂ s. f. Substanță lichidă, uleioasă, gălbuie sau incoloră, foarte toxică, obținută prin tratarea glicerinei cu un amestec de acid azotic și acid sulfuric, folosită la fabricarea dinamitei și, în doze mici, ca medicament în unele boli de inimă. – Din fr. nitroglycérine.

DOOM

nitroglicerínă (ni-tro-gli-) s. f., g.-d. art. nitroglicerínei

nitroglicerinei
NITROGLICERÍNĂ s. f. Substanță lichidă, uleioasă, gălbuie sau incoloră, foarte toxică, obținută prin tratarea glicerinei cu un amestec de acid azotic și acid sulfuric, folosită la fabricarea dinamitei și, în doze mici, ca medicament în unele boli de inimă. – Din fr. nitroglycérine.

DOOM

nitroglicerínă (ni-tro-gli-) s. f., g.-d. art. nitroglicerínei

nitrometan
NITROMETÁN s.n. Nitroderivat al metanului. [< fr. nitrométhane].

nitrometanul
NITROMETÁN s.n. Nitroderivat al metanului. [< fr. nitrométhane].

nitrometanului
NITROMETÁN s.n. Nitroderivat al metanului. [< fr. nitrométhane].

nitrometre
NITROMÉTRU s.n. Aparat pentru determinarea conținutului în oxizi de azot al unor combinații de azot. [< fr. nitromètre].

nitrometrele
NITROMÉTRU s.n. Aparat pentru determinarea conținutului în oxizi de azot al unor combinații de azot. [< fr. nitromètre].

nitrometrelor
NITROMÉTRU s.n. Aparat pentru determinarea conținutului în oxizi de azot al unor combinații de azot. [< fr. nitromètre].

nitrometru
NITROMÉTRU s.n. Aparat pentru determinarea conținutului în oxizi de azot al unor combinații de azot. [< fr. nitromètre].

nitrometrul
NITROMÉTRU s.n. Aparat pentru determinarea conținutului în oxizi de azot al unor combinații de azot. [< fr. nitromètre].

nitrometrului
NITROMÉTRU s.n. Aparat pentru determinarea conținutului în oxizi de azot al unor combinații de azot. [< fr. nitromètre].

nitronatrit
NITRONATRÍT, nitronatriți, s. m. Nitrat de sodiu care formează componentul principal al salpetrului de Chile. – Din fr. nitronatrite.

DOOM

nitronatrít (ni-tro-na-trit) s. m., pl. nitronatríți

nitronatritul
NITRONATRÍT, nitronatriți, s. m. Nitrat de sodiu care formează componentul principal al salpetrului de Chile. – Din fr. nitronatrite.

DOOM

nitronatrít (ni-tro-na-trit) s. m., pl. nitronatríți

nitronatritului
NITRONATRÍT, nitronatriți, s. m. Nitrat de sodiu care formează componentul principal al salpetrului de Chile. – Din fr. nitronatrite.

DOOM

nitronatrít (ni-tro-na-trit) s. m., pl. nitronatríți

nitronatriți
NITRONATRÍT, nitronatriți, s. m. Nitrat de sodiu care formează componentul principal al salpetrului de Chile. – Din fr. nitronatrite.

DOOM

nitronatrít (ni-tro-na-trit) s. m., pl. nitronatríți

nitronatriții
NITRONATRÍT, nitronatriți, s. m. Nitrat de sodiu care formează componentul principal al salpetrului de Chile. – Din fr. nitronatrite.

DOOM

nitronatrít (ni-tro-na-trit) s. m., pl. nitronatríți

nitronatriților
NITRONATRÍT, nitronatriți, s. m. Nitrat de sodiu care formează componentul principal al salpetrului de Chile. – Din fr. nitronatrite.

DOOM

nitronatrít (ni-tro-na-trit) s. m., pl. nitronatríți

nitros
NITRÓS, -OÁSĂ, nitroși, -oase, adj. (Chim.) Azotos. – Din fr. nitreux, it. nitroso.

DOOM

nitrós (ni-tros) adj. m., pl. nitróși; f. nitroásă, pl. nitroáse

nitrosomonas
NITROSOMÓNAS s.m. (Biol.) Bacterie cu rol important în nitrificare, care transformă amoniacul din sol în nitriți. [< fr. nitrosomonas].

nitrosomonasul
NITROSOMÓNAS s.m. (Biol.) Bacterie cu rol important în nitrificare, care transformă amoniacul din sol în nitriți. [< fr. nitrosomonas].

nitrosomonasului
NITROSOMÓNAS s.m. (Biol.) Bacterie cu rol important în nitrificare, care transformă amoniacul din sol în nitriți. [< fr. nitrosomonas].

nitrosomonași
NITROSOMÓNAS s.m. (Biol.) Bacterie cu rol important în nitrificare, care transformă amoniacul din sol în nitriți. [< fr. nitrosomonas].

nitrosomonașii
NITROSOMÓNAS s.m. (Biol.) Bacterie cu rol important în nitrificare, care transformă amoniacul din sol în nitriți. [< fr. nitrosomonas].

nitrosomonașilor
NITROSOMÓNAS s.m. (Biol.) Bacterie cu rol important în nitrificare, care transformă amoniacul din sol în nitriți. [< fr. nitrosomonas].

nitrosul
NITRÓS, -OÁSĂ, nitroși, -oase, adj. (Chim.) Azotos. – Din fr. nitreux, it. nitroso.

DOOM

nitrós (ni-tros) adj. m., pl. nitróși; f. nitroásă, pl. nitroáse

nitrosului
NITRÓS, -OÁSĂ, nitroși, -oase, adj. (Chim.) Azotos. – Din fr. nitreux, it. nitroso.

DOOM

nitrós (ni-tros) adj. m., pl. nitróși; f. nitroásă, pl. nitroáse

nitrotoluen
NITROTOLUÉN s. n. Substanță de culoare gălbuie cu miros caracteristic derivată din toluen, folosită mai ales pentru obținerea unor amine. [Pr.: -lu-en] – Din fr. nitrotoluène.

DOOM

nitrotoluén (ni-tro-, -lu-en) s. n.

nitrotoluenul
NITROTOLUÉN s. n. Substanță de culoare gălbuie cu miros caracteristic derivată din toluen, folosită mai ales pentru obținerea unor amine. [Pr.: -lu-en] – Din fr. nitrotoluène.

DOOM

nitrotoluén (ni-tro-, -lu-en) s. n.

nitrotoluenului
NITROTOLUÉN s. n. Substanță de culoare gălbuie cu miros caracteristic derivată din toluen, folosită mai ales pentru obținerea unor amine. [Pr.: -lu-en] – Din fr. nitrotoluène.

DOOM

nitrotoluén (ni-tro-, -lu-en) s. n.

nitroza
NITRÓZĂ s.f. Gaz compus din oxizi de azot. [< germ. Nitrose].

nitrozare
NITROZÁRE s.f. Transformare în soluție coloidală a amoniacului sau a sărurilor amoniacale cu acid nitros. [Cf. fr. nitrosation].

nitrozarea
NITROZÁRE s.f. Transformare în soluție coloidală a amoniacului sau a sărurilor amoniacale cu acid nitros. [Cf. fr. nitrosation].

nitroze
NITRÓZĂ s.f. Gaz compus din oxizi de azot. [< germ. Nitrose].

nitrozei
NITRÓZĂ s.f. Gaz compus din oxizi de azot. [< germ. Nitrose].

nitrozele
NITRÓZĂ s.f. Gaz compus din oxizi de azot. [< germ. Nitrose].

nitrozelor
NITRÓZĂ s.f. Gaz compus din oxizi de azot. [< germ. Nitrose].

nitrozări
NITROZÁRE s.f. Transformare în soluție coloidală a amoniacului sau a sărurilor amoniacale cu acid nitros. [Cf. fr. nitrosation].

nitrozării
NITROZÁRE s.f. Transformare în soluție coloidală a amoniacului sau a sărurilor amoniacale cu acid nitros. [Cf. fr. nitrosation].

nitroși
NITRÓS, -OÁSĂ, nitroși, -oase, adj. (Chim.) Azotos. – Din fr. nitreux, it. nitroso.

DOOM

nitrós (ni-tros) adj. m., pl. nitróși; f. nitroásă, pl. nitroáse

nitroșii
NITRÓS, -OÁSĂ, nitroși, -oase, adj. (Chim.) Azotos. – Din fr. nitreux, it. nitroso.

DOOM

nitrós (ni-tros) adj. m., pl. nitróși; f. nitroásă, pl. nitroáse

nitroșilor
NITRÓS, -OÁSĂ, nitroși, -oase, adj. (Chim.) Azotos. – Din fr. nitreux, it. nitroso.

DOOM

nitrós (ni-tros) adj. m., pl. nitróși; f. nitroásă, pl. nitroáse

nitrura
NITRURÁ, nitrurez, vb. I. Tranz. A trata termochimic anumite oțeluri pentru a le mări duritatea la suprafață, prin încălzirea lor într-o atmosferă de amoniac și prin răcire lentă. – Din fr. nitrurer.

DOOM

nitrurá (a ~) (ni-tru-) vb., ind. prez. 3 nitrureáză

nitrura
NITRÚRĂ s.f. Combinație a azotului cu un metal; azotură. [< fr. nitrure].

nitrurai
NITRURÁ, nitrurez, vb. I. Tranz. A trata termochimic anumite oțeluri pentru a le mări duritatea la suprafață, prin încălzirea lor într-o atmosferă de amoniac și prin răcire lentă. – Din fr. nitrurer.

DOOM

nitrurá (a ~) (ni-tru-) vb., ind. prez. 3 nitrureáză

nitruram
NITRURÁ, nitrurez, vb. I. Tranz. A trata termochimic anumite oțeluri pentru a le mări duritatea la suprafață, prin încălzirea lor într-o atmosferă de amoniac și prin răcire lentă. – Din fr. nitrurer.

DOOM

nitrurá (a ~) (ni-tru-) vb., ind. prez. 3 nitrureáză

nitrurare
NITRURÁ, nitrurez, vb. I. Tranz. A trata termochimic anumite oțeluri pentru a le mări duritatea la suprafață, prin încălzirea lor într-o atmosferă de amoniac și prin răcire lentă. – Din fr. nitrurer.

DOOM

nitrurá (a ~) (ni-tru-) vb., ind. prez. 3 nitrureáză

nitrurare
NITRURÁRE, nitrurări, s. f. Acțiunea de a nitrura și rezultatul ei. – V. nitrura.

DOOM

nitruráre (ni-tru-) s. f., g.-d. art. nitrurắrii; pl. nitrurắri

nitrurarea
NITRURÁRE, nitrurări, s. f. Acțiunea de a nitrura și rezultatul ei. – V. nitrura.

DOOM

nitruráre (ni-tru-) s. f., g.-d. art. nitrurắrii; pl. nitrurắri

nitrurară
NITRURÁ, nitrurez, vb. I. Tranz. A trata termochimic anumite oțeluri pentru a le mări duritatea la suprafață, prin încălzirea lor într-o atmosferă de amoniac și prin răcire lentă. – Din fr. nitrurer.

DOOM

nitrurá (a ~) (ni-tru-) vb., ind. prez. 3 nitrureáză

nitrurarăm
NITRURÁ, nitrurez, vb. I. Tranz. A trata termochimic anumite oțeluri pentru a le mări duritatea la suprafață, prin încălzirea lor într-o atmosferă de amoniac și prin răcire lentă. – Din fr. nitrurer.

DOOM

nitrurá (a ~) (ni-tru-) vb., ind. prez. 3 nitrureáză

nitrurarăți
NITRURÁ, nitrurez, vb. I. Tranz. A trata termochimic anumite oțeluri pentru a le mări duritatea la suprafață, prin încălzirea lor într-o atmosferă de amoniac și prin răcire lentă. – Din fr. nitrurer.

DOOM

nitrurá (a ~) (ni-tru-) vb., ind. prez. 3 nitrureáză

nitrurase
NITRURÁ, nitrurez, vb. I. Tranz. A trata termochimic anumite oțeluri pentru a le mări duritatea la suprafață, prin încălzirea lor într-o atmosferă de amoniac și prin răcire lentă. – Din fr. nitrurer.

DOOM

nitrurá (a ~) (ni-tru-) vb., ind. prez. 3 nitrureáză

nitrurasem
NITRURÁ, nitrurez, vb. I. Tranz. A trata termochimic anumite oțeluri pentru a le mări duritatea la suprafață, prin încălzirea lor într-o atmosferă de amoniac și prin răcire lentă. – Din fr. nitrurer.

DOOM

nitrurá (a ~) (ni-tru-) vb., ind. prez. 3 nitrureáză

nitruraseră
NITRURÁ, nitrurez, vb. I. Tranz. A trata termochimic anumite oțeluri pentru a le mări duritatea la suprafață, prin încălzirea lor într-o atmosferă de amoniac și prin răcire lentă. – Din fr. nitrurer.

DOOM

nitrurá (a ~) (ni-tru-) vb., ind. prez. 3 nitrureáză

nitruraserăm
NITRURÁ, nitrurez, vb. I. Tranz. A trata termochimic anumite oțeluri pentru a le mări duritatea la suprafață, prin încălzirea lor într-o atmosferă de amoniac și prin răcire lentă. – Din fr. nitrurer.

DOOM

nitrurá (a ~) (ni-tru-) vb., ind. prez. 3 nitrureáză

nitruraserăți
NITRURÁ, nitrurez, vb. I. Tranz. A trata termochimic anumite oțeluri pentru a le mări duritatea la suprafață, prin încălzirea lor într-o atmosferă de amoniac și prin răcire lentă. – Din fr. nitrurer.

DOOM

nitrurá (a ~) (ni-tru-) vb., ind. prez. 3 nitrureáză

nitruraseși
NITRURÁ, nitrurez, vb. I. Tranz. A trata termochimic anumite oțeluri pentru a le mări duritatea la suprafață, prin încălzirea lor într-o atmosferă de amoniac și prin răcire lentă. – Din fr. nitrurer.

DOOM

nitrurá (a ~) (ni-tru-) vb., ind. prez. 3 nitrureáză

nitruraseți
NITRURÁ, nitrurez, vb. I. Tranz. A trata termochimic anumite oțeluri pentru a le mări duritatea la suprafață, prin încălzirea lor într-o atmosferă de amoniac și prin răcire lentă. – Din fr. nitrurer.

DOOM

nitrurá (a ~) (ni-tru-) vb., ind. prez. 3 nitrureáză

nitrurat
NITRURÁ, nitrurez, vb. I. Tranz. A trata termochimic anumite oțeluri pentru a le mări duritatea la suprafață, prin încălzirea lor într-o atmosferă de amoniac și prin răcire lentă. – Din fr. nitrurer.

DOOM

nitrurá (a ~) (ni-tru-) vb., ind. prez. 3 nitrureáză

nitrurat
NITRURÁT, -Ă, nitrurați, -te, adj. (Despre anumite oțeluri) Tratat prin nitrurare. – V. nitrura.

nitrurata
NITRURÁT, -Ă, nitrurați, -te, adj. (Despre anumite oțeluri) Tratat prin nitrurare. – V. nitrura.

nitrurate
NITRURÁT, -Ă, nitrurați, -te, adj. (Despre anumite oțeluri) Tratat prin nitrurare. – V. nitrura.

nitruratei
NITRURÁT, -Ă, nitrurați, -te, adj. (Despre anumite oțeluri) Tratat prin nitrurare. – V. nitrura.

nitruratele
NITRURÁT, -Ă, nitrurați, -te, adj. (Despre anumite oțeluri) Tratat prin nitrurare. – V. nitrura.

nitruratelor
NITRURÁT, -Ă, nitrurați, -te, adj. (Despre anumite oțeluri) Tratat prin nitrurare. – V. nitrura.

nitruratul
NITRURÁT, -Ă, nitrurați, -te, adj. (Despre anumite oțeluri) Tratat prin nitrurare. – V. nitrura.

nitruratului
NITRURÁT, -Ă, nitrurați, -te, adj. (Despre anumite oțeluri) Tratat prin nitrurare. – V. nitrura.

nitrurau
NITRURÁ, nitrurez, vb. I. Tranz. A trata termochimic anumite oțeluri pentru a le mări duritatea la suprafață, prin încălzirea lor într-o atmosferă de amoniac și prin răcire lentă. – Din fr. nitrurer.

DOOM

nitrurá (a ~) (ni-tru-) vb., ind. prez. 3 nitrureáză

nitrurași
NITRURÁ, nitrurez, vb. I. Tranz. A trata termochimic anumite oțeluri pentru a le mări duritatea la suprafață, prin încălzirea lor într-o atmosferă de amoniac și prin răcire lentă. – Din fr. nitrurer.

DOOM

nitrurá (a ~) (ni-tru-) vb., ind. prez. 3 nitrureáză

nitrurați
NITRURÁ, nitrurez, vb. I. Tranz. A trata termochimic anumite oțeluri pentru a le mări duritatea la suprafață, prin încălzirea lor într-o atmosferă de amoniac și prin răcire lentă. – Din fr. nitrurer.

DOOM

nitrurá (a ~) (ni-tru-) vb., ind. prez. 3 nitrureáză

nitrurați
NITRURÁT, -Ă, nitrurați, -te, adj. (Despre anumite oțeluri) Tratat prin nitrurare. – V. nitrura.

nitrurații
NITRURÁT, -Ă, nitrurați, -te, adj. (Despre anumite oțeluri) Tratat prin nitrurare. – V. nitrura.

nitruraților
NITRURÁT, -Ă, nitrurați, -te, adj. (Despre anumite oțeluri) Tratat prin nitrurare. – V. nitrura.

nitrurează
NITRURÁ, nitrurez, vb. I. Tranz. A trata termochimic anumite oțeluri pentru a le mări duritatea la suprafață, prin încălzirea lor într-o atmosferă de amoniac și prin răcire lentă. – Din fr. nitrurer.

DOOM

nitrurá (a ~) (ni-tru-) vb., ind. prez. 3 nitrureáză

nitrurez
NITRURÁ, nitrurez, vb. I. Tranz. A trata termochimic anumite oțeluri pentru a le mări duritatea la suprafață, prin încălzirea lor într-o atmosferă de amoniac și prin răcire lentă. – Din fr. nitrurer.

DOOM

nitrurá (a ~) (ni-tru-) vb., ind. prez. 3 nitrureáză

nitrureze
NITRURÁ, nitrurez, vb. I. Tranz. A trata termochimic anumite oțeluri pentru a le mări duritatea la suprafață, prin încălzirea lor într-o atmosferă de amoniac și prin răcire lentă. – Din fr. nitrurer.

DOOM

nitrurá (a ~) (ni-tru-) vb., ind. prez. 3 nitrureáză

nitrurezi
NITRURÁ, nitrurez, vb. I. Tranz. A trata termochimic anumite oțeluri pentru a le mări duritatea la suprafață, prin încălzirea lor într-o atmosferă de amoniac și prin răcire lentă. – Din fr. nitrurer.

DOOM

nitrurá (a ~) (ni-tru-) vb., ind. prez. 3 nitrureáză

nitruri
NITRÚRĂ s.f. Combinație a azotului cu un metal; azotură. [< fr. nitrure].

nitrurii
NITRÚRĂ s.f. Combinație a azotului cu un metal; azotură. [< fr. nitrure].

nitrurile
NITRÚRĂ s.f. Combinație a azotului cu un metal; azotură. [< fr. nitrure].

nitrurilor
NITRÚRĂ s.f. Combinație a azotului cu un metal; azotură. [< fr. nitrure].

nitrurând
NITRURÁ, nitrurez, vb. I. Tranz. A trata termochimic anumite oțeluri pentru a le mări duritatea la suprafață, prin încălzirea lor într-o atmosferă de amoniac și prin răcire lentă. – Din fr. nitrurer.

DOOM

nitrurá (a ~) (ni-tru-) vb., ind. prez. 3 nitrureáză

nitrurînd
NITRURÁ, nitrurez, vb. I. Tranz. A trata termochimic anumite oțeluri pentru a le mări duritatea la suprafață, prin încălzirea lor într-o atmosferă de amoniac și prin răcire lentă. – Din fr. nitrurer.

DOOM

nitrurá (a ~) (ni-tru-) vb., ind. prez. 3 nitrureáză

nitrurări
NITRURÁRE, nitrurări, s. f. Acțiunea de a nitrura și rezultatul ei. – V. nitrura.

DOOM

nitruráre (ni-tru-) s. f., g.-d. art. nitrurắrii; pl. nitrurắri

nitrurării
NITRURÁRE, nitrurări, s. f. Acțiunea de a nitrura și rezultatul ei. – V. nitrura.

DOOM

nitruráre (ni-tru-) s. f., g.-d. art. nitrurắrii; pl. nitrurắri

nitrurările
NITRURÁRE, nitrurări, s. f. Acțiunea de a nitrura și rezultatul ei. – V. nitrura.

DOOM

nitruráre (ni-tru-) s. f., g.-d. art. nitrurắrii; pl. nitrurắri

nitrurărilor
NITRURÁRE, nitrurări, s. f. Acțiunea de a nitrura și rezultatul ei. – V. nitrura.

DOOM

nitruráre (ni-tru-) s. f., g.-d. art. nitrurắrii; pl. nitrurắri

nitrând
NITRÁ, nitrez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A introduce o grupare alcătuită din azot și oxigen în molecula unei substanțe organice. – Din fr. nitrer.

DOOM

nitrá (a ~) (ni-tra) vb., ind. prez. 3 nitreáză

nitrînd
NITRÁ, nitrez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A introduce o grupare alcătuită din azot și oxigen în molecula unei substanțe organice. – Din fr. nitrer.

DOOM

nitrá (a ~) (ni-tra) vb., ind. prez. 3 nitreáză

nitrări
NITRÁRE, nitrări, s. f. Acțiunea de a nitra și rezultatul ei. – V. nitra.

DOOM

nitráre (ni-tra-) s. f., g.-d. art. nitrắrii; pl. nitrắri

nitrării
NITRÁRE, nitrări, s. f. Acțiunea de a nitra și rezultatul ei. – V. nitra.

DOOM

nitráre (ni-tra-) s. f., g.-d. art. nitrắrii; pl. nitrắri

nitrările
NITRÁRE, nitrări, s. f. Acțiunea de a nitra și rezultatul ei. – V. nitra.

DOOM

nitráre (ni-tra-) s. f., g.-d. art. nitrắrii; pl. nitrắri

nitrărilor
NITRÁRE, nitrări, s. f. Acțiunea de a nitra și rezultatul ei. – V. nitra.

DOOM

nitráre (ni-tra-) s. f., g.-d. art. nitrắrii; pl. nitrắri

nitui
NITUÍ, nituiesc, vb. IV. Tranz. 1. A forma un al doilea cap al unui nit¹ după ce acesta a fost trecut prin găurile pieselor care trebuie împreunate. 2. A împreuna, a fixa două sau mai multe piese cu ajutorul niturilor¹. – Nit¹ + suf. -ui.

DOOM

nituí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nituiésc, imperf. 3 sg. nituiá; conj. prez. 3 să nituiáscă

nituia
NITUÍ, nituiesc, vb. IV. Tranz. 1. A forma un al doilea cap al unui nit¹ după ce acesta a fost trecut prin găurile pieselor care trebuie împreunate. 2. A împreuna, a fixa două sau mai multe piese cu ajutorul niturilor¹. – Nit¹ + suf. -ui.

DOOM

nituí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nituiésc, imperf. 3 sg. nituiá; conj. prez. 3 să nituiáscă

nituiai
NITUÍ, nituiesc, vb. IV. Tranz. 1. A forma un al doilea cap al unui nit¹ după ce acesta a fost trecut prin găurile pieselor care trebuie împreunate. 2. A împreuna, a fixa două sau mai multe piese cu ajutorul niturilor¹. – Nit¹ + suf. -ui.

DOOM

nituí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nituiésc, imperf. 3 sg. nituiá; conj. prez. 3 să nituiáscă

nituiam
NITUÍ, nituiesc, vb. IV. Tranz. 1. A forma un al doilea cap al unui nit¹ după ce acesta a fost trecut prin găurile pieselor care trebuie împreunate. 2. A împreuna, a fixa două sau mai multe piese cu ajutorul niturilor¹. – Nit¹ + suf. -ui.

DOOM

nituí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nituiésc, imperf. 3 sg. nituiá; conj. prez. 3 să nituiáscă

nituiască
NITUÍ, nituiesc, vb. IV. Tranz. 1. A forma un al doilea cap al unui nit¹ după ce acesta a fost trecut prin găurile pieselor care trebuie împreunate. 2. A împreuna, a fixa două sau mai multe piese cu ajutorul niturilor¹. – Nit¹ + suf. -ui.

DOOM

nituí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nituiésc, imperf. 3 sg. nituiá; conj. prez. 3 să nituiáscă

nituiau
NITUÍ, nituiesc, vb. IV. Tranz. 1. A forma un al doilea cap al unui nit¹ după ce acesta a fost trecut prin găurile pieselor care trebuie împreunate. 2. A împreuna, a fixa două sau mai multe piese cu ajutorul niturilor¹. – Nit¹ + suf. -ui.

DOOM

nituí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nituiésc, imperf. 3 sg. nituiá; conj. prez. 3 să nituiáscă

nituiați
NITUÍ, nituiesc, vb. IV. Tranz. 1. A forma un al doilea cap al unui nit¹ după ce acesta a fost trecut prin găurile pieselor care trebuie împreunate. 2. A împreuna, a fixa două sau mai multe piese cu ajutorul niturilor¹. – Nit¹ + suf. -ui.

DOOM

nituí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nituiésc, imperf. 3 sg. nituiá; conj. prez. 3 să nituiáscă

nituiesc
NITUÍ, nituiesc, vb. IV. Tranz. 1. A forma un al doilea cap al unui nit¹ după ce acesta a fost trecut prin găurile pieselor care trebuie împreunate. 2. A împreuna, a fixa două sau mai multe piese cu ajutorul niturilor¹. – Nit¹ + suf. -ui.

DOOM

nituí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nituiésc, imperf. 3 sg. nituiá; conj. prez. 3 să nituiáscă

nituiește
NITUÍ, nituiesc, vb. IV. Tranz. 1. A forma un al doilea cap al unui nit¹ după ce acesta a fost trecut prin găurile pieselor care trebuie împreunate. 2. A împreuna, a fixa două sau mai multe piese cu ajutorul niturilor¹. – Nit¹ + suf. -ui.

DOOM

nituí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nituiésc, imperf. 3 sg. nituiá; conj. prez. 3 să nituiáscă

nituiești
NITUÍ, nituiesc, vb. IV. Tranz. 1. A forma un al doilea cap al unui nit¹ după ce acesta a fost trecut prin găurile pieselor care trebuie împreunate. 2. A împreuna, a fixa două sau mai multe piese cu ajutorul niturilor¹. – Nit¹ + suf. -ui.

DOOM

nituí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nituiésc, imperf. 3 sg. nituiá; conj. prez. 3 să nituiáscă

nituii
NITUÍ, nituiesc, vb. IV. Tranz. 1. A forma un al doilea cap al unui nit¹ după ce acesta a fost trecut prin găurile pieselor care trebuie împreunate. 2. A împreuna, a fixa două sau mai multe piese cu ajutorul niturilor¹. – Nit¹ + suf. -ui.

DOOM

nituí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nituiésc, imperf. 3 sg. nituiá; conj. prez. 3 să nituiáscă

nituim
NITUÍ, nituiesc, vb. IV. Tranz. 1. A forma un al doilea cap al unui nit¹ după ce acesta a fost trecut prin găurile pieselor care trebuie împreunate. 2. A împreuna, a fixa două sau mai multe piese cu ajutorul niturilor¹. – Nit¹ + suf. -ui.

DOOM

nituí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nituiésc, imperf. 3 sg. nituiá; conj. prez. 3 să nituiáscă

nituind
NITUÍ, nituiesc, vb. IV. Tranz. 1. A forma un al doilea cap al unui nit¹ după ce acesta a fost trecut prin găurile pieselor care trebuie împreunate. 2. A împreuna, a fixa două sau mai multe piese cu ajutorul niturilor¹. – Nit¹ + suf. -ui.

DOOM

nituí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nituiésc, imperf. 3 sg. nituiá; conj. prez. 3 să nituiáscă

nituire
NITUÍ, nituiesc, vb. IV. Tranz. 1. A forma un al doilea cap al unui nit¹ după ce acesta a fost trecut prin găurile pieselor care trebuie împreunate. 2. A împreuna, a fixa două sau mai multe piese cu ajutorul niturilor¹. – Nit¹ + suf. -ui.

DOOM

nituí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nituiésc, imperf. 3 sg. nituiá; conj. prez. 3 să nituiáscă

nituire
NITUÍRE, nituiri, s. f. Acțiunea de a nitui și rezultatul ei; nituit¹, nituitură. [Pr.: -tu-i-] – V. nitui.

DOOM

nituíre s. f., g.-d. art. nituírii; pl. nituíri

nituirea
NITUÍRE, nituiri, s. f. Acțiunea de a nitui și rezultatul ei; nituit¹, nituitură. [Pr.: -tu-i-] – V. nitui.

DOOM

nituíre s. f., g.-d. art. nituírii; pl. nituíri

nituiri
NITUÍRE, nituiri, s. f. Acțiunea de a nitui și rezultatul ei; nituit¹, nituitură. [Pr.: -tu-i-] – V. nitui.

DOOM

nituíre s. f., g.-d. art. nituírii; pl. nituíri

nituirii
NITUÍRE, nituiri, s. f. Acțiunea de a nitui și rezultatul ei; nituit¹, nituitură. [Pr.: -tu-i-] – V. nitui.

DOOM

nituíre s. f., g.-d. art. nituírii; pl. nituíri

nituirile
NITUÍRE, nituiri, s. f. Acțiunea de a nitui și rezultatul ei; nituit¹, nituitură. [Pr.: -tu-i-] – V. nitui.

DOOM

nituíre s. f., g.-d. art. nituírii; pl. nituíri

nituirilor
NITUÍRE, nituiri, s. f. Acțiunea de a nitui și rezultatul ei; nituit¹, nituitură. [Pr.: -tu-i-] – V. nitui.

DOOM

nituíre s. f., g.-d. art. nituírii; pl. nituíri

nituiră
NITUÍ, nituiesc, vb. IV. Tranz. 1. A forma un al doilea cap al unui nit¹ după ce acesta a fost trecut prin găurile pieselor care trebuie împreunate. 2. A împreuna, a fixa două sau mai multe piese cu ajutorul niturilor¹. – Nit¹ + suf. -ui.

DOOM

nituí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nituiésc, imperf. 3 sg. nituiá; conj. prez. 3 să nituiáscă

nituirăm
NITUÍ, nituiesc, vb. IV. Tranz. 1. A forma un al doilea cap al unui nit¹ după ce acesta a fost trecut prin găurile pieselor care trebuie împreunate. 2. A împreuna, a fixa două sau mai multe piese cu ajutorul niturilor¹. – Nit¹ + suf. -ui.

DOOM

nituí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nituiésc, imperf. 3 sg. nituiá; conj. prez. 3 să nituiáscă

nituirăți
NITUÍ, nituiesc, vb. IV. Tranz. 1. A forma un al doilea cap al unui nit¹ după ce acesta a fost trecut prin găurile pieselor care trebuie împreunate. 2. A împreuna, a fixa două sau mai multe piese cu ajutorul niturilor¹. – Nit¹ + suf. -ui.

DOOM

nituí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nituiésc, imperf. 3 sg. nituiá; conj. prez. 3 să nituiáscă

nituise
NITUÍ, nituiesc, vb. IV. Tranz. 1. A forma un al doilea cap al unui nit¹ după ce acesta a fost trecut prin găurile pieselor care trebuie împreunate. 2. A împreuna, a fixa două sau mai multe piese cu ajutorul niturilor¹. – Nit¹ + suf. -ui.

DOOM

nituí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nituiésc, imperf. 3 sg. nituiá; conj. prez. 3 să nituiáscă

nituisem
NITUÍ, nituiesc, vb. IV. Tranz. 1. A forma un al doilea cap al unui nit¹ după ce acesta a fost trecut prin găurile pieselor care trebuie împreunate. 2. A împreuna, a fixa două sau mai multe piese cu ajutorul niturilor¹. – Nit¹ + suf. -ui.

DOOM

nituí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nituiésc, imperf. 3 sg. nituiá; conj. prez. 3 să nituiáscă

nituiseră
NITUÍ, nituiesc, vb. IV. Tranz. 1. A forma un al doilea cap al unui nit¹ după ce acesta a fost trecut prin găurile pieselor care trebuie împreunate. 2. A împreuna, a fixa două sau mai multe piese cu ajutorul niturilor¹. – Nit¹ + suf. -ui.

DOOM

nituí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nituiésc, imperf. 3 sg. nituiá; conj. prez. 3 să nituiáscă

nituiserăm
NITUÍ, nituiesc, vb. IV. Tranz. 1. A forma un al doilea cap al unui nit¹ după ce acesta a fost trecut prin găurile pieselor care trebuie împreunate. 2. A împreuna, a fixa două sau mai multe piese cu ajutorul niturilor¹. – Nit¹ + suf. -ui.

DOOM

nituí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nituiésc, imperf. 3 sg. nituiá; conj. prez. 3 să nituiáscă

nituiserăți
NITUÍ, nituiesc, vb. IV. Tranz. 1. A forma un al doilea cap al unui nit¹ după ce acesta a fost trecut prin găurile pieselor care trebuie împreunate. 2. A împreuna, a fixa două sau mai multe piese cu ajutorul niturilor¹. – Nit¹ + suf. -ui.

DOOM

nituí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nituiésc, imperf. 3 sg. nituiá; conj. prez. 3 să nituiáscă

nituiseși
NITUÍ, nituiesc, vb. IV. Tranz. 1. A forma un al doilea cap al unui nit¹ după ce acesta a fost trecut prin găurile pieselor care trebuie împreunate. 2. A împreuna, a fixa două sau mai multe piese cu ajutorul niturilor¹. – Nit¹ + suf. -ui.

DOOM

nituí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nituiésc, imperf. 3 sg. nituiá; conj. prez. 3 să nituiáscă

nituiseți
NITUÍ, nituiesc, vb. IV. Tranz. 1. A forma un al doilea cap al unui nit¹ după ce acesta a fost trecut prin găurile pieselor care trebuie împreunate. 2. A împreuna, a fixa două sau mai multe piese cu ajutorul niturilor¹. – Nit¹ + suf. -ui.

DOOM

nituí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nituiésc, imperf. 3 sg. nituiá; conj. prez. 3 să nituiáscă

nituit
NITUÍ, nituiesc, vb. IV. Tranz. 1. A forma un al doilea cap al unui nit¹ după ce acesta a fost trecut prin găurile pieselor care trebuie împreunate. 2. A împreuna, a fixa două sau mai multe piese cu ajutorul niturilor¹. – Nit¹ + suf. -ui.

DOOM

nituí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nituiésc, imperf. 3 sg. nituiá; conj. prez. 3 să nituiáscă

nituit
NITUÍT², -Ă, nituiți, -te, adj. Prins, împreunat, fixat cu ajutorul niturilor¹. ♦ Ferecat, țintuit, bătut cu... Cordon nituit. – V. nitui.

nituit
NITUÍT¹ s. n. Nituire. – V. nitui.

DOOM

nituít s. n.

nituita
NITUÍT², -Ă, nituiți, -te, adj. Prins, împreunat, fixat cu ajutorul niturilor¹. ♦ Ferecat, țintuit, bătut cu... Cordon nituit. – V. nitui.

nituite
NITUÍT², -Ă, nituiți, -te, adj. Prins, împreunat, fixat cu ajutorul niturilor¹. ♦ Ferecat, țintuit, bătut cu... Cordon nituit. – V. nitui.

nituitei
NITUÍT², -Ă, nituiți, -te, adj. Prins, împreunat, fixat cu ajutorul niturilor¹. ♦ Ferecat, țintuit, bătut cu... Cordon nituit. – V. nitui.

nituitele
NITUÍT², -Ă, nituiți, -te, adj. Prins, împreunat, fixat cu ajutorul niturilor¹. ♦ Ferecat, țintuit, bătut cu... Cordon nituit. – V. nitui.

nituitelor
NITUÍT², -Ă, nituiți, -te, adj. Prins, împreunat, fixat cu ajutorul niturilor¹. ♦ Ferecat, țintuit, bătut cu... Cordon nituit. – V. nitui.

nituitoare
NITUITÓR, -OÁRE, nituitori, -oare, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Lucrător calificat care lucrează la nituire. 2. S. f. Mașină cu care se nituiește. [Pr.: -tu-i-] – Nitui + suf. -tor.

DOOM

nituitór (-tu-i-) s. m., pl. nituitóri

nituitoarea
NITUITÓR, -OÁRE, nituitori, -oare, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Lucrător calificat care lucrează la nituire. 2. S. f. Mașină cu care se nituiește. [Pr.: -tu-i-] – Nitui + suf. -tor.

DOOM

nituitór (-tu-i-) s. m., pl. nituitóri

nituitoarei
NITUITÓR, -OÁRE, nituitori, -oare, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Lucrător calificat care lucrează la nituire. 2. S. f. Mașină cu care se nituiește. [Pr.: -tu-i-] – Nitui + suf. -tor.

DOOM

nituitór (-tu-i-) s. m., pl. nituitóri

nituitoarele
NITUITÓR, -OÁRE, nituitori, -oare, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Lucrător calificat care lucrează la nituire. 2. S. f. Mașină cu care se nituiește. [Pr.: -tu-i-] – Nitui + suf. -tor.

DOOM

nituitór (-tu-i-) s. m., pl. nituitóri

nituitoarelor
NITUITÓR, -OÁRE, nituitori, -oare, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Lucrător calificat care lucrează la nituire. 2. S. f. Mașină cu care se nituiește. [Pr.: -tu-i-] – Nitui + suf. -tor.

DOOM

nituitór (-tu-i-) s. m., pl. nituitóri

nituitor
NITUITÓR, -OÁRE, nituitori, -oare, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Lucrător calificat care lucrează la nituire. 2. S. f. Mașină cu care se nituiește. [Pr.: -tu-i-] – Nitui + suf. -tor.

DOOM

nituitór (-tu-i-) s. m., pl. nituitóri

nituitori
NITUITÓR, -OÁRE, nituitori, -oare, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Lucrător calificat care lucrează la nituire. 2. S. f. Mașină cu care se nituiește. [Pr.: -tu-i-] – Nitui + suf. -tor.

DOOM

nituitór (-tu-i-) s. m., pl. nituitóri

nituitorii
NITUITÓR, -OÁRE, nituitori, -oare, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Lucrător calificat care lucrează la nituire. 2. S. f. Mașină cu care se nituiește. [Pr.: -tu-i-] – Nitui + suf. -tor.

DOOM

nituitór (-tu-i-) s. m., pl. nituitóri

nituitorilor
NITUITÓR, -OÁRE, nituitori, -oare, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Lucrător calificat care lucrează la nituire. 2. S. f. Mașină cu care se nituiește. [Pr.: -tu-i-] – Nitui + suf. -tor.

DOOM

nituitór (-tu-i-) s. m., pl. nituitóri

nituitorul
NITUITÓR, -OÁRE, nituitori, -oare, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Lucrător calificat care lucrează la nituire. 2. S. f. Mașină cu care se nituiește. [Pr.: -tu-i-] – Nitui + suf. -tor.

DOOM

nituitór (-tu-i-) s. m., pl. nituitóri

nituitorului
NITUITÓR, -OÁRE, nituitori, -oare, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Lucrător calificat care lucrează la nituire. 2. S. f. Mașină cu care se nituiește. [Pr.: -tu-i-] – Nitui + suf. -tor.

DOOM

nituitór (-tu-i-) s. m., pl. nituitóri

nituitul
NITUÍT², -Ă, nituiți, -te, adj. Prins, împreunat, fixat cu ajutorul niturilor¹. ♦ Ferecat, țintuit, bătut cu... Cordon nituit. – V. nitui.

nituitului
NITUÍT², -Ă, nituiți, -te, adj. Prins, împreunat, fixat cu ajutorul niturilor¹. ♦ Ferecat, țintuit, bătut cu... Cordon nituit. – V. nitui.

nituitura
NITUITÚRĂ, nituituri, s. f. Nituire; (concr.) loc unde s-a realizat o nituire. [Pr.: -tu-i-] – Nitui + suf. -tură.

DOOM

nituitúră (-tu-i-) s. f., g.-d. art. nituitúrii; pl. nituitúri

nituituri
NITUITÚRĂ, nituituri, s. f. Nituire; (concr.) loc unde s-a realizat o nituire. [Pr.: -tu-i-] – Nitui + suf. -tură.

DOOM

nituitúră (-tu-i-) s. f., g.-d. art. nituitúrii; pl. nituitúri

nituiturii
NITUITÚRĂ, nituituri, s. f. Nituire; (concr.) loc unde s-a realizat o nituire. [Pr.: -tu-i-] – Nitui + suf. -tură.

DOOM

nituitúră (-tu-i-) s. f., g.-d. art. nituitúrii; pl. nituitúri

nituiturile
NITUITÚRĂ, nituituri, s. f. Nituire; (concr.) loc unde s-a realizat o nituire. [Pr.: -tu-i-] – Nitui + suf. -tură.

DOOM

nituitúră (-tu-i-) s. f., g.-d. art. nituitúrii; pl. nituitúri

nituiturilor
NITUITÚRĂ, nituituri, s. f. Nituire; (concr.) loc unde s-a realizat o nituire. [Pr.: -tu-i-] – Nitui + suf. -tură.

DOOM

nituitúră (-tu-i-) s. f., g.-d. art. nituitúrii; pl. nituitúri

nituiși
NITUÍ, nituiesc, vb. IV. Tranz. 1. A forma un al doilea cap al unui nit¹ după ce acesta a fost trecut prin găurile pieselor care trebuie împreunate. 2. A împreuna, a fixa două sau mai multe piese cu ajutorul niturilor¹. – Nit¹ + suf. -ui.

DOOM

nituí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nituiésc, imperf. 3 sg. nituiá; conj. prez. 3 să nituiáscă

nituiți
NITUÍ, nituiesc, vb. IV. Tranz. 1. A forma un al doilea cap al unui nit¹ după ce acesta a fost trecut prin găurile pieselor care trebuie împreunate. 2. A împreuna, a fixa două sau mai multe piese cu ajutorul niturilor¹. – Nit¹ + suf. -ui.

DOOM

nituí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nituiésc, imperf. 3 sg. nituiá; conj. prez. 3 să nituiáscă

nituiți
NITUÍT², -Ă, nituiți, -te, adj. Prins, împreunat, fixat cu ajutorul niturilor¹. ♦ Ferecat, țintuit, bătut cu... Cordon nituit. – V. nitui.

nituiții
NITUÍT², -Ă, nituiți, -te, adj. Prins, împreunat, fixat cu ajutorul niturilor¹. ♦ Ferecat, țintuit, bătut cu... Cordon nituit. – V. nitui.

nituiților
NITUÍT², -Ă, nituiți, -te, adj. Prins, împreunat, fixat cu ajutorul niturilor¹. ♦ Ferecat, țintuit, bătut cu... Cordon nituit. – V. nitui.

nitul
NIT¹, nituri, s. n. Tijă de metal (cilindrică) prevăzută cu un cap de diametru mai mare decât corpul, folosită la îmbinarea pieselor metalice, de piele sau de carton. – Din germ. Niet.

nitul
NIT², niți, s. m. (Fiz.) Unitate de măsură a strălucirii. [Abr.: nt] – Din fr., engl. nit.

DOOM

nit s. n., pl. níturi

nitului
NIT¹, nituri, s. n. Tijă de metal (cilindrică) prevăzută cu un cap de diametru mai mare decât corpul, folosită la îmbinarea pieselor metalice, de piele sau de carton. – Din germ. Niet.

nitului
NIT², niți, s. m. (Fiz.) Unitate de măsură a strălucirii. [Abr.: nt] – Din fr., engl. nit.

DOOM

nit s. n., pl. níturi

nituri
NIT¹, nituri, s. n. Tijă de metal (cilindrică) prevăzută cu un cap de diametru mai mare decât corpul, folosită la îmbinarea pieselor metalice, de piele sau de carton. – Din germ. Niet.

niturile
NIT¹, nituri, s. n. Tijă de metal (cilindrică) prevăzută cu un cap de diametru mai mare decât corpul, folosită la îmbinarea pieselor metalice, de piele sau de carton. – Din germ. Niet.

niturilor
NIT¹, nituri, s. n. Tijă de metal (cilindrică) prevăzută cu un cap de diametru mai mare decât corpul, folosită la îmbinarea pieselor metalice, de piele sau de carton. – Din germ. Niet.

niu
NIU, niu, s. m. Cea de a treisprezecea literă a alfabetului grecesc, corespunzând sunetului „n”. – Din fr. nu.

DOOM

niu (literă grecească) [pron. nĭu] s. m., pl. niu; ν, N

nival
NIVÁL, -Ă adj. (Liv.) Referitor la zăpadă; datorat zăpezii. [Cf. fr. nival, it. nivale, lat. nivalis].

nivala
NIVÁL, -Ă adj. (Liv.) Referitor la zăpadă; datorat zăpezii. [Cf. fr. nival, it. nivale, lat. nivalis].

nivale
NIVÁL, -Ă adj. (Liv.) Referitor la zăpadă; datorat zăpezii. [Cf. fr. nival, it. nivale, lat. nivalis].

nivalei
NIVÁL, -Ă adj. (Liv.) Referitor la zăpadă; datorat zăpezii. [Cf. fr. nival, it. nivale, lat. nivalis].

nivalele
NIVÁL, -Ă adj. (Liv.) Referitor la zăpadă; datorat zăpezii. [Cf. fr. nival, it. nivale, lat. nivalis].

nivalelor
NIVÁL, -Ă adj. (Liv.) Referitor la zăpadă; datorat zăpezii. [Cf. fr. nival, it. nivale, lat. nivalis].

nivali
NIVÁL, -Ă adj. (Liv.) Referitor la zăpadă; datorat zăpezii. [Cf. fr. nival, it. nivale, lat. nivalis].

nivalii
NIVÁL, -Ă adj. (Liv.) Referitor la zăpadă; datorat zăpezii. [Cf. fr. nival, it. nivale, lat. nivalis].

nivalilor
NIVÁL, -Ă adj. (Liv.) Referitor la zăpadă; datorat zăpezii. [Cf. fr. nival, it. nivale, lat. nivalis].

nivalis
NEVĂSTÚICĂ, nevăstuici, s. f. 1. (Reg.) Nevestică. 2. Mic animal mamifer carnivor, cu corpul lung, suplu și subțire, acoperit cu blană moale, deasă, roșcată vara și albicioasă iarna, cu picioarele scurte și cu botul ascuțit (Mustela nivalis). – Nevastă + suf. -uică.

nivalul
NIVÁL, -Ă adj. (Liv.) Referitor la zăpadă; datorat zăpezii. [Cf. fr. nival, it. nivale, lat. nivalis].

nivalului
NIVÁL, -Ă adj. (Liv.) Referitor la zăpadă; datorat zăpezii. [Cf. fr. nival, it. nivale, lat. nivalis].

nivația
NIVÁȚIE, nivații, s. f. Acțiunea de modelare a reliefului făcută de înghețurile și dezghețurile succesive în zonele înalte ale munților. – Din fr. nivation.

DOOM

niváție (-ți-e) s. f., art. niváția (-ți-a), g.-d. art. niváției; pl. niváții, art. niváțiile (-ți-i-)

nivație
NIVÁȚIE, nivații, s. f. Acțiunea de modelare a reliefului făcută de înghețurile și dezghețurile succesive în zonele înalte ale munților. – Din fr. nivation.

DOOM

niváție (-ți-e) s. f., art. niváția (-ți-a), g.-d. art. niváției; pl. niváții, art. niváțiile (-ți-i-)

nivației
NIVÁȚIE, nivații, s. f. Acțiunea de modelare a reliefului făcută de înghețurile și dezghețurile succesive în zonele înalte ale munților. – Din fr. nivation.

DOOM

niváție (-ți-e) s. f., art. niváția (-ți-a), g.-d. art. niváției; pl. niváții, art. niváțiile (-ți-i-)

nivații
NIVÁȚIE, nivații, s. f. Acțiunea de modelare a reliefului făcută de înghețurile și dezghețurile succesive în zonele înalte ale munților. – Din fr. nivation.

DOOM

niváție (-ți-e) s. f., art. niváția (-ți-a), g.-d. art. niváției; pl. niváții, art. niváțiile (-ți-i-)

nivațiile
NIVÁȚIE, nivații, s. f. Acțiunea de modelare a reliefului făcută de înghețurile și dezghețurile succesive în zonele înalte ale munților. – Din fr. nivation.

DOOM

niváție (-ți-e) s. f., art. niváția (-ți-a), g.-d. art. niváției; pl. niváții, art. niváțiile (-ți-i-)

nivațiilor
NIVÁȚIE, nivații, s. f. Acțiunea de modelare a reliefului făcută de înghețurile și dezghețurile succesive în zonele înalte ale munților. – Din fr. nivation.

DOOM

niváție (-ți-e) s. f., art. niváția (-ți-a), g.-d. art. niváției; pl. niváții, art. niváțiile (-ți-i-)

nivea
RÁMIE s. f. Plantă textilă cultivată în zonele subtropicale din sud-estul Asiei, ale cărei fibre sunt lungi, elastice și rezistente și din care se fac țesături fine, dantele, mătase artificială etc. (Boehmeria nivea). [Pr.: -mi-e] – Din fr. ramie.

nivel
NIVÉL, (1, 3) niveluri, (2) nivele, s. n. 1. Înălțimea la care se găsește un punct, o linie sau o suprafață a unui loc, a unui obiect etc. în raport cu un plan orizontal dat. ◊ Nivelul mării = punct situat la înălțimea mijlocie a mărilor și a oceanelor care comunică între ele, în raport cu care se măsoară toate altitudinile. Curbă (sau linie) de nivel = linie care unește punctele suprafeței terestre cu aceeași altitudine față de o suprafață de referință; punct, suprafață care corespunde acestei linii. Pasaj de nivel = loc unde se încrucișează (la aceeași altitudine) o cale ferată cu o șosea. ◊ Loc. prep. La nivelul... = în regiunea..., în dreptul... ♦ Etaj, cat. ♦ Zonă geologică, subdiviziune stratigrafică a etajelor și a subetajelor, care se distinge după fosilele caracteristice pe care le conține. ♦ (Fiz., Chim.) Valoarea intensivă a unei mărimi în raport cu o valoare de referință. 2. Nume dat mai multor unelte, instrumente, dispozitive care servesc la determinarea liniei (sau a poziției, a suprafețelor) orizontale sau cu care se măsoară pe teren diferențele de înălțime dintre două sau mai multe puncte de pe suprafața terestră. ◊ Nivelă cu (sau de) apă = instrument construit pe principiul vaselor comunicante, care servește la determinarea planului orizontal după înălțimea la care se ridică apa în două tuburi gradate. 3. Fig. Stadiu, grad (de pregătire, de dezvoltare), treaptă (a calității), indice (al cantității). ◊ Nivel de trai = gradul de satisfacere a nevoilor materiale și spirituale ale populației unei țări, ale unor clase sau ale unei persoane în condiții istorice date. [Var.: (2) nivélă s. f.] – Din nivela (derivat regresiv).

DOOM

nivél (înălțime, stadiu, treaptă) s. n., pl. nivéluri / nivéle

nivel
NIVÉL, (1, 3) niveluri, (2) nivele, s. n. 1. Înălțimea la care se găsește un punct, o linie sau o suprafață a unui loc, a unui obiect etc. în raport cu un plan orizontal dat. ◊ Nivelul mării = punct situat la înălțimea mijlocie a mărilor și a oceanelor care comunică între ele, în raport cu care se măsoară toate altitudinile. Curbă (sau linie) de nivel = linie care unește punctele suprafeței terestre cu aceeași altitudine față de o suprafață de referință; punct, suprafață care corespunde acestei linii. Pasaj de nivel = loc unde se încrucișează (la aceeași altitudine) o cale ferată cu o șosea. ◊ Loc. prep. La nivelul... = în regiunea..., în dreptul... ♦ Etaj, cat. ♦ Zonă geologică, subdiviziune stratigrafică a etajelor și a subetajelor, care se distinge după fosilele caracteristice pe care le conține. ♦ (Fiz., Chim.) Valoarea intensivă a unei mărimi în raport cu o valoare de referință. 2. Nume dat mai multor unelte, instrumente, dispozitive care servesc la determinarea liniei (sau a poziției, a suprafețelor) orizontale sau cu care se măsoară pe teren diferențele de înălțime dintre două sau mai multe puncte de pe suprafața terestră. ◊ Nivelă cu (sau de) apă = instrument construit pe principiul vaselor comunicante, care servește la determinarea planului orizontal după înălțimea la care se ridică apa în două tuburi gradate. 3. Fig. Stadiu, grad (de pregătire, de dezvoltare), treaptă (a calității), indice (al cantității). ◊ Nivel de trai = gradul de satisfacere a nevoilor materiale și spirituale ale populației unei țări, ale unor clase sau ale unei persoane în condiții istorice date. [Var.: (2) nivélă s. f.] – Din nivela (derivat regresiv).

DOOM

nivél (înălțime, stadiu, treaptă) s. n., pl. nivéluri / nivéle

nivela
NIVELÁ, nivelez, vb. I. Tranz. A face să fie la același nivel; a realiza o suprafață plană. ♦ Fig. A pune pe același plan, a face să dispară diferențele; a egaliza. ♦ A măsura cu ajutorul unor instrumente speciale diferența de nivel dintre două sau mai multe puncte. – Din fr. niveler.

DOOM

nivelá (a ~) vb., ind prez. 3 niveleáză

nivela
NIVÉLĂ s. f. v. nivel.

DOOM

!nivélă (instrument) s. f., g.-d. art. nivélei; pl. nivéle

nivelai
NIVELÁ, nivelez, vb. I. Tranz. A face să fie la același nivel; a realiza o suprafață plană. ♦ Fig. A pune pe același plan, a face să dispară diferențele; a egaliza. ♦ A măsura cu ajutorul unor instrumente speciale diferența de nivel dintre două sau mai multe puncte. – Din fr. niveler.

DOOM

nivelá (a ~) vb., ind prez. 3 niveleáză

nivelam
NIVELÁ, nivelez, vb. I. Tranz. A face să fie la același nivel; a realiza o suprafață plană. ♦ Fig. A pune pe același plan, a face să dispară diferențele; a egaliza. ♦ A măsura cu ajutorul unor instrumente speciale diferența de nivel dintre două sau mai multe puncte. – Din fr. niveler.

DOOM

nivelá (a ~) vb., ind prez. 3 niveleáză

nivelare
NIVELÁ, nivelez, vb. I. Tranz. A face să fie la același nivel; a realiza o suprafață plană. ♦ Fig. A pune pe același plan, a face să dispară diferențele; a egaliza. ♦ A măsura cu ajutorul unor instrumente speciale diferența de nivel dintre două sau mai multe puncte. – Din fr. niveler.

DOOM

nivelá (a ~) vb., ind prez. 3 niveleáză

nivelare
NIVELÁRE, nivelări, s. f. Acțiunea de a nivela și rezultatul ei. – V. nivela.

DOOM

niveláre s. f., g.-d. art. nivelắrii; pl. nivelắri

nivelarea
NIVELÁRE, nivelări, s. f. Acțiunea de a nivela și rezultatul ei. – V. nivela.

DOOM

niveláre s. f., g.-d. art. nivelắrii; pl. nivelắri

nivelară
NIVELÁ, nivelez, vb. I. Tranz. A face să fie la același nivel; a realiza o suprafață plană. ♦ Fig. A pune pe același plan, a face să dispară diferențele; a egaliza. ♦ A măsura cu ajutorul unor instrumente speciale diferența de nivel dintre două sau mai multe puncte. – Din fr. niveler.

DOOM

nivelá (a ~) vb., ind prez. 3 niveleáză

nivelarăm
NIVELÁ, nivelez, vb. I. Tranz. A face să fie la același nivel; a realiza o suprafață plană. ♦ Fig. A pune pe același plan, a face să dispară diferențele; a egaliza. ♦ A măsura cu ajutorul unor instrumente speciale diferența de nivel dintre două sau mai multe puncte. – Din fr. niveler.

DOOM

nivelá (a ~) vb., ind prez. 3 niveleáză

nivelarăți
NIVELÁ, nivelez, vb. I. Tranz. A face să fie la același nivel; a realiza o suprafață plană. ♦ Fig. A pune pe același plan, a face să dispară diferențele; a egaliza. ♦ A măsura cu ajutorul unor instrumente speciale diferența de nivel dintre două sau mai multe puncte. – Din fr. niveler.

DOOM

nivelá (a ~) vb., ind prez. 3 niveleáză

nivelase
NIVELÁ, nivelez, vb. I. Tranz. A face să fie la același nivel; a realiza o suprafață plană. ♦ Fig. A pune pe același plan, a face să dispară diferențele; a egaliza. ♦ A măsura cu ajutorul unor instrumente speciale diferența de nivel dintre două sau mai multe puncte. – Din fr. niveler.

DOOM

nivelá (a ~) vb., ind prez. 3 niveleáză

nivelasem
NIVELÁ, nivelez, vb. I. Tranz. A face să fie la același nivel; a realiza o suprafață plană. ♦ Fig. A pune pe același plan, a face să dispară diferențele; a egaliza. ♦ A măsura cu ajutorul unor instrumente speciale diferența de nivel dintre două sau mai multe puncte. – Din fr. niveler.

DOOM

nivelá (a ~) vb., ind prez. 3 niveleáză

nivelaseră
NIVELÁ, nivelez, vb. I. Tranz. A face să fie la același nivel; a realiza o suprafață plană. ♦ Fig. A pune pe același plan, a face să dispară diferențele; a egaliza. ♦ A măsura cu ajutorul unor instrumente speciale diferența de nivel dintre două sau mai multe puncte. – Din fr. niveler.

DOOM

nivelá (a ~) vb., ind prez. 3 niveleáză

nivelaserăm
NIVELÁ, nivelez, vb. I. Tranz. A face să fie la același nivel; a realiza o suprafață plană. ♦ Fig. A pune pe același plan, a face să dispară diferențele; a egaliza. ♦ A măsura cu ajutorul unor instrumente speciale diferența de nivel dintre două sau mai multe puncte. – Din fr. niveler.

DOOM

nivelá (a ~) vb., ind prez. 3 niveleáză

nivelaserăți
NIVELÁ, nivelez, vb. I. Tranz. A face să fie la același nivel; a realiza o suprafață plană. ♦ Fig. A pune pe același plan, a face să dispară diferențele; a egaliza. ♦ A măsura cu ajutorul unor instrumente speciale diferența de nivel dintre două sau mai multe puncte. – Din fr. niveler.

DOOM

nivelá (a ~) vb., ind prez. 3 niveleáză

nivelaseși
NIVELÁ, nivelez, vb. I. Tranz. A face să fie la același nivel; a realiza o suprafață plană. ♦ Fig. A pune pe același plan, a face să dispară diferențele; a egaliza. ♦ A măsura cu ajutorul unor instrumente speciale diferența de nivel dintre două sau mai multe puncte. – Din fr. niveler.

DOOM

nivelá (a ~) vb., ind prez. 3 niveleáză

nivelaseți
NIVELÁ, nivelez, vb. I. Tranz. A face să fie la același nivel; a realiza o suprafață plană. ♦ Fig. A pune pe același plan, a face să dispară diferențele; a egaliza. ♦ A măsura cu ajutorul unor instrumente speciale diferența de nivel dintre două sau mai multe puncte. – Din fr. niveler.

DOOM

nivelá (a ~) vb., ind prez. 3 niveleáză

nivelat
NIVELÁ, nivelez, vb. I. Tranz. A face să fie la același nivel; a realiza o suprafață plană. ♦ Fig. A pune pe același plan, a face să dispară diferențele; a egaliza. ♦ A măsura cu ajutorul unor instrumente speciale diferența de nivel dintre două sau mai multe puncte. – Din fr. niveler.

DOOM

nivelá (a ~) vb., ind prez. 3 niveleáză

nivelat
NIVELÁT, -Ă, nivelați, -te, adj. Supus nivelării; netezit, îndreptat; neted, egal, uniform. – V. nivela.

nivelata
NIVELÁT, -Ă, nivelați, -te, adj. Supus nivelării; netezit, îndreptat; neted, egal, uniform. – V. nivela.

nivelate
NIVELÁT, -Ă, nivelați, -te, adj. Supus nivelării; netezit, îndreptat; neted, egal, uniform. – V. nivela.

nivelatei
NIVELÁT, -Ă, nivelați, -te, adj. Supus nivelării; netezit, îndreptat; neted, egal, uniform. – V. nivela.

nivelatele
NIVELÁT, -Ă, nivelați, -te, adj. Supus nivelării; netezit, îndreptat; neted, egal, uniform. – V. nivela.

nivelatelor
NIVELÁT, -Ă, nivelați, -te, adj. Supus nivelării; netezit, îndreptat; neted, egal, uniform. – V. nivela.

nivelatoare
NIVELATÓR, -OÁRE, nivelatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care nivelează. 2. S. n. Parte a unui buldozer sau greder care nivelează terenul. ♦ Mașină agricolă, unealtă pentru nivelarea arăturilor adânci de toamnă.- Nivela + suf. -tor.

DOOM

nivelatór² s. n., pl. nivelatoáre

nivelatoarea
NIVELATÓR, -OÁRE, nivelatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care nivelează. 2. S. n. Parte a unui buldozer sau greder care nivelează terenul. ♦ Mașină agricolă, unealtă pentru nivelarea arăturilor adânci de toamnă.- Nivela + suf. -tor.

DOOM

nivelatór² s. n., pl. nivelatoáre

nivelatoarei
NIVELATÓR, -OÁRE, nivelatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care nivelează. 2. S. n. Parte a unui buldozer sau greder care nivelează terenul. ♦ Mașină agricolă, unealtă pentru nivelarea arăturilor adânci de toamnă.- Nivela + suf. -tor.

DOOM

nivelatór² s. n., pl. nivelatoáre

nivelatoarele
NIVELATÓR, -OÁRE, nivelatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care nivelează. 2. S. n. Parte a unui buldozer sau greder care nivelează terenul. ♦ Mașină agricolă, unealtă pentru nivelarea arăturilor adânci de toamnă.- Nivela + suf. -tor.

DOOM

nivelatór² s. n., pl. nivelatoáre

nivelatoarelor
NIVELATÓR, -OÁRE, nivelatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care nivelează. 2. S. n. Parte a unui buldozer sau greder care nivelează terenul. ♦ Mașină agricolă, unealtă pentru nivelarea arăturilor adânci de toamnă.- Nivela + suf. -tor.

DOOM

nivelatór² s. n., pl. nivelatoáre

nivelator
NIVELATÓR, -OÁRE, nivelatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care nivelează. 2. S. n. Parte a unui buldozer sau greder care nivelează terenul. ♦ Mașină agricolă, unealtă pentru nivelarea arăturilor adânci de toamnă.- Nivela + suf. -tor.

DOOM

nivelatór² s. n., pl. nivelatoáre

nivelatori
NIVELATÓR, -OÁRE, nivelatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care nivelează. 2. S. n. Parte a unui buldozer sau greder care nivelează terenul. ♦ Mașină agricolă, unealtă pentru nivelarea arăturilor adânci de toamnă.- Nivela + suf. -tor.

DOOM

nivelatór² s. n., pl. nivelatoáre

nivelatorii
NIVELATÓR, -OÁRE, nivelatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care nivelează. 2. S. n. Parte a unui buldozer sau greder care nivelează terenul. ♦ Mașină agricolă, unealtă pentru nivelarea arăturilor adânci de toamnă.- Nivela + suf. -tor.

DOOM

nivelatór² s. n., pl. nivelatoáre

nivelatorilor
NIVELATÓR, -OÁRE, nivelatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care nivelează. 2. S. n. Parte a unui buldozer sau greder care nivelează terenul. ♦ Mașină agricolă, unealtă pentru nivelarea arăturilor adânci de toamnă.- Nivela + suf. -tor.

DOOM

nivelatór² s. n., pl. nivelatoáre

nivelatorul
NIVELATÓR, -OÁRE, nivelatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care nivelează. 2. S. n. Parte a unui buldozer sau greder care nivelează terenul. ♦ Mașină agricolă, unealtă pentru nivelarea arăturilor adânci de toamnă.- Nivela + suf. -tor.

DOOM

nivelatór² s. n., pl. nivelatoáre

nivelatorului
NIVELATÓR, -OÁRE, nivelatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care nivelează. 2. S. n. Parte a unui buldozer sau greder care nivelează terenul. ♦ Mașină agricolă, unealtă pentru nivelarea arăturilor adânci de toamnă.- Nivela + suf. -tor.

DOOM

nivelatór² s. n., pl. nivelatoáre

nivelatul
NIVELÁT, -Ă, nivelați, -te, adj. Supus nivelării; netezit, îndreptat; neted, egal, uniform. – V. nivela.

nivelatului
NIVELÁT, -Ă, nivelați, -te, adj. Supus nivelării; netezit, îndreptat; neted, egal, uniform. – V. nivela.

nivelau
NIVELÁ, nivelez, vb. I. Tranz. A face să fie la același nivel; a realiza o suprafață plană. ♦ Fig. A pune pe același plan, a face să dispară diferențele; a egaliza. ♦ A măsura cu ajutorul unor instrumente speciale diferența de nivel dintre două sau mai multe puncte. – Din fr. niveler.

DOOM

nivelá (a ~) vb., ind prez. 3 niveleáză

nivelași
NIVELÁ, nivelez, vb. I. Tranz. A face să fie la același nivel; a realiza o suprafață plană. ♦ Fig. A pune pe același plan, a face să dispară diferențele; a egaliza. ♦ A măsura cu ajutorul unor instrumente speciale diferența de nivel dintre două sau mai multe puncte. – Din fr. niveler.

DOOM

nivelá (a ~) vb., ind prez. 3 niveleáză

nivelați
NIVELÁ, nivelez, vb. I. Tranz. A face să fie la același nivel; a realiza o suprafață plană. ♦ Fig. A pune pe același plan, a face să dispară diferențele; a egaliza. ♦ A măsura cu ajutorul unor instrumente speciale diferența de nivel dintre două sau mai multe puncte. – Din fr. niveler.

DOOM

nivelá (a ~) vb., ind prez. 3 niveleáză

nivelați
NIVELÁT, -Ă, nivelați, -te, adj. Supus nivelării; netezit, îndreptat; neted, egal, uniform. – V. nivela.

nivelația
NIVELÁȚIE s.f. (Liv.) Nivelare. [După it. nivellazione].

nivelație
NIVELÁȚIE s.f. (Liv.) Nivelare. [După it. nivellazione].

nivelației
NIVELÁȚIE s.f. (Liv.) Nivelare. [După it. nivellazione].

nivelații
NIVELÁT, -Ă, nivelați, -te, adj. Supus nivelării; netezit, îndreptat; neted, egal, uniform. – V. nivela.

nivelații
NIVELÁȚIE s.f. (Liv.) Nivelare. [După it. nivellazione].

nivelațiile
NIVELÁȚIE s.f. (Liv.) Nivelare. [După it. nivellazione].

nivelațiilor
NIVELÁȚIE s.f. (Liv.) Nivelare. [După it. nivellazione].

nivelaților
NIVELÁT, -Ă, nivelați, -te, adj. Supus nivelării; netezit, îndreptat; neted, egal, uniform. – V. nivela.

nivele
NIVÉLĂ s. f. v. nivel.

DOOM

!nivélă (instrument) s. f., g.-d. art. nivélei; pl. nivéle

nivelează
NIVELÁ, nivelez, vb. I. Tranz. A face să fie la același nivel; a realiza o suprafață plană. ♦ Fig. A pune pe același plan, a face să dispară diferențele; a egaliza. ♦ A măsura cu ajutorul unor instrumente speciale diferența de nivel dintre două sau mai multe puncte. – Din fr. niveler.

DOOM

nivelá (a ~) vb., ind prez. 3 niveleáză

nivelei
NIVÉLĂ s. f. v. nivel.

DOOM

!nivélă (instrument) s. f., g.-d. art. nivélei; pl. nivéle

nivelele
NIVÉLĂ s. f. v. nivel.

DOOM

!nivélă (instrument) s. f., g.-d. art. nivélei; pl. nivéle

nivelelor
NIVÉLĂ s. f. v. nivel.

DOOM

!nivélă (instrument) s. f., g.-d. art. nivélei; pl. nivéle

niveleta
NIVELÉTĂ s.f. Aparat de verificat suprafața pavajului. [< fr. nivelette].

nivelete
NIVELÉTĂ s.f. Aparat de verificat suprafața pavajului. [< fr. nivelette].

niveletei
NIVELÉTĂ s.f. Aparat de verificat suprafața pavajului. [< fr. nivelette].

niveletele
NIVELÉTĂ s.f. Aparat de verificat suprafața pavajului. [< fr. nivelette].

niveletelor
NIVELÉTĂ s.f. Aparat de verificat suprafața pavajului. [< fr. nivelette].

nivelez
NIVELÁ, nivelez, vb. I. Tranz. A face să fie la același nivel; a realiza o suprafață plană. ♦ Fig. A pune pe același plan, a face să dispară diferențele; a egaliza. ♦ A măsura cu ajutorul unor instrumente speciale diferența de nivel dintre două sau mai multe puncte. – Din fr. niveler.

DOOM

nivelá (a ~) vb., ind prez. 3 niveleáză

niveleze
NIVELÁ, nivelez, vb. I. Tranz. A face să fie la același nivel; a realiza o suprafață plană. ♦ Fig. A pune pe același plan, a face să dispară diferențele; a egaliza. ♦ A măsura cu ajutorul unor instrumente speciale diferența de nivel dintre două sau mai multe puncte. – Din fr. niveler.

DOOM

nivelá (a ~) vb., ind prez. 3 niveleáză

nivelezi
NIVELÁ, nivelez, vb. I. Tranz. A face să fie la același nivel; a realiza o suprafață plană. ♦ Fig. A pune pe același plan, a face să dispară diferențele; a egaliza. ♦ A măsura cu ajutorul unor instrumente speciale diferența de nivel dintre două sau mai multe puncte. – Din fr. niveler.

DOOM

nivelá (a ~) vb., ind prez. 3 niveleáză

nivelment
NIVELMÉNT, nivelmente, s. n. (Top.) Totalitatea metodelor, procedeelor și operațiilor prin care se determină altitudinea unor puncte terestre în scopul reprezentării lor pe o hartă sau pe un plan. – Din fr. nivellement.

DOOM

nivelmént s. n., pl. nivelménte

nivelmente
NIVELMÉNT, nivelmente, s. n. (Top.) Totalitatea metodelor, procedeelor și operațiilor prin care se determină altitudinea unor puncte terestre în scopul reprezentării lor pe o hartă sau pe un plan. – Din fr. nivellement.

DOOM

nivelmént s. n., pl. nivelménte

nivelmentele
NIVELMÉNT, nivelmente, s. n. (Top.) Totalitatea metodelor, procedeelor și operațiilor prin care se determină altitudinea unor puncte terestre în scopul reprezentării lor pe o hartă sau pe un plan. – Din fr. nivellement.

DOOM

nivelmént s. n., pl. nivelménte

nivelmentelor
NIVELMÉNT, nivelmente, s. n. (Top.) Totalitatea metodelor, procedeelor și operațiilor prin care se determină altitudinea unor puncte terestre în scopul reprezentării lor pe o hartă sau pe un plan. – Din fr. nivellement.

DOOM

nivelmént s. n., pl. nivelménte

nivelmentul
NIVELMÉNT, nivelmente, s. n. (Top.) Totalitatea metodelor, procedeelor și operațiilor prin care se determină altitudinea unor puncte terestre în scopul reprezentării lor pe o hartă sau pe un plan. – Din fr. nivellement.

DOOM

nivelmént s. n., pl. nivelménte

nivelmentului
NIVELMÉNT, nivelmente, s. n. (Top.) Totalitatea metodelor, procedeelor și operațiilor prin care se determină altitudinea unor puncte terestre în scopul reprezentării lor pe o hartă sau pe un plan. – Din fr. nivellement.

DOOM

nivelmént s. n., pl. nivelménte

nivelmetre
NIVELMÉTRU, nivelmetre, s. n. Instrument care servește la efectuarea lucrărilor de nivelment. – Nivel + metru.

DOOM

nivelmétru (-me-tru) s. n., art. nivelmétrul; pl. nivelmétre

nivelmetrele
NIVELMÉTRU, nivelmetre, s. n. Instrument care servește la efectuarea lucrărilor de nivelment. – Nivel + metru.

DOOM

nivelmétru (-me-tru) s. n., art. nivelmétrul; pl. nivelmétre

nivelmetrelor
NIVELMÉTRU, nivelmetre, s. n. Instrument care servește la efectuarea lucrărilor de nivelment. – Nivel + metru.

DOOM

nivelmétru (-me-tru) s. n., art. nivelmétrul; pl. nivelmétre

nivelmetric
NIVELMÉTRIC, -Ă, nivelmetrici, -ce, adj. Care aparține nivelmentului, privitor la nivelment. – Nivelmetru + suf. -ic.

DOOM

nivelmétric (-me-tric) adj. m., pl. nivelmétrici; f. nivelmétrică, pl. nivelmétrice

nivelmetrica
NIVELMÉTRIC, -Ă, nivelmetrici, -ce, adj. Care aparține nivelmentului, privitor la nivelment. – Nivelmetru + suf. -ic.

DOOM

nivelmétric (-me-tric) adj. m., pl. nivelmétrici; f. nivelmétrică, pl. nivelmétrice

nivelmetrice
NIVELMÉTRIC, -Ă, nivelmetrici, -ce, adj. Care aparține nivelmentului, privitor la nivelment. – Nivelmetru + suf. -ic.

DOOM

nivelmétric (-me-tric) adj. m., pl. nivelmétrici; f. nivelmétrică, pl. nivelmétrice

nivelmetricei
NIVELMÉTRIC, -Ă, nivelmetrici, -ce, adj. Care aparține nivelmentului, privitor la nivelment. – Nivelmetru + suf. -ic.

DOOM

nivelmétric (-me-tric) adj. m., pl. nivelmétrici; f. nivelmétrică, pl. nivelmétrice

nivelmetricele
NIVELMÉTRIC, -Ă, nivelmetrici, -ce, adj. Care aparține nivelmentului, privitor la nivelment. – Nivelmetru + suf. -ic.

DOOM

nivelmétric (-me-tric) adj. m., pl. nivelmétrici; f. nivelmétrică, pl. nivelmétrice

nivelmetricelor
NIVELMÉTRIC, -Ă, nivelmetrici, -ce, adj. Care aparține nivelmentului, privitor la nivelment. – Nivelmetru + suf. -ic.

DOOM

nivelmétric (-me-tric) adj. m., pl. nivelmétrici; f. nivelmétrică, pl. nivelmétrice

nivelmetrici
NIVELMÉTRIC, -Ă, nivelmetrici, -ce, adj. Care aparține nivelmentului, privitor la nivelment. – Nivelmetru + suf. -ic.

DOOM

nivelmétric (-me-tric) adj. m., pl. nivelmétrici; f. nivelmétrică, pl. nivelmétrice

nivelmetricii
NIVELMÉTRIC, -Ă, nivelmetrici, -ce, adj. Care aparține nivelmentului, privitor la nivelment. – Nivelmetru + suf. -ic.

DOOM

nivelmétric (-me-tric) adj. m., pl. nivelmétrici; f. nivelmétrică, pl. nivelmétrice

nivelmetricilor
NIVELMÉTRIC, -Ă, nivelmetrici, -ce, adj. Care aparține nivelmentului, privitor la nivelment. – Nivelmetru + suf. -ic.

DOOM

nivelmétric (-me-tric) adj. m., pl. nivelmétrici; f. nivelmétrică, pl. nivelmétrice

nivelmetricul
NIVELMÉTRIC, -Ă, nivelmetrici, -ce, adj. Care aparține nivelmentului, privitor la nivelment. – Nivelmetru + suf. -ic.

DOOM

nivelmétric (-me-tric) adj. m., pl. nivelmétrici; f. nivelmétrică, pl. nivelmétrice

nivelmetricului
NIVELMÉTRIC, -Ă, nivelmetrici, -ce, adj. Care aparține nivelmentului, privitor la nivelment. – Nivelmetru + suf. -ic.

DOOM

nivelmétric (-me-tric) adj. m., pl. nivelmétrici; f. nivelmétrică, pl. nivelmétrice

nivelmetru
NIVELMÉTRU, nivelmetre, s. n. Instrument care servește la efectuarea lucrărilor de nivelment. – Nivel + metru.

DOOM

nivelmétru (-me-tru) s. n., art. nivelmétrul; pl. nivelmétre

nivelmetrul
NIVELMÉTRU, nivelmetre, s. n. Instrument care servește la efectuarea lucrărilor de nivelment. – Nivel + metru.

DOOM

nivelmétru (-me-tru) s. n., art. nivelmétrul; pl. nivelmétre

nivelmetrului
NIVELMÉTRU, nivelmetre, s. n. Instrument care servește la efectuarea lucrărilor de nivelment. – Nivel + metru.

DOOM

nivelmétru (-me-tru) s. n., art. nivelmétrul; pl. nivelmétre

nivelând
NIVELÁ, nivelez, vb. I. Tranz. A face să fie la același nivel; a realiza o suprafață plană. ♦ Fig. A pune pe același plan, a face să dispară diferențele; a egaliza. ♦ A măsura cu ajutorul unor instrumente speciale diferența de nivel dintre două sau mai multe puncte. – Din fr. niveler.

DOOM

nivelá (a ~) vb., ind prez. 3 niveleáză

nivelînd
NIVELÁ, nivelez, vb. I. Tranz. A face să fie la același nivel; a realiza o suprafață plană. ♦ Fig. A pune pe același plan, a face să dispară diferențele; a egaliza. ♦ A măsura cu ajutorul unor instrumente speciale diferența de nivel dintre două sau mai multe puncte. – Din fr. niveler.

DOOM

nivelá (a ~) vb., ind prez. 3 niveleáză

nivelări
NIVELÁRE, nivelări, s. f. Acțiunea de a nivela și rezultatul ei. – V. nivela.

DOOM

niveláre s. f., g.-d. art. nivelắrii; pl. nivelắri

nivelării
NIVELÁRE, nivelări, s. f. Acțiunea de a nivela și rezultatul ei. – V. nivela.

DOOM

niveláre s. f., g.-d. art. nivelắrii; pl. nivelắri

nivelările
NIVELÁRE, nivelări, s. f. Acțiunea de a nivela și rezultatul ei. – V. nivela.

DOOM

niveláre s. f., g.-d. art. nivelắrii; pl. nivelắri

nivelărilor
NIVELÁRE, nivelări, s. f. Acțiunea de a nivela și rezultatul ei. – V. nivela.

DOOM

niveláre s. f., g.-d. art. nivelắrii; pl. nivelắri

nividi
NĂVĂDÍ, năvădesc, vb. IV. Tranz. (Pop.; la războiul de țesut) A trece firele urzelii prin ițe și spată, în ordinea cerută de modelul țesăturii. [Var.: (reg.) nevedí, nividí vb. IV] – Din sl. navoditi.

DOOM

năvădí (a ~) (a țese) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năvădésc, imperf. 3 sg. năvădeá; conj. prez. 3 să năvădeáscă

nividire
NIVIDÍ vb. IV v. năvădi.

nividit
NIVIDÍ vb. IV v. năvădi.

nivocarst
NIVOCÁRST s.n. (Geol.) Procese carstice și forme produse de apa provenită din topirea zăpezii; carst nival. [< fr. nivo-karst].

nivocarstul
NIVOCÁRST s.n. (Geol.) Procese carstice și forme produse de apa provenită din topirea zăpezii; carst nival. [< fr. nivo-karst].

nivocarstului
NIVOCÁRST s.n. (Geol.) Procese carstice și forme produse de apa provenită din topirea zăpezii; carst nival. [< fr. nivo-karst].

nivometre
NIVOMÉTRU, nivometre, s. n. Instrument folosit pentru măsurarea cantității de zăpadă căzute pe o suprafață, într-un anumit interval de timp. – Din fr. nivomètre.

DOOM

nivométru (-me-tru) s. n., art. nivométrul; pl. nivométre

nivometrele
NIVOMÉTRU, nivometre, s. n. Instrument folosit pentru măsurarea cantității de zăpadă căzute pe o suprafață, într-un anumit interval de timp. – Din fr. nivomètre.

DOOM

nivométru (-me-tru) s. n., art. nivométrul; pl. nivométre

nivometrelor
NIVOMÉTRU, nivometre, s. n. Instrument folosit pentru măsurarea cantității de zăpadă căzute pe o suprafață, într-un anumit interval de timp. – Din fr. nivomètre.

DOOM

nivométru (-me-tru) s. n., art. nivométrul; pl. nivométre

nivometric
NIVOMÉTRIC, -Ă, nivometrici, -ce, adj. Referitor la măsurători făcute cu nivometrul. – Din fr. nivométrique.

nivometrica
NIVOMÉTRIC, -Ă, nivometrici, -ce, adj. Referitor la măsurători făcute cu nivometrul. – Din fr. nivométrique.

nivometrice
NIVOMÉTRIC, -Ă, nivometrici, -ce, adj. Referitor la măsurători făcute cu nivometrul. – Din fr. nivométrique.

nivometricei
NIVOMÉTRIC, -Ă, nivometrici, -ce, adj. Referitor la măsurători făcute cu nivometrul. – Din fr. nivométrique.

nivometricele
NIVOMÉTRIC, -Ă, nivometrici, -ce, adj. Referitor la măsurători făcute cu nivometrul. – Din fr. nivométrique.

nivometricelor
NIVOMÉTRIC, -Ă, nivometrici, -ce, adj. Referitor la măsurători făcute cu nivometrul. – Din fr. nivométrique.

nivometrici
NIVOMÉTRIC, -Ă, nivometrici, -ce, adj. Referitor la măsurători făcute cu nivometrul. – Din fr. nivométrique.

nivometricii
NIVOMÉTRIC, -Ă, nivometrici, -ce, adj. Referitor la măsurători făcute cu nivometrul. – Din fr. nivométrique.

nivometricilor
NIVOMÉTRIC, -Ă, nivometrici, -ce, adj. Referitor la măsurători făcute cu nivometrul. – Din fr. nivométrique.

nivometricul
NIVOMÉTRIC, -Ă, nivometrici, -ce, adj. Referitor la măsurători făcute cu nivometrul. – Din fr. nivométrique.

nivometricului
NIVOMÉTRIC, -Ă, nivometrici, -ce, adj. Referitor la măsurători făcute cu nivometrul. – Din fr. nivométrique.

nivometru
NIVOMÉTRU, nivometre, s. n. Instrument folosit pentru măsurarea cantității de zăpadă căzute pe o suprafață, într-un anumit interval de timp. – Din fr. nivomètre.

DOOM

nivométru (-me-tru) s. n., art. nivométrul; pl. nivométre

nivometrul
NIVOMÉTRU, nivometre, s. n. Instrument folosit pentru măsurarea cantității de zăpadă căzute pe o suprafață, într-un anumit interval de timp. – Din fr. nivomètre.

DOOM

nivométru (-me-tru) s. n., art. nivométrul; pl. nivométre

nivometrului
NIVOMÉTRU, nivometre, s. n. Instrument folosit pentru măsurarea cantității de zăpadă căzute pe o suprafață, într-un anumit interval de timp. – Din fr. nivomètre.

DOOM

nivométru (-me-tru) s. n., art. nivométrul; pl. nivométre

nivopluvial
NIVOPLUVIÁL, -Ă, nivopluviali, -e, adj. (Met.; în sintagma) Regim nivopluvial = regim al cursurilor de apă alimentate de zăpezi și ploi. [Pr.: -vi-al] – Din fr. nivo-pluvial.

nivopluviala
NIVOPLUVIÁL, -Ă, nivopluviali, -e, adj. (Met.; în sintagma) Regim nivopluvial = regim al cursurilor de apă alimentate de zăpezi și ploi. [Pr.: -vi-al] – Din fr. nivo-pluvial.

nivopluviale
NIVOPLUVIÁL, -Ă, nivopluviali, -e, adj. (Met.; în sintagma) Regim nivopluvial = regim al cursurilor de apă alimentate de zăpezi și ploi. [Pr.: -vi-al] – Din fr. nivo-pluvial.

nivopluvialei
NIVOPLUVIÁL, -Ă, nivopluviali, -e, adj. (Met.; în sintagma) Regim nivopluvial = regim al cursurilor de apă alimentate de zăpezi și ploi. [Pr.: -vi-al] – Din fr. nivo-pluvial.

nivopluvialele
NIVOPLUVIÁL, -Ă, nivopluviali, -e, adj. (Met.; în sintagma) Regim nivopluvial = regim al cursurilor de apă alimentate de zăpezi și ploi. [Pr.: -vi-al] – Din fr. nivo-pluvial.

nivopluvialelor
NIVOPLUVIÁL, -Ă, nivopluviali, -e, adj. (Met.; în sintagma) Regim nivopluvial = regim al cursurilor de apă alimentate de zăpezi și ploi. [Pr.: -vi-al] – Din fr. nivo-pluvial.

nivopluviali
NIVOPLUVIÁL, -Ă, nivopluviali, -e, adj. (Met.; în sintagma) Regim nivopluvial = regim al cursurilor de apă alimentate de zăpezi și ploi. [Pr.: -vi-al] – Din fr. nivo-pluvial.

nivopluvialii
NIVOPLUVIÁL, -Ă, nivopluviali, -e, adj. (Met.; în sintagma) Regim nivopluvial = regim al cursurilor de apă alimentate de zăpezi și ploi. [Pr.: -vi-al] – Din fr. nivo-pluvial.

nivopluvialilor
NIVOPLUVIÁL, -Ă, nivopluviali, -e, adj. (Met.; în sintagma) Regim nivopluvial = regim al cursurilor de apă alimentate de zăpezi și ploi. [Pr.: -vi-al] – Din fr. nivo-pluvial.

nivopluvialul
NIVOPLUVIÁL, -Ă, nivopluviali, -e, adj. (Met.; în sintagma) Regim nivopluvial = regim al cursurilor de apă alimentate de zăpezi și ploi. [Pr.: -vi-al] – Din fr. nivo-pluvial.

nivopluvialului
NIVOPLUVIÁL, -Ă, nivopluviali, -e, adj. (Met.; în sintagma) Regim nivopluvial = regim al cursurilor de apă alimentate de zăpezi și ploi. [Pr.: -vi-al] – Din fr. nivo-pluvial.

nivoza
NIVÓZĂ s. f. (Livr.) A patra lună a calendarului republican francez (21 decembrie – 19 ianuarie). – Din fr. nivôse.

DOOM

nivóză (livr.) s. f., g.-d. art. nivózei

nivoze
NIVÓZĂ s. f. (Livr.) A patra lună a calendarului republican francez (21 decembrie – 19 ianuarie). – Din fr. nivôse.

DOOM

nivóză (livr.) s. f., g.-d. art. nivózei

nivozei
NIVÓZĂ s. f. (Livr.) A patra lună a calendarului republican francez (21 decembrie – 19 ianuarie). – Din fr. nivôse.

DOOM

nivóză (livr.) s. f., g.-d. art. nivózei

nix
NIX, -Ă s.m. și f. (Mit.; la vechii germani) Geniu sau nimfă a apelor. [Pl. nicși, nixe. / < fr. nix, nixe].

nixa
NIX, -Ă s.m. și f. (Mit.; la vechii germani) Geniu sau nimfă a apelor. [Pl. nicși, nixe. / < fr. nix, nixe].

nixe
NIX, -Ă s.m. și f. (Mit.; la vechii germani) Geniu sau nimfă a apelor. [Pl. nicși, nixe. / < fr. nix, nixe].

nixei
NIX, -Ă s.m. și f. (Mit.; la vechii germani) Geniu sau nimfă a apelor. [Pl. nicși, nixe. / < fr. nix, nixe].

nixele
NIX, -Ă s.m. și f. (Mit.; la vechii germani) Geniu sau nimfă a apelor. [Pl. nicși, nixe. / < fr. nix, nixe].

nixelor
NIX, -Ă s.m. și f. (Mit.; la vechii germani) Geniu sau nimfă a apelor. [Pl. nicși, nixe. / < fr. nix, nixe].

nixis
NÍXIS, nixisuri, s. n. (Înv.) Supărare; plictiseală. ♦ Înțepătură, junghi. – Din ngr. nixis.

DOOM

níxis (înv.) s. n., pl. níxisuri

nixisul
NÍXIS, nixisuri, s. n. (Înv.) Supărare; plictiseală. ♦ Înțepătură, junghi. – Din ngr. nixis.

DOOM

níxis (înv.) s. n., pl. níxisuri

nixisului
NÍXIS, nixisuri, s. n. (Înv.) Supărare; plictiseală. ♦ Înțepătură, junghi. – Din ngr. nixis.

DOOM

níxis (înv.) s. n., pl. níxisuri

nixisuri
NÍXIS, nixisuri, s. n. (Înv.) Supărare; plictiseală. ♦ Înțepătură, junghi. – Din ngr. nixis.

DOOM

níxis (înv.) s. n., pl. níxisuri

nixisurile
NÍXIS, nixisuri, s. n. (Înv.) Supărare; plictiseală. ♦ Înțepătură, junghi. – Din ngr. nixis.

DOOM

níxis (înv.) s. n., pl. níxisuri

nixisurilor
NÍXIS, nixisuri, s. n. (Înv.) Supărare; plictiseală. ♦ Înțepătură, junghi. – Din ngr. nixis.

DOOM

níxis (înv.) s. n., pl. níxisuri

nizam
NIZÁM, (I) nizamuri, s. n., (II) nizami, s. m. I. S. n. (în evul mediu, în țările române). 1. Denumire dată statutului unei bresle în care se specificau drepturile și îndatoririle membrilor acesteia. 2. Normă de lucru fixată printr-un regulament. II. S. m. Soldat turc în termen. – Din tc. nizam.

nizam
NIZÁM, (I) nizamuri, s. n., (II) nizami, s. m. I. S. n. (în evul mediu, în țările române). 1. Denumire dată statutului unei bresle în care se specificau drepturile și îndatoririle membrilor acesteia. 2. Normă de lucru fixată printr-un regulament. II. S. m. Soldat turc în termen. – Din tc. nizam.

DOOM

nizám² (statut de breaslă) s. n., pl. nizámuri

nizami
NIZÁM, (I) nizamuri, s. n., (II) nizami, s. m. I. S. n. (în evul mediu, în țările române). 1. Denumire dată statutului unei bresle în care se specificau drepturile și îndatoririle membrilor acesteia. 2. Normă de lucru fixată printr-un regulament. II. S. m. Soldat turc în termen. – Din tc. nizam.

DOOM

nizám² (statut de breaslă) s. n., pl. nizámuri

nizamii
NIZÁM, (I) nizamuri, s. n., (II) nizami, s. m. I. S. n. (în evul mediu, în țările române). 1. Denumire dată statutului unei bresle în care se specificau drepturile și îndatoririle membrilor acesteia. 2. Normă de lucru fixată printr-un regulament. II. S. m. Soldat turc în termen. – Din tc. nizam.

DOOM

nizám² (statut de breaslă) s. n., pl. nizámuri

nizamilor
NIZÁM, (I) nizamuri, s. n., (II) nizami, s. m. I. S. n. (în evul mediu, în țările române). 1. Denumire dată statutului unei bresle în care se specificau drepturile și îndatoririle membrilor acesteia. 2. Normă de lucru fixată printr-un regulament. II. S. m. Soldat turc în termen. – Din tc. nizam.

DOOM

nizám² (statut de breaslă) s. n., pl. nizámuri

nizamul
NIZÁM, (I) nizamuri, s. n., (II) nizami, s. m. I. S. n. (în evul mediu, în țările române). 1. Denumire dată statutului unei bresle în care se specificau drepturile și îndatoririle membrilor acesteia. 2. Normă de lucru fixată printr-un regulament. II. S. m. Soldat turc în termen. – Din tc. nizam.

nizamul
NIZÁM, (I) nizamuri, s. n., (II) nizami, s. m. I. S. n. (în evul mediu, în țările române). 1. Denumire dată statutului unei bresle în care se specificau drepturile și îndatoririle membrilor acesteia. 2. Normă de lucru fixată printr-un regulament. II. S. m. Soldat turc în termen. – Din tc. nizam.

DOOM

nizám² (statut de breaslă) s. n., pl. nizámuri

nizamului
NIZÁM, (I) nizamuri, s. n., (II) nizami, s. m. I. S. n. (în evul mediu, în țările române). 1. Denumire dată statutului unei bresle în care se specificau drepturile și îndatoririle membrilor acesteia. 2. Normă de lucru fixată printr-un regulament. II. S. m. Soldat turc în termen. – Din tc. nizam.

nizamului
NIZÁM, (I) nizamuri, s. n., (II) nizami, s. m. I. S. n. (în evul mediu, în țările române). 1. Denumire dată statutului unei bresle în care se specificau drepturile și îndatoririle membrilor acesteia. 2. Normă de lucru fixată printr-un regulament. II. S. m. Soldat turc în termen. – Din tc. nizam.

DOOM

nizám² (statut de breaslă) s. n., pl. nizámuri

nizamuri
NIZÁM, (I) nizamuri, s. n., (II) nizami, s. m. I. S. n. (în evul mediu, în țările române). 1. Denumire dată statutului unei bresle în care se specificau drepturile și îndatoririle membrilor acesteia. 2. Normă de lucru fixată printr-un regulament. II. S. m. Soldat turc în termen. – Din tc. nizam.

nizamurile
NIZÁM, (I) nizamuri, s. n., (II) nizami, s. m. I. S. n. (în evul mediu, în țările române). 1. Denumire dată statutului unei bresle în care se specificau drepturile și îndatoririle membrilor acesteia. 2. Normă de lucru fixată printr-un regulament. II. S. m. Soldat turc în termen. – Din tc. nizam.

nizamurilor
NIZÁM, (I) nizamuri, s. n., (II) nizami, s. m. I. S. n. (în evul mediu, în țările române). 1. Denumire dată statutului unei bresle în care se specificau drepturile și îndatoririle membrilor acesteia. 2. Normă de lucru fixată printr-un regulament. II. S. m. Soldat turc în termen. – Din tc. nizam.

niznai
NIZNÁI adv., adj. invar. (Pop. și fam.) Ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic, n-ar ști nimic, simulând indiferență, nepăsare, dezinteres. ◊ Expr. A se face niznai sau (substantivat) a face pe niznaiul = a se preface că nu știe nimic. – Din rus. ne znaju „nu știu”.

DOOM

niznái (pop.) adj. invar. (în expr. a se face niznai), s. m., art. niznáiul (în expr. a (o) face pe niznaiul)

niznaiul
NIZNÁI adv. (Pop. și fam.) Ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic, n-ar ști nimic, simulând indiferență, nepăsare, dezinteres. ◊ Expr. A se face niznai sau (substantivat) a face pe niznaiul = a se preface că nu știe nimic. – Din rus. ne znaju „nu știu”.

DOOM

niznái (pop.) adj. invar. (în expr. a se face niznai), s. m., art. niznáiul (în expr. a (o) face pe niznaiul)

nizui
NIZUÍ vb. IV v. năzui.

nișa
NÍȘĂ, nișe, s. f. 1. Adâncitură (dreptunghiulară, în formă de arcadă etc.) anume lăsată într-un zid, în peretele unei sobe, la o mobilă etc., în care de obicei se așază obiecte decorative, obiecte de uz casnic etc.; firidă. 2. Intrând amenajat pe o latură a unei încăperi, care servește ca anexă a unei camere de locuit. 3. Intrând amenajat în peretele unei galerii de mină sau al unui tunel, care servește pentru adăpostirea lucrătorilor în timpul efectuării unor lucrări periculoase sau la trecerea trenului, precum și pentru depozitarea unor materiale. ♦ Fiecare dintre adânciturile amenajate în pereții unei ecluze pentru a adăposti canaturile porților când acestea sunt deschise. 4. Construcție specială în formă de dulap sau de cameră, cu pereții de sticlă, legată de un coș de evacuare și folosită în laboratoare pentru lucrul cu substanțe care emană gaze (vătămătoare). 5. (În sintagma) Nișă de abraziune = formă de relief cu aspect de firidă alungită, formată la baza unei faleze alcătuite din roci rezistente la eroziune, din cauza acțiunii valurilor puternice. 6. (Med.) Ulcerație adâncă până la perforare a unor organe interne (stomac, plămâni etc.). – Din fr. niche.

DOOM

níșă s. f., art. níșa, g.-d. art. níșei; pl. níșe

nișadir
nișadír s. n. – Amoniac. Tc. nișadir (Tiktin). Sec. XVIII, înv.

nișam
nișám (-muri), s. n. – Ordin, decorație turcă. Tc. (per.) nișan (Șeineanu, III, 89), înv. – Der. nișangiu, s. n. (înv., funcționar turc care picta diplomele, colorist), din tc. nișanci.

nișangii
NIȘANGÍU, nișangii, s. m. Demnitar din Imperiul Otoman însărcinat cu redactarea actelor oficiale, precum și cu executarea și aplicarea parafei imperiale. – Din tc. nișancı.

DOOM

nișangíu s. m., art. nișangíul; pl. nișangíi, art. nișangíii (-gi-ii)

nișangiii
NIȘANGÍU, nișangii, s. m. Demnitar din Imperiul Otoman însărcinat cu redactarea actelor oficiale, precum și cu executarea și aplicarea parafei imperiale. – Din tc. nișancı.

DOOM

nișangíu s. m., art. nișangíul; pl. nișangíi, art. nișangíii (-gi-ii)

nișangiilor
NIȘANGÍU, nișangii, s. m. Demnitar din Imperiul Otoman însărcinat cu redactarea actelor oficiale, precum și cu executarea și aplicarea parafei imperiale. – Din tc. nișancı.

DOOM

nișangíu s. m., art. nișangíul; pl. nișangíi, art. nișangíii (-gi-ii)

nișangiu
NIȘANGÍU, nișangii, s. m. Demnitar din Imperiul Otoman însărcinat cu redactarea actelor oficiale, precum și cu executarea și aplicarea parafei imperiale. – Din tc. nișancı.

DOOM

nișangíu s. m., art. nișangíul; pl. nișangíi, art. nișangíii (-gi-ii)

nișangiul
NIȘANGÍU, nișangii, s. m. Demnitar din Imperiul Otoman însărcinat cu redactarea actelor oficiale, precum și cu executarea și aplicarea parafei imperiale. – Din tc. nișancı.

DOOM

nișangíu s. m., art. nișangíul; pl. nișangíi, art. nișangíii (-gi-ii)

nișangiului
NIȘANGÍU, nișangii, s. m. Demnitar din Imperiul Otoman însărcinat cu redactarea actelor oficiale, precum și cu executarea și aplicarea parafei imperiale. – Din tc. nișancı.

DOOM

nișangíu s. m., art. nișangíul; pl. nișangíi, art. nișangíii (-gi-ii)

nișaștea
nișașteá (-éle), s. f. – Făină de patiserie. – Var. nișeștea, nișiștea. Tc. (per.) nișaste (Șeineanu, II, 272), cf. ngr. νισεστές, bg., sb. niseste.

nișcorici
nișcoríci s. m. pl. – Mîncărime. Origine îndoielnică. De asemenea, îndoielnică este și glosarea. E cuvînt mold., care pare folosit în expresii ca cea de la Cezar Petrescu: ai nișcorici, de nu mai stai locului. Ar putea fi un der. de la a mișca. Nu e atestat în dicționare.

nișe
NÍȘĂ, nișe, s. f. 1. Adâncitură (dreptunghiulară, în formă de arcadă etc.) anume lăsată într-un zid, în peretele unei sobe, la o mobilă etc., în care de obicei se așază obiecte decorative, obiecte de uz casnic etc.; firidă. 2. Intrând amenajat pe o latură a unei încăperi, care servește ca anexă a unei camere de locuit. 3. Intrând amenajat în peretele unei galerii de mină sau al unui tunel, care servește pentru adăpostirea lucrătorilor în timpul efectuării unor lucrări periculoase sau la trecerea trenului, precum și pentru depozitarea unor materiale. ♦ Fiecare dintre adânciturile amenajate în pereții unei ecluze pentru a adăposti canaturile porților când acestea sunt deschise. 4. Construcție specială în formă de dulap sau de cameră, cu pereții de sticlă, legată de un coș de evacuare și folosită în laboratoare pentru lucrul cu substanțe care emană gaze (vătămătoare). 5. (În sintagma) Nișă de abraziune = formă de relief cu aspect de firidă alungită, formată la baza unei faleze alcătuite din roci rezistente la eroziune, din cauza acțiunii valurilor puternice. 6. (Med.) Ulcerație adâncă până la perforare a unor organe interne (stomac, plămâni etc.). – Din fr. niche.

DOOM

níșă s. f., art. níșa, g.-d. art. níșei; pl. níșe

nișei
NÍȘĂ, nișe, s. f. 1. Adâncitură (dreptunghiulară, în formă de arcadă etc.) anume lăsată într-un zid, în peretele unei sobe, la o mobilă etc., în care de obicei se așază obiecte decorative, obiecte de uz casnic etc.; firidă. 2. Intrând amenajat pe o latură a unei încăperi, care servește ca anexă a unei camere de locuit. 3. Intrând amenajat în peretele unei galerii de mină sau al unui tunel, care servește pentru adăpostirea lucrătorilor în timpul efectuării unor lucrări periculoase sau la trecerea trenului, precum și pentru depozitarea unor materiale. ♦ Fiecare dintre adânciturile amenajate în pereții unei ecluze pentru a adăposti canaturile porților când acestea sunt deschise. 4. Construcție specială în formă de dulap sau de cameră, cu pereții de sticlă, legată de un coș de evacuare și folosită în laboratoare pentru lucrul cu substanțe care emană gaze (vătămătoare). 5. (În sintagma) Nișă de abraziune = formă de relief cu aspect de firidă alungită, formată la baza unei faleze alcătuite din roci rezistente la eroziune, din cauza acțiunii valurilor puternice. 6. (Med.) Ulcerație adâncă până la perforare a unor organe interne (stomac, plămâni etc.). – Din fr. niche.

DOOM

níșă s. f., art. níșa, g.-d. art. níșei; pl. níșe

nișele
NÍȘĂ, nișe, s. f. 1. Adâncitură (dreptunghiulară, în formă de arcadă etc.) anume lăsată într-un zid, în peretele unei sobe, la o mobilă etc., în care de obicei se așază obiecte decorative, obiecte de uz casnic etc.; firidă. 2. Intrând amenajat pe o latură a unei încăperi, care servește ca anexă a unei camere de locuit. 3. Intrând amenajat în peretele unei galerii de mină sau al unui tunel, care servește pentru adăpostirea lucrătorilor în timpul efectuării unor lucrări periculoase sau la trecerea trenului, precum și pentru depozitarea unor materiale. ♦ Fiecare dintre adânciturile amenajate în pereții unei ecluze pentru a adăposti canaturile porților când acestea sunt deschise. 4. Construcție specială în formă de dulap sau de cameră, cu pereții de sticlă, legată de un coș de evacuare și folosită în laboratoare pentru lucrul cu substanțe care emană gaze (vătămătoare). 5. (În sintagma) Nișă de abraziune = formă de relief cu aspect de firidă alungită, formată la baza unei faleze alcătuite din roci rezistente la eroziune, din cauza acțiunii valurilor puternice. 6. (Med.) Ulcerație adâncă până la perforare a unor organe interne (stomac, plămâni etc.). – Din fr. niche.

DOOM

níșă s. f., art. níșa, g.-d. art. níșei; pl. níșe

nișelor
NÍȘĂ, nișe, s. f. 1. Adâncitură (dreptunghiulară, în formă de arcadă etc.) anume lăsată într-un zid, în peretele unei sobe, la o mobilă etc., în care de obicei se așază obiecte decorative, obiecte de uz casnic etc.; firidă. 2. Intrând amenajat pe o latură a unei încăperi, care servește ca anexă a unei camere de locuit. 3. Intrând amenajat în peretele unei galerii de mină sau al unui tunel, care servește pentru adăpostirea lucrătorilor în timpul efectuării unor lucrări periculoase sau la trecerea trenului, precum și pentru depozitarea unor materiale. ♦ Fiecare dintre adânciturile amenajate în pereții unei ecluze pentru a adăposti canaturile porților când acestea sunt deschise. 4. Construcție specială în formă de dulap sau de cameră, cu pereții de sticlă, legată de un coș de evacuare și folosită în laboratoare pentru lucrul cu substanțe care emană gaze (vătămătoare). 5. (În sintagma) Nișă de abraziune = formă de relief cu aspect de firidă alungită, formată la baza unei faleze alcătuite din roci rezistente la eroziune, din cauza acțiunii valurilor puternice. 6. (Med.) Ulcerație adâncă până la perforare a unor organe interne (stomac, plămâni etc.). – Din fr. niche.

DOOM

níșă s. f., art. níșa, g.-d. art. níșei; pl. níșe

niște
NÉȘTE art. nehot. v. niște.

DOOM

niște² art. v. un²

nișter
niștér (-re), s. n. – Lanteță. Tc. nișter (Lokotsch 1576; Tiktin), cf. ngr. νηστέρι. Sec. XIX, înv.

niștotă
niștótă (-te), s. f. – Scumpete, penurie. Sl. ništeta (Tiktin), cf. bg. ništetá (Candrea).

niței
NIȚÉL, -ÍCĂ, niței, -ele, adj. (Fam.) Care reprezintă o parte redusă (din total); de proporții reduse; puțin. ♦ (Adverbial) În mică măsură sau într-o oarecare măsură; întrucâtva; numai puțin timp. ◊ Expr. Nițel câte nițel = încetul cu încetul, puțin câte puțin, treptat. – Et. nec.

DOOM

nițél (fam.) adj. m., pl. nițéi; f. nițícă, pl. nițéle

nițeii
NIȚÉL, -ÍCĂ, niței, -ele, adj. (Fam.) Care reprezintă o parte redusă (din total); de proporții reduse; puțin. ♦ (Adverbial) În mică măsură sau într-o oarecare măsură; întrucâtva; numai puțin timp. ◊ Expr. Nițel câte nițel = încetul cu încetul, puțin câte puțin, treptat. – Et. nec.

DOOM

nițél (fam.) adj. m., pl. nițéi; f. nițícă, pl. nițéle

nițeilor
NIȚÉL, -ÍCĂ, niței, -ele, adj. (Fam.) Care reprezintă o parte redusă (din total); de proporții reduse; puțin. ♦ (Adverbial) În mică măsură sau într-o oarecare măsură; întrucâtva; numai puțin timp. ◊ Expr. Nițel câte nițel = încetul cu încetul, puțin câte puțin, treptat. – Et. nec.

DOOM

nițél (fam.) adj. m., pl. nițéi; f. nițícă, pl. nițéle

nițel
NIȚÉL, -ÍCĂ, niței, -ele, adj. (Fam.) Care reprezintă o parte redusă (din total); de proporții reduse; puțin. ♦ (Adverbial) În mică măsură sau într-o oarecare măsură; întrucâtva; numai puțin timp. ◊ Expr. Nițel câte nițel = încetul cu încetul, puțin câte puțin, treptat. – Et. nec.

DOOM

nițél (fam.) adj. m., pl. nițéi; f. nițícă, pl. nițéle

nițele
NIȚÉL, -ÍCĂ, niței, -ele, adj. (Fam.) Care reprezintă o parte redusă (din total); de proporții reduse; puțin. ♦ (Adverbial) În mică măsură sau într-o oarecare măsură; întrucâtva; numai puțin timp. ◊ Expr. Nițel câte nițel = încetul cu încetul, puțin câte puțin, treptat. – Et. nec.

DOOM

nițél (fam.) adj. m., pl. nițéi; f. nițícă, pl. nițéle

nițelei
NIȚÉL, -ÍCĂ, niței, -ele, adj. (Fam.) Care reprezintă o parte redusă (din total); de proporții reduse; puțin. ♦ (Adverbial) În mică măsură sau într-o oarecare măsură; întrucâtva; numai puțin timp. ◊ Expr. Nițel câte nițel = încetul cu încetul, puțin câte puțin, treptat. – Et. nec.

DOOM

nițél (fam.) adj. m., pl. nițéi; f. nițícă, pl. nițéle

nițelele
NIȚÉL, -ÍCĂ, niței, -ele, adj. (Fam.) Care reprezintă o parte redusă (din total); de proporții reduse; puțin. ♦ (Adverbial) În mică măsură sau într-o oarecare măsură; întrucâtva; numai puțin timp. ◊ Expr. Nițel câte nițel = încetul cu încetul, puțin câte puțin, treptat. – Et. nec.

DOOM

nițél (fam.) adj. m., pl. nițéi; f. nițícă, pl. nițéle

nițelelor
NIȚÉL, -ÍCĂ, niței, -ele, adj. (Fam.) Care reprezintă o parte redusă (din total); de proporții reduse; puțin. ♦ (Adverbial) În mică măsură sau într-o oarecare măsură; întrucâtva; numai puțin timp. ◊ Expr. Nițel câte nițel = încetul cu încetul, puțin câte puțin, treptat. – Et. nec.

DOOM

nițél (fam.) adj. m., pl. nițéi; f. nițícă, pl. nițéle

nițelul
NIȚÉL, -ÍCĂ, niței, -ele, adj. (Fam.) Care reprezintă o parte redusă (din total); de proporții reduse; puțin. ♦ (Adverbial) În mică măsură sau într-o oarecare măsură; întrucâtva; numai puțin timp. ◊ Expr. Nițel câte nițel = încetul cu încetul, puțin câte puțin, treptat. – Et. nec.

DOOM

nițél (fam.) adj. m., pl. nițéi; f. nițícă, pl. nițéle

nițelului
NIȚÉL, -ÍCĂ, niței, -ele, adj. (Fam.) Care reprezintă o parte redusă (din total); de proporții reduse; puțin. ♦ (Adverbial) În mică măsură sau într-o oarecare măsură; întrucâtva; numai puțin timp. ◊ Expr. Nițel câte nițel = încetul cu încetul, puțin câte puțin, treptat. – Et. nec.

DOOM

nițél (fam.) adj. m., pl. nițéi; f. nițícă, pl. nițéle

nițeluș
NIȚELÚȘ, -Ă, nițeluși, -e, adj. (Adesea adverbial) Diminutiv al lui nițel. – Nițel + suf. -uș.

DOOM

nițelúș (fam.) adv.

nițelușa
NIȚELÚȘ, -Ă, nițeluși, -e, adj. (Adesea adverbial) Diminutiv al lui nițel. – Nițel + suf. -uș.

DOOM

nițelúș (fam.) adv.

nițelușe
NIȚELÚȘ, -Ă, nițeluși, -e, adj. (Adesea adverbial) Diminutiv al lui nițel. – Nițel + suf. -uș.

DOOM

nițelúș (fam.) adv.

nițelușei
NIȚELÚȘ, -Ă, nițeluși, -e, adj. (Adesea adverbial) Diminutiv al lui nițel. – Nițel + suf. -uș.

DOOM

nițelúș (fam.) adv.

nițelușele
NIȚELÚȘ, -Ă, nițeluși, -e, adj. (Adesea adverbial) Diminutiv al lui nițel. – Nițel + suf. -uș.

DOOM

nițelúș (fam.) adv.

nițelușelor
NIȚELÚȘ, -Ă, nițeluși, -e, adj. (Adesea adverbial) Diminutiv al lui nițel. – Nițel + suf. -uș.

DOOM

nițelúș (fam.) adv.

nițeluși
NIȚELÚȘ, -Ă, nițeluși, -e, adj. (Adesea adverbial) Diminutiv al lui nițel. – Nițel + suf. -uș.

DOOM

nițelúș (fam.) adv.

nițelușii
NIȚELÚȘ, -Ă, nițeluși, -e, adj. (Adesea adverbial) Diminutiv al lui nițel. – Nițel + suf. -uș.

DOOM

nițelúș (fam.) adv.

nițelușilor
NIȚELÚȘ, -Ă, nițeluși, -e, adj. (Adesea adverbial) Diminutiv al lui nițel. – Nițel + suf. -uș.

DOOM

nițelúș (fam.) adv.

nițelușul
NIȚELÚȘ, -Ă, nițeluși, -e, adj. (Adesea adverbial) Diminutiv al lui nițel. – Nițel + suf. -uș.

DOOM

nițelúș (fam.) adv.

nițelușului
NIȚELÚȘ, -Ă, nițeluși, -e, adj. (Adesea adverbial) Diminutiv al lui nițel. – Nițel + suf. -uș.

DOOM

nițelúș (fam.) adv.

niți
NIT², niți, s. m. (Fiz.) Unitate de măsură a strălucirii. [Abr.: nt] – Din fr., engl. nit.

DOOM

nit s. n., pl. níturi

nițica
NIȚÉL, -ÍCĂ, niței, -ele, adj. (Fam.) Care reprezintă o parte redusă (din total); de proporții reduse; puțin. ♦ (Adverbial) În mică măsură sau într-o oarecare măsură; întrucâtva; numai puțin timp. ◊ Expr. Nițel câte nițel = încetul cu încetul, puțin câte puțin, treptat. – Et. nec.

DOOM

nițél (fam.) adj. m., pl. nițéi; f. nițícă, pl. nițéle

niții
NIT², niți, s. m. (Fiz.) Unitate de măsură a strălucirii. [Abr.: nt] – Din fr., engl. nit.

DOOM

nit s. n., pl. níturi

niților
NIT², niți, s. m. (Fiz.) Unitate de măsură a strălucirii. [Abr.: nt] – Din fr., engl. nit.

DOOM

nit s. n., pl. níturi